SÆCULUM
225
O micro-panoramă literar-culturală – anul 2013 la Sibiu – Un patetic apel desperat cu luciditate (antrenând şi cuvenita petiţie on-line), adresat de Radu Vancu preşedintelui Consiliului Judeţean, de care atârnă financiaradministrativ (şi) existenţa revistei Transilvania, ameninţată se pare cu desfiinţarea, nu l-a împiedicat pe Dragoş Varga, şeful Centrului Cultural Interetnic Transilvania, cel rămas fără personalitate juridică, totodată şi directorul revistei omonime, să facă „pur şi simplu spectacol“ (apud Dan Tabac, „Spectacol cu Dragoş Varga şi Caius Dobrescu”, în Cultura, serie nouă, 2013, nr. 39/443, 24 octombrie, p. 29), ca moderator al uneia din secţiunile „Maratonului European de Poezie la feminin“, desfăşurat la Braşov în ziua-noaptea de 11-12 octombrie 2013. Importantă rampă de afirmare şi confirmare a vieţii academice sibiene, revista Transilvania a apărut în ianuarie 1868 ca tribună a românilor ardeleni reprezentaţi la vremea respectivă de ceea ce i-a luat ulterior locul (istoric) şi este astăzi Centrul Cultural Interetnic Transilvania: Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA). Şi poate că aşa trebuia să rămână, până în prezent – sau măcar ca efect al apelului făcut de unii intelectuali sibieni, după 1989, situaţie în care diferendul în speţă – jenant pentru conţinutul imaginii culturale a judeţului Sibiu – nu ar mai fi avut loc: ne(mai)apărând nici Consiliul Judeţean în postura de asasin cultural, nici tânărul şi valorosul director cultural şi scriitorii aferenţi în poză de eroi ai unei culturi opresate politic, aşa după cum reiese din discuţiile pe tema „Salvaţi Revista Transilvania!“, publicate la adresa: http:// www.petitieonline.com/forum/62880. O polemică – numai în aparenţă comică, dacă nu ar fi tragică – pare a se fi stins înainte să îşi consume combustiile, probabil din lipsă de combustibil sau de muniţie, din ambele părţi: jurnalistul N. I. Dobra acuză pe bună dreptate lipsa de seriozitate, de implicare, de răspundere şi, în ultimă instanţă, de bun simţ a celor obligaţi prin legi aflate în vigoare, funcţii asumate şi conştiinţe prezumate funcţiilor în discuţie, să pună în faptă hotărârile legale, adică să oblige proprietarul de drept la reabilitarea unor imobile clasate ca monumente istorice de valoare patrimonială. În discuţie se află, de ani buni de zile, o proprietate a Mitropoliei de la Sibiu, şi anume fosta Reşedinţă mitropolitană a Ardealului – pe un domeniu cumpărat pentru Mitropolia Ardealului în anul 1858 de Mitropolitul Andreiu, baron de Şaguna şi construită, ca reşedinţă de vară, pe vremea mitropolitului Nicolae Bălan (1920-1955); o clădire aflată încă in situ, însă părăsită în faţa demolatorilor de profesie care sunt boschetarii cu iniţiativă proprie ori stimulată, sau implacabila scurgere a timpului ce transformă fără îndoială orice zidire omenească în ruină, dacă responsabilii o lasă de paragină. Interesant faptul că „Ordinul 2004/2012 nu a fost publicat în Monitorul Oficial“ (http://www.tribuna.ro/stiri/actualitate/de-la-o-directie-de-cultura-astept-