Issuu on Google+


Din MESAJUL SINODULUI EPISCOPILOR cãtre Poporul lui Dumnezeu

nr. 12/2005

Duminicã, 23 octombrie, s-a încheiat, la Roma, Sinodul Episcopilor ºi Anul Euharistic, cu o Liturghie prezidatã de Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea, în Bazilica Sfântul Petru. La Sinodul de la Roma au participat 256 de pãrinþi sinodali provenind din toate continentele: 94 din Europai, 60 din America, 50 din Africa, 44 din Asia ºi 8 din Oceania. Din România au fost prezenþi la Sinod, Mitropolitul Greco-Catolic de Blaj, Înaltpresfinþitul Lucian Mireºan ºi Episcopul de Iaºi, Presfinþitul Petru Gherghel. Tema mesajului final al Sinodului este „ EUHARISTIA: Pâine vie pentru pacea lumii”. Mesajul începe cu o mãrturisire de credinþã în prezenþa lui Cristos în Euharistie: „Cristos este viu în Biserica sa, conform promisiunii sale (cf. Mt 28,20) el rãmâne cu noi în toate zilele pânã la sfârºitul lumii. În Preasfântul Sacrament al Euharistiei, este El însuºi cel care ni se dãruieºte ºi ne dã bucuria de a iubi asemenea lui”. „Am putut sã experimentãm ceea ce înseamnã Euharistia încã de la începuturile ei: o singurã credinþã ºi o singurã Bisericã, hrãnitã de o singurã Pâine a Vieþii ºi în comuniune vizibilã cu succesorul lui Petru”. (nr. 1 ºi 2) Dupã ce semnaleazã bucuria profundã ce se naºte din unitatea credinþei în Euharistie ºi dupã ce îndeamnã la rugãciune pentru unitatea vizibilã a Bisericii, mesajul episcopilor sinodali vorbeºte despre suferinþele din lumea noastrã de astãzi: „Am luat cunoºtinþã de situaþiile dramatice ºi de suferinþele cauzate de rãzboaie, de foamete, de diferite forme de terorism ºi de nedreptate …, de calamitãþile naturale…” (nr. 5). Se face apel la toþi cei care conduc popoarele, îndemnându-i sã caute binele tuturor ºi sã fie promotori ai deplinei demnitãþi a fiecãrei persoane umane, sã promoveze legi care sã respecte dreptul natural al cãsãtoriei ºi al familiei. Amintind cuvintele lui Isus: „Faceþi aceasta în amintirea mea”, pãrinþii sinodali îndeamnã Biserica la un examen de conºtiinþã pentru a verifica în ce mãsurã credinþa este exprimatã ºi celebratã în adunãrile liturgice ºi în ce fel este continuatã reforma liturgicã promovatã de Conciliul Vatican II, dorind totodatã ca Anul Euharistic, recent încheiat, sã fie un nou început ºi un punct de referinþã pentru noua evanghelizare a omenirii, începând chiar cu Euharistia. Este recomandatã spiritualitatea euharisticã „ce-ºi aflã culmea în celebrarea euharisticã ºi în adorarea Preasfântului Sacrament în afara Liturghiei, în binecuvântãrile euharistice ºi în procesiunile cu Preasfântul Sacrament, precum ºi în sãnãtoasele manifestãri ale pietãþii populare”. (nr.10) Nu sunt puþine problemele care stau în faþa dorinþei de reînnoire euharisticã. Pierderea simþului pãcatului, criza care persistã în practica Sacramentului Pocãinþei, lipsa de preoþi, starea tristã a celor care nu se pot împãrtãºi din cauza situaþiei în care se aflã cu familia, decreºtinarea, pãrãsirea practicii de a participa la Sfânta Liturghie, cazurile de pãrãsire a Bisericii, iatã tot atâtea piedici ºi provocãri (cf. nr. 12-17). Biserica însã, dupã exemplul lui Isus, nu conteneºte sã ducã mai departe mãrturia ei de slujire ºi de iubire. De aceea, mesajul pãrinþilor sinodali se adreseazã preoþilor, diaconilor, persoanelor consacrate, laicilor, tinerilor, seminariºtilor, familiilor, celor aflaþi în suferinþã, îndemnându-i pe toþi sã devinã prin Euharistie „«sacramentul omenirii» cum spunea Sfântul Augustin, vocea tuturor rugãciunilor ºi cererilor care se ridicã spre Dumnezeu dinspre pãmânt”. (nr. 25) Dupã ce aminteºte încã o datã de hotãrârea Bisericii de a cãuta ºi de a se ruga pentru ca „Toþi sã fie una”, precizând despre creºtini cã ei sunt vecini ºi cu alþi descendenþi ai lui Avram, adicã evreii ºi musulmanii, mesajul se încheie astfel: „Dragi Fraþi ºi Surori, Îi mulþumim lui Dumnezeu pentru aceastã a XI-a Adunare sinodalã ce ne-a permis sã ne întoarcem la izvorul misterului Bisericii, la patruzeci de ani de la Conciliul Vatican II. Încheiem în frumuseþe Anul Euharistiei, confirmându-ne în unitate ºi reînnoindu-ne în entuziasmul apostolic ºi misionar. La începutul celui de-al patrulea secol al creºtinismului, cultul creºtin era încã interzis de autoritãþile imperiale. Unii creºtini din Africa de Nord, care þineau sã celebreze Ziua Domnului, au sfidat aceastã interdicþie. Au fost martirizaþi, în timp ce declarau cã nu ar fi putut trãi fãrã Euharistia duminicalã. Cei patruzeci ºi nouã de martiri din Abitinia, uniþi cu mulþimea sfinþilor ºi a fericiþilor, care au fãcut din Euharistie centrul vieþii lor, mijlocesc pentru noi la începutul noului mileniu. Ei ne învaþã ce înseamnã fidelitatea în a-l întâlni pe Cristos Înviat în Noua Alianþã. La sfârºitul acestui Sinod experimentãm pacea plinã de speranþã pe care ucenicii de la Emaus au primit-o de la Domnul înviat, cu o inimã înflãcãratã. Ei se ridicã ºi se întorc în grabã la Ierusalim pentru a împãrtãºi bucuria cu fraþii ºi surorile în credinþã. Vã dorim sã puteþi merge plini de bucurie la întâlnirea cu Sfânta Euharistie ºi sã atingeþi cu mâna adevãrul cuvântului sãu: «Eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul lumii» (Mt 28,20). Dragi fraþi ºi surori, Pace vouã!” (nr. 26)

Pãstorul Arhidiecezei

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:

1


Din viaþa Bisericii

Sinodul - “expresie ºi instrument rodnic al colegialitãþii episcopale” Nãscut la 15 septembrie 1965, ca o instituþie permanentã, Sinodul Episcopilor s-a reunit în acest an pentru a unsprezecea oarã. Timp de 21 de zile (2-23 octombrie), reprezentanþi ai Bisericii Catolice – în cea mai mare parte episcopi, precum ºi cardinali, preoþi, persoane consacrate ºi laici – s-au întâlnit ºi au încercat sã parcurgã spiritual un drum comun, respectând semnificaþia cuvântului de origine greacã “sinod”, care înseamnã “a merge împreunã”.

Instituirea Sinodului

nr. 12/2005

Rãspunzând dorinþei Pãrinþilor participanþi la Conciliul Vatican II, aceea de a menþine vie experienþa conciliarã ºi de a pãstra spiritul de unitate, Papa Paul al VI-lea, la încheierea Conciliului, fãcea cunoscutã instituirea Sinodului Episcopilor. O zi mai târziu, la 15 septembrie 1965, Mons. Pericle Felici, Secretarul Conciliului, anunþa promulgarea unui Motu Proprio, Apostolica sollicitudo, prin care Sinodul era instituit în mod oficial, fiindu-i definite caracteristicile ºi finalitatea. Ulterior, acestea au fost prezentate, în termeni juridici, în canoanele 342-348 din Codul de Drept Canonic, conform cãrora: “Sinodul Episcopilor este o adunare de episcopi care, aleºi din diferite regiuni ale lumii, se întrunesc la intervale de timp stabilite, ca sã favorizeze o unire strânsã între Pontiful Roman ºi Episcopi, ca sã-l ajute cu sfaturile lor pe Pontiful Roman în menþinerea ºi propãºirea credinþei ºi a moralei, în respectarea ºi consolidarea disciplinei ecleziastice ºi ca sã examineze problemele privind activitatea Bisericii în lume” (Can. 342). Ca o caracteristicã importantã a Sinodului trebuie menþionatã posibilitatea acestei adunãri de a realiza ºi de a menþine comuniunea ºi colegialitatea Episcopilor din lume cu Sfântul Pãrinte. Sinodul Episcopilor are un secretariat general la Roma ºi este supus direct ºi exclusiv Sfântului Pãrinte. Chiar dacã instituþia Sinodului existã ºi în afara desfãºurãrii lui, funcþionarea sa nu este permanentã. Sinoadele se întâlnesc ºi opereazã doar când Papa considerã cã este necesarã ºi oportunã consultarea episcopatului.

2

Procesul sinodal

Sinodul se desfãºoarã în mai multe etape: în faza de pregãtire sunt consultaþi Patriarhii, Conferinþele Episcopale, Reprezentanþii Dicasteriilor din Curia Romanã, Superiorii Generali, pentru a se obþine sugestii referitoare la argumentele care ar putea fi dezbãtute în adunarea sinodalã. Universalitatea argumentelor, actualitatea ºi urgenþa lor, posibilitatea efectivã de a fi concretizate – toate aceste aspecte sunt studiate de Consiliul Secretariatului General al Sinodului ºi prezentate Sfântului Pãrinte, ajungându-se astfel la alegerea temei care va fi obiectul Sinodului. Dupã alegerea temei, Consiliul, Secretariatul General ºi teologii experþi în tema aleasã redacteazã liniile cãlãuzitoare care, aprobate de Sfântul Pãrinte, se vor constitui într-un document

numit “Lineamento”. Acesta, ca prim document oficial, are scopul de a suscita în Bisericile locale reflecþii asupra temei alese. Episcopii trimit Secretariatului General un raport care reflectã situaþia concretã a Bisericii locale pe care o reprezintã. Din rapoartele primite din toate colþurile lumii, apare un nou document, “Instrumentum Laboris”, care este, de fapt, o sintezã a experienþelor Bisericii Universale în privinþa temei propuse. Urmeazã etapa în care Episcopii participanþi la Sinod intervin, prezentând situaþia realã a Bisericilor locale. Aceasta este etapa care oferã Pãrinþilor sinodali posibilitatea concretã de a se îmbogãþi reciproc datoritã schimbului de experinþã ºi a reflecþiilor expuse. Urmeazã discuþiile pe grupuri de lucru, constituite în funcþie de limba vorbitã, fiecare dintre acestea trebuind sã redacteze o relatare care va fi cititã în sesiunea plenarã a Sinodului. În aceastã etapã, participanþii îºi pot exprima dubiile sau nelãmuririle, momentul fiind urmat de dezbateri. Propunerile selectate în timpul dezbaterilor sunt adunate într-o Listã finalã care va fi votatã de Pãrinþii sinodali în sesiunea plenarã. Complexitatea unui astfel de proces garanteazã realizarea autenticã a comuniunii ºi respectarea criteriului colegialitãþii, fapt care l-a fãcut pe Papa Ioan Paul al II-lea, unicul participant ca Pãrinte sinodal la toate sinoadele din istoria Bisericii, sã numeascã Sinodul drept “expresie ºi instrument rodnic al colegialitãþii episcopale”.

Exortaþiile Apostolice

Dupã încheierea lucrãrilor, deoarece nu existã o normã referitoare la redactarea unui document final, Secretariatul General se ocupã de supervizarea documentelor. Dupã Sinodul Episcopilor din 1974, Sfântul Pãrinte Papa Paul alVI-lea, prevedea elaborarea Exortaþiei Apostolice Evangelii nuntiandi, despre necesitatea evanghelizãrii în zilele noastre, scrisã pe baza documentelor finale ale Sinodului. Din 1975, în urma Sinoadelor episcopale, au izvorât urmãtoarele Exortaþii Apostolice: 1979 - Catechesi tradendae – despre Cateheza în zilele noastre; 1981- Familiaris Consortio – despre familia creºtinã; 1984 - Reconciliatio et paenitentia – despre penitenþã ºi reconciliere în misiunea Bisericii; 1988 - Christifideles laici – despre vocaþia ºi misiunea laicilor în Bisericã ºi în lume; 1992 - Pastores dabo vobis despre formarea preoþilor în circumstanþele actuale; 1995 - Ecclesia in Africa - despre misiunea evanghelizatoare a Bisericii în Africa; 1996 - Vita consecrata – despre viaþa consacratã ºi


Octombrie 2005 - “Euharistia: izvor ºi culme a vieþii ºi misiunii Bisericii”

Sinodul din acest an s-a desfãºurat la a 40-a aniversare a acestei instituþii ºi a avut ca temã “Euharistia: izvor ºi culme a vieþii ºi misiunii Bisericii”. Au participat douã sute cincizeci ºi ºase de Pãrinþi sinodali din 118 naþiuni, fiind cel mai mare numãr de participanþi într-o Adunare sinodalã. Printre aceºtia, 55 de Cardinali, 8 Patriarhi, 82 de Arhiepiscopi, 123 de Episcopi, 36 de preºedinþi de Conferinþe Episcopale, 12 cãlugãri, 32 de experþi ºi 27 de auditori din cinci continente. Biserica Catolicã din România a fost reprezentatã de Înalt Preasfinþitul Lucian Mureºan, Preºedintele Conferinþei Episcopilor din România ºi de Preasfinþitul Petru Gherghel, Episcop al Diecezei de Iaºi. Prezenþa la Sinod a celor douãsprezece “delegaþii fraterne” formate din ortodocºi ºi protestanþi, în numãr mult mai mare faþã de Sinodul din 2001, din decizia Papei Benedict al XVIlea, subliniazã angajamentul Bisericii Catolice în direcþia

În lipsa bisericilor bisericilor,, “Case de rugãciune”

Monseniorul Alfredo Víctor Petit Vergel, Episcop Auxiliar de San Cristóbal Havana (Cuba), prezent la Sinodul Episcopilor, a fãcut cunoscutã situaþia Bisericii din þara sa, insistând asupra modului în care Biserica localã îºi trãieºte relaþia cu Euharistia. “În faþa dificultãþilor ºi a imposibilitãþii de a construi noi biserici avem, aºa-zisele “case de rugãciune” sau “case de misiune” în cartierele periferice sau în localitãþile ºi satele mici unde, în fiecare sãptãmânã sau dupã posibilitãþi, se întâlnesc mici grupuri de credincioºi, în jur de 40 de persoane, sub îndrumarea unui laic implicat sau a unui diacon permanent(...) Atunci când preotul reuºeºte sã ajungã în aceste case, este celebratã Sfânta Liturghie cu mare devoþiune ºi cu deosebit respect faþã de normele liturgice, precedatã de posibilitatea de a se spovedi, oferitã celor care, cu dispoziþia necesarã, doresc sã participe la Pâinea Euharisticã”. Cuba este una din þãrile care se confruntã cu o mare lipsã de preoþi. Unui preot îi revine grija spiritualã a 20 479 de botezaþi. “Dar în ciuda numãrului mic de preoþi avem o mare consideraþie faþã de Sfânta Euharistie (...) care este izvorul ºi punctul central al vieþii Bisericii”. Referindu-se la situaþia din Cuba, Cardinalul Tarcisio Bertone, Arhiepiscop de Genova, a afirmat, într-un inverviu acordat ziarului “La Stampa” , cã “Fidel Castro ne cere ajutor pentru a combate plaga avortului care ameninþã Cuba”. “Rãspândirea avortului se numãrã printre crizele demografice cu care se confruntã þara”, a subliniat Fidel Castro. Arhiepiscopul a concluzionat, spunând cã “într-o þarã în care deschiderea este totalã, Biserica poate contribui la rezolvarea problemei avortului ºi a natalitãþii scãzute”

Din viaþa Bisericii

misiunea Bisericii în lume; 1997 - Una speranza nuova per il Libano – izvorâtã în urma Adunãrii Speciale pentru Liban; 1999 - Ecclesia in America; 1999 - Ecclesia in Asia; 2001 - Ecclesia in Oceania; 2003 - Ecclesia in Europa; 2003 - Pastores gregis – despre rolul Episcopului ca Slujitor al Evangheliei.

La încheierea Sinodului...

nr. 12/2005

ecumenismului. Din partea Bisericii Ortodoxe Române a asistat la lucrãri Episcopul Siluan Marsilianul, din Mitropolia românã pentru Europa de Vest. Tema Sinodului din acest an – Sfânta Euharistie – are o istorie de douã mii de ani. Dar, în ciuda vechimii sale, Euharistia este un Sacrament care are încã multe de spus omului contemporan, oferind rãspunsuri la întrebãrile, la neliniºtile ºi la speranþele sale. Poate da aceste rãspunsuri doar dacã omul “...se întoarce la ceea ce Euharistia exprimã, ºi în legãturã cu Euharistia, toate celelalte Sacramente, ºi la ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu, ascultat cu profundã atenþie, ne ajutã sã înþelegem. Ce este Sacramentul? Este misterul plin de iubire al Sfintei Treimi, prin care Cristos preia expresiile ºi riturile din viaþa omului ºi le transformã în instrumente ºi ocazii prin care omul poate avea un raport pozitiv cu Dumnezeu... Este vorba doar de a reda omului de azi acele elemente concrete ale familiei creºtine: familia creºtinã este inima artei de a trãi, care se regãseºte în viaþa de zi cu zi, în trãirile ºi munca zilnicã... Problema este cã noi, creºtinii, nu dãm mãrturie despre toate acestea ºi omul de azi, neºtiind, crede cã Euharistia este un ritual magic” (Cardinalul Angelo Scola, Relator general al întâlnirii sinodale). CRISTINA ªOICAN

„Dragi preoþi preoþi, în aceste zile ne-am gândit mult la voi, cunoaºtem generozitatea ºi dãruirea voastrã. În comuniune cu noi, duceþi greul slujirii pastorale de fiecare zi în poporul lui Dumnezeu. Vestiþi cu tãrie Cuvântul Domnului, cãutând sã-i introduceþi bine pe credincioºi în misterul euharistic. Ce har este ministerul vostru! Vã cerem sã fiþi, împreunã cu noi ºi dupã pilda Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea, “lucrãtori umili în via Domnului”, printr-o coerentã viaþã preoþeascã. Dragi soþi creºtini creºtini, chemarea voastrã la sfinþenie ca “bisericã domesticã”, se hrãneºte la masa sfântã a Euharistiei. Curaj, în efortul vostru de a educa copiii în credinþã! Faceþi sã creascã în familie, mugurii vocaþiei la Preoþie ºi la viaþa consacratã. Vã încurajãm sã pãstraþi obiceiul de a participa cu toatã familia la Euharistia duminicalã. Dorim sã adresãm un cuvânt celor care suferã suferã, îndeosebi celor bolnavi ºi celor cu dizabilitãþi, care prin suferinþa lor se unesc la jertfa lui Cristos (cf. Rom 12,2). Prin durerea pe care o purtaþi în trupul ºi în inima voastrã, participaþi în mod special la jertfa euharisticã ºi sunteþi mãrturisitorii privilegiaþi a iubirii pe care o exprimã” PS PETRU GHERGHEL (din mesajul adresat ascultãtorilor emisiunii în limba românã a postului Radio Vatican, la încheierea Sinodului episcopilor)

3


Anul pastoral, lunã de lunã

Scrisoare deschisã cãtre preoþi Cucernici pãrinþi, Cu un an în urmã începea anul pastoral cu tema “Euharistia ºi familia”. Atunci vã îndemnam ca împreunã cu familiile din comunitãþile noastre parohiale sã subliniem atât legãtura strânsã dintre taina Euharistiei ºi taina Cãsãtoriei, cât ºi sã angajãm familiile noastre pe calea unei reînnoiri în evlavia faþã de Sfânta Euharistie (cf. Actualitatea creºtinã, nr. 11/2004). Þin sã îi felicit pe toþi aceia care au rãspuns la acest îndemn, preoþi ºi familii. Mã bucur pentru iniþiativele nãscute în parohii, care reuºesc sã arate marele dar al familiei ºi valoarea sa pentru viaþa Bisericii. Ora de adoraþie pentru familii, în Bisericile parohiale, grupurile de rugãciune în case, catehezele pentru ºi cu familiile sunt semne minunate de reînnoire. Pe lângã acestea cunosc dorinþa multor familii, care în spiritul recomandãrilor din Familiaris consortio, nr. 72, doresc sã întemeieze o „Asociaþie de familii pentru familii”. Este o dorinþã lãudabilã. Ca ea sã devinã concretã are nevoie de susþinere din partea preoþilor ºi a credincioºilor care au diferite competenþe: juridice, medicale, educative etc… Ca pãstori, sunteþi primii care vã întâlniþi credincioºii. Voi îi puteþi îndruma, ca la lumina credinþei, sã vadã competenþa ºi profesionalitatea atât ca un dar al Domnului, cât ºi ca o

„Familia este calea Bisericii!” (Scrisoarea cãtre familii, 2)

nr. 12/2005

Am încredinþat grijii de mamã a Preasfintei Fecioare Maria întreaga activitate cu familiile din Arhidieceza noastrã. Ea este steaua cãlãuzitoare a paºilor noºtri împreunã. Maicã a Bisericii ºi Reginã a familiilor, noi suntem pe cale, tu du-ne la Isus!

4

modalitate de a sluji aproapelui. În aceastã opticã, o asociaþie de familii pentru familii ar fi binevenitã pentru Biserica noastrã localã. În continuare, aº vrea sã ating alte douã puncte. Primul priveºte munca de pregãtire a tinerilor pentru taina cãsãtoriei. Dintre cele trei slujiri specifice preotului: a învãþa, a sfinþi, a pãstori, aceea de a învãþa este prima obligaþie (Presbyterorum ordinis 4). Familiaris consortio, la nr. 66, vorbeºte despre un proces gradual de pregãtire la cãsãtorie, în trei momente: îndepãrtat, apropiat ºi imediat. A învãþa doctrina despre cãsãtorie este, deci, o obligaþie care îl priveºte direct pe preot, mai ales în cel de-al treilea moment, cel imediat. Pentru o bunã desfãºurare a acestei etape este necesar ca logodnicii sã-ºi anunþe intenþia de a se cãsãtori cu cel puþin câteva luni (6 luni) înainte de data celebrãrii acesteia. O bunã pregãtire presupune cunoaºterea doctrinei Bisericii cu privire la valoarea ºi frumuseþea vieþii de familie. În acest domeniu este important aportul ºi mãrturia de viaþã a unor familii. Procesul de pregãtire nu trebuie sã înceteze dupã momentul celebrãrii. Vã cer sã meditaþi asupra punctului 69 din Familiaris consortio, unde se vorbeºte despre o pastoralã post-matrimonialã. Al doilea punct priveºte tematica anului pastoral. În centrul atenþiei noastre va rãmâne, în continuare, familia. IOAN ROBU ROBU,, Arhiepiscop, mitropolit de Bucureºti

„Sfântã Marie Mamã gingaºã ºi puternicã, tovarãºa noastrã pe cãile vieþii, ori de câte ori contemplãm minunile pe care Cel Atotputernic le-a sãvârºit în tine, ne încearcã o mare tristeþe pentru lâncezeala ºi încetineala noastrã. Ajutã-ne sã mãrim pasul pentru a-þi rãmâne aproape. Însoþeºte, te rugãm, dorinþa noastrã de a te þine de mânã! Mãreºte cadenþa paºilor noºtri

Un program pastoral pentru familii

Realizarea unui program de activitãþi pentru familiile Arhidiecezei noastre, pe lângã programul specific fiecãrei parohii, este un rãspuns concret la dorinþa Bisericii de a promova „o spiritualitate de comuniune” (Novo millennio ineunte, 43), dar ºi la aºteptãrile atâtor familii care doresc sã-L urmeze cât mai îndeaproape pe Isus. El, Domnul, este cauza, motivaþia ºi scopul drumului nostru împreunã. În aceastã muncã pastoralã suntem ghidaþi de un principiu: sã dãm mai mult celor care doresc mai mult. Ajutorul pãstorilor noºtri este esenþial în realizarea acestuia. Ne dãm bine seama cã principiul priveºte, înainte de toate, legãtura intimã, personalã, a fiecãruia cu Dumnezeu în spiritul comuniunii ºi se cuvine sã subliniem importanþa legãturilor dintre persoanele care împãrtãºesc aceeaºi credinþã, aceleaºi idealuri de viaþã. De la planul vertical al relaþiei cu Dumnezeu trecem, astfel, la cel orizontal, al

un pic obosiþi! Fã-ne sã fim pelerini ai credinþei! Sã cãutãm chipul Domnului, ºi nu numai… Avându-te ca icoanã în care se aratã grija faþã de cei care se aflã în nevoie, vrem sã ajungem ºi noi în grabã în „acel oraº” în care sã se vadã roadele bucuriei, aºa cum tu le-ai purtat în prima ta vizitã la Elisabeta. Pãrintele TONINO BELLO

relaþiilor cu semenii, la relaþiile de prietenie. În acest plan, cãsãtoria, ca tainã a unitãþii dintre un bãrbat ºi o femeie în Domnul, este legãtura cea mai specialã. Ca soþi creºtini avem convingerea cã, de aprofundarea, întãrirea ºi îmbogãþirea acestei legãturi depinde bunãstarea fiecãruia în parte, a cuplului nostru conjugal, dar ºi a familiei noastre. În calitate de pãrinþi, dacã mai este cazul sã o amintim, atenþia faþã de noi înºine trece prin grija pe care o arãtãm faþã de copiii noºtri. Cu ei formãm familia. Trebuie sã recunoaºtem cã în dorinþa de a întâlni alte familii, ei cântãresc mult. Ca parte integrantã a iniþiativelor noastre, ei sunt motivaþia forte a acelei dorinþe de a constitui o „Asociaþie de familii pentru familii”. Întrebarea „ce viitor le lãsãm?”, se naºte din privirea lor, chiar mai înainte de a se oglindi în adâncul conºtiinþei noastre de mamã, de tatã, de pãrinþi. Sperãm ca programul pastoral propus în aceste pagini sã trezeascã interesul unui numãr cât mai mare de familii ºi sã fie o invitaþie de a lua parte la el în mod activ. Un grup de familii animatoare


Întâlnirile de la Parohia Sfânta Elena - Pregãtirea grupurilor de animatori • 12 noiembrie (2005) ora 16.30: Pregãtirea pentru cãsãtorie • 10 decembrie (2005) ora 16.30: Planning-ul familial • 14 ianuarie (2006) ora 16.30: Paternitatea ºi maternitatea responsabilã • 11 februarie (2006) ora 16.30: Pro-Vita ºi respectul faþã de viaþã • 11 martie (2006) ora 16.30: Care este preþul vieþii? • 14 octombrie (2006) ora 16.30: Jurisdicþia familiei • 12 noiembrie (2006) ora 16.30: Cãsãtoriile mixte Scopul Scopul: aprofundarea unor teme de mare interes pentru familiile creºtine; specializarea în diferite domenii a unui numãr cât mai mare de persoane

Formarea unor grupuri permanente de lucru în vederea constituirii “asociaþiei de familii pentru familii”: grupul de pregãtire pentru cãsãtorie • grupul de cursuri pentru tineri • grupul de educaþie a copiilor (grãdiniþa, ºcoala, • educaþia în familie, cateheza copiilor copiilor,, timpul liber) grupul de consiliere familialã, planning familial ºi • Pro-Vita grupul pentru mass-media • grupul de consultanþã juridicã • grupul pentru solidaritate (caritate ºi sprijin medical) • grupul pentru viaþa de familie (vocaþia familiei, viaþa • spiritualã ºi de credinþã) grupul de formare al animatorilor •

Anul pastoral, lunã de lunã

Acþiuni ale familiilor în Anul Pastoral 2005-2006

Grupul de familii animatoare în parohii Scopul Scopul: animarea la Sfânta Liturghie, la adoraþie, la rugãciune, la catehezã, la organizarea diferitelor iniþiative parohiale. Grupul de familii animatoare colaboreazã cu pãrintele paroh; se aflã în legãturã cu celelalte grupuri parohiale; promoveazã iniþiativele parohiale ºi inter-parohiale; aminteºte evenimentele înscrise în cadrul programului pastoral

Întâlniri la Mãnãstirea Sfânta Agnes

Adunãri generale • 8 octombrie (2005) ora 10.00: Asociaþia familiilor pentru familii • 9 septembrie (2006) ora 10.00: Evaluãri ºi perspective ale activitãþii pastorale Scopul Scopul: evaluarea anului pastoral în desfãºurare ºi fixarea obiectivelor pentru anul pastoral urmãtor

Întâlnirile de la Institutul Sfânta TTereza ereza (Catedralã) Colocviile familiilo familiilorr

•17 decembrie (2005) ora 10.00:

Oratoriul Sfântul Leonardo Murialdo (Popeºti-Leordeni)

Festivalul familiilor Sâmbãtã ora 17.00, 01 iulie (2006) Scopul Scopul: recreativ; de cunoaºtere; de stimulare

Cele 10 porunci • 29 octombrie (2005) ora 18.30: Cele zece porunci • 26 noiembrie (2005) ora 18.30: Porunca I: Cine este Dumnezeu pentru noi? • 25 februarie (2006) ora 18.30: Porunca a II-a: Cum folosim azi numele lui Dumnezeu? • 25 martie (2006) ora 18.30: Porunca a III-a: Duminica ºi timpul liber în familie • 29 aprilie (2006) ora 18.30: Porunca a IV-a: Relaþiile în familie ºi în societate • 27 mai (2006) ora 18.30: Porunca a V-a: Viaþa • 24 iunie (2006) ora 18.30: Poruncile a VI-a ºi a IX-a: Menirea trupului nostru • 29 iulie (2006) ora 18.30: Poruncile a VII-a ºi a X-a: Munca în casã ºi proprietatea • 30 septembrie (2006) ora 18.30: Porunca a VIII-a: Adevãrul un reper esenþial pentru familie Scopul Scopul: mai buna cunoaºtere a Cuvântului lui Dumnezeu; a creºte în convingerea cã “ascultarea” Cuvântului aduce adevãrata bucurie; a educa conºtiinþele la lumina învãþãturii Bisericii “A nu te opune unei erori, înseamnã a o aproba, a nu apãra adevãrul înseamnã a-l suprima” Sfântul Feliciu, papã (483-492)

Câmpulung Muscel

Întâlniri matrimoniale • 21-23 aprilie (2006) • 19-21 mai (2006) • 1-3 septembrie (2006) Scopul Scopul: a reîmprospãta viaþa soþilor; a redescoperi marele dar al cãsãtoriei; a oferi posibilitatea unei mai bune cunoaºteri a familiilor între ele

Propuneri

•25 martie: Bunavestire - Sãrbãtoarea vieþii •11 iunie : Sfânta Treime - Sãrbãtoarea familiilor în parohii •18 iunie: Trupul Domnului – Procesiunea cu Preasfântul Sacrament

„Familia este motorul societãþii”

Aceastã realitate va fi evidenþiatã la Întâlnirea Mondialã a Familiilor cu Papa, ce va avea loc la Valencia în perioada 1- 9 iulie 2006, afirmã cardinalul Alfonso Lopez Trujillo, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Familie. Într-un comunicat emis de AVAN (agenþia de presã a evenimentului), se aratã cã întâlnindu-se recent cu parohii diecezei de Valencia, cardinalul a subliniat faptul cã „familia dobândeºte o valoare specialã în momentul actual, pentru cã se aflã în centrul uraganului pe mai multe scene ºi este unica instituþie capabilã sã formeze în mod integral fiinþa umanã”. „Familia este marea forþã ºi motorul societãþii”, realitate care va fi exprimatã la Întâlnirea de la Valencia sub multiple forme.

nr. 12/2005

Viaþa în doi; ora 14.00 Copiii, bogãþia familiei •17 iunie (2006) ora 10.00: Susþinerea familiei aflate în dificultate; ora 14.00: Tinerii, viitorul familiei creºtine Scopul Scopul: a pune în discuþie teme de mare importanþã pentru familiile noastre; a aprofunda viaþa de credinþã; a învãþa sã lucrãm în grup

Întâlnirile de la Biserica Sfânta Cruce

5


Universul Familiei

De ce pregãtirea pentru cãsãtorie?

Conform practicii Bisericii, primirea unui sacrament cere o pregãtire. De exemplu: înainte de a merge la spovadã facem cercetarea cugetului; înainte de a merge la împãrtãºanie, ne reculegem ºi þinem post cel puþin o orã. Când este vorba de alegerea stãrii de viaþã, pregãtirea este ºi mai lungã. Este vorba, în fapt, despre o vocaþie. Înainte ca o persoanã sã se consacre lui Dumnezeu, rãmâne cel puþin un an în noviciat; înainte ca un tânãr sã devinã preot, petrece 6 ani sau chiar mai mulþi în seminar. Ar putea oare sã lipseascã o astfel de pregãtire în cazul cãsãtoriei? Pregãtirea este: - un drum al credinþei: de cunoaºtere a tainei lui Cristos; - un drum al cunoaºterii de sine ºi a partenerului/ partenerei; - un timp al verificãrii temeiniciei deciziei de a face pasul cãsãtoriei.

Cui i se adreseazã?

- logodnicilor care urmeazã sã se cãsãtoreascã într-un viitor apropiat. - acelor perechi de tineri care, deºi nu au luat o hotãrâre privitor la data cãsãtoriei, sau care sunt indeciºi, doresc totuºi sã afle mai multe despre ei înºiºi ºi despre taina vieþii de cãsãtorie.

Ce cuprinde cuprinde??

- Frecventarea uneia dintre cele trei sesiuni mai jos amintite. - Cateheza cu pãrintele paroh (sau vicar) în parohie.

Când se anunþã la parohie data celebrãrii cãsãtoriei?

Cu cel puþin 6 luni înainte de data celebrãrii.

Întâlnirile de la Institutul Sfânta TTereza ereza (Catedralã)

Sesiuni de pregãtire a cãsãtorie cãsãtorieii prima: 13 noiembrie; 19 noiembrie; 10 decembrie (2005) ora 16.00* • a II-a: 18 februarie; 4 martie; 11 martie (2006) ora 16.00* • a III-a: 21 octombrie; 11 noiembrie; 18 noiembrie (2006) ora 16.00*

nr. 12/2005

6

*În funcþie de situaþie, va fi posibilã modificarea orei ºi locului pregãtirii.

Existã un moment în viaþã când fiecare ajunge sã-ºi punã pentru prima oarã întrebãri despre viitorul sãu, despre cum se vede în urmãtorii ani, dacã vrea sã-ºi întemeieze o familie sau sã-ºi gãseascã o vocaþie în celibat. ªi dacã se vede familist putem lua în considerare cã începe o perioadã de logodnã fãrã logodnic (ã), propunându-ºi un model ideal de partener(ã). La început mai haotic, fãrã un orizont precis. Apoi, pe mãsurã ce cunoaºte ºi iubeºte, proiectul devine mai bine conturat, cãutãrile sunt mult mai þintite. Dar, perioada propriu-zisã de logodnã se cuvine a fi respectatã. În ultima vreme, tot mai puþine sunt cuplurile care acordã timpul necesar pregãtirii pentru cãsãtorie. Iatã de ce, subiectul acesta preocupã comunitatea ºi a fost deja prezent în mai multe intervenþii publice, printre care ºi paginile revistei Familia creºtinã. În cele ce urmeazã, îl repropunem, de data aceasta, cititorilor Actualitãþii creºtine.

De ce logodn a? logodna

Rãspunsul este uºor de dat. Pentru cã practica creºtinã catolicã nu acceptã “în vocabular” divorþul. Se poate vorbi de separare (rãmânând cãsãtoriþi) dacã existã grave neînþelegeri între soþi, sau de anulare dacã se întrunesc condiþiile necesare (oricum o raritate care ne determinã sã nu ne gândim ca la o alternativã realistã). De aceea, cei doi care îºi depun jurãmintele în faþa comunitãþii, sunt persoane mature, conºtiente ºi bine pregãtite sã înfrunte viaþa în doi (ºi apoi în trei, patru, … sau câte le va da Domnul). Nu pentru o lunã (de probã) sau un an (de încercare ºi acomodare), ci pentru ani, pânã la adânci bãtrâneþi, “pânã când moartea ne va despãrþi”. Este un act pe care fiecare partener îl îndeplineºte cu gândul cã îl va face o datã în viaþã. Deºi, aºa cum bine ºtim, existã ºi excepþii, dar, a paria cu Dumnezeu cã mai existã “încã o ºansã”, este o imagine cinicã la care un creºtin practicant nu subscrie. Plecând de la aceste consideraþii practice, devine evident cã o bunã pregãtire pentru acest pas este mai mult decât necesarã. Aceastã perioadã de pregãtire se numeºte logodnã. Logodna reprezintã un timp de febrilã cãutare, de acomodare cu celãlalt, de cunoaºtere reciprocã ºi de acumulare de experienþã virtualã (de cum va fi, dupã, viaþa în doi). Cei doi discutã, se testeazã, îºi împãrtãºesc valorile,îl impresioneazã pe celãlalt cât mai mult. Rar îºi aratã defectele, sunt mai binevoitori cu celãlalt ºi cu anturajul (pãrinþii, fraþii sau prietenii celuilalt). Pe de o parte, încearcã sã-l cunoascã pe celãlalt cât mai bine, iar, pe de altã parte, se descoperã pe sine cât mai puþin în faþa celuilalt, propunându-i o imagine idealizatã a sinelui.

Rolul unui curs de pregãtire pentru cãsãtorie

Cum ajung cei doi sã se cunoascã mai bine? Numai dacã încearcã, cu adevãrat, un exerciþiu de sinceritate sau dacã sunt ajutaþi sã o facã. Acesta este unul dintre rolurile preotului, al pãrinþilor, al prietenilor sau al fraþilor ºi, nu în ultimul rând, al naºilor. Aici putem vedea importanþa împãrtãºirii experienþei altora pentru viitorul lor. Acesta este ºi rolul unui curs de pregãtire pentru cãsãtorie. Sã-i ajute pe cei doi sã-ºi punã întrebãri la care sã rãspundã cu sinceritate ºi sã înveþe sã comunice cu adevãrat. Pentru ca, atunci când se vor ivi probleme în cãsnicia lor, sã poatã sã le discute ºi sã le depãºeascã. Logodna este privitã, tradiþional, ca perioada de când cei doi s-au hotãrât sã se cãsãtoreascã pânã la momentul


Rolul naºilor este esenþial în familia catolicã

Multã lume “modernã” înlocuieºte perioada de logodnã cu traiul împreunã

Este o înþelegere, cel puþin deformatã, a ceea ce înseamnã cãutarea logodnicilor. Mimarea vieþii de familie fãrã jurãminte este ca un doctor fãrã cunoºtinþe, ca un avocat care nu cunoaºte legea, ca un constructor care ignorã rezistenþa casei, ca un preot fãrã preoþie. Adicã, profitãm de tot ce înseamnã traiul împreunã, fãrã sã ne luãm responsabilitãþi unul faþã de celãlalt. ªi dacã merge, când apar copiii, ne cãsãtorim. Cât este iubire ºi cât este egoism? Unde este cãutarea aceea febrilã, curajul ºi responsabilitatea unui om pe care te poþi bizui pentru toatã viaþa? Dacã descoperi cã nu eºti compatibil dupã ani de

Comportamente de încurajat

Mulþi dintre tineri vin la un curs de pregãtire deºi, poate, nu au în vedere o cãsãtorie imediatã. Cu cât te apropii de momentul depunerii jurãmintelor, pregãtirile sunt mai intense (chiar ºi cheltuielile cresc), cu atât mai mult nu ai timp de reflexie, de cãutare ºi de meditare. Sã începi atunci sã-þi pui întrebãri la care ar fi fost util sã fi primit deja rãspunsurile ar fi de evitat. Ai nevoie de timp ºi minte limpede sã meditezi la, practic, cea mai importantã decizie pe care o iei în viaþã. Familia în care ne naºtem, nu avem cum s-o schimbãm. Copiii care vin ne sunt daþi de Dumnezeu, la momentul potrivit, nouã. Dar partenerul de viaþã noi ni-l alegem. Este singurul moment în care, cu adevãrat, alegem în viaþã. O bunã pregãtire pentru cãsãtorie trebuie sã-i invite pe cei doi sã discute ºi sã-ºi omogenizeze valorile ºi modul de a vedea traiul în doi. Cu renunþãri, din partea fiecãruia, în spiritul sentimentului de iubire care îi uneºte, dar fãrã compromisuri. Poþi renunþa la unele comoditãþi, la obiceiuri sau tradiþii, dar fãrã compromisuri. Primirea copiilor, Dumnezeu în casa lor, prioritãþile cuplului, rolul pãrinþilor, sau altele similare, care îi definesc pe ei ca soþi, sunt bine stabilite ºi nu pot constitui subiect de compromis. De exemplu, avem o datorie faþã de pãrinþi, dar dupã cununie soþul/soþia va trece pe primul loc. Loc unde vor sta ºi copiii care vor veni. A proceda altfel, înseamnã compromis ºi acesta trebuie evitat. Un astfel de curs trebuie sã îi facã pe cei doi sã înveþe o tehnicã a dialogului în familie, cum sã treacã peste dificultãþi. De la cele mai mici ºi mai puþin importante lucruri pânã la cele esenþiale. Cu o bunã pregãtire pentru cãsãtorie putem gândi cã avem familii bine ancorate în Dumnezeu ºi încrezãtoare în viitor. Responsabile în societate, pregãtite sã rãspândeascã cuvântul Domnului prin propriul exemplu, iar copiii lor vor fi o binecuvântare pentru ei ºi pentru cei printre care trãiesc. Societatea construitã pe valorile familiei creºtine este una sãnãtoasã ºi are viitorul sigur. Pentru cã nu s-a fãcut mult în trecut în aceastã direcþie, nu înseamnã cã nu putem face în viitor. Catolici fiind, cerem ca “omul sã nu despartã ceea ce Dumnezeu a unit”. Cererea noastrã este întemeiatã dacã oferim soluþii. Mulþi dintre noi am simþit, poate, cât de util ar fi fost ca la începutul cãsniciei sã fi fost cineva care sã ne ajute sau sã ne avertizeze de greutãþile pe care le-am întâmpinat. Aici, iubirea pentru aproapele înseamnã dãruirea ºi disponibilitatea noastrã pentru a îndruma paºii logodnicilor, fãcându-le plãcute ºi utile întâlnirile cu noi. ELENA ºi FLORIN ARDELEAN

nr. 12/2005

Prin experienþa ºi echilibrul lor, ei ajutã noua familie, le împãrtãºeºte tinerilor din greutãþile prin care au trecut ºi cum le-au depãºit. Ei sunt moderatorii lor când au dispute. Ei sunt cei care, din când în când, le reamintesc de fidelitatea, unitatea, solidaritatea ºi iubirea pe care ºi le-au jurat ºi le aratã cum sã le întreþinã ºi sã le reînnoiascã în fiecare zi. Iar deschiderea pentru viaþã ºi protejarea copiilor care vor veni sã nu fie încãlcate de soþi. De multe ori, aceºti naºi sunt aleºi strategic, fãrã sã aibã calitãþile de mediator ºi ajutor pe care le-ar cere, în momentele grele, noua familie. Întro astfel de situaþie, cel mai bun sfat pe care l-ar primi logodnicii este sã-ºi gãseascã cât mai repede un astfel de moderator, de confesor familial. Poate fi un preot, un cãlugãr, un bun familist, dar poate fi ºi un celibatar care are un ascendent asupra celor doi.

trai în comun, ce faci, îl arunci pe celãlalt înapoi în societate fãrã nici o remuºcare?

Universul Familiei

depunerii jurãmintelor. Pentru provocãrile timpurilor moderne este mult mai util sã considerãm logodna ca o perioadã mult mai extinsã, care începe cu momentul în care fiecare tânãr îºi descoperã vocaþia familialã. Riscul cel mare al perioadei de pregãtire este ca cei doi sã considere cã totul este prea târziu, cã fiecare s-a angajat la un proiect comun ºi cã nu mai existã cale de întoarcere. Dintr-un spirit de onoare, logodnicul ce a zis deja un da, merge înainte, chiar dacã va constata cã, poate, nu este o alegere potrivitã. Acesta este ºi mesajul meu. Pânã când cei doi nu au depus jurãmintele în faþa altarului, niciodatã nu este prea târziu. Onoarea de care vorbim este una prost înþeleasã. Nu existã onoare acolo unde întrevezi un eºec, iar familia nou întemeiatã va scârþâi de la început. Sunt multe variante de a face aceastã pregãtire pentru cãsãtorie. Rezultatul este important. Dacã, dupã un astfel de curs, cei doi s-au îmbogãþit reciproc, se cunosc mai bine ºi invaþã sã-ºi împãrtãºeascã gândurile, comunicând între ei, atunci avem de a face cu un succes. Dacã cei doi sunt mai încrezãtori în sine ºi în viitorul lor comun, atunci cursul este util. De asemenea, dacã cei doi realizeazã cã nu vor putea întemeia o familie ºi cã ar fi mai bine sã se despartã, cursul este iarãºi un succes.

7


Din viaþa Arhidiecezei

Experienþã nouã pentru tinerii AMD Promit, cu ajutorul lui Dumnezeu, pe cuvânt de onoare, sã fac tot ce-mi stã în putinþã pentru: a-mi îndeplini datoria faþã de Dumnezeu ºi faþã de þarã, a-i ajuta pe alþii în orice situaþie, a obser va Legea Scout. observa Duminicã, 2 octombrie, în cadrul Sfintei Liturghii de la ora 9.00, în biserica romano-catolicã “Adormirea Maicii Domnului” din Drumul Taberei, a avut loc un eveniment cu dublã semnificaþie în viaþa grupului de cercetaºi din Centrul Local Catolic „Adormirea Maicii Domnului”: Deschiderea solemnã a anului cercetãºesc 2005-2006 2005-2006, ºi Reînnoirea Promisiunii Scout Scout. Cu emoþe în glasuri ºi cu mâinile ridicate, salutând cercetãºeºte, aproape cincizeci de scoutiºti ºi-au reînnoit fãgãduinþa fãcutã pentru toatã viaþa în faþa lui Dumnezeu, a comunitãþii parohiale ºi a marii familii de cercetaºi. În mijlocul comunitãþii parohiale, alãturi de cercetaºii din Centrul Local Sf. Iosif, însoþiþi ºi de asistentul lor spiritual, Pr. Dominic Soare, în prezenþa asistentului spiritual Pr. Paroh Dominic Hârja ºi a celorlalþi preoþi invitaþi (pr.

Fabian Mãriuþ, pr. Emil Moraru), a fost declarat deschis un nou an cercetãºesc.

Un an în care activitãþile vor fi din plin… Un an în care am pornit la drum, nu oricum, ci cerându-i lui Dumnezeu sã ne binecuvânteze cu harurile Sale ºi în special cu Tãrie, pentru a nu fugi de regulile cercetãºeºti. Acestea sunt, pentru viaþa noastrã, ca “tutorii pentru viþa de vie”- aºa cum menþiona Pr. Fabian Mãriuþ la predicã. Un an în care ne vom lua puterea din Sfânta Liturghie, din Sfintele Sacramente. Un an în care “vrem sã aducem un suflu nou de speranþã, de entuziasm pe calea slujirii,

nr. 12/2005

Nu existã nici un drum cãtre pace; pacea este singurul drum (Gandhi)

În data de 15 octombrie 2005, cercetaºii parohiei Adormirea Maicii Domnului împreunã cu cercetaºi de la alte centre (C.L. “Sf. Iosif”, C.L. Gãieºti, C.L. Verde) au pornit împreunã într-un pelerinaj: jertfã pentru copiii cu deficienþe motorii, dar ºi un apel la adresa societãþii noastre, care, cu siguranþã, are posibilitatea de a face mai mult pentru aceºtia. Sfânta Liturghie celebratã la Catedrala “Sfântul Iosif” a încununat jertfa scoutiºtilor, iar copiii ºi tinerii i-au oferit lui Dumnezeu intenþiile personale, sufletele curate ºi sincere ºi, mai ales, pe toþi acei copii care nu pot merge. Aceastã activitate se încadreazã într-un proiect mondial numit “Daruri pentru Pace”, proiect care antreneazã cercetaºii din lumea întreagã sã se pregãteascã pentru sãrbãtorirea Centenarului Cercetãºesc din 2007.

PAULA BIDON - temerar

8

împrospãtând viaþa noastrã, viaþa comunitãþii parohiale ºi viaþa familiei de scoutiºti din lumea întreagã”. Un an în care, cu nostalgia campurilor de varã, dar cu privirea îndreptatã spre noile campuri ce vor veni odatã cu vacanþa de varã, duminicã de duminicã, cercetaºii se vor întâlni cu liderii lor. Prin însuºirea cunoºtinþelor pe care deja aceºtia le-au prevãzut în Programul Scout de anul acesta, cercetaºii continuã pregãtirea pentru viaþã, amintindu-ºi mereu cã cercetaºul este “artizanul propriei sale creºteri” (Carta Catolicã Scout).

Un an în care cercetaºii se vor ruga împreunã, pentru cã ºtiu cã o patrulã unitã mereu e mai puternicã! Acest an ne dorim sã stea sub semnul Iubirii, cercetaºul ºtiind, încã de la intrarea în Scout, cã “adevãratul mod de a fi fericiþi este acela de a aduce fericire altora” (din Testamentul Pãrintelui Cercetãºiei, Robert Baden Powell). Doamne, îþi mulþumim pentru sãrbãtoarea noastrã! Doamne, rãmâi cu noi! IULIANA BIRTEA

Gânduri ale cercetaºilor “pelerini”... “În acest moment, undeva în lume, poate cã se naºte un copil bolnav. Nu are nici o vinã, însã aceasta este realitatea în care trãim ºi nu am fi oameni dacã am rãmâne indiferenþi. Am vrut sã facem ceva, dupã puterile noastre, pentru copiii cu deficienþe motorii. Am înfruntat ploaia, oboseala, drumul lung, trecãtorii curioºi, rãutãcioºi sau indiferenþi, dând astfel dovadã de multã maturitate în frumoasa noastrã misiune. Aceºti copii vor rãmâne în sufletele noastre ºi ne vor aminti mereu sã preþuim darul vieþii”. DANIELA POGAR - lider “Noi, cei sãnãtoºi, rareori îi mulþumim lui Dumnezeu pentru darul preþios fãcut nouã: Sãnãtatea”. Pelerinajul de sâmbãtã m-a fãcut sã mã gândesc serios la mine, la darul fãcut mie de Dumnezeu ºi la cei în suferinþã, care nu se pot deplasa, pentru care bucuria unei plimbãri, toamna, în parc, cu prietenii, nu existã. Drumul mi se pãrea greu ºi lung, dar cu gândul la cei în suferinþã, cu rugãciunea mea fãcutã în gând ºi coborâtã în inimã, nici nu am simþit cum am ajuns la Catedrala “Sf. Iosif”. La Sfânta Liturghie leam mulþumit, încã o datã, Domnului ºi Sfintei Fecioare pentru cã m-au ajutat sã depun ºi eu mica mea jertfã ºi iubirea pentru aproapele la picioarele Lor”. LEONARD PANÃ - spiriduº


Pentru a trãi mesajul acestei zile, întreaga comunitate s-a pregãtit ºi a participat la „Veghea misionarã” din seara zilei de 22 octombrie. Experienþa misionarã a patru tinere din Moldova care au lucrat doi ani în Africa a fost prezentatã atât sâmbãtã seara cât ºi în duminica care a urmat. Imaginile, redate cu ajutorul video proiectorului, dintrun spital de pe Coasta de Fildeº, unde Mihaela Gal ºi Monica Benedic au lucrat ca asistente medicale ºi cele dintr-o „ºcoalã”, unde au activat Monica Bogdãnel ºi Mihaela Gherghelucã nu au avut nevoie de nici un comentariu. La colecta pentru misiuni au contribuit ºi copiii care au fãcut economii din banii primiþi de la pãrinþi de la începutul lunii. Vreau sã le mulþumesc surorilor din Congregaþia Micile Slujitoare ale Inimii lui Isus pentru bolnavii sãraci, Laura ºi Maria-Rosa, care activeazã de cinci ani în comunitatea ºi în oraºul nostru. Pr AVEL BUTNARIU Pr.. P PA Biserica Sfântul Iosif din Buzãu

Parohia Bucureºtii Noi, “O zi cu soare”

Prin anul 1980, în comuna Romanu, situatã la 20 de km de Brãila, se instala familia Rotaru, prima familie catolicã din acea comunitate. Cu trecerea timpului, acestei familii li s-au mai adãugat altele ºi, împreunã, au închegat o comunitate catolicã micã. Comunitatea localã, majoritar ortodoxã, i-a primit ºi privit în felul ei. La scurt timp dupã instalare, au simþit lipsa Sfintelor Liturghii cu care se obiºnuiserã zilnic în satul lor natal – Arini, judeþul Bacãu. Regimul de atunci, lipsa de bani ºi alte piedici, toate la un loc, au fãcut ca Sfânta Liturghie sã fie celebratã, iniþial, doar o datã pe lunã ºi, ulterior, duminicã de duminicã, într-o casã simplã, modestã, a unor catolici bãtrâni ºi binevoitori. Familiile sporeau, copiii creºteau ºi, de la acele puþine familii, s-a ajuns ca astãzi sã se poatã vorbi de o comunitate catolicã de aproximativ 120 de suflete, repartizate în 24 de familii. Aceºtia, cu tãrie în glasuri, i-au spus pãrintelui paroh de Brãila, care se ocupa ºi de comunitatea lor, urmãtoarele: „Noi vrem o bisericã în acest sat”. În anul 1992 au obþinut binecuvântarea ºi susþinerea iniþiativei de a construi o bisericã pentru aceºti credincioºi, din partea Arhiepiscopului Mitropolit de Bucureºti, Ioan Robu. Dupã multe eforturi, atât din partea pãrintelui paroh Alois Arcana, cât ºi din partea credincioºilor catolici ºi ale altor persoane binevoitoare din þarã ºi strãinãtate, se înãlþã, atât defrumoasã, fiind închinatã Inimii Neprihãnite a Sfintei Fecioare Maria. Providenþa a lucrat în inimile multora, timpul a trecut ºi „Cuvântul s-a fãcut trup ºi a locuit între noi”, iar comunitatea se bucurã. Credinþã, speranþã, împliniri ... Duminicã, 16 octombrie 2005, ora 11, norii de ploaie ameninþãtori ºi totuºi opriþi de o Mânã Divinã, n-au stricat bucuria din inimi, din priviri. Glasul care strigã, glasul care cheamã, s-a fãcut auzit, ºi, alãturi de gazdele emoþionate, au venit sãteni evlavioºi dar ºi invitaþi din împrejurimi, preoþi din decanat, însoþiþi, la rândul lor, de Preasfinþitul Cornel Damian, Episcop Auxiliar al Arhidiecezei RomanoCatolice de Bucureºti; surorile ºi copiii de la casa „ Surâsul Marielei” din Brãila. Adunaþi în jurul altarului de jertfã, astãzi, pe fiecare dintre noi Domnul îl întreabã: „Dar voi, cine spuneþi cã sunt Eu?”, ºi, împreunã cu Sfântul Apostol Petru, putem spune cu inimi pline de credinþã: „Tu eºti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!”. În timpul celebrãrii, toþi împreunã, l-au slãvit în cãntãri de bucurie ºi psalmi de preamãrire, împreunã cu Maica noastrã cereascã, Preacurata Fecioarã Maria ºi cu mulþimea de sfinþi. Unul dintre momentele cele mai importante ale celebrãrii, pe lângã celebrarea euharisticã, a fost consacrarea altarului de jertfã ºi sfinþirea bisericii, prin care acest sfânt lãcaº a devenit un nou tabernacol. Fie ca aceastã zi de bucurie ºi har sã se întipãreascã în inimile tuturor, unde Dumnezeu sã sporeascã credinþa, iubirea ºi speranþa pentru cã El este numai iubire ºi dãruire. Pr Pr.. IOSIF DUMEA

nr. 12/2005

Duminicã, 2 octombrie, a plouat torenþial, toatã ziua, în tot Bucureºtiul. La parohia “Maica Îndureratã” (Bucureºtii Noi), pãrintele Cãbãlaº ne anunþase cã un grup de olandezi Humanitarien pregãtea în acea dupã-amiazã o serbare pentru copii, cu ocazia începerii ºcolii. “Mama, nu mergem nicãieri!”, mi-au spus rãspicat cei trei copii ai mei. “O sã vã udaþi, o sã înceapã târziu, ºi sala o sã fie goalã”, le-a þinut isonul ºi soþul meu. Ne-am dus totuºi (ajungând cu oarecare întârziere din cauza timpului pierdut cu munca de convingere). Serbarea începuse fix la ora trei, sala era plinã ochi ºi toþi se prãpãdeau de râs la giumbuºlucurile celor doi clowni de pe scenã. Nimeni nu se mai gândea la ploaie. Puþin mai deoparte, olandezii priveau mulþumiþi feþele copiilor. La sfârºit s-au împãrþit daruri: jucãrii ºi rechizite pentru ºcoalã. Copiii erau fericiþi. Dar mai fericiþi erau olandezii. Mi-a atras în mod special atenþia expresia de pe feþele lor: o expresie de mulþumire liniºtitã, satisfacþia siguranþei pe care þi-o dã un lucru bine fãcut. Instinctiv, mi-am dorit sã fiu ca ei. Ne-am întors acasã tot prin ploaie, ocolind bãlþile, dar cu senzaþia cã în acea duminicã a fost o zi cu soare.

Parohia Inima Neprihanitã a Mariei – Romanu

Din viaþa Arhidiecezei

Duminica misionarã la Buzãu

9


Suflet Tânãr nr. 12/2005

10

Permiteþi-mi sã o prezint…

„Echipa”…un cuvânt „greu”… Poate ºi datoritã faptului cã, la început, a pornit cu ºase membri, pentru ca acum sã numere peste treizeci! Cum într -un într-un cântec fiecare notã este importantã, aºa ºi în echipã… Fiecare membru conteazã! Aºadar Aºadar,, pentru început, vom face cunoºtinþã cu Petronela Pogar Pogar,, studentã în anul III, la Universitatea “Spiru Haret”, Facultatea de Limbi ºi Literaturi Strãine, Specializarea Englezã - Germanã. Face parte din parohia “Maica Îndureratã”, Bucureºtii-Noi, unde este catehet la grupul de copii de 8-9 ani. Cum descrii “drumul” tãu pânã sã intri în “echipã” ºi cum priveai tu membrii echipei de atunci? (Petronela activeazã în echipã din anul 2000) Pânã sã intru în echipã, activitatea principalã era cea din parohie, unde formasem o trupã de teatru cu copii. Pe membrii echipei îi vãzusem “mai de aproape” la Întâlnirea Diecezanã de la Voluntari ºi îi admiram mult, consideram cã erau foarte bine pregãtiþi ºi fãceau toate activitãþile într-un mod profesionist, aceeaºi pãrere o am ºi acum despre cei care formau echipa înainte. În care dintre cele patru planuri te-ai implicat ºi cum? Câteva sfaturi pentru animatorii “începãtori”... Planul în care m-am implicat cel mai mult este cel liturgic, participând la momentele de rugãciune (liturghii, zile de reculegere) unde am pregãtit cântecele, rugãciunile ºi diferitele momente din cadrul liturghiei. Animatorilor “începãtori” le-aº recomanda sã aibã iniþiative ºi sã nu le fie fricã de eventuale eºecuri, pentru cã din fiecare experienþã învãþãm câte ceva; sã aibã mai mult curaj ºi sã se implice cu mai multã dãruire în activitãþile cu tinerii. Se împacã “viaþa de student” cu “viaþa de animator”? Cum? Viaþa de animator ºi cea de student se împacã cât de cât, cel mai important, cred eu, este sã ºtii când sã pui accentul pe una ºi când pe alta; trebuie sã învãþãm sã ne împãrþim timpul astfel încât sã nu neglijam nici viaþa de animator, nici pe cea de student ºi, nu în ultimul rând, e nevoie de multã muncã ºi sacrificiu. Maxima ce te ghideazã în viaþã.... “Iubeºte ºi fã ce vrei!”. În viaþa de animator e important sã faci totul din iubire, dacã existã alte motive... va fi cam greu. Eu, în momentul în care iau anumite hotãrâri, mã gândesc mai întâi la ceilalþi ºi chiar dacã, la prima vedere, par un pic rãutãcioasã, de exemplu, atunci când atrag atenþia în legãturã cu ceva, de fapt doresc doar ca sã fie bine. Cred cã e mult mai bine sã-þi fie atrasã atenþia de cãtre un prieten decât de cãtre un strãin. A fi animator... misiune grea? Misiune grea... a fi animator implicã multã responsabilitate ºi e destul de greu sã-þi asumi responsabilitãþi în ziua de azi. Animatorul este un fel de barometru, toþi ceilalþi se uitã la tine ºi se ghideazã în funcþie de tine. Un animator trebuie sã aibã “coloanã vertebralã”, fermitate, credinþã, ºi sã ºtie ce vrea, iar aceste lucruri se obþin mai greu de la noi, tinerii, care suntem cu capul în nori… E destul de greu sã fii un adevãrat animator.

Gândul meu pentru tine(ri)

Dragã prietene, La începutul Bisericii, când Apostolii vorbeau mulþimilor despre Isus, aceºtia, deseori, se întâlneau cu întrebarea: Cum era vocea lui Isus? Giulio Base, în filmul sãu, Sfântul Petru, aratã cã înºiºi Apostolii dãdeau cu greu un rãspuns la aceastã întrebare. Noi, astãzi, prin credinþã, simþim vocea lui Isus. Rugãciunea ºi tãcerea sunt douã porþi tainice care-i permit lui Isus sã ne vorbeascã. Creºtinul, urmaºul lui Cristos, simte ºi se bucurã de seninãtate ºi pace interioarã datoritã vocii care „vibreazã” în el. Dar, vai! Vocea aceasta este înãbuºitã de inima care nu este curatã, de conºtiinþa care nu este bunã, de credinþa care este prefãcutã… Pr Pr.. Daniel BULAI

Un nou an pastoral, activitãþi din plin! „…propunem ca temã de catehezã, la nivel de tineret, pentru noul An Pastoral, primul capitol din Catehismul Bisericii Catolice: „mãrturisirea credinþei” – 1. cred / credem, 2. simbolurile credinþei. Când am fãcut aceastã alegere, am þinut cont de îndemnul Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea: „…Ajutaþi-i pe oameni sã descopere adevãrata stea care ne indicã drumul: Isus Cristos! Papa Ioan Paul al II-lea ne-a dat o operã minunatã, în care credinþa secolelor este explicatã sintetic: Catehismul Bisericii Catolice”. (din scrisoarea preoþilor, persoanelor consacrate, tinerilor de Mons. Cornel Damian, Ep. Auxiliar ºi Pr. Daniel Bulai) “Drumul meu…Dumnezeu adevãrat?”. Aceasta a fost întrebarea la care au încercat sã rãspundã tinerii parohiilor bucureºtene, sâmbãtã, 8 octombrie 2005. Concluziile la care au ajuns ei s-au reflectat nu numai prin scenete, momente artistice, dar ºi prin cântece sau meditaþii. Astfel, am sãrbãtorit împreunã deschiderea anului pastoral, pastoral un an ce ne aºteaptã sã ne îndreptãm ochii credinþei spre Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt. Dumnezeu sã ne ajute sã credem ºi sã nu ne temem! (Pl)anul pastoral nu poate prinde viaþã decât prin catehezã, prin „animare”. În sprijinul tinerilor vine „cursul de formare pentru animatori” animatori”, primul din acest an pastoral, ce are ca temã „mãrturisirea credinþei”. Motto-ul celor trei zile de formare (4-6 noiembrie) este: „Când Dumnezeu este mare, problemele sunt mici; când Dumnezeu este mic, problemele sunt mari.” Împreunã îl vom cãuta pe Dumnezeu, îl vom face cunoscut ºi celorlalþi, pentru ca, în final, sã spunem cu tãrie: „Credem!” . Paginã realizatã de ROXANA ROT ARU ROTARU


pãru rãu, cãci multe vãzu ºi înþelese pe parcursul lungii cãlãtorii marine ºi al popasurilor de la hotarele mãrii cu uscatul. Fu ca ºi cum ar fi avut în faþa ochilor, pentru o vreme, cartea vieþii, cu istoria multor copii: unii fericiþi, dar mulþi, prea mulþi fãrã surâs, ce au uitat sã se minuneze în faþa miracolului vieþii; vãzu mame ºi taþi care se bucurã de copiii lor în pace, dar ºi mulþi, prea mulþi pãrinþi care îºi vãd copiii rãpuºi de bombe, de foame ºi de boli, de furii ale naturii ºi de alte câte ºi mai câte vitregii ale vieþii. Înþelesese cã nu era singura care suferea pentru pierderea puiului ei drag, ºi se întreba cum fac oamenii sã suporte durerea morþii cuiva apropiat, cum de reuºesc sã continue sã trãiascã fãrã acel cineva care i-a fost rudã sau prieten sau simplu cunoscut, cu care ºi-au împãrþit bucata de pâine, bucuriile, tristeþile… . Þestoasa ceru, negreºit, pãrerea delfinului, tovarãºul ei de drum care, cum se ºtie, pare sã cunoascã bine omul, înþelegându-i comportamentul ºi sentimentele. De la delfin aflã cã sunt mulþi oameni care, pierzând pe cineva drag, se închid, asemenea unei þestoase, în carapacea suferinþei, nelãsând ca razele credinþei ºi ale speranþei sã-i mângâie în întristare ºi sã le ilumineze ochii sufletului încât sã vadã adevãrul vieþii de dupã moarte. Aflã cã sunt, însã, ºi oameni cu credinþã care ºtiu cã moartea pune punct doar vieþii pãmânteºti, dupã care începe viaþa fãrã de sfârºit în Casa Creatorului, loc în care toþi cei care s-au cunoscut pe pãmânt se vor regãsi. Aflând un astfel de adevãr, þestoasa se simþi ca renãscutã ºi hotãrî sã se întoarcã pe litoralul de unde plecase pentru a continua sã trãiascã în amintirea puiului ei care o aºtepta senin pe o plajã din Ceruri, spunându-ºi cã, ori de câte ori un copil, privind-o, va surâde, din ochii ei îndureraþi va mai dispãrea o lacrimã. ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Sãrbãtoare la Buzãu

Nu s-a stins încã ecoul sãrbãtorii de sfinþire a bisericii, mãritã ºi modernizatã, ºi comunitatea a trãit deja un alt eveniment important: Prima Sfântã Împãrtãºanie a unui numãr de 20 de copii, pe data de 30 octombrie. Ajutaþi ºi pregãtiþi de surorile misionare din parohie, de seminariºti, pe timpul vacanþei, ºi de tinerele animatoare, în aceastã zi frumoasã ºi importantã din viaþa lor, copiii au fost însoþiþi de pãrinþi, rude ºi de întreaga comunitate. Trebuie apreciate seriozitatea ºi efortul deosebit pe care ºapte familii ce locuiesc la distanþe foarte mari de parohie, l-au fãcut pentru a-i aduce pe copii la bisericã, sã poatã participa la pregãtire. Pentru membrii adulþi ai acestor familii, doar iconiþa primitã ºi pãstratã cu grijã le mai aminteºte de acest eveniment; ei povestesc cu nostalgie de acele timpuri îndepãrtate când puteau participa în fiecare duminicã la liturghie. Pr AVEL BUTNARIU Pr.. P PA

nr. 12/2005

Religie romanocatolicã, manual pentru catolicã clasa I , a II-a ºi a III-a, au apãrut la Editura Didacticã ºi Pedagogicã. Manualele sunt o reelaborare, în conformitate cu cerinþele actualei programe de religie, a manualului de religie aparþinând autorilor pr. Ioan Lucaci, pr. Gelu Miclãuº ºi pr. Cristinel Fodor, apãrut la Editura Presa Bunã, în anul 1993. Forma actualã a cãrþilor destinate educaþiei religioase a copiilor este rodul muncii unei comisii de catehezã din Dieceza de Iaºi.

a s a to ul s e Þ elfin ºi d

Pagina Micului Prinþ

Copile dragã, Am sã-þi povestesc cum, nu de mult, în vreme ce-mi luam rãmas bun de la varã, plimbându-mã de-a lungul unei plaje însorite, am vãzut o ceatã de þânci fãcând cerc în jurul unei þestoase. Fãrã a-i face vreun rãu, copiii o priveau din toate pãrþile, încercând s-o înduplece sã scoatã capul din carapace, spunându-i cã ar fi cazul sã se bucure de vremea caldã, cât timp mai dura încã. ªi cum stãpâna carapacei nu dãdea nici un semn cã ar fi sau nu de acord cu ei, micuþii se gândirã cã þestoasa a intrat mai devreme în hibernare ºi cã cel mai bine ar fi sã o aºeze într-un loc sigur, la adãpostul stâncilor, unde sã poatã dormi liniºtitã pânã la primãvarã. Dar, când sãºi transforme gândul în faptã, îºi fãcu apariþia un pescar de prin partea locului care, aflând de intenþia copiilor, nu fu de pãrere ca þestoasa sã fie lãsatã singurã, spunându-le cã motivul retragerii ei în carapace nu era hibernarea ci un altul, la a cãrui istorisire vãzui pe obrajii copiilor câte o lacrimã desprinsã din ºiragul de perle chemat duioºie. Pescarul povesti cã, într-una din dupã-amiezi, în timp ce þestoasa îºi plimba puiul pe þãrm, mareea stârni valuri de o furie neobiºnuitã, ce inundarã într-o clipitã întreaga plajã, înghiþind odrasla broaºtei cu carapace. Dezmeticitã din ameþeala datã de vârtejul apei, þestoasa mamã refuzã sã creadã cã ceea ce se întâmplase era adevãrat, singurul gând fiind acela de a-ºi gãsi puiul, chemându-l necontenit pe nume, strãbãtând plaja în lung ºi-n lat în cãutarea lui. Dupã zile irosite astfel, biata þestoasã înþelese cã orice cãutare era fãrã rost ºi, în suferinþa-i nemãrginitã, hotãrî sã se retragã în propria-i carapace, refuzând sã mai vadã lumea care, în absenþa puiului ei, îi pãrea fãrã rost. Trista întâmplare povestitã de pescar fãcu sã creascã simpatia copiilor pentru creatura în suferinþã, micuþii înþelegând cã, lãsatã singurã, þestoasa ar putea muri, s-ar lãsa distrusã de supãrare. ªi cum, de obicei, copiii nu se dau bãtuþi aºa uºor, nici micuþii din poveste nu voirã sã renunþe la dorinþa de a salva þestoasa ºi cerurã sfatul unui vechi prieten al lor, un delfin jucãuº care acceptã pe datã sã ajute þestoasa, propunându-i o cãlãtorie de-a lungul câtorva mãri ºi spunându-i cã la întoarcere va fi lãsatã sã aleagã între a trãi sau a sfârºi în tãcere ºi singurãtate. Þestoasa acceptã în cele din urmã propunerea delfinului, ce-i drept, mai mult de dragul copiilor care-i aminteau de puiul ei drag, decât din dorinþa de a se plimba prin lume, dar nu-i

11


Din viaþa Parohiei nr. 12/2005

Scurt istoric

Primii credincioºi catolici sosiþi la Craiova erau de origine bulgarã. În anul 1688, bulgarii, voind sã scuture jugul tiranic ºi secular al turcilor, s-au rãsculat, rãscoala fiind însã înãbuºitã. Dintre cei scãpaþi cu viaþã, mulþi au luat drumul pribegiei, o parte dintre ei trecând Dunãrea ºi stabilindu-se în Oltenia. Astfel, o mulþime de refugiaþi, numiþi ºi paulicani sau pavilicheni, se aºezarã la Craiova, unde construirã o bisericã ºi o mãnãstire în care slujeau preoþii franciscani veniþi cu ei în anul 1689. Între anii 1718-1738, în timpul stãpânirii austro-ungare, au sosit pe aceste meleaguri germanii, urmaþi de un al doilea val, tot de germani, veniþi dupã întronarea regelui Carol I. Erau atât de numeroºi, încât biserica a fost numitã „nemþeascã”. Cea mai înfloritoare epocã a fost între 19301940, dar cel de-al doilea rãzboi mondial, urmat de epoca terorii comuniste, a rãvãºit totul. Etnia italianã, prezentã ºi ea în aceastã parohie, era alcãtuitã din italieni veniþi din nordul Italiei, chemaþi de marii boieri Opran ºi Argetoianu. Mulþi erau agricultori, dar ºi buni constructori, de exemplu Prefectura, Primãria, Palatul Jean Mihail fiind edificate de ei. Tot aici au venit ºi mulþi polonezi din Basarabia ºi chiar din Polonia. Comunitatea din Craiova cuprinde ºi români, proveniþi din rândul grecocatolicilor ardeleni sau din rândul catolicilor moldoveni. Actualmente, parohia numãrã 660 de familii ºi are sub patronajul ei o grãdiniþã, o ºcoalã primarã ºi o ºcoalã postlicealã sanitarã. Pe teritoriul parohiei activeazã congregaþia Surorile sãrace ale Sfântului Vincenþiu de Paul, Asociaþia Caritas, Asociaþia Medicilor Catolici, Asociaþia Legio Mariae, Asociaþia Pier-Giorgio Frassati , Forumul democrat al germanilor ºi comunitatea italianã Oltenia. Biserica romano-catolicã din Craiova a fost sfinþitã în anul 1844, de cãtre episcopul Molajoni, în cinstea Tuturor Sfinþilor. Parohia Craiova are o filialã în cartierul Izvorul rece, iar noua bisericã va avea hramul în sãrbãtoarea Schimbarea la faþã. Paroh este pãrintele Ionel Râtan, iar vicari sunt preoþii Vincenþiu Vochin ºi Cristian Antici. Comunitatea greco-catolicã este pãstoritã de pãrintele Iulian Mladin.

Parohia Toþi Sf

Parohia Craiova, asemenea pãsãrii Phoenix…

Pãrintele Ionel Râtan a fost numit paroh al acestei comunitãþi în ziua de 1 august 1985. „De fapt, spune pãrintele Râtan, în urma acestei numiri, m-am întors la Craiova ca ºi cum m-aº fi întors acasã; tot aici, la Craiova, am fost numit vicar, imediat dupã sfinþire, avându-l ca paroh pe pãrintele Leopold Hochenecker, un preot destul de sever de la care am moºtenit punctualitatea, dar ºi timiditatea, mai ales la predicã. Am fost sfinþit preot în anul 1971, am 34 de ani de preoþie din care 24 i-am petrecut la Craiova (n.r 10 ani a fost paroh de Târgoviºte). Încã de la început am observat cã dominau familiile de etnie germanã, însã puþin timp dupã sosirea mea a început exodul, mulþi nemþi au început sã depunã actele pentru a pleca în Germania. Când am revenit, dupã 10 ani, am realizat cât de mult s-a micºorat comunitatea, multe din cunoºtinþele mai vechi nu mai erau (…), au rãmas însã italienii, maghiarii, polonezii ºi românii. Încã din 1971, mi-am dat seama cã este o parohie de intelectuali, alcãtuitã din foarte mulþi medici; la un moment dat parohia avea 53 de medici, numeroase asistente medicale ºi infirmiere ºi, pentru cã în Craiova existã Universitatea, printre enoriaºi se numãrã, de asemenea, mulþi profesori. Mi-a plãcut foarte mult sã lucrez cu tinerii ºi îmi pare rãu cã nu am fãcut mai mult în aceastã privinþã. Tot în primii ani de preoþie, la Craiova venise ºi un preot din Congo sã studieze biologia; am devenit imediat prieteni ºi am început sã ne întâlnim cu studenþii africani, uneori mai mergeam la câte un meci cu ei, dar cateheze nu am fãcut pentru cã era periculos în acele timpuri. Acest preot a reuºit sã obþinã aprobarea de a celebra Sfânta Liturghie în limba francezã pentru studenþii strãini, dar nu a durat prea mult. Revenind la momentul numirii mele ca paroh al acestei comunitãþi, pot sã vã spun cã am venit cu bucurie la Craiova; ºtiam ce am de fãcut ºi cu cine pot lucra. Am restaurat picturile, am reparat orga, am schimbat bãncile, pentru cã asta puteam sã fac. Mai târziu, împreunã cu Teatrul Liric din Craiova, am început sã organizãm concerte. De sãrbãtorile mari, aveam întotdeauna cor ºi orchestrã la Sfânta Liturghie; se cântau misse care nu puteau fi auzite în altã parte, iar afluenþa era mare pentru cã se ducea vestea. La ora actualã, din pãcate, numãrul familiilor a scãzut; în anul 1990 aveam peste o mie de familii, iar acum avem 660 de familii. Familiile tinere pleacã, majoritatea în Germania ºi Canada. Cu toate acestea, parohia este vie ºi viguroasã. În ultima perioadã, parohia a lucrat foarte mult pe plan educaþional ºi social. Avem o grãdiniþã, o ºcoalã primarã, o ºcoalã sanitarã care se bucurã de aprecierea craiovenilor. Pe lângã acestea sunt ºi asociaþiile, enumerate mai sus, care ºi ele sunt foarte mult implicate în viaþa socialã a Bisericii. ªi pe plan pastoral stãm bine, comunitatea rãspunde destul de bine. De sãrbãtori afluenþa este destul de mare, iar în timpul de peste an, puþin sub 50%”.

Deja în Uniunea Europeanã…

Doamna Marinela Zórka, membrã a comunitãþii greco-catolice, face parte din aceastã parohie din anul 1989. „Aici am gãsit o pace sufleteascã extraordinarã, spune doamna Zórka; de patru ani de zile avem ºi Sfânta Liturghie celebratã în rit greco-catolic, ceea ce ne bucurã ºi mai mult. Mulþi ani am venit la romano-catolici ºi pot sã spun cã este o comunitate unitã, disciplinatã, în care credincioºii se ajutã mult între ei”. „Putem sã spunem cã suntem deja integraþi în Uniunea Europeanã, glumeºte doamna Zórka; în comunitatea din Craiova suntem din toate naþiunile ºi ne înþelegem foarte bine”. Doamna Antonina Wojcicka este polonezã, refugiatã la Craiova din anul 1939. „Am fost mulþi refugiaþi în Craiova, spune doamna Wojcicka, dar acum

12


am rãmas puþini. Din mulþimea refugiaþilor din Polonia a rãmas doar o parcelã îngrãditã în cimitirul din Craiova; doar familia noastrã mai este în viaþã, în rest ... . Locuiesc în Craiova din 1945 ºi eram mulþi polonezi atunci, tatãl meu a ajutat mult aceastã bisericã. O viaþã întreagã am venit la bisericã ºi cred cã Biserica face parte din noi, din toate punctele de vedere, cum face parte ºi Polonia”. Domnul Alfred Kaleder, „cel mai mare ministrant în viaþã”, cum îi place sã se numeascã, face parte din cea de-a treia generaþie de austrieci veniþi de la Graz în Craiova; a ministrat încã de pe vremea preoþilor Ieronim Smyth, Adolf Bachmeier ºi alþii. „Am fost o comunitate mare pe vremuri, spune domnul Kaleder, dar când au venit comuniºtii au lovit puternic în comunitate, mai ales în cea germanã; întunecate vremuri… Sincer vorbind, pentru cã aºa ºi trebuie, am contribuit mult în aceastã parohie, dar parcã nu mai sunt la mine acasã pentru cã nu mai cunosc oamenii, cei pe care-i cunoºteam foarte bine au plecat”.

O a doua mamã…

Pentru doamna Daisy Roºculescu, sora domnului Kaleder, aceastã comunitate este ca o„ a doua mamã”, iar pentru domnul Ilie Radu, prezent în aceastã comunitate din 1959, biserica este “izvor de liniºte ºi de mulþumire sufleteascã”. Domnul Vincenþiu Gîrleanu, administratorul parohiei din Craiova, ne spune: „Comunitatea ar trebui sã fie mai unitã, ar trebui sã vorbim mai des, nu sã ne amintim de bisericã doar duminica sau la Paºti ºi la Crãciun. Pentru mine biserica înseamnã totul”. În asentimentul domnului Gîrleanu este ºi soþia acestuia, Alice. „Duminicã dimineaþa se ºtie, spune doamna Gîrleanu, venim la Sfânta Liturghie. Ca ºi soþul meu, nu m-aº simþi bine dacã nu aº veni la bisericã”. ªi Doamna Elena Andere spune cã fãrã bisericã nu ar putea trãi ºi cã duminica, prima grijã este de a merge la Sfânta Liturghie.

Ca o picãturã de apã limpede…

Domnul ªtefan Andere este austriac de origine; a învãþat la ºcolile bisericii din Craiova ºi cea mai mare mulþumire a dânsului este cã l-a cunoscut pe Înalt Preasfinþitul Ioan Robu, pe vremea când era vicar de Craiova. „Jucam deseori fotbal ºi volei cu dânsul ºi sunt de neuitat excursiile cu tinerii, prin împrejurimile Craiovei”. La fel de mândru este ºi domnul Lucian Dorovschi, organistul, care spune: „Este o onoare pentru noi cã Arhiepiscopul nostru a fãcut aici „stagiatura”; îmi amintesc cã, în aceeaºi perioadã, era la Craiova ºi Preafericitul Teoctist, se pare cã le-a priit ºederea aici”.

Casa speranþei

Sora Giorgina, din Congregaþia Surorile sãrace ale Sfântului Vincenþiu de Paul, ne-a vorbit despre activitatea acestor surori pe teritoriul parohiei. „Am venit aici în anul 1992 ºi ne ocupãm de cei sãraci, pe care încercãm sã-i ajutãm; în acest scop construim un azil pentru persoanele în vârstã, care se va numi Casa Speranþei ºi care va avea o capelã, o salã de fizioterapie ºi trei sau patru apartamente pentru preoþii bolnavi sau în vârstã. De mare ajutor ne-a fost parohia ºi pãrintele Ionel Râtan care a fost mereu alãturi de noi”. Potrivit Monografiei parohiei romano-catolice din Craiova, editatã în anul 1927, cu ocazia sãrbãtoririi primului centenar de la întemeierea parohiei, autorul, canonicul Juliu Hering, afirma: „În antichitate, din cenuºa fabulosului Phoenix se nãºtea o altã pasãre tânãrã, viguroasã; aºa se poate spune cã actuala parohie catolicã din Craiova a ieºit, în 1927, din cenuºa, din resturile celei vechi, care s-a stins la sfârºitul secolului al XVIII-lea, nelãsând în urmã decât pioase amintiri ºi ruinele unei biserici, ce ºi astãzi mai poartã numele Zidul Bãrãþiei”. Cuvinte atât de actuale ºi astãzi… mai întâi au fost turcii care au vrut sã distrugã aceastã comunitate, devastându-i biserica ºi mãnãstirea, a urmat apoi cel de-al doilea rãzboi mondial urmat de epoca terorii comuniste, a venit cutremurul din 1977, iar acum exodul enoriaºilor cãtre þãrile de origine sau cãtre alte þãri care le oferã un trai mai bun. Cu toate acestea, parohia renaºte prin ºcolile sale, prin asociaþiile sale, prin credincioºii sãi, asemenea pãsãrii Phoenix. PR. LIVIU BÃLêCUÞI

nr. 12/2005

Din grupul noii generaþii am vorbit cu domniºoara Ancuþa Terpu care ne-a spus: „Actualul grup de tineri care a început activitatea la PGF (PierGiorgio Frassati ) este un grup nou, un grup în formare. Sunt convinsã cã Dumnezeu a aruncat o sãmânþã bunã care începe sã creascã, sã dea roade. Suntem un grup care nu se deosebeºte prea mult de alte grupuri de tineri care nu sunt catolici. Suntem ºi noi supuºi, ca ºi ceilalþi, la atâtea încercãri; suntem ºi noi ocupaþi cu ºcoala, cu facultatea, avem aceleaºi probleme ca ºi alþii ºi abia acum încercãm sã ne formãm. Dacã vrem sã dovedim cã suntem deosebiþi, nu este suficientã apartenenþa la aceastã asociaþie, trebuie sã facem mai mult. Încercãm sã fim ca o picãturã de apã limpede care încearcã sã se distingã într-o mare tulbure. Când ne întâlnim, încercãm sã stabilim ce ar putea sã facã fiecare, conform talentului sau capacitãþii pe care o are, ºi ne îndreptãm atenþia spre bãtrâni, spre copii ºi spre cei care au nevoie de ajutorul nostru, chiar dacã nu sunt catolici. Suntem 20 de tineri înscriºi, dar lista este deschisã. Acum organizãm adoraþia pentru sãrbãtoarea lui Cristos Rege, apoi colindul de Crãciun ºi un mic ajutor pentru bãtrâni, vrem sã mai facem o colectã de jucãrii pentru o grãdiniþã defavorizatã; avem ºi un site, poate nu este unul dintre cele mai bune, dar este un pas înainte”.

Mulþumirea de a fi cunoscut un preot devenit episcop

Din viaþa Parohiei

finþii – Craiova

13


Ecumenism nr. 12/2005

14

Cea de-a XXIV -a Întâlnire Ecumenicã Internaþionalã XXIV-a a Episcopilor prieteni ai Miºcãrii Focolarelor Bucureºti, 20-27 septembrie 2005 Gãzduitã de cãtre Preafericitul Pãrinte Patriarh Teoctist în Palatul Patriarhal, Conferinþa internaþionalã anualã a episcopilor aparþinând diferitelor Biserici, prieteni ai Miºcãrii Focolarelor, s-a desfãºurat la Bucureºti. Au fost prezenþi 40 de episcopi din 16 þãri. Titlul întâlnirii: Prezenþa Celui Înviat în mijlocul poporului sãu: temelia vieþii ecleziale ºi a mãrturiei noastre comune comune. Subiectul reflecþiilor episcopilor a fost sarcina de a face vizibilã, tot mai mult, prezenþa lui Isus dobânditã prin iubirea reciprocã - o contribuþie la deplina comuniune între Biserici. Nota caracteristicã a conferinþei a fost relaþia frãþeascã dintre participanþi. Programul a conþinut aprofundãri teologice ºi spirituale, mãrturii ºi celebrãri liturgice. Douã discursuri video ale Chiarei Lubich, fondatoarea ºi preºedinta Miºcãrii Focolarelor, au scos în evidenþã importanþa de a da mãrturie despre prezenþa lui Isus în comunitatea creºtinã. Pe parcursul întâlnirii, participanþii au avut posibilitatea sã cunoascã mai îndeaproape viaþa monahalã (Curtea de Argeº, Bistriþa ºi Horezu), bogata liturghie ºi iconografie a Bisericii Ortodoxe Române. Nu au lipsit vizitele la diferitele comunitãþi creºtine (luteranã, reformatã ºi anglicanã) din capitala românã ºi prezenþa la respectivele celebrãri. Un moment de mare intensitate l-a constituit prezenþa episcopilor la Sf. Liturghie celebratã de cãtre Patriarhul Teoctist duminicã, 25 septembrie, care, dupã predicã, a dat cuvântul cardinalului Miloslav Vlk, principalul promotor al întâlnirii episcopilor. A avut loc ºi o întâlnire cu întreaga Conferinþã a Episcopilor Catolici din România care reuneºte episcopii latini ºi greco-catolici din þara noastrã. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Teoctist, a participat la întâlnire în diferite momente. A adresat, la deschidere, un discurs de bun venit participanþilor ºi, în ziua de încheiere, a fost prezent alãturi de reprezentanþii diferitelor Biserici ºi ai lumii civile. Persoanele din Miºcare, de diferite vârste ºi vocaþii, au dat mãrturie despre angajarea lor între tineri, în familii, în parohii, în economie ºi politicã. Printre cei 300 de participanþi s-au aflat ºi membrii Conferinþei Episcopale Catolice din România. Intervenind la sfârºitul programului, Patriarhul a spus printre altele: „Am avut prilejul sã ascult lucruri deosebite în aceste zile (...). Vedem cã lumea se îndepãrteazã, din ce în ce mai mult, de Hristos ºi face ca iubirea Sa sã-i lipseascã (...). ªi, într-adevãr, constat cã ne lipseºte foarte mult, încã, pânã când sã putem mãrturisi împreunã cã servim întru totul Cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sã ne iubim unii pe alþii, ca într-un gând sã mãrturisim. Este un cuvânt care ne încãlzeºte la fiecare clipã. Când ascultam expunerile tinerilor noºtri mã gândeam ce-ar fi dacã, ºi noi episcopii ºi Bisericile

noastre, am încerca sã luãm una dupã alta tot ceea ce încã ne amãrãºte. ªi o spun cu foarte multã sinceritate pentru cã am în faþa mea pe episcopii greco-catolici cu care noi, Biserica Ortodoxã Românã, recunoaºtem cã suntem departe de dreptate ºi de adevãr, mai ales de iubirea lui Hristos. Sã încercãm, dupã exemplul tinerilor ºi al acestor fraþi, sã gãsim ºi noi cãi pentru a rezolva problemele pe care le mai avem. Putem, dacã voim.” Pe fundalul chestiunilor nerezolvate în România între Biserica Greco-Catolicã ºi Biserica Ortodoxã Românã, probleme legate de bunurile bisericeºti confiscate în timpul regimului comunist, cuvintele Patriarhului Teoctist au miºcat profund pe cei prezenþi ºi au amintit strigãtul poporului „Unitate, unitate!” care a însoþit, în 1999, îmbrãþiºarea dintre Patriarh ºi Papa Ioan Paul al II-lea în vizita sa în România. Un semn puternic de comuniune solemnã, a fost concelebrarea catolicã în Catedrala Sfântul Iosif în timpul cãreia s-au alternat cântecele corului catolic cu cele ale studenþilor ortodocºi ai Facultãþii de Teologie din Cluj. Au intrat, în procesiune, în catedrala arhiplinã, împreunã cu episcopii catolici ºi episcopii din diferite Biserici. „Voi, care aþi trãit între noi în aceastã sãptãmânã - a spus în predicã arhiepiscopul romano-catolic de Bucureºti, Mitropolit Ioan Robu - sunteþi pentru noi un izvor de viaþã ºi de idei noi. Aceasta este pentru mine o adevãratã speranþã pentru unitate.” La Conferinþa ecumenicã a episcopilor au participat episcopi ortodocºi ai Patriarhatului ecumenic de la Constantinopol, din România ºi din Serbia, din Biserica Ortodoxã din Cehia ºi Slovacia; episcopi siro-ortodocºi din India, Siria ºi Olanda; episcopi anglicani din Anglia, episcopi evanghelico-luterani din Germania, România, Suedia, Norvegia, Marea Britanie ºi Statele Unite; un episcop al Bisericii metodiste din Brazilia; un episcop de la Mar Thoma Syrian Church, din India; 14 episcopi catolici.

(foto: Città Nuova)


«Facing children» - «Privind copiii» 17- 20 noiembrie 2005 - Cinemateca Union

Simpozionul “F ACING CHILDREN “FACING PRIVIND COPIII” aduce în centrul atenþiei filme realizate de cineaºti celebri, premiate la festivaluri de film de cãtre juriile de specialitate, dar ºi de juriile ecumenice, ºi care au un numitor comun - copiii ºi adolescenþii ca eroi principali. Filmele prezentate în cadrul simpozionului au fost selectate datoritã realismului ºi sensibilitãþii cu care au fost realizate, a calitãþii artistice a scenariilor scenariilor,, regiei ºi interpretãrii actoriceºti. Un criteriu important în alegerea acestor filme este promovarea valorilor creºtine, atestatã ºi de premiile pe care le-au primit de la juriile ecumenice prezente la marile festivaluri cinematografice.

Premiul ACIN pentru regie, 1986 Unei fete de 12 ani i se cere sã aleagã între omul care a crescut-o ºi tatãl ei natural, care îºi face dintr-odatã apariþia în viaþa ei. Care dintre ei este adevãratul pãrinte?

Simpozionul de cinema “F ACING “FACING CHILDREN - PRIVIND COPIII” este organizat de Asociaþia Signis România, cu sprijinul unor ambasade ºi institute culturale ale altor þãri la Bucureºti

Vineri, 18 noiembrie, ora 20:00 Fiul – Jean-Pierre ºi Luc Dardenne, Belgia, 2002, 103 min Menþiunea Juriului ecumenic, Cannes 2002 Este un film bogat în umanitate, care vorbeºte despre depãºirea dureroasã a rãzbunãrii. Prin învãþarea unei meserii ºi, în acelaºi timp, prin învãþarea unei relaþii, el deschide spre un posibil viitor. Intensitatea expresivã a filmului captiveazã spectatorul.

Vineri, 18 noiembrie, ora 14:30 Promisiuni - Elisabeta Bostan, România, 1985, 90 min

Sâmbãtã, 19 noiembrie, ora 14:30 La pai paiººpe e na naººpa – Filippa Frejd, Martin Jern, Suedia, 2004, 114 min Premiul Juriului ecumenic, Zlin, 2005 Filmul prezintã povestea unei fete de patrusprezece ani, violatã la o petrecere de cel mai bun prieten al fratelui ei. Juriul a apreciat stilul autentic prin care a fost arãtatã importanþa dragostei adevãrate ºi a relaþiilor de familie. Pelicula ne aratã cã fiecare fiinþã umanã are dreptul sã iubeascã ºi sã fie iubitã, fãrã sã fie abuzatã. Sâmbãtã, 19 noiembrie, ora 17:00 Trupa de Orbi – Bernd Sahling, Germania, 2004, 88 min Premiul juriului ecumenic, Zlin, 2004 Prin imagini captivante, cu un bogat conþinut simbolic, spectatorul este introdus în universul celor orbi. Un tânãr imigrant, care cautã adãpost, este ajutat de o adolescentã nevãzãtoare, fiecare învãþând astfel câte ceva despre lumea

Sâmbãtã, 19 noiembrie, ora 20:00 Târgul de copii – o producþie Worldvision 2004 , 15 min Existã copii vânduþi ca sã munceascã. Existã tineri care nu pot merge la ºcoalã. În România. Astãzi. Existã ºi oameni care vor sã-i ajute. Un film documentar care prezintã dureroasa realitate a copiilor trimiºi la muncã. Duminic ã, 20 noiembrie, ora 17:00 Duminicã Conturul norilor – Marius ªopterean, România, 2004, 20 min Filmul este promovat de SIGNIS România în parteneriat cu Campion Film Un dirijor care trãieºte în exil se reîntoarce în România cu orchestra pe care o conduce pentru a susþine un concert. În avion îºi reaminteºte o întâmplare din copilãrie care i-a marcat viaþa. Este un film despre cãutarea iubirii într-o lume care dispare, despre maturizarea unui copil într-un univers în care totul se nãruie. Duminicã, 20 noiembrie, ora 17:30 Ponette – Jacques Doillon, Franþa, 1996, 97 min Premiul OCIC la Veneþia ºi San Sebastian, 1996 Realizatorul a produs un film sincer ºi spontan, care priveºte spre copilãrie ºi spre moarte. În mod subtil, el ne introduce în misterul pe care îl reprezintã, pentru o fetiþã de patru ani, moartea mamei sale ºi ne aratã cum tulburarea ei afecteazã viaþa celor mari. Duminicã, 20 noiembrie, ora 19:30 Sweet Hereafter – Atom Egoyan, Canada, 1997, 112 min Premiul Juriului Ecumenic, Cannes, 1997 În slujba unei arte cinematografice exigente, Atom Egoyan exploreazã vulnerabilitatea ºi misterul vieþii unei mici comunitãþi. Fãrã sã impunã certitudini, deschis mereu spre reflexie, realizatorul descrie complexitatea destinului celor care se luptã cu o durere bruscã ºi cu o vindecare înceatã, în urma unui accident de autobuz în care ºi-a pierdut viaþa un mare numãr de copii.

nr. 12/2005

Joi, 17 noiembrie, ora 17:00 Maria – Cãlin Peter Netzer, Germania/România, 2001 Festivalul de la Locarno, Leopardul de bronz pentru ªerban Ionescu ºi Diana Dumbravã Premiul special al juriului: Cãlin Peter Netzer Incercând sã scape de un soþ abuziv ºi sã îºi creascã singurã cei ºapte copii, o mamã ajunge sã se prostitueze. Povestea ei devine un subiect interesant pentru presã, dar consecinþele sunt greu de suportat pentru femeie. Tranziþia haoticã între totalitarism ºi capitalism are mari costuri umane. Joi, 17 noiembrie, ora 20:00 Ladybird, ladybird - Ken Loach, Marea Britanie, 1994, 101 min Premiul Juriului ecumenic, Berlin 1994 Filmul a primit premiul ecumenic pentru forþa de convingere cu care prezintã consecinþele violenþei în familie ºi în societate ºi, totodatã, pentru cãutarea unei cãi de eliberare, cu ajutorul iubirii ºi a încrederii, pentru a ieºi dintr-o situaþie de netrãit.

Vineri, 18 noiembrie, ora 17:00 Kolya – Jan Sverak, Cehia, 1996, 105 min Premiul OCIC, Veneþia 1996 Kolya este o micã poveste ce reflectã mari evenimente ºi care ne aratã cum istoria ºi o politicã inumanã îi marcheazã pe membrii unei societãþi. Subliniind importanþa comunicãrii, filmul expune, într-un mod emoþionant, felul în care viaþa unui adult poate fi transformatã de un copil.

celuilalt. Filmul este creat cu un minunat simþ al umorului ºi e lipsit de sentimentalism. Mijloace artistice desãvârºite stau aici în slujba unui mesaj profund uman.

Univers mediatic

SIMPOZIONUL DE CINEMA

Filmele sun suntt urmate de dezbateri. ANCA BERLOGEA

15


Istorie

“...unul altuia sã ne spunem: ‘Frate!’ – de vreme ce ne recunoaºtem fii ai Lui”. (Vladimir Ghika)

Monseniorul Ghika faþã cu Aproapele (partea a II-a)

Scris cu majusculã, Aproapele este Cristos însuºi, potrivit cuvintelor din Sfânta Evanghelie, care ne invitã, fãrã ambiguitate, sã vedem -sub chipul celor sãrmani ºi oropsiþi- pe fraþii noºtri întru Cristos, ei înºiºi fraþi ai lui Isus, ca noi înºine. Aceastã trãsãturã constantã a gândirii Monseniorului Vladimir Ghika a vedea în ceilalþi pe fraþii lui Cristos, a vedea în ceilalþi pe fraþii noºtri ºi pe fiii Tatãlui - revine în încheierea meditaþiei despre Aproapele, în lumina sensului profund al rugãciunii Tatãl Nostru, menitã tocmai a ne reaminti adevãrul de credinþã cã, puternici ºi slabi, mai sãraci ori mai avuþi, suntem, în ochii iubitori ai Pãrintelui Ceresc, o singurã familie. Odatã adâncitã reflecþia asupra acestui adevãr fudamental, reflectat exemplar în Rugãciunea Domneascã, Monseniorul Ghika ne invitã sã ne aplecãm urechea asupra a ceea ce el numeºte murmurul viu al sufletelor în comuniune, ºoptindu-ºi ruga în prezenþa îngerilor, pecetluind cu semnul crucii împlinirea acestei mici experienþe spirituale atât de bogate în rod. Cele douã personaje ale finalului meditaþiei Monseniorului Vladimir Ghika sunt, nu întâmplãtor, Sãracul ºi celãlalt

- Prietenul darnic. Cel dintâi, Sãracul, spune un “Mãrire Tatãlui”, interpretat în unul ºi acelaºi spirit: “Mãrire Tatãlui care poartã grija noastrã a tuturora! Mãrire Tatãlui care îºi apleacã, iubitor, privirile asupra noastrã! Am vãzut cu ochii mei pe Fiul Lui preaiubit venind la mine sub chipul ºi înfãþiºarea fratelui meu, revãrsându-mi în suflet spiritul Pãcii Sale” . Cel de-al doilea, Fratele darnic, reia aceeaºi rugã în ecou, spunând: “ Mãrire Fiului care ne-a redat pe Tatãl! Mãrire Fiului care face cu putinþã sã fim cu toþii fraþi, cãci graþie lui suntem fiii Tatãlui ºi

nr. 12/2005

Episcop Angelo Parsi

16

S-a nãscut la 16 mai 1800 la Civitavecchia (Italia) ºi a murit în aceeaºi localitate la 24 februarie 1863. Intrat de tânãr în Congregaþia Pasioniºtilor, a fost sfinþit preot la 15 martie 1825. Dupã un început de activitate misionarã la Laxeni (Bulgaria), se întoarce în Italia pentru a lucra în învãþãmântul teologic. Între anii 1847 ºi 1863 a fost episcop de Nicopole ad Hystrum ºi Administrator Apostolic al Valahiei. De numele sãu se leagã refacerea reºedinþei episcopale din Bucureºti, dupã incendiul din aprilie 1847, construirea de noi biserici ºi reºedinþe parohiale în Vicariatul de Valahia, dezvoltarea ºcolilor catolice, aducerea în þarã a „Damelor Engleze” (Institutul “Sfânta Maria”) ºi numeroase alte proiecte sociale ºi culturale. În reºedinþa arhiepiscopalã din Bucureºti se aflã un portret al Episcopului Parsi, o copie, probabil, a portretului existent la Curia Generalã a Pasioniºtilor de la Roma. De asemenea, pe holul de la la etajul întâi se aflã un impresionant portret în ulei, în mãrime naturalã, al „vredinicului ºi meritosului prelat”, dupã cum îl caracteriza Arh. R. Netzhammer, portret executat în 1860, la Bucureºti, de veneþianul Raffael de Lorenzo. Un al treilea portret a fost pãstrat cu veneraþie de maicile de la Institutul “Sfânta Maria” din Bucureºti. Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª

fraþii Lui! Mãrire Fiului a cãrui luminã o vãd în lumina ochilor tãi, ºi al cãrui spirit m-a fãcut ºi mã face sã-þi pot simþi, Fratele meu, suferinþa ºi durerea.” Amândoi apoi, într-un singur glas, reiau aceeaºi rugã de laudã rostind uniþi: “Mãrire Duhului Sfânt, Celui care, cu toatã limpezimea, ne adunã frãþeºte în dragostea lui Dumnezeu. Cãci El, Duhul Sfânt, e Cel care, în a sa rostire tainicã ºi inefabilã, ne dã dreptul sã strigãm cãtre Cel de Sus: ‘Tatã!’ ; iar unul altuia sã ne spunem: ‘Frate!’ - de vreme ce ne recunoaºtem fii ai Lui”. Meditaþia Monseniorului Ghika despre Tatãl Nostru ca rugãciune a familiei creºtine se încheie cu urmãtoarele cuvinte izvorâte din miezul rugii rostite: “Aºa cum s-ar fi cuvenit sã fie încã de la început. Cum în orice caz ar trebui sã fie acum. ªi cum se cade a fi, de acum înainte, în toþi vecii vecilor.” Însemnatã de mâna lui pe o veche hârtie îngãlbenitã de vremuri, salvatã prin minune din naufragiul timpului, meditaþia “În familie” reprezintã unul din micile giuvaeruri ale spiritualitãþii Monseniorului Ghika, iradiind cu forþã nestinsã valorea dragostei faþã de aproapele, întipãritã adânc în sensurile rugãciunii Tatãl Nostru. ANDREI BREZIANU La Editura Sapientia a fost retipãritã lucrarea Cumanii ºi episcopia lor (Blaj, 1931) a pr. Dr. Ioan Ferenþ. Noua ediþie cuprinde ºi articolele apãrute tot la Blaj, în Cultura creºtinã, în anul 1920, referitoare la Biserica Romano-Catolicã din Moldova, sub ocrotirea cavalerilor teutoni din Þara Bârsei. Pãrintele Ioan Ferenþ a avut curajul sã intre în labirintul istoriei catolicilor din Moldova ºi sã punã în luminã începuturile Bisericii Catolice din aceastã zonã a þãrii.


– „T u m-ai chemat pe nume” „Tu

(vocaþia personalã a credinciosului) Ed. Maranatha, 2005; 71 p.

De 500 de ani, Exerciþiile Spirituale ale Sf. Ignaþiu de Loyola reprezintã un instrument privilegiat de îndrumare a sufletelor cãtre Dumnezeu, o paginã de aur în Tradiþia Bisericii. Fascinaþia exercitatã de spiritualitatea ignaþianã a sfidat secolele, ieºind triumfãtoare din încleºtarea cu o istorie nu de puþine ori potrivnicã, hrãnind credinþa ºi imaginaþia atâtor generaþii de teologi, scriitori, filozofi, poeþi, artiºti sau simpli credincioºi. Herbert Alphonso este unul dintre cei mai reputaþi specialiºti contemporani în Exerciþiile Spirituale ale Sf. Ignaþiu de Loyola, iar micuþa carte pe care v-o prezint vine sã punã într-o luminã nouã dinamica ºi semnificaþia Exerciþiilor. Este structuratã în patru capitole: „«Alegerea» în Exerciþiile ignaþiene“, „Vocaþia personalã“, „Discernerea ºi confirmarea Vocaþiei personale“ ºi „Transformarea în profunzime prin Vocaþia personalã“. Urmeazã o surprinzãtoare ºi delicioasã concluzie – poezia „Numele pisicilor“ de T. S. Eliot, ºi douã anexe: „Examinarea conºtientului“ ºi „Examinarea particularã“. Autorul argumenteazã cã, de multe ori, excepþionala valoare spiritualã a Exerciþiilor nu a fost pe deplin înþeleasã, fiind redusã la o simplã tehnicã a alegerii stãrii de viaþã ori de îndreptare a unor aspecte deficitare. Or, spune el, lucrurile nu stau deloc aºa. Scopul Exerciþiilor este „luarea în stãpânire a întregii fiinþe spre a i-o dãrui lui Dumnezeu“ ºi „conºtientizarea, într-o libertate interioarã crescândã, a planului lui Dumnezeu“. Ce este vocaþia personalã? Sensul unic ºi irepetabil dat de Dumnezeu însuºi vieþii fiecãrui om. Cu toþii suntem de acord cã o viaþã lipsitã de sens nu meritã sã fie trãitã. Dar el

existã ºi Dumnezeu l-a întipãrit în sufletele noastre. Exerciþiile ne ajutã sã-l cãutãm ºi sã-l înþelegem. Acceptându-l, sã facem din viaþa noastrã un rãspuns la chemarea plinã de iubire a lui Dumnezeu. Pentru un creºtin, vocaþia personalã este Isus Cristos. Pentru fiecare dintre noi, Fiul lui Dumnezeu este, în mod real ºi esenþial, „Isus al meu “. Odatã conºtientizat acest adevãr fundamental, viaþa creºtinului se transformã. Iar vocaþia personalã nu se aflã, spune autorul, la nivelul acþiunii sau al funcþiei, ci la nivelul fiinþei . Vocaþia personalã îmbrãþiºeazã întreaga existenþã, devenind „criteriu de discernãmânt pentru fiecare decizie din viaþã, chiar ºi pentru micile alegeri zilnice“. Cât despre examinarea conºtiinþei, acest exerciþiu spiritual tradiþional a devenit, pentru mulþi, simplã rutinã, sau a fost complet abandonat. De ce? Dintr-o confuzie, explicã Herbert Alphonso. Am fãcut din el „un exerciþiu de purã moralitate, în vreme ce el este, de fapt, exercitarea zilnicã a discernãmântului”. Autorul subliniazã unicitatea vocaþiei personale: aºa cum fiecare persoanã umanã este unicã, aºa cum relaþia fiecãrui om cu Dumnezeu este unicã, la fel ºi vocaþia personalã este „modul profund personal ºi unic de a fi creºtin“: „fiecare dintre noi are un secret unic ºi un criteriu de discernãmânt în mijlocul tuturor trãirilor noastre omeneºti“. „Tu m-ai chemat pe nume: vocaþia personalã a credinciosului“ este o pledoarie pentru a da sens vieþii noastre prin exercitarea zilnicã a discernãmântului. Exerciþiile Sf. Ignaþiu de Loyola ne pot cãlãuzi pe acest drum. ANA-MARIA BOTNARU

Lecturi - Culturã

Herbert Alphonso, s.j.

Rugãciunea prin muzicã nr. 12/2005

Începând cu luna octombrie, Corul Catedralei Sfântul Iosif, ne invitã lunar la întâlnire cu muzica sacra. Demersul este unul spiritual dar ºi profesionist, þinând cont de calitatea interpretãrii ºi de notorietatea pieselor muzicale alese. Primul concert din aceastã serie, cel dedicat Sfintei Fecioare Maria, în luna octombrie, s-a bucurat de un vãdit interes ºi de apreciere. Urmãtorul eveniment muzical va avea loc pe data de 22 noiembrie ºi va fi dedicat Sfintei Cecilia, patroana muzicii sacre. De asemenea, este prevãzut un concert ºi pentru data de 8 decembrie, de hramul Arhidiecezei.

„V ecerniile” de Serghei Rachmaninov Vecerniile” Corul Kontakion al Universitãþii Naþionale de Muzicã Bucureºti ºi agenþia de impresariat artistic Armonia din Spania au plãcerea de a vã invita la concertul aniversar prilejuit de împlinirea a 15 ani de la înfiinþarea corului. Evenimentul va avea loc la Ateneul Român, în data de 19 noiembrie 2005, la ora 19.00. Veþi putea asculta una dintre cele mai valoroase piese religioase: Vecerniile de Serghei Rachmaninov. Dirijor va fi maestrul Mihail Diaconescu.

17


Viaþa consacratã

,,O singurã inimã în Dumnezeu” Congregaþia Surorilor Oblate Asumpþioniste îºi are originea în Franþa. Fondatã în 1865 de Pr.Emmanuel d’Alzon ºi M.Emmanuel-Marie Correnson, cu triplul scop misionar, ecumenic ºi caritativ, ea este angajatã în lumea întreagã pentru a promova venirea Împãrãþiei lui Dumnezeu prin aceste trei finalitãþi: evanghelizarea în toate þãrile lumii, cu o atenþie deosebitã faþã de cei care nu-l cunosc pe Domnul; munca în favoarea unitãþii creºtinilor ; slujirea celor mai lipsiþi ºi grija constantã pentru „creºterea omului în spiritul Evangheliei” 1, mai ales prin asistenþã educativã, medicalã ºi socialã2. În luna iunie 2005, la Segré (Franþa), a avut loc Capitlul General unde s-a analizat trãirea carismei, viaþa spiritualã ºi misiunea membrelor Congregaþiei în ultimii ºase ani. Tema Capitlului General a fost: „Oblatã Asumpþionistã misionarã - porneºte iarãºi de la Cristos, pe cãile celui de-al XXI-lea secol” secol”. Împreunã, Surori de pe cinci continente, ºi-au întãrit convingerea cã moºtenirea-carismã lãsatã de Fondatori ºi transmisã de atâtea generaþii de Surori Oblate trebuie sã fie trãitã, adaptatã ºi reactualizatã în fiecare zi. Numai experienþa ºi interiorizarea Euharistiei ºi a Cuvântului lui Dumnezeu, precum ºi a textelor Fondatorilor noºtri ne permit sã ne trãim pe deplin vocaþia. Dupã încheierea Capitlului General, fiecare Provincie din

nr. 12/2005

Un marist în misiune... Sãptãmânal, în fiecare sâmbãtã, la biserica din Drumul Taberei Adormirea Maicii Domnului , are loc cateheza adolescenþilor ºi a tinerilor. În data de 22 octombrie, aceastã orã de catehezã a fost þinutã de fratele marist Fabian Rubio, venit din Spania în þara noastrã, acum doi ani. Tema a fost chiar mesajul Evangheliei din ziua urmãtoare: „Sã iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi.” (Mt 22, 34-40) Am reuºit sã stau de vorbã cu dânsul pentru a afla câte ceva despre ceea ce face aici, la noi în þarã. În urmãtoarele rânduri voi reda o parte din discuþia noastrã: - Aþi ales România sau aþi fost trimis aici? De ce România? - Eu am ales România pentru cã în Spania, þara de unde vin, situaþia e mult mai bunã ca aici; statul face multe, sunt de asemenea multe organizaþii. Bine, ºi acolo sunt destul de multe de fãcut, dar România era ceva nou, aici puteam face ceva util, necesar. - Ce faceþi aici, mai exact? - Avem grijã de copii. Vrem sã deschidem un centru pentru copii. Vor sta acolo zi ºi noapte-cei orfani, din familii foarte sãrace-, iar alþii

18

(Sf.Augustin) Congregaþie a cãutat sã „întrupeze” ºi sã adapteze la realitatea culturalã, eclezialã ºi socialã a propriei þãri Proiectul Congregaþiei. În acest sens, în perioada 7- 9 octombrie, a.c. a.c., Surorile Oblate Asumpþioniste s-au întâlnit la Casa Provincialã din Bucureºti – Parohia „Sf.Petru ºi Paul” (Bãneasa) pentru lucrãrile Capitlului Provincial Provincial, Sesiunea a II-a de Aplicare. Au participat 18 Surori din Provincia României, reprezentante ale surorilor care îºi trãiesc vocaþia ºi misiunea în comunitãþi din Bulgaria, Rusia ºi România. A fost un timp de har, de binecuvântare ºi de reînnoire a vocaþiei noastre, în care s-a experimentat împãrtãºirea fraternã, rugãciunea ºi lucrul într-un spirit de familie. Pornind de la analiza ultimilor ºase ani, în care ne-am strãduit „sã trãim Aventura Împãrãþiei lui Dumnezeu, fidele lui Dumnezeu, solidare cu oamenii” ºi având prezente deciziile Capitlului General, împreunã, am ales orientãrile ºi proiectele Provinciei pentru urmãtorii ºase ani. Sperãm, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, ca acest timp „forte” sã fie un impuls pentru a trãi în mod radical, mai profund ºi mai ancorate în Persoana lui Isus Cristos, vocaþia ºi misiunea noastrã de Oblate Asumpþioniste, pentru a ne lãsa sã fim persoane plãsmuite din interior de Duhul Sfânt ºi pentru a creºte împreunã în dãruire bucuroasã ºi comuniune. Astfel, mãrturia noastrã ne va lumina slujirea, în serviciul lui Dumnezeu ºi al semenilor noºtri, în Biserica localã ºi în societatea noastrã. „Vie Împãrãþia Ta, Doamne” în noi, între noi ºi în jurul nostru. Sr ELICIA GHIORGHIEª Sr.. FFELICIA GHIORGHIEª,, Superioarã Provincialã 1 2

Evangelii Nuntiandi, n.31 Cf. Regula de Viaþã a Surorilor Oblate Asumpþioniste, nr.2

vor primi asistenþã doar ziua, seara întorcân-du-se în sânul familiilor.

- Aþi cunoscut tineri ºi din alte parohii. Aþi þinut ore de catehezã ºi în alte pãrþi, „Adormirea Maicii Domnului” nefiind o premierã. Existã o diferenþã între tinerii români ºi cei spanioli? - Da. ªi încã una foarte mare. Aici, în România, tinerii sunt mai deschiºi, mai ascultãtori, dornici de dialog. Nu se tem sã vorbeascã despre ei, despre credinþa lor, care este una tradiþionalã, de familie ºi care ar trebui sã creascã. În Spania, tinerii ºi-au personalizat credinþa în funcþie de idolii pe care îi au… de cele mai multe ori nu Isus, aºa cum ar trebui. - Dar despre tinerii din „A.M.D” ce îmi puteþi spune? Ce impresie v-au fãcut? - Cred cã se poate face un drum cu acest grup existent în parohie. Un drum care sã-l aibã drept þintã pe Creatorul nostru. - Aveþi un mesaj pentru ei ºi pentru ceilalþi tineri? - Da. Am un mesaj valabil pentru oricine, mai cu seamã pentru tinerii care sunt la început de viaþã. Numai în legãturã strânsã cu Isus viaþa merge mai departe cu rost. Fãrã Isus, chiar dacã merge, merge în van… Inter viu realizat de CRISTINA ANGHEL Interviu


Luni, 17 octombrie, a avut loc, la Bucureºti, adunarea generalã a membrilor Asociaþiei Caritas Bucureºti, pe ordinea de zi fiind prezentarea raportului anual ºi a raportului comisiei de cenzori, completãri la statutul asociaþiei, primirea de noi membri ºi alegerea directorului adjunct, discutarea ºi aprobarea planului strategic pentru 2006-2009. Lucrãrile au fost prezidate de IPS Dr. Ioan Robu, Preºedintele Asociaþiei, moderator fiind pãrintele Alexandru Cobzaru, directorul general. Pentru început, el a prezentat candidatura pãrintelui Vasile Ciobanu la funcþia de director adjunct, funcþie pentru care a fost ales în unanimitate. A urmat prezentarea structurii Caritas Bucureºti ºi a activitãþilor desfãºurate în 2004, sintetizate în patru mari direcþii: educaþie, programe de asistenþã socialã ºi prevenire a abandonului familial ºi ºcolar, asistenþã medicalã ºi ajutorarea celor afectaþi de calamitãþi naturale (raportul detaliat este disponibil, în formã tipãritã, la sediul Asociaþiei). Acestor activitãþi, devenite tradiþionale, li se adaugã direcþii mai noi, cum ar fi prevenirea traficului de fiinþe umane ºi implicarea în campania împotriva consumului de droguri. Anul 2004 a marcat ºi o nouã dezvoltare a structurii Caritas, în acest an fiind înfiinþate Caritasuri decanale în toatã Arhidieceza. Se lucreazã în continuare la deschiderea de noi Caritasuri parohiale, scop pentru care a fost elaborat ºi publicat un ghid orientativ cu titlul: Caritas parohial. Din raportul comisiei de cenzori a reieºit cã Asociaþia dispune de cele necesare unei desfãºurãri corecte a activitãþii ºi cã funcþioneazã în cadrul parametrilor stabiliþi de lege. În prezent, conform reglementãrilor în vigoare, Asociaþia se ocupã de completarea procedurii necesare pentru obþinerea acreditãrii ca organizaþie de utilitate publicã. Planul strategic pe urmãtorii trei ani, stabilit în conformitate cu scopul Asociaþiei, cuprinde urmãtoarele direcþii: promovarea imaginii Bisericii prin activitãþile specifice Asociaþiei, crearea condiþiilor necesare pentru susþinerea activitãþilor din interior, lãrgirea ºi consolidarea reþelei Caritas, dezvoltarea parteneriatelor. Principiile care stau la baza activitãþii Caritas

Un grup de medici inimoºi s-a reunit pe data de 21 octombrie la centrul din complexul Bãrãþiei pentru a gândi o strategie a serviciului pe care îl oferã celor care suferã. Importanþa slujirii medicale în favoarea celor mai defavorizaþi dintre bolnavi, programarea zilelor de voluntariat, descoperirea posibililor sponsori pentru a avea un stoc de medicamente ºi alte astfel de subiecte au stârnit interesul celor prezenþi. Reamintim cã Centrul Margot Maceus a fost deschis anul trecut cu sprijinul multor binefãcãtori, folosind structura în care, dupã anul 1990, a funcþionat un cabinet medical parohial organizat de Asociaþia Medicilor Catolici. Centrul este deschis în fiecare zi de lucru, între 16 ºi 18, pentru toþi cei care au nevoie de asistenþã medicalã. De asemenea, grupul de voluntari aºteaptã întãriri, medici ºi asistenþi medicali. Pentru informaþii ºi înscrieri puteþi suna la 0727157262, responsabil centru, Sr. TEREZA GHIURCÃ.

Deschiderea Centrului TE ASCUL ASCULTT Ascultarea este condiþia pentru a-L întâlni pe Dumnezeu, este calea prin care ne apropiem de El ºi de fraþi. La acest centru se pot adresa toate persoanele care simt nevoia sa povesteascã propriile probleme pentru a nu se simþi singure în faþa unor situaþii dificile. Voluntarii centrului sunt în permanentã legãturã cu serviciile publice si private, ajutând în felul acesta la gãsirea si propunerea de soluþii. Centrul Te ascult este un proiect al Parohiei Catedralei Sfântul Iosif, în parteneriat cu MCL – Miºcarea Creºtinã a Lucrãtorilor ºi Asociatia Aproapele care asigura formarea continua si supervizarea voluntarilor Centrului. Centrul este situat în str. G-ral Berthelot, nr 19, lângã Librãria Sfântul Iosif ºi este deschis marþi 12-14 ºi sâmbãtã 10-12. Noi nu judecãm, noi ascultãm ºi îndrumam!!!

nr. 12/2005

MARGOT MACEUS Centrul de asistenþã medicalã

sunt: autonomia ºi autosusþinerea, calificarea ºi pregãtirea profesionalã, voluntariatul, colaborarea cu filialele. Pe lângã continuarea proiectelor deja existente, Caritas Bucureºti are pe listã construirea unui nou centru de zi pentru copiii cu Sindrom Down (aflat în stadiul de obþinere a avizelor), deschiderea unui centru pentru prevenirea ºi recuperarea traumelor cauzate de abuzul în familie ºi înfiinþarea unei case (de vacanþã) pentru bãtrâni. O schimbare strategicã, iniþiatã deja anul trecut, ºi care va continua în anii urmãtori, este “campania lui 1%”. Potrivit legii, fiecare cetãþean poate decide ca 1% din impozitul pe venitul global sã fie virat în contul Caritas, printr-o simplã menþiune pe formularul declaraþiei de venit global. Acestei campanii i se adaugã o alta, a lui “3 la mie”, unde, în aceleaºi condiþii, agenþii economici pot solicita virarea a trei la mie din impozitul pe profit cãtre un aºezãmânt caritabil sau cultural la alegere. IPS Ioan Robu a salutat aceastã iniþiativã, spunând cã o va sprijini ºi cerând personalului Caritas sã punã la dispoziþia tuturor credincioºilor catolici informaþii cât mai clare despre cum trebuie procedat pentru a acorda Caritasului acest 1% din impozitul datorat statului. “Viitorul trebuie pregãtit de astãzi”, a arãtat IPS Ioan Robu, subliniind faptul cã ne putem baza tot mai puþin pe ajutorul din afarã ºi cã trebuie sã promovãm la noi, între noi, o culturã a solidaritãþii. Pe aceeaºi linie, IPS Ioan Robu a recomandat Caritasului sã se implice ºi mai mult în dezvoltarea voluntariatului, în cultivarea voluntariatului ca valoare în sine. “Avem experienþa multor grupuri de tineri din Occident care vin sã facã voluntariat la noi, dar deseori se întâmplã cã ei lucreazã, iar tinerii noºtri stau ºi se uitã. E adevãrat cã existã o legãturã între voluntariat ºi procesul de sãrãcire: dupã revoluþie erau mulþi voluntari, oamenii se simþeau mai bogaþi, aveau ceva de dat. Totuºi, în viitor, voluntariatul va fi un punct de sprijin; fãrã el suntem neputincioºi”. De asemenea, Preasfinþitul a recomandat multã atenþie ºi promptitudine în sprijinirea celor afectaþi anul acesta de calamitãþi naturale: “În necazul lor nu trebuie sã se simtã singuri, trebuie sã ne simtã alãturi.” Aceasta este, de fapt, motivaþia care trebuie sã stea la baza tuturor activitãþilor de caritate. LILIANA GEHL

Viaþa socialã

“Viitorul trebuie pregãtit de astãzi”

19


Magisteriu

Gaudium et Spes “Bucurie ºi speranþã”: un titlu excepþional pentru ultimul document aprobat de Conciliul Vatican II. Nu este un „decret”, nici o „declaraþie”: este o „constituþie pastoralã”, un document, deci, ce uneºte adevãrurile fundamentale creºtine cu situaþia pastoralã a unei Biserici trimise în lumea de azi, pentru a oferi o luminã, un mesaj de speranþã din partea Bisericii cãtre lumea întreagã. Este, deci, ultimul document conciliar. Ce este aceastã Constituþie, promulgatã la 7 decembrie 1965? Înainte de toate, Gaudium et Spes este un text ce trateazã despre întrebãrile fundamentale ale omului: semnificaþia suferinþei ºi a morþii, a progresului uman, a vieþii. Constituþia are douã mari pãrþi. Prima se ocupã de vocaþia omului: ce anume gândeºte Biserica despre om, despre edificarea unei societãþi, despre activitatea omului? A doua se opreºte asupra problemelor urgente de azi: cãsãtoria ºi familia, cultura umanã, viaþa economico-socialã, viaþa politicã, solidaritatea între popoare ºi pacea. Concluzia întregului text are ca centru lumea însãºi, care trebuie, în permanenþã, construitã ºi orientatã spre þelul ei. Lumea are un scop, aºa cum are ºi o origine; lumea este un dar, iar omul e responsabil de el. A citi acest document destul de extins este mai util decât a-l descrie. Bisericã – Lume: nu este doar un binom, nu e pur ºi simplu o alãturare a doi termeni. Cine este Lumea, aici? Este ambientul în care creºtinul trãieºte ºi lucreazã, este locul în care se viseazã ºi se suferã alãturi de ceilalþi fraþi, chiar dacã necreºtini (nr. 40). Între Bisericã ºi Lume existã o întrepãtrundere reciprocã, pentru cã existã un mister divin al istoriei acestei omeniri, strâns legat de misterul Bisericii. Întreg capitolul IV este scris din aceastã perspectivã. Pentru a înþelege mai bine: Biserica ºi Lumea nu se aflã alãturi, ca douã persoane pe o bancã, discutând despre diverse lucruri (Lumea, despre problemele „sale”, Biserica despre „ale ei”), ci umãr la umãr, precum bunul samaritean (Biserica) ce ia în spate pe acel cãlãtor rãnit (Lumea) pentru a strãbate drumul

spre han. Discursul de încheiere a Conciliului, rostit de Papa Paul al VI-lea, amintea tocmai despre aceastã parabolã ºi despre acest dialog de iubire dintre Bisericã ºi Lume, dintre samaritean ºi cãlãtorul sãrac ºi lovit. Ce nu este acest document? Nu este o listã de „soluþii catolice” la problemele timpului de faþã. Nu este o „superreþetã” cu rezolvãri magice1. Biserica este un semn , o comunitate de slujire ºi iubire pentru Lume. Ea aratã Lumii cã existã o Iubire trinitarã ºi un Trimis al Sf. Treimi, un mister al mântuirii ºi un instrument al ei. Aºa cum se exprimã la nr. 43 ºi 44, Biserica oferã Lumii un ajutor, un sprijin, dar nu soluþii perfecte. Ce doreºte Biserica pentru Lumea de azi, ce invocã ºi pentru ce se luptã? Ca Împãrãþia lui Dumnezeu sã vinã în Lume, ca misterul de iubire al lui Dumnezeu pentru om sã se realizeze (nr. 45). Pe acel cititor care va lua în mânã documentul, îl rugãm sã-ºi înceapã lectura cu ultimul numãr, 93. Munca creºtinilor, se spune aici, ce realizeazã? Trezirea speranþei în toþi oamenii acestui pãmânt. A lucra cu acest scop este poziþia corectã a creºtinului faþã de societate ºi istorie, faþã de fraþi ºi de culturã. „Être homme”, scria Saint-Exupéry în Terre des hommes, „c’est précisément être responsable”: a fi om înseamnã a fi responsabil. ªi tot el continua: „înseamnã a simþi ruºine în faþa unei mizerii ce pare sã nu þinã de mine însumi. Înseamnã a fi mândru de o victorie dobânditã de camarazi. Înseamnã a simþi, aºezând propria piatrã, cã astfel contribuie la construirea unei lumi”. A fi creºtin, în viziunea Constituþiei Gaudium et Spes, este acelaºi lucru: a trãi în mod responsabil, a fi un semn de bucurie ºi de speranþã pentru lumea de azi. Preot CORNELIU BEREA erbiþi BEREA,, Misionarii V Verbiþi 1 Vezi de exemplu, articolul lui E. Schillebeeckx, „Fede cristiana ed aspettative terrene”, în “La Chiesa nel mondo contemporaneo. Commento alla costituzione pastorale «Gaudium et Spes»”, Brescia, 19662, 103-135.

nr. 12/2005

28 octombrie 2005: evrei ºi creºtini împreunã la 40 de ani de la promulgarea Declaraþiei conciliare Nostra Aetate *

Cu aceastã ocazie, Ambasada statului Israel ºi Arhiepiscopia RomanoCatolicã de Bucureºti au organizat un simpozion la Institutul Teologic RomanoCatolic „Sf. Tereza”, moderat de rectorul Institutului, Mons. Vladimir Petercã. Arhiepiscopul de Bucureºti, ÎPS Ioan Robu, a mãrturisit, la început: „Provocat de dorinþa ambasadei Statului Israel la Bucureºti, am stabilit aceastã întâlnire pentru 28 octombrie 2005. Este provocare

20

plãcutã, mai ales pentru a ne gândi la ceea ce i-a preocupat pe pãrinþii conciliari acum 40 de ani – 28 octombrie 1965: situaþia Bisericii, fidelitatea ei la misiunea sa ºi dialogul ei cu celelalte confesiuni creºtine ºi cu religiile necreºtine. Este un examen de conºtiinþã care cuprinde un timp lung pânã acum ºi cel de acum.” Excelenþa Sa, Ambasadoarea statului Israel la Bucureºti, a arãtat cã „relaþiile cu Biserica Catolicã sunt mai fireºti ca oricând. Nostra Aetate a accentuat patrimoniul comun ºi valorile propuse de toate religiile ºi a facilitat dialogul. … În Europa se vorbeºte de antisemitism, în lumea islamicã se prezintã un conflict de civilizaþii… Lumea trebuie sã trimitã un mesaj pentru cã incitarea pe bazã

religioasã nu mai poate continua. Manifestarea de astãzi este încã un pas în acest sens ºi spre dialog”. Marele Rabin din Bucureºti a spus, la rândul sãu: „Nostra Aetate are meritul istoric de a fi creat o nouã epocã. Nu pentru prima oarã se ia în dezbatere relaþia cu necreºtinii, dar pentru prima datã se realizeazã pe un drum al pozitivismului, al înþelegerii.” „Calea pe care pãºeºte Biserica Catolicã este una dreaptã ºi istoricã ºi totul este posibil pentru cã cele douã pãrþi interesate se ascultã ºi se înþeleg.” Pr Pr.. BERNARD NOGHIU www www.. arcb.ro *(despre relaþiile Bisericii Catolice cu religiile necreºtine)


“Domnul a ºters pãcatele lui ºi a înãlþat cortul sãu pe vecie. Domnul i-a dat lui drept de stãpânire ºi a întãrit tronul sãu peste Israel!” (Sir 47,11)

nr. 12/2005

pic ..pic .. pic .. picãturi de Revelaþie...

Singura sursã despre viaþa ºi activitatea lui David, de care Aº menþiona, înainte de toate, aºa numita profeþie a lui dispunem actualmente, este în mod indiscutabil Biblia. Ea Natan din 2Sam 7,1-16. În acest text i se promite lui David cã ne relateazã cu lux de amãnunte despre regele David ºi va avea urmaºi pe vecie care vor ocupa tronul de la despre toate faptele sale, bune ºi rele. Cu alte cuvinte, Biblia Ierusalim. La împlinirea vremii, Dumnezeu se va îndura de ne prezintã atât activitatea care-i face mare cinste, cât ºi poporul sãu ºi-l va trimite, în sfârºit, pe Mesia! Regele David, acele fapte care pun în umbrã persoana regelui David. deºi nu a mai trãit ziua inaugurãrii solemne a Templului de Acesta este un argument solid ºi care la Ierusalim, a pregãtit din timp planurile Rembrandt, David ºi Ionatan ne face sã credem cã Biblia relateazã în vederea construirii Templului ºi a ales, 1642; Hermitage, St. Petersburg de asemenea, pentru Templu, un loc cu obiectivitate ºi realism atât despre potrivit ºi plin de demnitate. A procurat regele David, cât ºi despre alte personaje care au animat, într-o formã bani ºi materialele necesare în vederea sau alta, Biblia. construcþiei, hotãrând ºi preoþii ºi leviþii Ne vom începe meditaþia cu o foarte care aveau sã slujeascã acolo. Toate frumoasã parabolã pe care profetul aceste lucruri ne sunt relatate în 2Sam 22 – 29. Dumnezeu hotãrâse altfel între Natan o aduce la cunoºtinþã lui David. timp, îl alese pe fiul sãu, Solomon, ca Într-un oraº, spune profetul Natan, trãia sã ducã la bun sfârºit ºi sã sfinþeascã odatã un om sãrac, ce avea doar un Templul de la Ierusalim. Aºadar, regele singur mieluºel, ºi un om foarte bogat David a cunoscut momente de glorie, care avea nenumãrate turme de oi ºi dar ºi de tristeþe în viaþa sa. El a rãmas, vite. Omul sãrac ºi familia lui iubeau însã, în toate zilele vieþii sale credincios nespus de mult mieluºelul, cãci din lui Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a bucata lor mânca ºi el, bea apã din rãsplãtit pentru fidelitatea sa. acelaºi vas ºi se odihnea pe braþele lor. Dumnezeu rãmâne întotdeauna Era ca un fiu al familiei respective. Veni credincios fãgãduinþelor sale. Acesta însã un strãin în vizitã la omul bogat, dar acesta refuzã sã sacrifice un miel din turma sa, trimise este, peste veacuri, mesajul vieþii ºi al activitãþii regelui David! ºi luã cu forþa mieluºelul de la omul sãrac, pentru a-i pregãti Mons. VLADIMIR PETERCà un ospãþ oaspetelui sãu. David, dupã ce ascultã parabola Rectorul Institutului TTeologic eologic Sfânta TTereza ereza în tãcere, se înfurie pronunþând de îndatã urmãtoarea Bucureºti sentinþã: “Acel om bogat îºi meritã moartea!” Profetul Natan i-a rãspuns lui David cu celebrele cuvintele: “Tu însuþi eºti O educaþie a privirii…? acela!” . Atunci David se ruºinã, îºi plecã fruntea ºi spuse: În sãrbãtoarea Tuturor Sfinþilor , sfântul apostol “Am pãcãtuit mult înaintea Domnului!” . Vã rog sã citiþi mai Ioan, în lectura a II-a, ne face o inivitaþie surprinzãtoare pe larg toate aceste lucruri în cartea 2Sam 12,1-15. : Preaiubiþilor, vedeþi cât de mare este iubirea cu care Regele David luase pe nedrept pe Betsabea ca soþie, deºi ne-a copleºit Tatãl… (1In 3,1). Prin îndemnul, vedeþi… ea era cãsãtoritã deja. David sãvârºise un act grav de adulter. Ioan ne invitã la contemplaþie, întrucât în a ºti sã vezi Pe bãrbatul ei, pe nume Urie Hititul, îl trimise la rãzboi în linia se aflã cheia vieþii noastre de credinþã. întâi de luptã, adicã îl trimise la moarte sigurã. În acest fel, Întreaga istorie umanã este cea a unei educaþii a voia sã scape de Urie. Din legãtura adulterã cu David, privirii omului. Ei au ochi ca sã vadã ºi nu vãd…(Ier Betsabea îi nãscu un fiu, dar acesta muri imediat dupã 5,21) Aceasta este drama omului descris de profeþi. naºtere, deºi David implorase mila Domnului ºi se rugase mult ºi þinuse ºi post, numai sã nu i se întâmple vreun rãu Aceeaºi este ºi drama multora dintre contemporanii copilului. Domnul însã fusese de altã pãrere, cãci David lui Isus : El a venit la ai sãi, iar ai sãi nu l-au primit (cu greºise foarte mult înaintea lui. sensul de recunoscut) In1,4. Dar, de fapt, ce trebuie sã Un alt pãcat mare care se abãtu asupra regatului lui vedem? Iubirea lui Dumnezeu faþã de oameni, planul David: rãscoala fiului sãu Absalom. Acesta, în urma unui sãu binevoitor înfãptuit prin Fiul sãu. grav conflict de familie, din rãzbunare, îl ucide pe fratele Iatã de ce nici pe voi nu vã cunoaºte lumea, pentru sãu Amon. Pe urmã Absalom se ridicã ºi împotriva lui David, cã nu l-a descoperit pe Dumnezeu (sau pentru cã ea iar acesta, de fricã, pãrãseºte în mare grabã Ierusalimul. În nu a avut încã fericirea de a-ºi deschide ochii). Prin cele din urmã, rãscoala este înfrântã, iar Absalom este ucis urmare, celor care nu-L cunosc încã, ne revine nouã în bãtãlie. Vestea morþii l-a îndurerat nespus de mult pe sã li-L revelãm prin cuvintele ºi faptele noastre. Câtã David. Cu lacrimi în ochi, David îºi exprimã regretul: “Ah, fiul iubire trebuie sã rãspândeascã, însã, cuvintele ºi meu, Absalom! Mai degrabã aº fi murit eu în locul tãu! (2Sam faptele noastre ca oamenii sã vadã în ele iubirea lui 19,1). Dumnezeu…?! Viaþa ºi activitatea regelui David au, însã, ºi multe pãrþi Pr Pr.. TARCIZIU ªERBAN bune, pentru care el este cinstit ºi astãzi de poporul evreu.

Sfânta Scripturã

Lumini ºi umbre în viaþa regelui David

21


ªtiri

ªTIRI

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

Eveniment Scout

10 ani de prezenþã misionarã

Comunitatea din Slatina a sãrbãtorit, odatã cu hramul bisericii „Naºterea Sfintei Fecioare Maria”, ºi 10 ani de prezenþã misionarã a celor douã congregaþii care activeazã în parohie. Cu aceastã ocazia, credincioºii din Slatina s-au bucurat sã-l aibã în mijlocul lor pe Pãstorul Arhidiecezei, Înalt Preasfinþitul Ioan Robu. Cu zece ani în urmã, parohul locului, pãrintele Gheorghe Coºa, lansa invitaþia „Surorilor Sãrace ale Sfântului Iosif” ºi „Surorilor Neprihãnitei Zãmisliri a Fecioarei Maria de la Lourdes” de a activa în parohia pe care o pãstoreºte. Ele au rãspuns cu bucurie ºi au acceptat, fãrã sã ºtie prea multe despre România, dar, aºa cum a spus Preasfinþitul la predicã, „nimic nu a fost întâmplãtor, pentru cã fiecare are locul sãu bine stabilit în planul lui Dumnezeu”. Cele douã Congregaþii au deschis douã grãdiniþe în care copiii au beneficiat de învãþãmânt de calitate ºi de multã cãldurã sufleteascã, s-au ocupat de bãtrâni ºi de persoanele abandonate; tot ele se ocupã ºi de catehizarea copiilor ºi a tinerilor, organizând cu aceºtia diferite activitãþi recreative ºi educative. Recunoºtinþa tuturor celor care de 10 ani se bucurã de prezenþa ºi de ajutorul surorilor în parohia din Slatina

La 30 octombrie a avut loc deschiderea oficialã a anului Scout la Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti. La sfârºitul celebrãrii liturgice a avut loc reînnoirea promisiunii scout-iºtilor de a-L iubi pe Dumnezeu, de a-ºi iubi aproapele, de a respecta regulile cercetaºilor ºi de a proteja natura. Grupului existent i s-au alãturat noi membri, astfel numãrul cercetaºilor de la catedralã fiind în creºtere. Evenimentul s-a încheiat cu un scurt program artistic interpretat de cercetaºi. MONICA OL TEANU OLTEANU

nr. 12/2005

2 octombrie 2005, Brãila - Inaugurarea centrului rezidenþial de tip familiar „surâsul marielei”

22

Scurt istoric: Prezenþa nostrã în România face parte din planurile Înþelepciunii lui Dumnezeu care, în 1996, a permis deschiderea primei noastre case aici în Brãila. În anul 1998 ne-au fost încredinþate primele 7 fetiþe. În anul 2000, Institutul Antonianum din Bologna, în persoana pãrintelui director Berardo Rossi, ºi-a oferit colaborarea în favoarea misiunii noastre din România ºi, mulþumitã Festivalului Zecchino d’Oro , cu participarea concretã ºi generoasã a atâtor prieteni cunoscuþi ºi necunoscuþi, visul nostru a devenit o realitate care astãzi se numeºte Centrul Familial Surâsul Marielei. În prezent, tot în colaborare cu Asociaþia localã de Protecþie a Copilului, trãiesc împreunã cu noi 18 fete care parcurg un itinerariu educativ ce le poate deschide porþile unui viitor adecvat posibilitãþilor fiecãreia dintre ele, dupã exigenþele lumii de astãzi. În afara acestei realitãþi este aproape sigurã naºterea ºi realizarea altor douã

noi proiecte: un Centru de Zi pentru copiii ºi familiile aflate în dificultate ºi un Centru de Consfãtuire pentru prevenirea multor probleme ce afecteazã familia astãzi. Ne însuºim ºi încredinþãm fiecãruia dintre dumneavoastrã moto-ul Festivalului Zecchino d’Oro: „AJUTAÞI-NE CA Sà AJUTÃM”. Mesajul Superioarei Generale: Astãzi este una dintre acele zile care se înscriu în istorie ca „amintire ºi profeþie”. Pentru noi, Floarea solidaritãþii este surâsul, bunãtatea providenþei lui Dumnezeu, care îºi îndreaptã privirea sa iubitoare asupra fiilor sãi preaiubiþi, ºi îi ajutã prin bunãtatea inimilor simþitoare, fãcând sã înfloreasca atâtea flori variate ale generozitãþii ºi ale faptelor bune. Floarea solidaritãþii este disponibilitatea franciscanã a Fraþilor de la Antonianum din Bologna ºi a multor altor persoane care au lucrat alãturi de ei, începând cu cei de la RAI Televiziunea italianã, un mijloc necesar pentru ca fiecare mugur îmbobocit în proiectarea unei opere sociale sã se transforme în flori ºi în fructe.

Gânduri Gânduri: „În viaþa de credinþã, când facem ceva, ne îndreptãm gândul cãtre Dumnezeu. Surorile ºi cei care vor lucra aici ºi-au pus toate energiile întru slujirea tinerilor, imitându-l pe Isus, care s-a dãruit cu totul.” (ÎPS Arhiepiscop Ioan Robu) „Vã mulþumesc pentru aceastã bucurie! Frumuseþea zilei e o mãrturie a colaborãrii între þãrile noastre. E o apropiere intimã, de la inimã la inimã... Aceastã casã este construitã prin generozitatea poporului italian. Atât surorile italiene, cât ºi fetele care vor fi adãpostite aici au ocazia sã creascã frumos.” (Cristian Gallo – reprezentantul Ambasadei Italiei la Bucureºti) „Mã bucur cã am putut lua parte, alãturi de atâtea persoane consacrate, la aceastã bucurie a Surorilor Franciscane Misionare ale Sfantului Sacrament ºi totodatã a comunitãþii din Brãila. Pentru mine a fost o zi deosebitã pe care încerc sã nu o uit niciodatã.” (Sergiu Iacob) Pr Pr.. IOSIF DUMEA


Calea dialogului – invitaþie adresatã musulmanilor

Emigrarea de la Est la V est Vest

La sfârºitul lunii octombrie s-a desfãºurat la Stubièke Toplice (Croaþia), al VII-lea Congres al Consiliului Conferinþelor Episcopale din Europa (CCEE), în centrul dezbaterilor aflându-se subiectul legat de fluxul migratoriu de la Est cãtre Vest.

Au participat episcopi, experþi ºi exponenþi politici, reprezentanþi a 20 de Conferinþe episcopale europene, reprezentanþi ai Consiliului Pontifical pentru Pastorala emigranþilor, ai Comisiei Episcopatelor Comunitãþii Europene, ai Uniunii Europene ºi ai Consiliului Europei. România a fost reprezentatã de pãrintele Martin Cãbãlaº, paroh la biserica “Maica Îndureratã”. Tema Congresului :”Fluxul emigrãrii dinspre Europa Orientalã spre Europa Occidentalã” a declanºat dezbateri concentrate pe analiza situaþiei populaþiei de þigani (rromi ºi sinti) ºi asupra “migraþiei creierelor”, adicã migraþia dinspre Est spre Vest a persoanelor calificate, cu studii. “Ziua dedicatã discuþiilor despre þigani a început cu o relatare referitoare la rezultatele finale ale congresului organizat de Consiliul Pontifical pentru Pastorala emigranþilor, care s-a desfãºurat la Budapesta, în anul 2003(...) Discuþiile la masa rotundã au analizat acþiunea pastoralã dedicatã populaþiei de þigani din România ºi Croaþia, prezent la discuþii fiind ºi un prim Europarlamentar de etnie rromã” În urmãtoarea zi de discuþii, relatãrile s-au concentrat pe aspectele juridice, politice, economice ºi etice pe care le presupune fluxul migrator care vizeazã persoanele calificate, urmate de prezentarea situaþiei din Polonia, Albania, Portugalia ºi Austria. Scopul specific al lucrului pe grupuri a constat în elaborarea unor recomandãri din partea participanþilor, adresate episcopilor europeni. Recomandãrile, care vor fi publicate în cel mai scurt timp, vor fi trimise la 34 de Conferinþe Episcopale ºi unor Oficii ale Sfântului Scaun.

nr. 12/2005

La sfârºitul sãrbãtorii Ramadan, Sfântul Scaun a transmis un mesaj celor 1.200 de milioane de musulmani din întreaga lume, prin care îi invitã sã urmeze “calea dialogului”. Scrisoarea este semnatã de Preºedintele Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios, Arhiepiscopul Michael L. Fitzgerald. Ea reprezintã mãrturia dialogului interreligios cu musulmanii promovat de Papa Karol Wojtyla, respectând sugestiile exprimate de Conciliul Vatican II în declaraþia “Nostra Aetate”, de la a cãrei promulgare se împlinesc anul acesta patruzeci de ani. Monseniorul Fitzgerald a amintit cã acest mesaj a fost semnat de Papa Ioan Paul al II-lea în 1991, cu ocazia Primului Rãzboi din Golf. Prelatul îi invitã pe creºtini ºi pe musulmani sã demonstreze cã “se poate trãi împreunã într-o fraternitate sincerã, cãutând mereu sã împlineascã voinþa Dumnezeului Milostiv care a creat omenirea pentru ca ea sã fie o singurã familie” ºi invitã la o întãrire a implicãrii catolicilor ºi musulmanilor “pentru construirea unei bune relaþii între persoane de religii diferite, pentru promovarea dialogului cultural ºi pentru efortul comun de a realiza dreptatea ºi o pace care sã dureze”. Scrisoarea ilustreazã ºi implicarea în acest sens a actualului Suveran Pontif, manifestatã încã din a doua zi a pontificatului sãu, când s-a întâlnit cu reprezentanþi ai altor confesiuni religioase, printre care ºi musulmani.“Vã asigur cã Biserica vrea sã continue sã construiascã punþi de prietenie cu urmaºii tuturor religiilor, dorind sã urmãreascã binele autentic al fiecãrei persoane ºi al întregii societãþi” (Benedict al XVI-lea, 25 aprilie 2005). Musulmanii reprezintã 19,6% din populaþia mondialã. Numãrul lor este uºor superior faþã de cel al catolicilor. Însã, în ultimii ani, datoritã creºterii demografice din comunitãþile musulmane, populaþia lor a înregistrat o creºtere numericã consistentã.

ªtiri

Benedict al XVI-lea ºi Alexei al II-lea

Conform declaraþiilor fãcute presei de Arhiepiscopul catolic din capitala rusã, monseniorul Tadeusz Kondrusiewicz, Papa Benedict al XVI-lea vrea sã-l întâlneascã pe Alexei al II-lea, Patriarhul ortodox al Moscovei ºi al întregii Rusii. Arhiepiscopul a negat, însã, faptul cã s-ar face deja pregãtiri pentru aceastã întâlnire. “Sã ne rugãm ca aceastã întâlnire între Papa ºi Alexei al II-lea sã se poatã realiza. Aceastã întâlnire ar întoarce paginile trecutului ºi ar scrie una nouã în relaþiile dintre cele douã Biserici(...) Bisericile noastre (...) trebuie sã facã faþã la multe provocãri: dacã vom fi uniþi, acest lucru va fi mult mai uºor”. Arhiepiscopul a afirmat cã ideea Cardinalului Walter Kasper, Preºedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor, de a þine un Sinod între Episcopii catolici ºi Episcopii Ortodocºi este împãrtãºitã ºi de Sfântul Pãrinte ºi a gãsit ecouri favorabile ºi în rândul clerului ortodox din Moscova. ”Ar fi un pas important spre unitate. Astãzi nu mai este timpul pentru a arunca pietre, ci pentru a le aduna. Pentru concretizarea unui astfel de Sinod trebuie sã-l rugãm pe Dumnezeu ºi sã fim slujitori ai Duhului Sfânt”. Rãspunzând provocãrilor jurnaliºtilor, Monseniorul Kondrusiewicz a exclus afirmaþia cã Biserica catolicã din Rusia intenþioneazã sã facã prozelitism.

23


Sfântul lunii nr. 12/2005

22 noiembrie - Sfânta Cecilia, martirã (secolul III) Sfânta Cecilia este una dintre sfintele cele mai iubite din calendarul bisericesc; cultul ei, destul de vechi, ºi menþionarea Sfintei Cecilia în Canonul Roman, dând mãrturie despre martiriul sãu. Lucrarea Passio, care ne prezintã istoria Sfintei Cecilia ºi care dateazã din secolul al V-lea, nu se bazeazã, din pãcate, pe un material autentic.

Legendã sau nu, Cecilia continuã sã-i înveþe pe creºtini „cântul” credinþei

Din pãcate, nu existã nici o probã care sã dovedeascã veridicitatea acestei povestiri populare din secolul al V-lea. Nici o referinþã în acest sens nu se gãseºte în Depositio martyrum din secolul al IV-lea ºi nici în scrierile lui Ieronim, Ambrozie, Damasus sau Prudentius, care s-au interesat de Sfânta Cecilia, o nobilã a Bisericii lui Cristos Potrivit legendei, Sfânta Cecilia s-a nãscut într-o familie vieþile martirilor. Explicaþia cea mai probabilã este cã legenda nobilã din Roma ºi a fost educatã în spiritul creºtin. κi dorea s-a nãscut pentru a explica consacrarea unei biserici fondatã foarte mult sã-ºi consacre viaþa lui Dumnezeu, însã tatãl ei o de o femeie pe nume Cecilia, în cartierul Trastevere din Roma. promisese ca soþie unui necredincios, pe nume Valerian. Ea Pe de altã parte, deºi nu se ºtie nimic despre martiriul ºi îi jurase lui Dumnezeu cã va rãmâne fecioarã ºi a refuzat înmormântarea lor, se pare cã Valerian ºi Tiburtius au existat consumarea cãsãtoriei. În ziua nunþii, Cecilia, retrãgându-se cu adevãrat. La începutul secolului al IX-lea, papa Pascal I în rugãciune, „îi cântã lui Dumnezeu în inima ei”, cerându-i (817-824) a transferat presupusele relicve ale sfinþilor: Cecilia, sã o ajute. Odatã rãmasã singurã cu soþul ei, Cecilia îi mãrturisi Valerian, Tiburtius ºi Maximus din catacomba Praetextatus lui Valerian despre promisiunea fãcutã lui Dumnezeu. Acesta, în biserica Sfintei Cecilia din Trastevere. Pe timpul lucrãrilor de renovare din 1599, convins de sinceritatea ei, a plecat sã-l caute relicvele a patru martiri au fost sã fie dezgropate pe episcopul Urban (Papa Urban I, 222-230); ºi înmormântate din nou, corpul Sfintei Cecilia l-a gãsit printre sãracii din Roma, aproape de fiind gãsit nealterat, acesta descompunându-se, cea de-a treia piatrã de hotar de pe drumul însã, în contact cu aerul. Sculptorul Stefano Appia, ºi i-a cerut sã fie botezat. La întoarcere, Maderno (c.1576-1636) a realizat, totuºi, o statuie a gãsit alãturi de Cecilia un înger care a pus a Sfintei Cecilia, în mãrime naturalã, care se pe capetele amândurora o coroanã de flori. gãseºte astãzi în biserica Sfintei Cecilia, sub unul Imediat a sosit ºi fratele sãu, Tiburtius, care, la dintre altare. În niºa Catacombelor Sfântului început, a ascultat neîncrezãtor spusele Calixt, unde se presupunea cã a fost Ceciliei, dar la scurt timp l-a vizitat ºi el pe înmormântatã, se gãseºte o copie a acestei episcopul Urban, cerându-i sã fie botezat. statui. Din acel moment, cei doi fraþi au cãutat sã În timp ce cercetãtorii moderni discutã facã numai bine ºi, în cele din urmã, au fost asupra veridicitãþii existenþei Sfintei Cecilia ºi pun arestaþi pentru cã înmormântaserã trupurile unor martiri. Cum nici unul dintre ei nu a cedat Raffaello Sanzio: Sfânta Cecilia, 1514, sub semnul îndoielii faptul cã trupul sãu a fost gãsit intact sub forma pe care a sculptat-o în faþa interogatoriului, prefectul i-a Pinacoteca Nazionale, Bologna Maderno, Sfânta Cecilia supravieþuieºte în condamnat la moarte. Cei doi fraþi curajoºi au fost decapitaþi în vecinãtatea Romei, la Pagus Triopus, tradiþia popularã ºi este cunoscutã ca sfânta patroanã a muzicii împreunã cu unul dintre oficiali, pe nume Maximus, convertit ºi a muzicienilor, probabil din cauza unei interpretãri medievale inexacte din lucrarea Passio. În aceasta se povesteºte cã, în în urma exemplului dat de Valerian ºi de Tiburtius. timp ce muzicanþii cântau la nunta ei, Sfânta Cecilia cânta „în Calea regalã a martiriului… inima ei”. Din acest moment Sfânta Cecilia a fost întotdeauna În urma morþii celor doi fraþi, prefectul ºi-a trimis oficialii sã reprezentatã cântând la orgã. o convingã pe Cecilia sã aducã jertfe divinitãþilor pãgâne, dar Oricum, când a fost înfiinþatã la Roma Academia de Muzicã, au fost ei cei convinºi, de cãtre Cecilia, sã se converteascã ºi în anul 1584, Sfânta Cecilia a fost aleasã ca patroanã. Mulþi sã devinã creºtini. Înainte de a fi luate mãsuri împotriva Ceciliei, poeþi ºi muzicieni au fost inspiraþi de ea ( Purcell, Dryden, episcopul Urban a reuºit sã boteze circa patru sute de persoane Handel, Pope ºi Britten, care a pus pe note Imnul Sfintei Cecilia care veneau în casa Ceciliei; una dintre aceste persoane, pe de Audoeno). Legenda sa apare în Canterbury Tales de nume Gordian, a transformat casa Ceciliei într-o bisericã, sfinþitã Chaucer, în Second Nuns Tale ºi, deseori, în picturi religioase apoi de episcopul Urban. În cele din urmã, Cecilia a fost adusã (de exemplu, în Predecesorii lui Cristos cu Sfinþi ºi Martiri a în faþa tribunalului ºi, pentru cã nu a renunþat la credinþa ei, a Fratelui Angelico, Sfânta Cecilia este reprezentatã cu o coroanã fost condamnatã la moarte prin sufocare în camera de baie. de flori pe cap; într-o altã picturã, care se gãseºte la National Chiar dacã a fost aruncatã o mare cantitate de lemne în cuptor, Gallery din Londra, Pietro da Cortona o picteazã cu orga sa ºi execuþia nu a reuºit. În urma eºecului cãlãilor, un soldat a primit cu ramura de palmier a martiriului, aºa cum apare ºi în tabloul ordinul de a o decapita, dar nici acesta nu a reuºit sã-ºi ducã lui Raffaello de la Bologna). Apare, apoi, în mozaicurile sfântului la îndeplinire misiunea. Cele trei lovituri ale soldatului nu au Apollinare Nuovo de la Ravena, în renumitele fresce din fost suficiente pentru a o ucide imediat, Cecilia supravieþuind, Catacombele Sfântului Calixt ºi în biserica Sfânta Maria Antiqua, între viaþã ºi moarte, încã trei zile, timp în care a donat la Roma, ca ºi pe vitraliile catedralei din Bourges. episcopului Urban proprietatea pe care o deþinea. Sfânta Cecilia Este invocatã ca protectoare a cantorilor, a muzicienilor, a a fost înmormântatã în Catacombele Sfântului Calixtus, aproape producãtorilor de instrumente muzicale ºi a organiºtilor. de cripta papilor. Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

24



122005