Page 19

Astfel, sunt amenajate două pieţe adiacente Okteabrskaya (astăzi „V. Alecsandri”) şi Lenin (astăzi „Independenţei”). Luate împreună, formează un spaţiu care depăşeşte orice piaţă centrală din oraşele Europei. Istoria oraşului a fost adaptată la interesele ideologiei comuniste. La temelie s-au pus snoave ţariste şi sovietice. Era un motiv ca unii autori să conchidă că „în ţarina istoriei, oraşul Bălţi n-a tras brazde” sau „oraşul îşi pierde urmele sale în istorie”. Realitatea însă e alta, municipiul ocupă un loc de cinste în istoria naţională, aici, pe parcursul secolelor, s-au produs valori materiale şi spirituale autohtone inedite. De aici şi-au luat zborul spre glorie Eugen Coşeriu, lingvist de talie universală, Emanoil Catelli, membru al Sfatului Ţării, senator, Preşedinte al Senatului României, Vadim Pirogan, scriitor, deţinut politic, Ion Pelivan, luptător pentru Basarabia, deţinut politic, Valentin Belousov, matematician de referinţă, episcop Visarion Puiu, Mihai Volontir şi Colea Răutu, celebri actori de teatru şi cinema, Stela Popescu, actriţă de mare rezonanţă, Vadim Vacarciuc, halterofil, campion mondial, Gheorghe Baciu, profesor universitar, medic-legist de excepţie, publicist, Leonid Grom, profesor universitar, malariolog, Valentin Jitaru, lexicograf, teatrolog, Gheorghe Calamanciuc, poet, dramaturg, romancier, membru al US din ambele state româneşti, Maria Abramciuc, profesor universitar, critic literar, poetă, membru al US din România şi Moldova, Elena Harconiţa, înaltă autoritate a culturii, bibliograf, biblioteconom, Virgil Mândâcanu, remarcabil pedagog, publicist, Mihai Şleahtiţchi, savant excepţional, politician ş.a. În Bălţi a activat, din 1831, Dimitrie Balica comisul, scriitor înzestrat, boier cult, patriot şi unionist. S-a aşezat aici cu traiul ca s ă împartă patimile basarabenilor daco-romano-moldavi căzuţi în osândă. Scrie romanul istoric Polidor şi Hariti (1843), selectează din folclorul bălţean Oareşcare anegdoturi folositoare pentru junime aflati într-un poem din învechime (1848) - culegere de istorioare şi învăţături didactice cu filon laic şi religios (Miscelaneu) şi compune versuri. Polidor şi Hariti reprezintă o traducere a unei lucrări din limba greacă neidentificată. „Traducând din grecie, accentuează Balica, am compozat alt istoric roman” la gustul tineretului basarabean. Desigur, nu e o lucrare excepţională, căci acum literatura tradusă îşi pierde valoarea iniţială în profitul lucrărilor originale. Oricum, după V. Ciocanu, Balica „se cuvine a fi pomenit” alături de Constantin Stamati, Alecu Donici, Alexandru şi Boleslav Hâjdeu, Teodor Vârnav, Ioan Sârbu ş.a. şi că manuscrisul său întruneşte idei iluministe, talent şi calitatea unui bun narator. Manuscrisele se păstrează în Biblioteca Academiei Române. Specialiştii Universităţii de Stat „A. Russo”

din Bălţi le-au identificat şi publicat în 2013. Autorul precizează că romanul a fost scris „în oblastia Basarabiei, oraşul Bălţilor, în anul 1843, luna ianuarie”, după care, el, patriot „mai mic…ş slugă plecatu”, vine cu rugăminte „domnului domnu, marelui agă Costachi de Negruţă” să-i îndrepte „smintelile, ş-adăugându-i neajunsul” să contribuie la tipărirea opusului prin mijlocirea unui „abonament public”. La fel, se adresează către tinerii dacoromano-moldavi să-şi cunoască obârşia, limba română şi patria de pe cele două maluri al Prutului. „Ochii mei, revelează invocator scriitorul, n-au contenit a privi cu mare mâhnire către ţărmurile patriei mele daco-romano-moldave şi de câte ori vedeam că s-ascunde cu mândrie-ngâmfare soarele, razele lui în munţii cei răcoroşi al Carpaţilor, lăcrămam, mângâindu-mă că fără a simţi, m-am înstrăinat de draga mea patrie şi obosit de inutilele mele cugetări, a trecerii mele într-însa, plin de mâhnire, eram afectat iarăşi de întunecatul hobot al nopţii Basarabiei”. Romanul, după Gh. Popa, nume de referinţă în ştiinţa lingvistică românească, face parte din „tentativele insistente ale oamenilor scrisului din întregul spaţiu carpatino-dunărean de a reprezenta literar secvenţe din evoluţia istorică a societăţii româneşti”. Balica a fost influenţat de realităţile triste locale de după căderea provinciei. Autorul frecvent se deplasa la Chişinău, Râşcani, Zăicani, în alte oraşe şi sate din preajma Bălţilor, întra în contact cu ţărani, preoţi, funcţionari publici, proprietari de moşii etc. Sursele păstrează numele unor amici ai scriitorului, printre care figurează Mimi, preotul Ioan, Zarafi, Huaţăru, Icuaş, Braş, Ecasaraie, Evan Criote Nicolae Mieco, Emoşinchie, Zoluti Elanu, Zata ş.a. Referitor la problematica creaţiei artistice, e necesar să constatăm că Balica a atins punctele nevralgice ale societăţii basarabene - destinul istoric, caracterul românesc al provinciei şi populaţiei; condamnă prostia omenească, nechibzuinţa, lenevia, hoţia, superstiţia, indiferenţa, invidia şi alte calităţi reprobabile ale oamenilor; promovează onoarea, patriotismul, hărnicia, corectitudinea, stima reciprocă etc. Din mai multe surse aflăm că acest om cult al vremii sale compunea versuri originale, fie chiar „lipsite… de fior poetic”, cum remarcă un critic literar. Principalul ar fi că stăpânea verva poetică şi talentul de expresie artistică, ceea ce satisfăcea şi sensibiliza gustul estetic al băştinaşilor dislocaţi violent de la albia străbună. În genere, D. Balica a reflectat ad-litteram epoca sa, tendinţele noi din societatea românească, a extins în Basarabia spiritul naţional, încuraja forţele ostile regimului ţarist. Scriitorul prevesteşte eventualitatea reîntregirii teritoriilor naţionale. În acest sens, Bălţi rămâne un centru cu pondere grea.

19

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Profile for ccdj galati

Dunarea de jos 174 august  

REVISTA LUNARA A CENTRULUI CULTURAL DUNAREA DE jOS - GALATI

Dunarea de jos 174 august  

REVISTA LUNARA A CENTRULUI CULTURAL DUNAREA DE jOS - GALATI

Advertisement