Culoarea şi dalta Cornel Corcăcel „Joc” Pentru mulţi artişti plastici români, copilul şi copilăria au constituit de-a lungul timpului o temă din explorarea căreia şi-au extras seva pentru numeroase creaţii ale lor de pictură, sculptură şi grafică. Nicolae Tonitza a realizat adevărate capodopere prin tablouri ca „Fata pădurarului”, „O fetiţă olandeză”, „Fetiţa cu bonetă”, „Fetiţa cu basma”. „Katiuşka lipoveanca”, „Irina”, „Nina”, „Cap de fetiţă” sau „Băiatul florăresei”. Nicolae Grigorescu, Luchian, Brâncuşi, Camil Ressu, Marius Bunescu, Stavru Tarasov, Aurel Băeşu, Bob Bulgaru, Ion Barbulescu B’Arg, Lucia Piso, Dorio Lazăr, Tia Peltz etc. sau inspirat de asemenea din universul copilăriei ajungând la realizări remarcabile. În plastica gălăţeană, am întâlnit preocupări pentru abordarea unei astfel de teme la Dorothea (Lola) Schmierer-Roth, Mihai Dăscălescu, Nicolae Spirescu, Doina Ştefănescu, Maria Dunavăţu, Gabriela Georgescu, Liliana JoricăNegoescu, Nicolae Einhorn. Tânărul pictor Cornel Corcăcel, profesor care lucrează direct cu copiii în cadrul Şcolii generale nr. 11 Mihail Sadoveanu, la rândul său tată a două fetiţe, Sofia şi Olimpia, ne demonstrează prin expoziţia de pictură şi grafică intitulată „Joc”, deschisă în Sala „Ioan Simion Mărculescu” de la Muzeul de Artă Vizuală, că şi pentru el universul copilăriei constituie un microcosm asupra căruia s-a aplecat cu pasiune şi dăruire, descoperind zone ce încântă prin inedit şi spontaneitate. Pornind de la faptul ştiut că principala activitate a copilului de vârstă mai ales preşcolară o constituie jocul, prin cele 20 de lucrări expuse, el caută să ne introducă în universul acestuia, ipostaziind momente şi imagini care farmecă prin gingăşia şi candoarea copiilor portretizaţi, prin curăţenia şi inocenţa specifice vârstei, prin uimirea cu care cei mici privesc în jur şi caută să înţeleagă lumea în care se mişcă. O fetiţă strânge în braţe un inorog, în timp ce alte păpuşi, aliniate ca la teatru, privesc la ea cu oarecare tristeţe, semn că sunt neglijate. Fetiţa nu este zâmbitoare, ci cufundată în gânduri („Inorogul”). Aceeaşi senzaţie de abandon o creează o păsărică de apartament ce priveşte cum stăpâna ei mângâie o pisică („Gelozie”). Sofia se furişează pe la spatele tatălui când acesta pictează şi-i acoperă ochii cu mâinile („Pusă pe joacă”). În câteva compoziţii copiii sunt prezentaţi în postură de clovni („Fără joc”), mânuind marionete pe scene improvizate („Jocul marionetei I şi II”), dormind alături cu o păpuşă („Somn”), visând („Vis”), îmblânzind jucăriile din cameră („Îmblânzitoarea de păpuşi”, „Stăpâna inorogilor”), jucându-se de-a v-aţi ascunselea („De-a v-aţi ascunselea), privind gânditori pe fereastră („Fereastră”). Secvenţele ludice sunt multe. Se pare că jucăria cea mai îndrăgită pentru fetiţe este inorogul, fiindcă el apare în mai multe tablouri. Aşa cum a dovedit şi-n expoziţiile anterioare, Cornel Cărcăcel este un bun portretist, ştie să pătrundă în psihologia personajelor şi să le reprezinte imagistic în parametrii atributelor specifice vârstei, gândirii şi momentului imortalizat. Acum demonstrează că este şi un bun cunoscător al psihologiei infantile şi că redă cu autenticitate sufletul neîntinat al copilului. Delicateţe, gingăşie, candoare, naivitate, puritate, curiozitate, inteligenţă, suavă poezie emană chipul fraged al copiilor din tablourile sale. Culorile sunt luminoase, vii, proaspete, artistul utilizând mai cu seamă acrilicele, dar neabandonând încă
pastelul, tehnică prin care s-a remarcat în expoziţiile anterioare, pe care o stăpâneşte bine, obţinând uneori efecte cromatice care ţin de subtilitatea acordurilor tonale. Pasta, răspândită în orchestraţii sensibile, este susţinută de forţa expresivă a desenului, care nu diminuează rezonanţele lirice ale ansamblurilor compoziţionale şi ale portretelor. Găsind corespondenţe plastice adecvate temei abordate, deloc uşoară, Cornel Corcăcel, prin această a şasea expoziţie personală a sa, demonstrează că este un fin pătrunzător şi interpret al universului copilăriei, provocând iubitorilor de artă prin ceea ce a prezentat multe bucurii şi satisfacţii estetice. Corneliu STOICA
Joc în doi Jocul marionetei
45