Issuu on Google+


Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Rugaþi-vã fãrã încetare! Evenimentul anual din perioada 18-25 ianuarie, a devenit o practicã doritã ºi aºteptatã de toate confesiunile. Sãptãmâna de rugãciune pentru unitatea creºtinilor din anul 2008, celebreazã centenarul instituirii Octavei mondiale pentru unitatea creºtinilor. Aceasta a fost celebratã pentru prima datã între 18-25 ianuarie, 1908, la iniþiativa pastorului Paul Wattson. În 1926, miºcarea Credinþã ºi Constituþie iniþiazã publicarea Sugestiilor pentru Octava de rugãciune pentru unitatea creºtinilor; în 1935, abatele Paul Couturier promoveazã, în Franþa, Sãptãmâna universalã de rugãciune pentru unitatea creºtinilor bazatã pe rugãciunea pentru „unitatea doritã de Cristos, cu mijloacele propuse de El”; în 1958, Centrul Ecumenic Unitatea Creºtinã, din Lyon, începe pregãtirea materialului pentru Sãptãmâna de rugãciune, în colaborare cu comisia Credinþã ºi Constituþie a Consiliului Ecumenic al Bisericilor; în 1964, la Ierusalim, Papa Paul al VI-lea ºi Patriarhul Athenagoras I rostesc împreunã rugãciunea lui Isus „ca toþi sã fie una” ( In 17,21), în acelaºi an, Decretul despre ecumenism al Conciliului Vatican II subliniazã faptul cã rugãciunea este sufletul miºcãrii ecumenice ºi încurajeazã practica Sãptãmânii de rugãciune; în 1966, Comisia Credinþã ºi Constituþie a Consiliului ecumenic al Bisericilor ºi Secretariatul pentru promovarea unitãþii creºtinilor (actualul Consiliu Pontifical pentru promovarea unitãþii creºtinilor) decid sã pregãteascã împreunã, în fiecare an, textul oficial al Sãptãmânii de rugãciune. Pentru acest an, textul biblic propus este luat din Prima scrisoare cãtre Tesaloniceni: Rugaþi-vã fãrã încetare! (1Ts 5,17) ºi subliniazã rolul esenþial al rugãciunii în comunitatea creºtinã. Rugãciunea construieºte punþi de iubire, de pace ºi de speranþã pentru realizarea voinþei lui Dumnezeu, determinând comunitãþile sã-ºi schimbe comportamentul unele faþã de altele, sã îmbrãþiºeze metoda dialogului ºi sã iasã pentru a se întâlni cu alte Biserici ºi comunitãþi creºtine ºi a transmite lumii eforturile ºi promisiunea lor de colaborare în vedea realizãrii unitãþii creºtinilor. Reîntâlnirea noastrã din acest an pentru Octava de rugãciune pentru unitatea tuturor creºtinilor ne reaminteºte în mod dureros realitatea în care continuã sã se afle Bisericile creºtine, ºi anume lipsa comuniunii depline. La nivel ecumenic au avut loc, în anul de curând încheiat, douã evenimente majore, care reprezintã paºi importanþi cãtre unitate ºi care meritã evocate în aceste zile. Primul eveniment, petrecut în luna septembrie la Sibiu, a fost A treia întâlnire ecumenicã. Acest eveniment a fost nu doar o întâlnire formalã a reprezentanþilor Bisericilor creºtine ci, în aceste zile ne-am rugat împreunã, am reflectat împreunã, am definit ce este, dar, mai ales, ce nu este ecumenismul. Astfel, putem spune cã ne pregãtim sã ieºim din etapa romanticã a ecumenismului. Al doilea eveniment a avut loc, în luna octombrie, la Ravenna când comisiile teologice ale Bisericilor Catolicã ºi Ortodoxã au semnat un document care definea rolul Papei în primul mileniu creºtin. Astfel de evenimente ne confirmã faptul cã trãim un timp binecuvântat, în care Duhul Sfânt ne trimite unii cãtre alþii cu o inimã tot mai atentã, mai binevoitoare, mai respectuoasã, mai responsabilã. De altfel, însuºindu-ne îndemnul sfântului Paul, Rugaþi-vã fãrã încetare!, îndemn care ne cãlãuzeºte gândurile ºi atitudinile în aceste zile binecuvântate, noi ne angajãm sã consolidãm prin rugãciune unitatea care se reface încet dar, sperãm noi, sigur a Bisericii lui Cristos. Într-adevãr, atunci când Apostolul neamurilor adresa, pentru prima datã, acest îndemn creºtinilor din Tesalonic, era ferm convins cã rugãciunea neîncetatã va permite tinerei comunitãþi sã reziste vitregiilor timpului. Pericolele din exterior, mai precis persecuþiile, au fost suportate admirabil de cãtre tesaloniceni, devenind exemplu pentru toþi creºtinii. Ceea ce îl determinã, însã, pe Apostol sã-ºi reîmprospãteze îndemnurile sunt acele câteva deviaþii de la credinþã sau acele câteva recrudescenþe ale pãcatelor pãgâne care începeau sã ameninþe, din interior, unitatea Bisericii tesalonicenilor. Vã invit, aºadar, ca rugãciunea neîncetatã din aceste zile sã exprime mulþumirea noastrã pentru binefacerile cu care Dumnezeu ne copleºeºte în acest timp de har, cãinþa pentru pãcatele sãvârºite împotriva unitãþii Bisericii ºi, mai ales, dorinþa sincerã de a ne lãsa inspiraþi ºi cãlãuziþi de Duhul Sfânt care dã viaþã ºi menþine viu Trupul Mistic al lui Cristos, Domnul.

1


2

Magisteriu

Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Angelus

Sensul Botezului lui Isus se gãseºte în moartea ºi învierea Sa (13 ianuarie)

“Cu sãrbãtoarea Botezului lui Isus se încheie timpul liturgic al Crãciunului. Pe pruncul de la Betleem, cãruia Magii au venit sã i se închine oferindu-i darurile lor simbolice, îl regãsim acum adult, în momentul în care se lasã botezat în râul Iordan de marele profet Ioan (cf. Mt 3,13). Evanghelia noteazã cã atunci când Isus, dupã ce a primit botezul, a ieºit din apã, s-au deschis cerurile ºi a coborât deasupra Lui Duhul Sfânt sub chip de porumbel (cf. Mt 3,16). S-a auzit atunci un glas din cer care spunea: „Acesta este Fiul meu cel preaiubit, în care îmi gãsesc toatã bucuria” (Mt 3,17). Aceasta a fost prima Sa manifestare publicã, dupã aproximativ treizeci de ani de viaþã ascunsã, la Nazaret. Martori oculari ai acestui eveniment unic au fost, pe lângã Botezãtorul, ucenicii Sãi, dintre care unii au devenit de atunci urmaºi ai lui Cristos (cf. In 1,35-40). A fost vorba concomitent de cristofanie ºi teofanie: înainte de toate, Isus s-a manifestat drept Cristos, termen grec pentru a traduce ebraicul Mesia, care înseamnã uns: El nu a fost uns cu ulei, asemenea regilor ºi marilor preoþi ai Israelului, ci cu Duhul Sfânt. În acelaºi timp, împreunã cu Fiul lui Dumnezeu au apãrut semnele Duhului Sfânt ºi ale Tatãlui ceresc. Care este semnificaþia acestui act pe care Isus a voit sã îl împlineascã, învingând rezistenþa Botezãtorului, pentru a se supune voinþei Tatãlui (cf. Mt 3,14-15)? Sensul profund va reieºi doar la capãtul trãirii pãmânteºti a lui Cristos, adicã în moartea ºi învierea Sa. Lãsând sã fie botezat de Ioan împreunã cu pãcãtoºii, Isus a început sã ia asupra sa povara vinei întregii omeniri, ca Miel al lui Dumnezeu care “ridicã” pãcatul lumii (cf. In 1,29). Lucrare pe care El o duce la îndeplinire pe cruce, când a primit ºi “botezul” Sãu (cf. Lc 12,50). De fapt, murind, “s-a scufundat” în iubirea Tatãlui ºi a revãrsat Duhul Sfânt, pentru ca cei care cred în El sã poatã sã se renascã din acel izvor nesecat de viaþã nouã ºi veºnicã. Toatã misiunea lui Cristos se rezumã la aceasta: sã ne boteze în Duhul Sfânt, pentru a ne elibera de sclavia morþii ºi “sã ne deschidã cerul”, adicã accesul la viaþa adevãratã ºi deplinã, care va fi “o scufundare mereu nouã în vastitatea fiinþei, în timp ce suntem pur ºi simplu copleºiþi de bucurie” (enciclica Spe salvi, 12)”.

Biserica are pentru omenire misiunea stelei cãlãuzitoare (6 ianuarie)

„... celebrãm astãzi Epifania Domnului, adicã manifestarea sa popoarelor din lumea întreagã, reprezentate de Magii veniþi din Orient. Observând fenomenele cereºti, aceste personaje misterioase au vãzut o nouã stea ºi, ºtiind ºi din vechile profeþii, au recunoscut în ea semnul naºterii lui Mesia, descendentul lui David ( cf. Mt 2,1-12). Deci, încã de la prima sa apariþie, lumina lui Cristos a început sã atragã oameni “pe care Dumnezeu îi iubeºte” (Lc 2,14), de orice limbã, rasã sau culturã. Este puterea Duhului Sfânt care miºcã inimile ºi minþile sã caute adevãrul, frumuseþea, dreptatea, pacea (...). Bãrbaþi ºi femei din orice generaþie au nevoie sã fie cãlãuziþi în acest pelerinaj al lor. Dar ce stea pot urmãri? Dupã ce s-a oprit “asupra locului unde era copilul” (Mt 2,9), steaua care-i cãlãuzise

pe Magi ºi-a încheiat misiunea, dar lumina sa spiritualã este prezentã mereu în cuvântul Evangheliei care, ºi astãzi, poate sã conducã pe orice om la Isus... Biserica are, pentru omenire, misiunea stelei. Dar acelaºi lucru s-ar putea spune despre orice creºtin chemat sã lumineze drumul fraþilor sãi prin cuvântul ºi mãrturia vieþii proprii. Orice creºtin autentic se aflã mereu pe drumul sãu personal de credinþã dar, în acelaºi timp, cu lumina pe care o poartã în sine însuºi, poate ºi trebuie sã fie de ajutor celui de lângã el care, poate, încearcã sã gãseascã drumul care-l duce la Cristos!”.

“Maria… a devenit mamã a credincioºilor ºi a întregii umanitãþi” (1 ianuarie)

”... am început un nou an ºi urez ca el sã fie pentru toþi senin ºi rodnic. Îl încredinþez ocrotirii cereºti a Sfintei Fecioare Maria pe care astãzi o invocãm cu titlul sãu cel mai important, acela de Mamã a lui Dumnezeu. Prin da-ul sãu cãtre Înger, în ziua Bunei Vestiri, Fecioara a zãmislit în sânul ei, prin lucrarea Duhului Sfânt, Cuvântul veºnic, iar în noaptea de Crãciun l-a dat la luminã. La Betleem, la plinirea timpurilor, Isus s-a nãscut din Maria: Fiul lui Dumnezeu s-a fãcut om pentru mântuirea noastrã ºi Fecioara a devenit adevãratã Mamã a lui Dumnezeu. Acest dar imens pe care Maria l-a primit nu îi este rezervat doar ei, ci este pentru noi toþi. În fecioria ei rodnicã Dumnezeu le-a dãruit oamenilor bunurile mântuirii veºnice… pentru cã prin mijlocirea ei l-am primit pe autorul vieþii (cf. Rugãciunea colecta). Deci, Maria, dupã ce a dat un trup muritor Fiului Unuluinãscut al lui Dumnezeu, a devenit mamã a credincioºilor ºi a întregii umanitãþi. ªi tocmai în numele Mariei, mamã a lui Dumnezeu ºi a oamenilor, se celebreazã de 40 de ani, în prima zi a anului, Ziua Mondialã a Pãcii. Tema pe care am ales-o pentru acest an este Familia umanã, comunitate de pace. Însãºi iubirea care construieºte ºi þine unitã familia, celulã vitalã a societãþii, favorizeazã instaurarea între popoarele pãmântului a acelor raporturi de solidaritate ºi de colaborare care se cuvin membrilor unicei familii umane. Aminteºte aceasta Conciliul Vatican când afirmã cã “toate popoarele constituie o singurã comunitate, au o singurã origine… ºi au ºi un singur scop ultim, Dumnezeu” (Declaraþia Nostra aetate,1). Existã, de aceea, o strânsã legãturã între familie, societate ºi pace (...) Este, deci, cu adevãrat important ca fiecare sã-ºi asume propriile responsabilitãþi înaintea lui Dumnezeu ºi sã recunoascã în El izvorul originar al existenþei proprii ºi a altuia. Din aceastã conºtiinþã derivã angajamentul de a face din umanitate o adevãratã comunitate de pace, condusã de o “lege comunã, care sã ajute libertatea sã fie într-adevãr ea însãºi... ºi care sã protejeze pe cel slab de samavolnicia celui mai tare”.

Adaptare dupã Radio V atican Vatican


Pelerin la Vatican ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Soarta Romei, la inima Papei Benedict al XVI-lea, îngrijorat de degradarea Romei

„Este nevoie de o angajare convergentã ºi de largã respiraþie pentru rezolvarea situaþiilor de urgenþã ale oraºului Roma ºi ale regiunii Lazio”, a afirmat Benedict al XVI-lea vorbind administratorilor locali primiþi joi, 10 ianuarie, în Vatican, pentru audienþa de început de an. Papa a pus accentul pe locul central al persoanei umane, adevãrat criteriu cãlãuzitor pentru înfruntarea problemelor stringente, de la educaþie la combaterea sãrãciei. În Sala Clementinã, din Palatul Apostolic, s-au aflat ºi preºedintele consiliului regiunii Lazio, Pietro Marazzo, primarul Romei, Walter Veltroni, Enrico Gasbarra, preºedintele provinciei Roma. Printre diversele îndatoriri încredinþate administraþiilor locale, de la tutelarea familiei la educaþie, de la lupta împotriva sãrãciei la grija pentru bolnavi, sã fie întotdeauna respectatã „poziþia centralã a persoanei umane”: este apelul rãsunãtor al lui Benedict al XVI-lea, care a reafirmat legãtura specialã dintre Succesorul lui Petru ºi oraºul Roma. Episcopul Romei a readus în memorie evenimentul tragic al uciderii, la Tor di Quinto (Roma) a Giovannei Reggiani, ce „a pus în mod brusc populaþia citadinã nu doar în faþa problemei siguranþei, dar ºi a stãrii foarte grave de degradare a câtorva arii ale Romei”. „În special aici este necesarã, mult dincolo de emoþia momentului, o lucrare constantã ºi concretã, care sã aibã dubla ºi inseparabila finalitate de a garanta siguranþa cetãþenilor ºi de a le asigura tuturor, în special imigranþilor, cel puþin un minim indispensabil pentru o viaþã onestã ºi demnã”, a spus Papa, dând ca exemplu Caritas-ul ºi alte instituþii de voluntariat ce activeazã cu strãdanie în acest sector, care rãmân însã „responsabilitãþi ºi posibilitãþi de intervenþie de neînlocuit ale puterilor publice”.

Cetatea Eternã, transformatã în „Curtea Miracolelor”

Ca locuitor al Romei, n-am putut sã nu roºesc în faþa justificatei preocupãri a Sfântului Pãrinte privind degradarea oraºului al cãrui episcop este, ºtiind cã la aceastã deteriorare au contribuit mulþi din conaþionalii mei, care au transformat multe zone ale Romei în adevãrate „curþi ale miracolelor”. Cu mulþi ani în urmã, pe când

citeam romanul Notre-Dame de Paris, al lui Victor Hugo, nu mi-aº fi imaginat cã, peste ani, voi vedea, la Roma, numeroase copii fidele ale cartierului parizian de la începutul secolului al XIII-lea, numit „Curtea Miracolelor”, zonã de mizerie extremã, refugiu al clandestinilor ºi „cuib” al celor de meserie cerºetori, hoþi sau violatori. ªi, din cei ce le populeazã, mulþi sunt de cetãþenie românã, la fel ca ºi alte zeci de mii de români care, aflaþi în Italia, muncesc din greu, sunt oneºti, cu bun simþ ºi la locul lor. Reamintind cazul Giovannei Reggiani, Papa nu a dorit sã învârtã cuþitul într-o ranã care nu s-a cicatrizat încã, ci ne-a venit

încã o datã în ajutor nouã, românilor (ºi altor populaþii de imigranþi), cerând reprezentanþilor administraþiei Romei sã nu ia decizii dictate de emoþia momentului, ci sã se implice în mod constant ºi concret, încât sã li se asigure imigranþilor acel „minim indispensabil pentru o viaþã onestã ºi demnã”. Mâna de ajutor a Papei ne obligã, însã, din punct de vedere moral, emigranþii români având obligaþia de a demonstra maxim respect faþã de legile þãrii de primire. Cât despre politicienii români, interesul faþã de diaspora româneascã pare a se limita la miliardele de euro cu care românii „de afarã” contribuie la vistieria þãrii ºi la numãrul de voturi cu care aceºtia pot contribui la alegerea lor. În rest, dacã vreo „caprã râioasã” mai sare gardul la vecin, fãcându-i praf grãdina, problema nu-i a noastrã, ci a Europei, ai cãrei cetãþeni am devenit. Dacã-i pe aºa, ºi gunoaiele regiunii Napoli sunt tot europene. De ce nu le-am aduce la noi acasã…?!

3


4

Interviu

Dupã 60 de ani...

Un nou episcop greco-catolic la Bucureºti

Un capitol poate mai puþin cunoscut din istoria Arhidiecezei de Bucureºti este faptul cã mai bine de 100 de ani episcopii latini s-au ocupat ºi de îngrijirea pastoralã a credincioºilor greco-catolici prezenþi în Capitala României. La începutul anilor 1800, din diferite motive (serviciul militar obligatoriu impus supuºilor români din Imperiul austriac, criza financiarã ºi devalorizarea monedei, dar mai ales foametea ce a lovit Transilvania în 1815), aproape 12.000 de credincioºi greco-catolici au emigrat din Transilvania stabilindu-se în Bucureºti ºi în împrejurimile sale. Dat fiind cã Ierarhia greco-catolicã aparþinea unei alte þãri, credincioºii uniþi din Bucureºti ºi, în general din Valahia, nu puteau depinde de jurisdicþia propriilor lor episcopi. În aceastã situaþie, Pãstorii latini, direct interesaþi de binele lor sufletesc ºi de menþinerea propriilor tradiþii ºi moduri de a-ºi trãi credinþa, au încercat în diferite feluri sã le asigure asistenþã pastoralã aducând cu mari eforturi, ºi nu fãrã aventuri ºi pãþanii demne de consemnat, diferiþi preoþi din Transilvania (Grigore Maior în 1818, Beniamin Todor în 1825, Demetriu Radu în 1885, Iacob Radu in 1897 ºi Ioan Bãlan în 1909). Printre altele, datorãm grijii lor ºi colaborãrii cu Ierarhia de la Blaj, precum ºi a autoritãþile de la Roma, nu numai venirea primilor preoþi greco-catolici la Bucureºti dar ºi cumpãrarea terenurilor din

Str. Polonã ºi Sirenelor precum ºi construirea Bisericii Sf. Vasile. Odatã cu schimbãrile politice de dupã Primul Rãzboi Mondial, credincioºii din

P.S. V asile Aftenie Vasile

Vechiul Regat ºi Ierarhii lor s-au aflat pe teritoriul noii Românii ºi, dupã o îndelungã aºteptare, în iulie 1926, comunitatea de la Bucureºti a putut intra, în sfârºit, sub directa jurisdicþie a Arhiepiscopiei de Alba Iulia ºi Fãgãraº. Dezvoltarea ulterioarã a comunitãþii a condus la crearea Vicariatului grecocatolic de Bucureºti care îi cuprinde pe toþi credincioºii din regiunile ce au aparþinut

- V-aº ruga, Preasfinþite, pentru început, sã vã prezentaþi cititorilor revistei. - Am fost sfinþit preot în anul 1996 ºi în ultimii ani mi-am petrecut slujirea pastoralã, pentru nevoile Bisericii Române Unite, în strãinãtate. Între 1996 – 1998, am fost vicar al Misiunii Greco-Catolice Române din capitala Franþei, apoi, din 1999 pânã în lunile trecute, succesiv, am fost vicerector ºi rector al Colegiului Pio Romeno, de la Roma. - Existã diferenþe între pãstorirea credincioºilor greco-catolici din Franþa ºi conducerea unui seminar? - Cu siguranþã, pentru cã realitãþile de astãzi sunt foarte

Vechiului Regat. De exemplu, în 1932 comunitãþile greco-catolice din aceastã parte a þãrii numãrau 16.377 de credincioºi iar ºapte ani mai târziu, în 1939, numãrul lor se ridica la 25.644. Aceºtia erau organizaþi în 15 parohii în care lucrau 11 preoþi. În 1940, Episcopul Auxiliar de Blaj, Preasfinþitul Vasile Aftenie, a fost numit Vicar General al Vicariatului de Bucureºti ºi trimis sã continue misiunea pe care o începuse în 1937 ca Protopop: „Vei continua misiunea pe care ai avut-o ca Protopop de Bucureºti, aceea de a termina organizarea credincioºilor noºtri din aceastã vastã diasporã, de aceastã datã investit de caracterul episcopal ºi cu puteri de Vicar General pe care þi le deleg ºi cu care te investesc“. (S. A. Prunduº C. Plaianu, Cei 12 episcopi Martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma, ClujNapoca 1998, p. 99). Evenimentele istorice care au urmat celui de-al II-lea Rãzboi Mondial, dupã cum bine ºtim, au dus la o altã perioadã de grea încercare a Bisericii greco-catolice ºi a comunitãþii din Bucureºti. Dar iatã cã, dupã 60 de ani, aceastã se bucurã din nou de prezenþa unei Episcop în mijlocul sãu. Salutând cu bucurie prezenþa Preasfinþitului Mihai Frãþilã, îi dorim sã continue cu aceeaºi vrednicie lucrarea începutã de înaintaºii sãi. Pr AUL STREJAC Pr.. IONUÞ P PAUL

complexe, dar în ceea ce priveºte formarea viitorilor preoþi, experienþa pe care un formator, un profesor în seminar o dobândeºte în legãturã cu credincioºii în realitãþile unei parohii sunt extraordinar de importante pentru regãsirea unui cadru care sã ofere împletirea studiului cu realitãþile concrete ºi cu procesul de maturizare a unor tineri care se aflã în formare. - Din perioada petrecutã la Roma ne puteþi spune despre o experienþã deosebitã alãturi de studenþi sau din afarã, din viaþa Bisericii romane? - Bineînþeles cã experienþa Bisericii, pentru toatã lumea, este întâlnirea cu catolicitatea Bisericii, cu prezenþa succesorului


Interviu Sfântului Apostol Petru; în special pentru Biserica Românã Unitã, aceastã prezenþã profund teologicã, simbolicã, a Episcopului Romei îi conferã unui aºezãmânt românesc la Roma ºi aceastã încadrare de suflet, din inimã, unde se oferã, aºa cum spuneam în cadrul Institutului Colegiului Pio Romeno, legãtura cu întreaga suflare creºtinã care, la Roma, se regãseºte în jurul unitãþii. Fãrã doar ºi poate, experienþa romanã e legatã, mai ales în P.S. Mihai Frãþilã ultimii ani, pânã în 2005, de prezenþa carismaticã a Papei Ioan Paul al II-lea, la a cãrui trecere în veºnicie am fost martori cu toþii ºi am fost impresionaþi de aceastã deschidere sufleteascã, în special a generaþiei de mâine, de ataºamentul faþã de figura unui pãrinte, a unui pãstor care s-a cheltuit pe sine însuºi pentru a spune pãrinteºte, cu dragoste, adevãrul despre Cristos. Apoi, toate experienþele de studiu pe care, împreunã cu studenþii, le-am petrecut, fiindcã o bursã de studii la Roma este importantã, în sine, nu numai pentru fiecare student în parte, ci pentru strategia de formare ºi lucrare a Bisericii de mâine. Prin urmare, întâlnirile studenþilor, posibilitãþile culturale, teologice ale Romei sunt aproape greu de definit întru atâta varietate care se aflã acolo. - Câþi studenþi se aflã la Pio Romeno? - În prezent sunt 33 de studenþi ºi ei sunt veniþi cu bursele de studiu oferite de Congregaþia pentru Bisericile Orientale. Au posibilitatea sã facã în special cicluri de specializare, care le oferã masterul, cu diferite variante, în cele ºase Universitãþi Pontificale ºi în alte numeroase Atenee Pontificale. Ei, în interiorul Colegiului, pot sã aibã o disciplinã corespunzãtoare Bisericii din þarã, dar, aºa cum spuneam, întâlnirea cu studenþii în amfiteatrele academice le conferã aceastã rodnicã întâlnire de studiu cu întreaga Bisericã Catolicã. - Cât priveºte specializarea spre ce discipline se îndreaptã studenþii noºtri cu precãdere? - În principal, orientãrile de acasã sunt spre un studiu aprofundat al învãþãturii dogmatice ºi apoi, în ultimii ani, acordã o atenþie deosebitã disciplinelor umane care intrã în dialog cu teologia; mã gândesc la comunicãri sociale, la eticã, la sociologie, dar, în principal, este aceastã aprofundare a învãþãturii dogmatice care apoi se poate diversifica în funcþie de partea umanistã a realitãþii care intrã în dialog cu teologia.

- Colaboraþi cu Institutul Pontifical Oriental? - Bineînþeles, sunt dintre aceia care îºi axeazã studiul pe aprofundãrile specifice tradiþiilor rãsãritene, în special cu studenþii care încearcã sã-ºi facã un master sau un doctorat în teologia liturgicã; apoi tot acolo se regãsesc studiile de patristicã care sã þinã cont de realitãþile prezente ale Bisericilor rãsãritene în comuniune cu scaunul Romei ºi, totodatã, Institutul oriental e ºi un loc de întâlnire, de polarizare a diferitelor comunitãþi orientale, în comuniune, care se aflã la Roma. - Întors acasã, cum vedeþi Biserica Românã Unitã cu Roma din þarã? - Bineînþeles cã în fiecare an, pe timpul verii, rãmâneam în patrie timp de douã luni; n-aº putea sã spun cã mã regãsesc într-o situaþie necunoscutã. Ceea ce se doreºte ºi prin acest moment al hirotonirii episcopale pentru doi dintre preoþii Bisericii greco-catolice este semnul acesta al speranþei cã dincolo de aparenþe, realitatea Bisericii de mâine trebuie sã fie trãitã ºi lucratã, descrisã de membrii acestei generaþii care, cu credinþã ºi speranþã în puterea lui Dumnezeu, continuã apostolatul pe care înaintaºii noºtri l-au fãcut cu pacienþã ºi seninãtate. - Putem spune cã s-a încheiat, pentru comunitatea grecocatolicã din Bucureºti, perioada de tranziþie de la Preasfinþitul Vasile Aftenie pânã la venirea dvs.? - Cred cã formula de apostolat pe care Biserica a avut-o ºi în timpul persecuþiei a funcþionat dupã criteriile vieþii de atunci – rememorez în aceste sãptãmâni lucrul minunat pe care mai mulþi dintre preoþii noºtri l-au fãcut cu multã evlavie ºi n-au pregetat sã-ºi punã viaþa ºi libertatea în joc pentru a da asistenþa Evangheliei ºi a dragostei lui Dumnezeu în favorul credincioºilor. Apoi, dupã 1990, mai mulþi preoþi, chiar ºi cei care au gestionat viaþa Vicariatului la Bucureºti, au dat aceastã continuitate care, iatã, acum se aratã ºi se poate redeschide dupã o formulã episcopalã aºa cum era înainte

5


6

Interviu de suprimarea din 1948. - Cum aþi gãsit comunitatea din Bucureºti? - Sunt comunitãþi care rãmân ataºate foarte mult de memorie, de trecut, fiindcã nu trebuie sã uitãm faptul cã aceastã perseverenþã a credinþei ºi a speranþei cã Dumnezeu, într-o bunã zi, le va aduce la luminã pe cele mai puþin cunoscute, pe cele smerite, a dat aceastã forþã generaþiilor de a se putea regãsi, în1990, în comunitãþile, în spiritul celor care i-au precedat. Desigur, nu pot sã uit nici faptul cã mare parte din credincioºii noºtri au primit, cu atâta bunãtate ºi seninãtate, asistenþã în parohiile romano-catolice ºi, cu siguranþã, ei frecventeazã ºi astãzi, în mãsura posibilitãþilor, aceastã oazã care le-a adus bucuria prezenþei lui Dumnezeu ºi faptul cã Domnul însuºi ne întâlneºte prin semenii noºtri. - Cum i-aþi vãzut pe tineri? - Sunt de doar douã sãptãmâni la Bucureºti ºi, într-o primã fazã, am întâlnit aceste comunitãþi indiferent de vârsta membrilor care le alcãtuiesc, le-am întâlnit, mai degrabã într-o formulã sãrbãtoreascã, de celebrare. Mai puþin am avut prilejul sã stau de vorbã, pe îndelete cu diferitele categorii de vârstã sau preocupãri, însã pot sã spun cu bucurie cã sunt credincioºi de toate vârstele ºi Dumnezeu ne cere sã conºtientizãm credinþa ca pe cel mai preþios patrimoniu, cea mai însemnatã moºtenire pe care o familie o poate lãsa mai departe în anii care vor urma. - Sunt destui preoþi în Vicariatul de Bucureºti? - Cred cã o evaluare, materialmente vorbind, e puþin nepotrivitã, fiindcã putem avea foarte mulþi preoþi care sã nu ºtie, la un moment dat, ce ºi cum trebuie sã facã ºi putem avea mai puþini preoþi care sã facã lucruri minunate. Prin urmare, nu cred cã o consideraþie numericã a acestui fapt poate sã spunã mare lucru. Cert este cã în comunitãþile care funcþioneazã - sunt douã care sunt în jurul celor douã biserici recuperate, care erau ºi înainte de 1948, apoi sunt trei comunitãþi care se regãsesc în jurul comunitãþilor romano-catolice - funcþioneazã în aºa fel încât sã nu creeze probleme apropo de posibilitãþile de slujire acomodatã la aceastã situaþie numericã a credincioºilor. - Va începe în curând Octava Mondialã de Rugãciune pentru unitatea Bisericii. Cum doriþi sã vã inseraþi din punct de vedere ecumenic în peisajul confesional bucureºtean? - Cred cã nu este nimic nou pe acest tãrâm. ªtiu cã la acest capitol prezenþa Bisericii Române Unite a fost bine reprezentatã, prin urmare, pe acest temei se poate construi ºi ceea ce e important, dincolo de imediatul problemelor, este sã credem cu convingere cã Dumnezeu este cel care conduce lucrarea sa de unitate ºi noi suntem slujitorii prezenþei sale în lume, în Bisericã ºi trebuie sã ne conformãm acestei dorinþe a Domnului pentru ca într-o zi sã fim cu toþii împreunã. - Intenþionaþi sã vã întâlniþi cu patriarhul Daniel în viitorul apropiat? - Bineînþeles, urmeazã sã fiu primit în audienþã de cãtre Preafericitul Daniel ºi cred cã lucrul acesta poate fi întotdeauna un punct de plecare simbolic. Iar angajarea sincerã într-un dialog de dragoste creºtinã ºi de fraternitate va fi, din nou, pus în discuþie în prezenþa Preafericitului, pe care aºtept cu multã bucurie ºi recunoºtinþã sã-l întâlnesc ºi sã-l salut.

- Ar fi prima întâlnire pe care aþi avea-o cu dânsul? - Da, pentru cã aºa cum am mai spus, sunt intrat în aceastã misiune de douã sãptãmâni ºi jumãtate ºi, aºteptând sã treacã sãrbãtorile, bineînþeles cã lucrurile s-au mai degajat ºi atunci ne vom putea întâlni cu calm ºi liniºte. - Legat de procesul de beatificare al martirilor noºtri ce ne puteþi spune despre acest proces, cum mai înainteazã el? - La capitolul acesta cunosc foarte puþine lucruri ºi probabil cã în lucrãrile ulterioare ale Sinodului Bisericii Române Unite ºi ale altor comisii care supravegheazã aceste aspecte voi fi mult mai la curent cu aceastã problematicã. - Ce planuri de viitor mai îndepãrtat sau mai apropiat aveþi? Care e visul dvs. cel mai îndrãzneþ pentru Vicariat? - Eu cred cã acest capitol, vise personale, îndrãzneþe sau mai puþin îndrãzneþe, nu are acoperire faþã de Evanghelie care, în fiecare zi, ne readuce în uimirea lucrãrii minunate a lui Dumnezeu. Cred cã simplitatea trãirii Evangheliei, de zi cu zi, ne pune pe fãgaºul lucrãrii lui Dumnezeu, ne oferã totodatã ºansa providenþialã de a vedea într-adevãr prioritãþile cerului ºi a nu dispreþui niciodatã lucrurile mici care, pânã la urmã, fac lucrurile mari. Prin urmare, strategii, proiecte, lucruri fantastice, aºa cum îºi doreºte, de obicei, societatea mondenã nu cred cã, pentru Bisericã, trebuie sã existe. Aºa cum spuneam, Providenþa lui Dumnezeu îºi descoperã prioritãþile, îºi descoperã realitãþile pentru toþi aceia care nu fac altceva decât sã caute voinþa lui Dumnezeu zi de zi ºi sã trãiascã dragostea lui Dumnezeu în propria casã ºi alãturi de ceilalþi. Inter viu realizat de pr Interviu pr.. SEBASTIAN LUCACIU


Actualitate

Catolicii din Moldova

Universul culturii populare În cadrul adunãrii generale a membrilor Academiei Romane, Ion H. Ciubotaru a primit premiul "Simion Florea Marian" (ediþia 2005) în domeniul etnografiei ºi folclorului pentru lucrarea Catolicii din Moldova. Universul culturii populare (Iaºi, Ed. "Presa Bunã”, 1998-2005). Ceremonia de înmânare a premiului a avut loc la 19 decembrie 2007, în aula Academiei Române. Aceeaºi lucrare a primit din partea Centrului Internaþional de Etnoistorie din Palermo, la 11 februarie 2007 la Castrovillari (Reggio Calabria), Premiul Internaþional de Studii Demoetnoantropologice "Giuseppe Pitré - Salvatore S. Marino" (ediþia 2006).

La mijlocul lunii decembrie a anului care tocmai s-a încheiat a avut loc festivitatea de acordare a premiilor Academiei Române. Printre cei distinºi s-a aflat, cu lucrarea Catolicii din Moldova. Universul culturii populare (vol. I-III), profesorul Ion H. Ciubotaru, coordonatorul Departamentului de Etnologie din cadrul Institutului de Filologie „Al. Philippide” al Academiei Române, filiala Iaºi. Impresionanta trilogie, apãrutã între anii 1998-2005, este rodul unui proiect de colaborare – extins pe durata a zece ani - între Academia Românã ºi Episcopia Catolicã de Iaºi. Trilogia a fost, de asemenea, distinsã, în februarie 2007, cu prestigiosul Premiu Internaþional de Studii Demoetnoantropologice Giuseppe Pitré - Salvatore S. Marino, oferit de Centrul Internaþional de Etnoistorie din Palermo, premiul menþionat constituind cea mai înaltã recunoaºtere mondialã în domeniul cercetãrii folclorului. În cuvântul de laudatio , rostit cu ocazia acordãrii premiului, prof. Aurelio Rigoli, directorul Centrului Internaþional de Etnoistorie, subliniazã calitatea expunerii ºtiinþifice: „doctã, sistematicã, foarte bine organizatã”. „Primul volum - aratã în continuare prof. Rigoli -, trateazã mai întâi arhitectura popularã, atât sub aspect funcþional cât ºi ca spaþiu consacrat vetrei domestice; urmeazã apoi o bogatã

secþiune care se ocupã de þesãturile, cusãturile ºi broderiile tradiþionale, surprinzãtoare prin eleganþa lor ºi prin profunzimea semnelor ºi a simbolurilor strãvechi, în care se recunoaºte substratul traco-daco-iliric. Cel de-al doilea volum consemneazã – pe calea metodologicã a riturilor de trecere identificate de Arnold Van Gennep – mores-urile catolicilor moldoveni, care ritmeazã ciclul omului ºi ciclul anului (...) Cel de-al treilea volum, mãrturie a migãloasei acribii documentare a autorului, este o mare colecþie de poezii lirice ºi narative, o enciclopedie completã rezultatã dintr-o vastã cercetare în toate localitãþile catolicilor din Moldova (peste 190, n.n.). Sunt incluse ºi partituri etnomuzicale, transcrise de Florin Bucescu de la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaºi. Unele dintre piese (preþiosul florilegiu de colinde sau cântecele mirilor) trimit spre îndepãrtate origini paleocreºtine. Dialogul susþinut de autor cu sute ºi sute de interlocutori oferã un orizont de un interes deosebit asupra valorilor etnografice ale minoritãþii catolice din Moldova. Este propria lor culturã, în formã tradiþionalã, care nu se deosebeºte, însã, de cea a comunitãþii ortodoxe majoritare. Relevã, totuºi, unele particularitãþi ce indicã o amprentã specificã, de sorginte romanã. La ambele festivitãþi a participat Excelenþa Sa, Petru Gherghel, Episcop de Iaºi.

A consemnat LIANA GEHL

7


8

Biserica în lume

Patriarhul ecumenic Bartolomeu I va vizita Cetatea Eternã

Consiliul Pontifical pentru Unitatea Creºti-nilor a confirmat cã în luna martie, Papa Benedict al XVI-lea îl va primi în audienþã pe Patriarhul ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu I. Patriarhul va vizita Cetatea Eternã cu ocazia celebrãrii a 90 de ani de la înfiinþarea, de cãtre Papa Benedict al XV-lea, a Institutului Pontifical Oriental. Instituþia a fost încredinþatã Societãþii lui Isus (Iezuiþii). Însuºi Patriarhul Bartolomeu I ºi-a obþinut doctoratul la acest Institut. Sfântul Pãrinte l-a vizitat pe Patriarh în Turcia, în 2006, cu ocazia sãrbãtorii patronului scaunului ecumenic, Sfântul Andrei, care se celebreazã la 30 noiembrie. Pe 6 decembrie 2007, Papa a primit comunitatea Institutului Pontifical Oriental, întâlnire în cadrul cãreia a subliniat „valenþa ecumenicã” datã de studierea Bisericilor rãsãritene, „deoarece cunoaºterea patrimoniului înþelepciunii Rãsãritului creºtin îi îmbogãþeºte pe toþi”.

3 milioane de oameni la întâlnirile cu Papa

Serviciul de ºtiri al Vaticanului a arãtat cã în 2007, aproape trei milioane de credincioºi au participat la întâlnirile publice cu Sfântul Pãrinte, atât în Vatican, cât ºi la reºedinþa de varã de la Castelgandolfo. Potrivit statisticilor publicate de Prefectura Casei Pontificale, un total de 2.830.100 de persoane au participat la audienþele generale de miercurea, la audienþele speciale, la celebrãrile liturgice ºi la rugãciunile Angelus de duminica, în decursul anului care a trecut. Aprilie 2007, luna care a cuprins ºi Sãptãmâna Sfântã, a înregistrat cel mai mare numãr de credincioºi care au participat la audienþele generale de miercurea ºi la celebrãrile liturgice: 130.000 ºi respectiv 250.000.

Se aºteaptã beatificarea Cardinalului Newman

Prefectul Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor, Cardinalul Jose Saraiva Martins, a declarat pentru L‘Osservatore Romano cã este “iminent” un decret care sã autorizeze beatificarea Cardinalulului John Henry Newman. Cardinalul Newman (1801- 1890) a studiat la Oxford, fiind în jurul anului 1830, un proeminent predicator anglican. În 1840 a început sã îºi exprime îndoielile cu privire la Biserica Angliei ºi s-a retras din slujirea anglicanã; în 1845 a fost primit în Biserica Catolicã. Lucrarea lui Apologia Pro Vita Sua, explicând drumul lui spiritual, se numãrã printre autobiografiile catolice clasice. Newman a fost un intelectual catolic de frunte în Anglia secolului al XIX-lea. În 1879, a fost ridicat, de Papa Leon al XIII-lea, la demnitatea de Cardinal. În 1991 Papa Ioan Paul al II-lea l-a declarat venerabil, recunoaºterea unui miracol rãmânând singura cerinþã pentru beatificarea lui. Vaticanul va aproba ºi beatificarea cuplului Louis ºi Zelie-Marie Martin, pãrinþii Sfintei Tereza de Lisieux. Cei doi soþi au avut nouã copii, dintre care 4 au murit în copilãrie ºi cinci au intrat în viaþa de cãlugãrie. Au fost proclamaþi venerabili, în martie 1994, de Papa Ioan Paul al II-lea.

Sfântul Scaun are relaþii diplomatice cu 176 de state

Un raport distribuit în Vatican la începutul anului informeazã cã Sfântul Scaun are relaþii diplomatice cu 176 de State. La acestea se adaugã Comunitãþile Europene, Ordinul Suveran Militar de Malta ºi douã Misiuni cu caracter special: misiunea Federaþiei Ruse, condusã de un Ambasador, ºi Biroul Organizaþiei pentru Eliberarea Palestinei. De asemenea, Sfântul Scaun este prezent pe lângã diferite Organizaþii Internaþionale ca Membru sau cu statut de observator. „Diplomaþia este arta speranþei. Ea trãieºte din speranþã ºi încearcã sã întrevadã pânã ºi cele mai fragile posibilitãþi de dialog. Ea trebuie sã dea speranþã (...). Prin menþinerea relaþiilor diplomatice cu diferite state ale lumii, Sfântul Scaun încearcã sã promoveze simþãmântul apartenenþei comune la familia umanã”, a spus Sfântul Pãrinte în cadrul discursului adresat, la începutul anului, membrilor Corpului Diplomatic acreditat pe lângã Sfântul Scaun.


Biserica în lume

Noua deschidere a Patriarhului Rusiei

Celebrarea Crãciunului dupã calendarul iulian a fost o ocazie de apropiere între Patriarhul rus, Alexei al II-lea, ºi Biserica Catolicã. La sfârºitul celebrãrii solemne din Catedrala Cristos Mântuitorul, din Moscova, liderul ortodox s-a întâlnit cu reprezentantul Sfântului Scaun în Rusia, Arhiepiscopul Antonio Mennini, ºi cu noul Arhiepiscop Mitropolit de Moscova, Mons. Paolo Pezzi. Arhiepiscopul Mennini a declarat cã Patriarhul a rãspuns urãrilor Papei, exprimându-ºi apropierea ºi fraternitatea cu Sfântul Pãrinte. „Patriarhul ºi-a exprimat apropierea faþã de mine ºi faþã de noul Arhiepiscop al Diecezei Maicii lui Dumnezeu din Moscova. Am sãrutat apoi amândoi crucea cu care el i-a binecuvântat pe credincioºi”, a declarat Nunþiul Apostolic în Rusia. Salutându-l pe noul Arhiepiscop, Patriarhul ºi-a exprimat dorinþa de a-l întâlni pentru a se cunoaºte mai bine ºi pentru a discuta proiecte pastorale comune. Conform Nunþiului Apostolic “… acum nu existã probleme pe care cele douã pãrþi sã nu le poatã dezbate deschis, fãrã teamã cã relaþiile vor fi rupte. Existã un climat de încredere, de dialog bazat pe respect reciproc”.

Redescoperirea cuvântului lui Dumnezeu, o nouã primãvarã a Bisericii

În perioada 5-26 octombrie 2008 se va desfãºura, în Vatican, un nou Sinod al Episcopilor care va avea ca temã Sfânta Scripturã. Pregãtirile genereazã numeroase iniþiative pentru a promova cuvântul lui Dumnezeu, iar unele conferinþe episcopale au adoptat tema pentru propriile lor programe pastorale. Arhiepiscopul Nikola Eteroviæ, Secretarul general al Sinodului episcopilor, referindu-se la tema aleasã, a spus cã “a fost foarte bine primitã de Biserica universalã, dupã cum o aratã rãspunsurile la Lineamenta venite din partea Sinoadelor Bisericilor orientale catolice sui iuris, a Conferinþelor episcopale ºi a altor organisme bisericeºti...”. Apoi a adãugat cã Lineamenta a fost publicatã în 10 limbi, inclusiv arabã ºi chinezã, fapt care indicã marile aºteptãri pe care le-a produs tema. Arhiepiscopul Eteroviæa amintit faptul cã se aºteaptã ºi o redescoperire a constituþiei Dei Verbum, “unul dintre cele mai importante documente ale Conciliului Vatican II”. Sinodul va avea ºi o notã ecumenicã, deoarece vor participa delegaþi din alte Biserici ºi comunitãþi creºtine. Înaltul Prelat ºi-a exprimat speranþa ca “...redescoperirea cuvântului lui Dumnezeu sã aducã o nouã primãvarã a Bisericii”, dorinþã exprimatã ºi de Sfântul Pãrinte.

21 misionari morþi pentru credinþã în 2007

Într-o relatare de sfârºit de an, agenþia de ºtiri Fides a Congregaþiei pentru Evanghelizarea Popoarelor a numit 21 de slujitori ai Bisericii care au murit pentru credinþã în 2007. Raportul Fides include preoþi, persoane consacrate ºi seminariºti care au fost uciºi în decursul anului trecut. În Asia au murit 8 misionari: 4 preoþi, 3 diaconi ºi un seminarist. În America Latinã au fost 7 morþi: 6 preoþi ºi un cãlugãr. Surprinzãtor a fost faptul cã 2 preoþi din Spania au fost uciºi în casele lor. Deoarece circumstanþele morþii lor au fost diferite ºi, în mai multe cazuri, neclare, Fides nu numeºte cele 21 de persoane “martiri”. Însã raportul aratã cã fiecare dintre ele “a luat, fãrã îndoialã, o decizie radicalã: sã mãrturiseascã Iubirea lui Dumnezeu, adesea în situaþii de violenþã, degradare, sãrãcie materialã ºi spiritualã, totalã lipsã de respect pentru demnitatea ºi drepturile persoanei”.

2008 - An european al dialogului intercultural

Religia este “un suflet ce conþine diferite dimensiuni ºi care se extinde dincolo de culturã”, pãtrunzând în interiorul societãþii ºi al omului, “în toate aspectele, trãsãturile ºi fizionomiile sale”. Aceste gânduri îi aparþin Arhiepiscopului Gianfranco Ravasi, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Culturã ºi au fost exprimate în cadrul unui interviu acordat postului de Radio Vatican despre 2008, ca An european al dialogului intercultural. Legat de aºteptãrile Sfântului Scaun faþã de acest parcurs, Mons. Ravasi a declarat: “Cred cã este necesarã întoarcerea la reafirmarea propriei identitãþi europene. De ce? Pentru cã, pe de o parte, rezultatele obþinute au fost de înalt nivel. Sã ne gândim la istoria artei, a culturii, la o anumitã viziune umanisticã pe care Europa o are în comparaþie cu alte civilizaþii. ªi aceste aspecte sunt roadele experienþei creºtine. Pe de altã parte, rãdãcinile creºtine au modelat chipul nostru, al celor de azi; se ºtie cã omenirea nu poate începe din nou de la zero ºi cã sa ridicat, graþie unor înaintaºi, care au fost, de multe ori, personalitãþi extraordinare. ªi tocmai de aceea reuºim sã mergem înainte ºi sã privim mai departe decât predecesorii noºtri, dar vai de noi dacã uitãm acest aspect, ce reprezintã patrimoniul ºi moºtenirea noastrã!”. Adaptare dupã Catholica.ro, zenit.org

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

9


10

Anul pastoral

Sfânta Scripturã ºi Familia Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Botezul Domnului (A) Aºa spune Domnul: „Iatã Slujitorul meu pe care îl sprijin, Alesul meu în care sufletul meu îºi aflã bucuria. Am pus Duhul meu asupra lui ºi El va aduce neamurilor dreptatea. Nu va striga ºi nu-ºi va ridica glasul ºi nu se va face auzit pe uliþe. Trestia frântã nu o va zdrobi ºi feºtila ce fumegã nu o va stinge. Cu credinþã va vesti judecata dreaptã. El nu va obosi, nici nu se va da bãtut pânã ce nu va statornici pe pãmânt dreptatea… (Is 42,1-4.6-7)

În sãrbãtoarea Botezului Domnului Biserica ne propune, în acest an, cu titlu de profeþie, un text în care se întrezãresc trãsãturile unui Slujitor mai aparte al Domnului. Ceea ce surprinde la acest Slujitor este tãcerea misterioasã care îi învãluie identitatea. Dacã, uneori, are trãsãturi comune cu poporul lui Israel ºi mai ales cu acel rest sfânt (acel grup de evrei care, în ciuda vicisitudinilor istoriei, a rãmas fidel lui Dumnezeu), Slujitorul este mai ales un personaj individual. Dincolo, însã, de aceastã identitate misterioasã, ceea ce se impune cu insistenþã atenþiei noastre este misiunea lui. Dupã ce Domnul va fi revãrsat asupra acestui Slujitor pe Duhul sãu, El va aduce eliberarea poporului prin slujirea sa profeticã ºi prin suferinþele lui. Cu alte cuvinte, existenþa ºi misiunea Poporului ales se condenseazã în viaþa exemplarã a Slujitorului. În acest sens, Slujitorul este, în acelaºi timp, o prefigurare a lui Cristos dar ºi a Bisericii sale.

Fragmentul evanghelic citit în sãrbãtoarea Botezului Domnului rãspunde unei întrebãri pe care nu încetãm sã ne-o punem, ºi anume: „Cine este Isus Cristos?”. Isus este mai mult decât un reformator moral sau un geniu religios. El este acel om, originar din Galileea, în care s-a manifestat Fiul lui Dumnezeu. Într-adevãr, din momentul în care a fost botezat în râul Iordan de cãtre Ioan Botezãtorul, el s-a consacrat împlinirii planului lui Dumnezeu, pregãtit încã din Vechiul Testament: sã introducã comunitatea umanã într-o comuniune nouã cu Dumnezeu Tatãl. Pentru a împlini aceastã misiune, care trebuie sã se continue pânã la sfârºitul veacurilor, Isus a fost întãrit cu puterea Duhului Sfânt. Astãzi, Isus este prezent în viaþa noastrã în virtutea învierii sale. El îºi continuã misiunea începutã în ziua Botezului sãu. Îi recunoaºtem noi, însã, prezenþa ºi lucrarea în viaþa noastrã? Acceptãm noi mãrturia Tatãlui cu privire la Mântuitorul nostru? Înþelegem noi oare cã, la rândul nostru, suntem chemaþi sã participãm la aceastã creaþie nouã care se naºte din apele Botezului?

A venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca sã fie botezat de el. Ioan însã cãuta sã-l opreascã…” Rãspunzând, Isus i-a zis: „Lasã acum, cãci aºa se cuvine sã împlinim toatã dreptatea”. Atunci l-a lãsat. ªi botezându-se Isus, îndatã a ieºit din apã, ºi, iatã, i s-au deschis cerurile ºi a vãzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel ºi venind asupra lui. ªi, iatã, glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul meu cel iubit întru care îmi aflu bucuria”. (Mt 3,13-17)

Duminica II (A)

Domnul mi-a spus: „Tu eºti slujitorul meu, Israel, în care mã voi preamãri”. Iar acum a vorbit Domnul, care m-a plãmãdit din sânul maicii mele ca sã fiu slujitorul lui… El mi-a spus: „E puþin lucru sã fii slujitorul meu ca sã ridici seminþiile lui Iacob ºi sã aduci înapoi rãmãºiþa lui Israel. Te voi rândui luminã pentru neamuri, ca sã ajungã mântuirea mea pânã la marginile pãmântului”. (Is 49,3.5-6) Chemarea Slujitorului lui Dumnezeu prefigureazã chemarea lui Isus, manifestatã în ziua Botezului sãu în râul Iordan. În felul acesta, nouã ni se propune, spre reflecþie, o temã fundamentalã a Sfintei Scripturi, cea a chemãrii, a alegerii în vederea unei misiuni. Poporul lui Israel a fost ales, dintre toate popoarele, în vederea mântuirii lui. Aceastã alegere este, aºadar, strâns legatã de o misiune; de o misiune universalã. Legãtura dintre alegere ºi misiunea universalã se verificã cel mai bine în Isus, uns cu Duhul Sfânt pentru a ridica pãcatul lumii (v. Evanghelia zilei). În contemplarea Slujitorului, creºtinul descoperã totodatã exigenþele propriei sale chemãri, atât în raport cu Poporul ales, cât ºi cu persoana lui Isus. Misiunea Slujitorului se desãvârºeºte în Bisericã, Trupul mistic al lui Cristos. Primirea Duhului Sfânt de cãtre creºtin are în vedere „conformarea” sa cu Cristos, împreunã cu care va avea de ridicat ºi de ispãºit pãcatul lumii.

Ioan îl vede pe Isus venind spre el ºi zice: „Iatã Mielul lui Dumnezeu care ridicã pãcatul lumii… Eu nu-l cunoºteam, dar ca sã fie arãtat El lui Israel, de aceea am venit eu botezând cu apã… Acela care m-a trimis sã botez cu apã mi-a spus: Peste cine vei vedea Duhul coborându-se ºi rãmânând asupra lui, Acesta este Cel care boteazã cu Duhul Sfânt. ªi eu am vãzut ºi dau mãrturie cã Acesta este Fiul lui Dumnezeu”. (In 1,29-34) Isus este prezentat, în fragmentul celei de-a doua duminici de peste an, ca fiind fãuritorul creaþiei celei noi. Într-adevãr, referinþa la Miel e menitã sã ne readucã în memorie atât figura mielului pascal (Ex 12) care, prin sângele sãu uns pe uºorii uºilor unde se aflau evreii, i-a salvat de urgia Rãzbunãtorului, cât ºi pe cea a mielului dus la înjunghiere (Is 53) care a luat asupra sa fãrãdelegile noastre. În ambele cazuri, jertfa avea drept scop nu doar o eliberare ci, mai ales, o re-naºtere/re-creare, ca popor sau ca persoanã. Aceastã prezentare este susþinutã de cãtre acel admirabil crescendo construit de cãtre evanghelistul Ioan care, în prezentare, porneºte de la omul Isus (v. 29) pentru a ajunge la expresia Fiul lui Dumnezeu (v. 34). Ca Fiu al lui Dumnezeu, omul Isus este investit sã înfãptuiascã noua creaþie. El va realiza acest lucru înlãturând ceea ce denatura prima creaþie. Purificarea pe care o va realiza nu este alta decât aceea prevestitã în programul Slujitorului lui Dumnezeu.


Anul pastoral

Duminica III (A) Dupã cum înainte vreme s-a acoperit de ocarã pãmântul lui Zabulon ºi pãmântul lui Neftali, în vremurile de pe urmã se va acoperi de slavã calea mãrii, þinutul de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor. Poporul care umbla în întuneric a vãzut luminã mare ºi celor ce locuiau în þinutul umbrei morþii luminã le-a rãsãrit… Fiindcã jugul care îl apãsa ºi toiagul ce-i lovea spinarea ºi varga celui care-l asuprea, Tu le-ai sfãrâmat ca în ziua lui Madian. (Is 9,14) În contextul în care profetul Isaia comenteazã, prin intermediul mai multor episoade, naºterea unui copil al cãrui nume simbolic Emanuel (Dumnezeu cu noi) dezvãluie rolul sãu miraculos (mântuirea adusã din partea lui Dumnezeu), un loc important este ocupat de oracolul citit în aceastã a III-a duminicã de peste an. În acest oracol Isaia face referinþã la o serie de încercãri prin care au trecut locuitorii pãrþii de nord a Israelului, locuitã de membrii vechilor triburi ale lui Zabulon ºi Neftali. În urma invaziei ºi a jafurilor, conduse de Teglatfalasar, locuitorii acestui þinut au fost nu doar sãrãciþi ci mai ales profund umiliþi (2Regi 15,29). Or, tocmai în acest context profetul anunþã ºi cultivã o aºteptare, aceea a repunerii în demnitate. Aceastã repunere în demnitate va fi opera celui al cãrui nume anunþã grija atentã ºi mai ales prezenþa salvatoare a lui Dumnezeu, mai precis a lui Emanuel.

Auzind Isus cã Ioan a fost întemniþat, s-a întors în Galileea. ªi, pãrãsind Nazaretul, a venit sã locuiascã în Cafarnaum, lângã mare, la hotarele lui Zabulon ºi Neftalim, ca sã se împlineascã cele spuse prin Isaia profetul care zice: „Pãmântul lui Zabulon ºi pãmântul lui Neftalim… Galileea neamurilor; poporul care stãtea în întuneric a vãzut luminã mare…”. De atunci a început Isus sã vesteascã ºi sã spunã: „Convertiþi-vã, cãci este aproape Împãrãþia cerurilor!” (Mt 4,12-23) Cu ocazia botezului primit la râul Iordan, Isus a primit investitura mesianicã de Fiu preaiubit al Tatãlui pentru a împlini mai apoi toatã dreptatea (Mt 3,15). Or, episodul citit în aceastã a III duminicã de peste an ne relateazã primele gesturi ºi cuvinte ale lui Isus, gesturi ºi cuvinte de o importanþã fundamentalã. Într-adevãr, episodul nostru este marcat de dorinþa lui Isus de a merge cãtre Naþiunile pãgâne, mai precis, de a pãrãsi deºertul în care s-a constituit poporul lui Israel pentru a se îndrepta cãtre þãrmul lacului, cãtre Galileea Neamurilor. Aceastã Galilee, locul în care coabiteazã evreii ºi pãgânii, apare aici ca simbol al reunirii universale: este Pãmântul Fãgãduinþei noului Israel. Mulþimile se pun în miºcare pentru a-l urma pe Isus ºi îi aduc la El pe bolnavi ºi pe dezmoºteniþi (4,24). Acolo unde apare Isus (iar prezenþa sa actualizeazã întotdeauna Împãrãþia lui Dumnezeu) se naºte comunitatea deja universalã. În momentul în care ajungem sã recunoaºtem în omul Isus pe Fiul preaiubit al Tatãlui, Împãrãþia lui Dumnezeu începe sã devinã preocuparea noastrã primordialã ºi esenþialã. Împãrãþia este o persoanã care poate sã ne cearã totul pentru cã Ea este totul ºi umple întreaga existenþã a omului. În acest sens, Împãrãþia cerurilor realizeazã în noi o eliberare interioarã, oferindu-ne posibilitatea de a privi întreaga noastrã viaþã cotidianã cu o privire reînnoitã, aceea de fiu. A-l urma pe Isus înseamnã a începe sã-i prezentãm bolile noastre, tulburãrile noastre, alienãrile noastre, paraliziile noastre pentru ca El sã le vindece. Dar celebrarea euharisticã duminicalã nu înfãptuieºte ea, oare, tocmai astfel de vindecãri ºi reconstruiri? Cine poate spune cã nu a simþit încã aceastã lucrare restauratoare?

Duminica a IV -a (A) IV-a Cãutaþi pe Domnul, voi toþi cei sãraci ºi smeriþi ai pãmântului, care împliniþi poruncile lui! Cãutaþi dreptatea, cãutaþi smerenia ºi poate veþi fi la adãpost în ziua mâniei Domnului. Voi lãsa în mijlocul tãu un popor sãrac ºi smerit, care va nãdãjdui în numele Domnului… Ei nu vor sãvârºi nelegiuire ºi nu vor grãi minciunã… (Sof 2,3; 3,12-13)

Aceste câteva rânduri luate din cartea profetului Sofonia sunt lipsite de contextul istoricoreligios care ar pune în evidenþã valoarea mesajului profetic. În Sof 1,8 profetul vesteºte cuvântul ameninþãtor al Domnului, …îi voi pedepsi pe prinþii ºi pe fiii împãratului ºi pe toþi cei care se îmbracã în haine strãine. La prima vedere, poate, nu se vede prea bine unde ar fi rãul în a te îmbrãca dupã mode strãine ºi, în acest caz, nu am face decât sã gândim în funcþie de mentalitatea noastrã modernã. A adopta, în acel timp, moda strãinilor echivala cu a accepta sã le semeni nu numai în vestimentaþie ci ºi în modul de a trãi, de a gândi, de a te închina (devenind astfel idolatru). Aceastã situaþie nu ar face decât sã atragã mânia lui Dumnezeu. În Ziua mâniei (Dies irae) va avea loc o cumplitã judecatã ºi doar cei sãraci ºi smeriþi ai pãmântului, cei care împlinesc poruncile Domnului ar putea rãmâne nepedepsiþi. Dincolo, însã, de aceste ameninþãri profetice se profileazã trãsãturile unui popor sãrac ºi smerit care, trãind în conformitate cu Legea divinã, se constituie în poporul privilegiat al lui Dumnezeu.

Imediat dupã Botezul sãu, Isus traverseazã o perioadã de succes. Mulþimile îl urmeazã. A sosit, aºadar, momentul sã înceapã a-ºi proclama Evanghelia, iar primul sãu mare discurs este relatat de sfântul Matei printr-o punere în scenã foarte asemãnãtoare cu revelaþia Legii, de pe muntele Sinai (Ex 20). Acolo, gloata de evrei scãpaþi din Egipt a devenit un popor în momentul în care a primit ºi a acceptat sã trãiascã în conformitate cu Legea lui Moise. În fragmentul evanghelic citit în aceastã duminicã Isus proclamã, asemenea lui Moise, Evanghelia sa ca pe Legea desãvârºitã a Noului Legãmânt. Caracteristica acestei Legi constã în proclamarea celor sãraci în spirit, a celor blânzi, a celor ce flãmânzesc ºi înseteazã dupã dreptate ca fiind cei fericiþi… În aceste enunþuri regãsim trãsãturile acelora care alcãtuiesc poporul privilegiat al lui Dumnezeu, pe care îl prevestise profetul Sofonia. (Începutul lecturii ne-a ºi prezentat o imagine a acestui popor care se reuneºte în ascultare în jurul lui Isus).

Vãzând mulþimile, Isus s-a suit pe munte ºi, dupã ce s-a aºezat, s-au apropiat de El ucenicii sãi. ªi, deschizându-ºi gura, a început sã-i înveþe zicând: „Fericiþi cei sãraci în spirit, cãci a lor este împãrãþia cerurilor. Fericiþi cei blânzi, cãci ei vor moºteni pãmântul…” (Mt 5,1-12a)

11


12

Anul pastoral

Sfânta Scripturã ºi Familia

Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Reformarea cuvintelor Dupã anii ‘90 auzim des cuvinte ca “inflaþie” ºi “reformã”. Nu ne vom opri însã asupra lor. Fãrã îndoialã cã azi asistãm la o inflaþie de cuvinte. Multe vorbe. Multe bârfe. Comunicarea directã e plinã de ele. Viul grai este invadat de o seamã de echivocuri. Bunã parte din presa scrisã ºi audiovizualã se complace în a le difuza. Pretenþia de a da informaþia (la cald sau la rece) aduce deseori dezinformare care, la rândul sãu, nu e urmatã decât rareori de dezminþire, ºi asta survine adesea, abia când rodul nefast al dezinformãrii s-a înfãptuit deja. Dacã prin cuvânt se aduce o jignire, o calomnie, este grav. Rana produsã poate fi adâncã ºi de neuitat. Însã altul este aspectul care ne intereseazã. În contextul dat, opusã dezinformãrii ar fi reforma. Poate cea

mai urgentã. E vorba despre reformarea cuvintelor dar ºi a intenþiei celor care le folosesc. Reformarea cuvintelor înseamnã pãstrarea semnificaþiei lor autentice. Reformarea intenþiei înseamnã convertire spre bine ºi adevãr, iar în cheie creºtinã, a-l urma pe Cristos. Sunt cuvinte care, încetul cu încetul, au fost golite de însemnãtatea lor originarã. Care au fost umplute cu înþelesuri diametral opuse, sau echivoce. Folosirea lor este tristã ºi teribilã. Intenþia rea ºi eronatã denatureazã chiar aspiraþia lãuntricã de a vrea binele ºi de a cunoaºte adevãrul. Aºa cum molia roade hainele pe neobservate, intenþia rea destramã sufletul persoanei în care se zãmisleºte ºi este gãzduitã. Intenþia bunã, în schimb, este germenele de la care pleacã o nouã viaþã. În anul pastoral dedicat „Sfintei Scripturi ºi familiei” ne vom opri, lunar, asupra mai multor cuvinte: dragoste, speranþã, familie... Primul dintre ele este cel mai vehiculat ºi, poate, cu doza cea mai mare de ambiguitate: dragoste/iubire.

Cuvântul dragoste/iubire

Cel mai suferind cuvânt este „dragoste” sau „iubire”. Un bãrbat îºi terorizeazã femeia ºi spune cã o face din dragoste. Cuvântul dragoste, asociat cu verbul „a face”, desemneazã poate una dintre cele mai vulgare ºi mizerabile forme de egoism. Sub el se ascunde o dorinþã desfrânatã. Neglijarea celuilalt ºi reducerea sa la stadiul de obiect. Tot “dragoste” este numitã ºi obsesia anumitor pãrinþi de a-ºi vedea copiii „primii”, cu orice preþ. Vor sã le sporeascã coeficientul de inteligenþã (IQ) chiar cu cheltuieli nemãsurate, dar nu se îngrijesc pentru coeficientul lor - l-aº numi eu - de inimã.

Reformarea „iubirii”

De cele mai multe ori, cunoaºterea se traduce în putere, pe când ceea ce þine de inimã, în slujire. Reformarea iubirii - ºi ne referim prin asta ºi la intenþiile ascunse - înseamnã purificarea inimii de toatã fãþãrnicia (1 Pt 1,22), înseamnã urã faþã de rãu ºi ataºament faþã de bine (Rom 12,9). Dupã cum vinul adevãrat se face din struguri la fel ºi iubirea adevãratã vine din inimã. Multe pot fi motivele pentru care cineva sãvârºeºte un bine, dar care n-au de-a face cu iubirea. Sã apari bun în ochii altora. Sã-þi câºtigi un bun renume. Un loc în paradis. Ori pentru cã te dojeneºte conºtiinþa faþã de lipsurile sãracilor. În „Imnul dragostei” (1 Cor 13) nu se vorbeºte despre operele exterioare, faptele de milostenie trupeascã, ci de dispoziþia interioarã faþã de


Anul pastoral aproapele. Sfântul Paul ajunge sã spunã cã fie ºi cel mai mare dar - sã dai toate averile sãracilor - nu foloseºte la nimic, dacã nu este însoþit de o autenticã dorinþã de bine pentru celãlat. Un scriitor rus, Soloviov, spunea cã morala porunceºte faptele iubirii ºi nu sentimentele ei. Numai cã astfel se alunecã într-un moralism care reduce iubirea doar la ceea ce se vede. Cea autenticã are în vedere, pe lângã binele sãvârºit celuilalt, persoanei iubite, ajutate, ºi propria desãvârºire. De aceea sunt importante gândurile ºi sentimentele. Desigur desãvârºirea este întotdeauna o consecinþã a facerii de bine. Intenþia de fond rãmâne slujirea celuilalt ºi a binelui acestuia, deci nu o satisfacþie persoanalã.

„Iubeºte ºi fã ce vrei”

O maximã periculoasã. Mulþi tineri i s-ar supune, reducând iubirea la o chestiune de gust (de exemplu: dacã iubeºti, totul este permis). Sfântul Augustin, autorul acestei maxime, explicã înþelesul cuvintelor sale. El constatã cã nu este uºor sã descoperi ceea ce este mai bine sã faci într-o împrejurare datã: sã taci sau sã vorbeºti, sã întrerupi sau sã corectezi. În depãºirea dificultãþii existã o regulã pentru toate situaþiile: „Iubeºte ºi fã ce vrei”. Dacã taci, fã-o din iubire. Dacã vorbeºti, fã-o din iubire. Dacã vrei sã corectezi, fã-o din iubire. Ai grijã ca în inima ta sã fie o dragoste adevãratã pentru celãlat, deoarece ceea ce urmeazã, orice vei face, va fi îndreptãþit. Din dragoste nu poate veni decât binele. „Iubirea nu face rãu apropelui” (Rom 13,10).

„Dumnezeu este iubire”

Nu-i important sã ºtim, spunea Kierkegaard, dacã Dumnezeu existã, important e sã ºtim dacã este iubire”. Sfânta Scripturã ne dã asigurarea cã „Dumnezeu este iubire” (1 In 4,16). Privind la cum iubeºte Dumnezeu, descoperim cum se cuvine sã iubeascã un tatã, o mamã, cum ar trebui sã se iubeascã soþii, prietenii. În termeni scolastici se poate spune cã Dumnezeu este cauza exemplarã a iubirii. Pentru profetul Osea, Dumnezeu este asemenea unui tatã care-ºi învaþã copilul sã meargã, îl ia în braþe, îi dã sã mãnânce. Iubirea paternã înseamnã încurajare, stimul (Os 11,1-4). Tatãl doreºte ca fiul sã dea tot ceea ce are mai bun. Nu-l laudã în zadar ca sã nu-l demotiveze. Il corijeazã când greºeºte (Prov 3,12), dar nu-i vâneazã greºelile. N-ar face decât sã-l descurajeze. Tatãl este cel care dã libertate, siguranþã, care îl protejeazã în viaþã. De aceea Dumnezeu este prezentat ca „stâncã”, „loc de refugiu”. Pentru profetul Isaia iubirea de mamã este primitoare, plinã de gingãºie. Provine din fibrele cele mai ascunse ale fiinþei sale. Chiar de copilul ar sãvârºi cel mai groaznic fapt, mama este cu braþele deschise, gata sã-l reprimeascã: „Dupã cum mama îl mângâie pe fiul ei ºi eu vã voi mângâia pe voi” (Is 66,13). Se vorbeºte mereu despre puterea lui Dumnezeu, dar Biblia ne vorbeºte ºi despre slãbiciunea sa. E „slãbiciunea” de mamã. Ar trebui sã pedepseascã, chiar sã distrugã poporul sãu infidel. Nu o face. Mila sa de mamã îl împiedicã. Încurajare, stimul, rãbdare, siguranþã, mângâiere, gingãºie, primire, milã - toate acestea sunt moduri de manifestare a iubirii.

(va continua)

Pentru familia creºtinã

La sfârºitul anului trecut, capitala Spaniei a fost gazda unei impresionante manifestãri în favoarea familiei. Obiectivul întâlnirii a fost sã facã vizibilã importanþa instituþiei familiale, în contrast cu alte forme de uniune aprobate în ultimii ani nu numai de Spania, ci ºi de alte naþiuni europene. Alãturi de acest obiectiv, în centrul manifestãrii s-au aflat ºi alte chestiuni care privesc dreptul pãrinþilor la alegerea unui sistem educativ pentru copiii lor, ajutorul public acordat familiei, apãrarea dreptului la viaþã al oricãrei vieþi negate sau ameninþate de avort ºi eutanasie. Organizatorii au scos în evidenþã caracterul sãrbãtoresc al întâlnirii, de aceea au preferat sã o numeascã „celebrare”, precizând cã nu este îndreptatã împotriva nimãnui ºi cã intenþioneazã doar apãrarea familiei. La întâlnirea intitulatã Pentru familia creºtinã au participat circa un milion cinci sute de mii de persoane, taþi, mame, copii ºi bunici, care s-au bucurat sã primeascã mesajul Papei: „Salut participanþii la Întâlnirea familiilor care are loc în aceastã duminicã la Madrid, precum ºi Cardinalii, Episcopii ºi preoþii care îi însoþesc. Contemplând misterul Fiului lui Dumnezeu care vine în lume înconjurat de afecþiunea Mariei ºi a lui Iosif, invit familiile creºtine sã facã experienþa prezenþei iubitoare a Domnului în viaþa lor. De asemenea, le încurajez - inspirându-se din iubirea lui Cristos pentru oameni - sã dea mãrturie înaintea lumii despre frumuseþea iubirii umane, a cãsãtoriei ºi a familiei. Aceasta, întemeiatã pe uniunea indisolubilã dintre un bãrbat ºi o femeie, constituie ambientul deosebit în care viaþa umanã este primitã ºi protejatã, de la începutul ei pânã la sfârºitul natural. De aceea, pãrinþii au dreptul ºi datoria fundamentalã de a-ºi educa fiii în credinþã ºi în valorile morale care dau demnitate existenþei umane. Meritã sã se angajeze pentru familie ºi cãsãtorie, deoarece meritã sã se angajeze pentru fiinþa umanã, realitatea cea mai preþioasã dintre cele create de Dumnezeu. Mã adresez în special copiilor, ca sã doreascã binele pãrinþilor, al fraþilor ºi al surorilor lor ºi sã se roage pentru ei; tinerilor, pentru ca stimulaþi de iubirea pãrinþilor sã urmeze cu generozitate vocaþia lor matrimonialã, sacerdotalã sau cãlugãreascã; vârstnicilor ºi bolnavilor, ca sã gãseascã ajutorul ºi înþelegerea de care au nevoie. Iar voi, dragi soþi, contaþi întotdeauna pe harul lui Dumnezeu, pentru ca iubirea voastrã sã fie mereu fecundã ºi fidelã. Mâinilor Mariei, „care prin da-ul sãu a deschis lui Dumnezeu poarta lumii noastre” (Enciclica Spe salvi , nr. 49), îi încredinþez roadele acestei celebrãri. Haruri multe ºi sã ne adresãm Fecioarei Sfinte, rugându-ne pentru binele familiei ºi pentru toate familiile lumii”.

13


14 CRISTINA ªOICAN

Ordinul Pãrinþ Dupã ce istoria l-a fãcut sã treacã prin numeroase vicisituni, astãzi Ordinul este prezent în Italia, Spania, El Salvador, Guatemala, Honduras, Mexico. S.U.A., Columbia, Ecuador, Brazilia, India, Sri Lanka, Filipine, Polonia, Mozambic, Australia, Indonezia. În România, Pãrinþii Somaschi sunt prezenþi din 1997 ºi activeazã, în Arhidieceza de Bucureºti, la Târgoviºte. Interlocutorul nostru, a fost pãrintele Livio Valenti, care ºi-a exprimat bucuria de a face cunoscutã Congregaþia din care face parte ºi prin intermediul revistei noastre.

Existã un sfânt mai puþin cunoscut pe care Biserica l-a proclamat Patron universal al orfanilor ºi al tineretului abandonat, titlu de evident privilegiu: Sfântul Ieronim Emiliani (Antonio Maria Sicari, OCD, Ritratti di santi). Ordinul Pãrinþilor Somaschi îºi are originea în Societatea Slujitorilor Sãracilor, fondatã de Ieronim Emiliani (sau Miani), un laic, nobil veneþian, nãscut în 1486. Dupã experienþe militare ºi politice ºi dupã o tinereþe tumultuoasã, Ieronim este protagonistul unei transformãri spirituale care-l va ajuta sã-l descopere pe Isus cel Rãstignit ca izvor al mântuirii ºi-l va face sã se dedice sãracilor ºi orfanilor, imitându-l pe “dragul sãu maestru, Cristos”. În timpul foametei din anii 1527-1529, Ieronim a înþeles cã Domnul îl cheamã sã se dãruiascã cu totul celor nefericiþi. S-a hotãrât sã trãiascã sãrac între sãraci; i-a adunat într-un atelier, la San Rocco, pe copiii orfani care cerºeau, instituind pentru ei o operã care reînnoia în mod original asistenþa ºi binefacerea veneþianã, reuºind sã realizeze o comunitate dupã modelul Bisericii din vremea apostolilor. Alegerea sãrãciei absolute, ratificatã cu act notarial, a însemnat despãrþirea de lume ºi de bunurile pãmânteºti, dar, mai ales, a arãtat voinþa de a-l urma pe Isus precum apostolii ºi de a rãspunde invitaþiei: “Dacã vrei sã fii desãvârºit, mergi, vinde ceea ce ai, dã totul sãracilor, apoi vino ºi urmeazã-mã!”. Exemplul vieþii sale sfinte a fãcut ca ºi alte persoane sã i se alãture. Tinerii care începuserã sã colaboreze cu Ieronim au decis sã împãrtãºeascã ºi stilul lui de viaþã ºi, astfel, s-a nãscut Societatea slujitorilor celor sãraci, în care sãrãcia absolutã ºi slujirea orfanilor fãceau vizibilã consacrarea lor lui Cristos. În 1537, aflându-se la cãpãtâiul bolnavilor de ciumã, se îmbolnãveºte ºi moare, pe 8 februarie, la Somasca. În 1568, Societatea a fost recunoscutã printre ordinele religioase cu numele de Congregaþia Clericilor Regulari din Somasca. În 1747, Ieronim a fost declarat Fericit, iar în 1767 a fost proclamat sfânt. În 1928 a fost declarat de Papa Pius al XI-lea, Patronul Universal al orfanilor ºi al tinerilor abandonaþi. Opera lui Ieronim Emiliani este dusã mai departe de Pãrinþii Somaschi, care sunt continuatorii Societãþii Slujitorilor celor sãraci.

- Pãrinþii Somaschi, de ce România? De ce Târgoviºte? Planul lui Dumnezeu se naºte mereu în mister ºi, prin oameni, devine prezent în istoria omului. Evenimentele istorice care au deschis România spre restul lumii, experienþele pe care Pãrinþii Somaschi le-au trãit în urma unor vacanþe organizate cu tinerii ºi a unor campanii umanitare organizate pentru populaþia din þara dumneavoastrã, i-au convins pe Superiorii Congregaþiei cã experienþa sfântului Ieronim ºi darul carismei sale puteau sã gãseascã aici teren prielnic. Apoi, distanþa nu prea mare care separã România de Italia (aproximativ 2000 de kilometri), limbile noastre care au aceeaºi rãdãcinã latinã, erau aspecte care nu reprezentau o dificultate exageratã. A fost ºi dorinþa de a veni în estul Europei dupã cãderea comunismului. Toate acestea ne-au convins asupra posibilitãþii ºi oportunitãþii prezenþei Pãrinþilor Somaschi pe pãmânt românesc. Raporturile de prietenie care s-au consolidat în timp, sugestiile Ambasadorului de atunci al Italiei, Bernardo Uguccioni, disponibilitatea Arhidiecezei de Bucureºti dar, mai ales, absenþa persoanelor consacrate ºi a operelor de solidaritate pentru copiii ºi tinerii din zona Târgoviºtei ne-au fãcut sã deschidem aici prima noastrã operã. - Ce activitãþi desfãºuraþi la Târgoviºte… ? În România existã douã locuri în care-ºi face simþitã prezenþa carisma sfântului Ieronim: Valea Voievozilor ºi Baia Mare. În Valea Voievozilor (un sat din comuna Rãzvad, la periferia oraºului Târgoviºte) este prevãzut un proiect care cuprinde o casã de primire pentru minori, o ºcoalã de formare profesionalã, o salã de sport ºi spaþii de joacã pentru copii. Pânã acum, din toate acestea s-a materializat casa de primire, în care avem treisprezece copii cu situaþii familiale dificile ce ne-au fost încredinþaþi de Serviciul de Asistenþã Socialã, prin decret judecãtoresc. Cu vârste cuprinse între opt ºi nouãsprezece ani, aceºtia frecventeazã diferite ºcoli, din sat sau din oraº, iar restul timpului ºi-l petrec, ca într-o familie, în Casa Miani. Tot aici este ºi Comunitatea noastrã, formatã din trei persoane. Unul din membri are responsabilitatea de a urmãri ºi situaþia de la Baia Mare. Vom începe ºi realizarea spaþiilor de joacã, atât pentru a concretiza un punct de referinþã pentru destinderea tinerilor, care este foarte


15

þilor Somaschi importantã, cât ºi pentru a crea un grup de voluntariat pentru diferite activitãþi în favoarea tinerilor noºtri ºi a acestei zone. În Casã existã ºi trei ateliere (de informaticã, de instalaþii sanitare ºi de electricã) ºi dorim sã începem, cât mai curând posibil, cursuri de formare profesionalã pentru tinerii noºtri ºi pentru alþi tineri din aceastã zonã. Încã de la începutul prezenþei noastre, am iniþiat proiectul „susþinere la distanþã”, în colaborare cu parohiile catolice din Târgoviºte ºi din Pucioasa ºi cu Serviciile sociale din Judeþ. Prin aceastã iniþiativã, care are deja zece ani, reuºim sã ajutãm aproape 140 de copii. O bunã parte dintre aceºtia sunt grav bolnavi sau sunt infestaþi cu HIV. Pentru unele situaþii speciale sunt adunate contribuþiile mai multor susþinãtori, pentru a putea oferi un ajutor eficace ºi semnificativ celor care se aflã în mai mare dificultate. ªi copiii care sunt în Casa Miani beneficiazã de aceastã iniþiativã. Dacã nu ar fi aºa, nu am putea sã ne asumãm întreþinerea lor. În aceastã iniþiativã sunt implicate Administraþii Provinciale, Administraþii Comunale, Asociaþii, câteva clase de Liceu, un grup de aproape treizeci de persoane dintr-o parohie milanezã, numeroase familii ºi persoane particulare. - …ºi la Baia Mare? La Baia Mare, activitãþile Pãrinþilor Somaschi au în vedere diferite intervenþii în sectorul socioeducativ ºi se desfãºoarã prin intermediul unei Fundaþii alcãtuitã, exclusiv, din laici. Într-un spaþiu pus la dispoziþie de Primãrie, funcþioneazã un centru de coordonare a diferitelor activitãþi. Amintim atelierele de activitãþi practice ºi de producþie, dispensarul medical unde se distribuie ºi medicamente, centrul de primire, pe timp de noapte, a sãracilor ºi a celor care vagabondeazã, Casã de primire pentru minori, ateliere dedicate formãrii ºcolare ºi recuperãrii celor ieºiþi din circuitul ºcolar, distribuire de materiale de primã necesitate celor sãraci, activitãþi de formare a voluntarilor, seminarii de formare a educatorilor ºi a colaboratorilor. Activitatea este condusã de laici, unii încadraþi cu contract de muncã, alþii voluntari. Un membru al Comunitãþii Pãrinþilor Somaschi susþine ºi verificã activitãþile ºi are grijã sã se ajungã la finalitatea prevãzutã pentru fiecare activitate. - Cum vã implicaþi în viaþa parohiei din Târgoviºte? În limita posibilitãþilor, colaborãm cu parohia romano-catolicã din Târgoviºte, mai

ales la formarea tinerilor. Cu ani în urmã am reuºit sã punem pe picioare un grup de ministranþi, dupã ce au parcurs un drum adecvat de formare. În perioada de varã, împreunã cu AGESCI (scout-iºtii italieni), organizãm o tabãrã în favoarea tinerilor din Rãzvad, în ºcoala de aici, pentru tinerii din Gorgota, un sat izolat, în ºcoala din localitate, dar ºi pentru tinerii din parohia catolicã din Târgoviºte. Cu acest proiect avem în vedere ºi integrarea rromilor din aceastã zonã. Încercãrile de pânã acum au avut rezultate destul de slabe ºi din cauza discontinuitãþii intervenþiei în sine. Exemplul, propunerea ºi ajutorul tinerilor italieni nu au reuºit încã sã-i convingã pe tinerii catolici din parohie sau pe ceilalþi tineri care au participat la aceste iniþiative cã ºi aici, în România, este posibil sã te angajezi în acest sector al animãrii ºi sã ai bune rezultate. Speranþa continuã sã fie cultivatã cu perseverenþã! - Prin ce credeþi cã se deosebeºte Congregaþia dumneavoastrã de celelalte familii religioase? Sã fiu sincer, nu m-am gândit niciodatã la acest lucru. Dar cred cã aº putea spune despre Congregaþia noastrã cã are un stil de educaþie propriu, care-ºi trage originile din experienþa personalã a Sfântului nostru Fondator. Nu dispunem de o metodã pedagogicã, în sensul strict, sau care sã se bazeze pe teorii de psihologie ºi de pedagogie, atunci când lucrãm efectiv cu tinerii. Particularitatea serviciului nostru în favoarea copiilor ºi a tinerilor în dificultate se realizeazã, mai ales, ºi, doar, prin împãrtãºirea vieþii de fiecare zi. Trãim alãturi de ei fiecare moment al vieþii. Îi considerãm cu adevãrat fiii noºtri ºi, de aceea, dorim sã menþinem numele de pãrinþi, pentru cã exprimã foarte bine angajarea noastrã. Împãrþim cu ei proiecte ºi speranþe. Chiar ºi în alte genuri de opere apostolice – ºcoli, parohii, misiuni pe diferite continente – modul de a acþiona al Pãrinþilor Somaschi se adreseazã tinerilor aflaþi în dificultate din diferite motive ºi mai cu seamã pentru ei sunt organizate toate activitãþile. Referitor la activitatea noastrã în România, putem spune cã motivul venirii noastre aici nu a fost, cu siguranþã, unul „vocaþional”, ci am venit aici pentru a ne oferi serviciile într-un loc care avea nevoie. Poate din aceastã cauzã angajarea noastrã nu s-a îndreptat cãtre câmpul „vocaþional” în adevãratul sens al cuvântului dar, cu siguranþã, acesta este un aspect pe care trebuie sã-l avem în vedere. ªi asta pentru cã activitatea noastrã va trebui s-o încredinþãm, mai devreme sau mai târziu, fraþilor ºi surorilor care aparþin acestui pãmânt iubit al României.


16

Catehezã Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

Agenda liturgicã a lunii ianuarie Cuvântul „liturgie” înseamnã la origine „lucrare publicã”, „slujire din partea/în favoarea poporului”. În tradiþia creºtinã, el vrea sã arate cã Poporul lui Dumnezeu ia parte la „lucrarea lui Dumnezeu”. Prin liturgie, Cristos, Rãscumpãrãtorul ºi Marele nostru Preot, continuã în Biserica sa, cu ea ºi prin ea, lucrarea rãscumpãrãrii noastre. Termenul „liturgie” este folosit în Noul Testament pentru a desemna nu numai celebrarea cultului divin, ci ºi vestirea Evangheliei ºi caritatea tradusã în fapte. În toate aceste situaþii este vorba de slujirea lui Dumnezeu ºi a oamenilor. În celebrarea liturgicã, Biserica este slujitoare (dupã chipul Domnului sãu, unicul „Liturg”, participând la preoþia lui, prin cult), este profeticã (vestire) ºi regeascã (slujirea iubirii). Aºadar, pe bunã dreptate, liturgia este consideratã ca exercitarea misiunii sacerdotale a lui Cristos prin care sfinþirea omului este reprezentatã prin semne vãzute ºi este realizatã într-un mod propriu fiecãruia; în acelaºi timp, se aduce cultul public integral de cãtre Trupul mistic al lui Cristos – de cãtre Cap ºi mãdularele sale. Prin urmare, orice celebrare liturgicã, întrucât este opera lui Cristos-Preotul ºi a Trupului sãu, Biserica, este acþiune sacrã prin excelenþã, a cãrei eficacitate nu o poate atinge, cu acelaºi titlu ºi în acelaºi grad, nici o altã acþiune a Bisericii (SC 7)1. La începutul lunii ianuarie avem Solemnitatea Preasfintei Fecioare Maria, Nãscãtoare de Dumnezeu. Este prima sãrbãtoare în cinstea Maicii Domnului apãrutã în pãrþile de apus ale Bisericii. Recenta reformã liturgicã a readus la 1 ianuarie sãrbãtoarea Maternitãþii divine care, începând din anul 1931, era sãrbãtoritã la 11 octombrie, în amintirea Conciliului ecumenic din Efes (431). Acesta a proclamat în mod solemn, în ziua din 11 octombrie, adevãrul de credinþã cã Sfânta Fecioarã Maria este cu adevãrat Mama lui Cristos, care este într-adevãr Fiul lui Dumnezeu. Din aceastã sublimã ºi exclusivã prerogativã izvorãsc toate titlurile de onoare pe care le atribuim Preacuratei Fecioare Maria, deºi putem face o deosebire între sfinþenia personalã a Mariei ºi calitatea ei de Mamã a lui Dumnezeu. Deosebirea ne este sugeratã de însuºi Cristos: „O femeie din mulþime îºi ridicã glasul ºi spune: Fericit este sânul care te-a purtat ºi pieptul care te-a alãptat. Dar Isus îi zise: Fericiþi, mai degrabã, cei care ascultã cuvântul lui Dumnezeu ºi-l împlinesc (Lc 11,27). Comemorarea Sfântului Nume al lui Isus a trecut de pe 1 ianuarie, pe 3 ianuarie, amintind tuturor numele prin care noi am fost mântuiþi. Isus înseamnã Mântuitor. Pe 6 ianuarie, Biserica noastrã are marea sãrbãtoare, numitã Epifania Domnului, în care ne amintim de arãtarea Domnului Cristos ºi descoperirea dumnezeirii sale cãtre lumea pãgânã în actul închinãrii magilor. Magii, prin venirea lor la Cristos, proclamã solemn cã Evanghelia trebuie sã fie vestitã tuturor popoarelor. În Biserica Rãsãriteanã, accentul se pune

pe Botezul lui Cristos, act liturgic ce va fi celebrat de Biserica Romano-Catolicã în duminica de dupã sãrbãtoarea Epifaniei Domnului. Cu aceastã sãrbãtoare se încheie, practic, ciclul sãrbãtorilor de Crãciun. Culoarea veºmintelor liturgice, în tot timpul Crãciunului, a fost albul, culoare folositã la sãrbãtorile Domnului, ale Preacuratei Fecioare Maria ºi ale Sfinþilor mãrturisitori. Imediat dupã sãrbãtoarea Botezului Domnului începe timpul liturgic numit timpul de peste an. Acest timp va avea 34 de sãptãmâni în care se vor comemora evenimentele propovãduirii Evangheliei Domnului nostru Isus Cristos. Acest timp are douã pãrþi: câteva sãptãmâni înainte de Postul Mare ºi restul dupã timpul Pascal. Culoarea liturgicã a veºmintelor sacerdotale va fi verdele, amintindu-ne tuturor cã noi, creºtinii, trebuie sã aºteptãm fericita speranþã a venirii Mântuitorului nostru Isus Cristos. În luna ianuarie, Biserica comemoreazã câþiva sfinþi mai importanþi. Pe 2 ianuarie, Sfinþii Vasile cel Mare ºi Grigore de Nazianz. Sfântul Vasile cel Mare (329-379) este autorul Regulilor care au jucat un rol considerabil în orientarea monahismului. Ca episcop de Cezarea, în Capadocia (370), a fost un adevãrat pãstor, luptând împotriva ereziei favorizate de împãratul Valens. A scris un important tratat despre Duhul Sfânt. Sfântul Grigore de Nazianz (329-390) a fost mai întâi episcop de Sasimes, apoi patriarh de Constantinopol.Din cauza intrigilor provocate de potrivnicii sãi, pentru a fi pace, se retrage în Nazianz. Acest mistic ºi mare orator este autorul operelor care îi vor aduce supranumele de „teologul”. Pe data de 17 ianuarie calendarul nostru îl aminteºte pe sfântul Antonie cel Mare. Cel mai ilustru cãlugãr al Bisericii creºtine din primele veacuri a murit la vârsta de peste o sutã de ani. Despre el ni s-au pãstrat cele mai frumoase modele de biografie a unui sfânt. Autorul istoriei vieþii sale este sfântul Atanasie. În perioada 18-25 ianuarie avem Octava mondialã de rugãciune pentru unitatea creºtinilor . Ea se încheie cu sãrbãtoarea convertirii sfântului Apostol Paul. Pe 24 ianuarie este comemorarea sfântului Francisc de Sales (1567-1622); pentru scrierile sale celebre, a fost ales patronul scriitorilor ºi al presei catolice. Tot în aceastã lunã o amintim ºi pe sfânta Agnesa (miel), o tânãrã care, la vârsta de 12 ani a înfruntat moartea pentru Cristos; pe 28 ianuarie este pomenit sfântul Toma de Aquino, preot ºi învãþãtor al Bisericii. În fine, l-aº aminti, cu drag, pe sfântul Ioan Bosco (18151888), patronul pedagogilor, comemorat pe 31 ianuarie. 1

CBC 1069-1070


Oameni ai credinþei Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ

Simon, mã iubeºti tu pe mine? ”Când erai mai tânãr, te încingeai singur ºi te duceai unde voiai!” (In 21,18). A vorbi corect ºi nepãrtinitor despre un adevãr istoric, este un lucru necesar, deºi nu este întotdeauna uºor. Meandrele istoriei sunt greu de descurcat. Pe de altã parte, aºa cum am vãzut deja din relatãrile Noului Testament, multe fapte, bune sau mai puþin bune, trebuie luate aºa cum s-au întâmplat ele în realitate. Figura lui Petru este plinã de surprize, aºa cum ºi viaþa lui a cunoscut atât urcuºuri cât ºi coborâºuri. Voi medita astãzi asupra unui capitol biblic, deosebit de frumos din punct de vedere al compoziþiei literare, ºi deosebit de atractiv prin conþinutul sãu. Este vorba de In 21,123, în care, într-un cadru natural de o frumuseþe deosebitã pe care numai ambientul splendid al Galileei putea sã-l ofere, Petru ºi ceilalþi apostoli se aflau la pescuit. Cred cã nu greºesc, dacã afirm cã acest ultim capitol a fost scris special pentru Petru, adãugând-se ceea ce lipsea din viaþa lui Isus de pânã acum. Aºadar, întâlnirea lui Petru cu Cristos cel Înviat, pare sã se fi desfãºurat într-un cadru natural care-i era drag lui Pentru. Ca de obicei, Petru se hotãrãºte sã iasã în larg. Atunci ºi ceilalþi apostoli se decid sã-l însoþeascã, dar spre marea lor dezamãgire, dupã “o noapte de trudã, nu au prins nimic!” (In 21,1-14). Dimineaþa urmãtoare, Isus însuºi îi aºtepta cu întrebarea: ”Nu aveþi ceva de mâncare?”. Petru ºi ceilalþi au rãspuns nedumeriþi: “Nu!”. Isus le-a spus în care loc sã arunce mreaja ºi, spre marea lor surprindere, au reuºit sã prindã o cantitate destul de mare: ”o sutã cincizeci ºi trei de peºti mari!”. Au rãmas înmãrmuriþi ºi nici nu mai ºtiau cum sã reacþioneze ºi ce sã rãspundã, când Isus îi ºi invitã pe toþi la masã:”El a venit, a luat pâinea ºi le-a dat-o; la fel ºi peºtele!” Apoi Evanghelia face o menþiune surprinzãtoare ºi la obiect: “aceasta a fost pentru a treia oarã cã Isus s-a arãtat discipolilor, dupã ce a înviat din morþi!”. Ne aflãm într-un moment deosebit de important din viaþa apostolilor, când Isus îi invitã, atât pe Petru cât ºi pe ceilalþi, la celebrarea Sfintei Euharistii sau la “frângerea pâinii!”. Este un moment de vârf, ceea ce Ioan ne relateazã în ultimul capitol din Evanghelia sa. Cu alte cuvinte, Cristos îl pune pe Petru faþã-n faþã cu trecutul

sãu ºi, de ce nu, cu fidelitatea sa. Petru, ca de obicei, când prea impulsiv, când prea arþãgos, nebãnuind cã tocmai în acele clipe supreme Isus, rãmas singur, avea de parcurs drumul durerii, numit ºi drumul crucii. Petru, pe de altã parte, pare cã a devenit el însuºi o piedicã în calea Mântuitorului, ce-i spune rãspicat: ”Dacã nu te voi spãla, nu vei avea parte de mine!” (In 13,8). Isus,la câteva ore dupã aceea, avea sã-ºi plece capul ºi sã-ºi dea sufletul, spunând: “S-a împlinit!” (In 19,30). Sunt momente teribile, ce nu pot fi descrise ºi la care Petru ia parte total dezorientat. Pare puþin abãtut de repeziciunea faptelor; el nu se aºtepta ca Isus sã reacþioneze într-un mod cu totul personal. Ne surprind cuvintele sale rãscolitoare: ”Simone, fiul lui Ioan, mã iubeºti mai mult decât aceºtia?”. Petru rãspunde simplu ºi fãrã ocoliºuri: “Da, Doamne, tu ºtii cã te iubesc!”. Cristos adaugã: “Paºte mieluºeii mei!”. Era pentru ultima oarã când Isus Cristos avea sã discute deschis cu Petru ºi sã-i dea sfaturile care i se potriveau cel mai bine. De aceea Isus îi pune de trei ori aceeaºi întrebare, iar Petru îi dã de fiecare datã acelaºi rãspuns. Prin acesta, apostolul Petru primeºte sarcina direct de pe buzele Mântuitorului. Ce cinste ºi onoare enormã, când Petru primeºte direct de la Mântuitorul nostru misiunea pe care o avea de fãcut de acum încolo. În versetele urmãtoare Isus îi da câteva sfaturi, de la suflet la suflet, iar apostolul Petru le acceptã fãrã nici o condiþie. Înaintea lui Isus Cristos omul trebuie sã tacã ºi sã mediteze. Petru însuºi a cãzut într-o adâncã tãcere care-i rãscolea conºtiinþa. Avea mare nevoie de asemenea momente, înainte de a porni la drum. Avea un drum lung de strãbãtut, din inima Palestinei, pânã în îndepãrtata Romã. Era un drum al durerii ºi al renunþãrilor, care-i fãcea mare cinste lui Petru: ”Când erai mai tânãr, te încingeai singur ºi te duceai unde voiai. Când vei îmbãtrâni, îþi vei întinde mâinile ºi te va încinge un altul ºi te va duce unde nu vei voi!” (In 21,18). Expresia ºi imaginea întinderii mâinilor, pentru scriitorii creºtini din primele secole, se referau la moartea pe cruce a lui Petru, în anul 67, la Roma. De fapt, fiecare trebuie sã meargã pe drumul pe care Domnul îl cheamã. Apostolul Petru nu a fãcut nici o excepþie de la aceastã regulã.

17


18

Istorie ºi spiritualitate ANDREI BREZIANU

Aspecte din spiritualitatea Monseniorului Ghika în lumina câtor va învãþãturi câtorva ale Enciclicei Deus Caritas est (partea a II-a) “Indiferent de întâlnirea providenþialã care ne scoate în cale o nevoie sau alta a aproapelui, ea reprezintã o vizitã a lui Dumnezeu” — spunea Monseniorul Ghika. În acest sens, iatã cum, din pagini de mãrturie nemijlocitã, reiese, vãzutã de un observator necatolic ºi imparþial - omul de culturã, publicistul ºi juristul român Petre Pandrea (1904-1968) - practica acestei gândiri de profundã implicare creºtinã, în pilda concretã, discretã, neostentativã a întâlnirilor Monseniorului Ghika cu aproapele. Amintirile lui Petre Pandrea dateazã de la finele anilor patruzeci ºi din deceniul care a urmat: ...”Începând din noiembrie 1938, îl vedeam destul de des pe Monseniorul Vladimir Ghika la Biblioteca Academiei Române, din Bucureºti... Priveam la impozantul cãlugãr catolic cu aprehensiune confesionalã, cu adversitate filosoficã ºi politicã... Mã prezentam, tot pe atunci, la curþile marþiale ca avocat, doctor în drept ºi fost ºcolar la cinci universitãþi europene, ca sã apãr proletari arestaþi, israeliþi încãtuºaþi, baptiºti înlãnþuiþi, þãrani rãzvrãtiþi, negustori în lupta cu fiscalitatea imbecilã... Acolo, la cancelarii, pentru a obþine permisul la vorbitor, l-am întâlnit din nou pe doctorul de suflete Vladimir Ghika. Pãºea aerian la Tribunalul militar Malmaison, pe culoarele sordide ale închisorilor Vãcãreºti ºi Jilava, aducând alinare, pachete cu mâncare, cu veºminte, crucifixuri ºi cãrticele, - fãrã a se uita la confesiune, clasã sau rasã... Era un savant benedictin ºi un înger al blândeþii prin puºcãrii: dubla ipostazã a unui suav monah... Din acel moment, l-am înþeles ºi l-am iubit. Au dispãrut aprehensiunile, ca fulgii pãpãdiilor în vânt... ...Respectul pentru el era puþin zis. Mã apropiam mult de veneraþie. Târziu, mi-am dat seama cã un sfânt pãºeºte printre noi. Era în carne ºi oase, cu barbã apostolicã, cu ochii sclipind de inteligenþã înlãcrimatã, cu plete argintii, cu sutana asprã. Înainte de a ajunge la veneraþie, a fost mai întâi dragostea pentru el, dragoste izvorâtã din spectacolul pildei lui în sectorul meu profesional. Râvna sa a stimulat râvna mea de avocat penalist. Pilda lui m-a fascinat ºi m-a fãcut neînfricat într-o epocã înfricoºãtoare... Eu puteam colinda curþile marþiale ca o îndatorire profesionalã... M-am întrebat dintru început ce cãuta printre noi monahul catolic?... Nici nu fãcea mãcar prozelitism... Eu eram în branºã, fusesem un prinþ al liberei profesiuni jurnalistice ºi eram ameninþat sã ajung un prinþ al avocaturii libere, nesimþit ºi nesimþitor la durerile pacienþilor, ca atâþia medici ºi avocaþi cu clientelã multã ºi cu osânzã la creier... Pilda lui Vladimir Ghika mi-a evocat, ani în ºir, pe bunul samaritean, mi-a amintit de valoarea inestimabilã a caritãþii. A trezit coarda milei într-o harfã ameninþatã de ruginã sau putregai... Lumea trebuie sã ºtie: Monseniorul Vladimir Ghika a ajutat cu alimente ºi veºminte pe deþinuþii politici comuniºti aflaþi în puºcãriile regelui Carol al II-lea ºi ale Mareºalului Antonescu. De ce o fãcea?... Era simpatizant comunist sau democrat progresist,

cum eram eu?... Nu. De ce îi ajuta pe sioniºtii arestaþi?... Era exclus sã-i converteascã... De ce se interesa de baptiºti ºi de numeroasele secte protestante, chiar ºi de nenorociþii din secta martorilor lui Iehova, care aruncau cu noroi în Biserica Romano-Catolicã?... Eu puteam recolta în tribunalele penale glorie ºi arginþi. Era meseria mea... Ce recolta Vladimir Ghika?... Nimic... Recolta risc, caritate ºi pilda de bun samaritean... Pilda lui mi-a dat de gândit ºi m-a fortificat. Omul planetar venise sã stea în leprozeriile valahe ca sã ajute. Pescuise ºi sufletul meu... M-a ajutat moralmente prin prezenþa lui la Bucureºti, atunci când s-a dezlãnþuit furtuna social-politicã europeanã, ca sã-mi gãsesc busola caritãþii, a rãbdãrii, a vitejiei, a elevaþiei ºi a curãþiei. Nu puteai fi ca el. Prezenþa lui era o mustrare tacitã, un rapel la ordine. Grandiosul lui mesaj nu a rãmas neascultat, nici pentru Biserica Ortodoxã ºi nici pentru mandarinatul intelectual valah... Nimeni nu-i profet în þara lui?... Vladimir Ghika era din þara mea. A debutat ca un ciumat, cu scandalul pãrãsirii dogmelor ecleziastice tradiþionale ºi a sfârºit în dragoste ºi veneraþie, în sfinþenia unanim admisã, privit ca un sfânt ºi de ortodocºi ºi de catolici, respectat de laici, hulit ºi întemniþat de nemernici ºi iresponsabili”... Pânã aici, mãrturia puþin cunoscutã a publicistului, omului de culturã ºi juristului Petre Pandrea, stins din viata în 1968... (Va urma)

Preot MA THIAS POZAR MATHIAS

S-a nãscut la 11 ianuarie 1912, în localitatea Fundu Moldovei (Suceava), ºi a studiat la Seminarul ºi Academia teologicã Sfântul Duh din Bucureºti. A fost sfinþit preot la 29 iunie 1939, funcþionând apoi ca vicar la parohia catedralei Sfântul Iosif din Bucureºti. Episcopul Iosif Schubert l-a numit, în 1950, pe pãrintele M. Pozar drept al doilea succesor la jurisdicþia canonicã a Arhidiecezei RomanoCatolice Bucureºti, motiv pentru care, acesta din urmã, a fost arestat de Securitatea românã în iunie 1951. La 2 februarie 1954 pãrintele a fost condamnat la 18 ani închisoare pentru delictul de „înaltã trãdare”, fiind închis ulterior în penitenciarele Aiud, Jilava, Piteºti ºi Gherla. A fost eliberat, prin graþiere de restul pedepsei, în 1963, iar un an mai târziu s-a repatriat în Austria. Moare la 8 septembrie 1978, în localitatea Tobelbath. Preot M. Pozar a suferit mult de pe urma rigorii închisorilor comuniste, unde a fost supus de torþionarii comuniºti la presiuni fizice ºi psihice inimaginabile. Numele sãu rãmâne înscris în galeria eroilor anticomuniºti ai Bisericii noastre locale.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª


Sfântul lunii

Sfântul Raymund de Penyafort - 7 ianuarie -

Sfântul Raymund s-a nãscut la Penyafort (Spania), între 1175 ºi 1180, într-o familie înruditã cu regi ai Aragonului ºi conþi din Barcelona. A fost educat la Barcelona ºi, ulterior, începând din 1210, la Bologna (Italia), unde ºi-a luat doctoratele în drept civil ºi drept canonic. La 20 de ani era deja profesor la Universitatea din Barcelona, iar la 30 de ani a devenit profesor de jurisprudenþã la Bologna; aici ºi-a adunat esenþa (corpus-ul) cursurilor sale într-o carte numitã Summa juris. Bologna, alãturi de Paris ºi Oxford, reprezenta unul din principalele centre de studii, ce au fost transformate, în secolul al XIII-lea, din ºcoli episcopale ºi capitulare în universitãþi. Secolul al XII-lea a fost o perioadã de mari frãmântãri intelectuale; studenþii cãlãtoreau atraºi de faima profesorilor, iar corpul didactic fonda noi ºcoli a cãror faimã se rãspândea cu repeziciune. Începând cu anul 1200, principalelor ºcoli le-au fost garantate privilegii, atât din partea împãratului, cât ºi din partea Papei.

Un umil ºi învãþ at frate învãþat dominican

Printre cei atraºi de Bologna era ºi Sfântul Dominic Guzman, fondatorul Ordinului Predicatorilor, a cãrui regulã a fost confirmatã în 1216 ºi în 1217, tot la Bologna þinându-se, în anul 1220, ºi primul Capitlu General al ordinului dominican. Sfântul Dominic a murit în anul 1221 ºi, probabil, Sfântul Raymund l-a cunoscut ºi a fost influenþat de el, deoarece, la numai opt luni dupã moartea fondatorului, a intrat în rândul dominicanilor din Barcelona. În 1219, întors la Barcelona la chemarea episcopului sãu, a fost numit arhidiacon (un fel de vicar episcopal de azi) ºi ”oficial” (vicar judiciar), douã sarcini pe care le-a îndeplinit cu mult zel ºi devotament; totodatã avea o sensibilitate aparte faþã de nevoile sãracilor (sensibilitate pe care mai târziu i-a transmis-o ºi papei Grigore al IX-lea). La Barcelona ºi-a petrecut mult timp în rugãciune ºi studiu, remarcându-se prin predicile sale, prin care îi îndemna pe arabi ºi pe evrei la convertire.

Confesorul papei devine conducãtorul suprem al dominicanilor

În anul 1230, papa Grigore al IX-lea l-a numit confesorul sãu, iar Sfântul Raymund, profitând de aceastã funcþie, îi cerea deseori acestuia, ca pocãinþã, sã dea curs prompt petiþiilor sãracilor. Pe parcursul acestei perioade, cât a fost confesorul Papei, ºi-a pus în valoare ºi competenþa în dreptul canonic, realizând o colecþie (cinci cãrþi) de decrete pontificale ºi conciliare.

În anul 1234, Sfântul Raymund s-a întors, epuizat la Barcelona. Anul urmãtor, a refuzat cererea Papei de a deveni episcop de Tarragona, preferând singurãtatea, contemplaþia, studiul, predica ºi munca în confesional. Dupã 16 ani de la îmbrãcarea hainei dominicane, în anul 1238, i-a fost încredinþatã conducerea supremã a ordinului, devenind al treilea magistru general (nume dat conducãtorului suprem al dominicanilor), sarcinã pe care nu a putut sã o refuze. Timp de doi ani, a vizitat, mergând pe jos, toate mãnãstirile ordinului, ce se aflau într-o rapidã creºtere. O lucrare pe care a desãvârºit-o, în timpul cât s-a aflat în aceastã funcþie, a fost revizuirea Constituþiilor dominicanilor, fãcând transparente metodele administrative ºi luând act de multe puncte problematice. Printre inovaþiile introduse de Sfântul Raymund a fost ºi posibilitatea magistrului general de a-ºi prezenta demisia, pe motive fondate, inovaþie aprobatã de capitlul general din anul 1239. Un an mai târziu, el însuºi ºi-a cerut demisia, invocând ca motiv vârsta de 65 de ani.

Mari regi i-au stat la cãpãtâi, pentru a primi o ultimã binecuvântare

Dupã ce ºi-a prezentat demisia din funcþia de magistru general, a mai trãit încã treizeci ºi patru de ani, dedicându-ºi toate energiile predicii ºi operei de convertire a arabilor. Aflându-se în Spania, i-a scris lui Toma de Aquino, un alt mare dominican, cu aproape cinzeci de ani mai tânãr, ºi care se afla la Paris, încurajându-l sã scrie Summa contra Gentiles – o sintezã a tuturor controverselor dintre creºtini ºi necreºtini – pentru ca predicatorii dominicani sã aibã la îndemânã un manual fundamental solid în confruntãrile de idei cu necreºtinii. A introdus limbile arabã ºi ebraicã în diferite mãnãstiri ale ordinului ºi a fondat comunitãþi în teritoriile aflate sub dominaþie arabã (una în Murcia, în sudul Spaniei, ºi alta în Tunisia). A trãit aproape 99 de ani ºi – înainte de moarte, pe timpul cât era bolnav – au venit la cãpãtâiul lui regele Alfons de Castilia ºi Iacob de Aragon, pentru a primi de la el ultima binecuvântare. Sfântul Raymund a murit la Barcelona, pe 6 ianuarie 1275, ºi a fost canonizat în 1601. Odatã cu reforma calendarului general, din 1969, sãrbãtoarea sa, celebratã pe 23 ianuarie, a fost anticipatã în ziua de 7 ianuarie ºi are caracter de memorie facultativã.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

19


20

Arta de a trãi

Arta de a trãi Dialogul dintre libertate ºi raþiune

În mijlocul nenumãratelor provocãri ale timpului prezent, în vârtejul traiului din ce în ce mai complicat, asaltat frecvent de situaþii limitã, e nevoie de rãspunsuri clare ºi de asumarea, cu responsabilitate, a opþiunilor. ªi poate cã reuºita unor astfel de rãspunsuri ºi de opþiuni de viaþã responsabile adaugã multã substanþã la ceea ce se considerã a fi „frumuseþea vieþii”. Sunt situaþiile limitã cu care se confruntã marile teme ale vieþii, distorsionate de stiluri nocive, de reglementãri juridice care nu respectã demnitatea autenticã a persoanei (dreptul la viaþã din momentul conceperii ºi pânã la moartea naturalã), sau de experimente ºi practici care pun în pericol mediul înconjurãtor. Viaþa responsabilã este chematã astãzi, mai mult ca oricând, la conºtiinþa dialogului între libertate ºi raþiune. În cea mai recentã enciclicã a sa, Spe salvi, papa Benedict al XVI-lea dezvoltã tema acestui dialog, în câteva paragrafe de referinþã.

Progresul: aspiraþii ºi eºecuri

Raþiunea ºi libertatea sunt douã categorii care ocupã locul central în ideea de progres. În epoca modernã, ideologia progresului presupune depãºirea oricãror dependenþe, cucerirea libertãþii desãvârºite ( Spe salvi 18). „Ambiguitatea progresului este evidentã. Fãrã îndoialã, oferã noi posibilitãþi pentru bine, dar deschide, de asemenea, un abis de posibilitãþi pentru rãu, care înainte nu existau. Cu toþii am fost martorii unor situaþii în care progresul, aflat pe mâini greºite, se poate transforma – ºi s-a transformat, de fapt, – într-un teribil progres în rãu. Dacã progresul tehnic nu este însoþit de un progres în formarea eticã a omului, de o creºtere a omului interior (cf. Ef 3,16; 2Cor 4,16), nu este un progres, ci o ameninþare pentru om ºi pentru lume.” (Spe salvi 22)

Ce fel de raþiune?

Întrebarea esenþialã, în dezbaterea eticã, se referã la calitatea raþiunii, în separarea binelui de rãu. Raþiunea autosuficientã este evident precarã ºi dãunãtoare. „Când dominã, în mod real, raþiunea?” se întreabã autorul enciclicei, „Oare atunci când s-a îndepãrtat de Dumnezeu? Raþiunea puterii ºi a fãptuirii este raþiunea întreagã?” Rãspunsul se construieºte riguros: „În mod cert, raþiunea este marele dar al lui Dumnezeu pentru om, iar victoria raþiunii asupra iraþionalului este un obiectiv al credinþei creºtine.” „Dacã progresul, pentru a fi progres, necesitã creºterea moralã a umanitãþii, atunci raþiunea puterii ºi a fãptuirii trebuie sã fie integratã cu aceeaºi urgenþã prin deschiderea raþiunii cãtre forþele salvatoare ale credinþei, cãtre discernãmântul dintre bine ºi rãu” (Spe salvi, 23).

Ce fel de libertate?

Desigur, libertatea bazatã pe criterii. Libertatea absolutã – aºa cum este conceputã, ideologic, în discursul public al „libertãþilor” – conduce la derapaje periculoase, pentru fiinþa umanã ºi pentru mediul înconjurãtor. Citind cu atenþie „enciclica speranþei”, descoperim o adevãratã poezie a înþelepciunii care concepe libertatea. Dintotdeauna, dincolo de lumea imediatã, „sclerozatã”, a reglementãrilor materiale ºi politice ale comunitãþilor, a existat o credinþã în divinitate. O credinþã care a modulat manifestarea libertãþii umane. Este o deosebire esenþialã între libertatea condiþionatã de voinþa zeilor ce întruchipau fenomene cosmice, ºi libertatea sub semnul unui Dumnezeu cãruia omul i se poate adresa prin rugãciune. Benedict al XVI-lea aminteºte expresia Sfântului Paul, din Epistola cãtre Coloseni (2,8), despre problematica esenþialã a acelor vremuri: viaþa „în Cristos” se contrapunea vieþii dominate de „elementele lumii”. Pornind de aici, Benedict al XVI-lea citeazã un minunat text al sfântului Grigore din Nazianz, „care poate ilumina foarte mult”. „Chiar în momentul în care Magii, cãlãuziþi de stea, l-au adorat pe noul rege, Cristos, a sosit sfârºitul pentru astrologie, cãci de atunci stelele se rotesc pe orbita stabilitã de Cristos.” Într-adevãr, dintotdeauna, spune în concluzia acestui capitol autorul enciclicei Spe salvi , concepþia înþeleaptã despre lume recunoaºte cã „nu elementele cosmosului, legile materiei, guverneazã lumea ºi omul, ci existã un Dumnezeu personal care guverneazã stelele, adicã universul; ultima instanþã nu o reprezintã legile materiei ºi ale evoluþiei, ci raþiunea, voinþa, iubirea: o Persoanã. ªi dupã ce cunoaºtem aceastã Persoanã, ºi ea pe noi, inexorabila putere a elementelor materiale nu mai este ultima instanþã; deja nu mai suntem sclavii universului ºi ai legilor lui, acum suntem liberi” (Spe salvi, 5).

Arta de a trãi: o chemare la înþelepciune

Imaginea contemplatã de sfântul Grigore din Nazianz, citat în cea mai recentã enciclicã a papei Benedict al XVI-lea, ne aminteºte, prin înþelesurile profunde ale sãrbãtorii Epifaniei, cã arta de a trãi este o permanentã chemare la înþelepciune, la îmbinarea dintre raþiunea care nu-ºi este autosuficientã ºi libertatea bazatã pe criterii etice ºi morale. În timpul ce ne este dat, un timp al vitezei, al provocãrilor, al violenþei ºi incertitudinii, steaua ce i-a cãlãuzit pe Magi nu poate fi acoperitã de negura acestor „intemperii”... E suficient sã privim spre ea, cu speranþa începutului de an.

MARINA FARA


Arta de a trãi

Psihologul rãspunde Soþul meu nu se împacã deloc cu mama mea, ºi nu suportã sã-i cer ajutorul, deºi eu am uneori nevoie sã mã ajute cu copiii (lucru pe care ea l-ar face cu bucurie). Evitã orice contact cu ea ºi cautã sã ne îndepãrteze ºi pe noi. La baza problemei cred cã stã faptul cã soþul meu e o fire autoritarã, iar mama suportã greu aceastã autoritate. Eu sunt la mijloc. În plus, þin mult la amândoi, iar copiii au nevoie ºi de bunici. Ce se poate face ? Acum dumneavoastrã formaþi o familie cu soþul ºi copiii dumneavoastrã. Este important ca fiecare membru al familiei sã se simtã parte integrantã a ei. Când în familie mai intervin ºi alþii (pãrinþi, bunici, prieteni etc.) ºi sunt percepuþi ca intruºi sau mentori, influenþând membrii familiei, este inevitabil sã aparã conflicte. Interesul familiei trebuie sã primeze. Puneþi-vã în locul soþului ºi imaginaþi-vã cã ar fi mama lui cea care încearcã sã facã ce face mama dumneavoastrã, presupunând cã nu o simpatizaþi prea mult pe mama soacrã. Cu siguranþã cã nu aþi fi mulþumitã. ªi aþi încerca sã îndepãrtaþi „intrusul”. Vedeþi lucrurile într-un fel, soþul le vede altfel. Vrea sã fie stãpân (nu în sensul negativ al cuvântului) în casa care îi poartã numele, iar pentru asta este dispus sã sacrifice ºi binele pe care ar putea sã-l primeascã de la persoana care, pe lângã acel bine, ar veni ºi cu abordãri proprii. Este vorba de dorinþa lui, de altfel fireascã, de a se bucura de propria familie - de dumneavoastrã, de copii -, fãrã a se simþi „ameninþat” de o autoritate venitã din afarã. Soþul va percepe automat aceastã autoritare ca pe o influenþã negativã, pentru cã, probabil, de multe ori pãrerile mamei nu coincid cu propriile lui principii, iar în cadrul familiei deciziile trebuie luate de cei doi soþi, cãci ei formeazã un întreg. Soþul se va simþi dat la o parte, exclus, atunci când constatã cã în unele aspecte influenþa mamei asupra dumneavoastrã tinde sã devinã mai puternicã decât a lui însuºi, provocând astfel între dumneavoastrã discuþii în contradictoriu. Este foarte importantã ºi atitudinea soacrei. Din context nu reiese exact care este aceastã atitudine. Dar, din moment ce soþul simte nevoia sã-ºi impunã autoritatea, probabil este vorba de o atitudine uneori ostilã, negativã. Înþeleg cã vã este mare frustrarea. Spuneþi cã mama suportã greu autoritatea lui. Dar nu ea trebuie sã suporte în primul rând, ci dumneavoastrã ca soþie. Iar dacã puteþi face aceasta, ºi se pare cã puteþi, problema este rezolvatã. Copiii au nevoie ºi de bunici? Just, dar în primul rând au nevoie de pãrinþi, de familie. Nu îi iau apãrarea soþului, ci urmãresc binele familiei. Cu siguranþã are ºi soþul versiunea lui, pentru care nu o agreeazã pe mama dumneavoastrã, iar dacã motivele sunt puerile, cel care pierde este el, dar ºi întreaga familie. Dacã soacra lui ºi-ar schimba atitudinea, poate ºi el ar mai schimba din aversiunea lui. Ideea fundamentalã, însã, este urmãtoarea: familia ºi binele ei trebuie puse în faþa oricãrui alt interes. De aici, mai departe, gãsiþi dumneavoastrã, în concretul vieþii pe care o trãiþi, modalitatea de a satisface cerinþele celor din jur.

Pr Pr.. MARIUS ANTÃLUÞE

Sfatul Medicului Despre alimentaþia echilibratã, frecvenþa meselor meselor,, condiþii pentru o bunã digestie Hrana ne întreþine viaþa, este un factor de sãnãtate, dacã respectãm câteva reguli: Trebuie sã mâncãm în tihnã, relaxaþi, fãrã sã ne lãsãm furaþi de preocupãrile de serviciu, de cititul ziarului sau de privitul la televizor. Astfel se creeazã stimuli pozitivi pentru secreþiile sucurilor digestive, asigurând o asimilare bunã a principiilor nutritive. Stresul ºi enervarea sunt factori negativi, care împiedicã desfãºurarea normalã a diferitelor etape ale digestiei. Nu numai la adulþi, dar mai cu seamã la copii ºi vârstnici, respectarea orelor fixe de masã contribuie la bioritmul normal de trei mese principale, consistente, douã mese de fructe ºi cruditãþi. Supa sau ciorba trebuie, de asemenea, sã facã parte din meniul zilnic, pentru a se evita constipaþia. În acest sens se recomandã ºi aportul suficient de lichide – 2 litri pe zi, la adulþi, ingerate în înghiþituri mici, distribuite pe tot parcursul zilei, ºi nu doar atunci când ne este sete. Trebuie sã evitãm sã mâncãm pe fugã, ciugulind câte ceva, din lipsã de timp. Aºa cum se cere sã respectãm programul normal de somn, tot aºa trebuie sã ne acordãm timpul necesar pentru a sta la masã. Cumpãtarea este o regulã de aur, ºtiut fiind faptul cã excesele alimentare, indiferent de direcþia în care sunt orientate – dulciuri, carne, bãuturi – determinã patologii cu grade diferite de severitate. Încã un aspect pe care vreau sã-l amintesc, deseori neglijat, este ambientul în care este luatã masa. Prezentarea aspectuoasã stimuleazã pofta de mâncare. Evitarea monotoniei meniului ºi inventivitatea gospodinei, în acest sens, contribuie la buna dispoziþie în cadrul mesei.

Medic Primar BEA TRIX PAL BEATRIX

21


22

Social

Doctrina socialã a Bisericii ne învaþã despre... pace Pacea este rodul dreptãþii (cf. Is 32,17), înþeleasã, în sens larg, ca respectul faþã de echilibrul tuturor dimensiunilor persoanei umane. Pacea este în pericol atunci când omului nu-i este recunoscut ceea ce i se datoreazã ca om, când nu i se respectã demnitatea ºi când convieþuirea nu este orientatã spre binele comun. Pentru construirea unei societãþi paºnice ºi pentru

dezvoltarea integralã a indivizilor, a popoarelor ºi a naþiunilor, reies ca esenþiale apãrarea ºi promovarea drepturilor omului. Pacea este ºi rodul iubirii: „adevãrata pace este mai curând caritate decât dreptate, pentru cã dreptãþii îi revine numai sã îndepãrteze obstacolele pãcii – ofensa ºi paguba -, pe când pacea însãºi este actul propriu ºi specific al caritãþii” (Pius XI, enc.

Ubi arcano). Pacea se construieºte, zi de zi, în cãutarea ordinii voite de Dumenzeu ºi poate sã înfloreascã numai atunci când toþi îºi recunosc responsabilitãþile care le revin în promovarea ei.

(dupã Doctrina socialã a Bisericii. Compendiu, Editura Universitãþii, Bucureºti, 2006, pag. 306)

Caritas - o luminã în calea celor vârstnici ºi nevoiaºi Se întâmplã în societatea noastrã un fenomen deplorabil, care, din nefericire, pare sã ia amploare pe zi ce trece: situaþia deosebit de precarã cu care se confruntã din ce în ce mai multe persoane vârstnice ºi indiferenþa cu care sunt tratate uneori, atât de semenii lor cât ºi de persoanele care au abilitarea sã le ofere un sprijin real, concret. Cred cã, înainte de toate, ar trebui sa ne gândim la valoarea inestimabilã a acestor oameni; ce au însemnat ºi ce înseamnã ei pentru noi, atât ca ansamblu social, istoric, cât ºi individual, pentru fiecare în parte. Oamenii aceºtia, pe care mulþi îi catalogheazã drept “inutili”, au parcurs tumultul unei vieþi, poate mai mult sau mai puþin fericite, au muncit, au îndurat, au sperat, au luptat, au zâmbit ºi au plâns. Experienþele lor reprezintã un tezaur, cel puþin sufletesc, mai ales pentru cei tineri; sunt o carte deschisã cãtre istorie, sunt adevãrate lecþii de viaþã. Este foarte uºor sã fie lãsaþi deoparte, sã fie consideraþi inutili pentru societate, însã cum rãmâne cu respectul care li se datoreazã pentru o viaþã trãitã, pentru o experienþã acumulatã?! Imaginaþi-vã câtã durere trebuie sã existe în sufletul acestor oameni, oameni care au parcurs un drum, repet, mai mult sau mai puþin sinuos, iar acum, când pãºesc pe ultima potecã, sã constate cã toþi anii ce au trecut nu valoreazã mai mult decât o frunzã care se usucã ºi cade printre sute altele, fãrã sã fie observatã, care ajung sã se umileascã, cerºind la colþ de stradã. Sã ne imaginãm pe noi înºine într-o astfel de situaþie. Sã ne imaginãm o viaþã trãitã cu speranþa într-un viitor mai bun, pentru ca apoi, spre final, sã rãmânem singuri, bolnavi, aflaþi în imposibilitatea de a beneficia mãcar de un trai decent. Este o durere cãreia cu greu i se poate rezista. ªi totuºi, aceºti oameni gãsesc puterea de a spera cã cineva le va auzi strigãtul, cã nu-i va lãsa pradã uitãrii ºi nepãsãrii. ªi fiecare dintre noi ar trebui sã se simtã responsabil ºi sã-ºi întoarcã privirea cãtre ei. Este datoria noastrã ca cetãþeni, creºtini, oameni, sã avem grijã de bãtrânii noºtri, sã-i respectãm, sã le fim aproape, sã le mângâiem sufletele descumpãnite. Speranþa multora dintre persoanele vârstnice a prins contur în planul realitãþii, prin eforturile depuse de-a lungul anilor de Asociaþia Caritas Bucureºti, a cãrei preocupare continuã este sprijinirea celor nevoiaºi, care au uitat ce înseamnã un zâmbet venit din inimã.

Regãsim numeroase persoane vârstnice printre beneficiarii proiectelor dezvoltate aici. Cantina Socialã le oferã zilnic ºi bãtrânilor singuri, cu venituri mici sau inexistente, deplasabili sau nedeplasabili, la domiciliu, o masã de prânz caldã. Centrul de Îngrijire la Domiciliu pune la dispoziþie asistenþã medicalã bolnavilor dificil de transportat, bãtrânilor singuri, imobilizaþi, care nu au posibilitatea de a-ºi asigura îngrijirea medicalã; printre beneficiarii Farmaciei Sociale se numãrã ºi astfel de persoane, care nu dispun de suficiente mijloace pentru a-ºi procura medicamentele necesare. Nu este o activitate uºoarã, dar aceºti oameni, care au ales sã lucreze în cadrul Serviciului Social al Bisericii Catolice, au înþeles cã nu trebuie sã ne uitãm bãtrânii, cã trebuie sã îi sprijinim, sã îi ocrotim ºi sã îi ajutãm sã se simtã oameni între oameni. Aºadar, alãturaþi-vã eforturilor angajaþilor ºi voluntarilor Asociaþiei Caritas Bucureºti în nobila misiune de a-i sprijini pe cei nevoiaºi. Haideþi sã urmãm îndemnul Domnului! Sã fim cu adevãrat o familie creºtinã, în care iubirea salutarã faþã de aproapele poate face minuni, mai ales pentru niºte oameni care nu cer prea mult, pe care chiar ºi cu puþin îi putem face sã zâmbeascã, sã se bucure, sã creadã din nou în solidaritatea umanã. Vã aºteptãm cu drag sã ne contactaþi pentru orice informaþii sau donaþii, financiare, sau sub formã de bunuri materiale, atât la numerele de telefon: 021/233.21.34; 021/233.21.35 sau 0724284090, la Sediul Administrativ al Asociaþiei Caritas Bucureºti, din str. Gheorghe Pripu 22-36, sector 1, cât ºi pe adresa de mail caritas@mailbox.ro. Puteþi gãsi, de asemenea, date de referinþã ºi pe adresa de web: www.caritasbucuresti.org. Pentru donaþii financiare vã stau la dispoziþie urmãtoarele date bancare: COD SWIFT: BACXROBU, codurile-IBAN RO57BACX0000003005059000 LEI; RO30BACX0000003005059001 USD ºi RO03BACX0000003005059002 EUR, deschise la UNICREDIT ÞIRIAC BANK, Sucursala Titulescu ºi Codul Fiscal - CUI: RO4849743. Vã mulþumim! ªi nu uitaþi: este nevoie de sprijinul Dumneavoastrã. Conteazã! Puteþi aduce o schimbare...un zâmbet, nu doar pe buzele acestor oameni ci ºi în sufletul lor! Fiþi binecuvântaþi!

CARMEN AMARII


Anunþuri Academia Durcovici, în colaborare cu Surorile Sfântului Paul, vã invitã la un pelerinaj biblic intitulat Pe urmele Sfântului Paul pentru întâmpinarea anului dedicat Apostolului Neamurilor iunie 2008 - iunie 2009 4 Invitaþii, 4 Întâlniri, 4 teme, Pentru a evoca personalitatea Sfântului Paul prin intermediul unui DVD: Paul, din Tars în întreaga lume Popasurile pelerinajului spiritual: 31 ianuarie: Saul, farizeul diasporei iudaice Eu sunt bãrbat iudeu, nãscut în Tarsul Ciliciei, învãþând la picioarele lui Gamaliel (Fap 22,3). 27 februarie: Saul ºi Isus din Nazaret Saule, Saule, de ce mã prigoneºti? (Fap 9,4). 24 Aprilie: Sfântul Paul, Crainicul Evangheliei Acesta îmi este un vas ales, ca sã poarte numele meu înaintea neamurilor (Fap 9,15). 28 Mai: Sfântul Paul mistuit de Isus Cristos Râvniþi însã la darurile cele mai bune. ªi eu vã arãt încã o cale care le întrece pe toate (1Cor 12,31). Întâlnirile vor avea loc la ora 16.00, în Institutul Teologic Sfânta Tereza, în Aula de la etajul IV.

Sr TTILO ºi Sr Sr.. FRANCESCA PRA PRATTILO Sr.. CRISTIANA MAREª

POªT A REDACÞIEI POªTA

Relativ la ultimul material apãrut în cadrul rubricii “Copiii se întreabã…” domnul Ciprian Pop propune urmãtoarea discuþie : “Chiar dacã majoritatea oamenilor de ºtiinþã susþin un punct de vedere (în cazul de faþã, cã nu existau dinozauri pe vremea lui Noe, n. red.), nu rezultã cã acesta este ºi corect (se pot da ºi exemple din istoria ºtiinþei). Adevãrul, sau realitatea, nu se stabileºte pe baza majoritãþii opiniilor (deºi este mai puþin probabil sã fie adevãrat, în medie, ceva susþinut de o minoritate). Existã opinii argumentate cum cã oamenii au fost contemporani cu dinozaurii. Dimpotrivã, este cel mai probabil cã pe arca lui Noe au fost ºi dinozauri (poate exemplare tinere, mai mici), dacã acceptãm ca adevaratã descrierea potopului din Genezã. Sunt de acord cu dumeavoastrã cã nu tot ceea ce este majoritar acceptat trebuie neapãrat sã fie ºi adevãrat. De altfel, ºi volumul din care a fost preluat textul merge pe aceeaºi idee. Dintr-o întorsãturã a frazei, pe care o regret ºi pentru care îmi asum rãspunderea, lucrurile au apãrut altfel. Vã mulþumim pentru precizare ºi aºteptãm sã ne mai scrieþi.

Fundaþia LEONARDO MURIALDO MURIALDO, ºtiind cã orice tânãr calificat are un viitor asigurat, organizeazã ºi în anul 2008 Cursuri de formare profesionalã autorizate de Ministerul Muncii ºi de Ministerul Educaþiei. Acestea au în vedere urmãtoarele meserii: - Operator introducere, validare ºi prelucrare date Duratã curs: 4 ºi1/2luni. Nivel de studii cerut: minim 10 clase. Curs de iniþiere ºi perfecþionare în programele de operare Word, Excel, PowerPoint, Internet Explorer, Acces ºi CorelDraw. Preþ: 300 Ron - Contabil Duratã curs: 3 luni. Nivel de studii cerut: minim 12 clase cu diplomã de Bacalaureat. Preþ: 300 Ron - Bucãtar Duratã curs: 4 ºi1/2luni. Nivel de studii cerut: minim 10 clase Practicã la restaurantele La Scaletta, La Mama. Posibilitatea efectuãrii unui stagiu de pregãtire în Italia, timp de 3 sãptãmâni, la Scuola Alberghiera E. Raffo, din Tonezza del Cimone, Vicenza. Preþ: 250 Ron - Ospãtar Duratã curs: 4 ºi1/2luni. Nivel de studii cerut: minim 10 clase Practicã la restaurantele La Scaletta, La Mama. Posibilitatea efectuãrii unui stagiu de pregãtire în Italia, timp de 3 sãptãmâni, la Scuola Alberghiera E. Raffo, din Tonezza del Cimone, Vicenza. Preþ: 250 Ron - Curs de limba italianã (nivel: începãtor, mediu, avansat) Duratã curs: 3 luni. Nivel de studii cerut: minim 10 clase. Preþ: 250 Ron - Curs de limba englezã (nivel: începãtor, mediu, avansat) Duratã curs: 3 luni. Nivel de studii cerut: minim 10 clase. Preþ: 250 Ron - Curs de dans sportiv Vals, Samba, Cha Cha, Jive, Rumba, Salsa, Merengue, Bachata. Pret: 80 Ron/8 ºedinþe Pentru alte informaþii ºi detalii puteþi contacta Centrul de Formare Profesionalã din Str. Leonardo Murialdo, nr. 1, PopeºtiLeordeni, Ilfov, tel./fax 021.361.56.71; mobil: 0720.807.203. De asemenea, puteþi accesa site-ul www.murialdo.ro

23


24

Micul prinþ

Pov es t lui E ea ric Pr Pr.. ADRIAN BOBORUÞÃ

Copii, ascultaþi! Era odatã, într-un oraº nu prea îndepãrtat, un om rotofei pe nume Eric. Trãia într-o cãscioarã verde cu multe ferestre ºi flori la pervazuri. Eric îºi fãcea multe planuri, dar nu prea reuºea sã termine decât rareori ceea ce îºi propunea. În timp ce-ºi bea cafeaua cu lapte de dimineaþã, bunãoarã, îºi zicea: - Azi am sã merg, negreºit, la câmp sã supraveghez strângerea nucilor din livadã. Vremea se va strica în curând, se apropie iarna, stolurile de ciori vor putea face stricãciuni ºi este mai bine acum. Aruncându-ºi, însã, privirile în jur, vedea o carte rãtãcitã ºi începea sã citeascã, uitând sã mai priveascã ºi la ceas. Oamenii îl aºteptau în livadã, dar Eric, preocupat de alte lucruri care-i veneau neîncetat în minte, trimitea vorbã la câmp sã înceapã recoltarea fãrã el. Altã datã, de cu searã, îºi propunea sã meargã sã viziteze un prieten bolnav. Pleca, dar pe stradã, întâlnindu-se cu vreun vecin, vorbea într-atât încât, uitând de ce plecase de acasã, îºi invita vecinul într-o cofetãrie sã mãnânce o baclava caldã ºi, bând un pahar cu bragã rece, puteau discuta în continuare pe îndelete. Când, în cele din urmã, amintindu-ºi, se uita la ceas, era deja prea târziu, aºa cã se întorcea sã-ºi mãnânce la prânz supa caldã, de chimion, care îl aºtepta aburind pe masã. ªi uite aºa, dragii mei, Eric îºi fãcea fel de fel de planuri, deºi prietenii, zâmbind cu subînþeles, ºtiau cã nu puteai fi prea sigur de promisiunile lui. Aºa era Eric! Dar prietenii rãmâneau prieteni! Eric nu era neserios, ci doar nu prea putea sã se concentreze îndeajuns în problemele urgente. Aºa cã treburile înaintau târâºgrãpiº. ªi nici Eric nu era prea mulþumit! Într-o noapte, visa cã se uita pe geam, vãzând uluit un bãtrânel nu mai înalt decât un copil care, ieºind pe uºa de la bucãtãria casei

Copiii se î ntreabã… în

sale, cãra cocoºat o mulþime de cutiuþe ce strãluceau precum penele de pãun. Privi cum omuleþul acela ciudat le puse într-o cãrucioarã ºi, apucând-o pe poarta grãdinii, plecã repejor, trãgându-le pe strada pietruitã, în jos. Punându-ºi haina pe umeri, în vis, Eric ieºi cât putu mai repede, urmãrindu-l. Ajungând pe stradã, apucã doar sã mai vadã cum cãrucioara plinã de cutioare lua colþul. Merse drum lung, dar voia sã vadã unde se va opri. La marginea oraºului, bãtrânelul coti pe o uliþã lãturalnicã ºi se opri în faþa unei case pe care Eric nu-ºi amintea sã o fi vãzut vreodatã. Ajuns aici, bãtrânelul începu sã care liniºtit cutiile în beciul casei necunoscute. Eric îºi luã inima în dinþi ºi îl urmã pe omuleþul acela care nu pãru surprins sã-l vadã. - Bunã, Eric, îi spuse râzând bãtrânelul. Mã bucur cã m-ai ajuns, în cele din urmã! - De unde mã cunoºti? îl întrebã Eric surprins. ªi cine eºti tu ºi ce-s cutiile acelea pe care le-ai cãrat din casa mea? - Mã cheamã Moº Vreme. Iar în fiecare cutiuþã sunt toate zilele tale pierdute. Cele în care þi-ai propus sã faci ceva important ºi nu ai mai ajuns. Vezi, le-am strâns laolaltã ºi le-am adus aici. Deschide-le, dacã vrei, ºi priveºte. ªovãind, Eric deschise la întâmplare una. κi vãzu logodnica care-l aºtepta sã-i cearã mâna ºi el nu mai ajunsese. Deschizând altã cutie, vãzu cum, copil fiind, uitase sã ajungã la bunicul neputincios cãruia îi promisese sã-i facã cumpãrãturile, dar el se jucase toatã ziua. I se strânse inima când, într-o altã cutie, se vãzu preocupat de colecþia de timbre în timp ce colegul sãu de bancã, împreunã cu fraþii ºi pãrinþii sãi, erau izgoniþi din casa pe care nu mai puteau sã o plãteascã. - ªi ce aº putea sã fac acum? spuse Eric printre lacrimi, dupã ce în multe alte cutii revãzu o mulþime de ocazii pierdute. - Vezi, Eric, fiecare zi de viaþã este un dar de la Dumnezeu, ºi nu un vis. De hotãrârile pe care le luãm în prezent, depind întorsãturile vieþii noastre viitoare: sã fim fericiþi sau mai puþin fericiþi. Ceea ce propunându-þi azi, cu hotãrâre, nu ai împlinit defel, altã datã nu se mai poate face deloc. Iar timpul ne aratã cã ceea ce nu am fãcut era foarte important. Dar voi, copii, ce hotãrâre aþi luat de dimineaþã? Dar ieri?

De ce au mâncat Adam ºi Eva din pomul oprit, dacã Dumnezeu nu le-a dat voie?

Când Dumnezeu i-a creat, Adam ºi Eva erau fãrã pãcat. Dar puteau sã aleagã înte bine ºi rãu, deci puteau decide ºi sã facã ceva rãu (la fel cum ºi tu, câteodatã, poate faci ceva nepermis). Când diavolul i-a ispitit sã mãnânce din pomul oprit, ei au hotãrât sã facã acest lucru chiar dacã Dumnezeu nu le dãdea voie. Diavolul i-a minþit cã Dumnezeu vrea sã ascundã de ei ceva bun, iar ei l-au crezut. Cu alte cuvinte, au avut mai multã încredere în diavol decât în Dumnezeu, ºi au considerat cã e mai de folos sã mãnânce fructul oprit decât sã asculte de regula stabilitã de Dumnezeu. Voi ce credeþi? ªtiþi ce s-a întâmplat dupã aceea? Verset cheie: Gen 3,1-6 Versete ajutãtoare: Mt 6,13 ºi 26,41

(adaptare de LIANA GEHL dupã 205 Questions Children Ask about God)


Suflet tânãr

Gândul meu pentru tine/ri Dragã prietene, Fiecare zi este o fereastrã prin care privim lumea agitatã ºi grãbitã... Fiecare lunã este o poartã care ni se deschide pentru a învãþa cum sã trãim în aceastã lume... Fiecare an este o treaptã din scara vieþii noastre, care ne ajutã sã ne ridicãm ºi sã fim oameni... În acest an ni se deschid, treptat, 12 portiþe ºi 365 de ferestre. Sã învãþãm sã închidem ºi sã deschidem fiecare poartã din acest an cu atenþie: cu credinþã, cu speranþã ºi cu iubire! Apoi, sã învãþãm, când ajungem în faþa ferestrelor din acest an, de la tot ce ne înconjoarã, cã lumina poate pãtrunde ºi în întunericul care nu a fost alungat niciodatã de Lumina prezentã în lume! Iar când plecãm din faþa ferestrei, sã rãmânem cu conºtiinþa curatã cã am întâlnit Adevãrul ºi ne-am împlinit cu râvnã misiunea! Sã învãþãm de la fiecare poartã pe care o deschidem ºi o închidem, de la fiecare fereastrã pe care o întâlnim ºi apoi o pãrãsim, sã ne ridicãm, sã creºtem, sã fim oameni, sã fim ai lui Dumnezeu!

Pr Pr.. DANIEL BULAI

E un timp pentru toate… Iatã-ne ajunºi la început de an, an în care, cu siguranþã, ne dorim sã fim mai buni, sã fim apreciaþi. Faptul cã suntem încã în ianuarie parcã ne dã forþã, speranþã cã vom putea sã realizãm visurile care încã aºteaptã sã fie împlinite. Când suntem la început de drum, optimismul ºi dinamismul predominã. Dar sã nu uitãm cã orice început presupune ºi un sfârºit ºi, implicit, curajul pentru ceea ce va urma. Ne îndreptãm privirea spre aceia care sunt an terminal fie la liceu, fie la facultate. Pentru ei anul acesta este unul decisiv, unul care îi face sã priveascã înapoi cu melancolie, dar ºi înainte, cu multã dãruire. În rândurile de mai jos aflãm cum trãiesc acest an doi studenþi de la Universitatea Bucureºti, Facultatea de Teologie Romano-Catolicã, specializarea teologie-asistenþã socialã, anume Alina Nica ºi Tony Stoian. Încã din clasa a X-a mi-am dorit sã fiu studentã la aceastã facultate. Mi-am pãstrat visul ºi dupã examenul de admitere am reuºit…am devenit studentã la facultatea de teologie ºi asistenþã socialã. Am învãþat multe lucruri minunate, atât despre Dumnezeu ºi existenþa noastrã, cât ºi despre a fi om în societatea de azi. În cei 4 ani nu au lipsit lacrimile, oboseala, peripeþiile, emoþiile, dar nici micile bucurii. Deºi nu am fost o studentã care sã exceleze, consider cã mi-am fãcut datoria de învãþãcel, datoria faþã de mine ºi faþã de cei din jurul meu. Sunt profesori care îmi vor rãmâne, cu siguranþã, întipãriþi în suflet, profesori care, deºi au fost exigenþi, au ºtiut sã se facã iubiþi, respectaþi. Mai sunt doar 5 luni ºi ne vom prezenta în faþa comisiei lucrarea de licenþã, dar ºi informaþiile acumulate în timpul facultãþii. Deºi ideea mã sperie puþin, pentru cã emoþiile sunt inerente, am încredere cã voi duce totul la bun sfârºit pentru a îndeplini visul unei adolescente de clasa a X-a, acela de a absolvi facultatea ºi de a deveni un asistent social „cu acte în regulã”. ALINA NICA Sincer sã fiu am cam ajuns la capãtul puterilor, nu mai suport stresul examenelor. Pe de altã parte, însã, realizez cã odatã cu absolvirea facultãþii se impun „noi reguli” ºi mã aºteaptã o altã etapã de viaþã, poate mult mai durã. În perioada facultãþii mã simþeam ca într-o familie, era un mediu plãcut, îmi conferea siguranþã. ªtiam cã dacã am nevoie de ajutor, pot sã îl gãsesc aici. Facultatea noastrã în sine îþi oferã un cadru familial, astfel încât recomand cu cãldurã aceastã facultate tuturor celor care-ºi doresc o astfel de atmosferã. Studiile aprofundate din timpul facultãþii m-au ajutat sã-mi rãspund la unele întrebãri legate de existenþa noastrã pe Pãmânt. Din punct de vedere profesional, sunt convins cã toate informaþiile acumulate mã vor ajuta atunci când voi face un proiect de asistenþã socialã. Pânã atunci însã, o sã încerc sã mã bucur de ultimele luni ale studenþiei, chiar dacã asta înseamnã studiu intens, stres; am încredere cã totul va fi bine. Isus ne iubeºte!

TONY STOIAN

25


26

Lecturi ANA-MARIA BOTNARU

Antonio A. Borelli - „Fatima. Mesaj de tragedie sau de speranþã?” Asociaþia Românã pentru apãrarea valorilor creºtine, Luci sull’Est, f.a., 151 p. Despre apariþiile Sfintei Fecioare de la Fatima s-a scris enorm, în mai toate limbile pãmântului. Mai ales „al treilea secret” a nãscut discuþii aprinse, de la îndelunga aºteptare a dezvãluirii (1917-2000) pânã la „dezamãgirea“ care a urmat („numai atât?“). Dacã nerãbdarea aºteptãrii este oarecum justificatã, „dezamãgirea“ unora ºi scepticismul altora sunt ridicole, dar în acelaºi timp revelatoare pentru atitudinea omului (post)modern. În locul adevãrului simplu ºi tãios, omul de astãzi preferã - nici el nu ºtie de ce - minciunile elaborate ºi frumos ambalate. Îndemnul la convertire ºi pocãinþã li se pare multora învechit, demodat, inactual. Or, el este la fel de valabil ºi urgent astãzi ca ºi în 1917, când a fost lansat. Cartea pe care v-o prezint - „Fatima. Mesaj de tragedie sau de speranþã?“ de Antonio Borelli - are meritul de a prezenta succint ºi limpede istoria apariþiilor de la Fatima, textul ºi esenþa mesajelor. Ea se bazeazã în primul rând pe surse directe (texte scrise, mãrturii orale) ºi, doar în plan secund, pe interpretãri. Comentariile, puþine la numãr, vin de la instanþele cele mai autorizate: Congregaþia pentru Doctrina Credinþei, prin vocea prefectului de atunci, card. Joseph Ratzinger. 13 mai 1917. Lucia, Francisc ºi Iacinta o vãd pe Sfânta Fecioarã Maria ºi ascultã mesajul ei. Este prima întâlnire dintr-o serie de ºase (în ziua de 13 a fiecãrei luni, din mai pânã în octombrie). ªase zile care spun omenirii cã mai are o ºansã. Toate apariþiile sunt centrate pe ideea necesitãþii absolute a convertirii. Îndemnurile sunt stãruitoare, simple ºi clare: rugãciunea rozariului, convertirea sincerã ºi deplinã a pãcãtoºilor. Unele elemente conþinute în mesaje ar fi putut pãrea stranii la data formulãrii lor: cererea insistentã de consacrare a Rusiei la Inima Neprihãnitã a Mariei, avertismentul cã dacã Rusia nu se va converti atunci erorile sale se vor rãspândi în lumea întreagã aducând persecuþii, moarte, prigonirea Bisericii. Oare cei 70 de ani de comunism ºi cele 100 de milioane de victime, la nivel global, jertfite pe altarul unei ideologii demente, nu confirmã literal adevãrul ºi gravitatea mesajelor transmise omenirii de Sf. Fecioarã? Vã amintiþi vorba sinistrã a lui Stalin? „Moartea unui om este o tragedie, moartea unui milion e simplã statisticã”. ªi omenirea a mãrºãluit o vreme în aceastã direcþie… Dar Preacurata nu ne lasã în „logica“ lui

Stalin ºi a morþii. Ea ne îmbãrbãteazã ºi ne lumineazã, vestindune cum se va sfârºi aceastã luptã: „În cele din urmã, Inima mea Neprihãnitã va triumfa…” Dar sã ne întoarcem la cartea lui Borelli. În ce constã secretul de la Fatima? Prima parte: viziunea iadului. A doua parte: anunþarea pedepsei ºi a mijloacelor pentru a o evita. A treia parte, construitã din articularea a trei scene aparent independente, dar, de fapt, având o uluitoare coeziune logicã, misticã ºi istoricã: (a) prevestirea unui pericol iminent care ameninþã lumea (îngerul cu sabia de foc); (b) catastrofa care lasã jumãtate de lume în ruinã ºi cãreia îi cad victimã toate categoriile sociale, dar mai ales Sfântul Pãrinte (aici existã douã interpretãri: una considerã cã viziunea s-a împlinit la 13 mai 1981, odatã cu atentatul asupra lui Ioan Paul al II-lea; cealaltã descifreazã simbolic aceastã imagine, argumentând cã agonia ºi uciderea Papei semnificã martiriul Bisericii în veacul al XXlea); (c) marea întoarcere a omenirii la Dumnezeu. Puþini ºtiu, însã, cã apariþia Sf. Fecioare de la Fatima a fost precedatã de tripla apariþie a Îngerului Portugaliei (Îngerul Pãcii) în 1916. Misteriosul mesager îi învaþã ºi îi îndeamnã pe cei trei copii sã se roage neîncetat pentru cei pãcãtoºi, pentru Bisericã, pentru lumea întreagã. Prima rugãciune este de adoraþie ºi pocãinþã: Dumnezeul meu, eu cred în tine, te ador, sper în tine ºi te iubesc. Îþi cer iertare pentru cei care nu cred în tine, nu te adorã, nu sperã în tine ºi nu te iubesc. Cealaltã este o rugãciune de adoraþie euharisticã - ea rezumã perfect atitudinea creºtinã ºi misiunea Bisericii: Preasfântã Treime, Tatã, Fiu ºi Duh Sfânt, te iubesc din adâncul inimii ºi îþi ofer Preascumpul Trup, Sângele, Sufletul ºi Dumnezeirea lui Isus Cristos, prezente în toate altarele de pe pãmânt, ca reparaþie pentru toate insultele, sacrilegiile ºi indiferenþa cu care este ofensat. Prin meritele infinite ale Preasfintei Sale Inimi ºi ale Inimii Neprihãnite a Mariei, îþi cer convertirea sãrmanilor pãcãtoºi. Ameninþând pãmântul, îngerul cu sabia de foc strigã: „Penitenþã, penitenþã, penitenþã…”. ªtim aºadar care e calea de urmat. ªi ºtim ºi unde duce: „Inima mea Neprihãnitã va triumfa“. Aceasta este esenþa mesajelor de la Fatima. Acesta este SECRETUL.


Educaþie media ANCA BERLOGEA

O limbã fãrã dicþionare De la imaginea vieþii la viaþa imaginii

Multã vreme publicul a privit imaginile, fie fotografice, fie în miºcare, ca pe ceva de la sine înþeles, fãrã sã creadã cã are nevoie de dicþionare. Cei care începuserã sã facã filme descopereau ei înºiºi, de la an la an, cã aceastã nouã formã de distracþie poate sã se ridice la rang de artã pentru cã se poate crea un limbaj. Prin încadraturã, luminã, montaj... Unul dintre filmele care anul acesta împlineºte 60 de ani ºi care nu îºi prea aratã vârsta, numãrându-se pânã astãzi printre cele mai bune filme ale veacului de cinema, chiar în clasamentul Vaticanului, este Hoþii de biciclete. Câþi dintre dumneavoastrã l-aþi vãzut ºi vã aduceþi aminte de el? Am avut bucuria sã îl revãd de curând ºi nu mã aºteptam sã îmi mai transmitã atâta emoþie, atâta durere ºi, totodatã, speranþã. Vittorio de Sica, nu numai un mare regizor ci ºi un mare actor, a reuºit sã ne facã sã privim, cu înþelegere ºi cãldurã, drama unui muncitor care ajunge un hoþ de biciclete. Fãrã sã judece, fãrã sã condamne, regizorul ne face sã trãim, pas cu pas, drama unui tatã de familie, care cautã cu disperare sã îºi recupereze bicicleta furatã pentru a putea sã-ºi pãstreze un serviciu obþinut cu greu. Sunt câteva zile din viaþa unui om care trãieºte la Roma, în anii de dupã rãzboi. Actorii sunt cu toþii neprofesioniºti ºi emoþia pe care ne-o trasmit în fiecare clipã se datoreazã mãiestriei lui de Sica. Dacã privim ultima secvenþã a filmului, cea în care bãrbatul se decide sã fure o bicicletã ºi este prins, învãþãm multe despre ce înseamnã limbajul cinematografic de la un mare maestru al celei de-a ºaptea arte. Tatãl, însoþit de bãiatul sãu, poate în vârstã de 6-7 ani, ajunge în piaþa de unde ar trebui sã ia tramvaiul spre casã. În faþã, un stadion de unde se aud zgomotele mulþimii care asistã la un meci de fotbal. Bãiatul lui e obosit, aºezat pe bordurã.

În faþã aºteaptã o mulþime de biciclete, pãzite, însã, de un poliþist. Tatãl le vede, pare tentat, atras cãtre ele, se întoarce cu spatele.

ªi în spate... o altã bicicletã, singurã, sprijinitã de un perete, pe o

stradã pustie. Tatãl se întoarce din nou. În faþã,

muþimea de biciclete. În spate, bicicleta pãrãsitã. Obosit, sfâºiat în interior, tatãl se aºeazã pe bordurã lângã bãiatul lui. Prin faþa lui trec mulþi, mulþi sportivi pe biciclete. Urletele de pe stadion indicã sfârºitul meciului. Lumea pleacã.

Tatãl se ridicã. Pe strada pustie, aºteaptã bicicleta. Tatãl ezitã. Se întoarce. Vede cum bicicletele sunt luate de bãrbaþii care pleacã de pe stadion. Tatãl se întoarce spre strada pustie, revine la bãiat, cãruia îi dã bani pentru tramvai ºi îi cere sã îl aºtepte în staþia urmãtoare. Bãiatul pleacã ºi bãrbatul se îndreaptã spre bicicleta care stã, mai departe, singurã, pe strada pustie. O priveºte lung. Imaginea e simetric tãiatã în douã de un stâlp de electricitate. Tatãl de o parte, bicicleta de alta. O graniþã vizualã, o barierã îi desparte. Nici nu o remarcãm, dacã nu privim cu atenþie cadrul. Dar ea existã, accentueazã limita peste care tatãl trebuie sã treacã. ªi în cele din urmã se decide sã o facã. Trece aceastã linie fragilã, aceastã graniþã „imaginarã” care îl face sã devinã dintr-un om cinstit, un hoþ de biciclete. Construcþia secvenþei are perfecþiunea unei fraze muzicale. Nu existã cuvinte. Tot ce ni se spune este în imagini, în alternarea dintre chipul tatãlui care priveºte în faþã la mulþimea de biciclete ºi în spate la bicicleta singurã, pe strada pustie. ªi din nou, încã o datã, se repetã succesiunea. În inima secvenþei, un cadru lung, în care aparatul se apropie de tatã ºi de bãiat, aºezaþi pe bordurã: prin faþa lor trec zeci de biciclete. O tentaþie, o ispitã, un vis... Care îl împinge pe tatã sã acþioneze. Ce vedem? Cum reacþionãm? Cum înþelegem ce vedem? .... (va urma)

27


28

Din istoria Bisericii Pr Pr.. EMANUEL DUMITRU

Începuturile Bisericii Principiul în istorie

Istoria Bisericii, aºa cum este vãzutã ea astãzi, e compusã din multe pagini: unele luminoase, edificatoare, altele care conþin umbre sau elemente derutante pentru diversele tipuri de creºtini (catolici, ortodocºi sau protestanþi). Trebuie acceptat, însã, faptul cã este mai lesne de înþeles istoria evenimentelor personale, individuale, ale unui singur om; apar, însã, dificultãþi, neclaritãþi sau neînþelegeri atunci când ea se amplificã ºi vorbim de evenimente istorice în contextul unei Istorii Universale. Din acest motiv se impune, pentru orice cititor de istorie, sã facã abstracþie de mediul personal–contemporan, atunci când descifreazã evenimente din trecut. Cu alte cuvinte, nu se judecã fapte din trecut cu mintea de azi azi, pentru cã existã riscul de a cataloga încã din faºã un fenomen sau un eveniment. Dupã cum este împotriva naturii sã schimbi cursul unui fluviu, din diverse interese, ºtiut fiind cã în timp el va cãuta sã revinã la cursul natural distrugând totul în retragere, tot aºa se poate întâmpla ºi cu istoria scoasã din contextul ei temporal ºi adusã în actualitate, cu diverse interese, poate distruge.

La început de an

În acest an vom încerca sã facem o incursiune în evenimente ale Bisericii, încã de la începuturile ei, cu speranþa cã sunt de interes. Nu vom aborda, cu siguranþã, tot ceea ce ne-am dori ºi nu vom epuiza toate marile evenimente petrecute, de-a lungul mileniilor, în creºtinism, dar vom încerca, poate ºi cu ajutorul opiniilor dumneavoastrã, trimise pe adresa redacþiei, sã facem pagina de Istorie a Bisericii plãcutã, întrucât considerãm cã multora le plac poveºtile mai mult sau mai puþin elaborate. 1. Naºterea Bisericii Biserica este o instituþie divino-umanã ºi, din acest motiv, de-a lungul relatãrii diferitelor teme tratate se vor împleti aspectele diverselor ramuri ale teologiei cu cele ale diverselor ºtiinþe. Aceastã viziune de armonizare între fides et ratio ne va oferi un cadru corect pentru a înþelege mai bine Barca lui Cristos, Biserica. Dacã mulþi dintre contemporani nu depãºesc aspectul uman al Bisericii – societate mondialã bine încadratã cu oameni uniþi prin credinþã ºi prin cult –, Scriptura (istoria scrisã a poporului lui Dumnezeu) vorbind credinþei noastre, o desemneazã ca mister, odinioarã ascuns în Dumnezeu, iar astãzi dezvãluit ºi în parte realizat. Viaþa Bisericii, în faza ei pãmânteascã, cuprinde douã etape. Prima o constituie viaþa pãmânteascã a lui Isus prin predica sa,

prin acþiunea sa asupra Satanei ºi prin formarea comunitãþii Mântuitorului, a doua va fi timpul Bisericii dupã înãlþarea sa la cer ºi trimiterea Duhului Sfânt. Sfinþii Pãrinþi au spus deseori cã Biserica, noua Evã, s-a nãscut din costa lui Cristos în timp ce dormea somnul morþii, dupã cum prima Evã ieºise din coasta lui Adam care adormise. Evanghelistul Ioan, dând mãrturie despre strãpungerea cu suliþa, sugereazã aceastã imagine, dacã este adevãrat cã pentru el sângele ºi apa simbolizeazã mai întâi jertfa lui Cristos ºi Duhul care însufleþeºte Biserica, ºi apoi sacramentele Euharistiei ºi Botezului. Însã trupul Bisericii nu este încã viu decât dacã este trupul lui Cristos cel înviat, revãrsând Duhul dupã cum relateazã cartea Faptele Apostolilor (Fap 2,33). Luca, autorul cãrþii, situeazã în ziua Rusaliilor ca zi oficialã de naºtere a Bisericii. Pentru el Rusaliile (zi în care iudaismul comemora împlinirea Paºtelui ºi darul Legãmântului) sunt marea revãrsare carismaticã a celor doisprezece ºi a manifestãrii publice a Bisericii. Înaintea Rusaliilor avem prima comunitate a urmaºilor lui Cristos, apostolii împreunã cu Sfânta Fecioarã Maria adunaþi în cenacol unde se rugau cerând revãrsarea Duhului dar odatã cu Glosolalia (vorbirea în limbi), prima comunitate creºtinã iese din cenacol pentru a vesti Evanghelia tuturor oamenilor reprezentaþi în acea zi de: mezi, perºi, parþi, elamiþi etc. 2. Cum se devenea creºtin Dupã Rusalii, Biserica creºte cu repeziciune. În ea se intrã primind cuvântul Apostolilor (Fap 2,41) care zãmisleºte credinþa în Isus cel înviat, Domn ºi Crisros (Fap 2,36), Conducãtor ºi Mântuitor. Cel care devenea membru al Bisericii o fãcea printr-o împãtritã fidelitate: faþã de învãþãtura Apostolilor aprofundând credinþa iniþialã zãmislitã prin proclamarea mesajului de mântuire, faþã de împãrtãºirea frãþeascã, faþã de frângerea pâinii ºi faþã de rugãciunea în comun. Primii creºtini îºi fãureau unanimitatea mai ales la frângerea pâinii, cu alte cuvinte la masa euharisticã unde trãiau prezenþa lui Cristos cel înviat, odinioarã fost comesean al celor doisprezece Apostoli. Aici era vestitã jertfa lui Isus ºi era mereu întreþinutã aºteptarea întoarcerii sale. Rãspândirea Bisericii este ceea ce vom aborda în numãrul urmãtor precizând ºi aspecte legate de mãrturisirea pãcatelor în zorii creºtinismului, temã deosebit de importantã ºi actualã dacã avem în vedere cã vom fi în Postul Mare.



012008