Reghinul Nostru

Page 1




4

SĂ FIE PRIMĂVARĂ, PENTRU UN NOU ÎNCEPUT!

I

nspirația scrierii acestor rânduri a venit în urma unui interviu. Mi-am pus întrebări apoi, câteva zile la rând, legate de „voluntariat” și „implicare”. Spunem mereu că nu avem timpul necesar pentru a face ceva „gratis”, iar acțiunile ce se doresc a fi durabile pentru locul în care trăim sau ne desfășurăm activitatea, își pierd din valoare tocmai pentru că nu mai avem timp să le dezvoltăm. Observăm cu tristețe păduri ciuntite, dealuri cu urme lăsate de la grătare și de cele mai multe ori, clădiri vandalizate. Lucruri ce ajung să fie făcute din lipsă de ocupație reală, disperare și/sau din nepăsare. Citisem acum ceva timp un reportaj făcut în Marea Britanie, cum că adolescenții britanici, și nu numai, sunt foarte reticenți în a se implica în proiecte de voluntariat și caritate, pentru ca să nu ajungă bătaia de joc a cercului de prieteni. Școlile au ajuns la concluzia că trebuie răsplătiți elevii „îndrăzneți” implicați în proiecte comunitare, sub orice formă posibilă, pentru a motiva tinerii. Trist! Și mai trist este faptul că ne îndreptăm vertiginos spre astfel de comportamente, dar în același timp, îmbucurător este faptul că sunt încă tineri care văd în proiectele de voluntariat implicare, responsabilitate și dezvoltare, chiar și personală, prin idei, moduri de acțiune și comunicare interactive și (re)creative.

A

m avut plăcerea să lucrez cot la cot cu elevi pentru curățarea râului Mureș și a pârâurilor din vecinătate, să reciclăm și să oferim din puținul nostru timp liber, oamenilor mai nefericiți. Nu cred că trebuie să mă mai întreb ce înseamnă cele două concepte mai sus menționate; pentru mine înseamnă să fac un lucru benefic de bunăvoie pentru locul în care am crescut, m-am format și mi-am dezvoltat abilități multiple. Niciodată nu e prea târziu să o luăm de la capăt cu obiceiurile bune. Să facem să fie primăvară în viața noatră, chiar și începând cu unirea de forțe pentru curățarea grădinilor la început de anotimp. Să găsim inspirații în natura din jurul nostru și să facem din fiecare activitate cu efecte durabile, un nou început, pentru noi și pentru tot ce este în jurul nostru!

Bianca Someşan


5


6


7


8

eveniment

ORICE SUCCES AL UNUI R

ESTE SUCC

A

precierea supremă a unui om e legată întotdeauna de inteligenţă. Nimic nu se compară cu ea! Despre sentimente şi emotivitate nu se vorbeste însă aproape deloc, deşi aceste două atribute umane au avut o contribuţie decisivă la evoluţia noastră, lucru dealtfel dovedit ştiinţific.

Principalul ingredient al succesului este, deci, sufletul care, alături de o inteligenţă creativă şi bine dozată, conduc spre o ascensiune firească şi binemeritată. Iar din aceste două principale atuuri derivă o mulţime de calităţi: sensibilitate, optimism, intuiţie, tact, darul de a convinge şi a te impune, perseverenţă, supleţe în adaptare... Spunând acestea, consider că am făcut o creionare – cam superficială, recunosc – a reghineanului Gabriel Toncean, proaspătul preşedinte ales al Federaţiei Române de Culturism şi Fitness care, la vârsta de 38 de ani a fost girat de peste 70 de cluburi din ţară să le reprezinte interesele la nivel naţional şi internaţional. Rep.: Stimate domnule Gabriel Toncean! Sunteţi cunoscut în Reghin ca un tânăr dinamic şi inimos, cu iniţiativă şi multă compasiune pentru semeni, dar puţini dintre reghineni au aflat că recent aţi fost ales în onoranta funcţie de preşedinte al FRCF. Cum a fost drumul către această performanţă? G.T. : A fost un drum nici greu, nici uşor. Obiectivul meu în activitatea sportivă nu a fost acela de a ajunge preşedinte de Federaţie, alegerea mea în această funcţie a venit ca un corolar al întregii mele activităţi sportive şi organizatorice în domeniu. După cum ştiţi, am organizat multe competiţii sportive şi de caritate la Reghin, toate dedicate în exclusivitate oraşului în care locuiesc, competiţii care s-au bucurat de apreciere şi care, iertată-mi fie lipsa de modestie, chiar au fost nişte reuşite personale de excepţie. Fireşte, cu sprijinul nepreţuit al echipelor cu care am lucrat, al autorităţilor locale şi, nu în ultimul rând, al reghinenilor. Sunt bucuros de această încununare fericită a eforturilor mele şi consider că orice succes al unui reghinean aparţine tuturor reghinenilor! Rep.: V-aş ruga, dacă nu vă cer prea mult, să faceţi o sumară trecere în


REGHINEAN

CESUL TUTUROR REGHINENILOR revistă a celor mai recente şi reuşite competiţii sportive organizate la Reghin. G.T. : Din anul 2007 încoace am organizat mai multe competiţii cu caracter naţional la Reghin unde, atât sportivii cât şi oficialii cluburilor au venit cu plăcere şi au plecat încântaţi. Fireşte, la aceste competiţii au fost prezenţi şi câţiva sportivi “de top” ai culturismului mondial, cum ar fi Markus Ruhl, Ronny Rockel sau Michael Kefalianos cu care am legat strânse prietenii şi care şi-au anunţat public disponibilitatea de a se implica în promovarea culturismului românesc la nivel internaţional. Rep.: Cu ce gânduri porniţi la drum? Care sunt obiectivele vizate? G.T. : Am mai multe proiecte pe care doresc să le pun în practică, dar vreau ca, în cel mai scurt timp, FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE CULTURISM ŞI FITNESS să treacă la implementarea celor mai pragmatice măsuri pentru a-şi păstra locul ce i se cuvine în elita sporturilor şi pentru a se înscrie pe o traiectorie ascendentă şi cu totul novatoare. Rep.: Ce îşi mai doreşte Gabi Toncean din fotoliul de preşedinte al FRCF? G.T. : Doresc să fiu un preşedinte cu o înţelegere reală a fenomenului sportiv şi cu o dragoste aparte pentru culturism şi fitness! Rep.: Constat că

9


10


eveniment sunteţi conştient de faptul că vă aşteaptă o muncă titanică, cu schimbări de strategii şi de mentalităţi. Cum va reuşi un provincial să se impună şi să realizeze o „schimbare la faţă” eficientă şi vizibilă? G.T. : Cu răbdare şi seriozitate. Ştiu că mă aşteaptă un exerciţiu serios de autocontrol... După cum spunea Aristotel, să te înfurii este uşor. Mult mai greu este să te stăpâneşti. Asta înseamnă să nu-ţi reprimi emoţiile, ci să le canalizezi pentru a le transforma în atuuri majore. Esenţial este să-ţi analizezi propriile sentimente, să fii conştient de “tine”, de dorinţele, de visele, de lipsurile şi slăbiciunile tale! Rep.: Când credeţi că un alt reghinean va reuşi performanţa dumneavoastră de a ajunge în fruntea ierarhiei unui sport? G.T. : Nu pot face o prognoză exactă dar, Reghinul are un potenţial sportiv uriaş, în toate ramurile sportive şi îmi doresc foarte mult să aud veşti bune despre sportivii reghineni. Rep.: Că tot sunteţi atât de implicat în viaţa socială a oraşului, v-aţi gândit cumva şi la o abordare politică a acesteia? G.T. : Nu vă ascund că da! După cum vedeţi, scena politică actuală are nevoie urgentă de o „primenire” aşa că, orice e posibil! Rep.: Încă de la începutul interviului v-aţi “trădat” firea romantică! Cum este Gabriel Toncean ca tată şi soţ ? G.T. : Este un lucru minunat să fii soţ şi tată! Întrucât, ziua mea de muncă începe şi se sfârşeşte cu antrenamentul la sală, de multe ori această activitate o facem în familie, lucrând în paralel cu soţia mea iar mai nou, suntem atent şi sever monitorizaţi de fiica noastră Maura care, la aproape doi ani, ne însoţeşte la toate antrenamentele şi ştie să execute câteva exerciţii foarte complexe pentru vârsta ei sau să facă paşi de dans destul de dificili. Deci, este foarte simplu: tată sportiv, mamă sportivă, fiică sportivă şi, aş mai adăuga cu modestia cuvenită, viitoare campioană!

11


12

Lucian Mărginean a găsit în arta fotografică alt mod de a păşi în viaţă

R

eghineanul Lucian Mărginean se luptă de la 13 ani cu o atrofie musculară care, în urmă cu cinci ani, l-a împiedicat să mai poată păşi pe picioarele sale. Mai multe accidente și căzături au punctat de-a lungul timpului evoluția bolii şi apoi, înaintea nunţii, în urma unei căzături la Bacău, s-a ales cu o fractură de col femural, ajungând într-un scaun cu rotile. A suferit o intervenţie chirurgicală prin care i s-au introdus două tije în piciorul stâng, scurtându-i membrul inferior. A urmat un tratament dificil de recuperare la Clinica Nova Vita din Tîrgu-Mureş, timp în care Lucian Mărginean a învăţat să trăiască din nou, găsind puterea de a „merge mai departe” datorită soţiei, părinților, socrilor, prietenilor şi a pasiunii pentru arta fotografică, aceasta din urmă devenind cel mai puternic aliat împotriva bolii sale degenerative. În urma accidentului a fost imobilizat la pat şase luni, timp în care a început să îşi dezvolte pasiunea pentru arta fotografică, ale cărei începuturi le-a deprins în liceu cu ajutorul unui aparat de fotografiat “Smena”.

A

stfel, a început să studieze pe internet tot ce ţinea de noţiuni tehnice şi detalii despre aparate de fotografiat şi obiective foto. A continuat apoi să privească zilnic 300-400 de fotografii, pentru a înţelege mai bine arta fotografică şi a se rupe de cruda realitate. Rezultatele nu au întârziat să apară şi, în 2012 a reuşit să realizeze prima expoziţie

cu Clubul Foton, iar la data de 8 martie 2013, Lucian Mărginean a câştigat şi primul său premiu în artă fotografică : locul II cu fotografia „It’s time to say goodbye”, la Concursul ,,Portret de femeie”, organizat de Biblioteca Municipală ,,Radu Rosetti” din Oneşti.

Lucian Mărginean s-a născut într-o familie de muncitori – tata, lăcătuş mecanic care în timpul liber realiza sculptură în plexic iar mama, muncitoare în domeniul panificaţiei. La 13 ani a fost diagnosticat cu distrofie musculară dar aceasta nu l-a împiedicat să absolve cursurile liceului nr.1. În 1987, după terminarea liceului, printr-un concurs de împrejurări norocoase, Lucian a ajuns în Franţa pentru o serie de investigaţii medicale care i-au confirmat acelaşi diagnostic: forma amiotrofie spinală pseudomiopatica Kugelberg-Wellander. I s-a recomandat un tratament de întreţinere cu metale (cupru şi cobalt) deoarece medicii i-au explicat reghineanului că deocamdată acesta este singurul mod de a lupta cu boala.

C

ercetările continuă în țările dezvoltate și Lucian speră ca într-o zi să fie descoperit un remediu care, chiar dacă nu va vindeca, măcar să stopeze evoluția bolii. În urmă cu aproape 14 ani a fost încadrat cu gradul II de handicap, perioadă în care a cunoscut-o la Vâlcele, în judeţul Covasna, pe Ramona, o tânără din Botoşani. ,,Eram în spital în cadrul Asociației Distroficilor Musculari din România, iar Ramona a venit


fotografică un ă

13


14

caz social acolo suspectă de distrofie să îşi facă o serie de analize, fiind singurul spital de boli neuro-musculare din România. Ne-am cunoscut, ne-am plăcut şi în urmă cu 7 ani am făcut cununia civilă la Oneşti”, explică fotograful care, deşi s-a stabilit cu reşedinţa la Oneşti, nu şi-a schimbat domiciliul din cartea de identitate, fiind încă locuitor al municipiului Reghin. Chiar dacă este imobilizat într-un scaun cu rotile şi se deplasează în cârje sau cu ajutorul unui scuter electric, Lucian se luptă, cu o determinare ieşită din comun, să stopeze boala degenerativă care distruge nervii şi muşchii. În urmă cu şase ani a achizitionat primul său aparat foto digital iar apoi a primit din partea unui bun prieten un aparat DSLR. Lucian nu se lasă doborât de boală, din contră! Pentru a putea să îşi desăvârşească talentul, şi-a transformat sufrageria din apartamentul său din Oneşti într-un adevărat atelier, practic un studio cu fundaluri, soft-box-uri și umbrele unde zilnic se perfecţionează în arta fotografică. Dacă până în prezent s-a axat mai mult pe fotografia statică de artă decorativă, de curând a devenit foarte atras de portrete, domeniu în care vrea să se specializeze. Visul lui Lucian este ca în acest an să îşi facă un site personal ca să îşi poată promova fotografiile în toată ţara.

L

ucian adoră să surprindă în fotografie clarobscurul şi crede că fotografia de artă trebuie să încânte ochiul privitorului, dar ca să faci acest lucru trebuie să ai o înclinaţie spre frumos. „Eu nu concep să fotografiez partea negativă a vieţii şi a oamenilor. Din contră, eu sunt atras de perioada barocă a picturii şi de arta flamandă, drept pentru care îmi place să surprind clarobscurul, care înseamnă îngemănarea dintre lumină şi întunericul ce te lasă să îţi imaginezi ce poate fi dincolo de acesta”, explică Lucian. Clubul Rotary din Reghin i-a făcut o surpriză lui Lucian de ziua lui aşa că, la data de 7 martie a primit un aparat de fotografiat profesional, marca Nikon, chiar în mijlocul operelor sale expuse publicului în cadrul unei expoziţii foto cu vânzare, prilej cu care, membrii clubului au achiziţionat o parte din cele mai reuşite fotografii ale artistului. Toţi pasionaţii de artă fotografică, doritori să intre în posesia unor tablouri semnate de artistul fotograf Lucian Mărginean, pot comanda lucrări la numărul de telefon 0756-509-914 sau îi pot scrie pe adresa de e-mail: luc.marg@gmail.com. iar parte din lucrări mai pot fi vizionate pe blogul lui Lucian: http://stillandother.blogspot.ro/ Robert MATEI


PRIMĂVARA ACEASTA ALERGĂM PENTRU REGHIN! Primăvara începe cu dreptul mereu. Deși nu toate merg ca pe roate, numai faptul că se încălzește vremea, crește ziua și înflorește totul în jurul nostru ne dă o oarecare pofta de viață. Primăvara aceasta este totuși puțin mai specială prin simplul fapt că, la Reghin, oameni de toate vârstele se unesc pentru un maraton. Sub sloganul Eu alerg pentru Reghin, Semimaratonul I LOVE REGHIN își propune să fie primul din numeroasele evenimente pentru strângerea de donații în FONDUL COMUNITAR REGHIN. Acest fond este parte a Fundației Comunitare Mureș și are în spate trei fondatori optimiști pe numele lor Sorin Suciu, Klaus Birthler și Ștefan Molnar.


16

eveniment

C

oordonatorul de programe, Ștefan Molnar, a specificat faptul că implicarea în acest eveniment este variată: „Semimaratonul I Love Reghin se adresează atât mediului educațional, bussines, organizațiilor/ instituțiilor non profit, cât și persoanelor fizice. Sunt propuse astfel patru mari categorii: categoria școli, categoria organizații/ instituții non-profit și mass-media, categoria grupuri de inițiativă, categoria persoane fizice și sportivi de performanță.” Cum funcționează acest eveniment? „Școlile propun proiecte de implicare comunitară (educație, societate civilă, filantropie, dezvoltare durabilă, turism), iar alergătorii (elevi, profesori, persoane fizice) care doresc să se înscrie în competiție pot să aleagă un proiect pe care îl susțin prin taxă de participare și prin


eveniment mobilizarea unui cerc de susținători care împărtășesc aceeași dorință. Cei ce își doresc realizat proiectul, fac câțiva pași simpli: adună sprijin finaciar și aleargă pentru el. Astfel, banii primiți sunt munciți!” Evenimente asemănătoare au fost puse cu succes în practică de Fundațiile Comunitare Sibiu, Cluj și Mureș, când sute de persoane s-au mobilizat fie prin participare, fie prin susținere materială, pentru sprijinirea de proiecte diverse. (swimathon.ms, maratonsibiu.ro, fundatiacomunitaracluj.ro) Fii alături de cei din comunitatea ta! Sub egida ”21 km alergați în 3 ore de 10 colegi”, evenimentul are loc pe data de 14 aprilie. Traseul propus măsoară aproximativ 1 km în jurul parcului central. Cu fiecare kilometru fugit, individual sau ștafetă, crește sprijinul financiar pentru proiectul ales sau propus.

17

Seriozitatea, munca de echipă, dar și distracția, vor uni oamenii pentru proiecte comune. Fii alături de echipa/ comunitatea ta! Susține un proiect! Înscrie-te pe pagina adresată participanților ilovereghin.fcmures.org și sprijină proiectul printr-o taxă de participare per echipă. Persoanele care doresc să contribuie la realizarea unuia dintre proiecte, pot să susțină un alergător sau o echipă, contribuind cu o sumă fixă sau variabilă (per kilometru alergat). De asemenea, o șansă ca banii tăi să rămână la Reghin este să redirecționezi 2% din impozit către Fondul Comunitar Reghin, pentru proiecte comunitare în Reghinul nostru.


18


19


20

portrete reghinene

Dan Sebastian Şuteu este la origine reghinean. În Reghin a învăţat să facă primii paşi şi tot pentru prima oară, flori unei învăţătoare. Reghinul pentru el este un talisman, un basm minunată” în care se întoarce de fiecare dată cu infinită plăcere. Între timp a absolvit Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor din cadrul Universităţii „Babes Bolyiai” din C în prezent este masterand în cadrul aceleaşi universităţi, la specializarea „Gestiunea Proiectelor Europene”. R: Spune-ne ceva despre tine, fă-ne curioşi! De fapt, m-am născut la o lună şi jumătate după Revoluţie, în oraşul Aiud, judeţul Alba, unde locuiau şi munceau părinţii mei – dealtfel, reghineni şi ei - dar primele amintiri tot din Reghin le am şi sunt toate amintiri frumoase. De multe ori mă gândesc cu nostalgie la copilăria mea, la cât de fericit mă faceau lucrurile simple, lucruri de care parcă acum uit să mă mai bucur! De pildă, îmi amintesc cu mult drag de vizitele pe care le făceam bunicilor, de pregătirile care precedau aceste momente unice, cum mă pregăteam intens pentru această întâlnire mereu inedită, chiar dacă bunicii mei locuiau tot în Reghin, cum mă fascina într-un fel unic mirosul cartofilor prăjiţi care mă aşteptau răbdători sub greutatea unei avalanşe consistente de brânză telemea sau caşcaval, răzuite prin metode ştiinţifice neaccesibile mie şi ai căror miros îmbietor mă întâmpina încă de pe scara blocului, iar răsfăţul bunicilor mei mă făcea să mă simt un individ important, cu măreţe realizări, care nu avea cum să nu se afle în centrul atenţiei! Îmi amintesc cu drag cum Reghinul mi se părea un oraş foarte mare, universul meu desfăşurându-se în jurul cartierului Rodna, pe care de asemenea îl vedeam de dimensiuni impunătoare, mă

gândesc cu drag la foştii mei colegi de clasă cu care am început viaţa de elev, alături de care am învăţat ce înseamnă primele responsabilităţi. Şi, cum îi mai monitorizam toate mişcările lui Radu Vălean, cu care am purtat un razboi tacit, deoarece ne plăcea de aceeaşi fată din clasa noastră (paradoxal, însă, Răducu nu refuza niciodată o invitaţie la joacă, la făcutul temelor împreună sau la degustarea unor mâncăruri facute de mama mea), ce pasiune dezvoltam alături de Vlad Tomşa pentru jocurile pe televizor, în mare vogă pe atunci, sau ce cuplu perfect făceam cu Alin Sălăgean la meciurile de fotbal din curtea şcolii! Cu ei şi cu mulţi alţii am legat prietenii pe care le păstrăm şi în prezent şi ne aducem cu drag aminte de peripeţiile din clasele primare... Îmi aduc aminte cu bucurie de serbările de Crăciun şi de Paşte, serbări regizate cu multă dragoste de învăţătoarea noastră, respectabila doamnă Tripon, pe care o iubeam ca pe o mamă, deoarece ne-a învăţat să fim o familie unită la Şcoala Generală nr 2 – astăzi Gimnaziul „Alexandru Ceuşianu” - dovadă fiind strânsele legături care mai rezistă cu putere şi acum. Reghinul înseamnă mult pentru mine şi, deşi am schimbat două oraşe de atunci, eu mă consider reghinean şi mereu mă încrunt la persoanele care nu vorbesc la superlativ de acest minunat oraş din inima Transilvaniei. R: Ai plecat de ani buni din Reghin, urmându-ţi părinţii! Mai poveşteste-ne despre legătura pe care


21

tot în Reghin a dat, basm, o „Dumbravă absolvit Facultatea de Cluj-Napoca, iar estiunea şi Evaluarea

DORINţA DE A VISA, inspiraţia de a trăi! Dan Sebastian Şuteu

Ne aflăm în continuare într-o nesfârşită etapă de „tranziţie”... Se schimbă guverne, preţurile o iau razna, lumea se îndreaptă într-o direcţie necunoscută...Tinerii îşi caută rostul în viaţă parcă mai tare ca oricând şi, totuşi, la vârsta la care nu există imposibilul, mulţi dintre ei cântăresc cu mare grijă orice şansă sau oportunitate de a se realiza, în ţară sau în lume!


22

portrete reghinene o ai cu foştii colegi de şcoală? Mă bucur de această întrebare deoarece povestea din spatele răspunsului este deosebită pentru mine. Eram în clasa a treia când am plecat la Tîrgu-Mureş, iar această schimbare mi se părea atunci că mă va marca negativ pentru tot restul vieţii, mă simţeam terminat şi nu credeam că pot s-o iau de la capăt, cu alţi colegi, alţi dascăli, alte locuri. Credeam că nu mă voi obişnui niciodată, iar o bună perioadă de timp în lacrimile mele se vedea reflexia oraşului lăsat în urmă. În timp, m-am obişnuit şi în noul oraş, formându-mi alţi prieteni, iar când a trebuit să schimb din nou oraşul, mutându-mă la Cluj-Napoca, am avut o surpriză pe cât de neaşteptată, pe atât de placută şi anume aceea că mi-am reîntâlnit colegii din clasele primare şi am refăcut trupa după 10 ani de despărţire. Deşi în această perioadă nu am mai vorbit unul cu celălalt, atunci când ne-am reîntâlnit discuţiile noastre aveau un caracter de normalitate, ca şi când nu ne-am fi văzut de câteva zile, ceea ce demonstrează strânsa legatură sufletească dintre noi şi faptul că, atunci când am legat aceste prietenii, copii fiind, le-am legat dezinteresat, bazândune doar pe chimia dintre noi şi pe bucuria pe care o simţeam când ne întâlneam. R: Preţuieşti prietenia? Crezi in ea? Da, preţuiesc prietenia deoarece sunt conştient de importanţa acesteia şi cred cu tărie în relaţiile de prietenie pe care le am în acest moment. Merg pe principiul “Prietenii sunt puţini, dar buni, restul sunt cunoştinţe, amici”. Fiecare prieten pe care îl am se leagă de o etapă din viaţa mea (şcoală generală, liceul, facultatea, masteratul), cu fiecare prieten am trecut prin momente frumoase dar, în momentele mai puţin plăcute pe care viaţa ni le oferă uneori, nu uităm unul de altul şi ne sprijinim reciproc. Ne dăm sfaturi, ne consultăm, ne destăinuim unul celuilalt, ne întâlnim la distracţii dar şi în momente serioase şi, un lucru foarte important pentru mine, suntem deschişi şi naturali unul în prezenţa celuilalt. În asta constă o prietenie, să fii sincer cu prietenii tăi şi, la rândul tău, să apreciezi sinceritatea! Numai sinceritatea şi dragostea, fireşte, pot seca izvorul răutăţilor! R: Eşti absolvent de ISE, în prezent masterand. Ai putea face un bilanţ pe scurt al celor mai importante momente din viaţa ta? Un moment foarte important din viaţa mea a fost acela de a decide spre ce „ori-


portrete reghinene zonturi” să mă îndrept în perspectiva unei cariere care să corespundă aptitudinilor şi înclinaţiilor mele precum şi centrul universitar potrivit acestor aspiraţii. Am ales municipiul Cluj-Napoca şi nu regret deloc alegerea deoarece acest oraş m-a adoptat necondiţionat şi, cum spuneam mai înainte, aici m-am reîntâlnit cu prieteni dragi ai copilăriei mele petrecute în Reghin. Din acest moment, lucrurile au început să se schimbe cu mare repeziciune, am învăţat cum e să trăiesc singur, am învăţat cum e să iau eu decizile importante pentru mine, am învăţat că atunci când dau de greu trebuie să răzbat singur şi să înving, am învăţat să preţuiesc multe lucruri care înainte îmi păreau normale. Şi, dacă tot m-aţi provocat, haideţi să vă fac şi o mărturisire de suflet: Visul meu, încă de când eram în băncile şcolii de la Reghin, a fost acela de a-mi crea o afacere pe care să o dezvolt eu, sa văd cum ,,dospeşte” la fel cum dospea aluatul bunicii când îmi făcea cozonăcei sau

23

plăcinte! Am avut oportunitatea să parăsesc ţara şi să mă stabilesc în străinătate, am lucrat în Austria într-o vară, iar administratorul companiei la care am lucrat mi-a propus să mă stabilesc acolo, am avut posibilitatea să plec in Statele Unite ale Americii în anul doi de facultate, însă am respins şi această „oportunitate” de a-mi abandona ţara. Nu sunt un ultranaţionalist, însă vreau să mă realizez aici, consider că, dacă aş pleca, aş renunţa la ,,luptă”, mi-aş părăsi familia şi prietenii şi m-aş preda, aş alege un drum mai uşor iar eu cred că drumurile uşoare nu duc nicăieri. Sau nu duc prea departe! În paralel cu activitatea şcolară, am început o mică afacere şi, în prezent îmi văd visul împlinit, sunt administratorul unic al unei societăţi comerciale care se extinde sub coordonarea mea, însă chiar dacă nu e uşor să intru în această lume şi de multe ori e şi riscant, totuşi faptul că visul meu s-a materializat nu poate decât să mă facă fericit şi să îmi


24

portrete reghinene

confirme motto-ul meu în viaţă: Când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău! R: Ai apucat să te gândeşti la o schimbare de destin în viaţa ta? Nu îmi doresc o schimbare majoră bruscă, sunt mulţumit de traseul pe care a pornit viaţa mea şi deocamdată vreau să menţin acest traseu pe un trend ascendent. Niciodată nu mi-a plăcut să îmi fac planuri complicate şi nerealiste, e imposibil să te ţii de ele. Dar nici nu sunt de acord cu principiul ,,voi vedea ce îmi rezervă viitorul” deoarece consider că viitorul ni-l facem singuri, iar ceea ce ni se va întâmpla în viitor este, în mare parte, consecinţa acţiunilor noastre din prezent. Bineînţeles că îmi doresc o familie, îmi doresc copii, însă mai este până acolo, momentan încă mă

consider eu însumi un copil. Cred în deviza ,,Toate la timpul lor”! R: Deşi eşti un tânăr plin de energie, pari a fi foarte relaxat, nu eşti prea dornic să convingi, să epatezi.... Nu vreau să conving pe nimeni, nu vreau să dau sfaturi în privinţa drumului pe care fiecare vrea să şi-l aleagă, nu vreau să fiu un formator de opinie amator. Fiecare dintre noi trebuie să aibă un cuvânt greu de spus în ceea ce-l priveşte iar şabloanele, în astfel de cazuri, nu sunt de bun augur. Ceea ce pe cineva l-ar putea urca foarte sus, pe altcineva l-ar putea pune la pământ. Fiecare dintre noi suntem făcuţi pentru un lucru anume, nu oricine se descurcă în orice domeniu. Am energie multă, pozitivă de cele mai multe ori însă această energie o folosesc în scopuri benefice


portrete reghinene pentru mine şi pentru cei ce mă înconjoară, nu o irosesc inutil, nu îmi place să mă agit, îmi plac lucrurile relaxante, calme, îmi place să analizez înainte de a lua o decizie importantă. Nu vreau să impresionez pe nimeni prin lucrurile pe care le fac, însă recunosc că atunci când primesc aprecieri mă simt foarte bine iar acest lucru îmi dă forţa să continui şi să visez la mai mult. R: De unde îţi iei energia? Cred foarte mult în energii, sunt conştient că oamenii pot face multe lucruri doar cu mintea, de aceea energia mi-o iau prin intermediul lor, orice vorbă frumoasă, orice urmă de apreciere, orice întâlnire cu un prieten mă încarcă de energie iar eu mă simt dator să încarc la rândul meu pe altcineva. Desigur, sunt momente când această energie nu e tocmai pozitivă, apar dezamăgiri, neînţelegeri, divergenţe de opinii, dar încerc şi de multe ori reuşesc să organizez în sinea mea o bătălie din care câştigătoare să fie întodeauna energia pozitivă. R: Care sunt principiile tale de viaţa? Principiile mele de viaţă reies din educaţia pe care am primit-o de la părinţii mei, educaţie pe care o apreciez foarte mult şi mi-aş dori să îmi pot educa şi eu copiii tot la fel, deoarece creşterea personală precede creşterea profesională. În principiu, nu doresc să fac rău nimănui, niciodată nu sunt rău intenţionat şi întodeauna cred că există o rezolvare paşnică pentru orice problemă. Partea negativă a acestui principiu este că am prea multă încredere în oameni şi de multe ori greşesc în a evalua o persoană, dar sunt încrezător în faptul că, un gând bun care pleacă de la tine, după un periplu mai lung sau mai scurt, se va întoarce tot de unde a plecat, dar mult îmbunătăţit. Cum dăruieşti, aşa primeşti. Noi, oamenii, dacă săvârşim ceva bun, pretindem imediat recompensa. Aceste dorinţe ne fac însă să suferim şi chiar să fim răi. Nu aştept o recompensă imediată după săvârşirea unei fapte bune, dar ştiu că ea va veni atunci când mă aştept cel mai puţin. Oricum, nu ţin evidenţa faptelor bune dar mă ghidez foarte mult după gândirea mea, după trăirile mele interioare. Încerc să am o gândire limpede, să fac loc doar gândurilor frumoase, să o umplu de optimism şi bucurie iar gândurilor negative să le rezerv o camăruţă foarte mică, de unde nesimţindu-se în largul lor, să plece cât mai

25


26

portrete reghinene

repede. R: Vrei să îţi construieşti un viitor sau îl laşi să vină cum vrea el? Cred că viitorul pe care mi-l doresc eu nu poate să vină dacă eu nu fac nimic pentru a-l atrage în viaţa mea. Nu cred în destin, destinul ni-l facem cu propriile forţe, prin propriile acţiuni. Mi-a plăcut întodeauna să fiu ambiţios şi să lupt pentru ceea ce îmi doresc, dacă primesc totul pe tavă, satisfacţia nu mai e aceeaşi. Vreau să îmi construiesc un viitor, vreau să învăţ din propriile greşeli, iar dacă voi ajunge sus, să privesc cu satisfacţie la locul de unde am pornit. R: Cum ar arăta o zi ideală în viaţa ta? Cum am vorbit de Reghin, oraşul meu drag din copilărie, mi-ar plăcea ca în ziua aceasta ideală, măcar o oră să o petrec acolo. Încă mă leagă multe de acest oraş. Mi-ar plăcea să petrec o zi perfectă alături de familia mea, deoarece întodeauna am pus

familia pe primul loc, mi-ar plăcea să revizitez locuri prin care, copil fiind, mă jucam, mi-ar face plăcere să mă reîntorc în timp şi să analizez cât de mult m-am schimbat. Desigur, într-o zi ideală ar trebui să combin toate lucrurile care îmi plac şi să apuc să le fac pe toate, asta însemnând şi întâlniri cu prietenii, discuţii frumoase alături de ei, râsete multe şi bună dispoziţie. În primul rând aş dori să îmi satisfac latura spirituală, să simt cum fericirea se revarsă din interior. După ce am reuşit acest lucru, aş dori să trec la lucruri mai comune, legate de latura umană. Atunci când sunt fericit, îmi place să mă răsfăţ cu o mâncare bună şi să îmi fac toate poftele, să fiu propriul meu copil care are pretenţii iar părintele i le îndeplineşte pe toate. O zi ideală e o zi fără somn, nu aş putea irosi timpul dormind, o zi plină de activităţi, care să mă încarce cu energie, plină de trăiri frumoase, satisfacţii spirituale şi de ce nu, materiale. Casemi Senin


27

Loredana Cătană femeia care găseşte mereu inspiraţie să-şi îndeplinească visele


28

C

De la gimnastică la pictura pe unghii

ătană Simona Loredana este o femeie fascinantă, fără prejudecăţi, calmă, creativă, spontană şi optimistă. Are propria afacere, în domeniul înfrumuseţării, care evoluează în forţă, având un talent pentru arta modelării unghiilor. Deşi are 38 de ani, arată ca la 25, emană feminitate prin toţi porii, practică kangoo jumps cu antrenoarea Adina Inţa şi încearcă să îşi menţină statutul de femeie frumoasă în orice împrejurare. Este o fire romantică, dar în acelaşi timp puternică, cu ambiţii mari, care nu îşi încalcă principiile şi consideră că a realizat într-un procent de 90% tot ce şi-a propus până în prezent. Loredana recunoaşte că este o balanţă care se mai împiedică uneori de propriile talere, dar este convinsă că mai devreme sau mai târziu va ajunge la acea stare de armonie ideală. Consideră că de cele mai multe ori îngerii “luptă” în tabăra ei, pentru că s-a străduit întotdeauna să fie o femeie echilibrată, o prietenă sinceră şi tolerantă cu cei din jur. Loredana a practicat în copilărie 8 ani de gimnastică ritmică, la Şcoala Generală nr.6, sub îndrumarea profesorilor de sport Maria Magdalena Alfiri şi Viorel Suciu, perioadă din care încă mai păstrează

pe pereţii camerei sale o serie de diplome obţinute la diverse competiţii sportive. Mama Loredanei însă s-a împotrivit să îşi desăvârşească perfecţionarea la şcoala de gimnastică românească din Deva astfel că, după şcoala generală, a absolvit un liceu de industrie alimentară în Cluj-Napoca, apoi a muncit o perioadă în cadrul fabricii de lapte din Reghin, după care a devenit prima femeie DJ a Reghinului la Radio Son Reghin, făcând echipă cu Răzvan Moldovan, Adi Ţepeş, Luca Lucian, Ghiţă Zileriu, Florin Voşloban şi Marius Portik. În paralel, ca hobby, a cântat o perioadă alături de Marcel Crăciunescu şi Levi Puşcaş.

L

a 24 de ani s-a căsătorit, la 25 de ani a devenit mămică şi după doi ani şi jumătate a divorţat, motiv pentru care Loredana recunoaşte că în viaţa sentimentală a trăit, ca orice femeie, dezamăgirea în dragoste, dar a privit-o ca pe o lecţie ce a pregătit-o pentru un om superior celui ce i-a adus tristeţea. ,,Îmi place să lupt pentru visele mele, de aceea nu am încetat niciodată să caut, deşi am avut clipe fireşti de revoltă, de oboseală în a păstra vie speranţa ce se încăpăţâna să pară utopică”. După divorţ şi-a dorit o schimbare în viaţă şi s-a apucat să studieze Dreptul în perioada 2003-2007 şi cum nimic nu este întâmplător în această lume, şi-a ales ca temă de licenţă ,,Obligaţiile de întreţinere între diferitele categorii de persoane din dreptul român” şi a studiat


foarte mult conceptul de familie. Din anul 2005, a activat o scurtă perioadă în cadrul Asociaţiei Juriştilor ,,Lex 2004”, după care a participat la un interviu la celebra firmă ,,Arabesque”, care are peste 3.000 de angajaţi în România şi un portofoliu de peste 10.000 de clienţi, unde a fost selectată, devenind în scurt timp juristul companiei pe judeţul Mureş. Însă munca de jurist, care presupunea deplasări frecvente prin tot judeţul alături de executori pentru a recupera creanţele de la debitori, naveta, sechestrele, cifrele şi inventarele interminabile, au început să o obosească foarte tare pe reghineancă şi, după aproape doi ani a renunţat la slujbă pentru că nu mai avea suficient timp să se ocupe de educaţia copilului ei, Lian Sebastian.

Î

n 2010 a întâlnit-o pe Imola Barabas, o manichiuristă din Tîrgu-Mureş, alături de care a decoperit tainele artei înfrumuseţării. Tot prin intermediul tîrgumureşencei, Loredana a ajuns şi la Oradea, unde a absolvit mai multe cursuri de manichiură şi pictură pe unghii cu prafuri acrylice şi porţelan colorat, vopsele acrylice şi geluri colorate sub egida ,,Pearl Professional Nail Art”. Acolo a lucrat sub îndrumarea instructorului Kovacs Zsuzsa, campioană olimpică la Concursurile Olimpice de manichiură din Londra în 2010. Loredana s-a specializat în manichiură dintr-o dorinţă mai veche din copilărie, având și o filosofie de viaţă legată de acest aspect: „Eu consider că îngrijirea unghiilor este la fel de importantă ca întreţinerea corporală, ele pot fi asociate cu starea generală de sănătate a oamenilor, iar aspectul lor neîngrijit nu poate decât să-i impresioneze negativ pe cei din jur. Pictura pe unghii sau pictura fantezie este o adevărată artă, iar diversele modele pe care mi le cer clientelele mele evidenţiază creativitatea, bunul gust, dragostea pentru policromie sau pur şi simplu felul lor de a fi”, explică manichiurista. Noblesse - distincţie şi eleganţă Loredana crede că numai cu trecerea timpului îţi dai seama că, în realitate, cel mai bun lucru nu este viitorul, ci momentul pe care îl trăieşti: ,,Nu mi-e dor de nicio etapă a vieţii. Îmi place ceea ce fac acum. Trăiesc în prezent şi mă simt bine cu mine însămi”, explică Loredana, care după ce s-a specializat în manichiură, şi-a deschis în Reghin propriul salon de înfrumuseţare intitulat sugestiv ,,Noblesse”, care aduce o distincţie aparte în peisajul saloanelor de profil din municipiu. La ,,Noblesse”, doamnele şi domnişoarele care calcă pragul salonului pot opta pentru o manichiură cu gel, în premieră, modele 3D pe unghii sau unghii pictate cu vopsele acrylice sau aplicare de pietre Swarovski. Salonul funcţionează în cartierul Iernuțeni, Bl.1 Ap 3, şi aşteaptă toate clientele care vor să aibă parte de o ţinută apreciată şi să îşi pună în evidenţă calităţile estetice. Clientele pot apela la serviciile de manichiură realizate de Loredana Cătană, alături de colegele sale Luminiţa Voşloban, care răspunde de serviciile de cosmetică şi estetică facială şi coafezele Iuliana Pintea şi Ioana Lăcătuş, care se ocupă de cele mai în vogă coafuri ale momentului.

Programările se pot face pe: Facebook Salon Noblesse Reghin sau telefonic la: 0745-423-222 (Loredana Cătană), 0743-941-412 (Luminiţa Voşloban), 0753-491-850 (Ioana Lăcătuş) şi 0745-431-156 (Iuliana Pintea). Robert MATEI

29


30


31


32

„Muzica este efortul meu dureros şi euforic” SAVA ALEXANDRU

Sava Alexandru Florin este un tânăr reghinean tenace, elev al Liceului de Arte din Târgu-Mureş în clasa a IX-a, care are o preocupare nobilă: studiază vioara şi pianul la clasa profesorului Piroska Zoltan. Deşi pare un băiat firav la prima vedere, când pune mâna pe vioară, dovedește veleităţi de virtuos violonist.


A

lexandru este născut în zodia peştilor iar anul acesta, la data de 22 februarie a împlinit 16 ani. Are un surâs şăgalnic, este romantic, uimitor de sincer, foarte încrezător în anul 2013 şi seamănă izbitor cu un violonist celebru, Alexander Rybak. A studiat timp de opt ani vioara cu profesoara Diana Stoica iar de doi ani activează şi în orchestra Casei de Cultură ”Eugen Nicoară” din Reghin. Munca depusă de Alexandru şi de profesoara lui începe să dea roade, pentru că deşi este un proaspăt ,,boboc” de liceu, acesta se poate mândri cu un palmares muzical de invidiat pentru un tânăr de vârsta sa, cu mai multe premii şi distincţii obţinute. Reghineanul are o manieră aparte de a cânta și a demonstrat-o de nenumărate ori în faţa publicului pasionat de muzică clasică şi folclor, la multe festivaluri de gen din ţară.

A

cântat şi în cadrul Galei Televiziunii DAReghin TV, pe postul Gliga CATV sau, împreună cu colegii din orchestră, acompaniind solişti renumiţi precum Veta Biriş, Nicolae Furdui Iancu sau Marius Ciprian Pop, în cadrul celei de a XII-a ediţii a Zilelor Reghinene. Cea mai recentă apariţie a avut-o în luna decembrie la Sighişoara unde, alături de orchestra ,,Hora” a Casei de Cultură „Eugen Nicoară” din Reghin, sub bagheta dirijorului Ioan Conțiu, a susţinut de la A la Z acompaniamentul orchestral al concurenților din cadrul Festivalului Naţional de Folclor „Datini” din Sighișoara. În plan personal însă se poate mândri cu locul întâi la Olimpiada de vioară din Gheorgheni, ediţia 2010, unde a obţinut 99 din 100 de puncte posibile. Tânărul reghinean a avut însă şi două ieşiri în

portrete reghinene

33

străinătate, în Franţa la Bourg La Reine şi în Germania, la Mainz, unde a avut prestaţii admirabile.

M

uzica este patima sa esenţială, pe care o consideră un efort dureros şi euforic în acelaşi timp, iar „microbul” pentru muzică este convins că l-a moştenit de la bunicul său Ioan, din satul Deleni, care a fost viorist şi de la tatăl său, Florin Dorin Sava, care în tinereţe a cântat la chitară şi care acum vrea să îşi trăiască prin copilul său visul pe care nu a putut să şi-l împlinească în adolescenţă, acela de a deveni un artist consacrat în domeniul muzicii. ,,Pentru mine, vioara nu este numai o pasiune, vreau să cânt tot timpul, muzica este viaţa mea. Sunt zile când studiez 12 ore neîncetat. Concertele de Wolfgang Amadeus Mozart şi cele 24 de „Capricii” compuse de Niccolo Paganini mă fascinează. M-am hotărât, vreau să dau admitere la Conservator după liceu şi mă fac dirijor. Sunt un neobosit slujitor al muzicii, când o pot împărtăși, în cât mai mare măsură, oameniilor”, a declarat Alexandru pentru Revista „Reghinul Nostru”. În puţinul timp rămas liber, tânărul violonist preferă să citească, să facă sport sau să joace pe calculator jocuri de strategie. În muzică îi admiră foarte mult pe Sergiu Celibidache, pe Ovidiu Barteş şi pe dirijorul orchestrei reghinene, prof. Ioan Conţiu, recunoscând cu nonşalanţă că într-o zi şi-ar dori să îi depăşească pe toţi aceşti trei idoli, ca şi performanţe.


34

S

Sorina Sav ,,Educaţia este cea mai puternică o putem folosi pentru a schimba

orina Sav, directoarea Grădiniţei „Voinicel” din Reghin are publicate, fără doar şi poate, cele mai multe manuale auxiliare pentru educatoare din județ. Conduce Grădiniţa ,,Voinicel” din 1999, are 16 cărţi scrise sau la care a colaborat în decurs de 20 de ani, colaborează prin UNESCO și cu alte grădiniţe şi şcoli din România, Germania, Ucraina, Bulgaria,Turcia, Grecia, Serbia Muntenegru, Ungaria şi Republica Moldova, precum și cu asociaţii, centre de asistați şi ONG-uri. A absolvit Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei ,,Babeş Bolyai”, este formator naţional, mentor, expert în descentralizarea învățământului, management expert ARACIP și metodist I.S.J. Este colaborator la revistele ,,Didactica”, ,,Pipo”, ,,Erin”, ,,Arlechino”, având și un portofoliu care cuprinde peste 150 de diplome de merit şi de excelenţă din ţară şi străinătate. Un cadru didactic model, care în toată cariera sa a pus accentul pe formare, perfecționare și promovarea valorilor orașului Reghin.

S

orina Sav a acumulat tot ce poate un cadru didactic întreprinde într-o viaţă de om. Sub conducerea domniei sale, grădiniţa „Voinicel” a fost reabilitată după 77 de ani (cu suma de 3 miliarde de lei vechi aprobate de Guvernul României), clădirea fiind construită în 1931. În anul 2012, grădinița a fost evaluată de ARACIP, situându-se pe primul loc în județ (din 10 grădinițe evaluate) și pe locul 21 în țară (din 200 evaluate). Din anul 2001, Grădinița ,,Voinicel” este grădiniță Asociată UNESCO, în această calitate participând la proiecte și programe naționale și internaționale. În orașul nostru, ,,voiniceii” realizează vizite la asistați, spectacole caritabile în urma cărora banii donați se oferă celor nevoiași. Un exemplu de acest gen a fost și spectacolul din luna decembrie a anului trecut, când s-a adunat suma de 425 de lei, care a fost donată la un orfelinat din Sânger. În anul 2013, Grădiniţa ,,Voinicel” continuă proiectele: ,,Ziua Copilului UNICEF”, ,,Datini şi obiceiuri ale Românilor”, ,,O zi din viața mea”, ,,Ornamente de Crăciun”, ,,Lumina Învierii”, ,,Familia mea”, Eu citesc, tu desenezi”, ,,Ziua apei”, ,,Ziua

diversității culturale”, „Educația prin turism”, ,,Totul începe de la izvoare” (izvorul cunoașterii, educației), ,,Eco-grădinița”, iar la nivel județean participă la proiectul ,,În împărăția florilor”. Fiecare proiect se finalizează cu un concurs, de unde ,,Voiniceii” se întorc cu cel puţin un preșcolar premiat. La nivel de municipiu, Grădiniţa P.P.1 ,,Voinicel” organizează două concursuri educative: ,,Sănătoşi şi Voinici” (faza zonală) la P.N. 5 ,,Voinicel” şi ,,Preșcolarii știu să circule corect” fazele locală, judeţeană şi naţională, cu participare internaţională la Grădinița P.P.1 (ajuns la ediţia a IX-a). În 25-26 mai se va organiza inclusiv faza internaţională a concursului la Reghin, unde preşedintele juriului va fi reprezentanta UNESCO din Serbia. Pe lângă aceste proiecte, preșcolarii de la Grădinițele ,,Voinicel” sunt implicați în diverse programe și aniversări UNESCO în 2013: „Anul Internațional a cooperării pentru apă” (apa miracol, sursă a vieții etc.), ,,Luna pădurii”, „Ziua mediului”, etc. În aceste proiecte, Grădiniţa ,,Voinicel” are parteneri pe lângă UNESCO, Inspectoratul Școlar Județean,


puternică armă pe care schimba lumea”

PORTRETE REGHINENE

Inspectoratul de Poliție al județului Mureș (Serviciului de Circulaţie Rutieră), Instituția Prefectului şi primarul municipiului Reghin, Maria Precup. Sorina Sav este un cadru didactic ,,patriot local”, care de 38 de ani, prin activitatea și proiectele pe care le organizează la Reghin, a realizat paşi foarte importanţi în educarea copiilor pe toate planurile şi în formarea valorilor morale sănătoase pentru o evoluţie preşcolară normală. ,,În aceste proiecte sunt implicaţi şi părinţii copiilor, poliţia, agenţii de mediu, O.N.G-urile, toţi aducându-şi contribuţia în scopul deprinderii unor valori morale de buni cetăţeni. Pentru că, în definitiv, educaţia este cea mai puternică armă pe care o putem folosi pentru a schimba lumea”, a precizat Sav.

Ce înseamnă grădiniţele ,,Voinicel”? La Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 1, în acest an preşcolar sunt înscrişi 170 de copii, dintre care 33 la secţia germană. La Grădiniţa cu Program Normal Nr. 5 ,,Voinicel”, sunt înscriși 73 de copii, dintre care 12 la secţia maghiară. grădiniţele ,,Voinicel” dispunând de 10 săli de grupă, grupuri sanitare, curți cu aparate și nisipare. Ca personal didactic şi auxiliar, grădiniţele dispun de un profesor logoped și 16 educatoare dornice de perfecţionare „Din cele 16, numai în 2013, 11 sunt înscrise la grade didactice, avem un cadru didactic debutant şi trei cadre cu grad didactic I”, explică directorul grădiniţei. Unităţile mai dispun de un administrator,

35


36

PORTRETE REGHINENE

Gradinita cu Program Normal Nr.5 Voinicel are inscrisi 73 de prescolari

o asistentă medicală, cinci îngrijitoare, două bucătărese, o spălătoreasă și un muncitor de întreținere. ,,În acest an, educatoarele noastre au participat la mai multe cursuri de perfecţionare, printre care aş aminti cursul de metodist, formator, de management şi comunicare, organizat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş sau cursul de consiliere și orientare, organizat de CCD Mureș. Tot colectivul va participa, în perioada 4-6 mai, la un curs ,,Educaţia - o artă”, având ca lectori doi formatori veniţi din Ministerul Educaţiei din Bucureşti”, a concluzionat Sorina Sav. Cea mai mare ambiţie profesională a sa în 2013 este finalizarea cu succes a proiectelor demarate, printre care se numără participarea la concursul Național ,,Scoală Europeană” şi reabilitarea unităţii în exterior pentru a obține la monitorizarea ARACIP calificative de FB și Excelent. Grădiniţa ,,Voinicel” asigură gratuit un program instructiv-educativ în limbile română, maghiară şi germană a copiilor preşcolari de 3-7 ani, compatibil cu sistemele europene. ,,La grădiniţele noastre, pregătirea pentru şcoală se face prin utilizarea unor strategii moderne, pentru că dipunem de noutăţi didactice audiovizuale, activităţi extracurriculare şi opţionale de excepție”, a mai adăugat în încheiere Sorina Sav. Robert MATEI


37


38


39


40