Page 5

Henri Troyat

Traducerre de Nicolae Bacalbaşa

Henry Troyat, membru al Academiei Franceze, comandor al Legiunii de Onoare, premiul Goncourt la vârsta de 27 de ani, este romancier şi istoric, francez de origine rusă (Lev Aslamovici Tarasov, refugiat din cauza Revoluţiei bolşevice). A făcut studiile liceale în Franţa, a scris în franceză, dar s-a preocupat mult de istorie şi cultura rusă. A scris despre Puşkin, Dostoievski, Tolstoi, Cehov, Turgheniev, Marina Ţvetaieva, Pasternak. A fost longeviv şi extrem de prolific. Cartea despre Puşkin a fost publicată în 1946, Edition Albin Michel, Paris. În luna martie a anului 1821, Puşkin este trimis în Chişinău, „oraşul blestemat”, unde şeful său, generalul Inzov, îşi instalase birourile. Chişinăul era un ora ş asiatic, păduchios, întortocheat şi sumbru. „Este un oraş mare, dar prost întocmit”, relata un contemporan. „Străzi înguste, numeroase scurtături. Puţine case de piatră, puţine case de lemn. Mai degrabă barăci... Seara, când m-am plimbat prin parc, erau pe-acolo câţiva ofiţeri, moldoveni cu pălării înalte şi rotunde (din cei mai bogaţi, din cei mai cunoscuţi; ceilalţi aveau pălăriile mai puţin înalte), moldoveni purtând cu toţii un fel de caftane destul de asemănătoare cu sutanele preoţilor, multicolore. Sub caftan, un alt caftan mai îngust, o fustă, pantaloni. Doamnele sunt îmbrăcate europeneşte. Sunt pe aici mulţi greci, sârbi, arnăuţi cu veşminte extrem de frumoase. Turci, puţini.” Această populaţie heteroclită mişuna pe străzi, pe lângă cafenele. Bonete rotunde se întovărăşeau cu fesuri roşii, cu turbane şi pălării somptuoase ale funcţionarilor civili şi penajul acoperămintelor militarilor. Tot ce e limbă se amesteca la Chi şinău: moldoveana, rusa, greaca, vorbire evreiasc ă, turcă, armeană. În sălile joase ale tripourilor suspinau viorile, săli înţesate cu bătrâni cu alură nobilă ce îşi fumau pipa cu picioarele strânse sub ei şi cu privirea pierdută. Boi înjugaţi tăiau calea elegantelor caleşti vieneze. Într-o sală a „Cazinoului”, orchestra militară repeta, în larma alămurilor, valsurile, quadrilele şi mazurcile viitorului bal. Generalul Inzov l-a primit pe Puşkin ca pe propriul său fiu. Poetul, fiind lipsit de resurse financiare, l-a cazat în propria sa reşedinţă, frumoasă, curată şi spaţioasă, înconjurată de grădini, vii şi o volieră.

Generalul Inzov era un pasionat de botanic ă. Pusese să fie pictate pe pereţii exteriori ai clădirii plante rare. Puşkin ocupa două camere la parter, prima, un fel de vestibul, fiind rezervată fidelului său Nikita Kozlov, care îl deservea. Ferestrele, apărate de bare de fier, se deschideau în parc. În vale, curgea râul Bîk. „O masă lângă fereastră, un divan, câteva scaune, cărţi şi hârtii împrăştiate, pereţi albaştri cu pete lăsate de gloanţe din ceară moale – urme de exerciţii de tir cu pistoletul”, aşa descrie un contemporan camera lui Pu şkin. Puşkin lua mesele la Inzov, locuia la Inzov, depindea administrativ de Inzov. Totuşi, nu el era supus ordinelor generalului, cât se supunea generalul fanteziilor sale. Generalul, om de treabă, masiv, cu cap leonin, considera că Puşkin era un om cu totul special ce trebuia tratat cu menajamente. Îl admira şi îl iubea pe acest şnapan genial, surâzând discret la extravaganţele acestuia. La 13 aprilie 1821, Contele Capo d’Istria (ministru de externe al Imperiului rus, medic şi mason ca şi Inzov) îi scria generalului: „Cu ceva timp în urmă, l-am trimis la Excelenţa Voastră pe tânărul Puşkin. Mi-ar folosi, mai ales în circumstanţele actuale, să cunosc părerea dumneavoastră în legătură cu acest tânăr. Este în momentul de faţă dominat de inspiraţia inimii sale, în mod natural înclinată spre bine sau este sub influenţa dezordinii generate de imaginaţia sa subversivă şi nesănătoasă?” Pe 28 aprilie, generalul Inzov îi răspunde: „Puşkin, locuind în aceeaşi casă cu mine, se comportă bine şi, în ciuda evenimentelor tulburi pe care le tr ăim (Eteria N.T.), nu s-a implicat în acestea. I-am dat de lucru, să traducă în rusă legile moldoveneşti care erau redactate în franceză şi îl ţin tot timpul ocupat. Încercând să imite anumiţi scriitori în vogă, ca mulţi alţi locuitori ai Parnasului (influenţa lui Byron în rândul

5

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Profile for ccdj galati

Dunarea de jos 174 august  

REVISTA LUNARA A CENTRULUI CULTURAL DUNAREA DE jOS - GALATI

Dunarea de jos 174 august  

REVISTA LUNARA A CENTRULUI CULTURAL DUNAREA DE jOS - GALATI

Advertisement