Page 37

MISTERELE GALATILOR , „În Consiliul de Război există o plângere contra doctorului Şandru, din partea domnişoarei Nusia Casimir, din str. Dr. Carnabel. Maiorul Gogulescu a cercetat-o şi i-a dat curs, ceea ce l-a determinat pe Şandru să se răzbune. De altfel, în primă fază, la interogatoriul de la Comenduire, Şandru a declarat generalului Alimănescu şi colonelului Marinescu acelaşi lucru.” „A! În sfârşit, începe să se facă lumină! Asta trebuie să fie!”, răsuflară gălăţenii uşuraţi, de la mic la mare. Abia după trei zile, când victima acestui caz fără precedent era scoasă din oraş cu o maşină a armatei şi se îndrepta spre Ploieşti pentru înhumare, s-a putut citi în presa gălăţeană cu majuscule: „ADEVĂRATELE CAUZE ALE ASASINĂRII MAIORULUI GOGULESCU” Fusese vorba, aşa cum opinia publică a bănuit, şi în urmă s-a adeverit, de o femeie! Titluri după titluri luminau mintea gălăţenilor: „O legătură amoroasă scump plătită”. „Dr. Şandru reclamat pentru escrocherie”. „Răzbunarea!”. În fine, nici mai mult, nici mai puţin, „un roman de dragoste şi ură”, în care bietul maior Gogulescu a căzut, cum se spune, „ca musca-n lapte”! Povestea a fost citită pe nerăsuflate şi pe toate feţele. Poate era mai bine să fi rămas doar poveste sau film de la care să ieşi uşurat că seara de toamnă e frumoasă şi că pe stradă viaţa e la fel de preţioasă ca în sălile de cinematograf. Dar n-a fost aşa. Iat-o: Când căpitanul doctor Şandru a absolvit medicina şi a fost să vină la Galaţi, trimis de Ministerul de Război, a dat mai întâi prin valea Someşului, pe-acasă, să-şi ia rămas bun de la tată şi de la mamă, de parcă pleca pe front. Maică-sa, femeie înţeleaptă şi aşezată, ca toate ardelencele, i-a legat o năframă la gât şi i-a spus aşa: „Titişor mumă, vezi că intri în târg de negustori, oameni cu stare, cu ifose şi cu pretenţii, da’ turciţi, unşi cu toate irurile (alifiile, adică)! Nu te băga în belele! Fugi de muieri, de bozgoane (vrăji) şi de bitangi (copii din flori)! Nu te grăbi la însurătoare, da’ când îi pune ochii pe vreuna, apăi să ştie să facă coleşă, găluşte şi ciureghele (mămăligă, sarmale şi gogoşi, pe limba moldovenească!...), că eu aşa te-am crescut, mumă, şi io-te ce mare te-ai făcut! Şi ţin-te drept, auzi-tu-m-ai, fătule?! Hai, Domnu’ cu tine!” Bune sfaturi i-a mai dat, săraca mumă-sa, numai că socoteala ei de acasă nu s-a potrivit deloc cu cea din târgul Galaţilor. Cum a ajuns la post, prima grijă a doctorului Şandru a fost să-şi caute ţiitoare o „muiere” pe placul lui: curăţică, gospodină, cu ceva parale, o situaţie cât de cât şi mai ales cu casă, musai pe deal auzise şi el că valea Galaţilor e „Cloaca maxima” - fiindcă nu-i convenea la cazarmă, să-i pută cizmele soldaţilor, nici să stea în gazde, să-l coste cât nu face. Era tânăr, vroia să se distreze şi auzise că în acest oraş distracţiile sunt pe săturate. N-a trecut mult şi a cunoscut-o pe domnişoara Nusia Casimir, croitoreasă de lux, cu atelier acasă, pe strada Tecuci. Între cei doi s-au închegat legături intime, mai ales că fata era frumuşică, avea calităţi şi o casă rămasă de la părinţi, la colţ cu Română, nu departe de manutanţa

Str. Braşoveni de pe Căzărmei. De bani nu ducea lipsă, deci nu era cazul s-o finanţeze, că îşi câştigase faimă bună în meseria ei. Şi, culmea, n-o să credeţi, la „coleşă, găluşte şi ciureghele”, preferatele lui Titişor, n-o întrecea nimeni! Foarte talentată fata asta! Numai că... era croitoreasă! El, de!, vorba ceea, ofiţer, doctor, nu?, i se cuvenea o fată din clasa lui şi cu stare. Ce dacă el n-avea o leţcaie, titlul şi gradul lui nu erau de ajuns? După vreun an şi mai bine, zis-a el că gata, nu se mai poate, trebuie să-şi facă un rost pe lumea asta. Că aşa se cere la armată, ca ofiţerii să fie aşezaţi la casa lor, nu să umble cu metrese, că nu-i frumos şi nici nu se încadrează. A apelat deci, pe ascuns, la o misită care a căutat ce a căutat prin târg până i-a făcut cunoştinţă cu domnişoara Dimian. Aici, se schimba treaba! Fata era de familie bună, zestrea zestre, magazinul de sticlărie şi porţelanuri al lui tat-su rivaliza cu „Blitzstein & Co.” de pe Mavramol, ea însăşi era mignonă şi delicată ca un bibelou de Saxa, gata să se spargă la prima atingere. Dar ce te faci că trebuia să vină şi el cu ceva parale, nu se cădea numai pe titluri şi pe vorbe. S-a gândit el ce s-a gândit şi a trecut la fapte. S-a dus la Nusia - la cine să apeleze, nu? - şi i-a dat de înţeles că are gânduri serioase şi că o ia de nevastă... dacă îl ajută şi ea cu o sumă ceva mai frumuşică de bani, care îi trebuia, chipurile, pentru o afacere importantă şi foarte profitabilă. A pus-o să-şi vândă casa de la părinţi, cu atelier de croitorie cu tot, şi banii să-i dea lui, că-i aduce el dublu înapoi. Nusia, înamorată până peste urechi şi extrem de flatată c-o cere un doctor militar de nevastă, s-a lăsat prostită, a făcut întocmai şi s-a mutat cu chirie pe Carnabel, provizoriu, până când avea să răscumpere Titişor casa ei de pe Tecuci sau să cumpere alta, aşa cum a promis şi s-au înţeles. Numai că... timpul trecea şi nu se întâmpla nimic. Mai mult, nici Titişor nu mai venea pe la ea, pretextând mereu că este ocupat la regiment cu tot felul de vizite medicale şi înrolări. - Situaţie grea în Germania, cum, n-ai auzit? Hitler se pregăteşte de un nou război! Şi noi trebuie să fim pregătiţi că, Doamne fereşte, nu se ştie! Era în 1932... Dar fata nu citea gazetele. Şi chiar dacă le-ar fi citit, ceva-ceva tot era adevărat, fiindcă Hitler începuse chiar de pe atunci să-şi facă de cap în

37

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Profile for ccdj galati

Dunarea de jos 174 august  

REVISTA LUNARA A CENTRULUI CULTURAL DUNAREA DE jOS - GALATI

Dunarea de jos 174 august  

REVISTA LUNARA A CENTRULUI CULTURAL DUNAREA DE jOS - GALATI

Advertisement