Page 1


CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXVII, Nr. 9/2016

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

3

Maica Tereza de Calcutta, sfânta milostivirii VATICAN

5 6 7

Papa Francisc. Trei cuvinte Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8 10 11 12 13

Evenimente Sfințirea bisericii - Lumina (CT) Sfințirea bisericii - Oituz (CT) Călătorii apostolice Război și pace. Papa la Auschwitz și Assisi Curia Romană Un nou dicaster Știri ARCB Știri interne/externe

VIAȚA APOSTOLICĂ

14 Asociații de laici Secretariatul Național al Învățământului Catolic – SNEC Organizația Națională Cercetașii României

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII

16 Din catehezele Papei Francisc Milostivirea ca stil de viaţă 17 Jubileul tinerilor Tinerii, misionari ai Milostivirii lui Dumnezeu 18 Sfinții milostivirii Sfântul Ioan Gură de Aur Sfântul Vincențiu de Paul 19 Faptele milostivirii Virtutea consolării 20 Parabole Parabola semănătorului (Lc 8,4-15) 21 Credința în fapte Maica Tereza, apostolul celor umili OAMENI ȘI LOCURI

22 Căutând vechiul Bizanț UNIVERSUL FAMILIEI

26 Formarea conştiinţei şi educarea copiilor 27 Despre educaţie în Amoris laetitia

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 9/2016

3

22 28 Suflet tânăr Tinerii, punți de milostivire 21 de ani alături de tinerii Arhidiecezei 32 Povești de viață Ana a României. O regină catolică CULTURĂ

33 File de istorie Pe-aici a trecut un cardinal britanic Pr. Ioan Dragomirescu 34 Idei pentru timpul liber ETCETERA

35 De pe net 36 Anunțuri


Mesajul redacției Numărul din luna septembrie al revistei Actualitatea creștină se deschide cu editorialul, pe care PS Cornel Damian, Episcop Auxiliar de București, îl dedică Maicii Tereza de Calcutta, canonizată de Papa Francisc pe 4 septembrie. Rubrica Focus prezintă două evenimente importante pentru Arhidieceza noastră: sfințirea a două noi biserici, ambele din județul Constanța - biserica de la Lumina și cea de la Oituz. Tot la această rubrică semnalăm textul Război și pace, despre vizita Papei la Auschwitz și la Assisi și, de asemenea, Scrisoarea apostolică Sedula Mater, prin care Pontiful a înființat un nou dicaster „pentru laici, familie și viață”. Paginile dedicate asociaţiilor de laici aduc în prim-plan Secretariatul Național al Învățământului Catolic și Organizația Națională Cercetașii României, cercetașii cu specific catolic. În paginile dedicate Anului Milostivirii puteți citi despre doi Sfinți ai milostivirii: Sf. Ioan Gură de Aur și Sf. Vincențiu de Paul, despre Jubileul tinerilor și despre virtutea consolării în viața Fericitului Vladimir Ghika. Rubrica Oameni și locuri vă invită într-o vizită la Istanbul, oraș ce adăpostește urmele măreției bizantine, dar și o biserică catolică, „soră” cu Catedrala „Sf. Iosif”, din București. La rubrica Universul familiei propunem două materiale despre educația copiilor, inspirate din exortația apostolică Amoris laetitia. La paginile dedicate tinerilor vă oferim un interviu cu Pr. Daniel Bulai, care timp de 21 de ani a fost responsabil cu pastorația tinerilor din Arhidieceză. Rubrica Povești de viață prezintă povestea Reginei Ana a României, o regină catolică. Din paginile revistei nu lipsesc știri din țară, de la Vatican și din lume, semnalări ale unor evenimente culturale și ale unor noi apariții de carte.

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Liana Gehl Cristina Grigore Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Cristina Șoican Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Daniel Filip

Colaboratori

Marta Andro Pr. Daniel Bulai Viviana şi Alexis Dimcev Dănuț Doboș Anca Mărtinaş Giulimondi Pr. Dan Suciu csi Layout GRAFIC

Lavinia Dăncescu Manuchian Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Petreș Tereza Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro

Vatican: Îngerul Domnului, cu Papa - 28.08.2016

Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

© 2016 de Tomás de Zarate

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700


PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Maica Tereza de Calcutta, sfânta milostivirii

„P

ersonal, sunt recunoscător acestei femei curajoase pe care mereu am simțit-o alături de mine − spunea Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, la Sfânta Liturghie de beatificare a Maicii Tereza de Calcutta, din 19 octombrie 2003 −; o icoană a Bunului Samaritean, ea mergea oriunde pentru a-i sluji pe cei mai săraci dintre săraci; a ales să fie slujitoarea celor mai mici. Ca mamă adevărată pentru cei săraci, s-a aplecat asupra celor care sufereau diferite forme de sărăcie”. Iată, în câteva cuvinte, conturat portretul Maicii Tereza, al celei pe care nici măcar „conflictele și războaiele nu reușeau să o oprească”, și care va fi proclamată sfântă de către Papa Francisc pe 4 septembrie a.c., vigilia morții sale.

O sfântă a milostivirii care a trăit cu eroism cuvintele Mântuitorului: „Fiți milostivi precum Tatăl nostru milostiv este”. Putem spune că milostivirea este al doilea nume al Maicii Tereza care, la fiecare pas, a vrut să răspundă la strigătul lui Isus de pe cruce: „Mi-e sete”. Născută în 1990, în Albania, viitoarea Maică Tereza simte chemarea Domnului la viața religioasă și alege să intre în Congregația Surorilor din Loreto. Trimisă la Calcutta pentru noviciat și depunerea voturilor religioase, pentru mai mulți ani va lucra ca profesoară într-o școală a Congregației. Aici, la Calcutta, cunoaște suferința umană, mai ales suferința celor săraci și abandonați, care de cele mai multe ori agonizau pe stradă într-o părăsire totală. Mișcată de această

realitate și răspunzând unei chemări interioare, alege să-și dedice viața îngrijirii acestor persoane fondând, în anul 1950, Congregația Misionarelor Carității. Începe astfel această „aventură” extraordinară a Maicii Tereza și a surorilor și fraților care o vor urma, în folosul celor mai săraci dintre săraci. „Munca pe care o facem - spunea Maica Tereza - este pentru noi doar o ocazie de a manifesta iubirea noastră pentru Cristos. Ne dedicăm slujirii celor mai săraci dintre săraci, adică lui Cristos, pentru că săracii sunt imaginea lui Cristos care suferă. Cristos în Euharistie și Cristos în cei săraci; sub speciile pâinii și sub speciile săracului”. Obișnuia să le spună surorilor sale: „Ați văzut cu câtă iubire și delicatețe tratează preoții trupul SEPTEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

3


PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

lui Cristos în timpul Liturghiei. Încercați să faceți același lucru în casa muribunzilor, unde urmează să mergeți; acolo este Isus sub chipul durerii” (cf. Pontificio Consiglio per la Promozione della Nuova Evangelizzazione, Santi nella misericordia). Maica Tereza este acum în rândul sfinților. Sigur, sfinții din cer nu au nevoie de admirația sau de aplauzele noastre. Viața lor de sfințenie este de fapt o chemare adresată fiecăruia dintre noi, o chemare de a-i urma și de a-i imita. Și Maica Tereza ne este un exemplu, mai ales în ceea ce privește caritatea. Obișnuia să spună: „Singura valiză pe care o vom purta de aici este valiza carității. Cât ai timp, umple-o pentru că este singurul bagaj pe care îl vei purta cu tine”. După căderea regimului dictatorial din țara noastră, surorile Maicii Tereza au putut să vină și în România, deschizând prima casă lângă București, la Chitila, chiar în 1990. Cu această ocazie, am întâlnit-o pentru prima dată pe Maica Tereza. Era în capelă, în rugăciune, în genunchi. Am așteptat câteva minute bune și apoi am putut să o salut. O femeie mică de statură, ușor aplecată de spate, dar cu o față senină și zâmbitoare și cu ochii plini de lumină. Părea că este din altă lume... M-am gândit atunci: oare de unde are atâta forță această „mică” soră pentru opera ei gigantică? Rugăciunea era de fapt forța ei. În fața Sfântului Sacrament găsea toată puterea ei de dăruire în acest apostolat de slujire a celor mai săraci dintre săraci. Va mărturisi ea însăși mai târziu: „Eu sunt doar o soră care se roagă. Rugându-mă, Isus îmi pune iubirea Sa în inimă. Eu merg să-l port pe El la săracii din toată lumea, la săracii pe care îi întâlnesc”. În rugăciune, Maica Tereza 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2016

descoperea chipul lui Cristos în cei săraci și abandonați, în cei muribunzi. „Care este secretul dumneavoastră, Maică Tereza?”, a întrebat-o o jurnalistă italiancă, Franca Zambonini. „Rugăciunea care devine acțiune. Rodul rugăciunii este credința. Rodul credinței este iubirea. Rodul iubirii este slujirea. Vedeți, totul se leagă. Ceea ce noi facem este iubirea lui Dumnezeu în rugăciune”. Fiecare creștin este chemat la sfințenie, la o viață trăită în și din iubire: iubirea față de Dumnezeu

concretizată în iubire față de aproapele. În Anul Sfânt al Milostivirii suntem chemați la acte concrete de iubire, de milostivire. Și câtă nevoie are omenirea de astăzi de iubire! Un jurnalist ținea cu orice preț să fotografieze ochii Maicii Tereza. Atenționat că poate acest lucru o deranjează pe Maica Tereza, el a răspuns: „Nu am mai văzut ochi atât de fericiți. Aș vrea să știu motivul bucuriei acestor ochi”. Și Maica Tereza a răspuns: „Secretul e simplu: ochii mei sunt fericiți pentru că mâinile mele șterg multe lacrimi”. Multe lacrimi sunt de șters în această lume. Mă gândesc acum la „mâinile Maicii Tereza”, care prin surorile și frații din Congregațiile ei, inclusiv în țara noastră, continuă să șteargă multe lacrimi. Să cerem și noi acest har prin mijlocirea Maicii Tereza: mâinile noastre să șteargă lacrimile celor pe care îi întâlnim și sunt în suferință. Atunci și ochii noștri vor fi fericiți, ca cei ai Maicii Tereza. PS Cornel Damian Episcop auxiliar de București


VATICAN

PAPA FRANCISC. TREI CUVINTE

Isus e poarta. Una strâmtă, dar mereu larg deschisă OASPETE. SCLAVIE. POARTĂ

Duminică - 17 iulie 2016

OASPETE. Marta şi Maria (v. Lc 10,38-42) îl găzduiesc amândouă pe Domnul, dar fiecare într-un mod diferit. Ocupată cu treburile gospodăriei, Marta riscă să uite. Aceasta este problema: Marta riscă să uite aspectul cel mai important, adică prezenţa oaspetelui care – în acest caz – era Isus. Uită de prezenţa musafirului. Iar oaspetele nu trebuie doar să fie servit, să i se ofere de mâncare, să fie îngrijit în toate felurile. Oaspetele trebuie să fie, în primul rând, ascultat. Amintiţi-vă bine acest cuvânt: ascultat. Pentru că oaspetele trebuie primit ca persoană, cu povestea vieţii lui, cu inima lui plină de sentimente şi de gânduri, astfel încât să se simtă cu adevărat ca într-o familie. Însă, dacă tu primeşti un oaspete în casa ta şi continui să-ţi faci treburile, îl inviţi să ia loc undeva, tăcut el, tăcut şi tu, e ca şi cum ar fi de piatră: un oaspete de piatră. Nu. Oaspetele trebuie ascultat. Răspunsul pe care Isus i-l dă Martei – spunându-i că un singur

lucru e necesar – capătă semnificaţie deplină când ne referim la ascultarea cuvântului lui Isus, acel cuvânt care ne luminează şi ne susţine în tot ceea ce facem. Dacă mergem să ne rugăm, de exemplu, în faţa crucifixului, şi vorbim, şi vorbim, şi vorbim, şi apoi plecăm, nu-l ascultăm pe Isus! Nu-l lăsăm să vorbească inimii noastre. A asculta: acesta este cuvântul cheie. Nu uitaţi! Luni - 15 august 2016

SCLAVIE. Cântul Mariei, Mag-

nificat, ne duce cu gândul la atâtea situaţii dureroase din zilele noastre, îndeosebi la femeile copleşite de povara vieţii şi de drama violenţei, la femeile înrobite de aroganţa celor puternici, la copilele constrânse să presteze munci inumane, la femeile obligate să cedeze, trupeşte şi sufleteşte, în faţa lăcomiei oamenilor. Să-i cerem Domnului să le conducă El însuşi de mână şi să le îndrume pe calea vieţii, eliberându-le de aceste înrobiri.

Duminică - 21 august 2016

POARTĂ. Isus este poarta. El ne conduce la comuniunea cu Tatăl, unde aflăm iubire, înţelegere şi ocrotire. De ce e strâmtă poarta? Nu pentru a oprima, ci pentru că ne cere să reducem şi să înfrânăm orgoliul şi teama din noi, pentru a ne deschide cu inimă smerită şi plină de încredere spre El, recunoscând că suntem păcătoşi şi că avem nevoie de iertarea sa. Poarta milostivirii lui Dumnezeu e strâmtă, dar deschisă larg tuturor! Dumnezeu nu are preferinţe, îi primeşte pe toţi, fără distincţie. Iar mântuirea pe care El ne-o dă, e o revărsare neîntreruptă de milostivire, care înlătură orice barieră şi deschide surprinzătoare perspective de lumină şi de pace. O poartă strâmtă, dar larg deschisă: nu uitaţi asta! Isus ne aşteaptă pe fiecare, orice păcat am fi comis, pentru a ne îmbrăţişa, pentru a ne oferi iertarea sa. Numai El poate transforma inima noastră, numai El poate da sens deplin existenţei noastre, dăruindu-ne adevărata bucurie.

Twitter: @Pontifex Milostivirea nu e „bunețe”, nici sentimentalism, ci dovedirea că suntem adevăraţi discipoli ai lui Isus. Papa Francisc

SEPTEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

5


VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

O comisie studiază tema diaconeselor Pe 2 august, după o perioadă de „rugăciune intensă și reflecție matură”, Papa Francisc a instituit o comisie care să studieze problema diaconeselor, așa cum erau ele în Biserica primară.

Papa ajută populația din Leshoto, după El Niño Papa Francisc a donat 400.000 de dolari guvernului Regatului Lesotho.

D

F

ormată din 12 membri, Comisia este condusă de secretarul Congregației pentru Doctrina Credinței, Arhiepiscopul Ferrer. La audiența pontificală din 12 mai, o soră a întrebat de ce Biserica nu include femeile în diaconatul permanent. Se referea la tradiția veche a Bisericii în care existau femei diacon, sugerând că ar trebui înființată o comisie care să studieze posibilitatea. Ulterior, au apărut zvonuri că Papa deschide calea spre hirotonirea femeilor în diaconat și chiar în preoție. Directorul de atunci al Biroului de

presă, pr. Lombardi, a clarificat că Papa nu are o astfel de intenție. Pe 26 iunie, în timpul zborului de întoarcere din Armenia, Papa a vorbit despre situația din Biserica primară, când unele femei aveau un rol similar diaconilor: de exemplu, erau implicate în botezul femeilor, dat fiind că în acea perioadă se practica imersiunea totală în apă. Tot atunci, Papa le-a spus jurnaliștilor că nu este vorba de vreo schimbare pentru a permite hirotonirea femeilor ca diacon. Tema diaconeselor a fost studiată de Biserică și în 2002, Comisia Teologică Internațională publicând un document pe această temă.

onația va ajuta în situația cauzată de seceta ce a lovit țara și întreaga regiune de sud a Africii, ca efect al fenomenului meteorologic extrem, El Niño. În Leshoto, seceta a dus la o scădere a producției agricole de 62% pe durata ultimului sezon, condamnând la foame peste cinci sute de mii de familii. Situația dramatică a suscitat atenția Papei. Donația va fi direcționată către Conferința Episcopală din Leshoto și prin intermediul unor proiecte specifice se va contribui la ușurarea situației dramatice.

Prezența Papei pe Instagram Deschis pe 19 martie 2015, „Franciscus”, contul pe Instagram al Sfântului Părinte, a depășit 3 milioane de fani.

P

rima postare, Papa în rugăciune, era însoțită de cuvintele: „Rugați-vă pentru mine! Încep un nou drum, pe Instagram, pentru a parcurge calea milostivirii și a duioșiei lui Dumnezeu”. Intenția contului este de a povesti un Pontificat cu ajutorul imaginilor, pentru a-i face părtași de gesturile de duioșie și de milostivire pe toți cei care doresc să însoțească sau să cunoască pontificatul Papei Francisc.

6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2016


VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Catolici și cetățeni Un ghid pentru alegeri L’Osservatore Romano, 11 august 2016

U

n ghid pentru catolici în exercitarea drepturilor și îndatoririlor lor de cetățeni care participă la viața democratică a țării lor: aşa se prezintă documentul publicat de Conferința episcopală americană în vederea alegerilor prezidențiale din 8 noiembrie. Este un text care face apel în primul rând la responsabilitatea politică a catolicilor față de binele comun. În acest sens, sunt amintite cuvintele rostite de Papa Francisc la 16 octombrie 2013, în capela din Casa Sf. Marta: „Uneori am auzit spunându-se: un bun catolic nu se interesează de politică. Dar nu e adevărat: un bun catolic se implică în politică oferind ce are mai bun pentru ca cei care guvernează să poată conduce țara”. Episcopii îi îndeamnă pe preoți, călugări, laici și toate persoanele de bunăvoință „să contribuie la dezbaterea politică în mod civilizat și respectuos, să-și contureze opțiunile politice pentru alegeri în lumina magisteriului Bisericii”, conștienți fiind de dubla moștenire care îi obligă, în calitate de catolici și de cetățeni americani. Structurat pe trei părți, documentul se deschide cu o amplă reflecție

pe marginea doctrinei sociale a Bisericii. Urmează o sinteză a punctelor de vedere ale episcopilor legat de principalele teme etice, precum apărarea vieții, promovarea păcii și dreptății sociale, tutelarea minorilor și a libertății religioase, salvgardarea creației. În a treia parte sunt analizate obiectivele vieții politice: provocările pe care le au în faţă cetățenii, candidații și autorităţile. Episcopii îi invită pe catolici să nu privească la partide ori ideologii cât mai degrabă „la tot ceea ce protejează sau amenință demnitatea umană”. De aici vine și apelul adresat candidaților de a urmări binele comun și nu interesele particulare ale partidului, pentru a permite întregii națiuni să se dezvolte. Ocrotirea vieții umane, promovarea familiei, căutarea dreptății sociale, exercitarea solidarității globale sunt temele principale reiterate de Biserica din Statele Unite, care așază pe primul loc apărarea celor mai slabi și mai lipsiți de apărare (pruncii nenăscuți, săracii, marginalizații). Documentul se încheie cu discursurile rostite de Papa Francisc în timpul vizitei efectuate anul trecut în Statele Unite. (Trad. C. Grigore)

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Sportul, un instrument al demnității umane

„Prin sport se poate construi o cultură a întâlnirii, între toți, pentru o lume a păcii”.

C

u aceste cuvinte a comentat Papa Francisc intenția de rugăciune pentru luna august, în ajunul Olimpiadei de la Rio de Janeiro. În mesajul video, disponibil şi în traducere în limba română a Radio Vatican, apar cinci sportivi - simbolizând cele cinci continente - care, cu o minge, dărâmă un zid. „Vrem să ne antrenăm împreună cu această intenție de rugăciune, pentru ca sportul să promoveze întâlnirea fraternă dintre popoare și să contribuie la instaurarea păcii în lume?”, întreabă Papa. „Îmi place să mă gândesc la sport ca la un instrument al demnității umane, transformat în mesager al fraternității”, a adăugat Suveranul Pontif. SEPTEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

7


FOCUS EvenimentE

Sfânta Liturghie a fost prezidată de ÎPS Ioan, alături de care au concelebrat preoți din decanatul de Constanța, preoți din București, Pr. Nicolae Farcaș și Pr. Ion M. Solomon – fostul și respectiv actualul paroh al comunității din Lumina.

Sfințirea bisericii

Lumina (CT)

Sâmbătă, 25 iunie 2016, în cadrul Sfintei Liturghii solemne de la ora 11.00, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, a sfințit biserica Sfinții Petru și Paul, din Lumina (Constanța), și a consacrat altarul lăcașului de cult.

L

ucrările la biserica din Lumina au început în 2008 și au fost coordonate de Pr. Ioan M. Solomon, paroh al comunității din Năvodari și administrator parohial la Lumina. Locul pentru construcția bisericii a fost ales de predecesorul său, Pr. Nicolae Farcaș, actualmente paroh la biserica Sf. Tereza, din București. Pr. Farcaș s-a ocupat, de asemenea, de proiect și de obținerea avizelor și a autorizației de construcție pentru noul lăcaș de cult. La construirea lăcașului de cult și-au adus contribuția credincioșii din Lumina, Arhidieceza RomanoCatolică de București, Conferința 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2016

Episcopilor Catolici din S.U.A, Asociația Renovabis (Germania), Ministerul Culturii și Cultelor din România, diferite comunități și persoane din țară și din străinătate. Masa de altar, tabernacolul, pupitrul și suportul pentru lumânarea pascală sunt donate de parohia din Koblenz (Germania), crucifixul aflat deasupra tabernacolului este cel de la celebrarea beatificării Monseniorului Vladimir Ghika, Calea Sfintei Cruci a fost donată de Institutul Surorilor Capucine ale Maicii Rubatto (Italia). În altar au fost așezate statuile Preasfintei Inimi a lui Isus, ale Sfinţilor Petru şi Paul – patronii

bisericii şi ai comunităţii –, a Sfintei Fecioare Maria, iar la intrare în biserică statuia Sfântului Anton de Padova. Zece dintre ferestrele noii biserici sunt decorate cu vitralii realizate în tehnica overlay (artist Dumitru Popescu) și reprezintă teme din Evanghelie, iar două sunt dedicate Sfântului Ioan Paul al II-lea şi Fericitului Vladimir Ghika. Noua biserică din Lumina are o lungime de 16,86 m, lăţimea de 8,75 m, înălţime în interior de 8,60 m, cu un turn înalt de 21 m, lăcașul de cult fiind realizat după planurile arhitectului Ioan Tipa. Parohia a fost înființată în 2003, prin decret (nr. 1138/18.12.2003) al Arhiepiscopului Mitropolit Ioan Robu, pentru credincioșii din Lumina și localitățile învecinate – în mare parte familii tinere, cu copii –, care altfel erau nevoiți să se deplaseze la Constanța pentru a-şi îndeplini datoriile creştineşti în duminici şi sărbători şi pentru primirea sfintelor sacramente. Comunitatea romano-catolică din Lumina are, în prezent, circa 30 de familii, cu peste 100 de credincioși.


FOCUS

Sfânta Liturghie a fost prezidată de ÎPS Ioan, alături de care au concelebrat preoți din decanatul de Constanța, preoți din București, Pr. Petru Mihăică – parohul comunității din Oituz.

Sfințirea bisericii

Oituz (CT)

Luni, 15 august 2016, în cadrul Sfintei Liturghii solemne de la ora 11.00, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, a sfințit biserica Adormirea Maicii Domnului, din Oituz (Constanța), și a consacrat altarul lăcașului de cult.

I

storia comunității catolice din Oituz este strâns legată de istoria localității. La 23 aprilie 1923, câteva familii de catolici din comunele Luizi Călugăra şi Poduri (Bacău) au venit și s-au instalat pe moşia expropriată a lui Luca Ionescu, la 4 km sud-est de comuna Ferdinand I (actuala comună Mihail Kogălniceanu, fostă Karamurat). La înfiinţarea satului, care a primit numele Oituz, 5 ha de teren au fost alocate pentru construirea bisericii care, după mărturia credincioșilor, a fost ridicată cu mari eforturi şi sacrificii abia după terminarea celui de Al Doilea Război Mondial, în vremea Episcopului Ioan

Duma, care se afla la Kogălniceanu din anul 1956, cu domiciliu forţat. Făcută din chirpici pe o fundaţie nu prea solidă, cu timpul biserica a devenit șubredă, dar și neîncăpătoare, comunitatea ajungând la peste 700 de suflete (circa 90% dintre locuitorii din Oituz sunt romanocatolici). Astfel, în 2003, Pr. Petru Mihăică, paroh al comunității din 1999, a început lucrările pentru ridicarea unei noi biserici, lângă cea veche, demolată ulterior. Ca și la prima biserică, lucrările au mers greu, din cauza lipsei de fonduri, aşa încât abia în această vară noul lăcaş de cult a putut fi sfinţit.

Biserica nouă a fost dedicată tot Adormirii Maicii Domnului, păstrând vechiul hram. Are 31 m lungime şi circa 12 m înălţime, cu un turn de 40 m (cu 4 ceasuri) şi o cruce de 3 m, luminată. Construită în stil roman, cu ferestre gotice, are boltă în formă de elipsă şi prezbiteriu ca un arc de triumf. În altarul realizat din granit şi placat cu marmură, ÎPS Ioan a aşezat relicvele Sfântului Giovanni Antonio Farina, episcop, şi ale Sfintei Maria Bertilla Boscardin, călugăriţă. Pictura bisericii a fost realizată de Petru Roca, din Răducăneni (Iaşi), iar vitraliile şi Calea Crucii sunt executate în Polonia, ca şi statuile, cu excepţia statuii Sfintei Fecioare Maria, care datează de la începutul sec. al XX-lea, este din lemn şi a fost restaurată. La subsolul noii biserici este amenajată o capelă cu Sfântul Mormânt; tot aici mai sunt o sală mare, pentru cateheză şi întâlniri, şi alte patru săli mai mici, cu un muzeu parohial, spaţiu pentru ministranţi, pentru comitetul parohial şi pentru uz curent. SEPTEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

9


FOCUS Călătorii apostolice

Papa în Georgia și Azerbaidjan

Î 2 octombrie 2016, Papa ntre 30 septembrie -

Război și pace

Papa la Auschwitz și Assisi În timpul călătoriei în Polonia, cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului, Papa Francisc a vizitat, la 29 iulie 2016, fostul lagăr de concentrare de la Auschwitz-Birkenau. Câteva zile mai târziu, la 4 august, a mers la Assisi, unde a vizitat bisericuța Portiuncula.

A

uschwitz și Assisi sunt două localități devenite, de-a lungul vremii, simbolice: prima, pentru război, a doua, pentru pace. Auschwitz este un loc al suferinței umane extreme, al celor mai mari orori ale celui de-Al Doilea Război Mondial. Assisi este prin excelenţă oraşul păcii, nu doar datorită spiritului de fraternitate imprimat de spiritualitatea Sfântului Francisc, ci mai ales datorită Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Pace, din 27 octombrie 1986, convocată de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, care a reunit atunci 50 de reprezentanţi ai 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2016

diferitelor Biserici creştine (în afară de reprezentanţii Bisericii Catolice) şi 60 de reprezentanţi ai altor religii din lume. Cele două vizite ale Papei Francisc s-au desfăşurat sub semnul tăcerii, al reculegerii, al rugăciunii personale, intime. Papa nu a fost turist la Auschwitz și Assisi, ci pelerin. Nu a ţinut discursuri, nu a dat declaraţii. Pentru că şi la Auschwitz și la Assisi cuvintele, dacă nu sunt rugăciune, sunt de prisos. Prin prezenţa sa la Auschwitz, Papa a făcut un apel la memoria colectivă, a readus în atenţia fiecăruia dintre noi, dar şi a mai marilor

Francisc va efectua o vizită în Georgia și Azerbaidjan, a doua sa călătorie în Caucaz, după vizita în Armenia, din 24-26 iunie a.c. Suveranul Pontif se va întâlni cu președinții celor două state, cu clerul și persoanele consacrate din cele două Biserici locale. În Georgia, vor fi întrevederi cu Patriarhul Catolicos Ilia al II-lea și comunitatea siro-caldeeană; în Azerbaidjan, cu șeicul musulman al Caucazului, cu episcopul ortodox de Baku și cu președintele Comunității ebraice.

lumii, ororile şi suferinţele pe care orice război le aduce. Tăcerea lui a strigat pentru toate victimele inocente ale războaielor de ieri, dar mai ales ale războaielor de astăzi. Iar în orașul Sfântului Francisc ne-a amintit că „Pacea de la Assisi” nu e un simplu deziderat, nici simpla adeziune a religiilor lumii, ci o realitate construită zi de zi, de fiecare dintre noi, în societate, în oraşul în care locuim, la locul de muncă, în familie. Maica Tereza de Calcutta − Premiul Nobel pentru Pace (1979) −, spunea despre sine că era un creion în mâna lui Dumnezeu. În această optică, tăcerea Papei Francisc, la Auschwitz și Assisi, ne provoacă şi pe noi să reflectăm la „ce scriem” în și cu viața noastră: război sau pace? (C. Grigore)


FOCUS CURIA ROMANĂ

Gândul nostru se îndreaptă către laici, familie şi viaţă, cărora dorim să le oferim sprijin şi ajutor, ca să fie mărturie vie a Evangheliei în timpul nostru şi expresie a bunătăţii Răscumpărătorului. Papa Francisc

Un nou dicaster

pentru laici, familie și viață

Cu Scrisoarea apostolică sub formă de „motu proprio” intitulată „Sedula Mater” („Mamă plină de grijă”), Papa Francisc a înființat la 17 august 2016 un nou dicaster „pentru laici, familie și viață”, desființând Consiliul Pontifical pentru Laici și cel pentru Familie.

D

icasterul pentru Laici, Familie și Viață va asuma, de la 1 septembrie a.c. „competențele și funcțiile actualului Consiliu Pontifical pentru Laici și ale Consiliului Pontifical pentru Familie, care vor fi desființate definitiv”. Acest lucru este stabilit prin Scrisoarea apostolică, sub formă de „motu proprio”, „Sedula Mater” („Mamă plină de grijă”), semnată de Papa Francisc la 15 august 2016 și dată publicității două zile mai târziu. „Biserica, ca o mamă plină de grijă – scrie Papa în Scrisoare –, s-a îngrijit şi s-a interesat mereu, de-a

lungul secolelor, de laici, de familie şi de viaţă, făcând cunoscută iubirea Mântuitorului milostiv faţă de omenire. Noi înşine, ţinând mereu cont de acest lucru, datorită răspunderii Noastre de Păstor al turmei Domnului, ne străduim să ne folosim cu promptitudine de toate mijloacele pentru ca belşugul harurilor lui Isus Cristos să se reverse cum se cuvine şi din abundenţă asupra credincioşilor. În acest scop, acţionăm cu promptitudine pentru ca Dicasteriile Curiei Romane să fie adecvate situaţiilor din timpul nostru şi să se adapteze la necesităţile Bisericii

universale. În particular, gândul nostru se îndreaptă către laici, familie şi viaţă, cărora dorim să le oferim sprijin şi ajutor, ca să fie o mărturie vie a Evangheliei în timpul nostru şi expresie a bunătăţii Răscumpărătorului”. Totodată, Papa Francisc l-a numit, la 15 august 2016, prefect al noului Dicaster pentru Laici, Familie și Viață pe monseniorul Kevin Joseph Farrell (69 de ani), până acum Episcop de Dallas, în Statele Unite ale Americii. Într-un interviu pe care l-a acordat recent la Radio Vatican, Mons. Farrell a anunțat că prioritară în agenda sa este Exortația apostolică a Papei Francisc, „Amoris Laetitia” – „atât de importantă și de bine primită în lumea întreagă” –, împreună cu „promovarea laicatului, asigurarea că laicii au locul care li se cuvine în Biserică şi promovarea apostolatului laicilor în lume”. Mons. Farrell s-a arătat uimit și onorat de misiunea primită de la Papa Francisc, pe care o consideră „o mare provocare”. SEPTEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

11


FOCUS ȘTIRI ARCB

Nisiporești

Colegialitate Pe 16 august, PS Cornel Damian, Episcop auxiliar al Arhidiecezei RomanoCatolice de București, a conferit Taina Mirului unui număr de 149 de adolescenți și tineri din Parohia Adormirea Maicii Domnului, din Nisiporești (Neamț), administrată de Ordinul Fraților Minori Conventuali. București

Concert

În cadrul Festivalului Johann Strauss, ediția a XV-a, duminică, 28 august, la Catedrala Sfântul Iosif, a avut loc un Concert de orgă, susținut de Erich Türk, solistă fiind Patricia Seymour. Ciofliceni

Pelerinaj Sâmbătă, 3 septembrie, Arhiepiscopia RomanoCatolică de Bucureşti şi Asociaţia Familiilor Catolice Vladimir Ghika a organizat pelerinajul familiilor la Sanctuarul marian diecezan Regina Carmelului, de la Ciofliceni. Pelerinajul s-a încheiat cu Sfânta Liturghie, în cadrul căreia s-a acordat Indulgența plenară.

12

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2016

Comemorarea Reginei În Catedrala Sf. Iosif, Liturghie cu Recviem pentru Regina Ana a României.

V

ineri, pe 12 august, la ora 17, în Catedrala romano-catolică Sfântul Iosif din București, a fost celebrată o Sfântă Liturghie cu Recviem pentru Regina Ana a României, trecută la Cele veșnice pe 1 august. Celebrarea a avut loc în absența trupului neînsuflețit al Reginei. Sfânta Liturghie a fost prezidată de ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, alături de care au concelebrat PS Cornel Damian, Episcop romano-catolic auxiliar de București, PS Mihai Frățilă, Episcop greco-catolic al Eparhiei Sf. Vasile cel Mare, din București, și un sobor de preoți romano-catolici și greco-catolici. La celebrare au fost prezenți și E.S. Mons. Miguel Maury Buendía, Nunțiu Apostolic în România, membri ai Familiei Regale a României, membri și reprezentanți ai unor Familii Regale din Europa și ai unor reprezentanțe diplomatice, membri ai Ordinului Cavalerilor de Malta.

Vizita Patriarhului emerit al Ierusalimului

Pe 17 august, Patriarhul latin emerit al Ierusalimului, Mons. Fouad Twal, a prezidat Sf. Liturghie în Catedrala romano-catolică Sf. Iosif.

P

reafericirea Sa s-a aflat în ţara noastră în perioada 12-19 august. După câteva zile petrecute în regiunea Moldovei – la Iaşi, Cacica, Pildeşti, Gherăeşti, Săbăoani şi Bacău -, Patriarhul Fouad Twal a ajuns pe 17 august la Bucureşti, unde s-a întâlnit cu Mons. Miguel Maury Buendía, Nunţiu Apostolic în România, apoi a celebrat Sfânta Liturghie în Catedrala Sfântul Iosif. Au concelebrat PS Petru Gherghel, Episcop de Iaşi, PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureşti, preoţi diecezani şi călugări din Arhidieceza noastră, Pr. Cristian Vacaru - asistent spiritual pentru românii catolici din Israel.

Tabără de cercetaşi la Călăraşi Tabără pentru Cercetașii Creștini Români din Federația Scoutismului European, membri ai Union Internationale des Guides et Scouts d’Europe.

Î

ntre 1 și 7 august, grupul de Cercetași Sf. Gheorghe – Călărași a participat la Tabăra de vară Flamura Scout, unde s-au întrecut în jocuri și probe de abilități, învățând că împreună pot depăși orice situație. De pe 7 august, timp de o săptămână, 22 de adulți care doreau să se implice în formarea tinerilor cercetași, au participat la o tabără internațională de formare pentru lideri. Tabăra s-a încheiat pe 14 august la Biserica Romano-Catolică din Călărași cu o Liturghie de mulțumire.


FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Familia, semnul milostivirii lui Dumnezeu Dieceza de Iaşi a propus o actualizare a celor două sinoade dedicate familiei, desfăşurate la Roma în anii 2014 și 2015.

Î

Un nou ambasador la Vatican A fost desemnat noul ambasador al României pe lângă Sf. Scaun. e 5 august, Președintele României, Klaus Iohannis, a semnat decretul privind acreditarea domnului Liviu-Petru Zăpârţan în calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României pe lângă Sfântul Scaun. Liviu-Petru Zăpârţan s-a născut la 11 iulie 1947 în localitatea Șieu-Odorhei din județul Bistrița Năsăud și este profesor universitar al Facultății de Istorie şi Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Între 1996-2000 a fost ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Marele Ducat de Luxemburg.

P

ntre 26-28 august, la Iaşi a avut loc simpozionul Familia, semnul milostivirii lui Dumnezeu pentru lume şi pentru Biserică. Au susținut conferințe: PS Petru Gherghel, Episcop de Iaşi; PS Mihai Frăţilă, Episcop greco-catolic de Bucureşti; PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureşti şi coordonator al pastoraţiei familiei, în cadrul Conferinţei Episcopilor din România; Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Cristinel Teşu, profesor în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă Dumitru Stăniloaie, din Iaşi; dr. Anca Maria Cernea, medic la Centrul de Diagnostic şi Tratament al spitalului Dr. Victor Babeş, reprezentant al Asociaţiei Medicilor Catolici din Bucureşti, Maurizio

Rizzuto şi Sara Schietroma, profesori la Universitatea Saleziană din Roma. Au participat câte două familii din fiecare dieceză şi eparhie din România şi Republica Moldova. Din Arhidieceza de București au participat familiile Iulian și Ștefania Oanță, Felicia și Ovidiu Barbănouă. Conferinţele au alternat cu momente de destindere şi de rugăciune, Sf. Liturghie constituind punctul culminat al fiecărei zile.

SUA

Siria

India

În apărarea vieții și a familiei

Atacuri asupra spitalelor

Black day Ziua neagră

„Să se aibă în vedere dimensiunea morală și etică a politicii” este îndemnul exprimat de Conferința episcopilor americani prin intermediul unui document publicat recent în vederea campaniei electorale privind alegerile prezidențiale din S.U.A. Documentul conține o reflecție asupra Doctrinei sociale a Bisericii și o sinteză a pozițiilor episcopilor privind principalele chestiuni etice, printre care apărarea vieții, protecția copiilor, libertatea religioasă, protejarea Creației.

Un spital sprijinit de Organizaţia Medici fără Frontiere, ce deservea o populație de 70 de mii de persoane în orașul sirian Millis, a fost distrus pe 6 august într-un raid aerian. Patru membri ai personalului și alte nouă persoane - inclusiv cinci copii și două femei - au fost ucise în cursul a două atacuri aeriene, ce au afectat în mod direct spitalul. Un alt spital sprijinit de această organizație a fost distrus pe 16 iunie, la Alep, în urma unui bombardament aerian.

Pe 10 august, s-a celebrat Ziua neagră, dedicată manifestărilor împotriva discriminării celor „din afara castei”. Ziua neagră amintește de 10 august 1950, când președintele Indiei a aprobat articolul 3 din Constituție privind castele. Legea recunoaște membrilor acestora diverse drepturi, însă cel de-al treilea paragraf menționează că nu pot fi membri cei ce „profesează o religie diferită de hinduism”. Membrii castelor se bucură de privilegii economice, educative și sociale. SEPTEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

13


VIAȚA APOSTOLICĂ ASOCIAȚII DE LAICI

Imagini din activitatea SNEC

Secretariatul Național al Învățământului Catolic – SNEC

S

copul fundamental al acestei asociații, constitută în anul 2000, este spiritual, evanghelic, cultural și umanitar, urmărind sprijinirea efortului conjugat al principalilor factori educaționali: Familia, Biserica și Școala. SNEC se adresează atât cadrelor didactice catolice, de orice grad, cât și altor persoane care pregătesc cateheza sau alte activitatăți ce decurg din ea, urmărind promovarea școlii catolice în întreaga lume și formarea profesorilor săi ca educatori creștini. Organizând colocvii, seminarii, reuniuni de studiu, naționale și internaționale, asociația dorește să înrădăcineze concepția despre educație, conform căreia aceasta este menită să formeze caractere și oameni integri moral. Specificul asociației este acela de a descoperi și de a promova valori catolice proprii românești, punându-le în dialog constructiv cu celelalte valori religioase autohtone și din afara granițelor țării. 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2016

Asociația propune și organizarea de acțiuni profesionale spre cunoașterea valorilor creștine și umane, care nu sunt neapărat legate de popor, nu sunt înscrise între granițele unei țări, ca o dovadă că omul creștin este frate cu toți, în gândire, ca și în faptele sale. Astfel, asociația dorește să fie expresia prezenței Bisericii în lume, în mod special în domeniul educației, fiind cunoscut aportul comunității creștine la educație, sub toate formele sale. Asociația colaborează și cu organizații internaționale similare, în special cu O.I.E.C. (Oficiul Internațional al Învățământului Catolic din Bruxelles) și C.E.B.C. (Comitetul European al Învățământului Catolic din Bruxelles). De asemnea, SNEC dorește să fie prezentă în marile proiecte ale Națiunilor Unite în lupta împotriva analfabetismului. Conștient că sunt mii și mii de copii care părăsesc școlile înainte de a primi o formare corespunzătoare, SNEC

Este nevoie de modele noi

Î

n noiembrie 2015, a avut loc la Roma Congresul Mondial Educaţia astăzi şi mâine. O pasiune care se reînnoieşte. Cu această ocazie, Papa Francisc i-a îndemnat pe educatori să aibă curajul să se îndrepte spre periferii, îndemnându-i să facă ce a făcut Don Bosco într-o epocă în care copiii străzii erau atât de numeroşi: „Don Bosco a căutat o educaţie de urgenţă. Și astăzi este nevoie de educaţie de urgenţă, este nevoie să ne concentrăm pe educația informală... Sunt atâtea experiențe cu arta, cu sportul... Arta și sportul educă! Este nevoie să se deschidă alte orizonturi, să se creeze modele noi...!”

inițiază proiecte care se axează pe lupta împotriva analfabetismului și împotriva abandonului școlar.


VIAȚA APOSTOLICĂ

2016,An Jubiliar

A

Foto sus: cercetași - AMD (stânga), cercetași - Cioplea (drepta); foto jos: cercetași - Sf. Tereza

ORGANIZAȚIA NAȚIONALĂ CERCETAȘII ROMÂNIEI Cercetașii cu specific catolic

Î

n anul 1991, pe 30 iunie, 25 de tineri catolici solicitau să se înfiinţeze Asociația Scout Catolică din România. La scurt timp, tineri din mai multe comunități catolice din Dieceza de Iași s-au întâlnit, s-au cunoscut și au început să practice educația nonformală, prin metodologia cercetășească, fiind inițiați, formați și ghidați, timp de peste 10 ani, de către cercetași adulți, membri ai AGESCI (Asociația Ghizilor și a Scoutiștilor Catolici din Italia). Astfel, tinerii români şi-au exprimat opţiunea pentru o cercetășie bazată pe metodologia fondatorului Robert Baden-Powell şi pe pedagogia catolică gândită de preoţii Jacques Sevin, D’Andreias, Forestier, Donocoeur şi de mulţi lideri laici, o cercetășie susținută în permanență de binecuvântarea Sfântului Scaun. În timp, implicarea în comunitățile locale catolice a contribuit la construirea unei relații solide cu Biserica

Catolică din România, care a sprijinit cercetășia catolică oferind atât asistență spirituală, cât și sprijin administrativ. După 11 ani de activitate, cercetașii cu specific catolic s-au alăturat Organizației Naționale Cercetașii României. Această fuziune a adus cu ea recunoașterea cercetășiei catolice din România la nivel mondial de către forul de competență Conferința Internațională a Scoutismului Catolic. Mișcarea cercetășească este o mişcare educativă a copiilor şi a tinerilor, care se bazează pe voluntariat și are caracter apolitic, fiind deschisă tuturor, fără deosebire de

nul acesta, cercetășia cu specific catolic din România sărbătorește 25 de ani de activitate. Evenimentul aniversar s-a desfășurat la Adjudeni (Neamț), în perioada 18-21 august, și a reunit 800 de cercetași din Dieceza de Iași și din Arhidieceza de București. Din Arhidiceza noastră au participat peste 180 de copii și tineri din grupurile scout: Adormirea Maicii Domnului, București; Sf. Fecioară Maria, Regină, Cioplea - București; Scout Sf. Tereza, București; Sf. Andrei, Mangalia.

naţionalitate, rasă, sex, credinţă sau condiţie socială, în concordanţă cu principiile şi metoda Scout. Misiunea Cercetăşiei în societatea românească este aceea de a contribui la educarea tinerilor printr-un sistem de valori bazat pe o Promisiune şi pe o Lege, de a ajuta la construirea unei lumi mai bune, în care oamenii sunt împliniţi ca indivizi şi joacă un rol constructiv în societate. Principiile fundamentale ale Cercetășiei sunt: datoria faţă de Dumnezeu, datoria faţă de ceilalţi și datoria faţă de sine.

Cercetași din Parohia Sf. Andrei, Mangalia SEPTEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

15


ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII DIN CATEHEZELE PAPEI FRANCISC

Milostivirea nu este un cuvânt abstract, ci un stil de viaţă. Are ochi pentru a vedea, urechi pentru a asculta, mâini pentru a ridica.

Milostivirea ca stil de viaţă

Papa Francisc Text: Iulia Cojocariu

A

udienţa jubiliară din 18 iunie a avut în centrul reflecţiei tema milostivire şi convertire. Textul de referinţă l-a constituit conţinutul predicării apostolilor, care poate fi rezumat în cuvintele: convertire şi iertarea păcatelor. Prin convertire, profeţii Vechiului Testament înţelegeau o schimbare a direcţiei de mers şi o întoarcere la Domnul. Când îşi începe propovăduirea, Isus adresează mai întâi un îndemn la convertire. El insistă pe dimensiunea interioară a convertirii: o inimă nouă înseamnă o făptură nouă. Isus ne îndeamnă să ne schimbăm viaţa, să fim mai buni. Dacă ne deschidem în faţa milostivirii sale, vom găsi adevărata viaţă şi adevărata bucurie. Despre milostivirea care purifică inima a meditat Papa Francisc 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2016

în cadrul catehezei din 22 iunie. Rugăciunea pe care un lepros i-o adresează lui Isus: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi” suntem invitaţi să o spunem mereu şi noi. Este o cerere nu doar de vindecare, ci de purificare, de însănătoşire completă, a trupului şi a inimii. Din îndemnul pe care Isus i-l adresează celui vindecat de lepră, de a se arăta preotului şi de a oferi cele prescrise de legea lui Moise pentru curăţire, se desprind trei lucruri importante: harul care acţionează în noi nu caută senzaţionalul, ci acţionează cu discreţie, fără zgomot; readmiterea în comunitate completează vindecarea; deschiderea către misiune, nemaiexistând excluderea. În cadrul catehezei jubiliare din 30 iunie, Papa Francisc a lansat o

invitaţie la un examen de conştiinţă, insistând asupra faptului că milostivirea nu este un cuvânt abstract, ci un stil de viaţă. Şi, parafrazându-l pe Sf. Iacob, a spus că milostivirea fără fapte este moartă în sine. Milostivirea trebuie să meargă în întâmpinarea nevoilor şi a necesităţilor spirituale şi materiale ale celor care sunt în dificultate. Milostivirea are ochi pentru a vedea, urechi pentru a asculta, mâini pentru a ridica. Trebuie să-l vedem pe Isus în cel înfometat, în cel închis, bolnav, lipsit de haine, în cel care nu are un loc de muncă şi trebuie să-şi întreţină familia, în cel care este singur şi trist, în cel care greşeşte şi are nevoie de un sfat, în cel care are nevoie să fie însoţit în tăcere ca să simtă că are pe cineva alături.


ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII JUBILEUL TINERILOR

Tinerii, misionari

ai Milostivirii lui Dumnezeu Text: Cristina Șoican

Î

n perioada 26 - 31 iulie, la Cracovia, sute de mii de tineri din întreaga lume s-au reunit pentru a participa la cea de-a XXXI-a Zi Mondială a Tineretului, care a avut ca temă cuvintele: „Fericiți cei milostivi, pentru că ei vor afla milă” (Mt 5,7). Cu această temă, ZMT Cracovia s-a inserat în Anul Sfânt al Milostivirii, devenind un adevărat Jubileu al Tinerilor la nivel mondial. A fost unul dintre momentele forte ale acestui An Sfânt, o autentică sărbătoare a credinței creștine, a bucuriei, a armoniei și a unității în mijlocul diversității ce caracterizează astfel de întâlniri mondiale. Centru spiritual al Jubileului tinerilor a fost Sanctuarul Milostivirii lui Dumnezeu şi al Sf. Faustina Kowalska, inaugurat de Papa Ioan Paul al II-lea în anul 2002. În sanctuar a fost pregătit un mare Centru al milostivirii, cu numeroase scaune de spovadă, unde tinerii au avut posibilitatea să se apropie de Sacramentul reconcilierii. Pe Câmpul Milostivirii, locul unde a avut loc încheierea Zilei Mondiale a Tineretului, a fost pregătită o Poartă Sfântă simbolică, ca semn vizibil al caracterului jubiliar al evenimentului. Papa Francisc, însoţit de câțiva tineri, a trecut prin această Poartă la începutul Veghii de rugăciune de pe 30 iulie. În ultima zi a Jubileului, Papa a încredinţat reprezentanților tinerilor

de pe cele cinci continente câte o făclie aprinsă, simbol al focului milostivirii adus de Cristos, şi i-a trimis în toată lumea ca martori şi misionari ai Milostivirii lui Dumnezeu, așa cum îi îndemnase și în Mesajul pentru ZMT: „Duceți flacăra iubirii milostive a lui Cristos în locurile vieții voastre zilnice și până la marginile pământului”.

Locul întâlnirii – despre frumusețea iubirii adevărate

N

u putea să existe un cadru mai bun decât Ziua Mondială a Tineretului de la Cracovia unde Consiliul Pontifical pentru Familie să prezinte proiectul de educare a tinerilor și adolescenților la o sexualitate și afectivitate sănătoase. Proiectul a fost elaborat în colaborare cu experți din cadrul Conferinței episcopilor spanioli și a avut drept scop educarea integrală a tinerilor, a căror dimensiune afectivă și sexuală trebuie să se dezvolte în mod armonios, prin alegeri maturizate în mod progresiv. Proiectul, un itinerar educațional on-line, s-a înscris în logica indicată de Papa Francisc, în care educația sexuală este inserată în cadrul mai amplu al educării la iubire și la dăruire reciprocă.

Intitulat Locul întâlnirii, itinerarul însoțește tinerii în înțelegerea de sine ca persoane chemate să trăiască fiecare relație cu ceilalți în demnitate și respect. Descoperirea planului lui Dumnezeu ce cheamă pe fiecare să iubească reprezintă punctul culminant al celor șase părți în care este împărțit itinerarul. Este un adevărat manual pe baza căruia se pot construi bazele solide pentru concepte precum afectivitate și sexualitate. Este o broșură ce se opune teoriei gender și care dezvoltă o nouă morală în rândul tinerilor. Lansat de Vatican și destinat, deocamdată, educatorilor catolici din întreaga lume, acest curs online încearcă să explice frumusețea iubirii adevărate. Poate fi folosit în școli sau la întâlnirile dedicate pastorației tinerilor și a familiei. SEPTEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

17


ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII SFINȚII MILOSTIVIRII

Sfântul Ioan Gură de Aur

Episcop, doctor al Bisericii

S Sfântul Ioan Gură de Aur Sfânt Părinte al Bisericii În calendarul latin, la 13 septembrie. În calendarul bizantin, la 13 noiembrie A trăit între 347-407.

fântul Patriarh al Capitalei imperiale Constantinopol ne-a lăsat lecții de milostivire concrete prin generozitatea și angajarea sa constantă în fața oricărui tip de mizerie, spirituală și materială, a credincioșilor săi, dar și lecții de la amvon: „«Fericiți cei milostivi» (Mt 5,6) După părerea mea, Domnul vorbește aici nu numai de cei care fac milostenii cu bani, ci și de cei care fac milostenii cu faptele lor. Că milostenia este de mai multe feluri, iar porunca aceasta este mult cuprinzătoare. - Care este răsplata milosteniei? «Că aceia se vor milui» (Mt 5,7) S-ar părea că răsplata aceasta nu-i decât o întoarcere a milosteniei făcute; dar nu-i așa, pentru că răsplata este mai mare decât fapta. Cei milostivi miluiesc ca oameni, dar sunt miluiți de Dumnezeul tuturora; iar mila dumnezeiască nu este egală cu mila omenească, ci pe cât e de mare deosebirea între răutate și bunătate, pe atât e de mare deosebirea între mila omenească și mila dumnezeiască.” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrieri, Omilii la Matei, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1994, p. 179)

Sfântul Vincențiu de Paul

Preot, fondator al Lazariștilor și al Surorilor de Caritate

Î

Sfântul Vincențiu de Paul În calendare, la 27 septembrie. A trăit între 1581-1660. „Nu putea să vadă pe cineva suferind, fără să sufere cu el; să-l vadă plângând, fără să plângă împreună cu el!” (C. Lubich)

18

n Franța secolului său, Vincențiu era sfântul care descoperea încontinuu noi săraci și noi mizerii, așa încât a înțeles că Domnul îl chema pe el să se îngrijească de aceștia. Vincențiu era cunoscut de toți ca „sfânt al carității”. Pentru ca misiunea sa să fie eficientă, a cooptat mai multe persoane în opera începută de Dumnezeu prin el, propunând o nouă formă de viață consacrată, în „mănăstirea lumii”. Despre surorile sale de caritate spunea: „Ele vor avea ca mănăstire casele bolnavilor și cea în care locuiește superioara. Drept chilie, o cameră închiriată. Drept capelă, biserica parohială. Drept schit, străzile orașului. (...) Drept voturi, încredințarea constantă în divina Providență și oferirea întregii lor ființe”. Bolnavii abandonați, copiii abandonați, bătrânii fără familie, cerșetorii, vagabonzii, demenții etc. au fost destinatarii tuturor operelor sale de milostenie necesare societății timpului său. A fost un dar al lui Dumnezeu pentru acei oropsiți ai soartei, tocmai pentru că l-a iubit cu toate puterile pe Dumnezeu. Ultimul său cuvânt a fost „Isus”.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2016

ȘTIAȚI CĂ Supranumele „Gură de Aur” i-a fost conferit de bizantinii care au fost impresionați de predicile patriarhului lor, după moartea acestuia? Predicile erau foarte bine documentate biblic, expuse cu perfectă tehnică oratorică și durau cam două ore.

Inspirator al lui Vladimir Ghika

Proaspăt doctor în teologie, de curând devenit catolic, Vladimir o întâlnește pe Sr. Pucci la Salonic și de la ea învață cum se pun în practică noțiunile studiate la Roma (vezi Actualitatea Creștină, nr. 8/2016, p. 3-4). Mai târziu, după aproape 20 de ani, alege să fie sfințit preot sub racla cu moaștele Sfântului Vincențiu.


ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII

mereu mângâietorul celor mâhniţi şi să-mi trimiteţi puţin din balsamul sufletului dumneavoastră sfânt”. Într-o scrisoare pe care i-o adresează acesteia – după ce una din fiicele ei murise – Vladimir Ghika îi spunea că mângâierea nu poate fi oferită decât de nişte lucruri care sunt mai adevărate decât durerea, decât nenorocirea, decât tristeţea. Iar un adevăr pe care vrea să i-l transmită este acela că există un schimb de mângâiere între persoana care suferă şi Dumnezeu. Şi acest lucru îl explică Scrisoarea d-nei Françoise de Lassus Plantey adresată lui astfel: „Dumnezeu v-a mângâiat prin Vladimir Ghika, 22 decembrie 1903 ea [fiica ei care murise]; este modalitatea cea mai demnă de ingeniozitate a iubirii sale; mulţumiţi-i şi prin ea: puteţi face chiar mai mult; ofeA-i mângâia pe cei mâhniţi riţi-i mângâiere prin ea; căci v-a lăsat această putere nemaiauzită, de a avea milă de El. V-am vorbit despre durerea altora. Prima durere a altuia este Text: Iulia Cojocariu cea a lui Dumnezeu; v-a lăsat această putere de a suferi cu El, de a-i micşora suferinţele printr-un miracol de n mărturia despre Vladimir propria lui durere. A mângâia în- iubire fără nume. Dumnezeu este un Ghika, Agenor Bob Danciul seamnă să faci să trăiască o speranţă. Dumnezeu făcut om, până la moarte, scrie astfel despre această virtu- A mângâia înseamnă să-i permitem din dragoste pentru noi, care suferă, te a consolării creştine cu privi- celui care suferă să vadă în noi iubirea care trăieşte în doliu şi în abandon. Una din tristeţile sale se apropie de a re la Monseniorul: „Avea o bunătate lui Dumnezeu pentru el”. „Mai ales când te simţi zdrobit de o dumneavoastră şi pe aceasta trebuie naturală cu totul deosebită şi o sensibilitate foarte delicată, iar intimitatea durere cumplită este bine să mergi să să o consolaţi în acest moment”. Un fiu al său spiritual din Japonia, sa cu Mântuitorul suferind îl făcea mângâi durerile altuia. A se dărui în capabil să consoleze în profunzime astfel de momente, când nu mai eşti care trecuse şi el printr-o suferinţă sufletele întristate. Din experienţă nimic, când nu mai ai nimic în tine, grea (îi muriseră logodnica şi una ştia că suferinţa poate fi îndurată şi înseamnă cu adevărat să-l dăruieşti din surori), îi scrie astfel după ultima acceptată numai în lumina şi prin puţin pe Dumnezeu… şi să-l găseşti”. scrisoare primită de la Monseniorul: Pe lângă consolarea pe care o ofe- „Scrisoarea dumneavoastră mi-a harul Omului-Dumnezeu răstignit pentru fericirea noastră”. Când îi vi- rea direct bolnavilor pe care îi vizita fost de o mângâiere profundă pentru zita pe bolnavi sau când era căutat de sau persoanelor suferinde care îl că- marea tristeţe din trecut şi de o încucei care sufereau din punct de vedere utau, Vladimir Ghika a adus mân- rajare preţioasă pentru elanul plin de fizic sau spiritual, trăia ceea ce a sin- gâiere şi corespondenţilor săi care bucurie din viitor. Cât este de bine şi treceau prin încercări zguduitoare. de consolant să simţi o inimă plină tetizat în „gândurile” următoare: „Să fii fericit că nu ai altă mângâ- Astfel, doamna de Lassus Plantey, de căldură, părintească şi luminată iere decât aceea de a-i putea mângâia cu care familia sa întreţinea relaţii în chip deosebit aşa cum este a dumapropiate şi cu care schimbase mai neavoastră care veghează fără începe alţii”. „A mângâia înseamnă să poţi multe scrisori, îi scrie la un moment tare asupra mea, de departe, dar atât aduce altuia ceva mai adevărat decât dat: „La revedere, prieten drag, să fiţi de aproape!” FAPTELE MILOSTIVIRII

Virtutea consolării

Î

SEPTEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

19


ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII

PARABOLE DE IERI… Isus, Semănătorul prin excelență

C

e șansă extraordinară să întâlnești într-o zi cuvântul care să-ți deschidă ochii, să te facă să înțelegi calea ce-o ai de urmat! De câte ori nu auzim: „Dacă ar fi fost atunci cineva care să mă învețe, să-mi explice...”. De-a lungul întregii sale activități, Isus a mers să-i întâlnească pe oameni, să stea de vorbă cu ei, să le asculte neliniștile, frământările, să le ofere acel cuvânt care să-i aline, să-i vindece, să-i îndrume. Nu a cruțat niciun efort și a oferit cu generozitate cuvântul care să-i lumineze. A fost prin excelență Semănătorul care, potrivit parabolei, a împrăștiat Sămânța Cuvântului evanghelic peste tot, dând tuturor posibilitatea de a nu-și irosi viețile, de a nu-și pierde demnitatea, ci, dimpotrivă, de a trăi și de a munci în așa fel încât să aibă deplina satisfacție și bucurie că și-au împlinit destinul. S-a întâmplat

...PARABOLE DE AZI Tinerii, ca un ogor

Î

n ultima seară a Zilelor Tineretului a avut loc întâlnirea cu Papa Francisc pe un câmp imens din afara Cracoviei. Tinerii, însă, formau ei înșiși un alt „câmp”: cel din parabola semănătorului. Privind de departe, părea că toți așteptau să asculte de la Papa Cuvântul lui Dumnezeu și să-L adore împreună. De aproape, asemănarea cu parabola devenea mai puternică. De exemplu*, dintr-un grup lipseau doi tineri, pe care responsabilii încercau să-i găsească; trei tineri își amenajau pe jos aşternutul; alți cinci conversau intens cu nişte italience; unul avea insolație și dormea de două 20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2016

Text: Pr. Tarciziu Șerban

și continuă să se întâmple ca această Sămânță să cadă în inimi dispuse să colaboreze și să se lase transformate de Cuvântul evanghelic, iar roadele nu întârzie să apară, mai bogate sau mai puțin bogate, în funcție de cât de mult l-au integrat în viața lor cotidiană. S-a întâmplat și continuă să se întâmple ca această Sămânță să nu apuce să rodească, întrucât Cuvântul evanghelic fie este desconsiderat, fie este înlocuit cu „înțelepciunea” agonisirii de bogății sau cu aceea a trăirii plăcerilor, „profitând de clipa de față”. Sfântul Luca, relatând această parabolă, are grijă să amintească faptul că între cei care îl însoțesc se află și unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de boli: Maria Magdalena, din care scosese șapte diavoli, Ioana, soția administratorului lui Irod, și multe altele care, acum, îl slujeau. Șansa lor a fost că după ce s-au lăsat vindecate de Cuvântul evanghelic s-au angajat mai apoi să-l slujească.

Text: Fr. Dan Suciu CSJ

ore în sacul de dormit; lângă el, un altul părea prea obosit ca să mai asculte traducerea. Astfel, semănau atât cu pământul bun, cât și cu solul pietros și cu mărăcinii. După discursul Papei, a fost expus Sfântul Sacrament. Unii tineri au îngenuncheat pentru adorație; câțiva încă mai vorbeau. Dar apoi s-a lăsat o tăcere impresionantă: 2 milioane de tineri îl adorau pe Dumnezeu. Evanghelia se împlinea din nou: fiecare tânăr a reținut ceva, a fost atins de un cuvânt, un gest, o întâmplare. Cuvântul a adus din nou roade, în ciuda dificultăților. [*Orice asemănare e întâmplătoare]

Parabola semănătorului (Lc 8,4-15)

Semănătorul, de James Tissot

PARABOLE

Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța... O parte a căzut de-a lungul drumului, a fost călcată în picioare și păsările cerului au devorat-o. O alta, a căzut pe piatră și s-a uscat, că nu avea umezeală. Altă parte a căzut în mijlocul spinilor, dar spinii, crescând, au înăbușit-o. Iar alta a căzut în pământ bun și a dat rod însutit. Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu.


ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII CREDINȚA ÎN FAPTE

Maica Tereza,

apostolul celor umili Text: Pr. Isidor Chinez

La 4 septembrie 2016, Papa Francisc a declarat-o sfântă pe Maica Tereza de Calcutta (1910-1997). Preocupată de soarta copiilor din orfelinatele din România, Maica Tereza de Calcutta a venit la București de mai multe ori, prima vizită având loc în perioada 2-9 mai 1990.

Î

n seara zilei de 2 mai 1990 am fost cu Preasfințitul Ioan Robu la aeroportul „Henri Coandă” din București: Maica Tereza de Calcutta şi câteva surori soseau de la Roma, târziu. Eu eram pe post de șofer. Ajunşi la Arhiepiscopie, Preasfințitul le-a oferit surorilor apartamentul de sus pentru a se odihni. Dar ele au dormit pe rogojini, nu pe pat. Așa îmi aduc aminte. Monica Broșteanu i-a fost interpretă, în acele zile, Maicii Tereza, care venise în România cu planuri serioase. Știa deja că la Moreni era un cămin de copii cu handicapuri severe. A doua zi a mers la ȚuicaniMoreni, județul Dâmbovița. Pe drum s-a rugat în continuu Rozariul. Copiii aduşi de la Moreni au fost încredințați surorilor Misionare ale Carității care rămâneau în țară. În ciuda interdicțiilor și a tuturor dificultăților din anul 1990, Pr. Martin Cabalaș, parohul din Bucureștii Noi, a reușit să cumpere o casă în Chitila, cu intenția de a deschide o capelă. În mai 1990, Arhiepiscopul Ioan Robu a pus la dispoziția Congregației Misionarele Carității casa și terenul, pentru a-și

începe opera de caritate. Maica Tereza a fost în această casă. Era preocupată pentru viitor. În partea cealaltă a străzii era o întreprindere. Maica a pus o migdăluță cu Sfânta Fecioară Maria pe această clădire, încrezătoare în mijlocirea ei. Alături era un teren de două mii de metri pătrați, pe care Misionarele Carității l-au cumpărat pentru a construi un cămin pentru bătrâni și copii cu handicap. În Catedrala Sfântul Iosif, din București, Maica Tereza a ținut o conferință, prin care își exprima dezacordul față de avort. Printre altele spunea: „Nu ucideți copilașii! Le rog pe toate mamele din lume: dacă nu doriți un copil, dați-mi-l mie... Eu îl doresc!” Credincioșilor români le spunea: „Voi să vă rugați. Rodul rugăciunii este adâncirea credinţei. Rodul credinţei este iubirea. Rodul dragostei este slujirea celorlalţi. Rodul slujirii este pacea!” Maica Tereza a fost apostolul celor umili, mărturia sublimă și uimitoare a lui Cristos care continuă să aducă în lume miracolul iubirii oferite omului de Dumnezeu ca să-l salveze.

N

oi toți care am primit-o la București pe Maica Tereza am avut norocul să întâlnim în persoana ei o adevărată sfântă deși arăta, cum gândea cineva, ca o jumătate de covrig îmbrăcat în straie indiene, dar, de fapt, ea era coloană de legătură între cer și pământ, fluviu de dragoste față de Dumnezeu și de oameni, urmă de lumină care a schimbat ceva în istoria Bisericii și a lumii. ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București

SEPTEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

21


Cautând vechiul Bizant Text: Viviana și Alexis Dimcev

O vizită la Istanbul este o ocazie de a descoperi un oraș colorat și cosmopolit, care adăpostește urmele măreției bizantine, dar și o biserică catolică „soră” cu Catedrala „Sfântul Iosif” din București.

22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2016


OAMENI ȘI LOCURI

C „A ne întâlni, a vedea chipul celuilalt, a ne dărui îmbrățișarea păcii, a ne ruga unul pentru celălalt sunt dimensiuni esențiale din acel drum către restabilirea deplinei comuniuni spre care năzuim”. Mesajul Papei Francisc prezentat în cadrul Sfintei Liturghii celebrată pe 30 noiembrie 2014 de patriarhul ecumenic Bartolomeu în bazilica patriarhală „Sfântul Gheorghe” din Fanar

Foto stânga: Fecioara cu pruncul - mozaic din biserica Hagia Sophia, Istanbul; Foto dreapta: Vedere spre Hagia Sophia, Istanbul

a român în vizită la Istanbul, gândul te poartă în atâtea direcții: măreția și decăderea Imperiului Bizantin, istoria tumultuoasă a Țărilor Române sub dominație otomană, intrigile fanariote, martiriul Brâncovenilor, sabia lui Ștefan cel Mare de la Topkapî. Iar dacă l-ai citit pe Jules Verne în copilărie, privești Cornul de Aur și te gândești la Keraban Încăpățânatul, care a preferat să facă înconjurul Mării Negre decât să plătească taxa de trecere a Bosforului. Pe străzile pietruite din orașul vechi se aud din timp în timp chemările muezinului și simți că ai intrat cu adevărat în alt spațiu religios decât al tău.

A DOUA ROMĂ. Dar mai ales aici, în cea de a Doua Romă, poți să pornești în căutarea relicvelor trecutului strălucitor al civilizației creștine răsăritene. Macheta vechiului Constantinopol, ținută de îngeri în picturile din mănăstirile moldave ca model al cetății sfinte prin excelență – după Ierusalim –, mai are încă locuri de descoperit în realitate.

Nu se poate începe decât cu Hagia Sophia, o dovadă a geniului arhitectural din secolul al VI-lea, edificată de împăratul Iustinian. Se spune că la inaugurarea bisericii, pe 27 decembrie 537, Iustinian a exclamat: „Te-am învins, Solomon!”, făcând referire la Templul din Ierusalim întemeiat de acesta. Când intri în biserică, înțelegi și de ce. Lumina filtrată prin cupola imensă, mozaicurile aurite, jocul de abside, geniul arhitectonic al construcției ce a trecut proba secolelor îți taie răsuflarea. ARTĂ ŞI LITURGIE. Nu e greu să îți imaginezi splendoarea serviciilor liturgice care aveau loc aici. Locul unde erau încoronați împărații bizantini este marcat de o structură de cercuri de marmură, numită omphalion. Caligrafiile arabe de pe pereți, altarul specific cultului islamic, ce marchează direcția spre Mecca amintesc de perioada otomană, când Hagia Sophia a fost transformată în moschee. Acum este muzeu, dar amprenta sacrului a rămas. Mozaicul Fecioarei cu pruncul, realizat în secolul al VIII-lea, după triumful asupra ereziei iconoclaste, tronează din centrul SEPTEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

23


OAMENI ȘI LOCURI

Foto stânga: Biserica Chora, Istanbul; Foto dreapta: Nunta din Cana - mozaic din biserica Chora

absidei. Am recunoscut și alte scene celebre, reproduse în toate bisericile răsăritene: Deisis – „mijlocirea”: Isus pe tron, Maica Domnului la dreapta și Sfântul Ioan Botezătorul la stânga, precum și gestul universal al ctitorilor din toate mănăstirile și bisericile vechi românești, în care împăratul – sau voievodul, sau boierul – prezintă macheta bisericii lui Isus sau Maicii Domnului. Arta avea, astfel, puterea de a aduce în același plan realitatea cerească și cea pământească. Atâtea evenimente istorice și-au lăsat amprenta: aici se găsesc și mormântul lui Enrico Dandolo, dogele Veneției, conducătorul celei de-a patra cruciade, și un grafitti viking scrijelit în scriere runică pe una din coloane, semn al trecerii unui regiment de mercenari. O REALITATE COLORATĂ. După ce ieși copleșit de atâta istorie, te întâmpină realitatea colorată a străzii, cu vânzători ambulanți de covrigi și limonadă. O raită prin Marele Bazar năucește simțurile cu atâtea culori și mirosuri, dar și cu insistența vânzătorilor, care la cel mai mic semn de interes încearcă să intre în vorbă cu tine. Destinația însă era mai 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2016

Biserica catolică „Sf. Anton de Padova”

B

iserica catolică „Sfântul Anton de Padova” este cea mai mare biserică catolică din Istanbul, aflată pe bulevardul Istiklal, una dintre cele mai circulate artere comerciale din oraș. A fost construită între anii 1906-1912, în stil neogotic venețian, sub supravegherea arhitectului Giulio Mongeri, și inaugurată în 1912, pentru comunitatea italiană din oraș. În prezent este desemnată bazilică minoră și este în grija călugărilor franciscani minori conventuali. La intrare este flancată de două blocuri de apartamente construite în același stil.

departe: Chora, o biserică celebră pentru mozaicurile din secolul al XIV-lea. Am mers pe străzi liniștite, cu copii care alergau în voie, cu bătrâni turci care stăteau la o cafea la ibric, la o partidă de table. Am cumpărat castane coapte de la un vânzător ambulant de zaharicale: așa trebuie să fi fost și în Bucureștii sau în Brăila de altădată. Soarele de mai devenise deja arzător când am ajuns la zidurile vechi ale Constantinopolului. Înconjurate de verdeață, ușor ruinate, zidurile încă stau mărturie pentru asediul dur la care a fost supusă cetatea, în atâtea rânduri, până când a fost cucerită. Am găsit și muzeul Chora, într-un cartier turcesc de case cu un etaj, cu perdele ascunzând mici curți interioare răcoroase. Dacă la Hagia Sophia mozaicurile impresionează prin măreție, aici impresionează prin precizia cu care sunt executate, până în cele mai mici detalii. Scene binecunoscute din viața lui Isus și a Sfintei Fecioare se înlănțuie ca într-o bandă desenată de aur. Biserica nu e mare, dar armonia proporțiilor și frumusețea mozaicului fac să merite drumul până acolo.


OAMENI ȘI LOCURI

Cărbunari ȘTIAȚI CĂ Istanbulul este unul dintre cele mai mari orașe din lume, cu o populație de aproximativ 15 milioane de locuitori?

Bazar în Istanbul, Turcia

La întoarcere, traseul trece pe lângă Bazarul de Mirodenii, unul din punctele de atracție ale turiștilor. Movilele multicolore cu diferite texturi și mirosuri sunt, în mare parte, de nerecunoscut, ca și aroma care plutește peste tot în aer. Peste podul Galata se întinde partea modernă a orașului. Acolo, bulevardul Istiklal, o arteră largă, este mărginit cu magazine și restaurante. Am tresărit, deodată, la vederea

unei clădiri familiare: era o biserică a cărei fațadă de cărămidă roșie aducea cu Catedrala „Sfântul Iosif” din București. Arcadele de piatră erau mai austere decât la București, dar mai mari. Văzusem deja moschei și foste biserici devenite muzee, dar când am intrat aici, era mai mult decât o simplă vizită. Tabernacolul era așezat în partea dreaptă, sub o pictură luminoasă cu Isus care se arată celor doi discipoli la Emaus. Eram din nou acasă.

Primul nume al orașului a fost de origine tracă – Lygos, urmat de Byzantium. Constantin cel Mare a stabilit aici capitala Imperiului Roman, sub titlul de Nova Roma, iar apoi Constantinopolis (orașul lui Constantin). Denumirea oficială de Istanbul datează din 1930, la scurt timp după mutarea capitalei Turciei la Ankara, în 1923.

Un papă „turc”

Patriarhia Ecumenică PAPA Ioan al XXIII-lea

Î

n cartierul istoric Fanar își are sediul Patriarhia Ecumenică de Constantinopol. Biserica patriarhală are hramul „Sfântul Gheorghe” și găzduiește slujbele Patriarhului de Constantinopol începând cu secolul al XV-lea. Aici se găsesc câteva icoane vechi, foarte prețioase, precum și relicvele Sfinților Trei Ierarhi, sărbătoriți atât în Orient, cât și în Occident: Vasile cel Mare, Grigore din Nazianz și Ioan Crisostomul. Aici se venerează și un fragment

S

Patriarhia Ecumenică de Constantinopol

din stâlpul biciuirii lui Isus, celelalte două aflându-se la Ierusalim.

fântul Papă Ioan al XXIII-lea (Angelo Roncalli) înainte de a fi ales Papă a fost delegat apostolic al Vaticanului în Turcia. A slujit timp de 10 ani în biserica „Sfântul Anton de Padova”. Deoarece îndrăgea orașul Istanbul și vorbea fluent limba turcă, aici este cunoscut sub numele de „Papa turc”.

SEPTEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

25


UNIVERSUL FAMILIEI

Formarea conştiinţei şi educarea copiilor Pentru jurnalistul vaticanist Andreea Torinelli, exortația apostolică Amoris laetitia este „carta constituţională” a familiilor mileniului al III-lea. Timpul va stabili valabilitatea acestei aprecieri. Text: Pr. Fabian Măriuţ

A

devenit o certitudine stilul pastoral pe care Papa doreşte să-l promoveze odată cu difuzarea şi cunoaşterea documentului, anume cel al dialogului şi al comuniunii, ambii termeni fiind cuprinşi în cel de sinodalitate, noţiune ce vrea să aducă în actualitate intuiţia Conciliului Vatican II de a fi împreună pe cale, familii şi păstori. În opinia aceluiași jurnalist, afirmaţia că Biserica are rolul „de a forma conştiinţele şi nu de a pretinde că li s-ar putea substitui” este cheia de lectură a întregului document (nr. 38). În zilele noastre, „conştiinţa” este confundată cu sentimentele şi pasiunile. Sunt voci interne (preferinţe, amintiri, dorinţe dezordonate) şi externe (prieteni, mass-media) care concurează între ele. De

aceea e nevoie de o anumită interiorizare pentru a discerne legea lui Dumnezeu din inimile noastre. Altfel, vom face ce este la îndemână sau plăcut pentru noi și vom pretinde că nu facem decât să ne urmăm conştiinţa. O conştiinţă bine formată ne îndrumă să facem ceea ce doreşte Dumnezeu. În această perspectivă ne pune capitolul al şaptelea din Amoris laetitia dedicat educației copiilor. Aici sunt atinse teme despre formarea conştiinţei, despre importanţa răbdării, a educației sexuale sănătoase, a transmiterii credinței, privite în contextul general al vieţii de familie. Din fiecare paragraf transpar înțelepciunea practică și atenția față de paşii mici necesari în procesul de educaţie. Semnificativă este această învăţătură pe care Papa o dă părinţilor:

Cu cât noi ne formăm mai mult conştiinţa după învăţăturile lui Isus Cristos şi ale Bisericii sale, cu atât ea se acordează mai bine la tot ceea ce este adevărat, bun şi frumos. 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2016

„Obsesia nu este educativă și nu se poate avea un control asupra tuturor situațiilor prin care un copil ar putea trece (…). Dacă un părinte este obsedat să știe unde se află copilul său și să-i controleze toate mișcările, nu va căuta decât să domine spațiul acestuia. În acest fel nu îl va educa, nu îl va întări, nu-l va pregăti să înfrunte provocările. Ceea ce e deosebit de important e să inducă în copil, cu multă iubire, procese de maturizare a libertății lui, de pregătire, de creștere integrală, de cultivare a unei autonomii autentice” (nr. 292). Cum s-ar putea vorbi de autonomie, de libertate, fără o conştiinţă formată în sânul familiei? Cum ar putea Biserica să slujească mai bine familia?


UNIVERSUL FAMILIEI

Despre educaţie în Amoris laetitia Capitolul al şaptelea este dedicat educaţiei copiilor. Este interesantă înţelepciunea practică ce transpare la fiecare paragraf şi atenţia faţă de gradualitate şi faţă de paşii mici ce pot fi înţeleşi, acceptaţi şi apreciaţi. Texte: A.F.C. „Vladimir Ghika”

Gesturile simple pot aduce bucurie

Să propunem mărturii constructive

N

T

e-a surprins referinţa Papei la filmul Prânzul lui Babette. Născută în Franţa, fuge de represiunea din ţara sa natală şi ajunge în Danemarca, unde se angajează ca bucătăreasă în casa a două fete bătrâne, fiice ale unui pastor protestant. Datorită rigorii excesive a tatălui, cele două au fost private de bucurie, motiv pentru care îşi revarsă frustrările la tot pasul. Scena finală a filmului sintetizează procesul îndelungat prin care gesturile simple şi pline de respect şi iubire ale bucătăresei aduc ceea ce lipsea în inimile celor două: bucuria. Plăcuta amintire a filmului ne-a ajutat să înţelegem cât de mult insistă Papa asupra gesturilor simple şi cât de importantă este în viaţa de familie atenţia la amănunte. De câte ori nu ne lansăm în mari proiecte şi uităm că viaţa se compune din lucruri simple? Ca părinţi, suntem atât de preocupaţi şi serioşi că n-avem timp să-i învăţăm pe copii cum se pune o faţă de masă, cum se aşează tacâmurile etc. Avem multe de recuperat, ca să redescoperim bucuriile simple! (Ana şi Iosif Dumitru)

rei paragrafe ale documentului au în centru verbul a facilita. Ce şi cum să facilităm? În educarea la credinţă, accentul nu trebuie să cadă înainte de toate pe formularea adevărurilor sau pe obligaţia de a ajunge la însuşirea unui anume comportament, ci, dimpotrivă, spune Papa: „Ce frumos este atunci când mamele îi învaţă pe copiii lor să le dea un sărut lui Isus şi Fecioarei Maria” (nr. 287). Când e vorba despre adolescenţi, Papa recomandă să fie ajutaţi în trăirea experiențelor personale de credinţă. Este de preferat să-i apropiem de persoane şi mărturii ce se impun prin însăşi frumuseţea lor. Papa mai pune verbul a facilita în raport cu două chestiuni arzătoare: pedepsele şi sexualitatea. Ne cere nouă, părinţilor, să le aprofundăm în dialog cu copiii noştri. Cine pedepseşte din iubire, nu mutilează dorinţa din sufletul copilului, ci îl educă la libertate (268-270), iar educaţia sexuală nu poate fi promovată de cei ce-i învaţă cum să se protejeze, ci de cei ce le-au dat viaţă (nr. 283).

moris laetitia ne învaţă cum să ne mişcăm noi, părinţii, între „da” şi „nu” faţă de copii. Să spunem „da” bucuriei lor de a iubi binele, adevărul, frumosul. În schimb, „nu”-ul arată limita. Nu una absolută, ci una care indică ceea ce ar dăuna „da”-ului. „Nu”-ul din Amoris laetitia este înainte de toate un nu spus tendinţei de a pune totul sub lacătul lui „nu”. E adevărat că „nu”-urile îi feresc pe copii de rău, dar ei cresc şi se maturizează în virtutea unei multitudini de „da”-uri (nr. 308).

(Elena Şovar)

(Martin Ion)

Da bucuriei de a iubi binele

A

SEPTEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

27


UNIVERSUL FAMILIEI SUFLET TÂNĂR

ZMT 2019, în Panama „Providența lui Dumnezeu ne precede întotdeauna. Imaginați-vă că a decis care va fi următoarea etapă a acestui mare pelerinaj, început în 1985 de Sfântul Ioan Paul al II-lea! De aceea, vă anunț cu bucurie că următoarea Zi Mondială a Tineretului - după două ediții celebrate la nivel diecezan va fi în 2019, în Panama”. u aceste cuvinte, Papa Francisc a anunțat locul următoarei Zile Mondiale a Tineretului (ZMT), în cadrul Sfintei Liturghii de la Cracovia, cu ocazia încheierii ediției din acest an. Din dieceza de Panama (înfiinţată în 1513) s-au dezvoltat alte dieceze, cu peste 3 milioane de catolici (85% din populația țării, de circa 4 milioane). Prin găzduirea ZMT, Panama, din mică periferie a lumii, va deveni în anul 2019 centrul lumii catolice. Președintele panamez Juan Carlos Varela Rodrigue a declarat că alegerea ţării sale ca gazdă pentru ZMT 2019 este o binecuvântare şi că Panama îi aşteaptă pe tineri cu porţile deschise.

C

Twitter: @Pontifex Isus îți vorbește zilnic. Evanghelia lui să-ți fie „navigator” în viață. Papa Francisc

28

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2016

Tinerii, punți de milostivire

C

u paşi hotărâţi şi ţinânduse de mâini, aşa au trecut prin Poarta Sfântă, în penultima zi a Zilei Mondiale a Tineretului, de la Cracovia, Papa Francisc şi şase tineri, reprezentând cele şase continente: Africa, Europa, Asia, America, Antarctica şi Australia. O imagine simplă, dar grăitoare: diferiţi, îndepărtaţi, şi totuşi uniţi, formând punţi ale milostivirii, aşa cum le cere Papa tinerilor să construiască, pentru a depăşi ura, violenţa, durerea. În fața a peste un milion de persoane, un tânăr sirian, Rand a povestit despre orașul său, Alep, un „oraș uitat”, și despre „teama de a reveni acasă sau de a nu-și mai găsi familia”. Miguel a vorbit despre drama vieții sale, al cărei trecut a fost marcat de detenţie în închisoare şi de consum de droguri, iar Natalia a dat mărturie despre viaţa sa reînnoită, după o spovadă în Catedrala din Lodz. Soarele care apunea aşternea o lumină caldă pe chipurile tinerilor care îl ascultau cu atenţie pe Papa: „Venim din diferite părți ale lumii. Suntem fii ai unor naţiuni care

poate sunt în dezacord sau chiar în război. Alţii suntem din ţări care trăiesc în pace, unde multe dintre evenimentele dureroase care au loc în lume sunt doar ştiri. Pentru voi, de-acum au un nume, un chip, o istorie”. „Răspunsul nostru pentru această lume în război are un nume: fraternitate”, a adăugat Papa, invitându-i pe tineri la rugăciune. Peste un milion de tineri s-au ridicat în picioare și, ținându-se de mâini, s-au rugat în tăcere, formând o mare punte a fraternității. O punte care trebuie să ducă la construirea multor altor punți și care va rămâne întipărită în istorie.


UNIVERSUL FAMILIEI

21 de ani alături de tinerii Arhidiecezei

Interviu cu Pr. Daniel Bulai

Gândul meu pentru

T I NE

RI

Dragi prieteni, căutători de Dumnezeu,

Z

La 1 septembrie 2016, Pr. Daniel Bulai își încheie mandatul de responsabil cu pastorația tineretului în Arhidieceza RomanoCatolică de București (ARCB), după 21 de ani de activitate, fiind numit Vicar episcopal pentru coordonare pastorală. Părintele a acceptat să vorbească despre tineri și pastorația tineretului din Arhidieceză, într-un interviu realizat de Cristina Grigore.

În noiembrie 1995, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, vă numea responsabil cu pastorația tineretului în Arhidieceză. Sunteți primul preot care a primit această misiune. Biserica era atunci în primii ani de libertate. Cum a fost începutul? Începutul a fost firesc. Aveam doi ani de preoție. Lucrasem deja, cu plăcere, cu tinerii de la parohia din Constanța. Mă împrietenisem cu câțiva preoți italieni, cu câteva persoane consacrate, care aveau experiență cu pastorația tineretului (printre care vreau să-l amintesc pe Pr. Alberto Marson) și, așa, am prins gustul de a lucra cu tinerii. Venind la Catedrală, Arhiepiscopul Ioan Robu mi-a zis că mă voi ocupa

de tinerii din Arhidieceză și să am în vedere că se apropie Întâlnirea Națională a Tineretului de la București din 1996. Privind acum la „început” sunt dator să spun: „terenul” era foarte proaspăt! Ușor de lucrat. Tinerii erau mulți și dornici de implicare în viața Bisericii... De fapt, tot acel „firesc” de la început are la bază un secret. Imediat după hirotonirea mea, un prieten, mi-a spus: „Să nu te mulțumești să fii doar preotul clasic. Să ai o ambiție în preoția ta! De exemplu, să lucrezi cu tinerii!”. Cred că acest gând m-a urmărit și mi-a dat un impuls să primesc cu seninătate misiunea încredințată de Arhiepiscopul Ioan Robu, pentru că am văzut în el planul lui Dumnezeu.

iua Mondială a Tineretului de la Cracovia mi-a oferit șansa să intru în inima tânără a Bisericii și să-mi adun câteva gânduri. Deschiderea: Biserica din Polonia este o biserică deschisă, pregătită să ofere frumusețea Evangheliei. Milostivirea: Când te apropii de Cracovia, te gândești la Ioan Paul al II-lea, la Sf. Faustina, la Czestochowa, etc. Sărbătoarea credinței: În viața mea preoțească, am descoperit că este important să-ți alimentezi credința din „evenimente ale credinței”. La Cracovia a fost o sărbătoare a credinței. Isus în centru: Altarele aveau pe fundal chipul milostiv al lui Cristos. „Isus este Cel care ne-a convocat la această Zi Mondială a Tinerilor; este Isus care ne spune: Fericiți cei milostivi...”. Vise înalte: La Cracovia, tinerii s-au distrat! Dar când era timpul pentru rugăciune, lucrurile se schimbau… Papa spunea: „Isus ne ajută să ne ridicăm de fiecare dată când ne credem învinși. El ne împinge să ne înălțăm privirea și să avem vise înalte”. Fără milostivire, nu reușim să facem nimic: „Unde este Dumnezeu dacă în lume există rău, dacă există oameni flămânzi, însetați, fără adăpost, refugiați? Sunt întrebări care nu-și află un răspuns uman. Putem doar să privim la Isus și să-l întrebăm pe El. Iar răspunsul lui Isus este acesta: Dumnezeu este în ei!” (Papa Francisc). Mărturisitori ai milostivirii: Mi-a plăcut grupul de tineri din Arhidieceză. Fiecare tânăr, în drumul spre casă, a dat mărturie despre experiența trăită la Cracovia. Pr. Daniel Bulai SEPTEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

29


UNIVERSUL FAMILIEI

Spuneați la scurt timp după numire: „Suntem la început de drum, aș putea spune chiar la începutul unui drum istoric în Arhidieceza noastră, drum pe care trebuie să-l trasăm și să-l construim împreună”. Cum a fost acest drum, de-a lungul celor 21 de ani? A fost un drum de căutare. Am căutat împreună cu tinerii. Nu singur, ci numai împreună cu tinerii, pentru că ei sunt protagoniștii. Acum, pot da mărturie că: împreună cu tinerii am învățat să caut! „Căutarea” a devenit și una din temele mele preferate. De la căutarea exterioară a unui program pentru tineri am înțeles cât de important este să-l cauți și să-l întâlnești, clipă de clipă, pe Dumnezeu. Chiar de la început am făcut experiențe în alte dieceze din Italia. Am încercat să luăm ce este mai bun și să adaptăm la situația noastră locală. Am căutat persoane „experte” în arta de a lucra cu tinerii. Am pregătit materiale, întâlniri, evenimente care să ne ajute în descoperirea drumului nostru pastoral. A fost un drum lung și scurt în același timp. Și ceea ce este mai important este că împreună cu tinerii am ajuns ca, an de an, să avem un Plan Pastoral care să dea viață și unitate grupurilor parohiale din Arhidieceză. Este o moștenire frumoasă, sigur, poate fi îmbogățită cu provocările noi ale timpului, dar ea rămâne rodul unui drum parcurs „împreună”. Tinerii „de ieri” și „de azi” sunt la fel, ori diferiți? Dumnezeu m-a binecuvântat să fiu cu tinerii timp de 21 de ani, adică aproape 4 generații de tineri, ținând cont că o generație se întinde pe durata a aproximativ 5 ani. Tinerii „de ieri” sunt la fel cu tinerii „de azi”. Nu există mare deosebire între ei. 30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2016

Toți au aceleași căutări profunde, aceleași năzuințe ascunse, aceleași frici de viitor. Însă, ceea ce îi face diferiți și îi influențează să fie altfel este rapiditatea mișcărilor din lume, noile tehnologii, situația politică și economică. Am descoperit că tânărul – și cel „de ieri” și cel „de astăzi” – este capabil să se „arunce” în fața responsabilităților vieții dacă are la bază, ca fundament, o viață spirituală, o credință profundă, o comuniune sinceră cu Dumnezeu. În vara anului 1992, ÎPS Ioan Robu le scria tinerilor și îi invita, la rândul său, pe tineri să-i scrie. Dorea o comunicare directă cu ei. Dumneavoastră, imediat după primirea mandatului, v-ați adresat în mod constant tinerilor prin mijloacele de comunicare. Din 2006 publicați lunar − în revista noastră, iar mai recent și pe facebook, în format video − „Gândul meu pentru tine/ri”. Cât de importantă e comunicarea cu tinerii și modul în care se comunică cu ei? Fără comunicare nu exiști! Te izolezi! Rămâi singur! Te rupi de realitate! Fără comunicare, mai ales în lumea tinerilor, nu ajungi la ei și nici ei nu ajung la tine! Aici trebuie să recunosc că tinerii m-au învățat să

comunic. Ei mi-au fost profesori. În această direcție mi-au venit mereu în ajutor. Cu ei am reușit să pătrund și în sfera noilor tehnologii. Așa am început să comunic prin intermediul revistei tinerilor „Suflet tânăr”, prin publicarea a patru cărți pentru tineri, prin site-ul www.tic.ro, prin colaborarea strânsă cu revista „Actualitatea Creștină”, prin facebook: Centrul Diecezan – Pastorația Tineretului, prin imprimarea de CD-uri cu muzică, prin piese de teatru etc. Așadar, comunicarea nu poate fi neglijată! Însă nu trebuie să rămânem numai la comunicare de dragul comunicării. Comunicarea de care are nevoie tânărul, cu adevărat, este „întâlnirea personală”. Comunicarea ne ajută (și pe noi preoții) să ajungem la inima tânărului pentru ca el, în cele din urmă, să-l întâlnească pe Cristos. Dacă scopul comunicării este un sprijin real în a-l conduce pe tânăr la Cristos, merită toată „investiția”! Se spune că 21 de ani sunt „floarea tinereții”. Ce înseamnă pentru dumneavoastră, ca preot, 21 de ani trăiți alături de tinerii din Arhidieceză? Înseamnă a spune „mulțumesc” tuturor tinerilor pe care i-am întâlnit! Spun mulțumesc pentru că


UNIVERSUL FAMILIEI

am învățat multe împreună cu ei. Aici, aș enumera doar zece lucruri pe care le păstrez ca un tezaur în suflet. Împreună cu tinerii: 1) am învățat să explorez tainele credinței, ale speranței și ale dragostei; 2) am învățat să prețuiesc „darul preoției mele” și să-i mulțumesc zilnic lui Dumnezeu; 3) am învățat să privesc trecutul cu respect, prezentul cu bucurie și viitorul cu încredere; 4) am învățat că tinerii sunt comoara prețioasă de care Biserica are nevoie oricând; 5) am învățat că lângă noi sunt „tineri-profeți”, capabili să-l arate pe Dumnezeu prezent în lume; 6) am învățat că mesajul Evangheliei poate fi recepționat de tineri atât prin lucrurile simple, cât și prin mijloacele media moderne; 7) am învățat că niciodată nu ai dreptul să spui: „sunt ocupat sau nu am timp”; 8) am învățat că prietenia cere atenție, prudență și înțelepciune; 9) am învățat că provocarea de „a fi la zi” cu tot ce înseamnă noutate este ambientul tânărului contemporan; 10) am învățat că studiul și contactul cu alte realități pastorale sunt indispensabile pentru creativitate. De la 1 septembrie sunteți Vicar episcopal pentru coordonare pastorală şi încetează misiunea

dumneavoastră de responsabil cu pastoraţia tineretului din Arhidieceză. Acest lucru nu înseamnă însă o „despărțire” de tineri, nu? Chiar mă gândeam, când am început acest dialog, că parcă se rupe ceva din viața mea, gândindu-mă că trebuie să vorbesc „la trecut” despre tineri. Nu, noua misiune primită de la Păstorul Arhidiecezei noastre nu înseamnă o „despărțire” de tineri. Misiunea de coordonator pastoral are în vedere un plan, o unitate și animare pastorală la nivel diecezan, unde tinerii își au locul lor bine fixat. O ultimă întrebare. În 2004, spuneaţi, într-o mărturie publicată în revista noastră: „Merită să lucrezi cu tinerii, merită să pierzi timpul cu ei, merită să investești fără rezerve”. Acum, la încununarea misiunii dumneavoastră alături de tinerii Arhidiecezei, ce spuneți? A meritat? Da! Da! Da! A meritat și merită (ca să nu mai vorbesc „la trecut”)! Pentru acest „dar” de a lucra cu tinerii – care a meritat și merită – îi mulțumesc lui Dumnezeu, Arhiepiscopului Mitropolit Ioan Robu, Episcopului Cornel Damian, preoților din Arhidieceză, persoanelor consacrate și tinerilor, în mod special!

Pr. Daniel Bulai DATE BIOGRAFICE

S

-a născut la Tămășeni (Neamț), la 16 martie 1968. A urmat cursurile liceale la Roman (Neamț) și cele universitare la Institutul Teologic Romano-Catolic Sf. Iosif, din Iași, fiind hirotonit preot, pentru Arhidieceza Romano-Catolică de București (ARCB), la 29 iunie 1993 în Biserica Fericitul Ieremia Valahul, din Bacău, prin impunerea mâinilor Arhiepiscopului John Bukovski, Nunțiu apostolic în România. A urmat apoi cursuri de specializare în pastorația tineretului în Italia, la Verona (1998), Roma și Anagni (1999-2000), obținând licența (2008) și apoi doctoratul (2010) în Teologie spirituală la Pontificio Istituto di Spiritualità „Teresianum”, din Roma. A activat la început în parohiile Sf. Anton - Constanța (1993-1995), Catedrala Sf. Iosif București (1995-2003). Din 1995 este „maestru de ceremonii” la Catedrala Sf. Iosif și responsabil cu pastorația tineretului în ARCB, din 2002 consilier eparhial al ARCB, iar din 2004 paroh la Biserica Preasfântul Mântuitor (italiană), din București. De la 1 septembrie a.c. este Vicar episcopal pentru coordonare pastorală, încheind totodată misiunea de responsabil cu pastorația tineretului în Arhidieceză.

SEPTEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

31


UNIVERSUL FAMILIEI POVEȘTI DE VIAȚĂ

Regina Ana a fost de câteva ori la Catedrala Sf. Iosif, la Sfânta Liturghie.

„Prin felul ei de a se prezenta în biserică, ne-a arătat cum a fost toată viața: simplă, retrasă, dar dreaptă, cu o demnitate extraordinară.” ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București Sursa: www.familiaregala.ro

Ana a României. O regină catolică

Text: Ana Boariu

Î

i plăceau florile de câmp, precum macul sau albăstrelele. Sau cele sălbatice. Cât de frumoasă poate fi o lăcrămioară, în pădure, spunea regina Ana în interviul acordat Eugeniei Vodă, în 2008. Era anul în care Majestatea Sa împlinea 85 de ani de viață și, alături de regele Mihai, 60 de ani de căsătorie. Naturalețea, simplitatea, discreția - aceasta este frumusețea florilor sălbatice și aceasta era și frumusețea reginei Ana, o femeie obișnuită și totuși, atât de deosebită. Dintre cele 92 de lucruri de știut despre Majestatea Sa, menționate pe blogul oficial al Casei Regale, amintim : S-a născut la 18 septembrie 1923, la Paris. La 16 ani a început o Școală de Arte Frumoase 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2016

la New York și, în paralel, vindea panglici și flori artificiale la magazinul Macy’s, pentru a plăti studiile. În 1943, a revenit în Europa și s-a înrolat în Forțele Franceze Libere. A fost pe front în Africa de Nord și în Europa, ca infirmieră. A învățat să facă tâmplărie, a făcut mobilă și a construit o mică magazie de lemn, atunci când regele a avut nevoie de un mic atelier de reparat mașini. Îi plăceau jeep-urile, grădinăritul și pescuitul. A trăit o viață de film, dar cea mai frumoasă poveste rămâne cea de dragoste. Regele Mihai a remarcat-o întrun jurnal de front unde apărea ca infirmieră. Prima ei reacție, atunci când, în 1947, l-a întâlnit pe rege prima oară și l-a văzut în costumul

militar al aviației române, a fost să salute militărește. Apoi, tânăra îmbrăcată în rochie elegantă, a realizat cât de deplasată a fost și a ieșit din încăpere. Dar inima regelui era cucerită. În două săptămâni, o cerea de soție. Erau în mașină, priveau amândoi drumul șerpuitor din fața lor. Așa au fost mereu în viață, umăr la umăr, complici, înfruntând dificultățile unei vieți în exil. În 30 decembrie 1947, regele Mihai era forțat să abdice și părăsea România. Nunta a fost oficiată la 10 iunie 1948 la Atena, în ritul ortodox, iar familia principesei, cu excepția unchiului care a condus-o la altar, nu a fost prezentă. Doar în 1966, la Monaco, Regele Mihai și Regina Ana au putut spune „da” pentru viață, în fața lui Dumnezeu, în cadrul unei ceremonii religioase catolice. În 68 de ani de căsătorie, o singură dată, cuplul regal a fost despărțit mai mult de trei săptămâni. Dragostea lor a durat o viață și, dincolo de limitele acesteia, este un exemplu de dăruire, modestie și onestitate.


CULTURĂ FILE DE ISTORIE

Pe-aici a trecut un cardinal britanic Francis Bourne la București

Î

n primăvara anului 1919 (26 februarie - 3 martie), Cardinalul Francis Bourne, Arhiepiscop de Westminster, s-a aflat la București. Era ultima etapă dintr-o călătorie prin Balcani. Atunci Arhiepiscopia Romano-Catolică de București era condusă de Arhiepiscopul Raymund Netzhammer, care a relatat în jurnalul său vizita cardinalului britanic*. Scria, la finalul vizitei: „Pe timpul șederii sale, ziarele nu au tipărit decât scurte comunicate oficiale, în care numele meu era ocolit cu abilitate”. Netzhammer nu știa însă că cel care se prezentase la început ca secretar al Card. Bourne, capelanul militar Albert Purdie, era corespondent al săptămânalului britanic The Tablet− pe atunci al Arhiepiscopiei de

Text: Cristina Grigore

Westminster − , care a publicat lungi reportaje despre vizita la București. Pr. Purdie îl menționează frecvent pe arhiepiscop și împărtășește impresii despre oamenii și locurile vizitate, contrazicându-l, indirect, pe Netzhammer, care a rămas cu impresia că, în București, oaspetele britanic „a văzut prea puțin sau chiar deloc”. Cardinalul și secretarul-jurnalist au rămas plăcut impresionați de personalitatea și cultura Arh. Netzhammer, de şcolile catolice şi operele de caritate din capitală, de comunitatea din Cioplea şi de „minunata Catedrală Sf. Iosif”, de clădirea palatului episcopal (acum sediu al Nunțiaturii Apostolice), de Muzeul Național de Istorie etc. Duminică, 2 martie 1919, Card. Bourne a asistat,

Cardinalul Francis Bourne (1861–1935)

în Catedrală la Sf. Liturghie − în prezența Regelui Ferdinand −, iar la predică a îndemnat, între altele, la rugăciune pentru ca toți să fim „o singură turmă” și „un singur păstor”. Despre această vizită, Netzhammer a scris și un raport, pe care l-a trimis la Vatican și la L’Osservatore Romano. Dar și relatările Pr. Purdie sunt prețioase (și poate că vor fi traduse și publicate cândva). El le-a scris nu doar pentru a împărtăși impresii de moment, ci − cum el însuși a mărturisit − și cu speranța că în viitor cineva, citind, va putea spune: „Pe-aici a trecut un cardinal britanic!”

* v. Raymund Netzhammer, Episcop în România, vol. II, Ed. Academiei Române, București 2005

Pr. Ioan Dragomirescu (1924-1977)

Text: Dr. Dănuț Doboș

S

-a născut la 12 august 1924, la Bucureşti, şi a urmat cursurile Seminarului şi Academiei Teologice „Sfântul Duh”, din Bucureşti, sub îndrumarea Fericitului Anton Durcovici. A fost hirotonit preot la Bucureşti, la 25 iulie 1949, de către Arhiepiscopul Al.Th. Cisar, activând apoi în parohii din Moldova (Butea, Răchiteni, Oţeleni şi Pustiana). S-a alăturat curentului care milita pentru rezistenţa anticomunistă prin credinţă, în colaborare cu pr. Gheorghe Petz, motiv pentru care autorităţile comuniste l-au izolat în anul 1951 într-o parohie relativ mică - Câmpina, unde va rămâne până la moartea sa, survenită la 28 septembrie 1977. Pr. Ioan Dragomirescu a fost urmărit permanent de Securitate, deoarece era suspectat de „activitate de propagandă duşmănoasă” contra regimului ateu comunist. SEPTEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

33


CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

FILM

DokStation Festival de filme documentare muzicale 23-25.09. 2016 București Filme recente, în premieră în România, despre muzică: povești din studio, de pe scenă și din culise, despre muzici, vorbe și viziuni, despre eșecuri și succese. Detalii: dokstation.ro

MUZEE

Noaptea Albă a Galeriilor Ediția a X-a 30 septembrie 2016 Expoziții și evenimente dedicate artei contemporane în Arad, Baia Mare, Brașov, Cluj-Napoca, Iași, Craiova, Sibiu, Târgu Mureș și Timișoara. Program nocturn în galerii de artă, spații alternative, hub-uri creative și instituții culturale. Detalii: noapteagaleriilor.ro

de Toma de Aquino Editura Polirom 2016

Ediție bilingva Text reportat de Reginald de Piperno Traducere, studiu introductiv și note de Wilhelm Dancă

T

oma de Aquino a comentat simbolul apostolic pentru un public în egală măsură religios și laic, oferind o sinteză simplă, didactică și exemplară a credinței creștine. Împărțirea în articuli a conținutului simbolului îi oferă lui Toma posibilitatea de a enumera, alături de sensurile explicite ale credinței, și seria ereziilor la care ele răspund implicit, fie că este vorba despre erezii ale primelor secole creștine, reținute de teologia medievala ca erori posibile ale interpretării doctrinale, fie despre polemici filosofico-teologice ale scolasticii secolului al XIII-lea. Textul poate fi citit, astfel, pe mai multe planuri, de la simpla expunere catehetica a principiilor credinței creștine până la ilustrarea

în el a unui adevărat arbore al confruntărilor doctrinare ale tradiției. Traducătorul, Pr. Wilhelm Dancă, este actualmente decanul Facultății de Teologie RomanoCatolică a Universității București. Doctor în teologie, profesor și academician, este autorul a numeroase volume și articole de specialitate. Activează, printre altele, ca președinte al Societății Internaționale „Toma de Aquino”, filiala română, și ca reprezentant european regional al Centrului de Studii pentru Valori și Filozofie din cadrul Universității Catolice a Americii, Washington D.C. Detalii: polirom.ro

GEORGE ENESCU 2016

CARTE

Creştinismul antic în Scythia Minor (Dobrogea) de Emil Dumea Editura Sapientia Iași, 2016 Detalii: librariasapientia.ro 34

Expunere la simbolul apostolilor

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2016

Concurs internațional

E

diția 2016 a Concursului Enescu are loc între 3 și 25 septembrie la București și se desfășoară sub un nou concept, care aduce pe scena Ateneului Român din București, alături de tinerii competitori, nume consacrate ale scenei mondiale și laureați din anii anteriori. Etapele concursului sunt deschise publicului larg, abonamentele și biletele putând fi cumpărate prin rețeaua Eventim (eventim.ro). Detalii: festivalenescu.ro.


ETCETERA DE PE NET

ȘTIAȚI CĂ

CEL MAI SCURT PONTIFICAT

Fructele clementine poartă numele unui călugăr catolic?

D

oar 13 zile a durat pontificatul Papei Urban al VII-lea, din 15 până la 27 septembrie 1590, devenind astfel cel mai scurt pontificat din istoria Bisericii. Ales ca succesor al Papei Sixt al V-lea, Cardinalul Giovanni Battista Castagna a fost al 228-lea Pontif al Bisericii Catolice. Născut la Roma, în 1521, într-o familie nobilă, Giovanni Battista a studiat drept civil şi religios la Perugia şi Padova, obţinând şi un doctorat la Bologna. După o perioadă de serviciu la Signatura Apostolică, în 1553 a fost hirotonit preot, îndeplinind apoi diferite misiuni diplomatice la principalele Curţi europene. A participat şi la Conciliul din Trento, între 1562 și 1563, unde a prezidat câteva dintre congregațiile conciliare. În 1583 a fost creat cardinal prezbiter, continuând misiunea diplomatică la Bologna, până în 1585 când a fost numit inchizitor general al Sfântului Oficiu. Deși nobil și cu avere, nu trăia în lux și se îngrijea cu predilecție de săraci.

Papa Urban al VII-lea

Ales papă, la conclavul din 1590, şi-a ales numele Urban al VII-lea, dar la numai trei zile de pontificat, la 18 septembrie, s-a îmbolnăvit de malarie. A murit cu puţin timp înainte de miezul nopţii din 27 septembrie 1590, fără să mai apuce să fie încoronat solemn ca Pontif al Bisericii Catolice. A fost înmormântat în Bazilica Sfântul Petru, rămăşiţele sale pământeşti fiind mutate, în 1606, în Bazilica Santa Maria sopra Minerva, din Roma.

ÎN LUNA SEPTEMBRIE • 1590 – La 27 septembrie moare, de malarie, Papa Urban al VII-lea, după doar 13 zile de pontificat – cel mai scurt din istoria Bisericii; • 1875 – La 19 septembrie este așezată piatra de temelie a Catedralei Sf. Iosif; • 2016 – La 1 septembrie se celebrează Ziua Mondială de rugăciune pentru îngrijirea creației, instituită de Papa Francisc în august 2015; Ziua are caracter ecumenic, fiind celebrată la aceeași dată și de Biserica Ortodoxă; • 2016 – La 8 septembrie se celebrează Ziua internațională a alfabetizării, instituită în 1966. Conform UNESCO, încă sunt circa 900 milioane de analfabeți în lume.

Unele însemnări istorice îi atribuie unui călugăr francez obţinerea clementinelor: Pr. Clément Rodier, călugăr în Congregaţia Duhului Sfânt, misionar în Algeria, a obţinut în 1902 un fruct citric, hibrid între portocală şi mandarină. Noul fruct a fost numit după Pr. Clément. Echilibrată la gust, între acru şi dulce, clementina se curăţă foarte uşor de coajă şi se desface în felii.

COLȚUL CU ZÂMBET Într-o zi au venit la don Bosco doi bărbați care i-au cerut să le spună cu ce numere puteau să câștige la Loto. Nereuşind să scape de ei, don Bosco le-a zis: - Jucați 10, 5 și 14. Mulțumiți, cei doi se grăbeau să plece, dar don Bosco i-a oprit: - Nu vreți să știți semnificația numerelor? Cei doi s-au oprit, atunci, să afle semnificaţia. - Numărul 10 e pentru cele 10 porunci ale lui Dumnezeu; 5 e pentru cele 5 porunci ale Bisericii; 14 e pentru faptele de milostivire trupească şi sufletească. Puneţi acestea în joc, şi veţi avea numai de câştigat, le-a spus don Bosco.

SEPTEMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

35


ETCETERA ANUNȚURI

Canonizarea Maicii Tereza de Calcutta Liturghie de mulțumire în Catedrala Sf. Iosif

L

uni, 5 septembrie 2016, ora 17.00, în Catedrala Sf. Iosif din București se va celebra o Sfântă Liturghie solemnă de mulțumire pentru canonizarea Maicii Tereza de Calcutta. La celebrare vor lua parte și membrii congregațiilor Misionarele Carității și Misionarii Carității din comunitățile care activează pe teritoriul Arhidiecezei Romano-Catolice de București. Maica Tereza de Calcutta (numele civil Agnesë Gonxhe Bojaxhiu) s-a născut pe 26 august 1910, la Skopje (Macedonia) și a murit pe 5 septembrie 1997, la Calcutta (India). A fost beatificată la 19 octombrie 2003, de Papa Ioan Paul al II-lea. Va fi canonizată pe 4 septembrie 2016, de Papa Francisc.

Începerea anului școlar 2016-2017 Sfânta Liturghie în Catedrala Sf. Iosif

L

uni, 12 septembrie 2016, începe anul școlar 2016-2017. Ca de obicei, elevii și cadrele didactice de la Colegiul romano-catolic Sf. Iosif din București vor deschide anul școlar cu Sfânta Liturghie, celebrată la ora10.00 în Catedrala Sf. Iosif. Noul an școlar are 35 de săptămâni de cursuri, structurate în două semestre: semestrul I (12 septembrie 2016 - 3 februarie 2017) şi semestrul al II-lea (13 februarie 2017 - 16 iunie 2017).

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz www.radiomaria.ro 36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2016

ACTUALITATEA CREȘTINĂ ABONAMENTE 2016

C

u noul an calendaristic, revista „Actualitatea Creștină” a trecut pragul spre cel de al 27-lea an de apariție. Pentru anul 2016, preţul revistei este de 4,00 lei exemplarul, iar costul unui abonament individual pe un an este de 55,00 lei (expediție prin Poșta Română). Pentru abonamente anuale colective, cu cel puţin 10 exemplare, preţul este de 50,00 lei (expediție prin firmă de curierat). Prețul unui abonament include 12 numere lunare, supliment de Crăciun și taxe de expediţie. În noul an, abonaţii vor primi revista la domiciliu, în căsuţa poştală (prin Poştă) sau prin curier. Abonamentele se fac la Librăria „Sfântul Iosif”, str. G-ral Berthelot, nr. 19, 010164 – Bucureşti, sect. 1, tel. 021 2015457, email: libraria@arcb.ro. Persoană de contact: Petreş Tereza.


Profile for Revista Actualitatea Crestina

Actualitatea creștină, nr. 9/2016 | serie nouă  

Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București www.actualitatea-crestina.ro

Actualitatea creștină, nr. 9/2016 | serie nouă  

Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București www.actualitatea-crestina.ro

Advertisement