Issuu on Google+


WILLIAM JAMES

PRAGMATISMUL , '.: . tu o introducere de

H.

BERGSON

· Traducere de Raluca ARSENIE Postfaţă de

Anton 1. ADĂMUŢ


CUPRINS

w Introducere: Adevăr şi realitate

Prefaţa a utorului -Lecţia întîia: Dilemafilosojiei moderne .o Lecţia a doua : Ce este pragmatismul

Lecţia a treia : Trei probleme metajizice Lecţia a patra: Unu şi Multiplu �

Lecţia a cincea: Pragmatismul şi bunul simţ

.Lecţia a şasea: Teoria pragmatistă a adevărului i

Lecţia a şaptea: Pragmatismul şi umanismul Le cţia a opta: Pragmatisnlul şi religia

f

19 37 56 75 92 107 126 142

Appendice: Noţiunea pragrilatistă de adevăr, apăratii impotriva celor carellu o Înţeleg

9 17

Postfaţă: Postliminarii la o istorie pragmatistă a ironiei

157 175


În memoria Lui

JOHN STUARTMILL, primuL care mi-a arătat grandoarea spirituaLă a pragmatismuLui şi despre care Îmi place să cred că ar fi astăzi şeful nostru,

cţacă ar maifi încă printre noi.

WILLIAM JAMES


ADEVĂR ŞI REALITA TE

Cum să vorbim despre pragmatism în continuarea lui William James? Ce am mai putea spune în afară de ceea ce este deja spus şi, chiar mai bine spus, în această carte seducătoare şi încîntătoare a cărei traducere fidelă o avem? Ne-am feri să luăm cuvintul dacă gîndirea lui James' nu ar fi atît de des discreditată, alterată sau falsificată de interpretările care i se oferă: numeroase idei circulă şi ele riscă să se interpună între cititor şi carte şi să arunce obscuritatea artificială asupra unei opere ce reprezintă modelul însuşi al clarităţ iL Pragmatismul lui James s-ar înţ elege greşit dacă nu s-ar modifica ideea formată in' mod curent despre realitate în general. Vorbim despre "lume" sau despre "cosmos", iar aceste cuvinte, conform originii lor , desemnează ceva simplu sau cel puţ in bine organizat Cînd spunem "univers'" ne gîndim la o unificate posibilă a lucrurilor. Fie că sîntem spiritualişti, materialişti, panteişti, sau chiar indiferenţ i faţ ă de filosofie şi mulţ umiţ i de simţ ul comun, mereu ne reprezentăm unul sau mai, multe principii simple prin care s-ar explica ansamblul lucrurilor materiale şi morale. Inteligenţ a noastră este îndrăgostită de simplitate. Ea înlătură efortul şi vrea ca, natura să fie' astfel organizată încît să nu reclame din partea noastră, pentru a fi gîndită, decît cea mai scăzută cu putinţ ă strădanie. Prin urmare, îşi oferă elementele sau principiile necesare pentru a reclădi seria infinită de obiecte ' şi evenimente. Dar dacă, în loc să reconstruim în mod ideal lucrurile pentru suprema satisfacţ ie a raţ iunii noastre, ne-am mulţ urni pur şi simplu cu ceea ce ne' oferă experienţ a, ne-am gîndi şi ne-am exprima în cu totul alt fel. În vreme ce inteligenţ a, cu rigoarea sa economică, îşi reprezintă efectele ca strict proporţ ionale cu cauzele lor, natura darnică adaugă cauzei mai mult decît se observă pentru a produce efectul. Dacă deviza rioastră este: Doar ceea ce trebuie, cea a naturii este: Mai mult decît trebuie un pic de aici, un pic de dincolo, un pic de peste tot. Realitatea , aşa cum o vede James, este redundanta şi supraabundenta. Între această realitate şi cea pe care o imagineaza filosofii, cred C:l a stabilit acelaşi raport ca Î ntre viaţ a re care o traim zilnic şi CC�I pe care actorii ne-o re prezinl ci SCJrZl, p,: scena, La kal.rll. fiCC�1: C sjJune şi face doar ceea ce I.[".:>uic; -

9


scenele sînt bine compuse; piesa are un începuL un mijloc şi un sfîrşit totul este dispus în modul cel mai calculat posibiL astfel încît deznodă mîntul să fie fericit sau tragic. in viaţă însă se spun o mulţime de lucruri inutile, se fac o mulţime de gesturi inutile, nu există situaţii clare; nu se petrece nimic atît de simplu, de complet sau de plăcut cum am vrea; scenele se suprapun unele cu altele; lucrurile nu au nici început nici sfîrşit; nu există deznodămînt în întregime satisfăcător, nici gest absolut decisiv, nici cuvinte care dirijează şi asupra cărora să insistăm: toale efectele sint imprevizibile. Aceasta este viaţa umană. Aceasta este, fără îndoiala, în ochii lui James, realitatea în general. Bineînţeles ca experienţa noastra nu este incoerenta. in acelaşi timp in care ne prezinta lucrurile şi faptele, ne arată şi parantezele dintre lucrurL precum şi raporturile intre fapte; aceste relaţii sînt la fel de reale, la fel de direct observabile, in opinia lui William James, ca înseşi lucrurile şi faptele. Dar relatiile sînt unduitoare si lucrurile fl u ide . , Acestea exista, î�potriva universului sec pe care filosofii îl compun din elemente bine decupate, bine aranjate şi în care fiecare parte nu mai este relaţionata doar cu alta parte, cum ne învaţă experienţa, ci cum ar vrea raţiunea, coordonata cu intregul. "Pluralismul" lui William James nu înseamnă nimic altceva. Antichitatea şi-a reprezentat o lume închisa, definitiva, sfîrşită, aceasta este o ipoteza ce satisface unele exigenţe ale raţiunii noastre. Modemii se gîndesc mai degraba Ia sfîrşit; este o altă ipoteza care raspunde altor necesităţi ale raţiunii noastre. Din punctul de vedere al lui James , şi anume acela al experienţei pure sau al "empirismului radical", realitatea nu mai este 9 ici finită, nici infinita, ci indefinită. Ea curge, fara să putem spune dacă urmează o direcţie unica, nici chiar dacă acelaşi riu curge mereu şi pretutindeni. Raţiunea ne este mai puţin satisfacuta. Nu se acomodeaza cu o lume în care nu îşi mai regăseşte, ca în oglinda, propria imagine. Fara îndoiala că importanţa raţiunii umane este diminuata. Dar importanţa omului însuşi - a omului in totalitate, cu voinţa, sensibilitate precum şi cu inteligenţa - creşte prin intermediul raţiunii! Universul conceput de raţiunea noastră este, în fapL un univers care depăşeşte infinit experienţa umană, caracteristica ei fiind faptul ca prelungeşte datele experienţei, le amplifică prin generalizare, sfîrşind prin a ne determina să concepem mai multe lucruri decît am putea percepe v reodată . Intr-un astfel de univers, se consideră că omul acţionează puţin şi ocupă un loc ['(:.:dus: cee a ce Îşi pe r mit e inteligenţei, îşi refuză voinţei. Î"lai mull -

10


chiar, iltribuindu-şi gîndirii puterea de a îmbrăţişa totuL este obligat să-şi reprezinte lucrurile în termeni de gîndire: nu poate cere de la aspiraţiile, dorinţele şi entuziasmul său, luminarea lumii unde tot ce îi este accesibil a fost considerat de către el. dinainte, traductibil În idei pure. Sensibilitatea sa mi ar putea să îi lumineze inteligenţa în care a creat chiar lumina. Majoritatea filosofilor îngustează aşadar experienţa din perspectiva sentimentului şi a voinţei, însă în acelaşi timp o amplifică în mod nedefinit dinspre partea gîndirii. James ne cere să nu adăugăm prea mult experienţei prin ipoteze, nici să nu mutilăm ceea ce este solid în ea. Nu sîntem complet siguri decît de ceea ce ne oferă experienţa; trebuie însă ,acceptată integral. din ea făcînd parte sentimentele noastre în aceeaşi măsură cu percepţiile noastre, în consecinţă, la fel şi "lucrurile". in ochii lui William James, omul contează în întregime. , Importanţa omului este cu adevărat mare într-o lume care nu ii mai distruge imensitatea. Ne-am mirat de consideraţia pe care James o acordă, într-una din cărţile sale I , ciudatei teorii a lui Fechner conform căreia Pămîntul este o fiinţă independentă, inzestrată cu suflet divin. Utiliza astfel o modalitate comodă de a­ şi simboliza, poate chiar de a-şi exprima gîndirea. Lucrurile şi faptele din care se compune experienţa reprezintă pentru noi o 'lume umană:2 relaţionată negreşit cu qltele, dar într-atît de îndepărtată de ele şi atît de aproape de noi, încît trebuie să o considerăm, în practică, suficientă omului şi suficientă sieşi. Alcătuim un întreg din aceste lucruri şi evenimente noi, adică din tot ceea ce sintem conştienţi că există, din tot ceea ce demonstrăm. Sentimentele puternice care tulbură sufletul în anumite momente privilegiate sînt forţe la fel de reale precum cele cu care se oClIpă fizicianul; omul nu le creează, aşa cum nu creează nici căldura sau lumina. Conform lui James, trăim într-o atmosferă, traversată de mari curente spirituale. Foarte mulţi dintre noi se împotrivesc, alţii se Iasă purtaţi. Există şi suflete care se deschid larg către suflul binefăcător. , Acestea sînt sufletele mistice. Se ştie cu cît interes le-a studiat James. Cînd a apărut cartea sa Experienţa religioasă, mulţi au privit-o ca pe o serie de descrieri foarte vii şi de analize foarte penetrante - o adevărată psihologie a sentimentului religios. Cit s-au înşelat ,

I A f"lliralistic Universe, Londra, 1909, Tradus în franceză la Editura 5ibliotheque

de

Philosophie

l'Experiellce. ::' Andre Chaumeix a

ILii

5cientifique,

sub

obserl'ill Cli ingeniozitate

titlul Philosophie

de

lInele �lsell1anilri inlr,e

James şi ce;] il lui Socrale I.RevlIe des Deux·Mondes. 15 oclombrie, 19101. C!rija de a direcţiona omul spre aprecierea luc!'lIrilor ulTlane este, in sine. SOc�Lllica, per50n�llilateil

J!


asupra gîndirii autorului! Adevărul este că James s-a aplecat asupra sufletu lui mistic aşa cum ne aplecăm noi în afară Într-o zi de primăvară, pentru a simţi molici u nea b rizei sau cum privim la malul mării, plecările şi sosi riie bărciior şi pînzele lor umflate, pentru a şti de unde suflă vîntul. Sufletele pe care le umple entuziasmul religios sînt în tr-adevăr înălţate şi transfigurate: de ce nu ne-ar determina să imităm, la fel ca într-o experienţă ştiinţifică, forţa care transportă şi înalţă? Aceasta este, fără îndoială, originea, ideea inspiratoare a "pragmatismului" lui William James. Adevărurile pe care trebuie să le cunoaştem cu prioritate sînt, în opinia sa, adevăruri care au fost si mţite şi trăite înainte de a fi gîndite' . Dintotdeauna s-a afirmat că există adevăruri care reies atît din senti ment, cît şi din raţiune; similar, dintotdeauna s-a spus că alături de adevărurile deja existente, întîlnim şi altele pe care le ajutăm să se nască, depinzînd În parte de voinţa noastră. Trebu ie remarcat Însă că această idee are o forţă şi o semnificaţie nouă la James . Ea d ev ine, graţie unei concepţii asu pra relaţităţii proprie acestui filosof. o teorie generală a adevărului. Ce este o ju decată adevărată? N umim adevărată afirmaţia corespunzătoare realităţii. Dar prin ce se caracterizează această corespondenţă? Ne place să o definim ca asemănarea portretului cu modelul: afirmaţia adevărată ar fi aceea care ar copia realitatea. Să reflectăm însă: observăm că doar în cazuri rare, excepţionale, această definiţie a adevărului este aplicabila. Real este un fapt oarecare destinat să se împlinească intr-un pu nct oareCaI:e al spaţiului şi al timpului, însă ţine de excepţie ş i de schimbare. Dimpotrivă, majoritatea afirmaţiilor noastre sînt geniale şi implică o anume stabilitate a obie ctului lor. Să luăm ca exemplu un adevăr cît mai a p ropiat posibil de experienţă: "corpurile se d ilată la căldu ră". A cui copie ar putea fi? Se poate, într-un anumit sens, să copieze dilatarea unu i corp determinat, la momente determinate, fotografiindu-l în faze diferite. utilizînd metafora, pot chiar spune că afirmaţia: "această bară de fier se dilată" este o copie a ceea ce se întîmplă cînd as ist la dilatarea barei de fier. Însă un adevăr aplicabil la toate corpu rile, fără referire expresă la vreunul d i ntre cele pe care le-am văzut, nu copiază nimic, nu reproduce nimic. Vrem totuş i să copieze ceva, iar filosofia a încercat dintotdeauna să ne satisfacă această dorinţă. Pentru fi losofii antici exista, d incolo de timp şi de spaţiu, ,

în

inspiratul sau studiu

Metaphysique

et

de

consacrat

morale,

lui

noiembrie

William J am es

19 j

O),

(Revue

de

E m ile Boutroux a

surprins adevaratul sens al verbului cnglezesc to expeIiellcc, "carc inseamna nu a constatiJ detiJşat lin [UULI ce se petrece in iJfiJriJ 110a5tr;1. ci a simţi in sine, a tra i in sine, Q modalitate de a fi." 12


o lume eternă in care săIăşluiau toate adevărurile posibile: pentru eL afirmaţiile oamenilor erau cu atit mai adevărate cu cit copiau mai fidel adevărurile eterne. Modernii au coborit adevărul din cer pe pămint; sint convinşi insă că ceva preexistă afirmaţiilor noastre. Adevărul ar fi ascu ns in lucruri şi in evenimente; ştiinţa noastră l-ar căuta, l-ar scoate din ascunzătoare la lumina zilei. O afirmaţie precum: "corpurile se dilată la căldură" ar fi o lege care guvernează toate evenimentele, care tronează dacă nu deasupra lor, atunci cel puţin in mijlocul lor, o ad evărată lege conţinută in experienţa noastră ş i a cărei excludere ne-ar limita. Chiar o filosofie ca aceea a lui Kant, care pretinde ca orice adevăr ştiinţific să fie relativ s piritulu i uman, consideră afirmaţiile a devărate ca date dinainte in experienţa umană: după ce gindirea u mană in general a organizat această experienţă, efortul ştiinţei ar consta in străpungerea inveliş ului reziste nt al fap telor În interiorul cărora este adevăruL asemenea unei nuci in coaja sa. Această concepere a adevărului este naturală s piritului nostru, precum şi filosofiei, pentnl că este normal să-ţi reprezinţi realitatea ca pe un tot perfect coerent şi sistematizat. cu o armătură logică. Această armătură ar fi adevărul insuşi; ştiinţa nu ar faCe decît s ă il regăsească. Dar experienţa pură şi simplă nu · n e spune nimic asemănator, iar James se mulţumeşte cu experienţa. Experienţa ne prezintă un flux de fenomene: dacă o afirmaţie oarecare, relativă la unul dintre ele ne permite s ă cunoaştem pe cele care vor urma s a u cel puţin s ă le prevedem, s punem că această afirmaţie este ade vărată. Propoziţia "corpurile se dilată la căldură", s ugerată de observarea dilatării unui anumit corp, ne face să prevedem cum se comportă alte corpuri în prezenţa căldurii; ne facilitează trecerea de la experienţe vech i la experiente noi; este un fir conducător, nimic mai m u lt. Realitatea curge, i � r no i curgem odată cu ea; n u mim a devărată orice afirmaţie care, dirijindu-ne de-a lungul realităţii mişcatoare, ne lămureşte asup ra ei şi ne oferă cele mai b u ne condiţii pentru a acţi pna . Se observă d i ferenţa intre această concepţie despre adevăr şi concepţia tradiţională. De obice i, defi n im adevărul prin conformitatea l u i cu ceea ce există deja; James îl defineşte prin relaţia cu ceea ce incă nu existăxConform lui William James, adevăru l nu copiaza cev a ce a fost sau ce este, ci anunţă ceea ce va fi sau, mai degrabă, ne p regăteşte pe ntru ceea ce va să fie. Filosofia prezintă te n d inţa nat urală de a dori ca ad evărul să privească În urmă; pentru James, el priveşte inainte. ['lai exact, celelalte doctrine tC31lsformă adevăcul ÎI1 ceva onterior actului bine delerminat 81 omului care îl formulează •


pentru prima dată . Acest om a fost primul care I-a văzut, dar adevărul îl aştepta, aşa cum America il aştepta pe Cristofor Columb. Ceva îl ascu ndea de toate privirile şi îl acoperea: el l-a descoperit. Cu totul alta este concepţia lui William James. El n u ne agă faptul ca realitatea este i n d e pendenta, i n cea mai mare parte cel puţin, faţa de ceea ce s p u n e m sau gindim despre ea; adevarul insa care nu se poate ataşa de cît d e ceea ce afirmam despre realitate, ii pare a fi creat de afirmaţia noastra. Inventam adevarul pentru a folosi realitatea, la fel cum cream d ispozitive mecanice pentru a ne folosi de forţel e naturii . Cred ca a m putea rezuma esenţa concepţiei pragmatiste asupra adevarului in următoarea formula: În timp ce pentru celelalte doctrine un adevăr nou este o descoperire, pentru pragmatism el este o inven ţie I K .. Aceasta nu inseamnă că adeVărul este arbitrar. O inventie ' mec anică are importanţa doar pentru utilitatea sa practică. În mod asemănător, pentru a fi adevărată, o afirmaţie trebuie să. ne sporească stapinirea asupra lucrurilor. Nu este o creaţie a unui spirit indiv idual şi nu preexistă acestui spirit dupa cum, spre exemplu, fonograful nu ii preexista lui Edison. Cu siguranţă că inventatorul fonografului a trebuit să studieze proprietăţile sunetului, care este o realitate. Dar invenţia lui s-a s u praadăugat acestei realităţi ca un lucru absolut nou, care n u s-ar fi produs probabil niciodată daca nu ar fi existat. AstfeL pentru a fi viabiL un adevăr trebuie să-şi aibă rădăcinile în realităţi; realităţile nu sînt de cît terenul pe care creşte adevărul şi ar mai fi crescut şi alte flori dacă vîntul ar mai fi adus alte seminţe. tK Conform pragmatismuluL adevăru l se clădeşte încetul cu încetuL mulţumită aportului indi vidual al unui mare număr de inventatori. Dacă nu ar fi existat aceşti i nventatori sau dacă ar fi fost alţii in locul lor, am fi avut, cu siguranţă, un corp de adevăruri total diferit. Realitatea ar fi rămas in mod evident ceea ce este sau pe aproape; dar altele ar fi fost căile pe care le-am fi trasat uşurinţei circulaţiei noastre În ea. Nu este vorba doar d espre adevărurile ştiinţifice . Nu p utem construi o fra ză, nu putem nici chiar astăzi pronunţa un cuvînt, fără a · accepta anumite ipoteze create de strămoşii noştri şi care ar fi putu t fi foarte diferite de ceea ce sînt.d--Ci nd spun: "tocmai mi-a cazut cre ionul pe masa", nu e n u nţ o experi�nţa, intrucit ceea ce imi ind ica privirea şi p i păituI este că. mina mi s-a deschis şi ca a lăsat sa ii scape ceea ce ţinea; copilul d i n landou, care vede căzind •

I Nu sînt sigur ca James a utilizat cuvÎntLlI ·'invenţie··. nici cci ZI comparat in

mod explicit mle\ arul teorelic CLi 1111 dispozili v mecanic; cred insa ca aeeastj apropiere este in cOI 1Coruanla eli spil"itlil doctrinei şi ci r,e pOClte ZljL1t<1 sa inţelegem pro.grnatislllLI!.

1 -1


ob iectul cu care se joacă, probabil că nu îşi imaginează că acel obiect contin uă să existe: sau, mai exact, nu are o idee clară despre un "obiect", adică desp re ceva care sub zistă, i nvariabil şi independent, de-a lungul diversităţii şi mob ilităţii aparenţelor care trec. Pri mul care a crezut în această invariabilitate şi independenţă a construit o ipoteză: utilizăm în mod cu rent această ipoteză de fiecare dată cind folosim un substantiv, de fiecare dată cînd vorb im. Gramatica ne-ar fi fost alta, altele ar fi fost articulaţiile gîndirii noastre dacă uma nitatea, de-a lu ngu l evoluţiei sale, ar fi adoptat ipoteze de alt tip. Aşadar, structura spiritu lui nostru este în mare parte opera noastră sau , cel puţin, opera unora dintre noi. Cred că aceasta este teza cea mai importantă a pragmatism ului, chiar dacă nu a fost prezentată explicit. Prin ea, pragmatismul se înscrie în continu area kantianismului. �ant a spus .că adevărul depinde de structura gen erală a spiritului uman. Pragmatismul adaugă, sau cel puţin i mplică, faptul că structura spiritului uman este efectul lib erei inţiative a unui anumit număr de spirite individuale.1X Repetăm: '\aceasta nu înseamnă că adevărul depinde de fiecare dintre noiI" ar echivala cu credinţa că fiecare dintre noi putea inventa fonograful. >( Di ntre diferitele specii de adevăr, adevărul care coincide cel · mai mult cu propriul său obiect n u este adevărul ştiinţific, nici cel al simţului comun, nici chiar adevărul de ordin intelectual. Orice adevăr este un drum trasat de-a l u ngul realităţii: dar, intre aceste drumuri, există u nele cărora le-am fi putut da o direcţie diferită dacă atenţia ne-ar fi fost orientată spre un alt sens sau dacă am fi avut în vedere u n alt fel de utilitate: dimpotrivă , există unele a căror direcţie este conturată de realitatea însăşi: am putea spune că acestea depind încă de noi î ntr-o oarecare măsură, deoarece sîntem liberi să opunem rezistenţă curentulu i sau să îl urmăm şI, chiar dacă îl urmăm, putem să ne mişcăm altfeL fiind, în acelaşi timp, şi egali şi supuşi forţei care se manifestă. Nu este adevărat că aceste curente nu sînt create de noi: ele fac parte d i n realitate. AstfeL pragmatismul aj unge să inverseze ordinea în care plasăm, de obicei, d iferitele specii de a devăr. Dincolo de adevărurile care exprimă senzaţii brute, ar fi adevăru rile de sentiment care ar avea cele mai profu nde ră dăci n i în realitate. Dacă afirmăm că adevărul este o invenţie, cred că va trebui, pentru a rămîne fi geli gînd irii lui William James, să stabil im între adevărurile de sentiment şi cele ştiinţifice aceeaşi diferenţă ca, spre exemplu, între vaporul c u pînze şi vaporul cu aburi; şi u n ul, şi celălalt sînt inve nţii umane; primul insă nu ofer::'\ de cît puţin loc artificialu luL fiind direcţionat de \Îllt şi aratînd forţa naturZlla pe care o uLilizcaza: în al do i l e 21. rn�c:-Jnismul artificial are cea rrlili mare J ,.:'1


im portanţa, m ascheaza forţa care îl pune în mişcare şi îi imprima direcţ ia pe care noi înş ine am ales-o. Prin

urmare,

defin iţia

pe

care James o

da

adevarului

cores pu nde concepţiei sale despre realitate. Daca realitatea n u

este u nivers u l sistematic p e care şi-I reprezinta logica noa stra,

daca nu este s us tinuta. de o armatura ·de intelectualitate,. atunci

de .ordi� .intelectual· esteJ.oinvenţie uma� a 'ca'r e mai degraba utilizeaza .realitatea decît' ne intro d u ce în ea . ! Şi daca adevăruL

realitatea

nu formeaza un toL daca este mu ltipla şi mobila, alcatuita d i n cure n ţi care se Încrucîşeaza, ad evarul care se n aşte

la contactul cu u n ul din tre curenţii-adevar simţit Înainte de a fi concepuL

este

mai

capabil

sa

pe rceapa şi

realitatea însaşi decit adevarul d oar gîndit.�·

Înmagazineze

Asupra acestei' teorii despre realitate ar tre b u i sa se aplece

mai Întîi o critica a pragmatismului. Chiar daca s e vbr ivi o biecţii

împotriva ace stei teorii - şi noi avem unele re'zerve În aceasta p rivinţă - nimeni nu îi va conte sta profunzimea şi originalitatea. După

ce

a a nalizat atent conce pţia despre

adevăr care i se

adaugă, nimeni nu îi va s u b estima valoarea morală. S-a spus că

pragmatismul lui James nu este decît o forma de scepticism, ca

subevalueaza adevăruL că îl s u b ordon ează utilitaţii materiale, ca descu raj ează activitatea şti inţifiCă dezinteresată. Cei care vor citi cu

atenţie

opera

nu

vor

ajunge

niciodata

la

o

astfel

de

interpretare. De asemenea, îi va s urprinde profund pe cei care au

avut fericirea să cunoasca omul. Nimeni nu a i u bit mai mult adevarul. Nimeni nu l-a căutat cu mai multă indîrj i re.

O n el inişte

ime nsă îi revolta; trecea din ştiinţă în ştiinţă, de la an atomie şi fiziologie

la

psihologie,

de la

psihologie la filo sofie,

marile probleme, in d i ferent în rest uitînd de propria-i

atent la

p ersoană!

Întreaga viaţă a observat a experimentat, a med itat. Şi ca şi cum nu ar fi fost d estul, visa încă, adormind în ultim u l sau som n , la

experienţe extraordinare şi la eforturile s u praomeneşti prin care ar putea continua, dincolo de mo arte, m u nca În folos ul şti inţei,

spre gloria adevărului .

H. BERGSON

16


PREFATA AUTORULlff

Le cţiile

care vor u rm a au fost ţinu te, s u b formă d e

co n fe r i n ţ e , l a Institutul Loweli d i n Bosto n , Î n n o i e m brie şi d e c e m b rie

1907.

1906

şi

la U n i v e rs i tatea C o l u m b i a ,

În i a n u a rie

Sînt repr o d use aici e x act aşa cum le-am su s ţ i n u t .

Miş c a r e a

pragmatistă

-

o numim a s t f e l ş i e s te e v i d e n t

p r e a tirziu p e n tru a - i da alt nume, d e ş i aces ta n u-mi p l a c e , m i ş c a r e a pragmatist ă pare

asem enea t e n d inţe,

precipitaţiilor

care

au

existat

că s-a format d e s tul de

in

m e d iu l

mereu

În

a m b i an t.

filos ofie ,

au

b rusc,

Anumite d e v e n it,

d i n tr-o dat ă şi în mod c o l e ctiv, c o n ştie n t e de ele îns ele, precum şi d e misi u n e a lor c o l e cti v ă . Acest fapt s-a prod us în

atît d e m u l t e ţări, din atitea p e rs p ective, incit au fo st Înţelese

În m o d a lităţi p u ţ in

c o n c o rd a n t e .

c u m s e o fe ră p r ivirii m e l e ,

Am v r u t s ă îl prezint a ş a

Într- u n

t a b l o u con turat Î n linii

mari, În c a d rul cărui a aş r e d a unitatea t u t uror d iv erg e n ţ e l o r ş i aş ex c l u d e o r i c e c o n tro versă d e d e talii. C r e d că a m fi p u t u t s ă ri p e s t e nu meroase d i scuţii i n u ti l e , d acă a d v e rs a r ii n o ştri ar fi v r u t să asculte mesaj u l n o s t r u form u l a t e xp l i c i t ,

d o c t rin a p ro m o vată d e n o i .

D a c ă vreun cititor, inte resat d e a c e a s t ă pro blemă î n

gene ral, e s t e i n te re s a t ş i d e aceste l e c ţii, v a d o ri negreşit s ă­ şi îm b og ă ţ e a s c ă l e c tura . Iată, d e c i , mai m u l te r e fe ri n ţ e . in Ame ri c a ,

e s e n ţială este

l u c r a r e a l u i John

Dewey,

L ogical Th eory. Recomandăm şi artico l e le acel u i aş i autor d i n Philosophical R eview, d i n Mind şi d i n Journal o f Philosophy. Studies

in

T o t uşi, p e n tru Înce puL c e a mai b u n ă e x p u n e re se v a

gă s i î n

Etudes s u r I"Hu man isme

Recoma n dăm

de

d e F . C . S . Sch iller.

a s e me n e a:

Mi lhaud;, arti c o l e l e s t r ă l ucite ale

Le

lui Le

R atio nnel

Roy d i n

Melaphysique; in sfîrşit articolele l u i Blo n d ei A nnales de Philosop'hie chretienn e .

din

de G . R evue d e

şi D e Sailly

Pentru a î n l ă t ur a neînţelege r e a - fără'să o p u te m î n sa

ev ita to tal!,- c er p e r m i s iunea să spu n că

nu

există n i c i ' ' o

legătură logică Î n tre prag m a t i s m , a"şa cum" îl î n ţeleg eu,

" e m piris mul rad ical",

d'octrină pe

care a m

exp�s-o

şi

re cent .


Această

d o ctri n ă are e x i s tenţa

in i n tregime ,

fără

a i n c e ta

sa

p r o p r i e şi o putem respinge

fim p r a gm atiştil

Unjversjtatea ffarward, apâJje 1907

1 Cititorii francezi ai Pragmatism ului pierd, într-un anume sens,mai mult

decît toţi ceilalţi, prin moartea autorului. Acesta dorise din tot sufletul sa

faca aceasta carte pentru ei! "Pentru

publicul

francez

Mi-a scris

vrea

sa

explicit,

explic,

sa

pe

14 iunie 1909:

dezvolt

fac

mai

comprehensive anumite moduri de a mă exprima, anumiţi termeni noi.

La început vedeam acest lucru ca o corvoadă ("corvee" în original, n,t.L

si nu visam decît sa ma eliberez de ea, Acum însă mă simt entClziasmat". ' nefe ricire, sănătatea lui William James, deja şubredă, a fost grav

Din

compromisa. Renunţînd sa-şi modifice cartea, m-a rugat sa adaug, Într-un appendice, paginile pe care le-am împrumutat dintr-o altă carte, inca

netradusa,

The

Meaning

of Truth

(Sensul

adevărului).

Mi-a lasat

libertatea sa aleg. Dar alegerea s-a i m pus de la sine în favoarea unui

articol, reprodus în aceas ta a doua lucrLlfe, publicat altadata ca ras p un s " cel o r care nu În ţeleg " pragmatismul. imi permit sa semnalez aici i mpo rta n ţa exepţionala a acestui :.ppendi c. e (nota lui E. de Brun, la ediţia franceza a carţii, din 191 J ),

18


LECŢIA ÎNTÎIA DILEMA FILOSOFIEI MODERlVE

Necesitatea practica ,de a avea

o

filosofie"" Toata lumea are o

filosGJfiec Temperamentul este un f/ictbr care:o· detennina

Raponali�tii şi empiriştii -

"DeJicaţiJ:' �i"'ilJarb'arii� - De

sa avem cunoştin/e pozitive �f; de ase/tienea,

GJ

6bicâ; Vrem religie­

Empirisnilille ofera pe piimele;:dar iJU'şipea d@ua­ RaţionaJismul ofera religia, dar riu:şi cujlO�tinlelepbzitive­ Dilema În fa,ta careia se afla un profan - Nimic nu se aseamana . 'realitatii in'sistemeleratlonalişte- Exemptj J : teoria/ui Leibniz asup ra damiJaplor - O inia unui anarhist despre optimismul'

p

ideaJj�tilor - Pragmatismul rezolva dilema. O obiecţie posibila: subestimarea filosofiei mai curind decit transformarea ei intr-o problema de temperament - Raspuns: orice filosofie are un

'caraCter propriu aşa cum omulil are pe al sau - Dovada este ca judecam filosofia la fel cum judecam un om - Exemplu: Spencer.

"Există oameni - spune Chesterton În prefaţa admirabilei c ulegeri de articole intitulată Ereticii - există oamen i, - şi eu sînt u n ul dintre ei, - pentr u care lucrul de cea mai mate importanţă practică pe ntru a cunoaşte un om este concepţia sa despre univers. Pentru proprietarul u n e i case este important să ştie, cînd este vorba des pre chiriaşul său , care îi este venitul; credem însă că de mai mare importan ţă este să îi cunoască filosofia. ' Pentru un general care va d uce o luptă, este esenţial să cunoască nu mărul trupelor inamice; credem însă că mai important este să cunoască filosofia adversarului. în sfîrşit sintem de părere ca problema prin cipală nu este de a şti dacă teoria noastră despre u nivers este importantă pe ntru om, ci de a şti d acă n u cumva este singurul lucru important" I , Împăttaşesc opinia lui Chesterton: impreună sau separat ştiu că toţi aveţi o filosofie şi ceea ce este cel mai im po rtan t cel 1

G,I'\, Chesterton, Heretics, Ed. John Leme, Londra, 1909, p, 15,

19


mai semnificativ În noi este felul cum ea influenţeaza, pentru fiecare, perspectiva -asupra un ivesului său . in ochii voştri, sînt în aceeaşi situaţie. Mărturisesc, ' totuşi, că simt o a n ume încordare abordînd această acţiune curajoasă. Filosofia, care are atîta importanţă pentru fiecare dintre noi, nu este doar un fapt pur teh n ic. Cărţile nu ne-au expIicat-o decit parţial. Ea este consecinţa m a i mult sau mai puţin puţin surdă resimţită din sensul profund al vieţii, din sensul ce treb uie recunoscut cu fidelitate. Filosofia noastră este, deci, propria noastră modalitate de a simţi şi de a ne reprezenta presiunea, creşterea u n iversului de a simţi şi de a ne o reprezenta integral. Nu am nicid ecum dreptul să presupun că mulţi d intre voi studiază universul exact cum se studiază în şcoală. Iată însă că vă cer să manifestaţi aten ţie pentru o filosofie În expunerea căreia aparatul tehnic deţine un loc important! Îmi propun să trezesc în voi o simpatie vie pentru o tendinţă contemporană de care sînt profund ataşat; dar sînt obligat să utilizeze un limbaj de profesor În faţa voastră, care nu' !sînteţi şcolari! Orice concepţie despre u n ivers la care se opreşte u n profesor tre b u ie să manifeste o dezvoltare d i n care n u lipseşte amploarea; la ce-ar mai servi intelige nţa profesorulu i dacă universul s-ar defini in două fraze? Se cere un preţ mai mare pentru a ne convinge! Da, acţiunea mea 'este foarte temerară. Aici, chiar În această sală, am ascultat cîţiva prieteni, colegi care doreau să popularizeze filosofia; Însă, am observat că erau arlZl, redeveneau tehnici şi nu obţineau d ecît rezultate pe jumătate încurajatoare. Însuşi fondatorul pragmatismuluil a susţinut de curind la Institutul Lowell, utilizînd cuvîntul "pragmatism" drept titlu, o serie de conferinţe, care au fost asemenea fulgerelor orbitoare în Întunericul himeric! Cred că nimeni d intre noi nu a înţeles Într-ad evăr tot ceea ce ne-a spus. Şi totuşi, iată-mă înfruntînd acest risc acum! Dacă recurg la un asemenea risc este pen tru că, fie şi la aceste conferinţe, am remarcat mere u un p ublic excelent. Să mărturisim că manifestăm o fasc inaţie ciudată a u zind că se vorbeşte despre lucruri atît de profunde, chiar dacă nu le inţelegem şi d acă n u sint bine înţelese nici de cei care le discută. Simţim emoţia marilor probleme; simţim prezenţa infinitului. Dacă. se naşte o con troversă filosofică la fu moar, aveţi deja urechile. ciulite. Rezultatele obţinute În filosofie au pentru noi un real interes vital. iar cele mai ciudate discuţii ne măgulesc în mod plăcut gustul pe ntru idei subtile şi ingenioase.


Avînd cultul filosofiei, fiind convins ca eu şi ceilalţi filosofi vedem ridicîn d u-se deasu pra noastra un fel de aurora noua, îmi doresc, oricît ar fi de greu, sa vă expun situaţia. Filosofia este, în acelaşi timp, cea mai subli ma şi cea mai ban ala ocupaţie omeneasca. Ea munceşte în colţurile şi în ungherele cele mai retrase şi deschise celor mai largi perspective. Ea "nu îşi hrăneşte omul", cum se spune, ci ne poate oferi curaj ul de care are nevoie sufletul nostru. felurile sale de a fi. mania sa de a pune totul îl discuţie, provocarile, subtilitaţile şi aparatul dialectic in care se complace Încearca în van să respingă vulgaruL căci n ici unul dintre noi n u ar putea să-şi organizeze viaţa fară. licăririle înd epărtate pe care le aprinde la orizont. Mulţumita, cel puţin, acestor licariri stralucitoare,. mulţumita, În egala măsura, efectelor de contrast pe care le produce întunericul misterului înconjurator, filosofia oferă tuturor consideratiilor sale o semnificatie ce n u se adreseaza atît ar mai lipsi! - decît profesioniştilor. Istoria filosofiei este, într-o mare măsură, aceea a u n u i conflict dintre temperamentele umane. Mulţi dintre colegii mei vor considera, probabil. că o as emenea idee este lipsită de nobleţe. Totuşi, trebuie să ţin seama de acest conflict pentru a explica, în anu mite sensuri, divergenţele existente între filosofi. Bineînţeles că atunci cînd este vorba despre filosofare, un filosof, oricare ar fi; temperamentul său, încearcă sa îl reducă la tăcere. Deoarece temperame·ntul nu este' o raţiune admisă de convenţie, el nu invocă decît raţiuni impersonale pentm a-şi stabili concluziile. Cu toate acestea, temperamentul său este cel ' care apasa asupra lui şi îl influe nţează cel mai profund, nu premisele obiective adoptate de el cu cea mai mare rigoare. Da, evidenţa este încărcata de greutatea temperame ntului pentru a se încli n a fie în sensul unei conceperi a universului în care domina consideraţiile sentimentale, fie într-un sens opus. Da, filosoful nostru se raportează la temperamentul s ău. Îi trebuie un univers potrivit temperamentului şi, prin urmare, universul în care crede este cel în care ideea i se potriveşte în mod efectiv. El simte ca oamenii cu un caracter opus sieşi n u corespund diapazonului d in acest un ivers; în adîncul i n imii îi considera incompetenţi, incapabili de "a fi aici" vreodată, de a înţelege filosofia, chiar d aCă aceşti oameni i-ar fi' su periori ca dialecticieni. . Totuşi. într-o discuţie, filosoful îşi atribuie cel mai în alt grad de discernamînt sau de a u toritate nu doar qatorita temperamentului sau. De aici rezulta o an u me lipsa de s i nc e rita te În dezbaterile noastre filosofice; dintre toate .

'

premisele pe care nu le-am

văzut vreodata enunţate,

este cea decisivă!

2/

Zlceasta


Fiind convins că aceste lecţii ar CÎştiga În claritate şi că o asemenea utilitate n u ar fi observată aici, ma consider Îndreptăţit să mă eliberez de toate acestea. Bineinţeles că filosofii despre care vorbesc sînt oame ni cu o fizionomie netă, o idiosincrasie bine conturată, oameni care Îşi Iasă amprenta personală in filosofie, oameni care fac p arte din istoria e i. Platon, Locl"e, HegeL Spencer sînt astfel de oameni, al căror temperament i-a făcut gîn d itori. Este evident că, În majoritatea timpului, nu avem u n temperament intelectual bine definit. Sînte m un amestec de ingrediente diferite, chiar opuse şi în cantităţi foarte mici. Cu greu aflăm în ce direcţie se îndreaptă preferinţele noas tre În probleme abstracte. Cel mai mic argument are justificare in aceste prefe rinţe şi nu întîrziem să ne supunem modei sau să adoptăm opiniile primului filosof ven it, ce' ne lasă o impresie foarte puternică. Dar n ici un om nu a contat vreodată În filosofie, decît cu condiţia să aibă asupra lucrurilor propria sa viziune, directă, personală şi exclusivă faţa de oricare alta. Atunci însă totul ne determină să credem că această viziune, proprie unui temperament viguros, nu va inceta niciod ată să conteze În istoria credinţelor umanităţii. Această diferenţă particulară d intre temperamente, care mă preocupă acum, a avut mereu semnificaţii În domeniul literaturii. al artei , al guvernării şi al moravurilor, la fel ca şi În cel al filosofiei . Venind vorba de moravuri, întîlnim, pe de o parte, oamenii pretenţioşi şi, de cealaltă parte, pe cei ce nu emit prete nţii. Vorbind despre guvernare, există oameni a u toritari şi anarhişti. în literatură există puriştii sau persoa n ele dedicate stilului academic, dar mai există şi realiştii. in artă sînt clasicii şi romanticii. Aceste contraste vă sîn t cunoscute . Ei bine, ' În filosofie observăm un con tras t asemănător celui de mai sus, an ume cel exprimat de cuvintele "empirist" şi "raţionalist". Primul cuvîn t desemnează omul care apreciază faptele su rprinse În întreaga lor varietate; al doilea - omul care are cultul principiilor eterne, abstracte. Pe drept cuvînt, "pentru a trăi chiar şi o oră", orice om are nevoie de fapte şi de principii În acelaşi timp. Este vorba, deci, doar de o diferenţă de grad. Totuşi, e suficientă pentru a Întreţine antipatiile caractemlui cel mai ascuţit, d intre cei care consideră dominant unul din aceste două elemente şi ceilalţi, ce îl văd dominant pe al doile a. Aşadar, ne va fi permis şi comod să vorbim despre "temperamentul raţionalist" şi "temperamentul empirist", pentru a exprima o poziţia din tre modalitatea , În care oamenii îşi reprezinta universul propri u: distinc ţ ia a de ve nit astfel foarte simpla şi marcantă. Distincţia nu e s le alil de marcClntă şi de simpla pentru o'.1mcnii dcsel11noţi de cele douel cUI'inc. De fapt în natura ,


umană nu există nimic care să nu fie interschimbabil sau care să nu ad mită combinaţii. Atu nci cînd Încerc să defin esc mai explicit ceea ce înţeleg prin raţionalişti şi empiriştL cînd vreau să adaug acestor două etichete generale anu mite indicaţii supl imentare, tre b u ie să vă avertizez că un asemenea procedeu nu exclude arbitrarul. Eu aleg combinaţiile tipice prezentate uneori de către natură Într-un mod neun iform. Mai mult chiar. le aleg doar pentru comoditatea oferită mai tîrziu, cînd va tre bui să definesc pragmati smul. De-a lungul istoriei Întilnim doi termeni. "intelectualism" şi "s enzualism", utilizaţi ca sinonime pentru "raţionalism" şi "empirism". Dar se pare că natura combină, cel mai adesea, cu intelectualismuL o te ndinţă idealistă şi optimistă. Dimpotrivă, empiriştii sînt de obicei materialiştL În afara faptului că profesează doar un optimism plin de restrieţii şi căruia ii lipseşte siguranţa. Dintr-o altă perspectiva, raţionalismul este mereu modernist; porneşte de la "tot", de la "universalii", oferind cea mai mare semnificaţie lucrurilor. Din contră, empirismul pleacă de la părţi, pentru a face din "tot'· o colecţie; de aceea nu respinge denumirea de pluralist. .' în plus, raţionalismul se consideră În general mai religios de cît empirismul; sînt însa multe de zis despre această pretenţie şi mi se va permite n u m a i să o amintesc aici. Ea se justifică atunci cînd este vorba despre un raţionalist pe care îl putem numi "sentimental" şi cînd este vorba despre un empirist ce dispreţuieşte sentimentul. Atunci raţionalistul se va pronunţa, de obicei, În favoarea liberului arbitru, În timp ce empiristul va fi un fabulist - interpetind aceste cuvinte În accepţia lor curentă. in fine, raţionalistul va demonstra prin afirmaţiile sale temperamentul unui dogmatic, În timp ce empiristul va putea să se dovede ască mai sceptic, mai predispus la o discuţie liberă.. Vo i Împărţi pe două coloane trăsăturile constatate pentru fiecare dintre cele două tipuri de combinaţii mentale descoperite de mine; într-o parte este tipul pe care îl n umesc "tandru" sau' "d elicat" şi in cealaltă p arte tipul numit "bădăran" sau "barbar". DELICATUL Raţi o natist (acponîl1d

13ĂDĂRANUL conform

principiilor)

Empirist

(acp o nînd conform faptelor)

Intelectualist

SenzlIalisl

Idealist

Materialist

Optimist

Pesimist

R.eligios

Nereligios

Adept al liberului mbiiru �lol1isl Dognlali�_

falalis l r'!lIrallsl

Sceptic


Să amînăm, deocamdată, intrebarea dacă vreunul din aceste două tipuri are sau n u o consistenţă perfectă, o reală coeziune internă; aceasta este problema pe care o voi dezbate pe viitor. Acum Însă· este suficient să recunoaştem existenţa acestor două tipuri cu trăsăturile atribu ite lor. Cu noaşteţi, fără indoială, cîte un eşantion caracteristic fiecăruia şi ştiţi ce crede un eşantion despre celălalt, cît de puţin se apreciază! De fiecare dată cînd cele două tipuri s-au încărcat În ind ivizi cu temperament viguros, an tagonismul lor a determinat atmosfera filosofică a unei epoci: la fel se întîmplă şi În epoca noastră. Filosofii de tip "b arbar" le reproşează celor din tipul "delicat" sentimentalismul şi lipsa lor d e vigoare intelectuală. "Delicatul" pretinde că "barbarul" este foarte pu ţin rafinat sensibil şi este brutal. Opoziţia lor reciprocă este asemăn ătoare celei produse cîn d cetăţe nii din Boston, plecaţi în excursie, vin În contact cu o populaţie ca aceea din Cripple Creek; fiecare tip crede că este su perior celu ilalt; dar în cazul unuia, d is preţul provoacă amuzamentuL în timp ce pentru celălalt, dispreţul se nuanţează in frică. Bin e! Insist incă asu pra faptului că puţi n i dintre noi, filosofii, sînt pur şi simplu cetăţe ni din Bostbn, cu un remarcabil caracter sensibiL sau că puţini aparţin in mod exclusiv tipului aspru Întîlnit 'În Munţii Stîncoşi. Trasăm o linie de d e marca ţie, dar cei mai mulţi dintre noi apreciază lucrurile bune ce sînt de ambele părţi ale lumii. Faptele au preţul lor; cerem însă să nu ne fie date din abundenţă! Şi principi ile au preţul lor şi cerem s ă nu ne fie date În exces! Fără îndoială, lumea este una, dacă o considerăm astfel, dar, dacă privim altfel, ea este multiplă. Este în acelaşi timp una şi multiplă; în consecinţă, să adoptăm un fel de monism pl uralist. Bineînţeles că nu există nimic care să nu fie determinat În mod necesar; Însă există, de asemenea, voinţa noastră care este liberă; un fa pt Într-adevăr filosofic va fi adoptarea unui fel de determinism al voinţei libere. Răul care a pare În toate părţile universului este incon testa b iL dar acesta nu rezidă În tot; pesimismul presupus de fapte se va combina, in mod legitim, deci, cu o metafizică optimistă. Astfel procedăm peste tot; in filosofie, profanul nu este niciodată un radicaL nu Îş i trasează n iciodată În mod geome tric sistemuL ci se mulţumeşte să locuiască În eL provizoriu şi mereu schimbînd u-şi comportamentuL în funcţie de ceea c e con side ră preferabil, conform seducţiilor d iferite ce se s u cced În fiecare oră. Î nsă Lin ii dintre noi nu sînt s i m p li profani. Ne putem numi astfel atleti amatori; asemenea lor, sintem neli nistiti cînd vedem ·' prea ll1ullj illcoercllţă, prea multă oscilaţie În c rc'd i ;l ţ ele noasLre. Cu privire l a aspectele int e l e ctua le, nLl mai putem conlinua si'! 24


credem că sîntem corecţi faţă de conşti inţa noastră, de vreme ce amestecăm elemente in compatibiIe luate din ambele părţi ale liniei care le d esparte. Am aj uns Ia un pu nct cu importanţă pozitivă pe care vreau să îi stabilesc. Nu am mai văzut niciod ată manifestînd u-se clar ten dinţa empiristă la un atît de mare număr de oameni ca astăzi. Aproape am putea spune că în copiii noştri sălăşluieşte din naştere spiritul ştiinţific. Dar aceste lucruri nu au suprimat în noi întreaga religiozitate, căci În cultul n ostru pentru fapte există ceva aproape religios, iar temperamentul nostru ştiinţific este, în acelaşi timp, u n temperament pios. Ei, bine! luaţi un om ce se in tegrează acestui tip şi care să fie, în plus, filosof amator. refuzînd să îşi clădească, sub numele de sistem filosofic un fel de amestecătură; în ce situatie este el în acest an 1 906? Are nevoie de fapte; are nevoie d � ştiinţă; are nevoie şi de o religie. Şi, deoarece nu este în ale filosofiei decît un amator în loc să fie un inventator ind epende nt. va căuta, desigur. un ghid printre experţi, printre profesioniştii pe care îi vede deja muncind. Un număr mare d i ntre voi. probabil majoritatea, sînt amatori de acest fel. Dar ce tipuri de filosofie" se oferă să răspundă nevoilor voastre? Întîln iţi o filosofie empirică ce nu este suficient de religioasă, şi o filosofie religioasă ce n u este suficient de empirică pentru ceea ce doriţi să faceţi. Dacă vă înd reptaţi spre partea ce ofe ră cea mai mare consid eraţie faptelor, observaţi funcţionînd programul de tip "barbar" şi cădeţi adîn c în "conflictul dintre ştiinţă şi religie". Fie vă îndreptaţi spre bădăranul din Munţii stîncoş i, spre "barbarul" lui Haeckel cu monismul sau materialist, cu zeul său, eterul, şi cu glumele despre Dumnezeul vostru ce este un "vertebrat gazos", fie spre Spencer, pentru care istoria lumii se reduce Ia o redistribuţie a materiei şi a mişcării şi care, dirijînd religia spre uşa prin care se iese, îşi ia rămas bun de Ia ea în mod politicos, cu reverenţe ample, căci ea poate continua să existe dar fără să-şi arate chipul în interiorul templului! De mai mult de o sută cincizeci de ani, progresele ştiinţei par a semnifica lărgirea lumii materialiste ş i micşorarea locului pe care omul îl ocupă în ea. De aici porneşte ceea ce putem nu mi progres ul tendinţei naturaliste sau pozitiviste. Omul nu impune legi naturii, ci doar şi-o aproprie s au patrunde în ea. Un fapt rămîne de ' nezdruncinat: omul nu poate decăt să se adapteze naLurii. Rolul său este de a descoperi adevăruL oricît de i n uman ar fi. şi de a i se s up u n e Nu mai trăim i n ti mpurile eroice .

cînd

av eam

elan

sau

era m

curaj oşi,

ci

avem

o

viziune

materialisLă şi d e p ri m a n tă . N u m a i descoperim i n tr-un i de a l decît


un inert sub-produs rezultat din fiziologie; explicăm superiorul prin inferior, reducînd explicaţia Însăşi la formu la "a fi doar", deoarece superiorul este doar altceva d intr-o specie total inferioară. Pe scurt, ceea ce vi se oferă este un univers materialist unde n umai "barbarii" se simt comod, deoarece sint În e l�mentul lor. Dar dacă acum va intoarceţi s pre filosofia religioasa pentru a căuta consolare şi consultaţi doctrina "delicaţilor", ce veţi gasi? Î n zilele noastre şi pentru generaţia n oastră filosofia religioasă se prezintă la popoarele de rasă engleză sub două forme principale. Una este mai rad icală şi mai agresivă; cealaltă pare, mai degrabă, că bate în retragere, fără a stinge însă focul. Sub prima formă, s u b cea radicală, se află idealismul transcendental al şcolii anglo-hegeliene, filosofia lui Green , a celor doi Caird, a lui Bosanouet şi a lui Ryce. E a a exercitat o mare influenţă asupra celor mai savanţi membri ai clerului nostru protestant. Este o filosofie panteista şi e imposibil să negăm faptul că şi-a pierdut o mare parte din forţă in faţa teismului tradiţional practicat de majoritatea protestanţilor. Acest teism nu mai su bzis tă. Descinde în linie dreaptă, după depăşirea unei serii de compromisuri, din teismul dogmatic şi scolastic pe care continuă să îl pred ice, cu toată rigoarea, seminariile catolice. La noi, a fost demult numit filosofia şcolii scoţiene. Aceasta este filosofia pe care voiam să o definesc vorbind despre o d octrină ce pare a efectua o retragere lentă, fără a opri lupta. Î n tre excesele hegelienilor, precum şi ale altor filosofi ai '·Absolutului", şi excesele evoluţioniştilor şi agnosticilor din şcoala ştiinţifică, oameni ce o promovează, James Martineu, profesorul Browne, profesorul Ladd şi alţii, se simt oarecum b ine la strîmtoare. Cu toată probabilitatea sa, cu toată buna ei credinţă, este o filosofie care nu are n imic radical, o d octrină eclectică, realizată prin corn promisiuni, şi care încearcă să găsească, în primul rin d, un modus vivendi. Acceptă constatările darwin ismului, ale fiziologiei cerebrale, dar nu le utilizează în scopul vreunei acţiuni sau pentru a provoca entu ziasmul. Îi lipseşte caracterul triumfător şi agresiv şi. prin urmare, îi lipseşte prestigiul, în timp ce absolutismul îl poseda, datorită alurii sale mai ra dicale. Acestea sînt cele două sisteme între care trebuie să alegeţi, dacă vă adresaţi şcolii "delicaţilor". Sînteţi, cum vă băn u iesc, interesaţi de evenimen te? Atu nci, de acestă parte a liniei, veţi zan coada de şarpe, ad ică raţionalismul sau intelectu alismul! Este a d evărat că sCăp aţi de m a teria lism ul ce însoţeşte e m p irismul dominant, dar I'ă plătiţi scu mp e l i b e rarea, de oa rec e pierde ţi conta ctul CLI !·e g i u n i J e c o n c r et e ale l'Îe ţii.

26


Filosofii care adoptă complet absolutismul se stabilesc în abstracţiune l a un nivel atît de ridicat, încît nu mai vor să coboare! Spiritul absolut pe care ei îl promovează, acest Sp irit ce crţeaza lumea doar prin gîndire, ar fi putut la fel de bine să creeze, în ci uda tuturor eforturilor de a demonstra contrariul, o alta lume dintre un milion de alte lumi posibile. De la o astfel de n oţiune a Absolutului, nu aţi putea ded uce nici o realitate particulară dată în mod efectiv. Aceasta noţi une este compati bilă cu oricare stare de lucruri adevarată aici, j os. î n pl us, Dumnezeul din teism nu este mai steril decît o axiomă. Pentru a avea Q idee despre caracteristicile sale reale, trebuie să vă adresaţi lumii create de el, căci este zeul care a creat, o dată pentru totdeauna, această lume. Astfel, Dumn ezeul teiştilor locuieşte la înălţimi la fel de pur abstracte ca şi Absolutul lor! Rezumînd, a bsolutismul posedă ceva an trenant şi revelat, în timp ce teismul este mai degrabă fad; dar ambele sînt prea departe de noL unul mai departe decît celălalt; şi ambele sîn t la fel de goale. Ceea ce vă trebuie este o filosofie care să vă solicite înclinaţia spre abstracţiune, dar care sa vă utilizeze efectiv inteligenţa, într-un fel oarecare, raportînd-o lumii reale unde se desfăşoară existenţele fi n ite, vieţile umane . D a , ceea ce v ă trebuie este un sistem î n care s ă se combine două lu cruri la fel de necesare. Va tre bui să găsim în eL Ia început probitatea ştiinţifică cu privire la fapte, grija pentru respectarea acesteia, aptitud inea de a adapta şi de a asimila faptele; dar, va trebui să găsim, de asemenea, încrederea străveche in valoarea resurselor umane, precum şi capacitatea de acţiune care derivă fie sub formă religioasă, fie s u b formă eroică. Iată, deci, cum se formulează dilema: fatalmente separaţi, intîlniţi două părţi ale sistem ului pe care-l căutaţi. Ori aveţi in faţa voastră empiri smuL dar un empirism inuman şi nereJigios; ori sînteţi puşi faţă în faţă cu o filosofie raţionalistă, care se poate pretinde religioasă, dar care este sub limita unde ar fi posibil un contact precis cu faptele concrete, cu durerile şi cu b ucuriile vieţii reale. Nu ştiu s igur d acă sînteţi în raporturi suficient de in time cu filosofia pentru a înţe lege sensul u ltimei afirmaţii. Prin urmare, voi insista asupra lipsei realităţii care, in sistemele raţiona liste, este s usceptibilă de inspirarea repulsiei. fiecărui om serios, ataşat de eve nimente. Regret că nu am păstrat primele două pagini d intr-o teză pe care un tin ei r stude nt ameri ca n mi-a da t-o acum un an sau doi. Fuses e intotdea u n a de pjrerc, Îmi sp u n ea, cil a trece pragul u nei c l a se de filosofie insea m l1 a a se ved ea c o nst ri n s sa in tre in "1'"7


relaţie cu un uni vers total diferit de cel lăsat în urmă prin al egerea acestui drum. Aceste două lumi sînt atît de străine una de cealaltă, în cît este imposibil să te gîndeşti la amîndouă în acelaşi timp. Lumea percepţiilor concrete şi individuale, din care face parte studentul amintit, oferă o multiplicitate, o viitoare ce depăşeşte orice imaginaţie; e o lume plină de paraziţi, o lume infectată, totul este complicat ş i confuz. În lumea în care vă introduce profesorul vostru de filosofie, totul este simplu şi neL curat şi nobil . Nu se mai întîlnesc contradicţiile vieţii reale. Această lume are o arhitectură clasică: principiile raţi u n ii trasează liniile mari; necesităţile logice cimentează diversele părţi; inain te de toate, ceea ce se exprimă este puritatea şi demnitatea. S-ar spune că este un templu de marmu ră a cărui splendoare se revarsă peste văi! De fapL aceasta este mult mai puţin o reproducere a lumii noastre reale decît o constructie, un desen foarte clar, ridicat spre înălţimi şi îmbogăţit; est� un sanctuar, clasic În esenţă, unde imaginaţia unui raţionalist lşi poate găsi refugi ul şi poate uita aspectul confuz, gotic, prezentat de faptele luate ca atare. Nu ne oferă nici o explicaţie a un iversului nostru concret; in loc să îl explice, îi su bstituie un lucru a bsolut d iferit şi a cărui utilitate este faptul că reprezintă un remediu în faţa relelor, o cale de salvare . Temperamentul unui astfel de doctrine - dacă este cuvîntul temperament cel mai · potrivit! este total s trăin de temperamentul observa biI în existenţa concretă. R afin amentul caracterizează filos o fiii e noastre in telectualiste. Ele oferă satisfacţie fină putern icului gust al gîndirii căreia îi este foame şi sete de obiecte rafinate, demne de con templatia noastră. Vă rog ' însă, insistent, să priviţi în afara voastră, as upra acestui unive rs colosal, asupra lumii de lucruri concrete, asupra misterelor lor înspăimîntătoare, asu pra spectacolelor dezamăgitoare pe care vi le oferă, asupra cruzimilor lor, asupra dezord in ei întîlnite, şi spuneţi-mi apoi dacă, pen tru a defini toate acestea, adjectivul "rafinat" este singurul care vă vine pe b uze! Da, bineînţeles că şi rafin amentul există în lu cruri . Dacă avem însă un temperament de empirist, niciodată nu ne vom mulţumi cu o filosofie în care domină rafinamen tul, căci va avea mereu aerul unei capodopere a irealităţii. De aceea se observă că oamenii de ştiinţă resping metafizica, deoarece se aseamănă unei mănăstiri in care bîntuie fantomele. D i n acelaşi motiv vedem oamen i i cu spirit practic înlăturînd u-şi praful filosofiei, cu care l e sînt acoperite picioarele, şi răspunzînd chemădi adresate de a ceastă lume, unde domneşte o dezordine în fiorătoare . Tre b u i e să rCC lIIl O<lşte rn că sîn tem aproa pe stupcfiZlţi Î ! 1 28


faţa satis facţie i oferite unu i spirit ra ţionalist de un sistem într­ ad evăr clar, însă artificial. Leibn iz era înzestrat cu un astfel de spirit, dar putea să se preocupe de fapte infi n it mai mult decît maj oritatea raţionaliştilor. Totuşi, dacă doriţi să vă confruntaţi cu o gînd ire superficială, trebuie doar să citiţi fermecătoarea Theodicee pe care a scris-o pen tru a explica drumurile Providenţei şi pen tru a demonstra că lumea n oastră este cea mai bună dintre toate lumile posibile. Dincolo de alte obstacole de care se izbeşte filosofia sa optimistă, Lei b n iz a ajuns să aprecieze numărul sufletelor etern damnate. Pentru sufletele umane, acest număr îl depăşeşte "i ncomparabil" pe acela al aleşilor; aceasta este premisa, împrumutată de Ia teologi, a raţion amentului pe care Leibniz vrea să îl stabilească. "Chiar şi atunci, a firmă filosoful, trebuie spus că răul ar apărea aproape insignifiant în comparaţie cu binele, atunci cînd vom înţelege grandoarea Cetăţii lui Dumn ezeu . Coelius Secu ndus Curio a scris o carte mică, De Amplitudine Regni CoeJestis, dar îi lipseşte înţelegerea măreţiei din regatul cerurilor". "Anticii aveau anumite idei despre operele lui Dumnezeu . . . Ei cred eau că d oar pămîntul n ostru este locuit ş i l e era chiar frică de contrari ul; d upă ei, restul lumii erau n işte astre strălucitoare şi nişte sfere cristal ine. Astăzi, oricîte limite am impune sau n u universului, treb u ie s ă recunoaştem c ă există un n umăr infin it de astre, la fel de mari sau mai mari decît al nostru, care au aceleaşi drepturi să aibă locuitori rezonabili, chiar dacă nu rezultă că aceştia sinl oamen i. Nu este decît o plan etă, adică unul din cei şase sateliţi principali ai soarelu i; şi, de oarece toate stele fixe sînt sori, se o bservă că pămîntul n ostru înseamnă puţin în comparaţie cu lucrurile vizibile, căci este doar un appen dice al un uia dintre ele. Se poate ca toţi sorii să fie loc ui ţi de creaturi fericite şi nimic nu ne determină să credem că între ele sînt nu meroşi damnaţL căci pu�ine exemple · sau puţine dovezi sînt suficiente pentru ca binele să absoarbă răul". "De altfel, dacă nu există nici U1; motiv să credem că stelele sînt pretutin deni, nu este posibil să fie un spaţiu liber din colo de stele? . . . Iar acest spaţiu imens, care împrejmu ieşte regiunea stelelor, va p u Lea fi umplut de fericire şi de glorie . . . Ce se va intimpla cu imaginea despre pămîn tul nostru şi despre locuitorii lui? Nu va fi ceva incomparabil mai mic de cît un punct fizic, deoarece planeta noas tră este asemenea unui punct, privită de la distanţă? AstfeL partea de un ivers pe care o cunoaştem se pierde În n ean t u l al că tuit d i n ceea ce nu c u n oaş tem dar pe care îl putem t o t u ş i a d m i te ; ş i , d e o arece toate relele ca re ni se po t i l11 p u tZl nu s i n L d e c i L a c e s t a p roZlpc-neant, este pos i b i l ca to ate ,

29


relele să fie doar un aproape-n eant În comparaţie cu binele ce există în universl ". "Există, continuă Leibniz mai departe, un fel de j ustiţie ce nu are ca scop nici avertizarea, nici exemplul, nici chiar înlăturarea răului. Aceasta justiţie este fondata într-o convenien ţă ce reclama o anumită satisfacţie În expierea unor acţiuni rele . Socinienii, Hobbes şi alţii n u aprobau această justiţie primitivă, vindicativă, pe care Dumnezeu şi-a rezervat-o de atîtea ori . . . dar ea este mereu bazată pe un raport de convenienţă, care îl mu lţumeşte nu numai pe pîrît dar şi pe înţelepţii care o consideră as emenea unei muzici bune sau unei arhitecturi reuşite, în faţa spiritelor bine cladite. . . Astfel, ped epsele damnaţilor continuă, chiar dacă nu aj uta la înlăturarea răului, şi răsplătirile preafericiţilor continuă, chiar dacă nu mai aj ută la răspîndirea b i nelui. Se poate totuşi spune ca damnaţii îşi atrag mereu pedepse noi prin păcate noi şi că p reafericiţii îşi Îmbogăţesc fericirile prin noile fapte bune, toate acestea fi ind bazate pe principiul convenien ţei. . . căci tot ce a creat Dumnezeu este de o perfecţiune armonioasă, cum am afirmat d eja.2 " Este un lucru prea evident lipsa de contact cu realitatea a lui lei b n iz, în cît nu voi mai insista. Este vizibil că n iciodată o imagine realista, o imagine fidelă, ca în cazul celei a unui damnat, nu a bîntuit tărîmurile spiritului. Nicicîn d nu a bănuit faptul că, pe măsură ce va fi mai mic numărul reprezentanţilor din specia "suflet damnat", izgoniţi de Dumnezeu, în chip de oase pentru ros, după " principiul convenienţei", cu atît mai puţin gloria " preafericiţilor" va fi bazată pe echitate. Ele ne oferă d oar un exerciţiu de retorică rece şi însuşi focul infern ului nu poate reaprinde optimismul, materie a infernului, mulţumit de sine! Să nu mi se reproşeze că, pentru a arăta inutilitatea din gîndirea filosofică a raţion aliştilor, a trebuit să mă întorc în secolul uitat al perucilor! Pentru cineva pasionat de even imente, optimis mul raţionaliştilor contemporani pare la fel de neaven it. Universul real rămîne larg deschis; or, raţionalismul , construieşte sisteme ce se vor "Închise ermetic". in timp ce pen tru oamenii ancoraţi în viaţa practică, perfecţiunea este un lucru îndepărtat ş i mereu pe cale de a se realiza, mereu pe punctul d e a d eveni, această idee este pentru raţionalişti o ilu zie născută din fini tudine şi relativitate; În ochii lor, fundamentu l lucrurilor şi esenţa lor absolută este, de-a l u ngul eternităţii, o perfecţiu ne plenar realizată.

I Operele filosofice ale lui Leibniz. Ladr<lI1ge.

1 1 5.

?

Ideru. Ladrange.

1 8 66, \'01 . 1 1 ,

pp.

j

,,· 7 · 1 Lf9.

30

1 8 66, \10 1 . 1 : .

pp.

1 1 3·


Am intilnit. într-o lucrare a convingătorului scriitor anarhist Morrison J. Swift, un protest împotriva acestui optimism lipsit de consis tenţă. Neîmpingînd anarhism ul atît de departe ca Swift, mărturisesc că împărtăşesc într-o mare măsură - şi ştiu că printre cei cărora ma adresez, mai mulţi vor fi de acord - an tipatia sa pen tru d ife ritele feluri de optimism idealist, la modă as tăzi. În broşura des pre Resemnarea umană, el începe prin a cita fapte diverse împrumutate din jurnale: sinucideri, morţi cauzate de inaniţie etc. El spune, spre exemplificare: "după ce a în aintat cu greu prin zapadă, dintr-un capăt de oraş spre celălalt. cu speranţa deşartă de a gasi un loc de muncă, deşi avea o soţie şi şapte copii cărora nu le putea oferi pîinea şi întrucît nu-şi plătise datoria şi primise ordin să-şi părăsească, împreună cu familia locuinţa ocupată într-o casă de muncitori, fun cţionarul Jean Corcoran a murit astăzi, bînd acid fenic. Î n urmă cu trei săptămîni, o boală i-a tulburat viaţa şi, în timpul perioa dei de convalescenţă, economiile i s-au risipit. Ieri, a fost antrenat într-o echipă de maturători pen tru a înlătura zăpada; dar, nerecăpătîndu-şi încă forţele, a fost ob ligat să-şi abandoneze lopata după o oră de eforturi chinuitoare. Atunci s-a gîndit să îşi caute o slujbă. Profu nd descurajat, Corcoran s-a întors acasă ieri seară şi şi-a găsit soţia şi copiii flămînzi. Tot atunci a vazut la uşă avizul semnat de proprietar. Şi a doua zi s-a otrăvit." "Am în faţa mea, continua Swift, n um eroase exemple de acelaşi fel; am putea alcătui uşor o enciclopedie. Cele pe care le citez, în număr red us, sînt în sprijinul un ei teorii a universului. Prezenţa lui Dumn ezeu în univers se man ifestă în noi, - splin e autorul unui recent articol apăru t într-o revistă engleză I AbsolutuL scrie F. H . Bradley (Apparence et Realite, p. 204) se îmbogăţeşte cu întreaga dezordine, cît şi cu întreaga diversitate, pe care le înglobează. El vrea să spună că moartea tuturor acestor oameni care se sin ucid este o îmbogăţire pentru univers. Această modalitate de a gîn d i e tipic fi losofică. Dar în timp ce toţi aceşti gînditori îndrăzneţi, cu mărturis iri le lor dezgolite de artificii, ne dezvăluie Realitatea, ne revelează AbsolutuL ne explică răul şi s u ferinţa în aşa fel încît să le facă să d ispară - în acelaşi timp o bservăm cum trăiesc pretutindeni în univers, singurele fiinţe pe ca re le cunoaştem, avînd o cunoştinţă dezvoltată despre ceea ce este un iversul. Realitatea este ceea ce ei resimt. in ceea ce ei resimt ne este dată o imagine completă a un iversului. Această experienţă a vieţii pe care au

, Profeso rul

Royce a s c ri s . in aceeaşi ord i n e d e i d e i : " N u se po a t e ezi ră u l u i În ord i n e a te :nporal2i sa nu f i e o cond iţie pentru perfecţiune;) o rd i n e i e t e r n e d O !, l u c r u !'i" ( L e I'londe et j'jn dio'ld/l. I I . p.

prezenţa 385) ..

3J


trăit-o este experienţa personală a forţelor care, În sfera cu noştinţelor noastre, sînt cele mai Îndreptăţite să aibă o experienţă veritabilă şi să ne explice ceea ce este într-ad evăr." "Atunci, ce pot argumenta concepţiile filosofilor noştri despre experie nţa acestor oameni? Ce valorează ele În comparaţie cu faptul de a resimţi direct şi personal ceea ce ei au resimţit? filosofii aleargă n umai dupa umbre , În timp ce adevăru l Însuşi este cunoscut de cei care trăiesc şi sint. Spiritul uman, n u al filosofilor, n ici al celor din clasa bogaţilor, - ci acela al maselor de oameni ce gîndesc şi simt în tăcere, se îndreapta spre această idee. Aceştia judecă u niversul, aşa cum au făcut-o, pînă În prezent, hierofanţii religiei şi ai cunoaşterii . " "Cazul munci torului d i n Cleveland care s-a sin ucis d u pă ce şi-a omorît copiii (un alt caz citat de Swift) este un fapt tipic dintre cele mai dezamagitoare întîlnite În lumea noastră modernă şi în univers . Nici un tratat despre Dumnezeu, despre Iubire sau despre fiinţa, stupide monumente de zădărnicie, nu ar putea să îl ascundă s u b interpretări răuvoitoare, nici să îl de păşească, reducindu-I la o dimensiune infinitezimală. Acesta este unul dintre elementele simple şi ireductibile din care este alcătu ită viaţa in aceasta lume; şi aceasta după milioan e de ani de armonie prestabilită şi după douăzeci de secole de creştinism! Un asemenea fapt este, pentru lumea intelectuală, comparabil cu atomii şi moleculele pentru lumea fizică, adică primitiv şi ind estructibil. EI den u nţă impostura oricărei filosofii ce n u remarcă Î n evenimente silimare : factorul cel mai semnificativ al experi enţei conştiente. Prin astfel de evenimente se vădeşte, in discutabil, zădărnicia religiei. . Umanitatea n u ii va mai ceda re ligiei două milioane de secole, ni ci macar alte douazeci de secole, pen tru a-şi con tin ua în cercările şi a ne risipi timpul. Timpul ei a trecut; dovezile sale sînt in utile, căci îi 'grăbesc condamnarea. Oamenii nu au la dispoziţie secole şi eternităţi pentru a experimenta la nesfîrşit sisteme d iscreditate I " . Iată cum un om, empirist prin temperament, respinge cele propuse de raţionalişti. Nu, mulţumesc, nu am nevoie!, răspu nde categoric. "Religia, spune Swift, se aseamănă u n u i somnambul pentru care lucrurile reale sin t inexistente". Aceasta este - deşi poate prea sla b form ulat şi fără pasiune, - verdictul pronu nţat de oricare om care, in teresat de filosofie şi avind un spirit serios ş i atent, apelează l a profesorii d e filosofie pentru a-şi satisface plenar cele mai profu nde aspiraţii. Filosofii empirişti îi oferă o doctri nă materialista; d i m potriva, raţionaliştii îi ofera ceea ce I

�'l orrison

J.

Swift ,

Philadelph ia, 1 9 0 5 .

l1uman

SubmÎssjon, 32

a

I I·a

p a rt � ,

pp.

4- 10,


sea mana. Cli o religie, cbr est e vorbi1 despre acea religie pen Lru care "lu cru rile reale sÎ nl in existe n te" , Astfel, devine j udecătorul nostru, al celorlalţi filosofi . N e s u bapreciază, fie că sînLem "deIicaţi" sau " barbari", Or, nimen i d i n tre noi nu are dreptul să-şi dispreţu iască propriile opinii: dar acest om repre zi ntă gindirea perfectă a genului său, gîndire în care suma exigenţelor a atins climaxuL în care reproşul şi nemulţum irea sfîrşesc prin a fi fatale unei doctrin e ! Aici Începe dezvălu irea soluţiei mele , Filosofia p e ca re o propun ca răspuns la aceste dOllă exigenţe este denu milă prin cuvîntul ciud at. "pragmatism", Asemenea sistemelor raţionaliste , păstrea Zi) aspectul religios: dar, similar empirismului cu form ele sale div erse, işi 'menţine re laţi ile cele mai intime ş i mai largi cu fapLele, in următoarea "Lecţie" Imi voi ocupa de au:astă filosofi e, Acum insă aş vrea să revin asupra celor afirmate, Fără indoială că filosofii de profeSie vor fi observat că exprima rea imi este prea puţin' explicita, O distincţie inech itabilă ar fi opoziţia dintre "tandru" sau " del ic a t" şi "barbar" sau "bădăran", Şi, privind în generaL dacă filosofia este ingeniozitate, in telectualitate, s u btilitate, scrupul şi chiar scru pulozita te, dacă nu ex istă nici o cale de conciliere sali de tranziţie care, în sfera sa proprie, să nu rodească şi să nu se impună, ce justificare are această caricatură rudimentară, această ideea preconcepută de a transforma lucrurile cele mai sublime În termen i i cei mai josnici, făcînd elin cîmpul de bătaie al filosofilor u n fel de p istă unde, într-o l u ptă in care nu este ni mic academic, două temperamente ostile se lovesc şi se răstoarnă! Ce concepţie puerilă şi superficială! Un alt reproş mi se va face în mod sigm: cit de absurd tre b u i e să vi se pară încercarea mea de Ci respinge caraCterul abstract al raţionalismului, de a-l anatemiza pentru că vrea să ne fie un sanctuar, un aziL în loc să ne prezinte doar o prelungire a lumii fe nome ne lor! Nu ne sînt toate teoriile re medii sau locuri de refugii? Şi dacă filosofia trebuie să fie religioasa, cum ar putea ea sa fie altceva decît un refugiu datorită căru ia ne eli berăm de masa compactă de fe nome ne, formată la su prafaţa realităţii? Ce aj utor mai mare ne-,l r , putea da decît acela de a ne ridica deasu pra in teligenţei an imale, reprezentate de simt u ri şi de a !le oferi gindiri i un spaţiu mai nobi l, În acest cadru la rg de pri ncipii şi de legi ideale ca re su sţin ÎJltreaga reali ta te şi ca re sînt d escope rite de raţiune? Ce pot fi ac este principii, acesle co ncepţii ge n e rale, dacă 1 1 11 Inari l i n i i abstracte? PClllru CI c O ll s L r u i ca tedrala d i n Kb l n , Il U a tre b u it Inai În Lîi o schema, u n pbn c1 r l l i t c c t u m l d e s c l l <l l p c h i r l i e ? O rice !'Zl f'i n,.1 1ll c l1l e s L e Î n s i il e o ! i � �� d c> ., i c ? �; cH I C2: '.'::1 rl; 1 n ! 1 r: .\ ! st;'. r. �' c � !_ î n c.\ p c rir,� l l ţZ1 :� o J 1 c r·2lzL Î n ) ,


experienţa brută? Credeţi-mă

resimt

înt reaga

pres iune

a

aces t u i

rech i z i tori u . D a , v-am prezentat u n tablou prea rudim e n tar, u n

tablo u Î n care a m simplificat exagerat l u crurile. Dar, asemenea tuturor abstracţi unilor, se va o bserva că şi aceasta are util itate.

filosofii pot examina în mod abstract realitatea vie a u n iversulu i;

trebuie să accepte, fără s ă se plîngă, că realitatea vie examinată

este

însăşi

filosofia.

De

fapt

tabloul

meu,

oricît

de

simplu

schiţat este strict adevărat. Ace s tea sînt tempera mentele care,

prin exigenţele şi avers i u n i l e lor n a turale, au influenţat filosofia

oamenilor ş i o vor i n fluenţa mereu . Detaliile u n ui sistem pot fi

stabilite u n u l cîte unul; dar se poate ca, elaborînd un s istem, u n gîn d itor s ă n u vadă păd urea d i n cauza copacilor. însă,

d u pă

suplin irea acestui lucru, spiritul işi va realiza propria îndato rire -

simpl ificarea; d e-a bia atunci s istemul ne va apărea, ca o fiinţă vie, c u o trăs ă t u ră neaşteptată ş i personală, care vă va obseda asemenea " d u blulu i" u n u i om, prieten sau duşman d e-al vostru

care a murit!

Mulţi ar fi putut afirma alături de Walt W h i tmann: "Dacă

atingeţi cartea, atingeţi omul". Cărţile tuturo r mari lor filosofi sînt

ele însele ca oame n i i . Singurul şi cel mai frumos rod al unei culturi filosofice însuşite este puterea d e a simţi, În fiecare carte, parfumul

caracteristic

al

persoanei,

parfum

percepti b i l,

<;Iar

imposibil de definit. S istemul preze ntat are preten ţia de a f( u n tablou al universului larg u n d e D u m n e zeu se man ifes tă . Dar c e este, de fapt acest sistem? EI este revelaţia parfum u l u i personal

al unui seamăn de-al nostru, revelaţie a ceea ce este, în cel mai

înalt grad, unic î n acest parfum! La acestea se red u c filosofiile noastre pentru omul in care cun oaşterea a trezit s i mţul critic.

Astfel restrins, comerţul nostru CLI sisteme ne re pune În prezenţa u n u i lucru logic inform, a unei reacţii instinctive şi um ane, a u n e i

prete n ţi i satis făcute s a u res p i n s e . Sîntem atit d e categorici in

mo dalitatea n oastră de a le admite sau de a le refuza, ca şi cum

ar fi vorba des pre o persoană ce a venit să ne soli cite o favoare; iar raţio nam e n tul nostrn se vădeşte prin epitete m i n c i noase sau

prin

termeni

dezaprobatori,

deoarece doar

prin

in

funcţie

parfu mul s p ecial

al

de

Pe

situ aţie.

filosofiei,

pe

scurt

care

il

simţim ş i il apreciem, ni se oferă tră.să tura distin ctivă prin care

ne reprezentăm u n i vers u L un s i ngur cuvint este suficient pen tru

a ne exprima s e n ti m e n te le şi a p recierea.

v i i unde a c re a t D u m n ezeu oa m e n i i" , . spre imaginez o n e b u loasă elucu braţi e: u n l u c ru d ur ca a bîtă, p i p e rn i c i t ca şi Cll l11 (li" fi închi ngal, stra n i u ca şi c u m ar fi a rt i f i c i � L l i n v l ăsUr ca n:: s i ll1Lc .ş c o a l C1 şi nlllccg(Ii �11, U!1 l i s d e:: 'in

locul nat u rii

e x e m p l u , - îmi

-

b alml \ ' , în ri n e 1 LC1 n a i b,\

cu

o

" s Uc ! d e tc o r i e ! L,1 r. Li i b"

Cli

[0 <1 ' ,:::


sistemele! Nu mai vrea u ! Nu mai vrea u ! Bin eînţeles că i m presia fi nala asupra a u toru l u i provin e din analiza min uţioasă asu pra d i feri telor pălţi d i ntr-un sistem, dar îl j u d e căm

În

funcţie

această impres i e . prin

precizia

de

reacţia

d e terminată

în

noi

de

însăşi

Compete n ţa noas tră în filosofie se măsoară

reacţi ilor

în

care

se

conden sează

un

astfel

de

stud iu, prin justeţea epitetului d i rect explicativ cu aj uto ru l căruia este sesizată şi exprimată esenţa u n u i o b i e ct atit de co mplex. Dar n u tre b u i e u n efort prea mare pentru a găsi aCest epitet. Puţini oameni au o filosofie proprie ş i precis formu lată. Totuşi, aproape toţi au, fiecare in felul său, intuiţia caracteru l u i care, în viziunea lor, rezumă în treg un iversuL precum şi a n e p uti nţei de a se adapta in tegral s istem elor particulare cunoscute; fiecare simte că aceste sisteme nu co incid exact cu propriul lor u n ivers. Unul va fi prea sofisticat; altuL prea pretenţios;

u n al treilea va fi

ase menea u n or adevăruri perimate; al patrulea ar fi prea morbid; al ci ncilea, prea artificial, ce ştiu eu? i n orice caz, ştim cu toţii şi afirmăm de la pri m a ved e re că aceste doctri n e n u rezistă, că n u sîn t

perfecte,

sînt

nej u stificat dreptu l

de

lovi turi

de

a vorb i in

sabie

In

n u mele

apă

şi

îşi

univ ersului.

aroga Plato n ,

Locke, Spin o za, Miii, c e i d o i Caird, Hegel - ş i mă păzesc să citez vre u n

filosof american !

majori tatea

d i ntre

- sîn t

noi,

tot atîtea

amin tesc

de

n u mea care,

modalităţi

pen tru

curi oase

şi

personale d e a co nstrui s isteme insuficiente. Noi,

ce ilalţi

se ntimentele

filosofi,

noas tre,

caCL,

tre buie repet,

ţinem

acestea

ne

seama vor

de

jud eca

filosofiile. in fi naL victoria va apaLţine acelei teorii a u n i versului care

va

avea

satisfăcătoare Să orice

asupra

spiri telor

o b iş n u i te

cea

mai

co mplet

impresie.

lămuri m

filosofie

acu m o b iecti u n ea

este,

în

mod

n � cesar,

în

conformitate

o schiţă

cu

care

abstractă.

Voi

răsp u n d e ca există tot fe l u l ' d e schiţe. Există schiţe în care vedem o construcţie, co n c epută tridimensio n a l de arhitect, ce n u lasă impresia de platitu d i ne, în timp ce există altele care lasă această impresie pentru u n ed ificiu executat plat, pe hîrtie, cu aj utorUl riglei ş i

compasu l u i .

in

acest caz,

pia tra

şi

morta rul

nu

vor

impied ica edifi c i u ! ' cîn d se va rid ica de la soL să rămînă la fel d e fragil c a u n o m - n u ma i piele ş i o s ; schiţa va s u gera d i n a inte acest

re z u l tat.

C h iar

daca

o

sch iţă

este

În

sine

Însăşi

neîntemeiată, nu d i rijează în mod necesar spre id eea u n ui l u cru neintem e i a t .

C m p iriştii

res p i n g

ra ţionalis m u l

c u re n l.

d a torită

ne întemeierii incur a b ile a ceea ce sugerează acesta . Sistem u l

lui

H e r b c rt

s e m i l i fi caLi\ . tel S p e l l C C ( :IP :�·! j- ··-�

Spellcer

îm i

ofere'!

un

exemplu


cunoaştem

tempera m e n t u l

c u n oaştem

mon o to n ia

de

şef

a m i n tind

de

de

şcoa lă,

un

glacialitatea:

bătrîn;

ii

ii

cu noaştem

preferi n ţa pentru expe d i torii i efti n i in materie de argumen taţie; îi cu noaştem lipsa de cultură ce merge pînă la pri n c i piile mecanici i şi inconsistenţa ideilor sale fundamentale; În sfîrşit. ştim tot ce are au ster sau stîngaci ş i , în acelaşi timp, fragiL în sistemul său ce pare construit din

lemn de

brad,

crăpat ş i asamblat prin

lovituri puternice de. cioca n ! . : Şi totuşi, j umătate d i n Anglia cere ca rămăşiţe le sale să se odih nească în catedrala Westminster! De ce i n s piră Spencer o asemenea veneraţie, În c i u d a reproş u rilor a d u s e de raţionalişti? De c e atîţia o a m e n i i nstruiţi , care

recunosc justeţea acestor reproşuri

voi fi fi ind

şi

eu,

probabiL prin tre ei - v o r c u orice preţ s ă îi vadă mormîntul în cele b ra catedrală? Justificarea este că se simte că avea, din p u n ct de ved e re filosofic, sa fie

o intuiţie foarte ascuţită .

destrămate,

dar,

cel

lu crări le în forma particulară

puţi n, care

Se poate ca pri n c i p iile sale a în cercat

să-şi

modeleze

reprezintă înveliş u l acestei

lumi aşa cum este ea. Nu a incetat nicicînd să cite z e fapte le, ci le p u n e in valoare şi este neco n tenit 'in teresat de ele; acest l u cru ne este s u ficient, căci tocmai

acest lucru

este reclamat de s p iritul

unui empirist. Vom în tîlni aceste relaţii

cordiale cu

fa ptele

in

cad rul

filosofiei pragmatiste de care voi vorbi în urmatoarea "Lecţie"; dar,

cu

privire

la

concepţi ile , religioase

cu

caracter

pozitiv,

pragmatismu l nu i m i tă ' filosofia l u i Spen cer, căci nici n u începe, nici nu sfîrşeşte prin a le exclude, ci d i m potrivă, întreţine cu aceste co n ce p ţ i i relaţii la fel de cordiale ca ş i cu fa p tele însele. De aceea sper să vă , pot convinge să găsiţi în pragmatism soluţia n e cesară pen tru a vă d e păşi d i l e m a .


LECŢIA A DOUA CE ESTE PRA GMATISMUL

Discuţje despre o ve vedja - Pragmatismul ca metoda

-

Istoria

acesteÎ metode - Caracterul sau propiu şi afinitaţile - ?rin ce se diferen,tiaza de raţionalism şi intelectualism - O "teode - coddor" Pragmatismul ca teorie a ade valUJuL teorie care este, Î11 acelaşi timp, şi a umanismuJui - Cum era conceput iniţjal adevarul În domeniul matematicii, logicii şi ştiinţelor natLllii - COJlcep,tii moderne - Caracterul instlUmental al ade varului În opinia lui Dewey şi SchilJer - A devarul este, cu alte cuvinte, un instlUment penlru munca intelectuala

şi,

În acelaşi timp, un ghid pentru

acpulJ e. Cum se formeaza noile credin,te - A ceeaşi modalitate de formare pentru vechile credin,te - Obiecţj/le ddkate de ra,tionalişti impotdva uman/smului · Pragmatismul ca legatura Între empÎlism şi religie - 5telilitatea idealismului transcen dental - În ce masura poate fi calificat conceptul de absolut drept ade i/ar - Olice credin,ta buna este ade varatii

-

Conflicte de ade varuri - SlIple,tea

şi vastitatea pragmalismului În cercetare şi discu,tie.

Cu

cîţiva a m

In

urmă,

plecasem însoţit d e

mai

multe

perso ane, cu cOlturile, la m u n te . La întoarcerea d i n tr-o excurs i e pe care o făcu sem într-o t i s i n gu r, m-am aflat î n mijlocul unei discuţii metafizice. Era vorba d espre o veveriţă, o veveriţă agită care se presu p u nea că era agăţată de trunchi u l unui copac în timp ce, în fa ţa ei, un o m e ra situat de cealaltă parte ş i încerca să o

zărească.

Pe n t ru

aceasta,

spectatorul

nostru

Liman

se

de plasează repede în j u r ul arbo re l u i ; dar ori care i·ar fi viteza, veveriţa se arborele

d e p lasează

ramîne

mereu

cu atît mai între

ea

re pede în d ire cţia

şi om,

astfe!

reuşeşte n i ci m ăcar o d ats S�l o zărească. De aici po rneşte p ro b l e m a metafi z i c ă : Se învîrte omul

in

a r b o re l u i ,

jurul veveri ţei? B i n e Î l 1 ţ e les, iar ven:: ri(rt est': În a r b ore;

\:(: I ' e r i ţ e i i n s e ş i ?

.

, ..., .'

el

se

dLlr se

opusă:

încît o m u l

Inl'irte

i l1\'Îrte

nu

sau nu in j u ru l in j u rul


Discu ţia se lermi nase prin a se e p u iza; toate izvoarele ei

fuseseră secate . Fiecare participa n t la d i scuţie s e încăpăţîna În

propria părere . Forţele se echili brau; cele două tabere ali făcut apel la interve ţia mea pentru a l e depa rtaj a . Eu mi-am a m intit d e adagi u l scola stic care spu nea ca în prezenţa u ne i contradicţii să recurgem la un "Ci n e

are

dre ptate

d intre

depinde de ceea ce înţelegeţi

jurul

voi?

distinguo ' .

i-am

întrebat. prin

în mod practic

Aceasta

a se învîrti în

veveriţei. Dacă este vorba de a trece, în raport cu ea, de la

nord la s u d , apoi de la est la sud,

apoi la ves t,

pentru a vă

îndrepta din nou spre nord, tot în raport cu ea, este evident că omul nostru s e învîrte în mod real în j u rul ani malului, deoarece se află, rî nd pe rînd, în aceste patru poziţii". "Vreţi să spuneţi, d impotrivă, că omul se găseşte întîi în faţa lui, a p o i la dreapta, apoi în s p ate, apoi la stînga sa, pentru a sfîrş i regăs ino u-se În faţă? Este la fel de evident că omul vostru nu reuşeşte d e loc să se învîrtă in j u rul vev e riţei . De fapL, mişcările persoanei din a doua ipoteză compensează mişcările primeia, astfel încît a n i mal u l nu încetează n i c i u n mome n t să aibă pieptul orientat spre om şi s patele în sens

opus.

Astfel.

această distin cţie încheie de zbaterea. Şi ci i ntr-o perspectivă şi d i n cealaltă, vă înşelaţi şi aveţi d reptate, luîn d in considerare faptul că adoptaţi u n u l sau celălalt din practice " .

cele d o u ă pun cte de vedere

Printre antagoniştii cei mai înfierbîntaţi, existau u n u l

s a u d o i care a u co nsid erat răs puns u l m e u drept ech ivoc; aceştia afirmau că

nu

tre b u ie

d espicat firul în

patru,

d u pă

modelul

scolasticilor; in opinia acestora, datoria lor era să acţion eze "cu sin ceritate", în manieră englezeas că. Dar majoritatea păreau să admită că acel

distinguo

aplanase d isputa .

Dacă v ă povestesc această anecdotă fa miliară este pen tru că oferă un exem plu extraord inar de s i m p l u despre metoda pe care · vreau să v-o prezint sub n u mele de

metoda pragmatică.

Metoda pragmatică este, înainte d e toate, o metodă care permite

rezolvarea

controverselor

me tafizice

rămine altfel i n termi n a b i l e . Lumea este

care

una sau

ar

putea

mul tiplă? Se

admite fa talilatea sau libertatea? Există materie sau s p i rit? lată cîteva concepţ i i di ntre care p u t em con s i d e ra una sau alta drept neadevărată; astfeL asemenea

ca z,

i n te rpreteze practice . rezulta

, De: ILl

de

pragmatică

fiecare ' conce pţie î n

l a tă

concepţie

d e zbaterile rămin mereu deschise. Într-un

metoda

ar

deci

cllm

se

pune

înseamn ă

fu ncţie

de

a

ince rca

conseci nţele sale

pro b l e m a:

d a G.l

o

an.u mită

fi adevărată, şi nu a l ta, care ar. fi d i fe re n ţa ce ar

il i c i

În

mod

practic.

'.'c r !) l , l liJ l i n distinguo.

el'e , ' a

pe ntru

d isli ;l�l'" ::; S

lItT

,1

' o m?

Dacă

(l <:: os :: iJ ; " , .

n ici

o


diferenţă practică Il u ar p u tea fi d e pistată, se va con sidera că a m b e l e alternative

sînt acceptate

in

ac:: e laşi

timp

şi

că orice

d iscu ţie ulterioară ar fi d eşartă. Pentru ca o con troversă să fie serioasă, practică

trebuie îi

este

să în

se

poată

mod

ind ica

precis

care

consecinţă

n ecesar alăturată astfel încît să

fie

considerată singura adevă rată. O privire aruncată asupra isto riei acestei doctrine vă va lămuri mai efic i e n t asupra a ceea ce este pragmatismul.Acest cuvînt, la fel ca ş i "practic", provine d i n cuvîn tul grecesc

pragma

pentru

acti une. în 1 8 7 8 , acest cuvînt a fos t utiliz.91 ' prima 'd ată în filosofie de Charles Peirce. l n a itIC� lul

intitulat

Cum să

care

înseamnă

ne

clarificăm ideile I

, după ce a remarcat că,

de fapt, cre d i n ţe le ne sînt r�4li pentru acţiune, Peirce spunea că, p e n t1"U a de zvolta conţin utul unei idei, este s� ient să i se

determine constituie

manifestarea

semn ificaţia.

proprie:

Faptul

pen tru

palpabil

noi

doar

aceasta

descoperit la

îi

rădăcina

oricărei disti n cţii, oricît de subtilă, realizate d e gîndire, este că n u există

doar

d istincţie,

fie

ea

cea

mai

ela borată şi

cea

mai

del icată, care să i n dice altceva decît d i ferenţa posibil remarcabilă în

consecinţele

practi ce.

De

aseme n ea,

pentru

a

obţine

o

claritate pe rfectă în id eile relative la un obiect, tre b u i e să luăm în considerare n umai efectele de ordin practic pe care le socotim susceptibile de a

c u p rinde doar impresiile pe ca re tre b u ie să le

dobîndim, doar reacţiile in faţa cărora trebuie să fim pregă tiţi. Deci, la conceperea acestor efecte, imediate sau în d e părtate, se reduce toată teo ria no astră asupra O b iectului însuşi, în cazul cîn d aceasta nu este privată de semn i ficaţia pozitivă . Acesta este principiul pragmatis m u l ui în o pinia lui Peirce. Timp de d o u ă zeci d e ani a trecut cu totul neobservat. Într-un discurs ţinut la Un ivers itatea d in California, în 1 8 9 8 , l-am scos la iveală

aplicînd u-l

Cuvînt u l

în

pragmatism

special se

religi e i .

răspîndea

revistelor fil osofice a b u ndă În

propice.

Astăzi

paginile

pînă

acum

impu n ă . Pentru

a

pragmatis m u l o

den umire

este

fie cu respect, fie cu

i n mod ce rt cuvîn tu l poate desemna un an ume n u m ăr de te n d inţe ce n-au avut

Totuşi,

cadrul

utili zarea aces tu ia. Peste tot se

vorbeşte despre " m işcarea pragmatistă", dispreţ.

Părea vizi b i l .

rar înţeles .

generică,

aj ungînd astfel să se

înţelege i m p ortanţa principi u l u i l u i Pe irce, trebuie

să ne acomodăm cu aplicaţia acestuia la cazuri con crete. Acum cîţiva ani, l-am văz u t pe i l u s tru l chimist d in Leipzig, Ostwald, care

,1;': I\pa ru l In 'To p u l a r Sck: nce I'l o n t h ly- In ii.l n �I Zlric: 1 8 7 8 şi tradus I'l fi:ancezj ! l I ' Re\'Lle P I J i l osoph i q u e ' i n i'Jtl U�I I" ' l� 1 8 7 9 , 1'0 1 , al 1 I - l e :J , �9


îl a p l ica, cu m nu se poate mai bine,

nelltilizind însă cllvînlul

"pragmatism" în conferinţele sale asupra filosofiei ştiin ţelor. "Toale

realităţile

ne

influen ţează

conduita,

această influenţă luminează semnificaţia lor.

Am

mi-a

scris;

o bice i u l d e a

prezenta în cursurile mele prob lemele sub următoarea fo rmă:

prin ce a --cr!M.

� ea

cq;�

opoziţia

nu

d iferită dacă . pot descopen

dintre două idei n u

fi adev � ra �� o _ alterna �iVă saL1 . , nICI o d ifere n ţa, cons i d e r ca_

ar

are

n i ci o semnificaţie" .

Cu

alte

cuvinte, semn ificaţia practica a două concepţii rivale este aceeaşi

în tr-un caz s i miiar; or, pentru no i, o idee nu are altă semn ificaţie .. . .. . . - - -- . - .--- . -- .. --. decît cea practică. .. o fri1f-o conferinţă pe care a p u b li cat-o, Ostwald se explică cu

aj u torul

Îndelu ngat

exemplului

asupra

următor.

proprietăţilor

Ch imiştii

au

anumi tor

polemizat

corpu ri

timp

n u m ite

"ta u tornere". Proprietăţile acestora p,lrcau compatibile cu aceste

două ipoteze:

sau

un atom de hidrogen

instabil oscilează in

interiorul corpurilor, ·sau fiecare corp este un cumul instabil de

două corpuri d i ferite. Dezbaterea s-a precipitat,

fără

a aduce însă

ceva d e cisiv. "Discuţia n ici n - ar fi î n c e p u t, a spus Ostwald, dacă

adversarii s-ar fi întrebat care diferenţă s-ar fi p u tut pro d u ce în cazul u n u i fapt experimentai deLerminat, astfel în cît doar una d i n

cele două ipoteze s ă fie exactă. S-ar fi obs ervat astfel c ă d i ntr-un

fapt oarecareţnu poate decurge orice diferenţă şi că d isp uta a r fi la fel d e i n u tilă ca atu nci cîn d , în epocile primitive, constru i n d o

teorie despre acţiunea pe care maia ua o are la d ospit, u n ii ar fi invocat

d rept

"spirid Uş,,2

cauza a acestui

fe nomen

un

"elf·, 1

alţii

un

_

Este ui.mi.t.0 r să � bservi cîte con trovers� fi losofice sînt . golite de s e m n ificaţie diri clipa cînd le este cău tată o con s e c i n ţă concretă. Nu s-ar putea să"1Iverrî6 dife renţa

producă

şi în

altă

circumsta n ţă .

Nu

s-ar

reală care p u te a să

d o m e n i u l a d evăru l u i abstract, o difere.nţă ce să

nu

I Persollaj din m it o l ogi a scandinavă; s i m bol i z e az a forţe le

nu

avem,

se În

se găsească

n atu ra l e

şi, În

spe c ia l , fell0me nele atmosferice . 2

Theorie und Praxis; Zeisch des Oes terreicbiscben Ingellieur ulld 1 9 0 5 , 11f. 4 şi 6 . Remarc un pragmatism mai radical decît ce l <II lui Oslwa l d in di:; c u rs u i profes oru lui W . S . T' ra n l, l i n . "Cred c ă c e ;] m a i inadecvala idee care · se poate forma despre fi zica, s pu ll e el, presu pllnind că un s t u de n t este c<lpa b i I să a t i ngă o <:l st fe l de i d e e , este considerarea ei co ş tiin ţ ă a mase/aL a moleculelol' şi a eten. luÎ. Cred ca (Cu moi fe c u n c! <i ide,- pe c a r e lre b u i e să ne ·,) facem despre fiz i c ă , pres upunînd chior ?i ca slude n t u l n u or putea p':: ITe p,,: cOl1 \ p l d <:l ce;]:;tj COIl CCpţic:. esle cons ider-ar'::l ci Gl ştiin ţă a mij .! oac.;:l or plin care stă.pînim şi d e pJasăm ! H CfUdlc" . , '· S c: i e n c c ::: i�li' ! 9831 Architecten - VereÎnes.

-I- l i


n i ci într- u n fapL concret, n i ci in reacţia determin ată de acel fapt -

d i fe re n ţă

care să se lmpullă oricăru i l u cru , în orice loc, la o rice moment, in ori ce fe l . Datoria filosofiei ar trebui să fie d esco p eri rea a ceea ce va fi diferit pentru d um n eavoastră şi

pentru mine, într-un mo men t precis al vieţii noastre, după cum va fi ado ptată o a n u m ită ordine a universului!

N u este absol u t n i m ic nou În pragm atism! S ocrate era un

adept al

pragmatism ului

şi

îl

punea

îll

aplicare.

Aristote l îl

practica in mod sistematic. Cu aj uto r u l l u i, Loc!<;e, Berkeley ş i

Hume

au

s u b l i n iază

stabilit

i nsi s ten t

adevăruri

remarcabile.

Shadworth

l1 o dgso n

fa pt u l că. realităţile sînt pe ntru n o i doar ceea

ce credem că. s înt. Totuş i, aceşti precursori ai pragmatis mulu i nu

l-au u tilizat decit pmţiaL ei n u rep rezintă decît prelu d i u l pe ntru

acest princi piu . În zilele noastre s-a generalizat s-a conştientizat

misiunea u n iv ersală căreia ii este

predestinat

ş i a ince.put să

aspire la un destin cuceritor. Am incredere În aces t d estin ş i sper

voi p utea,

În

cele

din

urrn6,

vă fac să-mi împărtăş iţi

convi ngerea.

Atitudinea pe care o rePre7jntă pragmatiSlLlUl

-e ste

de mult

timp cu nOscuta, căci 'esle atitudinea emp iriştilor; d ar, mi se pare,

o repre z i n tă s u b o formă m ult mal radi cala

ndică mai putine

ce

probl El'm e decit fo rmele uti lizate pînă in prezent de empirism.

'

Pragmatism u l în toarce s pate le, o dată pentru totdeau n a, la · mu lţimea de ha.bitudini i nveterate filqsofilor de profesie. Se

detaşează de a bstracţie, de tot ceea ce face gînd irea nead ecvată

- soluţii ve rbale, raţionamente

apnonc greşiLe,

sisteme închise

-,

de to l --c eea ce este u n aşa-zis. absolu � u are o origi n e falsă, pentru a s e în drepta spr� . giAdirea concretă

fapte,

spre

Lr ăs ă t urile

a c ţ i u n ea

eficace.

Pragmatis m u l

SI adecvată, . spre se distinge şi de

·eal e deLeIJllilllÎ elJlpirismul curent, tempera men tul raţionalist. Aerul de supe rioritate,

pos ibilităţile

pragmatismul

pe

care

care

le

găzduieşte,

toate

reacţion ează împotr iva

precum

şi

de

natura cu toate

acestea

dogmei,

semnifică

împotriva

teoriilor mtificiale, împotriva fals ului ce pare a avea u n caracte r

tdeologic. pe care credem că-I observăm in adevăr.

Trebuie să remarCăITI, în acelaşi timp, că pragmatlsmul nu

"ingăduie nici o soluţie par� Nu est.e decj't"oWetoda .. "t)ar triumful u n iversal înregistrat de această meto d ă îl re p re z i n tă sch i m b area c o n s i d e ra b ilă în temperamentul d ispărîn d

Lipul

în

m odali t ate a

cadl:'ur-mosofi e i .

cu rtca n u l u i

ultra m o n den într-o ţară

in

în

La

republică

care se melOifestă

fel şi

cum

L i p ul

o b �rvăm

pr e:01:t.i l u i

protesLantă, l a fel v o m vedea d is i p fn d u Î ntre ş t i i nţă şi m c la fi z i c ă se

t i p u l prof e soril o r llitrarn ţ i o n a l işti.

re al i z a o l e g ă t u r,i a p re c ia b i l ă : de min<J ;n m i n a . -I I

fapt,

acestea \'or I l I c ra

se

-

va

chiar


De obicei, metafizica

cercetările

sale.

Ştiţi

practicat o metodă ru d i mentară în

a

magia,

acest

fruct

i n terzis,

a

fost

dintotdea u n a rîvnită de oame n i. De as emen ea, cunoaşteţi locul

pe

care

l-au

deţinut

mereu

cuvintele

magie .

în

Cun oscînd

n umele u n u i s p irit, al u n u i gen iu, al u n u i demon sau al o ricărei

puteri

oculte,

îl

veţi

controla

d u pă

bunul

plac,

cu

aj utorul

fo rmulei de i n cantaţie căreia îi este supusă această putere. Nu

există nici u n s p irit al cărui nume să nu fie cunoscut de Solomon

şi care, prin acest n u me, să n u-i fie sclav. î n mod similar, lumea

a

apărut

mereu

ca

descoperită s u b

un

o

enigmă

cuvînt,

a

un

cărei

n u me,

cheie

care

treb u ia

fă cea

lumină

oferea toată puterea dorită. Acest cuvînt desemnează

fie

sau

principiul

l u m ii: a-l poseda înseamnă, într-un anume feL a poseda lumea

însăşi. sîn t

" D umnezeu",

cuvinte

"Materia",

semnificîn d

"Raţiunea",

tot

atîtea

"Absolutul",

soluţii .

Aj unşi

în

"Energia"

posesia

acestor nume, vă puteţi odihni, căci aţi atins cu lmea cercetării noastre metafizice.

Dar dacă aţi urma, dimpotrivă, metoda pragmatică? Este

imposibil atunci să i n terpretaţi vreu n u l d i n aceste cuvinte ca final

al cercetărilor voastre. Tre buie s ă eviden ţiaţi valoarea în ba n i

gheaţă a fiecărui cuvînt: trebuie să-i atribuiţi o fu n cţie î n cîmpul experienţei

voastre.

AstfeL

îl

cons iderăm

mai

m4lt

d e cît

o

sol u ţie, un program pen tru o nouă o b ligaţie de în deplinit: şi, mai

mult chiar, il consi derăm o reliefare a d i fe ritelor mod uri în care este posibil

să se manifeste

Deci, prin pragmatislT),

realităţile existente.

o teorie devine un instrument de cercetare, în locul unui răspuns la o enigmcl sau al unei Încetări a oricărei căutări. "Ea ne folos eşte nu pen tru a ne odihni,

ci

pentru

refacerea

a în a i n ta şi

lumii.

Toate

ne

teoriile

permite

noastre

la

timp ul oportu n ,

erau

stereotipe;

pragmatismul le oferă su pleţea ce n u au avut-o vreodată şi le pune

în

mişcare.

Deoarece

nu

are

nimic

nou

în

s i ne,

Se

armonizează cu u n număr mare d e te nd inţe vechi ale filosofiei.

Spre exemplu, este în aco rd cu nomin alismul prin permanentul

apel

la

conferită

faptele

laturei

particulare: a

cu

IJ,lilitarismlll

prin

importanţa

între b ărilor; cu .Qozi tivism u l , prin d ispreţul..t!ţă.e ...d SOl utiil�:verbaie-,- -pro��fi�ă semnificaţie şi

abs trac.ţip'e

practice

metafizi07

în paralel cu numeroasele afirmaţii faţă de t e n d i n ţele

intelectualiste,

pragma tismul

se

î n d reaptă î.n armat,

ca

anti­ în tr-o

luptă, împotriva pretentiilo r si metodei mtio n�lism u l u i . Dar, cel ' puţin pen tru început, repe tCa--J1 u ad�ra la n i ci o soluţie

particulară. Nu ! e f . " "\ppe n d i ce"

are dogme,

iar

in treaga

sa doctrina se re d u ce, in


pri m ul rînd, la metoda sa. C u m a afirmat foalte inspirat tîn ărul

pragmatlst Itaban

Paplm,

pragmatism u l ocupă în mijlocul teoriilor

noastre poziţia unui coridor, într-un hotel. Numeroase camere

dau

în

coridor.

despre

ge n u n chi chimist;

pentru

În

prima întîln im

in

ateism;

în

cea

a

d o bîndi

u rmătoarea,

metafizică idealistă; individ

de

în cearcă

alături,

un

o

credinţă

un

filos o f

în acelaşi timp, demo nstreze

om ela b o rînd persoană

şi

cu raj ;

în

a

un

tratat

rugîn d u -se

în

a

redactîndu-şi

treia,

sistemul

cincea cameră,

imposibilitatea

în

un

de

un

metafizicii.

Totus i , fiecare din acesti oameni fo losesc co ridorul: toti tre b u i e s ă-I � tilizeze pen tru a r � intra în cameră, apo i pentru a ie i .

ş

Pen tru moment, ţn.etQ.9_�_..eragmatică rezidă în tr-o atitudine,

o

orientare, În ciuda o ricăreiteom parLlculare. ŞI această orien tare, această atitudine, -GGnslă ÎA Întom:c@Fea privirilor noastre de la tot ce reprezintă lucru prim, principiu prim, categorie, necesitate presupusă, spre lucrurile ultime, spre rezultat�e_ lată-ne inform.aţi asu pra metodei pragmatice, N u mai a m nimic să v ă mai spu n . Şi probabil veţi s p u n e vă n u v-am explicat­

o pe cît v-am lăudat-o. Dar nu pentru

voi

a răta-o

în

voi recurge la explicaţii lărgite,

fu n cţi u n e ,

la

rezo lvarea

cîtorva

probleme ce vă sînt familiare . ! Pentru a v ă îmbogăţi ideea despre pragmatism, trebuie să constat că sens ul aces t u i cu vîn t s-a lărgit, deoarece d esem nează

şi o

anume teorie a adevărului. ii voi consa cra o în treagă ,, "Lecţie 2 , după ce vom fi înţeles informaţiile necesare. Prin

u rmare,

mă mulţu mesc.

p e n tru

moment, Cl! u n

rez u mat.

Dar

ceea ce este expus pe scurt este d ificil d e înţeles . Deci, vă solicit

o d u b lare a atenţiei: sper că voi clarifica pe par c u rs ceea ce va

rămîne o bscur.

Una di ntre ra m u rile filosofiei, cultivată cu

succes

în

co n d iţiilor

zilele

în

care

noastre, au

este

evoluat

logica

ştiinţele,

cel mai mare

i n d u ctivă, Printre

studiu

logic i e n i ,

al

se

formează o rară unanimitate în legătură cu semnificaţia legilor

naturii şi a elemenlelor reale pe care le evide nţiază faptele, atu nci cînd se p u n e problema acestor legi şi elemente fo rmulate

d e matematici e n i , fizi cien i şi ch imişti. î n epoca în care a u fost

d escoperite primele u n i forJnităţi matematice, logice şi naturale, primele

legi,

simplifi carea cartea

vech e

- am fost atît de se d u şi de claritatea, frumuse ţea şi astfel

a

obţi n u te,

încît am crezut că

s co p u r ilor e t e rn e ale

am

descifrat

Atotpu tern icu l u i ! Tunetul

gîn d i ri i sale, as e m e nea gîndirii u mane, s-a fă cut a u zit prin lovituri

I V e z i "Lecţi<l a t r e i a " .

, V e z i " L ecţia a p<ltr<l" şi ·.'\p p e n d i c e l c 4 :<


de silogism, în teţind zgomoLu l ! Credeam ca şi Atotp utern icul gîndeşte utilizînd figu rile con ice, pătratele, radăcinile, raţi unea directă şi inversa; avea şi el geometria sa proprie, aceeaşi ca geometria lui Eu clid! EI impunea plan etelor legile lui Kepler; a pus viteza în proporţie directa cu timpul pen tru caderea corpurilor; a stabilit legea sinusului ce controlează refracţia l u minii; a constituit clasele, ordinele, familiile şi genurile pentru plante şi animale, hotărînd distanţa care trebuie s ă le despartă; în sfîrşit, a conceput toate arhetipurHe l u crurilor, cu toat.e variaţiile lor p restabilite; , iar atunci cînd re uşim să întîl n�m u na din aceste minunate instituiri divine, c unoaştem l iteralmente şi în intenţiile sale proprii, ca să spunem aşa, gîn direa l u i Dumnezeu! Dar dezvoltarea ştiinţelor a promovat şi alimentat i deea conform căreia majoritatea legilor, dacă n u ch iaf' toate, sînt doar aproximări. De altfeL aceste l egi s-au înmulţit într-atît, încît număru l lor este incalc ulabil. Şi apoi, în toate ram u rile ştiinţei există atitea formule contrad iclorii, încît ce rcetălurii au aj uns la concluzia ca nici O teorie nu este re produ cerea absolută a realităţii şi că fie care este utilă dintr-un anumit pu nct de ved ere . Marele lor ava n taj este faptul că rezumă faptel e d eja cunoscute şi cond uc spre cu noaşterea altora. Ele nu sîn t decît un limbaj inventat de om, o stenografie conceptuală, cum s-a mai spus, u n sistem de semne prescurtate prin care sa simbolizăm observaţi ile as upra natu rii; or, toată l u mea ştie Gl lim bile admit o mare libertate de expresie şi Închid numeroase dia lecte . lată cum a fost înlocuită necesitatea divina, în logica ştiinţifica, prin arbitrariul din gîndirea umană. Este suficient sa-i amintesc pe Sigwart, Mach, Ostwald, Pearson , Milhand, Poincare, Duhem, R u yssen pe ntru a înţe lege cu uşurinţă ten d i n ţa despre care tocmai v-am vorbi t; veţi adăuga la această listă alte n ume cunoscute. în fru ntea acestu i curent aparut în logica ştiin ţifică sînt Schiller şi Dewey, cu a lor teorie pragmatică asup ra a devărului şi a semnificaţi ei care îşi aparţine pretuti n d e n i . Aceştia explică faptul că mere u, In ide ile noastre, în credinţele noastre, cu vîntul "Adevăr" semn ifica acelaşi lu cru ca şi în ştii nţă. Şi ceea ce trebuie să înţelegem prin acest cuvîn t este, spun ei, ca ideile noastre ce. de altfel. fac parte din experienţa noastră şi nu sînt nimic în afară ei. devin adevăra te în măsura În care ne ajută să intrăm în relaţie. într-un mod satisfăcător, cu alte părţi ale experienţei noastre şi să le sim plificăm, ne aj u ta sa n e mişcam Î n orice s e n s în t re conce pte c i t m a i uLiie p o s i bi L Î n loc sa urmam i n te nni n<l b i l21 s u c c es i u n e ele fe n o m e n ·;::: p a it i c u l ,nc Daca o idee \' �1 puteZl sa ne fo l o s e a s c a 1-',2 fl o s t l l l"i� de a n i J11,�1 d e tril c ţ i u n c ; d a c ă , d e -a IUl1gl:l cxp·::ri'2 : 1 � c i n ·,:lLIs lre , :1 e l'a p ur � a el i n .


oricare pu nct spre oricare altul; dacă l'a fi sta b ilită, cu aj utorul ei, o legat u ră m u lţumitoare i n t re l u cru r i ; în fine, dacă va funcţiona astfel încît să ne' ofer e o siguranţă p e r fe cta , simplificîildu-ne munca şi micşorîndu-ne efortul, de-abia atunci, şi numai al:unci, această idee va fi adevărata, dar numai din acest punct de vedere şi nu din a l t u L fiind de un ad evăr "instrumental", adevărată doa r cu titl u l de instrument. Aceasta este teoria adev aru l u i "instrumental", sau al adevăru lui ce constă, pentru ideile noastre, in apti tud iea lor de a furniza o muncă an u me, teorie predata cu atît de mult succes ia Chicago ) şi apoi propagata cu răs u n e t Ia Oxford2 Aj u ngînd Ia aceasta concepţie generală d espre adevăr, Dewey şi Sch ilIer, precum şi partizani i lor, au u rmat exemplul geologilor, biologilor şi filologilor. Pentru consolidarea acestor şti i nţe , acţi unea decisiv3 a fo � t cea d e a re cu rge Ia LIn fenomen sim plu, observabil de-a lungul procesul u i saLi, cll m ar fi denudaţia datorată temperaturii, v ariaţiile s u ferite de tipul arheologic sau sch imbarea de dialect prin ado ptarea unor termeni şi a u n e i pronu n ţi i Iloi; urmează apoi genera lizarea, extinderea Ia toate timpurile şi extragerea consecin ţelor bogate prin calcularea b iIan ţulu i de efecte create de-a lungul anilor. fenome nul observabii pe care Sch iHer şi Dewey I-au ales, în mod special, pentru o astfel d e generalizare este cazul bin ecu n oscu t a l schimbării de opinie la un i nd ivid. Lucrurile se in tîmpla me re u Ia fel . Individ u l posedă deja u n ansamblu de opinii atunci cind i n tervine o experi enţă nouă ce le pune Ia îndoială. Cin eva le contrazice, spre exemplu; sau chiar el însuşi îşi dă' seama, într-un moment de reflecţie, că ele se contrazic; sau aude v orb i ndu se de lucruri cu care sint in compat ibiIe; sau au dorinţe noi pe care nu le mai pot satisface. De aici decurge o nemulţumire ncmaicu n oscuLă vreodată de spiritul său . Pentru a depăşi impasul. îşi mod ifică opiniile anterioare. Totuşi le sacrifică cel mai puţin posibil, caci sintem extrem de co nse rv atori cînd vine vorba despre c redinţe! Prin u rmare, încearcă. sa-şi schimbe o anumită opinie, apoi alta - rezistenţa lor fiind foarte variabilă -, pînă în clipa cind o idee noua se poate grefa pe cele vechi, cu cel mai mic de ranj pen tru acestea; această idee formează u n fericit ş i comod l i a n t În tre experi enţa ac t uală ş i experienta trecu tă, conti nuind u-se, aşad ar, una prin cealaltă . Iată, d e c i , o n ou a i d e e co n s i d e rata adevărata, d e a c u m in colo, in loc u l alteia. Aceasta p e rm i te m e n ţ i n e re a , cu u n m i n i m d e s c h i m b ări. a ce lor care i'il u p re m c rs, G:tci n u excl'ci ta ITeo •

-

--- ,--

--

1 De D(:\vey

� D\:: Sch i l l e r

-

'

--


constringere asu pra acestora decît pen tru a le determina să accepte u n fa pt nou, preze n tlnd u-l sub formele neprevăzute pe care le facil iteaza circumstan ţele. O explicaţie exagerată. violentînd toate ideile noastre anterioare, nu va apărea n icicîn d in ochii noştri ca o i nterpretare adevărată a u n u i fapt pînă atu nci ignorat, vom răscoli de jur împrej u r pămintul pînă vom găsi altceva mai puţin extravagant! Aşadar, cele mai violente revol uţii ce s e împlinesc în credinţele u n u i om lasă neschimbată, in majoritatea aspectelor, ordinea lucrurilor anterior stabilită în el. Timpul ş i spaţiuL relaţia u n iversală de cauză şi efect, natura şi istoria, precum şi propria sa biografie, toate acestea rămîn intacte. Un ad evăr nou este mereu o concepţie care concil iază totul şi aplanează tran ziţiile. Ea veghează un irea dintre o opinie veche şi un fapt nou, astfel incît să facă posibila, cu un minim de efort, un maxim d e con tinuitate. Considerăm adevarata o teorie doar Î n măsura în care reuşeşte să rezolve problema de cantitate maximă şi de cantitate minimă. Dar nu reuşeşte niciodată decît aproximativ. Spunem că o astfel de teorie oferă o soluţie mai satisfăcătoare decit altă teorie. Pentru cine este mai satisfăcătoare? Pentru noi, cei care o afirmam; satisfacţia este variată pentru persoan e diferite . Ai ci, deci, Într-o an umită măsură, nu este nimic "plasti c", căci nu e vorba decît de asimilaţie . Acum trebuie să analizăm atent ro lul jucat de adevărurile anterior posedate, fără a ţine cont, in mare parte, de nedreptele reproşu ri ad use impotriva pragmatismului. I n fluenţa acestor adevaruri este absolut domi nantă. Cel mai important principiu este de a le rămîne fideli; şi, în majoritatea cazurilor, este si ngurul principiu observab i l . De fapt, cum n e descurcăm, aproape intotdeauna, cu fe nome n e atît de noi, ce declanşează o intreagă reorgan izare a con diţi ilor noastre? Pur şi simplu le păstrăm pentru neave niţi sau îi ins uităm pe cei care vorbesc in favoarea acestora! Sint necesare exemplele pen tru formarea şi dezvoltarea u n u i adevăr? Avem o multitudine de opţi u n i . Cel mai simp l u caz in mate rie de adevar n o u este atu nci cind vorbim despre o specie nouă de fa pte sali despre fapte izolate ce, în c i u da noutăţii lor, re intră în vech ile cadre; at unci se realizeaza o ad iţie care nu alte rează d eloc cre d i n ţele vechi, repreze n tînd, d eci, o adiţie n u merică . Zilele tre c una d u pă alta, iar contrib uţiile u n e ia se adauga la cele ale alte i zile: nimic mai m u l t. Contrib uţiile noi n u sînt adevăruri prin ele insele, ci semnifi că ceea ce se întîmplă, c;: e a ce este. Ad evjrul este ceea ce s p u n e m despre r21ptc şi, cîn d s p u n e m cj fa pte l e s-a u î:1t::11pl at, a t u n c i n e l' o i i.l il O:!:;;.!";', c1 e (J � e \"j r este sal i s r2 C l llc'\ p riJl


aceasta formula si mplă care se ada ugă celor precedente. Se întîm plă însă deseori sa fim obligaţi la o reorganizare datorită circumstanţelor zilnice . Dacă, în calitatea mea de profesor, voi incepe să scot ţipete asurzitoare, să mă comport asemenea u n u i nebun furios, mulţi d i n tre ascultătorii mei îşi vor revizui ideile asupra valorii probabile a filosofie i mele ! Nu de mult, radiul s-a n u mărat printre contri b uţiile zilelor noastre. Pentru un moment, parea să contrazică ideile d espre ordinea ge nerală a l u crurilor. De fapt.am id e ntificat această ordine cu ceea ce n u m i m conservarea energiei. Dacă observăm că rad iul produce o interminab ilă căldură, putem crede că este o violare a acestui prin cipi u . Ce putem gîndi? Pentru ca principiul conservării să fi fost păstrat, trebuia ca rad iaţiile acestui corp să n u fie decît o energie "potenţială", n ebăn uită, ce s-a disipat. en ergie d eja existentă în i n teriorul atomilor alcătuitori. S·a aj uns Ia această concluzie prin descoperirea heliului, produs al acestor rad iaţii. De aceea teoria lui Ramsay este considerată adevărată, deoarece, îmbogăţindu-ne ideile de altădată despre energie, determină cea mai mică schimbare posibilă a conţin utului lor. Sîn t s u ficiente aceste exemple. Ele demonstrează că o opI n i e nouă este lu ată în consi derare alături de opiniile "adevărate", doar în măsura in care îi satisface individului necesitatea d e a asimila credinţelor ce le posedă noutatea prezentă in experienţa sa. în acelaşi timp în care ia în stăpînire un fapt nou, o p i n ia nouă tre buie să se sprijine pe adevărurile vech i . Repet ca in dividul este ce l care hotărăşte măsura în care ea reuşeşte să îndeplinească acest lucru. Un adevăr vechi se lărgeşte printr-un adevăr nou adaugat din motive s u biective. O dată intraţi în mişcare, ne supunem acestor motive. Cea mai adevărată dintre ideile n oastre noi va fi cea care împli n eşte în cel mai fericit mod îndatorirea de a Satisface n ecesitatea d u blă despre care am vorbit. Doar fun cţionînd intr-un an u me fel ea devine adevărată, se impune ca adeVărată; pri n propriu l său efort se grefează ş i se încorporează pri ntre adevăru rile d eja orga n izate in tr-un corp u n ic, iar acest organ ism se d e zvoltă astfeL aproape ca un arbore, crescînd datorită activi tăţii u n u i strat nou de cam b i u m . D u p ă această constatare, Dewey şi Schiller vor s ă o generalizeze, ap liCîn d-o adevărurilor anterior pos edate. La început şi acestea au fost "plastice", n e reprezentîn d altceva decît LIn efort de asim ilaţi e . Ele aLI fost considerate ade vărate d i n motive exc l u s iv o m e n eşti. s u biective. Şi a Li folos i t pentru f m ['liica rc u iJ d e \ · it r u r i i o r Ill u l t mai \'e c h i CLI o b s e l'l'a\ i i l e mai n o i . N i căi eri n u \ ' o n� î n tîl n i

\111

<l d e l ' ă r p lJ r o b i e c t i v , u n a d e v ă r c e să s e ., -: ",, '


fi sta b i l i t făra a i n t e rv e n i pen Lru re a l i w rea n l a i"iaj ul ! li d i n t re o ex p e rie n � ă n O l l j cu a n u m i te eleme nte a l c experienţe i a n t e rioare. Ce i nseamna. c u v intul adevăr? [1 desemnează pen tru o idee doar fapt u l de a împlini acest fel de func ţ i e matrimon i ală. Şi, prin urmare, a şti de ce a n u m i te lucruri sînt adevărate ech ivalează cu a cunoaşte m o t i v e l e pen tru care le considerăm adevărate! Ast.fel , omuL asemenea unei cozi de şarpe, a lăsat peste tot urme ale trecerii sale . Un adevăr independent sau absolut; un ade văr pe care n u trebuie decît să-I descoperim; un a d e v ă r ce incetează să fie maleabil, conform nec es i tă ţi l o r omului; în fi ne, un adevăr ce nu a d m i L e n i c i un retuş; u n astfel de adevăr exista cu sigu mmţă în mod excesiv sau cel puţin este considerat ca e xistî n d în mod su praa bundent, de către filosofii cu temperamenL de raţ i o n a lişti . DZlr at u n ci acest ad evăr este doar in ima noastră a arb o re l ui v i u . astfel incît existe n ţa l u i n u a re decit s co p u l de CI ne demo nstra că este şi pentru adevăr o paleo ntologie; în egală. măs u ră se poate apl ica legea ·' p re s cripţi e i" . cum spun j u riştii, sau poate, ase menea u n u i veteran dU Pă a n i d e i n d a t o rir i , să-şi piardă s�l pleţea, s ă a i b ă în OClli i n o şt ri chipul u n u i l u c ru pietrifical. doar din c a u za veCh i m i i ! DimpoLri va, În zilele noastre se o bservă c ă cele mai vechi adevăruri rămîn invariabi l plastice, fapt evidenţiaL prin transformarea noţi u n il o r din logică şi din matematică. ce par să cucerească şi fizica în prezent. Reinterpretăm formulele ve ch i, in trevăzînd în ele aplicaţii speciale ale unor princi pii m u lL mai vaste, deşi strâ moşii n o ş t ri n u a u prevăzut niciodată p o sib i lit a tea ca aceste princi pii să ia o atare formă CZl acu m şi să fie formulate aşa cum le form u lăml Scb iller persistă in fo l os i rea d e n u miri i d e umanism p e n t r u această Leorie a adevăru lui; se pare Însa cei mai f re c v e nt i se dă numele de pragmatism, şi astfel voi co n ti n u a să o d e s c m n e z s i eu . Pe s curt , pragmatism u l nu este d o a r o metodă, - d eş i , la începuL atît este, ci şi o teorie genetică a adevărului co n s i d e r a t în s e ns u l său rea l. Acestea sînt. cele două as p e cte de care ne vom o c u p a . Tre b u ie completat ceea ce v-am spus despre teoria adcvaru l u i . Lu înd în c on s i d c m re " b u n l l l simt". voi încerca mai ti rziu ! să arăt c e inţeleg prin ad ev ă rll r i l � Lransforrn<1lC de băLrîneţe în l u cruri p i e t r i fi ca t e . intr-o a l Lâ "Lecţic"2 , mă \'oi OCU P') de fa p t u l con fo r m G'\ rU!(l i d e i l e nOilstrc d e l'in adel' ;:i J"et tc pc rnjsllrL'i ce îndeplinesc C l I suc ces fu n c ţia de l i n i i de leSF'i l l l rj . O : \'ezi Vezi

Lec! ia 'Lecţia.

a Zl

e i ncea · . -?':"l!>CD".


altă "Lecţie" I va fi consacrată observarii d ificu ltăţii de a disti nge, in dezvoltarea adevaru l u i, factorul subiectiv de fa c torul obiectiv. Se poate sa n u mă urmZlţi pina la final; se poate sa n u fiţi total de acord cu mine. Dar nu mă îndoiesc câ veţi fi corecţi în aprecierea seriozitaţii din eforturile mele. Afla ţi, prin urmare, ca gl u mele şi criti cile răuvoitoare s-a u revărsat, dese ca grindina, asu pra teoriilor lui Sch iller şi Dewey. Raţional ismul s-a ri d i cat împotriva lor! i n citeva cercuri foarte infl u ente, in special Dewey a fost vaz ut comportîndu-se ca un şcolar obraznic ce meri ta o băta ie. Nu aş pomeni d espre aceasta dacă nu ar fi o lumină foalte p u tern ica, ce evidenţiaza temperamen t u l raţional ist căru ia i-am opus temperame ntUl pragmatist. Pragmatismul se simte incomod de parte de fapte, în timp ce raţionalismul se simte bine doar în prezenţa abstracţiun iIoL Dacă un pragmatisL vorbeşte d espre adevăruri la plural, daca le nu meşte utile şi satisfacatoare, d aca amin teşte s u c c e s u l c u care ele "fu ncţionează" , pe n t ru un spiri t aparţinîl1d tipul ui raţio nalist un astfel de lim baj creează i mpresia folosirii întîmplătoare a un u i fel de alticoL în legătură cu adevarul, a unei caricaturi grosiere sau a unei evoluţii şch ioape. Pentru eI, asemenea a devăruri nu sînt adevărul real. Sîn t doar simple pietre de în cercare, dominate de su biectivitate. Adevarul ob ie ctiv se distinge de ele prin fa ptul că n u posedă nimic util, ci este rafi nat, inde partat şi semeţ, sublim şi maiestos. in mod necesar are acordul absol u t al gîn d u rilor noastre, o reali tate nu mai p u ţin absol ută . EI este, di"ncolo de orice necesitate, ceea ce trebuie să gîn d i m necondiţionat. Supuse condiţiilor, operaţiile care, în fapt, reprezinta gîn direa noastră, nu au nici o legatură cu adevărul şi nu privesc decîl ps ihologia. in aceste circumstanţe, moa rte psihologiei şi traiască logica! Observaţi con trastul pe rfect dintre aceste două spirite ! Pragmatistul se a taşează strîns de fapte, de realitatea conc retă; studiaza atent adevarul, dupâ caz u ri pa rt icu lare pe care le general izează apoi. Pe ntru el, adevarul devine u n nu me ge ll e ric, rezumînd ideile diferite, dar cu o valoare practică definită, care sînt în experienţă. Pe ntru ra ţionalist, adevă ru l rămîne o pura abstracţie; este s u fici e n t să îi pronu nţăm n u m ele pen tru a ne inch ina in raţa l u i ! i n timp ce pragmatist u l vrea să demonstreze detaliat a n u m e de ce trebuie sa îi p u rtă m res pect adevăru l u i , ra ţiona l i s t u l nu ştie n i ci măcar să recunoască datele concrete d i n care p l o v i n e a b s tracţ i ll n e Zl sa ! [ 1 n e a C ll zj că negăm ade\ Li r u l , d m I l a i I l U rZl c c m d e cît sii c e rce ttnrl m o t i v e l e cc dc lerl11 i n �� zltZlŞZl I1 1 C l 1 l l : 1 p c ,- r' 1 C i : l c l l l faţil ele aces t:l " Co r l er e l.lI l îl "

....!. L)


face sa tremure pe acel i u b i tor de abstractizari perfecte ale chintesenţei; di ntre toate lucrurile, egale, de altfel, el alege ceva in color şi spectral! Daca i se oferă două u n iversuri, el va prefera mere u schiţa searbădă, în faţ a crîngului fermecator din realitate, deşi acest u n ivers este mai pur. mai li mpe de, mai nobil ! De-a l u ngul acestor "Lecţii", pragmatismul ni se va recoma nda, încetul cu încetul, prin caracterul său concret, prin grija cu care menţine contactul cu faptele! Îi veţi putea aprecia or iginalitatea! EI urmează exemplul surorilor sale, ştiin ţele, care interpretează necunoscutul prin cunoscut! EI alătură, în mod armonios, ve chiul şi noul. Asumîndu-şi noţiun e a absolut vidă a unei corelaţii p u r statice, a un ei " imu abile" corespondenţe Intre gîndirea noastră şi realitate, asumînd u-şi aşadar această idee al cărei conţinut va tre b u i să îl dezlegaml , el o transformă într-un sch imb activ pe care oricine îl poate urmărÎ în d etaliu şi îl poate inţelege, într- u n sch imb fecund produs in tre gîndurile noastre particulare şi aceasta lume vastă, obiect experime ntal pentru alte fi inţe, aceasta l u me unde gIndurile noastre proprii îşi joacă rolul din ce în ce mai eficient! Pentru moment mă mulţumesc cu atît, rel uind mai tirziu demonstraţia necesară. Acum tre buie să completez explicaţiile deja prezen tate în prima "Lecţie", unde urmau să stabilească dacă este posibil ca pragmatismul să realizeze un acord fericit intre concepţiile empiriste şi aspiraţiile religioase ă le u manităţii. Oame n i i care, tempe ramentaL au un cult pasionat pentru fapte sint îndepărtaţi de idealismul la modă astăzi, căru ia faptele îi inspiră atit de p u ţinei simpatie. O astfel de filosofie este mult prea intelectu alistă pentru ei. în trecut. teismul era destul de deplas�t, prin prezenţa monarh u l u i s u blim, in persoan a lui D u mn ezeu, alcătuit din tr-o multit udine de atri bute n e i nteligibile sau absurd e . Totuşi, deşi şi-a menţi n u t argumentul bazat pe ordinea ce d omneşte în n atură, a rămas d estul de puţin in contact cu realităţile concrete . Dar de cîn d d arwinismul a înlăturat ideea despre spiritul "oame n i lor de şti i n ţă", teismul şi-a pierdut cel mai bun punct de sprijin; în zilele noastre, ceea ce i se oferă cu încredere imaginaţiei contemporanilor in materie de divinitate (şi este chi ar prea mult!) e un fel de di vin itate imane/'ltă, concepută d u pă model panteist. acţionînd În interiorul l u cru rilor, mai degra bă de cit din înalt. Ş i d acă bătrînul teism dualist mai n u mără apărători i remarcabili, ce i care îşi doresc o religie filosofică se in torc acum cu mai m u l tă speranţă spre panteismul ideal ist.

! Vezi

"Le cţia

a

ş�seah 5U


Totuşi, aşa cu m am arătat în prima " Lecţie", pan teismul care poartă această "etichetă" reprez i n tă o asimilare ne potrivită a spiritu l u i empirist. Este " e tic heta" absolutism uluL a filosofiei pline de dispreţ faţa de fapte ş i fondate pe logica pu ră. N u există nici un raport cu con ceptul. Afirmînd că Gind irea Absolu tă, ce îl înlocu ieşte, în această filosofi e, pe Dumn ezeu, este, în mod raţional, presu pusă de oricare particu laritate existentă în fapte, demoristrează o indiferenţă supremă faţă de particu larităţile însele şi de ceea ce sînt ele realmente. N u contează ce reprezintă ele, căci Absolutul este mereu aici în ipostază d e tată! EI se aseamănă leului bolnav din fab ula l u i Esop; se observa urma paşilor mergînd spre peştera sa, dar nu o urmă ce se înde părtează! Absol utul nu ne permite să recoborîm în lumea lucrurilor particulare; .i deea formată despre nat ura lui n u vă permite să deduceţi consecinţe d e detaliu care v-ar in teresa viaţa. Bineinţeles, vă asigură că în EI şi în gîndirea sa eternă totul este bine; dar vă abandonează gîndurilor voastre temporale, în această lume finită, pentru a vă pregati mîntu irea! Mă feresc să neg grandoarea u n e i astfel d e concepţii şi consolaţiile religioase pe care le poate oferi u n e i . clase de spirite respectabile. Aban donînd însa un punct de vedere uman, nimeni nu ar putea pre tinde că este fără defect, că n u este prea de parte de noi şi prea abstractă. Ea este un prod us a ceea ce-mi este permis să n u mesc temperament raţionalist. Acesta dispreţu ieşte satisfacţiile reclamate de empirişti; înlocuieşte printr-o schiţă palidă, bogăţia lumii reale. El este elegant ş i nobil in sensul rău al cuvîn tului, căci posedă o noblete ce constă în in capacitatea de a îndepli n i cele mai umile fu ncţii ! În această lume reală, lume a sudorii şi a mizeriei, mi se pare că ar trebui eviden ţiată falsitatea unui sistem ce reprezintă lucrurile atit de "nobil"; o astfel de înţelegere a " n o bleţii" ad uce cu sine descalificarea filosofică. l i este permis Pri n ţ u l u i intun eric ului s ă fie un gen tilom, căci aşa s e ş i spune; dar D u m n ezeul cerului ş i a l pămîntul u i , oricare i-ar fi natura, nu poa te n i cidecum fi un ge ntilom! Noi avem nevoie să se comporte ca u n valet în faţa dezord i n e i din acţiu nile omeneşti. deşi nu luăm în considerare demnitatea sa din empire u ! Pragm atis m u L î n pofida ataşamentu l u i pen tru fapte, n u manifestă deloc te n d i nţa materialistă de care suferă empirismul curent. De altfeL n u se opune în vre u n fel Ia ceea ce se realizează prin abstrac ţi u n i , C l l cond iţia ca ele să permită mişcarea prin tre real ităţil e particu lare şi să ne di rijeze efectiv undeva. F i i n d i n t uesZlL doar de co n c l u z i ile pe care gîn d i rea şi exper i enţa n oa s t ră le-Cl lI e 1 a bo rZl t i n c o m u n , il U m a n i restă n i ci o po zi ţ i e a p ri ori Î m [ ) ::J ' ril':J t c o ! ogi r:: i . D a c ă s e c o n.st3tă că i d e i I e 51


teologice au valoare pentru viaţa concretă, ele vor fi considerate adevărate de pragmatism, în sensul că sînt utile într-o anumită măsură: pentru pragmatism, valoarea pe care o au dincolo de această măsură va depinde de raporturile lor cu alte adevăruri ce trebuie, de asemeni. să se manifeste ca atare. Tre b u ie lamurite afirmaţiile re ce n te des pre Absolutul am evidenţiat id ealismul u i transcend ental . La în ceput, maiestuozitatea acestu i Absolut, spu nînd că oferă consolări religioase anumitor spiri te ; dar, mai apoi. l-am acuzat de sterilitate şi înd epărtare de real. Totuşi. în măsura în ' care oferă un astfel de sprijin, Absolutul nu este o idee sterila; în aceasta masura, îndeplineşte o funcţie co ncretă şi doar aceasta măsură este etalonul valorii sale. Ca un bun pragmatist. trebuie sa consider, deci, Absolutul "adevarat în tr-o anu mită măsura", asa ' cum o fa c , de altfeL acu m. Dar ce înseamna adevarat într-o anumită măsură? Pe ntru a răspunde la aceasta întrebare, este suficienta metoda pragma tica. Ce vor sa spună cei ce cred în absolut atunci cînd afirmă ca găsesc un sprijin În cre d i n ţa lor? Iată ce vor să spună. Deoarece rau l , real izat în lumea fi nită este deja ·'total anulat" în Absolut, ne e permis, atunci cînd vre m, să considerăm ca realitatea temporală ar fi realitatea eternă în p u tere, să fim siguri că pu tem avea încredere in rezultatele obţi n u te d i n acea'sta şi. fara vreun păcat să punem capat temeri lor noastre, - să ne eliberam de z b u c i u m u l acestei responsabilităţi finite. Pe scurt, conform păre ri i lor, avem, d i n cînd în cîn d, dreptul moral d e a ne acorda o pauză, d e a lăsa l u mea sa-şi vada de cursul su u, deoarece avem sentimenLul că desti n u l ei nu n e priveşte deloc, căci s e afla î n m î i n i m a i sigure decît a l e noastre . Un ive rs u l. asemenea u n u i sistem u n de membrii săi pot, pe alocu ri. să-şi tem pere ze angoasele (căci şi ne păsarea este la fel de justificata pen tru om) şi u n d e vaca n ţele morale nu au nimic con tradictoriu faţă �e ordinea l u cru rilor, este, dacă nu mă înşel, cel puţin în parte "Absol u t ul" " d upă C U I11 îl cu n oaşte m"; acesta este pe ntru e x perienţele noastre particu lare cara cte ru l distin ctiv ataşat adevăru l u i din ideea ce îl re prezintă; aceasta este, pentru noi, valoarea pozitivă rezultată din inte rpretarea pragmatică. Pro,fa n i i în filosofie se opresc aici a t u n c i cînd sînL parti za ni ai idea l i s m u l u i a bsolut ş i îllcearcă sa ofere mai multj rigoare co nceptelor lor. Ei pot ex trage d i n .'\bsolut acest aspect deloc d e dispreţu it. Expri maţi-va i n faţa l o r n.::in crederea \ . oa5 [r<i in ";[)solut ş i ii v eţi r:l I l Î ; ele: a l t m i n t eri. ei nu pn S C 3 1 l l J de

()[) i c q i L: n i l c PL��'5 P -2 (:Lh

c:

\'oas� :'�: pc:

C J rc:

.: �

: : i l \j ,� :, :h:

I ', � :

\

i7C\Z�'1

l e ! ) :.) � : I � ; �� ; ; z :�! .

I TI

cre:diIlL;\

l':)i"

'j c :::�


Dacă d oar aceasta ar fi semn ificaţia Absolutului, cine i-ar putea con testa adevărul'? Respi ngerea l u i ar e c h i vala cu dor i nţa ca o m u l să nu-şi acorde niciodată li n răga z , cu s us ţ inerea ideii că vacanţele l u i nu se i n tegrează în o rdin e a lu c rurilor ! Sînt conşti ent că tre buie să vi se pară mai mu lt d ecit ciu dată afirmaţia că o idee este " ade v ărată " doar dacă re prezintă un interes vital pen tru noi. Dacă este bună în măsura în care ne es t e profita bila, o ve ţ i ad mite de bunăvoi e, Dacă , d e fa pt, cee a ce realizam datorită ei este bun şi dacă. posedind-o. devenim mai b u n i , nu va veţi îndoi că sub acest nume şi n u mai în această masura ea însaşi este bună, Dar, îmi veţi spune, nu este tot u n abuz să folosim cuvî ntul "adevar" c a ş i cum am invoca u n motiv pentru a-I considera " a d e vărat " ? in p u nctul în ca re am aj u ns , imi este înca imposibil să eIimin co mplet dificultatea, Se aj u nge aici Ia ceea ce constituie, în d octrina lui Schiller ş i a lui Dewey, dar şi în a me a , secLorui cen tral, şi nu voi pute a să îl expun d e cît în a şasea "Lecţie", Tot ce va p ot spu n e , pe ntru moment, este că adevărul se integreaza in bine sau ca ad e v ă r ul este un bine de un anume tip şi nu o categorie dincolo de bine cum se con sid e ra de obicei. Acestea nu sînt doua idei doar coroborate, Cuvîntul "adevărat" desemnează tot ceea ce este bun sub forma unei credinte ' şi. În plus. bun pentru raţiuni definite. susceptibile de a fi ' specificate. Daca veţi admite ca în idei le adevărate n u exista nimic bun pentru v iaţă, că posesia acestor idei este u n d ezavantaj pozitiv şi că i d e ile false sin t singurele profitabile, atu n c i ve ţ i fi obligaţi să acceptati c ă acţiu nea adevarul u i , conce put c a lu cru d ivin ş i pre ţios ş i c ă noţi u nea de cău tare obligatorie a acestuia n-ar fi putut să se dezvolte sau sa devină o dogmă. i n tr-o lume astfel orga nizată, dator i a noastra ar fi, mai de g ra b a, să fugim d e ad evăr. Dimpotrivă, în l u mea in care sîntem. d eşi exista anu mite alimente nu foarte plăcute Ia gust, c i bune pe ntru dan tura, stomac sau ţesu turi, deşi există a n u mite id e'i puţin plac u te gîndirii sau plăcute în mas u ra în care servesc ca spriji n al tor idei, întîl n i m idei ce re prezintă un aj u tor preţ ios în zbu c i u mul vieţii p ra c ti c e . Dacă exista o via ţ ă mai d e mnă de trăit decît alta şi dacă există o i de e care, obţinînd ad eziu nea noastra, ne poate aj uta să trăim a c ea stă via ţ ă, atunci ne va fi într-adevăr mai bine sa credem în aceasta idee doar dacă nu l'a f i în o p oz iţie C ll a l te i n t e rese v i tale, de o importanţă superioară. O d e fi niţ i e cit m a i po t r i viL ă a a d e văr u l u i ,'II' f i : " c e e a ce po a te fi p e n t r u n o i ccI m a i b i n e de cre z u t" F.ste o a fi rm a ţi e apr opia tă d e I l rmMoa t' c a : " c c e Ci c e tre h u i e sZi ucdC I11 " , O M , În a d o u a d e fi l 1 i ţ ie 1111

se

1 <1

O bS C I'I'd

i l l cl : l ! ' :h i (ca de

Z1

ni!l1ic

iesit din

CO J ll l lll ,

l l li C I L j � ': (� c a ce e s i c

V O J11

, I I 'ea

v re o d a tă

pe ntru n o i c e l mai bine


de crezut? Şi putem menţine permanent d istanţa din tre n oţiunea despre ceea ce este pentru noi cel mai bine şi noţiunea des pre ceea ce este ad evărat pentru n oi? N u ! răs punde pragmatismul: şi eu răspund la fe l. Prob abil că şi voL dacă rămineţi în domeniul abstractuLuL dar nu fără a bănui că, dacă, in mod practic, am crede în tot ce ne este avantajos în existenţa noastră individuaLă, atunci am intîlni tot felul de fantezii relative la afacerile acestei lumi, tot felul d e su p erstiţii relative la u n dincolo. Dubiile . noastre sint sigur justificate aici, căci este evident că trecerea de la abstract la concret evidenţiază ceva ce com plică situaţia. Ceea ce este pentru noi cel mai bine de crezut este adevărat pentru noi, dar trebuie să mai adaug: numai dacă credinţa noastră nu este În dezacord cu orice alt avantaj vital . Or, în viaţa reala, c e credinţă particulară este expusă contrazi cerii intereselor vitale?, ce interese, dacă nu cele de care sîntem asig u raţi prin alte credinţe, cind acestea sînt irecon ciliabile cu prima noastră convingere? Cu aLte cuvinte, se poate intîmpla ca una din tre credinţele noastre adevărate să întîlnească în celelalte cei mai aprigi duşmani. Dintotdeauna a existat in adevărurile noastre un i redu ctibil instinct de conservare, ce le conduce spre distrugerea a tot ce le contrazice . Încre de rea mea in Absolut, fundamen tată pe binele pe care mi-l aduce, trebuie să accepte provocarea propusă de toate celelalte credinţe ale mele . Să admite m că această încredere poate fi adevărată, oferindu-mi avan tajul vacanţelor morale. Totuşi, in felul in care o concep (vă spun acestea confidenţiaL nu in numele meu propriu), ea se dirijează spre alte adevăruri in care cred, adevăruri de a căror avantaje nu mă pot lipsi! De fapt, ea este asociată unei Logici ce îmi este adversară; observ că mă respinge, mă abandone ază intr-un labirin t de paradoxuri metafizice cu care nu m-aş putea acomoda. Dar a m deja destule prObleme în viaţă, fără a mai adăuga povara de a purta în mine conflictele intelectu ale! Prin urmare, re nunţ liniştit la Absolut: imi iau pur şi simplu, vacanţe morale sau, in calitate de filosof de profesie, incerc să le ju stific apelînd la oricare alt principiu! Există o moda litate de a su prima dezacordul dintre ideea de Absolut şi ce lelalte credinţe ad evărate: ar tre bui re ţinut un singur lucru, anume valoarea pose dată prin faptul de a-mi acorda vacan ţe ! Dar nu este uşor să restrîngem o i poteză; ea include elemente excedentare sau accesorii ce determină un confli ct! Refuzul meu de a crede în Absolut ech ivalează cu refuzul de a admite to a t e aceste el e m e n te accidentale, deoarece cred cu p u t e re că a m d r e p t u l la v a ca n ţ e moral e! Prin acest ex.e m p l u , aţi i n ţ e l c s c e e a ce a m vr u t să s p u n


apreciind me toda pragmatică dre pt concilia ntă :şi pacificatoare şi considerind că "oferă Cli su pleţe" teoriile noastre, aşa cum spune Papini. Nu veţi găsi în pragmatism n ici o prej u decată, n ici o dogmă obs trudivă, n ici o axiomă inflexibilă cu privire la dovezile care ar fi putea fi adm ise . EI este cum nu se poate mai binevoitor, nu va respinge dinainte nici o ipoteză şi va lUa in consideraţie orice afirmaţie. . '-D e aici decurge, in domeniul religiei, marea su perioritate a pragmatismului, atit asu pra empirismului pozitivist, cu id eea sa preconce pută impotriva teologiei, cit şi asupra raţionalismului religios, interesat d oar de conceptele transcendentale, cele mai nobile, mai pure şi mai abstracte. Pragmatismul lărgeşte cimpul de cercetare, al cărui ob iect e Du mneze u . Raţionalismul nu înţelege să iasă din cadrul logicii, să părăsească empire ul. Empirismul se bazează doar pe simţurile externe. Pragmatismul acceptă totul; acceptă logica şi simţurile şi consimte să ţină seama de experienţele ce le mai umite, cele mai particulare. Va accepta şi expe rienţele mistice, dacă acestea pot avea consecinţe practice . Şi va accepta prezenţa lui Dumnezeu chiar în mijlocul mizeriei din fenomenele particulare, dacă se demonstrează că Dumn ezeu se poate intîlni aici! în calitate de criteriu al ad evăru lui probabil, pragmatismul adoptă ceea ce împlineşte cel mai bine datoria de a ne dirija în viaţă, ce ea ce se adaugă tuturor elementelor din existenţa noastră şi se adaptează ansa mblului de exigenţe ale experienţei, fără ca vre u n a să fie sacrificată. Dacă noţiunile teologice pot oferi toate acestea, inclusiv noţiunea de Dumnezeu, cum ar putea pragmatismul să nege existenţa l u i Dumnezeu? Dacă nu ai avea nici un motiv de a exista, nu ar trebui considerată "adevărată" o noţiune care, în och i i u n u i pragmatist, ar fi atît de bine justificată prin succesul ei; de fapt, ce fel de adevăr ar putea să existe, pentru pragmatism, dincolo de acordul unei idei cu realitatea concretă şi cu viaţa? in ultima mea "Lecţie "voi reveni asupra raporturilor din tre pragmatism şi religie . Dar observaţi de pe acum cit de de mocratică este .doctrina pragmatică. Prin alura sa, este su plă şi variată; prin resursele ei, este fe cundă şi inepu izabilă; prin concluziile sale , este la fel de binefăcătoare ca natura, mama tuturor!

»)


LECŢIA A TREIA TREI PROBLEME METAFIZICE

. /. Problema substanlei - Euharistia - Teoria lui Berl(eley despre materie - Teoria lui LocAe despre identitatea personala Materialismul �i spiritualismul - Cum înlelege pragmatismul problema materiei - Ce interese adauga problemei - Cu privire la trecut, n u existj nici o dIferel1ţa apre ciab ila între materialism �i spiritualiSl'n : 'Dumnezeu" nu este un principiu mai satisfcicator de cit "Materia " daca nu ofera saLi nu

promite ceva în pius -

De unde decurge, pentru pragmaUsm, superioritatea spirili ialismului.

1/. Problema ridicata de ideea unui "scop " care se realizeaza in natun'i

-

Sterilitatea acestei idei în sine - intrebarea ar fi: se realizeaza

;,i cine ii este

ce

scop

autorul_

III. Problema ''liberului arbitru " - Raportul dintre "liberul arbitru " �i "imputabilitatea " ac,tiuniulor. Este implicata ace ea;>i teorie

cosmologica, la {el ca In ide ea de 'Dumneze u '; "Spirit" şi "OrdIne " in natura.

Concluzii - Atitudinea constanta a pragmatism ului: aflarea a ce promisiuni aduce fie care problema ;>i fiecare solupe oferita.

Trebuie să vă familiarizez cu metoda pragmatică, apelîl ld la citeva exemple şi apl icîn du-Ie problemelor p art iculare . Pe ntru a ab orda cea mai aridă proble mă, vo i începe Cll cea

CI

substanţei.

Toală lu mea cUlloaşte vech ea d i sti ncţi e Între substanţă şi se află i n c l usa ch iar in structura l i m b aj u l u i U Il1 <1 n , aşa c u m o d e m o n s trează di fe ren ţa fj c u lă de gra m a t i c i e n i î n t re

atribut, căci

su biect şi predicat S<1U 5ei fl-i " b i I ă,

luăm, are

o b s e n a ll l

ezi

o

spre fo rrn<:i

d e ţi n e

atribut.

exe l l 1 p l u ,

o

c i ! i n d ;· i c ti , o

Il1 l 1 q- i rn e

b u c<1lil

: 1 1I

de

este

de

cre l,; .

so l u b i !:'i

ll1od u r i ,

dc

l-� s l c in

, d b ,i .

i1 p.:-�

;c' l : · i b l l t 2 .

C:' e­

-l c

p r o p r i e ttl ţL de acc i j e l l le S 21 U de: f.:: l l 1 r i etc ,J fi, d u p <i c u m ··. . ,-c!. ' .<:

56


spuneţi! Dar toate acesle atribute au · ca su bi ect, ca suport, o anumită canti tate de crela, nu mită s u bstanţă. i n mod similaL atri butele acestu i sca un au s u biectul de inerenţa În su bstanţa " lemn", cele ale hainelor mele i n s u bstanţa "lină" ş . a . m . d . L a rîndul lor, creta, lemnul ş i lina, în pofida diferenţeloL prezinta proprietăţi com une, datorită cărora le considerăm moduri ale unei su bstanţe ele mentare, ale materiei, ce are ca atribute inti nderea şi i mpene trabilitatea. La fe l, sen timentele ş i gîndurile noastre ·sîn t modalităţi de a fi sau proprietăţi ale sufletelor noastre care sînt ele însele substanţe, dar nu în mod independent căci sînt m oduri ale urlei substanţe mai profunde, spiritul. EL bine ! am remarcat recent că în legăt u ră Cll creta, îi cunoa�tem d oar albeaţa, friabil itatea elc. şi, in legătură cu lemn uL îi cunoaştem n u mai com bu stibilitatea, structura fibroasă etc. Un gru p de atri bute este tot ceea ce reprezintă o substanţă cunoscută p entru noi, este ceea ce îi oferă valoarea pozi tivă, apreciabilă În bani, pen tru experienţa noastră reală, Su bstanţa se evide nţiază mereu prin ele; necom u n icarea cu ele inseamna neputinţa de. a-i bănui vreodată existe nţa; şi dacă Dumnezeu ni le-ar oferi în continu are, exact în aceeaşi ordine, împlinind, la u n moment dat, miracolul de a d istruge su bstanţa ce le servea ca su port, nu am putea nicicînd d escoperi acel moment dat, deoarece i m presiile ce ne compun experi enţa nu ar suferi, n ici e le, vreo mod ificare. Prin urmare, nominaliştii au ajuns să creadă că su bstanţa este o idee falsă, provenită din artifici ul devenit pentru om o manie de a converti un n u me într-un o biect. Fenomenele vin spre noi în gru puri: gru pul creta, grupu l lemn, i a r fiecare grup primeşte u n n u me; privim apoi acest nume ca su port al grupului de fe nomene desemnat. Spre exemplu, te mperatura scăzută de astăzi este concepută ca provenind din ceea ce n u m i m "climat". De fapt, acesta este un n u me ce den umeşte caracteristica unui anumit număr de zile, dar vorbim despre e l ca şi cum ar fi în afara zilei. Da, în generaL conside răm n u mele o fi i nţă pe' care o plasăm în afara faptelor d esemn ate de el. Or, spun nomi na!iştiL proprietăţile fe nomenale sigur nu re zidă în nume; nici numele, n id orice altceva n u le asigură inerenţ a. in realitate, ele adera unele la altele sau, mai precis, există o coeziune între ele. Deci, treb uie <J ba n d onată Iloti u nea u n ei su bstante ce n e rămine ' ' inacces ibilă şi des pre ca re cre d e m că explică această coezitlll e, ce î i s e rvcştc c a s u port. 1 <1 fel cum cimen tul faci lite ază coeziu nea pietrelor intr-un Il I O ? cl i c . I d e e a d e s u bstanţa s e re d u c e 12\ COCZiLlllCiJ î n s ă ş i şi d i n co l o de c a ll U este n i m ic . Sco lasLi czl

<J. ((l Il C � IJ , I :' ;l c c a s !_a

idee,

d e rh'attl · d i n

bunul


simţ, ca fiind foarte precisă şi foarte tehnică. Substanţele cu care ne este interzis contactul sîn t s usceptibile de a avea conse cinţe practice pentru noi. Şi totuşi există un caz cind filosofia scolastică a de monstrat importanţa unui conce pt, stud iindu-I din punct de ved ere pragamtic. Este vorba despre anumite discuţii relative la taina Eu haristiei. Aici, su bstanţa tre b u ia să aibă o valoare practică din tre cele mai remarcabile . De vreme ce caracteristicile hostiei nu suferă nici o mod ifi care in momentul consacrări i, ce a devenit intre timp însuşi tru pul lui Hristos, doar su bstanţa tre b u ie să fi suportat o transformare : su bstanţa azimei trebuie să se fi pierd u t, su bstituită in mod miraculos de către cea divină, fără ca atributele imediat sesizate de jud ecata noastră să se fi alterat. Nu există o diferenţă mare intre ele, mai ales că, primind hostie, ne hrănim din insăş! substanţa d ivină. in acest feL noţiunea de substanţă iru mpe pentru a de termina în cad rul vietii un efect tulhurător, d acă se adm ite aici că su bstantele ar ' pu tea să se se pare de proprietăţile lor şi să le schimbe cu ale altora. Această apl icaţie pragmatică a ideii în cauză este singura pe care o cunosc şi, cu siguranţă, nu ar �utea fi luată in serios de cei care cred, din motive de alt ordin, in "prezenţa reală". Critica substanţei materiale a lui Berkeley a produs un efect atit de mare, în cît numele filosofului nu a incetat de atu nci să răsune in istoria filosofi e i . Argumentaţia sa este atit de cunoscută în cit este suficient doar să o me nţionăm. De parte de a n ega lumea exterioară cu noscută nouă, Berl"eley a coroborat cred inţa noastră cu realitatea sa. Cea mai b u n ă armă in mîinile adversarilor acestei cred inţe este, d u pă părerea sa, concepţia scolastică despre o su bstanţă ' materială inaccesibilă nouă care s-ar găsi În spatele lumii exterioare şi care, avînd mai mu ltă profunzime şi realitate decît ea, ar tre b u i susţin u tă. An ulaţi această substanţă, ne s p line Berkeley; fiţi convinşi că lumea sensibilă este protejată in voi d e D u mnezeu, acest Dumnezeu inteligibil şi accesibil vouă; astfel, veţi stab i l i cu h otărîre existenţa unei l u m i susţinute şi garantate de a u toritatea divină. Cum se observă, această argumentaţie are un caracter net dogma tic. în legătură cu o "materie", o cun oaştem, d u pă Berkeley, prin senzaţiile noastre de culoare , formă, rezistenţă şi altele. Ele sînt fărîmele, receptorii antrenaţi de materie. Ce diferenţă este pentru noi, între exislenţa şi non-existenţa materiei? Difere nţa va fi că, în pri m u l caz, aceste se nzaţii ne sîn t pos i b ile, iar în al doil ea, n u . Aşadar, n u mai prin aceste sen zaţii materia se m ni fică ceva. Şi, În c o ns ecinţ ă Berl,eley IlU neagâ m ater ia ci n e s p u n e n ll m a i i n c e con stă e a . Pe s c u rt. cll v În � u l "materie" expri mă un '-l d e l'ii r n u m a i daca s e a!)lica s e llz aţi·::: i . ,

.

58


Locl\.e şi, mai tirziu, Hume, au criticat conceptul de su bstanţă spirituală, abord area lor fiind asemtmatoare celel pragmatice . Nu ma voi ocupa decit de Locke şi de teoria sa asupra "identitaţii personale". El red uce, de la început, această noţi une la valoarea sa practică, in chiar termeniÎ experienţei. La ce ne referim cind vorb im despre identitatea noastră? Vorbim, răspunde el, d e o anumită "conştiinţa", de un anumit quantum de "conşti inţă". Ad ica, intr-un moment al vieţii noastre n e amin tim d e clipe d i n trecut şi avem sentime ntul că fac parte dintr-o s i ngura istorie personala, aparţinind u n u ia şi acelu iaşi individ. Pragmatismul explicase această unitate, observată in mod pragn1 atic în viaţa npastra prin legatura din tre suflet şi su bstanţa. Dar, spu ne Locke, daca presupu neţi ca Dumnezeu anihîlează conşti inţa, acest fapt ne-ar determina sa pastram principiul sufl etului? Iar daca ar alipi această conşti inţa la s u flete d i ferite, Ce am avea noi de pierdut, devenind conştienţi de noi înşine? in timpul lui Locke, sufletul era, in pricipaL creat pentru a ' primi daruri sau a se supune pedeps elor. Or, observaţi în ce fel Locl<;e, discutînd despr� existenţa sufletului, d in acest punct de vedere, menţine problema pe teren pragmatic. "Presupuneţi, spune el, ca· un om crede ca are acelaşi suflet ca, altadata, Nestor sau Tersit; va putea el sa-şi atrib uie acţiunile lor mai mult decit cele ale oricărui alt om ce nu a existat vreodata? Dacă, di mpotriva, ar fi conştient, intr-o b u nă zi, de una din tre acţiu nile lu i Nestor. .. atu nci va descoperi ca existenţa lui Nestor este un ică. Pe ide ntitatea personala este fu ndamentata întreaga distri b uire 'a darurilor şi a pedepselor. Putem inţelege raţional că nici un om nu este responsabil de ce ea ce este total in afara conştiinţei sale şi ca el acceptă pe deapsa impotriva sau În favoarea sa, d u pa cum conştiinţa îl acu za sau îl absolvă. Însă imaginaţi-va u n om pe depsit acu m pen tru ceea ce ar fi facut intr­ o alta existenţa, in priv inţa căre ia conştiinţa sa nu mai poate decid e: ce d i fe renţa este, pentru el, intre faptul de a su porta pedepse şi de a fi fost născut pentru suferi nţa? Prin urmare, identitatea noastra personală se re d u ce, în conce pţia l u i Locl\e, la fapte particulare, verificabile practic. Independent de aceste fapte verificabile, această ident itate îşi posedă şi sub iectul sau de inerenţă într-un principiu spiritual? Această Întrebare este doar o curioz itate . in calitate d e filosof căruia nu îi repugnă compromisurile, Locl\e accepta cu naturaleţe credinţa Într- u n s u flet subs tanţial aflat În spatele conştiinţe i noas t re . Dar, su ccesorul său , H u m e , şi. d u pă el, maj o ri t a t e a fi l o s o f i l o r e l l l p i r i ş l i ali n e ga t s u fl e t u l n u mai p e n tru a se s e n i de acest

/l u m e .

::: C1

sti d ":: S '.:: I Jl I 1 C Ze CO e Z i L! :i Ci1 \ · e r ifica b i l j


stabilită intre anumile stări interioare ale noastre. Prin acest cuvint ei rein tră În fl uxul experi e nţe i ' pen tru a-I transforma În specii curente, În monede m ici Cli valoare recu noscută, sub formă de " i d ei", pre c u m ş i sl\b forma relaţiilor particulare remarcate intre ele. Cu ei, asemenea lui Berkeley pentru m aterie, noţiunea de suflet este bună sau "adevărată", dar n u mai în această măsură şi nu mai mu lt. Discuţia despre su bstanţa materială trimite, bin einţeles, la doctrina "mate rialismului', dar materialismul filosofic poate rămine independent de cred i nţa în materie, dacă îl cons iderăm principiu metafizic. Putem nega, cu aceeaşi forţă ca Be rkeley, materia astfel ince pută, fi ind fe nomenalişti ca H u xley şi [ără a m a i fi material işti, in sensul larg al cuvîntului. ad i că să explicăm fenomenele de ordin supe rior prin cele de ord i n infe rior ş i să lăsăm destinul lumi i la dis cre ţia pălţilor sau energiilor sale oarbe. în sensul larg al cuvîntu lui, mate rialismul se opune spiritualismului, teismului. Materialismul afirmă că l u crurile se mişca in conformitate cu legile naturi i . Dacă luăm cele mai frumoase creaţii ale ge n i u l u i u man, observăm că misterul lor ar putea fi descifrat de cineva care ar poseda cunoaşterea perfectă a faptelor, graţie constituţiei sale fiziologice, fără ca acesta să se între be dacă natura există doar în gin direa noastră, cum pretindeau ideal iştii. sau în afară şi independent de gînd ire . Atit într-un caz, cît şi în ce lălal t . gînd irea noastră ar tre b u i mere u să observe constituţia natur i i, să remarce, pentru a ţine cont in v iitor. că natura se supune legilor oarbe ale fizicii. Aceasta este fizionomia materialismului contemporan . Împotriva acestui materialism, căru i a i s-ar potrivi probabil mai b ine numele de naturalism, se ridică "teism ul" sau "spiritualismul", in sensul larg al u ltimu lui term e n . El susţine faptUl că gîn d irea nu este un simplU spectator al lu crurilor ş i n u s e naşte pentru a l e inregistra, c i pune lucrurile î n mişcare, le prelucrează; astfel, lumea este ordonată nu de elementul inferior, ci d e e lementul sălI superior. Această problemă, abordată ca de obicei, include un conflict intre preferinţele estetice. Materia este informă, gros ieră, compactă şi abjectă; spi ritul este pur, superi or. nobil; şi deoarece d e m n i tatea un iversului reclama ca s u pre maţia să aparţină un u i lucru s u p e rior, spiritu l tre b u ie să fie principiul cond ucător. Cons icţerarea principiilor abstracte drept cauze finale, în faţa cărora i n te l i g e n ţ a n o a stră ră mîne imob ilă, într-o atitudine de con templaţie admirati vă, es te marea greşeală a raţ i o n a l i s m u i ll i . D c s e o l'i se ÎnlÎmpla ca s p iritll a l i s l ll u L p e care il practictun, sa n U n e decit t i n s i l l l p i u s C I l U rn e n t d c a d n1 i rL1�ic pentru

a bs�racţi Ll n c a

c� :�

U!�

: 1 � l l I m c fe l

60

S,l LJ

d e a n t i c i p a ţ i e p ·:: n Ln�


cele de alt ge n . imi am intesc de un res pe ctab il profesor spiritualist care nu vorb e a n iciodată des pre materialism făra a-I numi "filosofia mizeriei"; credea ca această afirmaţie era suficientă ca respingere ! Nu este foarte greu de răspuns aces t u i spiritualism. Spencer i-a ofe rit un răs puns decisiv. in citeva pagi ni excelente, la sfîrşitul primu l u i sau vol u m din Psihologie, a explicat faptul că nu mai există n i m ic gros ier în "materie", transformată de fizica modernă în postulat al demonstraţiilor ei, materie extraord inar de sub tila şi ce produce mişcari de o rapi d i tate şi o del icateţe de neconce put! E I n e arată ca însăşi n oţiunea de s pirit. sub forma pe care a avu t-o şi a păstrat-o pînă în prezent pen tru mu ritori, rămîne prea ru dimen tara pentru a egala extre m a tenui tate a fenomenelor naturi i. EI spune că aceşti doi termeni, "materie" şi "spirit". nu sînt de cît simboluri des emnîn d realitatea incognoscibila unde se şterg diferenţele pe care le opunem unele altora. Un raspuns abstract este potrivit pen tru o o b iecţie abstractă. Spencer îi comb ate pe cei care, dispreţuind "elementaritatea" materiei, nu au alt motiv pen tru a protesta împotriva materialis m u l u i . Adevarul este că există în materie o afini tate infi nita, incred ib ila. Daca am contemplat, macar o dată chipul u n u i copil, al u n u i tata sau al unei mam e pe patul de moarte, simpl ul fapt ca materia a putut să ia, pentru o cli pa, această forma preţioasă, ar tre b u i sa fie suficie nt pen tru a o sacra liza pentru totdeauna! Nu conteaza dacă prin cipi u l vie ţii este material sau i material! Oricu m, materia participă, înglobînd toate scopurile vieţii; şi, în exemplul oferit, tre b u ia să includa ceva care sa ii faciliteze această adorabila încarnare ! Acum In sa, în loc sa ne mulţumim nej ustificat cu principii abstracte. asemenea i n telectualismului stagnant, să aplicăm metoda pragmatică pentru aceasta problemă. Ce în ţelegem prin materie? Ce semn ifică ea pentru noi? Ce avan taj e sînt, în prezent, dacă lumea este condusa de materie sau de spi rit? M i s e pare c a problema, astfel pusa, are o perspectiVă noua. La început vă voi atrage atenţia asu pra u n u i fapt curios. Nu este ciudat că putem cre de fie că lumea este creaţia materiei, fie că este creatia u n u i spirit divin, caci ambele concepţii aj ung în ace laşi pu nct. de vreme ce nu tratează decît d e s p re trecutul un ivers u lui? Imagi naţi-vă că l u mea este, irevoca bil, o data pentru totd eauna, existentă Gl atare. I m ag'ina ţi-vă că se sfîrşeşte din a c e st Il l o m e n t. fiira a <l l· ea in faţa vi itoru l . Şi <'1 C 1.I 111 să ob serv ăm elim îş i (l p l i cn l c i s t T I u l :;; i 1 ! lcl�r: dCl l i S Il1 I I L CX p ! : ::: , q i i k c o ', lrarc p e n l: ru

c! ceastGi

; ) !' ) b l C ! l I :',

61


Teismul demonstrează cum a creat Dumneze u lumea. Să presupunem că materialistul arată, cu acelaşi succes, felul c u m au apărut forţele fizice oarb e . Să ii cerem pragmatistulu i să ale agă intre cele două teorii . C u m şi-ar putea folosi crite riul la o lume de acum împlini tă? Pentru el, conceptele ne permit să reve nim la experienţă şi să căutăm difere nţe le . Prin ipoteză, nu mai tre b u ie să mai existe experienţe, n ici diferenţe de dep istat. Ambele teorii prezen tate şi·au dezvoltat toate consecinţele; dar, prin ipoteZă, aceste conse cinţe sînt identice de am bele părţi. Aşadar, pragmatistul este o bligat să afirme că cele două teorii, sub nume diferite au exact aceeaşi semnificaţie, iar d iscuţia devine inutilă. Gîndiţi-vă efectiv la această problemă, fără prejudecăţi, şi spuneţi mi la ce ar folosi sau ce ar valora un Du mnezeu care ar s u b zista d u pa desăvîrş irea operei sale, du pă prăbuşirea universului său? Nu ar valora ni mic mai mult decit acest u n ivers. Ar trebui spus că puterea sa creatoare a mers pină la obţi nerea acestui rezultat in care d e fectele se contopesc cu meritele, dar nu mai departe. Şi pe ntru că nu mai poate exista viito r; pentru că în sentimentele ce au însoţit lucrurile de-a lungul d esfăşurării lor şi care acu m le urmează în dispariţia lor, valoarea un iversului a pus tot ceea ce putea pune; pentru că semnificaţia ei s-a exprimat deja in aceste sentimente; În fine, pentru că această s emni ficaţie nu se completează, ca cea a lumii n oastre reale, cu o importanţă nouă obţinută dacă ar mai pregăti altceva să se nască, ni s-a dat astfel, pentru a spune aşa, măsura lui Dumneze u! Ast fel, ştim, cu siguranţă, că Dumnezeu este Fii nţa care a putut crea această lume; şi sintem recun oscători pentru acest lucru, dar nu mai ave m in res t pen tru ce să ii mu lţumim. Dacă luăm în cons ideraţie teoria contrară, conform căreia atomii mate riali, fărima de materie, supuşi legilor proprii, ar fi fost capabili s ă creeze doar unive rsul, n imic mai p uţin, nu am fi manifestat, pentru ei, exact aceeaşi recunoştinţă? În consecinţă ce am avea de pierd ut prin depăşirea ipotezei num ite Dumneze u, pentru a considera materia singura re sponsab i lă a acestui un ivers? Cum ne·ar putea de ranja o an umită li psă de viaţă, o anume elementaritate reproşată ei? Şi cum ar putea prezenţa divină să facă mai vie şi mai bogată experienţa, ce este definitiv ceea ce este? Cu toată sinceritatea, nu văd cum s·ar putea răspunde la Lum ea, o biect real al experienţe i noastre aceasta i n trebare 1 este. în toate parţile sale, ide ntică pentru fiecare din cele două ,

-

1 Ve z i to tuşi fOiJ r 1 e i !�lpOrl,\llt:J r; �,I.Z: Appendice.

1 . d i n cLl d ru! E r o rii a pa tra , ::l i ll

62


i p oteze, "Ia fe l pent ru a fi laud at, la fel pentru a fi d e zonorat", cum

spune

Browning l .

Lumea

este

aco["o,

în

faţa

noastră,

irevocabil; este un dar ce nu ne-ar putea fi refuzat. Dind cauzei

sale numele d e "materie", nu excl u d e m n i ci unul din " n umerele"

intrate în compoziţia sa; dînd cauzei numel e Dumnezeu, nu îi adaugam nimic. Mereu este vorba des pre D u m n e z e u sau atomii u n u i un ivers a n u m e , şi n u al altora. Dum neze ul n ostru, daca se

gaseşte aici. a realizat ceea ce

puteau

face şi atomii; a luat,

pentru a se arăta, aspectul atomi/or în trucitva; astfel, merită la fel

de

m u ltă

rec u n oştinţă

ca

şi

prezenţa s a n u rezulta pentru

dezn odămînt

sce n e i ,

d e cit

existe nţa sa

atu nci nu

atomii.

cind

nu

mai

mult.

Dacă

creaţie o alta orientare,

poate,

atomii

sint

cu s iguranţă,

singurii oferi

din

un alt

actori

ai

creaţiei lin

s u rplus de d e mnitate, dupa cllm ni ci absenţa lui nu ar pute a-o priva de aceasta. După ce piesa a fost j u cată şi cortina lasata, nu

mai conferiţi acestei piese valoarea re a l a afirmînd că autorul e i

este u n o m d e ge n i u , n i c i nu o d iscred itaţi cons iderînd-o creată de un scriitoraş vu lgar!

poate

Aşadar,

ded uce

conduita

se constată că, nici

n oastră

un

în

fapt

viitor,

dacă d i n i poteza noas tră nu se

particular

d e z baterea

pen tru

d espre

experienţa

sau

materialism

şi

teism d e vine a bsolut i n u tilă şi ne interesantă. Î n tr-un as e m e n e a

caz, " materia' şi ·' Dumneze u" sîn t exact acelaşi lucru; puterea a fost capabilă să împlin ească lumea, n ici mai mult, ni ci mai puţin;

de ace e a , în ţeleptul înţelege să respingă astfel de prisos. De altfel,

instinct,

iar

se

o b serva

oamenii

de

că majoritatea

ştiin ţă, . împre u n ă

oamen ilor fug d in

Cll

pozitiviştiL

fug

intenţionat de controversele filosofice care par a nu oferi n ici o

consecinţă precisă cu interes pentru viitor. Sin t e m prea obişn ui ţi

sa auzi m acuzaţia că filosofia ramine gău noasă şi verbală. Daca pragmatismul este o d octrina pertin en ta, tre b u i e s ă re cu noaştem

că acest reproş este justificat, atit timp cît nu

erorile,

unele

în

l egăt u ră

cu

a l tele,

includ

e v ide nţiem că

aplicaţii

practice

diferite, oricit de firave şi în d e părtate ar fi acestea. O m u l o b i ş n u it

şi omul de ş t i i nţă s p u n atu nci că nu le desco p e ră ; iar d a că n i c i metafizicianul

nu

le

poate

întrezări.

inseam n ă

aceştia

au

dreptate să il combată, caci. in tr-un astfel de caz, metafizica este o vorbărie sofisticată.

Deci. o v e ri ta b i lă dezb atere metafizică implică mereu un

rez u l ta t

practic,

fie

conj e ct u raL

fie

î n d e părtat.

Pentru

a

convinge, să r e l u ă m pro b lema noastră . D e d ata aceasta, să ne plasăm în l u mea u n d e tră i m ,

viitor

ce

nu

este

În lumea pentru care există un

d e o c a m d ată

, Robert f:\ rowni nSl, ··A La, · ,,: , · ,; Q I ! :J rrc ! · ,

(,3

implinit.

slrofa ! 7 .

In

a c e a s tă

lume


neîmplinită, în trebarea de a şti să alegi în tre materialism şi teism comporlă u n profund interes practic aşa cum vom vedea în co ntinuare . Ce d ifere nţă de program este pen tru n o i între a considera că fa ptele d i n experienţă, existente la mo mentul actual, sint combi naţii realizate fără scop de atomii orbi, sub su pravegherea legilor eterne, şi între a le considera, d i mpotrivă, datorate providenţei d ivine? Nu este nici o d i ferenţa pen tru faptele trecute; ele au aj uns la destinaţie, sînt "instalate", "închise", iar profilul pe care îl conţineau este desăvîrşit acu m , chiar dacă o riginea lor a fost d ivină sau atomică. De aceea întIlnim astazi n umeroşi materialişti care, neţinînd seama de viitor şi de aspectele practice ale problemei, încearcă să anih ileze tot ceea ce d iscreditează materialismul şi ch iar să se debaraseze de acest cuvînt, aratînd ca, daca materia a putut oferi un asemenea Cîş tig, atunci mate ria, în rel aţie cu fu ncţiile sale, este o entitate divină ase menea lui D u mnezeu, acţionează ca Du mnezeu şi este tocmai ceea ce voi I'ţumiţi D u mnezeu . Ei ne s p u n sa încetăm sa foLosim u n u l sau aLtuL d i n aceşti doi termeni. Utilizaţi u n termen care sa n u trezeasca, pe de o parte, n i c i o idee mistica, şi care, pe de aLtă parte, sa n u trimită cu gîn d u l la n imic grosier, in fim şi abject. Vorbiţi despre misterul origi nar, des pre incognosci biLa en ergi e, d espre puterea un ică, fără a pomen i nici de D u mnezeu, n ici de materie. Aceasta este orientarea recomandata staru i tor de 5pencer; iar dacă filosofia ar fi în întregime direcţionată s pre trecuL ar putea pretinde că este un p ragmatism excelent. Dar filosofia este direcţionată ş i spre viitor. D u pă înţelegerea a ceea ce a fost lu mea, a ce ea ce a fac u t ş i a oferit, filosofia îşi p u n e ceala ltă întrebare: "Ce ne promite lu mea'?" Aduceţi-ne o materie care sa ne p romita succesut care trebu ie, in virtutea legilor sale, sa n e conducă m ere u mai aproape de perfecţiu ne; o rice o m res ponsabil va ado ra această materie cu aceeaşi plăcere cu care 5pencer adora p u terea in cognoscibilă pe care a imaginat-o . Astfel, materia noastra n u va fi d oar ceea ce a fac ut ca dre ptatea să domnească pînă în prezent, ci şi ceea ce va face ca d re p tatea să domneasca la nes fîrşit. Doar de aceasta avem n evoie. Este echivalenLa cu D u mnezeu , deoarece îndeplineşte tot ceea ce poate face u n D u mnezeu; atri b u tele sale sînt similare cu cele ale u n u i Dumnezeu în tr-o l u m e în care acest D u mnezeu ar fi s u perfl u u, iar absenţa l u i nu ar mai putea fi regretata . N u m e l c care s-a r potrivi acestei re ligii este : " e moţie cosmic2i"'. _

Dm a p,u\ i \ \ c ln c o n d u c e , Ia S �) ::: � 1 C C �·.

noi e'

i l l l r-Zl d c\',i r <l c c s Le i

h: n t Î )

::' � U ! � Zl C C� 5 111 ica, � c. ! 1 h<) ! c J z �j 6-1

r· l � !J..: r i :l C �J

ce

�:.. L-i ' : c i p : � I !


rec ent expus s a u se apropie de p r i n c i p i u l perfec ţ i u n i i in definite?

Nu, ea nu este astfel. Care este, d e fapt, sfîrş i t u L v i i toru l a n u n ţat

de ş t i i nţa pen tru fiecare lucru, pen tru fiecare sistem de l u cruri evoluat în conformitate cu legile cosmice? Viitorul este o tragedie

avînd

ca deznodamînt moartea!

E l im i nînd

aspectul

practic

al

pro b le mei în favoarea celui estetic, cred inţa lui 5pencer este în sit uaţia de a nu fi bazata pe n i m i c serios. Şi

acum

sa

a p l icam,

dimpotriva,

p ri n c ip i u l

care

cere

analiza rezultatelor practice; vom vedea ce inte res vital ad u c e alegerea între materialism ş i teis m .

Daca l e comparam d i n tr-un p u n c t d e vedere retros pectiv,

alegerea d e v i n e i n ev itabila d in momentul cînd, raportînd u-le la viitor, o bservam ca n e ofe ra expe rienţă. evo luţiei

B i nein ţe les

mecanice,

pentru

p e rs pective

sîntem

toate

cu noscut vreodată organismul

cli pele

nostru,

care gindirea noastră Îş i co nstru i eşLe

asigură

fatalitate

facut,

la

evo l u ţ i a !

re distri b u irea

materiei

condamna aceste d istrugerea

Toată

lumea

a

legi

tot c e

cu noaşte

şi

la

total d iferite

d a tori,

conform

fericite

pentru

pe

pentru

teoriei

care

le-a

toate formele in

un ideaL datori legilor ce

Dar propria lor . mişcarii. destrămarea a ceea ce a u

îş i va

îm plini,

imaginea,

cu

aj u torul

d i n ainte

lor,

conturata

de

ştiinţa evoluţio n istă, a starii u n i vers u l u i . Balfour1 scria: " forţele

din s iste m u l n ostru vor slăbi; s plend oa rea soare l u i nostru se va

intuneca; pamîntuL

d e v e n i t i n e rt , ş i care n u

va

mai cunoaşte

anotimpurile, nu va mai pu tea su porta prezenţa o a m e n i lor veniţi te mporar sa îi

d e ranjeze solitu d i n e a .

d isparea

cu

prapastia deschisa s u b o d a ta

el.

Omul s e va

picioa re l e sale,

Conştiinţa

cufunda

în

iar toate gîn d u rile vor

n e l i n iştita care,

dintr-un

colţ

obscur, va fi t u l b u rat, pentru foarte puţin timp, l i n iştea fericita d in u n ivers, nu se va mai agi ta. De acum înainte, materia se va

ignora .

Indestructibilele momente, actele etern memorabile

vor fi ca şi c u m nu ar fi existat v reod a ta; la fel şi moartea; d a r,

mai tragic decît moartea, dragos te a ! Pentru n i ci un l u cru ex iste nt

nu va fi n i m ic mai b u n , n i m i c mai ră u , nu va rămîne nimic d i n ­ ceea ce uman itatea, prin m u nca 's a , pr in geniul său, prin daruirea

sa, pri n suferinţele sale, va fi incercat sa re a l izeze de-a l u n gul n e n u măratelor seco l e ! "

lată u n d e n e loveşte samaru l ! Dacă pres iu nile e n orme ale

curenţilor atm osfe re i cos mice determ ina a p a ri ţ i a , pen tru noi, a ţă rm u l u i n e mitsurat, a m a t cu bogaţii. dacă u n e o ri se întîl'n plă s ti lase,

in

d e p zi rtare

p l ut ind

pe

loc

o

m u lţ i m e

de

nori,

insulă

m i n u n ată c e i n tirzie, in tirzie s<i d i s pară - a s e m e n e a u n iv e rs u l u i

i

B::.� l fo :, ;-, fHn(î ;u-n:.:! n Le l l. �

cP�dltT �ei. () )


nostru ,

spre

absolut

nimic

acestor

marea

creaţii

noastră încîntare,

efe m ere

a le

evoluţiei.

- totuşi, nu

mai

d u pă di zolvarea rămîne

n i m i c,

pentru a oglindi toate calitaţile particula re, toate

elementele de o ne preţuita bogăţie care au pu tut fi în c h ise în ele .

Totul a murit, tot u l a d is p arut definitiv, în afara sferei realu l u i , d in

cadrul

e x isten ţei

înseşi.

Nu

rămîne

nici

un

ecou,

nici

o

amintire, n ici o i n flue nţa asu pra a ceva ce ar putea veni apoi,

asupra a ceva prin care sa se m e n ţina grUa pen tru acelaşi ideal

sau pentru u n ideal de acelaş i tip! Materiali s m u l ş t i i n ţi fic,

în

forma

În

care

e

să.

fie

actu almente

înţeles, aj unge inevita b i l la acest ireparabil n a u fragiu, la' aceasta tragedie

fi nală.

forţele

eterne,

destinate

ultimele

în

s i nguru l ciclu e vo l u tiv pe care îl p u tem vedea desl uşit, sînt forţe i nfe rioare,

nu su perioare.

5pencer c rede acest lu cru

mai m u l t

decît o r i c i n e . A t u n c i de ce n i se adreseaza de parcă. a m protesta,

în n u mele unei estetici stupide,

sau

con tra " n e e lega nţei" "materiei"

" m işcă rii"" care sînt principi ile

filosofiei sale?

Dar

nu

ne

deranj e a za acest l u cru, ci fa ptul ca nu găsim d e cit dezolari în rez u l tatele la care ne cond uce, în practica, filosofia l u i .

D a , materialismul ridica o o biecţie pozitiva, n u u n a pur

negativa. Astazi ar fi nepotrivit sa îi reproşam ceea ce este În fa pt, sa îi re proşam " n e e leganţa". "Neeleganţa nu rezidă în lucru ri,

ci în fe l u l în care ne folosim de acestea"; acum ştim b ine acest

lucru . în loc sa îi reproşam materialismu l u i ceea ce este sau ceea

ce face, îi reproşam ceea ce nu este şi ceea ce nu fa ce, caci îi imputam

l i psa

unei

ga ra nţii

p e rmanente

pentru

interesele

noastre s u perio a re, n e p u t i n ţa d e a n e satisface s pe ra n ţe le pe ntru v iitor!

D i mpotriva,

ideea de

Dumnezeu

Il LI

poate fi totalme nte

inferioara în claritate noţiu nilor matematice d i n sistemele ce, în

filosofie, expl ica o rice prin legile mecan icii; ea d e ţ i n e cel p u ţin

su perio ritatea p ractica d e a ne garanta o o rd i n e ideala a carei

stapînire permanenla nu va p u tea fi co m p ro misă de n i m ic. Dacă

ex istă

o

lume

în

care

un

Du mn ezeu

va

avea

mereu

ultimul

cu vînt, o lume ce poate f i distrusa de foc s a u de ger, v o m p u tea

s p u ne,

gînd i n d u - n e

la

acest

Du mnezeu,

ca

va

oferi

vechilor

necesitaţi de împlin ire a idealului pos i b ili latea de a se d e savîrşi

a l t fe l . Dato rită l u i , acolo unde el exista, tragedia nu va fi d e cit parţiala

şi

efemeră;

n a u frag i u l ,

sfîrşitul în des t i n u l l u c ruril or!

d isolu ţia,

nu

va

re prez e n ta

N e v oia u n e i o r d i n i m o rale e t e rn e este una d i n tre cele m a i

profu nde d i n i n i m a noastră, U n i i p o e ţ i , ca Dante s a L i W o rd s ll'ort l i ,

:\ u cre z u l i n a c c a s l:i o rd i n e c t e rn a , i a r \ ' c rs u r i l e lor s i n l l O l l i f i a l l l c

Ş ! ::o n50IZl �O() �·C . f>:'i l : L l r ! � l (J r c t l'2 b u i e s ă l � e (l d rC:Scl l ? 1 5 C: l l l i � l l c n t r: l �'J r := .·J(,1 S� :-'.� şi s�. f: ' ('". L:" ! ! ' :; � 'l �: � 1:.; ;·l -:.� i i1 q ,: în t r- u n f� l �:) �.:_..U �i ! !(: I'! : ' a s t re: ! .

66


tre b u i e sa aj u s tam în n o i atitu d i n i le ce exprima gî n d u rile de v i i tor

şi

de

speranţa,

precu m ş i

conseci n ţele

m i nore

rezu l tate

din

di vergen ţele d i n t re cele doua doctri ne; pe acest teren concret se

va e v i d e nţia, pe d e o palte, semn ificaţia rea l a a materialis m u l u i

şi a sp iritualisu lui; p e de alta parte, n u pu tem d iscuta despre esenţa i n t ima a materie i s a u despre atributele metafizice ale l u i

D u mnezeu, d es picînd fi ru l î n patru . Materialis m u l s e m n ifica p u r

ş i s implu

refu zul de

a crede

ca ordinea

morala este

eterna;

spiritu a l ism u l re prez inta afirma rea unei ord i n i m o rale eterne; şi,

in timp ce materialis mul da lovitura d e gra ţie s p era n ţelor noastre legitime, s p i ritualismuL d i mpotriva, le lasa frîu liber!

Aşadar, pentru o ricine poate înţelege, u n l i tigiu de o re ala

gra vitate

are

semn ificaţie;

şi

atita

vreme

cit

oamenii

vor

oal1}eni, v o r exista mo tive pentru serioase d e z b a t e r i filosofice.

fi

Aşte ptînd ca s piritualismul ş i materialis m u l sa ne aduca

profeţii d i ferite des pre vi itorul l u m i i ,

u n i i vor rid ica totuşi d i n

umeri Î n faţa i d e i i acestei d i ferenţe, precu m

şi

i n faţa u n u i l u cru

atît de indepartat in cit nu are n ici cel mai mic i n t e res pe ntru un

spiri t c h i b z u i t . Se spLlne ca esenţa u n u i s p irit c h i b z u i t este de a se m u lţu mi cu perspective m a i restrinse şi de a nu fi i n t e resat de himere,

ca

d es t i n u l

u l terior

al

un ivers u lu i.

Eu

însa

cred

ca

ma n ifestam d is preţ faţa de natura umana vorb ind aşa d espre ea.

N u este s u fi c i e n t sa folos i m c u v i n t u l "demen ţa" p e ntru a înlatu ra angoasa

religioasa.

Lu crurile

absolute,

deas u p ra celorla lte şi le inglobează,

s u p reme,

ce

reprezinta un

se

afla

real interes

filosofic; ele ins p i ra s p i ritelo r su perioare preocupari profu nde, iar

gîn d i rea

in g u s ta

ce

se

m u l ţ u m eşte

aparţine celor mai s u p e rficiali oameni. Des igu r,

ese n ţiale

ale

nu

c o n t u ram

d ezbateri i .

Dar

d ecît

soarele

mate ria l i s m u l u i

pers pective

destu l

cre d i nţa

fo rmele sale, a re ca o b ie c t o lume ce

cu

de

vag

spiritu a lista,

restrinse

problemele sub

plină de promisiuni,

apune

intr-un

ocean

de

toate

in t i m p

deziluzii!

Am i n tiţi-va c e e a ce v - a m spus des pre Abso lut: ne o fe ră vacanţe mora le. Orice conce ptie cu caracter religios procedeaza astfel. ' ' n u m a i ca ne i m p u l s io n eaza in momentele de activitate

Nu

fe brila,

dar se

pre o c u pa,

pentru

a

le ju stifica,

noastre de b u c u rie, de a b a n d o n , de incredere .

şi

de

Clipele

Este ade varat ca mo tivele care j u stifica in a ceste momente

cred i n ţa in D u m n e z e u , n u ne o fe ra decît u n tab l o u m a i degrabă

con fu z . Pen tru a d e z val u i trăs ă t u rile p recise ale ev e n i me n te l o r viitoare d i n c a re s e v a naşte min t u i re a

cred i n ţa,

sint

n e ce s a re

interminabile

ş i care ne garantează

melode

p L l tem st u di a p e D u m n e z e u decit s l u d i i n d u · i

ş t i i n ţ ifice;

uea� ia. Ne

nu

il

putem

î n s d b u cu ra. el iC: D :. 1 I 1 1 1 \ 2 Z C L I I l ostru, d a G.i îl �I \ � : 1 1 j j 'l il i l l L c d e a n e

67


fa voarea

lui

D u mnezeu

re z u l tă

d in

ex perienţa

pe rso nală.

În

m o m e n t u l în c a r e ea v i - l oferă pe D u m n e z e u . n u m ele s ă u va v a gara n ta b i n efacerea reprezentată d e vacanţe ! Aminti ţi-vă, to tuşi,

ceea ce vă spuneam in prima "Lecţie"

despre adevărurile care se lovesc şi care încearcă s ă se anih ileze rec i p ro c ; adeva rul n u m i t " D u mn e z e u ' rid ică maHuşa aruncata de

toate celel alte adevăruri. Aces tea se p u n la încercare u n ele pe altele.

O p inia despre Dumnezeu n u va d e v e n i

d u pă ce a d e v ă ru rile precizia

şi

din

des ăvîrş irea;

modus vivendi,

posesia

d efinitivă

decît

noas tră vOr fi dobîndit toată

sp erăm

îşi

vor

putea

găsi

un

un mod de înţelegere!

II

Trec la o pro b l e m ă filosofică legată foarte strîns de prima: pro b l e m a

scopului

realizat

în natură.

D i n tim purile îndepărtate,

existenta' l u i D u m n ezeu este d e m onstrată d e u n el e fenomene natural

�.

in 11 Ump.roase fe nomene pare a se re vela un s c o p , ca ş i

cum fiecare a r f i fost intenţionat conce p u t Î n ved erea a l tora. D e

aceea gheonoaia,

prin

ciocuL

limba,

labele

şi

coada sa este

ex traord inar de potrivită unei l u m i în care există arbori, cu v iermi

asc u nş i sub scoa rţă, care o hrănesc. Diferite componente ale

och i u l u i se a d aptează admira b i l legilor lu m i n i i , ale cărei raze le captează

pentru

a

le

transforma

pe

retină

într-un

tablou

impeca b i l desenat. Se spunea că perfecta adaptare m u t u a lă între

l u cru ri de origi ne d iferită este s e m n u l m icros c o p i c ; se consid era că

au torul

acestui

pentru o a m e n i .

scop

este

o

p rovid enţă

plină

de

dragoste

Prima i n d a torire de rezolvat î n această de monstraţie era

argumentarea

existenţei

v re u n u i

sco p.

Natura

era

d isecată

pent ru a-l căuta în rezultatele ei, manifestate prin l u c ruri disti ncte

între ca re se constata o coada ptare . De e x e m p l u , och i i noştri îşi a u o riginea în intunericu l in tra-uteri n ,

soare;

ob servaţ i

u n u l la celălalt!

cît de

bine s-au

Evident.

iar l u mina provine de la

ada ptat aceste două lucru ri,

ele sînt create

Imaginea este consec i n ţa p reconceputa,

unul

pentru

celălalt!

pentru care l u mina şi

och i i , l u cruri atît de d istin cte, sînt mijloa c e l e p reconce p u te . şti i n ţă,

Este c i u d a t s ă remarcăm cîL de pu ţin mai contează pentru d u pă

acceptau

triu mfu l

strămoş i i

"d arwin is m u l u i",

noştri

tăria aces tu i

u n a n i m i tatea

a l'g u m e n t !

cu

Darwin

care

n e -a

fa m i l i Mizat cu id eea că faptele î n tîm plăto a re, dacă au s u fi c i e n t

timp s ă se acu mu l eze, pot aj u nge la re z u ltate "adap tate". El a arătat enorma risipa a naturii pen tru a p ro d u ce re z u l tate ce sint

co n d a m n a te l a d i s p a r i \ i e el e l i psa lor d e adaplare. D e a s e m e n e a , a

i n s ista L a s u p rZl

includ

un

n u m e roaselor ad a p ta r i cat·.::: ,

s c o p . i n d i c;'; 1 1 1 1

lin

p res u p u n înd

ci

p r i !lC i p i u :' U I1 , ci 1 : 1 1 1 1 1 ra i I . D ·,: f:J p t . a i ci t O �. u l C!.2p i : 1 j :.:: d ·::.: p � ! n c t u { d ::: \'c:clc (�: : p c: n � !"�l \' i 2 rl l lC ! ': el.5C l I l l :5 68


s u b scoarţa copac u l u I, a d a p ta rea pe rfecta realizata in o rganele

gheo n o a i e L

p e ntru a-l s m u lge, d in scorb u ra sa,

existenţa u n €; i i n tel igenţe diabolice! Teologi i

conte m porani s-au

strad u i t

sa

ar demons tra

t raga

profit

din

fa ptele invocate de Darwin, pentru a le interpreta c a marturii ale inteli genţei

d i vine.

Ei

nu

au

mecanis m u l , caci tre b u i a ales

Încetat

sa

opuna

inteligenţa

şi

u n u l d i n aceşti d o i termen i !

doar

Era c a ş i cum a m s p u n e : "Încalţam i n te le m e l e s î n t evid ent fă cute pentru a se a d a pta p i cioarelor mele; în consecinţa,

creaţia

unui

meca n ism,

el

meca n ism". însuşi

Dar

destinat

noi

a

le

ş ti m

ca

sint

asigura

nu

create

pot fi

de

un

picioarelor n o astre

încălţa m i n te a . Teologia poate extinde în acest sens scopurile lui

Du m n ez e u . Ce îşi pro p u n m e m b ri i unei echipe de fotbal? N u vor

doa r ca mi ngea

să. atinga

u n a n u m i t scop,

caci atunci

ar fi

suficient sa-şi parăseasca patul într-o noa pte întun ecoasa, pen tru a

aşeza

m i n gea

mecanism şi

la

locul

de condiţii

mişcările

D u m n ezeu

con trare

nu

îşi

d orit,

ci

să atinga

scopul

printr-un

d e te rmi nate, alcăt u i t d in regu l i le jocului

ale

celeilalte

p ro p u n e ,

s p re

ech ipe.

exemp l u ,

în

mod

n u mai

sa

s i milar,

creeze

oamenii şi să îi salveze, ci îş i propune să ati ngă acest sco p prin

fu ncţi o n a rea a m p l l l l u i mecanism al naturii. Făra legile şi fo rţele

re d u t a b i l e i m p u s e de natură, crearea o m u l u i ş i p e rfecţi u nea l u i

ar fi , s a n e f i e permis

să presu p u n e m , prea p u ţ i n i m portante

pentru ca D u m nezeu sa ş i le fi pro p u s .

fo rma

faciL

Prin ra ţionamentul recent intreprins, ramîne neschimbata antro morfis m u l u i

ce

i n cl u d e a

tradiţional,

vech i u l argu menr

Creato ru l acestei ord i n i

nu

sacrificat, bazat

într-adevar

pe

ord i n ea

prea

naturi i.

mai este, ca altădată, o divin itate

co n c e p u ta d u p a c h i p u l o m u l u i . Scopurile sale s-au lărgit, încît nu mai sînt compreh ensib ile oamenilor. în conformitate cu

ceea ce

sînt ele, astfel de sco p u ri ne pro d u c o ase menea stupoare, incit simplu l fapt ca există o intelige nţ.a care le-a creat nu are decit o

s e m n ificaţie relativ mediocra pentru înţelege

caracterul

unei

gînd iri

noi.

Cu

cos mice,

dificul tate pu tem

al

unei

inteligenţe

un iversale, ale cărei i n tenţii se e v i d e n ţ iază plenar prin amestecul

singular de bine ş i ră u , în tîln it în l u cru rile particu lare ale l u m i i

rea le.

Pen tru

înţe lege m .

a f i m a i exacp,

C u vîn t u l

"scop",

ne e s t e abso l u t

în

sine,

11

u

i m p os i b i l s a îl

d e te rmina

n i ci

o

co nseci nţă şi nu ex pl ica n i mic; este cel m a i steri l princ i p i u . I a r

v e c h e a î n t r e b a re dacă

există

u n s co p în

n a tură este i n u ti l ă .

A d e v ă rata pro b l e m ă constă în a şti c e e s t e l u m ea, d a c ă este s a li

nu p ro d u s u l u n u i sco p : acesl ra s p u n s îl 1'0111 pu tea a fla doar d i n

s t u d i l d t u l u ror fa p l e l o r oarL i c L l l clre. 5'-1

1 l I.:

est,;::: i : \ ( 1 1 1"5

I l i t j rn Gl. i 1 1 d i l"ue l l t Cl 'c: 5 :.. 1 � : c: c z ·�> .

� :· '.� b � t ! c

:d : n o

C C C <1

C e: el

�l a ! � Lj ; i ; =:

creat natu ra sau

s::, fi f:J st C1 d c c \: a t c ,


să fi fost

Argu m e n t u l r e z u l ta t d i n

adaptate la această creaţie.

ada ptarea lucrurilor l a u n s c o p s-ar aplica mereu, oric are ar fi

caract e r u l l u c r u l u i creat. Spre exemplu, ultima erupţie din Mont Pelee

a neces itat Întreaga

istorie anterioară a l u mii

pen tru

a

produce exact această combina ţie de case arse, de cadav re de

oameni şi de an imale, de nave scufundate, de cenuşă v u lcan i că etc., exact in această înfricoşătoare Înfăţişare şi poziţie. A tre b u it ca Franţa să fie o naţi u n e şi să colonizeze Martinica. A tre b u it ca Statele Unite ale Americii de

ambarcaţ i u n i navale.

Dacă

Nord să existe şi să trimită aici

În tr-a devăr Du mnezeu u rmărea acest

rezultat, o in teligenţă împlinită s-a manifestat în m ij loacele ce a u d us

la converge nţa, în

secu lare.

Acelaşi

această d i recţie,

ra ţionament

este

a d i feritelor i n fluenţe

valabil

pen tru

lucruri efectiv dată În nat u ră sau În isto ri e. realităţii

tre b u i e

producă

mereu

un

orice

stare

de

d e fin itiv,

fie

Pă rtile d i ferite ale

rezult t

haotic. fie armon ios. Cînd anal izăm ceea ce s-a realizat de fa pt,

observăm că, in mod n e cesar, co ndiţiile acestei realizări au fost prevăzute cum n u se poate mai bine. Deci, se v a p u tea mereu

spune despre o ricare lume i m aginabi lă, des pre o rice aspect, că

Întregul mecanism cos m ic poate să fi fost co n c e p u t În ved erea

acelui as pect.

Din perspectivă pragmatică, rezultă că termenul abs tract

"scop" este asemenea u n u i cartuş cu p u l b e re, dar fără glonţ. El nu

exprimă i d e e a de

conse c i n ţă;

n i mic. Ce sco p s-a realizat? s i ngurele

intrebări

Cine

se rioase:

nu

determină

răs p u ns u rile,

chiar

decu rg n u mai din stu d i u l faptelor. in

fa ptele,

aşteptarea u n u i

dorinţa

de

convingerea

constatat

cazul

a

aprox imative,

răs puns pe care il po t d i fi cil fu rn iza

vrea

provine

prod uce rea a

este autorul lu i ? Acestea sînt

de

existe la

in tr-adev ă r

inteligenţa

un scop şi

divină

Înseamnă

garantarea, prin chiar acest cuvint, a unui avan taj p ractic, avan taj in

cuv intelor

D u mneze u ,

S p i rit,

Abso l u t .

Fără

valoarea de p r i n c i p i u p u r, statornicită, de ra ţ i o n a liştL deas u p ra sau

în

spatele

l u crurilor,

pentru

a

fi

cu

a d m i raţie, cuvîntul "scop" d e v i n e un te rmen dacă

cre d i n ţa

noastră

extrage

din

el

atit

mai

demn

de

plin de promisiuni ,

ceva

concret sau

divin.

ln trod ucîn d u -l Î n l u mea experi e n ţei, v o m cîşt iga posib i l itatea de a

ana liza vi itorul cu

mai

mu ltă Încredere.

Daca nu

este

o forţa

oarbă, ci u n a cla rvăzătoare, care d e termină c u rs u l l u c r urilor, ne este permis să n e bazăm ra ţ i o n a l pe re z u ltate m a i b u n e . S i n gu rc.l

s e m n i ficaţie

practică

a taşata

term e n u l u i

În

discuţie

este,

m o m e n ta n , firav3 i n c r e d e re În l'iitor. Dar aceasta s e lll il i fi c a � i e \··a

fi

de

c-

. j ;.. t s t i ric::'-I l '�

c :< t !"c n�il dac�l i n c r c d 2 1"c(l Î I ) u n i \, ' (� rs esLe r{� � : Z"l � ( ! t I !�·l c q L;-,t;:i d,1 C Zl .. :=do ;,·:� J. ? :.� n r: d ; 1 L '. d � ::.L:: c : :

j nl p 8 :-t:1 ! l � 2t

:şi

:��:

70


n eîncrederea.

Oricum,

iată

gra d u l

cuvîntul astfel i n te rpretat.

de

"adevăr"

care

există

în

III Trecînd

la

pro b l e ma

liberului

a b o rd ă m

arbitru,

un

con cept nu mai p u ţ i n dezbătut d ecît cele d o uă precedente. arbitru

M ajoritatea o a m e n i l o r ce cred în ceea ce n u mesc ei l i b e r cred

fa c u l tate,

d e m n i tatea

o

ase menea

putere

raţio naliştiloL

reală

o m u l ui

într-un

care

mod

se

Este

adaugă

un

misterios .

demnitate il o b ligă să creadă în l i berul său arbi tru . Determ i niştii îl

neagă.

Ei spun

principiu,

altora,

Creşterea

că i n d iv i d u l

o

mărind

nu

de

creează

nimic nou în cadrul u ma nităţii, fi ind doar transmiţătorul pentru

v iitor al infl u e n ţe i primite d i n tre c u t u l uni versului, în' care este o

atît de firavă e x pres i e . Deci , îl discred itează. Dezgolit de pu terea creatoare, o m u l îşi p i e rde n o b leţea. Cred că maj o ritatea dintre

voi împărtăşesc cred i n ţa insti nctivă în l i berul arb i t ru şi că u n loc importa n t

ocupă,

în

a taşame ntul

faţă

de

admiraţia i nspirată de pri n c i p i u l d e m n ităţii .

această

cre d i n ţă,

Şi pragmatismu l îşi

s p u n e părerea În d iscuţia des pre l i berul a r b itru . Este destul de

curios fa ptul că, d in aces t p u n c t de vedere, l i b erul arbitru a fost la fel i n te rpretat şi de partiza n i i săi, şi de advers a ri . Cu noaşteţi i m po rta nţa între bări lor d es p re

responsabilitate,

în

ca d r u l

imputabilitatea controverselor

ac te lor,

mo rale.

despre

Conform

a n u m itor păreri, s-a r crede că întreaga morală are ca un ic scop impu nerea u n u i cod de merite ş i de greşeli, în tr-atit se păstrează

In n o i fărîma d e dreptate şi de teologie, interesul faţă de păcat,

d e crimă şi de pe d e a psa e i ! " Pe cine să Î n v i n u i m ? Pe ci n e să pedepsim? Pe

cine

va

o ropsi

D u mnezeu?"

Aceste

domi nă, ca u n v is u rît, isto ria religioasă a um a n i tăţii! De

aceea

determ i n is m u l .

am

j u d e cat

Ambele

cu

doctri ne

au

v i o l enţă

l i b e ru l

preocupări

fost cons iderate

arbitru

şi

a bs u rde,

căci, în ochii d uş ma n ilor l o r, păreau că n u p e rm i t atri b u irea unei

acţiu ni, fie b u ne, fie rele, au toru l u i e i . Ce antino mie si ngulară!

D e term i n i ş t i i s p u n că l i b er u l arbitru s e m n i fică un l u cru nou ce

v rea să se i m p r i m e deas u p ra tre c u tu lui, fără ca acesta să îI fi impl icat.

Dar ce s p u n partiza n i i l i b e ru l u i arb itru? Ei se întreabă

cum vom pu tea să n e lău dăm sau să înv in u i m în legătură Cu un

fa p t oarecare dacă a c tele noastre sînt d ete r m i n a t e d i n a i n te, iar noi p ri m i m dOZlr i n fl u e n ţ a t re cu t u l u i ? I n d i v i d u l ar fi " i nstru m e n t u l"

şi n u "aulorul p r i n c i p a l" . Ca r e

ar

fi atu nci preţioasa i m p u tabi l itate

a actelor n oastre sau res po n s a b i l itatea pe rso n a lă?

D a r, re pliCă d e l ermi n iş t i i, u n d e ar fi res ponsa b i litatea d a c ă

am d e ţ i n e În tr-a d e v ă r l i b e r u l <1 r b i t r u ? Dacă L1 1 1 a c l " l i b e r" este, d i n

p Cll"l e Zl n l C Zl

o

1 1 D L I '. ; :L2

,.1

b ::; o l i.I lil, a L U J I C i e l "l

• .,

rlLl l ' O ,

71

nil

p:'ol i r J c d i n Si n e l e


cum

pot fi e u ,

Sinele m e u caracter

anterior,

exista în mine vreun de

m u l t încît

noastre,

şiragul

fie

de

o b i ectul

măta n i i

respo nsa b i l?

C u m poate

atît de du ra b i L care să persiste atît se

laudei

sau

ru pe;

nu

învin u i rii?

mai

rămîn

in

zilele

decît

o

mul ţ i me de b o biţe ce cad unele d u pă altele, fără nici o ord i ne,

ca într-o aruncătură de zaru ri,

pe cînd absurda

voastră teorie

ind etermin istă d istruge firul necesităţii i n terioare care le un ea. Se

poate ca acesta să fie

hominem.

un

remarcabil a rgu ment

ad

AltfeL ar fi patetic. Di ncolo de o rice ra tionament, vă

�u

întreb dacă un bărbat, o femeie sau chiar un copil

ar tre b u i să

roşească i n vocînd principii ca d e m n itatea sau res ponsabil itatea? Ne p u tem baza pe instinct sau pe interes pentru a le satisface,

doar lor, n evo ia sociala de pedepse ş i de e l ogii ! Dacă cineva face

fapte

bune,

îl vom

l ă uda;

daca savîrşeşte

fa pte

rele,

îl

vom

pedepsi, i n d e p e n d e n t de toate teoriile noas tre asu pra întrebarii

d aca actele sale rezulta din ceea ce era înaintea lu i sau sînt absol u t

noi.

"meri tului"

cu noaşte

M a rş u l întregii morale u mane în j u r u l

este

o

m e ritele,

trista în

ficţi une!

cazu l

în

Doar

ca re

D u m n e zeu

le

av e m !

pragmatică fac i l iteaza pres upoziţia li berului arbitru;

problemei ne

p'oate

Perspectiva dar ce rol

are, din aceasta perspectivă, mizera b i l u l d rept de a p e d e psi, ce a facut atîta zgomot în d iscuţiile l egate de s u b iectul nostru? Pentru

pragmatism,

anumitor lucruri noi

liberul

arbitru

s e m n i fica

apariţia

în lume, semn ifica d rept u l de a ne aştepta

ca, în elementele sale cele mai profu n d e , precum şi în cele de

s u prafaţa, v i i torul sa nu se repete i d e ntic, sa nu imite trecutul. Daca o im itaţie

În masă

se produce, cine se gîn d eş te să o nege?

Fiecare lege presupune " u n i formi tatea natur i i " . Dar se poate ca

n a t u ra să nu fie decît aproximativ u n i forma.

oameni

pen tru

care

cunoaş terea

D e c i , daca există

tre c u t u l u i

u n i versu lui

a

determinat naş terea fie a pes i m is m u l u i , fie a în d o ie l ilor despre

valoarea l u m i L ce devin ce rtitudini în caz u l cînd aceasta valoare

este permanent fixata, aceşti oameni vor p u tea p ri m i fără efort doctrina

l i berului

p rezinta

avantaj u l

arbitru, de

ca

a

fi

pe

cel

o

doct rina

p u ţi n

Ea

favorabilă.

pos i b i l a .

D i mpotriva,

determi n i smul ne asigura ca însăşi ideea de pos i b i l i tate este o

creaţie

a

ignoranţei

umane;

necesitatea

con d u c, conform o p i n i e i loc desti n u l l u m i i ' Liberul

arbitru

ge n e rală, plină d e D u m n eze u,

a d uce,

aşadar,

promisiuni,

o

aceşti

teorie

::: 1.

:)pL�1 .

cosmologică

u n i v e rs .

con �in l l t c1s p e ct d i n

termeni n ll a re un

n u n e i n d i ci't il ici măcar c e l ll lai neîn s e m n a t

Despre posibiL ,' e z i ' L i ' e l i .J.

i m p o s i b i l itatea

as e me n e a i d e i i d e Absolut, de

d e S p i ri t sau d e Scop realizat în

abs tract, n i c i u n u l din

!

şi

in

mod

propri u , rea l .

nLl


păstrează n i ci măcar cea mai m i că încl inaţie pentru a c ţ i u n e într-o al

lume

căre i

caract.er

a

fost,

de

la

în ceput,

posesia

unei

perfecţi u n i man ifest. Mi s e pare c ă bu c u ria d e a f i , b e ţia d e a . trăi,

p u ra

emoţie

cosmică

şi

extazu l

deplin

oferit

de

realitate

ar

dezgo li aceste speculaţii de i m portanţa lor, dacă această lume n­ ar fi de acum î n a i n t e decît o ţară unde cu rge lapte şi miere, un loc al fericiri i .

De ce ne interes ă m de o metafizică religioasă?

Deoarece v i i to r u l, aşa

Cli m

îl concepem prin e x perienţă, nu ne

oferă un s e n t i m e n t de securitate; d eoarece avem nevoie să fie

garantat de un principiu s u p e rior. Dacă treCu t u l şi p rezentul ne-ar satisface

în întregime,

asemănător?

cine şi-ar dori ca v iito r u l să

nu

}e

fie

i n mod similar, cine ş i-ar dori să posede l i berul arbitru?

Cine

nu

ar s pu n e ,

împre u n ă cu

Huxley:

"dacă

sînt întors,

în

fiecare zi, asemenea u n u i ceas, şi funcţio nez fa talmente bine,

mă întreb dacă nu este nimic mai b u n în p rivinţa l i b ertăţii?" Jn tr-o

lume dej a perfectă, " l i b e rtatea" nu ar pu tea fi decîl lib erlalea de a

fi

mai rău;

ce n e b u n ar susţine această l i b e rtate? Ultima dovadă

de perfecţiune pentru universul optimiştilor ar fi n ecesitatea de a

fi

ceea

ce

este

şi

de

Bineînţeles că s ingura

a

nu

pu tea

fi

pe

posibilitate

n icid e c u m

care

o

reven d i ca este pos i b i l i tatea lucrurilor de a deveni

a l tc u mva.

pu tem raţional

mai bune.

Mai

tre b u i e să s p u n că, avînd în vedere ceea ce este de fapt lumea ş i fe lul

în

care s e comportă,

pentru ale noastre Rezu mîn d ,

putem include această

posi b ilitate

desirata? doctrina

pentru noi dacă este

liberu l u i

arb itru

are

semn ificaţie

C u acest titlu , se in tegrează

reconfortantă.

în doctrinele religioase. im preună, e l e an i mează vec hile ruine şi repară dezastrele d i n trecut. S u fl etul nostru, închis în curtea din dos,

reprezentată

de

experienţa

sens ib ilă,

întreabă

mereu

inteligenţa, că.ţărată în tu rn u l său : "Paznicule, ce n o u tăţi sînt? Ne

aduce

noa ptea

v reo

p ro m isi u ne?"

Atunci

i n te l igenţa

sufletu l u i nostru aceste cuvinte pline de prom is i u n i .

oferă

Concluzie Cuvi ntele Du mnezeu, l i ber arb i tru, scop etc. , n u au altă

semn ificaţie în afara cele i practice. Totuşi, ele în cearcă. i n u t i l să fie o bscure în ele Însele sau s ă fie înţelese d o a r într-un sens

i n telectualist; dar atun ci cînd l e adu cem cu noi în mijlocul celor mai mar i des i ş u ri ale vieţi i, întu neric ul de acolo d e v i n e lu minos

în jurul nos tru ! D i m p o t rivă, s t u d i i n d aceste cuvinte şi defi n i ţi i le

10L încetaţi să vă s p u n eţi că I1LI există în ele de cît o fi nalit ate i n telect u a l i slă;

unde

sin teţi

voi?

Sînteţi

pe

p L i n ct u l

con templa n ej u s t i fical un p re ţ ios s i m u l a cru de gîn d i r e ! ens,

a

i nfinite

se, extra

et

de

a

Deu s est

s u pra omne genus, neces s a ri u m . unum,

perfe c t u m ,

s i m p l ex.

73

immu tabile.

immensul11 .


alternum.

(Dumnezeu

intelligens etc.

dincolo şi deasu pra oricaru� gen, ne cesar,

este

f i i n ţa

u nic,

în si n e,

i n fi nit perfect,

simplu, i m u a b il, i m ens, e te rn , atotcunoscator, etc . ) ; ce este adevar instructiv decît

în tr-o asemenea definiţie? Ea

insign ifi a nta sub haina sa pompoasă,

într­

este mai m u l t

o rn ată cu

a dj ectiv e !

Pragma tis'm ul o p o a t e interpreta i n troducînd un s e n s pozitiv. prin

ignorarea totală a p u n c tu lui de vedere intelectu alist. " D umnezeu este în cer; totul este b i n e p e ntru u nivers ! " lata

mie zul însuşi,

ade varata baza a teologiei voastre, care vă e l i b e rează de toate definiţiile date de raţionalism!

De ce nu mărturisim aceasta cu toţii, fie

prag m at iş t i? De

altfel, pragmatismul,

fi x a ţi pe primul plan de aplicaţii

departe

raţio n ali şti i ,

fie

de a avea mereu ochii

practice, cu m a fost acuzat, este in teresat la fel de m u l t de persp ect ivele ce l e lTIai în depărtate ale universulu i . Observaţi aşadar cum toate Întrebările s u preme se în to rc oarecum spre o riginea lor! i n loc să privească înapoi, să se Întoarcă la

principii. Ia un Sine, hotărît prin teoria cu noaşterii (erkenntnisstheoretisehe leh), la D u m n e z e u , la un " p rinci p i u de cauzalitate" ( Kausalitatisprinzip), la u n Scop cosmic. l a u n Liber Arbitru e t c , o bservaţi cum depl asează, ca s ă spunem aşa, pragmatism ul accentul, îl duce d i n s p re trecut spre înainte, priveşte înain tea lui şi îşi a n corează privirile în fapte! Î n trebarea într-adevăr vitală p entru noi este următoarea: .

"Ce va fi lumea?, ce va p u tea d e v e n i viaţa , c e fo rmă va lua?" Deci,

Întreg c e n t ru l de greutate să se plaseze în Tre buie ca p ămînt ul spaţiu al lu crurilor reale, îndelung umbră de splendoarea înălţimilor eterice, să-şi reintre în

tre b u i e ca

filosofie.

lăsat În

drepturi .

,

Pro iectarea

pro b l emele

luminii

În

această

d i recţie

înseamnă

filosofice vor fi analizate d e spirite mai puţin pas io nate de a bs tra cţ iu n i ce se exprimă ma i şti inţific, cu un sentiment mai v i u al realităţilor particulare , fără a se dovedi Însă n ereligioase. Se va produce o de plasare a "fotoliului auto ri tă ţ i i , asemănătoare Reformei protestante. Pe nt r u catolici. protesta ntism u l dădea deseori i mpre s i a d e Încurcătură, de anarhie şi de co nfuzie , Ş i pragm a t is m u l va produce, fără i n do ială, aceeaşi impresie asupra u ltra-raţionaliştilor c a re îl vor cons id era o simplă încrengătura, fără va loare fil o s o fi c a. Dar. în ţările protestan te, v i aţa îş i urmează cu rs u l şi îşi împli neşte, totuşi, s cop u l În draznesc să cre ci ca protestan tisl1l u l filosofic n u va a v e a u n s u cces m a i m i c . .

"

.


LECTIA A PATRA ,

UlVU ŞI MULTIPLU

renomenul fizic al "reflexiei totale " - f"ilosofia trateaza nu n umai realitatea "unica � ci şi realitatea "totala " - Parerea raţionaliştiJor ln

legatura cu unitatea. - Din punct de

vedere

pragmatic lumea este

lInu din mai multe considerente.

1. Lumea este unu pentru gÎndire şi discurs. II. Este continuă (timpul şi spaţiul).

m.

PMţile sale acţioneaza şi reacţioneaza unele asupra

cel0I1alte.

IY. Problema unitaţii cauzale. Y. Problema unitaţii genurilor YI. Problema unitaţii sfîrşituri/or sau a unităţii teleologice

Problema

YII.

unităţii estetice.

YIII. Problema unităţii noetice. Ipoteza unui subiect unic sau a unei gindiri unice

-

Monismul absolut - Indian ul Vivekananda

şi monismul mistic. - Diferite modalitaţi de a considera, În acelaşi timp, universul ca fIind unu şi multiplu.

Concluzie

-

/Yecesitatea de a abandona dogmatism ul monist

şi de a ne mulţumi cu observa/iile din experienţa.

Am

o bservat

În

ce

fel

acţio nează

metoda

pragmatică

asupra a n u m i t o r concepte; În loc să se mulţu m e ască, În faţa lor.

cu o a d m i raţie contemplativă, le i a cu sine pentru a s e arunca În fl u v i u l

exper i e n ţ e i

şi

pen tru

perspectiva

deschisă În faţa

ca

semn ificaţie,

a

ei.

'prelungi,

mulţumită

lor.

Aceste co n cepte: scop c e se

realizează in l u m e, inteligenţă infi n i tă, sp irit În Joc d e materie, au s i n g u ră

garanţia

adevăru l u i

falsităţii

sau

fa p t u l de a pro m i t e u n i vers u l u i un viitor ma i b u n . An a l izîn d fe nom e n u l n u mit Îll

am

spus

conce pll ta

deseori de

o feră

pragmatism

un

optică

excel e n t

Î n t re

.

ideile

"

r e fl exi e

s i m bo l

'O

totalj", m i­

pentru

abs tracte

lor.

şi

relaţia

r e l a ţiil e

c o n crete. R i d i Ci."! t i l i n p Z\ ll Z\ r ClI apei p u ţi l 1 m 3 i s u s de o c h i i \ ' o ş t ri ş i f i x a p·vci sali,

Iil ai

pril"irile

pe s l l p ri1fa ţ a de a pă ,

d e g re l b Ci .

lIiLGI�i", ii de-ZI 75

LrC\vcrs i n d

1 lll1�\ 1l !

(I. � Z" l l l l l '- t i

masa . l i c h i d ă ;

p l a t eli

u ll u i


acvariu. Astfel vep vedea spre exemplu reflectarea, extraordinar de strălucitoare, a imaginii un ei lu mînări ce arde sau a oricărui obiect luminos, aflat de cealaltă parte a recipie ntului. intr-un astfel de caz, nici o rază nu de păşeşte suprafaţa apeL iar fiecare rază este trimisă integral pînă la u ltim u l strat de apă. EL bin e ! , consideraţi că apa reprezintă lumea faptelor sensi bile şi că aerul reprezintă lumea i deilor abstracte. Bin eînţeles, aceste două lumi sînt ambele reale şi acţione ază una asupra celeilalte; dar acţi unea se exercită doar la lim ita u n de se întîlnesc; med i u l în care există fiinţe vii şi În care se produc evenimentele pentru noi. este apa ! Ne asemănăm peştilor ce Înoată în oceanul simţurilor, ocean ce limitează imediat, pe deasu pra, elementul sup erior, dar ce rămîne la fel de n eputincios în a-I respira sau penetra. Totuşi. ne luăm oxige nul din acest element. in pl us, nu Încetăm nicicînd să îl atingem în diferite puncte; iar de fiecare dată cînd îl atingem nu ne întoarcem doar de la suprafaţa spre adinc, ci ne reimprospătăm energia ş i primim un impu ls n o u c e determină d irecţia cursului nostru . Ideile abstracte, simbolizate aici prin aer, ne sint indispensabile pentru viaţă; dar, în ele însele, id eile sîn t oarecum de nerespirat, iar Întreaga lor acţiune se re duce la a ne imprima o nouă direcţie. "Orice comparaţie este neaven ită"; totuşi aceasta nu imi înşeală imaginaţia, deoarece d emonstrează CUm un lucru, insuficient într-un domeniu ob işnuit al vieţii, poate fi o condiţie esenţială de viaţă în altă sferă. Acum stud iez încă o ap licaţie a metodei pragmatice, pentm a vă face in teligi bilă metoda; vreau să îi dirUez lumina spre vechea problema despre "unu" şi "multip l u " . Această problemă a împiedicat somnul pentru puţine persoane; şi nu voi fi surprins să aflu de la una din aceste . persoane că nu s-a preocupat niciodată de problemă. Cu riscul de a fi absorb it de ea, am aj uns să o consider centrul dezbaterilor filosofice, datorită deschid erilor şi fe cu ndităţii sale. A şti despre cin eva că este LIn monist rezolut sa u un pluralist convins înseamnă, probabiL a şti mai multe despre toate opiniile sale, astfel încît să îi conferim alt nume în '·-ist" . Dih tre toate clasificările, distincţia din tre cei ce admit "unul" şi cei ce admit "multiplul" este cea mai bogată în consecinţe. Deci, sper că vă voi putea împărţi impOltanţa acestei probleme . Deseori filosofia a fost de fir.ită ca o căutare, o origine al căru i ob iect este u n i tatea un ivers u l u i . Nu anal izăm acestă defini tie. Astfel form ulată, ea este adevărată, filosofia preoc�lpîndu"se, in primul rîn d, de u n i tate . Dar ce să facem cu varietatea de ( d in) l u cru ri? Este atît c1 e

76


nedemnă încît să nu intereseze filosofia? Dacă, în loc să o luăm în consideraţie, şi ne opri m asu pra gîndirii noastre în general şi asu pra aspiraţiilor ei, observăm că şi varietatea este pentru gîndire o necesitate, nu doar un itatea. Cunoaşterea detaliilor din fa pte, cît şi reducerea lor la unitate, reprezintă mereu emblema indispensabilă a superioriăţii in telectuale. Ca şi in cazul filosofilor, oamenii voştri de ştiinţă, erudiţii de tip enciclopedic şi filosofic nu a u dus l ipsă de elogi i. De altfel, şi m u lti plicitatea, şi unitatea reclamă inteligenţa, dar niciodată separat; este vorba despre universalitate, despre realitatea totală 1 Şi atunci, nu contează mai puţin cunoaşterea diverselor elemente ale realităţii decît· înţelegerea conexiu nii lor. Cu riozitatea pentru fapte şi gustu l pentru sistematizare merg împreună. În pofida acestei constatări, unita tea lucrurilor a fost mereu considerată ca avînd o stralucire mai nobilă decit multiplicitatea lor. Din prima clipă cînd un tînăr aj unge la id eea ' că intreg universul reprezinta un mare fa pt unic ale cărui Părţi merg împreu nă pe o singura linie, înch ise una în tr-alta ermetic, are sentimentul că posedă o concepţie superioară despre lucruri şi îi priveşte de sus pe cei ce îi rezistă, incapa bili să atingă o astfel de concepţie su blimă. Surpri nsă sub această formă abstractă, asemenea celei întîlnite mai in tîi. concepţia monistă este atit de vagă, încit este prea puţin demnă de o discuţie teoretică. Probabil toţi credeţi aceasta, într-un fel sau altul. Starea de spirit ce domneşte în cercurile cultivate este reprezentata de un a nume monism abstract, un fel de răspuns d in inimă faţă de caracterul un ităţii, ca şi cum în l umea reală ar exista o trăsăt ură in dependenta de mu ltiplicitate, cu o valoare infinit superioară şi o demnitate infinit mai înal tă. Starea respectivă domneşte aici în aşa fel încît putem spune că face parte din b u n u l simţ filosofic. La rîn dul nostru, spunem că este o evid enţa un icitatea lumii; fără unicitate, cum ar pu tea fi, oricît de puţin, o lume? În principiu, em piriştii cred la fel de pu ternic ca şi raţionalişiii în monismul abstract. Difere nţa este că empiriştii nu sînt tot atît de tare orbiţi. Un itatea nu îi orbeşte faţă de orice lucru, căci n u atinge curiozitatea pentru fa ptele particulare ! Există, dimpotriVă, raţionalişti ai unei an ume şcoli, ce inte rpretează . mereu mistic această un itate abstracLă; ignorînd restuL o consideră un principiu pe Care îl adm iră, îl venerează, conform căruia acţionează intelectual ca şi c u m ar spune: toLul este un punct! •

I Vezi A, . Bella nger, L e s c O llcepts de c a u s e de l ' esprit . Paris. Felix '\lc Cl n . 1 9 0 5 , p. r CJ .

77

ct

l'activite illten tioneI!e


"Lu mea este u n u ! " Se aj unge ca form ula să devină un fel de religie a n u merelor. Este adevărat că nu mărul " trei" şi n umărul "şapte" au fost interpretate ca numere sacre. Dar, in domen iul abstradu lui, care este superioritatea lui "unu" faţă de "patruzeci şi trei" sau " două zeci de milioane "? În această primă credinţă atît de vagă in un itatea lumii, găsim atît de puţine lăm uriri, in cît nu mai ştim ce semnificaţie poate avea. Singura modalitate de a nu bate pas ul pe loc În legătură cu noţiunea de unitate este adoptarea pu nctului de vedere pragmatic. Fiind admisa, nu negată, existenţa unităţii, din relaţia sa cu care fapte rezultă o diferenţă? În postură de cunoaştere, ce este unitatea? Lumea este unu, dar în ce fel este unu? Ce tip de un itate posedă? Şi ce valoare practica are un itatea pentru noi? Formu lînd aceste întrebări, paraSIm neclarul pentru definit, abstractul pe ntru ,concret. Din un itatea un ivers ului reies numeroase consecinţ� . Le voi semnala su ccesiv pe cele mai importa nte. Pentru început, lumea este u nu, atît timp cît este obiectul gîndirii şi al discursului omului. Dacă m ultiplicitatea ar fi iremediabilă, astfel încît să facă impos ibilă spiritu lui nostru, în tr­ o formă oarecare, un irea părţilor componente şi dacă gîndirea noastră nu ar putea-o "exprima" în întregime, raţiunea ar fi asemenea ochilor care incearcă să privească, în acelaşi timp, în d i recţii opuse! Dar, de fapt, noi exprimăm întreg realul prin termenul abstract 'lume" sau 'un ivers", ce prop une în mod expres ca nici o paIte să nu fie exclusă din semnificaţia l u i . Evident, unitatea în discurs nu incl ude, d e altfeL nici o referire precisă în favoarea monismului. "Haosul" desemnat prin acest termen are tot atîta unitate cît "cosmosul", în cadrul discursului. Este extraordinar să vezi cum moniştii îşi imaginează că au repUltat un mare succes cînd îi aud pe pluralişti spunînd: "Univers u l este multip l u ! " , "Un iversu l!", replică imediat moniştii, "limbaj u l lui stă mărturie, căci e dominat de monism !" Ei, bine!, să considerăm deocamd ată că lu cru rile formează o realitate unică. Puteţi, deci, să le aruncaţi în faţă, dacă îndrăznesc să spun aşa, tuturor lu crurilor lu ate împreună, numele de " u nivers"; dar ce avantaj aveţi? Rămine de ve rificat dacă ele posedă caracterul de u n i tate într-un alt sens, C L I mai m u l te consecinţe ! II Spre exemplu, sînt ele con tinui? Puteţi trece de la un lucru la altul fc'iri'i a vă p a ra s i u n ivers u l, fă(ă a vă ex pLine unei căderi ce I'ă \ ' <1 e x c l u d e d i n e l ? Cu alte CU Vi l l l '::: , toate părţ.ile l I l l ivcrS lI h l i s ' n : l e gaLe u ! � c l e d e: a l t e l e , !i', l o c s j ric :ls e m e n e a fire l o l" d e n i s i p ,


separate? Dar ce spun eu? firele de nisip "se între-ţin" în spaţi ul ce le serveşte oarecum de "pat"; şi, dacă vă puteţi mişca în acest spaţiu, puteţi trece fără nici o întrerupere de la cel ce e numărul UllU la cel ce e nu măru l doi. Spaţiul şi timpul sînt, aşadar, instrumente de continu itate care determină părţile universului să "se între-ţi nă". Prin urmare, diferenţa din tre monis m şi pl uralism este enormă din pu nct de vedere practic, cit şi in ceea ce priveşte consecinţele re zultate din felul în care concep unitatea şi un irea. III

În domeniul acţiun ii, sînt nenu mărate căile prin care se realizează continuitatea lucrurilor. Se pot trasa linii conform cărora se exercită influ enţele ce asigură unitatea lucruriloL Urmaţi o ricare din aceste linii; v eţi trece de la un lucru la altul atît de uşor încît s-ar putea să Săriţi peste o mare parte din întinderea pe care o ocupă universul. Gravitaţia, propagarea căldurii sînt un ele din influenţele ce un esc toate lucrurile din lumea fiziCă; la fel sînt electricitatea, lumina, proprietaţile chimice; pen tru aceste in fluenţe diferite există linii de acelaşi ge n. Dar, în cazul ultimelor. corpurile opace şi cele inerte întrerup continu itatea, încît trebuie să le schimbaţi sau să adoptaţi o altă modalitate de acţi une, dacă vreţi să treceţi de ziua de astăzi. Pra ctic, unitatea Universu lui vostru este pierdu tă, în forma În care era constituită de primele linii de influenţă. Nenu mărate sînt şi diferitele feluri de legături între un ele lucruri speciale cu alte lu cruri speciale; şi, în ansamblu, oricare legătură formează un sistem În care lu crurile există de comun acord. Acest fapt s e întîmplă oamenilor închişi într-o vastă reţea de cunoştinţe sau de relaţii sociale. Brown îl cunoaşte pe Jones, Jones îl cu noaşte pe Robinson ş.a. m . d . Deci, alegîndu-vă cum trebuie seria de intermediari, pu teţi transmite un mesaj de la Jones pînă la Î mpărăteasa Chinei, pînă l a căpetenia pigmeilor din Africa sau pînă la oricare alt loc u itor din univers. Drumul devine însă dificil dacă alegeţi rău vreun intermediar. Pe acest "sistem de cunoştinţe" sau de "oameni care se " C U ll O S C se im primă ceea ce am pu tea numi "sistem de a fecţiu ni" . A îl iu beşte pe B, care îl i u b eşte pe C etc. Bineînţeles, raţionamentul e sim ilar pen tru ură. Dar aceste sisteme sînt moi puţin extinse decit "sistemele de cu noştinţe" pe care le presupun. i n fiecare zi. efo rturile umanităţii un ifică l u mea prin sisteme din ce în ce mai defin ite . .!\m i ll ven tat sistem ul colonial, sistemul poştaL sistemul co n s u l a r. sistemul com e rcial; şi acolo tOJte părţile se supun ll l l N i n fl u e n ţe defin ite ce se pro pagă dil1 s i n u l fi e Cih�l Î sis t e l11. fă !"Li CI s c P l l t C u. e x t Î i l d e i n s ,-i i l l afcl rti . D e aici

79


rezultă, pe ntru div erse părţi din univers, nu meroase grupări mici ce se integrează În grupări mai mari; acestea sînt lot atîtea lumi micL nu numai în discurs, dar şi în acţiu ne, În interiorul ime nsului uni vers ce le integrează pe toate. fiecare sistem reprezintă un anume tip sau grad de unitate, părţile sale componente fiind legate intre ele, conform relaţiei dintr-o specie particulară; o aceeaşi parte poate figura în numeroase sisteme diferite; e ca şi cum un acelaşi om ar avea diferite slujbe şi ar face parte din mai multe asociaţii. în conformitate cu această "sistematiza re" , valoarea practică a concep tului de un itate, in mod efectiv constatată intr­ un număr incalcu labil de reţele bine d efinite din univers, este conferită de existenţa reală. Inegal răspîndite şi comprehensibile, ele se suprapun unele peste altele, astfel încît nu Iasă nici un ' spaţiu intermediar prin care vreo parte sau vreun element să poată scăpa. Oricît de departe ar fi îm pinsă lipsa de legătură d intre lu cruri, fapt d atorat influenţelor şi cont<1ctelor ce urmăresc drumuri riguros exclusive, nu există nici un lucru care să n ţl fie influenţat în v reun fel de un alt lucru, chiar dacă ştiţi prea puţine ca să descoperiţi dru mul parcurs de această influenţă. în gen eraL d eci, şi nu cu stricteţe, pu tem spune că există coeziune şi aderenţă într-un fel sau altul între lucruri şi că universul există s u b forme ce, asemănătoare ochiurilor unei împletituri, verigilor unui lanţ, îl transformă într-o operă continuă şi "integrată". Nu contează tipul influe nţei ce contribuie la unitatea sa, cu condiţia să urmaţi din aproape în aproape diferitele părţi. Iată cu m şi in ce limite puteţi afirma unitatea reală a universu lui, dar nu altfel şi în afara acestor limite. De fapt, trebuie afirmat că dincolo de ele nu există nici un univers. In chiar aceste lim ite, nu veţi stabili conexiu n i valab ile de cît dacă veţi alege intermediari potriviţi, fapte care să fie "bune condu ctoare" pentru influenţele de stabilit şi nu "rele cond uctoare" sau "non-conductoare". în acest ultim caz, veţi fi împiedicaţi de la primul pas şi n u v eţi putea observa decît multiplicitatea pură şi simplă a universului, din pu nctul d e vedere particular pe care îl veţi f i adoptat în căutările voastre . De fa pt, dacă spiritul nostru ar fi interesat d e relaţiile ce separă lucrurile în aceeaşi măsură în care e interesat de raporturile ce le u nesc filosofia ar fi celebrat lipsa de unitate d in un ivers, cu acelaşi succes o bţinut pen tru ce lebrarea unităţii. Trebuie neapărat observat faptul că un itatea şi lTI ultiplicitateZl sînt coordonate În tre ele. Ambele sint primordiale; am be le sîn t e s e nţiale în acelaş i grad, iar ex celenţa lor este egala. in spa ţiu, fu ncţia de s e pa rare a l u c r u r i l o l p a re a s e exel'Cita exact '


la fel ca şi cea de u n ire; dar, totuşi, cele domi fun cţii care ne in teresează sînt diferite; similar, pentru modalitatea gen erală de a acţiona asu pra ansamblului de influenţe, in domeniul supus marilor curente ale acţiunii şi reacţiu nii, tre b u ie păstrata diferenţa din tre "conductorii" şi "non-conductorii" de care avem nevoie; înţe lepciunea constă in puterea de a distruge în tre ele cele două cazuri la momentul dorit. IV

Pu tem in tegra aceste sisteme de infl uenţă şi de non­ infl u e nţa în problema generala a unităţii cauzale din lume. Pentru a considera absolută această un itate cau zala, ar trebui stab ilil ca cele mai mici infl u enţe cau zale existente în lucruri să fie toate convergente in trecut, într-o aceeaşi origine cauzală, în tr-o mare cauză primă ce le-a fost comună. Această origine, cauza absoluta, este acel fiat pronun ţat de Dumnezeu în momentul creaţiei, aşa cum apare în filosofia tradiţionala. I d ealismul tra n s c e n d e ntal, d i rijind fapt u l de "a crea" spre faptu l de "a gindi" sau "a dori să gîndeşti", consid e ră actul divin mai curîn d "etern" decît "prim", dar un itatea nu este mai pu ţin absoluta în miezul mu ltiplicităţii cum era în trecut; conform idealismului, mu ltiplicitatea nu ar exista fără unitate. impotriva acestei concepţii d espre un itatea originară a lucru rilor, s-a ridicat mereu noţiu nea pluralistă a unei mU ltip licităţi care ar exista prin sine însăşi sub formă de atomi sau de unităp spirituale de o n atură oarecare. Aceste două soluţii prezintă fiecare un interes practic, dar nu este esenţial pentru obiectul de care mă ocup În aceste ·'Lecţii"; d eci, prefer să nu insist asupra acestui aspect. V Pentru pragmatism, specia cea mai importanta de unire sau de unitate ce se manifestă în lucruri este unitatea generi că. Lucrurile există şi se distribuie in funcţie de ge nuri. Fiecare "gen" cuprinde n u meroase eşantioane şi ceea ce impliCă pentru u n u l implică, de asemenea, pentru celelalte. Este uşor de conceput că fiecare fapt din l u m e ar putea fi singular, adică fără nici o asemănare cu vreun alt fapt singur in gen ul său. Dacă ar fi aşa, logica noastră ar fi in uti lă, căci toate operaţiile acestei logici afirmă, pentru un caz un ic, ceea ce este adevăra t pentru genul d i n care face parte. Într-o l u m e u n d e nu ar ex ista două lucruri as e m ă n ătoare, nu am mai putea, în confo rmitate CLI experienţa trecută, să introd ucem experienţa noastră viitoare . Iată de ce existenţa u n e i atît de remarcab ile u n i taţi generice În lucruri este, pro b a b i L e xemp l u l c e l mai s e m n i ficativ, de importa nţă practiCă ce decurge din afinna�ia: ·' u n iv e rs u l es t e UIl U " . U l l i til te:J ge n e rică a b s o l u t ă a :· n li n l u cru d ob în d i t p c n l !·u

SI


noi dacă ar e x ista un "gen su prem" sub care s-ar putea subsuma sau îngloba toate lucru rile, fără excep ţie . "Fiinţă", " lucruri imagina bile", "experienţă" sau "percepţii" repre zintă termeni ce ar putea ca ndida la post ul de gen suprem. Şi a ici prefer să amîn pen tru moment problema de a şti ce interes ar putea avea pentru pragmatism aceste sol llţii diverse. VI Unitatea de scop oferă un nou exemplu de sens desprins din formula "lumea este unu". în lume vedem un număr considerabil de lucruri subordonate unui plan. Toate sistemele publice create de om, organizaţii administrative, industriale, militare etc., există fiecare pentru scopul său propriu, reprezentat de o autoritate. Orice fiinţă vie îşi urmăreşte scopu rile particulare şi toate fiinţele vii colaborează în conformitate cu gradul lor de dezvoltare pe ntru scopurile colective ale unui grup, trib, scop urile cele mai vaste înglobîn du-le pe cele cu o amploare mai mică, intr-atît în cît un scop absolut un ic, suprem sau culminant, pentru care m uncesc toate lucrurile fără excepţie, ar putea fi conceput ca susceptibil de împlinire. Mai este n evoie să spun că aparenţele sînt in dezacord cu această concepţie? În "Lecţia a treia" spu neam că nu e impos ibil ca u n reZll ltat să fie prevăzut sau pregătit; dar, de fapt, nici un rezultat cunoscut în lume n u a fost pregătit În toate detaliile l u i . Oamenii ş i popoarele au fost ambiţionaţi de efemera i d e e a u n u i scop reprezen tat de bogăţie, grandoare, virtute. La fiecare pas apar în faţa ochilor lor incidente neprevăzute, perspective vechi Se dezvaluie; şi, la sfărşitul zilei, detaliile planului general trebuiesc modificate. Ceea ce realizăm poate fi mai mult sau mai puţin importa nt decît ceea ce avem în v edere, dar mereu diferă. în plus, scopurile noastre diverse îşi împart reciproc lu pta. Impos ibilitatea unuia de a-I anihila pe altul generează medierea; şi mai mult chiar, rezultatul este diferit de cel pe care şi unul şi celălalt îl reprezentati la început. in general şi cu aproximaţie, este posi bil să se atingă în mare parte ţelul propus; însă totul susţine cu fermitate ideea că l u mea noastră este, În mod imperfect, u nificată din punct de vedere teleologic şi că urmăreşte în continu are o mai bună organ izare a s copurilor sale . Nu se poate reclama un itatea teleologică absolută, nici pre tinde că există un scop unic spre care tind toate co mponentele un iversului - decît prin dogma tizarea riscurilor şi perico l e l o r. Pe m ă s ur ă ce devine mai con cretă, cu noasterea os tilită ţi i re ci p roce dintl'e interese le care sint În joc in l u m e l e o logii C J ; -.:: d og m J t i ze a za a s t fe l a li d i n ce: in ce mZli p u ţ i n pos i b i Wzl l Cl el ':: (] il112\gina Î n c e a r f) lllci.l c O l 1 s l a ,-,cesL scop u n i c •

.


şi culminant. Este adevărat că observăm cum u n ele rele n e . conduc către un b i n e u lterior, c u m bitter-ul îmbu nătăţeşte cocl(teiluL cum un pic de pericol, puţină teamă ne revigorează atuurile pe care le av em în mînă. Aceste consta tări, printr-o generalizare confuză, ne pot aduce la o doctrină conform căreia tot rău l existent Îll univers nu are alt efect decît acela de a ne conduce spre perfecţiune. Dar edificiul ră ului, aşa cum îl vedem înălţîndu-se în faţa noastră, respinge orice resemnare . Cu tot idealismul transcendental întîlnit în tr-o carte scrisă de Bradley sau Royce, nu sîntem mai avansaţi decît în Cartea lui Iacob . . . Căile Domnului n u sint căile noastre: aşadar, mai bine e să păstrăm liniştea. Ei bine, un Dumn ezeu pentru care atîtea o rori reprezintă desfătare nu este Dumn ezeul căru ia i se pol adresa aspiraţiile fiinţei umane. Umorul său voios este prea mult pentru noi. Cu alte cuvinte, AbsolutuL cu scopul său u nic, nu este Dumnezeul uman al oamen ilor. VII

Se constată în lu cruri, de asemenea, unitatea estetică ana logă unităţii teleologice. Lucrurile ne povestesc o istorie. Părţile lor se află legate între ele astfe l în cît formează o grac;1aţie asce nde ntă. Fiecare ' face, în mod evident, jocul celorlalţi. Retrospectiv, putem observa, deşi nici un scop nu a con dus expres înlănţuirea anu mitor fapte, că acestea au luat totuşi forma unei drame cu introducere, d esfăşurare şi deznodămînt. În realitate, orice istorie îşi are limitele ei. Şi aici este mai normal să adoptăm punctul de vedere al unei m ultiplicităţi. Lumea este a l cătuită din istorii particulare ce se desfăşoară paraleL fără a începe sau a se sfîrşi împreună. Există pu ncte în care se intersectează sau se amestecă, dar gîndirea n oastră nu aj unge să le un ifice complet. Dacă vreau să vă urmăresc istoria vieţii, tre buie să ren u n ţ momen tan la a mea. Î nsă, pentru a povesti istoria a doi gemeni, biograful lor va fi obligat să ii prezinte alternativ cititorilor. Afirmaţia că universul ne povesteşte o si ngură istorie reprezintă încă o dogmă a monismului în care nu putem crede decît apărînd-o . Pluralismul n e prezil1tă din istoria lumii ceva asemănător unei coarde ale cărei fibre ne relatează separat cîte o poveste; însă este mai d ificil să imaginăm fiecare pu nct de intersecţie a fibrelor ce co mpun această coardă ca un fapt absol ut izolat şi a poi să adunăm toate pu nctele unei serii longitudinale pen t ru a re al iza, din acesl. întreg, o singu ră fiin ţă. cu p ro p ria sa viaţă. C LI m i cros co p u l , un naturalist descom pune l l l i e m b riol1 ci u l i n t r o t l1 u l t i t l i d i n c d e p u n c t c d e i n t e rs e c ţ i e . p c ;':'.1I"C gî n d i re " le rec ol l s L i t u i ::: h l:-- l i il ta'. p r i n coe z i u i"' c . O " r -

8� l

_'


el ementele ce alcătuiesc lumea, în măsura în care sînt fiinţe, par discontinui În sens transversaL iar coezi u n e a lor pare posibilă numai In sens longitudinal. Naturalistul Însuş i, dorind să urmărească dezvoltarea subiectului pe care îl observă, este constrîns să studieze pe rînd istoria fiecărui organ. Prin urmare, unitatea estetică absolută este încă un i d eal abstract; lumea este mai degrabă o epopee Cll mai multe episoade decît o dramă în care unitatea de acţiune să fie evid entă. Aşadar, am remarcat pînă aici, că l u mea este 'un ificată prin intermediul unei rnulti plicităţi de siste me, de genuri, de scopuri şi de drame. Nu am nimic Împotriva faptulu i ca unitatea să fie mai curînd reală decît aparentă în toate aceste procedee. De asemenea, sînt de acord că posibilitatea unui scop unic şi suveran, a unui sistem sau gen unic şi suprem, a unei istorii unice su praordonată celorlalte, este o ipoteză legitimă. Spun doar că orice afirmaţie dogmatică este, în preze nt teme rară, in pofida garanţiilor suficie nte. VID De mai bine de un secoL moniştii au transformat ideea unui subiect unic al cunoaşterii În "actorul principal al gîndirii noastre" (denkmittel) . Conform lor, multipl icitatea nu există decît cu titlu de obiect pentru gindirea acestui "subiect unic", reprezentat de Absolut; ea nu este decit in propria sa imaginaţie, şi, conform felului în care cunoaşte ea nu are decît un scop unic ce formează un sistem un ic, povesteşte o singură istorie . Noţiunea de unitate, care in lucruri nu este decit unitatea gîndirii ce înglobează totul, este creaţia subiimă a filosofiei intelectualiste. Credem În AbsoluL de obicei, datorită unor . raţiuni su perioare cărora nu s-ar putea opune un gin d itor clarvăzător. in prima mea "Lecţie" am semnalat un ele d i ntre imensele consecinţe practice an trenate de Absolut; şi, cu siguranţă, vor rezulta importante diferenţe de mai multe feluri d acă, în loc să îl respingem, îl vom admite ca adevărat. Neputind a borda a ici toate demonstraţiile l ogice prin care pretindem să stabilim existenţa Absolutul u i , mă limitez să spun că nu am rem a rcat nici u na solidă. Asadar, voi vorbi despre Absol u L O mniscienL ca despre o singu �ă i poteză egală, pentru momenL Cll concepţia pluralistă; O I', conform ultimei, nu exista nici un punct de vedere, nici un sistem de cunoaştere prin care un iversul În Întregime să fie observat. "Pentru DLl m neze u , ne spune Roycc, conşti inţa formează in Înlreg i m e li n m o m c n t unie, d e o tra n s parenţă l u m i n oasii'" : The Conceptian of Go d .

Ne w-Yorl\.

! 8 9 7 . p. 2 9 2 . 3-l-


Acesta este tipul de unitate pe ca re monismul vrea să îl găsească in gin d i re . Dim potrivă, empirismul este mulţumit cu genul de un itate cu care sintem obişn u i ţi în gîndirea noastră. Oricare ar fi subiectul ce cunoaşte, nimic nu este cunoscut decît În legătură cu altceva. Dar se poate ca fiinţele capabile de cunoaştere să fie o multiplicitate vădit i reductibilă: De asemenea, se poate ca m ajoritatea dintre ei să nu cu noască în totalitate, sau să nu cun oască de loc, nici măcar o d ată, ceea ce poate fi cunoscut; şi, de altfeL este probabil ca uitarea să fie imposibilă. Oricare ar fi tipul de unitate realizat lumea nu va fi mai puţin decît un univers, un toL în gîndirea ce reali zează legătura părţilor care îi sînt cunoscute. Singura diferenţă ar consta în faptul că, în primul caz, cunoştin ţele ar fi a bsolut u nificate, iar în al doilea ele ar fi despărţite as tfel încît să se regăsească, ca să spunem aşa, reduCÎndu-se una pe alta. Capodopera inteledualismului contemporan este, după cum vă spuneam, noţi unea u n u i sub iect u nic în care cunoaşterea este instantanee sau eternă, aceste două adjective, avînd aici acelaşi sens. Datorită acestei "capodopere" a fost respinsă "Substanţa" atît de preţuită de filosofii anteriori şi care le perm itea să ajungă la unificarea cunoştinţelor, Substanţa este singura care "e în sine şi pentru . sine". Substanţa universală include fapte palticulare, ce ne alcătuiesc experienţa şi care n u reprezintă de cît forrrie ce îşi a u fu ndamentul î n e a . Su bstanţa a cedat în faţa atacurilor cu caracter pragmatic ven ite din şcoala engleză. în zil ele noastre, nu o mai privim decît asemenea unui nume ce desemnează fe nomen ele pr,�?:entate ca efectiv grupate, oferite sub forme coerente, pe care s piritul n ostru fi nit le întîlneşte în experienţă sau le gîndeşte împreună. Da, aceste forme, aceste legături in tră într-ade văr, ca părţi componente, în desfăşurarea experienţei noastre, asemenea termen ilor astfel grupaţi; şi repet că idealismul modern a făcut un pas mare în sensul pragma tismuluL atunci cînd a recurs la aceste modalităţi, d irect concepu te, pentru a explica u nitatea l umii, în loc să o explice prin "inerenţa" părţilor, oricare ar fi n atura acestor "ineren ţe", prin tr-un principiu imagin abiL ascuns în culise ! AstfeL "lumea este unu" exact în măsura în care experie nţa ne arată inlănţuirefl fe nomenelor, "unu" in raport cu legăturile ce ne apar şi doar in raport cu ele. Atunci, dacă se intîlnesc disju ncţii defi n i te, lumea nu este U I l U . În acest fel un itatea şi multi plicitatea sint ambele ad mise din puncte de vedere uşor d i stin c t e . N u este un "u nivers" pur şi si mplu; nu este n ici un " rn u l t i v e rs" pur şi s i m p l u . Şi fe lu ritele mod uri de a fi "unu" indică, pe n t r u \ ' c ri ri c a rea lor prec is<l lOt a t i t e a p rogra m e d is t i n cte in 1 : l l I n G 1 ş � i i tl ţ i fi :::: 'i . RCn tC1rc6m a c u m u l il itCl [ e a in treba ri i plise de 8.5


pragmatism: în ce constă un itatea, aşa cum o cunoaştem, şi ce consecinţe pracLice an trenează ideea de unitate, od ată acceptată astfel? De fa pt, prin aceasta scăpăm de întreaga agitaţie pe care ideea o provoca atunci cînd era considerată un principiu al sublimului; prin aceasta ne putem rein tegra, cu sînge rece, în curentul experienţei. Pro babil ne va releva un grad de legătură, de unitate ce depăşeşte cu mult previziunile noastre actuale; însă este subînţeles că principiile în v igoare din domeniul pragmatism ului nu ne dau dreptul să cerem dinai nte, din n ici o perspectivă, u nitatea absolută. Este atit de dificil de observat precis semnificaţia un ităţii absolute, încît. majoritatea dintre voi acceptă d e bună voie să păstreze atitudinea rezervată ce este, la urma mmei. a noastră. Se poate totuşi să existe spirite adepte ale unui monism atît de radicaL încît să respingă ideea de a pune definitiv la acelaşi nivel egalitatea şi multiplicitatea. Impresia că gînd irea se opreşte la jumătatea d rumului este d ată unor astfel de spirite de o unitate ce admite grade diferite; o unitate ce comportă di verse tipurJ, o un itate ce se opinteşte în faţa elementelor "n on-conductoare" ; o unitate ce se realizează d oar din aproape în aproape, în loc să se facă dintr-o singură mişcare, În bloc; o unitate ce se re duce în numeroase cazuri la o simplă proximitate exterioară, în loc să fie o legătură mai intimă; în fine'" o unitate ce este doar o înlăn ţ u ire. Ei cred că dacă unitatea lucrurilor este superioară multiplicităţii lor, prima trebuie să aibă şi un adevăr mai profund, trebuie să fie aspectul cel mai real al univers u l u i . Ei cred că În concepţia pragmatică este prezentat un univers im perfect, raţional; trebuie ca universul real să formeze, în categoria fiinţei. o un itate necondiţionată, absolut "consolidată", ale cărei părţi. solidare Între ele, se implică reciproc de la prima la ultima, fapt fără de care ne va fi imposibil sa considerăm co mplet raţional acest domeniu d in care noi înşine facem parte . Fără în d oială că această concepţie a unui mecanicism exagerat are o mare influenţă asu pra multor persoane. "O singură Viaţă, Un singur Adevăr, O singură Dragoste, Un singur Principiu, Un singur Bine, Un singur Dumnezeu": iată ceea ce ci tesc într-o plachetă publir:ată de "Şt ii nţa Creşti nă" şi pe care poştaşul mi-o aduce. Da, fără îndoială, o asemenea profesiune de cre d i n ţă are, din pu nct de vedere pragm atic, o reală valoare e moţională; şi, negreşit, cuvîn tul "Unu" contri b u ie la această valoare, la fel C ll celcblte c u v i n t e , Dar da Cii vrem să st abi li m în mod intelectual ceea C'O poate s e m n i fica lin Zl stfc l d e e x ces de u n i t Zl t c , n e i n l.clc1!'CC Ill lil d i s t i n c ţ i i l e p l-agJ l13 l i s l �l U l u i _ S a l i p o a t e e s �c \ o l-I:n dc s p r,- a l tcc\ ,� .:l exic d e s p r e c U \!: l l l i ! .


Unu desemnîn d universul ca simplu obiect al dis cursulu i; sau se discută despre întregul format din toate legăturile particulare, toate înlăn ţuirile particu lare ce se pot verifica; sau se are în vedere o anum ită modalitate de a garanta aceste legături, modalitate ce s-ar extinde la tot şi ar fi, spre exem plu, o origine unică, un scop unic, un su biect sau o gîndire unică. De fapt este mereu vorba despre o gîndire un ică, despre un u nic subiect al cunoaşterii pen tru oricine abordează astăzi problema în sens intelectualist. Ni se spu ne că această gîndire u n ică inglobează toate celelalte forme de legătură; universul, lumea pe care o concepe nu ar putea duce l i psă de toate părţile sale reciproc impl icate u n a într-alta, într-un tablou logic, estetic şi teleologic, ce reprezintă visul său etern şi care este, el însuşi, u nic! Ne este a bsolut imposibil să ne repreze ntăm imaginea oferită de acest tablou; de aceea ne va fi permis să presupunem că autoritatea, ce echival ează incontestabil cu monismul absolut şi, probabil, va echivala mereu în ochii anumitor persoane, Îşi datorează întreaga putere unor cauze mistice şi nu raţiunilor intelectuale. Vreţi să interpretaţi cu demnitate monismul absolut? Fiţi un mistic! Toate stările mistice ale spiritul u i , oricare ar fi gradul atins, favorizează de obicei, nu Întotdeau n a, aşa cum ne demonstrează istoria, concepţia mon istă. Nu este potrivit să ab ordăm aici problema generală a misticismului. Vre au doar să citez, pentru a mă face înţeles, profesiunea de cred inţă a unu i mistic. Modelul perfect al tuturor sistem elor moniste se întîlneşte la hinduşi, în Vedan ta, doctri nă fon d ată pe Vede; şi modelul pe rfect de misionar vedantist a fost Swami Vivekananda, acela care a vizitat America de Nord acum cîţiva an i şi a m u rit apoi. Metoda ved antină este mistică. Aplicînd­ o, nu raţionaţi; dar d u pă ce o veţi fi practicat pînă la final, veţi vedea adevărul; văzindu-1, îl veţi putea face cunoscut . Iată cum Vi vel{ananda n i-l prezintă în tr-o conferinţă din Statele Unite: " Unde este suferi nţa celui care vede Unitatea universului, Unitatea vi eţii, Unitatea a tot? .. Cauza reală a nenorocirii lumii este separarea din tre o m şi om, din tre bărbat şi femeie, dintre adult şi copil, din tre noţiuni, din tre pămîn t şi lună, d intre lună şi soare, d i n tre atomi. Dar Vedanta spune că această separaţie nu există, n u are corespondenţă cu re alul. Ea n u este decit aparentă; se află doar la suprafaţă. Unitatea a existat mere u în chiar miezul lu crurilor. Coborîţi in voi şi veţi găsi această unitate d i n tre om şi om, d i n tre fe mei şi copiL d i n tre rase, dintre cei mari şi cei mici, dinlt-e bogaţi şi săraci, din tre zei şi oame n i : toate repre z i n ta Unul; ra � i o ll a m e ntLll este s i m il:lr p e n t ru a n i m a l e daca d U J l g e t i o p r o fu n z i m e s l : fi ::: i e nl�l . N i l Tl i c ! l ! 1 p 02\ t e n i l u z o r i u p e n tru ((:1 c Cl rc aj lj ng.:,: la e Z1 . . U n d e ,U p ,-, t e � fi i l u z h7 Ce [-21 r p u�ea '1:) 7


deruta? LI cun oaşte realitatea şi secretul a tot. Unde ar pu tea exista nenoro cirea pentru el? Ce poate d ori? El a descoperit realitatea în Domn ul care este Centrul, Unitatea, Eterna Fericire, Eterna Ştiinţa, Eterna Existenţă. Or, Acolo, nu există nici moarte, nici boală, n i c i durere, nici ne norocire, ni ci nemulţumire . . . in Miezul lucruril or, în Realitate nu avem pen tru cine plînge sau pentru cine sa ne chinuim . . . El a patruns totul, El Unitate Pură, Fără Formă, Fară Corp, Făra păcat EL G inditoruL marele poet Fiinţa, Existen�ă pri n Sine însăşi, EI care dă fiecăruia după merit!" Remarcaţi în ce punct este radical acest mecanism. Separaţia nu este doar abolită de Unitate: se n e agă existenţa separaţiei. Nu mai există multiplicitate. Nu sintem părţi ale Un ului; El nu conţine părţi În Sine; şi pentru că, Într-un anume sens, sîntem incontesta bil, trebuie ca fiecare dintre noi să fie Unul, incontestabil şi total. Unul ce este Absolutul şi eu ce sînt acest Unu; iată o religie care, din punct d e vedere emoţionaL posedă o înaltă valoare pragmatică, căci ne oferă o protecţie perfectă, s-ar putea spune! Sa-l u nnărim în continuare pe Swami: "Cînd omul a descoperit că este Un u cu fiinţa infinita a universului, cind orice se paraţie a disparut şi toţi bărbaţii, toate fe meile, toţi îngerii, toţi zeii, toate animalele, toate plantele, universul în întregime, s-au pierdut în această Unitate, atunci orice teamă dispare. Ce mă inspăimîntă pe mine? îmi pot face rău? Mă pot omorî? Ma pot înşela? Voi înşiva vă ind uceţi frică? Atunci orice durere va disparea. Ce îmi poate cauza durere? Eu sînt Unica Existenţă a un iversului. Atunci invidia va dispărea. Pe ce pot fi invidios? Pe mine? Atunci toate sentimentele rele vor dispărea. impotriva cui aş putea manifesta un sentime nt rău? împotriva mea? Nu sint decît eu în univers. Daţi lovitura de graţie acestei distincţii, acestei superstiţii ce vă determină să spuneţi că exista o multiplicitate. Pacea eternă aparţine doar celui care vede, în aceasta lume a pluralităţii, Fiinţa Un ic;:], a celui care vede, în aceasta masa de insensibilitate, Singura Fiinţă ce Simte, cel care, în această lume a umbrelor întîlneşte Realitatea, lui şi a nimănui altuia !' Urechile noastre aud această muzică ce Înalţă şi linişteşte. Toţi purtăm în noi, cel puţin, germenele misticism ului. Şi atunci cind idealişLii ne prezintă argumentele lor În favoarea Absolutului, cînd vor declara că cea mai mică separape adm isă antrenează logic o lipsă de un itate iremediabilă şi totală, nu pot să nu ban uiesc că punctele evident slabe ale raţionamentelor lor sînt aparate con tra propriilor critici, CZl şi Cu lll ar fi disimulate de un anume sentiment mistic, logic sau ilogic, sentimenLul cei UniLalea :\bSO! l!l<i l reblli·:,: 5,i Ik nea p,,; rul i'. d e v <:l l'z: ! ,c, . În orice C,:Z, ki ee,-l c1e li i l i lzll C : �l n l l \ e Z1 ! cj o !" Î : c S e p Z1!'il p e moral� i : · Pi1 S i '.l :l�� a c1 :-"lU'J5t.�i s .,:: ..


observă germenele mistic a ceea ce ar putea exprima uni tatea completă a tuturor fi inţelor ce simt. Acest germen mistic se trezeşte în noi atu nci CÎnd ascu ltăm argumentele monişti lor; ei le acceptă au toritatea şi nu acordă decît un loc secundar consideratiilor intelectuale. De �camdată, nu insist mai mult asupra aspectelor religioase şi morale ale problemei, dar voi reveni în ultima mea "Lecpe". Prin urmare, să îndepărtăm autoritatea susceptib i lă de a fi eventual considerată ipotetică d e instituirile mistice. Abordăm doar din punct de vedere intelectual problema Unului şi a Multiplului; de asemenea, observăm poziţia pe care o are aici pragmatismul. Aplicind criteriul său, extras din d i ferenţele pracfice ale fiecărei teorii, el poate repudia în egala măsură monismul absolut şi pluralismul absolut. Lumea este unu acolo unde, printr­ o conexiune diferită, părţile sale "se intre-ţin". Dar lumea este multiplă acolo unde lipseşte o conexiune defiliită. În fine, lumea se unifică din ce in ce mai mult, mulţumită cel puţin sistemelor de conexiune pe care activitatea umană nu încetează să le construiască de-a lungu l timpulu i. Nu este imposibil de imaginat lumi care, prin conexiun ile lor defin ite, s-ar opune acesteia sau s-ar Înfrunta intre ele, lumi În care prind viaţă tipurile şi gradele cele mai felurite de unitate. Astfel, cel mai jos grad ar fi o lume unde lucrurile sînt date unele cu altele. Conjuncţia "şi"' ar fi suficientă pentru a exprima faptul că părţile sint prinse într-un ansamblu. Astfel este lumea ce ronne6lză acum o colecţie a existenţelor noastre interioare . Nu d oar spaţiile şi timpurile concepute d e imaginaţie în fiecare dintre noi, obiectele şi even imentele din propriile sale reverii sint incoerente, mai mult sau mai puţin, unele în raport cu altele: dar nu' există absolut nici o relaţie defin ită intre ceea ce reprezintă ele în spiritele a doi oameni diferiţi. Într-un mod total nesistematic, fără a se influenţa sau acţiona unul asu pra celuilalt, gîndurile vagi ce există, la un moment dat, În spiritul n ostru sau În al meu, cel care vorbeşte, se penetrează reciproc. Aceste gînduri coexistă, dar dezordonat, fără a găsi in n ici unul di ntre noi un receptacol unde să le unifice. Astfel risipite, ne oferă exemplul cel mai convenabil pentru o "multi plicitate" absolută. Nu ne putem imagina nici un motiv care să ne oblige să ad mitem că ele trebuie cunoscute impre ună. Cu atît mai puţin ne putem i magina, chiar dacă ar fi cu noscute simultan, cum le-am putea considera un tot organizat. Dimpotrivă, ad ăugaţi sen zaţiile şi mişcările corpului nostru : unitaLea at inge astfe l U Jl grad mult mai inalt. Audita el visa ale n oasLre, tot c e e a ce a u zi m şi v e d e m , lot ce facem, de s c i n cl În a c e s t e re c e p ta c o l e c e nu le ·zl l î n tîl n i gî n d m i l e nOZlslre i l l1 c d i i1 t. c . rccc ptZl c. o l e ale t i I11 )1 I ' ! U : şi a k spa ţ Î l l l ui unde fi e care

89


eveniment işi gaseşte data şi locul. Percepţiile noastre audi tive, percepţiile noastre vizuale, actele noastre formează "lucruri" de un anumit 'gen"; în plus, toate pot fi clasificate. Totuşi nu este imposibil de imaginat o l ume alcătu ită din lucruri şi ge n u ri in care nu ar exista nici o acţiu ne sau reacţie cauzală ce ne sint atit de familiare. Fiecare lucru ar putea rămîne in ert, să nu exercite sau să n u su porte nici o acţiune, in raport cu toate celelalte, şi să refuze să propage vreo infl u e nţă; sau rudime ntarele influenţe mecanice ar putea intra in joc, dar fără vreo acţiune chimică. O lume ca aceasta ar fi mult mai puţin un ificată decît a noastră. Prin Urmare, am putea concepe o a tre i a lume unde ar exista acţi uni şi reacţii ch imice, dar nici o fiinţă gin ditoare; o alta unde ar fi fiinţe gin di toare, indi vizi, dar numai indivizi cu ginduri strict individu ale, astfel incît nu ar fi posibilă viaţa socială; apoi o alta unde viaţa socială s-ar re duce l a faptul că indivizii a r fi între ei simple "cunoşti n ţe" şi ar rămine străini de orice afectiune; în fine, o alta unde ar exista afectiuni, ' dar fără nici o rigoar� în a le sistematiza. în oricare din aceste ipoteze, lumea nu ar fi n icicînd absol ut iraţională; dezin tegrarea nu ar fi niciodată a bsolu tă, oricit de inferioară ar părea o lume faţă de celelalte. Aşadar, dacă spiritele noastre vor aj unge vreodată să fie unite tele patic, dacă vom putea să cunoaştem in mod imediat, cu anu m ite condiţii, ce este o a ltă gindire, lumea în care trăim acum ar părea, în faţa spiritelor din cealaltă lume, de un grad inferior! Deoarece conj ecturile noastre pot parcurge cîmpul larg deschis de trecutul eternităţii. e posibil să ne fie permis să ne intrebăm dacă d iferitele feluri de unitate acum realizate in lumea locuită de noi n u ar fi evoluat, d in întîmpl are, progresiv, aşa cum obserJăm astăzi evoluind, în cadrul umanităţii, sistemele create pentru a ne satisface necesităţile. Dacă o aseme n e a ipoteză ar fi legi timă şi un itatea totală va apărea, nu ca origine a lucrurilor, ci mai degrabă ca ultimu l lor termen, "Absolutul" va trebui să fie înlocuit Cll "Ultimul". Conţinutul ar fi acelaşi pentru ambele noţi u n i, căci ar reprezenta experienţa aj u nsă l a cel mai înalt grad de un ificare; dar re laţiile lor În timp s-ar schimba în întregime . Discuţia despre problema unităţii argumentează, Împrumutînd un cuvint al lui Pa pini, de ce spuneam că pragmatismul încearcă să "rafineze" toate teoriile noastre. in general, am afi rrni'lt unitatea lumii in tr-un mod abstract cu aceeaşi intensita te C l l care ar fi tre b u i t să fie negată de un dement. Moniştii au recurs la o viole n ţă ce avea deseori un caracter convulsiv, i n compa t i b i l cu o discuţie re zonabilă ce r e c l a ma an umite distincţii. in pa rt i c u l ar s-a c r e z u t că t re b u ia ca doctrj n a Absol u t u l u i să fie un a c l de cre d i n tii a fl i-mat In mod ,

90


dogmatic şi intransigent. Primu. ! în ordinea existenţei şi a cunoştinţei, logic n ecesar şi asigurînd prin legături de o necesitate reciprocă un itatea lucrurilor i n ferioare lui, cum ar putea UnuL Total, să admită cea mai mică atenu are În rigiditatea sa esen ţială? Cea mai mică sus pici une de pluralism, cea mai uşoară zvÎCnire de independenţă a părţilor sale ar echivala cu prăbuşirea l u i ! Nu există grade în uni tatea absolută; acest fapt ar echivala cu afirmaţia că apa di ntr-un pah ar rămîne absolut pură, chiar dacă include un mic germene de holeră! Da, ind epende nţa, chiar de un grad neglijabil, a unei părţi oricît de insign ifiante, ar fi la fel de totală ca un germene de holeră pentru Absolut! Necesitatea unui dogmatism atît de exclusiv nu este observabilă şi în cazul pluralismului. Admiteţi, oricît de puţin, o separare între lucruri, o pornire de ind ependenţă, o libertate de joc pentru părţile ce acţionează un ele asupra celorlalte; o anume noutate varia bilă, o iregularitate ireală, accet-ltaţi umbra tuturor acestora? Ei bine, acestea îi sint suficiente pragmatismului; nu mai trebuie să vă ofere în schimb nici un grad, oricît d e ridicat ar fi, de unitate reală! Care ar putea fi exact acest grad? este o Între bare care nu va pu tea fi lămurită, conform pragmatismuluL decît prin experienţă. Monismul absolut n!1 va fi redus la neant, dacă trebuie în acelaşi timp cu intreaga unitate, să admitem sub forma unui germene, oricît de involuat, sau a unui vestigiu, o separare neabolită incă! în aşteptarea momentului in care experie nţa va permite verificarea d efinitivă a felului în care balanţa inclină pentru unirea sau dezbinarea din lucruri, evident că pragmatismul se alătură pluralismului. Este posibil ca pe viitor cea mai plauzibilă dintre ipoteze să fie unitatea, chiar totală, garantată de o gindire un ică, de o origine unică şi de un univers consolidat. sistematizat În toate modurile posibile. Pe de altă parte, există ipotezo opusă, ce trebuie adoptată, a unei lumi imperfect redusă l a unitate pină in prezent şi a cărei reducere va fi probabil mere u nedesăvirşită. Aceasta este ipoteza pluralistă. Deoarece monismul absolut ne interzice să o considerăm serioasă şi o declară absolut iraţională, este limpede că rezultă pentru pragmatism necesitatea de a se Îndepărta de monismul absolut şi de a urma calea empirică adoptată de pluralism. Astfel rămînem in acest univers al bunului simţ, unde observăm lucrurile În pmte un ite, în parte se parate. Atunci care sens din lre cei doi termeni: "l ucruri" şi "conexiuni", trebuie adoptat in pragmatism? Pentru a afla ras p u nsul va tre b u i. in u rmătoarea "Lecţie", să ap licăm metoda pragmatiCă pentru f i l o s o fi Zl Il l i l li i Lj bun sim ţ .

91


LECŢIA A CINCEA PRA GMA TISMUL SI BlflVUL SIMT ,

,

Ce reprezinta cunoa;>terea pentru pluralism - CU/n se largesc cuno;>tinţele noastre - Persistenţa concepţiilor anterioare Stramo;>i no;>tri preistorici au descoperit conceptele b unului simţ - enumerarea acestor concepte - Acestea au fost asimilate progresi)/ - Spaţiul ;>i timpul - 'Lucrurile ': - "Gen urile " - "Ca uza " ;>i "legea " - Bunul simţ este un stadiu al e volupei mentale, datorat oamenilor de geniu - Stadiile "critice ':' pe de o parte, ;>tiinţa; pe de altă parte, filosofia; ambele sÎnt comparate cu bunul simţ - De ce parte este mai mult adevar? Raspunsul este imposibil,

in ultima noastră "Lecţie", a m re nu nţat să vorbim despre uni tatea lumii aşa cum se o bişn ui eşte, ca despre un principiu pentru care şi vidul ar reprezenta s ublimul. ş i am stud iat diferitele fe luri particulare de unitate ce învăluie universul. Unele ne-au părut a coexista cu an umite modalităţi de m u ltiplicitate, ce presupun o separaţie care nu ar fi mai puţin reală, " Pînă unde tre buie să verific?" Aceasta este acum întrebarea formulată de fiecare fel de unitate sau de un ire, de fiecare fel de separare, Deci, în calitate de b uni pragmatişti, tre buie să ne di rijăm privirea spre experienţă şi spre "fapte", Am menţinut unitatea a bsolută doar ca i poteză: această ipoteză se reduce, în zilele noastre, la ideea unui subiect omniscient ce vede lucrurile, fără excepţie, formînd un singur întreg sistematizat. Dar putem considera mereu acest subiect Absolut sau Ultim, Pe lîngă această i poteză ce comportă o formă dublă, su bzistă, de altfe l. ideea op usă con form căreia, în cel mai vast cîmp de cunoştinţe ce a fost sau va putea fi vreodată,

i\m

tradus

cOOrdOIl <l t<l

e x p resi<l

m o r<l l j ,

' co m m O I1

cît ş i

ce<l

SC:lse'

p:':n

gI1 Q s e o l ogi,� �':

speci <l l it<lte şi pri n " s i m ţ com u n ' ) � ll , l . .1

" [) lI n

simţ",

r În ti i ll i U

\'izind

�l t i t

in l i t e r � t ll r�l eL


ignoranţa nu încetează şi n u va inceta să ocupe un loc, fi indcă ceva va fi mereu neînţeles. Aceasta este teoria pluralismului "noetic" sau, cu alte c u vinte , concepţia pluralistă a cunoaşteri i. Moniştii o consid eră absurdă . Aşteptînd ca observaţiile pozitive să incline balanţa într" un sens sau a ltul, ne revine sarcina să o studiem cu acelaşi respect arătat pentru monismul "noetic". Pragmatismul, nefiind la origine decît o metodă, ne-a obligat să analizăm favorabil doctrina pluralistă. Este posibil ca între unele părţi din univers legătura să fie atit de slabă încît doar copula "şi" să le unească sau să le alăture în discurs. De asemenea, ar fi posi bilă apariţia şi dispariţia un ora, fără să producă n ici o modificare internă celorlalte. Această viziune plu ralistă despre o lume ce se constituie prin adiţie se impune pragmatismul u i cu seriozitate . Dar prin aceasta sIntem conduşi spre o a l ta; ajungem sa presupunem că lumea efectiv dată, în loc de a fi împlinită "din eternitate", aşa cum susţin moniştiL va pu tea rămîne neîmplinită, să sufere mereu noi adiţii şi pierderi. Ea este în mod pozitiv şi flagrant incompletă. Însuşi faptul de a aborda această problemă demonstrează că în prezent cunoaşterea noastră este lacu nară şi admite a d iţii. Stăplnul cun oaşterii, ce face parte din lume, o îmb u năLăţeşte şi îi favorizează dezvoltarea. Cîteva remarci generale d espre felul în care lumea se desăvîrşeşte, d acă se întîmplă acest fapt ne vor uşura tranziţia spre s ubiectul nostru, "bunul simţ". Să constatăm de la început că n i se de zvoltă cunoaşterea, ca să spunem aşa, în etape. Ele pot fi mari sau m ici; d ar niciodată cunoaşterea nu se dezvoltă în toată înti nderea sa; există mereu o cunoaştere an terioară ce rămîne ceea ce ea era. Cun oaşterea voastră în ale pragmatismului se dezvoltă, să presupunem, în acest moment. Mai tîrziu, această cunoaştere va putea suferi mod ificări d estul de mari ale opinii lor considerate pînă a tunci adevărate. Însă aceste mod ificări sîn t susceptibile de a fi graduale. Fără a merge mai departe, să luăm ca exemplu aceste lecţii. Ceea ce dobînd iţi în primul rînd este, pro babiL un mic n umăr de noi definiţii, de distincţii, d e puncte de vedere pe care le ignoraţi. Dar cunoaşterea noastră, in timp ce îşi adaugă aceste idei s peciale, continuă să rămînă nem işcată; opi n i i l e precedent formate s e v o r "înstrăina" l e n t în voL mod ificînd inse nsibil ansambl u l prin lucru rile n o i pe care incerc să vi le i mp u n . Pres u p u n că În acest ll l O l Il e n t m ă a s c u l t a ţi c u a n u m i te i d e i p r c co n c c p Ll Le d es p re i n c o lJl p c,.l c n ţa m e a ; aces t e i d e i i n fl u e n ţeaz8.

fe l u l de

il

r c c e p tcl

ccea

c'":

\ c;.

s p u n . D a r cl c1Cci mei o p res c b ru s c ,

93


întrerupînd această "Lecţie" pentru a cînta cu o voce pu ternică de bariton: nu ne vom întoarce acasă pînă d iseară! fără a adăuga ceva nou fond ului vostru de cunoştinţe, acesta ar fi un fapt care v-ar obl iga să mă priviţi diferit şi, În plus v-a r pu tea schimba părerea des pre filosofia pragma tică şi, in ge neraL ar putea provoca revizuirea u nora dintre i deile voastre. Î ntr-o asemenea circumstanţă, spiritul vostru se află în dificultate, la mijloc între credinţele vechi şi cele noi aduse de experienţă. Aşadar, gîndirea noastră se îmbogăţeşte în etape; şi achiziţiile noi provoacă, într-un feL o pată de ulei l . Dar nu . le permitem să cîştige teren decît fOa/te puţi n ; atit cît putem, păstrăm i ntact ansamblul de cunoştinţe, de prejudecăţi şi de credinţe pe care le avem deja. Cîrpăcim, lipim mai mult decît înnoim! Lucrurile noi se infiltrează în acest ansamblu şi îi imprimă culoarea; dar aceasta le impune propria coloraţie, absorbindu-le. Trecutul nostru li se apercepe2 ; şi atunci cînd se stabileşte noul echilibru la care se aj unge prin fiecare pas înainte făcut în form area cunoaşterii, rar se întîmplă ca noua informaţie să fie "dej a dezvoltată". AstfeL n oile adevăruri sînt rezultatul experienţelor noi şi al adevărurilor anterioare ce se combină şi se modifică reciproc. Acesta fiind modelul sch imbărilor de opinie, nimic nu ne permite să pres upunem că l ucrurile nu s-au desfăşurat mereu la fel3 . De aici rezultă că foarte vechile modalităţi de gîndire ar fi putut foarte bine supravieţui, în pofida tuturor schimbărilor posterioare survenite în opiniile oamenilor. Este posib'il ca buretele să nu fi şters concepţiile cele m ai învechite. Asemenea celor cinci degete ale noastre, oaselor din urechile noastre, rudimentaru lui apendice ca udal sau altor particulari tăţi ce reprez intă pentru noi relicve, este posibil ca aceste concepţii să su bziste ca mărturii de neşters ale evenimentelor petrecute în istoria rasei noastre. Se poate ca odată s trăbunii noştri să se fi angajat raţiona l sau din întîmplare, pe căi intele ctuale pe care nu le-ar fi putut crea. Dar după împlinirea acestui fapL re zu ltat u l s-a păstrat. Dacă aţi început o piesă muzicală p e u n anu mit t o n il veţi păstra neschimbat pîn ă la sfîrş it. Vă puteţi schimba du pă plac casa, dar planul fundamental al arhitectului va persista; oricîte mod ificări aţi aduce u nei biserici gotice, niciodată nu o veţi tra nsforma într-un te mplu doric. La fel se întîmplă şi cu o sti clă ce co nţine un drog sau I Autorul ut i l iz e Zl z ii

În d u b l u sens cuvintul ·'spot'·, s e m n i ficiild ş i ' p '.1 tii ', ş i

"loc" ( n , t , l . ,

;\ l l toru'

u t i l : z e � z ii

\ ' e r b u l "appe rc c i .es

fol os e ş t e t e l'm e n l : 1 " ;J p e l'c e o ţ i e " � n , t , \ ,

3 Vezi

ill

sensiii

i n c o n t i l1 u :J re, c1ar ş i " L e c ţ i Zl ;.\ ş;..\ptea ·, ll . L ,. .

94

;11

C Cl re

H E f\BAf\T


\\Ih isJ�ey: oricît o veţi spăla nu veţi pu tea in depărta total gustul lichid ului! Deci, adopt teza conform căreia concepţiile noastre fundamentale despre lucruri sînt descoperiri făcute de unii dintre strămoşii noştri. În epoci foarte Îndepărtate de cea actuală. ce au reuşit să se menţină de·a lungul experienţei din secolele ulterioare lor. Ele sînt un stadiu de echilibru realizat în dezvoltarea spiritului u man, stadiul bunului simţ. Celelalte stadii s-au grefat as upra aces tuia, dar fără a-i submina puterea . Pentru început să pres upunem că stadiul b u nului simţ este definit. În limbajul curent, cînd vo rbim despre un om care are bun simţ înseamnă că el are raţiune, că este străin de orice extravaganţă ş i, după o locuţiune familiară, că îşi cunoaşte lungul nasului I . Î n filosofie se înţelege cu totul altceva într-un astfel de caz: avem în vedere acel om care ulilizează anumite firme in telectuale şi anu mite categorii de gindire. Dacă am fi fost homari sa u albine, este posi bil ca organizarea noastră să nu fi condus la utilizarea unor modal ităţi foarte diferite pentru a percepe datele din experienţa noastră. Din cauză că nu am putea să le legăm dogmatic probabil că aceste categorii atît de diferite, pe care sîntem atît de incapabili să le imagin ăm, ne-ar fi adus in final aceleaşi servicii ca acelea actuale! Cei care văd aici u n paradox visează la geome tria analitică, Aceleaşi figuri pe care Euclid le definea prin relaţiile lor intrinseci, de fapt le-a definit prin raporturile dintre pu nctele lor şi coordonatele acciden tale; din această inovaţie a rezultat o moda litate absol ut diferită, incomparabil mai puternică, de a opera asu pra curbelor. În toate concepţiile noastre trebuie să vedem ceea ce germanii numesc Denkmittel, instru ment În serviciul gîndiri i , mij loc ce permite operarea raţională as upra faptelor. Experienţa p u ră nu este în intregime etichetată, ştampilată; tre b u ie să-i descoperim intîi identitatea. Primul său aspect, d u pă Kant, este "un cumul de fenomene" (Gewii h l der Erschneinungen), o "rapsodie de percepţii" (Rhapsodie der Wahrnehnunger); raţ i u nea treb uie să in troducă un itate in această divers i tate . Cu ce să incepem? De obicei prin construirea unui s istem de concepte pe care le plasăm, le dispunem în serii sau intre ca re s ta b i l i m l egătu ri i n telectuale. Apoi u t i l i z ă m acest sistem, ca ,

.-\ t l t O I' U !

descu:-cj�e�'

u l i l i z C Zl z il

lI11

, " v e rI1Zl c u l :l r ) .

CI�\'I!ll [ 'gl.l rH p t [ o l l " " ::u referire lerill e i l cot1sic!�::!-��t CO!OC '/ i;:l ! l, n . t . i .

95

1:1

"on� ul


formă d e echilibru, pentru a aprecia zilnic impresiile ce apar. Atacarea pen tru o impresie a unui loc în sistemul de concepte insea mnă conferirea "in teligibilităţii". Noţiunea de " repeltorii" paralele, în care relaţia reciprocă a elementelor este "un raport de unu la unu " , este co nsid erată acum atit de utilă în matematică, în logică, încît se substituie din ce În ce mai mult vech ilor sisteme de clasificare. Sînt numeroase sistemele conceptuale cu acest caracter, iar "repertoriul simţu rilor'" este un exempl u . Alocaţi pentru .' impres iile voastre sensibile, prin acest "raport de unu la unu " , u n loc oarecare printre conceptele noastre; aceste impresii vor deveni astfel raţionalizate. Dar: bin eînţeles că ele pot fi raţionalizate de diferite sisteme de concepte. Iată lista celor mai importante: Lucrul Iden ticul sau diferenţa Gen urile Spiritele Corpu rile Timpul Spaţiul S u biectele şi atrib utele Influenţele cauzale I maginarul Realul Ordinea, a cărei desfăşu rare este trasată de aceste noţiuni, la fel ca inepuizabilul torent al percepţiiJor noastre, ne este într­ adevăr atît de fa miliară, încît este dificil să real izăm cîte perce pţii luate în ele Însele sînt departe de a urma rutina invariabilă. Aici nu este nimic invariabil, n ici măcar pentru temperatură. Spre exemplu, la Boston ti mpul nu cunoaşte aproape deloc rutina. Nu este altă lege decît următoarea: timpul pe care l-aţi avut de-a lu ngul a două zile nu-I veţi avea pro babil în a treia zi; dar nu puteţi fi siguri. Pentru oamenii din Boston, experienţa cu privire la timpul de afară este aşadar discontinuă şi haotica. intr-o aceeaşi zi, temperatura, vîntul, ploaia sau soarele pot altern a chiar ş i de trei ori. Această dezordine este însa intelectualizată de staţia meteorologică din Washington ce atribuie un caracter "episod ic" fiecărei fracţ i u n i de timp înregistrat la Boston, de fa p t ii sta b ileşte locul şi momentul intr-un ciclon continental, ultimul avînd o istorie . de-a lungul careia variaţiile locale sc uniformi zează intr-un an ume punct, asemenea mărgele lor de pe Li n ş i rag s a Li pulelor dinlr-un colier. : Kc\l1l l. ,Il . l . l .


Nu este aproape sigur că experienţa, la copiii mi ci şi la animalele inferioare este asemănătoare experienţei locuitorilor pu ţin ed ucaţi din Boston, în materie de meteorologie. Copilul mic ş i animalul din speciile inferioare n u ştiu mai multe despre timp, despre s paţiu, decît faptul că sînt li mitele universului, despre "subiectele" permanente ş i "atributele" variabile sau despre "cauze", "genuri", "gînduri", "l ucruri", decît ştiu oamenii despre ciclonii con tin entali! Un copil foarte mic îşi scapă jucăria şi nu o ca ută. Pentru el nu există n ici o diferenţă între ju căria care a "plecat" şi flacăra unei lu mînări care s-a stins sau "s-a d us", cum spunem în engleză; nu există nici o diferenţă pen tru el între jucăria care "revine", dacă i se dă înapoi, şi flacăra care "revine, " dacă se reaprinde lumînarea. Ideea că existenţa permanentă, concepută izo lat în miezul apariţi ilor sale succesive, nu i s-a format copilului încă. Acelaşi lucru este valabil pentru cîini. Despre ei se poate spu'ne: "departe de ochi, de parte de gîn dire". Este destul de eVident că nu există nici o tendinţă generală de a intercala "l ucrurile" prin tre senzaţii la un cîine. Să îmi fie permis să îl citez aici pe colegul meu G. Santayana. "Dacă un cîine ce adulmecă bucuros în toate direcţiile îşi vede stăpînul venind după o lungă absenţă, bietu l ' animal nu se întreabă de ce a plecat stăpînul său, de ce s-a întors, de ce este iu bit, nici de ce văzîndu-1 culcat la picioarele voastre nu vă mai gîndiţi la eL dar începeţi să visaţi ' la vînătoare; a cesta este un mister absolut ce reclamă raţiunea". "Într-o experienţă de acest fel există varietate, pu nere în scenă şi un anume ritm vital: istoria lui s-ar pu tea su prima în versuri ditirambice! Aici inspiraţia este totul; fiecare eveniment este un fa pt providenţial; nu există fapt ce nu este s pontan". "Aici libertatea absolută şi neputinţa absolută s:au în tîlnit; pen tru voi, totul depinde de binecuvîntarea divină şi totuşi nu veţi şti să distingeţi această interven ţie, ale cărei căi sînt nebănu ite, de ceea ce vă este propriu . Pe de altă parte, personajele acestei drame întîmplătoare Îşi urmează apariţiile şi ieşirile pe rîn d; raţiunea acestor in trări şi ieşiri se descoperă încetul cu Încetul pentru o fiinţă capabilă să'şi concentreze atenţia şi să observe ordinea evenimentelor. . . " "Pe măsură ce se dezvoltă aptitudinea de a înţelege, fiecare din momentele experienţei pare o conseci nţă a celeilalte şi devine susceptibil să le an unţe. Or, orele calme ale' vieţii posedă plen itud inea forţei; dar şi orele convulsive Îşi au res u rsele lor. Nici o emoţie nu a r putea d o m ina gîn direa, d e oa r e c e nu există nici o el11 o �ie a c2t J'c i o rigi l 1 � s a u naştere sa fie tota l a s c u n s ă : n i c i un c:: vc n i rne nt I 1 l 1 a r ' p u tea d e s c ll raja .

97


gîn direa, cacI ea priveşte dincolo. Ea ştie să găsească modalităţile mulţumită cărora să evite cele mai grele impas uri; şi dacă în trecut nu existau in orice moment decît propriile întîmplări pentru a o suplini, împreună cu emoţiile ivite s urprinzător. acum există în fiecare moment posibilitatea de a extrage un inţeles din cele ce ali precedat-o. cit şi pentru conju ncturile din planul general al dramei" I . Chiar în zilele noastre, ştiinţa şi filosofia continuă să dorească transformarea experienţei noastre în diferenţa dorită dintre imaginar şi real. in epocile tre cute, ele au s.tabilit doar distincţiile elementare. Oamenii credeau atunci în ceea ce îşi reprezentau cu vivacitate: visurile lor formau impreună cu ceea ce considerau realitate un amestec inalterabil. Pen tru noi "gîn direa" şi "lucrurile" sin t indispensabile aici; ceea ce ei numeau "realităţi" sînt pentru noi, în anumite cazuri. simple "gînduri". Di ntre toate categoriile enum erate mai înainte nu există nici una despre care să ne putem imagi na că a avut o origine istorică şi că nu s-a extins decît lent. Timpul care este "unu", în care credem · toţi şi în care fiecare fapt are data sa precisă; spaţiul unde fieca re lucru ocupa u n loc determinat. ambele reprezintă noţiuni abstracte ce unifică miraculos lumea. Dar in ipostază de concepte şi sub forma lor desăvîrşită, cît de mult diferă de datele întîmplătoare ce com bină timpul şi spaţi u l şi com pun experienţa omului viu în viaţa sa naturală! Fiecare lucru ni se prezintă prin durate şi extinderea sa proprie; întinderea şi durata sînt vag conturate de o margine, de "ceva în plus" ce se su prapun peste durata şi în tinderea lucrului pre cedent. Dar totuşi nu ştim unde am aj u ns. Nu numai copilul nu face distincţie între ieri şi alaltăieri. trecutul fi ind pen tru el nedefinit; şi noi, adulţii trecem prin aceeaşi si tuaţie cînd e vorba des pre perioade mari. Situaţia este ·valabilă a idoma pentru întinderile spaţiale. Pot o bserva mai clar pe haItă Londra, Constan tinopolul sau Pekinul în raport cu locul in care mă aflu; dar, în realitate, sînt absolut incapabil să percep senzaţia fa.ptelor pe care harta le reprezintă s imbolic; direcţiile şi distanţele sint neclare, confuze, indiscernabile. Depa rte de a fi intuiţii cum preti ndea Kant. timpul şi spaţiuL concepute ca atribute ale "cosmosului", sînt construcţii la fel de artificiale ca şi acelea intll nite în ştiinţe; majoritatea oamen ilor nu util tzează aceste noţiuni. că ci timpul şi spaţiul in care trăiesc reprezintă o pluralitate de eJe l 11enLe ce se întrepătrund reciproc (durcheinander) . Ace eaşi consLata re pe ntru conceptul de "lucruri pe rI11Cl n e n t c " ; p e n t ru conccpLul d e l l icru "identic" şi p e n L r u I

The t. i k of f!.::>asolt; Reason Îl, C O t1l mOIl Sensc. 1 9 U 5. . p . 5 9 . 9x


diferitele sale "manifestări" şi " modificări'; pentru conceptul de "genuri" diferite pe care le utilizăm ca "atribut" avînd lucrul ca "subiect", Ce impresie de simetrie În interiorul acestui amestec reprezen lat de fluxul experienţei imediate şi În varietatea senzaţiilor s ensibile este oferita de aceşti terme ni! Omul redresează şi n iveleaza efectiv doar cea mai vulnerabilă pa rte din acest flux cu aj utorul instrumentelor conce ptuale, Noţiunea lucru lui "ce rămîne acelaşi" este probabil singura pe care au utiJizat-o strămoşii noştri într-un fel cum nu se poate mai vag şi mai exact! Dar, chiar şi atunci, i-aţi fi putut pune În dificultate ÎntrebÎndu-i dacă prin "identic" Înţeleg "un lucru" ce ar fi subzistat chiar dacă nu ar mai fi fost văzut; fără ind oială v-ar fi răsp uns că nu şi-au pus ni ciodată această problemă sau că n ici un fa pt nu le-a apărut ni ciodata astfeL Un alt instr u ment intelectual (denkmiUel) ex traord inar de preţios pentru a ne recunoaşte În multiplicitate îl reprezintă gen urile şi identitatea u n u i gen d at. M u ltiplicitatea s-ar putea concepe ca fiind absolu tă; fiecare experienţă ar fi putut indica un caz singular, u nic şi irepetabil. Aici logica nu s-ar fi putut aplica, această logică nu are alte instrumente decît genurile şi iden titatea genurilor. Ştiind că tot ce face parte dintr-un gen, face, de asemenea, parte din specia acestui ge n, putem străbate un ivers u l dintr-un capăt În celalalt cu uşuri nţă, Animalele nu cunosc aceste abstracţi u n i, dar oamenii civilizaţi le utilizează, dimpotrivă, la grade foarte variate , lată acu m i n fluenţa ca uzală! Dacă este un concept care depăşeşte potopul, ia tă-li i ntr-ad evăr observăm că oamen ii primitivi cred ca nu există n imic fără importanţă ş i care să nu exercite o influenţă oarecare, Analiza celor mai p recise infl uenţe a luat la început forma următoarei in tre bări: "Pe cine sau pe ce treb uie să dăm vi na?" Această Întrebare este p usă spre exemplu, i n cazul unei boli. u n u i dezastru sau oricărui lucru pus tiitor. Acesta a fost cen trul în jurul căruia s-a lărgit cercul influenţelor cauzale. Hume şi şti inţa şi-au u n it eforturile pentru a elimina "noţi u nea acestei influen ţe; au substilu it-o cu "i nstrumentul in telectual" atit de diferit, n u m i t "lege". Dar aceasta este o invenţie prea recentă pen tru a detrona, din vech iul domeniu al b u n ului s i mţ ideea de infl u e nţa ce contin uă să domn ească nes tingherită. O altă noţiune im p or ta n tă a bu n u l u i simţ este "pos ibilul": c e \ ' a mai pu ţ in d ecît realul şi c e v a mai m ull decîl real ul pur şi s i m p l u . S-a î nc e r c a t in v a n d is u e d i ta re a ace s to r noţi u n i. dar ele ll U c e d e a z ă ; re v e n i m la ele din momentul cînd asaltul criti c i i ne ,

las�1 u n I"aga z . 'S i l l e l e " , "C::n'[J u i ' , i n s c: n s u l I11 c ta f i z i c al a c estor d o i LI� :· ' l 1 ·::: n i , sÎll l .J l lc fo rme (1 ·2 gi n d i l"c, d ,,,: t i r() ll ; �l cZlro rC1 n i mt� r. i n l !


scapă.

Da, peste tot in practică "in stru mentele in telectuale" a le bunu lui simţ posedă şi-şi conservă vi ctoria. Orice om, oricît de educat ar fi, continuă să gîndească un "lucru" în conformitate cu bunul simţ, adică asemenea unui su biect un ic şi permanent şi unui "suport" de atribute ce nu se pot sch imba cu cele ale altui "lucru"., Nimeni nu aplică în mod curent sau cu convingere ideea, satisfăcătoare pentru un spirit critic, a u n u i gru p de calităţi sensibile legate printr-o lege. Cu aceste categorii la indemînă ne facem plan uri, ne organizăm şi ele ne aj ută să coroborăm ceea ce este aproape de noi cu datele cele mai in depărtate ale experienţei. in incercarea noastră de a inţelege lucrurile, bunul simţ apare, deci; ca un stadiu perfect definit şi care corespu nde precis scopurilor urmărite de gîndirea noastră . Da, "l ucrurile" există chiar dacă nu le vedem. Şi "genurile" există. Cît despre "calităţile" lor, prin ele lucrurile acţionează, iar noi acţionăm pe baza lor; şi ele există, de asemenea. Lustrele răspîndesc această calitate nu mită lumină peste toate obiectele din salon: această calitate este oprită din drumul său atunci cind îi opunem un ecran opac. Sunetul emis de mine vă pene trează urechile. Căldura este o calitate sensibilă a focu lui; ea il depăşeşte, fi ind resimţită în apă atunci cînd fierbem un ou; putem înlocui căldura cu frigul, lăsînd să cadă deasu pra focu lui o bucată de gheaţă. Iată, în filosofie, punctele in care s-a u împotmolit top oamenii. fără excepţie, de origine europeană. Nici unul din scopurile necesare, din scopurile practice ale vieţii nu reclamă mai mult; şi în rasa noastră nu a existat n ici ca bănuială, că bunul simt nu ar fi absolut întemeiat, decît in ca uzul oamen ilor deveniţi eş ant ioane perfecte de spirit fals, inteligenţe decăzute prin cunoaştere, după cu m s pu nea Berl�eley! Dar acu m să ne in toarcem în trecut şi să anal izăm cum categoriile b u nului simţ au reuşit să-şi impună su premaţia. Nu avem nici un motiv să nu credem că au fost obligate să urmeze exact acelaşi drum ce a adus rece nt un tri umf concepţiilor lui DemocriL Berkeley, Darwin. cu alte cuvinte, ele au fost probabil, nişte fericite descoperiri făcute în perioada preistorică de oameni de geniu, ale căror nume au dis părut în întunericul an tichităţii; este probabil că au fost verificate prin fapte ale experie nţei imediate la care aceste categorii se adaptează re pede. ca s-a u propagat prin exte rior de la li n fapt la altul. trecind de la Li n om la altul. am de b i n e , incît au deve nit fu nd ::\lnentul l i m b aj u l u i şi este impos i b i l astăzi sa gindim fără e fo rt a l tfel d e cît prin e l e . AceasLZi i p oteza ar fi riguros con fo l mă regu ! c i c e 2\ c eJ. l C1 tîtea re zu ! l:l k :oi În ,,, ! l e situaţii. regulă d u pă C;J re '


o lege trebu ie să guverneze lu crurile cele mai vaste şi îndepărtate, atit timp cît este observabilă în ILicruriie de acelaşi gen, privite în detaliu. Bineînţeles, aceste concepţii sînt suficiente pretutindeni pen tru scopurile utilitare ale practicii. Nu este mai puţin adevărat că ele au treb uit să se limiteze iniţial la punctele spe ciale ce au provocat descoperirea lor şi la o extindere lentă de la un lucru la altul. Acest fapt evidenţiază limitele deosebit de nes igure ale cîmpului lor de aplicaţie. Anu mite exigenţe ale vieţii practice ne determină să proclamăm "Timpul" unic, obiectiv, care "se scu rge şi are mere u ace laş i drum" l ; dar în viaţa noastră nu credem în această viteză egală a timpului şi nici măcar nu o putem imagina. "Spaţiul" este "o noţi une mai puţin vagă; dar în ce constau "lucrurile"? O constelaţie este propriu-zis un lucru? Dar o armată? Dar o entitate ra ponală cu spaţiul sau dreptatea? Un cuţit rămîne "i dentic" du pă ce i-am sch imbat mînerul şi lama? Copilul "înlocuit cu altul de o zînă", exemplu atît de serios abordat de Locke, aparţine "ge n u l u i" uman? Telepatia este o "ficţiune" sau o "realitate"? Din momentul cînd depăşip l imitele practicii pri n utilizarea acestor categorii, utilizare de obicei s Llficient conturată de circumstanţele fiecărui caz spec iaL din momentul cînd înaintaţi s pre gîndiri ce animează curiozi tatea sau un interes speculativ, vă este imposibil să precizaţi exact pragul de unde poate începe apl icarea unei astfel de caregorii în domeniul faptelor. Filosofia "peripatetică, sub imperi ul influenţelor raţionaliste, a dorit să facă eterne categori ile bunului simţ, dîndu­ le o mare precizie te hn ică. Un "lucru", spre exemplu, este o fiinţă (ens). La rindul său, o "fiinţă" este un "subiect de inerenţă" datorită anu mitor calităţi. Un "subiect" este el însuşi o "substanţă". Substan ţe le aparţin anu mitor "genuri"; genurile sînt discontinui sau distincte şi în număr determinat. Toate aceste dinstincţii sint fundamentale; ele sînt eterne. Dar, oricît de folositoare ar fi În discurs, nu înţelegem ce pot semnifica în afara rolului ju cat de ele pentru a duce discursul la apl icaţii profitabile. Întrebaţi un filosof scolastic ce poate fi o su bstanţă în sine însaşl, in dependent de atrib utele al căror suport este; vă v a răspunde că i n teligenţa voastră cunoaşte foarte bine semn i ficaţia acestui termen! I n te l igenţa noastră cunoaşte foarte bine doar termenul însuşi şi fu ncţia pe care o în depli n eşte: fu n cţia de guvernator oarecum. De aceea anumite s pi rite, s i bi permissi. li bere de te n taţi i şi doa r curioase . a u a b a n d o n a t n ivelul b u n u l u i simţ !

• •,

aequabilite," Hui t !

I () l


pentru ceea ce numim într-un mod general. nivelul "critic" al gîn dirii. Dar, de altfel, nu sînt doar aceste spirite, reprezentate de Hu me, Berl�eJey, HegeL ci şi spiritele practice, CLI în clinaţie spre observaţie, ca GalileL Dalton, Faraday, ce au considerat impos ibil de a cataloga, Ia o analiză mai atentă, ca reali te rme nii prea naivi (. . . 1 1 ai bunului simţ. în chiar miezul senzaţiilor noastre intermitente se intercalează "lucrurile" permanente; ştiinţa reprezi ntă contrariul acestei interpolări şi în pa rtea cealaltă a u n iversului bu nului simţ, ea îşi expulzează, îşi extrapolează dacă putem spune aşa, "principalele" sale calităţi: atomii, eterul, cîmpurile magnetice etc. "Lucrurile" ce erau "substanţe" sînt acum lucruri ca oricare altele, dar invariabile şi nepalpabi le, din amestecul cărora sint presu puse ca rezultînd obiecte vechi şi vizibile din bu nul simţ, Cu alte cuvinte, conceptul naiv de b u n simţ dispare î n in tregime; numele u n u i lucru este interpretat ca expresie pentru legea de asociaţie, în virtutea căre ia se succed şi coexistă de obicei an umite senzaţii ale noastre, Aşadar, ştiinţa şi filosofia înde părtează l i m i tele bunului simţ . Ştii nţa se opune realismului naiv, calităţile 'secu nd are' pierd contactul cu realitatea; doar calităţile "prime" su bzistă. Filosofia critică introduce o bu lversare generală: toate categoriile bunului simţ, de la prima pînă la ultima, încetează să repre zi nte ceea ce putem numi fiinţă, reprezentînd doar expedienţii gîn dirii umane, artificiile necesare pentru a înlătura confuzia în care o aruncă trecerea iremediabilă a senzaţiilor. Determinată iniţial de motive pur intelectua le, tendi nţa ştiinţifică a spiritului critic nu a prezentat ochilor noştri uim iţi vreo perspectivă, absolut neprevăzută, de avantaj e practice. G aliJei ne-a oferit o ceasornicărie de precizie şi îi datorăm pe rfecţiunea pieselor de artilerie; ch i miştii ne oferă med icame nte şi materiale tinctoriale noi; Ampere şi Faraday ne-au dotat cu calea-ferata subterană din New-Yorl� şi" cu telegraful fără fi r Marconi. Lucrurile ipotetice inventate de om, o dată definite cu rigoare, se dovedesc în zilele noastre extrem de fe rtile în rezultate verificabile pri n simţuri. Din 'aceste lucruri, logica noastră poate deduce o an umită consecinţă în anum ite cond i ţ i i; acestea fi ind cunoscute, le putem realiza; şi iată cum ne apare în faţa ochilor consecinţa prevăzută! Puterea de acţi une pe care o posedăm acum asu pra naturii, datori ta recentelor descoperiri ştiinţifi ce, depaşeşte foarte mult pe aceea pe care ne-a pus-o altă dată în mîi n i bu n u l s i mf o Dezvolta rea acestei p u teri p roaspăt cu cerite se accel ercază in ,\S C l 1 l e n e a p m p o l oţ i L În cît este i l l i j los i b i i să ii s t a b i l i m o l i i l l il<.i o ,

1 02


Ne putem chiar Întreba dacă fiinţa insăşi a omului nu este distrusă de propria sa putere; dacă natura sa, organismul său, devenit stabiL nu sfîrşeşte prin a nu mai putea susţine tensiunea extremă, progresul mereu mai veltiginos, funcţiile creative, aproape divin e, al căror exerciţii şi dezvoltare sînt permanent favorizate de inteligenţă! Da, omul va putea să se Înece În mijlocul bogăţiile sale, asemenea copilului care se îneacă în baie după ce a deschis robinetul şi n u poate s ă-I mai închidă pen tru a opri curgerea apei! in filosofie, stad iul n umit spirit critic înaintează mai mult decît stadiul ştiinţific prin negaţiile sale; de aceea nu adaugă nimic pute rii noastre în domeniul acţiunii practice. În măsura În care Locl\.e, Hume, Berkeley, Kant, Hegel nu clarifică d e taliile naturii, ei toţi au fost complet sterili. Nu aflu ni ci o inven ţie, nici o descoperire ce ar putea fi adăugată direct la vreo concepţie particulară, de oarece principiile filosofice ale lui Berkeley nu au nici o legatură cu apa din gudron şi cele ale lui Kant, cu ipoteza sa despre nebuloasa. Satisfacţiile oferite discipolilor sînt de ordin i ntelectual şi mi practic; trebuie sa adăugăm că aceste satisfacţii pur intelectuale lasa mult de dorit! Iată, d eci, pe scurt, trei nivele, stadii sau tipuri în " modalitatea de a concepe lumea În care trăim; n oţiunile aparţinînd unuia posedă anumite merite ce lipsesc celorlalte doua. În prezent este posibil să afirmăm că unul din aceste trei stadii, luat Î n sine însuşi, prezinta mai mult adevăr decît celelalte. Consolidarea este adusă de nivelul bunului simţ pen tru că el a deschis drumuL impunîndu-s e făra rezervă Întregul u i limbaj . Între a şti dacă el reprezintă cel mai fertil dintre cele trei s tadii sau dacă superioritatea aparţine ştiinţei, este o problemă de apreciere personală. Consolidarea şi demnitatea unui stadiu nu sînt de altfel semne decisive ale adevăru lui său.· Dacă el aparţinea bunului simţ, de ce ar fi fost obligata ş tiinţa să denunţe falsitatea ca litaţilor secundare, cărora lumea noastră le datoreaza un interes viu şi să le su bstituie punctele, curbele, ecuaţiile ce alcătuiesc lumea invizibilă a matema ticianului? De ce ar fi transformat toate "cauzele" şi "activităţile" în simple "variaţii fu n cţi on a le ? Inutil a dorit scolastica, această soră mai tînără, dar peda nLă. a b u n ului simţ sa fa că stereotipe formele limbaju l u i u tilizaL mereu de oameni, s ă l e d efinească, sa l e fixeze permanent! "formele substanţiale". ce reprezentau calităţile secundare. nu dl! dcp:işil <llluI 1600. Erau s u f i c ien Le în acea "

103


epocă; iar Ga l ilei şi, mai tirziu, Descartes cu "noua sa filosofie" n u a u facut de cît să le d e a lovitura d e graţie"' . Pe de altă parte, dacă ar exista mai mult adevăr în noile noţiuni despre "lucrurile" concepute ştiinţific În lumea atomilor şi eterului, cum ar fi putut ele ridica atitea obiecţii chiar printre savanţi? Teoreticienii logicii ştiinţifice nu încetează să ne repete că nu am pu tea interpreta exact realita tea acestor identităţi şi atribuţiile lor, oricît de clare ar fi noţiu nile. Ei spun că totul se desfăşoară ca şi cum noţiun ile ar exista; dar, de fapi, ele nu sint, asemenea coordonatelor şi logaritmilor, decît drumu ri de trecere ce ne permit să parcurgem În în tregime şi cel mai rapid fluxul experienţei. Datorită lor ştim să le descoperim conţin utul avan tajos; ne aduc servicii remarcabile; dar nu tre buie să ne lăsăm păcăliţi! Încă o dată, este imposibil s ă n e pronunţăm între aceste trei tipuri de concepţii şi să proclamăm cu un glas răs u n ător care este cea mai adevărată în sine. Ceea ce posedă ele naturaL intelectualmente, economic şi fertil reprezintă o dovadă în sprijin u l adevărului" lor, astfel încît rămînem în dificultate. Pen tru o an umită sferă a vieţii, b u n u l simţ va fi preferabil; pentru altul ştiinţa; pen tru un al· treilea - filosofia; dar care este cel mai adevărat în s e nsul absolut al cuvîntului? N umai Dumnezeu ştie, Chiar în acest moment, dacă nu mă inşel, filo"sofia ştiin ţelor prin oamen i ca Mach, Ostwald şi Duhem ne oferă spectacolul unei ciudate în toarceri la principiile b u n u lui simţ, în legătură cu analiza lumii fizice. Conforrn lor, nici b ipoteză nu este mai iJilPortantă decît oricare alta, . dacă prin aceasta ' înţelegem o · copie mai fidelă a realită ţii. Ipotezele nu sînt decit modalităţi de a vorbi şi dacă le comparăm între ele, trebuie să aplicăm doar punctul de vedere al utilităţii pe care îl comportă. Dincolo de realitatea însăşi nu există nimic care să fie adevărat literalmente; şi, conform acestor logicienL s i ngu ra realitate pe care o cunoaştem este realitatea sensibilă, fluxul senzaţiilor şi emoţiilor noastre pe măsură ce se succed. "En e rgia", pen tru Ostwald, este numele colectiv ce desem n ează' s e nzaţiile exact aşa cum se prezintă atunci cîn d sîn t supuse an umitor măs u rători: senzaţii de mişcare ,de căld ură, de vibraţie magne tică, de lumină ş.a, Măsurîndu-le ajungem, pentru a le descrie modificările corelative, să găs im formule de o simpli citate fără egal, de o incompara bilă fecun ditate în domen iul aplicaţi ilor umane şi uti le cu acest du blu aspect; aseme nea form u le repre zintă triumful cel mai răsun<'itor al economiei realizabile în gîn d i re!

1

'le COLIp de gr<ice" Îl1 original (l1.l.).

'104


Cu siguranţă că nime n i n u ar putea sa-şI ignore ad miraţia p e n tru "teorii le e n ergetice ". Tot u ş i ea nu a reuşit să-i ind epărte ze pe majoritatea fizicienilor şi chimiştilor de re a lităţile lor supras ensibile, de mol eCLlle şi vibraţii. Această filosofie pare să împingă prea departe economicul pe ntru a satisface totuL de fapt, s -ar putea ca nota dominantă, în realitate, să n u fie econ omic.uL ci profunzimea! in acest mom e n t mă mulţumesc cu o perspectivă exclusiv t e h n ică, unde comp e t e n ţa mea pers onală este foarte restrîns ă . Ei b i n e , aceasta contează puţin p e ntru con cluzia mea! lat-o acum. Orice concepţie de spre a d e v ăr pare difitil de înţe les atun ci cînd presupunem, as eme nea tuturor, d in in stin ct, fără re flecţie, că ea co nstă, pen tru s pirit, în tr-un fel de duplicat, de transcriere pur şi simplu a unei realităţi oferite ca atare . în plus, con cluzia mea e s te c ă nu e xi s t ă nici un criteriu exclusiv ce ne permite să ne pronunţăm fără e zitare între dife ritele tipuri de gîn d i re ce precedă a d evărul. Bun simţ, ş tiinţă o b i ş n u ită s a u fi losofie a a tomultli, ştiinţă u ltracritică sau e ne rg e tică, filosofie critică sau idealistă; toate acestea par insufici e n t adev ărate dintr-un punct sau altul de ved ere; nimic din toate acestea nu e s te p e deplin satisfăcător. in fin e , c o n c h i d c ă discord ia acestor sisteme s eparate d e d ife re n ţe enorme le ev i d e n ţiază n e ces itatea de a sup u n e analizei însăşi ideea de adev ăr, d eoarece n u ştim mere u ce s e n s precis are acest termen_ Această îndatorire va fi obie ctu l următoarei mele "Lecţi i". În acest mome nt doar două pun cte sînt de re ţinut din cele precede n t e . Primul e s t e în legătură c u bun u l s i m ţ . Am obse rvat că raţi u n e a îl cons ideră susp ect. Categoriile sale au cerut in van să fie v e n e rate, să fie utilizate universal şi să s e afle ins erate chiar în str u c t u ra l imbaju l u i ; raţi unea b ănuieşte că, în pofida tuturor, ele ar putea să nu fie d e cît o col ecţie de ipoteze ce au obţinut un succes extraord inar. Se poate ca ele să fi avut propria istori e , în ipostază de inve nţie s a u descoperire perso nală a a n umitor oame n i . D e altfeL ele ar fi în cetul cu încetul propaga te, încît vor fi s fîrşi t prin a fi utilizate . Mulţumită lor, dintr- u n timp imemorial , strămoşii noş tri au corectat ş i u n i ficat disco n t i n u i tatea perce pţiilor lor imediate şi au aj u n s la un compromis c u lumea apare n t e lor. Acordul ' astfel stabilit sati sfăcea atît de b i n e scopu rile o bişn u i t e ale practi cii, încît cu s igmanţă nu s-ar fi sfîrşit fără exces iva vivacitate i n tele ctuală a l u i Democr i t, Arhime d e , Galilei, Berl\eley şi CI altor oJmeni al căror g e ni u excentric s-a înflăcă rat prin exe mplul a c e s to r a ! 105


lată celălalt punct de reţinut în afara suspiciunii cu privire la bunul simţ. Am studiat trei tipuri de gîndire . Am observat ceea ce are admirabil fiecare pentru a îndeplini anumite scopuri. Dar am constatat, de aseme nea, că sînt mereu in contradicţie şi nici unul nu este capabil să justifice pretenţia de a poseda adevărul absolut. Nu este aceasta o prezumţie în favoarea p ragmatismului sau a ideii că toate teoriile noastre au un caracter'''instrumental'', că sînt pe ntru gîndirea noastră mai curînd proce dee prin care să ne adaptăm la realitate, decît revelaţii sau conce pţii mistice care, explicind universul, ar rezolva o enigmă impusă ·de Dumnezeu însuşi? Am expus deja această ide e cît mai clar posibil, în a doua Lecţie. Sper că o voi prezenta in următoarea "Lecţie" într-un mod mai conv ingător.

106


LECTIA A SASEA I

I

TEORIA PRAGMATISTĂ A ADEVĂRULUI

Polemica impotriva pragmatism ului - Ce trebuie sa inţelegem prin acordul dintre ideile noastre �i realitate - Teoria intelectualista -

<:: Teolia pragmatica: o idee adevărata este o idee verilicabila. Ea

se verifica servindu-ne cu succes, este ca un ghid in experienţa. De obicei, ii acordam credit fara o verificare completa Adevarurile "eterne" din matematica şi logica - Acordul ideilor adevarate: 1 - cu realitatea (fapt sau principii)�' 2 - cu limbajul' .3 cu adevarlllile anterioare - Obiecţiile rationalismuluiK,Adevarul este bun asemenea sanataţii bog;ţtiei etc.

-

-

El reprezlÎ7ta

utilitatea in domeniul gindirii - Rolul trecutului - Rolul viitorului -

A�adar, adevarul nu este niciodata facut, ci mereu pe cale de a se face>( Obiecţiile raţionaJj�tilor asupra acestui punct Raspunsul pragmatism ului; noţiunea de adevar abstract este legitima/ dar adevarurile noastre nu sint mai puţia concrete prin originea lor ca �i prin rolul �i randamentul lor.

Copil fiind, Clerk-Maxwell avea obiceiu l de a dori sa

IŞI

explice totuL spunea biograful său; iar dacă oamenii c;:redeau ca scapă de el cu formele vagi ce dadeau impresia că exp lică lucruL

el ii întrerupea brusc: "Da, dar vreau să mi se spună

şmecheria

proprie lucrului!". Dacă ar fi fost vorba despre adevăr, ar fi fost suficient un pragmatist pentru a-i spune lui Clerk-Maxwell

lucru".

"şmecheria din

Cred că pragmatiştii contemporani, În special SchilJer şi

Dewey, au elaborat o teorie pertinenta pentru această problema foarte dificilă, ce îşi întinde nevăzlltele radicele în toate locurile şi col ţurile şi poate fi

Cll

greu rezumată. Dar teza lui 5chiller şi

Dewey a fost atît de puternic atacată de filosofi raţionalişti şi a creat

atît

de supărătoare neînţelegeri,

prezentăm cîl lTIai s implu şi clar posibil. Nu

mil

indoiesc

cil

VOr-Il

vedea

incit se te ori a

impune

sa o

pragmiltistă

a

adevărului trecind prin cele trei ctape lradiţionale ce alcăt:uiesc

107


cariera

unei

doctrine.

considerată absurdă; intr-un

mod

prea

Orice apoi

doctrină

se admite

evident

şi

fără

noua Incepe că

prin a fi

este adevărată,

interes;

şi

sfirşim

dar

prin

a

recunoaşte că este atit de importantă, incît adversarii săi pretind că au descoperit-o. Această doctrină a adevărului este la prima sa etapă; există însă semne ce anunţă că cea de-a doua etapă a inceput

pe

anumite

meleaguril

.

De-aş

putea

o

fac

depăşească în ochii voştri prima etapă!

t:/...... Orice

dicţionar vă va spune că adevărul este o proprietate

posedată de unele dintre ideile noastre; el constă în faptul că sînt

"de

acord"

"dezacordul"

cu

cu

reatitatea,

aceasta.

la fel

cum

Pragmatiştii

şi

eroarea

constă în

intelectualiştii

admit

definiţia conform căreia adevărul este un lucru evident În sine. înţelegerea lor dispare atunci cînd se ridică problema de a şti exact ce semnifică termenul "acord" şi termenul "r.ealitate'·, dacă vedem în realitate ceva cu care ideile nostre trebuie să se "acorde" ."'După

modalitatea

pragmatiştii scrupuloşi,

se

de

dovedesc

a

râspunde

mai

aplecaţi

la

aceste

asupra

intrebări,

analizei,

mai

pe cînd intelectualiştii sint mai decişi şi mai puţin

circumspecţi. "- Concepţia curentă este că o idee adevărată trebuie să fie copia realităţii corespunzătoare. Asemenea altor opinii frecvente, aceasta

este

obişnuită.

fondată pe

De fapi.

dacă

o

analogie furnizată

de

aceasta e adevărată,

experienţa

ideile noastre

despre lucrurile sensibile o reproduc. închideţi ochii şi gîndiţi-vă la

ceasul

adevărată

de a

pe

perete;

cadranului.

vedeţi Dar

o

copie

ideea

pe

sau

care

o o

reproducere aveţi

despre

"mişcarea orologiului", dacă nu sînteţi ceasornicari, nu mai este o copie,

deşi o consideraţi astfeL

deoarece nu primeşte de la

realitate nici o dezmintire. Dacă s-ar reduce la simplele cuvinte ' "mişcare a orologiului", ac estea ni s-ar părea adevărate. în fine, cind vorbiţi despre ceas ca avînd "funcţia" de "a indica ora" sau cînd

vorbiţi

observaţi

despre

intr-adevăr

" elasticitatea" ale

cărei

resorttiluL

copii

pot

fi

este ideile

greu

noastre!

Remarcaţi că aici există o problemă. Dacă ideile 'noastre nu pot copia

cu

certitudine

obiectul

lor,

ce

inţelegem

atunci

prin

"acordul" cu acest obiecl? Unii idealjşti spun că ele sînt adevărate de cîte ori simţim ceea ce, gîndim despre obiect.

dupa voinţa Domnului. trebuie să

Alţii se mulţumesc doar cu teoria "ideii­

imagine" ŞI, tn această pri vinţă, consideră că ideile noastre sînl mai mult sau mai puţin adevarate,

1 Vezi ·'Appendicele'.

după cum se apropie mai

10S


mult sau mai puţin de punctul de a reproduce exact gindirea eternă a Absolutului. Aceste concepţii trebuie să fie discutate din punct de vedere pragmatic. Dar marele principiu al intelectualiştilor este că

adevarul constă într-o relaţie statică, inertă. Dacă ideea adevărată despre un lucru este in voi, totul este spus. Îl aveţi in

posesie;

deţineţi o cunoaştere,

v-aţi

desăvîrşit

destinul de

obiect gînditow..Vă aflaţi intelectualmente acolo unde trebuţie să fiţi; v-aţi supus "imperativului categoric";

nu mai este nimic ce

trebuie să vină după acest punct culminant al destinului nostru de

a

fi

rezonabili.

Pe

teren

epistemologic

sau

în

ordinea

cunoaşterii, aţi atins o stare de echilibru stabil.

X, Pragmatismul

formulează aici întrebarea obişnuită: " fiind

admisă o idee, o credinţă adevărată, ce diferenţă concretă va rezulta pentru viaţa pe care o trăim? În ce fel se I{a realiza acest adevăr? Ce experienţe se vor produce în locul celor ce s-ar produce dacă credinţa noastră ar fi falsă? Pe scurt, ce valoare [n bani sau în termenii din experienţa curentă are adevărul?"C< � Enunţînd

această

întrebare,

pragmatismul intrevede

şi

ideile adevărate sînt acelea pe care le putem asimila, pe care le putem valida, pe care le putem corobora cu adeziunea noastră şi pe care le putem verifica. Sînt false ideile pentru care nu putem face toate acestea. lată ce răspunsul:

diferenţă practică există pentru noi în faptul de a poseda ideile adevărate; şi iată ceea ce trebuie să inţelegem prin adevăr, căci

este tot ceea ce cunoaştem despre acest substantiv! � Aceasta

este

teza

pe

care

trebuie

o

demonstrez.

Adevărul unei idei nu este o proprietate ce îi este inerentă şi

eveniment ce devine adevărată;

rămine inactiva. Adevărul este un privinţa

unei

idei.

Aceasta

adevărată de anumite fapte.

Ea îşi dobîndeşte

se produce în este făcută adevărul prin

efortul realizat ce constă În alltoverificarea sa, ce are ca scop şi rezultat insăşi

realizînd

verificarea.

activitatea

al

in mod similar îşi obţine

cărei

scop

şi

rezultat

validitatea validarea

este

proprie. Care este semnificaţia pragmatistă a cuvintelor "verificare" şi- "validare"? Ele desemnează anumite consecinţe practice ale ideii ce se verifică şi devine valabilă. Cu greu am putea găsi un termen ce le-ar caracteriza mai bine decît cuvîntul uzual "acord", deoarece aceste consecinţe reprezintă ceea ce este în spiritul nostru atunci cind spunem că ideile "se acordă" Cll realitatea. AstfeL de fapt, prin actele pe care le provoacă În noi, dar şi prin celelalte idei pe care ni le suscită, aceste idei Fi e ne facilitează accesul În alte zone ale experienţei, fi e ne fac să ajllngem acolo cel puţill. lIe ol "ientcaza În di r ":::c ţia 10:"" [l'Cît de-a lungul

sau,

109


acestei perioade, ne dau sentimentul acordului lor persistent cu celelalte părţi ale experienţei. Deci , legăturile şi tranzi ţiile ni se prezintă

într-un

mod

ordonat,

armonios

şi

urmare, "a se acorda" cu realitatea, semnifică

satisfăcător. o

a

agrea,

Prin

sau a-i

obţine consimţămîntul� Ceea ce înţeleg prin verificarea ei este tocmai această funcţie constînd într-o i dee ce ne serveşte drept ghid, în principal - drept ghi d

agreabil.

Spre a lămuri expunerea, care ar fi prea vagă, şi pentru a o completa prin studiul unor rezultate ce vă vor trezi interesuL la început,

trebuie

amintesc

faptul că a

poseda

gînduri

adevărate înseamnă propriu-zis a poseda instrumente preţioase pentru acţiune,

De asemenea,

trebuie

să vă

reamintesc că

obligaţia de a obţine aceste adevăruri, departe de a fi o formulă goală şi imperativă, venită din cer, sau de a fi pentru spiritul nostru o stopare a dezvoltării pe care şi-a impune lui însuşi, se justifică, dimpotrivă, prin admirabile motive practice. Este evi dentă necesitatea de a avea în viaţă

credinţe

adevarate în legătură cu faptele. Trăim în mijlocul realităţilor ce ne pot fi extrem de utile sau de potrivnice. trebuie considerate adevărate ideile

În

cadrul verificării ,

ce ne indică felurile de

realitate, atit avantajoase, cît şi nefavorabile nouă, pe care avem obligaţia să le prevedem; principala îndatorire a omului este să şi le aproprie, Aici, posesia adevărului, în loc să fie propriul său scop· atît ar mai trebui! - nu este decît o modalitate prealabilă pentru a obţine rezultate vitale, Dacă mă rătăcesc în pădure şi sînt înfometat şi ajung pe un drum ce mi se pare bătut de vaci, îmi este foarte util să mă gîndesc la o locuinţă umană ce se găseşte la capătul drumului, căci faptul de a gîndi astfel şi apoi de a acţiona în consecinţă îmi este avantajos. Gîndirea adevărată este,

în acest caz,

utilă,

deoarece orientează spre un obiect

folositor.

<:J- Valoarea practică a ideilor adevărate este legată, .Eleei, în

primul rînd de importanţa practică pe care o are obiectul lor pentru

noi.

Dar

obiectul

unei

idei

adevărate

aceeaşi importanţă"I- Intr-o altă circumstanţă, poate

să nu aibă nici

o

utilitate

nu

are

mereu

casa de mai sus

pentru mine;

atunci,

deşi

verificabilă, ideea pe care o am despre ea nu va fi folositoare şi va fi mai bine să rămînă în stare latentă. .,j- Totuşi,

măcar

o

nu există nici un obiect care să nu poată avea

importanţă

momentană.

Aşadar,

există

un

avantaj

evident în posedarea unei rezerve de adevăruri " suplimentare", de idei ce pot fi ade'.ărate în anLlmite circumstanţe.

avem o astfel

de

Noi toţi

pr ov i zi e într-un colţ al memoriei � i ar p l ' e a -pl in ul

Ile umple bagajul doe:

informZl\i.

Daci lInul di n tre

suplimelltare c!e\'ill'.� Î!� nnd p;'aclic aplicZlbil IlO

1,]

aceste cldevtlruri

o Ile,'oic :\ctUc:ilZl


ea îşi părăseşte locul de depozitare,

de ascundere pentru a

acţiona în lumea reală; şi credinţa pe care ne-o inspiră devine o credinţă În acţiune. Atunci puteţi spune despre ea: "este utilă pentru că este adevărată" sau, "este adevărată pentru că este utilă". Aceste două fraze exprimă exact acelaşi lucru: şi una şi cealaltă constată faptul că există o idee ce se realizează şi se poate verifica. "Adevărul" vă foloseşte pentru ideea care pune în mişcare funcţia

efortul

q"e

verificare;

îndeplinită

de

idee

"utilitatea" în

cazul

vă foloseşte

cînd

aceasta

pentru ' e

i dee

completată în lumea experienţei. Niciodată o idee adevărata nu ar fi fost considerată ca atare în mijlocul altor idei, neavînd un nume generic, şi nici măcar un nume ce i-ar fi atribuit o valoare, dacă nu ar fi fost utilă încă de la apariţia sa. Prin

această

constatare

foarte

simplă, ozpragmaUsmul

apropie esenţial noţiunea generală a adevărului de felul în care, un anume moment al experienţei noastre ne poate dirija spre alte momente ale căror valoare o recunoaştem. in mod rudimentar, cît şi conform cu nivelul bunului simţ, adevărul unei

a ne angaja Într-o direcţie Ce merită să fie luată În consideraţie. modalităţi de gîndire constă în îndeplinirea funcţiei de

Cît

despre

oricare

moment

din

experienţa

noastră,

o

idee

a devărată ne inspiră, adică, mai devreme sau mai tîrziu această idee este călăuza mulţumită căreia ne reintegrăm în fenomenele particulare ale experienţei iar relaţiile noastre cu ele sînt profitabilEifAceastă precizare este puţin vagă, dar trebuie reţinută deoarece este esenţială. în

acest

timp

succesiunile

regulate

de

penetrează concomitent în experienţa noastră. conţinutul

ei

ne

poate

experienţă,

pentru un

dirijîndu-ne

atenţia

preveni

fim

pregătiţi

obiect mai îndepărtat;

iveşte, Într-un

adevărul

nu

Dacă acest

altă

se

caz,

lui.

pentru

ni-l semnalează,

apariţia lui verifică ideea care il "semnifică" dinainte. asemenea

asupra

fenomene

Un indiciu din

este

altceva

obiect decît

o

verificare

eventuală. De aceea va fi, în mod evi dent, de neconceput pentru un

spirit

dezechilibrat;

desconsideră

ordinea

vai

după

de

omul

care

pentru

faptele

care

reale

se

credinţele succed în

experienţă! Acestea nu-l vor conduce la nimic şi îi vor induce erori. Vorbind obi ecte,

aici despre "realităţi",

înţeleg să

concepute

de

"fapte reale" sau despre

vorbesc fie despre

bunul

si mţ,

la

care

se

lucruri,

aşa

rap ortează

cum

sînt

impresiile

noastre sensibile, fi e despre relaţii date, locuri, dista nţe, genuri ş. a. ,

concepute,

conduşi

dl"lll11ului

de

de

imaginea

bătjtorit d·,

asemenea, minlala

\·;1:i.

ZI

de

unei

bu n u l case

simţ.

ajungem efedi'.· S3

III

Lăsîndu-ne

si LuC1le la

\·cderu

cZ1pătul

ilCCZlSlă


casă şi atunci imaginea este integral, verificată. Funcţia acestor idei directoare foarte simple şi integral verificate oferă. fără îndoială. modelul şi prototipul procesului sau efortului care accede la adevăr. Bineînţeles, experienţa prezintă alte forme ale acestui proces; dar ele toate se pot concepe ca verificări devenite definitive, ce se multiplică sau se substituie una alteia. Să luăm de exemplu un obiect de pe perete. Pentru voi şi pentru mine acesta este ulJ ceas; şi totuşi nici unul dintre noi nu a văzut mecanismul ascuns care il face să fie ceas. Acceptăm ca adevărată această idee fără a o verifica. Dacă adevărul este in mod esenţial un

proces de verificare,

nu ar trebui să privim

adevărurile neverificate ca adevăruri născute inainte de termen asemenea

celui

de

mai

sus?

Nu,

pentru

ele

formează

zdrobitoarea majoritate 'a adevărurilor care ne fac să trăiJTt;-(f otul "trece", totul are aceeaşi importanţă in materie de verificare, fie directă, fie indirectă. Dacă amploarea circumstanţelor este suficientă, actionăm fără a avea nevoie de această mălturie

D eşi

faţa ochilor.

nu am văzut niciodată Japonia,

toţi i că există, pentru că am

reuşit

În

admitem, cu

să credem acest lucru, tot

ceea ce ştim punîndu-se de acord cu această credinţă, fără ca nimic să se împotrivească;lr\in mod similar admitem că obiectul în chestiune este deoarece

un

ceas.

Ne servim de el

cronometrează timpul

ca

acestei "Lecţii".

de un

ceas,

Afirmaţia

această credinţă este verificată echivalează cu faptul că nu ne conduce spre nici o decepţie, nici nu ne oferă vreo dezminţire. Dacă

existenţa

verificabilă care

mecanismului,

desfăşurarea

infinitate

greutăţilor

este ca şi cum ea ar fi

de

adevărului

cazuri

funcţionează astfel,

În

merge

viaţa

şi a

verificată. pînă

noastră

in stare inci pienta.

la

pendulei

ar fi

Pentru cazul in capăt, există o

cînd

acest

proces

El ne orientează spre

ceea ce ar fi o verificare; ne introduce în

anturajul

obiectului;

aşadar, dacă totul este în concordanţa perfectă, sîntem Într-atit de convinşi că putem verifica, încît ne dispensăm de acest fapt; şi de obicei, evenimentele ne dau dreptate. De fapt, adevărul trăieşte pe credit in majoritatea tim puiuL Gindurile

şi

credinţele

noastre

"sint

asemenea"

monedelor

valorice pe care nimic nll ne determină să le refuzăm,' similar creditelor bancare pe care nimeni nu le refuză. Dar toate acestea presupun verificări În mod special făcute, confruntări directe

Cll

faptele , fără de care întregul edificiu de adevăruri se năruie aşa cum se surpă

lin

rezervă În e t alon

sistem financiar de la baza căruia ar lipsi orice mn.

Voi îmi acceptaţi veri ficarea pentru un

eLi \'-0 accept pentru Lin altuL Între noi se real i zeaza un d e adevaruri. Dar există cre dinţe care, o data '.erificate,

motiv, i ar

. scl1im b

folosesc drept fU)1,jatie pcntru orice sllpr astru·:�ura. . j 12


Există un alt motiv, fără a mai pune in calcul economia de timp,

pentru

a nu

recurge la o verificare completă in

vi aţa

curenlă: lucrurile există mereu în genuri şi nu într-un eşantion unic. O data pentru totodeauna, universul nostru se prezintă sub acest aspect. Aşadar, după ce ne-am verificat ideile despre un exemplar di ntr-un anume gen, considerăm că avem dreptul să le aplicăm, fără a reîncepe verificarea, la alte exemplare.

O gîndire

în mod obişnuit capabilă să discearnă genul căruia ii aparţine lucrul din faţa ei şi care determină in acelaşi timp acte conforme cu legea acestui gen, fără a se opri pentru a le verifica, va fi o gindire '"adevărată" în "adevărată" ,

99%

din cazurile posibile; va fi o gîndire

deoarece influenţează conduita să se adapteze la

toate circumstanţele şi să nu primească nici o dezminţire. Aşadar. repet faptul că �un proces indirect sau doar virtual de verificare poate fi la fel de adevărat ca un proces direct şi complet. Primul funcţionează exact la fel ca cel de-al doilea cu privire la efectele sale,

ne oferă chiar şi aceleaşi

avantaje şi ne reclamă adeziunea din aceleaşi motive. b(

Tot ceea ce tocmai am afirmat se raportează, în domeniul faptelor,

la

nivelul

bunului

domnesc despre

credinţele

credinţe

adevărate

absolute,

Relaţiile reciproce dintre

simţ.

ideile ordinii pur intelectuale

formează

şi

o altă

cele false.

necondiţionate.

Aici

sferă

unde

este

vorba

Numim

adevărate

definiţiile şi principiile. Un principiu sau o clefiniţie este faptul că unu şi cu unll

fac doi,

iar doi plus unu fac trei;

că albul se

deosebeşte de gri mai puţin decit de negru: că efectul incepe să se producă dacă acţionează cauza. Aceste propozit-ii sint valabile pentru oricare "unităţi'", pentru toate "alburile'", '"griurile", "cauzele" ce ar plltea fi concepute. Aici obiectul este unul mental. Relaţiile dintre

obieclele

acestui

gen

sint

evidente

şi

nu

necesită

verificarea cu ajutorul simţurilor.

in

obiecte eterne.

plus, este

ceea

ce

adevărat

este

mereu.

adevărat Este

o

dată pentru

vorba despre

aceste

adevărurile

Principiul vostru se va aplica permanent pentru orice

lucru concret intilnit oriunde, care este o "unitate", un "alb'", un "gri"", un "efect". Trebuie să verificăm doar genul pentru a aplica apoi, in cazul fiecăruia dintre obiectele sale particulare,

legea

genului. Sinteţi convinşi că aveţi o idee adevărată numai pentru că ştiţi să conferiţi genului numele său propriu, deoarece relaţiile voastre mentale sint valabile pentru orice elemenl al genului, fără excepţie. Şi dacă totuşi nu dobincliţi adevărul concret, veţi

spune că aţi clasi ficat gre şit obiectele reale!

I;j--jn

direcţie

idcLi,�

cadrul

rclaţillor

incliczltit Ş;

I·!,)::··�:i·.'::

me n

t ale

'Idoptatii.

,

<.Idc\ănd

FUIIincl ill

:"1b:3;�:I ::!C, 5fi�'5i.'1l !�I';:I

!Il

rt

se

indreapta Spl-c o

rel<1fie

fiecare (Iintre

cnr:s'rui \;)S�C sisLcJr1C

r1e


adevăruri logice şi a de varuri matematice; şi sub numele respective ale acestor si st eme se includ eventual faptele experienţei sensibile atit de bine, încît adevarurile noastre eterne sint la fel de v alab i l e pentru lucrurile reale. IX Aceasta alianţă între fapte şi teorie are o inepuizabilă fecunclitate .t,.,jn consecinţ ă, ceea ce spunem este deja adevarat din momentul în care il spune m, chiar dinaintea oricărei verificări speciale, dacă am subsumat corect obiectele, dacă le-am introdus in cadrele corespunzătoare.b�Sistemul nostru ideal de cadr e concepute dinainte pentru a găzdui toate obiectele posibile, indiferent de gen, este determinat de structura însăşi a spiritului nostru. Nu ne putem juca cu relaţiile abstracte, nici cu datele simţurilor noastre; ele ne constrîng; treb uie să le respectăm simetria fie că rezultatele obţinute ne satisfac sau nu. Regulile de insumare nu se aplică cu mai puţină rigoare datoriilor decît creanţelor noastre. Centima zecimală a lui re, raportul dintre circumferinţă şi diametru, este un lucru determinat dinainte şi în mod i de al pentru fiecare din noi, chiar dacă nu a fost calwlat vreo dată. Dacă luăm în discuţie un cerc reaL dacă am avea nevoie de figura geometrică corespunzătoare, aceasta ar trebui să fie exactă, calculată după regulile cerute, deoarece adevărul ideii des pre cercul real est e acelaşi cu adevărul stabilit de aceste reguli, în gîndirea noastră, pentru un cerc ideal. Între constrîngerile de or din sensibil şi cele de ordin pur intelectual, spiritul nostru se află strîns ca într-o menghină. Este absolut necesar ca id eil e noastre să se acorde cu realităţile, fie că este vorba despre realităţi concrete sau abstracte, despre fapte sau principii, pentru a nu cădea în incoerenţa iremediab ilă sau în a presupune nesfîrşite dezminţirE Pînă acum intelectualiştii nu pot formula nici un reproş. Tot ce pot ei spune este că am înfrumuseţat puţin p roblema. � După c u m am observat, realităţile includ, în principal, fapte concrete, apoi genuri abstracte compuse din lucruri, precum şi relaţiile ·intuitiv percepute dintre ele. in al treilea rînd, ele i n cl u d ansamblul total al a d ev ăr ur ilor anterioare ce erau în posesia no ast r ă căci au la fel de multă importanţă pentru ide ile noastre noi. Dar ce trebuie să înţel egem prin "acordul" reclamat de de finifi a curentă cu privire la a c eastă triplă realitate? De aici pragmatismul şi intelectualis ll1 u l merg î mpreun ă. Pentru început, "a fi de acord" cu realitatea înseamnă, fără indoial<l, a o "copia", CI o " r ep ro d u c e ·l)I..A m observat că simplul CLiI Înl "ceas" ţil1e loc. C::l tabloll mentaL de mecanismul s;'iu şi că c1escori ideile noast](� Ill' pot fi decît simboluri. şi IlU copii ale �·�-:(lli!.��P;�C�'I�l ���- plll ·::J capi:1 Sr-ll'i�L,! n8st.ru rcalitjţi C�L 'trecL�LLlr, ,

'

·�)LI�'.::·::-("��

.

SP'l! I::\:�ci' :.,I.·":ZI."?

J 1-1


Faptul de a fi "de acord", în sensul cel mai larg al cuvîntului, cu o realitate nu poate însemna decît a fi condus direct spre ea, chiar În apropierea acesteia, sau de a fi pus În contact efectiv şi activ cu ea, astfel ÎnCÎt să operăm mai bine fie asupra ei înseşi. fie asupra unui intermediar. dacă ar fi vreun dezacord; adaug că trebuie să operăm atît în domeniul intelectual, cît şi în domeniul pradi ciit--Dar deseori acest acord va fi reprezentat doar de faptul negativ că nimic contradictoriu pentru ideile noastre nu se va pune în calea acestora care ne dirijează spre un punct anume, Nu! Mai lipseşte ca esenţialul să fie copierea realităţii. chiar dacă într-unul din cele mai importante feluri de a se acorda cu ea, Esenţialul este de a găsi într-o idee un ghid pentru a ne mişca în interiorul realităţii. Dacă o idee ne ajută să stabilim raporturL intelectuale sau practice, fie cu realul. fie cu domeniile sale învecinate, dacă în loc să ne împiedicăm mersul prin contratimpi , ea ne adaptează şi ajustează efectiv viaţa la angrenajul realităţii. atunci va exista un acord în care vor fi împlinite suficient condiţiile necesare pentru adevăr; şi aceasta idee va fi adevărată cu privire la realitatea în chestiune. Prin urmareP( un nume este într-atît de "adevarat" sau 'de "fals" ca reprezentarea mentală corespunzătoare, De fapt numele necesită procese de verificare identice celor pentru ideile directoare şi conduc spre rezultate practice echivalente, întreaga gîndire umană se răspîndeşte; schimbam ideile între noi; adoptăm şi împrumutăm verificari ce se transmit în cadrul relaţiilor sociale de la un om la altul. Adevărurile se construiesc, se depozitează şi devin utilizabile pentru fiecare, prin limbaj. Deci, afirmaţiile noastre trebuie să fie coerente, asemenea ideiloL căci inteligenţa noastră uzitează mereu de genuri şi de idei generale, Numele se aleg arbitrar; dar odată ce alI căpătat un anume sens trebuie să îl păstreze, l'ie este interzis să-I numim pe Cain cu numele lui Abel sau invers; altfel ideile noastre nu se mai ajusteaza cu faptele din "Geneză", cu nici o mlaţie a acesteia cu lumea al carei obiect lingvistic este, precum şi cu evenimentele ce s-au desfăşurat pînă acum. Ele formează o maj oritate zdrobitoare, aceea a ideilor adevărate ce nu necesită verificare directă sau c onfruntare CLI faptele înseş i""- Astfel sînt ideile referit oare la ist o ria trecutului. la Cain şi AbeL spre exemplu.DWutem să ne Întoarcem în timp numai cu ajutorul limbajului; nu l-am puteil verifica decît indirect, prin cOI1SecÎ!lţele S2lLl efectele acluale pr ov e n i nd di n fap t ele ce alI răfnas ca o ancore1 in trecul.. Toluşi, acordîndu-se CII acesle efe�:lL. prc::u!:J şi Cli formulele ','crb3!:::, icJei!c nO;lslrc d;2sprc Lt'c::ul .5 -: :l".J\'(>�:�-:�)c �\rJc,,,�lr3.t=. ;,J r.:.:.:! ;�! -; _ �d::::\'2rat ca Şl I

J 1::


trecutul însuşi"ex: lulius Caesar a existat intr-adevăr, asemenea monştrilor antediluvienL fiecare în timpul şi spaţiul caracteristic sieşi. Acest "trecut însuşi" are o existenţă garantată prin faptul că se acordă cu toate lucrurile ce există în prezentcxpacă prezentul este adevărat, trecutul a fost, de asemenea, adevarat\)',.. Mai mult chiar, observăm că acordul În cauză este esenţialmente o problemă de direcţie indicată, adoptată, necesară, deoarece ne conduce acolo unde se întîlnesc obiectele ce ne interesează. Ideile adevărate ne fac să intrăm în regiunile discursului şi ale conceptelor, unde nu este mai puţin util, să fim. Ele ne conduc spre ceea ce face posibilă armonia şi stabilitatea, spre ceea ce facilitează cursul relaţiilor sociale. Ele ne opresc din faţa a ceea ce ne-ar putea arunca dincolo de ordinea obişnuită şi ne-ar izola, făcîndu-ne gîndirea sterilă şi neputincioasa. Acceptăm, ca verificări ale unei modalităţi indirecte, absenţa oricărui obstacol În calea desfăşurării ideilor directoare, absenţa în general a contrastelor şi contradicţiilor. Dar orice drum duce la Roma; şi, În finaL dacă avem ocazia, fiecare idee adevărată trebuie să ajungă la dorinţa de a verifica undeva experienţele sensibile ale căror copie sînt ideile altcuiva decît noi înşine. Aceasta este modalitatea foarte largă şi liberă în care pragmatiştii interpretează cuvîntul "acord". Ei îl, analizează din punct de vedere practic, urmărind exclusiv rezultatele. Îl utilizează pentru procesele ce conduc o idee prezentă spre un rezultat viitor, astfel Încît procesul să nu cunoască eşecul. Doar În acest sens putem afirma că ideile noastre "ştiinţifice", a caror Întindere forţeaza limitele bunului simţ, se acordă cu obiectul lor. Totul se petrece, repet ca si cum realitatea ar fi compusă din eter, atomi, electroni; da ; nimic nu trebuie interpretat literalmente. Cuvîntul "energie" nu pretinde a desemna ceva ·'obiectiv".' în toţi aceşti termeni lrebuie văzută doar o modalitate de a măsura suprafaţa fenomenelor, încît să închidă Într-o formulă simplă toate variaţiile lor. Totuşi, în alegerea acestor formule absolut umane, capriciile noastre sînt 'Ia fel de predispuse greşelii ca şi în domeniul practic al bunului simţ. Ne este necesar să găsim o teorie care s.:i funcţioneze. Nimic nu este mai dificiL deoarece teoria noastra trebuie să fie o punte de legătură între adevărurile anterioare şi Clnumite laturi noi ale experienţei. Pe de o parte trebuie 'să deranjeze cît mai puţin bunul simţ şi credinţele deja stabifite. Pe de allă parle, trebuie să conducă la lin final care să fie un fapt saLi un obiect se nsibiL verificabil Cll precizie. "/\ funcţiona" Înseamnă, pentru o teorie, unul din aceste două cazuri. P ri n sa În rnu,g/lina. o ipolez,j I1U I1EIÎ poate Zlcţiol 1a liber. Sc'.·erilil[r-::! ,.-(�!'i(i::;irjj nLl este nicc1ie:'i ÎI1l!ns,i rT1i:1i dr":fn:tc, 1 16


Uneori se intimplă ca două formule teoretice, oricît de incompatibile, să se reconcilieze una' cu cealaltă asemenea tuturor adevărurilor pe care le posedăm. Într-un astfel de caz, motivele subiective ne influenţează alegerea. Alegem dinainte teoria, în conformitate cu preferinţele noastre; o alegem pe cea mai "elegantă" sau pe cea mai "economică". Clerk-Maxwell afirma că am dovedi "un slab simţ ştiinţific" dacă dintre două teorii la fel de evidente am alege-o pe cea mai complicată: şi noi gîndim la fel. Adevărul ştiinţific este acela care ne oferă ansamblul cel mai mare de satisfacţii; dar acordul său cu adevărurile dobîndite, precum şi cu un fapt nou, rămîne cea mai imperioasă exigenţă. Tocmai v-am făcut să traversaţi un deşert de nisip. Iată, dacă îndrăznesc să mă exprim astfeL că vă este permis să gustaţi lapte de cocos. in punctul în care am ajuns, adversarii noştri, raţionaliştii, se ridică împotriva noastră cu cea mai mare îndîrjire. Aşadar trebuie să părăsim expunerea noastră aridă pentru a răspunde la atacul lor, observînd în acelaşi timp o problemă filosofică de cel mai inalt interes. De ce sîntem noi interesaţi? Nu de adevăr, ci de adevăruri, la pluraL de anumite idei directoare, de anumite procese ce se realizează in miezul lucrurilor însele, avînd ca trăsătură comună faptul că plătesc. Ele plătesc conducindu-ne sau introducindu-ne într-o parte dintr-un sistem intelectual ce se prelungeşte, prin numeroase rădăcini, în percepţiile sensibile. Pe ultimele le copiem sau le reproducem mental: dar şi atunci cînd nu se întîmplă aşa, întreţinem Cll acestea un fel de schimb desemnat prin cuvîntul vag "verificare"!"Pe scurt, cuvîntul "adevăr" este pentru noi un substantiv colectiv, rezumînd procesele de verificare, asemenea cuvintelor 'sănătate", "bogăţie", "forţă" ce sînt nume desemnind celelalte procese referitoare la viaţă. Adevărul este un lucru care se face, asemenea sănătăţii, bogăţiei şi forţei, de-a lungul experienţei noastre.\1'Din acest punct, raţionalismul se ridică impotriva noastră. ......:Adevărul nu se face, ne spune el; el domneşte şi se impune intr-un fel absolut, fiind o relaţie unică, una care nu presupune acomodare, ci izvorăşte direct din experienţă şi care, cu fiecare salL atinge realitatea vizată, in momentul cînd se naste in noi credinta ' că un anumit lucru este un ceas, această cr � dinţă este deja adevărată, netrebuind să fie verificată de nimeni! Orice gindire, verificată sau nu, este adevărată prin simplul fapt de a fi in relaţie transcendentă cu realitatea. Voi, ceilalţi pragmatişti, puneţi carul i nainte a boilor cind consideraţi procesul de verifiGOirc esenţa Î nsăşi a adevărului, in timp ce ,Kesta rc:prczintii doar l'lilnifesttiri ale eseJl ţ ei iui, coar modaliLăţi pcntru el cercc'::; CZlr'2 :[;I1tr1° i<:icil::: ilcnsLrC il jlosc:dat cleja acest


minunat privilegiu! Acesta, asemenea tuturor esenţelor şi naturi/ar, este dincolo de timp; gindurile noastre participă la el în mod direct, precum şi la falsităţi şi absurdităţi. În fine, nu am putea distruge acest privilegiu prin analiză şi să-I reducem la consecinţe practi ce ["0"'--_ Tot ce este plauzibil în această tiradă este datorat unui fapt asupra căruia am insistat mult. '/-am mai spus că în acest univers, în această lume unde se întîlnesc, într-un atît de mare număr, lucruri aparţinînd unor genuri asemănătoare şi care sînt asociate în virtutea legilor analogiei, orice verificare făcută pentru un asemenea lucru este utilizată şi pentru celelalte din acelaşi gen; de aceea unul din marile avantaje ale cunoaşterii este faptul că ne conduce nu atît spre lucrurile însele, cît spre alte realităţi ce le sînt asociate prin limbajul uman ce desemnează lucruri� spune că valoarea numită adevăr domneşte şi se impune înaintea oricărei realităţi înseamnă, din punct de vedere pragmatic, a spune că în acest univers există numeroase idei ce oferă rezultate surprinzătoare prin verificarea lor indirectă, dar şi prin verificarea directă şi pozitivă. Adevărul anterior realului este verificabilitalea. CI'-� Dar probabil nu trebuie să vedem în această concepţie despre adevărul anterior realului decît un sacrificiu pe care raţionaliştii îl posedă; este posibil că există doar acest artificiu constind în a vorbi despre numele unei realităţi concrete, unui fenomen, ca şi cum acest nume ar fi el însuşi o entitate primitivă, independentă, şi ca şi cum ar fi suficient să stabilim această identitate dincolo de real pentru a-l explica\1\ Profesorul Mach citează o epigramă a lui Lessing.: "Jeannot le Malin, un tip calculat, ii spune lui Fritz; "De ce, dragă vere, Mereu se întîmplă ca cel mai bogat Să aibă cea mai mare avere?,," Aici, Jeannot le Malin consideră principiul bogăţiei un lucru distinct de faptele care se rezumă la avuţia unui om. El pre­ datează acest principiu, iar faptele nu sînt pentru el decît un fel de accesoriu ce coincide cu "natura" sau "esenţa" bogatului. in acest caz observăm un sofism de limbaj. Nu neglijăm faptul că bogăţia, este un nume dat anumitor fenomene concrete unde viaţa oamenilor joacă un rol, şi nu o superioritate naturală care s-ar fi gasit la Rocl,efeller şi Carnegie, şi nu la alţi oameni. Similar cu bogăţia, sănă tatea rezidă in lucruri concrete. Este lII1 nume dat anumitor fu ncpL ca digesLia, cirCldaţia, somnul, "lunci cind se împlil1esc ÎI1 co n di ţii favorabile. DilT ignorăm acest llicru, p:::nlnl a \ CCL:: cl i!l sjllZtlatc UI1 p ri n c ip : u si il spul1e eZI Lin om c1i;!,�ră. şi (!(l=�.nn.:::: r:':l�:·tc hhlC dco(lrcce :1rc o ::.)ln.-:1�;�;:·� �'{�(�(�i1l�11 ! 18


Cu priVire la "forţă", împingem mai departe raţionalismul, considerînd-o superioritatea preexistentă in om şi explicind astfel vitejiile lui Hercule! ()<..Dar în cazul "adevărului" nu cunoaştem limite şi considerăm evidentă teoria raţionalistai Or, de fapt este adevărat ceea ce este forţă, sănătate, bogăţie;�adevărul nu preexistă realitaţii decit in aceeaşi manieră ca oricare alt lucru&><:.. Exemplului lui Aristotel i s-a acordat o mare consideraţie de către scolastică, cu privire la diferenţa intre "obicei", "putinţă" şi "act". Sănătatea în "act" constă, pe IIngă altele, in faptul de a dormi şi a digera bine. Dar un om sănătos nu are nevoie mereu să doarmă sau să digere, asemenea unui bogat ce nu trebuie şă­ şi socotească permanent averea sau unui culturist să ridice mereu greutăţi. În intervalul dintre perioadele de exerciţiu, toate aceste proprietăţi şi funcţii sint în stare de obişnuinţă sau nu există decît În polenţă. în mod paraleL adevărul devine o "obişnuinţă", pentru unele dintre ideile şi credinţele noastre, În momentele de repaos, după ce şi-au exersat activitatea într-un proces de verificare. Dar această activitate este la rădăcina restului, este condiţia necesară de a exista o obişnuinţă capabilă să subziste În intervaluri. Aşadar, rezumÎnd ��' adevăruI " constă doar În ceea ce este avantajos pentru gindirea noastră. după cum ']usteţea" consistă numai în ceea ce este avantajos pentru conduita noastră'tI. Vreau să spun avantajos, aproape În orice fel; avantajos în ansamblu; căci ceea ce este avantajos cu privire la experienţa luată actualmente in considerare, nu va fi la fel de necesar cu privire la experienţele ulterioare. Ştim că experienţa are modalităţile sale proprii de a "depăşi limitele" şi de a ne modifica ideile. ţ,,: Adevărul "absolut", adevărul pe care nici o experienţă nu-I va altera nicicînd, este acel punct ideal, mereu nevăzut spre care ne imagll1am că toate adevărurile noastre temporare vor converge Într-o zi sau altaVAcest fapt poate fi conceput de un om perfect echilibrat, în cadrul experienţei absolut complete: dacă acest dublu ideal se realizează vreodată, cele două lucruri se vor realiza Împreună în acelaşi fel. Dar, aşteptînd, trebuie să trăim astăzi pe baza a cea ce avem chiar acum În legătură cu adevărul, fără a considera fals mîine adevărul de astăzi! Astronomia lui Ptolemeu, spaţiul lui Euclid, logica lui Aristotel, metafizica sco laslicii au fosl valabile de-a lungul secolelor; dar experienţa L1l11anitaţii a " d e paş it limitele"; toate acesteZi Însă nu sÎnl a dv ăr a te pentru Iloi decît illll-o mZlsllrtl relalil'<"1 sali doar În limitele depjşitc (J.:: ;:\;).,:rkll ! ""L. Considerale 'ill lllod absolllt", ele sinL ralse

d��\')�ll'C·--:.: Ş:Î'11 tl!1 nUl11�ti C3 ::1C·::.3�·'�� ��!;1!t'''> -.-::r3U ���cci"'ientalc: I ! l)


ci şi că ar fi putut fi depăşite de teoreticienii de altădată, după cum sînt depăşite de cei de astăzi. V-Cînd experienţele noi conduc la judecăţi retrospective, expri mîndu-se în trecuL ceea ce afirmă a fost adevărat, chiar dacă nimeni n-ar fi fost să le formuleze altădată. "Pentru a trăi, privim înaintea noastră, afirmă un filosof danez; dar dacă trebuie să înţelegem, e necesar să întoarcem privirea în urmă". Din spate, trecutul îşi proiectează claritatea asupra fenomenelor anterioare ale unviersului: ' aceste fenomene se poate să fi fost, pentru oamenii ce îşi jucau atunci roluL obiectul unui proces de verificare, deşi acum nu mal sînt nimic pentru omul la curent cu revelatiile ulterior oferite de istorie. ' �/Noţiunea, care este şi regulă, despre un adevăr superior şi virtual posibil, despre un adevăr absolut, ce posedă puterea de a legifera retroactiv trecutul are, ca să spunem astfeL asemenea tuturor noţiunilor din pragmatism, faţa întoarsă spre aspectul concret al faptelor, înspre viitor. O noţi une similară prezintă adevărul absolut, ca şi jumătăţile de adevăr, pe cale de a se f;J ce şi trebuind să se facă sub forma unei relaţii care nu va apărea decit mulţumită dezvoltării unei mase de experienţe de veri ricare la care jumătăţile de adevăr îşi aduc contribuţia. IX Am insistat deja asupra faptului căbCadevărul se compune din alte adevăruri precedent dobîndite. în toate epocile, credinţele oamenilor reprezintă o sumă corespunzătoare de experienţă bine fundamenlală. Dar credintele fac ele însele pmte din experienţa totală a lumii: în consecinţă, ele devin, pentru verificările ce urmează a fi realizate, o parte din materialul de elaborat.Msemenea realităţii cognoscibile prin experienţă, singura realitate pe care o avem în vedere, adevărurile dobîndite de om cu privire la aceasta sînt în stare de perpet uă devenire; iar această devenire poate corespunde unui scop imuabiL dar atunci nu mai este o devenire. Un matematician rezolvă probleme cu două variabile. Spre exemplu, conform teoriei lui Newton, accelerapa este direct propOlţională cu distanţa, iar distanţa, la rîndul ei, cu acceleraţia. în cadrul în care se face adevăruL faptele se prezintă într-un mod independent şi nu induc credinţe provizorii. Acestea ne determină totuşi să acţionăm; în măsura în care ele îşi îndeplinesc roluL ele fac să apară in faţa och ilor noşLri s au aduc în existenţă fapte noi care, prin ceea ce sint, determină iarăşi, mai mult sau mai puţin diferit, ace ste cred i n ţe. AstfeL adevăruL ase mănător u n u i ru lou in mişcare, prin care se înfăşoară asupra lui însuşi d e s facind u-se, este produsl il u nci duble . influenţe. il d c \'[l r u rilc i n o r,isc dil l ra pte: d a r I llai tjrz i ll e l e rcplo lljea7a 111 fapte şi J ! sc ;Y:b u g ă; apoi ;'l C e s t e a , la ri n d u l I � !' c r e c ; n ;1 S , LI i 20


înalţă (nu contează cuvîntul) adevăruri noi, într-un mod la fel de indefinit. Bineînţeles, faptele nu sînt adevărate în ipostaza de fapte simple; cu acest titlu, ele sînt, nimic mai mult. Adevărul este funcţia îndeplinită de . credinţele ce se nasc şi care se împlinesc in inima fapteloLI><' Lucrurile se petrec ca în cazul unui bulgăre de zăpadă ce se formează şi se amplifică din două motive: pe de o parte, este felul în care se găseşte zăpada şi, pe de alta, sînt modelărDe succesive făcute de copii; aceşlia sînt doi factori ce se determină reciproc în fiecare clipă. Este evident că avem acum în faţa ochilor"""diferenţa decisivă dintre pragmatism şi raţionalism. Experienţa rămîne mereu o cale de schimbare şi de operaţii psihologice efectuate pentru a căuta adevărul; acest lucru este admis de raţionalismul care nu va accepta însă ca realitatea sau adevărul însuşi să nu fie imuabil. EI va afirma energic că realitatea este LIn fapt desăvîrşit etern; acordul nostru cu această realitate este o virtute unică sau un privilegiu inanalizabil posedat de ideile noastre, aşa cum am subliniat mai sus. Adevărul lor şi această proprietate intrinsecă nu au legătura cu experienţa. Nu are nici o influenţă asupra realităţii însăşi; este inert şi imobiL fiind doar un reflex. EI nu există în adevăratul sens al cuvîntului. Domneşte şi se impune; este de necomparat cu faptele sau cu relaţiile dintre fapte; într-un cuvînt, singura sa măsură este epistemologică. Acest termen fiind însă de prisos, raţionalistul încheie discuţia! AstfeL dacă pragmatismul priveşte drept înainte, în viitor, raţionalistul priveşte înapoi, într-o eternitate îndepărtată. Fidel unei credinţe inveterate, se întoarce la " principiile" lui şi crede că o abstracţie, o dată enunţată, este un oracol ce ne · dezvăluie soluţia aşteptată! b( _ In ultimele noastre "Lecţii" va deveni evidentă importanţa considerabilă a diferenţei radicale dintre cele două puncte de vedere, în legătură cu consecinţele lor practice. Trebuie însă să subliniez dinainte că trăsăturile sublime ale raţionalismului nu o păzesc de absurditate. � Raţionaliştii acuză neîncetat pragmatiştii de blasfemie împotriva adevărului'?' Dar cereţi acestor raţionalişti să înceteze atacurile pentru a-l defini, pentru a spune cu exactitate ce reprezintă adevărul în viziunea 10r;O<iată singurele două tentative serioase pe care le cunosc în legătură cu definiţiile oferite de ei. 1 . "Adevărul esl e sistemul de propoziţii ce reclamă necondiţionat ne cesitatea de a fi admise ca valab.ile" l

i A . E.

T<Jylor. Ph i lo sophical Review, voI. X l V. p. 2 e s . 121


2. "Adevărul este lin nume dat tuturor judecăţilor pe care le considerăm obligatorii pentru noi, printr-un fel de îndatorire imperativă"] . (). Primul lucru ce ne frapează În aceste definiţii este inefabila lor banalitate."Bineînţeles că sînt absolut adevărate, dar şi absolut nesemnificative dacă nu le interpretăm în sensul pragmatismulul. Care este această "exigenţă" şi "îndatorire" despre care vorbiţi? Dacă dorim nume plin care să desemnăm motivele concrete prin care gîndirea adevărată este utilă şi bună pentru muritor, putem vorbi, în cazul realităţii, despre " exigenţele" pe care ni le impune şi, în cazul nostru, despre "îndatorirea" de a ne conforma acestor exigenţe. Resimţim într-adevăr exigenţele şi îndatorirea in chestiune din motive care vor fi explicate. Dar. vorbind despre exigenţe şi indatoriri, raţionaliştii afirmă că acestea nu au legătură nici cu interesele noastre practice, nici Cll motivele noastre personale. Ei consideră că motivele pentru care ne supunem acestor exigenţe sînt fapte psihologice, relative pentru fiecard subiect ginditor şi pentru evenimentele din viata lui. Asemenea motive reprezintă o moştenire individuală şi nu se închid în viaţa adevărului însuşi. Adevărul trăieşte urmind o măsură logică sau epistemologică, deosebită de cea psihologică; exigenţele preexistă oricăror motive personale şi depăşesc infinit aceste motive. Dacă nici omuL nici Dumnezeu nu ar căuta adevăruL n-ar mai trebui definit ceea ce trebuie căutat şi admis� Niciodată nu sîntem mai mulţumiţi decît atunci cînd o idee extrasă din datele concrete ale experienţei se opune şi neagă chiar datele care au format-o! Filosofia şi viaţa obişnuită abundă în exemple de acest fel. Pentru un "sentimental", sofismul constă în a vărsa lacrimi pentru justiţia abstractă, generozitatea abstractă şi adevărul abstract, fără a recunoaşte vreodată fmmuseţea, justiţia sau generozitatea dacă le întîlneşte pe stradă, căci atunci circumstanţele i-ar părea vulgare! lată ce am citit într-o biografie, neieşită pe piaţă, despre un raţionalist em inent: "Ce lucru ciudat! fraLele meu, deşi manifestă admiraţie pentru frumuseţea abstractă, nu arăta entuziasm nici pentru o mişcare simpatică, nici pentru o pictură frumoasă, nici pentru flori". intr-o lucrare filosofică citită recenLam găsit pasaje asemănătoare: "Justiţia este un ideal şi nimic mai mult. Raţiunea o concepe inaintea existenţei; dar experienţa del110nstreazZi că este irealizabilă ... Adevărul care ar trebui să fie nu poate fi... Experienţa deformeazZi raţiunea: de indată ce raţiunea pen eLreazc1 în expe riel!ţ;1, aceasla de\ 'ine contrar�l raţi u n i i". H. RicIH:: rL, OeI' Gegens t and det' Erkenntniss. 1 22


Sofismul raţionalistului se aseamănă exact cu cel al "sentimentaJului". în amalgamul de date particulare din experienţă, ambii recunosc o calitate pe care o extrag, şi apoi acestei calităţi devenite abstracte îi atribuie o trăsătură plin care contrastează cu celelalte eşantioane întîlnite în experienţă, astfel încît pare superioară şi total diferită de acestea! Şi totuşL orice ar face, această calitate are exact aceeaşi natură ca eşantioanele în discuţie. Adevărul îşi are originea în ei; aceştia îi conferă valoare. Faptul este explicabil prin provenienţa din experienţă a adevărurilor, a căror natură este de a fi făcute valabile, de a fi verificate. Efectul corespunzător este costisitor. Dacă avem, în general, obligaţia de a face lucruri costisitoare, îndatorirea de a căuta adevărul intră în această obligaţie. in mod similar. necesitatea de a ne supune ideilor adevărate işi are principiul în randamentul lor însele; şi acest principiu este aplicabil pentru bogăţie şi sănătate. AşadaL este de înţeles că exigenţele adevărului sîn t asemănătoare cu cele ale sănătăţii sau bogăţiei. Nu este nimic: absolut În unele sau În altele; aceste exigenţe sînt mereu subordonate anumitor condiţii. De fapt, întotdeauna este vorba despre un cîştig concret, pozitiv pe care treb uie să ni-l propunem; iată despre ce vorbim referindu-ne la obligaţiile legate de adevăr, bogăţie şi sănătate . Dacă vorbim despre adevăr, observăm in aceeaşi măsură că ideile false determină, mai devreme s au mai tîrziu, consecinţe ce nu prejudiciază, după oi:um credinţele adevărate acţionează pen tru binele nostru. Util iZînd termeni abstracţi, am pu tea spune că adevărul este o proprietate ce dezvoltînd u-se dobîndeşte un p re ţ "infinit", o valoare absolută şi că falsul este o propri etate ce tinde să devină absolut condamnabilă; unul este "necondiţionat", iar celălalt "necondiţionat" rău. i n concluzie vom spune că este o datorie, un imperativ categoric de a căuta adevărul şi de a evita eroarea. Trebuie însă să nu interpretăm totul litera lme nte şi să nu opunem abs tracţiile experie nţei, căci aceasta le este ase menea unei mame sau unei ţări de origine. O b servap abs urditatea cazului contrar! Atunci gîndirea este i n capab ilă de a înainta vreodată, de a lua decizii efectiv e . Cînd să ne manifestăm adeziunea pentru un adevăr şi cînd pentru celălalt? Adeziunea mea trebuie să fie evidentă sau să rămînă taci tă? Presupunînd că trebuie să fie atit evidentă, cit şi tacită, in care din aceste două situaţii mă aflu chiar in acest moment? Cînd tre b u i e să înde părtez o idee d i n repe rto riul meu enciclopedic? Şi cind e necesar să o folosesc intr-o l uptă? Tre b u i e să repet la infinit adevărul că " d o i O I"i doi fac patru" pentru că trebuie să fie i n co n t e s ta b i l Ll cl l ll i s? SJU s e d O l ' e d e ş l e a fi i n t e m p e s t iv? Tre b u i e ca,

zi

si

l l o '.l p l e ,

ginduri l e

melc

1 23

sll-ş i

21 I E t l i z c z e

greşe l i l e ,


imperfecţiunile proprii deoarece le POlt permanent in mine'? Sali îmi este permis să le refu lez, să nu mi le doresc, pentru a Fi o unitate sociala ce face cinste med iului său şi nu o grămadă de melancolie bolnavicioasă şi de remuşcări maladive'? � Evident că obligaţia noas Lră de a dobîndi adevărul este una a bsolută şi totuşi, subordonată unor condiţii atît de numeroase, încît pot fi confun date. AdevăruL cu "A" şi la s i ngular, Adevărul abstract, trebuie obligato riu să fie recunoscut; dar adevărurile concrete (Ia plural), nu trebuie d obîndite decît atunci cînd este profitabil. Între o minciună şi un adevăr cu privire la o situaţie dată, trebuie preferat adevarul; dar dacă acest adevăr are aceeaşi legătură, ca şi minciuna, cu circumstanţele, primul nu este cu nimic mai obl igatoriu decît minciun a�Dacă mă între baţi ce oră este şi vă răspund că locuiesc pe strada hving nr.9S, răspunsul meu poate să nu fie adevărat, căci nu observa ţi cum acesta ar pu tea reprezenta o îndatorire pentru mine. Aş fi putut la fel de bine să vă dau o adresă falsă! <::;( Fiind acceptat faptul că aplicarea imperativului abstract cu privire la adevăr este limitata de anumite condiţii, noţiunea pragmatistă a adevărului ni se impune în plenitudinea conţinutului ei. De fapt se constata că obligaţia de a fi de acord cu realitatea se naşte în mijlocul unei jungle veritabile, unde viermuiesc ocaziile ce alcătuiesc oportunitatea concretă a acestei obligaţii.� Cînd Berkeley le-a explicat oamenilor ceea ce înţelegeau ei prin materie, aceştia au crezut că Berkeley nega existenţa materiei! AstăzL cînd Schiller şi Dewey ne explic-ii ce înţelegem de obicei prin adevăr, îi acuzăm că ii neagă existenţa! Aceşti pragmatişti distrug toate principiile obiective, spun adversarii lor; aceşti pragmatişti pun la acelaşi nivel nebunia şi înţelepciunea! O formulă curentă ce caracterizează te.·::lliile lui SchiHer şi ale mele constă în a declara că sîntem nişte oameni care consideram că observăm toate regulile pragmatismuluL admiţînd tot ceea ce este convenabil de spus şi considerînd totul adevărat datorita acestui motiv! Nu este aceasta o calomni e su părătoare? Nu există nici un om în lume care să se si mtă, asemenea pragmatistuluL prins şi strîns între blocul format de toate adevăruril e b i n e fo ndate, toale adevărurile extras e din trecut, şi constrîngerea ce o exercîtă asupra lui, din toate direcţiile, l u mea sensibilă? Atunci cum ar putea pragmatistul sa nu simtă, ca şi celelalte persoane, greutatea con trol ului obiectiv ce domina opera ţiile gîndirii noastre? "Omul care n u crede că există o lege rigu roasă, spune Em erson, să se supună măcar o dată regulilor sale ! " Recent s-a vorb iL mult despre s e rv i c i il e p (C c a r e l e aduce imaginaţia în ş t i i i 1 ţ e . Es l e t i m p u l si'l i n s i s lci l11 2l s u p r a u t i l i t2iţ. i i de a rn a n i fe s �21 puţinj i m ag i n a ţ i e ş i in fi l o s o fi e ! R e iJ ll a \ · O i : l ţ<i a Ll n o r<\ 1 24


din tre criticii noştri de a in terpreta altfel adirmaţiile noastre şi de a le conferi cel mai stupid sens nu face on oare imaginaţiei lor. 5chiller declară că este adevărat ceea ce "operează eficace". Şi, totuşi, a fost considerat un om ce restringe verificarea la avantaj e materiale de un ordin mai puţin el evat! AdevăruL afirmă Dewey, este ceea ce ne oferă satisfacţie. Şi, totuşi. a fost considerat asemenea unui om ce crede că tre b u ie n umit adevărat ceea ce, recunoscut ca adevărat, ar fi agrea bil! De fapt, in propriile lor doctrine, criticii n oştri ar avea nevoie de un mai pronunţat simţ al rea lului. Din partea mea, am ince rcat să-mi extind imaginaţia pentru a interpreta raţ ionalismul in cel mai bun sens pos ib il; dar mărturisesc că mă dezamttgeşte in contin uare. Una dintre noţiun ile care in opinia m ea nu are n ici cap, nici coadă este cea a unei realităţi ce ne cere să fim de acord cu ea, fără a invoca vreo raţiune, doar pentru că exigenţele ei sint "neconditionate" sau "tran scendente"! Încerc s cl-mi imaginez ctt sînt singura realitate ce existtt În lume şi apoi Încerc să-mi imaginez ce aş putea să cer mai mult dacă mi-ar fi perm is să cer ceva . Îmi veţi sugera posib ilitatea de a reclama naşterea unei gindiri care, ieşind din vidul absolut, ar merge Înaintea mea şi mi-ar fi "copie"? Pot să-mi imaginez În ce ar consta efortul de a mă copia; dar nu pot evoca nici un motiv pen tru a reclama acest efort. Ce avantaj aş avea dacă aş fi copiat? N u mai caut; nu pot percepe n ici unul, n ici pentru mine, nici pentru copie, din moment ce raţionaliştii exclud orice motiv extras din cons ecinţele ulterioare. În tr-o a necdotă bine cunoscută, un irlandez este adus la o petrecere de ad ministratorii săi, purtaţi pe braţe: ; "Dacă acest lucru nu m-ar onora, le spune el, ar fi convenabil să vin pe jos!" Cazul este similar: dacă nu-mi face onoare, nu m i-ar trebui o copie! Copierea unui lucru este, fără îndoială, unul din modurile reale ale cu noaşterii; şi totuşi, acum filosofii doctrinei transcendentale par a se certa Între ei, pentru nu ştiu ce motiv ciudat, ca şi cum s-ar juca la cine pe cine contrazice mai repede! Dar dacă, depăşind simpla copie, revenind, pentru a cădea de acord cu realitatea, la anumite forme ce nu au Încă un nume şi În care nu vedem nici un nou efort de copiere, nici unul de orientare şi adaptare, nici alt efort definibil În mod pragmatic, atunci natura acestui acord devine total incomprehens ivă, asemenea motivului care îl reclamă. Este imposibil de imaginat vreun conţinut sali vreun motiv pen tru această abstracţiune fără sens! �Nu este ad evărat ca În lupta as upra a d evărulu i . caracterul raţio n a l al u n ivers u l u i 'ŞI găseşte c e i m a i competenţi re pre z e n La n !' i I1 l 1 p r i n t r e pa�Li zcHl i i ra f i o rl illis l 11l1 l u i , ci prin tre vag IlE1 lişi� j?

! 25


LECTIA A SAPTEA ,

,

PRAGMATIS MUL S I UMANIS MUL r

Asupra A de v arului

-

A de varul, asem enea unei legi, un ei

limbi, este un rezultat, un p r o d us um a n - Teoria lui Schiller. Umanismul - Caracterul plastic al Il/crurilor: ele sin t ceea ce le fa ce omul - Cele trei feluri de r ealit aţi de care treb uie sa fina cont a de varul - Obligativita tea de a sp un e cum sa "ţina con t " de ele - Dific ultatea de a 'gasi o realitate absolut independenta: la ce se redu ce ea Elemen tul uman este pretutindeni in cun oa9t ere, mo delin du-i daturile - Punctul esenţial prin care · pragmatis m ul se opune raţionaJism ului: c u m con cep ambele realitatea - Raţionalism ul afirma o lume suprasensibila - JI10avele in vocate - De ce sint respinse de empirism - Cum p un e problema pragmatism ul şi cum impaca cele do ua soluţii' extrem e,

C e l o r de care mă a p r o p i i p e n t ru a l e p r e z e n t a teoria a d evăru l u i schitată în ultima mea "Lecţie", le o bs erv i n i m a î n ch isă d � a c e i " i d o l a t r i b u s " ] , repr e z e n t a ţ i d e n o ţ i u n e a Adevărul u i c o n c e p ută ca ră s p u n s u n i c , d e fi n i t i v , c o m plet. l a e n i gm a s i n g u la ra ş i i n vari a b i l ă a lumii Aces t răs p u n s a r e fo r m a u n u i o rac o l ; a re v a l o a re p e n t ru tr a d i ţ i a p o p u l a ră . A s tfeL e a p r o v o a c ă la rîn d u l s ă u m i rarea, c a ş i c u m a r f i u n m i s t e r d e g rad u l I I , c ă c i n u d e zvă l u i e l u c r u rile p rofu n d e pres u p Ll s e de a f i c o n ţ i n u t e în ea. Î n m o d s i m i l ar, t o a t e m a r i l e ră s p u n s u r i , f o r m u l a t e î n t r- u n s ingur cuvînt, susţinînd m is t e r u l lumii Dumnezeu, Un u ! . Ra ţ i u n e a , Lege a , SpirituL Materia, .

Natu ra,

!

5;)c.0 1 l

Po l a r i t atea,

Proc e s u l

D i a l e ctic,

1 26

I d eea,

Sinele,


SuprasufIetul l , - Îşi datorează rol ul oracular admiraţiei pe care oame nii le-au imprimat-o. In filosofie, atit amatorii cît şi profesioniştii şi-au reprezen tat un iversul ca un ciudat Sfinx de pia tră ce se adresează oamenilor doar pentru a-şi exprima dispreţul faţă de înclinaţia lor prezicătoare! Adevărul: iată un idol perfect al spiritului raţionalist. Un prieten de-al meu Îmi scria cu mult timp În urmă: "pretutindeni În ştiinţă, în artă, În morală şi religie trebuie o b l igatoriu ca un singur sistem să fie adevărat, iar toate celelalte false". Observăm ent uziasmul etapei 'de tinereţe. La douăzeci şi unu de ani nu manifestăm dispreţ şi n u n e îndoim că, singuri, vom găsi singurul sistem adevărat. insă mai tîrziu, majo ritatea dintre noi nu bănu iesc că Întrebarea: "ce este Adevăn.d?" nu are decît aparenţa unei Între bări; ei nu se Îndoiesc că aceasta nu are ni ci o legătură cu condiţiile necesare de rezolvare a unei prob leme, că, de altfel, nu există nimic În noţiu nea de Adevăr care să nu provină din abstracţiunea realizată asupra faptu lui Că există adevăruri (Ia plural) şi că astfel această noţiune nu este decît o simplă noţiune abreviată, comodă, comparab i lă cu "Limba Latină" sau Legea. Uneori, magistraţii vorbesc despre lege şi profesorii despre latină, astfel Încît ne in duc credinţa că sînt e ntităţi preexiste nte fie deciziilor j udiciare, fie voca bu larului şi sintaxei, detennil1Înd u­ le riguros şi subordonÎnd u-le. Dar cea mai s uperficială reflecţie ne demonstrează Că, În loc să fie astfel de prin cipii, legea şi lati na sînt rezultate. Distincţiile Între ceea ce era legi t i m şi ceea ce nu făcea parte din conduită, Între corect şi in corect În discurs s-au născut, pe urmă s-au adîncit, datorită circumstanţelor, in experienţa oamenilor, În acţi un ea reciprocă a el ementelor particulare ce o comp un. Niciodată nu vom vedea formîn du-se şi adîncindu-se În tr-un alt mod distincţiile di ntre adevăr şi eroare în credintă. Deasupra unui adevăr anterior se încrustează un altul ce îi � odifică evoluţia, asemenea unei locuţiuni ce se grefeaza pe o alta sau a unei legi asupra celei precedente. Puneţi u n j udecător ÎI1 faţa unei legi existente şi a u n ei noi "specii"; din ambele va extrage o lege noua. Fiind dată o loc uţiune şi apărînd un nou termen argotic, o metaforă nouă, o ciu dăţenie ined ită, ce cores punde gustului actual al publicu lui, se va forma imediat o unui te rme n sZlllscrit. de Emers o n . "Natl�ra p r o fe t ZI ceea ce tre b uie sj fi e , ;Jceastj natllri! in care ne odi h n i m , Cls e m e n e Zl ptlln i n t u l u i ce se odihne şLe pe bra ţ e l e tCllldre Clic a t m osfe re i : :JceLlstj U ni t;Jte, Zl cesl S u flet ..l ! s u fl de l o r , <Jccs t Suprasuflet in CZl rc se găs e ş te fi inţZl pel rlicula r:.i a Fi e c fi ru i O ! �l . :J !cjt u i n d C I ce l e l a ! k U ll i n Lrc:g; aC(�:lsLj i n imj :1 l u t u ror" (Essais ) . I

C u vint creClt prin i m i tCl rea

es te u ni c u l

: 27


locuţiune nouă. Gîndirea noas tră găseşte o lege nouă dintr-un adevăr deja existent şi faptele ignorate ce ni se prezintă. Noi ceilalţi pretindem, în pofida tuturor, că ete rnitatea se dezvăluie, că nu există deCÎt o dreptate, o gramatică, un adevăr unic, care, în loc să se formeze, cum am putea să credem, se revelează prin " fulguraţie"! Dar imaginaţi-vă un tînăr, care la tribunal nu ar dispune pentru a judeca un proces deCÎt de noţiunea abstractă de "lege" ; imaginaţi-vă un jurist um b lînd de mîntuială prin teatre, cu ideea sa des pre "lim ba" maternă; imaginaţi-vă un profesor încerCÎnd să susţină o conferinţă despre lumea reală, cu noţiunea sa raţionalista despre Adevăr; spu neţi­ mi care ar fi rezultatull AdevăruL legea, lim ba le-ar alun eca printre degete, s-ar evapora la cel mai mic contact cu Ull fapt nou. Aceste lucruri se fac, devenirea lor se realizează pe măsură ce viaţa noastră se clădeşte. Drepturile noastre, greşelile, prohibiţiile, păcatele, vocabulele, formul ele, locuţiun ile şi credinţele noastre sînt tot atitea creaţii noi ce se adaugă istoriei. urmîndu-i curs ul. Departe de a fi principii anterioare ce ar pune tot.ul in mişcare, legea, limbajul şi adevărul nu sint decit nume ' abstracte date unor rezu ltate obţinute. in orice ca z, nimeni nu se îndoieşte că l egea şi limbile sînt creaţii uman e. Prin analogie, Schiller nu se în doieşte niCÎ în cazul credinţelor şi propune n umele de Umanism pen tru doctrina conform căreia, intr-un mod imposibil de verificat, adevărurile noastre sînt creaţii umane. În toate problemele există motive om eneşti ce le fac pasionante; în miezul tuturor soluţiilor adoptate există disimulîndu-se senti mente umane; în oricare formulă omul şi-a adus contri b uţia. Elementul uman creează atîtea din aceste produse, încît SchilIer pare că Iasă desch isă problema cunoaşterii dacă ele conţin şi altceva. " Lumea, spune eL este esenţialmente hyle (materie); este aşadar ceea ce o facem. Inutil am încerca să o definim prin ceea ce era la origine sau prin ceea ce este dincolo de noi; ea este ceea ce facem din ea, ceea ce am făcut cu ea. Prin urmare, caracteristica l u m i i este de a plastică · . Schiller adaugă fa ptul că nu putem cun oaşte limitele acestei plasticităţi decit pun ind-o la încerca re, că tre b u ie să o combatem ca ş i cum nu ar avea lim ită, dar metodic. o prind u-ne înaintea eşecului decisiv. Aceasta es te poziţia adoptată de uman ism ul lui 5ch iller, conform declaraţiilor sale, poziţie cit se poate de proeminentă, ce îi prezintă doctrina, ca să spunem aşa, în mare, ca o armură. Aceas ta este poz i ţia ce îm i p ro p u n să o a pă r. Aşadar, tre b u i e sti fac intii u n e l e re m a rci d e s p re declaraţia to cmai e n u nţată, "

1

Personal l<1ea l is m , p. 5 J .

l2�


deoarece aceasta i-a adus autorului său cele mai înverşunate atacuri. Mai categoric decît oricine, Sch iller adm ite, in . cadrul experienţei create pentru dezvaluirea unui adevăr, prezenţa elementelor refractare de care treb uie să ţină· seama acest adevăr nou şi cu care trebuie obligatoriu să se acorde. Toate adevărurile n oastre sînt credinţe despre "Realitate"., Insă in oricare credinta particulară această realitate se comportă independent, � sernenea unui lucru pe care îl găsim, nu I îl fabricam. Sa mi se permită să revin la un aspect abordat în ultima noastră '· Lecţie". "Realitatea, spune Taylor în Elemente de metafizică, este, în general, cea de care trebuie să ţlnă seama adevărurile". Dar prima parte a real ităţi i consta, din acest punct de vedere, În fluxul senzaţiilor noastre. Ele ni se impun fără a şti de unde vin. Nu avem nici o influenţă asupra naturii şi ordinei in care se succed, nici as upra n u mărulu i lor. Ele nu sint nici adevărate, n ici false; ele sînt pur şi s i mplu . Ceea ce poate fi adevărat sau fals este doar ceea ce afirmăm despre ele, nu mele pe care le conferim lor şi teoriilor noastre despre natura, originea şi raporturile lor îndepărtate. A doua parte importantă din realitate, de care trebuie să ţină cu stricteţe seama credin ţele noastre şi care implică relaţiile constatate între S'enzaţiile noastre sau între copiile lor din spiritul nostru, se divide în două gru pe. în principal se constată relaţiile variabile şi accidentale, spre exemplu În . timp şi spaţiu. Apoi există relaţiile constante şi esenţiale, fondate pe natura intrinsecă a termenilor pe care ii u nesc. Şi unele şi celelalte sint ob iectul unei percepţii imediate; ele sînt "fa pte". Dar cele aparţinind grupei secunde sint cele mai importante penLru teoriile noastre d espre cunoaştere. De fapt, relaţiile intrinseci sînt "eterne", în sensul că se percep de fiecare dată cind comparăm doi termeni sensibili; de ele treb uie me reu să ţinem seama in gindirea n oastră logică, În gin direa noastră matematică. A treia pa rte a realităţii se su prapune peste percepţiile noastre, ' deşi se bazeaza pe .acestea într-o mare măs ură; ea cuprinde adevărurile anterior dobîndite, de care fiecare ce rcetare nouă ţine cont. Aceasta parte este un factor' mult mai putin , refracta r decît ce lelalte doua, caci deseori cedeaza . lală ceea ce am sublin iat ·ÎI1 "Lecţia" precede ntă şi am amin tit suficient de m u lt aici, Ori c ită fix i tate a r pres u p u n e ac esLe e leme n te din realitate, 2IVC IlI tol u ş i o oa re care l i b c rlc1 te ÎIl a n e co m p o rta .::: u ele. LLI;:l � i d ·:: ,:: )� c l 1 l p j u s .:: n z�; � i i l c . Existe nţa 1 :) 1'. i ; � lTlom e n t u l ÎII / 29


care ne sînt date, nu depind de noi. Dar care va fi ob iectul atenţiei noastre? care va fi remarcat? care va fi reliefat În concluzi ile noastre? Iată ceea ce depin de de noi, de interesele noastre, şi, În conformitate cu felul lor de a sub zista, vom formula diferit adevărul . Persoane diferite interpretează diferit aceleaşi fapte. 'Waterloo", cu aceleaşi detalii b ine evidenţiate, semnifică pen tru englezi o victorie, iar pentru francezi o "Înfrîngere". În mod similar, universul înseamnă o victorie pentru lin filosof optimist şi o în frîngere pentru lin pesimist. . Aşadar, ceea ce afirmăm despre realitate depin de de perspectiva din care ne-o proiectăm. Existenţa ei îi aparţine; dar ceea ce este depinde de noi. pen tru că este important să ştim ce in teres avem să o concepem Într-un anume fel iar nu În altul. Primele două părţi deoseb ite în cadrul realităţii, senzaţiile şi relaţiilor lor, sînt ambele mute: nu ne spun absolut nimic despre ele însele. Noi vorbim pentru ele. Muţenia lor i-a con dus pe unii intelectuali ca I.H. Grenn şi Edward Caird să le situeze din colo de limitele ce formează domeniul cu noşti nţelor pe care un filosof şi le doreşte! Pragmatiştii nu merg atit de departe. Senzaţia se aseamănă mai degrabă unui client căruia, prezentîn du-i avocatului problema lui. nu-i rămîne decît să ascu lte pasiv în faţa tribu nal ului. expunerea cauzei proprii. aşa cum a considerat avocatul său să o prezinte, fără a se interesa dacă il mulţumeşte sau nu pe împricinat. În chiar sfera senzaţiil or, gin direa noastră i n clude o an ume arbitrarietate a alegerii. Conform cu ceea ce respingem şi prin ceea ce reţinem, stab ilim Întinderea acestei sfere; prin ceea ce eviden ţiem, stabi l i m primul plan şi pe cel secund; conform cu ordinea pe care o adoptăm, o interpretăm intr-un fel sau al tul. Pe scurt, primim b locul de marmură în care scu lptăm statuia . Aceste constatări se aplică la fel de b i n e elementelor "eterne" ale rea l i tăţii. Pe baza percepţiei noastre despre relaţiile intrinseci, acţion ăm' ca asupra hărţilor pe care le construi m . Le considerăm, în seri i, Într-un fel sau altul; le clasăm Într-un anume mod; consid eră m una dintre ele fu ndamentală: in final, opiniile noastre despre ele fo rmează s istemele de adevaruri cunoscute sub nu mele de logică, geometrie, aritmeti că. În fiecare dintre ace5te sisteme, precum şi În întregul lor, există În mod man ifest o creaţie' omenească pentru forma conferită elementelor in d iscuţie dar şi pe ntru ordinea lor. Astfe l , pentru a nu sp u n e nimicdespre faptele noi pe care o m u l î n s u ş i l e ada ugGi rea l i tGiţii prin actele şi viaţa sa, o m u l şi-a pus d ej <'1 21 l11 p re n L<l p ro p r i i l o r s a l e forme m e n tale <'1s u p ra ce lei de­ a trei<l pii:'ţi d i n re a l i t a l e . pc c a re i.lln il u r n i l-o "adevă r u r i l e i :m t .:: r = xu'c ! ' i c u.l'c, n rj a n ti c e pcrce p � i i noi. ra rte !l o i , S e ! l T n ţ i i ş i 1 30


relaţii de care: trebuie să ţinem cu stricteţe sea ma; dar toate raporturile noastre trecute cu faptele îşi au deja fundamentul în adevărurile precedent dobindite. Prin urmare, doar cea mai firavă şi recentă fracţi une din primele două părţi ale rc v l u l u i n i se prezintă fără a purta marca unui contact cu omul; dar această fracţ i u ne va deveni în mod necesar şi imediat Ull lu cru uman, deoarece va fi modelată, as imilată sau ajustată la masa de elemente pe care om ul le posedă şi pe care le-a transformat deja în lucrllri umane; de fa pt n u ne este cîtuşi de p uţin facil să ne însuşim o impresie nouă în absenţa oricărei idei preconcepute cu privire la impresiile ce pot surve n i . O realitate "independentă" a gîndirii umane este, aşadar. un lu cru dificil de descoperit. Ea se reduce la noţiunea a ceea ce începe să se facă simţit şi nu a primit încă un nume; sau se reduce la "prezenţa" presupusă a fi dată de la origine şi mereu simţită, dar fără ca vreo credinţă relativă la această prezenţa să fie evidentă, fără ca vreo concepţie umană să îi fi fost aplicată. Deci, această realitate "independentă" se reduce la ceea ce este absolut tăcut, la ceea ce apare pen tru a dispărea, la ceea ce formează li mita ideală a gîndirii noastre. Probabil vom aj unge să o intrevedem, asemena unei lumihi ce se estompează fără a fi vreodată percepută; ceea ce remarcăm este doar un substrat al realităţii. un substitut din care gîndirea noastră umană deţine deja o peptonă. Am putea spune că nu o întîlnim decit "mach iată", dacă îmi este permis să mă exprim astfel. Iată despre ce vorbea Schiller atunci cînd considera ca realitate 'independentă o simplă materie originara hyle, incapabilă de a oferi vreun sprijin şi care nU,există decît pen tru a fi modelam de noi. Aceasta este ideea lui Schiller despre fu n dam entul sens i b il al realităţii. ÎI "întîl nim" , cum spune Bradley, dar nu ni-l însuşim. în aparenţă această teorie este similară cu aceea a lui Kant: dar între categorii l e create de fulguraţie, înai nte chiar ca natura să fi început. şi catego riile ce se creează încetul cu încetuL in faţa naturi i. se deschide o prăpas tie en ormă ce separă rationalisrnul de empirism, În och i i unui I{antian autentic, Sch ill e r v� fi mereu, în raport cu Kant. asemenea unui satir în raport cu Hyperion! Este pos ibil ca unii pragmatişti să aj ungă la opinii pozitive despre fu ndamen tlll sensibil al realităţii. Ei vor considera posibil să îl descopere În natura sa indep e n d e n tă, decojind u-l, asc menea ull u i fruct, pentru a în latura pe rînd toate hainele pe care i le-a oferit o m u l . Ei vor construi Leorii cu privire la origi n ea l u i sau mai şLiu eli ce? Dacă aceste teorii acţionează astfel În cît conduc la o b ţinerea de re zu l tat e satisfăcătoare, e le vor fi a d e v Li rate, f'art i z d l l i i ic1C<:l l is / l l U l u i t rLI I l S :: '2 n d �l1 lZlI l1 c: ag�1 existe n ţa u l l u i fl l l l d:} l l l c n l d ,:: o c c s l k l : p e n t r u c i , h:', ; : ' c ! '� d � s p rc: Cl I'C ,\m \'orb i t 131


sint, În mod definitiv, adevărul Însuşi alcătu i n d un in treg cu realitatea. Filosofia scolastică susţi ne În continuare că fundamentul În discuţie este " Materia". Bergson, Heymans, Strong şi alţii admit acest fundament şi încearcă vag să îl definească. Dewey, asemenea lui Schiller. îl consideră o "limită". Care este cea mai adevărată teorie dacă nu cea care, în finaL va oferi cele mai mari satisfacţii În practică? Pe de o parte va fi realitatea; pe de alta, o teorie ce o explică într-un mod imposibil de amel iorat sau modificat. Dacă această imposib ilitate ar fi defin itivă, teoria va reprezenta un adevăr absolut. Sînt incapabil să îi găsesc un alt conţinut decit cel de adevăr. Dacă adversarii pragma tismu lui au altă părere, pentru numele Domnului, să o exprime şi să ne-o facă acces ibilă! Deoarece adevărul nu este realitatea însăşi, ci doar credinţa noastră cu privire la realitate, el va con ţine elemente umane. Totuş i, acestea vor include şi elementul non-uman în s i ngurul mod în care este posibilă cunoaşterea. Rîul face malurile sau mal urile fac rîul? Un om se foloseşte mai mult de piciorul drept sau de cel stîng cind merge? Dacă nu putem rezolva aceste probleme, cu atît mai mult nu putem face departajarea Între real şi factorii u mani din cadrul dezvoltării experienţei noastre cogn itive. Această primă indicaţie sumară .este suficientă pentru poziţia umanismului. Aş vrea să nu vi se fi părut paradoxală. De aceea mă voi strădui să o c1arific prin citeva exemple . edifi catoare. Există n umeroase obiecte, familiare tuturor, În care putem recunoaşte cu uşu rinţă elementul uman. Dacă vom conce pe într­ un fel sau altul, conform neces ităţilor de moment o realitate dată, aceas ta se va supune în mod pasiv. puteţi inte rpreta nu mărul 27 drept cubul lui 3; îl puteţi con sidera ca produs dintre 3 şi 9 sau ca 2 6 plus I sau ca 1 0 0 minus 7 3; îl puteţi interpreta într-o mie de alte posibilităţi, fiecare ad evărată. De asemen ea, puteţi vedea o tablă de şah ca o mulţime de pătrate negre pe un fond alb sau de pătrate albe pe un fond negru; ambele concepţii sînt adevărate. in figura alăturată, puteţi vedea o stea; puteţi vedea şi două triunghiuri ce se încrucişează sau un hexagon cu latmile în prelungirea ungh i u ri lor sau şase triunghi u ri egale ş . a . m . d . Toate aceste concepţii sint adevărate; fiecăreia ii cores punde ceea ce aveţi pe hittie.

1 32


Î n mod similar, puteţi afirma că o linie se orientează spre est

sau

se îndreaptă

spre

vest;

această linie s e

pretează la

ambele aprecieri, fără ca acestea să fie În contradicţ i e . Alegem de pe bolta ce rească grupuri de stele, dîndu-le n u mele de constelaţii; pasiv, stelele vă lasă să fa ceţi aceasta; dar dacă ar fi co nştiente de faptul în sine, s-ar putea m ira de alăturările ciudate pe care le faceţi ! O ferim aceleiaşi constelaţii nume diferite; spre exemplu, o n u mim pe u n a "Carul lui David'·

sau '·Carul lui Charles·d

, " Ursa Mare" şi,

cel

puţin noi, ceilalţi

americani, "Lingura din v as " . Nici unul di ntre aceste nume nu va fi

fals, nici mai adevărat decit u n altul, deoarece toate se aplică În

egală măsură. în orice caz, exi stă ceva ce adăugăm realităţii s ensibile; şi această

adiţie,

Oricîte

adiţii

ce vine de la om, nu este · refu zată de realitate. am

face,

toate

"se

acordă"

cu

realitatea;

În

momentul în care ele o modelează, adiţii1e n o astre se aj ustează. Repet încă o dată: n ici una nu este falsă. Pro b l ema de a şti care este

cea mai

adevărată depin de doar de util itatea pe care i-o dă

omul. Dacă în cazul n u mărului 27 este vorba despre dolarii pe care îi găsesc In tr-un s e rtar u n d e lăsasem 28, aceasta înseamnă 28

minus 1 ,

Dacă p e ntru acelaşi număr 27 este vorba despre

numărul de d egete ale unei planşete din care vreau s ă fac o masă pentru un b ufet cu 26 de degete lăţime, ace asta Înseamnă

26

plus

1 . Dacă vreau să în nobilez cerul printr-o anume idee

despre constelaţ i i l e p e care l e observ, n u m el e "Carul lui Charles" sau "Caru l lui David" va fi mai adevărat decît cel de ··Lingură din vas"; chiar şi priete n u l meu Frederick Myers remarca a m uzat că un remarcabil grup de st ele n e -a amintit no uă, americanilor, doar de un ob iect c u l i n ar! Ce n u m e să îi dăm u n u i lucru oarecare? Alegerea pare mereu arb itrară, căci nu există lucru pe care să nu-l i nterpretăm intr-un an u me fe l, conform i ntenţiilor noastre umane, exact aşa cum am făc u t-o ş i pentru constelaţii. Pentru m i n e , un "auditori u" este un a n u m i t l u cru, atît d istrat cIt şi atent; şi cin d îl consi der ·

1

Acest n tl m e este

ofe r i t de e n g l e z i .

133


astfel pentru un mome nt lucrez cu indivizii ce îi sînt părţi, deoarece trebu ie să mă ocup de aceştia. Raţionamentul este similar pentru o armată sau pentru o "naţiune". Dimpotrivă, voi ce i care comp u neţi acest "au ditoriu" consideraţi că, dacă vă desemnez cu acest nume, este un mod total accidental de a pune problema. în ochii voştri persoanele voas tre individ uale constituie lucruri reale permanente. Pen tru un biolog, aceste persoane nu sînt decît organisme, iar lucru rile reale sînt organ ele. Sîn t mai puţine organe decît celulele lor constitutive!, spun histologi i. Nu celulele, ci moleculele sint importante, spune la rindul său chimistul! Astfel. d isecăm realitatea sensibilă pentru a o transforma în lucruri d upă bunul nostru plac; noi creăm "sub iectul" propoziţiilor adevărate, cît şi pe acela al propoziţiilor false. De asemenea, creăm "atributul". în n umeroase cazuri, termenul ce atrib1l4oie o calitate unui lucru exprim ă relaţia acelui lucru cu noi, cu sentimentele noastre. Aşadar atributele sînt doar adiţii umane. Spunem: "Cezar a trecut Rubicon u l şi a fost o ameninţare pen tru libertatea Romei". Da; dar este şi un coşmar pentru şcolarii americani: iată ceea ce a devenit prin ei, în ce l-au transformat pe baza "reacţiei" la adresa scrierilor sale. Acest nou atribut este la fel de adevărat ca şi celelalte două; ceea ce "adăugăm" acur!]. n u este mai pu ţin adevărat decît cele două adiţii precedente. Observaţi că aj ungem pe cale naturală la principiul umanismului; este imposibil să îl excIudem pe om din realitate ! Substantivele şi adjectivele noastre sînt bij uterii de familie pe care le moştenim. Le în corporăm în structura teoriilor noastre. De aceea îmb inarea elementelor unei teorii, între aga îmbinare in terioară, este În întregime dictată de consideraţii umane, printre care se evidenţiază necesitatea gîndirii de a fi În acord cu sine însăşi. Resimţim pînă şi în cadrul logicii şi matematicii rămăşiţe abundente de origine umană; marile direcţii pe care le urmează fizica, astronomia, biologia sînt vizibil influen ţate de preferinţele noastre. Dacă ne lansăm in porţiunile noi din cîmpul experienţei purtăm cre dinţele dobînd ite de strămoşi şi cele Însuş ite de noi înşine. Aceste credinţe ne .fac să remarcăm un anume lucru şi n u un altul; de la remarcă aj ungem, să facem ceea ce facem, de aici aj ungem să simţim ceea ce s imţim, să cunoaştem ce ea ce cu noaştem. lată cum, avînd punctul de plecare în noi Înş ine, trecem de la un lu cru la altul; faptul brutal a încercat in util să subziste, zicînd că există un flux de fenomene sensibile; ceea ce este adevărat pe ntru n oi Cll p r i v i re la acest fl ux, pare a n in m a lT p a rt e , de la înc e p u l la sfîrş it. o m a t e r i e pe c a re o creă m . ,

1 34


Avînd

în vedere

că modelăm

realitatea,

pro blemă importantă: prin adiţiile noastre Sînt e le un

sau scade?

CÎştig

aj ungem la o

valoarea sa creşte

sau o pierdere pentru reali tate?

Imaginaţi-vă o lume compusă din şapte stele, nimic mai mult, cu excepţia a trei fiinţe u mane ce le contemplă şi o a patra ce critică teoriile celorlalţi tre i . Un ul numeşte stelele "Ursa Mare " ; al doilea le n u m eşte "Carul lui Dav id"; al treilea - "Lingura din vas". Care din tre cele tre i adiţi i a confe rit mai multă valoare lumii formate din

corpurile

stelare

fre derick Myers,

nu

în

discuţie?

va ezita să

Dacă

luăm

ca

arbitru

pe

pună pe ultimul plan adiţia

americană! Cu mai m u lte ocazii, Lotze a prezentat o idee de mare importanţă.

EI spune

că admitem cu

naivitate

existenţa între

rea litate şi gîndirea noastră a unei relaţii ce ar p u tea fi con trari u l adevăru lui.

Este normal să credem c ă realitatea există acolo,

desăvîrşită , fără a-i l ipsi n imic, şi noi credem că spiritul nostru nu intervine decît cu obligaţia d e a o des crie aşa cum este. Dar, se întreabă Lotze,

nu s-ar pu tea ca descrierile noas tre să fie ele

însele adiţii la realitate. Nu s-ar putea ca realitatea, deja existentă dinainte, s ă fi e acolo, n u doar pe ntru real izarea fără alterare in · cunoaşterea noastră, ci pentru a s uscita În spiritul nostru adi ţii ce ar mări valoarea totală a u n i ve rs u l ui? Profesorul Eucl,en vorbeşte despre

îm b ogăţirea

realităţii

existente"

(die ErhQhung des

această expresie

vorgefundenen Daseins):

ne

aminteşte de

ideea exprimată de Lotze. Ideea este identică conce pţiei noastre pragmatiste . i n viaţa noastră intelectuală, dar şi în acţiune, noi sîntem creatori. Atît prin s u b ie ctul cît şi pen tru atributul unei propoziţii, noi

adăugăm

ceva

realmente

realităţii.

Lumea

este

acolo,

în faţa noastră,

maleabilă aşte ptînd din mîinile noastre trăsăturile definitive · pe care

tre b u ie

le

aibă.

Ase menea

regatului

acceptă v o l u n tar ca omul să o violenteze.

din

ceruri,

ea

Din această "d ulce

violentă", rezultă adevărurile pe care omul i le impune. ' N i m e n i n u va contesta faptul că un astfel de rol ne-ar mări d e m n i tatea

ginditoare.

Ideea

consitutie pen tru u n i i dintre noi o insp iraţie pre ţioasă.

PaplnL

ş e ful

şi

responsabil itatea

pragmat irriului

din

Italia,

de

fiinţe

vorbeşte

cu

un

entuziasm

nedis imulat de perspe ctiva pe care o deschide asupra divinelor functii , creatoare ale o m u l u i . Ac u m ne apare î n

în treaga

sa

desfăş urare

esen ţială d i nt re pragmatism şi raţionalism.

diferenţa

Pentru raţionalism. realitatea este dată şi desăvîrşită dintotdeauna. În timp ce pentru pragmatism. ea este mereu pe cale de a se face şi aşt e aptă ca vii torul să-i completeze fi zio n omia . Cu prim ul, u n i v e l·s L l I este CLI s i g u r a n ţ.a d e f i n i t i v ; e l : al d o i l e a ei Îşi u rmează ,

1 35


neîncetat sens ul aventurilor! lată-ne, nu-i aşa? într-o apă profu ndă, în care ne pierd e m echilibrul dato rită aceste i concepţii a umaniş tilor. Prin urmare, nu trebuie să ne m i răm dacă observam n u meroase neînţelegeri îri ju rul

A fost acuzată că a transformat capriciu 1 într-u n

ei.

principiu. Spre exemplu, con form l u i Bradley, un umanist ce işi inţelege

doctrina

perseverenţa

ar

trebui

presupusă,

"să

analizeze

scopul

care

pe

raţionaL il

cu

u rmăreşte

toată şi

considere adev ărată, oricît ar fi de ci udată, fiecare idee pe care omul vrea să o interpreteze ca adevărată". Evident

un

spirit

novice

va

admite

d i ficil

această

concepţie a u man iştilor despre realitate: prezen tată ca un lu cru maleabiL

dar

care

nu

oferă rezistenţă

şi

exercită

un control

asupra gind urilor noastre, ase menea unei en ergii de care trebuie "să ţinem seama' in fiecare

moment

dar pe care

nu sintem

obligaţi să o "copiem" pur şi s i mplu. Această situaţie imi aminteşte de u na asemăn ătoare prin care am trecut. Mai demult a m publicat un articol despre dre ptul pe care îl av e m de a crede. Am avut neşansa de a-i da titl ul:

"voinţa

de a crede". Toţi criticii s-au aplecat as u pra aces tui titl u ,

fără a analiza articolul i n sine. Voinţa de a cre d e ! Psihologic, era impos ib il; moral e ra monstruos! Şi, din punct de vedere s p irituaL n,i s-a propus să înlocuiesc titlul cu "voinţa de a înşela" sau "voinţa de a şi-o lua în cap " ! . Sub forma pe care a lu at-o ac um, dezbaterea dintre pragmatism şi raţionalism nu mai vizează teoria cunoaşterii, ci felul de a concepe structura universului însuşi. În

opinia

pragmatiştiloL

există

o

s i ngură

izvorîre

a

un i've rs ului, neîmplin i tă, ce se realizează pretut i n d e n i , dar mai ales acolo u n d e fiinţele gin d i toare sînt în acţiune. Din

perspectiva

raţionaliştilor,

există

un

u n i vers

ce

cu noaşte numeroase regenerări; la inceput una adev ărată, apoi alta detaliată şi mai mult decît detaliată, o detaliere la infinit; aceasta este o

ediţie de lux2

, completă, eternă; urmează " re­

e d i tările" de un format mai m i c, ce nu mai corespund infin itului; " re-editări"

in

care,

intr-un

fel sau altul

textul

este

fals ificat,

mutilat! Observ a ţ i din nou pre zenţa celor doua ipostaze me tafiz ice: pluralism u l şi monismul. Mă voi ocupa a c u m de d i ferenţele lor.

I Acest articol face parte d i n carte<1 (The \ViU to Believe, 1 8 9 7 ) .

Utlu

1 T d i t i o n d e l u ,\ e " Î n origi n a l .

pUblic:Jlzi 1 36

d e: W i l l i:lln J a lTIe:s

cu

acel::Jşi


Pentru înce p u t este imposibil să nu observăm, la alegerea u n uia

sau

ce leilalte,

raţionalisL

sub

o

d iferenţă

fo rma sa radicală,

de

temperament.

este doctrinar,

autoritar şi neîncetat repetă această form ulă:

Spiritul

complex şi

"trebuie

ca aceasta

să fie". Pentru el, ţre b u ie ca lum e a să poarte o ch ingă, mereu strînsă!

D i m potriva,

pragmatismul

este

un

fel

de

anarhist

cuminte, un copil b u n la toate. Dacă ar tre b u i să trăiască într-un b utoi,

ca

Diogene,

ar

considera

la

fel

cercurile

slăb ite

sau

doagele mişcindu-se l a soare. Să

ne

imaginăm

impresia

produsă

de

acest

univ ers

dezlînat asu pra raţionaliştilor noştri ! Va fi as e mănătoare cu cea produsă

de

"libertatea

presei"

as upra

unui

birocrat

bătrîn

al

ce n z u ri i din Rusia, sau de "ortografia simplificată" asupra unei învăţătoare d e p ăşite ! Efectul produs este cel a u n u i roi de secte protestante asu pra u n u i catolic fe rvent. În fine, u niversul apare în ochii raţionaliştilor ca ne verte brat golit de toate principiile,

ase menea "oportunism ului" din politică în ochii u n u i bătrîn j u rat

francez, cu idei înapolate, sau, din con tră, în ochii unui de mocrat ce crede cu fa n atism în dreptu l divin al popo rului.

Pentru pragmatis mul pluralist, adevărul se naşte şi creşte

chiar în interiorul datelor din experienţa finită. Ele se su prapun; dar întregul pe care il formează, pres upunînd că fo rmează unuL nu se s u p rapune pe, n imic. Toate "locui nţele" noas tre se găsesc în experienţa fi ni tă; dar ultima nu are " n ici foc, nici loc". Nimic nu ar putea asigura destinul din fl uxul acestor date; acesta nu se poate baza pentru mîntuirea proprie decit pe promisiunile şi resursele găsite în sine îns uşi. Acest fel de a vorbi este, pentru raţionalişti, o descriere a unei l u m i rătăcite, dezordonate, aflată în derivă în spaţiu, fără vre un elefant sau vreo broască ţestoasăl pentru a le pune lu mea la picioare ! Nu ex istă decit o m u ltitudine d e aştri risipiţi pe cer, fără să existe măcar un cen tru de gravitaţie p e n tru mom en tele de dezechilibru! Pentru celelalte s fere de existenţă, este adevărat că ne-am de prins să trăim în tr-o stare de instab ilitate relativă. Am văzut cum au toritatea "statului" ş i autoritatea unei "legi morale absolute" se dizolvă în ideea de con ven ien ţă şi oportunitate . De asemenea, am remarcat că sfinta Biserică se ris ipeşte în "locuri de re u n iu n e " . Acest lucru nu este încă valabil pe n tru şcolile de filosofi e . O l u m e în care adevărul nu s-ar crea cu participarea

noastră,

o

oportuniste,

l u me

lăsată

a ju decăţilor

la

îndemîna

"vostre"

privi rilor

i n d i vidu ale !

noastre

"Regula

casei"

conferit � I rlandei nu ar fi, prin comparaţie, decît o e pocă d e aur. 1

De lavigne. in dra m a sa c are iC! 1I1l e l e fC! li t Atlas p u rLind l u mea pe u m e rii s ă i . Cas i m i r

h i n d u ş i l o r c o n form

Le

Paria,

fC!ce aluzie la

s a Li o broasca ţ e s t o a s a j u ca

1 37

cr e d i nţa

rolul

lui


Nu sîntem mai demni de a împl i n i acest rol decît i n d igenii d i n Insulele Filipine d e a se guverna ei în ş i ş i . O l u m e c a aceasta n u a r avea din p unct de vedere filosofic, decor. î n och i i majorităţii profesorilor de filosofie, este un mascul fără curea, un cîine fără zgardă! Ce ar p utea exista, se întrebaă aceşti profesori, care să împiedice o as e menea lipsă de ţinută în u n ivers? Ei sublin iază faptul că este necesar un suport pentru finit pentru multiplicitate, un lucru care să îl un ească, de care să se alipească, o modalitate de a-l menţine la s uprafaţă, care să nu fie expus accidental u l u i , un lucru etern şi nealterabil. Este necesar un l u cru imuabil pentru a fu ndamenta tot ce este variabil în experienţă. Dincolo de lumea noastră reală, lume "încît", existind de fapt

(de fado) ,

trebuie o alta originală, un d u b l u , definitiv şi

anterior, existînd de drept

(de jure) ,

potenţă"

ce

(in posse),

tot

se

unde se găseşte deja, "în

poate

întîmpla aici,

fiecare

picătură de sînge, min i ma fracţiune d in orice lucru; tol ce este cum se cuvine fixat, prestabilit, ştampilat, marcat cu foc , roşu, sub

o

formă

de

nestrămutat

ne varietur!

Orice

negaţie,

ameste cată în concepţiile noastre despre ideaL tre b u i e să fie ea însăşi

negată

în

această

Realitate

absol ută.

Iată

ce

oferă

consistenţă lumii noastre. Iată profunzimile unde nu mai m işcă nimic. Noi ce ilalţi trăim la suprafaţă, în l1lijlocul fu rtunii;

dar

ancora noastră se poate fixa în această Realitate, căci aceasta poate

mişca

şi

piatra.

lată

pacea

despre

care

vorbeşte

Wordsworth, " pacea eternă ce se odihne şte chiar în i n ima u n e i agitaţii nesfîrşite"! Da; iată această fiintă mistică, "Un ul" lui Vivekananda din care v-am relatat în pasaj I

:

Iată această Realitate cu maj usculă;

această Realitate a exigenţelor eterne ce n u ar p u tea cunoaşte înfrînge rea! Iată ceea ce oam e n i i cu principii, ce i pe care i-am numit

În

prima

mea

"Lecţie

""del icaţii",

se

simt

obligaţi

postuleze. Da; aceasta este ceea ce "b arbarii" d espre care vă vorbeam în aceeaşi "Lecţie" se simt îndatoraţi să conside re un exemplu al de pravării Pentru

intele ctuale

"barbarii"

me i

reprezentate alfa

şi

de

omega

fe nomenele ce se prezintă ca atare, vechiul meu

cu ltul

abstracţiunil or.

fapte. Dincolo de nu există nimic, spunea

p rieten Chauncey Wright,

sînt

marele

empirist de

la

Harvard, în perioada tillereţii mele , Cînd un raţionalist reclamă ca, dincolo de fa pte, să exi ste

posibilitatea

unor fapte,

solul

u n de acestea să poată creşte, e m p i riştii, mai puţin "delicaţi", il a c u za că

utilizează s i m p l u l

I Vezi "Lecpa a

pali';]" ,

!lume,

n a t u ra

13H

însăşi

a

u n u i fapt.


p e n tru

a-l aplica d i ncolo de acest. fa pt,

devenit astfel pos ibil

prin tr-o ent itate ce reprezintă dubl ura sa! Nu

ignorăm

cîte

artificii

decadente

sîn t

În

folosinţa

comu n ă . O dată, asistind la o operaţie chir urgicală, am auzit pe cin eva intrebind u-I pe medic de ce pacie ntul respira atit de rapid. "Din

cauză

eterul

este

un

stimulator

pentru

respiraţie,

răspunde medic u l " . "Al", spun e persoana ce pusese Întrebarea, ca şi cum ar fi primit o explicaţie satisfăcătoare . Este la fel cu a spune că cianura de potasiu determină moartea "o otravă"; sau că dacă este foarte frig astăzi e "iarna"; sau că ave m cinci degete

fiindcă

deoarece este pentru că a venit

sîntem "pe ntadadili"!

Acestea sint nume pentru desem narea faptelor; nume extrase din

fapte,

pe care mai apoi le utilizăm ca şi cum ar fi anterioare

faptelor şi le-ar putea explica! in ochii spiritelor profu n d "barbare", "delicaţi i" raţionalismului şi-au format noţiunea despre realitatea absol u tă pe

acest

model;

aceasla

re d u ce

se

la

un

cu vint ce rezumă

între aga masă a fe nome nelor ce se desfăşoară ş i se divid În experienţa noastră. Doar din acest nume raţionali ştii au făcut o entitate distinctă de fe nomene, ante rioară lor, Observaţi

însă

cum

spirite

diferite

unică. con ce p

diferen ţiat

lu crurile. Lumea în care locu i m se prezintă ca risipită, împărţită În

toate

direcţiile,

lucruri, fiecare

sub

forma

unei

multitudini

indefinite

de

cu o existenţă particulară, dar legate între ele

prin tr-o mie de modalităţi, la n ivel uri absol u t diferite.

Şi,

totuşi,

" b arbarii" noştri, pluraliştiL acceptă toate aceste lucruri pentru ceea ce sînt.. cu valoarea pe care o posedă. Ei reu ş esc să se adapteze acestei lumi căci temperamentul lor se aj u stează foarte bine

instabiltăţii

ei.

"Delicaţii"

raţionalism ul u i nu reuşsc să se

adecveze acesteia. Ei manifestă nevoia d e a veni în aj utorul lumii

unde ne-am născut, de a o metamorfoza În tr-o "altă l um e ", "o

lume mai b u nă" În care l u crurile particulare formează un Tol, iar Totul

-

element

U n i c,

presupus

de

fiecare

lucru,

îi

asigură

stabi litatea lu crului şi îl implică. Dar noi, radical

pragmatiştii, tre buie să fim d e partea spiritelor

"b arbare"?

Sau

tre b u ie

considerăm

rege n e rarea

"absolută" a un ivers u l u i o ipoteză legitimă? Cu siguranţă că este legitimă,

deoarece se lasă conce p u tă s u b forma sa abs tractă,

p re cum şi s u b cea concretă. I n terpretăm ipoteza în mod abstract, deoarece o s ituăm în spate l e v i e ţii noastre fin ite, ca în cazul În care fo losim cuvîn t u l "iarnă" În spatele frigu l u i p u L e rnic d e astăzi. " I arna" n u este decît a n u m i t n u măr de zile cara cteri zate

u n su bstanLiv desemnind

lin

n i m ic,

pos i b i l

in ge n e ra l printr-o tempe ra t u ră scăzu ta; dm Il U p u tem abs o l ll t iza ctl c i

miine

este

1 39

Cil

t e nnomet rll l

a rate

o


temperatură primăvărate că. Acest substantiv nu este mai puţin util p e n tru a n e reavînta în torentul experienţe i . El imină anu mite în

probabilităţi

favoarea altora,

spune

puteţ i pune

pălăria de paie şi îndepărta hainele de iarn ă . Vă furnizează un program de lucru pe care tre b uie să îl u rmaţi. Exprimă o parte din

habitudinile

continuarea. experienţă;

naturii

Vă o

oferă

realitate

şi

un

pregăteşte

instru ment

conceptuală

de

le

precis,

care

urmăriţi

extras

trebuie

din

să ţineţi

seama şi care, reflectind realităţile sensibile, vă oferă o privire retrospectivă şi completă. Pragmatis tu l va fi ultimul care să nege real itatea acestor abstracţi u n i ; fiecare dintre ele, în măsura sa

proprie,

reprezintă

o

parte

a

experienţei

trecute,

deci

a

experienţei bine fon date. Ipoteza unei izvorîri absol u te a univers u l u i dobîndeşte o cu totul altă s e m n i ficatie dacă o analizăm În concret. Astfel o analizează raţionaliştii entru a rege nerărilor "relative" ale l u mii. Ei atribuie aceslui lip absolu t o natura particulară: este perfect şi

p

n u îi lipseşte nimic. Acolo, fiecare lu cru cunoscut se cunoaşte cu restuL

în

ignoranţa. imed iată

tim p in

ce

este

acea

este

cu

lume,

totul

altfel

dacă există

asigurată

d inainte.

aici,

vreo

Aici

unde

dom n eşte

nevoie,

satisfacţia

este

progresiv,

se

desfăşoară î n timp, Încetul c u încetul; acolo tolul este dincolo d e timp.

i n l u m ea

relativă există posib ilităţi;

Î n lu mea

absol ută

categoria pos ibilului nu este aplicabilă, de oarece într-o astfel de lume ceea ce noastră,

nu

este, este în mod etern şi i m pas ibil. În lumea

n u m e roase

crime

şi orori sînt regretabile; în lumea

realităţii totale n u există loc pentru regret p e n tru că "existenţa însăşi

a

ră ului

în

ordinea

temporală

este

condiţia

esenţială

pentru ordinea eternă a lucru rilor". Repet

am bele

ipoteze

sînt

legitime

În

ochi

pragmatis tuluL căci fiecare îşi are utilitatea sa. in mod abstract, inte rpretată asemănător cu terme nul "ia rnă" pen tru a ne se rvi drept

"memento" şi

a

ne

orienta spre

aj utorul experienţei trecute,

indispensabilă.

experienţa

vi itoare

cu

noţi unea u n e i lumi absolute este

in mod concret, este cu atît mai indispensab ilă,

cel p u ţin p e n tru anumite spirite; le determină viaţa religioasă, căci deseori l e schimb ă existenţa şi Îi infl u enţează, prin această schimbare, să producă alte schimbări în viaţa lor. Prin urmare, metoda noastră ne interzice să ne alăturăm pluraliştilor rad icali,

deoarece ei res ping complet noţiunea unei

O neînţelege re de ] care suferă pragmatis mul constă in id entificarea lui cu pozitivismul

lumi ce depăşeşte experienţa noastră finită brutal,

pres upu nînd că nu

man ifestă decît dispreţ pen tru toate

conce pţiile mţionalism u l u L ca şi cum al" vedea ÎIl el

Il u m a

i

c u v i n te

ş i gesturi mGlri; presupunînd ca iubeşte anarhia de d ra g u l anarhiei

1 40


şi

preferă,

filosofice, sălbatic,

în

detrimentul

oncarui

rezultat

o l u m e ce ar fi asemănătoare cu un fără stăpin şi fără zgardă,

pretutinde n i .

Am

vorbit

atît

de

al

învăţăturii

animal absolut

total liber de a se năpusti

mult

despre

sentimentalismul

excesiv al u n e i forme a raţionalismului, încît mă aştepl să vă fi pli ctisit. Dar mărturisesc că d u p ă ce voi fi apărat ipotezele ' raţionaliste, în ceea ce au ele util în cursul experienţei, n u credeam să văd complet dispreţuită gîn direa mea. l ată, spre exemplu, o întrebare ce mi-a fost adresată: "un pragmatist este în mod nec esar u n materialist sau un agnostic?" Mai mult chiar, u n ul dintre vechii mei priete ni, care tre buia să mă cu noască, acuză pragmatis mul pe care îl promovez că închide drumu rile con d u cătoare spre ample concepţii m e tafizice ş i ne condamnă la un naturalism r u d i me n tar. " Mi se

pare,

îm i scrie

priete n ul

meu,

pragmatismul

provoacă o o b ie cţie în ordinea pragmatică, întrucît mă întreb dacă nu îngustează şi mai mult spiritele deja inguste. Este îmb u curător

aud

spunînd

sîntem

responsabili

de

consecinţele imediate ale cuvintelor ş i adelor noastre; dar aş vrea să nu fiu lipsit de plăcerea de a auzi insistînd u-se şi asupra consecinţelor

mai

înde părtate;

Of,

există

în

pragmatism

o

de a ne refuza aceasta".

tendinţă

"Pe scurt, m i se pare că pericolele pragmatisrn u l u i sînt analoge celor care se dedică necon diţionat ştiinţelor n aturale. Chimia şi fizica sîn t e m i n amente ştiinţe pragmatice. Dar, pentru fanaticii

loc

cei

mai

m u lţi,

satisfăcuţi

de

datele

oferite

de

măs urătorile lor, man ifestă n u mai m ilă şi dispreţ pen tru cineva interesat de filosofie, de metafizică . . . Din partea mea îmi este impos ibil să cred

că nu

co mo d u l p l u ralism al

pute m depăşi

naturalistului ş i pragmatistului, pentru a ne ridica privirile spre un itatea logică d ispre ţ u ită de aceştia . . . " Î m potriva pragmatismul reconcilia,

unei

astfel

protestează

graţie

lui,

pe

de

modalităţi

toate cei

pe

de

încercările care

îi

a

inte rpreta

noastre

n u m esc

de

a

"del icaţi"

şi

" barbari " . Dacă vom putea d e mons tra, am spus, că noţiunea unei lumi

ante rem,

mod

abstract

noastră,

anterioare fe nomen elor se nsibile, interpretată în sau

concret

inclu de

atunci ea are s e m n i ficaţie.

consecinţe repet,

Şi,

această semnificaţie nu este sterilă, va avea

un

pentru

viaţa

d i n mOl11ent ce a d e văr, de care

pragmatis mul va tre b u i să se apropie, mod ificîn du-şi form u lele pentru a-I exprima. B i n eînţe l es

ipoteza

e t e rnă,

absolutu l u i ,

realitate

ongI n a ră,

prezintă

o

aspccl

fi d e z b ă t u t În mmătoarea " L e c ţ i e " "

a

perfecţi u n i i

semnificaţie

ca

pe rfect

de fi n i lă , i a r acţi u n e a sa se man i festă în viaţa r e l igioasă. Acest \ " cl

14 1


LECTIA A OPTA I

PRAGMATISMUL S I RELIGIA ,

Unitatea Absolutului- Un poem al iui Whitman:

Jle!

-

Interpretarea monista a poemului - Interpretarea pragmatisti:i - De ce este a doua mai preferabila - Fragmatist "fara a şti"

-

Po sibilul

şi necesarul - Definiţia posibilullli - FoaIe fj "salvata " lumea Imporian,ta problemei - Fesimism, optimism şi meliorism Fragmatisn1Ll1 adopta a treia soluţie - Rolul idealului pe care

individul i/ concepe şi il urmeaza - În consecin,!a, cum poate omul contrib ui la "salvarea" lumii - Fosibilitatea om ului de a "crea" - De ce, cum şi in ce masura poate crea- Ipoteza despre o alegere posibila pentru el inainte de crearea lumii - Omlll slab şi omul

viguros - Ca filosofie religioasa, primului pare ca i se potriveşte monismul; celui de-al doilca, pluralismul - Sint aceste doua doctrine ireconcilibiabile ? Fragmatismul in cearca sa le impace.

La sfîrş itul ultimei mele "Lecţii", vă amin team de prima, îri care am pus faţă în faţă d e l icateţea şi ru dime ntaritatea. V-am propus

Împăcarea

acestora

cu

aj utorul

pragmatism u l u i .

Voi

insista asupra proble m e i . Oame nii d e o an umită rudime ntaritare, p e care i-am numit " barbari" pen tru a sugera mai puternic contrastul, resping ipoteza "del icaţilor"

a

unei

regeneran

eterne

şi

incon testab ile

a

unive rs u l u i ce coexistă cu experienţa noastră l i mitată. Dar principiile pragmatism u lui' nu n e permit s ă resp ingem o

ipoteza

din

Concepţi ile

cu

seama, p o t avea

care

de curg

caracter

tot

consecinţe

u n iversal,

de

utile

care

pentru

tre b u i e

viaţă. ţinem

atîta se m n ificaţie î n ochii unui pragmatist ca

ş i s e nzaţiile particulare . B ineîn ţeles, ele nu vor avea semn ificaţie dacă

nu

i n c l u d aplicaţii. Di mpotrivă, dacă pres u pun o apl icare

fel sau altuL m ă s u ră . în fine, el e

înlr-un

p roduc se Ci.

semn ificaţie e xa ct În această adevărate dacă satisfacţiile pe care le potrivesc cu celel alte, cerule de v iaţă . b i n e ! u li l i ta le a Abs o l u t u l u i, i s tor i a î n tregi i deţ i el e vor avea o vor fi

. 1 42


religioase a umanitaţii este

un exemplu in acest sens. Aici se

gasesc armele eterne. Amin tiţi-va ce folos extrăge a Vivel�ananda d in Atman, fără a in troduce nimic ştiin ţific, căci nu am mai putea ded uce ni ci un fapt particular; intr-un asemenea caz, este vorba doar de sentiment şi de viaţă spirituală. Este m e reu preferabil să discutăm recurgînd la exemple concrete. Iată, p rin u rmare, cîteva versuri dintr-un poem pe care Walt Wh itman îl intitulează Ţie!' adresîndu-se citito rului său: "Oh, oricine ai fi, îmi aşez mîna asupra ta Acum, cînd tu îmi eşti poemul; Şi b u zele m ele îţi ş o ptesc uşor la ureche M u lte femei şi mulţi bărbaţi îm i sînt dragi Dar n i m e n i as emeni ţie . Oh, am întirziat, prea mult am tăcut! Da, ar fi trebuit d e m u l t să pornesc, Să mă îndrept spre tine, Să nu mai flecăresc, să nu mai cînt nimic în a fară de tin e! Iată-mă, uitînd de tol, iata-mă închinînd u-ţi I m n u ri ce te vor cînta doar pe tine Căci n u mai eu te înţeleg ca n im e n i altul Pe tine cel căruia nimeni, nici chiar tu, nu îţi face dreptate Pe tine în care ceilalţi au văzut defecte, Doar eu singur te admir! O h ! Ce l ucruri frumoase şi glorioase Ar putea spune cîntecele mele des pre tine! Tu uiţi ceea ce eşti: viaţa ta a fost Mereu un somn întors în sine. Batjocură, iată ce obţin De-acum actele tal e ! D a r c e e a ce te batjocoreşte nu eşti tu: Eu ş Liu s a te descopăr ascuns

in

profu n zime sau în adînc.

Acolo unde n i m e n i nu te va căuta, eLI te voi căuta. Şi dacă tăceriie şi vorbele, Uşoarele cuv inte frivole şi noaptea Şi rutina ziln ică

Te vor înjosi în ochii tăi şi În cei a i altora, N i mic n u le va cobo l·î Î/l p ri vi rea m e a .

De

s e înş eală alţii ÎIl faţa

143


Chi p u l u i tău spîn sau a och ilor tăi n e l i n iş t i ţi Sau a tenului ars Eu nu mă voi i n ş e l a !

Al u n g d eparte de t i n e

Pe spi ic u i ţL decăderea vieţii, B e ţia şi lăcomia şi moartea p re ma t ură ! Nimic barbat u l u i , n imi c fe m e i i Ce n-au perechea în tine;

Nici viltute,

n i c i frumuseţe bărbatu l u i sau femeii

Ce n u îi consideri nob i li;

Şi n i c i o bucurie pentru cei

Care nu te aşt e a p tă pe tine!

Deci nu contează Cere-ţi drept u l !

ce eş ti !

Spectacolele pe care le oferă estul sau vestul Sînt sărace în comparaţie cu t i n e ; Eşti asemenea

Pajişt e lo r imense şi fluviilor nesfîrşite Tu e şti regele, regina, Dăunînd du p ă plac asupra lor, Asu p ra naturii şi pă rţi l o r e i Asu pra d u re rii şi p asi un i lor Asupra d is o luţi e i ! Lacătel e de la gl ez n e se desfac;

O bogăţie nesecată se descoperă;

Bărbat sau femeie, tînăr sau bătrîn, Bru tal, abject, respins de toţi Adevăratul tău Eu, oricare ar fi , se răspîndeşte ! Dincolo de tol, de n aşte re a şi viaţa ta , De moartea şi ieşirea ta-n lume,

Toate m ijl o ac e l e îţ i sî n t d ate Dincolo de toate, de sllPărările şi deznădej diie tale, D e ig n o ran ţa ş i ambiţiile tale, De dezastrul tău,

Eul tă u adevărat îşi găseşte calea!"

de

Iată un fru mos şi patetic poem. Dar există două mod ali tă ţi ambele constituind o e x p er ie nţ ă fo lo s i to are .

3-1 in te rp reta , Pentru

înce puL

i l put em

i n t e rpret a î n s e ns

mon is L

în

s e n su l mistic al e m o ţi e i cos mice absolu t p u re . G loria şi m ă r imi ie

vă a pa rţ i n se

in in t re g i me p i n ă in momentul cind

î n tîmpl ă,

orice

păreţi

a

fi,

n i mic

d e că d eţ i Orice vi d i n lă u n t r u n u vă atinge. .

M e rg e ţ i i n a p o i , p ri v i ţ i ÎI1 urma voas tră ş i c o n t e m p la p adevărat u l

144


prinCIpIU al fi inţei! Aceasta este interpretarea ce se inspiră din chietis m ; este indiferentis m u l . Adversarii acestei doctrine o co mpară cu opiumul spiritual. Dar pragmatis m u l este o bligat să o respecte, deoarece este deplin jus tificată de istorie . Totuşi pragmatismul cunoaşte o altă in terpretare posibila, ce merită aceeaşi consideraţie, inspirată din plura l ism. Sinele vostru astfel glo rificat, în onoarea căruia este cîntat acest imn, poate reprezenta tot ceea ce este mai bun posibil pentru voi, posibil în voi , în mijlocul lumii fenomenelor, dar şi efectele speciale de mintuire pe care slăbiciunile vo astre proprii le produc asupra voas tră sau asupra viitorului vostru . Sinele celebrat de poet poate reprezenta simpatia voastră pentru destinul posibil pentru anumiţi oameni pe care li admi raţi, pe care îi i u biţi în tr-atît Încît acceptaţi de bună voie viaţa voastră necăjită, dar care însQţeşte aceasta , .glori e ! Cel puţin puteţi aprecia sau aplauda o astfel de l u m e de o fru museţe totală. Aşadar, ignoraţi ceea ce este josnic in voi şi gînd iţi·vă doar la înălţimea spirituală. I d entificaţi-vă viaţa cu acest sublim; atunci, 'de-a lungul tuturor necazurilor, ruine lor, ignoranţe-i şi dezamăgirilor voastre, fiinţa pe care o creaţi astfel în voi, fiinţa ce

vă reprezintă cel mai profund, îşi găseşte calea! Orice i nterpretare am adopta, .poemul lui Whitman ne sfătuieşte să n e rămîn em fideli nouă înş ine. Ambele interpretări sînt s atisfăcătoare, căci san ctifică fluxul experienţei umane. Amîndo u ă ,pictează pe un fundal de a u r portretul fiinţei ce

reprezintă. Dar acest fundal · este semnificativ pentru prima interpretare a lui Unu, Abso l u t u l imobil, în timp ce in a doua ech ivalează

cu

posibilităţile (Ia p l u ral) ş i

posedă

în treaga

mob ilitate implicată de această concepţie. Subliniez că nob leţea nu l ipseşte din cele două interpretări. Totuşi interpretarea pluralistă se armonizează cel mai bine cu temperament u l pragmat ist. D e fapt, ea evocă, in spiritul nostru , într-un n u măr infinit superior, particularităţile experien ţei viitoare. Ea pune În joc activităţi clar definite. i ncearcă în van să pară pro za i că, rudimentară, faţă cu prima interpretare; totuşi nimeni nu i-ar putea repro,ş a nimic "barbar", n i mic rudimentar. i n pofida a tot, dacă v·aţi hotă rî, în ca litate de pragmatişti să fiţi catego ric impotriva primeia şi în favoarea celei secunde, pro b a b i l că aţi fi batjoc,oriţi. Aţi fi acu zaţi că respingeţi concep ţi i l e de cea mai mare no b le ţe ş i că vă al iaţi cu cei n u m iţi "

ba r ba r i" , În sensul cel mai defavora b i l al c u vîn t u l u i !

N u aţi u ital scrisoarea d i n care \" am rela tat cî teva pasaje În u l t i m a mea " L ecţie", Iată un a l t frag m e n t ce demonstrează, În m o d a l i tatea de r e p re z e n tare a c e l o r d o u ă d o c l ri n e În c a u z ă , o

l i psZl

de

p rec i z i e

pe

c a re

o

c o n si d e r'

1 45

fre c v e n lă

la

adversarii


pragmatism u l ui. "Accept p l u ralismul, ImI scria priete n u l meu; cred ca In cau tarea adevaru l u i, sarim de pe u n sloi de ghiaţa pe altul Într-u n ocean fara limite; cred ca prin actele n o astre facem posib ile credinţe noi şi imposibile credinţe vechi; în fi ne, cred ca fiecare vrea sa faca lumea mai buna şi ca, neputînd,

lasa universul

neîmplinit" . "Pe de alta parte, vreau sa accept ca fiii mei sînt incura b i l suferinzi, bolnavi - ceea c e nu sînt! - ş i vreau s a accept, în ceea ce ma priveşte, c a nu am i n telige n ţa decît în masura de a-mi vedea slabici u n ea intelectuala. Totuşi, impun o condiţie: sa ramîn capabil prin imaginaţie ş i raţi u n e sa construiesc în gîndirea mea ansamblul l u crurilor, dînd u-le o un itate raţio nala; capabil sa

completate, �i deznădejdile, de toate celelalte fenomene ale universului, astfel Încît să formeze. a�a completate şi compensate. un plan pe care să îl aprob şi să îl adopt. i n îmi concep actele, ideile, ca fiind ca

fi ind

compe nsate

ceea ce ma priveşte, refuz sa cred ca nu putem d�paşi p l u ral ismul manifest al natu ralist u l u i şi al pragmatistul u i , pentru a ne ridica privirile spre u n itatea logica ignorata de aceşti oame ni. . . " Va Încalzeşte inima sa a u ziţi un om exprimîndu-şi atît de clar credinţa personala. Dar prin ce îşi cîştiga aceasta gîndire filosofica mai � u l ta claritate? Se pronunţa corespo ndentul meu în favoarea intffi'pretarii moniste a poe m u l u i despre u n ivers sau pentru interpretarea p l uralista? El s p u ne ca z b uciumul sau îşi gaseşte

compensaţia În toate celelalte fenomene, acestea

fiind re medii: afirmînd acestea se indreapta spre vii tor, facînd apel la datele particu lare ale experienţei, pe care le interpreteaza În sensul melioris m u l u i p l urali ştilo r. Totuşi, acesta crede ca priveşte în u rma lui, n u În faţa. El vorbeşte despre ceea ce numeşte uni tatea l u crurilor, chiar daca nLl înceteaza sa se gÎndeasca la posi bilitatea unificării lor empirice. Î n acelaşi timp, pres u p u n e ca pragmatistuJ, respingînd Unitatea abstracta a raţionalismu lui, îşi refu ză credinţa în pos ibi l i taţile reparatorii incluse în m u ltiplic itatea concreta. Î n fi ne, o mite d istin cţia între doua modalitaţi de a concepe perfecţi u n ea u n i v ersului, u na considerind p e rfecţiunea în

principiu cu consecinţe necesare, cealalta - doar un lerminus . ad quem, u n punct ce va putea fi atins.

i l privesc pe coresponden tu l meu ca pe u n pragmatist, dar

"fară a fi conştient de acest l u cru" l Văd În el u n u l d i n oa m e n i i d espre care am v o r b i t în p r i m a m e a " L e c ţ i e", ce s Î n L amato ri Î n I "Sans le sa\'o i r ' , i n o rigi n a l ; n . t .

1 46


filosofie, ce îşi doresc ca toate lucrurile bune con c e p ute să fie asigurate, făra a-şi p u n e pro b lema dacă se acordă între ele sau n u . "Un itatea raţională a lu cru rilor" este o formulă atît de ' sedu cătoare, încît e transformata in tr-un cap de acu zaţie împotriva pluralismuluL într-un mod a bstract, căci de fapt este vorba despre o opoziţie în termenii luaţi literalmente; acest fapt este pos i b i l în mo mentul în care formula sa, inte rpretată in sens concret, repre zinta lumea deven ita

unu, devenită mai buna, aşa

cum o înţelege pragmatism u l . Majo ritatea dintre noi ram în pe aceasta poziţie ce semnifică aproape ese nţa însăşi a gîndirii lor. Se poate sa n u existe nici u n rau în ceea ce resimţim; dar este indicat ca unii dintre noi sa nu staţioneze; ma v o i strad ui acu m sa concentrez mai mu lta claritate în aceasta pro b l e ma particulara al carei subiect este religia, pentru a o preciza. Deci c u m ar tre b u i să concepem acest

Vouă la care se

adreseaza poetuL ace astă lume a u n ei realităţi absolute, această u nitate de unde provine inspiraţia morala şi care poseda pentru religie o valoare sacră? Tre buie să îl concepem conform monismului sau în maniera pluralismului? Este aceasta valoare

ante rem, anterioara realitaii? sau in rebus, în lu cru ri? Este un principiu sau u n sfîrşit; u n element absolut sau u l tim; u n termen prim sau u ltim? Vă determina sa priviţi spre viitor sau sa va întoarceţi in trecut? Este foarte important sa nu confu n d am cele doua concepţii, caci deosebindu-Ie obse rvam ca n u au aceeaşi semn ificaţie pentru viaţa. Să rema rcam ca în treaga dilema se construieşte, din punct de vedere pragmatic, în j u ru l ideii relative a destinului lumii, a ceea ce are posibil în sin e . IntelectuaL raţionalismul vede în al său principiu de u n itate abs o l u tă motiv u l în virtutea căruia foarte m u l te fapte vor fi posibile. Î n d o m e n i u l sentimen teloL el o bserva tot ceea ce garanteaza tuturor un final fe ricit al feno menelor. Analizat în acest feL Absolutu l ne ofera certitudine a ca va fi bine şi n imic rau nu va p u tea s u rveni, în domeniul eternităţii. Aşadar, putem spune ca m u lţ u m ita l u i , categoria posibilitaţii devine u na dintre cele mai sigure catego rii. Observă m ca disti ncţia importantă din punct de vedere religios, între ra ţionalism ş i pluralism d u ce la deosebirea între oamenii ce îşi d oresc ca "salvarea" l u m i i să fie un lucru ce se va întîmpla În mod necesar şi cei care se mulţ u mesc să 'o creada posibilă. i n d o m e n i u l re l igiei. întreaga dezbatere în tre cele două teorii se desfăşo a ră asu p ra valorii pos i b i l u l u i . Pri n u r m a re, trebuie i n a i n t e de toate s ă l ăm u r i m acest cuvi n t. C e sens p r e c is tre b u i e să - i a co rdăm t e rm e n u l u i Pentr u

cei

care

nu

tre i l e a mod d e a f i mai pu ţ i n

"

pos i b i l " ?

î n d e aj u n s el re prez i n tă un a l r e a l d e cit 'fiinţa s a L i e x isle n ţa şi mai

refj e c teazj

147

,


real decît non-existenţa sau non-fii nţa; o religie crepuscul ara, in stare hibridă, a incertitudinilor în care tre b u i e u neori sa se adaposteasca an umite realitaţi ş i din care tre b u i e uneori sa iasa acestea. Bineînţeles ca o asemenea concepţie este prea vaga, prea nedefinita pe ntru a ne satisface. Şi aici singura modalitate de a releva

semnificaţia

unui

termen

este

de

a

apl ica

metoda

pragmatica,. Cînd afirmaţi, în loc sa spuneţi altceva, că u n lucru este pos ib il, ce diferenţa de c u rge din afirmaţia voastra? Exista cel puţin diferenţa co nform careia daca îl auziţi numit fie imposi bil, fie real, fie necesar, p uteţi contrazice aceste trei afi rmaţii. Acest privilegiu nu vă este foarte important. N u ar exista şi o alta diferenţă ce priveşte aspecte pozitive? Da; d i n acest punct de vedere, exista cel puţin diferenţa negativa, ca, daca afirmarea

nu există nimic care să fie susceptibil de a împiedica acest posib ilitaţii u n ui lu cru este ade varata, va d e curge faptul ca

lu cru . Deci, putem spu ne că absenţa tuturor o bstacolelor reale face ca a n u mite l u cruri să nu fie imposibile, ci, în co nseci nţa, posibi le, dar n u mai în sensul abs tract al acestui cu vînt. Totuşi, majoritatea posibilelor nu sînt posi bile pur şi simplu; sînt posibile " b i ne fo ndate" cum s e s p u n e . Ce înseamna acest l u c ru din pu nct de vedere pragmatic? Semnificaţia l u i este că printre co n d iţiile actuale ale existenţei lum i i , niciuna n u repre zintă un o bstacol în faţa acestor pos i b i le; dar pri n tre cond iţiile realizarii lor, u n ele sînt deja existente. Sa l u am de exemplu ideea u n u i pui posi bil în mod co n cret. Pentru început, aceasta idee nu inclu de nici o contrad icţie interna. Apoi, înseamna ca în împrej u ri m i nu ex ista n ic i un copil, nici u n d i h o r s a u v r e u n alt d u şman. i n fi ne, acest fapt sp u n e ca c e l p u ţi n u n o u ex ista În m o d actual, fara a m a i vo rbi de o gaina care sa-I faca sau de un incubator. Pe mas ura ce co ndiţiile efectiv realizate tind sa se co mpleteze, pui u l devine o posibil itate din ce în ce ma i fondata. Daca ele sînt împlinite în Întregime, înceteaza să mai fie o posi bil itate, pentru a deveni un fapt pozitiv. Sa aplicam aceasta concepţie la ideea "salvării" l u mi i . Ce înseamna sa o consideram pos i b ila? Î nseamna ca anu mite condiţii ale " e li berarii" lumii exista într- u n mod pozitiv. Cu cît sînt mai n u m e roase aceste co n d i ţ i i exis t e nte şi mai puţine o b s tacol e l e , c u atît este mai bine fo n dată i d eea pos i b i l i tăţii ei; cu atît mai m u lt d e v i n e Ştim

acum

probabilă rea l i tatea acestei e l i b e rări.

ce

se m n ificaţie

treb u i e

sa

oferim

ideii

de

posib i l . că

E i , b i n e ! a m d i s p r e ţ u i [ n s Li ş i s e n s u l \ ' i e ţ i i d acă am preti n d e naZlstl'v tre b u i e sa se cl Ol'cd easca i n cl ife ren t,-l , sa

gin d i r ea

1 48


rămînă neu tră in probleme ca "salvarea" un ivers u l u i . A te crede şi a te proclama neutru înseamnă a recunoaşte că nu eşti decît u n idiot ş i că dovedeşti u n simulacru d e gîndire. C u toţii vrem să re d u cem la minimum nesiguranţa univers u l u i ; ne simţim, şi n u am putea să n u ne simţim nefericiţi l a ideea c ă este lăsat în seama multor duşmani, în calea vînturilor rele, u cigătoare pentru viaţă! Există şi anumiţi oameni ce s u feră căci, cred imposibilă "salvarea" lumi i; aceştia sînt pesimiştii. Dimpotrivă, o ptimistu l o crede infailibil asigurată. La mijlocul drumului di ntre aceste două doctrine există ceea ce p u tem numi meliorism, deşi pînă acum s·a dovedit mai pu ţin o doctrină decît o atitudine în legătură cu lucrurile vieţii. î n filosofia europeană, optimismul a dominat mere u . Pesimismul a fost introdus recent, datorită lui 5chopenh aueL dar ' numără un nu măr mic de partizani. Meliorismul n u consideră "salvarea" u niv e rs u l ui nici complet aSigur;;J.ta, nici imposibilă. O consi deră un lu cru posibil ce devine din ce în ce mai probabil, pe măsură ce se multiplică ansam blul condiţiilor împli nite pentru real izarea sa. Este evident că pragmat ismul se înd reaptă spre meliorism. Nu ar pu tea rămîne orb în faţa faptu l u i că a n u mite căi ale salvării sînt deja deschise. N u ar putea să nu admită că, dacă celelalte co ndiţii s-ar împ l i ni, aceasta ar deveni o realitate. Bineînţeles că mă op resc aici, la indicaţii foarte s u mare . Fiecare dintre voi este liber să inte rpreteze după bunul plac cuvîntul "salvare" şi să îl transforme într- u n feno men atît de difuz şi atît de disipat sau, dimpotrivă, atît de culminant şi in tegral cît îi va plăcea. 5ă l u ă m ca exemplu oricare dintre persoan�le aici prezente, cu toate idealurile sale secrete cărora îşi consacră de bunăvoie viaţa . Fiecare din tre aceste idea l u ri va fi, realizîndu-se, u n u l din tre momentele ce contează în sal varea u n iversului. Dar acestea nu sînt posibilităţi p u r şi simplu, abstracte. Ele sînt fo ndate; e le sînt vii, căci noi trăim, noi care l e sîntem stăpînii şi garanţii; dacă se adaugă restul condiţiilor complementare, diferitele fo rme ale ideal u l u i nostru vor deveni realităţi. Dar care sîn t aceste condiţii complementare? î n pri m u l rînd este vorba des pre un concurs de circu mstanţe în măs u ră să ne ofere, de-a lungul timpu l u i, o şansă, un imp u ls, pe care îl putem sesiza dintr­ o privire: în al d o i l e a rînd, reprezintă

acţiunea noastră proprie.

Aşadar, v o m s p u n e că există din partea noastră u n act

creator, singu r

garan tează salvarea

ce

loc,

căci se

include

l u mii

prin

d i n t r- u n salt în

fap t u l că îşi fa ce i m p u l s u l în tîln it?

Bin einte l e s , fără a re a l i z a salva r ea totală a lu mii, o va realiza in ' � parte, p e n tru s e g m e n t u l core s p u n z Zll o l l o c u l u i pe c a r e îl ocupă. in s p a ţ i u l l u m i i?

1 49


Voi îndrazni sa Iau ta urul de coarne: ŞI, I n pofida t u t u ror raţionaliştilor şi

moniştilor,

voi

raspunde:

de ce nu? Actele

noastre, zbuciu mul istoriei noastre, în cadrul căru i a ni se pare ca ne c1adim noi înşine şi ne mărim fiinţa, sînt lucru ri componente ale universului; şi în univers există parţi cu care sîntem în contact direct, pe care le cunoaştem cel mai bine şi co mplet. De ce sa nu le apreciem prin valoarea lor "exprimată" sau "an u nţata"? De ce nu ar pu tea fi astfel , aşa cum ni se pare ca sint marile momente din în istoria lu mii? De ce nu ar fi astfel ch iar atelierul u n de fiinţa se creează, unde faptu l este sesizat în momentul realizarii l u i , deşi este de neconceput ca u n ivers u l se poate dezvo lta altfel decît În acest mod? Totul · este iraţio nal! n i se s p u n e .

Cum se poate ivi o

realitate noua doar în an umite spaţii, prin părţi şi părticele ce se adauga rest u l u i sau care rămîn în afara acestuia, la întîmplare, fără ca vre u n a să depindă de celelalte? Este ne cesar u n motiv pentru actele noastre; unde să îl cautăm, în tr-o u l timă incercare, dacă nu în a păsarea materială sau în constrîngerea logică ce provine din natura însăşi a lucrurilor? Nu se poate sa existe decît u n singur agent real al dezvoltării, real sau p retins; acest agent este lumea însăşi, lumea integrală. Probabil se dezvo ltă într­ adevăr: dar atunci se dezvoltă în întregi me, în toate părţile sale: este iraţională conceperea anumitor părţi izolate ca dezvoltîndu­ se singure, prin ele înse l e . . Astfel este invocată raţionalitatea; invocăm motivele lu crurilor; şi nu vrem ca lucrurile să se p ro d u că d o ar în fragmente: şi. totuşi, mă \loi întreba ce fel de motiv poate exista, la o ultimă analiza , pentru a se produce mereu ceea ce est e ? Veţi încerca i n util să îmi vorb iţi de logică, de ne cesitate şi de categorii; să invocaţi absolutul şi să p une ţi în joc tot materialul strîns în uzina vo astra filosofică; singurul motiv

real ce mi se

pare de conceput pentru orice şi oricînd, este ca să îşi dorească cineva să fie ceva !fi acel ceva va fi prezent Într-un spaţiu preCis! Acest l u cru este reclamat spre exemplu p e ntru a veni în aj u torul

oncarei

u n ivers u l . Iată u n

fracţi u n i

minime

din

masa

ce

compune

motiv viu! Alături de acesta, necesităţile logice

ş i cauzele materiale nu sînt decît fantome. I n fine, singurul u n ivers raţional ar fi acela in

care o

anumită caracteristică este suficienta pentru ca sa îşi vadă cineva dorinţele împl i n i te; lu mea telepatiei, u n de fiecare dorinţă se realiz ează insta n taneu, fără ca individul să ia În co n s i d e rare sau să facă favora b i l e p u terile de care este înconjurat sau pu terile intermediare!

Iată

u n ivers u l

ce

se . p otri veşte

spu n e : să fie lu mea fe nomenelo r; şi l u me a i s e spune sa fi e , fără ca neo altă

c on d i ţ ie

" 1 50

CLi A b so l u t u l El este, chiar atunci CÎnd

să fie împ l i n ită!

.


i n u n iversul nostru, dorinţele individu l u i nu sînt de cît o condiţie printre altele. î n u n iversul nostru, alţi indivizi priml:ază, alte dori nţe tre b uie împlinite întîi·. De aceea Fiinţa întîlneşte, în u niversul nostru de multipIicitaţL tot fe l u l de obs tacole pentru a se dezvolta. Alături de atît de multe compromisuri, Fiinţa nu se mai o rganizează decît graduaL dobîndeşte i m perceptib il o formă u n de raţionalul, în loc să fie "primar", este, am putea spune, "secundar". Acest u nivers se apropie de lumea unde realizarea dorinţelor era asigu rată printr-o singură caracteristică, printr-un n u măr mic de fragmente ale vieţii! D acă ne dorim o poziţie în aparatul nostru de fotografiat, apăsăm pe un b u to n . D acă vrem să aflam nou tăţi, telefo năm. Dacă vrem sa facem o excursie, î n . toate aceste cazuri cum părăm un bi let. şi în cele asemănătoare, este aproape suficient să dorim, lumea fiind raţi onal orga nizată pentru a realiza restul. Dar toate aceste consideraţii despre raţionalitate nu sînt decît o paranteză şi o digresiune. Obiectul dezbaterii noastre este ideea u n e i l u mi ce se dezvoltă nu integraL ci parţiaL mulţumită contribuţiilor diferitelor elemente pentru fiecare parte. Să l u ăm în serios ipoteza; să o consid erăm o concepţie vie. Să pres upunem că înaintea creaţiei, creatorul universului v-ar fi pus în discuţie problema. "Voi fa ce, v-ar fi spus, o l u me î n care mîntuirea n u este garantată, o lume în care perfecţiu nea \'a fi condiţio nată . Condiţia impusă este ca fiecare agent să îmbunătăţească nivelul pe care îl va ocupa. Vă ofer posibilitatea să fa ceţi parte din l u mea pe care o vo i crea. Vedeţi că salvarea ei nu este asigu rată. Este o adevărată aventură, un pericol reaL dar există şi posibil itatea de a face o cursă victorioasă. Este vorba despre o acţiune socială de efo rt cooperativ. Vreţi să faceţi parte? Vreţi s ă aveţi destulă încredere în voi şi în ceilalţi agenţi pentru a înfrunta riscul? Î n faţa unei asemenea propuneri, dacă v-ar fi făcută, v-aţi simţi mai stabili, dar prea puţin liniştiţi? Aţi spune că, decît să faceţ i parte d intr-o l u m e atit de pluralistă şi iraţională, aţi prefera să cădeţi în somnul nefiin ţei, din care v-a trezit vocea is pititoare? Fi ind creaţi normaL nu veţi face nimic. Exista la majoritatea d i n tre noi o intel igenţă rezistentă, însoţită de o energie putern ică, u n a căreia i se potriveşte perfect u nivers u l în discu ţie. Oferta ar fi imediat acceptată: "De aco r d ! b ineînţe les ! "

(Top! und schlag auf sChlag!), vo m s p u n e . Ar f i , de altfeL exact lu mea în care trăim acum, iar ataşam e n tul nostru fidel pentru bă trî n a m a m ă , Natura, nu neom permite să o refu zăm. î n fi n e , am gîndi că l u m ea astfel oferită are cea mai v i e " ra ţ i o n a l i ta te'·. Repet c a m aj o r i tatea d i ntre n o i ar în tîm p i n a c u plăcere

1.5 1


această propu nere şi ar răspunde cu al lor tiat la acel tiat al Creato r u l u i . Dar unii a r refuza. Î n oricare grup u ma n există spirite morbide; acestea n u ar fi impres ionate de perspectiva u n u i u nivers in care şansa salvării a r fi cu cerită doar prin luptă! To ţi avem momentele noastre de descu rajare; toţi sîntem dezgustaţi de noi i n şine uneori, dezamăgiţi de eforturile noastre inutile. Ne abandonează viaţa în noi înşine şi în l u pta n o astră de apă rare u rmăm exemplul fi u l u i risipitor. Ne îndoim de şansele s u cces ale lu crurilor. Ne dorim atunci un univers în care putem re n u nţa la tol, să ne aruncăm de gîtu l pări n te l u i asemenea picătu rii de apă ce se va pierd e în ocean, să vrem

de să şi, să

ne risipim în viaţa Absolutului! Pacea ş i liniştea, siguranţa de care este nevoie în asemenea momente este c:ertitud inea cu privire la decepţiile întîlnite de·a l u ngul unei experienţe atît de încărcate, experienţă a infinitului şi a imperfectului! Nirvana reprezintă un adăpost sigu r impotriva acest u i interminabil c u m u l d e ave nturi ce compune l u mea simţurilor. Atitudinea se potriveşte perfect b u d istu l u L hindusului, căci îi este frică de o experienţă mai bogata, de viaţa însăşi! Oamenilor cu acest temperament, monis m u l religios le adreseaza cuv inte consolatoare: "Nu există nimic care sa nu fie necesar, care să nu facă parte din esenţa lucrurilor; şi voi înşivă faceţi· parte d i n ea, cu sufletul vostru dezamăgit în inima voastră bolnava. Toate fiinţele alcătuiesC un întreg în Dumnezeu, şi to tul este b i ne în D u mnezeu. Veţi găsi armele eterne n u la s u prafaţa, ci în profunzimea lucrurilor; nu are importanţă dacă şansa sau nenorocul s u rvine în această lume a aparenţelor"! Pentru oamenii aj unşi pe cul m i le disperării, absolu tismul este, fără îndo ială, sing ura salvare. Mo rala plu ralistă nu reuşeşte decit să-i descuraj eze mai tare, să le ingheţe inima pînă în adin c u l pieptu l u i . Astfel n e apar î n realitatea lor co n c retă Ş I I n întreg u l lor con trast două tipuri de religii. Pentru a rel ua cei doi termeni de comparaţie pe care i-am adoptat, vom spune că delicaţilor li se adresează

concepţia

absol utistă,

iar

barbarilor

-

co ncepţia

pluralistă. M u lţi oameni ar refuza en ergic să vadă religia în cadrul p l u ralism u l u L pe care l-ar interpreta nu mai ca o doctrină morală, rezervÎnd n u m e l e de doctrină religioasa exclusiv monism u l ui . De n e n u mărate o ri în istoria gîndirii u mane, a fost pusa î n o poziţie religia, i n t erp retată în sens ul re n u n�ării,· c u moralis m u l , inLerpretat în sens u l încrederii n e l i m i tate i n sine. Î n t îlnim aici pro b l e ma supremă d i n filos o fi e . Am afirma t în CI p a tra "Lecţie" că o p o z i ţ i a d i n tre l110 l l i s m ş i plura l ism este p l' o b l e ma cea m<li p rof u n d e} şi c u cea mai largă d e sc h i d e re pc

1 .5 2


care o poate formula spiritul nostru . Pu tem cons idera defi n i tivă această opoziţie? Se poate ca adevă ru l sa se afle de o singu ra parte? Plural is m u l şi monis m u l sînt într-adevăr ireconciliabile? Tre b uie să credem că, dacă l u mea ar fi realmente alcătuită d u pă concepţia pluraliştilor, dacă există într-o stare difuza, s u b forma u n e i mu ltitudini de l u cruri individuale, "salvarea" ei nu s-ar putea realiza decît în detaliu, parte cu parte, deoarece salvarea ar fi faptul şi re zu ltatul atitu d i n ii particulare, fără ca în istoria sa, în epopeea cu e p isoade, să intervină vreodată, printr-un fel de scurt circuit, o u n itate fundamentală în care m u ltiplicitatea ar fi absorbită d i n a i n te, u nde înfrîngerea sa ar fi etern garantată? Daca ar fi astfe l , ar trebui să alegem în tre cele d o u ă filosofii; este i m pos ibil să le acceptăm pe ambe le. Î n fapL acceptarea u neia ar însemna respingerea celeilalte. Şi ar trebui sa punem un termen în raporturile noastre cu posi b i l u l . Nu am mai avea decît sa ne mărturisim dezamagirea finală, căci nu am mai p utea face decît un singur act indivizibiL expresie a u n u i spirit reziste n t sau a u n u i spirit morbid. Evident, nu există fiinţă umană care, fiind astăzi un s p i ri t robust să nu se poată simţi mîine un suflet bol nav; şi atunci cînd sîntem amatori În filosofie, ne este permis să ne numim plu ralişti şi, în acelaşi timp, monişti sau determinişti şi p artiza ni a liberului arbitru sau oric u m vom dori. Acest fapt nu este valabil pentru filosofii care, aten ţi la claritate, nedorind sa cadă în inconsecvenţă, simt nevoia, manifestată mereu de pragmatism, să pună adevărul in acord cu adeVărul; aceştia simt şi necesitatea imperioasa de a alege între spiritul delicat şi cel ro b u st. Mereu mi-am pus aceasta întrebare: nu s-ar putea recunoaşte ca exigenţele 'delicaţi lor merg prea de parte? Nu s-ar putea ca ideea "salvării" deja realizate total, în tr­ un fel sau altul, în lume, ar părea prea frumoasa pentru a avea toată co eziunea dori tă? Nu s-ar putea ca optimismul religios să fie prea id ilic? Tre b u ie ca salvarea a abso l u t tuturor să fie garantată? Î mpli n irea salvării este cu necesitate gratuită? Ulti m u l cuvînt este o b ligatoriu u n u l b u n , plăc u t auzul u i ? Permanent univers u l răs p u nde "da" la toate întrebările? "Nu" -ul nu ar fi, dimpo trivă, un fapt în inima însăşi a vieţii? Şi "seriozitatea" pe care i-o atri b u i m vieţii nu ar consta în fap t u l că presu p u n e i n evita bil refu z u ri şi pi erderi; că imp u n e l)1ereu reale sacrificii; şi că in adî n c u l sau re zidă permanent U n purgativ violent şi amar! N u aş p u tea vorbi a i ci, oficial, in numele pragmatismului. Tot ce pot spune este că propriu l meu . pragmatism · n u mă îm pied ică să adopt concepţia în care moralis m u l do mină ren u n ţ la Pos i b i l i tatea pragmatistă

mintu irea

u n i versală

şi sa

reclamată de monism. d e ZI ado pta această poziţie d e c u rg e din ten d i nţa de a cons i dera p l u ra l i s l11 l r l o ipoteză s e rioasă . Mereu 1 53


credinţa, şi nu logica n oastra, sfîrşeşte prin a pune întrebari de acest fel; şi p e rsonal n u recunosc nici u n e i logici dreptul de a se opune credinţei mele. Din partea mea, sînt dispus sa cred ca lumea este o aventura şi un pericol. Nu încerc sa fug de aceasta. Nu visez la abandonarea e i . Accept de buna voie ca fapta fiu l u i risipitor, deseori susceptibila de a ne tenta în m v locu l vicisitu din ilor, nu este cea indicata, cea pe care trebuie sa o adoptăm cu privire la viaţa în ansamblul ei. Admit ca exista pierderi reale şi fiinţe care sînt perdante

în

partea

pe

care

o joaca.

in

fine,

accept ca

salvarea nu este pretutindeni garantată pentru tot ceea ce exista. Pot crede in ideal ca într-u n final,

dar nu ca intr-un element

originar; îl pot considera un "extras" di n. real. dar nu realul în întregime.

Odata

spart,

ulciorul

nu

mai

merge

la

apă;

dar

posibilitatea de a gusta din lichidul pe care îl d u ce este deja un deliciu ce merita tot efortu l ! Cîţi oameni traiesc prin imagi naţie î n a cest u n ivers a l moralis m u l u L acest u n ivers epopeic! Cîţ i , pentru ne cesităţile de ordin intelectual. consideră satisfacatoare su ccesele întîlnite în acest univers,

din loc în loc, fara ca unul să se întîl n easca cu

celalalt ! O epigrama d intr-o antologie greaca exprima admirabil această stare de s p i rit, aceasta acceptare a pi erderilor pe care n i mic nu le răscumpara, inclusiv a pierderii existenţei noastre proprii: Î n tr-o rînă, un naufragiat vea spus: Curaj în faţa valurilor! . Eram în luntrea plina cînd totul s-a d u s , Cu greu ţineam piept vînturilor! Aceasta pu ritan ilor

dispoziţie

care

obie ctiva,

raspundeau

marin imoasă,

afirmativ

cînd

era

erau

cea

a

întrebaţi:

acceptaţi sa fiţi damnaţi pen tru gloria lui D u mn e z eu? Pentru cine concepe astfel lucrurile, modalitatea de a scapa de şoc n u este de

a-l

menţine

esenţial, elibera

în

" tot",

în

AbsoluL

cu

numele

de

element

ci d e a-l " s u bjuga"; singura modal itate este de a ne

complet,

de

a-l arunca

peste

bord şi

de

a-l

depaşi.

contribuind astfel la realizarea unei lumi ce nu mai ştie nici ce loc ocupa rîu l. n i ci ce n u m e ave a! Astfel . nimic, absolut nimic nu ne împiedica să accep tam cu toata . since ritatea acest un ive rs cu remedii vio l e nte, din care nu ar p u tea dis parea ceea ce este în fapt "serios " . Adoptarea acestei atit u d i n i este, din pu n c t u l m e u de vedere, proprie un u i veritabil pragmatism. Acesta accepta s a traiască potrivit un u i progt"am d e pos i b ilitaţi, negara n tate, caro ra l e acorda Încred e re: 1 54


la

n evoie

acceptă

se

sacrifice

pe

sine

pentru

realizarea

ideal u l u i creat de propria sa gîndire ! Să observăm acum care sînt cel elalte forţe, actualmente date

ca

existente

in

mod

pozitiv,

pe

cooperarea cărora

se

bazează în tr-un u n i vers de acest fel? Aceste forţe, la nivelul de existenţă atins de l u m ea în care sîntem, sînt reprezentate de săi .

termenii

as emănătoare

Dar

nu

există

şi

forţe

spiritelor religioase

superioare

acceptate

de

umanităţii,

p l u ralişti? S-a

p u t u t crede că aceştia vorbeau ca mon iştii atunci cînd spu neau : " Du mnezeu umanităţii

este nu

singurul

s-a

ridicat

zeu". de cît

Dar

poIi teismul

i m perfect

şi

vag

primitiv la

al

su blimul

monoteis m u l u i ; şi monoteis m u l însuşi, atunci cînd trebuie să fie într-adevăr rel igios,

în

loc să

rămînă

pentru m e tafizicie n i

un

su biect de curs pentru orele de filosofie, l-a considerat mereu p e Dumnezeu

primus inler pares,

forţă aju tătoare d e prim rang, ce

modelează destinele l u m i i ! . Lecţiile m e l e precedente

nu

au

analizat in problemele

ab ordate decît latura umană ce i n teres eaza.-doctrina umanistă. Prin u rmare, mi-e teamă să n u fi lăsat impres ia că pragm atismul exclude din metoda sa supra u m a n u l . Cu siguranţă că nu am fost prea interesat de Absol u t; şi, printre ipotezele relative la forţele su praumane, cea a Absolutu l u i este s i n gura luată în discuţie pînă acum.

Mi se pare însă că tre b u ie să observaţi că, dincolo de

caracte r u l său suprauman, n u are n i ci o legătură cu Dumn ezeul din teism. Confirmîndu-ne principiilor pragmatismului, sîntem ob ligaţi să

admitem

ca

ade vărată

ipoteza

lui

Dumnezeu,

dacă

funcţionează p ractic într-un mod satisfăcător, . în s e nsul ce l mai larg al u ltimului term e n . Or, ind iferent de dificultăţile ridicate în legătura cu celelalte perspective, ea· operează efectiv; fa ptul este de monstrat

de

e x perien ţă,

după

cum

ea

de monstrează

problema constă î n a construi şi orienta această i poteză astfel încît să fie în armon i e cu celelalte adevăruri practic eficace. Nu aş p u tea să vă schi ţez acum o teologie; dar dacă vă amintesc că a m pu blicat o lucrare despre experienţa religioasă şi că

această

carte

este

cons iderată

ca

stabilind

realitatea

lu i

D u m n e z e u , vom observa că vor fi înlăturate toate acuzaţiile de ate ism adresate pragmatis m u l u i pe care l-am adoptat personal . D i n 'pu nctul m e u de vedere, n u cred că experienţa umană este cea

mai

degrabă

înaltă că

în

fo rmă

de

raport cu

experienţă universul,

din

l u at

u n ivers .

Cred

în întregime,

mai

sîntem

asemănători ciinilor şi pisicilor noastre preferate, în raport cu ansa mbl ul

viet ii

u ma n e .

Acestea

trăiesc

în

saloanele

si

în

b i b liote c i l e l1o � stre. Iau pcllie la s c e n e ale căror s e m n i ficat i e n u

l e b ă n u i esc. Sînt s i m ple tange n te l a c u r b e l e istoriei; căci fi ecare

1 55


din tre cele două extremităţi ale acestor cu rbe, precum şi forma lor, de păşeşte total

ceea ce pot e l e cu noaşte.

În

mod s im ilar

omul, în raport cu vasta existenţă a lucrurilor, este o· s i mplă tangenta. Dar l a fel cum un ideal adoptat de pisica şi de CÎine coinCide cu al nostru ,

coincidenţa de care aceste animale se

conving în fiecare zi a vieţ i i lor, în mod asemănător ne este permis

credem,

conform

dovezilor oferite

de · experienţa

religioasă, că există pu teri s u pe rioare care, lu crînd la salvarea u n iversul ui, urmează liniile ideale, analoge cu ale noastre . Observăm dacă

admitem

pragmatismul

religia· se

este

o

doctrină

poate Încadra

în

religioasă,

pluralism

sau

meliorism. Fiecare di ntre voi pu teţi şti dacă sînteţi capabili să vă adaptaţi la aceasta religie.

Pragmatismul intîrzie orice răs p u ns

dogmatic, căci nu ştim încă sigur ce religie oferă cele mai b u n e rezultate p e termen l u ng. Excesele d e orice fe l d i n credinţ ele oamenilor, întimplările în care se angajea ză credinţa religioasă a fiecăruia sint n ecesare pen tru a ne docum e n ta. Fara îndoială că fiecare d i n tre voi îşi va alege riscurile pe care le poate s u porta. Dacă u n om este în mod n a tural ro bust, acel

talmeş-balmeş

al

fa ptelor sensibile

din

natu ra

lui

va fi

suficient; nu va man ifesta nevoia de a avea o religi e. Dacă este esenţialmente

un delicat, se va acomoda cel mai bine cu o re ligie monistă; forma pluralistă i se va părea că nu-i oferă o siguranţă

sufi ci e ntă,

deoarece

aceasta

se

annonizează

cu

posibilităţi ce nu reprezintă n e cesităţi . Cei care nu s î Ţl t în m o d radical n i c i rob uş t i , n ici d elicaţi, cei care aparţin ambelor tipuri , cum e cazul în ge n e ral, vor crede că găsesc în moralism

religia prezen tată de

şi

plu ralism,

o

mine,

s i n teză

religie

rez u l tată din

religioasă

destul

de

satisfăcătoare pentru a putea spera. Î ntre aceste două extreme, naturalis m u l u i transcendental,

rudimen tar, pe

de

alta,

pe

de

o

parte,

şi

absolutis m u l u i

l i se va p u t e a părea

că teism u l

pragmatist sau meliorist cores punde exact nevoilor lor.

1 56


APPENDICE lVOTIVlfEA FRAGMATISTĂ DE ADEVĂR, ,

apărată împotriva celor ca:e nu o înţeleg

î n lucrarea n u m i tă

Pragmatismul,

am prezen tat o teorie a

adevărului l . S-a persistat în inţelegerea greşită a acestei teorii, incît simt nevoia sa m ă explic pe sctiit şi' de cisiv. Cu siguranţă. că ideile mele pot presupune respingere; dar pentru a le respinge tre b u ie să fie în ţelese s u b forma pe care le-am dat-o. Curiozitatea con tra-sensurilor fre cve n t com ise pe seama lor demonstrează Cît de p u ţi n sintem obişn uiţi cu punctul de vedere adoptat de pragmati s m . De indată ce ne-am fam i liarizat ClI

o anu m i tă concepţie, n e mişcăm destul de l ej e r, asemenea

unor persoane ce s e înţeleg fără prea m u lte cuvinte. Tre b u i e să fiu

bine înţeles

pentru

a aj u n ge

la

rezu ltate,

căci

am greşit

crezind că am fos t inţeles imed iat. De aceea nu a m s u p ravegheat suficient modal itatea de a mă exprima. Nu ar fi tre b uit să fi vorbit cu su binţeles u ri . Adversarii noştri au batjocori t fiecare cuvînt de cîte ori au avut ocazia; niciodată nu au vrut să inţeleaga sensul. Acest fapt este intr-a devăr curios pentru pu nctul de ved ere ce tre b u i e adopta t aici. Dar fa p t u l indică. în acelaşi timp şi altceva.

î n opoziţia

întîl n i tă, pragmatis m u l se află în a doua sa perioadă reprezen tată de formu la : "Ce este nou n u este adevărat; ce este adevă rat nu este n o u " . Această atitu d i n e n u este s i n ceră. Dacă n u am afirma n i mic n o u , c u m este posibil ca gindirea noastră să fie atit de dificil

de

sesizat?

Nu

discuţie aici, căci din

n u mai

obscu ritatea

limbaj u l u i

este

în

alte perspective am re uşit s ă ne facem

înţeleşi. In crimin ările nu servesc la n imic. Sînt con v i ns că eroarea de interpretare de care mă pling este datorată in · pa rte fa ptului că,

în

lu crarea

în

discuţie,

teoria

mea

despre 'adevăr

este

înconj u rată d e o m u lţime de alte teorii ce . n u ii siflt absolu t ne cesare; este n o rmal ca lectorul s ă fie confu z . Î m i asum greşeala.

De

pre ca u ţii

în · a bs e n ţa

asemen ea,

recu nosc

cărora

re medieze cît mai b i ne pos i b i l gol u d l e .

1 Vezi "LecţiZl

ZI

şZlseu".

expl icaţi i l e

157

nu

am

actuale

l u at

a n u tnite

încearcă


PRIMA EROARE Pra!Jmatismul nu este decît o reiterare a pozitivismului Ac:ţasta pare a fi 'eroarea cea mai răspîndită . Sceptici smuL pozitivismul şi agnosti cis m u l sînt de acord cu raţionalis mul dogmatic, o b işnuit să considere că toată l u m ea ştie, fără altă explicaţie, ce sem nifi că cuvîntul "adevăr". Dar toate aceste doctri n e subînţeleg, atunci cind nu lămuresc conceptuL că

adevărul

nevoie,

real şi

trebuie

fe nomenul

care

absolut ne

este

ne

este

mu lţumim cel

mai

i n accesibil;

cu

bun

de

voie,

de

sau

cu

adevărul re lativ

s u b s tituit.

Scepti cis m u l

îl

declară inacceptab il. Dimpotrivă, pozitivismul şi agnosticismul îl acceptă, nu văd În adevărul absolu t decît un fruct "necopt" şi consideră că. adevărul relativ este s u fi c i e n t pentru neces ităţile

noastre

practice.

Totuşi,

această

concepţie

se

inde parteaza

cum

nu

se

poate mai mult de ceea ce pragmatism ul gînd eşte despre adevăr. Teza sa con d u ce spre o problemă prealab i lă. Ea se opreste acolo u nde celelalte încep, căci a oferi o definiţie a cuvînt u l � i adevăr este s atisfăcător ş i nu merge mai departe. Ce i m portanţă are, ne întrebăm, dacă există sau nu în u nivers un spirit care posedă adevărul? C e ea ce contează este să ştii ce reprezintă În mod

ideal noţiunea de a d evar! Ce ar fi cazul În care ar exista u n u l? I ată

un raţio nament adevărat în

răs p unsul

vizează

propus

de

pragm atism

ceea ce ne i n teresează. Şi adevărul

cel

mai

complet pe care îl putem concepe, adevăru l absoluL precum şi adevărul relativ şi im pe rfe ct. Problema de a şti cu ce se aseamănă adeVăruL în cazul în care ar exista, s e i n tegrează în domeniul

investigaţiilor

pur

speculati v e .

mai

Nu

este

vorba

despre o teorie ce se raportează la un fel sau altul de realitate, la un fel sau altul de cunoşti n ţe efectiv posibile: fa cem com plet abstracţie de termenii particulari aici, pentru a defini natura u n ei relaţii pos i b ile în tre doi din tre aceşti term e n i . În mod asemănător cu problema ri dicată de Kan t pentru j u decăţile

si ntetice

probl ema

ridicată aici de

ce

nu

a

fost

băn u ită

pragmatism,

de

este

înaintaşii

săi,

destul de s u btilă

pentru a fi p u tut scăpa pînă în prezent atenţiei. Mai m u lt. e a este într-atît de su btilă încit chiar acum cînd este direct abordată, n ici dogmaticii,

nici scepticii nu

o sesizează.

" O sesizează atit de

p u ţ i n , încît îi atri b u i e pragmatis tului o ati t u d i n e total di ferită de a sa p ro p ri e . Ei afirmă că vor (citez cele spuse de un critic al

nostru) " ca marile pro b l e m e să fie insolu b i l e p e n tru inte ligenţa u m a n ă ; ca n e v o ia noastră de c u n o ş t i n ţ e ad e v ă rate să fie ilu zorie;

în

fi n e ,

ca

raţ i u n e a

noastrJ,

incapa b i l ă 158

aj u n gă

pînă

la


fundamentele

realităţii,

fie

defi n itiv

condam nată

la

a

se

îndrepta spre raţi u n e " . Eu cred că este impos i bil un dispreţ atît de puternic!

A DOUA EROARE Pragmatismul este În principal un apel la acţiune Mărturisesc că dispreţul a fost provocat de însuşi cuvîntul pragmatis m, termen rău ales, ce evocă de fapt i d e e a de

acţiune.

Dar, la drept vorbind, nu un cuvînt tre b u i e să fie garanţia unei doctrine contra criticilor incapabili să vadă obiectul p rob.le m e i ! Dar pînă u nde merge orbirea acestora! Schiller vorbeşte despre ideile

care "acţione ază"

eficace,

care "îm b u nătăţesc";

s i ngurul

lu cru care trezeste interesul criticilor nostri este modalitatea în ' care aceste idei acţionează şi randame �tul pe care îl oferă În

mediu fizic,

capacitatea de a ne face să cîştigăm bani sau să

rea lizăm vreun avantaj "practic" de acelaşi ge n ! Da, evidentă

b i n eîn ţeles sau

nu;

dar

ideile

e le

au

posedă

această aceeaşi

capacitate virtute,

in

mai mod

n e l imitat, şi în l umea i n telectuală. Nedorind s ă n e facă onoarea de

a

înţe lege

consideră

acestea,

teoria

oricît

n oastră

ca

de

p u ţin

posibiL

neadresîn d u -s e

criticii

de cît

noş tri

ingin erilor,

medicil or, economiştilor, oamenilor de acţi u n e în g e n e ral, tuturor celor care au

n evoie,

s u b o formă oarecare,

rudimentară şi

imediat accesib ilă, de o concepţie des pre u n ivers, celor cărora nici ti mpul dispo n i biL nici inteligenţa nu le permite să s tu dieze o doctrină filosofică adevărată.

De aceea teoria noastră este de

obicei reprezentată ca o mişcare "total americană" 1 , ca un fel de program intelectual şi delib erat redus, admirabil conceput pen tru o m u l a cărui viaţă se desfăşoară "pe loc", în "spaţiul afacerilor" ,

p e n tru omul ce are oroare de teorii şi doreşte un randa ment

i m e d iat! Este evident că du pă rezolvarea u n e i prob leme teoretice prin

care

subsidiar

Începe

pragmati smul,

soluţia

an tre n e a ză

În mod

corolarele u n u i caracter practic. Cercetările reclamate

de problema în sine demonstrează că in acest fel de activitate sau de funcţie n u m i tă ad evăr, realităţile în prealabil date nu sînt s i ngurele "variabile, independe n t e " . Şi id eile noastre sînt realităţi "variabile, ind ependente" pînă la un a n u m i t p u n ct"; şi dacă ele se ivesc d u pa u n a l t fel de realitate pen tru

il

i s e adă u ga, există şi o

[ C o n form s t ud i u l u i l u i I"l e n lre, rezumill de Bourdeau

l\lodernisme (Fe lix A l c a n , 1 9 09; n . t ) .

159

in Pragmatisme et


al tfel de realitate ce vine d u pă ideile noastre şi se aj ustează la ele Într-o anu mită măsură. Cind ideile o m u l u i se adaugă la ceea ce există, ele modifică şi determină în palte pe cele existente, Într-un fel mai mult sau mai pu ţin diferit. i n întregime, realitatea apare ca neputîndu-se defini decît incomplet, dacă nu se ţine seama

de idei În aceeaşi măsură ca de rest.

Punînd astfel în l u mină concepţia n oastră despre idei ca factori complemen tari ai realităţi i , doctrina pragmatistă deschide o fereastră largă spre ceea ce este pe de o parte acţiunea În viaţa umană, căci ideile determină actele noastre şi, în acelaşi timp, deschide o perspectivă spre iniţiativă, spre originalitatea gîndirii. Dar nimic n u ar fi mai nechib z u i t decît a n u v rea să vedem

iniţial construit, în ca drul căruia această apoi sau să vorbim despre pragmatism ca

edificiul epistemologie, fereastră se deschide

şi cum s-ar re duce la această fereastră! Iată ceea ce fac criticii noştri, aproape fără excep ţie. Dispreţuind efortul nos tru iniţial şi motivul care îl i nspiră, ei transformă raportul adevărului cu acţiunea În primul nostru ob i ect, deşi n u este decît al doilea.,

A TREIA EROARE . Pragmatiştii Îşi refuză dreptul de a crede În realităţi incognoscibile Da, confo rm criti cilor noştri, un pragmatist Îşi interzice să creadă în aceste realităţi, de vreme ce consideră că adevărul credinţelor noastre constă În verifica bilitatea lor şi aceasta - în randamentul efectiv oferit de convingerile noastre. Spre exemplu , profesorul Staot l , consideră că în cazul în care Schiller ar crea pentru propria doctrină u rmările pe care le pres upune aceasta, a r trebui să meargă pînă la consecinţa abs u rdă de a nu p u tea crede În d urerea de cap a u n u i alt o m, chiar dacă această du rere ar fi pentru SchiIler un fapt frecvent! Tot c e ar p u tea face ar fi să "postuleze" faptul, în baza randame n t u l u i oferit de postulatul îns u ş i . Acesta i-ar folosi ca îndru mător pentru an umite acte şi l-a r con d u ce la rezultate avantajoase. Dar dacă Schiller ar recunoaşte că postu latul său nu este adevărat

decît sub această

formă, ar înceta să creadă că Lin om oarecare resimte Într­ adevăr o d urere de cap! i n acel moment se risipeşte tot ceea ce alcătu i eşte va loarea adevărata a postulatu lui Său; interes u l manifestat de 5 c h i l l e r î n legătu ră cu s e m e n u l s ă u "dev i n e o

I ,'\ rti coi p u b l i cAt În

Mind . octom b r i e 1 8 9 7 .

1 60


formă mascată de egoism, iar lu mea este pentru el îngheţată, mohorîtă, insensibilă"! O aseme n ea obiecţie face din universul pragmatismului. aşa cum este exprimată în discu rs, o confuzie. Se spune că în acest u nivers, pragmatistul întîlneşte u n om cu durere de cap sau cu oricare altă boală şi un altul care "postulează" afecţiunea, Pragmatistul este întrebat ce condiţie trebuie să îl1trunească postulatu l său pentru a fi adevărat. Şi adevăratul pragmatist răspunde că, cel puţin pentru el, postulatul este adevărat exact în măsura în care convingerea sa îi produce un ansamblu de satisfacţii. Să medităm acu m asu pra acestei ipoteze. De u nde provin satisfacţiile obţinute dacă nu din faptul de a crede în obiectu l postulaL în realitatea unei maladii a celuilalt? Dar, mai ales, dacă este vorba despre un pragmatist perfecL ce satisfacpe ar pu tea fi pentru el să nu creadă În acestea, de vreme ce abse nţa credinţei. pe ntru a vorbi ca profesorul StouL ar transforma u niversul într-u n lucru " îngheţat, mohorît insens i b il"? Î n aceste condiţii refuzul de a crede ar părea complet intempestiv, conform principiilor dogmatismul u L cu atit mai puţin cu cît nu există alte motive pentru a face probabilă i nsensibilitatea U niversului. Şi, deoarece credinţa în durerea de cap, adevărată pentru subiectul situat în univers şi care admite limbajul pragmatismului. este la fel de adevărată pen tru pragmatistul ce, aflat pe un teren epistemologie, a fundamentat acest univers în întregime, de ce nu ar fi adevărată, de ce nu s-ar ve rifica în acelaşi u n ivers considerat în sine, absolut? Acolo d u rerea de cap în care credem este o realitate pe care nimeni nu o refuză, nici criticul nostru, nici pragmatis tul său ! Adversarii noş tri trebuie să ne in dice în u niversul real în care locuim un sistem al adevărului care să fie superior acestuia? ' I

Ni

se oferă ocazia să previn o o b i e cţie ce mi s-ar putea face cu privire la

un pasaj din cartea mea, Pragmatismul. în

a

treia "Lecţie" am afirmat că

ar fi permis să considerăm sinon i m i termenii " D u m n e z e u " şi " M a terie", căci n u putem deduce din aceştia consecinţe diferite pentru

viitor.

Cu

greu am definitivat această "Lecţie", căci mi-am dat seama că exista un punct s l a b . Totuşi a m reprodus acest punct slab

nu

ca

atare pasaj u l În discuţie,

compromitea v a l oa rea demons trativă.

deoarece

Dar mi s-a

pa r u t flagrant atunci cind mi-el venit ideea să compar un un ivers fară D lI m n e z e u mecanism".

cu

ceea

înţeleg

tînăra fată care,

ce

prin

n u meam acestea

"o un

prietenă

bună

ce

este

doar lin

corp impos i b i l de deosebit de o

avîn d un su n e t. Llr p utea rîde, vorb i, roş i, ne·ar p u tea

îngriji, în tr-un cu vînt, ar putea îm p l i n i toate atri b u tele fe m i n i n e cu atît de mult tacl ş i atît de mascat, ca şi cLim a r avea suflet. insa am pri\'i·o ca u n

echivalenl

perfect al

adevăratei

t i n ere?

Cu

c0l1stitLlţii, J 6\

De o<lre c e , datori tă propri e i n oast re

siguranţă

cfl

I1LI .

De

ce?

ego i s m u l nos tru ne cesitj


Mă gîndesc acum la a patra eroare, care are o deschidere mai mare, ce o include şi pe cea de-a treia.

A PATRA EROARE Un pragmatist nu

ar

putea fi un realist În epistemologia sa

Se crede că această imposibilitate rezulta din faptul ca, pentru pragmatism, adevarul din cre dinţele noastre �onsta, într­ un fel general, în aptitu dinea lor de a ne oferi anumite satisfacţii. Este evident că orice satisfacţie reprezinta în sine o co ndiţie s ubi ectiva. Pi'in urmare, se impune să conchidem că adevărul nu este nimic în afara subiectului caruia, În consecinţă, îi este îngăduit să îl modeleze după plac. Credi nţele adevărate devin astfel norme sub ordonate capriciilor individului ce nu mai este solidar cu celelalte elemente din experienţă. Este dificil de găsit o justificare la această parodie despre teza pragmatistă. A parodia astfel teza noas tra înseamna a închide ochii la toate elementele, mai puţin unuL ale universului despre care vorbim. Elementele ce compun universul nostru îl împiedică formal pe pragmatist sa interpreteze altfel decît în sens realist fu ncţia de cunoaştere, aşa cum o defineşte el însuşi. EI stabileşte o realitate în epistemologia sa, în acelaşi timp în care stabileşte o gîndire ce înglobează idei. Ce poate face , se întreabă apoi, ca aceste idei să fie adevărate in aceasta realitate? Epistemologia curentă se limitează la a spune că ideile treb uie "să fie de acord" cu realitatea sau sa îi "corespu n dă"; dar pragmatistul îşi impune sa fie mai concret: el se întreabă ce poate semn ifica acest "acord" în detalierea faptelor. EI constată că trebuie mai în tîi ca aceste idei să ne orie n teze, sa ne ghideze

inainte de toate o simpatie intens demonstrata de obiect, o gindire ce răspunde gindirii noastre, o afecţiune, o admi raţie corespunz ătoare sentimentelor noastre. Dacă adăugăm acestea descrierii preced e n te, vedem

expresia,

m a n i festarea

unei

conştiinţe

in

care

credem.

Deci,

credinţa in "prietena bună fără s u flet" nu ar fi practic posibilă. De fapt n i m e n i nu ar privi cu seriozitate ipotez a . Un univers fară D u mnezeu

ar

fi

in �ceeaşi situaţie. Chiar daca materia ar fi capa b i l a să creeze l u crurile exterioare facute de Du mnezeu, i d e ea noastra despre materie nu ar oferi u n ra n d a m e n t l a fel de satisfacator, deoare.ce D u mnezeul de care au nevoie în principal modernii este o fi i n ţ ă a carei gindire intima nu i i

va

ignora ş i îi va j u d eca cu s i mpatie . Aceasta a s p i raţ i e a S i n e l u i d e v i n e , cu ll1<Jte ri<J, a d e v ă r<JLă

o

decepţie.

Dumnezeu

rămîne,

a ş a d <J t·,

ip ot ez a

ce<J

m<Ji

in och i i m ajorităţii şi, de <J ltfe l . <Ju�astă ipoteză i ş i are, i n

ordi n e a practica, r aţiu n ile ei pre cise .

1 62


spre această realitate, şi nu spre alta; apo i trebuie ca orientarea indicată, direcţia oferită să fie satisfăcătoare prin rezultatele s·ale. Pînă aici, pragmatistul nu este mai puţin abstract decît obositorii noş tri epistemologi. Dar, pe măsură ce îşi precizează mai intens atitudinea, el dev ine mai concret. ar, confli ctul din tre intelectualist şi el se bazează pe caracterul concret al metodei şi con cepţiilor sale, intelectualistul afirmînd că dintre două teorii cea mai vagă şi mai abstractă este cea mai profundă. în primul rînd, în orientarea şi direcţia concretă pe care o primeşte, pragmatistul observă acţiunea anumitor părţi ale universului de care aparţin şi gîndirea noastră şi realitatea pe care şi-o reprezintă; acestea sînt pentru el fragmente de experienţă, mulţumită cărora se realizează verificarea ide ilor directoare; sînt intermediarii prin care gîndirea noastră şi această realitate, fiecare printr-un scop anume, sînt reunite . în al doilea rînd, "satisfacţia" obţinută nu este defel o satisfacţie ind elerminată (iiberhaupt), demonstrată de o fiinţă ce ar rămîne la fel de indeterminată; vorbind de "satisfacţie", pluralistul vorbeşte în special de acele satisfacţi i (Ia plural) pe care oamenii. în mod concret existenţi, le găsesc sub forme pozitive în credinţele lor. Constituiţi aşa cum sînt, oamenii constată că satisfacţi ile sînt legate de faptul de a crede în gîndirea semenilor lor, în realităţile fizice indepe ndente, în evenimen tele trecute, in relaţiile logice eterne. Co nstatăm că este îndeaj uns să speri. Deseori observăm că este suficient să n u te îndo ieşti. Dar, mai ales, vedem că este satisfăcător s ă a i o gîndire coerentă, gînd ire in care ideea actuală este de acord cu restul bagaj u lui nostru in telectual, inclusiv cu domeniul senzaţiilor şi cu cel al intuiţiilor directo are spre asemănări şi deosebiri, în fine, inclusiv cu în treaga noas tră rezervă de adevăruri anterior dobindite. Fiind el insuşi un om şi, în generaL neimaginîndu-şi În .legătură cu realitatea, aşezată de el la baza in vestigaţiilor .epistemologice, direcţiile opuse celor ale gîndirii umane ce ar face mai adevărate credinţele noastre, pragmatistul înţelege in consecinţă să co nsidere satisfacţiile obţin ute de noi ca fiind realme'nte ghizi veridici, ce ne conduc la realitatea însăş i, şi nu doar ghizi ce nu ar fi veridici decit pen tru noi, Mi se pare că aici criticii noştri ar treb ui să inţeleagă explicit de ce aceste satisfacţii. nefiind decit propriile noastre sentimente subiective, n u ar pu tea furniza un adevăr "o biectiv". C redinţ ele pe care le insoţesc "sta bilesc" realitatea concepută de n o i , ii "corespu n d"; sînt "de acord" cu această realitate, i se adapteaza În Zl l1 u m i L e fe luri perfect deterll1 i n a bile, dato rită seri i l o r de i d e i şi de acţiuni pe care le s u s c i t ă a c e s t e c re d i n ţ e şi 1 63


care le ve rifică. A pretinde că folosim aceste cuv inte in mod abstract, a refuza să le utilizăm cu valoarea lo r concretă nu este modalitatea de a-l dărîma pe pragmatist de pe poziţia sa, cu atît mai puţin cu cît teoria lui, fii n d mai concretă, absoarbe însăşi teoria criticii sale! Dacă adv ersarii noştri posedă o idee precisă despre un adevăr mai o biectiv fondat decît adevărul propus de noi, de ce nu ni-l fac cunoscut Într-un mod mai categoric? Atit timp cît îşi păstrează atitudin ea, ei ne amintesc de omul de care vorbeşte Hegel, om care voia "fructe", dar nu cireşe, pere, struguri etc., deoarece acestea nu reprezentau "fructele" În sensul abstract al acestui cuvîn t! Cînd le oferim criticilor noştri un litru de lichid aceştia reacţio nează: capacitatea lichidului ne tre b uie . Totuşi, mi se pare că aud un antipragmatist răspu nzîndu­ mi: Dacă an umite satisfacţii sînt suficiente pentru a produce adevăruL ce să gîndim despre cazurile bine cunoscute, atît de frecvente, în care si eroarea oferă satisfactii? Si ' ce să credem despre faptul nu m a i puţin frecvent, cînd cre dinţ ele adevărate ne pot induce cea mai puternică neplăcere? Nu este evi dent că o credinţă este făcută adevărată nu prin satisfacţia pe care o induce, ci prin raportul său cu realitatea? Pres upun eţi că această realitate nu există şi că încrederea voastră în existenţa ei nu dispare în voi şi nici nu Încetează să vă ofere aceleaşi satisfacţii: acestea nu ar fi "stăpîne le erorii şi ale falsităţii"? Cum să le co nsiderăm atunci stăpînele adevărului? Ceea ce ne oferă o satisfacţie absolut specială şi unică este faptul ca unei credinţe să îi fie inerentă o anumită relaţie cu realitatea; satisfacţia adevărului este cea alături de care toate celelalte nu sînt decît înşelă.ciune şi van itate! Astfel vom conchide că bucuria legată de cunoaşterea ad�vărată şi de nici o altă cunoaştere este un ica satisfacţie pe care pragmatistul ar trebui să o aprecieze. Mai m ult chiar, acesta nu este decît un sentiment, un fapt psihologicl , a căru i importanţă este recunoscută benevol de antipragmatist, dar cu titlul de fe nomen concomitent, nu de element co nstitutiv al adevăru lui. Ceea ce îl constituie nu este un sentiment: este funcţionarea logică, o biectivă a aptitu dinii de a cu noaşte realitatea aşa cum apare ea; şi pragmatis tul eş uează În mod evident în tentativa sa de a re du ce această funcţionare la interese de o rdin in fe rior. Dacă antipragmatistul se exprimă astfel, se re marcă în obiecţia sa un amalgam de co nfuzii!

, Vezi ' Lecţia

;]

d o ua' .

1 6-+


Pentru început, observ că el confundă ceea ce numeşte "satisfăcător" cu ceea ce pragmatistul consideră doar ca "indispensabil". Pragmatistul vede In satisfacţiile oferite de o credinţă condi ţiile indispensabile de a o face adevărată, dar am repetat neîncetat că acestea sînt insuficiente, atîta vreme cît nu ne pun în prezenţa realităţii. Dacă ar dispărea din universul despre care vorbeşte pragmatistul realitatea pe care o co ncepe, ar considera imediat false, deşi ele ar fi putut fi satisfăcătoare, credinţele care vor rezista cu privire la realitatea de acum inexistentă. în ochii săi, ca şi în ochii adversarului său, nimic nu ar putea fi adevărat dacă nu există ceva care să facă obiectul unei credinţe adevărate. Ideile nu sînt decît o suprafaţă mentală absolut plată, absolut vidă, atît timp cît nu se iv eşte nIci un obiect din a cărui cunoaştere ar izvorî o lumină. lată de ce în doctrina mea pragmatistă am stabilit "realitatea" de la început; şi iată de ce prin toată argumentaţia mea epistemologică rămîn un realistI . Antipragmatistul mai c.omite o confuzie atunci cînd îşi imaginează că obligindu-ne să-i explicăm clar semnificaţia adevărului, ne îndatorăm şi să-i oferim o garanţie a acestuia, un criteriu de a-i in dica situaţiile în care va putea fi absolut sigur că îl posedă. Această naivă speranţă este distrusă deoarece oferim ca pivot pentru adevăr o realitate atit de independentă, . încît aceasta, apărînd sau dispărînd, aduce cu sine adevărul. De aceea explicaţia noastră n u-l satisface pe antipragmatist. Sub această confuzie presupun o alta şi mai gravă încă. Aceea de a nu distinge suficient realul de adevăr. Prin ele însele, realităţile nu sînt adevărate: ele doar sînt; credinţele pot fi adevărate în raport cu acestea. Dar cred că în mintea urrui antipragmatist se realizează un schimb de atribute Între aceste două noţiuni. El vorbeşte despre realitate ca şi cum ar fi "adevărată" şi despre adevăr ca şi cum ar fi "real". El crede că nu s-ar putea vorbi de una fără a vorbi de cealaltă şi că o idee adevărată treb uie să fie sau cel puţin să furnizeze prin ea însăşi, fără vreun aj utor venit din exterioL realitatea pe care o ia raţional în posesie. La exigenţa idealism ului absolut pragmatismul se mulţu meşte să opună al său non possumus. Dacă adevărul poate şi trebuie să se nască, va trebui ca realităţile să co ncureze cu credinţele asociate la a-i da naştere; dar se împlineşte vreo dată realitatea? şi cum va pu tea un om fi sigur că sint adevărate propriile sale credin ţe? lată ce pragmatismul nu a I

I'lai

este

nevoie

Zl m i n tesc

citito r u l u i

percepţiile

perc e p ţ i i l e

sensibile

şi

relaţiilor ideale prin compZl rZlfie etc. tre b u i e sa fie i n c l use realităţi? Î n ansamblul său, baga j u l nostru i ntelectual se

pl'intre c o m p u n e din Zldel'ăruri re lZltlve la Zlceste per�Jil".tj)...

1 65


pretins nicicî n d . să determine. Cît despre satis facţia prin excelenţă! aceea de a poseda adevăruL prin care se poate contura o credinţă neavîn d pe de altă parte n imic satisfăcător, aceasta nu jenează pragmatis mul; pentru eL ea este un sentiment în care se observă acordul acestei credinţe cu bagajul de adevăruri în mod efectiv posedate sau doar presupuse, pe care individul l-a putut extrage şi conserva din întreaga sa experienţă tre cută. ,

A CINCEA EROARE Pragmatiştii nu pot afirma ceva fără a înceta să fie consecvenţi cu ei înşişi Un ul din tre corespondenţii mei formulează astfel o ob iecţie: "Atunci cind ne spu neţi că " pragmatismul suprapune adevărul pe adevăr», acest "adevăr" despre care vorbiţi nu este acelaşi prima dată ca a doua dată. În legătură cu primul "adevăr» nu admiteţi că există un dezacord între voi şi ascultătorii voştri; în gîndirea voastră acesta nu este pentru ei un lucru de lăsat la voia întimplării. după care le oferă sau nu un randament conform cu necesită.ţile lor particulare. Şi totLişL această opinie este afirmată de al do ilea adevăr care ar trebui să-I definească şi să-I înglobeze pe primul. AstfeL ceea ce vreţi să spuneţi este în contradicţie cu ceea ce spuneţi". Remarcăm aicI respingerea clasică a sce pticismului universal. De fiecare dată cind formulaţi poziţia adoptată de scepticism, ii spun raţion aliştii scepticuluL sînteţi co n damnaţi să vorbiţi dogmatic, iar viaţa vi se desfăşoară contrar tezei voastre. Mi-ar plăcea să. cred că prin neputinţa vădită a unui atit de cunoscut argument de a face să piardă atît de puţin teren ceea ce a fost scepticismul universal, unii dintre raţionaliştii înşişi au putut fi înclinaţi să se întrebe dacă aceste respingeri logice, improvizate , sînt modalităţi infailibile de a darima dintr-o dată o atitudine mentală şi de a o face să dispară. Scepticismul universal este atitudinea intelectuală vie a oamenilor care nu vor să conchidă. Este o încetinire generală şi permanentă a voinţei. în cetinire ce se repetă în detaliu de-a lu ngul fiecăreia dintre tezele succesive pe care le întîlneşti; nu o puteţi anihila prin logica voastră, după cum nu puteţi da lovitura de graţie nici încăpăţînarii sau gustului pentru glume proaste! Şi este interesant să vezi ce are irita nt această atitudine! Scepticul vostru. perfect consecve nl cu sine în suşi. n u-şi formulează 1 "Par

excelknce

,

I n origi nal.


niciodată în mod ex pres scepticismul: acesta este pentru el doar o habitudine benevolă contractată. Ne . deranjează atunci cînd dă înapoi, în loc să facă împreună cu noi, foarte simplu, un pas înainte pentru a spune "da". Dar el nu este ilogic: nu comite nici o greşeală; din contra, ne impres ionează deseori prin superioritatea sa intelectuală! lată scepticismul real cu care trebuie să se compare raţionaliştii; iată ceea ce logica lor nu poate atinge. Logica este la fel de neputincioasă împotriva atitudinii pragmatiste. Departe de a fi în dezacord cu ceea: ce vorb eşte, limbajul său oferă un exemplu perfect despre aceasta. Depre ce vorbeşte? Despre adevăr. Vorbeşte despre acesta pentru a spune că, luat în mod concret, adevărul este un atribut sau o proprietate a credinţelor noastre şi că acestea sînt atitudini în legătu ră cu anumite satisfacţii. Ideile în j urul cărora se grupează satisfacţile nu sînt, la origine, decît ipoteze care solicită sau somează o credintă ' să se clădească pe ele. Ideea pragmatistului despre adevăr este o invitaţie, o somaţie. I se pare mai mult decît satisfăcător să se co nformeze la aceasta, luind atitudine în consecinta. Oamenii sînt fiinţe gregare: vor să-şi răs pîndească mereu convingerile, să determine imitaţia în favoarea lor, să le facă in oportune pe ntru alte spirite. De ce n u ar considera satisfăcătoare şi convingerea mea? se întreabă pragmatistul cînd vă. întîlneşte şi imediat încearcă sa vă convertească. EI şi voi veţi avea aceeaşi cre dinţă. Voi îi veţi oferi adevarul ce este pentru voi un scop subiectiv şi care va deveni un adevăr obiectiv, un rezultat irevocabil dobîndit, dacă realitatea, prezentă în acelaşi moment, va va oferi ambilor obiectul reprezentînd scopul urmărit. Marturisesc că nu pot descoperi ceea ce poate fi contradictoriu în toate acestea. Dimpo triva, co nduita menţinuta pentru propria integritate de pragmatist îmi pare că este un admirabil exemplu pentru principiile sale generale; şi pro babil că doar eL între to ţi epistemo logii, se dovedeşte într-un mod ireproşabil co nsecvent cu sine însuşi.

A ŞASEA EROARE Pragmatismul nu explică ce este adevărul, ci doar modalitatea de a ajunge la el Aj unşi în acest punct răspund că, de fapt pragmatismul ne oferă şi pri ma, şi a doua din aceste explicaţi i : ne splln e în mod implicit ce este adevărul atunci cînd ne explică cum să aj u ngem la el. La ce aj u ngem daca n u 'chiar la ceea ce este a d evăru l. la ceea ce il cons tituie? 1 67


Dacă vă spun cum să aj ungeţi la gară, nu vă indic implicit ceea ce este gara, ex iste n ţa şi natura acestui edificiu? Bineîn ţeles, cuvîntul "cum" nu are acelaşi sens cu termenul abstract "ceea ce este". Dar în lu mea faptelor co ncrete în care sîntem situaţi, nu veţi putea separa ceea ce exprimă primul termen de cel de-al doilea. Motivele care ma determină să cred adevărată o idee, motive reprezentînd pe cum sau oferind explicaţia fa ptului că aj ung la această credinţă, pot face pa lte din tre motivele care fac această idee să fie adevărată in realitate. Daca nu este astfel, îl invit pe antipragmatist să îmi explice clar de ce nu poate fi astfel. 5tînjeneala manifestată de antipragmatist îmi pare că are principala cauză în neputinţa sa inveterată de a înţelege cum se poate ca o constatare concretă să aibă la fel de multă semn ificaţie sau la fel de multă valoare ca o concepţie abstractă. Am afirmal mai sus că marea neînţelegere între noi şi criticii noştri este cea a concretului reacţionînd împotriva abstractului. A sosit momentul să explic pe larg această idee. în cazul care ne preocupă, legăturile experienţei consecutive cu o idee şi care alipesc această idee de o anum ită realitate, aceste legături formează şi, pe drept cuvînt sînt, pentru pragm atist, relaţia concretă. adevărul, ce se poate stabili în tre ideea în discuţie şi realitatea despre care este vorba. Acestea sînt cele ce vrem să le spunem cîn d considerăm ideea ca "semnalînd" realitatea, ca adaptîndu-se la aceasta, coresp unzîndu-i sau "acordîndu-se" cu ea. Prin aceste legături sau prin alte procedee de verificare, prin alte modaltăţi, ideea este făcută "adevărată" . Această idee, de atunci cînd există, oricît de puţin, este asemenea lor, un eveni ment concret. Iată de ce pragmatismul susţi ne ca adevărul (la singular) nu este decît un nume colectiv pen tru a dese mna adevărurile (la plural), ce constau fiecare în tr-o serie de fapte defin ite, pozitive. lată şi de ce ceea ce intelectualismul numeşte adevărul acestei serii, adevărul său esenţial nu este pen tru pragmatism decît un nume abstract desemnînd veracitatea ideilor în joc, ad ică un n ume ce exprimă faptul că Într-o circumstanţa sim ilară ideile cond uc, într-un fel suficient de justificat, la o realitate pînă atu nci presupusă. Pragmatistul nu respinge n icicum a bstracţi ile. Fără a insista, voi remarca doar că recurge în crezător la acestea, ca orice persoană.; în numeroase ocazii le constată conţi n u t u l relativ în calitate de . su bstit uenţi ut ili pen tru înfrumuseţarea fa ptelor. Dar niciodata nu le atri buie un grad su perior de re alit ate. in concepţia sa. realitatea plen ară a adevărului depinde de un e fort de verificare în ca re s e stabileşte, func ţ i onînd, fac u l tatea abs tracta de a realiza anumite legatu ri, care să fi e ade vara te, 1 68


în tre idei şi obiecte. Pînă la împlinirea acestora, remarcăm avantaj ul incomensurabil de a putea analiza abstract calităţile pe care le izolăm de modul lor de acţiune, de a putea constata că ele sînt aceleaşi În tr-o mulţime de cazuri, de a le putea scoate "În afara tim pului" şi de a studia relaţiile lor cu celelalte abs tracţii de acelaşi ge n . Nu meroase relaţii se stabilesc astfel, chiar dacă experienţa nu le produce niciodată . . . i n ochii antipragmatistului, aceste relaţii atemporale posedă mai multă demnitate şi valoare de cît relaţiile concrete a căror reprezen tare ipotetică şi anticipată sînt. Utilizarea pozitivă a ideilor noastre intr-un efort de verificare şi rezultatele pe care le oferă nu se compară cu "succesele" acestui adevăr imaterial presupus. Dimpotrivă, pe ntru pragmatisL adevărul imaterial sau .descărnat este condamnat la imo bilitate şi neputin ţă, asemenea unei fantome, adevărul fiin d plenar doar atunci cfnd presupune energie şi este În acţiune! Cum am putea gîndi că, În stare de veghe eternă, adevărul ar fi putut fi obiectul unei abstracţiuni desemnate de un termen, dacă diferitele adevăruri dobîndite, păstrate pe v ecie în locuri ascunse unde vrem să închidem tot ceea ce reprezintă un "acord" atemporal cu realitatea, nu s-ar fi născut În luptele palpi tante purtate de oameni pentru verificarea ideilor? . . Adevărul existent sau capabil de a exista Îşi datorează apariţia în faţa confruntării de opinii. Adevărul esenţial al inteiectualiştiloL care se impune fără ca să-I fi gîndit cineva, se aseamănă unei haine ce se potriveşte fără ca nimeni s-o fi încercat sau unei muzici încîntătoare pe care nimeni n-a auzit-o! Acest adevăr este mai puţin real decît un fa pt verificat. A atribui unui astfel de adevăr un grad superior de s u blim reprezintă altceva decît un act de supărătoare idolatrie faţă de abs tractiuni? Aceasta ar echivala cu a vedea un creion sustinînd că ese � ţial Într-o pictură sau într-o fotografie este contu�u l şi plîngînd u-se că pensula sau camera obsc ură nu ţine cont de acest lucru. EI ar uita că o fotografie sau o pictură oferă nu numai contururile, ci şi multe alte lucruri! Se poate spune, de asemenea, că adevărul pragmatistului îl conţine şi pe cel apreciat de intelectualist, dar şi multe alte lucruri. Se poate afirma că adevărul de care ţine seamă pragmatis tul este "În potenţă" în adevărul intelectualistul ui. Nimeni n u acordă mai multă importanţă decît pragm atistul faptului că omuL în nu meroase situaţii, substituie efectiv adevărul "în po tenţă" sau verificabilitatea cu ve rificarea, cu adevărul trecut de la "potenţă" la " act"; se ştie cît insistă pragmatistul asu pra utilităţi i practice a acestui procedeu obişnuit. De aici n u rezu lta î nsă, În opinia sa, faptul că trebuie să 1 69


co nsideram a devarul "În potenţa" (adevar ce nu a avut n iciodata suficienta viaţa pentru a fi afirmat pus în discuţie sau com batut) drept un lucru anterior din punct de ve dere metafizic, faţa de care adevarurile "trecute În act" i-ar fi subordonate sau subsidiare. Atunci cînd i n telectuaJiştii adopta această concepţie, pragmatismul Îi acuza constatate. Adevarul "În

de inv ersarea relaţiilor poten ţa" are semnificaţie

realmente doar prin

adevarurile d ej a "trecute În act"; pentru pragmatist u l timele îi sînt anterioare în ordinea cunoaşterii, cît şi În ordinea existenţei.

A ŞAPTEA EROARE Pragmatismul subestimează interesul teoretic al adevărului Aceasta acuzaţie pare o calomnie gratuita, fara scuza oferită de afi n i taţile din limbaj d i n tre cuvîntul " p ragmatist" şi a n u m ite mo dalităţi naturale de exprimare, cărora li se acord ă , U I 1 credit prea m are prin generozitatea adversarilor noştri. Cînd am afirmat că semni ficaţia ideilor consta În consecinţele lor "practice "; cind am vorbit despre dife renţele "practice" provenite din d o ua convingeri d iferite şi cînd am argumen tat că adevărul unei credinţe rezida în punerea sa în acţiune, În "randamentul" capabil să ni-l ofere, utilizam o exprimare ce lăsa În m o d evident de dorit. Cert este ca în general s-a crezut ca "practic"

reprezenta

pen tru

noi

opusul

teoriei pure, a cunoştinţei elemen tare . Şi s-a aj u n s pînă la a spune că în co ncepţia noastra un adevăr putea foarte bine să n u aibă nici un raport cu o realitate independentă, n ici cu alt adevar, într- un cuvint, cu n imic, dacă nu cu acele consecinţe ce puteau decurge de la adevărul În discuţie sau cu satisfacţiile pe care puteau ele însele să le aducă. Conform c u absu rda voastră epistemologie pragma tista, ni se reproşeaza în cele din urmă, simpla ex istenţă a unei idei luată în si n e ar fi suficientă pentru ca aceasta idee să fie adevărată, de Înd a tă ce rezultatele e i ar fi satisfăcatoare' Alte două circumstanţe i-au înclJraj at pe adv ersarii noş tri să ne atrib uie toate aceste n o nsensu ri. Mai ÎntîL este faptul că ide ile sînt in m o d practic utile, in sensul restrîns al cuvîn tului. Lucrul se constată u n eori pentru unele idei fals e. · Mai ales, se remarcă pentru i d e ile ce sînt verificate În toate direcţiile şi de toate ex p e rien ţele, fară excepţie, Î � care sînt angajate, realitatea o b iectu l u i lor putî n d fi astfel con$.d...-er21 tii i n d u b i ta b ilă. Ne ces ita tea ca i d e ile sa fie a d e v ă raLe , d i n a i n l e de a fi utile şi d i nco l o de o r i c e u t i l i t a te s a u , 170


cu alte c u vi nte, ca o b iectul lor să fie re almente dat, perceput, este o cond iţie ce tre b uie împlin ită pentru ca ele să poată avea acest fel de u tilitate, căci însăşi importanţa o b i ectelor cu care ideile ne pun în relaţie constituie importanţa acestor idei, care le devine substitut o biectelor. Acest fel de randame nt practic este primul lucru prin care adevărul a trebuit să fie considerat valabil de oame n ii epocilor primitive; iar această utilitate subsidiară nu a dispărut nicio dată pentru noi, oricît de edipsată ar fi În mijlocul celorlalte feluri de randament profitabil ce caracterizează credinţele adevărqte. A doua circumstanţă capabilă să-i deruteze pe adversarii noştri a fost impo rtanţa dată de Schiller şi Dcwey faptului ' că, pentru a merita să fie pus în lumină şi în stare să capteze intenţia oame n ilor, un adevăr trebuie să se raporteze condiţiilor În care se găseşte spiritul În prezent, să răspu n d ă direct la dificultăţile particulare şi de ordin "practic", într-o situaţie în m o d actual dată. Dacă nu sînt împli n ite a cesLe co ndipL adevărul este la fel de străin de interesele n o astre ca o minciună in această clipă. Criticii noştri protestează la cele de mai sus. Ei, bine! dar de ce dificultătile noastre, i n hib itiile noas tre nu ' ar fi de ordin teoretic, ci de ordi n strict practic? lat ă ce aş vrea să n e explice adversarii noştri! Ei se mulţumesc să afirme că un pragmatist

nu ar putea accepta un interes pur teoretic. Tre b uie să

vorbesc despre valo area "în specii" a ideil or; am fost rugat În scris să modific această expresie ce inducea ideea că vizam " u n cîştig sau o pierdere pecun iară"! Pen tru sintagma că adevărul este "ceea ce e profitabil pentru gîndire" am fost sancţionat de un alt corespondent doct. "Cuvintul

profitabiL îmi scrie el, nu se poate

rapo rta de cît la un i n teres personal. ar, urmîndu-L mai mulţi funcţionari din băncile noastre naţionale au aj uns în puşcărie. O filosofie ce are astfel de co nsecinţe este cu necesitate falsă!" Este atît de frecv e n t ă util izarea cuvîntului "practic" Într-un sens prea larg, încît mi-aş fi putut permite să redam mai m ultă in dulgenţă. i n engleză spunem că un bolnav este "practic" Însănătoşit; tot În limba n o astră spunem că o acţiune este "practic" eşuată; în aceste cazuri nu utilizăm cuvîntul într-un sens opus cu cel literal? De fapt. se vrea să se spună că afirmăm ceva care, fi i n d fals cu privire la practica în m o d riguros ' în ţelea'să, este totuşi adevărat în teorie, vi rt ual m e n te adevărat. este

cu siguranţă a d evărat.

D i n tr-o altă perspectivă, deseori n u mim "practic" ceea ce co n cret ( i n d ividu alul, particularuL ceea ce acţio nează

efectiv) în opoziţie cu abstractuL generalul, ceea ce rămîne i n ert. Din punctul m e u de v e d e re, m-am gi ndit în p ri n c i p a l la aceasta de fi ecare d a tă cind a m i n sistat a s u pra na tl.l rii ': p ra c ti ce" a l71


adevarului. Acele "pragmata", obiecte de ordin practic, sînt lucruri considerate în multiplicitatea lor. În discursul susţinut de mine la Universitatea din California în 1 8 98, vorb i n d des pre "consecinţele practice" spre care ne poate con duce o propoziţie, am amintit şi de o " experienţa a "carei importanţa ca a fost "particulara" era mai mare "decît cea ca a fost "activa"; or, în momentul cînd am numit-o activa, m-am referit la "practic", în sensul literal al cuvîntulu i ! . Dar o consecinţa _pratica poate fi şi de natura teoretica. Orice fapt în d epcirtat, pe care il inferam într-o idee, este o consecinţa particulara, În mod teoretic concepută, pentru care gindirea noastra se pune practic în acţiune. Dispariţia tuturor opiniilor vechi, la care va trebui sa renunţam daca o idee noua s e dovedeşte adevarata v a fi tot o consecinţa practica şi particulara.

După nevoia omului de a respira liber, cea mai importantă necesitate, cea care, spre deos ebire de celelalte nevoi de ordin fizic nu cunoaşte n ici fluctuaţie, nici declin, este de a nu ne contrazice, de a simţi ca tot ceea ce gîndim într-un

moment este în acord cu ceea ce gîndim în alte situaţii. Doar cu acest scop nu încetam sa comparam adevarurile între ele . Un lucru reclama adeziunea noastra, iar noi ne între bam daca n u este contradictoriu c u u n anume principiu s a u incompatibil c u u n anume principiu sau incompatibil cu un anume fa pt! Ş i ne angajam în operaţii particulare, logice: analiza, ded ucţie, comparaţie etc. Atunci randamentul practic şi satisfacator al acestui lucru nu consta într-o stare de spirit provenind din fiecare consecin ţa teoretica particulara? Nu am dreptul sa afirm acum ca este total inutil sa repet ca pragmatismul nu ţine seama de interesele pur teoretice? El susţine en ergic faptul ca prin "adevar trecînd în act" trebuie înţelese verificări ce sînt mereu particulare. în consecinţa, chiar şi atunci cînd este vorba exclusiv despre probleme spe culative, s usţine ca noţi unile vagi şi generalitaţile sîn t in capabile de a verifica ceva! I Ambiguitatea cuvîntului "practic" este clarifi<4ata În fragmentul urmator

dintr-un articol consacrat reacţie

anglo-saxona

doctri n e i pragmatiste:

impotriva

"Pragmatismul este o

inteledualis m u lui

şi

raţi onalismului

spiritu l u i latin . . . Omul, i n d ividul este masura tuturor l u crurilor. N u poate concepe decit adevaruri relative, adica i l u zii. Valoarea acestora i i este revelată

nu

pri ntr-o

teorie

generala,

ci

prin

practica

i n di v i d u a l ă .

Pragma tismul, c e cOnsta in a experimenta aceste i l uzii a l e spiri t u l u i , în a ne supune lor, fa cîndu·l e sa trj i asca, este o filosofie ce trece dincolo de cuvinte, o filosofie în gesturi

şi

în acte, ce a b a n d o n e a z ă g e n e ral u l ,

m u l ţ u m i n du-se c u parti c u l arul" r Bourd e a u , Joumal des Debats,

1 90 7 1 .

In

2 9 o ct .


A OPTA EROARE Pragmatismul este Închis În "solipsism" f\m se mnalat deja această eroare vorbind despre a patra. Dar nu este inutil să re vin. Obiecţia astfel prezentată se regăseşte şi sub urmatoarea formă. "Voi faceţi ca adevărul să se găsească În orice fel de interes, mai puţin cel spe cial posedat de cunoaşterea ' Însăşi, li se spune pragmatiştilor. Menţineţi mereu numeroşi intermed iari sau cel puţin unul între subiectul cunoaşterii şi obiectul de cunoscut. Acţiunea voastră este de a permite ideilor să-I poarte pe primul în direcţia celui de-al doilea, acesta rămînînd permanent în afara primului . . . " Cred că în gîndirea intelectu aliştilor lucrează convingerea i nvete rată că trebuie să existe, "pentru ca o real itate ' să fie cognos ci bilă, o i dee care, într-un fel misterios, să fie în posesia acestei realităţi sau să fie însaşl realitateal . O r, p e ntru pragmatism. aceasta nu este o con diţie esenţială. În gen eraL cunoştinţele noastre nu sînt d ecît procese intele ctuale, al căror echil ibru suferă o mod ificare şi care s e îndreaptă spre terme ni reali. Aceşti termeni, realitatea lor, în care cred procesele În discuţie, nu va putea fi garantată decît de o gîn d ire mai vastă, de o inteligenţă su perioară. 2 Dar, dacă nu există în lume nici un motiv pen tru a pune credinţele la îndoială, ele sînt ad evărate, doar în sensul în care ceva poate fi adevărat într-un anume gra d : e l e sînt adevarate, În mod practic şi concret. Nu au nevoie să fie adevărate în sensul mistic şi bastard al unei "filosofii a iden tităţii" (Identitats-philosophie); în mod similar, n u se remarcă nici u n alt motiv inteligibil pentru care să trebuiască să J

Pe drept cuvint, se poate ca se nzaţ i i l e , aşa cum crede un om obiş n u it,

să perceapă obiectul

lor sau să se confunde c u e l ; ş i s-ar putea ca

difere nţele intuitiv percepute intre concepte să se confunde cu diferenţe "etern" obiecti v e . Dar, pentru a s i mplifica discuţia. ne putem dispensa de aceste cazuri particulare ale cunoaşterii. 2

Pragmatiştii nu pot ignora această gindire mai vasta, această i nte'l igenţă

s uperioară, aşa cum fac i n caz u l realităţii, daca vor să stabilească o teză despre cunoaştere . Ei inşişi joacă rolul gindirii absolute. in faţa căreia u n ivers u l este o b i e ctul l i m baj u l u i . oferind materia analizei episte mologice. Î n epistemologia lor. garantează realitatea şi cunoaşterea <lcesteia prin s u b i e ct_ Acum este obie ctiv adevarat ceea ce afirmă despre u n i v e rs in ans a m b l u l

sali

S <l U .

cu

alte

cuvinte.

teori<l

pmgmatistă

<l

adevă r u l u i este realmente <ldev;]r<ltă? Ei nu pot garanta n i m i c in legătură C Li

acestea; ră m i n dO<lr c o n vi n ş i . Ei

nu

pot deciL pl'opune

<l ceast a teorie

a u d i to r i l o r. cum o prop u n şi eu aici. CLi t i t l u l de lucru pe c<)re i l verificam.

ase m e n e a m i şcări i . pO <l l ă confirma ,

"din m e rs " . adic;] <ls t fe l incit cons e c i n ţe l e ei s j o

173


fie adevărate altfel decit prin verificări şi consecinţe practice. Să lăsăm realitatea să-şi aibă propria existenţă; ceea ce ne incită gindirea este de a veni in contact cu realitatea prin n e numărate căi ale acestor ve rificări. Mi-e teamă ca nu cumva i deile "umaniste" adoptate de pragmatism s ă creeze dificultăţi. Nu atingem un adevăr decit prin mijlocirea altora; insă, se va spune, realitatea, neincetat şi pentru totdeauna postulată ca fiind elementul cu care adevărul nostru tre buie să se menţin ă in contact, nu se poate să nu fie dată in tr-un anume moment, dacă nu e sub forma u n u i a d evăr diferit de cel actualmente experimentat? Pentru a soluţiona această dificultate, trebuie să n e amintim c ă toate adevărurile, chiar şi c e l e fund amentale, sint grevate, in opinia lui Schi ller, de un coeficient uman, prin atavism. Realitatea "în sine" se poate aşadar concepe ca un fel de limită; se poate admite că se videază În mod n e definit, astfel in cît să reprezinte doar locul unui obiect; şi, d u pă cum cunoaştem, se poate să nu mai vedem astfel decit o parte din noi înşine, din al nostru "psych e", prin care ocupăm acest loe. I nterpretată in sensul umanismuluL este evident compatibilă cu solipsismul. Se aliază agnosticismului Imntian, agnosticismului contemporan, idealismului in general. Totuşi, interpretîndu-se astfeL devine o teorie me tafizică despre elementele ce alcătuiesc realitatea şi Iasă cu mult in urma sa modesta lui sferă, adică umila analiză a operaţi ilor cunoaşterii . Putem apropia această analiză şi de teorii l e in care umanismul nu are un loc atit de important. Unul dintre meritele pragmatismului este de a fi pur epistemologie. EI tre buie să afirme realităţile, dar nu are prejud ecăţi în priv inţa consti tuţiei lor, iar cele mai diverse metafizici îi pot oferi fun damente. Bineinţe les, nu are nici o afinitate specială cu solipsismul. . . La urma urmelor, intreaga originalitate a pragmatismului constă În modalitatea foarte concretă de a vedea faptele. Prin concret înce pe; revine la concret; sfîrşeşte prin concre t . Mulţumită celor d o u ă aspecte s u b care Schiller prezintă adevărul (pe de o parte, raportul său direct cu o situaţie dată, şi pe de alta, util itatea sa ulte rioară), cupa con cretu lui este umplută! De îndată ce o veţi lua şi o veţi apropia de gură, n u · vă ve ţi mai putea înşela asu pra pragmatism u l u i !

1 74


POSTFAŢĂ .

POSTLIMIlVARII LA O ISTORIE PRAGNATISTĂ A · IROlVIEI

Spune Nietzsche în Dincolo de bine şi de rău că, obiectiv, n eîncre d erea şi ironia sînt semnele sănătăţii. Fără ironie, lumea e aidoma unei păduri fără păsări. Ironia e voioşia reflecţi ei şi bu curia in ţe lepciunii, după cu m e şi pudoarea umanităţii. Socrate ştie că ironia nu ucide; ea arde doar buruienile. Ironia e sanitarul cetăţii şi de aceea sînt cetăţile atît de m u rdare. Lumea se închide în fantoşe, în prejudecăţi . Are nevoie să fie consolată deşi cuno aşte că nu poţi consola fără să . minţi. Avea dreptate Anatole France, acela care scria În Grădina lui Epicur că bătrînii ţin prea mult la ideile lor. De ace e a băştinaşii d i n insulele Fiji Îşi ucid părinţii, cînd aj ung bătrîni. Astfel ei fa cilitează evoluţia, pe cînd noi îi întîrziem mersul, fabrieind academicie n i ! Socrate şi James sîn t c e i d o i mari muritori care s-au ridicat împotriva "societăţii închise". Căci prejudecăţile, acelea care reprezintă raţi unea proştilor, sînt mărci le de recunoscut pentru orice "societate inchisă". Oam e n i i se automăgulesc cu gîndul de a nu avea prejudecăţi, dar nu este aceasta cea mai mare prejudecată? Aşa devi n e prostia aptitudinea de a fi fericit; prostia e cel mai însemnat bun într-o "societate închisă" în care prejudecata nu e nimic altceva de cît cirj a inteligenţei. Blaga sesizează extrem de subtil în Elanul insulei că prejudecăţ ile au, de obicei, un subs trat me tafizic; de aceea nu pot fi sfărîmate şi în'locuite decît prin alte prejudecăţi. James, asemenea lui Socrate, învaţă că este bine să fim eliberaţi de prejudecăţi. Cu o condiţie însă: nu trebuie ca. în ace laşi timp, să fim eliberaţi şi de ad evăr. Aici vedem, între cei doi, mai mult ase mănările decît deos ebiril e . Să le dezvoltăm. La prima vedere, o apropiere în tre James şi Socrate ar putea părea, dacă nu forţată. cel puţin sup usă contingenţe i . A-I apropia pe James de Socrate pare o întreprilidere supusă, de la în cepuL eşecului. Pragmatism şi socratism? N i m i c mai străin ! Iată două modalităţi ale conşti i n ţei care par a s e bucura de o totală i n d e p e n d e n fă. Cineva ar putea în tre ba: cum înce rcăm sa asociem două n u m e , să le creăm o struCt u ră C Ll mva geneti ca,

1 75


atîta vreme cît James, în întreaga sa operă, n u-I pomeneşte pe Socrate decît de patru ori? Ba, într-un index de nume asociat pragmatismului, Socrate apare de cele mai puţine ori şi n ici măcar atunci în conjuncturi dintre cele mai favorabile! Să vedem unde, şi cum, plasează James onomastica socratică.. in Le Pragmatisme ( 1 907), Socrate e amintit în a doua lecţie ("Ce este pragmatismul'), în una din cele mai paradoxale afirmaţii ale lui James. Iată afirmaţia cu pricina: "Nimic nou în pragmatism, absolut nimic. Socrate i-a fost adept. Aristotel l-a practicat sistematic. Locl<.e, Be r!,eley şi liume au stabilit adevăruri importante graţie lui". Şi acum urmează conversia pragmatică d e tip James: "Cu toate acestea, aceşti precursori ai pragmatismului nu au fă cut decît parţial uz de el: ei nu au fos t decît preludiul"l . Şi cit de promiţător debutase s povedania lui James! Aproape socratic; ca o apologie. Condamnarea a ven it pe. aceeaşi structură a inexplicabilului aparent. în Introduction â la philosophie, în capitolul în tîi ("Filosofia şi adversarii ei"), răspunzînd obiecţiei2 că. filosofia nu acoperă nimic practic, James d esfăşoară., d e-a l ungul istoriei, relaţia filosofie-ştiinţă. La inceputul desfăşurării răspunsului, numele lui Socrate se insinu ează. Un răspuns, la o asemenea obiecţie, fără Socrate, este de necon ceput. Ei bine, firesc de altfel pentru felul de a fi al lui James, exemplul care lipseşte e chiar Socrate . Vorbeşte de China, Persia, Egipt India, aminteşte pe toţi marii greci de la Thales la AristoteL spunînd că erau matematicie ni, teologi, legislatorL astronomL naturaliştL aj unge chiar pînă la Toma. Singurul care îşi putea permite luxul de a l ipsi d in acest şir de notabilităţi era Socrate. Nim i c mai curios la început nimic mai în stilul pragmatis mului apoi. Socrate, într­ adevăr, nu putea suporta en umeraţia. Cînd s-a întocmit lista, daimonionul a vorbit. Mai apoi, în capitolul următor (" Problemele metafizicii"), Socrate apare sub semnul d efiniţiei metafizicii aşa cum a conceput-o C h . Wolff, ca ştiinţă a ceea ce este posibil. De la Coleridge ştim că fiecare se naşte fie platonician (raţionalist), fie aristotelician (empirist), după cum putem să-i considerăm pe amîndoi raţionalişti dacă-i opunem lui Democrit şi Protagoras . Alături de cele două tipuri de filosofii, James îl află şi pe acela mixt. unde îi întilnim pe Kant, Lotze, Royce . Dar mai aflăm un tip, cel de -al patrulea, despre care James spune: "Nu mai puţin su blimi decît raţionaliştiL ei tratează. frecv e n t superiorul ca pe un simplu grad al inferioru luL ca pe un nimic mai mult (de 1 W . James, Le

2

Pragmatisme, F l a m m arioll, Paris. 1 9 1 8 , p . 6 0 .

I d e m , Introduction it l a pbilosopbie, P<:lris, 1 9 1 4 , p p . 1 6- 1 7 .

1 76


pildă: datoria nu este nimic mai mult decît interesu l bine înţeles); confru ntă constant ide ile lor cu realitatea, . sînt mai puţin subiectivi şi spiritul · lor este evident mai «ştiin ţific .. , în sensul uzual al terme n u lui. Socrate, Locke, Berkeley, liume, MiII, Lange, Dewey, F.C.S. Schiller, Bergson sint exemple de aces t tip de spirite"3 . Compania nu e de lepădat, dar prea e plasată într-un singur mediu al s piritului. Pentru Socrate, desigur. in Philosophie de I'experience, Socrate e amintit în a cincea lecţie ("La composition d es consciences"), atunci CÎnd James caut ă a afla originea intelectualismului. In telectualismuL spune James, în sensul rău al cuvintului, a început atunci cînd Socrate şi Platon au de cretat că definiţia unui lucru n e arată ce este cu adevărat acel lucru. După Socrate, noi nu încetăm de a învăţa că realitatea se compune din esenţe, iar nu din aparenţe, si că noi cunoastem esenta ' lucrurilor cînd le aflăm d efi n itii l e . Incepem astfel rin a ide ntifica un lucru cu un concept: iar conceptul cu o defin iţie . Abuzul începe nu doar prin folosirea · conceptelor în sens negativ (adică a nega proprietăţile ca atare ale l ucrurilor şi cu care ele s e prezintă simţurilor noastre), ci şi prin folosirea conceptelor în sens pozitiv, prin a atribui proprietăţi lu crurilor4 Alăturarea de Platon e suspectă de vreme ce , mai înainte, James, cu tot dinadinsul, ocolis e o atare pos ibilitate. Dar filosofia ţine de temperament. Ne-o s pune, răspicat, James. Socrate apare pomenit apoi în L'experience religieuse, în capitolul întîi ("Nevroză şi religie"), atunci cînd James respinge teoria care derivă religia din instinctul sexual. Socrate este amintit aici i n direct. ba plasat chiar într-o notă, în subsolul paginii. E vorba d e un citat din Republica (329 b-c) În care este surprinsă discuţia dintre bătrîn ul şi religiosul Cepha los şi Socrate asupra lui Sofocle şi a plăcerilor iubirii. Acesta este Socrate, aşa cum apare el în lucrările lui James . Nu vom încerca, d upă cum ne-ar putea îndemna o prejudecată pedagogică, să arătăm cît sînt cei doi de împreună, de unde incepe despărţirea lor, unde ajung. Metoda socratică debuta c u ironia şi autoironia. Dar d e fi n iţia universală (pe care, alături de inducţie, spune Aristotel, o datorăm lui Socrate) nu este ea cumva o formă ca muflată a ironiei? Atunci de unde definiţia un iversală, de vreme ce nici un dialog n u s e incheie ? rs

p

3

I b i d e m . p. 4 5 .

• W.

James, Philosophie de I'expererience,

pp. 2 0 8 -2 0 9 . s E pos i b i l ca Ar i

F l a m m a ri o n ,

Paris, 1 9 2 8 ,

s t o t e l s a fi gre ş i t . Socrate n u aj unge ·in nici LIn caz l a vreo

defi n i ţi e u n iversa l j . Nu puLea din cauza l i m i t e i i n d u c ţie i s i m p l e pe care o

1 77


Iar faptul ca Platon accepta ca Socrate sa primească lecţii (in

parmenide i se spune, oare nu şi ironic, că e prea tînar, nu ca nu ştie) ţine d e un pragmatism sui generis. La fel ca şi îndemnul din Cratylos (440 el .

în scrisoarea din 24 noiembri e 1 8 7 2 , an în care James a fost numit ins tructor de psihologie la Harvard, gînditorul scrie fratelui său: " Meseria de filosof este o anomalie pentru mine ca şi pentru cea mai mare parte dintre oame ni. Cînd forma întregii gîndiri se constituie în fondul vostru domi nant, aceasta înseamnă ipohondrie. NaturaL mă ataşez de preferinţa problemelor cele mai generale. Dar cea mai mare dorinţa morală şi intelectuală pe care o am, este de a afla o realitate solidă pe care să mă sprijin'6 . Meseria de filosof era a sofiştilor şi ipohondria ei era apanajul lor. Con tra ei foloseşte Socrate daimonion ul şi cu el afla, sau ca uta, o realitate solida. Iar unul dintre studenţii preferaţi, care l-a audiat pe James la Harvard, dr. . Dickinson S. Miller, notează: camarad este cuvîntul care îl defineşte cel mai bine. Un singur lucru pare a-i fi impos ibil: sa vorbeasca ex cathedra, de la înă.ltimea eru ditiei sale. Remarcile ' sale abunda de "dacă" şi "poate"7 . Dacă nu a � şti că referirea se face ex pres· la James, am crede că îl are în ved ere pe Socrate. De aceea nu face James mare caz de Socrate aşa cum face, de pildă, de Bergson, fără să-I numeas că la modul expIicit. Adevărat că nici Bergson nu rămîne insensibil ş i îi prefaţează traducerea la Pragmatism ş i scrie prefaţa Corespondenţei lui James. Spune Bergson: marea originalitate a lui W. James este d e a fi reţinut diversitatea faptelor, de a se fi ataşat şi de a fi ajuns, prin ele, la o filosofie. "Pragmatismul" lui defineşte precis conce pţia adevarului care-j este implicata. Doctrina s edu catoare şi fortificata, filosoful a trait-o înainte de a o formulaB Într-Q sc risoare către Bergson, James se dezlănţu ie: "sînteţi un magician şi opera voastră este un miracol în is toria filosofiei; este înce putul unei ere noi (e vorba de Evoluţia creatoare o.ns). Poate comparaţia vă va amuza, dar ultimul gust pe care mi l-a lăsat, l-am simtit d eja · Ia lectura lui Madame Bovary; este o ' notă de eufonie p ersistentă·, un rîu abunde n t care curge din plin •

fo losea. Defi n i ţ i a la care aj unge, daca aj unge la una ! , este, cel mult, noţională,

n i c i decum

u n i v e rsală.

Prin

i n d ucţia

amplifianta,

modernii

(Bacon, in 'speţa) vor "amplifia" problema in ciuda convingerii lor că o re zolva. De aici şi pînă la sce p ticismul lui H u me nu mai

e

decît

un

pas.

Unul pe c<Jre ş ti i n ţa l-a fa c u t şi de a carui "de construcţie" pare să fie

"vinovat" filosoful din I\o nigs berg.

6 Idem, Extraits de sa conespondance, P<JyoL P a r i s ,

' I bide m, p. 1 4 2 .

8 I b i d e m , pp. 1 1 - 1 2 .

17R

1 9 2 4· .


între malurile sale, curge irezistibil. Pentru moment, continuă James, rezultatul capital al Cărţii este de a fi înfipt mortaL întelectualismuluL săgeata. Acesta nu-şi va mai putea reveni. Aţi primit mica mea carte asupra «pragmatismului.. in acelaşi timp cu această scrisoare. Cît pare ea de insignifiantă faţă de marea voastră teorie! Simt că ducem un acelaşi război, voi ca şef, eu urmîndu-vă. Poziţia pe care o apărăm este «Tychism.-ul şi ideea unei l umi care creşte în permanenţă. Dar în timp ce eu nu am aflat mai nimic, pentru a apăra Tychism-uL în afară de adiţia spontanee a ele mentelor distincte ale existenţei, oferind astfel arme intelectualismuluL voi tranşaţi problema dintr-o dată, prin conce pţia fu ndamentală a realităţii ca fiind esenţial o creaţie continuă . Una din fericitele inspiraţii, cred, a fost de a reduce «finalitatea.. la a însoţi cauza eficientă, ambele fiice ale intelectu alismului ( . . . ). Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat să trăiesc spre a vedea războiul ruso-japonez şi ultima carte a lui Bergson, cele două mari replieri ale istoriei şi gîndirii mOderne"g . Am citat masiv din această scrisoare care, chiar dacă are aeruL din partea celui care a scris-o, unui subordonat, ascunde de fapt un şef de şcoală. in lipsa lui Stuart Mill (căruia îi este dedicat Pragmatismul), nimeni, în afara lui James, nu poate avea astfel de pretenţii. Şi . asemenea lui Socrate, James, nu a avu t vreodată o astfel de pretenţie . Nu avem în ve dere doctrina pragmatistă ca atare ci, mai cu seamă, condiţiile eL faptul constituirii ei în momentul în care a apărut iar nu în altul. James este lipsit de orice echivoc cînd, în "Prefaţă" la Pragmatism spune: "Mişcarea pragmatistă pentru că o nu mim astfel şi este prea tirziu pentru a-i da un alt nume, mai ales că acesta nu-mi place - mişcarea deci, pare să se fi format brusc, la fel ca precipitaţiile in aerul înconjurător. Un oarecare număr de tendinţe care existau în filosofie au căpătat dintr-o dată, şi toate, conştiinţă de e l e îns ele ca şi de misia lor colectivă. Pentru a evita o neînţelegere - fără însă a o putea înlătura - voi spune că n u există n ici o l egătură între pragmatism, aşa cum eu l-am înţeles, şi "empirismul radical.. , doctrină nu de mult întemeiată de mine. Această doctrină îşi are propria sa existenţă şi o putem respinge în întregime fără a înceta de a fi pragmatişti" l o . Nu are prea mare importanţă că James se contrazice spunînd că John Dewey este fondatoru l însuşi al pragmatismu lu i l 1 , pentru că s u b den umirea de " pragm atism" a -

o I dem, Scriso�ue către Bergson, 10

1 3 'i unie 1 9 0 7 .

I de m , Le Prag matisme. p p . l 7 · 1 8 . .

I I I d e m , p. 1 3 .

179


ţinuL la Institutul Lowe l L o serie de conferinţe nu cu mult înaintea apariţiei cărţii lui James, pentru ca mai apoi să atri b uie, pe bună dreptate, folosirea pentru întîia oară a cuvîntului lui Peircel2 , în 1 87 8 în articolul "Cum să facem ca ideile să ne fie clare", articol în care formulează şi celebra, apoi, maximă pragmatică J3 . N e interesează o an umită zonă a pragmatismului situarea lui ca metodă. James o pune în discuţie în felul lui cara cteristic: printr-o anecdotă. An ecdota cu veveriţa care se învîrte în jurul copacului - pe trunchi - şi omul care o urmăreşte şi nu este de cît în contratimp cu ea. De aici întrebarea : s e. învîrte omul în jurul veveriţei sau nu? lată o controversă care poate deveni interminabilă. E În fapt un dialog "banal", ca unul care are loc în piaţă, asemenea situaţiei socratice. Oricine îl poate avea, nu-I poate oricine duce şi doar aleşii aj ung la final. Pentru James, metoda pragmatică este, înainte de orice, o metodă care permite rezolvarea controvers elor me tafizice, interminabile altfel. Metoda constă în a in terpreta fiecare concepţie (de pilda: este lumea unică sau multiplă?) după consecinţele e i practice l 4 , imediate sau înd epărtate. Este, in esenţă, maxima pragmatică a lui Peirce sau, ii spune James, "prin cipiul pragmatis mului". Că Peirce va considera pragmatismul lui James ca avînd un caracter individ u alist, egoist şi structurat în tr-o manieră oare cum psihologizantă, şi se va detaşa, în pragmaticism, de James, nu ţine n eapărat de o d eosebire de naturăI5 . Metoda pragmatică întoarce spatele abstracţiei, soluţiilor verbale, raţi unilor a priori, sistemelor închise, şi se deschide s pre gîndirea concretă, spre fapte şi acţiuni eficace. Socrate le foloseşte pe toate, fără ca prin aceasta pragmatismul să devină un socratism incomplet. Valoarea teoriei În pragmatism se modifică; teoria devine un

instrument de cercetare În loc de a fi Un răspuns la o enigmă şi Încetarea tuturor cercetărilor l 6 Aşa se jus tifică •

pragmatismul ca teorie a coridoru lui (Papini), ca atitu dine, orien tare În afara oricărei teorii particulare. E clar, spune Bergson, că n u putem înţelege pragmatismul dacă nu ne modificăm ideea pe care, în mod obiş n u it, o avem despre realitate. La James, real itatea trăieşte din prisos şi supraabundenţă. C a l a Plotin. Şi atunci nu e de mirare că inteligenţa se manifestă parcimonios, că economiseşte efort, de vreme c� deviza e i este: mai mult ceea ce nu tre buie. AstfeL 1 2 Idem, pp.

13

Charles

57-58. S.

P e i rce ,

Bucureşti, 1 9 9 0 , 5 , 40 2 .

Semnifi catie

�i

acţiune,

1 . W.James, Le Pragmatisme, pp. 56-5 7 .

15 C l1arles S . Pe i rce, o p . cit" pp. 1 7 7-2 2 6 . . 1 6 W . Ja mes, Le Pragm atisme p. 6 3 . ,

1 80

Editura

I-I u manitas,


dacă pentru alte doctrine un adevăr nou este o descoperire, pentru pragmatism este o invenţie l7 .

Andre Chaumeix 18 este primul şi, pînă acum, după ştiinţa noastră, singurul care a Încercat o subtilă apropiere Socrate James. Că o asemenea apropiere nu poate fi dusă pînă la capăt, e de la sine înţe les. Maliţioşi, ca de obicei, americanilor le place să spună că H enry, romancierul, este "filosof in literatu ră", . in timp ce William este " literat în filosofie". Scriitura lui e pitorească, cu expresii savuroase şi, pentru a-şi exprima amărăciun ea de a vedea studenţii de la Oxford adoptind metafizica germană, obişnuia să spună, preluind strigătul de alarmă al lui Hobhouse, că apa Rinului a invadat Tamisa, iar metafizica germană a cuprins universităţile britanice de la un capăt la altul al regatului. Nimic mai puţin, aceasta, decît u n d ezastru universal1 9 . Ne spune Chaumeix : James vorbeşte de misterele care ne inconjoară şi foloseşte comparaţia următoare: e posibil să fim in univers la fel cum ar fi În biblioteca noastră ciinele sau pisica; ei văd cărţile, ascultă conversaţiile noastre, fără a avea n ici cea mai mică idee despre ce s em nifică ele. La fel, deranjat într-o zi d e a explica prea pe indelete un principiu, se scuză de a-I trad uce intr-un limbaj prea amatoresc căci, zice surizind, în filosofie, ca şi in ceasornicărie şi măsurarea terenurilor, impres ionis mul este odios specialiştilor. De aceea, un stu dent, su părat, îi cere p uţină se riozitate la curs (to be serious for a moment) . În afara acestei i n te rvenţii, de studentul respectiv n u a mai auzit nimeni. Istoria insă se mul ţumeşte, cîteodată, şi cu mai puţin. Profesiunea de credin ţă a lui James : vreau s ă văd oamenii care să conside re că filosofia şi gîndirea nu sînt mai mult decît o gindire sănătoasă şi metodică şi fac parte din eul real. Învăţătura lui James are astfel ceva socratic20 . Este aceeaşi bonomie, uşor ironică, pe care o regăsim in dialogurile grecilor ca şi in lecţiile adresate studenţilor americani şi britanici: aceeaşi artă de a des curca întrebările, aceeaş i manieră simplă de a prinde lucrurile, ace l aşi ape l făcut fa cultăţilor obişnuite ale omului care cunoaşte realităţile prin impresii, prin simţul comun. Cicero spune În Tusculanae că Socrate a coborît filosofia din cer pe pămint. formula se poate repeta, fără teamă, şi pentru James . La acest nivel, afirmă Chaumeix, oprim comparaţia. Nimic nu ne Împiedică însă în a continua paralelismul. 1 7 H . Bergson, " I ntroduction" la Le Pragmatisme, pp. 2 , I l . A ndre C h a u m e i x . William James, in "Re vue de D e ux M o nde s " , Paris,

18

nL 59, 1 9 1 0 . 1 9 W . Ja mes, Phil osophie d e I'experience.

20 A . Chaumeix, loc. cit..pp. 840-84 1 .

181

pp. 5 0 -5 1 .


Dacă James, prin forma discurs ului, ne face să ne gîndim la Socrate, învăţăturile lor provin de la două spirite opuse21 Vorbind astfel de opoziţie, nU întimplător nu l-a s uportat James pe Hegel; în Philosophie de I'experience îi consacră cea de-a treia lecţie. Continuă Chaumeix: Socrate proceda prin definiţie: examina, cu aj utorul dialecticii, cu interlocutorii săi, noţiunile lucrurilor. Le făcea să reintre unele în altele şi, din precizare în precizare, aj ungea să reducă un lucru la altul. Căci definiţia ce este altceva decît determinarea pentru fiecare o biect a genului proxim şi a diferenţei specifice şi, în final, a-I reda unitaţii specifice? Toate operaţiunile raţionamentului socratic pres upun universul ca fiind format din obiecte aflate în raporturi fixe, că universul este un tot inteligibil şi cunoaşterea devine as tfel faptul de a afla locul unui lucru printre lucruri, simplu, a clasa. Nimic mai străin spiritului lui James . Pentru James, important nu este sa clasifici, ci sa descrii. A cunoaste înseamna mai întîi a privi lucrurile aşa cum sînt ele, a primi ş i a privi toate manifesţarile vieţii aşa cum se produc, dezo rdonate, pitoreşti sau incoerente. Dacă Socrate şi James s-ar afla în faţa unui peisaj continua Chaumeix22 - Socrate s-ar comporta ca un desenator care regăseşte aici figurile geometrice esenţiale; James este ca pictorul care readuce dezordinii culorile şi liniile, lumina şi formele, atent mai întîi de a traduce ceea ce a văzut şi simţit indiferent la a afla explicaţiile spectacolului pe care-I are în faţa lui, îndrăgostit de spectacol în chiar realitatea lui traita. Comparaţiile nu ţin de rigurozitate; ele traduc opoziţia metodelor. La douăzeci si ' ceva de secole distanta, aceste două familiare filosofii, sim ple şi puţin maliţioase, fig�rează ca două maniere de filosofare alăturate şi combatîndu-se una pe cealalta: înţelepciunea antica nu vrea sa cunoască universalul decit prin raţionament; filosofia moderna vrea cunoaşterea directa, prin toate facultăţile fiinţei ei. Aici aflam nuanţa în întregul ei. Are aerul ca ar fi puţin lucru, dar implică o revoluţie23 Ceea ce l-a frapat întotdeauna pe James a fost distanţa co nsiderabilă care se para . spiritul raţionalist, definit ca instrument al operaţiilor logice, de realita te . De aici critica neiertătoare şi i ronica făcută fiIosofiiior absorbiLe de forme şi metode şi care uită ce vor la sfîrşitul cercetării lor. James califică asemenea filosofii ca dedîndu-se unui so i de "sport" verbal în care lansează în circulaţie . cuvinte prin alte •

21 22 '!3

I bidem, Ibide m . Ibidem,

p. 8 4 2 . p . 843 .

1 82


cuvinte, cînd eroarea este mai mare dacă uiti ' vocabularul unui confrate decît dacă neglijezi realul24 Între logică şi viaţă, diferenţa e în aceea că logica nu poate cuprinde, prin raţionamenL mişcarea. Din punctul de vedere al realităţii, nimic nu e mai banal decît mişcarea. Invers este pentru raţiune (vezi aporiil e ) . Astfel, diferendul între logicieni şi viaţă incepe, şimbolic, in an tichitate, prin raţionamentul care arată imposibiiitatea mişcării. in acest fel, filosofia lui James diferă de cele mai multe dintre sistemele moderne printr-o trăs ătură remarcabilă: împotriva imperativului kantian, ea refuză a ăeb uta prin critica mijloacelor noastre de cunoaştere. Ea se aruncă direct in medias res; pretinde să demonstreze posibilitatea ştiinţei făcînd-025 . Filosofia lui James, spune Boutroux, este anti­ academică, anti-oficiaIă, an ti-scolastică. Ea se adresează tutu ror, vorbeşte limba tu turor. Preluînd formula lui Goethe, James spune ş i el: la început a fost acţiunea, ceea ce nu înseamnă că la început a fost acţiunea care exclude raţiunea26 Una din cele mai subtile, ad evărat, şi mai contestate in terpretări cu privire la pragmatism, aparţine l ui Re ne Berth eloL care, de la începuL numeşte pragmatismul lui James ca fiind psihologic şi religios, echivoc şi integral. James reuşeşte, după BertheloL o ciudată performanţă: aceea de a fi u n vulgarizator al pragmatismului. Are vocaţia d e a vulgariza în sensul bun şi rău, vocaţie care pentru prima oară o aflăm în Eseurile lui Montaigne. în acest straniu talenL James u n eşte pasi unea eseului, de la fratele său, şi pasiunea predicatorului non -conformisL de la tatăl său, reverendul şi, de la ambii, un dar răspîndit în literatura anglo-saxonă: umorul. Bertheloi, după ce trece în revistă influenţele suferite de James (de la tatăl său, de la Swedenborg, Carlyle, psihologia britanică, Renouvier, Bergson), prezintă pragmatismul filosofului şi cele trei s ens uri ale cuvîntului: ca metodă, orientare a spiritului, ca teorie a cunoaşterii şi naturii adevărului şi ca teorie, simultan me tafizică şi religioasă, asupra existenţei. Aici avem apropierea de peirce; adică pragmatismul este tendinţa de a jud eca . valoara g!ndurilor prin consecinţele - 16f- -1'it�l�ttuale şi ' " _ practiceTt- . - PeIrce, în "Cum să facem ca Ideile să ne fie clare", su blin iază două lucruri: valoarea judecăţilor depinde de consecinţele lor (maxima pragmatică). ş i,--ln-ttl doiJecrTînd;-două" •

24 Ibidem, p. 8 4 4 . 2 5 [ mile Boutroux, William James, Librairie Armand Colin, Paris, 1'9 1 1 ,

pp. 65-6 6 . 26

I bi d e m , p. 1 3 1 .

2 7 'Re ne Be rthelot, Une Romantisme'Utilitaire, voI. lH , Fe l i x Alca n , Paris,

1 9 2 1 , p. 7 2 .

183


idei nu sînt clar distincte dacă nu corespund la două acţi uni diferite. Aceasta este deosebirea dintre James şi Peirce; diferenţa e în aceea că ultimul nu propune o metodă care să probeze valoarea de adevăr a ideilor, ci una prin care să distingem ideile unele de altele. Mai mult, la Peirce, cuvîn tul "consecinţă" are trei sensuri: consecinţă experimentală, matematică şi pur practică . James preia prim tii şf-'ultimul sens. Iar teoria consecintelor este, la Pe i-r-€e;-îIfîita a::taCe ea a naturii vietii psihoI6gi � e, pe care o consideră ca pe un curent he terogen în care noutatea se produce fără încetare (ca la Renouvier şi Bergson). După Berthelot, un examen critic al pragmatism ului lui James ar duce la următoarele două concluzii: în primul sens al cuvîntului, pragmatismul nu desemnează o orientare ci mai multe, opuse unele altora. Şi asta din p ricina echivocurilor termenului consecinţă; în al doilea sens al cuvîntului pragmatismul ca teorie a cu noaşteri - echivocurile ţin de semnificaţia termenilor, adevăr, satisfacţie şi experienţă28 . Dacă ar fi să considerăm şi al tre ilea sens, aj ungem, in evitabil, cu un termen preluat de la George Eliot, la meliorismul lui James, la a admite faptul că acţi unea noastră asupra altora ş i a universului este susceptibilă de a face mai b un universul, pentru noi şi pentru alţii29 faptul că pragmatismul, ca şi intuiţion is mul de altfel, este, declarat, antiintelectualist, a d us la o regre tabilă confuzie între cele două filosofii. frank Grandjean30 spune că o atare confuzie se originează în faptul de a vedea în pragmatism întreaga filosofie a lui James. Or, în prima parte a carierei sale, James a fost psiholog (iar de aici un alt pri l ej de confuzie, pe ntru că teoria fluxului de conştiinţă a lui James este asemănătoare cu aceea a duratei reale a lui Bergson), ba chiar un psiholog empirist , iar nu pragmatist. Devine aşa doar în 1 8 9 8 cînd începe să se preocupe de psihologia religioasă şi reia termenul vech i de douăzeci de ani, termenul lui Peirce. Iar faptul că "Introducerea" lui Bergson la Pragmatism e elogioasă nu îl opreşte pe Bergson să-ş i desfăşoare, subtil, rezervele, chiar în ea. Două mari deosebiri sesizăm: bergsonismul crede în tr-un adevăr unic viaţa, şi apoi, pentru a descoperi acest adevăr, ren u n ţăm la orice preocupare practică şi cercetăm, dezinteresat, ceea ce este în .

.

28

I b idem, p. 1 2 8 .

29 I bi d e m , p. 8 7 .

30 Franl, Grandj e a n , Une revolution dans la pllilosophie,

Paris, 1 930, pp. 1 9 1 - 1 9 7 .

1 84

f e l ix Alcan,


noi. Pragmatismul este exact opusul acestei doctrine şi adevărul îi este utilul. Şi aici află Boutroux, sub argumentarea pragmatistă, un sofism as cuns : o idee adevărată, după pragmatism, este o idee care se verifică. Dar ideea se verifică pentru că este adevărată (Utilă), ea nu este adevărată pentru că se verifică. Verificarea este semnul, iar nu cauza adevărului. Şi atunci, sau pragmatismul este fără valoare, sau presupune teoria insăşi a adevărului pe care are pretenţia de a o înlocui31 . f, Grandjean n umeşte pragmatismul, cumva pe nedrept şi extrem de s ubiectiv din cauza tQtalei apartenenţe Ia bergsonism, un liniştit oportunism ş i utilitarism erijat în teorie a cunoaşterii. Şi conchide, inchizitorial: doar printr-o neinţe legere p utem considera asemănătoare două filosofii atit de net opuse. O asemenea neinţelegere vlCIază, în debutul metodei, şi asemănarea pragmatismului cu socratismul. Şi Bergson şi James Tecuză raţiunea şi logica; Socrate le consideră ca fiind singurele instrumente. Dar, în timp ce Bergson pune în locul lor intuiţia, James pune utilitatea practică. Se ştie că în Voinţa de a crede, James îşi n umeşte atitudinea filosofică "empirism radical", "empirism" pentru a indica legătura cu materia; "radical", pentru că empirismul tratează doctri na monismului ca pe o ipoteză. în ipoteză sînt introduse aceleaşi echivocuri ca, mai înainte, in consecinţă. Aici James spune clar, pe linia metodei, că nu avem a cerceta de unde vin ideile, ci unde conduc ele32 , si tot aid; --venem'en[-j'n ' unsprezet:e' punc�;'if recuză pe Hegel, la fel cum, mai tirziu, o va face şi in Universul pluralistic (tradus În fran ceză su b titlul Philosophie de l'experience) . Că şi James va fi recuzat, la fel de vehement, cel puţin de Al ber-l: SChinz, în Anti-pragmatism, unde se afirmă că pragmatismul este "o filosofie de strictă oportunitate şi superficialitate, o improvizaţie lipsită de orice consistenţă şi fără garanţii serioase de a d ura", nu face aceasta de cît să demons treze contrari ul. Aceasta pentru a folosi un termen complet străin pragmatismului. Referindu-se la această critică, James o considera un "amuzant roman sociologic"33 : Ca fiind nou, "adevărul transatlantic" îşi putea permite aproape orice. Ch iar să se şi apropie de ad evăr! "Cu filosofia pragmatistă orice optimism este permis. Cînd omul are în puterea sa izvorul realităţii, la ce poate el rîvni mai

3 1 Emi l e Boutroux, op. cit., pp. 82·83 . 32 W. James, La. volonte de croire, Flammaribn, Paris, J 9 1 8 , p. 3'7 . 33 N. Tatu. Gînditori din f'Ilosofia contemporană, Societatea Româl) ă de Filosofie, Bucureşti, 1 9 39, p. 1 0 7 .

1 85


sus"S/' Şi această pretenţie a totalităţii de care suferă pragmatismul este marcată, d upă C. Rădulescu-Motru, de două mari sofisme: petitio principii (sau cercul vicios), care se referă la teoria adevărului şi se formulează astfel: adevărul se confirmă ca util; eroarea este, prin urmare, inutilă; dar utilitatea are nevoie de a fi dovedită prin argumente ştiin ţifice. De unde faptul că adevărul ştiin ţific se probează prin temeinicia sa ştiinţifică. Închidem astfel cercul, vicii nd u-1. AI doilea sofism este faUacia accidentis, anume că, dintr-un accident, pragmatismul extrage o constatare pe care o consideră apoi ca avînd valoare universală. Sofismul al doilea este în legătură cu teoria lui James privind îmbogăţirea realităţii din invenţia experienţei. D upă filosoful român, care este de altfel un rationalist înveterat "rationalismul ' rămîne neatins de critica pragm;tismului35 . Absolut n ormal! Dar o asemenea normalitate nu o suportă James. De aceea pen tru el, adevărul este un eveniment, este bun, este util, iar ideea tre buie să servească drept ghid agrea bil. Cu aj utorul ideii, în mijlocul realităţii, adevărul se face; mai mult, nu e vorba de adevăr ca atare, ci de adevăruri. De altfel, În traducerea franceză a Pragmatismului, este introdus un virulent "Appendice"s6 , în care autorul realizează o categorică respingere a erorilor care înconjoară pragmatismul. Cele opt erori pe care le află James sîn t formulate astfel: pragmatismul nu este decît o reeditare a pozitivismului: pragmatismul este, înainte de toate, un apel la acţiune; pragmatiştii îşi retrag singuri dreptul de a crede în realităţi incognosci bile; pragmatistul nu poate fi un realist în epistemologia sa; ceea ce spun pragma tiştii, nu o pot face fără a înceta să fie consecvenţi cu ei înşişi; pragmatismul nu explică ce este adevăruL ci doar maniera de a-I realiza; n u recun oaşte interesul teoretic al adevărului şi, în fine, sfîrş eşte în solipsism. După cum colecţiona faptele pentru a le descrie, la fel colecţionează acum James erorile şi le respinge . Originalitatea pragmatism ului, conchide James, ţine de modalitatea concretă de a vedea lucrurile, de concretul prin care începe, la care revine şi prin (cu) care sfîrşeşte. Şi aceasta pentru a elimina, de la început orice putinţă a intelectualismului de a se ins inua, prin definiţie, în realitate. Căci un I\!cru concepu t este un lucru definit. Dar definit nu acoperă în întregime pe înţeles. De unde faptul că, neînţeles bine, lucrul este definit prin propria noastră 34

C.

Rădulescu-Motru.

B u c u reşti. 1 984, p . 637.

Personalismul

energetic,

Edituril

3 5 I bi d e m , p. 638 .

36 W. Jilmes, Le Pragmatisme. p p . 2 7 3-2 9 9 . Vezi şi nota l

de

la

"Prefaţil

a u torului"

unde

sInt

l ă m u rite

"Appe nd ice".

1 86

ui

Emi nescu,

c.Le Brun

avataru rile

acestui


definiţie. De aceea a scos Platon poeţii din cetate; e drept, după ce - le-a recunoscut geniul, ceea ce înseamnă a-i rechema, cel puţin pe unii dintre ei. Astfel d evine intelectualismul o explicaţie inadecvata şi ea urmeaza un d rum care pleacă de la transpoziţia percepţiiIor în concepte şi, de aici, la transpoziţia conceptelor in ele însele. Inad ecvarea intelectualismului stă în aceea ca riscă să creeze enigme prin transpoziţia conceptelor. Noua astfel de enigme află James: una însă şi tot ar fi fost suficient pentru a pun� la zid intelectualismul37 . Un element extrem de s ugestiv, cu valoare de daimonion, este afirmaţia lui James dupa care, pen tru pragmatism, cel mai important atribut al lui Dumnezeu este j ustiţia sa retributivă38 . Rezultatul este vizibil in una din caracteristicile experienţei religioase, anume în ceea ce James numeşte "Pacea interioara" care se manifestă în afară prin efuziunea carităţii. Pragmatismul devine astfel cea mai b una atitudine faţa de religie, pentru că este de fapt atitudinea naturală a oamenilor. Pragmatismul oferă religiei ceea ce orice principiu tre b uie sa ofere acesteia pentru a deveni o realitate concreta: îi ofera un corp şi un suflet. Ceea ce sînt in ele însele realităţile spirituale cele mai înalte nu mă inte resează - spune James. Dar cred că ele exista, ş i pe aceasta "modestă" supracredinţă sint gata să risc destinul meu. Tot ceea ce simt, tot ce stiu, ma face să cred că in afara lumii noastre de gînduri conştie n'te, exista alţii, altceva39 Esenţial rămîne faptul ca pragmatismul, ca metodă, inainte de toate , să fie practicat. Consecinţele vin traindu-I , nu ştiindu-I. De aceea este el o orien tare, o atitudine care ne opreşte de la principiu, cauză primă, categorie, necesitate, şi ne întoarce spre fapte. Şi îi este suficient sa fie doar atit: o metodă. Ca metoda înţeleptului din cetate! Pragmatismul ocupă în mUlocul teoriilor noastre poziţia unui coridor într-un hotel. N umeroase camere dau în acest coridor. în una aflam pe cineva lucrînd la un tratat în favoarea ateismului, în cealalta o persoana rugîndu-se în gen unchi, pentru a obţine credinţa şi curajul; în a treia cameră un Chimist; în următoarea un filosof elaborînd un sistem de me tafizică idealista, în timp ce în a cincea, cineva încearcă să demonstreze imposibilitatea metafizicii. Toţi însa, utilizeaza acelaşi coridor: toţi trebuie, pentru a in tra sau pentru a ieşi. să se folosească de •

37 I d em. Inlroduction â la philosophie, pp. 1 0 5 - 1 1 1 . 38 I dem, L'experience l'eligieuse, Essai ' d e Psychologie des criptive, felix Alcan, Paris, 1 90 6 , p. 3 7 7 . nota 1 . 39 I b i d e m , p. 43 6 .

1 87


el40 Pentru o metodă pare prea mu lt; pentru o teorie, suficient. Doar că, uneori, rămîne strania sen zaţie că, pe coridorul pragmatismului, toate uşile sînt înch ise. Şi atunci, pragmatismuL îşi ia frumos metoda şi se duce să bată la uşile pe care, prin coridor. credea că le are în stăpînire. Adică, după detradori, pragmatismul a trăit cu iluzia că este patronul hotelului; în fapt. e! era doar portarul. Şi acela angajat, ca adevărul pragmatiştilor, pe credit: Ce-i mai rămîne? Să ştie doar dacă nu cumva, fidelitatea fiecărui om, cu smeritele sale credinţe perso nale, nu I­ ar putea ajuta pe Dumnezeu să şlefuiască ş i mai eficace destinele universului41 . Pragmatismul repetă astfel o tragică istorie: după do uăzeci şi ceva de secole trebuie, în faţa cetăţii, să-şi facă apologia. Şi nu se vede. nici măcar nu se între zăreşte, dincolo, în apropierea sau dincoace de zid urile cetăţii, cineva despre care să putem spune că era fiul lui Sophroniscos din Alopeke şi cetăţean al Atenei. Îi aflăm însă, de fiecare dată cînd e vorba de o apărare, n iciodată însă a lor, pe Anytos, pe Meletos, pe Lycon. RestuL incompleţii, sînt în tribună, indiferenţi, sceptici sau cinici . Aidoma l u i Socrate, James nu s e apără. Apologia lui, precum cea socratică, este una inversă. Socrate n u se apără; el acuză. James n u se apără; nu acuză însă în maniera lui Socrate. James pare mai grăbit şi se plictiseşte deseori cînd trebuie să reia vreo explicaţie. E convins că metoda lui e in accesibilă doar stupizilor sau răuvoitoriIor. "Appendice"-Ie demons trează că a avut parte, din belşug, şi de unii şi de alţii. James ştie bine să termenul ca atare, termen ul "pragmatism", poate induce erori şi revine neîncetat asupra lui. Nu se plictiseşte in acest caz. Termenul n u este considerat de James o invenţie mod ernă şi de aceea , cartea lui poate să se numească: Pragmatismul Un nume nou pentru mai vechi moduri de a gîndi. Sub patronaj ul lui Socrate, Aristotel, Locl�e, Berkeley, H ume, MiII îşi plasează el lucrările. Dar, spune James, ceea ce la precursori nu a fost decît fragmentar devine, sau tinde să devină, în cazul pragmatismuluL o orientare generală a gîndirii filosofice. Problema se formulează astfel acum: care este, în ordine fizică, acea con diţie necesară şi suficientă pentru ca o idee să fie primită ca adevărată? COQdiţia stă în capacitatea de adaptare a omului la realitate. O idee este o predi cţie. Ea spune: dacă vă aflaţi in cutare ansamblu de condiţii, cutare fenomen se va prod uce. Ideea adevărată este aceea care prezice j ust. care se ţine de prom is i u n e . Este cea care plăteşte. Adevarul u n ei idei n u •

-

40 I de m , Le Pragmatisme, p . 6 4 .

" 1 I dem, L'experlence religieuse.

p . 43 7 .

1 88


se determină după ongmea ei, sensiblă sau raţională, şi niCI d upă raportul logic cu un principiu sau altu i; ea nu depinde de cît de efectele ei. "Adevărat" înseamnă, la James, verificabil . Si cum ' , __,. . " ,,_ �_ verificarea este cu necesitate o acţiu��lIea "CUiVa, adevărul nu este o entitate suspen dată în vid; el este o satisfacţie anume. La modul cel mai simplu, este adevărată acea idee" care poseda proprietatea de a ne adapta, mental sau · · c la o realitate oarecare. În , n , a subordonează ideile faptelor, la"r nu faptele ideilor. Pentru ştiinţă, realitatea n u este funcţie de adevăr. ci adevărul este funcţie de realitate. Aj ungem la faptul că pragmatismul. translat aproape socratic de la căutarea adevărului la dimensiunea lui morală, pragmatismul deci, ca doctrină morală, tinde să ne ofere o nouă noţiune a adevărului. N u mai este vorba de �.nfor�le unor principii prestabilite, de a ordona ·realul pe idei abstracte, de a gindi şi apoi de a acţiona. James 1rrveYse"ă·ză·" termenii. Pentru că logica şi realitatea nu sînt de acord, James mod ifică adagiul an tic care spunea: filosofăm mai întîi şi apoi trăim. James afirmă: să trăim întii; vom filosofa apoi . Adevărul nu are, prin urm)ue nimic inflexibil. nilT!is:_ .i.rrl.l.@Pi L n u es1e antlfrior expqkn.ţei. EI se,cCre�-.-exp_e.r.ienţa. Şi după cum extrage prinCipiile vieţii interectuale nu din raţiune ci din acţiune, James vrea să extragă din acţiune şi principiile vieţii mbrale, iar etica pragmatistă se reduce la posibilita�_j.j.-sau- pieririi lumii. Pentru că nu este încheiat. u nivers ul poate deveni mai bun sau se poate retrage în neant. Meliorismul lui James e, în fond, un compromis între pesimism ş i optimism şi de aici faptul că pluralismul meliorist dezvoltă în noi tendinţa spre faptă (acţiune) şi gustul pen tru risc. Morala pragmatistu lui este ech ivalentă dragostei sacrificiului. Că există răul?! foarte bine! Meliorismul nu face din ră u o problemă speculativă, aşa cum face întreaga filosofie de dinaintea lui, ci una practică, una care vizează înlăturarea răului. Aşa aj ungem la sentimentele religioase pe care, fidel metodei sale, James le cercetează ca fapte date în experienţă. Spre deosebire de alţi cercetători, James tratează fe nomenul experienţei religioase fără a se întreba din tr-o dată dacă el are vreo semn ificatie si vreo valoare. Ceea ce vrea el este să sesizeze fenom � nel � religioase în adevărul lo