Page 32

 urmare din pagina 30

mai multe metode: blocarea sau întârzierea carbonatãrii, hidrofobizare cu produºi tensioactivi, tratamente de suprafaþã sau impregnare cu rãºini polimerice (de tip acrilic epoxidic, poliuretanic etc.); blocarea porilor betonului inhibã penetrarea clorurilor ºi a altor contaminanþi; • realizarea unor cãptuºeli (cãmãºuielile obþinute prin torcrete, tencuieli speciale, de obicei cu mortare polimeric aditivate sau placaje ºi înzidiri cu produse vitrifiate). Materialele de protecþie pot fi clasificate în: • protecþiile - vopsitorii sau straturi protectoare realizate în câmp continuu pe suprafaþa betonului (fig 1a); acestea creeazã o barierã împotriva agenþilor agresivi; • blocarea porilor capilari ai betonului prin aplicarea unor materiale ce reacþioneazã cu compuºii solubili din piatrã de ciment ºi formeazã un produs insolubil (fig. 1b); • barierã în faþa porilor / nu permite penetrarea apei (fig. 1c). În cadrul mãsurilor suplimentare tipul de intervenþie ºi materialele corespunzãtoare alese se constituie în sisteme de protecþie. Sistemele de protecþie trebuie sã corespundã solicitãrilor fizico-mecanice ºi caracteristicilor mediului agresiv în care urmeazã a fi exploatate, în conformitate cu legislaþia în vigoare a UE (rezistenþa chimicã la concentraþiile reactivilor chimici fiind certificatã de sistemul recomandat ºi testatã de furnizorul de materiale). Calitatea materialelor folosite – trebuie sã fie în concordanþã cu Legea nr. 608/2001 ºi HGR 622/2004, cu completãrile din HGR nr.796/05 ºi 1708/05, precum ºi

directiva 91/155 CCE a Consiliului Comunitãþii Europene. Sistemele de atestare a conformitãþii materialelor de protecþie sunt “sisteme +2” în conformitate cu prevederile Anexei nr. 3 la HGR nr. 622/11.05.2004. Materialele ºi produsele care alcãtuiesc protecþia anticorozivã trebuie sã fie însoþite, în mod obligatoriu, la procurare, de urmãtoarele acte: • sigla cu marcaj CE, iar în cazul în care nu au certificare europeanã, agrementul tehnic; • declaraþia de conformitate a furnizorului - CE; • fiºa tehnicã de produs; • certificatul de conformitate cu calitatea; • certificat de valabilitate (durabilitate); • certificat REACh legislaþie europeanã cu privire la chimicale - evaluare expunere – inhalare aplicare etc. a substanþelor chimice utilizate în sistemele de protecþie; • certificat de garanþie privind menþinerea caracteristicilor fizicochimice ºi vizuale ale materialelor pe o perioadã cât mai lungã de timp, emise de fabricant. Protecþiile trebuie sã fie omogene, ele modificã estetic structura betonului, conferindu-i acestuia o culoare uniformã ºi esteticã.

În general, protecþiile trebuie sã asigure menþinerea, în timp, a tuturor performanþelor aplicabile construcþiilor din beton armat supuse solicitãrilor ºi acþiunii mediilor agresive. Criteriile de performanþã pentru sistemele de protecþie sunt: • aderenþa la suport; • rezistenþã la lovire ºi zgâriere; • rezistenþã la trafic; • rezistenþã la fisurare, la -20 0C; • flexibilitate; • duritate; • rezistenþã la agenþi agresivi (chimici, atmosferici, vapori de apã, uleiuri etc.); • impermeabilitate la apã; • rezistenþã la îngheþ-dezgheþ (gelivitate); • rezistenþã la ceaþa salinã; • rezistenþã la umiditate; • rezistenþã la variaþii de temperaturã; • rezistenþã la radiaþii ultraviolete; • rezistenþã la pãtrunderea în beton a gazelor, de ex. CO2, SO2; • permeabilitate la difuzia vaporilor de apã ºi stabilitate la acþiunea soluþiilor alcaline, acide sau a influenþelor climatice. În funcþie de tipul structurii din beton, se poate folosi o protecþie preventivã sau una efectivã, realizatã printr-o suprafaþã continuã extrem de densã, ca urmare a unui incident petrecut sau care poate sã aparã. În ambele cazuri putem avea un fine filler, o protecþie pigmentatã sau un amestec polimer-ciment.

Fig. 1 continuare în pagina 34 

32

 Revista Construcþiilor  noiembrie 2013

Revista Constructiilor nr 98 noiembrie 2013  
Revista Constructiilor nr 98 noiembrie 2013  
Advertisement