Page 1

Noiembrie 2013

ŞCOALA GIMNAZIALĂ “EMIL ISAC” CLUJ-NAPOCA

CUVÂNTU’ DE LA 7


EDITORIAL “Vino, pentru a spori în trup, minte şi suflet; du-te pentru a sluji mai bine lui Dumnezeu, ţării şi apropelui tău” sunt cuvintele scrise pe frontispiciul unei şcoli americane. Aceasta este de fapt, chemarea dintotdeauna a şcolii, adresată sufletelor imaculate ale copiilor care păşesc, cu emoţie, întâia oară pe treptele şcolii. Aceasta este chemarea şcolii adresată tuturor elevilor, pentru a-i conştientiza, o dată în plus, de rolul formator al şcolii

în devenirea omului. Aceasta este chemarea întregului colectiv de cadre didactice al şcolii noastre, care nu au un scop mai înalt decât acela de a-şi pune toată competenţa şi energia pe altarul slujirii omului. Căci, ce este şcoala? Nu este doar o sursă inepuizabilă de cunoştinţe care te fac să te crezi stăpânul universului, ci este izvorul de lumină şi înţelepciune care-ţi luminează drumul vieţii şi te ajută să alegi între ceea ce este bine şi ceea ce este rău. De aceea, dragi copii, vă

POVESTEA CLASEI PREGĂTITOARE A fost odată o toamnă fierbinte, o toamnă plină de emoții în așteptarea primei zile de școală. Era pentru întâia oară când cei mici veneau la școală în clasa pregătitoare. Îmi puneam mii de întrebări despre ceea ce va urma, despre cum ne vom descurca ... eram convinsă că mulți dintre ei vor plânge.... Emoțiile însă s-au topit în momentul în care i-am cunoscut. Nici urmă de teamă, niciun moment de panică, ci doar curiozitatea și dorința de a cunoaște lucruri noi. În cele 24 de perechi de ochișori nu se citea decât bucuria că sunt în sfârșit elevi. Începutul vieții de școlar a fost stângaci, a fost anevoios, cu multe obstacole, dar niciunul dintre noi nu a renunțat și, după nici o lună de la începerea școlii, știam fiecare ce avem de făcut, care sunt regulile clasei, cum lucrăm în caiete, cum folosim materialele potrivite. Clasa devenise încet, încet un loc primitor, în care micile „albinuțe” munceau cu entuziasm pentru a duce la bun sfârșit sarcinile primite. Pentru că am fost harnici am putut deschide cu chei potrivite ușile 1

mai multor lumi. Am pătruns în lumea poveștilor vrăjite, a viețuitoarelor nemaiîntâlnite, am călătorit cu o rachetă imaginară în cosmos, ne-am făcut prieteni în întreaga lume, ne-am dat seama că toate lucrurile au un rost ... și, nu în ultimul rând, am descoperit taina literelor și a cifrelor. Stați... era să uit de călătoriile și excursiile la diferite ferme de animale sau de vizitele în oraș. Toate au fost nemaipomenite și am descoperit împreună cât de minunată e lumea ce ne înconjoară. Povestea noastă a fost și este în continuare una fericită. E o poveste fără zmei şi balauri, doar cu zâne bune și spiriduși jucăuși. E o poveste din care orice copil cuminte și isteț poate face parte. Dacă mă întrebați care este părerea mea despre toate aceste lucruri, am să vă spun că sunt încântată că acestea s-au petrecut în sfărșit la școală. Clasa pregătitoare a fost și va fi cu siguranță o experiență pozitivă pentru fiecare dintre noi.

sfătuiesc din toată inima să luaţi în serios învăţătura, să nu lăsaţi timpul să trecă degeaba pe lângă voi, pentru că atunci când veţi absolvi şcoala să vă puteţi încadra în gruparea celor cărora şcoala le spune la plecare „Du-te, pentru a sluji mai bine lui Dumnezeu, ţării şi apropelui tău”. Profilul moral al unui om dă tonul întregului său comportament de cetăţean, de familist. Moralitatea vă dă puterea să urcaţi tot mai sus spre soare şi să vă scăldaţi sufletele în torentele adevărului, vă dă puterea să fiţi vestitorii unei lumi mai bune şi mai drepte. Prof. Lucia Corina Bradea

CONŢINUT EDITORIAL

1

EVENIMENT

2

ISTORIE CULTURALĂ CLUJEANĂ

5

PREMIANŢII NOŞTRI

6

RE-CREAŢIE

11

MUZA DE LA 7

14

“ŞCOALA ALTFEL”

17

ENGLISH CORNER

19

MAGYAR SZÓ

21

DIN LUMEA COLORATĂ A COPIILOR

22

CURIOZITĂŢI

23

EDUCAŢIE

24

VIAŢA SPIRUTUALĂ

27

DIN ACTIVITĂŢILE NOASTRE 28

Prof. Înv.primar, Mariş Loredana

Cuvântu’ de la 7


EVENIMENT ESRA – EUROPEAN SCHOOLS ROCK AROUND

Prieteni vechi şi noi. Prima reuniune ESRA, Cluj-N, România

Începând cu acest an şcolar, în continuarea unei tradiţii de peste zece ani în promovarea valorilor europene, Şcoala Gimnazială “Emil Isac” din Cluj-Napoca participă, în calitate de coordonator, în cel de-al cincilea parteneriat Comenius, intitulat ESRA – European Schools Rock Around. Parteneriatul se derulează pe durata a doi ani, 2012-2014, între patru şcoli din Spania, Suedia, Turcia şi România, finanțat de către Comisia Europeană prin Programul de Învățare pe Tot Parcursul Vieţii, programul sectorial Comenius. Scopul său principal este acela de a da Europei o faţă mai familiară, o Europă a prieteniei. Intenţia noastră este aceea de a promova comunicarea internaţională, valorile europene, principiile cetăţeniei europene şi, în cele din urmă, o educaţie de calitate. Şcoala europeană a secolului 21 trebuie să fie deschisă înspre diversitate, mobilitate, inovaţie, cooperare. Toate acestea pot fi mai uşor realizate dacă nu mergem singuri pe acest drum, aşa cum spunea unul din elevii implicaţi în proiect, inspirat de imnul unei vestite echipe de fotbal. Ca echipă multinaţională, suntem cei mai buni! Tematica celor doi ani de proiect este diversă: ecologie (crearea unei Euro-grădini), voluntariat, drepturile copilului, comunitate, tehnologii, prietenie şi comunicare internaţională. În perioada 12-16 noiembrie 2012 a avut loc prima reuniune de proiect, la Cluj-Napoca, probabil cea mai aşteptată şi apreciată activitate de proiect din acest an, desfăşurată la şcoala noastră. Mulţumită implicării şi entuziasmului echipei Comenius am reuşit să propunem un program divers pentru această vizită care s-a finalizat nu numai cu rezultate educaţionale, dar mai ales cu noi prietenii şi începutul unei relaţii de comunicare şi colaborare multinațională.

Pentru primul an, ne-am propus sa creăm o euro-grădină, şi am reuşit! În fiecare dintre cele patru ţări participante s-au realizat astfel de grădini cu plante specifice ţărilor partenere. Realizarea grădinilor nu ar fi fost posibilă fără entuziasmul şi implicarea echipei ESRA, care a dovedit încă odată faptul că, “dacă există voinţă, se va găsi o cale…” Încoronarea activitatilor de proiect s-a realizat prin participarea a şase elevi şi patru profesori din şcoala noastră în luna mai la reuniunea de proiect din Susurluk, Turcia. Această reuniune a reuşit să ofere experienţe valoroase atât elevilor cât şi profesorilor participanţi, şi ne-am întors motivaţi să împărtăşim şi să valorizăm cele văzute şi învăţate. Încheiem, aşadar, un an de proiect plin de realizări şi activităţi reuşite, care ne arată faptul că proiectul Comenius este probabil “acel ceva” care ne face să iubim şcoala un pic mai mult şi să aşteptăm anul ce vine curioşi şi entuziasmaţi de noile activităţi şi întâlniri. Echipa Comenius

Euro-garden, mândria noastră

Deja prieteni, Balikesir, Turcia

Noiembrie 2013

2


EVENIMENT REUNIUNE COMENIUS ÎN TURCIA

Și acum câteva cuvinte despre frumoasa excursie în Turcia, alături de prietenii noștri dragi din Spania, Suedia și, bineînțeles, Turcia. Probabil enumerând minunatele locuri pe care leam vizitat, extraordinarele momente pe care leam trăit, voi trezi o imensă emoție cititorilor, dar merită povestită fiecare secundă trăită. Pe 19 mai anul acesta, șase copiii, patru profesori, câțiva părinți și niște bagaje, ne-am întâlnit cu noaptea-n cap la Aeroportul Intrenațional din Cluj-Napoca să pornim la drum în cea mai frumoasă experiență pe care am trăit-o în viața de elev la Școala ,,Emil Isac": întâlnirea de proiect Comenius din Susurluk - Turcia. Ne-am luat rămas bun de la părinți și am pornit. Eram copleșiți... a apărut și briliantul sentiment de nerăbdare împreună cu câteva emoții năzdrăvane care s-au făcut simțite pe chipurile noastre somnoroase. Am urcat în avion, unii pentru prima dată, alții cu experiență în ale zborului, și cu mare avânt am ajuns, cu o escală la București, în Istanbul, cel mai frumos loc de pe pământ. În țara sultanilor totul părea minunat, dar foarte diferit de ceea ce ne-am obișnuit noi să vedem în fiecare zi. O mulțime de oameni îmbrăcați în rochii lungi, chipuri diferite, aer umed și bineînțeles, neașteptat de cald; miros de mirodenii, lume cosmopolită, un aer oriental în tot ceea ce vedeam. Microbuzul ne aștepta voios 3

pentru a ne conduce la hotelul în care am fost cazați, un hotel special, cu o panoramă de neuitat, un loc de-a dreptul încântător. Noaptea, luminile podurilor care legau Europa de Asia ne-au fascinat, zborul pescărușilor, vapoarele, totul ere nou pentru noi. Ne-am lăsat bagajele și am pornit. Moscheea Albastră, Palatul Topkapi, Hagia Sophia, Strâmtoarea Bosfor, Marele Bazar, și multe altele, cu siguranță au lăsat uimire și încântare in ochii noștri dornici să vadă cât mai multe și să adulmece tot aerul încărcat de istorie. Bineînțeles, alt lucru diferit pentru noi, dar surprinzător de înălțător a fost glasul muezzinului care cheamă toți musulmanii la rugăciune și pe care timp de o săptamână l-am auzit zilnic de 5 ori. Dar pur si simplu, acel glas strident și răsunător te înmuia. A doua zi am părăsit Istanbulul și ne-am continuat călătoria cu un alt car de emoții și nerăbdarea de a ne întâlni din nou prietenii pe care ni i-am făcut în noiembrie la Cluj sau pe rețelele de socializare, de a vedea minunatul loc în care urma să stăm următoarele zile și de a ne bucura de tradiționala mâncare turcească, desigur. Cu aceste gânduri ne-am urcat în autocar. Dar, acest drum ne-a rezervat o altă surpriză plăcută. Pentru noi lecția de geografie parcă nu se mai termina. După ce am străbătut podul și am trecut în Asia, am ajuns la Marea Marmara. Și cum credeți că am trecut marea? Autocarul a fost urcat pe un bac. Ne-am dat jos și ne-am lăsat bătuți de briza mării admirând valurile și pescărușii, inspirând aerul de mare. Odată cu sosirea noastră acolo, carul de emoții s-a împrăștiat și ne-au năpădit doar o mulțime de sentimente frumoase. Îmbrățișări, cunoștințe noi, trăiri minunate. Cât despre gazde, cele mai drăguțe persoane pe care le-am cunoscut; astfel cu toții am fost mulțumiți. Cu ajutorul lor am cunoscut Turcia așa cum este ea, mai mult decât am fi cunoscut-o dintr-un hotel de cinci stele dintr-o renumită stațiune. Aceste persoane extraordinare au avut grijă de noi ca niște părinți, nu ne-a lipsit nimic, au gătit cele mai delicioase mâncăruri, ne-au răsfățat și ne-au făcut să ne simțim perfect alaturi de ei, atât de bine încât nu am mai fi plecat. A doua zi în Susurluk am pornit alături de prietenii noștri la școala unde ei învață. Am fost cu toții surprinși de căldura și aerul magic cu care ne-au primit colegii lor mai mari dar și mai mici, și am fost bucuroși de fericirea din ochii lor de a ne avea aproape de ei. Am cunoscut cei mai drăgălași copii din clasele mici, cei mai harnici copii din școală Cuvântu’ de la 7


EVENIMENT

care au lucrat cu mult spor la Euro-Garden, un loc de vis și de neuitat pentru acea școală. În plus, am avut norocul de a lua parte la câteva activități în frumoasa grădină. Totul a fost perfect, am făcut cunoștință cu profesorii din școală și am văzut că școlile noastre nu diferă foarte mult. Apoi am pornit într-o excursie prin oraș. Am fost primiți de mai multe oficialități, chiar și primarul ne-a urat ședere plăcută și ne-a făcut câteva cadouri. Am fost impresionați de acele locuri, dar și mai mult de oamenii de acolo care ne-au primit și ne-au înconjurat cu multă căldură. Am făcut excursii nemaipomenite: la Marea Marmara în stațiunea Erdek. Acolo am înotat alături de meduze și steluțe de mare, am făcut fotografii și am tras de timpul scurt care ne mai rămânea. Am simțit din nou briza mării, la fel ca pe bac, dar de data aceasta nu a fost doar atât, valuri înspumate și calde se spărgeau la picioarele noastre și ne udau pielea care a început să prindă ușor culoarea arămie a bronzului. O altă excursie frumoasă am făcut-o la Balikesir, capitala provinciei cu același nume. Este un oraș modern dar încărcat de istorie. Am vizitat o moschee foarte veche și am simțit mai mult decât

Noiembrie 2013

la Moscheea Albastră din Istambul care este minunată, dar turistică, fiorul credinței musulmane și misterul acesteia. Ne-am plimbat printr-un parc uimitor și am adunat cât de multe amintiri am putut. Cu toate că nu am așteptat, timpul petrecut în Turcia s-a scurs repede, iar în ultima seară, amicii noștri ne-au pregătit o surpriză: cea mai frumoasă petrecere organizată în Susurluk. Cu toții am mers gătiți, fetele în cele mai frumoase rochițe iar băieții au ales și ei ceva festiv. Am fost împreună toți și ne-am simțit perfect, am dansat, am cântat și timpul a trecut pe nesimțite. Deși pe fiecare obraz al nostru curgea tiptil câte o lacrimă știind că momentul plecării se apropie, ne-am bucurat chiar și de ultimele secunde împreună, în fața autocarului care ne ducea din nou la Istanbul. Ceea ce am trăit noi a fost unic în viață. Am câștigat experiență, am petrecut timp alături de persoane dragi în cele mai frumoase locuri de pe pământ. Oare am putea da timpul înapoi, să ne reîntoarcem și să retrăim acele senzații minunate? Cu toții ne-am dori... pentru că... ne este dor de acele clipe, de oamenii prietenoși, de mâncarea tradițională, de locuri minunate, de tot! Dar ne-au rămas amintirile și fotografiile. Priviți-le și voi! Andra Cătinean, clasa a VIII-a B

4


ISTORIE CULTURALĂ CLUJEANĂ DAVID PRODAN David Prodan, personalitate marcantă a culturii româneşti, a fost istoric, arhivist, profesor universitar, membru al Academiei Române. Cu toate că nu s-a născut la Cluj-Napoca, viața sa profesională a fost indisolubil legată de acest oraş. El a murit la ClujNapoca la 11 iunie 1992, în vârstă de 90 ani. Este înmormântat în cimitirul municipiului Cluj-Napoca. Născut la 13 martie 1902, în satul Cioara, azi Săliștea din județul Alba, David Prodan s-a născut în familia lui Ilie Prodan şi a Anei Moţu. Bunicii materni au fost Mihăilă Moţu (moţ ca origini) şi Safta Pienar. Bunicii paterni au fost Ion Prodan şi Ioana Prodan (proveniţi din două familii Prodan diferite). Tatăl lui David a fost plugar şi zidar, făcuse şcoala primară şi ştia să scrie şi să citească. Ilie şi Ana au avut patru copii: primul născut, David, urmat de Ana, Saveta şi Ion. Ion a murit prematur, la vârsta de aproximativ un an. Mama lui David, Ana, a murit la vârsta de 28 ani, pe când el avea doar şapte-opt ani. A urmat liceul la Orăștie, iar apoi Facultatea de Istorie și Geografie din Cluj în anul 1924. A obținut titlul de doctor în istorie în anul 1938. În perioada 1924-1938 a lucrat la Arhivele Statului din Cluj, iar în următorii zece ani la Biblioteca Centrală Universitară. A fost profesor universitar în perioada 1948-1962 și șef de secție la Institutul de istorie și arheologie din 1948 până în 1972. În 1948 a devenit membru corespondent, iar în 1955 membru titular al Academiei Române. La moartea lui Fernand Braudel, David Prodan a fost ales membru al Asociației Istoricilor Americani. În timpul facultăţii a fost corector la publicaţia „Societatea de Mâine” şi secretar de redacţie la „Ardealul Tânăr”. A scris puţin şi pentru „Gând românesc”. Pentru a se întreţine financiar în timpul facultăţii, a dat lecţii la şcoala de ucenici. Ca student a dus-o foarte greu din punct de vedere pecuniar, ajungând să se îmbolnăvească de plămâni din cauza condiţiilor inadecvate în care locuia. După terminarea facultăţii, a intrat la Arhivele Statului din Cluj, ca arhivist. După treisprezece ani lucraţi în condiţii nepotrivite la Arhive, s-a mutat ca suplinitor la Biblioteca Universităţii, la arhiva istorică. După o vreme, a fost încadrat la această instituţie ca bibliotecar clasa a III-a. În timpul facultăţii a fost corector la publicaţia „Societatea de Mâine” şi secretar de redacţie la „Ardealul Tânăr”. A scris puţin şi pentru „Gând românesc”. Pentru a se întreţine financiar în timpul facultăţii, a dat lecţii la şcoala de ucenici. Ca student a dus-o foarte greu din punct de vedere pecuniar, ajungând să se îmbolnăvească de plămâni din cauza condiţiilor inadecvate în care locuia. După terminarea facultăţii, a intrat la Arhivele Statului din Cluj, ca arhivist. După treisprezece ani lucraţi în condiţii nepotrivite la Arhive, s-a mutat la ca suplinitor la Biblioteca Universităţii, la arhiva istorică. După o vreme, a fost încadrat

5

la această instituţie ca bibliotecar clasa a III-a. Activitatea sa științifică s-a materializat în câteva opere de mare valoare: Răscoala lui Horea în comitatul Cluj şi Turda (teză de doctorat) Răscoala lui Horea (două volume) Teoria imigraţiei românilor din Principatele Române în Transilvania în veacul al XVIII-lea (1944) Iobăgia pe domeniul Băii de Arieş Supplex Libellus Valachorum (1948) Încă un Supplex Libellus Valachorum – 1804 (1970) Documente privind istoria României (colaborator) Tratatul de Istoria României (responsabil de volumul III) Urbariile Ţării Făgăraşului Iobăgia în Transilvania în secolul al XVI-lea (1967) Iobăgia în Transilvania în secolul al XVII-lea (1986) Problema iobăgiei în Transilvania 1700-1848 (1989) Transilvania şi iar Transilvania (1992) La 15 mai 1992, cu mai puțin de o lună înainte de a muri, trimite o notă Editurii Enciclopedice din București împreună cu opera manuscrisă formată din Memoriile sale, cerând ca acestea să fie publicate de această editură, iar de îngrijirea ediției să se ocupe fostul său student și colaborator, Aurel Răduțiu. Astfel vede lumina tiparului la Editura Enciclopedică Bucureștii, în anul 1993, volumul Memorii a lui David Prodan, volum în care se face referire la evenimente importante ale vieții și activității sale de-a lungul celor nouăzeci de ani de viață. Dacă pănă la apariția acestui volum puteam vorbi despre istoricul David Prodan, după lectura primelor rânduri ale Memoriilor sale, putem vorbi despre un talent literar, scrierea sa putând fi asemănată cu cea a marelui scriitor Ion Creangă. Aceleași amintiri dragi din copilărie sunt evocarte și de către David Prodan. Iată câteva rânduri din Memorii despre sărbătorile de iarnă: ,,Neuitate sărbătorile în sine. Urările din Ajun, copiii în lăibăruţe, pişcaţi, îmbujoraţi de ger, cu străicuţe, urând de la casă la casă, strângând ,,colindreţii”. Primeam uneori şi mere și nuci. Câte o gazdă mucalită, cum nu avea destule pentru toţi, le arunca pe deasupra noastră prin curte, amuzându-se cum ne luptăm să le prindem. Ba se întâmpla, ca învăţătorul, care avea şi prăvălie, să ne împartă pe rând la ieşirea din curte, câte douătrei bomboane ieftine bucurându-ne nespus.” Prof. Crenguţa Timoc

- informaţiile din acest articol au fost preluate din Enciclopedia României – prima enciclopedie online

Cuvântu’ de la 7


PREMIANŢII NOŞTRI Olimpiada de Biologie

Faza judeţeană

Premiul al II-lea -Trif Adriana - clasa a VII-a A

Olimpiada de limba română CĂTINEAN ANDRA - 100 PUNCTE - clasa a VIII-a B

Concurs regional de creații plastice “Fanteziile toamnei”, organizat de Șc. “Radu Stanca”. Premiul I - Fatol Ionuț - clasa a VI-a B Premiul II - Luncian Lidia - clasa a VI-a B Mențiune - Luncian Lidia - clasa a VI-a B -Miclauș Edwin - clasa a V-a A -Mureșan Ana Maria - clasa a V-a A -Rarău Andreea - clasa a V-a A -Bunacsi Antonia - clasa a V-a A

Evaluare la matematică20.10.2012

Turturică A - clasa a V-a B, 90 puncte Prunduș R - clasa a V-a B, 89 puncte Petruș Mădălina - clasa a V-a B, 89 puncte Florea Ștefania - clasa aV-a B, 89 puncte Maier Roxana - clasa a V-a B, 89 puncte Ciceu Paul - clasa a IV-a A, 98 puncte Cociș Cristian - clasa a IV-a A, 88 puncte Gocan Alexandra - clasa a IV-a A, 87 puncte Lujerdean Mihai - clasa a IV-a A, 86 puncte

în data de 2.03.2013

Crețu David - clasa I A, 94 puncte Bonda Marc Samuel - clasa a II-a B, 95 puncte Zdroba Alexandru - clasa a II-a B, 93 puncte Achiței Cosmin - clasa a III-a A, 92 puncte Schubert Alexandra—clasa a IV-a A 91 puncte

Concurs Sanitarii Pricepuți Locul I- faza județeană, participare la faza națională în perioada 7-12 august Echipajul: Trif Adriana, Busuioc Liviu, Dârlea Valentina, Dumitraș Andrei, Domokos Mădălina, Nuria Szabo, Iachim Victor

Concurs regional “Tradiție creștină oglindită prin datini și obiceiuri Premiul I-Cămpean Maria - clsasa a V-a B, Mureșan Ana Maria - clasa a V-a B, Trif Adriana - clasa a VII-a A Premiul al II-lea - Cioncan Vasilica -clasa a VI-a B Premiul al III-lea - Busuioc Liviu - clasa a VII-a B, Petruș Mădălina - clasa a V-a B

Evaluare la Limba şi Literatura română în data de 13.10.2012

Achiței Cosmin - clasa a III-a A, 90 puncte Hristea Bianca - clasa a III-a A, 92 puncte Ciceu Paul - clasa a IV-a A, 92 puncte Gocan Alexandra - clasa a IV-a A, 91 puncte Schubert Alexandru - clasa a IV-a A 90 puncte în data de 16.02.2013 Achiţei Cosmin - clasa a III-a A, 100-puncte medalie de aur, Mateuţ Daria - clasa I B, 98 puncte - medalie de bronz

Concursul „Fii inteligent la matematică”, în data de 4.04.2013 Pintea Paula-clasa a II-a A, 95 puncte Ciceu Paul –clasa a IV- a A 95 p

IUBESC CLUJUL CURAT”

Premiul special: ,,Cei mai mici ecologiști” Clasa Pregătitoare A

Noiembrie 2013

6


PREMIANŢII NOŞTRI CONCURSUL SANITARII PRICEPUŢI Încă de la prima ediție, organizată în 1962, de aproape 51 de ani, acesta a fost un adevărat prilej de instruire al tinerilor interesați de tehnicile de acordare a primului ajutor, dezvoltând nu numai spiritul competitiv, ci și dăruirea, spiritul de sacrificiu, altruismul și omenia în situații de urgență. În urma pregătirii concursului, care nu constă numai în premii și laude, se nasc adevărați campioni, apți oricând să salveze vieți în situații cât mai critice. Noi am aflat despre acest concurs prin intermediul d-nei profesor Maria Ilea, cu ajutorul căreia, cu multă dăruire și muncă, sprijiniți și de voluntarii Crucii Roșii Române-Cluj, am trecut cu success de etapa locală și județeană, ajungând în cele din urmă la națională. Deși, cu toții păream entuziasmați și emoționați, în adâncul nostru știam că va fi mult mai greu și va fi nevoie de mult mai multă muncă, deoarece acum concuram cu cele mai bune echipaje din toate județele țării. Etapa națională s-a desfășurat în județul Buzău, la “Poiana Pinului”, într-o tabăra timp de o săptămână. Până în data de 20 iulie, ne -am pregătit atât teoretic cât și practic, frecventând sediul Crucii Roșii Române-Cluj, pentru a fi instruiți de voluntarii pricepuți. În ziua de 12 august, la ora 16:15, conduși de păriniți la gară, ne-am întâlnit toți membrii echipajului: Valentina, Andrei, Mădălina și Liviu cu d-na profesor Maria Ilea și am plecat la concurs, încurajați și susținuți de familii. La ora 4 dimineața, am ajuns în Buzău, și împreună cu echipajele din Satu-Mare, BistrițaNăsăud și Sălaj, am plecat cu autocarul spre tabăra, unde în prima zi am așteptat sosirea tuturor echipajelor și am putut să ne odihnim și să mai repetăm. A doua zi, s-a organizat festivitatea de deschidere a taberei și proba teoretică la care au participat toate județele. După ce s-a terminat, liderul de echipaj trebuia să aleagă un bilețel pe care scria un număr iar noi am avut numărul 10 de intrare în concurs. Echipajele cu numere cuprinse între 1-15 au dat proba practică în aceeași zi, iar restul următoarea zi. Din păcate, emoțiile și-au spus cuvântul și nu ne-am putut concentra suficient, obținând un punctaj destul de mic…Urmatoarele zile s-au organizat destule activitati în ateliere de creație, în scop caritabil, prin care am cunoscut o mulțime de copii și am legat strânse prietenii. 7

Sâmbătă, s-au afișat rezultatele la proba teoretică și practică, iar noi, în ciuda dezamăgirii după proba practică, am fost singurul echipaj care a luat nota 10 la proba scrisă. Pentru noi a fost o bucurie și o mare mulțumire deoarece am arătat că, deși am avut o neșansă la proba practică, am fost echipajul cel mai bine pregătit teoretic dintre cele 45 de echipaje prezente la startul competiției. În aceeași zi a fost și premierea echipajelor câștigătoare, iar spre surprinderea noastră, a tuturor, membrii juriului ne-au mulțumit pentru experiența și timpul petrecut cu noi, amintindu-ne faptul că noi suntem cel mai bun echipaj din județul nostru în anul acesta și că fiecare dintre noi este un câștigător. De aceea noi îi mulțumim și doamnei profesor Maria Ilea că ne-a îndrumat, ne-a pregătit și a fost alături de noi tot timpul. Ziua următoare, a fost un foc de tabară, am mâncat pizza, am petrecut cu bucurie fiecare clipă și nu am regretat nimic, ne-am distrat și am glumit, neam împrietenit cu o mulțime de copii și am încercat să uităm că era ultima noastră zi acolo. Luni am pornit cu inimile frânte spre casă, dar cu o experiență de neuitat, cu prietenii care depășesc hotarele județului nostru, știind fiecare că suntem adevărați campioni, pregătiți oricând să salveze vieți. Adriana Trif, clasa a VII-a A

Cuvântu’ de la 7


PREMIANŢII NOŞTRI JURNALUL UNUI CAMPIONAT EUROPEAN Mă numesc Maier Roxana și sunt elevă în clasa a V-a B la Școala Gimnazială ,,Emil Isac” din Cluj-Napoca. De mică am iubit sportul. Așa am început să practic gimnastica sportivă, un sport frumos și iubit de toată lumea; dar foarte puțină lume știe că în spatele celor mai spectaculoase rezultate obținute de România la concursuri internaționale, stau mii de ore de muncă, multe sacrificii și uneori chiar durere fizică. Eu am practicat timp de șase ani gimnastica și știu acest lucru: doar cu muncă și perseverență poți obține rezultate. Gimnastica mi-a format un caracter puternic și un stil de viață organizat ajutându-mă foarte mult; mi-a adus și foarte multe satisfacții. De un an de zile mă pregătesc împreună cu echipa de majorete Madness UMF, gimnastica formându-mă pentru această ramură sportivă, destul de nouă pentru noi. Anul acesta am reușit să fac un pas înainte spre ideal, spre performanța la care visează orice sportiv: am reușit să devin vice-campioană europeană împreună cu echipa mea. Campionatul European s-a desfășurat vara aceasta la Brno în Cehia. Totul a început pe data de 1 iunie 2013 când am avut bucuria să obținem locul al doilea la Campionatele Naționale și să ne calificăm la europenele din Cehia. Apoi a urmat o vară grea, solicitantă din punct de vedere fizic. Am avut zilnic antrenamente de 5-6 ore. Ne-am pregătit fără să ne plângem și cu gândul la concurs. Așa am petrecut toată vara. Emoțiile ne-au cuprins abia în prima zi de concurs văzând cât de bine sunt pregatite și restul echipelor. Însă noi știam că am muncit, și în momentul în care s-a auzit primul accent din melodie am ignorat totul: arbitrii care se uitau sever la tine și te examinau îndeaproape, publicul care te aclama dându-ți și mai multe emoții, indicațiile colegelor, antrenorilor… dar, am reușit. A fost un moment uimitor când am urcat pe podium și arbitrii ne-au înmânat medaliile de argint. Eram vice-campioane europene: o performanță extraordinară pentru mine, pentru noi toți; o experiență importantă, o lecție de viață fericită pe care nu o voi uita vreodată. De aceea, dragi colegi, vă îndemn să faceți sport, să fiți serioși în munca voastră și rezultatele nu vor întârzia să apară. Roxana Maier, clasa a V-a B

Noiembrie 2013

8


PREMIANŢII NOŞTRI UN DECENIU DE FESTIVAL Anul acesta s-au împlinit 10 ani de când se desfășoară la Cluj-Napoca Festivalul Ştiinței, inclus în Proiectul European Sience on stege. În anul acesta evenimentul a coincis cu Zilele Clujului, așa că Festivalul și-a schimbat locația și s-a desfășurat în centrul orașului, în Piața Unirii. Şcoala noastră a participat cu un stand care a atras des vizitatorii. Acest lucru s-a întâmplat pentru că lucrările expuse au fost inedite dar și pentru că prezentarea lor a fost făcută cu entuziasm și un pic de umor de către elevii care le-au și realizat. Chiar dacă vremea a fost schimbătoare, micii fizicieni nu s-au lăsat alungați de lângă lucrările lor până la închiderea programului. Interesul elevilor noștri pentru creația științifică și realizarea unor mici proiecte care să poată fi văzute de către colegii lor de la alte școli, sau care să facă reclamă școlii noastre în comunitate, menține Festivalul Ştiinței ,,în picioare" de atâta timp. Bravo nouă! Profesor de fizică, Stoia Lavinia

FELICITĂRI!!! Cu mare bucurie anunțăm toți cititorii și colaboratorii noștri că în anul școlar 2012-2013, am participat cu ultimele două numere ale revistei noastre la Concursul Județean de Reviste Școlare unde am obținut Premiul al II-lea. Așteptăm să colaborăm în continuare pentru a obține rezultate la fel de bune. Colectivul de redacție

9

Cuvântu’ de la 7


PREMIANŢII NOŞTRI ,,IUBESC CLUJUL CURAT” Primăria Cluj-Napoca, în parteneriat cu unitățile școlare din oraș, a organizat o acțiune amplă de ecologizare, având drept scop înțreținerea spațiilor verzi din jurul școlilor și educarea spiritului ecologic al copiilor clujeni. Aproximativ 2.000 de elevi au participat la această acțiune, în vederea salubrizării unor parcuri de joaca pentru copii și spații verzi din oraș. Astfel, școala noastră a fost reprezentată în acest concurs. Elevii claselor pregătitoare au participat la acțiuni de ecologizare a spațiilor verzi din jurul școlii și din parcul din cartierul nostru, iar elevii claselor gimnaziale au ecologizat curtea școlii. Timp de 2 săptămâni voluntarii ESRA din școala noastră au realizat acţiunile de ecologizare a zonelor verzi prestabilite, iar juriul format din reprezentanţi ai muncipalităţii a notat calitatea evoluţiei. Înainte de marea premiere elevii școlii noastre au participat la Marșul Curățeniei. Acțiunea a pornit din fața Cinematografului Victoria și a continuat până în Piața Unirii, unde au fost decernate premiile acestei ediții a concursului de ecologie dedicat școlilor clujene, premierea fiind făcută chiar de primarul Emil Boc. Ne mândrim că am participat la acest concurs și felicităm elevii câștigători: Premiu special – “Cei mai mici ecologişti” –elevii din clasa pregătitoare, Mențiune: clasele V-VIII

CONCURSUL NAŢIONAL ,,LAPTELE ŞCOLAR” Acest concurs s-a desfășurat în toamna anului trecut și a adunat elevi din toată țara, care s-au întrecut cu creațiile lor, dovedindu-și talentul cu multă iscusință. Proiectul Orășelul veseliei, realizat de elevii clasei a III- a B de la Școala ,,Emil Isac”, conduși de doamna învățătoare Cristina Nechifor, a obținut premiul al II-lea. Membrii echipei - Scridon Antoniu, Buzan Andrada, Szekely Lorena, Costan Dan, Călugăr Mihai, Văscan Valentin, Mureșan Ionuț și Bali Darius - s-au angrenat cu toată imaginația, măiestria și perseverența în a da formă celei mai minunate școli, spre care tinde inima fiecărui copil. Maeștrii imaginativi au conceput virtual un loc al zâmbetelor, unde timpul liber al copiilor este valorificat, transformat în cea mai relaxantă activitate, prin diverse jocuri ale copilăriei. Arhitecții echipei au trecut la construirea gradată a fiecărui colț din Orășelul veseliei, timp de o săptămână. Materialele folosite au fost exclusiv cutiuțele de lapte școlar care au fost pregătite din timp. Ca o deviză a micilor maeștri, înțeleasă prin vizualizarea orășelului, a fost îndemnul inscripționat la intrarea în această lume a veseliei - în care curge lapte și miere- Bea lăptic, să fii voinic! Orășelul veseliei s-a remarcat mai ales prin paleta vie a culorilor ce au atras privirile tuturor, astfel că, pe parcursul expunerii acestui proiect, foarte mulți elevi din școala noastră și-au exprimat laudele, fiind la rândul lor complici la bucuria din Orășelul veseliei, ca un refugiu în lumea copilăriei. Organizatorii concursului au răsplătit munca elevilor premianți cu câte o bicicletă, un cadou care i-a bucurat și i-a încurajat pe copii.

Noiembrie 2013

10


RE-CREAŢIE O DILEMĂ DE CRĂCIUN… Ahh! Cam asta spun eu atunci când iarna se apropie şi mă gândesc cât de frumos poate fi atunci când fulgii îţi cad lin pe nas, când ţi se face pielea de găină atunci când colindătorii strigă în poartă şi noi îi poftim lcu drag în casă. Peste tot luminiţe aurii ca în Las Vegas şi omătul până peste genunchi . Totul pare fermecat, mai ales când ştii că moşul e prin apropiere şi vine cu darurile în spate. Dar cineva nu este atât de mulţumit de toate acestea. Întâmplător am auzit o discuţie cam melancolică între doi cunoscuţi copiilor : Iisus: Moşule? Moşul: Da? Iisus: Sunt trist! Moşul : Tu trist? Dragul moşului, e sărbătoare! Uite, toţi sărbătoresc Crăciunul… Iisus: Nu! Toţi... Uite moşule, sunt trist pentru simplul fapt că toţi te asteaptă pe tine să le aduci cadouri… De ce nu pe Iisus căruia i se sărbătoreşte o data în an ziua, pe 25 Decembrie? De ce moşule? De ce? Pe mine nu mă iubesc copii la fel ca pe tine… Moşul, cam tăcut...şi-a îndreptat faţa spre pământ la fel ca mine. Atunci , deodată, mi-au venit tot felul de gânduri:,,Oare chiar e supărat Iisus pe mine pentru că nuL aştept cu atâta bucurie cum îl aştept pe moşul? Nu cred, pentru că Lui îi mulţumesc pentru cadourile primite de la moşul şi pentru că pe El îl am mereu în suflet şi în gânduri ...Ah, nu ! El e de-a dreptul supărat pentru că nu e de ajuns spiritul Crăciunului să se reducă la a mânca doar cozonaci, la a ne distra şi pe Iisus să-L uităm . Niciodată!" Cum putem repara această greşeală? Nu doar moşul este important de Crăciun , şi această discuţie m-a făcut să-mi dau seama cât de mult aştept eu Crăciunul în fiecare moment al anului . E ziua în care Domnul nostru Iisus s-a născut, e ziua cea mai frumoasă şi cea mai mare sărbătoare... Eu zic, ca împreună cu moşul să-i facem o surpriză Domnului Iisus: un mic ritual de credinţă pentru a reaminti cât de frumoasă e naşterea Lui Iisus şi cât de importantă este în ziua de astăzi pentru noi, creştinii, credinţa faţă de Dumnezeu şi Iisus. Să-L slăvim pe Domnul Iisus Hristos cu bucurie mare, de ziua Lui care, în orice an este aşteptată cu bucurie, cu bunătate în suflet şi cu credinţa de mai bine! Să-L iubim pe Iisus pentru că şi iubirea Lui pentru noi e infinită ! Andra Cătinean,Clasa a VIII-a B Cu această creaţie literară eleva Andra Cătinean a obţinut Premiul I la ediţia I a concursului judeţean ,,Hristos se naşte, slăviţi-L”.

11

POVESTEA UNUI FULG Ce frig este!!! Ce umezeală mare. Oare ce se întâmplă? O... ajutorrrr, cad cu prea mare viteză. Nu mai văd nimic. E o perdea de nori în jurul meu și parcă e beznă. Unde mă aflu? Vai, dar cred că totul revine la normal. Nu mai cad fără control și cu mare viteză ci mă leagăn încet, încet, din ce în ce mai lin și mai încet. Nu aș mai vrea să se termine niciodată acest zbor, această cădere. E extraordinar! Sunt viu. Zbor, zbor și mă îndrept spre.... Dar unde merg? Și cine sunt? Și ce fac? Aceasta este povestea nașterii mele. Sunt un mic fulg de nea, moale și pufos. Sunt ca o pană de gâscă ce ar vrea să aterizeze într-o pernă moale. Sunt însă un însemnat fulgușor care trăiește o poveste de iarnă minunată. E bine să te naști iarna. Eu cred că doar iarna puteam să mă nasc. Nu-i așa? Am o familie numeroasă. Cred că mama mea ne-a dat drumul mie și milioanelor de frățiori în eter, să zburăm, să plutim și să ne bucurăm. Mama e și ea un norișor pufos, dar prea puțin protectoare cu copilașii ei. Ne lasă să plecăm și nu ne mai cheamă înapoi. Dar nu-i nimic. Noi ne bucurăm de frumusețea din jurul nostru și încingem un dans pe cinste. Și, aproape că am ajuns. Se aud zgomote multe: chiote de copii, lătrat de câini, zurgălăi. Ce veselie... Dar trebui să hotărăsc rapid. Unde să mă așez? Frățiorul meu care mă ținea de mână în dansul nostru, nu a ales prea bine. S-a așezat pe obrazul roșu și cald al unui flăcău vesel și a dispărut. Eu trebuie să fiu mai precaut. Uite, am aterizat și acum formez o plapumă moale cu surioarele și frățiorii mei deștepți. Noi învelim o cetină verde de brad. Vai, și ce frumos miroase. De aici, de unde am aterizat, văd totul foarte clar. Acum deslușesc și eu mai bine ce se întâmplă. E iarnă, e vacanță, afară omătu-i mare și copiii cu sănii și cățeii fac giumbușlucuri în zăpadă. Ce fericit sunt că exist, că pot să produc o asemenea bucurie și frumusețe în jurul meu. Și vin sărbătorile, și oamenii se bucură de zăpadă și de minunatul anotimp alb. Iar eu sunt un mic fulg de nea fericit că exist și că am propria mea poveste în acest peisaj. Vă doresc tuturor sărbători fericite! Corujan Alexandra clasa a VIII-a A

Cuvântu’ de la 7


RE-CREAŢIE EURO-GARDEN Aţi văzut voi vreodată un tărâm magic al florilor? Un tărâm luminos, îmbietor care te încântă oricând! Teoretic, acest tărâm nu există, dar undeva, undeva prin Cluj, la şcoala ,,Emil Isac”, acest tărâm răsare. E atât de frumos! Zâne, crăiese, prinţese dansează aici fericite atunci când copiii vin la şcoală. Iar în fiecare perioadă a anului, se mai trezeşte câte o floare ambiţioasă ce râde cu dinţii până la urechi, şoptindu-ţi: ‘Te iubesc!’ Dar oare care este rodul acestui tărâm? De unde a apărut? Odată, cândva, un parteneriat magic a apărut pe nesimţite. El avea atâţi copii! Suedia, Turcia, Spania și România sunt câţiva din copiii lui. Copiii erau cam departe unii de alţii, dar întodeauna se înţelegeau bine și întodeauna făceau schimb de cunoștiinţe, culturi și mai multe. Când s-au întâlnit toţi împreună, aici la Şcoala ,,Emil Isac”, s-au înţeles la crearea unui tărâm. Dorinţa lor era ca din acest tărâm să răsară mii de flori: zambiluţe, panseluţe, trandafiri, lalele, copăcei, chiar si ghiocei. Oare ce s-a întâmplat cu dorinţa lor? Ea s-a împlinit! E atât de fermecat acest tărâm, încât atunci când treci pe lângă el, te oprești şi stai câteva minute pentru a te mira și a-l admira. Toţi copiii, în fiecare lună, fac schimb de seminţe, seamană flori din toate zonele Europei, sunt atât de învăluiţi! Ştiu că te întrebi de ce e atât de frumos acest tărâm. El e frumos în primul rând cu ajutorul florilor, care sunt minunate! Apoi, el e fermecat datorită zânelor-copaci care cântă prin grădina tărâmului. Iarba verde, bancuţe, chiar şi glasuri de copii râzând jucându-se printre frunze răzbat de aici. Ce spuneţi? Oare, avem motiv să ne mândrim cu această grădină? E superbă. Dacă veţi avea cândva ocazia să ajungeţi pe acest tărâm îndepărtat din Cluj, veţi avea ocazia să priviţi unul din cele 7 minuni ale lumii. Sunt sigură că aceşti copii ai parteneriatului se vor întâlni şi se vor bucura de a doua înţelegere în legătură cu tărâmurile Şcolii ,,Emil Isac”!

Ai primit vreodată o floare? Cu toţii ştim cât de frumoasă şi gingaşă este; dar în spatele acesteia se afla o lume întreagă care depinde de ea. Să începem cu începutul: În sol sunt multe animale de toate felurile; fără plante acestea nu ar avea hrană sau adăpost deoarece rădăciniile plantelor susţin solul. Pe tulpina florilor şi a altor plante se adăpostesc şi hrănesc numeroase insecte. Frunzele ajută la producerea oxigenului de care cu toţii avem nevoie pentru a trăi. Pălăria lor frumoasă, a florilor, slujește drept magazie de unde insectele se aprovizionează cu polen. Totuşi, plantele sunt folositoare şi oamenilor deoarece înfrumuseţează peisajul, sunt bune pentru ceai şi mâncare, iar daca ai o problemă, te “alină” şi te ajută să gândeşti pozitiv. Este important să avem o grădină deoarece copiii se pot apropia mai mult de natură dar sunt ajutate și animalele să-şi continue ciclul vieţii. De aceea suntem mândri că am reușit să amenajăm o gradină așa de frumoasă. Nu a fost foarte ușor, dar împreună cu profesorii noștri și chiar cu părinții, am lucrat cot la cot pentru colțul nostru de verdeață. Cred că și prietenii noștri din Turcia, Spania și Suedia au făcut la fel, și acum sunt bucuroși de ceea ce au realizat, așa cum suntem și noi. Lidia Luncian, cls. a VI-a B

Andra Cătinean, Daiana Minteuan, clasa a VIII-a B

Noiembrie 2013

12


RE-CREAŢIE PICTAŢI-O! Picurați pe pletele lor dese, copacii își flutură frunzele verzi pe briza ușoară a primăverii, încărcată cu miresmele florilor tăcute, așternute parca de un mare pictor pe tabloul nedeslușit al unei gradini. Cu zâmbetul pe buze și obrajii înfocați, elevii școlii noastre au ajutat la realizarea grădinii din curtea școlii. Dirijați parcă de stele, toți copiii au început să coloreze grădina, dar nu au avut nevoie de o paletă de culori. Acum tot ce le-a trebuit a fost bunăvoința și probabil, încredere că dacă vor lucra asemenea unor furnici, sigur vor realiza ceva minunat. Cu pensulele mai groase, părinții, dăruind cu bucurie din timpul lor, au venit să ajute la amenajarea colțului nostru de natură. Florile, așezate cu pricepere ca niște cântăreți întrun armonios cor, și rondourile, ca niște ochi ai pământului, au fost primii rezidenți ai grădinii. Mirosul crud al ierbii proaspăt tunse se răspândea în aer ca parfumul strugurilor din vie. Copacii văruiți în alb seamănă cu niște mirese, iar florile lor parcă sunt petalele aruncate în întâmpinarea lor. Văzduhul cristalin și soarele înrobit pe cer erau ca o mamă și un tată iubitor pentru plantele plăpânde din grădină. Grămezile de frunze uscate erau asemeni piramidelor egiptene, iar noi, cu greblele în mâini ne închipuiam că am făcut o călătorie în timp, cu mii de ani în urmă, și acum suntem niște sclavi ai Egiptului lucrând cu plăcere și cu bucurie pentru ,,Cleopatra” noastră. Chiar dacă suntem mici, tot ce facem contează. Chiar dacă nu se vede clar pentru oamenii din jurul nostru important este ca noi să fim mulțumiți de ceea ce facem și niciodată să nu renunțăm. Dacă pentru gradină am facut doar un lucru neînsemnat, ceea ce am realizat va fi întotdeauna apreciat. Așadar, pictați grădina în continuare! Pictați-o cu bucurie!! Ema & Lidia Luncian, cls. a VI-a B

ÎNSERARE… jos.

A sosit toamna. Frunzele s-au îngălbenit și cad pe

Sus, în înaltul cerului păsările se adună într-un cârd amețitor. Ziua, când încă soarele le mai mângâie puțin, parcă mai sunt vesele, dar noaptea frigul pune stăpânire pe ele. Chiar dacă glasul lor ne amintește de gălăgia verii, noaptea frigul le amuțește și totul e învăluit într-o liniște adâncă, înghețată. Noaptea răcoroasă ne amintește că e toamnă și că în curând ele vor lua drumul către locuri mai calde și cu climă mai blândă. Liniștea se va așterne peste bolta cerească, stelele vor părea mai argintii din cauza anotimpului rece care se apropie, iar locul luminii va fi luat de întunericul nopților lungi de poveste. Înserarea se va apropia mai repede de pământ, făcându-ne să ne grăbim în casele calde și primitoare. Ana Maria Mureșan, clasa a V-a B

ZÂNA PRIMĂVERII A fost odată ca niciodată, o câmpie fermecată, pe care se plimba o fată minunată. Era îmbracată în petale catifelate, multicolore iar pe cap purta o coroniță împletită din flori de primavară. În locul unde punea piciorul apăreau o mulțime de floricele care zâmbeau bucuroase la vederea zânei, iar în urma ei împrăștia un parfum îmbietor. Văzând atâta frumusețe în jur, păsărelele se întreceau în triluri de cântecele. O turmă de mielușei au simțit că e sărbătoare în luncă și au început să zburde veseli. Câțiva fluturași au poposit pe niște floricele înrourate. Buburuzele își spală hăinuțele sub privirea mirată și caldă a soarelui. Doar greierii stăteau nepăsători la atâta frumusețe, obosiți fiind după o noapte de concerte. Doar clinchetul apei te făcea să simți că ești întro lume reală și nu într-un basm. - Dar cine se plimbă cu atâta fast? - Sunt eu, Zâna Primăverii! Am venit să vă încânt simțurile! V-am adus frumusețe și culoare! Bucurați-vă de fiecare minune pe care v-a dăruit -o Dumnezeu! Ana Maria Mureșan, clasa a V-a B

Ciupe Emanuel cls. a V-a A

13

Cuvântu’ de la 7


MUZA DE LA 7 PRIBEGELOR De ce plecați? De ce nu stați? Nu-i bine în țara voastră? Cu ce-i alta mai frumoasă?

DORUL PRIMĂVERII Primăvara cea frumoasă S-a întors la noi acasă, S-a întors ca să ne spună, C-a venit vremea cea bună.

Eu în locul vostru aș sta Că îmi place țara mea, Aici totul e frumos, Ca într-un basm miraculos. Și copacii cei frumoși Ce-n păduri sunt mânioși Ca ei nu vor mai avea, Păsări ce le vor cânta.

Cu toţii dorul i-am dus, Am plâns când soarele-a apus, Şi el a plâns de fericire, Că păsările sunt în revenire.

Dar pe puii cei frumoși, Cei micuți și prietenoși, Cine îi va învăța? Să străbată țara mea?

Nu uita că dorul tău A fost dus Cu greu mereu De către sufletul meu.

Nu vreți mai bine să stați? Lumea să nu întristați, Imnuri sfinte să cântați. Eu vă rog să nu plecați!

Vasilica Cioncan, clasa a VI-a B

COPILAŞII Copilaşii se distrează, Că astazi ei plantează, Flori frumoase, colorate Din ţări străine adunate. Iar grădina lor pustie O transformă c-o privire, Minunată, aranjată, Ca floare fermecată. Pintea Paula, c lasa a II-a A

Ana Maria Mureșan, clasa a V-a B

PRIMĂVARA

EURO-GARDEN Euro-garden, planul nostru, Este un mare vis al vostru, Un vis ce se va-mplini Când voi, copii, cuminţi veţi fi. Ţări străine-am întâlnit Şi cu toţi-am dovedit, Că prieteni putem fi, Putem întemeia noi prietenii. Grădina noastră minunată Va fi frumoasă și curată, Îngrijită, fercită De către noi iubită. Iulia Tokes, clasa a VI-a B

RAIUL Grădina mea e ca o floare Şi-o-ngrijesc nespus de tare În ea mii de-albine zboară Să ia polen din fiecare floare. Herţeg Mădălina Maria,clasa. a II-a B

Primăvara a sosit, Câmpul verde s-a zărit, Miei zburdă pe câmpii, Pe drumuri se joacă copii. Păsările au venit, Locuri multe-au pustiit, Şi natura s-a trezit După ce a adormit. Copacii au înverzit După ce au veştejit, Ramurile-au înflorit După ce s-au ofilit. Cenan Andrei, clasa a VI-a B

Noiembrie 2013

14


MUZA DE LA 7 STROPII DE PLOAIE

NATURĂ

VISUL

Într-o zi din săptămână Când norii pe cer s-au strâns, O furtună ei adună, Apucându-se de plâns.

În întinsa lume-ntreagă Multe plante sunt crescute Dar de când apare omul, Unele, adică pomul, Au fost duse din câmpii Pentru lemne şi hârtii.

Grădina din vis E ca un paradis Unde irişii-nfloresc Şi păsările ciripesc. Trandafiri catifelaţi Râd în soare parfumaţi, Iar lalelele zâmbesc Şi albinele roiesc.

Şi-au pornit apoi să cadă, Stropii, ca un fir de aţă Smulşi fiind de vântul rece De pe-a triştilor nori faţă.

Florile de pe un deal Au fost duse la florar, Şi jumate-au disparut, Casa dragă şi-au pierdut, C-a venit aşa, de-odată, Poluarea-ntunecată, Şi săracele de ele Au avut doar zile rele.

Kis Marta Adriana, clasa a II- a B

După ce-au udat pământul Şi-au vărsat lacrimi amare, Norii au plecat spre munte Făcând loc marelui soare.

GRĂDINA PRIETENIEI

Stropii, sărutându-i mâna Soarelui cel împărat, Într-un curcubeu străluce Trupul lor s-a transformat. Moraru Eduard Armani, cls. a II- a B

COPILĂRIA…UN BASM Copilăria este O lume minunată Cu ursuleți și jucării, O lume fermecată!

Azi la școală au venit Copii din țări străine, Cu ei ne-am împrietenit Ca să ne fie bine. În grădină noi lucrăm Ca niște greieri ne distrăm. Este multă bucurie În grădina prieteniei. Mădălina Răcean, clasa a II-a A

Şi ce dacă! Te gândești Fără ele poți trăi Să lipsească din câmpii, Ce problemă oare ar fi ? Mai gândește-te puțin Ce te bucură în mai? Sau, oare de unde ai Masă, scaun, jucării, Oxigen, cărți și hârtii ? În concluzie, eu vreau să ştii Euro-garden poate fi O cale prin care putem De natură să ne-apropiem Luncian Ema, clasa a VI-a B

Copilăria îți aduce Numai frumuseți. Atunci când ești copil, Ai multe să înveți! Copilăria e lumea cu povești Cu ea nicicând nu te mai întâlnești, Și e păcat că într-o zi Nu vom mai putea să fim copii. Ana Maria Mureșan, clasa a V-a B

E.S.R.A. Grădina noastră ESRA, trebuie Să fie mereu curată și frumoasă, Să placă tuturor din jur, Să fie plină de flori! Să fie ca un paradis, O grădină de vis ! Patricia Muzur, Sandina Hancu, clasa a VI-a B

15

Cuvântu’ de la 7


MUZA DE LA 7 Premiul I la CONCURSUL INTERREGIONAL ,,TRADIȚIE CREȘTINĂ-OGLINDITĂ PRIN DATINI ȘI OBICEIURI”, EDIȚIA a II-a, organizat de Școala Gimnazială «Gheorghe Șincai», Florești, Cluj

IISUS HRISTOS În douăzeci şi patru pe-nnoptat,

O mare stea pe cer s-a arătat Şi-n iesle, în aşternut, Se găsea Domnul născut. Păstori şi oameni au venit Să-l cunoască pe iubit, Pe iubitul Împărat, Cel dintâi considerat.

Prin minuni ne-a ajutat Dar unii L-au condamnat; L-au făcut şi prefăcut Pe cel din Dumnezeu născut. Pe cruce L-au răstignit; Trei zile-a stat şi-a suferit Ca noi, păcătoşi de rând, Să cunoaştem împărăţia Celui sfânt. Iubeşte, iartă, cum El te-a învăţat ! Crede şi nu uita ce a îndurat. El ne este lumina, El ne-a salvat, Spre mântuire El ne-a îndrumat.

NAŞTEREA PRUNCULUI SEARĂ DE AJUN

A fost în Viflaim Într-o cetate, Maica Sfântă venind Cu Pruncul în braţe.

Azi e seara de ajun, A Sfântului Crăciun. În această seară sfântă, Noi copiii colindăm, Pe Iisus să-l luminăm.

L-alintat cu-n dulce cânt Fecioara Maria Cu glasul ei cel bun și sfânt Pe împăratul Mesia.

Îmbrăcaţi în haine groase, Mergem cete de copiii, Pe la case ne-aşteaptă Gazde calde, primitoare Ca s-audă glasul nostru Tremurând de fericire.

Şi cum steaua se zărea De pe cerul mare, Îngerul cel sfânt venea Și-o lumina pe Fecioara. La o margine de sat Într-un hambar, Acolo au aflat Craii pe Împărat.

Despre pruncul care astăzi S-a născut la Viflaim, Şi pe mama lui iubită, Pe Maria, s-o cinstim.

Într-o iesle pe fânul uscat Pruncul dormea Craii Lui s-au închinat Şi-i slăveau pe Împărat., Trif Adriana, clasa a VII-a A

În această seară sfântă, Cerul şi pământul cântă, Despre slavă şi mărire, Pruncul născut în iesle, Pentru-a noastră mântuire. Câmpean Maria, clasa aV-a B

Corujan Denisa, clasa aVIII-a B

NOAPTEA SFÂNTĂ Pacea din ceruri coboară Peste satul prins de seară, Tot e alb şi străluceşte, Şi Crăciunul sfânt soseşte! Azi Crăciunul ni-l vesteşte Un colind din depărtare Vesteşte noaptea cea mare! S-a născut pruncul cel sfânt Mesia e pe pământ A venit să ne-ocrotescă, Pacea să ne dăruiască. E pruncul ce îl iubim Haideţi să-l sărbătorim

POVESTE DE CRĂCIUN Bunicul meu mi-a povestit Despre Iisus ce-a fost vestit De steaua albă de pe cer Că se va naşte-n timp de ger, Că se va naşte pe-nserat, Copilul binecuvântat, Ce mai târziu ne-a ajutat… Cine-a greşit, a fost iertat! Afară totul este alb În casă este foarte cald ; Şi vin colindători în prag Să-I cânte lui Iisus cel drag. Ana Maria Mureşan, clasa a V-a B

Ciupe Emanuel, clasa a V-a B

Noiembrie 2013

16


,, ŞCOALA ALTFEL” „SĂ ŞTII MAI MULTE, SĂ FII MAI BUN” În perioada 1-5 aprilie 2013, învăţământul românesc a experimentat săptămâna „Şcoala altfel- ,,Să ştii mai multe, să fii mai bun!”, cu programe dedicate activităţilor educative, cu prezenţa obligatorie a elevilor. Săptămâna „Şcoala altfel” a fost o combinaţie de şcoală şi de timp petrecut într-un mod plăcut de către elevi, şcolarii având astfel un bun prilej de a-şi cunoaşte mai bine dascălii şi de a consolida relaţia cu aceştia. Fără presiunea unui clopoţel, a tablei, a lecţiei şi mai ales a catalogului, elevii s-au bucurat în unanimitate de săptămâna „altfel”. Ideea acestui program, cunoscut sub numele de „Săptămâna altfel” sau „Școala altfel“, a fost preluată din occident și implementată și la noi având rezultate bunicele. Programul își propune implicarea elevilor și profesorilor în activități extrașcolare și extracurriculare interesante, care au ca scop dezvoltarea celor din învățământul primar, gimnazial sau liceal. Apărând pentru prima dată în țară anul trecut, această idee a prins rapid, mai ales că în urma „școlii altfel“ urmează mult așteptata vacanță de primăvară. Așezarea este, de asemenea, strategică pentru că de’, cine ar mai avea chef să facă ore în ultima săptămână înainte de vacanță? Ideea este cât se poate de interesantă pentru că, astfel, elevii au oportunitatea să învețe mai multe lucruri care nu se găsesc în manuale și să își dea seama ce vor să facă în viață. Ei pot vizita muzee, viziona filme și, nu în ultimul rând, să facă voluntariat. Toate activitățile pe care le presupune această săptămână sunt foarte importante în dezvoltarea personală și totodată se pot distra în timp ce le fac. În această săptămână, s-au făcut excursii numeroase, au avut loc vizionări de filme, lansări de carte și vizite la biblioteci. De asemenea, elevii au învățat că actele de voluntariat sunt foarte importante și că cei care le practică știu, vor, și pot să facă ceva mai mult pentru mediu și pentru cei din jur. Astfel, elevii au putut planta flori în grădină și aranja curtea școlii. Acest program a fost criticat de foarte multe persoane, fiindcă nu este la fel de bun ca cele din occident, dar nu trebuie să uităm că a fost introdus de puțin timp. Cum în România se pune foarte mult accent pe cantitate și nu pe calitate, mi se pare că „Școala altfel“ este chiar o reușită. Cu siguranță, pe viitor va evolua și se va perfecționa, dar momentan este un lucru bun că acest concept a fost primit cu brațele deschise și nu a fost privit cu neseriozitate nici de către profesori, nici de către elevi și nici de către părinți. De asemenea, având în vedere cât de „multe“ fonduri sunt alocate învățământului, este surprinzător faptul că acest program a rezistat atât de mult. Consider că ar fi mai bine dacă nu am mai vedea întotdeauna partea negativă a lucrurilor, ci să vedem și partea bună. Astfel, cu bune, cu rele, „Școala altfel“ este o activitate obligatorie și, totodată, relaxantă. Nu mai stăm șase – șapte ore în fața clasei și elevii în bancă, nu dăm teste și nu scriem lecții– este chiar atât de rău? Așadar, „Să știi mai multe, să fii mai bun!“ este un program bun, care are ca scop dezvoltarea personală. Nu este perfect, însă este o inițiativă bună și să sperăm că pe viitor o să evolueze frumos. Prof. înv. primar, Corina Panțel

17

Cuvântu’ de la 7


,,ŞCOALA ALTFEL” TRADIŢII ŞI OBICIEIURI ROMÂNEŞTI Tradiţiile, obiceiurile, credinţele sunt elemente importante care definesc viaţa şi existenţa unui popor. Ele sunt zestrea pe care strămoşii o lasă urmaşilor şi care ajută la stabilirea identităţii neamului. Poporul român are o zestre bogată în acest sens, legată de marile evenimente ale vieţii: naşterea, botezul, căsătoria, moartea, dar şi de alte evenimente laice, care au legătură în primul rând cu practicarea agriculturii, sau creştine, legate de sărbătorile religioase de peste an. În ultimul timp am observat că aceste obiceiuri sau ritualuri tind să intre într-un con de umbră. Acest lucru se întâmplă şi din cauza importării unor sărbători din exterior, poate mai spectaculoase sau mai”eficiente” din punct de vedere financiar decât cele lăsate de strămoşii noştri. Încercând să trezească la viaţă unele tradiţii de acest gen, d-na înv. Liana Mirela Rus şi d-na prof. Maria Leşe au organizat în anul şcolar 2012-2013 o serie de activităţi în care au implicat elevii clasei a II-a A, corul şcolii, profesori, părinţi, membri ai comunităţii locale. Astfel au avut loc următoarele spectacole: *”Vin colindătorii!”, susținut în data de 17.12.2012 la Şcoala Gimnazială ,,Emil Isac”, în colaborare cu Grădiniţa ,,Neghiniţă” din Cluj-Napoca; *”Românii şi tradiţiile lor”, din 1.04.2013 susținut la Şcoala Gimnazială ,,Emil Isac”, în cadrul săptămânii” Să ştii mai multe, să fii mai bun!”, în colaborare cu Muzeul Etnografic al Transilvaniei, prin d-l muzeograf Ioan Toşa; *”Hristos, ajutorul meu”, dedicat sărbătorii Învierii şi susţinut în 22.04.2013 la Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” Cluj-Napoca (Mănăştur), preot paroh Dan Hognogi; *”Hristos a înviat!”, dedicat sărbătorii Învierii şi susţinut în 7.05.2013 la Biserica ”Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” Cluj-Napoca (Dâmbu Rotund), preot paroh Augustin Bora; *”Slavă Eroilor Neamului!” dedicat sărbătorii Înălţării Domnului şi susţinut în 13.06.2013 la Bisericile” Intrarea Maicii Domnului În Biserică”(Cordoş), preot paroh Viorel Sima şi la Biserica”Adormirea Maicii Domnului” ClujNapoca (Mănăştur), preot paroh Dan Hognogi. În aceste spectacole au fost prezentate obiceiuri şi tradiţii legate de sărbătorile laice: Dragobetele (24 februarie), Armindeni (1 mai), Paparudele sau sărbătorile religioase: Crăciunul - Naşterea Domnului, Paştele Învierea Domnului, Înălţarea Domnului, Ispasul - Ziua Eroilor, Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul – Sânzienele. Astfel, la 24 februarie, când Biserica Ortodoxă Română sărbătoreşte aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul, spiritualitatea românească consemnează ziua lui Dragobete, zeul tinereţii, al dragostei şi al bunei dispoziţii în Panteonul autohton. În această zi fetele şi băieţii culegeau flori de primăvară, se legau cununii şi se făceau petreceri. Este şi ziua în care păsările îşi aleg perechea. La 1 mai oamenii sărbătoresc Armindenul, cunoscut şi sub denumirea de Ziua Pelinului sau Pomul lui Mai. Este o sărbătoare consacrată belşugului, rodului pământului, Noiembrie 2013

protejării animalelor şi nu în ultimul rând, o sărbătoare a oamenilor gospodari celebrată încă de pe vremea dacilor. De Armindeni se împodobeau porţile cu ramuri verzi ca simbol al sănătăţii şi prosperităţii. În curţi se pune ”Pomul vieţii”, un pom tânăr, împodobit cu spice, flori, cănăcei de la boi, bice, colaci de grâu. Pomul era ţinut în curte până la seceriş când era folosit la focul cu care se cocea prima pâine. Înălţarea Domnului se sărbătoreşte în fiecare an la 40 de zile de la Paşti, de fiecare dată joia, şi reprezintă ultimul eveniment din viaţa pământească a lui Iisus Hristos. Biserica Ortodoxă Română sărbătoreşte în această zi eroii - ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi locurile în care s-au jertfit pe câmpurile de luptă pentru apărarea patriei şi credinţei strămoşeşti. În popor această sărbătoare se numeşte şi Ispas, după numele unui cioban care s-a ascuns după nişte pietre şi a urmărit umil şi tăcut momentul Înălţării Domnului, apoi a povestit alor săi cele văzute. De Ispas oamenii îşi pun la brâu frunze de nuc pentru că se crede că şi Iisus Hristos ar fi avut în mână când s-a înălţat la ceruri. Oamenii se bat cu leuştean ca să fie sănătoşi şi feriţi de rele. Din acelaşi motiv sunt bătute şi animalele tot cu leuştean. Este ultima zi în care se mai pot roşii ouă. Se crede că cine moare de Ispas ajunge în rai. O altă sărbătoare spectaculoasă este Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul sau Sânzienele. Atunci se sărbătoresc Sânzâienele - zânele bune, se fac previziuni meteorologice, se spală faţa cu rouă pentru a fi frumoşi şi sănătoşi; se fac cununi din sânziene şi se aruncă pe case pentru a avea noroc şi sănătate; se pun flori de sânziene pentru a visa ursitul şi se aprind făclii de lemn şi răşină pentru a alunga duhurile rele. Am prezentat aceste câteva sărbători în care realul şi fantasticul se îmbină pentru a da farmec tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti. În speranţa că v-am stârnit interesul, vă invit să vă opriţi ochii, mintea şi sufletul asupra zestrei de tradiţii şi obiceiuri româneşti pentru că doar privind în trecut putem înţelege prezentul şi ne putem clădi viitorul. Înv. Liana Mirela Rus

18


ENGLISH CORNER BRITISH BUILDINGS STORIES OF HISTORY, CULTURE AND DAILY LIFE Golden Prize at the 4th edition of the British Factor

Stonehenge

is a famous ancient monument which dates back to prehistoric times, made of about100 massive upright stones placed in a kind of circle. The best guess seems to be that it was built as some sort of monument for the dead, used by the Druids. Stonehenge illustrates the model of Solar System according to which the System consists of 9 planets instead of 12.

Bodiam Castle

was built in 1385 by one of Henry III’s knights. With spiral staircases, battlements and a portcullis this fairytale castle is one of Britain's most romantic and picturesque castles. Today the castle is open to the public, as it represents the popular ideal of a medieval castle in design as well as def

The Tower of London

is famous for the many famous people beheaded here: Lady Jane Grey; Anne Boleyn; Catherin Howard; Mary, Queen of Scots; Charles I of England and Scotland, etc. The Tower Of London is now a museum. The biggest attraction are the Crown Jewels, guarded by the famous beefeaters.

Westminster Palace:

is the meeting place of the House of Lords and House of Commons. It was the first royal palace, residence of kings and queens, until a fire destroyed it in 1512. The palace was again destroyed by fire in 1812. It was then decided then that the new complex should include a tower and a clock, which is now known as London’s famous landmark, the Big Ben. 19

Cuvântu’ de la 7


ENGLISH CORNER

Buckingham Palace:

is The Queen's official London residence. It has 775 rooms, with 19 State rooms, 52 Royal and guest bedrooms, 188 staff bedrooms, 92 offices and 78 bathrooms. Nowadays it is one of London’s most visited sights, especially for the famous change of the guards.

The Gherkin building: Its official name is 30 St. Mary’s Axe and it can be found in the heart of London. Inside, the building has apartments, restaurants, conference rooms, shops. It has won several architectural awards.

The Shard:

was opened in 2012 and it is one of the newest and most spectacular buildings of London. It has become the tallest building in the EU and the 45th in the world. The Shard is 309.6 m high, 20% of its steelwork being from recycled sources. Its design was influenced by the irregular nature of the site.

Iulia Damian, class 5B Ema Luncian, class 6B Iulia Tokes, class 6B Adriana Trif, class 7A Source: www.wikipedia.com

Noiembrie 2013

20


MAGYAR SZÓ CSIPET-CSAPAT „Ezek a csillogó fekete szemű gyerekek nem maguk váltották a belépőjegyet arra az útra, amit úgy hívunk: élet... Ha szemükbe nézünk, ugyanazt a sugárzást érezzük, ugyanazt olvassuk ki belőlük: itt vagyok, faragj az évek során embert belőlem...” (Várady J.) Lehet kicsit bizonytalanul és félve, de optimizmussal kezdtük szeptemberben az iskolát. Tanító bácsiként nekem is furcsának tűnt, hogy fogadnak a szülők, és főleg a gyerekek. Év végén már nevettünk azon, hogy az egyik kislányom (így mondom, mert „gyermekeimnek” tekintem őket) iskolakezdés előtt sírt, hogy ő tanító nénit szeretne. Végül összebarátkoztunk az összesen. Különös világ volt az előkészítő osztály, de egyben nagyon szép. Hidat építgettünk közösen az óvodából az iskolába. Sokat játszottunk, de tanultunk is. Sírás is előfordult, de tudtunk utána mosolyogni, ha meg összevesztünk, utána tovább tudtunk játszani. Tíz csillogó szemű gyerekkel találkoztam szeptemberben. Mindeniken látszott az érdeklődés: mit is fogunk csinálni egy éven keresztül? Egy kínai közmondás szerint a tanító csak kinyitja az ajtót, belépni a diáknak kell. Ezt próbáltam elérni annak érdekében, hogy kíváncsiak legyenek és merjenek belépni az ajtón. (Az egyik fiam szerint nem igaz a közmondás, hogy aki kíváncsi hamar megöregszik, hanem sokat tud. Valahol lehet igaza van…) Nagyon jó kis társaság alakult ki, ahonnan senkit sem utasítottak ki, mindenki talált magának barátot. Ez volt az oka annak, hogy nem izgultam, amikor második félévben két osztálytárssal gyarapodtunk, ugyanis nagyon hamar beilleszkedtek az osztályközösségbe. Nagy öröm volt számomra, hogy volt igény iskolán kívüli tevékenységekre, találkozásokra. Ilyenek voltak az összejövetelek, játszóházak, kirándulások. A kerekdombi óvodával együttműködve több alkalommal szerveztünk játszóházat, amit megpróbáltunk különböző témákhoz kötni. Közösen a gyerekekkel karácsonyi pásztorjátékkal, illetve az anyák-napi ünnepséggel készültünk. Külön érdekessége volt az anyák-napi műsornak, hogy a bábozáshoz a mesét a gyerekekkel közösen írtuk meg, utána pedig több helyen is előadtuk: a Kolozsvári Ünnepi Könyvhét keretén belül, Zsuzsu óvó néni meghívására az Unitárius Bölcsődében és a jegenyei falunapok alkalmával is.

21

Az „iskola mellé” is sokat jártunk, persze nem rossz értelemben. Papagájokat néztünk meg a Maramureșului utcában egy családnál. Együtt tapsoltunk az „Óz, a nagy varázsló” előadáson. Maciinkkal együtt néztük meg a harmadéves színis egyetemisták előadását, illetve Marosvásárhelyen is jártunk az állatkertben. Amikor az időnkbe belefért, meglátogattuk az Andi óvó néni csoportját, voltunk a vasútállomáson vonatokat nézegetni és Kolozsvárt is megfigyeltük a Fellegvárról. Ugyanakkor felejthetetlen emlék a sátorozás, amelyen az osztályközösség fele részt vett. Reméljük, a következőre mindenki kedvet kap. Így, egy év leforgása után elmondhatom, hogy jó tapasztalat volt az előkészítő osztály. Volt idő mindenre, főleg egymás megismerésére és megszeretésére. Kis közösségünkben a nehéz pillanatok rövidebbek voltak, a kellemesek pedig hosszabbak. Hiszem azt, hogy ez így marad!

Ferencz Gábor, tanító

Cuvântu’ de la 7


DIN LUMEA COLORATĂ A COPIILOR

Turturica Alexandra cls aV– a A

Florae Stefania cls aV– a A

Turturica Alexandra cls aV– a A

Turturica Alexandra cls aV– a A

Trif Adriana cls aVII– a A

Ciupe Emanuel cls aVII– a A

Campean Maria cls aV– a A

Borsan Dina cls. aV– a A

Turturica Alexandra cls aV– a A

Turturica Alexandra cls aV– a A

Noiembrie 2013

Revnic Damarisc cls aV– a A

22


CURIOZITĂŢI CLUJUL- LEGENDE ŞI ISTORIE Orice oraş nu e numai străzi şi oameni ci şi amintiri, istorii, legende. Dacă într-un alt articol, te-am invitat la o excursie în misterioasa pădure Baciu, acum îţi propun o plimbare prin oraşul tău, un itinerar, poate cam greu de parcurs pe jos, şi anume Tăietura Turcului şi Cetăţuia. Pentru început să ne întoarecem în timp, în anul 1658.Au trecut mai bine de 100 de ani de când armatele lui Soliman Magnificul înfrâng Ungaria la Mohacs în 1526, cuceresc Buda în 1541, Timişoara în 1552, Aradul în 1555. Ardealul ca şi celelalte ţări române, devine principat autonom sub suzeranitatea semilunii, plătind un tribut turcilor. În acelaşi timp, principii transilvăneni, vor fi nevoiţi să menţină un fragil echilibru între Turcia şi Austria. Principele Gheorghe Rakoczi al-II-lea- dorea să se apropie de Habsburgi. Războiul devine inevitabil. O armată otomană condusă de marele vizir Cuciuc asediază Clujul. În bătălia de la Floreşti, marele vizir îşi pierde viaţa, iar principele este rănit şi se retrage la Oradea, unde va şi muri. Armata otomană îl urmăreşte şi cucereşte cetatea de pe Crişul Repede, şi astfel Oradea devine paşalîc. În 1660, turcii conduşi de Seidi Paşa de Buda asediază din nou Clujul. Acesta rezistă. Pentru a-i forţa pe apărători, otomanii decid să devieze cursul Someşului, tăind dealul pădurii Hoia. Acum intervine ciobanul Donath care îi anunţă pe locuitorii cetăţii de intenţiile duşmanilor. Ca şi legendarul erou de la Maraton, Donath moare răpus de efortul depus petru a-i salva pe clujeni. O delegaţie a oraşului condusă de judele Ion Linczigh soseşte în tabăra otomană de lângă pădurea Hoia. Seidi Paşa îi umileşte obligându-i să radă capetele creştinilor morţi în luptă. La intervenţia paşei din Eger, Seidi Paşa acceptă o sumă de bani, 60 000 de taleri pentru a cruţa oraşul. Eroismul, banii şi ciobanul Donath au reuşit să evite ca şi Clujul să aibă aceeaşi soartă ca şi Oradea. Tăietura Turcului a rămas mărturie a acelor vremuri tulburi. Să ne continuăm călătoria prin istorie şi legende şi să urcăm scările dealului Cetăţuia-în maghiară Fellegvarspre Cetatea Norilor. Suntem în anul 1715. Vremurile s-au schimbat. Înfrânţi la Viena în 1683, de armatele austro-poloneze conduse de Carol al doilea de Lorena şi de regele Ian Sobieski, turcii vor avea soarta armatei lui Hitler după Stalingrad. Înfrîngerile se vor ţine lanţ. Mai întâi a doua bătălie de la Mohacs 1687, apoi victoriile prinţului Eugeniu de SavoiaZenta 1697, Petrovaradin, eliberarea Timişoarei şi a Banatului, Belgrad- abdicarea ultimului principe ardelean Mihail Apaffi al doilea, urmată de pacea de la Sătmar, Transilvania trece definitiv sub stăpânirea austriecilor. Contele Steinville, comandantul trupelor imperiale din Transilvania, începe constrirea unei fortificaţii de tip Vauban după planurile arhitectului militar Giovani Visconti. 23

Fortificaţia avea drept scop să domine oraşul fiind, în acelaşi timp, cazarmă şi închisoare. Din vechea construcţie se mai păstrează Porta de vest şi clădiri care erau birouri, depozite de armament, locuinţe de incartiruie a ofiţerilor. Cel mai cunoscut deţinut al închisorii a fost pastorul sas Stephan Ludwig Roth, care, în anul 1849, a fost judecat şi executat la 11 mai pentru înaltă trădare, la ordinul comisarului guvernului lui Kossuth, Ladislau Csany. În scrisoarea adresată copiilor săi, înainte de execuţie, pastorul sas a lăsat un mesaj actual, poate şi astăzi «Am avut cele mai bune gânduri pentru naţia mea- saşii ardeleni-fără să fi voit răul celorlalte naţiuni- maghiarii şi românii din Transilvania» Mai rămâne să lămurim de ce fortificaţiacazarmă austriacă a primit numele de Cetatea Norilor. Se pare că pe la anul 1831, oficialităţile au interzis construirea unor clădiri în oraşul de la poalele Cetăţuii, pentru ca militarii să poată controla Clujul. Panorama oraşului o poţi admira şi astăzi cu puţin efort. Prof. M. H. Simon

Planul vechii Cetățui (reconstituire de Radu Oltean

Intrarea în Cetățuie prin poarta de vest

Cuvântu’ de la 7


EDUCAȚIE CAUZELE APARIŢIEI STATULUI ÎN LUMEA ORIENTALĂ, TIPOLOGIA MONARHIILOR, ROLURILE SUVERANULUI, SIMBOLURILE AUTORITĂŢII ACESTUIA Cea dintâi mare civilizaţie a antichităţii s-a constituit în zonele văilor fertile a Mesopotamiei, ţară care se întindea pe o lungime de aproape 1000 de km şi o lăţime maximă de aproximativ 400 km. „Civilizaţia Mesopotamiei a constituit baza şi modelul civilizaţiei popoarelor vecine şi a influenţat indirect chiar şi civilizaţia mai puţin veche a Greciei şi a Occidentului” (G. Furlani). De fapt, termenul de „civilizaţie mesopotamiană” este un termen generic, care însumează contribuţiile civilizatorice şi culturale a trei popoare a căror istorie sa desfaşurat pe teritoriul său, sumerienii (cei mai vechi), akkadienii (de origine semitică) şi asirienii. Înca de când au apărut în sudul Mesopotamiei, pe la începutul mileniului al IV-lea î.e.n. venind de nu se ştie unde (din Asia Centrală, din stepele siberiene, din podişul Iranului sau de altundeva), sumerienii practicau agricultura şi creşteau vite, cunoşteau ţesutul şi olăritul, foloseau încă unelte de piatră, dar confecţionau şi obiecte din aramă. În perioada următoare, au apărut primele forme de arhitectură monumentală. Am dorit să fac această introducere pentru a arăta faptul că sumerienii ajunseseră la nivelul de dezvoltare economico-socială care permitea apariţia statului. După cum ştim, statul reprezintă un sistem politic și socialeconomic care are la baza sa scrierea şi birocraţia, are granițe recunoscute şi apărate, iar cele mai vechi formații politice sumeriene, apărute încă din mileniul al IV-lea î.e.n. au fost orașele state, fiecare cu teritoriul său rural din jur, și care erau centre administrative, culturale și religioase. Acestea erau conduse de regi sau de patesi care erau conducători politici, militari, religioși, administrativi și juridici absoluți. Doresc să reamintesc faptul că statul poate fi înțeles și ca rezultat al eforturilor convergente al mai multor elemente aflate în interdependență, elemente care au legatură cu stadiul de dezvoltare a societății umane. Statul nu poate apărea dacă nu există resurse; birocrația nu poate fi susținută fără un surplus de alimente și produse, surplus care implică o diviziune a muncii și o tehnică superioară. Cât despre rolul scrierii în apariția statului în lumea orientală, nu voi spune altceva decât că a fost un rol de importanță vitală. În cadrul statului sumerian, din mileniul al III-lea î.e.n, regele și-a transferat din prerogative Noiembrie 2013

reprezentanților săi (preoți, judecători, militari), care șiau consolidat progresiv poziția socială, în timp ce marea masă a populației era formată din oameni liberi. Statul sumerian era un stat teocratic, în care funcțiile religioase și civile ale regelui se confundau, monarhia fiind socotită de origine divină. Fiecare oraș-stat își avea divinitatea sa supremă, protectoare. Dar „ zeul orașului-stat era în realitate regele său” (L. Woolley). Regele se considera nu zeu el însuși, ci locțiitorul acestei divinități supreme. Cu alte cuvinte, dacă în Egipt, unde monarhul, zeu el însuși, este asimilat cu zeul dinastic, în Mesopotamia regele real era zeul local, iar suveranul uman nu este decât vicarul său. Am dorit să aduc în discuție mai întâi rolul religios al suveranului oriental întrucât acesta era rolul său principal. El era prin definiție marele preot; el era reprezentantul zeului pe pământ și delegatul oamenilor pe lângă zeu, deci intermediarul între pamânt și cer. Conform modelului de stat de tip marxist, suveranul de origine divină este proprietarul întregului pământ și toți locuitorii trebuie să i se supună. În acest context, înțelegem a doua îndatorire a suveranului oriental, aceea de a-și administra statul (considerat ca fiind proprietatea sa). El avea îndatorirea de a construi și întreține canalurile de irigații (în statele hidraulice), precum și alte construcții. De altfel, regele dispunea de resurse proprii considerabile, rezultate atât din impozite, cât și din comerț pe cont propriu, pentru care avea propriii agenți comerciali. Mai percepea taxe sau achiziționa mărfuri de la caravanele care străbăteau Mesopotamia, depozitându-le și comercializându-le. O altă îndatorire a suveranului era aceea de a-și proteja supușii. Pentru aceasta, regele era judecătorul suprem, precum și supremul șef militar. În ceea ce privește dreptul, acesta era considerat de către sumerobabilonieni ca având un caracter divin. Pe stela de la Louvre, pe care sunt gravate articolele Codului său, Hammurabi este reprezentat închinându-și opera zeului Samas, sau mai degrabă preluându-l din mâinile zeului. Adevăratul legislator era divinitatea iar regele avea funcția de a transmite oamenilor normele juridice. Mai doresc să menționez un rol al monarhului din lumea orientală, acela de a menține ordinea cosmică a creației dintâi. Ceremonii foarte interesante și, desigur diferite de la caz la caz, ceremonii la care suveranul, fie el sumerian sau egiptean, este implicat și au rolul de a asigura persistența lumii, așa cum a fost ea creată de zei. În cazul suveranului egiptean, acesta trebuia să ia parte la ceremonii de reîntinerire, el neputând îmbătrâni, fiind de esență divină și fiind garantul fertilității solului și al prosperității. În lumea sumeriană, la începutul anului 24


EDUCAȚIE

nou se recitau miturile fondatoare (de geneză), iar suveranul era implicat în ceremonii care mimează căsătorii sacre cu divinități feminine. Monarhiile erau absolute și puternic centralizate, iar monarhiile orientale erau liantul societății. Administrația statului era sub controlul unui înalt dregător, iar regele Babiloniei avea, de exemplu, doi locțiitori. Se găsesc multe trăsături comune între monarhiile orientale, dar nu trebuie totuși să generalizez, există și multe diferențe. De exemplu, regii Sumerului și ai Akkadului nu se comportau ca niște despoți orientali, în schimb, regii asirieni au rămas vestiți pentru ferocitatea lor. Un simbol al autorității suveranului oriental este și reprezentarea sa în anturajul zeilor, suveranul fiind asociat cu divinitatea. În plus, el este și favorizat de soartă, norocul reprezentând un semn al bunăvoinței divine. După natura puterii imperiale, monarhia poate fi carismatică atunci când suveranul este un favorit al zeilor, cum e cazul în Sumer, Akkad, Babilon, Israel, China. Pe de altă parte, monarhia poate fi militară la asirieni, hittiți sau perși, sau divină sau teocratică în Egipt. Prin aceasta am dorit să subliniez faptul că așa cum diversitatea de factori a determinat apariția mai multor tipuri de state orientale, tot această diversitate a determinat apariția multor forme de monarhii.

Bibliografie Ovidiu DRÎMBA, Istoria culturii și civilizației, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985 Horia C. MATEI, Civilizația lumii antice, Editura Eminescu, București, 1983 Horia C. MATEI, Enciclopedia antichității, București, 1985 Horia C. MATEI, O istorie a lumii antice, Editura Albatros, București, 1984 Prof. Bradea Lucia Corina

DISEMINARE ÎN URMA PARTICIPĂRII LA CURSUL DE FORMARE CONTINUĂ ÎN CADRUL PROGRAMULUI COMENIUS

În perioada 22-27 iulie 2013 am luat parte la cursul de formare “Ecosistemul copiilor modelul etologic în sprijinul puiului de om” din Croația, ca urmare a obținerii unui grant din partea Agenției Naționale pentru Programe Comunitare în domeniul Educației și Formării Profesionale. Cursul a fost interesant, interactiv, util pentru îmbogățirea și perfecționarea practicii pedagogice, prin îmbunătățirea competențelor, a metodelor, a abilităților profesorului în activitățile de organizare a resurselor materiale pentru elevi se poate vedea un interviu al formatoarei acordat televiziunii locale (în care am avut și eu o intervenție) pe link-ul http://www.youtube.com/watch? v=VoABcrRjMj4 Un impact pozitiv al sesiunii de formare asupra activității mele de director, l-a avut cunoașterea altor sisteme de învățământ, atât din Croația, prin observarea directă a școlii din Medulin - locație în care s-a desfășurat cursul - și discuțiile purtate cu cadrele didactice de acolo, cât și din Republica Martinica, Polonia și Italia, prin împărtășirea reciprocă a experiențelor educaționale din țările noastre cu cursantele din aceste țări. Discuțiile cu profesorii din aceste țări europene despre curriculum-ul european, cultura locală, împărtășirea din experiențele lor didactice a condus la legarea unor prietenii, ințieri de colaborări concretizate prin dorința exprimată de profesoara Ariane Cairoli, din Republica Martinica, de a coordona un parteneriat școlar multilateral, în care să fie implicați elevi și profesori din școlile noastre. Mobilitatea individuală din Croația s-a încheiat cu o frumoasă excursie culturală în împrejurimile orașului Pola, oraș din regiunea istorică Istria din Croația, cu un bogat patrimoniu istoric și cultural. Urmare a activității de formare continuă, activitatea mea managerială va căpata o dimensiune europeană și va fi caracterizată prin depășirea mentalităților și tehnicilor tradiționale și

acceptarea unor metode noi, activparticipative, specifice unui învățământ modern, avand ca scop modificarea practicilor didactice și centrarea activităților pe elev și 25

Cuvântu’ de la 7


EDUCAȚIE evaluarea progresului acestuia, concentrându-se pe individualitatea elevului și pe nevoile lui specifice. În cadrul activităților de diseminare voi insista asupra detalierii pașilor pe care i-am urmat pentru accesarea finanțării activității de formare continuă în cadrul Programului Comenius : am căutat un curs care să se potrivească necesităților mele de formare în catalogul Comenius/Grundtvig http://ec.europa.eu/education/trainingdatabase/ - am scris instituției organizatoare GRUF care mi-a trimis invitația pentru curs - am studiat Ghidul candidatului LLP 2013 și Apelul National care completeaza Apelul General European pentru propuneri de proiecte 2013 (EAC/S07/12) găsite pe link-ul : http://www.llp-ro.ro/ - am redactat formularul de aplicație în limba de desfășurare a cursului și am obținut un punctaj suficient pentru a fi admisă - am semnat cu Agenția Națională pentru Programe Comunitare în domeniul Educației și Formării Profesionale (ANPCEFP) un contract pentru mobilități de formare continuă Comenius - Programul de “Învățare pe tot parcursul vieții”.

Link-uri utile:

site-ul Agenţiei Naționale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației şi Formării Profesionale (http://www.anpcdefp.ro/).  http://www.llp-ro.ro/llp.php?id=247&d=41 – Site-ul oficial/ Secţiunea Comenius  http://ec.europa.eu/education/trainingdatabase/ Catalogul de cursuri  http://www.llp-ro.ro/userfiles/Apel_2013_COM.pdf Ghidul candidatului http://www.anpcdefp.ro/programe/llp/comenius/ formulare.htm Prof. Bradea Lucia Corina

Noiembrie 2013

26


LUMEA SPIRITUALĂ POVESTEA NUMELOR ANDREI– Sfântul Apostol Andrei este, conform tradiției, primul care a dus creștinismul pe melea-

gurile noastre. Numele este de origine greacă Andreas stă în legatură cu andreia “bărbăție, îndrăzneală”. Forma curentă este Andrei (feminin Andreea), în vechime fiind cunoscute și alte forme (Andrii, Andruța, Andrieș, Andreica, Andreicuț, etc), unele dispărute cu timpul, altele păstrate doar ca nume de familie. Este sărbătorit în data de 30 noiembrie, iar luna decembrie îi purta în mod tradițional numele (Undrea sau Indrea).

ANA este unul dintre cele mai răspândite prenume feminine și provine de la un vechi nume ebraic, Hannah, asociat

verbului hanah care înseamnă a avea milă, a binevoi. În calendarul ortodox, Sfânta Ana, mama Sfintei Fecioare Maria, este sărbătorită pe 9 septembrie, zi consacrată de Biserica Sfinților Ioachim și Ana, drepții Părinți ai Maicii Domnului. De la numele Ana s-au format și câteva derivate: Anișoara, Ani, Aneta, Neti, Anica, Anita, Nita, Anica, Anicuța, Nicuța, Anuca, Anișor, Anuța, Nuța, Uța, Anca, Ancuța.

CRISTIAN și Cristi(a)na stau în legătură cu numele lui Hristos și cu denumirea de creștin, fiind atribuite cu

precădere celor născuți în apropierea Crăciunului. Numele Hristos este de origine greacă și provine de la verbul a unge. În Septuaginta, numele Hristos traduce termenul ebraic mashvha - uns, cunoscut în română sub forma Mesia.

ALEXANDRA – corespondent feminin al prenumelui de băiat Alexandru, numele de persoană Alexandra se bucură de o mare popularitate în spațiul românesc, poate și datorită semnificației sale sau tradiției îndelungate. Numele în discuție provine de la forma Alexandra, în componența căreia recunoaștem cu ușurintță verbul alexo, ce înseamnă „a proteja”, respectiv „a apăra”. Se mai găsește și un alt element, pus în legătură, de cercetătorii lingviști, cu aner, andros, adică „om, bărbat”, ceea ce ne îndreptățește să afirmăm că semnificația numelui Alexandra este „care apără pe oameni”.

DANIEL-La fel de popular și apreciat ca formă de masculin, prenumele de fată Daniela s-a format de la prenumele

masculin Daniel, plus sufixul de feminin „-a”, ca și numele Dana. Semnificația acestui nume este limpede și o aflăm chiar din textul biblic. Știm de existența unui profet înțelept ce purta acest nume, cunoscut și ca Beltsassar (Baltazar). Astfel, semnificația numelui Daniela este „Dumnezeu a judecat”, întrucât corespondentul masculin, Daniel, s-a format de la verbul „daninni”, ce înseamnă „a judeca”, și cu elementul „-el”, ce provine de la Elohim, numele divinității, mai exact al lui Dumnezeu.

ELENA-Helene este un nume străvechi, cel mai probabil de origine grecească, are la bază substantivul comun „helane”, ce înseamnă „torță, făclie”, dar si „hele”, cu sensul de „strălucirea Soarelui, căldura Soarelui”. Dacă în lumea păgână cea mai frumoasă purtătoare a acestui nume fusese Elena din Troia, în lumea creștină cea mai vestită Elena este mama împăratului Constantin.

GABRIEL (în limba latină: Gabrielus; își are originea în limba ebraică )‫(גַּבְ ִריאֵ ל‬având semnificția

de “Dumnezeu este puterea mea / ființa puternică / eroul meu “.Înțelesul ebraic al numelui Gabriel este inter-terpretat și ca “ omul/bărbatul puternic al lui Dumnezeu”, “eroul lui Dumnezeu”. “Puterea mea este (în) Dumnezeu” Unul din cei șapte arhangheli din tradiția ebraică, mesager al lui Dumnezeu, îngerul Gabriel apare în două pasaje din Evanghelia după Luca și este considerat, atât de creștini cât și de musulmani, ca un prevestitor al nașterii lui Ioan Botezătorul și a lui Iisus.

27

Cuvântu’ de la 7


DIN ACTIVITĂŢILE NOASTRE

linară rta cu

a

- clas

Tehn ica m ozaic

aB a III-

-clasa a

A

Festival de colinde

Vizita la Biblioteca “O. Goga”

Program artistic la biserică-clasa a II- a A

i

ș clăm Reci

B VI-a asa a l c nam ectio conf

V-a A

Excursie

- clasele

I

COLECTIVUL DE REDACŢIE: Redactor: prof. Crenguţa Timoc, prof. Rodica Mureşan Tehnoredactor-designer: prof. Diószegi Erzsébet

Noiembrie 2013

28


ISSN 2247 – 7969

Revbun