Issuu on Google+

Valea Muntelui Revista

DIN SUMAR:

Publica]ie periodic\ de cultur\ [i spiritualitate l anul I l nr. 3 l iulie-septembrie 2010

Ora[ul de la poale de Ceahl\u, `n s\rb\toare l Cetatea apelor l Fabrica de ciment Bicaz-Ta[ca l Cincizeci de ani de vie]uire citadin\ l Urmarea lui Hristos la Bicaz l Cincizeci de ani de fotbal `n Bicaz

La mul]i ani, Bicaz!


Nu merit\ a[teptat Nu merit\ a[teptat Cel ce nu mai vine. Nu este deranjat – Sufletu-i se simte bine. E[ti `n]epenit\ `n a lacrimilor Spiral\ ce nu se frânge. Acolo unde sufletul tuturor Ghea]a `n noapte `l strânge… Nu va veni la tine – ~i e[ti ca o secund\, Un plesc\it gr\bit Ce-n inim\ n-o s\ ajung\. Nu spune c\ ]i-i jale, E-o ghea]\ fragil\. O scurt\ `ntristare Ce `n curând expir\. Iulia R~JAKOVA

(traducere din limba rus\ de Angela LUPAN)


EDITORIAL

Ora[ul de la poale de Ceahl\u, `n s\rb\toare

Mihai-Silviu CHIRIL|,

IULIE - SEPTEMBRIE 2010

RVM

Se `mpline[te jum\tate de veac de când micu]a localitate rural\ Bicaz, care `[i ducea via]a molcom\ la poale de Ceahl\u [i tres\lta numai când regina Maria vizita Domeniul Coroanei Regale de aici, `mbr\cat\ `n straiele populare ale vie]uitorilor de pe aceste t\râmuri, sau când era vreun praznic mare al Bisericii ortodoxe, a devenit unul dintre cele mai importante centre industriale ale ]\rii, schimbându-[i chiar [i statutul, devenind un cochet or\[el montan. ~n urm\ cu mai bine de cincizeci de ani, conducerea de atunci a ]\rii a decis s\ fac\ la Bicaz unul dintre cele mai spectaculoase baraje din Europa, motiv pentru care a mobilizat o cantitate uria[\ de resurse: resurse umane, de la ingineri de geniu precum Dimitrie Leonida, la muncitori, care au fost adu[i din toate col]urile ]\rii [i au [i r\mas pe aceste plaiuri, [i la de]inu]i, pe care statul i-a adus aici pentru a contribui la „f\urirea socialismului”, mul]i dintre ei sfâr[indu-[i via]a aici; resurse materiale, de la utilaje aduse de prin toate ]\rile „surori”, la obiective industriale adiacente precum Fabrica de ciment Bicaz [i cea de la Ta[ca, re]eaua de c\i ferate [i chiar ora[ul `nsu[i. A fost o munc\ uria[\, cei care au contribuit la ea putându-[i aminti cu pl\cere [i cu mândrie, [i nu „proletar\”, de aceast\ fantastic\ realizare, care a captivat mintea [i inima unor arti[ti de seam\ precum pictori]a Iulia H\l\ucescu, fiic\ a acestor meleaguri, care i-a dedicat unele dintre pânzele sale. Comparând efortul depus la Bicaz cu catastrofa uman\, economic\, moral\ [i social\ prin care trece ]ara `n zilele noastre, se poate spune c\ cei ce au f\cut Bicazul, [i ora[ul, [i barajul, au fost cu adev\rat ni[te titani, prin compara]ie cu cei ce conduc ]ara `n zilele noastre, care nu fac decât s\ exploateze munca altora. Au fost [i lacrimi, [i nu neap\rat de bucurie, pe m\sur\ de crearea Barajului [i a Lacului Bicaz a `nsemnat distrugerea brutal\ a unor comunit\]i s\te[ti multiseculare de munteni gospodari, lichidarea f\r\ scrupule a unei `ntregi lumi, care a disp\rut dintr-o simpl\ tr\s\tur\ de condei pe o hart\. Sate, biserici, ocupa]ii, obiceiuri, toate s-au `necat `n lacul care a pus st\pânire pe o distan]\ de patruzeci de kilometri pe p\mântul [i pe sufletul muntenilor de pe Valea Muntelui. Au fost lacrimi [i `n familiile celor care, fiind `nrobi]i de un stat care a excelat `n toat\ epoca modern\ prin faptul c\ a fost [i a r\mas un du[man acerb al propriilor cet\]eni, pe care i-a jefuit, i-a umilit [i uneori chiar i-a ucis, [i-au `ncheiat via]a `n aceste locuri ca „du[mani ai poporului”, ca „bandi]i” [i ca „pu[c\ria[i”, când ei erau de fapt floarea intelectualit\]i [i spiritului românesc, cei care ar fi trebuit, [i au [i f\cut-o cât li s-a permis, s\ plaseze acest popor `n constela]ia popoarelor civilizate ale b\trânei Europe. Bicaz – ora[ cl\dit cu sudoare, cu lacrimi [i cu speran]e, multe dintre ele `ntre timp spulberate de epoca „]\rii tuturor posibilit\]ilor” – a aniversat la sfâr[itul acestei veri, pe 27 august, cincizeci de ani de via]\ citadin\, iar cetatea care `l str\juie[te [i `l ap\r\ de furia apelor – Barajul, aniverseaz\ [i el aceea[i vârst\. Revista Valea Muntelui, ajuns\ la al treilea num\r al s\u, se adaug\ celor care omagiaz\ semicentenarul acestor doi fra]i gemeni, cuprinzând `n paginile sale, scrise cu atât har de cei mai se seam\ intelectuali ai ora[ului, cele mai importante clipe de devenire ale acestui ora[, de la momentul glorios al `ntemeierii, trecând prin declinul de dup\ c\derea regimului totalitar [i muncitor, care pentru Bicaz a `nsemnat moartea economic\, s\r\cie, [omaj, emigrare `n Italia unde s-ar putea `nfiin]a oricând un nou ora[ cu acest nume, dac\ ora[ele unde s-au aciuat bic\jenii no[tri nu ar avea deja nume date de b\[tina[i, [i ajungând la acest moment istoric `n care ora[ul `[i redefine[te priorit\]ile, pendulând `ntre `ncerc\ri de a deveni un ora[ turistic, o sta]iune turistic\, despre care a]i citit tot `n paginile noastre, [i `ncerc\ri, destul de timide, de a se reconfigura ca ora[ neindustrial, care tr\ie[te din alte surse de venit [i din alte tipuri de activit\]i. Faptul c\ exist\ aici dou\ reviste culturale, un liceu de foarte bun\ calitate, dou\ parohii ortodoxe deplin func]ionale, care duc mai departe tradi]ia ortodox\ de secole despre care pute]i citi tot `n paginile acestui num\r, o bibliotec\ or\[eneasc\ ultramodern\, deservit\ de oameni excep]ionali care te fac cu adev\rat s\ te sim]i acolo `ntr-un adev\rat „templu al spiritului”, un grup inimos de tineri interesa]i de tradi]iile, trecutul [i viitorul zonei, ne face s\ credem c\ `n noul context european al României, Ora[ul Bicaz nu va deveni un „ora[-fantom\” ca multe altele din aceast\ ]ar\ [i din lume, ci se va contura ca o mic\ a[ezare cochet\, cu oameni inteligen]i, cu o via]\ cultural\ fecund\ [i cu un viitor promi]\tor. Asta desigur dac\ nu va fi ucis `mpreun\ cu `ntreaga ]ar\ de un regim fiscal dement. V\ invit\m, a[adar, ca la ceas aniversar, s\ porni]i `mpreun\ cu noi, `n paginile acestei reviste, la o c\l\torie `n timp, `n timpul trecut [i `n timpul prezent al acestei localit\]i, pentru a afla principalele momente istorice din via]a Bicazului, povestite, a[a cum v-am obi[nuit deja, cu stil [i cu mult\ [tiin]\ de carte de c\tre colegii mei, colaboratori ai revistei, c\rora le mul]umesc [i cu aceast\ ocazie pentru devotamentul lor [i pentru credin]a ferm\ c\ ceea ce facem cu entuziasm [i d\ruire merit\ efortul. Mul]umiri [i felicit\ri merit\ [i sponsorii no[tri, conducerea Hidroserv Piatra Neam], `n frunte cu domnul director Vasile Berea, care la 24 septembrie va fi amfitrionul ceremoniei dedicate anivers\rii, la Bicaz, a semicentenarului Barajului [i Hidrocentralei Stejaru, [i domnului Gabriel Pav\l, patronul pensiunii Ceahl\u din Bicaz. La mul]i ani, Bicaz!

3


LA MUL}I ANI, BICAZ!

Cetatea apelor 1. Planul construc]iei barajului de la Bicaz

RVM

Complexul hidroenergetic de la Bicaz a fost proiectat pentru `ntâia dat\ de renumitul inginer român Dimitrie Leonida1. ~n viziunea lui Dimitrie Leonida, energia electric\ produs\ la Bicaz-Stejaru ar fi putut asigura dezvoltarea economic\ a `ntregii Moldove, exercitând o influen]\ benefic\ asupra industriei [i asupra agriculturii din zon\. ~n forma sa ini]ial\, proiectul prevedea realizarea unui lac de acumulare [i construirea unui baraj de beton care s\ includ\ `n corpul s\u o uzin\ hidroelectric\, undeva `n zona „Livada Po[tei”, cuprins\ `ntre satul Cârnu [i gura de v\rsare a pârâului Izvorul Muntelui.

4

Deoarece prin aceast\ variant\ rezulta o c\dere de ap\ de la o `n\l]ime destul de redus\, care ar fi produs o putere electric\ modest\ `n centrala electric\ propus\, s-a renun]at la acest prim proiect. A urmat o nou\ variant\, mult mai eficient\, ce consta `n realizarea unui tunel subteran de circa 4 km pe sub muntele Boto[anu, pornind din lacul de acumulare. Uzina era proiectat\ cu o suprafa]\ total\ de 2400 m2 cu 4 turbine de tip „Francis” de câte 12.000 de cai-putere [i cuprindea: o sal\ a ma[inilor, sala transformatorilor, sala instala]iilor de distribu]ie, ateliere [i birouri. ~n sfâr[it, apa era readus\ de la uzin\ `n albia Bistri]ei, printr-un canal deschis de 2 km lungime2. Lipsa finan]\rii [i declan[area celui de-al doilea r\zboi mondial au amânat punerea `n aplicare a proiectului. Instaurarea regimului comunist `n Romania, din anul 1945, care urm\rea dezvoltarea industriei grele, a relansat planul construirii barajului de la Bicaz [i a hidrocentralei Stejaru, din nevoia stringent\ de energie electric\. ~n acest context, Institutul de Studii [i Proiect\ri Energetice Bucure[ti, `nc\ din anii 1949-1950, `ncepe un program de m\sur\tori pe Valea Bistri]ei `ncepând de la Vatra Dornei, `n aval, pentru studierea debitelor de ap\, `n diferite situa]ii, `n func]ie de anotimp [i precipita]ii. Pe baza studiilor elaborate de I.S.P.E la 13 noiembrie 1950, Consiliul de Mini[tri al Republicii Populare Române prin Hot\rârea nr. 1182 stipula: „Acordând o `nsemn\tate deosebit\ lichid\rii `napoierii economice a Moldovei, `n care a fost l\sat\ de regimul burghezo-mo[ieresc; pentru a ridica nivelul material [i cultural al popula]iei din Moldova, de pe Valea Bistri]ei [i Siretului prin:

- crearea unei baze energetice puternice necesare industrializ\rii [i valorific\rii bog\]iilor solului [i subsolului Moldovei; - combaterea inunda]iilor [i secetei de-a lungul V\ii Siretului [i `n nordul B\r\ganului; - dezvoltarea culturilor agricole intensive, bazat\ pe folosirea iriga]iilor [i energiei electrice `n vederea asigur\rii unei recolte stabile [i abundente. ~n scopul preg\tirii condi]iilor pentru crearea unei arii de naviga]ie `ntre Moldova [i Dun\re, Consiliul de Mini[tri hot\r\[te: - construirea pe râul Bistri]a, `n regiunea Bicaz a unui baraj pentru crearea unui lac de acumulare cu o capacitate de cca. 1.200.000.000 mc ap\, care s\ asigure compensarea debitelor râului `ntre anii seceto[i [i ploio[i; - construirea unei centrale hidroelectrice pe Bistri]a, la Stejaru, cu o putere de 210.000 KW [i o produc]ie de aproximativ 430.000.000 kwh anual, care se va numi Centrala Hidroelectric\ „Vladimir Ilici Lenin”. Prin folosirea apelor cumulate la Bicaz [i a celorlalte amenaj\ri de pe râul Bistri]a care se vor proiecta ulterior, se va ridica puterea electric\ instalat\ la cel pu]in 450.000 KWh, iar produc]ia de energie electric\, `ntr-un an normal, la aproximativ 1.000.000.000 kwh. - energia electric\ produs\ de centrala hidroelectric\ de pe Bistri]a va fi distribuit\ `n primul rând `n Moldova pentru alimentarea industriilor prev\zute a se crea `n perioada planului cincinal, precum [i a ora[elor [i satelor din Moldova; - se vor construi linii de 220.000 [i 110.000 vol]i care vor lega centrala hidroelectric\ de pe Bistri]a cu Transilvania, Muntenia [i restul Moldovei” 3. Acesta avea s\ fie actul de na[tere, al `nceputului de er\ al hidrocentralei române[ti. 2. Realizarea [antierului [i implicarea muncii for]ate Pe baza Hot\rârii nr. 1182 a Consiliului de Mini[tri al Republicii Populare Române, `n toamna anului 1950 au `nceput lucr\rile de organizare a viitoarelor [antiere amplasate `n punctele-cheie [i anume: Tunelul de intrare `n zona satului Cârnu, Tunel de ie[ire din satul Stejaru, comuna Pâng\ra]i, [i Barajul Bicaz din apropierea confluen]ei pârâului Izvorul Muntelui cu Râul Bistri]a. Conducerea vastului [antier al hidrocentralei s-a instalat `n cl\direa fostului palat regal, purtând titulatura „Direc]ia General\ a Hidrocentralei (D.G.H.), fiind format\ din: director general ing. Amedeo Georgescu, director tehnic Ioan Rusmanica, [ef sector tunel ing. Dumitru Mosora, [ef sector baraj ing. Ion Barte[. Proiectarea [i prospec]iunile geologice au fost 1 „Dimitrie Leonida (1883-1965) s-a n\scut la F\lticeni urmând mai apoi studiile secundare la Buz\u, Constan]a [i Bucure[ti. ~n anul 1908, ob]ine diploma de inginer electrotehnic la {coala Politehnic\ din BerlinCharlottenburg, lucarea sa având tema Studiul unei uzine hidrotehnice la Stejaru, lâng\ Bicaz. ~ntors `n ]ar\, se ocup\ cu introducerea iluminatului `n capital\ [i devine profesor universitar la Timi[oara [i Bucure[ti. ~n anul 1909, `nfiin]eaz\ Muzeul Tehnic, iar `n 1917, prima sta]ie de emisie radiotelegrafic\ din România” (Marcel Dragotescu, Costic\ G\it\naru, Izvoare de lumin\, Editura Clio, Bac\u, 1995, p. 22). 2 Ibidem p. 24. 3 Bicazul - o pagin\ m\rea]\ `n istoria patriei noastre, vol I, ~ntreprinderea poligrafic\ Sibiu, Sibiu, 1960.

IULIE - SEPTEMBRIE 2010


LA MUL}I ANI, BICAZ! `ncredin]ate Institutului de Studii [i Proiect\ri Energetice Bucure[ti, condus de ing. Ion B\ncil\. Ini]ial, `n iarna anului 1950-1951, au fost construite primele bar\ci destinate pentru conducerea tehnic\, dormitoare pentru muncitori [i magazii de materiale. De asemenea, s-a construit `n colonia muncitoreasc\ Dodeni o barac\ etajat\ prev\zut\ cu dormitoare comune, precum [i o cantin\. Acestea urmau s\ asigure condi]ii minime pentru muncitorii mineri. ~n prim\vara anului 1951 s-a realizat modificarea cursului apelor Bistri]ei, printr-un sistem de batardouri dispuse longitudinal. ~n acest fel a fost posibil\ executarea s\p\turilor pân\ la adâncimea de 30 m sub nivelul Bistri]ei [i consolidarea rocilor prin injec]ii de ciment la 10-20 m adâncime. Pentru evacuarea apelor subterane au fost instalate electropompe puternice, situate `n amonte de baraj, nu departe de punctul de lucru. Trebuie remarcat de asemenea faptul c\, `ncepând cu anul 1953, au fost puse `n func]iune Fabrica de ciment „Congresul al XIX-lea al PCUS” Bicaz [i Fabrica de Betoane. Aceste obiective aveau s\ asigure cantit\]ile necesare de beton ce urmau s\ fie turnate `n imensul corp al Barajului. Transportul [i turnarea betonului s-au realizat prin amplasarea de macarale funiculare germane `n cele dou\ maluri ale Bistri]ei. Turnarea betoanelor a `nceput la finele anului 1955, `n 1956 `ncorporându-se 61.000 mc, iar `n 1959, 659.000 mc betoane. Baza tehnologic\ a utilajelor folosite pe [antierul barajului era asigurat\ de produsele fabricate `n ]\rile „surori” comuniste: excavatoare sovietice SE, autobasculante cehoslovace „Tatra” [i dragi sovietice de tip NZ4. ~n acela[i timp, `n anul 1951, s-a `nceput lucrul la [antierul tunelului pe

sub muntele Boto[anu pe o distan]\ de 4.655 m, care trebuia s\ asigure transportul apei sub presiune din lacul de acumulare pân\ la ie[irea dinspre uzina Stejaru. Prin lungimea [i sec]iunea acestui tunel de aduc]iune, el se num\ra la vremea respectiv\ printre cele mai mari tunele hidroelectice din lume. Pentru executarea sa a fost necesar\ `n total excavarea unui volum de aproape 600.000 mc de steril, turnarea a 300.000 mc de beton precum [i injec]ii de 15.000 tone de ciment. Lucr\rile s-au desf\[urat pe dou\ [antiere – Tunel Intrare [i Tunel Ie[ire – realizându-se o vitez\ medie de `naintare de 5,35 metri liniari pe zi. S-au `nfruntat presiuni deosebit de mari pe o zon\ total\ de 1.724 de metri cu infiltra]ii [i izvoare puternice de ap\, iar pe o zon\ de 1.568 m s-au traversat por]iuni cu infiltra]ii mari de gaze explozive. Str\pungerea a avut loc la 11 decembrie 1955 `n schimburile brig\zilor de mineri conduse de Gavril\ Pasca [i {tefan Roman, f\r\ a se constata vreo deviere de pe axa tunelului5. Realiz\rile minerilor de la Bicaz erau folosite de propaganda comunist\ `n tot acest timp, toate meritele fiind `ndreptate c\tre conduc\torii Partidului Muncitoresc Român. {antierul de la Bicaz a fost tot timpul `n aten]ia liderilor centrali ai Partidului Comunist [i pentru c\ unul din inginerii care lucrau aici era chiar fiul lui Petru Groza, Octavian Groza. Dumitru Mosora a devenit ulterior unul din liderii partidului: „~n mijlocul constructorilor de la Bicaz au venit delega]i ai guvernului `n frunte cu tovar\[ul Chivu Stoica, pre[edintele Consiliului de Mini[tri [i delega]i ai Comitetului Central”6. Apa transportat\ prin galerie intra direct `n centrala hidroelectic\ de la Stejaru, echipat\ cu 6 turboagregate, care asigura o putere instant\ de 210

KW, prin transformatori racorda]i la sistemul energetic na]ional. Apa turbinat\ `n hidrocentrala Stejaru este apoi evacuat\ prin canalul de fug\ `n lungime de 1.185 `n vechea albie a râului Bistri]a, acolo unde `ncepe s\ se formeze lacul Pâng\ra]i. * Anii construc]iei sistemului hidroenergetic de la Bicaz – perioada 1950-1960 – se suprapun cu punerea `n aplicare a programului criminal de eliminare a opozan]ilor puterii comuniste. ~n toat\ ]ara, `ncepând cu anul 1950, sunt construite unit\]i de munc\ for]at\ „pentru reeducarea elementelor du[m\noase Republicii Populare Române, `n vederea `ncadr\rii lor `n via]a social\, `n condi]iile democra]iei populare [i constituirii socialismului”7. Baza sistemului legislativ represiv a fost formulat\ prin adoptarea a dou\ decrete: Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, când au fost create Unit\]ile de Munc\ for]at\, [i Decretul nr. 1.554 din 22 august 1952, prin care unit\]ile de munc\ for]at\ au primit o nou\ reglementare juridic\, fiind transformate `n Colonii de Munc\. Aceste prevederi `i afectau pe „chiaburi, fo[tii condamna]i pentru specul\, rudele tr\d\torilor de patrie (cei care au fugit peste grani]\), fo[tii legionari, membri de seam\ ai partidelor istorice, ]\ranii care se opuneau procesului de colectivizare etc.)”. Dragotescu [i G\it\naru, op. cit., p. 28. Constantin Buruian, I. Hociung , Monografia Ora[ului Bicaz, Editura Asachi, Piatra Neam], 2007, p. 155. 6 Ibidem, p. 43. 7 B\lan Ion, Regimul concentra]ionar din România, 1945-1964, Funda]ia Academia Civic\, Bucure[ti, 2000, ASRI, f.d dosar 9572, vol 61, f. 178-179. 4

IULIE - SEPTEMBRIE 2010

RVM

5

5


LA MUL}I ANI, BICAZ!

RVM

Cele mai importante unit\]i de munc\ for]at\ au func]ionat la: Arad, Baia Mare, Barcea Mare, Bicaz, Brad, Bragadiru, CRM Bucure[ti, Buz\u, Capu Midia, Castelu, Cavnic, Câmpulung, Cernavod\, Chilia, Chirnogi, Culmea, Dudule[ti, Doice[ti, Domne[ti, Doroban]u, Dudu, Fântânele, Fundulea, Galesu, Giurgeni, Ghencea, Ia[i, I]cani, Luc\ce[ti, Mihai Vod\, Mogo[oaia, Valea Nistrului, One[ti, Peninsula Valea Neagr\, Periprova, Peri[, Poarta Alb\, Pope[ti Leordeni, Ro[ia Montan\, Ro[ia Pipera, Roznov, Salcia, Stoene[ti, Saligni, Sibiu, Simeria, Spantov, T\taru, Vl\deni, Slatina8. De]inu]ii politici adu[i pe [antierul Bicaz au fost organiza]i `n dou\ lag\re: unul la Dodeni, `n locul actualei sta]ii de transformare Coju[na (cei care lucrau pe [antierul Baraj [i Tunel Intrare), iar cel\lalt pe actualul amplasament al stadionului ora[ului (cei care lucrau la construc]ia G\rii CFR [i

6

la terasamentul c\ii ferate Piatra Neam]-Bicaz). ~ncepând cu toamna anului 1951, de]inu]ii lag\rului de la Dodeni, supraveghea]i `ndeaproape de cadrele militare, au ini]iat lucr\rile de s\p\turi de pe malul stâng al Barajului. Ace[tia erau repartiza]i pe brig\zi speciale `n raport cu p\tura social\ din care proveneau, dar [i cu gradul de vinov\]ie pentru care au fost condamna]i. Se `ntâlneau astfel brig\zi de violatori, ho]i de buzunare, dar [i preo]i, intelectuali sau a[a-zi[i „chiaburi”. Cei din urm\ erau pu[i la cele mai grele [i mai periculoase munci `ncepând de la s\patul, dislocarea [i transportul sterilului cu vagone]i. Lag\rul de la Dodeni avea forma dreptunghiular\ [i era `nconjurat de o dubl\ re]ea de sârm\ ghimpat\, `nalt\ de cel pu]in 3 metri unul de altul, str\juite fiind la col]uri, de câte un observator `nalt, deschis spre cele patru puncte cardinale. Lâng\ poart\ se afla administra]ia lag\rului unde `[i afla biroul comandantul, dar [i unde locuiau securi[tii [i militarii. De]inu]ii locuiau `n bar\ci lungi de circa 20 m `n[irate paralel. ~n lag\r, la `nceput, nu era curent electric, de]inu]ii culcânduse odat\ cu l\sarea `ntunericului. ~ntrucât geamurile bar\cilor `n care erau `nchi[i ace[tia aveau vedere spre drumul na]ional, conducerea lag\rului a dispus ca `n dreptul fiec\rui geam s\ fie b\tute paravane din scânduri la o distan]\ de 20 cm, atât cât s\ permit\ intrarea doar pe lateral a luminii solare. Atunci când erau sco[i la munca de la lag\r pân\ la baraj, numero[i solda]i `nso]eau convoiul, `ntreg traseul, popula]ia civil\ neavând voie s\ se apropie de de]inu]i. Condi]iile dure de munc\ [i lipsa de experien]\ a de]inu]ilor politici au determinat producerea a numeroase accidente de munc\ din care au rezultat mor]i [i r\ni]i. Num\rul lor nu se [tie exact, deoarece multe dintre acci-

dente nu au fost raportate sau consemnate. Via]a de]inu]ilor politici nu valora aproape nimic! La construc]ia Barajului [i a hidrocentralei Stejaru a participat [i un num\r important de militari ai muncii, unitate `nfiin]at\ prin Decretul nr. 2 din 14 ianuarie 1950. Militarii Serviciului Muncii reprezentau surplusul armatei române, ei urmând s\ asigure prestarea de munc\ la executarea lucr\rilor de construc]ii de interes general. Pân\ la finele anului 1959, la Bicaz a func]ionat un deta[ament de 1.200 de militari. Ace[tia au lucrat pe [antierele de la Tunel Intrare [i Baraj. 400 de militari au fost repartiza]i la construirea Fabricii de Ciment [i pe [antierul de la Stejaru9. La 1 iulie 1960, sistemul hidroenergetic de la Bicaz a fost dat `n folosin]\. De[i era o realizare de prim\ importan]\ pentru economia ]\rii, meritele miilor de de]inu]i politici care au muncit [i murit nu au fost amintite pân\ `n 1990. Odat\ `nchise gurile de evacuare ale barajului, acumularea apei Bistri]ei a cuprins zone `ntinse pân\ la Poiana Largului. Practic `ntregul fost raion Ceahl\u a fost desfiin]at fiind afectate localit\]ile de pe Valea Bistri]ei: Cârnu, Secu, Izvorul Alb, Potoci, Rugine[ti, Buhalni]a, Groz\ve[ti, Chiri]eni, Hangu [i Ceahl\u. Vetrele a[ez\rilor au fost modificate radical, fostele sate reconstruindu-se pe culmile din jurul lacului sau `n alte zone alte raioanelor Neam] [i Târgu Neam]. Cei care au fost obliga]i s\ se mute din calea apelor au primit desp\gubiri modice care nu acopereau `ns\ costul gospod\riilor pierdute. ~n total, pentru realizarea lacului de acumulare a fost necesar\ mutarea a 2.291 de gospod\rii, cu un num\r de 18.760 de locuitori din 20 de sate. Majoritatea acestora, 13.196, au preferat s\ se mute pe versan]ii din apropierea locurilor natale, ceilal]i acceptând dislocarea `n alte zone. La finalul lucr\rilor, rezultatele erau remarcabile: Barajul de greutate are `n\l]imea deasupra solului de 127 m, o lungime a coronamentului de 435 m [i o l\]ime maxim\ la baz\ de 119 m. Volumul total de beton [i beton armat folosit a fost de 162.500 mc. Lacul de acumulare format `n spatele s\u se extinde pe o lungime de 35-40 km, are o l\]ime maxim\ de 2 km la Hangu [i ocup\ o suprafa]\ de 33 km2. Transportul apei din lacul de acumulare pân\ la hidrocentrala Stejaru se face printr-un tunel sub muntele Boto[anu care are o lungime de 4.655 m. Tunelul are un diametru interior de 7 m pentru un debit de 178 mc/sec., iar centrala hidroelectric\ de la Stejaru este amplasat\ pe terasa aluvional\ superioar\ a râului Bistri]a. Aceasta este echipat\ cu 6 turboagregate [i asigur\ o putere instalat\ de 210 MW10. 3. Impactul proiectului asupra zonei Bicaz Complexul hidroenergetic de la Bicaz a modificat `n mod esen]ial [i radical profilul socio-economic al `ntregii zone. ~ntr-un timp relativ scurt, s-a `nregistrat o cre[tere sus]inut\ a popula]iei, s-au construit noi obiective industriale, iar c\ile de transport rutier [i feroviar au fost reconstruite. 8 Radu Ciuceanu, Regimul penitenciar din România, 1940-1962, Institutul Na]ional pentru Studiul Totalitarismului. 9 Decret privind `nfiin]area Direc]iei Generale a Serviciului Muncii, 1950, Arhivele Na]ionale ale României. 10 Dragotescu, G\it\naru, op. cit., pp. 32-34.

IULIE - SEPTEMBRIE 2010


LA MUL}I ANI, BICAZ!

Localitatea Bicaz a fost men]ionat\ pentru prima dat\ `n istorie `n hrisovul din 12 august 1611 emis de Constantin Movil\ Voievod ca sat `nchinat M\n\stirii Bisericani. De-a lungul timpului, datorit\ activit\]ilor ce se bazau pe cre[terea animalelor [i prelucrarea lemnului, Bicazul [i-a sporit popula]ia devenind comun\. Dup\ secularizarea averilor m\n\stire[ti, când mo[ia M\n\stirii Bisericani a trecut `n proprietatea statului, `n 1884 se va constitui `n zona Bicaz un Domeniu Regal cu o suprafa]\ de aproximativ 13.000 ha. ~n acest context, Bicazul devine un important centru forestier cu 1.800 locuitori cu mai multe gatere ac]ionate hidraulic [i o fabric\ de cherestea. ~nfiin]area [antierului ce urma s\ construiasc\ Barajul, canalul de aduc]iune [i Fabrica de ciment au accelerat dezvoltarea Comunei Bicaz, ca de altfel a `ntregii zone. Num\rul locuitorilor veni]i din `ntreaga ]ar\ a crescut `n fiecare an dup\ 1950, ajungându-se `n anul 1959 cu un an `nainte de terminarea barajului la un num\r de 12.134 de persoane. Au fost construite blocuri de locuin]e `n cartierele M\rceni [i Dodeni, o bibliotec\, cl\direa Clubului Cimenti[tilor, spitalul [i liceul din cartierul Ciungi. ~ndeplinind func]iile [i calit\]ile unui ora[, schimbarea de statut administrativ a comunei Bicaz a fost hot\rât\ prin Decretul nr. 299 din 27 august 1960: „~n urma cre\rii bazinului lacului de acumulare al hidrocentralei «V.I. Lenin», Bicaz, raionul Piatra Neam], regiunea Bac\u, unele din comunele [i satele din zona acestuia [i-au schimbat a[ezarea. }inând seama de noile a[ez\ri omene[ti ce au fost create [i având `n vedere interesele popula]iei din aceste locuri, Prezidiul Marii Adun\ri Na]ionale a Republicii Populare Române decreteaz\: (…) art. 5. Comuna Bicaz trece `n categoria ora[elor de subordonare raional\ [i va avea urm\toarele localit\]i componente: Cap[a, Ciungi, Dodeni, Izvorul Muntelui [i M\rceni”. ~n anul 2004, Ora[ul Bicaz avea 3.343 de locuin]e [i o popula]ie de 8.719 locuitori. 3.2 Construirea Fabricii de Ciment Construirea Fabricii de Ciment de la Bicaz este strâns legat\ de `nceputul lucr\rilor de construc]ie a barajului, a hidrocentralei de la Stejaru [i de exis-

IULIE - SEPTEMBRIE 2010

ten]a rocilor de calcar `n zona BicazChei. Necesarul unei cantit\]i mari de beton a dus la adoptarea Hot\rârii Consiliului de Mini[tri nr. 502 din 6 iunie 1951 prin care se stabilea locul de amplasare a unei fabrici de ciment `n Comuna Bicaz. Lucr\rile `ncepute `n 1951 au evoluat rapid, astfel `ncât, la finele anului 1952, s-a raportat producerea a 13.664 tone de ciment. Ulterior, s-au construit noi cuptoare, iar fabrica a fost denumit\ „Fabrica de ciment Congresul al XIXlea al PCUS”. ~n paralel, s-a construit `n anul 1955 fabrica de pl\ci de azbociment. Deoarece aspectul social al salaria]ilor fabricii l\sa de dorit s-au construit blocuri de locuin]e `n cartierul M\rceni, `nsumând 868 de apartamente. Impulsionat\ continuu de cererea de ciment de pe pia]a intern\ [i extern\, activitatea de produc]ie la fabrica de la Bicaz va atinge un vârf maxim `ntre anii 1970-1974. Ulterior, `n perioada 1975-1981 a fost construit\ o nou\ fabric\ de ciment la Ta[ca. Dup\ anul 1990 produc]ia de ciment a sc\zut, fabrica de la Bicaz fiind preluat\ de grupul german Heidelberg Zement `n anul 199811. 3.3 Dezvoltarea infrastructurii rutiere [i feroviare Direc]ia C\ilor Ferate Române a fost `nfiin]at\ la 10 aprilie 1880 [i se va dezvolta continuu, `nlesnind transporturile de m\rfuri [i c\l\tori. Construirea barajului de la Bicaz a determinat `nceperea lucr\rilor la terasamente [i poduri feroviare pentru linia ferat\ normal\ `ntre Piatra Neam] [i Bicaz. La ridicarea G\rii Bicaz [i construirea terasamentelor feroviare au fost adu[i de]inu]i politici, `nfiin]ându-se astfel colonia de munc\ din cartierul Ciungi pe amplasamentul actualului stadion. Lucr\rile au continuat cu extinderea c\ii ferate pân\ la fabrica de ciment pentru transportarea utilajelor, iar mai târziu, `ncepând cu anul 1953, [i pentru transportul cimentului `n ]ar\. Cre[terea traficului `n perioada anilor 1976-1978 a cunoscut un recul dup\ anul 1990. Activitatea recent\ a g\rii se reduce la patru trenuri personale [i unul Intercity pân\ la Bucure[ti Nord. Construirea Barajului [i a Fabricii de Ciment a dus la modernizarea drumului na]ional DN15 ce se continua pe

Valea Bistri]ei de la Piatra Neam] la Vatra Dornei. Asfaltarea [i l\rgirea drumului a permis accelerarea lucr\rilor pe [antier, iar la finalul acestora DN15 a devenit un drum foarte circulat12.

Bibliografie 1. Literatura primar\ Arhivele Na]ionale, Decret privind `nfiin]area Direc]iei Generale a Hidrocentralei. Marcel Dragotescu, Costic\ G\it\naru, Izvoare de lumin\, Editura Chio, Bac\u, 1995. Bicazul, o pagin\ m\rea]\ `n istoria patriei noastre, vol. I, ~ntreprinderea poligrafic\ Sibiu, Sibiu, 1960. Constantin Buruian, Ion Hociung, Monografia Ora[ului Bicaz, Editura Asachi, Piatra Neam], 2007. Radu Ciuceanu, Regimul penitenciar din România, 1940-1962, Institutul Na]ional pentru studiul Totalitarismului. 2. Literatura secundar\ Aioanei Constantin, Troncota Cristian, „Arhipelagul ororii”, Magazin istoric, nr. 3/1993. B\lan Ion, Regimul concentra]ionar din România, 1945-1964, Funda]ia Academia Civic\, Bucure[ti, 2000. Constantin Florin, O istorie sincer\ a poporului român, Editura Univers Enciclopedic, Bucure[ti, 1997. Deletant Denis, România sub regimul comunist, Funda]ia Academia Civil\, Bucure[ti, 1997. Hossu Longin Lucia, Memorialul durerii. O istorie care nu se `nva]\ la [coal\, Editura Humanitas, 2007. Oprea Marius, Banalitatea r\ului. O istorie a securit\]ii `n documente, 1949-1989, Editura Polirom, Ia[i, 2002. Tism\neanu Vladimir, Fantoma lui Gheorghiu Dej, Editura Univers, Bucure[ti, 1995. Tism\neanu Vladimir, Arheologia Terorii, Editura ALFA, Bucure[ti, 1998. Xenia SÂRBU, Mihai APOPEI 11 12

Ibidem, pp. 255-260. Ibidem, p. 189.

RVM

3.1. ~nfiin]area Ora[ului Bicaz

7


LA MUL}I ANI, BICAZ!

Fabrica de ciment Bicaz-Ta[ca – motorul economiei bic\jene

RVM

Am p\[it prima oar\ pe aceste meleaguri, pe aceste plaiuri atât de minunate, atât de darnice cu omul harnic, `n august 1965, ca proasp\t absolvent al unei [coli profesionale de la Turda, singura [coal\ care la acea vreme preg\tea cadre pentru industria

8

de ciment din România. De[i exista o fabric\ de ciment [i la Turda, locul meu de ba[tin\, la reparti]ie am ales s\ lucrez la Bicaz pentru c\ aflasem c\ aici s-a `ntâmplat ceva nemaipomenit, c\ aici a fost realizat\ cea mai `ndr\znea]\ [i mai grandioas\ lucrare a hidroenergeticii române[ti de la acea vreme, lucrare pentru care fabrica de ciment bic\jean\ furnizase `n totalitate cimenturile necesare realiz\rii uria[ului de beton care de acum z\g\zuia apele Bistri]ei. La acea vreme, Bicazul avea statutul de ora[ de 5 ani, anul 1960 fiind anul `n care printre localit\]ile urbane din aceast\ parte a ]\rii a `nceput s\ se numere [i Bicazul, a[ezare ce pare s\ se fi constituit pe la mijlocul secolului al XVII-lea. Urbanizarea localit\]ii Bicaz [i dezvoltarea sa industrial\ se `ncadreaz\ `n ansamblul procesului de dezvoltare a V\ii Bistri]ei, exemplu de valorificare integral\ a resurselor hidroenergetice, localitatea Bicaz fiind aleas\ ca centru pentru lucr\rile hidroenergetice de mare amploare, efectuate pe cursul

mediu al Bistri]ei, `ncepând cu primii ani de dup\ al doilea r\zboi mondial. Refacerea ]\rii, compensarea perioadei ultimilor 10 ani de stagnare a construc]iilor civile [i industriale din cauza r\zboiului, modernizarea infrastructurii puternic afectate de r\zboi, electrificarea [i industrializarea ei, ]ara fiind cu mult r\mas\ `n urma ]\rilor vecine, s-au constituit ca premise favorabile pentru cererea [i produc]ia de ciment. {i a[a, `n cadrul amplului program de industrializare a ]\rii, s-a luat decizia de a se construi o fabric\ de ciment [i `n Moldova, HCM 278/1951 semnând actul de na[tere al Fabricii de ciment de la Bicaz. A fost ales Bicazul pentru c\ aici se construia cel mai mare baraj din ]ar\, care avea s\ `nglobeze circa 1,8 milioane mc beton, amplasat aici pentru a z\g\zui furia apelor Bistri]ei `ntr-un lac ce atinge lungimea de 35 km [i care depoziteaz\ cca 1,2 miliarde mc ap\. ~n aval, urma o salb\ `ntreg\ de noi hidrocentrale pentru realizarea c\rora era nevoie de cantit\]i importante de ciment. Existen]a surselor de materie prim\ [i a mâinii de lucru din zon\, cerin]ele mereu crescânde ale fabricilor de prefabricate [i ale [antierelor pentru construc]ii de locuin]e [i marile investi]ii industriale au gr\bit terminarea [i extinderea fabricii de la Bicaz. Dotarea nativ\ a oamenilor din zon\ a f\cut ca adaptarea lor s\ fie satisf\c\toare [i destul de rapid\. Este de la sine `n]eles c\ nu a fost deloc u[or. Nici o perioad\ nu seam\n\ cu cealalt\. Câte nop]i de nesomn, câte eforturi fizice [i intelectuale s-au consumat `n acei aproape 60 de ani de activitate, pentru atingerea culmilor. Cu siguran]\ c\ dac\ aceste eforturi consumate ar fi concentrate `ntrun reactor, acestea ar asigura energia pentru `nc\ 60 de ani. Pluta[ii [i p\storii de pe Valea Bistri]ei [i a Bicazului, lucr\torii forestieri de pe Valea Tarc\ului, l\sându-[i uneltele tradi]ionale: joagarul, ]uiacul, ]apina, au devenit `ntâi ucenici, apoi me[teri `n construc]ii de hidro-

centrale, `n fabrica]ia cimentului, varurilor [i azbocimentului. Marea majoritate erau tineri. Dar aveau tinerii, to]i tinerii vremii, caracteristica unui fond avid de cuno[tin]e [i fertil pentru nout\]i. Numitorul comun al marii majorit\]i era con[tiinciozitatea [i sim]ul datoriei. Timpul a trecut, destine umane au fost schimbate, localit\]ile [i-au modificat `nf\]i[area `n bine, natura `ns\[i s-a modificat. ~n bine s-a modificat [i ora[ul Bicaz, centrul spre care a gravitat [i graviteaz\ social Fabrica de ciment, soarta lui `mpletindu-se `n timp cu soarta fabricii. De la declararea ca ora[ [i pân\ `n prezent, timp de 50 de ani, evolu]ia [i dezvoltarea ora[ului Bicaz [i a localit\]ilor acestei zone au fost strâns legate de evolu]ia [i dezvoltarea fabricii de ciment. Func]ionarea fabricii de ciment a avut un caracter determinant pentru evolu]ia economico-social\ a ora[ului [i a zonei `nconjur\toare. Aici, când spui fabrica de ciment, de fapt spui ora[ul Bicaz, fabrica având `n zon\ importan]\ strategic\, unitatea fiind cea care a dat de lucru de-a lungul timpului la peste 17.000 de oameni, marea majoritate

locuitori ai Bicazului. Mul]i ani, fabrica a contribuit la dezvoltare ora[ului Bicaz, precum [i la dezvoltarea satelor [i comunelor din vecin\tate, aducând prosperitate comunit\]ii din zon\. (continuare `n pag. 9)

IULIE - SEPTEMBRIE 2010


LA MUL}I ANI, BICAZ!

Cincizeci de ani de vie]uire citadin\ lui, era considerat o unitate reprezentativ\ a `nv\]\mântului liceal din fosta regiune Bac\u. Spitalul or\[enesc `nfiin]at de asemenea `n anii marelui [antier na]ional dispunea de un corp medical de excep]ie care rezolva cu succes problemele urgente [i grave care ap\reau pe marele [antier. Muzeul Or\[enesc amenajat `n cl\direa fostului Teatru Regal S\tesc, prin str\dania profesorilor Iulian Antonescu [i Marcel Dr\gotescu, oferea pre]ioase m\rturii ale locuirii ne`ntrerupte pe aceste meleaguri, iar sola machetelor sistemului hidroenergetic reprezenta o copie autentic\ a unei s\li din cadrul Muzeului Tehnic „Dimitrie Leonida” din Bucure[ti. Clubul Central, ast\zi Clubul Cimenti[tilor, a fost gazd\ ospitalier\ pentru „mon[tri sacri” ai scenei române[ti, Teatrul Na]ional din Bucure[ti [i Teatrul Na]ional din Ia[i sus]inând adev\rate regaluri artistice pentru f\uritorii a[ez\rii urbane de la poalele Ceahl\ului. De asemenea cele mai `ndr\gite vedete ale muzicii u[oare [i populare române[ti erau oaspe]i obi[nui]i ai tân\rului ora[. Casa de Cultur\, Casa Pionierilor, Sta]ia de Radioficare, coordonate de un modest dar valoros animator al vie]ii culturale, Alexandru Gârbule], au constituit adev\rate f\clii ale vie]ii culturale a ora[ului. Merit\ re]inut faptul c\ `n dou\ edi]ii succesive ale bienalei na]ionale I.L. Caragiale, 1966 [i 1968, forma]ia de teatru a cadrelor didactice a ob]inut cea mai `nalt\ distinc]ie pentru amatori, titlul de laureat [i medalia de aur. Chiar dac\ nu dispuneam de un sediu modern ca cel de ast\zi,

(urmare din pag. 8) Fabrica de ciment a sprijinit ini]iativele cu scop educativ [i caritabil, s-a implicat [i a participat activ la ac]iuni de ordin cultural, social, sportiv [i turistic `n vederea asigur\rii unui mediu pozitiv pentru dezvoltarea ora[ului Bicaz [i a oamenilor care tr\iesc `n aceast\ zon\. Ast\zi, din p\cate, pe vechea platform\ a Fabricii de ciment Bicaz nu se mai produce ciment, cea mai mare parte a instala]iilor [i cl\dirilor fiind demolate, `ntreaga activitate de fabrica]ie a cimentului desf\[urându-se pe platforma Ta[ca. Au r\mas neatinse, str\juind maiestos zona, co[urile de fum ale fostelor cuptoare de clincher, ca un simbol al Bicazului. {i sediul social al actualei sucursale Bicaz a Carpatcement Holding a r\mas tot la nr. 80 de pe strada Piatra Corbului.

IULIE - SEPTEMBRIE 2010

Biblioteca Or\[eneasc\ [i-a `ndeplinit permanent rolul de a fi cel mai important nucleu spiritual al ora[ului. Am avut ocazia s\ consult câteva numere ale primului ziar care ap\rea la Bicaz, Constructorul Hidrocentralei. Chiar dac\ ziarul respectiv, prezenta `ntr-o manier\ triumfalist\, specific\ timpului, realiz\rile de pe marele [antier al Bicazului, ]inând sub t\cere tragedia satelor str\mutate [i regimul inuman, practic de exterminare a de]inu]ilor politici de pe [antier, Bicazul se poate mândri cu faptul c\ `n urm\ cu peste jum\tate de veac dispunea de un ziar local. Pentru iubitorii de sport, amintim c\ echipa de fotbal „Cimentul Bicaz” a avut momente de glorie când viitoarele divizionare A, Bucovina Suceava [i Ceahl\ul Piatra Neam] au fost `nvinse la Bicaz `n cadrul campionatului divizionar C. Am trecut `n revist\ pe scurt via]a spiritual\ a ora[ului la `nceputurile ei, cu aroma romantic\ specific\ oric\rui `nceput. Anii au trecut iar ora[ul-copil pe care l-am descoperit la `nceputul carierei mele didactice. ~n 2010, ora[ul `mpline[te jum\tate de veac. Suntem satisf\cu]i de via]a spiritual\ a ora[ului ast\zi? Poate un sondaj de opinie `n rândul celor care au tr\it evolu]ia ora[ului `n cei 50 de ani ar oferi cel mai obiectiv r\spuns. ~n ciuda grijilor [i nevoilor cu care ne confrunt\m la tot pasul st\ `n puterea noastr\ s\ respingem parafrazarea unui pesimism amar care ar putea suna astfel: „Plaiurile Bicazului sunt minunate, p\cat c\ sunt locuite”. Prof. Dragomir OPREA

Celor care au r\mas `n activitate la Fabrica Ta[ca (pu]ini la num\r), marea majoritate locuitori ai ora[ului Bicaz, spun c\ le revine datoria sacr\ de a ]ine tor]a demnit\]ii muncii mereu vie [i cât mai sus, s\ aib\ puterea de a continua istoria [i tradi]ia Bicazului (chiar dac\ vremurile sunt grele), sub privirea admirativ\ a milenarei Pietre a Corbului cea care str\juie[te la hotarul fostei Fabrici de la Bicaz [i care este legat\ prin trecut, prezent [i va fi negre[it legat\ prin viitor de cimentul de la Bicaz, de minunatul ora[ Bicaz. La mul]i ani, Bicaz! Ing. Nicolae S|L|GEAN, director general al Fabricii de ciment Bicaz 1988-2008

RVM

Joi, 1 septembrie 1966. Descindeam pentru prima dat\ `n micul ora[ ca absolvent al facult\]ii de istorie-filozofie, neb\nuind atunci c\ timp de mai bine de patru decenii `mi voi desf\[ura aici activitatea didactic\ pe altarul muzei Clio. La vremea respectiv\ Bicazul era la vârsta copilului pre[colar, având abia [ase ani de când fusese proclamat ora[. ~ndeplinea atunci str\vechea a[ezare atributele unei a[ez\ri urbane? Realitatea oferea un r\spuns afirmativ. ~n deceniul 1950-1960, Bicazul fusese primul [i cel mai important [antier na]ional al României care d\duse na[tere sistemului hidroenergetic atât de cunoscut `n ]ar\ [i chiar [i `n str\in\tate. Chiar dac\ lucr\rile se `ncheiaser\ `n iulie 1960, când vanele de fund ale barajului au fost `nchise iar, cursul milenar al Bistri]ei fusese z\g\zuit, via]a economic\ a ora[ului era un adev\rat clocot. Fabrica de ciment, Unitatea Forestier\ de Exploatare [i Transport, Atelierele Centrale, ~ntreprinderea de Re]ele Electrice, Coopera]ia Me[te[ug\reasc\, Fabrica de pâine, Sera de flori, ~ntreprinderea de Gospod\rire Or\[eneasc\, numeroasele unit\]i de Alimenta]ie Public\ confereau Bicazului atributele unui tân\r ora[. ~ndeplinea oare atunci Bicazul [i atributele unui ora[ din punct de vedere spiritual? R\spunsul nu putea fi decât afirmativ. Liceul din Bicaz `nfiin]at `n anii construirii sistemului hidroenergetic dispunea de un corp profesoral de elit\, care sub bagheta ilustrului pedagog Virgiliu Radulian, viitor ministru-adjunct al `nv\]\mântu-

9


LA MUL}I ANI, BICAZ!

Doamna acuarelei române[ti „Am muncit [i-am respectat harul cu care m-a `nzestrat Dumnezeu [i doar at`t. Restul a venit f\r\ [tirea [i vrerea mea. M-am d\ruit artei [i oamenilor, pentru ei tr\ind [i `n prezent.” Iulia H\l\ucescu hidrocentral\, destinul acestor locuri ar fi fost cu totul altul. ~nc\ exist\ discu]ii [i polemici `n ceea ce prive[te decizia de atunci. Unii pro, al]ii contra. Unii `nc\ mai plâng, gândindu-se la dispari]ia satelor lor, la vechile lor case acoperite ast\zi de ap\, al]ii spun c\ dac\ asta `nseamn\ „lumin\” pentru mul]i, se poate estompa durerea locuitorilor acestei frumoase v\i. Toate aceste zbateri [i transform\ri le-a surprins cu dragoste [i pasiune Iulia H\l\ucescu. Atât de mult a respectat Iulia „bravii munteni”, cum le spunea ea, `ncât a dorit s\ scrie cu culoare istoria prefacerilor vremii, pentru a nu l\sa s\ se piard\ valorile locului, odat\ cu acoperirea satelor de ape. M\rturia dragostei pe care a purtat-o pentru noi st\ expozi]ia permanent\ „Epopeea Bicazului”, realizat\ cu mult\ trud\ [i pasiune [i oferit\ apoi locuitorilor ora[ului Bicaz prin dona]ia f\cut\ `n anul 2001. Este vorba de peste 100

de lucr\ri, `n acuarel\ sau ulei, ce se afl\ ast\zi `n proprietatea ora[ului [i care sunt expuse la Muzeul din Bicaz. A dorit s\ `napoieze ceea ce a primit cu jum\tate de secol `n urm\ de la str\bunii bic\jenilor de ast\zi. Pentru c\ p\rin]ii, bunicii sau chiar str\bunicii no[tri au f\cut ca barajul de la Bicaz [i Hidrocentrala Stejaru s\ existe. ~n scrisoarea prin care `mpreuna cu so]ul domniei sale, Lucian Petronius H\l\ucescu, a f\cut dona]ia c\tre ora[ul Bicaz, ne spune: Considerându-m\ o fiic\ a mun]ilor, apelor [i cerului moldav - cum m-au denumit criticii de art\, elev\ fiind, am pictat pe valea Bistri]ei pân\ la Borca, am lucrat la Bicaz, timp de peste un deceniu când ora[ul acesta era o stea pe firmamentul ]\rii, din dragoste pentru frumuse]ea naturii, a mi[c\rii creatoare [i a entuziasmului muncii eroice, de la prima drag\ la batardou, la spectaculoasa carier\ de calcar de la Bicaz-Chei [i la fabrica de

RVM

Pentru noi, cei ce am avut privilegiul s\ o cunoa[tem, Iulia H\l\ucescu `nseamn\ mai mult decât un mare om de art\. ~nseamn\ `n primul rând un Mare Om. Fiecare dintre noi ar putea fi un om cu O mare, cu condi]ia s\ reu[easc\ s\ `nmul]easc\ „talantul” cu care l-a `nzestrat Dumnezeu. {i Iulia a `nmul]it cu adev\rat talentul cu care a fost `nzestrat\, punând al\turi mult\ munc\, dragoste de oameni [i natur\, sinceritate, dar [i mult\ for]\ [i ging\[ie `n acela[i timp. Bic\jenii o cunosc [i o iubesc, dar poate nu atât de mult cum i-a cunoscut [i iubit ea. Pentru c\ Iulia H\l\ucescu a tr\it, a iubit [i a suferit `mpreun\ cu locuitorii V\ii Bistri]ei, de la Bicaz pân\ la Poiana Teiului, timp de mai bine de 10 ani. ~n ace[ti ani, s-a schimbat destinul [i modul de trai al celor de pe aceste meleaguri. Ora[ul nostru a `mplinit anul acesta 50 de ani. Dac\ nu ar fi existat decizia ca pe Bistri]a, la Bicaz, s\ existe o

10

IULIE - SEPTEMBRIE 2010


ciment, aerienele bene, barajul, tunelul de aduc]iune, la uzina hidrocentralei de la Stejaru”… „Am f\cut parte din colectivul de cercetare [tiin]ific\ multidisciplinar\, arheologic\, istoric\, etnografic\, de arhitectur\ [i de art\ `n zona viitorul lac de acumulare Bicaz-Poiana Teiului-Largu, colectiv al Academiei Române, coordonat de academicienii profesori universitari Nicolaescu Plop[or [i Mircea Petrescu-Dâmbovi]a. ~n aceast\ perioad\ am pictat pentru fondul documentar de art\, monumente ca Bisericu]a de lemn din R\pciuni, str\mutat\ `n Muzeul Na]ional al Satului „Dimitrie Gusti” Bucure[ti, clopotni]a Bisericii lui Simion Barnovschi, care a fost mutat\ pe v\ile satului Buhalni]a `ntre mun]i. Fiind strâns legat\ de aceast\ zon\ prin na[tere [i de ora[ul Bicaz `n care am deschis 4 expozi]ii personale, ca o recunoa[tere public\, Consiliul Local Bicaz mi-a acordat Titlul de „Cet\]ean de onoare” pentru promovarea imaginii Bicazului prin crea]iile mele. Cum s-a `ntâmplat ca Iulia s\ picteze atât de mult timp la Bicaz, ne-a povestit chiar ea. ~ntorcându-se cu trenul din Budapesta, s-a `ntâlnit cu profesorul Mircea Petrescu-Dâmbovi]a. {i, vorbindu-i cu mult entuziasm despre meleagurile atât de dragi ei, Tarc\u [i Bicaz, acesta i-a spus c\ are nevoie de cineva care s\ picteze locurile ce aveau s\ fie acoperite de ap\. Nu a stat nici o clip\ pe gânduri, a acceptat imediat. {i a[a, nu s-au pierdut cu totul `n uitare bisericile, satele, ultimii pluta[i de pe Bistri]a, chipurile ]\ranilor str\muta]i, durerile celor ce `[i mutau mor]ii `n alte cimitire, dar totodat\ [i munca [i d\ruirea fantastic\ a celor ce ridicau „Colosul” care avea s\ aduc\ `n casele nostre „lumina”. ~[i amintea [i vorbea cu un mare respect despre muncitorii de pe [antier. Ne spunea c\ a fost o [coal\ a vie]ii foarte interesant\ [i c\ nu poate s\ uite c\ oamenii munceau cu mult\ bucurie, cu extaz chiar. Pentru a fi cât mai aproape de tot ce se `ntâmpla, Iulia H\l\ucescu a locuit ani de-a rândul la Casa de Crea]ie a Arti[tilor Plastici din Bicaz. Noaptea era frig, se `nfofolea cu cojoace [i pl\pumi, ziua

IULIE - SEPTEMBRIE 2010

mergea kilometri `ntregi p`n\ g\sea locul [i unghiul cel mai bun pentru o lucrare, se urca `n benele care c\rau la mare `n\l]ime materialele de construc]ii, cobora `n tuneluri [i picta uneori cu m\nu[i `n mâini. Mergea pe [antier [i noaptea. Voia s\ simt\ [i s\ transpun\ pe pânz\ totul, `n cele mai mici am\nunte. A fost martor ocular a momentului `n care mai[trii Gavril\ Pasca [i {tefan Roman, forând tunelul de aduc]iune din direc]ii opuse, s-au `ntâlnit „milimetric” [i a v\zut ultima plut\ care a trecut cu fast, condus\ de pluta[ii de frunte, Neculai Dr\gu[anu [i Vladimir Bic\janu, `n urma ei `nchizându-se barajul [i deschizându-se o „nou\ er\” – era luminii. Iulia H\l\ucescu a pictat `n toat\ România [i `n multe alte ]\ri, dar mereu s-a re`ntors s\ picteze aceste locuri. Pân\ s\ plece sus, s\ picteze „Acuarela Eternit\]ii”, al\turi de so]ul [i sufletul s\u pereche, Lucian Petronius H\l\ucescu, a pictat an de an, cele mai dragi meleaguri ale ei, Tarc\ul, locul unde a v\zut pentru prima dat\ lumina zilei, cu minunatele lui p\duri, poieni [i cascade, Lacul Bicaz, cu maluri sinuoase, ca ni[te fiorduri `n miniatur\ [i p\duri dese de brad ce se oglindesc t\cut `n luciul apei [i, nu `n ultimul rând, Masivul Ceahl\u – muntele sfânt [i plin de mistere al dacilor, pe care l-a colindat potec\ cu potec\ [i pentru care a avut o atrac]ie permanent\. ~n aceste opere donate se afl\ o frântur\ din sufletul meu..., dar [i din sufletul noilor legende, pe care le-am `ntâlnit `n minunata zon\ a Bicazului. De aceea simt c\ datorez aceste opere nu numai ora[ului Bicaz, locuitorilor acestui ora[, ci [i tuturor românilor care tr\iesc `n aceast\ zon\ sau viziteaz\ ora[ul, lacul de acumulare [i Ceahl\ul [i c\rora le doresc s\ se reg\seasc\ – ne transmite Iulia nou\, bic\jenilor, prin scrisoarea ei de dona]ie. {i vreau s\ cred c\ Iulia H\l\ucescu va r\mâne mereu al\turi de noi prin crea]iile domniei-sale, de care suntem lega]i [i care fac o punte de leg\tur\ `ntre genera]iile trecute [i cele care vor veni. Mihaela DR|GU{ANU

RVM

LA MUL}I ANI, BICAZ!

11


LA MUL}I ANI, BICAZ!

Ex meis libris –

lansare de carte la ceas aniversar ~n mileniul `n care abia am p\[it, bibliotecile constituie elementul esen]ial al cunoa[terii [i inform\rii. Biblioteca poate fi prima [i adesea ultima iubire – rodnic\, netr\d\toare, unic\. Ea, biblioteca, poate fi numit\ „cea mai mare minune a lumii” din toate timpurile pentru c\ te ajut\ s\ te formezi, s\ te informezi [i s\ evoluezi. Institu]ie cu rol fundamental `n societatea cunoa[terii, biblioteca [i-a stabilit [i `ndeplinit strategii care au urm\rit s\ asigure accesul la toate tipurile de informa]ii, s\ ofere f\r\ p\rtinire tuturor utilizatorilor cu voin]\ [i cu ]eluri `n via]\ posibilit\]i de instruire permanent\ [i s\-i ini]ieze `n folosirea tehnologiilor informa]ionale, s\ le permit\ accesul la calculatoare, s\ sprijine men]inerea identit\]ii [i activit\]ilor culturale `n cadrul comunit\]ii. Institu]ie public\ `n subordinea Prim\riei Ora[ului Bicaz, Biblioteca Or\[eneasc\ `ncearc\ [i `[i dore[te s\ fie un centru informa]ional [i cultural `n peisajul comunica]ional local. Ea pune la dispozi]ia cet\]enilor Bicazului [i a celor din satele arondate ora[ului nostru colec]ii [i informa]ii din toate domeniile cunoa[terii umane, materializate `n documente specifice: c\r]i, publica]ii periodice, lucr\ri de art\, h\r]i, informa]ii din domeniul turismului local [i zonal, CD-uri [i DVD-uri. De mai bine de patru ani, biblioteca public\ a Bicazlui s-a mutat `n „cas\ nou\”. Noul sediu de la parterul blocului 18, cartier M\rceni, este spa]ios, cu mult\ lumin\, cu mobilier nou [i func]ional [i ne d\ posibilitatea s\ ne desf\[ur\m activitatea `n condi]ii optime. ~n afara fondului de carte constând din circa 50.000 de volume, publica]ii periodice locale [i na]ionale, etc., biblioteca pune la dispozi]ia utilizatorilor ei [i patru calculatoare racordate la Internet. ~n viitorul foarte apropiat, prin programul na]ional „Biblionet – lumea

RVM

~n acest cadru, vineri, 27 august 2010, Biblioteca Or\[eneasc\ a fost

12

`n biblioteca mea”, aflat sub patronajul Funda]iei Bill [i Melinda Gates, biblioteca noastr\ va mai primi patru calculatoare dotate cu camer\ web, o imprimant\ [i un videoproiector, toate acestea pentru a putea oferi servicii diversificate tuturor acelora care ne trec pragul [i pentru un acces mai eficient la informare. Timpurile actuale angajeaz\ altfel decât pân\ acum mentalit\]ile, eforturile, tonusul, modalit\]ile de expresie, perspectivele de abordare privitoare la institu]ia bibliotecii publice. Func]ia ini]ial\, aceea de depozitar [i de comunicator de carte [i de informa]ie tip\rit\, r\mâne `n picioare [i de baz\. ~n jurul ei `ns\ construim o re]ea mobil\ de activit\]i cu func]ii complementare, care o sus]in ca structur\ pe frontul fluctuant al necesit\]ilor [i tendin]elor afirmate `n societatea cultural\. Biblioteca Bicaz `nva]\ din mers s\ r\spund\ nivelurilor distincte de a[teptare [i de exprimare. Suita de activit\]i cultural-educa]ionale, desf\[urate cu deosebire `n ultimii patru ani, demonstreaz\ capacitatea acestei institu]ii de a cre[te potrivit noilor standarde. ~n preajma c\r]ilor, tr\iesc [i au emo]ii autorii lor, tr\iesc cititorii aviza]i sau `ncep\tori, gata s\-[i asume [i ei c\r]ile pe care le citesc. A[a, spectacolul lumii, actualmente destul de zbuciumat, datorit\ crizelor de tot felul, devine cu atât mai interesant [i ne face s\ devenim mai sim]itori. Ofensiva inteligent\ a computerului [i a Internetului tulbur\ [i ea atmosfera [i oferta preexistent\ `n Bibliotec\. Institu]ia noastr\ func]ioneaz\ respectând cerin]ele utilizatorilor no[tri [i protocolul artelor: literatura, plastica, muzica etc. Anual organiz\m [i g\zduim expozi]ii de carte, simpozioane, dezbateri, lans\ri de carte, parteneriate cu institu]ii de `nv\]\mânt local [i cu alte institu]ii de cultur\ din jude].

gazda activit\]ii culturale „Cincizeci de ani de Bicaz”, prilejuit\ de aniversarea

semicentenarului ora[ului nostru. Invita]ii speciali [i de suflet au fost: scriitorul [i criticul de art\ Lucian Strochi [i proasp\tul student la Facultatea de Biblioteconomie din Cluj, Iulian Doroftei. Pe lâng\ cei doi invita]i de marc\ ai evenimentului s\rb\torit au fost prezen]i [i publicul fidel [i iubitor de activit\]i culturale [i o parte dintre oficialit\]ile locale, avându-l `n frunte pe primarul ora[ului, Constantin Catrinoiu. ~n prima parte a manifest\rii, domnul primar a prezentat activit\]ile cuprinse `n programul de aniversare a localit\]ii, dar [i o parte dintre realiz\rile de peste an, devenite realitate concret\ ori `n curs de desf\[urare. Dup\ `ncheierea laturii solemne a activit\]ii, a urmat `ntâlnirea publicului cu opera [i personalitatea scriitorului

IULIE - SEPTEMBRIE 2010


LA MUL}I ANI, BICAZ! Lucian Strochi [i cu tân\rul chitarist bic\jean Iulian Doroftei, personaj `mp\timit de lecturi din mai multe domenii [i mare iubitor de art\. Sub pretextul lans\rii ultimului volum de proz\ autobiografic\ `ntitulat Funia de nisip, ap\rut `n urm\ cu câteva luni la Editura Cetatea Doamnei, publicul bic\jean s-a bucurat de dialogul deschis, relaxat, cu unul dintre cei mai valoro[i oameni de cultur\ [i litere ai jude]ului Neam]. Autorul [i-a declarat simpatia pentru oamenii locului: fo[ti pluta[i, fo[ti cimenti[ti [i actuali tr\itori ai urbei, simpatie ce se va reg\si `ntr-o lucrare Rezerva]ia, aflat\ pe pupitrul s\u scriitoricesc de mai mul]i ani [i care va fi definitivat\ `n viitorul apropiat. Nu este prima dat\ când iubitorii de literatur\ bun\ ai Bicazului iau parte la `ntâlnirea cu scriitorul Lucian Strochi. Numai c\, de aceast\ dat\, romanul Funia de nisip dedicat copil\riei autorului (primilor opt ani de via]\), ne-a f\cut pe to]i cei prezen]i `n sal\ s\ retr\im cu emo]ie [i nostalgie realitatea plin\ de candoare [i inocen]\ a „vârstei de aur”. „Copil\ria mea, amintirile mele, coincid `n propor]ie covâr[itoare cu amintirile oric\rui copil; nimic nu e spectaculos, pentru c\ ingenuitatea, candoarea, uimirea sunt maxime la aceast\ vârst\... Mi-a fost drag copilul din mine, l-am iubit sincer...” Patetic\ [i emo]ionant\ m\rturisirea autorului din Postfa]a romanului s\u. De altfel, Lucian Strochi ne cople[e[te cu tot felul de m\rturisiri [i `ntâmpl\ri tulbur\toare din via]a sa. {i-a pus sufletul `n palmele auditoriului. Deosebit de itinerant\ a fost referirea la semnifica]ia titlului: Funia de nisip sigur este o metafor\. Pentru a m\sura ce este timpul avem nevoie de o nisiparni]\, clepsidra este cu ap\. N-o asimil\m gre[it... Ori `ntre nisip [i timp e o strâns\ leg\tur\. Avem exemple [i `n Biblie. Eu cred c\ noi acceptând aceste apriorisme kantiene, adic\ spa]iu [i timp, suntem de fapt o funie de timpuri r\sucit\. Eu spun a[a: `n mine, ca [i `n dumneavoastr\, exist\ un timp cronologic. Iat\, 27

august, anul de gra]ie 2010, prima zi din zilele ora[ului Bicaz. Pentru toat\ lumea acest timp este egal. Al doilea timp este timpul biologic, este timpul organelor noastre. Este un timp foarte greu de stabilit. Numai la autopsie (ceea ce nu v\ doresc) se poate stabili uzura [i timpul acesta. Cum te sim]i? M\ simt de 70 de ani, de 50 de ani... Al treilea timp este timpul psihologic pe care l-am tr\it to]i, care m\car am avut o `ntâlnire `n via]a noastr\. Dac\ iubita a venit la timp [i ai petrecut cu ea „o oar\ de iubire” cum spunea Eminescu, ca [i cum a fost zece minute. Dac\ a `ntârziat un sfert de or\, mi s-a p\rut c\ a trecut dou\ ore sau un infinit. Deci, `n func]ie de interesul, de modul cum faci ceva... Alt timp este timpul astral. Este timpul pe care fiecare dintre dumneavoastr\ `l tr\i]i `ntr-o via]\ de 70, 80, 90 de anotimpuri de... 5, 6 secunde. Dar acele secunde sunt hot\râtoare. Sunt acele clipe când destinul t\u a luat-o la dreapta, sau la stânga, sau `nainte. {i mai avem acel timp religios, sacru. Deci aceast\ `mpletire de fire, `nseamn\ funia de nisip. ~n acela[i timp, noi suntem `nving\tori prin copiii, prin opera, prin ceea ce facem. Ne perpetu\m memoria. Cel\lalt protagonist al manifest\rii jubiliare a Bicazului, Iulian Doroftei, absolvent al Liceului de Art\ din Piatra Neam], a interpretat la chitar\ rece dou\ buc\]i muzicale: Studiul nr. 3 pentru chitar\ de Augustin Barrio Mangore, compozitor paraguaian [i Concertul pentru mandolin\ (partea I) de Antonio Vivaldi. A fost r\spl\tit cu `ndelungi aplauze de generosul public prezent. Momente `n\l]\toare, atmosfer\ de zile mari... Departe de zgomotoasele manifest\ri nelipsite de la astfel de evenimente, s-a dorit ca `n acest an s\ se rememoreze 27 august 1960 `ntr-un stil mai aparte, spiritual. Mariana C|LINESCU, bibliotecar

Via]a românului, fie el bogat sau s\rac, cu func]ie de r\spundere sau om simplu, a fost dintotdeauna legat\ de cea spiritual\. Aceasta se explic\ prin natura sa religioas\. Datorit\ leg\turii pe care o avea cu Dumnezeu, românul de la [es sau de la munte [i-a ar\tat recuno[tin]a fa]\ de Creator prin ridicarea de biserici. A[a se explic\ c\ aproape nici o a[ezare omeneasc\ de la noi nu a dus lips\ de biseric\. Fie c\ aceasta este ctitorie voievodal\, boiereasc\ sau una ridicat\ cu contribu]ia umil\ a b\[tina[ilor sau a c\lug\rilor, biserica face parte din peisajul local. M\rturiile arheologice de pe p\mântul românesc sunt dovezi c\ a[ez\rile noastre aveau `n mijlocul lor construc]ia cea mai important\ – biserica. Mai târziu, a `nceput s\ fie `n\l]at\ biserica pe cel mai `nalt loc din

IULIE - SEPTEMBRIE 2010

localitate, aceasta pentru a fi „pus\” la locul de cinste, dar [i cu un caracter pedagogic religios, ca v\zându-o din orice unchi de vedere s\ ai mereu gândul la cele sfinte. Nu gre[im atunci când spunem c\ existen]a unei localit\]i este strâns legat\ de biserica, schitul sau m\n\stirea locului. Ca oricare alt\ a[ezare rural\ de la noi, Bicazul a avut [i are [i ast\zi „casa Domnului”. Find oameni cu fric\ de Dumnezeu, localnicii de pe aceste meleaguri au ridicat, `n prima jum\tate a secolului al XIX-lea, pe un deal sub poalele p\durii, nu departe de confluen]a râurilor Bistri]a [i Bicaz, o biseric\ de piatr\ pe locul uneia modeste din lemn. Pân\ a deveni biseric\ parohial\, `n 1864, biserica apar]inea de m\n\stirea Bistri]a, având statut de schit.

Ridicat\ `n form\ de nav\, cu clopotni]\ pe pronaos, având acoperi[ul acoperit cu [indril\, biserica cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a vegheat mereu la lini[tea celor care `[i duceau somnul de veci `n cimitirul din spatele cur]ii. Ca o corabie care duce la

RVM

Urmarea lui Hristos la Bicaz

13


RVM

LA MUL}I ANI, BICAZ!

14

liman sufletele bic\jenilor, ai impresia c\ numai contrafor]ii o mai ]in ca s\ nu alunece `n albia Bistri]ei. Fiind ridicat\

La interior, vechea pictur\, ref\cut\ `n deceniul al [aptelea al secolului XX, nu se mai p\streaz\, aceasta fiind

aproape de malul Bistri]ei, pe care pluteau odat\ la vale pluta[ii, ea era farul lor de n\dejde la Dumnezeu [i izbând\ `n lupta cu apele `nvolburate, atât ale râului, cât [i cele ale vie]ii. Având scopul [i destina]ia de-a fi locul sfânt unde locuitorii Bicazului `[i `mpleteau existen]a cu Dumnezeu, aceast\ ctitorie a fost martora tuturor evenimentelor b\[tina[ilor, [i triste, [i fericite. Aici s-au „botezat [i `mbr\cat `n Hristos”, au primit binecuvântarea lui Dumnezeu la unirea destinelor punându-li-se cununiile pe cap [i tot aici i-au bocit pe cei dragi când se desp\r]eau de ei pentru totdeauna. Tot biserica a fost locul unde enoria[ii `[i plângeau amarul [i durerea din cauza vitregiei vremurilor, `n\l]ând rugile lor la Sfânta Liturghie pentru izb\virea de cele rele, c\ pentru bun\stare nu mai aveau timp. Din 1837, când a fost târnosit\ de c\tre mitropolitul Veniamin Costachi, biserica a suferit mai multe modific\ri atât la interior, cât [i la exterior. Astfel, `n anul 1924 a fost ad\ugat pridvorul, care va cunoa[te [i el câteva m\riri de spa]iu pe parcurs. Biserica a fost acoperit\ cu tabl\, `nlocuit\ [i ea `n mai multe rânduri, iar la sfâr[itul secolului trecut forma acoperi[ului a fost remodelat\ `n stil [tefanian.

`nlocuit\ cu una neobizantin\. Catapeteasma, ca [i `ntregul mobilier de lemn, a fost `nlocuit\ cu una nou\, frumos sculptat\, iar vechile icoane de pe tâmpl\ se reg\sesc `n podul bisericii. Fiecare dintre preo]ii slujitori ai acestei biserici [i-au l\sat amprenta prin lucr\rile care au fost demarate de-a lungul timpului, `nscriindu-se astfel `n rândul ctitorilor. Nu doar zidurile bisericii poart\ amintirea lor, ci [i enoria[ii. De exemplu, bun\tatea p\rinteasc\ a preotului Stelian C\rpu[or, plecat prematur dintre noi, este vie `n amintirea bic\jenilor. Odat\ cu cre[terea num\rului locuitorilor comunei, apoi ora[ului Bicaz, cimitirul s-a m\rit [i el, ajungând cu timpul `n partea din fa]\ a bisericii, `nspre drum, dar, pentru c\ [i a[a a ajuns s\ fie ne`nc\p\tor, a fost nevoie de `nfiin]area celui de-al doilea, de data aceasta peste apa Bistri]ei. ~n cimitir, la umbra brazilor, `[i dorm somnul de veci, `n a[teptarea trâmbi]ei Judec\]ii de Apoi, oameni care [i-au dus existen]a pe aceste locuri. Nu doar b\[tina[ii [i-au `mpletit via]a cu aceast\ biseric\, dar [i cei care au ajuns aici prin activitatea desf\[urat\ mai ales din perioada existen]ei Bicazului ca ora[ [i au devenit [i ei localnici. Astfel, la umbra crucilor se odihnesc `n pace nu

doar slujitorii de la aceast\ biseric\: preotul Nicolae Lungu, cu mormântul `n partea dreapt\ a altarului, unde ast\zi sunt sc\rile, [i cu crucea disp\rut\ f\r\ urm\; preotul Constantin Corijescu; preotul Ioan Butnaru; dasc\lii Pantelimon Chele, Gavriil Obreja, ci [i Eroii Neamului din Bicaz, ingineri, directori, domni[oare de onoare ale reginei Maria, dar [i oameni simpli. O `ntreag\ istorie, t\cut\ [i nescris\, ascuns\ `n acest cimitir a[teapt\ s\ fie scoas\ la lumin\ de genera]ia de ast\zi. Ast\zi, biserica din centrul ora[ului Bicaz se oglinde[te `n apele Bistri]ei `n ve[mânt frumos, atât la exterior, cât [i la interior, chemându-i pe cre[tini la rug\ciune prin glasul celor trei clopote vechi ca [i ea, `mplinindu-[i scopul pentru care a fost `n\l]at\ – izb\virea [i mântuirea sufletelor credincio[ilor. Bic\jenilor le revine datoria sfânt\ de a scoate din zidurile bisericii o monografie, pentru ca peste ea s\ nu se cimenteze praful nep\s\rii. Pr. Mihail POPA Destin S-au aurit a toamn\ p\durile de fag, Venit-am eu, la munte, la cine mi-a fost drag. Ca prin]ul din poveste pe cal maiestuos, S-o v\d pe-a mea prin]es\ cu chipul luminos. Departe unde mun]ii se prind `n hor\ sus, {i soarele dispare ca vântul de apus. Se-ntinde o gr\din\ un col] de rai duios Iar oamenii se-nchin\ adânc [i luminos. ~nf\[urat cu zale de-adânc\-n]elepciune, O caut cu privirea pe-a prin]ului minune. Sfioas\ [i blajin\ cu p\rul t\mâiet, Asemenea Fecioarei din satul Nazaret. Un drum ca o Golgot\ spre alte z\ri ia[teapt\, L\sând `n urma lor o lume mai de[art\. E calea care-ncepe un drum anevoios, Cu mult\ nevoin]\ [i dragoste-n Hristos. ~nv\]\tor Ioan TITIANU, {coala nr.2 Bicaz

IULIE - SEPTEMBRIE 2010


CEAHL|UL - MUNTELE SFÂNT

~n periplul nostru prin spiritualitatea Ceahl\ului (pe care i-au d\ruit-o [i c\l\torii de seam\ care i-au c\utat c\r\rile [i au scris despre frumuse]ile [i pove[tile sale), s\ d\m cuvântul pentru `nceput unuia dintre marii iubitori ai frumuse]ilor montane, geograful Ion Simionescu, care scria `ntr-o lucrare din anul 1945, Priveli[ti [i locuri din România: „Pe tot `ntinsul ]\rii, nu este alt munte mai cunoscut, mai c\utat, mai des pomenit. A dat na[tere la povestiri ori legende `n popor, la descrieri minunate din partea multor scriitori”. {i, `ntradev\r, nenum\ra]i autori, anonimi sau cu nume [i renume scriitoricesc, români sau str\ini, au acordat loc `n paginile lor descrierilor frumuse]ilor Pionului (cum `l numea pentru prima dat\ Dimitrie Cantemir, domnitorul-c\rturar) sau legendelor culese de pe meleagurile din jurul s\u. Ceahl\ul [i Bistri]a au fost leitmotivul multor lucr\ri ale scriitorilor moldoveni [i nu numai. Dar parc\ mai mult Ceahl\ul, [i lui `i dedic\m rândurile urm\toare, trecându-i `n revist\ pe c\l\torii [i scriitorii care s-au ab\tut pe aceste locuri, de voie sau de nevoie, prieteni sau neprieteni ai neamului nostru. ~n general, ce-i ce au cunoscut Ceahl\ul l-au iubit [i odat\ cu el [i pe oamenii s\i. O prim\ m\rturie dateaz\ de la `nceputul secolului al XVII-lea, când, un medic sefard (evreu meridional cu origini `n Spania), Iosif Solomon del Medigo, fost discipol al lui Galileo Galilei [i al `nv\]atului ie[ean Solomon ben Arayo (Arvi), unul dintre oamenii de seam\ ai Rena[terii, ajunge [i la poalele Ceahl\ului, scriind despre cele ce l-au impresionat. Notele sale de c\l\torie au fost publicate de H.S. Brucker `n cartea Locuitorii b\trânei p\duri; o poveste istoric\, `n care se aminte[te despre o ap\ vindec\toare aflat\ pe munte, numit\ „Lacul veacului”, pe care „locuitorii b\trânei p\duri” o cuno[teau [i o foloseau. El `i pomene[te pe „oamenii de la muntele Pionului [i c\lug\rii cunosc\tori ai multor legende [i pove[ti”. Interesul s\u pentru acest munte este dat de existen]a unui coreligionar al s\u, c\rturarul evreu Hachiv di Honori, având vârsta de peste 80 de ani [i tr\ind aici `mpreun\ cu familia sa, fugit din Olanda de frica Inchizi]iei [i stabilit pe aceste locuri. Tradi]iile evreie[ti atribuie „Izvorului Rece” de pe platoul muntelui numele de „Fântâna Rabinului”, `n memoria lui Di Honori, tr\itor pe aceste locuri, care se `mb\ia aici, adeseori. Se spune c\ pe aceste locuri ar fi locuit o vreme [i legendarul `ntemeietor al hasidismului (curent religios `n sânul mozaismului) – Israel Baal Sem Tov [i, de asemenea, se spune c\ prezen]a sa ar fi dat numele de Valea Jidanului. Un alt c\l\tor prin Moldova medieval\, `n timpul lui Vasile Lupu, misionarul catolic Marco Bandini, ajunge la Piatra-Neam] [i la marile m\n\stiri ale ]inutului, Bistri]a [i Neam], cu scop de a converti spre credin]a catolic\ sau de a-i sprijini pe coreligionarii s\i. Afl\ despre micile schituri de sub Ceahl\u, dar nu ajunge pân\ la ele. ~n al s\u Codex Bandinus, cercetat [i de nem]eanul V.A. Urechia, pomene[te despre „vestita Vale a Hang\ului, adic\ a Ecoului, pe care Bistri]a pr\v\lindu-se peste pietre [i stânci, o face s\ r\sune de murmurul s\u [i de unde glasul cântecului vine repetat de nou\ ori”. Marco Bandini aminte[te [i de [ederea sa la Piatra-Neam], unde a c\utat credincio[i catolici, unguri la origine, despre care auzise c\ au tr\it `n num\r mare pe

IULIE - SEPTEMBRIE 2010

aceste locuri. Nu afl\ decât câteva familii, iar `n loca[ul bisericii afl\ vite. A r\mas impresionat de traiul aspru pe care `l duceau c\lug\rii din mun]i [i care s-au ar\tat ospitalieri, `mp\r]ind din pu]inul pe care `l aveau. Marele c\rturar umanist Dimitrie Cantemir (1673-1723), domn al Moldovei (1710-1711), `n lucrarea sa Descriptio Moldaviae, prima monografie a acestei ]\ri, face referiri la zonele montane ale ]\rii sale [i bine`n]eles [i la Ceahl\u, dar, se pare, doar din cele auzite de la al]ii. El este primul care `l localizeaz\ pe o hart\, cea dintâi a Moldovei. El scria despre Ceahl\u astfel: „Cel mai `nalt dintre mun]i este Ceahl\ul, care dac\ ar fi intrat `n basmele celor vechi, ar fi fost atât de vestit ca [i Olimpul, Pindul [i Pelias. Este a[ezat `n p\r]ile Neam]ului, nu departe de izvorul Tazl\ului [i mijlocul este acoperit de z\pezi ve[nice; pe vârful lui nu se g\se[te nici un pic de nea, fiindc\ pare s\ fie deasupra norilor de z\pad\. Din vârful s\u, care se `nal]\ ca un turn, se pr\vale un pârâu foarte limpede ce se n\puste[te cu mare larm\ peste stânci abrupte”. ~ntr-adev\r, este cel mai `nalt munte al Moldovei, dar situat la 40 de km de izvoarele Tazl\ului, iar z\pezile de pe munte nu sunt ve[nice. ~n ciuda unor inexactit\]i, men]iunile lui Cantemir se constituie `ntr-o prim\ caracterizare a Muntelui Ceahl\u. El afirm\ rolul muntelui de „far c\l\uzitor”, fapt men]ionat de unii dintre urma[ii eruditului domnitor, c\l\tori str\ini sau locuitori ai Moldovei. C\rturarul moldovean mai scria: „~n\l]imea cea mai mare a muntelui se poate vedea mai cu seam\ atunci când pe timp senin, la asfiin]itul soarelui el poate fi z\rit de la Cetatea Alb\, cetate ce se afl\ la 60 de ceasuri dep\rtare”, pe malul Nistrului. Naturalistul german Iulius Edel c\l\tore[te prin Moldova la 1835, `nso]it de farmacistul Iosef Szabo, `n scopul de a cerceta plantele, `n special cel cu propriet\]i curative. ~n notele sale scrie [i despre o c\l\torie pe Ceahl\u men]ionând flori [i stânci ale muntelui. Gheorghe Asachi (1788-1869), c\rturar moldovean, industria[ (a fondat prima fabric\ de hârtie a Moldovei la Vân\torii Pietrei), om politic, a fost un mare iubitor al muntelui [i al folclorului, a urcat pe Ceahl\u [i a cules [i publicat dou\ dintre cele mai frumoase legende ale muntelui: „Dochia [i Traian”, sub forma unei balade `n versuri sau „Legenda Serafimei”. Notele de c\l\torie le-a strâns `n lucrarea Itinerariul sau c\l\uzul la Pion [i, `n ciuda unor inexactit\]i, exager\ri [i naivit\]i, se constituie `ntr-un prim `ndrum\tor turistic al muntelui, realizat la 1838, la peste 100 de ani dup\ Dimitrie Cantemir. El scria: „Din dep\rt\rile r\s\ritului oamenii v\d apusul Soarelui `n spatele lui, iar p\storii nomazi, ]u]uienii, dup\ ce [i-au iernat oile `n Câmpia Bugeacului, se `ntorc la locurile lor, c\l\uzindu-se dup\ m\gura Ceahl\ului ca [i corabia care-[i caut\ portul dup\ lumina farului”. Bunicul lui Bogdan Petriceicu Ha[deu, Tadeus Hâjdeu, conform cercet\toarei E. Lin]a, a cules o legend\ a Dochiei [i a lui Traian `nainte de 1835 (anul mor]ii sale), ceea ce ne confirm\ faptul c\ aceast\ legend\ nu este o scorneal\ a lui Asachi, cum au afirmat unii autori. Al. Pelimon scrie lucrarea Jidovul c\m\tar, numit\ [i Pelerinagiu la Ceahl\u, `n care protagoni[tii ajung `n regiune [i chiar urc\ pe munte, fiind amintite Fântâna Mitropolitului, Bâtca lui Ghidion,

RVM

„Pe drumuri de munte”

15


RVM

CEAHL|UL - MUNTELE SFÂNT

16

Pe[tera lui Ghidion (a publicat-o `n anul 1865). Revolu]ionarii pa[opti[ti au fost pe aceste locuri `n 1848, dar [i `nainte, când se preg\teau mi[c\rile de revolt\: Alecu Russo, Vasile Alecsandri, J.A. Vaillant, W. de Kotzebue. Alecu Russo, datorit\ func]iei pe care o de]inea ca membru al tribunalului din PiatraNeam] din anul 1834, a avut posibilitatea de a fi aproape de Muntele Ceahl\u, de a cutreiera regiunea, de a cunoa[te folclorul locurilor. El scria `ntr-o lucrare din 1840: „Rege `ntre crestele mun]ilor care-i alc\tuiesc o cing\toare ca o paz\ de cinste, Ceahl\ul m\re], care [i-a p\strat numele lui de botez dac, de abia

cre[tetul s\u era `nc\ luminat\ de razele aurite ale soarelui. Unul dintre noi privind Ceahl\ul `n minutul acela, `l aseam\n\ cu un urs negru, purtând pe cap un coif de aur”. V. Alecsandri n-a f\cut doar descrieri `n proz\ ale Ceahl\ului, ci i-a aflat loc [i `n poeziile sale cu caracter patriotic [i militant. Amintim poemul „R\pirea Bucovinei”, `n care Ceahl\ul, martorul t\cut la atâta nedreptate [i jale, este invocat s\ dea un r\spuns: De ce ast\ serbare De[teapt\ `n Suceava o lung\ v\etare?!

cunoscut `n unele col]uri ne[tiute ale geografiei moderne sub numele de muntele Pionului, `[i `nal]\ capul ple[uv c\tre cer [i arunc\ apoi cu dragoste bog\]iile b\trânelor coaste `nverzite...”. Vasile Alecsandri a poposit de mai multe ori la poale de Ceahl\u, `n scop pur turistic, sau pentru preg\tirea revolu]iei pa[optiste, sau pe drum de pribegie dup\ `nfrângerea revoltei de la Ia[i din martie 1848. ~n 1843 [i 1844 public\ notele de c\l\torie `ntr-o lucrare intitulat\ O primblare `n mun]i, efectuat\ cu un tân\r „giudec\tor” (Alecu Russo). El `[i nota: „... Ceahl\ul ni se arat\ `n toat\ m\rirea lui ca un urie[ ce [i-ar fi `ntins capul pe deasupra mun]ilor ca s\ priveasc\ apusul soarelui. Umbrele se suiser\ treptat, ascunzând `n `ntuneric stâncile mari [i codrii s\lbatici de pe coastele lui, [i numai Panaghia, stânca cea piramidal\ de pe

face peste ani [i Octavian Goga [i George Co[buc ca unui munte ce str\juie[te nedrepte grani]e: Ceahl\u, b\trân gigante al Mun]ilor Carpa]i! Prive[te peste norii `n juru-]i aduna]i! Ce zgomot, ce contraste pe laturile tale: De-o parte veselie, de-o parte lung\ jale! S\ amintim [i prelucrarea unei legende a locului, numite „Biserica risipit\”, care `ncepe cu versurile:

Poetul i se adreseaz\ a[a cum o vor

Sus pe muntele Ceahl\u St\ la pând\ duhul r\u. Revolu]ionarul [i omul de cultur\ francez J.A. Vaillant a fost [i el pe Ceahl\u `n 1841 [i a r\mas „cutremurat de frumuse]ile naturii privite `n toate z\rile”. J.A. Vaillant, „un mare prieten al românilor”, scria: „... `n aceast\

stare, `n]eleg perfect cum acest munte a fost sacru la daci, cum marele preot [i-a aflat aici un refugiu”. W. de Kotzebue, ginerele cneazului Gheorghe Cantacuzino, st\pânul de la Hangu, a poposit deseori la poale de Ceahl\u, la Palatul Cnejilor, `mpreun\ cu so]ia sa, Aspasia. A efectuat, `nainte de a se `nrudi cu Cantacuzinii, o excursie pe Ceahl\u, pornind de la m\n\stirea Slatina, peste Mun]ii Stâni[oarei, prin Valea Bistri]ei, `mpreun\ cu 40 de tovar\[i. El nota: „~ndat\ ce am ie[it din Hangu, se [i `ncepe poala cea mai de jos a Ceahl\ului, care ne zâmbea din nouri cu maiestate urarea de bun\ venire. Piedestalul lui nu este ponci[el; f\r\ nici o greutate ne-am suit pe `n\l]imile [i mun]ii mai mici din jurul lui; pe unele locuri am g\sit fâna]uri de curând cosite [i p\duri frumoase. Dar cu cât `naintam mai mult cu atât mai s\lbatice deveneau locurile [i cu atât mai mare, mai `ntins\, se `nf\]i[a ochilor priveli[tea”. Dup\ un urcu[ descris ca fiind destul de greu au ajuns [i pe Toaca: „ajungând `n vârf, am strigat din inim\ un ob[tesc: Uraaa! {i de pe acest str\mo[ al Carpa]ilor Moldovei, din ame]itoarea `n\l]ime, ochii no[tri se desf\tau cu prisosin]\ la m\re]ele scene ale naturii, care se f\cea [i mai frumoas\, luminat\ fiind de soarele ce asfin]ea”. ~n lucrarea Din Moldova. Tablouri [i schi]e din 1840 descrie o „Vân\toare `n Moldova”, organizat\ de boierul Leon Cantacuzino, care se desf\[oar\ pe muntele Grin]ie[ului. O alt\ c\l\toare, iubitoare a muntelui, scriitoarea francez\ Marie Boucher, ajunge [i pe muntele Ceahl\u. Inspirat\ de c\l\torie, scrie dou\ romane: Loupo [i Omul muntelui, `n 1856, `n care eroinele sale urc\ pe munte. Scriitoarea englez\ Marie Adelaide Walker popose[te `n regiune la 1884, vizitând m\n\stirile [i schiturile, realizând frumoase descrieri `n proz\ [i desene. Ajunge [i la Dur\u, dar nu urc\ pe munte, ci-l trimite pe interpret [i pe o c\l\uz\, notând apoi cele povestite de c\tre ei. Lucrarea ei intitulat\ P\r]i necunoscute din România, cu 77 de plan[e, este publicat\ la Londra `n 1888. Un alt c\l\tor pe aceste locuri a fost ieromonahul Partenie care [i-a notat impresiile `n patru volume, amintind [i de muntele Ceahl\u. „Am umblat mult

IULIE - SEPTEMBRIE 2010


CEAHL|UL - MUNTELE SFÂNT

IULIE - SEPTEMBRIE 2010

`n anul 1866, care au efectuat ascensiuni pe traseele cele mai dificile ale muntelui. Ei amintesc despre satul Grin]ie[, unde au participat la o nunt\ [i au remarcat costumele populare deosebite [i tradi]iile ce se constituiau `ntr-o noutate deosebit\. Despre muntele Ceahl\u a scris [i stare]ul m\n\stirii Dur\u din cea de-a doua jum\tate a secolului a XIX-lea, Varahil Late[, autor al unei lucr\ri intitulate Muntele Ceahl\u [i Schitul Dur\u, publicat\ `n 1885 la Ia[i. El aminte[te de `nceputurile turismului pe munte, despre ac]iunea cnejilor Cantacuzini, care „au `ndreptat c\rarea mai `ntâi c\tre Schitul Dur\u (`ntre 1833-1835) apoi [i c\tre vârful muntelui ca s\ `nlesneasc\ excursia pe Ceahl\u care `nainte era foarte grea [i periculoas\, a[a `ncât ast\zi, b\rba]i [i femei pot sui pe cai sau pe jos f\r\ nici un pericol”. C\l\toria lui Mihail Sturdza `n anul 1835 a dus la realizarea unei c\r\ri de c\tre c\lug\ri la Pârâul lui Martin: „când au fost sco[i c\lug\rii de la Dur\u s\ l\rgeasc\ [i poteca pe la Pârâul lui Martin [i Jgheabul lui Vod\”. ~n 1876, subprefectul Pl\[ii Muntelui l\rge[te c\rarea Dur\uFântânele, pân\ `n vârful muntelui, f\când [i un mic ad\post la Fântânele, `n poiana cu acela[i nume. Se constat\ un `nceput al turismului `n regiune, sus]inut de oameni de cultur\ moldoveni [i nu numai. Faptul c\ de la Piatra Neam] la Prisecani s-a f\cut o [osea pietruit\ a permis iubitorilor de munte s\ ajung\ mai u[or `n regiune. Oamenii locului s-au dovedit c\l\uze iscusite. La Dur\u s-au construit ad\posturi

RVM

prin mun]ii Carpa]i; dar mai presus de to]i mun]ii, st\ ca un tat\ `ntre fii s\i, Sl\vitul Sciaglu, cu vârful s\u ple[uv. Pe munte e foarte frig [i adesea vara este om\t”. Alexandre Dumas, prin lucrarea sa Strigoiul Carpa]ilor, pare c\ a fost unul dintre oaspe]ii Palatului Cnejilor de la poale de Ceahl\u, `n perioada sa de fast (1830-1840). Am enumerat pe câ]iva dintre cei care au fost pe Ceahl\u [i au scris despre el. Se pare, `ns\, c\ primele personalit\]i care au vizitat muntele au fost mari fe]e biserice[ti, `n cadrul unor pelerinaje religioase: mitropolitul Varlaam, `nso]it de numeros sobor de episcopi, preo]i [i c\lug\ri, pe la 1640, dar c\rturarul n-a scris despre cele ce le-a v\zut. La fel a f\cut [i mitropolitul Veniamin Costachi, dou\ veacuri mai târziu, care a p\storit Moldova `n dou\ rânduri [i a fost un apropiat al ]inutului Neam]ului [i al Dur\ului. ~n anul 1809, când se retr\sese la M\n\stirea Neam], a f\cut o c\l\torie pe muntele Ceahl\u [i cu aceast\ ocazie a sfin]it izvorul de pe platoul muntelui, situat ast\zi lâng\ schit [i care `n memoria sa a primit numele de Fântâna Mitropolitului. ~n cea de-a doua sa p\storire a cre[tinilor ortodoc[i din Moldova l-a `nso]it pe domnitorul Mihail Sturdza `ntr-o c\l\torie `n ]inutul Neam]ului, `n anul 1835; au f\cut [i o ascensiune pe muntele Ceahl\u ca s\ poat\ privi `n Transilvania [i Moldova. Trebuie s\ remarc\m faptul c\ pân\ `n cea de-a doua jum\tate a secolului al XIX-lea, la poale de Ceahl\u se ajungea destul de greu datorit\ drumului greu de munte, iar Bistri]a nu avea un curs lini[tit, pe lâng\ albia sa putându-se merge greu. Drumul de `ntoarcere era mai greu, se numea „drumul pluta[ilor” [i nu era accesibil carelor. „Calea Mare” era singurul drum folosit [i de care, f\când leg\tura `ntre Piatra-Neam], Târgu Neam] [i Hangu, de aici putându-se continua c\l\toria spre R\pciuni, sau spre Tulghe[, [i de acolo la Topli]a [i Gheorghieni, prin pasurile Creanga [i Ditr\u. Un alt drum f\cea leg\tura `ntre Târgu Neam] [i Largu [i trecea peste Dealul Petru Vod\. Aceste drumuri erau cele care f\ceau leg\tura `ntre Moldova [i Transilvania, dar nu erau cele mai folosite. {i din acest motiv, abia spre sfâr[itul secolului al XIX-lea apar cei mâna]i de curiozitate, de dorin]a de a cunoa[te stâncile, flora, fauna, legendele Ceahl\ului. Printre cei care au gustat „deliciile” unei c\l\torii cu o tr\sur\ tare [i f\r\ arcuri de la Piatra-Neam] [i Târgu Neam] spre Hangu au fost V. Alecsandri, A. Russo, W. de Kotzebue, sau farmacistul D. Scavinschi, ultimul numit c\l\uzind un grup de boieri ie[eni pân\ la Borsec. ~n lucrarea Ferestrele Borsecului relateaz\ o astfel de c\l\torie peste Dealul Doamnei, de la Târgu Neam] la Hangu cu o tr\sur\. Peste Dealul Petru Vod\, de la Târgu Neam] la Largu se construie[te „un drum tare”. Primul care acord\ o aten]ie deosebit\ construirii de drumuri, repar\rii [i l\rgirii lor este ispravnicul de Neam], Gh. Rosseti-Roznovanu. Urma[ul s\u Nicu Albu, continu\ aceast\ activitate; `n 1888, se realizeaz\ drumul de la Tarc\u la Hangu, continuat pân\ la grani]a cu Ardealul la Prisecani. Tot acestui om politic i se datoreaz\ construc]ia unei [osele de la R\pciuni la Dur\u, la cererea amicului s\u [i colegului politic, junimistul George Panu, lucrare `ncheiat\ la 1900. Al]i turi[ti pe munte la jum\tatea secolului al XIX-lea au fost Johan Michael Salzer din Media[, `n 1860, [i englezul Leslie Stephen, alpinist, `nso]it de compatriotul s\u Bryce,

17


CEAHL|UL - MUNTELE SFÂNT pentru c\l\tori, la m\n\stire sau `n poieni. Odat\ cu dezvoltarea turismului [i a comer]ului s-au f\cut [i primele hanuri la Hangu [i la R\pciuni. Unii oameni politici sau de cultur\ [i-au f\cut case de odihn\ la Dur\u, a[a precum [eful Partidului Radical, George Panu, un apropiat al lui N. Albu (prefectul de Neam]), care [i-a construit cas\ `n Dur\u, dup\ ce o lung\ perioad\ petrecuse verile `n satul R\pciuni. El a locuit multe veri la Dur\u, prezen]a sa aducând personalit\]i politice [i culturale, iar influen]a sa a contribuit la modernizarea c\ilor de acces spre munte. ~n perioada 18911893, ziarul s\u S\pt\mâna era redactat la Dur\u. „Conu Gu]\”, cum era numit [i de localnici, colinda jude]ul cu „docarul lui Buzavric”, c\r\u[ul boga]ilor. ~n R\pciuni venea la `nceput la evreul Steuerman [i se `mprietenise cu stare]ul Teofan de la Dur\u, amici]ia dintre cei doi aducând `nsemnate foloase m\n\stirii. Printre prefera]ii lui G. Panu se afla [i tân\rul Caragiale,

care era revizor [colar `n jude]ul Neam] `n perioada 1880-1881. El se afla deseori printre oaspe]ii lui Panu, fie la R\pciuni, fie apoi la Dur\u. D. Hogea `[i amintea o vizit\ f\cut\ cu I.L. Caragiale la Dur\u la vila lui G. Panu, când acesta l-a certat pe scriitor c\ nu[i onorase promisiunea de a scrie O istorie a românilor pentru care primise o sum\ mare de bani de la Spiru Haret la cererea lui G. Panu. Caragiale a stat `n perioada 1897-1908, mare parte a vacan]elor la Piatra Neam], la C.Z. Is\cescu sau la Nicu Albu. De fiecare dat\ când `l vizita pe Panu `i spunea c\ deja e redactat\, lucra la unele retu[uri, dar lucrarea n-a v\zut lumina tiparului. Nicu Gane (1838-1918), originar din F\lticeni, a fost un bun cunosc\tor al V\ii Bistri]ei [i al Ceahl\ului, peregrin\rile personajelor din nuvelele sale ajung`nd [i pe aceste locuri. ~n nuvela Câinele b\lan, din 1876, scrie: „...iat\ colo mai `n dep\rtare [i Ceahl\ul, `mp\ratul Carpa]ilor, cu M\n\stirea Dur\ul pe coaste [i cu Panaghia pe

frunte, despicând falnic albastrul cerului”. ~n Duduca B\la[a face o alt\ descriere a Ceahl\ului: „... De nalt ce era muntele acela s-ar fi zis c\ creasta lui aurit\ atinge bolta cerului [i c\ to]i ceilal]i se umilesc `naintea lui: era b\trânul Ceahl\u, st\pânul furtunilor, care de mii de ani vede `n toate serile cel din urm\ asfiin]itul soarelui”. Mihai Eminescu a trecut pe aceste locuri, pe Valea Bistri]ei [i Bistricioarei spre Tulghe[ [i Borsec, `n peregrin\rile sale din tinere]e. A poposit [i la poale de Ceahl\u [i se pare c\ a urcat [i pe munte. Aici ar fi scris poezia „Strigoii”, inspirat de legenda lui Budu [i Ana, realizând cu m\iestrie un portret al unui b\trân pustnic al muntelui. Poezia „Mu[atin [i codrul” a fost scris\ inspirat de priveli[tile v\zute `n regiune, ilustrând [i „Bistri]a ce-n stânci se bate” (continuare `n num\rul urm\tor). Prof. Dr. Daniel DIEACONU

Mitologie [i cre[tinism la Muntele Ceahl\u Itinerarii spirituale [i turistice

RVM

Lucrarea Mitologie [i cre[tinism la Muntele Ceahl\u este un proiect generos coordonat de profesor doctor Daniel Dieaconu, la care a participat un colectiv redac]ional alc\tuit din inginer Constantin Andra[, profesor Ion Pârvulescu, biolog Liviu Moscaliuc, conferen]iar doctor Silviu Costache, lector doctor Camelia R\dulescu, lector doctor Iulian S\ndulache, profesor Loredana Zaharia, profesor Vasile R\[chitor, `nv\]\tor Mihai Pan]\ru, inginer Viorel Nicolau, profesor Emil Pedemonte Junc\naru. Cartea a ap\rut la sfâr[itul lunii iulie, la Editura Cetatea Doamnei, cu sprijinul Consiliului Jude]ean Neam], al Bibliotecii G.T. Kirileanu din Piatra Neam] [i al Bibliotecii Or\[ene[ti Bicaz [i sub `ndrumarea Direc]iei de Administrare a Parcului Na]ional Ceahl\u [i a Centrului de Cercetare pentru Dezvoltare Regional\ [i Integrare European\ al Universit\]ii din Bucure[ti. ~n Prefa]\, profesorul Vasile Pruteanu, pre[edintele Consiliului Jude]ean Neam], scrie c\ „lucrarea nu doar inventariaz\ frumuse]ea locurilor de la poalele Ceahl\ului, a obiceiurilor locului, zestrea spiritual\ [i frumuse]ea interioar\ a muntenilor care [i-au `mpletit existen]a atât cu culmile Ceahl\ului, cât [i cu Valea Bistri]ei, ci tr\deaz\ [i migala autorului”. Lucrarea este scris\, `ntr-adev\r, cu mult\ migal\, cu acribie [tiin]ific\ [i cu dragoste pentru meleagurile despre care vorbe[te, `mbinând nevoia de a argumenta [tiin]ific afirma]iile f\cute cu tendin]a de a prezenta trecutul [i prezentul `n haina de s\rb\toare a munteanului care `[i a[teapt\ oaspe]i de peste tot din ]ar\ [i din lume. A[a cum ne-a obi[nuit deja [i din lucr\rile sale anterioare, [i din apari]iile televizate, [i din paginile Revistei Valea Muntelui, Daniel Dieaconu depune un efort exhaustiv de a cerceta toate sursele bibliografice care `i stau la `ndemân\, de a culege, dup\ cum putem vedea [i din articolul de mai sus, frânturi de realitate de prin lucr\rile diferitor autori, personalit\]i, oameni politici, religio[i, care la un moment dat au intrat `n contact cu aceast\ civiliza]ie fantastic\, ce `[i are originea `n negura timpului. Puse cap la cap aceste frânturi, rezult\ aceast\ frumoas\ carte, plin\ de fotografii de epoc\, de legende despre care nimeni nu poate spune cât de vechi sunt `n realitate, de relat\ri despre Ceahl\u transmise prin viu grai, de teorii [tiin]ifice care `ncearc\ s\ ra]ionalizeze, pe cât se poate, aceast\ lume tainic\ [i deosebit de frumoas\. „Siha[trii”, „Schituri [i m\n\stiri”, „Mituri [i legende la muntele Ceahl\u”, „Hramul muntelui Ceahl\u”, „Pelerini [i turi[ti de seam\ la muntele Ceahl\u”, „Legendele Ceahl\ului – Antologie” sunt capitolele care propun cititorilor aceast\ drume]ie pe c\r\rile muntelui Ceahl\u, pentru a descoperi punctul `n care minun\]iile naturale ale acestor locuri se `ntâlnesc cu frumuse]ea de nespus a sufletului muntenilor tr\itori aici, creatori [i purt\tori ai unei splendide tradi]ii populare pe care Daniel Dieaconu o pune, al\turi de colegii s\i, atât de frumos `n valoare, `mp\rt\[indu-o tuturor celor `ndr\gosti]i de munte [i de legendele sale.

18

Mihai-Silviu CHIRIL|

IULIE - SEPTEMBRIE 2010


MEDITA}IE

Anima naturaliter christiana am pierdut totul: [i p\mântul, [i cerul, [i lumea, [i raiul, [i aceast\ via]\ trec\toare [i pe cealalt\, cea ve[nic\, totul, totul.” (Ilie Miniat, Didahii [i Predici) Tot acest decor mirific cu str\lucirea [i bog\]ia lucrurilor v\zute cu sim]irile [i mintea nu-[i `mpline[te rostul dac\ nu treze[te `n noi dorul de libertate [i de casa p\rinteasc\ din cer, dorin]a de a fi mai buni, mai `n]elep]i, râvna spre smerenie [i des\vâr[ire, spre starea de sfin]enie [i de iubire aprins\, pur\, dumnezeiasc\, c\ci „lumina [i vederea din\untru face cu putin]\ lumina [i vederea dinafar\”. Toate ac]iunile [i gândurile noastre, cuvintele, sim]irea [i voin]a ca s\ ne hr\neasc\ sufletul ca sus]in\tor al trupului, cu pâinea cea de o fiin]\, trebuie `nmuiate `n permanen]\ `n lumina [i bucuria sufletului cel ceresc, al Duhului Sfânt, al C\rui trup sau templu este sufletul nostru. ~n aceast\ biseric\ vie, zidit\ prin conformarea voin]ei omului cu cea a lui Dumnezeu, prin cur\]irea lui de buruienile p\catelor [i cultivarea virtu]ilor morale [i religioase, prin ridicarea min]ii [i a ochilor inimii la privirea des\vâr[irilor divine, va intra, prin harul Duhului Sfant, `nsu[i Iisus Hristos, trimis din iubirea Tat\lui Ceresc pentru noi, ca „oricine crede `n El s\ nu piar\, ci s\ aib\ via]\ ve[nic\” (In. 3,16).

~nl\turând piedicile care stau `n calea mântuirii [i a fericirii omului, asumândune suferin]ele crucii de fiecare zi ca foc de `ncercare [i pricin\ de r\spl\tire, cu bucurie [i r\bdare, cur\]ind [i luminând sufletul prin medita]ii asupra adev\rurilor ve[nice [i prin `mp\rt\[irea cu Sfintele Taine, nu vom r\t\ci calea spre Tabor, angajându-ne cu smerenie, dar [i fermitate, `n urcu[ul spre des\vâr[ire, spre cer, spre `n\l]imi, spre Dumnezeu. ~n lumina tainic\ a contempla]iei, omul nou, cu inima curat\ [i sfin]it\, va sim]i prezen]a lui Dumnezeu [i va trai `n comuniune de iubire sfânt\ cu El. Corola de minuni a lumii, frumuse]ile lucrurilor din jur, de la pas\re la piatr\, de la arbore spre izvor [i de la stele la gând [i om, vor spori, transformându-se `n jerbe incandescente de miracole [i taine, toate având menirea s\ ne `mprosp\teze avântul [i dorul dup\ `n\l]ime, dup\ lumina fericitoare de pe culmile vie]ii duhovnice[ti ale Taborului, de unde, al\turi de Sfin]ii Apostoli [i cu ei, cople[i]i de bucuria vederii [i sim]irii lui Dumnezeu, s\ ne dorim s\ r\mânem de-a pururi `n rug\ciune: ,,Doamne, bine e s\ fim aici”.

La `nceput de an [colar Entuziasmul de care d\m dovad\ la fiecare `nceput de an [colar parc\ a mai sc\zut, dar cu toate acestea [tim c\ din toate col]urile ne privesc ochii ageri [i mari ai copiilor [i ne entuziasmeaz\. Ne a[teapt\ un nou an [colar cu vechile [i noile probleme, cu emo]iile dasc\lilor `ncep\tori [i cu lini[tea [i sobrietatea celor cu experien]\ pe b\ncile [colii. Dup\ o binecuvântat\ vacan]\, ne prindem `n hora bucuriei de a `nv\]a pe cei mici cum s\ `nve]e, de a-i educa `n respectul celor din jur pentru a cre[te, cum spune povestea, „`ntr-un an cât al]ii cât `n zece”. ~ncep acest an [colar cu gândul ascuns [i cu emo]ie `n glas pentru c\ `ncerc o nou\ experien]\. Timp de mai mul]i ani am predat la [coli cu clase simultane `n care experien]a de via]\ [i de specialitate [i-au spus cuvântul. M\ simt ca la un nou `nceput de drum [i la sfâr[it de carier\, iar s\n\tatea [i vârsta m\ pot ajuta s\ pun tot sufletul ca `n fa]a colegilor [i a p\rin]ilor s\ nu dezam\gesc. Cu to]ii [tim c\ lucr\m la o [coal\ incluziv\, unde to]i copiii, indiferent de dificult\]i, trebuie s\ beneficieze de toate

IULIE - SEPTEMBRIE 2010

drepturile sociale [i educa]ionale conform principiului „resursa urmeaz\ copilul”. Declara]ia de la Salamanca (Spania, 10 iunie 1994) proclam\ faptul c\ „[colile de mas\ cu orientare incluziv\ sunt cele mai eficiente mijloace de combatere a atitudinilor discriminatorii [i de realizare a educa]iei pentru to]i”. Ca la `nceput de an [colar [i ca la un nou `nceput le doresc p\rin]ilor urarea binecunoscut\ a unui poet român „~nv\]a]ii, mame, dragostea de ]ar\, ea cuprinde toate acestea la un loc”. Trebuie s\ facem diferen]a `ntre responsabilitate [i r\spundere. Responsabilitatea este o tr\ire intern\, `n timp ce r\spunderea public\ este o obliga]ie. A[a [i nou\, cadrelor didactice, ne revine responsabilitatea de a avea un rol fundamental `n procesul incluziunii pentru educarea tuturor elevilor. Iar atitudinea cadrelor didactice fa]\ de educa]ia incluziv\ depinde de experien]a acestora cu elevii. ~nchei cu un proverb chinezesc. „Florii i se cade parfumul, iar omului toleran]a”. ~nv\]\tor Ioan TITIANU

Rodica SCRIPCARIU

De ce? Iuliei Hasdeu Cu ochii larg deschi[i Te-ai aruncat `n valurile vie]ii; Oceanul clocotitor Nu te-a speriat cu-ale lui capcane. Nu ai b\nuit c\ Visurile se pot sparge de stânci Precum iluziile pierdute Ale unui naufragiat. Ai [tiut doar ceea Ce inima ta `nv\]ase pe de rost – S\ speri, s\ iube[ti ! De ce-ai plecat a[a devreme? De ce ]i s-a stins lumina curând? S\ `nfloreasc\ dorul t\u ~n inimile fetelor `ndr\gostite... Prof. Ioana-Daniela POPA {coala de Arte [i Meserii Tarc\u

RVM

„La mun]i suflete s\ ne ridic\m” (Ps. 120). Lucrurile ce ne `nconjoar\, de la piatr\ la pas\re, de la izvor pân\ la arbore, de la gând [i om pân\ la stele ca „ra]iuni dumnezeie[ti plasticizate” p\trund cu frumuse]ea [i graiul lor `n lumea nev\zut\ [i etern\ a sufletului, transformându-l [i `mbog\]indu-l continuu cu idei luminoase sau luciri de taine minunate, sim]iri [i sentimente de iubire [i gratitudine, cu bucurii recreatoare [i `nal]\toare, cu voin]a de a munci, a lupta [i a birui… {i nu po]i s\ nu reflecteze la rostul acestor frumuse]i pentru lumea cea mai adânc\ din noi decât noi `n[ine, cea mai minunat\ pl\smuire din toate – sufletul – fa]a dumnezeiasc\ a omului, raiul `nsu[i. {i, de aici, la valoarea inestimabil\ a sufletului cu chipul lui Dumnezeu ascuns `n el, cu grija [i iubirea Sa p\rinteasc\ prin care ne mi[c\m, sim]im, viem, tr\im [i suntem. Nimic nu e mai scump decât sufletul. Pentru el exist\ lumea. „Pentru suflet ostene[te firea, se mi[c\ cerul, str\luce[te soarele, rode[te p\mântul, r\sar plantele [i se nasc animalele.”(1Cor. 2,9) El ocârmuie[te trupul, precum Dumnezeu lumea, `nfrânându-i [i echilibrându-i patimile, p\strându-l curat [i alb ca un crin. „Dac\ vom pierde acest suflet

19


VETRE DE SPIRITUALITATE

M\n\stirea Pâng\ra]i – sfin]irea bisericii noi „Un om, ca [i un popor, atât pre]uie[te cât a `n]eles din Evanghelie.” (Simion Mehedin]i) M\n\stirea Pâng\ra]i tr\ie[te `nc\ o dat\ un moment de solemnitate spiritual\, cu ocazia sfin]irii, la data de 12 septembrie 2010, la doar câteva zile dup\ pr\znuirea sfin]ilor s\i `ntemeietori [i patroni spirituali, Simeon [i Amfilohie, a bisericii noi, o bijuterie arhitectonic\, ce `mbin\ modernul cu tradi]ionalul.

RVM

Vie]uirea c\lug\reasc\ de la Pâng\ra]i este la fel de veche pe teritoriul Moldovei ca [i primele forme de orga-

20

nizare autonom\ ale Bisericii moldovene. Apari]ia primelor semne ale vie]uirii sih\stre[ti pe aceste plaiuri coincide `n mod fericit cu na[terea unui curent teologic [i spiritual `n spa]iul ortodox, numit isihasm, cea mai `nalt\ form\ de vie]uire cre[tin\ cunoscut\ pân\ `n acest moment, `ntemeiat\ pe tr\irea lui Dumnezeu `n lini[tea interioar\ a inimii, dar [i a codrilor neumbla]i ai Pâng\ra]iului de atunci. Se spune chiar c\ denumirea `ns\[i a localit\]ii ar fi provenind de la numele unui c\lug\r din vechime numit Pangratie. Date despre `ntemeietorul primei ob[ti monahale la Pâng\ra]i avem din relat\rile unui mare stare] al m\n\stirii, cuviosul Varnava, care spune c\ `n anul 1432, `n vremea domniei lui Ilie[ Vod\, fiul lui Alexandru cel Bun, a venit de la m\n\stirea Bistri]a un monah pe nume Simeon care, doritor de via]\ pustniceasc\, a locuit `n codrii pustii din muntele P\rul, aproape de pârâul Pâng\ra]iului, unde a [i construit o biseric\ de lemn. A doua personalitate de care este legat\ `ntemeierea ob[tii de la Pâng\ra]i este cuviosul Amfilohie, care a devenit stare] al ob[tii de la Pâng\ra]i `n anul 1508, venind de la M\n\stirea Moldovi]a. Epoca lui Amfilohie a fost una de `nflorire material\ [i spiritual\,

`n care m\n\stirea avea doi proegumeni, mul]i vie]uitori, calug\ri c\rturari care f\ceau cinste m\n\stirii [i erau aprecia]i chiar [i la domnie. ~ntr-o lucrare a sa, cuviosul Anastasie de la Moldovi]a ne spune despre cuviosul Amfilohie c\ a tr\it 83 de ani, c\ ultimii patru ani a `mbr\cat marea schim\ la m\n\stirea Moldovi]a sub numele de Enoh [i c\ a fost un foarte bun organizator al vie]ii monahale, continuând la Pâng\ra]i cu sârg lucrarea predecesorului s\u Simeon preotul. Un rol important `n via]a [i `n lucrarea la Pâng\ra]i a sfântului Amfilohie l-a avut la acea vreme voievodul Alexandru L\pu[neanu, care a dorit cu tot dinadinsul s\ ctitoreasc\ aici o m\n\stire pe locul fostei biserici [tefaniene de lemn. Sursele istoriografice ale vremii vorbesc despre o ar\tare

`n visul voievodului a sfântului Dimitrie, ceea ce are darul de a ni-l pune pe L\pu[neanu `ntr-o viziune complet nou\ decât cea a manualelor oficiale din [coal\. L\pu[neanu porunce[te `nceperea lucr\rilor `n anul 1558, apoi este nevoit s\ `ntrerup\ munca datorit\ unei `mpotriviri a egumenului Serapion de la Bistri]a. A doua viziune `n care voievodului i se arat\ Sfântul Dumitru `l face pe acesta s\ reia lucrarea, pe care o `ncheie [i o sfin]e[te `n anul 1560. O nou\ epoc\ de `nflorire cunoa[te M\n\stirea Pâng\ra]i la mijlocul secolului al XIX-lea, când stare] devine arhimandritul Varnava. ~n momentul `n care a preluat conducerea m\n\stirii aceasta se confrunta cu foarte grave probleme administrative, fiind, cu alte cuvinte `n paragin\. Dup\ spusele sale, Varnava a reu[it s\ `l conving\ pe domnitorul Mihail Sturza s\ `i ofere venitul a dou\ mo[ii din apropiere pentru a-l folosi la reconstruc]ia [i extinderea perimetrului m\n\stirii.

IULIE - SEPTEMBRIE 2010


VETRE DE SPIRITUALITATE

IULIE - SEPTEMBRIE 2010

umpluser\ groapa din jurul turnului. Pr\bu[irea a antrenat dup\ sine pr\bu[irea col]ului nordic al chiliilor zidite de L\pu[neanu, a unei magazii, a unei ve[mânt\rii, a unui atelier de tâmpl\rie [i a beciurilor f\cute `n tim-

pul voievodului. Aceast\ catastrof\, povestit\ de cei care locuiau `n m\n\stire la acea vreme ca o adev\rat\ apocalips\, s-a produs datorit\ incompeten]ei firmei care s-a ocupat de lucr\rile de restaurare. Culmea obr\zniciei totale specifice acestor dou\zeci de ani blestema]i a fost atins\ când reprezentan]ii acelei firme au considerat c\ vinova]i de acest dezastru sunt c\lug\rii care nu s-au rugat suficient de intens. Elucubra]ia a mers [i mai departe, considerându-se c\ pr\bu[irea s-a datorat unui cutremur cu epicentrul la... Pâng\ra]i. ~n aceste condi]ii grele se `ncheie activitatea ca stare] a P\rintelui Luca Diaconu, perioad\ `n care s-au pus bazele desf\[ur\rii activit\]ilor teologice [i administrative ale comunit\]ii. Amenajarea provizorie a bisericii „Sfântul Dumitru”, a paraclisului „BunaVestire”, a chiliilor constituie o baz\ necesar\ de la care s-a plecat `n realiz\rile ulterioare. La data de 27 iunie 1996, Mitropolia Moldovei [i Bucovinei l-a numit pe p\rintele Teofil Lefter stare] al M\n\stirii Pâng\ra]i. La data prelu\rii acestei dificile `ndatoriri de c\tre p\rintele Teofil, ob[tea era compus\ din 18 p\rin]i [i fra]i, determina]i s\ se dedice cu totul `ndatoririlor monahale, s\

munceasc\, s\ se roage, s\ studieze, s\ exerseze virtu]ile cre[tine, `n special virtutea r\bd\rii [i pe cea a iubirii. Aceast\ disciplin\ asumat\ de bun\ voie a f\cut ca m\n\stirea s\ devin\ o ob[te cre[tin\ `n cel mai teologic sens

al cuvântului, iar vie]uitorii ei s\ fie un model atât de necesar pentru to]i monahii vie]uitori `n m\n\stirile noastre ortodoxe. Cei mai mul]i dintre vie]uitorii m\n\stirii au fost admi[i la Seminarul Teologic de la M\n\stirea Neam], pe care l-au [i absolvit, iar unii au `nceput cursurile unor facult\]i de teologie renumite din ]ar\. Biserica voievodal\, unicat `n sudestul Europei pentru arhitectura cu totul deosebit\ ce cuprinde dou\ biserici suprapuse, a fost pictat\ `n 11 luni, `n anii 2000-2001. Sfin]irea bisericii s-a f\cut la data de 26 mai 2002, biserica de la etaj primind hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, iar biserica de la parter având hramul „Tuturor Sfin]ilor Români”. ~n aceea[i zi s-a pus piatra de temelie pentru noua biseric\ cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” [i al „Tuturor Sfin]ilor Români”, la zidirea c\reia s-a lucrat cu abnega]ie aproape un deceniu, pân\ ce a ajuns la stadiul de sfin]ire. ~n partea de r\s\rit a funda]iei s-a pus o p\rticic\ din moa[tele descoperite la biserica voievodal\ de jos. Se crede c\ ar fi moa[tele sfântului Simeon sau ale altui mucenic. Mihai-Silviu CHIRIL|

RVM

Odat\ cu `ncheierea activit\]ii stare]ului Varnava, M\n\stirea Pâng\ra]i intr\ `ntr-un pronun]at declin cauzat [i de mentalitatea vremurilor. România `ncepea s\ intre `ncetul cu `ncetul `n sfera de influen]\ occidental\, dominat\ de un ra]ionalism exagerat, de un scientism mincinos [i de un anticlericalism pronun]at. Libertinajul moravurilor [i legi anticlericale cum ar fi legea seculariz\rii averilor m\n\stire[ti vor lovi din plin toate a[ez\mintele de cult din România. M\n\stirea Pâng\ra]i `[i `ncepe astfel calvarul pe care `l va continua pân\ `n anul 1990, când o nou\ epoc\ de `nflorire `ncepe pentru ctitoria ultimului Mu[atin. ~n timpul regimului comunist, m\n\stirea devine mai `ntâi sanatoriu pentru boli de pl\mâni, apoi sta]iune de cercetare a universit\]ii din Ia[i [i depozit de plante al Laboratorului Plantavorel din Piatra Neam]. Odat\ cu c\derea regimului ateist care a dus România `n urm\ cu câteva secole din perspectiv\ spiritual\ [i ale c\rui r\ni nu s-au [ters nici dup\ dou\zeci de ani, `n anul 1990, la data de 19 aprilie, Adunarea eparhial\ a Mitropoliei Moldovei a `naintat Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române propunerea de re`nfiin]are a M\n\stirii Pâng\ra]i. La 22 iunie 1990 Cancelaria Sfântului Sinod anun]\ aprobarea cererii de re`nfiin]are a m\n\stirii, lucru pus `n practic\ `n anul 1991, prin Decizia num\rul 37 a Mitropoliei Moldovei, din data de 1 martie. P\strând tradi]ia primei `ntemeieri a m\n\stirii, din Evul Mediu, bazele noii ob[ti monahale au fost puse de trei monahi care au venit tot de la M\n\stirea Bistri]a: ieromonahul Luca Diaconu, ieromonahul Teofil Lefter [i monahul Iezechil Vasilovski. Primul stare] al re`nfiin]atei m\n\stiri a fost p\rintele Luca Diaconu (19901996). ~n perioada st\re]iei sale au `nceput lucr\rile de reconstruc]ie, atât a ansamblului de cl\diri grav avariate de cele dou\ secole de „iluminism” bonjurist [i apoi bol[evic pe care le-au avut de `ndurat, cât [i a ob[tii monahale, lucru deloc u[or `n condi]iile create de anii '90. La data de 12 iunie 1996 turnulclopotni]\, unic prin arhitectura sa `n Europa, s-a pr\bu[it datorit\ alunec\rii pe stratul de leos muiat de ploile care

21


PAIDEIA

RVM

{coala de Arte [i Meserii din Tarc\u

22

Comuna Tarc\u este situat\ `n partea de sud-vest a jude]ului Neam], pe versantul de nord-est al Mun]ilor Tarc\u [i pe cel de nord-vest al Mun]ilor Go[man, `n zona de confluen]\ a râului Tarc\u cu Bistri]a. Localitatea se afl\ situat\ la 23 km de municipiul Piatra Neam] [i 4 km distan]\ fa]\ de ora[ul Bicaz. La nord, comuna se `nvecineaz\ cu ora[ul Bicaz, la est cu comunele Alexandru cel Bun, Piatra {oimului, Borle[ti [i Tazl\u, la sud cu jude]ul Bac\u, iar la vest cu comunele D\muc [i Bicaz. Tarc\ul este cunoscut din documentul medieval moldovenesc din 10 octombrie 1458, prin care {tefan cel Mare `nt\re[te zidul M\n\stirii Bistri]a „brani[tea” veche, `n care este men-

1895 prin sfin]irea de c\tre preotul V. M\rculescu din Bicaz, `n fa]a primului diriginte al acestei [coli C.R. Teof\nescu Gribincea, a primarului comunei Pâng\ra]i I. {ova, a notarului I. Bl\gescu [i a unui grup mai mare de locuitori. La `nceput, [coala avea dou\ clase [i 28 de elevi [i eleve, `mp\r]i]i astfel: 14 b\ie]i [i 11 fete `n clasa I [i 2 b\ie]i [i o fat\ `n clasa a II-a. Cei din clasa a II-a urmaser\ clasa I la [coala din Bicaz. La deschidere, {coala Tarc\u s-a confruntat cu o gr\mad\ de lipsuri. Localul `nchiriat de prim\rie era cu totul nepotrivit pentru `nv\]\mânt (o parte din cl\dire era `nchiriat\ unor lucr\tori italieni). Copiii tremurau de frig [i se `mboln\veau. Lipseau catedra, scaunele, h\r]ile, tabla, clopo]elul. Dar,

]ionat [i Tarc\ul. ~n documentele moldovene[ti datate `ntre anii 1628-1629, din timpul lui Mircea Barnovschi, este men]ionat Tarc\ul `n „pricina” dintre M\n\stirea Bisericani [i Pâng\ra]i. La 12 iulie 1908 se `nfiin]eaz\ comuna Tarc\u `n mod oficial. ~n componen]a ei intrau satele Tarc\u, Straja, Lunca Strâmbului [i Schitu Tarc\u. Dup\ terminarea primului r\zboi mondial, `n 1919, se pun bazele unei noi a[ez\ri, satul Ardelu]a. {coala din Tarc\u a fost `nfiin]at\ la data de 1 ianuarie 1895, prin decizia Ministerului Cultelor [i Instruc]iunii Publice [i s-a deschis la 10 ianuarie

a[a cum spune Preot Gheorghe Ver[escu `n cartea sa Monografia comunei Tarc\u, jude]ul Neam] - cu 21 de cli[ee `n text: „Dirigintele [coalei a trebuit s\ aib\ o dragoste nem\rginit\ pentru apostolatul s\u, de care s\ fi fost p\trun[i [i elevii fa]\ de profesorul lor [i pentru carte”. ~n momentul de fa]\ {coala Tarc\u `[i desf\[oar\ activitatea `n trei corpuri de cl\dire, `n [coala de la centru, [i `n alte trei `n satele Brate[, Cazaci [i Straja. Num\rul elevilor [i al pre[colarilor este de 347 [i suntem departe de situa]ia prezentat\ de Pr. Gheorghe Ver[escu `n monografia sa.

Biblioteca {colii Tarc\u func]ioneaz\ `ntr-un spa]iu corespunz\tor acestui tip de activitate [i cuprinde un num\r de peste 9.000 de volume. Utilizatorii activi ai bibliotecii sunt `n num\r de 324, printre ace[tia num\rându-se nu numai elevii actuali, ci [i fo[tii elevi, profesorii [colii [i o parte dintre profesorii pensionari. ~n curtea [colii se afl\ Muzeul de Art\ „Iulia H\l\ucescu”. Acesta a fost inaugurat `n noiembrie 2003, `n cl\direa `n care a func]ionat „fosta [coal\ a `nv\]\torului”. Cu sprijinul autorit\]ii locale, dar [i al numero[ilor sponsori iubitori de art\, cl\direa a fost reabilitat\ [i amenajat\ pentru a deveni muzeu. Toate obiectele [i lucr\rile expuse aici au fost donate de Iulia H\l\ucescu, comunei sale natale, „doamna acuarelei române[ti” n\scându-se `n Tarc\u. Tablourile expuse sunt picturi cu peisaje [i numeroase portrete, care reprezint\ familia artistei, dar [i mari personalit\]i ale vie]ii culturale nem]ene, printre care se afl\ G.T. Kirileanu. Lucr\rile [i obiectele prezentate reu[esc s\ redea un crâmpei din via]a artistei. Numeroasele obiecte de mobilier, al\turi de documente [i obiectele ornamentale, refac atmosfera casei `n care a copil\rit pictori]a Iulia H\l\ucescu. ~n perioada 2-6 august 2010 s-a desf\[urat la Tarc\u „Tab\ra de arte plastice pentru copii” organizat\ de Centrul pentru Cultur\ [i Arte „Carmen Saeculare” sub patronajul Consiliului Jude]ean Neam]. La aceast\ tab\r\ de crea]ie au participat un num\r de 16 copii. ~n s\pt\mâna men]ionat\ mai sus, ace[tia au `ncercat s\ mearg\ pe urmele artistei [i au fost `n zonele unde a pictat aceasta. Copiilor din Piatra Neam] li s-au al\turat al]i 15 elevi ai {colii Tarc\u. ~n prezent numele complet al [colii din Tarc\u este „{coala de Arte [i Meserii”(a r\mas acest nume din perioada `n care [coala avea 10 clase). Sper\m ca, `n urma demersurilor f\cute c\tre Inspectoratul {colar Jude]ean Neam] [i Ministerul Educa]iei, Cercet\rii, Tineretului [i Sportului s\ schimb\m aceast\ denumire [i [coala noastr\ s\ se numeasc\ „{coala cu clasele I-VIII Iulia H\l\ucescu”. Prof. Daniela M~}U Director al {colii de Arte [i Meserii Tarc\u

IULIE - SEPTEMBRIE 2010


KERYGMA

Schimbarea la Fa]\ a Domnului Apropiindu-se timpul patimilor [i al jertfei pe Golgota, Mântuitorul a binevoit s\ arate Apostolilor m\rirea Sa ca s\ cunoasc\ c\ El este adev\ratul Mesia, cel mult a[teptat de toate neamurile, trimis de Dumnezeu-Tat\l, pentru mântuirea lumii. Pentru aceasta Domnul Iisus ia cu sine pe Petru, pe Ia-cov [i pe Ioan, s-au urcat pe un munte `nalt – Taborul – unde s-a schimbat la fa]\ `naintea lor, `nconjurându-se de o lumin\ puternic\, `ncât ochii cei trupe[ti ai apostolilor n-au putut rezista [i au c\zut cu fa]a la p\mânt, orbi]i. Atunci au venit Moise [i Ilie vorbind cu Mântuitorul [i, totodat\, un glas din cer s-a auzit zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, `n Care am binevoit; pe Acesta asculta]i-L” (Matei 17,5). Prin prezen]a lui Moise [i Ilie a vrut s\ arate ucenicilor s\i c\ El nu este nici Moise [i nici Ilie, a[a cum credeau unii dintre iudei, dup\ cum `i spuseser\ apostolii cu câteva zile mai `nainte. Prezen]a lui Moise [i a lui Ilie era dovada c\ Mântuitorul era Mesia, iar lumina orbitoare care `l `nconjurase dovedea celor trei ucenici c\ El este mai mare decât cei doi, c\ este `ns\[i Lumina lumii. Domnul Iisus Hristos luase cu Sine pe Sfântul Petru pe Tabor, deoarece el fusese acela care, `n numele apostolilor [i sub inspira]ia Duhului Sfânt, a m\rturisit: „Tu e[ti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Matei 16,16), iar pe fiii lui Zevedei, fiindc\ Iacov era [i el `n vârst\, al\turi de Petru, cu autoritate `n fa]a celorlal]i apostoli, iar Ioan era ucenicul cel iubit c\ruia Iisus `i oferea acum dovada dumnezeirii Sale, spre a-l `nt\ri pentru vremea patimilor, care se apropiau [i la care Ioan va fi singurul ucenic ce va sta al\turi de Domnul.

Dar Schimbarea la Fa]\ are [i un alt `n]eles mai adânc, un `n]eles legat de mântuirea fiec\ruia dintre noi, fiind `n acela[i timp, [i garan]ia posibilit\]ii `ndumnezeirii noastre dup\ har. Apostolul Pavel spune: „Dar acum Hristos a `nviat din mor]i, fiind `ncep\tur\ (a `nvierii) celor adormi]i” (1 Corinteni 15,20), voind s\ ne `ncredin]eze, prin aceasta, c\ `nvierea Mântuitorului este dovada de nezdruncinat a `nvierii noastre. Mântuitorul Iisus `[i dovedise dumnezeirea prin minunile sale, de aceea, prin Schimbarea la Fa]\ pe muntele Taborului, Iisus este acela[i, Fiul lui Dumnezeu. El `nsu[i Dumnezeu, st\pân de care ascult\ toat\ firea cea zidit\: trupurile se `ns\n\to[eau la cuvântul Lui, furtuna se potolea când Iisus `i poruncea, iar marea `[i lini[tea valurile ca o fiin]\ `n]eleg\toare când Iisus o mustra. Dar Iisus ca „Dumnezeu adev\rat” era permanent `nconjurat de slava str\lucirii sale divine, de aceast\ lumin\ necreat\ care nu poate fi v\zut\ cu ochii trupe[ti. Lumina aceasta s-a ar\tat, din când `n când, chiar [i `n perioada Vechiului Testament, iar cei care o vedeau erau cuprin[i de spaim\, ea ap\rând `nfrico[\toare pentru toat\ firea zidit\. Odat\ cu Hristos, a ap\rut [i pentru oameni posibilitatea de a vedea slava dumnezeiasc\, deoarece `ntruparea lui Iisus a schimbat `ns\[i fiin]a noastr\, care a putut vedea cu ochii trupului lumina divin\, a[a cum m\rturise[te (continuare `n pagina 24)

Realitatea cre[tin\ [i intelectualii români

IULIE - SEPTEMBRIE 2010

ortodox\ [i c\ poporul acesta s-a cl\dit [i a tr\it `ntr-un mediu ortodox, emanând aceast\ spiritualitate `n toate domeniile de activitate. ~n sprijinul acestei afirma]ii, p\rintele Cârciuleanu ne aduce o mul]ime de mari intelectuali cre[tini, dintre care amintim pe Zoe Dumitrescu Bu[ulenga, Nichifor Crainic, Dumitru St\niloae, Mihai Eminescu, Vasile Voiculescu [i mul]i al]ii. Drama ruperii intelectualilor de Biseric\ a fost provocat\ de migra]ia intelectualit\]ii române `nspre ]\rile occidentale, de unde au venit contamina]i cu gândirea iluminist\ total anticlerical\. De atunci, de la mijlocul secolului al XIX-lea, aceast\ bre[\ s-a adâncit continuu, pân\ la tragedia anilor comunismului, care a impus dispre]ul fa]\ de Dumnezeu [i de Biserica Sa ca „religie” de stat. Care este solu]ia? P\rintele Ioan ne spune c\ solu]ia vindec\rii acestei boli este credin]a vie `n Dumnezeu, tr\irea ortodoxiei [i mai ales con[tientizarea de c\tre intelectuali a rolului lor de lumi-

n\tori ai poporului `n mijlocul c\ruia tr\iesc. Scris\ `ntr-un stil vioi, entuziast, serios, bine documentat, aceast\ lucrare a p\rintelui Ioan Cârciuleanu este o invita]ie la medita]ie adresat\ chiar intelectualilor c\rora cartea li se adreseaz\ `n primul rând. Mihai-Silviu CHIRIL|

RVM

„Minunat este Dumnezeu `ntre sfin]ii S\i” (Ps. 67,36). Pentru cel ce nu `n]elege aceste cuvinte ale Scripturii `n profunzimea lor spiritual\, este suficient s\ observe destinul p\rintelui Ioan Cârciuleanu, care la vârsta de 94 de ani face `nc\ odat\ dovada faptului c\ este un om al c\r]ii, un profund intelectual cre[tin, publicând o nou\ lucrare numit\ Realitatea cre[tin\ [i intelectualii români, ap\rut\ `n luna iulie a acestui an la Ia[i, la Editura Pim. Lucrarea, prefa]at\ de academician profesor doctor Emilian Popescu, cel mai mare bizantinolog `n via]\ din România, `ncearc\ un r\spuns la una dintre cele mai importante [i mai dureroase probleme ale societ\]ii contemporane: leg\tura rupt\ dintre intelectualii acestei ]\ri [i Biserica str\mo[easc\, pe care marele poet Mihai Eminescu o nume[te „maica poporului român”. Autorul porne[te de la premisa corect\ c\ spiritualitatea poporului român este una eminamente cre[tin

23


KERYGMA Sfântul Apostol Ioan: „{i Cuvântul S-a f\cut trup [i S-a s\l\[luit `ntre noi [i am v\zut slava Lui, slav\ ca a Unuia-N\scut din Tat\l, plin de har [i de adev\r” (Ioan 1,14). Lumina aceasta, aceast\ slav\ a lui Dumnezeu care s-a ar\tat pe muntele Taborului este ve[nic\, poate fi v\zut\ `n Biserica lui Hristos, mai ales când se s\vâr[e[te Sfânta Liturghie. Ochii oamenilor trebuiau preg\ti]i pentru a putea suporta aceast\ str\lucire divin\, firea creat\ trebuia s\ primeasc\ `n ea pe Cel necreat pentru a se face p\rta[\ luminii taborice. „Hristos este lumin\ [i d\t\tor de lumin\ cereasc\” (Iacov 1,17; 1Petru 2,9). Hristos este lumina lumii (Matei 4,16; Ioan 1,4) [i `mp\rt\[e[te lumina Sa tuturor credincio[ilor. Ioan Botez\torul este numit, de c\tre Hristos, lumin\ – Lumina oamenilor (Ioan 5,35). Apostolii sunt lumina lumii (Matei 5,14.16). Pavel e trimis ca s\ aduc\ de la `ntuneric la lumin\ prin `nv\]\tura Evangheliei, propov\duit\ de el [i de ceilal]i apostoli, pe cei r\t\ci]i. „Te-am pus spre lumin\ neamurilor” (Faptele Apostolilor 13,47). „Alegându-te pe tine din popor [i din neamurile la care te trimit, s\ le deschizi ochii, ca s\ se `ntoarc\ de la `ntuneric la lumin\ [i de la st\pânirea lui satana la Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 26,17-18). Cre[tinii adev\ra]i, tr\itori, sunt [i ei ca „fii ai luminii [i ai zilei” (Luca 16,8; Efeseni 5, 8-9) [i lumin\ `n lume (Matei 5,16; Filipeni 2,15), luminând nu prin propov\duire, ci „f\r\ cuvânt”, prin

via]a lor exemplar\ „`n Hristos” [i prin faptele lor bune care atrag sl\virea lui Dumnezeu (1Petru 2,12; 3,1-4), umblând mereu `n lumin\ (Ioan 12,3536; 1 Ioan 2,10-11). Legea [i Evanghelia

sunt „lumin\ celor ce sunt `n `ntuneric”, a neamurilor (Romani 2,19; 10, 4; 2Petru 1,19). Cre[tinii, spre a fi lumin\ `n lume, trebuie s\ fie `mbr\ca]i `n Hristos [i `narma]i cu „armele luminii” sau „armele lui Dumnezeu”, care sunt faptele bune izvorâte din harul Duhului Sfânt dobândit la Botez, `mpreun\ cu str\dania lor (Romani 12,12; Efeseni 6, 11, 18), spre a putea sta `mpotriva diavolului (Efeseni 6,11; Iacov 4,7). Mântuitorul a spus: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce ~mi urmeaz\ Mie nu va umbla `n `ntuneric, ci va avea lumina vie]ii” (Ioan 8,12).

Schimbarea la Fa]\ a Domnului este un praznic luminos, prin care ni se cere nou\, cre[tinilor, s\ ne `mp\rt\[im de bucuria [i lumina ce izvor\sc dintr-`nsul, prin `n]elegerea sensurilor [i a importan]ei lui `n via]a noastr\. Este un praznic al luminii pentru c\ minunea `ns\[i s-a produs `ntr-o lumin\, a[a cum Sfin]ii Apostoli nu mai v\zuser\ niciodat\. Este s\rb\toare a luminii pentru c\ se leag\ de ~nvierea Domnului [i se raporteaz\ la mântuirea noastr\, la reflectarea de c\tre noi, cre[tinii, la slava lui Dumnezeu. Actualitatea actului Transfigur\rii se face prin deschiderea noastr\ ca s\ primim lumina lui Hristos, prin tr\irea credin]ei `n Fiul lui Dumnezeu `ntrupat. ~n Biserica lui Hristos avem toate posibilit\]ile [i mijloacele de a deveni „fii ai luminii”, `ntrucât tocmai aceasta realiz\m la Sfintele Taine [i ierurgii, [i `n special la Sfânta Liturghie, prin care ni se mijloce[te o via]\ nou\, o convertire, o schimbare a fiin]ei noastre interioare, o via]\ `n Hristos, care va da un nou mod de `n]elegere a vie]ii fa]\ de noi `n[ine, de semeni [i de Dumnezeu. Praznicul Schimb\rii la Fa]\ a Domnului nostru Iisus Hristos, s\rb\toarea luminii, ne aminte[te mereu de cuvântul de `ndemn al Mântuitorului, simplu, dar hot\râtor pentru fericirea [i mântuirea noastr\: „Cât ave]i Lumina, crede]i `n Lumin\, ca s\ fi]i fii ai Luminii” (Ioan 12,36). Preot Ioan CÂRCIULEANU

RVM

Peisajul ca „reflex al `ntregului” [i spa]iul pictural

24

Peisajul este spa]iul `nsu[i. Se constituie ca obiect de experien]\ [i ca subiect de judecat\, iar reprezentarea peisajului este reprezentarea spa]iului. De[i este un spa]iu, nu este orice fel de spa]iu: el reprezint\ „fa]a” p\mântului, neconstituind `ns\ un `ntreg `n sine, ci mai degrab\ parte a unui `ntreg de necuprins, un „reflex al `ntregului”. Peisajul este spa]iu deschis având deasupra lui cerul, este realitatea `n care omul tr\ie[te, pe care tr\ind o folose[te direct, o poate schimba `n mai bine sau mai r\u ori o poate distruge. Este ambientul natural, viu, obiect de experien]\ [i de valorificare estetic\. Spa]iul picturii nu ne ofer\ numai o reprezentare idealizat\ a rela]iilor lumii exterioare, ci este [i o percep]ie sublimat\. Baza fenomenului pictural este, mai degrab\ decât reprezentarea, viziunea comprehensiv\ prin care con[tiin]a `[i adecveaz\, cu ajutorul formelor, semnifica]iile difuze din experien]a noastr\ spa]ial\. Spa]iul pictural este factor de mijlocire, de media]ie a experien]ei [i con[tiin]ei artistului despre lume, [i nu doar mediu al reprezent\rilor acestuia.

Este mediat prin procedeele picturii, de posibilit\]ile mediului tehnic de care dispune pictorul [i care dau fenomenului estetic prezen]a sa cea mai intens\. Pictura nu doar amplific\ tr\s\turile structurale ale reprezent\rii, ci re-creeaz\ spa]iul.

Peisajul `n istoria artei ~n Evul Mediu, peisajul s-a insinuat `n pictura religioas\, devenind un slujitor al crezurilor Bisericii, din nevoia tot mai acut\ de realitate `n `ncadrarea conving\toare a personajelor sfinte [i `ntâmpl\rilor biblice, reclamând un spa]iu natural [i o localizare veridic\. Prin aceasta leg\tur\ peisajul dobândea un plus de seriozitate, solemnitate [i importan]\ prin reprezentare de locuri sfinte. ~n secolul al XVI-lea, peisajul se constituie ca gen artistic de sine st\t\tor, afirmându-se peisagistica de dragul peisagisticii. Cu toate acestea, interesul pentru peisaj cunoa[te o

IULIE - SEPTEMBRIE 2010


BELLE ARTE actualitate s-au manifestat mai `ntâi prin modernizarea tematic\ – impunerea peisajelor urbane, introducerea noilor motive cotidiene precum gara, podul, c\ile ferate. Gustul pentru instantaneu, pentru fixarea `n imagine a ceea ce cade sub sim]uri, a f\cut ca modernismul temei s\ fie dep\[it de atmosfer\, r\mânând un simplu pretext pentru efectele culorii. Interesul impresioni[tilor s-a focalizat pe tratarea

problemelor luminii [i culorii, ceea ce a impus o nou\ manier\ de a picta. De[i antiacademic\ la nivel tematic [i cromatic, arta impresionist\ a r\mas realist\, mai fiind `nc\ `n]eleas\ ca un mijloc de investigare a naturii realului. Dac\ inova]iile aduse, se `nscriu `n registrul tematic [i cromatic, noile provoc\ri lansate de expresionism, cubism [i futurism merg mai departe vizând organizarea spa]iului pictural [i modul de reprezentare. Apar anumite modific\ri ale contextului artistic [i estetic la `nceputul secolului XX. Acestea ar fi activitatea unor arti[ti inclasabili, ale c\ror opere au influen]at noile curente, formarea st\rii de spirit pesimiste a „anilor 1900” [i schimbarea referin]elor culturale odat\ cu descoperirea artelor primitive. Presupusa libertate plastic\ a artelor primitive a fost un motiv `n plus pentru abandonarea conven]iilor tradi]ionale ce gravitau `n jurul referin]elor ca „frumuse]e”, „natur\”, „iluzionism”. ~n contemporaneitate, peisajul apare atât `n mediile clasice, cât [i `n noile medii artistice de exprimare. De[i predomin\ peisajul urban ca imagine a vie]ii cotidiene, peisajul natural `[i g\se[te locul frecvent `n abord\rile arti[tilor, aducând `n discu]ie atât memoria personal\, cât [i pe cea colectiv\, drama istoriei, con[tiin]a sinelui [i reflec]ia despre sine, c\utarea de sens, disperarea sau refugiul din fa]a unei lumi care nu mai ofer\ libertatea spiritului, sau chiar armonia cu sinele, natura [i via]a. Maria-Magdalena AM|RIOAREI

IULIE - SEPTEMBRIE 2010

RVM

sc\dere din cauza distan]\rii de figurarea peisagistic\ `n favoarea abord\rii altor genuri ale picturii. Secolul al XVII-lea este marcat de pictura peisagistic\ olandez\ `n care `ncepe s\ se impun\ concep]ia specific olandez\ bazat\ pe `ncrederea c\ locurilor de ba[tin\ sunt demne de a fi tratate `n pictur\ cât mai realist. Sentimentul cu care pictorul contempla [i `nf\]i[a natura era determinat de pozi]ia l\untric\ a artistului fa]\ de „puterea supranatural\”. Conceptul de divinitate s-a abstractizat tot mai mult prin constituirea Bisericii protestante, iar Creatorul a devenit venerat `n rezultatul „crea]iunii”. Secolul al XVIII-lea este domniant de gustul Cur]ii Fran]ei, de tot ce este ordonat [i „cultivat”. Peisajul este privit mai pu]in ca scop `n sine [i mai degrab\ ca decor al unor serb\ri galante, pus `n slujba societ\]ii [i adaptat preferin]elor acestora. Anglia ia locul Olandei `n st\pânirea m\rilor, `n prosperitate economic\ [i `n pictur\. Arta Angliei este mai degrab\ aristocratic\ decât burghez\, fiind eclectic\ atât prin modelul }\rilor de Jos, cât [i prin cel francez. ~n secolul al XIX-lea, peisajul a `nceput din nou s\ fie privit cu seriozitate, pentru propriile sale virtu]i, marcându-se o distan]are de antropocentrismul secolului anterior. Modul de reprezentare, oricât de diferit dezvoltat `n diferite ]\ri, porne[te de la concep]ia panteist\ despre lume. Privind natura, artistul intuia c\ se afl\ `n fa]a unui miracol, iar tot ce era natural era de sorginte misterioas\. Nefiind f\cut\ pentru a satisface o finalitate evident\, natura constituia o m\rturie a puterii creatoare divine, devenind un obiect de venera]ie. Artistul se exprima pe sine prin pictur\ [i nu mai `ncearca s\ satisfac\ gustul comanditarului. Picta `n numele ideilor sale, nemaicopiind natura, ci traducând impresiile personale. Impresionismul a marcat o schimbare de atitudine atât fa]\ de realitate, cât [i fa]\ de problemele artei, `n sensul c\ arta trebuie s\ corespund\ necesit\]ii epocii moderne. Atitudinea realist\ a impresioni[tilor [i situarea lor `n

25


FILATELIE

Prima marc\ po[tal\ din lume

RVM

La 6 mai 1840 a fost emis\ prima marc\ po[tal\ din lume [i astfel anul acesta anivers\m 170 de ani de la apari]ia ei. Meritul apari]iei primei m\rci po[tale din lume revine `nv\]\torului Rowland Hill care prin lucrarea sa Post Office Reform, Its Importance and Practicability (Reforma po[tal\, importan]a [i realizabilitatea ei) ap\rut\ `n

26

anul 1837 la Londra, a propus ca scrisorile s\ fie taxate dup\ greutate [i nu dup\ distan]\ [i taxa s\ fie perceput\ de la expeditor sub forma „unei buc\]i destul de mari de hârtie care s\ arate c\ taxa s-a perceput [i s\ aib\ pe dos un material lipicios pentru a putea fi fixat\ pe scrisoare [i c\ tip\rirea s\ se fac\ pe rotative.” Aceast\ lucrare a fost `naintat\ de Rowland Hill la 10 februarie 1838 colonelului Maberly, secretarul general al po[telor. O comisie special\ a Camerei Comunelor a studiat reformele propuse [i la data de 17 august 1839, prin hot\rârea parlamentului (Postage Duties Bill) a primit semn\tura regal\. ~n vederea machet\rii „buc\]ii de hârtie” s-a folosit o medalie comemorativ\ gravat\ de c\tre William Wyon `n anul 1837 cu ocazia `nsc\un\rii reginei Victoria. Henr y Corbold a f\cut macheta [i Charles Heath a gravat prima marc\ adeziv\ care `n afar\ de portretul reginei [i valoare indic\ [i altceva. Imprimarea punea o problem\ deosebit\, `ntrucât

la `nceputul secolului `n Anglia fabricarea bancnotelor era „la mod\”, de[i pedeapsa pentru vinova]i era cea capital\. Hill a apelat la serviciile lui Iacob Perkins, n\scut `n SUA, care s-a mutat la Londra, `n 1819, unde s-a specializat `n „tipografia de securitate” imprimând la rotativ\ bancnote [i c\r]i ilustrate. Firma „Perkins, Bacon and Co. Ltd” exist\ [i `n zilele noastre [i tip\re[te m\rci pentru diferite ]\ri. M\rcile gravate `n o]el, deci nu `n cupru, au fost imprimate `n coli de 240 unit\]i. Pe marginea colilor era `nscris\ valoare [i urm\torul text: „Aplica]i eticheta deasupra adresei [i c\tre parte din dreapta scrisorii. Udând parte din dos ave]i grij\ s\ nu `ndep\rta]i gumajul”. Succesul reformei e atestat de dou\ cifre: num\rul scrisorilor expediate `n Marea Britanie `n 1838 a totalizat 76 milioane, iar `n anul 1841 s-a ridicat la 642 milioane. Reforma po[tal\ britanic\ a fost curând adoptat\ [i de alte state: – `n 1843 de cantoanele Geneva [i Zürich din Elve]ia, dar [i de Brazilia; – `n 1845 la Basel [i `n SUA; – `n 1847 `n insula Mauritius; – `n 1848 de Fran]a, Belgia [i Bavaria; – `n 1850 de Austria, Hanovra, Prusia, Spania; – `n 1851 de Rusia, Toscana [i Sardinia. ~n sud-estul Europei, ]ara noastr\ (respectiv Moldova) este prima care introduce marca po[tal\ la 22 iulie 1858 [i tip\rirea ei s-a f\cut la Atelia Timbrului din Ia[i, `naintea Greciei (1861), Turciei (1863), Serbiei (1866) [i Bulgariei (1879). Merit\ s\ amintim c\ Rowland Hill s-a n\scut la 3 decembrie 1795 `n localitatea Kidderminster [i c\ avea capacit\]i intelectuale neobi[nuite. La doar 12 ani preda deja matematic\, astronomie [i naviga]ie la [coala particular\ `nfiin]at\ de tat\l s\u. Peste câ]iva ani pleac\ la Birmingham, apoi se mut\ la Londra, ca profesor, dar se interesa foarte mult de dezvoltarea social\ [i economic\ a Marii Britanii. La 38 de ani a devenit secretarul Comisiei pen-

tru Australia de Sud. ~n anul 1839, `n vederea aplic\rii reformei a fost angajat pentru o perioad\ de doi ani la Trezorerie. ~n 1854, a fost numit secretarul general al po[telor, post de]inut pân\ la pensionare. A murit la 27 iulie 1879 fiind `nmormântat la Westminster Abbey, locul de veci al oamenilor celebri. ~n fa]a Bursei din Londra i-a fost ridicat\ o statuie. Merit\ de asemenea amintit c\ `n timpul domniei reginei Victoria (1837-1901) ultima regin\ din dinastia de Hanovra, Marea Britanie se impunea ca prim\ putere industrial\ a lumii. La `nceputul secolului XX pierde locul de prim\ putere industrial\ a lumii `n favoarea SUA [i Germaniei. Hill n-a fost filatelist, dar el ne-a d\ruit un mijloc trainic de apropiere `ntre oameni. A fost inventatorul primei m\rci po[tale din lume [i merit\ toat\ stima, toat\ pre]uirea [i respectul nostru pentru tot ce a f\cut pentru noi filateli[tii de azi, cât [i pentru cei care pe viitor vor deveni filateli[ti.

Bibliografie: Marcel D. Popa, Mic\ enciclopedie de istorie universal\, 1988.

Ullrich Hager, Grosses Lexicon der philatelie, 1974. Mircea Mali]a, Statele Lumii, 1985. ~nv\]\tor Nicu[or AMARIEI, Pre[edinte al Cercului filatelic „Dimitrie Leonida” al ora[ului Bicaz

IULIE - SEPTEMBRIE 2010


IN MEMORIAM

Singur `ntre patru pere]i (pentru cei care reu[esc s\ p\c\leasc\ singur\tatea) ~n loc de introducere Pentru c\ toate c\r]ile pe care le-am citit, mâzgâlit sau le-am iubit, pân\ acum aveau o introducere, am crezut de cuviin]\ s\ procedez [i eu la fel, `n `nceputul c\r]ii mele. De aceea, v\ voi spune o mic\ poveste: Trecând pe o potec\ dintr-o p\dure oarecare, doi copii – un b\iat [i o fat\ – se ]ineau de mân\ [i `[i `mp\r]eau Universul pe din dou\, fr\]e[te, ca pe dulciuri. Din senin, f\r\ inten]ie, b\iatul calc\ o cochilie de melc, sf\râmând-o. Fata `[i desprinse mâna de a lui [i `ncepu s\-l certe: – Cum ai putut s\ omori un melc?... Nu ai deloc suflet? – Dar era goal\ carapacea! – {i unde o s\ se mai odihneasc\ melcul, când o s\ se `ntoarc\ acas\? Cioburile r\mase sunt prea mici, acum, pentru el!… – Da, ce te face s\ crezi c\ se mai `ntoarce? – P\i, era casa lui;… numai a lui… [i tu ai omorât-o! Aparent un fapt banal, dar povestea asta m-a f\cut s\ realizez, nu demult, c\ oriunde am fi, fie `n ce zi, `n noi mai moare câte o cas\: casa melcului; casa sc\rii… casa persoanelor dragi nou\. Poate nu are nici un sens ce spun eu aici, sau poate c\ ve]i reu[i s\ citi]i sub aceste cuvinte [i v\ ve]i injecta, ca [i mine, `n suflet, libertatea! Autorul

Simt o adiere u[oar\ de vânt cu miros de diminea]\ [i de mult\ `nstr\inare. Deschid ochii cu mi[c\ri care scâr]âie [i m\ ridic de pe lespezile maronii, `ncet, parc\ r\mânând `n loc, [i m\ duc la fereastr\. ~n jur nimic nu e nou: aceia[i patru pere]i cu format curbat, ca `n orice turn; doar c\ aici desp\r]iturile `ntre c\r\mizi sunt mari, parc\ zidarul ar fi f\cut `nadins s\ lase s\ p\trund\ printre ele zvonuri, vânt, nisip, gânduri amare, ploaie… Podeaua este alc\tuit\ din lespezi hexagonale de marmur\, care au fost, cândva, albe. Camera nu are u[\ sau o alt\ ie[ire decât fereastra: un p\trat t\iat `n stânc\, mult prea mic pentru ca un om s\ poat\ trece de partea cealalt\, [i apoi are [i gratii – trei bare torsionate inutil. {i cu toate acestea, nu asta-i partea rea a lucrurilor. De multe ori m\ rog s\ vin\ cineva [i s\ o astupe, sau s\ am for]a necesar\ s\ opresc pere]ii, s-o strivesc, s-o fac s\ dispar\. Prin fereastra mea nu pot s\ v\d al]i oameni [i nici p\mânt, nu v\d ora[e, case; nu aud glas de fiin]\ vie sau câini `mpiedecându-se de propria blan\. Nu am mai v\zut a[a ceva de dou\ secole, nu mi s-a dat voie… V\ `ntreba]i de c\tre cine? Cum? Dar sincer, nici eu nu mai [tiu exact. Eram tân\r, puternic – nu prea m\ interesa ce spuneau cei din jurul meu [i tr\iam liber. Dar iat\ c\ s-a g\sit cineva care s\ pocneasc\ din degete [i s\ opreasc\ timpul. M-a luat u[or `n mâna sa – probabil c\ era neobi[nuit de mare! – [i m-a aruncat `n aceast\ `nc\pere f\r\ s\ `mi dea vreo [ans\ de a evada. {tiu c\ la `nceput era lumin\ `ntre cei patru pere]i, dar apoi uria[ul a aruncat o pietricic\ ce, metamorfozându-se, a acoperit complet, camera; s-a f\cut `ntuneric [i sufletul meu s-a cuib\rit speriat, sub c\ma[\. Sim]eam c\ m\ `nec de groaz\ [i de negrul sentiment de singur\tate. Lumina p\trundea, acum, doar prin fereastr\. Era de ajuns de puternic\, pentru a l\sa o urm\ [tears\ pe lespezile maronii. Lic\rind `n b\taia vântului [i a sor]ii, aveai senza]ia stupid\ c\ râde de tine. Odat\ cu trecerea timpului – proces foarte `ncet pentru mine – c\r\mizile s-au l\sat `n voia fenomenelor atmosferice [i astfel au ap\rut desp\r]ituri… f\r\ forme concrete. Aceste g\uri au fost, la `nceput, o binecuvântare, pentru c\ l\sau fâ[ii sub]iri de lumin\ verzuie [i galben\ s\ se joace toat\ ziua `n `nc\perea mea [i s\ creeze umbre. {i aerul binevoia s\ intre, câteodat\, pe la mine, dar nu-mi pl\cea r\ceala cu care m\ `ntâmpina. Dup\ un timp `ns\, am avut fireasca curiozitate s\ v\d ce este `n afara zidurilor, [i m-am uitat `ntâi pe fereastr\.

IULIE - SEPTEMBRIE 2010

Am v\zut o `ntindere imens\ de ape, o multitudine de nuan]e de albastru care s\reau de pe un val pe altul `ntr-o `nc\ierare ce p\rea interminabil\. Nu erau p\s\ri [i nici pe[tii nu au s\rit s\ m\ salute, dar nu m-am sup\rat prea tare, pentru c\ aten]ia-mi era concentrat\ asupra soarelui – `l c\utam!... L-am v\zut `ntr-un final, cum se r\corea – pe jum\tate scufundat `n mare – la cap\tul cel\lalt al imagina]iei. Ciudat, de[i era atât de departe, `i sim]eam c\ldura gâdilându-mi obrazul, ca o mân\ de femeie care te iube[te [i pe care o cuno[ti, de[i nu ai v\zut-o niciodat\. {i atunci, `ntrebarea m\ lovi cu o r\utate… de copil: "Oare eu am iubit vreodat\?". Nu am [tiut s\ r\spund, nu puteam s\-mi aduc aminte. Tulburat de aceast\ incertitudine, m-am ascuns `ntr-o latur\ a `nc\perii, crezând c\ nu voi mai fi g\sit niciodat\. Atunci s-a f\cut lini[te [i am putut s\-mi aud „gândul” vâjâind, c\utându-m\. M\ g\si repede [i, a[ezându-se pe um\rul meu, `mi [opti: „Cine e[ti?... Cum ai ajuns tu aici?”. ~ntreb\ri simple care m-au zguduit mult timp. Cine sunt [tiu abia acum, dup\ dou\ sute de ani de captivitate `n turnul meu din mijlocul m\rii de miracole albastre; Cum am ajuns aici, am aflat curând, dup\ ce soarele s-a scufundat complet `n spatele orizontului, tr\gând dup\ el lumina [i `n[el\torii ei plozi `mbr\ca]i `n umbre. II {i de ce adic\ vrea „gândul” acesta al meu s\-mi aduc aminte cum am ajuns eu s\ fiu sechestrat [i aruncat `n mijlocul uit\rii de sine [i de ceilal]i? Ce, nu pot s\-mi continuu bizara existen]\ [i f\r\ s\ [tiu?... Astfel de frânturi convulsive ale unei foste integrit\]i mentale `mi zumz\iau `n cap, `n timp ce luna, calm\ [i palid\, `[i intra `n atribu]iile nocturne, {i, din senin, am `nceput s\-mi amintesc. Eram un om ca to]i ceilal]i – comod [i `nc\ verde-n p\r [i suflet – atunci când totul mi s-a `ntâmplat. Aveam o mansard\ `nchiriat\ de la o b\trân\, `n coada ora[ului; o meserie de contabil [i o pisic\ portocalie care m\ a[tepta `ntotdeauna cuminte [i m\ primea f\r\ s\ `ntrebe unde-am stat [i ce-am f\cut. Mâncam fructe ude, nu-mi p\sa dac\ „mâine” nu ar mai fi fost [i, seara, cercule]e de fum se desprindeau din camera mea, de dup\ canapea. ~mi pl\cea s\ m\ bucur de acele crâmpeie de fericire comun\ [i s\ citesc aceea[i carte la nesfâr[it!... ~mi d\deam seama c\ nu am p\r\sit turnul meu, dar ceva straniu mi se `ntâmpla, pentru c\ nu `mi aduceam – pur [i simplu – aminte, ci retr\iam acele momente; iar spiritul meu se gudura, fericit, pe lâng\ mine. Abia acum `mi dau seama c\ aveam o via]\ frumoas\:

RVM

I

27


IN MEMORIAM nu prea m\ certam cu cei din jur, nu beam mult [i mergeam mereu, vara, la [trand. Dar eu nu vroiam s\-mi amintesc a[a ceva – lucruri trecute, care, acum, nu `mi f\ceau decât r\u, subliniind `nnegurata mea via]\ actual\. De fapt, ce, pot numi trai aceast\ plimbare continu\ `ntre patru pere]i, f\r\ s\ [tiu `n ce an sunt, ce zi a fost ieri sau cât a mai trecut de când nu am mai luat contact cu lumea? Vreau s\-mi aduc aminte cum am ajuns aici; `n ce `mprejur\ri… ~mi place luna [i, câteodat\, `n timp ce o privesc prin fereastra mea, cele trei gratii par s\ dispar\, iar m\ invit\ s\ m\ apropii – de parc\ m-ar cunoa[te de undeva! {tiu c\ totul exist\ `n imagina]ia mea, totu[i nu pot p\r\si acest loc, pentru c\ nu pot reveni la realitate! M\ p\lmuiesc, m\ lovesc cu capul de pere]i, `nchid ochii, dar tot `ntre patru pere]i m\ trezesc… Cineva m-a rupt de realitate [i numi d\ posibilitatea s\ revin. Pot doar s\-mi amintesc doar lucruri pe care cred c\ leam f\cut cândva, [i asta doar noaptea, pentru c\ ziua am fost blestemat s\ privesc doar marea, f\r\ s\ gândesc. De mult nu mai am la ce s\ m\ gândesc! Aburul cald al amintirii vremurilor trecute m\ adormea `ntotdeauna repede, ducându-m\ – paradoxal – tot mai adânc `n recele prezent. Din acest motiv, nu reu[eam s\ deslu[esc prea multe din imensul puzzle `ntr-o noapte. Dar, atunci când nu exist\ nici un suflet care s\ te `nc\lzeasc\ [optindu-]i o mie de gânduri `ntr-o singur\ secund\ de t\cere, r\bdarea poate deveni un foarte bun prieten. Dar dup\ fiecare noapte urma ziua, cu lumina [i grote[tile nuan]e date de aceasta tuturor lucrurilor, ideilor, zvâcnirilor inimii, ochilor… Priveam apa [i sim]eam o ciud\ lipicioas\ c\ nu pot s\ o ating, s\ o las s\ m\ mângâie [i s\ m\ `nece. Dup\ un timp, m-am resemnat, de[i `n interiorul meu, o voce cunoscut\ urla. La acest urlet mai r\spundea vântul, câteodat\, doar c\ `n alt\ gam\. Mi-am spus c\ trebuie s\ m\ men]in `n form\ [i, poate, s\-mi m\resc for]a fizic\, pentru a distruge zidurile care m\ `nconjoar\. Poate exist\ o cale de a redeveni liber?! Am `ncercat s\-mi materializez gândul, o perioad\; apoi, mi-am dat seama c\ totul este `n zadar…

RVM

III

28

Pere]ii \[tia m\ `nnebunesc – de[i sunt patru, nici unul nu vrea s\ vorbeasc\ cu mine; de parc\ le-am gre[it cu ceva. Nu eu am ales s\ „m\ bag `ntre ei” [i s\ le stric amara armonie. {i apoi, ar trebui s\ fie ferici]i c\ exist\ cineva care s\ umple golul dintre ei. Nu mai vreau s\ fiu singur [i, `n fiecare zi, `ncerc s\ descop\r ceva nou. ~mi furi[ez privirea prin fiecare firid\

s\pat\ `n c\r\mizi de c\tre vânt [i, poate, ploaie… Iau fiecare zid la rând – meticulos, neobosit, ca [i când ar fi pentru prima oar\, dar dincolo nu este nimic. De fapt, este marea… de jur `mprejur [i invers: albastr\ [i hâd\ sticle[te spre mine [i m\ scuip\ cu valuri care nici m\car nu m\ ajung. ~mi arat\ cât este ea de liber\ [i eu nu sunt, [i [tiu c\ nu vrea s\ nu fie nepoliticoas\ [i c\ ar trebui s\ m\ bucur de ea! Lucrul care chiar m\ scoate din min]i este c\ de fiecare dat\ când `ncep s\ caut afar\, sunt plin de entuziasm, de[i r\spunsul meu este acela[i [i… nici m\car p\s\ri nu sunt. {i apoi, la ce m\ a[teptam? A[a este lumea asta f\cut\: când ai nevoie de ea, se ascunde `n propriul pahar cu la[itate, iar alteori, te sufoc\! Doar noaptea m\ mai putea calma, pentru c\ `mi aminteam de mine – cel ce-a fost; `mi aminteam ceea ce uitam ziua. {i asta doar la `nceput, pentru c\ `ntâmpl\rile din trecut ar trebui s\ se epuizeze – nu am tr\it decât o via]\ liber, iar restul aici, `ntre patru pere]i! Astfel, `ntr-una din acele nop]i `n care luna pur [i simplu nu vrea s\-[i arate fa]a c\tre muritori, mi-am adus aminte „intriga” vie]ii mele – moment hot\râtor pentru ce-a urmat. }in minte c\, pe atunci, oamenii ajunseser\ la apogeul `n\l]\rii lor spirituale prin metode nenum\rate [i pline de substrat. {tiu c\ politicienii nu mai dormeau b\lo[i `n scaunele lor, ci – urmând tehnica exemplului propriu – se jertfeau pentru cea mai mic\ nedreptate f\cut\ celor mul]i. Cer[etorii nu mai st\teau cu fe]e plâng\toare [i schilozi la capetele de poduri, ci cutreierau lumea participând la tot felul de competi]ii, iar banii strân[i erau dona]i copiilor. {i chiar [i elevii – clasa aceea social\ despre care, uneori, se crede c\ ar fi compus\ din rata]i irecuperabili – au `nceput s\ `nve]e [i s\-[i dep\[easc\ profesorii. Oamenii râdeau [i era pace pân\ [i-n poligoanele de tragere. {oarecele, pisica [i câinele ajunseser\, la acea vreme, de nedesp\r]it. Toate acestea l-au sup\rat pe Demiurg, pentru c\ Judecata de Apoi era acum inutil\, iar `n Rai ar fi fost mare aglomera]ie!... Le-a trimis semne clarv\z\torilor, a n\pustit furtuni [i i-a pârjolit cu secet\, dar oamenii – `nc\p\]âna]i [i orgolio[i, fire[te – au continuat s\ `l sfideze cu fapte bune. Atunci, cerul s-a rupt `n dou\ (l-am v\zut cum c\dea – dezmembrându-se, de la geamul mansardei mele). Aceast\ c\dere a f\cut mult praf, dar am reu[it s\ aud cum o mân\ uria[\ m-a luat [i m-a aruncat `n acest turn, pe ape, c\l\tor. Nici nu s-a uitat la mine, doar c\ mi-a aruncat plictisit câteva cuvinte din care reie[ea c\ ar trebui s\ fiu mândru, pentru c\ sunt „cel care isp\[e[te pentru p\catul colectiv de a face bine”!

Mi-am zis c\ e nebun [i c\ toat\ afacerea asta e o glum\; dar iat\-L cum glume[te cu mine de dou\ secole, iar eu nu mai chef s\ râd… ~ntr-un fel, `nchizându-m\ aici, Demiurgul m-a separat total de existen]a mea fizic\. A f\cut `n a[a fel, `ncât s\ tr\iesc la nesfâr[it f\r\ s\ am nevoie de haine, hran\ sau ap\… f\r\ s\ am dureri trupe[ti. Gre[eala trebuia s\ se separe pe plan spiritual, de aceea El a hot\rât c\ nu am nevoie de trup. Da, dar amintirile nu mi le-a luat decât par]ial (ziua) – o [tiu [i simt adânc `n mine trebuin]ele fiziologice care mi-au fost furate. Acum nici m\car nu mai [tiu cum ar\t. Oare sunt urât `ncât sperii [i gâzele [i de aceea nu vin s\ m\ vad\? Sau poate sunt frumos [i de aceea aplaud\ valurile `n dep\rtare? …Se zice c\ aspectul exterior ]i-l po]i cunoa[te c\utând `n interiorul t\u; `ns\ eu nu am g\sit decât un imens gol, [i acela singur! IV Acum, „Cât vei mai sta aici?” nu se mai constituie ca o `ntrebare pentru mine. M-am obi[nuit cu gândul c\ voi r\mâne `nchis pân\ la sfâr[itul timpului. Ciudat este c\ [i gândul s-a obi[nuit cu mine. Singura speran]\ este aceea c\, `ntr-un final, c\r\mizile vor ceda vântului [i ploii… de cuvinte [i atunci voi fi liber. Da: liber s\ sar din turnul meu de ap\. Nici despre aceasta nu pot [ti dac\ nu cumva este infinit\ [i atunci s\ m\ reg\sesc blocat `ntre nenum\rate, „unduitoare” vise albastre. Este posibil, de asemenea, s\ uit s\ `not pân\ atunci [i a[ muri f\r\ s\ [tiu dac\ am reu[it s\ evadez. Oricum, s\ [ti]i c\ mul]i dintre voi, cei liberi, sunte]i la fel ca mine – prizonieri: unii ai sistemului, al]ii ai lor `n[i[i; dar esen]ial este s\ nu v\ pierde]i speran]a c\ via]a va fi binevoitoare [i cu voi [i c\, rechemându-v\ `n poala ei, ve]i rena[te precum Pheonix din propria cenu[\! * Simt o adiere u[oar\ de vânt cu miros de diminea]\ [i de mut\ `nstr\inare. Deschid ochii cu mi[c\ri care scâr]âie [i m\ ridic de pe lespezile maronii, `ncet, parc\ r\mânând `n loc, [i m\ duc la fereastr\… Rug\minte: Dac\ vreunul dintre voi, vitejilor, Va reu[i s\ p\c\leasc\ singur\tatea, s\-[i `mp\rt\[easc\ secretul cu mine! ~i voi mul]umi [i m\ voi bucura pentru el; Poate voi cuteza [i s\ râd, dar, cu siguran]\, via]a `mi va fi mai plin\! Dan C|LINESCU

IULIE - SEPTEMBRIE 2010


SPORTUL REGE

Cincizeci de ani de fotbal `n Bicaz

IULIE - SEPTEMBRIE 2010

din afara unit\]ii [i a localit\]ii, f\cându-se eforturi materiale considerabile, marea dorin]\ a echipei izbindu-se printre altele [i de lipsa sprijinului hot\rât al conducerii Fabricii de Ciment [i de inexisten]a celui al autorit\]ilor locale care se pare c\ nu practicaser\ vreodat\ vreun sport [i nu aveau injectat microbul fotbalului, ac]ionând doar cu impulsuri din afar\ (jude], regiune etc.) acestea `ns\ având o alt\ direc]ie, Cimentul Bicaz fiind [i luptând mai mereu „`n ilegalitate”. Despre o schimbare radical\, `n ceea ce prive[te concep]ia, organizarea, mijloacele [i metodele de practicare a fotbalului la F.C. Bicaz vorbim odat\ cu returul campionatului edi]iei 1965-1966, când la echip\ sose[te antrenorul Vasile Chelaru. G\sind echipa pe ultimul loc (14), acesta reu[e[te s\ termine campionatul regional pe un loc de mijloc, l\sând `n urma sa forma]ii cu mare putere economic\ [i cu tradi]ie precum Adjud, M\r\[e[ti, S\vine[ti, D\rm\ne[ti, Târgu Neam] etc. Mai mult de atât, `n campionatul urm\tor, respectiv 1967-1968, având aceea[i forma]ie (f\r\ nici o achizi]ie de juc\tori), Cimentul Bicaz produce marea surpriz\ `n Moldova, câ[tigând `mpreun\ cu {tiin]a Bac\u Campionatul Regional de fotbal [i dreptul de promovare f\r\ meci de baraj, `n Divizia C, pricinuind am\r\ciune nu numai factorilor de decizie din sport la nivelul jude]elor Neam] [i Bac\u, dar [i factorilor politici din cadrul acestor unit\]i administrativ-teritoriale. ~ntrucât preten]iile [i condi]iile fotbalului de performan]\ `ncep de la existen]a unei baze sportive care s\ corespund\ regulamentului jocului de fotbal `n ceea ce prive[te dimensiunile, suprafa]a de joc, dot\ri etc. [i cum cea existent\ nu le `ndeplinea, a fost necesar ca echipa Cimentul Bicaz, la prima sa participare `ntr-o divizie national\, s\ sus]in\ toate cele 30 de meciuri din respectivul campionat `n condi]ii de deplasare, `n tur la Roznov, iar `n retur la Târgu Neam], localit\]i unde de la ultimul om pân\ la primar erau total `mpotriva echipei bic\jene, ]inând chiar cu adversarul, de[i se considera c\ meciurile se joac\ acas\! ~n astfel de condi]ii, echipa nu a putut face fa]\ rigorilor [i preten]iilor fotbalului de performan]\, retrogradând `n Campionatul Regional. Dar ambi]ia, dublat\ de experien]a c\p\tat\ de juc\tori, antrenor [i conducere a fost ridicat\ pe o treapt\ [i mai `nalt\, astfel c\ pentru Cimentul Bicaz, campionatul respectiv, 1969-1970 a fost un adev\rat galop de s\n\tate, câ[tigând [i ob]inând dreptul de participare la barajul pentru repromovare `n Divizia Na]ional\ C. Ini]ial, norocul nu a surâs echipei, deoarece Federa]ia a decis s\ se `ntreac\

cu R\d\u]i, localitate cu de 4 ori mai mul]i locuitori [i cu o for]\ economic\ [i posibilit\]i mult peste cele ale ora[ului Bicaz. Cu un arbitraj de la Ia[i, total potrivnic [i p\rtinitor `n ambele man[e, Cimentul Bicaz avea s\ r\stoarne „pronosportul”, f\când 2-2 `n deplasare [i câ[tigând acas\ cu 3-1, repromovând `n Divizia C. Cu câteva achizi]ii bine gândite (Calancea de la R\d\u]i, cel mai bun juc\tor `n man[ele de baraj, D\n\lache [i Chelaru de la S\veni, Filip de la Relonul S\vine[ti [i Stângaciu de la Ceahl\ul Piatra Neam]) [i promovând juniori din propria pepinier\ (Copotz, Daraban, Voini]chi, S\punaru, Fluiera[u, Fr\sinaru, Manolescu etc.) Cimentul Bicaz avea s\ reprezinte Fabrica [i ora[ul, timp de 12 ani consecutiv `n fotbalul de performan]\, la nivelul Diviziei C, devenind o echip\ cunoscut\ `n toat\ ]ara. Dintre realiz\rile fotbalistice ale echipei amintim: - a promovat [i participat timp de 12 ani consecutivi `n Divizia Na]ional\ C, `n-

trecându-se cu ora[e [i echipe având posibilit\]i umane, materiale [i financiare cu mult peste cele ale localit\]ii [i echipei noastre (Suceava, Boto[ani, Foc[ani, Bârlad, Vaslui, One[ti, Com\ne[ti, Tecuci, F\lticeni, Roman [i chiar cu Ceahl\ul Piatra Neam]), atunci când jude]ul Neam] era reprezentat `n fotbal doar la nivel de Divizia C; - `n sezonul 1973-1974, echipa a avut cel mai bun parcurs `n campionat, fiind aproape de o promovare spectaculoas\ `n Divizia B. Terminând turul pe locul I, Cimentul Bicaz nu a putut ]ine pasul cu puternica [i influen]a echip\ din Vaslui, actuala divizionar\ A, promovând `n acel an `n liga secund\; - a reu[it o comportare bun\ `n Cupa României `nvingând echipe mult mai titrate, printre care [i Ceahl\ul Piatra Neam]; - s-au promovat câteva talente deosebite `n diviziile superioare, cum ar fi: Du]an C. la Dinamo Bac\u, Cior\paru V. la C.F.R Timisoara, Mirona[ I. la Ceahl\ul Piatra Neam], Calancea la Chimia Suceava [.a;

RVM

Iat\ c\ s-au `mplinit cincizeci de ani de când frumoasa noastr\ localitate a devenit ora[, iar cu acest prilej, vom face o mic\ incursiune `n timp `ncercând s\ vorbim despre apari]ia [i dezvoltarea jocului de fotbal `n Bicaz. ~n ceea ce prive[te, sportul cu multiplele sale ramuri `n general [i fotbalul `n special, fiin]eaz\ [i se practic\ de la punerea `n exploatare a primelor linii de ciment pentru realizarea Barajului Bicaz, cel mai mare obiectiv industrial al anilor '50. Dac\ celelalte sporturi, cum ar fi [ahul, tenisul, luptele, voleiul, popicele, atletismul [i chiar gimnastica, s-au practicat `ntr-o form\ mai mult sau mai pu]in organizat\, unele chiar cochetând cu dep\[irea caracterului de „sport de mas\”, nici unul nu a reu[it s\ promoveze `ntr-o divizie republican\, dar `ndeosebi `n `ntreceri pe ateliere, sec]ii, fabrici, `n cadrul unor manifest\ri omagiale [i `n cadrul `ntrecerii dintre unita]ile similare din ]ar\ (Centrala Cimentului), aceste ramuri sportive au mobilizat un num\r mare de salaria]i de toate vârstele la practicarea lor. Fotbalul cimentist, la `nceputul lui 1954, s-a practicat ca [i celelalte sporturi la nivel de mas\, `ns\ fiind `nc\ de la `nceputurile sale catalizatorul mi[c\rii sportive `n unitate, dar [i la nivelul `ntregii localit\]i, progresând `ncet, dar sigur spre o form\ din ce `n ce mai organizat\, trezind [i antrenând preten]ii [i orgolii neb\nuite la `nceputurile sale. ~ntre anii 1952 [i 1956 fotbalul cimentist s-a practicat `n dou\ forme, si anume: a). Campionat de mas\ al F.C. Bicaz, `n `ntrecere participând forma]ii ale atelierelor, sec]iilor [i sectoarelor din structura F.C Bicaz. b). Campionat or\[enesc, competi]ie de mas\, la care participau echipele unit\]ilor industriale [i institu]iilor localit\]ii Bicaz. Cum fotbalul, ca peste tot, devenise un adev\rat fenomen de mas\, preten]iile au `nceput s\ creasc\, [i astfel `n anul 1956 s-a pus problema organiz\rii unei echipe capabile s\ reprezinte F.C Bicaz dincolo de grani]ele ora[ului, respectiv s\ promoveze `n Campionatul Regional Bac\u, fapt `mplinit `n anul 1958. Dar diferen]a era mult prea mare `ntre o reprezentare local\, comparativ cu cea regional\, aceasta [i pentru faptul c\ fostele localit\]i [i raioane din zon\ (Ceahl\u, Bicaz, [i chiar Piatra Neam]) nu aveau nici o dezvoltare industrial\ [i financiar\ comparabil\ cu Bac\u, Adjud, Moine[ti, Roman etc, localit\]i care formau Campionatul de fotbal al regiunii Bac\u, [i nici tradi]ia `n fotbalul organizat [i de performan]\ atât de necesare `n fotbal. Cu toate acestea `ns\ s-au f\cut eforturi mari [i s-a `ncercat de mai multe ori o promovare `ntr-o divizie republican\, respectiv Divizia C, aducându-se juc\tori

29


RVM

SPORTUL REGE

30

- cu toate c\ s-au adus câ]iva juc\tori din alte par]i ale jude]ului sau ale ]\rii, baza echipei a constituit-o `n permanen]\ elemental local; - a introdus ora[ul Bicaz `n circuitul fotbalului de performan]\; - fotbali[tii au avut `n permanen]\ o leg\tur\ eficient\ cu [coala [i cu produc]ia, având un profil profesional [i moral exemplar; - dintre cei trecu]i prin fotbalul cimentist, unii au ajuns `n decursul anilor persoane cu r\spunderi importante `n cadrul Fabricii de Ciment sau la alte societ\]i ori institu]ii de stat. Dintre cele rele amintim episodul `n care, la un meci cu echipa Textila Buhu[i, disputat la Bicaz, arbitrajul total p\rtinitor a dus la o izbucnire din partea publicului care, nemaiputând suporta ofensa adus\, a `ncercat `n numeroase rânduri s\-[i fac\ dreptate, agresând arbitrul de centru, totul culminând cu un adev\rat proces [i condamnarea a 5 persoane de pe urma fotbalului. De la retrogradarea echipei din Divizia Na]ional\ C, de[i s-au clasat `ntotdeauna `n primele 2 locuri ale Campionatului Jude]ean, numai de 4 ori a ob]inut locul I (de regul\ pierzându-l `n ultima etap\) [i dreptul de participare la barajul de promovare `n compania forma]iilor Proletaru Bac\u, Zimbrul Siret, Hârl\u [i Panciu Foc[ani. ~n perioada 1990-1996, de[i au fost asigurate cele mai bune condi]ii materiale [i financiare [i au fost adu[i din afara localit\]ii un num\r mare de juc\tori [i antrenori, `ncerc\rile de promovare `ntr-o divizie superioar\ au e[uat, cu toate c\ la meciurile de baraj s-au `ntâlnit echipe cu mult peste posibilit\]ile umane, [i material-financiare ale echipei noastre, pricinuindu-se astfel mult\ sup\rare `n rândul iubitorilor de fotbal din cadrul fabricii [i din ora[. ~n 1998, s-a reu[it promovarea `n Divizia C [i o participare onorabil\ pân\ `n anul 2004, când echipa a retrogradat `n Liga Jude]ean\, unde a mai evoluat `n câteva edi]ii de campionat, ultima dat\ `n edi]ia 2009-2010, când a terminat la mijlocul clasamentului. Cele mai deosebite rezultate ob]inute de echip\ au fost victoriile `mpotriva unor echipe titrate precum Penicilina Ia[i, Rulmentul Bârlad, One[ti, Relonul S\vine[ti, Vaslui, Partizani Bac\u, Petrolul Moine[ti, Dorohoi, Adjud [i chiar Ceahl\ul Piatra Neam]. Recordul spectatorilor la un joc sus]inut de Cimentul pe teren propriu a fost `n meciul retur din barajul de promovare `n Divizia C cu Metalul R\d\u]i, cu 3000 de bilete vândute.

Cea mai reprezentativ\ forma]ie care s-ar fi putut alc\tui de-a lungul celor 12 edi]ii de prezen]\ `n Divizia C [i cu care s-ar fi putut reprezenta cu succes fabrica [i ora[ul chiar [i `n Divizia B ar fi urm\toarea: En\chiuc (Stoleru, Olteanu), Copotz (Varlam, {erban), Pintilie, Mirona[, Voini]chi (Lungu, Marc), Du]an, Niculescu, Filip, Cior\pariu (Gagu), Chelaru, Calancea, Butunoiu, Ardeleanu (Iurea, Fluiera[u). De remarcat este contribu]ia major\ a domnului Chelaru Vasile, inimosul antrenor care a schimbat fa]a echipei `ntr-un timp record, `nc\ din prima zi de antrenament, introducând ora[ul `n circuitul fotbalului profesionist, construind o echip\ redutabil\, greu de `nvins, care a ajuns cunoscut\ `n toat\ ]ara. Un adev\rat model de urmat `n via]\, monument de mora-

litate [i profesionalism, a ob]inut prima categorie de antrenori, contribuind totodat\ activ [i la dezvoltarea fotbalului jude]ean [i na]ional. Totodat\, el nu a renun]at niciodat\ la participarea activ\ `n cadrul produc]iei Fabricii de Ciment Bicaz, ocupându-se cu aceea[i seriozitate [i de ramura protec]iei muncii. N\scut la 1 septembrie 1935 `n comuna Livezi, jude]ul Boto[ani, a absolvit Scoala medie tehnic\, apoi {coala Militar\ de Ofi]eri de Geniu. ~n 1946 a fost descoperit ca talent fotbalistic, jucând la Craiova la echipele Locomotiva CFR [i Electroputere. ~mbr\]i[eaz\ meseria de antrenor, din mult\ pasiune pentru sportul rege, iar datorit\ unor cereri [i conjuncturi la acea vreme [i a afec]iunii pentru aceast\ zon\ a ]\rii, semneaz\ cu echipa din Bicaz la 28 decembrie 1965, pe care o va antrena 25 de ani [i 6 luni, durat\ record `n domeniu la nivelul ]\rii noastre, ob]inând rezultate deosebite! Pe 5 iunie 1990, se retrage din activitate punând accent pe via]a de familie pe care a sacrificat-o `n to]i ace[ti ani datorit\ meseriei de antrenor [i serviciului avut `n cadrul Fabricii de Ciment.

Acum, dup\ atâ]ia ani de la stabilirea `n ora[ul nostru, `l `ntâlnim pe domnul antrenor Vasile Chelaru deseori la cump\r\turi `n ora[, pe strad\, mereu vesel [i plin de via]\, mul]umit c\ a r\mas `n Bicaz, ora[ pe care `l `ndr\ge[te mult [i pentru care spune c\ a reu[it s\ fac\ prea pu]in fa]\ de cât ar fi meritat locuitorii s\i. Fiind ast\zi `n afara sportului pe care l-a `ndr\git atât de mult, constat\ cu durere dispari]ia fotbalului de mas\, schimbarea mentalit\]ii [i motiva]iei juc\torilor, sc\derea nivelului jocurilor, dispari]ia spectatorilor care `n trecut erau prezen]i `n num\r mare chiar [i la antrenamentele echipei Cimentul Bicaz (divizionara C) etc.! ~ntrebat dac\ s-ar fi putut face mai mult, el ne-a declarat: ,,Se poate r\spunde cu certitudine DA, `ns\ cu de dou\ ori DAC|, [i anume: a). Dac\ ar fi fost posibil ca la vremea particip\rii `n Divizia C, clubul [i echipa s\ fi avut la conducerea unit\]ii pe cei de dup\ 1990, care s-au implicat enorm, asigurând toate condi]iile [i pe deasupra `nc\; b). Dac\ `n intervalul 19912004 s-ar fi putut p\stra starea de spirit, profilul moral, d\ruirea total\ [i mai pu]in interesat\ de avantajele material-financiare, principalele atuuri [i caracteristici ale fo[tilor juc\tori, dublate de o organizare [i o preg\tire corespunz\toare nu numai cerin]elor factorilor de reprezentare `n terenul de fotbal, dar [i `n raport cu calit\]ile concrete ale juc\torilor.” ,,Iar voi cei care v\ ocupa]i de preg\tirea copiilor, a viitorilor fotbali[ti ai ]\rii la o vârst\ destul de tân\r\, v\ recomand s\ face]i totul cu mult\ d\ruire [i profesionalism [i s\ ave]i parte de sus]inere din partea tuturor factorilor locali”. ~n prezent Clubul Sportiv Cimentul Bicaz nu are `nscris\ nici o echip\ de fotbal de seniori sau juniori `n campionatele jude]ene, cu toate c\ dispune de o baz\ sportiv\ modern\, fiind reprezentat doar `n alte ramuri sportive precum atletismul sau automodelismul, unde domnii antrenori Constantin Adam (atletism) [i Ioan Ru[tioru (modelism), `mpreun\ cu pu]inii copii entuzia[ti care mai sunt doritori s\ practice un sport, au ob]inut rezultate bune. Clubul este acum privat, pre[edinte fiind domnul Mugurel Sterca, vicepre[edinte domnul Gheorghe Chivoiu, iar director sportiv domnul Gheorghe Chindea.

IULIE - SEPTEMBRIE 2010


PUBLICITATE

Revista Valea Muntelui mul]ume[te sponsorilor s\i, SC Hidroserv Bistri]a SA Piatra Neam], sponsorul principal al revistei, [i Motel Ceahl\u din Bicaz, pentru sprijinul financiar acordat `n editarea acestui num\r [i `[i exprim\ speran]a c\ [i al]i sponsori vor investi `n activitatea noastr\ cultural\ de promovare a valorilor `n spa]iul geografie al c\rui nume `l poart\ revista. Revista Valea Muntelui apare sub patronajul Asocia]iei culturale „Olympia Bicaz” [i al Parohiei „Sfin]ii Arhangheli Mihail [i Gavriil” din Dodeni, Bicaz. Fondatori: Cristian LUCA Pr. Mihail POPA Mihai-Silviu CHIRIL| Colegiul de redac]ie: Mihai-Silviu CHIRIL| - redactor-[ef Dorian RADU - tehnoredactor Traian STANCIU, Adrian SCRIPCARU - grafician -

Coperta 1: Panorama ora[ului Bicaz.

Coperta 4: Viaduct baraj; Barajul Bicaz.

Cristian LUCA

IULIE - SEPTEMBRIE 2010

(Foto: Cristian LUCA, pr. Mihail POPA, Dorian RADU)

Adresa redac]iei: strada Piatra Corbului, bloc 5, ap. 15, Bicaz, jude]ul Neam] Telefon: 0233.255.254 Email:

revistavaleamuntelui@gmail.com Pagin\ web:

http://mihaisilviuchirila.blogspot.com/ Distribu]ie: S.C. DRAG&CRIS OIL S.R.L. Tiparul executat de Tipografia SC Andreas Comp SRL Piatra Neam] ISSN: 2067-9416

RVM

De la `nceputul anului 2009 a luat fiin]\ `n ora[ul nostru Asocia]ia Sportiv\ „Olympia” Bicaz, asocia]ie sportiv\ nonprofit, care are ca principal\ ramur\ sportiv\ fotbalul. Beneficiind de sprijinul total al conducerii Clubului Sportiv Cimentul Bicaz, care ne-a pus la dispozi]ie aceasta baz\ modern\ de antrenament, [i de bun\voin]a celor câ]iva sponsori care ne-au ajutat [i având la baz\ pasiunea imens\ a noastr\ [i a pu]inilor copii dornici s\ practice acest minunat sport, am reu[it rezultate `mbucur\toare `nc\ din primul an de activitate, terminând Campionatul Jude]ean de Juniori E (Cupa Hagi-minifotbal) pe locul 3. Anul acesta vom participa la Campionatul Jude]ean de Juniori D, care va `ncepe dup\ jum\tatea lunii septembrie, f\când trecerea de la jocul pe teren redus la cel pe teren normal. Ne dorim ca pe viitor ace[ti minuna]i copii s\ formeze o frumoas\ echip\ care s\ ob]in\ cel pu]in rezultatele care au fost `n trecut, aducând astfel bucurie [i faim\ ora[ului nostru. Pân\ atunci `ns\, pe lâng\ munca noastr\ [i a copiilor sper\m `ntr-o sensibilizare a autorit\]ilor locale [i a patronilor de societ\]i din ora[ [i din zon\, pentru a dep\[i anumite lipsuri materiale, elemente atât de necesare marii performan]e sportive (echipamente, turnee [i cantonamente, alimenta]ie etc.).

31


Pre]: 5 lei


Revista Valea Muntelui