Page 1


Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

La încheierea Sinodului Episcopilor Episcopilor,, Roma, 26 octombrie 2008 În ultima duminicã din octombrie, Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea a prezidat în Bazilica Sfântul Petru Sfânta Liturghie de încheiere a Sinodului Episcopilor, care a avut ca temã, aºa cum ºtim, “Cuvântul lui Dumnezeu în viaþa ºi misiunea Bisericii”. La predicã, dupã ce a fãcut o scurtã meditaþie despre lecturile biblice citite la Liturghie, Papa s-a referit de mai multe ori la Sinodul abia încheiat, exprimându-ºi dorinþa ca propunerile concluzive “sã fie duse în fiecare comunitate”, ca “sã se înþeleagã nevoia de a se traduce cuvântul care a fost auzit în gesturi de iubire, deoarece doar în acest fel proclamarea Evangheliei devine credibilã în ciuda slãbiciunilor umane”. Este de maximã importanþã sã asculþi Cuvântul ºi sã-l întrupezi în existenþa personalã ºi comunitarã. “În aceastã celebrare euharisticã simþim în mod deosebit legãtura care existã între ascultarea plinã de iubire a Cuvântului lui Dumnezeu ºi slujirea dezinteresatã a fraþilor noºtri (...) Noi toþi, care am luat parte la lucrãrile sinodale, purtãm în noi reînnoita conºtiinþã cã în acest început de nou mileniu, datoria prioritarã a Bisericii este înainte de toate sã se hrãneascã cu Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a face rodnicã noua evanghelizare”. Insistând de mai multe ori pe importanþa legãturilor dintre ascultarea Cuvântului ºi evanghelizare, ca punct fundamental al mãrturiei creºtinilor, Sfântul Pãrinte observa: “Mulþi oameni cautã, uneori poate fãrã a-ºi da seama de acest lucru, sã-l întâlneascã pe Cristos ºi Evanghelia Sa; mulþi au nevoie sã gãseascã în El sensul vieþii lor”. Mãrturia clarã ºi comunã a unei vieþi în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu este un criteriu indispensabil pentru verificarea misiunii Bisericii. La aceeaºi predicã, Sfântul Pãrinte a amintit de cele învãþate de Conciliul II Vatican, ºi anume de Constituþia Dei Verbum: “creºtinii trebuie sã aibã acces larg la Sfânta Scripturã” (n. 22); cãci, aºa cum afirmã acelaºi document conciliar, Biserica a venerat întotdeauna dumnezeieºtile Scripturi, dupã cum a venerat ºi însuºi Trupul Domnului, primind neîncetat - mai ales în Liturgia sacrã - Pâinea vieþii, atât la masa cuvântului lui Dumnezeu, cât ºi la aceea a Trupului lui Cristos. Sfintele Scripturi, unite cu Sfânta Tradiþie, sunt regula supremã a credinþei Bisericii. Întreaga propovãduire a Bisericii trebuie sã fie aºadar hrãnitã ºi cãlãuzitã de Sfânta Scripturã; în Cuvântul lui Dumnezeu se aflã atâta putere ºi tãrie, încât el constituie sprijin ºi forþã pentru Bisericã, iar pentru fiii Bisericii, tãrie a credinþei, hranã a sufletului, izvor curat ºi nesecat al vieþii spirituale. Suveranul Pontif a mai menþionat unele dintre problemele analizate în cadrul Sinodului, cum ar fi aceea a nevoii ca Magisteriul sã interpreteze corect Scriptura ºi nevoia formãrii biblice a preoþilor. “Având în vedere faptul cã uneori o întâlnire cu Scriptura riscã sã nu fie un eveniment eclezial, ci mai degrabã expusã subiectivismului ºi arbitrarietãþii, este indispensabilã o robustã ºi credibilã promovare pastoralã a cunoaºterii Sfintei Scripturi pentru a vesti, celebra ºi trãi Cuvântul în comunitatea creºtinã”, a afirmat Papa. În finalul predicii, Sfântul Pãrinte spunea: “Multe alte gânduri ar mai fi de adãugat, dar mã limitez la a sublinia în sfârºit cã locul privilegiat în care rãsunã Cuvântul lui Dumnezeu, care edificã Biserica, aºa cum s-a spus de multe ori în timpul Sinodului, este fãrã îndoialã liturgia. În ea se aratã cã Biblia este o carte a unui popor ºi pentru un popor; o moºtenire, un testament încredinþat cititorilor, ca sã actualizeze în viaþa lor istoria mântuirii mãrturisitã în scris. Este, de aceea, un raport vital de apartenenþã reciprocã între popor ºi Carte: Biblia rãmâne o Carte vie împreunã cu poporul, subiectul ei, care o citeºte; poporul nu subzistã fãrã Carte, deoarece în ea aflã raþiunea sa de a fi, vocaþia sa, identitatea sa. Aceastã apartenenþã reciprocã dintre popor ºi Sfânta Scripturã este celebratã în fiecare adunare liturgicã; prin Duhului Sfânt, aceasta îl ascultã pe Cristos, deoarece El este cel care vorbeºte atunci când în Bisericã este cititã Scriptura ºi este primitã alianþa pe care Dumnezeu o reînnoieºte cu poporul sãu. Scriptura ºi liturgia converg, aºadar, spre scopul unic de a conduce poporul spre dialogul cu Domnul ºi spre ascultarea faþã de voinþa Domnului. Cuvântul ieºit din gura lui Dumnezeu ºi mãrturisit în Scripturã se întoarce la El în formã de rãspuns în rugãciune, de rãspuns trãit, de rãspuns care izvorãºte din iubire (cf. Is 55,10-11). În cuvântarea care a precedat rugãciunea “Îngerul Domnului”, Sfântul Pãrinte a reluat unele din temele de mai sus ºi a atras atenþia comunitãþii internaþionale, a liderilor religioºi ºi a oamenilor de bunãvoinþã asupra tragediei care se consumã în unele þãri, unde creºtinii sunt victime ale intoleranþei ºi ale violenþei brutale. Îmi vin acum în minte numele celor doi iezuiþi, pãrintele Otto ºi pãrintele Victor, uciºi la Moscova acum zece zile. Oare pentru cã rãspândeau Cuvântul lui Dumnezeu au fost uciºi?

1


2

Magisteriu

Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Angelus Trei intenþii încredinþate de Papa Fecioarei de la Pompei (19 octombrie)

Sã reînnoim speranþa în viaþa veºnicã întemeiatã pe moartea ºi învierea lui Cristos (2 noiembrie noiembrie)

Dragi fraþi ºi surori(...), ca în fiecare duminicã, sã ne îndreptãm privirea spre Maria prin recitarea antifonului Angelus, ºi sã-i încredinþãm ei marile intenþii ale Bisericii ºi ale umanitãþii. În mod special, sã ne rugãm pentru Adunarea Sinodului Episcopilor, care se desfãºoarã la Roma, pentru ca sã poatã aduce roade de autenticã reînnoire în fiecare comunitate creºtinã. O altã intenþie specialã de rugãciune ne este oferitã de data de azi a Zilei Misionare Mondiale care, în acest An Paulin, propune meditaþiei noastre o expresie renumitã a Apostolului neamurilor: „Vai mie dacã nu vestesc Evanghelia” (1Cor 9,16). În aceastã lunã de octombrie, lunã misionarã ºi a Rozariului, câþi credincioºi ºi câte comunitãþi oferã Sfântul Rozariu pentru misionari ºi pentru evanghelizare! De aceea sunt bucuros cã mã aflu chiar astãzi, în aceastã datã, aici la Pompei, în cel mai important Sanctuar dedicat Preasfintei Fecioare a Sfântului Rozariu. Aceasta îmi dã, de fapt, posibilitatea sã subliniez, cu mai mare forþã, cã prima strãdanie misionarã a fiecãruia dintre noi este tocmai rugãciunea. Înainte de toate, rugându-ne, se pregãteºte calea Evangheliei; rugându-ne, se deschid inimile spre misterul lui Dumnezeu ºi se dispun sufletele sã primeascã Cuvântul sãu de mântuire. Gândindu-mã la beatificarea soþilor Martin, care se întâmplã chiar azi la Lisieux, îmi place sã reamintesc o altã intenþie care îmi stã atât de mult la inimã: familia, al cãrei rol este fundamental în educaþia copiilor într-un spirit universal, deschis ºi responsabil faþã de lume ºi problemele ei, precum ºi în formarea vocaþiilor la viaþa misionarã. Aºadar, sã invocãm ocrotirea maternã a Maicii Domnului de la Pompei, pentru toate familiile din lume, gândindu-ne deja la cea de-a VI-a Întâlnire a Familiilor, care este programatã sã se desfãºoare la Ciudad de Mexico, în ianuarie 2009.

Sãrbãtoarea Tuturor Sfinþilor ne-a fãcut sã contemplãm „cetatea Cerului, Ierusalimul ceresc care este mama noastrã”. Astãzi, cu sufletul îndreptat încã spre aceste realitãþi ultime, îi amintim pe toþi credincioºii rãposaþi, care „au plecat înaintea noastrã cu semnul credinþei ºi dorm somnul pãcii”. Aºa cum observa Sfântul Augustin, toþi vrem viaþa fericitã, fericirea. Nu ºtim bine ce este ºi cum este, dar ne simþim atraºi spre ea. Este aceasta o speranþã universalã, comunã oamenilor din toate timpurile ºi din toate locurile. Expresia viaþa veºnicã ar vrea sã dea un nume acestei aºteptãri de nesuprimat: nu o succesiune fãrã sfârºit, dar scufundarea în oceanul infinitei iubiri, în care timpul, înainte ºi dupã, nu mai existã. O plinãtate de viaþã ºi de bucurie: aceasta este ceea ce sperãm ºi aºteptãm din faptul de a fi cu Cristos (cf id.12). (...) Sã reînnoim astãzi speranþa în viaþa veºnicã întemeiatã realmente pe moartea ºi învierea lui Cristos. „Am înviat ºi acum sunt cu tine”, ne spune Domnul, ºi mâna mea te susþine. Oriunde ai putea sã cazi, vei cãdea în mâinile mele ºi voi fi prezent chiar la uºa morþii. Unde nimeni nu te mai poate însoþi ºi unde tu nu poþi purta nimic, acolo eu te aºtept pentru a transforma pentru tine întunericul în luminã. Speranþa creºtinã nu este însã niciodatã doar individualã, este mereu ºi speranþã pentru alþii. Existenþele noastre sunt profund legate unele de altele, iar binele ºi rãul pe care fiecare îl face îi atinge întotdeauna ºi pe ceilalþi. Astfel, rugãciunea unui suflet peregrin în lume poate ajuta un alt suflet care stã ºi se purificã dupã moarte. Iatã de ce astãzi Biserica ne invitã sã ne rugãm pentru rãposaþii noºtri dragi ºi sã ne oprim la mormintele lor. Maria, steaua speranþei, sã întãreascã ºi sã facã mai autenticã credinþa noastrã în viaþa veºnicã ºi sã susþinã rugãciunea noastrã de mijlocire pentru fraþii rãposaþi.

Adaptare dupã www .oecumene.radiovaticana.org www.oecumene.radiovaticana.org


Pelerin la Vatican

„Sfântul Paul din afara Zidurilor”, o bazilicã pentru adãpostirea unui mormânt

Odatã încheiate persecuþiile ºi promulgate edictele de toleranþã faþã de creºtini, la începutul secolului al IV-lea, împãratul Constantin a ordonat efectuarea unor sãpãturi în locul unde creºtinii venerau memoria Sfântului Apostol Paul, decapitat în jurul anilor 65 – 67, sub domnia împãratului Nero. ªi pe aceastã cella memoriae, un mormânt situat în via Ostiense, la aproximativ 2 kilometri înafara Zidurilor Aureliene care strãjuiesc Roma, împãratul Constantin a înãlþat o bazilicã, consacratã de papa Silvestru, în anul 324. Bazilica „Sfântul Paul din afara Zidurilor” a cunoscut lucrãri de extindere în perioada 384 ºi 395, sub împãraþii Teodosiu, Valentin al II-lea ºi Arcadiu ºi au continuat în cursul secolelor, urmând un proiect amplu, cu cinci nave, cu deschidere spre un portic compus din 150 de coloane din marmurã albã. Bazilica a fost obiect al intervenþiilor de consolidare, renovare ºi înfrumuseþare artisticã din partea tuturor papilor care s-au succedat la sediul lui Petru. Incendiul din 15 iulie 1823 a distrus bazilica, ce a fost mai apoi reconstruitã la fel cu originalul, refolosinduse elemente salvate de furia flãcãrilor.

Mormântul lui Paul ars, scos la luminã d i n TTa „Sfântul Paul din afara Zidurilor” este una din cele patru bazilici majore din Roma, numite ºi bazilici „papale”. Mormântul lui Paul din Tars, deasupra

cãruia a fost construitã bazilica, a fost recent purtat la luminã, în urma sãpãturilor efectuate sub altarul major. Pânã în prezent, mormântul Sfântului Paul nu putea fi vãzut deoarece, în decursul construcþiei bazilicii ºi al prefacerilor arhitectonice la care a fost supus edificiul, s-a ajuns la o structurã sepulcralã protectivã care nu permitea vederea nici mãcar a unei pãrþi a sarcofagului. În mai 2005, Benedict al XVI-lea a instituit, prin documentul Motu Proprio, figura canonicã a arhiparohului pentru bazilica Sfântul Paul, stabilindu-i atribuþii administrative ºi de gestiune, distincte de cele ale abatelui benedictin sub a cãrui tutelã, prin tradiþie, bazilica se aflase pânã atunci. Astfel, cardinalul Andrea Cordero Lanza di Montezemolo, care este ºi arhitect de formaþie, a devenit arhiparohul bazilicii „San Paolo fuori le Mura” încredinþându-i-se lucrãrile de restaurare ºi de modernizare a edificiului. În contextul acestor lucrãri, s-a impus înlãturarea unei pãrþi dintr-un altar dedicat Sfântului Timotei (sec. IV), ºi deschiderea, în cadrul structurii sepulcrale, a unei ferestre de 70 cm ce permite vederea unei pãrþi a sarcofagului Sfântului Paul.

Paul, Apostol ºi Martir Sarcofagul, din marmurã neºlefuitã, este înalt de circa 1,20 m ºi lung de 2,55 m, sprijinindu-se pe un paviment format din fragmente de piatrã. Sarcofagul se aflã la adâncimea de 1,30 m sub actualul paviment al bazilicii. În partea superioarã a sarcofagului, la circa 40-45 cm, se aflã

o lespede de marmurã, pe care stã scris: „Paul Apostol Martir”, o copie a acesteia fiind pãstratã în sacristia bazilicii.

Pelerini la mormântul Sfântului Paul Anul Paulin a fost deschis pe 28 iunie 2008, în bazilica romanã „Sfântul Paul din afara Zidurilor”, din Via Ostiense, în prezenþa Patriarhului ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu I, ºi a câtorva delegaþi ecumenici. În timpul recitãrii primelor vespere ale solemnitãþii Sfinþilor Apostoli Petru ºi Paul, Papa a spus: „Suntem adunaþi la mormântul Sfântului Paul, care s-a nãscut, în urmã cu douã mii de ani, la Tars în Cilicia, în Turcia de astãzi. Cine era acest Paul? (…) Învãþãtor al pãgânilor, apostol ºi crainic al lui Isus Cristos, aºa se caracterizeazã el pe sine însuºi într-o privire retrospectivã asupra parcursului vieþii sale. Dar, cu aceasta, privirea nu merge numai spre trecut. „Învãþãtor al pãgânilor”: acest cuvânt se deschide spre viitor, spre toate popoarele ºi toate generaþiile. Paul nu este pentru noi o figurã din trecut, pe care o amintim cu veneraþie. El este ºi învãþãtorul nostru, apostolul ºi crainicul lui Isus Cristos ºi pentru noi (…).” ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

3


4

Actualitate

Prezentarea anului pastoral 2008-2009 pentru familii Itinerar catehetic cu familiile în parohie

Pe 11 octombrie s-a deschis anul pastoral dedicat Sfântului Paul, care are ca motto cuvintele Apostolului Neamurilor „Nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine” (Gal 2,20). Cu aceastã ocazie, în prezenþa PS Cornel Damian, s-a lansat broºura: Anul paulin: Itinerar catehetic cu familiile în parohie. Realizatã de un grup de familii, broºura propune spre meditare patru texte din Noul Testament. Primul este luat din Faptele Apostolilor, cap. 18, ºi-i are ca protagoniºti pe Sfântul Paul ºi pe soþii Acvila ºi Priscila. Urmãtoarele trei texte sunt luate din scrierile pauline. Codicele familiei din Efeseni 5, 21-32 trateazã despre legãtura dintre bãrbat ºi femeie în lumina legãturii dintre Cristos ºi Biserica sa. Textul din 1 Corinteni 7,1-6 atinge aspecte importante ºi delicate ale vieþii de cãsãtorie ºi familie, cum ar fi semnificaþia unirii conjugale ºi scopul acesteia. Cu Imnul dragostei (1 Cor 1,1-13), se descoperã atât marea pasiune a Sfântului Paul pentru vestirea Evangheliei, cât ºi ceea ce nu este, de fapt, iubirea.

De ce o broºurã?

Cum aratã PS Cornel în introducere, pentru a oferi un ajutor spiritual fiecãrui credincios ºi soþilor creºtini, în trãirea zilnicã a credinþei. De asemenea, broºura are un rol didactic ºi pedagogic. Conþinutul sãu poate fi un punct de plecare pentru realizarea, în fiecare parohie, a unor cateheze prin care sã se cunoascã învãþãtura Sfântului Paul ºi, deci, a Bisericii, cu privire la cãsãtorie ºi la familie. De fapt, e vorba de un material la îndemâna pãrinþilor parohi, a vicarilor ºi a credincioºilor, pentru ca aceºtia sã poatã colabora. În mai multe rânduri, ÎPS Ioan Robu le-a recomandat preoþilor sã se înconjoare de grupuri de soþi, de familii, pentru a le fi colaboratori în munca pastoralã. Iniþiativa a prins contur de ceva timp, în câteva locuri, iar roadele se vãd deja.

În chiar prima cathezã din acest material desco-perim marea prietenie dintre Sfântul Paul ºi soþii Acvila ºi Priscila. Oare sã nu fie aceasta o profeþie a modului de a fi al Bisericii?

Care este scopul itinerariului?

Evanghelizarea cu ºi prin familie. Termenul evanghe-lizare revine cu o deosebitã frecvenþã în scrierile recente ale Magisterului Bisericii. În Evangelium nuntiandi (1975), Papa Paul al VI-lea afirmã: „evanghelizarea este harul ºi vocaþia proprie a Bisericii, identitatea sa profundã. Biserica existã ca sã vesteascã Evanghelia” (nr.14). În Novo millennio ineunte (2000), Papa Ioan Paul al II-lea vorbeºte de noua evanghelizare, amintind pasiunea Sfântului Paul pentru a vesti „Vai mie dacã nu vestesc Evanghelia!” (1Cor 9,16). Apoi continuã: „Aceastã pasiune nu va înceta sã trezeascã în Bisericã un nou spirit misionar, care nu va fi rezervat unui grup de “specialiºti”, dar va trebui sã angajeze responsabilitatea tuturor membrilor poporului lui Dumnezeu. Cel care l-a întâlnit, cu adevãrat, pe Cristos nu poate sã-l pãstreze pentru sine, trebuie sã-l vesteascã. Este necesar un nou elan apostolic, care sã fie trãit ca un angajament cotidian de cãtre comunitãþile ºi grupurile creºtine.” (nr. 40).

Un nou spirit misionar

A fi misionar nu înseamnã doar a merge, în altã þarã sau pe un alt continent, pentru a vesti Evanghelia. Misionar nu înseamnã neapãrat sã fii specialist sau expert în teologie. Misionar înseamnã sã fii trimis, sã dai ceea ce ai primit la botez, credinþa. Un loc de misiune este casa, propria familie, locul de muncã. Cum prin familie trece frontiera dintre lume ºi Bisericã, ajutorul acordat soþilor ºi familiilor, devine un ajutor acordat lumii ºi Bisericii.

De la o parohie la alta. De la o familie la alta.

Iniþiativa din acest an, în continuitate cu ceea ce s-a desfãºurat în ultimii ani pastorali, are menirea de a încuraja soþii creºtini ºi familiile în trãirea credinþei. Încurajarea este, de fapt, reciprocã, de la familie la familie, de la parohie la parohie. Remediul la anonimatul ºi izolarea în trãirea credinþei este comunicarea. Din viaþa Sfântului Paul ºtim cã acesta a fãcut numeroase cãlãtorii misionare pentru a vesti Evanghelia. Familiile animatoare, care vor întâlni pãrinþii parohi, care vor pregãti „cu de-amãnuntul” catehezele, care se vor alãtura familiilor dintr-o parohie sau alta pentru a þine catehezele, doresc – prin acest itinerar – sã pãºeascã pe urmele aposto-lului. Desigur, parcurgând kilometri mult mai puþini, dar mânaþi fiind de aceeaºi pasiune pentru Cristos cel Înviat.


Actualitate

Foi et lumière: viaþa e un dar frumos O puternicã mãrturie despre frumuseþea vieþii ne dau Jean Vanier ºi Hélène-Marie Mathiew. Cei doi, primul marinar ºi doctor în filosofie, a doua, psiholog, calificat în îngrijirea persoanelor cu handicap mintal, sunt deschizãtori de cãi în lupta pentru preþuirea vieþii umane, indiferent de calitatea sa. Totul a început, cu aproape 40 de ani în urmã, mai precis în 1971, când o familie, pãrinþii ºi cei doi copii cu nevoi speciale, veniþi în pelerinaj la Lourdes sã caute un dram de mângâiere, nu erau primiþi de nimeni spre gãzduire. O mare loviturã pentru sãrmanii pãrinþi care, într-un limbaj mai lumesc, erau bãtuþi de soartã, dar, ºi mai dureros, erau refuzaþi de semeni, fãcând ca lumea, o vale de lacrimi (expresie a sfântului Bernard), sã parã ºi mai ostilã. Dar cum Domnul scrie drept pe rânduri strâmbe, Lourdes, locul unde

Mãrturie

Sfânta Fecioarã i-a apãrut Bernadetei, avea sã devinã locul unde se nãºtea comunitatea Credinþã ºi Luminã, (Foi et Lumière). O comunitate în care se cultivã extraordinara revelaþie cã viaþa este un dar divin de mare preþ, chiar sub aparenþa slãbiciunii, cã suferinþa e mântuitoare, cã bucuria e triumfãtoare. În 2008, Jean (cã aºa îi place sã i se spunã) a împlinit 80 de ani, iar MarieHélène 78. În trupul lor se vãd semnele

„Dupã doi bãieþi, în anul 1975, familia noastrã s-a mãrit cu o fetiþã. Dumnezeu a vrut, însã, ca ea sã fie altfel, s-a nãscut cu sindromul Down. Ea, într-adevãr, ne-a schimbat radical viaþa. Providenþa a fãcut ca în anul 2001, ca urmare a unui pelerinaj la Lourdes, sã aflãm de existenþa comunitãþii Credinþã ºi Luminã, în Bucureºti. Am luat parte, împreunã cu fata noastrã, la una din întâlniri, la care erau prezente mai multe persoane cu nevoi speciale ºi pãrinþii acestora. Din start, ne-a surprins primirea. Parcã ne-ar fi cunoscut de-o viaþã. Apoi, în 2002, se înfiinþa comunitatea din Popeºti-Leordeni, având în evidenþã 21 de persoane cu nevoi speciale. De atunci, ne întâlnim, o datã pe lunã, pãrinþi, persoane cu retard mintal, prieteni, pentru a petrece câteva ore în rugãciune, cânt ºi alte activitãþi. Credinþã ºi Luminã a adus în viaþa noastrã de familie încercatã o mare noutate. Ne-a îndepãrtat singurãtatea ºi ne-a introdus

bãtrâneþii. Însã corabia, simbolul comunitãþii Credinþã ºi Luminã, continuã sã clãtoreascã pe valurile vieþii. De la prima comunitate, care lua fiinþã acum 40 de ani, astãzi s-a ajuns la 1500 de filiale rãspândite în lumea întreagã. Ca urmare a întâlnirii de la Lourdes, din octombrie 2008, timona corabiei a fost lãsatã de Jean ºi preluatã de alþi mateloþi, unii care au copii cu handicap, alþii doar ca amici ai acestor pãrinþi ºi copii încercaþi.

într-o lume neºtiutã pânã atunci. Aici am simþit bucuria gratuitãþii, în persoane (amici ) care stau alãturi de noi ºi de copiii noºtri. În Credinþã ºi Luminã e mereu sãrbãtoare. Comunicarea e aproape spontanã, de la sine, fãra mare efort. Aºa am cunoscut multe familii cu aceleaºi probleme ca ºi noi ºi cu care am legat, în timp, prietenii sincere, adevãrate. De când ne întâlnim la Credinþã ºi Luminã, ni s-a uºurat povara. De ce? Pentru cã am descoperit o mare familie în care necazurile devin bucurii, unde simþi, pur ºi simplu, cã suferinþa e mântuitoare. Pentru cã am mai descoperit cã persoanele cu dizabilitãþi au multe în comun cu noi, cei normali, mai ales aceleaºi sentimente. La bucurie, râd, la tristeþe ºi durere, plâng; îºi manifestã nemulþumirile. Iar toate acestea fac parte din normalitate!!!” (Ioan ºi Marica) Pagini realizate de Pr ABIAN MÃRIUÞ Pr.. FFABIAN

5


6

Din viaþa Arhidiecezei

Conferinþã despre terapia post-avort „Plaga avortului priveºte atât dimensiunea spiritualã cât ºi pe cea umanã a persoanei ºi trebuie sã fie abordatã pe ambele fronturi pentru a se putea ajunge la vindecare”, a afirmat Victoria Thorn în cadrul conferinþei dedicatã terapiei post-avort, ce a avut loc joi, 23 octombrie, în aula mare a Institutului Teologic „Sf. Tereza” din Bucureºti. Victoria Thorn este fondatoarea Proiectului Rahela, o iniþiativã a Bisericii Catolice din Statele Unite, care ajutã femeile sã-ºi vindece trauma sufleteascã provocatã de avort. Thorn este ºi directorul executiv al Biroului Naþional de reconciliere ºi vindecare post-avort, care coordoneazã activitatea Proiectului Rahela în peste 170 de dieceze din Statele Unite. De câþiva ani, Victoria Thorn cãlãtoreºte prin lume pentru a le prezenta ºi altora Proiectul Rahela. Conform ultimelor date furnizate de Organizaþia mondialã a sãnãtãþii, în lume au loc, în medie, 40 milioane de avorturi pe an. „Trauma cauzatã de avort împiedicã milioane de persoane sã-ºi trãiascã din plin credinþa”, a afirmat Victoria Thorn în cadrul conferinþei de la Bucureºti. O femeie care a fãcut avort, a explicat ea, „crede cã a comis un pãcat de neiertat, iar acest lucru constituie nucleul central al rãnii sale spirituale. Este o mamã care ºtie cã este responsabilã de moartea propriului copil; un copil pe care nu l-a nãscut, pe care nu l-a vãzut ºi nu l-a îmbrãþiºat niciodatã”. Multe dintre femeile care cautã ajutor prin Proiectul Rahela au fãcut avort cu 20 sau 30 de ani în urmã. Acest lucru denotã faptul cã „o femeie nu uitã niciodatã, ºi cã vindecarea este un proces îndelungat”. Coferinþa de la Bucureºti, a doamnei Victoria Thorn, dedicatã „terapiei post-avort”, a fost organizatã de Centrul Diecezan de Pastoraþie a Familiilor, condus de pr. Fabian Mãriuþ, în colaborare cu Asociaþia „Provita Media” din Bucureºti.

Exerciþii spiritualepentru 35 de preoþi În dimineaþa de vineri, 17 octombrie, o datã cu sfânta Liturghie, s-a încheiat, la mãnãstirea pãrinþilor carmelitanilor desculþi, cea de-a treia serie de exerciþii spirituale, din acest an, pentru preoþii din Arhidieceza de Bucureºti.

În acest grup au participat 35 de preoþi din Arhidiecezã, precum ºi Excelenþa sa, Arhiepiscopul Ioan Robu. Cele trei meditaþii zilnice, având în centru personaje biblice din Vechiul Testament, au fost prezentate de pãrintele Cristinel Fodor, profesor de teologie spiritualã la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iaºi. Sfânta Liturghie, Adoraþia, recitarea Orelor comune, împãrtãºirea din fiecare searã au fost momente benefice de comuniune între toþi cei prezenþi. Pe aceastã cale, preoþii din Arhidieceza de Bucureºti mulþumesc preoþilor predicatori, pr. Marius Taloº, S.J., pr. Tarcisio Favaro, O.C.A.R.M.D ºi pr. Cristinel Fodor.

Deschiderea noului An Scout în parohia “Adormirea Maicii Domnului” Duminicã, 12 octombrie, a avut loc deschiderea noului An Scout la parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Bucureºti, la care au participat 44 de membri, plini de entuziasm ºi de voie-bunã. Programul a început cu Sfânta Liturghie, dupã care a urmat adunarea în „marele careu”. Toþi, de la cel mai mic, de 6 ani ºi jumãtate, pânã la cel mai mare, s-au grãbit sã ajungã la timp. Tinerii scout s-au dedicat, apoi, diferitelor activitãþi: lupiºorii ºi seniorii au confecþionat costume populare, iar temerarii, împreunã cu exploratorii, au pregãtit un salam de biscuiþi. Au continuat jocuri, concursuri, cântece ºi dansuri, iar la sfârºit, toþi au savurat minunatul salam de biscuiþi.


Din viaþa Arhidiecezei

Comunitatea din B ãneasa Bãneasa a petrecut un „week-end împreunã împreunã”” În luna octombrie, pãrintele Mihai Mãrtinaº, paroh al comunitãþii catolice „Sfinþii Petru ºi Paul” din cartierul Bãneasa (Bucureºti), a organizat un week-end împreunã, la care au participat circa 50 de credincioºi din parohie: copii, tineri, familii, pensionari. Timp de douã zile, credincioºii din Bãneasa, gãzduiþi de cãlugãrii carmelitani de la Snagov, au reflectat pe marginea primei scrisori a Sfântului Paul cãtre corinteni (cap. 12) asupra „carismelor în Biserica lui Cristos”. „Am (re)descoperit cã toþi, chiar dacã suntem diferiþi, chiar dacã avem activitãþi ºi vârste diferite, ne armonizãm ºi formãm Biserica lui Cristos; am (re)descoperit cã suntem pietre vii ale Bisericii ºi cã fiecare dintre noi îºi aduce contribuþia, oricât de neînsemnatã ar pãrea, la formarea marii familii a lui Dumnezeu. Am descoperit cã fiecare dintre noi, pe parcursul vieþii, merge pe un drum al Damascului unde, la un moment dat, Dumnezeu se aratã”, a declarat, la sfârºitul acestei întâlniri, Claudia Iºtoc, una dintre participante. Momentele de reflecþie ºi de împãrtãºire – în timpul cãrora tinerii se ocupau de cei mici - au fost îmbinate cu momente de rugãciune în comun ºi cu activitãþi de destindere. „Ne-am simþit bine împreunã ºi sperãm cã aceastã minunatã experienþã se va repeta”, a mai spus Claudia Iºtoc.

Congres despre Milostivirea Divinã În perioada 2-4 octombrie 2008, la Sanctuarul Milostivirii Divine de la Cracovia – Lagiewniki, s-au reunit invitaþi ºi participanþi la cel de-al III-lea Congres Internaþional al apostolilor Milostivirii Divine. Congresul, organizat cu ocazia celei de-a 70-a aniversãri a naºterii pentru cer a Sfintei Faustina ºi în anul celei de-a 30-a aniversãri a alegerii cardinalului Karol Wojtyla în Scaunul Sfântului Petru la Roma, a fost plasat sub patronajul Cardinalului Stanislas Dziwisz, Mitropolit de Cracovia ºi al Superioarei Generale a Congregaþiei Surorilor Maicii Domnului a Milostivirii, Maica Gracjana Szewc. La 6 martie 1996, Mitropolitul de Cracovia, Cardinalul Macharski a fondat Asociaþia Apostolilor Milostivirii Divine, numitã Faustinum, care reuneºte preoþi, persoane consacrate ºi laici ce doresc sã continue misiunea Sfintei Faustina, sub conducerea congregaþiei Surorilor Maicii Domnului a Milostivirii. Sunt mai mult de 13 000 de membri ºi voluntari rãspândiþi în 68 de þãri. În cele trei zile ale Congresului participanþii au fost „La ºcoala Milostivirii a Sfintei Faustina ºi a Servitorului lui Dumnezeu, Ioan Paul II”. Congresul nu a avut doar scop formativ ci a fost ºi o mãrturie, o ocazie de rugãciune în comun. Fiecare participant la Congres a putut sã facã experienþa unei întâlniri personale cu Domnul Milostiv. Din delegaþia grupului Faustinum – România, condusã de Pr. Tadeusz Rostworowski, au fãcut parte: Sr. Veronica Boaºã, Gheorghe Baltã, Alis Druicã, Barbara Moise Szalla ºi Elena Negoiþã. Cu mare bucurie ºi emoþie, joi 2 octombrie, Pr. Tadeusz le-a vorbit participanþilor la Congres despre recentele realizãri ale apostolatului milostivirii în România: tripla lansare a cãrþilor „Mic Jurnal” – Ed. ARCB, „Spiritualitatea Sfintei Surori Faustina” – Ed. Maranatha ºi „Viaþa Sfintei Faustina” – Ed. Galaxia Gutenberg, cât ºi despre sfinþirea Icoanei Divinei Milostiviri ºi a Icoanei Sfintei Faustina (în medalion), în Catedrala Sfântul Iosif, de cãtre Excelenþa Sa Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti. Pr. Tadeusz a subliniat aspectul pluriconfesional al practicãrii Cultului Divinei Milostiviri în România, dând ca exemplu munca în echipa formatã din intelectuali romano-catolici, greco-catolici ºi ortodocºi pentru traducerea ºi editarea acestor cãrþi. Congresul s-a încheiat, sâmbãtã, cu îndemnul Papei Ioan Paul al II-lea, de a trãi ºi a propaga Evanghelia Milostivirii în aceastã lume care are nevoie, mai mult ca oricând, de milostivirea lui Dumnezeu. ELENA NEGOIÞà - Faustinum - România

7


8

Biserica în lume

Au fost beatificaþi pãrinþii sfintei Tereza a Pruncului Isus

Duminicã, 19 octombrie, în Bazilica din Lisieux, a avut loc beatificarea lui Ludovic ºi a Zeliei Martin, pãrinþii Sfintei Tereza a Pruncului Isus. Sfântul Pãrinte, vorbind despre viaþa acestor soþi, i-a prezentat ca pe un model de sfinþenie cotidianã, un adevãrat exemplu de ”bisericã domesticã”, exemplu de iubire ºi de credinþã. Ziua beatificãrii, Ziua Mondialã a Misiunilor, este semnificativã deoarece fiica noilor Fericiþi, Sfânta Tereza a Pruncului Isus, a fost proclamatã, de Papa Pius al XI-lea, la 14 decembrie 1927, Patroana Misiunilor. “Aceºti noi Fericiþi au însoþit ºi au împãrtãºit, cu rugãciunea lor ºi cu mãrturia lor evanghelicã, drumul fiicei chematã de Domnul sã se consacre lui, fãrã rezerve, între zidurile Carmelului”, a explicat Papa. “Cu viaþa lor exemplarã de cuplu, au anunþat Evanghelia lui Cristos. Au trãit cu ardoare credinþa ºi au transmis-o în familie ºi în jurul lor (...) Rugãciunea lor comunã sã fie izvor de bucurie ºi de speranþã pentru toþi pãrinþii ºi pentru toate familiile”, a încheiat Sfântul Pãrinte. Ludovic ºi Zelia Martin sunt al doilea cuplu ridicat la cinstea altarelor, dupã italienii Luigi ºi Maria Beltrame Quattrocchi (beatificaþi pe 21 octombrie 2001, de Papa Ioan Paul al II-lea).

Existã un drum lung în retrezirea interesului pentru Biblie Federaþia Biblicã Catolicã a realizat un sondaj privind Biblia ºi mãsura în care este ea cunoscutã. Preºedintele Consiliului Pontifical pentru Culturã, Arhiepiscopul Ravasi, explicã: „Investigaþia a fost realizatã în conexiune cu Sinodul Episcopilor, din acest an, care s-a concentrat tocmai asupra Bibliei. S-a intenþionat ºi examinarea situaþiei actuale, dupã mai bine de 40 de ani de la Conciliul Vatican II, care a retrezit interesul catolicilor pentru citirea Bibliei”. Referindu-se la rezultate, prelatul a spus cã: „... pot fi desprinse cel puþin douã concluzii. Prima este aceea cã unele þãri prezintã o distanþã imensã faþã de textul sacru, comparativ cu altele. Un element semnificativ a fost întrebarea dacã s-a citit un pasaj din Biblie în ultimul an. În Statele Unite, 73% din populaþie a citit o parte din Biblie în ultimul an. Aceasta însemnã, practic, cã toþi au obiceiul de a o citi. Pe de altã parte, dacã analizãm Italia, descoperim cã doar un sfert din populaþie a citit un pasaj din Biblie în ultimul an. Rãspunsurile sunt foarte diferite ºi, în unele þãri, existã un drum lung de parcurs. În mod ciudat, una dintre ultimele þãri este Spania. Acest lucru este surprinzãtor pentru cã e o þarã catolicã cu mari tradiþii. A doua concluzie este aceea cã existã mulþi oameni care simt dorinþa de a se întoarce la acest text, vãzându-l nu doar ca pe o normã de viaþã, aºa cum o fac în mod evident credincioºii, ca pe o fãclie pentru paºii noºtri pe drumul vieþii, ci ºi ca pe un mare text cultural”.

Creºtinii, grupul religios cel mai persecutat Asociaþia Ajutor pentru Bisericile în suferinþã (ACS) a realizat un studiu cu titlul “Persecutaþi sau uitaþi?” Un raport asupra creºtinilor care suferã, din cauza credinþei lor, în 2007/8. Studiul ia în considerare state precum Algeria, Eritreea, Iran, Iraq ºi Palestina, unde supravieþuirea Bisericii pare sã fie în pericol, ºi demonstreazã cã, în ultimii doi ani, violenþa împotriva creºtinilor s-a intensificat în 17 din cele 30 de þãri care au fost sub observaþie. Directorul ACS, din Marea Britanie, Neville Kyrke-Smith a denunþat gravitatea persecuþiei anticreºtine: „Studiul aratã cã, în prezent, creºtinii reprezintã grupul cel mai persecutat în lume. Oamenii sunt conºtienþi de numãrul enorm de abuzuri ale drepturilor umane pe glob, dar nu mereu sunt la curent cu negarea drepturilor umane a milioane de creºtini(…) Situaþia se înrãutãþeºte pentru cã scapã, în mare mãsurã, din atenþia mass-media. Suferim de un fel de corectitudine religioasã, care înseamnã cã a vorbi despre persecutarea creºtinilor de azi nu este acceptabil pentru massmedia laice care, uneori, nu cred nici în faþa evidenþei faptelor” a explicat Neville Kyrke-Smith. “Persecutaþi sau uitaþi?” s-a realizat cu acordul Card. Cormac Murphy-O’Connor, Arhiepiscop de Westminster (Anglia), ºi a Cardinalului Keith O’Brien, Arhiepiscop de St. Andrews ºi Edimburgo (Scoþia). Studiul ACS vine cu mai puþin de douã luni, înainte de a LXa aniversare a Declaraþiei Universale a Drepturilor Omului, adoptate de Adunarea Generalã a Naþiunilor Unite, la 10 decembrie 1948.


Biserica în lume

Conciliul V atican II, un extraordinar Vatican eveniment eclezial

„Pentru a îmbunãtãþi starea societãþii, trebuie sã îmbunãtãþim starea familiilor„

Facultatea de Teologie Sfântul Bonaventura ºi Institutul de Documentare ºi Studiere a Pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea au organizat, la Roma, o conferinþã internaþionalã cu tema „Conciliul Vatican II în pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea”. Într-un mesaj adresat parti-cipanþilor la eveniment, Benedict al XVI-lea a afirmat cã Vatican II nu-ºi pierde relevanþa cu trecerea deceniilor, ci este „în mod particular pertinent” pentru Bisericã în lumea globalizatã de astãzi. „Motivul fundamental al convocãrii Conciliului a fost pentru Papa Ioan al XXIII-lea, acela de a face mântuirea accesibilã omului de astãzi, ºi în acest sens au lucrat Pãrinþii sinodali”. Actualul Pontif spune cã „suntem cu toþii datori acestui extraordinar eveniment eclezial” ºi cã, pentru el, a fost „o onoare sã participe ca expert”. Apoi l-a lãudat pe predecesorul sãu, afirmând cã „în Conciliu (Papa Ioan Paul al II-lea) ºi-a adus o importantã contribuþie personalã”, mai apoi devenind „prin-cipalul responsabil de punerea lui în practicã”. Defunctul Papã „a preluat în toate scrierile sale, precum ºi în deciziile ºi acþiunile sale ca Pontif, direcþiile urgente, trasate de Conciliul ecumenic Vatican II, devenind un interpret calificat ºi un martor coerent al acelui eveniment”. „Complexa moºtenire doctrinarã a Conciliului ne îndeamnã ºi astãzi sã mergem în profunzimea Cuvântului lui Dumnezeu pentru a-l aplica în Bisericã, þinând cont de nevoile oamenilor din lumea contemporanã, care au o trebuinþã extremã de a cunoaºte ºi a experimenta lumina speranþei creºtine”. Sfântul Pãrinte ºi-a exprimat speranþa cã participanþii la conferinþã au abordat „documentele conciliare pentru a cãuta în ele rãspunsuri satisfãcãtoare la numeroasele întrebãri ale vremurilor noastre”.

În perioada 24-25 octombrie a avut loc, la Bratislava (Slovacia), Conferinþa cu tema „A LX-a aniversare a Declaraþiei Universale a Drepturilor Omului: celebrãm angajarea mondialã pentru viaþã ºi familie”. Conferinþa a fost o pregãtire pentru sesiunea specialã a Adunãrii Generale a Naþiunilor Unite, ce se va desfãºura între 29 noiembrie-2 decembrie la Doha, Qatar. Cu ocazia întâlnirii de la Bratislava, Richard G. Wilkins, Managing Director al Doha International Institute for Family Studies and Development, a amintit cã Organizaþia Naþiunilor Unite a fost înfiinþatã, la sfârºitul Celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, pentru a „preveni dispreþul sistematic faþã de valorile fundamentale”, deoarece, dupã douã conflicte uriaºe, „comunitatea internaþionalã era conºtientã cã, atunci când valorile morale fundamentale sunt corupte, este posibil - poate chiar inevitabil - un imens rãu”. Deci, ONU a fost instituitã „pentru a combate rãul ºi pentru a promova responsabilitatea socialã, demnitatea ºi libertatea”, dar „realizarea acestor obiective fundamentale necesitã recunoaºterea ºi respectarea intrinsecã ºi absolutã a valorii umane ºi a familiei”. Analizând “permanentele beneficii sociale” ale familiei, Wilkins a explicat cã datele ne duc cãtre „douã concluzii incontestabile: structurile matrimoniale stabile ºi naturale aduc beneficii profunde bãrbaþilor, femeilor ºi copiilor”, în timp ce prãbuºirea lor „aduce semnificative daune sociale asupra individului ºi a societãþii, în general”. „Autoritatea, stabilitatea ºi raporturile ce se realizeazã în cadrul unei familii reprezintã bazele libertãþii, siguranþei ºi fraternitãþii în societate”. Din acest motiv, Wilkins a îndemnat ca “societatea sã se întoarcã spre adevãrurile fundamentale referitoare la familie”. „Pentru a îmbunãtãþi starea unei societãþi, trebuie sã îmbunãtãþim starea familiilor care o formeazã. Opusul, este metoda cea mai rapidã pentru a distruge societatea ºi pentru a-i slãbi familiile”, a conchis Wilkins.

Papa ºi-a anunþat intenþia de a vizita continentul african Duminicã, 26 octombrie, în cadrul omiliei de la Liturghia care a încheiat Adunarea Generalã Ordinarã a Sinodului Episcopilor, Sfântul Pãrinte a amintit cã, în octombrie 2009, se va desfãºura, la Roma, A II-a Adunare Specialã a Sinodului pentru Africa. „Intenþionez – a spus Papa – ca, în luna martie 2009, sã merg în Camerun pentru a încredinþa reprezentanþilor Conferinþelor Episcopale din Africa Instrumentum laboris al acestei Adunãri Sinodale. Apoi, dacã Dumnezeu va voi, mã voi îndrepta spre Angola pentru a celebra în mod solemn cinci sute de ani de la evanghelizarea þãrii”, a dãugat Papa. Instrumentum laboris va fi documentul de lucru pe care Secretariatul General al Sinodului, cu ajutorul Consiliului special pentru Africa, îl va elabora pe baza rãspunsurilor la cele 32 de întrebãri cuprinse în Lineamenta (sau liniile directoare despre subiect)date de douã sinoade ale Bisericilor Catolice Orientale (Patriarhia Coptã din Alexandria ºi Consiliul Bisericii din Etiopia) ºi de cele 32 de Conferinþe Episcopale din Africa. Lineamenta, deja prezentat la Vatican, are ca titlu “Biserica în Africa în slujba Reconcilierii, Dreptãþii ºi Pãcii. ‘Voi sunteþi sarea pãmântului, voi sunteþi lumina lumii’ (Mt 5,13.14)”. Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

9


10

Sfânta Scripturã

SFINÞIREA BAZILICII DIN LA TERAN LATERAN Apropiindu-se Paºtele iudeilor, Isus s-a urcat la Ierusalim. În templu i-a gãsit pe negustorii de boi, de oi ºi de porumbei ºi pe schimbãtorii de bani ºezând. A fãcut un bici din funii ºi i-a izgonit pe toþi afarã din templu… ºi le-a zis: „Luaþi astea de aici ºi nu faceþi din casa Tatãlui meu o casã de negustorie!”… Iudeii au luat cuvântul ºi i-au zis: „Prin ce semn ne arãþi cã ai dreptul sã faci astfel de lucruri?” Drept rãspuns Isus le-a spus: „Distrugeþi templul acesta ºi în trei zile îl voi ridica din nou”… Dar el vorbea despre templul trupului sãu. (In 2,13-22) Sãrbãtoarea Sfinþirii Bazilicii din Lateran are menirea de a atrage atenþia asupra centrului unitãþii Bisericii Catolice. Acest centru a fost vizibil stabilit odatã cu construirea ºi consacrarea bazilicii de pe domeniul familiei Laterani, domeniu oferit de cãtre Constantin cel Mare papei Silvestru, în jurul anului 320. Liturgia Cuvântului din aceastã sãrbãtoare pune în relief douã teme biblice: cea a consacrãrii edificiului însuºi, rezervat cultului lui Dumnezeu – aceastã temã situându-se în prelungirea celei a dedicãrii Templului de la Ierusalim, considerat drept „casa lui Dumnezeu” – ºi cea a Bisericii consideratã drept comunitatea credincioºilor, adevãrat templu spiritual constituit astfel de prezenþa Duhului Sfânt. Gestul lui Isus de a-i fi alungat din templul de la Ierusalim pe negustorii de animale destinate jertfelor ºi dialogul pe care Mântuitorul îl are cu iudeii, pun în scenã o construcþie plinã de semnificaþie. Într-adevãr, expulzarea animalelor din Templu lasã sã se înþeleagã cã timpul jertfelor a apus ºi cã singura jertfã agreatã de Dumnezeu este Jertfa unicã ºi definitivã a lui Cristos (v. „distrugeþi templul acesta…”). În plus, Isus vorbeºte despre trupul sãu ca despre Templul pe care, distrus de iudei, îl va reclãdi în trei zile. Acest nou Templu va fi, în acelaºi timp, expresia „locului” în care se va actualiza în mod constant Jertfa Crucii dar ºi cea a „ecclesiei”/(comunitãþii) celor rãscumpãraþi ºi renãscuþi la o viaþã nouã. În lectura a doua a acestei sãrbãtori, sfântul Pavel (Paul) privilegiazã ºi defineºte tema Bisericii consideratã drept comunitatea credincioºilor pe care o exprimã, totuºi, în termenii alegorici ai edificãrii Templului. Într-adevãr, ca orice templu, comunitatea ecclesialã are un „constructor”, Dumnezeu, o „temelie”, Isus Cristos, un „arhitect”, apostolul. Acest „templu al lui Dumnezeu” este sfânt datoritã Duhului lui Dumnezeu care locuieºte în el. Prin urmare, totul trebuie concure, în bisericile noastre, la frumuseþea derulãrii liturgice, dar mai întâi totul trebuie sã devinã expresia credinþei în prezenþa vie a Domnului printre credincioºii sãi. ªi dacã acest lucru se cere oricãrei biserici de pe pãmânt, cu atât mai mult se cere acest lucru acelei Bazilici chemate sã exprime catolicitatea.

Fraþilor, voi sunteþi templul construit de Dumnezeu. Ca un arhitect iscusit, prin harul ce mi-a fost dat de Dumnezeu, eu am pus temelia, alþii continuã construcþia. Important e ca fiecare sã ia seama cum construieºte. Nimãnui nu-i este îngãduit sã punã altã temelie decât aceea care existã deja: adicã Isus Cristos. Nu ºtiþi voi, oare, cã sunteþi templul lui Dumnezeu ºi cã Duhul lui Dumnezeu locuieºte în voi? Dacã cineva distruge templul lui Dumnezeu ºi Dumnezeu îl va distruge pe el. Cãci templul lui Dumnezeu este sfânt, iar acest templu sunteþi voi. (1Cor 3,9b-11.16-17)

Duminica a XXXIII-a (A) Isus le-a spus aceastã parabolã: „Un om având de plecat într-o cãlãtorie lungã, a chemat la el pe servitorii sãi ºi le-a încredinþat avuþia sa. Unuia i-a dat cinci talanþi, altuia doi ºi altuia unul: fiecãruia dupã puterea lui. Apoi a plecat… Dupã multã vreme, stãpânul s-a întors ºi a cerut cont servitorilor sãi. Cel care primise cinci talanþi, a adus alþi cinci talanþi…[La fel] ºi cel cu doi talanþi… Venind, apoi, ºi cel care primise un talant, a spus: «Doamne, ºtiam cã eºti un om aspru care seceri unde n-ai semãnat... De teamã, m-am dus ºi am ascuns talantul tãu în pãmânt; iatã, ai ce este al tãu!». Stãpânul i-a rãspuns: «Slugã rea ºi leneºã, ºtiai cã secer unde nu am semãnat…; prin urmare se cuvenea sã pui banii mei la bancã ºi astfel, la întoarcere, aº fi luat ce este al meu cu dobândã. Aºadar, luaþi de la el talantul ºi daþi-l celui care are zece talanþi… Iar pe servitorul acesta netrebnic aruncaþi-l afarã în întuneric; acolo va fi plânset ºi scrâºnire din dinþi»”. (Mt 25,14-30) Sfârºitul anului liturgic ne aduce în prim plan tema „evaluãrii rezultatelor activitãþii”, temã care exprimã, de fapt, evaluarea modului în care au fost fructificate diferitele „daruri” (talente, vocaþie, etc.) date de Dumnezeu tuturor oamenilor. În textul de faþã, aceastã temã este remarcabilã prin opoziþia dintre modul în care se comportã primii doi servitori faþã de cel de-al treilea. Ceea ce îi caracterizeazã, pe primii doi, este fidelitatea, o fidelitate activã. Într-adevãr, în timpul absenþei stãpânului, ei se dedicã aducerii de roade: îºi asumã riscul


Sfânta Scripturã unor investiþii care, însã, le va aduce satisfacþia câºtigului pentru Stãpân. Iar, pentru fidelitatea lor, Stãpânul îi rãsplãteºte, oferindu-le dreptul de a lua parte la bucuria Lui. Al treilea servitor manifestã o atitudine tipicã unei mentalitãþi fariseice, preocupatã sã îi dea lui Dumnezeu strict ce este al sãu. Or, aceastã atitudine ne aduce aminte de cuvintele lui Isus din Predica de pe munte: „dacã dreptatea voastrã nu o întrece pe cea a fariseilor ºi a cãrturarilor, nu veþi intra în Împãrãþia Cerurilor” (Mt 5,20). Parabola ne interpeleazã, pe fiecare, asupra modului în care ne valorificãm talentele cât timp Cristos încã nu a venit. Aduc talentele noastre rod sau rãmân în continuare sterile? Lectura a doua a acestei duminici pune accentul mai ales Fraþilor, cu privire la timpul ºi ceasul hotãrât pentru venirea asupra momentului întoarcerii lui Cristos. Venirea Lui va fi cât se Domnului nu-i nevoie sã vã scriu, pentru cã voi înºivã ºtiþi foarte poate de intempestivã, ne pregãtitã de nici un anunþ prevestitor, bine cã ziua Domnului va veni ca un hoþ, în puterea nopþii, când aidoma hoþului care vine atunci când oamenii se aºteaptã mai oamenii vor zice: „Câtã pace, câtã liniºte!”; atunci fãrã de veste puþin sau a durerilor naºterii peste femeia însãrcinatã. va veni peste ei prãpãdul, ca durerile naºterii peste femeia Vegherea recomandatã de cãtre apostol creºtinilor, în finalul însãrcinatã ºi nu vor avea scãpare. Dar pe voi, fraþilor, cum nu pericopei, nu este nicidecum sinonimã cu o aºteptare pasivã. Isus sunteþi în întuneric, ziua aceea nu vã va surprinde ca un hoþ. Voi nu are nevoie de ucenici care se bazeazã pe tot felul de calcule toþi sunteþi fii ai luminii ºi fii ai zilei; nu sunteþi ai nopþii, nici ai pentru a-ºi doza gradul de generozitate, ci de prieteni fideli, pe întunericului. De aceea, sã nu dormim ca ceilalþi, ci sã veghem, care sã poatã conta în orice moment. Vegherea recomandatã sã fim treji. (1Tes 5,1-6) de Isus îi permite creºtinului sã aibã inima liberã pentru a primi lumina care vine de la Domnul ºi sã-ºi pregãteascã ultima ºi definitiva întâlnire cu El.

CRISTOS, REGELE UNIVERSULUI (A) Fraþilor, Cristos a înviat din morþi, fiind, dintre cei morþi, cel dintâi care a înviat. Cãci dacã moartea a venit printr-un om, tot printr-un om a venit ºi învierea morþilor. ªi dupã cum toþi mor în Adam, tot aºa toþi vor învia în Cristos. Dar fiecare la rândul lui: la început Cristos, apoi cei care vor fi ai lui Cristos, când el va veni din nou. Când Cristos va da împãrãþia în mâinile lui Dumnezeu Tatãl, dupã ce va fi distrus toate puterile rãului, atunci totul va fi împlinit. Cãci el trebuie sã stãpâneascã, pânã ce va pune pe toþi duºmanii sub picioarele sale. Ultimul duºman pe care îl va nimici este moartea. Iar atunci când toate se vor afla sub stãpânirea Fiului, el însuºi se va supune Tatãlui, care i-a dat toate în stãpânire, ºi astfel Dumnezeu va fi totul în toþi. (1Cor 15,20-26a.28) Cu aceastã sãrbãtoare, Biserica încheie anul liturgic ºi, de fapt, ea încununeazã un întreg parcurs de revelaþie cu chipul plin de slavã al lui Isus Cristos prezentat în postura de Rege. Textul paulin, citit în aceastã sãrbãtoare, rezumã cât se poate de bine atât procesul de glorificare a lui Cristos, cel dintâi care a înviat, cât ºi procesul de glorificare a celor care au murit în Adam, dar care, prin victoria lui Cristos asupra morþii, pot deveni ai lui Cristos ºi pot avea parte de învierea lui Cristos. Tot ceea ce Isus Cristos înfãptuieºte, în viziunea sfântului Pavel (Paul), ne reaminteºte elementele centrale ale celor mai importante sãrbãtori care au ritmat anul liturgic, începând cu Crãciunul ºi continuând Paºtele, Înãlþarea, etc., toate fiind, însã, orientate cãtre evenimentul ultim al istoriei mântuirii, cel când întreaga creaþie, reînnoitã ºi obedientã lui Cristos, este supusã Tatãlui. Cu alte cuvinte, întreaga creaþie îºi redobândeºte condiþia iniþialã. Textul evanghelic al acestei sãrbãtori luminoase, pãstrând în centru chipul plin de slavã al lui Cristos atât în ipostaza de Rege cât ºi de Judecãtor, îºi focalizeazã atenþia mai ales asupra modului concret în care orice om traverseazã experienþa morþii de sine – atunci când „ucide” în sine egoismul ºi începe sã împartã pâinea, apa, haina, confortul etc, cu cel lipsit – ºi ajunge sã descopere în cel ajutat nu doar un frate, ci chiar pe Cristos care îi rezervã, drept rãsplatã, binecuvântarea sa ºi moºtenirea împãrãþiei. Altfel spus, în simplul gest al împãrþirii bucãþii de pâine cu cel lipsit are loc, în fiinþa creºtinului, o moarte împreunã cu Cristos ºi o înviere împreunã cu El, o glorificare orientatã spre constituirea Împãrãþiei al cãrei Rege este Cristos ºi în care are loc regenerarea creaþiei care tinde spre starea ei primordialã.

Isus a spus ucenicilor sãi: „Când va veni Fiul Omului în slava sa… se va aºeza pe tronul sãu de mãrire. Înaintea lui vor fi adunate toate popoarele, dar el îi va despãrþi pe unii de alþii, aºa cum desparte pãstorul oile de capre, ºi va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga sa. Atunci împãratul va spune celor de la dreapta sa: «Veniþi, binecuvântaþii Tatãlui meu, primiþi ca moºtenire împãrãþia pregãtitã pentru voi de la întemeierea lumii; cãci am fost flãmând ºi voi mi-aþi dat sã mãnânc; am fost însetat ºi voi miaþi dat sã beau; am fost strãin ºi voi m-aþi primit; am fost gol ºi voi m-aþi îmbrãcat; am fost bolnav ºi voi m-aþi vizitat; am fost în închisoare ºi voi aþi venit la mine». Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

11


12

Universul familei

Reformarea cuvintelor (XI)

În ultimele douã episoade ne-am oprit asupra termenului trup. Vorbind despre iubire, nu putem sã nu þinem cont de condiþia trupeascã a omului. Reamintim, din nou, distincþia dintre trup ºi corp. Cu primul cuvânt desemnam realitatea vie, însufleþitã a fiinþei umane, iar cu cel de-al doilea aspectul sãu obiectiv, organic. În câteva episoade vom lua în considerare legãtura dintre trup ºi viaþã. Viaþa umanã este conþinutã într-un trup. Ar fi greu sã înþelegem trupul în afara vieþii. Cãsãtoria este desemnatã ca fiind viaþa în doi. Folosim adesea sintagma viaþã de familie. A da viaþã devine semn al maturitãþii, nu doar fizice (biologice), dar ºi psihologice ºi spirituale. Asistãm, însã, la o mentalitate împotriva vieþii ºi, implicit, împotriva trupului. Se trece astfel de la supraevaluarea trupului la negarea acestuia, strict legatã de refuzul vieþii.

O mentalitate contrarã vieþii

Existã o teamã faþã de viaþã care, de fapt, este simptomul dezgustului faþã de viaþã. Refuzul de a da viaþã provine din panica în faþa vieþii. De multe ori, se poate auzi acelaºi refren: „cum sã aduci pe lume un copil care va fi obligat sã trãiascã într-o perioadã cumplitã, asupra cãreia planeazã atâtea ameninþãri”. Fiecare timp istoric a avut luminile ºi umbrele sale. Dar „refrenul” de mai sus este expresia neîncrederii în Divina Providenþã. E vorba de o mentalitate de refuz ºi neîncredere care prinde rãdãcini din ce în ce mai adânci. Paradoxal, teama de a trãi ºi de a transmite viaþa este proprie þãrilor saturate ale Occidentului, pe când în þãrile sãrace copilul este primit ca fiind o minunatã binecuvântare a lui Dumnezeu. La nivel personal, în viaþa unui cuplu, refuzul de a da viaþã nu este, oare, egoism în doi? Adicã o afectivitate dezordonatã,

deviatã, senilitate prematurã. Chiar sclerozã, rupturã, dacã þinem cont cã iubirea, prin esenþa sa, este rodnicã. Faptul este patetic. Nu putem trãi fãrã a-i iubi pe cei mai slabi decât noi. Când lipseºte copilul, cu fragilitatea sa, locul sãu va fi luat de o pãpuºã, sau o pisicã. În asta se verificã teama. Un copil te smulge din rutina cotidianã, ba chiar te condiþioneazã. De aceea pare mai uºor sã investeºti afectivitatea undeva aiurea, ºi nu într-o fãpturã umanã. (E simptomatic ce se întâmplã în þãrile Occidentale la sosirea vacanþelor estive. Animalele de companie sunt abandonate pe stradã sau, mai civilizat, sunt lãsate în padocuri). Copilul scoate din circuit, obligã la uitarea de sine ºi la a-i dãrui ceea ce este mai bun. Cere sã te ocupi de el ºi, deci, sã fii la înãlþimea aºteptãrilor lui, a nevoilor lui. Prin urmare, e mai uºor sã nu te legi la cap decât sã-þi asumi riscul. Teama aceasta demascã, de fapt, o îmbãtrânire precoce, senilitate. Dar conclu-zia e alarmantã. Respingerea speranþei pentru viaþã înseamnã mutilarea vieþii.


Universul familiei

Se lasã tristeþea

Când teama apariþiei unui copil pluteºte în aer, relaþiile familiale devin triste. Iubirea se rostogoleºte în gol, într-un cerc vicios, când rodnicia este refuzatã din start, ºi poate chiar definitiv. În loc sã aibã forþa unui izvor de apã proaspãtã, iubirea se ramoleºte. Acceptarea partenerului nu-i suficientã, dacã este refuzat cel de-al treilea (copilul/ copiii) pentru a deveni mamã sau tatã. E, de fapt, refuzul unei desãvârºiri lãuntrice. Dumnezeu lucreazã prin modul specific de a fi al fiecãrei persoane umane, anume de a fi bãrbat, soþ ºi tatã, respectiv femeie, soþie ºi mamã. Refuzul condiþiei de tatã ºi mamã e semnul unei neîmpliniri ºi, de ce nu, al unei mutilãri. În aceastã privinþã, Biserica este clarã. Pe de o parte, ea afirmã cã o cãsãtorie nu este validã atunci când se exclude, voit ºi din principiu, dreptul la avea copii, când existã refuzul explicit al fertilitãþii, chiar ºi numai la unul dintre soþi. Pe de altã parte, Biserica menþine validitatea absolutã a cãsãtoriei când este vorba despre sterilitatea nedoritã, imposibil de vindecat, deoarece misterul unirii dintre doi soþi nu se poate limita doar la fertilitatea biologicã.

Contracepþia

Din punct spiritual ºi uman, metodele de contracepþie, oricare ar fi ele, sunt resimþite de bãrbat ca o agresiune, iar de femeie ca o umilinþã. O oglindire a acestui fapt se gãseºte în învãþãtura Bisericii. Am ales douã citate. Primul aratã riscul depersonalizãrii legãturii dintre soþ ºi soþie: „E întemeiatã teama cã bãrbatul, obiºnuindu-se cu folosirea anticoncepþionalelor, sã sfârºeascã prin a-ºi pierde respectul faþã de femeie ºi, fãrã a se îngriji de echilibrul fizic ºi psihologic

al acesteia, sã ajungã sã o considere drept un simplu instrument de plãcere egoistã ºi nu o însoþitoare respectatã ºi iubitã” (Papa Paul al VI-lea, Humanae Vitae, 17). Al doilea citat aratã cã, de fapt, contracepþia este un limbaj contrar iubirii ºi, în ultimã instanþã, o atitudine contrarã Dumnezeului vieþii: „Când soþii, recurgând la anticoncepþionale, despart (rup) aceste douã semnificaþii (unitivã ºi procreativã) pe care Dumnezeu creatorul le-a înscris în fiinþa bãrbatului ºi a femeii ºi în dinamica comuniunii lor sexuale, devin “arbitrii” planului divin, “manipulând” ºi înjosind sexualitatea umanã, cu aceasta înjosindu-se pe ei înºiºi ºi alterând valoarea dãruirii totale. Limbajului genuin, care exprimã dãruirea totalã, reciprocã a soþilor, anticoncepþia îi impune un limbaj obiectiv contradictoriu, acela de nedãruire totalã a unuia celuilalt. De aici derivã nu numai refuzul pozitiv pentru o nouã viaþã, ci chiar falsificarea interioarã a adevãratei iubiri conjugale, care e chematã a se dãrui în totalitatea personalã” (Papa Ioan Paul al II-lea, Familiaris Consortio, 32). Mentalitatea contraceptivã este, în esenþã, un nu vieþii, este trãirea unei contradicþii care opune dãruirii de sine o falsã dãruire de sine. În limbaj simplu, este o minciunã, o amãgire, deoarece i se neagã trupului deschiderea fireascã spre viaþã. Mentalitãþii contraceptive, Biserica îi propune metodele naturale de reglare a fertilitãþii. În limbajul curent se foloseºte termenul planning familiar care, din pãcate, are o încãrcãturã foarte

echivocã. Asupra sa ne vom opri când vom aduce în discuþie tema plinã de gravitate a avortului. Vom dedica un episod ºi metodelor naturale.

Unde se aflã rãdãcinile mentalitãþii contraceptive?

Pur ºi simplu într-un concept de libertate greºit. Când omul se considerã absolut liber, când nu depinde de nimeni ºi de nimic, atunci îºi arogã dreptul de a fi domn al vieþii ºi al morþii. De fapt, e pretenþia de a avea o libertate totalã, radicalã. O asemenea viziune este consecinþa logicã a umanismului laic care vede omul ca unic stãpân ºi judecãtor al vieþii ºi al morþii. Eul individual determinã totul, hotãrãºte totul, creeazã binele ºi rãul, decide asupra vieþii ºi asupra morþii. Pentru a întãri ºi mai mult aceste afirmaþii, închei acest episod cu o reflecþie (17 mai 1996) a Marinei Corradi, jurnalistã italianã la ziarul Avvenire: „Omul nu se mai percepe pe sine ca venind de sus, ca fiind diferit ºi unic faþã de toate celelalte fãpturi pãmânteºti. Se considerã ca una dintre vieþuitoare, ca un organism care, totuºi, a atins un grad mai ridicat de perfecþiune. Închis în orizontul trupescului, omul e redus, într-un fel, la a fi un lucru printre altele, pierzându-ºi caracterul de fiinþã transcendentã. În consecinþã, viaþa nu mai este vãzutã ca un dar minunat al lui Dumnezeu, o realitate sacrã ce i-a fost încredinþatã (...). Viaþa devine un simplu „ceva”, proprietatea sa exclusivã, întru-totul de stãpânit ºi de manipulat. În goana sa de a programa, controla, domina naºterea ºi moartea, omul nu mai este în stare sã se lase interogat cu privire la sensul cel mai autentic al existenþei sale, nici sã admitã cã, într-o zi, ar putea sã se gândeascã la asta, pãrând cã acesta ar fi semnul pierderii nu doar pentru acei copii care nu vor veni pe lume, dar ºi al rãtãcirii de sine”. Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Dupã exemplul lui Priscila ºi Acvila

Catehezele Anului Paulin

În cadrul manifestãrilor prilejuite de Anul Paulin, în lunile noiembrie ºi decembrie, Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Familiilor ºi Asociaþia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” propun, tuturor parohiilor din Arhidieceza de Bucureºti, misiuni cu tema Priscila ºi Acvila. Mai multe grupuri de familii vor prezenta cateheze pe marginea pericopelor din Fap 18, legate de activitatea comunã a Apostolului neamurilor ºi a acestei familii creºtine din sec. I. Parohii ºi, deopotrivã, familiile interesate sã participe sunt rugaþi sã ne contacteze pentru programãri la: contact@familiacatolica.ro .

13


14

Apostol primii ani dup du Convertirea lui Saul se datoreazã întâlnirii sale cu Domnul Isus Înviat. Încã sub ºoc dupã aceastã întâlnire, Saul ajunge într-un oarecare mod la Damasc ºi ia contact cu comunitatea creºtinã de acolo. Probabil, creºtinii din Damasc auziserã vorbindu-se de activitatea de persecutor a lui Saul la Ierusalim, dar acest fapt devine rapid irelevant când îºi dau seama cã Paul îl mãrturisea pe Isus ca Domn ºi Cristos, exact ca ºi ei. A fi alãturi de alte persoane care au avut aceeaºi experienþã a Domnului Înviat, probabil cã l-a fãcut pe Paul sã se simtã „ca acasã”, dar nu s-a bucurat pentru mult de acest confort: chiar ºi el ne spune cã prima sa decizie, dupã convertire, a fost aceea de a merge în Arabia: „ªi fãrã sã urc la Ierusalim, la cei care erau apostoli înaintea mea, am mers în Arabia, apoi m-am întors, din nou, la Damasc” ( Gal 1,17). Damascul era capitala Siriei. Se zice cã cetatea ar fi fost întemeiatã de Eliezer, servitorul pe care Abraham l-a trimis în Mesopotamia pentru a-i cãuta acolo o soþie fiului sãu Isaac. Damascul este remarcabil prin frumuseþea aºezãrii sale ºi prin fertilitatea pãmântului. Construit în mijlocul unei câmpii imense, udat de Chrysorroas, actualul Baradi, a fost numit, pe drept, de cãtre orientali „paradisul pãmântesc”. Situarea sa geograficã, pe drumul de legãturã între Asia centralã ºi Asia occidentalã, a fãcut din el un loc comercial foarte important. În Damasc se vãd mereu ruinele rãzboaielor frecvente la care a fost expus. Dar ceea ce îl distinge cel mai mult e cã a fost teatrul convertirii celui mai mare apostol, Sf. Paul. În apropierea Damascului, înspre Rãsãrit, locul unde Saul a cãzut la pãmânt, existã o poartã numitã ºi astãzi poarta lui Paul ºi o stradã, unde a fost casa lui Anania, care se numeºte strada lui Anania.

Abia botezat, Paul începe sã predice Abia botezat de cãtre preotul Anania, Paul începe sã predice despre Isus, pe care mai înainte îl persecutase. Spiritul sãu era prea plin de adevãrul ceresc, inima sa revãrsa din plin caritatea divinã, simþind nevoia de a împãrtãºi ºi altora lumina cea nouã care i-a strãlucit. Convertirea sa imediatã ºi neaºteptatã i-a impresionat mult pe iudeii din Damasc ºi el a profitat de acest moment de confuzie pentru a le vesti Evanghelia. Dar când aceºtia s-au trezit, au plãnuit tot felul de curse pentru a-l persecuta ºi a-l îndepãrta. Astfel, Paul a trebuit sã pãrãseascã Damascul ºi sã se retragã în Arabia.


15

lul ul Paul: pã convertire Aici s-a retras în rugãciune, pregãtindu-se, sub privirea atentã a lui Dumnezeu, pentru marea misiune pe care trebuia sã o îndeplineascã în mijlocul multor, de la Antiohia pânã la extremitãþile Occidentului (Sf. Clement Romanul, Ep. ad Cor . 5). Dumnezeu, care l-a schimbat pe drumul Damascului, vorbeºte inimii sale ºi îi reveleazã cunoaºterea profundã a Evangheliei, misterele Legii celei noi ºi raportul acestora cu Vechiul Testament pe care, mai apoi, Apostolul Neamurilor le va dezvolta într-un limbaj de o sublimitate inegalabilã. Nu cunoaºtem toate detaliile vieþii interioare pe care Paul a petrecut-o în deºert. Aici totul a avut loc între Dumnezeu ºi sufletul lui Paul, iar comunicãrile intime de care el a vut parte rãmân pentru noi un mister. Noi ºtim doar cã a petrecut trei ani în Arabia, dupã care a revenit la Damasc: „ªi fãrã sã urc la Ierusalim, la cei care erau apostoli înaintea mea, am mers în Arabia, apoi m-am întors din nou la Damasc. Trei ani dupã aceea, am urcat la Ierusalim sã fac cunoºtinþã cu Chefa ºi am rãmas la el timp de cinsprezece zile” (Gal 1,17-18).

...au hotãrât sã-l dea la moarte Revelaþiile divine pe care Paul le-a primit în Arabia îl întãresc ºi îl confirmã, încã o datã, în credinþa nouã pe care a îmbrãþiºato. Întorcându-se la Damasc, el le predica iudeilor cu un zel ºi o forþã tot mai mare, ºi le-a dovedit, tot mai clar, caracterul mesianic al lui Isus. Cu cât vestea cu mai multã ardoare Cuvântul Vieþii, cu atât ura lor împotriva lui creºtea. Neputând sã-l învingã în dezbateri, au hotãrât sã-l dea la moarte, aºa cum iudeii din Ierusalim l-au omorât cu pietre pe sfântul ªtefan. ªi pe guvernatorul Damascului l-au câºtigat de partea lor; porþile oraºului au fost pãzite cu grijã pentru ca Saul sã nu poatã scãpa de cei care-l urmãreau. Amintindu-ºi de Cuvântul Domnului, care le-a poruncit ucenicilor sãi sã fugã din oraºul în care erau persecutaþi, într-unul mai dispus sã accepte Cuvântul mântuirii, Apostolul Paul, al cãrui zel arzãtor nu excludea prudenþa, a profitat de ocazie ºi a ieºit din oraº ascuns într-un coº care a fost coborât în afara zidurilor. Fugind, el va ajunge în pustiu, în regatul lui Aretas. Când Paul a ajuns în pustiu, în jurul anului 34 d.C., tensiunea dintre evrei ºi nabatei crescuse deja de mult timp ºi nu era

momentul potrivit pentru predicarea Evangheliei, pe care nabateii ar fi înþeles-o doar ca pe o nouã diversiune a iudaismului. Celor cãrora li se adresa evreul Paul, li se pãrea o tentativã de infiltrare iudaicã pentru a crea diviziune ºi slãbiciune. Paul a înþeles, însã, cã era în pericol de a fi linºat. Totuºi, a reuºit sã fugã, lãsând în urmã amintirea unei persoane periculoase. Existau trei cetãþi nabatee foarte apropiate de Damasc: Fillopoli, Kanatha ºi Suweida. ªi, probabil, nici aici Paul nu a stat prea mult. Tãcerea sa asupra acestei probleme confirmã cã ºederea sa a fost foarte scurtã, având în vedere cã tot el precizeazã cele douã sãptãmâni petrecute la Ierusalim ºi trei ani la Damasc: „Trei ani dupã aceea, am urcat la Ierusalim sã fac cunoºtinþã cu Chefa ºi am rãmas la el timp de cinsprezece zile” (Gal 1,18).

Misiunea lui e ra p r i n t r e p ã g â n i Unicul element important din aceastã aventurã este indicaþia cã, deja de la început, Paul ajunsese la convingerea cã misiunea sa era printre pãgâni. Paul s-a întors la Damasc dezamãgit, dar, poate, s-a consolat oarecum de perspectiva cã se afla într-o cetate frumoasã, a cãrei dimensiune îi amintea de cea a Ierusalimului. Damascul, deºi avea mulþi evrei, era o cetate pãgânã. Era printre fondatorii Ligii celor zece cetãþi, care avea scopul de a propaga cultura greacã, deci era foarte elenizat. Damascul îºi datora importanþa ºi bunãstarea poziþiei sale geografice, cãci era aºezat, în mod strategic, la încruciºarea multor drumuri ale lumii antice, dupã cum am mai spus. Drumurile comerciale de la Anatolia ºi Mesopotamia se întâlneau aici, înainte de a se despãrþi, din nou, pentru a coborî pe platoul cãtre Arabia sau pentru a ieºi la coastele Mediteranei ºi, la sud, cãtre Egipt. Dacã negustorii sãi au ajuns în insula Dela, în Marea Egee, în al II-lea secol î.C., putem fi siguri cã negustorii altor naþiuni au avut baza permanentã în Damasc. Ei îngroºau rândurile majoritãþii pãgâne a cetãþii ºi, deci, în cursul celor trei ani petrecuþi la Damasc (Gal 1,18), Paul n-ar fi avut dificultãþi în îndeplinirea chemãrii sale misionare. Erau destui pãgâni de condus la Cristos. Totuºi, la Damasc, Paul nu doar a dat, dar a ºi primit; era predicator dar ºi ucenic. Erau foarte multe de învãþat despre creºtinism ºi, apoi, trebuia sã înveþe o meserie prin care sã se întreþinã singur, pentru cã numai independenþa economicã putea sã-i asigure posibilitatea de a cãlãtori ca misionar. De aceea, Sf. Paul se hotãrãºte sã plece la Ierusalim pentru a face cunoºtinþã cu Chefa-Petru, dupã cum el însuºi ne relateazã în Gal 1,18. Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ


16

Oameni ai credinþei

Filip, apostolul îndrãzneþ A fi apostol al lui Cristos înseamnã, înainte de toate, a fi în slujba Lui ºi a Bisericii Sale, ºi a lucra, împreunã cu ceilalþi apostoli, la rãspândirea credinþei pânã la martiriu. Cei mai mulþi dintre apostoli ºi-au sfârºit viaþa cu moarte de martir. Azi, ne vom ocupa de unul dintre apostolii care nu ne-a lãsat nimic în scris, dar a lucrat la rãspândirea credinþei cu acelaºi zel, înfruntând zeci ºi zeci de primejdii. Este vorba despre apostolul Filip, un apostol îndrãzneþ.

Filip este originar din sãtucul Betsaida, ”cetatea lui Andrei ºi a lui Petru” , localitate care se afla pe þãrmul de nord al lacului Genezaret. Aici îºi desfãºura Filip activitatea de zi cu zi, pânã ce, într-una din zile, s-a întâlnit cu Isus din Nazaret, cel care i-a ºi adresat chemarea: ”urmeazã-mã”. Filip, la rândul sãu, l-a întâlnit pe viitorul apostol Natanael, pe care l-a informat zicându-i: “L-am gãsit pe cel despre care Moise a scris, în Lege ºi profeþii, pe Isus, fiul lui Iosif din Nazaret!” Despre toate acestea ne relateazã evanghelistul Ioan în finalul capitolului 1 (43-51). Continuã Ioan spunând cã Natanael a exclamat: “Poate fi ceva bun din Nazaret?” Atunci Filip i-a rãspuns: ”Vino ºi vezi!”. Nu-i mai rãmânea decât sã-l invite pe Natanael, sã se convingã singur. Un al doilea caz, în care Filip intervine pe lângã Isus, este cel prilejuit de înmulþirea pâinilor. Oarecum neliniºtit, dar ºi preocupat de mulþimea de oameni care îl urma, Isus, care ºtia ce avea de fãcut, dar parcã vroia sã-l punã la încercare pe Filip, l-a întrebat pe acesta din urmã: “De unde vom cumpãra pâini, pentru ca aceºtia sã poatã mânca?... Nu le-ar ajunge pâine de douã sute de dinari ca sã ia fiecare câte o bucãþicã!” (In 6,5). Isus spune acestea pentru a arãta, o datã în plus, cã gestul pe care avea sã-l împlineascã depãºea orice aºteptare. Un al treilea caz, în care Filip este prezent, îl constituie textul biblic din Ioan (12,21-23). Este vorba de niºte greci, niºte prozeliþi sau simpatizanþi ai noii religii predicate de Isus din Nazaret, veniþi la Ierusalim cu prilejul Paºtelui din acel an, care s-au prezentat la apostolul Filip cu rugãmintea de a-i ajuta sã-l cunoascã pe Isus. Dorinþa lor era aceea de a-l adora pe adevãratul Dumnezeu, iar acum le ardea sufletul dupã Cristos. Prin urmare, ei s-au adresat apostolului Filip cu cuvintele: “Domnule, vrem sã-l vedem pe Isus!” Filip s-a adresat, la rândul sãu, apostolului Andrei ºi, împreunã, au venit la Isus, pentru a-i face cunoscutã rugãmintea grecilor.

Al patrulea caz este consemnat tot de Ioan (14,8-10). Apostolul Filip este pus, ºi de aceastã datã, sã-i cearã lui Isus: ”Doamne, aratã-ni-l pe Tatãl ºi ne este îndeajuns!” Fãrã sã ºtie, Filip exprimã aici aspiraþia cea mai profundã a omului, pe care doar Isus poate sã o împlineascã. Totuºi, Filip nu l-a înþeles pe deplin pe Isus, nu a înþeles cã în persoana lui Isus se face cunoscut însuºi Tatãl ceresc. De aceea, cu o anumitã nedumerire în ochi, Isus îi rãspunde: “De atâta vreme sunt cu voi, iar tu nu m-ai cunoscut, Filip? Cine m-a vãzut pe mine l-a vãzut pe Tatãl. Cum poþi spune: ”Arãtã-ni-l pe Tatãl?” Nu crezi cã eu sunt în Tatãl ºi Tatãl este în mine? Apoi, pe un ton mai moderat, Isus continuã spunându-i: “Cuvintele pe care vi le spun, nu le spun de la mine, dar Tatãl, care rãmâne în mine, face lucrãrile mele!” Cuvântul lui Dumnezeu, care poate însemna ºi ”faptã”, este un cuvânt în sens absolut. Isus îi refuzã lui Filip posibilitatea de a-l vedea pe Tatãl, aºa cum el îºi dorise foarte mult. Nu încerc acum sã fac analiza acestor cuvinte ºi care ar putea fi sensul lor cel mai potrivit, dar aº vrea sã subliniez un singur fapt. Avem de-a face cu un caz, unic între apostoli, când, de patru ori pe parcursul aceleiaºi evanghelii, Filip îl întreabã pe Isus, în repetate rânduri, mai precis de patru ori, ºi-n momente importante din viaþa lui Isus. Numai evanghelistul Ioan ne relateazã cum Filip a fost chemat la apostolat, în timp ce ceilalþi evangheliºti menþioneazã numele lui Filip în lista celor doisprezece apostoli: la Matei ºi la Luca este menþionat împreunã cu apostolul Bartolomeu, în timp ce Marcu spune despre Filip cã era în compania apostolului Andrei. De asemenea, Ioan mai noteazã încã un amãnunt important, numai apostolii Filip ºi Andrei au nume de origine greacã, de fapt Filip a fost acela care i-a prezentat lui Isus ºi grupul de evrei elenizaþi. În tradiþia creºtinã, mai precis în Legenda Aurea, din secolul al XIII-lea, se relateazã cã Filip ar fi activat ºi predicat, vreme de 20 de ani, în Þara Sciþilor, iar mai apoi ar fi ajuns în oraºul Hierapolis, în Asia Micã, unde, ajuns la o vârstã înaintatã (87 de ani) ºi fãrã puteri, a fost rãstignit, la fel ca ºi Mântuitorul. Despre activitatea ºi martiriul sãu ne relateazã aºa-numita colecþie: Actele lui Filip din secolul al IV-lea. De asemenea, în calendarul Bisericii Catolice, sfântul Filip este cinstit împreunã cu sfântul Iacob, “fratele Domnului”, pe data de 3 mai, în timp ce relicvele sfântului Filip sunt pãstrate în bazilica Celor Doisprezece Apostoli, din Roma. Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ


Sfântul lunii

8 noiembrie, Fericita Elisabeta a Sfintei TTreimi reimi Elisabeta Catez s-a nãscut la Dijon, în anul 1880, iar mama ar fi vrut sã facã din ea o artistã celebrã. La opt ani, Elisabeta era deja o pianistã admiratã de lumea bunã. A obþinut o diplomã la unsprezece ani ºi premiul conservatorului din Dijon la treisprezece ani. Era pasionatã de Chopin, pasiune pe care nu a înlocuit-o, ci a luat-o cu ea în mãnãstire, încercând sã scoatã, din tot ce existã, inclusiv din ea însãºi, ca dintr-un instrument perfect acordat, un sunet demn de Dumnezeu. Era o fetiþã greu de îmblânzit. Preotul care o pregãtise pentru Prima Sfântã Împãrtãºanie spunea: „Elisabeta are un aºa temperament, încât va ajunge ori înger, ori demon”. Aproape zilnic fãcea crize de nervi, datorate unei exasperante sensibilitãþi. Dupã obiceiul timpului, Elisabeta, la vârsta de ºapte ani, îºi începe pregãtirea pentru prima spovadã, iar la unsprezece ani, pregãtirea pentru Prima Sfântã Împãrtãºanie. Mama ei îi spusese: „Dacã vrei sã faci Prima Sfântã Împãrtãºanie trebuie sã te schimbi neapãrat!”. Deºi, deseori, furia lucea în ochii ei, efortul pe care ºi-l impunea sã fie blândã ºi amabilã era vizibil. Încã din copilãrie, Sfânta Elisabeta era fascinatã de Sacramentul Sfintei Euharistii ºi petrecea mult timp în bisericã.

Elisabeta, „casa lui Dumnezeu”

Casa familiei Catez – unde trãia mama cu cele douã fetiþe, pentru cã tatãl murise când Elisabeta avea doar ºapte ani – era situatã în apropierea unei mãnãstiri de cãlugãriþe carmelite. În ziua Primei Împãrtãºanii, conform tradiþiei, micuþa îmbrãcatã în alb este prezentatã la vorbitorul cãlugãriþelor. Superioara îi spusese atunci fetiþei cã numele ei, Elisabeta, înseamnã „casa lui Dumnezeu”. Etimologia la care se referea sora era popularã, nu ºtiinþificã, dar pentru micuþa Elisabeta fusese o revelaþie uimitoare, Dumnezeu locuia în ea. Trãia, din punct de vedere spiritual, o adolescenþã precoce. La

paisprezece ani, simte chemarea de a intra în mãnãstire, dar mama ei – care o pregãtise atât de bine pentru prima întâlnire euharisticã – nu a înþeles vocaþia fiicei ºi a refuzat sã o lase sã intre în Carmel înainte de a împlini vârsta de douãzeci ºi unu de ani, vârsta majoratului în acea perioadã. Tânãra a aºteptat ºi, chiar în acei ani de pregãtire, s-a ivit ocazia sã cunoascã un preot cãlugãr dominican care îi deschide noi perspective, explicându-i misterul Sfintei Treimi. În timp ce cãlugãrul dominican vorbea, în faþa ochilor ºi a inimii Elisabetei

se revela înflãcãrata ºi infinita iubire care izvorãºte de la Tatãl ºi de la Fiul în Duhul Sfânt ºi care pluteºte spre creaþie ºi poartã cu ea, mântuind, întreaga omenire ºi toatã istoria. Acum înþelege cã existã un loc în care „sufletele îºi dau întâlnire”, dincolo de timp, de un anume loc, de vocaþie ºi de maturizare. Începea, deci, sã priveascã „în mod trinitar” lumea ºi întâmplãrile umane.

Elisabeta a Sfintei TTreimi reimi

În luna august a anului 1901, putea, în sfârºit, sã intre în Carmel. Când a trecut pragul mãnãstirii de clauzurã, celelalte cãlugãriþe o auzeau murmurând: „Dumnezeu e aici! E prezent! Mã învãluie!”.

Intrând în mica ºi goala ei chilie spuse: „Treimea e aici!”. Dorinþa ei a fost ca acesta sã fie ºi noul ei nume: „Elisabeta a Sfintei Treimi”. În noiembrie 1904, a scris celebra „Rugãciune cãtre Sfânta Treime”, devenitã un text clasic de literaturã spiritualã. De la Fericita Elisabeta avem ºi câteva notiþe, pe care le-a scris în timpul reculegerilor spirituale, cu care putem reconstrui traiectoria care a purtat-o mai mult în inima lui Dumnezeu ºi pe urmã în înþelegerea existenþei. La douãzeci ºi cinci de ani, este rãpusã de sindromul Addison, o maladie incurabilã la acea vreme. Este vorba de o infecþie cronicã a glandelor suprarenale, care nu mai produc substanþele necesare metabolismului; boala fiind urmatã de intoleranþã alimentarã, crize de foame, deshidratare gravã, insomnii, greþuri ºi dureri de cap insuportabile. Aºa se încheie drumul pe care mica Elisabeta l-a început în ziua Primei Sfinte Împãrtãºanii. Atunci îi spuseserã cã numele ei înseamnã „Casa lui Dumnezeu”, iar acum înþelegea cã trebuie sã adãposteascã în ea imaginea lui Dumnezeu rãstignit, pânã va deveni asemenea Lui. La sfârºitul ultimei întâlniri cu mama ei, Sfânta Elisabeta i-a spus: „ Mamã, când sora va veni sã-þi spunã cã am încetat sã sufãr, tu trebuie sã cazi în genunchi ºi sã spui: „Dumnezeul meu, Tu mi-ai dat-o, eu þi-o înapoiez; Binecuvântat sã fie Numele tãu Sfânt!”. Fericita Elisabeta a Sfintei Treimi a murit la 9 noiembrie 1906, la vârsta de douãzeci ºi ºase de ani. Biserica a beatificat-o abia în 1984, dar personalitatea ºi doctrina ei pãtrunseserã, de decenii, spiritualitatea creºtinã ºi chiar teologia. În 1953, Hans Urs von Balthasar îi dedica un studiu al Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI BÃLêCUÞI, dupã „Portrete ale sfinþilor carmeliþi” autor Antonio Maria Sicari o.c.d.

17


18

Istorie ºi spiritualitate

La 18 noiembrie 1952, în timp ce se întorcea de la un bolnav pe care îl vizitase, mons. Vladimir Ghika este arestat

De ce a fost arestat Monseniorul Ghika? Pãrinþii noºtri, contemporani ai lui, nu au ºtiut de ce a fost arestat Monseniorul Ghika. Nu au ºtiut nici legaþiile strãine ºi nici chiar cei arestaþi odatã cu el (lotul Menges). Planul persecuþiei religioase, care a dus la arestarea din 18.11.1952, se poate întrevedea în stenogramele CC al PMR ºi în dosarele Securitãþii (deschise progresiv cercetãrii, la CNSAS). Persecuþia împotriva Bisericii Catolice În anul 1948 au avut loc, în valuri succesive, lovituri care nu au lãsat nicio alternativã: propaganda împotriva Vaticanului, ca exponent al imperialismului, noua lege a cultelor, care bloca legãtura Bisericii Catolice cu Papa, denunþarea unilateralã a Concordatului, noua constituþie stalinistã, care elimina învãþãmântul confesional, suprimarea unor dieceze, punerea forþatã în retragere a unor episcopi catolici, urmatã de desfiinþarea prin violenþã a întregii Biserici Greco-Catolice. În 1949 au fost desfiinþate ordinele religioase. S-a cerut apoi ultimilor doi episcopi romano-catolici recunoscuþi de Stat, PS Márton Áron ºi PS Anton Durcovici, sã prezinte o nouã variantã de Statut al Bisericii Catolice (cerinþã a legii cultelor). A urmat diversiunea cu salariile (care presupunea ºi acceptarea funcþiilor bisericeºti de la guvern) ºi „acþiunea” prin care s-a încercat crearea unei structuri „democratice” de conducere a Bisericii Catolice, constituitã din preoþii „de jos”, fãrã ierarhia „reacþionarã”. Aceastã structurã, denumitã „Statusul catolic”, trebuia sã preia conducerea întregii Biserici Catolice din România, rupând legãtura cu Sfântul Scaun. Opoziþia la aceste ingerinþe guvernamentale conducea la arestare. La 7.07.1950, a fost expulzat Nunþiul Apostolic Gerald O’Hara. De-a lungul anilor 1950-1951, dupã arestarea ultimilor doi ierarhi, au fost arestaþi vicarii lor ºi toþi preoþii „rezistenþi” din centrele diecezane (la Bucureºti au fost arestaþi episcopul Schubert – consacrat clandestin de cãtre Nunþiu, preoþii Ioan Baltheiser ºi Mathias Pozar). I e r a r h i a c l a n d e s t i n ã . Dupã aceste arestãri, în toate diecezele au rãmas conducãtorii clandestini ( ordinarius substitutus), numiþi din vreme, în secret, conform unei dispoziþii a Sfântului Scaun, din 07.07.1948 (Nominatio Substitutorum) . Descoperirea noii ierarhii clandestine a Bisericii a produs stupoare în rândurile organelor de represiune, care au încercat, imediat, sã vadã cum soseau ordinele de la Vatican ºi cum se rãspândeau ele în masa clericilor. L o t u l M e n g e s . Securitatea i-a descoperit pe toþi cei care au sprijinit „intens ºi activ” conducerea clandestinã a Bisericii. Aceºtia au constituit lotul Menges: - preoþii: Hieronymus Menges, ordinarius substitutus de Bucureºti ºi cei doi succesori ai sãi la jurisdicþie, preoþii Xaveriu Haider ºi Francisc Augustin;

- preoþii: Iosif Gunciu, Andrei Asaftei, Vladimir Ghika, Godó Mihály SJ, Cornel Chira SJ, Otto Canisius Farrenkopf SJ; - laicii: Silvia Montani, Lucia Florei [Santa], Silvia Placa, Elisabeta [Postolache] Kastel, Elena [Melania] Alexandrescu, Liviu Fãrcaºu ºi Gheorghe Olteanu. Dupã 2 ani de urmãrire, a urmat arestarea, anchetarea (timp de aproape 1 an) ºi procesul lotului Menges (24.10.1953). Procesul a fost o farsã judiciarã. În sentinþa Tribunalului Militar Teritorial Bucureºti (aservit Securitãþii) nu se pomeneºte nici un singur cuvânt despre motivul real a condamnãrii: fidelitatea ierarhiei clandestine ºi a laicilor faþã de Roma. În schimb, toþi arestaþii au fost consideraþi spioni, care ºi-au trãdat patria! Pãrintele Cornel Chira a murit în anchetã, iar Monseniorul Ghika ºi pãrintele Xaveriu Haider au murit în timpul detenþiei. M o n s e n i o r u l G h i k a . Securitatea descoperise, încã din 16.08.1951, cã Monseniorul s-a implicat, împreunã cu pãrintele François de la Capela Francezã, în transmiterea cãtre Vatican a unor rapoarte bisericeºti ale pãrintelui Pleºca. În anul 1952 se ajunsese la o situaþie de gravã confuzie privind persoanele care deþin jurisdicþia în diversele dieceze ºi privind lista preoþilor excomunicaþi (care colaborau cu Guvernul, trecând peste ierarhia legitimã). Monseniorul Ghika a continuat sã asigure legãtura cu Vaticanul, aºa cum au fãcut ºi o parte din ceilalþi membri ai lotului Menges. Printre altele, el a transmis la Predeal, pãrintelui Menges, prin Claudia Tudose, un mesaj important, primit de la Vatican. Toatã aceastã acþiune a fost descoperitã din cauza microfoanelor instalate la pãrintele Menges. De asemenea, în cel puþin trei din momentele decisive ale acþiunii de conducere a Arhidiecezei de Bucureºti, pãrintele Menges s-a sfãtuit cu Monseniorul Ghika (lucru aflat de Securitate). Poziþia Monseniorului Ghika a fost clarã de la început. El a fost perfect conºtient de ceea ce va urma, dacã va sprijini conducerea clandestinã a Bisericii ºi dacã va asigura legãtura cu Vaticanul. Scrisorile adresate fratelui sãu, în exil, demonstreazã acest lucru. El ºi-a asumat acest risc ºi „nu a cãutat sã-ºi salveze cu orice preþ bunul de neînlocuit al vieþii, ci a continuat sã slujeascã Biserica, în pofida unor grave ameninþãri ºi intimidãri”. Descoperind acest trecut, aici doar schiþat, ne simþim întãriþi în credinþã ºi îndemnaþi sã aflãm cât mai multe despre înaintaºii care ºi-au oferit viaþa pentru libertatea de azi a Bisericii Catolice în România. EMANUEL COSMOVICI


In memoriam

Ileana Bratu – in memoriam

Dintre noi toþi cei care lucram la Caritas Bucureºti, Ileana era, în general, cea care pleca ultima. Ea avea grijã ca totul sã rãmânã în ordine, sã nu fie becuri aprinse, robinete deschise etc. Nu de puþine ori, memoria ºi spiritul ei de observaþie ne-au salvat de la omisiuni care s-ar fi putut termina prost. Avea un fel al ei de a te trage de mânecã, indiferent dacã erai ºef sau secretar, care nu deranja, dimpotrivã, îþi fãcea bine, te aducea la realitate. Avea ºi mult umor, puþin caustic ce-i drept, dar niciodatã cu rãutate. Era de o generozitate care putea merge pânã la ruinã – s-ar fi lipsit ºi de strictul necesar dacã ºtia cã altcineva are mai mare nevoie decât ea. Era întotdeauna promptã în a-i ajuta pe ceilalþi ºi, dacã nu putea ajuta direct, cãuta sã-i antreneze pe cei din jur în rezolvarea problemei. A fost, cu Caritas Bucureºti, din primele zile ale creãrii acestei organizaþii, în decembrie 1989, lãsând în urmã postul de la ICI pe care îl ocupase mulþi ani. ªi-a înþeles responsabilitãþile ºi le-a împlinit fidel, ca unul care crede în ceea ce face. ªi-a asumat chiar ºi unele rãspunderi care nu i-au fost trasate (de exemplu, aceea de a-i pune în legãturã, pe cei necãjiþi, cu cei care-i pot ajuta; de asemenea, pe un ton mai anecdotic, s-a ocupat de îngijirea câinilor pripãºiþi pe lângã Caritas, pe cei mai prãpãdiþi tratându-i cu pateuri ºi salam...). Era în inima unui cerc mare de prieteni ºi cunoscuþi, care se ajutau între ei în fel ºi chip – o adevãratã reþea de caritate care a funcþionat underground, cu mult înainte de schimbãrile din decembrie ‘89. Dacã o rugai ceva, chiar dacã la început te certa cã o baþi la cap când e ocupatã, întotdeauna þinea minte, îºi fãcea timp, ºi-þi împlinea rugãmintea. Puteai sã ai încredere cã un lucru, o datã spus, nu-l va uita. Poate tocmai de aceea, pentru cã era „cap limpede” ºi ºtia sã supravegheze rutina de la închidere, noi toþi ne bazam pe Ileana ºi astfel se fãcea cã ea pleca mereu ultima. De data aceasta însã, într-o searã de sfârºit de octombrie, Ileana Bratu a plecat prima. A plecat acolo unde vom merge cu toþii, dar unde nu bãnuiam cã se va grãbi sã meargã ea, cea dintâi. A plecat discret, la numai 58 de ani, în sufrageria apartamentului pentru care plãtise rate timp de 30 de ani la rând; a plecat dupã o zi de muncã, în care le spusese colegilor cã nu se simþea prea bine, dar pregãtitã sã o ia a doua zi de la capãt. Copil adoptat, a ºtiut sã-i iubeascã pe cei din jur aºa cum ar fi meritat ea sã fie iubitã. Multele persoane, prezente la înmormântarea din cimitirul Sfânta Vineri, stau mãrturie cã Ileana ºi-a câºtigat un loc aparte în inimile celor care au cunoscut-o. Dumnezeu s-o odihneascã! LIANA GEHL

Doliu în Congregaþia Iezuiþilor În seara zilei de 25 octombrie, pãrintele iezuit Victor Betancourt, ecuadorian, a fost ucis la domiciliul comunitãþii, din Moscova. Luni, pe 27 octombrie, pãrintele Otto Messmer, la întoarcerea dintr-o cãlãtorie în afara graniþelor, a fost ucis în acelaºi loc. În dimineaþa zilei de 28 octombrie, preocupat de faptul cã nu reuºea sã-ºi contacteze confraþii, un alt iezuit s-a îndreptat spre locuinþa Comunitãþii, unde a gãsit trupurile neînsufleþite ale celor doi preoþi, cu multiple semne de armã albã ºi traumatisme cranio-cerebrale. Pãrintele Messmer era cetãþean rus, nãscut la 14 iulie 1961, la Karaganda (Kazakhstan), într-o familie de origine germanã, profund religioasã. Fusese sfinþit preot la 29 mai 1988. Din 13 octombrie 2002, era Superior al Regiunii Independente Ruse a Companiei lui Isus. Pãrintele Betancourt, nãscut la 7 iulie 1966, la Guayaquil (Ecuador), fusese sfinþit preot la 31 iulie 1997. Lucrase în domeniul pastoralei vocaþionale ºi, în prezent, preda Teologie la Institutul

O . Messmer sj

de Filozofie, Teologie ºi Istorie Sfântul Toma, din Moscova. Pãrintele Adolfo Nicolás, Superiorul General al Societãþii lui Isus, i-a invitat pe toþi iezuiþii sã-ºi exprime susþinerea ºi solidaritatea faþã de confraþii din Regiunea Rusã, „atât de încercaþi în aceste V. Betancourt sj momente” ºi ºi-a arãtat „profunda apropiere faþã de rudele iezuiþilor decedaþi”. De asemenea, a mulþumit pentru condoleanþele primite din partea Bisericii „încã din primele momente în care ºtirea a fost confirmatã” ºi „a invitat întreaga Societãþii sã se roage pentru odihna veºnicã a confraþilor lor ºi pentru încetarea oricãrei violenþe”. Biserica Ortodoxã Rusã ºi Comunitatea musulmanilor din Rusia ºi-au exprimat regretul pentru acest act de violenþã ºi au trimis condoleanþe Bisericii Catolice ºi Societãþii lui Isus .

19


20

Arta de a trãi

„Copilul-medicament” În luna octombrie, Spania a fost protagonista unui experiment neobiºnuit ºi considerat revoluþionar în lumea medicinei: s-a nãscut primul “copil-medicament” spaniol, selectat genetic pentru a-ºi vindeca fratele mai mare

Altruism sau eugenie?

Strategia milei? „Copilul-medicament” este rezultatul unui diagnostic genetic de preimplantare: o tehnicã ce permite stabilirea stãrii de sãnãtate a unui embrion, din punct de vedere genetic, înainte de a fi transferat în uterul mamei. Prin acest tip de diagnosticare, a embrionilor care rezultã din fertilizarea in vitro, este posibilã examinarea geneticã, pentru a vedea dacã sunt purtãtorii vreunei boli. Dupã obþinerea embrionului „fãrã erori”, acesta a fost implantat în uterul mamei sale. Sângele cordonului ombilical al bebeluºului urma sã fie injectat fratelui sãu, în speranþa cã-l va vindeca de beta-talasemie majorã, forma cea mai gravã a anemiei genetice de care suferã. Obiectivul este ca celulele sãnãtoase ale bebeluºului sã colonizeze mãduva osoasã a fratelui bolnav ºi sã-i permitã sã fabrice, la rândul sãu, globule roºii sãnãtoase. Specialiºtii estimeazã cã transplantul, programat în urmãtoarele 20 de zile dupã naºterea bebeluºului, ar putea avea între 70 ºi 90% ºanse de reuºitã. Medicii asigurã cã procedura nu afecteazã cu nimic sãnãtatea bebeluºului. Aceastã metodã se practicã deja de câþiva ani în SUA ºi în Marea Britanie. În 2005, la Geneva, se nãºtea primul „copil cobai” elveþian: un copil conceput prin fecundare artificialã ºi selecþionat în laborator pentru a deveni donator compatibil de mãduvã osoasã pentru fratele sãu bolnav.

Aspecte etice Metoda ridicã mari probleme de eticã pentru cã un copil este ”programat”, încã înainte de a se naºte, sã-ºi salveze fratele. Cu toate acestea, protagoniºtii considerã cã beneficiile sunt mult mai mari în comparaþie cu aspectele etice încãlcate. Boala de care este afectat fratele mai mare al bebeluºului spaniol nu este letalã, ci îl constrânge la o viaþã foarte dificilã, pentru cã acesta ar trebui sã-ºi schimbe sângele, printr-o transfuzie, o datã la cincisprezece sau la treizeci de zile. Nu ne-am propus sã criticãm intenþia pãrinþilor ºi nici nu ar fi prudent sã facem acest lucru, dar putem spune cã tehnica „copiluluimedicament” reprezintã o formã neliniºtitoare de eugenie. Pentru cã termenul pentru a defini selecþia care a dus la naºterea „copilului-medicament” este eugenia, ca de fiecare datã când se selecteazã, dupã anumite caracteristici prestabilite, cine trebuie sã se nascã ºi cine nu.

Act de bunãvoinþã?

Pentru cã selecþia nu a fost fãcutã pentru copilul care s-a nãscut ºi pentru cã nu a rãspuns la o anumitã dorinþã a pãrinþilor, ci pentru a se încerca vindecarea unui frate deja nãscut, aceastã practicã este consideratã acceptabilã din punct de vedere etic. Este vãzutã ca un act de bunãvoinþã, de altruism, care vrea sã salveze o viaþã.


Arta de a trãi Totuºi, nu poate fi considerat act de bunãvoinþã o alegere prin care unii sunt puºi sã plãteascã pentru alþii. Nu se poate vorbi de o acþiune altruistã, ci de un act de eugenie, deosebit de grav, pentru cã, în acest fel, un copil este considerat „un mijloc” -„copilulmedicament” a fost nãscut pentru a-ºi vindeca fratele -, ºi nu un scop, cum ar trebui sã fie consideratã orice fiinþã umanã. Cei care nu sunt de acord cu aceastã practicã se întreabã dacã nu cumva acest episod poate fi considerat parte a unei strategii a milei pusã în aplicare în mod sistematic, pentru a obþine practici de tip eugenic.

Poziþia Bisericii Ziarul oficial al Vaticanului, L’Osservatore Romano, ºi-a exprimat poziþia faþã de situaþia recentã: „Spania acestor zile se aflã în postura de a atrage atenþia întregii lumi asupra deciziilor, discutabile, ale bioeticii” ºi s-a arãtat indignat de faptul cã decizia efectuãrii selecþiei pentru tratarea unui frate deja nãscut este vãzutã ca un procedeu etic acceptabil: „Acceptând selecþia embrionilor, pãrinþii ºi-au sacrificat alþi posibili fii(...) Aceasta nu este o alegere altruistã ci, nici mai mult nici mai puþin, un act de eugenie ºi, ca atare, este condamnabil”, afirmã L’Osservatore Romano. ªi Conferinþa episcopalã spaniolã ºi-a arãtat dezacordul ºi indignarea faþã de acest „eveniment”, calificat de mass-media ca „un succes”, un „semn al progresului ºtiinþific”. Printr-o Notã, intitulatã „Sã-i îngrijim pe bolnavi fãrã sã eliminãm pe nimeni”, Conferinþa episcopalã spaniolã a evidenþiat ºi faptul cã unele publicaþii nu au scris nimic despre implicaþiile morale. „Prin tehnica utilizatã(...), embrionii care nu corespund cauzei pentru care au fost selecþionaþi, sunt aruncaþi sau congelaþi”. Mass-media a accentuat „vestea bunã a naºterii unui copil” ºi „posibilitatea vindecãrii bolii fratelui sãu”. „Prezentatã în felul acesta, se spune în Notã, ºtirea presupune un motiv de bucurie pentru toþi. Însã, nu s-a spus nimic despre drama eliminãrii embrionilor bolnavi ºi, eventual, a celor care, sãnãtoºi fiind, nu erau compatibili din punct de vedere genetic (...); fraþii cãrora le-a fost negat dreptul de a se naºte au fost refuzaþi pentru cã nu erau utili perspectivei tehnice, violându-li-se astfel demnitatea ºi respectul pe care orice persoanã le meritã prin sine însãºi”. La rândul sãu, fratele care s-a nãscut a fost ales pentru cã era cel mai util pentru un posibil tratament. În felul acesta, i-a fost violat „dreptul de a fi iubit pentru ceea ce este ºi de a nu fi tratat ca un instrument de utilitate tehnicã”. Referitor la motivele care justificã aceastã alegere, Conferinþa episcopalã spaniolã le considerã „inacceptabile”. „Este adevãrat cã trebuie sã-i îngrijim pe cei bolnavi, dar pentru asta nu trebuie sã eliminãm pe nimeni. Compasiunea, înþeleasã în adevãratul ei sens, începe prin respectarea drepturilor tuturor, mai ales a dreptului la viaþã a tuturor fiilor, sãnãtoºi sau bolnavi”. „Evenimentul fericit al naºterii unui copil sãnãtos nu poate sã justifice instrumentalizarea la care a fost supus ºi nu este suficient pentru a prezenta ca progres practica eugenicã ce a dus la distrugerea fraþilor sãi obþinuþi in vitro”. „Biserica doreºte sã se facã vocea celor care nu mai au voce ºi a celor cãrora le-a fost negat dreptul fundamental la viaþã. Cu aceste clarificãri nu se vrea judecarea conºtiinþei ºi a intenþiilor nimãnui, dar se încearcã reamintirea principiilor etice obiective care tuteleazã demnitatea fiecãrei fiinþe umane”.

Ce este eugenia Etimologic, în limba elenã eu înseamnã bine ºi ghenos înseamnã naºtere. Deci, eugenia ar fi naºtere bunã. Conform Dicþionarului explicativ al limbii române, eugenia este teoria care preconizeazã ameliorarea populaþiilor umane prin mãsuri genetice (alegerea pãrinþilor, sterilizarea, interzicerea procreãrii etc.), folositã de rasiºti ºi fasciºti.

Eugenia în decursul istoriei În istorie, eugenia a fost folositã ca justificare pentru mãsuri coercitive discriminatorii susþinute de anumite state, mãsuri precum sterilizarea forþatã a persoanelor cu defecte genetice, omorârea persoanelor cu afecþiuni grave ºi, chiar, în anumite cazuri, genocid asupra raselor privite ca inferioare. În 1927, Curtea Supremã a SUA vota, cu o majoritate de 8 la 1, ca sterilizarea bãrbaþilor ºi a femeilor „nedoriþi de societate” (imigranþii) sã devinã constituþionalã. Ideea se numea eugenie. Francis Galton, care a creat ºi cuvântul ºi ideea, propunea prin eugenie „îmbunãtãþirea omenirii”. Eugenia a condus direct la miºcarea pentru controlul naºterii. Margaret Sanger, membru al Societãþii Americane de Eugenie ºi editor al revistei Birth Control Review, era adepta filosofiei grupului cãruia îi aparþinea: „Mai mulþi copii pentru cei potriviþi ºi mai puþini pentru cei nepotriviþi”. ªi Sanger îi considera „nepotriviþi”: pe „evrei, slavi, catolici ºi negri”. Ea îºi promova deschis ideea cã asemenea oameni ar trebui sã facã o cerere pentru a li se permite, în mod oficial, sã aibã copii, la fel cum „imigranþii fac cerere pentru vize”. Adolf Hitler a instituit oficial eugenia, fãcând ca o þarã întreagã sã-i punã în aplicare principiile, care susþineau nu numai sã înmulþeascã numãrul celor pe care el îi considera cã fac parte dintr-o rasã superioarã, ci sã-i elimine pe toþi cei pe care îi credea a fi inferiori. ªi ideile eugenice ale lui Hitler au fost susþinute de Margaret Sanger ºi de cercul sãu. Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, dupã ororile prin care a trecut omenirea, termenul eugenie a fost total discreditat. CRISTINA ªOICAN

21


22

Anunþuri

Rugãciune la mormântul Mons. Ghika Faptul cã Mons. Vladimir Ghika este înmormântat în Cimitirul Bellu Ortodox poate fi considerat un semn profetic ºi nicidecum un obstacol pentru a nu ne putea ruga la mormânt. Mons. Ghika nu aparþine numai Bisericii Catolice, el aparþine ºi Bisericii Ortodoxe al cãrui fiu s-a considerat ºi dupã ce a devenit catolic. Ca cetãþean român, a fãcut cinste întregii þãri, el este cunoscut ºi iubit de cãtre toþi românii indiferent de confesiune, iar ca fiu al Bisericii lui Cristos, prin exemplul sãu de viaþã sfântã, încununatã cu moartea de martir, este admirat, iubit, imitat ºi poate fi invocat în rugãciune. Vã invit pe toþi, credincioºi ºi persoane consacrate, sâmbãtã sâmbãtã,, 15 noiembrie, h. 11 11, la mormântul Slujitorului lui Dumnezeu Mons. Vladimir Ghika din Cimitirul Bellu Ortodox (figura figura 19 19) pentru ca sã ne rugãm împreunã, cerând de la Dumnezeu harul beatificãrii sale. Pr Pr.. IOAN CIOBANU

180 de ani de la înfiinþarea comunitãþii catolice din Popeºti-Leordeni

Joi, 13 noiembrie 7,30 – Sf. Liturghie ºi Laudele: rugãciune pentru darul vieþii 18,00 – Sf. Liturghie pentru toþi credincioºii parohiei Conferinþã a primarului G. Trache

Comunitatea catolicã din Popeºti-Leordeni îi invitã pe cei care doresc sã participe la celebrarea celor 180 de ani de la înfiinþarea comunitãþii. Celebrãrile au loc în zilele 13-15 noiembrie 2008.

Vineri, 14 noiembrie 7,30 – Sf. Liturghie ºi laudele: pentru toþi credincioºii rãposaþi Requiem; Adoraþie 18,00 – Sf. Liturghie pentru preoþii rãposaþi care au lucrat în comunitatea din Popeºti-Leordeni Requiem Conferinþã a dr. Dãnuþ Doboº Sâmbãtã, 15 noiembrie 7,30 – Sf. Liturghie ºi Laudele: Pro Populo 11,00 – Sf. Liturghie Pontificalã, urmatã de Te Deum

- abonamente pentru 2009 Revista Actualitatea creºtinã este un instrument pastoral al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti ºi o oglindã a evenimentelor din arhidiecezã ºi din lume. Costul unui abonament pentru 2009 (preþul include taxele de expediþie): - abonament individual pe un an (12 numere ºi supliment de Crãciun): 35 lei; - abonamente colective (minim 10 exemplare): 30 lei. Costul unui exemplar al revistei este de 2,5 lei. Abonamentele se pot fce prin parohii sau direct la Librãria Sf. Iosif din Bucureºti (str. Gral Berthelot 19, tel. 021 2015457; 021 2015475). Cei care doresc sã sprijine financiar apariþia revistei sunt rugaþi sã ia legãtura cu Pr. Liviu Bãlãºcuþi (tel. 021 2015411; mobil: 0722 137611; email: balascuti@yahoo.it)

Librãria Sf. Iosif recomandã S. DZIWISZ O viaþã cu Karol Conversaþie cu Gian Franco Svidercoschi Ed. Rao, 2008

Fratelui meu din exil Epoca stalinistã în România în scrisorile Monseniorului Vladimir Ghika prinþ, preot ºi martir Ed. Galaxia Gutenberg, 2008

Calendarul creºtin catolic-ortodox 2009 ((Ed. Misionarii Verbiþi) ºi calendare de buzunar 2009 Cãrþile ºi calendarele sunt disponibile la Librãria Sf. Iosif - str str.. Gral Berthelot 19 19,, Bucureºti; - tel. 021 2015457; 021 015475; - e-mail: rcb_sf.iosif@rdslink.ro, libraria@arcb.ro; - www w.. a r c b . r o / l i b r a r i e

Rectificare În ultimul numãr al revistei noastre s-a strecurat o greºealã în articolul „Triplã lansare de carte la Bucureºti”: cartea Elzbietei Siepak, Un dar de la Dumnezeu pentru timpurile noastre, a apãrut la Editura Galaxia Gutenberg (nu Marantha), iar cartea Spiritualitatea sfintei surori Faustina, a aceleaºi autoare, a apãrut la Editura Marantha (nu EARCB).


PsihoMed

E d u c a þ i e s a n i t a r ã (I) Sunt mama unui copil de grãdiniþã ºi mã confrunt cu o problemã legatã de relaþia pãrinte-educator. De multe ori, am observat cã atitudinea educatoarei este dictatã de situaþia materialã a familiei din care provine copilul. Este foarte disponibilã cu pãrinþii „atenþi”, iar faþã de ceilalþi are o atitudine de indiferenþã. Am încercat de multe ori sã fac abstracþie de acest comportament, dar, de fiecare datã, întâlnesc aceeaºi indisponibilitate. Ce trebuie sã fac? Sã merg pe linia pe care am ales-o de la început sau sã încerc sã fiu mai „atentã” cu doamna? Dacã este aºa cum spuneþi, aveþi de a face, într-adevãr, cu o situaþie nu doar neplãcutã, ci chiar tristã. ªtim cu toþii cum merg treburile în România. Dacã numeroasele atenþii pe care le dãm pentru a rezolva o problemã ne enerveazã ºi ne indispun, a venit momentul sã schimbãm situaþia. A da, dar ºi a primi „atenþii”, pentru ca prin ele sã se obþinã un comportament favorabil, nu este normal ºi nici creºtineºte. A fi educator presupune a avea vocaþie pentru munca de formare a caracterelor ºi a conºtiinþelor. În lipsa acesteia (a vocaþiei), persoana respectivã nu are ce cãuta în învãþãmânt. Iubirea nu se manifestã pe bazã de stimuli materiali. Nu cu bomboane, ciocolatã, cafea sau bani ar trebui sã începi sã faci ceea ce este implicit profesiei tale. Dacã aceste atenþii vor continua sã existe, conºtiinþele în formare vor fi de la început afectate, „virusate”. Scuzele celor care primesc „atenþii” nu sunt valabile: „nu eu am cerut”, „salariul este prea mic”, „oricum nu mi-a dat ceva de valoare”, „am dat ºi eu când a fost nevoie” etc. Aceasta nu este o gândire maturã, profesionistã. Din pãcate, de multe ori, înverºunarea de a fi corecþi, de a descuraja pretenþiile absurde din partea celor care, pânã la urmã, nu îºi fac decât datoria, se întoarce împotriva noastrã: aºa cum se întâmplã ºi în situaþia pe care o prezentaþi, educatoarea trateazã

copiii preferenþial, deci se pune problema ca propriul copil sã fie defavorizat, pe nedrept, doar pentru cã educatoarea nu este „motivatã” material. Aceste cazuri ar trebui raportate, chiar dacã numai printr-o sesizare anonimã, superiorilor angajatei respective! Cu toate acestea, v-aþi gândit cã e posibil sã aveþi o impresie greºitã despre ea? ªi cã acuzele aduse pot fi pãtrunse de subiectivism? Cã fiind vorba de propriul copil, evaluarea corectã a situaþiilor frustrante poate fi afectatã? Spun acestea pentru a vã invita sã gândiþi pozitiv. Sfatul meu este sã respectaþi ºi sã apreciaþi munca educatoarei. Astfel, comportamentul dumneavoastrã va fi ireproºabil, putând solicita acelaºi lucru ºi din partea ei. Concluzionând, acele „atenþii” aduse în discuþie nu au ce cãuta într-o relaþionare profesionalã, în care valorile umane ºi creºtine constituie fundamentul de la care se porneºte ºi tot la care trebuie sã se ajungã, acestea rãmânând permanent valabile. Dacã este propus compromisul, un creºtin nu poate sã îl accepte ºi, de aceea, va apela la acea variantã, inclusiv schimbare radicalã, prin care acesta sã nu fie pus în act. Într-un cuvânt, nu este cazul ºi nici nu este normal sã apelaþi la „atenþii”! Pr Pr.. MARIUS ANTÃLUÞE

Procesul educativ este de importanþã capitalã în viaþa fiecãrui om. El începe din primele zile de viaþã ºi se continuã pe tot parcursul ei. Deosebim mai multe tipuri de educaþie, între care: educaþia pentru sãnãtate, educaþia comportamentalã în familie ºi în societate, educaþia senzitiv emoþionalã, educaþia intelectualã, educaþia spiritual religioasã. Pãrinþii se preocupã mai ales de educaþia copilului pe plan fizic, neglijând prea des exemplul pe care-l dau prin viaþa lor. Gingãºia ºi tandreþea cu care este înconjurat copilul, chiar din perioada vieþii intrauterine, îºi lasã amprenta asupra copilului. De aceea, se recomandã mamelor care aºteaptã un copil sã fie echilibrate, sã nu fie supuse stresului, oboselii excesive; în climatul familial sã domneascã armonie ºi dragoste. Rugãciunea zilnicã, pe cât posibil fãcutã în comun, mai ales seara, îl va include ºi pe bebeluºul aºteptat. Igiena gravidei implicã nu numai aspecte medicale ºi fizice, dar ºi aspecte pozitive senzitiv-emoþionale (artã, muzicã) ºi spiritual-religioase. În special la prima naºtere este importantã familiarizarea cu cunoºtinþele despre procesul de dezvoltare fiziologicã a fãtului, despre naºtere ºi alãptare. Cu seninãtate ºi încredere în dragostea lui Dumnezeu, mama va întâmpina aceste evenimente cu echilibru ºi calm. Alimentaþia viitoarei mame va cuprinde principiile alimentare în cantitatea unei raþii, nu „pentru doi”. Se va evita fumatul, consumul de alcool, ºi, mai ales, creºterea excesivã în greutate. Stãpânirea de sine, pe plan alimentar, reprezintã ºi ea o regulã de educaþie. Se ºtie cã în ultimele trei luni de sarcinã copilul creºte cu câte un kilogram pe lunã, astfel cã, pe toatã perioada, pânã la naºtere, gravida nu trebuie sã depãºeascã 12 pânã la 13 kg faþã de greutatea normalã dinainte de a fi rãmas însãrcinatã. Mama care doreºte un copil sãnãtos ºtie cã nu trebuie sã ia nici un fel de medicamente în afarã de cele prescrise de medic. Se va îngriji sã aibã scaun regulat, zilnic, ºi va consuma 2 litri lichid în 24 ore. Se recomandã reducerea consumului de sare, cel puþin începând din luna a V-a. Îmbrãcãmintea va fi adecvatã sezonului, evitând expunerea la frig sau cãldurã excesivã. Controlul regulat la medic ºi efectuarea analizelor recomandate, vor ajuta viitoarea mamã sã primeascã cu bucurie venirea pe lume a copilului ei. Dr TRIX PAL Dr.. BEA BEATRIX

23


24

Micul prinþ

Povestea cetãþii pe dos Copii, ascultaþi! Maxi e în pat ºi ascultã o poveste. Adoarme visându-se într-o cetate unde toate erau pe dos. Mesele ºi scaunele erau aºezate cu picioarele în sus. Casele aveau acoperiºul în locul fundaþiei, iar pomii erau plantaþi cu rãdãcinile în sus. ªcolarii scriau cuvintele pe dos, începând de la sfârºitul caietului spre prima paginã. Arãtãtoarele ceasurilor se roteau în direcþie contrarã, iar oamenii mergeau în mâini. Caii ºi mãgãruºii erau aºezaþi în spate, trãgând cãruþele înapoi, precum racii. Uimit, Maxi îl întrebã pe un vizitiu: - De ce mâni trãsura înapoi? Acesta îi rãspunse: - Pentru cã suntem în cetatea lucrurilor de-a-ndoaselea. Cu ani ºi ani în urmã, am hotãrât sã fim deosebiþi de vecinii noºtii. Aºa ne-am obiºnuit ºi preferãm sã le facem pe toate pe dos. - Ce ciudãþenie! îºi zise Maxi. ªi merse mai departe. Vãzu o bãtrânicã rostogolind cu trudã, de-a-ndãrãtelea, o legãturã uriaºã de crengi ºi un bãrbat mergând anevoie, în mâini, cu o cãldare uriaºã de apã aºezatã, în echilibru, pe tãlpile picioarelor. Nemaiputându-se abþine, Maxi exclamã: - Cum de vã puteþi obosi în felul ãsta ?! - Care obosealã? îi rãspunserã aceºtia. E singurul mod în care ne mai tragem ºi noi sufletul. Maxi îºi continuã drumul ºi, printre multe alte bazaconii, vãzu aºezat un om ce se vãita: - Sunt mort de obosealã pentru cã nu am nimic cu care sa mã pot trudi. În acel moment, Maxi se trezi sãrutat de mama. Era dimineaþã ºi, deºi încã adormit, privi cu plãcere la lucrurile din jur, aºezate, cuminþi, la locul lor. - Dacã ai ºti, mamã, ce bine-mi pare cã sunt aici! M-am visat în lumea lucrurilor pe dos. Acolo nimeni nu-þi dã nici un sãrut ºi nimeni nu-þi spune „Bunã-dimineaþa!”. ªi, dupã ce-ºi sãrutã mama, Maxi îl salutã pe Dumnezeu cu rugãciunea de dimineaþã: “Doamne, noaptea a trecut, ziuã iarãºi s-a fãcut, pentru toate-þi mulþumesc... fii cu mine, azi, mereu ºi condu sufletul meu, ca sã facã numai bine Lãudându-te pe Tine!”. Dar voi, copii, azi dimineaþã L-aþi salutat pe Tatãl nostru Ceresc?! Pr Pr.. ADRIAN BOBORUÞÃ

abã… e r t n î e Copiii s

D a c ã n e - a m u r c a p â n ã s u s d e t o t î n c e rr,, am ajunge la rai?

Nimeni ºi nimic, afarã de Dumnezeu, nu ne poate duce în rai. Raiul nu este un loc, undeva pe hartã, unde sã poþi ajunge cu mijloacele obiºnuite de transport, ori cu o navã spaþialã. La rai ajungem cu sufletul. Pentru aceasta, trebuie sã cerem, în rugãciune, harul lui Dumnezeu, punându-ne încrederea în Fiul Sãu, Isus Cristos. Isus s-a coborât din cer, pe pãmânt, ca sã ne arate cum putem ajunge ºi noi acolo de unde vine El. Dacã în timpul vieþii ne-am strãduit sã ascultãm de Isus, când vom muri, El a veni ºi ne va duce în Împãrãþia Tatãlui Sãu, adicã în rai. În cazuri foarte rare, existã ºi persoane care au ajuns în rai fãrã sã fi murit: Isus Însuºi s-a ridicat la cer dupã ce a înviat din morþi. La fel, pentru cã era fãrã nicio urmã de pãcat, Sfânta Fecioarã Maria, Mama lui Isus, a fost ridicatã cu trupul ºi sufletul la cer. Sfântul Paul, de asemenea, a fost purtat, într-o viziune, prin ceruri, dar nu a rãmas acolo, ci s-a întors ºi a mai trãit pe pãmânt încã mulþi ani, ca sã-i înveþe pe oameni ce sã facã pentru a ajunge ºi ei la fericirea veºnicã.

(adaptare de LIANA GEHL dupã 205 Questions Children Ask about God)


Suflet tânãr

Gândul meu pentru tine/ri La deschiderea Anului Pastoral 2008-2009, le-am spus tinerilor prezenþi la Teatrul Þãndãricã din Bucureºti, ºi acum oricui... Anul vreau sã spun ºi celor care citesc aceste rânduri, cã Biserica are mereu ceva de spus, oriunde ºi oricui acesta pastoral Biserica îl are în centrul atenþiei pe Sfântul Apostol Paul, iar tinerii din Arhidieceza de Bucureºti au ca temã generalã expresia din scrisoarea cãtre Filipeni: „Pentru mine a trãi este Cristos!” (Fil 1,21). Iatã ce vrea sã spunã Biserica, în mod concret, în acest an pastoral: Noi pentru ce trãim, cum trãim sau pentru cine trãim...? Dacã rãspunsurile noastre personale se regãsesc în cuvintele Sfântului Paul, înseamnã cã am descoperit sensul corect al existenþei noastre; înseamnã cã avem curaj de sã trecem cu credinþã prin viaþã; înseamnã cã ºtim cine este Cristos! A trãi în lumea de astãzi pentru Cristos, cu provocãrile ºi cu ofertele ei, nu este uºor! Nici pentru Apostoli nu a fost uºor! Nici pentru martiri, în faþa cãlãilor, nu era uºor! Nici pentru Maica Tereza de Calcutta, când îi avea în faþã pe leproºi, nu era uºor! Dar toþi au descoperit un secret: Cristos, pentru care ei trãiau, era iubire! Iubirea le dãdea forþa sã spunã: Pentru mine a trãi este Cristos! Pr Pr.. Daniel BULAI

Festivalul de deschidere a anului pastoral 2008-2009

Sâmbãtã, 11 octombrie 2008, la Teatrul Þãndãricã, a avut loc Festivalul de Deschidere a Anului Pastoral 2008-2009, cu tema “Pentru mine a trãi este Cristos!”. Grupurile de tineri din parohiile bucureºtene au prezentat într-un mod original scenete, montaje artistice, dansuri. Pãrintele Daniel Bulai, responsabil cu pastoraþia tineretului, a vorbit despre importanþa festivalului, ºi a subliniat faptul cã biserica are mereu ceva de spus, oriunde ºi oricui! De asemenea, a subliniat despre importanþa unei structuri la nivel de tineret în parohii ºi aprofundarea temelor de catehezã. În încheiere, a urat tinerilor drum bun în noul an pastoral, transmiþând totodatã binecuvântarea Înaltpreasfinþitului Ioan Robu ºi a Episcopului auxiliar Cornel Damian.

„Am fost plãcut impresionat de prezentarea festivalului. Am vazut ceva nou, ceva ce a plãcut publicului. Parohiile au fost toate pregãtite sã sãrbatoreascã începutul unui nou an pastoral în stilul lor, cum au ºtiut mai bine. Mulþumesc organizatorilor, mulþumesc tuturor participanþilor pentru dupã-amiaza pe care ne-au pregãtit-o”. ( Robert Talabã – Parohia ”Sf.Elena”) „Pentru prima datã în cinci ani am fost doar spectator. Simþeam nevoia sã mã implic, dar am realizat cã ceea ce au fãcut cei din echipa nouã a fost extraodinar ºi vremea mea „a apus”. A fost un spectacol pe cinste, în care s-a simþit cu adevãrat implicarea adolescenþilor ºi a tinerilor din parohii. Mesajele creºtine au curs, iar atmosfera a fost minunatã! Sper ca acest entuziasm sã dureze pe parcursul întregului an pastoral! Bravo tuturor! (Alina Nica - Parohia” Sf.Francisc”).

25


Lecturi

26 Jo Croissant - TTrupul, rupul, templul frumuseþii Ed. Maranatha, Bucureºti, 2005; 228 p.

Cartea pe care o prezint în acest numãr al revistei noastre se întemeiazã nu atât pe o analogie, cât pe o realitate misticã: trupul (nostru) ESTE templul (Duhului Sfânt). Succesiunea capitolelor ne spune cã vom avea parte de o cãlãtorie extraordinarã: un drum de cunoaºtere, de explorare, de rugãciune, de împãcare… „Templul, locul prezenþei lui Dumnezeu“, „Trupul, Templul Dumnezeului celui viu”, „Urcarea spre Templu”, „Purificarea pregãtitoare“, „Din vestibul în sanctuar“, „În sanctuar“, „Sfânta Sfintelor, plinãtate de iubire“. Înainte de a intra în materia propriuzisã a cãrþii, autoarea îi iniþiazã pe cititori în privinþa celor patru niveluri ale interpretãrii Cuvântului divin în tradiþia iudaicã: PSHAT– sensul literal (ce au vrut sã spunã oamenii care, sub inspiraþia Duhului Sfânt, au scris Cuvântul lui Dumnezeu), REMEZ – sensul simbolic sau spiritual (Pãrinþii Bisericii considerã cã acesta este sensul cristic), DARASH – „al cercetãrii“ (cf. interpretãrii creºtine, acesta este nivelul la care sensul al doilea trebuie aplicat propriei noastre vieþi – strãdania de a ne conforma existenþa cu Cuvântul lui Dumnezeu), SOD – „secretul“ (interpretarea misticã a Scripturilor). Interpretãrile de amãnunt ale lui Jo Croissant sunt, în fond, o serie de meditaþii profunde despre tripla demnitate extraordinarã a omului (copil al lui Dumnezeu-Tatãl, rãscumpãrat de Isus Cristos ºi templu al Duhului Sfânt). Ele pornesc de la o puzderie de citate din Vechiul ºi din Noul Testament, texte alese bine ºi comentate inteligent, constituind un fel de drum pe care cititorul este invitat sã îl parcurgã pentru a se descoperi ºi înþelege pe sine – cum altfel? –

prin descoperirea Prezenþei lui Dumnezeu. Originalitatea cãrþii stã, însã, în emoþionantele mãrturii – unele mai scurte, altele întinzându-se pe câteva pagini – presãrate în fiecare capitol. Oameni pe care nu i-am întâlnit niciodatã, ne devin apropiaþi fiindcã au acceptat sã facã publice, pentru folosul nostru sufletesc, tot felul de experienþe: dureroase sau zdrobitoare, intime, înãlþãtoare, personale sau comunitare. Un element deosebit îl reprezintã momentele de rãgaz, în structura cãrþii ºi în înlãnþuirea argumentelor: Jo Croissant se opreºte, pur ºi simplu, ºi îl îndeamnã pe cititor sã practice câteva exerciþii – de la posturã ºi atitudine (de exemplu, în picioare, cu mâinile deschise ºi oferite, spunându-i lui Dumnezeu „Iatã-mã!“) la meditaþie (asupra miracolului cotidian al vieþii, asupra Templului) ºi cercetarea cugetului („Ce îmi motiveazã alegerile?“, „Care sunt idolii noºtri?“, „Ce imagine despre mine aº dori sã o arãt altora?“, „Care este atitudinea mea faþã de suferinþã?“, „De ce anume fug?“, „Ce mã împovãreazã?“), pânã la îndemnul de a pune, din când în când, o casetã sau un CD ºi de a dansa liber, în semn de recunoºtinþã pentru iubirea ºi slava lui Dumnezeu. Dacã îndemnul poate pãrea neobiºnuit, trebuie sã recunoaºteþi cã imaginea este extraordinarã! Uneori, uitãm cã regele David însuºi a fãcut acelaºi lucru… Cartea este preþioasã pentru cã se hrãneºte deopotrivã din moºtenirea ebraicã biblicã (binecuvântãrile, psalmii, dansul) ºi din comoara evangheliilor (pildele, parabolele, misterele Rozariului). De aici, impresia de plenitudine, de vechi ºi nou coexistând armonios, de tradiþie vie ºi originalitate bine întemeiatã. „Trupul – templul frumuseþii“ este un volum valoros, atât prin bogãþia surselor ºi interpretarea lor, cât ºi pentru partea de „îndrumar practic“ pe care o conþine. Însã, dupã mine, cea mai frumoasã paginã din aceastã carte este rugãciunea scrisã de Ephraim – din motive de spaþiu nu o pot reproduce aici, o gãsiþi la p. 215. ANA-MARIA BOTNARU

Jo Croissant este soþia lui Ephraim, cel care a fondat, în 1974, Comunitatea Fericirilor. Încadrul omunitãþii, ea animã sesiuni de dans ºi de rugãciune. Experienþa sa în acest domeniu a stat la baza acestei cãrþi. Rod al experienþei de viaþã comunitarã, iatã o carte ce se adreseazã oricãrei persoane care doreºte sã progreseze în cunoaºterea lui Dumnezeu ºi în cunoaºterea de sine.


27

Shtitzi km tse vb p net copiii dv, my ales knd sunt singuri aks’ sau knd nu-i vede nimeni? Shtitzi qm vb, q tsine, despre tse? Aþi înþeles ceva din ce am scris pânã acum? Nu aþi înþeles mai nimic? ªi doar am scris româneºte... Am sã “traduc” atunci: “ªtiþi cam ce vorbesc pe internet copiii dumneavoastrã, mai ales când sunt singuri acasã sau când nu-i vede nimeni? ªtiþi cum vorbesc, cu cine, despre ce?” Un limbaj asemãnãtor cu cel pe care l-am folosit eu, la început, îl putem întâlni în caietele de notiþe ale elevilor adolescenþi, în mesajele scurte (sms) de pe telefonul lor mobil sau în arhiva de conversaþii a programului de messenger din computerul lor. ªi cum “obiºnuinþa este a doua naturã”, adolescenþii “generaþiei mess” utilizeazã acest limbaj nu doar în conversaþiile cu amicii, dar ºi în extemporalele de la ºcoalã, spre disperarea profesorilor, care îi depuncteazã.

La îndemâna tuturor

Mulþi dintre adulþii de astãzi utilizeazã internetul, la serviciu ori acasã, ºi profitã de avantajele pe care acesta le oferã. Aºezaþi comod în faþa monitorului computerului, contectaþi la reþeaua de internet, astãzi putem, cu uºurinþã, sã cumpãrãm orice dorim; sã investim banii la bursã, sã gestionãm banii din contul bancar sau sã ne plãtim facturile; sã vorbim la telefon în orice parte a lumii sau sã comunicãm rapid prin mesaje scurte sau în modalitate audio-video, oricând, prin serviciile de messenger, totul gratuit; sã accesãm orice tip de informaþie, în mod gratuit; sã urmãrim programe tv sau filme, gratis sau la preþuri avantajoase, oricând dorim. În þara noastrã sunt tot mai mulþi adolescenþii care utilizeazã internetul, cu care sunt mai familiarizaþi decât pãrinþii lor. Conform unor sondaje, adolescenþii se servesc de internet pentru a se juca, pentru a descãrca jocuri, filme, muzicã, pentru a cãuta informaþii (în special comentarii, eseuri “de-a gata”, care-i scutesc de la lectura personalã ºi de la a-ºi mai face temele), dar în special pentru a comunica în chat cu prietenii.

Un vocabular “cool”

În perioada de dupã 1989, au intrat în vocabularul uzual al tinerilor noºtri multe cuvinte de origine englezã, pe care le folosesc atât în conversaþiile orale cât ºi pe internet. Termeni precum “cool”, “trendy” sau “ok” sunt nelipsiþi din exprimarea adolescenþilor de astãzi, care folosesc frecvent ºi “naºpa”, “foooarte taree”, “miºto”, “suupeer” ori expresii utilizate greºit, cum ar fi: “aºa vrea muºchii mei”. Dacã am întreba un adolescent de ce foloseºte acest limbaj, ar rãspunde cã “aºa vorbesc toþi”. Utilizarea lui indicã apartenenþa la “grup”, iar adolescenþii novici în ale internetului îl învaþã repede pentru a nu fi sau a nu se simþi excluºi.

ªi noi?...

Am rãmas surprinsã, acum câþiva ani, când conversaþiile pe messenger cu un nepot adolescent, care utiliza internetul doar de o lunã, au început sã fie presãrate cu prescurtãri de genul: brb (în englezã “be right back”, adicã “revin imediat”), k (în loc de “ok”, “în regulã”), cfc (ce faci?), pls (în englezã “please”, adicã “te rog”) sau nu sh (nu ºtiu). La început m-am folosit de intuiþie, ºi o datã s-a întâmplat chiar sã-i cer sã-mi “traducã”, însã recunosc cã m-a pus pe gânduri. Am navigat prin câteva forumuri în care scriu adolescenþi ºi am ajuns la urmãtoarea concluzie: adolescenþii de astãzi au un limbaj propriu, necunoscut adulþilor; îl folosesc într-un spaþiu din care pãrinþii ºi educatorii lipsesc adesea; iar atunci când au probleme, le cer ajutor prietenilor de seama lor sau în cel mai rãu caz, unor strãini, pe forumuri sau chaturi, “protejaþi” de anonimatul ID-ul ºi al avatarului. Îmi amintesc ºi acum mesajul unei fete, într-un astfel de forum: “Am 14 ani ºi sunt însãrcinatã. Nu îndrãznesc sã le spun pãrinþilor mei. Ce sã fac? Ajutaþi-mã!!!”. Nu ºtiu cine era acea fatã, ºtiu doar cã avea ID-ul

“Ande251”, dar ar putea fi o rudã de-a mea sau o rudã de-a dumneavoastrã... ªtiþi cum, cu cine ºi despre ce vorbesc copiii dumneavoastrã pe internet? CRISTINA GRIGORE

Dicþionar ID = identitate; numele pe care un utilizator de internet îl foloseºte în spaþiul virtual Avatar = reprezentare graficã a unui utilizator de internet în cadrul unui spaþiu virtual Chat = în englezã “taifas”; spaþiu virtual unde mai mulþi utilizatori pot comunica, în timp real, prin mesaje scrise sau în sistem audio-video Messenger = în englezã „mesager”; program pentru comunicarea instantanee cu alþi utilizatori ai aceluiaºi program (Yahoo, MSN etc.) Mess = prescurtare a termenului „messenger” Forum = grup de discuþii, în spaþiul virtual, pe marginea unui anumit subiect

Educaþie media

Limbajul “de mess”


28

Din istoria Bisericii

FORMAREA STATULUI PAPAL

Papa, în calitate de patriarh al Occidentului, avea direct în ascultarea sa Italia, Galia, Spania, Britania, Germania ºi cele douã provincii ale Ilyricului, Occidental ºi Oriental, formate din Macedonia, Creta, Tesalia, cele douã Epiruri, cele douã Dardanii ºi Prevalitana. În 417, Papa Zosim învesteºte un mitropolit de Arles, cu puteri peste tot episcopatul din Galia, iar el devine mitropolit special al Italiei. Episcopii bizantini s-au opus Papei în Ilyricum, provincii care, pânã în 379, aparþinuserã Imperiului Roman de Apus, când Graþian le donase colegului sãu, Teodosie. De atunci, Constantinopolul dorea sã-ºi întindã stãpânirea acolo, însã, pentru a-ºi salva drepturile, Papalitatea a instituit, în 380, un „Vicariat Apostolic” la Tesalonic. Totuºi, împãratul Teodosie al II-lea a ataºat, în 421, Ilyricul Oriental Constantinopolului, dar, graþie protestelor energice ale Papei Bonifaciu I, aceastã hotãrâre a fost revocatã. Ilyricul rãmâne, însã, mãrul discordiei între Roma ºi Bizanþ, pânã în 732 când Leon Isaurul se rãzbunã pentru condamnarea iconoclasmului, scoþând definitiv aceste regiuni de sub jurisdicþia Sfântului Scaun. Cât timp capitala Imperiului, sub Constantin cel Mare, era în Roma, Papii erau puterea a doua, dar mutarea reºedinþei imperiale la Bizanþ a schimbat situaþia. Papii au devenit mai liberi în a-ºi exercita puterea spiritualã, iar Roma Cezarilor, devenitã Roma Papilor, le mãreºte atât puterea moralã, cât ºi autoritatea politicã, devenind ºi conducãtori politici. Papii au luptat, în primul rând, împotriva puterii politice care proteja sãrbãtorile pãgâne (senatul roman) ºi imoralitãþile, refuzând amestecul puterii politice în problemele bisericeºti ºi afirmând supremaþia spiritului asupra problemelor temporale ale acestei lumi. Autoritatea Papilor a crescut ºi în lupta împotriva barbarilor: vizigoþi, huni, vandali, heruli, ostrogoþi. Toate aceste intervenþii au File de istorie

crescut prestigiul Papilor, cãrora mulþi credincioºi din Italia, Sicilia, Corsica, Africa, Gallia ºi Ilyricum le-au donat moºii, încât au ajuns cei mai mari proprietari ai Italiei. Aceste proprietãþi s-au numit, cu timpul, „patrimoniul Sfântului Petru” (patrimonium Sancti Petri). Scaunul papal rãmânând acelaºi, în timp ce stãpânitorii politici s-au schimbat (Odoacru, Teodoric, Alboin etc.), Papii exercitau ºi o oarecare putere politicã, în Roma ºi împrejurimi (Ducatus Romanus), apoi ºi în alte pãrþi ale Italiei, populaþia fiindu-le recunoscãtoare cã au scãpat-o de barbari, foame, inundaþii, ciumã etc. În secolul al VIII-lea, când în Rãsãrit a izbucnit lupta împotriva icoanelor, Papii au intervenit împotriva edictelor împãrãteºti. Exarhul din Ravenna a pornit împotriva Romei, în numele împãratului bizantin, dar a trebuit sã se retragã, deoarece poporul era de partea Papei, considerându-l duce al Romei. În anul 752, regele lombard, Astolf, a voit sã cucereascã Roma. Papa ªtefan II îi cere ajutor împãratului Constantin Copronimul. Acesta nu rãspunde. Papa se adreseazã atunci lui Pepin cel Scurt, regele francilor, care trece Alpii de douã ori (754-756) ºi îl învinge pe regele lombard la Piave, silindu-l sã restituie pãmântul cucerit, exarhatele Ravenna ºi Pentapolis, pe care le doneazã Papei, ordonând sã-i fie date cheile celorlalte cetãþi ºi actul de donaþie pe mormântul Sfântului Petru. Prin aceasta, Papa devine Suveran al acestor provincii, luând fiinþã Statul Papal (ºi de drept, cãci de fapt existase mai înainte). În anul 774, aceste posesiuni sunt rãpite de lombarzi, însã Carol cel Mare le recâºtigã ºi le doneazã din nou Papei, mãrind astfel Statul Papal. De data aceasta, Statul Papal este recunoscut oficial. Constantin Copronimul îi retrage Papei controlul direct asupra Bisericilor din Dalmaþia ºi Balcani. În schimbul consacrãrii lui Pepin, Papa constituie o regalitate de drept divin, care domina Franþa, Germania ºi Italia. Basileul pierde, în favoarea francilor, suveranitatea asupra Romei ºi asupra exarhatului Ravenna. Dintr-un simplu domeniu la origine, patrimoniul Sfântului Petru se transformã într-o instituþie politicã a cãrei suveranitate este garantatã de Papa.

Pr Pr.. EMANUEL DUMITRU

CORNELIU MORANDINI (1889-1966)

Corneliu Morandini s-a nãscut, la 12 august 1889, la Câmpulung Muscel, unde a urmat ºi cursurile ºcolii primare. Dupã absolvirea, în 1910, a Facultãþii de Litere a Universitãþii din Bucureºti, a desfãºurat o strãlucitã carierã didacticã în cadrul ªcolii arhiepiscopale Sfântul Iosif ºi al Liceului Matei Basarab din Bucureºti. În perioada 1937-1948, a fost inspector al ºcolilor arhiepiscopale, iar în perioada 1950-1951 a îndeplinit funcþia de bibliotecar ºi referent al Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureºti. A fãcut parte ºi din redacþia ziarului catolic Albina. Corneliu Morandini s-a remarcat ºi în calitate de preºedinte al Asociaþiei Catolicilor din Bucureºti, fiind una dintre figurile emblematice ale laicatului catolic, alãturi de dr. Skupiewski, Hildebrand ºi Iosif Frollo, Waldemar ºi Ferdinand Hoeflich, arhitectul Fackler, Dan Lakatos ºi alþii. A fost apreciat de arhiepiscopul Netzhammer, nunþiul Marmaggi ºi arhiepiscopul Cisar. Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª


Deschiderea Anului Pastoral pentru tineri Teatrul Ţăndărică


112008  

La încheierea Sinodului Episcopilor La încheierea Sinodului Episcopilor La încheierea Sinodului Episcopilor La încheierea Sinodului Episcopi...