Issuu on Google+


Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Din Din an an în în an an spre spre mântuire mântuire Advent Advent 2008 2008 Omul cunoaºte mersul anotimpurilor pe care natura i le oferã: ºtie ce-i dã în mod obiºnuit fiecare anotimp ºi nu se simte în largul sãu când natura nu respectã mersul ei normal; când, de exemplu, în loc de zãpadã vine ploaie, în loc de cãldurã vine frigul, în loc de apã vine secetã. La fel, creºtinul trebuie sã dea atenþie modului în care se succed anotimpurile spirituale pe care i le oferã liturgia Bisericii. Când nu este sensibil la tonul liniºtit sau dramatic al celebrãrilor liturgice desfãºurate de-a lungul anului bisericesc, omul se priveazã de o adevãratã bogãþie providenþialã pe care Dumnezeu a pus-o la dispoziþia sa, ºi nu profitã de acele ocazii preþioase care l-ar ajuta sã creascã în înþelepciune ºi har. Sã ne amintim de cea care avea sã devinã Sfânta Tereza a Pruncului Isus: seara ascultã lecturile propuse de liturgia anului liturgic ºi astfel ajunge sã înþeleagã sensul sãrbãtorilor, simte iubirea Bisericii faþã de ea ºi „aude” chemarea sã aibã curajul sã devinã sfântã. Cu prima duminicã din Advent începe sã se desfãºoare în timp noul an liturgic conform calendarului pe care îl propune Biserica. La fel se întâmplã la noi la catolici ca ºi la ortodocºi, numai cã ei au început Adventul înaintea noastrã. Este aºadar acum Anul Nou bisericesc. Dar câþi oameni ºtiu aceasta? ªi câþi, ºtiind-o, vor trãi acest An Nou? Totuºi, Biserica, fãrã sã se descurajeze, îºi face cunoscutã activitatea sa din timpul anului bisericesc. Iatã ce ne spune în acest sens Constituþia despre liturgie, Sacrosanctum Concilium: „Sfânta Maicã Bisericã socoteºte de datoria ei sã celebreze printr-o comemorare sacrã, în anumite zile din cursul anului, opera mântuitoare a Mirelui sãu divin. În fiecare sãptãmânã, în ziua pe care a numit-o duminicã, ea sãrbãtoreºte Învierea Domnului, pe care, o datã pe an, o celebreazã împreunã cu fericita Lui pãtimire, prin marea solemnitate a Paºtelui. Pe lângã aceasta, ea desfãºoarã în ciclul anual întregul mister al lui Cristos, de la Întrupare ºi Naºtere pânã la Înãlþare, la ziua Rusaliilor ºi pânã la aºteptarea fericitei speranþe ºi a venirii Domnului. Celebrând astfel misterele Rãscumpãrãrii, ea deschide credincioºilor comorile virtuþilor ºi meritelor Domnului sãu, actualizându-le într-un fel în tot decursul timpului, pentru ca astfel credincioºii sã vinã în contact cu ele ºi sã se umple de harul mântuirii” (nr. 102). Biserica îºi dã seama cã puþini sunt cei care dau atenþie acestei cãi liturgice de cunoaºtere a tainelor lui Cristos; ºi totuºi ea nu renunþã sã înveþe cã „credincioºii trebuie sã ia parte la liturgie cu suflet drept, conformându-ºi gândul celor rostite cu glasul, ºi sã coopereze cu harul divin, pentru a nu-l primi în zadar” (nr. 11). La începutul Adventului nu avem nevoie de multe cuvinte ca sã intrãm în atmosfera de aºteptare specificã acestui timp. Iatã cuvintele cu care începe Sfânta Liturghie din prima Duminicã din Advent: „Cãtre tine, Doamne, înalþ sufletul meu; Dumnezeul meu, în tine mã încred. Sã nu fiu dat de ruºine! Sã nu-ºi batã joc de mine duºmanii mei; cãci toþi cei care te aºteaptã nu vor rãmâne de ocarã” (Ps 24,1-3). Aºa precum Dumnezeu ne-a apãrat de duºmani în trecut, la fel ne va pãzi ºi-n viitor, mai ales când greutãþile vor face aproape sã disparã încrederea. Nota caracteristicã a Adventului este precizatã într-un paragraf al normelor pentru anul liturgic ºi pentru calendar. „Adventul este timp de pregãtire la Sãrbãtoarea Crãciunului, în care se aminteºte prima venire a Fiului lui Dumnezeu printre oameni, ºi în acelaºi timp spiritul este cãlãuzit spre aºteptarea celei de-a doua veniri a lui Cristos la sfârºitul lumii” (nr. 39). Nu trebuie pierdutã din vedere aºadar dubla semnificaþie a Adventului referitor la cele douã veniri. Fiecare venire (advent) cere o pregãtire; venirea începutului vieþii ca ºi venirea sfârºitului acesteia, în mod normal „cautã” o pregãtire. Adventul ne deschide perspectiva începutului vieþii ca om a Fiului lui Dumnezeu ºi, în acelaºi timp, ne prevesteºte venirea lui ca judecãtor. Timpul de Advent ne cheamã la rugãciune: rugã de mulþumire pentru cã Tatãl ni l-a dãruit pe Fiul sãu nãscut din Maria pururea Fecioarã, rugã sã fim gãsiþi în ora morþii pregãtiþi ºi cu fãcliile aprinse. Noi aºteptãm ca anotimpurile sã fie normale în ritmul ºi manifestarea lor; ºi Dumnezeu vrea sã ne gãseascã aºteptându-l în veghere ºi în iubirea care toate le sperã.

1


2

Magisteriu

Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Angelus Darurile primite de la Cristos se multiplicã dãruind! (16 noiembrie) Cuvântul lui Dumnezeu din penultima duminicã a anului liturgic ne invitã sã fim vigilenþi ºi perseverenþi în aºteptarea întoarcerii Domnului Isus, la sfârºitul timpurilor. Pagina evanghelicã povesteºte cunoscuta parabolã a talanþilor, relatatã de evanghelistul Matei (25,14-30). „Talantul” era o anticã monedã romanã, de mare valoare, ºi datoritã popularitãþii acestei parabole a devenit sinonim cu aptitudinea personalã, cu talentul pe care omul este chemat sã-l facã sã rodeascã. În realitate, textul vorbeºte despre „un om care, având de plecat într-o lungã cãlãtorie, i-a chemat la el pe servitorii sãi ºi le-a încredinþat avuþia sa” (Mt 25,14). Omul din parabolã îl reprezintã pe Cristos însuºi, servitorii sunt ucenicii, iar talanþii sunt darurile pe care Isus le încredinþeazã lor. De aceea, asemenea daruri, pe lângã calitãþile naturale, reprezintã bogãþiile pe care Isus ni le-a lãsat ca moºtenire, ca sã le facem sã rodeascã: Cuvântul Sãu, depozitat în Sfânta Evanghelie; Botezul, care ne reînnoieºte în Duhul Sfânt; rugãciunea Tatãl nostru pe care o înãlþãm la Dumnezeu ca fii uniþi întru Fiul; iertarea Sa, pe care ne-a poruncit sã o purtãm tuturor; sacramentul Trupului Sãu jertfit ºi al Sângelui vãrsat. Într-un cuvânt: Împãrãþia lui Dumnezeu, care este El însuºi, prezent ºi viu în mijlocul nostru. Aceasta este comoara pe care Isus a încredinþat-o prietenilor Sãi, la capãtul scurtei Sale existenþe pãmânteºti. Parabola de astãzi insistã asupra atitudinii interioare cu care sã primim ºi sã valorizãm acest dar. Atitudinea greºitã este cea a fricii: servitorul, cãruia îi este fricã de stãpânul sãu ºi se teme de întoarcerea lui, ascunde moneda în pãmânt ºi ea nu produce nici un rod (…) Dar parabola pune mai bine în relief roadele bune aduse de ucenicii care, fericiþi de darul primit, nu l-au ascuns cu teamã ºi gelozie, ci l-au fãcut sã rodeascã, împãrþindu-l cu alþii, împãrtãºindu-l. Da, ceea ce Cristos ne-a dat se multiplicã dãruind! Este o comoarã menitã sã fie cheltuitã, investitã, împãrþitã cu toþi, cum ne învaþã acel mare administrator al talanþilor lui Isus care este apostolul Paul. Mesajul central priveºte, însã, spiritul de responsabilitate cu care sã primim Împãrãþia lui Dumnezeu: responsabilitate faþã de Dumnezeu ºi faþã de umanitate. Întruchipeazã în mod desãvârºit aceastã atitudine a inimii Fecioara Maria care, primind cel mai preþios dintre daruri, pe Isus însuºi, l-a oferit lumii cu imensã iubire.

Împãrãþia lui Dumnezeu nu este o chestiune de onoruri ºi de aparenþe (23 noiembrie) Celebrãm astãzi ultima duminicã a anului liturgic, Solemnitatea Domnului nostru Isus Cristos, Regele universului. ªtim din Evanghelii cã Isus a refuzat titlul de rege când acesta era înþeles în sens politic, dupã criteriul „capilor naþiunilor” (cf. Mt 20,25). În schimb, în timpul pãtimirii, el a revendicat o regalitate singularã înaintea lui Pilat, care l-a întrebat explicit: „Aºadar, eºti rege?”, ºi Isus i-a rãspuns: „Tu spui cã sunt rege” (In 18,37); puþin înainte însã declarase: „Împãrãþia mea nu este din lumea aceasta” (In 18,36). De fapt, regalitatea lui Cristos este revelaþie ºi actualizare a celei a lui Dumnezeu Tatãl, care conduce toate lucrurile cu iubire ºi cu dreptate. Tatãl i-a încredinþat Fiului misiunea de a da oamenilor viaþa veºnicã iubindu-i pânã la jertfa supremã ºi, în acelaºi timp, i-a conferit puterea de a-i judeca, din moment ce s-a fãcut Fiu al omului, în toate asemenea nouã (cf. In 5,21-22.26-27). Evanghelia de astãzi insistã tocmai pe regalitatea universalã a lui Cristos judecãtor, prin minunata parabolã a judecãþii finale, pe care Sfântul Matei a aºezat-o imediat înainte de povestirea Pãtimirii (25,31-46). Imaginile sunt simple, limbajul este popular, dar mesajul este extrem de important: este adevãrul despre destinul nostru ultim ºi criteriul cu care vom fi evaluaþi. „Am fost flãmând ºi voi mi-aþi dat sã mãnânc, am fost însetat ºi voi mi-aþi dat sã beau, am fost strãin ºi voi m-aþi primit” (Mt 25,35) ºi aºa mai departe. Cine nu cunoaºte aceastã paginã? Face parte din civilizaþia noastrã. A marcat istoria popoarelor de culturã creºtinã: ierarhia de valori, instituþiile, multiplele opere de binefacere ºi sociale. Într-adevãr, împãrãþia lui Cristos nu este din aceastã lume, dar poartã la îndeplinire tot binele care, mulþumim lui Dumnezeu, existã în om ºi în istorie (...) Dragi prieteni, împãrãþia lui Dumnezeu nu este o chestiune de onoruri ºi de aparenþe,ci, cum scria Sfântul Paul, este „dreptate, pace ºi bucurie în Duhul Sfânt” (Rom 14,17). Domnului îi stã la inimã binele nostru, ºi anume ca fiecare om sã aibã viaþa, ºi ca mai ales fiii sãi mai „mici” sã poatã intra la ospãþul pe care el l-a pregãtit pentru toþi (…). În împãrãþia sa veºnicã, Dumnezeu îi primeºte pe toþi cei care se strãduiesc, zi de zi, sã punã în practicã cuvântul sãu.


Pelerin la Vatican

În preajma preajma Adventului, Adventului, În pãrinþii Fericiþi ai unui copil sfânt „Aveam numai exemple bune în jurul meu. ªi, evident, voiam sã le urmez”, va scrie Sfânta Tereza a Pruncului Isus, referindu-se mai cu seamã la pãrinþii ei – Louis Martin ºi Zélie Marie Guérin – care au trãit în secolul al XIX-lea, ducându-ºi zilnic viaþa în prezenþa lui Dumnezeu, educându-ºi copiii, înfruntând cu credinþã durerile ºi dificultãþile ºi arãtându-ºi iubirea milostivã faþã de cei nevoiaºi. Anul acesta, pe 19 octombrie, pãrinþii Micii Tereza au fost beatificaþi, fiind al doilea cuplu din istoria Bisericii care a fost ridicat la cinstea altarelor. Pe 21 octombrie 2001, papa Ioan Paul al II-lea îi beatifica pe soþii italieni Luigi ºi Maria Beltrame Quattrocchi. Dar ce aveau într-atât de special? La antifona „Angelus” din 19 octombrie a.c., Benedict al XVI-lea îi descrie astfel pe pãrinþii misticei carmelite: „Prin viaþa lor de cuplu exemplar, ei au vestit Evanghelia lui Cristos. ªi-au trãit cu înflãcãrare credinþa ºi au transmis-o în familia lor ºi celor din jur. Rugãciunea lor în comun sã fie izvor de bucurie ºi de speranþã pentru toþi pãrinþii ºi pentru toate familiile!” Cât despre soþii Beltrame Quattrocchi, Ioan Paul al II-lea spunea, în omilia din ziua beatificãrii: „Aceºti soþi au trãit iubirea conjugalã ºi slujirea vieþii în lumina Evangheliei ºi cu mare intensitate umanã. ªi-au asumat cu deplinã responsabilitate datoria colaborãrii cu Dumnezeu în procreare, dedicându-se cu generozitate fiilor pentru a-i educa, a-i cãlãuzi ºi a-i orienta în descoperirea planului sãu de iubire”. Viaþã datã cu preþul vieþii Era în 1913, când Maria Corsini – cãsãtoritã cu Luigi Beltrame Quattrocchi pe 25 noiembrie 1905 – rãmâne însãrcinatã cu al patrulea copil; însã complicaþiile care apar în cursul sarcinii îi fac pe cei mai renumiþi ginecologi italieni de atunci sã

dea un verdict drastic, ºi a n u m e , necesitatea absolutã a avortului, în încercarea de a salva mãcar mama. Dar cei doi refuzã „terapia” avortului ºi se încredinþeazã cu totul Providenþei divine, continuând sã parcurgã cu încredere viaþa, zi dupã zi, precum boabele unui rozariu de durere. Medicii spuneau cã pruncul avea ºanse sã se nascã viu, sã trãiascã, dar mama ar fi murit, lãsând în urmã alþi trei copii ºi un soþ vãduv. Dar, în lunea din Sãptãmâna Mare a anului 1914, se naºte Enrichetta, iar mãmica fetiþei este ºi ea salvatã. Prin voinþa Domnului, trãiesc amândouã ºi îºi continuã cu toþii viaþa de familie încredinþatã Celui de Sus, participând zilnic la Sfânta Liturghie, împãrtãºindu-se, gãsind întotdeauna timp în cursul zilei pentru rugãciune comunã ºi, mai ales, pentru Rozariu. Sfinþenie transmisã copiilor Soþilor Louis Martin ºi Zélie Marie Guérin li s-au nãscut nouã copii, din care au trãit doar cinci. Cinci fete, cinci surori, toate devenite cãlugãriþe. La fel ºi cei patru fii ai familiei Beltrame Quattrocchi, care au rãspuns cu toþii chemãrii la viaþa consacratã. Miracole în pãmânt italian Atât miracolul atribuit soþilor Louis Martin ºi Zélie Marie Guérin, cât ºi cel înfãptuit prin mijlocirea soþilor Beltrame Quattrocchi se leagã de Italia. Micuþul Pietro Schilirò, milanez, are azi ºase ani. S-a nãscut cu grave probleme respiratorii ºi era în pericol de moarte iminentã, dupã pãrerea generalã a medicilor. Antonio Sangalli, preot carmelit, prieten ºi pãrinte spiritual al cuplului, a alergat la spital

purtând cu el o imagine a pãrinþilor Sfintei Tereza, îndemnându-i sã invoce ajutorul lor, cãci ei – care pierduserã patru copii la vârste fragede – le cunoºteau durerea ºi nu i-ar fi lãsat pradã disperãrii. ªi aºa a fost. Pãrinþii sfintei din Lisieux au ascultat acel strigãt de durere ºi au mijlocit pentru vindecarea fiului lor. Miracolul care a dus la beatificarea soþilor Beltrame Quattrocchi este vindecarea miraculoasã a unui tânãr italian, Gilberto Grossi, astãzi un foarte apreciat neurochirurg. Suferea de o gravã maladie a oaselor, care-l þintuia într-un scaun cu rotile ºi în faþa cãreia medicina se dovedise neputincioasã. Douã miracole fãcute unor italieni prin mijlocirea a douã cupluri de soþi care au dus o viaþã de sfinþenie, rãmânând uniþi în sacramentul cãsãtoriei în ciuda multor vitregii din existenþa lor.

Faptul cã cele douã minuni s-au întâmplat unor italieni ar putea fi vãzut ºi ca un semnal transmis familiilor italiene din zilele noastre devenite, prin fragilitatea lor ºi prin uºurinþa cu care se scindeazã, un prototip al familiei moderne; ar putea fi înþeles, de asemenea, ca un îndemn la unitate, la „calea cea micã” a sfinþeniei. La fel, recenta beatificare a pãrinþilor Sfintei Tereza a Pruncului Isus, în preajma Adventului 2008, ar putea fi înþeleasã ca o chemare, din partea Bisericii, la o valorizare a familiei, prin imitarea puternicelor mãrturii de credinþã pe care aceºti soþi le-au dat pe parcursul vieþii lor pãmânteºti. ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

3


4

Cateheze pentru familii

Catehezele anului paulin Sub mottoul „Nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine” (Gal 2,20), sub care se desfãºoarã itinerarul catehetic cu familiile în parohii, închinat anului paulin, Centrul Diecezan de Pastoraþie a Familiilor împreunã cu Asociaþia Familiilor Catolice (AFC) Vladimir Ghika au început desfãºurarea misiunilor în parohiile Arhidiecezei de Bucureºti. Prima temã a misiunilor vizeazã pericopa din cartea Faptele Apostolilor (18,1-4.18-19.24-26), care descrie activitatea apostolului Paul alãturi de soþii Priscila ºi Acvila. În prima duminicã de misiune, 9 noiembrie, câþiva reprezentanþi ai AFC “Vladimir Ghika” au fost prezenþi la Sfânta Liturghie de la ora 11:00, la parohia Sfinþii Petru ºi Paul din Bãneasa Bãneasa. Cu acest prilej, toþi cei care luaserã parte la Sfânta Liturghie au participat la o meditaþie asupra primei teme a anului paulin. Pãrintele paroh i-a prezentat enoriaºilor pe reprezentanþii AFC, iar unul dintre aceºtia, Bogdan Radu, a luat cuvântul pentru a vorbi despre activitatea AFC. S-au accentuat trei idei principale: 1) AFC a fost creatã la îndemnul arhiepiscopului de Bucureºti, ÎPS Ioan Robu; 2) cu scopul principal de a imbunãtãþi viaþa spiritualã a familiilor catolice din Arhidiecezã ºi 3) AFC trebuie sã creascã în mod organic, prin venirea în rândurile ei a cât mai multor credincioºi din parohiile Arhidiecezei. Pãrintele paroh, Mihai Mãrtinaº, a fãcut un scurt comentariu asupra relaþiei de colaborare ºi prietenie dintre soþii Acvila ºi Priscila ºi Sfântul Paul, referindu-se îndeosebi la misionarismul lor, fãcând astfel ºi o paralelã între misionarismul acestor soþi creºtini de la începutul Bisericii ºi misionarismul familiei de astãzi (Bodgan Radu). În aceeaºi duminicã, dupã Sf. Liturghie de la ora 12:00, a avut loc ºi la Biserica Cioplea cateheza centratã în jurul însoþitorilor Sfântului Paul. A participat un numãr restrâns de credincioºi (în jur de

10 persoane), interesaþi de legãtura pe care a avut-o Sfântul Paul cu familia creºtinã din Corintul acelor vremuri. Pãrintele paroh, Veniamin Aenãºoaiei, alãturi de familiile prezente, a exprimat opinia cã legãtura între familiile creºtine contemporane ºi paroh/preoþi trebuie sã fie mai apropiatã, iar implicarea familiilor în viaþa parohiei ºi în acþiunile acesteia trebuie sã fie mai activã (Ioan Robu). „Am aflat curaj [...] sã vã vestim evanghelia lui Dumnezeu, ducând o luptã aprigã” (1Tes 2,2). Aceste cuvinte, citate de Papa Benedict al XVI-lea, la deschiderea Anului Paulin, sunt potrivite pentru succinta consemnare a catehezei din parohia Sfânta TTereza ereza a Pruncului Isus Isus. Deºi anunþatã cu douã sãptãmâni înainte ºi pregãtitã de o întâlnire preliminarã, cateheza a beneficiat de prezenþa a numai ºapte persoane. În aceste condiþii, tema a fost prezentatã succint, dupã care au avut loc discuþii legate de implicarea familiilor în viaþa parohiei, ca ºi de relaþiile care trebuie create pentru a forma cu adevãrat o comunitate vie. Un drum ce se anunþã dificil, dar care poate fi rodnic, dacã este strãbãtut cu speranþã ºi credinþã ºi, totdeauna, cu dragoste. Prezenþa pãrintelui paroh, Nicolae Farcaº, a fost încurajatoare pentru cã ne-a ascultat cu rãbdare cuvintele prea puþin meºteºugite, dar pline de însufleþire (Marie Prager). Pe 16 noiembrie, cateheza de la Sfânta Cruce s-a desfãºurat într-un format inedit: predica de la Sf. Liturghie a vizat familia celor doi însoþitori ai Sfântului Paul, subliniindu-se rolul familiei în formarea copiilor, a faptului cã ea este prima bisericã ºi cea care trebuie sã pãstreze aprinsã lumina primitã la Botez de fiecare copil. În partea a doua, Cornel Bãrbuþ a continuat prezentarea catehezei, lansând ºi teme de meditaþie pentru familia actualã. În continuare, Marie-Louise Sebe ºi Stelian Mãrãcine ºi-au pus ºi au încercat sã dea un rãspuns personal la câte o

întrebare dintre cele legate de catehezã. Întâlnirea a fost scurtã, dar spre bucuria familiilor animatoare au participat toþi cei prezenþi la Sf. Liturghie (Marie Louise Sebe). În aceeaºi zi, la ora 12:00, Sfânta Fecioarã Maria a Harurilor (Bãrãþia) a gãzduit o prezentare a Asociaþiei Familiilor Catolice “Vladimir Ghika”, în cadrul cãreia a fost expus programul pastoral propus de Centrul Diecezan de Pastoraþie a Familiilor. Pãrintele paroh, Tarciziu ªerban, a vorbit într-un mod încurajator despre scopurile AFC. La întâlnire, la care au participat familiile prezente la Sfânta Liturghie, pãrintele a propus o cale nouã de aprofundare a învãþãturilor Sfântul Paul despre familie, sugerând posibilitatea organizãrii unor întâlniri pentru lectio divina cu familiile interesate, într-un mediu favorizant pentru o reculegere mai intensã, cum ar fi acela al unei mãnãstiri, dedicând o zi întreagã studiului biblic al temelor propuse spre meditare. Am fãcut un pas mic, dar important, credincioºii prezenþi la Sf. Liturghie au aflat de existenþa Asociaþiei, urmeazã ca rezultatele sã vinã în timp, pe mãsurã ce ne vom face simþitã prezenþa cu acþiuni concrete (Ion Iojã, Iulian Oanþã). Concluzia acestor prime întâlniri în parohii, unele dãtãtoare de multã speranþã (prin prezenþa vie ºi dorinþa de implicare), altele mai puþin încurajatoare, poate fi relaþionatã cu îndemnul lui Isus cãtre apostolii plecaþi în evanghelizare: Nu te teme, turmã micã, pentru cã Tatãlui vostru i-a plãcut sã vã dãruiascã împãrãþia! (Lc 12,32).


Cateheze pentru familii

Cu Sfântul Paul pe cale... Cine este sfântul Paul pentru familia mea? (II) Continuând meditaþia noastrã, ajungem la un moment în care relaþia soþilor Acvila ºi Priscila cu sfântul Paul atinge o nouã dimensiune. Dupã ce i-au oferit Apostolului adãpost ºi posibilitatea câºtigãrii existenþei prin practicarea meºteºugului lor comun, iatã-i acum dornici de face mai mult pentru comunitatea creºtinã. Textul biblic ne spune cã, dupã ce a rãmas un an ºi jumãtate în Corint (cf. Fap 18,11), Apostolul s-a îmbarcat spre Siria împreunã cu Priscila ºi Acvila (Fap 18,18). Iatã-i, aºadar, pe cei doi deveniþi, la rândul lor, apostoli în plinã misiune de evanghelizare, ºi asta ca o consecinþã fireascã a maturizãrii în credinþã, a educaþiei primite la ºcoala sfântului Paul, într-o cetate (Corintul) ale cãrei moravuri erau mai mult decât contrare spiritului creºtin. Suntem ºi noi asemenea acestor soþi? Când ne apropiem de preotul nostru, când îl primim în casele noastre ºi ne intrã în inimi cuvântul lui Dumnezeu pe care el ni-l aduce, ne lãsãm noi pãtrunºi de acest cuvânt într-atât încât sã ne facem o datorie de onoare din a-l vesti, la rândul nostru, mai departe? Suntem cuceriþi, fascinaþi, îndrãgostiþi de Cuvânt într-atât încât sã simþim, la fel ca Paul: „Vai mie dacã nu vestesc evanghelia” (1Cor 9,16)? A crede cã pentru a fi apostol trebuie sã fii un bun orator sau o persoanã cultivatã este o eroare: cei doi soþi erau mici meºteºugari. A crede cã nu mai este nevoie de apostolat într-o lume deja creºtinã (cel puþin în teorie) este o altã eroare: pseudo-valorile lumii în care trãim sunt, de departe, comparabile cu moralitatea îndoielnicã a oraºului-port Corint, din sec. I. Isus ne cheamã mereu sã-i fim apostoli. ªi atunci, în zorii creºtinismului, ºi acum, la începutul celui de-al treilea mileniu. ªi acolo, la Corint, ºi în Siria, ºi aici, în metropolele noastre moderne, atât de favorabile duhului lumii ºi atât de potrivnice Duhului lui Dumnezeu.

Conferinþe la Comunitatea Sfântul Ioan Existã, în tumultul capitalei, o oazã de liniºte ºi spiritualitate numitã Mãnãstirea Sfânta Familie. Aici, în fiecare sãptãmânã, fraþii Sfântului Ioan, veritabili truditori în via Domnului, împãrtãºesc unei lumi mult prea agitate ºi preocupate de sine însãºi, necesitatea de a fi alãturi de Domnul în tot ceea ce facem în viaþa noastrã ºi de a-i sluji lui Cristos prin cele mai mãrunte acþiuni cotidiene. În simplitatea iubirii, aceste întâlniri (pentru care denumirea de „conferinþe” este simplistã ºi neelocventã) sunt adevãrate efuziuni ale Duhului, luminãri ale minþii, dialoguri între inimi. Pentru lunile decembrie-ianuarie, fraþii au propus urmãtoarele teme: - 6 decembrie – Reculegere – Neprihãnita Zãmislire - 13 decembrie – Scrisorile Sfântul Paul (fr. Pierre-Marie) - 20 decembrie – Mãrturisitori ai credinþei în România (fr. Dan ºi invitaþii sãi) - 21-25 decembrie – Reculegere – Crãciun - 3 ianuarie – Scrisorile Sfântul Paul (fr. Pierre-Marie) - 10 ianuarie – Cum conduce Dumnezeu Biserica ºi omul? (fr. Dan) - 17 ianuarie – Evanghelia Sfântului Ioan. O lecturã spiritualã a evangheliei ucenicului preaiubit (Fr. Martin) - 24 ianuarie – Mãrturisitori ai credinþei în România (fr. Dan ºi invitaþii sãi) - 31 ianuarie – Scrisorile Sfântului Paul (fr. Pierre-Marie) În fiecare vineri, începând cu ora 18:30, mãnãstirea primeºte suflete dornice sã îl întâlneascã pe Cristos în Adoraþia în tãcere, de-a lungul întregii nopþi, pânã sâmbãtã dimineaþa la ora 7:00, când se cântã Laudele. Toþi cei interesaþi de aprofundarea învãþãturii ºi trãirii creºtine, îi pot contacta pe fraþi la: Mãnãstirea Sfânta Familie, ªos. Jiului nr. 35-37, sector 1, tel: 021.668.59.19, e-mail: bucuresti@stjean.com Pagini realizate de CLAUDIA ST AN STAN

5


6

Din viaþa Arhidiecezei

Sfinþirea bisericii de la Pantelimonul de Sus Sâmbãtã, 8 noiembrie 2008, la ora 11.00, în localitatea Pantelimonul de Sus, judeþul Constanþa, a avut loc sfinþirea bisericii. În mijlocul acestei comunitãþi alcãtuitã din 45 de familii catolice, în mare parte venite, cu ani în urmã, din satele catolice din Moldova, prin efortul actualului paroh paroh, Anton Alecu, cu ajutorul Arhiepiscopului nostru Ioan Robu ºi cu mare sprijin din partea autoritãþilor civile locale a fost ridicatã o frumoasã bisericã cu hramul „Înãlþarea Sfintei Cruci”. Pânã în acest moment, credincioºii au fost pãstoriþi de preoþii parohi din Parohia Mihail Kogãlniceanu, iar sfânta Liturghie ºi celelalte sacramente erau celebrate într-o capelã. Aceastã nouã bisericã a fost sfinþitã ºi altarul ei consacrat de cãtre Episcopul auxiliar de Bucureºti, Cornel Damian, înconjurat de un numãr de 22 de preoþi din Arhidiecezã ºi din Moldova. Ceremonia a fost frumos animatã de corul Parohiei „Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul” din Bacãu, venit special pentru aceastã celebrare, fiind însoþit de pr. decan Isidor Dâscã. Au venit ºi mulþi credincioºi din alte localitãþi vecine pentru a lua parte la acest frumos ºi înãlþãtor eveniment. Pr Pr.. EUGEN BORTOª

Rugãciune la mormântul monseniorului Ghika

În dimineaþa zilei de sâmbãtã, 15 noiembrie, la iniþiativa Pr. Ioan Ciobanu, a avut loc un moment de rugãciune la mormântul monseniorului Vladimir Ghika, din cimitirul Bellu ortodox. Celebrarea a fost prezidatã de PS. Cornel Damian, episcop auxiliar al arhidiecezei de Bucureºti. Episcopul, preoþii ºi credincioºii, reuniþi în jurul mormântului monseniorului Vladimir Ghika, s-au rugat împreunã lui Dumnezeu, cerând harul beatificãrii lui. Rugãciunea comunã la mormântului monseniorului Ghika are loc, de mai bine de cincisprezece ani, în luna mai, pentru a comemora moartea monseniorului (16 mai) ºi în luna noiembrie, pentru a comemora arestarea lui (18 noiembrie), ºi este o iniþiativã a parohiei Preasfânta Inimã a lui Isus (Sacré Coeur) din Bucureºti. “Este de datoria noastrã sã ne rugãm cu toþii pentru a obþine de la Dumnezeu harul beatificãrii monseniorului Vladimir Ghika, ºi sã cerem cu încredere mijlocirea lui”, a afirmat Pr. Ioan Ciobanu. Arhidieceza de Bucureºti a deschis dosarul diecezan pentru beatificarea monseniorului Vladimir Ghika în anul 2002. Din 2003, dosarul se aflã în studiu la Vatican, la Congregaþia pentru cauzele sfinþilor.

Andrei Brezianu la Sfânta Cruce

Duminicã, 23 noiembrie, dupã Sfânta Liturghie de la ora 18:00, parohia Sf. Cruce l-a avut ca oaspete pe domnul Andrei Brezianu, eseist, publicist ºi comentator politic american, de origine românã, doctor în Litere ºi profesor la Catholic University of America, care a prezentat o prelegere cu tema „Familia în spiri-tualitatea monseniorul Vladimir Ghika”. Întâlnirea a fost deopotrivã un prilej de mãrturie personalã a întâlnirii cu Monseniorul (ocazionatã de slujirea ca ministrant la Biserica Francezã) ºi o evocare a personalitãþii Slujitorului lui Dumnezeu (a cãrui cauzã de beatificare se aflã în desfãºurare la Vatican). Dupã o scurtã prezentare biograficã, incluzând convertirea la catolicism a prinþului Vladimir ºi hirotonirea lui târzie (la vârsta de 50 de ani), a fost prezentatã în detaliu viziunea monseniorului Ghika asupra familiei ºi asupra valorii sacramentului Cãsãtoriei, analizatã în special prin prisma predicii rostite la cãsãtoria principesei Ileana a României cu arhiducele Anton de Austria. Prelegerea a beneficiat de o prezenþã activã, manifestatã prin numeroase intervenþii din partea auditoriului.

CLAUDIA ST AN STAN


Din viaþa Arhidiecezei

Popeºti - Leordeni 180 de ani de istorie ºi credinþã Aniversarea celor 180 de ani de istorie a comunitãþii catolice din PopeºtiLeordeni a fost un bun prilej de a fi împreunã, atât preoþii care au slujit ºi slujesc la altarul Bisericii noastre, cât ºi credincioºi ai parohiei, ºi oaspeþi din Cioplea, din þarã ºi chiar din Bulgaria. Ne-au onorat cu prezenþa la aceste manifestãri ºi pãrintele ortodox Popa ªtefan, protopop de Ilfov Sud, ºi pãrintele Iustin. Au fost trei zile de misiuni, þinute de pãrintele Isidor Mãrtincã, de miercuri 12 noiembrie pânã sâmbãtã 15 noiembrie, care ne-a predicat pe tema celor ºapte sacramente. Conferinþele de vineri, 14 noiembrie, au fost þinute de prof. dr. Dãnuþ Doboº, prof. Dan Toma Dulciu ºi ing. Grigore Trache, actual primar al oraºului Popeºti-Leordeni. În ele s-a vorbit despre rolul bisericii în viaþa comunitãþii, a figurilor câtorva pãstori care au activat la Popeºti, dintre care au fost remarcate cele ale parohilor Franz Paterock, Gustav Müller ºi Victor Iacobec, ctitori ai lãcaºurilor de cult. A fost emoþionant momentul în care prof. Doboº a amintit ultimul drum în libertate al episcopului martir Anton Durcovici, arestat de securitatea comunistã pe când venea sã confere mirul la peste 650 de copii ºi tineri la Popeºti. Prof. Dulciu a evidenþiat transformãrile din ultimii ani când localitatea noastrã a primit statutul de oraº. Ing. Grigore Trache a fãcut un istoric al administraþiei locale în istoria ultimelor veacuri în Valahia ºi Moldova. Printre participanþii de seamã la conferinþe s-au numãrat ºi IPS Ioan Robu, iniþiator ºi susþinãtor al unui proiect cultural pentru Arhidieceza de Bucureºti, ºi PS Cornel Damian. Arhiepiscopul nostru a reiterat rolul comunitãþilor de bulgari în întemeierea diecezei de Bucureºti. Manifestãrile s-au încheiat cu Sfânta Liturghie, prezidatã de IPS Ioan Robu, sâmbãtã, 15 noiembrie, la ora 10.30, alãturi de un grup de peste 30 de preoþi dintre care unii sunt fiii acestei comunitãþi ºi preoþi care au slujit de-a lungul anilor la Popeºti.

„Mulþumesc din inimã credincioºilor ºi tuturor celor care au contribuit la realizarea sãrbãtorii. O mulþumire aparte corului, celor care au ornat biserica, ºi grupului de voluntari care au asigurat bunul mers al ceremoniilor. Mulþumesc pentru prezenþã ºi susþinere IPS Ioan Robu, PS Cornel Damian ºi tuturor preoþilor” (Pãrintele Paroh, Ioan Solomon).

ÎPS Ioan Robu împreunã cu preoþii concelebranþi sâmbãtã, 12 noiembrie 2008

În interviul dat în numãrul aniversar al „Paginii de PopeºtiLeordeni”, IPS Ioan Robu îndemna credincioºii: „sã nu se ruºineze niciodatã de originea ºi credinþa lor. Sã fie mândri de trecutul lor, de înaintaºii lor; sã nu creadã – nici încercaþi de cea mai neagrã ispitã - cã s-ar putea realiza fãrã credinþa primitã de la strãmoºii lor, de la Bisericã, prin darul lui Dumnezeu”. Familiile tinere sunt îndemnate astfel: „sã nu cãdeþi în capacana egoismului, în capacana modei timpurilor noastre care se bucurã când mor bãtrânii ºi când nu se nasc copii (...). Parohia voastrã nu ar exista azi dacã cei din trecut nu ar fi fost mãrinimoºi în a avea copii”.

Preoþii Victor Iacobe, Mihai Dascãlu ºi Iosif Cobzaru împreunã cu copiii de la prima Împãrtãºanie )16 aprilie 1978) A consemnat Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

7


8

Biserica în lume

Nu este posibil sã fie ucisã o fiinþã umanã pentru a salva o alta Pe 9 noiembrie, dupã alegerea lui Barack Obama ca preºedinte al SUA, echipa sa a fãcut un anunþ referitor la faptul cã acesta va rãsturna politica lui George Bush ºi va aproba cercetãrile pe celule-rãdãcinã embrionare (celule stem). Plecând de la acest anunþ, Preºedintele Consiliului Pontifical pentru Pastorala Serviciilor de Sãnãtate, Cardinalul Javier Lozano Barragan, i-a atras atenþia preºedintelui ales al SUA cã nu este etic sã dea undã verde cercetãrii pe celule-rãdãcinã embrionare. Oficialul Vaticanului a afirmat cã „O persoanã nu poate fi niciodatã folositã ca un mijloc pentru o alta”. Nu este posibil sã fie ucisã o fiinþã umanã pentru a salva alta ºi sunt multe alte moduri de a obþine celule-rãdãcinã, cum ar fi extragerea lor din cordonul ombilical sau din alte organe, a insistat el. Cardinalul Barragan a arãtat cã existã o informare greºitã, în sfera publicã, despre celulelerãdãcinã. Ele au fost prezentate iniþial ca „panaceu”, dar celulele luate din embrioni nu au dat încã rezultatele promise. Profesorul Alberto Ugazio, coordonator al departamentului de medicinã pediatricã la spitalul Bambino Gesu, din Roma, a susþinut ºi el afirmaþia Cardinalului, spunând cã utilizând celule-rãdãcinã embrionare, „nici mãcar un studiu nu a oferit rezultate pozitive”. În acelaºi timp, a explicat medicul, au fost salvate vieþi cu celule rãdãcinã luate din alte pãrþi ale trupului.

Pãrinþii sã îºi reia locul în educaþia copiilor Cardinalul Zenon Grocholewski, prefectul Congregaþiei pentru Educaþia Catolicã, a afirmat cã apãrarea familiei înseamnã apãrarea educaþiei ºi educaþia este esenþialã pentru viitorul omenirii. Educaþia, a explicat Cardinalul, nu înseamnã doar cunoaºtere ºi capacitãþi tehnice. Aceastã informaþie poate fi „folositã pentru bine sau pentru rãu”. În schimb, „este necesar sã educãm oamenii pentru ca ei sã ºtie cum - ºi sã doreascã - sã foloseascã ceea ce au învãþat în favoarea binelui, ºi nu a rãului”. Adevãrata educaþie „nu este contrarã libertãþii ºi nu este o impunere”, ci „þinteºte tocmai la a forma persoane libere, care nu sunt ºi nu vor deveni sclave ale viciilor lor”. Prelatul a recunoscut cã educaþia este mai dificilã astãzi decât în trecut, având în vedere influenþa ºcolilor ºi a mass-mediei asupra rolului „de neînlocuit” al familiei. Cardinalul Grocholewski a spus cã educaþia catolicã implicã „o educaþie care... se ocupã de creºterea integralã a elevului, în toate dimensiunile lui”. Apoi, a subliniat cã educaþia catolicã trebuie sã înceapã în familie. Astãzi, este necesar ca familiile „sã-ºi reia funcþia educaþionalã care le este caracteristicã. De fapt, în cãldura cãminului familial se gãseºte prima ºcoalã a vieþii ºi a virtuþilor sociale, prima ºi neînlocuibila ºcoalã a cetãþeniei ºi a credinþei, a sensibilitãþii faþã de valori”.

Mãnãstirile, oaze de viaþã asceticã În perioada 18-20 noiembrie s-a desfãºurat Adunarea plenarã a Congregaþiei pentru Institutele de Viaþã Consacratã ºi Societãþile de Viaþã Apostolicã ce în acest an celebreazã cea de-a 100-a aniversare. Tema întâlnirii a fost „Viaþa monasticã ºi semnificaþia ei în Bisericã ºi în lumea de astãzi”. Pe 20 noiembrie, Sfântul Pãrinte i-a primit în audienþã pe participanþii la acest eveniment, ocazie cu care a subliniat faptul cã „persoanele consacrate sunt o parte specialã a Poporului lui Dumnezeu”. În acest context, el a reamintit discursul sãu din luna septembrie a acestui an adresat lumii culturii din Paris: „…Când persoanele consacrate trãiesc radical Evanghelia, când persoanele dedicate unei vieþi în întregime contemplative cultivã profund legãtura nupþialã cu Cristos, ... atunci monahismul poate, pentru toate formele de viaþã religioasã ºi consacratã, sã devinã un semn care sã aminteascã ceea ce este de o importanþã esenþialã ºi primarã pentru toþi botezaþii: a-l cãuta pe Cristos ºi a nu pune nimic înaintea iubirii Sale. Calea indicatã de Dumnezeu pentru aceastã cãutare ºi aceastã iubire este propriul Sãu Cuvânt prezent în cãrþile Sfintei Scripturi pentru ca omenirea sã reflecteze asupra lui”. Sfântul Pãrinte ºi-a exprimat speranþa cã „mãnãstirile pot sã devinã tot mai mult oaze de viaþã asceticã, unde se simte atracþia uniunii nupþiale cu Cristos, ºi unde alegerea Absolutului... este cufundatã într-un climat de constantã tãcere ºi contemplaþie”.


Biserica în lume

În Mexic, Papa va fi reprezentat de Cardinalul Bertone

Cardinalul Ennio Antonelli, Preºedintele Consiliului Pontifical pentru Familie, a vizitat în luna noimebrie Mexicul pentru a urmãri îndeaproape pregãtirile pentru Cea de-a VI-a Întâlnire Mondialã a Familiilor. În timpul vizitei, prelatul a scos în evidenþã importanþa acestei întâlniri care va reuni, în capitala Mexicului, între 14 ºi 18 ianuarie 2009, numeroase familii din toatã lumea, „care sunt celula fundamentalã a Bisericii ºi a societãþii civile”. Cardinalul a afirmat cã Papa, deºi nu va fi prezent în persoanã, va participa prin câteva intervenþii televizate. Sfântul Pãrinte va trimite un video-mesaj ºi va interveni, în direct, în timpul Liturghiei de încheiere, din 18 ianuarie. Preºedintele Consiliului Pontifical pentru Familie a reamintit cã Suveranul Pontif îl va trimite în Mexic, în calitate de legat pontifical, pe Secretarul de Stat al Vaticanului, Cardinalul Tarcisio Bertone.

Cea de-a XXII-a Întâlnire Oameni ºi Religii s-a desfãºurat în Cipru În perioada 15-18 noiembrie, s-a desfãºurat în insula Cipru cea de-a XXII-a Întâlnire Internaþionalã de Rugãciune pentru Pace Oameni ºi religii, promovatã de Comunitatea Sant‘Egidio. În acest an, întâlnirea a fost co-organizatã de Biserica Ortodoxã din Cipru ºi a avut ca temã Civilizaþia pãcii: credinþele ºi culturile în dialog. Marco Impagliazzo, preºedintele Comunitãþii Sant‘Egidio, a explicat: „Ciprul este sediul unei mari Biserici Ortodoxe care a vãzut, pe pãmântul sãu, pe apostolul Paul ºi pe Barnaba, ºi a fi, în Anul Paulin, în Cipru, are o profundã semnificaþie

Întâlnire a Comitetului Internaþional de Relaþii între Catolici ºi Evrei La jumãtatea lunii noiembrie s-a desfãºurat, la Budapesta, cea de-a XX-a întâlnire a Comitetului Internaþional de Relaþii între Catolici ºi Evrei, la care au fost prezenþi ºi cei doi copreºedinþi, Cardinalul Walter Kasper ºi Rabinul David Rosen. Cu aceastã ocazie, a fost exprimatã, printre altele, profunda neplãcere pentru unele declaraþii polemice ºi necontrolate referitoare la rolul Papei Pius al XII-lea în timpul Celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. În declaraþia finalã a întâlnirii s-a afirmat cã dialogul dintre catolici ºi evrei „în ultimele decenii, a fost caracterizat de o întãrire a prieteniei ºi a înþelegerii reciproce, care a permis sã construim un climat de încredere”. Cardinalul Kasper a subliniat cã solicitãrile comunitãþii ebraice au fost comunicate, în mod clar, Sfântului Scaun. Pe 30 octombrie, Comitetul Internaþional Iudaic pentru Consultaþii Interreligioase, în cadrul unei audienþe la Sfântul Pãrinte, a solicitat ca tot materialul de arhivã sã fie pus la dispoziþie pentru a fi studiat de experþi independenþi, înainte ca Sfântul Scaun sã ia vreo decizie referitoare la oameni ºi politici din timpul Celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Federico Lombardi, SJ, purtãtorul de cuvânt al Sfântului Scaun, a explicat cã se face tot posibilul pentru a cataloga marea cantitate de material din Arhiva Secretã a Vaticanului, referitoare la Pius al XII-lea (1939-1958), astfel încât sã poatã fi studiatã de experþi, dar cã acest lucru necesitã aproximativ ºase sau ºapte ani de muncã.

Deus Caritas est în formã de manuscris Fundaþia franco-italianã Maria Ricci a creat cinci còpii, în stilul Evului Mediu, ale primei enciclice a Papei Benedict al XVI-lea, cãruia i-a ºi fost dãruit un exemplar. Marilena Ferrari, preºedinta Fundaþiei, i-a prezentat Sfântului Pãrinte unul dintre exemplarele scrise de mânã, în limba latinã, ale Deus Caritas est. Aceasta i-a explicat Papei cã cele cinci còpii unice amintesc de scrierile monastice realizate în Evul Mediu ºi au fost fãcute utilizându-se materialele ºi tehnicile din acele secole. Iniþiativa este parte a proiectului cultural Civilizaþia frumuseþii lansat de fundaþie, care þinteºte la „promovarea unei reînnoiri culturale care sã redea frumuseþii locul ei central ca valoare eticã ºi esteticã”. „Sunt convinsã de uniunea strânsã dintre adevãr ºi frumuseþe, ºi acesteia am decis sã-i dedic munca acestei case de editurã ºi a fundaþiei în sine”, a declarat Ferrari. Un alt manuscris al enciclicei va fi dãruit Cardinalului Edward Egan, Arhiepiscop de New York.

pentru a aminti antica evanghelizare a acestui teritoriu ºi pentru respectul faþã de aceastã mare Bisericã Ortodoxã care ne-a invitat. Aºadar, este un semn foarte concret de ecumenism. Pe de altã parte, Ciprul se aflã în inima Mediteranei, aproape de locul celui mai vechi rãzboi din epoca contemporanã, ºi anume din Þara Sfântã, iar noi sperãm sã putem duce un mesaj de pace tocmai acolo unde a izbucnit cel mai vechi rãzboi”. Pe lângã credincioºii catolici, ortodocºi ºi persoanele de alte credinþe, care s-au reunit pe insula Cipru pentru a se ruga pentru o civilizaþie a pãcii, printre personalitãþile prezente s-au aflat Arhiepiscopul ortodox Chrysostomos al II-lea al Ciprului, Cardinalul Leonardo Sandri, prefect al Congregaþiei pentru Bisericile Rãsãritene, Cardinalul Walter Kasper, Andrea Riccardi, fondator al Comunitãþii Sant‘Egidio, Patriarhul Theodoros al II-lea al Alexandriei ºi al întregii Africi. Aceste întâlniri internaþionale anuale sunt parte a moºtenirii Zilei Mondiale de Rugãciune pentru Pace, convocatã la Assisi de Papa Ioan Paul al II-lea, la 27 octombrie 1986. Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

9


10

Sfânta Scripturã

Duminica II Advent (B) Iatã un lucru ce nu trebuie sã vã fie necunoscut, preaiubiþilor:… Nu-ºi întârzie Domnul fãgãduinþa, dupã cum socotesc unii, ci se poartã cu rãbdare faþã de voi, nevrând sã piarã cineva, ci toþi sã se întoarcã la pocãinþã. Va veni ziua Domnului ca un hoþ, când cerurile se vor împrãºtia cu vuiet mare…, iar pãmântul ºi înfãptuirile de pe el se vor mistui… De aceea, preaiubiþilor, aºteptând acestea, strãduiþi-vã sã fiþi aflaþi de El neprihãniþi ºi nepãtaþi, în pace (1Pt 3,8-14.) Gândul revenirii în slavã a Domnului nu mai este foarte familiar creºtinilor de astãzi. Dar oare nu este aceastã temã una din afirmaþiile esenþiale ale Crezului nostru? O lecturã atentã a lecturii a doua din aceastã duminicã ne permite sã depãºim acele imagini, tipice iudaismului secolului I, pentru a descoperi o gândire mult mai profundã care ar trebui sã inspire ºi mai mult viaþa ºi acþiunea creºtinã. În fragmentul propus putem identifica douã afirmaþii importante. Ziua Domnului va veni pe neaºteptate: va exista întotdeauna un aspect nebãnuit, foarte diferit decât cel la care ne-am fi aºteptat. Venirea Împãrãþiei va presupune o dimensiune de „rupturã” cu ceea ce a existat înainte. Aceea va fi amprenta prezenþei lui Dumnezeu în lume. (Sã nu uitãm cã mântuirea nu este exclusiv lucrarea omului ºi nici mãcar exclusiv a Bisericii). Pe de altã parte, aºteptarea creºtinilor trebuie sã fie activã. Dumnezeu aºteaptã colaborarea omului pentru a pregãti venirea sa. Rugãciunea ºi viaþa întreagã a creºtinilor pregãteºte deja venirea lui Cristos.

Precum este scris în profetul Isaia: „Iatã, Eu trimit pe îngerul meu înaintea feþei tale, care îþi va pregãti calea. Glasul celui care strigã în pustiu: Pregãtiþi calea Domnului, drepte faceþi cãrãrile lui”. A apãrut Ioan Botezãtorul în pustiu, vestind botezul pocãinþei spre iertarea pãcatelor. ªi veneau la el întregul þinut al Iudeii ºi toþi locuitorii Ierusalimului ºi erau botezaþi de el în râul Iordan, mãrturisindu-ºi pãcatele… Ioan vestea zicând: „Vine în urma mea cel care este mai puternic decât mine… Eu v-am botezat cu apã însã El vã va boteza cu Duhul Sfânt” (Mc 1,1-8.)

Sfântul Ioan Botezãtorul a desfãºurat o activitate de reformã religioasã pe care creºtinii de mai târziu au înþeles-o a fi o pregãtire a poporului pentru întâlnirea cu Domnul care urma sã vinã foarte curând. Într-adevãr, botezul sãu pregãtea poporul sã primeascã reînnoirea Duhului Sfânt. Dar, aceastã reînnoire umanã va fi, de fapt, lucrarea unui Botez ºi mai puternic. Titlul de mai puternic este un titlu mesianic; îl avea în vedere pe „Omul” escatologic, cel care l-a primit pe Duhul Sfânt ºi, ca atare, a redobândit splendoarea de la începuturi. Acest Om nu este departe; El vine în urma lui Ioan. Important ca noi sã descoperim în spatele aparenþelor modeste ale lui Isus din Nazaret pe Domnul slavei.

Duminica III Advent (B) Fraþilor, bucuraþi-vã pururi. Rugaþi-vã neîncetat. În toate aduceþi mulþumire, pentru cã aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, pentru voi. Nu stingeþi Duhul. Nu dispreþuiþi profeþiile, ci cercetaþi-le pe toate ºi pãstaþi ce este bun; feriþi-vã de orice chip al rãului. Însuºi Dumnezeul pãcii sã vã sfinþeascã întru toate ºi fiinþa voastrã întreaga – spiritul ºi sufletul ºi trupul – sã fie pãstratã fãrã prihanã pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos. Credincios este Cel care vã cheamã; El va ºi împlini aceasta (1Tes 5,16-24). Acest pasaj este luat din partea finalã a primei epistole cãtre tesaloniceni. El înglobeazã atât ultimele îndemnuri cât ºi rugãciunea care introduce formula finalã a scrisorii. Poate cã îndemnurile la bucurie date de apostol ne surprind pe noi cei de astãzi. ªi totuºi creºtinul este în mod esenþial bucuros pentru cã este în mod efectiv mântuit (salvat). El se roagã fãrã încetare, deoarece Dumnezeu i-a vorbit, El mai întâi. Iar rugãciunea sa este întotdeauna aducere de mulþumire, deoarece Dumnezeu l-a umplut cu binefacerile sale. ªi deoarece Isus Cristos a trãit o astfel de viaþã, viaþa creºtinului se înrãdãcineazã în viaþa Lui ºi se desãvârºeºte în Ea. Oricum, încreºtinarea omului este în mod esenþial lucrare divinã. Dumnezeu însuºi este autorul lucrãrii mântuitoare care constã în sfinþirea omului, a întregului om: a spiritului, a sufletului ºi a trupului. Prin urmare, creºtinul trebuie sã se fereascã de rãu în vederea Judecãþii pe care Domnul o va face tuturor oamenilor. El însã are încredere deoarece ºtie cã Dumnezeu este fidel faþã de credincioºii sãi.


Sfânta Scripturã Speranþa mesianicã reprezintã culmea istoriei religioase a lui Israel, deoarece se înrãdãcineazã în fidelitatea lui Dumnezeu. Tocmai de aceea, trimiºilor oficiali veniþi la râul Iordan sã îl întrebe dacã el este Mesia, Ioan Botezãtorul le rãspunde în mod negativ. Într-adevãr, el a întrezãrit acea Prezenþã salvatoare pe care Prologul evangheliei a patra a numit-o Lumina. Ioan nu era Lumina, ci doar un martor al Ei. ªi mãrturia lui merge pânã acolo încât acea Prezenþã (Lumina) stã – s-a statornicit – în mijlocul vostru… pe care voi nu-l ºtiþi. În acest timp al Adventului suntem cu toþii chemaþi sã-L descoperim pe Acela care stã alãturi de noi pe drumul vieþii, stã în mijlocul nostru ca sã ne lumineze. Numai o privire purificatã va descoperi aceastã Luminã aducãtoare de ordine, de pace, de împlinire.

A fost un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mãrturie, ca sã dea mãrturie despre luminã, pentru ca toþi sã creadã prin el. Nu era el lumina, ci ca sã dea mãrturie despre luminã. ªi aceasta este mãrturia lui Ioan când au trimis la el iudeii din Ierusalim preoþi ºi leviþi ca sã-l întrebe: „Tu cine eºti?”… Le-a zis: „Eu sunt glasul celui care strigã în pustiu: „Îndreptaþi calea Domnului, precum a zis Isaia profetul… Eu botez cu apã; dar în mijlocul vostru stã Unul pe care voi nu-l ºtiþi, care vine în urma mea ºi cãruia nu sunt vrednic sã-i dezleg cureaua încãlþãmintei” (In 1,6-8.19-28)

Duminica IV Advent (B) Celui care poate sã vã întãreascã potrivit cu Evanghelia mea ºi cu vestirea lui Isus Cristos, potrivit cu descoperirea tainei învãluite în tãcere din timpuri veºnice, iar acum arãtate prin Scripturile profetice… ºi care a ajuns sã fie cunoscutã la toate neamurile spre ascultarea credinþei, lui Dumnezeu, care singur este înþelept, sã-i fie slavã prin Isus Cristos, în vecii vecilor. Amin! (Rm 16,25-27) Fraza propusã drept lectura a doua a ultimei duminici din Advent este o doxologie, adicã o aducere de mulþumire. Aceastã mulþumire este adusã lui Dumnezeu care singur este înþelept (Rm 11,33-36) ºi capabil sã elaboreze un plan de mântuire. ªi cum Dumnezeu nu vine în întâmpinarea omului decât prin revelatorul sãu Isus Cristos, la fel omul nu are acces la Dumnezeu decât tot prin Isus Cristos. În plus, tot El este ºi intermediarul în aducerea de mulþumire dintre om ºi Dumnezeu. Aºadar aceasta este structura de bazã a doxologiei noastre. Dumnezeu cãruia i se aduce mãrire are puterea de a-l întãri pe creºtin în cunoaºterea sa ºi în viaþa sa. ªi aceasta se înfãptuieºte prin puterea Evangheliei lui Isus Cristos care rãmâne vie ºi activã în vestirea apostolilor. Creºtinului nu-i rãmâne decât sã rãspundã Da! la chemarea pe care i-o adreseazã în Isus Cristos. Aceastã chemare corespunde ordinii pe care El a stabilit-o încã din veºnicie ºi are drept scop credinþa tuturor oamenilor, credinþã care constituie cheia mântuirii. În fragmentul evanghelic al acestei duminici Sfânta Fecioarã ne Îngerul Gabriel a fost trimis într-o cetate din Galileea numitã este datã de model de acceptare prin credinþã a planului lui Nazaret, la o fecioarã logoditã cu un bãrbat numit Iosif, din casa Dumnezeu. Într-adevãr, fiind pusã în faþa unui mesaj divin care nu lui David; iar numele fecioarei era Maria. ªi intrând îngerul la ea, doar cã îi schimba radical cursul vieþii, dar o angaja într-o istorie cu a spus:… „Nu te teme, Marie, cãci ai aflat har la Dumnezeu. Iatã, totul ineditã, Maria face acel act de supunere ºi de conformare în vei zãmisli si vei naºte un fiu ºi-i vei pune numele Isus. Acesta va faþa voinþei lui Dumnezeu care va face din ea mama Fiului Celui fi mare ºi Fiul Celui Preaînalt se va numi, ºi Domnul Dumnezeu îi Preaînalt, Cel care va sta pe tronul lui David ºi care va domni peste va da tronul lui David, pãrintele lui, ºi El va domni peste casa lui casa lui Iacob în veci. Iacob în veci ºi împãrãþia lui nu va avea sfârºit.”… Maria a spus: Credinþa Mariei, însã, va fi de nenumãrate ori pusã la încercare „Iatã roaba Domnului, fie mie dupã cuvântul tãu… (Lc 1,26-38). cu privire la acest Fiu al Celui Preaînalt care era ºi Fiul ei ºi pe care l-a nãscut într-un grajd, l-a culcat într-o iesle, iar mai târziu, în loc de un tron, ea îl va vedea þintuit pe cruce. ªi ea, ca ºi noi, va trebui sã rãmânã consecventã în credinþa sãditã în ea încã de la Buna Vestire, credinþa în misterul rãscumpãrãrii omenirii întregi. Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

11


12

Anul pastoral

Continuãm, ºi în perioada Adventului, reflecþia asupra legãturii dintre trup ºi viaþã. Am arãtat, în ultimul episod, cã mentalitatea contrarã vieþii (anti-life mentality) are implicaþii profunde. Sporirii simþãmântului libertãþii nu-i corespunde ºi dobândirea sensului vieþii. O libertate care spune “nu” venirii pe lume a unei noi vieþi umane e, de fapt, un surogat de libertate. O iubire care se substrage rodniciei ºi care, în sânul cuplului conjugal, presupune procrearea, este, de fapt, o falsã iubire. Libertatea e lipsitã de fundamentul sãu, anume adevãrul despre persoana umanã, la fel ºi iubirea, anume stabilirea unei noi legãturi, relaþii. Ceea ce îmbogãþeºte o persoanã, iar în cazul nostru specific - cuplul conjugal, nu sunt bunurile materiale, folosul acestora, nu este nici uzul dupã bunul plac al propriului trup, ci crearea ºi trãinicia relaþiilor. O legãturã conjugalã autenticã e rodnicã în primul rând prin faptul cã soþul ºi soþia se genereazã, ori regenereazã reciproc, ºi, ca o consecinþã a acestui fapt, genereazã (procreeazã) o altã viaþã. Iatã de ce contracepþia e o formã de sãrãcire a legãturii conjugale ºi un “nu” spus nu numai unei noi vieþi, ci ºi sensului vieþii soþilor. Mai mult, Ioan Paul al II-lea vorbeºte despre o „eclipsã a simþului lui Dumnezeu ºi al omului” (Evangelium vitae, 21).

Manipularea limbajului

Declaraþia drepturilor omului, de la 10 decembrie 1948, marca începutul unei noi ere în recunoaºterea drepturilor omului. Dupã cum remarca papa Ioan Paul al II-lea în Redemptor hominis , declaraþia nu avea doar scopul condamnãrii ororilor comise în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, dar ºi pe cel al revizuirii programelor sistemelor, regimurilor în vederea binelui persoanei umane (nr. 17). În aceastã ordine de idei,

Reformarea cuvintelor (XII)

Avortul

respectul vieþii umane e un dat fundamental. Lipsirea pruncului din sânul matern de protecþia legii e contrarã salvgardãrii drepturilor fundamentale ale fiecãrei fiinþe umane. O normã care ar legaliza avortul este în flagrantã contradicþie cu acest patrimoniu moral ºi legal universal. ªi totuºi, derapajele nu au întârziat sã aparã. Manipularea limbajului o aratã. Unul dintre eufemismele cel mai des întâlnite în rândul promotorilor avortului este acesta „întreruperea voluntarã a sarcinii!”.

Sub aceste cuvinte se ascunde o minciunã sfruntatã. În limbajul comun, termenul întrerupere se referã la o oprire temporarã, o suspendare a unui proces început, dar care se poate relua la un moment dat. Vorbim de întreruperea curentului, a unei partide de fotbal, de obicei din cauze neaºteptate. În expresia amintitã sarcina nu este întreruptã, ci încheiatã, punând capãt vieþii copilului nenãscut. Mai sunt ºi alte expresii care contravin spiritului declaraþiei din 1948: „întrerupere


Anul pastoral

medicalã a sarcinii”, „maternitate fãrã risc” sau “planificare familialã”. Ultima expresie e teribil de echivocã. Sub acest ambalaj se ascund atât practica metodelor naturale de reglare a fertilitãþii (mai cunoscutã sub denumirea de regula calendarului), cât ºi eliminarea noii vieþi datoritã „neplanificãrii” acesteia. De ce se încearcã eliminarea termenului avort? Pentru cã avortul vorbeºte direct de moartea unei fiinþe umane fãrã apãrare. Vorbeºte despre brutalitatea unui astfel de act. Mai mult, termenul trimite la cadavrul pruncului nevinovat. În schimb, „întreruperea voluntarã” e un act oarecum neutru, care ignorã viaþa pruncului, ºi nu se referã la pierderea vieþii. Una e sã spui întreruperea sarcinii, alta e sã spui uciderea copilului nenãscut. Drept contraprobã e expresia avort spontan. Nu existã expresia întrerupere spontanã a sarcinii . Cum în cazul avortului spontan nu existã o intenþie ucigaºã, alegere, expresia continuã sã fie folositã cu uºurinþã. În cazul avortului deliberat, noul limbaj urmãreºte o diversiune, anume de a muta atenþia de la copilul nenãscut la femeie care, în cele mai multe cazuri, nici nu este chematã mamã. ªi asta pentru a diminua la maximum o judecatã care ar condamna actul avortului, cu intenþia de a dezvinovãþi ºi de a amãgi conºtiinþa. Totuºi, nici un termen nu poate schimba realitatea ca atare: avortul este uciderea deliberatã ºi directã a unei fiinþe umane, la începutul existenþei sale, cuprisã între zãmislire ºi naºtere. Manipularea intenþiei Prin asta ne referim la motivaþii care deturneazã intenþia fireascã de a sluji viaþa, plecând de la faptul cã vocaþia femeii e de a fi mamã. Maternitatea e o dimensiune a fiinþei sale, a structurii sale lãuntrice. Dorinþa de a fi mamã poate fi concuratã ºi rãsturantã de alte propuneri. Amintim trei din ele: copilul agresor, moravurile ºi noul concept despre sãnãtate. Aºa-zisa emancipare a femeii, prin promovarea dreptului la avort,

este, de fapt, un afront adus chemãrii sale la a fi mamã. Acreditarea ideii cã un copil, eventual nedorit, e un agresor faþã de care femeia are dreptul la legitimã apãrare este absolut ridicolã. Copilul conceput nu poate fi un agresor, deorece un bãrbat ºi o femeie care au raporturi sexuale ºtiu ce urmeazã. Împlinind condiþiile pentru conceperea unei noi vieþi umane noua fiinþã e, de fapt, un invitat, nu un agresor. În al doilea rând, existã o falsã supoziþie conform cãreia dacã avortul este practicat în numãr tot mai mare, atunci trebuie sã fie legalizat. E ca ºi cum s-ar spune cã moravurile rele legitimeazã „legi bune”. În momentul în care statul permite uciderea celor mai nevinovaþi ºi neajutoraþi, în loc de a fi apãrãtorul tuturor, se aliazã cu delincvenþii. Dacã legea trebuie sã reflecte moravurile unui popor, în cazul nostru avortul, adicã o crimã practicatã de toatã lumea, atunci aceeaºi logicã se poate aplica ºi altor delicte, cum ar fi furtul, minciuna, violul, omuciderea pentru a reflecta moravurile existente. Mai existã un factor decisiv care duce la modificarea intenþiei. Schimbarea însemnãtãþii unui alt cuvânt/termen important: sãnãtate. Accentul, în acest caz, nu mai cade pe lipsa bolii, ci pe starea de deplinã bunãstare fizicã ºi psihicã. Astfel, sarcina nedoritã e consideratã ca stare de boalã psihicã. Asupra propriei stãri doar femeia poate decide. Noul concept de sãnãtate aratã cum anti-life menality transferã totul, la nivel subiectiv, la discreþia de moment a femeii, dar poate ºi a bãrbatului. Din ea derivã ruptura dintre trup ºi viaþã.

Femeia e stãpâna propriului trup? Declaraþia drepturilor omului, din 1948, garanteazã cã nici un om nu poate deveni proprietatea altui om. În aceastã luminã reamintim un dat antropologic de mare importanþã pentru creºtinism: copilul nenãscut este o fiinþã unicã, distinctã, irepetabilã, cu o individualitate geneticã proprie. Prin urmare, nimeni nu poate dispune cum vrea de aceastã nouã fiinþã. În plus, copilul nu poate fi considerat un apendice al trupului mamei. Un apendice poate fi înlãturat pentru un motiv just, deoarece celulele apendicelui au acelaºi cod genetic pe care îl are orice altã celulã a trupului mamei. Dar ovulul fecudat, apoi embrionul ºi apoi fãtul care se dezvolãtã în sânul matern au un cod genetic complet diferit de cel pe care îl au celulele trupului mamei. Biologia ne spune din start cã e vorba de o fiinþã umanã diferitã, nu de o parte a trupului mamei. Femeia are dreptul sã dispunã de propriul trup, dar embrionul din trupul ei nu-i aparþine, este al altei persoane. De aceea, dreptul copilului nenãscut prevaleazã asupra dreptului femeii la libertate ºi la intimitatea propriului trup. În numãrul viitor, ne vom opri asupra unei distincþii/diviziuni ce s-a impus, mai ales în lumea americanã, dar care tinde sã se impunã ºi la noi, între pro-life ºi pro-choice. Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

13


14 În mod evident, în viziunea de la Damasc Paul a ajuns sã cunoascã cine este Isus Cristos, sã înþeleagã nu numai cã el este Mesia ºi Fiul lui Dumnezeu, ci ºi care este firea cea mai intimã a acestui Isus din Nazaret. A fost o întâlnire intensã cu Isus Cristos, din care Paul a ieºit schimbat, întâlnire care l-a transformat pe deplin. Isus i-a apãrut, evident, ca dragostea întrupatã a lui Dumnezeu. Când Sfântul Evanghelist Luca scrie cã, la porþile Damascului, Paul a fost înconjurat de o mare luminã, ne putem imagina ce experienþã a avut el cu Isus: o luminã care lumineazã întunericul propriu, care înmoaie inima împietritã ºi o umple de dragoste. Lumina înseamnã cã, dintr-odatã, totul i-a devenit clar; în întâlnirea cu Isus Cristos, Paul s-a înþeles totodatã ºi pe sine însuºi. În acel moment a putut arunca o privire în adâncul inimii sale recunoscând cine era el de fapt, care era propria sa fire. Mai mult, lumina este expresia dragostei; Paul a avut în Isus o experienþã a dragostei care, într-adevãr, l-a rãscolit, dar care l-a ºi fascinat, entuziasmat ºi transformat în aºa mod încât de aici încolo îºi dedicã întreaga viaþã acestui Isus.

Cât de intens a avut experienþa lui Isus Cristos ne-o aratã câteva texte din scrisoarea cãtre Filipeni: „Pentru mine a trãi este Cristos ºi a muri este un câºtig” (Fil 1,21). O asemenea frazã nu se scrie la întâmplare, ci este expresia unei experienþe profunde. Evident, experienþa cu Isus i-a revelat lui Paul o dragoste atât de mare, încât relaþia cu Domnul a devenit, pentru el, o adevãratã viaþã; toate celelalte nu mai au importanþã în ochii sãi. Cã iese viu sau nu din închisoare nu mai are importanþã pentru el. Lucrul hotãrâtor pentru el este relaþia sa cu Isus. Astfel, el aspirã: „am dorinþa sã mã despart de viaþa aceasta ºi sã fiu cu Cristos, ºi aceasta ar fi cu mult mai bine” (Fil 1,23). Astfel ar fi satisfãcutã dorinþa sa de a fi pe deplin cu Cristos, ascuns în iubirea sa ºi învãluit de iubirea sa. Dar chiar dacã trãieºte, ºtie cã este iubit ºi acceptat de Isus Cristos; toatã existenþa sa este aºadar determinatã de Cristos. Dar, în Isus Cristos, Paul nu a întâlnit numai iubirea ci, mai mult, a descoperit ºi Inima lui Dumnezeu. Acum a experimentat, în fine, unde trebuia sã-l conducã zelul sãu pentru Lege: la Dumnezeu care-l acceptã fãrã condiþii, la Dumnezeu care-l iubeºte ºi care-l elibereazã de frica de a fi lipsit de orice valoare. Paul nu era numai un susþinãtor zelos al legii; lângã învãþãtorul Gamaliel a studiat cu mare râvnã ºi Sfânta Scripturã pentru a înþelege mai bine acþiunile ºi esenþa lui Dumnezeu. În Cristos Isus a descoperit cine este acest Dumnezeu, cine este Dumnezeul despre care vorbesc toate cuvintele profeþilor. Cristos devine pentru el cheia care-i deschide noul mod de a înþelege cuvintele Scripturii. Acum a înþeles sensul cuvintelor

Spiritul lui C ºi Sfânt biblice ºi întâlnirea cu Cristos Isus i-a prezentat o nouã imagine a lui Dumnezeu, imaginea Dumnezeului lui Isus Cristos. Acum i se poate adreasa lui Dumnezeu cum a fãcut-o Isus cu chemarea filialã plinã de dragoste „Abba, dragã Tatã!” Prin Cristos, Paul intrã în inimitate cu Dumnezeu ºi acest fapt a transformat religiozitatea sa precedentã, caracterizatã de voinþa de a-ºi demonstra valoarea proprie, într-o religiozitate de apropiere de Dumnezeu ºi de o familiaritate deosebitã cu el. Paul a putut experimenta aceastã familiaritate cu Dumnezeu deoarece ºtia cã Isus s-a întâlnit cu el nu numai în treacãt, ci a revãrsat în el Duhul sãu. ªi acum Apostolul neamurilor trãieºte prin Duhul în Cristos Isus; este copleºit în modul sãu de a gândi ºi a simþi relaþia sa cu Dumnezeu. Datoritã acestei experienþe el le scrie Romanilor: „Pentru cã nu aþi primit un Duh de sclavie, ca sã vã fie din nou teamã, ci aþi primit Duhul înfierii prin care strigãm: Abba, Tatã! Însuºi Duhul dã mãrturie duhului nostru cã suntem fii ai lui Dumnezeu” (Rom 8,15-16). Duhul îl face sã experimenteze ce înseamnã a fi fiul lui Dumnezeu, a fi iubit ºi acceptat fãrã condiþii de Dumnezeu ºi de a putea trãi cu încredere aproape de El. În scrisoarea cãtre Filipeni, Paul vorbeºte despre aceastã experienþã într-un mod puþin diferit: „Ba, mai mult, de acum consider cã toate sunt o pierdere în comparaþie cu superioritatea cunoaºterii lui Cristos Isus, Domnul meu. De dragul lui am pierdut toate ºi le consider gunoi ca sã-l câºtig pe Cristos ºi sã mã aflu în El, fãrã a avea justificarea mea proprie, care vine din Lege, ci pe aceea care vine din credinþa în Cristos, justificarea ce vine de la Dumnezeu, bazat�� pe credinþã” (Fil 3,8-9). Scriind astfel, Paul afirmã cã aceastã cunoaºtere a lui Isus Cristos întrece toate cunoºtinþele.

Aceastã experienþã tulburãtoare a lui Isus Cristos l-a determinat sã meargã în lumea întreagã, înfruntând pericole ºi oboseli, pentru a predica Evanghelia pretutindeni. Paul nu a predicat numai un mesaj nou, ci pe Cristos Isus însuºi, ºi l-a predicat totdeauna ca pe Cel rãstignit. Precis, în Cristos Rãstignit ºi Înviat i s-a deschis misterul prin care dragostea lui Dumnezeu te determinã sã te debarasezi de pãcat pânã la cruce. ªi în crucea lui Cristos Isus Paul a descoperit cã puterea lui Dumnezeu ne întãreºte în slãbiciunea noastrã. Pentru


15

Cristos Isus tul Paul

cã experienþa Celui rãstignit a fost pentru Paul totdeauna o experienþã de sine însuºi; de aceea el scrie în continuare în a II-a scrisoare cãtre Corinteni: „Dar noi avem aceastã comoarã în vase de lut, pentru ca puterea imensã sã fie de la Dumnezeu, ºi nu de la noi” (2Cor 4,7). În activitatea sa apsotolicã, el experimenteazã apropierea de Cel rãstignit, experimenteazã cã Duhul lui Isus îl face sã aparã înaintea oamenilor nu numai ca un om puternic, echilibrat ºi spiritual, ci uneori ºi ca un om slab ºi vremelnic. Mai mult, el experimenteazã în sine moartea dureroasã a lui Isus Cristos; înþelege cã este asemenea Celui rãstignit: „Pretutindeni purtãm în trupul nostru moartea lui Isus ca sã se arate ºi viaþa lui Isus în trupul nostru” (2Cor 4,10). De multe ori, Paul vorbeºte cu entuziasm de moartea dureroasã sau de stigmatele lui Isus pe care le poartã în sine, care sunt vizibile în cicatricele lãsate de atâtea lovituri. Nu rareori suferã cã trebuie sã aparã atât de slab ºi bolnav înaintea Corintenilor cãrora le-a predicat mesajul puternic al lui Cristos. ªi le mulþumeºte Galatenilor cã l-au primit în ciuda slãbiciunii sale: „De aceea, fraþilor, noi nu suntem copiii servitoarei, ci ai celei libere” (Gal 4,31). În Scrisoarea a doua cãtre Corinteni scrie cã l-a rugat stãruitor de trei ori pe Domnul sã-l elibereze de ghimpele care i-a fost înfipt în trup. Cristos însã i-a rãspuns: „Îþi este suficient harul meu, cãci puterea mea se aratã în slãbiciune” (2Cor 12,9). Prin aceste cuvinte, Paul recunoaºte o asemãnare cu Isus Cristos cel Rãstignit; acest lucru i-a permis sã fie împãciuitor cu slãbiciunea ºi boala sa. Ba chiar

sã experimenteze aceastã comuniune cu Cristos. Întâlnirea cu Isus Rãstignit l-a eliberat de iluzia de a deveni, prin experienþa lui Dumnezeu, în mod deosebit puternic, echilibrat, stãpân pe sine ºi sãnãtos. Trãirea credinþei în Cristos Isus nu ne face doar mai puternici ºi mai liberi înaintea oamenilor, ci ºi ne ajutã sã ne înþelegem direct slãbiciunea. Totuºi, chiar în acest mod, putem experimenta libertatea de toate criteriile umane. Lucrul important nu este modul în care ne prezentãm ci, din contra, faptul cã Domnul Cristos se aratã prin noi. ªi gloria lui Cristos poate strãluci în aceastã lume, pentru oameni, chiar prin slãbiciunea sau boala noastrã. Aceastã experienþã ne introduce într-o nouã dimensiune de a fi liberi de gândirea acestei lumi. Astfel, putem spune ºi noi cu Paul: „Nu cã aº fi dobândit deja aceasta sau aº fi ajuns la desãvârºire, dar mã strãduiesc s-o cuceresc, aºa cum am fost ºi eu cucerit de Cristos Isus” (Fil 3,12). Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ


16

Oameni ai credinþei

Diaconul ªtefan, primul martir creºtin ªtefan, numele primului diacon ºi martir creºtin, însemnã în limba greacã coroanã. Aºa cum i-a fost numele, o coroanã, tot aºa i-au fost viaþa ºi moartea.

Primul diacon

Despre alegerea lui ªtefan ca diacon, despre activitatea ºi despre moartea sa plinã de glorie ne relateazã Faptele Apostolilor (cap. 6 ºi 7). ªtefan, ”bãrbat plin de credinþã ºi de Duhul Sfânt”, a fost primul chemat dintre cei ºapte diaconi. Ocazia a fost simplã, cãci unde sunt oameni, acolo sunt ºi slãbiciuni omeneºti. Servirea meselor în comun era însoþitã, adesea, de disensiuni inutile. Misiunea lui ªtefan, ca ºi a celorlalþi ºase diaconi, era una exclusiv caritativã, adicã de a servi ºi de a þine ordinea la mesele comunitare. Este de presupus cã ªtefan chiar conducea grupul de diaconi nou consacraþi. Însã evreii de limbã greacã erau indignaþi de cuvintele pline de duh ale diaconului ªtefan (Fap 6,9). Aceºtia l-au acuzat, cu multã vehemenþã, cã ar fi vorbit împotriva templului ºi a legii ºi pentru acesta ar trebui dus în faþa sinedriului fiind acuzat de înaltã trãdare. ªtefan îºi justificã predica într-un discurs de autoapãrare în care prezintã principalele momente din istoria plinã de lumini ºi umbre a poporului sãu, de la patriarhul Abraham ºi pânã la regele Solomon.

Primul martir creºtin

Trebuie amintitã prezenþa unui tânãr cu numele Saul, viitorul Paul, cel care avea sã devinã un luptãtor neînfricat pentru cauza lui Isus Cristos. La picioarele acestui tânãr s-au pus hainele lui ªtefan ºi “El era de acord cu uciderea lui!”. Putem presupune cã ªtefan s-a rugat atunci ºi pentru convertirea lui Saul. Diaconul ªtefan,”cu ochii îndreptaþi spre cer” ºi cu ultimele puteri, dã mãrturie în faþa tuturor: ”vãd gloria lui Dumnezeu ºi pe Isus stând la dreapta Lui!” (Fap 7,55). Aceastã

formulã, foarte rãspânditã în Vechiul Testament, se referã la manifestarea plinã de glorie a maiestãþii divine sau la însãºi prezenþa lui Dumnezeu. Partea a doua a textului biblic dã mãrturie cã Isus este într-o egalitate perfectã cu Dumnezeu. Urmeazã o altã mãrturie a diaconului ªtefan: ”Vãd cerurile deschise ºi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu!” Acuzatorii devin dintr-o datã violenþi ºi plini de mânie ºi hotãrãsc ca ªtefan sã fie ucis cu pietre în afara oraºului Ierusalim. În timp ce era þinta pietrelor aruncate de cei care-l acuzaserã, ªtefan, cu un ultim efort, rosteºte cuvintele: ”Doamne Isuse, primeºte sufletul meu!” Nu este un strigãt de disperare. Ele exprimã credinþa lui în divinitatea lui Isus. Cuvintele sale ne amintesc de cuvintele lui Isus pe cruce (Lc 23,46). În felul acesta, evanghelistul Luca subliniazã asemãnãrile cu moartea lui Isus.

Un sfânt popular

”Doamne, nu le socoti acest pãcat!” Este rugãciunea cea mai frumoasã pe care diaconul ªtefan ne-a lãsat-o ca testament. Aceastã rugãciune ar trebui sã fie ºi pe buzele noastre! Cu moartea lui ªtefan, s-a declanºat seria nesfârºitã de persecuþii ºi prigoane din partea duºmanilor lui Cristos. În Biserica Catolicã, diaconul ªtefan este comemorat în a doua zi de Crãciun, pe data de 26 decembrie. Încã din primele veacuri, trecând prin Evul Mediu, iar apoi prin epoca modernã, arta, mai ales pictura ºi sculptura, abundã de lãcaºuri care au devenit adevãrate capodopere. Marile catedrale gãzduiesc picturi sau statui ale sfântului ªtefan, în care este reprezentat ca diacon sau ca martir. Acest lucru aratã cã ªtefan este un sfânt foarte popular. De asemenea, numeroase legende au luat fiinþã, încã din timpurile cele mai vechi, fapt care dovedeºte cã imaginea sa a fost mereu vie în rândul poporului creºtin. Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ


Sfântul lunii

7 decembrie, Sfântul Ambroziu

Episcop ºi învãþãtor (340 – 397)

Episcopul Ambroziu ºi împãratul Teodosie

Sfântul Ambroziu (sau Ambrozie) era fiul prefectului pretorian al Galiei ºi s-a nãscut la Treviri, astãzi Trier (Germania), în jurul anului 340. A fãcut studii literare (greaca, retorica ºi poezia), dar ºi juridice. A practicat câþiva ani avocatura ºi, la vârsta de 34 de ani, a ajuns guvernator al provinciilor Emiliei ºi Liguriei, din nordul Italiei, cu sediul la Milano.

Un avocat ajuns episcop

În primãvara anului 374 a murit episcopul arian de Milano, Auxentius, ºi creºtinii s-au adunat sã aleagã un succesor. Pentru cã discuþiile s-au transformat în adevãrate certuri, a fost nevoie de intervenþia guvernatorului. În timpul discursului sãu, o voce – de copil, dupã cum s-a spus adesea – a strigat: „Ambrosius episcopus!”. Spre uluirea sa (pentru cã nici nu fusese mãcar botezat), întreaga mulþime a preluat sloganul ºi, cu toatã împotrivirea lui Ambroziu, s-a cerut ratificarea din partea episcopilor ºi a împãratului. La 24 noiembrie, Ambroziu a fost botezat, iar pe 7 decembrie 374 a fost consacrat ºi înscãunat ca episcop de Milano. Pentru a-ºi completa cultura teologicã a studiat intens Sfintele Scripturi, pe care le ºtia aproape pe de rost, scrierile lui Origene ºi ale Sfântului Vasile. De mare ajutor în studierea acestor autori i-a fost tutorele sãu, Simplicianus, devenind influent propovãduitor al gândirii lor în Apus. Sfântul Ambroziu a încurajat monahismul ºi a recomandat-o pe Sfânta Fecioarã Maria ca ocrotitoare ºi model pentru cãlugãriþe.

Episcop ºi politician de nota 10

Pentru cã Milano era capitalã administrativã a Imperiului Occidental, Sfântul Ambroziu a ajuns sã joace un rol important în politicã, îndrumându-i ºi, uneori, mustrându-i pe conducãtori. Tânãrului împãrat Graþian i-a scris în anul 377 o lucrare Asupra credinþei, pentru a-l preveni împotriva arianismului, care era susþinut de unchiul sãu, Valens. Dupã uciderea lui Graþian, Ambroziu l-a convins pe noul împãrat, Maximus, sã se

mulþumeascã doar cu o parte din imperiu ºi sã i-o lase pe cealaltã lui Valentinian al II-lea. Lui Valentinian i-a spus cã împãratul este în Bisericã, nu deasupra ei. Nu mult dupã aceea, Valentinian i-a cerut protecþie lui Teodosiu I, împãratul Orientului, care îl înfrânge ºi îl omoarã pe Maximus, devenind adevãratul conducãtor ºi în Imperiul Occidental. Enorma lui putere nu l-a împiedicat pe Sfântul Ambroziu sã-l condamne pe împãratul Teodosiu I dupã infamul masacru, de la Tesalonic, a mii de bãrbaþi, femei ºi copii, ca represiune pentru uciderea guvernatorului. Împãratul nu a putut intra în Bisericã pânã ce nu a fãcut pocãinþã publicã. Prin inteligenþa, bunãtatea ºi manierele sale foarte delicate, prin darul de orator ºi geniul sãu politic, Sfântul Ambroziu a fost omul trimis de Providenþã în acel timp de formare a Bisericii ca instituþie publicã de sine stãtãtoare.

Inima pãstorului bate în mijlocul turmei

Activitatea zilnicã a Sfântului Ambroziu era îndreptatã, în primul rând, spre buna pãstorire a comunitãþii sale. Pregãtea sãptamânal una sau douã omilii, compunea cântãri ºi poezii, se îngrijea de asistenþa celor sãraci ºi lipsiþi, nu cruþa nimic pentru a da strãlucire lãcaºurilor sfinte ºi cultului divin. Sfântul Augustin, ascultãtor nelipsit al predicilor sale, mãrturiseºte în Confessiones cã elocvenþa episcopului de Milano era cuceritoare ºi tonul „acestui apostol al prieteniei” era de neuitat. Cãrþile publicate de el, ºi ajunse pânã la noi, nu sunt decât transcrieri grãbite ºi rezumate ale discursurilor sale. Celebrele sale Comentarii exegetice au fost mai întâi predicate în faþa comunitãþii din Milano ºi apoi adunate în volume. Se simte tonul familiar al pãstorului care se adreseazã cu simplitate turmei sale. Se aud bãtãile inimii unui mare episcop care reuºeºte sã miºte inimile ascultãtorilor cu argumente impresionante. Ca unui bun pãstor, îi place sã audã poporul cântând, de aceea a compus imnuri, dintre care unele se pãstreazã ºi astãzi. Sfântul Ambroziu este cel care a introdus în Occident cântarea alternativã a psalmilor. De la Sfântul Ambroziu au rãmas scrieri dogmatice, scripturistice, tratate de moralã, de ascetism ºi 91 de scrisori. Dupã douãzeci ºi trei de ani de pãstorire, la vârsta de numai cincizeci ºi ºapte de ani, Sfântul Ambroziu se stinge, în ziua de 4 aprilie 397, dar cuvântul sãu aprins lumineazã ºi astãzi, fiind unul dintre marii Sfinþi Pãrinþi ai Bisericii. Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI BÃLêCUÞI, dupã „Vieþile sfinþilor”, vol. 2, editura ARCB, 1992

17


Istorie ºi spiritualitate - Vladimir Ghika

18

„Mi-a fost milã de tine...” Cui îi era milã? Cine era cel care inspira milã? Cum de cineva a ajuns la o astfel de expresie? Ce a urmat posibilului dialog?... întrebãri, ºi cu siguranþã pot fi ºi mai multe, în faþa unei expresii extrase din context. Nu este greu de bãnuit cã trebuie sã fie o legãturã cu monseniorul Vladimir Ghika, pentru cã aceste rânduri le citiþi în pagina dedicatã lui. Poate cã el este unul dintre personaje. Dar care dintre personaje este întruchipat oare de marele om al caritãþii, vajnicul cautãtor al celor saraci ºi bolnavi, creatorul teologiei aproapelui ºi a nevoinþelor. De nenumãrate ori, atât în tinereþe cât ºi la bãtrâneþe, fiind model pentru fiecare dintre noi, Vladimir a demonstrat cã era miºcat de cei care inspirau milã. De exemplu, condus de acest puternic impuls interior, va face tot posibilul ca Sora Pucci ºi Fiicele Caritãþii sã vinã la Bucureºti, unde Biserica Catolicã trebuia sã fie prezentã ºi prin aceastã slujire. Iar acest impuls al lui era ºi molipsitor, într-atât cã zeci ºi sute de persoane s-au alãturat ministerului de caritate pe care ºi-l asumase cu toatã hotãrârea. Însã expresia cu pricina nu este rostitã de monseniorul Ghika. De fapt, el este de cealaltã parte. El era cel care inspira milã, aºa cum citim în scrisoarea pe care i-a trimis-o fratelui sãu, datatã 13.XII.1948. Era în perioada Adventului, aºa cum suntem ºi noi acum, cu 60 de ani în urmã, adicã în timp de persecuþie religioasã în România. Iatã expresia în context: «Gândurile negre sunt foarte greu de evitat. ªi totuºi, nu-mi sunt familiare ºi trec uneori dintr-odatã, când, în mod excepþional, par sã mã atingã, ca mai deunãzi, când mi-a vorbit o fetiþã de 7 ani. Dialog, dupã douã bãtãi în uºã: „Lãudat sã fie Isus Hristos” – „În vecii vecilor! Ce vrei, fetiþo?” – „Nimic, am venit sã stau cu D-ta.” – „Eh! De ce?” – „Mi-a fost milã de tine...” » Chiar aºa! Marele Ghika inspira milã unei micuþe orfane, «fiinþã dezorientatã a mahalalelor, primitã de surori, foarte inteligentã ºi originalã», care obiºnuia sã cânte «mai ales un soi de jelanie „Copiii nimãnui”», aºa cum povesteºte monseniorul însuºi în scrisoare. ªi credeþi cã prinþul Ghika s-a simþit ofensat? Nu! El a primit ºi aceastã întâlnire cu aproapele, pentru care era gata sã sarã în ajutor, cu acel: «... Ce vrei, fetiþo?...», ca pe un har de a îndepãrta gândurile negre: «Gândurile negre au început sã treacã dintr-odatã, cu un silogism luminos: „Dacã acestei micuþe, care nu mi-e nimica, i-a fost milã de mine, cum ar putea Dumnezeu, care e totul pentru mine, sã mã lase în disperare?». Poate nu ne vine sã credem, dar pentru cã inspirãm milã, pentru cã putem cãdea în disperare, Dumnezeu este cu noi. Emanuel, pe care îl chemãm sã vinã în acest timp de Advent, ºi vom celebra venirea lui la Crãciun, este totul pentru noi, aºa cum era pentru bãtrânul Vlad, cum iscãlea Monseniorul finalul scrisorilor. Puteþi gãsi scrisoarea acesta în monumentalul album publicat nu demult: „Fratelui meu din exil” (Ed. Galaxia Gutenberg). Cartea o gãsiþi cu siguranþã la pãrintele paroh, ºi chiar ºi filmul inspirat de aceste scrisori. Acestea alcãtuiesc un bun mijloc de a îndepãrta ºi gândurile noastre negre, material de meditaþie pentru perioada de pregãtire pentru sãrbãtoarea Crãciunului, 25 decembrie, zi care este ºi aniversarea naºterii Slujitorului lui Dumnezeu, Vladimir Ghika. Pr Pr.. FRANCISC UNGUREANU, Postulatorul Cauzei de Beatificare a Mons. Vladimir Ghika

Fragment din scrisoarea mons. Ghika, din 13.XII.1948


Eveniment

Scrisoarea enciclicã Fides et ratio la zece ani de la publicare Biblioteca Academiei Române a fost în ziua de miercuri, 19 noiembrie, ora 11, gazda unei conferinþe organizatã de Academia Românã ºi Biserica Catolicã cu ocazia aniversãrii a zece ani de la publicarea Scrisorii enciclice Fides et ratio, a Papei Ioan Paul al II-lea. Scrisoarea enciclicã Fides et ratio a fost publicatã la data de 14 septembrie 1998 ºi trateazã despre raportul dintre credinþã ºi raþiune, ele fiind „ca douã aripi cu care spiritul uman se înalþã spre contemplarea adevãrului”. Auditoriul acestei conferinþe nu a fost format numai din credincioºi catolici, ci ºi din ortodocºi, incluzând numeroºi oameni de ºtiinþã care au venit pentru a asculta omagierea gândirii ºi a personalitãþii celui care a fost Papa Ioan Paul al II-lea. La conferinþã au asistat ºi preºedintele Academiei Române, domnul Eugen Simion, ºi nunþiul apostolic în România, Excelenþa Sa FranciscoJavier Lozano Sebastiàn. Conferinþa a fost deschisã de Înaltpreasfinþitul Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureºti. Au mai intervenit academicienii Alexandru Surdu, pãrintele Dumitru Popescu ºi Gheorghe Vlãduþescu, ºi pãrintele profesor universitar, doctor Wilhelm Dancã, Rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic Sfântul Iosif de la Iaºi. Toþi aceºti conferenþiari au dorit sã retrezeascã în ascultãtori pasiunea pentru scrierile Papei Ioan Paul al II-lea ºi au analizat Scrisoarea enciclicã din mai multe puncte de vedere. ÎPS Ioan Robu a prezentat marile teme ale enciclicei: descoperirea înþelepciunii lui Dumnezeu, raportul dintre credinþã ºi raþiune, intervenþiile magisteriului în probleme de filosofie, interacþiunea dintre credinþã ºi raþiune, necesitãþi ale filosofiei ºi teologiei. “Primele trei capitole ale enciclicei – a explicat ÎPS Ioan Robu – încep cu acelaºi cuvânt: existã. Existã o gândire proprie, specificã credinþei, aºa cum existã o gândire specificã raþiunii. Existã o legãturã intimã, indisolubilã, între raþiune ºi credinþã. Existã un drum pe care omul poate sã-l parcurgã, dacã vrea. Acest drum începe de la capacitatea omului de a trece peste ceea ce este contingent, ca sã îmbrãþiºeze, aºa cum poate, infinitul, pe Dumnezeu”. Profesorul academician Alexandru Surdu a reliefat semnificaþia logico-filosoficã a raportului dintre fides ºi ratio. „Enciclica Fides et ratio a papei Ioan Paul al II-lea, reprezintã un document emblematic al întregii lumi contemporane – a explicat Alexandru Surdu cãci raportul dintre credinþã ºi raþiune, dintre religie ºi filosofie, nu prezintã interes numai pentru creºtini sau numai pentru catolici. Credinþa, în genere, ºi raþiunea se deosebesc, dar au ºi obiective comune: în primul rând, cunoaºterea adevãrului. În mod normal, ele nu se exclud, ci se completeazã reciproc”. Gândirea apuseanã ºi rãsãriteanã despre Fides et ratio a fost expusã de pãrintele academician Dumitru Popescu. Dânsul a amintit scrisoarea apostolicã a papei Ioan Paul al II-lea intitulatã Orientale lumen, în care pontiful „prezintã un rãspuns rãsãritean” la raportul dintre credinþã ºi raþiune. „Dacã comparãm enciclica Fides et ratio cu scrisoarea apostolicã Orientale lumen, ale aceluiaºi pontif, descoperim specificul lor diferit, în problema deificãrii”, a explicat Pãrintele Popescu. Profesorul academician Gheorghe Vlãduþescu a analizat enciclica, ilustrând aportul filosofiei la o existenþã a omului „mereu mai umanã”. Plecând de la o asemãnare a enciclicei Fides et ratio cu enciclica AEterni Patris (1879), Gheorghe Vlãduþescu a subliniat cum, „în ordinea filosofiei, cele douã enciclici sunt într-o unitate fireascã”. „Filosofia din veacul al XX-lea – a arãtat Vlãduþescu - a stat, în mare parte, sub semnul enciclicei AEterni Patris, ºi probabil cã, atâta cât este omeneºte posibilã previziunea, ºi în secolul al XXI-lea, filosofia va datora mult enciclicei Fides et ratio”. Pãrintele profesor Wilhelm Dancã a dezvoltat tema Credinþa ºi raþiunea: excludere, includere sau integrare? „Papa Ioan Paul al II-lea – a explicat Pr. Wilhelm Dancã - a pornit sã redacteze aceastã scrisoare de la criza moralã, criza de valori, criza de repere pe care el o constata în 1986, atât în Occident cât ºi în Orient, în Europa în special”. Pr. Dancã a concluzionat, amintind imaginea celor douã aripi, cu care Papa Ioan Paul al II-lea deschide enciclica. „Raþiunea ºi credinþa - a spus Pr. Wilhelm Dancã - sunt douã aripi care ne ajutã sã zburãm spre Dumnezeu, dar în zbor ele devin o singurã fiinþã”. La sfârºitul cuvântãrilor, Înaltpreasfinþitul Ioan Robu a exprimat speranþa cã pe viitor vor fi prezentate ºi alte Scrisori enciclice ale Papei Ioan Paul al II-lea, ºi a îndemnat la o citire ºi meditare mai profundã a cuvintelor acestui Pontif.

19


20

Arta de a trãi

“Vreau un copil cu orice preþ!” Familie serioasã cãutãm mamã purtãtoare, tânãrã, sãnãtoasã, fãrã vicii. Preþ: 15.000 de euro. Sunã ca un anunþ de cãutare a unei doici. ªi totuºi, mama purtãtoare este ALTCEVA decât persoana care supravegheazã copilul câteva ore pe zi. Tehnica tinde sã ia locul lui Dumnezeu

Cultura contemporanã a vieþii, dominatã de realizãrile tehnicii în domeniul inseminãrii ºi fecundãrii artificiale, prezintã o contradicþie majorã: pe de o parte, se încearcã pe toate cãile popularizarea mijloacelor contraceptive ºi a avortului, iar pe de altã parte, tot mai mulþi soþi (sau doar parteneri de viaþã) care nu pot avea copii, recurg la mijloace moderne de fecundare. Fertilitatea este o problemã importantã ºi delicatã, cu care se confruntã omenirea în prezent. De cele mai multe ori, astãzi, infertilitatea este cauzatã de vârstã, deoarece multe femei vor, în primul rând, sã se realizeze profesional, abia dupã 35 de ani hotãrându-se sã devinã mame; ºi, aºa cum se ºtie, dupã aceastã vârstã fertilitatea este mai scãzutã. Evoluþia tehnicilor medicinei oferã femeii posibilitatea sã aibã propriul copil, cu aceleaºi informaþii genetice ca ale ei sau ale partenerului, fãrã însã ca aceasta sã-l nascã. Prin tehnica reproducerii asistate (ART), se pot obþine embrioni prin fecundarea in vitro. Ovulul fecundat este crescut în anumite condiþii o perioadã de timp, pânã ajunge la dezvoltarea optimã pentru a putea fi implantat în uter. Dacã mama biologicã nu poate sau nu vrea sã

accepte sarcina, se poate apela la o mamã-surogat sau mamã purtãtoare. Mama purtãtoare este femeia care acceptã de bunã voie, de obicei contra unei sume de bani, sã fie inseminatã artificial cu un embrion fertilizat in vitro ce poartã materialul genetic al unui cuplu. Aceasta, prin intermediul unui contract, îºi dã acordul pentru a duce la termen sarcina, iar dupã naºtere, dãruieºte copilul cuplului respectiv.

Când procrearea nu este posibilã

La 22 februarie 1987, Congregaþia pentru Doctrina Credinþei a publicat, din dispoziþia Papei Ioan Paul al II-lea, documentul Donum vitae prin care Biserica prezintã principiile moralei catolice cu privire la tehnicile bio-medicale care permit sã se intervinã în procesul procreãrii. Documentul face referire ºi la suferinþa soþilor care nu pot avea copii. Dorinþa lor de a avea copii este legitimã ºi naturalã, însã “copilul nu este un lucru datorat ºi nu poate fi considerat ca obiect de proprietate ci, mai curând, este un dar, darul «cel mai mare» ºi absolut gratuit al cãsãtoriei”. Cuplurile sterile nu trebuie sã uite cã “chiar atunci când procrearea nu

este posibilã, pentru aceasta viaþa conjugalã nu-ºi pierde valoarea…”. Dar, pentru numeroase cupluri care se aflã în aceastã situaþie, poziþia Bisericii este fie strãinã, fie indiferentã. Ele încearcã sã rezolve, cu orice preþ, problema lipsei unui copil, acceptând sã apeleze chiar la ajutorul unei mame-surogat pentru obþinerea copilului dorit. Îngrijorãtor este faptul cã ºi unele cupluri fertile recurg la tehnica reproducerii asistate pentru cã nu pot sau nu vor sã-ºi sacrifice cariera sau pentru cã tehnica reproducerii asistate le permite „sã-ºi programeze” genetic fiul (cu caracteristici dorite, cu sexul dorit, cu o anumitã culoare a ochilor)! În felul acesta, tehnica avansatã, în loc sã dea un ajutor în reproducerea umanã, a ajuns sã înlocuiascã raporturile conjugale naturale. Referitor la acest subiect, trebuie spus cã au fost ºi cazuri, destul de ciudate de altfel, în care s-a apelat la „serviciile” unei mame-surogat. De exemplu, în California, o femeie de 35 de ani, director-executiv, a angajat o femeie pentru a-i naºte al patrulea copil, ea nedorind sã îºi pericliteze cariera. Sau, alt caz, un fotomodel a cãutat o mamã-surogat, deoarece îi era teamã cã, pe perioada sarcinii, veniturile ei ar putea scãdea.


Arta de a trãi

Implicaþii morale

Situaþia ridicã probleme morale deosebite. În primul rând, între mamasurogat ºi copilul pe care îl poartã în pântece apar sentimente puternice, se declanºeazã simþul matern care o face sã-ºi iubeascã copilul, conºtientizeazã cã dãruieºte o parte din ea însãºi copilului pe care trebuie sã-l nascã. Probabil cã înaintea sarcinii nu se gândise la aceste aspecte, de aceea „predarea” copilului dupã naºtere este vãzutã ca o rupturã, ca o deposedare de ceva ce este al ei. Copilul, deºi este înregistrat pe numele mamei care l-a nãscut, nu este al ei. Nu puþine au fost cazurile în care mamasurogat a refuzat dupã naºtere sã dea copilul. Contractul încheiat cu familia biologicã a fost atacat în instanþã, iar procesul a fost câºtigat, relativ uºor, pentru cã, în faþa legii, mama copilului este aceea care i-a dat viaþã. În al doilea rând, atât copilul cât ºi pântecele mamei-surogat devin obiectul unui contract. Devin, practic, o marfã. Copilul este instrumentalizat. El, fiind persoanã, nu poate fi aservit fericirii altora, nu poate fi niciodatã considerat un mijloc pentru a atinge un scop: fericirea soþilor. În al treilea rând, situaþia aceasta implicã prezenþa în cuplu a unei a treia persoane care va face parte, chiar ºi dacã numai în subconºtient, din viaþa lor.

Baza legislativã

În România, legislaþia care sã reglementeze astfel de situaþii este deficitarã. Totul se rezolvã printr-un act notarial, prin care mama purtãtoare se obligã sã predea bebeluºul imediat dupã naºtere. Actuala legislaþie “dã posibilitatea obþinerii” unui copil, nãscut prin aceastã procedurã, doar prin metoda adopþiei. Copilul este declarat ca fiind al mamei purtãtoare cu tatãl biologic ºi este emis un certificat de naºtere pe numele celor doi. Conform contractului încheiat, mama purtãtoare renunþã la copil ºi mama biologicã îºi adoptã propriul copil de la instituþiile acreditate. Este emis un nou certificat de naºtere pe numele pãrinþilor biologici. Specialiºtii în ºtiinþe juridice susþin cã astfel de practici devin ilegale doar în cazul în care între cele douã pãrþi are loc un schimb de bani, la negru. În Austria, Germania ºi Norvegia, maternitatea-surogat este consideratã în

afara legii. În Finlanda, Grecia ºi Irlanda nu existã legi referitoare la acest subiect. În Australia, Franþa, Danemarca ºi Olanda se permite recurgerea la mame-surogat, dar este interzisã orice formã de recompensã. În Marea Britanie, practica nu este ilegalã, dar guvernul nu o încurajeazã. Elveþia interzice dezvoltarea embrionilor în afara organismului ºi recurgerea la mame purtãtoare. Conceptual Options, o clinicã privatã din California, a constatat cã 10% dintre cererile de acest gen sunt motivate social ºi nu medical. Presiunea carierei, durerile naºterii ºi teama de aspectul inestetic, din timpul sarcinii ºi de dupã, sunt principalele motive pentru evitarea naºterii. Multe clinici de fertilitate din SUA refuzã oferirea serviciului de mame-surogat pe motive sociale. Sherrie Smith, de la Centrul de Parenting Surogat ºi Donãri de Ovule, din Maryland, considerã cã: „Dacã o femeie este prea ocupatã sã îºi poarte copilul sau nu îi place cum aratã însãrcinatã ºi vrea ca sarcina sã o poarte altcineva în locul ei, atunci, probabil, cã este, de asemenea, prea ocupatã pentru a fi mamã”.

Cine oferã aceste „ser vicii”? „servicii”?

Cine sunt mamele purtãtoare ºi de ce recurg ele la acest gest? De ce acceptã aceste femei sã se supunã regulilor de comportament din timpul sarcinii, de ce renunþã la anumite obiceiuri anterioare, uneori nu chiar sãnãtoase? De ce acceptã toate aceste condiþii care, în mod inevitabil, îºi pun amprenta asupra lor? Sunt cazuri, destul de rare, în care mama purtãtoare îºi asumã acest rol dintr-un

sentiment deosebit faþã de cuplul respectiv. De exemplu, o japonezã în vârstã de 61 de ani a dat naºtere propriului sãu nepot, dupã ce a primit embrionul de la fiica sa ºi s-a oferit sã fie mamãsurogat. O americancã, în vârstã de 56 de ani, s-a oferit sã fie mamã purtãtoare pentru cei trei nepoþi ai sãi. Femeia a

nãscut tripleþii prin cezarianã. O braziliancã, în vârstã de 52 de ani, ºi-a nãscut propriul nepot, în aceastã þarã doar rudele apropiate având voie sã fie mamesurogat. Se crede, însã, cã majoritatea femeilor care acceptã sã fie mame purtãtoare o fac pentru bani.

Poziþia Bisericii

Biserica Catolicã condamnã folosirea mamelor-surogat pentru cel puþin douã motive. Primul este folosirea procedurilor de fertilizare in vitro; al doilea este aspectul de surogat. Instrucþiunea Donum vitae spune: „În procesul clasic de fertilizare in vitro, nu toþi embrionii sunt transferaþi în corpul femeii; unii sunt distruºi. Aºa cum Biserica condamnã avortul indus, aºa ea condamnã ºi actele contra vieþii acestor fiinþe umane”. Donum vitae considerã cã folosirea de mame-surogat este ilicitã „pentru cã este împotriva unitãþii cãsãtoriei ºi a demnitãþii procreãrii fiinþei umane. Folosirea de mame-surogat este un semn al eºuãrii în îndeplinirea datoriilor iubirii materne, fidelitãþii materne ºi responsabilitãþii materne”, „ofensând demnitatea ºi dreptul copilului de a fi conceput, purtat în uter ºi adus pe lume de cãtre pãrinþii lui; se provoacã astfel, în detrimentul familiilor, o prãpastie între elementele fizice, psihologice ºi morale care formeazã aceste familii”. E destul de greu de înþeles cum este sã fii mamã fãrã sã porþi în pântece ºi sã-þi naºti propriul copil! Este, de asemenea, greu de înþeles cum e sã porþi nouã luni un copil despre care ºtii cã, dupã naºtere, nu va mai fi al tãu! Al cui va fi copilul care se naºte, fãcând abstracþie de contractul încheiat înainte de naºterea sa? Originea unei persoane este rezultatul unei dãruiri. Copilul care se naºte trebuie sã fie rodul iubirii pãrinþilor sãi. El nu poate fi nici voit, nici conceput ca produs al unei intervenþii a tehnicilor medicale ºi biologice; acest lucru înseamnã a-l transforma într-un obiect al unei tehnologii ºtiinþifice. Faptul cã un lucru din punct de vedere tehnic, este posibil, nu înseamnã cã este, din punct de vedere moral, admisibil (Donum vitae). CRISTINA ªOICAN

21


22

Diaconat

Primul diacon sfinþit la Cioplea Nãscut la 24.08.1964 în Mirceºti, judeþul Iaºi, al treilea copil din ºase ai lui Francisc ºi Iulianei Vârgã (nãscutã Donea) 1971-1979 ºcoala generalã în Mirceºti 1979-1983 liceul Mihail Sadoveanu în Paºcani 1983-1985 serviciul militar 1985-1990 în câmpul muncii la ITRD (întreprinderea de traductoare ºi regulatoare directe) în Paºcani 1990 intrat în OFMConv (Nisiporeºti-Neamþ) 1990-1991 noviciat în Luizi Cãlugara-Bacãu 1991-1993 viaþã monahalã ºi studii filosofice în Roman 1993-1994 curs de germanã în Viena 1994-1998 viaþã monahalã în OFMConv la Viena ºi continuarea studiilor teologice la universitatea din Viena 1998-2002 membru al seminarului diecezan din Eisenstadt (2000-2001) an extern în Bressanone-Italia 2002-2008 practicã în parohia Maria, Regina martirilor în Viena (2007 licenþã în teologie catolicã pastoralã) 22.11.2008 sfinþit diacon pentru Arhidieceza de Bucureºti de cãtre Preasfinþitul Cornel Damian Sâmbãtã, 22 noiembrie, ora 11.00, în biserica Sfânta Maria Reginã (Cioplea) din Bucureºti, a avut loc sfinþirea întru diaconat a teologului Sebastian Vârgã. Sfânta Liturghie a fost prezidatã de PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, iar printre concelebranþi s-a numãrat ºi pãrintele Leonard Donea, unchiul noului diacon. „Comunitatea din Cioplea dateazã de aproximativ 200 de ani, amintea PS Cornel Damian la predicã, iar din timpul pãstoririi episcopului Francisc Ferreri, mort la 16 noiembrie 1813 de ciumã ºi înmormântat în aceastã bisericã, deºi era reºedinþã episcopalã, nu a mai fost nimeni sfinþit, Sebastian Vârgã fiind primul admis la treapta diaconatului”. Totodatã, Episcopul i-a amintit pãrintelui diacon de misiunea slujirii la masa Cuvântului insistând asupra cuvintelor din ritualul sfinþirii: „Ceea ce citeºti sã crezi, ceea ce crezi sã predici, ceea ce predici sã practici!”. La sfârºitul Sfintei Liturghii, pãrintele diacon a mulþumit lui Dumnezeu pentru acest dar minunat, arhiepiscopului Ioan Robu cã l-a primit în dieceza de Bucuresti, episcopului Cornel Damian cã l-a sfinþit, pãrintelui Veniamin Aenãºoaei, paroh de Cioplea, cã l-a gãzduit, familiei ºi tuturor celor care i-au fost alãturi. (A.C.)

Cu ocazia Sãrbãtorii Crãciunului din Anul Domnului 2008, vã anunþãm cã se va organiza al XI-lea CONCERT DE COLINDE cu titlul “CHRISTUS NATUS EST”, la care sunt invitate sã participe coruri de tineri din parohiile Arhidiecezei noastre. Locul: Biserica Sf. Fec. Maria, Regina Sf. Rozariu din Popeºti-Leordeni. Data: Sâmbãtã, 20 decembrie 2008. Ora: 14.00 -16.00. Mai multe detalii gãsiþi pe: www.tic.ro

Sâmbãtã, 6 decembrie 2008, va fi zi de reculegere pentru adolescenþi ºi tineri tineri. Aceastã zi este organizatã în vederea sãrbãtorilor de Crãciun. Locul: Mãnãstirea Sf. Agnes din Popeºti Leordeni. Ora: 9.30-17.00. În program: douã meditaþii, Sf. Liturghie, ocazie de spovadã ºi de colocvii spirituale, rugãciune personalã, cântece, atmosferã de meditaþie personalã...


Social

IGIENA MUNCII INTELECTUALE Publicãm în acest numãr o întrebare adresatã pãrintelui psiholog de unul dintre elevii sãi de la Colegiul romano-catolic Sfântul Iosif din Bucureºti, care a apãrut ºi în Labirint, publicaþia Colegiului.

Ni se întâmplã sã ne lãsãm influenþaþi de modã, de prieteni ºi nu gãsim calea spre adevãrata noastrã identitate. Ce ne sfãtuiþi sã facem ca sã ne îndreptãm spre libertatea interioarã? Moda, banii, prietenii, aspectele materiale... nu vor reuºi niciodatã sã satisfacã atât de mult un suflet încât sã poatã spune cã este fericit. Aceste lucruri sunt, desigur, necesare, într-o anumitã proporþie, dar a-þi pune speranþa ºi energia în ele este o mare capcanã în care prea mulþi se lasã prinºi. Mãrturia acestei realitãþi o gãsim în declaraþiile celor care au trãit experienþa omului cu nevoi, care, de la un moment dat desigur ajunge sã aibã tot mai multe bunuri. Aceastã situaþie de bunãstare nu le-a adus mai multã mulþumire ca înainte. Dimpotrivã, duceau dorul acelor vremuri, dar nici nu aveau tãria de a renunþa la o parte din bunuri. Cãci au ºi ele un „farmec” de care nu mai scapi uºor, un magnetism care nu te lasã sã te distanþezi. Am dat aceste detalii pentru a înþelege cã ceea ce poate mulþumi cu adevãrat sufletul omului ºi îi poate aduce echilibru, se aflã în el. Mass-media creeazã diferite „nevoi”. Prin reclamele pe care le face, prin dorinþa de manipulare, prin perspectiva consumistã (care o avantajeazã) pe care o propune ca pe un ideal de viaþã. Dar de suflet se ocupã mai puþin, cãci acesta nu „produce”, nu aduce profit. Nu este un îndemn la a nu-þi dori ºi a nu încerca sã aduni lucruri materiale. Sunt necesare, dar cu mãsurã. Condiþia esenþialã pentru a se ajunge la libertatea interioarã este aceea de a te desprinde, elibera, detaºa, de tot ce nu poate hrãni sufletul, de lucrurile materiale. Astfel eliberat, vei putea umple locul lãsat liber cu sentimente profunde, frumoase ºi înãlþãtoare. Iar a cãuta modele la alþii, mai ales la cei pe care îi prezintã societatea ca fiind de lãudat, înseamnã a renunþa, de la început, sã-þi afirmi personalitatea, sã nu te construieºti aºa cum simþi, pe baza aptitudinilor proprii, devenind, prin aceasta, un produs în serie, având ca prototip o altã persoanã, cu valori evaluate de alþii ºi propuse þie ca ideal. Fiecare ºtie ce trebuie sã facã pentru a se simþi liber ºi împãcat în conºtiinþã. Mai este de îndeplinit o condiþie: sã vrea cu adevãrat sã-ºi gãseascã aceastã libertate interioarã ºi sã aibã curajul de a o trãi.

Pr Pr.. MARIUS ANTÃLUÞE

Pentru randamentul optim în munca intelectualã sunt necesare condiþii adecvate, atât de mediu cât ºi de sãnãtate a persoanei care studiazã. Lumina din camera de studiu are o mare importanþã. Lumina naturalã ºi cea artificialã trebuie sã vinã din stânga, aºa încât sã nu se formeze umbre la scris. Este indicat sã nu se foloseascã numai o lampã de birou într-o camerã întunecatã, deoarece contrastul puternic de luminã oboseºte ochii. Temperatura sã fie confortabilã, iar camera bine aerisitã periodic, spre a se asigura o cantitate suficientã de oxigen necesarã irigãrii corecte a creierului. Odihna. Studentul ºi în mod special elevul, trebuie sã fie odihnit, dupã un somn de 7-8 ore. Se ºtie cã randamentul muncii intelectuale este maxim în orele dimineþii. Poziþia. În timpul studiului este importantã poziþia corectã pe scaun, cu spatele drept, respectând distanþa de 30 cm faþã de carte sau caiet. Studiul se efectueazã la masa de lucru ºi nu culcat în pat. Poziþiile vicioase au repercusiuni asupra coloanei vertebrale, mai ales la elevi. Scoliozele ºi cifoscoliozele duc la modificãri ale respiraþiei cu oxigenare necorespunzãtoare a creierului. Încã de la grãdiniþã este necesarã supravegherea poziþiei corecte la masa de joc, de asemenea în bancã la ºcoalã. Gimnastica medicalã poate corecta, în parte, deficienþele coloanei vertebrale, dar este mai importantã prevenirea instalãrii lor. Pauze de relaxare. Aºa cum la ºcoalã sunt scurte pauze la fiecare orã, studiul are nevoie de aceste pauze de relaxare în vederea menþinerii capacitãþii de concentrare ºi memorare. Disciplinã. Încã din clasele elementare, elevul va fi obiºnuit sã lucreze contra cronometru. Se va educa simþul datoriei ºi disciplina de a efectua temele fãrã a pierde vremea cu elemente distractive. Cu cât elevul va fi mai conºtiincios, va avea timp ºi de joacã, sport sau muzicã. La adolescenþi ºi studenþi, discoteca, distracþiile sunt tentaþii care împiedicã studiul sistematic, regulat în scopul sedimentãrii cunoºtinþelor. Se ajunge astfel la munca în asalt, pentru examene. Învãþatul târziu noaptea, biciuirea organismului cu cafea sau cola, nu dau rezultatele scontate. Orele insuficiente de somn sunt cauza oboselii care se cumuleazã treptat ºi duc la surmenaj. Alimentaþia reprezintã un alt aspect important, deoarece prin ea se asigurã aportul energetic necesar muncii intelectuale. Adolescentele sunt tentate sã recurgã la cure de slãbire, care însã slãbesc imunitatea organismului ºi scad randamentul intelectual. Odatã încheiatã cura, prin reluarea obiceiurilor alimentare cu fast-food sau dulciuri, greutatea corporalã creºte mai mult decât era înainte de curã. Înfometarea nu rezolvã problema. Nutriþioniºtii recomandã 5 mese mici pe zi ºi nu una singurã. Respectarea unui program de viaþã ordonatã ºi o alimentaþie raþionalã cu lactate, legume ºi fructe pot asigura dezvoltarea armonioasã în condiþii de sãnãtate, a celor care studiazã. Dr TRIX PAL Dr.. BEA BEATRIX

23


24

Micul Micul prinþ prinþ

Poveste de Crã ciun

Ascultaþi, copii! Martin e un urs de pluº. Este un urs maro, ca toþi ursuleþii copilãriei: cârlionþat, cu ochiºori de sticlã, urechi catifelate ºi fundiþã roºie la gât. Era ursuleþul unei fetiþe capricioase care, fie îl drãgãlea ºi-l legãna acoperindu-l de mângâieri, fie îl trântea de pãmânt trãgându-l violent de urechile rotunjoare. Aºa încât, într-o bunã zi, Martinel se hotãrî sã scape. Profitând de pregãtirile de Crãciun, nimeni nu-l vãzu pe Martin ieºind pe uºã. Aºa îºi recãpãtã libertatea. Fetiþa avea atâtea jucãrii, cã nici mãcar nu bãgã de seamã lipsa lui Martinel. Ursuleþul merse ºi merse, ieºind în cele urmã din sat. Totul era alb, învãluit în zãpadã, iar stelele puzderie clipeau pe bolta îngheþatã. Cum un ursuleþ de pluº nu simte niciodatã frigul, nimic nu-l împiedica pe Martinel sã se bucure de priveliºtea ajunului de Crãciun. Nu micã-i fu surpriza când aproape dãdu nas în nas cu un Ren ce trãgea o sanie încãrcatã vârf cu pachete colorate. - Bunã, ursuleþule, îi spuse Renul! Ce faci aici, în pãdure? Ai cãzut dintr-o altã sanie? ªi pânã sã rãspundã ceva Martin, Renul, cãruia îi plãcea sã vorbeascã mult, îi povesti pe nerãsuflate cã în anul acesta Moº Crãciun rãmãsese în pat din cauza gripei ºi uite aºa, îi revenise lui plãcuta misiune de a duce singur cadourile la casele copiilor cuminþi. Martin nu ºtia ce-i Crãciunul ºi din spusele Renului rãmase impresionat la gândul cã naºterea Mântuitorului aduce atâta bucurie în inimi ºi în case. Aºa se face cã Martin îºi continuã drumul

abã… e r t n î e Copiii s

mai departe ajutându-l pe Ren sã punã cadouri la uºile tuturor copiilor de pe lista lui Moº Crãciun. Era aºa distractiv, aºteptând sã treacã ultimul drumeþ, ca nevãzuþi, în liniºte, sã lase câte o surprizã la fiecare casã cu copii! Ce noapte nemaipomenitã! Doar era ajunul Crãciunului! Iatã-i ajunºi la ultima adresã de pe listã. Cãutând în sacul uriaº, Martinel îi strigã Renului: - Renule, nu mai este nimic aici! Sacu-i gol! - Vai, nu se poate! Cum aºa, zise Renul clãtinând din coarnelei uriaºe. Ce ne facem? În cãsuþã era un copilaº care, ca ºi Moº Crãciun, era bolnav de gripã! Tuºea, avea febrã ºi-l durea rãu capul. - Cum sã plecãm de aici fãrã sã-i lãsãm nimic, zise Renul privindu-l adânc pe Martinel, cu ochii sãi negri ºi mari. Este Crãciunul! Martinel înþelese. Suspinând, aºa cum numai un ursuleþ de pluº ºtie sã o facã, îl îmbrãþiºã pe Ren, mulþumindu-i pentru aºa o noapte de neuitat. Dupã ce mai privi o datã stelele ºi câmpul îngheþat, Martin intrã încetiºor pe uºã, se aºezã liniºtit lângã papuceii copilului bolnav, aºteptând venirea dimineþii. Renul se întoarse fericit la Moº Crãciun povestindu-i toate cele întâmplate, despre Martinel ºi despre aventurile din noapte. ªi voi, copii, gândiþi-vã încã de pe acum ce surprizã le veþi face celor dragi, de sãrbãtori, în numele dragostei pentru Isus. Pr Pr.. ADRIAN BOBORUÞÃ

ªtie Dumnezeu despre oamenii care suferã de foame?

Dumnezeu ºtie totul. ªtie chiar ºi câte fire de pãr ai în cap. Dumnezeu îi ºtie pe toþi oamenii care suferã de foame în lume, îi cunoaºte pe fiecare în parte. Suferinþa lor Îl întristeazã foarte mult. Dar nu uita, El ne-a dat lumea ca sã ne îngrijim de ea. Dumnezeu vrea ca noi sã ne îngrijim de ceilalþi oameni ºi sã-i ajutãm. Asta înseamnã ºi sã dãm de mâncare celor flãmânzi. La catehism am învãþat cã a hrãni pe cei înfometaþi este una din faptele de milostivire pentru care vom fi rãsplãtiþi la sfârºitul vieþii. Chiar dacã eºti mic ºi nu poþi face prea multe, cautã sã gãseºti ºi tu un mod de a ajuta pe cineva care duce lipsã, mai ales acum când ne pregãtim de Crãciun. E bine sã fie o persoanã cunoscutã, dintre prieteni, vecini sau colegi. Vorbeºte cu pãrinþii ºi profesorii ºi faceþi un plan bun care sã aducã bucurie atât celor ajutaþi cât ºi celor care ajutã.

(adaptare de LIANA GEHL dupã 205 Questions Children Ask about God)


Suflet tânãr

Curs Curs de de formare formare pentru pentru animatori animatori

Suntem tineri ºi, pentru cã ne plac activitãþile în comun, trebuie sã vã anunþãm ultima noutate. Tinerii parohiilor din Arhidieceza noastrã ºi-au dat întâlnire la Mãnãstirea Sfânta Agnes din Popeºti Leordeni, timp de trei zile, între 7 – 9 noiembrie 2008, pentru cursul de formare pentru animatori. În prima parte a cursului noii animatori au învãþat de la un animator cu experienþã, Cristina Nica, despre importanþa unui grup în parohie. Ei au înþeles cã un grup este format din persoane diferite ºi cã fiecare trebuie sã-l accepte pe celãlalt aºa cum este. Tocmai aceastã varietate face grupul sã devinã, în imperfecþiunea sa, un grup perfect. În cea de a doua parte a cursului, Roxana Rotaru le-a explicat participanþilor cã animatorul trebuie sã fie înainte de toate prietenul celor din grup. Pe lângã aceasta, animatorul este un creºtin care se implicã, aduce viaþã ºi înflãcãreazã grupul. ,,ªi acum mã cuprind emoþiile când îmi amintesc. Am fost acolo anul acesta ºi am simþit schimbarea. Mãrturisesc cã mi s-a umplut sufletul de bucurie când am vãzut în ochii tinerilor reuniþi la mãnãstirea Sf. Agnes un nou suflu de seninãtate, de viaþã, de energie pozitivã, de voinþã ºi multã, multã disponibilitate. Dar mai ales m-a impresionat felul în care noii animatori iau lucrurile în serios, cu maturitate creºtinã ºi dãruire. Simt cã prietenia acestor tineri cu Cristos va aduce roade frumoase mulþi ani de acum înainte. ªi nu pot decât sã strig cu entuziasmul recãpãtat datoritã lor: Vreau ºi eu sã ajut! Vreau sã bat palma cu voi!”

(CRISTINA NICA NICA,, parohia Adormirea Maicii Domnului Domnului,, Bucureºti)

„Implicarea într-un grup reprezintã o mare provocare pentru noi toþi. La acest curs mi-a plãcut foarte mult atmosfera. Acest lucru m-a ajutat sã mã implic cât mai mult în activitãþi, atât în grupul meu cât ºi în întreaga desfãºurare a cursului. Cursul a reprezentat pentru mine un start pentru implicarea mea în parohie ºi sper sã pun în aplicare tot ce am învãþat pentru a fi un bun animator între tineri.”

(CRISTI ROSNOVSCHI ROSNOVSCHI,, parohia Sfânta Cruce)

Gândul meu pentru tine/ri Dragã prietene, În timpul Adventului mi-am propus sã meditez asupra a patru virtuþi din viaþa noastrã de credinþã. Astfel, în duminicile din Advent mã voi opri asupra a patru cuvinte. Aceste cuvinte vreau sã þi le împãrtãºesc ºi þie pentru a te ajuta sã ai un program spiritual rodnic în acest timp sfânt de pregãtire pentru sãrbãtoarea Crãciunului. Cuvintele sunt: umilinþa, fericirea, disponibilitatea ºi slujirea. Din umilinþã se naºte fericirea! Din fericire se naºte disponibilitatea! Din disponibilitate se naºte slujirea! Astãzi, oamenii vor sã fie fericiþi. Dar s-a pierdut sensul umilinþei! Unii aºteaptã ca ceilalþi sã fie disponibili. Dar fericirea este cãutatã în mod particular ºi la întâmplare! Omenirea simte cã are nevoie de slujire ca izvor al iubirii. Dar disponibilitatea este îngrãditã numai în propriile interese! Isus Cristos, Omul Adevãrat ºi Dumnezeul Adevãrat, care a venit, vine ºi va veni mereu printre noi, ne învaþã sã fim oameni trãind adevãrurile vieþii eterne.

25


Lecturi

26

I. Larrañaga Tãcearea Mariei

Librãria Sf. Iosif recomandã I. LARRANAGA Aratã-mi chipul tãu Cãtre intimitatea cu Dumnezeu Ed. Pauline, 2008

Ed. Pauline, Bucureºti, 2008, 216 p.

Tãcerea Mariei este o carte foarte interesantã ºi potrivitã pentru aceastã perioadã a Adventului. Volumul reuneºte mai multe reflecþii ale pãrintelui Ignacio Larrañaga, în care autorul ne aratã cum a fost marcatã viaþa Mariei de tãcere ºi reflecþie. Cartea traseazã un portret al Mariei, mama lui Isus, despre care nu ºtim decât ceea ce ne relateazã Sfântul Luca în Evanghelia sa. Pãrintele Larrañaga ne-o prezintã pe Maria foarte umanã: plinã de bucurie, de durere, de îndoialã, dar, mai ales, plinã de credinþã. De fapt, Maria este, pentru creºtini, modelul perfect de perseverenþã în credinþã ºi de abandonare la planul lui Dumnezeu. Ce influenþã a avut Maria asupra lui Isus? Ce rol a jucat Maria în primii ani de existenþã a Bisericii, dupã ce Isus a înviat ºi s-a înãlþat la cer? De ce nu existã nici o altã informaþie – în afara textelor sacre – despre acest personaj cheie din istoria omenirii? Acestea sunt cîteva dintre întrebãrile pe care pãrintele Larrañaga þi le pune cu delicateþe ºi totodatã cu fermitate. Unora li se va putea pãrea o carte puþin cam greu de citit, dar cu siguranþã, la sfârºit, vor descoperi o imagine a Mariei care-i va umple de admiraþie ºi de iubire. Cartea Tãcerea Mariei a pãrintelui Larrañaga - ca ºi o altã carte a lui, Aratã-mi chipul tãu, apãrutã în traducere în limba românã la editura Pauline (iunie 2008) - a cunoscut un mare succes ºi a fost tradusã în multe limbi, fiind consideratã în unele þãri un best seller. “Maica Tãcerii ºi a Smereniei... fã-ne sã înþelegem cã tãcerea nu înseamnã indiferenþã faþã de semeni, ci este izvor de energie ºi cãldurã sufleteascã; nu e închidere-n sine, ci dãruire; ºi cã, pentru a revãrsa bogãþii, trebuie sã le acumulezi. (...) Fã-ne sã înþelegem cã apostolatul, fãrã tãcere este înstrãinare; ºi cã tãcerea fãrã apostolat, este comoditate”.

Pãrintele Ignacio Larranaga s-a nãscut în Spania în 1928 ºi este preot în Ordinul franciscan capucin. A trãit aproape întreaga sa viaþã sacerdotalã în America Latinã. În prezent este considerat unul dintre cei mai citiþi autori de literaturã religioasã.

T. PANTAZI Flori ale creºtinismului Ed. Spiru Haret, Iaºi, 2008

J. NOUZILLE Les catholiques de Moldavie Histoire d’une minrité religieuse de Roumanie Ed. Sapientia, Iaºi, 2008

Calendarul creºtin catolic-ortodox 2009 ((Ed. Misionarii Verbiþi) ºi calendare de buzunar 2009 Cãrþile ºi calendarele sunt disponibile la Librãria Sf. Iosif - str str.. Gral Berthelot 19 19,, Bucureºti; - tel. 021 2015457; 021 2015475; - e-mail: rcb_sf.iosif@rdslink.ro, libraria@arcb.ro; - www w.. a r c b . r o / l i b r a r i e


27

De curând, o prietenã mi-a povestit urmãtoarea întâmplare. Fetiþa ei, de numai patru ani, într-o zi a cerut de la bunica bandã adezivã, a mers la tãticul ei ºi l-a legat cu banda, mai întâi la mâini, apoi la picioare. “De ce m-ai legat aºa? ªi acum ce facem?”, a întrebat-o tatãl pe fetiþã, puþin amuzat dar ºi mirat. “Acum te duc la închisoare, ca la televizor, la desene”. Fetiþa, aºa cum au înþeles pãrinþii ei mai apoi, imita o scenã pe care o vãzuse într-un episod dintr-un desen animat transmis de canalul Cartoon Network. Pãrinþii, în general, ºtiu cã trebuie sã-ºi protejeze copiii de mesajele transmise în special la televizor prin telejurnale, filme ºi alte programe care abundã în scene de violenþã, fizicã sau verbalã. Mulþi dintre ei îºi lasã însã, liniºtiþi, copiii singuri în faþa televizorului, în compania desenelor animate, pe care le considerã programe “pentru copii”. Acum trei ani, Consiliul Naþional al Audiovizualului a efectuat un studiu pentru “evaluarea reprezentãrii violenþei în programele televizuale”. În acest sens, au fost monitorizate programele de desene animate difuzate de trei dintre canalele tematice prezente pe piaþa audio-vizualului românesc: Cartoon Network, Jetix ºi Minimax. Monitorizarea a totalizat 637 de ore de emisie, subiectul monitorizãrii fiind violenþa ficþionalã sub cele doua forme: fizicã ºi verbalã. În perioada monitorizatã, pe ansamblul celor trei canale de desene animate s-au înregistrat 7.581 de scene de violenþã, dintre care 4.908 de scene de violenþã fizicã (65%) ºi 2673 de scene de violenþã verbalã (35%). La nivelul canalelor analizate scenele de violenta s-au distribuit astfel: 3.285 de scene de violenþã (43%) la Cartoon Network, 2.130 de scene de violenþã (28%) la Jetix ºi 2.166 de scene de violenþã (29%) la Minimax. Dintre canalele analizate, Cartoon Network a prezentat un numãr mai mare de scene de violenþã

decât celelalte douã canale, atât ca violenþã fizicã, cât ºi ca violenþã verbalã. În privinþa canalelor Jetix ºi Minimax datele au indicat un volum mai mare de violenþã verbalã la Jetix, în timp ce la Minimax a predominat violenþa fizicã. Studiul a mai relevat cã numãrul mediu de scene de violenþã pe orã a fost de 15 la Cartoon Network, 9 la Jetix ºi 12 la Minimax. Din totalul scenelor de violenþã fizicã înregistrat în acea perioadã, formele de manifestare cele mai frecvente au fost: loviturile, exploziile, bãtãile ºi accidentele. Cartoon Network a excelat prin lovituri, explozii, rãnire cu obiecte, bãtãi; la Jetix au abundat exploziile, loviturile ºi bãtãile, iar la Minimax s-a înregistrat cel mai mare num[r de accidente. Violenþa verbalã a fost reprezentatã, în primul rând, de manifestãri verbale stridente (ridicare de ton, þipete), injurii ºi expresii de argou. La Cartoon Network cea mai mare frecvenþã au avut-o injuriile, expresiile de argou dar ºi manifestãrile verbale stridente; acestea din urmã au atins cotele cele mai înalte la Jetix (532 de scene cu ridicare de ton ºi þipete). La rezultatele acestui studiu, ar mai fi de adãugat faptul cã filme de desene animate, în special cele de producþie japonezã, care sunt transmise la noi în þarã de canalele tematice au fost cenzurate (Naruto, de exemplu, transmis de Jetix) în multe þãri europene ºi în Statele Unite. Poate pãrea ciudat cã se vorbeºte de cenzurã în ce priveºte filmele de desene animate. ªi totuºi, unele desene animate au fost modificate (petele de sânge colorate cu alte nuanþe), tãiate, remontate – Naruto, în Statele Unite a fost cenzurat la toate episoadele, sau chiar interzise, cum s-a întâmplat în Italia. Un pedagog italian intitula, puþin ironic, un articol în care îi avertiza pe pãrinþi în privinþa violenþei din desenele animate: “Nu lãsaþi televizorul singur în faþa copiilor!”. E de dorit, deci, ca cei mici sã nu fie lãsaþi singuri în faþa televizorului, ci sã fie însoþiþi de pãrinþi, atunci când privesc desene animate. De asemenea, pãrinþii ar fi bine sã alea-gã dinainte desenul animat pe care sã-l urmãreascã împreunã cu copilul lor. CRISTINA GRIGORE

Educaþie media

“Mama “Mama televizor” televizor” ºi ºi desenele desenele animate animate


28

Din istoria Bisericii

Papa Papa Pius Pius al al XII-lea XII-lea ºi ºi evreii evreii În ultimul timp, în presa internaþionalã au apãrut tot felul de articole ºi afirmaþii unele preluate chiar ºi de presa românã - care-l acuzã pe Papa Pius al XII-lea de tãcere ºi chiar de indiferenþã faþã de persecuþia evreilor, în timpul celui de-al doilea Rãzboi Mondial. Sfântul Scaun ºi unii istorici au publicat mai multe documente pentru a certifica faptul cã papa Pius al XII-lea nu poate fi acuzat de indiferenþã faþã de Holocaustul nazist. Pentru a înþelege bine problemele existente pe plan istoric, în contextul pontificatului Papei Pius al XII-lea, trebuie sã þinem cont de consecinþele Primului Rãzboi Mondial, anterior pontificatului acestui Papã, consecinþe devastatoare pentru toate þãrile Europei. În Germania, unde Eugenio Pacelli (viitorul Papã Pius al XII-lea) era nunþiu apostolic în acea vreme, pierderile de vieþi umane au fost impresionante: 1,8 milioane de morþi pe câmpul de luptã; 740.000 de morþi în rândul civililor; 190.000 de morþi de gripã spaniolã. Tot la pierderi umane intrã ºi deficitul de naºteri care, pentru Germania, era estimat atunci la 3 milioane. Întreaga Europã era decimatã, uman ºi economic, dar, cum un necaz niciodatã nu vine singur, în fruntea majoritãþii þãrilor Europei, la intervale de câþiva ani, s-au instalat conduceri dictatoriale. Trebuie amintit ºi faptul cã mulþi germani i-au învinovãþit pe evrei pentru

înfrângerea Germaniei în Primul Rãzboi Mondial, unii susþinând cã aceºtia au trãdat naþiunea germanã. Mai mult, la sfârºitul rãzboiului, un grup cu orientare comunistã a încercat sã organizeze o revoluþie de tip bolºevic, în statul german, Bavaria. Majoritatea liderilor acestei tentative eºuate erau evrei. Ca urmare, unii germani îi asociau pe evrei cu bolºevicii ºi priveau ambele grupãri ca pe inamici periculoºi ai Germaniei. În 1919, în timpul revoluþiei bolºevice germane, Pacelli era nunþiu apostolic la München. În focul luptelor, bolºevicii au nãvãlit în sediul Misiunii Vaticanului. Nunþiul, cu mantia episcopalã pe umeri, i-a întâmpinat singur ºi, deºi i s-a pus pistolul la tâmplã, le-a spus calm cã se aflã pe un teritoriu strãin, ºi cã el este diplomat. Rebelii au amuþit în faþa curajului sãu ºi s-au retras, fãrã sã mai tragã vreun glonþ, deºi, anterior, ciuruiserã toatã faþada nunþiaturii. Cu siguranþã, aceastã teribilã experienþã, trãitã pe viu, l-a impesionat puternic. Experienþele acumulate în Germania, în aceastã perioadã, îl vor face pe viitorul Papã Pius al XII-lea sã acþioneze cu multã prudenþã. A fost coerent, de altfel, cu aceastã poziþie a sa, ºi nu i-a dat lui Mussolini binecuvântarea pe care acesta a cerut-o, pentru „cruciada anticomunistã” pe care o plãnuise.

Pãrintele Anton Demeter (1925-2006)

Benedict al XVI-lea: “Pius al XII-lea a acþionat în liniºte” Pe 9 octombrie, la cea de a 50-a comemorare a morþii lui Pius al XII-lea, Benedict al XVI-lea i-a recunoscut virtuþile eroice ºi a afirmat cã doreºte începerea procesului de ridicare la cinstea altarelor, explicând cã Pacelli a acþionat în favoarea evreilor, dar în secret, pentru a putea salva de la moarte cât mai mulþi evrei: „el a acþionat, de multe ori în liniºte, tocmai pentru cã, în circumstanþele de atunci, a înþeles cã doar aºa poate evita pericolul ºi salva un numãr cât mai mare de evrei.” Rabinul André Zaoui: “Israelul nu te va uita niciodatã!” Rabinul André Zaoui, într-o scrisoare din 22 iunie 1944, adresatã Papei, îi mulþumea pentru ajutorul acordat evreilor împotriva persecuþiei din timpul Shoah – ului. De asemenea, aminteºte momentul la care a participat Papa, pe 8 iunie 1944: redeschiderea sinagogii din Roma. Pentru aceste lucruri el îi mulþumea papei cu aceste cuvinte: „Israelul nu te va uita niciodatã!” Pr Pr.. EMANUEL DUMITRU

File de istorie

S-a nãscut la 17 septembrie 1925, la Butea (Iaºi), ºi a urmat cursurile seminariale la Hãlãuceºti, Luizi Cãlugãra ºi Alba Iulia. A fost sfinþit preot la Alba Iulia, în 1953, activând apoi în parohiile Prãjeºti ºi Catedrala Sfântul Iosif (Bucureºti). La 20 august 1958, a fost arestat de Securitate ºi condamnat de Tribunalul militar Bucureºti la 20 de ani închisoare pentru o „pretinsã crimã de uneltire împotriva ordinii sociale”. În realitate, procurorul comunist a cerut pedepsirea exemplarã a preotului Anton Demeter, pe motiv cã a oferit educaþie religioasã tineretului ºi a refuzat orice colaborare cu Securitatea. La 4 aprilie 1959, aflat la Jilava, a fost lovit cu un ciocan, fiindu-i atinsã coloana vertebralã, fapt ce i-a provocat un abces pulmonar TBC ºi paralizia picioarelor. A fost eliberat din închisoare abia în 1963. În ciuda suferinþelor fizice de neimaginat care i-au marcat toatã viaþa, Pr. Demeter a avut puterea sã-i ierte din inimã pe torþionarii sãi. A murit la 20 decembrie 2006, ºi a fost înmormântat în cimitirul din oraºul Roman. Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª



122008