Page 16

Born to Inspire

reporter: Elena Tutunaru

Eliade Rotariu “Treci peste eşecuri, uitându-te înainte.“ Efervescenţă şi puterea de a te face să vezi, să crezi, să ştii ce îţi transmite... Eliade nu ţine cursuri, ci îţi vinde un vis – şi te face să te îndrăgosteşti de visul tău. Mai departe, munca lui e simplă... fiindcă vei munci tu singur să ajungi unde visezi! [mărturiile unui cursant] Eliade, fondator al companiei De KLAUSEN, este un practician şi un profesionist în adevăratul sens al cuvântului. Face parte dintre puţinii oameni care, înainte de a transmite un lucru mai departe, se asigură că l-au testat în propria realitate. Are peste 20 de ani de experienţă în management şi vânzări în companii româneşti şi multinaţionale, trecând, pe rând, de la postura de simplu angajat, la manager general, ca să devină, mai apoi, trainer şi consultant. A obţinut cea mai înaltă certificare internaţională, pe care o poate primi un consultant în management - Certified Management Consultant, şi a dezvoltat programul Training Pentru Manageri www.trainingpentrumanageri.ro, pe care l-a adaptat la specificul managerial românesc, implementând principiile marilor şcoli de management din lume. E în firea omului să trăiască, mai mult sau mai puţin, ancorat în trecut şi să ia foarte greu decizii radicale privind viitorul său. Tu cum ai reuşit, după 11 ani de medicină, să-ţi iei lumea-n cap şi să-ţi schimbi direcţia la 180 de grade? Câteodată nu înţeleg nici eu ce s-a întâmplat. Dar s-a întâmplat cum e mai bine pentru mine, sunt convins de asta. Am mers la medicină într-o perioadă în care se intra destul de greu şi am învăţat cu drag. Pentru că îmi plăcea mai mult partea practică şi pragmatică în viaţă, mă gândeam că ar fi frumos să mă fac şef de secţie sau director de spital. Nu m-am văzut niciodată stând toată ziua într-un cabinet şi consultând pacienţii, dar era un lucru de care n-am fost conştient de la bun început şi n-a avut valoare pentru mine până în momentul în care am descoperit capitalismul. Tot timpul mi-am dorit să mă „privatizez”. Am început să vând adidaşi, blugi, apoi am trecut la ţigări şi bere (dar cu astea am dat faliment, că fumam şi beam noi toată berea). Eram comerciant fără acte şi era frumos. Ei, şi după asta ce s-a întâmplat? A venit Coca-Cola, au apărut maşinile străine şi, odată cu astea, s-a instaurat o nouă ordine socio-economică - consumerismul. Am început să-mi doresc dintr-odată altceva decât îmi doream înainte. Până atunci, visam să am o viaţă liniştită, o Dacie, o casă (dacă se poate, casă, nu bloc) şi să văd că îşi ridică omul şapca în fiecare dimineaţă şi îmi zice „Să trăiţi, domnu' doctor!”.

Şi când ştii că ţi-ai găsit calea? Ai zis: o ştii. E cel mai bun indicator. Şi nu o crezi pe mama, pe bunica sau pe vecinul de vizavi. Simţi tu. şi toţi întreabă: dar cum simţi? Uite, aşa, simţi. Şi unii simt asta încercând, alţii aşteptând să pice din cer. Dar vine momentul şi ştii că e ceea ce căutai, pentru că îţi place, pentru că lucrurile merg bine, pentru că te trezeşti dimineaţa cu poftă de viaţă şi aştepţi să te duci la lucru, ca şi cum te-ai duce seara la crâşmă.

DEAL

THE

16 pag

A venit însă perioada aceea cu tentaţii. Am insistat totuşi să îmi continui cariera medicală, şi, timp de 5 ani, am făcut specializarea pe Nutriţie şi Dietetică şi am lucrat în clinică. Salariile erau însă extrem de mici şi când s-a născut fiul meu, a trebuit să îmi caut un job. Aşa am început să lucrez câte 14-15 ore pe zi: de la 8:00 la 14:00 în clinică, apoi mergeam la o tipograie până pe la 11 noaptea. În scurt timp, am fost promovat, am învăţat să conduc oameni şi mi-a plăcut. M-am apucat de citit şi frecventat cursuri de management, iar după ce am terminat specializarea şi am lucrat încă 7 luni în clinică, mi-am dat seama că managementul mă provoacă şi mă atrage mai mult decât medicina. Mă lăsasem dus de val, dar era deja timpul să iau o decizie. Şi am luat-o. N-a fost deloc o decizie uşoară, luată din impuls, că m-am trezit dimineaţa şi mi-am zis că gata, de azi renunţ la tot. A fost greu, m-am frământat vreo 3 luni. Mama îmi zicea că o să moară, dacă fac chestia asta, şi, după ce i-am zis că oricum moare omul într-o zi, s-a enervat şi mi-a zis că nu poate să creadă că a crescut aşa copil. Da, dar acum e mulţumită. Vede că sunt împlinit, că mi-am găsit calea, că îmi place ceea ce fac.

Revista The Deal no 1  
Advertisement