Page 1


~]i scriu...

Dar de pre]

~]i scriu, m\mico, despre mine, Ca s\-]i ar\t cât te iubesc, Doar lâng\ tine-mi este bine, Cu tine vreau s\ m\ trezesc.

De ziua mea, copilul meu Mi-a pus `n frigider o floare, Nu va mai fi, spusesem eu, De ziua mea, e prea mult soare.

~n gând `]i scriu `n fiece minut, Te-mbr\]i[ez `n fiecare clip\, {i fiecare inimioar\-i un s\rut Pe care ]i-l trimit, drag\ m\mic\.

{i-atunci, cu gândul la m\mica, Pe ea s-o bucure ni]el, A rupt din curte mititica {i a pus bine-un ghiocel.

{i pata asta de culoare Scap\t\ din pensonul meu S\ [tii c\-i o `mbr\]i[are, S\-]i aminte[ti de ea mereu.

Ioana Daniela POPA

~n josul foii, mai m\runt, Am desenat o mân\ mic\. Asta-i feti]a ta. Eu sunt. Cât te iubesc, drag\ m\mic\! Ioana Daniela POPA

A[teptare Azi e ziua mamei noastre, Am aflat de diminea]\, Pentru to]i e-o zi m\rea]\, Din p\mânt [i pân' la astre.

~mi amintesc...

Tot ce-[i spune „ea” cinste[te {i-i cinstit\ pân\-n noapte, Azi doar ea exist\-n [oapte, Doar de ea se poveste[te.

~mi amintesc cum pe alei Zburdam `n prim\var\. {i ridicam `n ceruri zmei }inându-i de o sfoar\.

Gânduri, flori, cadouri multe Toate o sl\vesc `n prag. Vin cu to]i cu suflet drag Doar pe ea s\ o asculte!

Cum broa[tele la mal de iaz Cântau parc\ a joac\, Iar eu cu ciud\ [i necaz Strigam ca s\ mai tac\. Prindeam vreun fluture hoinar {i-apoi `mi d\deam drumul. {i num\ram lâng-un stejar, Gândacii câte unul.

St\m de mân\ eu cu tata {i-ncerc\m s\ facem fa]\; Mult a fost de diminea]\, A[tept\m s\ spunem: „Gata!”

Printre copaci, nebun fugeam, Cu spatele-nainte. {i câte alte nu f\ceam Pe-atuncea, Doamne-sfinte!

Parc\ ziua `[i propune S\ r\mân\ neclintit\ Pentru-a fi [i ea iubit\, Pân\ soarele apune...

Copil am fost, copil r\mân ~n orice prim\var\. Atunci zâmbeam, acum suspin Ce-a fost nu va fi iar\.

Ast\zi, „el” se simte mic... Tat\, nu fi sup\rat! Fii b\rbat! Hai, mai rabd\ `nc-un pic!

Vitalie DOGOT, Chi[in\u

Ioana Daniela POPA Felicitare de Ana-Maria MARGINE


EDITORIAL

Anul al treilea

Mihai-Silviu CHIRIL|, Redactor-[ef RVM

IANUARIE - MARTIE 2012

RVM

Revista Valea Muntelui intr\, odat\ cu publicarea actualului num\r, `n al treilea an al existen]ei sale [i `[i propune s\ continue pe linia care a consacrat-o fa]\ de cititorii s\i, fiind un factor de promovare a culturii autentice a zonei Valea Muntelui din mun]ii Neam]ului. Con[tient de faptul c\ actul de cultur\ nu `nseamn\ o repeti]ie papagaliceasc\ a unor cuno[tin]e dobândite prin studiile efectuate sau prin lecturi, ci este o tr\ire [i o participare la actul de crea]ie, colectivul redactorial al RVM a insistat pe stimularea oamenilor de talent din toate sferele de activitate cultural\. Din acest motiv, ne face o deosebit\ pl\cere s\ spunem c\ am contribuit la lansarea activit\]ii editoriale a tinerei poete Ioana Daniela Popa, care a debutat cu un frumos volum de versuri, Vreau s\ fiu mereu copil, la Editura Sedcom Libris din Ia[i [i a c\rei cariere editoriale este foarte promi]\toare, `n condi]iile `n care va `mbina pe viitor talentul `nn\scut cu munca asidu\. De asemenea, `n paginile revistei noastre [i-au continuat activitatea unele condeie realmente talentate, ale c\ror articole vor putea deveni la un moment dat volume de versuri sau proz\, volumuri de eseistic\ sau de spiritualitate cre[tin\ care s\-i `ncânte pe cititorii lor. Aceast\ activitate de promovare a talentului [i a creativit\]ii va continua [i anul acesta, cu speran]a c\ vom descoperi [i lansa [i mai multe persoane de valoare, despre care s\ auzim ulterior lucruri frumoase [i s\ ne mândrim cu realiz\rile lor. Avem motive s\ credem c\ demersul nostru va fi `ncununat de succes, deoarece Dumnezeu a f\cut ca revista noastr\ s\-[i desf\[oare activitatea `ntr-o zon\ binecuvântat\ cu oameni de mare valoare spiritual\, uman\ [i cultural\. Con[tient\ de rolul s\u `n peisajul cultural bic\jean, Revista Valea Muntelui [i-a f\cut un titlu de merit din a elogia activitatea oamenilor de valoare din genera]iile anterioare, care au tr\it pe aceste meleaguri. ~n primul an al activit\]ii noastre publice, RVM a instituit un premiu anual pentru talent literar, pe care l-a numit „Premiul profesor Mihai R\d\voi pentru talent literar”, `n amintirea celui care a fost profesorul [i inspectorul [colar Mihai R\d\voi, fiu al Comunei Ta[ca. Ne face o deosebit\ pl\cere s\ spunem c\ tradi]ia `nmân\rii acestui premiu a fost continuat\ anul acesta, câ[tig\toarea fiind doamna Ioana Daniela Popa, care `ncununeaz\ astfel un an `n care a debutat literar [i a ob]inut un premiu pentru debut la un concurs de poezie de la Geoagiu, Hunedoara. Fideli promisiunii f\cute `n 2010, am instituit un premiu pentru activitate `n domeniul etnografiei [i folclorului, numit dup\ regretatul etnolog de pe Valea Muntelui Constantin Turcu. Primul câ[tig\tor al acestui premiu a fost domnul profesor doctor Daniel Dieaconu, care ne face onoarea de a scrie `n paginile noastre `nc\ de la `nfiin]area revistei. Activitatea dedicat\ etnografiei [i folclorului este foarte intens\ `n aceast\ zon\, iar un premiu care s\ o recunoasc\ [i r\spl\teasc\ este firesc. Ne place s\ credem c\ aceste premii sunt o contribu]ie a revistei noastre la zestrea de valori spirituale ale ora[ului Bicaz [i sper\m c\ vor fi confirmate `n viitor la nivel personal [i institu]ional de c\tre locuitorii Bicazului [i V\ii Muntelui, cei c\rora le dedic\m activitatea noastr\. Implicarea revistei noastre `n via]a urbei poate fi v\zut\ [i `n faptul c\ am ini]iat `nfr\]irea localit\]ii Bicaz cu Bicazul din Jude]ul Maramure[ sau `n ini]iativa de a numi o strad\ din Comuna Ta[ca cu numele celui care a fost Mihai R\d\voi. Astfel de proiecte vom desf\[ura [i `n anul ce abia `ncepe. Mul]umim tuturor colaboratorilor no[tri care au scris [i scriu `n paginile publica]iei care poart\ numele zonei `n care tr\im. F\r\ ata[amentul [i seriozitatea lor dezinteresate [i dedicate nu am putea face nimic. Ne face pl\cere s\ spunem c\ am conturat deja un „nucleu tare” de colaboratori permanen]i pe care putem conta `n fiecare num\r [i c\rora le dator\m `n mare parte succesul revistei. Sper\m c\ acestui grup i se vor ad\uga [i al]i oameni de valoare [i talent, `n a[a fel `ncât publica]ia noastr\ s\-i reprezinte pe to]i cei ce au ceva de spus pe t\râm cultural `n ]inutul `n care tr\im. Mul]umim cititorilor no[tri pentru c\ au fost mereu al\turi de noi [i i-am sim]it mereu interesa]i de produc]ia noastr\. Sus]inerea lor ne d\ putere s\ mergem mai departe. Colectivul de redac]ie v\ ureaz\ un an nou binecuvântat [i lectur\ pl\cut\!

3


MEDITA}IE

Binele `n concep]ia lui Immanuel Kant

RVM

Este binecunoscut\ preocuparea lui Kant privind fundamentarea unei teorii despre moral\ `n care valoarea comportamentului uman s\ nu fie dat\ de scopul ac]iunii, ca `n teoriile anterioare (dac\ scopul este fericirea individual\, ac]iunea premerg\toare este calificat\

4

ca moral\), ci s\ fie analizat\ prin intermediul legilor moralei, guvernate de ra]iune ca principiu universal. Teoria sa poart\ numele de deontologie [i se bazeaz\ pe faptul c\ ra]iunea este universal\ [i to]i oamenii pot respecta legile ei, spre deosebire de ac]iunile particulare ale oamenilor, care sunt rezultatul unor `nclina]ii sentimentale, schimb\toare [i diferite de la om la om. Cu alte cuvinte, nu se poate fundamenta o moral\ care s\ aib\ ca obiect ac]iunile izvorâte din `nclina]ia sau predispozi]ia uman\ pentru binele altei persoane. Nu orice bine f\cut unei persoane este apreciabil ca bine `n sens moral [i mul]i oameni ajung, din p\cate, s\ nu aprecieze corect valoarea unui comportament. Adev\ratul bine se produce atunci când ac]ion\m din sim]ul datoriei, când ra]iunea ne cere s\ ac]ion\m astfel chiar dac\ nu suntem `nclina]i `n acel sens. De pild\, sunt deseori cazurile când oamenii ac]ioneaz\ conform datoriei, dar nu din datorie, ci `n virtutea unui interes egoist. ~n rela]iile de subordonare [efii sunt l\uda]i, aprecia]i, respecta]i, `ncuraja]i, lingu[i]i etc. de c\tre subalterni cu scopul ob]inerii unor foloase materiale. Când [eful nu mai este `n func]ie, dragostea de odini-

oar\ a subalternului dispare [i iese la iveal\ indiferen]a sau chiar du[m\nia. ~n astfel de cazuri, imoralitatea este u[or de constatat, acei oameni nu au vreo `nclina]ie natural\ c\tre ceea ce fac, ac]ioneaz\ conform datoriei, dar nu din datoria respectului fa]\ de om. Când este `n joc un interes egoist, pe spinarea altuia, nu avem prezent\ moralitatea, ceea ce `nseamn\ c\ semenul nostru este folosit ca mijloc pentru un obiectiv urm\rit de noi [i nu ca un scop `n sine, ca ceva pe care dorim s\-l trat\m ca pe noi `n[ine. Un elev se poate preface c\ dore[te explica]ii suplimentare de la un profesor pentru a ob]ine o not\ mai bun\, fiind astfel foarte respectuos [i conform datoriei, dup\ cum fratele mai mare se joac\ cu cel mai mic dup\ ce mama i-a promis c\-i va cump\ra o biciclet\ pentru acest serviciu. Ce se `ntâmpl\ `ns\ când ac]iunea unui om este conform\ datoriei [i, pe deasupra, acel om are [i o `nclina]ie direct\ de a face acea ac]iune? {tim cu to]ii c\ sunt oameni milo[i, darnici, care au o pl\cere intern\ `n a r\spândi bucurie `n jurul lor, fiind ferici]i de satisfac]ia altora, deoarece ea este opera lor. Dau o sum\ de bani unui om nec\jit, având o predispozi]ie natural\ c\tre actul filantropic, fiind bucuros c\ i-am provocat o mul]umire intern\. Este ac]iunea mea moral\? La prima vedere mul]i ar afirma direct c\ este vorba de un comportament moral, am ajutat un om nec\jit, ceea ce este un lucru deosebit. ~n realitate, filantropul are doar `nclina]ie c\tre a-i ajuta pe al]ii, ceea ce este un act conform naturii sale proprii [i este de departe de a fi o ac]iune moral\. Mai mult, este posibil ca filantropul nostru s\ fie [i pu]in orgolios [i s\ nu accepte el `nsu[i un ajutor din partea altuia. Vrea s\ ajute, dar s\ nu fie ajutat. Cunosc oameni foarte darnici pentru c\ e felul lor de a fi, dar care nu se bucur\ deloc când al]ii realizeaz\ ceva sau fac ac]iuni filantropice. Este un egoism al propriei

filantropii. Abia atunci iese la iveal\ invidia sau egoismul lipsite de moralitate. Presupunând c\ sufletul acelui binef\c\tor este afectat de o sup\rare puternic\ care alung\ orice `n]elegere pentru via]a altora, dar ar avea puterea s\ fac\ bine altor oameni nec\ji]i, f\r\ s\-l mi[te suferin]a celorlal]i, fiind ocupat cu a sa [i nemaiavând nici o `nclina]ie c\tre ajutorarea altora, ac]ionând astfel din datorie, `n mod exclusiv, atunci vom fi `ndrept\]i]i s\ apreciem comportamentul s\u ca având valoare moral\. Un exemplu `n acest sens poate fi, `n iarna grea din acest an, sprijinul dezinteresat acordat altor oameni de c\tre cei s\raci, ei `n[i[i afecta]i de rigorile iernii, [i care [i-au rupt de la gur\ pentru a-i ajuta pe al]ii. Pentru ei `nclina]ia a disp\rut, dar ac]iunea din datorie s-a men]inut. Dovada `n]elegerii corecte a moralei de c\tre Kant o constituie pasajele din Scriptur\ unde se porunce[te s\ iubim pe aproapele nostru [i nu numai, ci [i pe du[manul nostru. Iubirea ca `nclina]ie sau predispozi]ie nu poate fi poruncit\. Dar s\ facem o binefacere din datorie, f\r\ a avea o `nclina]ie `n acest sens, opunându-se chiar o antipatie natural\ [i irezistibil\ fa]\ de persoana du[manului, presupune voin]\, [i nu compasiunea care ne determin\ s\ fim milo[i sau filantropi. Astfel, numai o binefacere din datorie poate fi poruncit\ ceea ce `nseamn\ c\ un comportament moral `[i determin\ valoarea pe baze ra]ionale, prin actul voin]ei, [i nu prin predispozi]ia natural\, manifestat\ u[or prin intermediul sentimentului. S\ nu uit\m maxima lui Kant: ac]ioneaz\ `n a[a fel `ncât s\ tratezi umanitatea atât `n propria persoan\, cât [i `n a celuilalt, `ntotdeauna ca un scop [i niciodat\ numai ca mijloc. Rezult\ c\ a fi moral este un lucru dificil, prin care ne calific\m a fi cu adev\rat oameni. Prof. George LAZ|R, Grupul {colar Bicaz

IANUARIE - MARTIE 2012


PREMII

Revista Valea Muntelui `[i premiaz\ valorile

parea, pe parcursul anului 2011, cu articole de `nalt\ ]inut\ intelectual\ la proiectul editorial al Revistei Valea Muntelui au fost acordate de redactorul-[ef colaboratorilor acesteia. Seara s-a `ncheiat cu o mas\ festiv\ [i cu multe ur\ri de bine [i `mpliniri pentru Revista Valea Muntelui. Ritta CURCUBET

RVM

Luni, 20 decembrie 2011, Revista Valea Muntelui a `mplinit doi ani [i a p\[it `ntr-un nou an cu multe vise, multe speran]e [i cu mai mul]i colaboratori iubitori de cultur\ [i de frumos. Cu aceast\ ocazie, cei mai valoro[i membri ai Asocia]iei culturale „Valea Muntelui” [i ai revistei cu acela[i nume au fost premia]i cu diplome de merit. Evenimentul s-a desf\[urat la Biblioteca Or\[eneasc\ Bicaz, printre rafturile doldora de cultur\ [i istorie.

Festivitatea de premiere a fost frumos acompaniat\ de colind\torii din grupul Koinoneia. Ace[tia au fost raspl\ti]i de c\tre membrii asocia]iei cu tradi]ionalii colaci, dar [i cu mere. ~n aceast\ atmosfer\ cald\ [i primitoare, mirosind a Cr\ciun [i voie - bun\, Ioana Daniela Popa a lansat volumul de poezii Vreau s\ fiu mereu copil. ~n paginile acestei c\r]i `ntâlnim din nou copil\ria, al\turi de prieteni, fluturi, buburuze, gând\cei [i chiar pe ve[nicul Mo[ Cr\ciun. De asemenea, redactorul[ef al Revistei Valea Muntelui, domnul Mihai-Silviu Chiril\ a prezentat volumul Credin]\ [i tradi]ii nem]ene, care, dup\ cum afirma autorul, s-a n\scut din dorin]a de a g\si r\spunsuri la unele dintre preocup\rile omului care vie]uie[te pe aceste meleaguri, `n aceste vremuri ale minciunii institu]ionalizate [i universale. Dup\ aceste dou\ lans\ri de carte, a urmat festivitatea propriu-zis\ de premiere. Astfel, placheta onorific\ a Asocia]iei Culturale „Valea Muntelui” i-a fost acordat\ doamnei Ioana Daniela Popa pentru debutul literar [i domnului Daniel Dieaconu, pentru activitatea din domeniul etnografiei [i folclorului. Diplome de merit, ca semn de pre]uire [i recuno[tin]\ pentru partici-

IANUARIE - MARTIE 2012

5


APARI}II EDITORIALE

Vreau s\ fiu mereu copil Ioana Daniela Popa (n. 1978) este absolvent\ a Liceului Pedagogic Boto[ani, a Colegiului de Institutori „Petre Andrei” Ia[i, `n 2002, [i a Facult\]ii de {tiin]e ale Educa]iei din cadrul Universit\]ii „{tefan cel Mare” din Suceava, `n 2010. ~n prezent, este masterand al aceleia[i universit\]i.

Scriitoarea a `nceput s\-[i cultive talentul `n paginile Revistei Valea Muntelui, din Bicaz, sub atenta supraveghere [i `ndrumare a teologului Mihai-Silviu Chiril\, redactor-[ef al publica]iei. A debutat oficial `n vara anului 2011, `ntr-o antologie de poezie, numit\ Lumina cuvintelor (2011), ocazie cu care a primit [i premiu pentru debut.

Volumul de poezii Vreau s\ fiu mereu copil ap\rut la editura ie[ean\ de prestigiu Sedcom Libris, `n decembrie 2011, reprezint\ `ncununarea unui prim efort al tinerei poete de a se afirma la nivel na]ional. Motivul scrierii acestui volum pentru copii `l g\sim `n poezia „Aniversare”, „Aceste minunate vise/Le v\d ornate-n tortul meu;/Când suflu iar `n lumânare,/M\-ndep\rtez, cu-n an, mereu...”. ~n paginile c\r]ii autoarea ne descrie lumea minunat\ v\zut\ prin ochii copiilor: „Cum s\ `n]eleg mai bine/Treaba ce are cu mine/Unitatea de m\sur\/Pentru timp: or\ [i lun\?” („Unit\]i de m\sur\”). De asemenea, `i `ntâlnim [i poate `i [i recunoa[tem pe „Cei doi prieteni” – Mih\i]\ [i Matei, dar [i pe feti]a mândr\ de a ei „Rochi]\ cu buline”, care, potrivit autoarei, `i „vine tare bine”. Cu totul deosebit\ este [i poezia „Feti]a”, `n care autoarea se adreseaz\ feti]ei ei: „Feti]\ cu codi]\/{i floare la ureche... Un dor nespus `mi vine/S\ te s\rut pe tine!”. ~n paginile volumului de poezii Vreau s\ fiu mereu copil g\sim `ntreaga noastr\ copil\rie cu prieteni, fluturi, buburuze, gând\cei, Mo[ Cr\ciun [i chiar Mo[ Ene, iar refugiul `n lumea minunat\ a copil\riei `l putem ob]ine citind versurile [trengare al\turi de prichindei. Ritta CURCUBET

Debut literar – Interviu cu Ioana Daniela Popa –

RVM

Pe doamna Ioana Daniela Popa am cunoscut-o cu ocazia Simpozionului {tiin]ific „Ora[ul m\rii dintre mun]i Bicaz 400”, din septembrie 2001. Ceea ce mi-a atras aten]ia la domnia-sa au fost ochii calzi `n care `nc\ jucau sclipirile copil\riei. Debutul ei `n poezia pentru copii nu a fost o surpriz\ pentru mine pentru c\ sunt pu]ini oameni care au darul de a

6

Corul Koinoneia al parohiei „Sfântul Nicolae”, Neagra - Ta[ca

scrie pentru copii, iar acest dar se afl\ pe deplin `n poeziile tinerei scriitoare. Acesta este [i motivul pentru care am rugat-o s\-mi acorde un interviu. RC: Aceast\ carte reprezint\ debutul `n literatura pentru copii, `ns\ a]i mai cochetat cu literatura [i cu jurnalismul. Care a fost prima oper\ [i unde a fost publicat\?

IDP: Bunul Dumnezeu a `ng\duit s\ m\ nasc `ntr-o familie `n care cartea este permanent la loc de cinste. Acest lucru m-a motivat s\ caut r\spunsuri `n jur [i `n mine, s\ `ncerc s\-mi g\sesc limitele [i locul. ~i port ve[nic\ recuno[tin]\ d-lui profesor de limba [i literatura român\ Gheorghe T\nase, profesorul meu din timpul liceului, care mi-a descoperit gustul pentru poezie [i care m-a determinat s\ cred `n for]a cuvântului scris. De asemenea Revista Valea Muntelui are o mare `nsemnatate pentru mine, deoarece `n paginile ei mi-am [lefuit talentul. RC: Ce a `nsemnat Revista Valea Muntelui pentru dumneavoastr\ personal [i pentru activitatea literar\ pe care o desf\[ura]i? IDP: Revista este drag\ sufletului meu, n-ar avea cum s\ nu fie oric\rui iubitor de cultur\. RC: Cine v-a `ndemnat pe drumul c\tre poezie? IDP: C\tre poezie m-am sim]it atras\ din adolescen]\, de[i am f\cut apoi o pauz\ literar\ de câ]iva ani buni. Consider c\ efortul sus]inut `]i

IANUARIE - MARTIE 2012


APARI}II EDITORIALE deschide drumul spre orice vrei cu adev\rat, dac\ vrei cu inima. RC: Crede]i c\ literatura pentru copii este cea care v\ reprezint\? IDP: Poate. Cei dintâi critici ai mei sunt propriii copii, cu ajutorul c\rora „testez” pulsul fiec\rei poezii pentru copii pe care o scriu. RC: Cum v-a venit ideea acestui volum pentru copii? IDP: Ideea `i apar]ine `n totalitate redactorului-[ef al RVM, Mihai-Silviu Chiril\, care a ac]ionat `n aceast\ situa]ie ca un consilier literar al meu, desf\[urând [i faza ini]ial\ a negocierilor cu Editura Sedcom Libris. RC: De ce Vreau sa fiu mereu copil? IDP: Da]i-mi voie s\ v\ r\spund cu o poezie din volum: Aniversare Flutura[ pe alb\ floare, Var\ plin\ de culoare, Adieri pe triluri line, Miere bun\ de albine, Greiera[i `n seri c\ldu]e, Balt\ plin\ de b\rcu]e, Dragoste de bunicu]e... E ziua mea [i-mi amintesc De lucrurile ce-mi doresc

S\ le-ntâlnesc aievea iar S\ le pot scoate din penar Purtate-n gând [i-n inimioar\ Tr\ite-n fiecare var\ ~n casa scump\ de la ]ar\ Aceste minunate vise Le v\d ornate-n tortul meu; Când suflu iar `n lumânare, M\-ndep\rtez, cu-n an, mereu... RC: Ne putem a[tepta la un volum de proz\? IDP: V\ m\rturisesc sincer c\ ideea `mi surâde! Nu exclud `n viitor posibilitatea trecerii pe t\râmul pove[tilor, odat\ cu m\rirea familiei noastre. RC: Care v\ sunt proiectele de viitor? IDP: ~n acest an `mi doresc s\ dep\[esc grani]ele literare impuse `n anul trecut [i, poate, apari]ia unui nou volum de poezie pentru copii. RC: V\ mul]umesc pentru interviu [i v\ doresc succes `n continuare. IDP: Cu cea mai mare pl\cere! S\ dea Bunul Dumnezeu s\ auzim de bine. A consemnat Ritta CURCUBET

Aduc slav\ [i mul]umire bunului Dumnezeu, Care a binecuvântat ca emisiunea Credin]\ [i tradi]ii nem]ene s\ prind\ contur `n spa]iul media local [i internautic ca un mod de promovare a spiritualit\]ii cre[tine [i a tradi]iilor locale atât de frumoase. Timp de un an [i jum\tate a fost un for deschis unor discu]ii pe teme extrem de actuale [i care intereseaz\ pe oricine tr\ie[te `n lume la ora actual\. Cele mai importante dezbateri le pute]i citi `n volumul de fa]\, având invita]i de cea mai bun\ clas\ intelectual\. Emisiunea nu ar fi putut demara f\r\ ca domnul Doru Vasile Berea s\ o propun\ conducerii de atunci a postului de televiziune 1TV Piatra Neam]. Recuno[tin]a mea se `ndreapt\ c\tre domnia sa, cu mul]umiri pentru tot ce a f\cut `n sprijinul meu personal de-a lungul timpului, [i pentru implicarea `n sus]inerea proiectului Revista Valea Muntelui, care ser ve[te aproape acela[i scop ca [i emisiunea televizat\. Propunerea domnului Berea a g\sit ecou `n planul editorial al directorului de atunci, domnul Viorel Andrei, care a acceptat propunerea de titlu al emisiunii, formatul [i invita]ii pe care i-am propus, punându-mi un spa]iu de emisie la distribu]ie `n fiecare dumi-

IANUARIE - MARTIE 2012

nic\, cu difuzare a emisiunii [i `n direct [i `n reluare. Pentru aceasta `i mul]umesc [i m\ rog milostivului Dumnezeu s\-l `nt\reasc\ [i `n]elep]easc\ `n `ncerc\rile prin care trece `n via]\ `n aceste momente. Timp de un an [i jum\tate am avut o colaborare impecabil\ cu domnul director Gabriel Apetrii, care [i-a `n]eles misiunea de jurnalist autentic [i mi-a asigurat o libertate de expresie [i de opinie pentru care absolut orice realizator de televiziune din lumea aceasta m-ar invidia. Deschiderea fa]\ de teme de actualitate, dar care merg uneori `n contra curentului de gândire principal, faptul c\ emisiunea a putut s\ fac\ film\ri interesante pe teren [i `n zone diferite ale Moldovei sunt motive pentru care `i sunt profund recunosc\tor domnului Gabriel Apetrii. ~l asigur de deplina mea pre]uire [i de inten]ia de a continua, cât timp va binecuvânta Dumnezeu, aceast\ colaborare pe acela[i nivel de respect [i civiliza]ie. Mul]umesc [i colegilor din redac]ia postului 1TV, care mi-au dat concursul `n filmarea emisiunilor atât `n studioul central din Piatra Neam], cât [i pe teren. ~l asigur de toat\ pre]uirea mea pe domnul Teodor Moldovan, un camera-

man c\ruia `i curge meseria aceasta frumoas\ prin sânge. Atât emisiunea, cât [i volumul de interviuri nu ar fi putut fi posibile f\r\ participarea invita]ilor mei de fiecare s\pt\mân\, oameni de o preg\tire cultural\ [i spiritual\ impecabile, care m-a f\cut s\ sper c\ chiar dac\ la nivel na]ional sau interna]ional spiritualitatea [i lumea `n general se vor pr\bu[i `ntr-un `ntuneric moral total, aici, la Neam] va continua s\ existe o via]\ cultural\ de `nalt nivel. Le mul]umesc tuturor celor care au discutat cu mine `n cadrul emisiunilor [i `i asigur pe cei care nu sunt prezen]i `n aceast\ culegere de interviuri c\ presta]ia lor nu a fost cu nimic mai prejos decât a celor care pot fi citi]i `n ea. Emisiunea nu ar fi rezistat `n grila de programe mai mult de câteva s\pt\mâni [i nu s-ar fi difuzat `n prime time duminic\ seara, dac\ nu ar fi existat telespectatorii ei, care sper s\ fie [i cititori ai acestei c\r]i. Le mul]umesc [i sper s\ le fi fost de folos. Un gând de recuno[tin]\ special se `ndreapt\ spre doamna Carmen P\duraru, „produc\torul din umbr\” al emisiunii, sus]in\toarea moral\ [i material\ a tuturor demersurilor f\cute `n aceast\ perioad\. Aproape to]i invi-

RVM

Credin]\ [i tradi]ii nem]ene – Volum de interviuri –

7


APARI}II EDITORIALE ta]ii mei mi-au fost prezenta]i de domnia-sa [i to]i au fost de o valoare irepro[abil\. F\r\ suportul moral din partea sa [i a bunului meu prieten Cornel Ciubotaru, care au crezut `n ideea edit\rii acestui volum chiar [i atunci când eu m\ `ndoiam, nu a[ avea prilejul acum s\ scriu aceste rânduri. Le mul]umesc [i `i asigur de prietenia mea necondi]ionat\. Când s-a pus problema de a ilustra cartea cu o imagine care s\ exprime cât mai bine ideea de credin]\ [i tradi]ii nem]ene, familia Tr\istariu mi-a oferit cu generozitate câteva dintre tablourile pic-

torului Gheorghe Tr\istariu. Cel de pe copert\ se nume[te Turnul lui {tefan [i este cea mai potrivit\ imagine pentru o carte despre nem]eni. Mul]umesc din suflet familiei Tr\istariu [i sper s\ putem organiza `mpreun\ expozi]ii de art\ care s\ promoveze [i mai mult lucr\rile artistului. Las la urm\ gândul meu de pre]uire [i mul]umire pentru mama mea, Maria Chiril\, c\reia `i [i ofer acest volum de debut ca autor, cu toat\ recuno[tin]a filial\ pentru faptul c\ este o mam\ exemplar\. ~mi doresc s\ o am al\turi cât de mult va `ng\dui Dumnezeu. Mihai-Silviu CHIRIL|

RVM

O perspectiv\ ortodox\ asupra vie]uirii `n lumea contemporan\

8

Cre[tinul ortodox din zilele noastre tr\ie[te paradoxul de a vedea c\ `n timp ce Biserica `n sine, ca „institu]ie”, cum le place unora s\ spun\, se integreaz\ cumva `n societate [i are un oarecare statut, con]inutul credin]ei este respins aproape `n totalitate de Zeigeist-ul epocii, care a pus st\pânire pe România `ntr-un ritm halucinant. Astfel, morala cre[tin\ este persiflat\ de to]i cei care spun c\ nu mai au „complexe”, „mentalit\]ii `nvechite” sau c\ sunt moderni: aproape toate „prejudec\]ile” de care omul „recent”, de multe ori [i cre[tin, se debaraseaz\ sunt de fapt `nv\]\turile morale ale Bisericii, pe care mo[ii [i str\mo[ii le-au pre]uit timp de secole [i chiar milenii. Practicarea religiei cre[tine se transform\, atunci când ignoran]a se `nrude[te cu precaritatea educa]iei, `ntr-un spectacol magic degradant, luat `n derâdere de c\tre posturile na]ionale de televiziune, bucuroase c\ pot ar\ta la televizor cre[tini care se bat pentru a ajunge mai `n fa]\ la moa[tele unui sfânt; când se pune `n discu]ie practicarea religiei sub forma jertfei pentru aproapele pentru a `mplini cuvântul lui Iisus, care spune c\ nu exist\ mai mare jertf\ decât s\-]i pui via]a pentru prietenul t\u, mul]i dintre noi practic\m o „ortodoxie a demonilor” din evanghelia despre porcarii din ]inutul Gherghesenilor: leghionul de demoni L-a recunoscut pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu, o m\rturisire perfect ortodox\, care dep\[e[te toate ereziile veacurilor. Dar la ce le-a folosit demonilor c\ L-au chemat pe Iisus cu numele Lui real? Exist\ un sentiment de uimire `n rândul celor mai mul]i dintre cre[tinii practican]i de data aceasta, care `ncep s\ se simt\ din ce `n ce mai str\ini `n aceast\ ]ar\ [i chiar `n aceast\ lume; [i nu e vorba despre `nstr\inarea fireasc\ a

cre[tinului de lume, pe care Biserica primar\ o cuprindea `n termenul „peregrin”, care descria deta[area cre[tinului de cele lume[ti [i prezen]a sa `n trecere prin aceast\ via]\ (`n Imperiul Roman denumirea peregrinus se acorda celor ce nu erau cet\]eni romani, dar erau oameni liberi, adic\ majoritatea covâr[itoare a locuitorilor acestei construc]ii politice [i militare) [i i se aplica [i ei `nse[i: Biserica peregrin\ prin lume. Uimirea celor ce tr\iesc ast\zi `n duhul lui Hristos este legat\ de faptul c\, de[i fiecare milimetru de p\mânt românesc este stropit cu sânge de martir român, care `ntr-o form\ sau alta a luptat pentru aceast\ glie, etosul ortodox este marginalizat ca o Cenu[\reas\, pentru a se face loc unei mentalit\]i brutale [i abrutizante, unui spirit mercantil care desfiin]eaz\ tot pe unde trece, reducând via]a `ns\[i la un raport `ntre venituri [i cheltuieli. Superficialitatea [i neobr\zarea, minciuna asumat\ cu rânjetul pe fa]\ [i nep\sarea strivitoare par a func]iona dup\ principiul enun]at `n proverbul fran]uzesc: Quand le bon ton arrive, le bon sens se retire. Aproape totul `n societatea noastr\ este de „bon ton”, dar mai nimic nu mai e de bun-sim]. Am ajuns s\-i blestem\m pe cei dinaintea noastr\, a c\ror indolen]\ [i iner]ie au f\cut ca lumea s\ ajung\ pe pragul unei distopii terifiante. Ne `ntreb\m unde erau bunicii [i str\bunicii no[tri când `[i puneau americanii sateli]ii cu care ne spioneaz\ ast\zi; unde erau apologe]ii care s\ le `nchid\ gura ateilor [i s\ pre`ntâmpine darwinismul social c\ruia `i suntem victime ast\zi; unde erau cei ce trebuia s\ p\streze cur\]enia spiritual\ [i cultural\ a poporului acestuia? Desigur, dac\ extindem `ntrebarea la nivel planetar, majoritatea celor care ar fi trebuit s\ apere ceea ce str\mo[ii

IANUARIE - MARTIE 2012


APARI}II EDITORIALE

sentimentul c\ fac [i ei ceva `n via]\. La noi, lucrurile erau `n alb [i negru, lipsite de nuan]e: unii, cei mai buni, erau `n `nchisorile comuniste, pentru c\ erau cre[tini ortodoc[i [i nu voiau s\ se `nchine la idolii de la R\s\ritul convertit de curând la „`nfr\]irea dintre clasa muncitoare [i ]\r\nime”; al]ii, cei mai mul]i, construiau socialismul, min]i]i cu demen]\ de imnul Interna]ionalei socialiste c\: „Scula]i, nu-i nici o m`ntuire/~n regi, ciocoi sau dumnezei!/Unire, muncitori, unire,/{i lumea va sc\pa de ei!”. *** Volumul Credin]\ [i tradi]ii nem]ene s-a n\scut din dorin]a de a g\si r\spunsuri la unele dintre preocup\ri ale omului care vie]uie[te pe aceste meleaguri, `n aceste vremuri ale minciunii institu]ionale [i universale, cum le numea un spirit treaz al epocii. Toate temele abordate se vor a fi o perspectiv\ cre[tin\ asupra vie]uirii `n lumea contemporan\ `n a[a fel `ncât spiritul acesteia s\ nu ne `nghit\ [i s\ ne fure mântuirea. Din dialogurile pe care le pute]i citi `n paginile ce urmeaz\ transpare `ndemnul la vigilen]\ [i la discernere `n]eleapt\ a adev\rului de falsitate. ~n acela[i timp, teme legate de educa]ia din [coli, raportare la stat, re`ntoarcerea la tradi]iile populare, ata[amentul fa]\ de neam, respectul

IANUARIE - MARTIE 2012

fa]\ de familie pot fi considerate ca o perspectiv\ cre[tin\ a supravie]uirii `ntrun mediu ostil, declarat `n mod mincinos „tolerant”. Cea mai mare eroare pe care ar putea-o face cititorul acestor pagini ar fi s\ cread\ c\ aceast\ carte este un tratat de dietrologie, un demers obscur subsumat superficial a[a-zisei teorii a conspira]iei. Faptul c\ aceast\ confuzie se poate face u[or nu e decât o consecin]\ a respectului pe care adev\rul `l are `n astfel de lume. ~n realitate, to]i invita]ii mei `[i asum\ statutul de m\rturisitori curajo[i ai lui Hristos [i ai `nv\]\turii cre[tine, inclusiv judecata aspr\ a celor care cred c\ ceea ce spun ei este prea „radical”, nu este „corect politic” sau „`n acord cu spiritul democratic”. Oamenii cu care am vorbit eu `n acest volum nu sunt ni[te du[mani ai lumii, ci persoane perfect onorabile, ale c\ror puncte de vedere trebuie m\car acceptate, dac\ nu urmate. Cum era [i firesc pentru o carte care relateaz\ despre credin]ele [i tradi]iile nem]ene, P\rintele Justin Pârvu ne face pl\cerea de a ne rosti un cuvânt despre via]a de veci [i despre buna vie]uire `n lume, care poate aduce mântuirea. Am considerat cuvântul s\u ca o adev\rat\ prefa]\ a acestei lucr\ri. Subtitlurile au fost introduse de autorul volumului. P\rintele Spiridon de la Petru Vod\ ne vorbe[te despre cump\tare [i despre ascultare, dou\ c\i pentru a ajunge la des\vâr[ire. Sfaturile sale sunt de mare folos celor ce vor s\ ias\ din ritmul demonic al lumii acesteia pentru a reveni la ritmul liturgic `n care se desf\[oar\ via]a sub ocrotirea Bisericii. Monahul Filotheu de la aceea[i m\n\stire ne vorbe[te despre m\rturisirea credin]ei `ntr-o lume secularizat\. Secularizarea [i ie[irea din etosul ortodox s-au produs `n spa]iul românesc mult `naintea venirii comunismului, ne spune interlocutorul meu, iar `ntoarcerea la Hristos nu se poate face f\r\ curajul asum\rii gre[elilor [i al lep\d\rii de ele. Doamna Aspazia O]el-Petrescu [i P\rintele Ioan Cârciuleanu ne aduc parfumul vie]uirii `n România Mare, un vis na]ional pe care l-au v\zut materia-

lizându-se la `nceputul secolului XX. Cei doi venerabili interlocutori ne poart\ prin ora[ele universitare, prin atmosfera acelor vremuri, dar [i prin temni]ele regimului inuman al comunismului. „Dumnezeu `i iube[te pe români tocmai pentru c\ i-a pus la ispite atât de puternice”, ne asigur\ martira Aspazia O]el-Petrescu, `n timp ce nonagenarul preot ie[ean ne confirm\ c\ „absolut to]i oamenii au nevoie de Hristos”. Profesorul Ioan Vl\duc\ ne ]ine trei prelegeri memorabile despre raportul dintre [tiin]\ [i pseudo[tiin]\, despre arta tradi]ional\ [i valoarea ei pentru sufletul nostru [i despre suflet `nsu[i. Cuvintele sale spulber\ norii de minciun\ `n care am fost crescu]i, repunând `n drepturi gândirea patristic\ din care acest popor s-a ad\pat secole la rând. Cu erudi]ia-i deja cunoscut\ de c\tre telespectatorii nem]eni, P\rintele Nicolae Cap[a explic\ sensurile fericirii a zecea enun]ate de Iisus `n ziua ~nvierii Sale: „Ferici]i cei ce nu au v\zut [i au crezut”. P\rintele ne dezv\luie cum putem [i noi fi p\rta[i ai acestei fericiri [i de ce Toma nu era neap\rat

„necredinciosul”, cum i se spune, ci „purt\torul nostru de cuvânt” pe lâng\ Hristos, r\spunzându-ne prin experien]ele vie]ii sale la multe `ntreb\ri pe care cre[tinii [i le-au pus `n orice epoc\ au tr\it. P\rintele Matei Vulc\nescu ne descrie principalele coordonate ale misiunii Bisericii `n zilele noastre atât

RVM

lor cre[tini au cucerit [i au ]inut timp de veacuri prin jertfe uria[e erau `n fa]a televizoarelor; unii erau prin ashramurile hippiote `ncercând noi forme de contact cu transcendentul. {i s\ nu `i uit\m pe cei care visau [i f\ureau o lume mai bun\ participând `n tot felul de fantezii bugetivore care s\ le dea

9


APARI}II EDITORIALE

RVM

`n rândul necredincio[ilor, cât mai ales al celor care `[i ignor\ propria credin]\. „Hristos a murit [i pentru satani[ti, [i pentru vr\jitori, [i pentru to]i p\gânii, [i pentru to]i necredincio[ii din lumea aceasta [i pentru cei care ~l `njur\. Pentru to]i Hristos a murit pe cruce. Dac\ misionarul are `n prim-plan lucrul acesta, atunci poate s\ intre `n inima oric\rui om. Nu exist\ bariere. Nu exist\ om r\u. Exist\ om

10

bolnav, [i boala sa trebuie vindecat\”, ne spune misionarul din Grecia. Un interviu foarte interesant despre necesitatea educa]iei morale `n [coal\ `n locul studierii sexologiei [i un altul despre devastatoarea maladie a pornografiei ne ofer\ doamna doctor Paula Iliescu, un fervent adept al medicinei psihosomatice, care s\ ia `n calcul mai `ntâi vindecarea sufletului pentru ca trupul s\ fie s\n\tos la rândul s\u. Familia cre[tin\ [i valorile ei sunt prezentate [i ap\rate de doamna judec\tor Carmen P\duraru, care ne `nva]\ c\ acele c\s\torii care sunt f\cute sub binecuvântarea Bisericii vor d\inui `n timp. Doamna judec\tor ne asigur\ de asemenea c\ ora de religie `n [coli le poate face munca mai u[oar\ inclusiv celor din sistemul judiciar, pentru c\ boala de care sufer\ România este, cum spunea Iorga acum un secol, lipsa de caractere, nu de bani. Caracterele se cl\desc `n tr\irea profund\ a rela]iei cu Hristos, iar El poate fi cunoscut foarte bine din fraged\ pruncie, de pe b\ncile [colii. Rela]ia dintre stat [i Biseric\ a fost mereu o problem\ `n decursul istoriei, dar acum ea s-a acutizat pentru c\ statul a fost acaparat de un set de valori care merg `n mare parte `mpotriva gândirii [i tr\irii din Biseric\. Despre acest lucru [i despre preten]ia statului de a se comporta ca un stat eminamente laic, de[i Constitu]ia nu `l descrie ca fiind astfel, ne vorbe[te P\rintele Andrei Bejan de la Cernica, absolvent de Teologie [i student la Drept [i Conservator. Tinerii preo]i Paul Vamanu [i Sebastian Teacu ne `mp\rt\[esc din experien]a slujirii Bisericii `n lumea contemporan\. Unul dintre ei ne descrie experien]a de capelan la o `nchisoare, iar cel\lalt, pe cea de preot la un azil de b\trâni [i de inspector pe domeniile diaconie [i catehez\ `n cadrul Arhiepiscopiei Ia[ului.

Raporturile corecte dintre neam, na]iune [i patriotism ne sunt detaliate de c\tre directorul publica]iei de oceanografie ortodox\ AXA, domnul Mugur Vasiliu, care ne aduce mesajul extraordinar: „Cultura este o sum\ de manifest\ri care au diferite rezultate, diferite produse, [i se petrec `n curtea Bisericii. Aceasta este pentru români cultura. Dac\ ai ie[it din curtea Bisericii, nu mai e cultur\ româneasc\”. Despre guvernarea lumii de c\tre Dumnezeu, nu de c\tre organiza]iile interna]ionale, [i despre lucrurile pe care le `nv\]\m `n [coal\ mai mult ca parte a unui program ideologic, decât ca adev\ruri apodictice ne vorbe[te tân\rul Silvian Emanuel Man, actualmente student la Facultatea de Istorie a Universit\]ii din Ia[i, la vremea interviului elev la Colegiul Na]ional „Calistrat Hoga[”. Despre darul rug\ciunii [i dorul de Biseric\ ne spune p\rintele Mihail Popa de la Bicaz, iar despre cum pun `n practic\ acest dar dacii liberi de sub poale de Ceahl\u afl\m de la p\rintele Dumitru Diaconu, preot `ntr-o parohie cu popula]ie sut\ la sut\ ortodox\. {i tot despre daci este [i ultimul material, o prelegere `n cadrul unui simpozion [tiin]ific de la Bicaz, `n care am conferen]iat despre persisten]a dacilor pe aceste meleaguri [i despre faptul c\ nu au disp\rut [i nici nu s-au transformat `n altceva, ci au d\inuit cu acel dar de a rezista vremurilor grele, pe care ast\zi noi `l consider\m una dintre virtu]ile na]ionale. *** Acest volum se dore[te a fi un dar cu prilejul Na[terii Domnului atât pentru cei ce au participat la el `n calitate de

invita]i, cât [i pentru cititori. Dac\ este de folos sufletesc cuiva, atunci acela s\ nu uite s\ `nal]e o rug\ciune de pomenire pentru robul lui Dumnezeu Gheorghe Chiril\, mutat la Domnul pe 9 februarie 2009. Mihai-Silviu CHIRIL|

IANUARIE - MARTIE 2012


APARI}II EDITORIALE

„Doamne, ocrote[te-i pe români” – ~nsemn\ri despre România de ieri [i de azi –

IANUARIE - MARTIE 2012

decantare a istoriei a [tiut s-o prezinte prin cuvinte frumos me[te[ugite”, a men]ionat criticul Cristian Livescu. ~n ceea ce `l prive[te pe autor, intelectual de o via]\, profesor cu autoritate local\, s-a `nnobilat d\ruindu-se scrisului. De 45 de ani slujitor al `nv\]\mântului, vizionar, tr\ie[te [i reflecteaz\ la ceea ce se `ntâmpl\ `n societatea româneasc\. „Cu ochii [i cu mintea unui copil de nici cinci ani, `mi amintesc seceta [i foametea din anii 1946-1947, când hrana de zi cu zi a familiilor cu mul]i copii era terciul preparat din pu]inul m\lai cu ap\ [i, uneori, dac\ se mai g\sea `n zilele de s\rb\toare, cu pu]in lapte. De[i vremurile erau `ngrozitor de grele, nu-mi amintesc s\ fi cerut cineva s\vâr[irea p\catului `mpotriva

Duhului Sfânt, euthanasierea, a[a cum se `ntâmpl\ `n zilele noastre. M-au `ntristat [i m-au `ndurerat imaginile oferite de Ziua Na]ional\ a României, când mii [i mii de oameni se c\lcau `n picioare pentru a prinde un blid de mâncare. Cine a adus, oare, poporul `n asemenea stare de degradare? Cine dore[te ca românii s\ ajung\ un popor de milogi, pomanagii [i asista]i, pentru a putea fi manevra]i ca o mas\ inert\? La aceste dureroase `ntreb\ri cred c\ trebuie s\ r\spund\ cei ce [i-au asumat, `[i asum\ [i `[i vor asuma conducerea acestei ]\ri”, au fost vorbele profesorului Oprea, cu referire la partea de final al c\r]ii, ce constituie un adev\rat tablou al realit\]ilor strâmbe din România zilelor noastre. „României i-a fost dat s\ tr\iasc\ [i `n alte vremuri st\ri de ruin\, dar a avut t\ria s\ renasc\. Va reu[i oare [i acum?” ne `ntreab\ autorul, ca om al cet\]ii [i nu ca scriitor, cum s-a autodefinit. Având `n vedere degradarea moral\ a clasei politice postdecembriste, poate doar de la bunul Dumnezeu va mai putea veni salvarea noastr\. ~n ceea ce m\ prive[te, salut cu toat\ considera]ia apari]ia acestei c\r]i care se constituie `ntr-un fericit eveniment cultural [i care va r\mâne, cu siguran]\, ca un document pre]ios a ceea ce s-a decantat `n timp. Lecturarea ei va anima genera]iile actuale, dar [i pe cele care vin din urm\. Evocarea de c\tre autor a greut\]ilor prin care a trecut [i care l-au marcat vor „lucra” con[tiin]ele celor care o vor parcurge. Lucrarea este [i un elogiu adus celor mai mari duhovnici români, o parte dintre ei trecu]i la cele ve[nice. Citi]i aceast\ cronic\ a unei experien]e de via]\, scris\ cu for]\ [i autenticitate, cu un stil ce respir\ prospe]ime [i sinceritate. Este un voiaj instructiv, care ne `mbog\]e[te interior [i ne ]ine racorda]i la Românism [i Divinitate. La final, autorul lucr\rii „Doamne, ocrote[te-i pe români” a acordat participan]ilor care au dorit, autografe [i dedica]ii. Apoi, s-a ciocnit un pahar cu vin `n cinstea [i spre succesul viitor al scriitorului Dragomir Oprea. A consemnat bibliotecar Mariana C|LINESCU

RVM

~n cadrul activit\]ii culturale „Scriitori nem]eni”, joi 9 februarie 2012, Biblioteca Or\[eneasc\ Bicaz a oferit prilejul elitei intelectuale de pe v\ile Bicazului [i Bistri]ei s\-l `ntâlneasc\ pe profesorul Dragomir Oprea, `n calitate de autor al celei de a doua sa c\r]i: „Doamne, ocrote[te-i pe români”. Titlul c\r]ii, inspirat ales, ne reaminte[te c\ a fi patriot [i bun cre[tin ne poate salva de la alienanta globalizare [i din crizele ce par a nu se mai sfâr[i. Nu este vorba nicidecum de anacronism, cum ar fi tenta]i s\ cread\ unii. Lansarea lucr\rii s-a f\cut `n prezen]a criticului literar Cristian Livescu, cel ce s-a ocupat de publicarea c\r]ii la Editura Crigarux, al c\rei director este. Un mare iubitor [i ini]iator al activit\]ilor culturale [i al slovei scrise, Ion Asavei, directorul Bibliotecii Or\[ene[ti Bicaz, a prezentat publicului, pentru `nceput, câteva gânduri despre autorul [i cartea amintite mai sus: „Lucrarea scris\ cu sufletul are calitatea de a mângâia, la rându-i, sufletul cititorului. {i asta, cu atât mai mult cu cât noi, cei ce tr\im `n preajma scriitorului, recept\m mesajul c\r]ii `ntrun mod aparte. A[a cum ne-a obi[nuit `nc\ de la prima lucrare Durerea vine de la R\s\rit, domnul profesor Oprea s-a constituit `n personajul principal al c\r]ii, prin maniera memorialistic\ aleas\. Cel ce a tr\it evenimentele, le-a `nregistrat `n propria-i con[tiin]\, oferindu-ni-le apoi prelucrate [i sintetizate `n texte de valoare, precum un apostol al propriilor bucurii, `mpliniri [i suferin]e. ~n afara prefa]ei, scris\ de autor, subiectul c\r]ii porne[te de la data venirii sale la Bicaz ca dasc\l de istorie de excep]ie [i pân\ la zi, conducându-ne elegant, `ntr-un stil clasic, curat, printre meandrele existen]ei sale [i `ncerc\rilor oferite de Divinitate. N-o s\ dezvolt aspecte din carte, o s\ spun doar c\ o dat\ lucrarea parcurs\ tr\ie[ti senza]ia unei mângâieri, iar la final, a regretului c\ parc\ s-a terminat mult prea repede. Suntem `ns\ siguri c\ scriitorul nu se va opri o dat\ cu aceast\ lucrare [i nu ne va l\sa s\ a[tept\m prea mult pân\ la urm\toarea. Nu vreau s\ `nchei scurta mea prezentare f\r\ a aprecia `n mod deosebit paginile `n care domnul profesor Oprea ne d\ o adev\rat\ lec]ie de educa]ie civic\ [i moral\, cu profunde trimiteri la istoria poporului român. Aici a[ dori s\ afirm c\, de[i contemporan cu evenimentele politice, sociale [i istorice postdecembriste, `n timp ai tendin]a de a uita din cele tr\ite. Prin lecturare am reu[it s\-mi `nsu[esc o adev\rat\ istorie a acestor lucruri `ntâmplate, printr-o sintez\ excelent alc\tuit\ [i pertinent dezvoltat\. Numai a[a am `ncercat [i eu sentimentul c\ am fost elev al domnului profesor Oprea [i un con[tiicios lector al c\r]ii sale”. Apoi, `n fa]a publicului de elit\ aflat `n sal\, criticul Cristian Livescu a reliefat, prin expozeul s\u, con]inutul lucr\rii, semnifica]ia evenimentelor istorice surprinse de c\tre autor `n cele peste 130 de pagini memorialistice [i calitatea scriitoriceasc\ a autorului. „~n cartea profesorului Oprea avem de-a face cu un memorial scris cu mult\ sensibilitate [i foarte mult\ pl\cere `n a readuce `n prim-plan oameni [i `ntâmpl\ri. Ac]iunea porne[te de la intrarea sa ca profesor `n `nv\]\mântul din Bicaz, locul `n care a r\mas [i pân\ azi, `ncheindu-se cu un minunat [i interesant pasaj dedicat reflec]iei sale asupra istoriei poporului român. Toate acestea abordate `n calitatea autorului de om conectat la istorie, religia ortodox\, politic\ ori socialul din aceast\ perioad\ extrem de bulversat\. Felul `n care profesorul Oprea a „croit” aceast\ carte dovede[te atât o medita]ie asupra istoriei tr\ite, cât [i frumuse]ea ori bucuria scriiturii prin care au fost transfigurate autor [i fapte. Carte se vrea a fi [i un semnal de alarm\ care coincide `ntr-un fel sau altul cu semnalele ce vin `n aceast\ perioad\, prin mass-media, de la tineri din Pia]a Universit\]ii si nu numai. Prin lectura c\r]ii ve]i avea ocazia s\ dialoga]i `n subtext cu autorul [i s\ tr\i]i momente tulbur\toare, ie[ite la lumin\ prin pana profesorului Oprea, cel care `n urma procesului firesc de

11


~NCEPUT DE DRUM

„Sufletul meu este la Bicaz”

RVM

~n urm\ cu mai bine de o jum\tate de an un grup de oameni inimo[i, cet\]eni ai ora[ului Bicaz, preocupa]i, pe lâng\ multe alte probleme ale vie]ii cotidiene, de soarta or\[elului `n care tr\iesc, au hot\rât, dup\ `ndelungi c\ut\ri [i dezbateri, s\ `nfiin]eze o entitate civic\ care s\ dea o mân\ de ajutor societ\]ii contemporane, administra]iei publice locale, scopul acesteia fiind g\sirea [i stabilirea unor politici locale [i jude]ene care s\ conduc\ la sprijinirea mediului de afaceri [i economic local `n vederea relu\rii dezvolt\rii generale a ora[ului [i a zonei adiacente. Lucrurile nu au fost deloc simple. ~n primul rând trebuiau puse de acord dorin]ele membrilor fondatori cu posibilit\]ile [i prevederile legale `n domeniu. Dar nimic nu este u[or `n via]\, `ns\ atunci când ai un scop bine definit, când [tii exact pa[ii pe care `i ai de f\cut, chiar dac\ pe drum mai dai de bolovani, `i `ndep\rtezi [i reu[e[ti.

12

Ianuarie 13-20 ianuarie Expozi]ie de carte: „Mihai Eminescu - Poetul nepereche al culturii române” (162 de ani de la na[tere); Sediul bibliotecii (Asavei Ion, C\linescu Mariana, Tofan Elena). 16 ianuarie Concurs de recit\ri: „Când amintirile...”; Sediul bibliotecii (C\linescu Mariana, Tofan Elena, Nistor Irina). 23-27 ianuarie Expozi]ie de carte: „Unirea Principatelor Române `n con[tiin]a românilor”; Sediul bibliotecii (Asavei Ion, C\linescu Mariana, Tofan Elena). 23 ianuarie „C\rticic\ cu pove[ti, tare drag\ tu `mi e[ti!”; Sediul bibliotecii (Tofan Elena, Savu Rodica). 24 ianuarie Simpozion: „24 ianuarie 1859 – Ziua cea Mare a veacului”; Sediul bibliotecii; program artistic sus]inut de grupa mare de la Gr\dini]a cu program prelungit M\rceni, a doamnei educatoare Savu Rodica. Programul artistic a fost completat de o prezentare a c\r]ilor pentru copii dedicate Unirii, de c\tre domnul bibliotecar Ion Asavei. 26 ianuarie Lansare de carte: Pe urmele eroilor, autorul c\r]ii – Vasile Buruian\, Editura Lorilov, Buz\u 2011; Sediul bibliotecii (Asavei Ion, Tofan Elena, C\linescu Mariana, Oprea Dragomir).

S-a reu[it [i s-a n\scut Asocia]ia „Rena[terea Bicazului”, persoan\ juridic\ de drept privat, f\r\ scop patrimonial, nonguvernamental\, apolitic\, de fapt o conven]ie prin care mai multe persoane au pus [i pun `n comun contribu]ia lor material\, cuno[tin]ele [i activitatea lor pentru realizarea unui scop care nu urm\re[te foloase pecuniare sau patrimoniale. De ce Rena[terea Bicazului? Am plecat de la ideea c\ ora[ul Bicaz, ap\rut pe harta României ca localitate urban\ `n urm\ cu 52 de ani [i care `n anul 2011 a s\rb\torit 400 de ani de la prima atestare documentar\, este un ora[ care a fost creat prin munc\, prin munca a mii de români, bucurându-se de-a lungul timpului de o faim\ [i de un respect deosebite, [i trebuie s\ mearg\ `nainte, s\ se `nvioreze, dup\ o lung\ perioad\ de stagnare, s\ se refac\ tot prin munc\ [i nu trebuie l\sat s\ cad\ `n anonimat. ~n consecin]\, dorim ca asocia]ia noastr\ s\ se impun\ ca un sprijin al administra]iei locale, ca o alternativ\ de schimbare [i perfec]ionare a vie]ii sociale, convin[i fiind c\ misiunea fundamental\ a unei asocia]ii nonprofit [i care `i confer\ specificitate `n raport cu orice alt tip de organiza]ie este „schimbarea `n bine a comunit\]ii [i a oamenilor”. {i ca s\ convingem c\ lucrurile stau a[a prezent\m sintetic scopul Asocia]iei „Rena[terea Bicazului” a[a cum este stipulat `n statut: – implementarea unor programe `n domeniile: social, economic, educa]ionalvoca]ional, cultural, administra]ie public\, societate civil\, resurse umane, timp liber, s\n\tate, rela]ii de munc\, formare profesional\, via]\ asociativ\, sport-turism, activit\]i practice; – dezvoltarea de programe economice,

sociale, culturale, ini]iate pe plan local, na]ional, regional sau interna]ional, menite s\ asigure realizarea unor obiective de interes pentru comunitate; – crearea [i consolidarea unor parteneriate func]ionale [i durabile `n domeniul privat/public/societate civil\, având ca rol complementarea activit\]ii institu]iilor publice ale statului, proiectarea [i sus]inerea pe termen mediu [i lung a procesului de dezvoltare a societ\]ii române[ti `n contextul structurilor europene. Dac\ la `nceput am pornit la drum, a[a cum precizam, un num\r restrâns de membri fondatori, acum la asocia]ie a aderat un num\r `nsemnat de cet\]eni apar]inând tuturor categoriilor socio-profesionale ale ora[ului [i nu numai, to]i fiind dornici de a-[i aduce contribu]ia la prop\[irea, la `nviorarea Bicazului. Nu va fi u[or! Dar noi credem `n solu]ii. {i solu]ii exist\ peste tot. Trebuie doar s\ `ncuraj\m creativitatea local\. Pentru c\ atunci când nu ai bani trebuie s\ ai creativitate. Nu po]i tot timpul s\ te plângi c\ nu merge pentru c\ nu ai bani. Cu bani oricine face afaceri, face afaceri, `n rest este nevoie de creativitate. Lâng\ sigla asocia]iei se afl\ [i un motto: „Sufletul meu este `n Bicaz! Al t\u unde este?”. Ultima parte a motto-ului este un `ndemn [i `n acela[i timp o dorin]\ de a v\ al\tura nou\, ca membri asocia]i sau simpatizan]i, ca oameni c\rora le pas\ de ora[ul, de zona `n care tr\iesc [i care s\ vin\ cu sufletul `n Bicaz. V\ a[tept\m cu drag!

Februarie 1 februarie Lansarea oficial\ a activit\]ilor „Anului Caragiale”; Sediul bibliotecii (Asavei Ion, Hreniuc Geanina). 3 februarie Dezbatere: „Promovarea [i respectarea drepturilor copilului”; Sediul bibliotecii (Tofan Elena, Pricop Mirela). 1 - 10 februarie

rescu – 75 de ani de la na[tere; Sediul bibliotecii (C\linescu Mariana, Hreniuc Geanina). 24 februarie Lansarea volumului Contribu]ii de istorie literar\ – autor: prof. dr. Nicolae Scurtu; Sediul bibliotecii (prezint\ Constantin Bostan, directorul Bibliotecii Jude]ene „G.T. Kirileanu”).

Programul Bibliotecii Or\[ene[ti Bicaz, ianuarie-martie 2012 Expozi]ie de carte [i dialog cu micii cititori: „Iarna `n operele scriitorilor români”; Sediul bibliotecii (C\linescu Mariana, Tofan Elena [i Scipcariu Rodica). 9 februarie Lansare de carte: „Doamne, ocrote[te-i pe români” a scriitorului Dragomir Oprea; Sediul bibliotecii (Asavei Ion, Cristian Livescu). 14 februarie Dialog literar-artistic: „Carnavalul personajelor din pove[ti”; Sediul bibliotecii (Asavei Ion, Popa Carmen, Barne Georgeta). 20 februarie Prezentarea operei scriitorului Marin So-

Ing. Nicolae S|L|GEAN Pre[edintele Asocia]iei „Rena[terea Bicazului”

Martie 1 martie „Ion Creang\ – m\r]i[orul literaturii române”; Sediul bibliotecii – Activitate sus]inut\ de clasa a III-a A a [colii nr. 1 M\rceni, coordonator `nv. Irina Nistor. 2 martie „O carte citit\, o comoar\ nepre]uit\” – activitate cultural\ a clasei a IV-a a [colii nr. 2 Dodeni, coodonator `nv. Carmen Popa. 7-12 martie Expozi]ie de carte: „Ghiocei pentru mama”; Sediul bibliotecii (C\linescu Mariana, Tofan Elena). 21 martie Concurs: „Balade vesele [i triste” – frânturi din opera lui George Topârceanu. 29 martie Prezentare de carte: Nout\]i editoriale din colec]ia „Cartea de pe noptier\”; Sediul bibliotecii (C\linescu Mariana, preot Mihail Popa [i teolog Mihai-Silviu Chiril\). Mariana C|LINESCU

IANUARIE - MARTIE 2012


FILE DE ISTORIE

Siha[tri [i c\lug\ri la muntele Ceahl\u

IANUARIE - MARTIE 2012

Gheorghe Iacomi afla de la b\trânii c\lug\ri de la M\n\stirea Dur\u `n anul 1952 despre via]a siha[trilor de odinioar\: „~n afar\ de ciobani, care-[i `ncropeau stânile `n goluri de munte, mai vie]uiau aici [i siha[tri – prin codri, unde-[i g\seau o scorbur\, o pe[teruc\, ori f\ceau o cur\tur\ [i ridicau un ad\post; o chiliu]\ cu o temelie de lespezi, cu pere]ii din lemn rotund [i acoperi[ din coaja copacilor [i cetin\. Dar nu le lipseau o carte, m\t\niile [i o iconi]\. ~[i f\ceau toate uneltele trebuitoare din lemn, deschideau c\r\ri spre izvoare, umblau p\durile dup\ hran\: melci, ierburi, poame – ce le d\deau p\durea!”

Când au ap\rut primii siha[tri pe aceste meleaguri nu [tim [i cred c\ nu vom [ti niciodat\, [i acela[i lucru putem spune [i despre primele sih\strii, c\ci tradi]iile nu sunt sprijinite `ntotdeauna de hrisoave sau `nsemn\ri, dar nu putem nici s\ le ignor\m, c\ci la `nceputul Evului Mediu informa]iile scrise erau pu]ine, iar construc]iile se f\ceau din lemn [i astfel se puteau risipi de-a lungul veacurilor. Omul muntelui a dat na[tere la o mul]ime de pove[ti [i legende, dar tradi]iile despre `ntemeierea l\ca[urilor monastice vechi `ntotdeauna con]in o f\râm\ de adev\r istoric. Se spune c\ prima sih\strie a Ceahl\ului a fost ridicat\ de legendarul desc\lec\tor Drago[-Vod\, `n apropierea locului unde a sc\pat `ntr-o pe[ter\ Doamna Maria, so]ia sa, urm\rit\ de t\tari. E. Gregorovitza, c\l\tor pe aceste locuri la `nceputul secolului XX, afla despre aceast\ sih\strie de la un b\trân cioban, dar peste ani n-au mai r\mas nici m\car ruinele, fiind n\p\dite de p\dure. O alt\ sih\strie, la care m\rturiile documentare lipsesc, dar existen]a ei este sprijinit\ de o bogat\ tradi]ie, este Sih\stria C\lug\reni, ctitorie a lui Petru Rare[, `n a doua sa domnie, ca semn de recuno[tin]\ pentru ajutorul dat de c\lug\ri `n pribegia sa din anul 1538. Un alt l\ca[ monastic al regiunii a fost M\n\stirea Poienile, construit\ spre sfâr[itul veacului al XVI-lea de c\tre familia Movile[tilor, Gheorghe mitropolitul [i Ieremia [i Simion, domni ai Moldovei. Un hrisov dat de Ieremia Movil\ `n anul 1599 confirm\ existen]a acestei m\n\stiri, amintit\ [i de tradi]ia locului: „Am miluit [i am `nt\rit cu un loc anume Poienile sub muntele Ceahl\u, unde este nou-ziditul Sfântul Schit numit, pe care am `nceput a-l zidi cu ajutorul lui

RVM

Preotul Constantin Matas\ (cel n\scut la R\pciuniCeahl\u dintr-o familie de centenari, tat\l s\u fiind preot la biserica veche din R\pciuni [i a tr\it 101 ani) a considerat c\ ([i nu a fost singurul, dar consider\m p\rerea lui ca fiind reprezentativ\ pentru noi, „muntenii Neam]ului”) Ceahl\ul este un „munte sfânt al românilor” [i credin]a sa a `mp\rt\[it-o [i a f\cut-o cunoscut\ `n mai multe studii [i c\r]i, c\utând s\ conving\ prin juste]ea spuselor sale. El scria `ntr-o carte din 1933, premiat\ de Academia Român\: „...pe Ceahl\u – nu numai la poale, ci pân\ `n sus spre vârf – s-a p\strat o veche tradi]ie despre via]a religioas\ de alt\dat\, avem dovada `n toponimia muntelui, `n mul]imea feluritelor l\ca[uri de rug\ciune necontenit ridicate [i `ngr\m\dite pe el sau `n jurul lui [i apoi, `n unele obiceiuri str\vechi cu caracter religios, p\strate `n popor [i din care se vede c\ muntele acesta [i ast\zi este socotit de localnici, sfânt”. Este o p\rere interbelic\ [i, cu toate c\ o jum\tate de veac s-a vrut `ndep\rtarea noastr\ de cele sfinte, [i ast\zi Ceahl\ul este un munte sfânt al românilor. Cea mai important\ dovad\ este num\rul mare de pelerini care popose[te `n fiecare an `n m\n\stirile [i schiturile Ceahl\ului [i miile de credincio[i ce urc\ pe munte la fiecare „Schimbare la Fa]\” s\ cinsteasc\ hramul muntelui `n frunte cu mari ierarhi ai Bisericii. Toponimia muntelui [i a locurilor din jurul s\u arat\ prezen]a siha[trilor [i c\lug\rilor din timpuri vechi [i este `nregistrat\ de documente `nc\ din secolul al XV-lea (cele mai vechi hrisoave sigure datând din timpul lui Alexandru cel Bun). Este greu de [tiut `ns\, când au venit primii siha[tri pe aceste locuri [i care a fost originea lor. S-a spus c\ ar fi fost ni[te ciobani din `mprejurimi, dar mai lesne putem crede c\ ei au fost c\lug\ri autohtoni `ntor[i de la Muntele Athos sau c\lug\ri din marile m\n\stiri ale Moldovei. H\r]ile vechi, dar [i cele actuale, prezint\ numeroase toponime cu rezonan]\ monastic\. Unele s-au p\strat, altele s-au modificat sau au disp\rut pur [i simplu. Amintim: Piciorul Sahastrului, Groapa Siha[trilor, Pe[tera lui Ghedeon, Fundu lui Ghedeon, Ad\postul lui Ghedeon, La Chilii, Pe[tera lui Vucol, Chilia lui Iosaf, Poiana Maicilor, Pârâul C\lug\rului, Poiana lui Ghenade, Piciorul Serafimei, Obcina Chiliei, Pe[tera lui Gherman, Piatra Altarului, Piatra Lat\ a Ghedeonului, Pârâul lui Martin [.a. Al doilea vârf al Ceahl\ului poart\ numele de Toaca, fiind locul de unde siha[trii muntelui erau chema]i la rug\ciune, iar Panaghia este o stânc\ `nchinat\ Preasfintei Fecioare, a[a cum este una [i pe muntele Athos. P\rintele Ioanichie B\lan, `n cercetarea „vetrelor de sih\strie româneasc\”, spunea despre „Ceahl\u, acest munte sacru al românilor”: „A[ezat ca o catedral\ `ntre p\mânt [i cer, dominând Carpa]ii [i v\ile, Ceahl\ul se desf\[oar\ de la sud spre nord, asemenea unei mese de altar. Este, desigur, unul dintre cele mai vechi jertfelnice ale str\mo[ilor no[tri”. {i Constantin Turcu, un fiu al locului, scria `n 1943: „...`n jurul acestui munte, la poalele [i pe coastele sale – mai mult decât pe al]i mun]i din juru-i – s-au strâns, de veacuri, ca un roiu de albine harnice, schimnicii, siha[trii – pustnicii cei vesti]i care se hr\neau cu r\d\cini, ierburi [i fructe [i locuiau prin pe[terile [i pâraiele ce [i azi le poart\ numele...”.

13


RVM

FILE DE ISTORIE

14

Dumnezeu, `ntru cinstea [i lauda a Preasfintei [i nedesp\r]itei Treimi [i `ntru lauda [i numele Cinstitului Acatist al Preasfintei noastre de Dumnezeu N\sc\toare [i Pururea Fecioar\ Maria”. Constantin Matas\, cercetând istoria meleagurilor sale natale, a considerat c\ aceast\ m\n\stire s-a aflat pe locul unde a fost apoi biserica din satul Boura Fâr]igi. Ea mai apare `n documente `n prima jum\tate a secolului al XVII-lea, apoi nu mai este pomenit\, motivele fiind mai greu de definit, cel mai probabil intrând `n „urgisirea” du[manilor Movile[tilor, care i-au r\pit din mo[ii [i din importan]\. O m\n\stire care a avut o mult mai lung\ existen]\ a fost M\n\stirea Hangu, care s-a numit apoi HanguBuhalni]a sau numai Buhalni]a. Este ctitoria lui Miron Barnovschi-Movil\ din anii 1626-1629, domnitorul care a avut o moarte de martir la Istanbul c\ci nu a vrut s\-[i lepede credin]a ortodox\ str\bun\ a neamului s\u. Un document din 25 martie 1627 arat\ c\ voievodul a ridicat aceast\ m\n\stire „la rug\ciunea c\lug\rilor” `ntr-un loc de mare pustie, care se cheam\ Hangul, `n partea apusului dep\rtat”. ~ntr-un hrisov al aceluia[i domnitor, din 7 ianuarie 1629, se arat\ c\ „am `nceput a zidi de iznoav\, din temelie, sfânta m\n\stire a rug\torilor no[tri ce se nume[te Hangul. Din nefericire, m\n\stirea a fost `nchinat\ Patriarhiei Alexandriei `n anul 1715 [i egumenii [i v\tafii grecii n-au mai `mplinit dorin]a voievodului martir care [i-a dorit ca m\n\stirea sa s\ fie un focar de credin]\ [i cultur\, ci au fost interesa]i prea mult de bog\]iile lume[ti trec\toare [i prea pu]in de credin]\. Mai mult, ]\ranii de pe mo[iile m\n\stirii au fost crunt exploata]i timp de mai bine de un secol [i de abia curajul lui Cuza i-a sc\pat de biciul grecilor. De-a lungul timpului s-au creat mai multe confuzii `ntre M\n\stirea Hangu, ctitoria lui Miron Barnovschi, situat\ mai jos, spre Buhalni]a [i Schitul Hangu sau M\n\stirea Pionul, aflat\ mai sub munte, pe pârâul Schit, ne[tiindu-se de multe ori la care dintre ele se f\cea referire `ntr-un document sau altul, dat fiind numele asem\n\tor [i faptul c\ amândou\ se aflau pe domeniul Hangu. La `nceputul veacului al XVII-lea a fost ridicat\ [i Sih\stria Ceahl\ului sau Schitul Sahastrului. Despre `nceputurile sale nu se [tie mare lucru, dar

nelor este f\cut din lân\ sau p\r de animale, pe care le lucreaz\ singuri. Locuiesc `n chilii, colibe sau pe[teri, n-au alt mobilier decât o icoan\, rar câte o mas\ de lemn. Dorm la p\mânt pe o scândur\ goal\ sau pe lespezi [i pun sub cap o piatr\ `n loc de pern\. Au fa]a b\rboas\, p\rul lung de le acoper\ umerii [i hainele aspre. Sunt s\n\to[i, voinici [i adesea trec de 100 de ani. Se ocup\ cu albin\ritul, cu gr\din\ria, cu sem\n\turile [i `mpletituri [i co[uri de nuiele”. Gheorghe Asachi ajunge [i el pe valea Bistri]ei nem]ene, la poale de Ceahl\u, peste aproape dou\ secole, [i imaginea v\zut\ [i descris\ de el pare aceea[i cu cea care o prezentase Bandini: „Singur\tatea acestor locuri s\lbatice totdeauna a `nf\]o[at un azil persoanelor ce se h\r\zesc a petrece o via]\ sahastric\. De aceea poalele Pionului [i coastele sale se v\d pres\rate de m\n\stiri, sih\strii [i schituri locuite de monahi [i c\lug\ri]e din care unii petrec tot anul prin vizunii, viptuindu-se numai cu poame [i ierburi. Cele mai `nsemnate dintre aceste a[ez\minte sunt schiturile Hangul sau Pionul, Dur\ul, Cerebucul”. La `nceputul veacului XX, Nicolae Iorga str\b\tea ]ara s\ vad\ [i s\ cerceteze „sate [i m\n\stiri din România”. Ajuns `n jude]ul Neam], pleac\ de la Piatra-Neam], ajunge la m\n\stirile Bistri]a, Pâng\ra]i, Bisericani [i apoi „prin M\n\stirea Cerebuc minunatul ]inut al mun]ilor `mp\duri]i trecem `ncet-`ncet la Hangu, la Buhalni]a, cu frumoasele Bistri]a, pr\v\lindu-se peste pietre [i case risipite (...) Mari pricep\tori ai frustânci, o face s\ r\sune de murmurul muse]ii, domnii cei vechi ai neamului s\u [i de unde glasul cântecului vine nostru [i-au `nsemnat evlavia pe repetat de nou\ ori. ~n aceast\ vale desf\t\toare [i atât de departe de for- malurile Bistri]ei. Ici [i colo pe `n\l]imi, foteala oamenilor sunt dou\ m\n\stiri acolo unde `n alte ]\ri stau pânditoare basilitane. Se mai g\sesc [i multe si- castele de prad\, priveghiaz\ aici h\strii `n ascunzi[ul codrilor”. Cele l\ca[urile pa[nice de rug\ciune, pe dou\ m\n\stiri de pe valea Hangului la care numai ne`n]eleg\toarea vreme 1648 sunt M\n\stirea Pionul [i M\- nou\ le-a `nstr\inat de la menirea lor”, n\stirea Hangu, iar sih\striile pot fi spune el. Un veac ce aproape jum\tate s-a Schitul Dur\u, Schitul Poienile, Schitul Cerebuc [.a. Tot lui Bandini `i dator\m vrut ateu p\rea s\ fi strivit orice urm\ [i o descriere a vie]ii c\lug\rilor [i de via]\ monastic\ `n p\durile Ceaschimnicilor, din cele ce le-a v\zut sau hl\ului. Ast\zi, p\durile muntelui se auzit `n c\l\toria sa `n ]inutul Neam- r\resc, dar au ap\rut din nou schituri ]ului: „Nu m\nânc\ carne, raritate când `n poienile sale, pe vechile locuri sau pe m\nânc\ pâine, de obicei au câte o altele noi. Mai mult, pe vârful Ceaturt\ nes\rat\ din t\râ]\ [i de mei abia hl\ului s-a ridicat un schit [i memoria pasat, o coc din cenu[\ [i o m\nânc\ siha[trilor care au sfin]it acest munte `mpreun\ cu fructe s\lbatice, legume [i este cinstit\ la fiecare rug\ciune. miere de albine. Ca `mbr\c\minte n-au decât o c\ma[\ de in. Tot restul haiProf. Dr. Daniel DIEACONU sfâr[itul s\u a r\mas viu `n memoria popular\, c\ci schitul a fost distrus de o avalan[\ `n noaptea de ~nviere a anului 1704 [i a sc\pat doar un c\lug\r [i Evanghelia. Schitul Cerebuc a fost construit `n poiana cu acest nume de c\tre c\lug\rii de la M\n\stirea Pionul, `n jurul anului 1710 [i a existat pân\ aproape de secolul XX. {i `nceputurile sale sunt `nv\luite `n legend\. S\ men]ion\m totu[i un document din anul 1611, din care afl\m c\ biserica schitului Cerebuc a fost construit\ de mitropolitul Gheorghe Movil\ `ntr-o poian\ de sub Ceahl\u, proprietatea M\n\stirii Bisericani. Primul important c\l\tor str\in care ajunge `n ]inutul Neam]ului [i viziteaz\ m\n\stirile sale a fost Marco Bandini, un misionar catolic, care str\bate Moldova `n timpul lui Vasile Lupu. ~n cunoscutul s\u Codex Bandinus din 1648, scrie [i despre „vestita vale a Hangului, adic\ a Ecoului, pe care

IANUARIE - MARTIE 2012


AMINTIRI DIN COPIL|RIE

{coala mea – de la trecut la prezent, f\r\ viitor Ast\zi, cele dou\ cl\diri ale [colii din Ba[eu sunt `nchise. Glasurile elevilor nu se mai aud. Jocuri `n curtea [colii nu mai sunt. Mo[ Costachi, unul dintre b\trânii satului, poveste[te c\ pe vremea sa „mama `nv\]\turii era b\taia”. El spune c\ profesorii erau mai pu]in preg\ti]i, dar cu toate acestea temele trebuiau f\cute [i lec]iile `nv\]ate, c\ci dac\ profesorii `i `ntrebau [i ei nu [tiau luau b\taie „pân\ ce palmele li se umflau”. La orele de Religie `nv\]au multe rug\ciuni. B\trânul m\rturise[te c\ ora de religie `ncepea [i se termina `ntotdeauna cu o rug\ciune. La `nceput [coala a func]ionat `n case ]\r\ne[ti, cu chirie. Aceast\ [coal\ a luat fiin]\ ca institu]ie de stat `n anul 1914. Ea a fost construit\ pe dealul Ba[eului, `ntre cele dou\ sate: Mlen\u]i [i Ba[eu. Primul `nv\]\tor a fost Xantopol Mihai. Dup\ o perioad\ de timp [coala a fost d\râmat\ [i s-a hot\rât s\ fie construit\ o alt\ [coal\, `n mijlocul satului. Construc]ia noului local a `nceput `n anul 1935, sta]ionând o perioad\ din cauza lipsei de muncitori, timp `n care p\rintele Niculai Guragata lupta pentru a ob]ine un loc pentru desf\[urarea religiei. ~ncerc\rile sale [i apelul la autorit\]ile locale nu au fost `n zadar. P\rintele Guragata a reu[it s\ `nchirieze o cas\ `n care s\ se desf\[oare activitatea [colar\ [i `n care s\ poat\ preda elevilor. ~n urma unei n\zdr\v\nii f\cut\ de copii, cel le-a `nchiriat casa a decis s\ `ncuie casa [i s\ nu le mai dea voie s\-[i desf\[oare activitatea [colar\ `n cadrul locuin]ei sale. P\rintele descrie n\zdr\v\nia astfel: „~n lipsa mea de la [coal\, copiii au luat, sau mai bine zis furat, din podul casei `n chestiune ni[te fructe puse la uscat, `ntâmplare ce a determinat pe proprietar s\ `nchid\ localul, or de-aici porne[te motivul pentru care cursurile de la {coala Ba[eu nu pot fi normale”. Aceast\ descriere a p\rintelui dateaz\ din anul 1941, [i a fost g\sit\ `ntr-un caiet `n care dumnealui a scris copiile de pe hârtiile trimise autorit\]ilor.

~n anul 1943, localul nou a fost terminat. P\rintele Neculai Guragata l-a sfin]it, [i orele s-au putut desf\[ura. De fapt `n acel an a fost [i ultima serie de absolven]i de [apte clase de la aceast\ [coal\, acest lucru datorându-se faptului c\ frontul celui de-al doilea r\zboi mondial se apropia de ]inuturile noastre. Din perioada respectiv\ pân\ `n 1990 au fost mai mul]i `nv\]\tori [i `nv\]\toare. ~n 1990 `n {coala Ba[eu a venit ca `nv\]\toare doamna Mereu]\ Veronica. Tot cu dumneaei am f\cut [i eu cele patru clase primare. Religia am f\cut-o cu p\rintele Burduja. De[i cl\direa `n care f\ceam orele era foarte veche [i nu avea un aspect foarte pl\cut, prezen]a celor dou\ cadre didactice transformau mersul la [coal\ `ntr-o mare pl\cere. ~n anul 2007 elevii din Ba[eu au p\[it pragul noului local de [coal\ construit cu fonduri europene. Din p\cate `n anul 2010 [coala [i gradini]a s-au desfiin]at datorit\ lipsei de copii. Acum dac\ vei merge `ntr-o diminea]\ pe drumul care duce spre centrul satului vei vedea un grup de copii ce a[teapt\ autobuzul ce `i duce la noua lor [coal\, cea 1 din Hude[ti. Astfel, [coala din Ba[eu r\mâne singur\, lipsit\ de glasul plin de via]\ al copiilor, parc\ `ntr-un somn adânc din care poate o va trezi cineva, odat\, visând la vremurile demult apuse.

Andreea Lenu]a BOZ Clasa a X-a, Grupul {colar Darabani _____________ 1

Un articol punctat cu 100 de puncte la concursul „Alege [coala” de anul acesta, organizat la protopopiatul Darabani. Poezioara din dreapta este compus\ de Ana Maria Ro[u, din clasa a VI-a, {coala General\ cu clasele I-VIII Hude[ti. Desenul cu `ngera[i a fost punctat cu 95 de puncte, fiind realizat de Alexandra Scriba, clasa a IX-a, Seminarul Teologic „Sfântul Ioan Iacob” din Dorohoi. Toate lucr\rile au participat din partea parohiei „Sf. Mc. Pantelimon” Ba[euHude[ti [i au luat locul al doilea.

Vreau la [coal\ {tiu s\ scriu! I-am zis m\micii Vreau [i eu cu ace[tia – micii La [coal\ [i mai departe Ca s\ [tiu mai mult\ carte. {tiu s\ num\r, s\ pictez {i-mi place s\ desenez. ~mi place româna, Am `nv\]at s\ spun „s\rumâna”. Am s\-nv\] s\ nu r\nesc, Animalele iubesc, B\trânii eu ajut, Nu am s\ m\ port urât. „Vreau la [coal\!” Uite ce mare sunt! Mama-mi spune-nceti[or „Ai s\ mergi [i tu curând!”. Ana Maria RO{U

Biblioteca Or\[eneasc\ Bicaz a apar]inut joi, 1 martie, pentru mai bine de o or\, unui crâmpei din lumea personajelor operei naratorului humule[tean Ion Creang\, cu ocazia `mplinirii, la `nceput de martie 2012, a 175 de ani de la na[terea marelui scriitor moldav, a c\rui universalitate a fost recunoscut\ de mult. Protagoni[tii au fost elevii clasei a III-a de la {coala nr. 1 Bicaz, condu[i cu har [i talent regizoral prin lumea mirific\ a Amintirilor din copil\rie [i a basmului de c\tre `nv\]\toarea Irina Nistor. Publicul, alc\tuit din p\rin]ii [i bunicii micu]ilor actori, a fost `ncântat, pân\ peste poate, de interpretarea plin\ de inocen]\ [i candoare a rolurilor, ce au adus `n actualitate pentru o clip\ vraja unor

IANUARIE - MARTIE 2012

vremuri de basm demult apuse. Cei mari, dar [i cei mici, prezen]i `n sal\, s-au `ntâlnit, pe rând, cu Fata babei [i Fata mo[ului, cu Sm\r\ndi]a popii, cu M\tu[a M\rioara [i Mo[ Vasile, dar [i cu Nic\ a lui {tefan a Petrei `n periplul s\u zburdalnic prin „La sc\ldat”, „La cire[e” sau `n iarmarocul Neam]ului, spre nego]ul „Pupezei din Tei”. Cel mai gustat moment al manifest\rii a fost procesul literar intentat scriitorului, `n care calitatea de pârât a avut-o Nic\ a lui {tefan a Petrii din Humule[ti. Punerea `n scen\ a ineditului proces a apar]inut unui grup de elevi plini de har actoricesc. Rechizitoriul prezentat de c\tre acuzare, unde au

RVM

Personajele lui Creang\, la Biblioteca Bicaz

15


PERSONALIT|}I LOCALE fost spuse vorbe grele pe marginea majorit\]ii „dr\c\riilor” f\cute, cu sau f\r\ voie, de Nic\, a dat mare b\taie de cap jura]ilor, nevoi]i s\ cheme la bar\, ca martori, pe m\tu[a M\rioara, popa O[lobanu, baba Irinuca din Bro[teni, mo[ul „dr\m\luitor” de pupeze, Sm\r\ndi]a popii [i chiar pe `naripata „pup\z\ din tei”. To]i, bucuro[i nevoiemare de o a[a plea[c\ `n ale r\zbun\rii pe bietul copil, strop[indu-l cu acuza]ii care mai de care mai chirfosâte. „Onorat\ instan]\, dup\ declara]iile martorilor reiese c\ inculpatul a nesocotit `nv\]\tura, nu [i-a ajutat p\rin]ii la treburile gospod\riei, ba mai mult, s-a dedat la acte deplorabile cum ar fi furtul de cire[e, distrugerea culturii de cânep\, chinuirea p\s\rilor, omorârea animalelor [i d\râmarea de case. Cum putem s\ fim noi nep\s\tori [i s\ nu cerem pedeapsa maxim\ pentru un a[a inculpat, ce a produs prejudicii majore

unor oameni nevinova]i?”, avea s\ spun\ „procurorul”. Noroc cu ap\rarea, care a g\sit leac pentru `ndreptarea lucrurilor. „Ascultând rechizitoriul stimatului meu coleg, m-am a[teptat s\ avem `n fa]a noastr\ un balaur, un zmeu, care s\ ne amenin]e `n orice clip\. Dar, dup\ cum se vede treaba, `n fa]a noastr\ se afl\ un copil, ca orice copil din lumea asta mare, pe care l-a mânat neastâmp\rul [i curiozitatea pentru a-[i forma imaginea lumii `n care ne ducem traiul. C\ vorba ceea: nici copil cuminte, nici bab\ frumoas\. I-adev\rat c\ s-o dus cu pup\za la iarmaroc, da nu de dragul de a face negustorie, ci de necaz ca s\ scape de sculatul cu noaptea-n cap. Nu a premeditat nici rostogolirea bolovanului, nici moartea caprei, nici d\râmarea colibei. Exist\ suficiente dovezi c\ a regretat. Dup\ ce gre[ea, `[i ajuta mama la treburile casei, m\turând [i

luându-se la `ntreceri cu fetele la tors. De altfel de unde ar fi venit porecla de Ion Torc\l\u?”, a spus avocatul. Dup\ aproape o jum\tate de or\ de dezbateri furtunoase, sentin]a a fost amânat\ pentru `nc\ un an de zile, mai precis pentru atunci când acei actori ai [colii bic\jene vor fi `n clasa a IV-a, iar lui Nic\ i-o mai veni mintea la cap. ~n final, martorii spectacolului compus din dramatiz\ri [i povestiri, compuneri [i desene dup\ opera marelui narator Ion Creang\, aveau s\ afirme f\r\ vreun interes anume c\ ac]iunea organizat\ `n parteneriat educa]ional `ntre Bibliotec\ [i {coal\ a f\cut posibil\ recrearea unei lumi de basm coborât\ direct printre oameni din rafturile institu]iei ce a g\zduit manifestarea `ntru cinstirea povestitorului humule[tean. Ion ASAVEI

RVM

In honorem – Elisabeta Benedek

16

S-a n\scut `n data de 1 iunie 1926, `n satul Brate[ din comuna Tarc\u, jude]ul Neam], fiica lui Iozefina [i {tefan Benedek. Bunicii erau stabili]i aici ca muncitori adu[i din Ardeal de Societatea „Goetz” la exploat\rile de p\duri. A urmat cursurile {colii Primare din satul Brate[ `n perioada când aceast\ unitate a func]ionat [i ca [coal\ particular\ (anii [colari 1932/1933 [i 1933/1934). {coala va trece sub tutela Revizoratului {colar Neam] `ncepând cu anul 1934 [i va frecventa clasele a III-a [i a IV-a la `nv\]\mântul de stat. I-a impresionat pe `nv\]\torii Ioan Gherasim [i Dumitru Paulin prin inteligen]\, dragoste de `nv\]\tur\ [i purtare exemplar\, fiind r\spl\tit\ la sfâr[itul fiec\rui an [colar cu diplom\ [i Premiul I. Dup\ absolvirea cursurilor liceale a urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucure[ti, la clasa profesorilor N. Siegfried [i Evgheni Kovalenco. ~n anul 1965 este angajat\ la Opera Român\ unde a realizat costumele [i scenografia celor mai mari mont\ri: „Aida”, „Dama de pic\”, „Fântâna din Baccisarai” etc. Dup\ anul 1965 [i pân\ la `ncheierea activit\]ii sale artistice a contribuit cu decoruri [i costume la un num\r de peste 35 spectacole de oper\ [i balet `n ]ar\ [i `n str\in\tate, printre care „Faust”, „Manon Lescaut”, „Freischütz”, „Pas\rea de foc”, „La Fille mal gardé”(Bucure[ti [i Osaka), „Lacul lebedelor”, „Cenu[\reasa” (Ia[i), „Coppélia”, „Carmen”,

„Miori]a”(Constan]a), „Anotimpurile”, „Giselle”, „Cr\iasa Z\pezilor” [i altele. A asigurat scenografia la 18 spectacole ale Operei Române din Bucure[ti pentru turneele din str\in\tate. A realizat, de asemenea, scenografia la 5 filme artistice de oper\ [i balet: „~n marea trecere” – premiat `n 1972 la Teheran, „Ritual pentru setea p\mântului”, „Cântecele Rena[terii” care a primit Premiul Palme d’Or la Festivalul de film de la Cannes `n anul 1975. Cum era de a[teptat `n acei ani de trist\ amintire, echipa care a realizat pelicula premiat\ nu a participat la festivitatea de decernare, `n locul lor fiind trimis un reprezentant din Ministerul Culturii. Regizorul [i `ntreaga echip\ au aflat abia dup\ [ase luni c\ sunt câ[tig\tori. Nici vorb\ s\ vad\ vreo recompens\ material\ sau trofeul acordat”. Din 1992 colaboreaz\ cu compania Balletschule din Bonn. ~n paralel, realizeaz\ crea]ii de design vestimentar pentru Fondul Plastic. ~n 1991, participând la Primul Festival al Latinit\]ii Bucure[ti, a primit Diploma Asocia]iei Sodalitas Ovidiana. Diferite alte diplome i-au fost conferite pentru participarea la diferite expozi]ii [i concursuri de grafic\.

IANUARIE - MARTIE 2012


BELLE ARTE Lucr\rile sale se afl\ `n colec]ii particulare din România, Germania, Bulgaria, Japonia [.a. ~mpreun\ cu Opera Român\ a `ntreprins turnee la Moscova, Kiev, Berlin, Dortmundt, Atena, Var[ovia etc. Palmaresul marii artiste, plecate de pe feericele meleaguri t\rc\oane, con]ine peste 30 de premiere `n teatrele lirice [i altele 18 `n str\in\tate. De-a lungul `ntregii cariere artistice, doamna Elisabeta Benedek s-a bucurat

de aprecieri excelente din partea criticilor de art\: Miriam R\ducanu, Radu Stan, George Sbârcea [.a. Directorul general al Operei Na]ionale din Bucure[ti, domnul C\t\lin I. Arbore i-a acordat `n anul 2006 Diploma de Excelen]\, cu prilejul `mplinirii a 85 de ani de la institu]ionalizarea Operei Na]ionale, pentru `ntreaga activitate depus\ `n slujba dezvolt\rii vie]ii artistice [i muzicale române[ti.

Ast\zi, `n vârst\ de 86 de ani, doamna Elisabeta Benedek, locuie[te `n Bucure[ti, dar revine de fiecare dat\ cu mult\ pl\cere pe meleagurile care i-au fermecat copil\ria. Comunitatea local\ `i poart\ stim\ [i respect [i se mândre[te cu Domnia Sa. ~nv\]\tor-metodist gr. I Vasile ENEA {coala cu clasele I-VIII ,,Iulia H\l\ucescu” Tarc\u

Unei lumi convinse c\ istoria [i menirea artei s-au `ncheiat [i care e gata s\ se `mpace cu acest „destin” considerat irevocabil, viitorul `i poate rezerva „surpriza” confirm\rii acestei previziuni, indice al unei vie]i afective atrofiate [i al neglij\rii func]iei vital-stimulatoare a artei. Viitorul unei societ\]i con[tiente de capacitatea formativ\ [i reformativ\ a artei, `ncrez\toare `n inepuizabila profunzime a subiectivit\]ii [i emotivit\]ii umane va dezvolta noi forme corespunz\toare de expresie [i tr\ire artistic\. Noul ciclu istoric al artei, postmodernitatea, a fost grefat pe tehnologiile actuale de comunicare audio-vizual\, realizând o sintez\ a formelor ei tradi]ionale [i deschizând noi orizonturi estetice [i etice, care modific\ rela]ia dintre autor [i receptor, dintre actul de crea]ie [i cel al recept\rii. ~n locul genialit\]ii renascentiste, actul de crea]ie este prezidat de inteligen]a ludic\ a artistului, jucându-se la infinit cu posibilit\]ile limbajului [i ale textului, `ncât opera devine o construc]ie virtual\, deschis\, printr-o practic\ deseori excesiv\ a intertextualit\]ii [i a parodiei. Spiritul postmodern recicleaz\ estetic vechiul [i tempereaza ironic mistica noului, prin coborârea din metafizic\ `n banalitatea vie]ii cotidiene, contribuind la ceea ce Vattimo nume[te `n Sfâr[itul modernit\]ii, „estetizarea `ntregii existen]e”. ~ntr-una dintre discu]iile `ntre cei doi viitorologi americani, Alvin Toffler [i John McHale, publicat\ `n revista ART news (volumul 72, nr. 2/1973), vorbind despre viitorul artei, arat\ c\ cheia `n]elegerii artei de azi [i a perspectivelor ei de viitor nu pare s\ stea `n ceea ce fac sau cred arti[tii. Descifrarea noii ambian]e `n care ei `n[i[i se afl\ plasa]i, antrena]i `ntr-un val de modific\ri revolu]ionare se face `ntr-un cadru tehnico-economic cu totul nou, cu o nou\ suprastructur\ simbolic\, o nou\ ambian]\ artistic\. Arti[tii ar trebui s\ atenueze impactul subiectiv cu acest viitor. A. Toffler prognostica imposibilitatea domin\rii unei [coli sau unui stil artistic `n cazul galeriilor sau muzeelor. Expresionismul abstract al anilor '50 a dominat printr-o tendin]\ general\ spre diferen]iere, diversitate, heterogeneitate. J. McHale, referindu-se la aceea[i tendin]\ de dezvoltare `n eseul The plastic Parthenon, se refer\ la caracterul temporar al imaginilor artistice, `ntr-o continu\ efemeritate. Despre o alt\ direc]ie a schimb\rii, mutarea centrului de greutate de la opera de art\ la stilul de via]\ al artistului, McHale `l d\ exemplu pe Andy Warhol care `[i tr\ie[te

IANUARIE - MARTIE 2012

opera. ~ntregul s\u stil de via]\ devine oper\ de art\. Un alt stil de via]\ ce devine oper\ de art\ pentru arta viitorului se afl\ `n Trash Art. Folosit `n ]es\tura operei de art\, simbolul este `n m\sur\ de a deveni o subtil\ [i o indirect\ punte de , rezolv\ri ontologice. Pino Pascali, `n anii 60, folosea ustensile de buc\t\rie pentru a realiza poduri [i apeducte, iar americanul John Chamberlain strivea caroseriile autovehiculelor pentru a realiza componentele sculpturilor sale. Nam June Paik particip\ la mi[carea neo-dada, cunoscut\ sub numele de Fluxus, care l-a inspirat pe compozitorul John Cage. El [i-a f\cut debutul la Expozi]ia de Muzic\-Electronic\ de televiziune, `n care a risipit televizoare peste tot [i a utilizat magne]ii pentru a modifica sau pentru a denatura imaginile lor. Arta lui va reprezenta mereu un act de trecere peste concret. ~n 1995, Paik a creat autostrada electronic\: Continental SUA, Alaska, Hawaii, expus\ permanent la Galeria Lincoln, American Smithsonian Muzeum of Art, exemplu uimitor al criticilor sale culturale. Cu aceast\ pies\, Paik ofer\ pân\ [i `n comentariul s\u totul despre o cultur\ american\, obsedat\ de televiziune, imagini `n mi[care, lucruri luminoase [i str\lucitoare. Posibilitatea de a schi]a artistic un stil de via]\ a fost accesibil\ doar câtorva oameni din trecut, doar o elit\ restrâns\ `[i putea permite s\ tr\iasc\ via]a ca oper\ de art\, bun\, rea sau indiferent\. Opera de art\ se dizolv\, grani]ele dintre opera de art\ [i via]\ devin permeabile. Important nu este tabloul de pe perete, ci `ntregul mediu `nconjur\tor, [irul de experien]e. Diversitate, r\sturnare [i o nou\ dinamitare a grani]elor dintre via]\ [i art\, se trece de la colec]ia de A „lucruri A”, la colec]ia de A „experien]e A”, de tr\iri, `n tehnologia modern\ folosindu-se de holografie sau interac]iunea video. Recrearea [i re`ntrebuin]area trecutului prin stimularea electronic\ a creierului, al\turând mi[c\rii artistice psihologia priva]iunii senzoriale `n termenii mijloacelor tradi]ionale: tip\ritur\, sunet, imagine, dezvolt\ un gen de muzic\ a emisferelor cerebrale, furnizând impulsuri electronice care ar putea fi structurate [i proiectate ca o oper\ de art\...: „putem lua un interior asem\n\tor celui `n care ne afl\m [i, cu ajutorul variatelor tipuri de proiec]ie [i al unui anumit grad de pliabilitate [i permutabilitate stilistic\ a mobilierului, s\ transform\m acest ambient contemporan `ntr-un interior Louis XIV, `nso]it de sentimentul autenticit\]ii. Putem asorta [i muzica potrivit\... A”.

RVM

Viitorul artei. Sensibilitate estetic\ `ntre art\ si paraart\

17


BELLE ARTE

RVM

„Artistul chimist”, cum `l numea Toffler, se va `nscrie `ntr-un registru extrem de l\rgit de experien]e, devine disponibil alegerii individuale, nemaiaflându-se `ntr-un univers `nchis. Arta sugereaz\ noi combina]ii, nu doar de form\ [i culoare, ci [i de tipuri de experien]e existen]iale. Una din func]iile Pop-artei a fost s\ pun\ de acord `n]elesul cu semni-

18

fica]ia, a f\cut ca oamenii s\ fie mai aten]i la ambian]a lor cotidian\, `n raport cu obiectele [i procesele lor existen]iale. Rolul artistului va fi de a „`ncadra”, de a asambla experien]a. Dac\ `n Rena[tere arta era folosit\ `n serviciul Bisericii, pentru a comunica anumite idei, simboluri, `ntr-o modalitate accesibil\ tuturor, ast\zi este unul dintre canalele de comunica]ie prin care circul\ imaginile [i metaforele societ\]ii. Momentul `n care o opera de art\ nu mai este o pictur\, o imagine, ci o configura]ie mai cuprinz\toare, din care imaginea respectiv\ este numai o parte, coincide cu prezentarea de noi `mbin\ri de form\, culoare [i alte elemente aflate `n afara registrului de experien]e obi[nuite ale spectatorului, a[a `ncât, acesta `ncepe s\ `n]eleag\ existen]a mai multor posibilit\]i de receptare a realit\]ii decât considerase mai `nainte c\ exist\. „Globalizarea” a constituit un criteriu `n cadrul relief\rii statutului actual al artei, vizând natura dual\, un statut oxymoronic. Se caut\ g\sirea unei solu]ii `n scopul salv\rii artei de la mumificarea muzeistic\ [i de la realul pericol al `n-

dep\rt\rii ei de public, dar [i pentru a educa publicul `n a face pa[ii care s\-l apropie de fenomenul artistic, permi]ându-i acesteia s\ fie peren\. Teama arti[tilor e c\ arta ar putea fi condamnat\ la un happening, care o va face s\ fie trec\toare, perisabil\. Imersiunea individului `n re]eaua fluxului de mesaje pe care le produc [i le vehiculeaz\ mijloacele moderne de comunicare face ca epoca actual\ s\ fie caracterizat\ drept civiliza]ie a informa]iei. ~n era atomului, a descoperirilor, a inven]iilor, a avalan[ei progresului tehnic, informa]ia a devenit o adev\rat\ „substan]\” `n toate domeniile [i `n cel cultural. R\spândirea mijloacelor de comunicare `n mas\, al\turi de alte mijloace de transmitere a informa]iilor [i a culturii (teatru, literatur\, muzic\, artele plastice) a f\cut posibil\ extinderea, `ntr-un timp extraordinar de scurt, a ob]inerii, a difuz\rii cuno[tin]elor: sub influen]a radioului, televiziunii, timpul consacrat culturii a crescut [i s-a modificat structural. For]a de atrac]ie const\ `n faptul c\, pe de o parte, ele stau la dispozi]ie, `n cas\, `n condi]ii de maxim\ comoditate, pe de alt\ parte, ne aduc aproape de evenimentele zilei [i nu pretind o aten]ie atât de activ\ [i intens\, ducând la p\reri controversate asupra utilit\]ii, viitorului [i influen]ei mijloacelor de comunicare `n mas\. Fiecare om va sesiza numai o parte minim\, diferit\, cantitativ, dup\ individ [i aceasta `n func]ie de o alegere personal\, ca [i `n func]ie de situa]iile [i circumstan]ele `n mijlocul c\rora tr\ie[te. Clausse afirm\ c\ exist\ pierderi mecanice `n plan cantitativ `n circuitul: mesaje culturale oferite de „mesaje accesibile – mesaje recep]ionate – mesaje percepute – mesaje memorizate [i pierderi psihologice `n plan calitativ, condi]ionate de legea selectivit\]ii, privitorul `ndep\rtând `n mod con[tient ceea ce nu este conform cu gusturile, cu necesit\]ile lui, [i de legea autoap\r\rii psihice `mpotriva agresiunilor informa]iei artistice. Particularit\]ile ei, transmise prin aceste mijloace au generat analize diferite, care au condus la considerarea culturii de mas\ ca mediocr\, vulgar\, standardizat\, o uniformizare a gustului, o omogenizare cu efecte negative, conducând la o diminuare a culturii”. Pentru Theodor Adorno sau Etienne Gilson, „mass-media” reprezint\ un intermediar ce cunoa[te o „amplificare gigantic\”, care duce la o masificare a gustului, la formarea pe scar\ de mas\ a

unui gust uniform, de nivel coborât, sortit s\ f\ureasc\ o aplatizare a artei, o produc]ie cenu[ie [i f\r\ relief [i totodat\ o capacitate minor\ de emo]ie estetic\, departe de marile vibra]ii ale artei de pân\ acum, urm\rindu-se, `n condi]iile realit\]ilor occidentale, efectele comerciale `n inexisten]a unei politici culturale ra]ionale. Existen]a unui oarecare pesimism `n rândul oamenilor de cultur\ occidentali este determinat\, pe de alt\ parte, de produc]iile mediocre de filme pentru televiziune, de apologia violen]ei [i a delicventei, precum [i a spiritului preponderent comercial care „polueaz\” informa]ia cultural\. Influen]a lor este incontestabil\, `ns\ modul [i gradul de influen]\ a acestor „mijloace de comunica]ie `n mas\ depind de ascult\tori, de personalitatea [i contextul social”. ~n contextul „aglomer\rii” contemporane de informa]ii, timpul r\mas la dispozi]ia consumatorului de art\ pentru reflec]ie, pentru medita]ie asupra mesajului receptat, poate s\ creasc\, presupunând c\ informarea [i calitatea acesteia, conduce la formarea, la integrarea individului `ntr-un „câmp social” (K. Lewin), printr-o „cultur\ `n mozaic” (Abraham Moles). Aceasta „nu ne mai este dat\ de o activitate orientat\ de

c\tre personalitatea noastr\, ci de un flux continuu de piese granulare, provenind `n esen]\ dintr-un aport permanent al mediului exterior sub toate aspectele sale”.

IANUARIE - MARTIE 2012


R. Chamfleurry, referindu-se la influen]a mass-mediei asupra transmiterii informa]iei culturale, concluziona: „se `n]elege de la sine c\ un mijloc atât de `nsp\imânt\tor de eficient (radioul [i televiziunea) nu trebuie `ncredin]at indiferent cui, nici `ntrebuin]at indiferent cum. Utilizarea lui constituie o responsabilitate foarte serioas\ prin consecin]ele funeste sau binef\c\toare, chiar determinante, pe care le are pentru viitorul culturii”, având `n vedere c\ mass-media reprezint\ un factor important „de comunica]ie, un nou mod de acces la realitate, o nou\ form\ de `n]elegere a lumii”. Produc]ia de serie prin intermediul sistemului de comunica]ie `n mas\, „industrializarea artei” a[a cum o vede Th. Adorno sau Marshall Mc Luhan, disperseaz\ personalitatea artistului creator pân\ la „topirea” lui `ntr-o mas\ de tehnicieni, de creatori colectivi care contribuie la autentificarea estetic\ a unui obiect. Abraham Moles `ndeamn\ `ntr-o nou\ perspectiv\ a artei la folosirea posibilit\]ilor combinatorii, varianta disimulat\ a transform\rii artei `ntr-o art\ exclusiv a mediului ambiant datorit\ interferen]ei artei cu industria. Pierre Bernard `nclin\ c\tre `ntemeierea unei arte totale, de tipul celei spa]iu-lumin\-crono-dinamic\ pe care o propunea Nicolas Schaffer, prin care s\ se realizeze o „suprimare” a imaginii referen]iale, utilizare exclusiv\ de programe, ac]iuni `n profunzime asupra percep]iei neureniene, `nalt\ densificare temporar\ a efectelor. Datorit\ progresului tehnico-[tiin]ific, reprezentarea spa]iului, `n plastica modern\, e alta decât aceea din Rena[tere. Sporul de luciditate [i analiz\, de constructivitate [i abstrac]ie, caracteristic artei moderne, tendin]a matematizant\, antialeatorie [i antiromantic\, impactul semiotic [i structuralist `n critica artistic\, atest\ prezen]a spiritului [tiin]ific, analitic, `n domenii care p\reau alt\dat\ ostile lui. Complicata construc]ie a turnului din Liège, generator de spectacole audio-vizuale, feeriile electronice ale expozi]iilor interna]ionale [i faimoasele actri]e radioghidate, demonstra]iile de crea]ie artistic\ ale ordinatoarelor care `nfrunt\ [i concureaz\ inven]ia lui Klee, Mondrian, Cage, Mozart sau Eluard, performan]a lui Cysp I, prima sculptur\ cibernetic\ prev\zut\ cu autonomie total\ de mi[care [i cu o sensibilitate „aproape organic\”, mar-

IANUARIE - MARTIE 2012

cheaz\ o inevitabil\ `mpletire a tehnicii cu arta `n secolul urm\tor, dar nu atest\ substituirea empireului spiritual al crea]iei artistice autentice cu unul mecanic. Radu Sommerin `n cercetarea sa teoretic\ Teze despre omul [i arta mileniului III, referindu-se la supralicitarea preocup\rilor tehnice ce pot `mpinge arta spre excesul unui formalism tehnologic ar\ta c\ arta devine un câmp experimental `n care tehnica se manifest\ ca scop `n sine, nelini[te[te `n mod naiv [i confuz, obturând comunicarea unui con]inut real uman, `nsumând semnifica]ia umanist\ [i militant\ a artei. Omul a intuit dintotdeauna importan]a indirect formativ\ a for]elor pe

care le creeaz\ odat\ cu progresul tehnic; `n condi]iile `n care tehnica `i va apar]ine pe deplin, el va putea fi un st\pân cu adev\rat liber al acesteia, folosind-o cu toate disponibilit\]ile ei. Pentru Leonardo, problema uzurp\rii geniului creator al speciei de c\tre ma[in\ nu a existat. Pentru el, omul a r\mas `ntotdeauna o ma[in\ ideal\, de ne`ntrecut, dar pe care tehnica trebuie s\ o concureze mereu, deplin, `n folosul omului. Inova]iile tehnice a[teapt\ `ntotdeauna integrarea lor uman\. Inova]iile tehnice ale curentelor artei moderne a[teapt\ `nc\ asimilarea [i integrarea lor de c\tre marea art\ polivalent\, arta total\, complet subordonat\ sferei umanului, raportat\ nemijlocit la om, la multidimensionalitatea lui. Arta viitorului, evolu]ia ei, reprezint\ o conven]ie `ntre opiniile unui

cerc de arti[ti, teoreticieni, [i arhiva artistic\, teoriile corespunz\toare momentelor istorice. Boris Groys, `n lucrarea sa teoretic\ Despre nou, afirma c\ „operele de art\ ori discursurile autentice se diferen]iaz\ de cele neautentice printr-o deosebit\ radicalitate, adâncime, putere de convingere ori originalitate”, desemnând o nou\ teorie a artei, trecând la o nou\ etap\ evolutiv\ `n care arta devine metaart\. „To the first machine that can appreciate gesture” spunea Nicholas Negroponte, sperând c\ viitorul ar putea oferi o ma[in\ capabil\ s\ descrie figuri libere, gândire specific\ circuitelor autoreglate, opunându-i-se definirea artei de c\tre Goethe ca unitate a profunzimii subiectului cu adâncimea obiectului. Manifest\rile artistice actuale ar putea fi considerate drept produse ale unui construct cultural: autor – oper\ – lector, `n prezent extirpându-i-se semnifica]ia [i autosemnifica]ia prin contextualizarea `ntr-un spa]iu enviromental limitat – muzeul. Eliberarea artei din acest spa]iu, dar sub condi]ia de anonimat, se va face `n zona Street Art. Se creeaz\ o `ntrep\trundere a spa]iului [i timpului, caracteristic\ multor opere ale secolului XX, o nou\ surs\ fiind reclama tv cu un puternic impact asupra psihicului uman, datorat unor prezent\ri de imagini pe o durat\ de 10 sau 30 de secunde, modificând realitatea temporal\. Reclama selecteaz\ stiluri [i forme artistice pe care le `ncorporeaz\. Ea modific\ tempoul nostru, a[tept\rile [i atitudinile noastre `n raport cu timpul. Schimbarea, timpul accelerat fac parte din noua ambian]\ contemporan\. Arti[tii se str\duiesc s\ ating\ imediatul. ~n aceast\ idee, Thomas Messer comenta cu privire la Guggenhein Museum: „Sunt expuse ast\zi atât de multe opere `ncât cel ce viziteaz\ o galerie de art\ reac]ioneaz\ nu la o anumit\ pictur\, la un exponat individual, cum se `ntâmpla odinioar\, ci la `ntregul spectacol. Iar `ntreg spectacolul devine apoi o pies\ unificat\”. Ar ti[tii compensau f\când tablourile tot mai mari, `ntr-un efort de a ob]ine un impact imediat cu privitorul `n ideea c\ acesta se descoper\ un

RVM

BELLE ARTE

19


BELLE ARTE

RVM

pasionat al cinematografului, al unui curent anumit al filmului contemporan, decât asupra unui film anume. Evolu]ia artei este sinonim\ cu recunoa[terea oficial\ a comunit\]ii culturale a fiec\rui popor [i a statutului de artist. Lupta dintre marii arti[ti creeaz\ axa, stilul, sistemele, ideologiile [i nu `n ultimul rând sensul epocii contemporane. „Cultura este puterea popoarelor”, spune M. Eminescu. Iar puterea artistului st\ `n iubirea oamenilor pentru art\. Marii arti[ti sunt [i creatori de sistem. Se vorbe[te de o criz\ a sistemului, nu `nseamn\ c\ exist\ [i o criz\ a artei sau o criz\ de arti[ti. Arti[tii sunt `ns\[i criza. Parafrazându-l pe marele poet, R.M. Rilke: „Criza numit\ via]\ a invins”, s-ar putea spune c\ arta numit\ via]\ va `nvinge, ca `ntotdeauna, oriunde, oricând.

20

Avem obiceiul de-a face tot felul de lucruri c\rora nu le d\m importan]\. Vorbim la telefon [i desen\m pe agenda telefonic\, de exemplu. Termin\m convorbirea [i ne uit\m mira]i ce am putut mâzgâli. F\r\ `ndoial\ nu dam importan]\, dar totu[i este un desen f\cut de noi. Dup\ astfel de `ntâmpl\ri unii dintre noi se amuz\ [i merg mai departe, al]ii `ncep cu `ntreb\ri. Acesta este, poate, un bun pretext pentru a ne face s\ reflect\m la ce este desenul [i care este semnifica]ia sa de-a lungul timpului. R\sfoind un manual de specialitate afl\m c\ desenul este legat de linie, contur, ha[ur\, intensit\]i diferite de gri. Toate lucrurile din jurul nostru ar p\rea s\ con]in\ linii, contururi, diverse intensit\]i luminoase, dar oare ce face ca o imagine sa fie un desen [i nu altceva? Din punct de vedere istoric, desenul apare odat\ cu na[terea primelor forme de crea]ie [i este identificat cu forma liniar\ de expresie n\scut\ din necesitatea spiritual\ a omului primitiv. La acel moment, dar [i mult timp dup\ aceasta, desenul este reprezentat de contur `n inten]ia de-a reda ceva deja existent, de-a crea iluzia unei realit\]i [i a face credibil\ existen]a unei lumi dincolo de suportul material. ~n perioada clasic\ desenul era utilizat `n special ca proces preg\titor picturii. Marii pictori f\ceau mai multe schi]e pentru a-[i construi compozi]ia, dar mai ales pentru a observa [i a se apropia cât mai mult posibil de subiectele de care erau interesa]i. Leonardo da Vinci, Rembrandt, apoi Edgar Degas explorau lumea prin intermediul desenului lor, studiind-o, [i recreând-o mai apoi pe foaia de hârtie. Desenul `nsemna de fapt construirea

Istoricul, artistul, autorul de science-fiction [i interpretul popular sunt angaja]i `n acela[i fel de a defini c\ile alternative spre viitor, modurilor alternative de a face fa]\ presiunilor directe asupra civiliza]iei sau individului, parc\ pentru a-l avertiza: „N-ai nevoie s\ te limitezi a fi ceea ce e[ti. Po]i ac]iona sau tr\i [i altfel. {irul r\spunsurilor tale poten]iale `n raport cu schimbarea este mai bogat decât crezi”. Aducând spectatorului con[tiin]a faptului c\ sunt posibile `n perspectiva viitorului [i alte c\i de ac]iune, folosind [i justificând imagina]ia, arti[tii `l ajut\ s\ supravie]uiasc\ traumei schimb\rii. Ca parte a viitorului spiritualit\]ii umane, viitorul artei este viitorul unei spiritualit\]i.

Desenul

unui spa]iu, a unei realit\]i pe baza con[tientiz\rii exteriorului. Fie ca este realizat fugitiv, ca schi]\, sau `ntr-un timp mai `ndelungat [i tinzând ca aspect spre pictur\, desenul implic\ un timp specific de creere [i tr\ire. Are la baza atât exerci]iul, cât [i concentrarea, rapiditatea, dar totodat\ precizia. Linia poate fi v\zut\ ca o metafor\ a devenirii, a vie]ii, a `ntregirii. Ha[ura este o repetare a liniei, o retrasare.

~n perioada modern\, desenul apare tot mai frecvent ca parte constitutiv\ a unei picturi. Conturul delimiteaz\ masele expresive de culoare, ajutând ca imaginea sa fie recognoscibil\ `n pofida ambiguit\]ii trat\rii picturale. Odat\ cu apari]ia artei abstracte forma [i linia devin forme de expresie `n sine. Liniei `i este atribuit\ valen]a gestual\, posibilitatea de-a `nregistra mi[carea [i gestul artistului `ntr-un spa]iu plastic.

Ana-Maria MARGINE

Desenul ]ine, de asta dat\, de crea]ia imaginar\, inten]ia cunoa[terii de sine, exteriorizare [i mai pu]in de observare sau explorare a lumii deja existente. El se apropie formal tot mai mult de scriere, de semn\tur\, de `nsemnare a gestului, tr\irii, experien]ei [i pozi]iei artistului `n lume. Perioada contemporan\ permite desenulului s\ existe ca mediu artistic `n sine, eliberându-l de ideea de schi]\, de proces preg\titor unei opere sau parte consitutiv\ a unui `ntreg. Desenul devine oper\ `n sine. Aspectul simplu, liber, al liniei ofer\ prospe]ime. Faptul c\ foaia de hârtie este l\sat\ neacoperit\ creeaz\ [i mai mult impresia unui act prin simplitatea [i sinceritatea c\ruia se apropie tot mai mult ideii de puritate. Diversitatea tehnicilor de desen coexist\, dar nu ca un conflict continuu, ci ca o varietate a tr\irilor [i modurilor de investigare sau exprimare. De la formularea clasic\ spre trasarea gestual\, la scrierea literal\, tatuaj, tablet\ grafic\, ma[ini de `nscriere, se reveleaz\ multitudinea instrumentelor [i modurilor cu/`n care oamenii g\sesc de cuviin]\ s\ creeze. Pân\ la urm\, artistul este un om care tr\ie[te `n lume [i care `ncearc\ s\ o cunoasc\. Are darul de-a ne face cunoscut felul `n care el a `n]eles-o prin desen, care este un vehicolul propriei `n]elegeri [i tr\iri. El r\spunde `ntr-un mod propriu lui, asemeni oric\rui dintre noi, la `ntrebarea „ce este lumea?” [i tinde spre o identificare a sinelui `n [i prin puterea revelatorie a idealului de frumuse]e, des\vâr[ire din manifestarea crea]iei care `l inspir\. Maria-Magdalena AM|RIOAREI

IANUARIE - MARTIE 2012


FILATELIE

La 1 ianuarie 1856 la Ia[i [i-a `nceput activitatea „Atelia timbrului” – prima fabric\ de timbre din România. Pentru a vedea cauza care a determinat ocârmuirea Principatului Moldovei s\ `nfiin]eze Atelia timbrului din Ia[i este util s\ urm\rim evenimentele vremii [i s\ evoc\m cele petrecute la acea vreme. R\zboiul Crimeii, din 1853-1856, a provocat grele pierderi de vie]i omene[ti [i materiale. Toate ]\rile europene au fost afectate economic. Timp de doi ani [i jum\tate, Principatele Române – Moldova [i }ara Româneasc\ –, de[i nebilegerante au fost supuse, `n mod abuziv, la grele contribu]ii impuse de `ntre]inerea trupelor Imperiului Otoman. Greut\]ile ce ap\sau pe umerii Moldovei au cerut crearea unor „venituri extraordinare”. A[a s-a n\scut ideea unui timbru fiscal denumit „Timbrul Domnesc”, sub form\ de coal\ timbrat\. „Hârtia timbrat\”, dup\ denumirea de atunci, era format\ dintr-un „timbru umed”, care se aplica pe actul `ntocmit, [i un „timbru sec”, care se aplica pe cerere. Omul potrivit a fost ales de `nsu[i domnul ]\rii Grigore Alexandru Ghica `n persoana lui Julien Saccheti, persoan\ de `ncredere, cu reale garan]ii morale [i materiale [i dispunând de leg\turi `n str\in\tate. ~ncepându-[i misiunea, Saccheti se opre[te mai `ntâi la Viena, unde contracteaz\ presele [i hârtia (25 septembrie 1855) [i apoi trece la Paris unde contracteaz\ matri]ele. Sunt aduse patru prese pentru timbrul umed, patru prese pentru timbrul uscat [i dou\ prese pentru contracte [i obliga]ii. Sediul Ateliei a fost ales `n centrul capitalei Principatului Moldovei, Ia[i, pe artera principal\ „Uli]a Mare”, azi strada Sfântul {tefan cel Mare. Aici era un imobil particular cu parter [i etaj situat `ntre Catedrala mitropolitan\ [i Biserica Trei Ierarhi. Astfel, la 1 ianuarie 1856, se tip\re[te primul timbru fiscal din România. A[adar, pentru realizarea m\rcilor po[tale modovene, s-a grefat pe o organizare [i dotare deja existente [i bine puse la punct, având o vechime de doi ani [i jum\tate. Hot\rârea tip\ririi la Atelia Timbrului a primelor m\rci „Cap de bour”o g\sim `n Ord. 4285 din 26 mai 1858 a Ministerului de Finan]e dat c\tre Direc]ia Po[telor [i a Diligen]elor Moldovei. Prin aceast\ hot\râre apare astfel prima marc\ po[tal\ româneasc\, prima emisiune de m\rci po[tale cu patru valori: 27 parale, 54 parale, 81 parale [i 108 parale, celebrele „cap de bour”. Purtând `ntr-un ancadrament circular, `ntr-un desen simplu, stema heraldic\ a Moldovei – capul de bour cu o stea deasupra – aceste m\rci au adus `n aria larg\ a filateliei mondiale o not\ aparte, ie[it\ din comun, prin grafica ei. ~n aceast\ parte a continentului nostru, m\rcile Moldovei, ap\rute la numai 18 ani de la primele m\rci adezive din lume, s-au situat `n lotul frunta[, `nainte de cele ale Poloniei – pe atunci sub domina]ie ]arist\ (1861), ale Greciei (1 oct. 1864), ale Imperiului Otoman - pe atunci putere suzeran\ (1 ian. 1863), ale Serbiei (1 oct. 1864), Muntenegrului (1 mai 1879) [i ale Bulgariei (1 mai 1879). Hot\rând s\ introduc\ sistemul de plat\ a taxelor po[tale prin aplicare de m\rci, Ministerul de Finan]e al Moldovei stabilise ca acestea s\ fie puse `n circula]ie la data de 15 iulie 1858. Practic `ns\ ele au `nceput s\ fie folosite la francare la 22 iulie, zi `n care de la Expedi]ia central\ po[tal\ din Ia[i au

IANUARIE - MARTIE 2012

fost trimise 15 scrisori simple [i 7 „recipise” (recomandate). ~ntrun r\stimp destul de scurt, m\rcile au fost distribuite pe re]eaua po[tal\ [i date `n folosin]\, cel mai `ntârziat oficiu `n aceast\ ac]iune fiind cel de la Gala]i (primele francaturi – 1 septembrie 1858). A[adar, prima obliterare po[tal\ pe m\rci „cap de bour” dateaz\ de la Ia[i din 22 iulie 1858, iar prin grafica lor ie[it\ din comun, „capetele de bour” ocup\ un loc aparte `n panoramicul de ansamblu al emisiunilor clasice din Europa [i din lume. Tip\rite la „Atelia timbrului” din Ia[i, pe baza unor cli[ee concepute [i gravate `n ]ar\, ele au `nsumat `n total 24.064 de exemplare, `ntrucât la 31 octombrie 1858, „capetele de bour” au fost retrase din circula]ie, numai 11.746 de exemplare fiind vândute. Desigur, aceast\ cifr\ nu ar fi prea mic\, `ns\ foarte pu]ine exemplare au ajuns pân\ `n zilele noastre. Marea majoritate a celor circulate au fost distruse de destinatari, p\strându-se prea pu]ine. Din p\cate, chiar [i dintre acestea, un num\r foarte mic au r\mas `n ]ar\. ~n ultimele decenii ale sec. XIX-lea, cei câ]iva negustori de m\rci care „sim]iser\” raritatea m\rcilor [i cererea mare de care se bucurau peste hotare, au dus o ac]iune sistematic\ de trimitere a exemplarelor pe care puteau pune mâna peste hotare. Astfel, pe de o parte datorit\ distrugerilor, pe de alt\ parte, exodului de m\rci po[tale, primele dou\ emisiuni române[ti sunt prea pu]in prezente azi `n ]ara noastr\. Retragerea din circula]ie a primei emisiuni a fost determinat\ de schimbarea tarifului po[tal. Francarea se baza pe dou\ elemente `mbinate: distan]a de parcurs [i greutatea trimiterii, fapt care `ngreuna utilizarea pe scar\ larg\ a inova]iei. Emisiunea a doua a trecut la valori rotunde de 5 parale, 40 parale [i 80 parale, f\cându-se astfel un pas `nainte pe calea moderniz\rii `n domeniul po[tal. S-a f\cut unificarea tarifului pentru `ntregul cuprins al ]\rii, indiferent de distan]a de parcurs, greutatea r\mânând singurul element determinant al tax\rii. Aceste m\rci nu aveau `ns\ putere de circula]ie decât pe cuprinsul ]\rii, situa]ie ce s-a p\strat [i dup\ Unirea Principatelor. Din aceast\ cauz\, `n timpurile de `nceput ale filateliei, colec]ionarii din Apus [i din alte ]\ri nu aveau ocazia de a primi decât pe c\i ocolite [i complicate exemplare din aceste m\rci. Datorit\ marelui interes de care s-au bucurat [i se bucur\ „capetele de bour” – mai ales cele din prima emisiune –, ele s-au aflat `n centrul aten]iei marilor colec]ionari. Prima emisiune „cap de bour” se afl\ `n p\strare `n marile muzee de la

RVM

Prima marc\ po[tal\ româneasc\

21


ECOLOGIE British Museum, Stokholm, Budapesta, Sankt Petersburg, Frankfurt [i multe altele. Filatelia româneasc\ se poate mândri pe drept cuvânt cu aceste timbre `n cadrul filateliei mondiale. De la `ndep\rtatul an 1858, firul filateliei române[ti s-a dep\nat ne`ncetat [i se va mai dep\na. To]i iubitorii de m\rci po[tale române[ti cinstesc [i continu\ drumul deschis la 1858.

Cercul filatelic „Dimitrie Leonida” al ora[ului Bicaz `i a[teapt\ cu bra]ele deschise pe to]i iubitorii de m\rci po[tale române[ti! Bibliografie: 1. Arhivele Statului, Ia[i, Fondul Secretariatului Statului, dosare din 1865 [i de la Fondul Po[tei Moldovei, dosare din 1858.

2. Larousse, Istoria universal\, vol. I-II-III de J. Guilainne, Ed. Albatros, 2005 3. Gross, Otten, Incursiune `n lumea timbrelor, Ed. Albatros, 1983 4. Popa, Marcel D., Mic\ enciclopedie de istorie universal\, Ed. Politic\, 1988. ~nv\]\tor Ticu[or AMARIEI

Reuniunea de proiect Comenius din Spania

RVM

~n perioada 13-17 februarie 2012 a avut loc a cincea reuniune de proiect la CEIP Luis Cernuda, Catilleja de la Cuesta, Sevilla, Spania, `n cadrul Parteneriatului {colar Multilateral Comenius How schoolchildren can contribute to keeping our planet green and clean, derulat de {coala nr. 1 Bicaz cu sprijinul Comisiei Europene [i al A.N.P.C.D.E.F.P. La reuniune au participat 20 de cadre didactice din [colile partenere (Polonia, Turcia, Bulgaria, Grecia, România), precum [i elevi [i cadre didactice din echipa de proiect de la [coala din Spania. {coala noastr\ a fost reprezentat\ de director prof. Paula St\cescu, coordonator proiect inf. Maria Constantin, prof. Roxana Leahu. Deoarece [coala din Spania nu a avut `n formularul de aplica]ie mobilit\]i pentru elevi, a pus condi]ia ca nicio alt\ ]ar\ partener\ s\ nu deplaseze elevi `n Spania. Obiectivele reuniunii: – s\rb\torirea Zilei Interna]ionale a Zonelor Umede; – responsabilizarea participan]ilor `n ceea ce prive[te grija fa]\ de mediul `nconjur\tor;

22

– familiarizarea cu sistemul de `nv\]\mânt din Spania; – dezvoltarea spiritului de ini]iativ\ [i a capacit\]ii de lucru `n echip\; – descoperirea asem\n\rilor [i deosebirilor culturale ale ]\rilor partenere. Dintre activit\]ile desf\[urate amintim: – Vizitarea [colii-gazd\ [i prezentarea sistemului educa]ional spaniol.

– Atelier de lucru: prezentarea unei zone umede din fiecare ]ar\ partener\. Noi am prezentat Delta Dun\rii. – Spectacol artistic oferit de elevii [colii-gazd\. – „Cei trei R” – pies\ de teatru compus\ [i interpretat\ de elevii [colii-gazd\. – Vizitarea expozi]iei de juc\rii confec]ionate din materiale reciclabile. – Vizit\ cultural\ `n Sevilla. – Vizit\ de studiu `n Parcul Na]ional Doñana. Situat pe coasta de sud-vest a Spaniei, la gura de v\rsare a râului Guadalquivir `n Oceanul Atlantic, Parcul Na]ional Doñana este una dintre cele mai importante zone umede din Europa. Pe o suprafa]\ de circa 1300 km p\tra]i sunt protejate 305 specii de p\s\ri (ra]e [i gâ[te s\lbatice, flamingo, cea mai mare colonie de vulturi imperiali spanioli din lume; al\turi de cele specifice locului ierneaz\ aici [i multe p\s\ri din nordul [i centrul Europei), 20 specii de pe[ti, 38 specii de mamifere [i 32 specii de reptile [i amfibieni. Rozmarinul, cimbrul, irisul, lavanda, gladiolele, p\durile de pini de piatr\ [i de stejari de plut\, cunoscute pe plan local sub numele de las pajareras, datorit\ num\rului mare de p\s\ri care cuib\resc aici, sunt doar câteva dintre speciile de plante protejate `n parc. ~n anul 1994 Parcul Na]ional Doñana a fost `nscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Din p\cate, echilibrul ecologic este foarte fragil, fauna [i flora fiind amenin]ate `n mai multe rânduri de secet\ [i de poluarea cu de[euri extrem de toxice. Toate activit\]ile desf\[urate au oferit oportunit\]i pentru noi momente de cunoa[tere a culturii europene, de schimburi de practici pedagogice, de descoperire a asem\n\rilor [i deosebirilor `ntre diverse ]\ri europene [i sistemele lor educa]ionale, de promovarea a valorilor na]ionale, de `mbun\t\]ire a abilit\]ilor de comunicare `n limba englez\, de creare a unor prietenii durabile cu partenerii no[tri. Urm\toarea reuniune de proiect va fi `n Grecia, `n perioada 28 mai-01 iunie 2012. Coordonator proiect, inf. Maria CONSTANTIN {coala nr. 1 Bicaz

IANUARIE - MARTIE 2012


MEMORIAL

Ing. Ion Rusm\nic\ Conform celor dou\ dosare `ntocmite de Securitate, (un dosar penal [i unul informativ), Ion Rusm\nic\ s-a n\scut la data de 6 octombrie 1908 `n comuna Tohanul Nou, jude]ul Bra[ov (regiunea Stalin `n perioada 19481965), `ntr-o familie modest\ de ]\rani. ~n perioada anilor 1915-1920 a urmat [coala primar\ din comuna natal\, iar dup\ absolvire s-a `nscris la Liceul „Andrei {aguna” din Bra[ov pe care `l termin\ `n anul 1928. ~n continuare a urmat cursurile {colii Politehnice Bucure[ti, sec]ia Construc]ii, devenind inginer `n anul 1933. Tot `n aceast\ perioad\ `[i satisface serviciul militar la sec]ia transmisiuni-geniu. Angajat la Direc]ia General\ a C\ilor Ferate, a lucrat `n perioada 1935-1942 pe [antierele de la Bumbe[ti Livezeni, viaductul Crac\u [i viaductul Moeciu. ~ntre anii 1942 [i 1943 a fost responsabil cu executarea lucr\rilor pe [antierul Valea Homorod-{ercaia, timp `n care a avut `n subordine de]inu]i sovietici, lua]i prizonieri `n timpul celui de-al doilea r\zboi mondial. Aceste evenimente vor marca dramatic via]a tân\rului inginer deoarece dup\ anul 1945, când s-a instaurat regimul communist el va fi arestat sub acuza]ia de „activitate legionar\”. ~n timpul interogatoriului, a declarat: „pe [antierul Valea Homorod-{ercaia pe care `l supravegheam ca reprezentant al CFR au lucrat prizonieri sovietici `n num\r variabil. ~ngrijirea lor din toate punctele de vedere: hran\, haine, mâncare, cur\]enie, revenea lag\rului, care hot\ra când trebuie sco[i la lucru, pe ce timp [i care-i conducea la lucru [i-i supraveghea la lucru din punct de vedere cantitativ, subsemnatului revenindu-i sarcina de a veghea la executarea bun\ a lucrului. Subsemnatul a avut `ntotdeauna o purtare corect\ fa]\ de prizonieri, intervenind energic ca administra]ia lag\rului s\-[i respecte angajamentele fa]\ de prizonieri, ca ei s\ nu sufere [i s\ poat\ astfel lucra dup\ posibilit\]ile lor fizice”. De[i a fost achitat la Curtea de Apel Cluj `n anul 1946, `n data de 1 august 1950 este din arestat si internat la colonia de munc\ for]at\ de la Poarta Alb\ pe [antierul Canalului Dun\re-Marea

IANUARIE - MARTIE 2012

Neagr\. Tot `n aceast\ perioad\ i s-a deschis un nou proces sub acuza]ia de sabotaj, fiind condamnat la 25 de ani de `nchisoare. Din caracterizarea f\cut\ de organele informative [i consemnat\ `n dosarul de urm\rire afl\m ca Ion Rusm\nic\ era „inteligent, preg\tit din

inginer-[ef-adjunct, ca informator calificat pe lâng\ susnumitul. 2. Prin informatori existen]i ca: «Rare[» [i «Nicolae» se va insista s\ se stabileasc\ `ntreg anturajul [i rela]iile susnumitului atât de pe acest [antier, c`t [i `nafar\ (…), pentru a se urm\ri

punct de vedere profesional, nu este apropiat de muncitori [i restul personalului din subordine, nu agreeaz\ membrii de partid, este admirator al disciplinei fasciste [i poate fi capabil de acte de teroare contra Securit\]ii Poporului”. Datorit\ notoriet\]ii de care s-a bucurat, `n rândul constructorilor de c\i ferate [i a lipsei acute de speciali[ti, Gheorghe Gheorghiu-Dej a intervenit personal, l-a scos din lag\rul de de]inu]i politici de la Poarta Alb\ [i l-a numit director tehnic pe [antierul Hidrocentralei „V.I. Lenin”. Ajuns la Bicaz, biroul local de securitate a organizat un plan de ac]iune cu termene exacte, pentru urm\rirea permanent\ a noului inginer-[ef. Principalele m\suri vizau recrutarea de noi informatori, stabilirea anturajului inginerului Rusm\nic\ pe [antier [i `n afara lui, filajul coresponden]ei [i urm\rirea strict\ timp de o lun\: „1. Se va trece de urgen]\ la verificarea [i recrutarea numitului Bâlcu,

dac\ nu duce activitate de sabotaj organizat. 3. De la organele noastre de la acest Birou cât [i cele de la regiune se va pune imediat coresponden]a sub filaj. 4. Se va propune ca susnumitul s\ fie pus sub filaj timp de o lun\ de zile (…), pentru a se stabili leg\turile sale de prietenie”. Toate aceste ac]iuni nu au confirmat temerile regimului, dimpotriv\, cercet\rile au reliefat buna organizare [i responsabilitate `n desf\[urarea muncii ing. Ion Rusm\nic\ pe [antier. Singurul lucru care i s-a putut repro[a a fost prietenia pe care a p\strat-o cu fostul director Amedeo Georgescu dup\ ce acesta a fost destituit [i a c\zut `n dizgra]ia D.G.H. ~ntr-o not\ informativ\ semnat\ de sursa „Secar\” se f\cea cunoscut c\: „Dup\ demiterea lui Amedeo Georgescu, Rusm\nic\ Ion l-a ajutat cu bani”. ~n anul 1958, Ion Rusm\nic\ a fost scos de sub urm\rire informativ\, fiind ]inut doar `n observa]ie, nemaifiind

RVM

Conducerea [antierului de la Bicaz `n dosarele informative ale Securit\]ii (II)

23


MEMORIAL considerat un pericol pentru „securitatea poporului”. ~n acela[i timp `n referatul care punea cap\t urm\ririi, se eviden]iau calit\]ile sale avute pe [antierul barajului: „~n cursul anilor 1952-1954 susnumitul a fost lucrat `n ac]iunea de verificare, fiind suspectat c\ desf\[oar\ activitate de sabotaj, `ns\ neconfirmându-se materialele ini]iale ac]iunea a fost `nchis\. Pe [antier susnumitul este cunoscut ca unul dintre cei mai buni ingineri din cadrul hidrocentralei deoarece a f\cut numeroase inova]ii [i ra]ionaliz\ri `n munc\, fapt pentru care a fost eviden]iat `n mai multe rânduri [i chiar decorat cu Ordinul Muncii clasa I”. Dup\ terminarea lucr\rilor de la Bicaz, ing. Ion Rusm\nic\ a participat la construirea barajului Negovanu de pe râul Sadu, a barajului Teliuc de pe râul Cerna aproape de Hunedoara, a barajului Secu, de pe râul Bârzava lâng\ Re[i]a, [i a barajului Strâmtori de pe râul Firiza. De asemenea, a participat la realizarea proiectului de organizare a barajului de la Por]ile de Fier. S-a stins din via]\ la 21 septembrie 1964.

RVM

Ing. Nicolaie Cernescu

24

S-a n\scut la 2 martie 1903 `n Ploie[ti. Dup\ absolvirea Liceului „Dimitrie Cantemir” din Bucure[ti urmeaz\ {coala de Ofi]eri de Geniu Bucure[ti `n perioada 1921-1926 dup\ care se `nscrie la Politehnica Bucure[ti „Regele Carol al IIlea”, Facultatea de Construc]ii, devenind inginer militar `n anul 1930. Se specializeaz\ ulterior `n Germania, Suedia [i Polonia pe tema concep]iilor [i a materialelor de geniu. ~n timpul celui de-al doilea r\zboi mondial a participat la opera]iunile militare pe fronturile de est [i vest, având func]ia de comandant al batalionului din Regimentul 2 C\i Ferate, pentru serviciile sale fiind decorat cu medaliile „Vulturul German cls. II”, „Steaua României cu spad\ cls. V”, „Coroana României”, iar `n anul 1943 a primit medalia „Cruciada `mpotriva comunismului”. ~ntre anii 1946 [i 1947 a fost Comandantul Arsenalului Geniului de unde a trecut `n rezerv\ cu gradul de colonel. Apoi, `n perioada 1947-1952 a activat la Ministrul Transporturilor [i a participat la construc]ia c\ilor ferate Bumbe[ti-Livezeni, Salva-Vi[eu [i la refacerea podurilor de cale ferat\ de pe traseul Apahida-Satu Mare. ~n anul 1952 este `ncadrat la Direc]ia General\ a Hidrocentralei, fiind unul din cei 22 de ingineri speciali[ti trimi[i spre a coordona activitatea pe [antierul de la Bicaz, `n perioada 1952-1961 fiind directorul sectorului baraj. Pentru c\ avea „origine nes\n\toas\”, iar `n timpul r\zboiului a luptat a luptat al\turi de trupele germane pe frontul sovietic, `n perioada 1952-1955 a fost urm\rit de Securitate individual [i `n dosare de grup. La finalul cercet\rilor dosarele au fost `nchise din cauza lipsei de probe incriminatorii. }inut sub observa]ie, `n anul 1958 a fost semnalat de agentul „Floric\” cu „manifest\ri du[m\noase” contra regimului comunist [i i s-a deschis un nou dosar de urm\rire informativ\ pe o perioad\ de dou\zeci de luni, `ntre 16.04.1959 [i 5.01.1961. Ca mijloace s-au folosit informatorii: „Floric\”, „Dobre Mircea” [i „Radu Tudor”. Din caracterizarea realizat\ de Securitate afl\m c\: „Cernescu Nicolaie este bine preg\tit profesional, serios fa]\

de subalterni, iar datorit\ felului s\u abil este apreciat [i stimat de subordona]ii s\i. Este inteligent, comunicativ, ridicat din punct de vedere profesional [i cultural, hot\rât `n ac]iunile ce le `ntreprinde. De[i este `n etate, este s\n\tos, bine legat, prezentabil [i capabil de a `ntre]ine discu]ii `n orice domeniu”. Referitor la activitatea ing, Nicolaie Cernescu pe [antierul de la Bicaz, afl\m dintr-o not\ informativ\ semnat\ de sursa „Niculaie” c\ „locuie[te `n colonia Dodeni singur deoarece so]ia sa sufer\ de tensiune [i clima de la Bicaz `i face r\u. Vine rar la Bicaz, trei, patru zile pe an domiciliind `n Bucure[ti (…). Activitatea sa pe [antier nu treze[te `ntreb\ri [i are rezultate bune. Nu comenteaz\ evenimentele politice interne [i externe [i evit\ discu]iile acestea. Se laud\ cu activitatea sa din trecut [i spune c\ a executat numai lucr\ri de pace neamestecându-se niciodat\ `n politic\”. La finalul urm\ririi, dosarul a fost `nchis f\r\ a se lua nici un fel de m\suri, invinuirile ini]iale fiind considerate nefondate. ~n acela[i timp `ns\ se propunea recrutarea lui Nicolaie Cernescu ca informator pentru a da informa]ii despre prietenii s\i: Francisk Ocoliciani, [eful grupei topografice de la Baraj, Ioan Rusm\nic\, Drago[ Bâlcu, inginer-[ef la hidrocentral\, Coca Aurel Calistrat, Florea Constantin [i Ion St\nescu. Mai mult, se urm\rea ca prin informa]iile primite de la ing. Cernescu, s\ poat\ fi verificat\ calitatea lucr\rilor executate pân\ atunci la baraj. ~n cazul `n care ar fi refuzat ini]ial, ofi]erii de securitate au realizat un plan care urm\rea [antajarea inginerului [ef de la baraj [i amenin]area sa cu deten]ia: „Pentru recrutare propunem s\ se aprobe urm\toarele variante: 1. Cernescu Nicolaie cunoa[te perchezi]ia ce i s-a f\cut la domiciliul s\u din Bucure[ti [i se a[teapt\ ca eventual s\ aib\ consecin]e (…), `n care scop propunem ca un lucr\tor operativ din aparatul regional, `mbr\cat `n uniform\ de mili]ie s\-l invite [i s\-l `nso]easc\ pân\ la sediul regiunei M.A.I. Bac\u, pretextându-i c\ urmeaz\ s\ dea rela]ii `n leg\tur\ cu muni]ia ce i s-a g\sit. La sediul regiunii, unde va avea loc recrutarea, va fi anchetat. 2. ~n calitate de [ef sector, r\spunde de calitatea lucr\rilor de la Baraj [i de prepararea betoanelor ce se toarn\ `n baraj. Existând informa]ii c\ la rostul dintre blocurile 28-29 a existat o fisur\ ce a dus la stoparea turn\rii timp de dou\ luni se va `ntreprinde o anchet\, ea canalizându-se spre persoana sa. Dup\ terminarea anchetei va fi invitat la sediul M.A.I. Bicaz unde va avea loc recrutarea”. ~n cele din urm\ recrutarea ing. Cernescu Nicolaie nu a mai avut loc deoarece r\spunsul D.G.S.P. Bucure[ti a fost unul nefavorabil. ~n argumentare se men]iona faptul c\ ing. Cernescu „nu are mediul favorabil”, care s\ impun\ recrutarea. Dup\ `ncheierea lucr\rilor de la Bicaz, `n perioada anilor 1961-1969, a coordonat activitatea Serviciului produc]ie al I.C.H.-T.C.H. centrala din Bucure[ti. Pentru meritele sale a fost laureat al Premiului de Stat [i decorat cu Ordinul Steaua Republicii, cls. II [i cls. III. A decedat `n data de 30 octombrie 1987. Prof. Dr. Mihai APOPEI

IANUARIE - MARTIE 2012


CATEHISMUL MICU}ULUI CRE{TIN

Sfânta Tain\ a Mirungerii Taina Mirungerii este lucrarea sfânt\ instituit\ de Mântuitorul Iisus Hristos prin care, ungându-se cu mir sfin]it membrele celui botezat [i rostindu-se cuvintele rânduite: „Pecetea darului Sfântului Duh. Amin”, se `mp\rt\[e[te primitorului harul `nt\ririi [i perfec]ion\rii vie]ii duhovnice[ti `ncepute prin Taina Sfântului Botez. Aceast\ tain\ a fost `ntemeiat\ de Mântuitorul Iisus Hristos `nainte de ~n\l]area Sa la cer, prin porunca data Apostolilor S\i: „{i iat\, Eu trimit peste voi f\g\duin]a Tat\lui Meu; voi `ns\ [ede]i `n cetate, pân\ ce v\ ve]i `mbr\ca cu putere de sus”(Luca 24,49). ~n chip v\zut, aceast\ tain\ a fost instituit\ `n ziua Pogorârii Duhului Sfânt, când Sfin]ii Apostoli au fost un[i de c\tre Dumnezeu, dup\ cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Iar Cel ce ne `nt\re[te pe noi `mpreun\ cu voi, `n Hristos [i ne-a uns pe noi, este Dumnezeu, care ne-a [i pecetluit pe noi [i a dat `ncep\tur\ Duhului, `n inimile noastre”(2 Cor. 1,21-22). La `nceput Sfin]ii Apostoli au s\vâr[it Sfânta Tain\ a Mirungerii prin punerea mâinilor, iar apoi au `nlocuit aceast\ practic\ prin ungerea cu Sfântul Mir, deoarece odat\ cu r\spândirea cre[tinismului apostolii nu mai puteau ajunge la toate bisericile `ntemeiate, iar cel care s\vâr[ea aceast\ tain\ era preotul.

Sfânta Tain\ a Mirungerii nu se poate s\vâr[i de c\tre mireni, monahi sau diaconi, ci numai de c\tre preo]i [i arhierei, pentru c\ ace[tia au succesiunea apostolic\, prin punerea mâinilor de c\tre arhierei. F\r\ Sfântul [i Marele Mir, aceast\ tain\ nu poate fi s\vâr[it\. Sfântul [i Marele Mir se preg\te[te din untdelemn, vin [i 38 diferite arome [i se sfin]e[te `n Joia Mare de c\tre to]i episcopii fiec\rei Biserici Ortodoxe de sine st\t\toare. Aromatele, miresmele Sfântului Mir, `nchipuie variatele daruri ale Duhului Sfânt pe care le capat\ cre[tinii prin aceast\ Tain\. Dup\ sfin]ire, fiecare episcop prime[te un vas cu Sfântul Mir, pe care-l `mparte la toate parohiile [i m\n\stirile din eparhia sa. Sfântul [i Marele Mir se mai folose[te la sfin]irea Sfintelor Antimise, Sfintelor Altare [i biserici. Atunci când se s\vâr[e[te aceast\ tain\, preotul unge fruntea, pieptul [i spatele, ochii, nasul, gura, urechile, mâinile [i picioarele, pronun]\ formula: „Pecetea darului Sfântului Duh”. Ungerea frun]ii cu Sfântul [i Marele Mir `nseamn\ pecetluirea [i sfin]irea cugetului cu Legea lui Dumnezeu, ca omul s\ cugete la mântuirea sufletului s\u, ungerea pieptului [i a spatelui semnific\ pecetluirea [i sfin]irea inimii pentru a iubi pe Dumnezeu din toat\

inima [i din tot sufletul s\u, mai presus de orice [i pe aproapele ca pe el `nsu[i, ungerea ochilor simbolizeaz\ pecetluirea [i sfin]irea lor pentru a privi slava

lui Dumnezeu [i lucr\rile Lui `n lume, prin ungerea nasului se simt aromele dumnezeie[ti ale crea]iei [i este ferit de „mirosurile” d\un\toare, ungerea gurii pentru a vorbi cuviincios, pentru a se ruga [i a cânta cele duhovnice[ti c\tre Dumnezeu; urechile se ung pentru a auzi chemarea lui Dumnezeu [i pentru a asculta cu luare aminte poruncile Sale, apoi se ung mâinile, pentru a le sfin]i, ca s\ se fereasc\ de p\cate [i s\ fac\ doar fapte bune, pl\cute lui Dumnezeu, iar `n cele din urm\ se sfin]esc [i se pecetluiesc picioarele, pentru a se feri de c\ile rele [i a urma calea vie]ii, a virtu]ii [i a sfin]eniei. Prin aceast\ tain\ omul se sfin]e[te trupe[te [i suflete[te.

Pentru a se putea `nchina lui Dumnezeu [i a participa la sfintele slujbe, cre[tinii au construit loca[uri `nchinate lui Dumnezeu numite biserici. ~n biseric\ se s\vâr[esc de c\tre preot Sfânta Liturghie, precum [i alte sfinte slujbe, iar `n cadrul acestora se `ntrebuin]eaz\ anumite obiecte de cult, care se g\sesc `n Sfântul Altar. ~n Sfântul Altar se g\se[te Sfânta Mas\ confec]ionat\ din piatr\ sau lemn [i simbolizeaz\ tronul slavei lui Dumnezeu [i Mormântul Domnului, iar la piciorul Sfintei Mese sunt `ngropate Sfinte Moa[te. Ea este locul prezen]ei tainice a Mântuitorului ca Jertfitor [i Jertf\. Atunci când se sfin]e[te o biseric\, Sfânta Mas\ se spal\ cu ap\, simbolizând Botezul Mântuitorului, apoi se spal\ cu ap\ de trandafiri [i se unge cu Sfântul [i Marele Mir de c\tre arhiereu, simbolizând ungerea trupului lui Hristos cu aromate de c\tre Iosif [i Nicodim. ~n cele patru col]uri ale Sfintei Mese se pun patru icoane de pânz\ cu chipurile celor patru Evangheli[ti. Sfânta Mas\ se `mbrac\ la sfin]irea ei `n dou\ ve[minte, primul ve[mânt este c\ma[a [i aceasta r\mâne neschimbat\, fiind confec]ionat\ din material alb de in [i simbolizeaz\ giul-

IANUARIE - MARTIE 2012

giurile de `ngropare a Mântuitorului. Al doilea ve[mânt care se `mbrac\ peste c\ma[\ este inditionul sau inditia, este confec]ionat din material str\lucitor [i de diferite culori (conform s\rb\torilor) care poate fi schimbat [i simbolizeaz\ slava lui Dumnezeu. Pe Sfânta Mas\ se g\sesc urm\toarele obiecte de cult: Sfântul Antimis, Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce, Chivotul [i sfe[nicele. Sfântul Antimis este o bucat\ de pânz\ de in sau m\tase de form\ dreptunghiular\ pe care este pictat sau brodat punerea Domnului `n mormânt, iar `n cele patru col]uri cei patru Evangheli[ti. ~n partea de jos se afl\ inscrip]ia cu men]iunea hramului bisericii pentru care este dat Antimisul, data [i semn\tura ierarhului care l-a dat, iar `n partea de sus, `n mijloc, `ntr-o cus\tur\, se afl\ o p\rticic\ din moa[tele unui sfânt martir. Sfântul Antimis simbolizeaz\ giulgiul `n care a fost `nf\[urat trupul Mântuitorului când a fost pus `n mormânt, de aceea, pe marginile lui se afl\ scris troparul punerii `n mormânt a Mântuitorului. Sfântul Antimis se p\streaz\ `ntr-o `nvelitoare (mahram\) de pânz\, numit\ iliton, care simbolizeaz\ mahrama cu care a fost

RVM

Obiecte de cult din Biserica Ortodox\

25


RVM

CATEHISMUL MICU}ULUI CRE{TIN

26

`nf\[urat capul Mântuitorului. F\r\ Sfântul Antimis nu se poate s\vâr[i nici o slujb\. Sfânta Evanghelie (din greac\, „veste bun\, `mbucur\toare”) este cartea care cuprinde fragmente din Sfânta Scriptur\, `n care sunt redate de cei patru evangheli[ti: Matei, Marcu, Luca [i Ioan, via]a [i `nv\]\tura M\ntuitorului Iisus Hristos. Ea se afl\ `ntotdeauna pe Sfânta Mas\ deasupra Sfântului Antimis [i simbolizeaz\ pe ~nsu[i Mântuitorul, Care a luminat lumea cu lumina `nv\]\turii Sfintei Evanghelii. Este legat\ [i `mbr\cat\ `n chip deosebit `ntr-o copert\ argintat\ sau aurit\ [i `mpodobit\ cu icoane: `n centru – icoana ~nvierii, `n col]uri – icoanele evangheli[tilor, iar `n spate – icoana R\stignirii. Sfânta Cruce (pot fi [i mai multe), care `nf\]i[eaz\ r\stignirea Mântuitorului Iisus Hristos [i cu care preotul binecuvânteaz\ pe credincio[i la Sfânta Liturghie, se folose[te la toate slujbele biserice[ti [i simbolizeaz\ pe de o parte renun]area [i lep\darea de sine a cre[tinului, iar pe de alt\ parte, este [i stindardul de lupt\ cu care câ[tig\m biruin]a `mpotriva duhului r\u. Sfântul Chivot are forma unei bisericu]e [i st\ totdeauna pe Sfânta Mas\, p\strându-se `n ea Sfânta ~mp\rt\[anie pentru bolnavi. Este a[ezat `n partea de r\s\rit a Sfintei Mese, `n dreptul Sfântului Antimis [i simbolizeaz\ tronul pe care st\ Mântuitorul `n slava cereasc\. Sfe[nicul este un suport care are `n partea de sus un orificiu `n care se `nfing lumân\rile [i poate avea unul sau mai multe bra]e, fiecare cu simbolul s\u. Sfe[nicul cu un bra] semnific\ unitatea Sfintei Treimi; sfe[nicul cu dou\ bra]e simbolizeaz\ cele dou\ firi ale Mântuitorului (Dumnezeu [i Om); sfe[nicele cu trei bra]e simbolizeaz\ cele trei persoane ale Sfintei Treimi; sunt [i sfe[nice cu [apte bra]e, care simbolizez\ cele [apte daruri ale Sfântului Duh [i sfe[nice cu dou\sprezece bra]e, simbolizând pe cei doisprezece Apostoli ai Domnului. ~n Sfântul Altar, `n partea de r\s\rit a Sfintei Mese, se afl\ [i Crucea R\stignirii, o cruce mare, lucrat\ din lemn, pe care este pictat\ R\stignirea Mântuitorului Iisus Hristos. Ea se afl\ pe un postament [i se g\se[te lâng\ Sfânta Mas\, al\turi de candela care trebuie s\ fie permanent aprins\. Aceast\ Cruce se scoate din Sfântul Altar de c\tre preot numai la Denia din Joia Mare fiind purtat\ pe umeri de c\tre acesta, `nchipuind pe Mântuitorul, Care {i-a dus crucea, [i se a[az\ `n mijlocul bisericii. ~n partea stâng\ a Sfântului Altar exist\ o scobitur\ `n perete, numit\ proscomidiar, unde preotul preg\te[te pâinea [i vinul pentru a fi sfin]ite `n timpul Sfintei Liturghii [i transformate `n Trupul [i Sângele Domnului de c\tre Duhul Sfânt. La proscomidiar se g\sesc obiectele: Sfântul Potir,

Sfântul Disc, Steaua, Copia, Linguri]a [i Acoper\mintele sfintelor vase. Sfântul Potir este un pahar cu picior, de diferite m\rimi, `n care se pune vinul amestecat cu ap\ [i pâinea, care se vor preface la Liturghie `n Sângele [i Trupul Domnului. Pentru prima dat\ potirul a fost `ntrebuin]at de Mântuitorul la Cina cea de Tain\, când a instituit Sfânta Tain\ a ~mp\rt\[aniei, iar apoi Apostolii l-au folosit, urmând pilda Mântuitorului. Sfântul Potir ne mai aduce aminte [i de vasul `n care conform unei tradi]ii, Sfântul Ioan Evanghelistul ar fi strâns sângele scurs din coasta Mântuitorului cea str\puns\ cu suli]a [i din r\nile cuielor [i ale cununii de spini. ~n unele momente din ritualul liturgic el simbolizeaz\ [i mormântul Mântuitorului. Sfântul Disc este un taler cu picior, pe care sunt a[ezate Sfântul Agne] [i miridele; el simbolizeaz\ ieslea `n care S-a n\scut Mântuitorul [i targa pe care a fost purtat Trupul Mântuitorului dup\ pogorârea Lui de pe Crucea r\stignirii [i pân\ la mormânt. Steaua este un obiect de metal format din dou\ arce de metal pre]ios unite `n partea de sus, deasupra lor fiind crucea. Acestea fac o mic\ bolt\ peste Agne] [i peste p\rticele pentru a le proteja atunci când Sfântul Disc este acoperit cu acoper\mintele [i simbolizeaz\ steaua care a condus pe magii din R\s\rit la locul Na[terii Mântuitorului. Copia este un cu]ita[ din metal `n form\ de lance, care se folose[te la scoaterea (preg\tirea) Agne]ului [i miridelor, prin forma ei, simbolizeaz\ lancea sau suli]a cu care a fost `mpuns Mântuitorul pe cruce. Linguri]a este folosit\ la `mp\rt\[irea credincio[ilor cu Trupul [i Sângele Mântuitorului; se face din metal pre]ios, aur sau argint, având mânerul `n form\ de cruce [i simbolizeaz\ cle[tele cu c\rbunele de foc prin care a fost cur\]it prorocul Isaia. Acoper\mintele sfintelor vase, numite [i procove]e (din sl. pokrovici) sunt f\cute din acela[i material din care se confec]ioneaz\ ve[mintele liturgice. Ele servesc la acoperirea Vaselor Sfinte [i sunt `n num\r de trei: dou\ mici, `n forma unei cruci cu bra]ele egale, folosite pentru Disc [i pentru Potir, [i unul mare, care se nume[te Aer pentru c\ `n timpul Liturghiei, când se roste[te Crezul, el este leg\nat de preot deasupra Sfintelor Daruri. Acoper\mintele simbolizeaz\ scutecele cu care a fost `nf\[at Mântuitorul la Na[terea Sa, iar Aerul simbolizeaz\ bolta cereasc\, precum [i piatra de la u[a Mormântului Domnului. Pagini alc\tuite de prof. Andreea BEJAN {coala cu cls. I-VIII „Vasile Mitru” Ta[ca

IANUARIE - MARTIE 2012


SPIRITUALITATE

Prin Cruce spre ~nviere

IANUARIE - MARTIE 2012

tez\: Crucea [i ~nvierea, ac]iuni [i st\ri totodat\, dou\ fa]ete ale aceluia[i chip. Nu putem `n]elege [i ne impropria Crucea cu suferin]a adus\ de con[tientizarea st\rii de p\c\to[enie [i de efortul de a ie[i din ea f\r\ perspectiva ~nvierii, a bucuriei de a primi iertare [i a pregusta `nc\ de aici din pacea [i iubirea divin\ care ne sus]in [i ne dau curajul de a `nainta cu fermitate `nspre Golgota. Echilibrul dintre Cruce [i ~nviere l-a dat `nsu[i Hristos: suferin]\, durere versus fericire, biruin]\. Cât de gr\itoare sunt `n acest sens „Fericirile” enumerate de Iisus `n „Predica de pe Munte” [i care r\mân pentru orice cre[tin repere moral-etice [i religioase `n evaluarea stadiului propriu parcurs din urcu[ul `nspre `ndumnezeire! Prin via]a Sa, Hristos `nsu[i a unificat cele dou\ evenimente, ar\tând astfel calea Apostolilor [i, prin ei, tuturor ucenicilor care ~l vor urma de-a lungul timpului. Triste]ea str\lucitoare de pe chipul lui Iisus [i al Apostolilor urca]i pe Muntele Taborului `naintea „patimii celei de bun\voie a Mântuitorului” [i unde Tat\l, din norul luminos, confirm\ dumnezeirea lui Hristos ucenicilor, astfel `ncât ace[tia, v\zând R\stignirea s\ nu se sminteasc\ `ndoindu-se, se tope[te treptat `ntr-o bucurie cople[itoare din lumina ~nvierii [i, din a c\rei iubire extatic\ divin\ gustând, Petru exclam\ ca-ntr-un vis: „Doamne, bine este s\ fim noi aici” (Matei 17,4). ~ntristarea femeii ce st\ s\ nasc\ `n dureri [i schimbat\ `n bucuria aducerii „unui om `n lume” este `ntrucâtva asem\n\toare cu cea tr\it\ de apostoli, la o dimensiune uman\ `ns\, cu dispozi]ii suflete[ti [i st\ri fluctuante, de scurt\ durat\, pe când bucuria ~nvierii `n Hristos este deplin\ [i „nimeni nu o va lua de la noi” (Ioan 16,22). Dintr-o astfel de bucurie nesfâr[it\ caut\ s\ se `mp\rt\[easc\ [i urm\torii Crucii lui Hristos, cre[tinii `n perioada postului, cât [i `n toat\ a lor via]\. Luând ca modele de urmat pildele drep]ilor din Scriptur\ – proorocul David, Zaheu vame[ul, femeia cananeanc\, Maria Egipteanca sau fiul risipitor, [i al]ii, cei afla]i `n c\utarea vie]ii ve[nice, a luminii iubitoare a harului lui Dum-

nezeu, vor `ncerca s\ se `ngroape pe sine ca un gr\unte `n p\mânt, cu râvn\ [i cât e lumin\, cu tensiune duhovniceasc\ `n trup, minte, sim]iri, cu candelele credin]ei [i ale iubirii aprinse asemenea fecioarelor `n]elepte. Cuvintele „Fericirilor” s\ `ndulceasc\ lacrimile c\in]ei c\ci, doar astfel, sufletul `[i va `mbr\ca ve[mântul imaculat de mireas\ cu care va putea ie[i `ntru `ntâmpinarea Mirelui la chemarea Acestuia. Nu te teme [i nu ezita s\ urmezi Crucea, c\ci iat\ „prin Cruce, bucurie a venit la toat\ lumea”. Chemând pe Maica Domnului [i pe Sfin]i `ntru ajutor, s\-l rug\m pe Mângâietorul, Duhul Sfânt, s\ ne ajute a ne cur\]i de toat\ `ntin\ciunea p\catului [i s\ petrecem cealalt\ vreme a vie]ii `ntru poc\in]\ [i `n lucrarea faptelor bune [i a[a s\-L pream\rim `mpreun\ cu Tat\l [i cu Fiul, `n vecii vecilor. Amin! Rodica SCRIPCARIU

RVM

Procesul complex de re`ncre[tinare sus]inut de c\tre ortodoc[ii autentici, preocupa]i `n mod serios de mântuirea sufletului `n fiecare clip\ a vie]ii, dar, mai ales, `n perioada posturilor de peste an, `n cel al Sfintelor Pa[ti `n deosebi, urm\re[te `ntoarcerea omului la Dumnezeu prin Cruce spre ~nviere, spre `ndumnezeire. Cunoscut sub denumirea de metanoia, procesul transform\ omul dinl\untru prin schimbarea min]ii, a modului de a gândi [i, prin urmare, orice fapt\ a sa `n act sau inten]ie [i chiar gest va sugera obiectul slujirii supreme, Dumnezeu. ~nt\rire `ntru rena[terea `n Duh [i Adev\r, `n asumarea Crucii spre ~nviere, va primi cre[tinul prin rug\ciuni ne`ncetate, cerând, prin partea lor `ncep\toare `ndeosebi, dar [i prin cele din Acatist, pe Sfântul Duh: „~mp\rate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adev\rului, care pretutindenea e[ti, [i toate le-mpline[ti, Vistierul bun\t\]ilor [i D\t\torule de via]\, vino [i Te s\l\[luie[te `ntru noi, [i ne cur\]e[te de toat\ `ntin\ciunea [i mântuie[te, Bunule, sufletele noastre”. Se face, de asemenea, pentru sporire `n Duh [i rug\ciunea inimii sau a lui Hristos „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie[te-m\ pe mine, p\c\tosul”, rug\ciune care pentru arhimandritul Ioanichie B\lan este „expresia natural\ a sufletului credincios, care a fost r\nit de dragostea lui Hristos asemenea miresei din Cântarea Cânt\rilor”. Duhul Sfânt astfel invocat, trimis de la Tat\l prin Fiul, va penetra c\mara sufletului pe m\sura limpezirii ferestrelor acestuia prin lacrimile poc\in]ei [i c\ldura faptelor iubirii. Astfel ren\scut, `mpropriindu-[i treptat din frumuse]ea sfin]eniei, sufletul va iradia prin toate puterile sale, cuget\toare, sim]itoare [i volitive, `n trup [i `n jur, din lumina fiitoare d\ruit\. Popas duhovnicesc pentru reflec]ii [i introspec]ii suflete[ti spre a ne pozi]iona fa]\ de noi, de semeni [i de Dumnezeu, postul e, `n acela[i timp, [i un urcu[ sau o trecere din Egiptul p\catului [i al mor]ii `n cel al Noului Ierusalim al biruin]ei [i ~nvierii. Antinomice v\zute prin logica uman\, ele trebuie privite simultan, `ntr-o sin-

27


SPIRITUALITATE

Duminica Ortodoxiei

RVM

~n Duminica `ntâi din Postul Sfintelor Pa[ti pr\znuim Duminica Ortodoxiei [i, totodat\, Biserica a hot\rât s\ se fac\ [i pomenirea victoriei cinstitelor icoane. Duminica Ortodoxiei e ziua numelui Bisericii noastre. Dac\ la Pogorârea Duhului Sfânt pr\znuim ziua de na[tere a Bisericii ca societate v\zut\ `n istorie, ast\zi serb\m, am putea spune, ziua ei onomastic\. Biserica noastr\ se nume[te ortodox\ sau dreapt\, dreptm\ritoare, pentru c\ a p\strat de-a lungul veacurilor adev\rurile de credin]\ descoperite `n Legea Veche prin prooroci, iar `n cea nou\, `n chip des\vâr[it, prin Iisus Hristos, transmise cu sfin]enie, f\r\ schimbare sau ad\ugire de Sfin]ii Apostoli [i de

28

urma[ii lor legitimi. De aceea, s\rb\toarea aceasta ne d\ `n fiecare an prilejul s\ cunoa[tem bog\]ia de adev\r mântuitor [i de `nalt\ spiritualitate a Ortodoxiei. Duminica Ortodoxiei g\se[te omenirea `ntr-o criz\ spiritualmoral\, economic\ [i social\, cu urm\ri serioase pentru om [i societate. Se cl\de[te o lume nou\, o Europ\ nou\, `ndep\rtat\ de Dumnezeu, omul `[i dore[te a se pune pe sine `n locul lui Dumnezeu [i `ncearc\ s\ construiasc\ o societate dup\ capriciile min]ii sale, `ncercând s\ `nlocuiasc\ spiritualitatea credin]ei cu ra]iunea min]ii. Este o mare schimbare [i transformare `n lume, `n toate direc]iile vie]ii omene[ti. Via]a este un dar, de aceea a spus Mântuitorul: „Eu am venit ca lumea via]\ s\ aib\ [i din bel[ug s\ aib\” (Ioan 10, 10). Deci via]a trebuie s\ se `mbog\]easc\ `n faptele cele bune, iar omul s\ devin\ mai bun, mai milostiv, blând [i iert\tor, pa[nic, gata de jertf\. Ortodoxia, care se `ntemeiaz\ pe Iisus Hristos ve[nic [i viu cu duhul ei de dragoste [i solidaritate comunitar\, poate inspira, poate `ndruma pe calea cea bun\, care duce spre rezolvarea problemelor vremii noastre. De aceea, s\ venim la Iisus, s\ credem `n Iisus, s\-L ascult\m [i s\ facem voia Lui. El spune fiec\ruia `n parte [i tuturor `mpreun\: „Care voie[te ca to]i oamenii s\ se mântuiasc\ [i la cuno[tin]a adev\rului s\ vin\” (1 Timotei 2, 4). Calitatea noastr\ de m\dulare vii ale trupului mistic al Mântuitorului, adic\ ale Bisericii ortodoxe, ne d\ datoria moral\ de a m\rturisi nu numai cu cuvântul, ci [i cu fapta, credin]a cea adev\rat\: Ortodoxia sub toate aspectele ei. Aceasta `nseamn\ ca fiecare din noi s\ fim un element dinamic de promovare a credin]ei ortodoxe, singura `n stare s\ ne aduc\ izb\virea [i instaurarea unei vie]i p\mânte[ti fericite, `n limitele posibilit\]ilor acestei vie]i. Dar tot `n cea dintâi Duminic\ din sfântul [i marele post a rânduit Sfânta Biseric\ s\ se fac\ pomenirea biruin]ei sfintelor icoane asupra celor potrivnice. Dup\ fr\mânt\ri [i lupte, `n care se amestecau [i `mp\ra]ii bizantini cu autoritatea lor, Biserica a stabilit, `n spiritul vechii credin]e, c\ cinstirea sfintelor icoane este un „lucru bun [i pl\cut lui Dumnezeu”, [i `n al {aptelea Sinod a toat\ lumea din anul 787, ]inut la Niceea, Biserica [i-a spus cuvântul `n ceea ce prive[te cinstirea sfintelor icoane.

Sfintele icoane, dup\ cum [tim din `nv\]\tura Bisericii, stau `n leg\tur\ cu persoanele `nf\]i[ate pe ele. Ele `nf\]i[eaz\ pe Mântuitorul, pe Maica Preacurat\ [i pe sfin]ii binepl\cu]i lui Dumnezeu. Noi nu cinstim materia icoanei, nici icoana desp\r]it\ de persoanele `nf\]i[ate pe ea, ci pe cei ce sunt `nf\]i[a]i pe sfânta icoan\. Noi nu cerem ajutor de la icoane, ci cerem ajutor de la cel pe care sfânta icoan\ `l `nf\]i[eaz\. Când cinstim sfintele icoane, noi facem o fapt\ a credin]ei ortodoxe, ne ar\t\m `mpreun\-cinstitori cu acei sfin]i m\rturisitori care au suferit pentru `nchinarea la sfintele icoane [i cu to]i credincio[ii Bisericii noastre. Cu privire la cele dintâi icoane avem o prezentare `n Vechiul Testament: Dumnezeu porunce[te lui Moise s\ fac\ doi heruvimi de aur deasupra chivotului Legii (Ie[irea 25, 18) [i tot a[a pe perdea (Ie[irea 26,1.31). Aceste chipuri de heruvimi au fost cinstite de `nsu[i Dumnezeu, fiindc\ `i vorbe[te lui Moise, spunându-i: „Acolo, `ntre cei doi heruvimi de deasupra chivotului legii, M\ voi descoperi ]ie [i `]i voi gr\i de toate, câte am a porunci prin tine fiilor lui Israel” (Ie[irea 25, 22). Temeiul biblic al Sfintelor Icoane `l constituie `ns\[i `ntruparea Fiului Dumnezeu. El s-a f\cut om, r\mânând `n acela[i timp Dumnezeu adev\rat, [i prin aceasta a devenit accesibil cunoa[terii [i cinstirii de c\tre noi. El este „chipul v\zut al Tat\lui Celui nev\zut, f\cându-Se asemenea oamenilor, [i la `nf\]i[are aflându-Se ca un om. S-a smerit pe Sine, ascult\tor f\cându-Se pân\ la moarte, [i `nc\ moarte pe cruce” (Filipeni 2, 7-8). A[adar, exist\ o strâns\ leg\tur\ `ntre icoan\ [i `ntrupare. ~ntruparea dovede[te posibilitatea icoanei (a[a cum fotografiile dovedesc existen]a persoanei), iar icoana face cunoscut\ `ntruparea [i deci mântuirea noastr\. Primele icoane le g\sim `n vremea Mântuitorului, precum [i `n catacombe. Din tradi]ie se cunoa[te c\ Sfântul Apostol [i Evanghelist Luca a fost pictor [i a pictat icoana Maicii Domnului. Pe marama Sfintei Veronica, cu care a [ters fa]a lui Iisus pe Drumul Crucii, s-a imprimat chipul lui Iisus, cea dintâi icoan\ a Lui. Prilejul acestei s\rb\tori a fost dat de biruin]a sfintelor icoane, `n anul 843 d.Hr., când `mp\r\teasa Teodora, `n urma unui sinod, a hot\rât ca icoanele s\ fie a[ezate din nou, atât `n catedrala Patriarhiei din Constantinopol, cât [i `n `ntregul imperiu. Acea biruin]\ este s\rb\torit\, de atunci [i pân\ `n zilele noastre, `n prima Duminic\ a marelui post numit\ „Duminica Ortodoxiei”. Dar `n Duminica Ortodoxiei, când se face pomenirea de biruin]\ a adev\rului `n cinstirea sfintelor icoane, la Sfânta Liturghie se cite[te Evanghelia `n care se vorbe[te [i despre chemarea la apostolie a celor doi Apostoli: Filip [i Natanael. ~n Evanghelie se m\rturise[te c\, v\zând Domnul pe Filip, l-a chemat s\-i urmeze, iar Filip g\sind pe Natanael, i-a zis acestuia: „G\sit-am (pe Acela) despre care a scris Moise `n Lege [i au scris Proorocii, pe Iisus din Nazaret”. Invitat de Filip, Natanael s-a apropiat de Domnul Hristos, care v\zându-l, a zis despre dânsul: „Iat\, cu adev\rat, israelit `n care nu este vicle[ug” (Ioan 1, 47). Când a `n]eles Natanael c\ Domnul cunoa[te cele ascunse [i are putere s\ p\trund\ `n inima omului, a zis c\tre El: „Rabi, Tu e[ti Fiul lui Dumnezeu, Tu e[ti regele lui Israel” (Ioan 1, 49). Drept r\spuns, Iisus `i spune c\ va avea prilejul de acum, s\ vad\ lucruri mai mari: „de acum ve]i vedea cerul deschizându-se” (Ioan 1, 51). Nu se putea alege un text mai potrivit pentru Duminica de azi, `n care pr\znuim biruin]a sfintelor icoane, ca acesta `n care se spune c\ de acum ve]i vedea cerul deschis... ~ntr-adev\r, prin `ntruparea Fiului lui Dumnezeu, cerul `nchis `n urma neascult\rii protop\rin]ilor no[tri s-a deschis acum din nou, [i icoana cre[tin\, reprezentând pe Hristos, este o fereastr\ deschis\ a min]ii noastre spre Cerul lui Dumnezeu. Icoana este un ajutor `n `mplinirea adev\ratei poc\in]e. Oricine [tie c\ `n casa `n care se afl\ icoane, credinciosul simte, `n chip tainic, `[i d\ seama de prezen]a nev\zut\ a lui Dumnezeu, a[a cum fotografiile ne aduc `n minte [i `n inim\ chipurile celor dragi. Evlavia sfintelor icoane este una din caracteristicile Ortodoxiei. Icoanele `mpodobesc bisericile, `nfrumuse]eaz\ casele cre[tinilor, f\cându-le binecuvântare dumnezeieasc\. Ele poart\ gândurile `nchin\torilor de la cele trec\toare la cele ve[nice, de la patimile urâte la virtu]ile sfin]ilor zugr\vi]i pe ele. Ele sunt ferestre deschise spre cer ale sufletelor credincioase. Amin. Preot Ioan CÂRCIULEANU

IANUARIE - MARTIE 2012


SPIRITUALITATE

Vame[ul dezabuzat [i fariseul „recent”

„Iar fariseul stând [drept] se ruga: Dumnezeule, `]i mul]umesc c\ nu s`nt ca ceilal]i oameni” (Lc. 18,11).

IANUARIE - MARTIE 2012

poruncile (adic\ dac\ este ceea ce numim noi un om moral). Acela r\spunde: „Respect legea de când m\ [tiu”. Iisus nu `i d\ o medalie pentru c\ respecta Decalogul, a[a cum nici agentul de circula]ie nu ne d\ o medalie când circul\m cu ma[ina regulamentar, ci `i spune: „~]i mai lipse[te una. Vinde tot ce ai, `mparte s\racilor [i urmeaz\ Mie” (Lc. 18,22). Abia de acolo `ncep lucrurile demne de laud\. Abia acum `ncep virtu]ile. Din acest motiv, `n Biseric\ se consider\ c\ orice fapt\ bun\ care nu e s\vâr[it\ `n numele lui Hristos nu are nici o valoare moral\. Dintr-o moral\ natural\ nu se pot na[te decât fapte naturale pentru s\vâr[irea c\rora nu trebuie s\ primim vreo recompens\. Ele ne fac s\ fim [i s\ r\mânem oameni, [i asta e suficient\ plat\. Dintr-o moral\ transcendent\ abia se nasc adev\ratele fapte care dep\[esc firescul. Dar despre acestea fariseul din evanghelie nu [tie nimic. Ca [i str\mo[ul s\u biblic, fariseul contemporan, indiferent cu ce se ocup\ `n via]a de zi cu zi, de nivelul de cultur\, de ras\ sau de gen, st\ drept `naintea lui Dumnezeu, cu Care se simte aproape egal, [i se autojustific\, comparându-se cu ceilal]i, fa]\ de care este, invariabil, net superior. Pentru fariseul contemporan Dumnezeu este un partener de specula]ii filozofice [i pseudofilozofice, iar uneori este doar un sparring partner. De dragul fariseului contemporan [i `n recunoa[terea memorabilelor sale fapte de virtute, Dumnezeu abrog\ cerin]ele morale absolut mandatorii pentru „ceilal]i”. El, fariseul, este dincolo de orice moral\ [i de respectarea oric\rei discipline a credin]ei. Pe el Dumnezeu `l `ntâlne[te oriunde dore[te el [i st\ cuminte `n a[teptare, ca un `ndr\gostit licean, ori de câte ori el, fariseul, care este `n general un om important, quo de causa foarte ocupat, `ntârzie la `ntâlnire sau nu mai vine deloc, trimi]ând eventual un `nlocuitor (câte un preot sau c\lug\r c\ruia `i pl\te[te s\ se roage, dar nu „pentru el”, ci „`n locul s\u”). Tr\im `n secol(ele) vitezei, iar fariseul nostru e foarte ocupat. ~n vremea lui Iisus, fariseul biblic f\cea caz de buna sa purtare, de postul [i „smerita” sa rug\ciune, de „cuviin]a” sa, `n a[a fel `ncât lumea s\ `l laude [i s\ `l admire. Fariseul contemporan nu mai e nici m\car nevoit s\ mimeze postul [i `nfrânarea. Cu cât e mai „modern” `n gândire [i mai „dezabuzat”, cu atât lumea („celorlal]i”, care `ncep s\ se asemene periculos de tare cu descrierea pe care leo face fariseul biblic) `l va iubi mai mult.

Cu cât neposte[te mai vârtos [i desfrâneaz\ mai abitir se va face cunoscut [i va face ca ceilal]i (mereu ceilal]i) s\ discute despre el. {i fi]i siguri c\ a[a va fi, pentru c\ fariseul este de departe un experimentat self-promoter. Fariseul biblic „lega sarcini grele [i cu anevoie de purtat [i le punea pe umerii oamenilor, iar el nici cu degetul nu voia s\ le mi[te” (cf. Mt. 23,4). Fariseul contemporan nu mai face acest lucru, pentru c\ el „dezvr\je[te religia”, atunci când nu o extermin\. El reinterpreteaz\ istoria `n a[a fel `ncât lumea s\ ia chipul [i asem\narea sa. Odat\ destructurate morala [i religia, nimeni nu mai trebuie s\ poarte sarcini [i s\ `[i deterioreze calitatea vie]ii fiind preocupat de felul `n care se reflect\ faptele sale `n oglinda legii morale a lui Dumnezeu. Arat\ r\u... {i? Ce o s\ se `ntâmple? O s\ ard\ p\c\to[ii `n iadul ve[nic arunca]i de dreapta judecat\ a lui Dumnezeu? S\ nu uit\m c\ Dumnezeul fariseului contemporan nu are voie s\ se mânie [i s\ `mpart\ vinov\]ii. El poate s\ existe numai [i numai dac\ nu contravine argument\rii [tiin]ifice referitoare la univers, la extratere[tri, la noua moral\, la noua ordine mondial\ [i a[a mai departe. Dar ce se `ntâmpl\ `n tot acest timp cu vame[ul? Mai st\ el oare departe de locul sfin]eniei, ca un lepros, cu inima frânt\, strigând cu durere `n suflet: „Dumnezeule, milostiv fii mie p\c\tosului”? ~l mai dor oare pe el p\catele multe [i grele `n a[a fel `ncât e gata s\ dea `mp\trit ce a furat `napoi de la cei pe care i-a asuprit? Nici vame[ii nu mai sânt ce-au fost odinioar\. De fapt, gra]ie cuceririlor de pe t\râmul moralei, al [tiin]ei [i mai ales al tehnologiei, este pe cale s\ apar\ o specie moral\ nou\, ob]inut\ din `ncruci[area celor dou\ categorii reprezentate de personajele subiecte ale studiului scripturistic de caz: o putem numi, for lack of a better word, „farisame[ul”, un om nou, „recent”, care `mbin\ `n mod armonios cazierul bogat al vame[ului cu con[tiin]a absolut lini[tit\ a fariseului. Date fiind rela]iile excep]ionale pe care fariseul le are cu Dumnezeu [i capacitatea de a-[i croi un drum bun `n aceast\ via]\ a vame[ului, nu mai `ncape nici o `ndoial\ c\, `n viitor, toate dilemele morale care ne tulbur\ `nc\ pe mul]i dintre noi, vor fi pentru omul nou doar subiecte de curiozitate... Mihai-Silviu CHIRIL|

RVM

Lucian Blaga argumenteaz\ la un moment dat c\ raportarea individului la comunitate de-a lungul timpului `n istorie alterneaz\ `ntre o mentalitate corporatist\, specific\ mai ales epocilor vechi, [i una atomist\, individualist\, caracteristic\ epocilor mai apropiate de cea modern\. Idealul omului cu mentalitate corporatist\ era s\ se identifice cât mai mult cu colectivitatea [i, mai ales, cu idealul acesteia. Nu e de mirare, din acest punct de vedere, c\ `n aceste epoci existau oameni dispu[i s\ moar\ atât de u[or pentru ceea ce un om modern nu ar `n]elege niciodat\. Epoca marilor religii, Antichitatea [i, `n genere, toat\ perioada `n care omenirea a avut o concep]ie despre om [i destin pu]in (sau eronat) dezvoltat\ a fost dominat\ de mentalitatea corporatist\. Odat\ cu conturarea con[tiin]ei personale [i cu stabilirea unor legi exterioare referitoare la raporturile dintre oameni [i la drepturile acestora se petrece [i o accentuare a unui oarecare individualism social. Omul nu se mai simte legat de ceilal]i oameni [i se concentreaz\ doar asupra propriei realiz\ri (de[i, `n mod paradoxal, conceptul de persoan\ `n cre[tinism este obligatoriu legat de ideea de comuniune cu ceilal]i, dat fiind c\ numai `mp\rt\[irea reciproc\ a iubirii interumane face ca persoana s\ fie `mplinit\ cu adev\rat). Individualismul absolut, `n care „cel\lalt” devine o piedic\ `n calea propriei realiz\ri sau chiar infernul (ca la Sartre), aduce cu sine [i dec\derea absolut\ ca fiin]\ uman\. Adâncirea `n individualism [i ruperea de comuniune implic\ o anumit\ canibalizare a celorlal]i: a[a se na[te dorin]a de a fi diferit, deosebit, original, liber (exploatat\ [i `ntre]inut\ de o `ntreag\ industrie de creare de „vedete”, „staruri”, „oameni politici”, de ce nu, „intelectuali de geniu”). Omul aflat `n necesitatea de a-[i afirma propria individualitate (nu propria personalitate) simte nevoia acut\ „de a nu fi ca ceilal]i”. Exact ca fariseul evanghelic, care mul]umea lui Dumnezeu pentru c\ „nu e ca ceilal]i oameni”. F\cea acest lucru „stând [`n picioare]”, cu „demnitate” ar zice unii, cu insolen]\ ar zice al]ii, [i se l\uda `n fa]a lui Dumnezeu pentru faptul c\ este exact a[a cum este normal ca un om s\ fie: ner\pitor, nedesfrânat, nebe]iv, neuciga[ etc. Pentru aceste lucruri nu prime[ti aprecieri [i recunoa[tere decât `ntr-o societate atât de profund corupt\, `ncât cel ce se comport\ normal trece drept un fel de sfânt `n via]\. Atunci când Iisus se `ntâlne[te cu tân\rul bogat, acesta ~l `ntreab\ ce s\ fac\ pentru mântuire. Iisus vrea s\ [tie dac\ ]ine

29


PEDAGOGIE

RVM

Rolul p\rin]ilor [i cadrelor didactice `n prevenirea manifest\rilor violente ale elevilor

30

Pentru majoritatea p\rin]ilor, a ajunge s\-i `n]eleag\ pe copii reprezint\ o lucrare de o via]\ `ntreag\ pentru c\ fiecare copil este diferit `n mod unic. Dac\ un copil se simte ne`n]eles, respins [i manipulat, aceasta poate dezvolta cu u[urin]\ `n el tr\s\turi negative [i, foarte adesea rezultatul va fi: am\r\ciune, conflict, r\zvr\tire prin violen]\. Adesea, copilul devine agresiv fizic atunci când nu este `n]eles de ceilal]i. Vrea s\ intre `ntr-un cerc de prieteni sau `[i dore[te ce are altcineva, da nu-i poate face pe ceilal]i s\ `n]eleag\ acest lucru. Multe agresiuni dintre copii apar `ntre cei de vârste diferite, când cel mai mic este mai pu]in agresiv. Unele dintre aceste agresiuni par a fi cauzate de lipsa de pricepere a copilului mai mare de a face pe cel mai mic s\-i `n]eleag\ cuvintele. Comportamentul agresiv se poate modela, dar pentru aceasta trebuie s\-i `n]elegem mai `ntâi pe copii, s\ `n]elegem de ce au astfel de probleme. Copiii ignor\ adesea ceea ce spun profesorii sau p\rin]ii (,,Nu mai lovi!”) [i continu\ s\ fac\ ceea ce au v\zut c\ fac unii dintre ei (lovesc). De exemplu, C.P., elev `n clasa a IV-a, atunci când se sup\r\ dintr-un motiv oarecare, apuc\ primul lucru pe care `l g\se[te la `ndemân\ [i love[te cu el. Când am adus acest fapt `n aten]ia mamei, mi-a explicat c\ exact a[a se comport\ [i tat\l lui atunci când este nervos. Realitatea a demonstrat c\, `n majoritatea cazurilor, copiii `nva]\ s\ devin\ violen]i urm\rind scenele de agresivitate prezente `n diferite filme [i chiar programe de desene animate. Ei chiar `[i dep\[esc modelele, inventând gesturi [i ac]iuni mai violente decât cele pe care le-au v\zut. Este `ntotdeauna mai bine s\-i `mpiedic\m pe copiii no[tri s\ devin\ agresivi. ~n acest sens este important s\ `n]elegem [i s\ lucr\m cu emo]iile negative ale unui copil `ntr-un asemenea mod `ncât comportamentul acestuia s\ nu devieze. Problemele emo]ionale profunde [i de durat\ sunt complexe [i necesit\, de obicei, nu doar r\bdare [i `n]elegere din partea p\rin]ilor, ci [i terapie [i consiliere specializat\, din partea unui psiholog. Trebuie s\ ne aducem aminte c\ a aduce pe lume un copil nu este totul, trebuie s\-l aju]i s\ se formeze, s\-i fii al\turi, s\-i ar\]i c\ exist\ [i lucruri frumoase `n lumea asta agitat\. Trebuie s\-l aju]i s\ supravie]uiasc\ [i altfel, nu numai prin for]a pumnului. Ce s\ `n]eleag\ un copil care ajunge la [coal\ [i e terorizat de un copil, sau e b\tut sau jignit de altul?! Acesta ar trebui s\ fie un proiect pentru toat\ ]ara `n care ar trebui s\ fie implica]i pe aceea[i linie `ntâi nu numai profesorii [i elevii, ci [i p\rin]ii. Suntem ferici]i când copilul nostru este la calculator! Dar câ]i dintre noi verific\ ce fac ei de fapt `n fa]a calculatorului? Ce con]in jocurile care sunt vândute cu coperte atr\g\toare? Ce personaj `l atrage din acele jocuri [i de ce? Suntem foarte

ocupa]i `n a asigura o via]\ bun\ copiilor no[tri, dar trebuie s\ `nv\]\m s\ avem zilnic timp [i pentru ei. Nu e de ajuns s\ `ntrebi „Ai fost la [coal\?”, „Cum a fost?”, ]i se r\spunde „Bine” [i când ar vrea s\-]i mai spun\ ceva, tu, ca p\rinte, s\i `ntorci spatele [i s\-i spui c\ mai ai de f\cut mâncare, de urm\rit nu [tiu ce emisiune etc. Copilul trebuie respectat [i iubit... Violen]a tinerei genera]ii este expresia vulnerabilit\]ii acesteia, a confuziei, a nelini[tii, a suferin]ei, a lipsei de repere `n via]\. Elevii care manifest\ comportamente violente provin, de obicei, din familii dezorganizate sau cu situa]ie material\ precar\, dar sunt [i copii care fac parte din „familii bune”. Ce-i detremin\ pe ace[tia din urm\ s\ fie violen]i? P\rin]ii lor cred c\ au „tot ce le trebuie” (referindu-se la calculatoare, ma[inu]e, dulciuri etc) [i nu le `n]eleg comportamentul agresiv. Se impune deci consilierea acestor p\rin]i pentru c\ manifest\rile violente ale copiilor provin uneori din dorin]a de a fi „b\ga]i `n seam\”. ~n zadar le ofer\ tot ce-[i doresc dac\ nu-[i fac timp, cel pu]in o jum\tate de or\ pe zi, s\ le asculte bucuriile [i necazurile pe care le-au tr\it `n ziua respectiv\, s\ le ofere un sfat, o mângâiere, s\-i fac\ s\ simt\ c\ p\rin]ilor le pas\ de ei. Violen]a `n general, [i violen]a `n [coal\ `n special, este o realitate a zilelor noastre cu care ne confrunt\m uneori f\r\ s\ o percepem suficient. Ne-am obi[nuit s\ sesiz\m actele de violen]\ sau agresivitate puternice, neacordând suficient\ aten]ie celor minore, un gest, o vorb\, un fapt ce par a fi nevinovate la momentul respectiv, dar care pot duce la acte de violen]\ majore. Care dintre noi nu am aruncat uneori o vorb\ mai dur\ la `ntâmplare, `ntr-un moment de furie, de lipsa de auto-control, sau am f\cut un gest, o glum\, ce ni se p\reau lipsite de importan]\, f\r\ s\ con[tientiz\m impactul pe care acest fapt l-a avut asupra copilului respectiv, urm\rile. Ce este mai grav este faptul c\ astfel de lucruri se `ntâlnesc, [i nu rareori, chiar la cadrele didactice, lucru care nu ar trebui s\ se `ntâmple. – Dac\ s-ar desf\[ura mai multe programe de prevenire [i combatere a violen]ei, atât elevii, cât [i cadrele didactice ar g\si c\i pa[nice de rezolvare a unor conflicte [i ar avea un profund sentiment de siguran]\ `n cadrul [colii [i `n afara acesteia. – Dac\ p\rin]ii ar petrece mai mult timp cu propriii copii, dac\ ar verifica, urm\ri cu discern\mânt anturajul acestora, dac\ le-ar acorda mai mult\ `ncredere, i-ar implica ca pe ni[te mici adul]i `n problemele familiei, atunci, probabil, comportamentul acestora s-ar schimba, ar deveni mai `ncrez\tori `n propriile for]e [i con[tien]i de importan]a comportamentului propriu asupra viitorului lor.

IANUARIE - MARTIE 2012


PEDAGOGIE cei aceste activit\]i le organiz\m sub deviza „c\ a[a vor copiii” [i accept\m prea multe lucruri de mic\ valoare, eliminând din serb\rile [colare ceea ce consider\m c\ „nu prinde” la elevii no[tri. Ar trebui s\ le picur\m `n suflet adev\ratele valori din muzic\, dans, poezie; dac\ dintr-o sut\ de elevi, zece vor `nv\]a s\ iubeasc\ [i s\ simt\ muzica cuvântului, armonia sunetelor [i a culorilor este un câ[tig mare pentru noi. S\ nu ne transform\m copiii `n robo]i, `n asimilatori de date [i infor-

sportive, (fotbal, handbal, teatru [colar, informatic\, dans modern etc.) spre activit\]i practice, au fost implica]i `n ac]iunile coordonate de Consiliul elevilor, au primit diferite sarcini la nivelul clasei sau [colii. ~ntr-o prim\ faz\ ace[tia au fost reticen]i, pasivi, dar `ncetul cu `ncetul s-au implicat din ce `n ce mai mult. Cu cât implicarea lor era mai v\dit\, cu atât schimb\rile lor comportamentale erau mai puternice. Prin urmare, consider\m c\ activit\]ile extra[colare pentru care `n ultima vreme nu ne prea g\sim timp sunt de o importan]\ major\ `n educa]ia elevilor no[tri. Avem datoria, dac\ vrem s\-i smulgem influen]elor nefaste, s\ g\sim modalit\]i de a le umple timpul liber [i, `n acela[i timp, de a le cultiva [i hr\ni spiritul. Un p\cat al unora dintre noi, care `nc\ mai organiz\m astfel de activit\]i, [i ne referim `n special la cele cultural artistice, este acela c\ de obi-

ma]ii, uitând s\ le dezvolt\m imagina]ia, gustul pentru frumos, sensibilitatea. Scopul general al activit\]ilor extra[colare este cre[terea gradului de adaptare a acestor copii la via]a social\, mai exact dezvoltarea autonomiei personale [i sociale, a comportamentului `n grup, cre[terea stimei de sine [i a st\rii de bine prin posibilitatea afirm\rii `n grupul social; intensificarea implic\rii p\rin]ilor `n dezvoltarea elevilor. „Dac\ un copil tr\ie[te `n critic\, va `nv\]a s\-i condamne pe al]ii. Dac\ un copil tr\ie[te `n ur\, va `nv\]a s\ lupte `mpotriva celorla]i. Dac\ un copil tr\ie[te `n ridicol, va `nv\]a s\ fie timid. Dac\ un copil tr\ie[te `n ru[ine, va `nv\]a s\ se simt\ vinovat. Dac\ un copil tr\ie[te `n toleran]\, va `nv\]a s\ fie `ng\duitor.

IANUARIE - MARTIE 2012

Dac\ un copil este `ncurajat, va `nv\]a ce este `ncrederea. Dac\ un copil este l\udat, va `nv\]a s\ aprecieze. Dac\ un copil este corect tratat, va `nv\]a ce este dreptatea. Dac\ un copil este protejat, va `nv\]a ce este credin]a. Dac\ un copil este aprobat, va `nv\]a s\ aib\ `ncredere `n sine. Dac\ un copil este tratat ca un prieten, va `nv\]a s\ g\seasc\ dreptatea `n lume”. Dac\ noi, dasc\lii, suntem h\r\zi]i s\ preg\tim aluatul societ\]ii pe care dac\ `l fr\mânt\m prost nu cre[te, dac\ e prea fierbinte cuptorul, se arde, [i dac\ e prea rece, aluatul se `ncleiaz\. „S\ `i ajut\m s\ creasc\ sub ochii [i prin grija noastr\! S\ le permitem s\ exploreze universul din jur, s\ `nfrunte riscul, f\r\ a se pune `n pericol! S\ le oferim exemplul personal! S\ `ncepem fiecare zi umplându-ne mintea [i sufletul `n ideea deschiderii spre lumin\, `n rela]iile dintre oameni! S\ primim surâsul unui copil `n care plute[te un suflet de copil! S\ ne minun\m de raza sublim\ din ochii unui copil! S\ primim toate aceste comori pe care copilul ni le ofer\ simplu, minunat, ca acele izbucniri ale prim\verii, când parc\ se deschide cerul ca s\ vin\ soarele! Transforma]i-v\ `n ramuri! Transforma]i-v\ `n flori, [i transforma]i-v\ `n fructe! Ve]i fi cânt\ri]i la cules!”. Bibliografie Kuzma, K. 1985, ~n]elege-]i copilul, Editura Via]\ [i s\n\tate, Bucure[ti; Piajet, E., 1968, Psihologia copilului, Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti; Saint-Exupery, Antoine de, Citadela, Rao International Publishing Company, Bucure[ti. ~nv. Simona AS|NDULESEI {coala „I.I. Mironescu” Tazl\u

RVM

– Dac\ s-ar organiza mai multe activit\]i extra[colare, atunci ar exista o cale de a oferi [i alte moduri de petrecere a timpului liber, de a-i feri cât mai mult de influen]ele negative. A[a am `nceput [i noi, colectivul de cadre didactice al unei [coli din jud. Bac\u, s\ atragem copiii `n diferite activit\]i extra[colare, pentru ca fiecare s\ se poat\ reg\si, s\-[i poat\ dezvolta `nclina]iile, cultiva inteligen]a. Copiii au fost orienta]i c\tre activit\]i extra[colare cultural-artistice [i

31


TINERE TALENTE

Kami

RVM

E destul de târziu... pentru a mai face altceva. Merge gr\bit, de parc\ toate problemele Universului `i c\zuser\ `n cap [i, cu fiecare pas, solu]iona – rând pe rând – câte una. }ig\rile-i cad `n urm\ marcând traseul (nu mai g\sise boabe de linte!) [i zidurile umanit\]ii par c\ se contorsioneaz\ dup\ zvâcnirile tâmplei sale. Vorbe[te cu Kami [i se las\ `ntrebat [i r\spunde [i crede c\ râde, `ncruntându-se când `n]elege c\ uneori... nu se mai `n]eleg. Bine`n]eles c\ nu e un taoist [i nici Kami nu este „St\pânul divin al Cerului”... asta ar fi chiar culmea! Atunci cine ar mai fi el? Doar Kami este crea]ia sa, „dup\ chipul [i asem\narea lui”, sau poate chiar mai

32

mult: a[a cum ar vrea s\ fie (cum ar trebui s\ fie – e o perspectiv\ mult prea relativ\ [i plicticoas\!) [i nu va fi niciodat\..., dac\... Fenomenele sociale [i cei care le genereaz\ nu l-au uitat nici pe el: a trebuit s\-[i recunoasc\ statutul de „produs” – gre[eal\ inten]ionat\ a unui prototip ini]ial oarecare. Ce chestie!? cu toate astea, ideile [i rupturile lui de rebut s-au coalizat constructiv `ntr-o ecua]ie... a visat s\ ating\ Cerul, s\ [i-l fac\ prieten: Kami. Oamenii râd de el prin magazine, când `l v\d conversând cu prietenul lui cel mai bun; cel mai r\u... De fapt, cred c\ râd de ei `n[i[i – se p\c\lesc: `n realitate plâng [i le e sil\ de ei c\ nu sunt `n stare s\-[i lase imagina]ia s\ p\[easc\

pe iarba fumegând\... s\ se `mbrace `n dulce miros de fum. Ni[te `ncuia]i care nu au... ba au!... ba n-au!... nimic. Când eram [i eu `ngrijor\tor de mic, am avut un prieten asem\n\tor lui Kami, doar c\ era o variant\ infantil\ a acestui „deziderat”. ~l chema Bubu [i l-am omorât `ntr-o diminea]\ de var\. Cred c\ era `ntr-o joi, sau... nu! Nu mai sunt sigur. Oricum, m\ hot\râsem s\ devin „matur”... mahmur dup\ be]ia fantasmagoriilor realit\]ii. Chiar [i acum – dup\ atâta timp... pierdut, m\ mai doare capul! Se vede? Nici m\car nu m-am gândit s\ arunc o mân\ de p\mânt imaginar pe mormântu-i imens [i invizibil. S\ge]i se lovesc de cl\dirile din jur... peste tot. Dar niciodat\ un tot nu e tot – mai r\mâne, `ntr-un col], câte o petal\ a unei flori necunoscute care se abate de la `ntreg: a fost uitat\ sau nici m\car nimeni nu a [tiut de existen]a ei. Acolo, printre boabe de rou\ crud\ se-adun\ de dup\ u[i [i particule m\runte de Cosmos, prietenii imaginari ai tuturor. Prima dovad\ a existen]ei unui astfel de prieten, din `ntreaga istorie a lumii a[a cum o [tim noi, este datat\ `nc\ de pe vremea când oamenii zâmbeau la vederea razelor de soare... Oare? Bineân]eles c\ „inventatorul” a fost un copil; blond [i firav, cu care vecinii de acee[i vârst\ cu el nu vroiau s\ se joace, pentru simplul motiv c\ purta ochelari [i `i curgea nasul. ~nfingeau degetul `n aer, ar\tându-l [i... se juca singur `n parcarea din spatele blocului [i construia, `n fiecare zi, acela[i castel din pietre [i buc\]i de lemn – viitoare gânduri negre (sau mov, sau verzi... sau bej) [i vise plutitoare pe pletele vâscoase ale societ\]ii. ~n fiecare sear\, ma[inile treceau prin castelul pu[tiului ca ni[te asediatori cu armuri vechi [i murdare de sânge; cu aer grav, de moarte ... poate!... Ei bine, dup\ un timp (nimeni nu-[i mai aduce aminte unde sau când), b\iatul a fost v\zut alergând [i ]inându-se de mân\ cu noul s\u prieten – ostentativ\ dorin]\! Vorbeau amândoi `n acela[i timp [i-[i f\cuser\ o obi[nuin]\ din a se juca cu realit\]ile altora [i – pentru aproximativ [apte ani – au crescut [i alunecat spre nori, `mpreun\. Apoi, mai mult sau mai pu]in voit s-au... toate lucrurile astea care-mi trec prin cap [i-mi cer ajutorul!... m\ `n-

treb... Da! s-au desp\r]it. Pentru Dan nu se poate `ntâmpla a[a ceva niciodat\! Ar fi pierdut... `n trosnetul oaselor. Kami `nseamn\ mult prea mult pentru el – l-a ajutat s\ deschid\ ambii ochi atunci când `ntrez\rea lumea din perspectiva unuia singur. Ultima dat\ când i-au desp\r]it a crezut c\ lumânarea din sufletul s\u va picura atâta cear\ `ncât s\-[i sting\ propria flac\r\: l-au legat; l-au sedat; analizat [i au cochetat cu `ntreb\ri lipsite de orice sens (nici m\car giratoriu!) pentru c\ – i-au spus – suferi de un fenomen psihopatologic de disociere a unit\]ii personalit\]ii prin dedublarea fiin]ei. Auzi, ce prostie! Dar el nu suferea... nici dou\ euri care coexist\ nu [tia s\ aib\ nici `n plan con[tient [i mai ales `n cel incon[tient (revizuise legile pe-acolo chiar cu dou\ zile-n urm\!). Lucrul care-l durea, de fapt, cel mai tare e c\ nu mai [tia cine e de partea `ngr\ditoare a gardului: Kami sau el? Dan C|LINESCU Te strâng la piept, iubit\ mam\ Te strâng la piept, iubit\ mam\, Te-mbr\]i[ez cu drag [i plâng. Dar tu nu e[ti [i nu-mi dau seama, C\ crucea ta `n bra]e strâng. Prin suflet un fior `mi trece {i s\ respir de-un nod nu pot. C\ci tu atâta e[ti de rece, {i-atâta gol e peste tot. E luna mai, e prim\var\, ~nvie florile pe ram. Sunt fericit c\ te v\d iar\, Dar trist c\-aievea nu te am. A[ vrea s\ stau doar lâng\ tine, Cu chipul t\u s\ m\ dezmierd. Cu tine-mi este atât de bine {i nu a[ vrea s\ te mai pierd. Atuncea tu, `nduio[at\ De-al meu dor, de-al meu necaz, ~mi [tergi [i-acum ca alt\dat\, O lacrim\ de pe obraz. Vitalie DOGOT, Chi[in\u

IANUARIE - MARTIE 2012


TINERE TALENTE

*** Ea voia s\ fie desupra lumii. S\ gândeasc\, s\ `[i pun\ probleme [i s\ le rezolve. Voia s\ vad\. S\-i `n]eleag\ pe oamenii care sunt tot mai departe de acel ceva esen]ial pentru via]a lor [i pentru via]a noastr\ spiritual\.Voia s\ ajung\ o vedet\ cultural\ [i nu prea [tia cum. Voia s\ sparg\ aceste pârgii ale socialului [i economicului. Pentru ea s\ fii scriitor era ca [i când ai fi [eful unei companii. Trebuia s\ fii un mare om de afaceri ca s\ fii scriitor. Asta voia s\ fac\ permanent [i la asta se gândea. Cum s\ fac\ s\ devin\ cunoscut\ [i `n felul acesta s\ schimbe lumea. Pentru c\ ea [tia c\ putea s\ devin\ cunoscut\ [i s\ schimbe lumea. S\ `ncânte oamenii cu ideile ei [i cu p\rerile ei [i cu tot ceea ce ea voia s\ fac\. {tia c\ ceea ce face este pentru devenirea ei spiritual\. {tia c\ poate s\ devin\ aceast\ vedet\, s\ fie cunoscut\ de oamenii din lume. Trebuia doar s\ se foloseasc\ de aceste pârghii care sunt televiziunea, radioul, magazinele, pie]ele. Trebuia s\ [tie [i s\ cunoasc\, s\ vad\ ce nu merge [i ce merge, s\ g\seasc\ aceste solu]ii ale vânz\rii. Suntem `ntr-o epoca a marilor vânz\ri nu, `ntr-o epoca a megacomer]ului, [i cartea pân\ s\ fie o mare idee materializat\ este un obiect ce trebuie vândut. Deci ideea `n epoca noastr\ se [i vinde. Pentru antici asta era o mare blasfemie, pentru noi, o mare onoare, o glorie, ai dat lovitura, e[ti mare. {i mai [tia un lucru, c\ `n aceast\ afacere era singur\, c\ lupta de una singur\ [i `n felul acesta trebuia s\ se `nconjoare de oameni cât mai cinsti]i [i mai corec]i pe care s\ se bazeze, dac\ ace[tia exist\. Oamenii care mint o dat\ mint mereu, oamenii care jignesc o dat\ jignesc mereu. Oamenii care sunt buni, sunt la `nceput fraieri]i, dar dup\ aceea ei se `nva]\ minte [i fug. O, nu, marea ei problema era cre[tinismul. Citea prin ziare expresii de genul „cre[tinismul se afl\ `n agonie pentru c\ oamenii nu mai cred `n Dumnezeu”. Ce tâmpenie. Ei, da, asta este problema, c\ oamenii chiar cred `n Dumnezeu, c\ oamenii f\r\ Dumnezeu nu pot s\ tr\iasc\. Ea voia s\ creeze aceste personaje puternice care s\-[i duc\ via]a lor cu [i prin puterea lui Dumnezeu. Cum s\ faci asta? Ea `ns\[i trebuia s\ tr\iasc\ ca o c\lugari]\ `n lume [i s\ nu-i fie fric\ de nimeni [i de nimic. C\lug\ria aceasta lumeasc\ o speria [i o `n\l]a totodat\. Fuga de r\ut\]ile din sufletele oamenilor o f\cea s\ fie tem\toare, dar, `n acela[i timp, o determina s\ se `ndep\rteze de toate aceste realit\]i care o `njoseau, care o f\ceau s\ sufere [i care o determinau s\ fie undeva tot mai departe de aceast\ existen]\. ~i pl\cea foarte mut s\ zboare [i chiar f\cea acest exerci]iu al zborului, al desprinderii mentale de tot ceea ce este r\u `n lumea asta a noastr\, [i totul devenea `n mintea ei clar, sigur, precis. Oamenii o speriau, [i asta o f\cea s\ se gândeasc\ [i mai mult la neputin]a noastr\ de a fi buni. Noi nu putem fi buni f\r\ Hristos. Voia s\ cerceze cât mai adânc `n sufletul ei [i `n sufletul altora ce `nseamn\ s\ fii bun. Cu al]ii o ducea mai prost pentru c\ nu puteai s\ fii bun [i s\ cercetezi asta la altul. Dar putea s\ o fac\ `ntr-un fel deosebit. Se putea cerceta pe ea `ns\[i [i apoi `ncerca s\ vad\ rezultatele acestei neputin]e [i la cei din afara [i la ea `ns\[i. Cât de mult c\uta puterea l\untric\, cât de mult c\uta aceast\ putere, care era una spiriual\. Voia s\ aib\ aceast\ for]\ [i s\ [tearg\ cu buretele tot ceea ce era `n mintea ei r\u. Sau s\ opreasc\ acest r\u ca venind de la al]ii [i s\ fie curat\ [i liber\ f\r\ nici un fel de compromis. Cum putea s\ aib\ `n ea aceast\ putere [i s\ nu mai tr\iasc\ nici un fel de mole[eal\, nici un fel de neputin]\ sufleteasc\. S\ fie puternic\ [i s\ cread\ a[a de mult `n Dumnezeu `ncât s\ nu mai poat\ tr\i f\r\ aceast\ stare [i asta s\ fie totul pentru ea.

IANUARIE - MARTIE 2012

*** Pentru fiin]a ei interioar\ lumea era o durere. Privea de undeva de deasupra celor care se `ntâmplau [i nu [tia ce s\ cread\. Se `ndep\rtase de aceast\ lume [i tr\ia undeva doar `n propria ei minte. Nu voia s\ [tie ce este durerea. Sau poate numai durerea acestei singur\t\]i a[a de mari care este lumea a[a cum este ea. Aceast\ realitate a lumii nu poate fi cunoscut\ pentru c\ mai `ntâi trebuie s\ cuno[ti realitatea asta a noastr\, v\zut\, a[a cum este ea, [i apoi s\ [tii ce este dincolo de ea sau ce se ascunde `n ea. Aproape c\ tr\ia un sentiment de nep\sare pentru c\ nu voia s\ [tie de oamenii pe care nu `i cuno[tea [i trecea a[a pe lang\ ei f\r\ s\ le mai poat\ spune ceva. De ce oare atâta limitare? Dar ce anume s\ le poat\ spune ea, care nu [tia `ncotro merge [i `ncotro se duce, [i de unde se duce ca s\ poat\ veni. Nu putea decât s\ observe [i s\ tac\, ori s\ ascund\ suferin]a [i durerea celor care se vedeau. De multe ori se `ntreba oare omul acesta nu poate fi o fiin]\ abstract\ ca s\ nu mai fie a[a de mult concret\? Oare acest om nu se poate sustrage propriilor lui nevoi, astea vitale, care sunt a[a de ridicole pentru c\ sunt expresia dec\derii? Fiin]a aceasta a[a de ridicol\ st\ s\ se plâng\ de ni[te lucruri pe care dac\ le-ar avea s-ar c\i amarnic c\ le are. {i a[a, pentru c\ nu le are, sufer\. Oare omul acesta a[a de subjugat unor lucruri m\runte [i de nimic, nu se poate sustrage celor a[a de ne`nsemnate. Dar dac\ ar face asta, ar `nsemna s\ nu mai poata face lucruri m\re]e [i c\ st\ degeaba? Dar de unde atunci apari]ia unei idei `n mintea lui atât de omeneasc\? Dac\ `i iei omului serviciul, el constat\ c\ nu mai are ce face, c\ nu mai are din ce tr\i [i c\ exist\ ca un parazit. Fuga de munc\ nu `nseamn\ nimic, nu `nseamn\ decât s\ te degradezi [i mai tare. Cine fuge de munc\ nu mai poate s\ evolueze. Atunci care e munca ta? Dar munca la o idee? Pentru cei mai mul]i asta e o imens\ pierdere de vreme. {i totu[i, numai ideile au f\cut ca lumea s\ evolueze, [i numai cei care au abandonat tot [i s-au l\sat domina]i de ele au putut s\ mi[te umanitatea cu un pas `nainte. Dar ei nu au avut nimic. Au vândut ei idei? Asta face secolul nostru, e specialist `n comer]. Dar spre ce vrea s\ evolueze acest om care nu spune nimic, care nu face nimic esen]ial pentru el `nsu[i? El tr\ie[te `n acest univers infinit care e a[a de mare `ncât fiin]a asta a[a de mic\ [i de m\rginit\ nu se limiteaz\ decât la aceast\ suferin]\ care este permanent\ [i nu se poate elibera de ea, pentru c\ nu poate s\ priveasc\ undeva mai departe de ziua de ast\zi [i de ziua de ieri. De ce aceast\ dependen]\ de ceva a[a de concret [i de viu, de real, pentru aceast\ lume a[a de limitat\ `n cunoa[tere. Oare ce se `ntâmpl\ cu aceast\ lume a omului a[a de mic\ [i de m\runt\, cu sufletul acestui om a[a de neputincios, cu tr\iri mici, la nivelul trupului. E aproape ridicol\ orice suferin]\ `n fa]a universului. Dac\ noi am putea s\ tr\im la nivelul acesta abstract al lumii, [i s\ privim c\tre universul acesta dincolo de noi, s\ privim c\tre un cer l\untric, c\tre o `n\l]are cosmic\ care este crea]ia celui mai presus de noi, poate c\ am putea vedea altfel aceste lumi [i aceste lucruri care ne sunt a[a de grave [i de neputincioase fa]\ de ceea ce suntem noi `n[ine. *** Ea a c\l\torit undeva departe de lumea asta [i a stat `n medita]ie. Parc\ ar fi zburat undeva a[a de departe de tot ceea ce este `n lume [i ar fi stat `ntr-o pe[ter\. Aici lumea era a[a ca la `nceputuri, `nainte de c\dere sau imendiat dup\ c\dere. A vrut s\ devin\ ea `n aceast\ lume. Nu `i era jen\ de trupul ei, nu `i era jen\ de ceea ce ea ar fi vrut s\ fac\, s\ devin\, s\ [tie, s\ cunoasc\, s\ vrea, s\ fac\ ceva. Nu `i era fric\ de puterile ei pentru c\ ea nu mai tr\ia la acest nivel al trupului. Pentru ea trupul era cumva a[a de `ndep\rtat pentru c\ tr\ia doar la acest nivel al min]ii [i al `nsingur\rii. Trupul ei participa la spiritul ei. Se obi[nuise a[a de mult cu singur\tatea [i cu t\cerea `ncât, parc\ era o umbr\ pentru aceast\ lume [i pentru aceast\ realitate a

RVM

El plutea prin univers [i gândea.

Rafaela

33


TINERE TALENTE oamenilor pe care ace[tia o tr\iau. La `nceput `i fusese extrem de fric\ de ceea ce ar fi putut s\ devin\. Dar `[i descoperise parc\ ei `nse[i c\ `n felul acesta avea parte de o cunoa[tere, alta decât aceea pe care ar fi vrut s\ o poat\ domina [i s\ o poat\ [ti. St\tea departe. P\durea o alina acuma cu vântul, iar fascina]ia oamenilor o tr\ia la intensitatea maxim\. Cât de importante i se p\reau suferin]ele m\runte care erau a[a de legate de stres, de neputin]a vederii c\tre ceva mult mai `nalt fa]\ de lumea aceasta a noastr\. Cât de ridicole sunt st\rile noastre, dorin]ele noastre, cât de mici, cât de m\runte, fa]\ de aceast\ ve[nicie a lui Dumnezeu care ne-a creat.

RVM

*** E seara de Cr\ciun. Ninge afar\ cu fulgi mari [i poeta prime[te câ]iva copii pe care-i `nva]\ la [coala din sat. ~i prime[te s-o colinde, `i prime[te s-o vesteasc\. Acum, `n ast\ sear\ cu dou\ mii de ani `n urm\ s-a n\scut Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. Cel ce s-a jertfit pentru p\catele noastre, Cel ce ne-a chemat spre lumin\ la des\vâr[ire. Ca ni[te magi c\l\uzi]i de o stea, copiii au urcat pân\ aici, `n vârful dealului. Mult, prea mult drum au f\cut fa]\ de sat. Dar ei au venit la domni[oara `nv\]\toare s-o colinde, s-o vesteasc\ despre marea minune, unica `n lume. ~n timp, atunci, Dumnezeu a venit pe p\mânt [i de atunci pân\ acum El este prezent peste tot [i mai ales `n sufletul celor care ~l caut\. Copiii colind\! Sunt `nc\rca]i de z\pad\. Ro[ii la fa]\ de frigul de-afar\, dar sunt ferici]i. Rafaela era `n genunchi, `n cas\ [i se ruga adânc [i tainic. Abia auzi strig\tul copiilor deafar\! – Primi]i colindul? – Da, r\spunse ea, aproape incon[tient\. {i acest „da” se prelungi `n interior ca un r\spuns parc\ la o `ntrebare ce [i-o pusese `n sim]irea ei mai demult, despre Dumnezeu [i la care `nc\ nu-[i

34

r\spunsese. Copiii colindau afar\ cu glasul lor de cristal, pur [i curat. Focul ardea `n sob\. ~n cas\ e cald, trosnesc lemnele, [i ea, `nv\]\toarea se roag\. {i rug\ciunea ei e atât de pur\, e atât de alba [i fulgii cad afar\ [i m\resc `n\l]imea z\pezii. ~n cas\ nu e nici lumin\, nu e nici `ntuneric. Afar\ nu e nici noapte nu e nici zi. {i ea se roag\, se roag\ [i lacrimile `i curg. Copiii [i-au terminat colinda! Au `nceput alta! Rafaela se treze[te amintindu-[i c\ trebuie s\-i primeasc\ `n cas\. Sunt o ceat\ de b\ie]i [i de fete, `i prime[te lâng\ sob\, se strâng to]i ciorchine la c\ldur\. Ea merge [i le aduce mere, dulciuri, bani, `i s\rut\ pe fiecare [i-l strânge la piept. Le d\ la fiecare darul [i-i mai pune s\ mai cânte o dat\ colinda care-i place cel mai mult [i pe care chiar ea i-a `nv\]at. {i copiii sunt a[a

de ferici]i [i atât de puri `n glasul lor. Colinda e atât de frumoas\, parc\ to]i ar fi `n cer [i i-ar cânta lui Dumnezeu. Copiii s-au `nc\lzit la foc, au b\ut vinul fiert cu scor]i[oar\ [i zah\r [i au mâncat dulciurile f\cute de `nv\]\toarea lor [i pentru c\ nu mai e mult pân\ ce vine noaptea cea `ntunecat\, ei trebuiau s\ plece. Rafaela e foarte fericit\ [i cu un zâmbet abia observat pe chipul ei meditativ [i gânditor `[i petrece copiii pân\ la poart\, prin z\pada moale [i catifelat\. Afar\ ninge cu fulgi mari. O cuprinse pu]in frigul [i, lipit\ de sob\, `ncepu din nou s\ se roage. Sim]ea cum `n seara aceasta, ea era cu totul [i cu totul deosebit\. Avea un sim]\mânt de lini[te [i pace cum nu avusese niciodat\ pân\ acum. Copiii, cu frumoasa colind\, o `n\l]aser\ [i mai mult, dar parc\ ceva aparte se `ntâmpla cu ea. Nici ea nu sesiza decât foarte pu]in. Retras\ aici, `n acest sat de munte, a putut fi mult mai aproape de Dumnezeu decât `n oricare alt loc ar fi fost. Aici nu `i era fric\ nici de oameni, oamenii ace[tia concre]i, f\r\ complica]ii de cuvinte [i idei, oamenii ace[tia simpli, prin[i `n grijile lor lume[ti, [i copiii ace[tia cura]i o purificau [i `i d\deau o mare putere. Lucra cu ei [i ii iubea foarte mult, ei erau bucuria ei. Sim]ea c\ este aproape de Dumnezeu. Mai ales atunci când scria, când `[i picta pe foaie toate imaginile [i cuvintele care deveneau culoare, deveneau sunet, deveneau gând, deveneau lacrim\. Atunci era fericit\ cu adev\rat, când putea s\ scrie despre Dumnezeu [i lui Dumnezeu, când `i scria dorin]ele, visele [i neajunsurile sau c\derile ei. Dar `n aceast\ sear\, starea ei sufleteasc\ era cu totul [i cu totul alta. Nu i se mai `ntâmplase s\ fie `ntr-o asemenea stare niciodat\ pân\ acum. Era ceva mult mai `n\l]\tor decât atunci când ea scria sau studia cu `ndârjire, privind [i gândind cu aten]ie la tot ceea ce este mai `nalt [i mai valoros pe acest p\mânt. ~n seara aceasta poate era mai sus [i decât `n alte seri când se ruga. Era bucuroas\ c\ nu poate s\ scrie, ci doar c\ poate s\ tr\iasc\ fericirea asta. Se putea gândi la Dumnezeu `ntr-un fel uluitor, pe care nu [tia cum s\-l controleze [i cum s\-l primeasc\. Cum s\ fac\ s\ se `nal]e [i mai mult de la o a[a mare bucurie. St\tea ca `n]epenit\ lâng\ sob\ [i parc\ `ntr-o stagnare a gândului, a min]ii [i a inimii sale. A stat a[a foarte mult timp f\r\ s\ se gândeasc\ la ceva anume [i parc\ percepea o lumin\ ce venea de undeva de sus [i-i intra `n ochi [i `n toat\ fiin]a ei. Lacrimile `i curgeau atât de puternic c\ nici nu le putea opri [i culmea, nici m\car nu putea s\ le sesizeze. Era cu o bucurie mare `n interior. ~n camer\ era `ntuneric [i numai lumina fl\c\rilor din sob\ juca pe icoanele ce-i `mpodobeau pere]ii. Deodat\ Rafaela sim]i un `ndemn de a scrie. ~[i aprinse cu vitez\ lampa, masa era la geam, puse mâna pe condei [i slobozi scrisul din inima ei. ~n aceast\ revela]ie [i beatitudine a cuvântului ei sim]i ca [i cum cineva se aseaz\ lâng\ ea la mas\ [i-i spune s\ se preg\teasc\ de lupt\ pentru c\ ea este vrednic\ de a purta sabie de lumin\ [i sabie de cuvânt. – Vei primi un semn, iar tu atunci s\ ie[i din casa ta [i s\ pleci `n pustiu, pentru c\, acolo, al\turi de ceilal]i osta[i, va trebui s\ lup]i pentru a elibera Muntele cel Sfânt al Românilor de puterea r\ului [i vei construi acolo, al\turi de ceilal]i fra]i ai t\i, „Cetatea sfin]ilor”. Era `ngerul lui Dumnzeu ce venea s\-i vesteasc\ despre aceast\ lupt\. Dar totul se petrecea `n mintea ei a[a de clar\ ca un diamant (continuare `n num\rul urm\tor). Victori]a DU}U

IANUARIE - MARTIE 2012


PUBLICITATE

Revista Valea Muntelui apare sub patronajul Asocia]iei Culturale „Valea Muntelui” din Bicaz. Fondatori: Cristian LUCA Pr. Mihail POPA Mihai-Silviu CHIRIL| Colegiul de redac]ie: Mihai-Silviu CHIRIL| - redactor-[ef Ritta CURCUBE} - reporter Dorian RADU - tehnoredactor Traian STANCIU, - grafician Iulian BEJAN - fotograf -

Coperta 1: „Schitul de pe muntele Ceahl\u” foto: Daniel DIEACONU Coperta 4: „Flori de ghea]\” foto: Iulian BEJAN Adresa redac]iei: strada Coju[na nr. 5, Bicaz, jude]ul Neam] Telefon: 0233.253.674 Email: revistavaleamuntelui@gmail.com Pagin\ web: http://mihaisilviuchirila.blogspot.com/ Distribu]ie: S.C. DRAG&CRIS OIL S.R.L.

Revista Valea Muntelui mul]ume[te sponsorului s\u, SC Hidroserv Bistri]a SA Piatra Neam], pentru sprijinul financiar acordat `n editarea acestui num\r.

RVM

Tiparul executat de Tipografia Autograf Piatra Neam] ISSN: 2067-9416

IANUARIE - MARTIE 2012

35


Revista Valea Muntelui  
Revista Valea Muntelui  

Revista culturala

Advertisement