Issuu on Google+


IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:

Postul Mare, 2005 În rândurile care urmeazã, aº dori sã vã prezint, în linii mari, mesajul Sfântului Pãrinte Ioan Paul al II-lea, dat Bisericii Catolice acum, cu ocazia Postului Mare, „timp potrivit pentru a intensifica rugãciunea ºi pocãinþa, deschizând inima la primirea voinþei divine. În ea ne este arãtat itinerarul spiritual care ne pregãteºte sã retrãim marele mister al morþii ºi învierii lui Cristos, mai ales prin ascultarea mai asiduã a Cuvântului lui Dumnezeu ºi practicarea mai generoasã a mortificaþiei.” Tema propusã atenþiei noastre de Suveranul Pontif este cea ilustratã de un verset din Cartea Deuteronomului (30, 20): „El (Dumnezeu) este viaþa ta ºi lungimea vieþii tale.” A ajunge la vârsta maturã, în viziunea biblicã, înseamnã a te bucura de binecuvântarea Domnului. Longevitatea este darul lui Dumnezeu. „Asupra acestei teme aº vrea sã vã invit sã reflectaþi, în timpul Postului Mare, pentru a înþelege tot mai mult rolul pe care cei vârstnici sunt chemaþi sã-l aibã în societate ºi în Bisericã, ºi aºa sã vã pregãtiþi sufleteºte încât sã-i primiþi cu toatã dragostea.” În epoca noastrã în care, datoritã ºtiinþei medicale, oamenii trãiesc mai mult ºi ca atare a crescut numãrul vârstnicilor, se cere o atenþie deosebitã faþã de ei, astfel încât potenþialul de care încã mai dispun sã fie pus la dispoziþia întregii comunitãþi. Îngrijirea celor de vârsta a treia, mai ales a acelora care trec prin momente grele, este o datorie de iubire ºi credincioºii nu trebuie sã o neglijeze. „Viaþa omului este un dar preþios care trebuie iubit ºi apãrat în orice fazã ar fi. Porunca „sã nu ucizi” cere sã respecþi ºi sã promovezi mereu viaþa, de la începutul pânã la apusul ei natural. Este o poruncã valabilã ºi în caz de boalã ºi când slãbirea forþelor reduce capacitatea de autonomie a fiinþei umane.” Dacã îmbãtrânirea este privitã cu seninãtate în lumina credinþei, aceasta ne ajutã sã înþelegem mai bine misterul Crucii care dã sens deplin întregii existenþe umane. Sfântul Pãrinte le mulþumeºte tuturor celor care le aratã persoanelor în vârstã toatã înþelegerea lor ºi le oferã tot sprijinul, ca ei sã nu se simtã ca o povarã pentru comunitate ºi pentru familiile lor ºi sã nu cadã în tentaþia descurajãrii ºi a închiderii în sine, din cauza singurãtãþii. Se doreºte, de asemenea, ca în opinia publicã sã creascã mai mult conºtiinþa cã bãtrânii sunt o resursã care trebuie pusã în valoare. De exemplu, în aceastã fazã a existenþei lor, ei dispun de mai mult timp liber ºi au astfel oportunitatea de a se confrunta cu întrebarea esenþialã privind sensul vieþii, lucru pe care pânã atunci nu l-au fãcut. ªtiind cã sfârºitul este tot mai aproape, persoana cu vârstã înaintatã ºtie sã se concentreze asupra esenþialului, dând importanþã la ceea ce uzura anilor nu distruge. „Tocmai prin aceastã condiþie a sa, omul în vârstã poate avea un rol al sãu în societate. Dacã e adevãrat cã omul trãieºte din perspectiva celor care l-au precedat ºi cã viitorul sãu depinde în mod determinant de felul în care i-au fost transmise valorile culturii poporului din care face parte, înþelepciunea ºi experienþa bãtrânilor pot lumina mersul sãu pe drumul progresului spre o formã de civilizaþie tot mai completã. Cât este de important sã descoperi aceastã reciprocã îmbogãþire dintre diferitele generaþii! Postul Mare, cu îndemnul sãu puternic la convertire ºi la solidaritate, ne conduce în acest an spre o focalizare a acestor tematici care ne intereseazã pe noi toþi.” Ar fi jalnic Poporul lui Dumnezeu dacã s-ar lãsa cãlãuzit de o anumitã mentalitate care-i considerã inutili pe bãtrânii supuºi necazurilor vârstei ºi bolilor. Vrednicã de toatã lauda va fi însã comunitatea, familia care se va arãta iubitoare ºi primitoare, înþelegãtoare faþã de cei care duc pe umeri ºi în suflet povara anilor. Încheind Mesajul, Sfântul Pãrinte ne mai spune: „Dragi Fraþi ºi Surori, în timpul Postului Mare, ajutaþi de Cuvântul lui Dumnezeu, sã ne gândim ce important este ca fiecare Comunitate sã-i însoþeascã pe cei care îmbãtrânesc, cu înþelegere iubitoare. Se cuvine, de asemenea, sã ne obiºnuim sã ne gândim cu încredere la misterul morþii, pentru ca întâlnirea definitivã cu Dumnezeu sã aibã loc într-o atmosferã de pace interioarã, bine ºtiind cã Cel care ne priveºte este Acela „care ne-a þesut în sânul matern” (Ps 139,13b) ºi a voit sã fim „dupã chipul ºi asemãnarea sa” (Gen 1,26). Preasfânta Maria, cãlãuzitoarea noastrã pe drumul Postului Mare, sã-i conducã pe toþi credincioºii, mai ales pe cei în vârstã, la o cunoaºtere tot mai mare a lui Cristos mort ºi înviat, care este scopul ultim al existenþei noastre. Ea, slujitoarea credincioasã a dumnezeiescului Fiu, împreunã cu Sfinþii Ioachim ºi Ana, sã mijloceascã pentru fiecare dintre noi „acum ºi-n ceasul morþii noastre.” Tuturor, Binecuvântarea mea!. nr. 2/2005

1


Ispitirile moderne „Nu avem un arhiereu care sã nu fie în stare sã compãtimeascã neputinþele noastre, ci unul care, de asemenea, a trecut prin toate încercãrile, în afarã de pãcat” (Ev 4,15). În societatea consumistã în care trãim, sã reziºti invaziei de oferte devine un act de voinþã. Pe stradã, în mijloacele de transport în comun, în faþa televizorului, peste tot ni se oferã tentaþii de tot felul, unele exagerând calitãþile produsului, chiar dacã nu de fiecare datã calitatea ambalajului corespunde cu cea a mãrfii. Se întâmplã, ºi nu de puþine ori, sã rãmânem profund dezamãgiþi în faþa unui lucru pe care ni l-am dorit ºi am fãcut tot posibilul sã-l avem, dar care se dovedeºte a nu fi tocmai ceea ce speram. Acelaºi fenomen se întâmplã ºi cu viaþa noastrã interioarã. Inima noastrã, orgoliul, eul, limba noastrã, toate sunt asaltate din toate pãrþile ºi condiþionate, oarecum, sã nu acþioneze contra curentului, sã þinã pasul cu societatea, sã se lase duse de val. Inima noastrã este ispititã sã-ºi doreascã tot ce o îndepãrteazã de dragostea lui Dumnezeu. ªi, dacã se întâmplã sã avem totul, ne dãm seama cã suntem goi, pustiiþi ºi singuri. Pentru cã am uitat bucuria. Bucuria care vine din lucrurile mici, din zâmbet, din salutul sincer, din gesturi neînsemnate. Orgoliul nostru este ispitit sã revendice, sã aibã pretenþii, sã i se recunoascã anumite calitãþi sau drepturi. Dacã primim toate acestea, ne dãm seama cã mai lipseºte ceva. Nu putem sã ne bucurãm de ceea ce am obþinut. Pentru cã am uitat bucuria. Bucuria care vine din respectul faþã de ceilalþi oameni, de pe faþa luminoasã a celui pe care tocmai l-am felicitat pentru realizãrile sale. Eul nostru este ispitit sã fie centrat prea mult pe sine, sã doreascã doar propriile avantaje. Dacã se întâmplã sã cedãm acestor ispite, ne dãm seama cã starea aceasta nu este suficientã pentru fericirea noastrã. Pentru cã am uitat bucuria. Bucuria de a fi împreunã cu celãlalt. Bogat sau sãrac, omul trãieºte doar pe jumãtate atunci când trãieºte doar pentru sine. Patimile noastre sunt ispitite sã accepte provocãrile din jur, sã fie însetate de plãcere, de putere, de bogãþie. Atunci când nu am rezistat acestor tentaþii, ne dãm seama cã nu suntem fericiþi. Pentru cã am uitat bucuria. Bucuria care vine dintr-o inimã curatã ºi împãcatã cu Dumnezeu, bucuria pe care þi-o dã strângerea de mânã a celui nevoiaº care tocmai a primit darul tãu, bucurie care vine din renunþarea la tine pentru binele celuilalt. Limba noastrã este ispititã sã fie rapidã în replici caustice, sã transmitã judecãþi rãutãcioase sau sã jigneascã. Când consimþim acestor ispite, realizãm cã nu am fãcut nimic pentru noi, cã nu putem fi mulþumiþi. Pentru cã am uitat bucuria. Bucuria care vine din respectul ºi bunãtatea arãtate celorlalþi, din vorba bunã ºi din încurajarea adresate celui de lângã noi ºi de care el are atâta nevoie. Uneltirile celui rãu nu au încetat. Ele continuã sã fie prezente în istorie. ªerpii care ne ispitesc astãzi sunt mulþi ºi de o mare varietate! Dialogul din Paradisul terestru, între ispititor ºi om, continuã ºi astãzi. Isus, prin atitudinea sa, ne-a arãtat cã omul poate ieºi victorios. Noi nu suntem duºi de Satana în pustiu, dar trebuie sã avem aceeaºi atitudine pe care a avut-o Isus în faþa ispitelor: „Pleacã de la mine, Satanã!”. Atitudinea decisã a lui Isus reprezintã un exemplu ºi o invitaþie sã-l urmãm cu hotãrâre curajoasã. „Vegheaþi ºi vã rugaþi ca sã nu cãdeþi în ispitã!” (Mt 26, 41) sunt cuvintele prin care Isus ne oferã calea de a face faþã asalturilor celui rãu. ªi tot Isus ne dã garanþia victoriei care este condiþionatã de încrederea în sprijinul permanent pe care-l putem afla în El: ”Aveþi încredere, eu am învins lumea!” (In 16,33). CRISTINA ªOICAN

2

nr. 2/2005

Din Dicþionarul biblic despre termenul ispitã... În sens biblic, ispita nu înseamnã seducþie, aºa cum înþelegem astãzi acest termen. Biblia îl foloseºte pentru a reda ideea de punere la încercare. ªi acest lucru poate fi fãcut atât pentru a demonstra calitãþile, cât ºi pentru a scoate în evidenþã slãbiciunile. În Biblie, ideea de ispitiretestare apare în diferite contexte: Oamenii îi pun la încercare pe semenii lor: „ªi iatã, un învãþãtor al Legii s-a ridicat ispitindu-l ºi zicând: „Învãþãtorule, ce sã fac ca sã moºtenesc viaþa veºnicã?”(Lc 10,25). Oamenii se cerceteazã, se testeazã pe ei înºiºi, pentru a nu se mândri cu calitatea spiritualã a vieþii lor: „Cercetaþi-vã pe voi înºivã dacã sunteþi în credinþã; încercaþi-vã pe voi înºivã” (2 Cor 13,5). Oamenii îl testeazã, îl ispitesc pe Dumnezeu printr-o atitudine sfidãtoare care sã-l provoace sã arate adevãrul despre bunãtatea ºi dreptatea Sa: ”ªi poporul cãuta ceartã lui Moise, zicând: Dã-ne apã sã bem!”. Iar Moise le-a zis:” De ce mã bãnuiþi ºi de ce ispitiþi pe Domnul?” (Exod 17,2). Dumnezeu îl ispiteºte pe poporul sãu, vrând sã-i testeze credinþa ºi devotamentul: „Domnul însã a zis cãtre Moise: ” Iatã, Eu le voi ploua pâine din cer. Sã iasã dar poporul ºi sã adune în fiecare zi cât trebuie pentru o zi, ca sã-l încerc dacã va umbla sau nu dupã Legea mea” (Exod 16,4). Satana sau „ispititorul”, aºa cum îl numeºte Noul Testament, îi ispiteºte pe oameni încercând sã-i facã sã nu mai urmeze voia Domnului: ”Fiþi treji, privegheaþi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblã, rãcnind ca un leu, cãutând pe cine sã înghitã” (1 Petru 5,8) . În vocabularul contemporan, a ispiti înseamnã a ademeni, a tenta, a atrage pe cineva spre rãu, a-l provoca sã acþioneze într-un fel care nu caracterizeazã de fiecare datã felul sãu de a fi. Ispita în sine nu este pãcat. Cristos însuºi a fost ispitit de Satana, dar fãrã sã cedeze uneltirilor lui: ”Cã nu avem Arhiereu care sã nu poatã suferi cu noi în slãbiciunile noastre, ci ispitit întru toate dupã asemãnarea noastrã, afarã de pãcat” (Evrei 4,15). Pãcat este atunci când omul cedeazã ispitei, adicã acceptã sugestia celui rãu.

Stephen LANGDON: I Have to Praise (Viþelul de aur)


Iertarea înseamnã o iubire mereu mai mare, care nu se epuizeazã

„Cel mai mare pãcat al lumii de astãzi e faptul cã oamenii au început sã piardã simþul pãcatului”. Aceste cuvinte le rostea Papa Pius al XII-lea în anul 1946, dar ele sunt actuale ºi astãzi. Indiferent de gravitatea faptei comise, omul contemporan gãseºte o justificare, dând vina pe altceva sau pe altcineva. Dacã ceea ce face îl ajutã la afirmarea personalitãþii, la eliberarea de tabuuri, omul nu þine cont de nimeni ºi de nimic ºi merge mai departe, considerând rãul pe care îl face un pas important în realizarea sa. Mulþi dintre cei botezaþi care, de obicei, sunt distanþi sau nu recunosc cã ar avea nevoie de împãcare, recurg la sacramentul spovezii atunci când par sã nu se mai înþeleagã pe ei înºiºi, când viaþa lor trece printr -un printr-un moment de crizã. Acesta este un alt aspect care caracterizeazã raportul omului contemporan cu Dumnezeu. Despre aceastã atitudine, despre actualitatea ºi necesitatea sacramentului spovezii am stat de vorbã cu pãrintele TARCISIO FA VARO FAV ARO,, cãlugãr carmelitan. - Convingerea creºtinã este cã cea mai mare nenorocire care i se poate întâmpla omului este pãcatul. De ce credeþi cã omul contemporan, botezat fiind, nu mai percepe pãcatul ca pe ceva dãunãtor care-l poate transforma în sclavul propriilor pofte: sclav al mândriei, al banului, al egoismului, etc? - Astãzi, cultura nu tinde chiar atât de mult sã-l nege pe Dumnezeu sau sã trãiascã ca ºi cum El nu ar exista (cu consecinþa negãrii pãcatului ºi a perceperii lui ca pe o afirmare pozitivã de sine însuºi, sau ca pe un lucru de care sã nu þinã cont). Sau, mai bine spus, aceste curente de gândire continuã sã existe aºa cum continuã ºi influenþa lor asupra modului de a gândi ºi de a acþiona al oamenilor. Putem spune însã cã astãzi se deruleazã un alt anotimp al culturii pe care-l putem denumi narcisist. Important este ca omul sã se simtã bine, asta este tot ce conteazã. În centrul a toate se aflã bunãstarea omului. Pentru atingerea acestui scop nu stricã nici prezenþa divinã. De ce sã-l negi pe Dumnezeu când ºi El poate sã ajute omul sã se simtã bine? Dumnezeu nu stricã, chiar dacã nu conteazã care Dumnezeu! Merge bine ºi cel creºtin, dar într-un mod nuanþat. Apoi e necesar ºi puþin din atmosfera Orientului (tehnici

budiste, Zen), puþinã psihologie, câteva ritualuri, puþinã rugãciune, multe reguli ºi tehnici de concentrare, un pic de dietã naturistã. ªi totul cu un singur scop: omul trebuie sã se simtã bine, în armonie cu sine însuºi ºi cu universul. ªi dacã Dumnezeu sau religia – oricare ar fi ea – servesc acestui scop, de ce sã fie negate? Acesta este noul climat cultural care are ca ideal nu negarea lui Dumnezeu sau indiferenþa, ci starea de bine a omului (buna dispoziþie), bunãstarea lui. Omul contemporan nu mai suferã de orgoliu sau de mândrie, ci de narcisism. - Atunci când omul suferã sau trece prin momente dificile, îºi aminteºte de Dumnezeu ºi ceva din interiorul sãu trage semnalul de alarmã. Cum explicaþi aceastã atitudine? - Nu neg cã în perioadele de crizã omul simte nevoia sã se întoarcã la Dumnezeu ºi la Bisericã, la sacramentul spovezii în special. Ceea ce-l motiveazã este teama. Chiar ºi acesta este un sentiment uman demn de luat în seamã ºi de respectat, care poate sã se maturizeze prin sublinierea micimii ºi a limitelor omului. Cu siguranþã cã, dacã omul se opreºte în faþa fricii ca atare, va cãuta doar mijloacele pentru a se liniºti, pentru a se încuraja, ºi printre aceste mijloace este ºi spovada. Nu e un lucru tocmai bun sã legãm teama (ca ºi suferinþa, ºi tragediile) de atenþia mai mare sau mai micã care se acordã credinþei. În acest sens s-ar putea spune: cu cât este mai multã suferinþã ºi teamã, cu atât este mai mare credinþa. ªtim cã Apostolul Ioan spune: „În iubire nu este fricã, ci iubirea desãvârºitã alungã frica, pentru cã frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desãvârºit în iubire” (1In4,18). Frica este o cale, dar e plinã de ambiguitãþi. În fond, nu este vorba despre constrângerea la care duce teama, ci despre farmecul binelui ºi al iubirii, al iertãrii. Farmecul adevãrului ºi al binelui este lucrul cel mai bun ºi mult mai atractiv decât osteneala pe care o produce frica. - Credeþi cã, dacã oamenii ar conºtientiza cã prin pãcat îl întristeazã pe Dumnezeu ºi îºi fac rãu ºi lor înºiºi, ar încerca sã-ºi schimbe comportamentul sau ar recurge mai des la sacramentul

spovezii? - Dumnezeu este Tatã ºi prin sacramentul spovezii ne aratã cât de mult þine la noi. Iertarea este numele iubirii Sale faþã de noi, iubire pe care noi o cunoaºtem. Pentru cã noi pãcãtuim, avem nevoie de o iubire care sã fie mereu la dispoziþie ºi care sã ne reînnoiascã, care sã ne dea speranþa, sã ne redea demnitatea, în ciuda tuturor greºelilor noastre. Iertarea, de fapt, asta înseamnã: o iubire mereu mai mare, care nu se epuizeazã niciodatã. Noi mergem la confesional pentru a ni se spune cã iubirea lui Dumnezeu faþã de noi este mai mare decât rãul pe care noi l-am fãcut. Acest sacrament ne face sã întâlnim iubirea cea mai mare cu care noi am fost vreodatã iubiþi. ªi acest moment – iubirea care devine iertare în sacramentul spovezii – este pacea noastrã. - Iertarea sacramentalã este o nouã creaþie, o nouã naºtere, o transformare interioarã. Faptul cã trãieºte într-o societate secularizatã îl poate face pe om sã refuze darul gratuit al iubirii lui Dumnezeu? - Aceastã societate în care trãim este aºa cum este. Din fericire ºi din nefericire, ne este dat sã trãim în acest timp ºi în aceastã societate, cãreia trebuie sã-i facem faþã cu responsabilitate. Fãrã sã ne lamentãm cã ea este aºa cum este. Aceastã atitudine ar fi timp pierdut ºi timp furat mãrturiei pe care trebuie sã o dãm despre Dumnezeu. Mai mult, îl prezintã pe creºtin într-o atitudine negativã ºi antipaticã. Dar exact în aceastã lume, atât de zgomotoasã, confuzã ºi iresponsabilã, strãlucesc cu mai multã intensitate frumuseþea ºi adevãrul Spovezii. A-i cere iertare lui Dumnezeu, dar ºi oamenilor, poartã mereu cu sine o frumuseþe dezarmantã. Este suficient sã-i privim pe copii atunci când greºesc ºi îºi cer iertare. Este suficient sã-i privim pe copii ºi pe pãrinþii lor în astfel de situaþii! Ce s-ar întâmpla dacã noi am trãi toate acestea, ºi chiar mai mult, cu Dumnezeu? Inter viu realizat de CRISTINA ªOICAN Interviu nr. 2/2005

3


VIAÞA CONSACRA TÃ CONSACRATÃ

Am venit sã aduc foc pe pãmânt ºi cât aº vrea sã fie aprins! ªi acest Vis al lui Dumnezeu devine realitate în Preotul Antonio Giovanni Farina când, în 1836, la Vicenza (Italia), fondeazã Institutul Surorile Maestre ale Sfintei Dorotea. Fiicele Sfintelor Inimi. În 1850 e numit Episcop de Treviso, ulterior de Vicenza unde, în 1888, moare. Papa Ioan Paul al II-lea îl declarã Fericit pe 4 februarie 2001. Începe cu Opera Sfintei Dorotea, educarea tinerelor mai defavorizate. El înþelege rolul de neînlocuit al ºcolii în reînnoirea societãþii ºi familiei ºi încredinþeazã surorilor carisma de educaþie ºi formare. Este atent sã dea rãspunsuri lipsurilor secolului al XIX-lea, dobândindu-ºi numele de Om al caritãþii caritãþii. Treptat, ca fruct al acelei Caritãþi care ardea în inima sa, preotul Antonio se implicã chiar în domeniul asistenþei celor surzi ºi orbi, handicapaþi fizic ºi mental, atât la domiciliu cât ºi în aziluri. Focul iubirii, ce nu trebuia rezervat doar surorilor, se rãspândeºte ºi prin contemplarea Inimii Euharistice ºi a aprins noi centre pretutindeni. În America Latinã (Ecuador, Columbia, Brazilia, Mexic), Palestina, Iordania, Siria, India, Coasta de Fildeº. În Europa în Spania, Elveþia, Polonia, România, Ucraina. În 1990 apare Miºcarea Euharisticã alcãtuitã din laici ce participã la adoraþia perpetuã cãreia surorile se dedicau din 1887. În 1995 se naºte Fraternitatea secularã: este o asociaþie de laici implicaþi sã rãspândeascã caritatea Inimii lui Isus în ambientul lor de viaþã. Izvorul spiritualitãþii Surorilor Sfintelor Inimi porneºte din contemplarea Inimii strãpunse a lui Isus, viu în Euharestie, prin iubirea faþã de aproapele, asemenea Mariei, în umilinþã, sãrãcie ºi ascultare. Bertilla Boscardin, o umilã sorã infirmierã, “a trãit deplin” iubirea eroicã indicatã de Farina, fiind proclamatã sfântã în 1961. Noi, Fiicele Sfintelor Inimi, suntem chemate sã mãrturisim în lume imensa iubire a Inimii lui Isus. Vrem sã trãim milostivirea Inimii lui Isus în serviciul umil al celor mai nevoiaºi ºi ultimi din societate. Congregaþia noastrã este prezentã, prin cele trei surori, în Arhidieceza de Bucureºti, în Slobozia, judeþul Ialomiþa, din 4 octombrie 1998, la invitaþia preotului paroh de atunci Mihãicã Petru. Dupã cunoaºterea ambientului, culturii ºi individualizarea trebuinþelor esenþiale ale persoanelor, s-a început ceea ce ºi acum continuã: „ ajutarea familiilor la nivel uman, spiritual, formativ ºi concret; „ vizitarea bolnavilor din spitale, azil ºi centre de plasament; „ programul în penitenciarul din Slobozia, odatã la douã sãptãmâni, împreunã cu un colaborator al Caritas-ului parohial pentru lectio divina divina,, împreunã cu preotul ortodox asistent ºi preotul catolic local; „ colaborarea cu Caritas-ul parohial, înfiinþat în 2002, din voinþa Mons. Dino Pistolato, directorul Caritas-ului de Veneþia. Aici lucreazã trei colaboratori români implicaþi în cunoaºterea ºi susþinerea diverselor familii nevoiaºe, prin oferirea prânzului pentru 15 copii ºi 15 adulþi odatã pe sãptãmânã. La nivel pastoral se colaboreazã cu preotul paroh Octavian Enache în cele douã parohii, Slobozia ºi Urziceni, prin animarea liturgicã, întâlniri formative pentru ministranþi, adolescenþi ºi familii, chiar ºi la nivel de decanat. Sâmbãta ºi duminica, în Slobozia, ne întâlnim cu copiii ºi adolescenþii de diverse confesiuni, pentru activitãþi recreative ºi formative. Pentru moment, ne folosim de spaþiile Caritas-ului parohial, aºteptând terminarea lucrãrilor la Oratoriul dedicat pãrintelui nostru fondator, Giovanni Antonio Farina. Cu ajutorul Domnului cãutãm sã rãspândim Împãrãþia Lui, realizând dorinþa Pãrintelui Fondator care se ruga astfel: “Deschide-mi porþile lumii ºi pe toþi îi voi conduce la picioarele tale, Doamne”. Tu, tânãrule din mileniul al III-lea care cauþi bucuria, iubirea, succesul, nu permite sã fie alte persoane suferinde, nu rãmâne indiferent în faþa lor lor,, culege ocaziile pentru a deveni mare în ochii lui Dumnezeu, nu rãscoli prin noroi dar înalþã-þi ochii, contemplã cerul albastru, viseazã la adevãrata libertate ºi clãdeºte-þi viaþa pe mari idealuri. OK… poþi sã le faci ºi tu.

4

nr. 2/2005


- Unde þi-ai realizat programul de doctorat ºi ce cuprinde

ºtearsã deja, iertare pe care credinciosul bine dispus sufleteºte o obþine în condiþii determinate, prin acþiunea Bisericii care, în - Doctoratul l-am început în octombrie 2001, la Facultatea calitate de distribuitoare a rãscumpãrãrii, împarte ºi aplicã, de teologie din Lugano (Elveþia), dupã ce tot acolo am obþinut prin autoritatea ei, tezaurul îndestulãrilor aduse de Cristos ºi Licenþa în teologie. Cursurile ºi seminariile se aleg de comun de sfinþi” (Catehismul Bisericii Catolice, 1471). acord cu conducãtorul tezei (în cazul meu, Pr. Prof. Dr. Manfred Prin obþinerea unei indulgenþe, nu se iartã, deci, pãcatele, Hauke), din paleta “ofertei” de cursuri pentru Licenþã ºi Doctorat, ci “pedeapsa vremelnicã” pentru pãcate. Dupã iertarea care se schimbã de la un an la altul ºi care cuprinde cursuri pãcatelor (prin spovadã ºi dezlegare), pot rãmâne “pedepse sau seminarii concentrate pe probleme specifice. Pentru vremelnice” în faþa lui Dumnezeu, ce trebuie purificate în timpul doctorat se cer 3 cursuri, iar apoi activitatea se concentreazã vieþii sau dupã moarte, în Purgatoriu. Pedepsele vremelnice pe redactarea tezei. sunt de multe feluri ºi au multe aspecte; indulgenþele nu sunt - Ce ne poþi spune despre profesori, despre ambientul singurul mijloc de purificare a lor, ci numai unul din ele, alãturi universitar, etc.? de altele: fapte de caritate, post, rugãciune ºi, de asemenea, - La începutul studiilor mele acolo, am remarcat în primul însãºi “pocãinþa” primitã la spovadã. rând cã profesorii au mult mai mult timp pentru pregãtirea Pe de altã parte, indulgenþa iartã doar aspectul strict cursurilor, cercetare ºi consultaþii pentru studenþi (predau “punitiv” — ca sã spunem aºa — al acestor pedepse maxim 8-9 ore pe sãptãmânã). vremelnice, care altminteri au ºi Facultatea fiind micã, dupã un alte roluri, contribuind, de ex., ºi Wilhelm TTauwinkl, auwinkl, timp am ajuns sã-i cunosc pe toþi la îndreptarea vieþii penitentului. nãscut în 1969, a absolvit studenþii, mãcar din vedere. Spunând “aspect strict punitiv” mã în 1996 Facultatea de Studenþi autohtoni sunt mai puþin refer la tulburarea prin pãcat a teologie catolicã ºi de 15% din total, restul venind din echilibrului în ordinea universului, Facultatea de teologie Italia, Europa de Est ºi Africa. Alãturi care se cere refãcut. În cazul romano-catolicãde câþiva profesori locali, ceilalþi indulgenþei, Biserica ia asupra ei asistenþã socialã din sunt, în majoritate, din Italia. Multe sarcina de a reface acest Bucuresti . A fost asistent cursuri se fac cu profesori invitaþi, echilibru; însã, cine a obþinut o universitar la Institutul care le þin comasate. indulgenþã e dator, în continuare, Teologic “Sf. TTereza”. ereza”. Din - Ce þi s-a pãrut cel mai greu ºi sã ºteargã celelalte urmãri ale 1997 conduce o Fundaþie ce lucru învãþat acolo crezi cã îþi va pãcatului, strãduindu-se sã-ºi de ajutorare a bãtrânilor folosi cel mai mult în viitor? îndrepte viaþa. singuri. Dupã o licenþã în - Cel mai greu mi s-a pãrut Se poate abuza de cele mai teologie la Facultatea din Lugano, Elvetia, obþine când aveam de fãcut alte lucruri înalte lucruri, de însuºi numele lui Doctoratul în teologie dogmaticã la aceeaºi pe lângã studiu (de ex. a trebuit sã Dumnezeu sau de Evanghelie, iar facultate, în 2004. Este coordonator al traducerii lucrez, mai ales în ultima perioadã, indulgenþele n-au fost scutite. oma d’Aquino, în la “Summa theologiae” a Sf. TToma ca sã mã întreþin). În al doilea rând, Împotriva abuzurilor legate de curs la Editura Galaxia Gutenberg din Cluj. accesul dificil la cãrþi. Facultatea a traficul de indulgenþe, Biserica a fost întemeiatã în 1991 ºi, de aceea, rãspuns, dupã Conciliul din biblioteca ei e ºi ea la început. Din acest motiv, a trebuit sã Trento, prin abolirea ofertei bãneºti drept faptã prescrisã comand în alte locuri marea majoritate a cãrþilor ºi articolelor, pentru indulgenþe (care pe atunci se folosea la construcþii de prin împrumutul inter-bibliotecar. catedrale, spitale, poduri etc.). Împotriva abuzurilor mai - Cum se desfãºoarã, concret, susþinerea unei teze de recente, cu caracter mai degrabã ridicol (contabilizarea doctorat? indulgenþelor obþinute º.a.). Papa Paul al VI-lea a rãspuns - Conducãtorul tezei ºi încã un profesor (“al doilea referent”, cu Constituþia Indulgentiarum doctrina (1967), care a adus care trebuie sã insiste pe punctele slabe), pregãtesc câte o norme mai clare ºi mai simplu de practicat. apreciere în scris, pe care o dau celorlalþi trei membri ai - “Vânzarea” indulgenþelor a fost unul din motivele care a comisiei. dus la schisma protestantã. Crezi cã o reevaluare a ceea ce La susþinere, candidatul îºi prezintã teza, apoi rãspunde la înseamnã indulgenþele poate duce la o mai mare apropiere întrebãrile profesorilor. Profesorii discutã cu uºile închise ºi între catolici ºi protestanþi? stabilesc media notelor propuse de fiecare. Rezultatul susþinerii - Problemele ridicate de reformatori în sec. al XVI-lea nu se comunicã apoi public. se refereau numai la abuzurile cu indulgenþe, ci ºi la învãþãtura Conferirea oficialã a titlului are loc, însã, doar dupã despre ele. Dar pânã la indulgenþe, învãþãtura lor despre publicarea tezei. pocãinþã, în general, diferea de cea catolicã. “Reevaluare”? În - Indulgenþele sunt o temã controversatã ºi greu de principiu, semnificaþia unor adevãruri teologice nu se poate explicat. Ce trebuie sã ºtie un catolic obiºnuit despre schimba dupã bunul plac (nici mãcar de dragul indulgenþe? ecumenismului!). Ecumenismului îi serveºte, însã, cãutarea - Indulgenþa înseamnã „iertarea în faþa lui Dumnezeu a adevãrului ºi aprofundarea adevãrurilor de credinþã. pedepsei vremelnice datoratã pãcatelor a cãror vinã este Inter viu realizat de LIANA GEHL Interviu

el?

nr. 2/2005

5

NE SCRIU CITITORII

Doctor în “Indulgenþe”


UNIVERSUL FFAMILIEI AMILIEI

Familia ºi convertirea - Pãrinte Fabian, „convertirea” este una dintre marile teme ale vieþii creºtine. Invitaþia de „a ne întoarce la Domnul” este asemenea unui refren întâlnit cu regularitate în Sfânta Scripturã ºi care ne este repetat în predici. De ce atâta insistenþã? - Motivele sunt multiple. Aº aminti patru. Primul provine din faptul cã Isus însuºi ºi-a început misiunea publicã prin predicarea împãrãþiei cu cuvintele: „Convertiþi-vã ºi credeþi în Evanghelie!” (Mc 1,15). Gestul liturgic al impunerii cenuºii la începutul Postului Mare este însoþit de aceste cuvinte. Un al doilea motiv þine de condiþia noastrã actualã de pelerini în aceastã lume. Pelerinul nu a ajuns încã la liman, este pe cale. Convertirea înseamnã a schimba calea, dar folosind o expresie curentã am putea spune cã înseamnã „a o lua pe calea cea bunã”. Un al treilea motiv þine de firea noastrã pãcãtoasã, supusã greºelii ºi pãcatului. Conºtiinþa propriei fragilitãþi, recunoaºterea ei este un pas important în lupta împotriva ispitelor, ºi pentru întoarcerea din toatã inima la Dumnezeu. De aici putem sã deducem un al patrulea motiv, convertirea înseamnã o permanentã încredinþare la ajutorul Domnului, care asistã cu harul sãu oriºice fãpturã. - Impunerea cenuºii ne vorbeºte, deci, despre aceastã neputinþã a firii umane? - Desigur! „Aminteºte-þi cã eºti þãrânã ºi în þãrânã te vei întoarce” - cuvintele acestea însoþeau în trecut gestul liturgic în discuþie. Însã nu ne putem opri doar la aceastã semnificaþie. Trebuie sã mergem la conþinutul sãu spiritual. Cenuºa aminteºte „humus” –ul din care a fost fãcut omul. Termenul umilinþã derivã tocmai de la substantivul „humus”, în limbile latine. Impunerea cenuºii devine un act revelator. Pe de o parte, descoperim bunãtatea lui Dumnezeu care nu vrea moartea pãcãtosului dar ca el sã se întoarcã ºi sã aibã viaþã. Pe de altã parte, întâlnim omul într-o atitudine de umilinþã, recunoscând necesitatea milostivirii, iertãrii, a harului. Umilinþa nu este doar o atitudine ci ºi o stare lãuntricã, necesarã unei autentice pocãinþe. - Convertirea este „întoarcere pe calea cea bunã”. Care este calea cea bunã pentru familie? - Mai întâi aº spune cã familia ca atare este o evanghelie, ca purtãtoare a mesajului iubirii, a vieþii ºi a atâtor valori umane de mare preþ. Însã pentru a vã rãspunde la întrebare aº face apel la Familiaris consortio, nr. 58, unde se vorbeºte despre spovadã ca sacrament al convertiri ºi împãcãrii: „Cãinþa ºi iertarea reciprocã în sânul familiei creºtine, lucruri obiºnuite în viaþa zilnicã a familiei, îºi aflã momentul specific în pocãinþa creºtinã. În ceea ce priveºte pe soþii creºtini, Papa Paul al VI-lea a scris: «Dacã pãcatul îºi are loc între ei, sã nu se descurajeze, ci sã recurgã cu umilinþã ºi perseverenþã la mila lui Dumnezeu, care este împãrþitã cu îmbelºugare în Sacramentul Spovezii». Celebrarea acestui sacrament are însemnãtate deosebitã pentru viaþa familialã, pentru cã soþii ºi toþi membrii familiei descoperã cã pãcatul este o contrazicere a legãmântului soþilor ºi a comuniunii familiale ºi atunci cu toþii se întâlnesc cu Dumnezeul «bogat în milã», care, împãrþind iubirea sa, mai puternicã decât pãcatul, reconstruieºte ºi perfecþioneazã legãmântul conjugal ºi comuniunea familialã”. - În acest citat putem vedea bine raportul între milostivirea lui Dumnezeu ºi umilinþa omului… - Exact! Dar aº vrea sã evidenþiez un alt fapt. Pentru a se bucura

6

nr. 2/2005

de milostivirea Domnului, membrii unei familii trebuie sã facã experienþa iertãrii reciproce. Cu atât mai mult soþii care, în calitate de pãrinþi, sunt chemaþi sã fie un model de trãire umanã ºi creºtinã pentru fiii lor… Nu se poate vorbi de adevãratã convertire la Domnul dacã în viaþa zilnicã nu se dãruieºte, nu se primeºte sau nu se cere iertarea. Acest exerciþiu al iertãrii poate fi asemãnat ingredientelor care dau gust hranei. Fãrã de ele, totul ar fi searbãd. La fel ºi viaþa de familie, fãrã iertare, e searbãdã… Bineînþeles, pentru a-i menþine gustul, este necesarã umilinþa… - Cum putem dobândi aceastã umilinþã? - Înainte de toate prin slujire ca ajutor reciproc, ca atenþie la nevoile celuilalt, ca disponibilitate de a face mereu primul pas spre el/ea (soþ ori soþie, pãrinte sau copil). Acesta este ºi modul concret de exprimare a iertãrii. Nu existã o iertare dusã pânã la capãt dacã se exclude slujirea. Fie iertarea, fie slujirea, fie umilinþa, sunt alimentate de rugãciune. Doar o inimã deschisã la rugãciune poate deveni pe deplin umilã. Ce-ar fi dacã fiecare familie ar face, în afara celebrãrilor comunitare, fie acasã, fie în Bisericã, cel puþin o datã în timpul Postului Mare, un Rozariu sau Calea Crucii din proprie iniþiativã? Sau o orã de adoraþie în faþa Preasfântului Sacrament? Oare de cât curaj am avea nevoie? Recomandãm cãlduros aceste devoþiuni tuturor soþilor ºi familiilor creºtine. Într-un chip special le recomandãm familiilor în dificultate. Înainte de a lua o decizie irevocabilã, ce-ar f i sã parcurgã mãcar o datã, împreunã, Calea crucii, a umilinþei, ºi poate chiar a iertãrii, aºa cum a fost învãþatã de Isus. (A.C.)

Postul Mare ºi vizita în parohii

În cadrul anului pastoral „Euharistia ºi familia” preasfinþitul Cornel Damian va vizita un numãr însemnat de parohii din decanatele de Bucureºti. Menirea acestei iniþiative este de a stabili un dialog permanent cu familiile. Motto-ul „Familia este calea Bisericii”, sub care se desfãºoarã acest ºir de întâlniri, aratã valoarea de mare preþ a familiei creºtine în viaþa Bisericii universale. Avem convingerea cã o mai bunã cunoaºtere a carismei ºi misiunii familiei este esenþialã pentru înnoirea Bisericii de care vorbeºte deseori Sfântul Pãrinte, Papa Ioan Paul al II-lea. În continuare vã prezentãm pro-gramul vizitelor în parohii.


O înþelegere mai profundã a Euharistiei presupune o încadrare a Ultimei Cine în ansamblul istoriei mântuirii. Revelarea lui Dumnezeu în timp face sã aparã, pe lângã istoria obiºnuitã, care consemneazã rãzboaiele, acordurile de pace sau invenþiile omului, o altã istorie, numitã «istoria mântuirii». Aceastã istorie este memoria vie a intervenþiilor lui Dumnezeu în favoarea omului, sau mirabilia Dei. Ea consemneazã toate operaþiunile înfãptuite de Dumnezeu în afara Sa (în lumea externã), plecând de la creaþie ºi pânã la parusie, a doua venire a lui Isus. Un moment crucial al acestei istorii îl constituie venirea lui Isus prin întrupare, iar toate gesturile fãcute de Isus, în timpul vieþii sale, fac parte din aceastã istorie a mântuirii. Timpul sãu este „centrul timpurilor” ºi „plinãtatea timpurilor”. Însã istoria mântuirii continuã ºi dupã El ºi, chiar ºi noi, facem parte din ea. Viaþa fiecãrei persoane creºtine, de la botez pânã la moarte, este o micã istorie a mântuirii. Noi trãim, deci, în plinãtatea timpului inauguratã de întrupare, într-un punct situat între „deja” ºi „încã nu”. Imaginându-ne istoria mântuirii ca pe o line lungã care se deruleazã în timp, putem sã indicãm ceea ce s-a realizat, adicã „deja-ul”, cu o linie continuã, care ajunge pânã la momentul prezent, ºi acel „încã nu”, care nu s-a petrecut, dar care urmeazã sã se întâmple, cu o linie punctatã, care poate sã se întrerupã în orice moment, deoarece chiar în noaptea aceasta ar putea sã se întoarcã Domnul.

În ce punct al istoriei mântuirii se aflã Euharistia?

Este firesc sã ne întrebãm, în ce punct al liniei acestei istorii se aflã ea? Rãspunsul este urmãtorul: ea nu ocupã un loc anume, ea ocupã întreaga istorie! Pare o exagerare, dar, adevãrul este cã Euharistia se întinde pe toatã durata istoriei mântuirii: toatã istoria mântuirii este prezentã în Euharistie ºi Euharistia este prezentã în toatã istoria mântuirii. Aºa cum într-o picãturã de rouã ce atârnã de un fir de iarbã, într-o dimineaþã seninã, se oglindeºte

întreaga boltã cereascã, tot aºa, în Euharistie se oglindeºte întregul arc al istoriei mântuirii. Euharistia este, însã, prezentã în trei moduri diferite pe parcursul istoriei mântuirii: în Vechiul Testament este prezentã ca figurã sau imagine; în Noul Testament este prezentã ca eveniment, iar în timpul Bisericii, în care trãim, este prezentã ca sacrament . Figura, sau imaginea, anticipã ºi pregãteºte evenimentul, iar sacramentul prelungeºte ºi actualizeazã evenimentul.

Figuri sau imagini ale Euharistiei

În Vechiul Testament, Euharistia este prezentatã în figuri, sau imagini. Putem spune cã întregul Vechi Testament a fost o pregãtire a Cinei Domnului. Iatã câteva exemple: «Un om a dat o cinã mare; „Cine este acest om – exclamã Sf. Augustin – dacã nu Mijlocitorul dintre Dumnezeu ºi oameni, Isus Cristos?”. La ora cinei, l-a trimis pe servitorul sãu sã spunã celor pe care îi invitase: Veniþi, deja este gata!» (Lc 14,16 s). „Cine sunt invitaþii dacã nu aceia care au fost chemaþi prin intermediul profeþilor? Dintotdeauna, de când au început sã fie trimiºi, profeþii au invitat la Cina lui Cristos. Adeseori au fost trimiºi la poporul lui Israel ºi, de fiecare datã, ei au invitat, pentru ca la timpul potrivit, cei invitaþi sã vinã la cinã” (Predici, 112 (PL 38,643). În afara cuvintelor profeþilor, ceea ce a þinut treazã aºteptarea orei Cinei, au fost figurile (imaginile), sau „tipurile”, adicã semnele ºi riturile concrete, care constituiau pregãtirea Cinei lui Cristos ºi reprezentau, pentru ea, o „anticipare”. Una dintre aceste imagini, amintitã de însuºi Isus, era mana (cf. Ex 16,4 ss; In 6,31 ss). O altã imagine era aceea a sacrificiului lui Melchisedec, care a oferit pâine ºi vin (cf. Gen 14,18; Ps 110,4; Ev 7,1 ss). O alta este sacrificiul lui Isac. Sfântul Toma de Aquino vorbeºte ºi el despre aceste figuri sau imagini ale Vechiului Testament, care anticipã Euharistia, în cântarea sa Lauda Sion Salvatorem ( Laudã Sioane pe Mântuitorul ), în care el afirmã:

«Adumbrit în figuri: jertfit în Isac, indicat în mielul pascal, dat pãrinþilor ca manã». Între toate aceste figuri (imagini) ale Euharistiei, este una care depãºeºte cu mult imaginea (figura); este vorba de sãrbãtoarea Paºtelui. De la Paºti, Euharistia îºi trage numele ºi fizionomia de banchet sau cinã pascalã; cu referinþã la Paºti, Isus este numit Mielul lui Dumnezeu. Deja din noaptea ieºirii din Egipt, Dumnezeu contempla Euharistia ºi se gândea deja sã ni-L dea pe adevãratul Miel: «Voi vedea sângele – spune Dumnezeu – ºi voi trece mai departe» (Ex 12,13), adicã vã voi face sã „faceþi Paºtele (trecerea)”, nu vã voi pedepsi ºi vã voi salva. Pãrinþii Bisericii se întrebau, referitor la acest lucru, ce vedea Dumnezeu atât de preþios pe casele evreilor, aºa încât „sã treacã mai departe” ºi sã spunã îngerului sãu sã nu loveascã, ºi rãspundeau: îl vedea pe Domnul Cristos, vedea Euharistia! Pe timpul lui Isus, ritualul Paºtelui ebraic se derula în douã faze: prima fazã era constituitã din jertfirea, la templul din Ierusalim, a mielului, iar a doua fazã, era constituitã din consumarea victimei, în cadrul cinei pascale, care se desfãºura, în familie, în noaptea de 14 Nisan. Semnificaþia sãrbãtorii nu era legatã doar de memorialul ieºirii din Egipt, ci reprezenta un memorial al tuturor celorlalte intervenþii ale lui Dumnezeu în istoria Israelului. Paºtele devenise, de acum, memorial ºi aniversare a celor patru nopþi mai importante ale lumii: noaptea creaþiei, când lumina a strãlucit în întuneric; noaptea sacrificiului lui Isac, cerutã de Dumnezeu lui Abraham; noaptea ieºirii din Egipt ºi noaptea, încã viitoare, a venirii lui Mesia. Paºtele ebraic era, deci, un memorial ºi, totodatã, o aºteptare . Drama constã în faptul cã, atunci când Mesia aºteptat a venit, ei nu l-au recunoscut, ci «au fãcut din el ceea ce au voit», ucigându-l tocmai în timpul unei sãrbãtori de Paºti. Însã, tocmai ucigându-l, ei au contribuit la împlinirea figurii (imaginii), au împlinit ceea ce aºteptau, ºi anume, sacrificiul adevãratului Miel al lui Dumnezeu. Pr Pr.. VENIAMIN AENêOAEI imagine: STANCIC, Abraham ºi Isaac (2004)

nr. 2/2005

7

ANUL P ASTORAL LUNÃ DE LUNÃ PASTORAL

Euharistia în Istoria Mântuirii


SUFLET TÂNÃR

„Împãcaþi-vã cu Dumnezeu Dumnezeu!! Iatã, acum e momentul potrivit!” (2Cor 6,2)

Sã ne împãcãm cu Dumnezeu… ce idee frumoasã! ªi care alt moment sã fie mai potrivit decât acesta care începe odatã cu Miercurea Cenuºii? Postul Mare este o perioadã în care ar fi bine sã ne punem în ordine gândurile, sentimentele. Dincolo de agitaþie, de tensiune, de examenele care ºtiu cã te-au copleºit ºi pe tine (ºi pe mine ºi pe mulþi alþii), privirea noastrã ar trebui sã se îndrepte cãtre Isus, Rãscumpãrãtorul nostru. ªtiu cã eºti deja sãtul de întrebãri, teste, examene, dar încearcã sã rãspunzi la urmãtoarea întrebare, destul de simplã ce-i drept: ce-þi inspirã imaginea alãturatã? Dacã ai putut sã-mi dai rãspunsul imediat înseamnã nu numai cã ai fost atent dar ºi ºtii cum este la confesional… Aºadar, Sacramentul Spovezii… despre asta este vorba. Fotografia a fost fãcutã în luna octombrie a anului trecut, când a avut loc cursul de formare pentru animatori. Ceea ce este foarte interesant ºi ceea ce m-a atras este cã tema pe care au primit-o tinerii a fost sinceritatea… ªi cum s-au gândit ei sã reprezinte aceastã temã? Dupã cum aþi vãzut ºi în fotografie, s-au gândit la confesional. Aºadar, sinceritatea este asociatã cu Spovada. Aceastã asociere este cât se poate de logicã. Nu putem sã fim altfel decât sinceri în faþa lui Isus. Cu atât mai mult cu cât nu îi spunem nimic nou. El ºtie exact când ºi cum am greºit... Acum ai avea tot dreptul sã mã întrebi de ce mai este nevoie sã ne spovedim dacã El oricum ºtie tot ce am fãcut? Ei bine, pentru cã totul constã în pãrerea noastrã de rãu ºi în dialogul nostru cu Isus. Dacã îmi permiþi sã extrapolez, hai sã ne gândim cât de bine e când ne destãinuim ºi cerem sfatul unei persoane apropiate nouã… Dupã o asemenea discuþie ne simþim mai liniºtiþi, mai „liberi”. Dacã numai împãrtãºind cu cei dragi sentimentele ºi gândurile noastre ne simþim atât de bine, atunci sã ne închipuim cum este atunci când ne încredinþãm fratelui nostru mai mare, Isus. În cazul în care nu ai „experimentat” încã acest sentiment unic, nu mai aºtepta! Meritã! Ai ocazia unui nou început. Trebuie sã mãrturisesc cã nu de puþine ori am plecat de la Spovadã seninã, þopãind ca un copil. Am avut curajul sã spun: „Ai milã de mine Doamne, am pãcãtuit!” (Ps 50). N-am sã-þi ascund faptul cã pentru a merge la spovadã trebuie sã fii curajos în a-þi recunoaºte greºeala ºi, mai mult decât atât, de a o mãrturisi. În acest sens vine sã ne ajute o povestioarã care spune cam aºa… „Se face cã în timpul unei Sfinte Liturghii, mai mulþi preoþi erau la confesional ºi spovedeau lumea. Diavolul se plimba de la un confesional la altul. ªi pe rând, Diavolul era prezent la toate. Un preot îl vede ºi îl întreabã: „Ce te tot plimbi?” Diavolul rãspunde: „Mã plimb, sã le dau oamenilor ce le-am luat când au sãvârºit pãcatele: RUªINEA”. Aºa cum am spus ºi mai sus, aceastã perioadã este propice întãririi relaþiei noastre cu Dumnezeu. El ne aºteaptã… pentru cã atunci când ne gãseºte pregãtiþi trebuie sã reverse în noi harul sãu, tot astfel cum ºi în aerul limpede ºi curat soarele trebuie numaidecât sã-ºi rãspândeascã razele… Totodatã, în timpul Postului Mare, ar trebui sã ne îndreptãm atenþia asupra lui Isus care a suferit pentru tine, pentru mine, pentru noi toþi. Sã ne amintim cã atunci când a murit Cristos, totul a suferit împreunã cu el: soarele s-a întunecat, pãmântul s-a miºcat, pietrele s-au sfãrâmat, catapeteasma templului s-a crãpat, mormintele s-au dezvelit… numai omul nu a suferit…deºi el este singurul pentru care a suferit Cristos. Ce înseamnã a suferi cu Cristos, ce înseamnã Post? N-aº zice cã înseamnã adoptarea unei feþe triste ºi meditative, ci mai degrabã aº zice cã ar fi bine sã învãþãm sã „ascultãm” tãcerea lui Dumnezeu; de-ajuns cã a fost rãstignit Cuvântul… Ei bine, suflet tânãr, în aceastã perioadã nu evita sã mergi la Spovadã. Fii curajos ºi vorbeºte cu Isus! Da! Cu El, cel care ne-a spus cã Adevãrul ne va elibera. Adu-þi aminte cã Isus Cristos nu a rãscumpãrat pãcatele pãcatele,, ci pãcãtoºii; nu a ºters din lume pãcãtoºii, ci pãcatele!

8

nr. 2/2005

„Mã gândesc la tine!”

Da, prietene! Mã gândesc la tine… Ne-am vãzut oare la Festivalul Prieteniei? Dacã nu, o sã-þi povestesc eu despre ce a fost vorba… Sâmbãtã, 5 februarie, la Teatrul „Ion Creangã” a avut loc Festivalul Prieteniei, ocazie cu care multe grupuri parohiale au fost prezente pe scenã. Ele ne-au încântat cu scenete, dansuri ºi multe cântece. Acest Festival a adunat tinerii parohiilor bucureºtene pentru a petrece câteva ore împreunã înainte de a intra în perioada Postului Mare. Bãnuiesc cã þi-ai dat seama cã motto-ul Festivalului a fost „Mã gândesc la tine”. Nu uita cã Dumnezeu nu te uitã!

Iubirea,

adevãrata iubire, este puterea care te ajutã sã te depãºeºti pe tine însuþi, ca sã-i fie bine celuilalt. Sunt sigurã cã luna februarie din calendarul oricãrui tânãr este marcatã de sãrbãtorirea Sfântului Valentin sau mai bine-zis a „Saint Valentine’s Day”. Din pãcate, aceastã sãrbãtoare a fost preluatã doar pentru cã „aºa e frumos” sau cã „aºa am vãzut prin filme”. Este aºa cum înainte de Crãciun, mulþi îºi atârnã coroniþe de Advent la uºã fãrã ca mãcar sã ºtie ce semnificã ºi, mai mult, le þin ºi dupã ce am sãrbãtorit Crãciunul, pentru cã aºa „dã bine”. Mi-ar plãcea ca de data asta tu, tinere, sã fii informat, sã ºtii cine a fost Sfântul Valentin; tocmai de aceea nu evita sã citeºti pagina „Sfântul lunii”. Sã iubeºti înseamnã sã emani cãldurã ºi sã nu rãneºti pe nimeni, sã fii foc ºi sã nu arzi pe nimeni (1,2: Phil Bosmans). Paginã realizatã de ROXANA ROT ARU ROTARU


u ra s ã M c ea tã p a dr e Intrã ºi ceru hangiului o înghiþiturã de apã, ca sã-ºi tragã sufletul. Ascultându-i povestea, stãpânul hanului îi dãdu nu doar sã bea ci ºi sã mãnânce, apoi îi spuse: „Zici cã vii din cutare sat? Eu îl cunosc bine cãci, cu ani în urmã, când n-aveam nici dupã ce bea apã, ceream de pomanã, din sat în sat, din poartã în poartã. Cei mai mulþi mã batjocoreau, unii îmi dãdeau câte ceva cu o mânã iar cu cealaltã mi-ar fi luat înapoi, dar în satul de unde vii tu era o vãduvã sãracã, cu un copil. Era singura care mã miluia din toatã inima ºi mã binecuvânta, rugându-se sã-mi dea Dumnezeu un rost bun pe lume ºi uite cã mi-a ajutat Cel de Sus ºi am ajuns om cu stare. Eu n-am uitat-o ºi, aflând cã eºti din sat cu ea, te rog sã-i duci din partea mea vreo câþiva saci cu fãinã ºi cartofi. Îi încarc într-un car cu boi, iar când ajungi încredinþeazã carul fiului ei; mã gândesc cã o avea nevoie de car cu boi pentru munca la þarinã. Mi-l amintesc copilandru; acum trebuie sã fie un tânãr gospodar ºi cu inimã la fel de bunã ca a mamei lui. Tulburat de cele auzite, Petruþ îi spuse hangiului cã el nu era altul decât fiul vãduvei sãrace ºi cã nu putea accepta un dar atât de mare, al cãrui preþ era de sute de ori mai mare faþã de pomana primitã cu ani în urmã de la mama lui. „Crede-mã Petruþ – îi rãspunse hangiul – asta-i mãsura cea dreaptã, cãci mama ta nu mi-a cântãrit fãina cu balanþa, ci cu dãrnicia inimii”. ªi, din acea zi, nu s-a aflat trecãtor nevoiaº care sã plece de la poarta lui Petruþ fãrã a fi milostivit dupã cum îl îndemna inima cea nouã, în care-ºi fãcu culcuº omenia. ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

“Lãsaþi copiii sã vinã la mine!” Desene realizate de Alina Biºoc

Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti vine în întâmpinarea celor care vor sã cunoascã ºi sã înþeleagã Cuvântul lui Dumnezeu, editând cartea „Mica Biblie. Istoria sacrã a Vechiului ºi a Noului Testament”. Cartea, care se bucurã de o prezentarea graficã deosebitã, poate fi de folos fiecãrui om care vrea sã descopere învãþãturile pe care Dumnezeu le-a dat în decursul istoriei ºi pe care trebuie sã le primeascã toþi oamenii, în special, creºtinii. „Biserica Creºtinã ºi cultura universalã posedã o carte minunatã - BIBLIA”, spune ÎPS Ioan Robu în Prefaþa cãrþii, recomandând-o tuturor ca o primã etapã a unui studiu biblic. nr. 2/2005

9

PAGINA MICULUI PRINÞ

„Copile, nu uita cã, în viaþã, cu mãsura cu care vei dãrui, cu aceiaºi mãsurã vei dobândi”. Aºa îi spunea lui Petruþ mama sa, pe vremea când era doar un copilandru cãruia nu-i cãzuserã încã dinþii de lapte. O vedea, deseori, dând de pomanã vreunui sãrman care-i bãtea la poartã, câte o strachinã cu fãinã sau turte coapte pe plitã ºi mere care sã-i þinã de sete. ªi, în mintea lui, Petruþ cântãrea câte mãsuri de fãinã, turte, mere ºi câte ºi mai câte merinde vor dobândi ei într-o zi, ca rãsplatã pentru dãrnicie. Dar anii treceau, iar podul ºi pivniþa casei lor rãmaserã tot neavute. Deºi vãduvã ºi nevoiaºã, mama lui Petruþ continua sã dea de pomanã din ce avea, dar cu toatã inima ºi fãrã sã aºtepte nimic în schimb. Ea cãpãta, ca mulþumire, un „bogdaproste”, „sã fie primit” sau „sã-þi bucure Dumnezeu inima aºa cum m-ai bucurat matale azi”, iar ei îi era de ajuns. Cât despre Petruþ, când ajunse destul de mãricel încât sã þinã el gospodãria, puse sub cheie proviziile de mâncare, socotind cã maica sa le risipeºte, fãrã mãsurã, împãrþind nevoiaºilor. Aºa cã, într-o bunã zi îi spuse: „Mamã, de acum înainte s-a terminat cu dãrnicia. Tu dai, tot dai ºi ce primeºti în schimb? Cuvinte ºi mulþumiri, iar vorbele nu þin de foame. Când vom ajunge la fundul sacului, aº vrea sã vãd cine ne-o da nouã de pomanã!”. Tare o întristarã pe femeie asprimea ºi nedreptatea vorbelor spuse de fiul pe care-l învãþase toatã viaþa numai de bine, dar încredinþã inima bãiatului ei lui Dumnezeu, pe care-l rugã sã o îmbuneze, sã o transforme într-o inimã milostivã. De altfel bãiat cinstit ºi gospodar, Petruþ munci cu ziua ºi reuºi, în doi, trei ani sã punã bãnuþ lângã bãnuþ, cu gândul sã-ºi cumpere o pereche de boi ºi un car. Cum nu-i ajungeau banii, vându tot grâul din pod ºi toþi cartofii din beci ºi porni la târg, cu noaptea-n cap, ca sã ajungã devreme. Totul ar fi mers ca pe roate, dacã nu i-ar fi ieºit în cale o bandã de hoþi care-l lãsarã fãrã nici o leþcaie. Bietul de el! Ar fi plâns, dar n-avea lacrimi; ar fi strigat de mânie, dar n-avea glas, într-atât era de înspãimântat ºi amãrât. Fãrã sã se gândeascã la nimic, îºi continuã drumul ºi, la intrarea în oraº, vãzu un han mare dinspre care venea miros de pâine caldã.


Dobrogea catolicã Sãptãmâna de rugãciune pentru unitatea creºtinilor

RESTITUIRI

Pe pãmântul udat de sângele martirilor creºtini din primele secole, martiri ai Bisericii nedespãrþite, sãptãmâna de rugãciune pentru unitatea creºtinilor are o cu totul altã conotaþie. Chemarea la originea comunã a creºtinilor se simte mai puternic în cetãþile dintre Dunãre ºi mare. Marþi, 18 ianuarie, la ora 17.00, Arhiepiscopul ortodox de Tomis a celebrat liturgia cuvântului în biserica catolicã Sfântul Anton, urmatã de celebrarea euharisticã catolicã. Duminicã, 23 ianuarie, la ora 12.15, în timpul Slujbei duminicale din catedrala ortodoxã, Monseniorul ªtefan Ghenþa, Vicar episcopal de Dobrogea, a prezidat celebrarea Cuvântului ºi a þinut omilia. Luni, 24 ianuarie, tineri de toate confesiunile, ºi câþiva turci chiar, s-au reunit în Sala Prefecturii pentru a se cunoaºte ºi pentru a se ruga împreunã. Aceste iniþiative, departe de a fi singulare, se doresc a fi un rãspuns dat strigãtului de iubire care dãinuie de douã mii de ani în acest leagãn al creºtinismului românesc. Evanghelia nu este o carte între cãrþi… Nu este cuvânt al omului între cuvinte ale omului. Este cuvântul lui Dumnezeu care s-a fãcut viaþã umanã, contemplatã ºi povestitã… Secretul Evangheliei este în mod esenþial O COMUNICARE DE VIAÞÃ… Cine lasã ca doar un Cuvânt al Domnului sã pãtrundã în inimã ºi în viaþa proprie, sigur va cunoaºte mai bine Evanghelia decât poate s-o cunoascã cel care face asupra Evangheliei numai un efort abstract de meditaþie sau o simplã consideraþie istoricã. “Omul nu trãieºte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.“ (Mt 4,4; Lc 4,4). Cuvântul din gura lui Dumnezeu este pâine pentru viaþa tuturor ºi trebuie citit exact ca ºi cum s-ar mânca pâinea… Degeaba mâncãm pâinea dacã aceastã pâine nu devine trupul nostru, sângele nostru, viaþa noastrã dãruitã. Aici gãsim legãtura strânsã între Cuvânt ºi Euharistie, intre Evanghelie ºi viaþa noastrã. Cu aceste sentimente citim textul Evangheliei dupã Luca: 10,38-42 10,38-42. „Pe când mergeau, au intrat într-un sat. Acolo l-a primit în casa ei o femeie cu numele de Marta. Aceasta avea o sorã numitã Maria care, stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul lui. Însã Marta era ocupatã cu multele griji ale casei. Venind la el, i-a zis: „Doamne, nu-þi pasã cã sora mea m-a lãsat singurã sã servesc? Spune-i sã mã ajute!” Domnul i-a rãspuns: „Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijeºti ºi te frãmânþi frãmânþi, însã un lucru este necesar necesar: Maria a ales partea cea bunã, care nu-i va fi luatã”. Luca vorbeºte despre Marta ºi Maria

10

MART A ªI MARIA MARTA Lc 10,38-42 într-un mod unic, folosind genul parabolei. Casa fraþilor din Betania devine pentru Isus casa prieteniei, casa comunicãrii intime, casa împãrtãºirii, casa primirii, casa ascultãrii… Luca prezintã un Isus dinamic care se miºcã mereu, care se întâlneºte mereu cu oamenii. Isus merge spre Ierusalim cu ucenicii sãi…La un moment dat, se opreºte într-un sat. Care sat, cum se numeºte? Unde se aflã? Evanghelia tace. Intrã într-un sat… În „satul” vieþii lor, al limbajului lor, al tradiþiilor lor, al fiinþei lor. Suntem pe drum. Isus a intrat ºi a fost bine primit. Isus se opreºte exact acolo unde gãseºte o uºã deschisã, o inimã disponibilã. Marta îl primeºte pe Isus cu aceeaºi bucurie ca ºi disponibilitatea lui Zaheu (Lc 19,6). Maria îl ascultã pe Isus aºa cum îl poate asculta cel mai bun ucenic. Douã surori, douã femei, douã nume: Marta ºi Maria, amândouã întruchipeazã aspecte esenþiale ale uceniciei. Marta împlineºte primirea pozitivã în casa ei, despre care a vorbit Isus în instrucþiunile lui de misiune (Lc 10,5-9). Este o femeie energicã, ce acþioneazã! Marta, icoana Bisericii, ne învaþã cã dincolo de tot este necesar sã primim drumul lui Dumnezeu aºa cum se prezintã. Nu trebuie sã-l modificãm sau sã-l refuzãm. Isus merge spre Ierusalim… Maria ne învaþã cã dacã Isus este Cuvântul lui Dumnezeu noi trebuie neapãrat sã fim ascultarea Lui. A asculta este mereu un „a spune da” prezenþei Celuilalt. Maria slujeºte, dar „stând la picioarele

nr. 2/2005

Don Bosco

Pentru cei care îi cunosc pe urmaºii sfântului Ioan Bosco, ziua de 31 ianuarie este o zi de sãrbãtoare. Aºa a fost pentru comunitatea din Constanþa care au fost alãturi de fraþi salezieni duminicã, 30 ianuarie. A fost un timp de reînnoire a spiritului sfântului educator al tinerilor în sufletele celor care îi urmeazã carisma ºi a celor care se bucurã de munca fraþilor.

lui Isus”. Slujirea adevãratã este aceea care porneºte mereu de la Isus cu pace… fãrã frãmântãri… fãrã a fi tras încolo ºi încoace, a fi preocupat intens, a fi hãrþuit, smucit, agitat. Omul nu este Creatorul, nu este atotputernic… Maria înþelege în profunzime aceastã frazã a Sfântului Petru: ”Aruncaþi asupra Lui toate îngrijorãrile voastre, cãci El însuºi se îngrijeºte de voi” (1 Pt 5,7). Atunci un singur lucru trebuie. Acest singur lucru este mai important decât multele lucruri pe care le face Marta… ºi în ce constã acest singur lucru? Constã în ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu Dumnezeu. Acestei ascultãri îi urmeazã credinþa ºi din credinþã rezultã fapta. Este vorba de prioritatea Cuvântului faþã de faptã, de prioritatea tãcerii înaintea activitãþii. Acel „un singur lucru” este rãdãcina acelor multe lucruri, respectiv ascultarea ºi credinþa în Isus sunt rãdãcina faptei. Trebuie sã ne ocupãm mai întâi de rãdãcinã, înainte sã putem culege roade. Maria ºi-a ales partea cea bunã. Adicã ºi-a ordonat corect prioritãþile în viaþã: mai întâi sã-l laºi pe Isus sã te slujeascã înainte ca sã-i poþi sluji tu; mai întâi sã asculþi de Cuvântul lui Dumnezeu, înainte ca sã poþi face fapte. Viaþa spiritualã începe cu ascultare ºi credinþã, nu cu fapte. „Astfel, credinþa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos” Rm 10,17. O întrebare pentru noi: „în ce mãsurã este aceastã Marta, cu multele preocupãri, cu îngrijorarea ºi cu frãmântarea ei, imaginea mea în oglindã? În fiecare dimineaþã, cum încep ziua mea? Ascultând sau fãcând?… Sr Sr.. Francesca Pratillo fsp (Pauline)


Bãrãganul catolic Slobozia

Urziceni

Vestitorii bucuriei

Timpul parcã ar dori sã îngroape micile sclipiri ale bucuriei, dãruitã cu atâta pricepere de doi oaspeþi deosebiþi prin misiunea asumatã, cea de clown, vestitor al bucuriei. O ºedere scurtã, 12-17 ianuarie, dar cu multe iniþiative. Paºii mici ai bucuriei, fãcuþi împreunã, vor continua în luna iunie,când se vor derula cursuri animate de clowni: de igienã ºi educaþie sexualã, clown, prevenirea alcoolismului. Pânã atunci, rãmânem cu inima în ritmul bucuriei.

Brãila

Pãrinþi, unde sunteþi?

Sãrbãtorile naºterii Domnului au apus odatã cu Epifania Domnului. Atmosfera de viaþã a familiei sfinte rãmâne pentru noi, cei din parohia din Urziceni, o continuã provocare a minþii ºi a inimii în ceea ce-i priveºte pe cei de lângã noi, lipsiþi de tatã, ºi chiar de mamã. Cauze sunt multe ºi cred cã ne-am pierde printre ele. Îndrãznesc sã mã opresc la cea fundamentalã cu care ºi Dumnezeu, Pãrintele atotputernic, prin milostivirea sa, a avut de lucru: inima de piatrã, generatoare de nedreptãþi. Pr AVIAN Pr.. ENACHE OCT OCTA

„Lãsaþi copiii sã vinã la mine ºi nu-i opriþi,

cãci împãrãþia lui Dumnezeu este a acelora care sunt ca ei.” (Lc 18, 16)

La Brãila, grija pentru binele tineretului se concretizeazã ºi în educarea copiilor, începând cu vârsta preºcolarã ºi ciclul primar. Educaþia din grãdiniþã ºi ºcoalã se desfãºoarã cu un numãr de 110 copii, fãrã a þine seama de confesiunea din care provin. Îndeplinind aceastã misiune, încredinþatã nouã prin fondatoarea noastrã Maria Ward, dorim sã semãnãm o micã sãmânþã pentru rãspândirea împãrãþiei lui Dumnezeu. Iniþiativa de a reîncepe misiunea educaþionalã în Brãila a fost luatã în anul 1995, activitate înfiinþatã în anul 1885 de cãtre un numãr de surori ºi desfãºuratã pânã în anul 1948. Congregatio Jesu – Filiala Brãila

Buzãu Fericita Anna Michelotti - femeia euharisticã ºi slujitoarea bolnavilor sãraci În luna februarie se celebreazã Ziua Mondialã a Bolnavului, de asemenea pe 1 februarie surorile prezente în parohia Sfântul Iosif din Buzãu sãrbãtoresc, mereu cu mare emoþie, ziua naºterii pentru cer a fericitei Anna Michelotti, Fondatoarea Congregaþiei Micile Slujitoare ale Sfintei Inimi a lui Isus. Cine a fost de fapt Fericita Anna Michelotti? Fericita Anna este cãlugãriþa care a întemeiat congregaþia Micilor Slujitoare ale Sfintei Inimi a lui Isus, pentru bolnavii sãraci. S-a nãscut la Annecy (Franþa) la 29 august 1843 ºi a decedat la Torino la 1 februarie 1888 la vârsta de 44 ani. La 12 ani, Anna a primit darul cel mai important al vieþii sale: prima Sfântã

Împãrtãºanie, despre care ºi-a amintit întotdeauna cu emoþie ºi recunoºtinþã. În acea zi mama sa i-a oferit un cadou semnificativ ºi în acelaºi timp profetic: o vizitã la un bolnav sãrac, cãruia i-a dãruit ajutor, încurajare ºi l-a oferit pe acela pe care l-a primit în dimineaþa acelei zile, pe Isus. De la masa Euharisticã se naºte în inima Annei Michelotti idealul de a-L urma pe Dumnezeu ºi de a-L sluji în bolnavii sãraci, de sufletul cãrora Anna avea mare grijã. Convinsã cã Dumnezeu a chemat-o sã-i slujeascã pe bolnavii sãraci, Anna ºi-a lãsat satul natal ºi a plecat la Torino, iar în 1875 a întemeiat Congregaþia sa. Opera Annei Michelotti s-a dezvoltat

nu numai în Italia, dar ºi în diferite localitãþi ale Madagascarului, iar astãzi în România, de zece ani la Ploieºti ºi de trei ani la Buzãu. Surorile care lucreazã în comunitatea din Buzãu sunt: Sr. M. Laura Villa, superioara, ºi Sr. M. Rose Razafindrasoa. Cu exemplul Mariei care o viziteazã pe Sf. Elisabeta, surorile au poposit aici pentru a concretiza acest mister de iubire prin vizita în familii, asistenþa ºi îngrijirea bolnavilor. Mister de iubire existent în ele ºi nu numai, dar ºi pentru a participa ºi a colabora în activitãþile pastorale ale parohiei. În parohia din Buzãu, surorile se ocupã de copiii care frecventeazã sãptãmânal orele de catehism; astfel susþin ºi încurajeazã grupul de animatori formându-l ºi animându-l pentru diferite activitãþi. Surorile trãiesc acest ideal în spiritul Fericitei Anna participând mereu în mod mai profund la misterul pascal printr-o viaþã activã, dar nu lipsitã de contemplarea Chipului Lui Isus în chipul fraþilor bolnavi. nr. 2/2005

11


Parohia Maica Îndureratã, din Bucureºtii N Scurt istoric

Biserica Maica Îndureratã , din Bucureºtii Noi, a fost consacratã în ziua de 22 septembrie 1935 de cãtre Excelenþa Sa Mitropolitul Alexandru Cisar. Lucrãrile au început ºi au fost finalizate sub îndrumarea canonicului Joseph Schubert. Noul locaº de rugãciune nu va avea parte multã vreme de liniºte. În ziua de 28 iunie 1944, la exact 9 ani de la începerea lucrãrilor de construcþie, un bombardament american devasteazã întregul edificiu, transformându-l într-un morman de moloz. În ciuda situaþiei mizere de dupã rãzboi, un grup de tineri inimoºi, animaþi de pãrintele Mathias Poszar, se mobilizeazã rapid, adunã întregul material refolosibil ºi, în 1946, ridicã o capelã care va servi, în anii grei care vor urma, drept refugiu pentru rugãciune pentru credincioºii din Bucureºtii Noi. Pãrintele Mathias Poszar ºi pãrintele Anton Demeter vor plãti cu ani grei de temniþã grija lor deosebitã faþã de credincioºi. Abia dupã schimbãrile din decembrie 1989, apar primele semne de speranþã cu privire la construirea unei noi biserici. La 4 mai 1990, dupã primirea autorizaþiei, încep lucrãrile de construcþie, biserica fiind înãlþatã, dupã 8 luni, pe vechiul amplasament, pãstrând caracteristicile primei biserici, dar la cote diferite ºi într-o interpretare modernã. La 15 septembrie 1991, în sãrbãtoarea Maicii Îndurerate, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop de Bucureºti ºi ÎPS John Bukowsky, Nunþiu Apostolic la Bucureºti, au consacrat noul locaº de cult. Parohul actual este pãrintele Martin Cabalaº. Numãrul familiilor din parohie este 385. Pe teritoriul parohiei activeazã ºi îºi au sediul mai multe congregaþii.

Prin nãmeþi la liturghie

În sfârºit, previziunile meteorologilor s-au adeverit. A venit cu adevãrat iarna. Bucureºtiul este acoperit de nãmeþi. Un argument bun pentru unii credincioºi de a-ºi motiva absenþa de la liturghia duminicalã, dar nu ºi pentru credincioºii din Bucureºti Noi, care au participat la Sfânta Liturghie de la ora 9.00 într-un numãr impresionant de mare, o bunã parte dintre ei fiind tineri ºi adolescenþi. ªi atunci mi-am zis: Bucureºtii Noi, o comunitate jos pãlãria! Cristian Gabrea, un tânãr din aceastã parohie, cu oarece mândrie în glas, îmi spune: „La noi nu conteazã dacã ninge sau plouã, lumea vine la Bisericã oricum”. Iar Florian Trefaº, coordonatorul site-ului parohiei, ne mãrturiseºte cã tinerii, odatã ajunºi în bisericã, se implicã în animarea Sfintei Liturghii ºi în celelalte acþiuni catehetice de dupã celebrarea euharisticã ºi uitã de toate, încât „nimeni nu se mai gândeºte dacã a mâncat sau nu; tinerii trãiesc din plin aceste momente care le dau vigoare ºi creeazã o strânsã legãturã între ei”.

Pregãtire pentru ºcoalã ºi pentru viaþã

Fratele Georgios Vidalis, din congregaþia Fraþii Mariºti, se ocupã, împreunã cu alþi patru confraþi, de cateheza tinerilor ºi a adolescenþilor din aceastã parohie. „În fiecare duminicã, împreunã cu tinerii, animãm Sfânta Liturghie, iar anul acesta am început sã formãm, din rândul tinerilor, persoane care sã þinã cateheza. Ne ocupãm, de asemenea, de acei copii care nu au pe nimeni acasã care sã-i ajute sã-ºi facã temele. Au început sã vinã din ce în ce mai mulþi la aceste meditaþii. Avem aproape 15 copii în fiecare zi, mulþi dintre ei fiind rromi. Pregãtirea acestor elevi nu este întocmai uºoarã pentru cã mulþi nu ºtiu nici mãcar sã scrie. Sperãm ca pe viitor sã fim ajutaþi, în aceastã muncã, de cãtre tinerii studenþi din parohie”, spune fratele Georgios. Doamna Elena Costea, caracterizând comunitatea din Bucureºtii Noi ca fiind plinã de viaþã, spune: „Vin din ce în ce mai mulþi copii la bisericã. Aici învaþã foarte multe lucruri bune ºi pãrintele Cabalaº este atât de bun cu ei încât cred cã uneori este prea tolerant. Face tot posibilul ca lumea sã fie mulþumitã, dar nu chiar toþi îl înþeleg, unii mai sar ºi calul, mã refer la copii ºi tineri, ºtiþi cum sunt”.

Cu mic cu mare, cãrãmidã cu cãrãmidã

Ca un simbol de neuitat al istoriei acestei comunitãþi au rãmas preoþii Mathias Poszar ºi Anton Demeter. Doamna Bety Pall, medicul ºi decanul de vârstã al acestei comunitãþi, îºi aminteºte cum pãrintele Poszar a rugat-o sã þinã orele de catehism în capela construitã din cãrãmizile recuperate dupã bombardamentul din anul 1944. „Erau

12

nr. 2/2005


vremuri grele, spune doamna Pall, veneau supraveghetori de la securitate, îi ºtiam cine sunt, dar noi ne vedeam de treabã. Mai târziu s-au convertit ºi ei”. Depãnând firul amintirilor, doamna Bety Pall caracterizeazã comunitatea de pe vremuri ca fiind „unitã cu mic, cu mare”, iar aceastã unitate avea la bazã cunoaºterea reciprocã a credincioºilor. „ªtiam ce au unii sau ce nu au alþii, aceastã cunoaºtere era posibilã ºi pentru cã nu eram o comunitate aºa de numeroasã ca astãzi. Tinerii din ziua de astãzi nu prea admit prezenþa oamenilor mai în vârstã printre ei, pentru cã vor sã fie în intimitatea lor”, încheie caracterizarea, un pic ironic, doamna Bety, naºã a peste 50 de copii din parohie.

O poartã deschisã ºi douã cuvinte: „V eniþi aici!” „Veniþi

Pãrintele Gheorghe Cristescu (Dreteanu), responsabil cu comunitatea greco-catolicã din parohia Maicii Îndurerate, cunoaºte comunitatea din Bucureºtii Noi de pe vremea pãrintelui Poszar, însã a început sã celebreze Sfânta Liturghie în ritul bizantin dupã 1990. Iatã opinia pãrintelui Cristescu: „Aceastã parohie este deosebitã ºi spun asta nu doar pentru cã ne-a primit sã celebrãm Sfânta Liturghie greco-catolicã. Noi am fost primii, dar dupã noi multe congregaþii ºi-au gãsit un loc în aceastã comunitate ºi totul se datoreazã pãrintelui Cabalaº. Nu spun aceste lucruri ca sã-l încondeiez cu o aureolã, dar dânsul a fost mereu deschis. Care cum venea, pãrintele le spunea: ‘Veniþi aici!’ Locuiau împreunã cu pãrintele pânã îºi gãseau un loc în altã parte. Datoritã acestei deschideri a pãrintelui, parohia este deosebitã pentru cã îºi desfãºoarã activitatea pe mai multe planuri, ºi în funcþie de carismele fiecãrei comunitãþi sau congregaþii”. Doamna Leontina Maelatescu are 72 de ani ºi, de 35 de ani, vine la aceastã bisericã. „Pentru mine, spune doamna Maelatescu, pãrintele Cabalaº este o persoanã deosebitã, plinã de naturaleþe, care reuºeºte sã-þi întindã mâna ºi sã lege prietenii cu toþi. Astfel, am avut bucuria de a avea într-un preot ºi un prieten de familie. Hãrnicia cu care lucreazã m-a impresionat mereu. Are o grijã deosebitã faþã de toþi credincioºii, îi face sã se simtã utili în Bisericã, sã facã mai mult decât sã vinã duminicã de duminicã la Bisericã”.

Dar de la Dumnezeu ºi punct de referinþã

Pentru sora Nazarena Angeloni, din congregaþia Surorile de caritate ale Sfintei Ioana Antida de Thouret, aceastã parohie „este un punct de referinþã pentru toþi locuitorii din zonã”. ªi continuã, spunând: „Pentru noi, surorile care suntem aici din anul 1991, a fost un dar de la Dumnezeu. Am gãsit aici o parohie primitoare, o familie, ceea ce pentru noi a însemnat o mare încurajare. Foarte multe grupuri trec prin aceastã parohie, grupuri de diferite confesiuni sau naþionalitãþi ºi pentru toþi se gãseºte un loc”. Domnul Gelu Marchidan, amintindu-ºi cum a cunoscut aceastã comunitate, ne spune: „Am descoperit comunitatea ºi personalitatea magnificã a pãrintelui Martin, care este un organizator desãvârºit, cu ocazia celebrãrii botezului fiicei mele. În aceastã parohie existã o activitate permanentã în care tinerii sunt temeinic implicaþi. Ideea antrenãrii lor în susþinerea unei liturghii îi face sã fie prezenþi, sã se simtã utili, luaþi în consideraþie. Importanþa pe care le-o acordã pãrintele Cabalaº îi determinã sã participe în mod serios, fiind totodatã ºi o pregãtire a viitorului acestei parohii”.

O insulã verde în drumul unui râu poluat

Domnul Teodor Rãducan, pictor, ne ilustreazã pãrerea sa despre aceastã comunitate folosind imaginea unui fluviu poluat (lumea înconjurãtoare) care, în drumul sãu, întâlneºte o insulã verde (Parohia Maica Îndureratã ). Pentru domnul Cãlin Puiu, parohia catolicã din Bucureºtii Noi este: „Locul în care am venit prima oarã la bisericã ºi locul în care m-aº întoarce mereu. Este greu de separat parohia de pãrintele Cabalaº; pãrintele te ºocheazã cu rapiditatea ºi disponibilitatea de care dã dovadã când ai nevoie de el. La început am crezut cã aºa este peste tot dar, fiind nevoit uneori sã merg ºi în alte biserici, am simþit diferenþa; aici liturghia este participativã”. Pãrintele Martin Cabalaº, vorbind despre comunitatea pe care o pãstoreºte, spune puþine cuvinte: „Fiecare parohie are propria personalitate creatã de cei care o alcãtuiesc, de stilul apostolatului care se face; parohia este, însã, reprezentatã de comunitate, preotul nu este un element esenþial, el doar îi ajutã pe credincioºi sã se exprime. Parohia din Bucureºtii Noi este un loc de întâlnire, mereu deschis spre lumea de afarã formatã din ortodocºi, protestanþi, necreºtini”. Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI nr. 2/2005

13

PAROHIEI DIN VIAÞA P AROHIEI

Noi - „locul în care m-aº întoarce mereu”


Muntenia catolicã Odatã cu venirea zãpezii, mult aºteptatã pentru doritorii de sporturi de iarnã, staþiunile montane de pe valea prahovei au început sã se umple. Pentru o zi sau mentru mai mult timp, unii sau alþi dintre noi vor încerca ºi anul acesta pârtiile nostre carpatine. Tocmai de aceea punem la dispoziþie o serie de informaþii privitoare la adresele bisericilor catolice ºi programul Sfintelor Liturghii din comunitãþile noastre aflate în locurile devenite destinaþie turisticã. CÂMPINA - SFÂNTUL ANTON DE PADOV A PADOVA Adresa: Str. Goleºti, nr. 10, 2150-Câmpina, jud. Prahova; tel./fax: 0244/334630, pr. Pavel Encuþã Programul Sfintelor Liturghii: în zilele de lucru : luni: ora 18.00; marþi: orele 8 ºi 18; miercuri: ora 8.00; joi: ora 18; vineri: orele 8 ºi 18; sâmbãtã; ora 18; Duminica: orele 10.30 ºi 18 SINAIA - PREASFÂNT A INIMÃ A LUI ISUS PREASFÂNTA Aleea Poºtei, nr. 5, 2180-Sinaia, jud. Prahova; tel. 0244/311074, pr. Alois Isvanca Programul Sfintelor Liturghii: în zilele de lucru: ora 18; miercuri: ora 8; Duminica: orele 11.30 ºi 18 AZUGA AZUGA, tel. 0244/311074, pr. Alois Isvanca Programul Sfintelor Liturghii: Marþi: ora 16.00; Duminica: ora 10.00 PREDEAL PREDEAL, ADORMIREA MAICII DOMNULUI ( capela ), Adresa: Str. Barbu Stefãnescu Delavrancea, nr. 3, 2109-Predeal, jud. Prahova, tel. 0244/311074, pr. Alois Isvanca Programul Sfintelor Liturghii: Duminica: ora 9.00

RESTITUIRI

TIMIªUL DE SUS – CONGREGA TIO JESU CONGREGATIO Adresa: ªoseaua Naþionalã, nr. 19, Timiºul de Sus; tel. 0268/457050; Programul Sfintelor Liturghii: în zilele de lucru: ora 7.30; Duminica: ora 9.30

Cateheza în actualitate Tema acestui articol este pe cât de vastã pe atât de actualã. Nu e deloc întâmplãtor faptul cã s-a accentuat aceastã reflecþie, în Arhidieceza noastrã, odatã cu Postul Mare, perioada predilectã a convertirii, a creºterii în virtute ºi desãvârºire interioarã. Ca o flacãrã ce porneºte de undeva, apoi se rãspândeºte din ce în ce mai mult, ideea de a conºtientiza acþiunea cateheticã, în comunitãþile noastre, a pornit din mediile vieþii consacrate. Comisia Zonalã a Federaþiei Conferinþei Superioarelor Majore, împreunã cu Comisia de Catehezã a Arhiepiscopiei au lansat un curs de formare pentru cei ce doresc sã se angajeze în activitatea cateheticã din parohii.

14

Cursul a început deja, pe data de 22 ianuarie, se desfãºoarã o datã pe lunã, sâmbãta, între orele 9.oo17.oo (cu Sfânta Liturghie) ºi este structurat pe o perioadã de doi ani, precedaþi de un An introductiv (2005). Apoi, Anul I (octombrie 2005-mai 2006) va fi destinat formãrii de bazã, iar Anul II (octombrie 2006-mai 2007) formãrii de specialitate. Urmãtoarele întâlniri din Anul introductiv vor avea loc la 26 februarie, 2 aprilie, 30 aprilie, 28 mai, 18 iunie. Taxa de participare în anul introductiv este 600 000 de lei. Pentru a vã înscrie apelaþi la: Sr. Rosella (Surorile Muncitoare ale lui Isus), tel: 667 44 68, sau Sr. Ana Maria (Carmelitanele Misionare), tel. 212 24 58.

nr. 2/2005

Cursul, care se desfãºoarã la Oratoriul „Sf. Leonard Murialdo” – Fraþii Iosefini, la Popeºti Leordeni, se adreseazã atât celor ce doresc sã fie cateheþi în parohie, cât ºi celor ce sunt deja cateheþi ºi vor sã-ºi perfecþioneze aceastã misiune, iar participanþii vor primi la sfârºit un atestat. Nu este un curs universitar de teologie, dar este conceput ca un timp de creºtere spiritualã ºi de formare, printr-o metodologie interactivã. Temele abordate: Biblia, cristologia, identitatea catehetului, psihologia destinatarului catehezei (dupã vârstã), dinamica grupului, elemente de metodologie, limbajul catehezei, liturgicã etc.

O activitate la care participã preoþi, persoane consacrate, laici

Scopul catehezei este comuniunea cu Isus. Fidelitatea faþã de mesajul evanghelic, care presupune cunoºtinþe


Oltenia Catolicã Spaþii vitale

Între 14 ºi 16 ianuarie, la Turnu Severin, s-a desfãºurat o lungã ºi intensã întâlnire de formare. 10 tineri din Târgu Jiu, Motru, Craiova ºi din Turnu Severin în cursul zilei au fost gãzduiþi în casa parohialã ºi seara au fost primiþi cu bucurie în familii. Uºile au fost deschise ºi pentru restul tinerilor din grupul parohial care au profitat de ocazie pentru a-ºi revedea prietenii din parohiile vecine. Misionarii Oblaþi ai Mariei Imaculate, deºi ºtiau cã parohia Sfânta Fecioarã Neprihãnit Zamislitã nu are nici o salã pentru întâlniri ºi casa parohialã nu este mai mare decât un apartament, au avut curajul de a cere ospitalitate pãrintelui Claudiu Cojan. La sfârºit a fost spaþiu pentru toþi ºi fiecare a gãsit un loc. Mai mult, mulþumitã limitei logistice s-au creat condiþiile pentru a trãi în direct aspectele tratate în cursul întâlnirii animate de pr. Elio Filardo omi si pr. Giovanni Bini omi. S-a pornit de la evidenta constatare cã eu, altul, fratele, prietenul ºi ruda existã ºi apoi s-a prezentat un mare punct de întrebare: pânã unde îi cunosc? Natural, rãspunsul depinde de interlocutorul care reacþioneazã mereu dupã spaþiul, primirea, ascultarea ºi disponibilitatea care îi sunt oferite. Programul a fost destul de intens, dar cum a subliniat pr. Claudiu în cursul liturghiei de duminicã, a fost posibil sã se gãseascã timp pentru tot: rugãciune de dimineaþã, adoraþie euharisticã, colocvii personale ºi chiar ºi pentru film. În cursul celor trei zile petrecute la Turnu Severin s-au aprins primele scântei de familie ºi s-au nãscut idei asupra cãrora se poate lucra pentru a pregãti urmãtoarea zi a tinerilor care se va desfãºura pe 19 februarie. Încã o bucatã de drum spre Köln a fost fãcutã. Pr Pr.. ELIO FILARDO, OMI

Misionarii Oblati ai Mariei Imaculate - Casa Maria Imaculata; Sat. Argeselu - Cod. 117451 Com. Maracineni - Jud. Arges Romania; Tel. 0040 - (0)248211816; www.omimissio.net Pãrintele Dominic Hârja, parohul bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din cartierul bucureºtean Drumul Taberei a trimis la redacþie un mesaj prin care anunþã moartea domnului Avram Toader Mihãilã, dupã o lungã ºi grea suferinþã. Domnul Avram s-a nãscut pe data de 5 octombrie 1930, fiind al doilea copil din cei trei ai familiei greco-catolice Aurel ºi Matroana Avram din comuna Leºu, Bistriþa-Nãsãud. A urmat anii de ºcoalã la Bistriþa ºi Facultatea de Construcþii la Iaºi. Din 1965 a colindat ºi a construit în întreaga þarã, lãsându-ºi amprenta pe numeroase edificii arhitecturale de la malul mãrii pânã pe Valea Oltului ºi terminând cu Casa Poporului (Palatul Parlamentului). Din 1995 pânã în 2001, a fost diriginte de ºantier la construirea complexului parohial “Adormirea Maicii Domnului” din Bucureºti. Din acest motiv, domnul Avram s-a bucurat de simpatie, respect ºi recunoºtinþã din partea enoriaºilor acestei parohii. Pentru a citi mesajele enoriaºilor ºi reacþiile lor la aflarea acestei veºti, se poate accesa site-ul www.Parohia-AMD.cnet.ro nr. 2/2005

15

RESTITUIRI

biblice ºi de teologie, se întâlneºte pe tãrâmul catehezei, cu o cerinþã extrem de actualã, ºi anume capacitatea de a comunica oamenilor acest mesaj. Comunitãþile parohiale sunt primele “leagãne” ale acestei formãri: aici se pregãtesc copiii pentru Prima Sfântã Împãrtãºanie, tinerii pentru Mir, familiile. O realitate este cã nu avem materiale pentru pregãtirea copiilor, tinerilor, familiilor, care sã fie puse la dispoziþia parohilor. Aceasta este, de asemenea, o temã de lucru a Comisiei de catehezã. În anul 2001, Editura ARCB a publicat în traducere româneascã Directoriul general pentru catehezã, lucrare de referinþã editatã de Congregaþia pentru Cler a Sfântului Scaun. Dupã cum se ºtie, în urma Conciliului Vatican II, a fost publicat noul Catehism al Bisericii Catolice, tradus imediat ºi în limba românã. Au urmat recomandãri ca fiecare Bisericã localã sã-ºi alcãtuiascã un proiect catehetic, folosind un catehism propriu ºi un plan specific de catehizare. Biserica este vie, fiecare parohie demonstreazã aceastã realitate. Orientare, împãrtãºire a credinþei creºtine, educaþie a valorilor, calitate a comunicãrii – sunt nevoi generate de actualitatea pe care o trãim, provocatoare la adresa stilurilor de viaþã, a persoanei individuale, a familiei. În aceastã realitate trepidantã existã o misterioasã, nebãnuitã sete de spiritualitate evanghelicã, o nevoie de “luminã” orientativã. “Via”, deci, este întinsã, se cer mai mulþi “secerãtori”. (M.F (M.F.).)


CÃRÞI PENTRU NEUIT ARE NEUITARE

Pr Pr.. Claudiu Dumea – „Îngeri ºi diavoli“ Ed. Sapientia, Iaºi, 2003; 337 p. Despre toate cãrþile pãrintelui Claudiu Dumea putem afirma cu certitudine douã lucruri: cã reprezintã bunã învãþãturã ºi hranã spiritualã ºi cã sunt scrise „cu condei“, VOLI într-un stil limpede, elegant ºi alert. ÎNGERI ªI DIA DIAVOLI bunãoarã, anunþã încã din titlu intenþia autorului: aceea de a pune în luminã, faþã în faþã, douã entitãþi invizibile ºi necorporale – dar reale – la care, s-o recunoaºtem deschis, omul de astãzi se gândeºte tot mai rar. ªi dacã creºtinilor nu le este îngãduit sã se îndoiascã de existenþa ºi realitatea îngerilor ºi a diavolilor, ceilalþi moderni – atei, pãgâni sau indiferenþi – au mari probleme în a accepta existenþa acestora. Prejudecata lor poate fi rezumatã astfel: nu existã decât ceea ce cade sub simþuri. O categorie intermediarã între cei care cred ºi cei care nu cred îi include pe aceia care au opinii personale cu privire la îngeri sau la diavoli. Tind sã cred cã aceºtia din urmã sunt ºi cei mai periculoºi deoarece, într-o lume ca a noastrã, însetatã de spiritualitate, ei pun în circulaþie afirmaþii false ºi învãþãturi greºite. Iatã de ce este atât de bine venitã aceastã carte de învãþãturã creºtinã, scrisã cu înþelepciune ºi har, ºi dãruitã nouã spre meditaþie ºi edificare. „Îngerul este creatura cea mai sublimã, fiindcã este cea mai asemãnãtoare cu Dumnezeu“ (Sf. Toma de Aquino). Pr. Claudiu Dumea demonstreazã în cartea sa cã teologia nu este o disciplinã rezervatã medievalilor ºi refuzatã modernilor. Elegantul sãu excurs despre ierarhia cereascã (apud Dionisie Areopagitul) este deopotrivã prilej de meditaþie spiritualã ºi de delectare intelectualã. Sã recapitulãm: corurile îngereºti ºi treptele lor sunt Serafimii, Heruvimii, Tronurile; Domniile, Stãpânirile ºi Puterile; Dregãtoriile, Arhanghelii ºi Îngerii. În Sfânta Scripturã, prezenþa angelicã este abundentã, atât în Vechiul cât ºi în Noul Testament: de la cartea Genezei ºi pânã la Apocalips, îngerii sunt mesagerii lui Dumnezeu printre oameni ºi slujitori ai planului divin. O referinþã devenitã clasicã este îngerul pãzitor. El are o triplã misiune: este înger al pãcii, al pocãinþei ºi al rugãciunii. Oare cum ar arãta viaþa noastrã dacã ne-am gândi mai des ºi mai serios la îngerul nostru în acest fel? Secþiunea dedicatã îngerilor se sprijinã pe învãþãtura ºi autoritatea unor nume mari în istoria Bisericii ºi a credinþei: Sf. Apostol Pavel, Sf. Apostol ºi Evanghelist Ioan, Sf. Augustin, Sf. Ioan Gurã de Aur, Sf. Eusebiu din Cezareea, Sf. Grigore din Nazianz, Sf. Ambroziu, Sf. Efrem Sirul, Sf. Ignaþiu de Loyola, Origene, Tertulian, card. Jean Daniélou, card. Newman. Simplul fapt cã îngerilor le sunt consacrate numai 70 de pagini, iar diavolilor restul de 260, mãrturisesc cã m-a pus serios pe gânduri. În cele din urmã însã, i-am dat dreptate pãrintelui: rãul pândeºte, luând forme ºi chipuri de o

16

nr. 2/2005

ameþitoare diversitate (poate nu-i lipsit de interes sã amintim cã diavolul, dacã voieºte, poate lua chip de înger, ca sã ne înºele; dar invers, înger cu chip de diavol, nu poate fi!); e limpede, cred, rostul acestui excurs prelungit: nevoia de a recunoaºte rãul pentru a ne putea feri de el. Contemporanii noºtri, majoritatea lor, nu cred în existenþa diavolului. Pericol! Ispita aceasta, subtilã ºi perfidã, îl lasã pe omul modern complet nepregãtit în faþa atacurilor celui rãu. ªi dacã contemporanii noºtri ar avea dreptate (deºi nu au), ce semnificaþie ar mai avea cuvintele lui Isus – „ci ne mântuieºte de cel rãu“ – din rugãciunea Tatãl Nostru? Ori…, ori… O dilemã din care nu putem ieºi… Iatã mãrturia unui contemporan înþelept: „Satana existã, eu l-am întâlnit. În lagãrele de exterminare. Îndãrãtul mustãþii lui Stalin. În Vietnam. În Algeria. În Liban. Peste tot unde curge sânge, unde foamea ucide, unde umilirea distruge omul în fiinþa sa. La bursa din Paris, la Wallstreet, la Tokyo, la cursul yenului ºi al dolarului. Pe masca lui Ceauºescu..., l-am întâlnit în cei care manipuleazã banii murdari ºi drogurile care aduc un profit de o mie cinci sute de miliarde de dolari pe an“ (I. Carrière). Pomeneam de forme ºi chipuri ale rãului de o ameþitoare diversitate. O simplã trecere în revistã: demonul banului, al necurãþiei, al mândriei; satanismul ºi sectele satanice; muzica rock ºi liturghiile negre; OZN-urile ºi extratereºtrii; posesia diabolicã; magia, necromanþia ºi spiritismul; satana ºi comunismul; Anticristul... ªi, fãrã prea mult efort, enumerarea ar putea continua... Pãrintele Dumea nu uitã sã aminteascã de Anticristul imaginat de Vladimir Soloviov, creaþie tulburãtoare ºi senzaþionalã a marelui gânditor rus: Rãul prezentat sub chipul seducãtorului, al celui care cheamã pretinzând cã poate oferi omului tot ce acesta ºi-a dorit... Când suntem cu desãvârºire vulnerabili în faþa rãului? Douã rãspunsuri la distanþã de 600 de ani: când lãsãm tristeþea sã ne otrãveascã sufletul (Sf. Francisc de Assisi); când refuzãm sã ne asumãm propria identitate, alegând sã purtãm masca oferitã, cum altfel?, cu generozitate de diavol (Søren Kierkegaard). Cum ne putem apãra? Credinþã, iubire, speranþã... Rugãciune ºi bucurie… Mai ales bucurie… ªi, deloc în ultimul rând, discernãmânt . Pentru cultivarea discernãmântului, cartea pãrintelui Claudiu Dumea constituie un ajutor preþios. Când i-am spus autorului cã „Îngeri ºi diavoli“ ar trebui oferitã pe stradã, în ºcoli, în trenuri ºi magazine celor tineri ºi mai puþin tineri, a crezut probabil cã îndemnul meu este simplã retoricã, un gest de curtoazie. Deloc! Cartea sa este, cum spuneam, bunã învãþãturã ºi hranã spiritualã. ANA-MARIA BOTNARU


Sã rezumi ceea ce s-a relatat ºi comentat în forul mediatic despre recordul mondial cucerit de România la capitolul „cea mai vârstnicã femeie care poate naºte” nu este relevant, pentru cã opinia publicã a atins gradul de saturaþie în privinþa acestui subiect. În schimb, te poþi întreba dacã aceastã mediatizare ne-a îmbogãþit cu ceva, dacã ne-a fost de ajutor, dacã ne-a lãmurit nedumeririle, ne-a confirmat sau infirmat neliniºtile, ne-a clarificat pãrerile, ne-a întãrit convingerile.

Ce am câºtigat asistând la mediatizarea cazului?

A fi pus la curent cu existenþa unui record, apoi cu opiniile celor mai diverse voci ale societãþii, pro ºi contra, nu epuizeazã nici pe departe resursele mass-media. Ziaristul este, prin excelenþã, cel care pune întrebãri pânã la epuizarea explicaþiilor unui fenomen, este omul „de ce”-urilor, în numele comunitãþii. Ca simplu artificiu de receptare, specific timpului nostru, acceptãm cã stilul mediatic actual constã în a aborda evenimentele, oricât de zguduitoare, cu superficialitatea unui spectacol, doar ca drame petrecute pe scena lumii, trecãtoare, lipsite de semnificaþie. Dar mass-media au un drept ºi o misiune mult mai înalte ºi importante: dreptul ºi misiunea sã informeze ºi sã interpeleze, sã fie „glasul celor fãrã glas”, care vor sã cunoascã realitatea în veridicitatea, în înþelesurile sale.

Legat de maternitate, într -o privinþã deþinem recordul. într-o În cauzã însã, este sensul maternitãþii

Dupã ce s-a acordat fiecãruia dreptul democratic de a se pronunþa – autorilor evenimentului, autoritãþii medicale, academice, societãþii civile inclusiv vocii religioase etc. – configurând astfel, într-un pro ºi contra , multitudinea abordãrilor, ar fi fost momentul întrebãrilor privitoare la esenþe. În cazul de faþã, autoritatea care ar fi alimentat întrebãrile este cea bioeticã, domeniul fiind, în acelaºi timp, pe cât de necesar pentru edificarea personalã a „consumatorului” media, pe atât de pasionant ºi interesant pentru ziarist. Trebuie însã risipitã prejudecata cã bioetica este un simplu apanaj al Bisericii, sau al realitãþii religioase. Doar o astfel de prejudecatã ar putea explica faptul cã liderii forumului mediatic au delimitat aspectul bioetic al cazului, strict la opinia Bisericii. Este drept, bioetica are beneficiu de încredere ºi sprijin total din partea Bisericii, dar adevãrurile cercetate ºi proclamate de ea sunt în primul rând de naturã general umanã, antropologicã. În cazul nostru, întrebãrile rãmase neformulate priveau sensurile, natura maternitãþii. Specialiºtii în bioeticã atrag atenþia cã, în retorica vieþii embrionare, la fecundarea artificialã, se supradimensioneazã aspectul “aducerii pe lume” ºi cã se afirmã în mod artificial supremaþia unui singur factor, de exemplu, în cazul de faþã, a mamei, apoi a agentului medical, expert în performanþele fertilitãþii de laborator.

Întrebãri fireºti ºi necesare, care nu au fost puse

Maternitatea, într-adevãr, este „misiunea” femininã cea mai nobilã, dacã prin aceste cuvinte putem exprima întreaga zestre sublimã a femeii împlinite. Sensul maternitãþii, în percepþia tradiþionalã, este acela al fiinþei nobile prin excelenþã datoritã capacitãþii de dãruire totalã, cu sacrificiul de sine, pentru binele copilului chemat la viaþã. Demnitatea maternã este cu atât mai înaltã, cu cât priveºte realitatea sacrã a vieþii. Apar, deci, întrebãri fireºti : -S-ar putea raporta aceastã demnitate femininã la soluþii alternative? -Maternitatea este autenticã fãrã paternitate? -Criza maternitãþii – evidenþã a timpurilor noastre – este desprinsã de criza paternitãþii? - Tatãl, în realitatea maternitãþii, poate fi unul virtual? Unul întâmplãtor? Poate fi o simplã piesã de schimb ? -“Aducerea pe lume” a unei fiinþe umane se datoreazã doar mamei? Chiar ºi doar mamei ºi tatãlui? -Se limiteazã doar la actul conceperii ºi naºterii? Poate fi doar o chestiune tehnologicã, biologicã ? -Pe cât de fericiþi suntem, poate într-un mod prea inconºtient, cu tainica valoare a vieþii noastre, ca dar divin fãcut actului de iubire al pãrinþilor, fiinþa noastrã ar fi la fel de bogatã fãrã dimensiunea aceasta iniþialã? -Crizele, la început rãzleþe, de maternitate ºi paternitate, devenite cu timpul din ce în ce mai numeroase prin stilul de viaþã impus de condiþiile actuale ºi prin atacurile la adresa familiei tradiþionale, vor alcãtui ºi la noi o culturã dominantã? -Va predomina acea culturã care deleagã relaþiilor arbitrare ºi sexului, sub aspect strict biologic (logicã ce cuprinde ºi implicarea tehnologiei), chiar ºi darul cel mai de preþ al iubirii dintre un bãrbat ºi o femeie, uniþi în misterul conjugal, copilul? -În contextul unei mentalitãþi care depreciazã legãtura matrimonialã, cum vor fi consideraþi acei soþi care “se încãpãþâneazã” sã se iubeascã? -Vor exista generaþii nu prin actul de iubire conjugalã – care coopereazã la misterul Creaþiei - ci printr-un calcul tehnic ? -În cazul acesta, nu este o blasfemie sã se considere cã Dumnezeu valideazã “noutatea revoluþionarã” prin faptul cã noua viaþã creatã artificial existã ? Poate fi acesta un argument liniºtitor pentru conºtiinþã? Pentru responsabilitatea parentalã autenticã, adicã cea care asumã nu numai aducerea pe lume ci ºi perspectivele, “tutelarea” noii fiinþe în experienþele ulterioare de viaþã, pânã la maturizare ? Mass-media au relatat despre noi drame ºi evenimente apãrute pe scena lumii în care ne aflãm ºi respirãm. Simultaneitatea a douã dintre ele trezeºte o alarmã: în România, 4000 de copii sunt abandonaþi în maternitãþi, nu sunt doriþi de mamele lor, pe când pentru un record planetar de fertilizare se cheltuieºte nemãsurat din punct de vedere financiar ºi uman. Au lipsit însã, inexplicabil, întrebãrile. MARINA FARA nr. 2/2005

17

MEDIATIC ÎNDRUMAR MEDIA TIC

Mass-media ºi recordul absolut al celei mai vârstnice mame


Oameni de odinioarã “Muritorule de rând, nu vei gãsi niciodatã fericirea la mica publicitate ºi vândutã la kilogram, ci va trebui sã pãtrunzi sensul transcendent al vieþii”, obiºnuieºte sã spunã un anonim numit ªtefan. Îl cheamã ªtefan asemenea apostolului din vechime ucis cu pietre de aceia care nu credeau în Isus. Numele lui complet se pierde în memoria tãcerii creºtinilor ce aduc mãrturie despre Apostolul României Moderne, Monseniorul Vladimir Ghika. Bunica lui, Ana Bak, trecutã acum

în patria veºnicã a celor din ceruri, a fost domniºoarã de onoare a reginei Maria ºi s-a numãrat printre credincioºii catolici care l-au cunoscut pe acest profet ºi martir al credinþei. Povestirile duhovniceºti despre Vladimir Ghika ºi despre Toma de Aquino, spuse de bunica lui, i-au hrãnit spiritual lui ªtefan copilãria, petrecutã într-o vreme în care guvernanþii erau comuniºti ºi atei. A înþeles ce înseamnã sã fii “catolic în spirit ºi inimã” ºi, dupã puterile lui limitate, a încercat sã schimbe acea

vreme a gulagului. În momente de suferinþã fizicã ºi moralã atroce, acest suflet nobil i-a cãlãuzit paºii. Acum, în ceasuri de libertate ºi întoarcere la credinþã rosteºte, cãlãuzit de amintirea bunicii, o rugãciune pentru ca acest preot plin de har sã mijloceascã unirea tuturor creºtinilor. “Cuvântul s-a fãcut trup” iar Monseniorul Ghika a dat mãrturie prin viaþa ºi suferinþa lui despre Dumnezeu cel viu. ADRIANA MACSUT

Monseniorul Ghika, despre suferinþã Un capitol important al operei Monseniorului Ghika se sau dedat plãcerilor. Între cele douã, cei ce nu doresc Cuvântul lui Dumnezeu referã la receptarea umanã a suferinþei ºi la direcþiile spirituale care trebuie sã însoþeascã sufletele, în încercãrile vieþii: “sensul au mai gãsit o soluþie pentru relele de care suferã omenirea: ceva mai puþin dãunãtor, dar foarte superficial (...) – filantropia suferinþei ºi mijloacele de a o utiliza”. – ajutorare mecanicã, fãcutã în Am ales, pentru a ilustra raport cu mijloacele materiale aceastã eternã preocupare, ºi cu mizeriile omeneºti cele câteva fragmente dintr-o mai la vedere (foame, sete, boli, conferinþã pe care Monseignoranþã, lipsa de curãþenie niorul Ghika a adresat-o sau de igienã). Doamnelor de Caritate din Pentru creºtin, suferinþa este Bucureºti, cu titlul “Vizitarea în plinã luminã, (...) este un sãracilor”. Conferinþa este mister asemãnãtor cu cele ale reprodusã în “Convorbiri credinþei, din care se pot ivi spirituale”, Ed. Dacia, 1995, binefaceri fãrã numãr pentru tradusã din limba francezã de viaþa prezentã ca ºi pentru cea familia Gheorghe ºi Viorica Lascu. (M.F (M.F.).) veºnicã. El o vede cauzatã, în Sensul suferinþei ºi principiu, de greºeala iniþialã mijloacele de a o utiliza : (pãcatul originar) ºi de greºelile “Punctul acesta e important, izvorâte din aceastã greºealã. cãci este totodatã o cheie a O vede transfiguratã prin existenþei ºi una din cheile binecuvântarea mai presus de cerului.” cuvinte a Mântuitorului, care a “Sensul suferinþei este ales-o ca unica sa moºtenire în sensul unui mister, altoit pe aceastã lume.” misterul însuºi al vieþii noastre “Unica problemã a pãmânteºti: fiinþe sortite fericirii, suferinþei este aceasta: Cu ce ºi aspirând la aceasta într-un cum poate ea sã sporeascã mod aproape fatal, pe de-o împãrãþia lui Dumnezeu în noi parte; pe de alta, un ºi în jurul nostru? “ Dumnezeu de o bunãtate fãrã “Cele mai umile suferinþe ale margini, care nu face altceva noastre, chiar cele mai strãine DIETRICK BOUTS, Sec. XV XV,, Granada, Capela Regalã decât sã dãruiascã, cãruia de mãreþia lui Dumnezeu, pot nu-i place altceva decât sã dãruiascã. ªi, cu toate acestea, ºi trebuie sã-i fie oferite lui. Odatã oferite lui Isus, ele înceteazã numãrul imens de dureri, mizerii, rele.” sã ne mai aparþinã, pentru a fi ale sale. Odatã ale sale, ele “Cei din afara adevãrului creºtin nu vãd în misterul durerii au o valoare care ne depãºeºte. Ele sunt în stare, amestecate decât întuneric ºi nu gãsesc decât douã remedii (...): dispreþul cu ale sale proprii, cu amãrãciunea Crucii sau cu cea de pe de viaþã, dus uneori pânã la sinucidere ºi egoismul, revoltat Muntele Mãslinilor, sã schimbe faþa lumii.”

18

nr. 2/2005


Asociaþia Caritas Diecezan de Bucureºti sãrbãtoreºte în luna februarie 15 ani de activitate. A fost înfiinþatã în 1990 ºi este membru fondator al Confederaþiei Caritas România. Caritas Bucureºti este o organizaþie umanitarã care acoperã partea de sud a României ºi a cãrei misiune este sã sensibilizeze ºi sã mobilizeze persoanele fizice ºi juridice în eforul de reducere ºi eliminare a diferitelor forme de marginalizare, atât prin semnalarea situaþiilor de sãrãcie cât ºi prin derularea de proiecte model. În misiunea sa, Caritas se ghideazã dupã programul de acþiune caritabilã trasat de Sfânta Scripturã, de Enciclicile sociale publicate de Sfinþii Pãrinþi de-a lungul anilor, de Conciliile Ecumenice ºi de Catehismul Bisericii Roamno-Catolice la capitolul „Fapte de milostenie trupeascã ºi sufleteascã”, aplicându-l în mod specific timpului ºi locului în care lucreazã. Caritas gestioneazã o serie de proiecte grupate pe mai multe direcþii strategice, identificate de-a lungul timpului, pornind de la realitãþile concrete de pe teren. Dintre aceste strategii amintim doar câteva: Integrarea socialã, Educaþie, Susþinerea familiei în vederea prevenirii abandonului familial ºi/sau ºcolar.

„Nu poþi vorbi despre Caritas – Mãrturia Caritãþii fãrã a vorbi despre evanghelizare ºi pastoralã, fãrã a face referinþã la Isus Cristos. Nu poþi vorbi de spre Bisericã decât fãcând referinþã la Isus Cristos. Miºcarea, compasiunea lui Cristos este împãrtãºitã de Biserica Sa, care îi continuã gestul de a predica Cuvântul ºi de a frânge Pâinea Vieþii ºi a Caritãþii. Aºadar Aºadar,, misiunea Bisericii consistã în a transcrie în viaþa de fiecare zi ceea ce a fãcut Domnul Cristos”. ÎPS IOAN ROBU Caritas – Caritatea sau Slujirea fiinþei umane - este, alãturi de Cuvânt ºi Sacramente, una dintre dimensiunile Misterului ºi Ministerului Bisericii.

Nu vrem sã ne lãudãm, nici sã ne plângem. Dorim sã tragem un semnal de alarmã. Suntem prea puþini, iar strigãtele disperate sunt prea multe! Occidentul s-a sãturat sã ne tot sprijine! I-am spart uºile tot bãtând! I-am distrus asfaltul parcurgându-i strãzile! Riscãm sã închidem orice poartã de comunicare. TTrebuie rebuie sã fim conºtienþi cã probleme sunt ale noastre, ale tuturor tuturor.. Oare tu, eu, altul, putem sã fim surzi la glasurile semenilor noºtri, ale celor care împreunã cu noi formeazã TTrupul rupul mistic al lui Cristos? Ascultã bãtaia noastrã la uºa ta! Deschide-þi uºa, sufletul, întinde-þi mâna ºi rãspunde glasurilor disperate care se înalþã din toate pãrþile. Rãspunde la chemarea ºi la îndemnul lui Cristos: „daþi-le voi sã mãnânce!”. Pr Pr.. ALEXANDRU COBZARU COBZARU,, Dir ector al Asociaþiei Caritas Bucureºti Director Pentru mai multe informaþii demne de semnalat despre activitatea Caritas se poate accesa situl www.caritasbucuresti.org

Începând cu 11 februarie 2005, ziua apariþiei Sfintei Fecioare Maria la Lourdes ºi ziua bolnavului, Centrul de Asistenþã Medicalã Margot Maceus îºi va deschide uºile pentru cei bolnavi. Un grup inimos de asistente medicale ºi de medici devotaþi se organizeazã pentru a asigura o prezenþã continuã în cele douã cabinete puse la dispoziþie. Acestea se aflã în localul amenajat în incinta Parohiei Bãrãþia din Bucureºti. De asistenþa medicalã gratuitã oferitã în acest centru beneficiazã, în primul rând, persoanele defavorizate social. Vom reveni cu informaþii referitoare la orar ºi la specialitãþi. Sâmbãtã, 5 februarie 2005, la Craiova, a avut loc inaugurarea Centrului de reabilitare pentru copii ºi tineri cu autism ”Dr. Innocenzo Fiore”. Centrul este rodul colaborãrii mai multor fundaþii ºi asociaþii din þarã ºi strãinãtate. Organizatorii: Asociaþia Naþionalã pentru copii ºi adulþi cu autism din România, Asociaþia San Nicolaus, Mitropolia Olteniei ºi Asociaþia Vasiliada mulþumesc tuturor sponsorilor ºi finanþatorilor. Vom reveni cu amãnunte în numãrul urmãtor al revistei. nr. 2/2005

19

SOCIAL

Asociaþia Caritas Bucureºti 15 ani de activitate


CONCILIU

Perfectae Caritatis Acesta este titlul dat „Decretului despre reînnoirea vieþii consacrate”, aprobat la 28 octombrie 19651 . Conciliul Vatican II a fost, de fapt, primul care a tratat despre viaþa consacratã în noul context al reînnoirii ecleziologiei, adicã a teologiei despre Bisericã. Tocmai pentru faptul cã a fost un început, pãrinþii conciliari au avut o anumitã dificultate de a situa viaþa consacratã, documentul însuºi fiind marcat de o anumitã lipsã de claritate în adoptarea terminologiei de „viaþa consacratã religioasã” (a cãlugãrilor) ºi „viaþa consacratã secularã” (a fiecãrui botezat). Nu este prima datã când apar astfel de situaþii de ambiguitate terminologicã, ea întâlnindu-se frecvent în documentele Conciliului, semn al prezenþei mai multor tendinþe teologice ºi al unor ezitãri de început. Cine citeºte începutul acestui Decret va fi poate mirat de o afirmaþie: la originea vieþii consacrate nu se aflã decizia vreunui episcop sau a papei, nici ideea (idealul) vreunei „personalitãþi” religioase. O congregaþie, un ordin religios are la bazã un impuls al Duhului Sfânt, un dar special pe care acesta l-a fãcut Bisericii, în folosul ei ºi al societãþii umane. Este interesant cã în Decret nu se foloseºte totuºi cuvântul „carismã”, deºi ar fi fost cât se poate de oportunã integrarea sa, cãci acest dar al Duhului, oferit pentru binele comun ºi edificarea Trupului Bisericii, este chiar definiþia carismei. Deja de la nr. 2, Decretul oferã câteva principii generale destinate reînnoirii vieþii consacrate. De ce este necesar un astfel de proces de reînnoire? Conciliul rãspunde: pentru cã este necesarã o adaptare a institutelor religioase la condiþiile schimbate ale timpului. Care este calea? Reîntoarcerea continuã la izvoare, adicã la originile acelei familii religioase. Decretul mai precizeazã cã prima „regulã” a oricãrei vieþi consacrate nu este datã de Fondator, nici de Constituþiile (Regulile) acelei congregaþii, ci de Evanghelie, regula ºi norma supremã a fiecãrui botezat. Iatã ºi criteriile practice date de Decret pentru o roditoare „adaptare” a vieþii consacrate: este vorba de primul paragraf al numãrului 3. Organizarea vieþii, a rugãciunii ºi a activitãþii trebuie adaptatã la condiþiile fizice ºi psihice de astãzi ale cãlugãrilor ºi, de asemenea, în mãsura în care natura fiecãrui Institut o cere, la necesitãþile apostolatului, la exigenþele culturale, la împrejurãrile sociale ºi economice, pretutindeni, dar mai ales în misiuni. Textul este interesant ºi important, deoarece, e bine de ºtiut, la Conciliu au existat douã tendinþe: una care considera cã formele tradiþionale de viaþã consacratã trebuie menþinute ca atare, aºa cum sunt, neschimbate, cu temerea cã o eventualã schimbare ar avea doar efecte negative; o alta care susþinea necesitatea unei „reforme”, în sensul unei „adaptãri”

20

nr. 2/2005

la noile condiþii sociale ale lumii. Textul de mai sus pare sã încline mai mult spre a doua tendinþã2 . Mai afirmãm cã la Conciliu existau douã tendinþe ºi în privinþa semnificaþiei date votului de „ascultare”: una care favoriza ascultarea aproape „mecanicã”, într-o perspectivã foarte juridicã, în care superiorul decidea tot; o alta, care preþuia mult dialogul dintre superiori ºi membrii familei religioase ºi lãsa spaþiul necesar dezvoltãrii personale ºi iniþiativei proprii. Citind cele scrise la nr. 14, regãsim cumva ambele direcþii de gândire: Dupã exemplul lui Cristos, care a venit sã facã voia Tatãlui ºi, “luând chip de rob” a învãþat ascultarea din cele ce a pãtimit, cãlugãrii, îndemnaþi de Duhul Sfânt, se supun în credinþã superiorilor, care þin locul lui Dumnezeu, ºi, prin ei, sunt cãlãuziþi spre slujirea tuturor fraþilor în Cristos, aºa cum însuºi Cristos, din supunere faþã de Tatãl, a slujit fraþilor ºi ºi-a dat viaþa ca rãscumpãrare pentru mulþi. La rândul lor, superiorii, urmând sã dea socotealã de sufletele care le-au fost încredinþate, docili faþã de voinþa lui Dumnezeu în îndeplinirea îndatoririi lor, trebuie sã-ºi exercite autoritatea în spirit de slujire faþã de fraþi, astfel încât sã exprime iubirea cu care Dumnezeu îi iubeºte. Sã-i conducã pe supuºi ca pe niºte fii ai lui Dumnezeu ºi cu respectul datorat persoanei umane, facilitând supunerea lor de bunãvoie. Sã le lase, în special pentru sacramentul Pocãinþei ºi direcþia spiritualã, libertatea cuvenitã. Sã îi determine pe membri sã colaboreze, cu o ascultare activã ºi responsabilã, în împlinirea îndatoririlor ºi în luarea iniþiativelor3 . Aceastã succintã expunere a ideilor mai importante ale Decretului a dorit sã evidenþieze cã, de fapt, Conciliul a deschis o perspectivã nouã asupra vieþii consacrate în Bisericã ºi societate, ºi, ca atare, cele scrise în Decret trebuie citite sub semnul „începutului de drum”. Categoric, unul dintre marile merite ale acestui Decret a fost acela de a insista pe reîntoarcerea la „darul originar al Duhului”, aºa cum s-a manifestat în viaþa Fondatorilor, ca principiu al reînnoirii respectivei familii religioase. Efectele tuturor afirmaþiilor conciliare se vor vedea ºi cântãri ulterior, peste ani, de-a lungul procesului de reînnoire a fiecãrei congregaþii ºi fiecãrui institut, precum ºi al regândirii locului lor în Bisericã. Pr erbiþi Pr.. CORNELIU BEREA BEREA,, Misionarii V Verbiþi 1 Aprobarea a avut loc în cadrul celei de-a ºaptea sesiuni publice a Conciliului, cu 2.321 „pentru” ºi 4 „împotrivã”. 2 Cfr. A. Wenger, Vatican II. Chronique de la quatrième session, Paris 1966, 377-378. 3 Îmi permit sã subliniez cã afirmaþia Conciliului cu privire la libertatea îndrumãrii spirituale rãmâne foarte actualã.


Poporul evreu a devenit mai matur, deci mai conºtient cã trebuie sã ducã la îndeplinire poruncile ºi legile pe care însuºi Dumnezeu i le-a fãcut cunoscute prin gura lui Moise: Decalogul sau Cele Zece Porunci. Decalogul prezintã, în cuvinte simple dar pline de viaþã, comportamentul pe care Domnul îl aºtepta de la ai sãi. Aceste cuvinte, valabile pentru Israelul de ieri, au fost reînnoite de Isus Cristos ºi pentru noi cei de astãzi, adicã poporul Noii Alianþe. Ele rãsunã ca o chemare, fiind înscrise de Dumnezeu direct în inimile noastre: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tãu, care te-a scos din þara Egiptului, din casa robiei, sã nu ai alþi Dumnezei afarã de mine!... Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta, ca sã-þi fie þie bine ºi sã trãieºti mult pe pãmânt... Sã nu ucizi!... Sã nu faci fapte necurate!... Sã nu furi!... Sã nu mãrturiseºti strâmb împotriva aproapelui tãu! Sã nu pofteºti casa sau femeia aproapelui tãu! S-au schimbat doar cuvintele în timpurile noastre moderne. Sensul lor este mereu acelaºi: Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta, din tot sufletul tãu ºi din tot cugetul tãu! Numai pe Domnul Dumnezeul tãu sã-l adori iar numelui sãu sã te închini, cãci El este cel sfânt, ce trebuie cinstit în ziua Domnului. Sã-l iubeºti ºi pe aproapele tãu ca pe tine însuþi! Adicã sã respecþi familia ºi autoritatea civilã, sã respecþi viaþa ºi demnitatea omului. Aºa cum i-a creat Dumnezeu dintru început: bãrbat ºi femeie, sã-i iubeºti ºi sã-i preþuieºti, uniþi prin cãsãtorie ºi chemaþi sã-l slujeascã pe Dumnezeu în curãþie. Trebuie sã avem respect pentru persoane ºi bunurile lor, trãind în dreptate, solidaritate ºi iubire faþã de cei sãraci. De asemenea, sã dãm întotdeauna mãrturie de adevãr în lupta pentru o conºtiinþã mai curatã, prin înfrânarea poftelor rele. Exegetul francez, Roland de Vaux, unul din marii cunoscãtori ai Bibliei în timpurile moderne, explica în aceºti termeni, cum Dumnezeu s-a dezvãluit prin intermediul Decalogului: “Formulele sale scurte sunt concepute astfel încât sã fie memorizate cu uºurinþã. Ele constituie un ajutor mnemotehnic, rezumat la cifra zece, ºi care corespunde celor zece degete de la mâini, uºor de memorat. Decalogul s-a transmis oral de cãtre grupurile de evrei care au trãit experienþa alianþei de pe Sinai. Autorul biblic, redactând Decalogul, l-a inserat imediat dupã teofania sinaiticã, considerând cã acesta este contextul cel mai logic ºi mai natural al sãu!”. ªi totuºi, în Biblie îl gãsim de douã ori, adicã a Deuteronomului (5,5-21). În în contextul de faþã ºi în cartea varianta Deuteronomului poporul împãrtãºeºte despre transcendenþa divinã o idee care este cu mult mai înaltã ºi mai bogatã decât în cartea Exodului. De aceea, textul din Exod, se poate afirma, este mai sãrac, atât din punct de vedere al conþinutului, cât, mai ales, în ceea ce priveºte motivaþiile pe care le invocã. Este în joc însuºi conceptul despre sfinþenia divinã la care omul nici nu poate îndrãzni sã ajungã. În faþa lui Dumnezeu, omul trebuie sã se retragã în tãcere

printr-un gest de umilinþã ºi totalã înjosire de sine, recunoscând-ºi nimicnicia. Sã luãm pildã de la marii vizionari din paginile Bibiei. Este vorba de Moise din Ex 3,6, sau de Ilie din 1Re 19,13 sau chiar de serafimii din Is 6,2. În faþa Domnului, de fricã sfântã, aceºtia îºi acoperã faþa, considerând un fapt extraordinar cã omul rãmâne totuºi în viaþã, dupã ce ºi-a trãit experienþa sa, faþã în faþã cu Divinitatea, adicã l-a vãzut precum este (cf. In 1,18). Sfinþenia lui Dumnezeu cere din partea omului sã fie complet separat de lumea profanului, adicã sã fie purificat în primul rând de pãcate dar ºi de gândurile sale rele, participând nemijlocit la dreptatea lui Dumnezeu. În felul acesta, cel ce se apropie de Domnul va fi sfânt, aºa cum sfinte sunt locurile, timpurile, obiectele ºi persoanele cu care el vine în contact. Trebuie spus cã aspectul moral a spiritualizat toate aceste realitãþi puse la dispoziþia exclusivã a lui Dumnezeu, separarea de profan fiind înþeleasã ca o absenþã a pãcatului, iar puritatea ritualã transformându-se din forul extern în cel intern, adicã în puritatea conºtiinþei individuale ºi personale. Poate sunt mai greu de înþeles aceste lucruri, dar apariþia Decalogului a avut drept scop clarificarea în timp a ideii esenþiale despre sfinþenia lui Dumnezeu. De aceea, Decalogul este forma cea mai cunoscutã dintre toate poruncile lui Dumnezeu, dar ºi cea mai cititã dintre toate legile divine. Fiecare frazã a acestor legi consta dintr-o interdicþie impusã omului, la care, mai târziu, s-au dovedit necesare ºi alte ameliorãri ale textului biblic în vederea unei înþelegeri punctuale. Mai trebuie spus cã gruparea în câte zece puncte, cu toatã probabilitatea, era deja cunoscutã ºi practicatã în lumea anticã. Prin urmare, sunt importante, în cadrul Decalogului, poruncile referitoare la Dumnezeu, la iubirea pãrinþilor, la apãrarea vieþii, a cãsãtoriei, a adevãrului, a libertãþii personale ºi a dreptului de proprietate, etc. Este un lucru cu adevãrat minunat faptul cã Decalogul ne propune acest nou tip de religie, care a fost valabil încã din timpurile de demult. El s-a dezvoltat cu fiecare generaþie de oameni, fiind valabil pânã în zilele noastre, dar ºi pentru generaþiile care vor urma. Caracteristica de bazã a Decalogului, astãzi, este urmãtoarea: forma nouã de conºtiinþã moralã aici pe pãmânt, în viaþa de fiecare zi, se bazeazã pe prezenþa tainicã a lui Dumnezeu alãturi de noi, adicã de om, dupã cuvintele: ”Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele tãu peste tot pãmântul! Tu acoperi cerurile cu slava Ta! . . . Când privesc cerurile, lucrarea degetelor tale, Sau luna ºi stelele pe care le-ai pus pe calea lor, mã gândesc: ce este omul cã-þi aduci aminte de el? Sau fiul omului cã-l cercetezi pe el? (Ps 8,2.4-5). Mons. VLADIMIR PETERCà RECTORUL INSTITUTULUI CA ânta TTereza ereza TOLIC SF SFânta CATOLIC nr. 2/2005

21

MOMENTE DE CREDINÞÃ

Decalogul sau grija lui Dumnezeu pentru om


ªTIRI

Pagini realizate de EUSEBIU PÎRÞAC

„Acum este paºtele nostru”

Marþi, 18 ianuarie, în ajunul Bairamului, comunitatea turcã din România, reprezentatã de fundaþia TUNA, a oferit un berbec Arhiepiscopului de Bucureºti, ÎPS Ioan Robu, ca reprezentant al comunitãþii catolice. „Acum este paºtele nostru”, au spus prietenii turci, ºi „cu aceastã ocazie obiºnuim sã facem cadou un berbec” în amintirea gestului de iubire al lui Dumnezeu care a oferit un berbec pentru ca Isac, fiul lui Abraham, sã fie cruþat atunci când tatãl sãu era gata sã-l jertfeascã. Iniþiativa are loc în contextul dorinþei comunitãþii musulmane, turce în mod special, de a-ºi prezenta tradiþiile bazate pe fraternitate ºi respect atunci când este vorba de persoane din alte religii. Întâlnirea s-a încheiat cu un dialog agreabil, în care oaspeþii ºi-au prezentat dorinþa de a intensifica relaþiile cu creºtinii catolici în ideea unui schimb cultural ºi a unei apropieri spirituale. Arhiepiscopul, amintind de numeroasele iniþiative ale Bisericii Catolice în dialogul cu musulmanii, a salutat astfel de iniþiative ºi a propus o colaborare cât mai strânsã, mai ales în ceea ce priveºte apãrarea vieþii, unde poziþiile noastre sunt similare.

Un nou secretar la Consiliul Pontifical pentru Familie

Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit pe Mons. Jean Laffitte ca subsecretar al Consiliului Pontifical pentru Familie. Prelatul este profesor la Institutul Pontifical Ioan Paul al II-lea, pentru Studii privind Cãsãtoria ºi Familia, din Roma. Numirea a fost anunþatã vineri 28 ianuarie 2005, de Biroul de Presã al Sfântului Scaun.

Într -o lume în Într-o care toþi suntem „fraþi” fundamentul necesar este Cristos

Cardinalul Wlater Kasper, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor, a prezidat celebrarea vesperelor pe 25 ianuarie, în Bazilica Sfântul Paul. Printre participanþii la ceremonie a fost ºi Patriarhul Ortodox de Constantinopol, reprezentantul Bisericii Luterane, al Bisericii Copte ºi al Bisericii Anglicane. Cristos, a arãtat cardinalul, este „unicul fundament pe care Biserica sa este ziditã” ºi fiind fondatã pe el „se recere credinþã ºi se exclud diviziunile în Bisericã”. Cardinalul a subliniat cã aceastã realitate nu este înþeleasã de toþi. Din aceastã cauzã, „într-o societate în care totul devine relativ ºi arbitrar, ºi fiecare creeazã propria religie despre cele veºnice, noi avem nevoie de un fundament solid ºi de un punct comun de referinþã, atât în credinþã, în viaþa noastrã personalã, cât ºi în munca noastrã ecumenicã”.

Ceremonii inter -religioase inter-religioase

Devastatorul tsunami din decembrie anul trecut a provocat ºi un val de acþiuni interreligioase. Capitala statului Sri Lanka a fost scena unei celebrãri în care budiºti, hinduºi, creºtini ºi musulmani s-au reunit în memoria celor peste 31.000 de victime ale dezastrului ce a lovit Sri Lanka, dar ºi sanctuarul marian de la Velankanni. Majoritatea celor care au fost uciºi erau pelerini, sute din statele Indiei, precum ºi oameni ai locului. Peste 1.100 au murit chiar la sanctuarul de aici, cunoscut sub numele Lourdes al Rãsãritului. Cardinalul Telesphore Toppo a condus întâlnirea, având alãturi lideri hinduºi ºi musulmani, numeroºi preoþi ºi persoane consacrate. În fiecare an, sanctuarul de la Velankanni este vizitat de douãzeci de milioane de pelerini din India ºi din Asia de sudest, printre ei fiind numeroºi hinduºi ºi musulmani.

Preot asasinat

Joi, 20 ianuarie 2005, pãrintele Hermanovsky, care activa în Federaþia Rusã, a fost ucis de doi tineri, în propria parohie. Arhiepiscopul Tadeusz Kondrusiewicz, preºedintele episcopatului catolic, afirmã cã uciderea acestuia este o crimã fãrã scrupule ºi demonstreazã încã o datã câtã nevoie are societatea de astãzi sã cunoascã valorile evanghelice. Preotul avea 70 de ani, era de origine slovacã ºi ºi-a dedicat viaþa sãracilor ºi celor marginalizaþi.

22

India

Conventul Comunitãþii Carmelitane din Ambernath a fost invadat ºi devastat de un grup de agresori, iar cãlugãriþele au fost ameninþate cu moartea. Mesajele atacatorilor au fost: „Plecaþi, nu vã întoarceþi!”, „Plecaþi, þara aceasta este a noastrã”. Superioara conventului, sora Diana, a declarat cã atacul a fost extrem de puternic. „Nu ºtim dacã criminalii aparþin vreunui grup hindi. Noi ºtim doar cã ne-am dedicat viaþa slujirii celor sãraci ºi marginalizaþi”. Motivaþia agresiunii, pe baza apartenenþei unei religii sau confesiuni majoritare într-o þarã, devine din ce în ce mai frecventã în multe alte regiuni ale lumii ºi creeazã grave disensiuni în mijlocul populaþiei.

INVIT AÞIE INVITAÞIE

Surorile Pauline vã aºteaptã în prima duminicã a lunii, la ora 15,30, în casa lor din Bucureºti, str. ªtefan Negulescu nr. 20, la o meditaþie a cuvântului biblic urmatã de Adoraþie euharisticã: 6 februarie: „Curaj, ridicã-te, te cheamã” (Marcu 10, 46-52); 6 martie: „Cine eºti, Doamne?” (Faptele Apostolilor 9,1-19); 3 aprilie: Isus ºi samariteana (Ioan 4, 1-42); 1 mai: „Iubirea este mai mare decât toate acestea” (1 Corinteni 13, 1-13)

nr. 2/2005


Indulgenþe plena re acordate special cu ocazia Anului Euharistic plenare În dorinþa de a-i încuraja ºi stimula pe credincioºi pentru o mai profundã cunoaºtere ºi o mai intensã iubire faþã de inefabilul Mister de credinþã, care este Euharistia, Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea acordã noi posibilitãþi de obþinere a indulgenþei plenare: - credincioºilor care participã la o acþiune sacrã sau la un exerciþiu de pietate desfãºurat în cinstea Preasfântului Sacrament, fie expus în mod solemn, fie pãstrat în Taberancol; - tuturor botezaþilor (preoþi, cãlugãri, cãlugãriþe, simpli laici) care se roagã, în comun sau individual, Vesperele ºi Completoriul în faþa Preasfântului Sacrament;

- celor bolnavi sau celor împiedicaþi de o cauzã justã, dacã din locul în care se aflã doresc din toatã inima ºi se unesc în mod spiritul cu cei care-L adorã pe Isus prezent în Euharistie. Condiþiile pentru obþinerea indulgenþei sunt cele obiºnuite: spovada ºi dezlipirea inimii de orice pãcat; împãrtãºania ºi rugãciunea dupã intenþia Sfântului Pãrinte: Tatãl nostru ºi Crezul.

Codul de drept canonic

Copiii ne invitã: Sã ne rugãm împreunã Rozariul

Copiii parohiei romano-catolice din Hãlãuceºti, Iaºi, au scos de curând un set de douã CD-uri cu titlul Sã ne rugãm împreunã Rozariul. Misterele credinþei contemplate printre boabele Rozariului sunt intercalate de cântece mariane pline de însufleþirea copilãreascã a micuþilor. Simplitatea exprimãrii copiilor are darul de a ajuta apropierea de Maica Domnului aºa cum o fac ei prin glasurile lor gingaºe ºi pline de încredere spontanã.

Forum pe Internet

De câteva luni funcþioneazã forumul site-ului oficial al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti www.arcb.ro. A debutat cu doar câteva subiecte de interes pentru cei care le-au vizitat ºi citit, într-un numãr destul de mare, dar mai ales pentru cei care au postat mesaje ºi au comunicat în acest forum. Deocamdatã numãrul celor înscriºi este încã mic, deºi a crescut la începutul acestui an. În mãsura creºterii numãrului de membrii dar ºi de vizitatori (cititori) ºi a propunerii de noi subiecte ºi forumuri, acest portal se va dezvolta treptat. În curând se va crea o secþiune ºi pentru tineri. Forumul poate fi accesat prin pagina principalã a site-ului, pe imaginea de prezentare, extrema dreaptã, sus.

4 000 de nou-nãscuþi, abandonaþi anual în România

www.arcb.ro; www.catholica.ro www .arcb.ro; www .catholica.ro

Mulþumim domnului ROBERTO ARZILLI din Livorno, Italia, pentru susþinerea efortului de evanghelizare adus prin aceastã revistã, ca ºi tuturor persoanelor care s-au abonat, direct sau prin parohii, fãcând astfel posibilã opera noastrã.

Editura Sapienþia anunþã apariþia Codului de drept canonic. Textul oficial ºi traducerea în limba românã este realizatã de pr. dr. Ioan Tamaº ºi apare în ediþie bilingvã - textul original latin ºi traducerea românã. Traducerea unui text legislativ ecleziastic din limba latinã în limba românã este un lucru destul de dificil ºi, totodatã, riscant. Este un lucru dificil, deoarece, prin natura sa, textul latin este concis ºi foarte exact, cu o terminologie proprie, deseori nesemnalatã de dicþionare. Unii termeni sunt intraductibili sau, dacã totuºi sunt traduºi, îºi pierd mult semnificaþia proprie. Cartea poate fi achiziþionatã de la toate librãriile catolice din þarã.

În luna februarie va fi dat publicitãþii un raport al situaþiei abandonului copiilor sub cinci ani în România. Raportul prezintã concluziile unui studiu efectuat de Ministerul Sãnãtãþii ºi UNICEF în 150 de unitãþi medicale din România. Raportul aratã faptul cã în România anului 2005, din cauza sãrãciei ºi a lipsei de educaþie, încã sunt abandonaþi copii în spitale ºi maternitãþi, dupã un model neschimbat de 30 de ani. În 20032004, aproximativ 4 000 de nou-nãscuþi au fost abandonaþi imediat dupã naºtere. Cele mai multe dintre mamele care îºi abandoneazã copiii în maternitate sunt foarte tinere, necãsãtorite, neºcolarizate sau analfabete, cu ºcoala generalã neterminatã ºi trãiesc la limita sãrãciei. nr. 2/2005

23


SFÂNTUL LUNII

Sfântul V alentin, martir din secolul al III-lea Valentin, Numele Sfântului Valentin ne-a devenit familiar, nouã românilor, datoritã legãturii comemorãrii sale liturgice cu sãrbãtoarea îndrãgostiþilor, însã originile acestei legãturi sunt neclare, dupã cum neclare sunt ºi originile sale istorice. Martirologiul roman, ediþia din anul 1956, aminteºte doi martiri, cu acelaºi nume, la data de 14 februarie: unul, preot martir care, dupã ce a vindecat mai mulþi oameni ºi i-a învãþat dreapta credinþã, a fost bãtut cu vergi ºi decapitat la Roma, în timpul domniei lui Claudius Caesar; celãlalt, episcop martir de Terni, a fost ºi el maltratat, închis ºi apoi decapitat din ordinul lui Furius Placidus, prefectul oraºului.

De unde pânã unde sfânt al îndrãgostiþilor?

Faptele amândorura sunt demne de crezare, dar hagiografii zilelor noastre susþin cã cei doi Valentini erau, de fapt, unul ºi acelaºi. Aºadar, în privinþa legãturii dintre Sfântul Valentin ºi ziua îndrãgostiþilor, nu ar exista nici o justificare. În Vieþile sfinþilor, de Albano Butler (1710-1773), Valentin este prezentat ca fiind „un sfânt preot din Roma care, împreunã cu sfântul Mario ºi cu familia sa, s-a îngrijit de martiri pe timpul persecuþiei lui Claudius al II-lea. Dupã ce l-a arestat, împãratul l-a încredinþat prefectului Romei care, vãzând cã toate încercãrile de a-l determina sã-ºi renege credinþa erau zadarnice, a hotãrât sã fie bãtut cu vergi ºi apoi decapitat. Aceasta se întâmpla în ziua de 14 februarie a anului 270”.

Ce spun specialiºtii?

Motivul alegerii datei de 14 februarie ca zi a îndrãgostiþilor este legat de presupunerea cã în aceastã zi se însoþesc pãsãrile, dupã cum afirmã unii specialiºti în folcloristicã. În opinia altor cercetãtori, obiceiul de a alege un partener, în ziua Sfântului Valentin, ar fi o formã de supravieþuire a

elementelor festivitãþii romane Lupercalia, care avea loc la mijlocul lunii februarie. Acest vechi festival reprezenta sãrbãtorirea fertilitãþii ºi era þinut în onoarea a doi zei romani: Juno ºi Pan. Unul dintre obiceiuri era acela al scrierii unor mesaje de dragoste de cãtre tinerele necãsãtorite. Aceste mesaje trebuiau introduse într-o urnã, iar tinerii, rând pe rând, alegeau câte un bileþel din urna pregãtitã cu aceastã ocazie. Conform obiceiului, tinerii trebuiau apoi sã curteze tânãra al cãrui mesaj l-au ales.

Cine a nãscocit Valentine’ alentine’ss Day ?

Inventarea sãrbãtorii Valentine’s Day ar fi atribuibilã lui Geoffrey Chaucer (1340-1400), unul dintre întemeietorii literaturii naþionale engleze. Într-una din operele sale, intitulatã Parliament of Foules (Parlamentul pãsãrilor - 1382) Chaucer face referire la aceastã zi în care îndrãgostiþii îºi trimit scrisori sau bileþele ºi o descrie ca fiind ziua în care pãsãrile îºi aleg perechea. Michael Walsh, cunoscutul cercetãtor al devoþiunilor populare, este de pãrere cã asocierea poeticã cu îndrãgostiþii, fãcutã de Chaucer, nu se referã la Valentin, sfântul sãrbãtorit în ziua de 14 februarie, ci se referã la un alt Valentin, episcop din Genova, a cãrui sãrbãtoare este pe 2 mai.

Daþi sfântului ce este al sfântului!

Oricare ar fi motivul legãturii îndrãgostiþilor cu Sfântul Valentin, consumismul a dat sãrbãtorii un sens comercial, profan, departe de cultul datorat martirilor. Pomenirea Sfântului Valentin, în calendarul ºi revista noastrã, nu are nimic de a face cu personajele din mitologia greacã sau romanã, cu Amor, Eros sau Cupidon ºi nici cu cãsãtoriile de o noapte sau mediatizatele concursuri în care câºtigãtorii primesc, ca premii, anticoncepþionale. Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

Declaraþia datã de Episcopii catolici din România, în anul 1998, cu privire la aºa-numita “zi a îndrãgostiþilor”, pusã în chip blasfemator sub patronajul Sfântului V alentin Valentin

“Sfântul Valentin a fost un preot martirizat în chinuri atroce la 14 februarie 270, sub împãratul Aurelian, pentru motivul cã a combãtut orgiile sexuale legate de cultul zeului Faunus Lupercus. Din punct de vedere creºtin, este o profanare a memoriei unui martir ºi a virtuþii castitãþii faptul de a pune dezmãþul sexual public sub patronajul unui preot sfânt, martirizat tocmai fiindcã a combãtut acest ritual pãgân ºi a acordat asistenþã spiritualã tinerilor trimiºi la martiriu, ca unii care refuzau participarea la orgii. Orice creºtin conºtient ºi responsabil în faþa lui Dumnezeu ºtie ºi nu poate tolera ca o sfântã tainã - ca aceea a Cãsãtoriei - sã fie celebratã batjocoritor în tramvai, în autobuz sau într-o speluncã, sub oficierea ei de cãtre un impostor sardonic, în sfidarea ostentativã a unui sacrament instituit de Isus Cristos, a Preoþiei ºi a ofiþerului stãrii civile. Un creºtin onest este convins cã orice act sexual în afara cãsãtoriei este imoral, oricât de rãspândit ar fi acest pãcat. În consecinþã, nici un creºtin nu se poate considera “cãsãtorit pe douã zile” sau îndreptãþit sã renunþe la pudoare ºi la castitate, în urma unui ritual care frizeazã obscenitatea ºi cinismul. Reactualizarea, deliberatã sau nu, a bacanelei sexuale pãgâne, este un atentat împotriva moralei creºtine, împotriva sfinþeniei Cãsãtoriei ºi a sãnãtãþii sociale. Eliberarea de sub comunism nu trebuie confundatã cu legitimarea mediatizatã Text preluat de pe situl Diecezei de Iaºi a libertinajului, cu încurajarea ºi premierea imoralitãþii publice.”

24

nr. 2/2005



022005