Sfânta Scriptură să umblu prin valea întunecată a morţii, nu mă tem de nici un rău, căci tu eşti cu mine, toiagul şi nuiaua ta mă apără. kl
Duminica a V-a a Paştelui (A)
I
Fap 6,1-7; Ps 32; 1Pt 2,4-9; In 14,1-12
sus Cristos înviat, potrivit Evangheliei din duminica trecută, se îngrijeşte de toţi cei pe care Tatăl i-a încredinţat asemenea Păstorului cel Bun. El îşi cunoaște toate oiţele, le cheamă pe nume pe fiecare, iar ele îl urmează. Potrivit Liturgiei Cuvântului de astăzi, Păstorul cel Bun îşi alege dintre ucenicii din toate timpurile şi locurile colaboratori, păstori buni, care să-I rostească Cuvintele, să-I înfăptuiască Lucrările mântuitoare. Cu alte cuvinte, Isus Cristos alege să-şi continue lucrarea de călăuzire către Tatăl a oiţelor sale prin intermediul Apostolilor şi martorilor aleşi de El. Or, faptul că Mântuitorul le vesteşte apropiata sa plecare la Tatăl pentru ca să pregătească fiecăruia – oiţă şi păstor – un loc, nu poate să nu trezească în ei nelinişti. Doamne, i-a zis atunci Toma, nu ştim unde te duci şi cum putem şti calea? Dar Isus îi răspunde: Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl meu decât prin mine. Şi Filip are o nelinişte: Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns. Dar Isus îi răspunde: De atâta vreme sunt cu voi şi tu nu m-ai cunoscut, Filipe? Cine m-a văzut pe mine l-a văzut şi pe Tatăl. În plus, Isus îi asigură pe toţi că Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la mine, ci de la Tatăl care rămâne în mine şi care săvârşeşte şi faptele... şi că cel care crede în mine va face şi el faptele pe care le fac eu şi va face mai mari decât acestea, pentru că eu mă duc la Tatăl. Aşadar, referinţa permanentă la Isus reprezintă soluţia rezolvării problemelor noastre fundamentale. Apostolii au înţeles misiunea ce le-a fost încredinţată şi şi-au asumat-o pe deplin. Astfel, prima lectură de astăzi ne oferă o situaţie concretă de viaţă în care apostolii au de gestionat o situaţie delicată din comunitatea primară. În urma unui incident apărut cu ocazia distribuirii ajutoarelor pentru văduvele sărace, apostolii se văd nevoiţi să revadă priorităţile slujirii lor: Nu-i normal ca noi să lăsăm cuvântul lui Dumnezeu, pentru a servi la mese. De aceea, fraţilor, căutaţi şapte bărbaţi dintre voi, cu nume bun, plini de Duhul Sfânt şi de înţelepciune, pe care noi să-i rânduim la această slujbă. Iar noi vom stărui în rugăciune şi în slujirea cuvântului. Odată deblocată situaţia, Cuvântul lui Dumnezeu a reînceput să se răspândească, iar numărul ucenicilor să crească. Cât priveşte lectura a doua, ea ni-l oferă pe Sfântul Apostol Petru ca exemplu de păstor bun ce-şi învaţă şi îşi conduce turma încredinţată: Preaiubiţilor, apropiaţi-vă de Domnul Isus, el este piatra cea vie: oamenii au aruncat-o, dar Dumnezeu a ales-o, pentru că a preţuit-o. Voi de asemenea să fiţi pietre vii, care să slujească la zidirea templului duhovnicesc... voi aveţi, aşadar, misiunea de a vesti în lume faptele măreţe ale aceluia, care v-a chemat din întuneric la minunata sa lumină. Cred că şi noi ne simţim interpelaţi de îndemnurile şi de exemplul său.
Duminica a VI-a a Paştelui (A)
Fap 8,5-8.14-17; Ps 65; 1Pt 3,15-18; In 14,15-21 entru ca oiţele să-şi poată croi drumul în viaţă, Păstorul cel Bun le conduce, potrivit Evangheliei duminicii trecute, prin intermediul păstorilor cei buni, prin apostolii şi martorii rânduiţi de El. Dar, împreună cu aceştia, Isus Cristos înviat, ne spune Evanghelia de astăzi, le mai oferă un Sprijin de referinţă: pe Apărătorul care să fie totdeauna împreună cu voi..., pe Duhul adevărului pe care lumea nu poate să-L primească... dar pe care voi îl cunoaşteţi pentru că rămâne la voi şi pentru că este în voi... Acest Apărător şi Duh al adevărului îi face pe toţi capabili să primească şi să păzească poruncile lui Isus. Primindu-i şi păzindu-i poruncile, ele, oiţele, dau dovada iubirii pe care i-o poartă Păstorului şi, implicit, Tatălui. Celelalte lecturi ale Liturgiei Cuvântului de astăzi ne oferă, pe de o parte, exemple de păstori buni, animaţi de către Duhul adevărului în lucrarea lor pastorală. În acelaşi timp, întâlnim evocate, în textele biblice, situaţii în care Apărătorul îi susţine şi îi întăreşte pe cei care s-au angajat să păşească pe urmele lui Cristos. Astfel, în prima lectură, ne este oferit, mai întâi, exemplul diaconului Filip, care ajunge într-una din localităţile Samariei şi începe să-l predice pe Cristos. Or, pe măsură ce locuitorii aud cuvintele şi văd semnele săvârşite de Filip, o mare bucurie i-a cuprins pe toţi în acest oraş. Un al doilea exemplu este cel al apostolilor care, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. Aceştia, coborându-se, s-au rugat pentru ei ca să primească pe Duhul Sfânt. Mai apoi, când apostolii îşi puneau mâinile asupra lor şi ei îl primeau pe Duhul Sfânt. În lectura a doua, Sfântul Petru îi îndeamnă pe destinatarii epistolei sale care traversează momente grele, momente de persecuţie: Preaiubiţilor, căutaţi ca inimile voastre să fie pătrunse de sfinţenia Domnului Cristos şi fiţi gata oricând să daţi răspuns potrivit celor care vă întreabă despre nădejdea voastră. Faceţi aceasta cu blândeţe şi cu respect, având grijă să fiţi cu conştiinţa curată, ca prin aceasta să rămână de ruşine cei care vorbesc de rău purtarea voastră cea dreaptă întru Cristos. Căci, dacă aşa e voia lui Dumnezeu, e mai bine să suferiţi pentru că aţi făcut binele, decât să suferiţi pentru că aţi făcut răul. Astfel şi Cristos a suferit moartea pentru păcatele oamenilor o dată pentru totdeauna; el, cel drept, a murit pentru cei vinovaţi, ca să ne conducă pe noi la Dumnezeu. A fi creştin nu este întotdeauna simplu. Exigenţele poruncilor ne cer adesea eforturi deosebite. Când, însă, tocmai pentru fidelitatea noastră faţă de Isus Cristos avem de îndurat umiliri, jigniri, batjocuri, cât de important şi mângâietor pentru noi este atunci să ne ştim susţinuţi de acest Apărător, de acest Duh al adevărului!
P
Pr. Tarciziu ȘERBAN
kl Actualitatea Creștină mai 2014