Page 1

Millésime

Revista de cultura și civilizația vinului

33

note de degustare

VINUL şi Vinilul Cum a fost recolta

2012?

„Un război al vinului e pe cale să înceapă”

Interviu

IV .

S

R de

cu

U

SU

PL IM

EN

T SP ltu EC V ra IN și IA U civ L LU il I iza ția

Jamie Goode

C

Nr.4 /iarna 2012 Preţ: 14.9 Lei


Despre limbajul NONVERBAL P

rima comunicare în lumea animală a fost cea senzorială, pe care o putem denumi ca limbaj nonverbal. Majoritar, acest limbaj se bazează pe relaţia olfactivă cu mediul şi între indivizi. Simţul olfactiv ne ordonează şi în prezent

viaţa în timp şi spaţiu, lucru demonstrat şi cunoscut de „popoarele primitive”, care descifrau spaţiul, timpul şi oamenii după mirosurile lor. În acest context, vă întreb: aţi conştientizat vreodată cum miroase oraşul în care trăiţi, casa în care locuiţi, locul în care munciţi? V-aţi bucurat vreodată de mirosul primăverii, verii, toamnei sau iernii? Ştiaţi că după miros oamenii ne sunt simpatici, antipatici sau indiferenţi?

I

ar asta pentru că mirosul este determinat genetic şi reprezintă, de fapt caracterul individului. În acest secol al excesului, în care organismul nostru începe să nu mai înţeleagă nimic, în care stresul este neînţelegerea dintre organic şi psihic, soluţia (sau una dintre soluţii) ar fi să învăţăm să ne redescoperim fiinţa biologică, conştientizând limbajul nonverbal, adică mirosul, gustul, tactilul.

R

evelaţia acestui limbaj senzorial l-am avut plecând de la un vin, fiind mai întâi obligat să-l memorez şi apoi încântat să-l descopăr apelând la comparaţii atribuite unei fiinţe, ajungând la concluzia că vinul are şi caracter. Am descoperit că vinul este alimentul, aproape singurul, care şi-a păstrat memoria senzorială nealterată în

DORIN POPA

2

MILLÉSIME

acest secol al excesului şi falsificărilor. Demonstraţia de aliment cu memorie o avem într-un pahar de vin din care putem descoperi: soiul de struguri, arealul geografic şi pedoclimatic (terroirul), amprenta enologului, vârsta vinului, defecte sau boli ale vinului.

V

inul s-a pliat întotdeauna pe cultura, civilizaţia şi evoluţia societăţii. În acest sens, avem două exemple de notorietate: vinurile lumii vechi şi vinurile lumii noi. Vinurile lumii vechi sunt un fel de „fetele de la Căpâlna”, cu o frumuseţe francă, rurală (nefardate şi neparfumate), spun o poveste senzorială complexă şi profundă, cu o duritate sensibilă, chiar acidă dacă le ignori. Povestea trebuie să le-o asculţi cu răbdare, „cu paşi mici şi măsuraţi”, dacă vrei să te simţi cu adevărat legănat şi încântat. Lasă-te în voia lor, fără întrebări şi fără excese.

L

umea nouă vine agresiv şi ne dă cu vinurile lor peste tradiţiile de secole ale vinului vechi. Sunt vinuri frumoase, proaspete, în „neglijé”, pe care le descoperi foarte repede, vinuri de o zi sau de o noapte, frumoase amintiri frugale, spectaculoase. Aduc în lumea vinului acea prospeţime a noului, acea diversitate a tinereţii şi exuberanţei, cu multă inocenţă sofisticată. O poveste simplă, sinceră, care se dezvoltă pas cu pas, privind, mirosind şi gustând.


3


Millésime

Cuprins

VINUL pe scurt 6 RECOLTA 2012 8 ADRIAN SÂNCRĂIAN şi bucuria de a trăi 10 BARTHOLOMEW BROADBENT este domnul Porto 12 MITOLOGII RECENTE: Vin ochit, vin servit 16 VIÑA ERRÁZURIZ, Cele mai bune vinuri ale celui mai bun pământ 18 Deschizătorul de STICLE 20 CONDIŢIILE IDEALE pentru păstrarea vinului 22 VEGA SICILIA, vedeta incontestabilă 24 CURS IV: Identitatea de areal şi motivaţia originii 29 VINUL ŞI RĂZBOIUL clienţilor cu restaurantele 34 DICŢIONAR de soi 36 Conferinţa europeană a BLOGGERILOR 39 VINUL, aliment şi terapie 40 JAMIE GOODE Un război al vinului e pe cale să înceapă 42 CRAMA MICĂ aduce enologul mare 44 VOCILE VINULUI 48 Ce vin VREAU SĂ BEAU 52 VINUL ŞI VINILUL 54 DEGUSTĂRI MILLÉSIME 58 COLLAGE, apetit pentru muzică, sete pentru artă 62 REŢETĂ: Supă din dovleac roşu şi porumb dulce, în stil indian 66 SALONUL NAŢIONAL de Vinuri al României s-a încheiat cu succes 68 DRUMUL VINULUI sătmărean este în lucru 70 CORCOVA, renaşterea unei legende 76 LIVIU GRIGORICĂ este creatorul de vinuri 78 VINUL (CARE) MI-A SCHIMBAT VIAŢA 80

Redacţia Redactor-şef: Dorin Popa

Redactori:

Liviu Balint Georgeta Bocşe Bogdan Bocşe

Redactori Colaboratori: Gabriela Iancu Razvan Jurca Gabriela Mariş George Mitea Sergiu Nedelea Mihai Oprea

Art Director: Németh László dotface.ro Foto: Shutterstock, Raul Ştef, Mihai Oprea, Georgeta Bocşe Coperta: Bakcsy Árpád gastrofoto.blogspot.com

Tipărit la Center-Print Nyomda, Debrecen ISSN: 2248 -1699 Revista Millésime este publicată de Exeget Consulting SRL

General manager: Cristian Drimba Contact:

www.millesime.ro www.facebook.com/RevistaMillesime Str. Roman Ciorogariu nr.49 Oradea, jud Bihor, România, cod poştal 410009 office@millesime.ro telefon: 0359 436 038

Abonamentele se pot face pe millesime.ro

Tipuri de abonament: 4 apariţii: 52 lei 6 apariţii: 75 lei 8 apariţii: 96 lei Toate drepturile asupra revistei Millésime aparţin Exeget Consulting SRL. Reproducerea intergrală sau parţială a textelor sau ilustraţiilor din orice ediţie a revistei Millésime este posibilă numai cu acordul scris al editurii. Pirateria intelectuală se pedepseşte conform legii. Redactorii revistei sunt responsabili pentru conţinutul articolelor. Revistă publicată sub autoritatea Asociaţiei Degustătorilor Autorizaţi din România şi Asociaţiei pentru cultura şi civilizaţia vinului Millésime.

Mulţumiri speciale: academician Valeriu D. Cotea, prof. dr.Csavosy Gheorghe şi prof dr. Viorel Stoian. 4 MILLÉSIME


5


VINUL Floare de Toamnă, primul vin roşu al anului

Peste 100 de medalii la Premiile de Excelenţă Vinul.Ro

M1. Crama Atelier a lansat două noi vinuri

V

C

C

inarte a lansat în 10 noiembrie Floare de Toamnă, primul vin roşu al anului 2012, Beaujolais - ul României, cum mai este acesta supranumit. Este al optulea an consecutiv când producătorul lansează acest vin, anul trecut stocul fiind epuizat în doar 10 zile. Vinul, un cupaj de Negru de Drăgăşani, Fetească Neagră şi Merlot, a fost prezentat invitaţilor de către Sergio Faleschini, preşedintele Vinarte, şi de Marian Timofti, preşedintele Organizaţiei Somelierilor din România 2011. Producătorii spun că este un vin prietenos, uşor de băut, recomandat a fi consumat până în primăvara anului viitor. Floarea de Toamnă se găseşte deja în peste 40 de restaurante din ţară.

6

MILLÉSIME

ea de-a patra ediţie a Premiilor de Excelenţă Vinul.Ro s-a desfăşurat anul acesta la Drăgăşani, în perioada 26-30 octombrie, şi a fost organizată cu sprijinul Asociaţiei Producătorilor de Vinuri din Drăgăşani. În concurs, au fost înscrise 350 de vinuri din România, Africa de Sud, Australia, Chile, Franţa, Italia, Liban, Portugalia, Republica Moldova, Spania, Statele Unite şi Ungaria. În total, în ambele secţiuni ale concursului, s-au acordat 101 medalii de aur şi argint. În secţiunea non-retail, au fost acordate 15 medalii de Aur şi 58 de argint, iar în secţiunea dedicată vinurilor cumpărate direct de pe raft s-au acordat 7 medalii de aur şi 21 de argint. Într-un top al medaliilor, pe locul I se află Cramele Recaş, cu 3 medalii de aur şi 5 de argint, distincţii câştigate în ambele secţiuni ale concursului. Acesta este urmat de către Crama Oprişor, cu 3 medalii de aur şi 2 de argint, şi Vinarte, producător ale cărui vinuri au obţinut 2 medalii de aur şi 4 de argint. Au mai câştigat medalii de aur Vinaria Purcari (2 medalii), Budureasca, Castel Vinum, Tenuta Ulysse (importator Rifco), Vincon Vrancea, Castel di Tufo (importator Nelsand), Viu Manent (importator Ethic Wine), Domeniile Dealu Mare Urlaţi, Crama Gîrboiu, Casa de Vinuri Cotnari, Chateau Dereszla, Liliac Winery şi Casa de Vinuri Negrini, fiecare cu câte o medalie de aur.

upajul alb Arezan format din Fetească albă şi Fetească regală 2011 şi Pinot gris Leat 6500 din 2011 au fost lansate în luna octombrie atât la cramă, cât şi la Bucureşti. Enologul Răzvan Macici spune că în primăvara anului viitor vom putea deja savura un Chardonnay şi poate chiar şi o Fetească Neagră. Prezentarea noilor vinuri a avut loc la cramă în data de 11 octombrie, iar o săptămână mai târziu la Corks Cozy Bar din Bucureşti.


pe scurt ZILELE CULTURII ŞI CIVILIZAŢIEI VINULUI Patru zile dedicate culturii şi civilizaţiei bunului gust.

Zilele culturii şi civilizaţiei vinului la Teatrul Naţional Bucureşti

Î

n mai 2013, Asociaţia pentru cultura şi civilizaţia vinului Millésime organizează prima ediţie a Zilelor culturii şi civilizaţiei vinului şi prima ediţie a Galei premiilor vinurilor româneşti. Timp de patru zile în foaierul TNB vor avea loc degustări de vinuri şi delicatese, lansări de produse, momente artistice şi întâlniri, iar în fiecare seară vor avea loc concerte, spectacole şi alte evenimente culturale.

I

ZILEL E

2013

LTURII Ş CU

VINULU IEI

EI VINULUI ui gust.

19-22 decembrie 2012

Amazon.com lansează Amazon Wine

A

mazon, cel mai mare retailer online, a lansat în 8 noiembrie şi divizia de vinuri. Amazon.com/wine este un magazin ce oferă consumatorilor o selecţie extrem de vastă din lumea întreagă. Motorul de căutare dezvoltat pentru această platformă este extrem de complex, putând fi efectuate căutări pe o serie de criterii, de la culoare şi regiune, până la note de degustare sau arome principale sau sugestii de asociere. Deocamdată, compania americană efectuează livrări doar pe teritoriul Statelor Unite, dar, dată fiind infrastructura de care beneficiază compania, cu siguranţă momentul extinderii la nivelul altor ţări nu este foarte îndepărtat, iar Amazon Wine are toate premisele de a deveni unul dintre cele mai mari magazine de vinuri online din lume.

A fost lansată cea mai cuprinzătoare enciclopedie a soiurilor de struguri

J

ancis Robinson, împreună cu Julia Harding MW şi Dr José Vouillamoz, au publicat cea mai completă enciclopedie a soiurilor de struguri destinaţi obţinerii vinului. Volumul de 1200 de pagini cuprinde informaţii detaliate despre 1.368 de soiuri de struguri din care se obţin vinuri: originea soiurilor şi relaţiile de rudenie dintre soiuri, ce fel de vinuri dau şi unde se cultivă, precum şi ilustraţii detaliate. Volumul examinează viticultura, strugurii şi vinul cum nu a făcut-o nici o altă carte de specialitate vreodată. Cartea poate fi cumpărată pe winegrapes.org, amazon.com sau bookdepository.co.uk cu circa 100 de lire sterline, transport inclus.

IVILIZA Ţ IC

EI VINULUI ui gust.

eşti

ui gust.

7


DEALURILE CRIȘANEI ȘI MARAMUREȘULUI

Recolta 2012 Anul 2012 a oferit pentru noi o calitate bună pentru că am recoltat selectiv. Cea mai mare problemă a fost anul acesta lipsa de precipitaţii, iar din acest motiv am avut dificultăţi mari la lucrările de sol. Recolta a fost mai mică cu cca 15% faţă de 2011. Referitor la calitatea strugurilor încă nu ne putem pronunţa. Am încheiat recoltatul pe la jumătatea lunii octombrie cu Merlot, Cabernet Sauvignon, Syrah şi Riesling de Rhin.

Anul 2011 s-a încheiat cu un deficit major de apă în sol, din acest motiv întreaga suprafaţă a fost supusă unei lucrări de afânare adâncă a solului. Zăpada căzută în cantităţi însemnate a compensat deficitul de umiditate din sol. Iarna grea, precum şi vara secetoasă nu ne-au luat prin surprindere şi pentru că s-au luat măsuri suplimentare pierderile au fost minime. Condiţiile climatice din lunile de vară au favorizat o maturare timpurie a strugurilor, producţia medie estimată fiind de cca 11 tone/ha, iar calitatea de excepţie. Din punct de vedere cantitativ, dar mai ales calitativ, pentru Cramele Recaş, anul 2012 poate fi asemănat cu anii de excepţie, respectiv 1986, 2000, 2006 şi 2009.

Csilla Serli, director executiv Nachbil

În Drăgăşani, 2012 a fost un an greu pentru vie din cauza gerului din iarnă, ploilor abundente din primăvară şi secetei din vară. Perioada caniculară din august fiind o caracteristică a climei care se va reflecta cel mai mult în vin. Maturarea s-a făcut foarte repede începând de la mijlocul lunii august, iar aciditatea va fi puţin mai scăzută în general. Pentru câteva dintre soiuri, strugurii au câştigat până la 2% volum alcool potenţial în 6 zile. Soluţia pentru a păstra echilibrul vinului care urma să fie produs a fost să culegem strugurii un pic mai devreme, înainte de maturarea fenolică. Pe toate parcelele strugurii au fost incredibil de sănătoşi. 2012 poate fi comparat cu anul 2003 în Franţa, cel mai canicular an din ultima perioadă.

Ioan Georgiu, director general Recaş

2012 a fost caracterizat printr-un stress climatic extrem asupra viţei-de-vie. Nemaiîntalnit de noi de-a lungul istoriei de 12 ani de când cultivam via în Oprisor. Ger agresiv în Februarie, multe zile consecutive cu temperaturi sub -23⁰C. Totuşi, o influenţă pozitivă a avut-o zăpada, în cantitate suficientă pentru a asigura rezervă de apă în sol pe intervalul de înmugurire şi înflorire. După o primăvară bună şi blândă, a urmat vara extrem de uscată şi caldă. Calitatea fructului şi apoi a mustului a fost foarte bună, dar având în vedere concentraţia mare de zahăr, nu putem spune că a fost excelentă. Dar se poate pune semnul egal între anii 2011 şi 2012, din punct de vedere al calităţii, nu şi al cantităţii însă. Anul 2012 poate fi comparat cu 2007, când, am avut, de asemenea, temperaturi foarte înalte. Recoltarea a început în 22 august şi s-a încheiat pe 22 Septembrie. Nu am întâlnit până acum o campanie de numai 30 zile!!! Crama Oprişor, Gabriel Roceanu General Manager Carl Reh Winery SRL

8

MILLÉSIME MILLÉSIME

DEALURILE MUNTENIEI ȘI OLTENIEI (INCLUDE ȘI TERASELE DANUBIENE)

DEALURILE BANATULUI

Ghislain Moritz – enolog AVINCIS


DEALURILE MOLDOVEI

2012 pentru noi a fost un an relativ uşor, temperaturile ridicate şi lipsa ploii au ajutat la diminuarea riscului de boli, iar rădăcina adâncă, până la 15 m, a viei bătrâne de 39 de ani a asigurat hrană atât cu apă cât şi săruri şi minerale, exploatând mai multe tipuri de sol. Mai tensionată a fost perioada de la începutul lui august când strugurii acumulau zahăr tot mai mult în fiecare zi. A trebuit să culegem foarte repede pentru a obţine paramentri asemănători pentru toate vinurile. Am cules cea mai mare parte dimineaţa pentru a avea strugurii reci la cramă şi cât se mai putea şi seara, din acelasi motiv. Din punct de vedere calitativ a fost un an bun în ansamblu, cantitativ, mai slab, aşa că suntem mulţumiţi, orientarea către calitate rămane crezul nostru. Pot să aseamăn 2012 cu anul 2009.

Via a avut un an destul de greu. Toamna lui 2011 a fost una târzie şi secetoasă urmată de o iarna deosebit de grea, cu perioade lungi de temperaturi negative, dar din fericire cu zapadă multă care a protejat via. Căldurile excesive încă din luna aprilie, iar apoi lunile iulie şi august când au fost rare zilele (şi nopţile) în care temperaturile să scadă sub 30°C au solicitat plantaţiile. Seceta de peste vară a afectat în special soiurile timpurii cum ar fi Chardonnay şi Pinot Noir, care au avut un conţinut ridicat de zahăr şi randament scăzut în suc. Recolta a început mai devreme cu aproape 3 săptămâni decât normal. Calitatea recoltei a fost caracterizată de un conţinut ridicat de zahăr, recoltă curată, fără probleme de boli, dar cu o cantitate redusă cu circa 20%. În comparaţie cu 2011, 2012 a fost la fel de bun pentru roşii, chiar superior pentru Merlot şi Fetească Neagră. Roxana SABĂU, Key Account Manager, SERVE SA

În februarie temperaturile au scăzut până la -25°C fapt care a afectat circa 20% din mugurii fertili. În lunile aprilie-mai s-au înregistrat precipitaţii de circa 300 l/m2, ceea ce a dus la o mai mare dificultate de fecundare a florilor şi o mai grea gestionare a stării fitosanitare a plantaţiei. În luna iulie/august tempearturile au ajuns până la valori de 42°C, pe fondul unui regim hidric deficitar aceasta a dus la diminuarea cantităţii de struguri cu aproximativ 10-15%. O parte din aceste dificultăţi au fost depăţite cu greu şi cu costuri de producţie mai mari decât într-un an normal. Calitatea strugurilor a fost una acceptabilă, maturitatea fenolică a fost mai greu de atins. Anul 2012 nu se aseamănă cu nici un alt an, ci doar cu părţi din anii anteriori. Mai recent putem spune că am avut îngheţuri asemănătoare cu cele din anul 2002 şi 2005, dar de o intensitate mai mare, dar şi cu 2010 dacă ne uităm la temperaturile foarte ridicate din vară şi începutul de toamna. VINARTE, Ing.Iustin Urucu Director P.L., Vinarte Terase Danubiene

COLINELE DOBROGEI

PODIȘUL TRANSILVANIEI

Marian Olteanu, manager Gramma Wines.

Condiţiile climatice, respectiv căldurile foarte mari, au afectat o mică parte din recolta de struguri din acest an, însă calitatea vinurilor va fi aceeaşi. Mizând pe via tânară aferentă replantărilor, ceea ce aduce plus de valoare în calitate, aşteptările noastre referitoare la vinuri sunt optimiste, iar în privinţa recoltei speranţele sunt comparative atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ cu 2011. Laura Muşat, PR Manager Murfatlar Romania SA. 2012 a fost un an extrem de atipic, ba chiar ciudat. După ce am avut o iarnă criminală, cu temperaturi frecvent în jurul valorii de -25⁰ celsius pe perioade mai lungi de o săptămână, în primăvară că am avut totuşi pierderi puţine. La Pinot Noir am avut cca. 9 t/ha; la Chardonnay 7,8 şi la Sauvignon Blanc 7,1 t/ ha. La Fetească Neagră am încheiat cu 6 tone/ha. O consecinţă a secetei din acest an e reflectată şi în randamentele mai scăzute în musturi. Ca şi concluzie, 2012 l-am caracteriza, din punctul nostru de vedere, nu numai atipic, dar chiar câinos. Pentru viticultură, chiar dacă am obţinut producţii bune de struguri, 2012 a fost o ruină. Vasile Frâncu, director general Vifrana

9


ADRIAN SÂNCRĂIAN

şi bucuria Dorin Popa foto: Raul Ştef

A

drian Sâncrăian este un adevărat pasionat al vinurilor. Proprietar al magazinelor de vinuri La Chambre şi cunoscut colecţionar, l-am rugat să ne relateze câteva dintre cele mai importante întâlniri cu vinul, dar şi să ofere câteva sfaturi celor care doresc să înceapă colecţionarea vinurilor.

Cum a început totul?

C

eea ce m-a apropiat de vin a fost atracţia pentru forma paharelor, prin 1993. Eram fascinat de cât de frumoase şi delicate erau şi, prin extrapolare, am ajuns la concluzia că lichidul pe care îl găzduiesc trebuie să fie mai interesant decât ele. La acea vreme eram angajat la Tehnofrig, o firmă care producea utilaje pentru îmbutelierea lichidelor alimentare şi am avut astfel şansa să cunosc aproape toate firmele care produceau vinuri. De altfel, în 1996 distribuiam în Cluj vinuri produse la Dealu Mare, la acel moment sub numele de Vinalcool Prahova, ulterior Cramele Halewood şi a fost o provocare să vând vinuri seci într-o zonă în care vinul dulce sau cel de „garaj” ori de „buturugă” erau vedetele zilei.

L

a un moment dat, cred că în 2002, când am redescoperit valoarea adolescentină a prieteniei, am decis ca sfârşiturile de săptămână să le petrec împreună cu prietenii mei, delectându-ne cu muzică şi vin. Datorită

10

MILLÉSIME

faptului că deseori rămâneam fără vin după petrecere şi profitând de faptul că mi-am amenajat o casă care avea o pivniţă subterană, în scurt timp am cumpărat aproximativ 8000 de butelii, iar problema epuizarii stocului de vin a dispărut.

L

a ora actuală cred că am în colecţie aproximativ 5-6000 de sticle, dar sunt convins că nu numărul este important, ci încărcătura emoţională care te leagă de ele. Până la urmă, cred că o colecţie poate număra şi 300 de sticle câtă vreme ai descoperit şi consumat mult mai multe. Important este să înţelegi ce ai văzut într-o realitate, nu să o fotografiezi. Este adevărat că la început am colecţionat în special vinuri româneşti, dar din 2006, odată cu acumularea unor cunoştinţe mai temeinic structurate şi ieşind des din ţară vizitând producători din Franţa, Spania, Austria sau Italia, am avut clara convingere că România este doar la începutul drumului în ceea ce priveşte MARILE VINURI. Cu toate acestea nu pot să nu fiu recunoscător

acestor pionieri ai calităţii în vin din România: Davino, Brutler&Lieb (Vicol la începuturi) Cramele Recaş, Cramele Oprişor, domnilor Liviu Grigorică, Cezar Ioan, Marcel Farcaş, George Moisescu, pentru a enumera doar câţiva dintre cei care m-au ajutat în drumul meu, care este şi el la început.

E

ste o reală plăcere să constatăm că an de an apar noi producători de vin, care reuşesc lucruri deosebite: Crama Rotenberg, Crama Basilescu, Lacerta, Casa Olteanu, Villa Vinea. Am convingerea că suntem pe drumul cel bun, iar rezultatele nu se vor lăsa aşteptate. În 2007, după ce am considerat că trebuie să fac un progres în ceea ce priveşte caracterul ştiinţific al cunoştintelor mele am urmat un curs de degustători autorizaţi, organizat de către Academia de Ştiinţe Agricole Bucureşti şi A.D.A.R., iar mai apoi am petrecut aproape anual 2 săptămâni în Franţa, la producători de vinuri pentru a-mi aprofunda cunoştinţele. Ţin să precizez că Franţa reprezintă după părerea mea


de a trăi superlativul în vinuri, deoarece vinul nu este un produs de sine stătător, ci o piesă importantă într-o construcţie care se poate defini simplu prin: BUCURIA DE A TRĂI ARMONIOS.

Ce trebuie să ştie un colecţionar începător? În momentul în care un iubitor de vin ia decizia de a-şi încropi o colecţie, ştie deja ce şi cât trebuie să aleagă. Dacă, însă, e cineva care nu este încă familiarizat cu vinul şi doreşte să înceapă să le colecţioneze, aş avea câteva sugestii elementare:

-să găsească un loc propice, întunecos, cu temperatură şi umiditate controlate, destinat în exclusivitate vinului; -să testeze vinuri împreună cu prieteni care au cunoştinţe temeinice în domeniu, iar apoi, pe baza afinităţilor personale şi a sfaturilor celor apropiaţi sau cunoscătorilor, să achiziţioneze 2-3 cutii din acelaşi tip de vin;

-cu cât o sticlă este mai grea, capişonul dintr-un material mai ferm şi de bună calitate, vinul este mai bun. O butelie din sticlă, goală, poate să coste şi 3 Euro. În aceste condiţii, cred că un vin sub 15 euro nu se pretează unei învechiri îndelungate.

O

rganizarea vinurilor în cramă ţine de tipul vinului, anul de fabricaţie, ţara de provenienţă, dar pot exista orice criterii care să aibă la bază cunoştinţe temeinice şi pasiunea legate de vin.

Bucuria unui vin bun

D

upă cum am mai spus, apropierea mea de vinuri a fost pricinuită de regăsirea bucuriei de a trăi senin, înconjurat de prieteni, absorbind delicateţea discretă şi fragilă a momentului plin de pasiuni care mă construiesc clipă de clipă. Este evident că nu te poţi bucura de ceva valoros în singurătate. Aş putea să afirm că sunt norocos. Cred

că, tratând cu atenţie, seriozitate şi grijă vinul şi prietenia, ne pot deschide ferestrele larg către noi înşine.

I

ubesc cu toată energia muzica, iar împreună cu vinul, cele două minuni ale visului omului, construiesc o reală „scară către rai”. Dacă este un câştig în apropierea mea de vin, este acela că mă simt fericit, împlinit şi liber. Nu am pornit colecţia de vinuri de la premiza unui business, ci de la bucuria de a împărtăşi frumuseţea poveştii vinului şi cu alţi oameni. Celelalte detalii nu reprezintă decât o perdea care acoperă un geam către o grădină minunată. Ţine de noi să o îndepărtăm pentru a ne bucura de ce vedem dincolo de ea .

A

tât ca proprietar de magazin de vinuri cât şi ca posibil sfătuitor, pot să spun doar atât: citiţi, bucuraţi-vă şi beţi vin. Cât se poate de des, dar cu măsură! 11


Bartholomew Georgeta Bocşe

12

MILLÉSIME


Broadbent este domnul Porto

B

artholomew Broadbent a fost numit în 1997, de către revista Decanter, una dintre cele mai influente 50 de persoane din domeniul vinului la nivel mondial. Este responsabil pentru popularizarea vinurilor de Porto şi Madeira în Statele Unite şi este un expert recunoscut al vinurilor din cele două regiuni. A lucrat la Harrod’s, la Rothbury Estate şi Yalumba, în Australia, Hennessy, precum şi la Paris, în cadrul Academiei Vinului. În 1996 a pus pe picioare Broadbent Selections – o societate al cărei obiect de activitate îl reprezintă importul şi comerţul cu vinuri, societatea fiind recunoscută ca una dintre companiile cu cea mai rapidă creştere din Statele Unite. Este invitat ca şi jurat la numeroase competiţii şi concursuri internaţionale şi a predat şi la Wine & Spirit Education Trust, una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ din domeniu. Mulţi îl ştiu şi pentru că este fiul lui Michael Broadbent - Master of Wine şi reputat critic de vin, specialist în vinuri vechi. Michael Broadbent este cel care a contribuit la redeschiderea diviziei de licitaţii de vinuri de la celebra casă Christie's, iar cele mai cunoscute cărţi ale sale - Ghidul de buzunar al anilor de recoltă, Ghid de buzunar pentru degustarea vinurilor, Cum să apreciezi un vin sau Marea carte a anilor de recoltă au fost reeditate de mai multe ori, şi sunt traduse în multe limbi. Bartholomew a reuşit însă să construiască o afacere de succes fără a profita de numele tatălui său.

Sunteţi un expert al vinurilor de Porto şi Madeira. Cum aţi întâlnit prima dată aceste vinuri şi ce v-a fermecat la ele? Am devenit un expert al acestor vinuri deoarece am fost angajat la 25 de ani să merg în Statele Unite să promovez vinurile de Porto şi să relansez Madeira. Nimeni nu făcea asta în America aşa că a fost o oportunitate deosebită pentru a mă face remarcat şi pentru a-mi construi o reputaţie. La momentul respectiv, în 1985, mi se oferise un post la Chicago de către cei de la Veuve Clicquot, respectiv un post la cea mai mare familie producătoare de Porto, post care avea rezonanţă la nivel naţional. Îmi plăceau şi atunci mai mult vinurile de Porto decât şampania. Călătorind prin ţară, inclusiv Alaska, Hawaii, Puerto Rico şi Insulele Virgine, am devenit cunoscut ca fiind domnul Porto. A fost uşor deoarece eram singurul care cunoşteam aceste vinuri. A fost foarte intens. Timp de 10 ani am vândut doar Porto şi Madeira, în continuare sunt cunoscut pentru asta. Azi însă, Porto şi Madeira reprezintă doar 5% din ceea ce vindem, dar lumea tot pentru asta mă ştie.

Dacă ar fi să promovaţi acum un vin în SUA, aşa cum aţi făcut cu Porto şi Madeira, ce vinuri aţi alege? Fără nicio ezitare, vinurile din Virginia. Sunt de o calitate excepţională. Este o regiune la fel de bună ca oricare alta din America. De fapt, este a 5-a cea mai mare regiune producătoare de vinuri din Statele Unite, iar din punct de vedere al calităţii aş spune că e în top 4. Barboursville are

un vin excepţional, Octagon se numeşte. Chiar avem în portofoliu acest producător, îi reprezentăm peste tot în State, mai puţin în statul de origine, Virginia. Reprezentăm şi un producător din Russian River Valley (zonă viticolă din Sonoma, California). Ei au un vin care se cheamă Inman şi îmi aminteşte foarte mult de ce făceau cramele anilor '80 din Napa şi Sonoma – mici, abia la început, însă cu vinuri mari. Cât priveşte vinurile din afara SUA Château Musar, din Liban. Este vinul meu preferat şi sunt mai ataşat şi mai pasionat de aceste vinuri decât de cele de Porto şi Madeira! Iubesc Musar şi îi şi promovez. Suntem responsabili pentru succesul lor din ultimii 12 ani din America şi totuşi lumea nu îmi spune Mr. Château Musar, cu toate că împreună cu echipa mea am făcut la fel de multe pentru aceste vinuri ca şi pentru Porto şi Madeira.

În ce fel v-a influenţat tatăl dumneavoastră cariera? Tatăl meu este originar din nordul Angliei, acolo etica profesională atinge cele mai înalte standarde posibilie. Tatăl meu era dependend de munca lui, dar îi şi plăcea enorm ce făcea. Aceste trăsături leam moştenint şi eu. Niciodată nu ne-a încurajat, pe sora mea şi pe mine, să intrăm în lumea vinului, pentru că nu crede în nepotism şi nu dorea să fiu doar un alt tânăr în industrie, mai ales ştiind că puteam răzbi fără prea mare efort doar datorită numelui. M-a ajutat totuşi să primesc primul loc de muncă la Hennessy. Am lucrat ca şi ghid acolo, imediat după ce am terminat şcoala. Cred că mi-a făcut

cunoştinţă şi cu persoanele potrivite, în aşa fel încât să primesc un loc de muncă la Harrod’s, respectiv să obţin nişte posturi la producători, atunci când am călătorit prin Australia. Momentul când am călătorit cu Marc Hugel şi am vizitat mai multe crame din Australia, a reprezentat o inspiraţie pentru mine şi i-am scris atunci tatălui meu şi i-am spus că vreau să intru în industria vinului. De îndată ce m-am hotărât să urmez această cale m-a încurajat şi mi-a scris că era un post liber la Harvey’s în Pall Mall. Mi-am scurtat atunci călătoria în Australia şi m-am dus să dau un interviu pentru acest post, pe care l-am şi primit. Restul carierei mele a fost fără vreo intervenţie din partea tatălui meu. Am primit oferte de muncă în Canada, iar apoi în Statele Unite şi cred că tatăl meu a fost foarte surprins, dar şi mândru de aceste realizări ale mele. Cred că cea mai importantă influenţă pe care a avut-o tatăl meu a fost că am avut posibilitatea ca de mic să gust vinuri extraordinare. Am început să beau vin când aveam 7 ani, iar vinurile din casă erau de obicei Bordeaux-uri din anii 1945 şi până în 1961. Cu alte cuvinte, am fost expus mereu unor vinuri mari şi mi-am dezvoltat un palat care înţelege diferenţa între vinurile clasice măreţe şi vinurile moderne bune. Cred că gusturile mele se aseamănă cu cele ale tatălui meu, el are însă în mod evident mult mai multă experienţă. În fine, cel mai important lucru pe care l-am învăţat de la el a fost etica.

Au trecut mai bine de 15 ani de când aţi pus pe picioare Broadbent 13


Bartholomew Broadbent este domnul Porto Selections. Dumneavoastră şi familia dumneavoastră sunteţi în lumea vinului de ani buni. Care aţi spune că sunt schimbările majore de pe piaţa mondială a vinului din ultimele două decenii? Probabil că cea mai mare schimbare a ultimilor ani a fost trecerea la vinuri cu un conţinut mai ridicat de alcool. Această tendinţă a apărut în urmă cu aproximativ 15 ani, iar revenirea la vinurile mai slab alcoolizate a început în urmă cu aproximativ doi ani. M-am mutat din San Francisco în Richmond, Virginia. Când mi-am împachetat vinurile din cramă, m-am uitat la toate etichetele vinurilor din California. Sunt vinuri din anii '70, '80 şi de la începutul anilor '90. Aproape toate sunt pe la 12 - 12.5% alcool. Azi, aşa cum ştim, cele mai multe vinuri californiene, dar şi multe altele din lume sunt către 14,5 grade alcoolice. Nu e neobişnuit să vedem chiar vinuri cu peste 15,5 % alcool. Există deja multe voci împotriva acestor vinuri extrem de alcoolice şi cred că în următorii 20 de ani vom vedea o creştere în popularitate a vinurilor de 12,5 până la maxim 14 % alcool. Cerinţele consumatorilor vor impulsiona această schimbare.

Care credeţi că este viitorul hit de pe piaţa mondială a vinurilor, vreun soi sau o nouă ţară producătoare? În afară de revenirea la vinurile mai slab alcoolizate, cred că generaţia de tineri consumatori va dicta cererea pentru soiuri de struguri mai puţin obişnuite şi zone încă necunoscute. Chardonnay, Cabernet şi Merlot din zonele deja consacrate vor continua să fie căutate, dar interesul în pieţe cum sunt Liban, Swartland (Africa de Sud) sau altele vor deveni semnificative. Da, asta se aplică şi pentru România, dar va dura cel puţin 10 ani.

La Broadbent Selection aveţi foarte multe branduri, care este criteriul de selecţie al acestora ? Pe lângă calitatea vinurilor, în egală măsură este importantă calitatea familiei producătoare. Ne orientăm doar către afacerile de familie. Vrem să fim siguri că au integritate, onestitate şi caracter. Aceştia trebuie să aibă răbdare şi să înţeleagă piaţa americană. Mai mult, 14

MILLÉSIME

trebuie să fie dispuşi să investească în piaţă. De asemenea, trebuie să existe şi o potrivire cu distribuitorii. Nu vom importa vinuri care sunt reprezentate de companii de vânzări sau de marketing. Companiile mari au propriile interese, iar acestea nu coincid cu preocupările noastre şi nicidecum nu consideră micii producători ca fiind o prioritate. Evităm şi producătorii care fac vinuri cu peste 14,5 % alcool. Refuzăm producătorii care folosesc sticle foarte grele, nu doar din motive de protecţia mediului, dar şi pentru că sunt greu de manipulat. Eu personal am fost operat la coloană de două ori. Căutăm cei mai buni producători din fiecare regiune, dar dacă vinurile au un conţinut prea ridicat de alcool, nu ne interesează. Căutăm vinuri de nişă care să se potrivească cu ce avem noi în portofoliu. Acestea fiind spuse, nu prea mai căutăm vinuri. Refuzăm vinuri aproape zilnic, mereu pentru că suntem prea ocupaţi să ne facem treaba în serviciul producătorilor cu care deja colaborăm şi nu vrem să ne diluăm eforturile. Dacă decidem să aducem un vin nou în portofoliu, vrem producători care au deja sedii în Statele Unite sau ale căror produse sunt deja cunoscute pe piaţa americană. Am construit multe branduri de la zero şi nu mai avem timp să facem asta. Un alt criteriu foarte important este să ştim că putem vinde aceste vinuri către clienţii noştri, distribuitorii. Dacă vinul nu se potriveşte cu portofoliul clienţilor noştri nu are rost să îl importăm.

Ce este acum la modă în SUA? Sunt foarte populare acum vinurile din Africa de Sud, Noua Zeelandă, Portugalia, Spania, Liban, Germania, Argentina, Chile, Italia şi Austria. Cele din Australia nu sunt acum la mare căutare, lumea a devenit cam indiferentă la vinurile franţuzeşti, iar vinurile mai puţin alcoolizate au devenit mult mai căutate decât cele foarte alcoolice.

Aţi gustat vreodată vinuri româneşti? Le-aţi include în portofoliul dumneavoastră sau aţi fi tentat chiar să cumpăraţi un domeniu la noi în ţară? Am băut vin românesc, însă a trecut foarte mult timp de atunci şi nu pot spune că mi-l amintesc foarte bine. Totuşi, în Anglia am

fost expus la multe vinuri din Bulgaria şi Ungaria. Recent am avut ocazia să gust şi vinuri moldoveneşti şi trebuie să spun că am devenit un fan. Vinurile din recolta 1963 sunt extraordinare, chiar am câteva sticle în colecţie. Şi vinurile moderne moldoveneşti sunt foarte bune, dar cu toate acestea am refuzat oferta de a reprezenta un producător din Moldova şi în urmă cu câţiva ani mi s-a întâmplat acelaşi lucru şi cu un producător din Bulgaria. Problema reprezentării unor astfel de crame din Moldova, Bulgaria, România sau alte ţări din această parte de lume este că trebuie să depunem un efort mult prea mare în dezvoltarea acestor branduri. Reprezentăm Château Musar din Liban de circa 12 ani şi după mult timp, bani şi efort, mai mult decât în cazul altor vinuri, a devenit un vin cunoscut pe piaţa din Statele Unite. Mi-a luat 10 ani să construiesc imaginea vinurilor de Porto şi Madeira, având toate eforturile noastre concentrate. Ar trebui să ne luăm acelaşi angajament şi faţă de vinurile româneşti şi pur şi simplu nu mai avem timp de aşa ceva, ar însemna să neglijăm tot restul. Mi-ar plăcea să văd vinurile româneşti ca fiind un succes pe piaţa americană, dar asta ar presupune o foarte mare investiţie. Problema cu piaţa americană este că sunt foarte mulţi consumatori care ar dori să guste aceste vinuri, retaileri care să le vândă şi la fel şi importatori aşa cum sunt şi eu cărora ne place să aducem vinuri din regiuni mai puţin cunoscute. Marea problemă intervine la distribuitori, aici se strangulează totul. E ca şi un tunel îngust prin care încearcă să treacă prea multă lume. Distribuitorii au deja multe vinuri şi nu doresc şi mai multe. Au şi aşa destule presiuni de la furnizori. Acum 7 ani am devenit partener al unui producător chinez. L-am introdus pe piaţa din State, a existat un interes la început, aşa, ca şi o curiozitate, dar, cu toată populaţia chineză din State, restaurantele chinezeşti şi câţiva somelieri încântaţi de această noutate, lucrurile nu au mers, aşa că în scurt timp mi-am revândut partea la acţionarul de la care cumpărasem pachetul de 50%. Am parteneriate similare cu producători din Portugalia, Austria şi Argentina, dar nu am cumpărat un domeniu, am doar drept asupra brandurilor. Deci nu aş fi tentat să cumpăr un domeniu nici în România. Poate că la un moment dat aş fi tentat să reprezint vinuri din această ţară dacă devin cele mai bune vinuri din lume şi cunoscute în America, la fel ca şi Musar.


GOOD WINE, O EDIŢIE A PREMIERELOR Ediţia de toamnă a deja consacratului târg internaţional de vinuri a însemnat o serie de premiere. Cea de-a 8-a ediţie a Good Wine s-a ţinut pentru prima dată în casă nouă, în pavilionul C1 al Romexpo. Un spaţiu mult mai generos, cu mai mulţi expozanţi şi mai multe activităţi conexe. O premieră o reprezintă şi faptul că circa 80 de companii din zona producătorilor şi importatorilor de vin premium, dar şi firme din domenii conexe producerii vinului si servicii dedicate sectorului HoReCa au fost prezente în această toamnă. În premieră au participat la târg producători ca Domeniile Blaga, Wine Princess, Nomibo, Domeniile Boieru, Castel Vinum, importatorul Crama Borha, dar şi alţii. O parte din vinurile premium ale Africii de Sud au fost prezente pentru prima dată la Targul Internaţional de Vinuri GoodWine, în standul de ţară organizat de ambasada acestei ţări la Bucureşti, întărind prezenţa vinurilor de calitate din Lumea Nouă reprezentate deja de o serie de crame din Chile prezente de asemenea în standul de ţară propriu. Membri Asociaţiei Somelierilor din România, Organizaţiei Somelierilor din România şi Agenţiei de Somelieri au susţinut prezentări ale vinurilor lansate în cadrul târgului, dar şi asocieri ale acestora cu preparatele pregătite de bucătari în zona de show-uri gastronomice. Zona special amenajată pentru seminarii şi prezentări profesionale de vinuri, degustările comparative ţinute de OSR au fost şi ele o premieră. Următoarea ediţie Good Wine va avea loc în primăvara anului viitor la Bucureşti. Partener oficial: Cotnari SA, Partener strategic: Casa de vinuri Cotnari, Partener: Jidvei, Partener: Vinarte

15


Mitologii recente

VIN OCHIT, VIN cutume încă prezente în timpul SERVIT: servirii vinului Dorin Popa

R

estaurantele, diverse prin oferte şi servicii, ar trebui să îndeplinească rolul de insule în care să evadezi din cotidian, cu personal atent, educat şi politicos, cu produse şi servicii de calitate impecabilă, preţuri rezonabile, fiindcă altfel evadarea ar fi prea scumpă şi clienţii prea rari. Din păcate, încă multe restaurante au ofertele şi serviciile egale cu scopul derizoriu de a sprijini derapajul în „abureli alcoolice” ce îmi crează senzaţia clientului ca fiind un maidanez prins de ospătari şi îmbătat de chelneri.

Încă suntem puşi în situaţia, în multe restaurante, să comandăm un vin şi să ni se ofere o podgorie; am bea un pahar de vin, dar suntem obligaţi să refuzăm o sticlă.

N

u de puţine ori, vinul, în loc de frapat îl primim şambrat, iar dacă punem întrebări primim răspunsuri frapante. Paharele largi la gură nu prea au nimic de spus, iar frumuseţea culorii şi strălucirea limpezimii sunt străpezite de incrustaţii şi irizaţii inutile. Accesorii precum carafe, frapiere, coşuleţe, termometre sunt destul de rare: nu s-a găsit încă o explicaţie pentru ce ar fi de folos.

R

itualul servirii este considerat un ansamblu de gesturi inutile care încalcă principiul eficienţei: „vin ochit, vin lovit.” Aşa că la ce să-i mai prezinte clientului eticheta, pe care nici el nu o cunoaşte, la ce ar mai mirosi dopul pe care l-a băgat în buzunar şi care acum miroase a pantaloni, iar de „degustat”... a degustat mai devreme o butelie cu bucătarul, aşa că „la ce bun?” Ce veselie este la noi într-un restaurant... ŞI atunci mă întreb de ce am fi trişti? Şi totuşi.

16

MILLÉSIME

M

ă întorc la vinul din restaurant şi imediat mă obsedează expresia „ar trebui”. De ce? Pentru că, din păcate, sunt foarte multe exemple de ce este şi foarte puţine exemple de ce ar trebui să fie. Din păcate, vinul a ajuns în multe restaurante în rolul unei „cenuşărese”: fată frumoasă, pe care nu o preţuieşte nimeni, toată lumea dându-i atribuţii nedemne. Aşa că şi povestea noastră are nevoie de un „prinţ” care, prezentând-o frumos, să o pună în valoare.

A

r urma întrebarea: dacă există acest personaj, de ce nu-l găsim în toate restaurantele cu pretenţii? Ar mai putea fi şi întrebarea dacă şi-l pot permite. Cred că şi l-ar putea permite şi, chiar mai mult de atât, şi l-ar putea specializa dar, din păcate, mulţi dintre proprietari nu pot nici să pronunţe această meserie.

În alte locaţii de succes, prinţul a venit şi se numeşte „somelier”, el ştiind să aleagă „prinţesa” dintre neînsemnate, să o păstreze, să o îngrijească, să o prezinte şi să-şi încânte asistenţa cu câte ştie.

S

omelierul, un personaj plin de rafinament, profesionist desăvârşit în arta servirii, are o relaţie specială cu vinul, în arta de a-l prezenta şi a-l servi, având cunoştinţe profesionale care-i permit să aprecieze senzorial un vin şi să propună cea mai bună asociere cu un meniu. Prilej de satisfacţie pentru toată lumea.

Î

i rugăm pe profesioniştii şi pe proprietarii din restaurante cu stele pe merit să ne ierte pentru abordarea de mai sus. Nu am făcut analiză de dragul parodiei, ci de dragul vinului.


17


VIÑA

ERRÁZURIZ

Cele mai bune vinuri ale celui mai bun pământ

C

hile, 1870. Don Maximiano Errázuriz, unul dintre cei mai de succes politicieni şi totodată unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri chilieni la acea dată, decide să planteze 300 de hectare cu viţă-de-vie în Panquehue, o mică localitate situată în regiunea Valle de Aconcagua. Era prima plantaţie cu viţă-de-vie din zona respectivă, până atunci viţă-de-vie fiind plantată Bogdan Bocşe doar în jurul capitalei Santiago. În 1870 se puneau astfel bazele domeniilor Viña Errázuriz.

P

lantaţiile cu viţă-de-vie ale familiei Errázuriz erau văzute la finele secolului al 19-lea ca un model superior al tehnicii în viticultură, cu atât mai mult cu cât Don Maximiano afirmase la un moment dat: „Viţa de vie trebuie să fie atent îngrijită şi tratată ca o operă de artă, deoarece durata ei de viaţă se desfăşoară în paralel cu cea a oamenilor. O viţă de vie trebuie să fie educată, îngrijită, şi instruită ca un om, acesteia nu ar trebui să i se permită să crească fără o orientare, iar pentru a da roade corespunzătoare ea nu trebuie să-şi întindă ramurile în zadar.” Tradiţia continuă şi azi mulţumită lui Eduardo Chadwick, urmaşul lui Don

MILLÉSIME 1818 MILLÉSIME

Maximiano. Eduardo este a cincea generaţie a familiei sale care se implică în domeniul vinului.

E

duardo Chadwick şi-a inceput cariera în domeniul vinului în 1983, la vârsta de 23 ani alăturându-se tatălui său Alfonso Chadwick-Errázuriz. După dobândirea cunoştinţelor în viticultură şi vinificaţie, s-a concentrat pe integrarea unor noi practici viticole şi achiziţionarea de echipamente moderne pentru vinificaţie. În 1995, Eduardo a format un parteneriat cu Robert Mondavi şi cu familia sa din Napa Valley, California, cu scopul de a crea primul vin chilian de renume (icon wine) – Sena,

ce a fost lansat în ianuarie 1997. Astăzi, Eduardo este proprietarul unic al cramei şi încearcă să transforme podgoria Seña Hillside într-o proprietate biodinamică pentru a evidenţia adevăratul „terroir” al acestui domeniu. Colaborarea chilianoamericană a produs de asemenea vinurile super-premium Arboleda, Caliterra şi Colchagua. În iulie 2005, revista Decanter l-a inclus pe Eduardo Chadwick printre cei cincizeci cei mai influenţi de oameni din industriei vinului, iar crama Viña Errázuriz a fost descrisă ca un „reper al calităţii în Chile”.


În 1988 a fost creat Don Maximiano Founder’s Reserve, primul vin ultrapremium de la Viña Errázuriz, folosind cei mai buni strugurii din viile de pe dealurile de granit ale emblematicului domeniu creat de Don Maximiano. În 2002, linia de vinuri de ultra-premium a fost completată de prima ediţie a vinului Viñedo Chadwick, obţinută din recolta anului 1999. Acest vin denumit în onoarea lui Don Alfonso Chadwick provine din struguri crescuţi la casa familiei Chadwick, acum un reper istoric în Maipo Alto Valley. Podgoria este plantată pe un teren care nu are doar un terroir unic dar a fost cândva un câmp de polo.

DEGUSTAREA DE LA BERLIN

P

e 23 ianuarie 2004, un eveniment istoric a avut loc la Berlin. Într-o degustare în orb a celor mai bune vinuri franţuzeşti şi italiene, provenind din regiuni cu tradiţie ca Bordeaux şi Toscana, Eduardo Chadwick a prezentat cinci vinuri produse de Viña Errazuriz din recoltele anilor 2000 şi 2001: Viñedo Chadwick (2000 şi 2001), Sena (2000 si 2001) şi Don Maximiano Founder's Reserve (2001). Vinurile chiliene au reuşit să eclipseze vinurile unor crame frantuzeşti renumite, precum Château Lafite, Château Margaux, Château Latour, dar şi vinuri italiene devenite cult ca Tignanello, Sassicaia,

Solaia şi Guado Al Tasso. Pe primele trei locuri ale degustării comparative au ieşit Vinedo Chadwick 2000, Sena 2001 şi Chateau Lafite 2000. Clasamentul a fost întocmit într-o degustare în orb realizată de Steven Spurrier alături de treizeci şi şase dintre cei mai apreciaţi jurnalişti, scriitori şi comercianţi de vin din Europa.

H

otel Ritz Carlton din Berlin a fost decorul perfect pentru acest eveniment de două zile, la care s-au adunat cele mai respectate personalităţi din lumea vinului. În prima seară, oaspeţii au avut şansa de a vedea câteva vinuri vechi în cadrul a două degustări verticale: Sena (din 1995 până în 1998) şi Don Maximiano Founder's Reserve (din 1995 până în 1998), completate de o cină cu un meniu special pregătit de bucătarulşef Thomas Kellermann. Oaspeţii au avut posibilitatea de a vedea evoluţia acestor vinuri de-a lungul mai multor ani şi de a-şi face o idee despre terroir-ul regiunii Aconcagua Valley. A doua zi a început cu un seminar denumit Three Terroirs, susţinut de Eduardo Chadwick, în care erau prezentate comparativ Bordeaux, Toscana şi Chile şi care demonstra modul în care geografia influenţează vinul. Prezentarea a fost urmată de, istorica de acum, Degustarea de la Berlin.

R

ealizarea acestor degustări în orb în diferite oraşe din întreaga lume cum ar fi Sao Paolo şi Rio de Janiero 2005, Tokyo şi Toronto - 2006, Copenhaga, Seul, Beijing şi Amsterdam - 2008, Londra şi Stockolm - 2009, New York şi Hong Kong - 2010, Zurich şi Helsinki - 2011 sau

Moscova - 2012 face parte dintr-un program educaţional la nivel mondial dezvoltat de Vina Errázuriz în încercarea de a demonstra calitatea superioară a vinurilor chiliene unei audienţe internaţionale.

19


Deschizătorul

de STICLE Georgeta Bocşe

D

eschiderea sticlei de vin este parte din ritualul oricărui băutor de vin, iar uneltele pe care le folosim pentru a duce la bun sfârşit acest ritual trebuie să ne fie nu doar comode, dar să fie adecvate vinului pe care urmează să-l consumăm. Desfăcătoarele au cele mai variate forme şi dimensiuni şi cu siguranţă mulţi au dezvoltat deja o preferinţă pentru vreunul din modelele de mai jos. Este clar că fiecare are avantaje şi dezavantaje şi pe acestea încercăm şi noi să le identificăm.

C

el mai simplu şi, în acelaşi timp, cel mai recomandabil desfăcător este cel cu două trepte, supranumit şi tirbuşonul ospătarului. Cu siguranţă l-aţi văzut deja în cele mai multe localuri, cel mai probabil aveţi deja unul acasă. Principalul avantaj al acestui tip de desfăcător este dimensiunea şi simplitatea cu care poate fi utilizat. Are şi un cuţitaş pe care îl puteţi folosi pentru îndepărtarea capişonului, iar la deschiderea propriu-zisă se introduce doar spirala în dop, iar apoi fixând prima treaptă pe gura sticlei se ridică dopul, urmând apoi să puneţi cea de-a doua treaptă şi apoi cu grijă, fără să faceţi zgomot, să îndepărtaţi dopul. Dezavantajul acestui tip de desfăcător apare la dopurile 1 foarte lungi sau foarte vechi care au deja semne de deteriorare. (foto 1)

D

in aceeaşi sferă face parte şi desfăcătorul pe bază de gaz. Acesta deschide orice sticlă doar prin apăsarea unui buton. Principiul de funcţionare este extrem de simplu: se introduce tija metalică în dop, astfel încât să traverseze complet dopul, după care prin apăsarea butonului se eliberează un gaz inert, cu presiune, fapt ce provoacă ridicarea imediată a dopului. Acest procedeu nu se recomandă a fi folosit la vinurile vechi ori nefiltrate, deoarece ar putea ridica depunerile de pe fundul sticlei prin creearea de presiune.(foto 4)

5

V

O

variantă mai modernă, este desfăcătorul cu două braţe de fixare şi încă unul pentru îndepărtarea dopului. De obicei la această variantă se oferă două sau chiar mai multe spirale. Dintre toate produsele acţionate mecanic, acesta este apreciat pentru rapiditatea şi uşurinţa cu care pot fi desfăcute sticlele de vin. Cu o singură mişcare se introduce în dop spirala şi cu o altă mişcare, cu aceeaşi manetă, se scoate dopul din sticlă. Dezavantajul acestuia este doar volumul. (foto 2) 6

20

MILLÉSIME

2

3

C

1

ei cărora le surâde ideea de a desface fără pic de efort o sticlă de vin pot apela şi la variantele electrice. Există deja mai mulţi producători care au scos pe piaţă astfel de produse. Cu simpla apăsare a unui buton sticla de vin este desfăcută. Acest dispozitiv are încorporat şi un tăietor de capsuloane, iar încărcarea acestuia se face fie cu baterii fie cu ajutorului unei baze, pe modelul telefoanelor de apartament. Pe display apare afişat numărul de sticle care poate fi desfăcut cu acest dispozitiv înainte ca să fie pus la încărcat.(foto 3)

inurile vechi au nevoie de foarte multă atenţie, acelaşi lucru se întâmplă şi atunci când deschidem un astfel de vin. Există posibilitatea ca dopul să fie afectat şi este de regulă mult mai fragil decât la vinurile proaspete. De aceea există mai multe dispozitive şi tehnici pentru îndepărtarea unui astfel de dop. Un instrument dintre acestea este cel cu două lame care se introduc cu grijă între dop şi sticlă, până când mânerul ajunge la gura sticlei. Apoi se răsuceşte uşor şi se ridică cu ajutorul unui tirbuşon simplu. (foto 5)

O

variantă îmbunătăţită a acestui desfăcător a fost dezvoltată de compania americană Durand, care a brevetat un nou model de desfăcător, special conceput pentru a deschide sticle vechi cu dopuri fragile. Acest sistem are la bază varianta mai devreme descrisă cu cele două lamele, dar în plus este prevăzută şi spirala care se culcă perfect pe prima componentă astfel că deschiderea sticlei se poate face cu mult mai mare uşurinţă.(foto 6)

4


21


Condiţiile ideale P

pentru păstrarea vinului

U

n vin nobil necesită atenţie deosebită. Îmbătrânirea vinului e un proces complex care dacă este împlinit în condiţii optime va definitva opera soarelui şi truda enologului într-un produs cu adevărat excepţional. Oricât de reuşit ar fi un vin, păstrat în condiţii necorespunzătoare acesta se va deteriora repede, mult înainte ca maturarea să permită evoluţia aromelor complexe ce încununează un vin deosebit. Frigiderul obişnuit, cămara de alimente sau o pivniţă la mai de puţin 5 metri sub pământ în care temperatura să rămână constantă în timpul derulării anotimpurilor nu reprezintă soluţii. Vestea bună este că există unităţi de maturare special concepute pentru a asigura condiţiile optime pentru ca vinul să îşi atingă culmea. În funţie de soi şi recomandările enologului, vinurile pot necesita peste zece ani pentru a atinge complexitatea dorită. Unităţile de maturare a vinului trebuie să garanteze aceleaşi condiţii ideale de învechire ca în cele mai bune crame subterane tradiţionale. O unitate care nu e decât un frigider nu constituie o cavă de vin adecvată pentru maturare. E important să reţineţi că o sticlă de vin ţinută în afara unei cave de maturare mai mult de câteva săptămâni, compromite vinul ireversibil! Pentru o maturare corespunzătoare, protejarea şi aducerea acestuia la perfecţiune trebuie respectate cele 5 reguli de aur:

Lipsa vibraţiilor

Chiar şi vibraţiile imperceptibile pot altera un vin, deoarece acestea sunt suficiente pentru a întrerupe procesul foarte lent de sedimentare, menţinând în suspensie particule extrem de fine. În cazul vinurilor tinere sedimentul va fi oprit în a se depune; în cazul vinurilor mature - care sunt de obicei şi cele mai valoroase - vibraţiile vor afecta iremediabil vinul prin punerea în mişcare a sedimentului format. O cavă de vin trebuie să nu afecteze liniştea vinului. Cavele de vin pentru maturare trebuie echipate cu un sistem anti-vibraţii extrem de eficient, mult superior celui din dotarea unui frigider obişnuit. Cavele pentru maturare trebuie proiectate în cel mai mic detaliu, pentru limitarea vibraţiilor. Se evită folosirea sistemelor de ventilare mecanică, se folosesc poliţe de lemn care pot fi aşezate pe tampoane de cauciuc, iar spuma care asigură izolarea termică este special aleasă pentru a asigura protecţia anti-vibraţii prin separarea mecanică a structurii exterioare a unităţii de cava din interior.

Umiditate potrivită

Buchetul vinului se dezvoltă în urma unui proces reductiv în absenţa totală a oxigenului, ceea ce înseamnă că dopul trebuie să fie ermetic. Pentru a păstra capacităţile de etanşeizare ale dopului, sticla trebuie păstrată în poziţie orizontală, astfel încât dopul să rămână în contact cu vinul. Temperatură constantă Mai mult, umiditatea relativă din exteriorul sticlei Temperatura într-o cavă de vin destinată trebuie să fie de peste 50%. Dacă umiditatea îmbătrânirii vinurilor trebuie să fie constantă, atmosferei scade sub 50% pentru o perioadă valoarea ideală fiind 12°C. Mici variaţii între 10°C îndelungată, dopul se poate usca şi permite si 14°C pot fi tolerate. Într-o cavă mai rece de 10°C, procesul complex de maturare încetineşte, schimbul de oxigen cu atmosfera, ceea ce va altera iremediabil vinul. Un nivel de umiditate de în cazul unei temperaturi mai ridicate, procesul peste 80% nu dăunează vinului, dar poate afecta de maturare accelerează. Dacă temperatura etichetele. O cavă de vin profesională trebuie rămâne ridicată prea mult timp peste 14°C, maturarea eşuează înainte de a atinge potenţialul concepută astfel încât să garanteze menţinerea unei umidităţi între 50% şi 75%, dar să prevină maxim al vinului. Factorul cel mai important al formarea unor zone de apă stătută unde se pot învechirii vinului este cu siguranţă menţinerea dezvolta bacterii şi mirosuri neplăcute. unei temperaturi constante. Schimbările bruşte şi repetate de temperatură sunt cele mai Ventilare constantă dăunătoare întrucât vor altera vitalitatea vinului. Multe dopuri din plută îşi pot pierde eficacitatea pe perioade foarte lungi. De aceea, o cavă de

22

MILLÉSIME

vin trebuie să menţină vinul într-o atmosferă curată, fără mirosuri. Filtrul de carbon activ asigură filtrarea aerului şi eliminarea mirosurilor neplăcute, menţinând în acelaşi timp nivelul de umiditate din interiorul cavei.

Obscuritate

Prezenţa luminii stimulează procesul de reducere-oxidare în sticla de vin, ceea ce în mod normal accelerează nedorit îmbătrânirea vinului. De aceea, vinurile destinate maturării sunt comercializate în sticle de culoare închisă. Această precauţie nu este însă suficientă pentru a bloca total razele ultraviolete dăunătoare. O cavă de vin destinată maturării vinurilor va avea o uşă plină pentru a asigura obscuritatea totală în interior. Se pot folosi uşi de sticlă numai în situaţia în care vinul este ţinut departe de radiaţia solară directă şi nu se intenţionează păstrarea lui mai mult de câţiva ani. În acest caz, sticla uşii trebuie tratată anti-UV. şi lumina artificială afectează negativ vinul, de aceea folosirea luminii în interiorul cavei trebuie limitată. Unitatea pe care o vedeţi în imaginea alăturată este o unitate de maturare care îndeplineşte toate cele cinci reguli de mai sus, în plus marele avantaj este că dimensiunea şi designul acestuia permit amplasarea în bucătărie sau chiar în camera de zi. Pentru ca gestionarea spaţiului dedicat celor 200 de sticle să fie cât mai facilă există compartimente separate pentru vinurile albe, pentru vinurile roşii şi chiar şi pentru spumante. Uşa este plină, astfel că nu permite lumina să pătrundă în interior, dar are aşa numitul efect cinematic - are un senzor de proximitate şi când cineva se apropie de unitate se aprinde lumina în interior, făcând geamul cu efect de oglindă să devină transparent. Acest efect cinematic face cava să fie un obiect mai simpatic, mai interactiv. Tehnologia performantă cum sunt filtrul de carbon pentru un aer curat, compresorul pus pe tampoane şi controlul umidităţii (prin abosrbţia apei în bucăţi de lavă) asigură siguranţa pentru păstrarea îndelungată a vinurilor.


SERVIRE 16-18 °C 14 °C MATURARE 10 °C SERVIRE 7 °C

CARACTERISTICI Funcţionalitate: polivalentă Sistem răcire: compresor Zone de temperatură: 3: multitemperatură Sticle:203 Dimensiune: L700xA670x1560 Temperatură ambient: 0-32°C

Pentru detalii suplimentare referitoare la dimensiuni, capacitate, preţ, precum şi pentru gama completă Climadiff ce cuprinde 61 de unităţi cu funcţionalităţile conservare şi servire, maturare sau polivalente, va rugăm consultati magazinul virtual www.frigiderevin.ro

Contact Climadiff Web: www.frigideredevin.ro, Telefon: +40 (723) 490 228 , +40 (21) 224 15 15, mail: comenzi@frigiderevin.ro

Preţ, fără TVA 7.202,38 LEI

23


Vega S

vedeta incontestabilă

V

Bogdan Bocşe

ega Sicilia este, fără îndoială, un nume cu o reputatie aparte. Vinurile celebrei crame se bucură de un aer vechi şi impunător, fiind caracterizate de o mare eleganţă, complexitate şi fineţe ce nu pălesc de-a lungul timpului.

ISTORIA UNUI MIT

D

e-a lungul celor peste 160 de ani de existenţă, crama şi domeniul Vega Sicilia au avut numeroşi proprietari. Fiecare dintre ei a contribuit la imaginea şi prestigiul de care acest nume se bucură în prezent în lumea vinului, dovedindu-se a fi oamenii potriviţi la locul potrivit.

Istoria începe cu Don Toribio Lecanda, care cumpără în 1848 un domeniu din partea de vest a ceea ce este azi regiunea viticolă Ribera del Duero. Proprietatea, Pago de la Vega Santa Cecilia y Carrascal, avea la vremea respectiva 2000 de hectare, iar în primii ani, terenul a fost folosit pentru agricultură.

În 1864 Eloy Lecanda y Chaves, fiul lui Don Toribio Lecanda, plantează viţă de vie pe o suprafaţă din acest domeniu şi înfiinţează crama. Pe lângă soiul local, Tinto Fino cunoscut şi ca Trempranillo, Eloy plantează şi 18.000 de butaşi de Cabernet Sauvignon, Carmenere, Malbec, Merlot şi Pinot Noir, cumpăraţi din Bordeaux. Scopul iniţial al lui Eloy era, însă, producerea de distilat de vin şi ratafia.

D

upă mai bine de douăzeci de ani, Eloy se confruntă însă cu datorii destul de mari şi e nevoit sa vândă afacerea. Astfel, în 1888, domeniul e preluat de o firmă administrată de Pascual Herrero. Cincisprezece ani mai târziu, Antonio Herrero, fiul lui Pascual, preia afacerea cu gândul de a îmbunătăţi vinurile produse pe acest domeniu. În acest scop reuşeşte să-l aducă la cramă pe Domingo Garramiola. După o perioadă dificilă, datorată în pricipal invaziei filoxerei, ce durează până în 1915, Domingo, cunoscut şi sub numele de „Txomin”, începe o întreagă serie de schimbări ce vor revoluţiona vinurile produse de acum sub numele Vega Sicilia. În primul rând, Domingo aduce butoaie din Bordeaux pentru a învechi vinurile şi încorporează o serie de tehnici de vinificaţie specific bordoleze. Primele vinuri îmbuteliate, Vega Sicilia şi Valbuena, erau create urmărind tipicul vinurilor de Rioja de azi: o maturare de lungă durată în cuve sau butoaie din lemn, fiind puse în sticle doar la comandă. Distribuţia vinurilor a început iniţial în rândul clasei superioare a burgheziei şi aristocraţiei, dar nu în scopuri comerciale. Proprietarii cramei ofereau

24

MILLÉSIME

Javier Ausas


SICILIA Valbuena 5º

Este un vin obţinut din strugurii culeşi de pe plantaţiile cu viţă de vie tânără, în componenţa căruia intră într-o măsură semnificativă Tempranillo (Tinto Fino), cu un adaos de Merlot şi Malbec sau Cabernet Sauvignon. Indicativul 5º reprezintă numărul de ani de învechire ai vinului înainte de a fi lansat pe piaţă. Treapta de calitate a vinului Valbuena 5º este reserva.

aceste vinuri ca un cadou celor mai buni prieteni ai familiei. Astfel s-a născut legenda celui mai exclusivist vin din Spania, ce nu poate fi cumpărat cu bani, ci numai prin prietenie. În 1982 familia Alvarez cumpără crama şi domeniul Vega Sicilia de la comerciantul venezuelan Hans Newmann ce o deţinea din 1964, iar coincidenţa face ca în acelaşi an regiunea Ribera del Duero să obţină statutul de D.O. - Denominacin de Origen (echivalentul D.O.C.).

F

amilia lui David Alvarez demarează de la început un proces de armonizare între tehnicile inovatoare cerute de sectorul viti-vinicol şi procesul tradiţional de vinificaţie. Suprafaţa viticolă a fost extinsă, iar viile vechi de aproape o jumătate de secol au fost replantate prin rotaţie. Motivaţia acestui proces se regăseşte într-o declaraţie a lui Pablo Álvarez prezentată chiar după cumpărare, „Din punct de vedere moral, nu putem trăi doar din cererea pe care o atrage prestigiul istoric, fără a oferi mai mult”

C

hiar dacă de-a lungul timpului Vega Sicilia a trecut prin mâinile mai multor proprietari, stilul de vinificaţie stabilit la începutul anilor 1900 nu s-a schimbat, fiind continutat de către toţi vinificatorii ce i-au urmat lui Domingo Garramiola: Martiniano Renedo, Jesus Anadon, Mariano Garcia. Azi, responsabil de vinurile produse de Vega Sicilia e Javier Ausas, numit în 1998 de către familia Alvarez în funcţia de director tehnic, după ce timp de şase ani a lucrat ca enolog în cramă.

VINURILE VEGA SICILIA Portofoliul Vega Sicilia e compus din trei vinuri. Asemenea marilor châteaux - uri bordoleze, există un vin principal, denumit Unico şi al doilea vin Valbuena 5°. Vega Sicilia produce şi un vin cu totul special, un cupaj de vinuri Unico din ani diferiţi, denumit Unico Reserva Especial. Până în 1988 a fost produs şi un Valbuena 3°, care a fost retras pentru a nu crea confuzie cu Valbuena 5°.

Unico

Acesta este vinul de referinţă al cramei Vega Sicilia. Provine din strugurii culeşi din plantaţiile mature de viţă ale domeniului având în componenţă Tempranillo, Cabernet Sauvignon şi un mic procent de Merlot sau Malbec. În anii buni, producţia de Unico poate reprezenta o treime din vinul produs de Vega Sicilia, însă întrucât calitatea primează la Vega Sicilia, s-a întâmplat ca în anii mai puţin favorabili, acest vin să nu se îmbutelieze deloc. Unico este catalogat ca fiind un vin gran reserva.

Reserva Especial

Acest vin e un cupaj de mai multe vinuri Unico din diferiţi ani. Prin producerea vinului în această manieră, crama Vega Sicilia încearcă să continue o tradiţie spaniolă foarte veche, aceea de a găsi echilibrul unui vin prin combinarea mai multor recolte. 25


MUNCA DIN SPATELE MITULUI

Î

n realizarea vinurilor Vega Sicilia există două concepte care joacă un rol fundamental. Pe de o parte e terroirul, al cărui potenţial a trebuit înţeles şi exploatat la maxim de către familia Alvarez printr-o serie de investiţii în plantaţii cât şi în cramă. Pe de altă parte e sistemul ciclic de maturare al vinului şi perioada pe care acesta o petrece în butoaiele de stejar iar mai apoi în sticlă. Plantaţia de 250 de hectare aflată în proprietatea Vega Sicilia se află pe o varietate de soluri, majoritatea fiind de tip argilos-calcaroase, existând însă şi o zonă cu soluri aluvionare, în total fiind identificate 19 tipuri diferite de sol. În ceea ce priveşte viţele de vie, acestea au vârste diferite, unele vechi de peste 100 de ani, dar în general politica cramei este de a replanta butaşii după 60 de ani. În realizarea vinurilor Vega Sicilia cuvântul de ordine este rigoarea: ciorchinii de struguri sunt controlaţi până în cel mai mic detaliu, iar limitele superioare de producţie sunt de 22 de hectolitri pe hectar. În ultimii ani investiţiile făcute de familia Alvarez au avut ca ţintă sporirea expresiei terroir-ului. Pentru a observa şi exploata cele 19 tipuri diferite de sol, fiecare parcelă este vinificată separat, rezultând astfel 30 de loturi diferite. Fermentaţia alcoolică, durează de obicei cincisprezece zile, iar temperatura maximă poate atinge 32 de grade. Vega Sicilia Unico

26

MILLÉSIME

fermentează în cuve de stejar, în timp ce pentru Valbuena se folosesc tancuri din oţel inoxidabil. Vinul este supus apoi fermentaţiei malolactice. Pentru vinurile Valbuena, aceasta are loc în cuve de ciment. Pentru vinurile Unico, lichidul se toarnă direct în recipiente din lemn de stejar. Odată terminată şi cea de a doua fermentare, vinul rămâne în aceste recipiente încă un an, pentru a se linişti. Într-o parte a domeniului, Vega Sicilia are un mic atelier de dogărit, care nu numai repară şi recondiţionează, dar mai ales realizează butoaie noi. Lemnul folosit, de origine franceză şi americană, este lăsat să se usuce timp de cel puţin trei ani: doi ani în aer liber, iar apoi încă an la loc ferit. Odată ce umiditatea acestuia a fost redusă la 12%, dogarul începe să lucreze lemnul, aducându-l cu ajutorul focului, ciocanului şi al tradiţiei la forma sa finală: butoiul.

M

aturarea vinului începe în ianuarie, mai întâi în containere şi apoi în butoaie noi. Pentru Valbuena, durata procesului de maturare în lemn este de trei ani şi jumătate, iar pentru Unico este de minim şapte ani. În acest timp, vinul trece prin rotaţie din butoaie noi în butoaie mai vechi, deja folosite. Tot acest drum are ca scop realizarea unui echilibru perfect între vin şi nuanţele de lemn. Odată ce acest lucru a fost realizat, vinurile se odihnesc în cuve mari de lemn, de unde vor fi îmbuteliate. Fiecare sticlă de vin este numerotată, aceasta fiind singura modalitate de a controla traseul fiecărui vin.

„In realizarea vinului, mentalitatea este similară cu cea din Burgundia, în vreme ce concluziile finale seamănă mai degrabă cu Bordeaux”, se destăinuie vinificatorul Javier Ausàs.

L

a Vega Sicilia învechirea la sticlă necesită timp şi îngrijire. Perioada de timp în care vinurile se învechesc la sticlă depinde de formatul sticlei: Vega Sicilia Unico în sticlă de tip Bordeaux (0,75 l) va sta trei sau mai mulţi ani; în timp ce sticlele Magnum (1,5 l) şi Dublu Magnum (3 l) sunt supuse unei perioade de învechire mult mai lungi. Pentru Valbuena, termenul de maturare la sticlă este acelaşi pentru toate cele trei formate: în jur de un an şi jumătate. Tot acest sistem al maturării vinului în butoaie de stejar şi mai apoi în sticlă e asemenea unei călătorii în timp. Doar că la Vega Sicilia nu e nici o grabă.


27


28

MILLÉSIME


Identitatea de areal şi motivaţia originii

CURS

4

IDENTITATEA VINULUI E

xistă o raportare a vinului la locul din care provine. Astfel, vinul capătă identitatea acelui loc. În această abordare putem vorbi de o identitate globală: avem „lumea veche a vinului” adică Europa şi „lumea nouă a vinului”: America de Nord, America de Sud, Africa de Sud, Australia şi Noua Zeelandă.

E

xistă o identitate naţională pliată pe notorietatea vinului, pe acel teritoriu naţional, influenţând şi susţinând imaginea acelei identităţi. Dacă analizăm percepţia de imagine, ajungem la concluzia că notorietatea ţării şi calitatea vinului se susţin reciproc. Astfel, putem vorbi despre vinuri franţuzeşti, vinuri italiene, spaniole, ungureşti, bulgăreşti, româneşti etc. În această situaţie, notorietatea vinului este susţinută de notorietatea ţării. Există şi reversul medaliei şi avem ca exemplu Chile, care şi-a câştigat notoritate prin vinurile de calitate şi care s-au impus pe piaţa europeană.

Î

n „lumea veche a vinului”, mai ales în ţările cu tradiţie viticolă din Europa, regiunile viticole se identifică cu vinul de aşa manieră încât vinul nu mai are identitate de soi. Astfel, dacă spunem Bordeaux, instantaneu ne imaginăm un vin roşu, iar dacă spunem Chablis ne gândim la un vin alb. Consumatorul nici nu se mai întreabă din ce struguri provine acel vin, existând chiar confuzia că vinul de Bordeaux ar proveni din struguri Bordeaux.

R

omânia are pentru vin două identităţi motivate istoric: o abordare fiind regională, care se pliază pe regiunile istorice (Moldova, Oltenia, Ardeal), derivând identităţi ca vinuri moldoveneşti, olteneşti, ardeleneşti, cu percepţia de calitate şi valoare aferente regiunii. Cea mai concretă identitate, însă, se referă la podgorie, fiind deja clasice identităţile vin de Cotnari , vin de Murfatlar sau vin de Jidvei.

O

altă abordare ca identitate, după filoxeră, când pătrund soiurile internaţionale şi în România, este soiul de struguri, identitatea fiind definită ca Sauvignon, Riesling, Cabernet şi altele, cunoscute de consumatorul român şi identificate cu un mod de a alege un vin.

CURS 4


AREALUL VITICOL

A

realul viticol este un teritoriu delimitat tradiţional şi ştiinţific pe principiul favorabilităţii pentru cultura viţei de vie şi obţinerea unor vinuri de calitate, motivate de condiţiile pedologice şi climatice.

V

iţa de vie poate fi cultivată şi în afara arealului de favorabilitate a calităţii, dar în aceste condiţii producătorul nu va putea utiliza o denumire de origine controlată şi nici indicaţie geografică, pierzând în consecinţă atuuri comerciale şi avantaje de preţ. Arealul viticol în Europa este reglementat legislativ, fiind studiat şi justificat ştiinţific pe baza analizei microclimatului, topoclimatului, fitoclimatului, pedoclimatului, precum şi analizele de sol şi subsol, care recomandă şi autorizează cultura viţei de vie pe soiuri, autorizând nivelele de calitate a vinurilor, care pot fi produse în acel areal.

MILLÉSIME

MICROCLIMAT - TEMPERATURĂ, UMIDITATE, INSOLAŢIE

T F P S

opoclimat: influenţa reliefului şi a expoziţiei asupra plantei, asigurând anumiţi factori climatici (insolaţie, curenţi de aer, apă freatică) itoclimat: intercaţiunea dintre factorii climatici şi tehnologia de cultură a plantei, distanţe de plantare, forme de conducere, tipuri de tăiere, încărcătură de rod. edoclimat: condiţiile de umiditate, temperatură şi aerare a solului, motivată de structură, culoare şi afânare a acestuia. ituaţia geologică şi pedologică a arealului, aşezarea geografică (altitudine), vegetaţia din zonă (păduri, păşuni), situaţia hidrogafică (ape curgătoare, lacuri, mări etc.), aflate în vecinătatea culturii de vie, toate acestea au influenţe destul de importante în manifestarea potenţialului de producţie şi calitate a viţei de vie, influenţând până la urmă anumite manifestări senzoriale ale vinului. De aici şi descrierea vinului prin gustul de terroir. Acest atribut de calitate poate fi subliniat sau estompat în tehnologia de vinificare.

A

vem exemple concrete în stilul abordat de lumea veche, în special Franţa, care pune accent pe această nuanţă senzorială, considerând că gustul de terroir este un element major de personalitate a vinului. Pe câtă vreme Lumea Nouă a vinului urmăreşte ca element de personalitate caracterul senzorial al soiului şi aromele proaspete expandate prin tehnologia reductivă.

I

nfluenţele motivate de microclimat, topoclimat, fitoclimat şi pedoclimat se manifestă pe o anumită suprafaţă mai mică sau mare, care poate fi delimitată, denumită areal viticol elementar. (Terroirs viticoles elementaires Morlat 1989,1993)

G

ustul de terroir nu este doar influenţa generată de arealul viticol elementar menţionat, ci este rezultatul interferenţei factorilor de mediu cu factorii biologici şi factorii tehnici. Acest areal în care acţionează unitar factorii menţionaţi a fost denumit unitate naturală de bază sau pe franţuzeşte unité naturelle terroir de base.


POTENŢIAL VITICOL

CLIMATUL ANULUI

CLIMAT LOCAL

GEOLOGICI

PEDOLOGICI

FACTORI NATURALI DE MEDIU

POTENŢIAL ENOLOGIC

FACTORI BIOLOGICI (SOI, PORTALTOI)

POTENŢIAL ENOLOGIC OPTIM

Arealul viticol elementar (terroir viticole), ca o înlănţuire a factorilor de mediu, biologici şi tehnici (Morlat, 1997)

TEHNICI DE VINIFICAŢIE

TEHNICI DE CULTURĂ

FACTORI TECHNICI

În România, arealele viticole au fost definite ca unităţi de habitat viticol, având atât o delimitare istorică şi tradiţională, cât şi una ştiinţifică. Ultima şi cea mai fundamentată ştiinţific şi tehnic este „Zonarea soiurilor de viţă de vie din România”, autori fiind M. Oşlobeanu şi M. Macici, realizată în 1991. Teritoriul României, din punct de vedere al favorabilităţii culturii viţei de vie, a fost împărţit în regiuni viticole, podgorii, centre viticole şi plaiuri viticole. Regiunea viticolă este cea mai mare unitate de habitat viticol şi coincide în general cu provinciile istorice. Acest areal are condiţii de climă, altitudine şi relief apropiate, rezultând caracteristici comune în ce priveşte condiţiile ecologice, având astfel aptitudini de cultură pentru o categorie specifică de soiuri şi rezultând anumite tipuri de vin. CURS 4


E

ste unitatea de habitat cea mai reprezentativă, având în general tradiţie îndelungată şi, în consecinţă, reputaţie şi recunoaştere. Delimitarea podgoriei se bazează pe condiţiile generate de un ansamblu de microclimate, tipuri de sol şi soiuri cultivate care au caracteristici comune, acestea fiind valorificate prin tehnologii de cultură şi de vinificare care dau un caracter unitar de personalitate pe acest areal.

T

eritoriul României, din punct de vedere al arealelor de favorabilitate pentru cultura viţei de vie, a fost împărţit în opt regiuni viticole, 37 de podgorii, 125 centre viticole şi 46 centre independente.

MILLÉSIME

E

ste o unitate de habitat viticol cu unitate de climă, sol, tehonologie, în care se cultivă, în general, o gamă mai restrânsă de soiuri. Centrele viticole pot face parte dintr-o podgorie viticolă sau pot fi centre independente.

PODGORIA

CENTRUL VITICOL

E

ste cea mai mică unitate de habitat viticol şi face parte dintr-un centru viticol. Reprezintă, în general, o formă de relief cu un climat identic pe toată suprafaţa, iar vinurile rezultate sunt de aceeaşi calitate. Plaiul poate identifica un brand, neintrând într-un sistem protejat de DOC (denumire de origine controlată) sau IG (indicaţie geografică).

PLAIUL VITICOL

D

in acest punct de vedere, denumirea de origine controlată este condiţionată de producerea strugurilor într-o podgorie care reprezintă, de fapt, această origine. Ca excepţie, se mai utilizează pentru identificarea DOC-ului şi un număr de centre viticole care îndeplinesc aceleaşi condiţii precum podgoriile.

I

ndicaţia geografică se referă la o categorie inferioară DOC-urilor, dar care, de asemenea, se referă la producerea lor într-un areal de favorabilitate. Indicaţia geografică este definită atât ca denumire, cât şi ca areal, acesta reprezentând o zonă geografică în care se pot produce vinuri cu caracteristici apropiate la acest nivel de calitate. Identitatea indicaţiei este denumită prin lege şi suprafaţa acoperită este diferită, în funcţie de zonă şi poate reprezenta o formă de relief Dealurile Zărandului, o zonă geografică - Viile Timişului, sau o regiune - Viile Ardealului.


CURS 4


VINUL,

„Restaurantul este locul unde vinul se întâlneşte cu omul” (Păstorel Teodoreanu)

şi războiul clienţilor cu restaurantele U

Somelier SERGIU NEDELEA www.winetaste.ro

n restaurant care nu are în meniu un capitol pentru vinuri nu-şi merită numele de restaurant. Acea locaţie poate fi berărie, bar, pub, fast-food sau orice altceva.

Restaurantul este locul în care mergem sa căutăm desfătare sau - altfel zis - să consumăm servicii. Altfel spus, la restarant nu mergem doar de foame - mergem ca să găsim lucrurile pe care nu le avem deja acasă.

L

a orice masă, nu neapărat sofisticată, se recomandă ca preparatele să fie stropite cu vin. Sau, cum se spune tot mai des, din fericire: „Un pranzo senza vino e come un giorno senza sole” (o masă fără vin este ca o zi fără soare). Oricât de evidente ar fi rolul şi locul vinului în relaţia cu restaurantul, trăim într-o piaţă în care această relaţie este, ca să o spunem delicat, perturbată. Şi cel care oferă servicii, şi cel care cumpără aceste servicii işi au partea lor de vină pentru relaţia nesănătoasă existentă. Profesioniştii restaurantelor se pare că abia acum redescoperă modul în care trebuie tratat vinul, respectiv ritualul servirii, fără de care nobila licoare nu poate fi pusă în valoare.

A

bia astăzi, proprietarii de restaurante par să afle că soiul de vin nu este tot una cu podgoria din care provine, că vinul respectiv se serveşte la o anumită temperatură, în asociere cu anumite preparate, sau că expresia vin sec nu înseamnă fără apă minerală! Cu atâtea păcate în seama restaurantului, care mai este vina clientului? Conform dictonului clientul nostru, stăpânul nostru, ar trebui să nu intervenim în alegerea modului în care respectivul client îşi cheltuieşte banii. Dar nu este păcat să nu împiedicăm amestecarea vinului cu un suc negru maroniu, dulce şi carbogazos, 34

MILLÉSIME

C

lientului (cel care, în definitiv, ne bagă banii in buzunare) trebuie să îi oferim confortul meritat, să îi bucurăm simţurile cu bucatele şi vinurile rânduite în listele restaurantului. Educaţia pe care angajaţii încearcă să i-o transmită clientului nu este o opţiune, nici un semn de atitudine superioară, este o formă de respect! i se poate întâmpla ceva nepotrivit Şi, da, încercările de a educa şi informa chiar şi când este vorba despre clienţii trebuie să continue, chiar şi atunci clienţi semieducaţi. Jean Paul Picot, când am obosit să auzim formula atât de proprietarul unui restaurant cu blazon din comună clienţilor cărora nu le lipseşte New York, descrie una dintre ipostazele pe doar educaţia în vin, ci educaţia în general care a avut ocazia să le observe destul de - „Cine oi fi tu, bre, să mă înveţi pe mine să des: „O anumită nervozitate este asociată cu degustarea vinului la cină. Câteodată, beau?”, urmată de nesfârşitele peroraţii un ins dornic să-şi impresioneze partenera, despre vinul natural al bunicului său... strâmbă din nas la un vin savuros şi perfect Poate nu este atât de greu ca vinurile să fie adaptat meniului, cu un comentariu de tipul: consemnate într-o carte de vinuri, ridicând Ce n'est pas belle de cœur (nu are inimă). astfel standardul restaurantului. pe motiv că vinul este acrişor (poate prea sec)? Trebuie să privim cu nepăsare cum respectivul client amestecă într-un „talmeş-balmeş” mâncăruri nepotrivite „vinului ales”, provocându-şi tulburări gastrice, balonări sau indigestii (tot atâtea motive să scornească poveşti despre lipsa de calitate a restaurantului…)?

Ş

Pe noi nu ne deranjează, asta ne e meseria. La urma-urmei, chelnerii se vor delecta şi ei cu un vin bun după plecarea clienţilor!” „Gusturile nu se discută”, se spune, dar asta nu înseamnă că putem trata lucrurile doar prin prisma profiturilor obţinute, uitând că în profesia de restaurator, ca de altfel în orice profesie, trebuie să existe şi „satisfacţia profesională”, satisfacţia lucrului bine făcut, adăugând cu delicateţe şi diplomaţie un strop de cultură enologică, atunci când sugerăm alegerea unei butelii de vin.

S

ervite într-o manieră corectă, vinurile sunt puse în valoare. Prin respectarea unor reguli stricte realizăm pretenţiosul ritual al servirii vinurilor: recomandarea, prezentarea, debuşonarea, decantarea (după caz), aerarea, servirea propriu-zisă, după reguli clare, debarasarea paharelor după consum. Realizând aceste lucruri, îi vom reda vinului statutul meritat în cadrul restaurantului, după atâtea decenii de „vizitator cu viză de flotant”…


35


DICTIONAR DE SOI de la Aligoté

Gabriela Mariş

la

Zghihară

Frâncuşa şi Grasa – sinonime cu Cotnariul

F

râncuşa şi Grasa sunt două anotimpuri ale vinului, sau două vârste. Una zglobie, vioaie, veselă ca sărbătoarea culesului, cealaltă aşezată, profundă, aur lichid ce dă putere şi trupului şi minţii.

F

râncuşa, o sărbătoare a culesului Frâncuşa este un soi românesc, cultivat de secole în podgoriile moldoveneşti, între Carpaţi şi Nistru. În funcţie de loc sau de biotip, Frâncuşa se mai numeşte şi Mustoasă sau Mustoasă de Moldova, Ţârţâră, Poamă creaţă ori Vinoasă. Ţârţâra este, de exemplu, o varietate cu boabe mici şi rare pe ciorchine, care acumulează cu mai multă uşurinţă zaharuri, ajungând, în anii buni, şi la peste 200 de grame la litru de must. La acest biotip, apare frecvent fenomenul numit meiere–mărgeluire, cu alte cuvinte bobul de strugure nu se dezvoltă normal,

36

MILLÉSIME

rămânând cât bobul de mei sau cât cel de mazăre; de aici se pare că-i vine şi numele, ţârţârat însemnând mărgeluit în limbaj regional (vezi Ion M. Puşcă – „Vechi soiuri româneşti de viţă de vie”). Spre deosebire de Ţârţâră, Mustoasa (a nu se confunda cu Mustoasa de Măderat) are boabe mai mari şi omogene, este varietatea cu strugurii „bătuţi” şi cu pulpa zemoasă. Frâncuşa este un soi timpuriu, ajunge la maturitate deplină în septembrie, acumulând în medie 170-190 g/l zaharuri, ceea ce permite obţinerea unui vin de calitate, din clasa IGurilor (vinuri cu indicaţie geografică) sau a DOC-urilor (vinuri cu denumire de origine controlată). Galben-verzui, fără o aromă

memorabilă însă cu o aciditate ridicată (principalul său atribut), Frâncuşa se remarcă prin prospeţime şi vioiciune, fiind uşor de recunoscut. Sec, proaspăt, fructos, cu o tărie alcoolică moderată, Frâncuşa este un vin uşor şi plăcut, care se consumă în primul an de viaţă. Poate fi servită ca vin aperitiv sau asociată, de pildă, la începutul mesei cu icre de crap sau de ştiucă, frecate doar cu ulei de măsline şi stropite din plin cu lămâie, cu brânză proaspătă, untoasă, cu dovlecei şi vinete pane, cu ouă umplute, cu sufleu de ciuperci, cu chifteluţe de legume, de pui, de porc sau de peşte.


37


DICTIONAR DE SOI de la Aligoté

Z

la ghihară Frâncuşa şi Grasa – sinonime cu Cotnariul

G

rasa, aur lichid Grasa este un soi românesc, cultivat la Cotnari, pare-se, încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare. Se spune că n-ar fi soi moldovenesc, ci ardelenesc, originar din podgoria Alba. Vinul dulce, mieriu, cu arome de iod, fructe uscate şi ciupercă de pădure s-a născut însă la Cotnari, legând numele soiului de cea mai nordică podgorie a Moldovei. Specific soiului şi podgoriei este atacul mucegaiului nobil. Este vorba de o ciupercă, botritys cynerea, care se dezvoltă pe suprafaţa strugurelui, de nedorit atunci când vremea este ploioasă. Dar când toamna e caldă, ciuperca perforează pieliţa boabelor iar apa se scurge din miez ducând, în final, la stafidirea bobului. Grasa ajunge la maturitate deplină în cursul lunii septembrie, în octombrie având loc supramaturarea şi înnobilarea boabelor. Acest soi acumulează în medie 200-210 g/l zaharuri, prin supramaturare ajunge

38

MILLÉSIME

uşor la 240-270 g/l, iar în anii foarte buni la 350-400 g/l, ceea ce înseamnă că din Grasă se pot obţine vinuri dulci naturale, de foarte bună calitate. La recoltare, boabele stafidite sunt separate şi zdrobite (se evită sfărâmarea seminţelor) până când din ele se obţine o pastă care, ulterior, se amestecă cu mustul obţinut din strugurii nestafidiţi iar după macerarea acestui amestec (timp de câteva ore) se extrage, prin presare, partea lichidă (vezi Ion M. Puşcă – „Vechi soiuri româneşti de viţă de vie”). Vinul astfel obţinut este încadrat în categoria DOC-CIB (vin cu denumire de origine controlată – cules la înnobilarea boabelor), înscrisă pe etichetă, şi are câteva trăsături ce îi oferă un loc aparte între vinurile româneşti, apropiindu-l, în acelaşi timp, de vinurile de Tokaji şi Sauternes, cu care a fost de multe ori comparat. Deşi conţinutul în zahăr rezidual depăşeşte deseori 50g/l, tăria alcoolică (de minimum 12%) şi aciditatea destul de

ridicată îi conferă vinului fructozitate şi rotunjime. Extractul îi dă corp şi plinătate, glicerolul îi dă supleţe, îl catifelează şi îl face onctuos. O Grasă de colecţie e un spectacol. E galbenă ca mierea, miroase a iod, ca frunza de nuc, şi are gust de migdale şi nuci, de caise confiate şi miere, dar şi acea aromă de ciupercă de pădure, specifică vinurilor obţinute din struguri botritizaţi. Deşi îl asociem mai degrabă cu desertul, fiind un vin dulce, este foarte potrivit cu sarmalele (sarmalagii mă vor crede pe cuvânt). Mai ales dacă, după ce s-au fiert, sunt date la cuptor într-un bostan pe post de oală, ţinut la foc potrivit până când devine stacojiu şi se caramelizează pe margini. Vegetarienii pot înlocui carnea cu hribi, adăugând în compoziţie o mână de pulpă de dovleac, nucă măcinată şi stafide sau pot trece direct la desert, asociind Grasa cu pricomigdale sau cu un cozonac à la Păstorel.


Conferinţa europeană a BLOGGERILOR DE VIN

E

xistă o mulţime de evenimente periodice dedicate culturii vinului – concursuri, târguri şi festivaluri, expoziţii şi conferinţe. European Wine Bloggers Conference (EWBC) se individualizează între ele prin faptul că reuneşte o mulţime de categorii de persoane implicate într-un fel sau altul în industria vinului: cei care vin din domeniul viticulturii şi producţiei vinului (tehnicieni, viticultori, enologi), cei care îl comercializează (oameni de vânzări, comercianţi, proprietari de localuri) şi cei care scriu şi vorbesc despre vin, în toate mediile posibile (somelieri, bloggeri, oameni de presă, scriitori, fotografi, etc.). Printre participanţii de marcă ai acestei ediţii s-au numărat nu mai puţin de cinci deţinători ai titlului de Master of Wine, publicişti cunoscuţi şi organizatori de concursuri internaţionale, Master Sommelieri şi oameni de ştiinţă. Mihai Oprea / vinuldincluj.com În 2012, EWBC a ajuns la a 5-a ediţie şi a avut loc în Turcia la Izmir între 9 şi 11 noiembrie, iar tema acestei ediţii a fost „Sources” adică origini, şi nu întâmplător a fost aleasă ca locaţie Turcia, deoarece multe cercetări indică estul acestei ţări ca fiind zona unde via a fost cultivată pentru prima dată şi s-a făcut vin. În jur de 300 de participanţi din 40 de ţări au participat în cele trei zile la diferite activităţi: workshop-uri, prelegeri, prezentări şi demonstraţii, degustări şi master class-uri, vizite la crame şi discuţii cu producători locali. Au fost organizate degustări tematice conduse de specialişti, cuprinzând soiurile de struguri de pe teritoriul actual al Turciei şi din ţările care se află în zona unde a apărut pentru prima dată cultivarea viţei de vie –Turcia, Liban, Armenia şi Georgia. Degustările au urmărit punerea în evidenţă a trăsăturilor specifice ale soiurilor, precum şi posibilităţile de a le folosi în cupaje.

O altă latură a dezbaterilor a fost axată pe teme tehnice ale industriei vinului – importanţa controlului oxigenului înainte şi după îmbuteliere, dezbarere pe tema vinului natural şi organic, comparaţia evoluţiei vinului cu diferite tipuri de dopuri, discuţii despre punctaje şi ogranizarea competiţiilor Dincolo de aspectul ştiintific, în cadrul conferinţei s-a discutat în diferite formate pe tema originalităţii comunicării despre vin, despre importanţa diseminării ideilor şi a unei abordări cât mai inclusive, despre provocările cu care se confruntă blogerii şi cei implicaţi în cumunicarea despre vin.

Nu în ultimul rând conferinţa a fost o ocazie unică de a purta discuţii cu producatorii din Turcia şi din ţările învecinate, de a le vizita cramele şi a le degusta produsele, de a decoperi soiurile cultivate şi metodele de cupajare, şi de a afla provocările cu care se confruntă şi abordările diferite ale acestora asupra viei şi vinului. A fost un program foarte încărcat, dar captivant, care mi-a dat ocazia de a mă afla pentru câteva zile în mijlocul unor oameni care „dau tonul” în lumea vinului, de a pune o mulţime de întrebări şi schimba idei, şi de a-mi încerca papilele gustative pe arome noi.

39


VINUL,

aliment şi terapie

BĂUTURĂ ALCOOLICĂ SAU PRODUS ALIMENTAR? Dorin Popa

E D

xistă la nivelul societăţii o percepţie a vinului, datorită conţinutului în alcool, ca fiind o băutură alcoolică. Este relativ corect, dar limităm definiţia la aproximativ cei 10% cât reprezintă alcoolul din compoziţia vinului.

efiniţia acceptată oficial pentru vin este „produs alimentar rezultat din fermentarea alcoolică a mustului de struguri”. Această definiţie se bazează pe virtuţile alimentare ale vinului, motivate de cei peste 1000 de compuşi valoroşi, atât alimentari, cât şi terapeutici. Alcoolul este un component important al vinului, cu rol de solvent pentru un număr de componenţi, participând la formarea proprietăţilor senzoriale, cu atribuţii importante de conservare a vinului şi, nu în ultimul rând, cu consecinţe benefice în cazul unui consum raţional.

200 ml de vin. Am împărţit vinul în pahare, deşi cantităţile încap într-un singur pahar, deoarece consumul raţional are în vedere atât asocierea într-un meniu, cât şi timpul ca durată de repartizare în cursul unei zile, motivat de metabolizarea alcoolului. Health Educational Authority consideră un consum rezonabil cantitatea de 24 de grame de alcool pur pe zi (echivalentul a 2-3 pahare de vin) pentru bărbaţi şi 16 grame alcool pur pe zi (1-2 pahare de vin) pentru femei.

S

tatele Unite, prin American Council on Science and Health recomandă red că toată analiza se poate un consum de 2-3 pahare de vin rezuma la modul de abordare. Vinul pentru bărbaţi şi 1-2 pahare de vin pentru poate fi abordat ca aliment, atunci femei. Societăţile de asigurare germane când ţinem cont de cantitate, de consum recomandă un consum de 3-4 pahare de raţional, de asociere într-un meniu, şi poate vin pentru bărbaţi şi 1,5-3 pahare de vin fi băutură alcoolică atunci când cantitatea pentru femei. În Austria se recomandă 3-4 şi nu calitatea contează, iar efectul euforic pahare pentru bărbaţi şi 2 pahare de vin devine un scop. pentru femei. Spania, Danemarca, Suedia, În orice caz, efectele benefice ale vinului se Nua Zeelandă, recomandă 3 pahare pentru manifestă într-un consum moderat, pe fond bărbaţi şi 2 pahare pentru femei. Canada nu alimentar şi într-o comnpanie agreabilă. face discriminări şi recomandă un pahar pe Consumul moderat este relativ, pentru că zi, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. diferă de la individ la individ, fiind motivat Această analiză făcută de profesorul de greutate, vârstă, sex, etnie etc. Liviu Coriolan Dejeu în cartea „Vinul şi Există şi o abordare diferită de la ţară sănătatea” relevă că, chiar dacă există la ţară privind consumul. Toate analizele diferenţe, toate recomandările menţionate şi recomandările au în vedere alcoolul ca se învârt în jurul aceloraşi cantităţi. şi component restrictiv. Astfel, în Franţa Alcoolul incriminat are, de fapt, şi atributul autorităţile sanitare recomandă 30 de de aliment energetic, el eliberând o grame de alcool pur pe zi pentru bărbaţi, cantitate de 7 cal/gram. Motivaţia pentru ceea ce reprezintă aproximativ 300 de ml, care consumul de alcool în cantităţi mai iar pentru femei 20 de grame de alcool mari are ca efect creşterea în greutate pur pe zi, respectiv două pahare, adică se datorează faptului că el este primul

C

40

MILLÉSIME

oxidat, în dauna glucidelor, grăsimilor şi proteinelor, acestea fiind depozitate în organism.

C

onsumul mai scăzut recomandat la femei faţă de bărbaţi, chiar la aceeaşi greutate, are ca motivaţie constituţia femeilor, care au cu 10% mai multă grăsime, bărbaţii având cu 10% mai multe lichide organice şi, de asemenea, o cantitate mai mică de dehidrogenază, enzima implicată în metabolizarea alcoolului. În consecinţă, la aceeaşi cantitate de alcool consumată, femeile au o alcoolemie cu 20% mai mare. Repartizarea cantităţilor considerate moderate pe parcursul unei zile are ca explicaţie viteza de oxidare a alcoolului, care este de 100 mg/kg/oră, rezultând că un bărbat de 70 de kg care consumă 1 litru de vin de 10% vol. alc. are nevoie de aproximativ 11 ore pentru a metaboliza tot alcoolul.

M

otivul pentru care alcoolul „se ridică la cap” este pentru că acesta se concentrează în organele cu un conţinut mai bogat în apă, în consecinţă în sânge şi în lichidul cefalorahidian.

F

oarte important este de a încetini transferul alcoolului în sânge, asigurând astfel oxidarea lui treptată în ficat. De aceea, este foarte important consumul pe un fond alimentar, care încetineşte transferul alcoolului în sânge între 1 şi 3 ore, pe când pe stomacul gol alcoolul se transferă în 15-30 de minute. În concluzie, consumul moderat şi pe fond alimentar are efect alimentar şi terapeutic, excesul fiind reversul medaliei.


41


JAMIE GOODE J

amie Goode este un personaj foarte cunoscut în lumea vinului, mai ales datorită site-ului wineanorak.com şi a blogului asociat, lansate în 2001. Goode, londonez posesor al unui doctorat în botanică, şi-a făcut intrarea în bibliografia enologică cu „Wine science: the application of science in winemaking”(2006), volum care a câştigat diverse distincţii şi premii. De asemenea cartea, „Authentic Wine”(2011) scrisă ȋmpreună cu Sam Harrop, Master of Wine, este o lectură obligatorie pentru cei care preferă autenticul şi expresia terroirului într-un vin, dar şi pentru cei care doresc să facă un vin care să exprime locul de unde provine. Pe lângă site-ul amintit, Jamie Goode colaborează cu publicaţii din Marea Britanie şi nu numai (Decanter, Sunday Express, etc) şi participă ca jurat în diverse concursuri de vin (cum ar fi IWC). Ca pe blogul său, stilul răspunsurilor la acest mini-interviu este laconic, dar elocvent. Ca să nu mai lungim vorba, iată întrebările şi răspunsurile corelate, mai jos.

42

MILLÉSIME

George Mitea lucruribune.blogspot.ro foto: wineanorak.com


Un război al vinului e pe cale ”să înceapă” Lucrarea dumneavoastră „Wine science: the application of science in winemaking” este una de referinţă pentru mulţi vinificatori tineri, dar şi pentru iubitorii vinului. Pentru publicul larg, vă întreb, cum ar trebui făcut un vin bun? Unde apare linia subţire dintre produsul industrial şi vinul de artizanat, meşteşugit? Cred că trebuie să judecăm vinul după rezultat. Are gust autentic? Exprimă bine locul de unde provine? E un vin interesant şi complex? Problema cu mulţi producători de vin natural este că sunt obsedaţi de procesul vinificării. Procesul contează doar dacă ajută vinificatorii să facă vin bun. Şi intenţiile contează: dacă intenţia ta este să faci un vin interesant, cu caracter, cu un sentiment al locului, atunci vei alege uneltele care te ajută să-l realizezi.

Robert Parker spunea că nu am gustat niciodată mai multe vinuri bune ca acum. Dar există şi o contraparte, o ştim cu toţii. Mă refer la toate acele vinuri care, deşi sunt produse din soiuri diferite, au cam acelaşi gust. Există cale de întoarcere din această „globalizare” a gustului? Da, pentru că apare o generaţie de oameni ai vinului care iubesc terroir-ul şi dispreţuiesc marile vinuri internaţionale. Dacă te duci în orice regiune viticolă, vei găsi oameni care fac vinuri interesante. Şi da, vinuri rele încă există, şi există o problemă cu supra-coacerea, dar vestea bună e că oamenii sunt conştienţi de asta, vorbesc şi se plâng de asta.

Ştiu că agricultura sustenabilă şi vinurile naturale fac parte din aria dumneavoastră de interes. Priviţi mişcarea vinurilor naturale sau

orientate spre terroir ca o modă trecătoare sau va creşte şi, într-un final, va rupe în două lumea vinului? Cred că un război al vinului e pe cale să înceapă când drepturile câştigate şi banii cei mulţi ai unora sunt ameninţaţi de cultivatorii autentici, de terroir. Este deja evident în unele publicaţii, care vorbesc de rău vinurile naturale, dar se gudură la picioarele marilor proprietăţi din Bordeaux şi ale supertoscanelor. Cred că există o ruptură în lumea vinului, da.

Credeţi că plantările se extind prea repede şi în regiuni care nu sunt în mod tradiţional considerate favorabile? Mă refer la Brazilia, India, China…Mie îmi sună a portocale cultivate în Groenlanda. Nu că ar exista un monopol al creşterii viţei de vie, dar totuşi… Eu unul sunt deschis la nou. Dacă reuşesc să găsească terroir-uri interesante şi să facă vinul cu gândul la asta, atunci e minunat. Cred că au apărut unele vinuri proaste din aceste noi regiuni, dar sunt destule vinuri proaste şi în Bordeaux, Toscana sau Burgundia.

Foarte puţine vinuri americane pot fi găsite în România. Sunt curios, este vinul american atât de bun pe cât vedem în suplimente gen top 100 ale Wine Spectator, Wine Enthusiast etc., sau aceste publicaţii nu fac decât să-şi susţină industria din ţara lor?

Vinul românesc. Aţi gustat vreunul în ultima vreme? V-a plăcut vreunul? Si să nu vă fie frică că ne răniţi sentimentele. Nu în ultimul an sau doi. Trebuie să explorez mai mult (n.r: la trei zile după remiterea răspunsurilor la întrebările noastre, pe siteul său a apărut, în premieră, un review al unui vin românesc. Se poate spune deci că aceste întrebări i-au stârnit curiozitatea). Cele pe care le-am degustat au fost mai mult solide vinuri comerciale. România are fără îndoială terroir-uri demne de luat în seamă şi nu e niciun motiv să nu poată face vinuri mari.

Sunt varietăţile autohtone calea de ieşire în lumea mare pentru o industrie zbuciumată dar care se întăreşte an de an, precum cea românească? Sau e doar un clişeu în mintea entuziaştilor învechiţi ca mine? Depinde de capitolul preţ. Pentru vinurile fine, da, varietăţile indigene, presupunând că aveţi unele bune, sunt calea de urmat. Pentru vinurile ieftine, care urmează să fie vândute în supermarketuri, poate cupajele dintre o varietate locală plus una internaţională sunt preferabile.

Şi în final, credeţi că Facebook şi Twitter ucid blogurile? Cred că au deturnat destul de mult atenţia de la bloguri, dar le găsesc un excelent instrument de comunicare pe lângă propriul blog.

Unele vinuri mari se fac în SUA, pe lângă altele care sunt proaste. Şi uneori cele proaste sunt foarte scumpe! Sunt şi chestiuni de stil, desigur. Dar sunt destui producători inspiraţi de terroir care fac lucruri foarte interesante.

43


Crama

Georgeta Bocşe

aduce enologul mare

C

rama mică aduce enologul mare este doar un mod în care putem parafraza celebrul proverb românesc - „buturuga mică răstoarnă carul mare”. Aducerea lui Răzvan Macici acasă, dar şi faptul că M1. Crama Atelier este cunoscută de iubitorii vinului ca fiind crama mică din crama mare, adică crama mică ce vine să răstoarne aşteptările consumatorilor ce cunosc crama mare, ne fac să ne amintim de această veche vorbă românească.

T

rebuie spus din capul locului că gigantul Murfatlar a fost primul dintre marii producători de vinuri din România care a anunţat intenţia de a crea o nouă cramă dedicată vinurilor premium, anunţ ce a accelerat puţin şi ambiţiile celorlalţi producători de dimensiuni comparabile, iar Răzvan Macici este unul dintre oamenii care au făcut ca acest lucru să fie posibil la Murfatlar.

V

inul bun se face din vie, acest lucru îl ştie orice neofit, iar la Murfatlar aşa a început construcţia cramei Atelier. Din cele peste 3000 de hectare pe care le are în proprietate compania au fost identificate circa 30 de hectare ce beneficiază de cele mai bune condiţii de climă şi sol. Zeci de ani de observaţii şi experienţă în zonă au permis identificarea unor parcele cum ar fi: „Regina viilor”, „Clona franceză” sau „La staţie” ca fiind cele mai potrvite pentru noul proiect. Frumuseţea ideii cu care s-a pornit la drum este dorinţa de reflectare a specificului zonei în aceste vinuri. De la indicarea denumirii populare a parcelelor pe etichetă, în loc de folosirea denumirilor industriale de tip ferma 6, 3 sau 9, denumirea gamelor Arezan, Leat 6500 sau Amprenta şi până la recomandările gastronomice, întregul concept transmite tradiţie şi identitate locală.

44

MILLÉSIME


MICĂ CINE ESTE RĂZVAN MACICI?

R

ăzvan Macici este cel mai cunoscut enolog de origine română. A plecat de 15 ani din România şi este în prezent stabilit cu familia în Africa de Sud ca vinificator şef al cramei Nederburg, una dintre cele mai cunoscute companii de profil din Africa de Sud. Tatăl său, Mihai Macici, renumit enolog şi autor a numeroase cărţi de specialitate, este cel de la care a moştenit Răzvan pasiunea pentru vie şi care i-a insuflat dragostea pentru vin. A studiat în Iaşiul natal, după care a lucrat câţia ani în ţară, urmând ca în '97 să plece în Africa de Sud pentru a colabora cu o companie din sud-vestul ţării, în apropiere de Cape Town, iar din 2001 lucrează pentru Nederburg. Răzvan a devenit mai cunoscut în România în 2010, când a făcut vinurile oficiale pentru Campionatul Mondial de fotbal din Africa de Sud, iar din 2011 a devenit şi aici acasă subiectul multor discuţii, întrebări şi, desigur, aşteptări.

PRIMELE VINURI

P

rimul mare pas făcut de Murfatlar către sectorul premium a fost anul trecut, când s-a anunţat înfiinţarea diviziei Wine Soul şi au fost lansate primele trei vinuri din gama 3 hectare Sable Noble (un cupaj alb, un roze şi un cupaj roşu). Tot atunci compania a făcut publică

colaborarea cu Răzvan Macici, care în circa un an a şi semnat primele game de această dată sub denumirea M1. Crama Atelier: Sable Noble, Amprenta, Arezan şi Leat 6500 The Origin.

SABLE NOBLE este prima treaptă

a gamei şi conţine deocamdată trei sortimente: un cupaj alb de Sauvignon Blanc, Chardonnay, Pinot Gris şi Riesling Italian, un roze din Cabernet Sauvignon şi cupajul roşu obţinut din Cabernet Sauvignon, Merlot şi Fetească Neagră. Sable Noble, adică nisipuri nobile e o precizare ce defineşte originea acestor vinuri, cum spune producătorul în descrierea gamei: „în preajma mării o viţă puternică îşi face cale spre soare printre bobi mărunţi de scoică pisată şi crab măcinat. De acolo îşi trage seva Sable Noble, vinul născut unde pământul se întâlneşte cu nisipul, iar strugurele mângâiat de soare îşi lasă amprenta unică în personalitatea lui complexă.”

AMPRENTA este deocamdată doar

un singur vin: un Muscat Ottonel dulce, care reprezintă amprenta terroirului, este efortul vinificatorului de a scoate la lumină amprenta pe care natura o lasă vinului drept moştenire.

45


Crama MICĂ aduce enologul mare

AREZAN

este gama care va conţine exclusiv vinuri din soiuri româneşti. Dintre acestea, sunt deja pe piaţă o Crâmpoşie şi un cupaj de Fetească Albă cu Fetească Regală, dar din primăvara lui 2013 şi vinurile roşii din soiuri româneşti semnate de Răzvan Macici se vor alătura celor două sortimente. Arezan este de fapt denumirea unei sărbători populare ce marcheză începutul anului viticol. Arezanul viilor se mai sărbătoreşte în unele zone din sudul ţării la data de 1 februarie şi se crede că e o sărbătoare de origine tracică. Tradiţia spune că în dimineaţa zilei de 1 februarie, bărbaţii merg la plantaţiile de viţă de vie, taie câteva corzi cu care se încing peste piept, îşi fac o cunună şi cingătoare, după care se dezgroapă sticla sau plosca cu vin îngropată toamna şi se petrece în jurul focului.

LEAT 6500 THE ORIGIN

este gama de top de la M1 şi aşa cum spun producătorii, „e colecţia în care trecutul se întâlneşte cu prezentul pentru a face un pas înainte.” Leat 6500 este de fapt inscripţia descoperită în complexul rupestru Basarabi-Murfatlar şi conform cercetărilor înseamnă anul 992. Aici se spune că a fost prima biserică şi primele chilii ale unei mănăstiri, de pe teritoriul României. Rozeul din Cabernet Sauvignon şi Fetească Neagră, împreună cu mai recentul Pinot Gris, sunt cele două vinuri ce compun colecţia superpremium. Vinurile roşii semnate de noul enolog vor apărea cel mai devreme în primăvara lui 2013 şi Răzvan Macici spune că vor fi vinuri 46

MILLÉSIME

clasice care se vor adresa tot sectorului HoReCa, pentru că, la fel ca şi celelalte vinuri, sunt concepute pentru a fi un bun companion pentru o masă delicioasă. Vinurile sunt baricate exclusiv în butoaie româneşti, iar terroirul de Murfatlar va putea fi cu uşurinţă identificat şi aici. Vor fi vinuri cu taninuri moi, catifelate, cu totul altfel faţă de vinurile roşii din zona Dealu Mare, spune Macici.

V

iitorul poate rezerva şi câteva cupaje superpremium sau vinuri de tip single vineyard, dar Răzvan spune că totul trebuie făcut cu rândul, iar consumatorii trebuie acum să guste vinurile M1 care sunt deja lansate. Chiar dacă principala preocupare a vinificatorului este crama mică, acesta spune că nu neglijează activitatea companiei mari: „desigur că aici nu vorbim de lucrări manuale, sortarea ciorchinilor sau a boabelor, dar asta nu înseamnă că nu folosim aceleaşi principii de control şi o tehnologie curată”.

NAVETA NEDERBURG MURFATLAR „Începerea colaborării cu Murfatlar a fost rezultatul unui concurs de împrejurări: în primul rând a fost o ofertă concretă şi serioasă, iar în al doilea rând aceasta venea în momentul în care eram pe cale să pierd contactul cu România. Murise tatăl meu şi el fusese legătura mea cu ţara. Acum, că el s-a stins, nu mai aveam motive să vin în România”, mărturiseşte Răzvan.

„Când vin aici la Murfatlar sunt în concediu la Nederburg. Fiind vorba de două emisfere diferite, două sezoane diferite, este posibil acest lucru”, mai spune enologul.

M

acici spune despre Afica de Sud că este o ţară cu lungă tradiţie viticolă, chiar dacă noi o încadrăm la lumea nouă: „aici se fac vinuri de peste 350 de ani şi sunt peste 560 de crame şi toate au ca ţintă restaurantele şi exportul. Concurenţa este extrem de mare”. Cu toate acestea, Nederburg rămâne una dintre cele mai premiate crame sud africane la nivel internaţional. Spre deosebire de România, Răzvan spune că în Africa de Sud sunt acum extrem de populare cupajele şi soiurile din Valea Rhonului şi asta pentru că condiţiile climatice sunt extrem de similare cu cele din celebra regiune franceză. „Consumatorii sud africani au aşteptări extrem de ridicate şi sunt din ce în ce mai pretenţioşi, iar aici în România ne îndreptăm către aceeaşi direcţie”, crede Macici: „În fiecare an observ că pretenţiile consumatorilor sunt în creştere, dar deocamdată avem încă multe neajunsuri. Spre exemplu, lista vinurilor din restaurante lasă foarte mult de dorit, iar preţurile vinurilor sunt cam mari”, mai spune enologul.

R

ăzvan Macici ne rezervă încă multe surprize, iar în anul ce urmează trebuie să îl urmărim îndeaproape, pentru că se anunţă un Pinot Noir, o Fetească Neagră, un Merlot şi un Cabernet Sauvignon.


w w w. c a r l a b r i l l a n t i . r o


Vocile VINULUI

L

umea vinului, asemenea oricărui alt domeniu, are câteva figuri importante a căror părere poate contribui la măreţia sau decăderea unui vin. Sunt lideri de opinie care activează în diverse domenii ale sectorului vitivinicol şi care şi-au câştigat reputaţia de-a lungul anilor de experienţă din varii motive. Robert Parker şi Jancis Robinson sunt doar două dintre numele care deja spun câte ceva celor mai mulţi dintre voi, dar lista celor mai influenţi oameni din domeniul vinului este mult mai lungă. Publicaţia britancă Decanter publică o dată la doi ani un top al celor mai influente persoane din lumea vinului la nivel mondial. Ce-a de-a patra ediţie a topului bianual a fost dată publicităţii în iunie 2011, urmând ca în vara anului viitor să se facă cunoscut noul top. Redactorii de la Decanter mai nominalizează de fiecare dată şi câteva persoane care spun ei că sunt de urmărit în anii ce urmează. Pornind de la această listă întocmită de cei de Decanter, am decis să vă facem cunoştinţă cu câteva dintre cele mai marcante figuri ale lumii vinului. Georgeta Bocşe

foto: thetastingnote.com

foto: Sandra Saragoussi

Eric de Rothschild este preşedintele celebrelor domenii Barons de Rothschild, de 37 de ani fiind cel care supervizează şi coordonează activitatea domeniilor Duhart-Milon, Rieussec şi l’Evangile, d’Aussières din Languedoc, respectiv Viña Los Vascos din Chile şi Caro în Argentina. În ultimul timp însă miza cea mare a fost Lafite, în special în China. Pentru domeniul din Pauillac preţurile au crescut spectaculos, inclusiv la cel de-al doilea vin, Carruades de Lafite.

F

ebra Lafite a fost în toi când pe eticheta vinurilor din 2008 de pe piaţa chineză a fost inclusă cifra 8. Preţurile au crescut atunci peste noapte cu 20%, iar la Sotheby’s Hong Kong vinurile încă neîmbuteliate din 2009 s-au vândut cu peste 40.000 lire sterline cutia, de trei ori valoarea de pe piaţă. Sigur că poate fi descrisă ca fiind o nebunie toată această goană, dar succesul Lafite pe piaţa chineză este ceva la care toţi producătorii aspiră. Mai mult, compania s-a extins cu domeniile şi în China, astfel că succesul Lafite pe cea mai mare piaţă a vinului este în continuă ascensiune. Lafite a devenit mai mult decât un vin, este un produs de lux care denotă statutul persoanei care îl achiziţionează, Lafite este istorie, artă şi multă măiestrie. În fine, Eric De Rothschild, descendent al celebrei familii franceze care conduce de ani buni una dintre cele mai notorii case de vinuri din lume, are un cuvânt greu de spus în industria mondială a vinului.

48

MILLÉSIME

Robert Parker rămâne unul dintre cei mai cunoscuţi şi influenţi critici de vin din lume. Avocat de profesie, Robert Parker a descoperit pasiunea pentru vin la vârsta de 20 de ani, dar primele rânduri despre vin le-a scris doar ani mai târziu.

Î

n 1978 a publicat la Baltimore, SUA, primul număr al revistei Wine Advocate, care a fost distribuită atunci gratuit în 600 de exemplare, dar de-a lungul timpului a ajuns la peste 50.000 de abonaţi din SUA şi alte 37 de ţări. The Wine Advocate a avut şi are în continuare o influenţă semnificativă asupra consumului şi a deciziilor de cumpărare din ţările mari consumatoare de vin. Una dintre cele mai importante inovaţii care i se atribuie lui Robert Parker este sistemul de punctare care îi şi poartă numele, de la 50 la 100 de puncte.

C

u toate că se spune că popularitatea lui ar fi scăzut în ultimii ani, punctajele pe care el le acordă şi criticile sau laudele pe care el le aduce unui vin sau unui producător sunt în continuare factori ce influenţează succesul acestora. Noile paradigme de comunicare, blogurile, numărul mai mare de publicaţii de specialitate şi poate chiar uşurinţa cu care a dat note maxime unor vinuri în ultimii ani, i-au ştirbit puţin puterea, iar zvonurile cu privire la retragerea lui sunt din ce în ce mai dese.


foto: jancisrobinson.com

Jancis Robinson master of wine, autor a numeroase cărţi de specialitate, jurnalist şi consultant, este de ani buni unul dintre cei mai apreciaţi critici de vin din lume.

P

e lângă cele 20 de cărţi publicate şi editorialul pe care îl publică de ani buni în ediţia britanică a Financial Times, pagina ei de internet jancisrobinson.com are mii de abonaţi din lumea întreagă, iar activitatea sa online prin site-urile de social media, în special Tweeter, i-au adus şi mai multă notorietate. Anul acesta a lansat împreună cu alţi doi autori o enciclopedie a soiurilor de struguri: Wine Grapes – Un ghid complet a 1.368 soiuri de struguri, inclusiv originile şi aromele acestora.

Hugh Johnson foto: Norio Ito

Michel Rolland este unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi enologi din lume. Lucrează ca şi consultant pentru peste 100 de producători de vin din lumea întreagă, dar face şi vinuri proprii la domeniile sale Le Bon Pasteur şi Rolland-Maillet. Apariţiile lui în media sunt extrem de numeroase, fapt ce a contribuit la faima consultantului francez.

U

nul dintre momentele de referinţă în ceea ce priveşte expunerea, a fost filmul documentar Mondovino, din 2004, film în care se vorbeşte despre impactul globalizării asupra diferitelor regiuni viticole şi influenţa unor critici ca Robert Parker sau a unor consultanţi cum e Michel Rolland asupra a ceea ce se numeşte în film un „stil internaţional.” Filmul a stârnit multe discuţii în lumea vinului, iar cineaştii l-au premiat la mai multe festivaluri de gen. Celebrul vinificator a mai fost amintit şi în mai recentul film El Camino del Vino, despre somelierul uruguayan Charlie Arturaola.

este considerat decanul de vârstă al scriitorilor de vin, în cariera lui de peste 50 de ani fiind semnatar a numeroase volume ce s-au vândut în milioane de exemplare. Din 1966 de când a apărut prima sa carte Wine, a câştigat în popularitate pentru că prin scrierea sa, prin stilul său degajat şi spiritual, a făcut vinul accesibil. Între cele mai bine vândute cărţi amintim „Hugh Johnson's Pocket Wine Book” (mic ghid de vinuri), dar şi World Atlas of Wine (Atlasul mondial al vinului), realizat împreună cu Jancis Robinson.

H

ugh Jonson a fost numit de către Decanter omul anului în 1995, i-a fost acordat în 2004 Ordinul Naţional pentru Merit în grad de ofiţer de către preşedintele Franţei, dar şi gradul de ofiţer în Ordinul Imperiului Britanic pentru servicii în vinificare şi horticultură. Hugh Johnson este cunoscut ca fiind cel mai vehement opozant al sistemului numeric de evaluare al vinurilor. În autobiografia sa, A Life Uncorked, Johnson îşi exprimă regretul faţă de influenţa pe care a exercitat-o Parker în lumea vinului, spunând că din cauza americanului s-a ajuns ca vinurile să fie mai uniforme şi mai consistente. În 2005 Johnson a spus că „supremaţia imperială trăieşte la Washington, iar dictatorul gustului la Baltimore”.

49


Eric LeVine este creatorul uneia dintre cele mai vizitate platforme online dedicate vinului: cellartracker.com. Fost director executiv la Microsoft, LeVine a reuşit să construiască un site care a revoluţionat modul în care se comunică pe internet vinul şi critica de vin în general, reuşind să creeze o bază de date de circa 140.000 de colecţionari, peste 23 de milioane de sticle şi aproape 2 milioane de recenzii scrise de consumatori.

S

iteul a pornit de la un tabel în Excel în care LeVine urmărea anumite vinuri. În 2003 prietenii l-au convins să pună online această bază de date. Un an mai târziu site-ul a fost deja public şi avea parteneriate cu JancisRobinson.com şi site-ul lui Allen Meadows Burghound.com. CellarTracker urmează să fie relansat cât de curând cu un design nou şi aplicaţii inovative.

Ryan Anderson Opaz şi-a câştigat notorietatea prin organizarea întâlnirii europene a bloggerilor de vin şi, conform celor de la Decanter, este una dintre persoanele a cărei evoluţie e de urmărit în următorii ani. Şi-a început cariera în domeniu în urmă cu câţiva ani când, împreună cu soţia sa, Gabriella, au decis să lase totul în Statele Unite şi să se mute în Spania. Acolo au dezvoltat platforma Catavino, un site dedicat vinurilor spaniole şi portugheze, gastronomiei şi călătoriilor. De asemenea soţii Opaz, împreună cu partenerul lor Robert McIntosh, au pus bazele societăţii Vrazon, o agenţie de comunicare şi marketing.

L

ista numelor importante din lumea vinului ar putea fi subiectul unei întregi reviste, de aceea în numerele ce urmează promitem să reluăm această temă, mai mult să vă relatăm dialogurile cu câţiva dintre oamenii care au marcat în vreun fel evoluţia industriei vinului mondial.

50

MILLÉSIME

foto: winemediaguild.org

Eric Asimov este un critic de vin american care scrie de ani buni pentru New York Times. Eric Asimov a descoperit pasiunea pentru vin în adolescenţă la Paris, iar de atunci şi până azi a fost redactor, critic de restaurante, iar acum e criticul de vin al celebrei publicaţii americane New York Times şi este considerat ca fiind cel mai bun editorialist din domeniu.

A

simov a început să lucreze pentru New York Times în 1984, ca editor al ştirilor naţionale, iar din 1991 şi până în 1994, a fost redactorul-şef al departamentului de Lifestyle. În 1992 a înfiinţat rubrica „$25 and Under” (sub 25 de dolari) dedicată restaurantelor unde se poate mânca foarte bine sub 25 de dolari. În acest preţ intră o masă completă cu aperitiv, fel principal şi desert, băuturile, taxele şi serviciile nefiind incluse în această socoteală. După mai mulţi ani în care a ţinut cu succes această rubrică a adunat mai multe articole într-un volum cu acelaşi nume şi le-a publicat sub forma unui ghid.. Compilaţia a fost publicată anual până în 1998. Între 2000 şi 2004, Eric Asimov a fost coautor al ghidului New York Times al restaurantelor, ghid ce a fost editat în fiecare an din această perioadă. Din 2004 şi până în 2005 când a ieşit la pensie a scris editorialul „Wine Talk”, iar din martie 2006 scrie pe blogul său The Pour, dar care este integrat tot pe site-ul The New York Times.

TOP 10 Primele 10 cele mai influente persoane, conform topului Decanter 2011 1. PIERRE PRINGUET, France, CEO Pernod Ricard 2. ERIC DE ROTHSCHILD, preşedintele Domaines Barons de Rothschild (Lafite) 3. ROBERT PARKER, unul dintre cei mai cunoscuţi critici, de vin fondatorul Wine Advocate 4. MEL DICK, vicepreşedinte la Southern Wine & Spirits, unul dintre cele mai importante companii de distribuţie din SUA şi preşedinte al companiei Wine Division 5. ROBERT SANDS, preşedinte al Constellation Brands, companie din SUA producătoare şi importatoare de vinuri 6. ANNETTE ALVAREZ-PETERS, manager la Costco cel mai mare retailer de băuturi alcoolice din SUA 7. DON ST PIERRE JR, CEO al companiei de distribuţie chineză ASC 8. WU FEI, general manager al companiei Chineze Cofco 9. EDUARDO GUILISASTI, director executiv la Concha y Toro 10. JANCIS ROBINSON Master of Wine, critic de vin şi autor de cărţi de specialitate


P

51


Ce vin vreau să beau

George Mitea lucruribune.blogspot.ro

A

ş putea să-mi închipui un roman a cărui trama să se desfăşoare integral, pe parcursul a 600 de pagini, într-o bucătărie de bloc comunist? L-aş citi? Cred că răspunsul variază în funcţie de măiestria autorului. Deja îmi înfloresc idei despre cum ar putea fi. Ar putea fi ceva măreţ: o expediţie de speologie spirituală în care să se descopere specii nemaivăzute, sentimente şi idei noi, ceva scris cu „nobelitate” evidentă, ca un soi de „Mă numesc Roşu”, al lui Orhan Pamuk.

I

maginaţi-vă cum ar putea fi scris dintr-o mie de perspective, din punctul de vedere al unui personaj, din punctul de vedere al tabloului de pe perete, din punctul de vedere al sticlei cu vin de pe masă, sau- de ce nu?- din punctul de vedere al gândacului de bucătarie, al porumbelului de pe pervaz, al radioului rusesc de pe frigider etc., 600 de pagini de schimbare continuă a perspectivei, un maraton stilistic pe care cititorul să-l termine la capătul puterilor, precum Pheidippides. Deci, aş vrea să citesc aşa ceva? La naiba, da!

S

au…întregul roman ar putea fi doar efortul dereglat al unui tip fără talent, o demenţă scrisă din plictiseală, publicată din fonduri proprii, sau suportată contraproductiv de un editor neinteresat de calitate. Fără talent, fără stil, fără ţintă. Pagină după pagină de plictiseală absolută. Aşa ceva n-aş vrea să citesc, şi sunt convins că nici voi.

V

inul pe care aş prefera să-l beau nu este foarte diferit de exemplul de mai sus, dacă mă gândesc la principii. El poate fi creat în cea mai anostă podgorie a lumii, precum locul acţiunii romanului de care aminteam, fără nimic exotic, fără munţi maiestuoşi în depărtare, fără terase abrupte, fără adieri saline, litorale. E altceva ce transformă fructul în vinul încântător. Este grija pentru fraza perfectă, tăieturile, rescrierile maniacale de paragraf care fac diferenţa între un autor indolent şi unul mare. Şi vinul începe din grija pentru vie, e un clişeu cunoscut. Ei, ca verbul şi planta trebuie îngrijită şi susţinută, trebuie ştiut ce calitate vrei să obţii: un vin de masă nepretenţios, de volum, sau o expresie pură, autentică, interesantă, a fructului? Apoi, odată făcută această alegere propedeutică se naşte o altă dilemă: ce soi de vin să obţinem. Va utiliza enologul, precum scriitorul, clişee care atrag unii cititori neelevaţi? E o poveste 52

MILLÉSIME

de dragoste melodramatică, previzibilă, e acţiune, sunt super-eroi? Copii care plâng şi câini cu ochii mari şi umezi? Eu cred că acestea, la fel ca în reclamele tv, sunt doar trucuri afective, nu e nimic valoros şi sincer în ele. Poate fi o poveste cu copertă colorată, cumparată de la chioscul de ziare din Gara de Nord, consumabilă pe durata călatoriei, fără nimic memorabil, real, durabil, sau poate fi ceva marcant, original şi autentic. În lumea vinului, adjuvanţii, enzimele, baricul, zahărul rezidual şi un întreg manual de chimie alimentară sunt trucurile afective de care vorbeam. Eu cred că măiestria unui winemaker stă în exprimarea pură a locului, soiului, tradiţiei, pe scurt-aşa-numitul terroir. E mai greu să faci un vin care să nu utilizeze tot repertoriul de substanţe străine pentru obţinerea unui rezultat plăcut. E greu să faci un vin alb, corpolent, fără un pic de gelatină. E greu să obţii o Fetească Neagră cu o culoare strălucitoare, frumoasă, fără unele enzime. Dar aici se sesizează mai bine diferenţa între enologul pentru care făcutul vinului e un job ca oricare altul, iar rezultatul un produs industrial fără o poveste coerentă, alta decât „targetul” de volum fixat de acţionari şi enologul experimentat şi creativ, care îşi iubeşte arta.

E

vinul acestuia din urmă cel pe care aş vrea să-l beau. Unul care să-mi transmită prin toţi taninii, tartraţii şi fructul său o poveste clară, inovatoare, exotică, dar fără iz artificial de seară tradiţională la resort-ul all inclusive. Un vin serios şi educat, cu personalitate, sau măcar o puşlama amuzantă, de provincie, cu accent puternic. Nu e uşor, ştiu, dar de ce am încerca un vin care să nu ne creeze măcar câteva clipe senzaţia de imersiune în lumea lui, care să nu ne captiveze imaginaţia, făcându-ne să ne închipuim dintr-o înghiţitură locul, strugurii, oamenii cu toate poveştile lor?


53


VINUL şi VINILUL Liviu Balint

Î

n America de Nord există un brand de vinuri numit „For a Song”, „Pentru un cântec”, care asociază fiecare vin produs cu muzica. Producătorii lui au sesizat potenţialul pe care asocierea cu muzica îl are în cazul vinului. În ambele cazuri, e o chestie de gust. Credeam odată că muzica e ca şi vinul: cu cât e mai veche, cu atât e mai bună. Doar parţial adevărat, pentru că valoarea adevărată nu aşteaptă. Lucru valabil atât în cazul vinului, cât şi al muzicii. Iar subiectivismul în aprecierea atât a unui vin de calitate, cât şi al unei muzici valoroase scade în procente în funcţie de educaţia „consumatorului”. Oricum, un lucru e cert: vinul şi muzica merg bine împreună. Dar atenţie, procesul de oxidare le poate afecta pe amândouă.

V

inul şi ascultarea unei muzici pot fi baza perfectă pentru socializare. Pentru ca efectele să fie maxime, e recomandată combinarea celor două. Mai mult chiar, studii recente au dezvăluit că muzica poate îmbunătăţi gustul unui vin. Studiul psihologilor de la Universitatea Heriot Watt a dus la concluzia că gustul vinului s-a schimbat pentru 60% dintre participanţi, în funcţie de muzica pe care o ascultau. Anterior, Adrian North făcuse un studiu de piaţă într-un supermarket, care a dus la concluzia că se cumpără de cinci ori mai mult vin francez decât german dacă în magazin se difuzează 54

MILLÉSIME

muzică la acordeon, în schimb vânzările vinului german le depăşesc pe cele ale vinului francez dacă se difuzează muzică germană la tubă şi instrumente de suflat. Evident, muzica influenţează gustul vinului. E şi unul dintre motivele pentru care degustările profesioniste se desfăşoară în linişte.

C

LARK SMITH, vinificator pentru R.H. Phillips, şi-a pus şi el întrebarea cheie: „Dacă mâncarea, paharele, temperatura, parfumul şi oamenii care stau lângă tine influenţează gustul vinului, de ce nu ar face-o şi muzica?” şi a încercat

să răspundă la întrebare, pornind de la premisa că muzici diferite fac unele vinuri să sune mai bine, iar altele mai rău şi că majoritatea degustătorilor vor fi de acord că e o asociere „fericită” sau „nefericită”, în funcţie de gusturile lor în materie de vin şi muzică. Mai mult, nu e posibil să înregistrezi un CD cu muzică de ascultat la un pahar de vin, deoarece un cântec care îi poate aduce unui Pinot Noir un gust deosebit, poate duce gustul unui Cabernet Sauvignon pe tobogan. Aşa că trebuie să fii atent la asocierea individuală a muzicii cu vinul. Smith crede în ideea anticilor greci, care promovau divizarea gândurilor şi activităţilor în apoloniene (logice) şi dionisiace (intuitive).


S

MITH a petrecut luni întregi degustând mostre din 150 de vinuri diferite şi ascultând 250 de cântece diferite, pentru a găsi armonii şi discordanţe. Convingerea sa e că muzica nu dă doar ambientul potrivit, relaxând simţurile, ci chiar modifică aroma vinului. Şi Smith nu e primul vinificator interesat de legăturile subtile dintre muzică şi vin. A mai făcut-o şi Don Blackburn, care a susţinut şi o prezentare scurtă în 1998, la un simpozion numit „Focus on Chardonnay”. Blackburn a prezentat publicului mostre din trei diferite recolte ale vinului său din Chardonnay şi a pus ca background 10 piese de muzică clasică. Şi reacţia a fost pe măsură, aproape toţi degustătorii alegând acelaşi Chardonnay ca asociere perfectă pentru muzica prezentată. Blackburn era preocupat de sinestezie, prin care oamenii experimentează un tip de senzaţie cu un simţ diferit. Sinestezi celebri au fost compozitorii Duke Ellington sau Nikolai Rimsky-Korsakov, care au experimentat notele muzicale prin culori.

Ş

i dacă tot e din ce în ce mai clar că muzica poate interveni în gustul vinului, la fel de clar e şi că vinul nu se lasă mai prejos şi intervine în muzică. Mă voi opri la câteva dintre cântecele mai cunoscute.

R

OLLING STONES, „You Can’t Always Get What You Want”, de exemplu. Cântecul începe chiar cu întâlnirea dintre El şi Ea, la o recepţie. Iar Ea nu era singură, îi ţinea companie

un pahar de vin: „Am văzut-o azi la o recepţie/Cu un pahar de vin în mână.” Nu vă spun ce a urmat, doar că nu poţi avea mereu tot ce-ai visat. În „Seasons in the Sun”, Terry Jacks are nedumerirea cum de mai rezistă cu atâtea cântece şi atâta vin: „Too much wine and too much song, wonder how I get along.”

B

ILLY JOEL ne invită într-un restaurant cu specific italian, unde planul e clar: o sticlă de vin alb, una de vin roşu sau de rosé şi masa preferată, cu privire la stradă. Singura neclaritate e dacă să comande vin roşu sau rosé:

„A bottle of white, a bottle of red, Perhaps a bottle of rosé instead. We'll get a table near the street In our old familiar place.”

„Dacă am să te rănesc, voi face vin din lacrimile tale”, spunea Michael Hutchence, solistul trupei INXS, în „Never Tear Us Apart”, inventând astfel o nouă metodă de a nu rămâne fără vin pe timp de criză. („If I hurt you, I'd make wine from your tears”)

R

OLLING STONES, din nou. Mai puşi pe petrecere în piesa „Miss You”, merg pe vinul de volum, pe care vor să-l bea în amintirea zilelor bune, care, fie vorba între noi, la ei au fost fără întrerupere:

„We're gonna bring a case of wine Hey, let's go mess and fool around You know, Like we used to.”

(„Scenes from an Italian Restaurant”)

S

TEVIE RAY VAUGHAN a fost şi el un mare apreciator al vinurilor, considerând vinul de calitate cea mai potrivită asociere. Cu iubita. Şi că ar sta şi cu ea până la sfârşitul lumii, cum ar sta şi cu un vin ales:

„Well I love my baby like the finest wine. Stick with her until the end of time.” („Pride and Joy”)

55


VINUL şi VINILUL Cei de la Queen, mai stilaţi, merg pe şampanie Moet et Chandon în „Killer Queen”. Şampania e pe mâini bune, ţinută într-un bufet arătos: „She keeps Moët et Chandon in a pretty cabinet./’Let them eat cake,’ she says, just like Marie Antoinette.” În „Hotel California”, al formaţiei Eagles, se cere vinul preferat, nemaiconsumat din 1969: „Please bring me my wine, he said 'We haven't had that spirit here since 1969'” În timp, atât vinul, cât şi cântecul au ajuns de colecţie.

P

ETER FRAMPTON e puţin nesigur pe mediul înconjurător în cântecul „ Do You Feel Like I Do?”: „Dimineaţa asta cu un pahar de vin în mână m-am deşteptat./A cui o fi? Ce vin e? şi unde oi fi cinat?” („Woke up this morning with a wine glass in my hand,/Whose wine? what wine? where the hell did I dine!”)

În piesa celor de la Led Zeppelin, „Going to California”, personajul e puţin supărat: „Zilele cu o femeie fără inimă mi le-am pierdut,/Mi-a fumat tot ce aveam şi tot vinul mi l-a băut!” („Spent my days with a woman unkind,/ Smoked my stuff and drank all my wine.”) Apoi pleacă să o caute prin Napa Valley, probabil. Pentru k.d. lang totul e simplu: „O sticlă de vin şi Patsy Cline/şi totul va fi fain.” („A bottle of wine and Patsy Cline/And everything's all right.”)

C

elebra muzică a lui Henri Mancini are şi ea versuri stropite cu vin, în „Days of Wine & Roses”, în care zilele cu vin şi trandafiri au ajuns doar amintiri:

„The days of wine and roses laugh and run away like a child at play Through a meadow land toward a closing door.”

Am ales să introduc cântecul în playlist, chiar dacă nu e unul care să fie în favoarea consumului de vin, ba chiar e împotrivă, vorbind despre influenţele consumului de alcool în viaţa modernă. Dar noi ştim că vinul nu e alcool, nu? Expresia „days of wine and roses” vine dintr-un poem numit „Vitae Summa Brevis” al scriitorului englez din sec IX Ernest Dowson.

J

ONI MITCHELL are şi ea un cântec clasic care merge perfect cu un pahar de vin, „A Case of You”: „Eşti în sângele meu, precum vinul divin/Ai gustul amar şi dulce puţin/şi o cutie întreagă de-aş bea/Tot pe picioarele mele aş sta.” O performanţă de urmărit. În „Save Tonight”, planul lui Eagle Eye Cherry e simplu: „Haide, trage draperiile/ Pentru că ne e suficientă o lumânare,/Noi şi o sticlă de vin/şi vom sta îmbrăţişaţi.” Bine gândit, îmbrăţişarea e o bună metodă de a-ţi păstra echilibrul.

N

ORAH JONES, în „Don't Know Why” are şi ea o metaforă la temă: „Inima mea e în vin înmuiată/Dar tu nu vei pleca din mintea mea./Niciodată.” („My heart is drenched in wine But you'll be on my mind/Forever.”) Următoarea recomandare e versiunea Ninei Simone, la „Lilac Wine”, cântată în original de Eartha Kitt: „Vinul de liliac e dulce şi ameţitor, ca iubirea mea/Vinul de liliac, îl simt nesigur, ca iubirea mea.” Un cântec despre cum e să fii îndrăgostit, sau, mai degrabă cum e să-ţi aminteşti când ai fost. Să nu uităm că vinul făcut din flori de liliac se crede a fi otrăvitor.

N

EIL DIAMOND are şi el un hit unde subiectul, prezentat subtil, tot vinul e: „Cracklin’ Rosie”. La suprafaţă, cântecul pare a fi despre o femeie plină de spirit, numită Rosie. În realitate, e vorba despre vin ieftin şi cam acidulat, consumat de un trib de băştinaşi

56

MILLÉSIME


canadieni pe care Diamond i-a întâlnit când a vizitat Canada. Iar vinul la care se face referinţă e un rosé, scris greşit, intenţionat sau nu, „Rosie”. Legenda spune că în tribul respectiv erau mai mulţi bărbaţi decât femei, iar bărbaţii care nu aveau „întâlnire” se întâlneau ei, în jurul focului şi a unui pahar de „cracklin’ rosie”.

echilibrăm situaţia, voi încheia călătoria asta printre muzici şi vinuri cu cântecul Mariei Tănase „Bun e vinul ghiurghiuliu”:

Iar acum recunoaşteţi piesa următoare. Play. „When I get older, losing my hair, many years from now,/Will you still sending me a Valentine,/Birthday greetings, bottle of wine?” Da, The Beatles. Nu puteau lipsi. Din păcate, la întâlnirea cu vinul de la vârsta de 64 de ani au mai răspuns prezent doar Paul şi Ringo.

M-am jurat că n-oi mai bea Dar eu nu mă pot ţânea Bun îi vinul, bine-mi place Nu ştiu viei ce i-oi face

P

AUL ANKA pare a nu avea mari pretenţii în „A Steel Guitar and a Glass of Wine”: „Dă-mi o chitară pe genunchi şi-un pahar de vin/şi lasă-mă să beau puţin/Pentru o iubire ce-o credeam adevărată/Dar acum beau pentru amintirea lăsată.” Sunt doar câteva cântece la subiect, vinul fiind prezent în mult mai multe, mai întotdeauna într-o companie selectă, de obicei femeile şi muzica. Nu înseamnă că vinul ar fi subiect doar pentru genul masculin, doar că majoritatea cântecelor despre vin aparţin bărbaţilor. Ca să mai

„Bun îi vinul ghiurghiuliu Cules toamna prin târziu Mai pe brumă, mai pe-omăt Mult mai beu şi nu mă-mbăt

multiplicată senzorial. Iar la final veţi rămâne cu amintirea unei seri sau a unui moment aparte, de dus mai departe. Într-o lume care îţi stă tot mai mult în calea adunării unor amintiri plăcute, e esenţial. Închei cu cuvintele lui Robert Fripp, de la King Crimson: „Muzica e vinul care umple cupa tăcerii.” Audiţie plăcută.

Bun îi vinul şi gustos Când îl bei cu om frumos Dar de-l bei cu om urât Se opreşte vinu-n gât!”

A

ş mai face recomandarea ca, în cazul în care aveţi posibilitatea, să vă rezervaţi experienţa de a savura vinul în compania muzicii de pe viniluri. De preferat clasică, jazz, sau folk-rock. Îmi puteţi spune că gusturile nu se discută, dar eu zic că da, asta facem zilnic, uneori fără să ne dăm seama. Eu vă recomand genurile astea aşa cum vă recomand un vin de calitate, nu unul expirat sau maderizat, nu muzici cu defect de dop, pe care când le asculţi îţi vine să iei dopul de la sticlă şi să-l bagi în urechi. Cu un vin bun, o muzică elegantă şi o companie plăcută experienţa e 57


Degustări

Millésime V

inurile pe care vi le recomandăm mai jos au fost degustate de către membri Centrului de Cultură şi Civilizaţia Vinului Millésime de-a lungul ultimelor luni. La fiecare degustare ce are loc la centrul orădean, cei prezenţi sunt rugaţi să completeze o fişă cu observaţiile personale, respectiv să dea o notă de la 1 la 10 fiecărui vin degustat. Degustarea şi notarea au loc sub îndrumarea prim-

Am ales varianta de notare de la 1 la 10, sistem pe care l-am şi denumit sistem de notare Millésime, pentru că este mai uşor de relaţionat pentru un consumator obişnuit, iar dacă se doreşte echivalarea cu sistemul Parker se multiplică doar cu 10.

CASA DE VINUI COTNARI

CASA DE VINUI COTNARI

Colocviu la Roma

Colocviu la Atena

Colocviu la Moscova

Tămâioasă Românească 2011

Fetească Albă 2011

Grasă de Cotnari 2011

Sec

Sec

Sec

Alc: 13,5%

Alc: 13,5%

Alc: 13,5%

Nas explosiv, de Lume Nouă, cu multe fructe exotice, gustul e proaspăt, cu aciditate echilibrată, în plus se simte şi o anumită rotunjime, ce dă impresia unui corp mediu. O dată înghiţit, vinul lasă în urmă o prospeţime citrică. E o Fetească Albă de lume nouă, foarte bine echilibrată gustativ.

Nasul se deschide destul de greu şi nu e foarte vocal în exprimare, totuşi se disting nişte note aromate – ceva fructe dulci şi miere. Gustul e frumos, delicat, proaspăt, cu aciditate plăcută, citrică. Grasa de Cotnari vinificată sec este o premieră reuşită.

8.8

puncte

45-55

Lei

8.2

puncte

45-55

Lei

8.5

puncte

45-55

CASA DE VINUI COTNARI

CASA DE VINUI COTNARI

CRAMA GÎRBOIU

Domenii Cotnari

Domenii Cotnari

Bacanta

Busuioacă de Bohotin 2011

Tămâioasă Românească 2011

Fetească Neagră 2009

Demisec

Demisec

Demisec

Alc: 12,5%

Alc: 12,5%

Alc: 14,5%

Culoarea roze tipică a acestui vin, aduce mai degrabă spre portocaliu-fad. În nas se recunosc aromele tipice de Busuioacă de Bohotin – dulceaţă de trandafiri, fructe de pădure (frăguţe şi căpşune). Gustul e puţin dezechilibrat, aciditatea şi restul de zahăr neajungând la un numitor comun. Întradevăr e o premieră, fiind prima Busuioacă de Bohotin vinificată demisec.

Culoare galben-aurie, nasul se deschide cu arome tipice de Tămâioasă Românească – florale (flori de salcâm), fructe dulci (pere busuioace), fagure de miere. În gust, aciditatea nu contrabalanseaza foarte bine restul de zahăr, rezultatul fiind un gust uşor dulceag, cu o oarecare rotunjime, însă lipsit de prospeţime.

8.0 MILLÉSIME

Vinurile au fost degustate cu pahare Luigi Bormioli.

CASA DE VINUI COTNARI

Nas de busuioc italian proaspăt şi mentă care a persistat vreme de câteva minute bune până când vinul a mai luat câteva grade. După care s-a deschis treptat etalând toate acele arome tipice de Tămâioasă Românească: trandafiri, puţin lychee, iasomie, miere de salcâm, păstrând în subsidiar acea notă proaspată de busuioc. Gust proaspăt, citric, fructuos cu o aciditate care umple palatul, cu impresie amăruie în post-gust.

58

La fiecare vin am însemnat şi preţul aproximativ cu care acesta este comercializat. În evaluare nu s-a ţinut cont de preţ, dar pentru decizia de cumpărare este important de ştiut raportul calitate – preţ, cel mai bun raport fiind semnalizat ca atare pe vinurile din lista următoare.

vicepreşedintelui ADAR Dorin Popa, iar vinurile provin toate direct de la producători.

puncte

35-45

Lei

8.4

puncte

35-45

Lei

Lei

De o culoare roşie rubinie, aromă fină de prune uscate subliniată de note de barrique. Gustul corpolent, echilibrat cu taninuri foarte fine, încorporate în structura bogată a vinului dau un vin agreabil în ansamblu.

8.5

puncte

75-85

Lei


CRAMA OPRIŞOR

CRAMA OPRIŞOR

CRAMA OPRIŞOR

Sf Ana

Cabernet Sauvignon

Smerenie

Cabernet Sauvignon 2007

2010

2010

Dulce

Sec

Sec

Alc: 12,5%

Alc: 14%

Alc: 13,5%

Un Cabernet Sauvignon cu un nas bogat, ce pentru câteva momente te trimite cu gândul la buchetul unui Amarone: siropuri super-concetrate, fructe confiate, smochine, stafide şi o notă de arahide. Gustul e echilbrat, restul de zahăr generos şi un plus de aciditate asigurând acest lucru.

Nasul e bogat în arome: coacăze negre, prune uscate, ciocolată neagră, ba chiar şi o notă florală de violete. Gustul e construit în jurul acidităţii, destul de mare, taninurile simţinduse mai degrabă în partea a doua şi având o tentă condimentată. E un vin cu structură mai degrabă atletică, fibrată. Este încă un vin destul de tânăr, dar cu mari perspective.

8.5

puncte

35-45

Lei

9.4

puncte

80-90 Lei

Cupaj de Pinot Noir, Shiraz şi Dornfelder. Gustul e fructuos, condimentat, cu aciditate, cu taninuri catifelate, dar cu un corp subţire şi cu alcoolul de 13.5% ieşit în evidenţă pe final. În ansamblu un vin frumos, care cu siguranţă poate fi păstrat ani buni, iar timpul va aduce acestuia calităţi în plus.

8.9

puncte

90-100 Lei

DAVINO

DOMENIILE BOIERU

DOMENIILE SĂHĂTENI

Purpura Valahica

Dry Muscat

Anima

Fetească Neagră 2008

2011

Cabernet Sauvignon 2008

Sec

Sec

Sec

Alc: 14,3%

Alc: 12,8%

Alc: 13,7%

Culoare roşu granat cu reflexe rubinii. Miros de fructe roşii cu nuanţe vanilate, aromă de prune uscate, puţin afumate, gust fructuos, corpolent şi armonios. Post gust lung şi elegant.

Culoare galben verzui cu aromă fină, fructoasă, tipică, aciditate elegantă, dar destul de puternică. Un vin zglobiu cu aromă florală, flori de salcâm şi iz de fagure de miere.

Nas intens de fructe, condimente, piele şi tabac, în gust ies la iveală şi note de ciocolată neagră şi note de fum. Este un vin corpolent, cu tonuri închise, dar dulceag - amărui pe final. Lemnul este destul de bine integrat, iar aciditatea susţinută.

9.0

puncte

80-90 Lei

8.2

puncte

25-35

Lei

8.7

puncte

110-120

Lei

DOMENIUL COROANEI

LACERTA

LACERTA

Fetească Neagră

Chardonnay Reserve

2008

2010

Sauvignon Blanc Reserve 2010

Sec

Sec

Sec

Alc: 14%

Alc: 14,8% Culoare galben-aurie. Nas bogat, cu note vanilate, untoase, completate de fructe galbene bine coapte (pere, banane, ananas). Gust rotund, cu aciditate moderată şi postgust uşor amărui, elegant. Un Chardonnay care a suportat foarte bine maturarea în barrique, integrând atât impresiile olfactive lemnoase cât şi taninurile dulcege ale stejarului. Un Chardonnay reuşit, printre cele mai bune realizate în Dealu Mare.

Alc: 14,5% Culoare galben-verzui. Nas cu inserţii lemnoase, de sub care se simt aromele tipice ale soiului: flori de soc şi agrişe. Gustul e echilibrat, cu aciditate moderată şi note vanilate pe final. O tentativă interesantă de a realiza un Fume Blanc, vinul fiind păstrat înainte de îmbuteliere, în barrique-uri de stejar timp de 12 luni.

Un vin roşu rubiniu cu un miros fin şi elegant de fructe roşii, susţinut de o tuşă de vanilie. Gust de fruct susţinut de o structură de tanini şi lignină, integraţi în corpul fin şi elegant al vinului.

8.6

puncte

90-100 Lei

8.7

puncte

45-55

Lei

8.3

puncte

45-55

Lei

59


LACERTA

LACERTA

LACERTA

Rhein Riesling

Cabernet Sauvignon

Pinot Noir

2011

2010

2010

Sec

Sec

Sec

Alc: 13,7%

Alc: 14,2%

Alc: 14,2%

Culoare galben-aurie cu tente verzui. Nas proaspăt, cu tente ierbale şi vagi impresii florale. Gust mineral, cu note uşor fructuoase, cu aciditate înţepătoare pe final şi un post-gust citric. Un Rhein Riesling tipic, corect, bine realizat.

8.1

Lei

8.1

puncte

55-65

Lei

7.9

puncte

55-65

Lei

RECAŞ

RECAŞ

Fetească Neagră

Cocoşul dintre vii

Cocoşul dintre vii

2010

Sauvignon Blanc 2011

Pinot Noir 2011

Sec

Sec

Demisec

Alc: 13,8%

Alc: 13,5%

Alc: 13,5%

O Fetească Neagră atipică şi diferită de multe din Feteştile Negre de pe piaţă. Nasul plăteşte tribut barrique-ului, care nu face altceva decât să acopere aromele primare ale soiului şi să le domine prin notele sale caracteristice: lemn, vanilie, condimente (piper). În gust vinul e uşor, subţire, cu aciditate ridicată – per ansamblu, dezechilibrat.

Foarte parfumat, asemeni unui Sauvignon Blanc de lume nouă, şi cu un nas tipic acestui soi: grapefruit, lime şi flori de salcâm. Culoare galben aurie. Un vin elegant, corpolent, cu iz de mere coapte şi note de piersici.

Culoare tânără, strălucitoare, liliachie, miros de fructe dulci roşii, cireşe coapte, vinşine şi note subtile de trandafir. Gust catifelat de fructe, armonios si foarte agreabil.

puncte

55-65

Lei

8.5

puncte

29-39

Lei

8.5

puncte

29-39

Lei

RECAŞ

RECAŞ

RECAŞ

Cocoşul dintre vii

Cocoşul dintre vii

Cocoşul dintre vii

Fetească Neagră 2009

Muscat 2011

Syrah 2011

Demisec

Demisec

Sec

Alc: 14,5%

Alc: 13%

Alc: 13,5%

Culoare roşu rubinie, nas stins, nu foarte tipic de Fetească Neagră, dar fructuos. Gust plin, de fructe uscate şi condiment, dar catifelat şi foarte agreabil.

Un vin extrem de agreabil cu o culoare galben-verzuie, nas de busuioc verde, salcâm şi mere coapte. Foarte expresiv şi gustativ, aciditatea puţin mai ridicată reuşind să compenseze restul de zahăr. Post gust mediu, citric.

Culoare închisă, intensă cu nas de coacăze şi fructe negre uscate, uşor condimentate. Nuanţe foarte discrete de tabac şi piele tăbăcită. Gust nu foarte expansiv, dar agreabil, cu post gust mediu.

8.3 MILLÉSIME

45-55

Culoare roşie-străvezie, nas fructuos de cireşe şi coacăze roşii, dar şi nişte sub-note lemnoase. Gustul cu impresii lactice şi arome ce duc spre zmeură şi cireşe; aciditea e destul de ridicată, iar alcoolul uşor ieşit din corp.

LACERTA

7.8

60

puncte

Lemnul este şi aici actorul principal, dar e mai bine integrat decât la Feteasca Neagră, nasul aducând a piper, cacao, ciocolată neagră. În gust, taninurile ceva mai agresive care caracterizează Cabernet Sauvignon-ul nu-şi arată pe deplin colţii.

puncte

29-39

Lei

8.2

puncte

29-39

Lei

8.3

puncte

29-39

Lei


RECAŞ

RIVIERA BLAJ

VINCON VRANCEA

Cocoşul dintre vii

Sauvignon Blanc

Rosé Verité

Chardonnay 2011

2011

Cabernet Sauvingon 2011

Demisec

Sec

Sec

Alc: 14%

Alc: 12%

Culoare limpede, cu note aurii, nas de fructe exotice, în special citrice, banane şi ananas, dar şi note de lemn prăjit. Aceste arome se regăsesc şi gustativ. Vinul e expansiv, plăcut, dar post gustul este mediu, către scurt.

Culoare galben pai, lucioasă, miros plăcut de mere de vară, note exotice, dar atipice pentru un Sauvignon Blanc. Gust plăcut, cu aciditate moderată şi cu un post gust ierbal.

8.1

puncte

29-39

Lei

8.0

puncte

10-20

Lei

Este un roze cu o culoare frumoasă , puţin intensă şi cu uşoar nuanţe portocalii. Miros expansiv de fructe roşii de pădure, gust proaspăt, puţin astringent, de cireşe şi zmeură, iar postgustul este destul de scurt.

8.0

puncte

VINCON VRANCEA

VINCON VRANCEA

VINCON VRANCEA

Ambrosio

Ambrosio

Ambrosio

Tămâioasă Românească 2008

Cabernet Sauvignon 2008

Fetească Neagră 2008

Dulce

Sec

Sec

Alc: 11,5%

Alc: 13,5%

Alc: 13,5%

Vinul se deschide cu un miros intens de lămâi supracoapte, miere şi busuioc, iar în gust aceleaşi arome pot fi identificate. Aciditatea contrabalansează foarte bine restul de zahăr destul de generos din acest vin. E un vin de desert foarte reuşit, recomandabil atât în asocieri, cţt şi de sine stătător.

Culoare liliachie, tânără, miros proaspăt de rodii, cireşe supracopate şi mure, note ce se regăsesc şi la nivel gustativ. Şi la acest vin aciditatea este un pic mai ridicată, dar în ansamblu este un vin agreabil, echilibrat.

Un vin catifelat, cu o culoare puţin evoluată, note de cacao şi prune uscate în nas, iar gustativ se regăsesc şi nuanţe de piper negru.

8.6

puncte

50-60

Lei

8.5

puncte

50-60

Lei

8.3

puncte

50-60

VINCON VRANCEA

WINE PRINCESS

WINE PRINCESS

Ambrosio

Stone Wine

Stone Wine

Merlot 2008

Cadarca 2009

Furmint 2011

Sec

Sec

Sec

Alc: 13,5%

Alc: 13%

Alc: 15%

Culoare închisă, uşor oxidată, miros de fructe uscate, dulceaţă şi caramel. Aciditate susţinută şi alcool destul de pregnant. Post gust mediu de gem de fructe.

Culoare roşie-rubinie, nu foarte intensă, uşor străvezie. Nasul aduce a fructe roşii (cireşe, coacăze), crini şi condimente, în deosebi cuişoare. În gust, vinul are un corp mediu, mângâid palatul cu taninurile fine şi lăsând în urmă un final uşor condimentat.

8.2

puncte

50-60

Lei

8.4

puncte

42-52

Lei

Lei

Culoarea vinului e auriugalbuie, în nas ieşind în prim plan notele de lemn dulce, vanilie, miere, de sub care ies timid nişte fructe galbene. În gură, vinul da năvală impunându-şi corpul plin, ce îmbracă o aciditate moderată. Cei 15% (!) alcool sunt foarte bine integraţi.

8.0

puncte

42-52

Lei

61


Collage apetit pentru muzică, sete de artă

Georgeta Bocşe

R

egăsit în centrul Bucureştiului într-o vilă de la începutul secolului XX complet restaurată, Collage este un ansamblu eclectic de arhitectură clasică şi rafinament modern, singurul loc în care poţi avea o experienţă cu stil a tot ce este mai bun în gastronomie, băutură, muzică şi artă. Este locul în care Renaşterea întalneşte Pop Art, Beatles iau prânzul cu Picasso, unde Warhol bea alături de Michelangelo, iar Dali pictează nuduri cu Madonna şi Coco Chanel pe muzica din Dirty Dancing.” aşa se identifică unul dintre cele mai bune restaurante din Bucureşti, iar imaginea zugrăvită în aceste rânduri este extrem de fidelă realităţii. De altfel acest mix irezistibil a fost principalul argument pentru care am ales să vă relatez experienţa de la restaurantul bucureştean în acest număr al revistei.

62

MILLÉSIME

iar la mai puţin de un an de la deschidere restaurantul a luat deja numeroase premii şi distincţii, aşa că merită urmărit şi în viitor modul în care se dezvoltă acest collage.

foarte pasionat de fotografie şi mi-am şi amenajat aici un studio foto, aşa că toate fotografiile pe care le veţi vedea sunt făcute de mine” spune mândru italianul.

RESTAURANTUL

R

estaurantul este elementul central al întregului concept şi Roberto dal Seno, bucătarul şef este unul dintre principalii răspunzători pentru asta. Roberto este în bucătarie de ani de zile, spune că dintotdeauna şi-a dorit această carieră, iar munca multă, studiul şi perseverenţa l-au adus în top. A lucrat ca bucătar în marile restaurante din lume, oferă consultanţă pentru zeci de business-uri din sector, iar de mai bine de un an este stabilit la Bucureşti. Şi aici vine mereu cu inovaţii. Odată la 3 luni schimbă meniul introducând mereu tehnici noi, ingrediente de sezon sau pur şi simplu noi abordări ale unor preparate deja aflate pe meniu. Nu doar lista preparatelor suferă modificări, ci şi meniul propriu-zis. „Spre exemplu, următoarea listă de meniu va arăta ca o carte de bucate, cu fotografii, ingrediente şi tot ce se mai găseşte într-o carte de bucate” explică dal Seno. „Sunt

Chef Roby Dal Seno

C

ollage nu înseamnă doar restaurant. Este un concept mai complex, care include un restaurant, un lounge, o cramă şi o mansardă exclusivistă dedicată coniacurilor fine şi trabucurilor de calitate. Localul a fost inaugurat în urmă cu mai bine de un an de către familiile Dobriţoiu şi Samson şi deschiderea a adus pe scena bucureşteană un concept cu totul nou. Este locul în care poţi avea o experienţă completă: o masă delicioasă, cocktailuri asortate cu un concert şi, de ce nu, relaxare cu un vin sau un brandy. Patronii, care au mai avut şi alte restaurante în trecut, au decis să dea tot ce e mai bun. Designul extrem de îndrăzneţ, dar cu multă eleganţă şi bun gust îi aparţine doamnei Meda Samson, care este de altfel absolventă de arte. Aceasta a reuşit să îmbine cu succes patru stiluri distincte având grijă la cele mai mici detalii, inclusiv cutiile de chibrituri sau „biscuiţii” ce se pun sub paharele de băutură. Nu în ultimul rând bucătarul italian pe care cele două familii au reuşit să îl aducă la Bucureşti reprezintă un atu care îi diferenţiază faţă de orice alt local din Bucureşti. Până acum pare că eforturile leau fost răsplătite. Evenimentele se ţin lanţ,


R B

ucătarul spune că principalul argument pentru care intră un preparat în meniu este siguranţa calităţii constante: „trebuie să fiu sigur că mă pot baza pe acele ingrediente, că echipa ştie de fiecare dată să execute perfect acel preparat, pentru că secretul unei afaceri de succes este standardul, şi menţinerea acestuia. Din acest motiv am reuşit să realizez, din punct de vedere al meniului, cam 70% din ce mi-am propus. A trebuit să renunţ la câteva sortimente de peşte, dar în rest nu am avut probleme. Cam tot ce imi propun reuşim să ducem la bun sfârşit. Trebuie ştiut că tot ceea ce este în meniu este pregătit 100% în bucătărie, la acest nivel nu putem să ne permitem altfel. Pastele le facem aici, pâinea şi toate celelalte preparate.” mai precizează Roberto. El spune că acesta este unul dintre motivele pentru care persoanele care au anumite sensibilităţi, intoleranţe sau alergii pot solicita ca preparatul dorit să fie pregătit fără un anumit ingredient. „Totul se face proaspăt. Pe loc. Şi putem astfel satisface nevoile clienţilor cu anumite sensibilităţi.”

oberto dal Seno este un fan al bucătăriei moleculare, pe care o practică şi la Collage. El ţine să sublinieze că acest tip de bucătărie înseamnă folosirea tehnicilor moderne, cum ar fi pregătirea în vid, folosirea sifonului sau a altor ustensile pentru a crea texturi noi şi precepţii noi. „Este important pentru mine să aduc mereu ceva nou, de aceea ies des şi în sală, discut cu clienţii şi le ascult părerea şi le explic anumite preparate. Spre exemplu, la „sharing starters”, ca de altfel la orice fel de mâncare, contează ordinea în care acestea sunt consumate. Dacă mănanci un preparat

C

ele mai populare preparate din meniu sunt aşa-numitele „sharing starters.” Adică un platou pentru două persoane cu mai multe tipuri de aperitive: „în acest fel poţi gusta mai multe preparate din meniu şi ai şi bucuria de a împărtăşi cu cineva drag acest fel”, spune bucătarul. Acest fel de servire se aplică şi la deserturi, dar există deja multe solicitări şi pentru felurile principale.”

63


seară grozavă în acelaşi loc: ai loc pentru concerte şi party-uri, restaurant, iar dacă vrei ceva mai retras, mai exclusivist, atunci crama sau spaţiul din mansardă pentru o degustare de coniacuri fine şi trabucuri este locul ideal.”

O pe bază de gorgonzola prima dată şi abia apoi un peşte delicat, nu îi vei mai aprecia fineţea pentru că aroma primului fel a fost prea intensă. Exact ca şi în cazul vinurilor.” apreciază Roberto. „De altfel la Collage cele mai multe mese sunt însoţite de vinuri”, completează bucătarul. Mâncărurile sunt fiecare în parte nişte mici opere de artă, iar experienţa senzorială pe care ţi-o oferă o masă la Collage este ceva unic. Preţurile nu sunt prohibitive aşa cum ar putea crea impresia decorul exclusivist şi meniul de autor. Porţiile sunt generoase, dar cu toate acestea este greu să te opreşti la un singur fel, pentru că, spune Roberto: „atunci când mâncarea este foarte bună, faci un efort, nu?”

64

MILLÉSIME

LOUNGE, BRANDY, TRABUCURI ŞI

VINURI FINE Lounge-ul, decorat cu panouri mari triunghiulare cu grafică modernă, are ca element central barul. Clienţii vin aici nu doar pentru o gustare „ready to eat”, dar şi pentru delicioasele cocktailuri şi pentru concertele care au loc aproape săptămânal. În cele mai multe zile ale săptămânii, Dj cunoscuţi întreţin atmosfera, iar evenimentele speciale sunt extrem de frecvente. Meniul de aici este puţin diferit faţă de cel de restaurant, explică Oana Şimon, PR-ul restaurantului, şi chiar dacă preţurile sunt un pic mai mici nu înseamnă că se face rabat la calitate. „Farmecul Collage este că poţi începe şi termina o

ana Şimon spune că cei mai mulţi clienţi au devenit prieteni ai Collage şi frecventează des localul: „noi suntem prieteni cu cei mai mulţi clienţi ai noştri. Multe vedete aleg să sărbătorescă la noi evenimente importante din viaţa lor, se ţin aici şedinţe foto sau au loc întâlniri de afaceri. Între clienţii noştri fideli sunt mulţi diplomaţi, ambasadori sau oameni de afaceri din străinătate. De altfel, cam 50% dintre clienţii noştri sunt români, restul sunt străini veniţi cu treburi în capitală.” Oana Şimon spune că aprecierile vin mereu, iar oaspeţii revin de fiecare dată cu foarte multă bucurie.

C

ollage merită într-adevăr toate laudele şi mai mult decât atât, merită vizite frecvente. De fiecare dată veţi fi surprins cu ceva nou şi delicios. Collage se găseşte în Bucureşti pe Bulevardul Ion Mihalache 10-12, iar rezervările pot fi făcute la numărul de telefon 0758 101 040.


SUPĂ

66 66

MILLÉSIME MILLÉSIME

din


dovleac roşu şi porumb dulce, în stil indian preparare : 30 minute coacere : 30 minute porţii : 2

INGREDIENTE 120g porumb dulce conservat 120g dovleac roşu kuri deja copt 1/2 linguriţă pudră curry madras 1/4 linguriţă fulgi de piper cayenne măcinaţi 1/4 linguriţă seminţe de chimion 1/4 linguriţă de seminţe de coriandru măcinate 1/2 ceapă mărime medie 1 lingură unt sare şi piper după gust 500ml supă de pui bacon pentru a servi

MOD DE PREPARARE

1

3

2

Pasaţi supa până când devine omogenă şi fină. Serviţi-o caldă cu bacon caramelizat, coriandru sau pătrunjel.

Sotaţi ceapa 1 minut în untul topit, apoi adăugaţi condimentele. Lăsaţi ceapa împreună cu condimentele să se aurească încă 1 minut. Condimentele au nevoie de acest timp pentru a elimina uleiurile care stau la baza gustului şi mirosului lor deosebit. Adăugaţi apoi porumbul dulce bine scurs şi auriţi-l împreună cu ceapa şi condimentele pentru încă 1-2 minute.

Adăugaţi şi pulpa dovleacului copt (dovleacul se coace simplu, în cuptor, la 180° C, timp de 30 de minute sau până când pulpa e moale) şi supa de pui. Amestecaţi uşor şi fierbeţi supa, la foc potrivit, pentru 10-15 minute.

4

Nota 1

dovleacul roşu kuri (cunsocut şi sub numele de Uchiki Kuri sau Potimarron) este dulceag, având o pulpă tare înainte de coacere şi un gust domol de nucă, odată copt.

Nota 2

această supă este uşor picantă datorită piperului cayenne şi a curryului madras, dar şi dulceagă datorită dovleacului şi porumbului. foto şi text: Gabriela Iancu

67


Salonul Naţional de

C

ea de-a doua ediţie a VINTEST a avut loc între 12 -14 octombrie la Sala Palatului şi a reunit peste 20 de expozanţi din industria vinului şi servicii conexe. Cei care au vizitat salonul au putut degusta cele mai noi vinuri ale producătorilor prezenţi în expoziţie, au participat la prezentări şi lansări de vinuri, precum şi la cursurile de introducere în cultura şi civilizaţia vinului susţinute de Millésime. Atmosfera a fost plăcută, dinamică, iar programul stabilit iniţial a fost îmbogăţit spontan la iniţiativa organizatorilor, prin colaborarea deschisă a participanţilor.

L

a deschiderea oficială a Salonului au fost prezente numeroase oficialităţi şi personalităţi din lumea Vinului, gastronomiei, artei, precum şi reprezentanţi ai corpului diplomatic. Nu s-au lăsat mai prejos nici organizatorii Cupei României în Artă Culinară, Asociaţia Naţională a Bucătarilor şi Cofetarilor din Turism. Participanţii au preparat la faţa locului produse elaborate, prin care şi-au făcut cunoscute îndemânarea şi creativitatea. Festivitatea de premiere a fost un moment emoţionant atât pentru cei din concurs, cât şi pentru publicul spectator.

P

rintre participanţii la VINTEST 2012 s-a numărat şi poetul Mircea Dinescu, care şi-a prezentat producţia proprie de vin şi poezie de la Centrul Cultural Port Cetate, centru închinat creativităţii, în care vinul şi literatura se îmbină, spre deliciul metafizic al consumatorilor. 68

MILLÉSIME

Î

n incinta salonului Centrul de Cultura şi Civilizaţia Vinului a fost prezentat în premieră la un astfel de eveniment, misiunea asumată prin aceste cursuri fiind educarea consumatorului, dar şi aducerea în acelaşi loc a celor care au respect pentru vin. „Vinul este cel mai bun dizolvant al barierelor, iar iubitorii vinului sunt toţi locuitorii aceleiaşi cetăţi”, spune Dorin Popa, preşedintele centrului CCV Millésime.

Î

n Salon au fost prezenţi pe lângă deja obişnuiţii oaspeţi (Jidvei, Vinarte, Crama Basilescu, Budureasca, Wine Ro, Vincon Vrancea, Casa de vinuri Cotnari, Domeniile Sâmbureşti şi Domeniile Săhăteni) şi producători mai rar întâlniţi la astfel de manifestări: Domeniile Anastasia, Domeniile Sara, Domeniile viticole FrancoRomâne, Port cultural Cetate, Domeniile Dealu Mare Urlaţi sau SCDVV Pietroasa. Nu în ultimul rând, trebuie amintiţi şi furnizorii

de servicii conexe: Enorom, Bevitech, Gastrotech, Vitrometan, Z&A Logistics, Unicom Group sau Schafenberger.

O

rganizatorii pregătesc de pe acum şi cea de-a 3-a ediţie a Salonului VINTEST ce va avea loc în 6-9 iunie 2013, la Sala Palatului, în aceeaşi perioadă cu cel de-al 36-lea Congres al Viei şi Vinului, care va avea loc în Bucureşti după 45 de ani. Evenimentul va reuni 45 de ţări membre, iar principalii cercetători ai viticulturii, vinificaţiei, economiei şi legislaţiei vor discuta ultimele inovaţii din sectorul vitivinicol.

„Mulţumesc producătorilor şi celorlalţi participanţi pentru prezenţa lor la Sala Palatului într-un an dificil. Mulţumesc partenerilor principali, partenerilor media principali şi tuturor celorlalţi parteneri care au susţinut evenimentul, le mulţumesc vizitatorilor pentru prezenţa pe


Vinuri al României VINTEST 2012 s-a încheiat cu succes

parcursul celor 3 zile la acest spectacol al Vinului Românesc. Mă bucur că fiecare cramă a înţeles importanţa şi semnificaţia spaţiului alocat evenimentului, ei sunt cei care au prezentat un adevărat spectacol de vinuri medaliate la concursuri naţionale şi internaţionale, vinuri poziţionate cu

prioritate în sectorul HoReCa. Serviciile aferente vinului - accesorii de vin, utilaje de producţie, recipiente de păstrare, au întregit imaginea frumoasă a vinului. Vinul de calitate este un reper de la care pornim pentru a cunoaşte România viticolă, iar conceptul de Cultură, Artă,

Civilizaţie, Vin prezentat în premieră şi amplificat spectaculos la Sala Palatului este un reper pentru a cunoaşte şi recunoaşte România noastră, a tuturor.” Lucia Pîrvu, organizatorul VINTEST. 69


Drumul vinului sătmărean este în lucru Georgeta Bocşe

J

udeţul Satu Mare este o zonă în care s-a cultivat dintotdeauna viţă de vie. Prea puţină lume ştie însă acest lucru. Am aflat în ultimii ani despre Beltiug că se pot face acolo vinuri bune, chiar şi roşii, însă despre restul viilor din judeţ se cunosc prea puţine detalii. În presa locală mai transpiră câteva ştiri scurte despre concursurile locale de vin şi despre succesul micilor producători la aceste evenimente. La nivel naţional însă, tot ce se ştie despre această zonă, din punct de vedere al vinurilor, este Nachbil.

PUŢINĂ ISTORIE

Lucrurile sunt însă mult mai nuanţate. Pentru că am aflat despre proiectul Consiliului judeţan Satu Mare: Drumul vinului sătmărean şi din dorinţa de a ne implica în promovarea acestei zone viticole mai puţin cunoscute ne-am suit în maşină şi am pornit-o la drum, fără aşteptări prea mari, însă foarte curioşi de situaţia din teren. Din documentarea preliminară am descoperit că primele documente ce fac dovada îndeletnicirilor viti-vinicole în zonă sunt din secolul al 13-lea. Se menţionează că taxele către biserică se plăteau în vin, „tributum in vino”, iar mai târziu, în 1569, se scrie că locuitorii oraşului Satu Mare „au dealuri de vii bune”. În aceeaşi perioadă, aflăm că numărul viilor lucrate pentru împărat pe întreg domeniul Sătmarului se ridică la 21, dintre care cele mai importante

70

MILLÉSIME

(pe lângă cele din Satu Mare) sunt Ardud, Seini, Ardusad, Baia Mare, Livada, Cehu — Silvaniei. Un alt document, mai puţin cunoscut, este ,,Privilegiul, legea şi administrarea dealului viilor, date de Karolyi — domnilor proprietari ), în anul 1714, în care se arăta necesitatea refacerii viilor din jurul oraşului Carei, deoarece aceste vii aduc mari beneficii locuitorilor din oraş şi castelului grofului Karolyi Sandor. Viile s-au aflat într-o stare deplorabilă mai ales după 1700, probabil datorită războaielor purtate de Francisc Rakoczi în aceste părţi, împotriva austriecilor.

M

ărturie a viticulturii pe meleagurile sătmărene stau şi pivniţele săpate în deal din localităţi cum sunt Beltiug, Răteşti, Ardud, Homorodul de Jos, Hurezu sau Dobra. Cele mai vechi dintre

acestea sunt din anii 1780, în Beltiug fiind şi azi peste 350 de astfel de pivniţe. De-a lungul anilor, viile au rămas, iar oamenii au continuat să se ocupe de viticultură. Suprafeţele cultivate cu viţă de vie au variat destul de mult. În anii 1870 a fost semnalată filoxera şi pe dealurile sătmarului, iar refacerea plantaţiilor a durat ani buni. Primul război mondial nu a fost de mare ajutor în acest proces, dar perioada interbelică a dus la o înflorire a sectorului viticol din zonă. În anii comunismului, cele mai multe exploataţii viticole aparţineau de IAS-uri şi cooperativelor de stat. În 1975, în judeţul Satu Mare erau cultivate cu viţă de vie peste 4300 de ha, în mare parte cu hibrizi producători direcţi şi mai puţin viţe nobile: Bacator, Frunză de Tei, Riesling Italian, Traminer, Fetească Albă, Fetească Regală şi Muscat Ottonel.


În ultimii ani, cu ajutorul programelor de reconversie, s-au replantat circa 1000 de ha de viţă de vie nobilă, însă de această dată s-au amenajat multe plantaţii şi cu soiuri roşii, ceea ce nu era foarte obişnuit în zonă. Soiuri ca Syrah, Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc, Fetească Neagră sau Merlot.

PE DRUMUL VINULUI În proiectul drumul vinului sătmărean Consiliul Judeţean identifică trei trasee posibile: Carei - Pir, Halmeu-Oraşu Nou: Târna Mare, Halmeu Vii, Turulung Vii, Tămăşeni, Oraşu Nou, respectiv Drumul vinului Dobra – Viile Satu Mare: Dobra, Beltiug, Răteşti, Ardud, Viile Satu Mare.

M

ărturisesc că am pornit la drum cu gândul ca vom reuşi să parcurgem toate aceste trei rute în decurs de trei zile, mai ales că aveam convingerea că în multe locuri doar denumirea localităţii mai avea vii. Fiindcă porneam de la Oradea, am decis să ne începem periplul de la Pir. Înainte să trecem graniţa judeţelor Bihor-Satu Mare am trecut prin Sălacea, supranumit şi satul celor 1000 de pivniţe. Localitatea nu se află cuprinsă în vreun program judeţean, însă dacă treceţi prin zonă merită să faceţi un mic ocoliş pentru a vizita acest sătuc. Străzi întregi de pivniţe săpate în dealuri, case tradiţionale acoperite cu stuf şi, dacă ajungeţi la timp, oameni pregătindu-se de recoltă. M-a bucurat să văd că multe dintre pivniţele pe care le-am zărit erau folosite.

Se vedeau în interior, gata pregătite pentru ziua recoltei, coşuri, prese şi alte cele necesare.

L

a Pir ne-a întâmpinat familia Szakács. Tată şi fiu, care exploatează o suprafaţă de două hectare şi sunt cei mai mari producători din localitate. Participă la concursuri, şiau cumpărat utilaje şi vând de la un an la altul toţi cei aproape 10.000 de l de vin pe care îi obţin. Au numeroase soiuri: de la tradiţionalele Fetească Regală, Traminer şi Muscat, dar şi Chardonnay, Riesling de Rhin şi chiar Merlot şi Cabernet Sauvignon. În pivniţă au expuse diplomele de pe la concursurile regionale şi ceva vinuri încă nevândute pe care am apucat să le şi degustăm. Suprizele au fost la Rieslingul de Rhin şi la Cabernet Sauvignon. Două vinuri reuşite, mai ales date fiind condiţiile oarecum rudimentare de vinificare şi păstrare de care beneficiază familia producătoare. Vizita nu se putea încheia fără vizitarea plantaţiilor. Viile foarte frumos îngrijite, ordonate şi pe parcele atent alese. Szakács Béla şi fiul său sunt foarte mândri de munca lor, dar ne arată cu regret pivniţele părăsite despre care spun: „nu prea sunt gazde bune aici în Pir” (n.r. gospodari buni). Traseul l-am continuat spre Carei. Prima oprire de aici a fost vizita la recent renovatul Castel Károlyi, unde am aflat câte ceva despre istoria oraşului, despre coloniştii şvabi şi despre meşteşugurile tradiţionale. Cât priveşte viticultura, trebuie să aflaţi despre Carei că există un întreg cartier care se numeşte Grădina

viilor. La intrarea în acest cartier, pe strada Viilor, se află un complex de agrement şi acesta recent refăcut cu ştrand, tobogane, camping, echitaţie şi chiar şi un loc amenajat pentru motocros. Ghidul din Grădina viilor ne-a fost Cristian Jugrestan care, împreună cu tatăl său, lucrează mai puţin de un hectar de vie, însă intenţionează să cumpere suprafeţe mai mari de teren pentru a le cultiva cu viţă de vie. Şi ei la fel ca şi familia Szakács, vând tot. Mai şi îmbuteliază câteva sticle, însă în principal pentru consum propriu şi pentru concursurile la care participă. Cristian ne-a purtat pe cele două văi din Grădina viilor: Ianculeşti şi Tireamului, unde e plin de pivniţe, case de vacanţă, vii şi grădini.

P

rima parte a circuitului şi de altfel primul tronson din drumul vinului sătmărean l-am parcurs cu certitudinea că ne vom mai întoarce, aşa că ne-am continuat traseul către Halmeu Vii. Localitatea e practic formată din câteva gospodării şi dealuri întregi acoperite cu viţă de vie. Peisaje minunate şi zeci de hectare de vii mai tinere şi mai bătrâne, toate lucrate şi cu soiuri din cele mai diverse. Prima întâlnire am avut-o aici cu Josef Sporer, un neamţ get-beget stabilit de aproape zece ani în România, care e hotărât să facă enoturism în buza ţării. Josef, care are plantaţiile pe parcele ce însumează circa şase hectare, are „în vecini” şi o pădure de castani domestici care vin să justifice încă o dată că microclimatul din această zonă e propice cultivării viţei-de-vie.

71 71


Drumul vinului sătmărean este în lucru

J

osef a şi construit în vârful dealului o clădire ce va adăposti spaţiile tehnice, spaţiile de depozitare, dar şi o sală mare de degustare cu privelişte asupra întregului deal cu vii. Spune că îndată ce va fi gata spaţiul va şi începe să îl promoveze. Mizează mult pe afluxul de turişti străini care merg să viziteze Maramureşul şi intră prin ţară la Petea trecând prin apropiere de Halmeu. Vinurile sunt premiate pe la concursurile locale, însă, deocamdată, cam tot ce se produce se vinde direct din cramă. A doua zi, ne-am întâlnit la Halmeu Vii cu Mike Csaba, Dorin Năstase, cu fiul său şi Grigore Dobraş. După vizitarea plantaţiilor am fost invitaţi la cramă să degustăm câteva dintre vinurile produse de aceştia în 2011. În subsolul unei hale imense din Halmeu era amenajat spaţiul de producţie şi depozitare al vinurilor, dar şi o sală de degustare tapetată cu trofee de vânătoare, dat fiind că cei trei sunt pasionaţi nu doar de vin ci şi de vânătoare. Vinurile albe nu le-am mai putut degusta deoarece la momentul vizitei noastre fusese deja tot vândut. Csaba spune că foarte mult vând pentru nunţile din Negreşti Oaş, mai ales că în zonă la astfel de evenimente sunt până la 1500 de invitaţi.

P

72

rimul vin degustat a fost un Merlot din 2011, extrem de catifelat, proaspăt, cu o culoare limpede,

MILLÉSIME

liliachie, foarte atrăgătoare. Un vin mult peste aşteptări. Probabil că surprinderea s-a citit pe chipurile noastre, pentru că Csaba a obţinut între timp aprobarea de la Attila, fratele său care este responsabil cu vinificarea, de a încerca şi vinurile din butoaie. Ei, aici a început adevăratul spectacol: Fetească Neagră, Cabernet Franc, Cabernet Sauvignon şi un cupaj din cele trei care i-ar face pe mulţi producători consacraţi să roşească. Fraţii Mike, dar şi ceilalţi doi producători, îşi privesc cu mare mândrie vinul, dar în acelaşi timp cu o modestie exagerată. Attila Mike a lucrat aproape şapte ani în Canada la un producător de la care a învăţat meserie, a mai studiat cărţi şi reviste de specialitate, iar cea mai mare parte a timpului o dedică viei şi vinului. În ziua când l-am întâlnit ne povestea că s-a dus devreme în vie pentru a verifica strugurii, asta după ce a petrecut ore în şir în cramă pentru a testa cupaje şi a gândi noi posibilităţi pentru vinurile din 2012.

N

enorocul acestor producători este că nu apucă să consume vinurile lor mai vechi de un an. Chiar dacă nu există o presiune financiară preferă să vândă acum o certitudine decât să aştepte câţiva ani o necunoscută. Cu ocazia vizitei noastre au desfăcut o sticlă de Merlot din 2006 care le-a fost trimisă recent de către un client care cumpărase

cantităţi mai mari de la ei în urmă cu 5 ani, l-a îmbuteliat şi acum a expediat şi familiei Mike o mostră. Vinul s-a păstrat extrem de bine şi a dezvoltat un buchet de fructe roşii supracoapte, prune, vişine, dar şi ceva nuanţe subtile de lemn, aşa că i-am sfătuit pe noii noştri prieteni să mai ţină vinul, să îl îmbutelieze şi să îi asigure pentru început o desfacere locală, neapărat sub denumirea locurilor de unde provine fiecare vin. Grigore, căruia prietenii îi spun Certezeanu, a fost atât de încântat de această idee încât a şi trimis vorbă acasă să pună la foc o ciorbă de miel. Grigore are pe lângă suprafaţa plantată cu vie şi o fermă cu câteva mii de oi, o sală de nunţi (că doar are opt fete) şi are în plan să facă o brutărie şi o pensiune agroturistică.

F

amilia Dobraş ne-a întâmpinat cu tot fastul, mai ales că aici ospitalitatea nu e o chestiune de opţiune. Caşul de oaie, slănina şi pălinca ne aşteptau deja pe masă, iar ciorba clocotea pe foc. A fost cu adevărat cea mai bună ciorbă de oaie pe care am mâncat-o, iar vinurile roşii ale lui Atti şi Doru Năstase au fost buni companioni. Cu greu ne-am dezlipit de Halmeu Vii, însă ne-am promis că ne întoarcem şi că vom spune şi altora ce descoperire am făcut. Ne-am continuat periplul, cu o inevitabilă întârziere, către Turulung Vii. Aici ne-a


Judeţul Satu Mare

întâmpinat nou instalatul primar Gheorghe Gyacon, care întocmise deja un circuit pentru noi pe la producătorii din zonă. Pentru că eram în întârziere, aici lucrurile au mers pe repede înainte, dar oricum a fost timp îndeajuns cât să vedem nişte peisaje deosebite, oameni gospodari şi vinuri neaşteptate. Aici am avut ocazia să degustăm Dornfelder, Acolon şi Zweigelt. Una dintre cele mai noi plantaţii de aici este administrată de Borsos Sandor şi se întinde pe circa 3,5 hectare. Pe lângă replantări s-au făcut aici şi lucrări de refacerea solului şi se fac în continuare amenajări, astfel încât potenţialul atât viticol cât şi turistic al zonei să crească. Borsos spune că se va face aici şi o fermă de capre, una de oi şi o pensiune agroturistică. Să sperăm că se vor concretiza cât de curând aceste planuri.

U

ltima zi pe care am dedicat-o acestui mic tur a fost mai aventuroasă din punct de vedere al traseului, din acest motiv am apucat să vizităm un singur producător din Beltiug, de această dată Crama Hetei. Am învăţat însă că un drum marcat pe hartă sau pe GPS nu este niciun fel de garanţie, respectiv că diferenţele între drumurile judeţene, comunale sau chiar europene uneori nu sunt semnificative. Totuşi, în acest fel am apucat să vizităm localităţi ca Valea Vinului, Viile Satu Mare, respectiv să trecem Someşul cu bacul.

Înainte de Beltiug am mai făcut un popas la Ardud pentru a vizita cetatea, construită în 1481. Rămăşiţele castelului, recent renovate şi acestea, se află la intrarea în Ardud, iar legenda spune că există un tunel subteran de la Ardud şi până la castelul din Carei.

B

eltiug este la doar câţiva kilometri de Ardud, aşa că, indiferent din care direcţie veniţi puteţi combina cele două vizite. Despre Crama Hetei ştiam de ceva vreme, am şi schimbat câteva replici cu ei pe Facebook, dar personal nu avusesem plăcerea să ne întâlnim. Chiar am amintit despre ei în interviul cu Johann Brutler din primul număr al revistei. De altfel, de la Nachbil a început şi dragostea de vin a lui Laci Veiszenbacher, ginerele familiei Hetei, care a hotărât să se dedice trup şi suflet acestei noi vocaţii.

P

lantaţia Hetei s-a înfiinţat în 2005, atunci s-au pus primele 3,5 hectare. În ultimii ani familia a tot cumpărat, a tot plantat, astfel că azi exploatează o suprafaţă de circa 15 hectare, în mare pe două loturi compacte pe două dealuri opuse. În locul de unde a început totul, pe dealul de deasupra pivniţelor din Beltiug, sunt plantate mai multe soiuri albe şi roşii: Riesling, Sauvignon Blanc, Chardonnay, Furmint, Pinot gris, Fetească regală, Tămâioasă românească şi altele. Pe plantaţia mai nouă de pe Neuweinberg, sau Dealul Nou, cum i se spune în limba română,

sunt exclusiv soiuri roşii. Ca şi proporţie, familia Hetei are 70% soiuri roşii şi 30 % soiuri albe. După ce ne-am plimbat printre vii şi am admirat peisajul de pe dealurile Beltiugului, am trecut la degustare. Spre deosebire de ceilalţi producători vizitaţi în acest traseu, crama Hetei sunt cei mai mari, din punct de vedere al suprafeţei, dar şi cu cele mai ambiţioase planuri. Aici vinurile sunt deja îmbuteliate şi există planuri pentru distribuţie naţională. Modelul Nachbil a fost cu certitudine un mare impuls. Vinurile sunt deosebite, echilibrate şi cu mare potenţial. Aşteptăm cu nerăbdare să le vedem gata etichetate şi pe rafturile magazinelor de specialitate, ceea ce cred că nu e un moment foarte îndepărtat.

A

fost un week-end plin şi totuşi scurt. Îmi doream să fi avut mai mult timp la dispoziţie, sunt locuri în care ne-am propus să ajungem, dar nu am mai apucat. Pe listă mai era Oraşu Nou, lacul Călineşti, Medieşu Aurit şi o tură prin Rezervaţia Tur. Cu siguranţă data viitoare.

73


74

MILLÉSIME


75


CORCOVA

Bogdan Bocşe

renaşterea unei legende A

ventura lui Michel Roy şi a lui Şerban Dâmboviceanu în lumea vinului a început în 2005, când compania deţinută de ei a cumpărat primele hectare de viţă de vie în satul Jirov din comuna Corcova, aflată în judeţul Mehedinţi. În 2008, se hotărăsc să redea frumuseţea vechii crame din Corcova şi să o repună pe picioare. A fost un proces de durată cu mari eforturi şi sacrificii, dar rezultatele sunt notabile.

P

ovestea Cramei din Corcova nu poate fi începută decât prin evocarea numelui prinţilor Bibescu, care descoperind locul şi valoarea lui au pus bazele unei crame în sec XIX. Vinul produs acolo a călătorit de la Mehedinţi la Bucureşti şi Paris pentru a fi savurat de personalităţi ale timpului: Anatole France, Marcel Proust, Ion Minulescu, Ion Pillat, Mihail Sebastian şi alţii. Vinul a fost produs în aceeaşi cramă, chiar dacă a fost trecută în administraţia statului, iar în timpul comunismului a continuat să fie prezent pe piaţă până când crama a intrat în declin. Actualii proprietari au preluat crama în punctul în care clădirile, dar şi plantaţiile, se aflau într-o stare foarte aproape de degradarea totală.

E

liza Yokina, unul dintre arhitecţii care au coordonat lucrările de refacere a cramei, spune că „amenajarea a început în 2008 prin paşi succesivi, astfel încât după 3 ani, o muncă şi investiţie susţinută, se poate spune că e o cramă reprezentativă pentru podgorie. Astăzi, crama este parte din identitatea brandului nu doar vizual, ci şi prin faptul că în demers au fost urmărite caracterul şi spiritul locului mult deteriorate de intervenţiile din timpul comunismului.” Conceptual, intervenţiile au avut ca punct de plecare originea princiară a cramei, ţinând însă cont şi de diferitele influenţe moştenite între timp. „A contat foarte mult arhitectura culelor olteneşti, care au fost o bază de inspiraţie în intervenţii. Arhitectura şi limbajul original al cramei cu valorile ei intrinseci au fost păstrate, descoperite şi 76

MILLÉSIME

puse în valoare. Biserica Sfinţii Voievozi, o prezenţă inedită din curtea complexului, a fost respectată şi, cu ajutorul financiar al Roy & Damboviceanu, repusă în valoare. Totodată nu a fost neglijat spiritul contemporan al vinului astfel încât investiţia este făcută pe baza noilor tehnologii de producţie folosite în armonie cu tehnicile tradiţionale”, mai spune Eliza Yokina.

R

efacerea Cramei Corcova este un exemplu fericit de proiectare interactivă, în care s-au stabilit la început câteva linii directoare, detaliile de execuţie fiind dezvoltate pe parcus, pe măsura implementării proiectului. „Proiectul elaborat de Soare & Yokina Arhitecţi Asociaţi şi execuţia au mers în paralel, completându-se şi corectându-se acolo unde a fost necesar, astfel încât nu putem n ceea ce priveşte punerea în operă spune că execuţia a fost o urmare a unui a intervenţiilor, nu s-au făcut concesii proiect tehnic complet, ci mai degrabă la calitate, atât a materialelor, cât şi a un proces de descoperire, analiză şi tehnicilor utilizate. „Materialele folosite au intervenţie. Cu toate acestea, intervenţii urmărit două caracteristici de bază: să fie concrete şi definite în proiect au existat pe de cea mai bună calitate, asta presupunând parcursul amenajării, salonul de primire, un cost ridicat, dar şi o sustenabilitate în laboratorul cramei, sala de degustări şi învestiţie, să fie naturale şi simple, astfel amenajarea extinderii sălilor pentru butoaie încât construcţiile să îşi păstreze valoarea în spaţiile cramei rămase neamenajate. spaţiului şi a mediului interior. S-au folosit Investiţia este departe de a fi finalizată, pardoseli din klinker – o pardoseală din urmând extinderea spaţiului tehnologic de argilă şi porţelan de înaltă calitate, ţigle îmbuteliere şi depozitare, înfiinţarea unei de ceramică, tencuieli şi vopsitorii pe bază unităţi de cazare, finalizarea amenajării de var, dar şi răşini tehnologice dedicate curţii.” pentru bazinele de beton existente. Hala, împreună cu cisternele, au fost construite la începutul secolului XX de firma Rostock & Hoeffelner din Klosterneuburg bei Wien. Cisternele au fost renovate: în interior a ompania Viticolă Corcova a luat fost înlăturat placajul cu sticlă adăugat fiinţă în anul 2005, moment în în perioadă comunistă, iar pe betonul care dintre cele 470 de hectare curăţat a fost aplicată o răşină epoxidică. de viţă de vie pe care le-a deţinut IAS-ul Uşile cisternelor au fost înlocuite cu uşi din Corcova mai rămăseseră doar 18 hectare. inox şi s-a adăugat un sistem de control După noi plantări în 2008 şi 2010, al temperaturii. Clădirea este semisuprafaţa cultivată a ajuns la 55 hectare, îngropată şi are un acoperiş vegetal, bun dintre care 40 sunt cultivate cu soiuri izolator termic, care permite păstrarea unei pentru vinuri roşii. Investiţia totală în vii temperaturi constante”, explică doamna şi cramă depăşeşte 3 milioane de euro. arhitect Eliza Yokina.

Î

C


77


Liviu Grigorică Bogdan Bocşe

L

iviu Grigorică este unul dintre enologii de top din România. Creaţiile vinurilor-eveniment: Smerenie, Passarowitz, Drăgaică, colecţia Erotikon, dar şi altele l-au consacrat ca fiind un maestru creator de vinuri. Cariera sa a început 1993, odată cu absolvirea facultăţii din oraşul natal Galaţi, după care viaţa l-a purtat prin multe crame, ca enolog şef sau consultant. Azi, mare parte din timp şi-o dedică vinurilor de la Crama Oprişor, dar oferă asistenţă şi altor producători din România. Vinurile sale au câştigat numeroase medalii la competiţiile interne şi internaţionale, una dintre cele mai importante fiind premiul pentru inovaţie în vinificaţie, distincţie acordată la Londra pentru ediţia limitată Nenumita.

Cum a fost 2012 din punct de vedere viti-vinicol? A fost un an bun în ansamblu, dar cu multe probleme: reducerea recoltei din cauza îngheţului în unele zone, seceta ce a afectat pentru al doilea an consecutiv majoritatea ţării şi a generat acumulări anormal de rapide ale zaharurilor în struguri şi nu în ultimul rând lipsa forţei de muncă la recoltare. Din fericire ploile din iulie sau august au reuşit să salveze o bună parte din viile ce sufereau de secetă şi au ajutat la obţinerea unor struguri calitate, aşa că vom degusta vinuri deosebite, chiar excepţionale din recolta lui 2012.

Sunteţi cunoscut în special ca enolog al Cramei Oprişor, însă creaţi destul de multe vinuri şi pentru alte crame. Ce particularităţi are fiecare dintre ele? Am început să fac vin şi să coordonez oameni care vinifică în urmă cu aproape 20 de ani. În tot acest timp m-am dezvoltat 78

MILLÉSIME

profesional, învăţând cât de mult posibil de la cât mai mulţi oameni. O fac şi astazi. Cred că am cunoştinţele necesare, capacitatea de înţelegere şi sinteză, imaginaţia, tactul şi îndrăzneala de a lucra cu orice cramă. Din 1995 şi până azi am asigurat asistenţă multor crame ce doreau să implementeze noi tehnologii ori să realizeze noi vinuri. Sunt implicat şi în activitatea altor crame, dar nominalizez doar două, deoarece consider că numele meu poate fi asociat cu al unui brand sau al unei firme doar dacă deciziile tehnologice pe care le iau sunt realizate exact cum le transmit eu, fără alte interferenţe, iar cupajele pot fi asociate cu numele meu doar dacă eu coordonez şi verific modul în care sunt realizate şi pastrate. În ultimii ani m-am implicat mai profund la Crama Oprişor şi Negrini, locuri în care am realizat de la vinuri standard pentru raft ori restaurant până la vinuri de autor pentru colecţionari. În cazul Cramei Oprişor vorbim de peste 250 de hectare, vinuri pentru export vrac sau îmbuteliate, vinuri pentru piaţa internă, de la bag in box pâna la ediţii

limitate, vinuri a căror calitate a devenit o referinţă pentru piaţa românească. Negrini e o cramă mică născută de curând, dar care creşte continuu şi stabil, vinurile din ultimii ani transformând-o într-o minivedetă a pieţei bucureştene şi nu numai.

Cu ce soiuri v-a plăcut să lucraţi cel mai mult? De care soi vă simţiţi mai ataşat? Fiecare soi reprezintă o provocare. Dacă în cazul Cabernet-ului ori Chardonnay-ului ştii că poţi obţine un minim calitativ doar respectând regulile de bază ale enologiei, în cazul Sauvignonului, Pinot-ului Noir, a Feteştii Negre ori a Pinotului Gris o decizie eronată pornind din vie şi terminând cu îmbutelierea poate compromite ireversibil calitatea vinului. Îmi place să lucrez cu Feteasca Regală, pentru că vreau să demonstrez că nu e un soi important doar prin producţia la hectar, mă intrigă Feteasca Neagră pentru că limita dintre un vin banal şi unul de excepţie e diferită


este creatorul de vinuri de la an la an, prefer Merlot-ul, Cabernetul sau Chardonnay-ul pentru versatilitate şi potenţial, m-am ataşat de Sauvignon şi Pinot Noir pentru că sunt dificile, inconstante şi solicitante tehnologic, iar de curând am fost provocat de Negru de Drăgăşani. Pot spune că nu am neapărat un soi preferat, am încercat întotdeauna să transform un dezavantaj al strugurilor sau a zonei într-o calitate a vinului. Aşa au aparut Zinfandel alb ori Tămâioasă Românească demiseacă.

Ce aveţi în minte când recreaţi cunoscutele cupaje de la Crama Oprişor? Iubitorul unui vin nu trebuie dezamăgit niciodată. El trebuie să reîntâlnească an de an acelaşi stil de vin, culori, arome şi gusturi asemănătoare. Există întotdeauna specificitatea unei recolte, dar diferenţele nu trebuie să fie prea mari. De aceea, atunci când recreez cupajele scotocesc în memoria olfactivă după vechile ediţii şi creez noul vin cât mai apropiat de ceea ce a fost în anii anteriori. Iar dacă pot să-l fac mai bun, de ce nu?

Credeţi că poate fi indetificat, într-o degustare în orb, un vin creat de Liviu Grigorică? Consider că vinurile trebuie create pentru consumatori şi pentru ce aşteaptă ei să regăsească într-o sticlă cu o anumită etichetă. Am făcut de la vinuri aproape de nebăut din cauza agresivităţii taninurilor până la vinuri considerate „uşor de băut”. Nu cred că un iubitor al vinurilor trebuie să se „crispeze” în momentul degustării, ci să simtă o reală plăcere. De aceea, un vin trebuie să fie puternic, corpolent, dar şi fin, armonios, plăcut în momentul degustării. De asemenea, vinul trebuie să scoată în evidenţă soiul şi locul de origine, iar din acest motiv îmi adaptez tehnologia şi modul de vinificaţie în funcţie de soi, podgorie şi bineînţeles de calitatea strugurilor. Mă bucură întotdeauna când la o degustare în orb este recunoscut un vin făcut de mine, mai ales că aproape întotdeauna este precizată şi zona de producţie.

Sunteţi parterner într-o societate Bevitech - care oferă consultanţă,

tehnologii şi produse enologice. Se poate spune că sunteţi adeptul vinului modern (ca rezultat al utilizării tehnologiei şi drojdiilor selecţionate) în detrimentul unei practici oarecum tradiţionale ? Într-un vin trebuie să regăsim soiul şi locul de origine. Bineînţeles, vinificatorul îşi impune personalitatea şi stilul său de vinificaţie, dar nu trebuie să uităm lucrul de bază: strugurii. Sunt unul dintre enologii care ştiu cum să manipuleze la maxim materia primă pentru a obţine acel produs comercial dorit de piaţă. Asta nu înseamnă că o şi fac. În natură găsim aproape tot ce ne trebuie pentru a obţine un vin bun, dar uneori natura mai trebuie şi ajutată. În cazul strugurilor de bună calitate modul de lucru este simplu: controlul perfect al vinificaţiei. De aceea sunt adeptul intervenţiilor biotehnologice minime, făcute cu cap şi cu materiale de bună calitate, precum şi respectarea câtorva reguli de bază pentru a obţine un vin bun. Acest lucru e făcut atât de mine cât şi de întreaga echipă Bevitech. Nu este uşor, iar consumul de energie, timp, inteligenţă şi cunoştinţe este enorm. Al doilea principiu de lucru este la fel de simplu ca şi primul: chimia şi biochimia trebuie să intervină cu adevărat în vinificaţie doar atunci când trebuie ameliorate calităţile materiei prime într-un an dificil. Sunt adeptul controlului şi supravegherii vinificaţiei. Sunt sigur că în unele crame de mici dimensiuni, cu struguri de bună calitate şi enologi pricepuţi, se vor putea obţine mari vinuri fără a folosi prea multe materiale enologice. Acest lucru e posibil printr-o urmărire permanentă şi reacţii rapide şi eficiente ale tehnologilor. Din păcate nu putem face acelaşi lucru într-o cramă de dimensiuni medii sau mari în care numărul recipientelor variază de la zeci la sute ori mii. În acest caz avem nevoie de certitudini, de biotehnologii care să ne ducă spre un rezultat previzibil şi sigur. Am spus biotehnologii şi accentuez faptul că vorbim de lucruri care există în mod natural pe struguri sau în must, nu despre alte intervenţii ori produse care pot schimba în mod evident tipicitatea de soi sau terroir a mustului ori a vinului.

Se discută destul de des despre vinurile bio, eco, organice ca fiind noul trend în lumea vinurilor. Există într-adevăr un fundament al acestui trend sau e doar marketing? Consider că realizarea unei viticulturi biodinamice reprezintă mai mult opţiunea unui proprietar de a-şi îngriji via întrun mod cât mai natural posibil, de a fi cât mai aproape şi mai bine integrat în mediul înconjurător. E o decizie ce ţine de filozofia de viaţă a acestuia şi de modul în care doreşte să-şi dezvolte plantaţia şi crama. Via se dezvoltă diferit faţă de cazul viticulturii tradiţionale, iar strugurii capătă arome noi, uneori atipice în timp ce microflora epifită se reface ori se dezvoltă complet diferit faţă de ceea ce se întâmplă în viile vecine, generând „altfel” de vinuri. Nu cred că acest lucru ar trebui să fie folosit neapărat ca argument de marketing. La Pontet Canet am degustat vinuri excepţionale cotate între 50-100 de euro sticla ce proveneau de la un producător ce avea peste 100 de hectare de vie cultivate şi certificate biodinamic. Niciun moment nu mi s-a transmis mesajul că e vorba de un producător certificat bio, eco etc. Dimpotrivă. Întotdeauna îl voi compara cu acei producători ce au câteva hectare, maxim zeci de hectare, ce propun la preţuri mult prea mari nişte vinuri ce au ca justificare a defectelor sau a lipsei de calităţi doar argumentul noului trend bio/ eco/organic.

La ce ne putem aştepta în următorii ani de la vinul românesc? Eu sunt o fire optimistă, aşa că nu aştept decât lucruri bune. Ultimii ani au însemnat un progres accelerat al calităţii vinurilor româneşti, diminuarea multor defecte sau erori. Anii ce vin vor confirma acest lucru şi sper că se vor pune, încet dar sigur, bazele unei evoluţii constante şi sigure a viticulturii şi vinificaţiei româneşti. Plantaţiile noi se maturizează, iar mulţi producători trebuie să depăşească limita vinului corect şi băubil şi să înceapă să se gândească la detalii de fineţe: complexitate, tipicitate, exprimarea terroirului şi a personalităţii fiecărei crame. Toate acestea, împreună cu un marketing mai elaborat şi mai profesionist, vor trebui să marcheze evoluţia pieţei vinului românesc.

79


Vinul (care) mi-a schimbat viata!

RĂZVAN JURCA

Î

n urmă cu vreo 10 ani aş fi putut liniştit să mă duc la o reuniune a alcoolicilor anonimi şi să mă prezint după formula standard, iar cei din sală să mă întâmpine, ultrafamiliar, cu binecunoscutul lor răspuns. În acea perioadă nu mă deranja deloc faptul că obişnuiam să consum nediferenţiat orice şi oricât (ba chiar mă şi mândream cu asta!), dar a venit şi ziua când am facut vizita obligatorie la medicul policlinicii multinaţionalei, iar rezultatele analizelor pe care mi le-a dat i-au făcut efectiv omului în halat alb să-i pice ochelarii de pe nas!

E

vident, a urmat interogatoriul obligatoriu referitor la stilul de viaţă al subsemnatului, iar când am ajuns la capitolul lichide ingerate zilnic misterul a fost dezlegat. În concluzie, omul mi-a spus foarte serios şi fără echivoc că dacă doresc să zăresc mijind zorii următorului mileniu...ar fi bine să mă limitez la maximum un pahar pe zi. „De ce?” - l-am intrebat. „De vin” – a venit răspunsul sec şi prompt. Bulversat (fiindcă mă simţeam altminteri la fel de puternic şi de neclintit ca o locomotivă), am dat crezare expresiei înspăimântate de pe faţa lui şi m-am hotărât, la fel de prompt, să-i urmez sfatul.

A

şa a început, silnic, căutarea – prima oară limitându-mă la vinurile pe care le ştiam deja, cele atotprezente în orice birt, butic sau restaurant de cartier. Nu m-am simţit cu nimic mai bine, deci am trecut la cele pe care nu le cunoşteam, dar provenind din aceleaşi surse. Acelaşi rezultat. Drept pentru care am hotărât că mai bine renunţ definitiv la micile şi frustrantele libaţii cotidiene. Asta până într-o zi, când, ca să ne mulţumească pentru o campanie publicitară foarte bine facută, directorul de vânzări al unei ultracunoscute mărci internaţionale ne-a invitat la cină la un restaurant exclusivist, în care nu călcasem niciodată. Unde, ce să vezi, totul era altfel decât eram eu obişnuit să fie: de la veselă, la meniu, pahare şi servire, mamaaaa, diferenţă ca de la cer la pământ. De aceea n-am zis ba când au turnat vinul (deşi n-am 80

MILLÉSIME

priceput în ruptul capului de ce nu l-au vărsat în paharele alea prea mari direct din sticlă ci, izmenit, dintr-o vază cu gâtul lung!). M-am bucurat numai că omul cu anker-ul a turnat numai puţin în pahar – aşa, cam jumatate cât mi-a zis doctorul că am voie, dar cel mai mult m-a uimit cum străinul care ne invitase nu l-a dat direct peste cap, ci a pornit să se holbeze la vin şi apoi să dea din pahar, ameţind licoarea, după care să-şi vâre nasul într-însul, numai după aceea, luând o gură mică-mică, să-i spună ospătarului că totul e în regulă. Intrigat, am înşfăcat paharul (de cupă) şi am sorbit. Îmi amintesc şi acum, precis, cum flicărea lumânarea din sfeşnic şi cei trei stropi de ceară care s-au scurs pe faţa de masă. Pentru că în secunda următoare, parcă cineva m-a transportat de acolo şi m-a dus într-o lume mult mai bună şi mai promiţătoare decât toate cele pe care mi le-am putut măcar imagina. Gazda noastră mi-a observat expresia de stupefacţie de pe chip şi m-a întrebat dacă totul e OK. I-am îngăimat, din transa în care intrasem: „Da, sunt bine, dar pentru Dumnezeu, ce-i asta?” Îngăduitor, omul m-a privit în ochi şi, cu o căldură pe care nu i-am mai văzut-o, mi-a spus: „ĂSTA e VIN!”

D

e atunci, din seara aceea, totul s-a schimbat. Ora întreagă petrecută cu paharul acela rubiniu a fost pentru mine revelaţia unei alte lumi pe care am început de-atunci să o caut, s-o învăţ, s-o iubesc şi s-o slujesc cât voi putea mai credincios. Şi VINUL acela, pe care n-o să-l uit, cum nimeni nu-şi uită prima iubită -

chiar dacă apoi s-a îndrăgostit mai tare şi de infinit mai multe ori, vi-l spun şi vouă, cu respectul cuvenit unui mare şi iniţiatic dispărut: Cuvée Charlotte, 1999.

R

ăzvan Jurca este un entuziast gourmet şi critic de vin din Bucureşti, îndrăgostit de „plăcerile tihnite”. Cu o experienţă de mai mulţi ani în străinatate, unde a lucrat în diverse crame şi podgorii din Italia, Franţa şi Anglia şi unde şi-a perfecţionat statutul de degustător, Razvan este jurnalist de vin afiliat FIJEV (Fédération Internationale des Journalistes et Ecrivains des Vins), corespondent al Decanter şi Wine Spectator. Din primăvara anului trecut s-a întors în ţară unde a avut plăcerea să se întâlnească cu vinuri româneşti remarcabile. Înainte de a fi publicat în Millésime, Răzvan a colaborat cu revista Vinul.ro unde a avut o rubrică permanentă – Passepartout - în care a prezentat vinuri excepţionale din ţări mai puţin cunoscute ca producătoare de vin şi lucrează într-o agenţie de publicitate, care îi permite dese deplasări în şi din România cu scopul declarat de a-şi urma constructiv şi temeinic pasiunea pentru vin. Răzvan este consultant de specialitate pentru Bruno Wine Bar - primul bistro dedicat exclusiv degustărilor de vin din Bucureşti şi expert sommelier pentru Société Gourmet. Cea mai recentă contribuţie a lui Răzvan la popularizarea vinurilor este participarea la site-ul „Un vin pe zi”, unde recenzează vinurile care îi plac, şi serialul „Vin.. si plec!”, ale cărui prime două episoade pot fi vizionate deja pe Youtube. Îl găsiţi pe: vinsiplec.winespot.ro şi pe facebook la Exquisite Wines.


Millesime nr. 4  

Revista de cultura si civilizatia vinului Millesime nr 4

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you