Page 1

Stud-Life

ianuarie-februarie 2010 | numărul 8 revistă studențească distribuită gratuit în București și Constanța


REDACTIA

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Echipa Bogdan Câmpeanu | publisher bogdan.campeanu@stud-life.ro

Mihaela Georgescu | redactor-șef mihaela.georgescu@stud-life.ro Denisa Căldăraru | redactor-șef adjunct denisa.caldararu@stud-life.ro Mihaela Gherghina | editor ela.gherghina@stud-life.ro

Proiect realizat în colaborare cu:

Denisa Nica | corespondent la Bruxelles denisa.nica@stud-life.ro Anita Kevorchian | foto anita.kevorchian@stud-life.ro Luiza E. Duna | foto luizaduna@yahoo.com Florian Adam | manager distribuție florian.adam@stud-life.ro Cătălin Cristian | manager PR&Events catalin.cristian@stud-life.ro Cristi Ariton | manager HR cristi.ariton@stud-life.ro Bogdan Anton | manager tehnic bogdan.anton@stud-life.ro Mădălina Gheorghe | manager publicitate madalina.gheorghe@stud-life.ro Layout & DTP: Bogdan Anton Coperta: Babi, Art Director

Luăm poze de pe:

sxc.hu youthmedia.org.ro Creative Commons images by Google creativecommons.org, deviantart.com flickr.com/creativecommons commons.wikimedia.org, gettyimages.com

Ne găsești la: redactie@stud-life.ro publicitate@stud-life.ro concurs@stud-life.ro distributie@stud-life.ro | www.stud-life.ro |

Revista Stud-Life este o revistă generalistă pentru studenţi, distribuită lunar în 13.000 de exemplare gratuite. Stud-Life este o revistă a studenţilor pentru studenţi, echidistantă şi nepărtinitoare. Stud-Life îşi propune să spună lucrurilor pe nume, să lase studenţii care au ceva de zis să se exprime şi să ofere cititorilor săi un mix de informaţii, divertisment, cultură şi relaxare. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicitare şi pentru modificările de programe survenite ulterior. Răspunderea asupra conţinutului şi autenticităţii articolelor revine, în exclusivitate, autorilor. Redacţia nu îşi asumă nicio resposabilitate în acest sens.

Tipografia PUBLIROM

2

www.stud-life.ro


CUPRINS

numトビul 8 / Ian-Feb 2010

Highlights FUN: S.O.S, Sfantul Valentin! | pag. 40

FUCKULTATE: Student peste mari si tari, la cele mai tari universitati din lume | pag.12

weLIKE: Sherlock Holmes | pag. 62

iWORK: Cum va fi 2010 pentru mine? | pag.83

ONG: Facebook, prima data in iPLAY: Boarderlans: Cel mai Romania la nou joc care imbina FPS cu AI-MAS Winter RPG (recenzie de joc) Olympics | pag.30 | pag. 92 www.stud-life.ro

3


EDITORIAL

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Flacăra… României E adevărată vorba englezului cu “no place like home”. Orice am zice, orice am face, tot acasă ne simțim cel mai bine. Pe lângă faptul că (mai ales după sesiune) ne servește mama mâncarea caldă și ne face toate poftele, iar tata ne mai învață nu știu ce teorie sau banc, totul e mai confortabil acasă. Editorial de Mihaela Georgescu | mihaela.georgescu@stud-life.ro

Mirosul de curățenie, aerul mai rece, dar mult mai curat, care curge prin nări, peisajul familiar, patul pufos și confortabil, pernele moi, oglinzile mari, cățelul sau pisica ce te întâmpină bucuroși. Toate îți spun “bine ai venit acasă”. Totuși, încep din ce în ce mai mult să mă simt străină în țara mea. Am tot rărit informarea zilnică, intoxicarea cu știrile care povestesc ce grozăvenii se mai întâmplă în eterna și fascinanta Românie. Nu mă înțelegeți greșit, am terminat facultatea de jurnalism și sunt una dintre persoanele care cred în schimbare, care cred că viitorul e în mâinile noastre și că va fi mai bun. Sau cel puțin, uneori așa simt.

nostru. De cele mai multe ori reușesc să o ignor și să mă bucur de viața mea fără să bag în seamă lucruri, poate chiar și importante, care se întâmplă. Asta în schimbul liniștii mele interioare.

Urăsc politica. Refuz să vorbesc despre ea chiar și cu prietenii apropiați pentru că, invariabil, se ajunge la contradicții, dacă nu chiar certuri. O urăsc pentru că din cauza ei ne e de 10 ori mai greu să ne împlinim visurile, din cauza ei plătim o viață pentru a locui undeva unde să ne placă și mai ales, o urăsc pentru că orice ai face, nu poți scăpa de ea, e peste tot în jurul

Dar nu pot să nu urlu, să nu mă revolt, să nu mă răsvrătesc, să nu turbez și, într-un final, să nu mă deprim, când aflu că un șarlatan supranumit “Bercea Mondialu” are ca nași toată crema înalților și preamăriților nenorociți care

4

www.stud-life.ro


EDITORIAL

numărul 8 / Ian-Feb 2010

nu merită practicată – vorbind din punct de vedere al liniștii interioare a jurnalistului. Nu zic că trebuie să fii numaidecât jurnalist pe politic, dar orice ai face, tot dai nas în nas, dacă nu direct cu politica, atunci cu efectele ei. Flacăra (violet sau nu) a speranței României se stinge în mine încet-încet. Iar singura speranță e să facem o nouă revoluție.

au ajuns la putere în mod ilicit, în frunte cu fratele președintelui Traian Băsescu. Refuz să cred că asta e țara mea și că în ea mi-am pus speranța viitorului. Și, în același timp, mă face să îmi dau seama că în această țară, în care miștoul față de cetățeni cinstiți (atâția câți or fi) este cuvânt de lege, nu vreau să fiu jurnalist, nu vreau să mă trezesc în fiecare zi știind ce s-a mai întamplat în peisajul ăsta obscen.

Cred că o să mă gândesc serios la a-mi deschide o afacere. Și dacă nu merge, mă fac dansatoare. Până una-alta însă, încerc să mă bucur de cel mai ferit și mai frumos loc de pe pământ – acasă.

E o meserie frumoasă, dar în țara asta, în care m-am născut și din care mi-am spus că nu voi pleca definitiv,

www.stud-life.ro

5


EDITORIAL

numărul 8 / Ian-Feb 2010

“Dați-mi voie, vă rog!” Aceasta era fraza prin care personajele lui Caragiale puteau să se facă auzite în mulțime în momentul confruntărilor politice din schițele sale. Ceea ce mi se pare foarte verosimil, având în vedere că mare parte dintre oameni sunt raționali și realiști, iar personajele dramaturgului sunt inspirate din indivizi obișnuiți. Dar astfel de oameni, cu toate defectele și atributele lor, există doar în operele fictive ale marelui maestru menționat mai sus și în nici un caz în România zilelor noastre. Editorial de Andrei Onel | onel.andrei@gmail.com Nu știu câți dintre voi urmăresc afirmațiile de pe scena politică sau bătăliile penibile care se dau pentru un strop de putere, dar pot să vă spun că s-a ajuns la un punct în care cei implicați nu mai țin cont de mândrie, onoare sau bunsimț atâta timp cât se aleg cu o bucată de ‘ciolan’. Ceea ce deranjează și mai mult este faptul că aceste ieșiri sunt observate de presa internațională și fiecare gest sau cuvânt spus nepotrivit mai aruncă o pată de noroi pe imaginea României. Nu mai trăim în vremea în care țara noastră dragă era singurul sistem solar din univers și în care ne întrebam dacă există viață dincolo de granițele sistemului totalitar. Acum facem parte din marea familie a statelor democratice, iar cei ce îi reprezintă pe ‘cei mulți’ încă nu s-au obișnuit cu ideea că sunt urmăriți în fiecare secundă și continuă să se certe ca doi copii pentru o bomboană mai mare.

electorală. Acum, nu vă gândiți că domnul Traian Băsescu a torturat, executat și cumpărat cetățeni pentru a câștiga campania, ci, după spusele doamnei Mihaela Geoana, acesta ar fi folosit puteri supranaturale, atacuri energetice și alte metode descrise în cărțile cu Harry Potter pentru a-și copleși adversarul și a caștiga în final. Ceea ce m-a uimit este faptul că domnul Geoana ocupă o funcție destul de importantă în partid și nu înțeleg cum ar putea să-și ocupe mintea cu astfel de probleme fără răspuns. Probabil că domnul Geoană chiar a fost copleșit de amploarea campaniei și de rezultatele sale dar asta nu îi dă voie să aducă astfel de afirmații juvenile. Dacă dânsul nu are tăria necesară sexului pe care îl reprezintă să recunoască o înfrângere, cum ar fi putut să reprezinte o țară întreagă și apere stima națională în fața altor jucători mai puternici din politica globală ?

Certurile îi pot face pe unii sa zică afirmații de domeniul fantasticului și concret vreau să ajung la îngrijorarea soției, dar și a candidatului din partea PSD, pentru poziția de președinte din alegerile 2009, care a fost exprimată liber într-o emisiune în direct la nu știu ce post. Domnul și doamna Geoană îl acuzau pe preșendintele în execuție Traian Băsescu de folosirea unor metode neconveționale în ultima campanie

Totuși, este posibil ca domnul Traian Băsescu să fi folosit anumite puteri necunoscute muritorilor de rând sau să fi încheiat un pact cu diavolul devenind astfel un fel de Dorian Grey, folosinduse de farmecul său și câștigând simpatia a jumătate dintre români, dar astfel de acuzații nu se potrivesc unor oameni maturizați și de la care se așteaptă fapte mari.

6

www.stud-life.ro


numărul 8 / Ian-Feb 2010 Să nu mă înțelegeți greșit eu am fost la vot când s-a făcut strigarea și am susținut persoana pe care o critic în aceste rânduri, tocmai de aceea uimirea mea este mai mare acum. Credeam că președintele PSD are mai multe de oferit decât candidatul său din turul doi, având o pregătire mult mai bună și o formare ca diplomat, dar în final, în această țară, unde miorițele vorbesc cu luna și stelele și meșterii iși zidesc nevestele în zid, de ce nu ar fi posibil ca o persoană să apeleze la spiritele strămoșilor și la cele trei sânziene pentru a câștiga o competiție politică? După ce presa din România, dar și cea străină, au umplut paginile cu diverse comentarii despre afirmațiile soților Geoană, cum că politica din România este desprinsă dintr-un episod din ‘Dosarele X’, Mircea Geoană a încercat să domolească agitația creată și a precizat că dânsul nu crede în astfel de atacuri energetice și că vorbele sale au fost denaturate. Este posibil sa fie o mare neînțelegere la mijloc sau presa chiar să fi observat emoția care îl copleșise pe Mircea Geoană la marea dezbatere de dinainte de alegeri. Dar ce a fost a fost, trecutul nu poate fi schimbat. Dar e necesar să îl luăm în considerare, pentru că cei ce nu cunosc trecutul sunt blestemați să îl repete. Totuși putem privi partea bună a lucrurilor, Traian Băsescu nu mai are dreptul să candideze și prin urmare nu mai există motiv să apară în viitor un alt înfrânt (care să îl acuze că folosește tehnici scrise de druizii romani). Nu putem decât să ne gândim optimiști la viitor și să așteptăm un Făt-Frumos modern care să fie capabil să intre în luptă cu balaurii de la putere, dând dovadă de curaj și pricepere de a pune țara la locul ei binemeritat pe planul mondial. Dar hei, și visele merită povestite, nu? Până în momentul în care tineretul va realiza puterea pe care o are și va reuși să se implice unde este nevoie, eu vă doresc succes și la cât mai puține restanțe! www.stud-life.ro

7


EDITORIAL

numărul 8 / Ian-Feb 2010

CÂRLIGU’ LU’ KONAN Acum câteva zile, o gagică mișto îmi povestea fără să-și ascundă mirarea: mamă, niciodată n-am mai văzut atâta lume învățând. Participase în ziua aceea la un sampling în căminele din Agronomie. “Băteam la ușă și cineva dinăuntru striga <intra! > și, când intram, peste tot erau împrăștiate numai cursuri și cărți și de-abia își rupeau câteva secunde să le spunem ce e cu noi…” konan@stud-life.ro care au ajutor de șomaj 3-400 de euro pe lună. Asta dacă nu cumva visul tău este să vorbești limba lu’ Eminescu doar de Crăciun și de Paște…

Păi normal… E SESIUNE! Și se învață, omule, nu glumă! E stilul nostru “să băgăm ca MIG-urile” când vine sesiunea, că puțini sunt aceia ce au voință să învețe de-alungul semestrului. Și mai puțini sunt cei ce consideră examenul o sărbătoare, cum zicea un prof de-al meu.

Crezi că exagerez? Mi-ar plăcea să mă înșel, dar convingerea mea personală este că cel mai de preț lucru al fiecăruia dintre noi este calitatea și felul cum gândim. Hai să ne punem creierele în funcțiune, să nu avem nicio teamă de ideile noi și din afara șabloanelor, hai să gândim! Hai să ne punem la muncă neuronii în fiecare zi!

E un semn de bine și de speranță pentru că în niciun caz nu or să se îndrepte lucrurile prin șmecherie, ignoranță și superficialitate. Că doar nu trebuie să avem două doctorate ca să realizăm că suntem departe, departe de “culoarea roz”…

Dacă fiecare dintre noi am inventa ceva, o chestie cât de mică, dar folositoare, și am avea curajul să luptăm pentru ACEL CEVA, nu-i așa că n-ar fi exagerat să speram la o viață mai bună?

Chiar e momentul să punem burta pe carte, chiar trebuie să devenim mai deștepți și mai bine informați decât cei

8

www.stud-life.ro


Fuckultate

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Jurnal de sesiune Târziu în noapte, lumina mândră a unei lămpi, stălucea cu o forţă uimitoare, parcă vrând să pătrundă în întuneric, dominându-l pentru vecie. Mica scânteie, ce înfrângea, negrul noptii, mă fixa cu o privire puternică care nu clipea, privire insistentă, meschină, triumfătoare, rânjind de situaţia în care mă aflam: adormisem cu capul pe birou înconjurată de un morman de carţi.

de Magda Anastasie | magda.anastasie@gmail.com Aceleaşi cărţi, aceleaşi cursuri, pe care le-am văzut un întreg semestru, dar care au rămas neatinse şi nerăsfoite până când realitatea a fost necruţătoare – sesiunea. De câte ori am repetat că mă voi schimba? Şi totuşi la fel… Aceeşi ipostază, adormită cu capul pe un birou înainte de examen. Proiecte, referate, teste, toate îşi fac apariţia fiecare mai surprinzătoare şi mai neobişnuită decât cealaltă, bulversându-mă. Timpul? Dacă ar sta în loc pentru câteva ore ar fi minunat. Totul devine necontrolat, năucitor, iar disperarea ţipă din mintea mea, parcă de cineva să fie auzită şi salvată. Oboseala îşi face trecerea, printre toate acestea, proiectând un mândru drum spre psihic şi apoi spre fizic.

sau patinele în parc sunt trucuri care m-au ajutat să trec peste sesiune fără ca disperarea să devină alarmantă. Nu pot refuza, dupa patru ore de învăţat, un amic care îmi propune să merg la o prăjitură gustuoasă plină de ciocolată, mai ales dacă face şi cinste. Nu pot refuza o plimbare în Chişmigiu cu sora mea, şi nicidecum să renunţ la o seară petrecută cu prietenii la bowling sau billiard. Îmbinate cu orele de stădanie şi efort propuse pentru examene, aceste activităţi au făcut ca sesiunea mea să nu se transforme într- o mare de stres şi nesomn. Nu pot să nu tânjesc după excursiile la munte sau la mare altături de cei dragi, de o seară petrecută în club, după karaoke în fiecare joi, dupa o plimbare în Herăstrău, toate acestea sunt amintiri, dar nu pentru mult timp.

Relaxare se striga dinăuntru meu şi asta voi face. Un film, o oră petrecute în compania prietenilor, o tura cu rolele

Sssssstttt! - către colega de cameră trebuie să învăţ, am mâine examen! Vreau să iau notă mare!!!

10

www.stud-life.ro


numărul 8 / Ian-Feb 2010

Fuckultate

Mii de oportunităţi Dacă ar fi să nominalizez o problemă a anilor de studenţie, aceea ar fi “problema practicii”. Fie nu te primeau firmele, fie te acceptau, dar era destul de greu să acumulezi experienţa pe care ţi-o doreai. Cei mai mulţi ar spune că practica din facultate e de fapt un joc de imaginaţie obligatoriu al studentului, care însă nu-i prea încântă pe şefii de multinaţionale. Articol de Mihaela Diana Podariu | mihaeladianap@yahoo.com | http://asirys.blogspot.com

Am conştientizat devreme că aşteptarea unui angajator călare pe un cal alb, care să vină fix după ce termin studiile, cu un pachet salarial “super tare” şi multe concedii în Ibiza, e doar o iluzie. Astfel că m-am implicat în tot felul de activităţi extraşcolare, m-am apucat de scris proiecte de voluntariat care să fie “pe bune” şi am descoperit că există mii de oportunităţi. Una dintre descoperiri e programul Leonardo da Vinci şi vi-l dezvălui pentru că e răspunsul la întrebarea “cum să obţii experienţă adevărată?”.

octombrie până în decembrie 2009, am fost în Bordeaux, stagiar la Unicef. Am analizat managementul ONG-urile mari, am participat la tot felul de evenimente, am învăţat franceza, am stabilit parteneriate, am vizitat şi am degustat vinul şi specialităţile franţuzeşti, mi-am făcut noi prieteni, etc. Dar ca să “sesizaţi” avantajele unei burse Leonardo da Vinci, gândiţi-vă că există o instituţie a Uniunii Europene care vă oferă cazare, masă, cursuri de limbă, pregătire culturală, accesul facil într-o întreprindere europeană, unde ai un mentor şi aproximativ 1000 de euro de Prin anul 3 (2007) de facultate, printr-o cheltuială pe lună. conjunctură de tipul care dintre studenţii din grupă vrea să se implice într-un proiect”, “C’est vrai” cum ar spune francezul, iar am reuşit să-mi fac practica în marketing pentru a beneficia de o astfel de bursă 3 luni în Sevilla, Spania, într-o companie trebuie să vă informaţi. Cum? De pe portal, multinaţională, care era de 80 de ani pe de pe siteul http://www.anpcdefp.ro/, de piaţă. Totul a fost posibil printr-o bursă de pe net în general sau poate de la Biroul de practică Leonardo da Vinci de aproximativ Relaţii Internaţionale din cadrul facultăţii. 2800 de euro. Atipic, dar practica mea a Cum trebuie să fii ca să accesezi o astfel fost o experienţă incredibilă, de a cărei de bursă? Să-ţi doreşti cu adevărat şi să beneficii profit şi acum. demonstrezi perseverenţă. După doi ani am văzut pe portalul facultăţii (FEAA) un anunţ legat de o bursă Leonardo da Vinci destinată absolvenţilor, de această dată în Franţa. Am aplicat entuziastă şi am fost acceptată. Astfel, din www.stud-life.ro

Pentru informaţii suplimentare mă puteţi contacta pe mihaeladianap@yahoo. com. Sunt membră activă într-un ONG şi în viitorul apropiat intenţionez să scriu proiecte Leonardo da Vinci.

11


Fuckultate

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Student peste mări și țări, la cele mai tari universități din lume Cu ocazia primului an de activitate, Liga Studenților Români din Străinătate (LSRS) a organizat pe 6 ianuarie primul eveniment din România dedicat exclusiv promovării excelenţei academice şi consolidării comunităţii studenţilor români din străinătate. Interviuri de Mihaela Georgescu | mihaela.georgescu@stud-life.ro Momentul culminant al Galei a fost premierea celor mai buni studenţi români de peste graniţe. Câştigătorii „Premiilor LSRS pentru Excelenţă Academică în Străinătate” sunt: Studentul Anului în Europa – Andrei Ilie (Oxford University), Studentul Anului în America de Nord – Corina Tarniţă (Harvard University), iar Marele Premiu a fost înmânat lui Theodor Braşoveanu (Princeton University).

și doctorat, de 4 ani, la Universitatea Oxford din Marea Britanie. El a câștigat din partea LSRS titlul de Studentul Anului în Europa. Cum ți se pare acolo? Este excelent totul, sunt foarte bucuros și foarte mulțumit. Atât din punct de vedere academic, cât și social, pentru că am găsit oameni foarte prietenoși, care vor să te ajute, bază materială foarte bună, și colegi foarte primitori în laboratoare. Activitățile sunt foarte diverse. Oxfordul are totul grupat pe o rază de 2 km să spunem, deci practic câștigi foarte mult timp. Nu trebuie să mergi jumătate de oră că să te duci la sală, jumătate de oră să mergi să mănânci. În 5 minute ești unde îți dorești sau unde ai treabă.

De asemenea, s-au acordat două premii speciale studenţilor Andrei Anghel (Harvard) şi Roxana Radu (Central European University). Stud-Life a fost la eveniment și i-a intervievat pe câștigători. Am aflat câte puțin din tainele celor mai prestigioase universități din lume și, mai mult, din viața unor studenți români care au avut șansa de a ajunge acolo. Cât de extraordinar e să fii student acolo, vă las pe Din punct de vedere educațional, ce e voi să aflați din răspunsurile premiaților. cel mai tare la Oxford? După ce vă faceți o idee, puneți-vă câteva clipe în situația lor și întrebați-vă Mi-e greu să spun un singur lucru, sunt dacă voi v-ați mai întoarce în România. multe lucruri diferite, plecând de la baza Răspunsurile le puteți în sondajul de pe de date până la cursuri. Ce aș putea să www.stud-life.ro sau îmi puteți trimite remarc e că la Oxford uneori cursurile un articol pe această temă la mihaela. sunt ținute de oameni care sunt specialiști în domeniul respectiv, care fac cercetare georgescu@stud-life.ro. exact pe domeniul respectiv. Și te trezești Andrei Ilie este student la Oxford și a uneori la curs că îți sunt prezentate articole terminat Medicina in 2008. După ce a care au apărut în urmă cu o săptămână. ajuns în București, a reușit să plece cu o În România sunt unii profesori care au bursa pentru un program combinat, master același curs an de an. Poate că aceasta

12

www.stud-life.ro


numărul 8 / Ian-Feb 2010

Fuckultate schimbăm lucrurile care nu sunt bune din sistem. Nu o să se schimbe niciodată sistemul singur. Trebuie să vină oameni care să spună că nu e bine așa, hai să facem diferit. Un gând pentru cititorii Stud-Life? Le spun să învețe mult și să se distreze la fel de mult. Work hard, party hard! J --------Studenta anului din America de Nord nu mai e de fapt studentă. După ce a terminat la Universitatea Harvard facultatea și masterul în matematică, a continuat cu un doctorat în matematică aplicată în biologie. Numele ei este Corina Tarniță și a ajuns să și predea la Harvard, iar acum este cercetător.

De cât timp ești acolo? este o diferență importantă. De asemenea, acolo ai bibliotecă deschisă 24 de ore, 7 De 8 ani, imediat după liceu am plecat. zile pe săptămână, intri, îți iei cartea pe Și intenționezi să mai vii în România? care o vrei și te duci acasă cu ea. Nu deocamdată, până nu văd un commitment pentru schimbare și efectiv Nu exclud această posibilitate (zâmbește). să simți că începe să se schimbe ceva. Următorii 3 ani îmi voi face doctoratul. Dar după, orice este posibil. Încă nu m-am Dar nu crezi că schimbarea vine odată hotărât dacă vreau să revin în România cu noi, că fiecare trebuie să facem ceva pentru ea? sau nu. Vrei să te întorci în România?

Ce te-ar aduce înapoi în țară? E țara mea, e țara unde m-am format ca student și sunt convis că și la noi se pot îmbunătăți lucrurile și se pot schimba. Crezi că după atâta timp de studiat în afară ai putea să revii să profesezi aici și să simți că îți sunt apreciate cunoștințele la adevărata valoare? Da, nu exclud. Și poate putem și să www.stud-life.ro

13

E mai complicat. Cercetarea pe care o fac eu necesită foarte multe resurse. Nu numai bani, ci și laboratoare, acces la diverse publicații, care costă foarte mult și deocamdată nu există asta, nu știu dacă eu aș putea veni aici să îmi deschid un laborator. Și cercetarea mea nu se poate face dintr-un birou, undeva acasă. Deocamdată nu sunt fonduri, oricum cercetarea nu pare să fie luată în serios, așa că sper întâi să se întoarcă o parte dintre colegii mei, care deja au început să


Fuckultate

numărul 8 / Ian-Feb 2010 să mai facă cu învățătura decât să plece în străinătate. În afară de asta, profesorii sunt foarte buni, studenții sunt foarte hotărâți, ambițioși... majoritatea adică, normal, mai există și excepții. Și e foarte riguros, ai teme în fiecare săptămână, ai examene de 2-3 ori pe an, în permanență te ține învățând. Ce e cel mai tare la profesorii de acolo, ce te-a impresionat și te-a făcut să spui “Wow, asta mi-ar fi plăcut să se întâmple și în România”?

se întoarcă în finanțe, în sistemul bancar, în consultanță și așa mai departe. Și treptat, ei, care știu cât de importantă e cercetarea, că și ei au făcut la rândul lor cercetare, să înceapă să aducă o parte din bani sau să influențeze cumva sistemul, astfel încât să avem un nume și în cercetare. Ce e deosebit la sistemul de învățământ de acolo? E luat foarte în serios. Eu am fost toți acești 8 ani numai la Harvard, care poate fi considerată una dintre cele mai grozave, poate cea mai grozavă universitate. Și atunci nu pot să compar cu altele. Dar aici am fost și student, am și predat și am senzația că oamenii vor să învețe. Adică studenții de acolo, nu negociezi cu ei, azi nu mi-am făcut tema, mi-o fac data viitoare. Vin acolo ca să învețe și își dau toată silința și știu că asta e important pentru ei. Aici, în România, nu am mai observat că oamenii și-ar mai dori să învețe. Poate că le lipsesc și modele, poate că nici nu mai știu ce

14

Acolo sunt 2 tipuri de profesori: profesori care sunt cercetători foarte buni, care au luat premii Nobel, medalii și-așa mai departe și care nu neapărat știu să predea. Dar trebuie să te duci, să reziști unei ore predate nu foarte bine pentru că ceea ce îți spun ei nu îți poate spune nimeni altcineva. Te duci acolo conștient de asta și mie una îmi place foarte mult. Dar sunt și profesori care sunt făcuți să predea. Pentru prima dată mi-a făcut mare plăcere să învăț geografie, istorie, lucruri care erau mai plictisitoare în liceu și acum te transportau într-o altă lume... cursuri de muzică clasică și orice îți imaginezi. Există un curs introductiv în orice și e predat de un profesor foarte bun, care știe să te motiveze. Aproape că ai impresia că orice curs de genul ăsta pe care îl iei e „wow, asta vreau să fac, mă las de tot ce făceam și mă apuc de psihologie sau muzică sau orice altceva”. E accentul pus pe competențe, pe abilitatea de a te descurca în diverse situații? E și chestia asta, da, sunt foarte multe proiecte pe care trebuie să le faci la fiecare curs, trebuie să contribui și să discuți. Există ore de discuție efectiv. Profesorul îți predă câteva ore, după care în fiecare săptămână ai ore de discuții ca să poți să-ți spui și tu cuvântul. Și www.stud-life.ro


numărul 8 / Ian-Feb 2010 contează foarte mult pentru notă, vreo 20%. Într-un fel te forțează să participi, nu poți fi un by-stander. Te învață să te implici și să nu-ți fie teamă să îți spui punctul de vedere. Revista Stud-Life a pornit de la inițiativa unor ONG-uri studențești. Acolo există ONG-uri? Există tot felul de asociații, orice student poate să își facă ceva, asociația studenților care joacă golf, a studenților români de la Harvard si MIT, a studenților care croșetează, deci sunt foarte multe. Toată lumea e activă măcar în ceva. Există frății cum vezi în filme? Harvardul nu are frății, MIT-ul are. La Harvard erau prea multe scandaluri și le-au închis. Cum sunt băieții acolo? Deștepți! (râde). Eu locuiesc într-un oraș, Cambridge, unde sunt multe universități, tot ce întâlnesc eu acolo sunt numai studenți. Dar populația la Harvard e foarte neomogenă, sunt oameni din Europa, Africa, America. Am mulți prieteni din Ungaria, Croația. E diversitate. Ce le transmiți cititorilor? Se merită să înveți, asta este părerea mea și se merită să fii pasionat. Mi se pare că indiferent ce faci, e important să ai un scop, să ai o pasiune în viață și să muncești pentru asta. --------Câștigătorul marelui premiu se numește Theodor Brașoveanu și în prezent își face face doctoratul în fizică la Princeton în New Jersey, Statele Unite. www.stud-life.ro


numărul 8 / Ian-Feb 2010

Fuckultate

Cum e la Princeton comparativ cu toți sunt prietenoși, nu au prejudecăți față România? de români sau, dacă au, sunt pozitive în sensul că știu ce înseamnă români mai E destul de frumos, eu nu am avut mult de la studenții de acolo. experiența universității aici, în țară, dar mai știu și eu de la colegii mei. E un sistem Pentru ce crezi că ai luat premiul din foarte flexibil și deschis, te încurajează să seara asta? faci și alte lucruri decât viitoarea ta profesie și în general, simți că te pregătește mai Pe lângă activitatea academică, cred mult pentru viață decât pentru o profesie că și diversele implicări în activități de anume. voluntariat în România, mă gândesc că au contat. De exemplu, am organizat câteva Tu cum ai ajuns acolo? excursii la Roșia Montană verile trecute pentru promovarea turismului de acolo, Am fost aici olimpic național la fizică și am fost voluntar la un centru de copii după terminarea liceului am dat niște din București al Fundației Principesei teste, echivalentul bac-ului american și Margareta... Da, sigur și asta a contat, că pe urmă am primit bursă ca să merg la altfel sunt foarte mulți studenți cu rezultate universitatea de acolo. poate și mai bune ca ale mele. Vrei să te întorci în România ca să Ce ai vrea să le transmiți cititorilor? profesezi? Să aibă încredere în forțele lor, să fie Mi-ar plăcea foarte mult, dar nu cred că optimiști și să nu considere că există o se va întâmpla în următorii ani. Pentru barieră între românii din țară și cei din că nu văd că cercetarea și educația sunt afară. Noi am avut șansa să mergem încurajate, de obicei sunt lăsate pe ultimul să studiem acolo și sperăm să folosim loc. Așa simt eu. rezultatele și cariera de acolo să ajutăm și România într-un fel. Suntem alături de Cum e atmosfera acolo, cum sunt studenții din țară. studenții, oamenii? În general sunt foarte deschiși, uneori sunt mai optimiști decât trebuie, dar putem învăța și noi de la ei, adică să avem mai multă încredere în noi. Sunt și patrioți, dar nu atât de naționaliști... poți fi patriot fără să arunci cu noroi în alții, cum facem noi de prea multe ori. Se văd mai degrabă cetățeni ai lumii. Cum sunt fetele acolo? Prietena mea e americancă, dar nu pot să fac generalizări, să spun că acolo sunt mai frumoase ca în România. Nu e un profil tipic american, sunt foarte diferiți, sunt oameni din toată lumea acolo. În general oricum

16

www.stud-life.ro


iSTUDENT

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Învăţ în facultate, dezvăţ în societate Românul. Consumatorul etern. Niciodată nu e suficient pentru el, iar ce e bun, e bun atâta timp cât nu există ceva mai bun. Fascinat de bannere colorate, de luminile oraşului, de sclipici şi de paiete, acest personaj complex şi profund este într-o continuă căutare. Shopping-ul este un adevărat deliciu, toată lumea se bucură de asta, indiferent de statut social, buget, etnie, etc. ”Da, ne place marketingul, ne place PR-ul, din asta trăim”, spun ei, cei puţini. Dar consumatorul? Tu? Articol de Alexandra Irinciuc | alexandra.irinciuc@gmail.com

Consumatorul este educat de toate mijloacele media să adopte acest modus vivendi unic, cu totul unic. Nouă, românilor, mai mult decât oricui, ne plac hainele, maşinile, cluburile, vedetele, bârfele, intriga şi, mai presus decât orice, ne place tot ce nu avem şi vedem la altul. Dar da, suntem unici. Eu sunt mai unic decât tine, oricum. Vorbim acum de nonvaloare de fapt. De forme fără fond. Ne lipseşte consumatorul rafinat, acela care într-adevăr are nevoie de anumitul produs pentru a fi complet în spiritualitatea lui. Dar salutăm zilnic consumatorul care achiziţionează pentru a-şi confirma un anumit statut, care cel mai probabil e foarte

18

departe de el. Bună consumatorule, mai ia un tabloid, să-ţi facă viaţa mai picantă în drum spre serviciu! E dificil să combaţi consumul de masă. Da, e un mod de viaţă. Campania împotriva fumatului, obicei total nepromovat de societate, a început acum 10 ani, şi lumea încă fumează. Atunci combate un mod de viaţă cu promovare atât de abundentă. Vopseaua blondă, silicoanele, talk-showurile ieftine, muzica la indigo, BMW-urile la 18 ani, portofelele burduşite şi nasurile pe sus. Societatea în care ne ducem traiul nostru strălucitor de zi cu zi pare că se susţine pe aşa ceva. www.stud-life.ro


numărul 8 / Ian-Feb 2010 Iar suma valorilor care sunt promovate, la cererea consumatorului, reprezintă de fapt un tot… atââât de “unic” şi de ieftin. Ieftin! E haos mare când vine vorba de valori. Dar eu una chiar îmi mai fac timp uneori şi stau şi mă întreb de ce am cu adevărat nevoie, şi ce mi-am cumpărat doar pentru că am fost convinsă de cineva sau ceva la un moment dat. Şi îmi dau seama că da, am plătit şi pentru că am văzut posterul ăla atât de colorat, şi Doamneee cât de bine stătea bluza pe tipa aia lungă de 10 metri de pe pereţii magazinului Unirea.

iSTUDENT Ar fi bine dacă ar veni cineva zilnic la mine la uşă: ”Domnişoară, aţi auzit? Ultima modă este să mergeţi la teatru, la operă, domnişoară!!! Mergeţi la operă, ultimul răcnet, ultima fiţă!”. Dar zilnic, agasant. N-am auzit pe nimeni de mult spunând că vrea să facă ceva ieşit din comun. Ieşit din comun însemnând să meargă la echitaţie, la un atelier de creaţie sau de retorică, la un muzeu, la o conferinţă, un simpozion, un concert de jazz sau oriceee, orice ieşit din comun. În schimb, am primit deja o invitaţie la club pentru week-endul ăsta şi fetele mi-au propus să mergem pe sfârşit de săptămână să ne delectăm la fabulosul mall, nou deschis, şi apoi să ne pregătim frumos şi sclipicios de club. Mda, m-am gândit extrem de mult şi cred că voi alege să fiu un consumator rafinat şi să ies în jeanşi albaştri şi cu cămaşă albă pe la muzeele din centru, iar pe seară o să iau o rochie neagră, pe prietenul meu de-o mână, şi vom merge la teatru. Oare o să mă omoare simplitatea asta cromatică? Sunt sigură că nu.


iSTUDENT

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Căutătorul de vise Sunt convinsă că nu sunt singura, că nu e prima oară şi cu siguranţă nu va fi ultima oară când altcineva va decide în locul meu. Dar cu toate că sunt conştientă de asta, sunt într-un loc pe care îl detest, sunt într-o fază a vieţii mele în care nu ştiu încotro mă îndrept şi ce e mai grav, nici măcar nu mai ştiu ce vreau. Articol de Adriana Preda | ada_energizer@yahoo.com

Cum rămâne cu ce vreau eu? Ce simt eu? Şi de ce nu, cum vreau eu să mor? Ştiţi cum e, când nu eşti pe banii tăi şi nu te hrăneşti singur, se presupune că nici nu poţi decide singur. Nu, nu şi nu! Orice ar fi, oricum ar fi, întotdeauna să faci cum vrei şi ce vrei. Altfel, tot ce ai în faţă e o viaţă plină de regrete şi neajunsuri.

18 ani. Vârsta la care se presupune că ştii ce vrei. Începe ultimul an de liceu, nerăbdare, emoţii, începe o nouă viaţă. Total diferită, incitantă, plină de lucruri noi şi experienţe minunate. Oare? Aşa gândeam eu atunci, fără să îmi pun întrebări, fără să cer răspunsuri. Doar cu nişte vise şi planuri măreţe. Fără să ştiu cu exactitate ce vreau, ştiam că trebuie să fie un domeniu în care să îmi pun în evidenţă creativitatea, imaginaţia. Aşa că am ales să îmi încerc norocul la Facultatea de Jurnalism. Fără să ştiu însă că părinţii au alte planuri pentru mine, alte vise: dreptul -’’ Fata lui tati, eu nu te-am crescut că să mori în Irak, luând un interviu unui soldat.’’ Amuzantă această viziune atât de îngustă...

20

www.stud-life.ro


numărul 8 / Ian-Feb 2010

Oricum, se termină liceul, trece bacu’ şi vine admiterea. După lungi negocieri, dau admitere la ambele facultăţi. Deşi finalitatea era clară, dacă intru la drept, rămân acolo. Dacă nu intru şi reuşesc la jurnalism, se rezolvă cumva situaţia. Deci acest fals sentiment al unei oarecare libertăţi era şi el îngrădit. Finalul? Evident, intru şi la drept şi la jurnalism. Doar că din păcate, la jurnalism intru la învăţământ la distanţă. Se poate spune că nu era să fie sau, cum mulţi mi-au zis, Dumnezeu ştie ce vrea de la tine. Eu tind să cred că lipsa de pregătire şi acel avânt personal m-au adus la asta. E inimaginabil acest sentiment de ratare şi eşec. Deşi din toate părţile aud: ‘’Felicitari! Foarte bine că ai intrat unde ai intrat. E foarte greu şi tu ai reuşit. Te-ai aranjat pe viaţă! ‘’ Aşa e? Şi uite-mă, la patru luni după ce a început facultatea, stând în fiecare zi, căutând o posibilitate, oricât de mică, o portiţă spre ceva care să îmi distragă atenţia. Caut vise, de această dată altele, pentru că ale mele au fost furate. Şi mi s-a spus că odată ajunsă aici, o să realizez că asta e ceea ce vreau, că sunt pe drumul cel bun. Dar se pare că am ajuns să rătăcesc pe unde totul este exact la locul lui...

www.stud-life.ro


iSTUDENT

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Despre zile de 48 ore sau cum e să fi Delegat de Tineret la Naţiunile Unite Numele Bianca Sârbu, cea care ocupa poziţia de Director al departmentului de Coordonare Proiecte Generale în cadrul LSRS, a devenit cunoscut în întreaga lume ca urmare a numirii ei în funcţia de Delegat de Tineret al României la ONU. Împreună vom descoperi ce anume implică această funcţie, care sunt cele mai mari provocări cu care se confruntă şi ce obiective urmăreşte să atingă pe durata mandatului. Interviu de Andreea Cătălina Marin | andreea.marin@lsrs.ro responsabilităţi atât de variate din punct de vedere al conţinutului şi al acoperirii geografice. În afara perioadei petrecute la New York în cadrul Misiunii Permanente a României la ONU (octombrie 2009 şi respectiv, februarie 2010), unde a trebuit si va trebui să particip la reuniuni ale diferitelor comisii ONU, să iau parte la consultări cu grupuri regionale, să mă implic în activităţile de negociere cu alţi delegaţi de tineret etc., în ţară sunt într-o poziţie în care trebuie să iau în mod constant pulsul tinerilor. În acest sens, mă întâlnesc cu reprezentanţi ai ONG-urilor, cu tineri din mediul liceal şi universitar, iau parte la reuniuni cu stakeholderi (n.r. cf. Freman - grup ce poate afecta sau poate fi afectat de activitatatea unei organizaţii) din domeniul politicilor şi programelor de tineret ş.a.m.d. Andreea: Din luna august a acestui an numele tău a fost asociat la nivel internaţional cu poziţia de Delegat de Tineret al României la ONU. Ce responsabilităţi implică asumarea unei asemenea funcţii? Care sunt cele mai mari provocări cu care te confrunţi?

La nivel virtual, am o activitate intensă pe platformele de comunicare socială (atât cele consacrate, cât şi platforma personală), scriu rapoarte de activitate, articole, luări de poziţie – cu alte cuvinte, încerc să fiu cât mai vizibilă posibil. În ceea ce priveşte provocările cu care mă confrunt, aş dori să menţionez, în primul rând, lipsa de comunicare a tinerilor din România. Mă lovesc de un dezinteres sporit al tinerilor români faţă de politici, programe, iniţiative care îi privesc în

Bianca Sârbu: Oricărei poziţii îi sunt asociate o serie de responsabilităţi. Trebuie să recunosc că nu am deţinut niciodată o poziţie care să implice

22

www.stud-life.ro


numărul 8 / Ian-Feb 2010 mod direct – fie că provin din domeniul politicilor şi programelor de tineret, fie că aparţin altor domenii precum educaţie, dezvoltare sustenabilă etc. O altă provocare provine din implicarea mea în două lumi diferite. Pe de o parte, lucrez cu tineri şi reprezentanţi ai tinerilor, încerc să le înţeleg nemulţumirile şi nevoile, să le percep interesele şi doleanţele – să fiu cu adevărat o reprezentantă a tinerilor din România. Pe de altă parte, transmit aceste informaţii într-o altă lume, cea diplomatică, încerc să promovez drepturile şi interesele tinerilor într-un for decizional mondial care se conduce după anumite cutume, să negociez şi să fac lobby pentru doleanţele tinerilor în mediul politic şi diplomatic. Nu în ultimul rând, doresc să subliniez că toată această muncă pe care o depun ca Delegat de Tineret este strict bazată pe voluntariat – mai exact, non-profit. În consecinţă, în afara volumului considerabil de muncă în calitate de Delegat de Tineret, sunt nevoită să îmi asigur şi independenţa

iSTUDENT financiară lucrând ca asistent cercetător. Gestionarea timpului este de multe ori cea mai mare provocare pe care o întâmpin pentru construirea unei vieţi echilibrate. Andreea: În cadrul World Programme of Action for Youth ai adresat două teme: ocuparea forţei de muncă şi autonomia tinerilor şi participarea tinerilor. Care au fost criteriile pe care le-ai luat în considerare în momentul în care ai decis să îţi concentrezi atenţia asupra acestor subiecte? Bianca Sârbu: Ambele teme selectate au avut în vedere priorităţile la nivel de ţară ale României. Şomajul în rândul tinerilor constituie una dintre strategiile naţionale. În ceea ce priveşte participarea tinerilor, consider că mediul asociativ


iSTUDENT românesc este încă puţin coagulat. În plus, tinerii din mediul rural sunt foarte puţin implicaţi în viaţa comunităţii, deţin acces limitat la informaţie, la oportunităţi de dezvoltare personală şi profesională. În consecinţă, dintre cele 15 arii prioritare din World Programme of Action for Youth am considerat oportună selecţia a două teme cu relevanţă sporită pentru tineretul din România. În momentul de faţă, în cadrul activităţii de la New York purtăm negocieri privind rezoluţia pentru tineret, care cuprinde printre altele o serie de prevederi referitoare la temele respective. În plus, în data de 14 octombrie 2009 am organizat la Misiunea României la New York un mic dejun de lucru cu alţi

numărul 8 / Ian-Feb 2010 delegaţi de tineret pe tema somajului în rândul tinerilor, dat fiind impactul ridicat al actualei crize financiare şi economice. Andreea: Ai lansat o platformă online de dialog (http://tineri-la-onu.forumotion. net) precum şi blogul http://biancasarbuunyd.ning.com/ ca punţi de dialog cu tinerii români. Ce anume ai putut observa din comentariile celor care au răspuns provocării tale? Care este atitudinea generală a tinerilor români cu privire la cele două teme? Bianca Sârbu: Platforma online de dialog http://tineri-la-onu.forumotion.net a fost, de fapt, lansată de organizatorii acestui program ”Delegat de Tineret al României la ONU”. Personal, am lansat şi gestionez platforma personală de comunicare http://biancasarbu-unyd. ning.com/ precum şi contul de Facebook în vederea sporirii vizibilităţii programului şi a mandatului. Ce m-a frapat încă de la început, aşa cum am subliniat deja, este gradul scăzut de participare al tinerilor în procesul decizional românesc. În ceea ce priveşte


numărul 8 / Ian-Feb 2010

iSTUDENT

reacţiile cu privire la temele abordate, acestea demonstrează că tinerii rămân optimişti referitor la oportunităţile de dezvoltare profesională din România. În timp ce părerile privitoare la sistemul educaţional românesc sunt în general sceptice, se consideră că există o serie de căi de îmbunătăţire – mai ales, dacă există voinţă şi responsabilitate din partea celor implicaţi în procesul decizional.

ţară şi din străinătate, precum şi asupra instrumentelor online de comunicare şi informare ca “empowerment tools” pentru tineri. Se urmăresc parteneriate cu organizaţii şi federaţii din ţară în vederea dezvoltării de proiecte comune menite să crească gradul de implicare al tinerilor. Sunt deschisă spre comunicare, colaborare şi dialog!

Andreea: Cum te gândeşti să faci o Cu adevărat o mare provocare să fii legătură între activitatea ta la LSRS şi vocea a câteva mii de tineri în cadrul unui activitatea ta ca delegat ONU ? forum atât de înalt şi să rosteşti acele dorinţe pe care aceştia le nutresc, dar Bianca Sârbu: Ca Delegat de Tineret şi pe care nu întotdeauna le pot sau ştiu de asemenea, ca Director Coordonare că le pot exprima. A venit momentul să Proiecte Generale LSRS, voi încerca învăţăm să o facem! Aşa că propun să să dezvolt o campanie de informare cu ne exprimăm şi vă provoc să utilizaţi tot privire la oportunităţile de dezvoltare ce vă stă la îndemână pentru a o face. personală şi profesională existente în ţară Fie că e printr-un comentariu pe blogul şi în străinătate. Am aplicat în acest sens Biancăi, prin intermediul contului personal pentru o linie de finanţare, iar în condiţiile de Facebook, statusului de Messenger/ în care aplicaţia va fi un succes, va urma MSN, printr-un articol pe blogul personal un proiect de informare a tinerilor asupra sau orice alt lucru ce mie îmi scapă acum, politicilor şi programelor de tineret din EXPRESS YOURSELF! www.stud-life.ro

25


Jocurile și QA testing-ul Probabil toți am fost atinși la un moment dat de acest fenomen numit “gaming”. Și eu, ca mulți dintre cei din ziua de azi, am avut și încă am momente în care nu mă pot dezlipi de un joc până nu îl termin, fiindcă are o poveste captivantă sau doar pentru că este “super fun”. Articol de Robert Watzlawek | ratrapp02@yahoo.com Industria jocurilor a ajuns în ziua de azi una dintre cele mai dezvoltate arii din domeniul IT. Începând cu primele jocuri, cum erau Pong (un soi de tennis, dar foarte simplificat), Tetris, Arkanoid, Tanks și continuând cu cele din seria Super Mario, Dyna, Prince of Persia (primele variante ale jocului, pe care am avut ocazia să le testez pe un computer Schneider), Doom (1 și 2) și până la cele din ziua de astăzi, ele ne-au marcat la un moment dat clipe din timpul nostru pentru a ne face să zâmbim sau doar să ne scoată din viața cotidiană. Eu unul am jucat și încă mai joc multe jocuri. Dar, întotdeauna am fost curios cum se fac aceste jocuri. Cine sunt oamenii responsabili și oare cum reușesc ei ca din câteva cuvinte scrise pe hârtie să scoată un joc de success, ca, de exemplu Tetris, care încă se vinde și în ziua de azi? Am avut ocazia să mă angajez la Electronic Arts, unul dintre giganții producători de jocuri, pe postul de Quality Assurance (QA) tester, cu alte cuvinte tester de jocuri. Chiar dacă pare un job

mai banal, ceea ce fac testerii este unul dintre pașii cheie din ciclul de viață al unui joc. Dar voi vorbi câteva rânduri mai jos despre acest pas. Totuși, să începem cu începutul. Un joc începe cu o idee. În primul rând, se face un anumit plan, care se va respecta. Acest plan va include designul grafic, partea audio, programarea, managementul și QA-ul. După care începe să se dezvolte treptat. Cei de la partea de design grafic încep să facă primele schițe, după care programarea începe să le preia și să le integreze în codul general al jocului. Pe parcurs însă, se va dezvolta și partea audio, care ulterior va fi inclusă în programarea jocului. După prima variantă a jocului, intervine departamentul de QA, unde se vor începe „beta testing” pentru primele versiuni. Pe parcursul primelor testări, se vor descoperi primele erori. Din experiență, vă pot spune că și un simplu joc de telefon mobil poate avea sute de erori, variate și încurcate. Sunt foarte multe modalități pe care departamentul de QA le ia în considerare


în găsirea erorilor. Pentru telefoane spre exemplu, erorile pot apărea ori în timpul jocului, când 2 sau mai multe elemente încep să se suprapună (de exemplu personajul principal începe să meargă la un moment dat prin ziduri, sau nu se poate mișca, deoarece întâlnește un zid care grafic nu a fost plasat, însă conform codării jocului el se află acolo) sau pot apărea diferite situații, ca de exemplu recepționarea unui apel sau a unui mesaj SMS și atunci jocul se întrerupe. Sau dacă telefonul are clapeta sau slide, jocul suferă sau nu anumite erori. În orice caz, toate erorile găsite se raporteaza pentru ca programatorii să le corecteze. De obicei, un joc trece prin cel puțin 5-6 faze de testare înainte să fie lansat. După ce trece de Beta testing, se trece la capitolul Alpha testing, în care majoritatea erorilor sunt fixate, iar testarea se axeaza mai mult pe modalitatea de a-l juca, felul în care elementele din joc pot fi controlate și finalitatea jocului. După faza de Alpha testing, jocul poate pleca spre vânzare. Un proces destul de complicat, dar într-un final recompensat (sau nu) de succes. În orice caz, orice joc merită să fie jucat, măcar câteva minute, pentru că, la câte probleme sunt zi de zi, ele ne scot din viața obișnuită și ne poartă în universuri noi, unde posibilitățile sunt nemărginite (în limita în care cei care l-au făcut ne permit). O să închei acest articol, pentru că mă așteaptă un joc să mă poarte spre alte lumi și cine știe... poate după ce îl termin, mai revin cu un altul.


numărul 8 / Ian-Feb 2010

FUN

Borderlands: Cel mai nou joc ce îmbină FPS cu RPG Jocurile care îmbină elementele de SHOOTER cu RPG-uri au început să apară în ultimii ani sub diferite forme. Ultimul este BORDERLANDS, care prezintă o lume plină de quest-uri, pavată cu arme ca snipere, lansatoare de grenade, rachete, puști (shotguns) și creaturi terifiante însetate de vânătoare. Recenzie de joc de Robert Watzlawek | ratrapp02@yahoo.com

Story

Plusuri:

Pe planeta Pandora sunt legende legate de un seif extraterestru în care sunt închise arme, bogății și multe alte lucruri pe care cineva și le poate dori. Fiind unul dintre vânătorii de bogății din galaxie, jucătorul ajunge în orașul Firestone. La început, el lucrează pentru localnici, încercând să găsească diferite piste ce pot duce către legendarul seif extraterestru.

Gameplay – Deși este shooter, jucătorul evoluează ca într-un joc RPG. Poate alege unul dintre cei patru eroi de la început, iar pe măsură ce avansează, îi poate adăuga diferite abilități sau puteri. Al doilea plus la gameplay este faptul că jocul a fost creat pentru a fi jucat multiplayer. Se pot juca până la patru persoane, care numai lucrând în echipă pot evolua și termina jocul. Al treilea plus la partea de gameplay este dat de luptele în vehicule. Pe lângă modul de control al vehiculelor, animațiile exploziilor și distrugerilor sunt impresionante.

Din momentul în care intră în joc, jucătorul este permanent contactat de o femeie misterioasă, care îi transmite că acel seif este mai mult decât o simplă legendă. Pe parcurs, fiecare jucător își va dezvolta propria lui poveste. Gameplay Jucătorul trebuie să evolueze cu fiecare quest pe care îl completează pe parcursul jocului. Jocul în sine este un shooter, dar ceea ce îl face special sunt arsenalul de arme, acțiunea, multiplayer până la 4 jucători și, nu în ultimul rând, elementele de RPG. Pe parcursul jocului va întâmpina inamici care cu timpul vor evolua, în unele cazuri, mult mai mult decât personajele principale și se vor folosi de elementele prezente în fiecare parte a lumii Pandora pentru a-și atinge scopul.

Grafica – Un nou stil, care combină tehnicile de randare cu texturi desenate de mână. Totul are aspectul unor imagini de benzi desenate. Minusuri: Grafica – Deseori, la intrarea unei noi zone în lumea Pandora, elementele de fundal sunt adesea pixelate, la fel ca și umbrele personajelor. Specificări sistem: Borderland ocupă 8GB, rulează pe Windows XP sau Vista, pe un procesor de minimum 2.4 GHz, 1 GB RAM (XP) sau 2 GB RAM (Vista) și necesită o placă video de cel puțin 256 Mb, capabilă să suporte PixelShader 3.0.


numărul 8 / Ian-Feb 2010

FUN

Patru săptămâni diferite Ţi se întâmplă des, în această perioadă, să nu ai chef de nimic… De abia aştepţi să vină vara şi vacanţa cea mare, să te simţi liberă şi plină de energie. Totuşi, nu trebuie să iroseşti nicio zi din viaţa ta, chiar dacă este iarnă, vară, sesiune sau vacanţă. Indiferent de sezon, poți să faci ceva pentru tine şi să te simţi super, să îţi construieşti o zi sau o săptămână frumoasă şi să te bucuri de ea. Cu puţină imaginaţie, poţi să te joci cu stilul tău de viaţă oricât. Îţi propun o serie de activităţi care vor alunga monotonia zilelor de iarnă şi vor avea efecte benefice pentru starea ta de spirit. Articol de Doris Manu

Cu siguranţă există locuri, ţări sau culturi pe care îţi doreşti să le explorezi şi să le cunoşti dar încă nu ai avut această ocazie. Ai posibilitatea să aduci ceva din acele locuri la tine acasă. Alege, pentru luna care urmează, patru ţări care se află în topul preferinţelor tale, câte una pentru fiecare săptămână. Începe prin a face un research despre cultura şi obiceiurile specifice fiecăreia dintre aceste ţări, despre gastronomie şi viaţa de zi cu zi a locuitorilor. Când ai terminat, încearcă să adaptezi acestea la stilul tău actual de viaţă. De exemplu, dacă pentru prima săptămână ai alege Franţa, poţi să începi fiecare zi cu mic dejun compus din croissant şi cafea. Gândeşte-te la o seară în care să inviţi o prietenă la tine pentru un pahar de vin şi un film franţuzesc şi propune-ţi să citeşti cel puţin unul dintre romanele lui Dumas. Decorează-ţi camera cu un desen al faimosului Tour Eiffel, cumpărat sau făcut chiar de tine. Atunci când ieşi la plimbare, încearcă să te îmbraci în stilul chic al fetelor din Paris. Ai nevoie de un palton, o eşarfă şi neapărat o beretă pe cap.

32

www.stud-life.ro


FUN

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Pentru a doua săptămână eu aş alege Rusia, că tot avem o iarnă cu temperaturi scăzute, ca şi la Moscova. Trebuie să profiţi de situaţie şi să porţi cât mai des hăinuţa şi căciuliţa din blană (ecologică), asortate cu obraji roşii de frig, care te fac să semeni atât de bine cu acele `russian dolls`. Dacă nu ai făcut-o încă, trebuie să citeşti Crimă şi pedeapsă sau Idiotul, sau ambele romane care l-au făcut celebru pe Dostoievski. Iar după ce vei vedea filmul Doctor Zhivago, cu Keira Knightley în rol principal, o excursie la Sankt Petersburg va deveni prioritatea ta numărul unu. Apoi, o opţiune interesantă pentru importul de lifestyle ar fi Regatul Unit. În această săptămână în stil britishirish poţi să petreci o după-amiază ascultând piesele lui Robbie Williams şi savurând o cană de ceai negru amestecat cu lapte. Spre seară, adună-ţi prietenii şi mergeţi în Irish Pub – atmosfera de acolo îţi va da atâta energie cât să-ţi ajungă pentru o săptămână. Iar dacă te pasionează istoria şi găseşti timp liber spre finalul săptămânii, urmăreşte filmele Elisabeth şi The Queen – ambele foarte interesante. În încheiere, propun o ”excursie” de o săptămână în Italia. Meniul săptămânii va fi format din paste, pizza, lasagna şi salate proaspete pe care le poţi pregăti singură. CD-urile cu muzica lui Eros Ramazotti, spectacolul de operă Il barbiere di Siviglia şi cataloagele cu noile colecţii ale caselor de modă din Italia vor avea grijă ca tu să-ţi dai seama că, în esenţă, la vita e bella! :D www.stud-life.ro

33


numărul 8 / Ian-Feb 2010

FUN

Top 5 lucruri de făcut fără bani A venit sesiunea şi ai cam mult timp liber. De muncit nu te poţi apuca tocmai pentru că e sesiune, deci bani pentru a umple timpul nu prea ai. Iată câteva idei de activităţi ce merg făcute şi cu buzunarul gol. de Alexandra Onea

1. Mergi la cel mai t. apropiat supermarke

şi ocheşte Dă o raită prin magazin nt cozi… su de un le toate standuri Începi tis. gra va ce ur sig te acolo es val sca ca te cu puţin salam şi niş o şti gu , să ca de sau branzică ţin pu u sa ă lat co cio bucăţică de un pahar de iaurt cu fructe şi bei şi , un pahar roc suc sau, daca ai no rta plina, bu ai că , de bere. Acum lci. cu poţi să te

2. Du-te în club. Ia-ţi carnetul de student la tine şi caută 2-3 mese cu oameni cunoscuţi. În timp ce socialize zi cu ei, mai bei o gură de bere, că ţi s-a uscat gura şi mai tragi şi un fum, că tu ai ramas fără ţigări.

34

www.stud-life.ro


FUN

numărul 8 / Ian-Feb 2010

3. Mergi la patin

oar.

gaşi, într-un loc Nu, nu în Crân atele Facultăţii mai ieftin. În sp din Politehnică. de Automatica pungă sau un o Îţi trebuie doar nişte cizme care capac de wc şi să aluneceeeeee.

4. Dacă te ţine, ia exemplul din “Filantropica”. O cina copioasă, iar la notă… la asta nu te băga dacă nu ai veleităţi de actor, şi încearcă să fii cât mai departe de casă, nu cumva să dai de vreun cunoscut.

aptea 5. Un picnic no in parc, în doi. urile rămase de Mâncaţi sandwich tă, beţi o bere şi săptămâna trecu nă dimineaţă… vă uitaţi la stele pâ la jandarmi. şi aveţi grija totu pentru ei. Păstraţi o bere şi

www.stud-life.ro

35


numărul 8 / Ian-Feb 2010

FUN

Party cu

Stud-Life de Denisa Căldăraru | denisa.caldararu@stud-life.ro

Bobby McFerrin revine Bobby McFerrin se întoarce la Bucureşti, în concertul de pe 30 ianuarie de la Sala Palatului. Mulţi îl ştiu drept omul care a scris şi a interpretat unul dintre hiturile care au făcut înconjurul lumii, “Don’t Worry, Be Happy”. Fanii artistului ştiu ca niciunul dintre concertele sale nu seamănă între ele pentru ca lui McFerrin îi place să imporvizeze atunci când se află pe scenă. În plus, el este un artist complet, având legaturi cu diferite stiluri muzicale, de la jazz, la muzica clasică (Bobby McFerrin este şi un cunoscut dirijor de muzică clasică). Biletele au preţuri cuprinse între 80 şi 250 de lei.

Hypestreet Goes Live cu Baddies Pe 5 februarie Baddies vin la Bucureşti în cadrul evenimentului Hypestreet Goes Live. Concertul va avea loc în Club Mojo, iar în deschidere îi veţi asculta pe The Mono Jacks. Britanicii de la Baddies au debutat în 2008 cu single-ul “Battleships”, iar un an mai târziu şi-au lansat primul album:“Do The Job”. Ei sunt consideraţi a fi o revelaţie a anului 2009, motiv pentru care au primit deja invitaţia de a urca pe scena celebrului festival Glastonbury. Buddies sunt frecvent asemănaţi cu cei de la Franz Ferdinand. costă 25 de lei şi pot fi cumpărate în seara evenimentului la intrarea în club Mojo.

36

www.stud-life.ro


FUN

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Chris Rea la Bucureşti Celebrul solist, chitarist şi pianist de origine irlandezo-italiana va susţine un concert la Bucureşti pe 6 februarie, la Sala Palatului. Spectacolul este inclus în turnelul european de promovare a celui mai recent album al său, „Still So Far To Go – The Best Of Chris Rea”. Albumul a fost lansat în Marea Britanie pe 5 octombrie 2009 şi conţine, pe lângă piese cunoscute, şi două cântece noi, „Come So Far, Yet Still So Far To Go” şi „Valentino”. Preţul biletelor este cuprins între 100 şi 500 de lei.

Pentru prima dată, AIR Pionierii muzicii electro franceze, vor concerta în premieră în România pe 11 februarie, la Sala Polivalentă din Bucureşti. AIR s+au lansat în 1998, cu Moon Safari, muzica lor fiind influenţată de de artişti ca Jean Michel Jarre, Vangelis, Pink Floyd sau Serge Gainsbourg. Cel mai recent material discografic al lor, Love 2, a apărut în octombrie 2009, este produs şi înregistrat în totalitate de JB şi Nicolas, cei doi componenţi ai trupei, în propriul lor studio şi s-a bucurat de mare succes din partea criticilor. Biletele pentru concert costă 95 de lei.

Vonda Shepard vine pentru a doua oară în România Vonda Shepard, celebra interpretă din serialul Ally McBeal, vine pentru a doua oară în România. Ea va susține patru concerte în perioada 10-14 Februarie 2010, turneul artistei urmând să se încheie în București. Deși Vonda și-a început cariera muzicală de la 14 ani, lumea întreagă a cunoscut-o abia după lansarea serialului „Ally McBeal”, care a cucerit milioane de telespectatori din întreaga lume întrun timp foarte scurt. Dacă vreți să o (re)vedeți, ea va urca pe scena clubului The Silver Church din București începând cu ora 20:00. Biletele costă 95 de lei și le găsiți în magazinele Germanos,Vodafone și librariilor Carturesti, dar și online, pe eventim.ro. www.stud-life.ro

37


numărul 8 / Ian-Feb 2010

FUN

Chestionabil Joint 6 Cel de-al şaselea eveniment din seria Chestionabil Joint va avea loc pe 12 februarie, la The Ark, Bursa mărfurilor creative. Invitaţii vin din Franţa şi sunt Joakim & The Disco, care vor cânta live, urmaţi de un Dj set semna Joakim. Ei işi descriu stilul ca fiind Radical Death Disco, iar influenţele vin din partea Throbbing Gristle, Silver Apples, Giorgio Moroder, Sunn şi David Bowie.

New Model Army în Hard Rock Cafe Trupa britanică de rock revine la Bucureşti pe 26 februarie, în Hard Rock Cafe, începând cu orele 22. Show-ul face parte din turneul european al celor de la New Model Army, Today Is a Good Day. Formaţia a fost fondată în 1980 şi au ajuns la albumul cu numărul 11. Ei sunt cunoscuţi pentru muzica lor militantă, plină de mesaje politice şi umanitare. New Model Armz au mai fost în România în anul 2008. Preţul unui bilet este de 50 de lei.

Paul van Dyk

Volume World Tour Dj-ul de origine germană revine în România pe 6 martie, la Arenele Romane. Anul acesta, The Mission împlineşte 10 ani de activitate, motiv pentru care sărbatoreşte prin concertul lui van Dyk. Acesta se află deja în turneul Volume World Tour 2010, din care face parte şi reprezentaţia de la Bucureşti. În deschidere vor mixa Snatt şi Vix, iar concertul va avea loc într-un cort încalzit. Biletle costă 35 de lei în avans şi 50 de lei la intrare.

38

www.stud-life.ro


numărul 8 / Ian-Feb 2010

FUN

S.O.S., Sfântul Valentin! Inimi, buchete imense de flori, ştiri cu îndrăgostiţi, filme de dragoste la TV. Oraşul are formă de inimă, barurile sunt pline de îndrăgostiţi pupăcioşi, pungi de cadouri, baloane roşii şi bomboane de ciocolată. Tot de-alea în formă de inimă dacă se poate. Stocul de felicitări din librării se epuizează. La fel şi stocul de ursuleţi de pluş din vitrine. 14 februarie este ziua roz a naţiunii şi a Terrei. Şi dacă vă spune cineva azi că pământul e rotund, sunt convinsă că nu îl veţi crede. Pământul are formă de inimă azi. de Iulia Andreea Marin Pentru îndrăgostiţi, e ziua în care se împlinesc basmele. Făt-Frumos o salvează pe Ileana Cosânzeana şi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi... şi, deisgur, serbează “Valentine’s Day”. Pe 14 februarie, suntem şi noi americani. Deja vezi toate reclamele la bomboane, filmele siropoase difuzare seara şi studenţi (eventual la Politehnică) torturându-şi neuronii suprasaturaţi de formule ca să o găsească pe aceea care sa smulgă iubitei un zâmbet şi lor o satisfacţie nemaipomenită. Dacă nu faci declaraţii de Sfântul Valentin, atunci când să mai faci? Parcurile sunt aglomerate. Pe străzi, şoferii nu se mai înjură, sunt pacifişti. Fiecare ascultă în secret melodie marca Whitney Houston/ Celine Dion/ Julio Iglesias la căşti şi vor să ajungă acasă unde iubita îi aşteaptă cu o cină romantică (cu şerveţele în formă de inimă, tacâmuri în formă de inimă, cotlet de porc în formă de inimă, poftă de mâncare... din inimă).

14 februarie este un soi de Crăciun al iubirii. şi deşi eram foarte hotărâtă la începutul acestui articol să critic spiritul comercial al zilei de 14 februarie, să sparg toate baloanele în formă de inimă din text şi să ţintuiesc la zid toată tevatura asta conform căreia dragostea s-ar administra o singură zi pe an şi chiar ar avea nevoie să fie sărbătorită, îmi dau seama acum că sunt mult prea îndrăgostită. Şi cred că am să-i spun iubitului meu să sărbatorim şi noi Sfântul Valentin. Sau, de ce nu, am să-i fac o surpriză. Poate îi cumpăr un urs de pluş cu o inimă mare în braţe, ori îi gătesc la plită un ou prăjit în formă de inimă, sau poate bomboane în formă de inimă, referate în formă de inimă, lenejerie de pat cu inimi, o cană în formă de inimă, un ibric în formă de inimă, un abonament la metrou în formă de inimă ... şi aşa mai departe. Aţi prins ideea, nu?

Sigur, student fiind, e mai puţin probabil să te aştepte iubita acasă (a se citi: cămin) cu o cină romantică (a se citi: cartofi prăjiţi la plită), însă poţi să îi faci tu o surpriză şi să o inviţi în oraş. Eventual la o pizza în formă de inimă. Nu, nu ai voie să o duci la cantină...

40

www.stud-life.ro


FUN

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Sărbătoarea iubirii: Dragobete sau Valentine’s Day? Ziua de 14 februarie e ziua în care iubim. Ziua pe care unii o așteaptă tot anul. Ziua în care așteptăm cadouri. Ziua în care răsfățăm și suntem răsfățați. Stați liniștiți, nu s-a mutat Crăciunul, e doar Valentine’s Day.

Articol de Iulia Nițescu | iulia.nitescu@yahoo.com

Bineînțeles, nimeni nu susține sărbătorirea lui Dragobete în zilele noastre exact după acest tipic, se vrea doar păstrarea esenței de sărbătoare a iubirii. De cele mai multe ori, la intrebarea: De ce Valentine’s Day și nu Dragobete? am primit următorul răspuns: pentru că orice prilej de a sărbători dragostea este binevenit. Dar răspunsul nu justifică sărbătorirea Valentine’s Day în favoarea Dragobete și întrebarea rămâne în picioare, luând o altă formă: de ce o sărbătoare importată, de ce să simți nevoia de a-ți sărbători dragostea în aceeași zi cu alte câteva miliarde de cupluri de moment ce oricum sentimentele sunt doar între voi doi?

Odată cu democrația, modernizarea, europenizarea, globalizarea sau cum vreți să-i mai spuneți, au pătruns și o serie de sărbători precum Valentine’s Day. Așa că neaoșul nostru Dragobete a trecut într-un con de umbră și acum doar îl mai scuturăm puțin de praf în polemici pe seama modern versus tradițional. Dar mai știm oare, chiar și cei care îl susțin, ce presupune cu adevărat?

Problema este că Valentine’s Day a devenit mult prea comercial, a devenit o zi a cadoului, nu a sentimentului, promovarea excesivă fiind principala cauză. Dacă nu ai alături pe cineva în această zi, măcar să aflii ce a primit cine știe ce vedetă, nu?

Sărbătorit pe 24 februarie, Dragobete era fiul Babei Dochia, protector al iubirii, simbol al începutului primăverii. Era un prilej pentru a se încheia logodne, iar despre cei care nu vroiau să sărbătorească această zi se spunea că vor fi singuri tot anul. De asemenea, existau o serie de ritualuri: tinerii plecau în grupuri prin păduri sau lunci pentru a aduna flori care puteau fi folosite în descântece de dragoste, iar fetele strângeau zăpadă pe care o topeau, păstrând apa cu sfințenie deoarece considereau că are proprietăți magice. Nu doar oamenii își găseau perechea în această zi, ci și păsările, cele fără pereche rămânând fără pui peste vară. www.stud-life.ro

Până la urmă, o iubire adevărată ar trebui sărbătorită în fiecare zi (și nu e nevoie de cadouri scumpe pentru asta) și nu doar de Valentine’s Day sau Dragobete. Mai mult mă bucură o floare primită într-o zi oarecare, pentru că este un gest pe care nu îl așteptam. Cele mai frumoase și cele mai sincere dovezi de iubire sunt cele spontane și înseamnă mult mai mult decât un cadou scump într-o zi recunoscută “oficial” ca “sărbătoarea iubirii”. Așa că vă urez vieți pline de dragoste!

41


FUN

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Valentine’s Day: To be or not to be? Început de februarie. Magazine pline ochi, expoziţii cu tematică, rafturi înţesate cu jucării, pagini de reviste pline de cerneală roz, oameni care se înghesuie în faţa tarabelor pentru a apuca să cumpere MĂCAR o inimioară cu deja tradiţionalul „Te iubesc!”, aglomeraţie, nebunie, zgomot, râsete, culori pastelate. Nu v-aţi prins?! Stop Cadru! Se apropie Valentine’s Day! Articol de Lavinia Dragomirescu

An de an, primele zile ale lui februarie aduc cu ele mult frig, dar şi multă agitaţie. Toţi se grăbesc să aleagă ceva cât mai drăguţ pentru persoanele dragi, în semn de preţuire. Ai putea crede că numai tinerii sunt atinşi de acest „microb” al sărbătorilor cu iz american, însă nu de puţine ori am surprins domni şi doamne trecuţi bine de vârsta tinereţii ce ieşiseră la „vânătoare” de atenţii. Oare mai ştie cineva de unde a pornit totul?

Valentin a continuat să oficieze în secret ceremoniile. Într-un final a fost prins şi condamnat la moarte, însă până la momentul execuţiei, Valentin a trimis tuturor apropiaţilor săi un fel de „scrisori de adio”, primele bileţele de acest gen din istorie. Trecerea timpului a transformat această întâmplare într-o adevărată industrie. Astăzi, tot mai mulţi dintre noi sărbătoresc ziua de 14 februarie ca simbol al iubirii, din inerţie, fără a mai privi în urmă la adevărata ei însemnătate.

Povestea începe în anul 269, în vremea Împăratului Claudiu al II-lea. Dornic de a stăpâni cât mai multe teritorii, Claudiu şi-a propus să formeze una dintre cele mai puternice armate ale momentului, însă majoritatea bărbaţilor l-au refuzat, preferând să rămână acasă împreună cu familiile lor. Furios, împăratul a decis ca niciunul dintre soldaţii romani ai vremii să nu se mai poată căsători. Totuşi, un preot creştin pe nume

Ba chiar mai mult, sărbătoarea de Valentine’s Day a fost considerată eminamente un pretext al comercianţilor de a-şi spori veniturile prin comercializarea de obiecte cu specific. Şi mai mulţi au spus că adoptarea ei a însemnat o renunţare la tradiţii, aruncarea în uitare a Dragobetelui autohton în favoarea unei zile nespecifice.

42

www.stud-life.ro


numărul 8 / Ian-Feb 2010

FUN

Eu nu am nimic împotriva Valentine’s Day, pentru că orice moment menit să ne rupă de rutina zilnică şi să ne apropie de cei dragi, este mai mult decât binevenit. Aş pleda însă pentru obiectele hand-made, care de multe ori îţi răsplătesc creatorul cu ceva mai mult decât un zâmbet formal al destinatarului. Şi, în final, pentru conştientizarea ideii că nu ai nevoie de o sărbătoare anume pentru a-i arăta cuiva ce înseamnă pentru tine. Fiecare zi poate fi un astfel de prilej…


FUN

numărul 8 / Ian-Feb 2010 să râdă în hohote. Preotul se opreşte din cântat şi îl întreabă: bine domnule, acum te-a găsit şi pe dumneata râsul, tocmai în acest moment?

Bancuri 1 Un arab scutura un covor de la etajul 4. Un trecător îl întreabă: - Ce are, nu porneşte ? 2 Un bărbat se plimba pe o plajă din California când se împiedică de o lampă. O ridică şi o scutură de praf, când apare un duh. Duhul: “Bine, bine, m-ai eliberat din lampă. E a patra oară luna asta şi m-am săturat, aşa că poţi să uiţi de trei dorinţe. O să-ţi îndeplinesc doar una. “ Bărbatul zise: “Totdeauna am vrut să merg în Hawaii, dar am rău de mare şi îmi e frică de avion. Îmi construieşti un pod până acolo, că să pot merge cu maşina? Duhul începe să râdă: “Asta e imposibil. Gândeşte-te la logistica necesară! Cum pui pilonii pe fundul Pacificului? Gândeştete cât ciment, cât oţel! În nici un caz. Puneţi altă dorinţă!” Omul se gândeşte un timp să găsească o dorinţă bună: “Ştii, am fost însurat de patru ori. Soţiile mele toate au spus că sunt un nesimţit şi un insensibil. Aş vrea să înţeleg femeile… să ştiu ce simt ele când nu vor să-mi vorbească, să ştiu ce vor cu adevărat când nu vor să spună, să ştiu ce le-ar putea face fericite.” Duhul: “Vrei podul ăla cu două benzi sau cu patru?” 3 Înmormântarea unui cardiolog. Toate erau în formă de inimă: florile, coroanele, jerbele, groapa, sicriul. Când să bage mortul în groapă, un tip din mulţime începe

44

Tipul îi răspunde: Nu vă supăraţi dar mă gândeam la propria mea înmormântare... că eu sunt ginecolog! 4 Ambasadorul irakian la Naţiunile Unite tocmai a terminat un discurs şi iese în hol, unde se întâlneşte cu preşedintele Bush. Îşi strâng mâinile şi irakianul zice: - Ştiţi, am şi eu o întrebare apropo de cultura Americii. - Excelenţă, dacă pot să vă ajut o să o fac cu mare plăcere, răspunde Bush. - Fiul meu se uită la filmul ăsta, Star Trek, şi acolo sunt şi ruşi, şi negri, şi asiatici, dar niciodată arabi. La care preşedintele Bush râde, se apleacă la urechea irakianului şi-i şopteşte: - Păi asta din cauză că acţiunea se petrece în viitor... 5 John merge la vânătoare în fiecare week-end. Merge el în ziua cu pricina să închirieze o armă şi un câine: - Cât costă arma, cât costă câinele? - Arma gratuit, câinele 50$! - OK! Vânează bine, se întoarce următorul week-end: - Cât costă arma, cât costă câinele? - Arma gratuit, câinele 100$! - De ce aşa? - L-am făcut agent! - OK! Vânează bine... bine, se întoarce următorul week-end: - Cât costă arma, cât costă câinele?

www.stud-life.ro


numărul 8 / Ian-Feb 2010 - Arma gratuit, câinele 200$! - De ce aşa? - L-am făcut supervisor! - OK! Vânează bine... bine... bine, se întoarce următorul week-end: - Cât costă arma, cât costă câinele? - Arma gratuit, câinele 400$! - De ce aşa? - L-am făcut manager! - OK! Se-ntoarce foarte dezamăgit, mă c*c pe câinele tău, că de când l-ai făcut manager STĂ ÎN FUND ŞI LĂTRA! 6 Trei tipe stau de vorba: Prima: - Să vezi ce am găsit în buzunarele soţului meu aseară! Fotografii porno... - Şi ce ai făcut cu ele? - Nici nu am stat să mă gândesc, le-am aruncat pe foc. A doua: - Asta nu-i nimic, eu am găsit în buzunarele soţului meu prezervative... - Şi ce ai făcut? Le-ai aruncat pe foc? - Ei, le-am găurit şi le-am pus la loc. Cea de a treia... leşină. 7 Învăţătoarea: - Copii, ce vreţi voi să ajungeţi când veţi fi mari? Răspunsurile sunt diverse: inginer, doctor, tractorist... Bulă: - Eu vreau să mă fac psihanalist. Învăţătoarea se simte depăşită: - Bulă, ia spune şi colegilor ce este aia psihanalist! - Doamna învăţătoare, vedeţi, pe banca din faţa ferestrei sunt două femei care mănâncă îngheţată. Una o linge şi cealaltă o muşca... Care credeţi că este măritată? - Cred că aia care o linge... - Eu cred că aia care are verighetă pe deget, dar îmi place cum gândiţi...

www.stud-life.ro


FUN

numărul 8 / Ian-Feb 2010

8 La ora 12 noaptea un om se plimbă prin parc. Merge el ce merge şi se întâlneşte cu un gay. Gay-ul: - Ce faci, pisicuţo? Omul fuge îngrozit şi dă de alt gay: - Ce faci iubire, de ce fugi? Până la urmă omul iese din parc şi dă de un poliţist: - Domne’, du-te până în parc să arestezi doi gay! La care poliţistul îi spune: - Pârâcioasă mică ce eşti! 9 Un cortegiu ciudat: după dric urma un tip, un câine fioros şi, la mare distanţă vreo cincizeci de oameni. Un tip se apropie şi întreabă: - Cine a murit ? - Soacra-mea, răspunde tipul, a muşcat-o câinele ăsta. - Nu-mi împrumuţi şi mie câinele? - Ba da, dar aşează-te la coadă... 10 - Mamă, cînd e gata piscina? - Taci, Alinuţa, şi scuipă. 11 Într-o celulă un drogat şi un lepros. La un moment dat leprosului îi pică o mână. O ia şi o aruncă pe fereastră. Drogatul se uită ameţit la el. După cinci minute, leprosului îi pică un picior. Îl ia şi-l aruncă supărat pe fereastră. Drogatul, tot ameţit, se uită la el. După alte cinci minute leprosului îi pică şi celălalt picior. Îl ia şi-l aruncă afară. Moment în care drogatul sictirit: “Te doare-n cur, într-o juma’ de oră eşti afară!”

46

www.stud-life.ro


FOTO

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Stud-Life Gallery Numărul acesta, vă aducem o galerie de produse handmade de toată frumusețea. Artista se numește Victoria Popouțanu și este studentă în anul III la Management - Administrație publică din cadrul ASE București. Se mai mândrește și cu faptul că activează în cadrul asociației studențești DaAfaceri. Portret de Mihaela Georgescu | mihaela.georgescu@stud-life.ro Victoria a început să facă bijuterii, culmea, tocmai din nemulțumirea față de prețurile practicate de alții care realizează astfel de podoabe. I se păreau scumpe și de multe ori nu găsea modelele dorite, așa că s-a apucat să caute pe net tutoriale, materiale și idei. Încurajată și admirată de prieteni, s-a născut mica afacere HandmadeVictory. “M-am îndrăgostit imediat de acest proces de creație și de un an de zile sunt dependentă. Am învățat singură să le fac și mă perfecționez în continuare”, spune Victoria despre munca devenită pasiune.

dacă aș fi cumpărător și încerc să pun un preț care să mă muțumească și pe mine, dar și pe cumpărător”, spune ea. Astfel, o pereche de cercei originali o poți găsi la 6-7 lei, iar un medalion pe la 8-10 lei. Daca iei un set, ieși și mai ieftin, în jur de 13 lei. Pe Victoria și produsele ei le găsiți pe blogul http://handmadevictory.blogspot. com/ sau la adresa handmadevictory@ gmail.com

Majoritatea produselor sunt realizate după gustul și inspirația artistei, dar primește și destule comenzi de la clienți. Victoria ne-a mărturisit însă că fiecare produs este făcut din inimă, indiferent de model. Produsele sunt realizate din clei polimeric (Fimo sau Premo), un fel de plastilină specială care se întărește la temperaturi ridicate, iar apoi sunt dublu lăcuite cu un lac special pentru a le oferi strălucire. Timpul de lucru variază în funcție de model, de la 5 minute la 1 oră. Nouă ne-au plăcut nu doar produsele Victoriei, ci și prețurile lor. “Prețurile le stabilesc în funcție de cantitatea de material necesară, întotdeauna mă gândesc cât aș da eu pe acel produs

48

www.stud-life.ro


FOTO

numトビul 8 / Ian-Feb 2010

www.stud-life.ro

49


FOTO

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Și pentru că am vrut să vedem procesul de creație, am rugat-o pe Victoria să ne arate cum se face o astfel de bijuterie. Ea a ales Medalionul roboțel, unul dintre cele mai bine vândute produse. Tutorial:

Se iau 3 culori de Fimo la alegere, culoarea roboțelului trebuie să fie într-o cantitate mai mare.

Fimo se amestecă bine până devine foarte moale, apoi culoarea roboțelului se împarte în 6 părți, 4 mai mici, 1 parte de mărime medie și una ceva mai mare.

Cele 6 părți se modelează precum în poză.

De cele 6 părți se prind ace cu buclă exact ca în poză.

50

www.stud-life.ro


numărul 8 / Ian-Feb 2010

Din cele 2 culori rămase se realizeză fața și modelul de pe corp al roboțelului - puteți realiza orice model doriți.

Apoi totul intră la cuptor :D la un cuptor tradițional - nu la cuptorul cu microunde, pentru 10-15 minute.

Roboțelul după ce s-au prins toate componentele și a fost dat cu lac. Gata! :) www.stud-life.ro

51


FOTO

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Fotoreportaj portret de Denisa Căldararu | denisa.caldararu@stud-life.ro

Cosmin Iftode este student la Jurnalism şi Comunicare, în anul doi. De fotografie s-a apucat atunci când avea 18 ani şi spune că deocamdată este la stadiul de amator. Însă îşi doreşte să se poată declara profesionist cândva. Cosmin declară că, pentru el, fotografia este un fel de pictură modernă, mai ales atunci când creezi poze şi nu stai doar cu aparatul în mână şi dai click. Cel mai mult îi place să fotografieze bâtrâni, despre care spune că sunt foarte expresivi şi dau naştere unor cadre minunate. Fotoreportajul pe care vi-l prezentăm a fost realizat la concertul formaţiei E.M.I.L., de pe 18 decembrie. Băieţii şi-au lansat cel mai nou album, iar Cosmin a fost acolo să surprindă momentul.

Microfonul, la fel de nerăbdător ca specatorii

52

www.stud-life.ro


FOTO

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Chitaristul Stoi a fost într-o formă de zile mari

Finalul a fost in ton cu restul concertului: zambete, veselie si o permanenta interactiune cu publicul www.stud-life.ro

53


FOTO

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Fotoreportaj Hot Wheels Portret de Mihaela Georgescu | mihaela.georgescu@stud-life.ro Luna aceasta, când prognozele meteo ne-au dat reglarea termică peste cap, vă aducem ceva hot, care să ne mai încălzească spiritele și să ne pună un zâmbet pe fața înghețată, privind cu entuziasm spre vremea bună ce are să vină. Iulian Dnistran este student în anul 2 la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și a început să facă fotografii în urmă cu aproape 5 ani. E pasionat de tehnologie, radio, schi, mașini și, evident, fotografie. Ocazional, când are posibilitatea, practică offroad. De aici și prezența lui la salonul de tuning “4Tuning DAYS București 2009”, unde a făcut minunatele poze de luna aceasta. Cum și-a motivat el alegerea acestui fotoreportaj? “Mașini + drifturi + fum, mult fum :)”. Eu aș adăuga “= love”. Enjoy! Pe Iulian îl găsiți pe blogul lui, http://iuki.wordpress.com sau direct pe contul de Flickr la http://www.flickr.com/photos/iuki

54

www.stud-life.ro


FOTO

numトビul 8 / Ian-Feb 2010

www.stud-life.ro

55


FOTO

numトビul 8 / Ian-Feb 2010


weLIKE

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Editura MeteorPress te invitã la lecturã şi concursuri! Editura Meteor Press aduce în România, din 21 ianuarie, o carte document, şi anume Prizonier la Guantanamo, autor Mollah Abdul Salam Zaeef (fost ambasador al Emiratului Afganistanului în Pakistan) în colaborare cu Jeana Michel Caradec’h. Multe lucruri s-au întâmplat în lume după atentatele de la 11 septembrie 2001. Unul dintre cele mai controversate a fost crearea în Cuba, de către americani, a închisorii de la Guantanamo, pentru presupuşii terorişti, care ar fi fost implicaţi în vreun fel în aceste evenimente. Apariţia acestei închisori a ridicat şi continuă să ridice multe întrebări, iar lucrarea de faţă vrea să prezinte un punct de vedere nou, cel al unui fost prizonier la Guantanamo.

Mollahul Abdul Salam Zaeef a petrecut aproape patru ani aici, fără să ştie de ce, fără să fi fost judecat, fără să i se fi spus vreodată – nici măcar atunci când a fost eliberat – care au fost, concret, crimele pentru care a fost acuzat, arestat şi încarcerat. Mai mult decât bucuria lecturii, Editura MeteorPress oferă şi premii cititorilor săi. Astfel, sunt asigurate cărţi în valoare de 100 RON şi două bilete la Opera Naţională Bucureşti, prin tragere la sorţi, celor care trimit pe adresa mtrprss@ gmail.com părerea lor pertinentă despre una dintre cărţile apărute la această editură. Lectură plăcută şi succes!

Bunicul Stud-Life

Vrei să faci un bunic fericit şi să câştigi şi tu din asta? Stud-Life te ajută să fii un nepot de succes! Intră pe www.stud-life.ro, află detaliile şi răspunde la poll-ul nostru!


weLIKE

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Condei de închiriat Da, recunosc, ai voie să nu fi auzit de Woody Allen. În acelaşi timp, singura scuză viabilă e să fi stat sub o piatra în ultimii 40 de ani. Altfel, e de neiertat un asemenea lucru. Şi, cel putin din treacăt, trebuie să fi auzit că Allen e un farsor inimaginabil. Recenzie de Ana Dinescu | nancy_boyo@yahoo.com

Sketchurile lui, stand-upurile sau cum vreţi să le spuneţi se bazează pe un umor care intră într-o categorie hyper cunoascută în zilele noastre şi dusă la rang de arta de mulţi: random. Nu trebuie să te miri că Ernest Hemmingway îl pocneşte pe Allen indiferent de ce face. Iar cele optsprezece nuvele adunate sub numele de „Anarhie pură” nu sunt departe de umorul tipic al lui Allen. Aşa cum indică şi titlul, nu mai există bariere pentru imaginaţie, iar autorul aruncă frenetic cu referinţe culturale pe care le modelează după bunul plac.

„Aşa mâncat-a Zarathustra” sau nonşalanţa cu care Woody ia peste picior solemnul care îi înconjoară pe Nietzsche şi pe alţi filozofi. “Deasupra legii, sub saltea”, “A greşi e omeneşte – a pluti, divin” şi alte titluri care garantat vor stârni curiozitatea: oare ce vrea să spună, oare în ce direcţie se îndreaptă, oare cât de absurd va fi totul? Răspunsul îl ai, evident, în opera lui Allen: aşa cum New Yorkul îl ia după el în Europa atunci când filmează, aşa şi umorul este acelaşi ca atunci când a scris primul scketch. Cele mai ciudate par a fi asocierile dintre nonsensuri de vocabular cu referinţe la cultura de elită (scriitori ca Dostoievski, Faulkner, Capote) şi nume de personaje luate parcă din revise umoristice (Moe Bottomfeeder, Hal Roachpaste, Flanders Mealworm) sau argou şi termeni idiş, iar trecerile sunt atât de abrupte încât crezi că te loveşti de un perete. Fiind un scriitor care trebuie să îşi ia influenţele din lumea din jurul său, cum ar face orice artist de altfel, şi probabil impresinat de îndrăzneala lui Truman Capote de a-şi scrie romanul “Cu sânge rece” pe baza unei ştiri din New York Times, Allen face la fel. Articole mici din Guardian sau New York Times precedă povestea, lumea reală este luată şi aruncată în imaginar. Dar, spre diferenţa de Capote, Allen nu spune că ar fi vreun sâmbure de adevăr în continuarea scrisă de el, iar sfârsitul este unul complet ilogic şi îndepărtat de realul iniţial.

www.stud-life.ro

59


weLIKE

numărul 8 / Ian-Feb 2010

The Invention of Lying Un film al absurdului. Ceva diferit sau altceva. ,,Inventarea minciunii” ne introduce într-o lume utopică, în care toţi spune adevărul. În această lume, Mark Bellison jucat de Ricky Gervais ajunge, condiţionat de viaţa nu tocmai bună pe care o duce, să spună primul neadevăr. cronică de Oana Voncick | oanavoncick@yahoo.com

Minciuna îi aduce lui Mark succesul dorit, banii de care avea nevoie şi apropierea de femeia visurilor sale, Anna McDooglas, jucată de actrița Jennifer Garner.

femeie mereu în căutarea de iubire. Aici se joacă cu ilogicul. Avem cadre inedite, memorabile, iar dialogurile dintre personaje, elucubrante pe alocuri, sunt perfect plauzibile pentru societatea construită în film.

Originalitatea filmului stă în faptul că scoate la lumină cele mai crunte stereotipuri legate de viaţă, moarte, relaţiile sexuale, consumul de alcool, propria identitate, relaţiile cu ceilalţi. Spre exemplu, modul în care femeia îşi alege bărbatul după felul în care crede că ar arăta copiii pe care i-ar putea avea cu el.

Recomand filmul pentru simplu motiv că este pănă la urmă o transpunere şi o interpretare artistică a unor idei preconcepute care ne guvernează viaţa. Veţi vedea unde e limita aberaţiei între ADEVǍR şi MINCIUNǍ

Dincolo de astfel de prejudecăţi, filmul ia în discuţie divinitatea. Practic, accentuează ideea că oameni sunt în totalitate responsabili pentru faptele lor, fie că ele sunt rezultatul minciunii sau ale adevărului. ,,Inventarea minciunii” este, în ciuda subiectului extrem de serios, o comedie absurdă şi contemporană. Mark descoperă că minţind reuşeşte să-şi îmbunătăţeasca viaţa, dar şi să îi facă pe cei dragi să sufere mai puţin, ceea ce îl determină să continue cu ficţionalizarea. Anna McDooglas îl determină să spună adevărul din nou. O vedem, astfel, pe Jennifer Garner trecând peste rolurile obişnuite, fie de superwoman, fie de www.stud-life.ro

61


weLIKE

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Sherlock Holmes

Creat de Sir Conan Doyle acum mai bine de 100 de ani, personajul Sherlock Holmes a devenit un punct de referinţă cultural, reluat în numeroase alte naraţiuni. Inventatorul investigaţiei procedurale, tehnică pe care astăzi o putem urmări în seriale precum CSI, revine în centrul atenţiei prin fillmul lui Guy Ritchie. Robert Downey Jr. dă viaţă unui Sherlock Holmes altfel, cool, iar Watson, colegul său de încredere, doctor şi veteran de război, este interpretat de Jude Law. cronică de Laura Toma | laura_toma2305@yahoo.com Două conflicte puternice dau tonul filmului încă de la început: capturarea Lordului Black şi hotărârea lui Watson de a-l părăsi pe Holmes pentru a se muta cu logodnica sa. Personajul negativ (interpretat de Mark Strong – Stardust, Rock’n’Rolla) este arestat, condamnat la moarte pentru practici satanice şi se întoarce din morţi pentru a pune în aplicare planul de stăpâni Imperiul Britanic şi de a-i reda rolul pe care îl merită în lume. Holmes face eforturi disperate, dar niciodată directe pentru a-l păstra pe Watson alături de el. Pe parcurs, se formează mai multe relaţii triunghiulare: Holmes apelează la metode nu tocmai “creştine” pentru a o scoate pe logodnica lui Watson din peisaj, iar Irene Adler,

62

singura femeie care i-a făcut faţă şi a reuşit să îl încurce pe Holmes (interpretată cu atitudine de Rachel MacAdams) concurează cu Watson. Stilul lui Guy Ritchie se simte pe parcursul întregului film, iar acest lucru este evident în felul în care cele două personaje principale şi relaţia lor sunt conturate. Ritchie a preferat ca Holmes şi Watson să fie o echipă mai mult în stilul Butch&Sundance în ciuda celui scorţos, tradiţional. Se duce o luptă continuă între Watson şi Holmes pentru ultimul cuvânt, uneori chiar fizică. În varianta din 2009, Holmes şi Watson sunt oameni de acţiune. Pasionat de jiu jitsu brazilian, Guy Ritchie a introdus o scena de box a lui Holmes ce poate părea departe de viziune lui Doyle, dar

www.stud-life.ro


numărul 8 / Ian-Feb 2010 într-una dintre poveşti, este menţionat că detectivul practică un tip de arte marţiale asiatice (inventate), batritsu. În cele mai mici detalii, Holmes prevede întreaga coregrafie a mişcărilor ce vor avea loc, iar execuţia imaginilor déjà văzute mental este magistrală. Totul se desfăşoară pe fundalul Angliei victoriene, stilizată în tonurile de gri şi de albastru închis ale revoluţiei industrializate. Ceaţa ascunde un mental colectiv controlat de spiritism şi paranoia. Se observă intenţia de autenticitate, reflectată inclusiv în ochelarii lui Sherlock Holmes, păstrându-se în acelaşi timp elemente cu care putem relaţiona şi pe care le putem înţelege. În acest mediu dominat în mod paradoxal atât de informaţii şi tehnologie, cât şi de superstiţii, Lordul Blackwood are un plan diabolic pe care vrea să îl pună aplicare cu ambiţie narcisistă şi folosindu-se de forţele oculte. Se spune că magia dispare atunci când sunt completate spaţiile libere între iluzie şi ceea ce mintea raţională poate explica. Holmes este atras de lucrurile pe care nu le poate explica pentru a le transporta în domeniul empiricului şi al explicabilului. Observă detalii acolo unde nimeni nu le vede, pe care le analizează folosinduse de datele aproape enciclopeidice din mintea sa, ceea ce îl transformă mereu în cel mai inteligent om. Sherlock Holmes este un roman popular transpus într-un film entertaining, restabilind locul unui personaj celebru şi inteligent în pop culture.

www.stud-life.ro

63


weLIKE

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Publicitatea este fericire, susţine Don Draper, personajul principal al serialului Mad Men, în cadrul unei prezentări pentru Lucky Strike. Lumea publicităţii a exercitat mereu o atracţie inexplicabilă, mai mare decât pentru reclamele care se joacă cu dorinţele şi nevoile noastre în fiecare zi. Ce se întâmplă în spate, cine sunt acei oameni, ce faci ei, astfel încât prin cuvinte, imagini şi sunete ne pot convinge să gândim sau să acţionăm într-un anumit fel? cronică de Laura Toma | laura_toma2305@yahoo.com

Mad Men este felul în care publicitarii ce lucrau în Manhattan-ul din anii ’60 s-au autointitulat... şi un serial creat şi scris de Matthew Weiner, implicat în proiectul The Sopranos. Primul sezon este un insight în lumea creativă a unei agenţii de publicitate fictive, o ilustrare autentică a unei epoci încă dominată de curente trecute, a societăţii americane aflate înaintea unei explozii sociale majore şi inevitabile, o lume ce atârnă de prăpastia schimbării.

creatorii acordă atenţie şi femeilor din acest univers masculin. Cele care lucrează în agenţie încearcă să facă mai mult decât să răspundă la telefon şi să aducă băuturile, căutând oportunităţi, iar casnicele se confruntă cu probleme mult mai serioase decât creşterea copiilor şi întreţinerea casei. Peggy Olson, the new girl, încearcă să îşi înfrângă naivitatea, forţa ei extraordinară încearcă să transceadă lipsa de încredere, în final ajungând copywriter.

Don Draper este personajul principal, directorul de creaţie al agenţiei de publicitate fictive Sterling Cooper. Complex, misterios, şarmant, cucereşte în egală măsură clienţi şi femei. Draper trebuie să acorde atenţie acestora din urmă şi ceea ce ele vor atât în viaţa de zi cu zi, cât şi prin prisma jobului său. Traseul de la cerinţele clienţilor până la pitchuri sau prezentări trece prin sesiuni de brainstorming învăluite de fumul de ţigară şi animate de multe pahare de whisky. Peter Campbell este un tânăr care vânează postul lui Draper, foarte ambiţios, nu foarte cinstit, caracterizat de o impulsivitate care nu întodeauna duce la cele mai bune decizii. Bărbaţii au într-adevăr rolurile principale, în societate, dar în povestea serialului,

Soţia lui Don Draper, Betty, este în terapie din cauza golului interior pe care nu şi-l recunoaşte, din cauza unor probleme pe care nu le poate numi. Relaţiile clandestine la bioru, adulterul, homosexualitatea negată sunt elemente ale acestei poveşti sofisticate, care sunt alăturate în mod natural unele celorlalte, ca piesele potrivite ale unui puzzle. Succesul, liniştea, calmul, ascund probleme, traume, iar complexitatea personajelor reiese treptat. Captivant, executat cu stil, la fel de elegant ca rochiile şi costumele din serial, Mad Men este ca o pauză publicitară artistică de 40 de minute peste care nu ar fi recomandat să sari.

64

www.stud-life.ro


weLIKE

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Cei trei crai din paradisul pantofilor Faptul că fetele sunt înnebunite după încălţăminte nu mai reprezintă pentru nimeni o noutate, dar cîte dintre acestea deţin şi alte cunoştinţe în afară de a şti să aleagă perechea potrivită? Ei bine, eu una sunt fascinată de istorie şi de poveştile sale iar atunci când aceasta se combină cu un subiect atât de interesant precum cel al pantofilor, devin numai „ochi şi urechi” vorba românului. Puţină cultură generală nu strică. de Diana C. | designer_didi@yahoo.com Ştiaţi că înainte de Manolo Blahnik şi de Christian Louboutin, au trăit cei mai creativi designeri de încălţăminte ce rămân în continuare o nesecată sursă de inspiraţie pentru magnifica lume a pantofilor? A fost odata ca niciodata o perioadă dominată de 3 mari regi neîncoronaţi: Salvatore Ferragamo, Andre Perugia şi Roger Vivier. Primul din cei trei crai se numea Salvatore Ferragamo (1898-1960) un faimos creator de încălţăminte italian ce a creat prima sa pereche de pantofi la frageda vârstă de 9 ani, împins de situaţia financiară precară a familiei. După ce a învăţat mai multe despre această meserie îşi deschide propriul magazin pe când avea 14 ani iar 2 ani mai târziu era în America unde devine preferatul regizorilor şi crează încălţăminte pentru celebrităţi. Plin de imaginaţie, adoră să improvizeze şi să folosească diferite materiale neconvenţionale. Ambiţios, Ferragamo, studiază anatomia pentru a realiza “pantofi ce se potrivesc perfect” şi primeşte din partea criticilor calificativul de “the shoemaker of dreams”! În 1927 se întoarce în Italia şi pune bazele uneia dintre cele mai importante dinastii din moda italiană. El este cel ce a promovat sandalele platformă cu talpă de plută sau www.stud-life.ro

a sandalele invizibile realizate din iţă de peşte. În 1960, la moartea sa, lasă 350 de modele brevetate şi reputaţia de a fi revoluţionat încălţămintea modernă.


weLIKE

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Poate că numele lui Andre Perugia (1893-1977) nu sună cunoscut pentru mulţi dintre voi însă el a fost “stapânul glamour-ului” , iar astăzi orice designer de încălţăminte se inspiră din creaţiile sale. Născut în Nice, într-o familie de origine italiană , descoperă atracţia pentru pantofi în atelierul tatălui său iar la vârsta de 16 ani îşi deschide propriul boutique. Devine foarte renumit pentru formele neobişnuite şi tocurile deosebite. Adevăratul său succes vine după colaborarea cu renumitul Paul Poiret care îl introduce în societatea pariziană. Cunoscut pentru firea sa excentrică şi pentru faptul că realiza modele personalizate, Andre Perugia a scris cartea „From Eve to Rita Hayworth” unde susţine că personalitatea unei femei poate fi descoperită după o analiză amănunţită a piciorului.

Considerat “le Faberge” al pantofilor datorită creaţiilor extravagante comparate deseori în preţiozitate cu ouăle Faberge, Roger Vivier (19071998) a reinventat cu genialitate viziunea noastră asupra încălţămintei. Lejere şi decorative, creaţiile sale au şarmul secolului al XVIII dar sunt în acelaşi timp contemporane ajungând chiar în punctul de a face apel la principiile moderne de aeronautică şi inginerie. Numele lui este strâns legat de tocurile stiletto al

În anul 1970 se retrage iar in 1977 moare la vîrsta de 84 de ani lasând în urmă celebra expresie: “o pereche de pantofi trebuie să fie perfectă ca o ecuaţie şi ajustată la milimetru precum un motor de piese”.

66

www.stud-life.ro


numărul 8 / Ian-Feb 2010 căror părinte este considerat. În 1937 îşi deschide propriul atelier şi începe să lucreze pentru mărci internaţionale precum I.Miller, Delman,Bally sau Rayne, iar în perioada 1953-1963 crează pantofi pentru Dior. Creaţiile sale sunt sculpturale , extravagante şi foarte accesorizate , foloseşte perle, mătase şi bijuterii, accentul cade pe tocuri pe care le numeşte în funcţie de forma imitată : virgulă, melc sau piramidă. A impresionat-o până şi pe regina Elizabetha care a purtat un model exclusiv realizat pentru ea în ziua încoronării şi celebrii balerini “Pelegrim” purtaţi de Catherine Deneuve în filmul “Belle de jour”. Printre colaborăriile sale se numără Yves Saint Laurent, Balenciaga, Emanuel Ungaro, Andree Courreges şi Nina Ricci. Şi-a continuat activitatea pînă la venerabila vârsta de 91 de ani. Aparent poveştile lor par pline de succes şi un pic fantastice însă la mijloc se află multă muncă, implicare şi dăruire de sine. Fiecare a încercat să ofere lumii o mică parte din ei şi să bucure prin creaţii unice, spectaculoase şi originale. Astăzi o parte din aceste creaţii deosebite se află expuse în muzee şi încântă în continuare milioane de admiratori.

weLIKE


numărul 8 / Ian-Feb 2010

FASHION It’s time to shine! Cine spune că trebuie să ai bani pentru a fi bine îmbrăcat sau dacă eşti student înseamnă că moda este ultima ta preocupare? Fii curajos şi încearcă să fii tu însuţi: o persoană care nu trăieşte după reţete! Articol de Diana C. | designer_didi@yahoo.com Poze realizate de Mari | mari_lena_g@yahoo.com Moda adevărată înseamnă exprimare de sine, iar vestimentaţia ta trebuie să transmită un mesaj, o stare de spirit. Uneori, atunci când te uiţi în stânga şi în dreapta poţi observa cu uşurinţă cât de şterse sunt unele ţinute sau cât de uniformizaţi sunt cei din jurul nostru. Foarte puţini sunt cei care reuşesc să îşi păstreze individualitatea sau să reflecte o parte din pesonalitatea lor prin ţinută. Există totuşi persoane care posedă un fler deosebit în a combina piesele vestimentare astfel încât să îşi creeze un stil propriu. Ne întâlnim cu ei pe stradă, în metrou, la cursuri sau în cluburi... unii şochează, alţii încântă şi ne trezesc admiraţia, cert este că toţi atrag atenţia şi nu trec neobservaţi. Moda străzii reprezintă o bogată sursă de inspiraţie datorită stilurilor eclectice ce se traduc prin diversitate şi prin dorinţa de exprimare a propriei personalităţi. Îmbinări de piese vintage, unicat cu produse preta-porter, combinaţii inedite, mixuri de culori, de imprimeuri şi suprapuneri de material, iar lista poate continua la nesfârşit. Foloseşte-ţi imaginaţia şi nu purta numai ceea ce îţi oferă brandurile, poţi realiza ţinute cu adevărat deosebite şi unice. Cred că oricine a trecut prin stânjenitorul moment în care s-a trezit nas în nas cu o “clonă”, de aceea evită să mai treci prin astfel de experienţe. Ieşi din anonimat, însă cu bun gust şi încredere pentru că atitudinea trebuie să fie pe

68

www.stud-life.ro


weLIKE

numărul 8 / Ian-Feb 2010

măsură: nu-ţi fie teamă să te îmbraci aşa cum vrei, lasă-ţi stilul să reflecte cine eşti cu adevărat şi în acelaşi timp cine vrei să fii. Să ascultăm de cuvintele înţelepte ale unei doamne care a făcut istorie în acest domeniu: „pentru a fi neînlocuit, trebuie întotdeauna să fi diferit” - Coco Chanel.

Pentru a te inspira şi a te încuraja am ales câteva ţinute ce colorează peisajul mohorât din Bucureşti:

ALEXANDRA, 22 ani studentă IFIM Este pasionată de modă şi adoră să realizeze fel şi fel de combinaţii cât mai trăznite. Este o împătimită a pieselor vintage şi admiră stilul Luellei Bartley.

OANA,18 ani Oana este din Deva şi studiază Moda la Facultatea de Arte Decorative şi Design în Bucureşti. Atunci când se întâmplă să rămână fără inspiraţie răsfoieşte revistele sau caută pe internet. Dintre designerii autohtoni îl apreciază pe Mircea Bărbulescu. www.stud-life.ro

69


weLIKE

numărul 8 / Ian-Feb 2010

CLAUDIU, 19 ani

ŞTEFANA, 19 ani

Claudiu se îmbracă în funcţie de ceea ce găseşte prin dulap şi nu are branduri preferate. Atunci cînd merge la cumpărături ia magazinele la rând şi cumpără ceea ce-i atrage atenţia.

Ştefania este din Sighişoara şi îşi alege vestimentaţia în funcţie de dispoziţie sau de starea vremii. Printre brandurile sale preferate se numără: Mango, Zara şi Manoush.

ŞTEFANA, 21 ani studentă SNSPA ROXANA este studentă la SNSPA. Preferă calitatea hainelor şi nu pune mare accent pe branduri. Iubeşte perioada anilor ’60 şi consideră că acest stil vestimentar i se potriveşte de minune.

70

www.stud-life.ro


numărul 8 / Ian-Feb 2010

weLIKE

Salut. Sunt Andrei şi îţi vorbesc din viitor Să fim eco nu mai este de mult un moft sau un trend. E o responsabilitate. Toată lumea îţi povesteşte cât de poluat e oraşul în care stai, cât de bine ar fi dacă ai înlocui becurile din casă cu unele economice şi cum ar trebui să selectezi gunoiul. Tu dai din umeri şi spui că ştii, dar nu poţi face nimic.

de Alexandra Onea “Noi lăsăm căldura deschisă peste tot. Dacă se face prea cald deschidem un geam”. Aşa începe reclama care îl are în primplan pe Andrei, un copil care se naşte prea târziu pentru a se putea bucura de apă, electritate, aer curat, toate aceste lucruri care ni se par mărunte şi pe care le risipim fără să stăm pe gânduri. Şi dacă vocea lui gravă nu te-a mişcat, atunci ce altceva ar putea s-o facă? Nu mai ai nicio scuză să-ţi vezi liniştit de treburi şi să nu reflectezi mai mult asupra problemelor grave cu care te vei înfruta tu sau, poate, copiii tai. Alţi oameni s-au gândit că tu vei avea nevoie de un imbold şi au construit un site special : taraluiandrei.ro. Acest site vine ca prelungire a programului de responsabilitate sociala început de Petrom în 2006 “Resurse pentru viitor”. Pe un ton vesel şi o muzică alertă, imnul ţării lui Andrei, cantat de Voltaj, te cheamă să ni te alături. Vei vedea că nu e aşa greu. Nu trebuie decât să-ţi faci un cont şi să devii cetăţean cu drepturi

www.stud-life.ro

depline in ţara perfectă. Odata înscris, ai la dospoziţie mai multe variante prin care să strângi puncte. La fiecare o sută de puncte noi ne angajăm să plantăm un copac la primăvară. Punctele se strâng în moduri cât mai distractive: te joci (un joc foarte dragut, gen Sims, sigur o să-ţi placă) pui bannere pe blogul tău, rezolvi teste eco sau scrii articole. Cei care vor să se implice mai mult pot propune un proiect. Proiectele sunt votate de ceilalţi cetăţeni, iar cel care va avea cele mai multe voturi într-o lună va primi finanţare de 5000 de euro. Dacă sunteţi activi şi aveţi prea multă energie, vă puteţi oferi ca voluntar. Până acum s-au înregistrat 6236 de cetăţeni, 10 185 de copaci, 11 acţiuni de voluntariat şi 195 de voluntari. Toţi aceşti oameni au fost la fel de neîncrezători ca şi tine la început, dar s-au hotărât să nu mai aştepte ca alţii să le schimbe viaţa. Ai şi tu dreptul de a respira aer curat, de a te plimba pe Ceahlăul fără să vezi mormane de gunoaie la tot pasul şi de a vedea florile de cireş în mai.


weLIKE

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Atacul puritanilor de Ana Dinescu | nancy_boyo@yahoo.com

Teoria spune clar că orice artist este indreptăţit să adauge noi straturi muzicii sale, să schimbe direcţia muzicală, să se joace cu idei, concepte şi structuri. Practica arată că orice formaţie (cel puţin) bună face acest lucru.

Cei ce au auzit măcar o frântură din “Beat Pyramid”, debutul din 2008 al These New Puritans, ştiu ce pasiuni (uşor bolnăvicioase) au cei patru băieţi (in fine, cei trei băieţi şi o domnişoară). Trei la număr, mai exact: repetiţii maniacale care aduc a The Fall şi Mark E. Smith, folosirea pe alocuri a limbii franceze pentru un plus de snobism şi chitarele care sunt veşnic în război cu restul instrumentelor (cum le plăcea băieţilor de la Gang Of Four). Nemulţumiţi cu a fi doar cei mai ciudaţi dintre revitaliştii post-punk, englezii de la These New Puritans s-au hotărât să le ia locul unor Animal Collective şi să se bage pe tot domeniul rockului alternativ. Astfel, albumul secund, ce iese pe 18 ianuarie şi se numeşte “Hidden”, împrumută elemente din operă, operetă,

72

muzică clasică şi lumea ce îi înconjoară pe domnii despre care vorbim. Dar poate “album” nu e termenul cel mai fericit, aşa ca voi folosi terminologia de “proiect muzical”. Pentru că “Hidden” este de fapt o experienţa senzoriala, un moment din istoria muzicii moderne care te îndeamnaă să îţi foloseşti imaginaţia pentru a-l înţelege complet şi îţi ascute simţurile. De la introul “Time Xone” (al cărui singur scop e să te scoată din letargie) la melodia de încheiere “5” (cu al său xilofon). Predomină tobele tribale care încă de pe piesa numărul doi, “We Want War”, îţi atrag atenţia că aici ţi se vorbeste despre un război, unul dat între natură şi cultură. Iar când ajungi la “Attack Music”, idea este perfect conturată

www.stud-life.ro


numărul 8 / Ian-Feb 2010

cu fiecare repetiţie a refrenului “It was September, this is attack music”. Neuitând de învăţămintele valului nemţesc de industrial de la sfârşitul anilor ’70 (cu Kraftwerk în frunte), These New Puritans adaugă sunete nespecifice muzicii doar pentru a o îmbogăţi şi pentru a reaminti că orice aspect al lumii reale influenţează arta. Evident, nu sunt orice fel de sunete, doar vorbim de un război: săbii ce sunt scoase din teci, gata de atac, cuţite ce se ascut pentru a fi folosite în luptele corp la corp, murmurele din rândul oastei. Iar fiecare pian delicat, fiecare vers şoptit, fiecare acord de bass şi fiecare accent pus acolo unde poate pentru noi nu era evident cere cu disperare ca acest proiect ambiţios sa fie ascultat la un sistem bun şi cu nişte imagini apocaliptice în minte.

www.stud-life.ro

weLIKE


weLIKE

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Blogging la dublu Luna aceasta vă prezentăm alţi doi bloggeri pasionaţi de scris, de data aceasta la modul profi. Miruna scrie poezie şi are deja cărţi publicate, iar Vlad se pregăteşte să dejină jurnalist. noaptedeganduri.wordpress.com VS. mirunavlada.wordpress.com

Interviu de Denisa Căldăraru | denisa.caldararu@stud-life.ro

Miruna

mirunavlada.wordpress.com

comentez şi să critic când ceva nu îmi convine, pun poeme noi şi vechi şi muzică de atmosferă, poze de pe stradă si vorbesc cu bucurie despre oamenii frumoşi pe care îi întâlnesc. 2. De cât timp ai blog şi de ce ai ales să ţi-l faci?

1. Cu ce este blogul tău diferit de altele? Vlad: Nu cred că blogul meu are deja o nişă. Încerc să-l diferenţiez prin interactivitate, transformând în fiecare miercuri cititorii în scriitori, invitând câte o persoană să scrie un articol. Diferenţa probabil că stă în gandurile mele, în unghiul de abordare a unor probleme pe lângă care poate trecem toţi. Am pretenţia de la mintea mea ciudată să aibă un filtru diferit de al celorlalţi. Asta-i diferenţa. Miruna: Blogul meu e diferit de altele pentru ca nu pretinde, trufaş, să fie blog. Adică e schimbător si confuz ca şi mine... ceea ce în mediul virtual de astazi, tot mai profesionalizat din ce am văzut, chiar şi în zona mai liberă a blogging-ului, nu e de bine. Trebuie să ai target, trebuie să ai limbaj adecvat, video si topicuri în trend etc. Eu nu am, sau cel putin nu conştient. Sunt liberă, impulsivă, sar ca o tigroaică să

74

Vlad: Blogul acesta e destul de proaspăt. Nu cred că are mai mult de trei luni. Dar în „blogosferă” locuiesc de vreun an şi jumătate, timp în care am avut alte două bloguri pe care, din păcate, leam şters nemulţumit de calitatea scriiturii. De ce am ales să mi-l fac. Trec în fiecare zi pe lângă situaţii care mă pun să gândesc. Deoarece nu ştiu să reactionez prin acţiune fizică, mă descarc în scris. Blogul a fost singura modalitate de a-mi împărtăşi gândurile şi frustrările. În plus, deşi multa vreme n-am acceptat asta, îmi place să fiu apreciat şi elogiat pentru scrisul meu. Megalomanie de blogger... Miruna: Blogul de pe wordpress s-a lansat în luna mai 2007 ca un fel de experiment - tatonare. Deşi am început concret bloggingul în 2005. Motivele au fost evident distracţia şi curiozitatea, bolile www.stud-life.ro


numărul 8 / Ian-Feb 2010

Miruna VS Vlad

noaptedeganduri.wordpress.com

omului modern. Am vrut să încerc, după ce am participat in club A la o dezbatere despre influenţa blogurilor. Fiind o fire vorbăreaţă, extrovertită şi totuşi nu foarte socială ideea blogului mi s-a părut potrivită. Cel de pe wordpress l-am făcut sub numele de Pauza dintre veneca mod de promovare online a volumului meu de poeme publicat în noiembrie 2007 la editura Cartea Românească Polirom, deci ca un fel de teasing. Am încercat să văd dacă merge, să văd dacă îi poţi atrage pe cititorii tineri, şi voiam mai ales să ştiu ce cred ei despre poezia contemporană, pe care ştiam că nu o prea citesc. După ce cartea s-a lansat şi după ce a trecut valul impresiilor despre ea, la sfârşit de 2008 am hotărât sa fac din mirunavlada.wordpress.com blogul meu de bază, care să aibă legătură directă cu literatura şi cu preocupările mele culturale, dar şi cu nevoia mea de confesiune şi dezbatere.

weLIKE

VS mirunavlada.wordpress.com

spate. Am putut să ii anunţ mai uşor pe oamenii interesaţi de evenimentele pe care le organizez sau la care particip, am putut să îmi cristalizez punctele de vedere si chiar mi-am făcut câţiva prieteni noi. Un exemplu: acum sunt la Graz, ca student Erasmus si am fost abordată pe blog de o româncă stabilită în Graz, fostă bucureşteancă nostalgică, care mi-a citit blogul şi mi-a solicitat sa ne întâlnim. Am devenit apropiate şi uite aşa, de la virtual ajungi la real, si asta cred că e o miză interesantă. Eu la rîndul meu am

3. Cu ce te-a ajutat pana acum faptul ca ai un blog? Vlad: Am cunoscut câteva persoane cu care am avut discuţii destul de interesante. Am ajuns să fiu identificat prin facultate şi uneori băgat în seamă doar pentru a mi se împărtăşi o părere despre cele scrise. Şi, în cele din urmă, blogul mi-a cizelat treptat scrisul, transformându-l din delirul initial în ceva mai plăcut citirii, mai organizat şi mult mai bine structurat. Miruna: Cu promovarea volumului Pauza dintre vene pot spune că a ajutat oarecum, deşi nu m-a dat pe www.stud-life.ro

Vlad 75

noaptedeganduri.wordpress.com


fost foarte entuziasmată să cunosc în carne şi oase bloggeri pe care îi citesc cu pasiune. Marea perversiune a bloggingului cred că e să rămâi blocat în virtual. 4. Ai recomanda oricui să îşi facă un blog personal? Vlad: În nici un caz. Probabil că aş recomanda celor pe care-i ştiu în stare să scrie şi care au păreri interesante. Poate fi puţin dictatorial, dar şi aşa internetul este locul în care s-au adunat cele mai diverse opinii-gunoi, ajungând un fel de pubela a minţii umane. N-aş dori să văd fiecare persoană scriind, mai ales că cele mai multe nu ştiu să facă asta. Dacă oricine ar scrie...probabil că mi-aş şterge blogul. Miruna: Nu chiar oricui, ar fi exagerat. Şi nu pentru că aş fi vreo elitistă şi aş spune că nu toată lumea are ceva relevant de transmis celorlalţi, şi atunci de ce să-şi facă toţi blog bla bla.., dar proliferarea blogurilor poate uşor determina dispariţia cititorilor de blog, cei de calitate mai ales, care dau viaţă postărilor prin comentarii. Că dacă vor avea atît de multe bloguri dintre care să aleagă, vor face compromisuri şi de aici un întreg cerc vicios. Şi oricum, e o regula de aur: ce e mult strică întotdeuna. 5. Ce parere ai despre faptul ca online-ul a inceput sa castige tot mai mult teren in fata surselor clasice de informare? Vlad: Nu-mi place deloc. Pentru un tip de 21 de ani sunt destul de melancolic. Îmi plăceau mai mult vremurile maşinilor de scris şi a ziarelor citite în cafenele. Online-ul e expresia derizoriului spre care se îndreapta lumea. Multe vorbe, puţine păreri. Totul e mai simplu, totul e

liber. Online-ul e un mediu grăbit. Sursele clasice de informare aveau un farmec al unei lumi mai lente. Lucrurile păreau a avea importanţă. Acum nici măcar nu mai ieşim din casă dacă vrem să ne răzvrătim. Postăm pe facebook şi pe twitter. Onlineul câştigă şi acceptam asta. Îi zicem progres...e o gluma proastă. Poate sună ipocrit, dat fiind că fac parte din mediul asta, dar îl accept şi îl folosesc fără să-l îubesc. E o căsătorie de complezenţă. Miruna: Era normal să se întâmple asta. Fiecare face alegeri tot mai raţionale acum, pe măsură ce devenim mai individualişti. Atunci calculul arată clar: internetul e ieftin, e facil, e rapid, e ready made, e deci o afacere să îl foloseşti fiindcă ieşi cu profit. Dar încet-încet tot mai mulţi utilizatori au realizat că toată inflaţia de informaţie disponibilă pe net e superfluă, si dacă nu eşti capabil să îţi creezi un filtru propriu de structurare a acestui torent pe criterii bine definite, pe care evident că nu le găseşti tot pe nu mai faci faţă, nu mai pricepi nimic, e un haos în capul tău. 6. Care crezi ca sunt trasaturile principale ale cititorilor tai? Vlad: Vorbeam cu un coleg şi m-am consultat cu el privitor la întrebarea asta. Răspunsul lui a fost „plictisiţi”. Înainte de asta, eu m-am gandit la „colegi plictisiţi”. Ăsta e publicul principal. Colegi de facultate şi prieteni care s-au obişnuit cu stilul meu şi au ajuns să-l aprecieze. Cred că mai am parte şi de trecători pierduţi care citesc, le place şi rămân. Oameni răzvrătiţi, melancolici, visători. Miruna: Media de vârstă cred că e 2353 de ani. Sunt interesaţi de literatură în general, de evenimente culturale, au spirit critic, şi nu sunt plictisiţi de ambiguitaţile mele.


numărul 8 / Ian-Feb 2010

Nu există “atât ştii, atât faci” - Jurnal de PRist Acesta este printre puținele articole în care am să scriu ceva legat de meseria mea. Nu spun nici pe departe că am idei demne de urmat, experiența mea constând doar în doi ani și ceva de activitate într-un ong de profil și câteva slujbe sezoniere în domeniu. În schimb pot spune că nu aș fi ales altă arie pentru studiile universitare.

Articol de David Pripas | davidpripas@gmail.com Unele lucruri ce se învață în facultățile de comunicare ar trebui știute de oricine își dorește să aibă succes scorumnic, fără norocul unor înclinații către știință sau artă. Mă bucur că am avut șansa de a da nas în nas cu situații în care nu am fost învățat cum să reacționez, dar datorită pregătirii am reușit să fac față. După ce ți-ai tăiat buricele degetelor de vreo zece, douăzeci de ori, până la urmă înveți să toci ceapă, îmi spunea antrenorul de arte marțiale acum vreo 7-8 ani. Cât timp vei lucra în “ale vorbelor” trebuie să fii pregătit pentru câteva idei preconcepute ce îți pot sta în cale. Pentru că ești un om de comunicare, trebuie să reușești să relaționezi cu oricine, oricât de antipatic ți-ar fi. Nu există nu-mi place de ăla pentru că e bou. Mai mult, toți vor aștepta asta de la tine, indiferent de experiența pe care o ai. Mulți consideră că un

78

www.stud-life.ro


numărul 8 / Ian-Feb 2010

iWORK

om de comunicare creează branduri doar prin existență, astfel el însuși fiind un brand pe piață. Nu există timp în afara serviciului, eşti mereu un om de comunicare ce trebuie să impresioneze. N-ai să poți să te destrăbălezi la petrecerea aia cum făceai în facultate și trebuie să ai un non-verbal excelent. Acestea sunt unele dintre adevărurile parțiale care fac diferența dintre oamenii de PR buni și cei normali. În experiența mea am învățat, și apoi susținut, că cel mai important atribut pe care îl poți avea este viziunea de ansamblu. Spus ostentativ, să știi tot ce mișcă. De la relaționări până la evenimente. Indiferent de responsabilitățile care îți revin, ar fi bine să știi cine ce face. Sunt șanse măricele să îți faci treaba destul de bine și dacă doar te ții de bucățica ta din marele tot, dar n-ai să reușești să îți antrenezi una dintre cele mai importante caracteristici de care dau dovadă marii manageri: proactivitatea. Viziunea de ansamblu si proactivitatea merg mână în mână. Legat de relaționări, nu există un echilibru perfect de atitudine pe care îl poți învăța altfel decât aruncândute într-o mare de oameni necunoscuți și interacționând cu ei. Datorită încercărilor mult prea nereușite s-a creat stereotipul blondelor PRiste care se pisicesc excesiv și îți intră intruziv în suflet. “Don’t over sell it” ar trebui să-ți fie motto. Nici tu nu apreciezi grupurile religioase ce încearcă să îți aducă mântuire veșnică sâmbătă la 8 dimineața în fața ușii. În final, de ținut minte este că în domeniul ăsta NU ești “mincinos cu diplomă” și Doamne ajută, sper că nici nu vrei. www.stud-life.ro


iWORK

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Nimic din ceea ce vreau Începând cu iunie 2009, nimic din ceea ce vreau nu reuşeşte să prindă formă. După strădania parcurgerii a cincisprezece ani de şcoală, într-un sistem educaţional nu tocmai permisiv, oricine crede, pe bună dreptate, că merită un job. Dacă în 2007 sperai la un serviciu bine plătit în domeniul în care te-ai specializat după absolvirea facultăţii, în prezent nu-ţi poţi dori decât un loc de muncă, oricare ar fi el. Şi atât. Editorial de Mihaela Gherghina | Editor Stud-Life | ela.gherghina@stud-life.ro Da, situaţia e din ce în ce mai tristă. Mă uit cu nerăbdare pe joburile primite în fiecare zi pe e-mail. Assistant Manager, Consultant Medical, Operator Sondaje de Opinie, Agent Vânzări, Agent Call Center. Cam asta e oferta. Deşi am terminat o facultate de comunicare cu pretenţii, nu vă imaginaţi că am evitat să mă prezint şi la astfel de interviuri. Şi...da, m-am distrat. Un lucru e cert, salariul este de cele mai multe ori lăsat în derizoriu. Toţi HRii încearcă să te impresioneze prin prestigiul firmei, prin faptul că poţi căpăta o experienţă inedită şi inegalabilă la capitolul dezvoltare profesională şi nu în ultimul rând, îţi pot oferi valoroasa adeverinţă de practică.

să te trezeşti şi cu o clauză în contract în care e stipulat faptul că nu poţi pleca timp de 3 luni, decât dacă le restitui o sumă de bani de cele mai multe ori mai mare decât salariul tău pe jumatate de an.

Aceştia sunt angajatorii noştri. În această vară am fost la un alt interviu pentru un post de operator sondaje de opinie prin telefon. Deoarece nu reuşeam să găsesc nimic de muncă în domeniul relaţiilor publice, am zis să-mi încerc norocul în cercetare de piaţă. Pe lângă faptul că pentru un post fulltime, opt ore de lucru efectiv, fără pauze, erai plătit caţiva roni pe oră, dar cumva cumulat cu numărul de chestionare pe care le completai, banii îţi erau înmânaţi la 30 de zile după încheierea primei luni. Dacă tot a venit vorba de salariu, acesta What? Da, cred că nici masa de aer rece porneşte de la 400 Ron pentru un post venită de la Cercul Polar care a stăbătut de Agent Call Center part-time şi ajunge până la 800 Ron, dacă lucrezi full-time, plus în weekend, iar orele suplimentare nu trebuie să-ţi lipsească. Dacă vi se pare un salariu bunicel, nu vă entuziasmaţi, există companii care te plătesc în funcţie de comisionul din vânzări. Nu vă lăsaţi păcăliţi. Deşi calculul pe care ţi-l face reprezentantul firmei te mulţumeşte, când o să ajungi să lucrezi, ai să realizezi că ai muncit pe nimic. Există de asemenea riscul

80

www.stud-life.ro


numărul 8 / Ian-Feb 2010 Siberia nu o să reuşească să le îngheţe creativitatea angajatorilor de a păcăli cumva angajatul, dându-i impresia că este motivat să vina la serviciu, deşi nu câştigă aproape nimic. Ca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă şi mai tristă, ar trebui să luăm în calcul preţul chiriilor din Bucureşti. În urma crizei, o garsonieră se închiriază cu 200-250 Euro, în funcţie de utilităţi, iar un apartament cu 2 camere între 350 şi 400 Euro. Transformat în lei, ar trebui să câştigi minim 840 ron pe lună ca să plăteşti chiria unei garsoniere, salariu greu de câştigat pentru un tânăr absolvent fără experienţă, nemaipunând la socoteală celelalte cheltuieli, plus satisfacerea nevoilor primare, hrană etc. Dar, cum românul e isteţ, locurile în cămine vor fi întotdeauna disponibile, mai ales pentru cei descurcăreţi. Supracazarea e un fenomen normal, iar locurile insuficiente, sunt întotdeuna de ajuns pentru toţi cei care vor cu ardoare un pat într-o cameră din regie şi au nişte bănuţi puşi de-o parte pentru cumpărarea lui. Să nu ne precipităm, situaţia nu va rămâne aşa pentru totdeauna. Deşi în prezent pare că nu avem nicio scăpare şi că nimic din ceea ce ne dorim nu se întâmplă, piaţa angajaţilor o va domina pe cea a angajatorilor pentru că cerea există, iar o dată economia mondială relansată, vor începe să scârţâie încheieturile României şi va fi nevoită să se mişte puţin câte puţin. Cel puţin aşa ne promit analiştii. Dacă nu, să nu ne pierdem totuţi speranţa, „flacăra violet” lucrează pentru bunăstarea noastră.

www.stud-life.ro


iWORK

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Punct. Şi de la capăt Urăsc momentele când trebuie să tragi linie. Să-ţi propui ţeluri înalte sau să le actualizezi pe cele vechi. Când trebuie să te uiţi în urmă şi să vezi ce ai realizat. Ce ai încercat sau ce nu ai vrut să faci. Când îţi spui că puteai face atâtea lucruri pentru tine sau poate pentru ceilalţi. La 12 noaptea, printre zgomotele de artificii şi dopurile de şampanie care zboară, tu să ai deja un plan conturat. Fiecare Revelion să fie un capăt. Să ajungi la capăt de drum sau să o iei de la capăt. Să ştii ce trebuie să faci de maine şi mai ales cum. Articol de Alexandra Onea | alexandra_nehoiu@yahoo.com Pui în balanţă toate lucrurile care s-au întâmplat. Toţi oamenii care ţi-au schimbat viaţa. Tot ce te-a influenţat. Toate regretele şi toate speranţele. Şi te întrebi: ”Cum ar fi fost dacă...?” Se spune că, de fiecare dată când iei o decizie, se formează încă un univers paralel. Câte decizii, atâtea universuri. Şi atâţia de „eu”. Un „eu” egoist. Sau poate un „eu” bogat. Un „eu” care schimbă scutece deja sau un „eu” care trăieşte în America. Un „eu” care schiază sau un „eu” asistent universitar. Dar „eu” sunt fără regrete şi sunt aici pentru că aşa am ales, aşa miam dorit. Am râs mult, poate prea mult şi prea zgomotos câteodată. Am plâns zile întregi, crezând că soarele nu va mai apărea niciodată pe strada mea. Am sperat şi am fost dezamăgită de prea multe ori. Am visat şi am fost cu capul în nori. Dar m-am lovit de pământ când a trebuit să cobor brusc.

discuţii interminabile. Am văzut filme la care mi-au dat lacrimile. Am primit flori. Am mâncat dulciuri şi am împodobit bradul de Crăciun. N-am câştigat premiul Nobel şi nici nu am publicat vreo carte. N-am luat toate examenele şi nici nu am terminat cu 10. N-am respectat deadline-urile şi am minţit deseori. Pe cei dragi nu i-am îmbrăţişat de câte ori aş fi vrut. Şi nici nu le-am spus mereu cât de mult îi iubesc. Nu am ajuns politician şi nici nu am propus vreo lege nouă. Nu am fost la sală şi nici nu am făcut sport. Nu am escaladat niciun munte şi nici nu am vizitat Africa. Nu am mâncat cu beţişoare şi nici nu am băut saki. Nu am văzut cel mai frumos apus, care să mă lase fără aer. Nu am salvat nicio viaţă. Nu am plantat niciun copac. Nu am schimbat lumea, nu am inventat nimic folositor. Nu am făcut poze cu piramidele şi nici nu m-am plimbat cu vreo cămilă.

Am reuşit să aduc zâmbetul pe feţele sincere ale unor copii. Am amânat până când a fost prea târziu. Am iubit ca şi când numai el ar fi existat. Am sărutat ca şi cum ar fi fost ultima dată... Şi am urât înzecit când s-a terminat.

Anul acesta nu mi-am mai făcut nicio listă, nicio rezoluţie. Sunt sigură că voi reuşi să-mi împlinesc visele în viitor. Mai am destul timp. Doar că nu voi mai fi aşa ocupată în urmarea lor. Voi avea timp pentru mine. Şi o să fiu fericită. Nu contează cum, unde sau cu cine. Nu contează cât sau de ce. O să-mi pun pe faţă un zâmbet larg şi o să-l las acolo mereu. O să încep de acum. O să fiu cea mai fericită dintre pământeni.

Am citit cărţi, am luat examene, m-am bălăcit în mare şi m-am uitat la norişori de sus, de deasupra lor.Am pierdut prieteni şi am câştigat alţii noi. M-am bătut cu bulgări de zăpadă. Am dansat până la epuizare. Am pierdut nopţi cu

82

www.stud-life.ro


numărul 8 / Ian-Feb 2010

iWORK

Cum va fi 2010 pentru mine? Cu întrebarea asta m-a prins începutul anului, în ultimele zile de vacanţă. După ce am stat şi am rumegat un pic la ce a însemnat 2009 pentru mine, cu toate experienţele prin care am trecut, excelente, bune şi mai puţin bune, e momentul să îmi îndrept atenţia spre viitor, la viaţa mea în noul an. Articol de Bülent Duagi | bulent.duagi@gmail.com | www.bulentduagi.ro Sunt adeptul scrierii din experienţa personală şi aş vrea ca rândurile care urmează să fie luate ca atare, o experienţă împărtăşită cu voi. Fiecare ar trebui, după ce citeşte diverse informaţii, să gândească ce învaţă sau nu, ce aplică sau nu în viaţa sa de zi cu zi. Am tot citit încă de acum câţiva ani despre setarea de obiective personale, care să mă ghideze pe o anumită perioadă de timp. Am început acum doi ani, acordând ceva atenţie asupra acestui subiect în viaţa mea şi punândumi nişte „obiective” mentale, pe un an. În 2009 am început să le şi scriu. Experienţa mi-a arătat că reflecţia la aceste obiective mă ajută foarte mult să îmi dau seama ce este important pentru mine, pe ce direcţii vreau să mă dezvolt, îmi dă chiar şi puţin dintr-o viziune pe termen mai lung a ceea ce vreau să fac cu viaţa mea. De ce am început să îmi scriu obiectivele? Trăim într-o lume prea complexă, cu informaţie care ne bombardează în mod constant creierul, cu foarte multe urgenţe care apar (date de facultate, prieteni, eventual organizaţia studenţească în care suntem sau jobul pe care îl avem), cu extrem de multe oportunităţi de dezvoltare personală şi/sau petrecere a timpului liber (proiecte, traininguri, workshop-uri, conferinţe, concerte, spectacole, gale, petreceri, cărţi, etc). Toți acești factori externi se bat pentru atenţia şi timpul nostru, ne încarcă creierul destul de mult. Între toate aceste www.stud-life.ro

urgenţe şi oportunităţi, multe dintre ele neaşteptate, este greu să ne „amintim” ce este important pentru fiecare dintre noi, mai ales dacă este vorba despre mai multe vise/dorinţe/obiective. Pe mine m-a ajutat să le scriu şi să mă mai uit din când în când peste ele. Ce am mai observat este că, reflectând un pic asupra a ce e important pentru mine, am putut să fac mai multe dintre activităţile din sfera important, dar neurgent.

De multe ori cred că ne trezim la sfârşitul unei săptămâni/luni/an şi ne dăm seama că nu am apucat să citim cartea aceea frumoasă pe care o tot ţinem aproape, că nu am mers la spectacolul de teatru pe care vrem să îl vedem de atâta timp, că parcă nici cu prietenii noştri buni nu ne-am mai văzut aşa des. Ne trezim că parcă... nu mai e timp. Toate activităţile de mai sus intră în categoria important,


iWORK

numărul 8 / Ian-Feb 2010 măcar un obiectiv pe fiecare dintre ele. Categoriile sunt:

dar neurgent şi, dacă nu suntem un pic atenţi, sunt mari şanse ca zilele să se ducă în activităţi urgente şi importante sau urgente, dar neimportante... şi chiar neurgente şi nici importante. Probabil că activităţile de mai sus au un efect foarte mare asupra vieţii noastre şi, totuşi, se pare că nu e timp pentru ele. Pe mine m-a inspirat foarte mult citatul:

Self – (cu subcategoriile) Sisteme personale, Dezvoltare personală şi Brand Personal Mind – Cunoaştere, Idei și Carieră

“Don’t say that you don’t have time. You have exactly the same number of hours per day that were given to Pasteur, Michelangelo, Mother Teresa, Leonardo da Vinci, Thomas Jefferson and Albert Einstein.” (H. Jackson Brown)

Body – Sănătate şi Fizic Soul – Spiritual şi Public Service Social – Love, Familie, Prieteni şi Contacts Joy – Fun şi Travel Admin – Casă şi Financiar

Spre deosebire de anul trecut, anul acesta mi-am setat obiective cât mai SMART. De exemplu, pe Travel: „Vizitez World Expo din Shanghai, timp de 7 zile, în august 2010.” Sigur, fiecare obiectiv poate fi dezvoltat cu întrebări precum: „De ce?”, „Ce resurse sunt necesare? (timp, energie, bani etc.)”. De exemplu, ok, vreau să ajung în China, dar de ce este important pentru mine? Ce resurse trebuie să investesc pentru a putea ajunge acolo în august? Răspunsul la întrebarea „De ce?” ajută la trierea obiectivelor şi, în acelaşi timp, dacă este unul puternic, ajută în procesul de reamintire a ce este important pentru mine – în caz că mă trezesc prin mai întrebându-mă de ce mă agit să ajung să vizitez World Expo din Shanghai, de exemplu.

Scrierea obiectivelor m-a ajutat să îmi reamintesc constant ce anume din jurul meu este important pentru mine şi, chiar dacă nu este urgent, să am grijă să îi dedic mai mult din timpul şi energia mea. Anul 2010 vine cu câteva schimbări importante. În primul rând am trei principii după care mă voi ghida în acest an: să aplic în viaţa de zi cu zi mult mai mult din ceea ce ştiu, “less is more” – să mă concentrez asupra a cât mai puţine domenii de interes, pe care să am rezultate extraordinare şi, nu în ultimul rând, să am o viaţă echilibrată.

Este un fel de mashup între selfmanagement, project management, „The Secret” şi vizualizarea obiectivelor. Doar cel mai important principiu pe 2010 este să aplic mult mai mult din ceea ce ştiu în viaţa de zi cu zi.

Şi pentru a avea o viaţă echilibrată, m-am gândit la nişte “categorii” importante din viaţa mea, gândindu-mă să îmi pun

84

www.stud-life.ro


numărul 8 / Ian-Feb 2010 Două concepte foarte importante pentru partea de implementare a obiectivelor, ca să nu rămână la stadiul de timp pierdut la începutul anului făcând planuri, sunt prioritizarea constantă (în ce cadran din important/urgent e ce fac acum?) şi evaluarea săptămânală (la sfârşitul fiecărei săptămâni să îmi acord măcar jumătate de oră, în care să mă întreb: Ce s-a intamplat? Ce am învățat din săptămâna care a trecut? Ce vreau să fac săptămâna viitoare? Ce vreau să îmi dezvolt săptămâna viitoare?) Ce contează este balanţa între ce e important pentru fiecare şi deschiderea pe care o are fiecare la noutate, în viaţa sa. Nu ştiu dacă vreuna dintre extreme este indicată, să ţii morţiş doar la ce ţiai “planificat” tu sau să te bagi mereu cu capul înainte în tot ce este nou şi poate nerelevant. Punctul de echilibru cred că ţine de “stilul” fiecăruia dintre noi. Mereu va exista dilema “doing the right things” (eficacitate) înainte de “doing the things right”(eficienţă) şi cred că setarea obiectivelor contribuie mult la lămurirea ei. Să aveţi un 2010 excelent!

www.stud-life.ro


numărul 8 / Ian-Feb 2010

iONG

Practică în turism

Salutare, salutare! Practică la-naintare; Vrei şi eşti în stare Ia aminte-n continuare... ;)

Articol de Viorela Chiper | vio_spiridush@yahoo.com Aşaaa... şi acum să lăsăm rimele... Cu toţii ne gândim să facem o facultate în speranţa că în momentul în care vom aplica pentru un post într-o firmă să ne fie uşor să obţinem postul respectiv şi să fim mulţumiţi de rezultatele pe care le avem la acest job. Însă, imediat ce ne hotărâm să facem pasul ăsta ne confruntăm cu diverse situaţii mai puţin plăcute şi dorite: nu suntem pe placul angajatorilor, ne împotmolim în sarcinile pe care le avem de făcut ş.a.m.d..

• vrei să obţii un loc de muncă mai uşor • vrei să capeţi experienţă • intenţionezi să lucrezi în turism pe viitor sau toate astea la un loc, te aşteptăm la etajul 1, în Comerţ (Clădirea M. Eminescu, ASE) la standul special amenajat, să îţi depui CV-ul, scrisoarea de intenţie în perioada 17-26 februarie 2010, între orele 10.30- 16.30. După ce CV-ul tău va ajunge la angajatori, în urma unei analize a acestuia, vei fi contactat(ă) de ei. După această etapă va urma un interviu, urmând ca în perioada 15 martie - 15 mai să faci practică.

Nu intrăm bine pe porţile facultăţii şi suntem bombardaţi cu informaţii. Până aici nimic rău. Însă în momentul în care informaţiile vin şi vin, iar noi nu avem ce face cu ele, nu le găsim o aplicabilitate simţim că ne pierdem timpul aiurea. Şi asta se întâmplă pentru că, ştim cu toţii, învăţământul în România are mici-mari lipsuri. Printre aceste lipsuri se numără practica.

Urmăreşte site-ul ECOTUR: www.club-ecotur.ro Ne vedem la stand! Şi succes!

Dar, staţi liniştiţi, ne-am gândit noi să rezolvăm într-o mică măsură problema... Noi, Clubul de Turism şi Ecologie, ECOTUR, avem un proiect în acest sens. Am strâns agenţii de turism, hoteluri care aşteaptă să le calci pragul. Mă refer la practică în turism. Aşadar, dacă: • eşti student la o facultate de profil • trebuie să faci practică pentru facultate • vrei să aplici ceea ceea ce ai învăţat www.stud-life.ro

87


ONG

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Politicile de tineret din România discutate la Forumul ANOSR După admitere ai devenit student. Ai învăţat cuvinte noi cum ar fi: credite, seminarii, cursuri, măriri şi chiar restanţe. Ai descoperit cum să te descurci şi ce lucruri trebuie să faci pentru a trece cu bine peste zile. Ce se întâmplă însă când te confrunți cu o problemă care pare să nu aibe soluţii? Cine este responsabil pentru schimbările ce întârzie să apară? Răspunsul suntem noi, studenţii. Pentru că avem energia, dinamismul şi entuziasmul de a realiza schimbările în universităţi. Articol de Alexandra Albu | Coordonator PR Forum 2010 | alexandra.a.albu@gmail.com

Nevoia studenţilor de a fi reprezentaţi la nivel naţional va susţine întotdeauna existenţa unei comunităţi de tineri care să genereze proiecte pentru transformarea sistemului educaţional şi care să inventeze, în funcţie de context, noi instrumente de schimbare. Astfel, a prins contur ideea de organizare a unui Forum al Organizaţiilor Studenţești, din dorinţa de a facilita un dialog între reprezentaţii studenţilor.

piept cu cele mai dure critici, susţinute de cele mai aprinse argumente. În fiecare an Forumul Organizaţiilor Studenţeşti din România se desfășoară în alt mare centru universitar, aducând împreună cei mai implicaţi studenţi din mediul asociativ studenţesc şi punându-i faţă în faţă cu actori relevanţi în politicile publice educaţionale, de la nivel central şi local.

Forumul este prilejul ca vocile organizaţiilor studenţești din toată ţara să se audă între ele şi să formuleze mesaje pentru toată lumea. Este evenimentul care catalizează toată energia mişcării studenţești, generând cele mai aprinse discuţii şi cele mai creative soluţii. Este momentul în care viziunea şi strategiile prind contur şi dau

Anul acesta, forumul va avea loc în perioada 25 februarie - 1 martie la Bucureşti, centrul administrativ al ţării, acolo unde se decide soarta învăţământului superior şi unde dialogul pe problemele arzătoare ale studenţilor şi educaţiei are șansa să treacă la următorul nivel.

88

www.stud-life.ro


ONG

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Cultural ID pune amprenta pe cultură Cultural ID este primul proiect cultural organizat de o asociație studențească (Voluntari pentru Idei şi Proiecte) în parteneriat cu Institutul Cultural Român.

Articol de Raluca Dumitrescu | raluca.dumitrescu@vipromania.ro

VIP România pune astfel la cale un proiect cu totul nou care uneşte sfera comunicării cu fenomenul cultural. Vom avea 10 zile de conferinţe, traininguri, studii de caz cu privire la cultura contemporană şi la campanii de comunicare pentru promovarea ei, vor fi ieşiri la teatru, la film şi multe altele. Ideea de bază a Cultural ID a pornit de la o problemă sesizată în rândul asociațiillor studențești, anume lipsa unui proiect care sa îi învețe pe studenți ce presupune promovarea culturală. Voluntari pentru Idei şi Proiecte (VIP România) plănuieşte, aşadar, să găsească cei mai creativi studenţi, să-i instruiască întrale comunicării culturale, să le ofere instrumentele şi mediul perfecte pentru a produce ideile cele mai originale şi să-i premieze! Douăzeci de studenţi pasionaţi de comunicare şi de cultură se vor aduna, începând cu 14 martie, la Bucureşti, pentru a elabora o campanie de promovare a unui produs cultural, iar cea mai bună propunere va fi premiată, existând chiar posibilitatea implementării. Această primă ediție dorește să creeze un precedent în domeniul comunicării culturale, paticipanții la acest proiect formând catalizatorul schimbării atitudinale la nivel social.

www.stud-life.ro


ONG

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Școala de HR se pregătește pentru un nou modul 30 de studenţii interesaţi de domeniul Resuselor Umane au fost pregătiţii pentru o carieră în Resurse Umane, timp de o lună şi jumătate. Studenţii au fost instruiţi și evaluaţi de către specialişti în domeniu de la companii precum: Vodafone, Orange, BCR Asigurări de Viaţă, Pfizer, MMMConsulting. Acum e timpul să faci chiar tu primul pas spre succes! Articol de Andreea Cosmina Boriceanu | coordonator Școala de HR | ndr-cosmina@yahoo.com

Având experiența unei prime ediții, Şcoala de HR se pregăteşte cu un nou modul pentru studenţii pasionaţi de resurse umane. Participanții din primul modul au fost încântați de oportunitatea de a experimenta lucrurile pe bune. “Școala de HR a însemnat în primul rând multă practică. Am rămas surprinsă cum la primul curs primele 3 ore au trecut şi nu privisem niciodată ceasul. Poate pare imposibil, dar Școala de HR te învaţă cum să faci lucrurile, nu iţi spune doar ce trebuie să faci. Școala de HR, îți aduce traineri cu foarte multă experinţă în acest domeniu, care nu numai că te învaţă, dar sunt şi dispuși să-ţi împărtăşească din cunoștinţele şi experienţa lor. Școala de HR mi-a adus primul job serios într-o companie multinaţională în domeniul resurselor umane și apoi pe al doilea:))”, spune încântată Sorop Diana. ”Școala de HR... Trei cuvinte simple pentru o multitudine de experienţe şi sentimente... Pentru traineri tineri, deschişi, care ştiu să răspundă cerințelor tale... Trei cuvinte pentru o mulţime de noi prieteni și de ce nu, pentru alte porţi deschise!”, ne povestește Maria Andreea.

să mă facă să descopăr câte ceva despre mine şi despre ce pot să fac și ce vreau să fac; am cunoscut nişte oameni deosebiți, atât între participanți, cât și între traineri“, ne-a împărtășit Ștefana. Următorul modul va începe pe 13 martie și va ține până pe 25 aprilie, timp în care vor avea loc întâlniri săptămânale interactive, sub forma unor traininguri, în care specialiștii care lucrează deja în acest domeniu urmăresc formarea unor competenţe relevante pentru angajarea şi viitoarea practică profesională a studenţilor în domeniul Resurselor Umane. Vom avea invitaţi care vor atinge următoarele teme: Teambuilding, Cum să-ţi planifici cariera, Recrutare şi selecţie, Public speaking, Dezvoltare organizaţională, HR - Partener strategic şi Evaluarea competenţelor. Recrutările pentru noul modul se vor desfăşura între 23 februarie şi 6 martie, iar pentru înscriere poți intra pe site-ul nostru: www.scoaladehr.ro Dacă îţi doreşti o carieră în Resurse Umane, te aşteptăm la Şcoala de Hr!

“Weekend-urile pe care le-am petrecut la Școala de HR au reușit să-mi dea motive pentru care mi-ar plăcea să lucrez în HR, au reuşit să mă facă să mă trezesc cu entuziasm duminică dimineaţa devreme (ceea ce e un merit în sine :), au reuşit

90

www.stud-life.ro


ONG

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Atenție, poți face BUSINESS! Şi uite că mai avem puţin şi a trecut şi stresiunea şi iar ne bucurăm că am scăpat de încă un morman de cărţi şi materii ce ne-au dat bătăi de cap în ultima perioadă. Acum putem petrece fericiţi, sau ne facem bilanţul şi constatăm că am cam ieşit în pierdere şi restanţele au depăşit de mult punctul critic.

Articol de Iulia Mitu, OC PR Business School | gothic_jully@yahoo.com Din ce în ce mai mulţi studenţi sunt nehotărâţi cu privire la viitorul lor profesional, urmează o facultate doar de dragul unei diplome, interesul pentru aceasta e la punctul mort, teoria dă bătăi de cap în sesiune și practic realizezi că nu ai acumulat nimic. Decât dorinţe pentru un viitor strălucit şi speranţa pentru cel mai trăznit loc de muncă, iar dacă ar fi posibil să fii tu şi boss-ul ar fi deja excepţional. Dar ţi-ai luat demult gândul de la asemenea poveşti, nu? Ai idei de afaceri cum poate mulți nici nu s-au gândit, dar de la idee până la fapte... Poate te descurajează întrebarea: De unde pot acumula informaţiile şi experienţa necesară ca să pot spune “Da, asta e! Acum sunt pregătit să îmi pun pe picioare afacerea mea”. Ei bine, poate vei fi surprins de ce vei afla, dar oportunitatea se află exact în faţa ta! ;) Studiezi în Constanţa, eşti în an terminal sau la master, şi te-ai gândit la un plan de afaceri, dar ţi-ai luat gândul din cauza crizei sau din cauza lipsei de experienţă? Nicio problemă, nimic nu te poate descuraja totuşi să aplici la proiectul Business School! Te întrebi cu ce te poate ajuta acest proiect? Păi fii atent! Business School e

www.stud-life.ro

un proiect realizat de AIESEC Constanţa, organizaţie de studenţi cu renume mondial, ce ajută la rândul ei studenţii să se dezvolte, atât personal, cât şi profesional. Avem experienţa anilor trecuţi şi ştim de ce cunoștinţe ai nevoie, tocmai de aceea ţi-am pregătit traininguri pe diferite module precum: start up, business plan, management, marketing, vânzări, resurse umane, finanţe, toate ţinute de traineri specializaţi din mediul business. Vei putea participa la evenimente şi ai ocazia să stai faţă în faţă cu directori de companii. Sună interesant, nu-i aşa? Şi asta nu e tot, vei beneficia şi de stagii de practică. Şi acum, după atâta propagandă te întrebi poate câţi bani trebuie să scoţi din buzunar. Află că nu te costă nimic! Aşa că intră până la sfârşitul lunii februarie pe site-ul www.bs.aiesecconstanta.ro/ şi completează formularul de aplicare.


iWORK

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Facebook, prima dată în România la AI-MAS Winter Olympics Pe 27 februarie, Facultatea de Automatică și Calculatoare va găzdui, pe lângă finala Crafting Quest, un workshop pe teme de inteligență artificială și un mic oraș AI, prin care vor patrula roboți line-follower și în care se vor putea găsi diverse aplicații ale companiilor și universităților partenere. Articol de Anca Bălănel anca.balanel@gmail.com Cei care doresc să afle mai multe despre tehnicile de AI din spatele unor aplicații pe care le folosesc în viața de zi cu zi, sunt invitați să se înscrie la Workshop on Real Life AI Applications, ce se va ține în sala EC105. Aici vor fi prezenți invitați din partea Academiei Române și universităților partenere. Reprezentanți ai companiilor partenere vor ține prezentări despre tehnicile utilizate în produsele lor. Tocmai din Sillicon Valley, o echipă de la Facebook va veni în România în premieră, pentru a dezvălui câteva din secretele din spatele succesului acestei mari rețele sociale, care numără peste 350 de milioane de utilizatori activi. www.stud-life.ro


ONG

numărul 8 / Ian-Feb 2010

AI-MAS Village, sau orașul AI pentru o zi, va fi amplasat în holul EC al Facultății de Automatică și Calculatoare (UPB), oricine este curios fiind binevenit să se plimbe și să admire aplicațiile inovatoare, sau să discute cu persoane care lucrează în AI. AI-MAS Village este gândit ca un loc în care oamenii pasionați de acest domeniu pot să interacționeze și să afle lucruri noi unii de la alții, într-o atmosferă plăcută și degajată. Evenimentul se va desfășura pe parcursul întregii zile, astfel că participanții la workshop vor avea și ei ocazia să viziteze AI-MAS Village în pauzele dintre prezentări. În jurul prânzului, va exista o pauză ceva mai lungă, în care vor avea loc concursuri cu roboței și multe alte surprize. “Ne dorim ca AI-MAS Winter Olympics să fie prima ediţie a unui viitor eveniment anual de referinţă în acest domeniu (AI) la noi în ţară şi, începând de anul viitor, vrem să introducem noi probe în concurs și să extindem parteneriatul şi cu alte universităţi din Europa”, spun organizatorii evenimentului. Pe 7 decembrie 2009 s-a lansat competiția Crafting Quest, a cărei premiere va avea loc în cadrul AI-MAS Winter Olympics. concursul care face parte dintr-un eveniment inedit destinat inteligenței artificiale. După cele două runde maraton, concurenții se pregătesc de calificarea în finală, unde marele premiu este de 1000 de euro. AI-MAS Winter Olympics este organizat de AI-MAS Group în www.stud-life.ro

colaborare cu mai multe universităţi din întreaga țară, şi susținut de Academia Română, prin Institutul de Cercetări pentru Inteligență Artificială, de CIMR (Asociația Centrul de Cercetare și Instruire în Robotică, Informatică Industrială și Ingineria Sistemelor) și de companiile: Facebook, IBM, BitDefender, Thales, HP, Kaspersky, Ropardo. Mai multe informații se pot găsi pe site-ul evenimentului: aiolympics.ro sau la contact@aiolympics.ro AI-MAS Group este laboratorul de cercetare în inteligenţă artificială şi sisteme multi-agent din cadrul Universităţii “Politehnica” Bucureşti. Laboratorul AI-MAS a fost şi este implicat în mai multe proiecte de cercetare variind de la agenţi inteligenţi şi afectivi şi sisteme cu auto-organizare şi auto-adaptare până la agenţi destinaţi web-ului semantic. Laboratorul de Inteligenţă Artificială şi Sisteme Multi-Agent face parte din Facultatea de Automatică şi Calculatoare, din cadrul UPB, şi este condus de doamna profesoară Adina Florea. Mai multe detalii pe http://aimas.cs.pub.ro


ONG

numărul 8 / Ian-Feb 2010

Ce presupune PR-ul într-un ONG? Intrarea într-un ONG studențesc este primul pas important pe care ar trebui să-l facă un student dornic de a se implica activ în societate. Articol de Ioana Moneanu | ioana.moneanu@yahoo.com Partners Relationship Coordinator - BOS

Există multe ONG-uri pe piața din România și oferta trebuie studiată cu atenție pentru a vedea care dintre ele ți se potrivește cel mai bine. Este important să ai în vedere faptul că profilul ONG-ului pe care îl alegi trebuie să se plieze pe dorințele tale în ceea ce privește alegerea viitoarei cariere. O implicare activă într-o astfel de organizație îți va oferi posibilitatea să cunoști oameni prosperi din domeniul în care vrei să activezi. Ca să nu mai vorbim de munca în echipă și de o anumită organizare și disciplină, atuuri foarte importante atunci când vei vrea să te angajezi cu adevărat. În plus, tot mai multe firme consideră un avantaj experiența într-un ONG. Acest lucru datorită faptului că într-un ONG înveți foarte multe lucruri pe care le vei practica și la un job: respectarea deadline-urilor, implicarea în proiecte, stabilirea unor rigori organizatorice. Acum, dacă ești student la o facultate de comunicare și relații publice sau pur și simplu ești pasionat de acest domeniu, cu siguranță vei vrea să faci parte din departamentul de PR, atunci când vei aplica pentru intrarea într-un ONG. În departamentul de PR vei pune în practică bazele teoretice ale PR-ului și o să îți formezi o imagine de ansamblu a ceea ce presupune relațiile publice într-un ONG. În primul rând, dacă vrei să faci parte din departamentul de PR, cu siguranță îți place să scrii. Așadar, o să ai ocazia să îți exersezi această deprindere. Vei redacta

94

texte, inclusiv comunicate de presă, dar întotdeauna redactarea acestora va presupune și o bază teoretică: vei învăța cum trebuie făcut un comunicat de presă, urmând ca apoi să îți poți exersa talentul în bazele acestor delimitări de organizare. În plus, o să înveți cât mai multe despre domeniul relațiilor publice, pentru că, dacă te vei implica activ, unul din lucrurile importante făcute în departamentul de PR este cunoașterea cât mai bună a domeniului. Mai mult decât atât, în cadrul proiectelor o să contactezi foarte multe persoane din industrie, parteneri sau reprezentanți media și aici este momentul în care te poți afirma și în care potențialul tău poate fi observat de cei pe care îi contactezi. Așadar, este important ca într-un departament de PR să îți formezi un stil propriu, în care diplomația, rigurozitatea și respectarea deadline-urilor (atât în organizație, cât și în relația cu partenerii) să devină cartea ta de vizită. Acestea vor deveni câteva din atuu-rile tale în viitorul tău profesional, care te vor face eligibil pentru o viitoare carieră în relații publice. Așadar, încă din studenție gândeștete cum să îți pui în valoare pasiunile și aptitudinile și să ai în vedere faptul că ONG-ul studențesc reprezintă unul dintre mijloacele prin care poți face acest lucru. Nu uita, fii inteligent în alegerile pe care le faci atunci când te formezi profesional. www.stud-life.ro


HOROSCOP

numărul numărul 68 / Noiembrie / Ian-Feb 2010 2009

HOROSCOP Berbec

Taur

Romantismul este în floare în prima săptămâna din februarie. Sentimentele sunt înălţătoare, dar există riscul de a fi idealiste sau de a te pune pe o pistă greşită. În restul lunii, viaţa sentimentală ia avânt şi îţi aduce împliniri, fizice sau psihologice, de natură foarte intimă sau poate chiar secretă. Tot acum o să ai parte de bani şi mai ales din proiecte comune. Tonusul este bun şi te bucuri de o deosebită rezistenţă fizică, ceea ce te face să poţi susţine eforturi mai mari decât de obicei.

Pentru Taurii care încă nu au o relaţie, februarie, luna iubirii, favorizează întâlnirea persoanei potrivite. Se pare că ai de luat unele decizii profesionale şi trebuie să alegi între ce ai vrea şi ce ar fi înţelept să faci. Simţi nevoia de expansiune, de mai multă libertate. Sfatul prietenilor îţi este de folos şi poţi conta pe susţinere şi protecţie din partea unor persoane bine situate. Pentru voi este o lună de efort, destul de aglomerată şi solicitantă. Din fericire, te bucuri de echilibru şi optimism.

Rac

Gemeni Flirtul şi aventura găsesc şi ele un ambient propice desfăşurării în februarie. Apar oportunităţi deosebite de avansare sau de punere în valoare. Nici financiar nu stai rău, dar ar fi preferabil să te fereşti de speculaţii, jocuri de noroc sau alte acţiuni riscante. În prima decadă a lunii capitalul energetic este scăzut şi ar fi bine să acorzi mai mare importanţă odihnei. În ultima decadă din februarie pot apărea unele probleme de concentrare şi coordonare.

Relaţional, în februarie lucrezi la tensiune înaltă şi poţi să te curentezi plăcut sau rişti să te electrocutezi. Atmosfera este pasională sau extrem de încordată. În spiritul preocupărilor financiare din ultima vreme, februarie poate furniza o oportunitate în folosul căminului. Altă variantă ar fi o susţinere materială din partea familiei. Pentru tine lucrurile merg din bine în mai bine, observând o creştere suplimentară de tonus.

Leu

Fecioara

Iniţiativa pierde ceva din viteză şi entuziasm în februarie, dar câştigă în zona tenacităţii şi strategiei. Este o perioadă favorabilă organizării şi susţinerii eforturilor de durată. Apar venituri din surse colaterale sau alte avantaje materiale prin terţi. Relaţiile cu instituţiile financiare te avantajează. Atenţie însă ce contracte semnezi! “Rezistenţa” este termenul care defineşte tonusul tău din această lună.

Aşteaptă-te la şansă şi fericire în dragoste sau mariaj, la împliniri trăite în doi, la apariţia unor circumstanţe norocoase atât pentru cuplu, cât şi pentru perechea ta, căreia îi merge din plin. Dacă eşti solo şi cauţi pereche, dacă ţi-e inima însetată de iubire, în februarie poţi afla ce doreşti. Pot să apară colaborări plăcute, cu oameni deosebiţi, contracte mai multe sau mai bănoase. Ai grijă mai ales în prima şi a doua decadă.

96

www.stud-life.ro


HOROSCOP

numărul numărul 68 / Noiembrie / Ian-Feb 2010 2009

FEBRUARIE 2010 Balanta

Scorpion

Relaţiile intrate în rutină te lasă rece. Îţi doreşti iubire şi senzualitate şi le vei avea, într-o formă mai romanţioasă în prima decadă a lunii şi mai concretă după. Perspectivele sunt excelente pentru muncă şi carieră, unde se ivesc conjuncturi care te favorizează şi îţi pun în valoare calităţile. Apar oferte pentru un job mai bun, un al doilea job sau colaborări diverse. Cu Jupiter în casa sănătăţii, în februarie ai o sănătate bună şi multă putere de muncă.

Este rost nu doar de un nou amor, ci şi de descoperirea unor noi senzaţii. Ambiţiosul Marte este de strajă în casa carierei, sprijinit de perseverentul Saturn, iar această echipă este recunoscută pentru randamentul pe care îl are în îndeplinirea ţelurilor foarte dificile. Talentul şi creativitatea se exprimă plenar. Şi financiar stai binişor. Dar se poate să apără cheltuieli nedorite. În februarie te bucuri de o formă deosebită.

Sagetator

Capricorn

În februarie sunt în trend amintirile, întâlnirile cu foste iubiri sau atmosfera romantică de tip desuet, cu declaraţii sub clar de lună şi răvaşe parfumate. Ai tot felul de idei minunate, dar nu foarte realiste. Este minunat dacă ai o muncă ce necesită inspiraţie şi avânt creativ, dar mai puţin recomandabil pentru scopurile practice. Iar dacă visezi ceva legat de casă sau proprietăţi, acum îţi poţi vedea visul cu ochii.

Februarie te răsfaţă mai ales dacă eşti într-o relaţie în care lucrurile sunt încă în stadiu de îndrăgostire, pasiune, în căutarea unei relaţii sau dacă vrei doar să flirtezi sau să purcezi la mici escapade. Munca intelectuală este cu precădere marcată de şansă. Există o anumită înclinaţie către nervozitate sau stres, dar, din fericire, este bine controlată psihologic şi periodic anihilată de un simţ al umorului parcă mai robust ca niciodată.

Varsator

Pesti

Prima săptămână din februarie este foarte romantică, apoi lucrurile se cam răcoresc. Unele străduinţe mai vechi pot acum să se soldeze cu un rezultat palpabil şi favorizant. Cele mai fericite veşti sunt legate de finanţe: vin bani în plus, este posibil să obţii o creştere a salariului sau alte înlesniri materiale, primeşti un dar de preţ. Dacă te afli într-o situaţie conflictuală, şansele sunt de partea ta. SFAT: Nu idealiza excesiv!

De multă vreme nu te-ai mai scăldat într-o baie sentimentală atât de plină de delicii! Bucurăte, este una dintre cele mai bune perioade din an, în care succesul poate veni din orice direcţie. Socializarea îţi aduce în februarie relaţii utile, iar colaborările şi contractele par să te caute. Eşti într-o formă de zile mari! Totul pare perfect. Dar nu lăsa garda jos, fiindcă poți avea oricând o surpriză!

www.stud-life.ro

97


SCRIE ÎN STUD-LIFE! Eşti student şi ai ceva de spus? Stud-Life îţi oferă spaţiu de exprimare! Urmăreşte site-ul nostru şi vezi ce articole vrem pentru următoarea lună la secţiunea “Scrie în Stud-Life” sau trimite-ne ideea ta la redactie@stud-life.ro. Mesajul tău va ajunge la peste 13.000 de studenţi din Bucureşti şi Constanţa, dar şi la mulţi actori sociali din viaţa studenţească. Cine poate scrie în Stud-Life? Studenţi de pretutindeni, la zi sau la ID, licenţă sau masterat. Români şi străini, care pot fi corespondenţi pentru Stud-Life. Aşa că îndrăzneşte! Fă-te auzit! Scrie în Stud-Life!

Stud-Life HR


Revista Stud-Life  

Nr 8 al revistei studentesti Stud-Life

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you