socio-umane şi gorj
pentru a mai încerca să înţeleagă relatările religioase? Documentarele apărute recent ca Zeitgeist desființează creştinismul din temelii, având o profundă notă ironică şi la adresa altor religii atacându-le esenţa şi întrebându-se de ce oamenii încă mai cred în aşa ceva. Cu un puternic impact psihologic,o publicitate negativă ce stârneşte interesul auditorului şi multe premii la activ,documentarele acestea reuşesc să facă din omul care se îndoieşte de adevărurile religiei să devină împotriva ideii de religie sau direct ateu. În această capsulă a timpului,ne oprim şi asupra viitorului. Omul de mâine va aparţine doar acestei vieţi sau va avea loc un nou val de încredere în religie?Se va mai îngriji el de suflet sau va fi doar omul material ce deja se conturează din generaţia actuală?Vor mai crede copii în fabuloasa povestire a facerii lumi sau vor desființa religia din şcoli? Indiferent care va fi răspunsul la aceste întrebări un lucru este cert:oamenii împărtăşesc cu toţii într-o mai mică sau mai mare măsură o viaţa spirituală comună care la un moment dat ne-a influențat deciziile şi ne-a făcut să ne întrebăm de unde a început această fabuloasă călătorie a minţii umane în încercarea de a aboli singurătatea sufletului. Cu toţii am observat în jurul nostru, sau poate chiar ne-am confruntat cu ceea ce putem numi criza omului modern, în special a acelui om centrat pe acumularea de bunuri şi valori, respectiv centrat pe propria persoană şi bunăstarea la care poate ajunge. O ipoteză prin care să se explice această criză este legată de eşecul omului de a-şi găsi locul şi sensul într-o lume care nu mai are sens. Omul modern, spre deosebire de omul societăţilor arhaice, a pierdut abilitatea de a se raporta la sacru în tot ceea ce face, iar pentru omul religios al societăţilor arhaice situarea în sacru era exact ceea ce dădea sens vieţii şi activităţilor sale vitale. Activităţile zilnice ale omului modern nu mai au o semnificaţie religioasă, locuinţa sa nu mai reflectă un model divin, lumea sa este tot mai desacralizată. Conform teoriei clasice a secularizării, în societatea contemporană occidentală se constată un declin al creştinismului, ca urmare a modernizării – pe măsură ce societăţile se modernizează, devin mai complexe, mai raţionale, mai individualiste şi mai puţin religioase. Efectele pe care desacralizarea lumii le are asupra omului modern pot fi îngrijorătoare atât la nivel individual, cât şi la nivel social. Viktor Frankl vorbeşte de vidul existenţial al omului modern care nu îşi găseşte sensul vieţii. Carl Gustav Jung menţionează compartimentarea conştiinţei omului modern şi pericolul scindării dintre conştiinţa civilizată şi 252