Page 1


* Ioana-Daniela Popa, Vreau s\ fiu mereu copil, Editura Sedcom Libris, Ia[i, 2011.


EDITORIAL

La mul]i ani! Revista Valea Muntelui `ncheie cel de-al doilea an al existen]ei sale `n spa]iul cultural al Bicazului, bucurându-se s\ ofere `n fiecare num\r articole interesante cititorilor no[tri, teme de medita]ie [i idei culturale care, puse `n practic\, contribuie la ridicarea nivelului spiritual al zonei. Dintre ideile pe care le-am propus, ne face deosebit\ pl\cere s\ anun]\m c\ rela]iile dintre Bicazul nostru moldav [i Bicazul maramure[ean au progresat cu ocazia simpozionului [tiin]ific dedicat anivers\rii a patru secole de atestare documentar\ a ora[ului Bicaz. Acordul de `nfr\]ire dintre parohiile ortodoxe cu hramul „Sfin]ii Mihail [i Gavriil” din Dodeni, Bicaz, [i Bicaz, Maramure[ este una dintre contribu]iile pe care Revista Valea Muntelui [i asocia]ia cultural\ omonim\ le-au adus acestei manifest\ri [tiin]ifice. Ideea deschiderii unei comunic\ri `ntre cele dou\ localit\]i care, de[i se afl\ `n provincii diferite, au acela[i nume, a fost ini]iat\ de c\tre revista noastr\, care, `n primul num\r pe acest an, a publicat primele date despre comuna Bicaz. Ini]iativa a fost dus\ mai departe de c\tre Asocia]ia Cultural\ „Valea Muntelui”, care a propus ca, cu ocazia zilei de 30 septembrie, ziua simpozionului [tiin]ific, cele dou\ localit\]i s\ se `nfr\]easc\ oficial. Cum legisla]ia român\ nu `[i imagineaz\ c\ românii s-ar putea `nfr\]i `ntre ei, având doar prevederi referitoare la `nfr\]irea cu localit\]i din alte ]\ri, nu s-a g\sit o cale legal\ pentru ca `nfr\]irea s\ se realizeze la nivelul prim\riilor celor dou\ Bicazuri. A[a `ncât s-au `nfr\]it parohiile, cu speran]a c\ aceasta este o etap\ `nainte de `nfr\]irea legal\ a celor ce poart\ acela[i nume. Vizita domnului primar Dorin Mitre, a p\rintelui D\nu] Cri[an [i a domnului profesor Vasile Mitre, cei trei delega]i din Bicazul maramure[ean, reprezint\ una dintre marile realiz\ri ale revistei pentru acest an. Cei trei au fost prezenta]i publicului nem]ean cu ocazia unei edi]ii Credin]\ [i tradi]ii nem]ene, `ncântând audien]a cu prezen]a lor `ncânt\toare. Sper\m ca `n anul ce vine astfel de evenimente s\ se repete. O alt\ mare realizare a revistei noastre pe acest an a fost propunerea c\tre edituri de prestigiu din ]ar\ a dou\ tinere poete, ale c\ror lucr\ri au fost publicate. Suntem foarte onora]i s\ prezent\m publicului bic\jean dou\ lucr\ri de poezie [i teatru pentru copii scrise de c\tre Ioana Daniela Popa, respectiv Viorica Hagianu, colaboratoare `n paginile publica]iei noastre. Ne bucur\m s\ [tim c\ avem posibilitatea de a ne face datoria de editori, de oameni care recruteaz\ talente artistice [i literare [i le propulseaz\. Nu putem s\ `ncheiem ultimul num\r al acestui an `nainte de a preciza c\ RVM continu\ tradi]ia `nceput\ anul trecut, de a `nmâna premiul pentru talent literar „Mihai R\d\voi”, ]inându-[i promisiunea de a institui un premiu dedicat activit\]ii pe t\râmul etnologiei [i folclorului. Premiul se va numi „Preot Constantin M\tas\”, `n amintirea reputatului etnolog de pe Valea Muntelui. Sper\m s\ p\str\m aceast\ tradi]ie [i ne-ar pl\cea ca ea s\ intre in memoria [i `n ciclul de manifest\ri culturale anuale ale ora[ului Bicaz. Profit\m de prilejul s\rb\torilor de iarn\ pentru a le mul]umi tuturor colaboratorilor no[tri pentru abnega]ia cu care au participat cu articole foarte bine scrise la con]inutul revistei. Ne bucur\ faptul c\ am reu[it s\-i facem fideli parteneri `n `ncercarea noastr\ de a sus]ine via]a cultural\ a urbei [i a `mprejurimilor sale. Suntem `ncrez\tori `n faptul c\ [i `n anii ce vor veni vor fi al\turi de noi. Asigur\m de respectul [i sus]inerea noastr\ `n orice proiect au.

Mihai-Silviu Chiril\, Redactor-[ef RVM

OCTOMBRIE - DECEMBRIE 2011

RVM

Le ur\m tuturor cititorilor no[tri S\rb\tori fericite [i La mul]i ani!

3


EVENIMENT

Ora[ul m\rii dintre mun]i Vineri, 30 septembrie 2011, Clubul Cimentistului din ora[ul Bicaz, jude]ul Neam], a fost gazda Simpozionului Interjude]ean cu numele „Ora[ul m\rii dintre mun]i – Bicaz 400 de ani”, eveniment organizat de Prim\ria Bicaz [i Biblioteca Ora[ului Bicaz. Deschiderea oficial\ a evenimentului a avut loc la ora 9.00, odat\ cu ur\rile de bun venit din partea primarul ora[ului Bicaz, prof. Constantin Catrinoiu, [i a pre[edintelui Consiliului Jude]ean Neam], prof. Vasile Pruteanu. Simpozionul propriu-zis a fost precedat de o festivitate de semnare a unui acord de parteneriat `ntre Asocia]ia Cultural\ „Valea Muntelui” din BicazNeam] [i Prim\ria Comunei BicazMaramure[, o ac]iune care sper\ s\ se constituie `ntr-un pas `nainte spre `nfr\]irea celor dou\ localit\]i cu acela[i nume, [i de lansarea volumului Plut\ritul pe Bistri]a al domnului C. Cojocaru-}uiac [i a albumului fotografic dedicat ora[ului.

Cu acest prilej Asocia]ia Cultural\ „Valea Muntelui” a acordat medalia jubiliar\ Bicaz – 400 [i diplome de excelen]\ pentru contribu]ia la via]a cultural\ a ora[ului Bicaz domnului Ion Asavei, bibliotecar al Bibliotecii Ora[ului Bicaz, domnului Nicolae S\l\jean, fost director al Fabricii de Ciment Bicaz, doamnei judec\tor Carmen P\duraru, domnului Vasile Berea, director Hidroser v PiatraNeam], [i p\rintelui D\nu] Cri[an, preot `n Comuna Bicaz-Maramure[. La simpozion au participat cu comunic\ri [tiin]ifice 25 de oameni de cultur\ din Bucure[ti, Ia[i, Suceava, Piatra-Neam] [i Bicaz. Fiecare dintre ei a abordat o anumit\ tem\ legat\ de

evolu]ia vie]ii culturale, spirituale [i materiale a zonei aniversate. Dintre vorbitorii care au re]inut aten]ia publicului `i amintim pe teologul Mihai-Silviu Chiril\, redactor-[ef al Revistei Valea Muntelui, care a vorbit despre semnifica]ia mitului Dochiei pentru ideea de d\inuire a dacilor pe aceste meleaguri, pe prof. Dragomir Oprea, care s-a referit la `nv\]\mântul din Bicaz, prof. Dorel Rusu, care a descris via]a fo[tilor de]inu]i politici de pe Valea Muntelui, prof. Nicolae Scurtu, care a vorbit despre revista bic\jean\ interbelic\ Prietenul ]\ranului, Silvian-Emanuel Man, care a vorbit despre atestarea documentar\ a Bicazului `n contextul schimbului dintre m\n\stirile Hangu [i Bisericani. Comunic\rile au fost cuprinse `n volumul colectiv Bicaz – ora[ul m\rii dintre mun]i, editat de Editura Cetatea Doamnei din Piatra Neam]. Lansarea volumului Lumina cuvintelor, un volum colectiv de poezie la care a participat [i poeta bic\jean\ Ioana-Daniela Popa, colaboratoare a Revistei Valea Muntelui, a readus auditorul `n actualitate, demonstrând c\ prezentul este la fel de promi]\tor pe cât e trecutul de onorabil. Evenimentul s-a `ncheiat sâmb\t\, 1 octombrie, cu vizitarea principalelor obiective istorico-turistice ale zonei. Ritta CURCUBE}

RVM

Act de `nfr\]ire

4

Ascultând de porunca Sfântului Apostol Ioan „s\ ne iubim unii pe al]ii” (1 Ioan 2,10-11); din dorin]a de a stabili pun]i de prietenie `ntre locuitorii localit\]ilor cu acela[i nume; constantând „cât de bine [i cât de frumos este s\ fie fra]ii `mpreun\”; pentru ca „bucuria noastr\ s\ fie deplin\” (1Ioan 1,4); cu ocazia anivers\rii a 400 de ani de atestare documentar\ a „ora[ului m\rii dintre mun]i”; ca urmare a stabilirii contactului ini]ial dintre Ora[ul Bicaz din jude]ul Neam] [i Comuna Bicaz din jude]ul Maramure[, prin intermediul Revistei Valea Muntelui; Parohiile „Sfin]ii Arhangheli Mihail [i Gavriil” din ora[ul Bicaz, jud. Neam] [i „Sfin]ii Arhangheli Mihail [i Gavriil” din comuna Bicaz, jud. Maramure[ reprezentate de preo]ii pa-

rohi Mihail Popa [i D\nu]-Antonio Cri[an; `ncheie ACTUL DE ~NFR|}IRE pe perioad\ nedeterminat\ spre Slava Preasfintei Treimi, a Sfintei noastre Biserici Ortodoxe str\mo[e[ti [i spre prop\[irea neamului românesc. Preot paroh, Mihai POPA

Preot paroh, D\nu]-Antonio CRI{AN

30 septembrie 2011, Bicaz-Neam]

OCTOMBRIE - DECEMBRIE 2011


EVENIMENT

Gânduri ale oaspe]ilor maramure[eni

Domnule Dorin Mitre, primar al localita]ii Bicaz-Maramure[, v\ rog s\ ne `mp\rt\[i]i câteva gânduri, ]inând cont c\ sunte]i `n Bicazul nostru nu `n calitate de simplu turist, ci la invita]ia Asocia]iei Culturale „Valea Muntelui”. A]i poposit aici pentru a `ncheia un Acord de parteneriat. V\ rug\m s\ ne spune]i cum v-a]i sim]it [i ce impresie v-a f\cut Bicazul nem]ean?

A fost o experien]\ cu totul [i cu totul inedit\ [i a[ dori pe aceast\ cale s\ aduc mul]umiri `n nume personal [i `n numele comunit\]ii pe care o reprezint Asocia]iei Culturale „Valea Muntelui”, Prim\riei Ora[ului Bicaz din Neam], Consiliului Local al acestui frumos ora[ pentru invita]ia f\cut\. Voi `mp\rt\[i comunit\]ii mele gândurile, lucrurile frumoase rezultate `n urma acestei `ntrevederi la nivel atât de oficial `ntr-un moment `n care deja s-a stabilit un parteneriat `ntre parohiile ortodoxe din cele dou\ localit\]i. M\ `ntorc acas\ cu sufletul [i cu gândul pline de bucurie, nutrind speran]a c\ `n curând vom `ncheia acela[i parteneriat `ntre cele dou\ Consilii Locale. Am participat, de asemenea, `n cadrul vizitei pe care am efectuat-o `n jude]ul Neam], [i la o sesiune de comunic\ri [tiin]ifice de o `nalt\ ]inut\. ~nc\ o dat\ v\ mul]umesc pentru invita]ia [i onoarea pe care mi le-a]i f\cut de a fi aici, `n mijlocul dumneavoastr\.

P\rinte D\nu]-Antonio Cri[an, `n calitate de paroh al bisericii „Sfin]ii Arhangheli Mihail [i Gavriil” din Bicaz-Maramure[, a]i semnat, cu ocazia Simpozionului Bicaz – 400 ani, un acord de `nfr\]ire cu Parohia Dodeni, Bicaz-Neam]. V\ rug\m s\ ne `mp\rt\[i]i câteva gânduri pentru locuitorii

ora[ului Bicaz, legate de acest moment solemn.

A fost o zi frumoas\, [i la propriu, [i la figurat, pentru mine personal [i pentru `ntreaga delega]ie de la Bicaz Maramure[. Am `ntâlnit oameni de suflet, oameni de bun\ credin]\, cu care am `mp\rt\[it multe lucruri frumoase. Sper\m c\ aceast\ colaborare, aceast\ `nfr\]ire va fi de bun augur [i c\ `mpreun\ vom realiza lucruri care s\ fie cu adev\rat ziditoare. Le doresc tuturor credincio[ilor, enoria[ilor din parohia Dodeni numai bine, s\ fie cu adev\rat aproape de lucrarea Bisericii, s\-l sprijine pe preotul paroh `n toate lucrurile pe care dore[te s\ le `mplineasc\. S\ dea Dumnezeu s\ ne revedem cu bine, s\n\to[i, s\ g\sim [i alte lucruri pe care dorim s\ le derul\m [i s\ fie folositoare atât pentru Bicaz-Neam], cât [i pentru Bicaz-Maramure[.

din lemn, unde, de-a lungul anilor, s-au perindat genera]ii de credincio[i. Lucrul acesta se vede [i `n zilele noastre, când credincio[ii p\streaz\ aceea[i credin]\ vie lucr\toare, ziditoare. M\ bucur c\ pot s\ `mp\rt\[esc gândurile personale [i credincio[ilor din parohia Bicaz-Neam]. Vizitând paraclisul parohiei, am g\sit lucruri minunate aici, semn c\ este o biseric\ vie, unde se lucreaz\ nu doar la partea v\zut\, ci [i ceea ce este mai important, partea ziditoare, partea de suflet, `n care ne apropiem [i mai mult de Dumnezeu.

V\ mul]umim [i, cu siguran]\, pe lâng\ acest act oficial care s-a semnat, r\mâne

Trebuie s\ men]ion\m c\ semnarea acestui acord de `nfr\]ire `ntre parohii, dar [i a Acordului de parteneriat dintre Prim\ria Bicaz Maramure[ [i Asocia]ia Cultural\ „Valea Muntelui” din Bicaz, Neam], s-a datorat `n primul rând implic\rii directe a sfin]iei voastre `n acest an prin participarea cu materiale despre comuna din care veni]i `n cadrul Revistei Valea Muntelui. A]i vizitat [i Paraclisul parohiei din Dodeni cu care v-a]i `nfr\]it. Din ce a]i spus, am `n]eles c\ parohia pe care o p\stori]i are dou\ biserici, una monument istoric, alta mai nou\ [i impun\toare. V\ rug\m s\ ne spune]i câteva cuvinte despre parohia sfin]iei voastre.

Cu siguran]\ comuniunea va fi cea care ne va uni [i mai mult, rug\ciunea va fi o leg\tur\ `n care s\ ne reg\sim [i, cu atât mai mult, s\ vedem `mpreun\ lucruri comune pe care s\ le facem pentru comunitate.

Parohia Bicaz este o parohie veche, m\rturie este [i biserica monument istoric

A consemnat preot Mihail POPA

leg\tura de suflet [i mai ales re`ntâlnirea `n rug\ciunea de la Sfânta Liturghie.

Acord de parteneriat

Prim\ria Comunei Bicaz, din Jude]ul Maramure[, `mpreun\ cu Asocia]ia Cultural\ „Valea Muntelui” din Bicaz `ncheie un parteneriat cultural `n condi]iile legii, specificate mai jos, pentru promovarea valorilor culturale a zonelor pe care le reprezint\ [i pentru o mai puternic\ apropiere `ntre regiunile care au acela[i nume. Parteneriarul este prilejuit de aniversarea a patru secole de atestare documentar\ a ora[ului Bicaz din Jude]ul Neam] [i este o continuare fireasc\ a rela]iilor de prietenie `ncepute o dat\ cu primul contact `ntre cele dou\ localit\]i cu acela[i nume, realizat prin intermediul a dou\ articole de prezentare publicate `n Revista Valea Muntelui, nr. 1/2011. Scopul parteneriatului este realizarea unui schimb cultural intens `ntre cele dou\ localit\]i [i facilitarea `nfr\]irii dintre Bicazul maramure[ean [i cel nem]ean la nivel oficial `ntr-un viitor apropiat. lor.

Pentru favorizarea schimburilor `ntre cet\]eni ambele p\r]i vor veghea punând la dispozi]ie toate informa]iile necesare cu privire la localitatea

Prim\ria din Bicaz-Maramures va `ncuraja crearea factorilor culturali, pentru a contribui la recenzarea (inventarierea) tuturor ini]iativelor de cooperare precum [i pentru a transmite toate informa]iile necesare cet\]enilor din comun\ cu privire la ora[ul Bicaz [i Asocia]ie. Aceste obiective nu sunt exclusive altor orient\ri care ar putea fi considerate oportune [i benefice dezvolt\rii `nfr\]irii. ~ntâlniri ale delega]iilor oficiale, conduse de Primar sau de `mputernicitul acestuia (de reprezentantul s\u), vor avea loc `n mod alternativ `n ambele localit\]i cel pu]in o dat\ pe an, `n scopul efectu\rii bilan]ului cooper\rii [i pentru orientarea schimburilor `n viitor. ~ntocmit `n 2 exemplare. ~ncheiat la ast\zi, 30 septembrie 2011

Primar, Dr. Dorin MITRE

OCTOMBRIE - DECEMBRIE 2011

Par tener Bicaz Neam] Asocia]ia Cultural\ „Valea Muntelui” Pre[edinte, Pr. Mihail POPA

RVM

Partener Bicaz-Maramure[ Prim\ria [i Consiliul Local Bicaz-Maramure[

5


EVENIMENT

RVM

„Românii `ntre Est [i Vest”

6

Biblioteca Or\[eneasc\ Bicaz a avut inspirata idee a organiz\rii unei s\rb\tori culturale, joi, 24 noiembrie 2011: istoricul ie[ean Gheorghe Buzatu a conferen]iat `n prezen]a unui public iubitor de istorie, avizat [i destul de numeros pentru o comunitate relativ mic\, pe tema „Românii `ntre Est [i Vest”. Oaspete al publicului bic\jean, dar [i al profesorilor de istorie de pe Valea Muntelui, prolificul cercet\tor [i personalitatea marcant\ a scrisului istoric contemporan s-a `ntre]inut pe parcursul a peste dou\ ore cu asisten]a, abordând o multitudine de probleme, ]inând, mai ales, de istoria contemporan\ a umanit\]ii. ~n prima parte a manifest\rii, academicianul a vorbit pe tema „Românii `ntre Est [i Vest”, a doua parte fiind dedicat\ dialogului cu publicul [i r\spunsurilor la `ntreb\rile acestuia.

no[tri, ai tuturor. Istoria, aceast\ [tiin]\ comparatist\, are nevoie de cercet\tori care s\ scoat\ adev\rul la lumin\, are trebuin]\ de istorici cu sim]ul sintezei, echilibra]i, obiectivi [i aten]i la nuan]ele cu care interpreteaz\ evenimentele”. Elogiindu-l pe cel mai mare istoric al nostru, al românilor, Nicolae Iorga, personalitate enciclopedic\, academicianul a m\rturisit c\ acesta a scris [i memorialistic\ [i versuri. Acestea continu\ [i ast\zi s\ impresioneze datorit\ prolificit\]ii [i valorii sale incontestabile. Oaspetele a mai abordat [i alte subiecte: „Specialistul de ast\zi difer\ mult de cel de ieri. Este `n contact cu studen]ii, cu doctoranzii, a coborât `n strad\. Gra]ie computerului, este informat cu privire la temele la care se lucreaz\ pe mapamond. Istoria este vie, se scrie sub privirile noastre, istoricul este bombardat cu tot felul de infor-

Dincolo de subiectul anun]at `n program, profesorul Gheorghe Buzatu a abordat o sumedenie de probleme, de la rolul istoriei [i al istoricului actual, al istoriografiei universale [i române[ti `n perioada modern\, pân\ la chestiunea rela]iilor dintre Bucure[ti [i Washington ori Bucure[ti [i Kremlin, rolul mare[alului Antonescu `n istoria patriei, ajungând cu expozeul s\u la starea na]iunii române `n condi]iile de ast\zi ale globalizarii alienante. Academicianul a m\rturisit c\ „istoria este cea mai frumoas\ disciplin\, pentru c\ ne `nva]\ totul despre toate. Istoria se scrie [i se poart\ pe umerii

ma]ii. Nici un subiect istoric nu poate fi considerat `nchis. Istoricul este nevoit s\ rectifice de multe ori forma ini]ial\ a unei c\r]i. El `[i confrunt\ ideile la `ntâlnirile interna]ionale de specialitate (congresele mondiale de istorie care se ]in o dat\ la cinci ani). Num\rul c\r]ilor despre marea conflagra]ie a secolului XX dep\[e[te `n lume 1,5 milioane de titluri. Vorbind despre urm\rile ultimului r\zboi mondial, spune: „Noi tr\im `nc\ urm\rile r\zboiului. Bazele p\cii nu au fost stabilite corect. Pacea ideal\ `n lume nu exist\. Diploma]ii sunt [i ei responsabili de marile probleme ap\rute…”.

Despre globalizare: „Globalizarea nu aduce fericirea tuturor… Una dintre cele mai mari provoc\ri actuale este China [i va fi [i `n urm\torii 30-40 de ani”. Referitor la destinul românilor, academicianul a opinat: „Nu putem s\ nu sesiz\m regretul românilor pentru tot ce a fost bun `n perioada comunist\ [i, cu nes\buin]\, s-a distrus. {i fa]\ de Ceau[escu regretul românilor este `n prezent de 50%. Asta ne face s\ gândim din alte unghiuri istoria, inclusiv evenimentele din urm\ cu 200-300 de ani. Nu cumva jugul turcesc a fost un factor de stabilitate [i progres pentru România?”. ~n ceea ce prive[te prezentul, istoricul a sus]inut: „Team\ mi-e c\ noi, românii, vom claca la `ntâlnirea cu viitorul. E `ngrijor\tor, noi nu mai suntem o na]iune, am devenit o popula]ie; urm\toarea etap\ e tribul. Ce regres... De aceast\ p\rere sunt majoritatea istoricilor români actuali”. Cât despre ideea temei – România de la Est la Vest – „de 2000 de ani am fost [i am r\mas drume]i `n calea lupilor, cum bine a spus Nicolae Iorga. Credin]a mea este c\ trebuie s\ ne facem ordine `n gândire, s\ devenim cu to]ii responsabili. Dup\ studiile liceale trebuie s\ fim preg\ti]i pentru lectura formatoare de caracter [i personalitate. Ast\zi sunt multe schimb\ri, [i dac\ vrem s\ facem fa]\ provoc\rilor [i s\ nu fim u[or de manipulat trebuie s\ punem baz\ pe studiul individual. Doar a[a ne vom putea croi o via]\ mai bun\”. Tot cu acest prilej, au fost prezentate publicului de c\tre directorului Editurii Tipo Moldova, scriitorul Aurel {tefanachi, unele dintre titlurile noilor apari]ii editoriale ale Colec]iei Opera Omnia, colec]ie coordonat\ de c\tre profesorul Gheorghe Buzatu, ajuns\ la peste 500 de titluri. De remarcat la sfâr[itul evenimentului cultural starea de spirit a auditoriului, dar [i numeroasele semne de `ntrebare f\r\ r\spuns `n ceea ce prive[te viitorul nostru [i al copiilor no[tri. Pentru c\ Uniunea European\ nu s-a constituit sub semnul Divinit\]ii nu putem s\ nu ne `ntreb\m: ~ncotro ne `ndrept\m? Mariana C|LINESCU

OCTOMBRIE - DECEMBRIE 2011


MEDITA}IE

Valoarea [i iner]ia omului simplu

OCTOMBRIE - DECEMBRIE 2011

~n producerea bunurilor alimentare, munca depus\ de omul simplu este `ngrozitor de grea. El este `ns\ obi[nuit, pentru c\ face acest gen de munc\ de la vârste fragede; cu greu ne putem ]ine de ritmul unui asemenea om fie c\ taie lemne, pr\[e[te, cose[te, culege, plive[te, sap\, construie[te, cur\]\, mulge vaca sau `ngrije[te animalele. ~n schimb, mai tot ce produce el ca bunuri alimentare este ecologic, adic\ s\n\tos [i gustos. Ce valoare au aceste produse pentru care se depune atâta munc\ brut\? O b\trân\ care cultiv\ ro[ii `n gr\dina sa

le vinde pe marginea drumului cu 1 leu sau 1,50 lei kg. Calitatea legumelor [i fructelor noastre nu se compar\ cu specificul industrial al produselor adesea din import. Omul simplu `[i vinde propria munc\ la un pre] derizoriu, de[i produsele sale valoreaz\ la ora actual\ mult mai mult. El d\ la contract un l litru de lapte cu 0,80 lei [i probabil c\ numai pentru a mulge un l litru de lapte valoarea ar fi mai mare, f\r\ s\ mai socotim `ngrijirea [i alimentarea animalului. Exemplele sunt multe, [i valoarea este mare, dar subapreciat\. Via]a rudimentar\ a acestor oameni contribuie la imaginea spectaculoas\ [i pitoreasc\ a României, pe care o savureaz\ turi[tii externi. Din p\cate, la valoarea deosebit\ a omului simplu ad\ug\m [i iner]ia sa. A fost `nv\]at s\ munceasc\, s\ fie disciplinat [i s\ nu-[i aprecieze munca. Se adapteaz\ foarte greu, nu caut\ tehnica necesar\ pentru a-[i u[ura munca. Cu greu a acceptat cositoarea mecanic\ sau fer\str\ul mecanic. ~nc\ execut\ manual o sumedenie de munci. Conservatorismul [i iner]ia `l cost\ [i nu-[i prea d\ seama. R\mâne ancorat mediului s\u de cultur\ popular\ `n care se simte bine. Cu timpul, o s\ ne fie dor de ace[ti oameni pe spinarea c\rora tr\im ast\zi. Profesor George LAZ|R Grupul {colar Bicaz Institutor Liliana LAZ|R {coala Neagra

RVM

Omul simplu, subiect de discu]ie al acestui articol, este cel trecut de 50 de ani [i locuitor `n special al mediului rural. De curând, vizita prin]ului Charles al Marii Britanii `n zona Transilvaniei, acolo unde dispune de propriet\]i, s-a soldat cu ecouri pozitive asupra imaginii României. Peisajele deosebite, p\durile `nc\ integre, casele [i anexele pitore[ti, modul de lucru tradi]ional, cu mult efort fizic, dar mai ales ospitalitatea [i frumuse]ea sufletului românesc i-au `ncântat pe englezi. Din p\cate, ne l\s\m foarte greu descoperi]i, de[i românii au valorile lor unice `n Europa. La baza acestei frumoase imagini, observabil\ `n multe zone din ]ar\, se situeaz\ oameni simpli, din ce `n ce mai b\trâni, care poart\ pe umeri tradi]ia, a[ zice cu o `nc\p\]ânare nu tocmai bun\. ~n schimb, tineretul urban sau rural a f\cut pasul adapt\rii; caut\ nivelul de trai printr-o activitate mai rentabil\. Astfel, munca din gospod\rie, de la câmp sau legat\ de cre[terea animalelor r\mâne istorie, pentru c\ nu este eficient\ `n plan economic. Angaja]i `n special `n str\in\tate, când se `ntorc `n ]ar\, `[i transform\ banii `n case, ma[ini, mobilier sau diverse utilit\]i cu emblema civiliza]iei occidentale. Omul simplu, mai `n vârst\, nu mai pleac\ nic\ieri, r\mâne ata[at locului [i-[i duce `n continuare via]a sa ancestral\ foarte grea. El d\ substan]\ mediului, fascinându-l atât de mult pe turistul str\in, care credea c\ imaginea real\ a unor secole anterioare este de mult pierdut\ `n timp. Iat\ c\ `n 20-30 de ani, când vor disp\rea aceste genera]ii, ne vom alinia la percep]ia a ceea ce este prezentul. Omul simplu, paradoxal, are o valoare deosebit\ pe care el nu o prea con[tientizeaz\, dincolo de contribu]ia involuntar\ la crearea imaginii pline de originalitate a României. Este crescut `n spiritul respectului pentru integritatea familiei, [i ceea ce face `n gospod\rie [i agricultur\ a `nv\]at de la ascenden]ii s\i, p\rin]i [i bunici. Se treze[te dis-dediminea]\ [i-[i face treburile cu sârguin]\ pân\ seara târziu, `ngrijind animalele, f\când agricultur\ sau reparând te miri ce. ~n principiu, se descurc\ [i se pricepe la toate, este suveran `n gospod\ria sa, dar mai trage cu ochiul [i la realiz\rile vecinului. El [i-a format o rezisten]\ fizic\ deosebit\, nu prea are voie s\ se `mboln\veasc\ pentru c\ „treburile” nu a[teapt\, are un nivel de trai modest [i circul\ pu]in. Poate ar c\l\tori mai mult, dar lipsa banilor [i ata[amentul pentru mediul s\u `l ]in pe loc. Dac\ `l trimi]i s\ stea o s\pt\mân\ `n apartamentul de bloc al fiului sau fiicei care locuie[te la ora[, se va plictisi dup\ o zi [i va vrea acas\, unde nu are ap\ cald\ curent\, calorifer sau magazine. Mediul de via]\ al omului simplu se apropie de cel natural, [i acest lucru `l face s\ fie un om pitoresc [i spectaculos. Dac\ `l compar\m cu o persoan\ din urban de aceea[i vârst\, vedem diferen]e enorme `n plan fizic. Un om de la ]ar\ de 70 ani `nc\ se mai urc\ `n pom pentru a culege fructe, `n timp ce cel de la ora[ cu greu urc\ sc\rile tramvaiului sau ale etajului `ntâi din bloc. Poten]ialul fizic al omului simplu este enorm [i arat\ c\ b\trâne]ea poate fi pus\ la respect pân\ la o anumit\ vârst\.

7


ISTORIE

Neam]ul – ]inut cosmopolit?!

RVM

– o incursiune `n istoria comer]ului nem]ean –

8

}inutul Neam]ului este cel mai vechi al Moldovei, dup\ unele surse fiind amintit `nc\ din secolul al XI-lea (Cronica lui Nestor). Folosim numele de ]inut, c\ci jude] s-a numit doar dup\ mijlocul veacului al XIX-lea, termenul „jude]” fiind specific }\rii Române[ti, unde primul jude] a fost Jale[. Numele de „Neam]” provine din cuvântul slavon nemec, care `nseamn\ „mut”, dat de slavi vecinilor lor de peste Vistula, c\rora nu le `n]elegeau graiul. Aici l-au dat germanilor, despre care se spune c\ au ridicat cetatea de pe

aceste meleaguri din vechime au fost armenii, pomeni]i `n documente din secolul al XIV-lea, ei fiind primii negustori importan]i ai regiunii, recunoscu]i pentru iscusin]a lor [i pentru schimburile comerciale dintre Moldova [i Transilvania. La Târgu Neam] [i Piatra Neam] ei au avut biserici din vechime; rezult\ astfel, din aceast\ men]iune, c\ armenii erau `ndeajuns de mul]i [i de `nst\ri]i `ncât s\ construiasc\ un asemenea loca[ de cult [i s\-l `ntre]in\. La Gheorgheni, `n depresiunea Giurgeului, `n secuime, `n partea de r\s\rit

Culmea Ple[u, ce le va purta numele: Cetatea Neam]ului. Numele s-a dat apoi [i râului, [i mai târziu [i târgului, care s-a ridicat la poalele cet\]ii, [i m\n\stirii, a c\rei prim ctitor ar fi fost Petru Mu[at. La Târgu Neam] au locuit germani pân\ târziu, aici au avut o biseric\ [i cimitir cu pietre tombale vechi. Nicolae Iorga, marele profesor [i savant, considera c\ regii maghiari i-au pus pe sa[i s\ apere vadurile Moldovei, s\-[i ridice cet\]i de lemn [i valuri de p\mânt, [i astfel a ap\rut [i cetatea Altanul, din muntele Hangului. S\ amintim [i câteva toponime: Sasu, Sasca, Pârâul Sasului etc. Slavii, dup\ cum bine [tim, au avut o contribu]ie `nsemnat\ la formarea poporului român. S\ men]ion\m [i câteva toponime: Bilbor, Zahorna sau Bistri]a [i Bistricioara. Al]i alogeni care au locuit pe

a ora[ului exist\ [i ast\zi o biseric\ armeneasc\ [i o „poart\ armeneasc\”; tot aici func]iona [i o vam\. De la Gheorgheni plecau armenii cu m\rfurile lor c\tre Moldova, prin pasul Bicaz, c\tre Piatra lui Cr\ciun sau, prin pasul Ditr\u, c\tre Tulghe[ [i Târgu Neam]. Comer] au f\cut pe aceste locuri [i sa[ii din Bistri]a [i Rodna, despre care se spune c\, `nc\ din secolul al XIII-lea, coborau cu plutele de la Dorna spre Piatra, Bac\u [i chiar Gala]i. {i maghiarii au locuit pe aceste locuri, `n vremuri de demult, când regii unguri au `ncercat s\-[i extind\ domina]ia [i la r\s\rit de Carpa]i. Drago[-Vod\, legendarul desc\lec\tor, a fost un supus al coroanei maghiare, trimis s\ constituie o marc\ de ap\rare pe aceste locuri, care s\ `mpiedice expansiunea t\tar\. La Izvorul Alb, la poale de Ceahl\u, se spune c\ a fost o sih\strie a lui Drago[,

construit\ de voievod lâng\ pe[tera `n care [i-a aflat sc\parea Doamna Maria, so]ia sa, urm\rit\ de t\tari. Marco Bandini, un misionar catolic, a sosit `n Moldova domnitorului Vasile Lupu pe la 1648. Trebuia s\ caute noi prozeli]i [i s\ `mpiedice p\trunderea protestantismului printre catolicii existen]i `n aceast\ ]ar\. Aflase c\ la Piatra s-ar afla mai mul]i unguri [i c\ târgul avea pe lâng\ numele românesc [i cel slav Camena [i un nume unguresc: Karancso. Misionarul nu g\se[te aici `ns\ decât câteva familii, iar l\ca[ul de rug\ciune, ocupat de vite. ~n secolul al XVII-lea, apar [i evreii `n ]inut, dup\ cum o dovedesc pietrele funerare sau documentele vremii. Popula]ie citadin\, prin excelen]\, evreii au fost `n Neam] negustori [i me[te[ugari, pu]ini fiind cei care au preferat mediul rural, unde au fost „orândari” (se ocupau cu cârcium\ritul). Tradi]iile evreie[ti spun c\ primele sinagogi `n ]inut dateaz\ din vremea lui {tefan cel Mare, dar primele hrisoave care le atest\ sunt de la jum\tatea secolului al XVIII-lea, men]ionând noi zidiri pe locul celor vechi. Când vor fi fost acestea, nu putem afirma cu t\rie. Cert este c\ recens\mântul din 1774 `i men]ioneaz\ pe evreii din ora[ele ]inutului (20 de familii la Piatra, tot pe atâtea la Târgu Neam], 14 familii la Roman, 2-3 familii `n satele din jurul lor). ~n secolul fanariot (1711-1821), când la conducerea ]\rii s-au aflat domnitori de origine greac\ (din Fanar, un cartier al Istanbulului), puterea coetnicilor lor `n principate a fost mare. Ei erau oamenii st\pânirii, ispravnici, arenda[i, v\tafi. Ba mai mult, devin [i mo[ieri; spre exemplu, m\n\stirea Hangu-Buhalni]a a fost `nchinat\ m\n\stirilor grece[ti de la Alexandria, cu toate mo[iile [i bog\]iile lor. Egumenii [i v\tafii greci, lacomi de „lesne câ[tig”, au ridicat biciul asupra cl\ca[ului român de pe mo[ie. Un contemporan al acestor evenimente spunea: „A[ `ndr\zni a spune c\ `n toate letopise]ele lumii n-ar `nc\pea atâta durere, chin [i asuprire...”.

OCTOMBRIE - DECEMBRIE 2011


ISTORIE

OCTOMBRIE - DECEMBRIE 2011

G.T. Kirileanu, originar din Holda-Bro[teni, prezint\ `ntrunul dintre studiile sale felul `n care un ]\ran `ncerca s\ explice succesul evreului `n negustorie [i greut\]ile s\teanului român `n astfel de `ntreprindere: „}\ranii nu [tiu ce-a cump\ra [i cum a vinde [i cum a câ[tiga. De aceea Ion B\lan [i Ion Soil\ [i Ilie a Popii n-au putut-o duce cu negustoria lor. Numai lui Constantin din Sabasa `i merge. Da' di ce? Din be]ii, din zic eu, din fimei [i din luxuri care nu se v\d la jidan. El ]ine socoteala la parale. El face [i desface [i de la el mai cape]i un ban”. Omul din popor spunea: „Grec galanton, ovrei prost [i ]igan cinstit nu se poate”. ~n Piatra Neam], cosmopolitismul comercial era la el acas\, mai ales `n cea de-a doua jum\tate a secolului al XIXlea. Hanurile [i cârciumile mai vestite erau: Hanul Pl\cintarului, ]inut de armeanul Luca Mihalcea, hanul lui Ghinea, ]inut de grecul Teohari, Bodega italianului Marghetto, crâ[ma sârbului Sava Popovici, crâ[ma evreului {trul Nu]\ [i, ca s\ complet\m, cit\m pe Dimitrie Hogea, primar al urbei [i fin memorialist: „~n fa]a localului prim\riei era instalat\ fier\ria, unde, `ntre alte lucr\ri, se potcoveau caii pompierilor de c\tre maistrul fierar, ]iganul Iordachi Conovariul”. La crâ[ma lui Bercu Goldenberg, zis Bucluc, poposea uneori [i I.L. Caragiale, `mpreun\ cu prietenul s\u, RonettiRoman, scriitor evreu. Se spune c\ `n acest\ crâ[m\, unde se aduna crema „oamenilor de afaceri” ai timpului [i notabilit\]ile ora[ului, [i-a aflat dramaturgul modele pentru personajele comediei sale O scrisoare pierdut\. Ne `ntreb\m dac\ I.L. Caragiale [i-ar mai g\si locul [i personajele prin crâ[mele noastre? Ronetti-Roman, intelectualul evreu care a devenit [i arenda[ pe mo[ia }ibucanilor, a fost autorul unei capodopere a teatrului românesc: Manasse, o fresc\ a unei lumi pu]in `n]elese. Manasse, eroul s\u, spunea, [i `ndrept\m spre luare aminte: „~n toat\ lumea asta fugarnic\ numai `n `nv\]\tur\ am avut pl\cere, curat\ mângâiere, uitare de mine [i de lume. La toate celelalte pl\ceri c\ptu[ite cu griji, necazuri, sup\r\ri. {i când voi trece peste hotarul acestei lumi, ce voi lua cu mine? Bani? Giuvaeruri?... Doar `nv\]\tura, asta o iau cu mine, cu ea m\ voi `nf\]i[a acolo [i voi zice: Doamne, m-ai trimis `n lume cu capul de[ert, ]i-l aduc `napoi plin de `n]eleciunea Ta...”. ~ncheiem mica noastr\ incursiune `n istoria cosmopolitului comer] nem]ean din secolele trecute cu câteva dintre „apropourile” lui Cilibi Moise, un Anton Pann evreu, un negustor ambulant (cu bocceaua `n spinare), care a tr\it s\rac, a murit s\rac, dar a `mpr\[tiat de-a lungul vie]ii din bog\]ia `n]elepciunii sale. Nu [tia a scrie [i dicta direct ze]arului. S\ lu\m aminte: „La toat\ lumea le ajunge dou\ mâini, doar la negustori le trebuie trei, cu una s\ dea [i cu dou\ s\ ia”, sau „Cu cât `i este mai greu s\racului a tr\i, cu atât `i este mai greu bogatului a muri”, sau „Dumnezeu are dou\ magazii, una cu minte [i una cu bani; la cea cu minte are p\zitor, la cea cu bani, deloc. De aceea pe lume sunt mai mul]i boga]i decât `nv\]a]i”. Prof. Dr. Daniel DIEACONU

RVM

{tefan Bujor, vestitul c\pitan de haiduci, ce-a tr\it `n acele vremuri [i a h\l\duit pe aceste meleaguri, reprezentant nesupus al unei ]\r\nimi obidite, zicea: „Unde `ntâlneam un român ~i d\deam pâine [i vin. Dar de vedeam un turc sau grec, ~mi ardea inima-n piept, Arma la ochi o puneam {i pe loc `i `mpu[cam {i la corbi `i d\ruiam”. S\-i amintim [i pe t\tari [i pe ]igani, care `n Evul Mediu erau robi ai m\n\stirilor [i boierilor, dar [i pe lipoveni, cu b\rbile lor lungi, renumi]i ca pescari, cunoscu]i `n Neam] pentru nego]ul lor cu legume. O biseric\ lipoveneasc\ a existat din vechime `n Piatra-Neam]. ~n sate, mai ales `n cele de munte, au venit imigran]i din Ardeal, cunoscu]i sub numele de „ungureni” (din „}ara Ungureasc\”, Transilvania), români fugi]i de persecu]iile habsburgice. Cu ei au sosit [i cons\teni de-ai lor din Ardeal sârbi, urma[i de-ai lor locuind [i ast\zi `n sate; de exemplu nume ca Sava, Popovici, Milan, Sârbii, Sârbu. Comer]ul cu lemne a cunoscut o dezvoltare deosebit\ `ncepând cu secolul al XVIII-lea, `n special datorit\ bog\]iei masivului p\duros al Neam]ului [i faptului c\ Bistri]a a fost dintotdeauna o cale de transport pentru plutele ce aduceau mii de metri la Schela Pietrei, devenit\ cea mai important\ a Moldovei. Au ap\rut negustorii [i cherestegii turci, al\turi de armeni, greci [i evrei. Comer]ul cu lemne p\rea un apanaj al alogenilor. Mai târziu, s-au „de[teptat” [i românii: Nicolae Albu, N. Gridov, Spiru Alexiu etc. Dup\ 1821, când grecii `n frunte cu Eteria au ridicat steagul luptei `mpotriva jugului turcesc, `n Moldova, cei din neamul lui Ipsilanti [i Capo D'Istria au fost „urgisi]i” de c\tre turci [i [i-au pierdut pozi]iile importante. Cei care au avut de câ[tigat au fost evreii, mai ales c\ dup\ 1829 s-a desfiin]at monopolul turc `n comer], iar Principatele au intrat `n circuitul european. La Piatra Neam], la 1838, s-a ridicat o nou\ sinagog\, mai mare, numit\ „Templu Mare” sau Sinagoga Liscanilor (Leipzigher). Românul a fost un om ospitalier (]\ranul, `n special), dup\ cum au remarcat c\l\torii str\ini ce-au str\b\tut }\rile Române; al\turi de el [i-au putut afla locul [i practica `ndeletnicirile tradi]ionale [i al]ii, str\ini neamului s\u. Omul din popor i-a descris pe fiecare, apreciindu-le calit\]ile, satirizându-le defectele. Grecul, armeanul, evreul erau „invidia]i” pentru spiritul lor `n „afaceri”, de a face bani [i de a-i chivernisi. Erau v\zu]i ca „`n[el\tori”, zgârci]i, dar boierii `i ]ineau pe lâng\ ei pentru a se folosi de [tiin]a lor. Spiritul de economie al evreului era satirizat astfel, `ntr-o poezie popular\: „Un român mereu vedea Pe-un jidan cum c\ ]inea, Un ochi totdeauna `nchis, {i-ntr-o zi mirat i-a zis: – Chior te [tiu eu c\ nu e[ti, De ce dar te chinuie[ti De ]ii ochiu-nchis mereu? – Am o socoteal\ eu. – Care e? Spune-mi [i mie! – Dac\ pot vedea cu unul, S\ nu fac eonomie?!”.

9


ISTORIE

Conducerea [antierului de la Bicaz `n dosarele informative ale Securit\]ii (I)

RVM

Intrarea României `n sfera de influen]\ sovietic\ dup\ 23 august 1944 [i câ[tigarea puterii politice de c\tre Partidul Muncitoresc Român `n urma fraud\rii alegerilor din 19 noiembrie 1946 au determinat schimb\ri profunde `n economia [i societatea româneasc\. Noua putere urm\rea construirea „omului nou”, lichidarea sistemului de proprietate privat\ [i construirea unui regim al a[a-zisei „democra]ii populare”. Modelul care a stat la baza acestor ini]iative a fost Uniunea Sovietic\. Ceea ce urm\reau s\ realizeze comuni[tii români la `nceputul anilor '50 fusese deja experimentat cu „succes” `n URSS `n perioada anilor 1920-1940. Atunci, Vladimir Ilici Lenin [i-a propus s\ instaureze [i s\ consolideze regimul comunist `n paralel cu electrificarea rapid\ a ]\rii. ~n viziunea sa „Comunismul `nseamn\ puterea sovietelor plus electrificarea `ntregii ]\ri. Numai atunci când ]ara va fi electrificat\, când industria, agricultura [i transportul vor fi puse pe baza tehnic\ a marii industrii moderne, numai atunci vom `nvinge definitiv”. M\surile avute `n vedere de liderul sovietic urm\reau un triplu efect: dezvoltarea

10

economiei, eliminarea adversarilor politici prin internarea lor `n lag\rele de munc\ for]at\ din marile [antiere [i `ncadrarea propriet\]ii ]\r\ne[ti `n colhozurile sovietice. ~n România, modelul sovietic a fost transpus `n mod identic. Astfel, la 11 iunie 1948 este adoptat\ legea privind na]ionalizarea `ntreprinderilor industriale, miniere, bancare, de asigur\ri [i de transporturi, iar `n cadrul plenarei Partidului Muncitoresc Român din 2-4 martie 1949 s-a hot\rât colectivizarea agriculturii. Câteva luni mai târziu, la 14 ianuarie 1950 sunt `nfiin]ate unit\]ile de munc\ for]at\. ~n aceste structuri urmau sa fie `ncadra]i [i reeduca]i to]i cei care reprezentau un pericol pentru tân\rul stat comunist român: „Cei care prin faptele [i manifest\rile lor, direct sau indirect, primejduiesc sau `ncearc\ s\ primejduiasc\ regimul de democra]ie popular\, `ngreuneaz\ sau `ncearc\ s\ `ngreuneze construirea socialismului `n Republica Popular\ Român\, precum [i cei care, `n acela[i mod def\imeaz\ puterea `n stat sau organele sale”. Nu `n ultimul r`nd, `n a doua jum\tate a anului 1950, Partidul Muncitoresc Român a realizat strategia de electrificare a ]\rii. Bazându-se pe experien]a URSS, „Planul de electrificare a Republicii Populare Române” a fost `ntocmit de o echip\ larg\ de speciali[ti din ministerele economiei coor-

donate de Gheorghe Gheorghiu Dej [i supus dezbaterii `n sesiunea Academiei Republicii Populare Române, la care au participat numero[i academicieni, profesori universitari, profesori ai Institutelor de Cercet\ri {tiin]ifice, ingineri [i tehnicieni. Dintre ace[tia, cei mai reputa]i au fost profesorii Dimitrie Leonida, Cristea Mateescu, Constantin Dinculescu [i Dorin Pavel. Proiectul a fost prezentat [i supus aprob\rii `n Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din data de 26 octombrie 1950. La [edin]\ au participat liderii PMR: Ana Pauker [i Vasile Luca au prezidat [edin]a, iar Gheorghe Gheorghiu Dej, Teohari Georgescu, Emil Bodn\ra[, Miron Constantinescu, Alexandru Dr\ghici, Nicolae Ceau[escu, Gheorghe Apostol [i Chivu Stoica au fost membri. Odat\ realizat „Planul de electrificare a Republicii Populare Române”, urma s\ se deruleze pe o perioad\ de 10 ani ca obiectiv strategic al primelor dou\ planuri cincinale, `ntre anii 1950-1960. Principalele investi]ii prev\zute erau termocentralele Filipe[tii de P\dure, Doice[ti, Petro[ani, V\li[oara [i Hidrocentrala de la Stejaru de pe râul Bistri]a. Construirea barajului de la Bicaz [i a hidrocentralei Stejaru reprezenta principala lucrare a planului de electrificare. Având o putere instalat\ de 210.000 kw (a treia parte din energia electric\ produs\ `n 1950), centrala de la Stejaru urma s\ determine dezvoltarea industriei metalurgice, electrochimice, textile din zon\, iar lacul de acumulare format `n spatele barajului de la Bicaz permitea amenajarea naviga]iei pe râul Siret, evitarea inunda]iilor [i irigarea a peste 300.000 ha de teren agricol din Moldova [i nordul B\r\ganului. „Centrala hidroelectric\ de la Stejaru va ridica nivelul industrial, agricol [i social al Moldovei, r\mas `n urm\, ca [i alte regiuni, din cauza politicii regimului burghezo-mo[ieresc”. Deoarece pe termen scurt resursele financiare [i materiale erau limitate, s-a urm\rit mobilizarea tuturor categoriilor sociale din ]ar\, muncitori, ]\rani, oameni de [tiin]\ [i mai ales tinerii: „Tinerii muncitori [i ]\rani, tinerii studio[i, tinerii ingineri [i tehnicieni sunt chema]i s\-[i pun\ entuziasmul lor creator, `ndr\zneala lor de gândire [i de ac]iune, `nfl\c\ratul lor patriotism, interesul pentru tot ce e nou [i `naintat, `n slujba biruirii for]elor potrivnice ale naturii, `n slujba triumfului planului de electrificare [i de folosire a apelor”. Pentru aceasta partidul trebuia s\ se foloseasc\ de toate mjloacele de propagand\: „Prin pres\, radio, cinematografie, a[ez\minte culturale, propagandi[ti, agitatori etc. Prin toate verigile aparatului nostru de propagand\ [i agita]ie s\ facem ca fiecare om al muncii s\ cunoasc\ ideile [i m\surile practice ale planului. Realizarea acestui plan, este de neconceput f\r\ mobilizarea organiza]iilor sindicale, de tineret, de femei, a oamenilor muncii de la ora[e [i sate, a savan]ilor, inginerilor [i tehnicienior”. La trei s\pt\mâni dup\ aprobarea planului de electrificare, `n data de 13 noiembrie 1950, Consiliul de Mini[tri al Republicii Populare Române a aprobat Hot\rârea nr. 1182 care stipula: – construirea pe râul Bistri]a, `n regiunea Bicaz, a unui baraj pentru crearea unui lac de acumulare cu o capacitate de cca. 1.200.000.000 m.c ap\ care s\ asigure compensarea debitelor râului `ntre anii ploio[i [i seceto[i;

OCTOMBRIE - DECEMBRIE 2011


ISTORIE – energia electric\ produs\ la centrala hidroelectric\ de pe râul Bistri]a va fi distribuit\ `n primul rând `n Moldova, pentru alimentarea industriilor prev\zute a se creea `n perioada planului cincinal, precum [i a ora[elor [i satelor din Moldova. ~n lunile ce au urmat la Bicaz au ajuns câteva mii de oameni: geologi, proiectan]i, ingineri, mineri, mecanici, electricieni, brigadieri (tineri muncitori necalifica]i, plati]i numai cu masa [i cazarea `n bar\cile [antierului, mâna]i de s\r\cia de dup\ r\zboi [i de speran]a unei vie]i mai bune) [i de]inu]i politici. Dat fiind c\ Partidul Comunist nu avea la vremea aceea oameni califica]i pentru a conduce [antierul de le Bicaz, s-a dispus g\sirea celor mai buni speciali[ti români indiferent de originea social\ [i `ncadrarea lor `n nou `nfiin]ata Direc]ie General\ a Hidrocentralei. ~n total au fost trimi[i la Bicaz [i Stejaru, 22 de ingineri constructori, `n majoritate provenind din structurile Ministerului Transporturilor. ~ntre ace[tia men]ion\m pe: Nicolae Cernescu, Aurel Calistrat Coca, Amedeo Georgescu, Aurel Ro[u, Ion Rusm\nic\, Gheorghe Cuco[, Constantin Vartolomei, Erofteiu Regman, Alexandru Diacon etc. Rememorând acea perioad\, profesorul Alexandru Diacon spunea: „Pân\ `n ziua de azi m\ `ntreb ce fel de `ncredere au avut oamenii aceea `n noi, ni[te b\ie]i de 25 de ani, s\ ne pun\ s\ facem ceva ce nu se [tia cum se face `n România. Nu ne-au ales dup\ vreun criteriu politic, nu conta c\ eram sau nu membri de partid, nu se uitau decât la ce [tiai. Iar noi aveam capetele pline de proiecte”. Chiar dac\ `n aparen]\ a fost a[a, puterea comunist\ a vremii nu a l\sat nici o clip\ ca evenimentele de pe [antierul de la Bicaz s\ se desf\[oare altfel decât [i-ar fi dorit. Supravegherea [i `nl\turarea eventualilor opozan]i veni]i pe [antierul hidrocentralei c\dea `n sarcina Direc]iei Generale a Securit\]ii Poporului (D.G.S.P), condus\ de Gheorghe Pintilie, Alexandru Nicolski [i Vladimir Mazuru. Dincolo de rolul Securit\]ii `n m\surile de represiune la nivelul societ\]ii – deport\ri, arest\ri, execu]ii, intern\ri `n lag\re de munc\ – sau de implicarea `n solu]ionarea conflictelor la vârful puterii, o alt\ caracteristic\ ce eviden]iaz\ actele de poli]ie politic\ o constitue manipularea, trecerea [i men]inerea popula]iei `ntr-o stare de permanent\ obedien]\

fa]\ de regim, prin re]elele de informatori. Ei ofereau informa]ii din mediile considerate „ostile regimului democrat popular”, datele fiind adunate `n dosare de urm\rire informativ\, intocmite celor ce aveau s\ fie aresta]i ca „du[mani ai poporului”. Importan]a activit\]ii informative precum [i rolul informatorilor apar explicit exprimate de directorul D.G.S.P., Gheorghe Pintilie: „Tovar\[i, fiecare meseria[, fiecare doctor, oricine are o unealt\ [i se `ngrje[te de ea. La Securitate, care este unealta noastr\? {i noi avem unealt\. Dac\ frizerul are brici, dac\ dulgherul are strung, eu spun c\ uneata noastr\ sunt informatorii. Trebuie s\ [tim care sunt sarcinile noastre [i cu cine avem de-a face. A[a cum muncitorul are grij\ de uneltele lui, a[a trebuie s\ avem [i noi grij\ de informatori”. ~n primii ani dup\ 1948, organizarea [i coordonarea re]elei informative ca mijloc de culegere a informa]iilor despre „du[manii poporului”, se conforma modelului KGB, acesta fiind impus la indica]iile consilierilor sovietici. Stimulat\ `n mod diferit prin remunerare, p\strare sau promovare `n func]ie de [antaj sau presiune, dela]iunea – `ncurajat\ pe toate c\ile institu]ionale [i la toate nivelurile `n cadrul partidului, a institu]iilor culturale, `n [coli, `n armat\, `n Biseric\ etc. – va cunoa[te o dezvoltare considerabil\ dup\ anul 1965, când se renun]\ la represiunea dur\ [i se `nlocuie[te cu un control strict al societ\]ii bazat pe astfel de tehnici. Pornind de la aceste observa]ii este lesne de `n]eles c\ Securitatea a creat `n anii '50 la Bicaz, pe [antierul barajului o vast\ re]ea de informatori prin care s\ suprvegheze muncitorii veni]i din toate col]urile ]\rii [i mai ales cadrele de conducere responsabile de executarea lucr\rilor. Studiul de fa]\ `[i propune s\ realizeze scurte biografii ale oamenilor ce au avut func]ii de conducere `n cadrul Direc]iei Generale a Hidrocentralei, pe baza informa]iilor din dosarele de urm\rire informativ\ ale acestora `ntocmite de Securitate [i aflate ast\zi `n administrarea Consiliului Na]ional pentru Studierea Arhivelor Securit\]ii (C.N.S.A.S.) (continuare `n num\rul urm\tor). Prof. Mihai APOPEI Prof. Xenia S~RBU

Programul cu activit\]i al Bibliotecii Or\[ene[ti Bicaz pe trimestrul al IV-llea DECEMBRIE NOIEMBRIE 1-12 nov. 1-10 dec. Expozi]ie de carte: „Mari pictori ai secolului 3-19 oct. Expozi]ie de publica]ii: „Unirea `n docuExpozi]ie de carte: „Sadoveniana – 50 de ani XX”. Sediul bibliotecii, C\linescu Mariana, mente”. de la na[terea lui Mihail Sadoveanu”. Sediul bibliotecii, Asavei Ion, Tofan Elena Stanciu Traian Sediul bibliotecii, Asavei Ion, C\linescu 9 nov. Mariana 7 dec. Cerc de lectur\, sediul bibliotecii, clasele a Spectacol de teatru-lectur\: O batist\ `n IX-a [i a X-a ale Grupului {colar Bicaz, sub `ndruDun\re, adaptare dup\ D.R. Popescu; regia: Dan 20 oct. marea doamnei profesoare Hreniuc Geanina Iacob Consf\tuire: „Cultura româneasc\ – parte 10 nov. integrant\ a multiculturalit\]ii europene”. „S\ cunoa[tem biblioteca”: vizita de lucru a 15 dec. Sediul bibliotecii, Asavei Ion, Pipirigeanu copiilor din grupa mijlocie a Gr\dini]ei cu proConsf\tuire: „Exigen]e actuale `n istorigram prelungit Bicaz. Claudiu ografia local\”. 16nov. Sediul bibliotecii; prof. dr. Silviu V\caru, „Culorile toamnei”: expozi]ie de pictur\ a prof. dr. Daniel Dieaconu 26 oct. copiilor din grupa preg\titoare a Gr\dini]ei cu Lansare de carte: Emilian Manca[, program prelungit Bicaz, la sediul bibliotecii. 20-31 dec. M\m\liga. Expozi]ie de carte: „Daruri de Cr\ciun”. 17 nov. Sediul bibliotecii. Sediul bibliotecii; Tofan Elena Consf\tuire: „Ocolul P\mântului prin slov\ [i imagini”. 28 oct. 28 dec. Sediul bibliotecii, Asavei Ion, Tofan Elena Simpozion: „Datini [i obiceiuri de Anul Nou”. Dialog literar-artistic: „Din lumea celor care 24 nov. Sediul bibliotecii; Asavei Ion, C\linescu nu cuvânt\”. Conferin]\: „Românii `ntre Est [i Vest” Mariana, Tofan Elena. Sediul bibliotecii, Tofan Elena [i partenerii Sediul bibliotecii, acad. prof. dr. Gheorghe din `nv\]\mânt. Buzatu Mariana C|LINESCU

OCTOMBRIE - DECEMBRIE 2011

RVM

OCTOMBRIE

11


S|RB|TORI FERICITE!

Gânduri la Na[terea Domnului S\rb\torirea Na[terii Domnului

RVM

Na[terea Domnului este serbat\ `n fiecare an de cre[tinii ortodoc[i pe 25 decembrie. Au fost timpuri când Na[terea Domnului era unit\ cu Boboteaza [i era serbat\ la 6 ianuarie. S\rb\toarea Na[terii s-a desp\r]it pentru prima dat\ de cea a Botezului, serbându-se la 25 decembrie, `n Biserica din Antiohia, `n jurul anului 375, apoi la Constantinopol `n anul 379, când Sfântul Grigorie de Nazianz a ]inut cu acel prilej celebra predic\ festiv\, al c\rei `nceput se aude ast\zi `n catavasiile s\rb\torii: „Hristos Se na[te, sl\vi]i-L! Hristos din ceruri, `ntâmpina]i-L!”. Peste câ]iva ani, se introducea data de 25 decembrie pentru pr\znuirea Cr\ciunului [i la Antiohia, dup\ cum predic\ Sfântul loan Gur\ de Aur `n 386. ~n Constitu]iile Apostolice, spre sfâr[itul secolului al IV-lea, Na[terea Domnului e enumerat\ ca cea dintâi dintre s\rb\tori, recomandându-se serbarea ei la 25 decembrie ca o s\rb\toare deosebit\ de cea a Botezului. Cu timpul, s-a generalizat serbarea ei la aceast\ dat\ `n cre[tin\tatea r\s\ritean\. Numai armenii serbeaz\ [i ast\zi Na[terea Domnului tot la 6 ianuarie (odat\ cu Botezul Domnului), ca `n vechime. ~n ajunul Cr\ciunului, slujitorii Bisericii (preo]ii [i cânt\re]ii) umblau, ca [i `n zilele noastre, cu icoana Na[terii pe la casele credincio[ilor, pentru a le vesti m\ritul praznic de a doua zi. Cu timpul, s-a instituit [i postul Cr\ciunului, ca mijloc de preg\tire sufleteasc\ pentru `ntâmpinarea s\rb\torii (cf. Pr. Prof. Ene Brani[te, Liturgica general\).

12

Pr. Iulian ANDREI

Se apropie mireasm\ de cozonac, de col\cei, de fior rece, de z\pad\. Parc\ nu se simte c\ e iarn\ dac\ nu vine [i una

la a ajunge prea jos s\ ne mai putem ridica. Postul bucuriei se mai nume[te perioada `n care facem aceast\ preg\tire

din cele mai dragi s\rb\tori a copiilor, dar [i a cre[tinilor ortodoc[i: Na[terea Domnului. Cine nu poate sim]i aceast\ s\rb\toare `n sufletul s\u poate c\ ar trebui s\ perceap\ m\car fiorul [i frica de a pierde esen]a vie]ii omene[ti: a tr\i prin cel\lalt. Nu e vorba de fantome ale timpului trecut pierdut, ale prezentului irosit sau ale unui viitor funebru, ca `n Povestea de Cr\ciun a lui Charles Dickens atunci când vorbim de Cr\ciunul autentic românesc. S\rb\toarea noastr\ este cu totul aparte [i ne aduce o bucurie smerit\: un Om a venit `n lume, ca lumea s\ descopere de fapt `n El pe Dumnezeu. Hristos a venit `n lume ca Dumnezeu s\ mântuiasc\ prin El lumea, ne spune Sfântul Apostol [i Evanghelist Ioan (In 3,17). {i totu[i, atunci când te gânde[ti c\ pe umerii unui copil dr\g\la[ st\tea mântuirea `ntregii omeniri, parc\ `l vezi pe El zâmbindu-]i dintr-o iesle de animale, `nvelit cu paie sau poate cu turte calde, cum spune o poveste. De acolo, din acel loc smerit, a venit ~mp\ratul c\ruia `i cânt\m noi „Hristos Se na[te, sl\vi]i-L”; de aceea, Na[terea Sa a devenit sinonim\ cu darurile pe care le primesc copiii [i nevoia[ii `n zilele de Cr\ciun. Nu poate exista `ns\ Cr\ciunul f\r\ preg\tirile ce se fac `n casele [i `n sufletele noastre. Cur\]enie [i cu gândurile, cu speran]ele noastre, cu micile sau marile noastre sc\p\ri. Sub patrafirul preotului se [terg multe [i se clarific\ altele dintre acestea, sc\p\m de o vinovat\ povar\ care ar putea s\ ne `ncovoaie pân\

sufleteasc\ prin spovedanie, timp pres\rat cu destul de multe dezleg\ri de pe[te ce ne familiarizeaz\ cu atmosfera Cr\ciunului. Sfin]ii primelor veacuri cre[tine nu puteau s\ vorbesc\ despre Hristos `ntr-o lume a persecu]iilor, decât ca fiind Pe[tele cel Mare, Care aduce mântuirea lumii; multe dintre mormintele lor aveau acel simbol al pe[telui care anun]a credin]a `n Hristos. Poate de aceea u[urarea postului vine prin aceast\ dezlegare de pe[te. Vine `naintea Na[terii Domnului un sfânt blând, chiar dac\ boteaz\ uneori v\rgu]ele pentru cei neastâmp\ra]i: Sfântul Nicolae, pe 6 decembrie. Ghetu]ele celor mici a[teapt\ s\ se umple de dulciuri sau de cadouri. Sfântul acesta este cel care anun]\ c\ vine cineva mai mare decât el, de[i e doar un copil. ~ncep de acum colindele, cântecele care dezghea]\ sufletele românilor de pretutindeni. Da! Bucuria Na[terii Domnului nu poate fi mai frumos [i mai u[or sim]it\ ca atunci când un copila[ dragu], cu obrajii ro[ii de ger `]i aduce o veste veche de peste dou\ mii de ani: Hristos S-a n\scut! Ajunul Na[terii Domnului vine deci cu „Bun\ diminea]a la Mo[ Ajun!”, pe care o cânt\ copiii `n acela[i timp cu venirea anun]at\ a p\rintelui cu icoana binecuvântând casele noastre: „Na[terea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, r\s\rit-a lumii lumina cuno[tin]ei. C\ `ntru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au

OCTOMBRIE - DECEMBRIE 2011


BELLE ARTE `nv\]at s\ se `nchine }ie, Soarelui drept\]ii, [i s\ Te cunoasc\ pe Tine, R\s\ritul cel de sus, Doamne, slav\ }ie”. De acum `nainte totul este preg\tit pentru a se `ntâmpla ceva ce se petrece deja de mult timp: putem s\ ne bucur\m deplin de venirea `n lume a Celui ce a unit cerul cu p\mântul `n aceea[i bucurie, a lui Hristos care a schimbat locul `ngerilor din cer pe p\mânt, printre oameni, [i al oamenilor `n ~mp\r\]ia Sa cereasc\. Copiii se bucur\ de cadouri, cre[tinii se bucur\ de darul de a fi toate familiile mai unite ca oricând [i `ntreaga lume simte aceea[i bucurie pe care o sim]eau mo[ii [i str\mo[ii no[tri. Acesta ne une[te pe to]i cei de acum cu cei ce au fost `n aceea[i mare familie. S\ nu uit\m `ns\ ca bucuria noastr\ s\ fie deplin\ `mp\r]ind-o cu ceilal]i, [i `mplinid-o cu cea duhovniceasc\ pe care ne-o dau rug\ciunile Bisericii pentru c\ „la casa de oameni buni Dumnezeu face minuni!”. }inând cont de toate cele spuse pân\ acum, pe 25 decembrie la Biserica „Sfântul Mucenic Pantelimon” Ba[eu-

Hude[ti se va desf\[ura concertul anual de colinde preg\tit de copiii din parohie [i elevii clasei a III-a, de la {coala cu clasele I-VIII Hude[ti, coordona]i de doamna `nv\]\toare Cristina Ifrim. Concertul de colinde cuprinde [i piese de teatru, poezii sub genericul „Hristos Se na[te, m\ri]i-L” [i este rodul efortului pe care copiii din parohie l-au depus `n acest an `n desf\[urarea programului catehetic „Hristos `mp\rt\[it copiilor” [i a proiectului „Alege [coala”. Cel de-al doilea proiect, „Alege [coala”, este finan]at de Uniunea European\ prin Programul Opera]ional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane [i implementat de World Vision România [i Patriarhia Român\, cu sprijinul Ministerului Educa]iei Cercet\rii Tineretului [i Sportului, `n parohii din mai multe jude]e ale ]\rii. Obiectul principal este prevenirea abandonului [colar `n rândul copiilor cu vârste cuprinse `ntre 6 [i 16 ani. Pr. Iulian ANDREI

Belgia, centru `n pictur\

OCTOMBRIE - DECEMBRIE 2011

Aceasta s-a dezvoltat `n strâns\ leg\tur\ cu religia, fiind influen]at\ de arta olandez\ [i de tradi]ia protestant\ [i nobiliar\. M\iestria [i precizia cu care este f\cut\ denot\ o spiritualitate adânc\ [i un interes sporit pentru domeniul tehnicii. Centre ca Anvers, Bruge, Gent au dominat scena artei `nc\ din perioada gotic\, demonstrând `nc\ o dat\ marele interes atât pentru frumuse]e [i cultur\,

cât [i prestigiul Bisericii [i nobilimii. Impregnat\ de dorin]a de cunoa[tere, pictura flamand\ se sprijin\ pe observarea minu]ioas\ a realit\]ii, pe `n]elegerea femomenelor vie]ii `n totalitatea lor. Amintesc doar pe Jan van Ayck, Pieter Bruegel cel B\trân, Peter Paul Rubens, Anton van Dyck `n perioada clasic\ [i pe James Ensor, Fernand Khnopff, Rene Magritte [i Paul Delvaux `n perioada modern\. Devenind un important pol `n cadrul picturii suprarealiste, caracterul oniric tipic suprarealismului venea parc\ s\ contrazic\ spiritul logic, analitic anterior din art\. Dar chiar [i prin reprezentarea ilogic\ sau abolirea anumitor caracteris-

tici ale ordinii lucrurilor, se inten]iona interogarea realit\]ii `n `ncercarea de descoperire a noi sensuri ce nu fac decât s\ `mbog\]easc\ `n]elegerea fenomenelor deja existente. ~n ceea ce prive[te arta contemporan\, Belgia nu-[i dezminte tradi]ia, având un num\r foarte mare de arti[ti importan]i pe plan mondial `n toate mediile de exprimare artistic\. Acest lucru se datoreaz\ atât num\rului mare de galerii ce promoveaz\ intens arta, cât [i muzeelor [i centrelor de art\ contemporan\ ce stimuleaz\ crea]ia artistic\ [i ajut\ tinerii arti[ti. Dincolo de acest lucru, mediul cosmopolit ajut\ schimbul intercultural [i face mai fertil\ comunicarea, l\sând lucrurile s\ treac\ de la unul la altul. De[i `n propor]ii destul de mari ]ara e locuit\ de emigran]i, diversitatea na]ional\, cultural\ [i religioas\ face [i mai frumos ansamblul. R\bdarea, polite]ea, zâmbetul l\sând deoparte orice problem\ personal\, fac mai u[oare momentele grele tr\ite `n str\in\tate. ~n fa]a unei asemenea provoc\ri sociale, culturale [i personale pe care o propune Belgia, cred c\ merit\ s\ te deschizi, s\ `nve]i s\ `n]elegi aceast\ diversitate, ad\ugând toate aceste cunoa[teri [i tr\iri la ceea ce suntem [i la ceea ce [tim deja. Merit\ s\ ne `mbog\]im cunoscând oameni, lucruri [i locuri noi [i mai ales trebuie s\ ne cunoa[tem pe noi prin prisma acestor noi experien]e. C\l\toria este necesar\, cu atât mai mult luciditatea de a alege din mozaicul de `ntâmpl\ri de pretutindeni pe cele adev\rate, substan]iale, necesare nou\. Maria-Magdalena AM|RIOAREI

RVM

Poate c\ micul meu cuvânt despre Belgia, ]ara `n care studiez de doi ani, ar trebui s\ `nceap\ cu `ntrebarea care le vine tuturor: „De ce Belgia?”. Venirea mea aici are la baz\ dorin]a de a m\ forma ca artist `ntr-un mediu artistic dinamic, reputat [i cu o mare tradi]ie `n pictur\. Anglia, Fran]a, Germania mi-ar fi oferit posibilit\]i deosebite, `ns\ Belgia, dincolo de cadrul foarte activ pe scena artei contemporane, fiind o ]ar\ mic\, p\streaz\ `nc\ lini[tea neatins\ de zgomotul marilor metropole. Mai mult, se afl\ `ntr-o zon\ care permite vizitarea celorlalte mari centre din ]\rile vecine: Olanda, Germania, Luxemburg, Fran]a. Este interesant de [tiut c\ `n Belgia exist\ trei comunit\]i lingvistice [i cultural diferite: comunitatea flamand\, situat\ `n nord, comunitatea valon\, `n sud, [i comunitatea german\ (cea mai restrâns\ [i foarte pu]in implicat\), `n est. Belgienii obi[nuiesc s\ spun\ c\ ]ara lor este rezultatul alian]ei unor popoare care, de[i cu r\d\cini olandeze sau franceze, se simt neapar]inând acestora [i au decis s\ se uneasc\ tocmai pentru c\ au `n comun acest spirit al independen]ei. Totu[i, tr\ind `mpreun\, aceste culturi ajung s\-[i `mp\rt\[easc\ din specificul lor una alteia. A[adar, faptul c\ orice belgian trebuie s\ [tie atât flamanda, cât [i franceza, indiferent de regiunea din care provine, face comunicarea u[oar\, aducând pe prag de egalitate ambele culturi. ~n toate institu]iile publice [i `n mijloacele de transport anun]urile se fac succesiv `n flamand\ [i apoi `n francez\ `n zonele mixte ca Bruxelles de pild\, `nsa `n limba local\ `n restul regiunilor. Referitor la tradi]ia `n art\ [i mai ales la pictura flamand\, atât de apreciat\ pentru calitatea [i frumuse]ea ei.

13


BELLE ARTE

„Gheorghe are talent” (V) Acum nu mai putea s\ mearg\ `n peisaj cu fiul mijlociu, a[a c\, cel mai adesea, `i poza. E impresionant un desen f\cut de fiu, `n care tat\l e `nf\]i[at stând `n fotoliul lui, crispat de durere. A[a mi-l amintesc [i eu, `n perioada mai-august 1994, stând solitar `n fotoliu, cu fa]a `mpietrit\ de durere, cu degetele `nfipte `n bra]ele fotoliului, demn, f\r\ s\ se plâng\, f\r\ a cere favoruri, t\cut `n durerea sa. Uneori, `[i alina durerea povestind fiului mijlociu sau fiicei sale ceea ce considera ca fiind de baz\ `n pictur\, c\ci el considera pictura un cumul de [tiin]e (geometrie, pentru redarea perspectivei, chimie, pentru `mbinarea corect\ a culorilor, fizic\, pentru crearea efectelor optice, psihologie, pentru redarea tr\irilor interioare) [i arte (muzic\, pentru armonizarea tonurilor, desen, pentru sugerarea asem\n\rii perfecte, sculptur\, pentru oglindirea fidel\ a volumelor din imagine, poezie, pentru redarea sim]irii [i a gândurilor). Când a con[tientizat c\ boala e incurabil\, singur [i-a achizi]ionat locul de veci, la Schitul Bâtca-Doamnei (pe care de multe ori a pictat-o), spunând c\ vrea ca cei ce vin la mormântul lui s\ simt\ c\ acesta e un element al naturii ve[nice [i s\ se bucure, nu s\ resimt\ macabrul specific unui cimitir. Via]a a fost dur\ cu el (a tr\it `n regimul comunist [i a trebuit s\ lupte pentru tot ce ]ine de cotidian, a avut patru copii, care aveau nevoie de hran\, c\r]i, haine, pictura necesita [i ea cheltuieli majore: cartoane, pânze,

rame, culori, c\r]i), dar a [tiut s\ extrag\ tot ce era mai bun din ceea ce a primit de la via]\, printr-o atitudine extrem de sever\ cu sine [i cu cei din familie, bazat\ pe principii inflexibile, pe ordine interioar\ [i pe urm\rirea cu obstina]ie a idealului s\u.

tablou pe care l-a pictat (iulie 1994), fiind aproape orb, a fost o icoan\ pe lemn, `nf\]i[ând Fecioara cu Pruncul, `n tonuri de violet, mov [i indigo, vrând ca [i prin culoare s\-[i m\rturiseasc\ credin]a (`n monumentele simbolice ale Evului Mediu, violetul reprezenta patima Domnului nostru `ntru mântuirea noastr\). La una dintre expozi]iile pictorului, criticul Valentin Ciuc\ afirma:

De[i regimul comunist l-a determinat s\ se comporte ca un ateu (afirma c\ Iisus a fost un om extraordinar, cu `nsu[iri excep]ionale, c\ a avut o influen]\ decisiv\ `n des\vâr[irea omului modern), dup\ 1989, spre sfâr[itul vie]ii, a `nceput s\-[i m\rturiseasc\ credin]a. A studiat iconografia româneasc\ veche [i a executat multe icoane care ~l `nf\]i[au pe Iisus sau pe Fecioara Maria cu Pruncul. Ultimul

„Gheorghe Tr\istariu a f\cut studii libere de pictur\, `n ambian]a muzeelor [i expozi]iilor, `n intimitatea bibliotecii. De-abia dup\ ce a crezut c\ [tie câte ceva despre tainele culorilor (ani de-a rândul s-a consacrat studierii tratatelor de chimie a culorilor) [i despre subtilit\]ile desenului, s-a `ncumetat s\ ias\ la peisaj. Temperamental un solar, deschis adic\ spre zonele «calde» ale spectrului, el retr\ie[te scenariul aventurii impresioniste fascinat de atmosfera unui loc, de expresiviatea unui detaliu. Realizate cel mai adesea alla prima, peisajele montane din zona Neam]ului au, pe lâng\ evidenta lor discre]ie [i rafinament cromatic, [i o prospe]ime indelebil\, cum numai pictura lui Otto Briese mai avea la `nceputul acestui veac. Gheorghe Tr\istariu, pictor `n sensul plenar al cuvântului, [i-a f\cut din discre]ie un mod de-a fi, [i din rafinament un onorant reper estetic”. Valeria ALEXANDRESCU

RVM

Dilemele retoricii prospective ale esteticului

14

Lansat\ pentru prima dat\ de Hegel, `ntr-o vreme când, arta se afla `ntr-o stare de vitalitate debordant\: neoclasicismul experimenta resurse importante, romantismul `[i preg\tea intrarea `n scen\, impresionismul ]inea de domeniul viitorului, „tema mor]ii artei” a obsedat criticii de art\ [i filosofii care accept\ faptul c\ mi[c\rile artistice socotite atunci ca moarte (fovismul, cubismul, expresionismul sau abstrac]ionismul) au r\mas ca repere de prim-plan ale evolu]iei artei din toate timpurile. Benedetto Croce spunea c\ estetica lui Hegel „trece `n revist\ formele succesive ale artei [i le a[az\ pe toate `n mormânt cu epitaful pe care `l scrie deasupra filosofia”. Arta nefiind decât o expresie transfigurat\, voalat\ a Ideii, Hegel poate vorbi de „moartea artei `n fa]a gandirii”. Frumosul nu este decât o revela]ie confuz\ `n fa]a „adev\rului”, arta nu este decât momentul unei dialectici, o etap\ provizorie `n cucerirea Ideii.

„Boala secolului, moartea artei”, cum o numea Mikel Dufrenne, este o realitate a unei societ\]i alienate, lumea occidental\ capitalist\, `n care individul nu se reg\se[te pe sine `ntr-o lume excesiv inuman\ ce se cl\de[te pe inegalitate [i exploatare, pentru c\ exploatarea este prin esen]\ antiuman\. Via]a, condi]ia uman\ pledeaz\ tot mai mult `mpotriva sublim\rii realit\]ii sub Forma Artei, proces ce ]ine de psihicul artistului, o condi]ie ontologic\. Aceasta necesit\ organizarea materialului `ntr-o unitate [i stabilitate de durat\ a operei, „cedând” parc\ ideii de frumos. Sunt opere care reprezint\, f\r\ compromis, o acuzare direct\ a realit\]ii. Brutalitatea, stupiditatea, oroarea de r\zboi se afl\ toate `n opera lui Goya, dar ca „imagini” ele sunt antrenate `n dinamica transfigur\rii estetice, sunt admirate, fa]\ `n fa]\ cu portretele glorioase ale regelui aflat `n fruntea ororii.

OCTOMBRIE - DECEMBRIE 2011


BELLE ARTE

OCTOMBRIE - DECEMBRIE 2011

tificat ca un „rapsod” traduce valorile comunit\]ii. Afirmarea originalit\]ii [i considerarea artistului ca autor, nu aveau s\ survin\ decât odat\ cu disolu]ia lumii tradi]iei. Luc Ferry, `n lucrarea Homo aestheticus. Inventarea gustului `n epoca democratic\ (1990), propune o alt\ linie de lectur\ a artei moderne, preferând s\-i compare istoria [i fundamentele teoretice nu cu ideeile [i realit\]ile politice, ci cu succesiunea viziunilor asupra subiectului uman. Teza lui Ferry sus]ine c\ arta sau activitatea artistic\ depind `n mod esen]ial de viziunea asupra subiectului uman. Dac\ na[terea perspectivei picturale poate fi pus\ `n paralel cu apari]ia individualismului modern [i a subiectului conceput dup\ modelul cogito, respingerea perspectivei clasice corespunde unei noi ere, a ultraindividualismului, [i a unei noi figuri a subiectivit\]ii, având drept echivalent o realitate conceput\ ca fragment, multiplicitate, diferen]\. Inspirat de interpretarea heideggerian\ a modernit\]ii, Ferry afirm\ c\, pe lâng\ multe alte posibile lecturi, modernitatea poate fi definit\ [i ca un vast proces de subiectivizare a lumii, circumscriindu-se `n patru demersuri arhetipale: cel dubitativ cartezian, cel critic kantian, cel sistematic hegelian [i cel geneaologic nietzschean, care jaloneaz\ `nceputul, `mplinirea [i sfâr[itul modernit\]ii. Pictura a atins apogeul odat\ cu Michelangelo, artistul care a ajuns la perfec]iune. Aceast\ manier\ modern\ era o dep\[ire a `nvechitului stil medieval [i, totodat\, ca redescoperire a adev\ratului mod de a picta practicat `n Antichitate. Charles Perrault `n Paralela `ntre Antici [i Moderni, constat\ „dispari]ia” artei picturii, afirmând c\, dup\ punctul culminant atins `n Antichitate, aceasta a continuat s\ decad\, `n ciuda faptului c\ Rafael a reu[it s\ o scoat\ temporar din tenebrele medievale. ~nc\ din 1912, Marius Zayas afirma c\ „arta e moart\. Mi[c\rile prezente nu sunt nicidecum semne de vitalitate ; nu este vorba nici de convulsiile de agonie care preced\ moartea, ci de reflexele mecanice ale unui cadavru supus unei energii galvanice”. Robert Hugues, criticul de art\ al revistei Time, constat\ c\ tr\im `ntr-o cultur\ postmodern\ [i c\, de acum `nainte, este inevitabil s\ vorbim de sfâr[itul artei moderne: „Chiar dac\ reflexele sale sunt `nc\ vii, dac\ membrele sale amputate mai provoac\ `nc\ durere, iar unele p\r]i mai subzist\

`nc\, acestea nu mai func]ioneaz\ ca un ansamblu viu. Arta modern\ [i-a pierdut dinamica, iar rela]ia noastr\ cu ea se transform\ lent `ntr-un interes arheologic. Picasso nu mai e `nso]itor [i nici m\car o figur\ patriarhal\: e un str\mo[ care stârne[te admira]ie, dar nu mai contrariaz\. Epoca modern\ face parte din Istorie, precum cea a lui Pericle”. Sfâr[itul artei a fost marcat printr-un act simbolic `n 15 februarie 1979 `ntruna dintre s\lile Centrului Pompidou din Paris de c\tre pictorul Herve Fischer. Acesta a mers de-a lungul unui [nur alb ce traversa sala, spunând: „De origine mitic\ este arta, ism, ism, ism, neo-ism, hic, pop, hop, kitsch, astm, ism, arta, tic, tac, tic”. Apoi, oprindu-se la jum\tatea drumului, a t\iat [nurul, `nso]indu-[i gestul de declara]ia: „simplu artist, ultimul n\scut din aceast\ cronologie astmatic\, constat [i declar, `n aceast\ zi din anul 1979 c\ «istoria artei s-a `ncheiat»”. Pesc\resc ~mi ard urechile Când `mi strigi `n minte c\ pesc\ru[ii nu mai au valoare toamna valurile le poart\ strig\tul pân\ peste apus M\ bucur `n prim\var\ când aud `n mine fâlfâit de valuri pesc\re[ti ~mi trece durerea prin cap Ca printr-un tunel la cap\tul c\ruia e[ti tu, zâmbindu-mi a var\ marin\. Tablou nocturn Clipa mi-o prind greoi `ntr-o bucl\ de timp surâzând `mi retrag bra]ul peste care o comet\ `[i l\sase cureaua de la ceas la `ncheieturi zâmbesc c\zute pietre dezlipite din m\rea]a bolt\ universal\ c\rora le spunem satisf\cu]i meteori]i le zgâl]âim eternitatea `ntr-o secund\ sideral\, zâmbind la infinit. Ioana-Daniela POPA

RVM

Forma contrazice con]inutul [i triumf\ asupra lui cu pre]ul anestezierii sale. ~ntr-o estetic\ a perfec]iunii precum cea clasic\, starea de dec\dere a artei apare drept consecin]\ a abaterilor sau a infidelit\]ii ei fa]\ de idealul cu care trebuie s\ se confrunte [i pe care trebuie s\-l actualizeze. Distan]a dintre opere [i ideal trebuie `nl\turat\, iar arta, „re`nviat\”. Rena[terea italian\ re`nvie „pictura odat\ apus\” prin reg\sirea [i imitarea autorilor latini clasici. Boccacio, `n Decameronul, l-a desemnat pe Giotto ca protagonist al renov\rii picturii `n acea epoc\ de re`nnoire general\ a artelor: „Giotto a adus iar la lumina arta ce atâtea veacuri z\cuse `ngropat\ sub r\t\cirea unora care zugr\veau mai mult spre a desf\ta ochii prostimii decât spre a mul]umi min]ile celor `n]elep]i”. Spre sfâr[itul Trecento-ului, ideea re`nnoirii artelor a fost `nglobat\ `n retorica mai larg\ a moderniz\rii. ~n Cartea meseriei (~l Libro dell' arte), Cennino Cennini constat\: „Giotto schimb\ arta picturii, aducând-o de la forma greac\ la cea latin\, modern\, st\pânind arta cea mai des\vâr[it\ pe care a avut-o vreodat\ cineva”. Giorgio Vasari a reluat tema moderniz\rii artelor, Rinascita, exaltat\ de umani[tii [i arti[tii din Quatrocento. ~n prima edi]ie a lucr\rii Vie]ile celor mai de seam\ pictori, sculptori [i arhitec]i, dup\ ce accentuase ideea dec\derii artelor `n perioad\ medieval\, Vasari afirm\, la rândul s\u, c\ „Giotto a re`nviat arta picturii, `ndreptând-o de pe drumul gre[it pe care apucase [i aducând-o, cu ajutorul Domnului, spre forma care s\ se poat\ chema bun\”. Acesta `mp\rt\[ea sentimentul c\ nici un progres nu mai este posibil dup\ culmea atins\ de arta florentin\, roman\, care nu mai putea fi urmat\ decât de o perioad\ de decaden]\. Evolu]ia temporal\ pare s\ nu fie liniar\, ap\rând sub forma cvasi-mitologic\ a vârstelor omului sau cre[terii organice naturale (germina]ie, `nflorire, pieire). Cele dou\ curente de gândire se `ntrep\trund: concep]ia antic\ a unei st\ri originare perfecte fa]\ de care prezentul reprezint\ un regres (mitul vârstelor lumii la Hesiod sau ideea Paradisului `n tradi]ia veterotestamentar\), [i concep]ia istoric\ cre[tin\ a progresului absolut, chiar dac\ `mplinirea era proiectat\ `ntr-un viitor `ndep\rtat (Augustin). Desconsiderarea originalit\]ii ca non-valoare `n care artistul a fost iden-

15


BELLE ARTE

RVM

Momentul `n care am t\iat acest [nur este ultimul eveniment al istoriei artei. Elibera]i de acum `nainte de iluzia geometric\, aten]i la energiile prezentului, intr\m `n era evenimen]ial\ a artei post-istorice, „metaarta”. ~n revista 22 un tân\r artist regreta lips\ de sincronizare a artei române[ti cu acest fenomen occidental atât de actual, estimând c\ este necesar\ [i la noi o con[tientizare [i o punere `n practic\ a sfâr[itului artei. ~n lucrarea Sfâr[itul modernit\]ii. Nihilism [i hermeneutic\ `n cultura postmodern\ (1985), filosoful italian Gianni Vattimo diagnostica „moartea” sau „amurgul artei” `n societatea industrial\ avansat\, v\zându-le ca aspecte ale unei situa]ii generale, descrise ca epoc\ a sfâr[itului metafizicii. ~n cadrul procesului evolutiv al artei sugerat de Hegel, arta trece de la concret la abstract, anticipând astfel „arta abstract\”.

16

~n secolul XX, argumentele pentru „moartea artei” vin dinspre psihologie, sociologie, arta va muri deoarece se schimb\ sensibilitatea [i cadrul social. „Marea art\” va fi absolvit\ de arta de consum. Odat\ cu finalul Clasicismului, `n concep]ia hegelian\, arta trece printr-o faz\ de sublimare, are loc modificarea mecanismului fundament\rii valorilor [i este marcat debutul esteticii „imanen]ei [i tranzitoriului”, criza esteticii [i a istoricit\]ii artei. „Moartea artei” constituie refuzul justific\rii estetice a actului creativ-artistic, arta nu moare, ea devine meta-limbaj, gândire, apropiindu-se filosofiei. Tema formulat\ de Hegel `n Fenomenologia spiritului (1807), cronica mor]ii artei: „`ncrederea `n legile eterne ale zeilor a amu]it asemeni oracolelor care le f\ceau cunoscute. Statuile sunt acum doar cadavre p\r\site de sufletul lor viu, imnurile sunt doar cuvinte prin care credin]a s-a retras, mesele zeilor au r\mas f\r\ hran\ lor spiritual\, iar con[tiin]a nu-[i mai reg\se[te, dup\ jocurile [i serb\rile sale, unitatea fericit\ cu esen]a. Operelor Muzei le lipse[te for]a spiritului, ele sunt numai ceea ce sunt pentru noi – fructe frumoase, culese din pom; o soart\ binevoitoare ni le-a oferit dar f\r\ via]\ real\ a fiin]\rii lor – pomul care le-a purtat, p\mântul [i elementele, clima care le d\dea substan]\ sau schimbarea anotimpurilor ce st\pânea procesul devenirii lor”.

Promovarea subiectivit\]ii ca principiu de cunoa[tere [i crea]ie coincide cu sfâr[itul metafizicii, romantismul marcând, dup\ Hegel, „arta ie[irii din art\”, descris\ `n Prelegerile de estetic\: „Dep\[irea artei de c\tre ea `ns\[i, dar dep\[irea `n cuprinsul propriului s\u domeniu [i `n forma artei `ns\[i”. Arta se `ntoarce de fapt asupra ei `nse[i, g\sindu-[i [i epuizându-[i `n sine substan]a, a[a cum subiectul `ncearc\ s\ ajung\ la cunoa[terea Absolutului prin reflec]ie. Filosoful Theodor Adorno, `ntrebându-se dac\ mai este posibil\ arta dup\ Auschwitz, reformuleaza verdictul platonian `n care moartea artei poate fi decretat\ la propriu `n numele umanit\]ii, modernismului [i postmodernismului : „ Surprinz\tor de mul]i oameni au `n]eles c\ eu afirmam c\ literatura, cel pu]in fic]iunea, a ajuns la sfâr[it: c\ totul a fost deja f\cut, iar scriitorilor contemporani nu le-a mai r\mas nimic altceva, decât parodia [i pasti[a marilor predecesori – adic\ ceea ce unii critici deplâng ca fiind postmodernismul”. Topos-ul artei ca „fapt al trecutului” va fi reluat de Heggel `n Enciclopedia [tiin]elor filosofice [i, ca tem\ inaugural\, `n Prelegerile de estetic\. Acestea au furnizat cel mai monumental sistem estetic din ultimele dou\ secole, fiind [i cea mai elaborat\ tez\ a sfâr[itului artei. Arthur Danto afirm\ c\ posibilit\]ile de expresie ale artei s-au epuizat, r\mânând doar cea a imit\rii marilor mae[tri, sau renun]area definitiv\ la actul creator. Arta nu mai prezint\ stiluri, toleran]a e total\, tema mor]ii `n postmodernism e reactualizat\ ca efect al stagn\rii progresului [tiin]ific din a doua jum\tate a secolului XX, moment „postistoric” al artei. Danto se distan]eaz\ de viziunile radicale ale lui Carnap [i Wittgenstein, care desemnau limbajul artistic mult mai complex decât exprimarea comun\ a unor sentimente, crea]ia constituind mai mult limbaj decât imita]ie, expresie a unei idei. Arta viitorului, evolu]ia ei reprezint\ o conven]ie `ntre opiniile unui cerc de arti[ti, teoreticieni [i arhiva artistic\, teoriile corespunz\toare momentelor istorice. Efectul social al operelor lui Duchamp a fost mult mai interesant decat operele `n sine. Postarti[tii nu au crezut `n faptul c\ arta implic\ transform\ri imaginative. Donald Kuspit afirm\ `n cartea sa, The End of Art c\ toat\ arta ajunge la un moment dat la un punct mort, arta este reprodus\, se transform\ `n banalitate. Reproducerea e fost fundamentul postartei, reproducerea fiind memento mori al originalului, rezultatul procesului de asimilare social\. Reproducerea a stagnat puterea sugestiv\, spiritul interior [i seriozitatea scopului original, aceasta fiind adesea `n]eleas\ `n mod gre[it ca reprezentare. Postarti[ti ca Annette Messager, Michel Nadar, Andy Nasisse, Arnulf Rainer, Italo Saga au avut ca domeniu de inspira]ie reproducerea artei concepute de copii [i arta nebunilor, crea]ii care, de asemenea, suspend\ arta oricât de nostalgic\ ar fi tematica pentru sensul autenticit\]ii pe care copil\ria sau nebunia o implic\. Ana-Maria MARGINE

OCTOMBRIE - DECEMBRIE 2011


ECOLOGIE

Reuniunea de proiect Comenius din Bulgaria ~n perioada 24-28 octombrie 2011 a avut loc a patra reuniune de proiect la Peyo Yavorov Secondary School, din Varna, Bulgaria, `n cadrul Parteneriatului {colar Multilateral Comenius How schoolchildren can contribute to keeping our planet green and clean, derulat de {coala nr. 1 Bicaz cu sprijinul Comisiei Europene [i al A.N.P.C.D.E.F.P. La reuniune au participat 14 cadre didactice [i 15 elevi din [colile partenere (Polonia, Turcia, Spania, Grecia, România), precum [i elevi [i cadre didactice din echipa de proiect de la [coala din Bulgaria. {coala noastr\ fost reprezentat\ de: director prof. Paula St\cescu, coordonator proiect inf. Maria Constantin, prof. Roxana Leahu [i elevii Georgiana Batin, Alexandra Barb-Ciorbea, Lavinia Dr\gu[anu, Miruna Guraliuc [i Lucian Vasâi. Obiectivele reuniunii: – s\rb\torirea Zilei Mondiale f\r\ Ma[ini; – promovarea mijloacelor alternative de mi[care; – cunoa[terea surselor de poluare a aerului; – educarea [i responsabilizarea participan]ilor `n ceea ce prive[te grija fa]\ de mediul `nconjur\tor; – familiarizarea cu sistemul de `nv\]\mânt din Bulgaria; – dezvoltarea spiritului de ini]iativ\ [i a capacit\]ii de lucru `n echip\; – descoperirea asem\n\rilor [i deosebirilor culturale dintre ]\rile partenere. Elevii au fost implica]i activ `n toate activit\]ile desf\[urate dintre care amintim: – Vizitarea [colii-gazd\ [i prezentarea sistemului educa]ional bulgar. – Atelier de lucru: prezentarea materialelor Power Point despre poluarea aerului [i a modului `n care se s\rb\tore[te Ziua Mondial\ f\r\ Ma[ini `n fiecare ]ar\ partener\. – „Ora de limba bulgar\” – expresii uzuale `n toate limbile ]\rilor din proiect. – Spectacol artistic oferit de elevii [colii-gazd\. – Excursie de documentare la Gr\dina Botanic\ de la Balcic. – ~ntâlnire cu reprezentan]ii Administra]iei Rezerva]iei

Naturale a Lacurilor {abla [i Duranculak (prezentarea speciilor de p\s\ri protejate). – Vizit\ de documentare [i `ntâlnire cu reprezentan]ii Ecoparcului Nisipurile de Aur (prezentarea speciilor de p\s\ri protejate din p\durea de stejar). – Ecojocuri [i realizarea unui poster cu tema „Mijloace alternative de mi[care”. Comunicarea dintre elevii români [i cei str\ini a fost foarte bun\, iar adaptarea `n familia-gazd\ s-a realizat foarte repede. A fost o experien]\ deosebit\ pentru ei s\ locuiasc\ [i s\ fie nevoi]i s\ se adapteze stilului de via]\ bulgar, cu toate obiceiurile cotidiene, chiar [i cele culinare. Aceast\ reuniune a fost un mare câ[tig pentru to]i, iar dincolo de rezultatele ob]inute `n activit\]ile desf\[urate,

elevii români au `nv\]at s\ respecte cultura [i tradi]iile altor popoare. ~ntreaga echip\ interna]ional\ a demonstrat c\, indiferent de cultur\, religie, limb\, fiecare dintre noi poate face ceva pentru protejarea mediului `nconjur\tor. Coordonator proiect, inf. Maria CONSTANTIN {coala nr. 1 Bicaz

Ve[mintele arhiereului

OCTOMBRIE - DECEMBRIE 2011

sacos, omofor, engolpion (medalion cu Iisus Hristos sau cu Maica Domnului), cârj\ [i mitr\. Stiharul: din gr. stihario `nseamn\ ve[mânt lung cu mâneci largi (ca o rob\), confec]ionat din material m\t\sos, cu ]es\tur\ plin\, iar pe poale, la gât [i la mâneci are o bordur\ ]esut\ din fir, numit\ stih (gr. stihoi), de aici numele de stihar. Ea `i aminte[te purt\torului c\ harul Duhului Sfânt `l acoper\ ca o hain\ a mântuirii [i bucuriei. Epitrahilul: vine de la denumirea greceasc\ epi trachêlu = „pe grumaz”.

~n limba latin\ se cheam\ stola, termen `mprumutat vocabularului vestimentar laic. Este singurul ve[mânt f\r\ de care nu se poate s\vâr[i nici o slujb\ divin\. ~n practic\ se obi[nuie[te s\ se pun\ epitrahilul pe capul credincio[ilor la anumite servicii, a[a cum odinioar\ Sfin]ii Apostoli `[i puneau mâinile pe capetele lor.

Bederni]a: este o bucat\ rombic\ de stof\ pre]ioas\, aplicat\ pe un carton `mbr\cat, iar `n mijloc având o cruce ori chiar o icoan\ brodat\ sau pictat\. Bederni]a se poart\ `n partea dreapt\

RVM

Episcopul se afl\ pe cea mai `nalt\ treapt\ a ierarhiei biserice[ti. El este urma[ direct al Sfin]ilor Apostoli [i poate s\vâr[i toate sfintele slujbe. Episcopul este numit [i arhiereu [i, spre deosebire de preot, acesta se alege dintre c\lug\ri. Dup\ func]iile pe care le au `n Biseric\, arhiereii pot fi episcopi, arhiepiscopi, mitropoli]i, iar cel care conduce Biserica unei ]\ri se nume[te patriarh. ~mbr\c\mintea special\ pe care o poart\ arhiereul când s\vâr[e[te sfintele slujbe religioase este format\ din: stihar, epitrahil, bederni]\, mânecu]e,

17


CATEHISMUL MICU}ULUI CRE{TIN atârnat\ cu un [nur fie pe dup\ gât, fie de brâu `n a[a fel ca s\ bat\ peste genunchi. Bederni]a nu este un ve[mânt, ci un semn distinctiv, care face parte de fapt din costumul arhieresc [i simbolizez\ sabia Duhului Sfânt.

Mânecu]ele: din gr. epimanikia; lat. supermanicalia, numite [i rucavi]e de la slv. ruca = „mân\” sunt un fel de man[ete mobile, care strâng mânecile stiharului. Ele simbolizeaz\ `n general puterea `nt\ritoare dat\ de Dumnezeu liturghisitorilor de a s\vâr[i toate cele ale serviciului divin.

Engolpionul sau panaghiul: este o icoana mic\ cu chipul Maicii Domnului sau al Mântuitorului. Prin purtarea acestei icoane la piept, arhiereul arat\ c\ poart\ permanent `n inima sa pe Iisus Hristos [i pe Maica Domnului, care este mijlocitoarea oamenilor c\tre Dumnezeu.

Sacosul: este un ve[mânt mai scurt decât stiharul, cu mâneci scurte [i mai largi. Acest ve[mânt simbolizez\ umilin]a [i c\in]a, deoarece, atunci când `l poart\, arhiereii `[i aduc aminte de patima Mântuitorului [i de c\ma[a Lui pentru care s-au aruncat sor]ii. Clopo]eii de pe marginea sacosului simbolizeaz\ Cuvântul lui Dumnezeu, care trebuie s\ ias\ din gura arhiereului, iar num\rul lor de 12 `i `nchipuie pe cei 12 Apostoli care au r\spândit `nv\]\turile Mântuitorului `n `ntreaga lume. Omoforul: este cel mai important ve[mânt arhieresc [i totodat\ cel mai vechi; f\r\ el arhiereul nu s\vâr[e[te nici o slujb\. Este purtat pe ambii umeri, fiind simbolul demnit\]ii [i rangului arhieresc, fiindc\ este cusut\ pe el Sfânta Cruce; `nchipuie [i „puterea crucii Domnului”. Arhiereul `l pune pe umerii s\i `n anumite momente ale Sfintei Liturghii, iar când se cite[te Sfânta Evanghelie, i se ia omoforul de pe umeri. Mitra: acoper\ capul arhiereului `n timpul sfintelor slujbe [i `nchipuie cununa de spini care a fost pus\ pe capul Mântuitorului `n timpul patimilor [i `n\l]imea demnit\]ii arhiere[ti. ~n primele veacuri cre[tine, mitra era asem\n\toare cu coroanele `mp\ra]ilor, format\ dintr-o simpl\ band\ de metal care `nconjura capul arhiereului. Din secolul al IV-lea mitra `ncepe s\ fie `mpodobit\ cu cus\turi frumoase, dup\ modelul coroanei `mp\ra]ilor bizantini. ~n afar\ de aceste ve[minte, `n timpul slujirii, arhiereul mai poart\ anumite semne distinctive: engolpionul, crucea [i toiagul.

Crucea: este purtat\ al\turi de engolpion, iar prin aceasta arhiereul m\rturise[te credin]a `n Iisus Hristos. Crucea aduce aminte de spiritul de jertf\ de care acesta trebuie s\ fie st\pânit. Cârja sau toiagul: este un baston lung pân\ la 2 metri, care `n partea de sus are dou\ capete de [erpi cu gurile deschise, care se privesc unul pe cel\lalt, având `ntre ei un glob sau o cruce. {erpii simbolizeaz\ `n]elepciunea, iar globul [i crucea arat\ c\ arhiereul conduce `n numele lui Hristos. Cârja arat\ autoritatea pe care o are arhiereul asupra turmei pe care o cârmuie[te [i aminte[te de toiagul lui Aaron din Vechiul Testament.

RVM

Sfânta Tain\ a Botezului

18

Sfintele Taine sunt lucr\ri v\zute, instituite de Mântuitorul [i `ncredin]ate Bisericii; prin ele, cei care le primesc se `mp\rt\[esc de harul nev\zut al Duhului Sfânt. Aceste taine sunt s\vâr[ite `n Biseric\, iar scopul lor este mântuirea [i sfin]irea oamenilor prin harul pe care ele `l confer\. ~n Biserica Ortodox\ sunt [apte Sfinte Taine: Botezul, Mirungerea, ~mp\rt\[ania, Spovedania, Nunta, Preo]ia, Maslul. S\vâr[itorul Tainelor este `n chip nev\zut Mântuitorul, iar slujitorii v\zu]i ai Sfintelor Taine sunt preo]ii [i arhiereii; cei care primesc aceste taine sunt credincio[ii. Desf\[urarea slujbei [i obiectele folosite formeaz\ partea v\zut\ a Sfintelor Taine, iar partea nev\zut\ de

ochii no[tri este lucrarea sfin]itoare a lui Dumnezeu asupra credincio[ilor care le primesc. Dintre cele [apte Sfinte Taine amintite, patru se primesc doar o singur\ dat\ `n via]\: Botezul, Mirungerea, Preo]ia, Nunta, iar celelalte trei Spovedania, ~mp\rt\[ania, Maslul se primesc de mai multe ori `n timpul vie]ii. Prin primirea Sfintele Taine, credincio[ii se sfin]esc [i se preg\tesc pentru via]a ve[nic\ `n ~mp\r\]ia lui Dumnezeu Sfânta Tain\ a Botezului este numit\ u[a de intrare `n Biseric\ [i condi]ia absolut necesar\ pentru primirea celorlalte taine. Cuvântul „botez” este de origine greceasc\ [i `nseamn\ „a cufunda”, de aceea cel ce prime[te aceast\ tain\ este afundat de trei ori `n ap\

OCTOMBRIE - DECEMBRIE 2011


PUBLICITATE sfin]it\, `n numele Sfintei Treimi, iar verbul „se boteaz\” arat\ pe de o parte c\ Taina se s\vâr[e[te `n mod v\zut prin actul [i cuvintele preotului, [i `n mod nev\zut prin lucrarea Mântuitorului Hristos. Aceast\ Tain\ a fost instituit\ de Mântuitorul `nainte de ~n\l]area Sa la cer, când a spus Apostolilor S\i: „Mergând, `nv\]a]i toate neamurile, botezându-le `n numele Tat\lui [i al Fiului [i al Sfântului Duh”(Matei 28,19). Sfânta Tain\ a Botezului semnific\ iertarea p\catului str\mo[esc s\vâr[it de Adam [i Eva celui ce se boteaz\, rena[terea lui duhovniceasc\ [i primirea calit\]ii de membru al Bisericii Cre[tine. Botezul trebuie f\cut copilului `ncepând de la 8 zile de la na[tere [i pân\ la 40 de zile, iar dac\ pruncul este bolnav, botezul se s\vâr[e[te imediat, ca s\ nu moar\ necre[tinat. ~nainte de a se s\vâr[i Sfânta Tain\ a Botezului, p\rin]ii aleag un nume noului n\scut [i g\seasc acestuia un na[. Na[ul trebuie s\ fie ortodox, credincios, iar dup\ Sfânta Tain\ a Botezului, el devine p\rintele spiritual al noului botezat [i are obliga]ia de a contribui la educa]ia copilului, de a-l sf\tui [i c\l\uzi pe drumul cel bun. Sfântul Ioan Gur\ de Aur `n Omiliile baptismale arat\ care sunt datoriile na[ului fa]\ de cel pe care l-a botezat. Din aceste Omilii reiese c\ na[ul are datoria de a-l sf\tui, `ncuraja, de a-i ar\ta care este drumul cel bun, de a manifesta dragoste p\rinteasc\ fa]\ de cel pe care l-a botezat [i

s\ fie con[tient de faptul c\ trebuie s\ vegheze `ntreaga via]\ asupra acestuia. Slujba botezului este constituit\ din trei p\r]i importante: prima parte con]ine dezleg\rile [i lep\d\rile de duhurile rele, `n partea a doua se sfin]e[te apa din cristelni]\, [i `n a treia parte a slujbei are loc botezul propriu-zis. Cel care roste[te lep\d\rile de duhurile rele `n numele celui care se boteaz\ este na[ul [i tot el este cel care va rosti [i Crezul, `nsemnând m\rturisirea credin]ei `n Iisus Hristos. Preotul sfin]e[te apa din cristelni]\, transformând-o `n aghiasm\, iar aceast\ ap\ simbolizeaz\ apa Iordanului, `n care a fost botezat [i Mântuitorul. Copilul este cufundat de c\tre preot de trei ori `n cristelni]\, `n numele Sfintei Treimi, cele trei cufund\ri `nsemnând cele trei zile `n care Mântuitorul a stat `n mormânt, [i de fiecare dat\ roste[te: „Se boteaz\ robul lui Dumnezeu (numele), `n numele Tat\lui [i al Fiului [i al Sfântului Duh, Amin”. H\inu]ele albe cu care este `mbr\cat noul botezat simbolizeaz\ puritatea [i cur\]enia sufleteasc\ a acestuia `n fa]a lui Dumnezeu, iar lumân\rile pe care le au na[ii la botez semnific\ lumina vie a credin]ei `n Iisus Hristos, care-l va c\l\uzi `n via]\. Pagini realizate de Prof. Andreea BEJAN {coala cu cls. I-VIII „Vasile Mitru” Ta[ca

Revista Valea Muntelui apare sub patronajul Asocia]iei Culturale „Valea Muntelui” din Bicaz. Fondatori: Cristian LUCA Pr. Mihail POPA Mihai-Silviu CHIRIL| Colegiul de redac]ie: Mihai-Silviu CHIRIL| - redactor-[ef -

Ritta CURCUBE} - reporter -

Dorian RADU

- tehnoredactor Traian STANCIU, Adrian SCRIPCARU, Silvia TR|ISTARIU - grafician -

Copertele 1-4: „Peisaj hibernal”, foto: Cristian LUCA Adresa redac]iei: strada Coju[na nr. 5, Bicaz, jude]ul Neam] Telefon: 0233.253.674 Email: revistavaleamuntelui@gmail.com Pagin\ web: http://mihaisilviuchirila.blogspot.com/ Distribu]ie: S.C. DRAG&CRIS OIL S.R.L. Tiparul executat de Tipografia Autograf Piatra Neam]

Revista Valea Muntelui mul]ume[te sponsorului s\u, SC Hidroserv Bistri]a SA Piatra Neam], pentru sprijinul financiar acordat `n editarea acestui num\r.

OCTOMBRIE - DECEMBRIE 2011

RVM

ISSN: 2067-9416

19


Revista Valea Muntelui  

revista culturala

Advertisement
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you