SÆCULUM
49
3. Asimilaţi de pornografie. Asimilaţi de pornografie nu sunt doar consumatorii materialelor de acest gen sau cei care fac parte din industria pornografică, ci toţi cei care intră şi involuntar în contact cu subiectul sau cu domeniul. În această categorie se încadrează în special cei care militează pro sau contra acestui domeniu, precum şi cei din sfera juridică, religioasă sau filosofică și, nu în ultimul rând, grupările feministe, după cum nici perimetrul artistic sau cultural nu scapă de sub incidenţa pornografiei. Astfel că, până la urmă, pornografia tinde să reprezinte un fenomen în ascensiune, a cărei prezenţă nici nu mai deranjează, ci reuşeşte să se transforme într-un firesc natural, după cum sugerează şi Baudrillard în The conspiracy of Art: pornografia ajunge să fie în mod virtual pretutindeni, deoarece, spune el, esenţa pornografiei a ajuns în toate mediile vizuale. Nimic nu pare să scape de sub incidența pornografiei, deoarece pornografia caută să facă dintr-o imagine mai mult decât poate ea în mod real să transmită și să reprezinte, motiv pentru care, la nivelul ei, sexualitatea este ruptă de iluzia realității transgresive de până acum și transpusă într-o mecanică a simulacrului, unde dimensiunea dorinței este voalată, expusă doar ca o marfă de consum. Prezența acestei ascensiuni a domeniului pornografic în mediile vizuale ale individului, cu care acesta intră în contact în mod sistematic în viața de zi cu zi, conduce în cele din urmă la stabilirea unei relații cu acest domeniu. Iar relația este alimentată de fuziunea care s-a petrecut la nivelul privirii cu aceste medii vizuale, a destabilizării acesteia și a deconstrucției ei la nivelul imaginii corpului, care se află în afara propriei sale vizualizări și în afara limitelor realului. Chiar și cei care resping pornografia și militează în favoarea eradicării acesteia – cum sunt grupările feministe anti-pornografie sau justiția care deține o serie de legi cu privire la limitarea accesului la acest domeniu (în special de către minori), sau prin protejarea celor considerați ca fiind sexul slab de abuzurile și violențele promovate de acest dispozitiv, sau religia care interzice cu vehemență prezența pornografiei în viețile oamenilor – sunt cuprinși de mecanismul de ascensiune al acestui domeniu, prin faptul că simpla păstrare a subiectului pe masa dezbaterilor și a discuțiilor are ca rezultat menținerea vie a pornografiei în conștiința de masă a individului. Fenomenul există și se răspândește cu repeziciune datorită acestui stimulent represiv, metodă care, asemenea reprimării sexualității din perioada victoriană, a dus la declanșarea dorinței de cunoaștere și a discursului sexual, potrivit opticii foucauldiene. Mecanismul este similar și pentru că pornografia include sexualitatea, aspect care face ca anumite repercusiuni din trecut aplicate domeniului sexual să se răsfrângă și asupra pornografiei sau, dimpotrivă, anumite eliberări cu privire la același domeniu sexual să-și facă simțite ecoul și asupra pornografiei. Însă acest lucru nu înseamnă că pornografia se identifică cu sexualitatea sau cu istoria acesteia. Pornografia este un domeniu distinct, care a avut tenacitatea și inspirația să absoarbă atât din erotism, cât și din sexualitate elementele transgresive, elementele care le-au scos pe acestea din urmă din anonimat și care le-au pus în prim planul individului. Este și motivul pentru care granița care se încearcă a fi trasată între cele trei componente este una oscilantă. Astfel că ajungem să acceptăm pornografia din considerentul că ar cuprinde atât sexualitatea, cât și erotismul, ca și cum pornografia ar reprezenta o ‘hipermarfă’, o ‘hiperofertă’ care ne aduce într-un singur conținut alte două componente. Și, într-o oarecare măsură, pornografia tinde