PSIHOSUCCES- ZIARUL ASOCIA|IEI DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIV~ - }COALA ERSKINE
Pagina 3
Castelul cu amintiri Autor: Psiholog, psihoterapeut sub supervizare în psihoterapia integrativ` ( ]coala Erskine) Daniela Tudor Fiecare diminea\` înseamn` pentru mine contactul cu lumina, difuz` sau intens` a unei noi zile….plin` de promisiuni, b`t`lii, oportunit`\i, înfrângeri ]i victorii. O nou` zi, un nou pas în c`l`toria mea ca trec`tor prin aceast` via\`. Înainte, fiecare pas m` speria, m` apropia tot mai mult de final. }i finalul însemna pentru mine suferin\a ….finalul unei etape din care tata f`cea parte, sau finalul unei etape în care mama mea nu suferea de bolile b`trâne\ii. Ast`zi îns` m-am gândit mai mult la fiecare zi în care noi colectam câte o amintire. }i depozitam aceste amintiri într-un castel minunat, în inima noastr` , ]i – unii dintre noi mai compulsivi – chiar organizeaz` aceste amintiri, pe categorii u]or accesibile. Amintiri pe care le scoatem când vrem s` fim tri]ti – sunt momente când vreau s` plâng înc` odat`, ca un omagiu, pentru momentele grele, care m-au f`cut s` fiu ast`zi puternic`. Prima zi de ]coal`, când am plâns dup` mama – atunci am înv`\at c` a pleca de acas` nu este periculos. Am mai plâns apoi în prima zi de facultate, dup` ce mi-am luat la revedere de la tata ]i am r`mas singur` în Bucure]ti ….în timp , am constatat c` acea perioad` m-a maturizat, a]a cum nici o alt` experien\` nu putea s` o fac`. Poate prea repede sau poate prea dur, îns` oricum ar fi, maturitatea este un dar de care fiecare trebuie s` ne bucur`m, ]i s`-l onoram. Amintiri de care îmi este ru]ine – aici îmi \in foarte strict încuiate toate momentele pe care a] vrea s` le fi ]ters cu radiera ….îns` uneori m` opresc s` le onorez ]i pe acestea, pentru c` aceste momente m-au înv`\at lec\ia dur` a responsabilit`\ii. Mi-a fost ru]ine când lam min\it prima oar` pe tata ]i atunci când i-am v`zut privirea trist`, am luat decizia ca niciodat` în via\a s` nu mai spun lucruri în care nu cred. Nu mi-a fost u]or s` respect aceast` promisiune, decizia de a spune ce gândesc m-a costat uneori prietenia unor oameni, alteori o promovare sau o m`rire de salariu. Îns` nu am mai putut niciodat` min\i, deoarece privirea tat`lui meu m-a urm`rit mereu. Amintiri întunecate – am câteva momente în via\` care m-au dus într-un h`u fizic ]i psihic. Am avut momente de depresie, de panic`, când se p`rea c` lumea mea se n`ruie. Vizite la spital, la urgen\`, unde doctorii tratau atacurile de panic` cu prea mare lejeritate- un calmant, un somnifer ]i gata ! Îns` aceste experien\e m-au f`cut s` fiu ceea ce sunt ast`zi – o persoan` empatic`, capabil` s` în\eleag` suferin\a interioar` a celui care îmi poveste]te despre asta. Pot sim\i neputin\`, groaz` c` nu mai ai control…]i acum ]tiu c` oricine poate dep`]i aceste etape, a]a cum ]i eu am reu]it. Amintiri despre oamenii din via\a mea – aici îmi \in toate chipurile , unele dintre ele uitate de minte. Unii oameni m-au ajutat s` m` definesc, al\ii m-au ajutat s` m` ridic , al\ii m-au r`nit. Le sunt recunosc`toare oamenilor care mau „c`lcat în picioare” , pentru c` a]a am înv`\at c` m` pot ridica. Am înv`\at de la aceste momente de umilin\` ]i dezam`gire ca oamenii m` pot r`ni numai dac`
eu îi las s` m` r`neasc`. Îns` pot alege s`-i în\eleg, s`-i comp`timesc ]i s` le mul\umesc pentru prezen\a lor în via\a mea. Am înv`\at în timp c` este u]or s` fii virtuos în rela\iile cu oamenii buni, provocarea este atunci când oamenii nu sunt a]a cum vrei ]i te determin` s` sco\i la iveal` arme pe care nu te crezi în stare a le folosi.}tiu acum c` pot r`mâne în starea mea de echilibru , mai ales în raport cu ace]ti oameni. Pentru c` nici o persoan` care a fost împreun` cu mine în trenul vie\ii nu a ap`rut inutil sau întâmpl`tor. Fiecare persoan` a l`sat o urm` în mine, ]i datorit` lor sunt persoana complet` de ast`zi. Amintiri care dor – îmi aduc aminte uneori de momentele în care prin faptele sau cuvintele mele am r`nit alte persoane, unele dintre ele foarte apropiate ]i dragi mie… }i a]a am înv`\at c` un cuvânt poate distruge o rela\ie, sau un ton poate produce r`ni în suflet care niciodat` nu se vor mai vindeca. Am înv`\at lec\ia respectului fa\` de cel`lalt , lec\ia autocontrolului ]i lec\ia r`bd`rii. Am picat de multe ori testele la aceste “lec\ii “, îns` continui s` repet exerci\iul r`bd`rii ]i al t`cerii ….. Fiecare pas al c`l`toriei mele în castelul amintirilor m-a f`cut s` m` apropii din ce în ce mai mult de zona de vindecare …îns` pân` acolo am avut de urcat câteva trepte . Uneori am urcat u]or, pe umerii unor oameni dragi care sau str`duit s` m` ajute s` m` ridic ]i f`r` de care nu mai puteam vedea cerul….alteori am s`rit u]or, atunci când frica mea s-a ascuns în col\urile cele mai îndep`rtate ale min\ii. }tiam c` urcând , pot ajunge s` ating cu mâna albastrul vindec`rii ….
în interiorul meu a fost prima iluminare cognitiv`. }i tot în acea zi am decis s` AC|IONEZ în loc s` m` plâng . Când le predau lec\ia lui “VREAU !” , unii clien\i m` întreab` acum dac` nu este un gest egoist. A]a poate p`rea , îns` f`r` s` ai o motiva\ie clar` ]i puternic`, nimic nu se schimb`. }i nu este mai egoist gestul de a te pierde pe tine ]i a r`mâne golit de orice sentiment….]i atunci ce po\i d`rui celorlal\i ? Nimic…. A patra treapt` a fost respectul – întâi respectul fa\` de mine apoi respectul fa\` de ceilal\i. Nu am înv`\at asta la ]coal`, locul unde profesorii ne puneau la col\ dac` gre]eam sau ne ironizau atunci când stând în ]ir indian în fa\a clasei, frica ne bloca cuno]tin\ele. Nu am înv`\at-o nici mai târziu la un serviciu unde angaja\ii se jigneau unii pe al\ii , directorii plecau cu orele “la mas` “]i unde valoarea mea profesional` nu avea nici o relevan\`. Abia mai târziu, când am ajuns s` lucrez la o companie multina\ional` am înv`\at respectul . Un climat de munc` corect, valoarea autentic` a unor oameni bine preg`ti\i profesional, valori morale înalte ]i solicitarea limitelor individuale…toate acestea au cl`dit în mine un sentiment de respect fa\` de tot ceea ce m` înconjoar`, fie c` este vorba de resurse materiale, de oameni sau de mediu. F`r` respect unii fa\` de al\ii ]i f`r` s` ne aplec`m cu uimire c`tre noi, nu putem înainta .
A cincea treapt` este cea a în\elegerii propriilor dorin\e deoarece de cele mai multe ori, conflictele se nasc atunci când dorin\ele min\ii ]i cele ale inimii sunt în distonant`. Eu am decis la un moment dat s` le unesc, a]a încât Prima treapt` a fost a descoperirii ceea ce vrea gândul s` vrea ]i emo\ia, ]i mele – la un moment dat, pierdut` fiind în acel moment a fost pace interioar` ]i în neantul unor emo\ii, gânduri, ac\iuni am putut s` ac\ionez a]a cum era corect. f`r` rost ]i f`r` finalitate, nu am mai ]tiut cine sunt. O bun` parte din energie A ]asea treapt` pentru mine a fost am consumat-o pentru a m` recompune, c`utarea unui ajutor în exterior – chiar fiin\` f`cut` din pozitiv ]i negative, din dac` familia mea, surorile, so\ul sau p`r\i slabe ]i puternice, din p`r\i bune ]i fiica erau deseori în situa\ia s` m` aud` rele….}i ziua în care m-am accepta a]a a mia oar` povestind despre fantomele cum sunt , cu toate aceasta pleada de mele interioare ]i m` ascultau cu sentimente, ziua în care m-am minunat în\elegere ]i condescendent`. Doar unede complexitatea fizic` ]i psihic` a pro- ori, numai uneori, le sim\eam exasperpriei mele fiin\e a reprezentat primul pas area ]i neputin\` în cuvintele cu care c`tre putere. doreau s` m` încurajeze. Acest suport al rela\iilor de calitate a contat foarte mult A doua treapt` a fost autocontrolul – în procesul meu c`tre transformare. vârtejul de triste\e, furie, dezam`gi- Apoi, mai târziu, am avut suportul valre...era cople]itor. P`rin\ii mei, oameni oros al formatorului meu din ]coala de prea toleran\i, nu m-au înv`\at înotul în psihoterapie pe care am urmat-o, care în amontele emo\iilor negative, nu aveam procesul de dezvoltare personal` a reu]it nicio barc` care s` m` ajute s`-mi \in în s` m` inspire ]i s` m` ghideze. frâu acest curent tumultuos. Am înv`\at s`-mi recunosc emo\iile ]i s` le conA ]aptea treapt` a fost curajul – trolez cu ajutorul terapeutului meu, care curajul de a spune ce simt, curajul de a mi-a pus în mâna vâslele cu care am pu- dori s` schimb cursul evenimentelor, tut s` duc barca acolo unde doresc curajul de a-mi schimba profesia, curajul eu…nu unde vrea ea s` m` du- de a-mi p`r`si un serviciu foarte c`….Uneori mai greu, alteori mai lin, a- promi\`tor în favoarea antreprenoriatucum reu]esc s` am ochiul mai ager, mâ- lui….toate aceste ac\iuni m-au înv`\at c` n` mai sigur`, sufletul mai deschis ….}i în fa\a “voin\ei unui om, îngerii se dau la chiar dac` sunt zile când cad din barc`, o parte “ . Acum ]tiu c` atunci când am am înv`\at c` POT merge mai departe, momente de blocaj, singura re\et` este chiar dac` via\a poate fi plin` de AC|IUNEA. Recunosc teama de nou, provoc`ri. de schimbare, îns` , a]a cum spunea unul dintre trainerii pe care i-am avut, A treia treapt` a fost voin\a – ziua în “numai un nebun poate crede c` dac` care am decis c` ceea ce se întâmpl` în face lucrurile la fel poate ob\ine rezultate jurul meu este o reflectare a ceea ce este diferite “.
Urcând aceast` scar` virtual`….a mea acum are ]apte trepte, a voastr` poate avea mai multe sau mai pu\ine, cu trepte mai mici sau mai abrupte ….putem trece la nivelul superior al personalit`\ii noastre, de unde perspectiva se l`rge]te, putem vedea orizontul , cerul, ]i – cel mai important – pe noi în]ine, a]a cum suntem. }i aici , la acest nivel, g`sesc o zon` foarte drag` mie - cea a amintirilor pl`cute – acestea îmi s`desc de fiecare dat` în inim` s`mân\a bucuriei care îmi aduce energia necesar` activit`\ilor curente. M` duc înapoi în camera cu amintiri din copil`rie, când zburdam liber` la bunica la \ar`, peste câmpurile de grâu copt, cu miros greu de spice aprinse de ar]i\`. Sau plec cu imagina\ia în p`durea în care colindam cu veri]oarele mele ]i culegeam brându]e ]i mere p`dure\e….ce acre r`u erau ]i ce bune! În aceast` camer` p`strez cu grij` amintirea primei reu]ite, primul zece din clasa 1…amintirea coroni\elor de flori de la finalul claselor primare ]i gimnaziale… Sentimentul de mândrie pe care l-am avut la intrarea la liceu…la facultate….prima apreciere primit` din partea ]efului…..|in aici toate laudele primite pentru succese mai mici sau mai mari ….]i am înv`\at c` fiecare succes mare are la baza unul, dou` sau mai multe reu]ite mici. }i dac` vreau s` am succes în viitor, m` întorc s` iau din camera amintirilor pl`cute un pumn de pulbere magic`, aurie, pulberea succesului, pentru c` ea m` face mai puternic` ]i m` fere]te acum de e]ecuri dureroase. Aceste momente m` feresc de noi c`deri în fric` ]i depresie, pentru c` uneori plasa gândurilor negative se \ese nev`zut` ]i nesim\it` în jurul meu …o descop`r gata s` m` prind` din nou ]i atunci singura putere care o distruge este cea a amintirilor pl`cute….. Fiecare dintre noi are o amintire atât de pl`cut` încât ea este prezent` mereu în inim`, ca un gr`unte magic, pre\ios, gata s` genereze for\a ]i performan\` de câte ori o cerem…numai s` o cerem…. Fiecare clip`, or`, zi , poate fi util` dac` o privim ca pe o lec\ie din care înv`\`m cum s` devenim mai buni, mai performan\i, mai echilibra\i. Nimic nu este f`r` rost, nici o întâmplare, nici un om care apare . F`r` trecutul în care ne punem r`d`cinile ]i din care ne tragem esen\a nu putem cre]te verticali, c`tre soarele propriei noastre împliniri , liberi ]i complet defini\i. Nici o întâmplare nu apare ca s` ne doboare, e pus` în calea nostra pentru a înv`\a c` o putem dep`]i …..f` un pas, respir`, zâmbe]te …]i gata ! ai trecut dincolo de bariera pe care doar noi în]ine ne-o fix`m uneori ! Fiecare dintre noi avem un castel interior, populat cu oameni ]i amintiri…..Folosi\i-le ca lec\ii, ca instrumente pentru cre]terea voastr`, ca inspira\ie pentru zilele care vin, chiar dac` uneori aceste momente par pr`fuite ]i însp`imânt`toare…..Lua\i-le, ]terge\ile, cur`\a\i-le, ]lefui\i-le ]i transforma\ile în cei mai buni înv`\`tori ai vo]tri ! Fiecare clip`, cu ceea ce aduce ea este valoroas`, trebuie numai capitalizat` în folosul vostru ! La cât mai multe amintiri….