Issuu on Google+

Șeherezada și piatra ei cu secrete Syngue sebour, piatra răbdării de Atiq Rahimi

Mama intră. Urlă ca scoasă din minți: „Ce faceți aici?“, se năpustește asupra copilelor – „Afară! Veniți cu mine!“ – și le trage de mâini. „O muscă! Tata mănâncă o muscă!“, strigă fetele aproape în același timp. „Liniște!“, le poruncește mama lor. Părăsesc încăperea. Musca, înecată în salivă, se zbate pe kilim. Femeia se întoarce în cameră. Aruncă o privire neliniștită și curioasă în jur, înainte de a-i vârî tubul în gură bărbatului. EXCLUSIV: Șeherezada și piatra ei cu secrete, in traducere de Ana Antonescu


„Musca?!“ Nu observă nimic, așa că pune tubul și pleacă. Mai târziu, se întoarce să umple cu apă dulce-sărată punga perfuziei și să picure colir în ochii bărbatului. Odată sarcina îndeplinită, nu rămâne lângă bărbatul ei. Nu-și mai așază mâna dreaptă pe pieptul bărbatului ei. Nu mai înșiră mărgelele negre pe șirag în ritmul respirației bărbatului ei. Pleacă. Nu mai trece pe la el decât odată cu chemarea la rugăciunea din miezul zilei, dar nu ca să-și ia covorașul, să-l desfășoare, să-l pună pe jos și să-și facă rugăciunea. Nu vine decât ca să-i pună din nou picături de colir în ochi bărbatului. Una, două. Una, două. Și pleacă iar. După chemarea la rugăciune, vocea aspră a mollahului îl invocă pe Dumnezeu ca să-i apere pe credincioșii cartierului în această zi de miercuri: „... căci așa cum spune Profetul: e o zi a nefericirii când Faraonul și poporul său au fost înecați așa cum au fost distruse neamurile profetului Salih, Ad și Thamud...“ Se oprește și continuă foarte repede cu o voce înfricoșată: „Dragi credincioși, așa cum v-am spus mereu, miercurea este o o zi în care, conform acelor hadith ale Profetului nostru, cel mai nobil, nu se cuvine să EXCLUSIV: Șeherezada și piatra ei cu secrete, in traducere de Ana Antonescu


se ia sânge, nici să dai, nici să primești. Cu toate acestea, într-un hadith, povestit de Ibn Yunes, se menționează că în timpul Jihadului, se poate face excepție. Astăzi, fratele vostru, venerabilul Comandant, vă înzestrează cu arme ca să vă apărați onoarea, sângele, neamul!“ Pe stradă, bărbații răcneau: „Allah-o Akbar!“ Fug. „Allah-o Akbar!“ Vocile se îndepărtează: „Allah-o...“ și se apropie de moschee. Câteva furnici dau târcoale cadavrului muștei de pe kilim. Apoi se îndreaptă spre muscă să o ia cu ele. Femeia vine să arunce o privire neliniștită către bărbat. Se teme, poate, să nu-l fi pus pe picioare chemarea la arme! Rămâne în apropierea ușii. Degetele ei îi mângâie buzele, apoi, nervos, se înfig între dinții lui, ca și cum ar vrea să scoată cuvintele care nu îndrăznesc să iasă. Părăsește camera. Se aude pregătind ceva pentru masă și jucându-se cu copiii. Și apoi siesta. Umbrele. Liniștea. Femeia se întoarce. Mai puțin nervoasă. Se așază lângă bărbat. „Adineauri era mollahul. Venise pentru rugăciunea EXCLUSIV: Șeherezada și piatra ei cu secrete, in traducere de Ana Antonescu


noastră. I-am mărturisit că de ieri devenisem impură, că aveam ciclu, ca Eva. Nu a comentat. Nu am înțeles de ce. Pentru că îndrăznisem să mă compar cu Eva sau pentru că i-am vorbit de ciclu? A plecat mormăind în barbă. Înainte nu era așa, se putea glumi cu el. Dar, după ce ați proclamat această nouă lege în țară, și el s-a schimbat. Îi e frică, sărmanul.“ Privirea îi cade pe Coran. Dintr-odată, tresare: „La naiba, pana?!“ O caută între paginile cărții. Nu o găsește. Sub pernă, tot nu e. O descoperă în buzunar. După ce răsuflă ușurată, își reia locul, „...mollahul ăsta mă face să-mi pierd mințile!“ zice ea punând pana în interiorul Coranului. „Despre ce îți vorbeam?... a, da, despre ciclu... bineînțeles că l-am mințit.“ Aruncă o privire rapidă, mai degrabă malițioasă decât amabilă, către bărbat. „Cum te-am mai mințit... de atâtea ori!“ Își strânge picioarele la piept și își sprijină bărbia pe genunchi. „Dar trebuie să-ți mărturisesc totuși ceva...“ Îl privește îndelung. Mereu cu aceeași stranie neliniște în ochi. „Știi...“ Vocea ei se înneacă. Își umezește gâtul cu propria salivă, înălțându-și capul. „Când am stat amândoi în același pat pentru prima dată... după trei ani de căsătorie, îți amintesc! În noaptea aceea, aveam ciclu.“ Privire sa îl evită pe bărbat ca să se piardă în pliurile cearșafului. Își pune obrazul stâng pe genunchi. Neliniștea din ochiul cu cicatrice se domolește. „Nu ți-am spus nimic. Și tu, ai crezut că... sângele era semnul virginității mele!“ EXCLUSIV: Șeherezada și piatra ei cu secrete, in traducere de Ana Antonescu


Un râs surd îi tresaltă trupul chircit la pământ. „Văzând sângele, ai fost încântat, mândru!“ O vreme. O privire. Și teama de a auzi un strigăt de mânie, o insultă. Nimic. Atunci, încet și senin, ea se lasă să alunece în ungherele intime ale amintirilor ei: „Normal că nu trebuia să am ciclu. Nu era vremea, dar îmi venise cu o săptămână înainte din cauza angoasei și a temerii de a te întâlni. În fine, imaginează-ți, să fii logodită aproape un an și măritată trei ani cu un bărbat absent, nu e de la sine înțeles? Trăiam cu numele tău. Nu te mai văzusem, auzisem, atinsesem până atunci. Mi-era frică, frică de tot, de tine, de pat, de sânge. Dar în același timp era o teamă care-mi plăcea. Cunoști genul ăsta de teamă care nu te îndepărtează de dorință, ba dimpotrivă, te excită, îți dă aripi, chiar dacă asta te poate face scrum. Teama asta o aveam eu. Pe zi ce trece creștea în mine, îmi cuprindea pântecul, viscerele... în pragul sosirii tale m-am golit de frică. Nu eram galbenă de frică. Nu. Era o frică roșie, înroșită de sânge. Când i-am spus mătușii mele, m-a sfătuit să nu spun nimic... Așa că am tăcut. Și îmi convenea. Deși virgină, mi-era cu adevărat frică. Mă întrebam ce s-ar fi petrecut dacă nu aș fi sângerat în seara aceea...“ Mâna i se agita în aer ca și cum ar fi gonit o muscă. „...asta ar fi fost de-adevăratelea o catastrofă. Am auzit atâtea povești pe subiectul ăsta. Îmi puteam orice imagina.“ Pe un ton glumeț: „Să lași sângele impur să treacă drept sângele EXCLUSIV: Șeherezada și piatra ei cu secrete, in traducere de Ana Antonescu


virginității era o idee genială, nu?“ Se culcă, strângându-se lângă bărbatul ei: „Nu am priceput niciodată de ce la voi, bărbații, există o legătură strânsă între mândrie și sânge.“ Mâna i se înalță din nou în aer. Mișcă degetele. S-ar zice că face semn cuiva invizibil să se apropie. „Îți amintești, într-o seară, la începutul vieții noastre împreună, ai venit târziu. Beat mort. Fumasei. Adormisem. Fără să-mi spui o vorbă, mi-ai scos chiloții. Mam trezit. Dar m-am prefăcut că dorm adânc. M-ai... pătruns... Ai avut parte de toată plăcerea din lume... dar când te-ai ridicat ca să te speli, ai zărit sânge pe mădularul tău! Furios, te-ai întors și m-ai bătut chiar în miezul nopții, doar pentru că nu te prevenisem că aveam ciclu. Te murdărisem!“, râse ea batjocoritor. „Făcusem din tine un individ impur!“ Mâna prinde din aer amintirile, se închide și coboară ca să-și mângâie pântecul care se umflă și se dezumflă într-un ritm mai rapid decât cel al respirației bărbatului. Cu un gest brusc, își lasă mâna să alunece în jos, sub rochie, între coapse. Închide ochii. Respiră profund, dureros. Își vâră degetele între picioare violent, ca și cum și-ar înfige o lamă. Își retrage mâna cu un strigăt înăbușit, ținându-și răsuflarea. Deschide ochii, își privește vârful degetelor: sunt ude. Ude de sânge. Roșii de sânge. Duce mâna în fața chipului absent al bărbatului. „Privește! E tot sângele meu, curat. Ce diferență este între menstruații și sângele curat? EXCLUSIV: Șeherezada și piatra ei cu secrete, in traducere de Ana Antonescu


Ce e respingător în sângele ăsta?“ Mâna îi coboară până aproape de nasul bărbatului. „Te-ai născut din sângele ăsta! E mai curat decât propriul tău sânge!“ Îi atinge brutal barba cu degetele. Ușor, deasupra buzelor, îi simte răsuflarea. Un fior de neliniște îi străbate pielea. Brațul îi tresare. Își retrage mâna, strânge degetele și, cu gura în pernă, scoate încă un strigăt. Unul singur. Lung. Ascuțit. Și rămâne nemișcată. Multă vreme. Foarte multă vreme. Până ce sacagiul bate la ușa celor de lângă, până ce tusea cavernoasă a bătrânei vecine străbate pereții, până ce sacagiul își varsă burduful în rezervor, până ce una dintre fiicele bătrânei plânge pe culoar. Atunci femeia se ridică și părăsește camera fără să îndrăznească să-și privească bărbatul.

EXCLUSIV: Șeherezada și piatra ei cu secrete, in traducere de Ana Antonescu


Syngue sebour, piatra răbdării de Atiq Rahimi