Page 1


Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Anul Paulin 28 iunie 2008–29 iunie 2009 În seara zilei de 28 iunie, Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea a anunþat lumii întregi intenþia sa de a celebra un an dedicat Sfântului Paul, cu referire la împlinirea a douã mii de ani de la naºterea apostolului neamurilor: „Dragi fraþi ºi surori, la fel ca la începuturi, ºi astãzi Cristos are nevoie de apostoli gata sã se sacrifice pe ei înºiºi. Are nevoie de martori ºi de martiri asemenea Sfântului Paul: dupã ce, un timp i-a persecutat cu violenþã pe creºtini, pe drumul Damascului a cãzut la pãmânt, orbit de o luminã dumnezeiascã; fãrã ezitare a trecut de partea Rãstignitului ºi l-a urmat fãrã sã se mai uite înapoi. A trãit ºi a muncit pentru Cristos; pentru El a suferit ºi a murit. Cât de actual este exemplul lui astãzi! ªi tocmai de aceea, mã bucur sã vã pot anunþa, oficial, cã apostolului Paul îi vom dedica un an jubiliar special, de la 28 iunie 2008 la 29 iunie 2009, cu ocazia împlinirii a douã mii de ani de la naºterea sa, plasatã de istorici între anii 7 ºi 10 d.C. Acest „An Paulin” se va putea desfãºura în mod privilegiat la Roma, unde, de douãzeci de veacuri, se pãstreazã, sub altarul acestei Bazilici, sarcofagul în care, conform pãrerii concordante a experþilor ºi conform tradiþiei nedezminþite, se aflã rãmãºiþele pãmânteºti ale apostolului Paul. În Bazilica papalã ºi în abaþia benedictinã cu acelaºi nume, din apropiere, vor putea avea deci loc o serie de evenimente liturgice, culturale ºi ecumenice, precum ºi diferite iniþiative pastorale ºi sociale, toate inspirate din spiritualitatea paulinã. În

plus, se va acorda o atenþie specialã pelerinajelor care se vor îndrepta, din diferite puncte, cãtre mormântul Apostolului pentru a afla întãrire spiritualã. Vor fi promovate, de asemenea, congrese de studiu ºi diverse publicaþii cu privire la textele pauline, pentru a face tot mai cunoscutã imensa bogãþie a învãþãturii pe care o cuprind , adevãrat patrimoniu al omenirii rãscumpãrate de Cristos. Apoi, în toate pãrþile lumii, se vor putea realiza iniþiative analoge în toate diecezele, sanctuarele, lãcaºurile de cult, de cãtre instituþiile religioase, de studiu sau de asistenþã care poartã numele sfântului Paul sau care sunt inspirate de figura ºi de învãþãtura sa. Mai este apoi un aspect deosebit, care va trebui urmãrit cu atenþie specialã în timpul celebrãrii diverselor momente ale aniversãrii pauline: mã refer la dimensiunea ecumenicã. Apostolul neamurilor, care s-a angajat în mod deosebit sã ducã Vestea cea Bunã tuturor popoarelor, s-a dãruit cu totul pentru unitatea ºi buna înþelegere dintre toþi creºtinii. Fie ca el sã ne conducã ºi sã ne ocroteascã în aceastã celebrare bimilenarã, ajutându-ne sã progresãm în cãutarea umilã ºi sincerã a deplinei unitãþi între toate mãdularele trupului mistic al lui Cristos. Amin!”. Proclamarea „Anului Paulin” a avut loc în Bazilica Sfântului Paul în afara Zidurilor; acolo, sub altarul principal se pãstreazã de douãzeci de veacuri mormântul apostolului. Sãpãturile arheologice recente au permis accesul la marele sarcofag de marmurã, din

care a fost descoperitã o parte lateralã, pentru a putea fi vãzutã de cãtre vizitatorii Bazilicii. În toatã Biserica Catolicã, Anul Paulin oferã prilejul redescoperirii figurii apostolului Paul, cu ajutorul „Faptelor Apostolilor” ºi al scrisorilor sale adresate primelor comunitãþi creºtine. Multe grupuri de pelerini, din cele cinci continente ale lumii, se vor îndrepta spre Roma pentru a se închina la mormântul Apostolului neamurilor. Cu siguranþã, vor merge la Roma pelerini ºi din Arhidieceza noastrã ºi vom cãuta ºi noi, aici în þarã, sã-l cinstim ºi sã-l sãrbãtorim pe Apostolul Paul, aprofundându-i învãþãturile ºi meditând asupra spiritualitãþii sale de credinþã, de speranþã ºi de iubire. Amintesc, totodatã, faptul cã, în Anul Paulin, sunt acordate indulgenþe speciale de cãtre Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea, printr-un decret al Penitenþiariei Apostolice. ªi cei care merg în pelerinaj la Roma, ºi cei care rãmân acasã pot obþine, în fiecare zi, câte o indulgenþã plenarã împlinind condiþiile obiºnuite (spovadã, împãrtãºanie, rugãciune dupã intenþiile Sfântului Pãrinte) fiind exclusã orice afecþiune faþã de pãcat. În Arhidieceza de Bucureºti, am stabilit cã indulgenþa plenarã se poate obþine zilnic, în toate bisericile parohiale din afara capitalei, iar la Bucureºti, în Catedrala Sfântul Iosif ºi în Biserica Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul, din Bãneasa; bineînþeles împlinind condiþiile amintite mai sus ºi participând la Sfânta Liturghie. Îl implorãm pe Apostolul neamurilor sã inspire ºi sã întãreascã Biserica noastrã. Sfinte Paul, roagã-te pentru noi!

1


2

Magisteriu

Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Angelus

Ziua Mondialã a TTineretului, ineretului, noi Rusalii (6 iulie)

…Gândul meu se îndreaptã deja spre Australia unde, cu voia lui Dumnezeu, mã voi duce sâmbãta viitoare, pe 12 iulie. La Sydney, de fapt, în sud-estul þãrii, va avea loc Cea de-a XXIII-a Zi Mondialã a Tineretului. În lunile trecute, Crucea tinerilor a traversat toatã Oceania ºi, la Sydney, va fi încã o datã martorã silenþioasã a pactului de alianþã dintre Domnul Isus Cristos ºi noile generaþii. Primele grupuri de bãieþi ºi de fete pleacã încã de acum, din celelalte continente, îndreptându-se spre Australia. Invit întreaga Bisericã sã se simtã pãrtaºã la aceastã nouã etapã a marelui pelerinaj al tineretului prin lume, început în 1985 de Slujitorul lui Dumnezeu, Ioan Paul al II-lea. Apropiata Zi Mondialã a Tineretului se anunþã, dinainte, ca noi Rusalii: într-adevãr, deja de un an, comunitãþile creºtine se pregãtesc urmând itinerarul indicat în Mesajul asupra temei: „Veþi primi puterea Duhului Sfânt care va coborî asupra voastrã ºi îmi veþi fi Mie martori” (Fap 1,8). Este promisiunea pe care Isus fãcut-o ucenicilor sãi, dupã învierea din morþi, care rãmâne valabilã ºi actualã în Bisericã: Duhul Sfânt, aºteptat ºi primit în rugãciune, revarsã în credincioºi capacitatea de a fi martori ai lui Isus ºi ai Evangheliei sale. Suflând în barca cu pânze a Bisericii, Duhul divin o împinge „sã înainteze în larg”, iar ºi iar, din generaþie în generaþie, pentru a duce vestea cea bunã a iubirii lui Dumnezeu, pe deplin revelat în Cristos Isus, mort ºi înviat pentru noi. Sunt sigur cã, din orice colþ al pãmântului, catolicii se vor uni cu mine ºi cu tinerii adunaþi, ca în Cenacol, la Sydney, invocând intens Duhul Sfânt, ca sã inunde inimile de luminã interioarã, de iubire pentru Dumnezeu ºi pentru fraþi, de curajoasã iniþiativã în a introduce eternul mesaj al lui Isus în felurimea limbilor ºi culturilor.

Jubileul Sfântului Paul ne invitã sã fim misionarii Evangheliei (29 iunie)

Anul acesta, sãrbãtoarea Sfinþilor Apostoli Petru ºi Paul cade duminica, astfel încât toatã Biserica, ºi nu doar cea din Roma, o celebreazã în formã solemnã. Aceastã coincidenþã este potrivitã ºi pentru a scoate mai mult în relief un eveniment extraordinar: Anul Paulin, pe care l-am deschis oficial ieri searã, aproape de mormântul Apostolului neamurilor, ºi care va dura pânã la 29 iunie 2009. Istoricii situeazã, de fapt, naºterea lui Saul, devenit apoi Paul, între anii 7 ºi 10 dupã Cristos. De aceea, la împlinirea a douã mii de ani, am dorit sã proclam acest Jubileu special care, fireºte, va avea ca baricentru Roma, în special Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor ºi locul martirajului sãu, la Tre Fontane. Dar Jubileul va implica Biserica întreagã, plecând de la Tars, oraºul natal al lui Paul ºi de la alte locuri pauline, þintã de pelerinaje în Turcia de azi, precum ºi în Þara Sfântã ºi în Insula Malta, unde Apostolul a ajuns dupã un naufragiu ºi a aruncat sãmânþa roditoare a Evangheliei. În realitate, orizontul Anului Paulin nu poate fi decât universal, pentru cã Sfântul Paul a fost, prin excelenþã, apostolul acelora care, în comparaþie cu evreii, erau „cei de departe” ºi care, „datoritã sângelui lui Cristos”, au devenit

„aproape” (cf. Ef 2,13). De aceea ºi astãzi, într-o lume devenitã mai „micã”, dar unde foarte mulþi încã nu l-au întâlnit pe Domnul Isus, Jubileul Sfântului Paul invitã pe toþi creºtinii sã fie misionari ai Evangheliei. Aceastã dimensiune misionarã are nevoie sã fi însoþitã mereu de cea a unitãþii, reprezentatã de Sfântul Petru, „stânca” pe care Isus Cristos a zidit Biserica sa. Aºa cum subliniazã liturgia, carismele celor doi mari Apostoli sunt complementare pentru edificarea unicului Popor al lui Dumnezeu, iar creºtinii nu pot da validã mãrturie despre Cristos dacã nu sunt uniþi între ei.

„Cine se teme, nu e desãvârºit în iubire” (22 iunie)

În Evanghelia acestei duminici aflãm douã invitaþii ale lui Isus: pe de o parte „Nu vã temeþi de oameni!” ºi pe de alta „Temeþi-vã! de Dumnezeu” (cf. Mt 10,26.28). Suntem astfel stimulaþi sã reflectãm asupra deosebirii care existã între fricile omeneºti ºi teama de Dumnezeu. Frica este o dimensiune naturalã a vieþii. Încã de mici copii experimentãm forme de fricã ce se dovedesc imaginare ºi dispar; vin altele apoi, care au fundamente precise în realitate: acestea trebuie sã fie înfruntate ºi depãºite prin strãdania umanã ºi prin încrederea în Dumnezeu. Dar existã apoi, mai ales astãzi, o formã de fricã mai profundã, de tip existenþial, care sfârºeºte uneori în angoasã: aceasta se naºte dintr-un sentiment de gol, de vid provocat de o anumitã culturã impregnatã de un subtil nihilism teoretic ºi practic. În faþa vastei ºi variatei panorame a fricilor omeneºti, Cuvântul lui Dumnezeu este clar: celui ce „se teme” de Dumnezeu „nu-i este fricã”. Teama de Dumnezeu, pe care Scripturile o definesc ca „începutul adevãratei înþelepciuni”, coincide cu credinþa în El, cu respectul sacru pentru autoritatea Sa asupra vieþii ºi asupra lumii. A fi „fãrã teamã de Dumnezeu” echivaleazã cu a te pune în locul Sãu, a te simþi stãpân al binelui ºi al rãului, al vieþii ºi al morþii. În schimb, cine se teme de Dumnezeu simte în sine siguranþa pe care o are copilul în braþele mamei sale (cf. Ps 130,2): cine se teme de Dumnezeu este liniºtit chiar ºi în mijlocul furtunilor, deoarece Dumnezeu, aºa cum Isus ne-a descoperit, este plin de îndurare ºi de bunãtate. Celui ce îl iubeºte, nu-i este fricã: „În iubire nu este teamã”, scrie apostolul Ioan, „dimpotrivã, iubirea desãvârºitã îndepãrteazã teama, deoarece teama presupune o pedeapsã ºi cine se teme nu e desãvârºit în iubire” (1In 4,18). Credinciosul nu se sperie deci de nimic, deoarece ºtie cã este în mâinile lui Dumnezeu, ºtie cã rãul ºi iraþionalul nu au ultimul cuvânt, ci singur Stãpân al lumii ºi al vieþii este Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, care ne-a iubit pânã la a se jertfi pe sine, murind pe cruce pentru mântuirea noastrã.


Pelerin la Vatican ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

La Roma, mãrturii ale sufletelor din Purgatoriu în cãutare de ajutor Un muzeu al Purgatoriului…?!

Puþini dintre pelerinii ºi turiºtii care strãbat strãzile Romei în cãutarea comorilor de istorie, artã, arhitecturã ºi, desigur, a mãrturiilor celor douã milenii de creºtinism, ºtiu cã în una din rarele biserici gotice din Cetatea Eternã, numitã Sacro Cuore di Gesù in Prati se aflã un muzeu inedit ºi unic în lume, aºa-numitul muzeu al Purgatoriului. Într-una din încãperile adiacente sacristiei, de-a lungul unui perete, poate fi vãzutã o vitrinã conþinând obiecte ce confirmã existenþa Purgatoriului, toate fiind însoþite de certificate ce le garanteazã autenticitatea ºi de istoria detaliatã a fiecãruia. Deºi puþine la numãr (pânã în 20), obiectele au o extraordinarã valoare de mãrturie, realizatorul deosebitei colecþii fiind un preot misionar francez – Victor Jouet – despre a cãrui motivaþie ne vorbeºte epigraful în limba latinã, aflat sub basorelieful ce-l reprezintã (o operã în marmurã a sculptorului G. Rondoni), în care se spune: „Aprins de iubire pentru Preasfânta Inimã a lui Isus ºi fiind un exemplu de zel pentru eliberarea sfintelor suflete din Purgatoriu a instituit o asociaþie în acest scop ºi a pus fundamentele

acestei biserici”. Iniþial, pe locul actualei biserici – realizatã dupã proiectul inginerului italian Giuseppe Gualandi ºi supranumitã de cãtre romani „micul dom din Milano”, cu care seamãnã – se afla o capelã micã. Acolo, pe 15 septembrie 1897, în timp ce pãrintele Jouet celebra Sfânta Liturghie, altarul a luat foc în mod inexplicabil. Dupã ce a stins flãcãrile cu ajutorul credincioºilor, toþi cei prezenþi au vãzut cã pe peretele din spatele altarului apãruse figura suferindã a unui bãrbat.

Semne vizibile lãsate de suflete chinuite de focul dorului de Dumnezeu

Convins cã era vorba de un suflet din Purgatoriu care s-a manifestat în acest fel pentru a cere rugãciuni ºi liturghii care sã-l ajute sã iasã din locul de supliciu, pentru a merge cât mai repede în Paradis, din acel moment pãrintele Jouet a pornit în lungul ºi-n latul Europei în cãutare de mãrturii autentice despre astfel de apariþii ale sufletelor din Purgatoriu, care au lãsat semne vizibile ale prezenþei lor în preajma unor rude sau prieteni pentru a le cere ajutorul. Prin intermediul unor astfel de mãrturii, pãrintele Jouet a dorit sã trezeascã în credincioºi devoþiunea pentru sfintele suflete din Purgatoriu, pentru a cãror eliberare se ruga fãrã încetare.

Rugãciunile noastre, scãri spre Paradis

Despre importanþa rugãciunii pentru sufletele chinuite temporar (pentru un timp mai lung sau mai scurt) de dorul de Dumnezeu, de suferinþa de a nu fi încã în starea de puritate care sã le permitã sã vadã chipul Mântuitorului, a scris un tratat Sfânta Ecaterina de Genova, o scriere a cãrei lecturã nu poate sã nu trezeascã compasiune pentru aceste suflete care nu se pot ajuta singure, dar pentru care noi putem face foarte mult prin rugãciune ºi oferire de Sfinte Liturghii, cãci suntem în comuniune cu ele, dupã cum mãrturisim în Crez, când spunem: „Cred în împãrtãºirea sfinþilor”. Dacã nu se pot ajuta pe ele însele, sufletele din Purgatoriu (numite sfinte pentru cã sunt destinate Paradisului), ne pot, în schimb, veni în ajutor nouã, rugându-se pentru noi ºi obþinând în folosul nostru mari haruri. De aceea, nu lãsaþi sã treacã vreo zi fãrã un gând generos pentru aceste suflete: o rugãciune, un act de caritate, ascultarea ºi – când puteþi – oferirea unei Sfinte Liturghii. În felul acesta este glorificat Paradisul, care primeºte mai repede un suflet, iar noi putem pregusta Raiul, datoritã bucuriei unui suflet care a ajuns sã-l cunoascã ºi cu ajutorul nostru.

3


4

Sfinþire de preoþi

„Voi lua potirul mântuirii În solemnitatea Naºterii Sfântului Ioan Botezãtorul, marþi, 24 iunie 2008, în catedrala “Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” din Iaºi, prin impunerea mâinilor Preasfinþitului Petru Gherghel, au primit hirotonirea întru preoþie 21 de diaconi: 15 pentru Dieceza de Iaºi, 4 pentru Arhidieceza de Bucureºti, unul pentru Congregaþia “Iosefinii lui Murialdo”ºi unul pentru Ordinul Carmelit. Le dorim tuturor o trãire adevãratã a vieþii de preot, în Cristos, Marele Preot, ºi-i asigurãm de rugãciunea noastrã. Celor patru preoþi care vor sluji în Arhidieceza noastrã le-am solicitat câteva gânduri, la început de drum.

Trãim într-o lume în care ne simþim, de multe ori, ca niºte strãini, întrebându-ne cu neliniºte care sunt mijloacele pentru a putea comunica cu ea. Noile obstacole în calea vieþii de credinþã, aparenta inutilitate a eforturilor, încercarea grea a singurãtãþii pot conduce la descurajare. ªi totuºi, acum, la început de drum al preoþiei mele, sunt cuprins de o mare bucurie interioarã, conºtient fiind de prezenþa iubirii lui Dumnezeu în lumea de astãzi. Am fost chemat din aceastã lume pentru a fi o piatrã vie, folositoare pentru construirea templului Duhului, care este Biserica, al cãrei suflet este tocmai Duhul Sfânt. ªtiu cã sunt o fiinþã limitatã, incapabilã de a conduce lumea spre mântuire bazându-mã pe propriile mele puteri, dar prin credinþa ºi încrederea, întâi de toate, în atotputernicia lui Dumnezeu ºi în Bisericã, voi putea lucra ca preot îndeplinind bine cele trei munus: docendi, sanctificandi et regendi. Cu inima plinã de recunoºtinþã faþã de Isus Cristos ºi de Bisericã, spun cel mai profund „Mulþumesc”, pentru tot ºi pentru toate, Domnului vieþii mele ºi, totodatã, mã rog sã fie alãturi de mine în aceastã nouã stare de viaþã.

Pr Pr.. ALIN PAL

Impresiile de început sunt, în primul rând, pline de uimire ºi de bucurie, însoþite de acel mister al unei schimbãri care mã supune iubirii divine ce mi-a adresat o chemare care nu poate sã mã lase decât copleºit ºi plin recunoºtinþã pentru cã, în nevrednicia mea, m-a ales. Prea multe cuvinte sunt greu de gãsit în aceste momente în care plinãtatea iubirii lui Cristos pune capãt oricãrei exprimãri ºi te îndeamnã ºi pe tine la iubire ºi la jertfã, o jertfã care te pãstreazã senin, o jertfã care îþi aratã cã nu eºti singur, o jertfã care te îndeamnã la luptã, o jertfã care îþi dã toate certitudinile, este o jertfã despre care se poate spune cã meritã. De aceea, pentru mine, Preoþia este un impuls ce mã îndeamnã la o mai mare iubire faþã de Cristos care nu a încetat niciodatã sã-mi adreseze, plin de rãbdare, iubirea lui. În aceste zile de har am simþit, în suflet, o adâncã mulþumire pentru tot binele care mi s-a fãcut, atât din partea oamenilor cât, mai ales, din partea lui Dumnezeu care m-a susþinut pe drumul chemãrii prin iubirea, îndurarea ºi puterea Duhului sãu Sfânt.

Pr Pr.. PETRU MEDVEª


Sfinþire de preoþi

ºi voi invoca numele Domnului” „Cum voi mulþumi Domnului pentru tot binele pe care mi l-a fãcut? Voi lua potirul mântuirii ºi voi invoca numele Domnului.” Întreaga fiinþã îmi este cuprinsã de sentimente de recunoºtinþã ºi mulþumire acum, la început de drum. Simt cã acum pot spune împreunã cu Apostolul Paul: „Am luptat lupta cea bunã, am ajuns la capãtul alergãrii, mi-am pãstrat credinþa. De acum, îmi este rezervatã coroana dreptãþii pe care mi-o va da Domnul, însã fiecare clipã care trece devine un stimulent pentru a conºtientiza cã lupta cea bunã trebuie sã continue, cã încã nu am ajuns la capãtul alergãrii”. Harul pe care tocmai l-am primit, har pe care deseori l-am visat ca pe un punct de sosire, devine acum o adevãratã rampã de lansare pentru a lua potirul mântuirii ºi a invoca numele Domnului. Dorinþa puternicã pe care o simt de a mulþumi Domnului pentru tot binele pe care mi l-a fãcut îºi gãseºte cea mai bunã împlinire tocmai în colaborarea cu darul ºi chemarea lui Dumnezeu. Împreunã cu sentimentul de recunoºtinþã, vreau sã întãresc în mine credinþa ºi speranþa cã fiecare zi a vieþii mele sacerdotale o voi trãi cãlãuzit de rugãciunea pe care ne-a învãþat-o Domnul, spunând ºi trãind acel Fiat voluntas tua. Vreau sã-i mulþumesc Domnului, nu doar acum la început de drum, ci în tot restul vieþii mele, împlinind voinþa sa cãlãuzit de Duhul Sfânt ºi, prin mijlocirea Neprihãnitei, sã alerg împreunã cu poporul lui Dumnezeu ca sã putem primi coroana dreptãþii.

Pr Pr.. EUSEBIU GABOR

De-a lungul anilor de formare în Seminariile din Bacãu ºi Iaºi, am ajuns sã realizez cã viaþa omului este ca o cursã de diferite durate, o cursã ce presupune ºi etape de antrenament, de întãrire fizicã ºi psihicã, ºi etape eliminatorii, ºi puncte de start pentru o activitate sau alta. Începând cu data de 24 iunie 2008, dupã un lung timp de „antrenament” ºi „etape eliminatorii”, viaþa mea a ajuns la un punct de start: startul pentru exercitarea misiunii preoþeºti; a început cursa pentru câºtigarea cununii pentru cer, sã vestesc Evanghelia lui Cristos tuturor celor care vor sã o asculte. Este o cursã grea, cu multe porþiuni dificile, cu multe lacrimi ºi durere, dar ºi cu mii de zâmbete, cu succese ºi realizãri. În aceastã cursã îi am ca „antrenori” pe Isus Cristos ºi pe Sfânta Fecioarã Maria: ei s-au strãduit ºi se strãduiesc în continuare sã mã pãstreze pe calea cea dreaptã, oferindu-mi ajutor de sus. În ei am nãdãjduit ºi nu voi regreta în veci! Pr Pr.. MARIAN BULAI

5


6

Actualitate

“O zi frumoasã ºi o varã seninã” la Bãneasa

În parohia Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul (Bãneasa), acþiunea „Vara împreunã” a avut, în acest an, ca temã Prietenia ºi toþi participanþii s-au lãsat animaþi de mottoul „Câºtigã-þi noi prieteni!”. Startul acþiunii noastre s-a dat pe 30 iunie, zi din care parohia a stat sub semnul bunei dispoziþii ºi al bucuriei. Ca de fiecare datã, am început cu Sfânta Liturghie, în cadrul cãreia ne-am încredinþat lui Isus pe noi înºine, activitãþile pe care urma sã le desfãºurãm ºi pe toþi prietenii noºtri. Tema Prietenia a fost abordatã în discuþiile moderate de pãrintele Mihai Mãrtinaº, parohul nostru, care ne-a învãþat cum sã ne alegem un prieten adevãrat ºi cum sã fim, la rândul nostru, prieteni adevãraþi. Muzica, dansurile ºi întreceri dintre cele mai diferite au fãcut parte din programul activitãþilor noastre, însã favoritul a fost jocul cu pistoalele cu apã. Din program a fãcut parte ºi vizionarea unui film educativ, care prezenta o frumoasã legãturã de prietenie pe care un copil o avea cu Isus. Filmul l-am vizionat împreunã, ca o adevãratã familie unitã. Într-o zi, am avut programatã o ieºire la pãdure, evadare care ne-a înviorat ºi ne-a bucurat. Starea de bunã dispoziþie a fost menþinutã, pe durata întregii zile, de jocurile ºi de întrecerile inedite, dar ºi de umbra binefãcãtoare a copacilor. Fiecare zi o încheiam cu o pildã sau cu istorioarã pe care pãrintele ne-o spunea ºi la care noi trebuia sã meditãm pe drumul de întoarcere spre casã. Sâmbãtã ne-am mobilizat cu toþi, mic ºi mare, ºi am împodobit biserica, pentru cã, a doua zi, urma sã aibã loc Liturghia de încheiere a întâlnirii noastre. La Liturghia de duminicã, 6 iulie, la predicã, pãrintele a urmãrit tot tema întâlnirii – Prietenia - ºi ne-a propus sã ni-i alegem, ca cei mai buni prieteni ai noºtri, pe Isus ºi pe Maria. La sfârºit, printr-un filmuleþ însoþit de o muzicã veselã, le-am prezentat pãrinþilor noºtri ºi celorlalþi membri ai comunitãþii un rezumat al activitãþilor noastre. Pãrintele ne-a felicitat ºi ne-a oferit fiecãruia câte o diplomã de participare. Noi, participanþii, i-am dedicat pãrintelui un cântec ºi i-am oferit un dar simbolic, ca un semn de recunoºtinþã pentru dãruirea sa. Totul s-a terminat, dar circulã vorba cã, pe la sfârºitul lui august, frumoasa poveste de varã se va repeta. Pânã atunci, ANA ªTEF AN vacanþã frumoasã ºi rãcoroasã tuturor! ªTEFAN

Constanþa în sãrbãtoare

Azi este ziua cea mare! Multã forfotã, oameni cu crini în mânã, copii, femei, cu toþii vin grãbiþi spre peninsulã. De ce ? Pentru cã aici, ca ºi în alþi ani, se va face mare sãrbãtoare. Biserica este în pregãtiri. Cele douã slujbe de dimineaþã au fost deja celebrate în bisericã. Lume! ,,Lãsaþi-mã, vã rog, sã trec, pardon, cer scuze cã vã deranjez’’, erau cuvintele celor care mai voiau sã intre în bisericã ºi-ºi fãceau loc. La binecuvântarea de la urmã, o mare de crini ridicaþi de cei ce erau în bãnci ºi pe culoare. Slavã Domnului, aceastã prezenþã a fost la fel la cele douã slujbe de dimineaþã! Dupã-masã, de la ora 14, s-a început

pregãtirea altarului pe strada alãturatã bisericii. Timpul ne fãcea emoþii. La ora 16,00 a tras o ploaie cã ziceam: s-a dus procesiunea! Ce facem pãrinte, continuãm sã pregãtim altarul afarã, sau nu? Da, am rãspuns, dar îndoiala m-a cuprins, când am vãzut cã iar picura ºi parcã din ce în ce mai mult. La 17,30 am fãcut o rugã: Sfinte Antoane ce faci? Nu vezi cã plouã ? Ce facem cu procesiunea ? Am intrat în casã, apoi, la fãrã un sfert, când am ieºit din nou, era soare. Da, aºa mai zic ºi eu, Sfinte Antoane! Bravo, îþi mulþumesc din suflet! Procesiunea a urmat drumul spre altar unde i-am salutat ºi i-am invitat pe toþi la rugãciune. Am avut ºi bucuria unei predici frumoase þinutã de Pr. Emil Moraru. A fost o sãrbãtoare în care omul a putut sã se simtã mai aproape de cer, de Dumnezeu. La aceastã procesiune au participat ºi copii pregãtiþi pentru Prima Sfântã Împãrtãºanie pe care au primit-o dupã doar douã zile. De aceastã datã, copiii ºi pãrinþii care s-au unit cu Isus, noi preoþii ºi credincioºii parohiei, cu toþii fericiþi ne-am rugat: ,,Rãmâi cu noi Doamne, ca ºi noi sã rãmânem cu tine, ºi cu tine sã fim fericiþi’’.

Monsenior ªTEF AN GHENÞA ªTEFAN


Actualitate

Cincizeci de pelerini în cãutarea Mesajului de la Lourdes

În perioada 24 aprilie – 4 mai 2008, împreunã cu pãrintele Carol Dominic Hîrja, cincizeci de pelerini bucureºteni au mers în pelerinaj la Lourdes . Deºi drumul a mai inclus ºi alte puncte de interes, pelerinajul a fost centrat pe Lourdes ºi pe meditarea mesajului de la Lourdes. Astãzi, Lourdes este un fermecãtor orãºel, în sudul Franþei, la poalele Pirineilor. Prezenþa sanctuarului ºi valurile de pelerini adaugã cea mai mare concentraþie de hoteluri din Franþa, în afara regiunii pariziene. Într-un an normal, vin cam 6 milioane de pelerini, dar anul acesta sunt aºteptaþi cam 10-12 milioane, în condiþiile în care se împlinesc 150 de ani de la apariþii, iar Sfântul Pãrinte a decretat indulgenþe speciale pentru pelerini. Am stat la Lourdes patru zile, între 27-30 aprilie 2008. Am avut bucuria de a participa la Liturghii celebrate de pãrintele paroh, Carol Dominic Hîrja, la Capela Notre Dame din Lourdes ºi în Cripta din Sanctuar, prima bisericã ridicatã acolo, la cererea expresã a Fecioarei, (inauguratã în 1866), situatã astãzi deasupra enormei bazilici a Rozariului, de la nivelul inferior al esplanadei (inauguratã în 1889) ºi sub Bazilica Neprihãnitei Zãmisliri, inauguratã în 1871. Am mers ºi pe urmele Bernadetei, cãci Lourdes nu e doar un pelerinaj la Maria, ci ºi la Sfânta sa vizionarã.

Am participat la procesiunea marianã ce începe pe malul râului Gave ºi se terminã pe esplanada din faþa celor trei biserici ale sanctuarului. Am avut bucuria de a auzi, împreunã cu alte zeci de mii de pelerini, „Bucurã-te Marie” ºi „Fecioara la Munte”, în româneºte.

Ne-am spovedit în impresionanta Capelã a Reconcilierii. ªi, mai presus de orice, am putut sã ne reculegem la Grota apariþiilor Sfintei Fecioare, mulþumindu-i Acesteia pentru tot ce a fãcut ºi face pentru noi, copiii ei. Sunt sigur cã fiecare pelerin în parte a meditat, mãcar câteva minute, mãcar câteva clipe, la mesajul Preacuratei.

BOGDAN RADU RADU,, Parohia Adormirea Maicii Domnului, Bucureºti

Ziua independen independenþþei filipineze în Parohia Sfântul Anton - Colentina

Duminicã, 15 iunie a.c., comunitatea filipinezã din Bucureºti, în frunte cu doamna ambasador Maria Teresita C. Daza, s-a reunit în biserica Sfântul Anton de Padova - Colentina (Bucureºti), la Sfânta Liturghie de la ora 10.30, împreunã cu credincioºii acestei parohii, pentru a sãrbãtori cei 110 ani de la proclamarea independenþei Republicii Filipinelor. Fernão de Magalhães (Magellan), primul european care debarcã în 1521 în Filipine, inaugureazã epoca cuceririi spaniole. Rãscoalele anticoloniale (peste 100 în 350 de ani) culmineazã cu rãzboiul de eliberare ºi cu proclamarea independenþei, la 12 iunie 1898. Doamna ambasador Maria Teresita C. Daza ºi cele doua cãlugãriþe filipineze din parohia noastrã, Sora Romea ºi sora Ressurexit, au organizat aceastã celebrare comemorativã. Credincioºii filipinezi ºi cei români s-au rugat ºi i-au mulþumit lui Dumnezeu pentru darul independenþei prin cântãri, în limba tagalo ºi românã, rugãciunea credincioºilor, lectura a doua ºi Evanghelia duminicii a XI-a din timpul de peste an fiind citite ºi în limba englezã. „Locuitorii din Filipine sunt, în proporþie de 90%, catolici practicanþi ºi de aceea am þinut sã marcãm acest eveniment prin celebrarea unei Sfinte Liturghii, spunea doamna ambasador, Maria Teresita C. Daza. Am fost foarte emoþionaþi, a continuat, de ospitalitatea enoriaºilor dumneavoastrã ºi de faptul cã ne-au cântat La mulþi ani într-o zi atât de importantã pentru noi”. Dupã Sfânta Liturghie, gazdele ºi oaspeþii au fost invitaþi sã guste din bucatele filipineze pregãtite cu aceastã ocazie, dar celebrarea nu s-a încheiat doar cu un prânz copios, ci a fost ºi un moment de împãrtãºire între cele douã culturi, concretizat în dansuri ºi jocuri, în ciuda ploii intermitente. „Comunitatea filipinezã din Bucureºti, spunea reprezentantul Ambasadei Republicii Filipinelor la Bucureºti, numãrã circa o sutã de membri, dar numãrul lor este în creºtere. Unii lucreazã la ambasadã, iar ceilalþi sunt studenþi, contabili la diferite firme, personal hotelier, personal de birou, menajere, cãlugãriþe…”, subliniind, de asemenea, o caracteristicã a filipinezilor, ºi anume: „Suntem un popor care iubim familia, un popor muncitor, însã îndrãgim foarte mult ºi distracþia”.

Pr IVIU BÃLêCUÞI Pr.. LLIVIU

7


8

Biserica în lume

Pentru Anul Paulin, TTurcia urcia are nevoie de pelerini

La sfârºitul lunii iunie, Episcopul Luigi Padovese, preºedintele Conferinþei Episcopale Turce, avându-i alãturi pe Cardinalul Walter Kasper, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor ºi pe Episcopii din Turcia, a deschis oficial Anul Paulin. Guvernul turc a permis redeschiderea Bazilicii din Tars, pentru uz liturgic, în timpul Anului Paulin, în restul timpului ea fiind muzeu. Conferinþa Episcopalã Turcã, Sfântul Scaun, precum ºi Conferinþa Episcopalã ºi guvernul german, au apelat la guvernul turc pentru aceastã concesie. Situaþia creºtinilor turci este dificilã, ei nefiind oficial recunoscuþi de guvern, a explicat Episcopul Padovese. „Biserica Catolicã nu existã în Turcia, parohiile nu existã, Conferinþa Episcopalã nu existã, cu toate consecinþele ce derivã din aceastã lipsã de recunoaºtere juridicã”. Episcopul a afirmat cã pelerinajele din timpul Anului Paulin i-ar putea ajuta pe catolicii turci, dar doar dacã oamenii vor veni „ca pelerini, nu ca turiºti”. „Este nevoie sã dãm aceastã mãrturie, arãtând cã lumea creºtinã este formatã din cei cu credinþã, cu valori religioase, împotriva ideii ce existã uneori cã occidentul ºi creºtinismul sunt unul ºi acelaºi lucru: un occident corupt ºi o religie coruptã. Trebuie sã se demonstreze cã lucrurile nu stau aºa”. Episcopul Padovese a afirmat cã sosirea pelerinilor din alte pãrþi ale lumii ar putea sã îi ajute pe catolicii turci „sã devinã conºtienþi de propria lor identitate” ºi sã fie întãriþi „în dificultãþile prin care trec”.

Anul Paulin înnoieºte angajamentul ecumenic

La sfârºitul lunii iunie, Patriarhul ecumenic, Bartolomeu I al Constantinopolului, s-a aflat la Roma pentru a participa la deschiderea Anului Paulin ºi la celebrarea Liturghiei din Solemnitatea Sfinþilor Petru ºi Paul. În alocuþiunea rostitã la primirea distinsului oaspete, Sfântul Pãrinte a vorbit despre bucuria pe care a avut-o când a aflat cã ºi Patriarhul a anunþat un An Paulin pentru comemorarea a 2000 de ani de la naºterea Apostolului Neamurilor. “Aceastã fericitã coincidenþã subliniazã rãdãcinile vocaþiei noastre comune ºi semnificativa armonie de sentimente ºi angajamente pastorale dintre noi. Pentru aceasta îi mulþumesc Domnului Isus Cristos, care ne cãlãuzeºte paºii spre unitate, cu tãria Duhului Sfânt”. “Fie ca Anul Paulin sã îi ajute pe creºtini sã îºi înnoiascã angajamentul ecumenic ºi fie ca sã vedem o intensificare a eforturilor comune pe drumul spre deplina comuniune a tuturor discipolilor lui Cristos. ªi, ca parte a acestei cãlãtorii, prezenþa Dumneavoastrã aici este cu siguranþã un semn încurajator”, a conchis Sfântul Pãrinte.

Educaþia religioasã a pãrinþilor este indispensabilã

Episcopii catolici din Croaþia au hotãrât sã adopte o politicã mai strictã legatã de Botez, afirmând cã nu vor mai fi botezaþi copiii ai cãror pãrinþi nu sunt activi în Bisericã. Conform unei publicaþii croate, Conferinþa Episcopalã a pregãtit un document despre primirea Sacramentelor. În document, Episcopii avertizeazã: „Nu va mai fi posibil sã se caute o parohie care sã cearã cât mai puþin de la pãrinþii care vor sã-ºi boteze copilul”. Noua poziþie adoptatã de episcopii croaþi doreºte sã verifice seriozitatea în credinþã a familiei. „Dorim sã le explicãm pãrinþilor cã nu refuzãm Botezul copiilor lor ci doar îl amânãm pentru o altã datã, din motive de educaþie religioasã”, explicã Episcopii. De asemenea, ei au atras atenþia cã trebuie sã se conºtientizeze faptul cã: „Oamenii care nu participã regulat la Sfânta Liturghie trebuie sã ºtie cã nu respectã cele 10 porunci ale lui Dumnezeu”.

În Polonia se cere excomunicarea ministrului sãnãtãþii

Activiºtii pro-life din Polonia au cerut excomunicarea ministrului sãnãtãþii, Ewa Kopacz, care a fost implicatã în coordonarea unui avort fãcut de o fetiþã de 14 ani. Kopacz, care s-a implicat gãsind spitalul dispus sã facã avortul la un caz foarte mediatizat în Polonia, ºi-a apãrat acþiunile spunând: „Ca ministru în guvern mi-am fãcut datoria”. Spitalul din Lublin, localitatea natalã a fetiþei, precum ºi cel din Varºovia, au refuzat sã efectueze avortul, ministrul de externe implicându-se atunci în cãutarea unui alt spital. „Nu mã simt vinovatã”, a spus Kopacz. „Ieri am fost la bisericã ºi deci nu am motive sã mã simt vinovatã”. Dar nu toþi sunt de aceeaºi pãrere. Publicaþia catolicã Fronda i-a cerut Episcopului Zygmunt Zimowski de Radom sã pronunþe excomunicarea ministrului sãnãtãþii. Iar Arhiepiscopul Tadeusz Goclowski de Gdansk, unde a avut loc, în cele din urmã, avortul, a spus cã toþi cei implicaþi direct în operaþie sunt „deja excomunicaþi”, din moment ce Codul de Drept Canonic stipuleazã explicit excomunicarea ca pedeapsã pentru cei ce se implicã într-un avort. Pedeapsa canonicã are loc latae sententiae, adicã în mod automat, fãrã sã fie nevoie de vreun anunþ oficial. Pãrintele Piotr Kienewicz, profesor de moralã la Universitatea Catolicã Ioan Paul al II-lea din Lublin, a afirmat cã, chiar dacã guvernul a susþinut avortul în acest caz, Kopacz putea sã demisioneze în loc sã gãseascã un spital care sã accepte intervenþia. Dat fiind cã ministrul sãnãtãþii a ales sã ajute la efectuarea avortului, preotul a pus la îndoialã sinceritatea credinþei ei catolice. Mai mult, datã fiind natura publicã a acþiunii ei, pãrintele Kienewicz a spus cã depãºirea actului nu va fi uºoarã. “Datoritã faptului cã acþiunea ei a fost de naturã publicã, nu cred cã în acest caz spovada ºi penitenþa vor fi de ajuns”, a spus el.


Biserica în lume

Un nou Patriarh de rit latin pentru Ierusalim

Pe 21 iunie, Arhiepiscopul Fouad Twal a fost instalat ca Patriarh de rit latin de Ierusalim, succedându-i astfel Arhiepiscopului Michel Sabbah, de 75 de ani, care s-a retras dupã mai bine de 20 de ani de slujire în aceastã funcþie. Nãscut în Iordania, cu o îndelungã istorie în diplomaþia Vaticanului, Arhiepiscopul Twal a fost numit, în 2005, coadiutor al Arhiepiscopului Sabbah, deci cu drept de succesiune. Instalarea sa ca Patriarh a fost programatã dupã ce Arhiepiscopul Sabbah a atins vârsta de 75 de ani ºi ºi-a depus cererea de retragere, în conformitate cu dreptul canonic. Arhiepiscopul Sabbah, primul nativ palestinian care a fost vreodatã Patriarh de rit latin, a fost adesea motiv de controversã, datoritã sprijinului sãu unilateral pentru cauza palestinianã. De la Arhiepiscopul Twal se aºteaptã sã aibã o prestaþie mai temperatã, datã fiind experienþa sa diplomaticã. Când a ajuns în Ierusalim, în 2005, noul coadiutor le-a spus reporterilor cã se va folosi de urmãtorii ani, pânã la retragerea Arhiepiscopului Sabbah, pentru a-ºi îmbunãtãþi relaþiile cu regiunea sensibilã. La ceremonia de instalare, din 21 iunie, a participat Nunþiul Apostolic, Arhiepiscopul Antonio Franco ºi Cardinalul John Foley, Marele Maestru al Cavalerilor Sfântului Mormânt. În timpul intonãrii Te Deum-ului, Patriarhul Twal a venerat relicvele Sfântului Mormânt.

Despre distribuirea Sfintei Împãrtãºanii

Papa va participa la maratonul de citire a Bibliei

În Vatican, în perioada 5-26 octombrie, se va desfãºura Cea de-a XII-a Adunare Generalã Ordinarã a Sinodului Episcopilor. Tema va fi Cuvântul lui Dumnezeu în viaþa ºi în misiunea Bisericii. În perspectiva Sinodului din octombrie, Papa Benedict al XVI-lea va da startul maratonului de citire a Bibliei. Pe 5 octombrie, Papa va citi primul capitol din Genezã, la postul italian de televiziune, RAI. Lectura va dura aproximativ o orã ºi va fi urmatã de alte aproximativ 1.200 de persoane ce vor citi Biblia, în decursul a ºase zile ºi ºase nopþi, în diferite limbi. Cardinalul Tarcisio Bertone, Secretarul de stat al Vaticanului, va închide maratonul, la 10 octombrie, citind ultimul capitol din Apocalips. “Cred cã elementul fundamental, care l-a convins pe Sfântul Pãrinte sã ia parte la programul de televiziune, este faptul cã nu va comenta ci, pur ºi simplu, va da citire textului, va fi o purã vestire a cuvântului”, a declarat Mons. Gianfranco Ravasi, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Culturã. Monseniorul a adãugat cã participarea Papei la proiect este “un apel adresat Bisericii Catolice de a se întoarce la studierea ºi la aprofundarea cunoºtinþelor despre Sfânta Scripturã, pentru a regãsi elementul de bazã ºi punctul de plecare”. Persoanele care vor citi vor fi din sfere diferite, inclusiv ale credinþei. ªef-rabinul Romei îi va urma Papei, citind în limba ebraicã. Începutul Evangheliei Sfântului Ioan va fi citit în limba greacã. Organizatorii ºi-au declarat deschiderea, inclusiv faþã de musulmani, ca sã participe la lecturã, deºi Biblia nu este pentru ei o carte sfântã. Adaptare dupã zenit.org,Catholica.ro

Într-un interviu publicat în ediþia de miercuri din L‘Osservatore Romano, maestrul celebrãrilor liturgice pontificale, Mons. Guido Marini, ºi-a afirmat convingerea cã practica primirii Sfintei Împãrtãºanii pe limbã, stând în genunchi, va deveni o practicã obiºnuitã în Vatican. Comentariile au apãrut într-un interviu solicitat de Gianluca Biccini, despre recentele decizii liturgice ale Papei ºi semnificaþia lor. Biccini observa în articol faptul cã Benedict al XVI-lea a distribuit Sfânta Împãrtãºanie pe limbã, persoanelor îngenuncheate, în timpul vizitei fãcute în luna iunie în Brindisi, în sud-estul Italiei. Nu este, de fapt, prima oarã. La slujbele unde Pontiful împãrtãºeºte credincioºii, se aºeazã acel suport care dã de înþeles credinciosului cã trebuie sã îngenuncheze. Întrebat dacã aceastã practicã va deveni comunã în Vatican, Mons. Marini a rãspuns: „Cred cã da!”. ªi a continuat: „În acest sens, trebuie sã nu uitãm cã, de fapt, distribuirea Împãrtãºaniei în mâini rãmâne, pânã acum, din punct de vedere juridic, o excepþie (un indult) la legea universalã, acordatã de Sfântul Scaun acelor Conferinþe Episcopale care au cerut-o”. Canada, Mexic, Filipine ºi SUA sunt exemple de þãri în care s-a cerut ºi s-a primit dreptul pentru excepþia de la practica universalã a primirii Sfintei Împãrtãºanii pe limbã. Se pare cã Papa doreºte sã dea un exemplu Bisericii, a spus Mons. Marini. „Forma adoptatã de Papa Benedict doreºte sã sublinieze forþa acestei norme valide pentru întreaga Bisericã. Se poate observa preferinþa Papei pentru aceastã formã de distribuire care, fãrã sã ia ceva celeilalte modalitãþi, subliniazã mai bine adevãrul prezenþei reale din Euharistie, ajutã la devoþiunea credincioºilor ºi introduce mai uºor acel sentiment de mister. Sunt aspecte care, în timpurile noastre, din punct de vedere pastoral, trebuie neapãrat subliniate ºi redescoperite”. Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

9


10

Anul pastoral

Sfânta Scripturã ºi Familia Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Duminica a XV -a (A) XV-a Isus a ieºit din casã ºi s-a aºezat pe malul lacului. În jurul lui s-a adunat o mulþime mare de oameni... El le-a spus multe lucruri în parabole: „Semãnãtorul a ieºit sã semene. În timp ce semãna, o parte din seminþe au cãzut lângã drum, unde au venit pãsãrile cerului ºi le-au mâncat. Altele au cãzut pe pãmânt pietros, unde era numai puþin pãmânt; ele au încolþit îndatã pentru cã pãmântul nu era destul de adânc, dar când s-a ridicat soarele le-a dogorât ºi, pentru cã nu aveau rãdãcinã, s-au uscat. Altele au cãzut între spini iar spinii au crescut ºi le-au înãbuºit. În sfârºit, altele au cãzut în pãmânt bun ºi au dat roade, care o sutã, care ºaizeci, care treizeci. Cine are urechi sã audã!...” (Mt 13,123). O bunã parte din învãþãtura lui, Isus a transmis-o prin parabole, acele crâmpeie de viaþã cotidianã cu ajutorul cãrora ilustra învãþãturi profunde referitoare la Împãrãþia cerurilor. Sfântul evanghelist Matei a reunit o serie de parabole în capitolul 13, parabole pe care le vom medita în urmãtoarele trei duminici. În prima parabolã a capitolului, Isus, deºi nu foloseºte sintagma Împãrãþia cerurilor, se referã la modul în care ea se constituie din cei care împlinesc programul de rodire a Cuvântului. Descriind ce se poate întâmpla cu seminþele pe care un semãnãtor le împrãºtie cu generozitate, Mântuitorul atrage atenþia asupra modului atât de variat în care este receptat ºi pus în practicã Cuvântul evanghelic. De altfel, în partea a doua a textului mateian, propus pentru aceastã duminicã, Isus explicã în detaliu aceastã varietate de recepþie ºi de punere în aplicare a Cuvântului divin. Într-adevãr, ceea ce s-a semãnat poate fi rãpit de Cel rãu, lepãdat în timp de strâmtorare, înãbuºit de grijile acestei lumi ºi de pofta de avere sau poate fi fãcut sã rodeascã (dar ºi aici rodirea nu este egalã la toþi). Prin aceastã parabolã, Isus aratã cã ºtie deja ce se va întâmpla cu sãmânþa bunã pe care El o împrãºtie în mulþimea adunatã în jurul lui (v. 2), dar ºi în cei care, de-a lungul timpului, se vor întâlni cu Cuvintele Împãrãþiei cerurilor. În unii va rodi, iar în alþii nu...

Fraþilor, eu sunt convins cã suferinþele timpului de faþã nu înseamnã nimic în comparaþie cu mãreþia care va fi descoperitã. Toate creaturile aºteaptã cu nerãbdare sã vadã aceastã descoperire a fiilor lui Dumnezeu. Toatã fãptura a fost supusã forþelor nimicitoare... Cu toate acestea, ea ºi-a pãstrat speranþa de a fi eliberatã de aceastã sclavie... pentru a cunoaºte libertatea ºi mãreþia copiilor lui Dumnezeu... (Rm 8,18-23). Deºi cu alte cuvinte, apostolul Paul (Pavel) confirmã învãþãtura Mântuitorului cu privire la chemarea tuturor oamenilor de a cunoaºte ºi de a participa la libertatea ºi mãreþia copiilor lui Dumnezeu, a roditorilor Cuvântului (vezi textul evanghelic). În cazul de faþã însã copiii lui Dumnezeu au de înfruntat suferinþe adevãrate ºi mari, care provin atât din persecuþii cât ºi din asumarea responsabilitãþilor zilnice (uneori atât de grele). Amintindu-le, totuºi, cã toate suferinþele timpului de faþã sunt trecãtoare, Apostolul îi încurajeazã pe destinatarii scrisorii lui sã fie perseverenþi, bine ºtiind cã ºi celelalte creaturi aºteaptã cu nerãbdare sã vadã aceastã descoperire a fiilor lui Dumnezeu ºi sperã sã fie eliberate de sclavia forþelor nimicitoare – ca ºi cum eliberarea lor depinde de dobândirea libertãþii copiilor lui Dumnezeu.

Duminica a XVI-a (A)

Isus a spus mulþimii aceastã parabolã: „Împãrãþia cerurilor este asemenea unui om care a semãnat sãmânþã bunã în ogorul sãu. Dar în timp ce toþi dormeau, a venit duºmanul sãu ºi a semãnat neghinã printre grâu ºi s-a dus. Când a crescut paiul ºi a dat în spic, atunci s-a vãzut ºi neghina... [Stãpânul a spus servitorilor]: Lãsaþi-le sã creascã împreunã pânã la seceriº. În timpul seceriºului voi spune secerãtorilor: Pliviþi mai întâi neghina, legaþi-o în snopi ca sã o ardem, iar grâul adunaþi-l în hambarul meu...” (Mt 13,24-43) . Ca o completare a înþelegerii naturii Împãrãþiei cerurilor, cea de-a doua parabolã din Mt 13 îºi propune sã ilustreze, în aceastã duminicã, problema coexistenþei grâului ºi a neghinei semãnate printre grâu de cãtre duºmanul semãnãtorului. Aceastã imagine ascunde în spatele ei o adevãratã „competiþie” între grâul angajat spre rodire bunã ºi neghina care tinde sã înãbuºe rodirea grâului. Aceastã competiþie se prelungeºte pânã la seceriº. Abia atunci se va alege rodul spre a fi pus în hambar, în timp ce nerodnicia sau ceea ce a provocat-o este sancþionatã prin neacceptare în hambar.


Anul pastoral

Prin douã alte parabole – cea a seminþei de muºtar care, deºi micã, atunci când e semãnatã devine un arbust ºi cea a plãmadei destinatã sã dospeascã aluatul unei femei – Isus ilustreazã acea „vitalitate” pe care Dumnezeu o pune în toþi cei angajaþi în programul de rodire bunã. Aceste „precizãri” sunt menite sã cultive încrederea în sprijnul pe care Dumnezeu îl acordã celor care vor sã facã Cuvântul sã rodeascã în viaþa lor.

Fraþilor, Duhul Sfânt vine în ajutorul slãbiciunii noastre, cãci noi nu ºtim sã ne rugãm cum trebuie. Duhul Sfânt intervine pentru noi prin strigãte negrãite, iar Dumnezeu, care vede adâncul inimilor cunoaºte gândurile Duhului Sfânt: el ºtie cã, intervenind pentru credincioºi, Duhul vrea ceea ce vrea Dumnezeu (Rm 8,26-27). În cele douã versete ale celei de-a doua lecturi, sfântul Paul (Pavel) explicã în mod ºi mai clar modul în care Duhul Sfânt consolidazã lucrarea divinã de rodire bunã. Într-adevãr, noi suntem slabi ºi aceastã constatare, uneori, ne deprimã. Duhul Sfânt, însã, susþine orice iniþiativã bunã a credinciosului, chiar ºi atunci când el nu ºtie de ce are nevoie sau nu ºtie ce sã cearã în rugãciunea lui. Prin urmare, cei care înþeleg importanþa trãirii Cuvântului evanghelic trebuie sã ºtie cã au în persoana Duhului Sfânt un aliat fidel ºi puternic care sã îi susþinã în asumarea responsabilitãþilor zilnice, în „rodirea bunã”.

Duminica a XVII-a (A) Isus a spus mulþimilor: „Împãrãþia cerurilor este asemenea cu o comoarã ascunsã într-un ogor pe care un om, gãsind-o, o ascunde din nou ºi, cuprins de bucurie, se duce, vinde tot ce are ºi cumpãrã ogorul acela. Împãrãþia cerurilor se mai aseamãnã cu un negustor care cautã mãrgãritare frumoase. Când gãseºte un mãrgãritar de mare preþ, se duce, vinde tot ce are ºi îl cumpãrã. Împãrãþia cerurilor se mai poate asemãna cu un nãvod aruncat în mare care strânge tot felul de peºti. Când s-a umplut, pescarii îl trag la þãrm, se aºazã ºi aleg peºtii buni în coºuri, iar pe cei rãi îi aruncã...” (Mt 13,44-52). În aceastã duminicã ne sunt propuse spre meditare ultimele parabole din Mt 13. Douã dintre ele pun accentul, pe de-o parte, asupra valorii Împãrãþiei cerurilor atunci când o comparã cu o comoarã sau cu un mãrgãritar de mare preþ, dar, pe de altã parte ºi în mod deosebit, asupra eforturilor pe care cei care ºtiu sã le aprecieze le fac pentru a le dobândi: vând tot ce au ca sã cumpere comoara. A treia parabolã privilegiazã mai curând calitatea celor care urmeazã sã facã parte din Împãrãþie atunci când ni-i prezintã pe pescarii care aleg peºtii buni pentru a-i pune în coºuri, iar peºtii rãi îi aruncã. Dacã am citi aceastã ultimã parabolã prin prisma primelor douã am putea spune cã peºtii buni ar fi cei care ºi-au agonisit comoara sau mãrgãritarul de mare preþ. Parabola, însã, vorbindu-ne despre peºti buni ºi nu despre vreun personaj care poartã în mânã vreun obiect de mare preþ pentru a se prezenta înaintea Judecãtorului, lasã sã se înþeleagã cã tocmai ei sunt comoara, ei au devenit ceea ce trebuiau sã devinã, ei alcãtuiesc, împreunã cu Dumnezeu, Împãrãþia.

Fraþilor, noi ºtim cã Dumnezeu toate le îndreaptã spre binele celor care îl iubesc pe el, adicã al acelora care au fost chemaþi potrivit planului sãu. Într-adevãr, pe aceia pe care i-a ºtiut mai dinainte i-a ºi predestinat sã poarte chipul Fiului sãu, ca Fiul sã fie primul nãscut dintr-o mulþime de fraþi. Pe cei pe care i-a predestinat sã aibã aceastã asemãnare i-a ºi chemat; pe cei pe care i-a chemat i-a ºi îndreptãþit; pe cei pe care i-a îndreptãþit i-a ºi condus la mãrirea sa (Rm 8,28-30). A deveni comoarã a Împãrãþiei nu este rodul exclusiv al faptelor bune pe care le-am face. Apostolul Paul (Pavel) explicã acest proces al devenirii a ceea ce trebuie sã fim folosind câteva expresii cheie: 1. Dumnezeu toate le îndreaptã, spre binele celor care îl iubesc; 2. Dumnezeu toate le îndreaptã, spre binele celor care au fost chemaþi potrivit planului; 3. cei chemaþi sunt predestinaþi sã poarte chipul Fiului sãu; 4. pe cei chemaþi, Dumnezeu i-a îndreptãþit; 5. pe cei îndreptãþiþi, Dumnezeu i-a condus la mãrirea sa. În tot acest proces se întrevede o colaborare între cei care îl iubesc pe Dumnezeu ºi Dumnezeu care înfãptuieºte esenþialul devenirii: cheamã, predestineazã, îndreptãþeºte ºi conduce la mãrirea sa. Chiar dacã aceastã schematizare a procesului transformãrii, de care beneficiazã cei care îl iubesc pe Dumnezeu, comportã o notã de abstractizare, trebuie totuºi sã o gândim ca pe o lucrare tainicã ce se realizeazã în noi în fiecare clipã, în fiecare situaþie, grea sau uºoarã, tristã sau veselã a vieþii noastre.

11


12

Anul pastoral

Sfânta Scripturã ºi Familia

Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Reformarea cuvintelor Printre formele de prietenie sexualã, amintim homosexualitatea. O specificare e mai mult decât necesarã. Prietenia uneºte persoanele în vederea unui ideal comun. Prietenia edificã, duce la împlinire. În cazul homosexualitãþii, dar ºi a prieteniilor sexuale în general, e vorba mai degrabã de asocieri ºi uniuni care îºi aflã motivaþia în compensaþii, în umplerea unui gol. Compensaþia e departe, contrarã chiar, complementaritãþii specifice relaþiei dintre un bãrbat ºi o femeie; e, de asemenea, departe de ceea ce presupune diferenþa dintre un bãrbat ºi o femeie. În continuare, ne vom ocupa, în prima parte, de actele homosexuale, iar în a doua, de condiþia homosexualã.

Precizãri

Termenul homosexualitate, în sine, este abstract, de aceea e nevoie de precizãri. Prima priveºte termenul grec „homo” care înseamnã acelaºi, aceeaºi . A doua precizare e de mare importanþã. Termenul se referã la actele de naturã homosexualã. Din moment ce existã o largã varietate de acte ce pot fi denumite „sexuale”, trebuie sã definim actul homosexual ca pe un act între persoane de acelaºi sex. Acesta poate fi pus în practicã de acele persoane care au o orientare emoþionalã homoeroticã, dar ºi de persoane heterosexuale care acþioneazã în mod homosexual. Cele din urmã pot recurge la astfel de acte din motive diferite: întâmplarea, izolarea cu persoane de acelaºi sex, restricþii impuse comportamentului heterosexual. Este evident cã actele sexuale trebuie deosebite de condiþia de homosexual. Prin analogie, putem face distincþie între un caracter agresiv ºi actele violente sau agresive ale unei persoane care are sau nu un astfel de caracter. O a treia precizare se referã la percepþia modernã a homosexualitãþii. Lumea anticã greco-romanã susþinea cã toate persoanele sunt capabile de acte homosexuale, iar bisexualitatea este o potenþialitate permanentã pentru fiinþele umane. Atitudinea modernã are la bazã impactul ºtiinþelor medicale ºi importanþa acordatã subiectivitãþii. Radicalizãrii subiectivismului

îi slujesc, de fapt, o serie de teorii mai mult sau mai puþin ºtiinþifice, care vor sã demonstreze condiþionãrile la care este supusã persoana umanã încã de la zãmislire ºi naºtere. Aceste teorii susþin cã atitudinea ºi comportamentul sexual sunt guvernate de factori inconºtienþi, astfel încât nici un pãcat sexual nu poate fi condamnat grav, din punct de vedere formal, din moment ce libertatea deplinã ºi suficientã nu este prezentã. Dar, în esenþã, a fi homosexual este o formã de auto-identificare care nu este obligatoriu asumatã de cei care practicã actele homosexuale, nici de cei cu o orientare homoeroticã. Identitatea homosexualã este, în mare parte, o construcþie socialã. O persoanã homosexualã poate sã decidã, în sinea sa, sã nu practice legãturi homosexuale.

Legãturi homosexuale

Acum ne oprim asupra unor consideraþii asupra legãturilor homosexuale, pe care le-am deosebit de condiþia de homosexual. Fãrã aceastã distincþie nu am putea vorbi despre gravitatea ºi rãutatea intrinsecã a actelor homosexuale, cu riscul de a identifica persoana cu actele. De asemenea, nu am putea aplica un principiu fundamental pentru morala creºtinã: persoana este mai presus de actele sale. Doar la acest nivel al acþiunii ne dãm seama de rãul pe care îl reprezintã homosexualitatea. Sfântul Ioan Crisostomul denunþa acest rãu: „Ce este, atunci, acest rãu? O desfrânare nouã ºi fãrã de lege ne-a invadat viaþa, o boalã teribilã ºi incurabilã s-a prãbuºit asupra noastrã, o


Anul pastoral molimã mai teribilã decât toate molimele s-a abãtut peste noi. O crimã nouã ºi de nedescris a fost plãnuitã. Nu doar legile scrise, ci ºi legile naturii au fost rãsturnate”. De fapt, pentru Crisostomul, cel mai teribil era cã „un astfel de lucru dezgustãtor este fãcut fãrã nici o fricã ºi cã fãrãdelegea a devenit lege”. Dincolo de caracterul oratoric al cuvintelor episcopului de Constantinopol, descoperim învãþãtura tradiþionalã a Bisericii care susþine cã actele homosexuale sunt pãcãtoase ºi au un caracter ne-natural. Un document al Bisericii catolice, Persona humana (1976), condamnã astfel de acte deoarece sunt lipsite de finalitatea lor fireascã. Finalitatea procreativã este, prin însãºi natura ei, heterosexualã. Actele homosexuale încalcã un scop dorit de Dumnezeu. Ele sunt sterile ºi înlãturã contextul heterosexual prin care Dumnezeu ºi-a revelat scopurile, cât ºi legea datã omenirii. Cu toate acestea, poate apãrea o obiecþie serioasã. Oare legãturile homosexuale nu pot fi o expresie a iubirii? Obiecþia poate fi uºor îndepãrtatã, dacã þinem cont cã aceastã formã a dragostei, în mãsura în care devine sexualã, nu are nici pe departe amprenta dumnezeiascã, nu oglindeºte nicidecum iubirea lui Cristos pentru Bisericã, mireasa sa. Aceastã legãturã se fondeazã pe agape , termen analizat ºi de Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea în Deus caritas est . Sacramentul cãsãtoriei, care consfinþeºte legãtura dintre un bãrbat ºi o femeie, este chip al acestei iubiri. Mai existã un alt aspect. Morala creºtinã pune în centrul sãu castitatea, iubirea care se jertfeºte ºi fidelitatea. Viaþa celor ce practicã homosexualitatea eºueazã în toate aceste privinþe. E o viaþã anarhicã, senzualistã, lipsitã atât de iubire cât ºi de fidelitate. Motivaþiile teologice de respingere a oricãrei etici a relaþiilor homosexuale, care implicã actele genitale, constau în faptul cã acestea sunt specifice doar în contextul unui „singur trup” al cãsãtoriei. Doar unirea dintre bãrbat ºi femeie poate primi binecuvântarea Bisericii. Pe lângã faptul cã actele homosexuale nu sunt reproductive, uniunile homosexuale nu sunt aducãtoare de har ºi de mânturire. Prin ele însele zic altceva decât iubirea ca dãruire, ca jertfã, ca împlinire. Cel mai adesea ele apar ca o compensaþie, umplere a unui gol, a unei absenþe. Iubirea care se jerfeºte este acut diferitã de etosul lumii homosexuale. Dacã prima gãseºte în mortificare, în renunþare, o cale de descoperire de sine, cel de-al doilea, de cele mai multe ori, se manifestã în mod exhibiþionist, lacom ºi vulgar, aici promiscuitatea ºi inexistenþa fidelitãþii creazã o atmoseferã îmbibatã de erotism.

O dezvoltare trunchiatã

Psihanalistul american Elisabeth Moberly a analizat pe larg fenomenul homosexualitãþii. Din opera sa Homosexualitatea: o nouã eticã creºtinã? amintim câteva date. În studiile sale accentul cade pe condiþia homosexualã ºi nu atât pe actele homosexuale. Teza sa este simplã: condiþia homosexualã este o neputinþã a capacitãþii copilului de a avea o legãturã cu pãrintele de acelaºi sex, neputinþã care se transmite faþã de toate persoanele de acelaºi sex, în

general. Din acest defect se naºte nevoia specialã de dependenþã ºi de dragoste din partea unei persoane de acelaºi sex. Ceea ce-l va costa pe omul de mai târziu nu va fi atât identificarea cu pãrintele de sex diferit, cât neidentificarea cu pãrintele de acelaºi sex. În felul acesta, orientarea sexualã apare drept cãutare a unei iubiri neexperimentate. Când nevoia de identitate sexualã a fost împlinitã, orice persoanã devine stãpânã ºi conºtientã de sine, capabilã de a întemeia ºi susþine o legãturã cu o persoanã de sex diferit. Pentru Morberly, homosexualitatea este un proces de dezvoltare trunchiat pe scara iubirii. De aceea e o patologie care are nevoie de vindecare. Vindecarea presupune rugãciune ºi activarea dorinþei de a îndepãrta imperfecþiunea moralã. Aceasta este calea de reparare ºi depãºire a absenþei dureoase a pãrintelui de acelaºi sex din copilãrie. Cheia de lecturã a autoarei este interesantã, deºi, credem, incompletã. Nu vorbeºte nimic despre obsesii, despre narcisism. Nu se ocupã decât de condiþia homosexualã, lãsând actele la o parte. Activitatea homosexualã este, foarte adesea, o cãutare narcisist-egoistã a plãcerii ºi nicidecum dorinþa de a vorbi limbajul dragostei. E vorba de o manipulare. E adevãrat însã cã deplinãtatea iubirii cere sã fie direcþionatã cãtre celãlat, aºa cum se întâmplã în contextul heterosexual. Neasumarea distincþiei ºi a diferenþei dintre bãrbat ºi femeie pune o mare problemã. Sã nu uitãm cã acest fapt este un dat al naturii dar ºi un fapt revelat: „bãrbat ºi femeie i-a creat” ( Gn 1,27). Astfel deschidem un nou capitol, câmpul vast al prieteniei care merge de la îndrãgostire, logodnã, la iubirea de cãsãtorie.

13


14

Anul Sfântului Paul Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

Pe 28 iunie, cu celebrarea solemnã a Vesperelor (Vecerniei) în Basilica „San Paolo fuori le mura” Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea, împreunã cu Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu I, au inaugurat „Anul paulin” care va dura pânã la 29 iunie 2009. M-am bucurat cã la sfârºitul acestei ceremonii a luat cuvântul Patriarhul Ecumenic, Bartolomeu I ºi i s-a adresat Sfântului Pãrinte cu „venerabile frate” scoþând în evidenþã cã Sfântul Apostol Paul este cinstit atât în Biserica Romei cât ºi în Biserica Constantinopolului ºi poate fi apostolul care contribuie la unitatea Bisericii. Totodatã, în ziua de 29 iunie, Patriarhul Ecumenic, împreunã cu o delegaþie a Constantinopolului, a participat la Liturghia pe care Sfântul Pãrinte a celebrat-o în Basilica Sfântul Petru. Deºi nu sunt exeget, aº dori ca în acest An paulin sã-mi aduc contribuþia de fiu al Bisericii Catolice pentru cunoaºterea îndeaproape a Sfântului Paul, Apostolul neamurilor. Îl voi considera pe Sfântul Apostol Paul în diferite ipostaze ale activitãþii sale apostolice ºi misionare. Dar, mai întâi, câteva gânduri despre originea ºi personalitatea acestui apostol. Aº începe chiar cu cele ce spune Paul referitor la descendenþa sa: este mândru de originea sa ºi se laudã de douã ori. Iatã ce le scrie Filipenilor: „Dacã un altul crede cã-ºi poate pune încrederea în trup, cu atât mai mult eu, circumcis în a opta zi; din poporul lui Israel, tribul lui Beniamin, evreu dintre evrei; dupã Lege, fariseu” (Fil 3,4-5). În 2Cor, le spune celor care-l contrazic: „Dacã s-ar mândri cineva, mã pot mândri ºi eu: sunt ei evrei? Sunt ºi eu. Sunt ei israeliþi? Sunt ºi eu. Sunt ei descendenþa lui Abraham? Sunt ºi eu” (2Cor 11,21-22). În ambele texte, Sfântul Paul susþine simplu cã este israelit, dar ºi evreu. Aceste douã cuvinte se suprapun, cãci ambele erau folosite în timpul lui Paul pentru a identifica un iudeu, dar când sunt folosite împreunã, adaugã o anumitã nuanþã. În opoziþie, israelit/israelitic, care are o semnificaþie clarã, cuvântul ebraic este deseori folosit în Noul Testament pentru a arãta limba vorbitã de iudeii din Palestina. Sfântul Luca, de exemplu, relateazã în Faptele Apostolilor 22,2 cã Paul vorbea mulþimii din Ierusalim în ebraicã. Totuºi, ebraica era mai puþin vorbitã, cãci, de fapt, Ioan identificã ebraica cu aramaica (In 19,13) ca limba predominantã în Palestina secolului I. Paul revendicã cu mândrie faptul de a fi un evreu de limbã aramaicã, pentru cã, de fapt, el a moºtenit aceastã limbã de la pãrinþi. Deducem, de aici, cã familia sa era de origine palestinianã, pentru cã evreii care trãiau în afara þãrii sfinte nu aveau nevoie de aramaicã. Ei foloseau dialectul local pentru relaþiile zilnice ºi vorbeau greaca pentru a comunica cu lumea largã. Pentru evreii din diaspora a fost necesar sã se traducã în limba greacã Biblia ebraicã. Paul - poate credeþi cã este o noutate – din naºtere era galileean. Sfântul Ieronim este unicul autor care susþine originea galileeanã a lui Paul în Commentaria in Epistolam ad Philemon , vv. 23-24, De viris illustribus 5,

Anul Sfân bazându-se pe un izvor a cãrui credibilitate este întãritã de faptul cã inventarea sa n-ar fi avantajat pe nimeni. Pãrinþii lui trãiau în Giscala (astãzi El-Ghis), un sat în munþii Galileei de sus. Credem cã Paul ar fi avut circa 2 ani când viaþa liniºtitã a pãrinþilor sãi a fost schimbatã brutal. Regele Irod cel Mare a murit ºi dupã moartea sa, poporul care-l ura, s-a revoltat împotriva fiilor sãi. Aceºtia însã au cerut sprijinul Romei pentru a liniºti poporul ºi Varo, guvernatorul Siriei, a intervenit în Palestina cu douã legiuni ; a distrus oraºul Sefforis, capitala Galileei. Mulþi galileeni au fost uciºi, alþii au fost luaþi prizonieri ºi duºi în diferite regiuni. Astfel, pãrinþii ºi micul Saul au ajuns în Tars. Tarsul era capitala provinciei romane Cilicia Pedia – o localitate situatã pe râul Cidno ºi avea o istorie veche de 4000 de ani. Tars era situat pe una dintre cele mai mari cãi de comerþ ale lumii antice, care lega Siria ºi regiuni din Orient cu Asia Micã ºi Marea Egee. În câmpia foarte rodnicã ºi bine irigatã creºteau cereale, struguri ºi, mai ales, inul care furniza materia primã pentru îndeletnicirea principalã a regiunii. Având în vederea puterea economicã a Tarsului, conducãtorii civili de odinioarã au adus aici greci ºi evrei ºi astfel Tarsul a devenit o cetatestat greacã. Devenind o cetate foarte cunoscutã, impresionându-l pe Iulius Cezar, acesta îi schimbã numele în Iuliopolis. Marc Antoniu, voind sã rãsplãteascã lealitatea cetãþenilor faþã de Iulius Cezar le acordã cetãþenilor Tarsului libertate ºi imunitate de taxele imperiale. Acest privilegiu rar pentru o societate care nu fusese o colonie romanã a fost confirmat de Octavian, viitorul împãrat Augustus. Astfel, putem explica cum cetãþenia romanã a fost moºtenitã ºi de familia lui Paul pentru cã se aminteºte în Fapte cã Paul a moºtenit cetãþenia romanã (Fap 22,27-28).


Anul Sfântului Paul

ntului Paul Nu ºtim exact câþi ani avea Paul când a dobândit aceastã cetãþenie, pentru cã nu avem informaþii sigure despre copilãria sa. Totuºi trebuie sã þinem cont de doi factori: primul este cã pãrinþii sãi erau buni meseriaºi, astfel încât Paul, încã din adolescenþã, era obiºnuit cu munca manualã despre care vorbeºte cu mândrie. Al doilea factor e cã scrisorile Sfântului Paul probeazã cã a primit o educaþie foarte bunã, atât religioasã cât ºi civilã. ªi acest lucru era un privilegiu foarte scump pentru majoritatea evreilor. Sigur, pãrinþii sãi au trebuit sã plãteascã aceaste studii ºi suntem siguri cã Paul nu a fost obligat sã munceascã în tinereþe. În ceea ce priveºte instrucþia religioasã, Paul cunoaºte foarte bine traducerea greacã a Sfintelor Scripturi. El citeazã din ele cam de 90 de ori ºi, în Scrisori, putem gãsi multe alte aluzii ºi rezonanþe. Modul în care foloseºte Scripturile poporului sãu trãdeazã familiaritatea profundã cu ele; pe lângã educaþia familialã se observã frecventarea sinagogii. El aminteºte textele pentru cã era convins cã Scripturile îi vorbesc lui personal. Erau glasul prezentului ºi nu al trecutului. Aceastã revelaþie a grijii lui Dumnezeu evocã o dragoste care-i permitea lui Paul sã foloseascã Scripturile cu o libertate inexplicabilã pentru noi. Calitatea educaþiei civile a lui Paul se vede nu numai în stãpânirea limbii greceºti, dar ºi în modul în care-ºi redacteazã conþinutul scrisorilor. Era un scriitor fin ºi folosea limba greacã pentru a-ºi transmite gândurile ºi emoþiile. Stãpânirea figurilor stilistice ºi structura retoricã a scrisorilor sale pot fi rodul unui studiu serios ºi al unei practici îndelungate.

(va urma)

Cronologia vieþii Sfântului Paul Primii ani ai sec. I d.C. Deportarea pãrinþilor lui Saul (Paul) la Tars, în Cilicia. Între 6 ºi 10 Naºterea lui Saul (Paul) la Tars, în Cilicia – cel mai probabil în anul 8 d.C. În jurul anului 15 Saul (Paul) vine la Ierusalim pentru studii. Anul 33 Convertirea lui Saul (Paul) pe drumul Damascului (Fap 9). Anul 34 ªederea în þinutul Nabateenilor (Gal 1,17). Anul 37 Revenit la Damasc, se vede nevoit, la scurt timp, sã fugã din cetate pentru a scãpa de urmãrirea etnarhului regelui Aretas (Gal 1,17) . Anul 41 Tulburãri în sânul comunitãþii iudaice (din care cei care cred în Isus ca fiind Mesia/Cristos) din Roma din cauza unui oarecare „Chrestos”. Edictul împãratului Claudiu împotriva unei pãrþi a evreilor din Roma. Prima cãlãtorie misionarã a Apostolului împreunã cu Ioan Marcu, sub coordonarea lui Barnaba (Cipru ºi Anatolia). Iarna dintre anii 45-46 la Antiohia Cea de-a doua cãlãtorie misionarã a Apostolului împreunã cu Silas, fãrã Banaba, conducãtor fiind Paul. La sfârºitul cãlãtoriei, echipa misionarã revine la Antiohia. Vara anului 46 Cãlãtorie cãtre Galaþia de Nord, urmatã de evanghelizarea Macedoniei: Filipi, Tesalonic, Berea, trecere prin Atena. ªedere la Corint (18 luni) pentru fondarea unei comunitãþi. Întoarcere la Antiohia dupã ce, în prealabil, a debarcat la Cezareea. Anii 49-50 Participarea Apostolului la Conciliul de la Ierusalim, împreunã cu Barnaba ºi cu Tit („dupã 14 ani” Gal 2,1). Paul revine la Antiohia. Incidentul cu Petru (Gal 2,11-14). Anul 50 Apostolul se instaleazã la Efes care devine centrul sãu de rãspândire misionarã. Anii 51-52 Pe timpul proconsulatului lui Galion, Paul compare în faþa lui într-un moment în care se afla în trecere prin Corint. Ulterior Apostolul se îndreaptã cãtre Antiohia. Anii 53-58 A treia cãlãtorie misionarã. Anul 58 Arestarea Apostolului la Ierusalim. Captivitatea lui la Cezareea. Anii 61-63 Captivitatea lui Paul la Roma în aºteptarea înfãþiºãrii sale în faþa împãratului. Anul 64 Martiriul Apostolului la Roma (prin decapitare).

15


16

Cazul Cathedral Plaza

Cathedral Plaza, încã un pas spre demolare Problema Catedralei Romano-Catolice din Bucureºti a revenit în atenþia opiniei publice la sfârºitul lunii iunie, atunci când o delegaþie a Comisiei pentru Petiþii a Parlamentului European s-a deplasat la Bucureºti, pentru a vedea la faþa locului situaþia concretã în care se aflã Arhiepiscopia Romano-Catolicã cu edificiul ei, Catedrala Sfântul Iosif, centru ºi focar al întregii sale trãiri religioase, dar ºi monument istoric de valoare localã ºi universalã. Pentru Arhiepiscopia Romano-Catolicã apãrarea ºi salvarea Catedralei rãmâne una din preocupãrile prioritare ale momentului, întrucât viaþa de credinþã are nevoie de centrul ei vizibil, iar þara ºi capitala ei de conservarea ºi protejarea valorilor sale reprezentative. În aceste zile, în toate parohiile noastre, s-a fãcut o novenã de rugãciuni pentru cauza Catedralei. Pe aceastã cale facem apel la toþi catolicii ºi oamenii de bunãvoinþã din România sã ridice rugãciuni fierbinþi cãtre Stãpânul întregului univers pentru salvarea adevãratelor valori ale þãrii, ºi în mod special pentru Salvarea Catedralei Sfântul Iosif.

Parlamentarii europeni consternaþi de Cathedral Plaza

Arhiepiscopia Romano Catolicã de Bucureºti salutã vizita pe care o delegaþie a Comisiei pentru Petiþii a Parlamentului European a efectuat-o la Catedrala Sf. Iosif în data de 26 iunie 2008. Vizita a fost prilejuitã de dorinþa membrilor Comisiei de a vedea ºi înþelege situaþia generatã de construirea lângã Catedrala Sfântul Iosif a imobilului Cathedral Plaza, din perspectiva faptului cã, în curând, Comisia pentru Petiþii din Parlamentul European urmeazã sã se pronunþe asupra petiþiei formulate de Arhiepiscopia Romano Catolica de Bucureºti în legãturã cu aceastã situaþie. Pe parcursul întrevederii avute cu delegaþia Arhiepiscopiei condusã de Înaltpreasfinþitul Ioan Robu, parlamentarii europeni ºi-au exprimat consternarea în legãturã cu ceea ce au vãzut ºi au lansat o invitaþie Arhiepiscopiei Romano Catolice de Bucureºti de a-ºi susþine în mod oficial poziþia în cadrul dezbaterilor ce vor preceda soluþionarea petiþiei. Înaltpreasfinþitul Ioan Robu ºi-a exprimat convingerea - întãritã de adoptarea de cãtre Parlamentul European a Declaraþiei Scrise 54/2007 prin care a fost condamnatã “construirea ilegalã” lângã Catedrala Sf. Iosif a imobilului Cathedral Plaza - cã poziþia Comisiei va fi fermã ºi neechivocã de condamnare a practicilor prin care sunt puse în pericol monumentele istorice ºi lãcaºele de cult.

Curtea Constituþionalã de partea adevãrului Arhiepiscopia Romano-Catolicã Bucureºti salutã decizia Curþii Constituþionale prin care, la data de 7 iulie 2008, a fost respinsã excepþia de neconstituþionalitate a dispoziþiilor art. 48 lit.d din Legea nr. 422/2001, privind protejarea monumentelor istorice, invocatã de S.C. Millennium Building Development S.R.L. Textul legal, a cãrui constituþionalitate a fost constatatã de cãtre Curte, stabileºte competenþa Consiliilor judeþene ºi a Consiliului General al Municipiului Bucureºti în ceea ce priveºte eliberarea autorizaþiilor de construire sau de desfiinþare pentru monumente istorice ºi pentru imobile aflate în zona de protecþie a monumentelor istorice. Decizia pronunþatã limpezeºte definitiv polemica generatã de Millennium Building Development S.R.L. – autoarea excepþiei de neconstituþionalitate, în legãturã cu autoritatea competentã sã emitã autorizaþii de construire în zona de protecþie a monumentelor istorice ºi clarificã totodatã cursul cererii noastre de anulare a autorizaþiei de construire emisã de Primarul Sectorului 1 al Municipiului Bucureºti pentru imobilul Cathedral Plaza. Pentru cã, e de notorietate împrejurarea cã orice act administrativ, emis de un organ necompetent, este nul de drept, instanþelor revenindu-le doar rolul de a constata nulitatea absolutã a actului. Arhiepiscopia Romano-Catolicã Bucureºti le mulþumeºte tuturor celor care au fost alãturi de Catedrala Sfântul Iosif ºi îi asigurã cã va continua demersurile începute, pânã când imobilul Cathedral Plaza va avea soarta pe care trebuie sã o aibã, într-un Stat de drept, orice imobil edificat cu încãlcarea Legii.

Pr Pr.. FRANCISC DOBOª, purtãtor de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucure Bucureººti


Formare

Reculegere a familiilor catolice

În week-endul 28-29 iunie 2008, Asociaþia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” a organizat o serie de exerciþii spirituale la mãnãstirea carmelitanilor desculþi de la Snagov – Ciofliceni, la care au participat 26 de familii din dieceza de Bucureºti, împreunã cu copiii lor, cu vârste cuprinse între 1 ºi 17 ani. Sub asistenþa pãrintelui Fabian Mãriuþ, responsabil diecezan cu pastoraþia familiilor ºi îndrumãtor spiritual al Asociaþiei, au avut loc mai multe dezbateri pe marginea unor teme biblice în directã legãturã atât cu familia, cât ºi cu tematica noului an pastoral paulin: „Familia, drum al speranþei”, „Atenþia Bisericii faþã de familie”, „Cãsãtoria, izvor de sfinþire al soþilor”, „La nunta din Cana”. La dezbateri au participat pãrintele Iosif Dumea (care a însoþit delegaþia familiilor din parohia Brãila) ºi pãrintele Tarcisio Favaro (superior al comunitãþii gazdã). De asemenea, întâlnirea s-a bucurat de prezenþa PS Cornel Damian, Episcop Auxiliar de Bucureºti, care a celebrat Sfânta Liturghie din vigilia Solemnitãþii Sfinþilor Petru ºi Paul. Familiile prezente au participat la un moment de adoraþie euharisticã, precum ºi la o lectio divina care a evidenþiat contribuþia soþilor Acvila ºi Priscila (menþionaþi în Scrisorile sfântului Paul) la apostolatul primelor comunitãþi creºtine. Toþi cei care au luat parte la eveniment au perceput momentul ca fiind unul de mare har ºi de profundã comuniune spiritualã. Iatã câteva din declaraþiile participanþilor: „Am trãit momente unice, ne-am îmbogãþit în cunoaºterea cuvântului lui

Dumnezeu, am mai „urcat” puþin spiritual, am cunoscut familii creºtine minunate ºi ne-am fãcut noi prieteni” (Fam. Violeta ºi Ion Ioja, parohia „Sf. Francisc de Assisi”, Bucureºti). „Am descoperit familii valoroase, dispuse sã colaboreze ºi sã ajute spiritual pe oricine se aflã în dificultate” (Petruþ Marin, 16 ani, parohia „Sf. Fecioarã Maria, Reginã”, Bucureºti). „A fost ceva ce nu se poate exprima în cuvinte prea multe, momente de har ºi imensã bucurie pe care le-am trãit împreunã” (Fam. Tereza ºi ªtefan Simion, parohia „Adormirea Maicii Domnului”, Brãila). „A te cãsãtori este uºor. A rãmâne cãsãtorit este ceva mai dificil. Dar a fi fericit în cãsnicie toatã viaþa este o artã. În aceastã întâlnire am înþeles ceva extrem de important pentru viaþa noastrã de familie creºtinã: suntem chemaþi, asemenea soþilor Priscila ºi Acvila (colaboratorii sfântului apostol Paul), sã fim vestitori ai evangheliei, misionari în lumea în care trãim, purtãtori ai veºtii bune a mântuirii” (Fam. Lucica ºi Ion ªutru, parohia „Sf. Fecioarã Maria, Regina Sf. Rozariu”, Popeºti Leordeni). „Iubirea, bucuria, fericirea nu au un sfârºit. Au existat ºi vor exista întotdeauna. Mulþumim Domnului cã ne-a fãcut sã le simþim ºi sã ni le împãrtãºim între familii” (Fam. Elvira ºi Valentin Petre, parohia „Sf. Tereza a Pruncului Isus”, Bucureºti). „Am primit un impuls pentru a continua ceea ce am început, adicã sã ne întâlnim în mod regulat toate familiile pentru a ne forma, pentru a ne ruga ºi pentru a fi împreunã, uniþi în acela care este centrul credinþei noastre: Isus Cristos” (Pr. Iosif Dumea, parohia „Adormirea Maicii Domnului”, Brãila).

CLAUDIA ST AN, purtãtor de cuvânt STAN, Asociaþia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”

17


18

Oameni ai credinþei Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ

Un apostol al timpurilor noastre

Paul a rãmas în conºtiinþa tuturor creºtinilor ca una dintre cele mai mari personalitãþi ale credinþei noastre. Încã din anii tinereþii, ia parte regulat la lecþiile lui Gamaliel, unde primeºte o educaþie religioasã sãnãtoasã, dupã doctrina fariseilor. La aceastã educaþie aleasã a contribuit ºi timpul petrecut la ºcoala lui Isus, la care s-a adãugat mai târziu ºi ºcoala durã a vieþii. Paul a fost un pasionat al credinþei lui Cristos, a avut un suflet de foc, prin care s-a dedicat total idealului vieþii sale. ”Cine eºti tu, Doamne!” (Fap 9,5), avea sã întrebe ºi sã se întrebe el pe drumul Damscului. Rãspunsul nu s-a lãsat mult aºteptat: ”Eu sunt Isus pe care tu îl persecuþi!”. Acest rãspuns i-a fost suficient lui Paul ca sã-ºi schimbe viaþa ºi sã adere la un ideal de viaþã eminamente religios. Pentru Paul, Dumnezeu a însemnat totul; el îl va sluji cu o lealitate ºi o credinþã mereu vii. El a înþeles ca nimeni altul, prin descoperirile de tainã, cã lui Isus, numit Cristos, îi datorãm mântuirea noastrã. Paul a fost un om al zelului pentru Isus, zel care s-a tradus într-o viaþã de renunþãri în favoarea Celui pe care el îl iubea: Isus, numit Cristos. Munci grele, oboseli istovitoare, suferinþe de nedescris, persecuþii violente, privaþiuni de tot felul, pericole de moarte, iatã ce a îndurat de-a lungul vieþii sale Paul din Tars din iubire pentru Cristos. Într-un cuvânt, nimic nu l-a îndepãrtat de dragostea lui Cristos, adicã de patima ºi crucea Mântuitorului sãu. Toate acestea ºi multe altele le-a îndurat Paul numai pentru Cristos ºi pentru cauza sa. Odatã convertit la creºtinism, Paul nu mai dã înapoi niciodatã, el priveºte numai înainte, pentru cã ”ºtie cui a crezut!”. Într-adevãr, viaþa lui a fost o viaþã de totalã duruire în slujba lui Cristos. Dacã voiþi, spiritul lui Paul a rãmas ºi astãzi printre noi. De aceea, afirm fãrã nici o reþinere cã Paul este înainte de toate un apostol al timpurilor noastre moderne. El a trãit ºi a activat într-o lume care, în multe privinþe, se aseamãnã cu lumea zilelor noastre. Într-o lume ºovãielnicã ºi nesigurã ca a noastrã, într-o lume egoistã ºi dispreþuitoare, într-o lume fãrã valori ºi anonimã, figura lui Paul atrage pe mulþi la sine. Este o figurã pozitivã, care nu ºi-a clãdit nici caracterul, nici conºtiinþa pe hazard sau pe noroc, ci a trudit, zi de zi, fãurindu-ºi un suflet deschis ºi generos, o inimã mare ºi iubitoare ºi o minte sclipitoare ºi înþeleptã, gata sã ofere ”un rãspuns tuturor care vã cer cont despre speranþa voastrã!” (1Pet 3,15). Apostolul Paul este un semit adevãrat prin culturã, a cãrei profunzime, datoratã formaþiei greceºti ºi contactelor frecvente cu lumea greco-romanã, trece prin niºte canale care, nouã, ni se par învechite; dar nu este aºa. Prin modul sãu de a gândi, prin limbaj ºi prin stilul sãu unic, dar ºi prin religia creºtinã, el este un om deschis noului, un om al tuturor timpurilor. Acesta este apostolul Paul pentru noi, cei de

astãzi. Mai mult, el este însuºi idealul nostru, dupã cuvintele sale: ”m-am fãcut tuturor toate!” În ceea ce priveºte scrisorile sale, toate trimise într-o notã de înaltã þinutã ºi personalizate prin trãsãturile sale proprii, ele nu sunt altceva decât rodul unor meditaþii îndelungate asupra principalelor puncte de credinþã creºtinã. El adoptã în Scrisorile sale un stil impetuos ºi foarte dens, folosind o gândire deschisã ºi consecventã, pregãtind cititorul pentru pasaje ºi mai dificil de înþeles. În felul acesta, locul lui rãmâne unic, atât prin puterea gândurilor religioase, cât ºi prin stilul sãu literar deosebit de bogat în idei ºi reflecþii teologice, stil care, de asemenea, este fãrã egal în istoria scrisorilor sau a epistolelor. Noul Testament cuprinde 13 scrisori cãtre diferite comunitãþi sau persoane ºi care, toate, poartã sigiliul lui Paul. Acestea sunt o adevãratã zestre teologicã ce se descoperã numai celui ce o cautã, ea se ascunde printre cuvinte ºi printre rândurile scrisorilor lui Paul. Aceste scrisori conþin, în acelaºi timp, diferite influenþe, fie din lumea iudaicã, fie din lumea greacã sau, probabil, ºi din lumea filozofiei stoice, de care Paul nu era strãin. Iatã o icoanã completã a apostolului Paul ”sãpatã pe aramã, cu un condei de plumb în piatrã!” (Iob 19,23.24).

Profesor Iosif Paschill (1877-1966)

Profesorul, organistul, compozitorul ºi ºeful de orchestrã Iosif Pachill este una dintre personalitãþile emblematice ale laicatului catolic din Bucureºti, în perioada interbelicã. În 1925, acesta a preluat conducerea corului Catedralei Sfântul Iosif, pe care l-a pregãtit, cu mult profesionalism ºi pasiune, pânã în 1963 (la împlinirea vârstei de 86 de ani). Numele sãu este legat de celebrele recitaluri susþinute la orga Catedralei ºi de neuitatele concerte ale corului susþinute la catedrala Sfântul Iosif, Saloanele Tomis, cât ºi în strãinãtate. Ideea cãlãuzitoare a profesorului Paschill a fost aceea cã orga ºi corul constituiau elemente vitale în viaþa Catedralei Sfântul Iosif ºi în educaþia muzicalã a credincioºilor. A pregãtit, totodatã, generaþii de soliºti ºi muzicieni ºi a acompaniat, în calitate de ºef de orchestrã, violoniºti, organiºti ºi soliºti celebri care au concertat la Catedralã. Cronicile muzicale apãrute în ziarele vremii au remarcat cultura muzicalã, virtuozitatea ºi talentul artistic al lui Iosif Paschill, comparându-l, totodatã, cu marii artiºti din Europa acelei epoci.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª


Sfântul lunii

14 iulie – Sfântul Camil de Lellis, preot fondator (1550- 1614) Sfântul Camil de Lellis, întemeietorul congregaþiei Slujitorii bolnavilor, s-a nãscut în anul 1550, la Bucchianico de Chieti, localitate situatã la poalele munþilor Abruzzi, din centrul Italiei. Încã de tânãr a rãmas orfan de mamã ºi, nu dupã mult timp, a murit ºi tatãl sãu, un nobil care a avut o carierã militarã în slujba Spaniei ºi care nu i-a lãsat altã moºtenire decât spada ºi curajul ostãºesc al familiei de Lellis. La vârsta de ºaptesprezece ani, Camil s-a înrolat în armata Veneþiei care lupta împotriva turcilor. Avea o staturã de uriaº, cu o înãlþime de aproape doi metri, numai bunã de ostaº, Camil câºtigându-ºi existenþa ºi o bunã rezervã de bani din soldã.

Cartofor înver înverººunat

Pasiunea sa pentru jocul de cãrþi îl face sã piardã tot, chiar ºi îmbrãcãmintea. Cerºind la colþuri de stradã ºi la uºile bisericilor, se îndreaptã spre Roma cu gândul de a se îngriji ºi de o ranã mai veche, care nu se mai închidea. Este primit în spitalul Sfântul Iacob cu condiþia sã ajute la treburile gospodãreºti. Dar patima jocului de cãrþi nu-l pãrãseºte ºi, într-o partidã disperatã, îºi pierde ºi cãmaºa de pe el. Conducerea spitalului îl îndepãrteazã, deoarece devenise un pericol pentru cei bolnavi. Pentru a obþine o bucatã de pâine se adreseazã cãlugãrilor capucini care tocmai lucrau la o clãdire nouã; aceºtia îi dau sarcina sã care diferite materiale. Cãlugãrii au observat cã sub chipul acestui uriaº, care mergea ºchiopãtând, se ascundea ceva deosebit, dar nu l-au putut primi în mãnãstire din cauza rãnilor care se arãtau rebele la orice tratament. Atunci, Sfântul Camil se îndreaptã din nou spre Roma, unde a insistat sã fie, încã o datã, primit în spitalul Sfântul Iacob. Conducerea spitalului îl primeºte din milã, dar cu multã rezervã; curând însã avea sã constate cã ostaºul certãreþ de mai înainte era cu totul schimbat. Rãnile au început sã se cicatrizeze, iar Sfântul Camil a cerut sã lucreze în spital ca infirmier, dovedindu-se a fi, în acelaºi timp, ºi un bun administrator, motiv pentru care se va ocupa ºi de trezoreria spitalului.

Slujitorii bolnavilor de ciumã

Cuprins de milã în faþa mizeriei în care erau lãsaþi bolnavii de cãtre un personal interesat doar de câºtigul personal, îºi propune sã caute câþiva bãrbaþi dispuºi sã-i îngrijeascã pe bolnavi, nu pentru bani, ci din dragoste faþã de aproapele ºi de Cristos care suferea în fiecare bolnav. Sub îndrumarea consilierului sãu spiritual, viitorul sfânt Filip Neri, ºi cu ajutorul unui bogat protector, Sfântul Camil a pãrãsit spitalul Sfântul Iacob ºi, împreunã cu doi tovarãºi

de muncã, au închiriat o casã ºi au început sã lucreze benevol în alte spitale. Pentru a fi de folos ºi sufletelor, Sfântul Camil a studiat teologia la Colegiul Roman ºi, în anul 1584, a fost sfinþit preot. Din cãsuþa lor sãracã de pe malul Tibrului, îmbrãcaþi într-o rasã de culoare neagrã pe care au cusut o cruce roºie, aceºti „slujitori ai bolnavilor” alergau toatã ziua prin cartierele sãrace, ajutând, îndrumând, dând îngrijiri elementare, iar pe cei mai gravi cãrându-i uneori în spate cãtre spitalul cel mai apropiat. Poporul îi îndrãgeºte ºi chiar îi ajutã sã-ºi construiascã un nou spital. Încurajaþi de elanul acestor eroi, zeci de tineri se pun sub conducerea Sfântului Camil. Papa Grigore al XIV-lea, în 1591, ridicã societatea lor la rang de ordin cãlugãresc care, pe lângã cele trei voturi obiºnuite, mai adaugã unul: „asistenþa fizicã ºi spiritualã perpetuã acordatã infirmilor, mai ales celor bolnavi de ciumã”. În 1595 ºi 1601, unii dintre ei au slujit pe câmpul de luptã, în Ungaria ºi Croaþia, fiind primul exemplu atestat de „unitate sanitarã militarã”. La Roma ºi la Napoli întemeiazã spitale ºi se îngrijesc de sclavii de pe galere. În ambele activitãþi, unii dintre ei ºi-au pierdut viaþa, molipsindu-se de ciumã de la pacienþii lor.

Sfântul Camil, inovatorul ºi patronul spitalelor

Sfântul Camil a fost precursorul tehnologiilor moderne din spitale, insistând asupra nevoii de aer curat cu ajutorul ventilaþiei, a unui regim alimentar corespunzãtor ºi a izolãrii pacienþilor infectaþi. Deºi a suferit el însuºi de diferite boli grave, nimic nu l-a putut smulge de lângã patul bolnavilor, pânã în ultima sa clipã de viaþã pãmânteascã. Cu ºapte ani înainte de moarte, dupã ce s-a convins cã ordinul se aflã pe mâini bune, a renunþat la sarcina de superior general. În Italia, Ordinul Slujitorii bolnavilor avea deja cincisprezece case, opt spitale ºi peste trei sute de membri. Cu timpul, ordinul se va rãspândi în întreaga lume, apãrând în secolul al XIX-lea ºi douã congregaþii feminine. În ziua de 14 iulie 1614, Sfântul Camil de Lellis a murit la Roma, în casa mamã a ordinului, Sfânta Magdalena. A fost canonizat în anul 1746, când papa Leon al XIII-lea l-a declarat ºi patron al bolnavilor ºi al spitalelor, Pius al XI-lea numindu-l ºi patron al infirmierilor. Este invocat ºi pentru o moarte bunã.

Prezentare de PR. LIVIU BÃLêCUÞI

19


20

Arta de a trãi

„Eutanasia este o gravã violare a Legii lui Dumnezeu”

„Viaþa umanã este fundamentul tuturor bunurilor, izvorul ºi condiþia necesarã a oricãrei activitãþii umane ºi a oricãrei convieþuiri sociale” (Congregaþia pentru Doctrina Credinþei, Declaraþie despre eutanasie).

trebuie încurajatã ºi implementatã o culturã de asistenþã faþã de muribund care sã ia în calcul toate formele de atenuare a durerii ºi de atenþie umanã ºi religioasã faþã de persoana umanã”.

Dintotdeauna, Biserica a apãrat dreptul la viaþã al persoanei umane, din momentul conceperii pânã la sfârºitul ei natural. De asemenea, a manifestat o grijã deosebitã faþã de cei mai slabi, bãtrâni sau bolnavi ºi a considerat persoanele în suferinþã ca o bogãþie a sa. Referitor la bolnavii în fazã terminalã, existã o problemã pe care, ei sau familiile lor, trebuie sã o înfrunte sau cu care trebuie sã se confrunte. Este vorba de atitudinea ce trebuie luatã atunci când durerea ºi suferinþa nu mai pot fi þinute sub control. În acest caz, unii acceptã suferinþa cu resemnare, unind-o cu cea a lui Cristos, iar alþii solicitã ei înºiºi sau, uneori, cei apropiaþi lor cer „scurtarea suferinþei” sau eutanasierea. Eutanasierea se solicitã sau este solicitatã pentru alte persoane, mai ales în cazuri foarte grave, în care se considerã cã cel aflat în suferinþã nu mai poate suporta sau când celor din jur le este milã sã-i vadã pe cei dragi în chinuri cumplite. Oricare ar fi motivul, solicitarea eutanasiei este un act imoral ºi încalcã porunca de a nu ucide, din Decalog.

Declaraþie despre eutanasie, documentul Sfântului Scaun, exprimã opinia sa moralã despre eutanasie: „Acum este necesar sã întãrim cu maximã fermitate faptul cã nimic ºi nimeni nu poate autoriza uciderea unei fiinþe umane nevinovate, fetus sau embrion, orice ar fi ea, copil sau adult, bãtrân, bolnav incurabil sau în agonie. De asemenea, nimeni nu poate solicita acest act ucigaº pentru sine sau pentru o persoanã a cãrei responsabilitate i-a fost încredinþatã ºi nici nu îl poate aproba în mod implicit sau explicit. Nici o autoritate nu poate sã-l impunã în mod legitim sau sã-l permitã. Este vorba deci de încãlcarea legii divine, de o ofensã adusã demnitãþii persoanei umane, de o crimã împotriva vieþii, de un atentat împotriva umanitãþii”. În enciclica sa din 1995, Evangelium vitae, Papa Ioan Paul al II-lea declara: „în conformitate cu Magisteriul predecesorilor mei ºi în comuniune cu Episcopii Bisericii catolice, confirm cã eutanasia este o gravã violare a Legii lui Dumnezeu, deoarece este o ucidere deliberatã, moralmente inacceptabilã, a unei persoane umane. Aceastã doctrinã se bazeazã pe legea naturalã ºi pe Cuvântul lui Dumnezeu scris ºi transmis de Tradiþia Bisericii, lege explicatã de Magisteriul ordinar ºi universal (Evangelium vitae, nr. 65).

Eutanasie însemna moarte bunã

Termenul eutanasie provine din limba greacã (eu - “bine, bun” ºi thanatos - “moarte”) ºi iniþial avea sensul de „moarte bunã”. Astãzi, eutanasia este vãzutã ca o metodã de eliberare, dar, de fapt, acest termen a ajuns sã fie un eufemism în spatele cãruia se ascunde o crimã. Conform Declaraþiei despre eutanasie datã de Congregaþia pentru Doctrina Credinþei în 1980, eutanasia înseamnã „o acþiune sau o omisiune care în sine sau din intenþie provoacã moartea, scopul urmãrit fiind eliminarea întregii suferinþe” a bolnavului terminal. Adriano Pessina, directorul Centrului de bioeticã al Universitãþii Eutanasia este un Catolice Sacro Cuore, din Italia, afirma cã „…Eutanasia rãspuns greºit la o problemã serioasã serioasã, cea a formelor acute de durere la sfârºitul vieþii. Nu existã nici un drept de a muri, pentru cã moartea nu este un drept ci un fapt: existã, în schimb, necesitatea de a promova dreptul ºi accesul la îngrijire ºi la asistenþã pânã la moartea naturalã. Astãzi

Poziþia Bisericii

“Dreptul” la moarte

La noi, cazurile de eutanasiere sunt totuºi destul de rare. Dar „ trebuie sã recunoaºtem cã moartea, precedatã ºi însoþitã adesea de suferinþe atroce ºi prelungite, rãmâne un eveniment care, desigur, zbuciumã inima omului” (Declaraþie despre eutanasie). De aceea este foarte important ca în momentul morþii sã fie protejate demnitatea persoanei umane ºi concepþia creºtinã despre viaþã, în faþa unei culturi a morþii care tinde sã acapareze toate domeniile. Sunt voci care vorbesc despre “dreptul” la moarte, dar expresia nu înseamnã dreptul omului de a-ºi provoca sau a cere sã i se provoace moartea dupã cum doreºte, ci „dreptul de a muri cu totalã seninãtate, cu demnitate umanã ºi creºtinã”. Sintezã realizatã de CRISTINA ªOICAN


Arta de a trãi

Psihologul rãspunde Copiii mei au gãsit pe internet un joc care, drept sã vã spun, m-a prins ºi pe mine. La începutul jocului primeºti un mic excavator-elicopter cu care poþi sãpa adânc în pãmânt. Pe mãsurã ce cobori, dai de diverse minerale mai mult sau mai puþin preþioase, pe care le poþi aduna ºi vinde mai apoi la suprafaþã. Pe mãsurã ce strângi bani, poþi sã-þi cumperi utilaje tot mai performante. M-am gândit cã e un joc educativ, îi învaþã pe copii sã se gospodãreascã... Dupã un timp, excavatorul copiilor mei a devenit extrem de performant, ºi ajunsese foarte adânc, în plus aveau ºi o mulþime de bani în cont. Atunci au dat de o zonã durã, de care nu mai puteau trece, ºi a apãrut un mesaj care spunea „Ha, ha! Ai muncit pentru mine toatã viaþa! Acum am sã-þi iau ºi banii ºi viaþa” – ºi a apãrut cel cu coarne. Copiii au luat-o ca pe o parte a jocului, dar eu am rãmas tulburatã: oare toatã munca ºi agitaþia noastrã de zi cu zi, de fapt, pentru asta e? Sunt convins cã ºtiþi rãspunsul la aceastã problemã. Mã aºteptam ca întrebarea sã fie legatã de nocivitatea acestor jocuri... ºi de riscul de a le permite copiilor „delectarea” cu astfel de jocuri. La întrebarea dumneavoastrã vã rãspund presupunând credinþa pe care o aveþi în Dumnezeu, altfel nu v-aþi fi pus întrebarea în forma aceasta. Biserica ne învaþã cã prin ceea ce face omul în viaþã, determinã rãsplatã sau pedeapsã, în viaþa de dincolo. Iar când vorbim de rãsplatã, facem referire la Dumnezeu, care îºi þine promisiunile fãcute, ºi anume, de a rãsplãti pe cei care îi sunt fideli ºi îi împlinesc voinþa. În jocul prezentat de dumneavoastrã aceastã parte a binelui lipseºte. Jocul se înscrie pe direcþia trasatã de majoritatea desenelor animate ºi a jucãriilor care au contaminat televiziunile ºi pieþele din România. Este practic o continuã agresiune la integritatea psihicã ºi chiar fizicã a copiilor. Din pãcate aceste jocuri transmit informaþii. În cazul de faþã negative, ba chiar nocive. Ar fi fost simplu ca la finalul jocului, în locul diavolului sã aparã un inginer, constructor, preºedinte etc., iar acesta sã rãsplãteascã efortul de a sãpa ºi a aduna acele minerale. Dar astfel nu ar mai fi fost în trend, în spiritul timpului. ªi iatã cum, pentru o mai mare audienþã sau un mai mare succes în vânzarea jocului, se apeleazã la variante cu adevãrat distructive. Ceea ce este ºi mai îngrijorãtor, observaþi ce uºor au trecut copiii peste partea aceasta de final: „au luat-o ca pe o parte a jocului...”, deoarece ei sunt deja obiºnuiþi cu aceastã abordare. Ca preot vã sfãtuiesc sã le prezentaþi copiilor ºi varianta potenþial pozitivã a acestui joc, vorbindu-le despre Dumnezeu care iubeºte, iartã, rãsplãteºte, binecuvânteazã ºi judecã omul dupã faptele sãvârºite în viaþã. Ca psiholog vã îndemn sã cenzuraþi jocurile, filmele, desenele animate ºi celelalte activitãþi ale copiilor, trecându-le prin filtrul dumneavoastrã de om matur, care vede lucrurile în ansamblu, cunoscând ºi finalitatea lor. A lãsa copiii sã decidã ce este bine sã facã ºi sã vizioneze, nu înseamnã cã le respectaþi libertatea, ci cã îi expuneþi unor pericole pe care ei nu ºtiu sã le depãºeascã, mai ales cã uneori nici nu le conºtientizeazã. Cele douã abordãri, ca preot ºi psiholog, nu sunt contrare, dar, cred eu, vor reuºi sã faciliteze dezvoltarea (cel puþin sub cele douã aspecte) a copiilor dumneavoastrã.

Pr Pr.. MARIUS ANTÃLUÞE

Sfatul Medicului Pãrinþi ºi copii

Comportamentul copilului reflectã în mare mãsurã atmosfera din familie. Tulburãrile de comportament apar ca o problemã de actualitate în pediatrie. Ele încep discret ºi se agraveazã pe mãsurã ce nu se intervine în corectarea lor. Astfel, copilul poate avea un somn neliniºtit, sau se trezeºte plângând ori speriat de coºmaruri, uneori vorbeºte în somn, scrâºneºte din dinþi, pierde urina. În alte cazuri, timiditatea exageratã, frica de strãini, de întuneric, de fenomenele naturii sau, dimpotrivã, accese de mânie ºi agresivitate atrag atenþia pãrinþilor. În faze mai tardive, greºeli de vorbire, bâlbâialã, lipsa capacitãþii de concentrare, iritabilitate, picioare neliniºtite, aduc copilul la medic. La baza acestor tulburãri stã adesea nevoia nesatisfãcutã de tandreþe, de gingãºie în familie. Pãrinþii au nevoie de stãpânire de sine pentru a fi disponibili pentru copiii lor, chiar dacã vin obosiþi de la serviciu ºi sunt frãmântaþi de grijile datoriilor zilnice. Stãpânirea de sine reprezintã o noþiune pe care libertatea prost înþeleasã o neglijeazã sau chiar a uitat-o. Stãpânirea de sine se învaþã, la început în lucruri mãrunte ca apoi sã fie exercitatã în problemele mari, uneori decisive. Iubirea este capabilã de jertfã, de dãruire, de respect atât între soþi cât ºi între pãrinþi ºi copii. Armonia în viaþa de familie este întreþinutã de mici dovezi de dragoste, un zâmbet cald, o mângâiere, împãrtãºirea unui gând, toate motive de bucurie. Tot astfel, când tatãl antreneazã copiii sã-i facã împreunã o surprizã plãcutã mamei, iar mama face la fel pentru a sãrbãtori onomastica tatãlui sau un eveniment mai deosebit din viaþa unuia dintre copii. Stãpânirea de sine intervine ºi în modul în care pãrinþii corecteazã greºelile copiilor. Cu dragoste ºi blândeþe se explicã ºi se motiveazã cum ar fi fost corect ºi, în acest caz, greºeala se îndreaptã conºtient. O admonestare brutalã, pe ton rãstit (este un exemplu negativ al pãrinþilor), nu are efect corector. Copilul poate reacþiona negativist, va imita acest comportament faþã de alþi copii, nu este interesat de consecinþele purtãrii sale. Dragostea faþã de copii nu înseamnã nici satisfacerea tuturor capriciilor acestora. Copiii învaþã în familie sã-ºi stãpâneascã pornirile, sã-ºi controleze comportamentul, sã înfrunte impactul cu asperitãþile vieþii. Fermitatea ºi consecvenþa pãrinþilor în procesul educativ vor ajuta copilul sã fie cinstit ºi onest, sã-ºi îndeplineascã conºtiincios datoria, sã respecte autoritatea. A fi un bun pãrinte implicã, totodatã, a ºti sã înveþi, chiar de la copii, a le respecta opiniile, a-i ajuta sã înþeleagã ºi sã promoveze adevãratele valori în viaþã. În acest fel, relaþia corectã pãrinþi – copii va ajuta la dezvoltarea armonioasã a copilului ºi se va evita recurgerea abuzivã ºi, în multe cazuri inutilã, la medicamentele antipsihotice. Dr TRIX P AL Dr.. BEA BEATRIX PAL

21


22

Social

Biroul de asistenþã ºi consiliere pentru persoane cu handicap Îmbunãtãþirea calitãþii vieþii persoanelor cu dizabiliãþi este unul dintre scopurile activitãþii desfãºurate în cadrul Asociaþiei Caritas Bucureºti. Sub acest auspiciu, în anul 2000, îºi începe activitatea Biroul de Asistenþã ºi Consiliere pentru persoane cu Handicap, având ca finanþator Organizaþia DCV – Caritas Germania. Birourile BACH de pe lângã fiecare diecezã din România funcþioneazã sub coordonarea Confederaþiei Caritas România, având Biroul Naþional la Caritas Satu-Mare. Aceste centre formeazã o reþea naþionalã, beneficiind de colaborare reciprocã, cursuri la nivel naþional ºi internaþional.

asemenea, se oferã servicii sociale persoanelor care nu au posibilitatea sã acopere costul tratamentului din unitãþile medicale. În ceea ce priveºte obiectul de activitate, programul acordã ºi servicii de consiliere, însoþire, lobby, advocacy, elaborare de proiecte. Grupul spre care se îndreaptã îl reprezintã persoanele cu handicap ºi familiile acestora (inclusiv persoane cu boli cronice). Numãrul beneficiarilor direcþi se ridicã la 25 de persoane lunar, iar al celor indirecþi îi include ºi pe beneficiarii Centrului Social, ai Centrului de Îngrijire Medicalã la Domiciliu ºi ai Centrului Down. Mulþumim tuturor acelora care au sprijinit ºi sprijinã acest proiect, în efortul comun de a asigura accesul persoanelor cu handicap la o viaþã normalã.

EUGEN ªTEF AN ªTEFÃNESCU - Coordonator Proiect ªTEFAN

Din pãcate, optându-se pentru o desfãºurare strict centralizatã a programului naþional, au fost pierdute din vedere specificitãþile diecezane. De exemplu, la nivelul Arhidiecezei de Bucureºti, cheltuielile necesare desfãºurãrii unui proiect sunt mai mari cu aproximativ 15% decât în celelalte dieceze. Acest fapt genereazã o funcþionare discontinuã din cauza fluctuaþiei de personal în cadrul proiectului ºi a resurselor insuficiente pentru a se desfãºura munca în condiþii optime. Totuºi, proiectul are rezultate pozitive, aducând un plus calitativ persoanelor asistate. Scopul programului este acela de a îmbunãtãþi condiþiile de trai ºi posibilitãþile terapeutice ale persoanelor cu handicap. De


Anunþuri

Vacanta , la mare, la munte dar ,si ... la bisericã Programul Sfintelor Liturghii la mare Parohia Sfântul Anton, Constanþa Duminicã 9:00, 10:30, 12:00, 18:00 Zilnic 8:00, 18:00 Parohia Mangalia Duminicã 10:30, 18:00 Zilnic 18:00 - Miercuri 8:00 Parohia Nãvodari Duminicã 9:30, 18:00 Zilnic 18:00 Parohia Padre Pio, Constanþa Duminicã 10:00, 18:00 Zilnic 19:00 - Miercuri 8:00 Parohia Sfântul Mihail, TTulcea ulcea Duminicã 10:30, 18:00 Zilnic 18:00

Programul Sfintelor Liturghii la munte Parohia din Sinaia Duminicã 12:00, 18:00 Zilnic 18:00 Biserica din Predeal Duminica 08:45 Biserica din Azuga Duminica 10:00

CHANT ARADISE CHANT:: MUZIC FOR P PARADISE

Cãlugãrii cistercieni din Stift Heligenkreuz ºi-au lansat, la casa de discuri Universal Muzic, primul lor album. Dupã semnarea contractului, cãlugãrii ºi-au înregistrat albumul într-un timp record, iar la sfârºitul lunii iunie au lansat CHANT: MUZIC FOR PARADISE. Universal Muzic, cea mai mare casã de discuri din lume, este cunoscutã, mai ales, pentru muzica unor artiºti ca Eminem sau Ami Winehouse. ªi-a început cãutãrile de cântãreþi sacri în luna februarie, prin anunþuri în presa religioasã din Anglia. Iniþiativa lor a fost bine primitã, peste 100 de organizaþii religioase din întreaga lume rãspunzând la aceastã provocare. Albumul CHANT: MUZIC FOR PARADISE este disponibil ºi în România ºi poate fi gãsit la Librãria Sfântul Iosif, din strada General Berthelot, nr. 19.

23


24

Micul prinþ

Mã ce s u r a am pre t, ioa ai sã

Pr Pr.. ADRIAN BOBORUÞÃ

Ascultaþi, copii! Undeva, peste þãri ºi mãri, trãia un rege tânãr, pe nume Arald. Era înconjurat de o mulþime de paji ºi de curteni îmbrãcaþi în veºminte strãlucitoare. Pe coridoarele ºi în sãlile palatului era un veºnic du-te-vino. Curtenii se bucurau de gãzduirea lui Arald, care le oferea fel de fel de cadouri, jocuri, prãjituri, sucuri rãcoritoare, zmei, focuri de artificii ºi le mulþumea de fiecare datã pentru prezenþa lor neîncetatã alãturi de el. Nu fãceau mare lucru pentru treburile regatului deoarece Arald încerca sã cârmuiascã în aºa fel încât curtenii sã nu se oboseascã prea tare în chinurile lor. Din pricina asta erau cu toþii cât se poate de mulþumiþi de traiul dus ºi, în rãstimp, petrecându-ºi vremea, îºi istoriseau fel de fel de poveºti, plimbându-se în parcul umbros de lângã lac, admirând lebedele, statuile ºi aleile înconjurate cu flori. Zilele curgeau liniºtite dar Ervin, sfetnicul de tainã al lui Arald, nu era prea mulþumit de starea lucrurilor. Încerca cu orice prilej sã-i atragã atenþia tânãrului sãu rege cã trebuia sã încerce sã vadã cât s-ar fi putut bizui, în caz de nevoie, pe ajutorul iubiþilor sãi curteni. - La ce bun, îi rãspundea zâmbind de fiecare datã, Arald. Doar îi vezi mereu pe toþi in jurul meu. O sã vedem, o sã mai vedem, poate altã datã. Ervin nu se dãdea însã bãtut ºi cu orice prilej repeta mereu propunerea. Cum Ervin fusese însã ºi sfetnicul tatãlui sãu, din respect, Arald îi acceptã în cele din urmã povaþa. Zis ºi fãcut! Într-o buna zi, neaºteptat, la palat veni zvonul cã regi vecini veneau cu rãzboi împotriva lui Arald. Acesta îºi puse armura, încãlecã pe cal ºi în faþa scãrilor palatului privi spre curtenii sãi nãuciþi de veste. Nici unul nu avea chef sã meargã la luptã. Fiecare gãsi câte o scuzã potrivitã

Copiii se î ntreabã… în

aºa încât, însoþit doar de bãtrânul Ervin, Arald plecã singur-singurel sã-ºi înfrunte aºa-ziºii duºmani. Care pe scãri, care de pe la ferestre, fluturându-ºi batistele ºi eºarfele, curtenii îi urarã toþi, în cor, sã se întoarcã victorios. - Ei, maiestate! îi spuse Ervin regelui când palatul dispãru dupã cotiturã. Acum vezi câte parale fac iubiþii tãi curteni? – Dar, dragul meu, îi scuzã Arald, la urma urmelor ce vrei? Sunt doar curteni, nu soldaþi. Poate îi judeci prea aspru. Rãzboiul este împotriva mea, iar eu sunt cel care trebuie sã lupt sã-mi apãr coroana ºi regatul. - Hm, bine, sã zicem ºi aºa, zise Ervin, dar hai sã încercãm altfel. Întorºi la casele lor, între timp, curtenii aflarã, chipurile, vestea cã regele lor pierduse ºi regatul ºi palatul. Din poartã în poartã, de data asta pe jos, Arald merse la fiecare, rând pe rând, cerându-le ajutorul sã-ºi recucereascã tronul. Dar nu micã îi fu mirarea cã la astfel de rugãminte uitate pãreau prãjiturile, sucurile rãcoritoare, zmeiele ºi focurile de artificii de odinioarã. Nu-i fu prea limpede din ce motive nici unul nu putea sã-l ajute ºi, culmea, nu primi altceva decât uºi trântite în nas. În mijlocul pieþei, la sfârºit, Arald rãmase dus pe gânduri. Unde greºise oare? Pe când îºi rumega întrebarea, se simþi, pe neaºteptate, tras încetiºor de mânecã. Era o femeie sãracã ce, fãrã multe vorbe, îi dãrui un ghem zdravãn de lânã toarsã. - Altceva nu am sã-þi dau, îi spuse femeia. Vroiam sã-mi împletesc o flanelã pentru iarna viitoare. Tu acum ai mai multã nevoie. Poate, vânzându-l, îþi va fi de folos în necazul ce te-a lovit. Lãcrimând, Arald îi spuse: - Îþi mulþumesc pentru dar. Este cel mai preþios pe care l-am primit vreodatã. Azi am învãþat o lecþie! ªi, zicând vorbele astea, se întoarse la palat. A doua zi, nu micã fu mirarea femeii sãrmane când, ieºind de dimineaþã din cãscioara-i mãruntã, vãzu oameni de la palat care, sub privirea lui Ervin, întindeau, roatã pe pãmânt, un fir de lânã. - Ce se întâmplã, îi fu întrebarea? - Femeie, din porunca regelui Arald, de ºaptezeci de ori mai lung decât firul ghemului ce i-ai dãruit când era la ananghie, va fi, de aici înainte, pãmântul tãu. Copii, ghiciþi tâlcul poveºtii? “- Daþi ºi vi se va da” ne spune Mântuitorul Isus, deoarece “cu mãsura cu care mãsuraþi, vi se va mãsura ºi vouã” (Lc 6,38). Iar pe curtenii aceia lãsaþi-i în gândurile lor! Azi însã copii, v-aþi gândit ce sã dãruiþi celor dragi?

Cum au apãrut îngerii?

Îngerii au fost creaþi de Dumnezeu. Chiar dacã nu descrie anume crearea îngerilor, Biblia ne spune cã Dumnezeu a creat tot ce existã, deci ºi pe îngeri. Dumnezeu i-a creat pe îngeri ca sã-L asculte ºi sã-L slujeascã, ºi astfel sã ia parte la bucuria Lui. Spre deosebire de oameni, îngerii vãd faþa lui Dumnezeu aºa cum este El, în Sfânta Treime. Ei înþeleg cât de bune sunt planurilor lui Dumnezeu ºi, de aceea, ard de iubire faþã de El. Pentru îngeri, fericirea înseamnã sã facã voinþa lui Dumnezeu. Verset cheie: Lãudaþi-L pe Domnul toþi îngerii Lui, lãudaþi-L pe El toate puterile Lui. Toate sã laude numele Domnului, pentru cã El a zis ºi s-au fãcut (cf. Ps 148,2;5). Versete ajutãtoare: Col 1,15-16

(adaptare de Liana Gehl dupã 205 Questions Children Ask about God)


Suflet tânãr

Îndrãzneºte ºi iubeºte

Gândul meu pentru tine/ri

Pr Pr.. DANIEL BULAI

Dragã prietene, Viaþa este un mister. De aceea are nevoie de Dumnezeu. Viaþa este o minune. De aceea îi aparþine lui Dumnezeu. Viaþa este un dar. De aceea trebuie trãitã cu Dumnezeu. Te rog, priveºte în jurul tãu ºi vezi ce înseamnã viaþa. Fiecare om îþi va oferi un rãspuns personal. Viaþa înseamnã suferinþã, durere, dezamãgire… Viaþa înseamnã fericire, dãruire, iubire… Viaþa înseamnã muncã, familie, speranþã… Viaþa înseamnã greutãþi, boalã, singurãtate… Viaþa înseamnã distracþie, sentimente bune ºi rele, cãderi ºi urcuºuri… Viaþa înseamnã ziua de ieri, care a trecut, ziua de azi, care este un dar ºi ziua de mâine, care este un mister… Te rog, priveºte în jurul tãu ºi cautã asemãnãri pentru viaþã. Fiecare om îþi va oferi un rãspuns personal. Viaþa se poate asemãna cu o luptã, cu un drum, cu o cãlãtorie… Viaþa se poate asemãna cu un chin, cu un coºmar, cu un risc… Viaþa se poate asemãna cu o piesã de teatru, cu un vis, cu raiul pe pãmânt… Viaþa se poate asemãna cu o energie, cu un suflu de vânt, cu o putere… Viaþa se poate asemãna cu timpul de cãutare, cu locul de organizare, cu împlinirea programului… Viaþa se poate asemãna cu ziua de ieri, cu ziua de azi ºi cu ziua de mâine… Cu ce sã asemãnãm viaþa? Ea se poate asemãna cu apa abundentã a unui râu, care se scurge ºi niciodatã nu mai trece prin acelaºi loc. Are douã maluri. La dreapta este iubirea care o mângâie. La stânga speranþa care îi traseazã direcþia. Are o bazã, o albie. Aceasta este credinþa, care nu-i permite niciodatã apei sã-ºi schimbe natura de a fi apã, deºi are de a face cu „pãmântul”. Are ºi un spaþiu nemãsurat deasupra. Acesta este cerul. De acolo a venit ºi acolo se întoarce.

Duminicã 29 iunie, la ora 19.30, la Teatrul ION CREANGÃ a fost un moment important pentru membrii formaþiei SUFLET TÂNÃR: a avut loc concertul de lansare a albumului de debut, “Îndrãzneºte ºi iubeºte”. Proiectul SUFLET TÂNÃR este unul curajos, care rãspunde nevoii tinerilor de a ºti cã existã ºi vor mai exista persoane care au gãsit un prieten în Dumnezeu. Într-o lume a consumismului este nevoie ºi de ceva gratis: Iubire. Membrii formaþiei SUFLET TÂNÃR cântã împreunã din anul 2002, dar nu ca formaþie sau grup, ci pur ºi simplu ca animatori la diferite activitãþi din cadrul Arhidiecezei noastre sau la întâlniri cu tinerii. “Crescând” împreunã, au cunoscut atât perioadele de rãtãcire care intervin necontenit, cât ºi momente de har, de care s-au bucurat împreunã. Tocmai din aceste experienþe au apãrut ºi cântecele pe care le promoveazã formaþia SUFLET TÂNÃR, cântece care ajutã tinerii în trãirea credinþei ºi în descoperirea relaþiei eu – Dumnezeu. În rândul tinerilor, credinþa ºi-a pierdut din intensitate. Muzica promoveazã, în general, “liber-cugetãtorii” ºi este “la modã” sã faci cum a fãcut orice membru al unei formaþii indiferent de moralitatea sa. Prin cântec, membrii formaþiei sperã sã transmitã mesajul lor, faptul cã într-o lume a consumismului este nevoie ºi de ceva gratuit: IUBIRE.

Paginã realizatã de ROXANA ROT ARU ROTARU

25


26

Lecturi ANA-MARIA BOTNARU

Mihai Frãþilã – „Cu o singurã gurã ºi o singurã inimã“ Liturghia altfel; fragmente de eseu Ed. Galaxia Gutenberg, 2007; 64 p. Micuþa carte pe care am ales sã o prezint în acest numãr al revistei noastre mi se pare interesantã din douã motive: întâi, pentru cã are în centru tezaurul liturgic al unei Biserici martire – Biserica Greco-Catolicã; apoi fiindcã, deºi scrie despre lucruri complicate, autorul nu face paradã de erudiþie (deºi ea se ghiceºte la tot pasul…). Vorbind despre liturghie, ne confruntãm întotdeauna cu un dublu paradox: relaþia „timp istoric – timp liturgic“ (cu toþii ºtim, pe urmele lui Mircea Eliade, cã timpul liturgic nu reprezintã o simplã rememorare, ci ne face contemporani cu evenimentele celebrate) ºi relaþia „divin – uman” în desfãºurarea celebrãrii liturgice. Iatã o frumoasã definiþie a liturghiei în care regãsim deopotrivã vocea pãstorului ºi vocea teologului: „Este nevoie de credinþã pentru a accepta liturghia. Liturghia nu este o lucrare omeneascã. Prin puterea Spiritului, în credinþã, devenim contemporani ai timpului mântuirii, al Tainelor, unde Biserica petrece cu Fiul omului ºi se face pãrtaºã harurilor Sale”. Un moment important al liturghiei grecocatolice îl reprezintã Fericirile din Evanghelia dupã Matei. Episcopul Mihai Frãþilã le aseamãnã în mod inspirat cu „un paºaport al intrãrii în Împãrãþie, […] dar un paºaport care nu stã în meritul omului, ci în unirea fiinþei cu Hristos. De la cruce spre înviere, prin purtarea zi de zi a propriei neîmpliniri, prin lepãdarea de sine, pe urmele Sale – cu nãdejde, prin har”. Uneori, pe parcursul acestor eseuri, autorul iese din „logica liturgicã“ a textului pentru a lãmuri rãspicat unele „neînþelegeri“. Un exemplu care mi-a plãcut foarte mult este acesta: „Rafinamentul coperþii evangheliarului nu este moftul bogãþiei ºi dispreþul celor nevoiaºi, ci mãrturia valorii cuvântului viu în viaþa celor care trãiesc în Hristos”. Secole de-a rândul, adversarii Bisericii, fie cã s-au numit protestanþi, iluminiºti, comuniºti, naziºti sau atei pur ºi simplu, au acuzat „luxul“, „bogãþia“, „opulenþa“ altarelor, sanctuarelor, invocând ipocrit sãracii. Deºi de 2000 de ani Biserica are grijã tocmai de sãraci, printr-o contorsionare ciudatã a logicii (ºi a bunului-simþ), se trezeºte acuzatã cã este prea bogatã pentru o lume atât de sãracã. La rãspunsul plin de miez pe care îl dã

Episcopul Mihai Frãþilã, aº adãuga trei nume: primele douã (Sf. Francisc de Asissi ºi Maica Tereza de Calcutta) ilustreazã adevãrata relaþie dintre Bisericã ºi sãraci, al treilea nume este emblematic pentru ipocrizia de care pomeneam; episodul este bine-cunoscut: indignarea lui Iuda cã uleiul parfumat cu care s-au uns picioarele Mântuitorului înseamnã o risipã în dauna celor sãraci. În alt loc, descoperim frumuseþea unor gesturi liturgice care nu aparþin tradiþiei latine: „Vãlul care acoperã potirul ºi discul este acum fluturat deasupra altarului, mãrturisind trecerea Spiritului. Numai alegerile simbolice pot exprima taina, fiindcã liturghia nu are raþiuni practice, doar rostul celebrãrii lui Dumnezeu”. Locul special al Preacuratei în liturghia grecocatolicã nu poate fi pus pe seama „religiozitãþii populare“, susþine autorul. Raþiunea acestei prezenþe este mult mai profundã, fiind justificatã teologic: „Maica Domnului reprezintã temelia ascultãrii creºtine ºi referinþa la maternitatea Bisericii, care ne primeºte naºterea prin mântuirea oferitã de Hristos. De aceea, Fecioara nu este una dintre multele opþiuni devoþionale, ci calea mântuirii, poarta prin care a trecut ºi continuã sã treacã Ziditorul”. În fine, sub genericul care dã titlul acestei cãrþi, Episcopul Mihai Frãþilã scrie despre Taina Euharistiei. Întâlnim aici o distincþie teologicã de mare fineþe, care mãrturiseºte despre bogãþia ºi varietatea diferitelor tradiþii liturgice: dacã în tradiþia apuseanã trupul real al lui Cristos este Euharistia, iar trupul mistic este Biserica, în tradiþia rãsãriteanã lucrurile se petrec tocmai invers: trupul real este Biserica, iar Euharistia este trupul mistic. Autorul nu îi uitã pe cei superficiali, grãbiþi sau indiferenþi, avertizând cã liturghia nu este o simplã ceremonie; miza ei este sã îi transforme pe credincioºi, pentru ca ei sã poatã continua în lume lucrarea Domnului: „Liturghia întreagã este o celebrare a Prezenþei euharistice care se realizeazã pentru a fi consumatã de credincioºi ºi a le permite de a deveni hristoºi în lume”. Spuneam la început cã Episcopul Mihai Frãþilã are darul de a scrie despre lucruri complicate într-un limbaj simplu ºi limpede. Pentru cei care doresc sã descopere bogãþia de simboluri ºi semnificaþii a liturghiei catolice orientale, cartea sa – „Cu o singurã gurã ºi o singurã inimã“ – este un foarte bun punct de pornire.


Educaþie media CRISTINA GRIGORE

Biserica din Europa în faþa provocãrilor mass-media Biserica Catolicã din Europa ajunge adesea pe prima paginã a ziarelor, atunci când e vorba de scandaluri care implicã instituþia ecleziasticã sau vreunul din membrii ei, însã nu are drept la cuvânt în dezbaterile pe teme de bioeticã ori eutanasie ºi, cu greu, gãseºte spaþiu în presã pentru ºtirile despre viaþa ºi opera sa. Aceasta este concluzia la care s-a ajuns la finalul întâlnirii organizate la Roma de cãtre Consiliul Conferinþelor Episcopale Europene (CCEE), în perioada 11-14 iunie, care a reunit 36 de purtãtori de cuvânt ºi ataºaþi de presã ai Conferinþelor Episcopale din 23 de state europene. Întâlnirea anualã a purtãtorilor de cuvânt are scopul de a promova dialogul, colaborarea ºi schimbul de informaþii între operatorii media din cadrul Conferinþelor episcopale. Întâlnirea din acest an, care a avut ca temã “Provocãrile massmedia pentru Bisericã, astãzi, în Europa”, a fost gãzduitã de Conferinþa Episcopalã Italianã. Participanþii au avut ocazia sã se întâlneascã ºi cu mons. Jean-Michel di Falco, preºedintele Comisiei Episcopatelor Europene pentru Media, mons. Claudio Maria Celli, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Comunicaþii Sociale, ºi Pr. Federico Lombardi, directorul Biroului de Presã al Sfântului Scaun. La deschiderea lucrãrilor acestei întâlniri cardinalul Péter Erdõ, Preºedinte al CCEE, a subliniat “urgenþa aprofundãrii raportului dintre Bisericã ºi mass-media într-o perioadã istoricã complexã în care se face multã dezinformare în ce priveºte Biserica”. La rândul sãu, mons. Giuseppe Betori, secretar general al Conferinþei Episcopale Italiene, a afirmat cã cea mai mare responsabilitate a Bisericii este aceea de a investi în formare, pentru a avea persoane care sã se raporteze în mod critic faþã de mass-media ºi sã poatã transmite o imagine autenticã a Bisericii. În cadrul întâlnirii, prin intervenþia unor experþi, a fost abordat ºi fenomenul migraþiei ºi al dialogului interreligios ºi raportul lor cu mass-media. Slaba cunoaºtere a specificului diferitelor religii din lume de cãtre operatorii din mass-media e în defavoarea religiilor, a explicat Mario Marazziti, purtãtor de cuvânt al Comunitãþii Sant’Egidio. În plus, termenul “dialog” ºi-a pierdut în ziua de azi conotaþia pozitivã ºi deseori “este însoþit de sentimente legate de pierderea identitãþii, de categoria cedãrii sau a vânzãrii”, a adãugat jurnalistul italian. “În ziua de azi – a subliniat în

încheierea intervenþiei sale – comunicatorul creºtin este chemat la o slujire care se bazeazã pe reconstruirea respectului faþã de celãlalt ºi a convieþuirii”. Din schimbul de experienþe dintre purtãtorii de cuvânt a reieºit cã Biserica întâmpinã dificultãþi în raportul ei cu mass-media atunci când vrea sã intervinã în dezbaterea publicã pe tema avortului ºi a familiei. “În aceste cazuri – a subliniat Erich Leitenberg, purtãtor de cuvânt al Conferinþei Episcopale Austriece – ziarele au mereu suspiciunea cã Biserica e întotdeauna împotriva progresului, situându-se pe poziþii conservatoare”. “E greu sã-i faci sã înþeleagã, a continuat Leitenberg, cã, de fapt, contribuþia Bisericii pentru un umanism integral se poate concilia cu apãrarea dreptului la viaþã, mai ales a celei lipsite de apãrare, ºi a familiei întemeiate pe cãsãtorie ºi deci pe o relaþie stabilã între un bãrbat ºi o femeie”. “Mass-media – a explicat elveþianul Walter Muller – cautã poziþii ale Bisericii care sã fie compatibile cu ceea ce poate fi pe placul opiniei publice, aºa cum sunt declaraþiile în favoarea ocrotirii mediului. Dialogul devine mai dificil atunci când Biserica intervine pe tema bioeticii sau în dezbaterile pe tema eutanasiei”. Din partea Conferinþei Episcopale Române a participat Pr. Francisc Doboº, care le-a vorbit colegilor sãi despre felul în care Biserica din România este prezentã ºi prezentatã în mass-media. De asemenea, pr. Francisc a prezentat ºi acþiunea derulatã pe lângã Parlamentul European de cãtre Arhiepiscopia RomanoCatolicã de Bucureºti pentru salvgardarea Catedralei Sf. Iosif din Bucureºti, o acþiune care a oferit ºi “o imagine realã a unei Biserici care se ocupã de oraº”. Despre mass-media ºi Bisericã vor discuta ºi preºedinþii Conferinþelor episcopale din þãrile europene în cadrul adunãrii plenare a CCEE, care va avea loc la sfârºitul lunii octombrie. CCEE a demarat deja un studiu legat de prezenþa Bisericii în mijloacele de comunicare. Consiliul vrea sã ºtie dacã ºi care sunt dificultãþile întâmpinate, cum rãspunde Biserica în cazul atacurilor ºi a defãimãrilor ºi în general cum este tratatã Biserica ºi cum e prezentã în presã. Rezultatele studiului vor fi prezentate episcopilor europeni în toamnã.

27


28

Din istoria Bisericii Pr Pr.. EMANUEL DUMITRU

Problematica ereziilor secolelor IV–V Cuvântul erezie înseamnã alegere, pãrere diferitã, eroare. El se întrebuinþeazã pentru a arãta învãþãturile greºite, erorile de doctrinã ale celor care n-au primit sau n-au pãstrat învãþãtura creºtinã, aºa cum a fost predicatã de Sfinþii Apostoli ºi cum a fost înþeleasã ºi pãstratã de Bisericã.

Arianismul

În anul 318, episcopul Alexandriei, Alexandru, predica despre „Marele mister al unitãþii Trinitãþii”. Un predicator popular, Arius, a atacat predica, deoarece credea cã nu a reuºit sã menþinã o distincþie între persoanele divine. Împãratul Constantin cel Mare a încercat sã potoleascã disputa dintre cei doi prin scrisori trimise atât lui Alexandru cât ºi lui Arius, dar, neajungându-se la o înþelegere, împãratul convoacã Conciliul de la Niceea. Astfel, la începutul verii lui 325 se strâng, la Niceea, între douã ºi trei sute de episcopi, dintre care însã mai puþin de zece erau din partea apuseanã a Imperiului. Aici sunt prezentate trei mari puncte de vedere. Arius, sprijinit ºi de Eusebiu din Nicomedia ºi de o minoritate din cei prezenþi, a susþinut cã fiinþa lui Dumnezeu este unicã ºi a tras concluzia cã Fiul nu are o naturã identicã cu Tatãl. În concepþia sa, Fiul este prima creaturã a Tatãlui, schimbabil, mãrginit ºi chiar capabil de a pãcãtui. Scopul pentru care El a fost creat este acela cã Dumnezeu nu poate crea universul material decât cu ajutorul unei fiinþe intermediare. Fiul se deosebeºte de celelalte creaturi fiind cea dintâi creaþie, înþelepciunea creatã, instrumentul prin care Tatãl a creat celelalte lucruri, însã cel dintâi îi este inferior ºi subordonat. Atanasiu, un tânãr cu puþin peste 30 de ani, ce avea sã devinã principal exponent al apãrãrii unei învãþãturi corecte, a insistat cã Cristos a existat din veºnicie împreunã cu Tatãl, este de aceeaºi esenþã cu El, deºi are o personalitate distinctã. Cristos, susþinea el, este coegal, coetern ºi consubstanþial cu Tatãl, pãreri pentru care a fost exilat de cinci ori în cursul vieþii sale. Grupul cel mai mare era condus de Eusebiu din Cezareea care a propus un compromis acceptabil. El susþinea cã Cristos nu a fost creat din nimic ºi era nãscut din Tatãl, fiind de aceeaºi naturã cu El. Aceastã din urmã opinie a fost acceptatã în urma Conciliului, însã, mai ales între anii 325 ºi 361 s-a constatat o victorie a arianismului în rândul creºtinilor, lucru care va fi restabilit când împãratul Teodosiu convoacã un nou Conciliu Ecumenic la Constantinopol.

Apolinarianismul

Apolinariu, un profesor de retoricã ajuns, dupã convertire, episcop de Laodiceea, a elaborat o învãþãturã care neagã prezenþa unui suflet uman în Cristos. Mântuitorul a avut cu adevãrat un trup uman ºi, deoarece trupul nu poate exista prin el însuºi, are nevoie de un principiu animator. Dacã în cazul oamenilor acest rol îl joacã sufletul, la Isus a fost înlocuit de Logosul divin. Astfel apolinarianismul accentueazã divinitatea lui Cristos ºi îi minimalizeazã umanitatea. Membrii Conciliului nu au acceptat aceastã tezã, teoria lui Apolinariu fiind condamnatã la Constantinopol, în 381.

Nestorianismul

Opusã concepþiei divinizante a lui Apolinariu, a fost învãþãtura lui Nestoriu. Ajuns patriarh al Constantinopolului în 428, el îi atribuie lui Isus douã naturi: una umanã ºi una divinã. Însã natura umanã este distinctã ºi independentã de cea divinã, astfel Cristos ajunge sã fie mai mult un om perfect legat moral de divinitate. În aceste condiþii, nici Maria nu mai este Nãscãtoare de Dumnezeu, ci Nãscãtoare de Isus. ªi aceastã învãþãturã a fost condamnatã de cãtre Bisericã la al treilea Conciliu Ecumenic, cel din Efes, în anul 431.

Pelagianismul

În legãturã cu natura omului ºi modul prin care el se poate mântui, au existat douã mari curente de gândire, cel al lui Pelagius ºi cel al lui Augustin. Cel dintâi credea cã fiecare om este creat liber, aºa cum a fost Adam ºi cã fiecare om are puterea de a alege binele sau rãul. Omul nu moºteneºte pãcatul originar fiind o creaþie diferitã a lui Dumnezeu, iar din aceastã cauzã, nici botezul copiilor nu mai este un element esenþial în mântuire. Augustin, marele episcop de Hippona s-a opus insistent spunând cã regenerarea este lucrarea exclusivã a Duhului Sfânt. Omul a fost, la început, creat liber, dar pãcatul lui Adam i-a legat pe toti oamenii. Voinþa omului este total coruptã de cãderea omului în pãcat, aºa încât el este neputincios sã-ºi exercite voinþa cu privire la problema mântuirii. Voinþa omului este atât de legatã, încât acesta nu poate face nimic pentru a se salva. Salvarea poate veni doar de la cei aleºi prin harul lui Dumnezeu. Învãþãtura lui Pelagius a fost condamnatã la Efes in 431. Principalul factor care a reuºit sã pãstreze, în secolele III–V, unitatea Bisericii, prin înãbuºirea schismelor ºi a ereziilor, a fost intervenþia forþei publice. Cu toate cã Biserica îi contesta împãratului dreptul de a interveni în discuþiile teologice, acesta a jucat un rol important, ajutat ºi de mentalitatea timpului conform cãreia era reprezentantul divinitãþilor pentru membrii imperiului, indiferent de religie.


072008  

Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti IOAN ROBU, Arhiepiscop M...

Advertisement
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you