Issuu on Google+


Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

„Cristos s-a fãcut sãrac pentru voi” (2Cor 8,9) „În fiecare an, Postul Mare ne oferã o ocazie providenþialã pentru a medita în profunzime sensul ºi valoarea vieþii noastre de creºtini ºi ne stimuleazã sã redescoperim milostivirea lui Dumnezeu pentru a deveni, la rândul nostru, mai milostivi faþã de fraþii noºtri. În timpul Postului Mare, Biserica are grijã sã propunã câteva angajamente specifice care sã însoþeascã concret credincioºii în acest proces de reînnoire interioarã: acestea sunt rugãciunea, postul ºi pomana. Anul acesta, în obiºnuitul mesaj al Postului Mare, doresc sã mã opresc pentru a reflecta asupra practicii pomenii, care reprezintã un mod concret de a veni în ajutorul celor care au nevoie ºi, în acelaºi timp, un exerciþiu ascetic pentru a ne detaºa de bunurile pãmânteºti”. Cu aceste cuvinte începe Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea Mesajul pentru Postul Mare. Dupã ce aminteºte de cuvântul lui Isus: Nu puteþi sluji lui Dumnezeu ºi mamonei (Lc 16,13; mamona înseamnã bani câºtigaþi în mod necinstit sau cheltuiþi cu intenþie rea), Suveranul Pontif subliniazã urmãtoarele adevãruri: 1. Pomana ne ajutã sã învingem ispita continuã de a ne lãsa vrãjiþi de bunurile materiale ºi ne educã sã venim în ajutorul aproapelui, împãrþind bunurile noastre cu cei sãraci. 2. Conform învãþãturii evanghelice, noi nu suntem proprietarii, ci administratorii bunurilor pe care le posedãm. Prin aceste bunuri pe care le avem, suntem chemaþi sã devenim pentru aproapele dovezi ale Providenþei ºi ale iubirii divine. „Dacã cineva are bogãþiile lumii ºi-l vede pe fratele sãu, care este în nevoie, ºi îºi închide inima faþã de el, cum poate sã rãmânã în acela iubirea lui Dumnezeu?” (1In 3,17). A-l ajuta pe aproapele este o datorie de dreptate înainte de a fi un act de caritate. 3. „Sfânta Evanghelie pune în luminã o caracteristicã specificã a pomenii creºtine: trebuie sã fie fãcutã în ascuns”. Isus spune: Aveþi grijã sã nu sãvârºiþi faptele voastre bune înaintea oamenilor ca sã fiþi vãzuþi de ei ... Tu, însã, când dai de pomanã, sã nu ºtie stânga ta ce face dreapta ta, pentru ca pomana ta sã fie în ascuns (Mt 6,1.3-4). Spune Sfântul Pãrinte: „Totul trebuie sã fie, aºadar, îndeplinit spre slava lui Dumnezeu ºi nu a noastrã... Pomana evanghelicã nu este o simplã binefacere: este, mai curând, o expresie concretã a caritãþii, virtute teologalã care cere convertirea interioarã la iubirea lui Dumnezeu ºi a fraþilor, imitându-L pe Isus Cristos care, prin moartea pe cruce, s-a dãruit cu totul pentru noi”(nr. 3). 4. Scriptura ne învaþã cã ai mai multã bucurie când dai, decât atunci când primeºti (Fap 20,35). „Ori de câte ori, când din iubire faþã de Dumnezeu împãrþim bunurile noastre cu aproapele în dificultate, experimentãm cã plinãtatea vieþii se naºte din iubire ºi cã totul se reîntoarce ca o binecuvântare sub forma pãcii, a satisfacþiei interioare ºi a bucuriei. Tatãl Ceresc rãsplãteºte pomana noastrã cu bucuria sa. Ba mai mult, Sfântul Petru citeazã, printre roadele spirituale, iertarea pãcatelor: Dragostea, scrie el, acoperã o mulþime de pãcate (1Pt 4,8)”. „Pomana, apropiindu-ne de ceilalþi, ne apropie de Dumnezeu ºi poate sã devinã instrument de adevãratã convertire ºi împãcare cu El ºi cu fraþii noºtri” (nr.4). 5. Pomana educã în generozitatea iubirii. Este semnificativ în acest sens episodul din Evanghelie în care vãduva a pus în caseta pentru ofrande a Templului tot ce mai avea la viaþa ei (Mc 12,44). Isus a lãudat-o pentru cã a pus din sãrãcia ei totul. „Aceste episod emoþionant se aflã în cadrul descrierii zilelor care preced patima ºi moartea lui Isus care, cum observã sfântul Paul, s-a fãcut sãrac pentru a ne îmbogãþi cu sãrãcia sa (cf 2Cor 8,9); s-a dãruit pe sine însuºi pentru noi. Postul Mare, prin practica pomenii, ne îndeamnã sã-i urmãm exemplul. La ºcoala Sa putem sã învãþãm sã facem din viaþa noastrã un dar total; imitându-L, reuºim sã fim disponibili, nu atât pentru a da ceva din ceea ce avem, cât, mai ales, pentru a ne dãrui pe noi înºine... Practica pomenii în Postul Mare devine un mijloc pentru a trãi intens vocaþia noastrã de creºtini. Atunci când creºtinul se oferã gratuit pe sine însuºi, mãrturiseºte cã nu bogãþia materialã este cea care dicteazã legile existenþei, ci iubirea. Ceea ce dã valoare pomenii este, aºadar, iubirea care inspirã forme diferite de dãruire, dupã posibilitãþile ºi condiþiile fiecãruia” (nr.5). 6. Postul Mare ne învaþã sã ne „antrenãm”, din punct de vedere spiritual, prin practicarea pomenii, pentru a creºte în caritate ºi pentru a-L recunoaºte pe Cristos în cei sãraci. Sfântul Pãrinte îºi încheie astfel Mesajul pentru Postul Mare: „Prin pomanã dãruim ceva material, semn al darului cel mai mare pe care putem sã-l oferim altora vestindu-L ºi mãrturisindu-L pe Cristos, în al cãrui nume se aflã viaþa cea adevãratã. Acest timp sã fie caracterizat de un efort personal ºi comunitar de adeziune la Cristos pentru a fi mãrturisitori ai iubirii Sale. Maria, Mamã ºi Slujitoare fidelã a Domnului, sã ajute credincioºii sã continue lupta spiritualã a Postului Mare înarmaþi cu rugãciunea, postul ºi practicarea pomenii, pentru a ajunge la celebrãrile Sãrbãtorilor Pascale reînnoiþi în duh. Cu aceste îndemnuri dãruiesc cu bucurie, tuturor, Binecuvântarea Apostolicã” (nr.6).

1


2

Magisteriu

Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Angelus “V reau sã încredinþez rugãciunii voastre “Vreau câteva intenþii” (3 februarie) „Dragi fraþi ºi surori, astãzi aº vrea sã încredinþez rugãciunii voastre diferite intenþii. În primul rând, amintind cã ieri, în sãrbãtoarea liturgicã a Întâmpinãrii Domnului, am celebrat Ziua Vieþii Consacrate , vã invit sã vã rugaþi pentru aceia pe care Cristos îi cheamã sã-l urmeze mai îndeaproape printr-o consacrare specialã. Spre aceºti fraþi ºi surori, care se dedicã slujirii totale a lui Dumnezeu ºi a Bisericii prin voturile de sãrãcie, castitate ºi ascultare, se îndreaptã recunoºtinþa noastrã. Fecioara Sfântã sã mijloceascã multe ºi sfinte vocaþii la viaþa consacratã, care constituie o bogãþie inestimabilã pentru Bisericã ºi pentru lume. O altã intenþie de rugãciune ne-o oferã Ziua pentru viaþã care se celebreazã astãzi în Italia ºi care are ca temã Slujirea vie’ii. Salut ºi mulþumesc tuturor acelora care au venit în Piaþa San Pietro pentru a-ºi mãrturisi angajarea în apãrarea ºi promovarea vieþii ºi pentru a reaminti cã „civilizaþia unui popor se mãsoarã dupã capacitatea de a sluji viaþa” (Mesajul Conferinþei episcopale italiene, cea de-a XXX-a Zi naþionalã pentru viaþã). Fiecare, dupã posibilitãþile, profesionalitatea ºi competenþele proprii, sã se simtã din ce în ce mai stimulat sã iubeascã ºi sã slujeascã viaþa, de la începutul pânã la sfârºitul ei natural. De fapt, le revine tuturor îndatorirea de a primi viaþa umanã ca dar ce trebuie respectat, ocrotit ºi promovat ºi, mai mult încã, atunci când ea este firavã ºi are nevoie de atenþie ºi îngrijiri, atât înainte de naºtere cât ºi în faza ei terminalã. Ne rugãm ºi pentru ca Postul Mare care va începe miercurea viitoare cu ritul Cenuºii sã fie un timp de adevãratã convertire pentru toþi creºtinii, chemaþi la o mãrturisire tot mai autenticã ºi curajoasã a propriei credinþe”.

Împãrãþia lui Dumnezeu este viaþa care triumfã asupra morþii (27 ianuarie)

“În Liturghia de astãzi, evanghelistul Matei, care ne va însoþi de-a lungul acestui an liturgic, prezintã începutul misiunii publice a lui Cristos. Ea constã, în mod esenþial, în predicarea Împãrãþiei lui Dumnezeu ºi în vindecarea bolnavilor, dovadã cã aceastã Împãrãþie s-a apropiat; mai mult, este de acum în mijlocul nostru (...) Vestea cea bunã pe care Isus o proclamã se rezumã în aceste cuvinte: Împãrãþia lui Dumnezeu - sau a cerurilor - este aproape (Mt 4,17; Mc 1,15). Ce înseamnã aceastã expresie? Nu indicã, desigur, o împãrãþie pãmânteascã delimitatã în timp ºi în spaþiu,

dar anunþã cã Dumnezeu stãpâneºte, cã Dumnezeu este Stãpânul ºi stãpânirea sa e prezentã, actualã, se realizeazã. Noutatea mesajului lui Cristos este cã, prin El, Dumnezeu a devenit aproape, stãpâneºte de acum în mijlocul nostru, cum o dovedesc minunile ºi vindecãrile pe care le sãvârºeºte. Dumnezeu stãpâneºte în lume prin Fiul sãu fãcut om ºi cu puterea Duhului Sfânt, care este numit deget al lui Dumnezeu (cf Lc 11,20). Unde ajunge Isus, Spiritul creator aduce viaþã ºi oamenii sunt însãnãtoºiþi de bolile trupului ºi ale spiritului. Stãpânirea lui Dumnezeu se manifestã astfel în vindecarea integralã a omului. Prin aceasta Isus vrea sã dezvãluie chipul adevãratului Dumnezeu, Dumnezeul apropiat, plin de milostivire pentru fiecare fiinþã umanã; Dumnezeu care ne oferã darul vieþii din belºug, al înseºi vieþii sale. Împãrãþia lui Dumnezeu este, de aceea, viaþa care triumfã asupra morþii, lumina adevãrului care împrãºtie întunericul ignoranþei ºi al minciunii”.

Adaptare dupã Radio V atican Vatican Vatican, 31 ianuarie 2008 Excelenþã, Sfântul Pãrinte a primit cu multã bucurie urãrile pe care Excelenþa Voastrã împreunã cu Episcopul Auxiliar, cu preoþii, cãlugãrii, cãlugãriþele ºi cu toþi credincioºii Scaunului mitropolitan de Bucureºti i le-aþi adresat cu generozitate cu prilejul Naºterii Mântuitorului nostru. Recunoscãtor pentru aceste semne vãdite de cinstire, de comuniune ºi de ascultare, Sfântul Pãrinte vã exprimã urãrile sale din inimã, rugându-l pe Cristos Domnul, Cuvântul fãcut Om, ca, prin mijlocirea Sfintei Nãscãtoare de Dumnezeu, pe voi toþi, mult iubiþi de El, sã vã pãstreze în dragostea Lui ºi sã vã copleºeascã cu darurile Sfintei Sale Naºteri, acordându-vã, totodatã, cu iubire paternã Binecuvântarea Apostolicã cerutã. Comunicându-vã toate acestea, vã salut întru Emanuel, pe Excelenþa Voastrã ºi pe Episcopul Auxiliar. + FERDINANDUS FILONI Substitut la Secretariatul de Stat Excelenþei Sale, IOAN ROBU Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti


Pelerin la Vatican ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Nu existã spini fãrã trandafiri… Vã întrebaþi cum este sã primeºti îmbrãþiºarea de rugãciune, aplauze ºi urale a circa douã sute de mii de persoane? Aþi putea gãsi rãspunsul în surâsul senin ºi plin de gratitudine al Papei – de duminicã 20 ianuarie a.c. – când în piaþa Sfântul Petru s-a revãrsat o maree de credincioºi care n-au vrut sã lipseascã de la Angelus, întâlnirea duminicalã de rugãciune ce a avut ºi o altã semnificaþie, ºi anume manifestarea solidaritãþii faþã de Pontif, dupã incidentul legat de Universitatea „La Sapienza” (în traducere „Înþelepciunea”) din Roma. În rezumat, Sfântul Pãrinte a fost nevoit sã nu meargã la inaugurarea anului academic al Universitãþii romane „La Sapieza”, din cauza protestelor unui grup nesemnificativ de profesori ºi studenþi care considerau „incongruentã” aceastã vizitã ºi care, intervievaþi individual, nu au reuºit sã justifice în mod convingãtor contestarea prezenþei Papei în aula unei universitãþi care a fost de altfel fondatã, în 1303, de un papã – Bonifaciu al VIII-lea.

La Angelus, Benedict al XVI-lea s-a referit în mod explicit la cele întâmplate, amintind cã mediul academic este, prin natura sa, unul deschis „cãutãrii adevãrului, confruntãrii, dialogului sincer ºi respectuos faþã de poziþiile reciproce”. „Cunosc bine acest ateneu, îl stimez ºi sunt ataºat de studenþii care îl frecventeazã; în fiecare an, în mai multe ocazii, mulþi dintre ei vin sã mã întâlneascã în Vatican, împreunã cu colegii de la celelalte universitãþi. Din pãcate, cum se ºtie, climatul creat a fãcut inoportunã prezenþa mea la ceremonie. Am renunþat, fãrã voia mea, dar am dorit oricum sã trimit textul pregãtit de mine pentru acea ocazie. De mediul universitar, care pentru ani îndelungaþi a constituit lumea mea, mã leagã iubirea pentru cãutarea adevãrului, pentru confruntare, pentru dialogul sincer ºi respectuos faþã de opiniile celorlalþi”, a spus Benedict al XVI-lea. Zecile de mii de credincioºi prezenþi în piaþa Sfântul Petru au rãspuns apelului adresat de cardinalul Camillo Ruini,

care a propus o întâlnire de solidaritate cu Sfântul Pãrinte. Impresionantã mobilizarea atâtor persoane venite din toate zonele Italiei ºi din strãinãtate. Am vãzut în piaþã studenþi, pãrinþi cu copii, vârstnici, laici ºi persoane consacrate, iar atmosfera care se respira era de comuniune, de fraternitate ºi de legãturã sufleteascã cu Sfântul Pãrinte care, adresânduse tuturor universitarilor (nu doar celor prezenþi în piaþã) a spus: „Ca profesor emerit, care a întâlnit nenumãraþi studenþi în viaþa sa, vã încurajez pe toþi, dragi universitari, sã fiþi mereu respectuoºi faþã de opiniile altuia ºi sã cãutaþi, cu spirit liber ºi responsabil, adevãrul ºi binele”. Pe pancartele din piaþã se putea citi: Cristo è la vera Sapienza (Cristos este adevãrata Înþelepciune) sau La Sapienza è di Dio (Înþelepciunea îi aparþine lui Dumnezeu), Benedetto Dio che ha nascosto queste cose ai sapienti… ( Binecuvântat sã fie Dumnezeu care a ascuns aceste lucruri celor înþelepþi…), iar pe feþele celor prezenþi putea fi vãzutã seninãtatea ºi bucuria de a fi împreunã într-o sãrbãtoare neprogramatã, ivitã din suferinþa de a vedea intoleranþa ridicatã la rang de „Înþelepciune”. Dar, cum „nu existã trandafiri fãrã spini”, cum obiºnuiesc sã spunã italienii, iatã cã în duminica de 20 ianuarie, în piaþa Sfântul Petru, s-a adeverit contrariul, adicã „nu existã spini fãrã trandafiri”, din spinii intoleranþei ivindu-se trandafirii solidaritãþii, ai fraternitãþii, ai comuniunii ºi ai unei credinþe fortificate.

3


4

Pe drumul Unitãþii

Octava mondialã de rugãciune

„Rugaþi-vã neîncetat!” Preafericirea Voastrã, Excelenþele voastre, Preacucernici pãrinþi, Suntem în ultima zi a Sãptãmânii de Rugãciune pentru unitatea creºtinilor. Zilele trecute ne-am întâlnit în diferite Biserici, am ascultat cuvântul lui Dumnezeu, ne-am rugat încercând sã respectãm, sã punem în practicã îndemnul Sfântului Pavel: ”Rugaþi-vã neîncetat!”. Am stat împreunã ºi am visat cu credinþã; am vãzut ceva în viitor, nãzuind spre un viitor. Zilele trecute, m-a întrebat cineva: „Preasfinþite, la Sibiu s-a vorbit mult, s-au spus multe, poate chiar prea multe lucruri. Ce s-a întâmplat cu întâlnirea de la Sibiu?” Sigur cã nu e simplu sã spui ce s-a realizat acolo, pentru cã este vorba despre o lucrare deosebitã, specialã. Este lucrarea Bisericii ºi sã arãþi cum creºte aceastã lucrare, nu e simplu! Poþi sã arãþi cum lucreazã Duhul lui Dumnezeu, cum a fãcut sã creascã ceva în Bisericile lumii? E greu s-arãþi acest lucru! ªi totuºi, avem convingerea cã la Sibiu s-a reînnoit un spirit, s-a reînnoit voinþa de a sta împreunã în dragostea inspiratã de Evanghelie, acolo am sperat împreunã, toþi cei adunaþi din toatã lumea, în special din Europa. Am sperat la Sibiu ºi sperãm ºi în aceste zile de rugãciune ca lucrarea Duhul Sfânt sã schimbe ceva în lumea noastrã, în Bisericile noastre, cât mai curând. Este un itinerar în care trebuie sã nu uitãm niciodatã de dialogul cu Dumnezeu, sã-l întreþinem, sã ne rugãm neîncetat, sã invocãm ajutorul lui Dumnezeu. „Rugaþi-vã neîncetat!”. Am sperat ºi continuãm sã sperãm în unitatea noastrã deplinã. Pentru aceasta s-a rugat Cristos: ca noi sã fim una, pentru aceasta ne-am rugat ºi noi, zilele acestea, ºi vom continua rugãciunea noastrã. Ca sã ajungem la o cât mai mare comuniune între noi, la o adevãratã comuniune bazatã pe dragoste, pe încredere, pe iertare trebuie sã ne uitãm la ce facem la Sfânta Liturghie. Înainte de a ne apropia de momentul ascultãrii cuvântului lui Dumnezeu recunoaºtem în faþa lui Lui pãcatele ºi nevrednicia noastrã, implorãm milostivirea ºi iertarea Sa, ca sã ne putem împãrtãºi din învãþãtura sfântã ºi apoi sã ne împãrtãºim cu Trupul ºi Sângele Sãu. Ca sã ajungem la aceastã comuniune cu Trupul ºi Sângele lui Cristos, dupã ce ne-am împãrtãºit cu cuvântul sfânt, facem un act de convertire, de întoarcere la Dumnezeu. Aceste zile de Rugãciune pentru unitate au fost puse de la început între douã sãrbãtori: Catedra sfântului Petru ºi convertirea sfântului Pavel. Astãzi, în Biserica noastrã, sãrbãtorim convertirea sfântului Pavel. Sãrbãtoarea poate sã le sugereze tuturor, din toate timpurile,

acest adevãr: fãrã convertirea realã, fãrã convertirea inimii nu putem merge pe drumul unitãþii. Este atât de necesarã aceastã convertire! A ne converti înseamnã a ne schimba inima, înseamnã a începe un drum nou, într-o luminã nouã, înseamnã a asculta de cuvântul lui Cristos, a asculta, de exemplu, cuvântul sfântului Ioan „Dacã spunem cã nu avem pãcat, ne înºelãm pe noi înºine, iar adevãrul nu este în noi” (1In1,8). Evanghelia de astãzi, rugãciunea lui Isus tocmai acest lucru doreºte: sã fim ºi noi toþi consfinþiþi în adevãr. Fãrã acest adevãr rãtãcim, ne îndepãrtãm de calea aceasta. Credem cã mergem spre unitate în mãsura în care, implorând harul lui Dumnezeu, avem curajul convertirii, în fiecare zi, începând din nou, cu dãruire, acelaºi drum de întoarcere. Fãrã convertire nu vom putea sã privim la Dumnezeu ºi la aproapele, oricine ºi oricum ar fi el. Sfântul Apostol Pavel sã ne inspire în acest drum continuu de convertire, iar Sfânta Fecioarã Maria sã ne lumineze, sã ne însenineze, pentru a sta împreunã în pacea ºi în binecuvântarea lui Dumnezeu!

Din predica I.P .S. IOAN ROBU, I.P.S. Catedrala patriarhalã, 25 ianuarie 2008


Pe drumul Unitãþii

pentru unitatea creºtinilor

„Mulþumim pentru darul rugãciunii“ Înalt Preasfinþia Voastrã, Excelenþele Voastre, Mai întâi vreau sã-i mulþumesc lui Dumnezeu pentru darul rugãciunii: pentru rugãciune, în general, ºi pentru rugãciunea pentru unitatea creºtinilor, în special. Sfântul Grigore Palama a spus cã rugãciunea este lucrarea lui Dumnezeu în om, în care se stabileºte legãtura de iubire între om ºi Dumnezeu. De multe ori, gândindu-ne la rugãciune, credem cã este doar lucrare omeneascã îndreptatã spre Dumnezeu, dar Sfântul Grigore Palama spune cã rugãciunea este lucrare dumnezeiascã, pentru cã prin lucrarea Duhului Sfânt în noi, începem sã ne rugãm. De aceea sfântul Pavel spune:” Nu stingeþi duhul!”, ceea ce înseamnã cã noi putem stinge Duhul, nelãsându-l sã lucreze în noi. Tot sfântul apostol Pavel, din care se inspirã ºi Sfântul Grigore Palama, spune cã noi nu ºtim sã ne rugãm cu adevãrat, dar Duhul Sfânt se roagã în noi cu suspine negrãite. Fiecare om, când este predispus sã se roage, are deja în el prezenþa activã a Duhului Sfânt. Deci, Duhul ne cheamã la rugãciune ºi noi rãspundem. Noi sãvârºim rugãciunea când ascultãm apelul Tatãlui prin inima Duhului Sfânt. De aceea trebuie sã-i mulþumim lui Dumnezeu pentru darul rugãciunii, pentru darul prezenþei Duhului Sfânt în noi, care ne cheamã sã ne rugãm. ªi ori de câte ori rugãciunea este adevãratã, ne îndreaptã cãtre Dumnezeu Tatãl ºi ne pune în starea de fii. Duhul Sfânt trezeºte în noi conºtiinþa filiaþiei dumnezeieºti dupã har. Îi mulþumim lui Dumnezeu pentru darul rugãciunii, pentru darul rugãciunii împreunã a celor care purtãm numele lui Cristos, dar ne-am dezbinat în istorie, ne-am îndepãrtat unii de alþii, ne-am înstrãinat unii de alþii. Este un mare dar când oamenii, care într-o anumitã vreme s-au îndepãrtat unii de alþii, se pot, totuºi, aduna ºi îºi aduc aminte cã poartã acelaºi nume, numele lui Cristos. Anul acesta se împlinesc o sutã de ani de rugãciune neîntreruptã pentru unitatea creºtinilor. 1908 a fost anul când a început rugãciunea creºtinilor, a început revenirea lor la starea de fraþi în Isus Cristos. O sutã de ani de rugãciune pentru unitatea creºtinilor! Mult

sau puþin? Mult, dacã ne gândim cã sunt o sutã de ani! Puþin, dacã ne gândim cã secolele trec de-a rândul ºi cã nu ne-am rugat împreunã, ci ne-am înstrãinat unii de alþii. Am trãit în polemicã în loc sã trãim în dialog, am trãit în confruntare în loc sã trãim în cooperare ºi ne-am considerat unii mai buni decât alþii. Rugãciunea pentru unitatea creºtinilor este un mare dar de la Dumnezeu pentru cã ne îndeamnã la pocãinþã ºi la convertire. Miºcarea de refacere a unitãþii creºtinilor a fost ºi trebuie sã rãmânã, mai întâi de toate, o miºcare de pocãinþã, de convertire, de smerenie. Pasul urmãtor, dupã pocãinþã ºi convertire, aºa cum a spus ºi Înalt Preasfinþitul Mitropolit Ioan Robu, este reconcilierea, pacea din suflete ºi apropierea dintre oameni. Rugãciunea ne adunã sufleteºte, ne adunã simþirile. Rugãciunea, fie cã este în Biserica proprie sau fãcutã împreunã cu creºtini din alte Biserici, este izvor de pace, de reconciliere. Rugãciunea adevãratã este izvor de bucurie. Am vãzut oameni care vin la bisericã cu faþa brãzdatã de griji, de suferinþe, de nesiguranþa zilei de mâine. Dupã ce participã cum se cuvine la Sfânta Liturghie îi vezi senini, cu zâmbetul bucuriei în inimã. Deci, rugãciunea nu este timp pierdut, ci timp înveºnicit, timp câºtigat. Aºa cum s-a spus, ne întreabã lumea ce-aþi fãcut dupã întâlnirea de la Sibiu? Ne-am îmbogãþit sufleteºte? Cãci atunci când ne dezbinãm, sãrãcim pe toate planurile, iar când ne adunãm, ne îmbogãþim sufleteºte. În aceste zile de rugãciune pentru unitate am trãit sentimentul convertirii, al schimbãrii de atitudine, am trãit ºi momente de pace sufleteascã ºi de bucurie ascultând textele Scripturii care sunt comune, precum ºi diversitatea, frumuseþea aspectelor liturgice din alte Biserici. În acelaºi timp, ne-au preocupat ºi problemele cu care ne confruntãm astãzi ºi pe care le prezentãm lui Dumnezeu ca pe-o ofrandã, pentru ca El sã ne ajute sã le rezolvãm. Pentru toate acestea ºi pentru bucuria de a fi împreunã, îi mulþumim lui Dumnezeu. Din cuvântarea Preafericitului DANIEL, Catedrala patriarhalã, 25 ianuarie 2008

5


6

Actualitate Pr Pr.. IOSIF TIBA TIBA,, Capelan universitar

A VI-a Zi Europeanã a Studenþilor ºi Universitarilor Cea de-a VI-a Zi Europeanã a Universitarilor, promovatã de Consiliul Conferinþelor Episcopale Europene (CCEE) ºi de Biroul Pastoraþiei Universitare din Vicariatul Romei, va avea loc pe data de 1 martie 2008 sub deviza Europa ºi America, construind împreunã civilizaþia iubirii. Este vorba de un eveniment spiritual de o deosebitã importanþã pentru Bisericã ºi pentru toþi studenþii ºi universitarii din lumea întreagã. Pentru a favoriza schimburi de experienþã între universitari, în aceastã zi se va desfãºura un Forum al Studenþilor în fiecare þarã ºi eghe Marianã în Aula Paul în fiecare oraº participant.. O VVeghe al VI-lea din VVatican, atican, prezidatã de Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea ºi transmisã prin Mondovision va încheia ziua. Cu ocazia acestui eveniment, legãturile prin satelit vor permite crearea unei adevãrate dinamici ºi a unei vii unitãþi între tinerii din Europa ºi cele douã Americi: Bucureºti, Aparecida (Brazilia), Avignon, Ciudad de Mexico, Edinburgh, Havana, Loja (Ecuador), Minsk, New York, Toledo. La sfârºitul celebrãrii ºi veghii mariane ce va încheia seara, Sfântul Pãrinte Papa Benedict al-XVI-lea se va adresa, în direct, din Aula Paul al VI-lea, prin intermediul televiziunii, în mai multe limbi, Studenþilor ºi Universitarilor. În România, Bucureºtiul este oraºul care are bucuria de a primi ºi de a trãi o experienþã deosebitã cu ocazia acestui eveniment internaþional. În jurul orei 19.00 Catedrala noastrã va avea bucuria sã trãiascã la unison cu Europa ºi cu cele douã Americi, via satelit, rugãciunea Rozariului cu Benedict

al XVI-lea care va fi înconjurat de Studenþii ºi Universitarii din Roma. Ne dãm întâlnire pe 1 martie pentru Forumul Universitarilor unde personalitãþi cunoscute se vor întâlni, vor dialoga ºi se vor ruga cu toþi universitarii prezenþi. Doresc ca acest an sã fie unul de reînnoire a conºtiinþei misiunii universitarilor creºtini în lumea ºi în societatea de astãzi.

PROGRAM: Sâmbãtã, 1 martie 2008 · Forumul Studenþilor ºi Universitarilor Universitarilor-- Speranþa nu dezamãgeºte niciodatã -10.30 · Rugãciune marianã cu Papa Benedict al XVI-lea XVI-lea-Catedralã 18.30 În direct de la Roma ºi în legãturã satelit cu: Aparecida (Brazilia), Avignon, Ciudad de Mexico, Edinburgh, Havana, Loja (Ecuador), Minsk, New York, Toledo.

Gen Rosso în România Un turneu extraordinar al formaþiei internaþionale Gen Rosso va avea loc în România. Gen Rosso, formaþia care a încântat milioane de tineri din întreaga lume, va susþine un concert extraordinar pe 28 martie, la SALA PALATLUI din Bucuresti, la ora 19.00. Spectacolul din România este sub patronajul Ministerului Educaþiei, Cercetãrii ºi Tineretului ºi al Institutului Italian de Cultura Vito Grasso din Bucureºti. În România se vor organiza trei spectacole pop-rock, cu titlul Streetlight, la Sibiu, Bacãu, Bucureºti. Originalitatea activitãþii grupului Gen Rosso constã în valorile sale cultural-artistice, în internaþionalitatea membrilor sãi ºi în

angajarea personalã a fiecãruia de a trãi valorile pe care le transmit. Au organizat turnee în contexte sociale de diferite rase, religii ºi culturi. În anul 2000, Gen Rosso a debutat cu Streetlight - The musical, bazat pe o întâmplare adevãratã care a avut loc în anul 1969. Este povestea lui Charles Moats, un tânãr afro-american ucis pentru cã a încercat sã transmitã idealul de pace ºi fraternitate universalã tinerilor din oraºul sãu. Un ideal care a schimbat viaþa multora. Gen Rosso – Grup Internaþional de Artã Interpretativã – a luat fiinþã în 1966, la Loppiano, Florenþa dintr-o idee a Chiarei Lubich, fondatoarea Miºcãrii Focolarelor. Deþinãtoarea premiului UNESCO pentru Educaþie la Pace, Chiara Lubich, în 1966, de Crãciun, a fãcut cadou o baterie roºie unui grup de tineri cu scopul de a comunica ºi de a transmite prin muzicã valori precum pacea ºi fraternitatea universalã ºi a contribui la realizarea unei lumi mai unite. Activitatea grupului Gen Rosso este rezultatul moºtenirii cultural-artistice ºi a multiplelor naþionalitãþi ale membrilor sãi. În acelaºi timp, fiecare se angajeazã sã trãiascã ºi sã transmitã aceleaºi valori culturale în viaþa de zi cu zi celor pe care îi întâlneºte. Din grup fac parte 18 membri din 10 naþiuni: Brazilia, R.D. Congo, Kenya, Argentina, Spania, Italia, Elveþia, Filipine, Polonia, Tanzania. Mai multe detalii gãsiþi pe www.genrosso.ro, www.genrosso.com.


Actualitate ANCA BERLOGEA

In Memoriam - Barbu Brezianu

La 14 ianuarie s-a stins din viaþã Barbu Brezianu. A fost scriitor, traducãtor, critic ºi istoric de artã, distins cu premii pentru traduceri (în 1946 a tradus pentru prima oarã în limba românã poemul finlandez Kalevala, pentru care a primit Ordinul Crinul Alb al Finlandei). S-a remarcat în mod special prin lucrãrile despre Brâncuºi, pe care de altfel Barbu Brezianu l-a fãcut sã fie remarcat într-o perioadã în care opera sculptorului nu era încã nici înþeleasã, nici apreciatã la adevãrata ei valoare. Barbu Brezianu ºi-a început cariera de scriitor ºi publicist din adolescenþã, publicând în revista liceului Spiru Haret. Ulterior colaboreazã la Revista Fundaþiilor Regale, Viaþa Româneascã, Jurnalul de dimineaþã, Facla, Ultima orã, Rampa, Claviatura, Lettres francaises, Secolul 20, Argeº, 22, România literarã ºi numeroase

alte reviste ºi periodice. Cu opera lui Barbu Brezianu ne mai putem întâlni ºi o mai putem cunoaºte, dar cei care l-au întâlnit în cei 99 de ani de viaþã au avut un privilegiu nepreþuit. Printre ei s-au numãrat colegii lui de generaþie, Mircea Eliade, Constantin Noica, George Enescu. Barbu Brezianu este tatãl publicistului Andrei Brezianu. “Sunt miliardar în amintiri sclipitoare, în clipe de viaþã minunate trãite în familie, printre prieteni, într-o lume dominatã de Artã, de Frumos, de Culturã”, mãrturisea Barbu Brezianu într-un interviu acordat în 2006 revistei Formula AS. “În întâlnirile pe care le-am avut cu domnul Brezianu, m-a impresionat întotdeauna valul de modestie care te ajungea înainte de a te impresiona el prin tot ceea ce cunoºtea. Despre Brâncuºi, ºi nu numai. O fineþe rarã ºi o delicateþe greu

de exprimat îi însoþeau gesturile ºi cuvintele. Cu moartea lui, societatea noastrã a pierdut nu numai o persoanã deosebitã, ci ºi un stil de a fi”. (IPS Ioan Robu) “L-am întâlnit pe Barbu Brezianu o singurã datã, acum doi ani, la Ploieºti. A fost invitat sã vorbeascã despre unchiul meu, Aurel Broºteanu. La 97 de ani era cea mai tânãrã persoanã de acolo, se simþea cât de tânãr era în gândire ºi m-a marcat în mod deosebit cãldura cu care vorbea”. (Monica Broºteanu) “Întâlnirea cu opera lui Barbu Brezianu este la îndemâna tuturor celor interesaþi ºi dornici sã o cunoascã. Însã întâlnirea cu omul de o discreþie, gentileþe ºi generozitate fãrã egal în relaþiile cu ceilalþi, care aduce cu sine un parfum din alte timpuri ºi un model de umanitate - mã tem irepetabil - este un privilegiu”((Ioana Vlasiu, Dilema Veche, 2006).

Barbu Brezianu – o scurtã biografie în date

18 martie 1909 - 14 ianuarie 2008 Studii: licenþiat în Drept al Universitãþii din Bucureºti Cariera: Magistrat în Tribunalul Ilfov; cercetãtor ºtiinþific la Institutul de Istorie a Artei al Academiei Române. Opera: ªcoala moralului sau Hristoitia meºterului Anton Pann (eseu); Nod ars (poezie) 1930; Zãvor fermecat (poezie) 1947; Jaf în dragoste (prozã) 1995; Desferecare, (poezie), 1998. Ca poet, figureazã în Antologia poeþilor tineri a lui Zaharia Stancu (1934) ºi în Istoria literaturii române a lui G. Cãlinescu (1941) . Ca traducãtor, este autorul versiunii româneºti a epopeei naþionale finlandeze Kalevala, þara de viteji, 1942. (reeditatã în 1974, 1999). A mai tradus din teatrul lui Moliere (Pisãlogii, 1955) ºi din proza lui Balzac (volumul IV din Opere, 1960). În calitate de critic ºi istoric de artã este autorul a douã monografii de referinþã : Karl Storck ºi Nicolae Grigorescu (1959) ºi al volumului Desenul alfabetului viu de N. Tonitza, cu o prefaþã de Tudor Arghezi (1960). Consacrat studiului operei ºi biografiei lui Constantin Brâncuºi, întocmeºte prima monografie exhaustivã a lucrãrilor sculptorului în

þarã, lucrarea sa de cãpetenie intitulatã Opera lui Brâncuºi în România, publicatã în 1974 ºi reeditatã în 1976. O nouã ediþie revãzutã ºi adãugitã a apãrut în 1998 în trei limbi: românã, englezã ºi francezã. Lucrarea Le secret du Baiser de Montparnasse, cuprinzând importante revelaþii despre sculptura Sãrutul, a apãrut la Paris în 1978. Cea mai recentã apariþie editorialã pe teme de brâncuºiologie este volumul Noguchi, ucenic al lui Brâncusi, 2001. Fost deþinut politic, internat în lagãrul de muncã de la Capul Midia, Canalul DunãreMarea Neagrã (1952). Premii, distincþii, decoraþii: Premiul Ion Andreescu al Academiei Române; Steaua României (grad de ofiþer); Comandor al ordinului finlandez Crinul Alb (Suomen Leijonan Rittarikunnan); Cetãþean de onoare al municipiului Târgu Jiu, cetãþean de onoare al municipiului Deva; Doctor Honoris Causa al Academiei de Arte Plastice din Bucureºti. Membru: Asociaþia Internaþionalã a Criticilor de Artã (AICA); Uniunea Artiºtilor Plastici (secþia criticã); Uniunea Scriitorilor din România; Cercetãtor ºtiinþific onorific al Institutului de istorie a Artei al Academiei Române; Jockey Club Bucureºti.

7


8

Biserica în lume

Pontifii, buni comunicatori

Joaquin Navarro-Valls, într-un interviu pentru Zenit, a afirmat cã secretul din spatele comunicãrii eficiente a lui Ioan Paul al II-lea ºi a lui Benedict al XVI-lea este mesajul lor: „Problema problemelor, când vine vorba de comunicare, este sã ai ceva de spus, iar pe locul doi sã ºtii cum sã dezvolþi un mod semantic, potrivit sã spunã ceea ce doreºti sã spui”, a afirmat fostul purtãtor de cuvânt al Vaticanului. „La ambele capitole, Papa Ioan Paul al II-lea a fost extraordinar. A avut de comunicat lumii un mesaj mãreþ despre valorile umane ºi creºtine ºi a fãcut-o într-un mod extraordinar de eficace. Aceasta explicã fenomenul de fascinaþie trãit de opinia publicã în anii lungului sãu pontificat, drept consecinþã, insist, a ceea ce a spus ºi a modului cum a spus”. Benedict al XVI-lea “are o mare bogãþie conceptualã, o bogãþie de conþinut în modul în care explicã lucrurile, astfel cã el clarificã, pentru o întreagã generaþie, pentru o întreagã epocã umanã, numeroase concepte de bazã, concepte pe care oamenii nu le mai înþelegeau”, a spus Navarro-Valls. În acest sens, a dat ca exemplu situaþiile “când vorbeºte despre iubirea umanã sau despre demnitatea umanã (...) O face într-un mod extraordinar, adresându-se direct raþiunii oamenilor ºi cred cã reacþia pe care o vedem în multe medii din lumea întreagã s-ar exprima aºa: Aceasta dorim sã auzim, ceea ce este actual momentului, ceea ce momentul cultural cere”.

Legea Bisericii - lex libertatis

Pentru a marca a 25-a aniversare a Codului de Drept Canonic din 1983, Consiliul Pontifical pentru Textele Legislative a organizat pe 25 ianuarie, un Congres, în Vatican. Adresându-se participanþilor, Sfântul Pãrinte a spus despre Codul de Drept Canonic cã „nu este doar o colecþie de norme produse de legislatorul eclezial pentru acel grup particular de persoane care formeazã Biserica lui Cristos. Este, în primul rând, declaraþia autoritarã a legislatorului eclezial despre îndatoririle ºi drepturile care se bazeazã pe sacramente ºi care, în consecinþã, derivã din ceea ce a instituit însuºi Cristos”. „Biserica recunoaºte cã legile ei au natura ºi [...] funcþia pastoralã care sã îi permitã sã urmãreascã scopul ei final, salus animarum - mântuirea sufletelor [...] Pentru ca dreptul canonic sã realizeze aceastã slujire vitalã trebuie sã fie bine structurat”, a explicat Papa. „Aceasta înseamnã cã trebuie sã fie legat de fundamentele teologice care îi dau raþionalitatea ºi care sunt un semn esenþial al legitimitãþii ecleziale ºi cã trebuie sã adere la circumstanþele schimbãtoare ale istoriei poporului lui Dumnezeu”. Codul de Drept Canonic „trebuie sã fie formulat clar ºi fãrã ambiguitãþi, astfel încât sã rãmânã în armonie cu celelalte legi ale Bisericii. Astfel, este necesar sã fie abrogate normele care au devenit învechite, modificate cele care au nevoie de corecturi, interpretate - în lumina magisteriului viu al Bisericii - acelea care sunt neclare ºi, în cele din urmã, umplutã orice lacunae legis”. „Legea Bisericii este, înainte de toate, lex libertatis, legea care ne face liberi sã îl urmãm pe Isus”, a spus, în concluzie, Sfântul Pãrinte.

Media trebuie sã apere persoana ºi sã îi respecte demnitatea

Pe 24 ianuarie, în sãrbãtoarea Sfântului Francisc de Sales, patronul celor care lucreazã în presã, Papa Benedict al XVI-lea a prezentat mesajul pentru cea de-a 42-a Zi Mondialã a Comunicaþiilor Sociale, ce va fi celebratã pe 4 mai. Tema acestui an va fi: Mijloacele de comunicare socialã: La intersecþia dintre protagonism ºi slujire. Cãutarea adevãrului pentru a-l împãrtãºi. Sfântul Pãrinte a subliniat contribuþia media la rãspândirea informaþiei, la alfabetizare ºi la socializare, în dezvoltarea dialogului dintre popoare, dar a ºi avertizat asupra riscului „... ca mijloacele de comunicare socialã sã se transforme în sisteme destinate sã supunã omul la logici dictate de interesele dominante ale momentului. Acest lucru se întâmplã când comunicarea este folositã în scopuri ideologice sau pentru a se face reclamã agresivã produselor de consum. Sub pretextul cã se prezintã realitatea, în fapt se tinde spre a se legitima sau a se impune modele distorsionate de viaþã personalã, familialã sau socialã...”. Pontiful a adãugat cã “este esenþial ca media sã apere asiduu persoana ºi sã îi respecte pe deplin demnitatea. Mulþi oameni cred cã astãzi este nevoie, în acest domeniu, de o info-eticã, aºa dupã cum avem bioetica pentru domeniul medicinei ºi al cercetãrii ºtiinþifice legate de viaþã”.

Iunie 2008 - iunie 2009, anul Sfântului Paul

În cadrul unei întâlniri cu presa, Cardinalul Andrea Cordero Lanza di Montezemolo a vorbit despre planurile pentru perioada iunie 2008 - iunie 2009, declaratã de Sfântul Pãrinte An Paulin. Cardinalul Montezemolo este arhipreot al Bazilicii romane San Paolo fuori le mura, care va fi punctul central al numeroaselor evenimente asociate Anului Sfântului Paul. El a anunþat cã o capelã din bazilicã, folositã acum ca baptisteriu, va fi transformatã într-o capelã ecumenicã, “gânditã ca un loc în care sã le oferim fraþilor noºtri creºtini un loc special de rugãciune, fie cu grupurile lor, fie împreunã cu catolicii, fãrã celebrarea Sacramentelor”. Arhipreotul Bazilicii a adresat liderilor altor confesiuni creºtine invitaþia sã se alãture celebrãrii Anului Paulin. În acest context, Cotidianul la Repubblica a informat despre o scrisoare trimisã Patriarhului rus, Alexei al II-lea, în care acesta este invitat sã participe la ceremoniile din 28 iunie a.c. Programul pentru Anul Sfântului Paul va include ºi iniþiative culturale ºi pastorale, încurajându-i pe toþi creºtinii sã reciteascã scrisorile Apostolului ºi sã aprofundeze aprecierile faþã de cel care a lucrat pentru rãspândirea credinþei creºtine ºi pentru unitatea între credincioºi.


Biserica în lume

„Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã zdrobitã””

Într-o scrisoare pastoralã intitulatã „Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã”, Cardinalul Dionigi Tettamanzi, Arhiepiscop de Milano, a afirmat cã Biserica nu i-a uitat ºi nici nu îi respinge pe cei care sunt divorþaþi ºi au intrat într-o altã uniune conjugalã. „Faptul cã aceste relaþii sunt frecvent trãite cu simþ de responsabilitate ºi cu iubire în cuplu ºi pentru copii, este o realitate pe care Biserica ºi pãstorii ei o iau în considerare (...) Este o greºealã sã se creadã cã normele ce restricþioneazã accesul la Comuniunea Euharisticã exclud acele cupluri divorþate ºi recãsãtorite de la o viaþã de credinþã ºi iubire, trãitã în sânul comunitãþii ecleziale”, a spus Arhiepiscopul de Milano. Prelatul le-a cerut divorþaþilor recãsãtoriþi sã participe „cu credinþã la Liturghie”, chiar dacã nu se pot împãrtãºi. Aceastã scrisoare pastoralã a fost scrisã, conform afirmaþiei Cardinalului, „pentru a stabili un dialog, pentru a încerca sã ascult despre viaþa voastrã de zi cu zi, pentru a mã pune la dispoziþia întrebãrilor voastre. Biserica nu v-a uitat ºi nici nu v-a respins, dupã cum nici nu vã considerã nedemni”.

Congres Mondial pe tema Milostivirii

Pe 31 ianuarie 2008, Cardinalul Christoph Schonborn, Arhiepiscop de Viena, a prezentat, la Biroul de Presã al Vaticanului, Congresul Mondial pe tema Milostivirii, programat sã se desfãºoare în perioada 2-6 aprilie. Cardinalul considerã cã este un semn faptul cã primul Congres se va deschide în 2 aprilie, a treia comemorare a morþii Papei Ioan Paul al II-lea, deoarece „acest mare ºi de neuitat Papã, încã din copilãrie, a fost fascinat de secretul milostivirii divine. În anul 2002, la inaugurarea unui mãreþ sanctuar dedicat milostivirii divine la Krakow-Lagiewniki, în Polonia, el a spus: Nu existã izvor de speranþã pentru fiinþele umane în afara milostivirii lui Dumnezeu”.

“Mulþi credincioºi considerã un semn special faptul cã Papa Ioan Paul al II-lea a murit în ajunul Duminicii Milostivirii Divine, pe care el însuºi a introdus-o în timpul Anului Jubiliar 2000, (...) ºi care este strâns legatã de figura Faustinei Kowalska, pe care Papa Ioan Paul a l II-lea a proclamat-o sfântã în ziua de 30 aprilie a aceluiaºi an”, a adãugat Cardinalul Schonborn. „În anul 2004, Papa Ioan Paul al II-lea a fãcut apel la întreaga Bisericã sã fie mãrturisitoare a milostivirii” (...) La rugãciunea Regina Coeli din 3 aprilie 2005, el ar fi urmat sã spunã: Iubirea schimbã inimile ºi aduce pace. Cât de mare este nevoia de milostivire în lume. Moartea l-a împiedicat pe acest mare Papã sã rosteascã aceste cuvinte, dar mesajul nu ºi-a pierdut deloc din valabilitate sau relevanþã”. „Mesajul Papei Ioan Paul al II-lea ºi al Faustinei Kowalska nu este vreun principiu abstract, are un nume ºi un chip: Isus”, a conchis Cardinalul.

Un Institut Universitar focolarin va fi deschis în toamnã

Miºcarea Focolarã îºi propune sã aducã o contribuþie unicã la cultura unitãþii, de aceea a înfiinþat Institutul Universitar Sophia. Începând cu anul academic 2008-2009, Institutul va oferi doi ani de masterat în fundamentele ºi perspectivele unei culturi a unitãþii. Chiara Lubich, fondatoarea ºi preºedintele acestei Miºcãrii laice, a conceput ideea Institutului, pe care a început sã o promoveze cu un grup internaþional de profesori. Institutul, care a fost înfiinþat prin decret pontifical pe 7 decembrie 2007, va funcþiona în oraºul focolarin Loppiano, de lângã Florenþa. Preºedinte va fi Piero Coda, profesor de teologie sistematicã la Universitatea Pontificalã Laterana din Roma ºi preºedinte al Asociaþiei Teologice Italiene. Cardinalul Zenon Grocholewski, prefectul Congregaþiei pentru Educaþia Catolicã, i-a trimis Chiarei o scrisoare în care subliniazã noutatea Institutului „care se naºte din rãdãcinile spiritualitãþii unitãþii ºi din bogãþia de experienþe a Miºcãrii”. Cardinalul Tarcisio Bertone a definit Institutul ca pe „un dar pentru Bisericã ºi pentru societatea timpului nostru” ºi a subliniat cã obiectivul lui principal este comuniunea, urmãrindu-se formarea de lideri care sã influenþeze lumea politicã, economicã, a ºtiinþei ºi filozofiei.

Biblia în iniþiativele creºtine comune

La sfârºitul lunii ianuarie s-a deschis la Universitatea Pontificalã Salezianã din Roma expoziþia cu titlul Cuvântul tradus împreunã. Biblia în iniþiativele creºtine comune, de la Conciliului Vatican II pânã astãzi. Evenimentul a fost organizat de Universitatea Salezianã ºi Alianþa Biblicã Universalã în vederea Sinodului Episcopilor convocat de Sfântul Pãrinte pentru luna octombrie, pe tema cuvântului lui Dumnezeu în viaþa ºi în misiunea Bisericii. Expoziþia, care va rãmâne deschisã pânã pe 29 aprilie, este “compusã din panouri, din cãrþi vechi ºi moderne ºi din materiale biblice didactice; este organizatã în douã sãli: în prima sunt expuse panourile ºi cãrþile care comenteazã parcursul cuvântului lui Dumnezeu de la Conciliul Vatican II pânã în prezent; cealaltã salã, ce ar putea fi numitã multimedialã, utilizeazã aceste mijloace de comunicare pentru a-i ajuta pe toþi vizitatorii sã înþeleagã valoarea cuvântului lui Dumnezeu în interiorul vieþii Bisericii”. Referindu-se la necesitatea redescoperirii cuvântului lui Dumnezeu, pãrintele Giorgio Zevini, decanul Facultãþii de Teologie al Universitãþii Saleziene, amintind cuvintele Papei, a spus: “Dacã noi, întregul popor al lui Dumnezeu, vom începe acest parcurs de Lectio divina, în Bisericã va avea loc o primãvarã spiritualã ce va conduce la o mare ºi nouã evanghelizare”. Adaptare dupã zenit.org, catholica.ro

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

9


10

Anul pastoral

Sfânta Scripturã ºi Familia

Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Duminica I a Postului Mare (A)

Domnul Dumnezeu l-a plãmãdit pe om din þãrâna pãmântului ºi a suflat în nãrile lui suflare de viaþã ºi s-a fãcut omul fiinþã vie… ªi Domnul Dumnezeu a fãcut sã odrãsleascã din pãmânt tot pomul plãcut la vedere ºi cu rod bun de mâncat ºi pomul vieþii în mijlocul grãdinii ºi pomul cunoaºterii binelui ºi rãului… ªi a vãzut femeia cã pomul… era de dorit pentru a da pricepere: a luat din rodul lui ºi a mâncat ºi a dat ºi bãrbatului ei ºi a mâncat ºi el. Atunci s-au deschis ochii ºi a cunoscut cã erau goi… (Gn 2,7-9; 3,1-7)

Timpul Postului Mare începe prin evocarea acelui eveniment petrecut în timpul primordial al istoriei, eveniment ale cãrui efecte le resimte umanitatea pânã astãzi. Într-adevãr, omul, plãmãdit de Dumnezeu cu atâta grijã ºi delicateþe, este pus sã locuiascã în locul cel mai plãcut al creaþiei unde roadele unor pomi erau sursã de hranã, în timp ce roadele altor pomi erau sursã de viaþã ºi de cunoaºtere. Însã toatã armonia se perturbã în clipa în care omul se lasã înºelat de glasul celui care distorsioneazã valorile. Imaginându-ºi, la sugestia ºarpelui, cã va fi ca Dumnezeu, omul încalcã porunca Creatorului. O cunoaºtere va dobândi, e drept, dar nu pe aceea care sã-l facã nemuritor, ci pe aceea care îi aratã cã viaþa ºi cunoaºterea dobândite împotriva voinþei lui Dumnezeu fac din el un om gol. De atunci ºi pânã astãzi omul va simþi o rupturã profundã în fiinþa sa, rupturã pe care sfântul Paul o formuleazã astfel: îmi este uºor sã vreau binele, dar nu sã-l ºi fac, deoarece nu binele, pe care îl vreau îl fac, ci rãul, pe care nu-l vreau, pe acela îl fãptuiesc… Descopãr prin urmare aceastã lege, cã atunci când vreau sã fac binele, mai la îndemânã îmi vine pãcatul… Cine mã va libera de acest trup dãtãtor de moarte? (Rom 7,19.21) Isus a fost dus în pustiu de Duhul, ca sã fie ispitit de diavol… Apropiindu-se, ispititorul i-a spus: „Dacã eºti Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea sã se facã pâini”. Iar El a rãspuns: „Scris este: Nu numai cu pâine trãieºte omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”… Atunci l-a lãsat diavolul ºi, iatã, îngerii au venit la Isus ºi au început sã-l slujeascã (Mt 4,1-11).

Strigãtul sfântului Paul este, în fond, strigãtul tuturor urmaºilor lui Adam care, ca ºi Apostolul, au fãcut aceeaºi constatare în fiinþa lor. Într-adevãr, cum sã domolim în noi pornirile deºarte ºi dezordonate ºi cum sã facem ca aspiraþia dupã valorile perene ºi împlinitoare sã fie hrãnitã? Evenimentul Ispitirii în pustiu contureazã pentru Isus Cristos trãsãturile omului perfect echilibrat întrucât se aflã în perfect acord cu voinþa lui Dumnezeu. El nu vrea altceva decât ceea ce Dumnezeu vrea. El ºtie cã a fi Fiu al lui Dumnezeu nu este un privilegiu de autosatisfacþie, ci acest statut cuprinde într-însul o misiune de slujire ºi de mântuire a celor care au cãzut victime glasului ispititorului. Nici pentru Isus ispitele nu au fost mai uºoare decât pentru oricare dintre noi. Postul ºi rugãciunea, trãirea în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu i-au adus acel echilibru al omului voit de Dumnezeu. Drept dovadã ne stã sugestia atmosferei paradisiace care încheie episodul Ispitirii lui Isus în pustiu.

Duminica a II-a a Postului Mare (A) Domnul i-a spus lui Abraham: „Ieºi din pãmântul tãu ºi din neamul tãu… cãtre pãmântul pe care þi-l voi arãta. ªi Eu voi face din tine un neam mare ºi te voi binecuvânta ºi voi da strãlucire numelui tãu ºi vei fi binecuvântat. Voi binecuvânta pe cei ce te binecuvânteazã, iar pe cei care te blestemã îi voi blestema. ªi se vor binecuvânta în tine toate seminþiile pãmântului.” ªi Abraham a plecat dupã cum îi spusese Domnul (Gen 12,1-4).

În faþa atâtor promisiuni pe care Dumnezeu i le face lui Abraham – aceea de a face din el un neam mare, de a-l binecuvânta, de a da strãlucire numelui sãu, de a-i rãsplãti pe cei care îl binecuvânteazã ºi de a-i pedepsi pe cei care îl blestemã etc. – ne punem întrebarea ce ar trebui sã facã el ca sã le merite. Cartea Genezei spune cã Abraham trebuia sã se supunã poruncii lui Dumnezeu ºi sã-ºi pãrãseascã pãmântul natal, neamul ºi casa tatãlui sãu ºi sã meargã într-un alt pãmânt unde el va deveni pãrintele unui neam mare. Doar atât?, am spune noi. Doar atât. Dar ºi atât este mult pentru cã, în fond, împlinirea promisiunilor presupune ca Abraham sã fi strãbãtut drumul din pãmântul sãu natal cãtre pãmântul promis având de înfruntat nu numai pericolele cãlãtoriei cât mai ales îndoielile ivite din chiar fãgãduinþele divine. Se va realiza oare ceva din tot ceea ce Dumnezeu a promis? Abraham a strãbãtut drumul, iar efortul sãu nu a rãmas nerãsplãtit. (De ce n-am vedea în drumul lui Abraham imaginea efortului pe care trebuie sã-l facem în acest timp de post de a pãrãsi condiþia omului vechi pentru a accede la condiþia omului nou?)

Isus i-a luat cu sine pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan, fratele lui ºi i-a dus deoparte pe un munte înalt. ªi s-a schimbat la faþã înaintea lor ºi chipul lui strãlucea ca soarele, iar veºmintele lui s-au fãcut albe ca lumina… ªi coborând ei de pe munte, Isus le-a poruncit zicând: „Nimãnui sã nu spuneþi vedenia aceasta pânã când Fiul Omului nu va fi înviat din morþi” (Mt 17, 1-9).

Episodul evanghelic pe care îl propune spre meditare a doua duminicã a Postului Mare este numit în mod obiºnuit Schimbarea la faþã a lui Isus. ªi pe bunã dreptate, deoarece chipul transfigurat al lui Isus dominã întreg evenimentul. Chipul ºi hainele lui capãtã, la un moment dat, o luminã strãlucitoare pe care martorii prezenþi nu o vor uita niciodatã (v. 2Pt 1,18). Sã remarcãm totuºi faptul cã sfântul evanghelist Matei stabileºte o legãturã între acest eveniment ºi cel al Învierii preaslãvite a lui Isus pentru a spune cã strãlucirea chipului ºi a hainelor de acum are ceva din strãlucirea învierii. Altfel spus evenimentul relatat în aceastã duminicã are menirea sã anunþe (sã anticipeze) acea transfigurare pe care o înfãptuieºte Învierea glorioasã din morþi a Domnului. Aceastã transfigurare însã se aflã la capãtul unui drum lung care îl va purta pe Isus prin confruntãrile de la Ierusalim, prin arestarea, condamnarea umilitoare, biciuirea, încoronarea cu spini, rãstignirea, moartea ºi aºezarea în mormânt. Isus le asumã ca pe niºte etape menite sã purifice ºi sã transfigureze nu atât Fiinþa sa cât mai ales fiinþa umanã marcatã de pãcat. El strãbate acest drum pentru noi ºi împreunã cu noi pentru ca Învierea mãreaþã a Domnului sã strãluceascã ºi pe chipurile noastre.


Anul pastoral

Duminica a III-a a Postului Mare (A) Poporul a suferit de lipsa apei ºi a cârtit împotriva lui Moise zicând: „De ce ne-ai scos din Egipt, ca sã ne omori de sete pe noi ºi pe fiii noºtri ºi turmele noastre?”… Domnul i-a spus lui Moise: „Treci înaintea poporului… ºi ia în mânã toiagul cu care ai lovit Nilul ºi porneºte. Iatã, eu voi sta înaintea ta acolo, pe stâncã, la Horeb, iar tu loveºte stânca ºi va ieºi din ea apã ca sã bea poporul”. Moise a fãcut aºa înaintea ochilor bãtrânilor lui Israel. ªi a numit locul acela Massa ºi Meriba pentru rãzvrãtirea fiilor lui Israel ºi pentru cã îl ispitiserã pe Domnul zicând: „Oare este Domnul în mijlocul nostru sau nu?” (Ex 17,3-7).

Incidentul pe care textul nostru îl relateazã are loc la puþin timp dupã trecerea, pe cât de minunatã pe atât de neaºteptatã, a Mãrii Roºii. Descotorosit de egipteni, Israel porneºte prin pustiu cãtre Pãmântul Fãgãduinþei. Ne-am putea imagina cã, dupã toate câte le-a fãcut Dumnezeu pentru el, Israel ar trebui sã fie plin de recunoºtinþã ºi de supunere. În realitate lucrurile vor sta cu totul altfel. A fost de ajuns ca poporul sã fie încercat de sete pentru ca deja sã se revolte împotriva lui Dumnezeu, ba chiar sã se ºi întrebe dacã Domnul este în mijlocul lor. Iar Dumnezeu le aratã, ºi nu o datã, dacã mai era nevoie, cã este în mijlocul lor: îi ajutã sã însãnãtoºeascã apele amare ale unui lac ca sã poatã bea pentru ca mai apoi sã-i conducã la o oazã cu multe izvoare (Ex 15,27), le dã manã, acea hranã pe care o vor avea la îndemânã pe toatã durata cãlãtoriei (Ex 16). În sfârºit, printrun geste spectaculos Moise, la porunca lui Dumnezeu, face sã iasã din piatrã seacã un izvor bogat de apã proaspãtã pentru ca poporul, din nou însetat ºi din nou rãzvrãtit, sã bea. Cu alte cuvinte Dumnezeu este nu numai Eliberatorul ci ºi Sursa vieþii ºi a binelui poporului. Nu seamãnã oare comportamentul nostru faþã de Dumnezeu cu cel al poporului cãlãtor spre Pãmântul Fãgãduinþei? Recunoaºtem noi oare lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu în viaþa noastrã cotidianã? Cu ce inimã primim noi darul lui Dumnezeu?

Isus a ajuns într-o cetate a Samariei, numitã Sihar… Era acolo fântâna lui Iacob. Aºadar Isus, ostenit de drum, ºedea pe marginea fântânii. Era în jurul amiezii. A venit o femeie din Samaria sã scoatã apã. Isus i-a zis: „Dã-mi sã beau”… I-a spus femeia samariteanã: „Cum, tu, iudeu fiind, ceri sã bei de la mine, femeie samariteanã?”… A rãspuns Isus ºi i-a zis: „Dacã ai ºti darul lui Dumnezeu ºi cine este cel care-þi spune dã-mi sã beau, tu însãþi i-ai fi cerut ºi þi-ar fi dat apã vie.” (In 4,5-42).

În episodul întâlnirii lui Isus cu femeia samariteanã lângã fântâna lui Iacob, Mântuitorul este prezentat ca însetat, nevoit sã cearã apã de la o femeie pe care o vede pentru prima datã. Dialogul dintre ei produce o profundã rãsturnare de situaþie. Utilizând un limbaj alegoric Isus scoate la ivealã în femeia din faþa lui o „sete” pe care doar El o poate ostoi. Într-adevãr, viaþa tumultoasã a femeii samaritene (care a fost femeia a cinci bãrbaþi) aratã cã nimic din ceea ce ea cautã nu o satisface. De-a lungul dialogului lor ea va descoperi în bãrbatul de lângã fântânã mai întâi un profet (v. 19), pentru ca mai apoi sã recunoascã în El pe Mesia (v29), care îi dã pe faþã trecutul fãrã a o umili ºi, împreunã cu concitadinii sãi, îl recunoaºte pe Mântuitorul lumii (v. 42). Isus se descoperã a fi „noul izvor de viaþã veºnicã”. Duminica a III-a a Postului Mare ne invitã sã cãutãm în adâncul nostru care sunt nevoile noastre, aºteptãrile noastre, cele mai profunde ºi mai vitale. Dacã ni s-a întâmplat sã ne înºelãm aidoma femeii samaritene, Isus ne îndreaptã atenþia cãtre El, singurul „izvor de apã vie” care „ostoieºte setea de viaþã veºnicã”.

Duminica a IV -a a Postului Mare (A) IV-a

Domnul i-a spus lui Samuel: „Umple-þi cornul cu untdelemn ºi mergi; te trimit la Iese, betleemitul, cãci dintre fiii lui mi-am ales un rege”… ªi Iese i-a pus sã treacã prin faþa lui Samuel pe cei ºapte fii ai sãi, dar Samuel i-a spus lui Iese: „Nu i-a ales Domnul pe aceºtia”… Iese a spus: „A mai rãmas cel mai mic, dar paºte oile”… A trimis ºi l-a adus… Domnul a spus: „Scoalã-te ºi unge-l, pentru cã acesta este”. Samuel a luat cornul cu untdelemn ºi l-a uns în mijlocul fraþilor sãi. ªi s-a coborât Duhul Domnului peste David începând din ziua aceea (1Sam 16,1.6-7.10-13).

Conform interpretãrii tradiþionale a poporului lui Dumnezeu, regele lui Israel a fost una dintre imaginile care au definit dinainte pe Isus Cristos ºi aceasta pentru cã cel uns avea misiunea nu doar de a conduce politic poporul, ci sã-i fie un adevãrat pãrinte care sã aibã grijã de prosperitatea, sãnãtatea, fericirea lui. David a fost regele care, dintre toþi regii, a împlinit cel mai bine cu putinþã acest program. Dar pentru cã, la rândul sãu, l-a dezamãgit, Dumnezeu a trezit acea aºteptare în poporul lui Dumnezeu care avea sã se împlineascã în Isus Cristos. Trecând Isus, a vãzut un om orb din naºtere. ªi a scuipat pe pãmânt ºi a fãcut tinã din scuipat ºi a uns cu tinã ochii lui. ªi i-a spus: „Du-te ºi te spalã în scãldãtoarea Siloam”. Acela a plecat ºi s-a spãlat ºi s-a întors vãzând… Unii dintre farisei… i-au zis orbului: „Tu ce zici despre El, cã þi-a deschis ochii?” Iar el a zis: „Este un profet”… A auzit Isus cã l-au dat afarã ºi, aflându-l, i-a zis: „Crezi tu în Fiul Omului?” El i-a rãspuns: „Cine este acesta, Doamne, ca sã cred în El?” Isus i-a zis: „L-ai vãzut, ºi Cel care vorbeºte cu tine, acela este”. El i-a spus: „Cred, Doamne!” ªi i s-a închinat (In 9,1-41).

În episodul evanghelic citit în aceastã a patra duminicã a Postului Mare, Isus nu manifestã nici una din trãsãturile mesianice de facturã politicã. ªi totuºi grija ºi intervenþia manifestate faþã de acel orb din naºtere reveleazã grija faþã de fiecare fãpturã a lui Dumnezeu pe care Mesia trebuie sã o aibã. Învãþãtura principalã a acestei pericope se aflã în revelaþia din ce în ce mai clarã a personalitãþii profunde a lui Isus, Luminã a lumii. Ea provoacã o opoziþie crescândã între „orbirea” iudeilor ºi credinþa orbului. Într-adevãr, fariseii îi reprezintã pe aceia care se aflã în beznã ºi se încãpãþineazã sã rãmânã acolo, în ciudea evidenþei. Orbul din naºtere este figura viitorilor membri ai poporului lui Dumnezeu, care, cu toþii, au nevoie sã fie iluminaþi de Cristos. Modul în care se va realiza aceastã iluminare nu este precizat. Sfinþii Pãrinþi au interpretat aceastã vindecare în apele scãldãtoarei de la Siloam drept simbol al apelor botezului care dau lumina supranaturalã a credinþei. Aceastã paginã de întrebãri ºi de refuzuri este în acelaºi timp o paginã de judecatã. Sentinþa nu este pronunþatã, dar cititorul este obligat sã ia o atitudine: pro sau contra Luminii?

11


12

Anul pastoral Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Sfânta Scripturã ºi Familia

Reformarea cuvintelor Miercurea cenuºii este o zi specialã. Prima din Postul Mare. La Sfânta Liturghie, ritul penitenþial este însoþit de un gest aparte: impunerea cenuºii. Odatã cu el preotul pronunþã cuvintele: „Convertiþi-vã ºi credeþi în Evanghelie”. Totul este pus sub o gravitate solemnã, întrebãtoare. De ce cenuºa? De ce convertirea? De ce credinþa?

Cenuºa ºi sãrãcia

Cenuºa aminteºte smerenia firii noastre, a fragilitãþii, faptul cã suntem nevoiaºi. Cu un pas în viaþã ºi unul în moarte. Cu un pas în libertate ºi unul într-o posibilã sclavie. Cu un pas în iubire ºi cu unul într-o posibilã urã... Cu un pas în dãruire ºi unul în egoism. De ce nu, cenuºa ne aminteºte cã suntem vulnerabili. Poate tocmai vulnerabilitatea aratã cã fiinþa noastrã e ca o poartã, cuvintele „convertire ºi credinþã” indicând direcþia în care ea ar trebui deschisã. „Evanghelia” aratã sensul dar ºi împlinirea, Isus: ”Credeþi în mine!” (In 14,38). Acesta ar fi pasul spre înainte, totdeauna însoþit de teama sfântã, salvatoare: „cui i se pare cã stã neclintit, sã ia seama sã nu cadã” (1Cor 10,12). Pasul înapoi ar fi împietrirea inimii. Prin urmare, fundamental este principiul care ordoneazã pumnul de cenuºã ce suntem. Focul material distruge. Pârjoleºte. Uniformizeazã. Împrãºtie. Împietreºte. Focul spiritual recreeazã. Purificã. Mântuieºte. Cum lucreazã acest foc dãtãtor de viaþã? Am nãdejdea cã, plecându-ne creºtetul pentru impunerea cenuºii, dorim viaþa.

Metafora rugului aprins

Rugul creºte din abundenþã, în zãvoaie, pe malul apelor. Este o plantã uºor inflamabilã. Nu odatã mi-a fost dat sã vãd arzând zãvoiul, toamna târziu, când rugul era bine uscat. Orice incendiu iscat într-un astfel de loc este fatal. Rapiditatea focului este copleºitoare. De o spontaneitate incredibilã. Aproape instantanee. Explozivã. Este surprinzãtor episodul pe care ni-l prezintã Cartea Exodului unde Moise vede „rugul care ardea dar nu se mistuia” (3,2). Dumnezeu, prin îngerul sãu, se face cunoscut ca foc. Un foc ce se

autoaprinde. Se menþine de la sine deoarece rugul nu se consumã. Rugul, în schimb, este doar o sãrmanã plantã. Nesemnificativã. Cea mai sãlbaticã ºi fãrã preþ pe faþa pãmântului. Rugul (sau tufiºul în alte traduceri ale Bibliei) apare astfel ca semn al umanitãþii. O umanitate sãracã, micã, relativã ºi mizerã. Imagine a slãbiciunii omului. Dumnezeu nu are nevoie de ea. Se autoaprinde ºi se menþine de la sine. Cu toate acestea, deºi foc devastator, nu distruge rugul. Îl pãstreazã. Îl învãluie. Îl purificã. Îi dã viaþã. Îl vrea cu sine. Focul ºi rugul împreunã. Paradoxal. Douã realitãþi inconciliabile. Infinit distante prin natura lor, dar apropiate, unite chiar. Focul reprezintã ºi exprimã forþa Duhului. O forþã care se transferã rugului uman. Prin cãldura ºi lumina Duhului, Dumnezeu intrã în intimitatea omului. Aºa se naºte în om iubirea. Spontan. Prin transfer. „Dumnezeu este iubire” (In 4,18), aºa cã ºi omul este iubire.

Iubirea de sine

În drumul de reformare a cuvintelor ne oprim asupra iubirii de sine, având ca fond condiþia noastrã nevoiaºã. De a fi rug. De a fi cenuºã, dar ºi de a fi locuiþi de iubire. Existã o iubire naturalã de sine? Ori un instinct de conservare? Desigur. Astfel apare întrebarea decisivã: Cum ne iubim propria persoanã? Pertinenþa întrebãrii e datã ºi de ambiguitatea cã iubirea de sine este confundatã cu egoismul. Pânã la ce punct poate merge aceastã iubire? Exemplul rugului aprins ne ajutã sã înþelegem cã, înainte de toate, suntem iubiþi. De asemenea, indiferent de condiþia noastrã, de starea de pãcãtoºenie, avem capacitatea, mai mare sau mai micã, de a iubi. Cu naºterea ne-a fost transferatã aceastã putere. Cu renaºterea prin apa Botezului ea are locuinþã permanetã în cel botezat. Cu creºterea ºi educaþia învãþãm sã o folosim. Învãþãm de la sânul mamei, de pe braþele tatãlui, din cearta cu frãþiorii, din rivalitatea cu colegii, din întâlnirea cu prietenii, din lupta vieþii, din eºecuri ºi victorii... mereu descoperim.

Înclinaþia spre existenþã

Dupã o învãþãturã clasicã, prima formã a iubirii de sine este înclinaþia spre a rãmâne în existenþã. În baza acestei înclinaþii naturale ºi spontane, dorim sã rãmânem în viaþã ºi sã fim sãnãtoºi. Procurarea hranei, a hainelor, a casei, dar ºi odihna se altoiesc pe aceasta. Sunt bunuri existenþiale. Ar fi grav dacã cineva ar ajunge la o aºa moliciune cã nu s-ar îngriji de aceste bunuri fireºti. Dupã cum tot gravã ar fi cãutarea lor exageratã. Înclinaþia e ºi mai evidentã când e vorba de dificultãþi. Reacþiile spontane împotriva bolii, a durerii, a pierderii unei persoane dragi, a foamei, a constrângerilor. Cea mai mare ispitã în calea dorinþei


Anul pastoral de a exista ºi a trãi este disperarea ºi sinuciderea. Catehismul Bisericii Catolice spune cã iubirea de sine rãmâne un principiu fundamental al moralitãþii (nr. 2264). În consecinþã, e nevoie de respect faþã de propria viaþã ºi sãnãtate, dar ºi de cultivarea dorinþei pentru bunurile necesare unei vieþi demne. Nu ne putem limita doar la nivelul trupesc. În plan spiritual înclinaþia coincide cu formarea simþului natural al binelui. Iubirea primarã de sine devine fundament al iubirii aproapelui, înainte de orice formã de iubire egoistã. Însã, între iubirea de sine ºi egoism, este o graniþã fragilã. Metafora rugului aprins dã de înþeles cã iubirea de sine este autenticã doar când este deschisã cãtre comuniune, când creeazã legãturi, când se orienteaz��, cu o anume spontaneitate, spre bine ºi spre binele aproapelui; când, mai apoi, alege sã înfãptuiascã binele. Calea de urmat pare a fi simplã. Iubirea de sine a soþului trece prin grija ºi dragostea faþã de soþie, ºi invers. Iubirea mamei ºi a tatãlui prin cea faþã de copiii. Atunci când copiii dobândesc suficientã cunoaºtere de sine devin capabili sã rãspundã prin ºi cu iubire. Cu atât mai admirabilã este situaþia în care copiii au grijã de pãrinþii bãtrâni, nepuntincioºi. Se vede cã, în ei, iubirea de sine e autenticã.

Iubirea egoistã de sine

În termeni patristici, egoismul este prezentat ca „mamã a tuturor relelor”. Pentru Maxim Confesorul, iubirea egoistã de sine stã la baza tuturor patimilor dezordonate, a viciilor. Ea duce la un ataºament exagerat, abuziv, faþã de bunuri sau la dificultatea de a se lipsi de ele. Pentru iubirea autenticã de sine, bunurile sunt, cum am arãtat, sãnãtatea ºi viaþa. Iubirea egoistã schimbã raportul cu aceste bunuri primare. Cineva se poate îngriji exagerat de propria sãnãtate sau o poate neglija cu totul. ªi într-un caz ºi-n altul, asistãm la un abuz, fie pozitiv prin supraevaluare, fie negativ prin delãsare. La fel ºi cu viaþa. Cineva poate fi ultragrijuliu cu sine, sau dispreþuitor pânã la descurajare ºi sinucidere. Din aceste situaþii ia naºtere împietrirea inimii. Atenþia exageratã sau delãsarea sunt semn al bolii sufleteºti, spirituale. Simptomaticã este ruperea legãturilor, incapacitatea de a comunica. Leacul se aflã tocmai în restabilirea lor. E nevoie de un nou început, în esenþã de un har. Egoismul acutizeazã condiþia noastrã de a fi rug, cenuºã. Ieºirea se aflã, pe de o parte în recunoaºterea propriei sãrãcii ºi a nevoii de ajutor, pe de altã parte în ºansa întâlnirii cu cel ce ne poate ajuta. Convertirea presupune cei doi poli. Dumnezeu vine la noi prin aproapele... ªi încã o precizare, sã þinem seama cã graniþa între egoism ºi iubirea de sine e subtilã. Pentru Sfântul Augustin, pe cele douã forme de iubire se structureazã douã libertãþi: una închisã ºi una generoasã. Rãdãcina rãului moral, a pãcatului, se aflã în prima. Împietrirea inimii nu e neapãrat paralizie, nemiºcare, poate fi ºi acþiune. În fapt, egoistul nu face altceva decât sã poarte totul la sine, sã-ºi atribuie toate meritele, sã-ºi atragã toate laudele. Chiar ºi când face pomanã, cautã propria plãcere ºi preamãrire. Libertatea deschisã este generoasã. Duce la a-l iubi pe aproapele ca pe sine, dar lumina Duhului. Iubirea naturalã de sine are nevoie de focul Duhului. (va urma)

Papa Ioan Paul al II-lea

În dialog cu Isus despre fundamentele familiei 1. [...] Tema [...]: obligaþiile familiei creºtine concentreazã atenþia noastrã asupra acestei comunitãþi de viaþã umanã ºi creºtinã, care de la început este fundamentalã. Chiar de aceastã expresie „de la început” s-a folosit Domnul Isus în dialogul despre cãsãtorie, transmis de Evanghelia dupã Matei ºi cea dupã Marcu. Dorim sã ne întrebãm asupra înþelesului acestui cuvânt: „început” [...] 2. De douã ori, în timpul dialogului cu fariseii, care puneau sub semnul întrebãrii indisolubilitatea cãsãtoriei, Isus Cristos se raporteazã la „început” [...] „Au venit la el unii farisei, ºi ca sã îl punã la încercare, i-au zis: „Îi este permis unui bãrbat sã îºi lase femeia pentru orice motiv?” El le-a rãspuns: „Nu aþi citit cã, la început, Creatorul i-a fãcut bãrbat ºi femeie? ºi a zis: De aceea omul îºi va lãsa tatãl ºi mama ºi se va uni cu soþia sa ºi cei doi vor fi un singur trup, astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit omul sã nu despartã”. Ei i-au zis: „Atunci, de ce Moise a poruncit sã i se dea act de despãrþire ºi s-o lase?” El le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a permis Moise sã vã lãsaþi soþiile. De la început însã nu a fost aºa” (Matei 19,3 ºu; cf. Marcu 10,2 ºu). Cristos [...] face referinþã de douã ori la „început”. Acþionând în acest fel, citeazã cuvintele Cãrþii Genezei [...] 3. [...] „ªi a fãcut Dumnezeu pe om dupã chipul sãu; dupã chipul lui Dumnezeu l-a fãcut; a fãcut bãrbat ºi femeie” (Genezã 1,27). În continuare, Maestrul citeazã Genezã 2,24 [...] în întregime, dând acestor cuvinte un ºi mai explicit înþeles normativ. [...] Isus nu se limiteazã la citatul în sine, dar adaugã: „... ceea ce Dumnezeu a unit omul sã nu despartã” [...] 4. [...] acea expresie semnificativã „la început”, repetatã de douã ori, îi îndeamnã clar pe interlocutori sã mediteze asupra modului în care, în misterul creaþiei, a fost plãsmuit omul, chiar aºa, „bãrbat ºi femeie”, pentru a înþelege corect sensul normativ al cuvintelor Genezei. Aceasta nu este mai puþin valabil pentru interlocutorii de azi decât a fost pentru cei din acel timp [...]

(Din cateheza Papei Ioan Paul al II-lea din 5 septembrie 1979, cf. Giovanni Paolo II, Uomo e donna lo creò, catechesi sull’amore umano, Città Nuova Editrice, Libreria Editrice V aticana, Roma 20015, p. 31-32 Vaticana,

13


14

Reportaj

CRISTINA ªOICAN

Congregaþia Salezianã sa „Congregaþia noastrã este condusã de Dumnezeu ºi

Ioan Bosco s-a nãscut în 1815, într-o familie sãracã de þãrani, la Becchi, Castelnuovo d’Asti. Rãmas fãrã tatã la numai doi ani, cunoaºte durerea sãrmanilor orfani, al cãror tatã iubitor va fi peste ani. În mama sa, Margherita, a gãsit exemplul unei profunde vieþi creºtine, ea fiind cea care l-a educat la credinþã ºi la trãirea concretã a mesajului evanghelic. Conºtientizeazã vocaþia sacerdotalã de la o vârstã fragedã, iar la douãzeci de ani intrã în Seminar. În 1841 este sfinþit preot, la Torino, unde îºi începe apostolatul printre tineri. Profund tulburat de ceea ce gãseºte - tineri care vagabondau pe strãzi, fãrã ocupaþie, dezorientaþi ºi deprimaþi, în stare de aproape orice - este hotãrât sã facã ceva pentru ei. κi începe munca încercând sã-i strângã de pe strãzi ºi sã le propunã jocuri instructive, mici lecþii de învãþãturã creºtinã ºi lecþii de alfabetizare. Astfel se naºte primul Oratoriu. La început, se strâng în curtea unei parohii care, în scurt timp, devine neîncãpãtoare. Dupã aproape cinci ani de mutãri succesive, Don Bosco gãseºte un loc la periferia oraºului Torino, numit Valdocco, unde se va stabili definitiv. Pentru cã opera creºtea, avea nevoie de persoane dispuse sã se dedice acestei cauze. Înþelege cã cei care vor fi dispuºi sã se consacre, vor fi dintre cei care crescuserã în Oratoriu. Astfel, începe sã dedice timp ºi energie pentru formarea acelor tineri care ofereau speranþe în acest sens. La 18 decembrie 1859 ia fiinþã, oficial, Congregaþia Salezianã. Primii salezieni erau în numãr de optsprezece, împreunã cu Don Bosco. Societatea Salezianã a fost recunoscutã ca institut religios de drept pontifical, dedicat operelor de apostolat, în folosul tinerilor, în special al celor mai sãraci ºi abandonaþi. Don Bosco a ales trei patroni pentru Societatea Salezianã: Maria, Ajutorul creºtinilor, sântul Iosif ºi sfântul Francisc de Sales. Pentru numele de salezieni,

don Bosco s-a inspirat din bunãtatea ºi zelul Sfântului Francisc de Sales. Don Bosco, despre care Victor Hugo a spus cã este un om legendar, a fost proclamat sfânt la 1 aprilie 1934 de Papa Pius al XI-lea, care-l numea un colos de sfinþenie. Astãzi, Salezienii lui Don Bosco sunt prezenþi pe cinci continente, în 127 de þãri. În Arhidieceza de Bucureºti, ei activeazã la Constanþa, unde au o comunitate constituitã din cinci membri. Despre prezenþa Salezienilor în þara noastrã, despre experienþe, bucurii ºi reuºite, ne-a vorbit pãrintele Alois Farcaº, sdb.

1. Cum a început activitatea Salezienilor în România? În anul 1996, Salezienii au venit aici cu dorinþa de a le dãrui copiilor ºi tinerilor din România iubirea pe care Dumnezeu a sãdit-o în inima lui Don Bosco. Dupã patru luni de cãutãri, au ajuns într-un cartier periferic al oraºului Constanþa, alegerea zonei fiind determinatã de carisma proprie - a lucra în favoarea celor mai sãraci ºi abandonaþi. Treptat, s-au apropiat de copiii de aici, pe care trebuia sã-i facã sã înþeleagã cã cineva þine la ei ºi le vrea binele. Într-o zi, câþiva dintre ei au întrebat: „Putem sã organizãm un campionat de fotbal?”. „Bineînþeles, doar cã voi trebuie sã cãutaþi echipele!” Au trecut doar câteva ore ºi echipele erau gata. „Iubiþi ceea ce le place tinerilor!”, ne repeta mereu Don Bosco. Acesta a fost doar începutul! 2. VVorbiþi-ne orbiþi-ne despre carisma ºi spiritualitatea Salezienilor! Într-o zi, Don Bosco i-a dezvãluit lui Dominic Savio formula sfinþeniei ºi i-a spus: “Fii foarte atent. Mai întâi, FII VESEL! Ceea ce te tulburã ºi-þi risipeºte pacea nu vine de la Domnul. În al doilea rând, ÎMPLINEªTE-ÞI DA TORIILE de a studia ºi de a te ruga DATORIILE ruga! Fii atent la ºcoalã, studiazã ºi FÃ BINE AL TORA roagã-te cu râvnã. ªi apoi, ALTORA TORA! Ajutã-þi mereu colegii, chiar dacã þi se cer anumite sacrificii. Sfinþenia e cuprinsã în toate acestea!”. Plecând de la acest episod, putem spune cã spiritualitatea


Reportaj

au u Salezienii lui Don Bosco protejatã de Maria, Ajutorul creºtinilor” (Don Bosco) salezianã se caracterizeazã prin realism ºi simplitate popularã. Se prezintã ca o spiritualitate pe mãsura tinerilor; se dã importanþã descoperirii acþiunii Duhului Sfânt în inimã pentru a o urma. O spiritualitate a cotidianului; se propune viaþa de zi cu zi ca loc al întâlnirii cu Dumnezeu. O spiritualitate a prieteniei ºi a relaþiei personale cu Isus, cunoscut ºi frecventat în rugãciune, Euharistie ºi Cuvânt. O spiritualitate de comuniune eclezialã, trãitã în grupuri care unesc tinerii ºi educatorii într-un ambient familial, în jurul unui proiect de educaþie integralã a tinerilor. O spiritualitate a slujirii responsabile care trezeºte, în tineri ºi adulþi, o reînnoitã implicare apostolicã pentru transformarea creºtinã a propriului ambient. O spiritualitate marianã, care se încredinþeazã cu simplitate ºi încredere ajutorului matern al Mariei. 3. Cum vã trãiþi carisma în realitatea româneascã? Ne-am dat seama cã tinerii ºi copiii de aici au nevoie de un prieten care sã-i primeascã ºi care sã le ofere un spaþiu pentru ca ei sã-ºi poatã manifesta talentele ºi tot ceea ce au mai bun în ei. „Ajunge sã fiþi tineri ca eu sã vã iubesc mult!” , spunea Don Bosco, iar noi experimentãm în fiecare zi bucuria de a sta în mijlocul lor cãutând sã creãm un ambient familial, unde sã fie apreciaþi ºi valorizaþi pentru ceea ce sunt. Copiii se pot juca, pot desena, pot face gãlãgie ºi, mai mult decât toate acestea, pot trãi o autenticã experienþã de prietenie. În acest fel îi ajutãm sã descopere chipul unui Dumnezeu care îi iubeºte ºi care îi face sã se simtã fii ai aceluiaºi Tatã. În aceastã atmosferã reuºesc sã dea viaþã chiar ºi celor mai ascunse aspiraþii. Cine intrã astãzi în oratoriu, nu face deosebire între culorile diferite ale persoanelor ºi descoperã o oazã minunatã în care persoanele prezente pot trãi în pace ºi îºi vor binele. 4. Ce activitãþi desfãºuraþi la Constanþa? Centrul Salezian Don Bosco (numit ºi Fundaþia Giovanni Bosco) a luat amploare ºi îºi desfãºoarã activitatea pe mai multe fronturi. La baza operei stã Oratoriul care este frecventat de aproximativ 200 de copii ºi tineri atât din cartier, cât ºi din alte pãrþi ale oraºului. În cadrul Oratoriului existã grupuri de formare ºi grupuri axate pe activitãþi de dans, muzicã, teatru ºi clovnerie. Oratoriul le este deschis tuturor, indiferent de situaþie socialã sau de confesiune religioasã, toþi fiind invitaþi sã adopte un comportament civilizat. În Oratoriu se organizeazã ºi manifestãri educativ-religioase, cursuri pentru animatori, activitãþi educative de tip sportiv (F.C. Oratoriu Don Bosco etc.), instructivrecreative ºi cultural-artistice, organizare periodicã de tabere ºi de activitãþi estive recreativ-educative, tip Vara Împreunã! Alte activitãþi de animaþie ºi de formare sunt realizate ºi în satele din jurul oraºului Constanþa, cum ar fi Oituz, Cumpãna ºi Nazarcea. Pentru a veni în sprijinul copiilor în dificultate, salezienii au înfiinþat un

Centru de zi (centrul Mama Margherita) ºi douã module familiale (Casa Claudia ºi Casa Michele Magone). Formarea profesionalã a tinerilor este luatã ºi ea în considerare în mod serios. De aceea au fost iniþiate diferite cursuri cu recunoaºtere europeanã:

Autodesk, Ecdl, Equalskills. Acestea au ca scop pregãtirea pentru integrarea în câmpul muncii, la cursuri participând un numãr din ce în ce mai mare de tineri, elevi sau muncitori. Sunt organizate ºi cursuri de recuperare pentru copiii care, din diferite motive, nu au frecventat în mod regulat ºcoala. Totodatã gestionãm ºi un mic atelier de confecþii, înfiinþat pentru a ne autofinanþa ºi pentru a oferi un loc de formare ºi de muncã tinerilor. 5. Prezentaþi-ne sistemul educaþional pe care-l adoptaþi! Sistemul educativ aplicat încã de la început de Don Bosco este cel preventiv. Lui Don Bosco îi era greu sã vorbeascã despre sistemul lui educativ, pentru cã el fãcea mai mult practicã decât teorie. Pur ºi simplu, el îi iubea pe tineri ºi se strãduia pentru binele lor, sub orice aspect, aºa cum ar face un adevãrat tatã pentru fiul sãu! Un tatã nu aºteaptã sã fie iubit, ci asigurã toate condiþiile pentru ca fiul sã creascã liber, sãnãtos, bun, inteligent ºi sfânt, pentru ca apoi sã iubeascã ºi el, la rândul lui. Sistemul educativ preventiv trãit de Don Bosco presupune: sã ne facem una cu copiii ºi tinerii; sã favorizãm creativitatea pentru a determina experienþe educative pozitive evitând riscul de a le trãi pe cele negative; sã ne bazãm pe „raþiune”, „religie” ºi „iubire familialã”.

15


16

Oameni ai credinþei Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ

Petru ºi comunitãþile creºtine “Sfinþiþi-l pe Domnul Cristos în inimile voastre, gata fiind oricând sã daþi rãspuns oricui vã cere cont de speranþa voastrã!” (1Pt 3,15).

Viaþa apostolului Petru nu se terminã cu relatãrile pe care le conþin cele patru Evanghelii. Am putea spune cã viaþa tumultuoasã a lui Petru de abia acum începe. Vom medita împreunã primele 15 capitole din Faptele Apostolilor ºi cele douã scrisori ale lui Petru, unde se spune: ”ºtiind cã nu cu lucruri pieritoare, argint sau aur, am fost rãscumpãraþi... ci cu sângele preþios al lui Cristos care, ca un miel fãrã meteahnã ºi neprihãnit... a fost dezvãluit, pentru noi, în timpurile de pe urmã!” (1Pt 1,18-20). Petru dovedeºte cã, tocmai în acest timp de formare ºi consolidare a întregii Biserici, poartã pe umeri povara ce i-o oferã funcþia sa. Sã-l urmãrim pe apostolul Petru în cele trei ipostaze diferite ale vieþii sale: el vorbeºte mai întâi în numele celorlalþi apostoli adunaþi în rugãciune la Ierusalim (Fap 1,13-16); vom vedea rolul avut de Petru la convertirea centurionului Corneliu (Fap 10,1-43) ºi, în sfârºit, vom asculta discursul sãu, prilejuit de primul conciliu ecumenic þinut la Ierusalim (Fap 15,6-12). Numele lui Petru este citat cu regularitate în aceastã primã parte a Faptelor Apostolilor. El strãbate acelaºi drum al durerii, acelaºi drum al crucii, pe care l-a chemat însuºi Isus Cristos, care a strãbãtut cel dintâi acest drum. Evanghelistul Luca îi numeºte, rând pe rând, pe toþi apostolii, pe nume. Ei sunt martorii lui Cristos Cel Înviat (Lc 6,14-16). ªi femeile, în special mama lui Isus, au un rol foarte important în structura Bisericii. Cu toþii se aflã acum în rugãciune aºteptându-l pe Duhul Sfânt. Înainte de coborârea sa, în ziua de Rusalii, cercul celor doisprezece este complet refãcut. Numãrul de doisprezece apostoli este plin de semnificaþii, aducându-ne aminte de cele douãsprezece triburi ale lui Israel (Lc 22,30). În numele acestora Petru are un cuvânt greu de spus. Numele sãu, Petru, este traducerea termenului aramaic care însemnã stâncã, adicã kephas (1Cor 15,5; Mt 16,18). A doua ipostazã în care-l urmãrim pe Petru este cea legatã de familia centurionului Corneliu. Familia lui Corneliu a avut un rol foarte important în rãspândirea creºtinismului. De fapt, începând cu sãrbãtoarea Rusaliilor, apostolul Petru îndeplineºte un rol tot mai important în sânul tinerei comunitãþi de la Ierusalim, dupã ce, împreunã cu apostolul Ioan, i-a redat sãnãtatea unui olog din naºtere, care stãtea ºi cerºea la poarta “Cea Frumoasã”. Numãrul bãrbaþilor ºi al femeilor creºtea neîncetat, în vreme ce mulþi dintre cei bolnavi ºi neputincioºi se mulþumeau sã fie atinºi mãcar de “umbra lui Petru!”(Fap 5,15). Deci, activitatea lui Petru era tot mai cunoscutã ºi mai apreciatã. În timpul unei viziuni, apostolul Petru vede diferite mâncãruri care, dupã legea lui Moise, erau catalogate ca fiind curate sau necurate, ºi care trebuiau respectate ca atare. Prin aceastã viziune, Petru înþelege

cã cei care cred în Isus Cristos nu mai sunt obligaþi la respectarea vreunei legi de naturã religioasã iudaicã. Apostolul Petru este liber acum sã intre în casa centurionului Corneliu ºi ”sã-l converteascã”. Cu alte cuvinte, Vestea cea Bunã a lui Isus Cristos se adreseazã tuturor, fiind egalã pentru toþi. “Duhul” lui Dumnezeu este acela care îi va judeca pe cei ce cred de acum încolo în Dumnezeu, nu mai existã nici o piedicã ºi, ca atare, ”învãþãtura lui Cristos” (Fap 10,15) sã fie pusã în practicã, aºa cum se cuvine. A treia ipostazã în care-l urmãrim pe Petru este datã de discursul sãu prilejuit de primul conciliu ecumenic, þinut de tânãra Bisericã creºtinã la Ierusalim (Fap 15,6-12). Datoritã apostolului Paul ºi a poziþiei sale reconciliante, problema creºtinilor proveniþi din pãgânism devine o problemã publicã. Conciliul se desfãºoarã la Ierusalim, între ani 49-50, hotãrându-se ca legile religioase pe care evreii erau þinuþi sã le respecte, sã nu influenþeze sub nici o formã viaþa celorlalþi creºtini proveniþi din pãgânism: ”Duhul Sfânt ºi noi am hotãrât sã nu vã impunem nici o povarã în afarã de acestea care sunt necesare: sã vã feriþi de carnea jertfitã idolilor, de sânge, de animale sufocate ºi de desfrânare!” (Fap 15,28-29). În felul acesta, tânãra Bisericã creºtinã, conºtientã ºi responsabilã, a fãcut un pas înainte foarte important, debarasându-se de tot ce ar fi putut sã-i ºtirbeascã independenþa ºi autoritatea ei divinã. De atunci pânã astãzi au trecut douã mii de ani, au existat mai multe concilii ecumenice, ultimul fiind cel de al II-lea Conciliu din Vatican, care s-a desfãºurat între 1962 ºi 1965. Sfântul Duh este acela care dãruieºte viaþã din belºug Bisericii lui Cristos, iar Sfântul Pãrinte Papa este urmaºul lui Petru, aflat la conducerea Bisericii sale, care este “una, sfântã, catolicã ºi apostolicã”.


Catehezã Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

Postul Mare – drum cãtre misterul Pascal Pe 6 februarie am început Postul Mare, timpul de pregãtire pentru celebrarea Misterului Pascal: patima, moartea ºi învierea Domnului nostru Isus Cristos. Înainte de reforma liturgicã din 1969, acest timp era pregãtit cu trei sãptãmâni înainte: existau trei duminici înainte de Miercurea Cenuºii ºi anume: septuagesima, sexagesima ºi quintagesima care îl pregãteau pe creºtinul catolic pentru a intra mai dispus sufleteºte în postul de 40 de zile. ªi postul fizic era mult mai exigent: nu se consumau mâncãruri de carne decât duminica ºi în zilele marilor sãrbãtori. Cu noua reformã liturgicã, postul fizic s-a mai îmblânzit, în schimb, conform documentului pontifical Poenitemini al Sfântului Pãrinte Paul al VI-lea, se insistã foarte mult asupra convertirii inimii. Catehismul Bisericii Catolice prezintã multiplele forme ale pocãinþei în viaþa creºtinã: Pocãinþa interioarã a creºtinului poate avea expresii foarte variate. Scriptura ºi Pãrinþii Bisericii insistã, mai ales, asupra a trei forme: postul, rugãciunea, pomana (Tob 12,8; Mt 6,1-18), care exprimã convertirea în raport cu sine, în raport cu Dumnezeu ºi în raport cu ceilalþi. Alãturi de purificarea radicalã, înfãptuitã de Botez sau de martiriu, sursele amintite mai sus citeazã ca mijloc de obþinere a iertãrii pãcatelor eforturile fãcute pentru împãcarea cu aproapele, lacrimile de cãinþã, grija pentru mântuirea aproapelui (Iac 5,20), mijlocirea sfinþilor ºi practicarea iubirii „care acoperã mulþime de pãcate” (1Pt 4,8). Convertirea ºi pocãinþa zilnicã îºi gãsesc izvorul ºi hrana în Euharistie, cãci prin ea devine prezentã jertfa lui Cristos care ne-a împãcat cu Dumnezeu; prin ea sunt hrãniþi ºi întãriþi cei care trãiesc viaþa lui Cristos; „Euharistia este antidotul care ne elibereazã de greºelile zilnice ºi ne fereºte de pãcatele de moarte1". Timpurile ºi zilele de pocãinþã din cursul anului liturgic (Postul Mare, vinerile - în amintirea morþii Domnului) sunt momente forte ale practicii penitenþiale a Bisericii2. Aceste momente sunt deosebit de favorabile pentru exerciþiile spirituale, liturgiile penitenþiale, pelerinajele în semn de pocãinþã, privaþiunile de bunãvoie, ca postul ºi pomana, împãrtãºirea frãþeascã a bunurilor (opere caritative ºi misionare)3. Biserica are mereu nevoie sã fie reînnoitã în intimitatea sa. Dar Biserica eºti ºi tu: de aceea ºi tu ai nevoie de o perioadã de reînnoire interioarã, de un timp care sã te ajute sã înþelegi care sunt greºelile tale înaintea lui Dumnezeu, pentru a putea sã-þi schimbi, în sfârºit, viaþa. Postul Mare este, deci, timpul în care fiecare dintre noi, în intimitatea inimii sale, poate ºi trebuie sã admitã cã pânã acum nu a ºtiut sã-l punã pe primul loc al vieþii pe Dumnezeu, voinþa sa salvificã, Evanghelia ºi iubirea sa. O rugãciune veche, din tradiþia creºtinã armeanã, pune pe buzele credinciosului aceste cuvinte: „Fiu al lui Dumnezeu, adevãrat Dumnezeu care ai coborât din sânul Tatãlui veºnic ºi ai luat trup din Preasfânta Fecioarã Maria pentru mântuirea noastrã, ai fost rãstignit ºi înmormântat, ai înviat din morþi ºi te-ai înãlþat glorios la Tatãl. Am pãcãtuit împotriva cerului ºi a prezenþei Tale. Aminteºte-þi de mine ca ºi de tâlharul din dreapta când vei veni în

Împãrãþia Ta ºi ai milã de creaturile tale ºi de mine, pãcãtosul!”. Secretul de a trãi într-o manierã eficace acest timp al Bisericii este, aºadar, sã ne recunoaºtem pãcãtoºi dar graþiaþi, ca ºi la tâlharul din dreapta. Avem o armã foarte puternicã pentru a avea parte de harul iertãrii lui Dumnezeu în noi, ºi anume Penitenþa. Prin post – în toate formele sale – putem înainta cãtre misterul Paºtelui Trebuie sã învãþãm sã valorificãm aceastã perioadã forte ca pe un mare dar pe care Dumnezeu ni-l face, conºtienþi de adevãrul profund al cuvintelor pe care le scria Sfântul Apostol Paul cãtre Corinteni: „Aºadar, noi suntem împuterniciþi ai lui Cristos ca ºi ai lui Dumnezeu care vã îndeamnã prin noi. Vã rugãm pentru Cristos: împãcaþi-vã cu Dumnezeu!... cãci el spune: La momentul potrivit te-am ascultat ºi în ziua mântuirii te-am ajutat: iatã, acum este momentul potrivit, iatã acum este ziua mântuirii” (2Cor 5,20; 6,2). Acesta este momentul, într-adevãr, favorabil pentru a ne schimba viaþa. Sã profitãm de el ºi sã nu irosim aceastã oportunitate pe care Dumnezeu ne-o dã! Biserica ne obligã, în aceastã perioadã, la post ºi abstinenþã. Abstinenþa, în spiritul catolic, înseamnã a nu consuma mâncãruri cu carne în miercurea cenuºii ºi în toate vinerile. În aceste zile nu se poate înlocui abstinenþa cu o altã faptã bunã. Sunt þinuþi sã respecte aceastã poruncã a Bisericii toþi cei care au împlinit 14 ani. Postul (ajunul) înseamnã sã mãnânci o singurã datã pe zi. Sunt þinuþi la aceastã poruncã a Bisericii cei care au ajuns la maturitate pânã la vârsta de 60 de ani. Pot fi dispensaþi de aceste douã porunci ale Bisericii bolnavii cãrora medicii le-au prescris alt regim alimentar ºi cei care efectueazã munci grele. Sfinþii Pãrinþi ai Bisericii au spus despre postul creºtinesc: „sã iubim postul... În timpul Postului Mare, în afarã de ceea ce fiecare este obligat, din propria voinþã, în bucuria Duhului Sfânt, sã-i ofere lui Dumnezeu ceea ce sustrage trupului: puþinã mâncare, bãuturã, somn, vorbãrie, glume ºi, în bucuria unei dorinþe supranaturale, sã aºtepte Sfintele Paºti” (Sf. Benedict). „Mortificarea pântecelui este ABC-ul vieþii spirituale. Cine nu-ºi înfrâneazã acest viciu, cu greu va putea învinge altele mai dificile” (Sf. Vincenþiu de Paul). „Adevãrata evlavie cãtre Sf. Fecioarã are diferite forme... a face pomeni în cinstea ei, posturi ºi mortificaþii spirituale ºi corporale” (Sf. Ludovic-Maria Grignion de Monfort). Cc. Trid.: DS 1638. SC 109-110; CIC, can. 1249-1253; CCEO, can. 880-883. 3 CBC 1435-1436; 1438. 1

2

17


18

Istorie ºi spiritualitate ANDREI BREZIANU

Aspecte din spiritualitatea Monseniorului Ghika în lumina câtor va învãþãturi ale Enciclic ei Deus caritas e st (III) Enciclice câtorva est Dispensar gratuit pentru sãraci

Încã laic, mult înainte de intersectarea cãrãrii sale cu cea a martorului evocat în numãrul anterior al revistei noastre, Vladimir Ghika s-a luptat pentru ai sãi, dãruindu-li-se pe multe cãi, în spiritul caritãþii. S-a zbãtut pentru înfiinþarea primului dispensar gratuit pentru cei sãraci, la Bucureºti, aºezãmânt al cãrui ctitor, împreunã cu surorile de caritate ale sfântului Vincenþiu, a fost, la începutul veacului trecut... Mai târziu, la vreme de rãzboi, în momente de crizã ºi epidemie, ca simplu infirmier, a prestat voluntar asistenþã contaminaþilor de holerã, închis cu ei, în carantinã, într-un lazaret pe Dunãre... I-a vizitat pe leproºi ºi pe întemniþaþi, sub brutalele bombardamente aeriene din 1944... Întemniþat el însuºi, pânã la exterminare ºi moarte, i-a îmbãrbãtat ºi le-a insuflat credinþa celor cu care a împãrþit atrocitãþile detenþiei, de-a lungul ultimilor doi ani ai vieþii, încheiaþi, în 1954, cu mucenicia... Neobosit în practica virtuþii dragostei lui Dumnezeu în cele mai diverse fapte de iubire ºi abnegaþie faþã de aproapele, Monseniorul Ghika ne-a lãsat, pe de altã parte, câteva pilde de meditaþie spiritualã, cu precãdere în douã scrieri ale sale unde gãsim surprinzãtoare ecouri, în confluenþa cu puncte de doctrinã expuse ºi lãmurite pentru întreaga lume creºtinã ºi catolicã în enciclica Deus caritas est. Este vorba de cãrþile Vizitarea sãracilor ºi Liturghia aproapelui.

Teologia nevoilor sau a ajutorãrii sãracilor

Una dintre ideile sale cãlãuzitoare în aceste scrieri rãmâne, în sensul celor de mai sus, ceea ce Monseniorul Ghika obiºnuia sa numeascã “Teologia slujirii aproapelui”, sau “Teologia nevoilor”. În spiritul unuia dintre sfinþii sãi preferaþi - marele pãrinte al Bisericii, sfântul Ioan Gurã de Aur -, Monseniorul Vladimir Ghika vedea în aceastã teologie a ajutorãrii semenilor o parte integrantã a Teologiei Trupului lui Cristos, - Trup Euharistic, ºi, totodatã, Trup Mistic. “Trup mistic, nu mitic sau alegoric” - sublinia el (într-o prelegere din 1946 despre Bisericã): “Atât de real încât, în afara acestui Corp, nu ar exista nici preoþi, nici credincioºi, nici sacramente, nici legãturi divine stabilite între suflete...Corp mistic adevãrat, cu schimburile sale vitale, cu circulaþia realã a Sângelui Mântuitorului; cu opera realã a episcopului care hirotoneºte, a preotului care consacrã, a credinciosului care se împãrtãºeºte”... “Pe de o parte, Biserica însãºi, pe altarele cãreia iubirea lui Dumnezeu fãcut om se afla pânã la sfârºitul veacurilor sub forma prezenþei reale a trupului ºi

sângelui Domnului în sfânta Euharistie... Pe de alta parte, persoana aproapelui viu, membrul Trupului Mistic al lui Isus, îndeosebi aproapele aflat în suferinþã, ºi participând astfel, în felul sãu, la patimile ºi durerile lui Isus, aºa cum aratã ºi ne învaþã Evangheliile ºi toata tradiþia Bisericii.

Misiunea laicului faþã de sãraci

Monseniorul Ghika vedea în acest adevãr concret al vieþii creºtine “un mod de a exercita un sacerdoþiu pe care Noul Testament ºi Conciliile l-au încredinþat oricãrui laic. În misiunea laicului faþã de sãraci existã” - spunea el - “o oglindire a acþiunilor sãvârºite de preot în Bisericã: de la grija faþã de suflete, la dãruirea ºi împãrtãºirea de bunuri temporale ºi spirituale; de la taina regeneratoare a milei, a binefacerilor ºi milostivirii faþã de semeni, pânã la darul împãrtãºirii cuvântului lui Dumnezeu”. Semnificativ, aceste cuvinte ale lui Vladimir Ghika fac ecou - în formulare desigur diferitã - unui numãr de reflecþii invitând la meditaþie ºi reamintite, rostite cu toatã ponderea autoritãþii sale, de sfântul Pãrinte în Deus caritas Est. Bunãoarã acolo unde acest document fundamental subliniazã, printre altele, legãtura irecuzabilã dintre mãrturia prin cuvânt (kerygma / martyria), celebrarea sacramentelor (leitourghía) ºi îndatoririle caritãþii (diakonía), în calitatea lor de elemente definitorii ºi esenþiale ale vieþii creºtine trãite plenar, în lumina iubirii de Dumnezeu ºi a iubirii de aproapele. (II,23;25, a)

Prezenþa lui Dumnezeu în suferinþa aproapelui

“Pentru fericirea noastrã ºi cea a fraþilor noºtri, trebuie sã credem cu toatã tãria, întocmai ca ºi în celelalte spuse ale lui Dumnezeu, în acest cuvânt expres al Evangheliei“, scria, în Liturghia aproapelui, Monseniorul Ghika. “Exerciþiul prezenþei lui Dumnezeu în suferinþa aproapelui” - sublinia el - “se întemeiazã pe acest cuvânt în care credem cu aceeaºi încredere neclintitã care este însãºi pecetea Bisericii adevãrului, vocea însãºi a Sfântului Spirit prezentã în ea, ºi rãsunând în noi: o voce care nu poate vorbi decât aºa cum face un Dumnezeu adevãrat, cu întreg absolutul lui Dumnezeu. [...] Prin ce gesturi palpabile, în sensul sfânt al Evangheliei, sã ne apropiem de cei în suferinþã, de aproapele nostru încercat de nevoi, în spiritul iubirii de Dumnezeu ? - întreba Monseniorul Vladimir Ghika în Liturghia aproapelui. “Prin punerea lui Cristos unic, imuabil ºi perfect în locul aproapelui nostru imperfect, variabil ºi multiplu” sugera el. “Prin sfânta obsesie a Prezenþei Sale reale în celãlalt, în acest semen al nostru pe care suferinþele îl ostracizeazã ºi îl exclud din convenþiile vieþii noastre obiºnuite, fãcându-l astfel colaborator întru ispãºire ºi rãscumpãrare, tocmai prin faptul sãrãciei care îl despoaie de toate, lãsându-l încã ºi mai simplu ca om: în toatã goliciunea, astfel încât în chipul lui sã-l putem regãsi mai uºor pe Omul-Dumnezeu”. (va urma)


Sfântul lunii

2 februarie –

Sfântul Cornel, centurionul

Sfântul Cornel este unul dintre acele personaje cãruia Sfântul Luca – în cartea Faptele Apostolilor , în capitolele al X-lea ºi al XI-lea, în puþine fraze – a reuºit sã-i dea viaþã, iar scurta sa istorie conþine o importantã învãþãturã. Sfântul Cornel este „instrumentul” cu ajutorul cãruia Sfântul Apostol Petru a înþeles cã mesajul Sfintelor Evanghelii trebuie sã ajungã ºi la pãgâni.

Centurionul Cornel

Sfântul Cornel era centurion, adicã ofiþer care comanda o centurie (subdiviziune tacticã ce cuprindea o sutã de ostaºi, în vechea organizare a armatei romane, subîmpãrþire a cetei); era centurion al „cohortei”, unitate militarã romanã, compusã din cinci pânã la ºase sute de soldaþi, iar trupele ajutãtoare pânã la o mie. Cartea Faptele Apostolilor ne spune cã trãia la Cezareea, teritoriu cucerit de armata romanã; prin urmare, poziþia sa socialã nu-l favoriza deloc în ducerea unei vieþi evlavioase ºi caritative.

Un om evlavios ºi cu fricã de Dumnezeu

Cu toate acestea, Cornel era un om „evlavios ºi temãtor de Dumnezeu, cu întreaga lui familie; fãcea milostenii multe poporului ºi fãrã încetare se ruga lui Dumnezeu” (Fap 10, 1-2); textul din cartea Faptele Apostolilor nu conþine explicaþii ulterioare. Evlavia ºi rugãciunile sale au fost rãsplãtite de Dumnezeu printr-o viziune în care un înger al Domnului, dupã ce l-a asigurat cã rugãciunile ºi generozitatea sa au ajuns la urechile Domnului, l-a lãmurit sã trimitã pe câþiva dintre oamenii sãi în cãutarea unui „oarecare Simon, numit Petru” (Fap 10, 5). Din acest moment, scena se mutã asupra Sfântului Petru care era „oaspete la un om numit Simon, un curelar” din Iope. Sfântul Petru a avut ºi el o viziune inexplicabilã. În timp ce se ruga, pe terasa casei lui Simon curelarul, un glas din Cer i-a cerut sã mãnânce din carnea animalelor considerate necurate conform cãrþii Leviticului . Sfântul Petru refuzã, dar acelaºi glas îi spune: „Ceea ce Dumnezeu a fãcut curat, tu sã nu zici cã este necurat” (Fap 10,15). ªi, chiar în momentul în care Sfântul Petru se întreba ce vor sã însemne aceste lucruri, au apãrut oamenii trimiºi de Cornel, iar Duhul Domnului i-a cerut sã coboare ºi sã-i asculte. Trimiºii centurionului i-au spus Sfântului Petru cã stãpânul lor, „om drept ºi temãtor de Dumnezeu, cu nume bun la întreg poporul Iudeilor, a primit poruncã de la un înger sfânt sã te cheme la el acasã ºi sã te audã vorbind” (Fap 10, 22). Sfântul Petru, evreu fiind, nu putea sã intre în casa unui pãgân, dar în faþa acþiunii Duhului Sfânt acceptã. I-a invitat pe trimiºii Sfântului Cornel sã rãmânã peste noapte în casa curelarului, iar în ziua urmãtoare au plecat împreunã. Ajunºi la Cezareea, l-au gãsit pe Cornel aºteptându-i, dar centurionul nu era singur, ci-ºi adunase toate rudele ºi prietenii cei mai apropiaþi ca sã-l asculte pe apostol.

Mesajul Sfintelor Evanghelii trebuie sã ajungã ºi la pãgâni

Când Sfântul Petru a dat sã intre, centurionul s-a aruncat la picioarele lui ca în faþa unui zeu. Dar Petru îl ridicã zicând: „Scoalã-te, nu sunt decât un om ºi eu” (Fap 10, 26). Dupã ce i-a spus cã nu s-ar fi gãsit acolo dacã Dumnezeu nu i-ar fi dat permisiunea, Petru i-a cerut sã-i explice motivul pentru care l-a chemat. Sfântul Cornel i-a vorbit atunci despre viziunea în care Dumnezeu îl înºtiinþase cã rugãciunile sale au fost ascultate, iar Sfântul Petru a înþeles cã Dumnezeul „sãu” nu este „pãrtinitor, ci în orice popor, oricine se teme de el ºi este drept în faptele sale îi este plãcut” ( Fap 10,35-36). Dumnezeu îi cheamã ºi pe pãgâni, ca ºi pe evrei, la mântuire. Odatã clarificat acest aspect, Sfântul Petru a fãcut o scurtã trecere în revistã a istoriei lui Isus. Dupã ce a terminat, Duhul lui Dumnezeu a coborât asupra tuturor celor prezenþi, iudei ºi pãgâni nebotezaþi, astfel încât „ºi credincioºii tãiaþi împrejur care îl însoþeau pe Petru rãmãseserã uimiþi cã darul Duhului Sfânt s-a revãrsat ºi asupra pãgânilor” (Fap 10,45). În finalul capitolului al zecelea, Sfântul Petru administreazã botezul întregii familii a centurionului, care l-a rugat sã mai rãmânã câteva zile în casa lor. Sfântul Petru a fost criticat, la întoarcerea în Ierusalim, de apostolii ºi de fraþii din Iudea pentru gestul sãu, dar spiritele s-au calmat în momentul în care Petru le-a istorisit despre cele douã viziuni ºi despre coborârea Duhului Sfânt asupra iudeilor ºi a pãgânilor, în timp ce el le vorbea. „La auzul acestora se liniºtirã ºi-l preamãrirã pe Dumnezeu zicând: Aºadar, Dumnezeu le-a dat ºi pãgânilor întoarcerea spre viaþã” (Fap 11,18). Sfântul Luca, prin acest exemplu din cartea Faptele Apostolilor , a voit sã arate cã mesajul creºtinismului nu constituia nici o ameninþare „politicã” pentru Imperiul Roman ºi cã Sfântul Cornel a existat ºi a fost un om cu adevãrat evlavios ºi temãtor de Dumnezeu. Prezentare de pr pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

19


20

Arta de a trãi MARINA FARA

Magisteriu ºi bioeticã O tânãrã familie din Bucureºti, citind articolul publicat în numãrul trecut al revistei noastre, la aceastã paginã - „Arta de a trãi”- , aprecia faptul cã prefaþãm noua serie de teme de bioeticã prin intervenþii ale papei într-un domeniu atât de incitant în dezbaterile contemporane. ªi nu întâmplãtor, în acea prefaþã am evidenþiat câteva pasaje din cea mai recentã enciclicã a papei Benedict al XVI-lea, Spe salvi, pagini în care se ilustreazã cu claritate raportul dintre libertate ºi raþiune. Este o temã extrem de actualã – ºi incisivã – în fond, o fermã chemare la responsabilitate ºi discernãmânt în rândurile oamenilor de ºtiinþã, profesorilor, medicilor, legislatorilor, formatorilor de opinie... Tinerii noºtri cititori ne-au sugerat, de asemenea, sã menþionãm cele mai importante intervenþii ale Bisericii catolice în probleme bioetice. La ideea unui astfel de subiect au aderat mai mulþi cititori interesaþi de bioeticã. Este motivul pentru care am ales sã vã prezentãm mai întâi o foarte scurtã sintezã pe aceastã temã, alcãtuitã de cercetãtorul Marc Lalonde, în Lexiconul publicat de Consiliul Pontifical pentru Familie, referindu-se la îndreptãþirea Bisericii de a se pronunþa în materie de bioeticã.

Câteva titluri

Magisteriu ºi bioeticã

Pe plan moral, magisteriul Bisericii are ca obiectiv primar adevãrurile revelate, ºi ca obiectiv secundar adevãrurile legate de revelaþie, printre care se aflã legea naturalã, normã raþionalã a fiinþei umane, normã pe care orice fiinþã umanã, chiar ºi aceea care nu crede, o gãseºte în inima sa, iluminatã de raþiune. Astfel, credinþa creºtinã are o dimensiune moralã instrinsecã ºi, de aceea, norma moralã a persoanei are o componentã ce þine de creaþie (naturalã) ºi una revelatã (supranaturalã). În acest ultim sens se înþelege semnificaþia magisteriului în privinþa bioeticii. Începând cu Sfântul Toma, legea naturalã presupune un principiu care transcende faptele ºi situaþiile particulare. Omul de ºtiinþã este astfel chemat, în ceea ce realizeazã, sã conjuge adevãrul ºtiinþei experimentale cu adevãrul integral al fiinþei umane.

ªtiinþa ºi morala: împreunã pentru adevãr

Accelerarea descoperirilor ºtiinþifice nu permite astãzi un discurs senin, etico-tradiþional. Absenþa unor obligaþii imperative de conºtiinþã, bazate pe valori obiective ºi universale, deplaseazã valoarea supremã a vieþii spre calitatea vieþii sau bunãstarea

Magisteriul, începând cu pontificatul lui Pius al XII-lea, în serviciul adus adevãrului, s-a pronunþat asupra diferitelor teme de bioeticã. În afara intervenþiilor directe ale Sfântului Scaun, în diferite dezbateri, se disting opere de referinþã, precum: îndemnul apostolic Familiaris consortio, al lui Ioan Paul al II-lea (1981), despre morala conjugalã; declaraþia Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei Iura et bona (1980), despre eutanasie; ºi mai ales instrucþiunea Donum vitae (1987), despre respectul vieþii umane pe cale de a se naºte ºi despre demnitatea procreãrii.

În centru: persoana umanã

Trebuie sã þinem cont de contribuþia creºtinismului la desãvârºirea conceptului de persoanã umanã. De asemenea, de faptul cã Biserica a ºtiut sã asume sãnãtatea publicã. Prin învãþãtura sa, a proclamat mereu sacralitatea ºi inviolabilitatea vieþii oricãrei fiinþe umane, a condamnat avortul, eutanasia, mutilãrile. Conciliul Vatican II a apãrat, în mod cuvenit, justa autonomie a ºtiinþei (Gaudium et spes, 36). Dar cercetarea ºtiinþificã ºi aplicaþiile sale nu pot fi considerate neutre din punct de vedere moral ºi nu pot fi lãsate în voia unor criterii de eficienþã tehnicã ºi utilitaristã, sub influenþa ideologiilor dominante. Donum vitae afirmã cã ºtiinþa ºi tehnica sunt chemate sã slujeascã persoana umanã, drepturile sale inalienabile, adevãratul sãu bine integral, conform proiectului ºi voinþei lui Dumnezeu (n.2).

individualã. Pe plan medical, jurãmântul hipocratic, bazat pe moralitatea binelui pacientului, se relativizeazã atâta timp cât acest bine nu mai este privit ca un bine integral, cuprinzând persoana umanã în totalitatea sa. E nevoie deci de o viziune nouã, care presupune recunoaºterea unor valori absolute, precum sacralitatea vieþii, demnitatea persoanei umane, fiinþã creatã dupã chipul lui Dumnezeu, spirit ºi corp, fiinþã raþionalã ºi relaþionalã, chematã la comuniune cu ceilalþi ºi la dãruire pentru ceilalþi. În privinþa aceasta, Biserica, prin carisma autoritãþii sale, poate contribui semnificativ indicând drumul care duce la soluþionarea problemelor etice dificile, respectând binele persoanei, binele comun ºi viaþa însãºi: o culturã a vieþii.


Arta de a trãi

Psihologul rãspunde

Sfatul Medicului

De douã ori în ultimii ani m-am confruntat cu boala unor prieteni, aflaþi în stadiul terminal. M-am trezit fãrã cuvinte – ei aºteptau un sprijin, o mângâiere, iar eu mã blocasem în teama cã voi face sau voi spune ceva greºit care îi va întrista ºi mai tare. Ce îi putem spune unui om care ºtie cã nu mai are altã perspectivã decât moartea? Perspectiva morþii o are fiecare om. Iar asta se întâmplã încã din momentul conceperii. Creºtin practicant sau doar cu numele, ignorant sau ateu, niciunul nu este scutit de moarte. Aceasta o ºtie (chiar dacã e greu de acceptat) orice om care gândeºte normal ºi lucid. Diferenþa dintre cei enumeraþi mai sus este datã de modul în care se raporteazã fiecare în faþa morþii. Cel credincios îºi va gãsi mult mai repede ºi mai uºor consolare ºi mângâiere atunci când gândul morþii revine ca inevitabil. Iminenþa morþii solicitã o atitudine imediatã. Creºtinul practicant îºi pune speranþa în Dumnezeu, în faþa cãruia a venit de nenumãrate ori ºi poate chiar s-a rugat pentru ajutor în momentul morþii. Speranþa în viaþa veºnicã, în rãsplata pe care Dumnezeu a promis-o celor credincioºi, îl face pe cel aflat în situaþia de bilanþ asupra întregii vieþi sã nu mai priveascã moartea ca pe un duºman, ci chiar ca pe un prieten, ce îl va conduce la cel în care ºi-a pus speranþa: Dumnezeu. Nu vreau sã transform rubrica psihologului într-una de teologie sau spiritualitate, dar nu poate fi exclusã din abordarea psihologicã dimensiunea religioasã a celui consiliat. Ceea ce nu aþi precizat în întrebare, este tocmai acest aspect al religiozitãþii celor pentru care vã interesaþi. Presupunând cã sunt creºtini practicanþi, nu ezitaþi sã le vorbiþi despre îndurarea lui Dumnezeu, sã vã rugaþi pentru ei ºi împreunã cu ei, sã le fiþi aproape (având astfel sentimentul cã nu au trecut prin viaþã fãrã sã-ºi facã prieteni), sã simtã cã empatizaþi cu situaþia lor ºi cã vã pasã. Dacã nu sunt credincioºi, nu ezitaþi sã le vorbiþi de Dumnezeu, propunându-le sã solicite asistenþã din partea unui preot (acesta ar fi un mare dar pe care li-l face Dumnezeu). Uneori, nici nu este nevoie de cuvinte. Staþi lângã acea persoanã, rugaþi-vã în tãcere, iar Dumnezeu va face ce considerã oportun pentru acel suflet. De asemenea, puteþi vorbi despre împlinirile acelei persoane, realizãrile deosebite, tot ce consideraþi cã ar putea fi apreciat ca pozitiv de cãtre acea persoanã. Astfel, nu va avea sentimentul cã a trãit fãrã rost ºi îi va fi mai uºor sã accepte gândul cã pãrãseºte aceastã lume lãsând ceva în urmã, cel puþin în amintirea celorlalþi. Dar, ca ultim gând, vorbind despre moarte, dimensiunea religioasã a celui în cauzã nu poate fi ignoratã, reprezentând un aspect principal.

Pr Pr.. MARIUS ANTÃLUÞE

Poºta redacþiei

Pe adresa redacþiei am primit urmãtorul comentariu la rubrica „Psihologul rãspunde” din Actualitatea Creºtinã, nr. 1/2008: În problema conflictului relatat, aº adãuga urmãtoarele considerente. Într-o familie creºtinã, rugãciunea în comun, mãcar seara, uneºte în iubire pe membrii ei. Mulþumind Domnului pentru harurile primite în cursul zilei, cerând iertare pentru atitudini necorespunzãtoare, greºeli sau chiar pãcate, ne rugãm unii pentru alþii. Copiii se roagã pentru pãrinþi ºi bunici, soþii se roagã pentru dragoste ºi fidelitate reciprocã, iar pãrinþii pentru copii ºi cei încredinþaþi grijii lor. Cu rugãciune ºi dragoste, cu rãbdare ºi respect reciproc, Dumnezeu schimbã atmosfera în familie. (Dr. B. Pal). Mulþumim pentru aceastã contribuþie ºi aºteptãm ºi alte intervenþii (A.C.)

Cum postim Cu Miercurea Cenuºii am început pregãtirea pentru marea sãrbãtoare a Învierii Domnului. Sfânta Bisericã ne invitã la reculegere, rugãciune mai intensã, post ºi fapte de milostenie. Referindu-ne strict la post, cum realizãm acest lucru? Prin post nu se înþelege înfometare, ci renunþarea, de bunã voie, de dragul lui Dumnezeu, la lucruri obiºnuite care ne-ar face plãcere. În funcþie de vârstã ºi de starea de sãnãtate, se recomandã cumpãtarea în alimentaþie ºi hidratarea organismului. Se va bea apã, ceai, supã de zarzavat în înghiþituri mici (în general, doi litri de lichid în decurs de 24 de ore, pentru un adult).

Postul cu pâine ºi apã nu-l poate þine decât un om sãnãtos, deci nu este indicat tuturor. Omul care depune o muncã grea, are nevoie sã se sature o datã pe zi, cu mâncare consistentã din care, în zilele prescrise, va exclude carnea. Din punct de vedere al alimentaþiei, bolnavii vor adapta la condiþiile lor de sãnãtate modul de a posti, evitând exagerãrile, atât în plus cât ºi în minus. Este utilã chiar consultarea duhovnicului, în paralel cu cea a medicului. Ca sã putem colabora cu harul lui Dumnezeu, este necesar echilibrul organismului atât în alimentaþie, cât ºi din punct de vedere fizic, psihic ºi sufletesc. Convertirea, aºa cum precizeazã Isaia (58,7.10) este esenþialã pentru a trãi cu adevãrat acest timp de post. Cât priveºte faptele de milostenie, ele nu se rezumã numai la pomana oferitã în bani, hranã, sau îmbrãcãminte celui lipsit. Ele cer slujirea aproapelui, prin alinarea ce o poþi aduce unui suferind, o vorbã bunã ºi un zâmbet oferite unui om care se simte singur, o încurajare adresatã unei persoane aflatã într-o situaþie criticã. Medic Primar BEA TRIX PAL BEATRIX

21


22

Social Sr Sr.. TEREZA GHIURCÃ GHIURCÃ,, Maria Bambina

11 februarie

- Ziua Mondialã a Bolnavului

Sã reflectãm asupra sensului durerii ºi asupra obligaþiei creºtinului de a o lua asupra sa în orice situaþie s-ar prezenta, ne îndeamnã Sf. Pãrinte Papa în mesajul sãu pentru Ziua Mondialã a Bolnavului. Pentru personalul medical, laic sau persoanã consacratã, mesajul Sf. Pãrinte este o provocare, dar în acelaºi timp ºi o re-trezire la a înþelege mai bine misiunea nobilã la care am fost chemaþi. De ceva ani, lucrez într-o secþie de terapie intensivã, unde suferinþa, durerea, plânsul si chiar disperarea de pe chipul celor bolnavi sunt zilnic tovarãºele mele. Mã întâlnesc cu omul schimonosit de durere, cu mizeria moralã care încã existã în Spitalele noastre. Mã confrunt cu multele întrebãri care în suferinþã se nasc ºi ies din interior spontan. Mã întâlnesc cu sãrãcia mea în faþa omului bolnav care întinde o mânã pentru a fi ajutat. ªi de multe ori când tratamentul medical s-a epuizat, nu pot decât sã-i întind o mânã ºi sã înalþ o rugãciune, sã-i mulþumesc Domnului cã a luat asupra Sa toatã suferinþa ºi durerea umanã dându-le SENS! Recunosc cã mã simt o persoanã privilegiatã, iubitã de Dumnezeu care m-a chemat ºi mã cheamã încontinuu sã fiu un semn al bunãtãþii Sale într-un astfel de salon. Dar, recunosc ºi faptul cã zilnic mã confrunt cu suferinþa ºi durerea care sunt atât de mari încât mã simt zdrobitã, mã fac

sã doresc sã le iau asupra mea, dar întorcându-mã acasã, încãrcatã de aceste suferinþe fizice ºi morale, în capelã, în momentele de rugãciune, realizez ºi simt cã ISUS este Cel care a luat asupra sa totul, durerea ºi suferinþa de orice fel; El este Cel care îmi oferã bucuria ºi mulþumirea sufleteascã la sfârºitul fiecãrei zile petrecute în salon lângã omul bolnav. Mã ajutã sã înving ispitele la care sunt supusã zilnic în faþa durerii ºi a suferinþei, mã ajutã sã cred cã Andreea care de câþiva ani suferã ºi în ochii ei se vede disperarea, dar ºi dorinþa de a trãi…, cã Eliza - o adolescentã care în urma unui accident rutier se luptã de câteva luni cu viaþa într-o terapie intensivã…, cã Andrei - care de 20 de ani este imobilizat într-un pat , plin de rãni ºi de durere - mã ajutã ºi mã întãresc în credinþa cã durerea

primitã cu credinþã devine poarta de intrare în misterul suferinþei rãscumpãrãtoare a lui Isus. Pastoraþia sanitarã trebuie sã-ºi tragã tocmai din Euharistie forþa spiritualã necesarã ca sã vinã în ajutorul omului în mod eficient ºi sã-l ajute sã înþeleagã valoarea mântuitoare a propriei suferinþe. Un mare dar pe care mi-l oferã Cristos zilnic este EUHARISTIA care mã întãreºte ºi mã stimuleazã sã devin mereu pâine frântã pentru cei aflaþi în suferinþã.. Închei aceastã reflecþie ºi, de ce nu, experienþa mea de credinþã cu simþãmântul de recunoºtinþã pentru un DAR atât de mare pe care mi L-a fãcut ºi mi-l face zi de zi CRISTOS care m-a ales sã-L ador ºi sã-L recunosc în chipul celui bolnav, în trupul bolnav, suferind ºi singur! Mulþumesc surorilor din comunitatea mea ºi prietenilor care mã ajutã sã-mi urmez chemarea cu seninãtate ºi statornicie.

2 februarie – Ziua Vieþii Consacrate

Ca în fiecare an, în ziua de 2 februarie – Întâmpinarea Domnului, s-a sãrbãtorit Ziua Vieþii consacrate. Pentru cãlugãrii ºi cãlugãriþele din Arhidieceza de Bucureºti a fost în primul rând un moment de har ºi de mulþumire aduse lui Dumnezeu pentru darul deosebit al chemãrii de a fi în Bisericã transparenþã a Luminii lui Cristos. Pentru prima datã, sãrbãtoarea a fost pregãtitã printr-o Veghe de Rugãciune pe data de 1 februarie 2008, la ora 19,30, în Catedrala Sfântul Iosif la care, pe lângã persoanele consacrate, au participat mulþi laici ºi mai ales tineri. Prin meditaþie, cântec ºi adoraþie i-am cerut lui Isus sã ne dea curajul sã fim parfumul Lui ºi sã facem gesturi frumoase faþã de El, prezent în fraþii noºtri, asemenea femeii din Evanghelie care, spãrgând vasul de alabastru, i-a uns capul cu parfumul preþios. A doua zi, la ora 14,30, persoanele consacrate s-au întâlnit pentru un moment de comuniune ºi fraternitate care le-a permis, printr-un joc foarte provocator, sã-ºi împãrtãºeascã experienþa de viaþã consacratã, de misiune ºi de iubire. La încheierea acestui moment am avut bucuria sã-l avem în mijlocul nostru pe Excelenþa sa, Arhiepiscop Ioan Robu, care prin cuvintele sale ne-a încurajat sã ne continuãm misiunea, fãrã sã uitãm cã suntem chemaþi sã trãim în noi Misterul pascal al lui Cristos. A urmat Sfânta Liturghie solemnã, prezidatã de Arhiepiscopul Ioan Robu ºi concelebratã de Episcopul auxiliar Cornel Damian ºi de toþi preoþii-cãlugãri prezenþi. La sfârºitul Liturghiei, Excelenþa sa, Ioan Robu a mulþumit persoanelor consacrate pentru prezenþa în Bisericã ºi le-a îndemnat sã-ºi trãiascã viaþa cu fidelitate ºi curaj, pentru cã, oricâte dificultãþi ar întâlni, în ele este încã destul har ºi o Prezenþã de neînvins care le poate ajuta sã le depãºeascã. Sãrbãtoarea s-a încheiat cu o agapã fraternã, în timpul cãreia cei doi pãstori ai diecezei au salutat persoanele consacrate prezente. Comisia zonalã mixtã a cãlugãriþelor ºi cãlugãrilor din Arhidieceza de Bucureºti


Spiritualitate

Despre spovadã ºi convertire Convertire, convertire – acesta este cuvântul de ordine pentru timpul Postului mare în care tocmai am intrat. Îl repetã Biserica, îl auzim de la alþii, ni-l spunem noi înºine. Dar cum sã ne convertim, cum ºtim cã suntem pe calea cea bunã? La fiecare început de post ne propunem acest lucru, dar apoi?... Unii se gândesc cu strângere de inimã la Postul mare („of, iar va trebui sã mã abþin…”), alþii se angajeazã cu bucurie ºi inimã bunã („acum e momentul sã îndrept toate aspectele spinoase pe care le-am tot amânat...”), dar pe parcurs îºi dau seama cã nu au fãcut progresul pe care ºi-l doreau. Tuturor, în paralel cu rugãciunea ºi practicarea actelor de înfrânare ºi milostenie, Biserica ne propune cel mai sigur mijloc: spovada, pe care orice creºtin catolic este þinut sã o facã cel puþin o datã pe an, în timpul Paºtelui. Pentru a ne pregãti cât mai bine, l-am rugat sã ne spunã câteva lucruri despre sacramentul penitenþei pe fratele Anton Herciu ofmconv., confesor la Catedrala Sf. Iosif. - Pãrinte Anton Herciu, desfãºuraþi aceastã activitate de confesor de mult timp, aveþi experienþã. Cu ce sentimente credeþi cã trebuie sã intre un creºtin în Postul mare? - Într-adevãr, iatã Postul Mare! Timp de har ºi de întâlnire cu Dumnezeu. Scopul acestui timp de pregãtire este ca omul sã ajungã la starea care îi permite sã tresalte de bucurie, cântând aleluia lui Dumnezeu. Din prima zi a postului, creºtinul este invitat de Cuvântul lui Dumnezeu la convertire, la împãcarea cu Dumnezeu, cu semenul sãu ºi, desigur, cu sine însuºi. Iar pentru a putea atinge acest þel, este nevoie de sacramentul spovezii. „Tatã, am pãcãtuit ....” – ne stã mãrturie Parabola fiului risipitor (cf. Lc 15,21). - Bine, bine, dar cum sã procedezi pentru a celebra cu adevãrat acest sacrament de reînnodare a Alianþei cu Dumnezeu, alianþã fãcutã prin botez? - În primul rând, sã-l laºi pe Duhul Sfânt sã vorbeascã. Sã rãzbeascã din adâncul sufletului, unde a fost sufocat de zgomotul ºi preocupãrile lumeºti. Iar dupã ce glasul Lui prinde formã de rugãciune adresatã cãtre Tatãl: Abba, Tatã!, totul este mai uºor de trãit. Deoarece sacramentul spovezii nu constã numai în a-þi mãrturisi pãcatele, ci mai ales în a cunoaºte ºi primi iubirea ºi milostivirea fãrã margini a lui Dumnezeu Tatãl. Convertiþi-vã ºi credeþi în Evanghelie, spune Isus (Mc 1,15). Adicã sã te întorci la Cel care te-a creat, spre Cel care te cheamã. Sã-þi aduci aminte de lucrurile frumoase din casa lui Dumnezeu, asemenea fiului din parabolã. Nu poþi sã mergi la confesional dacã nu crezi cã vei regãsi ceea ce ai pierdut. - Uneori ne este greu sã ne mãrturisim pãcatul – avem idei confuze, ori unele detalii ni se par jenante. - Ajuns la confesional, vei cãuta sã concretizezi pãcatul, rãul care te apasã. Dând unele detalii, preotul va putea sã te ajute a te situa în rãtãcirea ta. „Fiul risipitor era alãturi de porcii pe care îi pãzea”. Astfel procedând, preotul va fi în mãsurã „sã punã un diagnostic

spiritual”, ca sã spunem aºa, ºi va putea sã-þi dea un „tratament”, adicã sã-þi arate direcþia de întoarcere la casa Tatãlui. Sã nu uitãm cã este nevoie ºi de-o dozã bunã de umilinþã, pentru a beneficia de harul care permite parcurgerea drumului de întoarcere, de vindecare. Este adevãrat cã mãrturisirea sincerã necesitã un efort considerabil. Însã, fãrã o recunoaºtere specificã a pãcatului, nu ne putem nici îndrepta. Claritatea în mãrturisirea pãcatului este necesarã, atât cât sã permitã evaluarea lui de cãtre preot, pentru cã un detaliu anume este suficient de multe ori ca sã schimbe gravitatea pãcatului. Aceste detalii se referã fie la modul în care a fost sãvârºit pãcatul (cum mãrturisim la începutul sfintei liturghii: „cu gândul, cuvântul, fapta ºi omisiunea”) fie la gradul de participare: cu ºtiinþã ºi voinþã deplinã, sau nu. Trebuie sã ne aducem aminte cã Dumnezeu vrea sã ne prezentãm aºa cum suntem, deoarece, spune Isus, „adevãrul vã va face liberi” (In 8,32); sau cum ne spune psalmul: „Dar tu iubeºti adevãrul în adâncul inimii, fã deci sã pãtrundã înþelepciunea înãuntrul meu” (Ps 51,8). - Sunt persoane care nu s-au mai spovedit de foarte mulþi ani, poate chiar zece sau douãzeci. Cum putem ajuta aceste persoane sã se apropie iar de spovadã? - Nu rari sunt cei care se scuzã, sau cred cã sunt prea departe ºi vor fi de nerecunoscut întorcându-se acasã la Tatãl, adicã la Bisericã, printre fraþii în credinþã, ºi mai ales la spovadã. Atunci eu mã întreb de ce sfânta Bisericã ne propune în fiecare an un itinerar de convertire. Un itinerar format din Cuvântul lui Dumnezeu, care este aºa de bogat ºi diversificat prin exemplele de convertire, de vindecare sufleteascã ºi trupeascã sãvârºite de Domnul Isus. Toate acestea au ca scop fericirea deplinã a omului, învierea lui la viaþa cu Dumnezeu. În acest mod, putem sã vorbim de o realizare. Spovada nu e un act umilitor, ci unul de eliberare, de progres în cel mai adevãrat sens al cuvântului. ªi atunci când, dupã o spovadã bine fãcutã, primim iertarea la sfârºitul mãrturisirii, sufletul este inundat de harul sfinþitor care va iradia atât de mult, încât vom fi imbold de bucurie pentru cei din jur. Vom fi astfel o invitaþie, fãrã cuvinte, pentru cei dragi ca sã ajungã ºi ei la acest þel, la bucuria de a trãi împreunã cu Tatãl veºnic, în comunitatea fraþilor din Bisericã. Iatã un aspect la fel de important: atitudinea fraþilor în credinþã de a lua parte la bucuria celui ce s-a mãrturisit, alãturi de Tatãl veºnic ºi întreaga curte cereascã (cf. Lc 15,7). Deci, este de evitat crisparea în atitudini, asemenea fratelui mai mare (cf. Lc 15,29-30), faþã de cei care se întorc acasã. - Pentru cã tot am vorbit de atitudine, cu ce sentimente întâmpinaþi un penitent care se apropie de confesional? - În ce mã priveºte, doresc din suflet sã fiu pãrtaº, cât mai des posibil, la bucuria lui Dumnezeu Tatãl, a fiului iertat ºi a întregii curþi cereºti, „pentru a mânca împreunã Paºtele, Isus Cristos” (cf. Lc 22, 14-20). Iar drept mulþumire pentru aceastã bucurie sã cântãm: aleluia, aleluia, aleluia! A consemnat LIANA GEHL

23


24

Micul prinþ

Pov lui T e s te a ilc, Clic s , i P ic

Pr Pr.. ADRIAN BOBORUÞÃ

Ascultaþi copii! Erau laolaltã, într-o cutie frumos coloratã cu scãpãrici cafeniu pe margini, o mulþime de beþiºoare de chibrituri. Deºi privite cu ochi obiºnuiþi toate chibriturile par oarecum aidoma, de fapt, nu e aºa. E drept, sunt fraþi ºi surori. Toþi sunt gemeni, mereu laolaltã, beþiºoare drepte, din lemn alburiu de plop, aliniate, cerate,

cu gãmãliile din fosfor roºu lipite pe creste ca niºte cãciuliþe de soldãþei de plumb dar, fãrã mirare, fiecare deapãnã o poveste ºi un vis diferit. Oamenii, ocupaþi cu treburile lor omeneºti, nu aud nimic însã, sã ºtiþi, dragii mei, cã beþele de chibrituri sporovãiesc în întunericul cutiei fel de fel de istorii, ascultate numai de îngeri. Ele îºi amintesc, bunãoarã, ca ºi azi, de trecutul când erau una cu plopul din care sunt zãmislite. Iar un plop! Ei! Gândiþi-vã! Un plop uriaº, cu frunzele lui verzi, ondulate, susurãtoare, cu crengi maiestoase, câte nu vede ºi nu ascultã oare un plop în viaþa lui de plop? Jur-împrejur, cât priveºti, numai oameni, numai copii, animãluþe, fluturi, curcubee, vânturi, nori, pãsãrele, cer, pãmânt, izvoare cântãtoare, anotimpuri ce se perindã ani ºi ani, ploi reci ºi calde, zãpezi, lunã, stele, soarele, nopþile ºi zilele ºi, laolaltã, toate acestea, sunt deopotrivã ºi amintirile beþiºoarelor de chibrituri. Cine ºi-ar putea închipui? Din când în când, cu un “ssshh!”, neaºteptat, cutia se deschide.

Copiii se î ntreabã… în

Apare lumina ºi, o datã cu ea, douã degete apucã iscusit câte un beþiºor, dupã care cutia se închide lãsând loc viselor ºi poveºtilor pentru beþiºoarele rãmase. Se face liniºte. Apoi, HAARªTI! De afarã, urmeazã o zguduiturã, dupã care se strecoarã un miros acriu venit de nu ºtiu unde, pãtrunzând în întunericul înghesuit al beþiºoarelor de chibrituri. ªi cine ºtie ce urmeazã? Unele dintre beþiºoare, puþine, se întorc vârâte înapoi în cutie, dar, vai! Ce schimbare! Pe jumãtate arse, negre, mirosind îngrozitor, fãrã cãciuliþa roºie, povestind minunãþii... dar ºi poveºti de neînþeles despre lumea ºi firea omeneascã. E vorba, de fiece datã, de o luminã orbitoare, de fum ºi câte întâmplãri, isprãvite în numai câteva clipe... ºi între toate beþiºoarele de chibrituri, se afla Tilc, Clic ºi Pic. Sunt trei beþiºoare, aºteptând sã se deschidã cutia pentru lumea largã, fiecare visând la destinul lui. Pic, Clic ºi Tilc par sã stea strâmtoraþi, dar asta nu însemnã nimic pentru un beþiºor de chibrit! Deºi închiºi, sporovãiesc mereu în limba lor de chibrituri, imaginându-ºi împreunã viaþa lumii viitoare, ce-i aºteaptã atât de necunoscutã. Ascultându-le, cutia, care vede ºi ºtie multe, adãpostindu-le, nu spune nimic, dar trage cu urechea la gândurile lor. Primul care plecã, într-o bunã zi, fu Tilc. Degetele îl purtarã iute spre o lumânare ºi, HAAARªTI!... Urmã o luminã orbitoare... Oh! ºi ce fum! Tilc tuºi tãcut, cum numai un beþiºor de chibrit ºtie sã tuºeascã dar, deºi arzând zgomotos, ce bucurie! Era ziua de naºtere a unui copil. Tremurând de emoþie, cu scãfârlia aprinsã: Una, Douã, Trei, Patru, Cinci, lumânãri strãlucesc vesele pe tortul de friºcã ºi fructe. ªi câte aplauze! Ce strigãte... ce gãlãgie... Apoi, fu rândul lui Clic. HAAARªTI, pe acelaºi derdeluº cafeniu! Vai, ce frumos! Vââºti! Una! Doua! Trei! Patru ºi... Cinci... Buum! Pfiii! Pufff! Vâjjj! Una dupã alta, surioare, artificiile plecarã toate grãbite colorându-se zgomotos cãtre cer! Pic, ceva mai târziu, se trezi sfârâind ºi el, purtat neaºteptat în lumina cu mireasmã de tãmâie ºi cântãri sfinte spre lumânarea unui copil ce primise taina botezului. Nimeni dintre cei prezenþi nu lua aminte la zgomotul sfârâietor al lui Pic, dar îngerii purtarã jertfa lui arsã la Cer ºi lumina pâlpâietoare a lumânãrii de Botez pãstra la rândul ei tãcutã visele unui plop neºtiut ºi uitat de oameni, despre copii, animãluþe, fluturi, curcubee, vânturi, nori, pãsãrele, cer, pãmânt, izvoare cântãtoare, anotimpuri ce se perindã ani ºi ani, cu ploi reci ºi calde, cu zãpezi, cu lunã, cu stele, cu soare, nopþi ºi zile... ºi toate acestea sunt ºi amintirile câtorva beþiºoare de chibrituri... Cine ºi-ar imagina în clipele acelea sfinte? Numai Dumnezeu din Cer, care... binecuvântând, în tainã, le ºtie pe toate ºi râde!

Dumnezeu doarme, sau doar se odihneºte?

Dumnezeu nu este ca noi, oamenii, care trãim într-un trup imperfect ºi muritor. Dumnezeu nu oboseºte ºi nu are nevoie sã mãnânce sau sã doarmã. Când citim în Biblie cã Dumnezeu „s-a odihnit”, înseamnã cã s-a oprit din ce fãcea. Pentru noi, asta ar însemna odihnã. Dar Dumnezeu nu osteneºte ºi nu simte nevoia de somn, aºa ca noi. Iar seara, când noi ne ducem la culcare, Dumnezeu nu-ºi închide ºi el ochii, ci continuã sã vegheze asupra noastrã. Verset cheie: „El nu va îngãdui sã þi se clatine piciorul; nu doarme Cel care te pãzeºte” (Ps 121,3). Versete ajutãtoare:Gen 2, 2; 1Re 18,27

(adaptare de LIANA GEHL dupã 205 Questions Children Ask about God)


Suflet tânãr

Gândul meu pentru tine/ri Dragã prietene, În timpul Postului Mare m-am hotãrât sã-þi propun ca temã de meditaþie frumuseþea frumuseþea. Astãzi, pentru a fi cuceriþi de ceva, obiectul respectiv, ne este prezentat cât mai frumos... Misticii, cei care au avut o experienþã profundã în trãirea credinþei, au pus mereu în luminã frumuseþea lui Dumnezeu. De exemplu, Sfântul Ioan al Crucii spune cã Dumnezeu este Frumuseþe (Cf. Cântecul spiritual 36,5). Frumos este planul de mântuire pentru om. Frumoasã este diversitatea popoarelor, a culturilor, a limbilor. Frumoasã este Biserica în care întâlnim Liturghia ºi Sacramentele. Un reflex al frumuseþii se gãseºte peste tot în cultura popoarelor. Frumuseþea umanã ºi dumnezeiascã strãluceºte în faptele ºi în viaþa sfinþilor ºi a sfintelor. Sfântul Augustin adaugã: „Frumos este Dumnezeu... El este frumos în cer, frumos pe pãmânt, frumos la sânul ºi în braþele pãrinþilor, frumos în minuni..., frumos pe Cruce, frumos în mormânt, frumos în cer” (Enarrat. în Ps 44,3: PL 36,495-496). Ce-ar fi, ca în acest timp, sã facem ca sufletul nostru sã fie cât mai frumos! Frumuseþea sufletului este o gãzduire a frumuseþii lui Dumnezeu!

Pr Pr.. DANIEL BULAI

Curs de formare pentru echipa diecezanã În luna martie, echipei diecezane îi sunt dedicate douã zile. Mai exact, între 7-9 martie, membrii echipei sunt invitaþi sã petreacã timp împreunã, sã se cunoascã mai bine, dar sã se ºi roage pentru ca sã fie vrednici de a se numi copii ai lui Dumnezeu. Tema întâlnirii este „îmi veþi fi martori astãzi, aici ºi oriunde!”, iar concluziile care vor rãzbate în urma întâlnirii vor fi prezentate în numãrul viitor.

Pagina SUFLET TÂNÃR are o nouã rubricã... dedicatã GRUPURILOR P AROHIALE. PAROHIALE.

Faci parte dintr-un grup parohial dinamic, entuziast? Sunteþi mereu gata de a da mãrturie de iubirea nemãrginitã a lui Cristos? Atunci cu siguranþã trebuie sã ne împãrãºiþi ºi nouã, tuturor, experienþele voastre. O sã învãþãm împreunã, unii de la alþii, cât de greu este sã formezi un grup parohial puternic, cu o bazã solidã, ºi de ce nu... cum sã trecem peste momentele grele, tensionate care apar mai devreme sau mai târziu. Aºadar, te invitãm ca împreunã cu cei din grupul tãu parohial sã vã prezentaþi, sã ne povestiþi activitãþile voastre ºi mai mult decât atât, ce aþi descoperit voi frumos ºi ar fi bine sã-l faceþi cunoscut ºi celorlalþi. Nu uita! În fiecare numãr al revistei vom prezenta câte un grup. Aºteptãm materialele de la tine la adresa: p.daniel@tic.ro. sau roxanaemilia@yahoo.com. Nu uitaþi ca la textul vostru sã ataºaþi ºi câteva fotografii care sã reprezinte grupul parohial ºi activitãþile sale. Aºa cum probabil v-aþi obiºnuit deja, sunteþi invitaþi la o ZI DE RECULEGERE pentru a trãi mai intens perioada Postului Mare. Tocmai de aceea, în timpul întregului program, vor fi ocazii pentru spovadã ºi pentru colocvii spirituale. Meditaþiile vor fi þinute de Pr. Petricã Boroº (de la Biserica Sf. Tereza). Dacã îþi doreºti sã ai un moment de liniºte, de dialog sincer cu Isus, te aºteptãm începând cu ora 09.30, sâmbãtã, 16 februarie, la Mãnãstirea Sfânta Agnes. Programul se va desfãºura astfel: 09.30 – primirea adolescenþilor ºi a tinerilor; 10.00 – rugãciunea de deschidere (în capela mãnãstirii); 10.30 – Ascultãm Cuvântul Domnului; meditaþie; 11.15 – împãrtãºire în grupuri mici; 12.00 – „Cãtre tine Doamne înalþ rugãciunea mea!”; Calea Crucii, 13.00 – Poftã bunã! 14.00 – Ascultãm Cuvântul Domnului; 14.45 – „Actul penitenþial” ºi Sfânta Spovadã; 16.00 – Sfânta Liturghie. Haideþi sã ne pregãtim sufletul pentru Sãrbãtoarea Paºtelui pentru ca sã experimentãm Învierea Domnului în viaþa proprie! Paginã realizatã de ROXANA ROT ARU ROTARU

25


26

Lecturi ANA-MARIA BOTNARU

Farmecul discret al bucuriei

Andrei Pleºu - „Despre bucurie în Est ºi în V est ºi alte eseuri“ Vest Humanitas, 2007

Cu câþiva ani în urmã, între studenþii de la Litere circula despre Andrei Pleºu aceastã vorbã simpaticã ºi plinã de miez: „Dacã ar veni în amfiteatru ºi ar începe sã citeascã din cartea de telefon, ne-am aºeza cuminþi la picioarele lui ºi i-am sorbi cuvintele. Doar cei mai sobri dintre noi ar mai avea chef sã ia notiþe“. Dincolo de verbalizarea insolitã a unui entuziasm aproape adolescentin (perfect îndreptãþit, de altfel), afirmaþia de mai sus ascunde un mare adevãr: ca sã-l înþelegi bine, pe Andrei Pleºu nu e de ajuns sã-l citeºti. Oricât de minunate ar fi cãrþile sale (ºi sunt). Trebuie neapãrat sã-l asculþi. Cea mai bunã ocazie o reprezintã conferinþele publice - prea puþine, prea rare, din pãcate. ªi dacã nu ai norocul sã asiºti la aºa ceva? Soluþia e tot o carte, însã o carte mai specialã: aflatã cumva la mijloc între rigoarea textului scris pentru a fi publicat ca atare ºi farmecul irezistibil al rostirii. Cine l-a auzit pe Andrei Pleºu mãcar o datã într-o conferinþã, ºtie la ce mã refer. Acest farmec al spunerii este

miezul celui mai nou volum semnat de Andrei Pleºu: „Despre bucurie în Est ºi în Vest ºi alte eseuri”, apãrut la Humanitas în 2007. O precizare: nici vorbã de eseuri. Cartea cuprinde patru conferinþe susþinute în strãinãtate: „Despre bucurie în Est ºi în Vest” (Salzburg, 2003), „Despre elite în Est ºi în Vest“ (Berlin, 2000), „Toleranþa ºi intolerabilul. Criza unui concept“ (Basel, 2003) ºi „Ideologiile între ridicol ºi subversiune“ (2005). Dacã primul text ne aminteºte în cheie tragicomicã de trecutul comunist, celelalte trei vorbesc, nu fãrã ironie, despre pericolele care ne aºteaptã dacã ne pierdem (frenetic ºi cu voioºie) discernãmântul. I s-ar putea obiecta autorului cã, fiind gândite pentru un public occidental, aceste conferinþe nu îl intereseazã pe cititorul român. Nimic mai fals. Avem ºi noi strãinii noºtri, chiar dacã vorbesc aceeaºi limbã: oare adolescenþilor teribiliºti ºi ignoranþi (care poartã ostentativ tricouri cu Che Guevara…) nu trebuie sã li se (re)aminteascã de întunericul, frigul, foamea, frica ºi umilinþa îndurate - decenii la rând - de pãrinþii lor? „La magazinul din colþ se gãsesc mãsline! ªi nu e coadã!“ strigãtul victorios al vecinei autorului li se pare astãzi multora purã ficþiune. Totul îi îndeamnã astãzi pe cei foarte tineri sã se despartã de trecut râzând, dar fãrã a-l cunoaºte. Didactic-ironic, Andrei Pleºu oferã o clasificare a bucuriilor celor din Est: bucuriile minimale (pâinea, apa caldã, mãslinele, curentul electric), bucuriile negative (de a nu fi anchetaþi de securitate, de a nu li se demola casa), bucuriile interzise (posibilitatea de a avea o viaþã religioasã, ascultarea postului Europa Liberã). Conferinþa despre elite îi prilejuieºte autorului un ocol plin de miez în trecutul comunist al României ºi al lumii. Noi am mai trãit o datã decapitarea elitelor

culturale ºi politice: la Aiud, Sighet, Gherla, la Canal… Astãzi, corectitudinea politicã din mediile academice occidentale este alergicã la elite, la valoare, la ierarhie. ªi aºteaptã de la noi sã mai terminãm odatã cu elitele ºi cu elitismul! Poate cã, totuºi, nu e idee foarte bunã. Nici pentru ei ºi nici pentru noi… Ãsta e gândul lui Andrei Pleºu. ªi comuniºtii jurau pe un egalitarism feroce, pãgubos ºi criminal. ªi ºtim cu toþii unde ne-a dus asta… Conferinþa despre toleranþã este savuroasã pentru cã taxeazã nemilos ridicolul toleranþei cu orice preþ, un concept-fetiº al corecþilor politici de toate nuanþele. În cuvinte simple, Andrei Pleºu pune chestiunea într-o luminã adecvatã, care este - îmi vine sã spun - a bunuluisimþ comun, elementar: „«Trebuie sã fim toleranþi!» - nu înseamnã nimic. Problema e în ce împrejurãri, în ce moment, în ce dozaj ºi cu referire la ce”. Punct. Textul despre ideologii face o legãturã plinã de miez între ororile cauzate de ideologia comunistã ºi pericolele (similare) care ne pândesc dinspre multiplele ideologii de stânga înfloritoare astãzi în Occident. În ciuda avertismentului cât se poate de serios, atunci când ajunge la „aspectul invaziv al oricãrei ideologii“, Andrei Pleºu nu se abþine sã râdã, ºi noi împreunã cu el. Deºi realitatea descrisã e una orwellianã, ea ne provoacã râsul. Sã însemne asta cã pericolul a trecut? Suntem salvaþi? Dacã memoria, discernãmântul ºi umorul rãmân intacte, viitorul nu are nicio ºansã sã repete trecutul. În încheiere, aº dori sã exprim o nedumerire. Oare de ce acest volum poartã titlul nejustificat de „eseuri“? S-a temut autorul cã genericul de „conferinþe“ i-ar putea descuraja pe cititorii sãi? Înseamnã cã habar nu are de vorba delicioasã cu care îl alintã studenþii de la Litere.


Educaþie media ANCA BERLOGEA

O limbã fãrã dicþionare

Arta – o hieroglifã a adevãrului absolut Unul din cele ºapte filme regizate de Andrei Tarkovski este Andrei Rubliov (1966), povestea pictorului care a reuºit sã surprindã, în icoana sa, Sfânta Treime, infinitul dumnezeiesc: “spiritualul în material, imensitatea închisã în dimensiunile unui cadru.” (Andrei Tarkovski - Sculptura în timp, Arta, Nostalgie a idealului) La începutul secolului al XV-lea, Andrei Rubliov a pictat pentru mãnãstirea Sfânta Treime din Rusia o icoanã, cunoscuta acum în întreaga lume ca Icoana Sfintei Treimi. Ceea ce vedem este întâlnirea lui Abraham cu cei trei bãrbaþi necunoscuþi, la stejarul din Mambre (Gen 18). Trei îngeri stau la o masã. Unul în stânga, unul în dreapta, altul chiar vizavi de cel care priveºte. Vizavi: Liniile de fugã par sã se adune în acest punct, din faþa icoanei. Imaginea nu se prelungeºte undeva, într-o perspectivã îndepãrtatã. Dimpotrivã: icoana se deschide spre privitor, spre lumea din faþa ei, spre aici ºi acum. Privitorul face parte din realitatea icoanei. Uspenski analizeazã aceastã perspectivã particularã, proprie icoanei, în cartea sa, Perspectiva inversã iar Andrei Tarkovski îl citeazã în cartea sa despre arta cinematograficã, “Sculptura în timp”. Regizorul pare sã fi dorit sã atingã aceastã perspectivã inversã prin film. Dar cum? Tarkovski spune despre povestea filmului: “Istoria vieþii lui Andrei Rubliov (aprox. 1370-1430) este istoria unui concept învãþat ºi impus, care se loveºte de realitatea vie, arde în contact cu ea pentru a renaºte din propria cenuºã ca un adevãr nou, abia descoperit. Educat la mãnãstirea Sfintei Treimi, sub aripa protectoare a lui Sergiu de Radonejski, Andrei Rubliov, neatins încã de viaþã, îºi face proprie deviza: Iubire, unitate, fraternitate... Tânãrul Andrei ºi-a însuºit aceste idei intelectual. Odatã ieºit dintre zidurile mãnãstirii lui, el se regãseºte în faþa unei realitãþi pe cât de neaºteptatã pe atât de înspãimântãtoare, în faþa întregii tragedii a unei epoci care resimte imperios necesitatea unei schimbãri.” Rubliov pleacã din casa care l-a apãrat, din mãnãstire - pleacã din casa Tatãlui, pentru a bântui o lume unde crimele ºi trãdãrile abundã ºi îl ºocheazã. Rubliov traverseazã pãduri însângerate, priveºte drumul Calvarului pe care urcã Isus, într-un peisaj alb, de iarnã ruseascã, trãieºte el însuºi un drum al Patimilor ºi al încercãrilor. Când ajunge el însuºi sã ucidã, Rubliov face un jurãmânt al tãcerii. Dar sã tacã, pentru un pictor, însemnã sã nu

mai picteze. Greu redescoperã curajul de a vorbi. Curajul de a picta din nou. Greu primeºte Duhul iubirii, al înþelegerii ºi al pãcii. Un tânãr, un copil aproape, e cel care îi dã lecþia cea mai importantã din viaþã. E un bãiat care, rãmas singur dupã ce toþi meºterii bãtrâni muriserã de molimã, are curajul sã accepte comanda cneazului ºi sã facã un clopot pentru noua bisericã. Dacã acesta nu ar fi sunat, bãiatul plãtea cu viaþa îndrãzneala sa. El angajeazã lucrãtori, cautã lutul, toarnã clopotul. ªi clopotul sunã. Doar cã tatãl lui, meºterul, nu îi dezvãluise niciodatã secretul meºteºugului. Bãiatul ar fi putut într-adevãr sã plãteascã îndrãzneala lui cu viaþa. Taina neînþeleasã dorind sã înþeleagã... Bãiatul ºi-a riscat viaþa ca sã descopere taina. Andrei Tarkovski ne prezintã în timp elementele-cheie ale icoanei, le dezvoltã în poveste. Casa Tatãlui, copacul-cruce ºi stânca, simbol al Duhului... Pentru ca la sfârºit sã dilate timpul, infinit de mult, tãindu-ne respiraþia, ne scoate din timp ºi ne readuce în faþa icoanei: sintezã a experienþei unei vieþi în care un om l-a întâlnit pe Dumnezeu. Momentul când sunã clopotele de fapt lunga aºteptare înainte sã sune clopotele, în finalul filmului Rubliov - concentreazã în câteva minute toatã arta lui Tarkovski. Pentru cã dureazã minute, - un timp infinit de lung - pânã când clopotul ajunge sã batã. ªi fiecare secundã dureazã o eternitate, fiecare clipã o simþi cum trece, grea ºi periculoasã. ªi ajungi sã ieºi din timp. Tot filmul traduce într-o “sculpturã în timp” (cum el însuºi defineºte arta regizorului de film) contemplarea icoanei lui Rubliov, (care apare la final, singurele imagini color dintr-un film alb-negru). ªi înþelegi în aceastã contemplare în timp, iubirea lui Dumnezeu, îi înþelegi sacrificiul, îi înþelegi bunãtatea ºi... înþelegi - clipa în care eºti copleºit de puterea icoanei, înþelegi cã eºti la aceeaºi masã cu Dumnezeu. Priveºti, priveºti, priveºti... ceva ce pare dincolo, ce pare cã nu te afecteazã ºi brusc îþi dai seama cã vine spre tine. La fel pare sã curgã ºi filmul lui Tarkovski, priveºti ºi înþelegi, înþelegi ce înseamnã durere, neputinþã, cãutare... Iar spre final, poate în clipa în care ucenicul-clopotar fuge de lângã clopot sã plângã ºi Rubliov vine spre el sã îl liniºteascã... atunci înþelegi ºi simþi cum vin spre tine iubirea, durerea, speranþa, dorul de Dumnezeu ºi în toate astea e Dumnezeu. El vine spre tine.

27


28

Din istoria Bisericii Pr Pr.. EMANUEL DUMITRU

Începuturile Bisericii

Perioada Apostolicã

Ierusalim – prima comunitate creºtinã

În momentul Înãlþãrii lui Isus, comunitatea creºtinã depãºea 500 de persoane. Acesta era numãrul celor prezenþi la apariþiile Mântuitorului în Galileea. Numai o parte dintre aceºtia locuiau în Ierusalim sau îi urmau pe ucenici în aceastã localitate. Prima mare creºtere a comunitãþii se produce aici când dupã predica lui Petru, din ziua de Rusalii, 3000 de persoane se boteazã ºi se pare cã mulþi erau din Ierusalim. Puþin dupã aceea, comunitatea numãra 5.000 de bãrbaþi, un numãr destul de mare, dacã avem în vedere cã cetatea sfântã avea atunci circa 50.000 de locuitori. Practic, totalul celor care credeau în Cristos urca pânã spre 15.000.

activitatea evanghelizatoare a acestui apostol în capitala Imperiului, iar Tertulian în De baptismo (4,4) noteazã cã nu este nici o diferenþã între cei botezaþi de Ioan în Iordan ºi cei botezaþi de Petru în Tibru. Independent de probele prezentate, Petru se aflã pe lista episcopilor romani cunoscutã de sfântul Irineu, episcop de Lyon. Aceastã listã ne-a fost transmisã printr-o tradiþie ce are rãdãcini multiple ºi, deci, nu poate veni numai de la Irineu. Important este faptul cã peste tot Sf. Petru este pus la începutul listei. Atât Petru cât ºi Paul au murit martirizaþi la Roma în timpul prigoanei începute de Nero împotriva creºtinilor, primul în 67 sau 68, al doilea în 66 sau 67.

Rãspândirea activitãþii apostolilor în afara Ierusalimului

De la început, toþi apostolii, împreunã, poartã de grijã comunitãþii celor care cred în Cristos. Chiar ºi acolo unde sunt creºtini izolaþi sau grupuri departe de Ierusalim, cum era la Damasc, într-o primã fazã nu se vorbeºte de un cap local al comunitãþii. Atunci când, în Samaria, se formeazã un grup de creºtini prin activitatea diaconului Filip, Petru ºi Iacob merg personal acolo. Mai târziu, însã, când din îndepãrtata Antiohie ajunge la ei vestea cã mulþi s-au convertit, apostolii nu mai merg personal, ci îl trimit în numele lor pe Barnaba. Acesta soseºte aici ºi ia legãtura cu Paul din Tars. Totuºi, Barnaba nu este capul comunitãþii locale. El nu se va stabili în Antiohia ºi va rãmâne la dispoziþia apostolilor.

Primul Conciliu al Bisericii

Trebuie sã precizãm cã procesul de evanghelizare nu era unul uºor din cauza faptului cã unii dintre primii creºtini, proveniþi din iudaism, nu erau de acord ca cei proveniþi din rândul neamurilor (pãgâni: greci sau romani) sã devinã creºtini, pentru cã nu erau tãiaþi împrejur. Cu alte cuvinte, au apãrut provocãri noi pentru apostoli, iar acestea trebuiau clarificate. Astfel se naºte ideea unei întâlniri a celor implicaþi în munca de evanghelizare. Conciliul de la Ierusalim din anul 49 (Fap 15,1-31) a decis ca noua religie sã iasã din graniþele ei iniþiale, adresându-se ºi celorlalte popoare ºi cã ea este o religie distinctã de iudaism, deci cei proveniþi din rândul romanilor sau grecilor nu trebuie sã devinã mai întâi evrei ºi apoi creºtini, dupã cum se vor exprima Petru, Iacob, Paul ºi Barnaba. Acestea sunt principalele aspecte lãmurite de primul conciliu al Bisericii condus de colegiul apostolilor sub autoritatea lui Petru.

Sfântul Petru la Roma

Este foarte interesant de notat faptul cã Tacitus ne-a descris schimbarea intervenitã în viaþa nobilei Pomponia Grecina, în anul 43, an care reprezintã data în care Petru, de la Ierusalim, s-a îndreptat spre un alt loc. Nu putem afirma cã aceastã coincidenþã ne-ar confirma prezenþa lui Petru la Roma deja din acest an. Aparþine, totuºi, realitãþii istorice faptul cã Petru a suferit martiriul la Roma ºi tot aici a fost îngropat. Sfântul Irineu vorbeºte despre

Sacramentul penitenþei la începuturi

Spuneam la sfârºitul articolului din numãrul trecut cã este important sã spunem câteva cuvinte ºi despre pocãinþa sau penitenþa de la începuturile creºtinismului. În antichitate, penitenþa era practicatã în mod frecvent. Scriitorii bisericeºti ne vorbesc continuu despre aceasta. Metoda lor preferatã este aceea de a o integra în istoria universalã a mântuirii: pentru cel botezat (botezul îl primeau, în general, adulþii), pentru cel care cade din nou în pãcat, existã încã un mijloc de salvare, „o a doua ºansã dupã naufragiu”, aºa cum se exprimã Sf. Ieronim. Din citate similare, mulþi istorici moderni au dedus cã în antichitate, în general, se dãdea dezlegarea doar o datã în viaþã. Dar, de exemplu, tocmai discuþiile dintre Sf. Corneliu, Sf. Ciprian ºi alþi episcopi cu ocazia problemei readmiterii cãzuþilor, ar fi suficiente pentru îndepãrtarea acestei afirmaþii eronate. De fapt, aici sunt tratate toate posibilitãþile cazuisticii: nu numai când ºi cum se poate da dezlegarea cãzuþilor, ci sunt stabilite ºi diferitele grade ale vinovãþiei. Pe atunci nu era rarã mãrturisirea publicã a pãcatelor, dacã era vorba despre pãcate mari sau scandaluri publice; aceastã mãrturisire era consideratã o probã de pãcãinþã. Dar o impunere de a mãrturisi public pãcate secrete nu a existat niciodatã. Erau publice riturile pocãinþei, iar penitenþii îºi aveau un loc rezervat în bisericã. Ceilalþi creºtini din bisericã nu erau mãcinaþi de curiozitãþi, ci însoþeau cu post ºi rugãciune pe cei care fãceau pocãinþa publicã în spiritul iubirii lui Cristos care nu vrea moartea pãcãtosului, ci ca el sã se întoarcã.



022008