Actualitatea Creștină, nr. 12/2015, serie nouă

Page 1



CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXVI, Nr. 12/2015

EDITORIAL

3

Păstorul Arhidiecezei VATICAN

5 6 7

Papa Francisc. Trei cuvinte Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8

Călătorii apostolice Papa în Africa 10 Știri ARCB 11 Știri interne/externe VIAȚA CONSACRATĂ

12 Congregațiile se prezintă Surorile Carmelitane Misionare Ordinul Carmelitanilor Desculți Surorile Maria Bambina ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII

16 Jubileul Milostivirii 17 Simbolurile Anului Sfânt al Milostivirii 18 Sfinții milostivirii Sf. Ambrozie Dorothy Day

19 Faptele milostivirii Vladimir Ghika în vizită la Văcăreşti 20 Parabolele milostivirii Păcătoasa iertată (Lc 7,36-50) 21 Credința în fapte Orașul carității OAMENI ȘI LOCURI

22 Suflete mari într-un oraș mic Familia Martin din Lisieux UNIVERSUL FAMILIEI

26 Milostivirea este chipul lui Cristos 27 Iertarea în familie 28 Suflet tânăr Unicitatea timpului Gândul meu pentru TINEri 30 ABC-ul credinței 32 Povești de viață 80 de ani de tinerețe

COPERTA ACTUALITATEA CREȘTINĂ, NR. 12/2015 Foto: Bazilica Sf. Petru, Vatican

22

16 CULTURĂ

33 File de istorie Luată pe datorie Maeve (Maria) Ileana O’Kelly de Gallagh 34 Idei pentru timpul liber ETCETERA

35 De pe net 36 Anunțuri


Din partea redacției La inaugurarea Anului Sfânt al Milostivirii, un An Jubiliar extraordinar, declarăm și pentru Actualitatea creștină un jubileu extraordinar și o „realiniem la actualitate”. Fiecare An Jubiliar în Biserică propune o redescoperire a esenței credinței noastre, un drum de bucurie în milostivirea lui Dumnezeu. Angajându-se să vă însoțească pe acest drum, Actualitatea creștină dorește să fie și un exemplu de înnoire și de redescoperire a esenței misiunii sale, să deschidă „drumuri spre împlinire umană și spirituală”, cum scria ÎPS Ioan Robu în primul număr, acum aproape 27 de ani. Dorința redacției este ca această companie în Anul Sfânt să fie cu adevărat plăcută. Plăcut înseamnă frumos, și, după cum vedeți, revista noastră a trecut printr-o transformare estetică importantă. Plăcut înseamnă citibil, și o preocupare constantă a redactorilor și a colaboratorilor este de a scrie cât mai bine. Plăcut înseamnă și util, iar conținutul celor 40 de pagini a fost selectat cu grijă ca să ajute pe drumul pe care îl începem pe 8 decembrie 2015. Actualitatea creștină este o oglindă în care ne uităm, dar nu ne vedem doar pe noi ci pe toți și toate din comunitatea noastră de credință. În această oglindă ne vedem pe noi înconjurați de cei din parohia noastră, din Arhidieceza noastră, din țara noastră, din continentul nostru, din Biserica universală, din lumea întreagă. Trebuie curaj să privești într-o astfel de oglindă… și credință trebuie … dar mai ales iubire. Noi am pus aici fiecare punct cu iubire.

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Liana Gehl Cristina Grigore Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Cristina Șoican Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Sr. Anastasia Gîrleanu cj Colaboratori

Larisa Balbuzan Pr. Daniel Bulai Viviana şi Alexis Dimcev Dănuț Doboș Anca Mărtinaş Giulimondi Sr. Patricia Rediu cj Pr. Dan Suciu csi Layout GRAFIC

Lavinia Dăncescu Manuchian Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Petreș Tereza Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro

Vatican: Papa în Africa - 29.11.2015

Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

© 2015 de Tomás de Zarate

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700


CATEGORIE EDITORIAL

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII 8 DECEMBRIE 2015 – 20 NOIEMBRIE 2016 Text: ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop de București

Î

n deschiderea celui de-al II-lea Conciliu din Vatican, Papa Ioan al XXIII-lea rostea aceste cuvinte: „Acum, Mireasa lui Cristos preferă să folosească medicamentul milostivirii în loc să ia în mâini armele rigorii. […] Biserica Catolică, în timp ce cu acest Conciliu Ecumenic înalță făclia adevărului catolic, vrea să se arate mamă preaiubitoare a tuturor, binevoitoare, răbdătoare, mișcată de milostivire și de bunătate față de fiii despărțiți de ea” (11 octombrie 1962). În a doua sa enciclică, intitulată Dives in misericordia („Bogat în milostivire”), Papa Ioan Paul al II-lea observa că „Biserica trăiește o viață autentică atunci când mărturisește și proclamă milostivirea – cel mai uimitor atribut al Creatorului și al Răscumpărătorului – și când îi călăuzește pe oameni la izvoarele milostivirii Mântuitorului, a căror depozitară și împărțitoare este ea” (nr. 13). Continuând această temă a milostivirii, Papa Francisc, în Scrisoarea cu titlul Misericordiae vultus („Chipul Milostivirii”), arată că este important ca, în aceste vremuri „în care Biserica este angajată în noua evanghelizare”, „să fie repropusă tema milostivirii cu nou entuziasm și cu o reînnoită acțiune pastorală. Este determinant pentru Biserică și pentru credibilitatea

vestirii sale ca ea să trăiască și să mărturisească personal milostivirea” (nr. 12). Iată, așadar, de ce Sfântul Părinte a dorit și a decis ca Biserica Catolică să celebreze un An Sfânt al Milostivirii, care să se deschidă la 8 decembrie 2015 și să se încheie la 20 noiembrie 2016, în Solemnitatea Cristos, Regele Universului. Milostivirea lui Dumnezeu, pe care o predică și o trăiește Biserica, „nu este o idee abstractă, ci o realitate concretă cu care el revelează iubirea sa ca aceea a unui tată și a unei mame care se înduioșează până în adâncul măruntaielor față de propriul copil. Este, într-adevăr, cazul să spunem că este o iubire «viscerală». Provine din interior ca un sentiment profund, natural, format din duioșie și din compasiune, din indulgență și iertare” (nr. 6). În Vechiul Testament, Dumnezeu este prezentat ca „răbdător și milostiv”. „Veșnică este îndurarea lui”, repetă psalmistul. La fel și în Noul Testament, milostivirea este cuvântul cheie pentru a indica acțiunea lui Dumnezeu pentru noi. „Ceea ce îl mișca pe Isus în toate circumstanțele nu era altceva decât milostivirea, cu care citea în inima interlocutorilor săi și răspundea la nevoia lor cea mai adevărată” (nr. 8). În aceeași Scrisoare de convocare a Jubileului Extraordinar al

Poarta de intrare în Catedrala romano-catolică Sf. Iosif, București

Milostivirii, Sfântul Părinte Papa Francisc evocă mai multe scene din Evanghelie, în care Isus se apropie de cei flămânzi și însetați, obosiți și epuizați, rătăciți și fără călăuză, săraci și părăsiți, bolnavi și suferinzi din diferite cauze, de păcătoși etc. Pe toţi îi primeşte cu compasiune, vindecă, satură mulţimi mari cu puţine pâini şi puţini peşti, iartă şi învaţă să se practice iertarea, învie DECEMBRIE 2015 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

3


CATEGORIE EDITORIAL

morţi, eliberează de duhurile rele. „În parabolele dedicate milostivirii, Isus revelează natura lui Dumnezeu ca aceea a unui Tată care nu se lasă niciodată învins până când nu a risipit păcatul și nu a învins refuzul, cu compătimire și milostivire. Cunoaștem aceste parabole, trei în mod deosebit: cea a oii rătăcite, cea a monedei pierdute și cea a tatălui și a celor doi fii (cf. Lc 15,1-32). În aceste parabole, Dumnezeu este prezentat mereu ca fiind plin de bucurie, mai ales atunci când iartă. În ele găsim nucleul Evangheliei și al credinței noastre, pentru că milostivirea este prezentată ca puterea care învinge totul, care umple inima de iubire și care consolează cu iertarea” (nr. 9). În ultima sa scrisoare, Sfânta Tereza a Pruncului Isus, gândindu-se la Isus prezent în Sfânta Euharistie, nota acest cuvinte simple: „Nu pot să mă tem de un Dumnezeu care pentru mine s-a făcut așa de mic! […] Eu Îl iubesc! De fapt, El nu este decât Iubire și Milostivire!” (LT 266). Iar într-un alt loc, anume într-un manuscris care s-a păstrat, aceeași Sfântă scria: „Da, simt asta, chiar dacă aș avea pe conștiință toate păcatele care se pot comite, aș merge, cu inima frântă de căință, să mă arunc în brațele lui Isus, pentru că știu cât de mult îl iubește pe fiul risipitor care se întoarce la El” (Ms C, 36v-37r). Sfânta Tereza a descoperit în Sfintele Evanghelii, pe care le citea foarte des, Milostivirea lui Isus și de aceea a putut să afirme următoarele: „Mie el mi-a dat Milostivirea sa infinită, prin ea contemplu și ador celelalte perfecțiuni divine! […] Atunci toate mi se par radioase de iubire, Dreptatea însăși (și poate și mai mult decât oricare alta) mi se pare îmbrăcată cu iubire” (Ms A, 84r). 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2015

După acest ultim citat din Sfânta Tereza a Pruncului Isus, vreau să ne amintim și de cuvintele Papei Francisc cu privire la raportul dintre dreptate și milostivire: [Acestea] nu sunt două aspecte în contrast între ele, ci două dimensiuni ale unei singure realități care se dezvoltă progresiv până când ajunge la apogeul său în plinătatea iubirii. […] Ar trebui amintit că în Sfânta Scriptură dreptatea este concepută în mod esențial ca o abandonare încrezătoare voinței lui Dumnezeu” (nr. 20). Milostivirea divină este model după care trebuie să se orienteze milostivirea creștinilor și a întregii Biserici. „Credibilitatea Bisericii trece pe drumul iubirii milostive și compătimitoare” (nr. 10). Ea „trăiește într-o dorință inepuizabilă de a oferi milostivire” (Evangelii gaudium, 24). Sfântul Părinte Francisc ne îndeamnă să trăim acest An jubiliar în lumina cuvântului Domnului: Milostivi precum Tatăl. „De aceea, acolo unde este prezentă Biserica, acolo trebuie să fie evidentă milostivirea Tatălui. În parohiile noastre, în comunități, în asociații și în mișcări, așadar, oriunde există creștini, oricine trebuie să poată găsi o oază de milostivire” (nr. 12). Suveranul Pontif ne îndeamnă să valorificăm pelerinajul pentru a trece prin Poarta Sfântă și să punem în practică în timpul Jubileului faptele de milostenie trupească și sufletească. „Să redescoperim faptele de milostenie trupească: a da de mâncare celor înfometați, a da de băut celor însetați, a-i îmbrăca pe cei goi, a-i primi pe străini, a-i asista pe bolnavi, a-i vizita pe cei închiși, a-i îngropa pe morți. Și să nu uităm faptele de milostenie sufletească: a-i sfătui pe cei îndoielnici, a-i învăța pe

neștiutori, a-i avertiza pe păcătoși, a-i mângâia pe cei mâhniți, a ierta ofensele, a îndura cu răbdare persoanele sâcâitoare, a ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii și pentru cei morți” (nr. 15). De asemenea, suntem îndemnați să punem din nou în centru, cu convingere, Sacramentul spovezii, pentru a ne schimba viața, având posibilitatea de a dobândi indulgența Anului Sfânt. La Roma, Sfântul Părinte Francisc va deschide Poarta Sfântă mai întâi la Bazilica Sfântul Petru, în Solemnitatea Neprihănitei Zămisliri. Apoi, în a treia Duminică din Advent, va deschide Poarta Sfântă la Bazilica Sfântul Ioan din Lateran. În aceeași duminică vom deschide și noi, din dorința Sfântului Părinte Francisc, ca în toate diecezele din lume, Poarta Sfântă la Catedrala Sfântul Iosif , la Constanța (Bazilica Sfântul Anton) și la Craiova. Decanii vor avea grijă ca aceste trei locuri, unde se poate trece prin Poarta Sfântă, să fie vizitate după un program bine chibzuit, de toate comunitățile parohiale, călugărești și de cei care aparțin diferitelor mișcări din Biserică. Sfânta Fecioară Maria, care a dat lumii Milostivirea făcută trup, să ne ajute în acest An jubiliar să redescoperim bucuria duioşiei lui Dumnezeu, iar „Biserica să devină ecou al cuvântului lui Dumnezeu care răsună puternic și convingător ca un cuvânt și un gest de iertare, de sprijin, de ajutor, de iubire. Să nu înceteze niciodată să ofere milostivire și să fie mereu răbdătoare în a întări și a ierta. Biserica să devină glas al fiecărui bărbat și al fiecărei femei și să repete cu încredere și fără încetare: «Amintește-ți, Doamne, de bunătatea și iubirea ta, pentru că ele sunt din veșnicie»” (Ps 25,6) (nr. 25).


CATEGORIE VATICAN

PAPA FRANCISC. TREI CUVINTE

„O inimă care nu simte nostalgie, nu cunoaşte bucuria” NOSTALGIE. IPOCRIZIE. POMANĂ

JOI - 1 OCTOMBRIE 2015

NOSTALGIE. Sentimentul de nostalgie după Dumnezeu ne ajută să aflăm în El adevărata noastră identitate. În fragmentul din cartea lui Nehemia (8,1-4.5-6.7-12) este relatat finalul unei istorii îndelungate: poporul lui Israel fusese deportat în Babilon, departe de Ierusalim. După mulți ani s-a obișnuit și a început să uite de patria sa. Când pierzi ceva ce-ţi aparţinea, casa, ceva ce era al tău, îi simţi lipsa şi această nostalgie te poartă din nou acasă. Dacă noi, de exemplu, suntem sătui, nu simțim foamea; dacă ne simțim comod, liniștiți acolo unde suntem, nu avem nevoie să mergem în altă parte. Și mă întreb, și ar fi bine să ne întrebăm toți: sunt liniștit, mulțumim, nu am nevoie de nimic – spiritual vorbind – în inima mea? S-a stins nostalgia din mine? Poporul lui Israel plângea de fericire: o inimă care nu simte nostalgie, nu cunoaşte bucuria. Iar bucuria e forţa noastră: bucuria în Domnul. Fragmentul se încheie cu imaginea întregului popor care a mers să

mănânce, să bea, să trimită şi altora porții și să se bucure mult, pentru că înţelesese cuvintele care fuseseră proclamate. Ceea ce nostalgia îi făcea să simtă îi făcea să meargă înainte. Să ne întrebăm toţi cum e nostalgia după Dumnezeu: suntem mulţumiţi, fericiţi aşa cum suntem ori simţim această dorinţă de a merge înainte? Să cerem în rugăciune ca Domnul să ne dea acest har: ca nicicând, dar nicicând să nu se stingă în inima noastră nostalgia după Dumnezeu.

VINERI - 16 OCTOMBRIE 2015

IPOCRIZIE. În mijlocul mulțimii,

Isus li se adresează discipolilor, cărora le vorbește despre aluatul fariseilor. Adică despre ipocrizie, acel mod de a trăi, de a vorbi în mod neclar. E stilul celui care se mişcă inofensiv, ca şarpele, are un farmec clar-obscur, al lucrurilor neclare, al minciunii, al aparenţelor… Fariseilor ipocriţi, Isus le spunea şi că erau plini de sine, de vanitate, că le plăcea să se plimbe prin pieţe arătând că sunt importanţi, oameni culţi…

E un virus care îmbolnăveşte şi care duce la moarte. Păziţi-vă de el! Și singurul mod pentru a evita contaminarea este calea indicată de Isus: rugăciunea. Să ne rugăm! Să ne rugăm mult!

LUNI - 19 OCTOMBRIE 2015

POMANĂ. Încă din primele zile ale Bisericii există acest gest de a da pomană. Dacă dăm celor în nevoi, e un semn bun. Dar să ne întrebăm: Cât dăm? Dăm ce avem în plus? Ăsta nu e un semn bun. Dacă prin ceea ce ofer mă privez de ceva ce-mi e de folos, atunci gestul înseamnă că iubirea pentru Dumnezeu e mai mare decât ataşamentul de bunuri. Deci, să ne întrebăm fiecare: dau? cât dau? cum dau? Adică gestul meu e ca o mângâiere a lui Isus sau ca atunci când plătesc taxele? Când ajuţi o persoană, o priveşti în ochi? Îi atingi mâna? Să nu uităm că persoana din fața noastră este trupul lui Cristos, este fratele nostru, sora noastră. Iar când dăm pomană suntem asemenea Tatălui ceresc care nu lasă păsările cerului fără hrană.

Twitter: @Pontifex Părinți, știți să vă „pierdeți timpul” cu fiii voștri? Este unul dintre lucrurile cele mai importante pe care îl puteți face în fiecare zi. Papa Francisc

DECEMBRIE 2015 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

5


CATEGORIE VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Papa Francisc în vizită la Prato și Florența Marți, 10 noiembrie, Papa Francisc a efectuat cea de-a zecea călătorie apostolică pe teritoriul Italiei, în afara Diecezei de Roma, vizitând orașele Prato și Florența.

DOSAR PENAL PENTRU FURT DE INFORMAȚII REZERVATE Furtul de informaţii rezervate trădează încrederea acordată de Papa.

C

L

a Prato, Papa li s-a adresat reprezentanţilor muncitorilor din zonă, îndemnându-i să fie curajoși în lupta împotriva corupției și a indiferenței și să lucreze pentru o cultură a incluziunii. La Florența, Sfântul Părinte a ținut un discurs participanților la cea de-a V-a Conferință Națională Eclezială a Bisericii Italiene cu tema Un nou umanism în Isus Cristos. Referindu-se la tema întâlnirii, Papa nu a prezentat o imagine abstractă a noului umanism și a spus că Isus trebuie să fie figura centrală atunci când ne gândim la un nou umanism creștin.

Papa Francisc la Florența

A recomandat Bisericii din Italia opțiunea pentru cei săraci și a avut un cuvânt de încurajare pentru tineri, îndemnându-i să depășească apatia și să învețe să fie „modele în vorbire și în acțiune”. Papa a recitat Îngerul Domnului cu un grup de persoane bolnave și a luat masa cu zeci de persoane sărace și fără locuință. Pontiful s-a înregistrat ca orice alt oaspete la cantina Caritas, apoi a salutat pe fiecare în mod personal. Înainte de a se întoarce în Vatican, Papa a celebrat Sfânta Liturghie pe stadionul Artemio Franchi din Florența.

inci persoane au fost trimise în judecată de Tribunalul Statului Vatican pentru furt şi difuzare de informaţii rezervate: un prelat spaniol Luis Angel Vallejo Balda (fost secretar într-un dicaster vatican) și cetățenii italieni Francesca Chaouqui, Nicola Maio, Emiliano Fittipaldi și Gianluigi Nuzzi. Ultimii doi, jurnaliști, au publicat două cărți cu informații și documente rezervate ale Vaticanului, cu ajutorul celorlalți inculpați. În Vatican, furtul și difuzarea de informații rezervate sunt ilegale.

Tribunalul Vaticanului

PAPA FRANCISC: CARTE-INTERVIU Milostivirea este numele lui Dumnezeu. O conversație cu Andrea Tornielli – prima carte-interviu a Papei Francisc.

C

Andrea Tornielli

6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2015

artea – o sinteză a magisteriului și pontificatului Papei Francisc –, abordează tema milostivirii prin intermediul experienței sale de preot și păstor de suflete. Programată a fi lansată la 12 ianuarie 2016, în contextul Anului Sfânt al Milostivirii, cartea va fi publicată în italiană de editura Piemme (Italia). În România, drepturile de publicare au fost achiziționate de Editura Trei, din București.


CATEGORIE VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

O poartă sfântă pentru Alep la Biserica Sf. Francisc L’Osservatore Romano, 07 noiembrie 2015

Biserica Sf. Francisc, Alep (Siria)

L

a 13 decembrie, în oraşul martir sirian Alep, aflat sub asediu din 2012, va fi deschisă poarta sfântă în Parohia Sf. Francisc, lovită şi afectată, în ziua de 25 octombrie, de un atac cu grenade. Cuvântul „milostivire”, în faţa a sute de mii de morţi şi răniţi şi a milioane de persoane strămutate şi refugiate, capătă o valoare exemplară într-un oraş ca Alep, cândva cel mai populat din Siria (circa 4 milioane de locuitori) şi capitală economică a ţării. Din 2012 Alep este centrul unor lupte crâncene între armata preşedintelui Assad, rebeli şi miliţienii Statului Islamic (SI). De aceea oraşul a fost numit „Sarajevo din secolul XXI”. Înainte de a începe ostilitățile, comunitatea creștină era formată din circa 200.000 de membri. Astăzi s-a înjumătățit, ajungând la circa 90.000, toți concentrați în zona din oraș aflată sub controlul guvernului. În

schimb, numărul total al populației a scăzut la circa 1,9 milioane de persoane. „Suntem fără apă, fără curent electric şi fără combustibili. Lipsesc bunurile de consum de primă necesitate. Grenadele, bombele şi rachetele ne pot lovi în orice moment şi în orice loc. La 3 noiembrie – relatează pentru agenţia Sir Vicarul apostolic din Alep, Georges Abou Khazen – armata oficială a preluat controlul asupra drumului care duce în oraş şi astfel au fost reluate şi transporturile de alimente şi furnizarea de carburanţi. Dar nu ştim cât va dura”. În ciuda gravităţii situaţiei, locuitorii din Alep rezistă. Rezistă şi creştinii a căror credinţă nu pare a fi afectată de bombe, de violenţă şi de înaintarea trupelor SI. „Ştim – subliniază vicarul – că suntem toți sub amenințarea armelor”». Nu e întâmplător faptul că poarta sfântă din Alep se află tocmai în Parohia Sf. Francisc, în cartierul Aziziyeh, lovită la sfârșitul lunii octombrie de o grenadă, aruncată de rebeli, care din fericire a explodat înainte de a străpunge acoperișul, sfâșiind cupola, dar rănind ușor numai șapte persoane. Biserica Sf. Francisc este unica din zonă care a rămas utilizabilă, un refugiu pentru mulți credincioși. Dintre cele treizeci de biserici active în Alep înainte de a începe ostilitățile, astăzi jumătate sunt distruse sau inaccesibile. O poartă sfântă într-o biserică care nu vrea să cedeze în fața răului și a disperării. (Traducere: Cristina Grigore)

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

VIRGINIA ZEANI MEMORII

Despre talentul și frumusețea unei soprane.

N

ăscută în România, în 1925, Virginia Zeani trăieşte în Italia de mai bine de treizeci de ani, fiind considerată una dintre cele mai importante soprane de după război. Cotidianul L’Osservatore Romano din 12 noiembrie a.c. îi aduce un omagiu, prezentând volumul de memorii apărut recent în Italia, Virginia Zeani. Talento e bellezza, Zecchini Editore, 2015 (trad. „Virginia Zeani. Talent și frumusețe”), o traducere din română a volumului „Virginia Zeani în dialog cu Sever Voinescu”, Editura Galaxia Gutenberg, 2011. În dialogul cu Sever Voinescu, soprana vorbește despre înalta societate română și italiană, despre colaborarea cu Federico Fellini și Giulietta Masina, despre succese și lumea din spatele cortinei. DECEMBRIE 2015 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

7


CATEGORIE FOCUS CĂLĂTORII APOSTOLICE

STATISTICI

PAPA ÎN AFRICA În perioada 25 - 30 noiembrie s-a desfășurat călătoria apostolică a Papei Francisc în Africa. A fost cea de-a unsprezecea călătorie apostolică internațională a pontificatului și prima vizită a Papei Francisc pe continentul african.

Ioan Paul al II-lea

Paul al VI-lea

L

a 29 octombrie 1967 a semnat Scrisoarea Apostolică Africae terrarum, în care amintește vizita în Africa, din 1962, ca arhiepiscop de Milano: vizitase misiunile diecezei sale din Africa - Rhodesia, Africa de Sud, Nigeria și Ghana. A fost primul papă în vizită oficială în Africa (Uganda, 1969). 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2015

În Kenya, Biserica Catolică numără reprezintă 24,5% din populație (7.735.750 botezați). La Sololo, în nordul Kenyei, se află Misiunea încredinţată grijii pastorale a Arhidiecezei noastre, ce asigură preoţi și sprijin financiar pentru misiune şi operele ale acesteia. În Uganda, catolicii reprezintă 42% din populaţie. Aici a fost înființat în 1935 Sanctuarul naţional ecumenic al martirilor, închinat celor 23 de anglicani şi 22 de catolici care şi-au dat viaţa pentru Cristos, în timpul persecuţiei religioase din 1885-1887. În Republica Centrafricană, 25% din populație e catolică, 25% protestantă, 15% musulmană și 35% aparține credinţelor tribale. Pentru această țară marcată de o situaţie politico-socială incertă, anul 2013 a însemnat debutul unui conflict sângeros între forţele de guvernământ şi insurgenţii islamici.

Î

n lungul pontifical, a efectuat 13 vizite pe continentul african, din 1980 până în 1998. A vizitat 36 țări. La ultima, în Nigeria, a beatificat un călugăr trapist, Cyprian Tansi. A fost de trei ori în Kenya (în 1980, 1985 şi 1995), şi o dată în Uganda (1993) şi Republica Centrafricană (1985).

Benedict al XVI-lea

A

fost în Africa în 2009, în Camerun și Angola (17 - 23 martie), şi în 2011, în Benin (18 - 20 noiembrie). În anul 2009 a prezidat şi a II-a Adunare Specială a Sinodului pentru Africa, iar la 19 noiembrie 2011 a semnat Africae munus, Exortația Apostolică Postsinodală despre Biserica din Africa.


CATEGORIE FOCUS

UN CUVÂNT PENTRU PACE

„Papa Francisc a vrut ca această călătorie în Africa să fie caracterizată de vizita în Republica Centrafricană datorită situaţiei de conflict în care se află această ţară, deoarece consideră că mergând acolo şi adresându-le un cuvânt creştinilor şi catolicilor, dar şi părţilor implicare, ar putea contribui semnificativ la făurirea păcii.”

Card. Pietro Parolin, Secretar de Stat în Vatican

JUBILEUL MILOSTIVIRII ÎNCEPE ÎN AFRICA

„Papa Francisc vrea un spital de campanie lângă părţile în conflict. Biserica nu le poate dezarma, dar poate vindeca rănile, poate dezarma inimile… Iar Jubileul milostivirii este medicamentul pe care Papa îl indică şi Bisericii Centrafricane, pentru a vindeca rănile adânci din sufletul multor centrafricani”.

Mons. Franco Coppola, Nunţiu apostolic în Republica Centrafricană

UN BUN PRILEJ DE REFLECŢIE

„Vizita Sfântului Părinte ne oferă oportunitatea de a reflecta asupra acelor valori care stau la temelia națiunii noastre, pentru care strămoșii noștri au luptat și și-au jertfit viețile. Reflectăm la valoarea muncii asidue şi oneste, la valoarea integrităţii şi a responsabilităţii, a unităţii naţionale şi a respectului faţă de lege”.

Mons. Philip Anyolo, Preşedintele Conferinţei Episcopale din Kenya

PROGRAMUL VIZITEI PAPEI ÎN AFRICA KENYA 25 – 27 noiembrie 2015 Miercuri, 25 noiembrie • Vizită de curtoazie la preşedintele Republicii Joi, 26 noiembrie • Întâlnire interreligioasă și ecumenică • Sfânta Liturghie în Campusul universitar din capitală • Întâlnire cu clerul şi persoanele consacrate • Vizită la sediul ONU din Nairobi Vineri, 27 noiembrie • Vizită în cartierul sărac din Kangemi • Întâlnire cu tinerii, pe stadionul Kasarani • Întâlnire cu episcopii

UGANDA 27-28 noiembrie 2015 Vineri, 27 noiembrie • Vizită la preşedintele ţării • Întâlnire cu cateheții și învățătorii Sâmbătă, 28 noiembrie • Vizită la cele două sanctuare dedicate martirilor ugandezi: cel catolic şi anglican • Sfânta Liturghie pentru martirii ugandezi, în lăcaşul de cult catolic • Întâlnire cu tinerii la Kololo Air Strip la Kampala • Vizită la Centrul caritabil - Casa Carităţii • Întâlnire cu episcopii, clerul şi persoanele consacrate.

CA UN PĂSTOR LA TURMA SA

„Sfântul Părinte vine ca un păstor la turma sa. Ne întăreşte în credinţă şi ne încurajează să preţuim martiriul strămoşilor noştri prin slujirea aproapelui. Cred că vrea ca Uganda să preţuiască această valoarea a grijii faţă de cei săraci, neputincioşi, bolnavi, să promoveze dialogul, unitatea și pacea”.

Mons. John Baptist Odama, Președintele Conferinței Episcopale din Uganda

REPUBLICA CENTRAFRICANĂ 29-30 NOIEMBRIE 2015 Duminică, 29 noiembrie • Vizita la preşedintele Republicii • Vizita la un lagăr de refugiați • Întâlnirea cu episcopii catolici centrafricani şi evanghelişti • Deschiderea Porții Sfinte la Catedrala din Bangui • Sf. Liturghie în Catedrala romanocatolică din Bangui și ocazie de spovadă la Papa Francisc pentru tineri • Veghea de rugăciune pe esplanada Catedralei Notre-Dame, din capitală Luni, 30 noiembrie • Întâlnire cu comunitatea musulmană în Moscheea centrală din Koudoukou, Bangui • Sfânta Liturghie pe stadionul complexului sportiv Barthélémy Boganda, înainte de întoarcerea spre Italia. DECEMBRIE 2015 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

9


CATEGORIE FOCUS ȘTIRI ARCB

#Colectiv IN MEMORIAM

CIOFLICENI

EXERCIȚII SPIRITUALE În perioada 9-13 noiembrie, 37 de preoți din Arhidieceză, împreună cu ÎPS Ioan Robu, au participat la exerciții spirituale, la Mănăstirea de la Ciofliceni, sub îndrumarea Pr. Claudiu Dumea. Programul a cuprins meditații, Sfânta Liturghie, Rozariul, Calea Crucii, Adorație. BRĂILA

VIZITA PASTORALĂ PS Cornel Damian a vizitat Parohia Adormirea Maicii Domnului, din Brăila, între 20-24 noiembrie. A întâlnit comunitatea, congregațiile religioase, a sfințit capela renovată din cimitir.

Rugăciuni și colectă pentru victimele incendiului din capitală

D

upă incendiul de pe 30 octombrie și determinată de situația socială, Arhiepiscopia Romano-Catolică de București a lansat mai multe inițiative. Pe 2 noiembrie, în cadrul rugăciunii pentru răposaţi au fost amintite și victimele de la clubul bucureștean. În aceeași zi, ÎPS Robu a mers la locul tragediei rugându-se pentru răposați și pentru cei care au suferit în urma dezastrului. Pe 5 noiembrie, la Liturghia celebrată în Catedrala Sf. Iosif cu ocazia aniversării zilei de naştere a ÎPS Robu, eveniment marcat de sobrietate, participanții s-au rugat și pentru victimele incendiului. Cu această ocazie, ÎPS le-a cerut preoţilor să facă o novenă de rugăciuni pentru țară și popor. Colecta de pe 8 noiembrie a fost destinată familiilor victimelor și ale răniților de la Colectiv. Pe 9 noiembrie, în Catedrala Sf. Iosif a avut loc un concert de orgă In memoriam #Colectiv.

BUCUREȘTI

EVENIMENT

Institutul Universitar Raşi (Troyes, Franţa), Institutul European Emmanuel Lévinas (Paris), Facultatea de Teologie RomanoCatolică a Universităţii din Bucureşti au organizat între 23 și 25 noiembrie Zilele patrimoniului biblic iudeocreștin. Dintre prelegeri, amintim: Midrașul și Evanghelia, Umorul la evrei.

10

POLITICILE FAMILIALE ÎN ROMÂNIA ȘI CEHIA

La București, pe 6 noiembrie, a avut loc Conferința internațională Politicile familiale în România și Cehia sprijin pentru familii.

E

venimentul, organizat de Asociația Familiilor Catolice Vladimir Ghika, din cadrul Arhidiecezei Romano-Catolice București, a reunit aproximativ 35 de persoane din sectorul ne-guvernamental. Din Cehia au participat 8 persoane, de la Centrul Național pentru Familii din Brno. Au luat cuvântul: PS Cornel Damian – responsabil cu pastorația familiei în cadrul Conferinței Episcopilor Catolici din România, deputatul Radu Zlati – membru al Comisiei de educație din Camera Deputaților, dna Claudia Boghicevici – fost ministru al Familiei, dl Bogdan Stanciu – Asociația Pro Vita, și dna Alina Duduciuc – sociolog.

DESPRE RELAȚIILE PREMATRIMONIALE Parohia romano-catolică din Motru (Gorj) a găzduit pe 8 noiembrie o conferință despre relațiile prematrimoniale.

I

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2015

ntitulată Aşteptarea are sens. Iubirea adevărată, conferinţa a fost ţinută de doamna Iuliana Petruț, voluntar al asociaţiei Familia şi viaţa, din Roman (Neamţ). În prima parte au fost subliniate efectele negative pe care le au relațiile intime prematrimoniale asupra vieții tinerilor. În partea a doua, s-a vorbit despre efectele nocive ale anticoncepționalelor și ale avortului și despre metodele naturale de reglementare a nașterilor. Pentru aprofundare, s-au distribuit pliante.


CATEGORIE FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Caritas Iași - 25 de ani Centrul Caritas al Diecezei de Iaşi activează de 25 de ani în slujba persoanelor defavorizate din societatea românească.

P

SINODUL EPISCOPILOR BRU Sesiunea de toamnă, găzduită la Blaj, în 9-11 noiembrie 2015 a lucrările sinodale, sub președinția Preafericitului Părinte Cardinal Lucian, Arhiepiscop Major, au participat toți Episcopii greco-catolici din țară și de peste hotare. Dintre temele dezbătute: Anul Jubiliar al Milostivirii, formarea seminariștilor, procesul de beatificare a episcopilor greco-catolici morți în faimă de martiri, salarizarea personalului clerical și neclerical, chestiuni legate de prezența comunităților greco-catolice române în diaspora. Următoarea Sesiune ordinară se va desfășura în zilele 1-3 iunie 2016, la Blaj.

e 10 şi 11 noiembrie a avut loc, la Iași, o serie de evenimente jubiliare, care au reunit personalităţile implicate în programele Centrului Diecezan Caritas. Au fost prezente oficialităţi locale, reprezentanţii filialelor din România ale organizaţiei, parteneri din ţară şi din străinătate. Caritas Iaşi este organizat pe trei sectoare distincte de activitate: 1. copii, tineri, familii; 2. vârstnici şi persoane cu dizabilităţi; 3. formare şi proiecte europene. Organizaţia se implică în viaţa comunităţii locale, pe diferite arii de acţiune, furnizând servicii sociale persoanelor defavorizate şi oferind modele de bune practici pentru ajutorarea şi dezvoltarea societăţii. „Centrul Diecezan Caritas – a spus PS Petru Gherghel, episcop de

Iași – a urmărit cu mare interes şi fidelitate un adevărat ideal: să arate că întreaga sa activitate este fundamentată pe logica profundă a lui Cristos şi a Bisericii”.

GERMANIA

MEXIC

BULGARIA

INTERZISĂ SINUCIDEREA ASISTATĂ

ENCICLICA PAPEI ÎN SENAT

SĂRBĂTOAREA RELIGIILOR

După doi ani de dezbateri marcate de neînțelegeri cu privire la asistența bolnavilor în fază terminală, pe 6 noiembrie, Bundestagul a aprobat proiectul de lege care interzice formal sinuciderea asistată. Legea protejează astfel persoanele bolnave și în vârstă în fața presiunii sociale cu privire la întreruperea vieții înainte de sfârșitul natural. Cei care vor organiza și propune sinuciderea asistată ca metodă medicală vor fi sancționați. E ilegală şi eutanasia.

Pentru prima oară în Mexic, reprezentanți ai Bisericii Catolice au prezentat un document pontifical într-o adunare legislativă. Astfel, la 4 noiembrie, o delegaţie a Conferinţei Episcopilor Catolici a prezentat în Senat scrisoarea enciclică Laudato si’ a Papei Francisc, la o masă rotundă despre schimbările climatice, organizată de Institutul mexican pentru doctrină socială. E un fapt fără precedent, într-o ţară ca Mexicul, marcată de un puternic laicism.

Toleranți în diversitate a fost tema celei de-a doua ediții a „Sărbătorii religiilor” ce s-a desfășurat pe 8 noiembrie, la Sofia, eveniment promovat de primăria orașului și de Consiliul național pentru comunitățile religioase din Bulgaria. Au participat catolici, ortodocşi, musulmani, evrei, protestanți, armeni, cu programe artistice şi muzicale. În vederea cunoașterii reciproce, în capitala bulgară a avut loc şi noaptea albă a lăcaşurilor de cult.

L

DECEMBRIE 2015 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

11


CATEGORIE VIAȚA CONSACRATĂ CONGREGAȚIILE SE PREZINTĂ

Surorile Carmelitane Misionare

FONDATORUL

CONGREGAȚIA SURORILOR CARMELITANE MISIONARE TEXT: Sr. Maria Teresa (CM)

F

rancisco Palau y Quer s-a născut la 29 decembrie 1811 în Aytona, în Spania. În 1832 a intrat în Ordinul Carmelitanilor Desculţi, iar în 1836 a fost hirotonit preot. După o perioadă de apostolat în Franţa şi Spania, în 1861 a fondat Congregaţia surorilor carmelitane misionare și pe cea a surorilor misionare carmelitane tereziene. A murit la 20 martie 1872, la Tarragona (Catalonia). În 1988, Papa Ioan Paul al II-lea l-a proclamat fericit, stabilind ziua comemorării sale liturgice la 7 noiembrie.

12

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2015

ORIGINEA. Îndrăgostit de rugăciunea contemplativă, Francisc Palau căuta locuri solitare ca să poată aprofunda viața spirituală. Însă, pentru a răspunde la nevoile Bisericii și ale oamenilor din timpul său, Francisc s-a simțit chemat să fie apostol al lui Cristos. A trăit încercând să realizeze un echilibru între rugăciune și acțiune, căutând răspunsuri la întrebări legate de scopul vocației sale. În anul 1860, retrăgându-se în căutarea unui loc solitar, a stat mai multe zile pe insula Menorca, din 2 până în 12 noiembrie, perioadă care a devenit cea mai importantă din viața sa. În insulele Baleare a trăit o experiență deosebită a Bisericii ca Trup mistic al lui Cristos, aflând aici răspunsuri referitoare la sensul vieţii sale în Biserică, pentru care şi-a oferit viaţa în mod

necondiţionat. A descoperit că Biserica este dragostea vieții lui, pe care o căutase atâția ani. Din această experiență s-a născut o nouă ramură religioasă înrădăcinată în Familia Carmelitană: cea a Fraţilor şi Surorilor Carmelitane Misionare (astăzi au rămas doar surorile), care se străduiesc să trăiască realizând o armonie între viața contemplativă şi viața apostolică, în slujba Bisericii şi pentru slava lui Dumnezeu. „Voi merge acolo unde slava lui Dumnezeu mă cheamă”, spunea fondatorul nostru. Experienţa carismatică pe care a trăit-o el cu privire la Biserică - mister de comuniune, aduce spiritualităţii Carmelului o chemare puternică de a construi comuniunea eclezială, pe care am primit-o ca dar al Duhului Sfânt, în slujba Bisericii şi a lumii, deci, slujindu-l pe Dumnezeu şi pe aproapele.


VIAȚA CONSACRATĂ CATEGORIE

CARISMA. Carisma noastră se concentrează în jurul a patru aspecte majore. Rugăciune-contemplaţie: trăim prietenia cu Isus, contemplându-l în Trupul Său mistic, Biserica, mai ales în mădularele suferinde. Fraternitatea: în viața comunitară, surorile împart bunurile, experienţa cu Dumnezeu, darurile personale și se deschid către diversitatea fiecărei surori. Slujirea: atente la realitatea locului în care suntem, încercăm să răspundem la chemarea lui Dumnezeu construind comuniunea prin slujire, în preajma persoanelor care suferă.

Maria, Fecioara contemplaţiei, ne învaţă, în tradiţia Carmelului, să fim contemplative în lume. MISIUNEA. În 1910, Familia Carmelitanelor Misionare a depăşit graniţele Spaniei, extinzându-se în 39 de ţări, pe cinci continente. În România, am venit în luna octombrie 2002. Cele patru surori care alcătuim comunitatea din Bucureşti colaborăm cu instituţii civile şi congregaţii, precum: Fraţii Marişti, de la Centrul Marcelin Champagnat, destinat copiilor aflaţi în situații dificile; facem voluntariat în Comunitatea Fraților

Misionari ai Carităţii; colaborăm cu ADPARE, asociație care lucrează în domeniul traficului de persoane la nivel de prevenire și de protecție a persoanelor traficate; ne ocupăm de primirea şi de însoțirea creştină şi umană a unor tineri care vin să studieze în Bucureşti; vizităm persoanele în vârstă şi singure; de asemenea, ne ocupăm și de grădiniţa din cadrul Parohiei Sfânta Cruce. Prin viața noastră ne străduim să facem ceea ce ne-a învățat fondatorul nostru, fiind prezente „acolo unde slava lui Dumnezeu ne cheamă”.

ORDINUL CARMELITANILOR DESCULȚI TEXT: Pr. Stefano Conotter

CARISMA. Dumnezeu este viu și are întâietate absolută. Eu pot să stau întotdeauna în prezența Lui. Stând în fața Lui sporește și dorința de a împlini voința sa. Aceste cuvinte sintetizează carisma Carmelului. Pe stema Ordinului carmelitanilor este deviza Profetului Ilie – „Sunt plin de zel pentru Domnul Dumnezeul Sabaot” (1Rg 18,10) –, ce cuprinde tot ce se va dezvolta în istoria Carmelului. În Sfânta Scriptură, Carmelul este sinonim cu frumusețea, cu prospețimea și rodnicia. Cântarea

cântărilor compară capul miresei cu farmecul muntelui Carmel. (cf. Ct 7,6). În acest context, pustnicii au văzut în Sfânta Fecioară adevărata stăpână a muntelui și a vieții lor. Constrânși să părăsească muntele lor drag, pentru că Țara Sfântă fusese ocupată, s-au prezentat în Europa apuseană cu numele de Frații Sfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel. Aici au luat forma Ordinelor cerșetoare. Se recunoaște aici tensiunea care va fi permanentă, dar și rodnică, în istoria Carmelului:

Pelerinaj la Sanctuarul marian de la Ciofliceni

pe de-o parte, originea eremitică rămâne un dor care nu se va stinge niciodată; pe de altă parte, pasiunea apostolică îi împinge mereu pe

ORIGINEA ORDINULUI CARMELITANILOR DESCULȚI

L

a originile Ordinului Carmelitan nu este un fondator bine identificat, ci un grup de pustnici latini care, la începutul sec. al XIII-lea, trăiau în rugăciune pe Muntele Carmel. Patriarhul Albert al Ierusalimului le-a dat o Regulă de viață, cu un precept central, din care iradiau celelalte: „La legea Domnului cugetă ziua și noaptea” (Ps 1,2). Pustnicii trăiau în spiritul Profetului Ilie, ce-și exprimase întreaga viață în strigătul: „Viu este Domnul, în fața căruia stau” (1Rg 17,15).

DECEMBRIE 2015 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

13


CATEGORIE VIAȚA CONSACRATĂ

carmelitani să împărtășească bunurile spirituale primite în dialogul lor cu Dumnezeu. REFORMA. În prima jumătate a sec. al XVI-lea – după o perioadă de criză profundă – şi Ordinul Carmelitan intră în fluxul reformei catolice. Pentru a reveni la idealul rugăciunii continue din regula primară, Tereza din Avila și Ioan al Crucii reformează ordinul, dând naștere Ordinului Carmelitanilor Desculți sau reformați. Tereza a organizat viața în jurul dialogului cu Domnul, care e atât de aproape de creatura sa, încât locuiește înlăuntrul ei. Le scria Tereza fiicelor sale spirituale: „Trebuie să ne retragem în noi înșine, chiar și în mijlocul lucrului, și să ne amintim de Oaspetele pe care îl avem în noi, convingându-ne că pentru a vorbi cu El nu trebuie să deschidem gura” (Calea perfecţiunii 29,5). Tereza subliniază că acest dialog nu este un narcisism spiritual, ci, fiind în inima Bisericii, este iubirea care alimentează misiunea ei; la fel mărturisea și Sf. Tereza a Pruncului Isus, care este, de altfel, patroana misiunilor.

Sanctuarul marian diecezan Regina Carmelului, Ciofliceni (Snagov)

MISIUNEA. La câteva zile după istorica vizită a Papei Ioan Paul al II-lea în România, din 1999, călugării carmelitani desculţi din Provincia Veneto (Italia), întruniți în Consiliul Provincial, au decis să deschidă o casă în România. Am venit în România în anul 2000, și Arhiepiscopul Ioan Robu ne-a primit în Arhidieceza RomanoCatolică de București. După o perioadă de noviciat, în cartierul Colentina din capitală, ne-am mutat

în Ciofliceni (Snagov), la Mânăstirea pe care am construit-o: e casă de rugăciune și de formare. Anul acesta am avut bucuria sfințirii bisericii mănăstirii, cu hramul Sf. Fecioară Maria de pe Muntele Carmel, declarată Sanctuar Marian diecezan. După 15 ani, putem spune că prezența noastră în România abia a început. Nu știm ce ne rezervă viitorul, dar dorim să trăim prezentul experimentând primatul lui Dumnezeu, împărtășind tuturor iubirea sa.

SURORILE MARIA BAMBINA TEXT: Sr. Iacinta Benchea, Sr. Maria-Cornelia Tufă

Soră din Congregația Maria Bambina, îngrijind un bolnav

14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2015

ÎNCEPUTURILE. „Bunul meu Isus, ştiu că iubirea faţă de tine nu poate fi niciodată despărţită de o iubire adevărată faţă de aproapele”. Această intuiţie pe care Dumnezeu a sădit-o în sufletul unei tinere de 17 ani, Bartolomea Capitanio, a stat la originea familiei noastre religioase şi a carităţii ce avea să se răspândească la atâtea persoane de toate condiţiile sociale, din atâtea ţări. Provocată de nevoile pe care le

vedea în jurul ei, de copiii şi de tinerii lipsiţi de educaţie, de bolnavi, de bătrâni, de săraci şi de cei care trăiau departe de Dumnezeu şi de Isus Răscumpărătorul, care, de pe Cruce, îşi revărsa caritatea asupra fiecărei persoane nevoiaşe şi care o chema să prelungească în timp acest dar, Bartolomea Capitanio (1807-1833), împreună cu Vincenza Gerosa (1784-1847), mai matură şi deja expertă în caritate, întemeiază


VIAȚA CONSACRATĂ CATEGORIE

la 21 noiembrie 1832, în parohia din Lovere (Bergamo-Italia), Institutul Surorilor de Caritate. La opt luni de la fondare, la numai 26 de ani, Bartolomea moare, iar Vincenzei îi revine misiunea dificilă să continue opera de-abia schiţată, încrezându-se numai în Dumnezeu, pe care îl simte ca unicul Autor al lucrării. În scurtă vreme, Congregaţia Surorile de caritate ale Sfintelor Bartolomea Capitanio şi Vincenza Gerosa (Surorile Maria Bambina) a depăşit graniţele Italiei. Astăzi, surorile activează în Europa (Italia, Spania, Anglia, România); în Asia (India, Bangladesh, Myanmar, Thailanda, Japonia, Israel, Nepal); în America (Argentina, Brazilia, Peru, Uruguay, California) şi în Africa (Zambia, Zimbabwe, Egipt, Etiopia). CARISMA. „Întemeiat numai pe caritate”, Institutul nostru participă la misiunea Bisericii, conform carismei pe care Duhul Sfânt a inspirat-o fondatoarei noastre, Bartolomea Capitanio. Prin acest har, surorile sunt chemate să le arate oamenilor iubirea lui Dumnezeu prin operele de milostivire, ele fiind dispuse „să facă tot posibilul, să sufere orice, să-şi dea chiar şi sângele pentru binele aproapelui”. Apărut ca răspuns la nevoile unui moment istoric care anunţa profunde schimbări sociale, economice şi culturale, Institutul îşi îndreaptă în mod deosebit misiunea către tinerii de orice condiţie, mai ales spre cei mai săraci, părăsiţi, dezorientaţi; către bolnavi, persoanele în vârstă, către cei marginalizaţi, către cei care nu cunosc încă Evanghelia. Astăzi, carisma de caritate care încolţise în inima Bartolomeei şi crescuse cu Vincenza, nu este trăită numai de surori, ci este împărtăşită şi de numeroşi laici care în moduri şi expresii diferite, trăiesc

spiritualitatea celor două sfinte făcând parte împreună cu Institutul din Fraternitatea spirituală a sfintelor Bartolomea Capitanio şi Vincenza Gerosa, ambele canonizate de Papa Pius al XII-lea, în 1950. În toate sectoarele ecleziale ori sociale în care suntem prezente ne îndreptăm atenţia spre situaţiile şi spre persoanele care au „mai mare şi mai urgentă nevoie” de asistenţa noastră. Cu cei care aparţin altor Biserici ori confesiuni încercăm să construim o comuniune bazată pe demnitatea şi pe respectul persoanei umane. SLUJIREA. Pe 2 noiembrie 1990 am început activitatea în România, la Bucureşti, cu trei surori asistente medicale, care au activat ca voluntare la Spitalul de Urgenţă Floreasca, au vizitat la domiciliu persoane în vârstă şi bolnave şi au colaborat în parohii. Astăzi, în România, avem patru comunităţi, la Faraoani (BC), Bacău, Iaşi şi Bucureşti. Surorile lucrează în educaţie, la activităţile din parohii, în domeniul sanitar. Pe cei cu care lucrăm îi ajutăm să devină, la rândul lor, continuatori ai Carităţii lui Cristos.

MARIA BAMBINA

C

el mai adesea, suntem cunoscute ca Surorile Maria Bambina (Maria copilă), nume pe care îl datorăm faptului că în Sanctuarul anexat Casei noastre generale din Milano adăpostim o veche statuie a Sfintei Fecioare Maria copil - Maria Bambina. Această statuie, ce provine de la mănăstirea franciscană din Todi (Perugia), după mai multe peregrinări, a fost oferită, în anul 1842, Institutului nostru. Locuitorii din Milano, care ni s-au alăturat repede în a aduce cult Sfintei Mame a lui Dumnezeu în misterul nașterii sale, au fost cei care au început să ne numească Surorile Maria Bambina.

Soră din Congregația Maria Bambina, la grădinița din București DECEMBRIE 2015 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

15


ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII

CATEGORIE

JUBILEUL MILOSTIVIRII Papa Francisc a convocat un Jubileu extraordinar, un An Sfânt al Milostivirii lui Dumnezeu care va începe la 8 decembrie 2015 (Neprihănita Zămislire) şi se va încheia la 20 noiembrie 2016 (Cristos, Regele Universului).

J

ubileul Milostivirii este prilejuit de împlinirea a 50 de ani de la încheierea Conciliului Vatican II şi a fost convocat de Papa Francisc la 11 aprilie 2015, prin bula Misericordiae vultus. Acest An Sfânt – pus sub ocrotirea Maicii Milostivirii – este pentru fiecare o ocazie de a trăi în viața de zi cu zi milostivirea pe care dintotdeauna Dumnezeu Tatăl o revarsă asupra noastră, a tuturor. „În acest an jubiliar să ne lăsăm surprinși de Dumnezeu”, invită Papa, amintind că Dumnezeu „nu încetează să deschidă larg poarta inimii sale pentru a repeta că ne iubește și vrea să împărtășească viața sa cu noi”. Într-o scrisoare din 1 septembrie a.c., către președintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări, Sfântul Părinte subliniază importanța ca „celebrarea Anului Sfânt [să fie] pentru toți credincioșii un adevărat moment de întâlnire cu milostivirea lui Dumnezeu”. De asemenea, precizează

condiţiile în care credincioşii pot dobândi indulgenţa jubiliară şi acordă tuturor preoților „facultatea de a le dezlega de păcatul avortului pe persoanele care l-au săvârșit și care, cu inimă căită, cer iertare”. Papa aminteşte şi pelerinajul la Poarta Sfântă, „deschisă în fiecare catedrală sau în bisericile stabilite de episcopul diecezan”, ca semn al dorinței profunde de adevărată convertire. Indulgenţa jubiliară poate fi obţinută – și pentru persoanele decedate – prin pelerinaj la bisericile jubiliare şi prin împlinirea faptelor de milostenie trupească şi sufletească; prin acceptarea cu credinţă a suferinţelor şi încercărilor, de către cei bolnavi şi bătrâni; prin vizitarea capelei închisorii, de către cei închişi, pentru care şi uşa celulei poate deveni o Poartă Sfântă dacă îşi îndreaptă gândul şi rugăciunea către Tatăl ceresc. „Acest An Jubiliar al Milostivirii nu exclude pe nimeni”, a mai arătat Papa Francisc.


ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII CATEGORIE SIMBOLURILE ANULUI SFÂNT AL MILOSTIVIRII

ANUL SFÂNT

se numeşte în mod obişM J ubileul nuit „An Sfânt” şi pentru faptul

că începe prin anumite celebrări sacre, dar şi pentru că are drept obiectiv sfinţenia vieţii oamenilor. Obiceiul de a se celebra un An Sfânt a fost introdus în Biserica Catolică în timpul pontificatului Papei Bonifaciu al VIII-lea (anul 1300). La început, s-a stabilit ca Anul Sfânt să fie sărbătorit o dată la o sută de ani, intervalul reducându-se treptat, mai întâi la cincizeci de ani, apoi la 33 de ani, ajungându-se în prezent la o celebrare o dată la 25 de ani. În timpul jubileului, credincioşii au ocazia de a dobândi indulgenţa plenară, dacă se spovedesc, se împărtăşesc şi se roagă pentru Sfântul Părinte şi după intenţiile lui. Jubileul poate fi ordinar, dacă este legat de anumite date fixe, şi extraordinar, dacă este convocat cu ocazia

ilostivire: derivat de la adjectivul milŭ din slava veche, unde însemna „drag”, „dulce”, „scump”. Sinonim cu mizericordie, de la cuvântul latinesc misericors, -ordis care la rândul său vine de la miser, „nefericit” și cor, cordis, „inimă”. Astfel, mizericordie s-ar putea traduce drept „inimă sensibilă la durerea altuia”.

unui eveniment special. Ultimii Ani Sfinţi extraordinari, celebraţi în secolul al XX-lea, au fost: în 1933, convocat de Papa Pius al XI-lea pentru a celebra al nouăsprezecelea centenar al Mântuirii; în 1983, convocat de Papa Ioan Paul al II-lea pentru a celebra împlinirea a 1950 de ani de la evenimentul Mântuirii; în 1987, tot Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a convocat un An Marian.

LOGO ANUL MILOSTIVIRII

I

maginea conturează profilul Bunului Păstor, care ia pe umeri omul rătăcit. Cele trei ovale concentrice sugerează gestul lui Isus care scoate omul din noaptea păcatului. Ochiul drept al lui Isus se suprapune cu cel stâng al omului: Isus vede cu ochii lui Adam și acesta, cu ochii lui Isus. Scena e încadrată într-o formă de migdală, care amintește de natura dumnezeiască şi umană a lui Isus.

POARTA SFÂNTĂ

S

e numeşte sfântă o poartă pe care Papa o deschide pentru a marca în mod simbolic începutul Anului Jubiliar. Papa Martin al V-lea a fost cel dintâi Suveran Pontif care a deschis, pentru prima dată în istoria anilor jubiliari, Poarta Sfântă a Bazilicii Sfântul Ioan din Lateran (catedrala Papei), în anul 1423. În Bazilica Sfântul Petru, deschiderea Porţii Sfinte s-a făcut pentru prima oară la Crăciunul din anul 1499. Papa Alexandru al VI-lea a fost cel care a voit ca Poarta Sfântă să fie deschisă şi la alte bazilici romane: Sf. Petru, Sf. Maria Mare şi Sf. Paul din afara zidurilor. Tot atunci a fost elaborat un ritual pentru deschiderea şi închiderea Porţii Sfinte,

ceremonial care a fost în uz, cu mici modificări, până în anul 1950. Acesta a fost modificat din nou în anul 1975 şi ulterior pentru jubileul din anul 2000. La început, suveranul Pontif deschidea el însuşi numai Poarta Sfântă de la Bazilica Sf. Petru, pentru deschiderea porţilor de la celelalte bazilici delegând un cardinal. Papa Ioan Paul al II-lea a voit să deschidă şi să închidă el însuşi fiecare din cele patru porţi, cea de la Bazilica Sf. Petru fiind prima care se deschidea şi ultima care se închidea. Foto: Poarta Sfântă, Bazilica Sf. Petru, Vatican; poartă din bronz, proiectată de Vico Consorti în 1947, pentru a înlocui poarta veche din lemn de nuc. DECEMBRIE 2015 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

17


CATEGORIE ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII SFINȚII MILOSTIVIRII

SF. AMBROZIE

EPISCOP ȘI ÎNVĂȚĂTOR AL BISERICII

Î

Sf. Ambrozie

În calendare la 7 decembrie A fost episcop de Milano între 7 decembrie 374 și 4 aprilie 397.

n Expunere la Evanghelia după Luca (7,229-230) Ambrozie îl prezintă pe Tatăl ceresc care, în imaginea tatălui din parabolă, aleargă în întâmpinarea fiului pocăit pentru a-i oferi acestuia mai mult decât îi permitea pocăința să spere. „El aleargă în întâmpinarea ta, pentru că te asculta pe când reflectai în intimitatea inimii tale. Apoi, pe când încă ești departe, te vede și începe să alerge. El vede în inima ta, are grijă ca nimeni să nu te oprească și chiar te îmbrățișează. În alergarea de întâmpinare este preștiința, în îmbrățișare este milostivirea sa și aș spune o vie sensibilitate de iubire paternă. El se aruncă de gâtul lui pentru a-l ridica pe cel care zăcea la pământ și pentru a face ca cel care era oprimat de greutatea păcatelor și aplecat spre lucrurile pământești, să ridice iarăși privirea spre cer, unde să îl caute pe creatorul său. Cristos ți se aruncă de gât pentru că vrea să îndepărteze greutatea sclaviei de pe umeri și să porți un jug dulce.”

STIAȚI CĂ Ambrozie a fost ales episcop pe când încă nu era creștin? În 374, în calitate de Guvernator de provincie, aplanează discuțiile între catolici și arieni, care trebuiau să aleagă un nou episcop la Milano, cu un discurs înflăcărat. În tăcerea de după discurs s-a auzit un glas de copil: „Ambrosius episcopus!”. Ulterior a primit botezul și a fost sfințit episcop devenind un important Sfânt Părinte al Bisericii cinstit de întreaga creștinătate.

DOROTHY DAY

FONDATOAREA MIȘCĂRII MUNCITORII CATOLICI

A

Dorothy Day

Slujitoarea lui Dumnezeu 1897 – 1980

18

făcut alegerea sfântă a „faptelor de milostivire” după ce a trăit mulți ani ca atee, anarhistă, socialistă, protestatară și rebelă. Însă în ea era și „stilul de viață al Sf. Francisc de Assisi, dinamismul Sf. Tereza de Avila, încrederea în providență a Sf. Iosif Cotolengo și spiritul de primire al Sf. Ioan al lui Dumnezeu”. S-a convertit la 25 de ani, aruncându-se în brațele lui Dumnezeu și ale Bisericii, și continuând să susțină Mișcarea fondată de ea în toate bătăliile sociale pe care le considera drepte. Spunea mereu că „a-l vedea pe Cristos în celălalt, a-l iubi și a-I purta de grijă este sinonim cu Paradisul, pentru că a trăi în comuniune cu Dumnezeu ne face să pregustăm bucuria cerească. Cine trăiește cu această convingere este un sfânt”. Dar susținea cu aceeași hotărâre că „adevărații atei sunt cei care nu îl văd pe Cristos în cei săraci”. Dorothy a fost definită „anarhica lui Dumnezeu”, dar pe mormântul ei este reprezentat un coș cu pâine și pește, și este scris: „Deo gratias!”

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2015

FILM

Entertaining Angels - The Dorothy Day Story (1996) Regia: Michael Ray Rhodes Scenariu: John Wells Actori: Moira Kelly, Martin Sheen, Lenny von Dohlen


ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII CATEGORIE FAPTELE MILOSTIVIRII

Desen în creion, de Vladimir Ghika

VIZITAREA CELOR ÎNCHIȘI

VLADIMIR GHIKA ÎN VIZITĂ LA VĂCĂREŞTI Text: Iulia Cojocariu

P

rintr-o scrisoare din 15 mai 1944, Penitenciarul Central Femei Ilfov îl invita pe Vladimir Ghika să fixeze o dată pentru a veni la Penitenciar ca să le spovedească şi să le împărtăşească pe deţinutele greco-catolice şi romano-catolice. Câteva detalii legate de vizitele la închisoarea Văcăreşti desprindem din agenda Monseniorului Ghika din anul 1944. Pe lângă întâlnirile zilnice cu diverse persoane, Liturghiile pe care le celebra, Monseniorul notează de multe ori în agendele sale şi fapte sau evenimente mai deosebite, chiar şi condiţiile meteorologice, uneori. Astfel, în anul 1944, a notat şi prealarmele, alarmele, alarmele false, bombardamentele care au avut loc. La închisoarea Văcăreşti a mers pe 21 mai, apoi pe 24 mai, când a celebrat Liturghia, le-a spovedit şi le-a împărtăşit pe o parte din deţinute. În ziua de 31 mai, a

celebrat o Liturghie greco-catolică. Din agendă aflăm că au fost prezente 100 de deţinute, că a fost o prealarmă şi o alarmă care au întrerupt Liturghia la Evanghelie, că au urmat predică, rugăciuni, acte de căinţă şi că apoi s-a reluat Liturghia. Pe data de 28 iunie a fost un bombardament în urma căruia şi-au pierdut viaţa 52 de deţinute. Monseniorul a vizitat Penitenciarul în ziua următoare, când a consemnat că au fost prezente mai multe sute de persoane, că s-a celebrat Liturghia şi că s-au făcut rugăciuni pentru cele 52 de deţinute răposate. Vladimir Ghika a continuat să meargă cu regularitate la Penitenciarul Văcăreşti, aproximativ de două ori pe lună, pentru a celebra Liturghia şi pentru a le asista din punct de vedere spiritual pe deţinute.

Deținutele i-au trimis o scrisoare cu urări de Crăciun, datată 24 decembrie 1944 și semnată de 78 de persoane. Femeile se arată

recunoscătoare că a stat cu ele în timpul bombardamentelor, „atunci când alţii fugeau să-şi apere viaţa”, le-a mângâiat, s-a rugat pentru ele și familiile lor. „Aţi şters atâtea lacrimi şi aţi cerşit atâta har fără niciun fel de recompensă bănească, decât chemarea de adevărat Preot condus de Maica Domnului – Fericiţi cei ce vor cerceta pe cei închişi, cei mai mici fraţi ai Domnului”. Scrisoarea a fost însoţită de o alta din partea conducerii Penitenciarului în care, pe de o parte, se spune că urarea deţinutelor era „drept recunoştinţă ca o manifestare spontană a sufletului lor, pentru spiritul de jertfă şi bunătatea ce aţi avut-o faţă de deţinutele noastre”, iar, pe de altă parte, i se mulţumeşte „pentru aportul ideal depus în educaţia morală sufletească a deţinutelor”.

Monseniorul a ajutat și material, nu numai sufletește. O scri-

soare din 2 iulie 1944 menţionează o donaţie de medicamente făcută de Vladimir Ghika penitenciarului pentru tratamentul deţinutelor. În alte două scrisori, conducerea penitenciarului îi mulţumeşte pentru suma de bani trimisă cu care „conform dorinţei deţinutelor s-a îndulcit regimul în Penitenciar”, iar deţinutele – „fiicele duhovniceşti ale Excelenţei Voastre” – îi mulţumesc pentru darul primit, ca şi pentru „nenumăratele rugăciuni sufleteşti de care am beneficiat în tot timpul cât am avut fericirea să vă avem în mijlocul nostru”. De asemenea, deţinutele îl informează că în ziua de 24 ianuarie 1945 au primit puţin vin fiecare, iar din restul banilor s-a cumpărat gaz pentru încălzirea sobei, „întrucât atunci nu aveam combustibil”. Şi această scrisoare este însoţită de numele şi semnăturile a 75 de deţinute. DECEMBRIE 2015 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

19


CATEGORIE ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII PARABOLELE MILOSTIVIRII

PARABOLE DE IERI… UN AN DE MILOSTIVIRE A DOMNULUI...

C

e este această milostivire şi cum putem avea parte de ea? Isus Cristos nu dă definiţii. El o revelează prin gesturile şi cuvintele sale. I-a făcut-o cunoscută într-o zi, pe când se afla ca invitat la masă în casa unui fariseu,unei femei care s-a apropiat de El cu multă discreţie, s-a aşezat la picioarele lui şi a început să plângă. Într-un prim moment Isus o lasă să plângă, o lasă să-i ude picioarele cu lacrimile ei şi să i le şteargă cu părul capului ei, să i le sărute şi să i le ungă cu miresme de preţ. Pentru femeie era deja o uşurare ca cineva să o lase să rostească cu limbajul lacrimilor şi al gesturilor durerea adâncă din suflet. N-am fi ştiut niciodată cât de mare îi era durerea sufletului şi nici în ce constă milostivirea lui Dumnezeu revelată ei de Isus Cristos dacă amfitrionul nu le-ar fi tulburat „dialogul” prin judecata sa temerară. În

...PARABOLE DE AZI MĂRTURISIREA

C

ând citim despre o astfel de convertire ne întrebăm de ce nu mai vedem și astăzi astfel de întâmplări. De ce nu mai vedem păcătoși mari întorcându-se la Biserică, plângându-și păcatele? De ce nu vedem binele câștigând în fața răului? Doamne, oare nu ești Tu același ca în vremea evangheliilor? Astfel de întrebări îmi treceau prin minte într-o dimineață de toamnă în Caucaz, unde mă aflam de trei ani, misionar într-o țară majoritar musulmană. Trei ani într-o misiune înseamnă puțin și mult în același timp, mai ales atunci când eforturile de vestire a evangheliei nu par să dea multe roade: parohia noastră era la fel de „mare” ca la început, iar țara, la fel de musulmană. 20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2015

Text: Pr. Tarciziu Șerban

Iertarea femeii păcătoase (Lc 7,36-50)

viziunea lui un profet, aşa cum era perceput Isus, n-ar fi trebuit să accepte ca vreo persoană păcătoasă, cum era cunoscută acea femeie, să se atingă de El. Altfel spus, pentru Simon oricine ar fi comis vreodată vreun păcat grav nu mai avea drept de viaţă în comunitate. Trebuia înlăturat. Or, milostivirea arătată femeii de Isus se dovedeşte a fi cu adevărat divină întrucât, după atâtea lacrimi şi după atâtea gesturi de părere de rău, o iartă. Iar iertarea pe care i-a acordat-o este pe măsura iubirii ei. Prin parabola celor doi datornici Isus i-a arătat lui Simon că iubirea femeii, arătată prin gesturile ei, o întrece de departe pe a lui care, în calitate de gazdă, ar fi trebuit să manifeste un minim de consideraţie faţă de profetul care i-a călcat pragul. Noi, toţi cei care am păcătuit, aşteptăm să auzim cuvintele de milostivire: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!

Text: Fr. Dan Suciu CSJ

Mergeam pe stradă printre blocurile vechi, sovietice. Afară era ca înăuntru: ploua și era frig. Deodată m-a strigat cineva: - Salam alecum! Vino încoace! Era un bărbat la 50 de ani, adăpostit cum putea sub un copac. Arăta îmbătrânit înainte de vreme, era ud și mirosea a alcool. Avea chipul unui om distrus, pentru care nu mai contează nimic. M-a privit și a continuat direct: – Poți să-mi ierți păcatele? Am făcut războiul din Cecenia. Cine poate să-mi ierte păcatele? Am stat de vorbă pe ploaie și, ulterior, ...nu l-am mai văzut. Cum s-a terminat povestea lui nu știu, dar vom vedea într-o zi în cer. Din acea zi însă nu m-am mai întrebat dacă Dumnezeu convertește și azi sufletele marilor păcătoși.

„Întorcându-se către femeie, Isus i-a spus lui Simon: Vezi femeia aceasta?…mi-a udat picioarele cu lacrimi și mi le-a șters cu părul ei; …de când a intrat, nu a încetat sămi sărute picioarele; …mi-a uns picioarele cu miresme. De aceea îți spun: i s-au iertat păcatele ei cele multe, pentru că a iubit mult; însă cui i se iartă puțin, iubește puțin.”


ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII CATEGORIE CREDINȚA ÎN FAPTE

ORAŞUL CARITĂŢII UN EXERCIŢIU DE MILOSTIVIRE Text: Fraţii Franciscani Conventuali, Bucureşti

S

Dar mai frumos este ceea ce ne ă nu ştie stânga ta ce face dreapta!, a spus Isus. oferă ei nouă. De multe ori, cuvin-

Totuşi ne-am decis să povestim, de dragul omului abandonat pe stradă, al omului care adoarme tremurând pe trotuarul rece, care inspiră toxicul aurolac, care e disperat sau beat ori alungat din planul oamenilor „din societate”... tratat cu repugnanţă. Avem atât de des impresia că dacă dăm pomană îi ajutăm pe alţii să supravieţuiască. Dar în realitate e tocmai invers: ei ne ajută pe noi să ne trăim credinţa. Milostivirea e un exerciţiu intim şi constant de contemplare. Un mod de a-l vedea pe Dumnezeu în semenul de lângă tine. Nu este „Mi-e milă de un amărât”, ci „Vreau să-l recunosc pe Dumnezeu în cel de lângă mine”. Dintr-o asemenea dorinţă, acum un an ne-am hotărât să facem din București Oraşul carităţii. Suntem un grup de voluntari ce îşi propun să-l slujească pe Cristos în cei săraci şi simpli de pe stradă. Dar şi în cei de la periferia Capitalei. Aproape zilnic, voluntarii pregătesc, în funcţie de posibilităţi, o hrană caldă. Apoi, cu simplitate, aceasta este împărţită la copiii străzii din zona Piața Unirii sau celor din Gara de Nord. Însă nu doar căldura hranei este necesară, ci şi o haină, un papuc... Ba chiar mai mult: au nevoie de căldura şi de afecţiunea noastră. Aceasta chiar se simte, le vorbeşte şi îi întăreşte.

tele lor ne „trezesc” la profunzimea credinței. Ne spunea într-o zi Jane (un om de 55 de ani, care doarme pe cartoane): „Bă, fii atent la mine, îi dai lui Dumnezeu. Auzi? Îi dai lui Dumnezeu”, după ce i-am oferit puţină hrană caldă. Iar Aurel, un alt sărac, de fiecare dată repetă ca mulţumire: „Sunt gândurile

NU E NEVOIE SĂ CUNOAȘTEM BIOGRAFIA OMULUI NENOROCIT PENTRU A AFIRMA CĂ MERITĂ IUBIRE. NU E NECESAR SĂ ÎI VERIFICĂM INDISCRET TRECUTUL, INOCENŢA, STIMA CA SĂ-I OFERIM APOI UN COLŢ DE PÂINE, UN COVRIG... SAU CHIAR EFORTUL PERSONAL. Domnului”. Un altul, Dan, de 56 de ani, ne povestea că o icoană, Visul Maicii Domnului, îl ocroteşte, chiar dacă doarme „unde apucă”... Iar o mamă cu copii, tot de pe stradă, afirma: „Atunci când vine cel cu ciorba caldă, este adevărată sărbătoare”... Prin însăşi viaţa lor, și ei, și alții, ne fac să înţelegem tristeţea,

umilirea sau bucuria simplă ori singurătatea pe care le trăiesc în efortul zilnic de a găsi un colţ de pâine. Aşa sunt Cătălin, de 21 de ani, sau Dan, de 55 de ani, sau Laurenţiu, Cristi, Viorel, Ilie ori Ioana, de 59 de ani, care adună peturi şi cartoane să supravieţuiască. Ne doare inima enorm că Michi, de numai 24 de ani, e des în agonie, din cauza aurolacului; la fel şi Flori, Dana... sau Zaharia, de 72 de ani, pe care odată l-am găsit întins pe jos, tremurând de frig.... Iar povestirile, istoriile lor de viață continuă. Sunt adevărate, triste, elocvente. Suntem convinşi că nu e nevoie să cunoaștem biografia omului nenorocit pentru a afirma că merită iubire. Nu e necesar să îi verificăm indiscret trecutul, inocenţa, stima ca să-i oferim apoi un colţ de pâine, un covrig... sau chiar efortul personal. E nevoie doar de caritate, care trece peste toate acestea. Ea doar iubeşte. Oraşul carităţii vrea să rămână acea sămânţă de milostivire care, prin jertfa şi iubirea unor voluntari, îl întâlneşte pe Cristos în cei sărmani. Fără a uita că nu noi îi ajutăm, ci ei ne lasă ca să-i întâlnim, să îi privim şi să-i slujim... de dragul lui Cristos. DECEMBRIE 2015 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

21


CATEGORIE

Suflete mari într-un oras mic FAMILIA MARTIN DIN LISIEUX

Text: Viviana și Alexis Dimcev

Ludovic Martin şi Azelia Guerin s-au întâlnit pentru prima oară, în mod întâmplător, pe podul Sf. Leonard din Alençon. Era primăvara anului 1858. A fost dragoste la prima vedere. O întâlnire care avea să devină pentru ei punte spre o nouă viaţă.

22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2015


OAMENICATEGORIE ȘI LOCURI

L O FAMILIE DE SFINȚI.

Părinții Terezei, Ludovic și Azelia Martin, au fost canonizați pe 18 octombrie 2015, fiind prima pereche de soți care au ajuns împreună la cinstea altarelor.

isieux, un orășel din estul Franței, a fost pus pe harta spirituală a lumii de Sfânta Tereza a Pruncului Isus. Aici, „Mica Floare” a trăit de la vârsta de cinci ani, după moartea mamei sale, Azelia Guérin, alături de tatăl său și de surorile sale. Aici și-a dăruit viața lui Dumnezeu în clauzura Carmelului și a intrat în viața veșnică, la 24 de ani. Pășind pe urmele Terezei, în aceste locuri impregnate de prezența ei, putem s-o cunoaștem mai bine.

Casa în care se instalează, în 1877, familia Martin este vila Buissonnets de pe strada Calea Paradisului. O casă burgheză, cu etaj și grădină, ce evocă imaginea momentelor fericite pe care Tereza le-a trăit alături de surorile sale și de tata „Regele” său. Pentru cine a citit Jurnalul unui suflet, totul prinde contur: șemineul harului de Crăciun, camera în care Tereza a primit vindecarea de la Sf. Fecioară, masa în jurul căreia se reunea familia. Nu ascetismul a format-o pe Tereza, ci

Casa familiei Martin din Lisieux, „Buissonnets”

atmosfera unui cămin profund creștin, cu bucuriile și suferințele sale, trăite toate în lumina harului. Te aștepți parcă să auzi glasul copilei cu surâs fermecător, sau s-o vezi jucându-se cu Tom, câinele familiei. În pacea grădinii se purtau și conversații spirituale: o statuie evocă momentul când Tereza cere permisiunea tatălui său de a intra în Carmel.

Celina și Léonie Martin, cu verișoarele Jeanne și Marie Guérin, și câinele familiei, Tom DECEMBRIE 2015 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

23


CATEGORIE OAMENI ȘI LOCURI

Bazilica Sf. Tereza de Lisieux și capela Carmelului – imagine de epocă

Catedrala sf. petru este următorul popas. Monument de arhitectură, încărcat de istorie, edificiul datează din 1149. Timp de 10 ani, viața spirituală a Terezei a gravitat în jurul Catedralei: aici venea la Sf. Liturghie în fiecare duminică, și uneori și în timpul săptămânii, împreună cu tatăl și surorile sale. O statuie așezată în partea de sud a altarului marchează locul unde Tereza asista la Sfânta Jertfă. În partea de nord se află capela unde Tereza a făcut prima spovadă. În capela Sfintei Fecioare, unde se celebrau slujbele în timpul săptămânii, există un basorelief cu Isus răstignit între cei doi tâlhari. Aici Tereza s-a rugat pentru convertirea criminalului Pranzini, primul ei fiu spiritual.

O bazilică dedicată Sfintei, consacrată în 1939, primește miile de pelerini care vin an de an. Vitraliile și mozaicurile sale luminoase evocă momente cheie din viața „Micii Flori”.

VEȘMÂNT PREOȚESC BRODAT DE TEREZA. Din doi trandafiri,

părinții, cresc patru crini, simbolul consacrării în curăție a celor patru fiice din Carmel. Bobocii sunt cei patru frățiori ai Sfintei, morți în copilărie. În centru tronează Sfânta Față a lui Isus.

Carmelul încununează pelerinajul pe urmele Terezei. Este locul unde ea s-a rugat și a suferit pentru suflete, între 9 aprilie 1888 și 30 septembrie 1897. Capela, în formă de L, permitea credincioșilor să asiste la slujbe, în timp ce surorilor le era rezervată latura de după gratii, ambele având în față altarul. În copilărie, Tereza venea adesea aici, unindu-se în rugăciune cu cele două surori mai mari călugărițe, Maria și Paulina. În capelă, Tereza petrecea o bună parte din zi: programul

MUZEUL CARMELULUI

Î

n muzeu, situat pe Rue de Carmel la numărul 37, se păstrează aparatul foto Mackenstein, cu placă de sticlă, pe care Celina, sora Terezei, l-a adus în Carmel. Ei îi datorăm 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2015

portretele în diverse ipostaze ale Terezei, poza de grup a comunității, dar și ultima imagine a Sfintei adormite în Domnul. „Mica Floare” este printre primii sfinți fotografiați, alături de Sf.

Bernadeta Soubirous și Sf. Ioan Bosco, dar de la ea s-au păstrat cele mai multe fotografii, la diferite vârste: o tânără cu o față prietenoasă, cu ochi senini, ce radiază pace.


OAMENICATEGORIE ȘI LOCURI

Mănăstirea carmelitană din Lisieux, fondată în 1838

unei carmelite începea la ora 5,45 și cuprindea 6 ore și jumătate de rugăciune. Relicva Sfintei poate fi venerată într-o altă capelă laterală; o sculptură o reprezintă pe Tereza în poziția în care a fotografiat-o sora ei, pe patul de moarte. O altă relicvă itinerantă a Terezei străbate, într-o raclă, lumea întreagă; în România a ajuns în anul 2001. În 2016, relicva Terezei va fi dusă la Cracovia, între 13-23 mai, cu ocazia Zilelor Mondiale ale Tineretului. În Carmel au rămas intacte cele mai multe din locurile pe care le-a cunoscut Tereza: refectoriul, sala capitlului, ultima celulă a Terezei și infirmeria, ce pot fi văzute printr-un tur virtual, găzduit de situl Carmelului din Lisieux

(www.carmeldelisieux.fr). Ușa de la prima celulă a Terezei se păstrează în muzeul mănăstirii; prin ea, vizitatorul pășește într-un colț din lumea Terezei. O lume austeră, cu post și mortificări, dar pe care Tereza le-a trăit în spiritul căii sale mici, de a face totul din iubire pentru Isus. Această aspirație este sintetizată în blazonul Terezei, expus în vitrină: o „mică floare”, scăldată de razele Mariei, cu deviza „Iubirea nu se plătește decât cu Iubire”, și Sfânta Față a lui Isus, pentru care Tereza a avut o devoțiune aparte, contemplând în chipul lui Isus de pe Giulgiu bogăția iubirii milostive a lui Dumnezeu. Puțini știu că numele ei complet de călugăriță este Tereza a Pruncului Isus și a Sfintei Fețe. Sunt expuse diferite obiecte personale ale Sfintei: trusa de pictură, veșminte călugărești, un potir și o patenă pe care le-a avut în grijă ca sacristană. Eram foarte fericită să ating vasele sfinte, să pregătesc purificatorul destinat primirii lui Isus, scria ea. Din Lisieux, micul oraș al familiei Martin, pleci cu bucuria întâlnirii. Sfânta pe care o știm din statuile din biserici devine mai apropiată, mai umană. Sfințenia nu anulează caracterul: sensibilitatea și gingășia Terezei se pot citi în toate locurile unde ea și-a lăsat amprenta, care ne pot inspira să-i urmăm pașii, pe calea copilăriei spirituale.

RELICVA

T

rupul Sfintei odihnește în capela Carmelului. Deasupra ei veghează statuia Sfintei Fecioare „a surâsului”, care a însoțit-o toată viața. În fiecare an, de sărbătoarea ei, 1 octombrie, în Lisieux se organizează o procesiune.

DE VIZITAT

JUCĂRIILE UNEI SFINTE

G

ăsisem în camera mea, în mijlocul unui vas încântător, un mic vapor care-l purta pe micul Isus dormind, iar pe pânza albă, Celina scrisese aceste cuvinte: „Eu dorm, dar inima mea veghează”. Vaporul există și azi la Buissonnets.

MICA FLOARE

TRANDAFIRII TEREZEI

D

e mică, Terezei îi plăcea să orneze cu petale crucifixul, pentru a-i aduce bucurie lui Isus. În timpul agoniei, făcând același gest, le spune surorilor: Adunați cu grijă petalele acestea, vă vor ajuta mai târziu să faceți lucruri bune. Biserica a confirmat mai multe miracole înfăptuite prin aceste petale.

DECEMBRIE 2015 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

25


CATEGORIE FAMILIEI UNIVERSUL

Milostivirea este chipul lui Cristos Milostivirea nu este o etichetă de lipit pe anumite opere sau iniţiative de voluntariat. Oricât de importante ar fi acestea pentru noi, creştinii, milostivirea este Persoana, este chipul lui Cristos. TEXT: Pr. Fabian Măriuț

R

ecentul Sinod dedicat familiei a arătat că fiinţa umană trăiește experiența milostivirii în familie. Milostivirea este un stil de viaţă, o viziune asupra omului, a lumii, fapt ce i-a condus pe părinţii sinodali să vorbească despre Evanghelia milostivirii. Prin urmare, milostivirea nu este o etichetă pentru anumite opere de voluntariat. Oricât de importante ar fi acestea, pentru noi, creştinii, milostivirea este Persoana, chipul lui Cristos cu care ne întâlnim când ascultăm sau citim Evanghelia, când ne rugăm, când ne împărtăşim, cu care ne întâlnim în persoana aproapelui pe drumul vieţii. Papa Francisc ne îndeamnă „să nu ne fie frică de tandreţe!”, care, însă, nu trebuie confundată cu dulcegăria. Ne-o arată şi viaţa. E de ajuns să ne gândim la privirea plină de uimire a pruncului ce descoperă pentru întâia oară surâsul mamei, ori la „minunea” produsă de glasul

soţiei care-şi trezeşte soţul bolnav cufundat în abisul inconştienţei. Dacă e atât de puternică tandreţea, cu atât mai mult e milostivirea. În enciclica Dives in misericordia, Ioan Paul al II-lea apelează la termenii „dreptate şi compasiune”, sau „adevăr şi iubire”, pentru a o descrie. Din pântecul dumnezeiesc ia naştere milostivirea, nu din minte ori din gând, ci din profunzimile tainice ale lui Dumnezeu. Într-un document de referinţă dedicat familiei, Scrisoarea către familii, același papă învață că din misterul Sfintei Treimi „se naşte, prin actul creaţiei, fiinţa umană: «L-a creat Dumnezeu pe om după chipul său. După chipul lui Dumnezeu l-a creat. Bărbat şi femeie i-a creat» (Gen 1,27)”. Dacă ţinem cont că a proiecta înseamnă „a pune înainte”, ceea ce ex-portă Dumnezeu este milostivirea şi omul, creat după chipul său, ca imagine a tainei de comuniune

„Înainte de a crea omul, Creatorul pare că intră în sine însuşi pentru a-i căuta modelul şi inspiraţia în misterul Fiinţei sale, care se manifestă deja aici în dumnezeiescul Noi.” 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2015

Sfânta Treime, El Greco, 1577-1579

din Preasfânta Treime. În Europa de azi, odată cu pierderea legăturii vii cu Isus Cristos, rădăcină a credinţei, cultura a pierdut semnificaţia Treimii, ceea ce afectează încetul cu încetul chipul omului şi al identității sale, dar şi rolul familiei în a da viaţa şi a conduce la iubire şi adevăr. Jubileul milostivirii ne dă şansa întoarcerii la izvorul comun al Treimii pentru a fi milostivi precum Tatăl ceresc pe care ni-l dezvăluie Isus.


UNIVERSUL CATEGORIE FAMILIEI

Iertarea în familie Familia poate fi considerată o mare sală de antrenament pentru dăruirea și iertarea reciprocă, fără de care nicio iubire nu poate dura îndelung. Fără dăruire și fără iertare, iubirea nu rămâne, nu durează. (Papa Francisc) TEXTE: A.F.C. „Vladimir Ghika”

MIRACOLELE IERTĂRII

Î

ntr-o seară, am început să citesc cartea Dispariția universului, a lui Gary R. Renard, care are subtitlul Discuții directe despre iluzii, vieți trecute, religie, sex, politică și miracolele iertării. Eram într-un moment în care tensiunile din familie cu soția și băiatul erau destul de mari. Am citit despre efectele iertării și nevoia noastră de iertare. Am auzit deseori recomandarea făcută soților creștini de a nu se culca certați, de a-și cere iertare în fiecare seară. Dar la mine nu se potrivea. Citind, am înțeles că, cu cât întârziem mai mult să cerem iertare, cu atât se produc lucruri teribile, în noi și în ceilalți, ne îndepărtăm de Tatăl nostru care ne iartă și ne cere și nouă să iertăm. Am constatat că-mi este greu să-i cer iertare soției, mai ales că uneori se supără și mi se pare că nu din vina mea. Cred că Jubileul Milostivirii este o ocazie excelentă pentru mine să învăț să cer mai des iertare în familie, să descopăr frumusețea și pacea iertării lui Dumnezeu din oamenii de lângă noi. (Cornel Bărbuț)

Întoarcerea fiului risipitor, Bartolomé Esteban Murillo, 1667-1670

IUBIREA ÎNSEAMNĂ MILĂ ŞI IERTARE

F

emeia înţeleaptă zideşte casa; femeia nebună o dărâmă cu mâinile ei. Această frază din Cartea Proverbelor m-a pus de multe ori pe gânduri. Ce repede se poate dărâma o casă! Ajung câteva cuvinte, o privire dispreţuitoare. Când eu şi soţul avem dispute şi sunt gata să-i amintesc toate greşelile, mă opresc până să mă înfurii. Ce fel de femeie sunt? Vreau să fiu înţeleaptă, deci tac. Cât de folositoare este tăcerea! Sunt o fire milostivă; de aici certuri cu soțul din cauza cerşetorilor. Cred că şi milostivirea trebuie chibzuită. În toate se cere cumpătare, doar în Iubire nu. Iubind necondiționat devii asemenea lui Dumnezeu, iar iubirea înseamnă milă şi iertare la un loc. (Silvia şi Aristotel Bunescu)

DESCHIDE-ȚI INIMA, DĂRUIEȘTE IUBIRE!

I

ertarea nu este un proces exterior, începe și se desăvârșește în propria inimă. E imposibil să-i ierți pe ceilalți, dacă nu te-ai iertat pe tine. Iertarea primită este minunată, dar împăcat cu tine ești numai când te-ai iertat cu sinceritate. Ai nevoie să relaționezi pentru a te înțelege. Cel din fața ta este o oglindă fidelă: ceea ce te supără în purtarea lui se găsește ascuns în tine. Nicio relație, oricât de armonioasă, nu va fi lipsită de momente dificile. În loc să vrei să-i schimbi pe alții, deschide-ți inima, dă-le iubire. Când dăruiești iertare, compasiune, când alegi să vezi pretutindeni binele și frumosul, prin ochii tăi privește Cerul. (Cătălina Boronea) DECEMBRIE 2015 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

27


CATEGORIE SUFLET TÂNĂR

CRACOVIA

ZIUA MONDIALĂ A TINERILOR 2016 Tolle et lege – Ia şi citeşte! e un proiect lunar de formare spirituală pentru tineri, ca pregătire pentru ZMT Cracovia 2016. romovat de organizatorii ZMT Cracovia, poate fi citit şi/sau descărcat de pe site-ul oficial www.krakow2016.com, disponibil în diferite limbi. Proiectul include un fragment din Biblie, o rugăciune, un comentariu şi câteva întrebări ajutătoare pentru o reflecţie personală sau în grup. Fragmentele biblice alese vorbesc despre milostivirea lui Dumnezeu. „Ia şi citeşte” este un îndemn adresat tinerilor, de a citi, de a medita şi de a se lăsa interpelaţi de cuvântul lui Dumnezeu.

P

Unicitatea timpului

A

nii au trecut și timpul nu s-a mai întors niciodată. Nu putem rămâne blocați în trecut, ci trebuie să avem conștiința prezentului și o perspectivă asupra a tot ce va urma. Cursul de formare organizat de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului, axat în 2015 pe elementul „tânăr”, rămâne ca o constantă ce atinge latura noastră nostalgică. Dar anii trec și realizăm că trebuie să trăim fiecare clipă. Deşi reluat an de an, Cursul trebuie trăit în mod particular, în ciuda caracterului general, de uniformitate. Cursul se vrea marcat de originalitate, iar cel mai important rol îl au participanții. Datorită lor, fiecare Curs este diferit, ocazie unică de a te deschide, de a învăța și de a te apropia de

Dumnezeu. Cursul naște în noi trăiri dintre cele mai frumoase și nobile, are ceva special, şi entuziasmul cu care aşteptăm reluarea lui este ceva firesc. Toate acestea nu reprezintă o apologie a Cursului, ci exprimă o realitate, un adevăr trăit de circa 60 de tineri, între 6 şi 8 noiembrie 2015, la Oratoriul Sf. Leonard Murialdo, din Popești Leordeni. În prezența Pr. Daniel Bulai, prin cateheze, rugăciuni, adorații, Sfinte Liturghii, activităților cultural-recreative, cu toții am încercat să formăm „o mare familie” și să ne pregătim pentru Marele An Jubiliar al Milostivirii. Așa ne-am apropiat unii de alții și în aceeași măsură ne-am apropiat și de Dumnezeu. Acest lucru a fost cel mai important! (Cosmin SIPOȘ)

MĂRTURII ALE PARTICIPANȚILOR Twitter: @Pontifex Dragi tineri, dăruiți-vă cu totul fără teamă. Cristos nu vă dezamăgește. Papa Francisc

28

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2015

„Am avut ocazia să meditez în tăcere asupra unor probleme care persistă în viața mea și am putut să cicatrizez răni din trecut pe care nu le puteam închide sub nicio formă. Am învățat că sentimentele și intențiile bune pleacă dintr-o inimă curată și că e important să o mențin așa. Am

învățat să observ atât binele, cât mai ales răul din jurul meu. Simt că acum am mai mult control asupra propriei mele firi și sunt pe calea cea bună.” Mădălina, Parohia Sf. Tereza, București

„La acest curs am realizat că trebuie să încercăm să fim mai milostivi,


UNIVERSUL CATEGORIE FAMILIEI

mai buni unii cu ceilalți, indiferent de situație. Am conștientizat faptul că este bine să comunici și să nu te închizi, să nu te izolezi față de ceilalți, iar din exemplul pe care ni l-a dat Abraham am învățat că trebuie să mă încred în Domnul.” Ștefania, Parohia Toți Sfinții, Craiova

„Mi-am făcut curaj să mă deschid în fața unor oameni, cei mai mulți necunoscuți, și nu m-am simțit judecat, nu am văzut priviri ciudate

îndreptate asupra mea și asta mi-a dat curajul și încrederea să-mi spun toate ideile. În cadrul cursului miam dat seama că dacă mă implic în ceva întru totul, mă poate face fericit, fie și pentru o perioadă scurtă. Am vorbit sincer, fără rețineri, am vorbit despre frustrările mele, iar asta m-a făcut să mă simt liber. Oamenii pe care i-am cunoscut la curs sunt minunați; mi-aș dori să păstrăm legătura.“ Paul, Biserica „Sf. Cruce” București

PERSPECTIVA ANIMATORULUI „Fiecare grup, fiecare generaţie este diferită. Experienţa unui curs diferă de la an la an. Tocmai de aceea, deși pentru mine a fost al treilea an în care am fost animator de grup, am avut emoţii ca atunci când susţii pentru prima dată un discurs în public. Este o experienţă ce oferă fiecărei persoane în parte ocazia de a învăţa lucruri noi, de a aprofunda ceea ce deja cunoaște, de a învăţa de la persoane de lângă tine. Chiar dacă participi la acest curs în calitate de animator pot să spun că întotdeauna la sfârșitul celor trei zile ai cel puţin un lucru nou în bagaj. Oamenii frumoși pe care i-am întâlnit la acest curs au multe lucruri bune de oferit și sunt sigură că vor reuși să realizeze lucruri frumoase în parohiile lor, dar și în viața personală.” Adriana, animator „grupul galben”

„Am fost animator pentru prima oară la un curs formare, lucru care mă bucură. Mă bucură să văd că ceilalți doresc să guste din formarea spirituală pentru ca mai departe să ofere și celorlalți. Cum mă simt când fac ceva nou; când fac un lucru care mă provoacă în gândire? Cum se prezintă sentimentul de a te dezvolta prin dezvoltarea celorlalți? Într-adevăr, orice experiență te schimbă și te formează, te ajută să privești viața din mai multe perspective. Iar momentul în care simți că acel strop de implicare pe care l-ai depus fără a-ți crea așteptări are un rost, apare împlinirea sufletească. Într-un astfel de grup ne identificăm pe noi prin trăirile celorlalți, ne dăm voie să ne cunoaștem mai bine, atât ca oameni, cât și ca suflete.” Ana, animator „grupul verde”

Gândul meu pentru

T I NE

RI

Dragă prietene, căutător de Dumnezeu,

C

uvintele „Curaj! Ridică-te, te cheamă!” (Mc 10,49) pe care le-a auzit Bartimeu, cerșetorul orb din Evanghelie, au fost tema Cursului de formare pentru tinerii din Arhidieceza noastră. Trăim azi într-o confuzie totală, viața ne trimite într-o intersecție blocată și cu semafoarele dereglate, peste tot răsună strigăte după succes, putere, ban! Și totuși la curs am văzut că sunt tineri care vor și altceva! Tineri dornici să cunoască frumusețea unei vieți care are în centru Milostivirea, dornici să se implice pentru ca omenirea „să fie puțin mai bună”. Asemenea lui Bartimeu, pentru a-l urma cu fidelitate pe Isus ei vor să renunțe la ce propune lumea care ne orbeşte şi face din noi cerșetori. Tinerii întâlniți la Curs sunt dovada că Isus e viu și lucrează în Biserica Sa. Puterea ce schimbă totul e în interiorul nostru: e credința! „Credința este garanția realităților sperate, dovada realităților care nu se văd” (Evr 11,1). Trăim în această lume, dar în realitate aparținem cerului. Am fost creați cu trup, dar el găzduiește „suflul de viață” ce ne deschide orizonturi nebănuite și ne amintește că-i aparținem lui Dumnezeu. Trupul va muri și va fi îngropat, dar sufletul va trăi și va merge în paradis. Credința nu e o întâlnire cu ceva „imaginat”! Nu e un sentiment! Credința nu înseamnă asimilarea unei doctrine!   Credința e o comuniune profundă și continuă cu Dumnezeu! Și cum Dumnezeu este plin de milostivire, tot El ne deschide drumul pentru a ne îmbogăți în credință! Pr. Daniel Bulai DECEMBRIE 2015 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

29


UNIVERSUL FAMILIEI CATEGORIE ABC-UL CREDINȚEI

Advent Este un timp de așteptare, de speranță și de pregătire pentru sărbătoarea Nașterii lui Isus. În acest an, Adventul a început duminică, 29 noiembrie. Nu are un număr fix de zile, dar trebuie să cuprindă patru duminici până la Crăciun. Cuvântul advent provine din limba latină şi înseamnă aşteptare, venire. Un simbol legat de venirea lui Isus – care este Lumina lumii – este coroana de Advent. Este o cunună rotundă, cu patru lumânări, pentru cele patru duminici din Advent. În fiecare săptămână se aprinde câte o lumânare, așa încât, cu cât ne apropiem mai mult de Crăciun, lumiAnul Sfânt al Milostivirii na devine în fiecare săptămână mai puternică. De la 8 decembrie 2015 până la 20 noiembrie 2016, Biserica Catolică celebrează Anul Sfânt al Milostivirii, declarat de Papa Imaginea de mai jos este logoul Jubileului, în Francisc. care îl vedem pe Isus Cristos purtând pe umeri, Anul Sfânt mai e numit și jubileu, în mod simbolic, umanitatea. și i se spune sfânt nu doar pentru că Jubileul are și un moto pe care îl afli scriind începe, se desfășoară și se încheie în fiecare căsuță litera corespunzătoare cifrei cu celebrări sfinte, dar și pentru că indicate, conform cheii de rezolvare indicate la e o chemare adresată oamenilor de final. (Ex: scrie A unde apare cifra 8.) a sfinți propria lor viață. Pentru Anul Sfânt al Milostivirii a fost aleasă o imagine simbolică – Isus care poartă pe umeri, în mod simbolic, omenirea –, şi un moto (un fel de deviză), luat din Evanghelia după Sf. Luca.

Anul Liturgic Este diferit de anul calendaristic civil. Este „timpul Bisericii”, în care amintim și celebrăm ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi, oamenii. Anul liturgic se împarte în următoarele perioade: Adventul, Timpul Crăciunului, Timpul de peste an, Postul Mare, Timpul Paștelui, Timpul de peste an.

30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2015

(Luca 6,36) 7

2

1

9

6

3

2

4

2

5

8

3

8

3

8

A=8 C=5 I=2 L=1 M=7 O=9 S=6 T=3 V=4

1


SFÂNTUL ANDREI A TRĂIT ÎN TIMPUL LUI ISUS. ERA FRATELE LUI PETRU. ȘI ANDREI ȘI PETRU ERAU PESCARI.

Poți să mă ajuți să trag plasa în barcă?

LA ÎNCEPUT, ANDREI ERA UCENICUL LUI IOAN BOTEZĂTORUL. DAR DUPĂ CE L-A ÎNTÂLNIT PE ISUS, L-A URMAT PE EL.

Iată Mielul lui Dumnezeu!

Isus l-a ales pe Andrei ca ucenic al său.

Andrei, vino și urmează-mă!

Andrei a fost alături de Isus în timpul vieții sale publice.

Minune: erau cinci pâini, dar mănâncă toți… Andrei a fost ucenicul care l-a adus pe băiatul cu cinci pâini și doi pești.

După înălțarea lui Isus la cer, Andrei a predicat învățătura lui Isus.

Nu vrei să vii să predici și în satul meu?

Acesta este trupul Meu.

Dumnezeu ni i-a dat pe Isus și Biserica pentru a fi mai aproape de El.

Andrei a murit ca martir, răstignit pe cruce. A fost legat pe o cruce în formă de X. Înainte de a muri, a predicat de pe cruce timp de două zile.

[După: TheKidsBulletin]

comemorat la 30 noiembrie

SFÂNTUL ANDREI (sec. I d.C.)

UNIVERSUL CATEGORIE FAMILIEI

Nu se știu prea multe lucruri despre viața Sfântului Andrei, în afara faptului că a fost un discipol fidel al lui Isus și unul dintre primii misionari ai Bisericii. O tradiție spune că ar fi predicat învățătura lui Isus în zona Dobrogei din țara noastră. De la Apostolul Andrei putem învăța că Isus ne cheamă pe toți la sfințenie, fără vreo deosebire. DECEMBRIE 2015 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

31


CATEGORIE FAMILIEI UNIVERSUL POVEȘTI DE VIAȚĂ

FERICIREA ÎNSEAMNĂ ÎN PRIMUL RÂND, SĂ NU CERI MAI MULT DECÂT POȚI. IAR CA SĂ-ȚI DAI SEAMA CÂT POȚI, TREBUIE SĂ AI UN SIMȚ AL MĂSURII FOARTE BUN.

80 tinerețe de ani

de

D

omnul Costică are 88 de ani și este de o lună la azilul de bătrâni, din Voluntari (Ilfov), condus de Asociația Don Orione. Este a doua oară când sosește aici, și speră ca de data aceasta să-și fi găsit locul. Apoi, spune puțin trist că „în lume i-a trecut locul”. Și ca și cum și-ar fi explicat sie însuși, adaugă: ori că vrem, ori că nu vrem, există un mers al vieții, un drum al vieții care trebuie măsurat nu numai cantitativ, ci în special calitativ. Viața obișnuită este mai mult cantitativă, însă viața interioară, aceea e calitativă. Iar omul trăiește în interior mai mult decât crede el. 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2015

Spune că este ortodox, dar respectă cu toată ființa credința catolică. Le consideră pe cele două ca două surori gemene, având același Tată, Tatăl ceresc. Și mai mult decât atât, cele două au aceeași rugăciune către Tatăl: „Tatăl nostru”. A fost o fire sentimentală, interiorizată, iar muzica i-a permis să-și exprime gândurile, sentimentele, a fost elementul vital al existenței sale, care i-a cumpănit viața. Apoi, spune că arta și preocupările intelectuale pot contribui enorm la echilibrul vieții. Anii vieții au fost ani grei, însă faptul că a fost ajutat de familie, i-a putut trece și „merge” mai departe. Cu lacrimi în ochi, mărturisește că la el ciclul vieții s-a încheiat și se poate declara fericit. Și fiindcă a venit vorba despre fericire, îl întreb ce înțelege dumnealui prin fericire. Răspunsul lui: Fericirea are mai multe înțelesuri. Fericirea înseamnă în primul rând, să nu ceri mai mult decât poți. Iar ca

să-ți dai seama cât poți, trebuie să ai un simț al măsurii foarte bun. De fapt, cel mai mult contează drumul fericirii și tendința de a găsi fericirea. De o găsești sau nu, e altceva. L-am mai întrebat ce reprezintă pentru el „80 de ani de tinerețe”. Optzeci înseamnă în primul rând cantitate, cantitate acoperită parțial de calitate. Și vreau să spun că la noi, la muzică de exemplu, lucrezi timp de 80 de ani multe, multe, chiar poate sute de lucrări, din care calitatea alege, și, dacă rămâi la sfârșit cu cinci, te poți declara fericit. Îl rog să-mi spună şi ce a reprezentat pentru el viața. Pentru mine, viața înseamnă creație. Creație înseamnă calitate. Iar calitatea înseamnă lucru bine făcut și cu credință. Pentru mine, Dumnezeu există. Întotdeauna am crezut în Dumnezeu. Și am avut multe bucurii. (Fragment din Muzica vieţii. Proiect „80 de ani de tinereţe”, Fundaţia Culturală Dacia)


CATEGORIE CULTURĂ FILE DE ISTORIE

Luată pe datorie PRIMA STATUIE DIN ROMÂNIA A MADONEI DE LOURDES

Î

n vara anului 1885, prof. Gian Luigi Frollo (autor, printre altele, al versurilor cântecului „Fecioara la munte”) şi preoţii Daniele Pietrobono (paroh la Galaţi) şi Joseph Bordron (profesor la Seminarul de la Cioplea - Bucureşti) au mers la Lourdes. Era prima oară când o delegație română lua parte la pelerinajul naţional francez ce avea loc la sanctuarul unde Sfânta Fecioară Maria i s-a arătat Bernadetei Soubirous în 1858, la patru ani de la proclamarea, de către Pius al IX-lea, a dogmei Neprihănitei Zămisliri. Pelerinii români au dus la Lourdes un steag de catifea în culorile României şi au vrut să aducă în ţară o amintire de la locul apariţiilor. La Lourdes l-au întâlnit pe abatele Victor de Musy, preot francez, nobil, care în 1860, paralizat fiind,

TEXT: Cristina Grigore

a fost vindecat de Sf. Fecioară, la grota de la Massabielle. După miracol, acesta cumpărase de la doamna Castet – care îl găzduia şi avea un magazin cu obiecte religioase – o statuie a Sfintei Fecioare care îi fusese prezentată Bernadetei şi pe care vizionara o respinsese: semăna cu Sfânta Fecioară, dar nu era ca ea. Pelerinii români au ales de la doamna Castet o statuie, despre care abatele spunea că seamănă foarte mult cu cea cumpărată de el. Dar nu aveau suficienţi bani. Abatele de Musy a convins-o atunci pe vânzătoare să le dea românilor statuia pe datorie, garantând pentru ei. Statuia adusă în ţară, prima de acest fel, a stat o perioadă la Bucureşti, iar apoi a fost dusă la biserica romano-catolică din Brăila, unde a fost instalată solemn la 25 martie 1886.

Statuia Maicii Domnului, Parohia romano-catolică din Brăila.

Maeve (Maria) Ileana O’Kelly de Gallagh

S

TEXT: Dr. Dănuț Doboș

-a născut la 30 aprilie 1923, la București, într-o familie aristocratică: tatăl, Ambrosius, nobil originar din Irlanda; mama, Ileana Filipescu. A trăit puțin, doar 18 ani (a murit la București, la 8 octombrie 1940, în Sanatoriul St. Vincențiu de Paul), fiind nevoită să ducă o „adevărată ucenicie a durerii”, deoarece suferise, de la vârsta de 9 ani, de diabet. I-a uimit pe cei apropiați, chiar și pe preoții care au cunoscut-o, pe colegii de școală, prin viața sa „plină de fapte bune, de rugăciuni, de suferințe”. Singura mulțumire pentru ea, o nobilă, era aceea de a se îngriji cu ardoare de săraci, de bolnavi și de năpăstuiții vieții. „Nu s-a sfiit să facă bolnavilor săraci cele mai multe servicii (...) A voit să fie săracă cu săracii. Întreaga viață și-a dăruit-o unui ideal de înaltă umanitate și jertfă de sine”, scria revista Raiul Copiilor, din 19 ianuarie 1941. DECEMBRIE 2015 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

33


CATEGORIE CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

CONCERT

CHRISTMAS IN VIENNA București, 19 decembrie 2015 Sala Palatului, ora 19.30 Strauss Festival Orchestra Vienna, dirijată de maestrul Willy Büchler, cu participarea extraordinară a sopranei vieneze Monika Mosser, susține un amplu turneu în România. Detalii: infomusic.ro. CD

SANCTA DEI GENITRIX Colecția: Musica sacra 1 Piese corale de Frescobaldi, du Mont, von Biber, Vivaldi, Bach, Pergolesi, Mozart şi Knevel. Interpreţi: Veronica Anuşca (sopran), Andrei Petrea (mezzosopran), Oana Cucutean (oboi), Octavian Moldovan şi Adrian Baciu (flaut), Mircea Ionescu şi Mihai Ghiga (vioară), Ciprian Câmpean (violoncel), însoţiţi de corul Catedralei Sf. Iosif şi cu acompaniament la orga Catedralei de prof. Marcel Octav Costea. Detalii: librariasfiosif.ro. CARTE

O FLOARE DE LUMINĂ PENTRU CRĂCIUN. Novenă pentru familii de Andrea Oldoni Editura ARCB, 2012 Cu ilustrații și joc interactiv pentru copii. Format de buzunar. Detalii: librariasfiosif.ro. 34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2015

MICUL PRINŢ

(2015)

Premiera în România: 4 decembrie 2015

P

ovestea „Micului Prinț”, publicată de Antoine de Saint Exupery în 1942, revine pe marile ecrane (după musicalul lui Stanley Donen, din 1974), de această dată ca film de animație, în regia lui Mark Osborne. Sinteză: Personajele principale sunt un bătrân aviator și o fetiță, vecină de casă. Micuța trăiește într-o lume prea matură pentru vârsta ei, însă în paginile jurnalului bătrânului aviator descoperă aventurile Micului Prinț. Începe astfel o călătorie magică și emoționantă în universului băiețelului enigmatic venit de pe o altă planetă, și, în această aventură, învață să-și folosească imaginația, să-și redescopere copilăria și să privească viața altfel. Despre film: Mark Osborne (v. Kung Fu Panda, 2008) schimbă centrul atenției de la Micul Prinț și aviator la fetiță și bătrânul vecin. Cartea lui Exupery ocupă circa 30 de minute din cele 180

Micul Prinţ (2015)

Animaţie, 108 min.

ale filmului, restul concentrându-se pe relația fetiței cu mama ei. „Am înțeles că am fi mai fideli dacă, în loc să facem o simplă transpunere a cărții, am încerca să transmitem forţa ei prin povestea celui care o citeşte pentru prima oară. Am ales să folosesc povestea pentru a face o călătorie în lumea noastră lăuntrică şi a relaţiilor noastre, deoarece cred că asta e esenţa poveştii”, a declarat regizorul. Recomandare: Audiență generală, film pentru familie.

CONCERT DE COLINDE Christus Natus est

S

âmbătă, 19 decembrie 2015, între orele 14.00 și 16.00, în Catedrala Sf. Iosif din București va avea loc tradiționalul Concert de coline Christus natus est, susținut de tineri din parohiile Arhidiecezei. Concertul, ajuns la ediția a XVIII-a, este organizat de Centrul diecezan pentru pastorația tineretului, din cadrul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București. Evenimentul va putea fi urmărit și în direct online pe www.catedralaonline.ro.


CATEGORIE ETCETERA DE PE NET

STIAȚI CĂ

CEA MAI ÎNALTĂ BISERICĂ

S fânta

Fecioară Neprihănit Zămislită, sărbătorită la 8 decembrie, este patroana a opt state: Brazilia, Coreea de Sud, Filipine, Irlanda, Nicaragua, Portugalia, Spania și Statele Unite. De asemenea, este patroana Arhidiecezei Romano-Catolice de București. La 8 decembrie au fost consacrați episcopii noştri, ÎPS Ioan Robu (1984) și PS Cornel Damian (2003).

B

azilica Sagrada Familia, din Barcelona (Spania), va fi cea mai înaltă biserică din lume… în 2026. În luna octombrie a.c. a fost prezentat public proiectul construirii a şase turnuri, care vor face ca bazilica proiectată de Antonio Gaudi să întreacă în înălţime toate bisericile din lume. Cel mai înalt turn, dedicat lui Isus Cristos, va avea 172,5 m înălţime. Celelalte turnuri vor fi dedicate Sfintei Fecioare Maria şi celor patru evanghelişti. Iniţiatorii proiectului vor să termine construcţia turnurilor până în 2026, când se vor împlini 100 de ani de la moartea lui Gaudi. Arhitectul şef Jordi Fauli a anunţat, însă, că lucrările de construcţie la Sagrada Familia vor fi încheiate abia în 2030 sau 2032 – deci la 150 de ani de la începerea lucrărilor – când vor fi terminate şi toate elementele decorative. „Clientul meu [Dumnezeu] nu se grăbeşte”, a spus în glumă arhitectul, referindu-se la faptul că biserica este „casa Domnului”.

Bazilica Sagrada Familia, Barcelona, Spania

În momentul de față, cea mai înaltă biserică din lume este Domul din Ulm (Germania) – 161,53 m înălțime –, o biserică romano-catolică la origini, actualmente evanghelică luterană. Bazilica Sfântul Petru, de la Vatican, are cel mai înalt interior, nava măsurând 46 m, și cel mai înalt altar (cu baldachin), 29 m.

ÎN LUNA DECEMBRIE • 336 – Prima atestare a celebrării Crăciunului, în Roma; • 1845 – Scriitorul danez Hans Christian Andersen publică nuvela „Fetița cu chibriturile”; • 1873 – La 25 decembrie se naște Vladimir Ghika, la Constantinopol; • 1952 – La 10 decembrie moare PS Anton Durcovici, la Sighet; • 1956 – La 31 decembrie este transmisă oficial de TVR prima emisiune de televiziune din România; • 1965 – Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Athenagoras I revocă simultan, la 7 decembrie, excomunicarea reciprocă din 1054; • 1985 – Papa Ioan Paul al II-lea instituie Ziua Mondială a Tineretului.

COLȚUL CU ZÂMBET Odată – povesteşte Padre Pio – Dumnezeu a observat prin Rai nişte figuri cam dubioase. L-a chemat pe Sf. Petru: „Ce se întâmplă aici? Cum au intrat ăştia în Rai? Tu păzeşti poarta?” „Da, Doamne”, a răspuns Sf. Petru. După o vreme, plimbându-se prin Rai, Dumnezeu iar vede nişte figuri străine. Şi iar îl cheamă pe Sf. Petru, căruia îi cere înapoi cheile Raiului. Petru insistă că-şi face datoria. „Atunci cum explici prezenţa acestora în Rai?”, îl întreabă Dumnezeu, arătând spre intruşi. „Eh, Doamne, ce pot să fac? Cum mă întorc cu spatele, Preasfânta voastră Mamă le deschide poarta şi îi lasă pe toţi înăuntru”.

DECEMBRIE 2015 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

35


ETCETERA CATEGORIE ANUNȚURI

PAROHIA SF. ELENA, BUCUREȘTI TRIPLU EVENIMENT

L

una decembrie aduce, pentru Parohia Sf. Elena din București (str. Cuza Vodă, nr. 102), trei evenimente importante: aniversarea a 100 de ani de la sfințirea bisericii, 70 de ani de la introducerea în viața comunității a devoțiunii la Sf. Fecioară Maria de la Fatima și lansarea monografiei parohiei. Astfel, duminică, 13 decembrie, ora 18.00 va avea loc Sf. Liturghie solemnă în cinstea Sf. Fecioare Maria de la Fatima, precedată de devoțiunea sfântului Rozariu. Duminica următoare, 20 decembrie, ora 11.00, se va celebra o Liturghie solemnă cu ocazia centenarului sfințirii bisericii (1915-2015) și va fi lansată monografia parohiei, „Biserica Sfânta Elena, București. Un veac de istorie și spiritualitate”, apărută recent la Editura ARCB, volum coordonat de Dănuţ Doboş.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ ABONAMENTE 2016

C

DESCHIDEREA PORȚILOR SFINTE ÎN ARHIDIECEZĂ 13 DECEMBRIE 2015 A 3 A DUMINICĂ DIN ADVENT

București - ora 10.30 Catedrala Sf. Iosif Prezidează ÎPS Ioan Robu Arhiepiscop Mitropolit de București

36

Craiova - ora.11.00 Biserica Toți Sfinții Prezidează PS Cornel Damian Episcop auxiliar de București

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2015

Constanța - ora 10.30 Bazilica Sf. Anton Prezidează Mons. Ieronim Iacob Vicar episcopal de Dobrogea

u noul an calendaristic, revista „Actualitatea Creștină” trece pragul spre cel de al 27-lea an de apariție. Pentru anul 2016 preţul revistei este de 4,00 lei exemplarul, iar costul unui abonament individual pe un an este de 55,00 lei (expediție prin Poșta Română). Pentru abonamente anuale colective, cu cel puţin 10 exemplare, preţul este de 50,00 lei (expediție prin firmă de curierat). Prețul unui abonament include 12 numere lunare, supliment de Crăciun și taxe de expediţie. În noul an, abonaţii vor primi revista la domiciliu, în căsuţa poştală (prin Poştă) sau prin curier. Abonamentele se fac la Librăria „Sfântul Iosif”, str. G-ral Berthelot, nr. 19, 010164 – Bucureşti, sect. 1, tel. 021 2015457, email: libraria@arcb.ro. Persoană de contact: Petreş Tereza.