Issuu on Google+

ARISTE

Nu sînt, oare, tn mare parte, nişte solitari? Nu sînt, oare, săr'aci, lipsiti de protecţie şi de sprijin? Şi, În parte, nu pentru aceste motive, oare, dumneavoastră ii perse� cutati, crezÎnd că�i puteţi oprima cu uşurinţă? ACR.OTAL

E adevărat că, pe vremuri, nu făceau parte din această sectă decît cetăţeni lipsiţi de însemnătate, ca Socrate, Pomponaţiu, Erasm, Bayle, Descartes; dar astăzi filo� zofia s�a ridicat pînă la tribunale şi chiar pînă la tron; toată lumea face o pasiune din raţiune, cu excepţia CÎ� torva ţări, În care am făcut ordine. Acest lucru e, in� tr�adevăr, trist; şi din cauza asta Încercăm să-i exter­ rninăm cel puţin pe filozofii care IT-au nici avere, nici ci U i a tind să ne răzg��e:� �� c�r�� �� 7o��= :�: s����� �;h� ARISTE

Să vă răzbunaţi! Şi pentru ce, vă rog? Aceşti bieţi oameni au incercat vreodată să vă răpească funcţiile, pre� rogativele, comorile? AClwrAL

Nu; dar ne dispreţuiesc, căci trebuie să spun tot; îşi bat joc citeodată de noi, iar noi nu-i iertăm niciodată. ARlsrE

Dacă-şi bat joc de dumneavoastră, nu e bine; nu tre� buie să-ţi baţi joc de nimeni; dar spuneti-mi, vă rog, pentru ce n-au fost niciodată luate in ris legile şi ma� gistratura, În nici o ţară, in timp ce dumneavoastră sîn­ teţi luaţi peste picior Într-un mod atit de nemilos, după cum spuneţi? ACR.OrAL

Intr-adevăr, asta ne infurie cel mai tare, căci sîntem cu mult deasupra legilor. AR:ISrE

Tocmai acesta este motivul pentru care attţia oameni cinstiti şi-au rÎs de dumneavoastră. Vreţi ca legile înte­ meiate pe raţiunea universală, numite de greci Fiicele cer-ului, să dea înapoi in fata nu ştiu căror opinii născute 26 Vollall'1!

375


din capriciu şi pe care tot capriciul le distruge. Nu sim · ţiţi. oare, că ceea ce e drept, limpede, evident. e veşnit· respectat de toată lumea, şi că himerele nu pot intot· deauna să atragă aceeaşi veneraţie? ACR:OTAL

Să lăsăm legile şi judecătorii; să nu ne gindim decit la filozofi: este sigur că ei au spus altădată tot atitea prostii ette spunem şi noi; trebuie, deci, să ne ridicăm impotriva lor, măcar din pizmă faţă de confrati. dacă nu de alta. ARI STE

Mulţi au spus prostii, desigur, căci sînt oameni; dar himerele lor n-au aprins niciodată războaie civile, in timp ce ale dumneavoastră au dat naştere la mai multe. ACR:OTAL

Tocmai prin aceasta sintem vrednici de admiraţie. Există, oare, ceva mai frumos decit să fi tulburat uni­ versul cu citeva �rgumente? Nu ne asemănăm, oare, ve­ chilor vrăjitori, care dădeau naştere furtunilor prin cî­ teva cuvinte? Am fi stăpînii lumii dacă n-ar exista aceşti ticăloşi oameni de spirit. ARISTE

Ei, bine, spuneţi-le, dacă doriţi, că sînt lipsiţi de spi­ rit, dovediti-le că judecă greşit; v-au făcut ridicoli, pen­ tru ce nu-i faceţi şi dumneavoastră pe ei? Dar vă cer indurare pentru acest sărman discipol al lui Locke pe care voiati să-I ardeţi; domnule doctor, nu vedeţi că asta nu mai e la modă? ACROTAL

Aveti dreptate, trebuie să găsim altceva ca să inchi­ dem gura acestor filozofi neinsemnati. ARI STE

Credeti-mă, mai degrabă tăceţi voi înşivă; nu mai incercati să cugetati; fiţi oameni cinstiti; fiti inţelegă­ tori; nu incercaţi să găsiti răul acolo unde nu există, iar el va Înceta să existe acolo unde este. 376


XIV EDUCAŢIA FETELOR· ME LINDE

Abia a ieşit Eraste şi te văd cufu.dată tntr-o visare adincă. E tinăr, bine făcut, spiritual, bogat, amabil, şi te iert că te gîndeşti la el. SOPHRONIE

E intocmai cum spui, mărturisesc. ME LINDE

Şi, mai mult decit atrt, te iubeşte. SOPHRONIE

Mărturisesc şi asta.

ME LINDE

Cred că acest lucru nu te Iasă indiferentă. SOPHRONIE

Este o a treia mărturisire pe care prietenia mea nu se teme să ţi-o facă. ME LiNDE Adaugă o a patra: te vei mărita curînd cu Eraste. SOPHRONIE

Iti voi spune, cu aceeaşi siguranţă, că nu mă voi mărita niciodată cu el. M E LINDE

Cum? Mama ta se opune unei partide atit de ono­ rabile? SOPHRONIE Nu, ea îmi lasă libertatea de a alege; t i iubesc pe Eraste, şi nu mă voi mărita niciodată cu el. ME lINDE

fel?

Dar ce motiv poţi avea pentru a te chinui in acest

• Te.d publicat In NOIlveaux Melanges In 1765. După Decroix, dialogul ar fi fost scris in 1761, timp In care Voltaire se ocupa de edu­ caţia Mariei Corneille. (N. ed. fr.)

an


SOPHR:ONIE

Teama de fi tiranizată. Eraste are spirit, dar spi­ ritul lui este trufaş şi mişcător; are farmec, dar şi-l va folosi curind pentru altele; nu vreau să fiu rivala uneia dintre acele persoane care-şi vind farmecele, care dau, din nefericire, strălucire celui care le cumpără, care re­ voltă o jumătate a oraşului cu fastul lor, care o ruinează pe cealaltă, ce vrea să-i ţină pasul, şi care se bucură in văzul lumii de nefericirea unei femei cinstite, nevoită să pUngă in singurătate. Am o inclinaţie puternică spre Eraste, insă i-am desluşit caracterul; acesta e prea pu­ ţin potrivit cu ceea ce-mi doresc: vreau să fiu fericită, cu el nu voi fi; mă voi căsători cu Ariste, pe care-J sti­ mez şi pe care sper să-I pot iubi. a

M � LINDE

Judeci foarte bine pentru virsta ta. Nu prea există fete pe care teama de un viitor neplăcut să le impiedice să se bucure de un prezent plăcut. Cum poţi av:ea o ase­ menea stăpinire de sine? SOPHR:ONIE

Putina judecată pe care o am o datorez educaţiei pe care am primit-o de la mama. Ea nu m-a crescut intr-o mănăstire, pentru că nu intr-o mănăstire urma să-mi duc viaţa. ·Le deplîng pe fetele a căror primă tinereţe a fost încredinţată de mamele lor unor călugări te, aşa cum copilăria şi-au petrecut-o cu dădace străine. Am auzit că in aceste mănăstiri, ca in majoritatea colegiilor in care sint crescuţi tinerii, nu inveţi decit ce.ea ce trebuie să uiţi pentru toată viaţa; prostia iti ingroapă virsta cea mai frumoasă. Nu ieşi din această inchisoare decit pen­ tru a fi dată unui necunoscut care vine să te pindească dincolo de gratii; oricum ar fi, il priveşti ca pe un eli­ berator şi, .de-ar fi şi o maimuţă. tot te crezi foarte fe­ ricită: te dăruieşti lui fără să-I cunoşti; trăieşti cu el fără să-I iubeşti. E un tirg ce s-a făcut in absenţa ta şi, curind după asta, cele două părţi se căiesc. Mama m-a considerat demnă de a gindi eu fnsămi şi de a-mi alege singură, intr-o zi, sotul. Dac-aş fi fost năs­ cută pentru a-mi cîştiga singură existenţa, m-ar fi in­ vătat să reuşesc în meserii potrivite sexului meu; dar, născută pentru a trăi in societate, ea m-a instruit din vreme in tot ceea ce priveşte societatea; mi-a format 378


mintea, invăţindu-n:tă să mă tem de scinteierile unui spi­ rit strălucitor; m-a dus la toate spectacolele alese, ce pot inspira gustul fără a corupe moravurile, in care se vorbeşte mai mult despre primejdiile pasiunilor decît despre plăcerile lor, in care domneşte buna-cuviinţă, in care inveti să vorbeşti şi să te exprimi. Tragedia mi s-a părut deseori a fi şcoala măreţiei sufletului, comedia şcoala bunei-cuviinţe; şi îndrăznesc să spun că, deşi sint privite ca amuzamente, ele mi-au fost mai utile decit cărţile. tn sfîrşit, mama m-a privit mereu ca pe o fiil1tă ginditoare, al cărei suflet trebuia cultivat, şi nu ca pe o păpuşă pe care o impodobeşti, o arăţi, şi apoi o aşezi nu­ maidecit la loc. XV

DIALOG INTRE UN CLAPON ŞI O GAINA INDOPATA' CLAPONUL

Doamne, găină dragă, eşti foarte tristă, ce ai? GAINA

Dragă prietene, intreabă-mă mai degrabă ce nu mai am. O blestemată de slujnică m-a luat pe genunchii ei, mi-a virit un ac lung in fund, mi-a prins partea ouă­ toare, a infăşurat-o in jurul acului, a smuls-o ,1 dat-o pisicii s-o mănince. Iată-mă neinstare să mai primesc favorurile vestitorului zilei şi să mă ou. a

CLAPONUL

Vai, draga mea, eu am pierdut mai mult decît tine; mie mi-au făcut o operaţie de două ori mai nemiloasă: nici tu; nici eu nu vom mai avea mingiiere pe lumea asta; pe tine te-au operat ca să te indoape, pe mine m-au făcut clapon. Singurul lucru care-mi indulceşte starea jalnică este că am auzit zilele trecute, lingă cote­ ţul meu, discutind doi călugări italieni care suferiseră aceeaşi mutilare pentru a putea cinta in faţa papei cu o voce mai limpede. Spuneau că oamenii au inceput prin * Tipărit ed. fr.)

In 1765, tn NouoetJux Melanges.� Scris tn 1763. (N. 379


a-i tăia imprejur pe semenii lor şi au sfîrşit prin a-i castra: blestemau destinul şi specia umană. GAINA·

Cum?! Deci, pentru a avea o voce mai limpede, am fost tipsiti de cea mai frumoasă parte a trupului nostru? CLAPONUL

Vai, sărmana mea găină, totul pentru a ne ingrăşa şi a avea carne mai fragedă. GAINA

Ei, bine, dacă noi vom fi mai graşi, vor fi şi ei? CLAPONUL

Da, căci au de gind să ne mănînce. GAINA

Să ne mănincel Ah, monştrii! CLAPONUL

Asta.-i obiceiul lor; ne închid in cuşccă timp de el­ teva zile, ne dau să inghiţim un amestec cunoscut doar de ei, ne scot ochii ca să nu mai avem nici o plăcere; in sfîrşit, cînd soseşte ziua petrecerii, ne smulg penele, ne taie gîtul şi ne frig. Sintem duşi în faţa lor pe tavă mare de argint; fiecare spune despre noi ceea ce crede; ni se ţine o cuvintare funebră: unul spune că mirosim a alune, altul ne laudă carnea suculentă; ne sînt lău­ date picioarele, aripile, tirtita, şi iată povestea noas­ tră pe lumea asta se sfîrşeşte pentru totdeauna. o

GAINA

Ce ticăloşii Simt că leşin. Cum?! Mi se vor scoate ochii! Mi se va tăia gîtul! Voi fi friptă şi mincată! Aceşti descreierati n·au, deci, nici o remuşcare? CLAPONUL

Nu, dragă prietenă, cei doi călugări despre qre ti-am vorbit spuneau că oamenii n-au niciodată remuşcări pen­ tru lucrurile pe care au obiceiul să le facă. GAINA

Soi blestemat! Parie z că, În timp ce ne devorează, rid şi fac glume, ca şi cum nimic nu s-ar fi intimplat. 380


CLAPONUL

Ai ghicit, dar află, pentru alinarea ta, dacă se poate numi aşa, că aceste animale, care stnt bipede ca şi noj şi n s it r t u i �� iă��t ��e� l�c��, f�:�� ::. şr�� f!r;;;��i i i�� ���� auzit spunind pe cei doi călugări că toţi- impăraţii creşea i şi le d a a ii v::;i�� �f t�i�� r �o �; C!? ��i� t�� l�� a �n c :�� �= �� aflăm, a existat un oarecare Debonnaire, care i-a scos ochii nepotului său Bernard. Iar in ceea ce priveşte fri­ gerea oamenilor, nici un lucru n-a fost mai obişnuit printre ei. Călugării mei spuneau că au fost fripţi mai mult de douăzeci de mii pentru nişte păreri pe care i-ar fi greu unui clapon să le explice, şi care nici nu mă privesc. GAINA Se pare că erau fripţi pentru a fi mincaţi. CLAPONUL

N-aş îndrăzni să spun asta; îmi aduc bine aminte că am auzit spunîndu-se clar că sint multe ţări unde oa­ menii, cîteodată, se devorează intre ei. GAINA

Fie. Dar eu, care sint liniştită, eu, care n-am făcut niciodată vreun rău, eu, care i-am hrănit pe aceşti mon­ ştri dîndu-le ouăle mele, să fiu castrată, orbită, decapi­ tată şi friptă! Oare sintem trataţi in acest fel in toată lumea? CLAP<)NUL Cei doi călugări spun că nu. Ei zic că într-o ţară numită India, cu mult mai mare, mai frumoasă, mai fertilă decît a noastră, oamenii au o lege sfîntă, care de mii de secole le interzice să ne mănînce; chiar şi un anume Pitagora, călătorind la aceşti oameni drepţi, a adus in Europa această lege umană, care a fost urmată de toţi discipolii săi. Acei călugări de treabă ti citeau pe Porfir Pitagortanul*, care a scris o frumoasă carte impotriva frigărilor . i:1"ir (233-304 ) , filozof neo� latonician, continuator al lui ll n :!:!:. anJ=ek,:, ��;S::;e u��:: :: ::�r::y �!����nl{itr�7:s! ( 1 747) . (N. ed. fr.) •

38 L


0, ce om mareI Ce om divin - acest Porfir! CII cită inţelepciune, cită forţă, cît respect duios pentru Di­ vinitate dovedeşte că sintem aliaţii şi rudele oamenilor; că Dumnezeu ne-a dat aceleaşi organe, aceleaşi senti­ mente, aceeaşi memorie, acelaşi germen necunoscut al inţelegerii ce se dezvoltă in noi pină la un punct deter­ minat de legile eterne, şi pe care nici oamenii, nici noi nu-I depăşim vreodată! Draga mea găină, oare n-ar fi o insultă la adresa Divinităţii să spunem că avem simţuri pentru a nu simţi, creier pentru a nu judeca? Această imaginaţie, demnă, după cite spuneau ei, de un nebun pe nume Descartes, nu este culmea ridicolului şi scuză vană a barbariei? Deci, cei mai mari filozofi ai antichităţii nu ne puneau niciodată la frigare. Ei îşi petreceau timpul incercind să n ţ bj n t d sc e r i �til ;: � �tl �a� 1 ::e��s d e�f �l� �f: �����:i ����:: Eram in siguranţă cu ei ca in epoca noastră de aur. lnţelepţii nu omoară animalele, spune Porfir; doar bar­ barii şi preoţii le omoară şi le mănin că. EI a scris această carte admirabilă pentru a-l converti pe unul dintre disci­ polii săi, care se fă·cuse creştin din lăcomie. O

GAINA

Ei bine, i s-au ridicat altare acestui mare om, care propovăduia oamenilor virtutea, iar animalelor le salva viaţa? CLAPONUL

Nu, a fost hulit de creştinii care ne mănincă şi care şi astăzi Îşi amintesc de el cu ură; ei spun că era nele­ giuit şi că virtutile lui erau false, de vreme ce era păgîn. GAINA

Ce prejudecăţi groaznice are lăcomia! Auzeam Într-o zi, in ham barul aflat Ungă cotetul nostru, un om vorbind singur in faţa altor oameni care nu scoteau o vorbă; el spunea că "Dumnezeu a făcut pact cu noi şi cu celelalte animale numite oameni, că Dumnezeu le-a interzis a se hrăni cu singele nostru şi cu carnea noastră". Cum pot să pună Ungă această interdicţie categorică permi­ siunea cind ne-au tăiat gitul, să nu rămină mult singe tn vinele noastre; acest singe se amestecă inevitabil cu carnea noastră; mîncîndu-ne, ei nesocotesc, deci, dorinţa 382


lUi Dumnezeu. In plus, nu este oare un sacrilegiu să omori �i să devori oameni cu care Dumnezeu a Încheiat un pact? Ciudat tratat cel a cărui singură clauză ar fi aceea de a ne trimite la moarte. Sau creatorul nostru n-a făcut pact cu noi, sau este o crimă să ne omori şi să ne pră­ jeşti. Cale de mijloc nu există. CLAPONUL

Nu este singura contradicţie pe care o vei găsi la aceşti monştri, veşnicii noştri duşmani. De mult timp li se re­ proşează că nu se inţeleg asupra nici unui lucru. Nu fac legi decît pentru a le nesocoti; şi ceea ce este mai rău, le nesocotesc cu bună ştiinţă. Au inventat o sută de subterfugii, o sută de sofisme pentru a-şi justifica abu­ zurile. Nu se folosesc de gindire decît pentru a-şi ascunde o et i �te��r� I:ă }ic�h�î� ��t� �I�� l�e i f:�: sea;:t I�î���ce eist��:�c� ' ���::ţr � ��: �n�:I :a���� ��t� ,�:�: b���� r :; :a :�:�: ceşte că, in acele zile, să fie mîncate vietăţi ale apei; oamenii Îşi vor căuta deci victimele În fundul mărilor şi al riurilor. Devorează fiinţe dintre care una singură costă, adeseori, mai mult decît valoarea a o sută de c 1 aponi: ei numesc asta a posti.. a se morJifica. In sfîrşit, nu cred că este posibil să fie imaginată o specie mai ridicolă şi, in acelaşi timp, mai groaznică, mai extravagantă şi mai sîngeroasă. GAINA Dumnezeule, nu-I văd, oare, venind pe acel ticălos băiat de bucătărie cu un cuţit mare in mină? CLAPONUL

,Aşa e, dragă prietenă, ne-a sunat ceasul, să cerem indura re lui Dumnezeu. GAINA

Cum de nu pot să-i provoc nelegiuitului ce mă va minca o indigestie care să-I facă să crape! Dar cei mici se răzbună pe cei puternici prin blesteme zadarnice, iar celor puternici puţin le pasă, CLAPONUL

Ah, m-a apucat de' git! Să-i iertăm pe duşmanii noştri. 383


GAINA

Nu pot; m ii strînge, mă duce. Adio, dragul meu c 1 apol1. CLAPONUL

Adio, pe vecie, draga mea găină. XVI CATEHISM AL OMULUI D E LUME31 ,au

DIALOG INTRE U N CALUGAR GREC Ş I U N OM CUMSECADE' Traduj dln'l'reaca populari de D.JJ.R.C.D.C.D.G. CĂLUGĂIWL··

Pot să vă intreb. domnule. cărei religii din Alep Îi apartineti. in această mulţime de secte ce sint primite aici şi care, toate, fac. să inflorească acest mare oraş? Sinteţi mahomedan din ritul lui Omar sau din cel al lui Ali? Urmaţi cumva dogmele celor ce-l urmează pe Zo­ roastru, sau pe cele şi mai vechi ale locuitorilor din Saba, sau pe ale brahmanilor, ure se laudă cu o şi mai mare vechime decit a celorlalţi? Sinteţi cumva evreu? Sinteti creştin de rit grec, sau armean, sau copt, sau catolic? OMUL DE LUME

Cred in Dumnezeu, incerc să fiu drept şi caut să mă instruiesc. CĂLUGĂR.UL

Dar nu acordaţi preferinţă cărţilor evreieşti despre despre Veidam şi Alcoran?

Zend-Avesta,

• Publicat separat. In 1763, la Geneva, şi apoi la Paris. Retlpi­ rit In ErHltlgiJe de la kaisol1 ( 1764) . In Recueil necessa;r... ( 1 766) şi In NourJetJux Milanges. tn 1768. Condamnat de curtea din Roma la 8 iu­ lie [765. Iniţialele tnseamnă: Dom lean-Iacques ROU88etl/l, cl-devant cllogell de Geneve. (N. ed. fr.) •• In francezi .caloyer". călugăr grec din ordinul sftntului Vasile (cuvint provenit din greaca modernă - kaloger08. bitrin frumos sau bun). (N. ed. fr.)


OMUL D E LUME

Mă tem că n-am fost niciodată destul de luminat pentru a putea judeca aceste �ărti. dar simt că a � clestulă judecată pentru a vedea In marea carte a naturii că trebuie să-ţi iubeşti stăpînul şi să i te închini. CALUGARUL

Există ceva in cărţile evreieşti care vă pune tn tncurcătură? OMUL DE LUME Da, mărturisesc că-mi vine greu să concep ceea ce e scris in ele. Găsesc citeva incompatibiiităti de care putina mea judecată se miră. 1 . Mi se pare dificil ca Moise să fi scris intr-un deşert Pentateuhul, care i se atribuie. Dacă poporul său venea din Egipt, unde trăise, spune autorul, patru sute de ani (deşi se inşală cu două sute de ani), această carte ar fi fost, probabil, scrisă in limba egipteană; dar ni se spune că era in ebraică. Ar fi trebuit să fie gravată pe piatră sau pe lemn; in timpul lui Moise, nu exista altă modalitate de a scrie. Scrisul era o artă foarte anevoioasă, care cerea pregă­ tiri indelungate; trebuia mai intii să lustruieşti lemnul sau piatra. Este puţin probabil ca acest meşteşug să se fi putut practica intr-un deşert, unde, după cele spuse toc­ mai de această carte, poporul evreu nu avea din ce să-şi facă haine şi incălţări, şi unde Dumnezeu a fost nevoit să facă o minune perpetuă pentru ca hainele şi încăltă­ mintea lor să se păstreze fără a se rupe. Este atit de adevărat că nu se scria pe piatră, incit autorul cărţii lui Iosua spune că DeuJemnomul a fost scris pe un altar de pietre legate cu moPl a r. Probabil Iosua n-avea intentia ca această carte să dăinuie. 2. Oamenii care cunosc antichitatea cum nu se poate mai bine cred că cărti au fost scrise cu mai mult de şapte sute de ani după Moise. Ei se bazează pe faptul că În ele se vorbeşte despre regi, iar regi n-au existat decit mult timp după Moise; pe pozitia oraşelor, care este falsă in cazul tn care cartea ar fi fost scrisă in de­ şert, şi adevărată dacă ea a fost scrisă la Ierusalim; pe numele oraşelor şi satelor despre care se vorbeşte, şi care n-au fost întemeiate sau desemnate cu numele ce li dau decit după mai multe secole etc . se

..6


3. Ceea ce poate intrucitva să inspăiminte În scrierik artribuite lui Moise este faptul că nemurirea sufletului. recompensele şi pedepsele de după moarte sint În intrl'· gime necunoscute in enuntarea legilor sale. E ciudat C<l el să hotărască felul in care trebuie să te uşurezi şi si. nu vorbească În nici un loc despre nemurirea sufletului. Este, oare, posibil ca Moise, inspirat de Dumnezeu, sa fi preferat dosul nostru spiritului nostru; ca el să fi lăsai in scris modul de a te duce la umblătoare În tabăra israelită, si să nu fi zis un singur cuvint despre viata veşnică? Zoroastru, anterior legislatorului evreu, spune: "Cinstiti-i, iubiţi-i pe părinţii voştri, dacă d� riti ca viata să vă fie veşnică"; iar Decalogul spune: "Cinsteşte pc tatăl şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele În ţara pe care ti-o dă Domnull"; mi se pare că Zoroastru vorbeşte ca un om divin, iar Moise ca un pămintean. 4. Evenimentele povestite in Pentateuh ii uimesc pe cei care au nefericirea de a judeca doar prin raţiunea lor şi in care această ratiune oarbă nu e iluminată de o inspiraţie deosebită. Primul capitol al Genezei este intr-atit mai presus de concepţiunile noastre, încit la evrei s-a interzis citirea lui mai devreme de douăzeci şi cinci de ani. Citeşti cu oarecare surpriză că Dumnezeu vine in fiecare zi la ora prinzului să se plimbe in grădinile Edenului; că izvoarele a patru fluvii, mult depărtate unul de celălalt, alcătuiesc o finUnă În aceeaşi grădină; că şarpele ii vorbeşte Evei, el fiind cel mai ager dintre animale, şi că o măgăriţă, care nu trece drept la fel de ageră. vorbeşte şi ea cîteva secole mai tirziu; că Dum­ nezeu a despărţit lumina de intuneric, ca şi cum intu­ nericul ar fi ceva real; că el a creat lumina, care emană din soare, chiar inaintea existenţei acestuia; că după ce a creat bărbatul şi femeia, a făcut apoi să se nască femeia dintr-o coastă a bărbatului şi că a pus carne in locul acelei coaste: că l-a condamnat pe Adam la moarte şi pe toţi urmaşii lui la infern pentru un măr; că a pus un semn de ocrotire asupra lui Cain·, care-şi asasinase fratele, şi că acest Cain s-ar fi temut să nu fie omorit de oamenii ce populau atunci pămîntul, În timp ce, după cum spune textul, specia umană se mărginea la familia lui Adam; că imaginare cascade din cer au inundat pă­ mintul; că toate animalele au fost inchise intr-un cufăr timp de un an. 386


După acest număr prodigios de legende care, toate, par mai absurde decit Metamor.jczele lui Ovidiu, nu este mai puţin surprinzător faptul că Dumnezeu eliberează din robie in Egipt şase sute de mii de luptători din poă i e e ��!�:i :!�� ;�[e d: ��d� r���!r��� tdt;;� ă �el� ��: ;tr�� lucite miracole, egalati, totuşi, de magii Egiptului, fug in loc să lupte cu duşmanii lor; că, fugind, ei nu ur­ mează drumul către ţara unde Dumnezeu ii conduce; că ei se află intre Memfis şi Marea Roşie; că Dumnezeu le deschide această mare prin care trec ca pe uscat, pen­ tru a-i face să piară in deşerturi cumplite, in loc să-i ducă pe pămintul pe care li-l făgăduise; că acest popor, aflat sub ocrotirea şi sub ochii lui Dumnezeu însuşi, ti cerea fratelui lui Moise un vitel de aur pentru a-I adora; că acest vitel de aur a fost turnat 1ntr-o singură zi; că Moise l-a transformat in cenuşă şi l-a dat poporului pentru a fi inghitit; că douăzeci şi trei de mii de oameni din acest popor s-au lăsat sugrumati de către preoti, ca pedeapsă pentru a fi făurit acest vitel de aur, şi că Aaron, care l-a turnat, a fost declarat mare preot drept răsplată; că au fost arşi două sute cincizeci de oameni de o parte şi paisprezece mii şapte sute de altă parte, care incer­ caseră să-i smulgă lui Aaron cădelniţa; iar cu alt prilej, Moise a mai omorit douăzeci şi patru de mii de oameni din poporul său. 5. Judecind după cele mai simple cunoştinţe de fizică şi nefăcînd apel la puterea divină, este greu de crezut că a existat o apă care să le ucidă pe femeile adultere şi să le respecte pe cele credincioase. Cu şi mai multă uimire găsim un adevărat profet printre idolatri, in persoana lui Balaam. 6. Eşti şi mai surprins să afli că, intr-un sat din micul ţinut Madian, poporul evreu găseşte şase sute şaptezeci şi cinci de mii de oi, şaptezeci şi două de mii de boi, şai­ zeci şi una de mii de măgari, treizeci şi două de mii c!e fe­ cioare; şi te infiori de groază citind că evreii, din po­ runca Domnului, au masacrat toti bărbatii şi toate vădu­ vele, soţiile şi mamele, nepăstrindu-Ie decit pe tinerele fete. 7. Soarele ce se opreşte in plină amiază pentru a oferi evreilor mai mult timp ca să-i omoare pe amoreeni. zdrobiti de o ploaie de pietre căzute din cer; Iordanul, care-şi deschide albia asemeni Mării Roşii, pentru a-i 387


lăsa pe evrei să treacă, deşi l-ar fi putut trece cu uşurinţă şi prin vad; zidurile Ierihonului, ce se prăbuşesc la sunetul trîmbiţelor: atitea minuni de tot felul cer, pentru a fi crezute, jertfa raţiunii şi credinţa cea mai vie. în sfirşit, ce rezultat au avut atitea miracole făcute de Dumnezeu însuşi, timp de secole, in favoarea poporului pe care l-a ales? Transformarea acestuia, aproape fără incetarre, in sclavul altor popoare. 8. Intreaga poveste a lui Samson şi a iubirilor sale, a părului, a leului său, a celor trei sute de vulpi ale sale pare făcută mai degrabă pentru a incinta imaginaţia decit pentru a intări judecata. Cele ale lui Iosua şi Ieftae sint barbare. 9. Istoria regilor este o ţesătură de cruzimi şi asasi· nate ce-ţi fac inima să singereze. Aproape toate faptele sint de necrezut. Primul rege evreu Saul nu află la tot poporul său decit două spade, iar succesorul său David lasă mai mult de douăzeci de miliarde bani peşin. Spu­ neţi că aceste cărţi sint scrise de Dumnezeu însuşi; ştiţi că Dumnezeu nu poate să mintă: deci, da�ă un singur fapt este fals, toată cartea este o impostură. 1 0. Profeţii nu sint mai puţin revoltători pentru un om care n'are darul de a pătrunde inţelesul ascuns şi r r et o l e e ��v����d��! �� �� ��; a�1 � 1:sf�d��:: fe�!� �:����; pe Osea. căruia Dumnezeu ti porunceşte, cu hotărire, să facă pui de tîrfă cu o prostituată şi apoi cu o femeie adulteră; pe Isaia, plimbfndu-se gol in piata publică; pe Ezechiel. care se culcă trei sute nouăzeci de zile pe partea stingă şi patruzeci pe partea dreaptă, care mănîncă o carte din pergament. care-şi acoperă pUnea cu excre­ mente de om, iar apoi cu bălegar de vacă; pe Ohola şi Oholiba, care înfiinţează un lupanar şi cărora Dumnezeu le spune că femeilor nu le plac decit mădularele de mă­ gar şi săminţa de cal. Desigur, dacă cititorul nu este familiarjzat cu obiceiurile ţării şi cu felul de a face pro­ feţii, poate fi scandalizat; iar atunci cind il vede pe Eliseu dind patruzeci de copii pradă urşilor pentru că-1 numiseră cap chel, o pedeapsă atit de puţin potrivită cu jignirea îi va inspira mai mult groază decît respect. Iertaţi-mă, deci, dacă am fost uneori pus in încurcău u o e c ����r�ţi�t1���:���:!ţr� ;��:u ri�:s� �hi�� �� O!� �t înşela asupra a ceea ce ţine de bună-cuviinţă şi de ne388


dreptate, care, poate, nu sint aceleaşi În toate timpurile. Imi spun că moravurile noastre sint diferite de cele ale secolelor trecute; dar poate şi preferinta pe care dum­ neavoastră ati arătat-o Noului Testament asupra celui vechi poate servi la justificarea scrupulelor mele. Pe­ semne că legea evreilor nu vi s-a părut bună, de vreme ce aţi părăsit-o: căci dacă ea ar fi fost cu adevărat bună, pentru ce n-aţi fi urmat-o mereu? Şi, dacă era rea, cum putea fi divină? CALUGARUL

Vechiul Testament are unele dificultăţi. Mărturisiţi, însă, că Noul Testament nu trezeşte in dumneavoastră aceleaşi îndoieli şi aceleaşi scrupule. OMUL DE LUME

Le-am citit pe amîndouă cu atenţie; ingăduiţi-mi să vă . arăt neliniştile în care mă aruncă ignoranta mea. Le veti plînge şi le �veţi potoli. Trăiesc aici cu creştini armeni, care spun că nu este permis să mănînci iepure; cu greci care-mi dau asi­ gurări că Sfintul Duh nu-şi are izvorul Jn Fiul Dom­ nului; cu nestorieni, care neagă faptul că Maria este mama Domnului; cu citiva catolici, care se laudă că în Occident creştinii Europei gîndesc cu totul altfel decit cei din Asia şi Africa_ Ştiu că zece sau douăsprezece secte În Europa aruncă blestemul unele asupra celorlalte; musulmanii ce ne înconjoară privesc cu ochi dispretuitori pe toţi aceşti creştini, pe care, totuşi, îi tolerează. E: vreii au repulsie atit faţă de creştini, cît şi fată de musul­ mani; ghebrii îi dispretuiesc pe toti; puţinii sabeeni care au mai rămas n-ar minca la aceeaşi masă cu nici unul dintre cei pe care i-am numit; brahmanul nu-i poate suferi nici pe sabeeni. nici pe ghebri, nici pe creştini. nici pe maha­ medani, nici pe evrei. De sute de ori am dorit ca Isus Hristos, incărnîndu­ se in ludeea, să fi reunit toate aceste secte sub legile sale. M-am Intrebat pentru ce, Dumnezeu fiind, n-a făcut uz de drepturile divinităţii; pentru ce, venind să ne eli­ bereze de păcat, ne-a lăsat în păcat, pentru ce, venind să-i lumineze pe oameni, i-a lăsat pe aproape toti oamenii in greşeală? Ştiu că eu nu slnt nimic, ştiu că din bezna nimicniciei mele nu trebuie să pun intrebări Fiinţei fiin­ !elor; dar imi este îngăduit, asemenea lui Iov, să inalţ 38 9


respectuoase pltngeri din adîncul mizeriei mele. Ce pot să cred atunci cind văd două genealogii al(' lui Isus ce se contrazic una pe cealaltă; şi cînd acestc genealogii, care sînt atit de diferite 'ca nume şi număr al strămoşilor, nu sînt, totuşi, ale sale, ci ale tatălui său Iosif, care nu e tatăl său? Imi chinui mintea pentru a intelege cum este posibil ca un Dumnezeu să moară. Citesc cărţile sacre şi profanc din acele timpuri, una singură dintre aceste cărţi sacre imi spune că o stea nouă a apărut la Răsărit şi i-a condus pe magi la picioarele Domnului care tocmai se născuse. Nici un profan nu vorbeşte despre acest eveniment me­ morabil pentru vecie, ce pare că trebuie să fi fost obser­ vat de întreg pămîntul şi marcat in sărbătorile tuturor statelor. Un evanghelist Îmi spune că un rege pe nume Irod, căruia romanii, stăpîni ai lumii cunoscute, îi dă­ duseră Iudeea, a -auzit spunindu-se că un copil care toc­ ·mai se născuse Într-un grajd va ajunge rege al evreilor;. dar cum, de la cine şi care era temeiul acestei veşti ciudate? Este, oare, posibil ca acest rege, care nu-şi pierduse mint ile, să Wputut da poruncă să fie sugrumaţi toţi nou-născuţii din ţară pentru a scăpa prin masacru de acest copil necunoscut? Există vreun exemplu pe păă n min�gd �iu �� a� � �i ft�o�:��C Ş i tî d �e_a� �ă ��� �: c��tr� z�� a h i aproare la .fiecare pagină. Deschid istoria lui Iosif, autor aproape contemporan; Iosif, rudă a Mariamnei, jertfită de către Irod; duşman firesc al acestui rege; ţJ nu spune un singur cuvînt despre această întimplare'; este evreu, şi nici măcar nu vorbeşte despre acest Isus năs­ cut intre evrei·. Cîte incertitudini mă copleşesc cercetînd eeea ce tre­ buie să respect şi ceea ce trebuie să cred! Citesc Scrip­ turile şi nu văd nicăieri in ele ca Isus, recunoscut mai tirziu ca Dumnezeu, să se fi chemat vreodată Dumnezeu: văd chiar contrariul; el spune că părintele său este mai mare decît el şi că doar tatăl ştie ceea ce fiul ignoră. Şi cum trebuie inţelese aceste cuvinte de tată şi fiu I�un popor care prin fiii lui Belial inţelegea oamenii răi, iar • Flavius Iosif, istoric evreu d i n secolul tnU! (născut In 37) . A participat la revolta evreilor, iar apoi a devenit cet1itean roman. A scris o lslmle a .r.42boiului ewalor. impotr.wa .rmnanilar fi a

diJ­

.rJm4r.li lerMo.limului şi o Istorie oeche a etV.BilQT� Voltaire a recurs deseori l a el pentru a pune l a indoiala Evangheliile. (N. ed. fr.) 390


prin fiii lui Dumnezeu tnţelegea oamenii drepţi? Adopt citeva maxime din morala lui Isus; dar ce legislator a propovăduit vreodată o morală greşită? In ce religie adulterul, pungăşia, asasinatul, impostura nu stot inter· zise, iar stima pentru părinţi, supunerea faţă de legi, respectarea tuturor virtuţilor poruncite răspicat? Pe măsură ce citesc, suferinţele mele sporesc. Caut faptele demne de un Dumnezeu, atestate de întregul uni­ vers. Indrăznesc să spun, cu acea naivitate dureroasă ce se teme a nu huli, că diavolii trimişi in trupul unei turme de porci, apa schimbată În vin pentru a fi dată unor oameni beţi, un smochin uscat pentru a nu fi făcut smochine inainte de vreme etc. nu corespund ideii pe care mi-Q făcusem despre stăpinul naturii, anunţind şi dovedind adevărul prin minuni strălucitoare şi utile. Pot, oare, să respect, ca fiind acest stăpîn al naturii, un evreu despre care se spune că a fost dus de diavol în virful unui munte de unde se descoperă toate regatele pămîn­ tului? Citesc cuvintele ce se spune că le-ar fi rostit; el vorbe'şte despre coborîrea pe pămînt a împărăţiei ceru­ rilor vestită de un grăunte de muştar, de o plasă de prins peşte, de bani imprumutaţi cu dobîndă, de un ospăţ, la care sin.! aduşi cu forţa chiori şi şchiopi. Isus spune că nu se pune vin nou în but9aie vechi, că vinul vechi este mai bun decit cel nou. Astfel vorbeşte Dumnezeu? 1n sftrşit, cum I-aş putea recunoaşte pe Dumnezeu intr-un evreu de rind, condamnat la pedeapsa capitală pentru a-i fi vorbit de rău pe magistraţii poporului, ce varsă o sudoare de singe de teama şi groaza pe care i le inspiră moartea? Să fie acesta Platon? Să fie Socrate, sau Antoninus, sau Epictet, sau Zaleucus, sau Salon, sau Confucius? Care dintre toti aceşti înţelepţi n-a scris, n-a vorbit intr-un fel mai potrivit ideilor pe care le avem despre intelepciune? Şi cum putem judeca altfel decit prin ideile noastre? Atunci cind v-am spus că adopt unele maxime ale luitlsus, v-aţi dat seama, probabil, că nu pot să le adopt pe toate. Am fost îndurerat citind: .. N-am venit să vă aduc pacea, ci sabia; ,am venit să-i despart pe fiu şi pe tată, pe fiică, pe mamă şi pe rude." Vă mărturisesc că aceste cuvinte m-au umplut de durere şi de spaimă, iar dacă aş privi aceste cuvinte ca pe o profeţie, aş crede că ele şi-au găsit împlinirea in certurile care i-au despărtit pe �VolI.ITe.

391


dvilc l i. am fost indignat aduşi la spus

creştini Încă din primele Umpuri, i n războaiele c le-au pus armele in mină vreme de autea secole, in asasinarea printi, in nenorocirile atitor fami i Mărturisesc. de asemenea, că şi mişcat citind despre Petru, c a r e a cerut s ă - i f i e picioare b a n i i sedantilor săi. Anania şi Safira au păstrat ceva pentru ei din pămîntului lor: ei n-au acest lucru, iar Petru i-a pedepsit făcînd s ă moară subit atit s01ul , cît ş i soţia_ Nu aceasta e minunea pe care o aşteptam eu de la cei ce spun că nu doresc moartea păcătosului, c i indreptarea lui. Am indrăznit să gindesc d, dacă Dumnezeu ar face minuni, ar fi pentru a vin­ deca oamenii, şi n u pentru a-i ucide: pentru a-i in­ drepta. şi nu pentru a-i pierde; c ă e l este un Dumnezeu indurător, şi nu un tiran setos de singe. Ceea ce revoltat cel mai mult În această poveste este faptul că Pef,ru după moartea lui văzind-o venind pe Sa­ fira, femeia asestuia, prevenit-o. nu i-a spus: ;,Fe· reşte-te să păstrezi pentru fine citiva aboli; m ă rturiseşte ce ai. dă tot, să nu pă1eşti bărbatul dimpo­ trivă, el o face să cadă În capcană ; pare că se bucură să lovească o doua victimă. Vă mărtu risesc că această aventură mi-a făcut Întotdeauna părul măciucă ş i că nu m-am liniştit decit seama de imposibilitatea şi de ridicolul ei. De vreme ce-mi îngăduiţi să vă l ă m u r iesc gindurile mele. voi continua şi vă spune că n - a m găsit urmă de creştinism in povestea Cele patru Evan­ ghelii care ne-au rămas se contrazic asupra mai m u l tor fapte; dar toate atestă că Isus a fost supus legii lui Moise din momentul naşterii sale pînă În cel a l mor1ii. Toti să mergeau la sinagogă; ei predicau o reformă; insă nu anuntau o religie diferit ă ; creştinii nu s-au despărtit În mod absolut timp mai tirziu. 1n ce timp anume a hotărtt Dumnezeu să nu e v r e u şi să fii c r e ş t i n ? Cine nu v e d e că timpul e cel dogmele ve it una după cealaltă? Dacă Isus fi vrut să intemeieze o Biserică creştină, n-ar fi dat, oare, şi' legile acesteia? N-ar fi stabilit chiar e l toate riturile? N - a r fi anun(at cele şapte taine, des­ pre care nu vorbeşte nimic? N-ar spus oare: .Eu sin t Dumnezeu, născut, iar n u făcut; Sfintul Duh de la Tatăl meu IAră a li zimislit; a m două voinţe şi o

e

atitor

şi

tot

pretul

a

m-a

Anania, n-a ca

tău";

dîndu-mi voi

nici o

lui Isus.

discipolii i

de evrei decît mult mai fii care a făcut totul, că toate au n ar fi

...

vine


singură persoană; mama mea este mama lui Dumnezeu"? Dimpotrivă, el ii spune mamei sale; ..Femeie, ce am a face eu cu tine?" EI nu stabileşte nici dogmă, nici rituri, nici ier�rhie; nu el este, deci, cel ce a făcut religia sa. AttUlci cind primele dogme au inceput să se stabi­ lească, creştinii au susţinut aceste dogme prin cărţi pre­ supuse; ei atribuie prezicătoarelor acrostihuri despre creştinism; ei născocesc tntimplări, minuni, a căror absur­ ditate este evidentă. Aşa este, de exemplu, povestea nou­ lui oraş Ierusalim construit in văzduh, ale cărui ziduri aveau cinci sute de leghe lungime şi înălţime, unduiau la orizont in tot timpul nopţii şi dispăreau in zori; aşa este cearta dintre Petru şi Simon Magul in faţa lui Nero; aşa slot alte o sută de poveşti nu mai putin absurdt". CUe miracole puerile au fost născocite! Cîţi falşi martiri, cite legende ridicole! Cum a avut cel care a scris legenda lui Luca Îndrăz­ neala să spună, la capitolul XXI, ca o veste bună, că generaţia sa nu se va stinge Înainte ca virtuţile cerului să fie zdruncinate; inainte ca in soare, in lună şi in stele să apară semne; inainte ca, in sftrşit; Isus să apară din mijlocul norilor cu o mare putere şi plin de măreţie? Bineînţeles că n-au fost nici semne in soare, în lună şi in stele. nici virtute a cerurilor zdruncinată, nici Isus apArind măreţ din nori. Fanaticul care a redactat Epistolele lui Pavel cum de a fost atit de cutezător, inctt să-I facă pe acesta si spună: că noi, cei vii, care vom fi rămas pină la veni· rea Domnului, nu vom lua inaintea celor adormiţi, pentru că însuşi Domnul, intru poruncă, la glasul arhanghelului şi tntru trimbiţa lui Dumnezeu, se va pogori din cer, şi cei morţi intru Hristos vor invÎa intii. După aceea, noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei� în nori, ca să intimpinăm pe Domnul in văzduh, şi aşa pururea vom fi cu Domnul". Această frumoasă precizare s-a implinit oare? Pavel i t i v i aa f��:� ����t:l t;��;!1�f: şi���'d � a'î:t�!�e� �e Ir� Isus aceste lucruri mmunate, el, care nu-I văzuse nicioe sl r m i i �i�t'iI�� i�i, �', S�a�! ��:�: )� Şfa�����e� f�r�t�f��? I-a vorbit, oare, lui Isus atunci ctnâ a fost răpit in al treilea cer? Şi ce este acest al tredea cer? Mercur sau Martie? lntr-adevăr, dacă citeşti cu atenţie, eşti cuprins de groază şi de milă la fiecare pagină. 393


CALUGAR.UL

Dar dacă această carte are un asemenea efect asupra cititorilor, cum de s-a putut crede in ea? Cum a con­ vertit atitea mii de oameni? OMUL DE LUME

Pentru că nu se citea. Oare prin lectură pot fi con� vinşi zece milioane de ţărani că trei fac unu, că Dum­ nezeu se află intr-o bucată de aluat, că acest aluat dis­ pare şi că Dumnezeu însuşi e plămădit de către un om? Nu, ci prin conversaţie, prin predici, prin magie; sedu­ dnd femeile şi copiii, prin impostură, prin poveşti mira­ culoase reuşeşti cu uşurinţă să stringi o mică turmă. Căr­ ţile primilor creştini erau foarte rare; era interzis să lie aduse la cunoştinţa catecumenilor; iniţierea in mis­ terele creştinilor, ca şi in cele ale lui Ceres, se făcea in taină. Oamenii de rind urmau cu dragă inil11ă pe cei eare-i convingeau nu numai că toţi oamenii sînt egali, tlar şi că un creştin este cu mult mai presus decit un impărat roman. In vremea aceea tot pămintul era împărţit În mici asociaţii, egiptene, greceşti, siriene. romane, evreieşti etc. Secta creştinilor s-a bucurat de toate avantajele posibile in rindul mulţimii. Erau de ajuns trei sau patru capete iofierbintate ca acela al lui Pavel pentru a atrage gloata_ Curind după asta, au apărut oameni dibaci, care s-au aşezat În fruntea celorlalţi. Aproape toate sectele au luat naştere În felul acesta, cu excepţia celei a lui Mahomed, cea mai strălucitoare dintre toate, care singură, intre atitea instituţii omeneşti, pare a se fi născut sub protec­ ţia Domnului, căci ea nu şi-a datorat existenţa dect1 unor victorii. După douăsprezece secole, religia musulmană este tncă ceea ce a fost sub fondatorul ei: nimic nu s-a schim­ bat. Legile scrise de Mahomed însuşi se menţin În toată integritatea lor. Coranul său este la fel de venerat În Per­ sia ca şi În Turcia, În Africa sau India; peste tot este respectat intocmai; ou există discordie decît asupra drep­ tului de succesiune între Ali şi Omar. Creştinismul, dimpotrivă, este total diferit faţă de religia lui Isus. Acest Isus, fiu al unui dulgher, n-a scris niciodată nimic; şi, probabil, nu ştia nici să scrie, nici s"ă citească. El s-a născut, a trăit, a murit evreu, supuniodu-se tuturor 394


riturilor evreieşti; circumcis, aducind sacrificii conform legii mozaice, mincind mielul de Paşti cu Iăptuci, abţi· nindu-se de a minca porc, vultur de mare, grif, ca şi iepure, pentru că rumegă dar n-are copită despicată, după legea mozaică. Voi, dimpotrivă, îndrăzniţi să cre­ deţi că iepurele are copita despicată şi nu rumegă, şi il mîncaţi fără teamă; frigeţi un vultur de mare şi un grif de cite ori prindeţi unul; nu sinteţi circumcişi; nu aduceti jertfe; nici una dintre sărbătorile voastre n-a fost insti­ tuită de Isus al vostru. Ce puteţi avea comun cu el? CALUGARUL

Mărturisesc că aş fi un impostor neruşinat dac·aş in­ drăzni să susţin că creştinismul de astăzi se aseamănă celui din primele secole. iar cel din primele secole - re­ ligiei lui Isus. Dar veţi recunoaşte că Dumnezeu a putut să poruncească toate aceste schimbări. OMUL DE LUME

Dumnezeu să se schimbe! AceasUi idee mi se pare o blasfemie. Cum?! Soarele" lui Dumnezeu este mereu acelaşi, iar religia sa ar fi o serie de vicisitudini! Cum?! n veţi face să se asemene acelor guverne mizerabile care dau in fiecare zi edicte noi şi contradictorii! El ar fi dat un edict lui Adam, altul lui Seth, un al treilea lui tr e A r m eu i i �conciliu; � � l �a��re� l�i � ��!. � ��:ă � lt� �.�� :d:��: �� fi!��� şi totul s·ar fi schimbat, incepind cu interdic· ţia de a minca din fructul arborelui ştiinţei binelui şi al răului, pină la bula "Unigenitus . a iezuitului Le Tel­ lier! Feriţi·vă să·1 miniati pe Domnul acuzindu-I de auta nestatornicie, de slăbiciune, de contradicţie, de ri­ dicol şi chiar de răutate. s2

CALUGARUL

Dacă toate aceste variaţii sint opera oamenilor, admi­ teţi, totuşi, că cel puţin morala vine de la Dumnezeu, căci ea este mereu aceeaşi. OMUL DE LUME

Să ne oprim la această morală; cit de mult au co­ rupt-o creştinii! Cu cită cruzime au violat legea natu­ rală propovăduită de toti legislatorii şi intipărită in ini­ ma tuturor oamenilor. 395


Dacă Isus a vorbit despre această lege veche de cind lumea, de va labi lă şi peniru huron şi chinez: iubeşte-I pe aproapele tău ca pe tine in­ legea creştioilor a fost: urăşte-) pe aproapele tău ne insuti. Athanasieni, persecutati-i pe eusebienî, zdrobiţi copiii nestorienilor de z i şi ghibelini. faceţi un rAzboi ani pen1ru a aUa dacă Isus a por un ­ pre i ul i succesor al lui Simon Barjona33 să de­ ă a ii şi iar CQnstantin a cedat impe riul atirnaţi in splnzurători inalte de treizeci de picioare, sfişiati, ardeţi pe nefericitii care nu cred că o bucată de aluat -se transformă În Dumnezeu la glasul unui capucin sau al unui franciscan, pentru a fi mincată pe altar de către şoareci, dacă aceştia vor găsi anafomita deschisă. rard"', Jacques Clement, Châtel, G ascufiti-vă purne sfinte. Europa înoată în singe, În timp ce vicarul Domnului, Alexandru al VI-lea, minjit de omoruri şi otrăviri, doarme în bra­ tele fiicei sale Lucretia; in timp ce Leon a l X-lea se seaMă in plăceri, Paul al I I I-lea işi îmbogăţeşte bastar­ dul jefuind naţiunile, iar Iuliu a l III-lea n face cardinal pe purtătorul maimuţei sale (demnitate mai potrivită pentru maimuţă decit pentru purtător) ; 1n timp ce Pius al IV·lea porunceşte si fie sugr u m a t cardinalul Caraffa. iar Pius al V-lea ii face pe romani să geamă sub tilhăriile b a sta r d u l u i său Buon Compagno; in timp ce Clement al VIII-lea ti biciuieşte pe marele Henric al IV-lea pe fesele cardinalilor d'Ossat şi DuperTen 35 . Amestecati peste tot ridicolu l farselor voastre itaJieneşti cu oroarea ttlhă­ riilor voastre; şi apoi trimite-ţi-i pe fratele Trigaut şi fratele Bouvet să predice vestea cea bună in China. s pre această lege pentru suti, ea pe ti şi fiti persecutati; chiriHeni, izbindu-i id u r ; gueUi eivil de cinci sute de cii t ns u troneze î mp r t regii, papei Silvestru. Papişti,

CALUGARUL

Nu pot să vă cQndamn zelul. Adevărul, Impotriva că­ te zbati, mă obligă să admit o parte din ceea ce spuneţi; dar admiteţi şi dumneavoastră că, prin­ tre atîtea crime, au existat şi mari virtuti. Trebuie, oare, ca abuzurile să vă amărască, iar legile bune să nu vă ruia zadarnic

• Peltrot de .JUre 1-3 asasinat pe Fran�ois de Ou� tn timpul asedlului Orleans-ului ( 1563) . Baltbazar Gerard )·a asasinat pe ducele

d'Orange (1584). (N. ed. fr.)

39&


mişte? Adăugati acestor legi bune miracolele care sint dovada divinităţii lui Isus Hristos. OMUL DE LUME

Miracole? Cerule! Care religie n-are miracolele ei? Totul in antichitate este minune. Cum?! Nu credeti in miracolele povestite de Herodot şi Tit Liviu, de alţi o sută de autori respectaţi de popoare, şi credeţi in in­ Umplările din Palestina, povestite, se spune, de Ioan şi r e t i �����!�, �! �����f�:��e� flrl�n d�t:I�� �:lt�:r:: ���J distrugerea Ierusalimului. aşa cum o dovedesc chiar aceste cărţi, pline de contradicţii la fiecare pagină! De exemplu, se spune in Evanghelia după Matei că singele lui Zaharia, fiul lui Barac, masacrat intre templu şi altar, va cădea asupra evreilor; ar, se poate vedea in istoria lui Flavius Iosif că acest Zaharia a fost ucis intr-adevăr intre templu şi altar, in timpul asedierii Ierusalimului de către Titus: deci, această Evanghelie n-a fost scrisă decit după Titus. Şi pentru ce Domnul ar fi făcut mi­ nuni? Pentru a fi condamnat la răstignire de către evreii Cum?1 El a făcut mortii să tnvie şi n-a cules alt fruct decit acela de-a muri el insuşi, de pedeapsă capitalăI Dac-ar fi făcut minuni, ar fi vrut astfel să fie cunos­ cută divinitatea sa. Vă ginditi ce inseamnă să-I acuzati pe Dumnezeu de a se fi făcut zadarnic om şi de a fi in­ viat morţii pentru a fi spinzurat? Cum?! Mii de mi­ racole in favoarea evreilor pentru a-i transforma in scla­ vi, şi miracole ale lui Isus pentru a face ca Isus să moară pe crucel E o nerozie să crezi aşa ceva, şi stră­ duinţă nelegiuită să propovăduieşti fără a crede. ca

o

CALUGARUL

Nu neg că obiectiile vă sint întemeiate şi simt că ju­ decata dumneavoastră este bună-credinţă; dar trebuie să admiteţi că oamenilor le este necesară o religie. OMUL DE LUME

Fără indoială, sufletul cere această hrană; dar pentru ce s-o schimbi în otravă? Pentru ce să in.!ibuşi adevă­ rul intr-un hăţiş de minciuni sfruntate? Pentru ce să susţii aceste minciuni prin sabie şi foc? Ce oroare! Ah, dacă religia dumneavoastră ar veni de la Dumnezeu, aţi susţine·o, oare, cu ajutorul călăilor? Oare geometrul are 397


nevoie să spună: crezi, sau te ucid? Religia intre om şi Dumnezeu este adoraţie şi virtute: in relaţia dintre stă� u ti ş v ��comert �a �:��� r!\i� � :nSt�� �� �� �� :lfd;n:� ��l! d�ctŢ�� perfid. Să-I iubim pe Dumnezeu cu sitfceritate, cu simplitate, şi să nu înşelăm pe nimeni. Da, este nece­ sară o religie; dar ea trebuie să fie pură, raţională, uni-, versală; ea trebuie să fie asemenea soarelui, care este al tuturor oamenilor, şi nu doar al unei mici provincii privilegiate. Este absurd, odios, cumplit să-ti inchipui că Dumnezeu dă lumină tuturor ochilor şi că aruncă aproape toate sufletele in intuperic. Nu există decit o probitate, comună intregului univers; nu există, deci, decit o reli­ gie. Care anume? O ştiţi: de a-I adora pe Dumnezeu şi de a fi drept. CALUGARUL

Dar cum credeţi dumneavoastră că a luat naştere religia mea? OMUL DE LUME

Ca toate celelalte. Un om cu imaginatie puternică stringe in urma lui citeva persoane cu imaginaţie săracă. Turma sporeşte, incepe fanatismul; apare viclenia. Vine un om puternic; el vede o mulţime care şi-a pus o şa in spinare şi o zăbală in gură; încalecă pe ea şi o conduce. Atunci cind noua religie este acceptată de către stat, stă­ pinirea n-are altă preocupare decit aceea de a proscrie toate mijloacele prin care ea a luat naştere. A inceput prin adunări secrete; acestea vor fi interzise. Primii apostoli au fost trimişi pentru a alunga dia­ volii: diavolul este apărat; apostolii cereau bani de la prozeliti: cel care e prins primind bani este pedepsit; ei spuneau că mai bine asculţi de Dumnezeu decit de oameni, şi sub acest pretext sfidau legile: stăpinirea suse l�esf��şft ��li:ic�����nr�ăa %�: �n�:��;!as�et�::c� ���: şeala acceptată şi binele public. CALUGARUL

Dar veti merge in Europa, veţi fi obligat să vă con­ fQrmaţi unuia dintre cultele acceptate. 3!18


OMUL DE LUME

Cum adică?! Nu voi putea face în Europa ceea ce fac aic'i: să-I iubesc in linişte pe Creatorul tuturor lu­ milor, Dumnezeul tuturor oamenilor, cel care a adus in inima mea dragostea pentru adevăr şi pentru dreptate? CALUGARUL

Nu, aţi risca prea mult; Europa este impărţită În factiuni, va trebui să alegeţi una dintre ele. O M U L DE LUME

Factiuni, atunci cind este vorba de adevărul uni­ versal, cind e vorba de Dumnezeu? CALUGARUL

Asta e nenorocirea oamenilor. Eşti obligat să faci asemenea lor, sau să te izolezi de ei; eu vă cer prefe­ rinta pentru biserica greacă. Este inrobită.

OMUL DE LUME CALUGARUL

Vreţi să vă supuneţi bisericii romane? OMUL DE LUME

a at i h s o ă car:,:!����� �� �U�i� O��� de��:ta�� le l ! � � m � � �i���: nici un preot care s-a crezut timp de şapte secole stă­ pinul regilor. CALUGARUL

Un călugăr ca mine nu poate să vă propună religia protestantă. OMUL DE LUME

Este, poate, dintre toate cea pe care aş adopta-o mai bucuros dac-aş fi obligat să aleg una dintre ele. CALUGARUL

Pentru ce să nu-i preferati o religie mai veche? OMUL DE LUME

Mi se pare a fi cu mult mai veche decft cea romană. 399


CĂLUGĂR.UL

Cum puteţi presupune că Sfintul Petru nu este mai vechi decit Luther, Zwingle, Oecolampade, Calvin şi re­ formatorii din Anglia, din Danemarca, din Suedia etc? OMUL DE LUME

Mi se pare că religia protestantă n-a fost inventată nici de Luther, nici de Zwingle. Cred că ea se apropie mai mult de izvorul său decit religia romană, că nu adoptă decit ceea ce se află în mod expres În Evanghe­ lia creştinilor, in timp ce romanii au încărcat cultul de ceremonie şi de dogme noi. Nu trebuie decit să deschizi ochii pentru a vedea că legislatorul creştini 10r n-a insti­ tuit sărbători, n-a poruncit să fie adorate imaginile şi oasele mortilor, n-a vindut indulgenţe, n-a primit impo­ zite, n�a conferit beneficii, n-a deţinut nici o demnitate pămîntească, n-a înfiintat o Inchiziţie pentru a-şi sus­ tine legile, nu şi-a menţinut autoritatea cu ajutorul se­ curii călăilor. Protestanţii condamnă toate aceste noutăţi scandaloase şi funeste; peste tot ei se supun magistra­ ţilor, iar biserica romană luptă de opt sute de ani impo­ triva magistraţilor. Dacă protestantii se înşală, ca şi ceilalti, În ceea ce priveşte principiul, ei greşesc mai pu­ tin in ceea ce priveşte consecintele; şi de vreme ce am de-a face cu oameni, prefer să am de-a face cu cei ce tnşală mai puţin. CALUGAR.UL

Se pare că dumneavoastră alegeţi o religie aşa cum cumperi stofe de la un negustor: vă adresati celui care vinde cel mai ieftin. O M U L DE LUME

V-am spus ceva ce prefer dac-ar trebui să fac o aleI p ot i t ��r: iă �: � d�:��! �u ���:�tf!r ��ti�f t u��e:�u t��� suşi: el vorbeşte tuturor inimilor; cu totii avem acelaşi drept de 8-1· auzi. Conştiinta pe care a dat-o tuturor oamenilor este legea lor universală. De la un pol la altul, oamenii simt că trebuie să fii drept, să-ţi cinsteşti pă­ rinţii. să-ti ajuti aproapele, să-ţi tii promisiunile: aceste legi vin de la Dumnezeu, maimuţăreala este a muritori­ lor. Religiile sînt diferite, ca şi guvernele; Dumnezeu tngăduie şi una şi alta. Am cre.1.ll t să-I măgulească, nici

....


s ă - I afeneze, atîta timp cit această ad or aţie nu este nici superstiţioasă fată de el, nici barbară faţă de oameni Nu tnseamnă, oare, într-adevăr, să-I huleşti pe Dum� nezeu gindind că el a ales ca pr otej a t o mică n at i u n e Încărcată de crime, şi că le-a osîndit pe toate celelalte; că il iubeşte pe asasinul lui Urie* şi că simte dezgust faţă de piosul Antoninus? Nu este, oare, absurd s ă gÎn­ deşti că Fiinta supremă va pedepsi pe veci un călugăr pentru că a mincat iepure, sau un turc pentru că a mîn­ cat porc? Au existat popoare care a u pus, se spune, ceapa În rindul zeilor; există altele care pretind că o bucată de aluat se preschimbă in tot atiţia zei cite firi­ mituri. Aceste două extreme ale demenţei u m n e iţi provoacă În egală măsură mila, dar ca aceia care adoptă aceste fantezii să indrăznească să-i persecute pe aceia care n u cred in ele este un lucru groaznic. Vechii perşi, sabeenii, e g i p ten i i grecii au admis existenta unui infe rn: acest infern se află pe pămînt, iar persecutorii sint de­ m onii săi. .

a

,

CALUGARUL

Urăsc persecutia, constringerea, la fel de mult ca dumneavoastră; şi, slavă cerului, v-am spus că turcii, sub stăpinirea cărora trăiesc În pace, nu persecută pe nimeni. OMUL DE LUME

Ah, de s-ar p u t e ca toate popoarele meze pilda turcilor! a

Europei s

ă ur­

CALUGARUL

Dar adaug că, in calitatea mea de călugăr grec, nu pot să vă propun altă religie decît cea pe eare o profe­ sez pe muntele Athos. OMUL DE LUME

Iar eu adaug că, in calitatea mea de om, vă propun a ce se potriveşte tuturor oamenilor, acea a tutu­ ror pat r i a rh ilor şi a tuturor înţelepţilor an t ic h i tăţii , ado­ r area unui Dumnezeu, d rep t a t e a dragostea faţă de aproape, fngăduinţa pentru toate greşelile ş i b in e f cer ea i

rel gi

,

a

Adicii David (2 R.egl. XI). (N. ed. fr.)

..,


În toate prilejurile vieţii. Această religie. vrednică de Dumnezeu, a Înscris-o Domnul in toate inimile; dar, de­ sigur, el n-a inscris şi că trei fac unu, că o bucată de piine este cel Veşnic, şi că măgăriţa lui Balaam a vorbit. CALUGARUL

Nu mă impiedicati să fiu călugăr. OMUL DE LUME

Nu mă împiedicaţi să fiu om de lume. CALUGARUL

Eu îl slujesc pe Dumnezeu după obiceiurile mănăstirii mele. OMUL DE LUME

Iar eu, după cum îmi dictează conştiinţa. Ea imi spune să-i respect, să-i iubesc pe călugări, pe dervişi, pe preoţi budişti şi să-i privesc pe toţi oamenii ca pe nişte frati. CALUGARUL

Deşi călugăr, eu gîndesc in acelaşi fel. OMUL DE LUME

Dumnezeule, binecuvîntează-l pe acest bun călugăr! CALUGARUL

Dumnezeule, binecuvintea·ză-1 pe acest om de lume·

'" Tot acest dialog nu-i decit un pretext pentru o lungi expunere a ansamblului ideilor lui Voltaire asupra istoriei religioase şi a dog­ melor. Fiecare parte va fi regisiUi, mult dezvoltată. rn principalele sale lucriri de exegeză: Extr.Qit des senliments pe leGn Mesliu ( 1 762) Examen imf1QTJant de Milar.d Bolinglu:9lte ( 1 767) ; CollectkJn d'An c;en; EOllllgiles .(1769); [)teu el les Ilommes .(1769); Hislf,lir4L de J'etablls­ semeni du Chr.i8tianisme ( 1 776) ; şi mai ales Lq. Bible en{in expliquee ( 1776). (N. ed. fr.) 402


XVIl DIALOG INTRE U N NEINCREZATOR Ş I U N CREDINCIOS, DE ABATELE TILLADET" NEINCR:EZATOR.UL

Cum imi veţi demonstra existenţa lui Dumnezeu? CREDINCIOSUL

Aşa cum se demonstrează existenţa soarelui, deschi� zlnd ochii. NEINCREZATOR:UL

Credeţi, deci, in cauzele finale?

CREDINCIOSUL

Cred că o cauză este admirabilă, atunci cind văd efecte admirabile. Ferească Dumnezeu să fiu asemenea acelui smintit care spunea că un ceas nu dovedeşte exis­ ten.t a unui ceasornicar, că o casă nu dovedeşte existenţa unui arhitect. şi că nu se poate demonstra existenţa lui Dumnezeu decit printr-o formulă de algebră. care era, pe deasupra, şi greşită! NEINCR:EZATOR:UL

Care este religia dumneavoastră? CREDINCIOSUL

Este nu numai cea a lui Socrate, care-şi bătea jec de legendele grecilor, dar şi cea a lui Isus, care-i demasca pe farisei.** .. Acest dialog a fost publicat, rărl!. dată, in fruntea unei bro­ şuri care m� i �ntinea Derlfiu-H JHUoles d'Epicleu (Vezi dialogul al XX- ! ea) ŞI Idees de la Molhe Le Vager. Cele trei buci1i au fost a n e ei ed ' o Q t In orice caz, subiectul este foarte apropiat de cel din Catechis� de J'honnlle homme. Abatele de Tlladet a existat In realitate, dar murise inel!. dln 1715. (N. ed. fr.) z r te 1i n m de i plăCere pe 8(}ctnJeni, creştini liberali care au renun1at la majoritatea dogmelor. (N. ed. ir.)

=�� �u 1)�:!:""'e� l! �j ���;:r�: l ;�l� snu�! �� �� ,an::u �:�� d�:!l :�J� ��w

403

v�l� �� �:�in��

���:d�


NEINCREZĂTORUL

Dacă apar· ţ ineţl religiei lui Isus, pentru ce nu aparţi­ neti celei a iezuitilor, care posedă trei sute de leghe de­ pămint in lung şi in lat În Paraguay? Pentru ce nu cre­ deti in premontezi, în benedictini, cărora Isus le-a dăruit atîtea abatii bogate? CREDINCIOSUL

Isus nu i-a creat nici pe benedictini, nici pe premon­ tezi, nici pe iezuiti. NEINCREZATORUL

Credeţi, oare, că il poţi sluji pe Domnul mincînd oaie vinerea şi nemergind niciodată la slujbă? CREDINCIOSUL

Cred asta cu tărie, căci Isus n-a slujit niciedată, iar vinerea minca de dulce. chiar şi sîmbăta. NEINCREZATORUL

Credeţi, deci, că a fost coruptă religia simplă şi na­ turală a lui Isus. care era, se pare, cea a tuturor înţelep­ tllor antichităţii? CREDINCIOSUL

Nimic nu pare mai evident. Trebuie să fi fost un in­ telept, de vreme ce se ridică impotriva preotilor impos­ tori şi împotriva superstitiilor; dar i se reproşează lu­ cruri pe care un intelept n-a putut nici să le facă, nici să le spună. Un intelept nu poate căuta smochine intr-un smochin la inceputul lui martie şi să blesteme smochinul pentru că n-are .rod. Un intelept nu poate schimba apa in vin pentru nişte oameni gata beţi. Un intelept nu poate vîri diavolul in trupul a două mii de porci, într-o tară unde nu există porci. Un intelept nu se transfigu­ rează in . timpul noptii pentru a avea un veşmint alb. Un înţelept nu poate fi purtat de către diavol. Un înţet un �:f�g:, ���g����/b u �n��e���:�!��1 tut��!� ���e�: lor: sensul care s-a dat acestei afirmatii e nelegiuit şi blasfematoriu. Se pare că faptele şi cuvintele acestui intelept au fost foarte prost adunate; că dintre mai multe istorii ale vieţii sale, scrise la nouăzeci de ani după el, au fost alese 404


cele mai putin demne de crezare, pentru că s-a crezut a fi cele mai importante pentru proşti. Fiecare scriitor in­ cerca să facă această istorie cît mai minunată. Fiecare mică societate crestină avea propria sa Evanghelie. E motivul pentru care aceste Evanghelii nu se potri­ vesc asupra aproape nici unui punct. Cel care' crede într-o Evanghelie e obligat să renunţe la toate celelalte. O contradicţie perpetuă e un ciudat semn al adevărului; nebuniile care se bat cap in cap sint un ciudat fel de inte­ lepciune. E demonstrat, deci, că nişte fanatici au sedtJs la inceput nişte oameni simpli. care in continuare i-au se­ dus pe altii. Aceştia din urmă au inflorit şi mai mult spusele celorlalţi. Istoria adevărată a lui Isus n-a fost, probabil, decit cea a unui om drept, care a condamnat viciile fariseilor, şi pe care fariseii l-au dus la moarte. A fost transformat mai apoi in profet, şi după trei sute de ani - in Dumnezeu: iată mersul spiritului omenesc. E un lucru recunoscut de către fanatici, chiar de cei mai tncăpăţinaţi, că primii creştini s-au folosit de înşelă­ toriile cele mai ruşinoase pentru a-şi susţine secta ce lua naştere. To�tă lumea recunoaşte că ei şi-au plăsmuit prorocirile false, istorii false, minuni false. Fanatismul s-a răspîndit in toate părţile �i, În cele din urmă, de in­ .tată ce a fost dominant, n-a susţinut decît cu ajutorul călăilor ceea ce crease prin impostură şi demenţă. Fie­ care secol a corupt În asemenea măsură religia lui Isus, incît cea a creştinilor i se opune În intregime. Dacă Isus a spus că impărăţia sa nu apartine acestei lumi, cei care pretind a fi succesorii primilor săi disci­ poli au fost, pe cît au putut, liranii lumii şi au călcat pe capetele regilor. Dacă Isus trăit sărac, ciudatii săi suc­ cesorÎ ne-au răpit bunurile şi preţul sudorii noastre. Gindiţi-vă la sărbătorile pe care le respecta Isus; erau toate evreieşti, iar noi ii ardem pe cei care respectă sărbătorile evreieşti. A spus, oare, Isus că natura sa dublă? Nu; dar noi il inzestrăm cu o natură dublă. A spus Isus că Maria e mamă a lui Dumnezeu? Nu; dar Roi facem mamă a lui Dumnezeu. A spus Isus că este "trimis" şi consubstanţial? Nu; dar noi l-am făcut con­ substanţial şi "trimis". ArătaU-mi un singur rit eăruia vă supuneţi in exact acelaşi fel ca şi el; spuneţi-mi una singură din dogmele dumneavoastră eare să-i aparţină eu siguranjă; nu veti puiea face acest lucru . a

e

o

..


NEINCREZATORUL

Dar, domnule, vorbind astfel, dumneavoastră nu sin­ teti creştin. CREDINCIOSUL

Slnt creştin aşa cum era Isus, a cărui doctrină ce­ rească a fost schimbată În doctrină infernală. EI s-a mul­ ţumit să fie drept, dar oamenii au făcut din el un smin­ tit care bătea drumurile unei mici provincii evreieşti, comparind cerul cu un grăunte de muştar. NEINCREZATORUL

Ce credeţi despre Pavel, ucigaş al lui Ştefan, persecu­ tor al primilor galileeni, el ins uşi apoi galilean şi perse­ cutat? Pentru ce a rupt-o cu Gamaliel, stăpînul său? Oare pentru că, aşa cum spun unii evrei, Gamaliel a refuzat să-i dea fiica de soţie, fiindcă avea picioarele strimbe, teasta cheală şi sprincenele impreunate, aşa cum se spune in Actele Theclei, favorita sa? In sfîrşit, a scris el, oare, epistolele ce i se atribuie? CREDINCIOSUL

E un lucru destul de bine cunoscut că Pavel nu este autorul Epistolei cătr-6 evui, in care se spune: "Isus este cu atit mai presus de ingeri, cu cit a moştenit nume mai deosebit decit ei" (cap 1 , v. 4) . Iar intr-un alt loc se spune că "Dumnezeu l-a pus, scurtă vreme, mai prejos de ingeri" (cap. II, v. 7) . In alte epistole, vorbeşte aproape mereu despre Isus ca despre un simplu om iubit de Dumnezeu, inălţat!)n glorie. Intr-un loc spune că "femeile pot să se roage, să vor­ bească, să predice, să prorocească, dar să aibă capul aco­ perit, căci o femeie fără văI îşi necinsteşte capul" (1 Corinteni, cap. XI, v. 5) . I n alt loc spune: "Femeile s ă tacă În biserică" (lbid. cap. XIV, v. 34) . Se ceartă cu Petru, fiindcă Petru "nu se roagă in rit iudaic fată de străini, iar apoi face acest lucru faţă de evrei". Dar acelaşi Pavel se va ruga el insuşi in rit iu­ daic timp de opt zile in templul din Ierusalim, unde aduce şi străini, pentru a-i face pe evrei să creadă că nu este creştin. E acuzat de a f i întinat templul; marele 406


preot ii dă o palmă; e adus in fata tribunalului roman. Ce face el pentru a o scoate la capăt? Spune două min­ ciuni neruşinate tribunalului şi sanhedrinului; le spune: "Sînt fariseu şi fiu de fariseu", deşi era creştin; le spu­ ne: "Sînt persecutat deoarece cred in invierea morţi­ lor". Despre asta nici nu fusese vorba; şi prin această minciună. uşor de ghicit totuşi, dorea să-i lege şi. in acelaşi timp. să-i despartă pe judecători de sanhedrin, dintre care jumătate credeau in Înviere, iar ceilalti nu. Iată, recunosc, un apostol ciudat; este, totuşi. acelaşi om care îndrăzneşte să spună ·" că a fost răpit in rai pînă la al treilea cer şi a auzit cuvintele de nespus" (II CoriI1teni, cap. XII, v. 2, 4) . Călătoria lui Astolphe in lună e mai uşor de crezut, căci drumul e mai scurt. Dar pentru ce vrea el să-i facă pe nerozi, cărora le scrie să creadă, că a fost înălţat pînă la al treilea cer? Pentru a-şi întemeia autoritatea faţă de el; pentru a-şi satisface ambiţia de şef de partid; pentru a da greutate cuvintelor sale insolente şi tira­ Dice: "Dacă voi veni iarăşi Între voi, nu voi cruţa nici pe cei care au păcătuit, nici pe toţi ceilalţi" (II Corinteni, cap. XIII, v. 2) . E uşor de văzut in vorbăria asta incîlcită a lui Pavel că el îşi păstrează spiritul persecutor iniţial, spirit În­ grozitor, care a făcut prea mulţi prozeliti. Ştiu că el nu poruncea decît unor sărăntoci; dar pasiunea oamenilor de a dori să se ridice mai presus de cei asemenea lor şi de a dori să-i oprime este pasiunea tiranilor. Cum?! Pavel, evreu, meşter de corturi, indrăzneşti să scrii cod c -u a i IO i ��i���� Ne�!� Ă�tra� ��;� �'�x:�ă�u �l vI_i�� � : s:�� vreodată cuvinte atît de groaznice? Dacă Pavel a scris l n s l ă }� I :i�i�� t ��i' :� �iă���l:�::fe �p��f�f, !i ��rif:u ��: şi mai mare. Tn acest fel incepe majoritatea sectelor populare: un impostor adună intr-un liambar drojdia societăţii, ?cen­ t�uc ��\�da Î�o�:\it�� r impostorii care-i succed vor acui NEINCREZATORUL

Aveţi deplină dreptate; dar, după ce mi-aţi spus ce gtnditi despre acest fanatic, jumătate evreu, jumătate creştin, pe nume Pavel, spuneţi-mi ce credeţi despre vechii evrei? 28Vollalre


C�EDJNCIOSUL

Ceea ce cred oamenii cu judecată de peste tol. şi cred chiar şi evreii rezonabili. NEiNCREZATORUL

Nu credeti, deci, că Dumnezeul intregii naturi i-a părăsit şi proscris pe restul oamenilor pentru a se face regele unei naţiuni mici şi sărace? Nu credeţi că un şarpe a vorbit unei femei? Că Dumnezeu a sădit un ar­ bore ale cărui fructe conţineau cunoaşterea binelui şi a răului? Că Dumnezeu le-a interzis bărbatului şi fe­ meii să mănince din acest fruct, el, care trebuia mai de­ grabă să li-I dea pentru a-i face să ştie binele şi răul, cunoaştere absolut necesară speciei umane? Nu credeţi că şi-a dus poporul ales tn deşert şi că a fost obligat să le păstreze timp pe patruzeci de ani sandalele şi straiele vechi? Nu credeţi că a făcut minuni, egalate de minunile magilor faraonului, pentru a-i indemna pe copiii lui iu­ biti să treacă marea fără a-şi uda picioarele, ca nişte hoti şi laşi, pentru a-i scoate in mod jalnic din Egipt, in loc să le dăruiască acest Egipt fertil? Nu credeţi că el a poruncit poporului său să-i masa­ creze pe toţi cei care-i vor ieşi in cale, astfel incit acest popor să tlevină aproape necontenit sclavul altor nati­ uni? Nu credeţi că măgăriţa lui Balaam a vorbit? Nu credeţi că Samson a legat împreună, de coadă, trei sute de vulpi? Nu credeţi că locuitorii Sodomei au vrut să necinstească doi ingeri? Nu credeţi...? CREDINCIOSUL

. Nu, fără indoială, nu cred aceste grozăvii, oprobriu al spiritului uman. Cred că evreu aveau fabule, la fel ca toate celelalte naţiuni; dar fabule cu mult mai pros­ te�ti � ai absurde, căci ei erau cei mai grosolani dintre aSla ţlcl, aşa cum tebanii erau cei mai grosolani dintre grecI. •

.

NEINCREZATORUL

Recunosc că religia e�reiască era absurdă şi de con­ damnat; dar Isus, pe care dumneavoastră il iubiţi, era evreu: el a respectat inlotdeaunll legea evreiască, i-a urmat toate ceremoniile. -


C�EDINCIOSUL

lncă o dată, este <> mare contradicţie faptul că el a fost evreu, iar discipolii săi nu. Eu nu adopt decit mo­ rala sa, atunci c1nd ea nu se contrazice. Nu pot suferi să i se atribuie cuvintele: nN-am venit să vă aduc pacea, ci sabia"; aceste cuvinte sînt înspăimîntătoare. Un om inţelept, fncă o dată, n-a putut spune că împărăţia ceru­ lui este asemenea unui grăunte de muştar, asemenea unei nunţi şi banilor daţi cu camătă; cuvintele acestea sint ridicole. Adopt această sentinţă: .. Iubeşte-l pe Dumnezeu şi pe aproapele tău". Este legea veşnică a tu­ turor oamenilor, este şi legea mea; în felul acesta sint prieten al lui Isus; in felul acesta sint creştin. Dacă el l-a iubit pe Dumnezeu, dacă a fost duşman al preoţilor răi, persecutat de către punga şi, eu mă alătur lui, sint fratele lui. NEfNCR:EZATOR:UL

N-a existat nici o religie care să nu fi spus acelaşi lucru ca Isus, care să nu fi recomandat virtutea aseme­ nea lui. CREDINCIOSUL Ei. bine! Eu aparţin religiei tuturor oamenilor, celei a lui Socrate, Platon, Aristide. Cicero, Cato, Titus, Tra­ ian, Antoninus, Marc Aureliu, Epictet, Isus. Voi spune impreună cu Epictet: "Dumnezeu m-a creat, Dumnezeu este in mine, il port cu mine peste tot: pentru ce I-aş minji cu ginduri obscene. fapte josnice. dorinţe infame? Reunesc in mine calităţi care, fiecare, îmi im­ pun o datorie; om, cetăţean al lumii, copil al lui Dumne­ zeu, frate al tuturor oamenilor, fiu, sot. tată; toate aceste nume Îmi spun; nu necinsti pe nici unul. Datoria mea este de a-I slăvi pe Dumnezeu pentru tot, de a-Î multumi pentru tot, de a nu inceta să-I binecuvintez decit dată cu viaţa". O sută de maxime de acest fel fac cit jurămîn­ tul de pe munte şi aceste frumoase cuvinte: "Fericiţi cei săraci cu duhul". 1n sfirşit, il voi iubi pe Dumnezeu, şi nu vicleniile oamenilor; îl voi sluji pe Dumnezeu. şi nu un canci1iu din Calcedonia, sau un conciliu in Irul/o. '*

409.


voi uri superstiţia infamă şi voi fi in mod sincer credin­ cios adevăratei religii, pină la ultimul suspin al vieţii mele. XVI l I CONVERSAŢIE INTRE LUCIAN. ERASM ş i RABELAIS tN CtMPIILE ELIZEE*

Cu citva timp in urmă, Lucian a făcut cunoştinţă cu Erasm, in ciuda aversiunii sale pentru tot ceea ce venea din Germania. EI credea că un grec nu trebuie să se co­ boare pină Ia a vorbi cu un batav: dar cum acest batav i s-a părut un mort bine crescut, au avut împreună această discuţie: LUCIAN

Dumneavoastră ati practicat, deci, Într-o ţară bar­ bară, aceeaşi meserie pe care am avut·o eu În ţara cea mai civilizată de pe pămint; v-aţi bătut joc de toate?·· ERASM

Vai! Mi-ar fi plăcut să fie aşa; al." fi fost o mare min­ giiere pentru un biet teolog ca mine; însă nu-mi pu­ team permite aceleaşi libertăţi pe care vi le-aţi luat dumneavoastră. LUCIAN

Aceasta mă uluieşte: oamenilor le place destul de mult să le fie arătată prostia in general, cu condiţia să nu se facă referiri la nimeni in particular; fiecare aplică atunci vecinului propriile sale defecte, şi toţi oamenii • Publicaii In NoufJeallx Melanges ( 1 765) . (N. ed. fr.) ** Se remarci imediat că Lucian şi Erasm nu sInt decit u n pretext pentru a vorbi despre . .meseria" căreia Voltaire tnsuşi i s'a dedicat: Q-şi Imte joc de IOGle. Această prezentare g1umeatl care stii la originea legendei voltairiene, cici adeseori posteritatea a luat drept bune glumele lui Voltaire despre propria sa gindire, lşi are complementul firesc tn cuvintele lui Erasm: "Eram Incon­ jurat de fanatici ... " Rtsul pUrificator devine atunci o formA a erois­ mului, care menţine drept\lrile spiritului in mijlocul pasiunilor dez­ lAntuite. (N. 00. fr.)


rid unul pe socoteala celuilalt. Nu se întimpla acelaşi lucru şi cu contemporanii dumneavoastră? EAAsM

Există o diferenţă enormă între oamenii ridicoli din vremea dumneavoastră şi cei din vremea mea: dumnea­ voastră n-aveati de-a face dectt cu zei reprezentati pe �cenă şi Cu filozofi care aveau şi mai putin credit dectt zeii; eu, Însă, eram înconjurat de fanatici şi trebuia să dau dovadă de o mare circumspectie pentru a nu fi ars de unii sau asasinat de altii. LUCIAN

Cum nu puteati să rideţi În această situatie? EAASM

Nu rideam deloc; şi treceam drept mult mai glumeţ dectt eram; se credea că sînt foarte vesel şi foarte in­ genios, pentru că atunci toată lumea era tristă. Oamenii se ocupau cu seriozitate de idei găunoase, ce-Î făceau să fie posomoriţi. Cel care credea că un corp poate exista in două locuri deodată era gata să-I sugrume pe acela care-i explica acelaşi lucru intr-un mod diferit. Mai rău decît atit: un om asemenea mie, care nu s-ar fi alăturat uneia sau alteia dintre facţiuni, ar fi trecut drept un monstru. LUCIAN

Ciudati oameni erau barbarii cu care trăiaţi! Pe vre­ mea mea, geţii şi masageţii erau mai bltnzi şi mai rezo­ nabili; şi ce meserie aveaţi dumneavoastră in oribila ţară in care trăiaţi? ERASM

Eram călugăr olandez.

LUCIAN

Călugăr! Ce meserie e asta? ERASM

Aceea de a nu avea nici una, de a te anagaja, prin­ tr-un jurămînt inviolabil, să fii nefolositor oamenilor, să fii absurd şi rob, şi să trăieşti pe spinarea altora. 4lI


LUCIAN

Urîtă meserie! Avind atîta minte, cum aţi putul accepta o stare ce dezonorează natura umană? Să ·tn�­ peste faptul că trăieşti pe spinarea altora, dar sii te juri că nu vei avea b un · s im1 şi că·ţi vei pierde liber· tatea! cem

ERASM

Fiind foarte Unăr şi neavind nici părinţi, nici prie­ teni, m-am lăsat sedus de cerşetorii ce căutau să spo­ rească numărul celor asemenea lor. LUCIAN

Cum?! Erau mulţi oameni de acest fel? E�ASM

tn Europa, erau şase pină la şapte sute de mii. LUCIAN

Cerulel lumea a devenit, deci, barbari şi lipsită de minte de cind am pă răsit- o i Bine spune Hora ţi u că totul merge din rău in mai rău: Pr.Qgeniem viJiosioum . " (o:.

lII, oola VI. 1111.

nrs)

E�ASM

Ceea ce mă consolează este că toţi oamenii, in seco· lui in care am trăit, ajunseseră la ultima treapU. a nebuniei; vor trebui să-şi revină, urmind să se afle printre ei citiva care să-şi redobindească raţiunea. LUCIAN

Mă indoiesc foarte mult de aceasta. Spuneţi-mi, vă rog, care erau principalele nebunii din timpul dumnea­ voastră? ER,ASM

Iată, aveţi aici o listă pe care o port mereu cu mine; citiţi. •

P.rogenitw4 uldoasj. (N.t.) ...


E foarte lungă . ·

LUCIAN

(Lucian citeşte ş i izbucneşte i n rîs; apare �abelais.) �ABELAIS

Domnilor, acolo unde se ride, eu nu sint de prisos; despre ce este vorba? LUCIAN Ş I EAASM

Despre ciudăţenii.

RABELAIS

Ah! Eu sînt omul care vă trebuie. LUCIAN (lui Erasm)

Cine este acest original?

EAASM

Unul care a fost mai indrăzneţ şi care avea mai mult haz decit mine; dar el nu era decit preot şi putea fi mai slobod ca mine, care eram călugăr. LUCIAN (lui Rabelais)

Şi tu ai făcut, asemeni lui Erasm, jurămînt să tră­ ieşti pe spinarea altora? RABELAIS

De două ori, căci eram preot şi medic. Mă născusem foarte inţelept şi am devenit la fel de savant ca Erasm; văzînd că inţelepciunea şi ştiinţa nu duceau, de obicei, decit la spital sau la spînzurătoare, văzind chiar că Erasm, acest glumeţ numai pe jumătate, era citeodată persecutat, mi-am pus in minte să fiu mai nebun decît toţi compatriotii mei laolaltă; am scris o carte groasă de poveşti de adormit copiii, plină de măscări, in care am luat in ris toate superstiţiile, ceremoniile, tot ceea ce era respectat in tara mea, toate, conditiile, de la cea de rege şi de mare pontif, pînă la cea de doctor ln teologie, care este ultima dintre ele: am dedicat cartea mea unui cac­ dinal şi i-am făcut să rîdă pînă şi pe cei ce mă dispre­ tuiesc.* • Voltaire este. In general. sever fati de I{abelals, pe care-I numeşte In mod curent .. filozof beat", reproştudu-i lipsa de gUst.

...


LUCIAN

Ce este un cardinal, Erasm? ERASM

Un preot îmbrăcat in roşu, căruia i se dă o rentă de o sută de mii de scuzi ca să nu facă nimic. LUCIAN

Recunoaşteţi, cel puţin, că aceşti cardinali erau oa­ meni cu judecată. Nu se poate ca toţi concetăţenii voştri să fi fost atît de nebuni după cum spuneţi. ERASM

CU voia domnului Rabelais, am să răspund eu. Car­ dinalii aveau alt fel de nebunie: aceea de a domina; şi cum este mai uşor să supui nişte proşti decît nişte oa� meni luminati, ei au vrut să ucidă raţiunea, ce începea să ridice capul. Domnul Rabelais, aici de faţă, l-a imitat pe primul Brutus, care s-a prefăcut nebun pentru a scăpa de neincrederea şi tirania Tarquinilor. LUCIAN

Tot ceea ce-mi spuneţi imi confirmă părerea că era mai bine de trăit in secolul meu decît in al vostru. Aceşti cardinali despre care imi vorbiţi erau, deci, stăpînii intregii lumi, de vreme ce porunceau nebunilor? RABELAIS

Nu; exista un bătrîn nebun mai presus de ei. Cum se numea?

LUCIAN RABELAIS

Papa. Nebunia acestui om consta in a spune că este infailibil şi În a se crede stăpinul regilor; şi de atttea ori a spus-o, a repetat-o, a procIamat-o prin călugări, ca aproape toată Europa a sfîrşit prin a se lăsa convinsă de aceasta. !

Toil.!şi, după 1155, dev ne ceva mai indulgent, recunoscfndu-i ca­ lităţile unui �bun bufon . 1n dialogul de fa1ă Rabelais este prezentat In lumina cea mai favorabilă. �N. ed. fr.)


LUCIAN

Ah! Ne-ati luat-o inainte intr-ale nebuniei! Fabu­ lele despre Jupiter, Neptun, Pluto, de care ne·am bătut joc aut de mult, erau lucruri respectabile În compa­ raţie cu timpeniile cu care se laudă lumea voastră. Nu pot intelege cum de ati reuşit să luati În rîs, fără pri­ mejdie, oameni ce se temeau. probabil, de ridicol mai mult chiar decît de o conspiraţie. Căci nu-ţi bati joc de stăpîni nepedepsit, iar eu am fost destul de întelept pentru a nu spune nici un cuvint despre împăraţii ro­ mani. Cum? Naţiunea voastră adora un papă? Voi l-aţi acoperit de ridicol pe acest papă. iar naţiunea a răbdat! Avea, deci, foarte· multă răbdare? RABELA1S

Trebuie să vă fac să inţelegeţi cum era naţiunea mea. Era un amestec de ignoranţă. superstitie, prostie, cruzime şi glumă. Au început să fie spînzuraţi şi arşi toţi cei care vor­ beau serios împotriva papilor şi a cardinalilor. Ţara vel­ şilor, in care m-am născut, a înotat În sînge; dar îndată _ ce aceste ex( 'uţii se sftrşeau. poporul începea să dan­ seze. să cînte, să facă dragoste, să bea şi să rîdă. l-am atacat in părţile lor slabe pe campatrioţii mei. le-am' vorbit despre băutură, am spus măscări şi, datorită acestei retete, totul mi-a fost îngăduit. Oamenii de spi­ rit m-au înţeles bine şi mi-au fost recunoscători; oamenii grosolani n-au văzut decît obscenităţile, pe care le-au savurat; toată lumea m-a îndrăgit. departe de a mă persecuta. LUCIAN Mă faceti să simt o mare dorintă de a vă citi cartea , N-aveţi cumva un exemplar în buzunar? Iar dumnea­ voastră, Erasm. aţi putea să-mi împrumutati farsele? (Erasm şi Rabelais işi oferă lucrările lui Lucian, care u.rmăreşte citeva pa­ saje şi, in timp ce el citeşte, cel doi filozofi stau de vorbi!.) RABELAIS (lui Erasm)

V-am citit scrierile; dumneavoastră, însa. nu le-ati citit pe ale mele. c��ci eu am venit putin mai Urziu. Ati fost, poate prea rezerval in satira dumneavoastră, iar eu prea indrăzneţ într-a mea; dar acum gindim amîndoi 415


la fel. Pe mine mă apucă risul atunci cind văd un doctOi in teologic ajungînd in acest ţinut. ER:ASM

Iar eu ' îl pling; Îmi spun: lat li un nenorocit care toată viata s-a ostenit să se înşele şi care nu cîştigă ni­ mic recunoscindu-şi greşeala. l{ABELAIS

Cum!? Nu Înseamn1t nimic să vezi că te·ai rnşelat? ER:ASM

ta e il i c fa dl� A� ����t �U �l� c �;e �s�: � /�t�r�t� d iu rn�Cl ��I b�� prietenilor care se rătăcesc: mortii nu întreabă pe ce r dru' n să apuce, Erasrn şi Rabelais au mai stat de vorbă încă destulă vreme. Lucian s-a întors după ce a citit capitolul Şter­ gauri!''' şi citeva pagini din Elogiul nebuniei**, Apoi. după ce l-au înUlnit pe doctorul Swift. au plecat toti patru să mănînce împreună,***

Vezi Rabela!s, Gtugatltua, Bucureşti, ELU, 1962, traducere

de R:omuLus Vulpescu. (N. 1.)

De Erasmus ( 1 508) . (N. t.) Aceasti aparitie rapldl şi enigmatici a lui Swift e uşor de In1eles. daci ne amintim eli. Swift, era, pentru Voltaire, un .. Rabelais pentru lumea bună", In1eleptul care a ştiut cel mai bine să se prefacă nebun tn plin secol a l lumini1!>r şi In limitele bunei· ClIviln1e. Este unul dintre modelele pe care a vrut si le urmeze,. iar apariţia sa la sftrşttul unei asemenea convorbiri arati oamenilor de spirit tn ce fel de opere puteau afla cuvintele înţelepte. (N. ed. ir.) ••

•••

416


XIX ANTICII Ş I MODE R N I l 36 sau

CEREMONIA TOAlETEJ DOAMNEI DE POMPADOUR* ( 1 765) DOAMNA DE POMPADOUR

Cine este această doamnă cu nasul acvilin, cu ochii mari, negri, cu statura atit de inaUl!. şi atit de nobilă, cu tinuta atit de mîndră şi, în acelaşi timp, atît de cochetă, eare intră la ceremonia toaletei mele fărA a se anunta !;oi care face reverenta asemenea unei cl:llugărite? TULLIA

Sînt Tullia, născută la Roma acum 1 800 de ani, re· verenta o fac după felul roman, şi nu cel frantuzesc. am venit nu ştiu de unde pentru a vedea tara, persoana şi toaleta dumneavoastră. DOAMNA DE POMPADOUR

Ah, doamnă. faceţi·mi cinstea de a vă aşeza. Un fotoliu pentru doamna Tullia. TULLIA

Cum? Eu, doamnă, să mă aşez pe acest ciudat tron incomod, astfel incît picioarele să-mi atîrne şi să se inroşească? " Publicat i n Noumaaz Mllanges, in 1765. şi, probabil, scris "tu putin timp in urmă. Voltaire pomeneşle despre acest dialog inlr-o scrisoare către DamllavUle, din 6 ianuarie 1766. Doamna de padonr murise la J 4 aprilie 1764. u el e () t e, dUri r � r : pune că Voltaire siluează scena In 1753. De Dotat Intelesul cuvintului tolJelte In secolul a l XVlIl-lea (după Tf.looux) : "Se spune despre fetele de masl şi despre covoa­ rele de mllase care sint Intinse pe masl pentru a te dezbrica seara şi a le Imbrăca dimineata. Locul In care se afli fardurile. pomezile. esen1ele, aluniţele false, pernita I n care se pun acele deasupra şi bijuterii le dedesubt, cutia cu pudră, periile de haine fac parte din toa­ letă. Se spune că vizitezi o persoană la toaleta sa alunci ctnd vH să slal de vorbi cu ea in timp ce se tmbracă sau se dezbracă". (N. ed. lr.)

Pom· �ru�seC�:�t/�Pr;37 � �:�a� �;5-l : :o!r ��. ; ;!�


DOAf'\NA DE POMPADOUR.

Dar cum va aşezati dumneavoastră, doamnă? TULLIA

Pe un pat, ca lumea, doamna. DOAMNA DE POMPADOUR.

Ah, înteleg; vreţi să spuneti pe o canapea buna. Iată una pe care vă puteti intinde cum vă place. TULLIA

Imi place sl! văd că frantuzoaicele au mobila la fel de bună ca a noastră. DOAMNA DE POMPADOUR

Ah! Ah! Doamnă, dumneavoastră nu purtati cio­ rapi: picioarele vă sînt goale. Sînt împodobite, ce-i drE:pt, cu o panglică foarte drăgută. in chip de încăI­ Iări. TULLIA

Noi nu cunoaştem ciorapii, este o invenţie plăcută şi comodă, pe care o prefer încăltărilor noastre. DOAMNA DE POMPADOUR

Sl! mă ierte Dumnezeu. doamnă, dar cred că n-aveti cămaşă! TULLIA

Nu, doamnă, in vremea noastră nu purtam aşa Ce\·8. DOAMNA DE POMPADOuR

Şi in ce vreme trăiaţi dumnevoastră, doamnă? TULLIA

In timpul lui Sylla, Pompei. Cezar, Cato, Catilina. Cicero. căruia am onoarea să-i fiu fiică; a acelui Cicero pe care unul dintre proteja(ii* dumneavoastră l-a pus sa vorbească in versuri barbare. Am fost ieri la Comedia • Doamna de Pompadour ti protejase pe Crebillon tmpotrlva lui Voltaire, tn momentul In care acesla punea tn scenA Semir./Mtlls şi OrfHlle ( 1 748-1750), subiecte tralate pe vremu.'! de bAtrinul poel CaUlina de Crebillon, ultima sa piesă. a fost Jucati in 1748, iar Voltaire i-a reluat de indati subiectul In Rome sauDoo ( 1 750' .

418


i a t illdemna să-i fac avansuri lui Catilina; am rămas foarte uimită. Dar, Doamnă, mi se pare că aveţi oglinzi foarte frumoase, camera dumneavoastră e plină de ele. Oglin­ t:ile noastre nu erau mai mari decit a şasea parte din­ Ir-ale dumneavoastră. Sint din oţel?

� �� ::: �e�*:a ��� r;����siu f1� ��Jtţ��:l e�e�e J: DOAMNA DE POMPADQUR

Nu, doamnă; sint făcute din nisip şi sînt un lucru foarte obişnuit la noi. TULLIA

Ah,

lată o frumoasă artă; mărturisesc că noua ne li psea. ce tablou frumos aveţi acolo! DOAMNA DE POMPADOUR

Nu e un tablou, e o stampă: e făcută cu negru de fum; se pot realiza după ea o sută de copii pe zi, iar acest secret face să devină nemuritoare tablourile pe care timpul le consuma, TULLIA

Secretul acesta e admirabil: romanii noştri n-au avut niciodată ce,'a asemănător. U N SAVANT,

care asista la toaleUi, luă atunci cu­ vintul şi-i spuse Tulliei. scotind o carte din buzunar:

Veti fi şi mai uimită, doamnă, cînd veti afla ca acea­ stă carte nu e scrisă de mină, că e tipărită într-un mod asemănator stampelor şi că această inventie eterni­ zeaza deopotrivă operele spiritului.

Savantul ii prezint! Tulliei cartea; e o culegere. de versuri pentru doamna marchiză; TulJia citeşte o pagină, ad­ miră caracterele şi-i spune autorului: TULUA

Domnule, tiparul este un lucru frumos; iar dacă el poate imortaliza asemenea versuri, asta mi se pare a fi cea mai mare strădanie a artei. Dar ati folosit. oare, această inventie pentru a tipări lucrările tatălui meu? 419


SAVANTUL Da, doam n a ; dar ele n u mai s i n t citite. Imi p a re r <l l l pentru t a t ă l d u m neavoast r a ; a s t ă z i Î n s a n u - i m a i c u n o aştem decît n u m e l e .

In acel moment, au fost aduse ce�1i cu cacao, ceai, cafea, [ngheţaIă. Tultia (u uimită să vadă In timpul verii smin Uni şi coacăi:e tnghetate. 1 se spus,' că aceste băuturi nghelate au fost l a ­ cute In şase minutet cu ajutorul salp!;' pus Imprejurul lor, şi că acea­ I ruluifixare sU şi acest frig glacial au fost produse cu ajutorul mişcării. Ea rii­ mase mută de admiraţie. Culoarea In­ chisă a conţinutului ceştilor cu cacao şi cafea ii făcea oarecum greatA; In­ trebă In ce fel aceste băuturi sint ex· trase din plantele cresc In ţară. Un duce şi pair care se afla acolo ii răs­ punse: ce

Fructele din c a re s-au făcut aceste tr-o a l t ă lume şi din A r a b i a .

b a u t u ri vin din·

TULLIA A r a b i a o cunosc; dar nicio d a t ă o-am a u z i t vorbin­ du-se despre ceea ce d u m neavoastră n u m i t i c a f e a ; cit despre cea l a l t ă l u m e , o-o cunosc decît pe aceea d i n care v i n e u : v ă a s i g u r că i n acea l u m e nu există c a c a o .

DUCELE

vi

Lumea despre c a re se vorbeşte, d o a m n ă , este u n c o n t i n e n t numit A m e r i c a , a p roape l a fel d e mare ca Asia, E u ro p a ş i Africa impreună, ş i despre care avem informatii cu m u l t mai sigure decît despre lumea dio care veniti d u m neavoa s t r ă .

TULLIA

Cum ? ! Noi, care n e credeam s t ă p î n i i u n Îversu l U l , nu posedam, deci, decît o j u m ă tate din el! umil itor.

E

SAVANTUL,

jignit de fa ptul că Tullia fi găsise ver­ surile proaste, ii răspunse brusc:

Romanii d u m n ea voastră, care s� l a u d a u c ă a r fi sla­

pinii u niversu l u i , nu cuceriseră nici a două zecea parte 420


II

s imperiu ec r o man; d condus a re mal spirit decit dumneavoastră, care- e ma) frumoasă dumneavoastră şi ca re poartă cămaşi. Dacă ea

lui. în prezent, e.x i t ă la upă t u l Europei un doar el, este mai i n t i n s d it imperiul ec i t atit, e de o femeie care

1'lII'l',

mni mult umlt d�'l'ît mi· a r citi

versurile, sint sigur că le-ar găsi

bune.

Doamna marchiză 11 făcu să taci pe savantul ce dădea do.vadi de lipsă de respect fafă de o doamnă romană, fiica lui ·Cicero. Domnul duce eJlpHcă felul In care fusese descoperită America; şi, scoţindu-şj ceasul, de care atirna co­ chet o mică busolă, o făcu să in,eleagli eli, cu ajutornl unul ac, se ajunsese pină Intr-o altă emisferă. Surpriza ro­ manei creştea cu liece cuvint ce i se spunea şi cu fiece lucru pe care II ve­ dea. I n sflrşit, exclarnă:

TUlLIA

să m ă tem că modemii en i se m să mă l ăm uresc veşti proaste t a t ă l u i m e u . tncep anticii; v

IATĂ CE-I

RASPUNSE

Consolati-vă, do m ă ; l st l autorul

presus dec i l să-; d U l

sint mai că o

ŞI

simt

DOMNUL DUCE:

se

a n nici u n u l d i n t r e noi n u poate apropia de i u r u dumneavoastră p r n t e , nici măcar j u r n a lelor GazetJe ecc/esiastique şi iour­ nal thretien; nici u n b ă r b a t n u se apropie de c a l i t ă tile l u i Cezar, contem p o r a n u l dumnea\' o a s t r ă , sau a l e lui Scipio. care l - a prece d a t . E posib i l ca natura de n a ş ­ tere şi a s t ă z i , ca a l t ă d a t ă , unor asemenea s u flete bl e ; d a r aceştia s î n t germeni c a re, i n s ă m i n t a t i un p ă m î n t prost, n - aj u n g niciodată l a mat u ritate. Nu ace l a ş i l u c r u se poate s p u n e ade ş i des­ ştiinţe; timpul ş i i n t 1 m p l ă r i l e fericite perrec­ ţkmat. Ne uşor, de exem p l u , s ă avem oameni ta Sofocle ş i Euripide decit p rsonaj asem ă n ătoare tatălui fnsă n u a e a tribune pen­ t r u d i s c u r s u r i "' . Ati f l u ie r a t t r a gedia Catitina; Î n s a c î n d

im trpre

a

i

să a

su­ ÎIJ­

despre le-au e e putem v

este. mai dumneavoastră,

. . Această conciliere este obişnuită la Voltaire: civw.iuţia s-a schimbat, iar cunoştinţele ştiinţifice au Iăcut progrese; vom asista, o a m l � d i le muiUi a geourilqr patrate,. de crqferea huukUrii .. * dezwl­ tarea fifozoftei. fN. eel. rr.)

:ieci� �t � ��� ::;:� : ;:n�!e::�:{ � ;:e��te�� ""


veţi vedea jucîndu-se Fedra, veţi fi de acord. poate, C{I rolul Fedrei, la Racine, este superior modelului pe carc îl cunoaşteţi la Euripide. Sper că veti fi de acord ca Moliere al nostru este superior lui Terenţiu al dumnea· voastră. Voi avea cinstea, dacă-mi permiteti. să vă con· duc la Opera, şi veti fi uimită să auziti roluri CÎntate. Şi asta o arta care vă era necunoscută. Iată, doamnă, o mică lunetă; aveti bunătatea să va lipiti ochiul de această sticlă şi priviti casa care se află la distantă de o .milă. e

TULLIA

Pe zeii nemuritori, această casă este la capatul lu­ netei mele, şi mult mai mare decît părea! DUCELE

Ei bine, doamnă, cu această jucărie am privit ceruri noi, aşa cum, cu ajutorul unui ac, am cunoscut o noua emisferă. Priviti şi acest instrument lustruit, în inte­ riorul căruia se află montat un tub de sticlă. Fleacul ăsta ne-a făcut sa descoperim valoarea adevărată a greutătii aerului. ln sfîrşit, dupl1 multe incercari, a YenU un om care a descoperit cel dintîi resort al naturii, cauza greutăţii. şi care a demonstrat că pămîntul atrage astrele, iar astrele atrag pămîntul. EI a destrămat lumina soarelui, aşa cum doamnele noastre destramă o stofă de aur. TULLIA

Ce Înseamna a destrăma, domnule? DUCELE

Doamna. echivalentul acestui cuvint nu se gaseşte in oratiile lui Cicero . Tnseamnă a desface o stofa, fir cu fir, şi a scoate din ea aurul: este ceea ce a facut New­ ton cu razele soarelui; astrele i s-au supus, iar un anume Locke a făcut acelaşi lucru cu intelegerea umana*. TULLIA ŞtiU multe pentru un duce şi pair: îmi păreţi mai • Newton şi Locke fuseseră eroii din L,:ttrM phitosophitţfles. rn 1134. Voltaire le păstrează o admiratie slatornicl. (N. ed. fr.)

422


savant decit acel savant care vrea să spună despre vel ­ surile lui că sint bune, şi sinteti mult mai politicos decît eL DUCELE

Doamnă, asta pentru că am fost mai bine crescut; �n ceea ce priveşte ştiinţa mea, e foarte obişnuită: ti­ nerii, atunci cind termină şcoala, cunosc mai mult aecit toti filozofii antichităţii. E pâ'cat doar că, în Europa. noi am substituit o jumatate de duzină de jargoane im­ perfecte frumoasei limbi latine de care tatăl dumnea­ voastră S-8 folosit într-un fel atit de admirabili dar, instrumente grosolane, noi am creat opere foarte bune, chiar şi în lit�ratura. C Li

TULLIA

Probabil că natiunile care au urmat imperiului ro­ man au trait mereu intr-o pace deplină şi că a existat un şir neîntrerupt de oameni mari, de la tatăl meu pină la dumneavoastră, pentru a se putea inventa atitea arte noi şi pentru a se ajunge la o aUt de buna cunoa­ şlere a cerului şi a pamîntului? DUCELE

Cîtuşi de puţin, doamna; noi sîntem nişte barbari, veniti aproape toţi din Sciţia, pentru a distruge imperiul dumneavoastră, artele şi ştiintele. Am trăit şapte pînă la opt sute de ani asemenea unor sălbatici: şi, ca culme a barbariei, am fost invadaţi de o specie de oameni, numiţi călugări, care au ahrutizat in Europa intreaga omenire, pe care dumneavoastră ati luminat-o şi supus-o. Ceea ce vă va uimi este faptul că, În ultimele secole ale acestei barbarii. tocmai printre aceşti călugări, prin­ tre aceşti duşmani ai ratiunii, natura a scos la iveală oameni utili.* Unii au inventat arta de a ajuta vederea sUtbiUf din pricina vîrstei; altii au amestecat salpetru cu carbune. şi asta a făcut să apară instrumente de război cu care j-am fi putut extermina pe Scipiol Ale­ xandru şi Cezar, ca şi falanga macedoneană şi toate legiunile voastre: asta nu înseamnă că sîntem mai mari o


conducă tori d e oaste decît Sdpio, Alex a n d r u sau Cez,lI" Înseamnă d o a r că. anm arme mai bune.

TULLIA Aflu mereu l a d u mneavostra p o l i te1ea unui m a 1'l' senior, impreună c u e r u diHa unui om de s t a t : ati f i fo"[ demn de a f i u n: sen a t o r r o m a n .

DUCELE Ah, doa m n a , sÎnte1i cu !TIuH mai demna de Î n f r u n tea c u r t i i noastre.

a

va a f L I

DOAMNA DE POMPADQUR Doamna a r f i fost c u m u l t prea p r i m ej d io oil s a pen­ t r u mine.

TULLIA P r i v i t i Î n f r u moasele d u m n e a v o a s t r ă o g l i n z i făcute d i n nis ip şi veti vedea cii n-aveti a v ă teme de n i m k , E i b i n e , d omnu le, s p u neaţi, deci, i n m o d u l cel m a i politicos d i n lume, ca d u mneavoastra ştiti mai m u l t e decît noi.

DUCELE Spuneam, doamnă, că vea c u r i l e d i n urma sînt m u l t m a i invătate decit c e l e d i ntH, c u condiţia sa n u f i a \' u t loc v r e o revo l u ţ i e c u m p l H ă , e a t e s ă f i d i s t r u s În intre­ gime toate m o n u mentele antich i t ă t i i . Noi a m avut revo­ luţii î n g roz itoare. d a r trecătoare; şi Î n aceste furtuni a m a v u t fericirea de a p ă s t r a operele t a t ă l u i d u m neavoa­ stră ş i pe c e l e ale altor Cîti'VB oameni mari: a s t f e l , foc u l s a c r u n - a fost n i c i o d a t ă Î n Î n t reg�me stins, şi EI a dat n a ştere. Î n cele din u r m ă, unei l u m in i aproape u n i ­ versa le. H f l u i e r ă m pe sco�a stidi b a r b a r i care a u domnit timp î n d e l u ng a t asupra noa s t r ă ; dar it respec t ă m pe Cieero şi pe toti a nti<:ii care ne - a u Învălat sa gindim . Da(ă avem a Ue legi ale fizicii dedt (efe din U m p u l dumneavoas t r ă , aHe regu l i aJ.e e l o c i ntei nu a v e m ; � i c u aceasta am p utea p u ne capăt dtsputei dtfl tre a n t k i ş i

moderni.*

• Conduzla Lui Voltaire este, Mei , cea a I&DUÎ dI04u. rupec­ tuu fati de- adnlraie" valori .. _tidlităţiL E (1 atmMllIte m0derati, fn care bunul-simt joaci .oIad priDrlpal •

...


Toţi cei de faţă au fost de acord c u d o m n u l d u ce.

Au p l ecat apoi c u toţii să vadă opera CasJor şi Polux.

r u l l i a a fost foarte m u l t u m ită de c u v i n te ş i de m u zică. 41rkC' s-ar spune. A m ă rt u r i s i t că u n asemenea spec­ I U I'ol v a l o rează m a i mult decft o luptă de g l a d i a t o r i .

XX ULTIMELE CUVI NTE

ALE LU[ SAU·

E P I C TET

CATRE FIUL

EPICTET Voi m u r i , aştept de l a tine o a m i n t i re d u io a s ă , ş i nu l a c r i m i fără folos; mor m u l tumit, caci te las v i rtuos.

FIUL M-ai invatat să fiu astfe l , dar ştii ce m a f r ă m î n t ă . O

'nouă

sectă muşcă r i .

din Palestina încearcă s â - m i producâ

re­

EPICTET Rem u ş c ă r i ! Doar sce l e r a t i i trebuie să s i m t ă aşa ceva. M i i n i l e şi s u f l e t u l tău sint curate. Te-am i n v ă t a t ce e virtutea, şi t u a i p r a c t i c a t - o .

FIUL Da; dar această noua sectă a n u n t ă o \" i r t u t e nouă, pe care 11-0 cunoşteam.

EPICTET Care este această sect ă ?

FIUL

Ea e a l c ă t u i t ă din acei evrei care, l a Rom a. Y Î n �

z d renţe, b a u t u r i m a g i c e şi d a u b a n i cu c a m a t a .

ef t 'i tiile J[ ridiculiztndu-I pe partizanii fanatici ai anticilor (vezi, In QuestlOll s, arţiC!Jlele ANTlQUITE. şi ART DRAMATlQUE). Permanent. părerea sa se situează Intr-un echilibru analog celui din dialogul de faţ.li, (N. ed. fr.) .. Publicat in 1166 . (N. ed. fr.)

� :=t� ,:� ��S:�h�� (�l!Sl: ��:. :; ifei!.!r ::� ...


EPICTET V i r t u tea pe care o predică este, falsă.

probabil,

mOReel .•

FIUL

E i s p u n că e imposibil să fii virtuos fără a-ţi fi tăiat p r e p u ţ u l s a u f ă r ă a fi f o s t c u f u n d a t Î n a p ă. În , ll U ' m e l e t a t ă l u i şi a l f i u l u i . Este a d e v ă r a t că a s u p r a acestor puncte ei n u s i n t c u totii de a c o r d : u n i i vor să fie t ă i a t prep u t u l , a l t i i - n u ; u n i i c r e d că a p a e s t e necesa r ti , asemenea l u i P i n d a r , c a re s p u n e despre ea că e s t e m i n u ­ n a t ă ; a l t i i r e n u n t a l a ea. Insă t o t i s p u n că trebuie să l i s e d e a bani.

EPICTET Cum, b a n i ! Fani î n d o i a l ă că trebuie să ajuti c u ceea ce-ti p r i soseşte pe s ă r a c i i care n u pot să l u c r eze, s ă - i p l ă teşti pe cei care pot c î ş t i g a m u n c i n d şi st1 Î m pa r t i c e e a ce-ti e s t e de t r e b u i n ţ ă c u p r i e t e n i i t ă i . Asta-i legea noastră, mora l a noast r ă ; e ceea ce a m făcut mereu din momen t u l Î n care E p a frodit m-a e l i be r a t , e ceea ce te-am v ă z u t facind, cu o satisfactie care umple de fericire ul· timele mele clipe.

FIUL F i l i zofii despre care i t i vorbesc cer c u totu l alt lu­ cru; ei ,"o r s ă fie p u s l a picioarele l o r î n t reg a ... utul hiu, p i n ă l a u l t i m u l obo l .

EPICTET Dacă e aşa, inseamnă că sint nişte hoti, ş i eşti obligat să-i den u n t i preto r u l u i s a u c e n t u m v i r i l o r .

O,

FIUL

n u , n u s î n t hoti, s î n t negustori care-ti d a u in schi m b u l banilor cea m a i b u n ă m a r f ă din l ume. c a c i ei f..ă g ă d u iesc v i a t a veşnic ă � i a r dacă p u n î n d u - t i banii l a p i ­ c i o a r e l e l o r , aşa c u m i t i poruncesc, păstrezi doar a t i t cît să ai d i n ce m î n c a , ei a u p u terea s ă te facă să mori subit.

EPICTET Sint, deci, nişte asasini de eare societatea t rebuie purificatâ imediat.

...


FIUL

Nu, t i - a m m a i spus, s Î n t magi ce s t ă p Î nesc secrete uimitoare şi care ucid c u a j u t o r u l c u v i n t e l o r . T a t ă l , s p u ri l'i, i-a înzestrat cu această putere p r i n f i u . U n u l d i n t re d e c e P c r su i a ri O r e a a n r' - i p p c u i, e l i a t a p cioarele u n u i mag pe n u m e B a rj o n a 37 , dar f i i n d c ă p ă s ­ t r a s e o mică s u m ă cu care să c u m pere l u c r u r i p e n t r u cop i l u l s ă u , a f o s t pe loc p e d e p s i t c u m o a r t e a . Femeia lui i-a u r m a t : Barjona a ucis-o şi pe ea, rostind un s i n ­ gur cuvînt.

I���b��� �� ���f �����l: ����� r: �: �3� � �� �� r: fr i� �� ��% l� �!�: � : ��; �t� b:�ţ[l �� EPICTET

Fiule, sînt nişte oameni groaznici. Dacă povestea s-ar dovedi a d e v ă r a t ă , ei a r fi cei m a i m Î r ş a Y i c r i m i n a l i de pe p ă m î n t . Ti s - a u sp u s poveşti r i d icole; eşti u n c o p i l b u n , tnsă m i - e teama să n u fii s ă r a c cu d u h u l , ş i a s t a mă s u p ă r ă . FIUL

t���.

Dar, t a t a , dacă d a r ui n d u - ţ i tot a v u t u l l u i Simon Bar­ dobtndeşti v i a t a veş n i c a , e l i m pede c a faci un t i r g

EPICTET

Fiule. viata eternă, com u n icarea c u fiinta s u p rema n - a u n i m i c comun, c r e d e - m ă , c u Simon B a rj o n a a l tău D u m nezeu cel foarte b u n şi foarte ma re. Deus optimus maximus, care i-a î n s u f l e t i t p e Cato, Scipio. Cicero. Paul E m i l i u s , C a m i l l ius, p ă r i ntele zei lor ş i a l o a m e n i l o r . n u şi-a l ă s a t , fără i n do i a l a , p u terea În m i i n i l e unui evreu. Ş t i a m că aceşti nenorociţi se a f l ă p r i ntre popoa­ rele cele m a i s u p e r s t i t ioase d i n S i r i a . d a r n u ş t i a m ca a u i n d r ă z n i t s ă - şi i m p i n gă dementa pÎna acolo indt să se numească cei dintii s l u j i tori a i D o m n u l u i .

FIUL D a r , t at â , e i fac m e r e u m i n u n i ( a i c i . b ă t r î n u l E p i c ­ t e t z i m beşte ) . Z t m b e ş t i , t a t ă , r i d i c i d i n u m e r i .

EPICTET Vai! U n m u r i b u n d n u prea a re poftâ de rîs, dar mă forţezi, sărmanul meu cop i l . Ai v ă z u t t u m i n u n i ?

427


FIUL

Nu, însă am stat de vorbă cu bărbaţi care vorbised cu femei ce spuneau despre cumetreie lor că au văzuL Iar apoi, morala acestor evrei este foarte frumoasă. căci ei sint tăiaţi imprejur , şi spălaţi din cap pină-n picioare. EPICTET

Şi care sint preceptele morale ale acestor oameni? FIUL

Tn primul rind, acela că un om bogat nu poate fi un om bun şi că este mai greu să ajungă in împărăţia sau grădina cerurilor decft ii este unei cămile să treacă prin gaura unui ac, drept care toţi bogaţii trebuie să-şi dă­ ruiască bunurile săracilor care propovăduiesc această împărăţie; 2. Că nu sînt fericiti decit cei proşti, cei săraci cu duhul; 3. Că cine nu ascultă de adunarea săracilor trebuie să fie urît ca un perceptor de impozite; 4. Că dacă nu-ţi urăşti tatăl, mama şi fraţii, nu vei avea parte de împărăţia şi grădina cerurilor; 5. Că trebuie să aduci sabia, şi nu pacea; 6. Că atunci cind se face un ospăţ de nuntă. toţi tre­ cătorii trebuie aduşi la ospăţ. iar cei ce nu vor avea veş� mint de nuntă vor fi aruncati intr-un şanţ În Întune­ ricul de afară. EPICTET

Vai! Copilul meu nătîng, era cit pe ce să mor de ris. dar acum simt că ai să mă faci să mor de indignare şi de durere. Dacă nenoroc;;iţii de care-mi vorbeşti il seduc pe fiul lui Epictet. ei vor seduce pe mulţi altii. Prevăd că nenorociri inspăimintătoare se vor abate asupra pămîntului. Sint numeroşi aceşti apuca ti? FIUL

Numărul lor creşte pe zi ce trece; au o casă de bani comună din care plătesc ciţiva greci să scrie pentru ei. Au inventat mistere; cer păstrarea deplină a secretului; au ales ctţiva inspiraţi care hotărăsc asupra tuturor intereselor lor şi care tolerează ca membrii sectei să se apere vreodată in fata magistratilor . nu

...


EPICTET

Imperium in imperio.

Fiule, totul e pierdut*. XXI

ANDRe DESTOUCHES IN SIAM**

Andre Destouches era un muzician foarte plăcut din secolul lui Ludovic al XIV-lea, Înainte ca muzica sa fi fost perfecfjonata de Rameau şi stricată de aceia care preferă dificultăţile învinse gratiei şi firescului. . Inainte de a-şi fi exersat talentele, fusese muşchetar; şi inainte de a fi muşchetar, a făcut, În 1688, o călătorie in Siam împreună cu iezuitul Tachard, care i-a dat multe semne de afectiune, pentru a·i face viata pe vas plâ­ cută; Destouches a vorbit cu admiratie despre părintele Tachard tot restul vietii sale. E I a cunoscut, in Siam, un prim-comis al barcalonu­ lui**'' , pe nume Croutef; a aşternut pe hirtie cea mai mare parte a intrebarilor pe care i le pusese lui Croutef, împreună cu răspunsurile acestui siamez. Iata-le, aşa cum au fost gâsite În manuscrisele sale: ANDRI:: DESTOUCHES

Cîti soldati aveti?

CROUTEF

Optzeci de mii, foarte prost platiti. i: e tn c:�a �ti:�:!t::ur��:; i �:��:� h; �::��i � �:!!:t;. tĂ:St.��� tec, care este tocmai clericalismul,

e aUiudinea pe care Voltaire a denunlat-o şi. combitut-o cu cea mai mare perseverenţii: .fmperium in imperio", statul in stat, sau mai bine us puterea spirituală uzur­ ptod prerogativele puterii temporale, iată ce i se pare a fi la originea abuzurilor, a ri zboaielor civile şi a persecu(iilor; ideea sa despre tole a d ' im d az t r· : � u t u etiPărit apoi in. ediţia de la Kehl. (N. ed. fr_. Andr.i- Deslouche$ ( 1 672-1149) a oompus şi reprezentat in 1697 opera Isse, In stilul lui Lulli. · o m di j I a ior depar n m tt l t rn ri n ri şelor. (N. 00. fr.)

� :{� e;� �J. : &l

;:

��:: � :"!a;,\: l

�:!:�t:l r�!-e�f�: � �n :!� � i:: �� � ���; �t �� :. �inW�a7�te��Fo� :�� �tp :�:.nre�S:! ::�!�tt� l!'::��


Şi preoti?

ANDR� DESTOUCHES CROUTEF

O sută douăzeci de mii, toli leneşi şi foarte bogati. Este adevărat că, in ultimul război, am fost bătuti zdra­ văn; În schimb, preotii noştri au mincat foarte bine, şi-au clădit case frumoase şi ali intretinut fete foarte drăguţe. ANDRE. DESTOUCHES

Nimic mai întelept şi mai bine gindit. Dar finantele dumneavoastra in ce stare sînt? CROUTEF

1ntr-o stare foarte proastă. Avem, totuşi, nouăzeci de mii de oameni angajati pentru a le face să înflorea­ scă; şi dacă n-au reuşit, nu-i vina lor, căci nu există nici unul Între ei care să nu ia in mod cinstit tot ceea ce poate ,lua şi care sa nu-i despoaie pe cultivatori pentru binele statului. A N D R f: DESTOUCHES

Bravo! Şi jurisprudenta, dumneavoastră e, oare. la fel de perfecta ca restul administratiei? CROUTEF

E cu mult mai presus; legi n-avem, avem, tnsă, cinci sau şase mii de volume despre legi. Urmăm, În­ deobşte, cutuma, căci ştiut este că ea, fiind stabilită la intimplare, e tot ce poate fi mai intelept. Şi, În plus, intrucit fiecare cutumă s-a schimbat de la o provincie la alta, aşijderea hainelor şi pieptănăturii, judecătorii pot să aleagă, după bunul lor plac, uzajul care era la modă acum patru veacuri sau cu un an in urmăj este varietate a legislaţiei pe care vecinii noştri nu ince­ tează admire; asta asigură bogăţia celor avuti. e o resursă pentru toti împricinatii de rea-credinţă şi o plăcere in finită pentru judecători. care pot. cu conştiin­ t� :I�&:.cată. să hotărască asupra cauzelor fără a le t o

5-0

A N D R E DESTOUCHES

Dar pentru criminali aveţi) cel puţin, legi fi:-.e? '30


CR<)UTEF

Ferească dumnezeu! Putem condamna la surghiun, la galere, la spinzurătoare sau la alungarea de la curte, după plac. Ne plingem citeodată de puterea arbitrară domnului barcalon. Dar vrem ca toate judecăţile noastre să fie arbitrare. a

ANDRE DESTOUCHES

E

un lucru just. Dar de tortură vă folosiţi? CROUTEF

E cea mai mare plăcere a noastră; am găsit că acesta e secretul infailibil pentru a salva un vinovat ce are muşchii viguroşi, picioarele puternice şi suple, bratele nervoase şi şalele tari; şi tragem bucuroşi pe roată pe toţi nevinovaţii cărora natura le-a dat organe neputin­ cioase. Aşa facem, cu o inţelepciune şi o p.r udenţă mi­ nunate. Aşa cum există jumătăţi de dovezi, adică jumă­ tăţi de adevăruri, e limpede că există nevinovaţi pe ju��:l� tiŞ�ev����I�. �� j� �::: t�e!;�::Ţ si:::: 1: �eas�� apoi vine moartea întreagă, ceea ce face ca lumea să aibă o mare consideraţie, şi asta este răsplata ostene­ lilor noastre.

ANDRE DESTOUCHES

Nimic mai prudent şi mai uman, trebuie să recunosc. Spuneti-mi ce se intimplă cu bunurile condamnaţilor. CR.OUTEF

Copiii sint lipsiţi de ele: căci ştiţi că nimic nu este mai drept decît să pedepseşti toţi descendenţii pentru greşeală a tatălui lor.

o

ANDRE DESTOUCHES

Da, demult am auzit vorbindu-se de această juris­ prudenţă. CROUTEF

Popoarele din Laos*, vecinii noştri, nu admit nici tortura, nici pedepsele arbitrare, nici cutumele deose... Aceste "popoare din Laos� ti reprezinti, blnetnţeles, pe englezi, lor mai departe .vecinll noştri de dincolo de mun1i� sint, desigur,

'"


bite. nici oribilele suplîcii pe care le cunoaştem; de aceea privim ca pe nişte barbari care n-au nici o idee des pre trebuie să fie o bună guvernare. Toată Asia recu­ noaşte că nOi dansăm cu mu lt mai bine decit ei, şi, deci. este imposibil ca ei să se poată apropia de noi în juris­ prudenti. in comert . în finante şi. mai ales. În arta mi­ litară. îi

.cum

ANDRe DESTOUCHES

Spuneti-mi, vă rog, ce trepte trebuie să urei in Siam pentru a ajunge la magistratură. CROUTEF

Se a;un e prin bani gheată. Vă dati seama ca ar fi cu neputintă� să judeci bine dacă n-ai la-ndemIna trei­ zeci sau patruzeci de mii de monede de argint. In zadar ai şti pe de rost toate cutumele. in zadar ai pleda cu succes cinci sute de cauze, rn zadar ai avea un spirit să ­ nătos şi inimâ plină de dreptate; nu poţi să pui mina pe o magistratură dacă n'ai bani. Este Înca un lucru ne deosebeşte de toate popoarele Asiei, şi mai ales de acei barbari din Laos. care au mania de a răsplăti toate talentefe şi de a nu vinde nici o slujbă. o

ce

Putin imi pasă

Andre Destouches, care era putin cam distrat, cum sint toti muzicienii, ii răspunse s!amezului că majoritatea arii/or pe care le cintase I se pireau oarecum discordante. şi dori si se in­ formeze In profunzime despre muzka siamezi; dar Croulef, stăplnit de su­ biectul siu şi pasionat pentru ţara sa, continuă cu aceste cuvinte: ca

veci n i i

noştri de dincolo de m unti

italienii. Voltaire reuneşte In acest dialog principalele abuzuri ale so­ cietăţii franceze, pe care le-a atacat aut de des, fără a crula vreunul: u m m �7:r � nr���'it:, '::!��J::::a :r:te:ul�: U'��:�1�' ��un'::O:':: t n i d a i act i be e:=���aUa:�� �: !i �t ���qt:'�� ��l d:�b�t ��� ra � b�:!� rilor judiciare, deoarece In 1166 ne aflăm In momentul cel mai dranratic al seriei celebre: Calaa a fost eKeCUtat in 1 76!, Sirven evaa dn l a � i�lie � rl�::i �vaTe��I�r�� L� la-�:�I��:�r:� a��t!ir; ;.. �� Uei CommentQ/,r-8- SIV -le UW-8- des diUts el des oeines, ali­ turi faimoasei lucrări a lui Beccaria. (R'_ ed_ fr.) care se

4iI2


au o m u z i c ă mai b u n ă decît noi şi t a b l o u ri 1TIai bune, de vreme ce noi avem legi inţel epte şi umane. i n acest do­ meniu E'xce I ă m . De pildă, există o mie de împrejurări in care, dacă o tînără a născut u n copil mort. noi repa­ răm pierderea cop i l u l u i s p t n z u r i n d mama, după care este de l a sine inteles că ea n u va mai fi i n stare de o a l t ă naştere nereuş i t ă . Dacă u n om a f ur a t cu dibăcie trei sau p a tru s u t e de m i i de galbeni, 11 vom respecta şi ne vom in\'ita la el a â c a ă l e e a ă t d ă 1 stăpînei. nu vom pierde p r i l ej u l de a o ucide pe această s l u j n ică Î n piata publică; Î n primul r i n d , de frică să n u se i n d rtpte; În a l doilea rind, ca să n u p o a tă d a statu l ui u n mare n u m ă r de copii, p r i n t r e care s-ar putea a f l a u n u l s a u d o i ce a r fi În stare să f u r e t r e i s a u p a t r u b ă n uţi d e a r a m ă , s a u să de\' i n ă o a m e n i m a r i ; Î n a l treilea rînd. pentru că se cade ca pedeapsa să fie pe măsura faptei. şi a r fi ridicol să foloseşti Î n t r - o Închisoare, pentru treburi u t i l e , o persoană vinovată de o crimă atit de mare. D a r noi s i ntem ş i m a i d r e p ţ i , şi m a i Îngăduitori, ş i m a i rezona b i l i , Î n pedepsele pe c a r e le d ă m c e l o r ce a u indrăznea�a d e a se folosi de picioarele l o r pentru a merge acolo u n d e au trea b ă . Ti t r a t ă m atit de bine pe so l d a t i i c a re ne vînd viata lor, le d ă m o so l d ă atit de mare, a u o parte atit de i m p o r t a n t ă din cuceri riie noas­ tre, Încît ei sînt, desigur, cei m a i nelegi u i ţ i dintre oa­ meni a t u nci c î n d, d u p ă ce s - a u înrolat într-o clipă de b e ie, vor să se Întoarcă l a p ă r i n ţ i i lor Într-o clipă de ra iune. Le t r a gem, de foarte a p roape, d o u ă sprezece i c ' r u -i nţ b e , o c e e d I t i Nu vă mai spun despre n e n u m ă ratele excelente in­ stituţii care n u merg, intr-adevăr, p î n ă l a a v ă r s a sin­ gele oamenilor. dar care fac v i a ţ a atit de d u lce şi d e p l ă ­ c u t ă , t n c i t e cu neputinlă c a vinovaţii s ă n u devină oa· meni c u m secade. Dac� u n c u l t ivator n u şi-a plătit la t i m p u l potrivit u n impozit ce-i depăşea puterile, t i v i n ­ dem cea u n u l şi p a t u l pentru a - I f a c e Î n stare s ă - ş i cul­ tive m a i bine p ă m î n t u l , elibera1 de lucrurile ce-. e a de prisos.

�� �: � � � ���� b �� � : �:::� ş��a ;:�ff!� � S����f�

/

f��� f � f�� � �� :r !��� : �:�: f! �:�: � ;�

I ată

ANDIm DESTOUCHES

ceva foarte armonios, toate n ă u n f r umos concert.

...

ru

acestea fac impreu·


C�OUTEF Pentru a cunoaşte profunda noastră intelepciune, a o t e e n t U i s r , ai ct ă tuns care tră ieşte la nouă sute de mii de p a ş i de noi. Atunci cind dăruim cele m a i frumoase pămînturi unora d i n t re preoţii noştri, ceea ce este foarte p rudent, trebuie c a preotul siamez să p l ă tească venitul d i n primul a n acestui t ă t a r tuns, c ă c i , d a c ă n - a r face a s t a , e l i m pede c ă n-am m a i avea reco l t ă . D a r unde sînt v r e m u r i l e , fericitele vremuri, cind acest c a p tuns d ă dea poruncă să fie sugrumată o jumă­ tate a n a t i u n i i de către cea l a l t ă j u m ă tate, pentru a ho­ tărî dacă Sammonocodom'" se j ucase de-a zm e u l s a u de-a m o r i ş c a ; d a c ă se deghizase i n elefant sau in vacă ; dacă dormise trei sute nouăzeci de z i l e pe p a rtea dreaptă sau pe cea stingă? Aceste m a r i intrebări, ce t i n de mo­ rală i n t r - u n chip atit de esen ţ i a l , t u l b u r a u pe vremea l m ; t te g ' u ; f ra r e t tUor lor; copi i i erau zdrobiti pe pietre c u ' o devoţiune şi o reculegere angelică. Vai nouă, copii degene r a t i a i pioşilor noştri s t r ă b u n i , c a r e nu m a i f a c e m aceste sfinte sacrificii! D a r , cel puţin, ne rămîn, s l a v ă cerului, cî­ teva suf l ete milostive care a r face l a fel, dac-ar fi l ă ­ s a t e de c a p u l lor. '

: f �� �� �t';�e � ��lt! ��� � d� �:d!���� ��� ;t:� �

���� �� :��n: � � ��!:� � � �: :�� ��:� �?t��

A N D �E: DESTOUC HES Spuneţi-mi, vă rog, domnule, dacă d u m neavoastră în S i a m î m p ă r ţ i ţ i tonul major Î n două come ş i două semicome, şi dacă evo l u ţ i a fundamentală a sunetu l u i se f a c e p r i n 1 , ş i 9.

3

CROUTEF

Pe S a m monocodom, vă bateţi joc de mine. Sillteti lipsit de ţinută; v - a ţ i interesat de forma noastră de gu­ vernămint, iar acum imi vorbiţi despre muzică . •

Divinitatea slamezilor. Voltaire se foloseşte in mal multe rfRi

�u,: �st�sn�:.el'�E!��f:;tt�e :�\I!i�ld��JNOC��M: !� I�� cepe astfef: ..Imi amintesc cii Sammonocodom, zeul siamezilor, s-a

niscul dintr-o Uniri fecioară şi a fost crescut pe o floare". [ ... ) (N. ed. Ir.) 43<


ANDR:E DESTQUCHES Muzica merge cu orice; ea era baza intregii p o l i t ici l a greci. D a r , scuzaţ i - m ă , fiindcă aveti auzul s l a b , să revenim l a ceea ce discutam. Spuneaţi, deci, că pentru a face u n acord perfect. .

. CROUTEF

Vă spuneam că, pe vremuri, t ă t a r u l tuns avea pre­ ten ţ i a de a dispune de toate regatele Asiei, ceea ce era foarte departe de acordul perf<,ct ; dar din aceasta re· z u l t a şi u n mare bine: lumea ti era m u l t mai credin­ cioasă l u i S a m monocodom ş i elefantului său decit Î n z i l e l e n o a s t r e , cind toti p r e t i n d c ă a u b u n - s i m t , cu o i n d i screţie ce-ţi provoacă m i l ă . Totuşi, v i a t a merge m a i d e p a r t e ; l u m e a se b u c u r ă , dansează, j o a c ă , m ă n î n c ă , f a c e d r a goste: asta ii î n f i o a r ă pe toti cei p l i n i de bune intent i i .

ANDRE DESTOUCHES

Ş i ce doriţi mai m u l t ? Nu v ă l i pseşte decit o mu�ică b u n ă . Cind o veti avea, veţi putea să vă proclarilati cu Îndrăzneală cea m a i fericită naţiune de pe p ă m î n t .

XXII ANECDOTE D E S P R E BELIZARJE'"

PRIMA ANECDOTA DESPRE BELIZAR:IE Vă cu nosc, sînteti un sce l e r a t . Aţi vrea ca toţi oame­ n i i să iubească un Dumnezeu, p ă r i nte a l tuturor. V-ati inchipuit, luîndu-vă după cele spuse de sfintul Ambro­ zie, că u n U n ă r valentinian. care nu fusese botez a t , a putut fi, totuşi, i z b ă v i t . * * Ati a v u t neo b r ă z a r e a să cre-

,. Marmontel tocmai publicase romanul Bllisaire (februarie 1767) care fusese numaidecit cenzurat de Sorbona. tn aprilie, apar titlul celei dintii era urmat cele două Anecdote. una după ceal{lltii; tie cuvintele: de aba/ele Mauduit, cafl roagiJ siJ nu 1 se pomenească n um N ' lui :�Er� p��'J�i' considerat a fi cel mai eretic dinderomanul lume", creMarmontel. Acesta, ca şi Voltaire � mulţii al tmi "oameni it �.l0:d!i\rS d r � l t:;I::1it�rebu�a ��bii�m 1n P:�I�şi fel � : cr�e:; ( .35


deti. asemenea . s f i n t u l u i leronim. c ă mai m u l ţ i p ă g i n i au fr.ăi1 ·in mod cucernic. E adevă r a t că, aşa osîndit eLim sÎn­

tetJ. ,n-aii indfă znit să mergeţi a t î t d e departe ca !Oiin­ fud Ioan Hrisostomul, care, fntr - u n a dintre .predicile sale., spune c ă preceptele lui Isus H r i stos sint atU de naj.e, incit m u l ţ i au fost mai presus de ele doar prin r a t i u n e :

Praecepta ejus .adeo leoia sunt ut multi philosophica ttlnlttm fQtione exjesseriRt. '" L-ati tras de p a r tea voastră chiac şi pe sflLntul Augus­ tin. fără a vă gindi d e cite ori el a retractat ceea c e spu­ sese . Se vede bine că-i impărtăşiţ.i ideea, a4:unci cind sp u n e : .. De 1 a ince p u t u r i l e speciei umane, toti cei c�e

au

crewt intr-un. singur Dumnezeu şi care j-a-u ascuUat puterea lor, care au trăit În milă şi dreptat-e după preceptele sale, oriunde şi oricind a r f.i t răit, au fost, fără indoiată , izbăviti de e l " . D a r ceea c e e m a i r ă u , deist şi ateu ce sin'teti, este faptul că păreti să-! fi copiat cuvînt cu cuvînt pe s f î n t u l Pavel Î n epistola sa că4re r o m a n i . " S1 a v ă , cinste şi p a c e peste oricine f a c e binele: i n t i i peste I u deu. apoi peste Grec: căci atunci cînd neamurile4 măcar că n-au lege. fac din fire l u c r u r i l e legii, p.rin aceasta ei, care n - au G lege, îşi sînt singuri lege" ( c a p _ I I , v. 1 0, 1 4 ) . Şi, după aceste cuvinte, e l reproşează evrei l o r d i n Roma c a m ă t a , a d u l terul ş i sacri legiu ! . în sfirşit, dezgustător copi l a l l u i Be l i a l -18, a t i î n d r ă z ­ n i t .să rostiţi aceste cU\,.jnte n e l egi-uite, a !iC u n z Î n d u - v a sub nu mele de Belizarie: " Ceea ce mă leagă cel mai mult de re1igia mea este f a p t u l că ea mă face m a i bun şi mai u m a n . Dacă ea a r trebui să mă facă s ă l batic, c r u d şi nem ilos, aş p ă r ă sit-'Q şi i-aş spune lui Dumnezeu, In fata Datatei aHernative de a fi necredincios sau ·rău : fac a:legerea care să-ti fie cel mai putin nep l ă cut ă " . A m vazut nenednice femei cumsecade, m.i!M( a r i p rea Î'A­ vă�ati. ma gistrati nemernici care nu cunosc decît df'ep­ tatea, oameni de l i tere, din nefericire mai p l i n de gust şi de sentimente decît de teologie"'''', a d m i r i n d u - v a cu

gt a s ld după

... A treia predici asupra primei epistGle a sfintului PawI ci­ tre corinteni. (N.a.) Preceptele lui sint atit de uşoare. incit mulp le·au depitit munai prin raţiunea fi lezofici . (N.i.) •• lati pubJieal lui Voltaire: femei, distiat se, noblete de apadi, nobteţe de m1ti, literaţi, filozofi. Acest public 'hainat a fost OpY.S de el firi "()Şteai� coailtiei fanaticMor � jperanlilor. (N. ei. l.r.�


i�are vorbele neghioabe şi tot ceea ce l e uormeaza . Nenorocit ee sint-eti, v e t i a f l a ce î n seamnă a s c a n da ­ H z & o p i n i a c e lo r care sint I i c e n ţ i a ţ i * ca mine; dom n e a ­ \!{)3stră şi toţ i filozofii dumneavoastră netreb"iei ati tk>r� ta Soc rate şi Confucius să n u fie a r u nc a ţi pen·tru veşnicie Î n in fern: aţi fi supă r a t i dacă p rimatu.l An gtiei ro.-a r fi izbâvit asemenea c e l u i al Franţei. Această nele­ giuire merită o pedeapsă exem p l a r ă . l n v â ţ aţi-va c a te­ kÎsm u l . Aflati că noi osin d i m toată lumea, atunei cînd ooi sîntrem cei care judecă; este p l ă cerea noa s t r ă . S î ntem aproape şase sute de m i l i oane de locui tori pe p ă m î n t . T r e i gene r a ţ i i intr-un secol , asta face v r e o două m i l i a rde: şi socot i n d doar de patru mii de a n i Încoace, € :a l e ul u l ne da optzed de m i l i a rde de osî n d i ţ i , f ă r ă a - i soeoti pe cei care a u fost î n a i n t e ş i pe cei care vor veni d u p ă . E a d e v ă r a t e a , di n cei optzeci de m i l i a r de, t r e b u i e s ă scă-dem două sau t rei m i i de a l e ş i , un n u m ă r frumuşel : da r a s t a e 6 baga t e l ă , şi e p l a c u t să poti spune, r i d i ­ cîn du-te d'e l a m a s ă : " P rieteni, să ne bucu r a m ; avem t:el puţin optzeci de mi l i a rde de f r a ţ i , ale c ă r o r su-�Iete si»t pentru totdeauna la f r i g a re, aşteptînd s ă - ş i regâ­ seasd trupu rife, pentru a se frige impreu n a " . AHa t i , domnule osî n d i t , ca m a r e l e H e n r i c a l IV· I'ea. pe tare-I i u b i ţ i atit, este d a m n a t pentru că a fa,ut tot b i nele de care a fC}5t Î n sta re: iar Rava i l l a c , purHi�at prin penit€nţă, se bucură de g l o r i a etern a : i a t a adevă­ rata religie. U n de s î n t vrem u r i l e c î n d v - a ş f i a r s pe rug i m p r e u n ă cu J a n H u s , cu leronim d i n Praga, e u Ar­ J1 aldo da Brescia. c u con s i l i e r u l DubourgJ9 ş i �u t(lt i Ueătoş i i care �rau de a l t ă pă rere decît a noastra in are k! secole de b u n - s i m ţ în care noi e r a m s t ă p î n i peste g i n di rea aame n i l o r , peste averea l o r ş i , citeo d a t ă . pcste v i a t a lor? Cine p rofera aceste cuvinte b l î n d e ? Un c ă l u g a r c a r e taemai î ş i l u a s e l i c e n t a . C u i le a d resa? U n u i academi­ cian a l primei Academii a F r a n ţ e i . Aceasta scena se pe­ trecea acasa l a u n m a g i s t r a t , om de l i tere, pe �are ticen­ tiatul venise sa-� solkite pentru u n pro�es in rar e era a c u z a t de simonie. Ş i dnd avea loc această c:ortle r i n t ă ta � a r e a.m asistat? Era dupâ baut u r a . c ă c i n.o� t'ma.se,âm • Licenţa se obţinea calaureat. (N. ed. fr.)

fii urma

a

doi ani de studii dUpă b­


impreună cu magist r a t u l , i a r c ă l u g ă r u l î m p r e u n ă c u s l u ­ j i t o r i i ; ş i c ă l u gă r u l e r a f o a r t e i n f i e r b t n t a t . - P ă r i nte, îi spuse academici a n u l * , i e r t a ţ i - m a , eu stnt u n om de l u m e care n - a citit niciodată l u c r ă r i l e doc­ torilor dumneavoastră. L - a m pus s ă vorbească pe un .vechi soldat roman aşa cum a r fi vorbit Du Guesc l i n , c a v a l e r u l B a y a r d sau Turenne40 a l nost r u . Ş t i ţ i c ă nouă, celor l a i c i , n e scapă m u l t e prostii: d a r dumneavoastră l e corectati, şi u n s i n g u r c u v i n t a l u n u i signur baca l a u ­ reat a l dumneavoastră i n d re a p t ă t o a t e greşe l i l e noastre. D a r c u m B e l i z a r i e n - a spus u n s i n g u r c u v i n t despre v e n i t u l p e c a r e - l cereţi, şi nu s - a p l i n s î m potriva d u m n e a ­ voastră. sper că v li veti dom o l i şi veti avea bunăvointa de a - l ierta pe u n s ă r m a n ignorant c a r e a făcut rău făra să vrea. - Nu m ă p ă c ă l i t i , spuse c ă l u gă r u l ; sinteţi o gloată d e nemernici care p re d i c a t i f ă r a i n ceta re b i nefacerea, b l i ndeţea, i n g ă d u i n t a . ş i care î m p i n geţi r ă u tatea pînă l a a dori ca D u m n e z e u să fie b u n . D a r noi n u vom t r e c e cu vederea m i c i l e d u m neavoastra cons p i r a t i i . Aveţi de-a face cu rever e n d u l p ă r i n t e Hayer, cu a b a t e l e D u n o u a r t * * ş i cu m in e , şi vom vedea cum o veti s c o a t e l a c a p ă t . Noi ştim bine că in seco l u l i n care dreptatea, pe care noi am proscris-o peste tot, începea sol renască pretutindeni În c l i m a t u l nostru septentrion a l , E r a s m a fost cel care a reinnoit această eroare p r i m ej d ioasa : E r a s m , care e r a i s p i t i t sol s p u n ă : Sancte Socrales, ora pro 1I0bis * * * ; E r a s m , c ă r u i a i s - a ridicat o s t a t u i e u ", * . L e Vayer, precep­ torul l u i Monsieur ş i c h i a r a l l u i Ludovic a l XIV-lea, a a d u n a t toate aceste b l asfemii in ca rtea sa Virtutea pă­ gînilor. EI a a v u t neo b r ă z a rea să spună că nişte t i l h a r i ca Soc rate, C o n f u c i u s , Cato, E p i c t e t , T i t u s , Traian. An­ toninus, Iulian a u făcut l u c r u r i p l i ne de v i rtute. N-an' p utu t s ă - I a rdem, nici�pe e l . nici cărtiie l u i , pentru ci e r a consilier de s t a t . dar d u m neavoastră, care n u sîn teti decît a c a d e m i c i a n . "â spun că n u veti fi c r u t a t . • Adicii Marmontel. (N. ed. ir.) ... Care redacta IOllr.#IQ1 chrMien. (N. ed. rr.) .... Sfinte Socu,de, .r.eagiJ-te pentr� Mi. (N. l)

..... Vezi, mai sus, Dialogul a l XVIII-lea. La Mothe Le Vayer, căruia Voltaire i-a adus elogii tn mai multe rinduri, a fost pre­ ceptor a l ducelui d'Anjou. iar apoi a l lui Ludovic a l XIV-lea. Era un filozof sceptic, admirator a l antichităţii. Carlea sa De 14 VerJu des Paie"s a apărut In 1642. (N. ed. ir.)

438


Magist r a t u l l u ă a t u n c i c u v i n t u l şi ceru iertare p e n t r u vinovat. - Nici o iertare. spuse c â l u gă r u l ; Scriptura o inter­ zice. Orabat scelesJus ilie veniam quam non erat conse­ luturus; sce l e r a t u l acela cerea iertarea pe care n - avea s-o o b ţ i n ă . Opertet aliquem mori pro popula"'. Toatâ Academia gîndeşte ca el: trebuie să fie pedepsit i m p r e u n â cu Aca d e m i a . - Ah, frate T r i b o u l e t , zise m a g i s t r a t u l (că'ci T r i b o u ­ let este n u m e l e doctoru l u i ) , c e e a ce s p u n e t i d u m neavoas­ tră e foarte creştin, dar n u tocmai d r e p t . Ati dori ca intreaga Sorbonâ sâ r â s p u n d ă pentru d u m neavoast r a , aşa c u m p ă r i n t e l e B a u n y se d â d e a chezaş p e n t r u b u n a m a m â , ş i c u m toata societatea l u i I s u s chez ă ş u i a p e n t r u p â r i n t e l e B a u n y ? * * Nu t r e b u i e n i c i o d a t â să a c u z i o c o ­ lectivitate de greşe l i l e i n d i v i z i lo r . A t i dori să d e s f i i n ­ t ă m a s t ă z i S o r b o n a p e n t r u c a un n u m a r de m e m b r i a i ei a u a d e r a t l a p l e d o a r i a docto r u l u i franciscan J e a n Pe­ tit. in favoarea a s a s i n ă r i i d u ce l u i d ' O r l e a n s ? Pentru câ treizeci ş i şase de doctori d e l a Sorbona Î m p r e u n ă cu fratele' M a r t i n . inchizitor întru credintă, a u con d a m n a t - o pe Fecioa.r.a d i n O r l e a n s s a fie a rsa de vie p e n t r u c ă ş i - a a j u t a t regele ş i p a t r i a ? P e n t r u că ş a p t e z e c i ş i u n u d e doctori d e l a Sorbona l - a u d e c l a r a t pe Henric a l I I I - lea deca z u t d i n d r e p t u l de a o c u p a t ro n u l ? Pentru c ă opt­ zeci d e doctori i - a u exco m u n i c a t , l a 1 noiembrie 1 592, pe b u rghezii d i n Paris care î n d r a znisera sa ceara a d m i ­ t e r e a l u i H e n r i c a l I V - l e a i n c a p i t a l a sa, şi p e n t r u cii a u i n te r z i s să se f a c ă r u g ă c i u n i pentru acest " p r i n ţ r â u " ? A t i v r e a , o a r e , f r a t e Triboulet, sa f i t i pedepsit a s t â z i pen­ t r u crima i n a i n t a ş i l o r dumneavoastră? Oare s u f l e t u l vre­ unuia dintre aceşti inţelepţi dască l i a trecut î n t r - a l d u m ­ neavoastră p e r modum fraducis***? P u ţ i n ă dreptate. f r a ­ te. Dacă s i n t e t i v i n o v a t d e s i m o n i e * * * * , a ş a c u m v ă a c u z a partea a d versă, curtea vă v a p u n e l a s t i l p ; d a r a c o l o v e t i fi singur, i a r c ă l u g a r i i m ă n ă s t i r i i d u mneavo a s t r a ( c ă ci incă există c ă l u gă r i ) nu vor fi con d a m n a t i i m p r e u n ă cu

�,

XVIl!.

14: Tr.sbuie sit moar" cineva pe"t�",. popor

Vezi cea de-a noua Pr(KJI"ciIJl4 a lui Pascal: ..R.aspund � mă fac cheza, pentru huna mamă (sfinta Fecioară)". (N. ed. fr.) .::: �r!,,�"'r::::ru:.tu::: i I:��rl�p:rltuale; vine de la numele lui Simon Magul. (N. ed. ir.) ...

30

Vo1t�I�

şt


clumneaweastră. Fiecare răspund:e pentru laptele .sale ş i . aşa cum a spus u n f i l ozof, n u t rebuie s ă - i trateii pe n c ­ POli- p e n t r u boa l a bunicului. Fiecare pentru s i n e , ş i Du m ­ nezeu pentru toţi. D o a r l u p u l s p u n e miel u l ui : . . Dacă n u tu, atunci f r a t e l e tâ u " . Respectati A c a d e m i a , a l c â t u i t a din tei d i n t î i oameni a i ţării şi a i l i t e r e l o r . L ă s a ţ i - l pe Betizarie s ă vorbeasca asemenea unui sQldat viteaz şi unui bun cetăţean; nu insultati u n exce lent sc;:riitor; cont i n u a t i sa scrieţi c ă rţi proaste şi Iăsa(t-ne pe noi s a le citim pe cele bune. Fratele Triboulet i e ş i cu coa d a - ntre picioa re, i a r a d ­ v e r s a r u l s â u r ă m a se eu f r u n t e a s u s . M a g i s t r a t u l şi f i l o z o f u l s a u , m a i degra b ă , c e i d o i fi­ lozofi p u t u n i vorbi fără retinere: - l'+u vă p l ace acest c ă l u g a r , spuse m a g i s t r a tu l : a c u m cîteva z i l e e r a Întru totul d e acord cu dumnea­ voa s t r ă . Ş t i ţ i de ce s - a schimbat a t i t de mum Pentru că î l ră neşte reputa t i a dumneavo a s t n 1 . - V a i ! spuse o m u l de l i tere; toa tă l u mea gîndeşte c a mine tn a d i n c u l inimii', eu o-am făcut decit să dezvolt opinia gene r a l a . Există ţări i n care nimeni n u î n d r ă z ­ neşte să dec l a re i n mod p u b l k c e e a ce toa t ă l u mea gîn­ deşte Î n secret. Există a l te l e in care se�retul nu mai este p ă s t r a t . Augusta Î m p ă răteasă a Rusiei a i n s t i t u i t to­ l e r a nţa î n tara sa de două m i i de m i l e . A scris c:u pro­ p r j.a - i m î n ă : "Vai de persecutori ! " L-a iertat pe episcopul de Rost"", con d a m n a t de c ă t re Sinod pentru că a sus­ ţinut ideea celor două puteri şi pentru a n u fi ş t i u t col a utorita tea ecieziastieă nu e decit o autoritate de con­ vingere; e s te puterea adev ă r u l u�, şi n u puterea forţei . Ea permite s â fie citite scrisorile pe care le-a scris des­ pre acest subiect importan.t. - Cit de m u l t se schim b ă l u c r u r i l e ooată cu vre­ m"ri1e! spuse m a gistratul. - Să ne supunem v r e m u r i l o r * , zise omul de litere.

A DOUA ANECDOTA DESPRE BELlZARIE Fratete

Tr�boulet, din Ol'dtPul IratehJ� Mcm1e p u l c i -

.. Ceea ce nu este iadeaaa la tonIennism. ei, efinzpgtrivl, t:miilti�r�io�'!:z-= �emp�c::: :=:r;;� ritele inapoiate. (N. ed. ir.) URI

...


n l lO"', a l fratelui Jacques C4ement, al fratelui Rid i ­ I'() l I s * * etc., etc., şi in p l u s d o c t o r a l Sorboaei, (.nsăf'­ j'lnat cu redacta.rea cenzuri.i f.iicei mai virstnice a {"ege l u i , I I l I/nită " con c i l i u l p e r p e t u u a l G a l i ei " , �m.potriva lui l kol i zuie, ie intorcea gin ditor t a măn ă stirea S8. -El o InlHni, pe strada Zidari l o r , pe micuţa Fanchon. căreia li ('ra duhovnic, fiică a circiuma ru l ui ce avca cinstea de 1\ l i v r a Yin ·pentru. prima Rtensis *"' ''' a domnHor ma�t r i . Tatăl l u i Fanchon e r a l n t r udtva teolog, a ş, a cum IOint toţi CÎ.rciumarii din cartieru.t Solbonei. Fanchon era drăguţă. ilH" fratele Tr.iOoo let intră ea să bea u n p i hă{"e l . După ce Tri boo·J.et bău bine, tr.acepu să frunzărea-scă prin eărţite unui enoriaş, fratele cÎrciu m a r.u l u i , om dor­ nic de cunoaştere, .cu. o bib(io� destul de mne Înze­

strată.

Consul t A toate pasajele p.rin c a re se dovedea in mod evident că toti cei ce n u locuiau î n c a r t ieru l Sorbonei, ca, de pildă, chinezii, indienii, s.citii, grecii, romanii, ger­ manii, africanii, americanii, albi�, Regt"ii, gaJ benii, roşu, capetele acoperite c u lină, cape tel e acoperite c u pâr, băr­ boşii, imberbii, erau toţi osindjţi fă .. ă m i l ă , aşa c u m este drept, şi do.u u n su fl et crud şi fl�egiuit a r putea vreo· dată creadă el D u mnezeu a r avea m.Hă de unul singur dintre aoe,ti oa meni de isp.rav.ă. compiJ a , com p i l a , compil a , deşi nu m a i e l a modă că compUez!; i a r Fanchon t·i dădea, din efnd in cind.. mici p a lme pe:ite f ă l cile umflate; şi fratele Triboulet scria; şi Fanchon c i n t a , cind a u z i r ă in stradă vocea doct o r u l u i Tamponet * u * şi a frateiui Bonhomme, f r a n ­ c i sc an cu m i n e c a l a rgă d e l a m a rea m ă n ă stire, cue s e cion d ă neau cu voce t a re, asmuţind şi trecătorii. FaneRon scoase capul pe ferea s t r ă ; cei doi doctori o cunO:iC foarle bine, şi de aceea i n t r a r ă şi ei ca să . . . bea. - Pentru ce făceati atîta zarvă În s t r a d ă ? Întrebă Fam:hon .

EI

.. Acuzat de a·1 fi otrăvit pe Henric al ViI·1ea cu Vtn de impir­ tişanie. (N. ed. fr.) .... ..Consulta1i MbtuJi;r416 des 1'E.taile, şi veti vedea ce oi s·a Intimplat in pla1a Greve acestui sănRan frate !bdicous". (N.a.) ...... Adunare a FacultitU de teologie, ce se linea in prima zi a lunii, prima mensis die. (N. ed. fr.) ...... .. Tamponet este unu1 dintre dectorU care cenz:uraseri teza abatelui de Prades tn 175 1 . (N. M. k.)

...


- Pentru că nu sintem de acord, spuse f r a k l l ' Bonhomme. - Oare a t i fost vreo d a t ă de acord l a Sorbo n a ! s p u s e Fanchon. - Nu, spuse Tamponet; însă d ă m mereu edide; �i a de voturi ceea ce întregul univer� U s g n - I a r dacă universu l u i p u t i n î i pasă sau habar n-are? î n t rebă Fanchon. - C u atit m a i r ă u pentru univers, spuse TamponeL - D a r de ce naiba v ă amestecaţi voi? spuse Fanchon . - Cum, micuta mea ! ? spuse fratele Triboulet. Trebuie să ştim dacă acel circiu m a r care locuia În casa ta acum două mii de ani a putut fi i z b ă v i t sau n u . - A s t a n u m ă î n c ă l zeşte cu n i m i c , s p u s e Fanchon. - Nici pe mine, spuse Tamponet; d a r cu sigu r a n ţ ă vom da u n e d i c t . F r a t e l e Triboulet citi a t u n c i t o a t e pasajele care s p r i ­ jineau pă rerea că D u mn ezeu n - a p u t u t să se m i l ostivească decit de cei care şi-au ciştigat gradele l a Sorbona sau de cei care gindeau ca ş i cum şi l e - a r fi. l u a t ; ş i Fanchon rldea, i a r fratele Triboulet o l ă s a să rîdă. Tamponet era Î n i n t regime de pă rerea iacobinu l u i ; Î n s ă franciscanul Bonhomme era puţin m a i i n d u l gent. E I gîndea c ă Dum­ nezeu putea să izbă vească u n om cumsecade care a r a v e a nefericirea de a ignora teologia noast r ă , f i e fă­ cind să-i apară u n î n ger, fie t r i m i t î n d u - i u n franciscan pentru a - I i n s t r u i . - Asta e cu nep u t i n t ă , s t r i g ă T r i b o u l e t ; căci t o t i u a m e n i i mari ai a n t i c h i t ă t i i e r a u n i ş t e desfrînaţi. D u m ­ n e z e u a r fi p u t u t , m ă r t u risesc. să le t r i m i t ă francisc a n i ; cu sigu r a n t ă , î n s ă , n u l e - a r fi t r i m i s i n g e r i . Şi pentru a vă dovedi, frate Bonhomme, p r i n propriii dumnea­ voastră doctori, că toti eroii a n t i c h i t ă ţ i i s î n t osîndiţi fără excepţie, c i t i t i ceea ce u n u l d i n t re cei m a i m a r i doctori serafici a i dumneavoastră dec l a r ă i n mod expres intr-o carte pe care domnişoara Fanchon mi-a imprumutat-o. I a t ă cuvintele autor u l u i :

�::��l: � r j����:�

Franciscanul, cuprins d e o sfînlă oroare, Săruld, in genunchi. pintenul stdplnului sdu; Apoi, cu un aer ursut, Îşi aruncă privirea În depl.rJar.lf Asupra acestei vaste şi ar.zlitoare întinderi, Sfilaş de loc locult pen/r.u vecie


De cumplita Moark.

de

ChinurJ.;

de

NeleglulrJ,;

Tron eterA in car... S8 lafiJle spiritul mir.,av. Pr-4pastie nscuprJRs4 in car... se cufundiJ lumea; Mormînt In car... zace docla antichitate. Spirit. iubir.s;. şUlnliJ. tv.aţie. fr.sunuseJe. ŞI (Jl;eas14 mulţime nemurUoar.s;. nenumăudă. De copil al cer.ului cr-«Jţi cu lolli penlr..u diavol. Tu ştii. cititarJde, cit In aceste {ocurJ-mistuitoar.s­ RegiJ cei mai buni sint aliJturJ-de Ur.Qnj. Acolo U aşezam pe Antoninus, Mar.c. A u r.eliu, Pe-acel bun Tr4ian, model pentr,. pr.lll ll; Acel blind Titus, iubire a universului; Pe cei doi Cato, bici al per.verşilor.;.. Pe Sclplo, stilpin al curs/ului său, El, ce a invins şi dr..agoslea, şi CarJagina. Acolo ardeţi, InJelept şi Inuăţat Platon, Divin Homer., elocvent Clcer9; Şi tu, Socr.sle. copil al tnţelepciuntl. Mariir al Domnului in prefana Gr.ecie; Dr.ept Ar.istide şi vlrJuos Solon: Toţi neferJcill. morji {iir.. împărlăşanie.

(F."ou... dn!ul V, v. 64 11 urm.) Tamponet asculta acest p a s a j cu l a c r i m i de' bucurie, - Dragă frate Triboulet, i n c e P ă r i n t e a l Bisericii a i găsit această b r a v ă hotărire? - Este de a b a t e l e Tritheme, r ă spunse Triboulet; şi pentru a o dovedi a posteriort, i n t r - u n chip de n e z d r u n ­ cinat, i a t ă dec l a r a ţ i a e x p r e s ă a modestului t r a ducător, l a c api t o l u l a l XVI-lea a l Esenţei teologice: Aceastit r.vgilcill n e este a abatelui TrJtMme, Şi nu II mea: clJci ochiul meu pr.8ll indr.4zne! Nu poate pdtrJlllde plnd la judecata supremii; N-aş avea IIIUa cuteumll·.

Fratele Bonhomme luă c a r t e a s p r e a se convinge cu propriii săi ochi şi, după ce citi citeva pagini pentru a se l ă m u r i , î i spuse iacobi n u l u i : - A h ! A h ! Nu m i n ţea ţ i d e l o c . C e l c a r e vorbeşte c u n franciscan i n i n fe rn ; dar a t i uitat că el i n t i l neşte acolo pe sfintul Dominique, şi c ă acest sfint este osindit *

Voltaire, La

P"c�k II'Qr.l8ans,

..,

c.

XVI,

v.

1 1 -14"

(N. eli. {r,)


pentru că a fost persecutor, ceea ce e cu mult mai dectt a fi fost păgin. Fratele Triboulei, jignit. ii reproşă multe aventuri ale franciscanilor. Bonhomme nu rămase dator: el rl'­ proşă iacobinilor că e� �red În neprihăflire la Sorbon:!, dar că au obţinut de la papă permisiunea de a credl' in mănăstirea lor. Cearta se aprinse şi erau cît pe ce se Încaiere. Fanchon ii potoli. dÎndu-� iiecăruia CUl' un sărut. Tamponet le arătă hlCă dată că nu trebuiau să aducă injurii decit profantlor, şi le dtă aceste dOU<l versuri, pe care spunea că le-a citit in .ucrarile unui licenţiat pe nume MoHere: r<l l l

nu

S<I

o

Si! nu le dilm oameRllor moUtle de ,.$& Spunindu-ne propriile no(Ulr-8- "evarHr�.

In sfîrşit, pregătiră toti trei un edict. care fu mai apo n Î ep i :,N�� �u��/�� ��� ;! tr��:Ji��r in Oraşul Farselor, şi in aceleaşi şcoli in care am recomandat, in număr de şaptezeci şi unu, tuturor supuşilor să-şi păstreze jurămintul de credinţă fată de regele lor Henric al III-lea u a c � ��a�� :u! 56�'m �z�� �r:t�� a�el:ri� Iălc �v�i��i�t�I.� re:c� Insufleţiti de acelaşi spirit care ne călăuzeşte me­ reu, il trimitem la toţi dracii pe un oarecare Belizarie. general de armată, in timpul vieţii sale, al unui oare­ care Iustinian, care Belizarie, depăşindu-şi puterile, l-ar fi sfătuit cu răutate pe numitul Iustinian să fie bun şi in­ dulgent, şi ar fi insinuat cu maHţie că Dumnezeu e milos­ tiv; condamnăm această propozitie ca blasfematorie. ne­ legiuită, eretică; interzicem, sub pedeapsa ostndei veş­ nice, conform dreptului pe care-l avem, de a fi citita nu­ mita carte ce aduce a erezie, şi porundm tuturor credin­ cioşilor să ne predea exemp.arele numitei �ărţi, care Înainte nu valorau decît un scud, şi pe care le' vom re­ vinde pentru un ludovic de aur după prezentul edict". Abia fu semnat acest edict. şi se află că toti iezuitii au fost alungaţi din Spania; şi fost o atît de mare bucurie La Paris. Încît niment nu s-a mai gindit la Sorbona""" . a

...


XXIII CfNA. CONTELUI DE BOULAINVILLlERS·

PR.IMA CONVO'R91R:E tnainft, de tini

ABAlELE COUET Cum, domnule conte, .credeţi că mozafia est-e la fel de utilă � umane ca şi rcl i gi a apo s tolid , rom a n i � cato{id? CONTELE 00 BOULAINVILUSR:S Filozofja işi i n tinde dom nia asupra int regu l u i uni­ vers, timp ce Bise ri c a dumneavoastră nu domin li decit o parte din Euro p a ; chiar şt aici are foarte multi d u ş m a n i . Trebuie să recunoaşte(i că filozofia este de C)

În

mie de ori mai folositoare decît religia d u m neavoastra, aşa cum e ea practicată de multă vreme.

ABATELE

u i mi ti . Ce intel egeti prin filozofie?

Acest dialog a apărut In broşuri, tiraj [oarte mic:, la sftrşltul lui decembrie 1167. TiHul era UnAat de mentiunea: de dom­ ,ud StJint-Hyacintlle. dat. mas. Mai multe eGiţii s-au IUtted.t fn timplll anului 1168. Diaklgul va fi mserat rn NOllpefJWC Ne­ langes In 1772. Contele de &uklitlaifl�r8 ( 1 658-1722' este cunoscut mai ales in studiile sale asupra feudalititli şi a Statelor generale. EI a c a n te e c r d t :::' !�1:� d: p::�:�� r�����:e� i� ci�1a 'ro��iur ;: �a� V�:� taire Î- I atribuie aici. A scris, totuşi, Vie de Mahomel şi HistQir� des Ar.abes, căci ii admira [oarte mult pe musulmani. Ecouri ale acestei admiratU se pot gisi in cursu� celei 4e-a "Olta convorltwi. Cavalerul de Themiseul, numit Sain.t.Hyacintlle ( 1 6&4-1746), c . t u c i i: p�:ur rt�j� : s�ir��I ��:� :a �: m�f":::::iSi C;!�� � cK:f� d'oeuar.s d'un. Îtlcormu ( 1 7 1 4 ) . Daci Voltaire t � disimuleazi I'ffsonatitatea In spatele acestor :r �Di��re.�:l! r�uJmd:!t-effa�r:�cett r:i d.��: !ir:!: cu r p rbZ:t�: C��e�� in::;io::�:mlit;:�,�f; ��������J" la Nolre. Dame şi mare vicar al cardinalului de Noailles. A murit asasinat In 1736. (N. ed. n.t •

CII.

c.:


CONTELE

Inteleg iubirea luminată pentru fnţelepciulJe, spri· jinită de iubirea pentru Fiinta eternă, care răsplăteşte virtutea şi răzbună crima. ABATELE

Ei bine. nu asta proclamă şi religia noastră? CONTELE

Dacă asta e ceea ce proclamă, atunci sîntem de acord: eu sint bun catolic, iar dumneavoastră sinteti bun filo­ zof; să nu mergem, deci, mai departe nici unul, nici celălalt. Să nu dezonorăm filozofia noastră religioasă şi sfintă nici prin sofisme şi absurdităţi care rănesc ra­ tiunea, nici prin lăcomia dezlănţuită a onorurilor şi a bogăţiilor, care corup orice virtute: Să nu ascultăm decît adevărurile şi moderaţia filozofiei; atunci această filozofie va adopta religia ca pe fiica ei. ABATELE

C U îngăduinta dumneavoastră, acest discurs aduce puţin a erezie.

CONTELE

Atîta timp cît veti continua să ne vorbiţi despre erezie şi să vă slujiţi de ruguri aprinse tn locul raţiunii, nu veti avea ca partizani decit ipocriţi �i imbecili. Pă­ rerea unui singur intelept are, fără indOlală, mai multă importanţă decit prestigiul ciştigat printre pungaşi şi ; ;f�v��i:zofie� ��e Î ��e�iolt!. !d�1 t�t;�� a�e �ntt;j���n prin religie. ABATELE

Mi-ar trebui mult timp pentru dogmele noastre.

a

vă explica toate

CONTEI..E

Iată un argument care vi se intoarce împotrivă. Aveti nevoie de cărţi voluminoase; eu am nevoie doar de citeva cuvinte: »Slujeşte-1 pe Dumnezeu, fii drept". ABATELE

Niciodată religia noastră n-a spus contrariul . ...


CONTELE A ş vrea ·să n u aflu deloc i n cărţile dumneavoastri Wei contrarii. Aceste cuvinte crude: " S i leşte-J să intre", de care se abuzează cu auta b a rb a ri e ; ş i acestea: " E u vă ·«� uc s a b i a , n u pacea " ; şi acestea: " C e l ce n u se �upune bisericii să fie privit ca un p ă gi n sau ca un va­ meş " ; şi o sută de maxime asemănătoare înspăimîntă bunul-simţ şi omen i a . E x i s t ă , o a r e , c e v a m a i crud ş i m a i o d i o s decit aceste cuvinte: " Le vorbesc i n pilde, astfel tncU, văzînd, să n u vadă şi, a s c u l t i n d , să nu a u d ă ? " Tn f e l u l a c e s t a se ex­ plică înţelepciunea şi bunătatea veşnică? Dumnezeul intregului univers, care se face om pen­ tru a lumina şi a ocroti pe toţi oamenii, a putut, oa re, să s p u n ă : "Eu a m fost trimis doar pentru t u r m a l u i Israel " , a d i c ă p e n t r u o m i c ă ţară de c e l m u l t treizeci de m i l e ? s u i S S i1 a 1eşt p t t f s r rimesc v amă decU Iă ă " c r Pi i s

; �i �S:��R� �� f ��: �r dTs�7;�liI ��� �� :�g��� d: fa ::���t �:n�� � [;f� �nu f ABATELE

Aceste cuvinte care scan d a l izează sint explicate prin pasaje cu totul deosebite.

CONTELE Cerule! Ce fel de D u m nezeu este acela care are nevoie de comentarii şi care rosteşte mereu cuvinte ce se con­ trazic? Ce fel de legislator este acela care n-a scris nimic? Ce fel de c ă r ţ i divine sint acelea a c ă ror dată e necunoscută şi ai căror autori, prea p u ţ i n cunoscuţi, se contrazic l a fiecare p a g i n ă ?

ABATELE Toate acestea se împacă, vă s p u n . Veti recunoaşte, cel putin, că sinteti foarte m u l ţ u m i t de predica de pe munte.

CONTELE Da; se pretinde că Isus a spus că vor fi arşi cei ce-I numesc pe fratele lor Raca, ceea ce teologii dumnea­ voastră fac i n fiecare z i . E I spune că a venit pentru a

«7


implini legea lui Moise, de care dumneavoastră vă e i r ă

�����ăJ�:�i��t� �rn�ec!? ::r�c� cs: ;ug�I. cSă�ei:�:�ă t� cerurilor este a lor. ştiu că mai spune că trebuie ca griul

să putrezească şi să moară în pămînt pentru a incolti; că împărăţia cerurilor este un grăunte de muştar ori bani dati cu dobîndă; că nu trebuie să le dai să măntnc� părinţilor tăi dacă sînt bogati. Poate că aceste expresii aveau un înteles respectabil in limba in care se zice că au fost pronunţate: eu adopt tot ceea ce poate inspira virtutea; dar aveti bunătatea să-mi spuneti ce ginditi despre un alt pasaj: "Dumnezeu e cel ce m-a cioplH.: Dumnezeu e peste tot tn mine: voi îndrăzni, oare, să-I minjesc prin fapte nelegiuite şi josnice, prin cuvinte necurate, prin dorinte scirbavnice? De-aş putea, in ultimele mele clipe, să-i spun lui Dumnezeu: - O. stăpfne! 0, părinte! Ai vrut ca eu să sufăr, şi am suferit cu resemnare; ai vrut să fiu sărac. şi am imbrăţişat sărăcia; m-ai făcut să trăiesc În ni­ micnicie, şi n-am dorit mărirea; vrei ca eu să mor, şi eu te ador murind. Ies din acest neasemuit spectacol multu­ mindu-ţi că mi-ai dat voie să iau parte la el, pentru a mă face să cl!lntemplu ordinea admirabilă prin care tu conduci lumea". ABATELE

a ; n ii ti ă e I ace� ����I �:!in� O::: in �ij� tuT C����!�, i� s �t�t Grigore din Nazianze sau in sUntul Chiril? CONTELE

Nu; sint cuvintele unui sclav păgin, pe nume Epictet; impăratul Mare Aureliu n-a gindit niciodată altfel de­ cît acest sclav. ABATELE

Imi aduc, intr-adevăr, aminte că llm citit, in tineretea mea, precepte de morală in autori păgîni, care mi-au făcut o deosebită impresie: vă voi mărturisi chiar că legile lui Zaleucus, Charondas, sfaturile lui Confucius, pr&eptele morale ale lui Zoroastru, maximele lui Pitago­ ra mi-au părut a fi dictate de inţelepciune, intru feri­ cirea speciei umane: mi se părea că Dumnezeu binevoise «a


onoreze pe aceşti mari oameni cu o lumină mai pură decît aceea a oamenilor obişnuiţi, aşa cum el i-a dăruit Ulai multă armonie lui Virgiliu, mai multă elocintă lui Cicero şi mai multă perspicacitate lui Arhimede decit contemporanilor lor. Eram uluit de aceste mari lecţii de virtute pe care antichitatea ni le-a lăsat. Dar, in sfîr­ şit, toti aceşti oameni nu cunoşteau teologie; ei nu ştiau care este diferenţa intre un heruvim şi, un sera fim, Între inspiratia eficace, căreia nu i se poate rezista, şi inspiu t e �:�:uS���j: �i �:� fi�::/c��C�ii��:; p�n��u Ş:!it :r � h!: sese, totuşi, crucificat decît pentru cîţiva. Ah, domnule conte, dacă Scipio, Cicero, Cato, Epictet, Antoninus ar fi ştiut că .. Tatăl l-a zămislit pe fiu, şi nu I-a făcut; că Sfintul Duh n-a fost nici zămislit, nici făcut, ci purcede prin spira1iune cind de la Tată, cind de la Fiu; că Fiul are tot ceea ce aparţine Tatălui, dar n-are paternitate"; dacă - spun - anticii, maeştrii noştri in toate, ar fi putut să cunoască o sută de adevăruri de această limpe­ zime şi de această forţă; in sfîrşit, dac-ar fi fost teologi, ce avantaje n-ar fi adus ei oamenilor! Consubstanţiali­ tatea, mai ales, domnule conte, transsubstantialitatea sint lucruri atît de frumoase! De s-ar fi indurat cerul ca Scipio, Cicero şi Marc Aureliu să fi aprofundat aceste adevăruri! Ei ar fi putut fi mari vicari ai domnului arhiepiscop sau sindici ai Sorbonei. să-j

CONTELE

Spuneţi-mi cu mina pe inimă, intre noi şi in fata lui Dumnezeu. dece credeţi că sufletele acestor mari oameni sînt În veşnicie fripte de diavoli, aştepUnd să-şi să r re e r eu r������ � c� �fe� !� 'a�:: fj:��C� ��� ��t�t f� S��d���P�i Sorbonei şi mari vicari ai domnului arhiepiscop? ABATELE

Mă puneţi in mare incurcătură, căci "in afara Bise­ ricii nu există jzbăvire". Pe plac nu-i nimeni cer.ului, doar noi şi-amicii noştri· .

• Parodie, după Molrere, Femeile savante, III, 2: Nu' n'aliUt tk l'esprJl. har.... ltOUs et nos amis. (N, ed. Ir.)

...


.. Cine n - a s c u l t ă de Biserică să fie c a u n păgîn sau u n vameş" . Scipio şi Marc Aureliu n-au a scu l t a t de biserică ; sufletele l o r vor fi arse in veşnicie: ş i a t unci cind t r u p u r i l e lor, risipite in cele patru elemente, vor fi regăsite, ele vor fi arse pe veci împreună cu sufletele. Nimic nu este m a i l impede, aşa cum n i m i c n u este m a i drept: asta e s i g u r . '" Pe de a l t ă p a rte, e o dova d ă de c r u z i m e s ă - i a r z i in veşnicie pe Socrate, A r i s t i de, P i t a go r a , Epictet, Antoni· nus, pe toţi cei a căror viată a fost p u r ă ş i exem p l a r ă , şi s ă acorzi fericirea eternă sufletului şi t r u p u l u i l u i F r a n ­ c; o i s Ravai l lac, care a m u r i t CJl u n b u n creştin, î m p ă r ­ t ă ş i t ş i înzest r a t cu i n s p i r a ţ ie eficace sau suficientă. Asta mă c a m pune in încu r c ă t u r ă : căci eu sint j u decă­ t o r a l tuturor oameni l o r ; fericirea sau nenorocirea l o r eternă depind de mine, şi m - a r d e z g u s t a o a r e c u m s ă · 1 i z b ă vesc pe Rava i l l a c şi s ă - l osîn desc pe Scipio. Există u n l u c r u care m ă consdl e a z ă - acela că noi, teologii, putem scoate d i n infern pe cine vrem. Citim in Faptele sfiJltei Thecla, m a re teologă, discipolă a sfint u l u i P a v e l , c a r e s - a deghi z a t i n b ă r b a t p e n t r u a · 1 u r m a , că e a a e l i berat-o d i n infern pe prietena ei Faco n i l l e , care a v usese nefericirea de a m u r i pagină. Marele sfint Ioan Damaschlnul povesteşte că m a r e l e sfînt Macarie. acelaşi care a obţinut de l a D u mnezeu mo"a rtea l u i A r i u s p r i n r u g ă c i u n i l e s a l e a r z ă toare. a intrebat intr-o z i , i n t r - u n c i m i t i r , c r a n i u l u n u i pă'gÎn d e s p r e i z b ă v i r e a l u i : c r a n i u l i - a răspuns că r u g ă c i u n i l e teologi l o r u ş u r a u f o a r t e m u l t c h i n u r i l e osînditilor. tn sfîrşit, ş t i m i n mod sigur că s f i n t u l Grigore, p a p a , a s c o s d i n infern s u f l e t u l i m p ă r a t u l u i T r a i a n : i a t ă ci­ teva frumoase exe m p l e despre mila domn u l u i . ca

CONTELE

Vă ţineţi de g l u m e ; scoateţi - l a t u nci din infern p r i n s f i n t e l e dumneavoastră r u g ă c i u n i pe Henric a l I V - l e a . care a m u r i t f ă r ă i m p ă r t ă şanie. c a u n păgîn, şi duceţi - I i n r a i , a l ă t u r i de R a v a i l l a c c e l b i n e spove d i t ; n u prea ştiu eum a r t r ă i împreună şi cu ce ochi se vor privi.

CONTESA DE BOULAINVILLIERS

Cina se răceşte; i a t ă că soseşte domnul Freret. să ne aşezăm l a masă, iar după aceea veţi scoate d i n infern pe cine veţi dori.

450


A DOUA CONVORBIRE

In timpul cinei ABATELE Ah, doamnă, mincati de d u l ce intr-o vineri, fără a avea permisiunea expresă a d o m n u l u i a r h iepiscop sau a ale a l N u ştiţi că asta inseamnă a păcătui impotriva Bisericii? La evrei, n u era tngăduit să m ă n i n e i iepure. Uindeă rumega şi n - avea copita despica t ă ; era o crimă groaznică să m ă ninei ixion sau grif.

CONTESA G l u m i t i mereu, d o m n u l e abate; spuneţi-mi, vă rog, ce e acela u n ix ion.

ABATBLE Nu ştiu, doamnă, dar ştiu că oricine m ă n tncă vi­ nerea o aripă de pui fără permisiunea episcopu l u i său, tn loc să se indoape cu somon şi nisetru, p ă c ă t u ieşte d e moarte; că sufletul său va fi a r s aşteptin d u - i t r u p u l şi, atunci cind trupul va veni a l ă tu r i de e l , vor f i a m îndouă a r se pe vecie fără a se mistui, aşa c u m zkeam adi­ neauri.

CONTESA Desigu r , n i m i c n u e mai j udicios ş i mai echita b i l ; e o p l ăcere să trăieşti intr-o r e l i gie attt de înţeleaptă. Doriţi o a ri p ă din potirnichea asta?

CONTELE Luati, credeti- m ă ; Isus H r i stos a !pus: "Mincati ceea ce v i se v a da". Mincati, mincati; n u v ă sfiiti.

ABATELE Ah, in faţa servitori l o r dumneavoastră, intr-o vi­ neri, a di c ă a două zi după joi! Se vor duce s ă poves­ tească prin tot o r a ş u l . CONTELE Deci, d umneavoastră aveti mai m u l t respect pentru lacheii mei decît pentru Isus H ristos.

ABATELE E adevă r a t că Mintuitorul nostru n-a cunoscut nicio-

4"


dată distinctia intre zilele d� duke şi .z i l e l e de post; d a r n o i a m s c h i m b a t t o a t ă doc t r i n a sa a ş a c u m e m a i b i n e ; el ne-a dat int reaga putere pe păm.înt şi i n cer. Ştiti că, i n m'ai m u l ţe p rovincii, Î n u r m ă cu m a i p u t i n de u n secol , oamenii c a r e mincau de d u l c e Î n z i l e l e de p o s t e r a u osîn­ diţi ta spÎflzu.-rătoa.re? VA pot da exem p l e .

CONTESA

Dumnezeule, cit de edificator e acest l u c r u. şi cît de bîne doved�te că .religia dumneavoastră e divin.ăt

ABATELE Atît de divină Încît, in aceeaşi ţ a r ă in care erau sptn· zurafi cei ce mtocaseră o omletă cu sJ ă rnjnă, e r a u arşi cei care scoseseră slănină dintr-un p u i impănat, i a r Biserica incă m a i procedează astfel din cind i n cind: într- atit ştie ea să răspundă d i feritelor s l ă biciuni a l e oamenilor! De b ă uL .

CONTELE

Fiindcă ven.i vorba, domnule m a re vicar, biserica dumlileavoast r ă permite să te căsătoreşti cu două su rtlri?

ABATELE C U amin două in acelaşi timp - nu; dar cu u n a după cea l a l t ă - după nevoie, imprej u r ă r i , banii daţi curtii din Roma şi pmtecţie: remarcati că totul se schimbă mereu şi că totul depinde de sfînta noastră biserică . Sfinta bi­ serică evrei ască, mama noastră, pe care o detes t ă m , d a r pe care o c i t ă m m e r e u , găseşte că e f o a r t e bine ca pa­ triarhul I acob să se că sătorească cu două suroR in ace­ laşi t i m p : ea interzice t n Levitic să te c ă s ă toreşti c u v ă ­ duva frate l u i t ă u . Ş i :po r u n c e ş t e e x p r e s să se facă asta lR Deuleronom; obiceiul În Ierusa l i m permitea să te căsă­ toreşti cu propria ta soră, pentru că ştiU că atunci cind Amnon, nu a l cucemic u l u i rege David, a vio l a t-Q pe se>ra sa T a m a r. această soră pudică şi chibzuită i-a spus u r m ă toarele cuvinte: " F r a te, nu-mi fă mişelia asta, ce­ re-mă În căsă torie de l a tatăl nostru, şi el nu te va re­ fuza " . Dar, pentru a reveni l a legea noastră divină des­ pre ingăduinta de a te căsători cu două surori sau cu femeia fratelui tău, 1 u c r u r i l e variază in timp, aşa cum v-am m a i spus. Papa C lement a l V I I - lea n - a Î n d r ă z n i t să i n v a l i d eze căs.ătoria .r egelui Angliei H e n t" i c al V I U - l e a

..,


l'U

soţia fratelui s ă u , prin ţ u l Arthur, de t e a m ă c a i m p ă ­ r n t u l Carol QninitJ l să n u - I a r u nee i n temniţă pentru a ltoua o a r ă Şl s ă - I d e c l a r e b a s t a r d , aşa cum e r a ; d a r să f i t t sigu r c ă , În materie d e căsătorie, ca şi in toate cele­ lalte, papa şi monsen i o r u l a rhiep-Îscop sint s t ă p f n i liIb­ �oluti atunci cind sint cei mai puternici. D e b ă u L .

CONTESA

E i bine, d o m n u l e Freret*, d u m neavoastră n u r ă s p u n ­ Iicti n i m i c l a a c e s t e frumoase discu rsuri ; n u s p u n e t i rlimic!

DOMNUL FR.f:RET

Tac, doamnă, pentru că a ş avea prea m u l te d e spus.

ABATELE

Ş i ce aţi putea spune, domnule, c a re să zdruncine a utori tatea, să i n t unece s p l e n doarea, să i n f i rme adevărul mamei noastre, sfînta Biserică c a t o l i c ă , apostolică ş i rom a n ă ? De b ă u L .

DOMNUL FRERET

La n a i b a ! Aş spune că sinteţi nişte evrei şi n i ş t e i d o l a t r i , c ă v ă bateti joc de n o i ş i c ă n e ş t e r p e l i t i b a n i i .

ABATELE

Evrei ş i i d o l a t r i ! Cum v ă permitet i ? !

DOMNUL FRERET

D a , evrei şi i d o l a t r i , de vreme ce mă forţaţi s - a spun. D u m nezeul vostru n u s-a născut, oare, evreu? N - a fost cireumcis ca orice evreu? Nu s - a supus tuturor cere­ moni i l o r evreieşti ? Nu spune e l de mai mu tte o r i că trebuie să n e supunem legii lui Moise? N·a făcut sacri­ ficii Î n tem p l u ? Botezul d u m neavoa s t r ă n u este, oare,

Nirolall Fre"t (1688-- 1749), care va j uea un rol atit de im­ portant în dialog, era Intr-adevăr prietenul contewj de Boulain­ villiers. Este unul dintre cei mai mari erudip francezi din secolul al }{VIU-lea. Poliglot uimitor, a publicat numeroase sfudii despre Orient şi Extremul Orient: a fost veritabilul iniţiator al «Neti­ riIor !iltiin1ifice asupra. Chinei. Datorită tm. cerceYrih! nmlevale au făcu.t un mare pas lnainte. It. pua bazele crQJIoJoaiej. eambiUtadu-1 cu argumente vaJabile 1: Newton; a răsturllat ideDe curente despre t u a e I �:;:ct:S cu minu= �;.:�r� � :::cl :u : d: ::r:�.' (N. •

...


un obicei evreiesc l u a t de la orient a l i ? nu n u m i ţ i cu cuvint u l evreiesc " paşte" p r i n c i p a l a d u mneavoastra s ă r ­ b ă t o a r e ? Nu c î n t a ţ i , oa re, de m a i m u l t de o mie ş a p t e sute de a n i , cu o muzică d i a b o l i c ă , c �� n tece evreieşti p e care l e a t r i b u i ţ i u n u i neînsemn a t r e g e e v r e u , t i l h a r , a d u l t e r ş i u c i g a ş , om după i n i m a l u i D u m n e z e u ? Nu d a t i , oare, l a Roma, b a n i cu i m p r u m u t l u i n d l u c r u r i ca z ă log, i n dughenele pe care l e numiţi .. munte de pietate"? Ş i n u vindeti f ă r ă m i l ă cele z ă logite d e săraci, a t unci c i n d n - a u plătit l a soroc?

CONTELE

Are dreptate; n u există decît u n singur lucru care v ă l ipseşte d i n legea evreiască, ş i anume u n j u b i leu, un adevărat j u b i leu, prin care stă pinii şi-ar redobindi p ă ­ m î n t u r i l e pe care v i l e - a u d a t ca nişte p r o ş t i , i n t i m p u ­ r i l e cînd î i convingeaţi că I l ie şi A n t i h r i s t vor v e n i , că l u m ea se va sfirşi şi că t rebuie d ă ruite toate b u n u r i l e b i s e r i c i i "ca leac pentru suflet ş i pentru a n u fi t r i m i s p r i n t re ţapi " . A c e s t j ub i l e u a r v a l o r a m a i m u l t decit acela Î n care n u vă acordaţi decit i n d u l genţe complete; e u a ş cîştiga, i n ceea ce m ă priveşte, m a i mult de o sută de m i i d e Iivre rentă.

ABATELE

Sint de acord, cu con ditia ca din cei o sută de mii s ă - m i acordati o pensie grasă. D a r pentru ce d o m n u l F r e r e t ne n u meşte i d o l a t r i ?

DOMNUL FR�,RET

Pentru ce, domnule? Intrebati- I pe s f i n t u l Cristophe, care este p r i m u l lucru pe care-I î n t î l neşti i n c a t e d r a l a d u m neavoastră şi, i n a c e l e ş i t i m p , cel m a i o r i b i l monu­ m e n t de b a r b a r i e pe c a r e - l aveţi; i n t rebati-o pe sfinta Clara, care este i nvocată î n b o l i l e d e ochi, ş i căreia j - a t i c l ă d i t temple; pe s f i n t u l G e n o u , care v i ndecă de g u t ă ; pe s f i n t u l J a n v i e r , a l c ă r u i s i n ge se I i c h e f i a z ă a t i t de a ' c n i a r t n r p şt u p ti Roma. IndrăzniU s ă negaţi idolatria, dumneavoastră, care adoraţi i n o mie de biserici l a p t e l e Fecioarei, prepuţul şi b u r i c u l f i u l u i e i , s p i n i i din care spuneti că i s-a făcut o coroană, l e m n u l putred pe care pretindeU că a m u r i t

:f/��Πl� �� �� � ::�; � � � � f �t� �: �:8; efi: 454


Fiinta ettirnii? Dumneavoastră, care adoraţi cu cultul inchinării o bucată de aluat pe care o inchideti într-o cu­ lie de frica şoarecilor? Catolicii dumneavoastră romani ă c x a n e ��hl:::c� :����� bu�':t : J� :'��t�� &�':!n��e� S:r�� v �� tutea citorva cuvinte latineşti, şi că toate firimiturile acestui amat devin tot atiţia Dumnezei, creatori ai uni­ versului. Un sărăntoc făcut preot, un călugăr scăpind din bratele unei prostituate, vine, pentru douăsprezece parale, imbrAcat in straie de hTstrlon, să-mi mormăie Intr-o limbă străină ceea ce dumneavoastră ' numiti sluj­ M, să spintece aerul În patru părţi cu trei degete, să se in­ doaie, să se indrepte, să se intoarcă la dreapta şi la stin­ ga: În fată şi in spate, să facă atîţia dumnezei cîţi îi va plăcea, să-i bea şi sl-i mănince, iar apoi sl-i arunce in oala sa de noapte! Şi nu sinteţi de acord că asta e cea mai monstr.uoasli şi mai ridicolă idolatrie care a dezo­ norat vreodată natura umană? Nu trebuie, oare, să te fi transformat in animal pentru a-fi tuchipui că pîinea aibă şi vinul roşu se pot schimba in Dumnezeu? Idolatri noi, nu vă ClJmparati cu anticii ce-L adorau pe Zeus, De­ miurgos, stăpînul zeilor şi al oamenilor, şi care adu­ ceau omagiu unor zei secundari; aflati că Ceres, Pomona şi Flora valorează mai mult decît Ursula voastră, Îm­ preună cu cele unsprezece mii de fecioare; şi că nu preotii Mariei-Magdalena sînt cei care trebuie să-şi bată joc de preqtii Minervei. CONTESA

Domnule abate, aveţi in dome.ul Freret un adversar neînduplecat. Pentru ce aţi dorit să vorbească? E gre­ şeala dumneavoastră. ABATE LE

Oh, doamnă, sînt călit; nu mă inspăimint pentru atîta lucru; de mult timp aud făcîndu-se toate aceste judecăţi impotriva mamei noastre. sfinta Biserică, CONTESA

Pe legea mea, semănaţi cu o ducesă căreia un ne­ mulţumit i-a spus Urfă; ea i-a răspuns: «De treizeci de ani mi se spune asta şi aş vrea să mi se spună Încă treizeci de ani de acum incolo". al Voltaire


D oamnă , doa mn ă , nimic.

ABATELE un cuvînt de s

p irit nu dovedeşte

CONTELE

E adevărat; dar un cuvint de spirit nu te impiedică să poti avea dreptate. ABATELE

Şi ce raţiune s-ar putea opune autenticitătii profe­ tiUor, minunilor lui Moise, minunilor lui Isus şi ale marti­ Filor? CONTELE

Ah, n u vă sfătuiesc să vorbiti despre profetii de cind şi copiii ştiu ce a mincat profetul Ezechiel la prinzul său, c.eva ce o-ar fi frumos de rostit in t i m p u l cinei; de cind ş i ei cunosc aventurile l u i Ohola ş i Oholiba, despre, care e greu de vorbit in faţa doamnelor; de dud şi ei ştiu că D u mnezeul evreilor a poruncit profet u l u i Osea să-şi i a o t'rfă, pentru a face copii de tirfă. Vai, veti găsi, oare, şi a l tceva in aceşti m i zerab i l i decît p ă l ă v r ă gea l ă şi obsce­ nităţi?! S ă r m a n i i d u mneavoastră teologi să î nceteze dispu· t e l e c u evreii asupra înţelesu l u i unora dintre pasajele profetilor lor, asupra citorva rtnduri tn ebraică despre

u n Amos, u n Ioel, u n Habacuc� u n Ieremia, asupra ci· torva cuvinte ce povestesc despre E l i a h , transportat t n regi u n i l e c e l e s t e orientale Î n t r - u n c a r de f o c , care E l i a h - În p a r a n t e z ă fie spus - n - a e x i s t a t n i c i o d a t ă . E i să roşească m a i ales i n faţa pro(eţiilor inserate i n Ev a n gh e l i i l e l or . ' f cu putinţă, oare, să existe incă oameni care să n u fie cuprinşi d e i n d i g n a re atunci cind Isus predică in Luca: "Vor fi semne Î n l u n ă şi î n stele. pe pămînt v a fi strîmtorare printre neamuri, care n u vor şti ce să facă l a auzul urletului mării ş i a l valu­ r i l o r ! oamenii işi d e groază in aşteptarea l u c r u r i l o r care se vor întîmpla pe pămînt; căci puterile ceru l u i vor fi c l ă.tinate. Atunci vor vedea pe F i u l omului venind pe u n nor c u putere şi m a r e slavă. AdevăRat vă spun c ă n u v a trece n e a m u l acesta pină cînd n u se vor î m p l i n i toate aceste l u c r u r i " . e S U exa tă m i t i

Şi

vor da duhul

s

r

� � � ���r;!�n fi� �r�� r�f:ă� St�eguf::ăJ(m �ebu� ...


indrăzneşti a spune că ea s�a im pli nit şi că fiul omului venit intr�un nor cu mare putere şi mare slavă. Cum face că Pavel, in Epistola sa dtre Tesaloniceni (1, ('ap. IV, v. (7). confirmă aceasţă prezicere ridicolă prin11"'0 alta şi mai neruşinată? .. Apoi, noi, cei vii, care vom li rămas, vom fi răpiţi toti. împreună cu ei, in nori, ca ",ii intimpinăm pe Domnul in văzduh" etc. Orictt de pu ţin învăţat ar fi cineva, ştie că dogma despre sfirşitul şi intemeierea unei lumi noi era o himeră acceptată in vremea aceea de aproape toate popoarete. Veţi găsi această opinie in Lucreţiu, in cartea a IV-a. O veti găsi in prima carte a Metamorlozelor.-lui Ovidiu. Heraclit. cu mult timp inainte, spusese că această lume va fi mistuită de foc. Stoicii adoptaseră acest vis. E vreii pe jumătate, creştinii pe jumătate. care au fabricat Evani ti d fee:���t:d«� ::d�U! � lb/�i � �� g��� �u��!e: ! continuat să trăiască iocă mult timp şi Isus n-a venit intr-un nor cu mare putere şi mare slavă in pri mu l secol al Bisericii, ei au spus că se va i ntim pl a in cel de-al doilea secol; au promis-o apoi pentru cel de-al treilea; şi, din secol in secol, această ex t rav a gan ţă s-a reinnoit. Teologii au făcut asemenea unui şarlatan pe care l-am văzut pe cheiul Şcolii IIngă Pont-Neuf42: el anlta oame­ nilor, inspre seară, un cocoş şi citeva sticle cu ba lsam: i e ;�ir::: l!O[� ��� :r�ăt: r!Ai� :r��!nt�d�������srrJ� dar tnainte de asta trebuie să-mi cumpăraU sticlele". Se găseau intotdeauna oameni destul de nerozi pentru le cumpăra. "Voi tăia deci. capul cocoşului meu. con­ tinua şarlatanul; d ar fiindcă e Urziu, iar această ope­ raţie cere lumina zilei, o voi face miine". Doi membri ai Academiei de ştiinţe au avut c uriozi­ tatea şi perseve renta de a reveni pentr u a vedea cum o va scoate la capăt şarlatanul; farsa a durat opt zile la rfnd; d a r farsa aşteptării sftrşitului lumii, in creştinism, a durat opt secole. DupA aceasta, domnul e, mai spu­ nefi-ne ceva despre profeţiile evreieşti sau creştine. lill

al

1Il"

a

DOM.NUL FR;eR;ET

Nu vă sfătuiesc să vorbiti despre minunile lui Moise in fata unor oameni cărora le-a cr�scut barbi. Dacă toate aceste miracole de neconceput s-ar fi produs, egiptenii ac fi amintit despre ele in istoriile lor. Memoria aUtor fapte ...,


prodigioase ce uimesc natura s-ar fi păstrat la toate po­ poarele. Grecii, care erau informati despre toate legen­ dele Egiptului şi ale Siriei, ar fi făcut să răsune ecoul acestor fapte supranaturale la cele două capete ale lumii. Dar nici un istoric, nici grec, nici sirian, nici egiptean, n-a pomenit un singur cuvint despre ele. Flavius Iosif, atit de bun patriot, atit de pătruns de iudaismul său, acest Iosif care a cules atitea mărturii in favoarea anti­ chităţii poporului său, n-a putut să găsească nici una care să ateste cele zece urgii ale Egiptului, trecerea pe uscat prin mijlocul mării etc. Ştiţi că autorul Pentateuhului este tncă nesigur: ce om teafăr va putea vreodată să creadă, pe cuvintul nu ştiu cărui evreu, fie Esdras43, fie un altul, minuni atit de inspăimintătoare, necunoscute de restul omenirii? ă i ii v r i o e m � �ce�t� e!�� i ���� ci� J:�e� a : G � ��p �fintă !ă �: crezi; dar nu există nici măcar un singur profet care să citeze cuvintele Pentateuhului despre mulţimea de minciuni, nici măcar unul care să intre in cel mai mic amănunt al acestor aventuri: explicati cum veti putea această tăcere. Gindiţi-vă că e nevoie de motive foarte grave pentru a răsturna astfel natura. Ce motiv, ce ratiune ar fi putut avea Dumnezeul evreilor? Aceea de a favoriza micul său popor, de a-Î dărui un pămint fertil? Pentru ce nu i-a dăruit Egiptul, in loc să facă minuni din care mare parte, spuneţi dumneavoastră, au fost egalate de vrăjitorii fa­ raonului? Pentru ce să pună să fie sugrumati de ingerul exterminator toţi intiii născuţi ai Egiptului şi să moară toate animalele, astfel incit israeliţii, În număr de şase sute treizeci de mii de luptători, să fugă asemenea unor hoţi fricoşi? Pentru ce să le deschidă mijlocul Mării Ro­ şii, ca ei să se ducă să moară de foame intr-un deşert? Vă dati seama de enormitatea acestor prostii; aveţi prea multă judecată pentru a le admite şi a crede in mod se­ rios in religia creştină, intemeiată pe impostura evreia­ scă. Vă daţi seama de ridicolul răspunsului obişnuit: că nu trebuie să pui întrebări lui Dumnezeu, că nu tre­ buie să cercetezi abisul Providenţei. Nu, nu trebuie să-I intrebi pe Dumnezeu de ce a creat păduchi şi păianjeni, pentru că, fiind siguri că păduchii şi păianjenii există, nu putem şti de ce există; dar nu sintem atit de siguri că Moise şi-a schimbat toiagul in şarpe şi a umplut Egip-

...


lui de păduchi, deşi păduchii erau familiari poporului său: nu-I intrebăm pe Dumnezeu; ti intrebăm pe nebunii ('are indrăznesc să-I facă pe Dumnezeu să vorbeascA ţii să-i tmprumule excesul extravaganţelor lor,

CONTESA

Dragul meu abate, nici despre minunile lui Isus nu sfătuiesc să vorbiti. Oare creatorul universului s-a Uicut evreu pentru a schimba apa in vin la o nuntă unde 10ată lumea era beată? A fost dus de diavol pe un munte tie unde se văd toate tmpărăţiile pămintului? A băgat diavolul in trupul a două mii de porci intr-o ţară in cart' nu existau porci? A făcut să se usuce un smochin ce nu rodise, atunci cind nu era timpul smochinelor? Credes m t a d di a t�adincul i �ofsc:. �:����!t:�r c� �i! s �a�� ��!� �� ���:mi :� inimii. vă

ABATELE

Doamnă, puţin respect pentru veşmintele mele, vi rog; lăsaţi-mii să-mi fac meseria: sint, poate, invim ra r o e d ���i p��!��� :e �:�g�f, ��f� �:��� �J :� �i s:� r� i!� �:� � u a a d P P ���e� �� d���ă i� i�ă i�t:;l'ăar'i1: :i ��:; �a�toSfă :� Iasă sugrumaţi. * DOMNUL fR�RET

Ah, domnule. cită rea-credinţă şi ignoranţă la Pascal! Ai crede, auzindu-I, că a luat parte la interogatoriile apostolilor şi că a fost martor al supliciului lor. Dar unde a văzut el ca ei să fi fost torturaţi? Cine i-a spus că Si­ mon Barjona, supranumit Petru, a fost crucificat la Roma cu capul in jos? Cine i-a spus că acest Barjona, un sări s ve aă ���rg7t���I: �n�:::�e:şt�; i,� :ă :l �� f� f�:t ���;a ::n�� la Roma şi creştinii ar fi ştiut, prima biserică pe care ar fi construit-o apoi in cinstea sfintilor ar fi fost Sfintul PeTextul lui Pascal este: "Nu cred dectt fnUmplările ai căror . s-ar lăsa sugrumali" (E . Bruncschvicg, fragment 593): n:aartori a SCriS aceasta pentru a combated Istoria Chinei a lui P. Martini. Voltaire vede In aceste cuvinte simbolul "fanatismului" lui Pascal şi contrariul criticii istorice sănătoase. (N. ed . fr.) *

ŞI

459


Roma, şi nu sfintul Ion din Latran; papii n-ar fi pierdut un asemenea prilej; ambitia lor ar fi găsit in el un frumos pretext. La ee se ajunge cind, pentru a dovedi că acest Petru Barjona a fost la Roma, eşti obligat să spui că o scrisoare care i atribuie, datată În Babilon, era, de fapt, scrisă la Roma? Un autor celebru a spus foarte bine că, datorită unei asemenea explicaţii, o scri­ soare datată la Petersburg trebuie să fi fost scrisă la Constantinopol. Desigur că ştiţi cine sînt impostorii care au vorbit despre această călătorie a lui Petru. Este un anume Abdias, care a scris primul că Petru venise de la lacul Ghenezaret drept la Roma, la impărat, pentru a face minuni impotriva lui SimoTl Magul; el povesteşte despre o rudă a impărţltuJui, inviată pe jumătate de Simon şi in intregime de celălalt Simon Barjona; el e cel care-Î pune să se incaiere pe cei doi Simon, dintre care unul zboară prin aer şi-şi rupe picioarele din cauza rugăciu­ nilor celuilalt: el e cel ce scrie povestea faimoasă a celor doi ciini trimişi de Simon pentru a-I minca pe Petru. Toate acestea sint repetate de Marcel, de Hegesip. i cÎ r l:!: tubr�ze�� :�����ec �:;�:iur7.u ff:�:l �� �ioa1: �e: mai josnică, singura care a tmbrăţişat creştinismul timp de o sută de ani. Este o suită neîntreruptă de falsificatori. Ei plăs­ Înuies,c scrisori ale lui Isus Hristos, plăsmuiesc scri­ sori ale lui Pilat, scrisori ale lui Seneca, constitutii apo­ stolice, versuri ale sibilelor in acrostihuri, Evanghelii in număr mai mare de patruzeci. fapte ale lui Barnabeu, liturghii ale lui Petru, Iacob, Matei, Marcu etc. etc. Ştiţi asta, domnule. aţi citit, fără indoială, aceste arhive in­ fame ale minciunii, pe care le numiţi fraude pioase; şi nu aveţi cinstea de. a recunoaşte. cel putin in faţa prie­ tenilor dumneavoastră, că tronul papei n-a fost inte­ meiat decît pe nişte himere, spre nenorocirea speciei umane? tru din

se

ABATELE

Dar cum ar fi putut religia creştină să se ridice atU de'sus, dacă n-ar fi avut ca bază decit fanatismul şi min­ ciuna?

...


CONTELE

Dar 1nahomedanismul cum s-a ridicat fncă şi mai sus? Cel puţin, minciunile sale au fost mai nobile, iar fa­ lIatismul său - mai generos. Cel putin, Mahomed a scris şi a luptat; Isus n-a ştiut niei să scrie, nici să se apere. Mahomed avea curajul lui Alexandru şi mintea lui Numa; ld r a u u �: : ��s� ��d�:�:ţ �e j�d����ţo��f��t A':tto<!:eda ��� mul nu s-a schimbat niciodată, in timp ce dumneavoa­ stră v-aU schimbat toată religia de zeci de ori. E o mai mare diferenţă fntre ceea ce este ea 'astăzi şi ceea ce era in primele timpuri decit intre obiceiuriie dumneavoastră şi cele ale regelui Oagobert. Sărmani creştini, nu, voi nu-I adorati pe Isus, ci il insultaţi inlocuind legile sale cu legile voastre noi. Vă bateti mai mult joc de el cu mister8e voastre, relicvele, indulgenţele, profiturile simr�e t i �:�:�i�te;ri�oad!��ă t�:e o v�::l� t �ă ���:i ad� Crăciun, in care o acoperiţi de ridicol pe fecioara Maria, ingerul care o vesteşte, porumbelul care Iasă grea, tim­ plarul care este gelos pentru asta şi sugarul pe care trei regi vin să-t salute intre un bou şi un măgar, demnă tovărăşie a unei asemenea familii. O

ABATE LE

Totuşi, tocmai acest ridicol a fost găsit divin de către sfintul Augustin; el spunea: .Cred pentru că este absur.d; cred pentru că este imposibil". OOMNUL FI{eR.ET

Ehi Ce importantă au visele unui african. cind mani­ heist, cind creştin, cl nd destrăbălat, cind cucernic, cind tolerant, ctnd persecutor? Ce contează păIăvrăgeala sa teologică? Aţi dori să-I respect pe acest retor smintit atunci dnd spune, In predica a XXII-a, că ingerul i-a fAcut un copil Mariei prin ureche, "impr.gegnauit per aur.em"'?

CONTESA

tntr-adevăr, văd absurdul; dar nu văd partea di­ vinil. Găsesc foarte normal ca creştinismul să fi luat fiinţă tn poporul de rind, aşa cum au fost intemeiafe şi sectele anabaptiştilor şi ale quakerilor. aşa cum s-au născut profeţii din Vivarais şi din Gevennes, aşa cum 461


se dezvoltă acum facţiunea convulsionarilor. Entuzias­ mul este cel ce ţncepe, inşelătoria cea care sfirşeşte. Religia e asemenea jocului: Incepi prin a fi inşelat, Sflrşeşti prin a fi escroc.

DOMNUL F�R:ET

E foarte adevărat, doamnă. Ceea ce rezultă cu cea mai mare probabilitate din haosul poveştilor despre Isus, scrise impotriva lui de evrei şi fn favoarea sa de creş­ tini, este că el era un evreu de bună-credinţă, care voia să crească in ochii poporului, asemenea intemeietorilor recabiţilor, esenienilor, saduceenilor, fariseilor, idaiţilor, lierodienilor, ioaniştilor, terapeutilor şi a aUtor alte mici facţiuni apărute in Siria, care era patria fanatismului. E probabil că a atras citeva femei de partea sa, ca şi pe toţi cei ce voiau să fie capi de sectă; că i-au scăpat mai t e n a fu�r�ed�;��i c� ::��::, ��r;!�::p: �!;�t:t��brr f�P� tul că a fost condamnat, fie sub domnia lui Irod cel Mare, aşa cum pretind talmudiştii, fie sub Irod tetrarcul, aşa s e e n ă ��;Ut fa��ul�� d����'i� ��i �� ţ��t ft:rt: �b!�r:;rFp 1�� cind au tntilnit la Alexandria ctţiva platonicieni, care au sprijinit fanteziile galiteenilor cu fanteziile lui Platon. Oamenii de atunci erau pătrunşi de demoni, de genii rele, r e e e a ă a s i e �r �� ::�ăzt A��:�: ��a1: �iif! �r:� ;os�d ăr� �re ��:: ritelor rele. Evreii, din timpuri imemoriale, se făliseră că alungă diavolii cu rădăcina Barath, aşezată sub nasul bolnavilor şi cu citeva cuvinte atribuite lui So­ lomon. Tinărul Tobie alunga diavolul cu fumul unui peşte pus pe grătar. Iată originea miracolelor cu care s-au lăudat galileenii. . Păginii erau suficient de fanatici pentru a admite că galileenii puteau face minuni. Căci păginii credeau că şi ei înşişi le pot face. Credeau in magie ca şi discipolii lui Isus. Dacă un bolnav se vindeca prin forţa naturii, ei nu pierdeau prilejul de a asigura că el a fost uşurat de o du­ rere de cap prin forţa desctntecelor. Le spuneau creşti­ nilor: voi aveţi multe secrete, noi - de asemenea; voi vindecaU prin cuvinte, noi -<de asemenea; n-aveţi faţă de noi nici un avantaj. Dar cind galileenii, ctştigtnd de partea lor gloată O

462


ăd s ts a a nit să fie intoleranţi; cind au vrut să-şi ridice noul fa­ natism pe ruinele vechiului fanatism, atunci preoţii şi r i f gs a i io� ii \� J�ă !��ai� l :-� f��\ ��&���! t:� Ce��� :���� �� inventat, aşa cum am vhut, o mie de minuni in favoare.a lor; din păcăliţi, s-au transformat in escroci, au devemt falsificatori; s-au apărat prin cele mai nedemne fraude, i a e i c d i �:f�t��� d����it ��� ă :a� �J � fu :�r � rC�� iţ� r i��, ���� aşezat religia pe tron. Atunci escrocii au devenit sinn u s r ����:� :t�;�:I�s�eb: Ii��e� �� �e�e���:, �� ��� !c��� măcar un singur an in care creştinismul să nu fi vărsat stnge. n�:;d� :t�t; �i ���1u� ă :e �!��:r ă f�ier��I:'����3r ��:

ABATELE

Ah, domnule, e prea mult spus. DOMNUL FRERET

Nu; nu e spus de-ajuns. Recititi doar Istoria Ee/eziru� �:;c� r�T�� � �I;d�� a��tt!n�s re�ia :iv;:s��:e!?rU ����d imperiul roman de singe pentru un diftong. Priviţi-i pe aceşti barbari creştini plingtndu-se cu amărăciune că In­ ţeleptul impărat Julian ti impiedică să se sugrume şi să se distrugă. Priviţi aceastA suită inspăimintătoare de masacre: atitia oameni de rind morţi in suplicii, atitia prinţi asasinaţi, rugurile aprinse in conciIiiIe du-nnea­ voastră, douăsprezece milioane de nevinovaţi, locuitori ai unei noi emisfere, ucişi asemenea fiarelor sălbatice 1ntr-un parc, sub pretext că nu voiau să fie creştini; şi, in vechea noastră emisferă, creştinii masacraţi fără incetare unii de ceilalţi, bătrini, copii, mame, fiiţe, sUr­ şindu-se in număr mare in cruciadele albigenzilor, in războaiele husiţilor, in cele ale luteranilor, in ale calvi­ niştilor, ale anabaptiştilor, al Sfintului Bartolomeu, in masacrele din Irlanda, tn cele din Piemont, in cele din Cevennes; şi in timpul acesta, un episcop la Roma, tolă­ nit pe un pat moale, lasă să-i fie sărutate picioarele, şi cincizeci de castraţi ti fredonează ceva pentru a-i alunga plictiseala. Dumnezeu mi-e martor că acest portret este fidel şi nu veţi îndrăzni să mă contraziceţi. i

463


ABATELE

M�rturisesc că e ceva adev�rat in ceea ce afirmati; dar, aşa cum spunea episcopul de Noyon, acestea nu sint lucruri de discutat la masă. Cina ar fi prea tristă dacă discuţia s-ar invirti prea mult timp in jurul gro­ zăviiior făeute de oameni. Istoria Bisericii tulbură di­ gestia. CONTELE

Faptele au tulburat-o şi mai mult. ABATELE

Nu religia creştină e de vină, ci abuzurile. CONTELE

Ar fi bine dacă n-ar fi existat decit citeva abuzuri. Dar preoţii au vrut să trAiască pe spinarea noastră din clipa in care Pavel sau cel care i-a luat numele a-scris: .. Nu sint eu îndreptăţit să fiu hrănit şi imbrAcat de voi, eu, femela mea sau sora mea?". Biserica a vrut mereu sA-şi intindă stăpinirea peste tot, a folosit toate armele posibile pentru a ne smulge bunurile şi vieţile, incă de la pretinsa aventură a lui Anania şi a Safirei care, se spune. aduseser� la picioarele lui Simon Barjona preţul moştenirii lor, păstrtnd citeva drahme pentru subzistenţă; este evident că istoria Bisericii este o suită continuă de r s a l n lt i t��!� �c��fe� �:���:tr!:'z! �: � b��� / ţ��� J� ���ra �: aşa cum e demonstrat că lupul a fost intotdeauna car­ nivor şi că nu prin citeva azuburi tredHoare a supt singele oilor noastre. ABATELE

Aţi putea spune acelaşi lucru despre toate religiile. CONTELE

Deloc; vă să-mi arătati un singur război iscat din dogmă tntr-o singură sectă a antichităţii. Vă cer si-mi arătaţi la romani un singur om persecutat pentru opi­ niile sale, de la Romulus şi pină in timpul in care au venit creştinii si răstoarne totul. Această barbarie ab­ surdA nu era rezervati decit noul. Roşiţi, deci, simtiţi adevărul care vi · apasă şi nu puteti răspunde nimic. cer

ne

....


ABATELE

Şi, deci, nu răspund nimic. Stot de acord tele teologice sint absurde şi funeste.

e� dispu­

DOMNUL FR.E�ET

Admiteţi, atunci, că un arbore care a purtat mereu otra"ă trebuie tăiat din rădăcină. ABATELE

E ceea ce nu voi admite niciodată, căci acest arbore a dat şi fructe bune. Dacă o republică a fost mereu tul­ burată de disensiuni, nu înseamnă că trebuie distrusă republica. Legile ei pot fi reformate. CONTELE

Religia nu se aseamănă cu un stat. Veneţia şi-a re­ format legile şi a inflorit; dar dnd s-a dorit reformarea catolicismului, EUropa a inotat in singe; iar cind celebrul Locke, dorind să menajeze in acelaşi timp impostur'i le acestei religii şi drepturile umanităţij, a scris cadea sa Cr.g.ştinisl7Jul r.aţional, n-a avut nici măcar patru disci­ poli: dovadă destul de puternică a faptului că raţiunea şi creştinismul nu pot duce viaţă Împreună. Nu există decit un singur remediu În starea in care se află lucru­ rile, şi chiar şi acesta e doar un paleativ: acela de a supune rn mod absolut religia suveranului şi magistra­ ţilor. DOMNUL FR�RET

Da, cu conditia ca suveranul şi magistraţii să fie luminati, ca ei să ştie să tolereze in egală măsură orice religie, să-i privească pe toti oamenii ca'pe fratii lor, ' să nu ia in consideraţie ceea ce gtndesc ei, ci doar ceea ce fac; să-i lase liberi in relatia lor cu Dumnezeu şi să nu-i lege decit prin legi in tot ceea ce datorează oame­ nilor. Căci ar trebui trataţi asemenea unor fiare acei magistrati care ar susţine religia cu ajutorul căIăilor-, ABATELE

Şi dacă, in momentul in care toate religiile ar fi auto-


DOMNUL FRI:: R. ET

Atunci trebuie ca un regiment de dragoni săwj imw prăştie. CONTELE

Miwar plăcea mai mult să li se dea lecţii de modera· ţie decit să li se trimită regimente; aş dori să tncep prin a instrui oamenii inainte de a-i pedepsi.· ABATELE

Să instruieşti oamenii! Ce spunnţi, domnule conte? Credeti că sint vrednici de aceasta? CONTELE

Inteleg, credeti tn continuare că ei nu trebuie dectt tnşelati; nu sinteţi vindecat decit pe jumătate: boala dumneavoastră veche revine mereu. CONTESA

Am uitat să vă cer părerea asupra unui lucru pe care l-am citit ieri In istoria mahomedanilor şi care m-a im­ presionat mult. Hassan, fiul lui Ali, fiind in baie, unul dintre sclavii săi i-a aruncat, din nebăgare de seamă, un cazan de apă fierbinte de trup. Slujitorii lui Hasan au vrut să·I tragă in ţeapă pe vinovat. Hassan, in loc să-I tragă in ţeapă, jwa dăruit douăzeci de monede de aur. "Există, a spus el, treaptă de glorie in paradis pentru aceia care plătesc ser· viciile, una mai inaltă pentru aceia care iartă răul şi una şi mai inaltă pentru aceia care răsplătesc răul involun­ tar." Cum consideraţi această faptă şi aceste spuse?

o

CONTELE

Recunosc in ele pe bunii musulmani din primul secol. • Principiu puţin dezvoltat aici, d a r care s e regăseşte adeseori la Voltaire. Vezi, tn Dlctionnair.l! philo$ophlque, articolul (fraud A ) . ed. fr.)

(N.

FR.AUDE


ABATELE

Iar eu - pe bunii creştini.

DOMNUL FReRET

Iar eu sint nemulţumit că Hassan cel opărit, fiul lui Ali, a dat douăzeci de monede de aur pentru a avea slavă in paradis. Nu-mi plac faptele frumoase interesate. Aş fi vrut ca Hassan să fie destul de virtuos şi destul de uman pentru a tămădui deznădejdea sclavului, fără a se gindi să fie aşezat În rai pe cea de-a treia treaptă. E:,ONTESA

Să mergem să bem o cafea. tmi Închipui că, dacă la toate mesele din Paris, Viena, Madrid, Lisabona, Roma şi MQscova . s-ar purta discuţii atit de instructive, lumea n-ar putea merge decit mai bine. A TREIA CONVORBIRE

Dupl elpif; ABATELE

Excelentă cafea, doamnă.

CONTE SA

Da, vine din ţara musulmanilor, nu e mare păcat? ABATELE

Lăsînd gluma la o parte, doamnă, o religie le e ne­ cesară oamenilor. CONTELE

Da, desigur; şi Dumnezeu le-a dăruit o religie divină, eternă, ce săIăşluieşte in toate inimile: este aceea pe care, după dumneavoastră, o practicau Enoh, noahizii şi Abra­ ham; este cea pe care invăţatii chinezi au păstrat-o de mai mult de patru mii de ani, dragostea pentru un Dum­ nezeu, iubirea de dreptate şi oroarea faţă de crimă. CONTESA

E, oare, cu putinţă să se fi părăsit o religie atit de cu­ rată şi atit de sfintă pentru sectele oribile care au inva­ dat pămîntul?


DOMNUL FR:SR:ET

In materie de religie, doamnă, am dovedit o conduită contrară telei pe care am avut-o in materie de îmbrăcă­ minte, locuinţă şi hrană. La inceput, am avut peşteri, colibe, imbrăcăminte din piei de animale şi ghindă; apoi am avut piine. mincăruri gustoase. îmbrăcăminte ţesută din lină şi mătase, case curate şi comode; dar, În ceea ce priveşte religia, ne-am intors la ghindă, la pieile de animale şi la peşteri. ABATELE

Ar fi foarte greu să ieşiţi de acolo: Vedeţi că religia creştină, de pildă, e peste tot incorporată statului şi că, de la papă şi pină la ultimul capucin, fiecare işi inteme­ iază tronul sau bucătăria pe ea. V-am mai spus că oa­ menii n-au destulă judecată pentru a se mulţumi cu o religie curată şi demnă de Dumnezeu. CONTESA

Nu ginditi in felul acesta; chiar dumneavoastră mărturisiţi că oamenii au avut această religie in timpul lui Enoh, al lui Noe şi al lui Abraham. De ce n-am avea la fel de multă judecată astăzi ca pe vremea .aceea? ABATELE

Trebuie spun: pentru că atunci nu existau cano· nici cu venit mare, nici abatele de Corbie- cu un milion, nici papa cu şaisprezece sau optsprezece milioane. Ar fi nevoie, poate, pentru a ina�oia societăţii umane toate aceste bunuri, de războaie lâ fel de singeroase ca şi cele care au trebuit pentru a i le smulge. 5-0

CONTELE

Deşi am fost militar, nu vreau să lupt impotriva preoţilor şi a călugărilor; nu vreau ca adevărul să triumfe prin moarte, aşa cum ei au făcut să triumfe greşeala; aş dori, insă, cel puţin ca acest adevăr s.li lumineze oame­ nii, ca ei să fie mai blinzi' şi mai fericiţi, să Inceteze de a mai fi superstiţioşi, iar capilor bisericii să le fie teamă de-a, persecuta. ABATELE


tre de locuitorii Parisului dacă, pe timp de ploaie, ati I m piedic a să fie plimbat pe strAzi pretinsul schelet al sfintei Genoveva, pentru ca timpul să se tndrepte. DOMNUL FRtRET

Nu cred ceea ce spuneti; ratiunea a progresat atu de mult; incit, de mai bine de zece ani, n-au mai fost plim­ bate aceste pretinse moaşte şi cele ale lui Marcel prin Paris. Eu cred că e foarte uşor de dezrădăcinat, puţin cite putin, toate superstitiile care ne-au abrutizat. Nu mai credem in vrăjitori, nu se mai exorcizează diavolii; şi, deşi s-a spus că Isus al dumneavoastră şi-a trimis apos­ tolii tocmai pentru a alunga diavolii, nici un preot prin­ tre noi nu mai este nici atit de nebun, nici atit de prost ca să se laude că i-a alungat; relicvele sfintului Francisc au devenit ridicole, iar cele ale sfintului Ignaţiu vor fi, poate, tntr-o zi Urîte prin noroi împreună cu iezuiţti inşişi. 1 se Iasă, intr-avevăr, papei ducatul de Ferrara, pe care l-a uzurpat, domeniile pe care Cezar Borgia le-a smuls cu sabia şi cu otravă, şi care sînt redate bisericii 'R'omei, deşi el nu se afla in slujba acesteia, li se Iasă pa­ pilor Roma insăşi, pentru că nu vrem ca impăratul să pună mina pe ea; i se plătesc Încă impozite, deşi este un lucru ruşinos şi o simonie evidentă; nu vrem să se facă vîlvă pentru o subven ie atit ode neÎnsemnată. 03,meJ:lii, subjugat i obiceiurilor,t nu rup dintr-odată un tirg prost făcut acum aproape trei sute de ani. Dar să aibă papii insolenta de a trimite, ca pe vremuri, soti a talerg. pentru a impune poporului dijma, pentru a excomunica regii, pentru a le pune statele sub interdictie, pentru a le da coroanele altora, şi veţi vedea cum va fi primit un legat a later.ll. * Nu m-aş mira ca parlamentul din Aix sau din Paris să-I spÎnzure. CONTELE

Vedeti cUe prejudecă\j ruşionase aîn scuturat. Arun­ caţi-vă ochii asupra părţii celei mai opulente din Elve­ tia, asupra celor şapte Provincii Unite. la fel de puter­ nice ca Spania, asupra Marii Britanii, ale cărei forte maritime ar ţine piept cu succes fortelor reunite ale tuturor celorlalte naţiuni; priviţi tot nordul Germaniei •

de pe IIngă, din preajma (papli ) , (N, t.)


şi Scandinavia, pepiniere inepuizabile de rbboinici, toate aceste popoare ne-au depăşit cu mult in ceea ce pri­ veşte progresul raţiunii. Singele fiecărui cap de hidră l b a o �:I UC;��iI�� le_! :���lat:i ���:ă:it C!r;!��l:;; s� ����: face, desigur, şi in Franţa ceea ce 5-a făcut în alte părţi; prin aceasta, Franţa va fi mai bogată şi mai populată. ABATELE

Ei bine, după ce veti fi vindecat Franţa de molima călugărilor; după ce nu se vor mai vedea moaşte ridi­ cole; după ce nu vom mai plăti episcopului Romei un tribut ruşinos; după ce vor fi dispreţuite atit de mult consubstanţialitatea şi originea Sfintului Duh din Tată şi Fiu şi transsubstanţialitatea, încit nu se va mai vorbi despre ele; după ce toate aceste mistere vor fi înmor­ mîntate in Suma sfintului Toma;" după ce teologii vor fi reduşi la tăcere, dumneavoastră veti rămîne creştini; veţi ,dori în zadar să mergeţi mai departe: e ceea ce nu veţi reuşi niciodată. O religie a filozofilor nu este făcută pentru oameni. DOMNUL FR;e.R;ET Est quadam fU4dlr.il- temu, si

mm

datlV "lu.·

(c.

1, �pl.t. 1.

v. 321

Vă voi spune împreună cu Horatiu: 'medicul dum­ neavoastră nu vă va da niciodată vederea unui linx, dar răbdaţi să vă scoată albeaţa de pe ochi. Gemem sub gre­ utatea a o sută de Iivre de lanţuri, fiţi de acord să fim uşuraţi de trei sferturi din ele. Cuvîntul creştin s-a răs­ pîndit, el va rămine; însă, puţin ette puţin, Dumnezeu va fi acordat fără a fi amestecat cu altceva, fără a i se da nici o mamă, nici un fiu, nici un tată scornit, fără a se spune că el a murit in chinuri infame, fără a se crede că se fac dumnezei din făină, in sftrşit, fără această ină i ti a ii Cc n� ::1 ��e1�sS j��� :�lb:��{i� A do��ft� ���!V � ZF:i�t� supreme incepe să fie astăzi religia tuturor oamenilor cinstiţi şi in curînd ea va cobori in partea sănătoasă a poporului însuşi . • Se poate ajunge plnd la un anume punct, de nu-i posibil mal depark. (N. t.)

470


ABATELE

Nu credeţi, oare, că lipsa de credinţă (ale cărei Imense progrese le constat) dăunează poporului, dacă cobori pÎnă la el, şi il va duce la crimă? Oamenii �lnt supuşi nenorocirilor şi pasiunilor crude; au nevoie de un friu care să-i reţină şi de o eroare care să-i con­ �()Ieze. DOMNUL FRJ:: R ET Cultul raţional al unui Dumnezeu drept, care pedep­ seşte şi răsplăteşte, ar face, desigur, ca societatea să fie fericită; dar, atunci cind această recunoaştere salva­ toare a Ul1uÎ Dumnezeu drept este desfigurată prin min­ ciuni şi superstiţii periculoase, lea cui se transformă in otravă, şi ceea ce ar trebui să alunge crima o încura­ jează. Un om rău care nu judecă decit pe jumătate (şi sint mulţi de acest fel) ' Îndrăzneşte adeseori să nege existenţa lui Dumnezeu, care i-a fost descris intr-un mod revoltător. Un alt oni rău, măcinat de mari pasiuni într-un su­ flet slab, e deseori împins spre nelegiuire de siguranţa iertării pe care i-o oferă preoţii. . Cit de mare ar fi nu­ mărul crimelor cu care eşti minjit, mărturiseşte-te mie şi totul iti va fi iertat prin meritele unui om care a fost răstignit În Iudeea acum multe secole. Aruncă-te, după aceea, de şapte ori şaizeci şi şapte de ori, in noi crime, şi totul iti va fi iertat din nou." Nu inseamnă, oare, aceasta a duce in ispită? Nu inseamnă a netezi loate căile nelegiuirii? Brinvilliers·5 nu se spovedea, oare, după fiecare otrăvire pe care o comitea? Ludovic al XI-lea4fi nu făcea, oare, la fel? Anticii aveau, ca şi noi, spovedania şi ispăşirea; dar nu se putea ispăşi după cea de-a doua crimă. Nu erau iertate două paricide. Am luat totul de la greci şi de la romani, şi aqt stricat totul. Infernul lor era neruşinat, recunosc; dar diavolii noş­ tri dovedesc mai multă prostie decit furiile lor. Aceste furii nu erau ele inşele osindite; ele erau privite ca nişte executoare, şi nu ca victime ale răzbunării divine. Să fii în acelaşi timp călău şi osîndit, cel ce aprinde ru­ gurile şi cel ce este ars, aşa cum sint diavolii noştri, e contradicţie absurdă, vrednică de noi, şi cu atit mai abî d e I ��:�� l��. � � �: :ă�:şI����� ��. G��:;�� �rci,� E�aC��t�: lie. Este o veche plăsmuire a brahmanilor. VII

o

32V.ltalre

471


tn sftrşit, domnule, toată lumea ride astăzi de infer· nul dumneavoastră, fiindcă e ridicol; dar nimeni n·ar ride de un Dumnezeu care răsplăteşte şi care riizbună, de la care s-ar aştepta pretul virtutii sau pedeapsa eri­ mei, neştiind cum vor arăta pedepsele şi recompensele, dar fiind convins că ele vor veni, pentru că Dumnezeu este drept. CONTELE

Cred că domnul Freret a explicat destul de bine in ce Cel religia poate fi o Crină salvatoare. Eu vreau să incerc rl consola oamenii f�fi�ft �:����� 'tec�t : 1�����!o���� . Există o anumită împăcare - spuneţi - in iluziile sufletelor credincioase; poate aveţi dreptate; şi la casele de nebuni există aşa ceva. Dar ce chinuri, atunci cind aceste suflete ajung să se lumineze! Cu cUă in40iaJă şi deznădejde petrec unele călugărite zilele lor triste, Ati văzut cu ochii dumneavoastră, dumneavoastră înşivă mi-a t i spus: mănăstirile sînt locul căintei; dar, mai ales la bărbaţi, mănăstirea este birlogul discordiei şi al invi­ diei. Călugării sint nişte ocnaşi de bună voie care se bat în timp ce trag la rame impreună; fac excePtie foarte puţini, care sint fie intr-adevăr penitenti, fie utili; dar, oare, Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia pe pămint pentru ca ei să-şi tirască zilele in nişte chilii, despărţiţi pentru totdeauna unul de celălalt? Acesta e scopul na­ turii? Toată lumea protestează impotriva călugărilor; eu îi plîng. Cea mai mare parte dintre ei, abia sftrşin­ du-şi copilăria, şi-au' sacrificat pentru totdeauna liberta­ tea; şi, din o sută, cel puţin optzeci se usucă in amără­ ciune. Unde este, deci, a'cea mare consolare pe care re­ ligia dumneavoastră o oferă oamenilor? Un preot cu venituri mari e mingiiat, fără îndoială; dar de bani, nu de credinta sa. Dacă se bucură de o fericire oarecare, el nu o poate gusta decît încălcind regulile stării sale. Nu este fericit decU ca om de lume, şi nu ca om al biser,icii. Un tată de familie, intelept, împăcat cu domnul, ataşat patriei sale. inconjurat de copii şi de prieteni, primeşte de la Dumnezeu binecuvîntări de o mie de ori mai mari. Mai mult decit atit. tot ce ati putea spune În favoarea meritelor călugărilor dumneavoastră aş putea eu să spun din şi mai, multe motive despre dervişi, despre fachiri, despre călugăr. i i budişti. Penitentele lor sint de o sută 472


cit' ori mai aspre: ei şi-au impus o aU!iteritate şi mai in­ "pliimtntătoare; şi acele lanţuri de . fier sub care se lu('()voaÎe, acele braţe mereu intinse in aceeaşi poziţie, 11I'eie mortificări cumplite nu sint nimic în comparaţie tinerele femei din India care ard pe rugul soţilor lor, tn speranţa nebună de a renaşte împreună, Nu mai lăudaţi, deci, nici suferinţele, nici mingiierea pC' care te face să le simţi religia creştină, Recunoaşteţi ci ea nu se apropie cu nimic de cultul raţional pe care familie cinstită îl închină Fiinţei supreme, fără super­ stiţie. Renunţaţi la chiliile mănăstirilor; renunţaţi la misterele dumneavoastră contradictorii şi inutile, care au ajuns de hazul' tuturor: propovăduiţi morala şi pe Dum­ nezeu. şi vă spun că va fi mai multă virtute şi mai multă fericire pe pămlnt. ,'II

o

CONTESA

Sint de aceeaşi părere. Şi eu, desigur.

DOMNUL FrteR:ET ABATE LE

Ei bine, de vreme ce trebuie să vă incredinţez taina mea, şi eu sint. rn acel moment, sosiră preşedintele de Maisons, aba­ tele de Saint-Pierre. domnul Dufar, domnul Dumar­ sais·: iar domnul abate de Saint-Pierre citi, după obi­ ceiul său, gindur.iJe lui de dimineaţă: despre fiecare dintre ele s-ar putea scrie o lucrare intreagă.

473


GINDURI RAZLEŢE ALE ABATELUl DE SAINT-PIERRE

Majoritatea prinţilor, a miniştrilor, a oamenilor im· portanţi, n-au timp să citească; ei dispreţUiesc cărţile şi ,sint călăuziţi de o carte groasă, care este mormintul bunului-simţ. Dac-ar fi ştiut să citească, ar fi ferit lumea de toate relele pe care superstitia şi ignoranta le-au prilejuit. Dacă Ludovic al XIV-lea ar fi ştiut să citească, n-ar fi revocat edictul din Nantes.47 Papii şi susţinătorii lor au crezut 'atit de mult că e i ză r t :� i�t��z:� in��tdS:a !�� �� :ea si����ef � ă�,r�!::'!' a ���� fă religia; ei au spus: asta e legea voastră, şi vă interzi­ cem citiţi: nu veti şti din ea decit ceea ce VQm bi­ nevoi noi să vă invăţăm. Această extravagantă tiranie nu e de înţeles; ea există, totuşi, şi orice Biblie intr-o limbă vorbită de credincioşi e interzisă la Roma: ea nu e permisă decit il)tr-o limbă pe care n-o mai vorbeşte nimeni. Toate uzurpările papa le au ca pretext un mizerabil joc de cuvinte, o vorbă cu două inţelesuri care e pusă in gura lui Dumnezeu şi pentru care un şcolar, dac-ar spune-o, ar fi biciui!: ..Tu eşti Petru, şi pe această piatră imi voi zidi Biserica". Dacă ei ar şti să citească, ar vedea limpede că religia n-a făcut decit rău cirmuirii ţării: a făcut mult riiu in Franţa, prin persecuţiile împotriva protestanţilor; prin disputele asupra nu ştiu cărei bule, mai demnă de dis­ preţ decit un cintec de pe Pont-Neuf: prin celibatul ri­ dicol al preoţilor, prin trtndăvia călugărilor; prin tirgu­ riie proaste făcute cu episcopul Romei etc. ... Spania şi Portugalia, mult mai abrutizate decft Franţa, încearcă toate aceste rele, şi pe deasupra au In­ chiziţia, care dac-ar exista infernul, ar fi cel mai groaznic lucru căruia acest infern i-ar fi putut da naştere. Tn Germania, au loc certuri interminabile intre cele trei secte admise prin tratatul din WestfaIia48: locuitorii ţinuturilor supuse nemijlocit preoţilor germani sint nişte brute care abia au ce minca. Tn Italia, această religie care a distrus imperiul ro­ man n-a lăsat decit mizerie şi muzică, eunuci, arlechini 5-0

m


�I preoti. Este tngropată În comori o mică statuie neagră lIumită Ma'd ona din Loretta 49 ; i a r p ă m t n t u r i l e n u sint t'u llivate. Teologia este in religie ca otrava În a l imente. e a a f l'int i i r t a a virtutea: toate cel e l a l te nu sint decit spirit de t u r mă, (uctiune, impostură, orgoliu, a v a r i t ie, şi trebuie proscrise � lK'ntru totdeau n a . Nimic nu e mai util oamenilor decit u n preot care i lo to i ă a s t o ţ , d c care n u e decit u n maestru a l moralei. Pentru a - I duce În stare de a fi u t i l , trebuie ca el s ă fie m a i presus de ne­ voi şi s ă n u - i fie cu putinţă a - ş i dezonora funcţia ple­ dind impotriva stăp i n u l u i şi a enoriaşilor săi, a ş a cum Sac attţia preoţi de ţ a r ă ; existenţa să le fie a � igurată de provincia i n care locuiesc, după i n t i nderea parohiei lor, şi s ă n-aibă a l te griji decit aceea de a-şi i n d e p l i n i d a ­ tori i l e . Nimic n u e m a i i n u t i l d e c t f u n c a r d i n a l . Ce Î n s e a m n ă o d e m n i t a t e s t r ă i n ă conferită de u n preot-s t r ă i n , demni­ tate fără funcţie, şi c a re a p roape intotdeauna a d uce o rentă d e o s u t ă de mii de scuzi;.în. timp ce u n preot de ţară n-are nici cu ce să-i ajute pk săraci, md cu ce să se ajute pe e l Însu ş i ? Cea m a i bună c i r m u i re e s t e , f ă r ă indoi a l ă , cea care nu a d m i t e decit n u m ă r u l de preoţi necesar, căci cei de prisos n u sint decit o povară primej d i o a s ă . Cea m a i bună cirmuire este aceea i n c a re preoţii sînt căsători t i , căci astfel vor fi cetăţeni m a i bUţli; d ă ruiesc s t a t u l u i copii şi î i cresc i n cinste; este aceea i n care preoţii n u î n ­ drăznesc să propovăduiască d e c î t m o r a l a , căci d a c ă pro­ povăduiesc controversa, aceasta v a face să sune clopotul discordiei. Oamenii cinstiti citesc cu groază istoria războaielor religioase; disputele teologice î i fac s ă rîdă asemenea far�elor italiene. Să avem aşadar o religie care s ă n u - i f a c ă pe oameni nici să se î n fiO are, nici s ă r i d ă . Au existat vreodată teologi de b u n ă - c r e d i n t ă ? D a , il ş a c u m a u e x i s t a t o a m e n i care se credeau v r ă j i t o r i . D o m n u l Deslandes. de l a Academia de ş t i i n ţ e d i n

�r:l �:fu��� f� �:I!, ���m�z d :: !�� ��� h � � ::

f:�� ��,: ir���:6��� ;� <!! � r : � � ����� � �:!�� ��

475


Berlin. care a pubiitat'rec:ent }stt)l.w Iilazofiei*, spune, in "oIumul al UI·lea, pagina 299: .. Facultatea de teologi,' mi se pare a fi corpul cel m a i vrednic de dispret al rega· t u l u i " ; ea ar deveni unul dintre ce le mai respec1abil(', dacă s·ar mărgini să predea morala şi pe Dumnezeu. Ar fi singurul mij loc de a·şi ispăşi hotărîrile criminale im· potriva lui Henric alllI·lea şi a marelui Henric al lV ·lea . MiracoleJe pe care le fac calidi În fob u rgu l Saint·Mt;·

dard pot a j u n ge departe dacă dom n u l cardinal de F le ury nu v a face ordine. EI trebuie să indemne la pace şi să ill· terzică sever miracolele. Monstruoasa b ulă Unigefiitus poate Încă să tulbun' re gatul . Orice bulă este un atentat la demnitatea coroa· Rei şi la libertatea nat i u n ii . Gloata a creat supertiţia; oamenii ci n s t i ţ i o dis trug Se incearcă pe rf ecţio n a rea l e gilor şi a a r t e l o r ; poatr, oare, să fie uitată re l igia? Cine v a incepe epu rarea ei? Oameni i care gindesc.

.

Cei l a l U îi vor urma . Nu e ruşinos că fanaticii sint zeloşi, iar înţel epţii­ n u ? Trebuie să fii prudent, d a r n u timid.

XXIV FEMEI, FIŢI SUPUSE BARBAŢILOR VOŞTRI!·· Abatele de Châteauneuf Îmi povestea Intr·o zi că doa m n a m a reşal de G r a ncey era foarte autoritară ; avea, de a ltfel, foarte multe c a l i t ă ţ i . Cea m a i m a re m i n d r i e a ei consta in a se respecta pe sine Însăşi, Î n a n u face n i · mic d e care să roşească in secret; n u s·a coborit nicio· d a t ă pină l a a spune o m i n c i u n ă ; prefera să m ă r t u ri­ sească un adevă r p rimejdios decît să se folosească de o minciună u t i l ă ; considera că m i n c i u n a este intotdeau n a o d o v a d ă a t i m i d i t ă t i i . O mie d e fapte generoase i-au insoţit v i a ţ a , dar cind era l ă udată pen t r u asta, se credea

'"Histoir.e critique de la philosophie, 1137, apărulii Uri nu· nrele : '" Mekmges, In 1765. Despre Fran�s de ChAteauneuf, vezi mai su&.·.oola de dialogul al III·lea. Fratele silu PierR, marchiz de ChtUeaulieuf (1644-1728), despre ? re se amlnte,te mai departe, a ioat ambasador la Constantinopol, lisabona ,i Haga, a ioal Insoţit de Voltaire In 1713. IN. ed. ir.)

'bt:�:t \�. ';Ou�J.x

.,..


III�pretuită; spunea: .. Credeti, deci, că aceste fapte m-au ruslat eforturi?" Amantii o adorau, prietenH o îndră­ III'au, iar sotul o respecta. Şi-a petrecut patruzeci de ani· in acea irosire, acel rrl'c de amuzamente ce ocupă in mod serios viata fe­ Ull'ilor, fără a citi vreodată altceva decit scrisorile ce j trimiteau şi fără a-şi impovăra mintea decit cu nouic di le �,�ti��t:::�':Uinr��r���: fn �ri�Şiţ ci�dIO�_a �ă��� I� llcea virstă la care se spune că femeile frumoase dotate cu ""irit trec de pe un tron pe altul. a dorit să citească. A Inceput cu tragediile lui Racine şJ a rămas uimită simlnd, la lectură. mai multă plăcere decit la reprezentarea I bunul-gust cu care era inzestrati o făcea să-şi dea �ama că acest om nu spunea decit lucruri adevărate şi Iliteresante, toate la locul lor, că era simplu şi nobil, fără I,stentafie. firi nimic fortat, firă a căuta spiritul cu ori· preţ; că intrigile, ca � gindurile sale., erau toate lulemeiate pe natură: regăsea in această lectură istoria "entimente1or, tabloul vietii ei. I s·a dat să citească Montaigne: a fost fermecată de t a n I s:: da� != �i��:eb!,a�J::LU':>iut�r�:' ���:, �! � Grancey a intrebat de nu scrisese şi istoria marilor rcmei? Abatele de Châteauneuf a găsit.a, lntr·o zi. mşie de minie. - Ce·ati păţit, doam.nă? a intrebat·o. - Am deschis din intimplare, i-a răspuns ea. o carte se găsea in cabinetul meu; este. cred, o culegere de scrisori; şi am văzut aceste cuvinte: "Femei, fiti supuse bărbaţilor voştril"; am azvirlit cartea. - Cum, doamnă?! Ştiţi că e vorba despre EpislQ· lele sfintului Pavel? - Nu-mi pasă ale cui stnt; autQtul este foarte ne­ politicos. Niciodată domnul mareşal nu mi-a seris În acest stil; sint convinsă că sfintul Pavel al dumnea­ voastră era un om cu care se trăia foarte greu. Era cbătorit? - Da, doamnă. - Probabil, nevasta lui era o fiinţă f.carte indurătoare: dac-aş fi fost sotia unui asemenea om, ar fi vă­ zut eli "Fiţi supuse bărbaţilor voştri". Dacă s-ar fi multumit să spună: .. Fiti blinde, inţelegătoare, atente, econoame", aş zice: iată un om care ştie să trăiască; HC

or:

t·c

ce

t·t

471


dar pentru ce - supuse, mă rog? Cfnd m-am căsăto­ rit cu domnul de Grancey, ne-am promis să fim credin­ cioşi unul altuia: eu nu m-am prea ţinut de cuvint, nici el de al lui; dar nici el, nici eu n-am promis să ne supu­ nem unul celuilalt. Sintem, oare, nişte, sclave? Nu destul că un bărbat, după ce m-a luat in căsătorie. are dreptul să-mi transmită o boală de nouă luni, care citeo­ dată este mortală? Nu e de-ajuns că aduc pe lume, cu mari dureri, un copil care ar putea să mă supere cind va fi major? Nu e destul că trebuie să mă supun in fie­ care lună unor incomodităţi foarte neplăcute pentru femeie de calitate şi, ceea ce e culmea, inlăturarea uneia dintre aceste douăsprezece boli pe an e capabilă să-mi provoace moartea, mai trebuie şi ca, peste toate astea, să mi se spună: "Supune-te"? Cu siguranţă, 'natura n-a hotă rit acest lucru; ea ne-a creat organe diferite de cele ale bărbaţilor, dar, făctndu-ne necesari unii celor­ lalţi, n-a pretins ca legătura să dea naştere sclaviei. Imi aminesc că Moliere a spus: "Puterea e a celor ce pQartă barbă", Iată un motiv caraghios ca să am un stă­ pin! Cum?1 Fiindcă bărbatul are barba acoperită de păr aspru, nesuferit, pe care este obligat să-I radă, iar barba mea e netedă din naştere, va trebui să mă supun cu umilintă? ştiu că, in general, bărbaţii au muşchi mai puternici decit ai noştri şi că pot să dea un pumn cu efect mai sigur: mi-e teamă că aceasta e originea superiorită­ ţii lor, Ei pretind, de asemenea, cii au mintea mai bine organizată şi in consecintă, se laudă că sint capabili să conducă; dar le pot arăta regine care egalează multi regio Nu se vorbea zilele trecute, despre o printesă germană, care se trezeşte la cinci dimineata pentru a munci spre fericirea supuşilor ei, care conduce toate treburile, răs­ punde tuturor scrisorilor, incurajează toate artele şi răst ef f�����%. �u �I� 1 d: �u �� s��� ����şt��ţe��� ��:e tr�� bule spus că n-a fost crescută intr-o mănăstire de către nerozi care ne invaţă ceea ce putem să nu ştim şi ne lasă să nu ştim ceea ce trebuie să invăţăm. Dac-aş avea un stat de condus, m-aş simţi in stare să indrăznesc a . u rma acest model.*' e

o

.. Admiratia lui Vo taire fată de Ecaterlna II-a incă la ince­ puturile ei; corespondeta1 lor incepe tocmai in acest an, 1165.(H. ed. ir.) a


Abatele de Châteauneuf, care era foarte politicos, n-a cutezat contrazică pe doamna mareşal. - Fiindcă veni vorba, a spus ea, este adevărat că Mahomed avea pentru noi atit de mult dispret. tncit pretindea că nu sintem vrednice să intrăm in paradis şi că nu vom fi primite decit pină in prag? - tn acest caz, a răspuns abatele, bărbaţii vor sta mereu in preajma portii; dar liniştiţi-vă, nu există nici IIIn cuvint adevărat in tot ceea ce se spune, aici, desp're religia mahomedană. Călugării noştri, ignoranti şi rău­ voitori, ne-au inşelat, după cum spune fratele meu, care fost timp 'de doisprezece ani ambasador pe Iingă Poartă. - Cum?1 Nu-i adevărat, domnule, că Mahomed a instituit pluralitatea femeilor pentru a-şi atrage bărbaţii? Nu-i adevărat că sintem sclave in Turcia şi că ne este interzis să ne rugăm lui Dumnezeu in moschei? - Nimic din toatea aceste, doamnă; Mahomed, de� parte de a fi creat poligamia, a reprimat-o şi a restrins-o:·' Inteleptul Solomon avea şapte sute de neveste. Maho­ med a redus acest număr la numai patru. Doamnele vor merge in paradis, asemenea domnilor, şi fără indoială că şi acolo se va face dragoste, dar in alt fel decit aici: căci vă dati bine seama, noi nu cunoaştem dragostea in această lume, decit intr-un mod foarte imperfect. - Vai, aveţi dreptate, a spus doamna mareşal : omul reprezintă foarte puţin. Dar, spuneţi-mi: Maho­ med al, dumneavoastră a poruncit ca femeile să se su­ pună bărbaţilor lor? - Nu, doamnă, asta nu scrie in Car.IJn. - De ce, atunci, sint sclave În Turcia? - Nu sint sclave, au bunurile lor, le pot lăsa moştenire, pot să ceară un divorţ, dacă e cazul; se duc la moschee la ora potrivită şi la intilnirile lor - la alte ore; sint văzute pe stradă cu vălul pe nas, aşa cum dum­ neavoastră purtaţi măşti, in urmă cu cîtiva ani. E ade­ vărat că nu apar nici la Operă, nici la teatru, dar asta pentru că aşa ceva nu există. Vă Închipuiţi că, dacă vreo­ dată, la Constantinopol, care este patria lui Orfeu, va exista o Operă, doamnele turcoaice I"fU vor umple primele loje? - ..Femei, fiti supuse bărbaţilor voştri!" - spunea printre dinţi, tot timpul, doamna mareşa!. Pavel ăsta era un om grosolan. 5-0

a

479


:...- Era puţin cam aspru, i-a răspuns abatele; şi-j plăcea grozav să fie stă pin: il trata de sus pe sltntul Petru, care era un om destul de bun. De altfel, nu tre­ buie luate in litera lor toate cele ce spune. I se reproşează că avea o foarte mare inclinatie spre jansenism. - M.i-am inchipuit eu că era un eretic, a spus doam­ na mareşal, reluindu-şi toaleta.· XXV

RELATARE A IZGONIIUI IEZUIŢI LOR DIN CHINA DE AUTORUL CUMATRULUI

MATTHIEU··

China, altădată pe de-a-ntregul ignorată, mult timp după aceea deformată in ochii noştri şi, in fine, mai bine cunoscută de noi decit multe provincii din Europa, este imperiul cel mai popular, cel mai infloritor şi cel mai vechi al universului. Se ştie că, la ultima numărătoare făcută sub impăratul Kang-hi,. numai in cele cincispre­ zece provincii ale Chinei propriu-zise au fost aflaţi şai­ zeci de milioane de bărbati capabili să meargă la riz­ boi, fără a socoti bărbatii veterani, nici bltrinii de peste şaizeci de ani, nici tinerii de mai putin de douăzeci, nici mandarinfi, nici invitaţii şi, cu aut mai puţin, femeile; după această socoteală pare greu de presupus că ar pu­ tea exista mai puţin de o sută cincizeci de milioane de suflete. sau aşa-zise suflete, in China. Veniturile obişnuite ale impAratului sint de două sute Voltaire consideră femeile superficiale prin ocupatiile şi edu­ catia lor, dar capabile de inteligenţi şi de bun-simt; ii place să le opună pedanţilor şi doctorilor şi, in acest caz, le acordl Intotdeauna avantaj. tn general, "spiritul de societate şi de distracţie este, In mod obişnuit, atributul lor; pare că stnl create pentru a tmbltnzi purtările bărbaţilor" (Questlons l'Encyclop/!die. articolul FEMM.E). Calitatea primordială care e apanajul lor şi al cărei cult n mentin este bunul- gust (N. ed. rr.) m b i s br u Mal;Ze� =! � ��!v!:.��� r.!spr:; :"'::� � �� �:: ( 1766 ) , fusese atribuit lui Voltaire. Acesta răspunde, atribuindu-i l tă ���t��tit��[:in �Îi�': b��fti ;&r� .a�ee:;� : laga�l� "Emper."r de la CAlne el le trh"4- Rigo/el. if: chot a restabilit titlul initial. (N. ed. fr.) •

se

SUT


de milioane de uncii de argint fin. ceea ce revine la o milioane 1n moneda Fr tei. milioane de du ati de t ul i constau, ni spune, dintr-o de are de i a fie soldati,

mie două sute cincizeci de an sau o sută douăzeci şi cinci de c aur. Fortele s at u se militie aproape opt sute de mii dţ soldati. Impăratul cinci sute şaptezeci mi de c i, pentru fie pen­ tru călătoriile curtii, fie pentru curierU publici. Mai sîntem asiguraţi că această vastă 1ntindere de pămînt nu e guvernată despotic, ci prin şase tribunale principale ce slujesc drept friu tuturorr tribunalelor infe­ rioare. Religia este simpl�. iar asta e o dovadă incontestabilă a vechimii ei. De mai bine de patru mii de ani împăraţii Chinei sint cei dintii pontifi ai imperiului; ei adoră un Dumnezeu unic şi ii oferă fructele unui ctmp pe care l-au arat cu miinile lor. impăratul Kang-hi a scris şi a făţut să fie gravate pe frontispiciul templului său aceste cu­ vinte: .. Chang�ti este fără inceput şi fără sftrşit; el a făcut totul; el cîrmuieşte totul, e nesfîrşit de bun şi nesftrşit de drept". Yong-tching, fiul şi succesorul lui Kang-hi,'" a pu­ blicat in intreg imperiul un edict ce incepe prin aceste cuvinte: "Există intre tine şi om o legătură sigură, infai­ libilă, pentru răsplată şi pedeapsă". Această religie a împăratului, a tuturor colao-Hor,** a tuturor invătatilor, e cu atit mai frumoasă, cu cU nu e Întinată de nici o superstitie. Toată inţelepciunea cirmuirii n-a putut să impiedice bonzii să pătrundă in imperiu; la fel cum toată atenţie unui gospodar nu poate să impiedice şobolanii să se s.tre� coare in pivhiţe şi hambare. Spiritul de tolerantă, caracteristic tuturor natiunilor asiatice le-a permis bonzilor să subjuge poporul; dar, chiar dacă au pus stăpinire pe gloată, au fost impiedi­ cati s-o conducă. Au fost trataţi aşa cum sint trataţi şar· latanii: sint lăsaţi să�şi vîndă leacurile in pieţele pu· XXXIX

• In capitolul din Siecle de LQuls XIV, se va Ilisi o istorie suct:ientă a acestor doi hnpăraţi. 1 ... 1 Voltaire face mai ales elogiul lui Yong.tching, care .şi·a Intrecut tatii in dragostea fa1ă de legi ,1 fa1ă de binele public". (N. ed. ir.) • • • Colao. Ministru de stat in China, ofiter. mandarin; sint la fel de tnsemnaţi fn China prin demnitatea lor precum sint la noi miniştri de stat." 1 ... ) (Dictlonnaire de Trboux). (N. ed. ir.)

48'


blice; dar dac' asmut poporul, sint spinzura ţi. Bonzii au fost, deci, toleraţi şi reprimati. Impăratul Kang-hi a primit cu bunătate deosebită pe bonzii iezuiti: aceţtia datorită citorva sfere concentrice, barometre, termometre, lunete, pe care le aduseseră din Europa, au obtinut de la Kang-hi toleranta publică a religiei creştine. t ă f t g sul ; tr�b:::!ti�l:. s� s�I��i\��r :���şt �: S��i� c� �:o���� mină cererea bonzilor iezuiti, pentru a obtine permisi­ unea ca aceştia să-şi exercite reţigia: ceea ce dovedeşte in mod evident că impăratul nu e despotic, aşa cum atitia autori prost informati au -,pretins, şi că legile sint mai puternic.e decit el. Certurile intervenite intre misionarL au făcut curind ca noua sectă să devină odioasă. Chinezii, care sint meni d..l judecată, au fost uimiţi şi indignati că bonzii din. Europa indrăznesc-să propage in imperiul lor opinii asupra cărora ni�i ei inşişi nu sint de acord; tribunalele au prezentat împăratului memorii impotriva tuturor acestor bonzi-4in Europa şi mai aleslmpotriva iezuiţilor; .aşa cum amvizut de curind că tribunalele din Franţa au cerut şi apoi 'au ordonat 'abolirea acestei societăţi. Acest proces nu se judecase încă in China, cind im­ păratul Kang-hi a murit, la 20 decembrie 1722. Unul dintre fiii săi, pe nume Yong-tching, i-a urmat; era unul dintre cei mai buni prinţi pe care Dumnezeu i-a dăruit oamenilor. Avea bunătatea tatălui său, impreuna cu o mai mare fermitate şi o mai mare justeţe a spiri­ tului. De indată ce s-a urcat pe tron, a primit din toate oraşele imperiului reclamaţii impotriva iezuiţilor. Era tnştiinţat că aceşti bonzi, sub pretextul religiei, făceau un comert imens, că propovăduiau o doctrină intolera­ bilă, ci hlseseră singura cauză a unui război civil in Japonia, in care pieriseră mai mult de patru sute de mii de suflete; că erau soldaţii şi spionii unui preot din Apus, despre care se spune că ar fi suveranul tuturor t nt e I C���� ?� :p���p �f::\â�o���� c���\eţ�f:W�� :��;�� triva vechilor rituri ale natiunii şi, În sfirşit, că dacă aceste fapte nemaiauzite nu slnt de indată reprimate, ar putea izbucni o răscoală, Tmpăratul Yong�tching, inainte de a şe hotări, a dorit să se informeze el insuşi asupra ciudatei religii a aces08-

482


lor bonzi; a aflat că unul dintre aceştia, pe nume fra­ tele Rigolet, convertise cttiva copii ai hama1ilor şi ai spă­ lătoreselor palatului; a dat poruncă să fie adus in faţa lui. Acest frate Rigolet nu efa un om de curte, ca fraţii Parennin şi Verbiest. Avea toată simplitatea şi entuzias­ mul unui oM 'convins Există astfel de oameni in toate societăţile reli�oase; ei sînt necesari ordinului lor. Oliva, general al iezuiţilor, a fost ,întrebat, într-o zi, cum era posibil să existe 'atiţia proşti, într-o societate ce trecea drept luminată; el�a răspuns: .. Avem nevoie de sfinţi". Aşadar, setnlul Rigolet a fost adus in faţa impăratului Chinei. Era foarte sigur pe el şi nu se indoia că va avea onoa­ rea de a-I boteza pe impărat cel mai tirziu peste două zile. După ce a făcut plecăciunile cuvenite şi a atins de nouă ori pămintul cu fruntea, impăratul a poruncit să i Sţ aducă ceai şi biscuiti, şi i-a zis: - Frate Rigolet, spune-mi cinstit ce este această re­ ligie pe care o propovăduieşti spăIătoreselor şi hamalilor din palatul meu. .•

FRATELE RIGOLET

August suveran al celor cincisprezece provincii vechi ale Chinei şi al celor patruzeci şi două de provincii tă­ tare, religia mea este singura adevărată, aşa cum mi-a spus prefectul meu, fratele Bouvet, care aflase acest lu­ cru de la doica sa. Chinezii, japonezii, coreenii, tătarii, indienii, persanii. turcii, arabii, africanii şi americanii vor fi cu toţii osîndiţi. Nu poţi să-i fii pe plac lui Dum­ nezeu decit într-o parte a Europei, iar secta mea se nu­ meşte religia catolică, ceea ce fnseamnă universală. e a t e d b d c mlsi�n��: ���S��: Şi i�g;:i 1 i�C� �e id:i :�i ��l!�f: şi ���f:;: (care fuseseră favoriţi ai impăratului K.ang·hi) sint inteligenti şi. aristocrati fiind. nu pot fi creduli; In consecintă. religia lor este o ��!t:�f i��:a��,d:r���,�el�:���'ia��!�a Il�u�fnt�t���it�t�;t;�\: orativ sub pana lui Voltaire) ; dintre aceştia se recoltează fanaticii. Cele două specii sint la fel de primejdioase, cea dintii pentru d tinde să doblndească puterea civilă şi are drept scop teocratia. a doua pentru d, Inspirată de prima, dezlănţuie mişcările populare şi răz· boaiele civile. (N. ed. fr.)


IMPAAATUL

·Foarte bine, frate Rigolet. Secta ta află izolată fnţr·un mic colţ al Europei, dar o numeşti universală! Probabil, speraU să cuprindeţi intreg universul. &e.

FI{ATELE RIGOLET

a u ă S t asta �:�:�:�:!:d ;rf:=. ife :n::f: � �fn�: ir���� intr-o ţară de către reverendul frate general, in numele papel, care este vicaru.l lui Dumnezeu pe pămint, noi adu­ cem la, dreapta religie spiritele ce nu sint incă pervertite de obiceiul primejdios al gindirii. Copiii poporului de rind s in c n i i �� ; �e C:�r:� mV��� f��I:� :�� �U��d �:. n��Xuie: pe soţii lor, şi, de indată ce avem un numilir tndestulător de prozeliti, devenim destul de puternici pentru a-l forta pe suveran să ciştige viata veşnică transfonntndu-se in supus al papei. IMPAAAruL

E ert se poate de bine. frate Rigolet; suveranii vi sint foade recunoscători. Arată-mi pe aCeastă hartă geogra­ fică un�e i"şi are reşedinţa papa. FRATELE �IGOLET

Majestate imperială, el se află la capătul pămîntului, in acest mic colţ pe care-I vedeţi, şi de acolo osindeşte sau mîntuieşte după plac pe toţi regii pămtntului; este vice-Dumnezeu, vice-Chang-hi, vice-Tien; trebuie să cirmuiasoă intreg pămintul În numele lui Dumnezeu, iar fratele nostru general trebuie să clrmuiască sub el. IMPARATUL

Complimentele mele vice-Dumnezeului şi fratelui ge­ neral. Dar Dumnezetll vostru cine este? Spune-mi ce mai face. FRATELE. RlOOLET

Dumnezeul nostru S-8 n/!scut intr-un grajd, acum o mie şapte sute douăzeci şi trei de ani. intre un bou şi un măgar; iar trei regi. care erau, probabil, din tara dumneavoastră, conduşi de o stea nouă, au venit in grabi si i se inchine in ieslea lui. 484


IMPARATUL

Frate Rigolet, dac-aş fi fost acolo, n-aş fi pierdut prilejul de a fi al patrulea .. FRATELE 1{IOOLET

Vă cred, Sire, dar dacă doriţi să faceţi o scurtă căIă­ lorie, nu depinde decit de dumneavoastră să-i vedeţi mama. Ea se află aici, in acest colt pe care-) vedeţi pe lIIalul mării Adriatice, in aceeaşi casă in care l-a născut pe Domnul.* Această casă, de fapt, nu s-a aflat de la inceput in acel loc. Priviţi pe hartă locul pe care-) ocupa lntr-un mic sat evreiesc; fnsă, după o mie trei sute de ani, spiritele cereşti au transportat-o acolo unde o vedeţi. Mama lui Dumnezeu nu este alcătuită, de fapt, din carne şi oase, ci din lemn. E o statuie pe care unii dintre fratii noştri o cred făcută de Dumnezeu - fiul ei, care era un foarte bun dulgher. IMPAIt\TUL

Un Dumnezeu - dulgher! Un Dumnezeu - născut dintr-o femeie! Tot ceea ce-mi spuneti este admirabil. FRATELE RIGOLET

Oh, Sire. nu era femeie, era fată. E adevărat că era căsătorită şi că avusese alti doi copii, pe nume Iacob, cum spun vechile Evanghelii; dar asta n-o împiedică să fie fecioară. FMPARATUL

Cum?! Era fecioară şi avea copii?! FRATELE RIGO!-ET

Da, intr-adevăr. Asta e partea bună a lucrurilor. Dumnezeu este cel care i-a făcut un copil acestei fete. IMPARATUL

Nu te înţeleg deloc. tmi spuneai, acum citeva clipe, că ea este mamă a lui Dumnezeu. Dumnezeu s-a culcat. deci, cu mama lui pentru a se naşte apoi din ea? ... Notre·Dame de lorette. eN.

a.)


",' FRATELE RIGOLET Aţi inţţles, Majestate; graţia divină vă ajută. Ati in· t n fo u e V s ���t;u � fa��' � ':�f Ye�:ii ��uÎ d:3:t!� f�;U:�:: copil a fost Dumnezeu insuşi. IMPARATUL

Dar, făclnd socoteala, avem doi dumnezei: un dulgher şi un porumbel. FRATELE RIGOLET

Fără îndoială, Sire; există însă un al treilea, care este tatăl celor doi, şi pe care-l pidăm intotdeauna cu o barbă majestuoasă; acest Dumnezeu este cel care a pon O c ul e �rn �! r� ��:�ă���1 t:u��:Z��1 d�t��:r� ga�� 1a S�:;i vorbind, aceşti trei dumnezei nu fac decU unul singur. Tatăl a zămislit pe fiu inainte ca el să existe pe lume, fiul a fost apoi zămislit de porumbel, iar porumbelul se trage din tată şi fiu. Vedeţi, aşadar, foarte bine că atit h t e - ă b �f.Uât :�Ut�t�ţ cŞ�r�I�� :��i�l�f p: �ul :���;:��I�r�r�� pot {i decft un singur Dumnezeu; iar cel care n-ar crede această istorie trebuie ars pe lumea asta, ca şi pe cea­ laltă. IMPARATUL

Limpede ca lumina zilei. Un Dumnezeu născut intr-un staul, acum o mie şapte sute douăzeci şi trei de ani; fntre un bou şi un măgar; un alt Dumnezeu - intr-un porumbar; un al treilea Dumnezeu din care se trag cei­ lalţi doi şi care nu este mai vechi decit ei, in ciuda băr­ bii sale albe; o mamă-fecioară: nu există nimic mai simplu şi mai inţelept. Ah! Spune-mi, frate Rigolet, dacă Dumnezeul tău s-a născut," fără îndoială a şi murit? FRATELE RIGOLET

Vă asigur că aşa este, Majestate, şi asta pentru a ne face plăcere. EI şi-a ascuns atit de bine divinitatea, tncit s-a născut biciuit şi spinzurat, in ciuda miracolelor sale; dar a reinviat cu două zile mai Urziu, fără să fi fost văzut de cineva, şi s-a intors in cer după ce a pro­ mis solemn "că se va intoarce curind intr-un nor, cu mare .86


putere şi slavl'tnare", după cum spu.n-e, in cel d�-al dou;:' zeei şi unulea capitol, Lu.::a, eel mai savant istoric car� existat vreodată. Nenorocirea este că RU s-a mai intors.

a

IMPAAATIJL

Vino, frate Rigolet, să te sărut; n-ai să faci niciodată rl'volufie rn imperiul meu. Religia ta este încîntătoare: ni să-i inveseleşti pe toţi supuşii mei; dar trebuie să·mi spui totul. Deci, Dumnezeul tău s-a născut, a mincat,bă­ laie, a fost spinzurat şi ingropat. Inaintea lui n-a existat lin altul? FAA.TELE R.IGOLET

Ba da, exista unul in aceeaşi ţară, care se numea Dumnezeu, pur şi simplu. Acesta nu se lăsa splnzurat I,recum celălalt; era un Dumnezeu cu care nu te pQteai Juca; i-a venit să ia sub protecţia lui o hoardă de ucigaşi �i de hoţi, pentru binele căreia a ucis, Într-o bună i!i, toate animalele şi toţi tnttii născuţi ai familiilor din Egipt După care a poruncit poporului său iubit să fure tot ceea ce le va pica in mină şi să fugă fără luptă, deşi (,1 .era dumnezeul soldaţilor. Le-a deschis apoi fundul mării, a oprit apele la dreapta şi la stinga, pentru a-i face să treacă fără a se uda, ei ductnd lipsă de corăbii. l-a dus apoi intr-un deşert in care au murit cu totii, insă II avut multă grijă de cea d.e-a doua generaţie. Pentru ea II făcut să se prăbuşească zidurile oraşelor .Ia ,unetul unui corn de ţap şi cu ajutorul unei ctrciumărese. Pen­ ku dragii săi evrei el a oprit soarele şi luna in plină IImiază, ca să le dea destul timp să-şi pcidă duşmanii pc indelete. Iubea atu de mult acest drag popor, loctt l-a făcut sclav al altor popoare, ceea ce mai este şi astăzi. Dar, vedeţi, toate acestea nu sint dectt o umbră, o ară­ tare, o profeţie, ce prevestea inUmplările Domnului nos­ Iru Isus, Dumnezeu evreu, Jiu al lui Dumnezeu-tatăl, fiu al Mariei, fiu al dumnezeului-porumbel ce se trage din ('1 şi avind, pe deasupra, un tată presupus legitim. Admiraţi, Majestate, profunzimea divinei noastre re­ ligii; dumnezeul nostru spinzurat, evreu fiind, a fost prezis de toţi profetii evrei. Majestatea-Voastră trebuie să ştie că tn acest popor divin existau oameni divini ce cunoşteau viitorul mai bine dectt ştiţi dumneavoastră ce se întîmplă in Pekin. Aceşti oameni nu trebuiau decit să cinte din harpă, şi 33 Vollaire

481


de indată toate inUmplările viitoare se prezentau ochi­ lor. Un profet pe nume Isaia s-a culcat, din porunca Domnului, cu o femeie; a avut un fiu. iar acest fiu era Domnul nostru Isus Hristos: căci el se numea Maher­ SalaI-has-bas, impiir.ţili r..epede pr.Qda. -Un alt profet, pe nume Ezechiel, se culca pe partea stingă trei sute nooli­ z�i de zile, şi patruzeci pe partea dreaptă, iar asta in­ semna Isus Hristos. Dacă Majestatea-Voastră imi ingă­ duie s-o spun, acest Ezechjel minca balegă pe piine, aşa cum spune in capitolul al IV-lea, iar asta insemna Isus Hristos. Un alt profet, pe nume Osea, s-a culcat, din porunca Domnului, cu o femeie uşoară numită Gomer, fiica lui Debelaim: a avut de la ea trei copii, "iar asta insemna nu numai Isus Hristos, dar şi cei doi fraţi ai săi mai mari, Iacob cel virstnic şi Iacob cel Unăr, după inter­ pretarea celor mai savanţi părinţi ai sfintei noastre Bise­ rici. Un alt profet, pe nume Iona, este inghiţit de o balenă şi rămtne trei zile şi trei nopţi in pintecul ei: asta, în mod vizibil, inseamnă tot Isus Hristos, care a fost ingro­ pat trei zile şi trei nopţi, scăzind o noapte şi două zile pentru a tace socoteala exactă. Cele două surori Ohola şi Oholiba îşi desfac picioarele in fata oricărui trecă­ tor, il1{llţă un Iupanar şi-i preferă pe cei care au un mă­ !dular de măgar sau de cal, după propriile expresii ale sfintei Scripturi: inseamnă biserica lui Isus Hristos; După cum vă spuneam, totul a fost prezis in cărţile evreilor. Majestatea-Voastră a fost prezisă. Eu, care vă vorbesc, am fost prezis, căci este scris: Ti voi chema de la capătul RăsărUului; şi fratele Rigolet vine să vă cheme pentru a vă dărui mintuitorului nostru Isus Hristos. tMPA�ATUL

tn ce vremuri au fost scrise aceste frumoase prezi­ ceri? FRATELE RIGOLET Nu ştiu cu precizie; ştiu, însă, că profeţiile sint măr­ turie a miracoleJor lui Isus, mîntuitorul nostru, iar mle I S o ă I i A�:�\� e��! �� a���� �� �:��i� �u� :_� ��t�f������d� niciodată, şi el va întemeia, fără indoială, domnia sec1ei n I dacă vom avea multe fetr s ��� �����i��, s�' d�fi�\ �� �i. ...


IMPAAATUL

Te cred, şi am fost prevenit: cu bani şi profeţie Iljungi departe. Dar nu mi-ai vorbit incl1 despre miraco­ lele Dumnezeului tău; mi-ai spus doar că a fost bătut şi spinzurat. FRATELE RIGOLET

Eh, Sire, nu e asta o mare minune? Dar el a făcut multe altele. tn primul rind, diavolul l-a dus in ' virful unui mic munte, de unde se puteau vedea toate regateJe pămintului, şi i-a spus ;lţi voi dărui toate aceste regate, dacă mi te vei închina"; dar Domnul o-a ascultat vorba diavolului. Apoi Domnul nostru Isus a fost chemat la o nuntă într-un sat, şi pentru că bărbaţii de la nuntă erau beţi şi le lipsea vinul, Domnul nostru Isus Hristos a preschimbat apa In vin, după i-a adus injurii ma­ mei sale. Puţin timp după asta, afltndu-se la Gadara sau Ghezara, pe malul micului lac Ghenezaret, el a in­ tilnit diavolul în trupul a doi posedati: i-a alungat de­ indată, trimiţindu-i intr-o turmă de două mii de porci, care s-au aruncat grohăind in lac şi s-au inecat; şi ceea· ce dovedeşte măreţia şi adevărul acestei minuni este fap­ -t tul � ă in acea ţarâ nu există por� i. ce

IMPARATUL

Nu-mi place, frate Rigolet, că Dumnezeul tău a făcut o asemenea faptă. Stăpinul porcilor nu cred să se fi bucu­ rat. ştii tu, oare, că două mii de porci graşi valoreazlt multi bani? Iată un om ruinat. Nu mă mai mir că Dum­ 'nezeul tău a fost spinzurat. Stăpinul porcilor a făcut, probabil, plingere impotriva lui şi te asigur că, dacă, in tara mea, un astfel de Dumnezeu ar fi făcut un astfel de miracol, o-ar fi ajuns departe. Mă faci să simt o mare dorinţă de a citi cărţile pe care le-a.scris Domnul Isus, să văd cum poate să justifice miracole atit de ciudate .. FRATELE RJGOLET

Majestate, el n-a scris niciodată vreo carte; nu ştia nici să scrie, nici să citească. TMPARATUL

Ahi Iată ceva vrednic de toate celelalte. Un legisla­ tor care n - a scris niciodată vreo lege! 489


FRATELE RIGOLET

Sire, atunci cind un Qumnezeu se Iasă spinzurat, el n-are timp de asemenea fapte: ii pune să scrie pe secre­ ;tarii săi. Au existat patruzeci dintre aceştia, care şi-au dat osteneala, o sută de ani mai Urziu, să aştearnă in scris toate aceste adevăruri. E adevărat că ei se con­ trazic; dar tocmai in asta stă adevărul, şi din aceste pa­ truzeci de istorii noi am ales patru, adică tocmai acelei! care se contrazic cel mai mult, pentru ca adevărul să apară cu şi mai mare evidenţă. Discipolii săi au făcut chiar mai multe minuni decit ţi; şi noi facem, in continuare, in fiecare zi. Avem prin­ trei noi pe. sfîntul Fran�ois Xavier, care a inviat nouă morţi in India: de fapt, nimeni n-a văzut aceste invieri; dar noi le-am sărbătorit de la un capăt al lumii la celă­ lalt, şi am fost crezuţi. Credeti-mă, Sire, faceti-vă iezuit, şi vă garantez că vom tipă�i lista miracolelor dumnea­ voastră in mai puţin de doi ani; vom face din dumnea­ voastră un sfînt, la Roma se va sărbători ziua dumnea­ voastră şi veti fi numit, după moarte, Sfintul Yong­ tching. IMPARATUL

Nu sint grăbit, frate Rigolet; asta va putea veni cu timpul. Tot ceea ce cer este ·să nu fiu spinzurat aseme­ nea Dumnezeului tău; ar insemna să plătesc divinitatea pu*in cam scump. FRATELE RIGOLET

Ah, Sire, asta pentru că vă lipseşte credinţa; dar după ce veţi fi botezat, veţi"1i incintat să fiţi spinzurat din iubire faţă de Isus Hristos, mintuitorul nostru. Ce plăcere veţi avea să-I vedeţi la slujbă, să-i vorbiţi şi să-I mincaţi! IMPARATUL

Cum, pe viaţa meal Voi vostru?

ti

mincaţi pe Dumnezeul

FRATELE RIGOLET

Da, Sire, ti fac şi ti măninc. Azi-dimineaţă, am pre­ gătit patru duzini; şi plec să le aduc numaidecit, dacă Majestatea-Voastră imi porunceşte. 490


IMPARATUL

Imi vei face o mare plăcere, prietene. Pleacă repede a o ib - u n e tcer�sos ,�� �� � fi! �;a :: ;:�t�� ��� f��ge: :uP���C le ���i trebuie să pregătească: îmi inch!p ui că o mîncare de dumnezeu este un lucru excelent ŞI c'ă niciodată nu mă voi fi ospătat mai bine. FRATELE RlGOLET

Majestate, mă supun poruncilor voastre supreme şi mă intQrc intr-o clipă. Domnul fie lăudat! Iată u11 im­ părat din care voi face un creştin, pe cuvîntul meu. In timp ce fratele Rigolet era plecat să-şi aducă gus­ tarea, impăratul a rămas cu secretarul său de stat Uang-Tse; amîndoi erau cuprinşi de cea mai mare mirare ,1 de cea mai vie indignare. - Ceilalţi iezuiţi, spuse împăratul, ca Parennin, Ver­ biest, Pereira, Bouvet şi ceilalti, nu mi-au mărturisit ni­ ciodată vreuna din aceste abominabile extravagante. Văd prea bine că misionarii sint fie nişte escroci, fie nişte imbecili. Escrocii au reuşit pe Ungă tatăl meu, făcind in faţa lui experienţe de fizică ce-I amuzau, iar i.m ­ becilii reuşesc pe Ungă gloată: sint convinşi şi conving; s a t d i oa e d :�� a re�: : u ���� � u l�� d r���:i: �i�e���e �ii��e�� i�: potriva acestor perturba tari ai lini,ştii publice. Spune-mi, rogu-te, dumneata, care ai studiat istoria Europei, cum a fost cu putinţă ca o religie atit de absurdă, aUt de blasfematorie, să fie adoptată de atit de numeroase mici naţiuni? •

SECRETARUL DE STAT

, Vai, Sire, in acelaşi fel in care secta zeului Fa a fost introdusă in imperiul vostru: datorită unor şarlatani care au sedus mulţimea. Majestatea-Voastră nu-şi poate Inchipui ce efecte uimitoare au avut şarlatanii Europei in ţările lor. Acest mizerabil care v-a vorbit v-a mărtu­ rÎsit el însuşi că aceia asemeni lui, după ce au adus mul­ timii dogme făcute pentru ea, o ridică împotriva cirmui­ rii: ei au distrus un mare im periu numit Imperiul Ro­ men, ce se intindea din Europa pînă in Asia, iar singele a �urs timp de mai bine de paisprezece secole din cauza dabinărilor acestor sicofanţi, care au vrut să devină stă49 1


piinii sufletelor oamenilor; i-ar făcut Întîi pe prinţi să creadă că nu pot dorpni fără preoţi, apoi s-au ridicat impotriva printilor. Am citit că ei au detronat un împă­ rat numit "cel blind", pe Henric al IV-lea, pe Frede­ ric, mai mult de treizeci de regio şi că au asasinat mai mult de douăzeci. Dacă înţelepciunea guvernului chinez i-a stăpinit pină acum pe bonzii ce vă dezonorează provinciile, ea nu va putea niciodată să prevină relele pe care le-ar face bonzii din Europa. Aceşti oameni au un suflet de o sută de ori mai arzător, un entuziazrn mai violent şi o furie mai plină de judecată. În dementa lor, decit fanatismul tuturor bon]:ilor din Japonia, Siam şi toţi ceilalţi ce sînt toleraţi În China. Proştii propovăduiesc printre ei, iar şarlatanii intrigă; subjugă bărbaţii prin femei, iar femeile prin spovedanie. Stăpini ai secretelor familiilor, de care dau seamă superiorilor, ei devin curind stăpinii unui stat fără să pară a fi, şi sint cu atit mai siguri că-ţii vor atinge sco­ purile, cu cît par a nu avea nici unul. Ajung la putere prin umilinţă, la bogăţie - prin sărăcie, şi la cruzime prin blindeţe. Vă amintiţi, Sire, de fabula drlJgonilor ce se preschim­ bau În oi pentru a-i devora uşor pe oameni: asta le e firea; n-au existat niciodată pe pămtnt monştri mai iar Dumnezeu n-a avut niciodată duşmani mai ,.periculoşi, funeşti. IMPARATUL

Taci, lată-l pe fratele Rigolet sosind cu prînzul. Să ne mai distrăm puţin. Fratele Rigolet sosea într-adevăr, ţinind in mînă o cutie mare de tablă, ce semăna cu o cutie .de tutun. - Să-I vedem, ii spuse impăratul, pe dumnezeul tău care se află în cutie. Fratele Rigolet scoase deindată o duzină de mici ...bucăţi de aluat rotunde şi subţiri ca hîrtia. - Prietene, îi spuse impă{'atul, dacă n-avem decit asta la prinz, vom mînca foarte prost: un dumnezeu, după mine. ar trebui să fie mai dolofan; ce vrei să fac cu bucăţelele astea de aluat? - Sire, răspunse Rigolet, să poruncească Majesta­ tea-Voastră să se aducă un clondir de vin roşu, şi veti vedea ceva frumos. 4..


- Impăratul ti intrebă de prefera vinul "roşu vinului alb, care este mai bun la prinz. Rigalet fi răspunse că urma să schimbe vinul in.stnge şi că e mai uşor să faci singe din vin roşu decit din. vit:J, alb. Majestatea-Sa gbi foarte bun acest motiv şi porunCi să se aducă o sticlă de vin roşu. AştepUnd, se amuză privind la dumnezeii pe care fratele Rigolet ti adusese in buzunarul pantalonilor. Rămase uimit găsind pe aceste bucăţi de aluat desenul unei sptnzurători şi al unui nenorocit agătat de ea. - Eh, Sire, ii zise Rigolet, nu vă amintiţi ce v-am spus? că Dumnezeul nostru a fost spinzurat. tntipărim totdeauna spinzurătoarea lui pe aceste mici 'bucăţi de pîine. pe care le schimbăm in Dumnezei. Punem peste tot spinzurători in templele noastre, În casele noastre, la răscruci, de-a lungul drumului; cintăm: 0, cr..uce, ave, sper.anţd unlcd* ti tnghiţim pe Dumnezeu împreună cu spinzurătoarea lui. - E foarte bine, spuse impăratul; tot ceea ce vă doresc este să nu sfîrşiţi ca el. .. fratele Rigo­ tn acest timp, sosi sticla de vin roşu: let o puse pe o masii impreună cu cutia lui de tablă şi, scoţind din buzunar o carte soioasă, o aşezi in mina dreaptă, apoi, intorcîndu-se către împărat, ii spuse: Sire, am onoarea să fiu portar, 'cititor, vrăjitor, acolit, subdiacon, diacon şi preot. Sfintul nostru părinte papa marele lnochentie al III-lea, în prima sa carte despre Mister-llle slujbei, a hotărît că Dumnezeul nostru a fost par.tar.. atunci efnd i-a alungat cu lovituri de bici pe ci­ tiva negustori cumsecade care aveau permisiunea să vîndă turturele celor ce veneau să facă sacrificii în templu. A fost cititor-atunci cind, după spusele sfintului Luca, a luat tn mină cartea in sinagogă, d�şi nu ştia nici să citească. nici să scrie; a fost flr6jitor, atunci cind a trimis diavolii in turma de porci; a fost acolit. fiindcă profetul evreu Ieremia a spus: eu sint lumina lumii. iar acoliţii poartă luminări; a fost subdiacon. atunci ctnd a schimbat apa in vin, pentru că subdiaco­ nil servesc la masă; a fost diacon. atunci ctod a hrănit patru mii de oamneni, fără a socoti femeile şi copiii, cu v s t r:ir�i!��j�f�\: d.!',�Ş�P��J:��W�t��r�:r���� �?n !: ce

----;o;;:;;; ape. spr.s uniCa

(N. a.)

...


hrănit cinci mii de oameni cu cinci piini şi doi peşti aproa� pe de Betzaida, cum spune sfintul Luca; in sfirşit, a fost u i o in a el i e �r:�:Nl'o� :ă� �J \�f �a �: ���p�l lu� �1�t �ă n :��� Fiind, deci, preot ca şi el voi schimba aceste plini in DUmnezei: fiecare firimitură din această piine va fi un Dumnezeu in trup şi suflet; veţi crede că vedeţi pline, că mincati piine, şi-l veţi mînca pe ·Dumnezeu. ln sfirşit, deşi singele acestui Dumnezeu se află in trupul pe care-I vom fi creat prin cuvinte, voi schimba vinul roşu in chiar sîngele acestui Dumnezeu; pentru mai mult belşug, ti voi bea: nu depinde decit de Majestatea­ Voastră să faceti la fel. Nu trebuie decît să vă stropesc cu apă pe obraz; vă voi face apoi portar, cititor, vră­ jitor, acolit, subdiacon, diacon şi preot; veţi lua cu mine o masă divină. Pe loc, fratele Rigolet incepu să rostească vorbe lati­ neşti, inghiţi douâ duzini de cuminecături, bău clondiruJ şi mulţumi cu multă cucernicie. - Dar, dragul meu prieten, ii spuse .impăratul, l-ai mincat şi l-ai băut pe Dumnezeul tău; ce se va intimpla cu el atunci cind vei avea nevoie de o oală de noapte? - Sire, răspunse fratele Rigolet, se va intimpla ce se va putea, asta il priveşte. Unii dintre doctorii noştri spun că el e lăsat la latrfnă, alţii că se evaporă printr-o transpiraţie ce nu poate fi simţită; ciţiva pretind că se intoarce la cer. l.n ceea ce mă priveşte, mi-am făcut da­ toria de preot şi imi ajunge; iar dacă, după acest prinz, mi se oferă şi o cină bună impreună cu ceva bani pentru osteneala mea, sint multumit. - Asta, îi spuse impăratul fratelui Rigolet, nu e to­ tul; ştiu că există in imperiul meu alU misionari care nu sint iezuiţi şi care se numesc dominicani, franciscani, capucini: spune-mi cinstit c{ a că şi el il mănîncă pe Dum­ nezeu ca şi tine. - 11 mănincă, Sire, răspunse călugărul; dar o fac spre osîndirea lor. Sint cu toţii nişte tîlhari şi duşmanii noştri cei mai mari; vor să ne taie craca de sub picioare. Ne acuză fără incetare in faţa sfintului nostru părinte papa. Majestatea-Voastră ar face foarte bine să-i iz­ gonească pe toţi şi să nu-i păstreze decit pe iezuiti: ar fi un mijloc adevărat de a ciştiga viaţa veşnică, chiar dacă nu" siqteţi creştin. tmplkatul ii jură că aşa va face. Porunci să i se dea ...


citiva scuzi fratelui Rigolet, care alergă deindată să anunţe vestea cea bună confraţilor săi. A doua zi, impăratul işi ţinu cuvintul: porunci să fie adunaţi toti misionarii; şi pe cei ee sint numiţi mireni, l?i pe cei ce sint numiţi preoţi ai propagandei, sau vicari apostoliei, episeol�i in par.tidus,� preoţi ai misiunilor străine, eapucini, !ranciscani, Clominicani, ieronimiţi şi iezuiţi. Le vorbi astfţ1, in prezenţa a trei sute'de colao; - Toleranta mi-a părut intotdeauna fi cea dintii legătură dintre oameni şi cea dintii datorie a suveranilor. Dac-ar exista in lume o religie eare şi-ar putea aroga un drept exclusiv, aceasta ar fi, in mod sigur, a noastră. Sinteţi cu toţii de acord că noi inchinam Fiinţei supreme un cult pur şi neamestecat, inainte ca vreuna dintre ţă­ rile din care veniţi să fi fost cunoscută de vecinii ei, inainte ca vreunul dintre ţinuturile voastre occidentale să fi cunoscut măcar scrisul. Voi nu existati incă pe vremea cind noi formam un imperiu puternic. Vechea noastră religie, neschimbată. in tribunalele noastre, alterindu-se insă În popor, i-am răbdat pe bonzii lui Fo, pe călugării din Siam, pe sectarii din Laokium; şi, privindu-i pe toţi oamenii ca pe fraţii noştri, nu i-am pedepsit niciodată pentru rătăcirea lor. Greşeala nu e o crimă. Dumnezeu nu e jignit atunci cind e adorat intr-un fel ridicol: un părinte nu-i alungă pe acei copii ai săi care-I salută fă­ cind prost reverenta; cu conditia să fie iubit şi respec­ tat, el este mulţumit. Tribunalele imperiului meu nu vă reproşează absurdităţile; ei vă pling că sinteţi indopaU cu cea mai detestabilă adunătură de legende pe care ne­ bunia umană le-a . acumulat vreodată; ei pling şi mai mult nefericitul fel in care vă folosiţi de putina ratiune ce v-a rămas, pentru a justifica aceste legende. tnsă �e� ce ele nu vă iartă este faptul că veniţi de la capătul lumii pentru a ne tulbura liniştea. Voi sinteţi instumentele oarbe ale ambiţiei unui mic lama italian care, după ce a detronat regi neinsemnaţi, vecinii săi, ar dori să dispună de imperiile mai vaste ale regiunilor noastre orientale. , Noi ştim prea bine relele ingrozitoare pe care le-ati pricinuit in Japonia. Douăsprezece religii infloreau acolo impreună cu comertul, sub auspiciile unui guvern tnte8

·In partibus tn{idelium in ţările ocupate de necredincioşi; formula latinească ce desemna funcţiile pur onorifice . _

•95


lept şi moderat; o intelegere frăţească domnea intre aceste douăsprezece sede: aţi apărut voi, şi dis.cordia a răscolit Japonia: singele a curs de pretutindeni: aţi fă· cut la fel in Siam şi in Filipine; eu trebuie să·mi păzesc imperiul de un flagel atit de primejdios. Sint tolerant şi vă alung pe toţi, pentru că sinteţi intoleranti. Vă alung fiindcă, dezbinaţi fiind intre voi şi urmindu·vă unii pe ceilalţi, sinteţi gata să-mi infedaţi poporul cu otrava ce vă mistuie. Nu vă voi arunca in temniţă, aşa cum fa­ ceţi in Europa cu cei care nu sint de părerea voastră. Cu atit mai puţin vă voi condamna la supliciul la care voi ti trimiteţi pe cei pe care·i numiţi eretici. Noi nu ne susţinem religia cu ajutorul călăilor; in disputele noas· tret nu folosim asemenea argumente. Plecati; duceti in altă parte nebunia voastră atroce, şi de s·ar indura Dom· nul să deveniţi inţelepţi! Trăspriie ce vă vor duce la Macao sint gata. Vă dau haine şi bani: soldaţi vor ve· ghea pe drum la siguranta voastră. Nu vreau ca poporul să vă insulte: mergeţi şi fiţi tn Europa voastră o măr· turie a dreptăţii şi a tndurării mele. Plecară; creştinismul fu in intregime abolit in China, ca şi in Persia, in ţinuturile tătăreşti, in Japonia, in In· dia. in Turcia, in toată Africa: este mare păcat. dar iată ce tnseamnă să fii infailibil.'" XXVI DIALOGURI CHINEZE ... •

Un chinez pe nume Xain, care a călătorit in Europa in tinHeţea lui, s·a intors in China la virsta de treizeci de •

Voltaire, de pe vremea studiiior sale istorice destinate Islonce r a i f ă e

f� m":JtI:'fânr :lii d��e�:�ă ���[�1 �l I� ârn� a ��sţ ::i�: formula ratională a cirmuirii civile, bazate pe agricultură şi pe t ună­

stare, ca şi formula păei! religioase, rezervfnd deismul filozofic celor mai t n i ră i ��f�r� :�ţ;J���u1 f!���:nf:rP�i���edo� ă �::r;:o�e� di;Ts:� �:;�; Moe"rs sint consacrate Chinei. [ ... J Diclionaire phJlosophique con­ tine diverse articole referitoare la acest subieCt. Vezi , de asemenea CATECHISME CHINOIS (1764) şi secţiunea a IV-lea a articolului ATHEISME (1767), ca şi articolul HISTOIRE, publicat tn 1157 in Enciclopedie. ( N. ed. fr.) Publicate in 1770 in volumul al II-lea din Clwses utiles el agreabile Editorii de la I<ehl i·au dat ca titlu: LA McM4arkl et le lesuite. (N. ed. Ir.) .96 •.

"'-i'


uni şi, ajuns mandarin, a intilnit la Pekin un vechi prieten ce intrase in ordinul iezuiţilor; ei au avut impreună următoarele convorbiri: . PRIMA CONVORBIRE

MANDARINUL

Eşti, deci, lămurit În ceea ce-i priveşte pe bonzii noştri? IEZUITUL

lţi mărturisesc că sint indignat văzind jugul ruşinos pe care aceşti şarlatani il impun populatiei voastre su­ perstiţioase. Cum?! Să vinzi fericirea pentru nişte bu­ căţi de pinză binecuvîntatăI Să-i convingi pe oameni că există pagode care au vorbit! Care au făcut miraţole! Să indrăzneşti să prezici viitorul! Ce şarlatanie insu­ portabilă! MANDARINUL

Sint mulţumit că impostura şi superstiţia iti displac. IEZUITUL

Bonzii voştri sint nişte mari escroci. MANDARINUL

Iartă-mă; eu spuneam acelaşi lucru văzînd in Europa unele ceremonii, minuni pe care unii le numesc fraude pioase, iar alţii scandaluri. Fiecare ţară are bonzii ei. Dar mi-am dat seama că sint la fel de mulţi cei înşelaţi, ca şi cei ce înşală. Un mare număr sint dintre aceia pe care cntuziazmul ti orbeşte in tinereţe. şi nu-şi mai re­ capătă niciodată vederea; există alţii cărora le-a rămas un ochi, dar văd totul pe dos. Aceştia sint şarlatanii imbecili. IEZUITUL

Trebuie făcută o mare deosebire intre noi şi bonzii voştri; ei clădesc pe greşeală, iar noi - pe' adevăr; iar dacă uneori l-am infrumuseţat cu legende, nu e îngăduit, oare, să inşeli oamenii pentru binele lor? 497


MANDAR:INUL

Cred că nu este ingăduit să inşeli in nici un caz, şi că din asta nu poate ieşi decft mult rău.* IEZUITUL

Cum?1 Să nu inşeli niciodată?1 Dar in ctrmuirea voastră, in doctrina invăţaţilor voştri, În ceremoniile şi riturile voastre nu există, oare, nimic care să fascineze privirea poporului pentru a-I face mai supus şi mai fe­ ricit? Invăţaţii voştri s-ar putea lipsi de erori utile? MANDARINUL

De aproape cinci mii de ani, de cind păstrăm anale fidele ale imperiului nostru, n-avem nici măcar un exem­ plu printre învăţaţi de sfintele înşelătorii despre care vorbeşti; e adevărat că dintotdeauna acestea au fost pri­ vilegiul bonzilor şi al poporului, însă noi n-avem nici aceeaşi limbă, nici aceeaşi scriere, nici aceeaşi religie cu poporul. Am adorat întotdeauna un singur Dumnezeu, creator al universului, judecător al oamenilor, care răs­ plăteşte virtutea şi răzbună .crima in viata asta şi în cea viitoare. e i ţiun�� ���v��s�Tă� f�;ăr�t���tst:� � r� z�� t� ����r�� u;�i tuturor fiinţelor cele dintîi roade ale pămîntului; noi il însoţim in ceremonii simple şi înălţătoare; ne alăturăm rugăciunHor lui. Sacerdotiul nostru este magistratura; religia noastră este dreptatea; dogmele noastre sint ado­ raţia, recunoştinţa şi căinţa: nu există nimic. aici, de care să se poată face abuz; nu există metafizică obscură care să dezbine spiritele, nu există subiect de ceartă; nici un pretext pentru a opune altarul tronului; nici o supersiţie care să-i revolte pe inţelepţi; nici un mister care să-i conducă pe cei slabi la necredinţ㠺Πcare, sUr­ nindu-i împotriva unor lucruri de neînţeles. să-i poată face să respingă ideea unui Dumnezeu ce trebuie inţeles de toată lumea. IEZUITUL Cu o d�trină despre care spui că e atit de pură. cum ti puteti suferi printre voi pe bonzii care au o doctrină atit de ridicolă? ... Temă tratată Indelung in 1764 in Dictionnair-8- philosophique (articolul Fr,iJude: s'll faut user de tr4Udes pieuses atlec le peuple). (N. ed. fr.) ...


MANDARINUL

Eh! Cum am fi putut stirpi neghina ce acoperă ctm· pul unui vast imperiu, la fel de populat ca Europa voastră? Aş vrea ca toţi oamenii să poată fi readuşi la cultul nostru simplu şi sublim: dar asta nu poate fi decît opera timpului şi a inţelepţilor. Oamenii ar fi mai drepţi şi mai fericiţi. Sint sigur, dintr·o îndelungată experienţă, că pasiunile, ce conduc la crime atrt de odioase, se justifică aproape toate prin greşelile pe care oamenii le-au asociat religiei. IEZUITUL

Cum?! Crezi că pasiunile raţionează şi că ele nu comit crime decit pentru că raţionează prost? MANDARINUL

Asta se intfmplă foarte des.

IEZUITUL

Şi ce legătură au crimele noastre cu erorile supersti­ ţioase? MANDARINUL

O ştii mai bine decit mine: aceste erori sau revoltă un spirit suficient de drept pentru a le simţi, dar nu suficient de înţelept pentru a căuta dreptatea in altă parte; sau pătrund intr-un spirit slab ce le primeşte cu aviditate. In primul caz, ele conduc deseori la ateism; se spune: bonzul meu m·a înşelat; deci, nu există reli­ gie; deci, nu există Dumnezeu; deci, trebuie să fiu ne· drept dacă nu există pedeapsă pentru asta. In cel de-al doilea caz, aceste erori duc la cel mai cumplit fanatism; se spune: bonzul meu mi-a predicat că toţi cei ce n·au dat un veşmînt nou pagodei sint duşmanii lui Dumnezeu; că poti, cu 't:onştiinţa impăcată, să-i sugrumi pe toţi cei ce spun că această pagodă n·are decit un cap, În timp ce bonzul meu se jură ' că ea are şapte. Deci, pot să-mi asasinez, dacă e nevoie, prietenii, părinţii; regele, pentru a primi mintuirea. IEZUITUL

Pare că voiai să vorbeşti despre călugării noştri sub numele de bonzi. Ai face o mare greşeală; nu eşti, oare, cam răutăcios? .99


-MANDAR.fNUL

Sint drept, slnt adevărat, sint uman. N-am preferinţă pentru nimeni; iti spun că oamenii simpli sau dregătorii comit adeseori fără remuşcare cele mai groaznice ne­ drept�Ji, fiindcă religia care li se propovăduieşte, alte­ rată fnnd, le pare absurdă. tu spun că un rajah din India care nu cunoaşte decit peninsula sa işi bate joc de teolo­ gii ce-i strigă că Dumnezeul său Vişnu s-a metamorfozat de nouă ori pentru a veni să stea de vorbă cu oamenii şi că, in ciuda numărului mic de incarnări, el este supe­ rior zeului Sammonocodom, zeul siamezilor, care s-a in­ carnat de cinci sute cincizeci de ori. Rajahului nostru, care aude in dreapta şi-n stinga o sută de poveşti de acest fel, nu-i e greu să-şi dea seama cit de mincinoasă este o asemenea religie; dar spiritul său, sedus de inima sa perversă, conchide temerar că nu există nici o religie: atunci se Iasă in voia ambitiei sale oarbe; işi insultă ve­ cînii şi ii despoaie; satele sînt jefuite, oraşele făcute scrum, oamenii ucişi. Predicatorii nu-i vorbiseră niciodată impotriva crimei războiului; dimpotrivă, ei făcuseră din amvon panegiricu! jefuitorilor numiţi cuceritori şi chiar stropiseră in ceremonie steagurile cu apa purificatoare a Gandelui. Furtul, tilhăria toate excesele celui mai monstruos dezmăţ, toate barbariile asasinărilor sint co­ mise atunci fără scrupule; foamea şi molima desăvîrşesc nenorocirea acestui pămînt scăldat in singe. Şi, intre timp, predicatorii din imprejurimi predică liniştiţi contro­ versa in faţa unor bătrîne care, ieşind de la rugăciune, l-ar pune pe foc pe aproapele lor dacă acesta ar susţine că Sammonocodom s-a incoronat de cinci sute patruzeci şi nouă de ori, şi nu de cinci sute cincizeci. r s ă con��:: d���is�:nt:U:n�f 'D���e:� �::Jr��it� a:�t;�!� zent, infinit de drept şi ca,re, deci, trebuie să răzbune nevinovăţia oprimată şi să pedepsească un scelerat n.lis­ cut spre nenorocirea speciei umane; dacă cei ce-I incon­ joară ar avea aceleaşi principii, dacă toţi preoţii religiei sale ar fi făcut să-i răsune in urechi aceste importante adevăruri, in loc să-i vorbească despre metamorfozele lui Vişnu, atunci acest rajah ar fi şovăit să se facă aHt de vinovat. Acelaşi lucru se tntimplă cu oamenii de toale condi­ tiIle; am văzut multe exemple triste in străinătate şi tn ţara mea. 500


IEZUITUL

Ceea ce spui este foarte a devărat, trebuie să recu­ şi vorbele tale mă fac să prevăd reuşita misiunii mele. Dar inainte de avea-onoarea să-ţi vorbesc despre l'a, spune-mi, te rog, crezi cumva că e posibil să-i deter­ mini pe,oameni să se rnărginească la un cult simplu, ra­ jional şi pur, faţă de ,Fiinţa supremă? N-are nevoie, oare, poporul de ceva iri plus? N-are nevoie nu de inşe­ I ătoriiie bonzilor voştri, ci de unele iluzii respectabile? Nu este, oare, mai bine pentru ei să fie in mod pios inşelaţi, nu de -bonzii voştri, ci de oameni tnţelepţi? O prezicere făcutA la timpul ei, o minune aranjată cu iscu­ sinţă n-au adus, oare, citeodată mult bine? I IOSC,

a

MANDARfNUL

Faci auta caz de tnşelătorie, incit poate ti-aş ierta-o dacă ea ar putea fi utilă oamenilor. Dar cred cu fermi­ tate că nu există nici un caz tn care minciuna să- poată fi de folos adevărului. lEZUITUL

Eşti necrutător. Totuşi, iti jur că in Italia şi Spania or i e e ă ă �� r! ���c::; :��':7ţ�i�� s lt�t���, d�\�r � ����� � O�d� t� J: diavol ne-au ajutat să-i convertim pe multi. Nu e ace­ laşi lucru cu ceea ce fac bonzii voştri. MANDARINUL

La voi, ca şi la ei, sup.e rstitia n-a ' făcut niciodată decit rău. Am citit mult din istoria voastră; cele mai mari atentate au fost intotdeauna comise in speranta unei isp ăşiri uşoare. Cea mai mare parte dintre europenii voştri s-au asemănat unui oarecare rege dintr-o mică provincie a occidentului vostru, ce purta, se spune, o micuţă pagodă* la bonetă, căreia îi cerea mereu permi­ siunea de a-i asasina sau otrăvi pe cei care nu-i erau pe plac. Primul vostru impărat creştin s-a minjit cu un t ua ti ie t o f�r:���e���, �p�c�! �;:� ! � s!� d� pi�� :;U���f� il� ii J��

Se numeşte tn mod curent pagodd, in perioada clasicii, idolul dintr-un templu oriental ( pagodA), şi chiar o statuietă de porţelan. o relicvă exotică. Regele despre care este vorba aici e Ludovic al XI-lea. Mai departe, Impăratul e Constantin. ( N. ed. fr.) *

501


pe oameni la crime; dacă nu există ispăşire, cad in deznădejde şi furie; dacă· există, comit crima fără a fi pedepsiţi. IEZUITUL N-ar fi mai bine să le prapui nişte 'leacuri acestor bolnavi dectt sloi laşi fără ajutor? MANDAR.INUL

Ba da; şi cel mai bun leac e să indrepţi printr-o viaţă curată nedreptăţile pe care le-ai săvirşit. La revedere. E ora cind trebuie să-i mtngti pe \f nii dintre fratii mei care suferă. Am făcut greşeli ca toţi ceilalti: nu vreau să �e ispăşesc altfel; te sfătuiesc să faci la fel. A DOUA CONVO�BIIlE

IEZUITUL

Te rog cu umilinţă să-mi dobtndeşti un loc de man­ darin, cum au avut mulţi preoţi de-ai noştri, şi să adaugi la aceasta permisiunea de a ne clădi o casă şi o biserică şi de a predica in chinezeşte: ştii că vorbesc limba. MANDAR:INUL

N-am eu auta trecere. Evreii, mahomedanii care trăiesc in imperiul nostru, şi care cunosc un singur Dum­ nezeu, ca şi noi, au cerut aceeaşi permisiune şi n-am putut să le-a acordăm: trebuie să urmăm legile. IEZUlTUL

lor.

Nu; mai bine te supui lui Dumnezeu d�ctt oameni­ MANDARINUL

Da, dacă oamenii iţi poruncesc lucruri in mod vă­ dit nelegiuite, de exemplu să-ti sugrumi părinţii şi să-ţi owăveşti prietenii; dar nu mi se pare nedrept să refuzi unui străin permisiu..nea de a aduce tulburări in statul nostru şi de a bilbii În limba noastră, pe care abia o in­ drugă, lucruri pe care nici el, nici noi nu le putem inţelege. !EZUITUL

Recunosc că nu rostesc la fel de bine ca voi. Recu­ nosc, de asemenea, că nu inteleg citeodată nici un cu502


vint din ceea ce propovăduiesc; in ceea ce priveşte tul­ burările şi discordia, lucrurile stau tocmai invers: eu vă nduc pacea. MANDARINUL

Iţi aminteşti despre faimoasa reclamatie prezentată celor nouă tribunale supreme ale noastre, in prima lună anului pe care voi il numiti 1717? Iată cuvintele ce vă privesc şi pe care le-ati păstrat voi inşivă: "Au venit din Europa la Manila sub dinastia Ming. Cei din Manila răceau comert cu japonezii. Aceşti europeni s-au slujit de religia lor pentru a cîştiga inima japonezilor; au sedus un mare număr dintre ei. Au atacat apoi regatul din I t :b��luţf �io�'c!!t�i: . if��r��A� c;nei pSr����m! �!�l�r noastre mari sume de bani; adună, in anumite zile, oameni din drojdia poporului împreună cu femei: nu ştiu care le este scopul, dar ştiu că au adus religia lor la Manila, şi că Manila a fost invadată, şi că au vrut să subjuge Japonia etc."· a

IEZUITUL

Ah! Pentru Manila şi Japonia. treacă; dar in 'Ceea ce priveşte China, ştii că este cu totul altceva; cunoşti marea veneraţie, adincul respect, duiosul ataşament, sin­ cera recunoştinţă pe care ... MANDARINUL

Dumnezeule, da, ştim toate acestea; dar. aminteşte-ţi incă o dată de cuvintele pe care ultimul împărat Yong­ tching, de veşnică pomenire, le-a adresat bonzilor voştri îmbrăcaţi in negru; iată-le: .,Ce-aţi spune dac-aş trimite o ceată de bonzi şi de lama in ţara voastră? Cum i:aţi primi? Dac-aţi ştiut să-I inşelaţi pe tatăl meu, nu speraţi să mă inşelaţi şi pe mine. Voi vreti ca toti chinezii să îmbrăţişeze legile voastre; cultul voastru nu tolerează alte culte. ştiu. In acest caz, ce se va alege de noi? Vom deveni supuşi ai printilor voştri? Discipolii pe care vioi faceti nu vă re­ cunosc decît pe voi; in vremuri tulburi, n-ar asculta altă poruncă decit a voastră. Stiu bine că in prezent •

i4

Culegere de scrisori intitulate Edijiantes, pag. 98 şi urm. (N. a.)

Voltaire

503


n-avem de ce ne teme, dar dnd corăbiile vor veni cu miile, se vor putea intimpla dezordini etc. .. IEZUITUL

E adevărat că am transmis Europei noastre acest trist discurs al impăratului Yong-tching. De altfel, sintem nevoiti să recunoaştem că era un prinţ foarte intelept şi foarte virtuos, care şi-a marcat domnia prin binefaceri mai presus de tot ceea ce printii noştri au făcut vreo­ dată măret şi bun. Dar, la urma urmei, virtuţile necre­ dincioşilor sint crime:·* este una din maximele inconte­ stabile in tara noastră. Dar ce s-a intimplat cu acest mare impărat? A murit fără spovedanie, este osîndint pentru vecie. Iubesc pacea şi v-o aduc vouă; dar să dea Domnul, spre binele sufletelor voastre, ca tot imperiul să fie răvăşit, ca totul să fnoate in singe, iar voi să vă daţi sufletul pină la ultimul, spovediţi de iezuiţi! Căci ce reprezintă in regat de şapte sute de mile lungime pe şapte sute lăţime transformat 1n cenuşă? O bagatelă. E nevoie, pentru asta, de citeva zile, citeva luni, citiva ani in cel mai rău eaz; pe dnd eu vă doresc gloria veşnică. MANDARINUL

1ţi mulţumesc mult pentru gindul cel bunl Dar ar trebui să fiţi mulţumiti cu masacrul a mai mult de o sută de mij de cetăteni ai Japoniei. Puneţi friu zel ului. Iau dI:ept bune intentiile voastre; dar dacă veti inarma in imptriul nostru miinile copiilor impotriva părintilor, ale discipolilor impotriva dascălilor şi ale poporului im­ potriva regilor, aţi săvirşi cu siguranţă un rău foarte mare; şi nu este un lucru demonstrat in mod absolut că voi şi cu mine vom fi răsplătiti veşnic pentru că am distrus cea mai veche naţiune a pămintului. IEZUITUL

Că naţiunea' voastră este sau nu cea mai veche, nu contează. ştim că, de aproape cinci mii de ani, imperiul vostru e drmuit cu intelepciune; dar eşti prea intelept Scrisori intitulate (Edifiantes, culegerea a XVII-a, pag_ 268. ( N. :,,) Aceasti doctrinA este foarte nouA In creştinism. PrimH PArinţi au susţinut tocmai contrariul, însA teologii au devenit barbari pe m.Ad�r� C::.t� �:.,.n��!n�� r��e!3Ici. Vede1i La Mothe Le Vayer, Tf-lSte •

504


pentru a simţi că ar trebui, fără şovăială, nimicit acest imperiu, dac-ar fi singurul mijloc de a face să triumfe adevărul. Răspunde-mi: presupun că nu există alte resurse penku mintuirea voastră decît de a da foc Chinei din pa�ru părţi; o-aţi fi obligaţi să ard,eti totul? nu

MANDARINUL

Nu, iţi jur; n-aş da foc nici măcar unui hambar. IEZUITUL

Aveţi principii ciudate in China. MANDARINUL

Eu pe ale voastre le găsesc incendiare. Am auzit spu­ nindu-se că, in anul 1604, citiva oameni miloşi au vrut, intr-adevăr, să mistuie prin foc, într-o clipă, toată fami­ lia regală şi pe toţi mandarinii unei insule numite Anglia, doar pentru a face ca una din sectele voastre să triumfe pe ruinele altor secte. In sfintele voastre ţeluri, v-aţi folosît cind de sabie, cind de foc; asta e pacea pe care confraţii tăi vin . propovăduiască acestor popoare ce trăiesc în tihnă? IEZUITUL Ceea ce-ţi spun nu e decît o presupunere teologică, fiindcă, iţi repet, eu aduc pacea, împreunarea, binefa­ erea şi toate virtuţile; adaug doar că doctrina mea e Catu de frumoasă, încît ar trebui adoptată chiar dacă asta ar costa viata tuturor oamenilor. 5-0

MANDARINUL

Prea scump iţi vinzi marfa. Dar cum de este atît de frumoasă doctrina ta, căci imi. spuneai ieri că trebuie să lnşeli? IEZUITUL Nimic nu se potriveşte mai bine. Noi proclamăm nişte adevăruri; aceste adevăruri nu sint la indemina tuturor, iar noi ne infruntăm cu duşmani, cu jansenişti60, care ne urmăresc pină în China. Ce e de făcut? Trebuie să susţii un adevăr util prin cîteva minciuni, care şi ele u I e c t �!�ţe J::��u n� ţiÎ:' fţ� ��rl���!e:�, :::!�: �!t c� �� f���� minuni, insă spunem că am făcut, iar dacă sintem cre­ zuti. cîştigăm suflete. Ce importantă are calea urmată, 505


de vreme ce ţi-ai atins scopul? Este sigur că micul nostru portughez Xavier nu se putea afla în acelaşi timp În două corăbii: totuşi, am spus-o, şi cu cU un lucru este mai imposibil şi mai extravagant, cu atU stîrneşte mai multă admiratie. L-am făcut, de asemenea, să învie patru băieţi şi cinci fete: era important; un om care nu invie pe nimeni n-are decit succese mediocre. Lasă-ne , barem, să vindecăm de colici cîteva slujnice ale casei tale; nu cerem decît ingăduiflţa pentru un miracol nein­ semnat: nu vrei să faci nimic pentru prietenul tău? MANDA�INUL

C plăcere ţi-aş fi de folos, dar nu pot minţi de .dragulU nimănui. IEZUITUL

Eşti neinduplecat, dar sper că te convertesc in cele din urmă. ,A T R E I A CONVORBIRE

IEZUlTUL

Da, recunosc că legile şi morala voastră sint divine. Noi n-avem decit politeţe faţă de părinţi, voi îi cinstiţi şi ii ascultaţi intotdeauna. Legile noastre se mulţumesc ă s d i s i ; :�t:: ����t:i� n!!���:�: !� r:�:c�d: ���C!i� S�::td�s� �� impozite, În timp ce ale voastre sint adeseori tratate de morală. Recomandaţi oamenilor dreptatea, fidelitatea, mila, dragostea faţă de binele public, prietenia. Dar toate acestea devin nelegiuri dacă voi ginditi altfel decît noi; şi tocmai asta am să Încerc să-ti dovedesc. MANDARINUL

Iti va fi greu să reuşeşti acest lucru. IEZUITUL

Nimic mai uşor. Toate virtutile sint vicii atunci cfnd nu există credintă; voi n-aveti credinţă, deci, În ciuda virtuţilor pe care le cinst.'esc, sinteţi cu toţii nişte tîlhari, teologic vorbind. MANDA�INUL

Cinstit vorbind, părintele Lecomte, părintele Ricci şi alţi fraţi de-ai voştri n-au spus, oare, n-au scris, oare, 506


noi eram, acum patru mii de ani, poporul cel mai tlu-pt de pe pămint şi că·1 adoram pe adevăratul Dum· IIt'zeu in cel mai vechi templu al universului? Voi nu j')(Îstati in acea vreme; noi nu ne·am schimbat de atunci illcoace. Cum puteam să avem dreptate acum patru mii 11(, ani, iar acum să greşim? t'll

IEZUlTUL

Am să-ţi spun; doctrina noastră este incontestabil ('('a mai bună; ar, chinezii nu recunosc doctrina noastră. dt'ci ei greşesc in mod evident. MANDA�INUL

Judecată fără cusur; insă noi avem la Canton en­ J.!lezi, danezi cate gîndesc cu totul altfel decit voi; care v·au gonit din ţările lor pentru că doctrina voastră li se părea ingrozitoare, şi care spun că sinteţi nişte corupători; voi înşivă aţi avut, aici, nişte dispute scandaloase cu oameni din propria voastră sectă; arun­ cati anatema unii asupra celorlalţi; nu-ţi dai seama de imensu! ridicol al uner turme de europeni care vin să ne inveţe un sistem asupra căruia nu s-au pus de acord intre ei? Nu vezi că voi sinteţi copiii pierduti ai pute­ rilor ce-ar vrea să cuprindă intreg'iil univers? Ce fana­ lism, ce furie vă face să străbateţi mările pentru a veni la extremităţile Orientului să ne zăpăciţi cu disputele voastre şi să ne obosiţi tribunalele cu certurile voa­ stre?! Ne aduceti pîinea voastră, şi vinul vostru, şi spuneţi că nu vă este permis decit vouă să beti vin: cu siguranţă, nu e un lucru cinstit. Ne spuneţi că vom fi osindiţi dacă nu mîncăm din piinea voastră; iar apoi, după ce unii dintre noi au avut politeţea să mănince, le spuneţi că nu este piine, ci mădularele unui trup omenesc şi singe, şi că vor fi osînditi de cred cumva că ceea ce au mincat este piine. Oare invătaţii chinezi au putut să creadă altceva despre voi decit că sinteţi nişte nebuni care v-aţi rupt lanturile şi aţi scăpat in lume? Cel putin euro· penii din Anglia, Olanda, Danemarca şi Suedia nu ne spun că pîinea nu e piine, iar vinul JIU e vin; să nu vă mire dacă ei au părut, in China şi in India, mai rezonabili decit voi. Totuşi, nu le ingăduim să predice la Pekin; şi vrei să vă ingăduim vouă? 507


IEZUlTUL

Să nu vorbim lespre acest mister. E adevărat că, in Europa noastră,J reformatul, protestantul, molinistul, ,j ansenistul, anabaptistul, metodistul, moravul, .menoni­ tul, anglicanul, quakerul, pietistul, cocceianul, voeţianul, socinianul, unitarul rigid, milenarul51 vor . f iecare să tragă adevărul de partea lui, il desfac in bucăţi, şi cu mare greub.te reuşeşti să le aduni laolaltă. Totuşi, noi sintem de acord unii cu ceilalţi asupra fondului lucruri­ lor. MANDARINUL

Dacă ti-ai da osteneala să cercetezi opiniile fiecăruia, ai vedea că ·nu sint de aceeaşi părere in nici o privinţă. Ştii cit de scandalizaţi am fost cind prinţul nostru Olou-tse, pe care l-aţi sedus, ne-a spus că voi aveţi două legi, că tot ce fusese altădată adevărat şi bun a de­ venit fals şi rău. Toate tribunalele noastre au fost indig­ nate; ar fi şi mai mult dac-ar afla. că, de şaptesprezece secole incoace, ocupaţia voastră este să explicaţi, să tă­ iaţi şi să scoateţi, să puneţi de acord, să ajustaţi, să po­ triviţi, noi, dimpotrivă, de cincizeci de secole nu ne-am schimbat deloc. IEZUITUL

Asta pentru că n-ati fost niciodată luminaţi. N-aţi ascultat niciodată decit de simpla voastră raţiune. Ea v-a spus că există un Dumnezeu şi că trebuie să fii drept: sint lucruri pe care nu le poţi pune la îndoială; dar tre­ �uia' să ascultaţi ceva mai presus de raţiunea voastră; trebuia să cititi toate cărţile poporului evreu, pe' care, din nefericire, nu le cunoaşteţi, şi trebuia să le daţi cre­ zare; iar apoi trebuia să nu le mai daţi crezare şi să citiţi toate cărţile noastre greceşti şi latineşti. Atunci aţi fi avut, ca şi noi, o mie de frumoase dispute in toţi anii, fiecare dispută ar fi prilejuit o decizie admirabilă, o ju­ decată nouă: iată ce v-a lipsit, şi asta vreau să-i învăţ pe chinezi; o fac de dragul păcii. " MANDARINUL

bine! După ce chinezii, de dragul păcii, cu­ noaşte toate opiniile care frămîntă micul vostru colţ de pămînt de la capătul Occidentului, vor fi mai drepţi? EI

VOI'

508


t,i vor dnsti mai mult părinţii? Vor fi mai credincioşi Impăratului? Imperiul va fi mai bine cirmuit, pămtntu­ rile mai bine cultivate? IBZUJTUL

Nu, desigur, insă chinezii vor fi mîntuiţi, ca şi mine: nu trebuie decit să· creadă ceea ce eu nu i nţeleg. MANDARINUL

Pentru ce vrei ca ei să inţeleagă? IEZUITUL

Nici el nu vor inţelege.

1M.NDARINUL

Atunci pentru ce vrei să·i inveţi? IEZUITUL

Pentru că astăzi toţi oamenii trebuie să ştie. MANDARINUL

Dacă toţi oamenii trebuie să ştie, pentru ce chinezii P c o n ă ţŞ U iU i �t� J! lnd�l ��:!U p:�f�u �: �� �: :ti� : �:�i��;:;� nimic din toate acestea in Mongolia, În India şi in Ja­ ponia? Ceea ce le este necesar oamenilor nu le e dat tuturor? N-au ei aceleaşi simţuri, acelaşi amor-propriu, aceeaşi bunăvoinţă, acelaşi instinct ce-i face să trăiască În societate? Cum ar fi posibil ca Fiinţa supremă, care ne-a dat tot ceea ce ne trebuie. să ne fi refuzat singurul lucru esential? Nu este, oare, o nelegiuire să crezi acest lucru? IEZUITUL EI n-a făcut acest dar decit favoriţilor lui. MANDARINUL

Tu eşti, deci, favoritul lui?

IEZUITUL

Da, şi sînt mîndru de asta.

MANDARINUL

tn ceea ce mă priveşte, eu sint doar adoratorul lui. Pe voi vă trimit să întrebaţi toate, popoarele şi toate 509


sectele din Europa, care cred despre voi că sinteţi nişte blestemaţi; şi atita timp cit veţi continua să vă persecu­ taţi unii pe ceilalţi, nu este inţelept să vă ascult. IEZUITUL

.

Ah! Dacă mă voi intoarce vreodată la Roma, cum mă voi răzbuna pe toţi nelegiuiţii ce impiedică propăşi­ rea noastră in China! MANDARINUL

Fă un lucru mai bun, iartă-Î. Să trăim in pace toţi împreună, ama timp cit veţi fi aici; să ne ajutăm unii pe ceilalţi; să cinstim cu toţii Fiinţa supremă din adîn­ cul inimii noastre. Deşi aveţi mai multă barbă decit noi, nasul mai lung, ochii mai rotunzi, obrajii mai roşii, pi­ cioarele mai mari, urechile mai mici şi spiritul mai neliniştit, totuşi. sintem cu toţii fraţi. IEZUlTUL

Cu toţii - fraţi! Şi ce se va intîmpla cu titlul meu de părinte? MANDARINUL

Recunoaşte-ţi. cu toţii că trebuie să-I iubim pe Dumnezeu? .

IEZUITUL

Nu tocmai, dar eu sint de acord. MANDARINUL

Că un om trebuie să fie moderat, sobru. milostiv, drept, bun stă pin, bun tată de familie, bun cetăţean? IEZUITUL

Da .. MANDARINUL Ei bine! Nu te mai frămînta aitt; te asigur că eşti de aceeaşi religie cu mine. IEZUITUL

AhI Te predai, in sfirşit. Ştiam eu că te voi converti. După ce mandarinul şi iezuitul s-au pus de acoJd, mandarinul i�a făcut călugărului această profesiune de credinţă: 510


1. Religia constă in supunerea faţă de Dumnezeu şi practicarea virtuţilor: 2. Acest adevăr incontestabil este recunoscut de toate naţiunile, din toate timpurile: nu e adevărat de­ eft ceea ce ii obligă pe toţi oamenii la o recunoaştere unanimă; opiniile deşarte ce se contrazic sint false; e ri C li apa�ţi � doa�Of�[ h :I��t: d ::��:at�� :r s:ec�: �: a��: cI indrăzneşte să presupună că Dumnezeu părăseşte toate celelalte popoare pentru a nu-I călăuzi decit pe el; 4. Superstiţiile n-au fost inventate decit de către oa­ meni ambiţioşi care au vrut să domine asupra spiritelor, care p: u oferit un pretext natiunii pe care au impins-o să jefuiască bunurile altor naţiuni: 5. E constatat de către istorie că aceste diferite secte, care se proseriu reciproc cu auta furie, au fost sursa a mii de războaie civile; şi este evident că, dacă oamenii s-ar privi ca fiind cu toţii fraţi, supuşi in mod egal pă­ rintelui comun, mai puţin si�ge ar fi curs pe pămint, ar fi existat mai puţine pustiiri şi jafuri, şi mai puţine crime de orice fel; 6. Bonzii şi lama care pretind că mama zeului Fo l-a născut pe acest zeu pe partea dreaptă, după ce a in­ ghiţit un copil, sp'un o prostie, dacă poruncesc ca ea să fie crezută, inseamnă că sint nişte şarlatani tiraniei; dacă-i persecută pe cei ce nu cred, sint nişte monştri; 7. Brahmanii, care au păreri mai puţin absurde, dar nu mai puţin false, ar greşi şi ei dacă ar porunci să fie crezuţi, chiar dacă opiniile lor au. o oarecare verosimi· litate: căci Fiinta supremă nu-i judecă pe oameni după .opiniile unui brahman, ci după virtuţile şi nedreptătile lor. O opinie, oricare ar fi ea, n-are nici legătură cu felul in care trăieşti; nu e vorba de a face să fie crezută o anumită metamorfoză, o anumită minu,:!e, ei de a fi om cumsecade. Cind eşti acuzat in faţa unui tribunal, nu eşti intrebat de crezi că primului mandarin îi trăiesc în.că tatăl şi mama, dacă e căsătorit, dacă e văduv, dacă e bo­ gat sau sărac, înalt sau scund; eşti intrebat despre fap­ tele tale; 8. "Dacă nu cunoşti unele fapte. dacă nu crezi unele lucruri obscure, dacă nu ştii pe de rost anumite for­ mule, dacă n-ai mincat, Într-o anumită vreme, anumite alimente ce nu pot fi găsite · pe jumătate din faţa pă­ mintului, vei fi veşnic nenorocit. .. Iată lucrul cel mai In

o

5"


absurd şi mai oribil pe- care oani�ii l-au putut inventa . ... Dacă eşti drept, vei fi răsplătit; dacă eşti nedrept, vei fi pedepsit. . Iată un lucru intelept. 9. Unii brahmani, care cred despre copiii morţi inainte de a fi scăldaţi in· Gange că sint condamnc.ati la chinuri veşnice, sint cei mai smintiţi dintre toţi oamenii şi cei mai lipsiţi de inimă. Cei ce fac legă mint de sărăcie pentru a se îmbogăţi nu sint mai puţin perfizi; cei ce uneltesc in familie şi in stat nu sint cei mai putin răi; 10. Cu cU oamenii sint mai slabi, mai entuziaşti, mai fanatici, cu atit mai mult guvernul trebuie să fie moderat şi inţelept; 1 1 . Dacă-i acordaţi unui şarlatan privilegiul exclusiv de a face almanahuri, el va alcătui un calendar de su­ perstiţii pentru toate zilele' anului; va intimida oamenii şi magistratii prin poziţia şi influenta astrelor. Dacă-i lăsaţi pe douăzeci de şarlatani să facă almanahuri, ei vor prezice evenimente diferite; se vor discredita unii pe ceilalţi: va veni o vreme in care tot poporul va des­ coperi înşelăciunile asb;ologilor; 1 2 . Atunci nu vor mai exista alte almanahuri decit cele ale adevăraţilor astronomi, care calculează cu exacti­ tale mişcarea corpurilor cereşti, care nu atribuie in­ f1uienţe nici unuia şi care nu prezic nici norocul, nici nenorocu!. Pe nesimţite, poporul nu-i va mai crede decit pe aceşti intelepti; ti va .adora, cu o veneraţie pură, pe creatorul şi cirmuitorul tuturor astrelor, iar micul nos­ tru glob va fi mai fericit prin aceasta: 1 3. E cu neputinţă ca spiritul păcii, dragostea fată aproape, ordinea, intr-un cuvint - virtutea, să con­ inue să trăiască in mijlocul unor dispute intermina­ dle; intre invăţati n-a existat niciodată o cit de mică dispută,' căci ei se mulţumesc să recunoască· existenţa 'l1ui Dumnezeu, să-I iubească, să-I slujească fără a ameateca in asta superstiţiile, şi să fie de folos aproape­ lui for; 14. Aceasta este cea dintii datorie; a doua este de a-i lumina pe superstiţioşi; a treia este de a-i toteta, pltngtndu-i dacă nu pot fi lumi�ţi; 1 5. Pot exista mai multe ceremonii; dar nu există decit o singură morală. Ceea ce vine de la Dumnezeu e universal şi imuabil; ceea Ce vine de la oameni e lo­ cal, nestatornic şi trecător; 16. Năttngul spune: .. Trebuie si gindesc asemenea e

512


bonzului meu, căci tot satul e de aceeaşi părere cu el" Părăseşte-ţi satul, sărmane om, şi vei vedea alte o sută de mii, fiecare 'cu bonzul lor, şi care gindesc cu totul , altfel; 1 1. Călătoreşte de la capăt al pămintului la celă­ lalt, şi vei vedea că pretutindeni doi şi cu doi fac patru,. că Dumnezeu este adorat pretutindeni; dar vei vedea că aici nu poţi să mori fără luminare, iar dincolo, murind, trebuie să ţii in mină coada unei vaci. Lasă luminarea şi coada, şi slujeşte-I ,pe Stăpînul universului; 18. Iată unul dintre marile rele pe care superstiţia le-a făcut să se nască: un om şi-a violat sora şi şi-a omorit fratele; dar el se 1nchină intr-o anumită pagodă, recită anumite formule intr-o limbă străină, poartă o anumită imagine pe pieptul său; o mie de bătrine vor exclama: Ce om bunI Ce om sItnt! Un om drept mărturiseşte cu sinceritate că poţi să-I iubeşti pe Dumnezeu şi fără să faci acest pelerinaj, fără să reciţi această formulă; o mie de bătrine vor striga: Monstrul! Descreieratull 1 9 . Iată culmea grozăviei; iată ceea ce te face să te usuci de groază şi să suferi că eşti om. Un conducător al pagodelor, asasin, otrăvitor public, a populat India cu bastarzii săi şi a trăit liniştit şi respectat; le-a dat legi prinţilor. Un om drept a spus: Păziţi-vă de a-I imita pe acest cap al pagodelor, păziţi-vă de a crede me­ tamorfozele pe care le propovăduieşte; iar acest om drept a fost ars la foc domol, În piaţa publică; 20. O, voi. fanatici activi, care de auta timp tulbu­ raţi pămintul cu disputele voastre; iar voi, fanatici pa� sivi, care, fără a judeca. aţi fost muşcaţi de aceşti tur­ baţi, şi v-aţi imbolnăvit de aceeaşi turbare, incercati să vă vindecati dacă puteti; 'i ncercati reţeta care urmează. Adoraţi-I pe Dumnezeu fără a dori să-I compromitefj. iubiţi-I fără a vă plinge de răul care pe pămint s-a- ames­ tecat cu binele; priviţi-i ca pe fraţii voştri pe japonez!. pe siamezi; pe indieni, pe africani, pe persani, pe turci. pe ruşi şi chiar şi pe locuitorii micii ţări din Occiden­ tul meridional al Europei, care ocupă atit de puţin loc pe hartă,· 00

'Ecou al rugllciunii inserate In r"ute !lY-la ToUr..Qllce. Aceste douilzeci de articole ale profesiunii de credmţa a mandarinului con­ stituie un adevăr ţJreviar al ideilor religioase ale lui Voltaire. (N. ed. fL) 513 •


XXVI I

A , B , C , S A U DlALOGU�I INTRE A, B, C,: TRADUSE D I N ENGLEZA DE DOMNUL HUET*

.

PRIMA CONVORBIRE DESPRE HOBBES, GI�OTIUS ŞI MONTESQUIEU A

Ei bine, a-ţi citit pe Gratius, Hobbes şi Montesquieu. Ce credeţi despre aceşti trei oameni celebri? Gratius·· m-a plictisit adeseori; dar e foarte savant: pare să iubească raţiunea şi virtutea; tnsă raţiunea şi vir­ tutea impresionează puţin atunci cînd plictisesc; in afară de asta, mi se pare că raţiunea lui cîteodată şchioapătă. Montesquieu are multă imaginaţie atunci cind vorbeşte despre subiecte pentru care nu e nevoie decit de judeca­ tă: se înşală prea des asupra faptelor; cred, însă, că se n a . tn i c i �sănlo�nu:ti:seidu�tragă, . ! �i :�tur s�u:��� �T-:t��!� �� ruOr��a��: adeseori, de Ia adevăr. Tntr-un cuvint, Şaisprezece dintre aceste şaptesprezece dialoguri au ap.lirut fmpreun.li in 1168. A treisprezecea convorbire a fost adăugată in 1169. Diferite pirţi ale acestui ansamblu heteroclit se regăsesc in alte culegeri ale lui Volta i re{ ... ) Ansamblul considerabil al dialogurilor A, B, C se poate reduce la două teme principale, cu anexele lor: chestiuni politice, orientate mai ales spre forma de guvernimint, problema celei mai bune legislatii, l }fl���fi:, �:b�a �u �:tut�P:i : \iI�:r��:r. lre�h:::�Ur�il/;; f!�rS:li:: destinul şi lumea. (N. el. fr.) .... Bugo de Gr.oo/, zis Gunius, născut la Delft In 1583, a fost unul dintre cele mal mari spiri te ale secolului al XVII-lea. Campion al libe­ ralismului şi al tolerantei in Olanda, a fost nevoit să-şi plir sească ţara şi a trăit mult timp in Franta, unde a fost ambasador al iiSuediei. S-a ocupat de literatură, de eruditie, şi, mai ales, de dreptul po. litic. Cartea sa capitală este De lur-8- Bel« ei Paeis (�Deipre dreptul rlizhoiului şi al păcii", 1 624), care a fost mult Ump considerată ca fiind codul relaţiilor internationale. A fost tradusă in Franta de Barbeyrac. Voltaire ii reproşează mai ales "pedantismul"; nu vrea să vadă In el decit un compilator, copleşit de masa nedigerată a documentelor. Această judecată se explică prin dorinţa sa de a instrui prin claritate şi relevarea esenţialulu!. . *

514


Grotius este un adevărat pedant, Hobbes - un trist filo­ zof, iar Montesquieu - un om de spirit. Stnt cam de aceeaşi părere. Viaţa e prea scurtă şi ai prea multe lucruri de făcut ca să afli de la Grotius că, l e U �n !�itJ:�!f� ���'bo'i�I�����C'ar���de�l a�ă�� ���d:v :��� cu tot ama tărie ca şi adevărul"; că Horaţiu a spus tn­ tr-o satiră: "Natura nu poate deosebi ceea ce e drept e t ii e e â�v�d : d� �ilă � ; �� �;iSi��' : "a'ffr:��: :��i g�:� d !�� tului este în Jupiter"; că, dacă e să-I credem pe Floren­ tinM, "natura a creat intre oameni un soi de tnrudire" ; iar Carneade a sustinut că "utilitatea este mama dreptă­ ţii". Mărturisesc că Grotius imi face mare plăcere atunci cind spune, in cel dintii capitol al 'primei cărti, că "leo n e r r ii:x :�d�� �i Ă;:s���f� !�i �� ��� dit? ;:nt�� �ă �i _ �� f i e rt e 1 n ��:! : �� f:J� n��f:. �ni �: b���i �:��gf ��a � r�ili� : ! impotriva lui cu absurditatea lor obişnuită; dar eu, care, multumesc lui Dumnezeu, nu stnt teolog, găsesc că Grotius este un om foarte bun. t e ti t u evr���� t�: n:� i : �bi��i �r c�:c :�c��:u ��r�ef�:l !�t� p�� poare. E un lucru recunoscut astăzi că mica hoardă iudaică a moştenit obiceiurile sale ridicole de la popoarele puternice de care era tnconjurată, dar ce legătură are circumciziunea cu "dreptul păcii şi al războiului?" A

Aveţi dreptate, complicatiile lui Grotlus nu meritau tributul de stimă ce le-a fost plătit de către ignoranţă. i1 ea t e s U tm ��:ri!� ���i i���� �� ;:����� a :Î �df. fn ��e�t rel el se inşală grosolan in cartea sa La VerMe du chr�.ti.a­ nis!7Je, copiindu-i pe autorii creştini care au spus că evreii, predecesorii acestora. au transmis invăţătura lor lumii; Of, mica natiune evreiască n-a avut ea insăşi niciodată această pretenţie insolentă; inchisă intre stin­ cile Palestinei şi În ignoranta sa, ea nici măcar n-a recu515


nascut rremufJrea sufletului. pe care toţi vecinii ei o ad­ miteau. Astf�l. el" aduce ca martori in spril" inul creştinismu­ lui j?ţ Hystaspe şi sibilele, iar adevăru întîmplării balep h l ° d�·t!}��JY' �!�E�t f��� l ş1 j::t�t�� ���:rt�htt �;�{ incompatibile. Montesquieu nu este pedant; ce credeţi despre Spi. ,Uul legilor�

Mi-a făcut o mare plăcere, fiindcă sint în ea multe glume, multe lucruri adevărate,' îndrăzneţe şi tari, şi ca­ pitole intregi demne de Scr.is9,iJe perSţlfle: capitolul al XXVII-lea din cartea a XIX-a este un "'portret al Angliei dumneavoastră, desenat in stilul lui Veronese; culori strălucitoare, uşurinţă pensulei şi citeva defecte de cose �::I:ţ:� iC:�e�u�n d�i Z�!� �ec:I :lc��� a����t��P�e���t t�� combate despotismul, face să fie uriţi oamenii finanţe­ lor, ti acoperă de dispreţ pe curteni şi de ridicol pe că­ lugări; in felul acesta, toţi cei care nu sint nici călugări, nici percepto.ri, nici funcţionari in minister, nici aspi­ ranti la vreo asemenea poziţie, au fost acoperiţi de la­ ude, mai ales in Franta. Mă supără că această carte este un labirint fără fir şi că nu există tn ea nici o metodă. Sint şi mai uimit că un om care scrie despre legi spune in prefaţă că .. citi­ torul nu va găsi sclipiri ale spiritului in lucrarea sa"; şi e şi mai ciudat că intreaga carte este o culegere de vorbe de duh. E Michel Montaigne in chip de legisla­ tor: de aceea era din acelaşi ţinut cu Michel Montaigne. Nu-mi pot reţine risul parcurgind mai mult de o sută de· capitole ce conţin mai puţin de douăsprezece rinduri, iar citeva care n-au decit două rinduri. Pare că autorul a vrut intotdeauna să se joace cu cititorul vorbind des­ pre lucrurile cele mai grave. N-ai impresia că citeşti o lucrare serioasă atunci cind, după ce citează legile greceşti şi romane, el vorbeş­ te despre cele din Bantam, Cochin, Tunquin, Achem, Borneo, Jakaria, Formosa. ca şi cum ar avea memorii e i s e e o a ţ i ��� le� l�c�u�H! f:I�� � ���I� � de�1r�re r� 'f �:, ��� rală şi istorie; spune, ca şi Puffendorf,68 că, in timpul a

516


regelui Carol al 'X�lell, Franta avea douăzeci de miIi� nane de locuiton. Puffendorf merge chiar pină la două� zeci şi nouă de milioane; vorbea la intimplare. tn Franta IIU se făcuse niciodată un· recensămiDt; lumea era prea ignorantă pe atunci pentru a bănui măcar că se poate ghici numărul locuitorilor dUpă cel al naşterilor şi al morţilor. Franta n-avea in acel timp Lorena, Alsacia, Franche-Comte, Roussillon" Artois, Cambresis, jumătate din Flandra; astăzi, cind posedă toate aceste provincii, este dovedit că ea n-are decit douăzeci de milioane de suflete cel mult, conform recensămîntului locuitorilor răcut cu i!lestulă exactitate in 1 7 5 1 . Acelaşi autor dă asigurări luindu-I ca martor pe Chardin*, că in Persia doar micul fluviu Cyrus este na­ vigabil. Chardin n-a făcut această greşeală. El spune in cap. 1, voI. II, "că nu există vreun fluviu in inima regar ă a ă °t ��t i PEu ��t� I � �i &ru� :i I::!,. to�� ����;� ci11� d� fr�n� tier'ă sint udate de fluvii ce contribuie la inlesnirea co­ mertului şi la fertilitatea pămintului; Zinderud traver­ sează ispahanul: Agi se uneşte cu Kur etc. Şi apoi, ce legătură poate fi intre SpirUul legilor--şi fluviile Persiei? Motivele pe car.e le vede pentru formarea unor mari u e mI ri n ��&: � a � l :�!i j!.ra rs� �a � �=� �: ����� ���p �� ��: riie Persiei. "tn Europa, spune el, marile imperii n-au putut niciodată să reziste"; puterea romană a rezistat, totuŞ\, mai mult de cinci sute de ani; şi "cauza duratei acestor mari imperii este existenta marilor cimpii". Nu s-a gindit că Persia e �trăbătută in toate direcţiile. de mlrtlţi: nu şi-a amintit de Caucaz, de Taurus, de Ara­ rat, de Imaus, de Saron, ale. cărui ramuri acoperă Asia; Nu trebuie nici să arăţi motivele existenţei unor lucruri ce nu există, nici să dai motive false pentru cele care există. Pretinsa infiuentă a climei asupra religiei despre care vorbeşte este luată de la Chardin, fără ca prin aceasta să fie mai adevărată; religia mahomedană, năs­ cută pe pămintul arid şi fierbinte al Mecăi, înfloreşte as.. lean Char.din ( l 643� 1 7 1 3) este unul dintre cel mai remarca­ bili călători francezi. A parcurs In mai multe rinduri Asia Mici, Per­ sia ş.i China şi India, şi a publicat un IOUT.Ra1 de voyage ( 1 7 1 1 ) , d e primi importanti, din care s-au inspirat numeroşi filozofi din secolul a l XVIII-lea. (N. ed. fr.) 5'7


făzi in frumoasele ţh1ubu:l ale Asiei minore, Siriei, Egipi i c �!i;aŢ��, �Pi�r::,e a:-!i:l; :: ��d����r�:;p :!.osS: niei şi a fost cit pe-aci să ajuggă la' Roma. Religia creş­ tini s-a născut pe pămîntul pietros al Ierus,alimului şi .tntr-o ţară de leproşi, in care ,,::a rnea 'de por'4e un ali­ ment aproape mortal, interzis prin lege. Isus fi-a min­ cat niciodată carne de porc, dar creştinii minincă: reli­ gia lor domină astăzi to ţări mlăştinoase in care lumea nu se hrăneşte decit .cu carne de porc, ca de pildă West­ falia. N-am mai sfîrşi niciodată dac-am vrea să exami­ năm toate greşelile de.... acest gen, care abundă in cuprinsul cărţii.* Ceea ce este de asemenea revoltător pentru un cititor cit de cit instruit e că aproape peste tot citatele sint false; el confundă mereu imaginaţia cu memoria. Pretinde că in Testamentul atribuit cardinal ului de Richelieu se spune ca "dacă tn popor se află vreun ne­ fericit de om cinstit, nu, trebuie să te slujeşti de el: atti de adevărat este că virtutea n-are nimic de-a face cu cirmuirea monarhică". Mizerabilul Testament atribuit fn mod greşit cardi­ nalului de Richelfeu spune tocmai contrariul. Iată Cu­ vintele sale, in capitolulu IV: "Se poate afirma cu sigu­ rantă că, intre două persoane egale in merit, cea care este mai instărită e de preferat celeilalte, căci un magis­ trat sărac trebuie să aibă o mare tărie de suflet pentru a nu se lăsa cîteodată înduplecat de gindul la interesele sale. Experienţa ne tnvală că cei bogaţi sint mai puţin dispuşi să fure decit ceilalţi şi că sărăcia il constringe pe funcţionar să fie foarte grijuliu cu umplerea pungii sale". Montesquieu, trebuie să recunoaştem, nu-i citează pe autorii greci mai bine decit pe cei francezi. Le atribuie adeseori contrariul a ceea ce au spus. Consideră, vorbind despre condiţia femeilor sub dife­ rite cirmuiri, sau mai degrabă promitind să vorbească I

,. Voltaire a fost Intotdeauna ostil teoriei climatului (veZi ar· ticolul CLIMAT, in Questions sur l'Encyclopedle: � Totul se schimbi in trupuri şi in suflete odată cu timpul. Poate că, Intr-o zi, americani îi vor invăţa artele pe europeni « . ) E l atribuie mult mai multă importan· tă condiliilol istorice decit conditiilor geografice: "Climatul are oare­ care putere, guvernul are una de o sută de ori mai mare; .religia alăturată guvernu l u i - .o putere incă şi mai mare� .{N. ed. fr.) 518


despre asta, că la greci "dragostea n-a vea dedt fOrl?1ă n ă - d m c" ez ă I a r)lu���h �;�:{ �����r� � 1 1;�e �: �c�s�a �� :;� n � �: "femeile nu joacă nici un rol în adevărata dragoste". Nu gîndeşte că Plutarh p U ile să vorbească mai multi in­ I('rlocutori: Protogenus este împotriva femeilor, Însă Dafneus le ia apărarea; Plutarh este de partea lui Daf­ IICUS; el aduce un foarte frumos elogiu dragostei divine �i dragostei conjugale; sfirşeşte prin a da mai multe ('xemple despre fidelitatea şi curajul femeilor. Chiar În acest dialog aflăm istoria Cammei şi pe cea a Eponinei, �()tia lui Sabinus, ale căror virtuţi au servit drept su­ hiecte unor piese de teatru. In sfîrşit, e limpede că Montesquieu, în Spiritul /egilor,..a calomniat spiritul Greciei, luînd o obiecţiune pe ('are Plutarh o respinge drept o lege pe care Plutarh o recomandă . . "Unii cadii au susţinut că Marele SţăpÎn nu este obligat să-şi tina promisiunea sau jurămîntul, atunci cind prin aceasta Îşi luminează autorîtatea", * o l ca t, it l ('diţ�i d� l� X��t :;d!��Odi�P �g; 1 � :�'Xi :t ă��� :n � care susţin că Marele Stăpîn se poate lepăda de promi­ siunile pe care 'le-a făcut sub jurămînt, atunci cînd, pentru a le implini, trebuie să pună limite autorităţii sale". Aceste cuvinte sînt foarte vagi. Sultanul turcilor nu poate promite decit supuşilor săi sau puterilor vecine, Dacă e vorl;la de promisiuni faţă de supuşii săi, nu există jurămînt; dacă e vorba de tratate de pace, trebuie să le păstreze, asemenea tuturor prinţilor, sau să declare răz­ boi. Coranul nu spune În nici un loc că jurămîntul poate fi violat, dar spune În o sută de locuri că trebuie res­ pectat. Pentru a duce un t,ă zboi nedrept, aşa cum sînt aproape toate, e posibil ca Marele Turc să reunească un consiliu de conştiinţă, aşa cum au procedat şi mulţi prinţi creştini, ca să poată face rău cu conştiinţa Împă­ cată; e posibil ca unii doctori musulmani să-i fi imi­ tat de doctorii catolici, care au spus că nu trebuie să-ţi d c ci ţ ă e ni ţ d tl�i �URJ�r�e, Î� sl� �e do�:d�f �ă ����stl j ��i spr�de�fă aparţine ,turcilor. 'J

�c

* După cum se vede. dialogul se reduce la un monolog de comen­ tator. Acest procedeu anuntă CommentairQ- sur l'Espr-it des Lais, care va apărea În 1771. (N, ed. fr.)

35 v.Ita"e


Autorul Spiritului legilor-dă această pretinsă .de;cizil' a cadiilor ca pe o dovadă a despotismului sultanului; pare că este, dimpotrivă, o dovadă a faptului că el află supus legilor, de vreme ce e obligat să-şi consult" doctorii pentru a se ridica mai presus de legi. Sintem vecini cu turcii, dar nu-i cunoaştem. Contele de Mar­ sigli, care a trăit atit de mult timp in mijlocul lor, spun!' că nici un autor n-a dat o relatare adevărată nici despn' imperiul, nici despre legile lor. N-am avut nici măcar o traducere tolerabilă a Cor.anului, pină la cea a engle­ zului Sale din 1734. Aproape tot ceea ce s-a spus despre religia şi jurisprudenta lor este fals, iar concluziile ce a r a d m e u t f:t!� 'n �:������� l��w�� �� t::��� �t J:��� d:C�l legi recunoscute. "Orice comerţ mărunt era infam in ochi grecilor." Nu ştiu ce intelege Montesquieu prin comerţ mărunt; dar ştiu că la Atena toti cetătenii se ocupau cu negotul, că Platon vindea ulei, iar tatăl demagogului Demostene era negustor de fier. Cea mai mare parte a lucrătorilor erau străini sau sclavi. E important să remarcăm că ne­ goţul nu era incompatibil cu demnităţile in republicile greceşti, cu excepţia Spartei, ai cărei locuitori nu făceau nici un fel de comerţ . .. Am auzit in mai multe rinduri, spune el, depltngin­ du-se orbirea consiliului lui Francisc 1 in a-I respinge pe Cristofor Columb, care-i propunea Indiile." Ţineţi seama că Francisc 1 nu se născuse incă pe vremea cind Columb descoperise insulele Americii. vo e b o a că ::t���1 ��n d::!f�1 O :dO� :�t: � �:�!'n��I�i S�r;:i� care interzice' utilizarea aurului şi argintului pentru podoabe. "Un asemenea dlcret, spune el, ar fi asemănă­ tor cu unul pe care l-ar da parlamentul olandez prin u e i s- t c ul rţ a e d:��e :: ��:�f!l�, d���� li��� te ��ş�e;�:u ri� a� fi cumpărat galoanele şi stofele din străinătate, in timp ce olandezii nu puteau să cumpere scorţi 0ară. Ceea ce o rte rezonabil in Spania ar fi /cost ridicol tn o�n� a� Dacă un rege ar lua hotărîri in procese criminale, "şi-ar pierde cel mai frumos atribut al suveranităţii sale, acela de a acorda iertarea. Ar fi o nebunie ca el să facă şi apoi si-1i desfacă judecăţile. N-ar trebui să fie tn SI'

St'

...


" ontradicţie cu el tnsuşi. Iar apoi acesta ar tncurca to­ Iul, cuci nimeni nu va mai şti dacă un om va fi achitat �UJU va primi iertarea", Toate acestea sînt evident eronate. Cine l-ar impie­ dica pe suveran să acorde iertarea după ce s-a enume­ fllt el insuşi printre judecători? In ce fel este in contra� llicţie cu el însuşi judecînd după lege şi iertind din demenţă? Prin ce s-ar incurca lucrurile? Cum ar fi I)()sibil să nu se ştie că regele a acordat in mod public Iertarea in urma condamnării? In procesul ducelui d 'Alen-;on. pair al Franţei, in 1 458, tribunalul consultat de rege pentru a şti dacă avea dreptul să asiste la judecarea unui pair al Franţei răs­ punse că a găsit in registrele sale nu numai că regii Frantei aveau acest drept, dar că efa necesar ca ei să asiste tn calitate de primi pairi. Acest obicei s-a păstrat in Anglia. Regii Angliei tri­ mit in locul lor, in aceste ocazii, un mare .dQward, ca­ re-i reprezintă. împăratul poate să asiste la judecarea unui prinţ al 1mperiului. E cu mult mai bine, fără in­ doială, ca un suveran să nu asiste la procesele Cl,"imi­ oale: oamenii sint prea slabi şi prea laşi: dar răsufla­ rea printului ar putea face să se inchine balanta. "Englezii, pentru a favoriza libertatea, au desfiintat toate puterile intermediare ce alcătuiau monarhia lor." Dar şi contrariul este un adevăr recunoscut. Ei au fiicut din camera comunelor o putere intermediară care o egalează pe cea a pairilor. Au diminuat puterea ecle­ ziastică, ce trebuie să se roage, să indure, să convingă, dar să nu aibă putere. .. Nu este de ajuns ca Intr-o monarhie să existe ran­ guri intermediare; mai e necesar şi un depozit de legi... Ignoranta naturală a nobilimii, lipsa ei de atenţie, dis­ pretul pentru cirmuirea , civilă fac necesară existenta unui corp care să scoată fără incetare legile de sub pra­ ful care le-a acoperit." Totuşi, �ăstrarea legilor imperiului este, la dieta din Ratisbonne,lio incredintată printilor; tn Anglia, camerei superioare; in Suedia, senatului alcătuit din nobili; şi, tn ultimă instanţă, tmpărăteasa Ecaterina 8 II-a, in noul său cod, cel mai bun dintre toate, dă legile senatului, alcătuit din primii oameni ai imperiului. Nu trebuie, oare, să facem deosebire intre legile poli­ tice şi legile justitiei distributive? Legile politice nu ire52 1


buie, oare, să-i aibă drept păstrător pe principalii membri ai statului? Legile despre ce e al tău şi -ce e al meu, pedepsele ce sancţionează crimele n-au nevoie decft să fie bine făcute şi tipărite: păstrarea lor trebuie incre­ dinţată Iibrarilor. Judecătorii se vor conforma lor; şi atunci cind sint rele, cum se intimplA adeseori, ei vor trebui să se plingă de acest lucru puterii supreme, ca să fie schimbate. Acelaşi autor pretinde că in Tunquin toţi magistraţii şi principalii ofiţeri sint eunuci. şi că in ţările budiste legea permite femeilor să aibă mai mulţi soţi. Chiar dacă aceste născociri ar fi adevărate, ce ar rezulta de aici? Magistraţii noştri ar vrea, oare, să fie eunuci şi să se afle în tovărăşia altor patru sau cinci pe Iingă doamnele lor? Pentru ce să ne pierdem timpul citind despre pre­ tinsele flote ale lui Solomon trimise de la Asiongaber in Africa şi despre himericele călătorii de la Marea Roşie pînă la Bayonne, şi despre bogăţiile şi mai hime­ rice ale Sofalei? Ce legătură există intre toate aceste digresiuni eronate şi Spir.ilul legilor!}. Mă aşteptam să văd in ce fel Decr.«alele au schimbat intreaga jurisprudenţă a vechiului cod roman; să văd legile prin care Carol cel Mare şi-a cirmnit imperiul şi anarhia prin care drmuirea feudală l-a răvăşit; arta şi indrăzneala cu care Grigore al VII -lea şi succesorii lui au zdrobit legile regatelor şi ale marilor domenii sub inelul pescarului; tulburările prin care s-a ajuns la distrugerea legislaţiei papa le. Speram să văd originea tribunalelor senioriale care au impărţit dreptatea aproape peste tot de la Dthon incoace şi pe a tribunale­ lor numite parlamente, sau audienţă. sau bancă a r.sge­ lui. sau eşichier. doream să cunosc istoria legilor sub care au trăit strămoşii noştri şi copiii lor, motivele ce le-au dat naştere, ce le-au făcut să fie uitate, distruse, reinfiinţate; din nefericire, n-am intilnit adeseori decit spirit, glume, născociri şi greşeli. Prin ce raţiune, după ce au fost subjugaţi şi jefuiţi de romani, galii au continuat să trăiască supuntndu-se n u a �:FuWt l::h�� r�� d! f:� �cr? ���! �� f��� I��i:� �bf� ceturile acestor noi ttlhari? Ce drepturi şi-au arogat episcopii gali cind trancii au ajuns stApini? N-au luat, oare, parte din cind in cind m


In administraţia pablică inainte ca rebelul Pepin să le rac ��O:x���::,a���;, aJ����ii ereditare inaintea lui Carol cel Mare? O mulţime de asemenea intrebătI ne vin in minte. Montesquieu nu răspunde la nici una din ele. Ce a fost acel tribunal groaznic instituit de Carol cel Mare in Westfalia, tribunal de singe numit sf.g.t veimic, mai tnsp�imintător chiar decit inchiziţia, alcă­ tuit din judecători necunoscuţi, tribunal care condamna la moarte pe baza simplului raport al spionilor săi şi care avea drept călău pe cel mai tinăr dintre consilierii acestui mic senat de asasini? Cum?1 Montesquieu imi vorbeşte despre legile din Bantam, dar nu cunoaşte le­ gile lui Carol cel Mare şi il consideră pe acesta un bun legildatorl Căutăm o călăuză pe un drum greu: am găsit un to­ vanlş de călătorie care nu era cu nimic mai instruit decit mine; am găsit spiritul autorului, cici are mult, şi g t r r ° �grabă :[��� s:;�r���ş!: j��i ��i ::!��ă � lt:!� d�t1. :� ă:: satirizează in loc să judece; te face să doreşti ca un asemenea geniu să fi fost mai mult insufleţit de dorinţ a r u Âce�� tă c!r::! �� �::::e :ul�:d:f�� :st: ;E��<!i� lucruri admirabile, după care s-au făcut c6pii detesta­ bile. In sfirşit, unii fanatici l-au insultat tocmai dato­ rită pasajelor pentru care merita ca oamenii să-i mulţu­ mească. In ciuda lipsurilor sale, această lucrare va trebui să fie mereu scumpă oamenilor, fiindcă autorul a spus cu sinceritate ,ceea ce gîndeşte, spre deosebire de majori­ tatea scriitorilor din ţara sa, incepind cu ma� Bossuet, care au spus adeseori contrariul a cee$·-ee gindeau. Peste tot le-a amintit oamenilor că sint liberi; prezintă naturii umane titlurile pe care ea le-a pier�ut aproape pretutindeni pe pămint; combate superstiţia. şi jnspiră morala. Vă voi mărturisi de asemenea cit de rău imi pare că o carte ce ar fi putut să fie atit de folositoare se ba­ zeazA pe o distincţie himerică. Virtutea, spune el, este principiul republlcilor, onoarea este cel al monarhiilor. Cu siguranţă, niciodată o republică nu s·a intemeiat prin virtute. Interesul public s:a opus dominaţiei unei sin­ gure persoane; spiritul de proprietate, ambiţia fiecăruia 523


in parte au fost o frină in faţa ambiţiei şi a spiritului lacom. Orgoliul ffeţărui cetăţean a vegheat asupra OT­ goliului vecinului său. Nimeni n-a vrut să fie sclavul fantaziei altuia. Iată ceea ce intemeil1ză o republică şi o face să diUnuie. E ridicol să-ti inchipui că unui olan­ dez ii trebuie mai multă virtute decît unui spaniol. Ideea că onoarea este principiul exclusiv al monaT­ hiilor nu e mai puţin himerică; fără să-şi dea seama, ne dă el tnsuşi de inteles acest lucru . .. Natura onoarei, spune el in capitolul al VII-lea al cărţii a III-a, este aceea de a pretinde preferinţe si distinctii. TO,c mai prin acest lucru ea caracterizează cirmuirea monarhică." Desigur, tocmai prin acest lucru. in republica r.o­ mană se cereau pretura, consula!ul, ovaţia, triumful; acestea sint preferinţe, distincţii care se ridică la înălţi· mea titlurilor ce intr-o monarhie adeseori se cumpără şi al căror tarif este fix. Mai există un principiu funda· mental al cărţii sale care mi se pare la fel de inşelător - împărţirea I;irmuirilor in: republicană, monarhică şi despotică. Le-a plăcut autorilor noştri (nu-mi dau seama prea bine pentru c.e) să-i numească desgoli pe suveranii din m i i f a; ts e �fi:schimbat, �f� �� �nf d�� E��O;�� ::!� r �r t���flor , �;�J ��:: un Jel de sclav Încoronat pus in fruntea al­ tor sclavi. Acest cuvînt, despot, la originea sp., insemna, la greci, stăp'tn al casei. tată de familie. Dăm astăzi cu uşurinţă acest titlu 1mpăratuiui Marocului, silltanului turc, papei, impăratului Chinei. Montesquieu, la ince­ putul celei de-a doua cărţi (cap. 1 ) , defineşte asHel etr­ muirea despotică: "Un singur om, fără lege şi fără re­ gulă, ,ft:!tupune pe toţi ceilalţi voinţei şi calJriciilor sale". Existenţa unei asemenea cirmuiri este falsă şi la fel de falsă mi se pare p.osibilitatea ca ea să existe. Cor.anul şi comentariile aprobate sînt legile musulmanilor: toţi monarhii acestei religii jură pe Cor.gn să-i respecte lere· le. Vechile corpuri de miliţie şi magistraţii au privi� egii imense; iar cind sultanii au vrut să violeze aceste privilegii. au fost sugrumati sau, cel puţin, alun­ gaţi. N-am fost niciodată in China. dar am cunoscut mai mult de doubeci de persoane care au făcut această cllitorie şi cred că i-am citit pe toţi autorii care au vor­ bit despre ea; ştiu, cu mult mai bine decit ştia Rollin,60 ...


Istoria antică; ştiu, spuneam, din rapoartele unanime ilie misionarilor noştri de diferite sec.te, că China este ('ondusă prin legi, şi nu printr-o voinţă arbitrară; ştiu ,'ă există la Pekin şase tribunale supreme 'de care de­ pind alte patruzeci şi patru de tribunale; ştiu ci recla­ maţiile făcute impăratului de aceste şase tribunale su­ preme au putere de lege; ştiu că nu este executat, in nici un colţ, al imperiului, un hamal sau un cărbunar, (ără ca procesul său să fi fost trimis la tribunalul su­ prem din Pekin, care dă 'seamă impăratului. .E aceasta o cirmlNe arbitrară şi tiranică? Impăratul e mai iubit şi mai respectat decit papa la Roma; dar, pentru a fi u ec a e ă n f ��dă ! }������l c: 1:;ie :7�� ::I� �: �i : ����� 2ht:� este că ţara e mai populară decit toată Europa la un loc; am dus in China sfinta noastră religie, fără iz­ bîndă. Am fi putul să luăm, in schimb, legile sale, dar poate că nu sintem in stare de un asemenea comerţ. Este sigur că episcopul de la Roma e mai despotic decit impăratul Chinei, căci el e infailibil, iar impăratul chinez - nu; totuşi, şi acest episcop se află . supus unor legi. Despotismul nu este altceva- decit abuzul,monarhiei, corljpţia unei forme frumoase de cirmuire. Mai degrabă i-aş aşeza pe hoţii de drumul mare printre· dregătorii statului decit să - i aşez pe tirani in rindul regilor. A

e r o c su căt���tt Ses���'r:�f� �� ie�ilrp� :��e do:�U{�:����it�i cunosc in intreaga lume. Pesemne că aceşti oameni sint cei mai mari comercianţi ai universului, de vreme ce vind şi cumpără pină şi dreptul de a judeca oamenii. Cum naiba?! Dac-aş avea onoarea să mă fi născut in Picardia sau În Champagne, şi să fiu fiul unui perceptor sau cel al unui băcan, aş putea, cu ajutorul a douăspre­ zece sau cincisprezece mii de scuzi, eu, cel din urmă, să devin stăpinul absolut al vieţii şi averii concetăţeni­ lor mei! Mi s-ar spune domnule in protocolul colegiior iC t i C i clt��� J��:r �td� Pfa��I�� �h� :il)�� ��� ���::n�;: şi aş fi tutore al regilor datorită banilor mei! E un tirg excelent.61 Pe lingă �ate astea, aş avea plăcerea 625


de a porunci să fie arse toate cărţile ce nu mi-ar ti p� plac, prin mina celui pe care Jean-Jacques Roussel:1U vrea sâ-I facă socru al delfinului.* Este un mare drept. E adevărat că Montesquieu are slăbiciunea de a spune că negustoria cu dregătoriile e bună în stq.lele mo­ Ce vreţi? EI era preşedinte al unui tribunal in provincie şi purta tacă. N-am văzut niciodată o tocă, dar imi inchipui că e un ornament superb. li este greu spiritului celui mai filozofic să nu plătească tribut amo­ rului propriu. Dacă un băcan ar vorbi despre legislaţie, ar dori ca toată lumea să cumpere scorţişoarâ şi nuc­ soară.

narhice.

A

Cu toate astea, există pasaje excelente in SpirJiul ţmi plac oamenii care gindesc şi care te fac să gindeşti. tn ce categorie puneţi aceasU carte?

legilor...--

tn categoria lucrărilor de geniu ce te fac să doreşti perfecţiunea. E ca un edificiu clădit strimb pe o te­ melie slat.ă, dar in care există multe apartamente fru­ moase şi impodobite. A

Aş petrece citeva ore. in aceste apartamente. insă nu pot rămine nici o clipă in cele ale lui Grotius: stnţ prea intortocheate, şi mobilele prea de modă veche; dar dumneavoastră cum găsiţi casa pe care Hobbes a con­ struit-o in Anglia? Are aerul unei inchisori, căci nu adăposteşte decit criminali şi sclavi. EI spune că omul s-a născut duşman al omului, că temelia societăţii este asocierea tuturor impotriva tuturor; pretinde că autoritatea singură face legile, că adevăr-ltl** n-are nici un amestec; nu face Călăul. Voltaire a ridiculizat adeseGri aceste cuvinte ale lui RO e U��'Vi���l �!�!r este utilizat destul de prost de Habbes; tre­ buia spus dr ptate. (N. ed. ,r.) *

..

626


clistincţie intre regalitate şi tiranie. La el, forţa face lotul; există cite ceva adevllrat in unele dintre aceste idei; dar erorile sale m-au revoltat atit de tare, incit II-aş vrea nici să fiu cetăţean al oraşului său atunci cind citesc De Cîtle, nici să fiu mincat de monstrul Leviathan.62 despre care vorbeşte. tmi păreţi, domnilor, foarte puţin mulţumiţi de căr­ lUe pe care le-aţi citit; totuşi, aţi tras o invăţătură din ele. A

Da, luăm ceea ce ne pare bun de la Aristotel pină la Locke şi uităm r.e stul. Aş vrea să ştiu care este rezultatul tuturor lecţiilor şi al reflecţiilor dumneavoastră. Foarte puţin lucru.

A

Nu contează; să incercăm să ne dăm seama de acest

r:J!" o �r�:t��s�ă ş!��� :::: f:ţ:b:!i{ir!��t s�fr���l���i de gloata tiranizată; in sfirşit, cu toăti buna-credinţă a raţiunii.

A DOUA CONVORBIRE De.spre .suflet

Să incepem. E bine, inainte de a ne asigura de ceea ce e just, cinstit" convenabil intre sufletele omeneşti, să ştim de unde vin şi incotro se duc; cind ai de-a face cu oamenii, vrei să-i cunoşti bine.Bine spus, deşi n-are importanţă. Oricare ar fi ori­ ginea şi destinul sufletului, esenţialul e ca el să fie 52'


drept; imi place intotdeauna să vorbesc despre acest su­ biect, atit de drag lui Cicero. 'Ce credeţi, domnule A? Sufletul este, oare, nemuritor? A

Dar. domnule C, intrebarea e puţin cam brusc.li. Mi se pare că, pentru a constata dacă sufletul este nemuri­ tor, trebuie, in primul rind, să fii sigur că există: iar despre acest lucru n-am nici o cunoştinţă, decit prin credinţă, care rezolvă toate dificultăţile. Lucretiu spu­ nea, acum o mie opt sute de ani: IgMT.Qtw enlm quae s i t natur.Q animat"';

(L"t:r�", I. 1I3J

1j;; 1 .:răm natura sufletului. Ar fi putut să spună: nu ştiu nimic despre existenţa sa. Am citit două sau trei sute de disertaţii despre acest insemnat subiect: n-am invăţat nimic din ele. Vă vorbesc aşa cum a făcut-o sfîn­ tul Augustin cu sfintul Ieronim. Augustin i-a spus lim­ pede că nu ştie nimic in ceea ce priveşte sufletul. Cicero, mai bun filozof decit Augustin, spusese adeseori acelaşi lucru inaintea lui şi cu mult mai multă eleganţă. Tinerii' noştri bacalaureaţi ştiu mai mult, fără indoială, eu insă nu ştiu nimic, şi la virsta de optzeci de ani sint la fel de ştiutor ca in prima zi. c

Asta pentru că bateţi cimpii. Nu sinteţi sigur c.li ani­ malele au viaţă, că plantele au vegetaţie, că aerul are fluiditate, că vinturile au cursul lor? Vă îndoiţi că aveţi un suflet bătrîn care conduce bătrînul ' dumnevoastră trup? A

Tocmai pentru că nu ştiuI nimic despre tot ceea ce-mi u t a n d u U U �fn g�� ���� I l d�it si��� �e� r�ţi ��e. {!ă� �� �� ��� rul este răscolit, tnsă nu văd vreo fiinţă reală În aer care să fie numită cur.s- al vintului. Un trandafir creşte, dar nu există in trandafir un mic individ secret care să fie i: r �if���i � st� i � l�a ��a g�. ş��%1u�t :�!�� �b:����a�! a fost afirmată timp de secole. Fizica ignorantl a Intre•

Căci nu se ştie caT.8- este natur.IJ- sufletului. ( N.I.)

628


gii antichităţl spunea: mirosul pleacă din floare pentru a 'ajunge la nasul meu, culorile pleacă din obiecte pentru veni spre ochii mei: se crea un fel de existenţă in sine a mirosului, a gustului, a vederii, a auzului; se mergea ptnă la a se_ cr.JHle că viaţa era ceva c� făcea ca animalul să fie vru . Nenorocirea intregii antichităţi a fost de a transforma astfel cuvintele in fiinţe reale: se pretindea că o idee era o fiinţă: trebuia să consulti ide­ ile, arhetipurile ce existau nu ştiu unde. Platon a dat curs acestui jargon ce a fost numit filozofie. Aristotel a, redus această himeră la metodă: de aici acele entităţi, quidităţi, ecceităţi şi toate barbariile de prin şcoli. Ciţiva inţelepţi şi-au dat seama că toate aceste fiinţe imaginare nu sint decit cuvinte inventate pentru a ne uşura inţelegerea: că viaţa al).imalului nu este ă.ltceva decit animalul viu; că ideile sale sint animalul ginditor, că vegetaţia unei plante nu este nimic altceva decit planta care creşte; că mişcarea unei bile nu este decit bila ce-şi schimbă locul; intr-un cuvint, că orice fiinţă metafizică nu este decit una dintre invenţiile noastre. A fost nevoie de două mii de ani pentru ca acestor in­ ţelepţi să li se dea dreptate·. a

Dar dacă dreptatea, dacă toate aceste fiinţe metafi­ zice nu sint decit cuvinte, sufletul dumneavoastră, care trece drept fiinţă metafizică, nu este, deci, nimic? tn­ tr-adevăr, nu avem suflet? Nu spun asta; spun că nu ştiu nimic despre acest lu­ cru prtn propria mea raţiune. Cred doar că Dumnezeu ne dă cinci simţuri şi gindire, şi că e posibil ca noi să exis­ tăm 1n Dumnezeu, aşa cum spun Aratus şi sfintul Pavel, şi să vedem lucrurile in Dumnezeu, aşa cum spune Malebranche . AceastA replică cuprinde esenţa .. metafizld " lui Voltaire sau, mai degr.bă, a renunţării sale la metafizică. EI ise ridică impotriva ec s t fa e :����t: c':.� cr!Îă,C�!���u:���d {-J r�l d:cif =n: i�f:� :� contad cu simţurile. (N. ed. fr.) •

529


tn acest caz, aş avea gînduri fără a avea sufIef: ar avea haz. A Nu prea. Admiteţi că animalele au sentimente?

Desigur, ar insemna să fii lipsit de bun-simţ. nead­ mitind acest lucru. A

Credeţi di există o mică fiinţă necunoscută in ele, pe care numiţi sensibilitate. memorie. poftă, sau căreia ii spuneţi, cu un nume vag şi inexplicabil, suflet? o

Nu, fără îndoială; nici unul dintre noi nu crede asta. Animalele simt pentru că este in natura lor, pentru că această natură le-a dat toate organele simţirii, pentru că autorul, prinicipiul intregii naturi, a stabilit asta pentru totdeauna. A

Ei bine, acest etern principiu a aranjat in aşa fel lu­ crurile, incit, atunci cind am un cap bine alcătuit, cind creierul meu nu este prea umed, nici prea uscat, să am ginduri, iar pentru asta ii mulţumesc din toată inima. c

Dar în ce fel vă vin gindurile in cap? A

Mărturisesc incă o dată, nu ştiu nimic. Un filozof a fust persecutat pentru că a spus, acum patruzeci de ani, fntr-o vreme in care in patria sa oamenii iocă nu îndrăz­ neau să gindească: "Dificultatea nu este numai de a şti dacă materia poate să gindească, ci de a şti in cel fel o fiinţă, oricare ar fi ea, poate gindi" *. Sin t de părerea ,. Voltaire Insuşi scria acesta in sprezecea scrisoare. (N. ed. fr.) 630

Lettrff philosophiques,

a trei·


lIcestui filozof şi vă voi spune. sfidindu-i pe proştii persecutori, că sint cu totul neştiutor in ceea ce pri­ veşte cele dintti principii ale lucrurilor. Sinteţi un mare ignorant, iar noi - de asemenea. A

De acord. Atunci pentru ce judecăm? Cum vom şti ce e drept sau nedrept, dacă nu ştim nici măcar ce este sufletul? A

ExisUi o mare diferenţă: nu cunoaştem nimic despre principiul gindirii, insă ne cunoaştem foarte bine inte­ resul. Ne dăm seama că interesul nostru este să fim dre ti faţă de ceilalti, iar ceilalti - faţă de noi. pentru ca Ptoţi să poată fi pe acest bulgăre de tină mai puţin nefericiţi de-a lungul puţinului timp ce ne e dat de Fiinţa fiintelor pentru a trăi, a simti şi a gindi. A TREIA CONVORBIRE

Daei omul s-a Risc," rlu şi copil al diavolului

Sinteţi englez, domnule A; spuneţi-ne sincer părerea dumneavoastră despre ce e drept şi ce e nedrept, despre cîrmuire, despre religie, război, pace, legi etc., etc., etc. A

Cu mare plăcere; ce găsesc a fi cel mai drept este liberkltea şi pr.gprietatea. Sint incintat să contribui pen­ tru a i se da regelui meu un milion de lire pe an pentru întreţinerea casei sale, cu conditia să mă bucur de avu­ tul meu in propria mea casă. Vreau ca fiecare să aibă o pr.er-9jIativă: pentru mine legi sint doat'. cele care mă apăra, şi gasesc cirmuirea noastră ca fiind cea mai bună de pe pămint, pentru că fiecare tn ea ştie ţe are, ce 531


datorează şi ce poate. Totul este supus legii, incepind cu regalitatea şi cu religia. Nu admiteţi, deci, existenţa in societate a dreptului divin? A Toate sint de drept divin, dacă vreţi, fiindcă Dum­ nezeu a făcut oamenii şi nu se tntimplă nimic fără vo­ inta sa divină şi fără inlănţuirea legilor eterne, veşnic executate; arhiepiscopul de Canterbury, de exemplu, nu este arhiepiscop prin drept divin, aşa cum eu nu rn·am născut membru al parlamentului, Atunci cind Dumnezeu va voi ·să coboare pe pămint pentru a oferi un venit de douăsprezece mii de guinee unui preot, voi spune că acest venit este de drept divin; însă pină atunci7voi considera dreptul său foarte omenesc. Deci, totul la oameni e conventie; este. exact ceea ce spune Hobbes. A

Hobbes n-a fost, in această privinţă, decit ecoul tuturor oamenilor cu judecată. Totul e conventie sau forlă. c

Nu existA, deci, legi naturale? A

ExisUi, fără indoială, una, şi anume interesul şi ra­ tiunea. Omul se naşte, deci, cu-adevărat in stare de război, o i ot st a er r�pentru ����:u��� :�i�ir�r �ş��i �r�e f���f� d� �:ii��: a su�tine acest interes care ne însufleţeşte? A

Dacă starea naturală a omului ar fi rAzboiul, toti oamenU s-ar sugruma unii pe ceilalţi: de mult timp n-allY1Jlai exista (multumesc lui Dumnezeu). Ni s·ar fi ...


Intimplat ceea ce s-a intimplat cu oamenii născuţi din n ş lu d 73 S::� J;� b��ă �m�� �� � � a şt�U p�!\�� � _�� �c�d� ����n �i şi a fi ucis de acesta, el şi-ar implini in mod necesar des­ tinul, aşa cum vulturii il implinesc pe al lor minein­ du-mi porumbeii, iar dihorii sugtnd singele găinilor mele. S-au vhut popoare care n-au cunoscut niciodată războiul: se spune acest lucru despre brahmani, despre unele populaţii din insulele Americii, pe care creştinii le-au exterminat, neputind să le convertească. Primi­ tivii, pe care ti numim quakeri, alcătuiesc in Pensyl­ vania o naţiune din ce in ce mai 'importantă, şi ei urăsc războiul . Laponii, samoizii n-au ucis niciodată pe nimeni intr-o luptă armată. Războiul nu este, deci, eser:ţa speciei umane. Posibil, totuşi, că dorinţa de a face rău, plăcerea de a-şi extermina aproapele pentru un interes minor, cea mai groaznică- răutate şi cea mai neagră perfidie să fie caracterul distinctiv al speciei noastre, cel puţin de la păcatul originar incoace: căci teologii dau asigurări că, din acel moment, diavolul a pus stăpinire pe intreaga Da:astră rasă. Diavolul este stăpinul nostru, aşa cum ştiţi, şi incă un stăpin foarte rău: deci, toţi oamenii ii seamănă. A

Că diavolul săIăşluieşte in trupul teologilor, mă în­ voiesc; dar cu siguranţA el nu se află intr-al meu. Dacă specia umană ar fi sub cirmuirea directă a diavolului. aşa cum se spune, e limpede că toţi soţii şi-ar dobori -nevestele! că fiii şi-ar ucide părinţii, că mamele şi-ar tngbi,ţi .eopiii şi' că primul lucru pe care l-ar face un copil, de indată ce i-ar" ieşi dinţii, ar fi să-şi muşte mama, de cumva mama nu l-a pus ind I,a frigare. Dar cum nimic din toate acestea nu se intimplă, e un lucru de­ monstrat că aceia ce ne spun că ne aflăm sub puterea diavolului işi bat joc de noi: e cea mai neghioabă blas­ femie pronuntati vreodată. c

Glndli:ldu-mă la asta, tmi dau seama ci specia umană nu este atit de rea cum strigă unii oameni. in speranţa li33


de a o conduce. Ei se aseamănă acelor chirurgi care pre� supun că toate doamnele de la curte sint atinse de acea a o a aă e c b :este :a�:. �::�t� bolt f: �: �n ���f� ; d�� c:! �o� ��i�e:�:i in mînile Facultăţii de medicină. Existi crime monstruoase; dar sint rare. Nici un papă, de mai mult de două sute de ani, nu s�a asemănat cu papa Alexandru al VI�lea. Nici un rege din Europa o-a mal retlşit sloi imite pe Christian al Il-lea al Danemarcei şi pe Ladovic �I Xl-lea al Franţei. Nu s-a văzut decit un singur arhie­ piscop al Parisului care să meargă la tribunal cu un pumnal in buzunar." Noaptea Sfintului Bartolomeu este ingrozitoare, orice ar spune abatele de Caveyrac; cind vezi tot J:>arisul preocupat de muzica lui Rameau, sau de Zair.e; sau de Opera Comică. sau de tablourile ex­ puse la salon, sau de Ramponeau, 74 sau de maimuţa lui Nicolet, uiţi că o . jumătate a natiunii a ucis-o pe cealaltă din motive teologice, acum aproape două sute r i go e an ��uAceste :�;: a�I �: ���ol � :� ��C:i : � l �: l� :�i ?��fi�c�: ��� erori epldemice sînt asemenea · acelor mari ciume ce pustiesc citeodată pămîntul, după caTe oamenii ară, seaJllăR.ă, -c-Yleg, beau, dansează, fac dragoste pe cenuşa morţilor călcdţi in picioare; şi, aşa cum a spus un QITI care şi-a petrecut viata simtind, judecind şi glu­ mjnd, "chiar dacă nu toate stnt bune, toate sint supor­ tabile" ... Există provincii, ca Touraine, de exemplu, tn care n. s-a mai comis o mare crimă de o sută cincizeci de ani. Veneţia a văzut .scurgindu�Se aproape patru secole fără cea mai mică tulburare intre zidurile sale, fl ră o singură adunare infierbintată: exisU o mie de sate in Europa in care nu s�a mai comis o crimă de cind a t rQCl1t moda ca oamenii să se ucidă pen tru o religie. kericultorii n-au timp să�şf neglijeze muncile; femet1e

....

• Cardlnalul de ReU. Voltaire 1 judeca! pe Retz cu destull imparţialitate; ti prezintă ca pe ..un Catiliq.l In tinerete" şi un "Atlicus la bitrtneţe" şi, fără a .dmlra ansamblul ldetJlCll'iUor.. sale. află tn ele mai multe pasaje .demne de Salust]us". (N. ed. fr.) . •• Gtn este Voltaire Insuti; alege aceste cuvinte dintre cele multe pe care le-a pronuntat pentru cii ele exprimi bIae părerea sa despre mediocritatea con4iţiej umane şi a iritului . Eate, tz"; nid Jansenism. a

Acat

:\j

�ci ���reauni'::!:=d�� r (N�!i��) OM

uman


.,., fetele lor îi ajută, cos, torc, frămîntă, coc, nu ca ar­ Illt'piscopul La Casa*; toţi aceşti oameni simpli sint I'H'a ocupaţi pentru a se gindi să facă rău. După o muncă plăcută pentru ei, fiindcă le e necesară, iau o IIIlIsă uşoară, pe care pofta o face gustoasă, şi se supun lII'voii de a dormi, ca a doua zi s-o ia de la capăt. Nu mi-e h'arnă pentru ei decît În zilele de sărbătoare, pe care �i le petrec aut de ridicol psalmodiind, cu o voce ră­ guşită şi discordantă, intr-o latinească pe care n-o pri­ " l'p deloc şi pierzindu-şi minţile intr-o circuimă, lucru In care se pricep prea bine. tncă o dată, chiar dacă loate nu sint bune, toate sînt suportabile. Prin ce nebunie şi-au imaginat oamenii că există un drac cu o -gură căscată, cu gheare de leu şi coadă de şarpe; că el e insoţit de un miliard de drăcuşori ase­ menea lui, coboriţi cu toţii din cer, inchişi intr-un cup­ tor subteran; că Isus Hristos a coborit in cuptor pentru a pune tn lanturi toate aceste animale; că, din acest timp, ei ies in fiecare zi din temniţa lor, ne ispitesc, pătrund in trupul şi io sufletul nostru; că sint stăpînii noştri absoluţi şi ne inspiră intreaga lor perversitate diabolică? De unde a putut să ia naştere o istorie aut de extravagantă, o poveste atit de absurdă? A

Din ignoranţa medicilor,

Nu mă aşteptam la asta, A

Ar fi trebuit, totuşi, să vă aşteptaţi. Ştiţi destul de bine ci inainte de Hipocrate, şi chiar după el, medicii nu cunoşteau nimic despre boli. Care era cauza epilep­ slei. de exemplu? Zei răuvoitori, genii rele; de aceea era numită r.6ul sa.cr.u. Scrofulele se aflau in aceeaşi situaţie, Erau electur unui miracol; efa nevoie de o minune şi pentru a te vindeca de ele: oamenii făceau pelerinaje; se lăsau atinşi de către preoţi: această superstiţie a • Vedeti CapltoU de monseniorul La Casa, arhieplscop de Bene­ vent; veţi observa cum ştia el să caad!. (N. a . )

36 Voi"',",

535


făcut inconjurul lumii; printre oamenii de rind .es'tc incă la modă. tn timpul unei călătorii la Paris, am văzut epileptici la Sainte-Chapelle şi la Saint-Maur, sco­ ţînd urlete şi zvircolindu-se În noaptea dinspre joia mare spre vineri; iar fostul nostru rege Iacob al II-lea, ca persoană sacră, îşi închipuia că are puterea de a vin­ deca scrofulele trimise de diavol. Orice boală necunos­ cută era, deci, pe vremuri, o poseda re a geniului rău. Melancolicul Oreste trecea drept posedat de Megera, şi a fost trimis să fure o statuie pentru a-şi obţine vinde­ carea. Grecii, care erau un popor foarte tinăr, moştenir a ă e I i t i eo r:�:le ���t�i I :f:����:t! u ru!�: �� ici�� �::t�: uf :�i eliberau contra plată pe proştii care se aflau in stă­ pinirea lui Typhon. Işi făceau exorcismele ajutîndu-se de tamburine şi castaniete. Sărmanul popor evreu, aşe­ zat recent pe pămîntul pietros dintre Fenicia, Egipt şi Siria, a imprumutat toate superstiţiile vecinilor şi, ca urmare a ignoranţei sale, a adăugat superstiţii noi. tn vremea cind această mică hoardă s-a aflat sclavă la Babilon, a invăţat acolo numele diavolului, Satan, As­ modeu, Mammon, Belzebuth, cu toţii slujitori ai princi­ piului rău Ariman; de atunci evreii au pus in seama diavolilor bolile şi morţile subite. Cărţile lor sfinte, scrise mai tirziu, după ce au adoptat alfabetul cal­ deean, vorbesc citeodată despre diavol. Vedeti că, atunci cind ingerul Rafael coboară din cer pentru a-I face pe evreul Gabel să-i plătească o sumă de bani evreului Tobie, el il duce pe micul Tobie la Ra­ ghel, a cărui fiică avusese şapte soţi căruia diavolul Asmodeu le sucise gitul. Doctrina diavolului a ajuns la mare 'Cinste printre evrei; ei admiri un număr imens de diavoli intr-un infern despre care legile Pentateuhului nu spun nici un cuvint: aproape toţi bolnavii lor erau posedaţi de diavol. tn loc de medici, aveau exorcişti care alungau spiritele rele cu ajutorul rădăcinii numită barath, al rugăciunilor şi al schimonoselilor. Cei răi treceau drept posedati chiar in mai mare mă­ sură decit cei bolnavi. Desfrtnaţii. perverşii stnt tntot­ deauna numiţi copii ai lui Belial in scrierile evreieşti. Creştinii, care timp de o sută de ani n-au fost decit nişte evrei pe jumătate, au adoptat posedarea de către demon şi s-au lăudat cu puterea de a alunga diavolul. Acel nebun de Tertullian impinge mania pini acolo, 536


IlIdt spune el orice creştin, făcînd semnul crucii, le ,'unstringe pe lunona; Minerva, Ceres şi Diana să măr­ lurisească faptul că sint diavoliţe, Legenda spune că un măgar a alungat diavolii din SenUs făcind o cruce cu l'opita pe nisip, din porunca sfintului Rieule, Puţin cite puţin, s-a incetăţenit părerea că toţi 08lIIenii se nasc osîndiţi şi supuSi diavolului: fără în­ doială, o idee ciudată, dezgustătoare, ocară groaznică ndusă Ciivinităţii, să-ţi inchipui că ea dă naştere coni d fi z tr u n :���uU �Ole !����� � :=i� Ch:ţ:f�: ji� ��ţ:a �u:: fiinţe, condamnate şi acestea la' supIicii, Dacă acelui călău, care, intr-o zi,. Ia Carlisle, a smuls inima a optsprezece partizani ai prinţului Charles-Edward, i )\-ar fi cerut să intemeieze o dogmă, iată cea pe Care ar fi ales-o; şi incă ar fi trebuit să fie imbătat cu rachiu, căci chiar dac-ar fi avut in acelaşi timp sufletul unui Călău şi al unui teolog, n-ar fi putut niciodată să inventeze cu singe rece un sistem in care atttea mii de prunci sint aruncaţi pe vecie in 'mtinile călăilor. a c t ă un ::��I �:� c::e_�� ;����:: ��t;l� �r��Şr�� :u����� voastră britanic va fi in ochii bunilor catolici o dovadă că sinteţi posedat de diavol şi că nu vreţi să recu­ noaşteţi acest lucru; eu, insă, aş fi curios să ştiu in ce fel a luat naştţre această idee, c'li o fiinţă infinit de bună creează in fiecare zi milioane de oameni pentru a-Î osindi, A

Printr-un echivoc, aşa ClU11 puterea papilor se inte­ meiază pe un joc de cuvinte' ; "Tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica mea" (Matei, XVI , 1 8 ) . Iată echivocul ce-i osîndeşte pe toţi copiii'. Dumne­ zeu interzice Evei şi bărbatului ei să mănince din fruc­ tul arborelui ştiinţei, pe care-I sădise in grădina sa; el le spune (Geneza, I I , 1 7 ) : "In ziua in care vei m,tnca din el, vei muri negreşit". Ei au mincat şi n-au murit cituşi de puţin. Dimpotrivă, Adam a mai trăit tncă nouA sute treizeci de ani. Trebuie, deci, să intelegem că e vorba despre o altă moarte. aceea a sufletului - osîn­ direa. Dar nu se spune că Adam e ostndit: asta tn637


seamnă că osindiţi vor fi copiii lui; cum asta? Pentru că Dumnezeu condamnă şarpele, care o ispitise pe 'Eva. să se tîrască pe burtă (căci inainte vedeti bine ca mergea in picioare) ; iar seminţia lui Adam e condam­ nată să fie muşcată de călcii de către şarpe. Or, şarpelr este in mod evident diavolul; iar călciiul pe care-I muşcă este sufletul nostru. "Omul va zdrobi capul şarpelui" (Geneza. I I I , 1 5) ; e limpede că in aceasta trebuie să-I vedem pe Mesia, care a biruit diavolul. Dar cum a zdrobit el capul şarpelui, dacă-i aruncă in braţe toţi copiii nebotezaţi? Acesta e misterul. Şi cum se face că sint osindiţi copiii deoarece cel dintii tată şi cea dintîi mamă au mincat din fructele grădi­ nii lor? Acesta e incă un mister. Vă opresc aici. Oare nu pentru Cain sintem noi osin­ diţi, şi nu pentru Adam? Căci cu toţii ne tragem din Cain, dacă nu mă înşel, de vreme ce Abel a murit fără a se fi căsătorit, şi mi se pare mai rezonabil să fii osindit pentru un fratricid decit pentru un măr. A

Nu se poate, fiindcă se spune că Dumnezeu l-a apă­ rat şi i-a făcut un semn, de frică să nu fie bătut sau ucis; se spune chiar că el a intemeiat un oraş in vremea in care era încă aproape singur pe pămînt, impreună cu tatăl, mama şi cu sora sa, pe care şi-a făcut-o soţie, şi cu un fiu pe nume Enoh. Am citit chiar una dintre cele mai plictisitoare cărţi, intitulată Ştiinţa gu­ vemării, scrisă de un seneşal * de Forcalquier pe nume Real, in care se spune că legile ne vin din oraşul clădit de tatăl nostru Cain_ Dar, orice-ar fi, este un lucru neindoios că evreii n-au auzit niciodată vorbindu-se despre păcatul origi­ nar, nici despre osindirea veşnică a copiilor morţi fără a fi circumcişi. Saduceenii, care nu credeau in ,nemu­ rirea sufletului, şi fariseii, care credeau in metempsihoză, nu puteau să fie de acord cu osîndirea veşnică, oricit de dispuşi sint fanaticii să creadă in lucrurile contradic­ torii. · Cap al justiţiei

In

statele feudale. ( N.t.)

538


Isus a fost circumcis la opt z i l e şi botezat pe vreefnd era adult, d u p ă obiceiul m u l to r evrei, care p r i veau botezul ca fiind o pu rificare de murdăriile sur o n a r p a f r c p ",)aIă păcatele aşa cum s p a l ă hainele. Isus, intr-un cu­ vint, circumcis şi botezat, nu vorbeşte in nici o Evan­ J.:helie despre păcatul originar. Nici un a postol n u spune l'a toti copiii nebotezati vor fi arşi pe vecie pentru m ă ­ rul l u i Adam. N i c i u n u l d i n t r e p r i m i i p ă r i n ţ i a i bise­ ricii n-a pomenit despre această crudă himeră; şi, de ;d tminteri, ştiti că Adam, Eva, Abel şi Cain n-au fost l I iciodată cunoscuţi decit de micul popor evreu. 1 1 1 ('.8 .

: Ij�t�!�:: � � �� ;:�����f�� � f�!�: �� � ::1: � � �

Cine a fost, atunci, p r i m u l care a vorbit despre asta?

A Africanul Augustin, om, de a ltfel, respect a b i l , dar care r ă s t ă l măceşte nişte pasaje d i n sfintul Pavel pentru a trage concluzia, in . scrisori l e sale către Evod şi Iero­ nim, că D u m nezeu ti smulge de l a sinul mamelor lor, arunef n d u - i in infern, pe pruncii care pier in primele zile a l e vietii lor. Citiţi m a i ales cartea a doua a culere­ rii operelor sale, capitolul " Credinta 'catolică ne învaţă că oamenii 'se nasc atit de vinovaţi, incit şi copi i i sint cu siguranţă osîndiţi dacă mor fără a fi regeneraţi prin Isus " . E adevărat că natura, trezită in i n i m a acestui re­ tor, il sileşte să se cutremure de aceste cuvinte barbare: totuşi, le pronunţă; nu retractează nimic, el, care şi-a schimbat atit de des părerile. Biserica d ă i m portanţă acestui sistem teri b i l pentru a face botezul şi m a i ne­ cesa r. Comuni unile reformate detestă astăzi acest sis­ tem . Majoritatea teologilor nu mai î n d r ă znesc să fie de acord cu el; totuşi, ei continuă să admită că fiii noştri aparţin infern u l u i . Lucrul acesta este aitt d e adevărat, incit preot u l , botezind aceste mici creaturi, l e intreabă dacă se leapădă de satana; ar naşul, care răspunde pentru el, e destul de bun ca să spună d a .

XLI:

c Sînt mulţumit de tot ce aţi spus: cred că natura omu539


l u i nu este tocmai diabolică. Dar pentru ce se spune că omul are inclinaţie către r ă u ?

A

mi

El are inclina ţie către bunăstarea sa, care e un rău decit atunci ctnd îşi oprimă fraţii. Dumnezeu i-a dat amorul propriu, care-i este lui de folos; bunăvoinţa, care este de folos aproapelui s ă u ; minia, care este pri­ mej dioas ă ; compasiunea, care o dezarmea z ă ; simpatia faţă de unii dintre tova răşii săi; antipatia faţă de alţii. M u l te nevoi şi multă h ă rnicie, instinctu l , raţiunea şi pasiunile, iată din ce e făcut un om. Cind veţi fi printre zei, incercati să faceţi un om după un model mai bun.

A PATRA CONVORBIRE

DeJpre terea JlafuraUI. şi despre curlozftafe Sintem convinşi că omul nu este o fiinţă detesta­ b i l ă ; dar să ne intoa rcem l a subiect: ce inţelegeţi prin drept şi n�drept?

A Ceea ce pare astfel intregului u nivers. Universul este compus din m u l te capete. Se spune că in Lacedemonia furtişagurile erau a p l a u d a te, dar la Atena erau pedepsite cu muncă silnică.

A Vorbe goale. Nu era posibil să se comită furtişaguri in Sparta, de vreme ce totul era in comun. Ceea ce dumneavoastră numiţi furt era pedeapsa pentru zgir­ cenie.

La Roma, era interzis să te căsă toreşti cu sora ta. Dar era permis l a egipteni, l a atenieni şi chiar l a evrei să lel in căsătorie o soră n ă scută din acelaşi t a t ă ; căci, in ciu d a Levitlcului, ttnăra Tamar i i spune fratelui ei Am-

540


lIun: .. Frate, nu-mi fă mişelia asta; cere-mă in căsă­ luric de l a tatăl nostru, şi e l nu te va refu z a " .

A Acestea sint legi convenţionale, obiceiuri a rbitrare, mode trecătoare. Esenţi a l u l rămine intotdea una. Ara­ l i i · m i o ţară in care este cinstit să răpeşti fructul mun­ !"ii mele, să-ţi calci cuvintul, să minţi pentru a face rău, sii defăimezi, să asasinezi, să otrăveşti, să fii nerecu­ noscător binefăcătorului fău, să-ţi baţi p ă rinţii atunci dnd iţi d au de mincare. Iată ce am citit Într-o dec l a m aţie, cunoscută in vre­ mea ei; am transcris acest pasaj, care-mi pare ciudat. .. Cel dintii om care, tmprej m u i n d o bucată de pă­ mint, s-a gindit să spun ă : este al meu, şi a găsit oameni destul de săraci cu duhul ca s ă - I creadă, a fost adevă­ ratul Întemeietor a l societăţii civile. De cîte crime, răz­ boaie, asasinate; de cită mizerie şi de cite grozăvii n-ar n scăpat lumea cel care, s m u l gind parii sau umplind şanţul, a r fi strigat celor l a l ţ i : Păziţi-vă de a - l asculta pe acest nechemat; sinteţi pierduţi dacă uitaţi că fruc­ tele sînt a l e tuturor, i a r pămintul nu este a l n i m ă n u i " . Cel c a r e a s c r i s această obră zn icie trebuie să fie vreun hoţ de d r u m u l m a re, destul de isteţ.

A

Eu b ă n uiesc doar că este un sără ntoc foarte leneş: căci, in loc să se apuce să strice pămintul unui vecin intelept şi h a r nic, n -avea decit să-I imite; şi dacă fiecare tată de f a m i l ie a r fi urmat acest exemplu, a r fi luat naş­ tere un sat frumos. Autorul acestui pasaj îmi pare a fi un a n i m a l foarte puţin soci a b i l .

B

Credeţi, deci, că, batjoco rin du -l şi furindu-I pe cel care şi-a î m p rej muit cu un gard gospodăria şi ograda. el s-a abătut de l a prima înd atorire a legii naturale?

A

con

��' n1�{ i� � fa�e ��� a1t�i�� n�c� Fn a t� g����'a �ee:sra� n ă

d

e e n t

,

541


Există, totuşi, oameni care spun că n i m i c nu , este mai natural decit să faci rău. Multi copii se amuză s m u l gînd penele vrăbiilor; şi nu există oameni adulţi care să nu a lerge cu o p l ă cere ascunsă pe malul m ă r i i p e n t r u a se b u c u r a de spectaco l u l unei c o r ă b i i b ă t u t e d e v î n t , c a r e se i n c i i n ă şi se scufun d ă ince!ul cu incetul in valuri. in timp ce c ă l ătorii ridică miinile către cer şi cad in adincul apelor impreună cu femeile lor, ce-şi tin copiii în brate. Lucreţiu ne explică de ce ( c . I I, v. 4 ) : ... Quibus ipse malis car.eas quia cemer.e suatle est. ... Fiindcă e pldcut să tlezi de cite r.MIe eşti scutit tu lnsuJi. A

Lucreţiu nu ştie ce spune; se î n ş a l ă foarte m u l t , in ciuda frumoaselor sale descrieri. La un asemenea spec­ tacol a lergi din curiozitate. Curiozitatea este un senti­ ment înnăscut a l omului; d a r nu există nici u n u l prin­ tre spectatori care să nu se străduiască din răsputeri să-i s a lveze pe cei care se Îneacă. Băieţii şi fetiţele care s m u l g penele vrăbiilor o fac numai din curiozitate, ca şi atunci cind taie in bucăţi ra­ chita pă puşilor. Doar această pasiune ti impinge pe ati­ tia oameni să asiste l a execuţiile p u b lice . .. Ciudată grabă să-i vezi pe nişte nenorociti i " a zis autorul unei tra i. amintesc · că e r a m l a Paris pe vremea cind D a m ies a fost ucis printr-unul dintre cele mai rafinate şi mai groaznice suplicii ce se pot inchipui. Toate fe­ restrele ce d ă deau inspre piaţă au, f.ost inchiriate foarte scump de către doamne; nici una, desigur, nu se min­ giia gin d i n d u-se că nu ei i s - a r strivi sÎnii cu cleştele inroşit, că nu ei i s-ar vărsa plumb topit şi smoa l ă fier­ binte peste r ă n i şi că nu membrele ei dislocate şi sin­ geri nde a r fi trase de: patru cai in patru d i rectii. U n u l d i n t r e că I ăi a gind it" mai ·sănătos d e c i t Lucreţiu, căci, atunci CÎ n d un academician din Paris a vrut să intre in incintă, pentru a privi m a i de aproape, şi a fst imbrin­ cit de către arcaşi, le-a spus: " Lăsati-1 pe domnul să intre, este un a m a tor " ; a d i c ă : este u n curios; n u din răutate vine aici, nu pentru a-şi face un examen de a f tr a t t n c a t u e t ş c n C i it p o i să vezi o experienţă de fizică.

,�/

���f :� t� � � er; M �� �: ��!��� �� �� ; �� � 64 2


Fie: sint de acord că omul nu ţine la cineva şi nu IIwc rău decit atunci cind asta ii aduce un folos; dar ,!l ilia oameni au ajuns să dobindească foloase prin ne· lIorocirea altora; răzbunarea este o pasiune atit de vio· It'lItă, avem pilde funeste; ambiţia, şi mai fatală, a inun· t l n t pămîntul cu atfta singe, incit atunci cind oribilul IlIhlou mi se desfăşoară În fata ochilor, sint ispitit să I drag ce am spus inainte şi să mărturisesc că omul e o fiinţă diabolică. ln zadar inima mea ştie ce e drept şi nedrept; Attila, căruia sfintul Leon ii face curte; I'hocas, pe care sfintul Grigore il linguşeşte cu cea mai la�ă josnicie; Alexandru al VI·lea, mînjit de atitea in· n'sturi şi asasinate, de atitea otrăviri, cu care nevolni· t'lli Ludovic al XII·lea, numit cel bun, Îace cea mai ne­ demnă şi mai strînsă alianţă; Cromwell, a cărui pro­ Iecţie cardinalul Mazarin o caută, şi penru care ii alungă din Franţa pe moştenitorii lui Carol 1 , veri primari ai lui Ludovic al XIV-lea etc" etc" etc.; o sută de ase· menea exemple imi tulbură mintea şi nu mai ştiu ce sa cred. I"t'

e

A

Ei bine, furtunile ne impiedică, oare, să ne bucu­ răm astăzi de un soare strălucitor? Cutremurul care a distrus jumătate din oraşul Lisabona v-a impiedicat, oare, să căIătoriti foarte comod de la Paris la Roma pe pămînt solid? Dacă Attila a fost un trlhar, iar cardi­ nalul Mazarin un escroc, nu există, oare, şi prinţi şi miniştri cinstiţi? Ideea dreptăţii nu continuă, oare, să trăiască? Pe ea s-au intemeiat toate legile; grecii le numeau Fiice ale ceruLui; asta nu Înseamnă altceva decit fiice ale naturii. Sint gata să retrag şi eu ce am spus inainte; căci văd că legile au fost făcute pentru că oamenii sînt răi. Dac-ar fi fost mereu supuşi, cailor nu l i s-ar fi pus niciodată friu. Dar ca să nu mai pierdem timpul scor­ monind în natura omului şi comparindu-i pe pretinşii sălbatici cu pretinşii civilizaţi, să vedem care este zăbala ce se potriveşte cel mai bine gurii noastre. 543


A Vă previn că o-aş suporta să m i se pună frtu fără a fi întrebat, că prefer să-mi pun friul eu insumi şi să-I aleg, ca să-! ştiu şi eu, cel puţin, pe cel care mă . va încăleca. Cred că apa rţinem aceluiaşi graj d .

A CI NCEA CONVORBIRE

De.spre modurUe de a pierde şi de a plbtra. Uberfalea ,1 despre teocraţie Domnule A, imi pă reţi a fi un englez foarte pro­ fund; cum credeţi că au luat fiintă toate aceste cîrmuiri că rora cu greutate le tii minte n u mele: monarhică. despotică, tiranică. oligarhică, a ristocratică , democra­ tica, anarhică, teocratică, diabolică şi toate celelalte care s-au amestecat cu acestea? Da, fiecare are romanul său in legătură cu asta, fiindcă o-aveam o istorie adevărată. S p u neti-ne, dom­ nule A, care este romanul dumneavoas t r ă ?

A Pentru că doriţi, imi voi pierde, deci, t i m p u l vorbin­ du-vă, i a r d umneavoastră vi-I veţi ' pierde ascultin­ du-mă. î m i i n c h i p u i , in p r i m u l rind. că d o u ă m i c i s a t e v e ­ cine, a l c ă t u i t e fiecare d i n c i r c a o sută de familii. sînt despărţite de u n piriu şi c u l tivă un pămînt destul de b u n : căci, dacă s-au aşezat ÎII acel loc, Înseamnă că pămîntul este fer t i l . Cum fiecare individ a p r i m i t in mod egal de la n a ­ tură două b r aţe, două p i c i o a r e şi un cap, mi se pare im­ posibil ca locuitorii acestui mic c a n ton să nu fi fost, la inceput, cu toţii egali. Şi, cum aceste două nea m u r i sint despărţite de u n piriu, m i , se pare de asemenea impo­ sibil ca ele să nu fi fost duşmane. căci trebuie si fi existat vreo deosebire in felul lor de a pronunta .acel�aşi cu-

...


v i ute. Locuitorii de la sudul pîrîului şi-au bătut, proba­ h i l , 'joc de cei de 'Ia nord, şi asta nu se iartă. Pesemne

l'ii a existat o mare emu l.afle între cele două sate; vreo

fută, vreo femeie va fi ·fost r ă p i t ă . Bărbaţii tineri se vor fi bătut in mai m u l te rînduri, lovindu-se cu pum­ nii, cu ciomege şi cu pietre. Lucrurile fiind egale pînă II lunci de o parte şi de a l t a , acela care trece drept cel m a i puternic şi mai isteţ din satul de la nord spune to­ vărăşilor săi: " Dacă mă veţi urma şi veţi asculta de mine, vă voi face stăpîni pe satul de la sud". Vorbeşte { ' U aHta siguranţă, inctt obţine adeziunea lor. Le dă a rme mai bune decit au cei d i n aşezarea d u ş m a n ă . " Pî­ nă acum n u v-ati bătut dectt in p l i n ă zi, le spune el; t rebuie s ă - i atacaţi pe duşmanii voştri în timp ce dor m . " Această idee i se p a r e geni a l ă furnica rului d i n n o r d . E i atacă furnicarul din s4d �in t i m p u l nopţii, omoară cîţiva locuitori care dorm, îi schilodesc pe alti cîtiva ( a ş a cum au făcut cu noblete Ulise şi Rhesus ) , r ă pesc fetele şi ce mai rămîne din vite; după care, satul victorios se ceartă negreşit pentru împărţirea p răz i i . E firesc să se supună judecăţii celui pe care l-au ales drept şef pentru această expediţie eroică. I a t ă - I , deci, recunoscut drept căpitan şi j u decător. Fel u l i n genios în care i-au surprins, i-au fu­ u e vecini a răspindit groaza În sud şi r p t n Această nouă căpetenie trece în sat drept un mare om; oamenii se obişnuiesc să i se supună, iar el încă şi mai m u l t să poruncească. C red că aceasta a r putea fi originea monarhiei.

�:! �� �i�

�� i.

E adevărat că ma rea artă de a surprinde, de a ucide şi de a fura este un fel de eroism ce ne vine din anU­ chitate. Nu găsesc in Frontin77 vreo stratagemă de război l!om parabilă celei a copiilor lui Iacobo, care veneau, intr-adevăr, din nord şi care i-au surprins, j-au ucis şi i - a u furat pe sihemiţi, ce locuiau în sud. Este un exem p l u r a r de politică s ă n ă toasă şi de sublimă va­ loare. Căci fiul rege l u i din Sihem fiind î n d r ă gostit nebuneşte de Dina, fiica patriarhului I a cob, care, avind DU m a i m u l t de şase ani, era deja n u b i l ă , şi cei doi î n d r ă gostiţi cu1cindu-se împreună. copi i i l u i I a cob i-au propus regel u i din Sihem, fiului său-prinţul şi tuturor sihemiţilor să se taie imprejur, ca sA facă laolaltă un

645


singur popor; şi de indată ce sihemiţii, după ce şi-al1 t ă i a t prepuţu l , s-au culcat, doi patriarhi, Simeoo �i J..e vi, i-au surprins ei singuri pe toţi sihemitii şi i-au ucis, i a r cei l a l ţ i zece patriarhi i - a u jefuit. Asta nu St' potriveşte, totuşi, cu sistemul dum neavoa stră: căci aici cei surprinşi, omoriti şi jefuiti aveau un rege, i a r a s a ­ sinii şi jefuitorii incă n-aveau. A

Probabil că sihemiţii făcuseră pe vremuri cine ştie ce ispravă frumoasă de acest fel, şi cu timpul căpetenia lor devenise monarh. Sint de acord că au existat hoti care au avut şefi, i a r a l t i i care n-au avut. Arabii din deşert, de exem p l u , au fost a p roape intotdeauna hoţi republicani; perşii şi mezii au fost hoţi monarhici. Făra a discuta cu dumneavoastră despre prepuţul celor din Sihem şi despre hoţiile arabilor, p ă rerea mea este câ războiul ofensiv a dat naştere celor dintii regi, in timp ce războiul defensiv a creat primele republici. Un căpitan de tilhari ca Dejoces, dacă a existat, sau Costru numit Cyrus, sau Romulus, asasin a l fratelui său, sau Clovis, a l t asasin, Genseric, AUila, se fac regi; popoarele care rămin in caverne, in insule, in m l aştini, in văile munţilor, pe culmile acestora, îşi p ă strează libertatea, asemenea elvetienilor, grizoni1or, venetienilor, genovezilor . .pe vremuri, cartaginezii sau locuitorii din Tir şi din Rhodos au rămas l i beri aUta timp cît n-au putut fi atacati dinspre mare. Grecii au fost multă vreme liberi într-o ţară muntoastă; rom anii, pe cele şapte coline ale lor, şi-au recucerit l i bertatea de îndată ce au putut şi au răpit-o apoi m a i multor popoare, surprinzindu-i, ucigtndu-i şi jefuindu-i aşa cum a m spus. In sfîrşit, pămîntul a aparţinut peste tot celui mai puternic şi mai iscusit . Pe măsură ce spiritele s-au rafinat, s-a intimplat cu cîrmuirile ceea ce se tnUmplă cu stofele, care variază la nesfirşit, prin fondul, desenele şi culorile lor. Astfel, monarhia spaniolă este tot atît de diferită de aceea ' din Anglia ca şi c l i m a . Cea din Polonia nu se aseamănă in nici un fel cu cea din Anglia. Republica Veneţiei este contra riul republicii o l a n deze. Toate acestea sînt uşor de inţeles; dar p r i ntre ati646


Il'" forme de guver n ă mînt, e, oare, adevărat că a existat odată o teocraţie? A

E atit de adevărat, tncit teocraţia există incă peste 101; din Japonia pină l a Roma, veţi afla legi ce emană !Il' la D u mnezeu insuşi. Dar toate aceste legi se deosebesc şi se contrazic. Raţiunea umană nu poate inţelege cum de a coborit Dumnezeu pe pămînt pentru a ne spune ce avem de f;îcut, pentru a porunci egiptenilor şi evreilor să nu mă­ I I Î nce niciodată carne de porc după ce şi-au tăiat prepu­ lui şi pentru a ne lăsa nouă prepuţul şi carnea de porc proaspă tă. E I n - a putut să interzică peştele ş i iepurele În Palestina, ingăduind iepurele in Anglia şi recoman­ dînd catolicilor peştele în zilele de post. Mărturisesc că mi-e frică să cercetez aceste lucruri; mă tem să I l U aflu contradicţii. A

Oare medicii nu recoma n d ă leacuri d i ferite pentru aceleaşi boli? Unul vă ordonă b ă i reci, altul - băi calde; u n u l vă ia singe, a l t u l vă dă un purgativ, a l trei lea vă omoa r ă ; un nou-venit ti otrăveşte pe f i u l dumneavoastră şi devine oraco l u l nepotului dumnea­ voa s t r ă . C u r i o s . Aş fi vrut să-I văd, exceptindu-i pe Moise şi pe cei l a l ţ i într-adevăr inspiraţi. pe p r i m u l nelegiuit care a îndrăznit s ă - I facă pe Dum nezeu să vorbească. A

Cred că era un a mestec de fanatism şi ş a r l atanie. lnşelătoria singură n - a r fi de-ajuns: ea fascinează, iar fanatismul subj ugă. E posibil, aşa cum spune u n u l din­ tre prietenii mei, ca această meserie să fi inceput dato­ riUt viselor. Un om cu o imaginaţie mai aprinsă îi vede in vis pe t a t ă l şi pe mama lui mu ri n d; amindoi sînt bătrîni ş i bolnavi, şi mor: visul s-a i m p l i n i t ; omul e con­ vins că un zeu i-a vorbit in somn. Dacă e î n d r ă zneţ şi pungaş (două lucruri foarte comune) , incepe să facă preziceri În numele acestui zeu. Vede că, într-un război,

54'


compatriotii săi sint de şase ori mai numeroşi decit duşmanii; le prezice victoria, I.:U condiţia ca el să p r i ­ mească o p a r t e din p r a d ă . Meseria se dovedeşte b u n ă ; ş a r l a t a n u l meu Îşi creşte ucenici care au cu toţii acelaşi interes ca şi el. Autorita­ tea lor sporeşte î m p reună cu n u m ă r u l . Dumnezeu' ti face să inţeleagă că bucăţile de carne cele mai gustoase. p ă s ă r i l e cele mai grase, vinul cel mai bun le aparţin . The prJesls eal rmJst-beef. and Ihe people stW.6-·

Regele ţării face la început un tirg cu ei pentru ca poporul să-i a rate mai m u l t ă supunere; d a r , În curind, monarhul va fi cel înşelat În acest tirg; şarlatanii se s l ujesc de puterea pe care el i-a l ă s a t s-o aibă asupra gloatei, pentru a - I servi. Mona r h u l p rotestea z ă , preotul ti deposedea z ă in numele d o m n u l u i . Samuel f i detro­ nează pe Saul. Grigore a l V I I - lea i l detronea z ă pe im­ p ă ratul Henric a l IV-lea şi il li pseşte de îngropăciune . Acest sistem diabol ico-teocratic d ă i n u ie pînă in momen­ t u l in care a p a r prinţi suficient de bine crescuţi şi inzestraţi cu spirit şi curaj pentru a le scurta unghiile l u i Samuel şi l u i Grigore. Aceasta este, cred, istoria speciei umane. Nu e nevoie să fii citit pentru a-ţi da seamă că l u ­ crurile s-au petrecut in fel u l aces t a . Nu trebl!ie d e c i t să p riveşti m u l ţimea i mbeci l ă a unui oraş de provincie in care există două m ă năstiri de c ă l ugări, ciţiva magistrati l u m i naţi şi un comandant inzestrat cu bun-simt. Oa­ menii sint intotdeauna gata să se t n g ră mă dească În j u r u l franciscanilor şi a l capucinilor. Comandantul vrea să-i domoleasc ă . Magistra tu l , s u pă ra t pe comandant, d ă un decret ce menajează oarecum obră znicia călugăe po I U ' 1 ed u r a _ m nt a divină ; iar c ă l ugării rămin puternici pină În c l i p a in care o revolutie ii va desfiinţa.

���� !� � � �!���� f� : � ! ��f:�f : ��� :: �:� Humani generJB mor.e8 tlhi nosse volenli Suffiit una domull.·· (Juyenll, lIt. XIII, y . I")

Preoti mănlnd! friptură. Iar poporul privqte. (engL) (N. 1.) Pentru a cunoaşte, dacă vrei, moravurile neamului omenesc,f ttl ajunge o singură casă. (N.t.) •

••


A ŞASEA CONVORBIRE

Oc;�pre trei feluri de a guverna ,i despre o mie de vechi greşeli Să a j u n gem la fapte. Vă m ă rturisesc că m - a ş simti destul de bine Într-o cîrmuire democratică. Cred că gre­ şea acel filozof care spunea unui p a rtizan a l guve r n u l u i pop u l a r : " Incepe prin a - I incerca in casa ta, şi te vei căi curi n d " . Cu ingăduinta sa, o casă şi un oraş sint două lucruri foarte diferite. Casa mea imi apartine; copiii mei îmi aparţin; slugile mele, atunci cînd l e plă­ lesc, Îmi aparţin; d a r cu ce drept m i - a r . a partine con­ cetăţenii mei? Toţi cei care a u posesiuni i n tr-u n teritoriu au acelaşi drept l a mentinerea ordinii in acel teritoriu. lmi place ca oamenii l i beri să facă ei înşişi legile sub care tră iesc, aşa cum îşi fac casele. E o p l ăcere pentru mine ca z i d a r u l . d u l gherul, fierarul. care m-au ajutat s ă - m i ridic casa, vec i n u l meu agricultorul şi prieten u l meu meser iaşul să se ridice cu toţii mai presus de meseria lor şi să cunoască mai bine interesul public decît cel m a i o b r a z n i c c e a u ş din Turcia. N i c i un l u c r ă t o r , n i c i u n ar­ tizan, intr-o democraţie, n-au a se teme de j i gniri şi dis­ preţ; nici u n u l nu este În situaţia acelui p ă l ă rier care-i cerea unui duce şi p a i r să fie p l ă tit pentru m a r f a sa: .. - N-ai pr'imit nimic, prietene, din ceea ce ţi se cu­ vine?" H - V� cer iertare, Monseniore; a m primit o p a l m ă de la domnul intendent al dum neavoast r ă . " E p l ă cut să nu f i i e x p u s riscului de a fi t i r i t intr-o temniţă pentru că n - a i putut plăti unui om pe care nu-I cunoşti un impozit despre a cărui valoare, cauză şi chiar existentă nu ştii nimic, A fi liber, a nu avea decit ega l i este adevărata viaţă, viaţa n a t u r a l ă a o m u l u i ; oricare a l t a este un a r tificiu nedemn, o comedie proastă, În care unul joacă persa­ najul stăpînului, altul pe cel de sclav, altul pe cel de parazit sau d.e codoş. Veţi fi de acord cu mine că oame­ nii n - a u abandonat starea lor naturală decit d i n l a ş i t e. le sau p rostie. limpede: nimeni nu şi-a pierdut libertatea decît dacă n - a ştiut să şi-a apere. Există două feluri de a o pierde: atunci cind p roştii au fost înşelaţi de ş a r l a tani, sau efod cei s l a b i a u fost inrobiţi de cei puternici, Se vorbeşte despre n u ştiu care învinşi cărora nu ştiu care

E

649


invingători le-au scos un och i ; există popoare că rora l i s-au scos a m indoi ochii, precum bătrÎnelor gloabe ce sînt puse la Învîrtit pietrele de moară. Eu vreau să-mi păstrez gchii; imi inchipui că intr-un stat a ristocratic ţi se scoate un ochi, i a r Într-un stat· monarhic ti se scot a mindoi.

*

A

Vorbiţi ca un cetăţean din O l a n d a de nord, şi vă iert. Eu, unul, nu agreez decit aristoc r a t i a ; poporul nu e demn să guverneze. N-aş putea suferi ca peruchierul meu să fie legislator ; m a i tlegrabă n - a ş mai purta nici­ odată perucă. Doar cei care au primit o foarte bună educatie sînt făcuţi pentru a - i conduce pe cei care n - a u primit nici un f e l de educaţie. Modul de guvernare a l Venetiei e c e l mai bun: această a ristocraţie e s t e cel mai vechi stat a l Eu ropei. După el, cea mai bună cir­ muire e a Germaniei. Făceţi-mă nobil venetian sau conte a l imperiului, vă declar că nu pot trăi bucu ros decît ' in una sau cea l a l t ă dintre aceste condiţii.

A

Sînteti un senior bogat, domnule C, şi a p rob felul dumneavoastră de a gindi. Dacă ati fi impărat a l Con­ stantinopolului, aţi fi. probabil, de pa rtea cirmuirii tur­ ceşti. I n ceea ce mă p riveşte, deşi nu sint decit membru a l p a r l amentului Marii Britanii, văd Constituţia mea ca fiind cea mai bună dintre toate; voi cita in sprij inul meu o m ă rturie ce nu poate fi respinsă: aceea a unui francez care, intr-un poem consacrat adevărurilor, şi nu scorne1ilor, vorbeşte astfel despre modul nostru de guvernămînt:

e n şi, e:a���:�� ��O��tle� ::�f��J:t!te�U R:::�I 1!�!�r��iI ��f: J! mult mai rapid Iar apilritorli arisiocraţiel şi al monarhiei fşi expun motivele in mod sumar. Doar personajul B işi dezvolti terna cu elocinţă. Aceasta nu Inseamni că Voltaire InclinA de partea se ştie cii monarhia temperati şi ecbilibratA I se pArea cea mai bună ie n n da ��;�:lljre f:b:;i�::� ţ� ! !';!t ;��frut ;! : 'Ol� nd�Pd: no�:t� care admira. (N. ed. lr.) P 58;

o

550


Pe � U 10 WnhIIht«. H8 ap4rJltd ",.",..... JIr. puJerJ.-utrlte tU IIOdul c. le IIM IDolalI4. DepuJDJIl popor.MJul. cel lIt4f.i şi r.sgBle. lhebiNl/l prlA W..... lIftÎ/I Il'*' lege; Ou t.,. 1IIiId,,14r# MCr# ak aentul lnIp 1"r1inclblf. /WMşJdItn Jat4 tU • '"6U#1. hIdIIIl lat4 de vecinii .. ..

PfimejcHos fati de sine inst1şi! Existi, deci, la dum neavoaetrl. foarte mari a.buzuri? A

Firi ladoială. aşa cum au existat la romani, 1. atenieni, şl cum vor exista mereu acolo unde trăiesc oa� meni. Cullllea perfecţiunii umane este de a fi puternic a u t r e i ac ă l!c�=! : �j�:s. � ��f��jdr�� s� �� n:�ci :�� r:t t1ar vreau, totuşi, ca masa si�mi fie tmbelşugată . •

Doriti 'i avem plăcerea să cercetăm in amănunt toate cirR'ltliriie pămtntului, de la impăratul chiner; Hlao şi etnia ebraici. plnă 1. ultimele conflicte de 1-. RagLail şt Geneva1 A

DOMa8e fereşte! Nu-mi trebuie să scotocesc prin ar hivele strAinilor, ca s-o aflu. Destui oameni, care n-au fost in atare să conducă o slujnică şi un valet, au avut pretenţia si facă ordine tn univers cu pana lor. Nu cumva dorip să ne pierdem timpul citind impreună car lea lui. Bos.uet, episcop de Meaux, intitulată La Poli­ tique de I'Ecrllu,e sainte? Amuzantă politică e aceea a unui popor nenorocit care a fost singeros fără a il războinic, cămătar fără a fi negustor, tîlhar fără a-şi putea pAstra prada, aproape mereu rob şi aproape merea răzvrătit, vindut in piaţă de către Titus şi Adrian aşa cum se vinde animalul pe care aceşti evrei îl numeau sctrnav şi care era mai de folos decit ei. li las declama­ torului Bossuet politica micilor regi din Iudeea şi Sa� maria. care n-au cunoscut decit asasinatul, tncepind cu regele lor David care, făcind meseria de tilhar pentru a ajunge rege, l-a asasinat pe Urie de indată " Ii� 1, 111-1" . (N.e4.ir,) ..


ee a 8')Un$ stApin; şr: infek!ptul SoIdmon, 4:ar� a incep.l l ! p r i n a - ' a s a s i n a p € Adonia, propriu} său batt', i n f a l a a l t a r u l u i . Sint s ă tu. de pedanUsmui absurd care COli­ sac r ă i s t o r i a u n u i asemenea popor invătăturii tlnert1 u l l l i . Nu s î n t mai: put'n sătui de cărţile Î n care S f repeta iabutete lui Herodot şi ate c:elor aseIDerte'a tari despn' vechile mon a r h i i fim Asia ş i despre rep . u b l icile . care a l l

dtspăru1.

Să n e s p u n a Încă 6- dată că Didona, p-reUnsa soră a l u i Pygm a l ion ( care n u sînt n u m e feniciene ) , a f u g i t d i n Fenicia pent r u a c u m p ă r a Î n A f r i c a a t î t a p ă m î n t cît :Il" putea cuprinde O' piele de- bou, şp că, făind-o in fîşll, ea a incolljurat cu acestea un tt'"rUorru imens, pe carl'

a intemeiat Car1agina; t01; aeeşh istol'icj romancieri S'l ne 'Yorbească după aUtia a)tU. şt atiţ;a artii să ne 'Vor· be-aseă dup-ă ei despre eracoJefe- împlinite are l u i Apolo, desp,e inelul Ilf; Gyges, despre· urechHe �t1i Smerd�s şi despre calul l u i D a r i u s care a f ă c ut d i n stăpînul lui

rege l e Persei; s ă se oprească a s u p r a l e g i l o r l u i Charon­

tbs, să n; se repete c:ă mieul oraş S)'ba r i s a trimis trei 5uk de mii tfe bărbati la luptă impoiri1'3 orăşetului Crotona, tare n-a putut Înarma ded. o sut ă de mH de e a m e n i : toate aceste poveşti trebuie pus e ală1uri de lu­

f

poaica lui Rom u l u s Ş I Remu s, de c a l u l T r o i a n ş i b a l e n a lui Iona. Să uităm, deci, de intreaga p ret insă is t ori e vec....e �i, În ceea e e - o priveşte pe c e a modernă, fieca re sit incerc:e ·'Să invete din gr�eme tlrii sale şi din (ele a'e ye(:ini­ t"r:· lectia l'a li Innp; dar să vedem şi toate Jrumo8sete instifutti prin eare nathtnife moder n e 5e remard:

şi această )ec:tÎe Şi

ce vom

va

,. lungă.

Îllvăfa .tin

ea?

A

Cu dt legile ccRventioooJe se 3p-fepie de k-ge-8 fIa­ lurar., eu atit "rafa foste m a i suportabilă. Să ";!edem in

ce fel.

. ...


A ŞAPTEA CONVOI/DIRE

Europa modernt este mal p �us decit Europa aalid,

C

Veti nea înd r ăzn e al ă să sust;f1�i că <lumneavoastf'ă. rll �eză. sinteti mai ceva decit atenienii şi f'oOmant i : că Itll,(e1e dumneavu8stră de cocoşi s a u de gladiatori, hl�f-() imprejmuire de st:ioduri putrede. f ac ma i muU dC'eU CoUseut? Că Iw.f.omi ş i cirpacii care-şi j'Oacă rotu.­ ,"ile in trageditte dumneavoastră sint SUperiMi er.oi1or 'ni Sofocle? Oratorii dumfteawoastră ne fac. 'Oare, 'Să-i u'tăm pe Ctcec.o şi ipe Oemostene? In stirii!. Londra. C'slc, oare, mai bine cirmuită decît vechea Rom ă ? A

Nu; Însă Londra este de mtt de ori superioa r ă Lon­ IIrei de atuftci. şi acdaşi lucru. se poat� spune despre rt'!stul Europei. Ah! Va rog sI.

nu

B

socotiti Grecia, care e supusă a I t a l iei supusă pape i .

t u rcilQr, şi nenorocita parte

A

Nu l e socotesc; dar gind iti-"a că Parisul, cue fiU este astăzi decft cu o zecime mai mic decit Lon d r a . nu

era atunci decit o mică cetate b a r b a r a . Amste r d a m u l nu era dec ît <» mlaştin.ă, Madridut - un. deşert, iat" de la matut drept .al Wmdui pină la g.oHut 80tftic mtll.4 era o sălbăticie; locuitorii aeesw ţinuturi tI'ă.au. asemenea tătarilBf. in tgnoranţă. f.oamete 'Şi barbarie. Credeţi că e pU'tn tucru faptut că astăR la Berlin., tn Suedia. in Polonia, in Rusia. pe tron se află filozofi. şi că' descoperirile marelui nostru Newton au devenit · catehismul nobilimii din Moscova ş i Petersburg? Veti rectmoaşte că nu a.cetaş.i (ucru se iRtimptă pe malurile Dunării sau ale M.anz:ana resu(ui; lumitt a II "e· atI din nord, ciei duomeavoasb"i sinteti ,oameni - ai nor­ dului in comparaţie cu mine, care m·am nhalt ma. ;Oi de paralela 45; dar toate aceste nouliţi fac. oare, c a oamenu- s i tie mai fericiti in aceste tiri ' decft" erau �

....


It' , emea in care Cezar descins pe insul htlJlfne<l­ .,oastră, unde v�a găsit pe jumătate goi? •

a

A

Cred cu Uirie acest lucru; case bune, 1mbrăcăminh� bună, mincare bună, �Iături de legi bune şi de Itbertat(� fac incomparabil mai mult decit foametea, anarhia şi sclavia_ Cei care sint nemulţumiti de Londra n·8 U decit d se ducă În Orcade; vor trăi acolo aşa cum trăiam Doi la Roma in timpul lui Cezar; vor mînca ptine d(' g ev u :��n��: o ��Ii�� Ud� ���e:��1� ��IC:li� aS;:���m���I� ei; cei care o propovăduiesc n·au decit să dea exemplu. n u n r Nate�:' n�� �����c�t !��:o�:f� ��1 d��b��� ai�u :��: lamentului, nici prerogative ale coroanei, nici companie 8 Indiilor, nici impozit de trei shilingi la liră pentru dmp şi pentru pajişte, şi de un shiling pentru fereastrl'Î. Dumneavoastră poate că ati corupt natura; 1n Orcadc 38 U În tara topinambuşilor ea nu s'a alterat A

Şi dacă v-aş spune et1 sălbaticii sînt c.ei ...tura. şi noi - ce care-j urmăm legile?

Qafe

corup

c

i e u i bttr��sa���\ 'n��T�� �n �e�mt"tr:��;r���r I� d���:!� oastră Majestatea· Voastră, a nu putea sa iei fi eăsâ­ v*orie decit o singură femeie �i a plăti mai mult de un sfert din venit in fiecare an, fără a socoti alte lucruri Impotriva naturii, despre care RU mai vorbesc, Îoseamnă .. urma legile naturii? A

toa:'.: �:e�o����: �!�::' �e�rrar�� ��tfno:� n;r .t�de� eata, ace.şti doi fii virstnici ai naturii. ne Jnvafa sa

căutăm In toate bunăstarea noastră �i S-(I procurăm lr r un e 1!:ati8 dc: � ���s:r� ? ��t:te��::�� :de!�ia:v� �!;c: 401 bMr1ni cardinali s-ar tntilni in timpul postului. 1IlOrii ...


s

p

r a ��dlbatiei !� �r� 'tub p"::n P;:�ru .: c�l:!: ��:�e, eşt C:!il� diA Pădurea Neagră sau din ChicacltM ar face IW('Je:şl "'UNU? FJ bfae. ii

la ce concluzie vreti si ajungeti? A

La concluzia la care vor ajunge şi cei doi cardln.d: a m a i ��:/� �e:j���:C�'c!�e :� ����d� ��l 'm���t� nJutor societăţii vor fi, deci, cei care vor urma cel mai Ilideaproape legile naturii. Cei care vor inventa artele (ceea ce este un mare dar de la Dumnezeu , cei care vor propune legi (ceea ce este infinit mai uşor)) vor fi, ded, /leeia care se vor fi supus in cea mal mare măsură legi uaturale: aşadar, cu cit artele vor fi mai mult cultivate 'II proprietatea asigurată, cu atit legea naturalA va it. rnte-adevăr, mai fidel urmată. Deci, atunci cind sintem de acord si pllitim trei shillngi pentru fiecare tiri ster­ lină. 'pentru a ne bucura tn mai mare siguranţ.if de cei>­ lalti şaptesprezece sbiUngi; cind sîntem de acord să ��:f:�1 ���rt5ţ;! �:!r�e.aa�bi;:: i��;;e:�r�t ş�e��:n�: l'Onducitorul republicii; cînd nu luăm În căsitorie decit s em e � ��;ă�lici� d ����� (���Ţ� c:i !t�t!r;;: bO::lt, ��ie arhiepiseop de Cantef'"bury să aibă un venit de dou�· ",cezece mii de ·lire pentru a-i izbavi pe cei săraci, pentru a propovădui virtutea dacă ştie să propovă­ lluÎască, pentru a p'stra pacea tn rindul clerului ·etc., .' etc., face mai mult decit tmbun'tltim legea naturaJ� mergem mchiar mai departe de scop; pe cind slU baticLlif izolat şi necioplit (dacă existi asemenea animale pe r::. in�·e l �f��n::taca;:nllm �e!��� id��itm ��t ) pe��e�1!���: legea naturalI'. fiind inutil lui şi tuturor oamenilor? O albinl care n-ar face nici miere. nici cearl!i, o rini a b a ��: a�t��ăl� l:;;: I�: ��t�:�f:, �r� �-s�� i�:ti���� lor: oamertii nesociamli incalcI' instinctul naturii umane.'" • laii oaut dintre ....coIeie de crediRtI ale fllozolilel lui VGllalrtt Interpretarea ouYmtalai ..twi fa Haiul tie naturi sociali. (N. ed. • tr•

....


Cu alte cuvinte, omul, deghizat cu ajutoTul Hnii oUor sau a l excrementelor viermilor IT)ătase, invet\tr d u is u s j 1 O ă e t r acesta este o m u l natural, b r a z i l i a n u l gol este omul artificial?

de n f :� �!�t� �a : 8 �:�furi: d : � � J� f��� � ��� � �� iar A

Nu; Însă brazilianu! e un animal care n-a dobindit incă atributele speciei sale. E o p a s ă re c ă r e i a ii c r e s c c u mare intirziere a r i p i l e , o omidă î n c h i s ă În găoacea s a , c a r e nu va deveni f luture decit peste citeva secole. V a a v e a , poate, t n t r - o zj, un Newton şi un Locke, ş i atunci va fi dus l a bun sfîrşit intreaga evolutie a speciei umane*, presupunînd că organele b r a z i l i a n u l u i sint destul de putern ice ş i destul de suple pentru aceasta : c ă c i totul depinde de o r g a n e . D a r c e impor­ tanţă au pentru mine, la urma urmei, caracterul unui brazilian sau sentimentele a l t u i s ă l batic. nici u n u l , nici cel ă l a l t , şi vreau să fericit acasă l a m ine. fel ul m e u . Trebuie să cercetezi sta rea in c a r e afli, şi nu În c a r e n u t e p o t i afl a .

a realiza

in

fiu

starea

Eu nu sint te

A OPTA CONVO�BI�E

Despre rolrii cu l;upul

..

Europa de astăzi mi se pare a fi asemenea u �ui mare

tîrg . Găsiţi in ea tot ceea ce crezi necesa r vieU�; există corpuri de gardă pentru a veghea l a siguranţa maga­ zinelor; escroci care cîştigă l a zaruri banii pe care îi pierd cei păcăliti; leneşi care cer pomană şi mario­ nete la tirgul Saint-Germ a i n .

de.

din

:r=a��ide;.U�ţ d�ctf�seo��r ::tic���: p�:r,:bU::mi��: condiţiilor materiale de viaţă, 4:lt şi prin progre8u1 ttiin telor. Vol­ taire nu desparte nk:iodatl aceste 4ou.i elemente constl:tullve ale· civilizatiei. (N. ed. rr.) vaIO

",,,


A

n�ate acestea SIR! convenţii, aşa cum vedeti; i a r Ul'('ste conve n ţ i i ale tirgul u i se fntemeiazil pe nevoile oll1ului. pe n a t u r a sa, pe dezvoltarea i n t e l i gentei sale. II(' cauza dintri, care eliberează resortul cauzelor se­ I.' unde. Sint convins că acelaşi lucru se intimplA şi in­ tr-o republică d e furnici: le vedem agiUn d u -se fără a i n telege prea bine ce fac; par a alerga la intîmplare, clar, poate, acelaşi lucru î l cred şi ele despre noi; Îşi lin tirgul a � c u m noi î l tinem pe al nostru. In ceea ce lIIa p d veşte, nu sint cu totul nemu l t u m i t de dugheana me8.

Printre conventiile care-mi displac in acest mare tirg a l l u m i i . există În special douA care m A scot din sărite: negot u l cu sclavi ş i existenţa ş a r l a t a n i l o r că­ rora l i se p l a tesc leacUfiie atit de scump. Montesquieu In-a amuzat mult iA capito l u l du despre negri. E foarte ('()mic, triumfă Înveselindu-se de necl:reptatea noaslră_

N-avem, intr-a devar, dreptul natural de a lega un cetatean a l Angolei pentru a-I t r i m ite să m unceasc ă , sub lovituri de v i n ă de bou, pe p l a n t a l i i l e noastre de zahar din Barhados, aş.a: c u m avem dreptul natural de a goni la v î n ă toare ciinele pe care l-am h r ă ni t ; avem. ins.ă, dreptul de conventie. Pen t r u ce se vinde acest negru? Sau pentru ce se I a s ă vindut? L-am cumpărat, imi apartine; ce r ă u îi fac? Munceşte ca u n cal, it h rlinesc prost. il imbrac aşijderea. e blitut cînd n u asc u l tă . ce e de mirare i n toate astea? Ne purtăm, oare, mai bine cu soldaţii noş t r i ? Nu şi-au pierdut l ibertatea pentru tot­ dea u n a , asemenea negr u l u ! ? Singura d iferentă intre ne­ gru şi sol d a t este că acesta din urmă costă m u l t mai putin, Un negru frumos costă astăzi cel putin cinci sute . de scuzi, i n timp ce un soldat frumos abi a costA c inci­ zec i . Nici u n u l , nici ceUH a l t nu pot parAsi locul În care se a f l a ; şi unul şi cel ă l a H sint b ă t u ţ i pentru cea m a i mică greşeaU i . S i m b r i a e s t e c a m aceeaş.i; i a r negrul a r e a s u p r a sold a t u l u i avantaj u l de a n u - şi r i sca v i a t a şi ' de a ' şi-o petrece împreuna cu negresa şi negrişorii '

lui.

..,


..

Cut:n ? 1 Credeţi că re n-are preţ?

UfI

om fşi poate vinde "bertatea

A

Orice se poate vinde: cu atU mai rău pentru el da­ el-mi vinde ieftin un lucru atU de preţios. Spuneti 4espre el că e un imbecil. dar nu spuneţi despre mine .. sint un escroc. c

�i se pare că Grotius, in cartea a J I -a, capitolul al aprobă sclavia; găseşte chiar condiţia unui sclav fiind mai avantajoasă decft cea a unui zilier, care DU e intotdeauna sigur de pUnea de miine. V-tea, ea

Dar Montesquieu priveşte servitutea ca pe un fel de păcat impotriva naturii. lat� un olandez. cet�tean Jtber, care este pentru sclavie, şi un francez care este impotriva ei; el nu crede nici m�car in dreptur răz­ boiului. A

�i ce alt drept poate exista tn război decit dreptul eelui mai tare? Presupun că mă găsesc in America, prins intr-o actiune impotriva spaniolilor. Un sRaniol m-a rănit, sint gata să-l ucid, el tmi spune: - Viteazule englez, nu mâ omori, şi am să te slujesc. Accept pro­ punerea, ti fac aceast� plăcere, il hrănesc cu usturoi şi ceapă; serile, Înainte de culcare, imi citeşte din Don Quijote; ce rău e in toate astea, vă ro�? Dacă eu m� ;��idf�C?U t��r ���ni��,innua����1i d�c�t��ac�rd�o:i f�� spune impăratul Iustinian. Montesquieu nu afirmi!, oare, �i el că există popoare n t ru o8l1leoi, un ur =c:u �'b�ş�� it�8�:, des� i ��� la e:��le cum

E ad vi!rat că spune acest lucru şi oă-1 citează pe eăpitanule Jean Perry tn Star-ea prMUfltd a Rusiei; dar citează in felul sătI obişnuit. Jean Perry zice tocmai eomrariul. lată propriile sale cuvinte: Tarul a porun-

ti

OI

III


eft ca nimeni to vUtor să nu numească sclavul său, glup, ci doar rab, care inseamnă supus. E adevărat că poporul nu trage din asta nici un folos real, căci el este �i astăzi sclav". Intr-adevăr, toţi cultivatorii, toţi locuitorii pămintu­ rilor aparţinind boierilor sau preotilor sint sclavi. Dacă tmpărăteasa Rusiei va incepe să-i elibereze pe oameni, tşi Dae f:u1er,ri:p �C��sşti�e�u �r::ni�ri� ����ltorJi, meşteşugarii, tirgovetii, care nu sint cetăţeni ai marilor oraşe, sint incă sclavi, şerbi legaţi de pămint; in Polon ri vi c e �:�if�, ��j��ltat� �� .�r!�che������, rnl:_�� �t din Burgundia; şi ceea ce este contradictoriu e faptul el sint sclavi ai preotilor. Există un episcop care n-are decit şerbi legaţi de glie şi lipsiţi de drepturi pe terito­ riul lui: iată umanitatea, iată mila creştină. Cit despre sclavii făcuţi in timpul războiului, nu veţi vedea la clÎ;­ lugării cavaleri de Malta decit sclavi din Turcia sau de pe coastele Africii, inlănţuiţi la ramele galerelor lor $l'eş{ine. A Pe legea mea, dacă episcopii şi călugării au sclavi, vreau şi eu să am. B Ar fi mai bine să nu aibă nimeni. se

c

r t ci s u per:e� J � C:ba�:I�� ��tt::�t �r:rr��� �!U fi s:!::�aUCd: turci şi de toate puterile, şi cind se va clădi oraşul rm­ picării in jurul gropii pe care voiau 5-0 sape pină În eentruI pămîntului, pentru a afla cu precizie CUIR' tre­ buie să te porti la suprafaţă. A NOUA CONVO R B I R E

Deepre ..,Irftele 'nrobJle

sinteti de acord cu robia trupului, adariie robia spiritului?

Dacii DO veti

...

eel

JU'tln


A

S ă ne intelegem, vă rog. Nu a d m i t robia trupului printre principiile societăţ i i . S p u n doar că este m a i bine. p e n t r u u n invins, s ă fie s c l a v d e c i t si fie ucis, i n c a z u l t n c a r e iubeşte mai m u l t viaţa decit libertatea. Spun că negru l care se vinde e u n nebun, şi că p ă ­ rintele n e g r u c a r e - ş i vinde cop i l u l e u n b a r b a r , d a r că eu a m destuhl j u decată pentru a - I c u m p ă r a pe acest negru şi a - I pune să muncească pe plantatia mea d e zahă r . I nteresul meu e s t e ca e l să fie sănătos ca s ă poată m u n c i . Voi fi omenos f a ţ ă d e el şi n u voi pretinde din pa rtea l u i mai multă recunoştinţă decft d i n partea calului meu, căruia stnt obligat s ă - i dau ovăz dacă vreau s ă m ă s l ujească. Mă port cu calul meu c a m cum s e poartă Dumnezeu cu omul. Dacă Dumnezeu l-a făcut pe om pentru a trăi citeva minute i n graj d u l pămin­ t u l u i , trebuia s ă - i dea şi d e mincare; căcî a r fi absurd s ă - i f i dat in d a r foamea şi stom a c u l , ş i s ă fi uitat să-I h r ănească .

Şi

c

dacă s c l a v u l dumneavoastră n u v ă este de folos?

li voi da l i bertatea, f ă r ă îndoi a l ă , c h i a r dacă s - a r face călugăr. D a r ce credeţi despre sclavia s p i r i t u l u i ?

A Ce numiti scl a vie a spiritului? Acel obicei pe care-I avem de a supune s p i r i t u l co­ piilor no�tri, aşa cum femeile c a r aibe modelează capul copi i l o r l o r ; d e a - i face la inceput să ingaime nişte prostit d e care noi î n ş i ne ne batem joc; d e a-i face s ă creadă a c e s t e prostii de i n d a t ă ce sint Î n stare s ă cread ă : de a l u a astfel toate m ă s u r i l e posi b i l e pentru a face natiunea n ă ftngă, nevrednică ş i b a r b a r ă ; de a institui, in sfirş.it. legi ce-i impiedică pe oameni s ă scrie, să vor­ bească şi chiar s ă gindească, asemenea lui Arnolphe. care, in comedia c u n oscută / 9 vrea ca i n ţ8sa l u i să n u

...


existe masă de scris decît pentru el, iar din Anges să facă o imbecit�, pentru a se folosi de ea.

A Dac-ar exista asemenea legi i n Anglia, aş organiza o conspiraţie pentn,l a l e aboli, sau a ş fUgi pentru wt· deauna din insula mea după ce-i voi f i dat foc.

e

Totuşi, e bine ca nu toată lumea să spună ceea ce gtndeşte. Nu trebuie să insulţi nici in scris, nici tn dis­ cursuri, puterile şi legile l a a d ă postul că rora te bucurJ de avere, de libertate şi de toate plăcerile vieţii.

A Nu, fără îndoi a l ă , iar îndrăzneţuJ instigator trebuie pedepsit: dar, pentru' c ă oamenii pot abuza de seris. trebuie, oare. -să le interzicem -să - I foloseasc ă ? E c a şi cum cineva a r pune să vi se taie limba pentru a vă impiedica să spuneţi lucruri neplăcute. Pe -stradă se fură; trebuie, oare, să ni se interzică si! circulăm pe ea? Oamenii spun prostii şi Inj u r ă : trebuie să le interzicem să vorbească? La noi, fiecare poate scrie ceea ce gin­ deşte pe riscul şi răspunderea lui; este -singurul fel In care te poţi a dresa naţiunii. Dacă ea găseşte că ai fost ridicol, te fluieră : dacă a i instigat, te pedepseşte: dacă ai fost inţelept şi nobil, te iubeşte şi te răsplăteşte. Libertatea' de a vorbi oamenilor cu ajutorul penei este recunoscută in Anglia ca şi in Polonia, în Provinciile Unite, in Suedia; care ne imită: ea trebuie să fie re· cunoscută În Elveţia, căci a l t fel Elveţia n-ar fi d em n ă să f i e l i b e r ă . Oamenii nu s i n t l i b e r i d a c ă s î n t l i p s i ţ i d e libertatea de a-şi explica gîn durile.

Şi dacă v-aţi fi născut in Roma mooernă?

A Le-aş fi ridicat un a l t a t lui Cicero 'Şi Tacit, oameni ai Romei antice; aş fi urcat in acest altar şi, cu p ă l ă ria l u i Brutus pe cap şi cu pumnalul său in min.ă. aş fi chemat 0porul să-şi redobîndească drepturile naturale e p r fi restabilit tribunalul, aşa cum 9 a z

f, � ���t �i �� ��:� �� C

,..


ŞI

c aţi fi sfirşit ca e l .

A

Poate, dar n u pot să v ă descriu groaza pe care mi-. inspirat-o sclavia romanilor in timpul ultimei mele c ă l ă torii; mă infioram văzînd franciscan! l a Capitoliu. Patru compatrioţi de-ai mei au inchiriat un vas pentru a se duce să deseneze ruinele nefolositoare ale Palmirei şi Baalbekului; am fost ispitit de o sută de ori să toaT­ mez doisprezece oameni pe cheltuiala mea pentru a transforma in ruine viziunile inchizitorilor in ţările În care omul e subjugat de aceşti monştri. E rQtt I meu este amiral u l B lake. Trimis de Cromwell pentru a semna un tratat cu Juao de B ragan ) 8, rege a l Portugaliei, acesta S-B scuzat că nu poate incheia tratatul fiindcă ma rele inchizitor nu era de acord să se poarte negocieri cu ereticii . .. Lăsaţi-mă pe mine. i-a spus B l a ke, va veni si semneze tratatul l a bordul vasului meu " . Palatul ace­ lui călugăr se afla pe Tago, iar de cea l a l tă parte era flota noastră. Amiralul trimite asupra lui o salvă de C i v e ă se t i _ p n decit j u mătate din ceea ce trebuia să facă ; ar fi trebuit să interzică tuturor inchizitorilor să tiranizeze sufletele a r n t m i, l e c n cr OOlelle şti.

f:;���i; � :!�!��ht r� �!i�i: � f:���� �� :�::;:.

= �� ::t ���� \�i �: ��� !�r�� !� :: �&� ,��: Vorbiţi ca un adevărat englez. A

C. u n om, aşa cum toţi oamenii ar vorbi daca ar tndrlzat. ... Vreţi să vă spun care este cel mai mare neaJUfts a l speciei umane?

c

- Mi-aţi race o bucurie; imi place şă-mi cunosc semeRiL

� rlmlne, deci. pentru Voltaire In t7� In 1731: simbolul şi chiar garantia un. umanltlti

ceea

(N. ed.. (r.)

...

ce era

s.,erloare.


Acest

Totuşi, rbboi .

neajulI! este toate

A

că oamenii stnt proşti şi laşi.

c

naţiunile

dau

dovadă

de

curaj

tn

Da, asemenea cailo!,. care tremură l a prima bataie a tobelar şi care inaintează cu fală după ce au fost cHscJpJ.inaţi prin o sutii de bătăi de tobă şi o sută de lovituri de bici.

A ZECEA CONVORBIRE

De.Jpre religie c

De vreme ce credeţi ci soarta omului este d e a-şi explica in mod liber gin durile, aşi dori să se poati tipări orice despre guvern şi despre religie?

A Cine pă strează tăcere asupra acestor două lucruri, cine nu tnd răzneşte să privească drept aceşti doi poli ai vieţii omeneşti nu este a l tceva decit un laş. Dacă o-am fi ştiut să scriem, am fi fost oprimaţi de Iacob a l I I - lea şi de cancelarul său Jeffreys; iar milordul de Canter­ bury ar porunci să fim biciuiţi l a poarta catedralei sale. Pana noastră a fost cea dintii armă impotriva tiraniei, iar spada - cea de-a doua.

c

Cum ? ! Să scrii i m potriva religiei ţării talel Vă pripiţi, domn ule C ; dacă primii creştini n-ar fi avut libertatea de a scrie impotriva religiei imperiului roman, n-ar fi intemeiat-o niciodată pe a lor; ei au scris evanghelia Mariei, a lui Iacob, a copilă riei, a evreilor, a lui Barnabeu, a lui Luca, a lui Ioan, a l u i Matei, a lui Marcu: a u scris cincizeci şi patru de evanghelii. Ei au făcut scrisorile lui Isus către un rege din Edesa, ale lui Pilat către Tiberiu, ale lui Pavel către Seneea, şi profefiil'e sibUelor iA acrostihuri, şi simbolu l celor doi-

...


sprezece apostoli, şi testamentul celor doisprezece patriarhi. �i cartea lui Enoh, şi einci · sau · �ase apOC8tipsuri, şi false constituţii apostolice etc., elco Ce fi au scris? Pentru ce doriţi să ne răpiţi l i bertatea pe care ei au avut-.o? Dumnezeu să mă păzească să interzic această Iiber­

tat-e preţioa'Si� Dar vreau. f PH e

ea

în l!'5ta sili existe măsurâ,

t!C:�1e�aa-� : � t�=�:��i= n���.�

'Pe cei de fată.

A

Nici eu .u n cer ca societatea să fie insultată. ci lu­ miaată. Dacă religia ţării este divină ( ş i fiecare natiune susţine asta) , o sută de mii de volume lansate impotriva ei nu-! vor face mai m u l t rău decit a r putea să facă o sută 4e .. de Duigăti de upadă UM zU:l de omm:.

Porţae ifllernului

0-0 VOI"

:putea imringe, după cum �

.ştiţi: cum ar putea ur.,te caradere negre salse pe b î r t ie aibă s-o distrugă? Î a a ..m (j i a

�Zj : ��� � �s��.�� � = ��� ��

'" �; daci, dm inllnqol.... .... gi '" boRzi adaugă Cfft:fIlOOii rUlâcole teg&ar .uue.. mistere �te 010 cak!i 4ivUIe �e dW: ZofV.aslnl şi Confucias, ommirea .-ar I:coebut, oare., să mulţumească � care ar cucăţa templul lui Damoezeu .de gt:Uloaiele pe care a�u ne­ P0I"4dIi le-.- arlllllllt in do? •

Imi pic.e(i a it f.oacle sat1aat� .care slAt aceste pre­ cepte ale ·lui Zoroastru şi ale lui Confucius?

..

Caatucius mi �: .. Si I'm faci o8menitoc oCeea. Q!: .-ai -bi -t:a � să-ti fad ... . EA ap1I1le: ..Fi cee a ce ai � să ti se faei; uiti ju­ 'SUitde ,. .Jttl-4i aduee aminte decit de tH....efaeer...... . Con ­ lidri" ch'epl 4.aloAe �1. şi omenia . Nu ni ti t a decit D 4ege a tui ZorOIistru. ca·re 00P,rMl4e tot t'leeB. ee moraia are mat pur, şi -care este "COn­ turlal hifnOSt!(gt plf'0batM'ism .at iezuiţt1<M": .:Cmd v.ei ...


sta ta i n doi a ră dacă un lucru este bun sau r ă u , a111ine-te să-I faci». Nicj u n flIQrarist� nici un iiIoza' sau k:gisbttM .... a spus ş i n - a r fi putut să spUft� i:eva mai pr�5QS. 4e această maxi m ă . Dacă, mai Ur:z..i u . doctorii pe.uai. sau i:binezi a u a d ă u gat adoratiei lui Dumnezeu � i tlodrLRei virtuţii himere fantastice, aparLţii, vedenii, plaiuri, m i n u n i . pGSedări, scapulare� dacă au Vtut să nu fie mfncate de�it anumite alimente in cinstea lui ZarlDastru şi Con fucius; dacă au p.retins că ştiu toat-e seereieIe familiei acestor doi m a r i oameni; dacă Sr-au certat trei sute de a n i pentru a �ti in ce fel a fost făcut sau zămis­ lit Conrucius; d'ad au ins.tituit practk:i superstiti€lase, ce făceau să treaei i n buzunarele lor ba,di sufletelor pio.ase� - dacă ş i - a u intemeiat rnăretia vremebJ.ică pe prostia acestor su nete sărace cu d u h u l ! dacă, in siirşit, au inarmat fan.ati€i pentru a le susţine năs€od,Ue cu aj.u t o r u l s a b iei şi al focufui. este neindoios €ă aceşti imc i t re r a ����!: �a�����! ş ? ���,O;::�t�v: r �e\�s::�{�� abuz u r i ale rel igiei soHstice, a fost bine [ă�ătorul patriei sate_ Adeseo.ri ..u:eşti bine�ăc.ători a1l1 fost prost răspl ăUţi. Au it>st · arş� sau o t r ă v iţi, sau a u murii În �b�ang, şi orice refo r m ă a dat na�tere la răzb"ai�. A

Era greşea l a legi u i r i i . N u mai există r ă zboaie reli­ gLoase de € i n d guvernele a u fost destu l tie inţelepte pen t r L! a reprLma teologia. Eu a ş vrea, spre cin stea r a ţ i u n i i , să fie nu reprimată, t i a b o l ;t ă : este prea ruş:inos di s-a făli:ut o şUintă d i n această neb u n i e . Ş t i u bine l a ce fo.loseşte un preot care tine regis t r u t n aşterilor şi al mortilor� �are stringe PQ­ mana pentru săraci� care-i m i n giie pe bolnayL,. care aduce pacea Î n ramilH� dar la te sint buni tOOlogil? Cu ce se v a a l ege societatea atunci c i n d se v a şti bine că u n Î n ge r este i n f i n i t secundum quid, * că Scipio şi Cato sint osiruJi.ţi pentru că n-au fost creştini, ş i că eJdstă o "' pe ce temei.

(N. t.)

56'


diferenţă esenţială intre cate.gor.ematic şi aifJcategm;e­

malle?

Nu�l admirati, oare, pe Toma d ' Aquino, care hotă ­ ră,te că .. părţile irascibile şi concupiscibile nu Un de apetitul Intelectua l " ? E l examinează indelung dacă ce­ remoniile legii sint inaintea legii. mie de pagini sint acoperite cu aceste frumoase lucruri, şi cinci sute de mII de oameni l e studiază. Teologii au cercetat timp indelungat dacă Dumnezeu poate fi dovleac sau scarabeu; dacă atunci dnd ai pri­ mit euharistia, o lepezi in latrină. Aceste extravaganţe au preocupat nişte capete cu barbă in tări ce au dat naştere unor oameni mari. Motiv pentru care u n scriitor� prieten a l raţiunii, a spus de mai multe ori că marele rău de care suferim este tă încă nu. ştim cît de mult sintem mai prejos de hotentoU 1. anumite privinţe. Am mers mai departe decît grecii şi romanii in unele arte, dar in aceasta am rămas nişte brute: asemenea acelor animale din Nil care aveau o parte vie, in timp ce cea laltă nu era incă decît mîl. Cine a r crede? Un nebun, după ce a repetat toate p rostiile scolastice timp de doi ani, îşi primeşte cu pompă zurgălăii şi sceptru l ; se tmpăunează, işi d ă im� r r t e � ' Şi ri ş i o e t ridicat altare, iar cei care au inventat căruţa, suveica, rindeaua şi ferăstră u l sint necunoscuţi.

O

r� �� ���

��:;!� :' �: 4�;: :{ � e:�� ���: li ���� A

E neapărată nevoie ca teologia să fie distrusă, aşa cum au fost distruse astrologia judiciară, magia, b.� gheta magică, cabala şi camera instelată.

C

� ' \.

Să distrugem atit cît ne va sta in putinţă aceste omizi din grădinile noastre şi si nu l ă s ă m decit privi· I e f r S P ; pa r in ee ce şi veninos sint de acord să fie nimicit.

��:!t:! �

O

� ::�1::; J�� t:P� � ��t� J!z:�:f�l:: A

religie cinstită - pe legea mea! -, lnterneiaU. pe acte ale parlamentului, dependen.U. • de suveran - iatl

'"


:n:n t��� f:ti :: �Y :� : ra � := d:��:lleitb!'j

o l J d i r şi toleranţi. Citeam acum ctteva zile un poem frantuzesc despre ar./lfie, poent didactic şi oareeum adormitor, fiind mo>­ noton·. Autorul, vorbind despre Anglia, căreia graţia lui Dumnezeu ti este refuzată (deşi monarhul dumnea­ voastră tlft spune rege prin graţia Domnului, asemenea tuturor celorlalti) , autorul, zic, se exprimă astfel kt versuri destul de plate: Aceastcl IIUgI4. fecundt'J peplnkr4 a cr-eştint'JtdţU. Angiia. tR car4- atlta hUr/ma a sft.4biltut pe vr4mun, Pritnind aslPl toate r.eligiile. Nu mai �j§ decit un tr�marman de viziuni nebulletM... DtJ. lloi 9tem. Doamlle, popar.ul cel mal drag lie, A�-II IIOa8 Jt.t'S faci !!1- lumineze r-llZele cele mai limped. Ad8fJdr-oqnlc pur..-tnvdliJIur4 oeşnlC4! p,.QItţa esJl QllţAzl '4galul Iti" cr4djnClos�

(Cintul IV.

v.

ttt-t4$)

Iată UD httru original, cu pepiniera şi cu razelţ 1. limpezi! Francezii cred intotdeauna că trebuie să dea tonul celorlalte naţiuni; parc�ar fi vorba despre un me­ nuet sau despre o modă nouă. Ne pling pentru că .� tem Iiberi1 Prin ce, vă rog. este, oare, Franta regat"" crMlincios .tU InrJăţăturU rJeşnice? S-a intimplat acest lucru atund cfnd o bulă ridicolă, fabricată l a Paris. intr-uA colegiu de iezuiţi. ş i peeetluitlt l a Roma de _ colegiu de cllrdinali, a împă rţit intreaga Franţă şi a făcut mai multi prizonieri şi exilaţi decit numărul sol� datilor pe care·1 avea in acel moment? O, regat or� dinciosl c v S ' ' ver i al c e e p i sint sigur că nimeni dintre noi nu va regreta timpul j;n car#- pe "r.emur,t. a strAlucit atUa lumind. Aceasta se in· timpla, oare, pe vremea cind papii ne trimiteau legaţi pentru a ceda veniturile noastre italienilor ş i impuneau o zeciuială asupra bunurilor noastre pentru a-şi p l iU, femeile w;oare? Sau atunci c i n d c e l e t r e i regate ale

::�:!�: ��t��:r�:ii : ��=��� t: :� � ;: ���::'

.. Voltaire . - 8 foat deloc blind cu Louls R:aclne. rn 1141 I I diidea cu Ironie Co� .ur 5011 pohru De la R.eUgiOll . Il reproşa Iar in cee.. ce pr1vette eustul meaotorda

=:: �k.:'

3fVOIII.n

_

'-

la


noastre· �u:_ ., căhJogiri � i de lRiracofe? Aasf poet miil o r este u n pr�t ceNîţea»: El a ' trebui· ma; degrabă s ă - i ureze patriei sale suficient de m u l t e

raze limpezi

ta

să-şi; dea soma d a r dşfjga imffft1«m-ne; aceste r a z e te fat: să �i d mi este �sa r ta gaficanii si trimită Rt1ăzed clIe m. de- IiFe sterline 'a Roma in fiecare an, �i t:i ang�aoii, ca-re ptă-teatt pe -.remu r i impozit sffn­ tuhU Petra, se .ltau rufundali, pe atumÎ, i1'1 cea mai I'ras-tea.sel: barbar�.

ea

E foarte bine spus; reliefa n u constă in a-ti tr i m i te b a n i i l a Roma. E un adevăr leCUROSf.ut RtI numai de cei care au sfărîma.t acest Jug, dar şi d� t:ei care-) poa rtă .

..

Trebuie neapărat ca, re)igaa să fie eJlurată; E u r opa intreagă cere acest �veJ'l.t-. Aceasiă operă măreată a fost începută 3 1O UJM. aproape două sute c i n zicezi de ani; Însă oamenii n u se deşteaptă decit incet u l cu incetul. Cine ar li erezut, aiunci, c ă vo r fi anatizafe razere soa rerui� fi:ă mlgeru_ va frarr!'.mife efedrieitate �i că va n descoperi1ă gravitaţia universală, r�e eare conduce un ive rs u l ? A venn timpur (3- oameni am de luminaţi să n u m a i fie sdavi-. ai orbilor. Mă apucă risul atunci efnd văd o aca­ demie de ştiinţe obFigată să se conformeze hotăririi uner congregatn a sfîntului oficiu. Teotogta n-a rost niciodată bună decit S3 intoarcă ereierel'e pe dos, ş i cfi:eodată siatete. Ea singură dă l1"aştere ateilor, eăci numărul m a re de m i c i teo.logi, fi:are a u destul bu n - s tmţ pentru a-şi da seama de ridic o l u l acestei i n v ă 1 ă t u r i h i m erice, nu ştiu suficient de m u l t penin.l a (1 irt}oc.ui eu o filozofie sănătoasă. Teologia, 6I'Juh ei, este, potrivit semnthcafiei c u v î n t u lui, ştiinţa lui Dumnezeu: O I , nemernicii c a re a u profanat această şlnJJţa- au dat naştere unor idei absurde despre D u m ne­ ·2eu; de aiei, ajttng �a corrc l u z i a că divinitatea este o h.meră, dat fiind c.1i teologia este himerică. E c a �i cind ai s p tme că. m I" trebUie s ă iei ehit1ină dacă a i rebră, " k i să fii regim daeă eşti suferind, nici să ţi se i� singe dMă ai făcut apoplexie-, pentr\lo c:ă ell:istă doctori n�priceJluti: e ta şi. dodo ai spune eă DU "rebuie să ClU10Şti JiWrsul asbt"tar hindcă au e�fat astro}ogi; Înseamnă să n u recunoşti rezultatele evi dente a r chimiei,

...


flindci dUmişu iariatani, .au pretins .că . iahra ..auI" . Oamenii de l ume, şi m a i. ignoranti decit aceşti mici teologi, spu,:!: iată baca l a ureaţi şi licentiati care nu cred i n Dumnezeu; pentru ce am crede noi? Prieteni. o 'ŞIUntă f.aJiă <dă fUlIŞtene ateismu1ui: .. şti� �1t.ă .adevi...ati ii face pe 'Om să .se prostemeze i. fata chvinită+i.; ea it tace .�t şi inte1�t pe aeela pe aH'e t.:ologia i-a făcut nelh'epl şi .nesoroăt. Iată ce a m citit in această c ă rticică. şi mi-am Urut dm ea profesiunea de cred inlă.

A UNSPI/EZECEA CDI\IVOR811lE ....... ......,r.I ,•

Am .discutat despre lucruri eare ne .,,-ives<: 4)e toti Ioorle ladea.proape.; O&meftft s:int iipsiti d-e minte atunci cind preferă si m.earg.,i 'a riaimre sau să joace ptcbet In toc să se mmuiasc.ă asupra! uaoc suh1ede atit de importante. Prmud oost-n. !e1 era să a.pcoiua clăm drep­ tul păcii ii al războiuhd; iacă o-am 1f00000i 0 t � efe. A Ce ln'1deg.et. p r.tR d.rePtul .. ăzbuiahtH' B

fou e s mai

i

; d n

ă e

r s Î e satt buni,

�� �mutt ;��-ded�� ;� t�r� de:�ufuri �� ţ��t�1' � :: �� tE-azi" două sufe " a greci ş1 miar _ton e.m. Gro

p

..

a� ho��)' J�:�e.s�rai��L�l'�:'di!cet.��:păcii

francezi de pe o sută de m i l e de pămînt? Drephd il cunosc destut de ţ>ine: este acela de a-ţi tine cuvi n ­ tul ş i d e a - j Usa � tol� oamenii să s e bucure de drep­ tudle naturale; dac Qcef'tu( războiltLui Ali şUu ce este. Codut -uciderii oanteRi1or mi se pare a ti o fantezie

...


eiudaHli. Sper eli, tn cul1nd, vom aoţi1or de drumul mare.

avea

j urispf.Udenta

C

Cum vom împăca această oroare atu de velhe, atit de universală a războiului, cu jdeile drepUltli şi nedrep� tăţji, c u această bunăvoinţă pentru cei asemenea nouii, despre care pretindem că se naşte odatili GU ROI, cu fru� mosul şi cu cinstea?

..

S�o l u ă m mai uşor. Această crimă, care oonstă tn a comite u n mare n u m i r de crime cu drapelul frunte, n u este aut de universală precum spuneti. Am remarcat mai inainte că brahmanii ş i primitivii n u miţi quaker.i-nu s-au făcut niciodata vinovati de această grozăvje. Nati­ unile care trăiesc dincolo de Gange varsi foarte rar singele altora. Ş i n-am citit ca republica San�Marino să fi dorit vreodată război, deşi ea are cam tot aut pămint cit avea Rom u l u s . Popoarele de pe Ind şi de pe Hydaspe au fost foarte surprinse văzindu�i pe cei dintii boţi inarmati care veneau să pună stăpinire pe frumoasa lor tară. Mai multe popoare a l e Amerh:ii nu auziseră aiclodată vorbindu-se despre acest păcat oribil, atunci cind spaniolii le-au atacat cu Evanghelia in mină. Despre canaaneeni n u se spune că a r fi pornit vreo­ dată război impotriva cuiva, pină cind o "oardă de evrei a apărut dintr-o dată, a dat foc satelor, a ucis femeile t l e r. v p e

� C".i�

tn

�:�� �:�� ��e:�t�f��:e)� :;�� � �::�;�� A

Aşa cum cei răi explică ciuma, v ă rsatul �i h:i rbarea. Acestea sint boli legate de alcăt uirea organelor noastre. Nu atacat de turbare sau de elum ă . Dar este suficient adeseori ca u n ministru de stat turbat să-I auşte pe alt ministru, pentru ca turbarea s ă se trans­ _Mii În trei l u n i l a patru sau cinci sute de m i i de

eşti mereu

oame.rd.

Dar, atunci cind ai ateste boli, e" $lele (eaeu n . 6woa,tetî �a ,"eva )mpotriva războiul'ttf

fI.


A

Nu cunosc deci't două. pe care a pus stăpînire trage­ teama şi mila. Teama ne obligă adeseori să tn­ I"heiem pace; iar mila, pe care natura a PUS-Q in inimile lIoastre ca pe un antidot impotriva eroismului, feroce, hlce ca învinşii să nu fie tratati intotdeauna cu asprime. Chiar interesul nostru este de a le arăta indurare. 'lentru a nu-şi sluji cu prea multă silă noii stăplni: ştiu bine că au existat oameni brutali care au făcut ca lIatiunile subjugate de ei să simtă greutatea lanturilor. La asta n-am cum să răspund decit cu un vers dintr-o t ragedie intitulată Spariacus, compusă de ua france% care gîndeşte profund. Legea universului este: nenoreeirg. celor lnvinşi. Am domestlcit un cal: dacă sint intelept, îl hrănesc, il mingii şi ti incalec; dacă sint un nebun furios, n omor. tria:

AceM lucru nu ne poate consola, căci, la urma urmei. aproape toti am fost subjugaţi. Voi, englezii, aţi fost subjugaţi de romani, de saxoni şi de danezi, iar apoi de un bastard din Normandia. Leagănul religiei noastre este in miinile turcilor. Un pumn de franci a supus Galia. Tirienii, cartaginezii, romanii, g<J(:ii, arabii au r f b c� jÎ����r�:p ���ir�:�rl:�i!�r: ���a�:i�u���t�t�����: celui mai tare. Nu cunosc vreun cuceritor care să fi venit cu spada intr·o mină şi cu un cod in cealaltil. Ei o-au făcut legi decit după victorie, adică după jaf; iar aceste legi le-au făcut tocmai pentru a le sprijini tirania. Ce-aţi spune dacă vreun bastard din Norman­ dia ar veni să pună stăpinire pe Anglia dumneavoastra pentru a vă impune legile lui? A

N-aş spune nimic; aş incerca să·l ucid atunci cfnd ar pune piciorul m patria mea. Dacă m-ar ucide. n-aş avea nimic de replicat; daci m-ar subjuga, n-aş avea de alea decit mtre două posibilităţi: de a mi omori sau 4e a-l sluji bine. 117.


Iată două a lternative triste. Cum?! Nu există o lege a războiului? Nu există un drept al gintilor?

A

Imi pare r ă u ; ind nu există altul decit acela de sta tot timpul l a pindă. Toţi regii, toţi miniştrii gindesc asemenea nou ă ; iată pentru ce un milion două sute de mii de mercenari din intreaga EuropA ies astăzi l a p a r a d ă in fiecare z i in t i m p de pace. Dacă u n prinţ şi-ar concedia trupele, şi-ar lăsa for­ tificaţiile să cadă in ruină ş i şi-ar petrece timpul citin­ du-J pe Grotius, veţi vedea că, într-un an sau doi, fşi va pierde regatul.

Va fi o mare ned reptate.

A Tntr-adevă r.

Ş i n u există nici un leac? A

Nici unul, doar dacă eşti in stare să fii l a fel de nedrert ca vecinii tăi. Atunci ambitia este domolită de ambitie; ciinii cu puteri egale işi arată colţii .şi n u se sftşie decit atunci cind a u o pradă de impărtit.

C Dar romanii, romanii, aceşti mari legislatori? A

Ei făceau legi aşa cum algerienii işi supuneau sclavii după regu l ă ; insă atunci cind luptau pentru a duce popoarele În sclavie, legea lor era sabia. Priviţi-I pe m a rele Cezar, soţul atitor femei şi femeia atitor bărbaţi; el răstigneşte două m i i de oameni din ţinutul Vannes, pentru ca toţi cei l a l ţ i s ă invete s ă fie mai ascultători ; apoi, cind intreaga naţiune este bine domesticită, vin legile şi frumoasele re lamf"nte; se c l ă desc circur.i. i c ă a c s c n e u j I e

fu,

:F��:�;�" ��;f��:t l: � �:ă � ���y:r ': � �rcY:��� .rl


Se spune, totuşi, că in război există legi care se l'('spectă: d e exem p l u , se face o p a u z ă de mai m u l t e zile Iwntru a se ingropa morţii; se stipuleazA c ă n u se vor I l u rta l u pt e tntr-un anumit loc: se acordă o c a: p i t u l a r e ullui oraş asediat, se i n g ă d u i e ca u n o r a ş care Soft I iredat, t u a t i n stăpînire, să -şi r ă scumpere c l opotele; 1111 sint i n j u nghiate femei l e însărcinate; u n ofiter r ă n i t ('izut p rizon ier e t r a t a t cu politete; dacă m o a r e , e

Ingropat.

Nu v ă dati seamă că acestea sint legi ale păcii, legi OIle naturii, legi primitive, care se respectă reciproc? Nu ră zboiul le-a dictat; e l e s e fac respectate in c i u d a război u l u i ; i a r f ă r ă ele, trei sfertu ri d i n g l o b n - a r fi ,recit u n deşert acoperit d e oseminte. Dacă doi impricinati înverşunati, pe punctul de a fi ruinati d e procuror, fac intre ei o intelegere ce Iasă fiec ă r u i a o bucată d e piine, veti numi această înţelegere fI lege a bareului? Dacă o hoardă de teologi, pregă tin­ du-se s ă ardă intr-o ceremonie pe cUiva cugetători pe l'a re-i n u m esc eretici, află c ă a doua ti partidul eretic i i va arde l a rîndul său; dacă i a r t ă pentru a primi ier­ t a rea, veţi spune că aceasta este o lege teologică? Veti f i de acord că au urmat ceea ce le-a dictat nalura şi interesul, fn pofida teologiei. Acelaşf. lucru se in­ U m p l ă Î n război. R ă u l p e care n u - I face e impiedicat de nevoi şi de i n teres. Războiul, repet, este o boa l ă c u m p l i t ă . c a r e cuprinde n a t i u n i l e u n a d u p ă cea l a l t ă , şi pe care n a t u r a l e v i n d ecă Î n t i m p indelungat. Cum?! Nu admiteţi că există războaie j u sle?

A N-am cunoscut niciodată r ă zboaie d e acest fel; exis­ tenta lor m i se pare contradictori"e şi imposib i l ă .

C u m ? ! C i n d p a p a Alex a n d r u a l V I - l e a şi infamul s ă u nu Borgi8 jefuiau Romagna, ii ucideau s a u îi i"tem n i ­ ţau p e toti seniorii acelui- tin u t . a�rd i n d u - I e indul gente, nu era permis să te inarmezi impotriva acestor monştri?

'f'


,

A

Nu v ă daţi seama că ace�ti monştri erau cei care tiiceau război u l ? Cei ce se apirau ti intreţineau. Cu siguranţă, n u există în lume decit războaie ofensive; defensiva n u este altceva decit rezistenţa ia faţa 110ţUor tnarmati.

c n t p nire r e . n t a plauzibile; trebuie ca rtizboiul �ă decidă: acest război va fi drept de amin două părţile.

':'� ��\�l /�� !� mi:; ��n� :f� e �� i f���; A

Dumneavoastră vă bateti joc. E cu neputinţă ea unul dintre ei să nu greşească, şi este absurd şi barbar ea Rişte oameni să piară pentru că unul dintre aceşti doi prinţi a j u decat prost . Să se bată în duel dacă vor; dar ea un popor întreg să fie nimicit pentru interesele lor - asta e o grozăvie . De exemplu, arhiducele Carol îşi dispută tronul Spaniei cu ducele de ADjou şi, tnainte ea procesul să fie j u decat, el costă viaţa a mai mult de patru sute de mii de oameni, vă tntreb dacă acest lucra. e drept. Mlll rturisesc că nu. Ar fi treeuit găsită pemru a rezolva diferen d u l .

altă cale

C Ca lea era găsită; trebuiau să tntrebe naţiunea asupra eăreia voiau să domnească . Naţiunea spaniolă spunea: ti vrem pe ducele de Anj o u ; bunicul său, regele, I·a numit moştenitor prin testament; noi am subscris la aceasta : l , am recunoscut ca fiind regele nostru; l-am rugat să p ă r ă sească Franta pentru a veni să ne conducă. Cine vrea să se opună legii celor vii şi celor morţi e 1A. mod vizibil nedrept. l'o8rfe bine. Dar dacl naţiune. en. tDrpăr1iUt?

A

Atunci, aşa cum vă spuneam, naţiunea şi oei eare se -.Meă in ceartă sInt molipsiţi de iII rltare. mgrozi· "4


toatele simptome durează timp de doisprezece ani, plni etod cei turbaţi, epuizati, fără vlagă, sint obligati să se tnteJeagi. TntiIJ.1plarea. amestecul de succese şi mSllc­ cese, intrigile, obosef.la au stins incendiul pe care alte tnUmpliri, alte intrigi, lăcomia, pizmal speranta ti aprinseseră : Războiul este asemenea muntelui Vezuviu; erupţiile sale inghit oraşele, iar focul se stinge. Existi timpuri In care fiarele feroce. coborite din munti. de­ yoread o parte din munca voastră, iar după asta se retrag in peşterile lor. NefastA conditie - aceea de oml A

Este şi mai rău să fii potirniche: vulpile, păsărJle i ă e v e ; or a t:servăfrr:�speciile, Şi � t:t� Ş�� �:i :i�:: ��t��n �h� �� t��: ��� şi puţin ii pasă de indivizi. Sinteţi aspru, şi morala nu se impacli deloc eu aceste maxime. A

Nu eu stnt aspru, ci soarta . MoralişUi vo�tri fac foarte bine atunci dnd strigă mereu: ,.Sărmanl m u r i tori, fiti drepţi şi miloşi; cultivati pămîntul, şi nu�1 insingerati. Piinţi, nu prădaţi moştenirea alto�a, ca să nu fiţi ucişi In moştenirea voa s t r ă . Boiernaşi scăpătaţi, r ă mineţi . l a voi acasă; reparati -vă magherniţa,\ scoateti d i n ceea Ice aveti de două ori mai m u l t decît ceea ce scoteaţi pînă acum; înconj u raţi -vă pămtntul cu garduri vii; plantaţi duzi; surorile voastre să vă î m p l etească ciorapi de mă� tase; imbunătăţtti.vă viile; i a r dacă vecin i i vor să bea vinul fără voia voastră, apărati -vă cu curaj ; d a r nu v ă vindeti niciodată singele u n o r p r i n ţ i c a r e nu vă cunosc, eare nu vă vor arunca niciodată o privire �i care vă tra­ tează ea pe nişte ciini de vînătoare asmutiti tmpotriva mistreţului, pe care-Î laşi apoi să moară tn cuşca lor". Aceste cuvinte vor face, poate, impresie asupra a trei sau patru capete bine organizate, in timp ce alte sută tie mii eu siguranţă nu vă vor auzi şi se 'for bate peotru onoarea de a fi locotenenţi de hUlari. o

57.


CU despre ceilalti moralişti cu simbrie, numiti p'e­ dic:atod, nici măcar n - a u tndrăznit vreodată să pro­ povăduiască impotriva războiului. Ei declamă impo­ triva poftelor trupeşti, după ce a u mincat bi ne . Stig­ matizează iubirea ş i. coborind de la amvonul in care au strigat, gesticula! şi ' asud,a(, se Iasă şterşi de cred in­ cioasele lor. îşi scuipă plăminH ca si· dovedească nişte mistere despre care o-au nici cea m a i mică idee; d a r a u grij ă s ă nu defăimeze războiul, care reuneş.te tot ceea ce perfidia a re mai laş In m a n i festă rile lui, tot ceea ce inşeUiciunea are mai josnic in furniturile către ar­ mată. tot ceea ce tilhăria are mai groaznic In jaf, viol, hoţie, asasinat, devastare, distrugere. aceşti buni preoţi binecuvintează i n ceremonii stindar­ deie amorului. i a r confratii lor cintă , pentru bani, evreieşti. at unci pămîntul este inundat de singe.

Dimpotrivă.

cintece

cind

Nu-mi amintesc să fi citit În proliKul şi probantnl Bourda loue. cel dintii care a adus o a p a rentă de rati­ une in n u - m i amintesc. spun, să fi citit vreo singură pagină Impotriva război u l u i . Elegantul şi bli nd ul Massillon, binecuvintind drape­ lele regimentului CaUnat, face, Intr-adevăr, citeva u r ă r i p e n t r u p a c e ; dar el Îngăduie ambiţia . .. Această dorintă, spune el, de a vă vedea serviciile răsplătite, este moderată . . . • dacă vă impinge să vă croiti că i nedrepte a atinge scopurile ... , nu are nimic care a r pu­ tea morala creş.f:mă . " ro sfirsit, el se roagă ta nezeu să trimită ingerul ederminator inaintea regimen­ tutui lui Catinat ..O I Fă ca victoria şi moartea să-i preceadă intotdeauna; imprăştie asupra lor lor groaza şi buimăcea l a . " Nu ştiu d a ă victoria poate s ă preceadă URui regiment şi dacă Dumnezeu răspindeşte groaza, dar ştiu că predicatorii spuneau acelaşi lucru pentru soldaţii iar îngerul exferminator mai pe ine si asculte.

rugăciuni;

pentru vă răni

dacă

Dum­

Doamne! nu

c

ştia

A

duşmani­

austrieci impărafului, c

a t Eşti sabia

Predicatorii evrei au mers şi mai dep r e . edi­ ficat citind I"ugămintiie omeneşti apar peste tot in psalmii· tor. Nu este vorba decit despre a pune divină la şold, de a feme l , de a zdrobi de zfd

spinteca

..,.

ce ie


copiii nou-născuţi. tngerul exterminator nRa izbindit in campaniile sale. el a devenit tng�rul exterminat; iar evreii, ca preţ al psalmilor lor, au fost mereu invinşi şi robi. tn orice parte v·aţi întoarce, veti vedea că preoţii au propovăduit intotdeauna măcelul, de la Aaron, care se pretinde a fi fost pontiful unei hoarde de arabi, pină la predicatorul Jurieu, profetul din Amsterdam. Negus­ torii din acest oraş, tot atit de deştepţi pe cit era el de nebun, 11 lăsau să vorbească şi-şi vindeau mai departe mirodeniile. Ei bine, să nu facem război, să nu ne ucidem la intimplare pentru bani. Să ne mulţumim a ne apăra impotriva hotilor numiţi cuceriiorv. A DOUASPRE.ZECEA CONVORBIRE De.Jpre

(odul

perfldiel

Ce vom spune despre dreptul perfidiei? A

Cum?! Pe Sfintul Gheorghe. .. n-am auzit niciodată vorbindu-se despre acest drept. Iri te catehism aţi glisit această datorie a creştihului? o găsesc peste tot. Primul lucru pe care il face Moise împreună cu poporul său sfint nu este, oare, acela de a imprumuta prin perfidie bunurile egiptenilor, pentru a merge, spune el, să facă sacrificii in deşert? E adevărat, această perfidie nu este insoţită decit de o hotie; cele· care se asociază asasinatului sint cu mult mai demne de admiraţie. Perfidiile lui Aod şi Iudith sint foarte rehumite. Cele ale patriarhului Iacob faţă R

• V.oUaire .a scris putine pagini la f e l de dure ca � a s l ă a unsprezecea oonvorbire 4espre război. in care totul yjlN'eazit 4e indignare. Celebrul articol OUERRE din DictÎOlUUllT.e plUl.osophique este. cu siguranţă. mai PUtin vehement dedt acest dialog necru­ (Mor. (N. ed. fr.) 577


de socrul şi ' "fratele său nu sInt decit nişte fleacuri nevinovate, căci nu şi-a asasinat nici fratele, nici socrul Trăiască insă perfidia lui David care, tnsotindu-se patru sute de ticăloşi pierduti in datorii şi dezmăt şi fădnd aliantă cu un oarecare rege mărunt pe nume Achis, ucidea bărbatii, fem�ile, copiii din satele ce se aflau sub puterea acelui rege, făcindu-l să creadt ci nu ucisese decit bărbaţii, femeile şi copiii apartinind rege­ lui Saull Trăiască mai· ales perfidia sa fată de Uriabt Trăiască cea' a regelui Solomon, inspirat de Dumnezeu, care a poruncit să fie masacrat fratele situ Adoniu, după ce jurase să-I lase tn viaţăl Av.em exemple foarte renumite .de perfidie de la Clovis, primul rege creştin al francilort care ar putea fi de mult folos la tmbunătătirea mora'lei. Apreciez mat alts purtarea sa faţă de asasinii lui Regnomer, regele din Mans (presupunind că a existat 'vreodată vreun regat M�ns) . A tocmit nişte vredlţici asasini pentru a-l ucide pe la spate pe acest rege, şi i-a plătit tn bani falşi; dar fiindcă ei cricneau că' n� şi-au primit rlspl.at8, a poruncit .sA fie asasinaţi pentr.u a recupera şi ceea plătise. Aproape toate istoriile noastre sint ' pline de nea perfidii comise de prinţi care cu toţii .ati cUidit bi­ serici şi .au intelŢleiat mănăstiri. Exemplul acestor oameni de ispr.avă trebuie, desIgur, să servească drept lecţie intregii omeniri: clci uade să·1 afle, dacă nu la unşii Domnului? CI(

De

.asem�

A

Putin imi pasă "Că .atit Clovis, cit şi cei lui au fost unşi; dar vă mărturisesc că aş dori, pentru binele omenirii, să fie aruncată in foc toată istocla civilă ,i ecleziastică. Nu văd in ea decit nişte anale ale crimei; şi fie că aceşti. monştri au fost unşi sau din istoria lor nu rezultă decit pilda nelegiuirii.* Imi amintesc că am citit cîndv.a lsfor.Ja marii- Gchlsme din Occident. Vedeam o duzină de papi, cu totii la" fel de perfid asemenea

nu.

• E tema central/l din Essai SţJr les Moeur.$) cit ptl� I_ ris oamenilor "iluştri". Voltaire ifispretuieşte aceasta Istorie Ira'" ţionali, dira evolulie este demoralizatoare, vrind talocuia.sc:j Istoria moravurilor generale, in care poţi afla mai lIluUI ... lf1ere. pd. contactul o realitate mai umani. (N. eli. fro)

eu

a

I-O

eu

.,1


cu toţii meritind tn egală măsură să fie sp1nattr·aţi la Tyburn. "i de vreme ce papalitatea a continuat să existe to mijlocul unei revărsări atit de îmbelşugate şi attt de fndelungi de crime de tot felul, d� vreme le arbivele acestor grozăvii n-au indreptat pe nimeni, oollCbi.d cii istoria nu e bună de nimic. c

Da, cred cii romanul e mai �ţm; in el, eel putin, �i l@Jer să inventezi exemple de v,lrtute; Homer. insă, n-a imaginat nici o singură acţiune virtuoasă şi cinstită rn ul n i r ��l�d'::,���:l�ţ�:��� d����'_a� f� af�:��it 'rn :n�:� gime din digresiuni şi decla.matii. Dar pentru că a ve­ nit vorba, iată un pasaj din Telemah. privind perfidia. tr desf�t �:�: d1 ;::a �� n n di e�� n1t::�c��t�r�o�:��,: !rtea r a XX-a. Adraste, rege al ..daunienilor. răpeşte femeia unui oarecare Dioscorus. Acesta S6 refugiază la printii greci şi, urmărind răzbunarea. le oferă, spre a-l omori, pe duşmanul lor. răpitorul. Telemah, inspirat de Mi­ nerva, ii convinge să nu-I asculte pe Dioscorus. �i să-I trimită lui Adraste, legat fedeleş. Cum CQJ1si.deraţi această kotărire a virtuosului Telemah? A

Josnică. Pesemne, nu Minerva, ci Tisifona. ti inspira. Cum?! Să-I trimiţi inapoi pe bietul om, ca să fie omo­ rit in chinuri de acest Adraste, care-i seamănă intru rotul lui David. ce se bucura3 de femeie ucigtnd sotul! Blindul autor al lui Telemah7 nu se gtndea la asta. Nu e vorba, aici, de fapta unei inimi generoase, oi de cea a unui trădător. N-aş fi acceptat propunerea loi Diosco­ rus, dar nu I-aş fi predat pe acest nefericit duşmanului său. Di05COruS era foarte răzbunător, din cite văd, i.nsă. Telemab era un perfid. Dar perffdia tn tratate O admiteţi? foarte obişnuită, recunosc. Aş fi in .C!tIr_� daci ar trebui să hotărăsc care au fost cei mai mari negocieri, romanii sau cartagineU:, Ludovic .,.

I! ibri tKrOCi tu

_are


al ){l.,lea c.eJ. preacreştin sau Ferdinand catolicut etc .• etc., eti:. Dar mi intreb dacă nu este permis să if1şeJi jJM.tru hiRele statului. A

Mi se pare că există escrocherii aut de iscusite. incit toată l u mea l e i a r t ă ; iar a l tele a t i t de grosolane, incit sint u n a n i m condamnate. Noi, englezii, n - a m atras nici­ od.ată pe cmeva in cursă. Doa(' ee! sJab Înşal ă . Dacă vreţi să aveţi eKempfe faiţOOage de perfidie. adresati-vă italieni!oc din seeo.lete al XV-lea şi al XVI-lea. Adevărata' om poJitic este t:el ar� joacă bine şi care• .in cele din urmă, dştigă. Omul politic ne,priceput este cd care au ştie decit să i Hez.e cadea şi CIII'e, mai . dev-reme sau m a i timu, e descoperit. Foarte bine; daI' dacă lUI e descopecil. sau. dacă acest lucru .se intfmptă după ce ne-a cîştigat toit banii şi a devenit SlIficient de puternic pentru a nu putea fi forţat si-i inapoieze?

A

mai

.de

Cred că această fericire este rară şi că istoria ne dă m u l t e exemple de i l u ş t r i p u n gaşi pedepsiti decit i l u şt r i p u n gaşi victorioşi. 8

Maj a m o s.ill g u r ă intrebare să vă pua. Găsiţi că e bine ca o n a ţ i une să otrăvească un i n a m i c 'Public ur­ IT,Înd această m a x i m ă : Salus r.eipubficae supr-Hlfa lele estn*? ..

lntrebaţi-i acest lucru pe cazW�. Dacă daeva af' face această propu nere rn camera comuaelOf, "ş ii de pă rere (Dumnezeu să mă ierte ! ) să fie otrăvit e l insuşi, in ciuda ororii mele fată de o t r ă v u r i . Aş vrea să ştiu pentru ce motiv o fapti oondamaah.iIă în aud unui i n · divid a r fi nevinovată în c a z u l a t r e i s u t e sau chiar a trei sute de m i i de senato r i ; oare n u m ă r u l vinovatilor trans­ formă uima in virtute? .. SalVlill'_ slal.ulMi

,i tie legea supT.MRi ("1".t.i ...


un

Stnt mtilfumif de om de treabă.

răspunsul dumneavoastră. Sinteţi

A TREI SPREZECEA CONVORBIRE

Aud mereu vo rbindu- se iar eJlisfă, oare? n-a

despre 'egile fund a mentale ; A

Da, elli5tă eea de a fi drept; fost mai des zguduit. Citeam

şi

-nici

un

alt iundamen t

ona din 8.:ele drtf proaste şi foarte f!urioşii l e f!atrlă, aşa cum naftrraHştii substanţe ş i · vegetale pietrificate, inebipuimfu-şi prin asta ci vor descoperi secretul na­ turii_ Cartea e sc:risl de un avoeat din Paris, pe n u me l.01Iis DOFleans, care pleda cu inUăd rare in fata Ligii impotri1f8 h,; Henrk al IV-lea şi t:a re, din fericire, a ,ierdut această caud. Iată În ee fel se exprimă e. rn legătură fU legile 'undamefltate afe regatufui F ra n tei: " Legea fundame n t a l ă a evreilor era că �proşii nu pot domni. Henrie al IV-lea este eretie; deci, e lepros;- deci n u poate fi rege al Franţei d u p ă legea fund ament a l ă a -bisericii_ Legea vrea u un rege at Franţei si tie e re� tin � de sex bă rbăfesc; : eine nu u rmea ză credinţa şi romană nu este creştin şi nu c re de in Dumnezeu; el n -are mai multe dre ptu ri de a fi rege al Franţei decit eel mai de nimic din 'urne." E foarte adevărat, la: Roma, că or i cine nu crede in ·papă nu .:rede in Dumnezeu; insă acest lucru nu este )a le' de adevărat in t�JeJafte. tă r Î'; trebuie să faci o mkă restricţie şi mi se pare că, la urma urmei, ma e s­ trul L0ui5 Dorleans, avocat l a (r..buDa-ru J din Paris, nu judeca focmai la Ie� de bine pre('um Cicero ş.i Derare,

pe

JID

eare

demu"

aduRă Iragmente de

catolrcă,

8Postnlică

om

mostene.

Mi-ar plucea

vă,," te

B s-ar

.. ,

.

intimpla

cu

legH. fUn­


dameniali a sftntului imperiu roman, daei, intr-4 zi, electorii ar avea capriciul <le a alege un tmpbat ,prote&>­ tant ta superbul oraş Frankfurt pe Maia. A

S·ar bJtfmpla ceea ce s·a intimplat cu legea f il ru fi =:� �i�tl ::;:: c���t �i ���� �� I:fe:= dintr-un templu evreiesc avea şapte braţe. . Nu e, oare, o lege fundamentală tn Franţa că dome­ niul regelui este inalienabil? Şi, totuşi, nu este aproape fii. Intregime tnstrăinat? Trebuie să recunoaşteţi că toate aceste fundamente sint c1ădite pe nisip mişcător. Legile numite fundamentale nu sint, ca toate celelalte, decit legi de convenţie, vechi obiceiuri. vechi prejudecăţi ce se schimbă o dată cu timpurile. Intrebaţi-i pe romani de astăzi dacă a.u păstrat legile fundamentate ale vechi republici romane. Era bine ca domeniile regilor Angliei. Franţei � Spaniei să rimlnă in proprietatea coroanei �� ;i�d� ::�:u!�fi�ă���at�rir;;ioer�e3a:���:�v��dtr! nu trăiac dectt din taxe şi impozite. ce importanţă are dacă au sau nu domenii? Cind Francisc 1 nu şi-a ţinut cuvintul faţă de Carol QUintul, invingitorul slu, ctnd at r n u a s �aI��!� te!� ��_\ ����: �.� b::g���f s�!� l��iie��ti� dar daci Impăratul Carol Quintul ar fi venit sl�i arate contrariul in fruntea unei mari armate, burgunzii ar i fost foarte alienaţi. Regitmea Franche-Comte, a cărei lege fundamentali era de a fi liberă sub casa de Austria, ţine astizi intr-un mod intim şi esential de coroana Franţei. Elve­ tienii au ţinut In mod esenţial de imperiu şi nu mai tiR astăzi In mod esential decit de libertatea lor. Această libertate este legea fundamentaIl a tuturor natiunilor: e singura lege tmpotriva căreia nimic nu poate prescrie, fiindcă este legea naturii. Romanii pot să-i spună papei: legea noastră fundamentală 8 fost, la Inceput, uri: rege care domnea peste o palmă de pl­ mint; apoi. ea a fost aceea de a alege doi consuli, mai Urziu - doi tribuni; apoi legea noastră fundamentală a fost de ne supune unui impărat, mai apoi de a ne supuat oemenilor veniţi din nord, apoi de trii I'R ...�

se

a

a

III


anarhie,

iar

apoi de

a

muri de foame sub cîrmuirea I i t

r�:ja�:ţ�l�� !=:rd:\ Ci I�tb:��� du:e���v:a:� �lra parte sA dAruiti tndulgenţe In arJlculo mo,ils·� şi ieşiţi din Capitolitt. care fi-a fost clădit pentru dumnea­ voastri. Amlnl c

Trebuie si sperim ci acest lucru se va inttmpla intr-o zi. Va U un spectacol frumos pentru nepoti noştri. A

De-ar da Dumnezeu ca şi bunicii să se bucure de astal E revolutia cel mal simplu de infAptuit; şi, totu,i, nimeni nu itndeşte la se

ea .

I

Fiindcă, aşa cum aţi SPllS, caracterul principal al oamenilor este de a fi proşti şi poltroni. Şobolanii ro­ mani nu sint incă suficient de intelepti pentru a sUrna zurgăIăI la gitul pisici�. c

Nu mal recunoaştem, oare, nici o altă lege funda­ mentală? A

e t p e e a e C min��� �r�: :� t��:ht� !e �� :��; �u���te��: ��i :� cetăţean să nu poată fi aruncat in inchisoare fără a i se face imediat proces inaintea judecătorilor săi naturali, care să hotărască intre el şi persecutorid lui; nimănui să nu i se ia izlazul şi via sub pretextul binelui pltblic, fără a-l despăgubi cu generozitate: preoţii să propovă­ duiască morala fară a o corupe, să lumineze popoarele, şi nu să incerce să le domine ingrăşindu:se din m.tnca lor; să domnească legea, nu capriciu}. •

- ltt clip.. morjii (N. 1.) VoItalre

...


Omenina

• e

gata

:să Sftl1!left' pel'ltru toate ac:estea.

A PAISPREZECEA CONVOWlI RE Orice Stat trebuie .să fie InclepeJJdept După ce a m vorbit despre dreptul de a ucid"e şi de a otrăvi in timp de r ă zboi, să vedem puţin ce vom face În

timt.

� f:.�·

r dftâ,. Ln ee "fe.l · repu b licane, fie monarhice?

Vfi

fj

cirmu. datele. fie

ele

P,in ele tnH1e� th:si(uI, iăf:ăt a Rpinde fa. V1'eu.tJ fel ,Ukre sb:ăiiti, hit aLui de eaztd in- un" aceste state tati.

6

se compun din imbecili şi

Er8',. deel . o ruşi'Re: ca AngKa. si fie _sală a unui eHltsat' a .1aU'.... a unui eIRÎSat ,,",atlern. Vă amintiţi de lin ca'5ag1tit>s pţ" JIlIInC' Pantofphe, care }·a ikut pe regele vostru foan să tngenuncbem ta fata lut )n!!ntJu

a-i depune j ur ăm!"t şi omagiu de credinţă, in numele episcopului Romei Inochentie a l I I I - lea, vicarul l u i Dum� setTikw aL sft'vikJt:Hor Dommdu i, la t 5 mai, a j u n . 1 înălţării, 1 2 1 3?

ne2:etf,

f>.a. da, ne aducem aminte. PftLtr� a ne pmta cu neruş-mat aşa cum merită.

ilocest

Ei, Doamrw. tlemnule C.t să nu ne ariiăm atit de b:uJa�i. Nu exis.tă regat in E u ropa pe care epi8a)pu-l Romet să n u - I fi d ă ruit 10 virtutea umilei şi sfintei sa-le puteri. Vicarut rui Dumnezeu Stephanu s a răpit regatul Franţei- lut H i lpericus pentru a-I dă rui princip a l ului său s l uj itor Pipinus, aşa cum spune tnsuşi Eginhard:J:4 a l dumneavoastră, dacă scrierile acestui Eginhard ti-a u f o s t f a l s i ficate de că lugări, ca a t i t e a a l te sCJ;"ieri, şi aşa cum bănuiesc că s-a intimplat.

....


Vicarul l u i Dumne:.:eu 'Silveslru a dăruit Ungaria 4ttoe1 tri Ştef8IJ., in aaW Iau. p!IIItru. a face pU:c:er-l! sotiei tui. G:aeza, ciT.eia D..rwt i se ..itae de mai multe Gri. VicaruJ lui D_ 1...._ al IV""'. In IM1. a 4imi.l l".egatul N� lIUWIi h.sUird pe ft8IRe Ha­ quia. ... ca<. """, ilai pa.p.ii <le <ln$t l-a ..., 1 ....1. legillim. orak8 sumei de �sprezec:e mă de sirei de .argmt. ii penk.u că aceste �rezeoe mij tie mărrci . ..gfat .. e«iilall iA Norvegia "" acea vreme. al treba·it $i 'Se '_muie _tru . plăti. Tialp De <!oU ..... 1.. ..,.;i ea_ei. Ar__"" 1i Porio:gMiei :n-au fost, oat'e4 datori la plata Milvată • lPIU:i tc-ibul 4e două tivre de aur '!fkarulai t.. DuDHIezevJl Se 'ilie dli Impăcati .... lai! iIoUtlwnli. """ obliga" si uad Wrtare. sau asa9ÎRaJi. S'aU Dtrifliţi ia �ea aaei bIe. Nu GUmai. .că ser_or. ser�r lru.i Dumr.rezeu. a d.ăr.tIit Ioaie reg.ate1e t:OIRiNtiillai i romane fi.ri �. dar a retinut domeniul suprem şi domeniul u t i l ; nu există nici \,Inul de pe care să nu fi . ridicat zeciuieli şi bkuri de toale fe1uri1e. E I este şi a'aUzi suzeran a1 rega tului Neapolu1ui.; .i se adttce omagiul de credinlă de iaple sute .de ani in­ atace. �egele Neapalu'lrui, ;desc.endenkll .aU1gr Sltyera.ai.,

�������:1 �:�',:!e:f�1e� �fa����:D:e �!�,; ...

fi sJ'ăhuesc să nu mai fie mu1tă vreme. c

lUmin intotdeauna 'IledumerIt văzllld .urme1e vechi­ lor su,pers1:iiii ce continuă si existe. PliA "Ce stranie ta1:a1itate aproape loti prinlii au alergat t:i1IIp ,de secole intimpinarea j ugului ce li se arlta?

in

Motivul este tome U�Dr de tnteles. Regii şi harooli ştiau nici să t:1tească.. .nici să scrie" in timp ce curtea romani ştia: d08r acest lucru i-a -dat acea prodlgioasă superioritate. de care lncă se mai bucură 'in JlUH'e mă5iir A. na

c

ls:O: :prnât..�n�cfl�rit �eb��Zea::�

be

...


A

V�d limpede ce s-a tnttmplat. Cei brutali ştiau !ă se batl, in timp ce scamatorii ştiau să cirmuiască; cind, in sfîrşit, baronii au invăţat să citească şi să scrie, cind lepra ignoranţei a scăzut la magistraţi şi la cetăţenii de vază, aceştia au privit in faţa idolului inaintea căruia se tnchinaseră pfnă la pămtnt; in locul omagiului, jumătate din Europa i-a adus u!tragiu după uItragiu servitorului servitorilor; cealaltă jumătate, care-Î sărută iocă pi­ cioarele, t i leagă de miini; cel putin aşa am citit într-o istorie care, deşi contemporani, este adevărată şi plină de filozofie.· Sint sigur că, dacă miine regele Neapo­ lului şi al Siciliei ar vrea să renunţe la această mică e r ă a � �Ofr�::vit�r�i :er�t��:IU;; ��:it�r1�o; D�m�ufui:;i de a-i dărui in fiecare an un călut cu două mii de scuzi de aur atirnaţi la gtt, intreaga EuropA ti va aplaada.** E in drept s-a facă,' deoarece papa este oei eare a r l ă i i I i � an�t ��f::��i :���: �!��prr�� şr ��t�� � .::�!: ne e ă i r::t�1�j1t�::n� :f��:eft�:�iii: �:�i:��I��Pdou : Si:iii� eare coboară in linie dreaptli din Hugues Capet, �i nu din aceşti normanzi, nu este obligat să-Î fie shtJltor. Nu trebuie decit să vrea acest lucru. Regele Franţei nu trebuie decit să spună an cuvint, şi papa nu va avea mai multi trecere in Franţa decit in Rusia. Nu se vor mai plăti impozite Romei şi nu se va mai cumpăra de aoolo permisiunea de a te _să tari cu o verişoară sau o nepoată; vă garantez că tribu­ nalele Franţei numite parJamente 'Vor inregistra acest edict fără păreri de rău. e r c a i iI acU� ���i!�Ud� a���� ar:�:� �z�m di� agt::���:� catolice ar fi trecut drept cel mai vizionar dintre oa­ meni. Acest colos avea un picior la Roma, iar celălalt in Pllraguay; cu braţele sale cuprindea o mie de provin­ tii, iar capul ii ajungea la cer. Eu am trecut, Iar el a dispă�ut. DU

.. a

.: 1�in�:C:�Io�s�����.I�·ob���Je a pteHIIla papei la regatul NeapoJeW In aaal al'llli ­

cal eu daruri a fost aboUt lor ( 1789) . (N. ed. ir.)

...


- N-avelll dectt il sufUlm asupra tuturor celorlalti dlugiri. şi ei vor displrea de pe suprafata pămintului. A

Nu e interesul nostru ca Franţa să aibA mai puţini clUugări şi mai multi bărbaţi; fnsă am o asemenea aversiune fati de anteriu, incit aş prefera să v-'d fn Franţa mai multe parade militare decit procesiuni. tntr-un cuvint. in calitate de cetăţean, nu-mi place să vid ceUiţenii care şi-au pierdut această calitate, sllPuşi care se supun unui străin, patrioti care nu mai al1 patrie; vreau ca fiecare stat să fie perfect independent. Ati spus ci 'oamenii au fost mult timp orbi, apoi chiorî, dar că acum incep să se bucure de amindoi ochii. Cui ·datorează acest lucru? Unui număr de. cinci sau şase oculişti care au apărut din timp in timp Da; răul este, tnsă, că există orbi care vor să-i bată pe chirurgii ce se grAbesc să-i \"îndece. A

Ei bine, să nu le dăm lumină decit celor care ne vor ruga să le scoatem cataractele. A CINCISPR:EZECEA CONVORBIRE

De:spre cea mal

bU1i1

lerls1aţle

Dintre toate sttltele. care vi se pare că are cele mai bune legi, jurisprudenta cea mai conformă cu binele ge­ neral şi binele personal? A

Tara mea fără discuţie.· Dovadă este că, in toate certurile noastre, lăudăm intotdeauna fericita noaslt:6 Constitutie, tu timp ce in toate celelalte regate oamenii • legislatia engleză, deoarece oferă avantuju l auprem de a ga­ ranta tiberlatea. Se va face asociatie intre această convorbire şi cea de-. noua iAtu.. anglaise. şi articolul GOUVER.NEMENT (sec· ţiunea a VI-a) din QlUsUons ş/U-I'EncycJopedie. ( N. ed. lr.)

587


işi doresc alta. Jurisprudenta noastră privind crimele este echitabilă, şi nu-i barbară: am abolit tortura, im­ potriva căreia vocea naturii se ridică in van in atttea alte ţări; acest mijloc, cumplit de a face să piară un ne­ vinovat firav şi de salva vinQvat robust s-a sf rşit odată cu infamul cancetar Jeffntys, care folosea cut bu­ curie această unealtă infernală tn timpul regelui Iali:ob al ll-Ieea. Fiecare acuzat e judecat de oameni din aceeaşi ca­ tegorie cu el; el nu e socoHt vinovat decît· atunci cind ei slnt de acord cu aeest I UCF U : doar legea este aceea care ti condanmă pent,,,, crima dovedită, şi nu sentinfa arbitrară a judecătorilor . .Pedeapsa capitală este moar­ tea simplă, şi nu moartea insoţită de chinuri căutate. A intinde un om pe crucea Sftntului Andrei, a-i zdrobi bratele şi coapsele sau a-I aduce in această stare pe o roată de căruţă ni se pare a fi o barbarie ce insultă na­ tura umană. Dad, pentru crimele de inaltă b:ădare, incă se mai smulge inima vinovatului după moartea sa, acesta este un vechi obicei de canibal, un procedeu al terorii ce-I inspăimintă pe spectator fără a fi dureros pentru cel executat. Noi nu adăugăm morţii chinurile, nu refuzăm, ca in alte părţi, celui acuzat dreptul de a primi un sfat; nu punem un martor care a depus cu prea multă uşurinţă mărturie din nevoia de a minţi, pedepsindu-I dacă retractează; nu luăm in secret de­ poziţiile martorilor, căci asţa ar insemna să-i tran­ sformăm in delator;; procedur� e publică: procesele secrete n-au fost inventate decit de tiranie� Nu dăm dovadă de stu'pida barbarIe de a pedepsi indecenta cu acelaşi suplieiu - cu care pedepsim pariei­ du!.* Această cruzime, pe cU: de prostească, pe atit de groaznică, este nedemnă de noi. In materie civilă, de asemenea, legea este singura care judecă; nu e permis s-a interpretezi: ar tnsemna să laşi soarta cetăţenilor pe seama capriciului, favo­ rurilor şi urii. Dacă legea nu prevede nimic Într-un caz ce se pre· zintă, se face apel la cur/ea de echitate. in fata cance­ larului şi a asesorilor lui; iar dacă este vorba despre a

un

* Aluzie la Mindecenteled cavaleru lUÎ de l a Barre, care DU salu­ tase o procelif.lne .şi c11l�atie cIntece irewrentioase. A fost decapi­ tat in 1766. (N. ed. fr)

"'.


u n .(ouc.ru important, se face pentru viitor o nouă tege In Parlament. adică in Stările reunite ale natiunii.

împricinatii nu-şi aleg niciodată j u decătorii; a r fi ca .,.i cum le-ar spune: vreau să vă corup. Un j u decător j·"re a r primi vizita u n u i i m p ricinal ar fi dezonorat; (" nu a leargă după această onoare ridicolă ce flatează vmtitatea unui burghez. De asemenea. ei n u şi-au cum­ I,ărat dreptul de a j u deca; la noi, u n loc de magistrat I 1 U se vinde ca (} bucată d e pămint: dacă unii membri ai parlamentului vînd cîteodată voturile lor curţii, se nsea m ă n ă . prin aceasta, unor frumoase care-şi vind favorurile. fără a o spune. La noi, legea porunceşte: 111:1 se poate vinde nimic, decit pămlntut şi fructeie pă­ mîntului ; in timp ce tn Franţa tegea insăşi fiKsează preţul unei functii de con silier pe banca regelui, numită patf,Qmertt. şi de preşedinte. numit cu toc4; aproape toate posturile şi demnită lite se vtnd tn Franta. a şa cum se vind verdeturile l a piaţi.75 Canceiaru1 Fu'ftţej t.'�te ales adeseori din corpul consilierilor de stat; dar pentru a fi consilier de stat, trebuie să fi cump ă r a t UA post de raportor la consi l i u l de stat. Un regiment n u este p retul servici ilor aduse. ci p reţul s u m e i pe care părinţii unui Hnăr au depus-o pentru ca el să poată, trei luni pe an, să ţină masă intinsă intr-un oraş de pro­ vincie. Vedeti bine cit sîntem de fericiţi că avem legi care

ne p u n l a a d ă post de aceste abuzuri. La noi, arbitra­ riul n u există, i n afara iert A rii pe care regele bine­ vGieşte s-o dea. BinefacerUe emaoi d e 4a e l ; legea face restu l . D a c ă autoritatea atenlează in m o d i legal la l i berta­ tea celui mai neinsemnat cetăţean , legea t i r ă z b u n ă ; ministrul e s t e imediat condamnat la o amendă faţă de cetătean, pe care o plăteşte. Adă u gaţi tuturor acestor avantaje dreptul pe care o� icare om are, ia noi, de a vorbi prin p a n a sa natiu­ nil intregi. Arta a d m i rabilă a tipăritului este, in insula noastră, l a fel de l i beră ca şi cuvintu l . Cum să nu-ţi placă o asemenea legislaţie? Avem, e adevărat. două partide; dar ele mai de­ grabă ţin natiunea trează decit o :tnvrăjbesc. Aceste două p a r tide veghează unul .asupra celuilait fi t$i dis­ pulA onoarea oe a fi păzitorii libertăţii &isti

11

....

.puhlke.


certuri intre noi; dar bineeuvtntlm tntotdeauna' aONstă ieritiU/i constitutie le face să aibill loc. ce

e

Felul dumneavoastră de a v.li conduce este un lucnt frumos, dar fragil. A

dăm citeodată loviiurJ aspre, insă nu·1 distrllgem nic:iodaUi. ti

Păstrati acest pretios monument tnllţat prin inte­ Hgenţă şi curaj: v-a costat prea nrult să-I lăsaţi să fie d1strus. Omul s-a născut liber. Cea mai bună etr�: ��rUo�e :!:�rTa�ă ali�':;��I�ult posibi l penk:ffe:: Da, credeti-mă, intelegeti-vă cu colonHle dumnea­ voastră şi faceţi in aşa fel ca mama şi fiieel� să se la la Bătaie. ca

ltU

A ŞAISPIlEZECEA CONVOlUllllE

De.spre abuurl Se xi; e

spune că lumea nu este cfrrnulUi declt prin abu­ adevirat, oare?

t c .bi�f�� t� I �!b i�e i! ���i�Jil:��:tliz:��Zj��Ât�:t:�� Dorocire şi jumătate noroc, aşa cum pe mare găseşti o Impărţire destul de egală intre furtuni şi timp frumos de-a lungul anului. Asta ii dus cu mintea la cele două butoaie ale lui Jupiter şi a creat secta mantheenilor.

76

A

Daci Jupiter a avut două butoaie, cel al riului era unul uriaş, de Heidelberg; iar cel al binelui era un mic r:li-�OC��n�to�: :.!tt�:reabaU!U f���t-�i:s�a1:m� ����:

...


AC

'.cea apel pentru abuzuri'" de şase ori pe săptămtnă, tot ul anului, in instanţa regelui numită parJa­

in timp menL

Da; dar la cine vom face apel pentru abuzurile ce domnesc in alcătuirea acestei lumi? Nu este, oare, un abuz enorm ca toate animalele' să se ucidă cu indirjire unele pe celelalte pentru a se hrăni, ca oamenii să se ucidă cu şi mai multă furie fără a avea măcar ideea de a se minca? �

C

Ah, iertaţi-mă; pe vremuri, ne declaram război pen­ tru a ne minca; dar, cu timpul, toate bunele Instituţii degenerează. •

Am citit intr-o carte cii! o-avem, in medje, decU do­ ubeci şi doi de .ani de trăit: că din aceşti douăzeci şi l d m a :�: ��d ��nt���tr�t ��m:� :bi� P�f����r��e;���i c�� raţii că tn· aceşti cincisprezece ani nu trebuie să ' soco­ teşti copilăria, care nu este decit o trecere de la nefic e ş h u l u :I�şla�ue;::i��l:; a i!� � !u�� �fl�t� �� ;� �i� ��i mult de trei pentru cei mai feticiţi şi şase luni pentru . ceilalţI. Nu e ltceasta, oaJ:e, u n abuz intolerabil? A

ea

Ei, şi la ce concluzie o să ajungeţi? Veţi porunci aatura să fie altfel făcută decit este? Cel puţin, aş dori-o.

A

Este o cale sigură pentru vă scurta şi mai mt.rl1 via"'. a

... A{MJuJ IMnlru abuz este o 'fIroceduri introdllSi la sflrşlhll domniei lui Ltulovic al XII-lea Impotriva hotlr[rilor justitiei ecle­ zlastice. Voltaire reia chestiunea tn mod amănunţit ln articolul ADUS din QIle.. tions &IV J'BncgclopltJie. (N. ed. Ir.) 601


c

Să vorbim despre greşelile făcute de natură; co· piii zămisUţi in pîntece pentru a ·muri adeseori acolo şi a le ucide şi pe mamele lor; izvorul vietii otdivit de un venin ce s-a strecurat din gură În cap, din America in Europa; Y"lrsatul, care decimează omenirea; ciuma. ce există incă in Africa; otrăvuriie de care pămtntul este ptin şi eare cresc singure cu attta uşurinţă, in timp ce hrana poţi obtine decit >cu suferinte de necrezut: să nu vorbim decit desprţ abuzurile pe care le-am in­ trodus noi înşine. nu

'A-O

*

Lista fi tungă intr-o societate avansată, căci, fără e sas a d 0 e a �ă!botti d��r� c� r� a � V��bU� p��:d�� ş'r ::r: feri: smulge veşmintele şi piinea celor care seamănă griul şi pregătesc lifla; arta de a stringe toate comorile unei natiuni intregi in cuferele a cinci sau şase sute de per­ soane; arta de a ucide in mod public, ceremonios, cu o jumătate de foa'ie de hirtie, pe cei care nu v-au fost pe I , �i�7��.� ·d:�ef! �: �=:::et���:· �;��r� �i:U�� a pregăti un om· pentru moarte torturindu-i ta să-i cu­ noaştem complicii, chiar dacă n-a putut avea complici; rugurile aprinse, pumnatele ascuţite. eşafoade1e ridi­ cate, o jumătate a naţiunii ocupată fără incetare să lovească in ceala1tă jumătate sub acoperirea 1egii. Aş vorbi mai mult decit Esdras,18 dac-aş vrea să dictez cuiva toate abuzurile noastre. at'

A

Toate acestea sint adevărate; dar recunoaşteţi că ma­ joritatea abuzurilor oribile au fost abolite in Anglia şi incep să fre mult atenuate la celelalte naţiuni. • Voltaire face deci distincţia intre riiul natural şi răul social, toate eforturile noastre trebuind si tindă pentru a limita efectele acestuia din unnii. Se va vedea ci In concluzia acestei a şaispre­ zecea convorbiri. care este concluzia Intregului A, 8, C, se revine la tema pel'IIIUlUtl a buninilor. In acelaşi fel 'Se wmÎl:laa SI/!ele de

XIV &saI ... Ia MoaIr.. .Şi rrlllJk guf la TolirMlce; este, ..-enea ldeea diredoare din .DiCUtNmatr.. phJlmopblqw. �N.

LouIII de

• .

.

ed. fr.)

fi!


Sint de acord; dar pentru €e, oare, oamenii sint ceva mai buni şi mai putin nefericiţf deeft erau in timpul lui Alexandru al VI-rea, al noptii Sfintului Bartolomeu şi al lui Cromwell? Pentru că incep să gindeasd, să se lumineze şi să serie. A

Sint .de aceeaşi părere; superstitia a dat naştere fur· tunUor, iar' ;filozofia le potoleşte. A ŞAPTE SPREZECEA CONVORBIRE De$.pre lucrari curloa.se

Domnule A, credeti că lumea e foarte veche? A

Domnule B, cred că e �şnică. Acest lU€FU poate fi sustinut prin ipotuă. Toţi. vechii fUozofi au crezut materia eternă; or, de la materia brută la matefia organizată nu e decît un pas. Ipotezele sint foarte amuzante; ele nu au consecinte. Sint vise pe care Biblia le face să se destrame, căci trebuie mereu să ne intoarcem la Biblie. A

Fără indoială, şi toţi trei ne gindim, în anul de gra­ ţie 1 760, că, de la crearea lumii, care a fost făcută din nimic, pi·nă la potopul universal, făcut cu apă special creată în acest scop, au trecut 1 856 de ani după Vulgata, 2309 de ani după textul samaritean, şi 2262 de ani după traducerea miraculoasă pe care o numim a celor Şapte­ zeci. Tnsă eu am fost intotdeauna uimit că Adam şi Eva, tatăl nostru şi mama noastră, Abel, Cain, Seth ...


o-au fost cunoscufi de nimeni in lume decit de mica hoardă a evreilor, care a ţinut secret cazul pină in clipa in care evreii din Alexandria s-au gindit, sub primul şi al doilea ptolomeu, să traducă foarte prost in greceşte rapso.d!! le 7tor, absolut necunoscute pină atunci de restul omemru ... E ciudat că titlurile noastre de familie au fost păs­ trate de o singură ramură a.. casei noastre, şi incă de cea mai dispreţuită; in timp ce chinezii, indlenii, persa­ nii, egiptenii, grecii şi romanii nu auziseră niciodati vorbindu-se nici de Adam, nici de Eva. Mai mult decit atit: Sanchoniathon*. care trăia in mod incontestabil inaintea timpului in care-I aşezăm pe Moise şi care a făcut o Geneză in felul său, ca atiţia alţi autori, nu vorbeşte nici de Adam, nici de Eva. El ne dă nişte părinţi cu totul diferiţi. c

Pe ce vă. intemeiati, domnule B, cind spuneţi cii San­ choniathon trăia inaintea epocii lui Moise? Pe faptul că, dac-ar fi trăit in timpul lui Moise sau după el, (-ar fi menţionat. EI scria la Tyr, care tnflorea cu mult timp tnainte ca evreii să fi ocupat colţ de pămint aproape de Fenicia. Limba feniciană era limba­ mamă a ţinutului; fenicienii cultivau literatura de multă vreme; cărtiie evreieşti mărturisesc acest lucru În multe locuri. Se vorbeşte despre Caleb, care a ocupat oraşul literelor, pe nume Cariath-Sepher, adică Or.aşul carJilor.r numit de atunci incoace Oabir. Cu siguranţă că Sanchof o e r ° f t o r��;��a :�1 !a� �:�:Ş � r :ă : t:�' e�f: fi�e!� �: el :ă fi omis in istoria sa miriiicele aventuri ale lui Moise, ca acele zece urgii ale Egiptului şi apele mării oprite la dreapta şi la stinga pentru a lăsa să treaei pe uscat trei milioane de hoţi 'fugari, ape care s-au prăvălit apoi UA

• Voltaire II utilizeazi In mod frecvent pe Sanchoniathon (serî­ ltor fenician a cArui eXistenţA este contestată şi sub numele ciiruia s·au pAstrat fragmente ale unei Teologii egiptene şi ale unei Istor-it pentru a respinge diverse pasaje din Biblie. (N. ed. fr.)

fentÂlllfl)

...


IIlSUpCli altor cîteva milioane de oameni ce-Î urmăreau pe hoţi. Acestea nu sînt nişte fapte obscure şi obişnuite, pe care un istoric serios le trece sub tăcere. Sanchonfat­ han nu spune nici un cuvînt despre aceste minuni demne de Gargantua: deci, nu ştia nimic despre ele; deci, era anterior lui Moise, ca şi Iov, care, de asemenea, nu spune nimic. Eusebiu, abreviatorul său. care adună ati­ tca fabule, n-ar fi pierdut prilejul de a se mîndri cu o mărturie aut de strălucită. A

Argumentul acesta este fără replică. Nici o natiune in trecut n-a vorbit despre evrei, nici asemenea lor; Rici una n-a avut o cosmogonie care să prezinte cea mai mică asemănare cu cea evreilor. Aceşti nefericiţi de evrei sint atit de noi, incît nici măcar n-aveau, în limba lor, un nume pentru Dumnezeu. Au fost obligati să îm­ prumute numele de Adonai de la sidonieni şi numele de lehova sau Iao de la sirieni. lncăpătînarea, superstiţiile 'şi camăta sint singurele lucruri care le aparţin cu adevă­ rat. Şi după toate aparenţele, aceşti nevrednici, pentru fare cuvintele geometrie şi astronomie au fost întotdea­ lina absolut necunoscute, n-au invătat să citească şi să scrie decit in vremea cînd erau sclavi la Babilon. S-a dovedit că acolo au cunoscut numele îngerilor şi chiar IlUmele de Israel, aşa cum acel transfug evreu Flavius Iosif ÎJl.Suşi mărturiseşte. '8

c

eumn Toate popoarele ve'chi au avut o geneză an­ terioară celor a evreilor şi diferită de a lor? A

E un lucru incontestabil. Vedeti Shasta şi Veidam ale indienilor. cei cinci King ai chinezilor, Zend-ul pri­ milor persani, Thaut sau Mercur trismegistrul al egip­ tenilor; Adam le este la fel de necunoscut pe cit stnt strămoşii atitor marchizi şi baroni care mişună prin Europa. c

Adam nu existăI E un lucru trist. Toate almaoahu­ rtle noastre încep socoteala de la Adam. 1196


A

socotească s"a cum <le 'place; mea.

-Să sitit .arfriva Deci

Micill! .dar.urJ

·nu

domnul 1\ este .preadamil? �

Stnt presaturnian, preosirit, prebramit, prepandorit. Şi :pe .ce a :unei :.hJmt

intemeiaţi fr-u moasa dumneavoastră ipoteză -veşruce?

"'cab .. ,afia, trebuie mai mtii să asculli cu răbdare citen 1ucru1li. 'N.. ş-liu !(iacă nei ratienat pînă acum .bine iau du? dar Ştiu că rationat şi că sintem loţi trei fiinţe e i :!tW: �: � :��� 'Z!:ii:���:�:��i�:'t�&�a!: i:� {!ufos�� guraRţă diferenlă fntre .ideile lui :Newton şi balega ttIIui catir. 'Inleligenta 'lui Newton venea. deci. dintr-o dă iBteligeAţă. Alum cind vedem .maşină frumoasă, spunem că a fost făcută de un bun mecanic şi că acest mecanic are o excelentă judecată. Lumea este cu siguranţă o maşină admirabilă: deci, există in lume o inteligenţă admirabilă, or.iunde ar ii ea. Acest argument .e vechi.. fără fi rău prin asta. Toate corpurile vii sint alcătuite din plrghii, din scrie i, e ti r i ,� �a�: ie;� Ohld��:ta��� l! f: fi� �!��� ! i���!����� • cind te .gîndeşti ci toate aceste {Unte au sentimente stnt -in legătură organizarea lor.. eşti .cqpleşit "41e ilimira MŞca.r.ea astrelor, cea a micului nostru glob ,pă­ minlesc i n jurul soare1ui, totul are loc În virtutea legi­ lor matematicii celei mai profunde. In ce fel Platon, care nu cunoaşte nici una dintre aceste legi; hiptericul Platon, u a =:e :a� ::a ��n�! �rr:�:�� ��!�����: lui Platon, car.e spunea 'că 4ltri: s;ista dectl anci lumi, am

am

o

0"

a

� .nu

cu

nu

...


fiindcă e xi st ă dectt' cinci c r pur i regu late; in ce fel, �p'un, ignor,autul P'at'on, care nu cunoştea nili:i măcar l r i gonometria sferică. a avut� ge n i u t, insti nctul rericit de a-t n u m i pe Dumnezeu eternul' g�om.etru, de EI simţi că e xis t ă o inteliaent� creatoare?

nu

o

totuşJ.

E

M- am amuzat Re vren1Uri citindu-l pe PI:aton. limpede intrea ga 'metafizică- a er.e:şUnis­ mu t u i : P5rinţii greci' au f st, fărit cfiscu.ţ'ie, plan,ni­ deoi; d a r. ce legătură are asta cu et ern itate a rumii, �s­ pre care ne vorbiţi?

că fi datorăm toţi

Să inein:1ăm' pas

o

A

,as,. v.ă, rac. EMstă. . inteligenţă 8 �J!Îeeşte. E imposibil să, .. opui acestui adevăe, .�� ne- ialtOfl­ om. loaJe pii<jik.

car.e

cu-

insuffeţeşt'e lumea: SpiftOza lnsuşi

joa&ă

Am CUl1QSl:Ut,

tot'IJ�

c. I=t'be l i eare SpHII fă. nu, exi stă

inteligentă creatoare şi. că. singuri miş c uea

3.

format

pllin ea În s ăşj tot ceea ce vedem şi tQt ceea Q;e Ei": spun cu mdrăznea1ă� a l căiuir.e a acest.ui. uni:v.efs era. posibilă' de v.reme ce ea există:· deci, era posibil �a miş­ "rea singur-ă să-l araAjeze. Luaţi" doar: patrii!' astre:

sintem.

::���la��sckc�e��tI[oc�1. ����:I�n�� f��t: l�t���:

lie c!lt restu l , ş i să ve dem. c î t ă proba bi l ita te e:lfist& pen� tru ca mi şcarea să le a şeze . in l�tu.Je respective. N>-avem decît douăzeci şi patru de posibilităţi in· această eombt.­ Raţie, adkă 'nu. trebuie să pariezi decit douăzeci patru. tontra unu că aceste astre se vor aUa' acolo u nde sînt

şi·

unele faţă de celelalte. S ă adăugăm acestor p a t ru glo-· buri pe cel a l lui Jupiter: n u vom avea de pariat decit o sută douiizeci contra u n u' că Jupiter, Ma rte, Venus, Mercur şi p l aneta noaslră vor fi aşezate a c ol unde le

o

vedem.

Adău gaţi- I , .in sfrrşjt, pe Saturn: nu Y-C!Ir exi st a decît şapte sute douăzeci de J)QsibiJităţi de a pune aceste şase mari p l anete i n aşezarea pe care o păstr�ază intre ele' la distanţele date. Este, deci, că i n ţl a p t e sute două zeci de a r u n c ă r i , m i ş c a r ea singură a putut să p u n ă aceste şase p la n ete p r i ndp a le in. r d i ­ nea pe care au.

conh:a una demonstrat

o

o

59'


Luaţi apoi toate astrele secundare, toate combinatiile lor, toate mişcările lor, toate fiinţele car-e vegetează, care trăiesc, simt, gtndesc, acţionează pe toate plane. i f ��I L' ;'�ib�1:t :�i�r � ţ�:1�1i ����td��r:::r s��ri �e���i�: pină la numărul pe care slăbiciunea noastră il nu· meşte infinit, va exista mereu o unitate in favoarea for· r u e e n a �i� �, Id�::' p��fbll �, i� �t:r���afe� m����:: m�::�i�i să fi dat naştere universului aşa cum există el. Iată raţIonamentul acestor domni. A

u r ă ai d a s mi : p�:� �ln ::I��f�ă le i:��ofi d� d!! ă ':S�tt��� primul este acela că rn acest univers, există fiinţe inteli­ gente, şi nu-mi veţi putea dovedi că e posibil ca doar mişcarea să dea naştere inţelegerii; al doilea este acela că, chiar după spusele dumneavoastră, se poate paria Infinitul contra unu că o cauză inteligent, creatoare e cea care animA universul . Cind eşti singur şi al tot infi· nitui impotrivă, eşti foarte sărac. tncă o dată, insuşi Spinoza admite existenta acestei inteligenţe. Pentru ce vreti să mergeţi mai departe de­ cit el şi, dintr·un orgoliu prostesc, să aruncaţi slaba dumneavoastră raţiune intr-un abis in care Spinoza n-a indrăznit să coboare? Vă daţi seama de nebunia -extremă de a spune că o caud oarbă este aceea care face ca pătratul revoluţiei unei planete să fie faţă de pătratul revoluţiilor celorlalte planete in acelaşi raport cu rădăcina cubului distanţei sale faţă de rădăcina cu­ bului distanţelor celorlalte tn raport cu centrul comun? Prieteni, sau astrele sint mari geometri, sau eternul geometru a orinduit astrele. C

Fără injurii, vă r uşor să injuri decit voastră că există o ă creatoare rlisptndită in această lume: spun impreună cu Virguliu (Eneida, VI,. an :

Mens tzgltat molem el magno se corpor# miscet.* ' materie şi cu mar.#le

� pune In mlşca'", imensa " amesfectl (N. t.)

corp


Nu stnt dintre acel oameni care afirmă că altrele. oamenii, animalele, vegetalele. gtndirea stnt electHt unei arunclturi de zaruri. A

Mă iertaţi că m-am infuriat, eram Intr-o stare de dar, supărtndu-mii, n-aveam mai putină drep­ tate. Să cercetăm faptele fără să ne supărlm. tn ce fel. admiţtnd existenţa unui Dumnezeu, puteţi susţine prin ipoteză ci lumea este veşnică?

spJeen;

A

Aşa cum susţin ca teză că razele soarelui stnt la fel de veQhi ca şi astrul tn sine. C

Iată o imaginaţie amuzantăI Cum?! BAlegarul, Ii­ centi;ltii tn teologie, puricii, maimuţele şi noi sintem cu totii emanaţii ale Divinităţii? A

Exlstii, desigur, ceva divin intr-un purice: el sare de cIncizeQ de ori mai sus decit inălţimea lui; nu şi-a dă­ ruit singur această 'însuşire. Cum?1 Puricii există dintotdeauna? A

Trebuie să fie aşa, căci ei sint astăzi, şi erau şi ieri, �a�U srn�einn�f:li� a�at��g� i ss� �� ! i:f!�t�r dt:e���:i :� ��� tfos�ad�n�otă:��n:�i��tie c�m�t::��1 s:e:���:�Ş!ă c� stat intepepJt o intreagă veşnicie? N-ar merita să fii geo­ metru şi a�hitect dac-ar trebui să petreci o veşnicie fără a combina şi a clădi. Esenţa lui e de a produce; fiindcă a produs, există În mod necesar: deci, tot ceea ce Sţ află in el este esenţial necesar. Nu poţi despuia o fiintă de esenta sa, căci atunci ar inceta de-a mai fi. Dumnezeu e o fiinţă care actionează: deci, a actionat tnloldeaulla; deci, .lumea este o emanaţie eternă a sa;

40 Voltaire

599


<Ied., orie�ne admite existenta unui" Dumnezeu trebu i e să admitâ lumea ea fiind eternă, Razele de lumină preacă ' in mod necesar d i n astrul [umino� dintotdeauna, şi toa­ te combinatiile pleacă de la Fiinţa comb.inatoare d i n ­ totdea u n a . O m u l , şarpele, p ă i a n j en u l , scoica. m e l c u l a u e�istat intot4Mauna, penC'rtt c:ă e r a u posibite. Cum?! Credeţi că Demiurgos, p u terea tormatoare, era' de Jiă�ut?

marea Fiintă a făcut tot: C':eea, ce A

Aşa-mi inchi pu i . A l t f e l n - a r fi fost Fiinţa Î n mod necesar creatoare; aţi face d i n e l u n lucrător neputi n ­ d e s ş i ' leJleş, G 3 r e n--3 muncit dedt ta o I9ică parte , d i n o p e r a sa. Cum?! Alte lumi a r fi imposibile? S-ar putea: a l t fe l ar insemna, că eJl:istă o l'auaă e1er­ nă, necesa ră, creatoare prin esenta sa, care, p u t i n d să l e facă, nu le-a făcut: ar, o asemenea cauză fără efect Alt se pare .a fel de absurdă ca 1lt1 efect fără c a u z ă . M u l ţ i o a m e n i spun, totuşi, că această cauză eternă a a les această lume intre toate l u m i l e posibile. A

Ele nu par a fi posibile dacă n u există. Aceşti domni a r li putut spune la fel de bine că Dumnezeu a ales i n ­ tre lu m i l e imposibile. Desigur, etern u l ' a r t i2an a r fi aran­ jat aceste l u m i posibile in spa ţ i u . Există m u l t loc pentru aMa. Pentru ce, de exem p l u , i n t e l igenta u n i versală, etern ă , necesară, care dpmuieşte această l u me, a r fi r.espins Î n m intea sa existeJlţa unui pămtnt fără p l a n te otrăvitoare, f ă r ă vă rsat, fără scorbut, fără c i u m ă şi fără Inchiziţie? E foarte posibil ca u n asemenea pămint să existe: el trebuie s ă - i: fi p ă r u t marel u i Demiurgos. m a i bun d e c t t a i llost r u ; ş i , t o t u ş i , i l a v e m pe cehă u . A s p u n e c ă a c e s t p ă m i n t bun e s t e posibil ş i că nu n i l - a d ă r u i t inHamDă" desigur, & spune că n-a avu! n i c i ratiune, nk i bunătate, niti putere; or:, asta nu. se poate spune:

-


lIeci. dacă nu ne.-a dăruit acest ,pămhd bun este pootru ci, lltobabit, era .imposibil să.,1 ,formeze. 8

Şi cine v-a spu� că acest ,pămînt ·nu există? Ei &is"tă, u o l�i ��:i��,i��� :r�i1��t�. ��:u:r��U��i i �:!��i�uru l A

,In ace&t C8Z. sintem ,de acorEI.; 'inleligen1a supremă 8 făoot ·tot ceea ce,j stătea in puler.e i-ă facă; şi !C'ămin 'la tdeea mea că tot ceea ce ·nu �ste 'nu 'poate Ji. c

Deci, spatiul ar fi plin de globuri ce se ridică perfect unul deasupra celorlalte: "ar noi, desigur, il avem pe unul dintre cele mai rele. ACejistă incltipuire e frumoasă; dar ilU ne consolează . In sfîrşit, dumneavoastră credeti că de la .puterea eter.nă formatoare, de la inteligenta universală, Jatr-un cuvint, de la marea Fiin.tă, pr.pvjne iA .mod .necesar, din ,veşnicie, "tot ceea ce există? Cred că aşa esle.

A

'II

Dar.. În acest caz, ·marea Fiinţă n-a fOit !liberA?' 1\

A :fi �ber, v-am .spus de o sută de or:i .1n atte conwor­ biri, înseamnă a putea. Ea a' putut � a .făcui . .Nu con­ cep alt fel de libertate. Ştiţi că libertatea indiferentei . este un cuvint gol de inteles. ·Slnte;li ..sWur

B

.4e .siStemul ..dumnealtOJlstră"? 'A

Nu slnt si'gur .de nimic. -Cred ·ci existi .o '(iln� itile1i­ putere creatoare, un Dumnezeu. Bijhli in lntl1-

gentă, o

.. '


a t el l A ei � ; �:dobi��� :� ���e� ;�:� i��e :r:':b ����:��i tnşela in, fiecare zi. Toţi filozofii de bună�credinţă pe eare i-am cunoscut mi-au mărturisit, după băuseră puţin, că marea Fiinţă nu le-a dat dovezi mai puternice decit mie. Credeti dt Epicur a văzut intotdeauna limpede decli­ naţia atomilor, că Descartes era convins de materia sa striată? Credeti-mă, Leibnitz rîdea de monadele lui şi de armonia prestabilită. Telliamed* ridea de munţii săi creaţi de mare. Autorul moleculelor organice e destul de savant şi are destulă minte pentru a-şi bate joc de ele. Doi prevestitori, după cum ştiţi, rid ca nişte nebuni atunci cind se intilnesc. Dar iezuitul irlandez Needbam80 ride de anghilele sale. ce

nu

I b1Iie

azi.

adevărat că, atunci cind e vorba de sisteme, tr.e­ să-ţi rezervi dreptul de a ride mtine de id-eile de c

5,tnt foade mulţumit că am găsit un bfttrîn filozof a t e e i U :::I���t �r! i� �u� :e�:. E��! :������ l!:�� ed:�:t� A

Da, la naiba: cred in Dumnezeu, şi cred cu mult lIIa i mult decit universităţile din Oxford şi Cambridge �i toţi preoţii din tara mea: căci toţi aceşti oameni etnt destul de mărginifj pentru a dori ca el să nu fie adorat .decit de şase mii de ani incoace, in timp ce eu doresc ca el să fi fost adorat dintotdeauna. Nu cunosc stăpîn fără slugi, rege fără supuşi, părinie fără copii sau cauză fără efect. De acord, ne-am inteles asupra acestui lucru; dar,

... Pseudonim al lui

care in (apArut In avansa ipoteze geologice pe care Buffon şi Cu­ vier le-au adoptat mai Urziu Se ştie că Voltaire n-a ",ut niciodată ttltreftre tn aceste construtW preistorice, a ciror inspiratie epid �� r�. P��j��ioasă pentru spiritul de obeernţle şi de prudenţi Bencit de Mai/lei ( 1656- t738) Bntr.tltJns d'un phl/O$Qphe indien afJec un mtJsionIwirfl tran�. 1748),

...


mtna pe sunet, credeti. in existenţa unui Dumnezeu care .răspIAte,te şi condamnă,. care distribuie premU �I pedepse unor creaturi ce -e manl .din el şi care stut I II miinile lui ca argila_in miinile olarului? Nu găsiţi că e foarte ridicol ca Jupiter sli-I fi aruA.­ ('at, dindu-Î un picior, pe Vulcan din cer pe pămînt. I)entru că Vulcan şchiopăta de amin două picioarele.· N"u cunosc nimic mai nedrept: ar, eterna şi suprema inteligentll trebuie sll fie dreaptă; eterna- iubire trebuie să-şi ipdrăgească pruncii, să-i ferească de lovituri şi sll "u-i alunge dia casă fiindc.lf ea însăşi i-a născut cu pi­ cioare strimbe. "u

A

ştiu tot ceea s-a spus in această privinţă, şi nu-mi pasă. Vreau ca procurorul meu, croitorul, valetii mei, chiar sotia mea să creadă in Dumnezeu; şi-mi inchi­ pui că astfel IRi vor fun şi mă vor incornora mai pu­ tin. ce

Vă bateti joc de lume. Am cunoscut zeci de femei cucernice care le-au dăruit soţilor lor urmaşi străini. A

Iar eu am cunoscut una pe care teama de Dumne­ zeu a oprit-o, şi asta mi-e de-ajuns. După părerea dum­ neavoastră, acele zeci de neruşinate ar fi fost mai cre­ dincioase fiind atee? Intr-un cuvint, toate naţiunile civi­ lizate au admis existenta unor zei care răsplătesc şi pe­ depsesc, iar eu sint cetăţean al lumii. E foarte bine; dar n-ar fi, oare, şi mai bine dacă inteligenta creatoare n-ar avea nimic d� pedepsit? Şi, de altfel, cind şi in ce fel va pedepsi? A Eu insumi nu ştiu nimic despre acest " lucru; dar, incă o dată, nu trebuie să tulburăm o p'ărere atit de folositoare omenirii. Toate celelalte le las la discreţia dumneavoastră. V�aş lăsa chiar şi lumea mea veşnică, .

,

.. Aluzie transparentA la Adam, alungat din paradisul tere�tru. (N. ed. fr.)

603


dacă vreţi f1eapărat, deşi ţin foarte mult la acest sis­ tem.56 Ce importanţă are, la urma urmei, că lumea aeeasta e dintotdeauna sau de a}aItăieri? Si trăim in armonie, să - I iubim pe Dumnezeu, să fim drepţi �i să facem bine: iată esenţialul, iată sensul oricărei dispute. Barbarii intoleranti să fie ruşinea omenirii �i fiecare să gindeasd aşa cum doreşte ! Ami".! Să bem, să ne bucuEăm �i marea Fiin*ă.·

bin�uvintăm

XXVIII

AOOAATORn .a .. LAUDA DOMNULUI, OPERA UNICA A DOMNULUI IMHOF, TRADUSA DIN LATINEŞTE·

PRIMUL ADORATOR

Tovară şii mei, fratii mei, oameni Înzestraţi cu inte­ ligentă, această emanaţie a lui Dumnezeu insuşi, adora­ ti-I impreună cu Jlline pe cel care v-a dăruit-o, pe Li, Changti, Tien, tn care serrii, vechii locuitori din Cathai, r.ff'd de cinci mii de ani incoace, după cum arată analele )or publice, anale pe care nici un tribunal de invătati nu le-a pus vreodată la indoială şi care nu sint combit­ tute la popoarele occidentale decit de nişte ignoranti smintiti, care măsoară restul pămintului şi timpurile vechi cu mica măsură a provinciei lor abia scăpată de barbarie. S or e i rele �::�tu7. �f�il�:!t: ;��! �n�:�l:� slr�i �::. t����: noşteau În timpuri şi mai vechi, sub numele de Birmah, părinte al lui Brama şi al tuturor lucrurilor, şi care a Ansamblul dialogurilor fnfre A, 8, C, care este, in acela,i timp o trecere fu revistă a gr�mor, o aRaliză a condiţiei umllJle şi program de fericire practică, apare, deci" ca un comentariu liIowiic la Candide. Este una dintre cele mai bune .. sinteze� -scrise "e Voltaire. tN- ed: fr.) Publicat In 1769 . (N. ed. fr.) *'

tin

*

...


lC')st invocată.. fără indoi a l ă , m revo1 u t i i le nenumă rate ,'nre au schimbat atit de des chip"' Pămintut u i -nostru. S ă adorăm această mare H i nţă numită Oromas ­ I II vechii perşi, S ă - I adorăm pe Demhlrgos, pe care Platon t-a ctntat pentru greci. pe acest Dum nezeu fGsrte Iltin şi foade mare, optimum, maximum, care n u era l'hemat Cli ait nume l a romani, atunci cînd iA sena t u l l o r ei dictau l e g i pentru t r e i sferturi d i n pămÎntu� cu110scut i n acea VTeme. El este cel care, dintotdeauna, 8 orinduit materia În Imensitatea spaţ i u l u i . El a spus, ş i totut a existat ; dar II spus i n a i n tea t i m p u r i l o r ; el este Fiinţa necesa r ă : ·deci II e«:istat mereu . Este Fiinţa ere8toare: deei a 8ctionat Intotdeau n a ; căci attfe1, intr-o eternitate trecută, n -81' fi fost decit Fiinţa i n u t i l ă . Et n-a creat universu1 doar de cttva timp incoace, căci atunci n - a r [4 decit o Fiinţă' capricioa s A . Nu de ş a s e m i i de ani sau de o sută de m i i de a n i Îi' datorează recunoştin.ţă �ea t u r i l e sale, ci dinlotdea u n a . Ce ingustime - d e spirit, ce grosolănie absurdă să spu i : haosul era ·etern, l a r ordinea n u eKistă decit ll.e ierjll Nu, 'Ordinea a -existat mereu. fiindca Fiinţa necesară. creatoare a ordini i , a existat mereu. tn acest fel gindea marele sft-nt Toma in Sttma cre­ dintei catolice (c. II, cap. I I I ) . .,Dintotdeauna, D u m ne­ zeu a avut voinţă fie de a crea, fie de a n u crea u n iver· snl ; este un Incru m a n i fest că voinţa sa a fost -de a-" crea: deci i-a dat naştere dintotdeau n a . cici -efectul ur­ mează intotdea u n a puterii unui factor ce actionea"Ză prin voinţă " . La aceste cuvinte inţelepte, p e care cu m i r a re 'Ie a a u c a e u S n e b ie e e r a menea ei. Dumnezeu n u a 1ăsat materia i n voia unor atomi care a u avut fără incetare o tendinţă de devia tie spon­ tană, aşa cum a dntat Lucreţiu , mare pictor, i n t r - a de· văr, al l uc r u rilor comune şi uşor de pictat, fnsă fizi­ cian de completă ignoranţă. Această fiinţă supremă n u s·a folosit de l:ub u r i , mici zar44r-h pentru a forma din de p ă mintul, planetele, lu­ mina, materia ' magnetică, aşa l:um şi-a inchipuit hime­ ricul Descartes i n roman u l s ă u numit Filozofia. Ci el a vrut ca părţile materiei sA se atragă reci-

:f!::e �� ���!�� \�: � �: � � �� �� � ��:! � ���

fi


proc, tn raport direct cu masa lor şi In raport invers pătratul distanţei dintre ele; a poruncit ca in centrul micii noastre lumi să fie soarele, iar toate planetele noastre să se rotească tn jurul lui, astfel tncit cubul dis­ tanţelor lor să fie mereu egal cu pătratul revoluţiilor lor. Jupiter şi Saturn respectă aceste legi parcurgtn­ du-şi orbitele; iar sateliţii lui Saturn şi ai lui Jupiter se supun aceloraşi legi cu aceeaşi exaditudine. Aceste divine teoreme, reduse in practică la naşterea eternă a lumilor, n-au fost descoperite decit tn zilele noa-stre; dar ele slnf astăzi la fel de cunoscute ca primele enun­ turi ale lui Euclid. Se ştie că totul este uniform in intinderea ceruri­ lor; o mie de miliarde de sori ce o populează nu stnt decit o slabă expresie a imensităţii existenţei. Toţi îm­ prăştie din interiorul lor aceleaşi torente de lumină ce pleacă din soarele nostru; �i lumi nenumărate se lumi­ nează unele pe cel�lalte. Se pot număra pînă la două mii într-o parte doar constelaţiei Orion. Această lungă �i largă fişie de puncte albe ce se remarcă in spaţiu şi pe care legendara Grecie o numea calea lactee, in­ ehipuindu-şi că un copil numit Jupiter, Dumnezeu al universului, a lăsat să curgă puţin lapte in timp ce Bugea; această cale lac1ee, spuneam, este o multime de sori, fiecare avind lume planetară proprie, ce se ro­ teşte in jurul lui. Şi dincolo de acest şir de lumini şi de sori se văd spaţii tn care lumi şi mai' îndepărtate se pot distinge, avind dincolo de ele alte spaţii şi alte lumi. Am citit intr-un poem epic aceste versuri aare exprimă ceea ce am vrut să spun: eu

:1

O

DIMolo tie a ,... Itw. ,. "quI• .. ati" .,..,p. It! ean ...,.,.,. platqte, fi pe CMW ..,., l>uJrtrraBa Il t:IIpf'I4e. Sift( «Iri firii "fI ."".,.. fi lami filld 6f1r1U; 1. fIU" dis iIIIeIu. fi' le 4uditlfl 4,..... Dhu:Glo tie '-te tU:ede cenui /le .". lhuruuznI tN!t'Itt'iIot'.*

Mi-ar fi plăcut mai mult ca autorul să fi spus:

lA ...t. serlCJl. nesflr.Jite. se aţld Dam"eull' ��

Căci forţa, virtutea atotputernică ce le <:onduee •

/leJIdBfla. VII, 61-65. (N. ed. 'r.) ..,.


�i le a n i m ă trebuie să fie peste tot: aşa cum gravita·ţia �\� află in toate componentele materiei, aşa cum forta

m o t r ice se află i n î n t reaga s u b s t a n t ă a co r p u l u i În l I I işcare. C u m a r fi posibil ca forţa activa să fie pretuti n ­ den i , i a r m a r e a Fiintă să n u fie? Virgi l i u a s p u s :

Mens agitat Cato

matern el magno s e corpor4- mlsc,J.·

a spus: Jupiter 4st quodcumque vides, quodcumque moo�tU.··

Setn t u l Pavel a s p u s :

In Ipso IltIim (Dea) "',,imus, el mooemus. � Mlmus Ctlci in .1 insuşl (Dumnezeu) trAim, ne milodm, existlim

Noi am fost aut de neghiobi, tncit să facem d i n el un rege care are curtezani in cabinetul s ă u � i · uşieri tn a n t i ca m e r A . î n citeva t e m p l e gotice sint cintate aceste 'ersuri Doi ale u n u i s m i n t i t :

Illic "cum habitans I n penetr.allbulJ, & ra s� tIOntultu beat

A4OIo, locuind cu sine, In cea mat r.#lr.-d in�, If.e.gel� Insqşi se mIngiie cu privir..a.

Aceasta inseamnă, de f a p t , s ă - l descrii pe D u m ne ­ � e u ca pe u n î n f u m u r a t care se p r i veşte in o g l i n d�, contem p l i n d u-se m u l t u m i t ; omul l-a făcut pe D u mnezeu d u p ă chipul s ă u . Să g î n d i m , deci, asemenea l u i P l a ton, VirgiHu, Cato, sfintu l u i Pavel, sfintului Toma, despre acest s u b iect m ă ret. ş i n u asemenea autoru l u i i m n u l u i de mai s u s . Să n u î n c e t ă m a repeta că i n t e l i ge n t a i n f i n i t ă a f i i n ţ e i necesa re, a fiinţei creatoare, d ă n aştere l a t o a t e , i n s u ­ f 1 eteşte totu l , d i n t o t d e a u n a . Nouă, u m b r e trecătoare, atomi de o clipă, atomi ginditori, nouă ne trebuie o fă­ rîmă de i n t e l i gentă rară, b i ne exersat ă , pentru a inte� lege doar o mică parte d i n m a t e m a t i ca s a veşnică .. P r i n ce legi p â m i n t u l are, oare, o mişcare eriodică

EMida. VI, 627. (N. ed. [r.) ·· ]IlpUer. .. t� orJşlce oezi şi arJMnde cen, FarMlla, IX, 580. (N. ed. fr.) •

607

p

le-ai mlfca. (N. 1.)

Lu�


de douăuci şi şapte -de mii n ou ă sute d o u ă zeci de ani. in afara ru r s u l ui orbi�ei sa.e ş i a rot a t iei 111 j urul axei? fn ce te' se inc l t n a astN1! nopţitor noas t{'e, şi pentru ce p ă m întu l şi acest astru lşi s c h imb a Î n mod contimm. t imp de nouăsp rezece ani, l'Oc u l i n c a re o re it el e lGr tre­ b uie să se î n t r l nească. Num ă r u l o a n:le n i �o r care se ridici{

l a aceste c u n o ş t i n ţe d i v i n e n u este ma1 mare d e unu la un m i l i o n ; ş.i .as·ta .iti timp c e ap roape toti o a m e n i i , Î n ­ covoiatî spre g l o d u l p ă m Î n t u l u i . s a u Î ş i m a c i n ă" v i a t a i n i n trigi m ă r u nte, sau i i ucid pe f l' a 1 i i lor, o a m e A H , şi s i n t u c i ş. i de aceş{ia 'fJ e n � r ll b a ru . t n t r - u n m i l ion de oameni ce-şi p e l rec v i a t a t i r i n d u - se s a u 1 m p lf u n fn d u -se, c u greu se pot găsi c i n cizeci ca,re s ă aibli Jdei cî t de cit ap ro fu n d a t e ri.n :porivj.nfa acestor august.e adevă rw'i. Acest u i m i c număr de Î n ţe l e p ţ i m ă a d resez eu, pen­ N-tt a admira impreunif c u ei im e n s it ate a or dinii 1uc r u , rilo r , atotpulemica i n teli genţA: ce respiră d i n ete $i eter­ n it a tea fin care ptutesc, eternit a t e a -din care Q dipif le este aco r d a t li i n d i v i z i l o r t recăt'O'ri care vietuiesc, s i m t şi g i n dE"Sc,

AL DOILEA ADORATOR

Ai a d mirat şi ai adorat; aş f.i vrut ca aceasta să mă impresioneze. Lauzi, insi -n - a i m u l t u mH nici od a t ă , Ce i m p o r t a n t ă a u pentru m i n e m i l io a n e l e de u niversuri. necesare fără tnooia l ă. de vreme ce există, d a r care n!:t - m i vor face nici un' bine ş i pe care n u 1e voi vedea niciodatl? Ce contează .pentru mine imensitatea. cind eu slnt a b i a un p u n c t ? C e - m i pasă de eternitate, cind exrs tenta mea se m ă r gi n e ş te l a aceaiti clipă ce se scurge? Ceea ce-nu poate trezi recunoştinţă este faptu" că sînt o f i.i n ţ ă vie, simţitaar"E".. aY1Ad plă ceri c i teo d a t ă . Lă udată fie .in veci această fiintă necesarit. -eternă, inteligentă, atotputernicl. care i-a i n z est r a t d i n t o t ­ d e a u n a pe con f r a t i i mei a n i m a l e le c u viaţă ş i cu un organism hine orin d u i t ! Ea a dorit ca noi tot i să avem p l ă m ini , i.icat pancreas, s tom a c , inimi cu a uricule.. vene, .artere sau echiv.alentul t u t u ror acestora. Este .un artificiu tot atit de demn de a d m i r aţie ca a<rel a l autor l u m i ce se rotesc i n j ur u l sorilor l o r i d a r acest artUl­ ciu prodlgios n u a r fi n i m i c d a că mt .am avea simli re a care .dă esenti vieţ i i . Ea ne·a dli·rurit tuturor dOTintele şi organele ce pAstrează viata şi, ceea ce meriti ş; mal

608


lIIultă recunoştinţă, ii datorăm instrumeJitele atit de :o,cumpe şi atit de greu de inchipuit prin care �ia,ta este l.Iată fiintelor ce se nasc din noi. Marea Fiintă ne dăruieşte tuturor şase organe, cil­ rora le sînt ataşate simturi cu totul stră.ne nnu� altora: n Î to a te ti it , d �it� �t ��r�/; ��Z �I, p e c��� �u�r;P����a :� �o�f�:tji �lOştri, il au incomparabil mai Ha decit al n�trl1, tlar l'are ne oferă faţă de ele un avantaj de care ele R1:I-şi pot da seama, anume cer at muzicii"; Hoi auzim acorduri. acolo unde aproape toate animalele nu' aud decît 5une�; i.lrmonia nu este făcută decH pentru ROi; iar dacă- privi­ ghetorile au glasul mai uşor, noi H avem mut! mai mtins şi mai variat. Vederea omului e mai puţin pătrunzătoare <fetii cea tuturor păsărilor de pradă, mai putin ascuţită decit �ea a tuturor insectelor, cărora h! e dat să 'tadâ un uni­ v-ers in mic, care nouă ne scarră ; dar, aşezaţi intre vu� t u r şi muscă, trebuie să fim mufţumi- t i d' e eehU noştri,' este un simt ce se prelungeşte pînă la stele. Vedem prin­ tr-un singur orificiu un sfert din eer' proprie�atea. aceasla e un mare avantaj . ' . Gustul e, de asemenea, un dar făcu.t de natură tu­ tUf{)r fiinţelor vii. E greu de ghicit care specie este cea mai pofticioasă sau are gustul cel mai deli cat: se spune că nu trebuie să ne certăm pentru asta; dar să recunoaştem că, lipsit de gust, nici un anima' nu s-ar gindi să se hrănească; nimic n-ar fi mai insuportabil decît să mănînci şi să bei, dacă Dumnezeu n-ar fi Înso­ tit această actiune de tot atita plăcere cită necesitate. Plăcerea vine În mod vădit de la Dumnezeu. Acest ade­ văr este atit de la indemină, Încît e cu neputinţă să ai sau chiar să-ţi închipui o senzatie plăcută care sa nu provina din organele pe care le a\'em �i pe ea re să n-o fi simtit. AI şaselea simt. cel mai minunat dintre toate, dă ruit întregii specii animale. este cel care uneşte ].n tr-un mod atit de plăcut �ele două sexe, (;:�I a c<iru} dorintă doar depăşeşte toate eelelalte voluptăti; �el care, chiar şi nu­ mai prin ceea ce-l precede, este plăcere inefabilă. Celelalte simturi se mărginesc la satisfacerea indivi­ dului �are le posedid.; simţul dragostei, tnsă, 1mbată În acelaşi timp două fiinţe gîndito8'l'e şi duce la naşterea celei de-a treia, Ce dulce mister! Bucuria devine creaţie . C ll'

a

_

o

...

\


Contele de Rochester a spus că p l ă cerea dUlgostei a r fi de-aj u n s pentru a face ca Dumnezeu si f i e b inecu­ tntat tntr-o ţară de atei; iar marele Mahomed 8 promis d ragostea ca răsplată pentru bravii s l i războinici. E I n - a a v u t extravaganta a b s u r d ă de a - ş i inchipui d s e poate invia, avind toate organele, d a r f ă r ă a te folosi d e e l e : e l a ales cel m a i nobil, cel m a i p l ă c u t simt. pentru a fi veşnic preţul c u r aj u l u i ş i a l v i r t u t i i . Las a ltora g r i j a de a f a c e sli fie a d m i rate u n g h i u ­ r i l e egale in v i r f pe care l u m i n a le f o r m e a z ă 1 - n corneea noastră, refrac t i i l e pe care ea le suportli În uvee, in c r i s t a l i n . tablourile pe care le traseazi pe retinlt li l a s s ă l a u d e m e l c u l u rechii, o s u l pietros. t a m b u r u l , t i m p a n u l şi c o a r d a s a , ciocă ne l u l , nicovala ş i scărita : şi, dupA ce a u examinat toate aceste i n s t r u mente a l e a u z u l u i . s ă i g n o r e , totuşi, i n t r u totul c u m se f a c e că auzim. SJi fie disecate o mie de creiere f ă r li a se p u tea bă­ nui p r i n ce reso r t u r i va l u a n a ştere i n ele gindul . li las pe Bore l l i s ă a t r i b u i e i n i m i i o fortă de optzeci de m i i de I i v re. i a r pe Kei l l s-o reducă l a cinci uncii. T I l a s pe Hecquet s ă fad. d i n stomac o moarA, i a r Van Helmont - u n laborator de chimie.* E u mA m u l ţumesc sa privesc, c u tot atîta recunoş­ tinţă cîtă u i m i re , m u l ţimea, Bnetea, forta. supleţea, pro­ porţia reso r t u r i l o r p r i n care a m primit ş i d ă m m a i de­ pade v i a ţ a . Despoaie a c e s t e organe d e carnea care l e acoperă ş i de ceea ce le incoj o a r A , p r iveşte - l e c u ochii unui ana­ tomist: te vor ingrozi. D a r cele două sexe, Î n t i nerete, n u le v ă d decît cu ochii v o l u p t ă t i i : e l e vorbesc imagina­ tiei, o t n f U i direa z ă , se gravează Î n memorie. U n nerv p leacii de l a creier, ocoleşte ochii, g u r a , trece pe lîngă inimă, coboa r ă l a organele î n m u l ţ i r i i , şi aşa se face că ochii sint cei care prevestesll p l ă cerea. Dacă În timpul acestei p l �ceri a i şti ceea ce faci, dacă

Italianul 8ar.sl1i (1608-1619) conducea şcoala �iatro-mate­ maticl� ce explica fenomenele vitale prin legile mecanicii. I(eill este fratele matematicianului englez fobn Keilt. Philippe Ifecquet (1661-1131) a fost decan al FaculUţii de medicină din Paris; a fiicut studii serioase despre slngerare, des­ pre stomac, despre convulsii etc. Belgianul Van Helmonl (1571-1644) a avut originalitatea de dori si vindece bolile prin mijloace chimice; adeseori s-a inşelat. descoperiri importante, cum este cea a. sucului gas:r��. (���I:l. rr.) 610 •

a


ai fi a t î t de neferiecit incit să te ocupi de prodigiosu l a r t i ficiu al î n m u l ti r i i , de acest mecanism a d m i r a b i l de pirgh i i , d e această contra dictie a fibrelor, de f i l t r a rea l i ­ chidelor, a i f a ce u n l u c r u impot riv a n a t u rii, a i t r ă d a marea Fiint ă , care t i - a d a t o r g a n e l e i n m u l ţirii p e n t r u a o p r o d uce, ş i n u pentru a O cunoaşte. Trebuie s a i te Î a or ş e C U ' u e r f u acestui mister decît privighet o r i l e sau t u r t u r e l e l e . Vei şti d o a r că din toate t i m p u r i l e v i a t a a t r e c u t d i n t r - u n t r u p i n t r - a l t u l ş i c ă , a s t f e l , ea e s t e veşnică, asemenea m a r i i Fiinte. de l a c a r e e m a n ă . Tn s f î rşit, s a ne i n c h i n ă m Fiintei s u p r e m e , ea re n e ' a d a r u i t p l a cerea. Astrele n u cunosc a ş a cev a ; d i n acest punct de vedere, un p a i a nj e n e m a i cîştigat decit i n treaga m u l t i m e a stelelor ce depă şesc de u n m i l io n de ori in marime soa rele nostru.

!I���B ;:tti�!� J� � ��\ ti � ::i ��'� d:S� � �� J t

P R IM UL ADORATOR

D r a g u l meu frate, p ă i a n j en u l şi e l e f an t u l , materia b r u H l , materia o r g a n i z a t ă , m a t e r i a în mişcare, m a te r i a sensi b i l ă să fie veşnic recunoscătoare m a r e l u i D e m i u r ­ gos, cel care a c ţ i o n e a z ă i n v e c i p r i n n a t u r a sa, �i de l a care e m a n ă tot c e e a ce există, a ş a c u m n - a existat vreo ­ dată soare fără l u m i n ă . I - a i m u l tu m i t p e n t r u acel d a r a l simtirii pe c a r e ' l ai de . l a e l . c a c i n ·a i f i p u t u t �ă ti-! d ă r u ieşti s i n g u r ; nu i · a i m u l t u m i t însă p e n t r u d a r u l gin d i r i i . Tnstinctul şi simti rea sînt d i v i n e , f a r ă i n d o i a l a . Datorită instinct u l u i i a u naştere toate m i ş c ă r i l e ş i ne­ voile noastre. L u c r u r i l e sînt Însă i n aşa iei c o m b i n a te. Încît. daca cele l a l t e a n i m a l e sînt î n zestrate c u u n in stinct ce'j depa şeşte pe a l nost r u , noi avem o raţiune Ce o depaşeşte, n e m a s u r a t de mult pe a l o r . I n o mie de p r i l ej u r i u r m e a z ă · ti ciinele sau ca l u l ; i n d i a n u l s ă - ş i con s u l t e e l e fa n t u l . D a r , În m a t e m a t i c i , consu l t a - I pe Arhimede. D u mnezeu a d a t m a teriei brute forta cen t r i · p etâ. forta ceit t r i f u g a , rezistenta şi r e a c ţ i a : a c e s t a este l m e o ş st e f i in S n . a e Şi r n m _ raţie. Facu l t a t e a a p reciza o eclipsă ş i de a u r m ă r i d r u m u l comet e l o r p a r e să a i b ă , d a că putem I n d r ă z n i a spune, ceva d i n atotputernica i n t e l igenta a m a r i i Fiinţe "are le'a făcut să existe. Prin aceasta noi p ă rem a n u fi decit o em a n a ţ i e a e i .

�: !���� �� : � �� cGi:�

��? � :� �j d� � J i

le

6"


Orice' matenie are � l e ia-le iAwu• w, • i:.!e .de iIf.Iişcan·. orice spE'Cie de .!4ti.rllMe are Jn.it.tnctu:! ei, a.pr.Qa� imot deaooa 4estu1 de .uniform.. � care fi U tie perf.eciiNea zOi decit ÎA li:ntHe .foarte itrÎ mte; d a r .... aţiuaea O'R'H.Iltti M' r i d i c ,a pinii la ,diVlin1tate. E ioa.rte i1g u r .că a n im a l el e s;..rm !În zestr a te 00 facui latea me�oriei . Un ciine. u n elefallt 1ii .recUtu)sc sta p i fl ul şj dL!� zece al'li . Ca s ă a i b ă această m.emitnie. 'Il\' care n - o putem explica,. trebuie să. aibă idei pe can', de aselJleoea, n u te �...tel1l eXlflica. Cine H ă r uieşte zm.UnalelOl" memooa şri .ideiLe.? ,Cl,j ca re le d ă r u i e şte i Î R gele. o r gQ [Jele� mişcări1 e ; cel 4e 1:1 c.ilre emană toiuJ.. - d e t a ca r e :p()faeşte o r ice ftill!ă, �i, deci, i i Felul ei de a iJ . Unele a n i m a'le . a u .da.r u l de a-ti ,erf..ec4:,i3n a JMtiflc , l u t E.tisUi el.e.fallti. maimuţe • .care a 40l mai multi min tC" decit a lle l e , adică mai m u l tă memg.['je, o mai .m alle apti t u d i n e de a comb i n a un numar de idei. Vedem ciini cit, v î n ă toare ce - şi Î nn:ţ,il illneser1a M tf-e i l u n i ş i devin l�X celeAli şeJj .de .b a l t a , in Um,p ce. a�ţii .rămîn �a.t i l ! .mediocritate. Mui4! .c a i ii-au iHbit j i 3,pAt-at sljpin i i ; a l ţii al! f o ::il1: .rebe li � iag.ta {t. dac ·i,,, ;Q.UIiI1ă.r m a i ai. c a.ecH cei di.al î i . Ui1 <cal ,1Nae ingrijit, .b:iRe .hră.rNt. m.t.Ag'iî<ll de lităpiaUJ său, .es.1e .mult mai .recl!aOscător IIect".t lI'!'l l'liLdean. Aproape .toate ,patf'upedele ş i cRilic .re;pt4le1e i�i .perJecţi.onează .cu ;yJ.rsta insHoctuJ p.mă t a Jimitete pres c.dse: .diIedi. i' w p.i4e" ttap.ii slnt o martwie eridedă ÎI.. aces1 � n5; .un Jwp ,bAtrin .ou 1l:l:Poaica 4u.i se tUf,lti t N ­ toldeatW8 mai . b in e -dectt 'loM1ii t iner i . Nurruti .jgnora.t4a �i .nebWl i a pot combate aceste ade"1&rlJori CărQ.f8 l e SMH.eH1 m a r-lori .in ,f!eca r e li. Cei ce n - au al/Il! .t.i.rrtI sau răb­ d.are să ·ob s;erlf e ,p.u rtar-ea .animalelor să ci4:easc.ă CXCL'­ lentul .a rticol J NSTJ NCT d i n &oicl@pedie: se W.Qf .c011 "iuge 'Jle �istenta ac ei te i fa.cuHăţi care este <r.a.(iune<l an i m aJ.elor, ratiLme ce 00 se p oa t e compara .cl:l .. .emu · iuoi'. a!;ia alm ,o .frigare JUI s e poate oompsn c u -orGlogi u l d rn .strasbourg:; raţiune l.im.ita tă , da.r rea l. li ; iRieJigen.ta groso1ao.it. d a r iR1 ' ta depinzind de simţuri, O(a şi Il noa s t r ă : u n f.i r sub: i.re şi cuc-at din acea i R� ige n !<i .imen-sA şi .de oo11olW . S ce ·domne.şte ,es.te � tlin­ k>ldeaJ.t.na . UI'! .sp.a.niol pe .nume Pereic.a" &l ..cace .!HIVaa 4ecit .irna ­ .ginatje. � · a fo1os.it-:g pent.ru a .io:driznt .. iifNM1j ca animalele nu sint decît maşini Upsite de orice .simtire ....


1.-. t.llan5.klrmai pe DtmlReUtt iIlh-_ rm,niklr de trla­ riel:mt! o�w.pai plil:rntanent � !j: tra-�. sforiku! aC!:e$ta« pel'­ !sQ&aj.+� �indu-le să- scoată strigătle de �wie ,j. de _"t!h� făsă ca ele s ă simtă durere StU. bl:lw[M:, imp-r:t'U'­ n i n d u - I e f ă r ă d r a gos�. făCÎndu-te să rnăIdEtCe :$i: să bea iăJfă· sit � fie lcarne :şÎl sek. Des.t.:.artes, rn I'O!R!<iI tlele N#e. .. a.dopt'at "easUi ��.anft imperliReDfă : �-a bucwat k bet:et:e l a igrKtrant� te s.e cre�au: k....tăţaţL Cardisalu • • Polignae82, om e� mu lt spirit şi .care, h.. We rUll'� Ite amin_i, a. af.'ă.fat t:ma.r getl i u , bt.m:I pClet I·ati n , d a c ă a ş a. ceva mai poa te e x i s t a p r i n t re Itl(J:(Îe r n t,

1fI&ă klarte P.ttll firoaof.. şi' l\ee 'DI!)Q scindi,. din gefePk i re, lleeU 2M1:1râtld s�tem: a h mi Dtsca rles� s-a botilfÎ't să .s.IUÎle ... JIm'e1fl �tr� mi LbNzreţiu;. însă>, Ibrut trlu,1.1 IIlai Jtlti'tm. tott decit rcrmenw, s- a. arăta' )oa fet Ik p:rCils' �u.ici:a:n: .. a N�t dedi sa. optmă UJl()JI' eroEi alte: 1I'f'$Ill i" htuarea Sa< ttSeaut şi. .5tZăm�ti, �2re . ar f.ost m\lU thtdată, claJ care mr se ,aate. ci.tit. Dă rl1l ,.. m tl� Sătl: exe-fJ!I,'JI:Ite gTtu IN crezat desp1'e

isiieţ i mear aniJoDatelor C3fe a r cl o W1:l i fl inteUge,*ă �et lJYItYt egat2 eu cea lM! (are G1e-a· eă-ruit-a nouă natura. �Me in. ftrstlol'i. �e pildă . În dnhd al. �a.seIea.. Q. poy:�­ ak� pe' ure a Iltpe-lat-Q des la teniea FFantei', dup-ă Ere l'It· întorsese tHft, Po{cmla� şi de ca.re s-a fku� Intdt Ila z . SpWIE că O' ,aie, atadnd Î rr1r-1:') zi ti n. 'ilutfur, i-a: s m u l s I,t pam-ă ; ea y ....W r u l , cîtva timp dupl1 aeeast·a, ii lâs at-o • tot f ă r i p.ene, faFă a se QbosÎ', însă, sil-t ia v: i a ţa� G <l i a , u,meaza e l , s-a gtrJ:di.t c:: u m să se răzbu mt· in t o t t i m p u l ,·it j"a1lt cFest':ut p e n e le 1·3 1o€'. II] SH.fŞit, a găsit pe U D �d 'Ye.:hi· () Oesemizătură "rin c a r e trupul ei puiea t rece m. tos.iă �2a, daF care era prea stliom t ă pentru vu l t u r , m a i Rloare- oecH: e a . Dvpă ce a lepetat de mai m u l t e o r i , �i �()\lOacă duşma n u � ; î l găseşte � n t r - u n momel'lt � o t r i ­

",il: incepi: l u p fa; gaia, p r i n t r - o retragere a b i l ă , p io n ­ jt':uă in desthi z ă h l [ ă ş i t reee di nc o l o : vu ltu rul' o urmă­ reş�t' cu, fe p eziei1J.ne; c � p u l :ş i gitul trec c u u ş u r i n ţ ă , tI'ar re3 t u l truputui s e - înţepeneşte: Se zba-te ca să se desprindă: În timp �e· e t $e chjnu i e s.li i as ă , g ai a rev i n e " i . DC indelete, ti s m u l ge p e n e l e aşa c u m :ş i ei îi fuseseră � . l I I u lse şi-i d ă ru�te c u generozitate viaţa, aşa cum ';!� y.wJ tl:lru l i-o d ă r uise e i ; dar U lasă pradă blU.ii de tot: a tuturor p a l a t i fllil o r Po loniei , m artori a i acestei Jrblmoase Lupte. t. SI,liIJagem.�le . lni Fron t i n&3 mI" găsim nici un ş;" .,.


retHc de rbboi care să se apropie mlcar de aceilta, iar Sclpio Africanul nu a fost niciodaUi atit de generos. u �:;:":ana ��fl�t deo����f;n d� I�� : t�i��n�h�d� �� :: :a�� automat lipsit de minte şi simtire. Astfel, fiul marelui Racine, care a moştenit de la tatal său talentul versifica tiei, işi aduce, intr-o epistolă, ohiecfjunile cele mai puternice care dovedesc că anima­ lele au ratiune, şi nu răspunde la ele decit dind asigu­ rări, fâră a rationa, ca ele nu sint decit nişte simple maşini. Da, fâra indoiali, ele sint maşini, dar maşini cu sim­ tire, maşini cu idei, maşini mai mult sau mai puţin gindi e c r t Ei �menilor ���: f� , :�fe1e lo�, S��! :� �����ă ş� ��� r� ��le !i! �!� Oare un ciine de vinătoare, un urangutan, elefant bine construiti nu sint superiori imbecilitar- naşi �� f;op���i�: fi����d��� A��:!l� ��ei ��!Win��:feai� !����! tizarea unei stari de vegetatie neintruptă, făra me­ morie, fără idei. lincezind intre citeva senzatii şi neant? Oare un animal nu este de o sută de ori superior copiilor noştri nou-născuţi, cărora totuşi Dumnezeu. după teo­ logii noştri, le-a transmis un suflet nemuritor, la virsta de şase săptămini, in uterul mamei lor? Dar ce spun! Ce diferenţă există intre noi şi noi inşine! Ce distan­ tă imensă intre tinărul Newton inventind calculul infi­ nitului. şi Newton expirind fără cunoştinta, fără urmă din acel geniu care cintărise lumea! Aceasta este ur­ marea legilor eterne ale naturii, pe care Newton lnsuşi nu le-a putut intelege, fiindcă nu era Dumnezeu. Sa adoram marea Fiintă de la care aceste legi emană; sa-j multumim pentru că a acordat, citeva zile. organe­ lor noastre darul gindirii, care ne ridica pînă la ea. Un filozof profund, care ar fi găsit adevărul daca n-ar fi vrut să-I amestece cu minciunile prejudecati­ lor. a spus că noi vedem totul in Dumnezeu. Dar mai degrabă Dumnezeu este cel care vede totul in noi. care face totul În noi, căci el e in mod necesar marele. sin­ gurul. eternul creator al intregii naturi. Cum de gindim? Cum de simtim? Cine va putea sa ne spună? Dumnezeu n-a pus (trebuie sa repetăm fară incetare) . Dumnezeu n-a ascuns in plante o fiintl.. secreti care se numeşte vegetaţie; ele trăiesc pentru UII

614


aşa a fost poruncit dintotdeauna. Nu există În ani­ mal creatură secretă care se numeşte senzatie; cerbul aleargă. vulturul zboară, peştele inoată, fără a avea ne· voie de substanţă necunoscuta. ce se găseşte În ei. care să-i facă sa zboare, să alerge sau să inoate. Ceea ce noi am numit instinctul lor e o facultate inefabilă, ce le este inerentă prin legile inefabile ale marii Fiinţe. Şi noi avem facultate inefabilă in inteligenţa umană; dar nu există o fiinta reală care să fie inteligenţa umani. nici alta care sa se numească vointă. Omul raţionează, omul doreşte, omul vrea: dar voinţa sa, dorintele, ra1ionamentele sale nu sînt substante distincte. Marele defect al şcolii platoniciene şi, În continuare. al tuturor şcolilor noastre a fost de a lua cuvintele drept lucruri: să nu cădem În această greşeală. l' um�Î;�kmct�t�l���iit,o �iin d ina�ol:�N{ �fn t��c���ti a �: dorinţe involuntare. cînd căzuţi intr-o apatie trecătoa­ sclavi, din copilaria noastră pină la moarte, a tot ceea ce ne inconjoară; neputind nimic doar prin noi in­ şine. primind toate ideile fără a putea vreodată să le prevedem pe cele pe care le vom avea in clipa urmă­ loare, şi mereu sub mîna marii Fiinte care acţionează fu intreaga- nntură prin căi la fel de neintelese ca ea Însăşi, ca

o

o

o

re;

AL DOILEA ADORATOR

O ador Împreună cu tine. re('unosc in ea cauza, sco­ pul, invelişul şi miezul tuturor lucrurilor; dar mă tem, vorbind. să nu-i aduc vreo jignire, dacă. totuşi. fini­ tul poate ultragia infinitul. dacă o fiinţă mizerabilă care este doar un mod de existentă al Fiintei. un em�rion născut intre urină şi excremente. excrement el Însuşi pentru îngrăşarea pămintului din care iese. poate aduce () injurie fiintei eterne. Văd, tremurind, adorindu-I iubindu�1 ca pe autorm veşnic a tot ceea ce a fost şi a tot ceea ce va fi, cum: [acern din el izvorul răului. Cred, cu durere, că toate sectele · care au admis, asemenea nouă. existenţa unui singur Dumnezeu au căzut in această capcană in care mă tem să nu fie prinsă şi raţiunea mea. Pretinşii lor intelepţi au răspuns că Dumnezeu nu face rău, dar că-1 Jn�ăduie. Tot atu de bine ar fi să mi se spună, atunci cind,..razele prea arzătoare ale soarelui au ,?rbit .un copil, 4 t lv,"" .

6tli


t:ă n u soarele i-a făcut at:est rău. c i că e l a p e r m i s . raz('­

l o r s ă - i a r d ă ochii_ 1ti spuneam adineauri că sint p ă t r u n s de. re c l! noş­ t i n t ă. şi de bucurie; dar fiindcă şi a l t e idei mi-au ven i l i n m o d neces a r , aşa cum se Î n t î m p l ă tuturor oamen i ­ I � r, m u l ţ u m i r i l e m e l e s i n t u r m ate d e n e m u l ţ u m i re i n ­ vol u n t a r ă ; mă t î n g u i ş i mâ p i e r d În l a c r i m i , asemenea c op i l u l u i care, de l a o clipă l a cea l a l t ă , trece de l a fÎ'i l a pltns, Î n bratele doicii sale. Int reaga antichitate a a d m i r a t şi a p l i n s ca m i ne. Ea a căutat cauza imperfec ţ i u n i lor l u m i i cu tot atit de m u l t ă rivnă cît ş i deznă dej de. Grecii i · a u inchipuit pc Titani, copii ai c e r u l u i ş i ai p ă m î n t u l u i , care i-au cerul ! u i Jupiter pa rtea ce l i se cuvenea d i n b u n u r i l e t a t a ­ l u i şi m a m e i lor, şi a u dec l arat r ă zboi zeilor. A l t i i a l i inventat frumoasa legendă a Pandorei. A l ţ i i ( m a i filo­ zofi, poate, deşi n-o l a s ă să se v a d ă ) l-au aşezat pc Jupiter intre dou.ă butoaie, vărsind binele picătură c u pi· cătură, i a r răul i n şi roaie. Şi· au imaginat nişte a n d ro­ gini care, posedind a m bele sexe Î n ace l a ş i timp, a u de­ venit foarte obraznici şi, drept pedeapsă, au fost îm­ p ă r ţ i ţ i Î n două. I n d i e n i i a u scris i n Shasta, care dăinuic . de cinci mii de a n i In miinile b r a h m a n i l or, scrisă în l i m b a sanscrită, că ingeri, gen i i s-au revoltat i n cer impotriva l u i D u m nezeu. Sirienii spuneau că pla neta noastră n-a fost făcută, l a inceput, pentru a fi locuita de oameni inzestraţi c u j u dec a t ă : d a r că, p r i n t re cet ii ­ t e n i i cer u l u i , s-au g ă s i t doi mincăi, bărbat ş i femeie, c a re a u î n d r ă z n i t să m ă nince o p l ă c i n t ă . Impinşi apoi de o nevoie ce urmează l ăcomiei, l-au î n t rebat pe u n u l d i ntre princi p a l i i servitori a i f i r m a m e n t u l u i unde este privata. Acesta le-a răspuns: " Vedeti p ă m î n t u l , acel mic glob ce se află l a o mie de m i l ioane de leghe? Acolo este l a t r i n a universu l u i " . E i s-au dus, iar Dum nezeu j·a lăsat acolo pentru a·i pedepsi. A l t i asiatici spun că D u mnezeu, p l ă m ă d i n d omul, i - a dăruit reteta nemuririi scrisă pe u n frumos perga­ lYIent; omul a pus-o în spatele m ă g a r u l u i său, împreună c u alte l u c r u r i , ş i a inceput s ă colinde lumea. Astrel . mergind, m ă g a r u l s-a intîlnit cu şarpele ş i l - a intrebat dacă n u există prin i m p r.ej u r i m i vreo ftntină u n de a r p u t e a s ă bea : ş a r p e l e l - a c o n d u s cu a m a b i l i tate; d a r , Î n t i m p ce m ă g a r u l bea , i a r o m u l se îndepărtase, ş a r ­ pe!e . a rura r e t e t a : i n ea a aflat secretu l de a·şi scbi � .

616


ba: pielea. ceea ce [-a făcut n e m u ritor, potrivit i d e i i r ă s­ pîndite i n A s i a . O m u l ş i - a p i'ls t r a t pielea ş i a r ă m a s sup u s m o r ţ i i . . . �gipten i i şi, mai m u l t decît ei, persanii . a u recunos­ cut u n zeu - diavol, duşman al zeului bun, u n Typhon, u n Ariman. u n Satano u n p r inci.p i u rău care găsea p l ă ­ cere i n a s t r i c a t o t ceea ce f ii c e a b i n e p r i n c i p i u l cel b u n . ' Această i d e e i ş i a v e a izvo r u l i n ceea ce l i se i n t i m p l a in fiecare z i b i e t i l o r o a m e n i . N o i ne a f l ă m a p r o a p e me­ reu i n rlizboi. Capul unei naţiuni r u i neaza pe cit poate tot ceea ce capul naţiunii opuse a intemeiat. Laomedon c 1 � deşte un oraş frumos. Agamemnon g.. i t d i s t r u ge ; aceasta e s t e istoria neam u l u i omenesc. Oamenii a u tran­ sportat intotdeauna i n cer toate prostiile de pe p ă m i n t , p r o s t i i a t r o c e sau prostii r i dicole. D o c t r i n a l u i Zoroas­ I r u ş i cea a l u i Manes n u sînt, În fond, a ltceva decit ideea unor popoare americane care, ca explicatie a cau­ zei ploii. pretindeau că exisHi acolo s u s u n băiat şi . o fatli, frate şi sor ă ; că fratele sparge din cind i n cind ulciorul surorii sale, şi că atunci v i n ploi şi f u r t u n i . Iatii întreaga teo logie a maniheism u l u i , ş i t o a t e sis­ temele asupra cărora s-au purtat atitea dispute n u sint c u nimic mai b u n e . S a iertiim oame n i l o r . copleşiţi de griji ş i s u fe r i nte. că şi·au imaginat cu ama n a i v itate Providenta. i n c l i ­ p e l e b u ne i n c a r e v r e o uşurare a nevoi l o r le l ă s a liber­ tatea de a g i n d i . S ă - i iertăm pentru ca a u presupus existen t a unei mari Fiinte m a lerice. veşnic d u ş m a n unei mari Fiinţe binevoitoare. Cine p o a t e să n u fie �n­ spăimîntat atunci cînd gîndeşte c ă pămlntul întreg n u e s t e decit î m p ă r A ţ i a distrugerii? Z a m i s l irea. v i a t a a n i ­ m a l e l o r s î n t opera unei m U n i a t i t de puternice ş i d e abile. Î ncît p u terea tuturor r e g i l o r ş i gen i u l a o suta de m i i de Arhimede n u a r p utea in veci să fabrice măcar aripa unei m u şte. Dar la ce foloseşte tot acest a r tHicÎu divin ce s t r ă l uceşte i n structura m i l i a r delor de fiinţe sensibile? La a le face s ă se devoreze unele pe a l tele. Desigu r . dacă u n om a r fi construit u n automat adm,i­ rabil ce merge prin propriile forte şi cintă din f l u ie r ş i l - a r fi z d robit i n c l i p a u r m ătoare. I - a m l u a drepţ u n mare geniu tran sformat În n e b u n p r i mejdios. G l o b u l e plin de capodopere, d a r ş i d e victime: ţi n u e decit un i n t i n s cimp d e măcel ş i de b o a l ă . Orice specfe este Î n mod nemilos u r m ă r i t ă , sfîşiată, m inca-

�I

611


tii pe pămînt, i n aer şi in a p ă . O m u l e mal nenorocit

decît toate animalele l a un loc; el se află mereu prada a două rele necunoscute acestora, n e l i n i ştea şi p l icti­ sul, care n u sint decit dezgustul de e l insuşi. I u beşte viata, d a r ştie că va m u r i . Dacă s-a n ă scut pentru fi s t r a l er t i tr a v e _ ă s f ţe numar şi pentru a fi mincat de viermi; el o ştie, pe ciml animalele - n u . Această idee funestă I I frămintă; e l îşI eQnsumă clipa detestabilei sale existente aducind nefe­ ricire semen i l o r lui, sugrumindu-i cu laşitate pentru o r ă s p l a t ă mîrşavă, înşel tn d şi fiind înşelat, jefuind pen­ tru a fi jefuit, s l u j i n d pentru a porunci, c ă i n d u- se fără Incetare. C u excepţia citorva inţelepţi, m u lţimea oame­ n i l o r n u este decit o a d u n ă t u r ă o r i b i l ă de criminali Hpsiţi de noroc, i a r globul n u a d ă posteşte decit cada­ vre. Tremur, incă o dată, de a fi nevoit să m ă p l i n g de Fiinta fiinţelor atunci cind arunc o p r i v i re atentă asupra acestei privelişti inspăimîntătoare. Aş vrea să nu m ă fi născut.

f� J: � � ��:�t t : � � ���� �f ��rft�� � ��r�

1��

PRIMUL ADORATOR

Dragă frate, fiindcă t i iubeşti pe Dumnezeu, fiindcă eşti v i rtuos, nu-ti b lestem a n a şterea, ci blnecuvlnteaz-o. Ai inceput prin a m u l ţ um i , sfirşeşte in acetaşi fel. Tră­ ieşte pentru a sluji Fiintei fiintelor şi creaturilor sale. Toţi cei care a u inventat legende pentru a explica orid ă e l i e p z u j ă l re i e s pect. Admite că efectele unei cauze necesare sint, şi ele, necesare. Aceasta este p ă rerea tuturor tntelepţilor; ea d ă naştere unei virtuti consol atoare - resemnarea. Mulă mn i e ţ i t ' g o e t 1 i r resemnare, o m u l se susţine impotriva necesi t ă ţ i i de neinvins ce-Î d ă ghes. Totul emană, f ă r ă indoială, de l a marea Fiinţă: deci ş i dreptatea, binefacerea, tngă­ duinta. Să fim drepti, binefăcători, i n g ă duitori, căci acesta e destin u l tn1elepţilor ş i a l nostru; să--i l ă s ă m pe im­ becil i să-şi irosească zilele fără a gin d i ş i pe p u n gaşi să gîndească i n ce fel să persecute sufletele cinstite. Să ne . resem n ă m atunci efnd vedem u n om nevolnic,

���f � ����! : �rd��� ; � �r: ;�� � d� � d �: �

t��A� ���� ��� :�:! ll���: � !��I�t :� ��;�": � � 1�

0'0


născut· in noroi, plămădit din întregul orgoliu al pros­ tiei, din intreaga, avariţie legată de educaţia sa, din in­ trealţ8 ignorantă a şcolii sale" yr,lpd să domine cu in­ soltntă� pretinzînd să impună tuturor celorlalte capete hirrterele capului său, calomniind cu josnicie şi incer­ dnd şă persecute cu cruzime. AceasHi adunătură de m,i rşăvii e potrivită naturii sale, aşa cum dihorului ii 'aparţine setea de singe, iar materiei gravitaţia . . , De altfel, ne este, oare, interzisă orice mingiieJ:e? Nu e, oare, posibil să existe În noi vreun principiu in­ destructibil ce va renaşte În ordinea lucrurilor? Nimic n-a ieşit din neant, nimic nu se intoarce in neant: omnia mutantur, nihil inferi/. * Dacă e necesar ca un dram de gindire să existe pentru cîteva clipe, nu ştiu in ce fel, intr-un trup de cinci picioare şi jumătate, alcătuit aşa cum sintem noi, pentru ce acest dar al gindirii să nu fie oferit unuia dintre atomi, care a fost principalul şi invizibilul organ al acestei maşini? Să adăugăm virtu­ ţHor noastre pe cea a speranţei; să îndurăm in această scurtă viată neghiobiile tiranice pe care nu le putem impiedica; să incercăm doar să nu spunem prostii des­ pre marea Fiinţă. AL DOILEA ADORATOR

Da, frate, mă resemnez; trebuie. Sper, aut cit pot, să-ţi spun că nu-mi voi dezonora raţiunea prin himere pe care atîţia şarlatani le-au debitat despre marea Fi­ inţă. Ştii că Înaintea intoarcerii mele de la Pondichery, impreună cu iezuitul Lavaur, care avea un milion şi o sută de mii de franci in cambii şi diamante, am cunos­ cut multi ghebri şi brahmani. Aceşti ghebri sau parşi au o vechime foarte mare, fată de care noi putem spune că existăm abia de ieri; dar cu cit un popor este mai vechi, cu atit şi prostiile sale sint mai vechi. Am fost nedumerit atunci cind magii parşi mi-au spus că vo­ inţa Fiinţei necesare, acţionind veşnic, a fost de a 1311 crea lumea decît de patru sute cincizeci de mii de ani incoace, şi că i-a dat naştere in şase gahambare, În ��;ă:�� p�� !ie��e ":t���i; id�a� a�i: s����t:iu p�� t�:.'a�� .. tOate se sc/tlmbd. nimic nu moar.e (N, 1 . ) 619


a.

Fe

face treaba şi care-şi d ă r u ieşte cee se cheamă o­ o d i h n ă binemeritată in cea de-a şapt��săp U m i n ă . Dacă a i ş t i ce pov.eşti de a d o r m i t c Qp i i i a d a u gă aceşti visă tori celor şase gahambare a l e lor,: t i s - a r face m i l ă . Lege n d a şa.r p e l u i c a r e a furat m ă gatuJ i reteta nemu­ ririi nu poate fi comparată cu cea a a fş i l o r . In aceasta i n t i l neşti şerpi şi măgari ce joacă rol'uri foarte comice. Marea Fiinţă, Fiinta necesa ră, eternă, i n f i n i t ă , se p l i m · ă n te n i Zi a r z P e e. p o I e t _ uc a carne luată de l a un b ă r b a t : acest b ă r ba t se n u mea Misha, i a r femeia l u i Mishana.· Aproape de un izvor ale c ă r u i ape se intind Î n toate părtiie pină l a capătul lumii, creşte un copac c a re te c t l v a e r i ei Si pe ling� el. Tot u l este minune in a n t i c h i tatea o r i c ă r u i p o p o r : n i m i c n u se potriveşte deo d a t ă cu natura, fi­ inddl n-o cunoaşte. Nu vezi nici un istoric intelept care să-ţi istorisească secolele trecute; vezi insă peste tot vrăj itori care-ti povestesc viitoru l . P r i n t re toţi aceşti vră· j itori, n u există nici unul care să t r ă i a scă asemenea cel o r l a l t i oameni. Unul Îşi pune u n samar În s p i n a re şi a leargă gol pe s t r ă z i l e c a p i t a l e i ; a l t u l m ă n î n c ă excre· mente pe piine; u n a l t u l este tras de p ă r î n v ă z d u h ; un al patrulea se p l imbă prin aer i n t r - u n car de foc pur· tat de patru c a i de foc. Hercule este i n g h i 1 i t de u n peşte: rămine î n burta acestuia trei zile, dar se h r ă neşte foarte bine, căci frige ficatul peştelui ş i î l m ă n î n c ă ; de acolo, a l ea r gă l a strimtoarea Gibraltar, pe care o i a i n paharul lui.** 8achus cu n u i a u a sa pleacă s ă cucerească I n d i i l e : îşi scimbă n u i a u a i n şarpe ş i d i n nou ş a r p e l e În n u i a ; . t r e c e m a r e a J n d i i lor fără s ă . s e ude, opreşte soarele ş i luna, ş i m a i face o sută de isprăvi de acelaşi fel. Iată istoria veche.

p

�� � )!e::;: � la :: ; :�� J ;\� ili� �� t �� d:

�� �� : l; � d� h��::��: ��/����� i� � : �: ��,�

Aceştia sint primii oameni, după Zoraastru, aşa cum, după sanchoniathon, ei se numesc Protogenos şi Genos, sau cel puţin nişte creaturi pe care traducătorul grec le-a numit astfel. La in : dieni, ei slnt Adimo şi Procritij la greci, Prometeu, Epimeteu ŞI . Pandora; la chinezj, PuonC\1 etc. (N.a.). ... Aluzie la pasaje din 1flJ'�a, EzeclUel. Daniel şi 10fUl. Hercu­ le . apare drept .Iona. Mai · departe, găsim adaptAri de acelaşi gen (Deucalion elc.). (N.ed.lr.) •

620


Toate aceste ineptii te fac să r f z i ; iaU însă" ceea ce te race sâ verşi lacrimi. Ş a r Laianii. care a u urcat pe scena i n z i l e l e de tirg pentru a distra m u l timea cu aceste poveşti, n u s - a u m u l t u m i t c u r ă s p l a t a ce l i se dădea · de b u n a v o i e ; ei au striga t : . Noi a devefim zeii nemuritori ce s â l ă ş. l u iesc În v i r f u l Olimpului şi Athos u l u i , noi jurăm pe m a rele demiurgos. pe marele Zeus, p ă rintele şi s t a p i n u l lor, că tot ceea ce \'· a m vestit este adeva r u l curat; sintem trimişii ceru l u i . p l ă t it i - ne c ă l ă toria. Două treimi d i n b u n u r i l e voastre ne a p a r t i n c o n f o r m d rept u l u i d i v i n , iar a t r e i a c o n f o r m d rept u l u i o m e n e s c . Avem b u n ă ­ vointa să vă l ă s ă m să vă b u c u r a t i de această u l t i m ă t r e i m e . d a r cu con d i t i a ca regii să tină f r i u l c a l u l u i nostru şi a r m ă t u r a ş e i i noastre atunci c i n d vom veni să v ă viz i t a m ; să-şi pună d i a demele l a picioarele noas­ tre; să creadă nea b ă t u t că sintem i n f a i l i b i l i ; ş i , ca ras­ p l a t ă pen t r u credinta lor, n u n u m a i că le vom d ă r u i d r e p t u l de a ne aj ut a să ne ştergem cînd ne d ucem să ne u ş u r ă m , dar binevoim chiar, ca un h a t i r spec i a l , să le d ă r u i m excre mentele noastre, pe c a r e le vor purta c u respect l a gît. Aşa să le ajute Dumneze u ! " D a c a cineva î n d r ă zneşte vreod ată să s e Î rt t rebe, chiar şi 'tu cea mai m a re retinere, despre dimensiunile ceştii l u i Hercule, În care a navigat de l a u n a d i n t re coloanele sale l a cea l a l t ă ; dacă î n d răzneşte să se mire cum a p u t u t Hercule să fie inghiţit de u n peşte şi cum de a găsit u n grătar in b u rt a acestuia pen t r u a - i frige f i c a t u l , va fi s p i n z u r a t pe loc. Cel care se va i n cft> i că Deucalion şi Pyrrha, sufle­ d n d u - se, a u a runcat i n t re picioarele lor pietre care s-au t r a n sformat in oameni, va fi ucis cu bolovani, ca şi c u m aşa s-ar c u v e n i , de teologii noştri; şi z i d i t o r u l binecu­ vîntat al tem p l u l u i nostru, care are o inimă de stîncă, va arunca cea dintîi p i a t r ă . Dacă c i n e v a are atîta i n d r ă z ne a l ă ineU să r e c i t e un cintec despre Cibele, mama l u i Zeus, sau despre Ven u � f i i c a sa, i se va s m u l ge limba c u c l e ş t e l e , i se v a tăia mina, i se va s t r ă p unge pieptul, d i n care i se v a scoate inima Încă p a l p i t i n d , pentru a - i lovi peste obraji cu ea; i se vor arunca i n i m a , mina, limba şi t r u p u l i n f l ă c ă r i p e n t r u m î n gîierea credincioşilor, p e n t r u m a i m a rea glo­ rie a lui D u m nezeu, care e plin de glorie i c ă r u i a ii face l m ă sîngerin ă cu care sint S i ii u or I -

�:�� e ��j

� �f:t � ���

621


Cind cei care vor dori să indrepte cîteva puncte din doctrina noastră se vor tnmulţi la număr, faceţi repede un sfint Bartolomeu: este mijlocul cel mai sigur de a lumina mulţimea ... Preoţii voştri cei mari să nu aibă niciodată o rentă mai mică de zece talanti de aur, iar preoţii foarte mari să nu aibă niciodată mai putin de o mie; să se pustiască pămintul şi apele pentru mesele lor somptuoase, in timp ce săracii vor minca piine, neagră la uşile lor. Aşa trebuie slujită Fiinţa fiinţelor. PRIMUL ADORATOR

Dragul meu frate, niciodată n-am tăgăduit că există rele mari pe pămîntul nostru. Există, fără îndoială: ne aflăm intr-o furtună, scapă cine poate; dar, incă o dată, să sperăm În zile mai bune. Unde şi cind? Nu ştiu; dar dacă totul trebuie să existe, asta se întîmplă pentru că marea Fiinţă e înzestrată cu bunătate. Cutia Pan­ dorei este cea mai frumoasă legendă a antichităţii; sp.eran1a era cuibărită pe fundul ei. Ai vrea să auzi ceva mai convingător. Dacă ştii aşa ceva, binevoieşte a-mi spune şi mie. XXIX

BOALA, MEDICINA.'"

Să ne inchipuim că o prinţesâ frumoasă, care n-a auzit niciodată vorbindu-se despre anatomie, s-a îmbol­ năvit pentru că a mincat prea mult, a dansat prea mult, a pierdut nopţile prea des, a făcut prea mult tot ceea ce fac unele prinţese; presupun că medicul ei ii spune: omă V i ţ n u voa�ră� �a �i 'c�e�e�� 1 ! i� 7r�Cu�� :ă C��t:ib� i� �r:: : duvă bine condiţionată in şira spinării pînă În capătul Madei alteţei-voastre, iar această măduvă alungită tre­ buie să insufleţeasccă cincisprezece perechi de nervi la dreapta şi cincisprezece perechi la stinga. Trebuie c a inima gumneavoastră să se contracte şi să se dilate ct,t o fortă ' intotdeauna egala şi ca singele dumneavoastră" pe care ea ti trimite .ca un pişton in ţtrtere, s,\ circ� le in ioate arielele şi În toate venele cam de şase sute de ori pe zi . • Publicat in QrustJ,oM

'IV

I'EA,yelopedJe,

1771, (N. ed. fr.)


u ce a i c e lire s��f.�h����U!��gufe s� d:��;ă �� ��!�e�:a �� c�i� necesare pentru a forma şi a alimenta in mod continuu !imla urina şi - bila. sperma altetei-voastre. toate cele­ lalte lichide care irigă pe nesimţite pielea dumnea­ voastră catifelatli, aIbă şi fragedă şi care fără ele ar fi galben-pămîntie, uscatli şi încretită ca un pergament vechi. •.

PRINTESA

Ei bine, domnule, regele vă plăteşte pentru asta; aveti grlj ă să puneti toate lucrurile la locul lor şi să iaceti să-mi circule toate lichidele astfel tncU să fiu multumiti'!. Vă previn că nu vreau să sufăr niciodată. MEDICUL

Doamnă, adresa1i poruncile dumneavoastră Autoru­ lui naturii. Puterea unică ce a pus in mişcare miliarde de planete şi de cornete in jurul milioanelor de sori a condus şi mersul singelui dumneavoastră. PQINŢESA

Cum?! Stnteti medic şi nu-mi puteti da nimic? MEDICUL

Nu, doamnă, nu pot decit sl!i va iau. Naturii nu i se r t u a i V l tii u a as 6t� l� ��:ă � rh�::��1 e�t� c� ��: y-� ���s��tt� �:gă afte1a-voastră a mîncat cu lăcomie. vă pot uşura mă­ runtaiele cu ajutorul plantelor; e ca o mltură pe care O introduc ca să imping excrementele. Dacili ave1i un can­ cer, vă tai 'un şin; dar nu pot să vă dau altul. Dacă aveti o piatră in vezică, pot să vă scap de ea folosin­ du-mă de un dilatant; şi vă va durea cu mult mai pu­ tin decft pe un ' bărbat: vă tai un picior cangrenat şi veţi merge pe celălalt. Intr-un cuvint, noi, medicii, seg i e a c i ăn �n d�e":�:���t fărC: aC�: �::t�! p:�� iin �o� u�":ftu�: oricit ar fi de . şarlatani. PRINTESA

Mă Înspăimîntati. Credeam că medicii vindecă toate durerile. :


MEDICUL

vindecăm fără greş pe toate cele care se vindecii singure. Cu citeva excepţii, bolile interne stnt aseme­ nea rănilor exterioare. Natura singură te vine de hac ce­ lor ce nu sint mortale: celelalte nu află in medicină nici un sprijin. PRINŢESA Cum?! Toate acele secrete pentru purificarea singe­ lui despre care mi-au vorbft doamnele mele de compaa e i 1 n i le i d��::::fA��::It� �!:t! a��� ;A� le Iă� :!�:' I: ���� ristele lor... MEDICUL Tot atitea invenţii pentru a cîştiga bani şi a imbro­ bodi bolnavii in timp ce natura lucrează de la sine. Le

PRINTESA

Dar există medicamente specifice. MEDICUL

Da, Doamnă, aşa cum in romane există elixirul ti­ neretii. P�INTESA

Atunci în ce constă medicina? V-am spus deja: in a debarasa. a curăţa, a tine ' in ordine casa ce nu mai poate fi reclădită. MEDICUL

P�INTESA

Totuşi, există lucruri care fac bine şi altele care fac rău. MEDICUL Aţi ghicit intregul secret. Mincati cu măsură ceea ce ştiţi din experienţă că vă face bine. Nu e bun pentru corp decit ceea ce se poate digera. Ce leac vă va face să digeraţi? Mişcarea. Ce vă va reface forţele? Somnul. Ce anume va imblinzi bolile incurabile? Răbdarea. t: lo��e t!�3�m:i�l�n �o�����: J:��t r::�::ul�� ?M�:�:�: saignare-, pur.gar,g. şi. dacă vreţi, clysterJum dona,.#. 624


Nu există o a patra. Asta nu e altceva, după cum v-am spus, decft a mătura o casă căreia nu-i putem adăuga nici un cui. Intreaga artă constă În a face ce trebuie. PRINŢESA

Nu vă împodobiţi marfa. Sinteti un om cinstit. Dacă voi ajunge regină, vă voi face cel dintti medic al meu. MEDICUL

Cel dintii medic să vă fie natura. Ea face totul. Priviti-i pe toti cei care au ajuns la o sută de ani, i se i : ������t��a r;in� �c�� :::o �Oat��:�i����� �:3lc�: săi, atu medici primi, cit şi medici de cartier 'Şi oon­ 'Sultanti. PRI NŢESA

Aşa este, şi eu sper să vă Îngrop. xxx NATURA:", IlIALOG INTRE FILOZOF ŞI NATURA FI LOZOFUL

Cine eşti tu, natură? Trăiesc În tine; sînt cinciiieci de ani de CÎnd te caut şi incă n-am putut să te găsesc. NATURA

Vechii egipteni, care trăiau, se spune, cite o mie două sute de ani, mi-au făcut acelaşi reproş. Ei mă numeau Isus; mi-au pus un văI mare pe cap şi ai spus că nimeni nu poate să-I ridice. FILOZOFUL

Tocmai de asta mă adresez ţie. Am putut să măsor unele dintre astrele tale, să le cunosc drumul, să des­ copar legile mişcării; dar n-am putut să aflu cine eşti. Eşti mereu În mişcare? Eşti nemişcată? Elementele t�le s·au aranjat de la sine, aşa cum apa se aşad pe nisip, uleiul pe apă, aerul pe ulei? Ai o minte care con*

Di.logextras din Ques!i.ons §Uf fEncyclopedk, I n ! . (N. ed. fr.) 625


.... ce toate aceste operaţii, aşa cum " c onciliile sint Inspi­ rate de îndată ce s-au adunat, deşi membrii lor sint citeodată nişte ignoranţi? îndură-te şi spune-mi cuvrn­ tuI care-ţi dezleagă enigma. NATUAA

Eu sînt marele tot. Nu ştiu mai mult decit atit. Nu sint matematiciană; şi totul s-a orînduit in mine dupj legi matematice. Ghiceşte dacă poti cum S-8U făcut toate acestea. FILOZOFUL

Desigur, de vrem ce marele tău tot nu ştie matema­ tică, iar legile tale esînt cea mai profundă geometrie, trebuie să existe un geometru etern care te indrumă, o inteligentă supremă care veghează asupra mişcărilor tale. NATUAA

Ai dreptate, sint apă, pămînt, foc, atmosferă, metal, mineral, piatră. vegetal, animal. Simt că există În mine o inteligentă; şi tu ai o inteligenţă pe care n-o vezi. Nici eu nu-mi văd inteligenta; simt această putere in­ vizibilă; nu pot cunosc; de ce ai vrea tu, care nu eşti decît o mica parte din mine, să ştii ceea ce eu nu ştiu? 5-0

FILOZOFUL

Sintem curioşi. Aş vrea să ştiu În ce fel, fiind atît de neiscusită in munţii tăi. în deşert uri, in mări. pari totuşi atît de iscusită in animalele şi vegetalele tale. NATURA

Sărmanul meu copil, vrei să-ţi spun adevărul? Aces­ tea se datoresc faptului că mi s-a dat un nume ce nu mi se potriveşte; mi se spune naturii, în timp ce eu sînt

arlă"

F I LOZOFUL

Acest cuvînt Îmi tulbură toate ideile. Cum?! Na.tura să nu fie decit artă? NATURA

Da, fără îndoială" Nu ştii, oare, că există o artă iufinitâ tn aceşti munţi şi in" aceste mări. pe" care le g"â'_ .1"

.26


seşti atU de neprelucrate? Nu ştii, oare, că toate aceste ape gravitează inspre centrul pămintului şi nu se ridică decit impinse de legi imuabile; că aceşti munti ce in­ toronează pămintul sînt imensele rezervoare ale zăpe­ zUor eterne ce dau naştere fără incetare acestor izvoare, lacuri, fluvii, fără de care animalele şi vegetatia ar pieri? Cît despre ceea ce se numeşte regnul animal, vegetal, mineral, nu vezi aici decit trei, dar află că am milioane. Dacă priveşti doar naşterea unei insecte, a unui spic de griu, a aurului şi a cupru lui, toate lti vor părea mi­ nuni ale artei. FILOZOFUL Adevărat. Cu cit mă gindesc mai mult, cu atit mai mult văd că tu nu eşti decît arta nu ştiu cărei mari fi­ inte puternice şi iscusite. care se ascunde şi-ţi dă naş­ tere. Toti ginditorii, de la Tales incoace şi, probabil, mult timp inaintea lui, s-au jucat de-a baba oarba cu tine; ei au spus: te-am prins, şi nu prinseseră nimic. Ne ase­ mănăm toţi cu Ixion; credea c-o îmbrăţişează pe Iunona, şi nu ţinea in brate decit un nor. NATURA

Dacă eu sint tot ceea ce există, cum ar putea o fiinţă ca tine, o aut de mică parte din mine insămi, să mă cuo v it ă? M t U �r��i ce �J t����j�� r:� �� �etr�i te�a p��:t rf ��� laptele meu, să creşteti citeva clipe la pieptul meu şi să muriţi fără a vă fi cunoscut mama şi doica. FILOZOFUL

Draga mea mamă, spune-mi pentru ce exişti, pentf'u lucrurile există. NATURA Iti voi răspunde ceea ce răspund de atitea secole tuturor celor ce-mi pun întrebări despre cele dintii prin­ cipii: "Nu ştiu nimic". cl'

FILOZOFUL

Neantul ar fi mai bun decit toată această multitudine de existente făcute pentru a se risipi mereu, această mul­ time de animale nltscute şi reproduse pentru a le de­ vora pe altele şi pentru a fi devora te, această multime �e fiinte sensibile create pentru atitea senzatii dure12'


roase, această mulţime de inteligente care atit de rar .ştiu de ratiune. La ce bun toate astea, nat ur� ? NATURA Oh! lntreabă-1 pe cel care m-a făcut. XXXI PROVIDE NTA'"

Mă aflam in dreptul zăbrelelor dnd sora Fessue îi spunea sorei Confite:- Providenta are o deosebită de mine; ştii cit de mult Îmi iubesc vrabia; fi ' moartă acum, dacă n-aş fi spus de nou ă ori pentru a obtine vindecarea ei. Dumnezeu mi-a readus vrabia la viată; să multumim Sfintei Fe­ cioare. . Un metafizician ii spuse: - Soră, nu există rugă­ ciune mar frumoas� decit A ue Maria. mai ales atunci cînd o tinără fată o spune în latineşte intr-un" cartier al Parisului. Eu nu cred însă că Dumnezeu se ocupă prea mult de vrabia dumitale, oricit ar fi ea de frumoasă: gîndeşte-te. rogu-te, că are alte lucruri de făcuf. Tre­ buie să conducă încontinuu cursul a şaisprezece planete şi al inelului lui Saturn, in centrul cărora e aşezat Soarele, care este la fel de mare ca un milion de pă­ mînturi de-ale noastre. El trebuie să conducă miliarde de miliarde de alti sori, de planete şi de cornete; legile sale imuabile şi acţiunea sa necontenită fac să se mişte intreaga natură; totul este legat de tronul său printr-un lant infinit, ale cărui inele nu pot niciodaUi să lipsească de la locul lor. Dacă A ue Maria ar fi făcuI ca vrabia sorei Fessue să trăiască o clipă mai mult decit trebuia să trăiască, rugăciunea ar fi violat toate legile insti­ tuite pe veşnicie de marea Fiinţă; ai fi tulburat uni­ versul; fi-ar n trebuit o nouă lume. un nou Dumnezeu. o nouă ordine a lucrurilor. grijă fată ar fost Acte Maria

• Di.log extras d i n Questlons sur rEllcgclopl!die,

1171. Asupra

:zt: :::rua t=au���J��I��:��'1 "�� z�r;; li7�;'şi �,,!lJ(:� le desU/r# de UsbonfUt ( 1756) . (N. ed. Ir.) 628


SORA FESSUE

Cum! Credeti că Dumnezeu ti dă atU de putină im­ portanţă sorei Fessue? METAFIZICIANUL

îmi pare rău că trebuie să-ţi spun că nu eşti, ca şi mine, decit o mică verigă imperceptibilă din lantul in­ finit; că organele dumitale, cele ale vrabiei dumitale şi ale mele sint sortite s§ trăiască un număr determinat de minute in acest cartier al Parisului. SORA FESSUE

Dacă este aşa, eu eram predestinată să spun de un număr de ori determinat.

Maria

Ave

METAFIZICIANUL

Da, insă rugăciunile dumitale nu l-au forţat pe Dum­ nezeu să prelungească viaţa vrabiei dincolo de termenul ei. Alcătuirea lumii prevedea ca În această mănăstire, la o anumită oră, dumneata să rosteşti ca un papagal anumite cuvinte într-o anumit� limbă pe care n-o inte­ legi; ca această pasăre, născută, asemenea dumitale, prin acţiunea irezistibilă a legilor generale, după ce a fost bolnavă, să se simtă mai bine; ca dumneata să-ti închipui că ai vindecat-o cu ajutorul cuvintelor, iar noi să avem impreună această conversaţie. SORA FESSUE

Domnule, acest discurs aduce a erezie. Duhovnicul meu, părintele de Menou, va conchide că nu credeti În Providenţă. METAFIZICIANUL

Eu cred in Providenta generală, draga mea soră, �ea din care a emanat pentru vecie legea care conduc.e .orice lucru, aşa cum lumina ţîşneşte din soare; dar n'u cred ca o Providentă particular� să schimbe alc8tuirea lumii pentru vrabia sau pisica dumitale. S O R A FESSUE

Şi totuşi, dacă aşa cum mi-a zis mie, duhoynicul meu v-ar spune că Dumnezeu îşi schimbă in fiţ��ie zi voinţa in favoarea sufletelor credincioase? · 629


METAFIZICIANUL

E I Imi va trinti cea mai gogonată prostie pe care un duhovnic de fete o poate spune unui om care gin­ cleşte. SORA FESSUE

Duhovnicul meu - un prost?! Maică Preacurată! METAFIZICIANUL

Nu susţin asta; spun că el n-ar putea justifi�a decit printr-o prostie enormă principiile false pe care ţi le-a insuflat, poate cu foarte multă pricepere, pentru a te supune. SORA FESSUE

Mda! Mă voi gindi la asia: e un lucru la care face să reflectezi. XXXII R:AVAILLAC"

Am cunoscut În copilăria mea un canonic din Pe­ ronne, in virstă de nouăzeci şi doi de ani, care fusese crescut de unul dintre cei mai furioşi burghezi ai ligii. EI spunea Întotdeauna: rdposatul domn de Ravaillac. Acest canonic păstra se mai multe manuscrise foarte ciu­ date din acele timpuri apostolice, care nu fac multă cinste partidului său, iată unul pe care l-a lăsat u"nchiu­ lui meu. Dialog intr.e un pai al ducelul de Sully şi maestrul FilesQJ:, doclor�al Sor1xmei, unul din/re cei doi duhovnici ai lui Ravaillac

MAESTRUL FI LESAC

Domnul fie lăudat, dragul meu copil, Ravaillac a murit ca un sfint. L-am auzit spovedindu-se: s-a căit de păcatul său şi a făgăduit că n-o să mai păcătuiască. Voia sa primească sfinta împărtăşanie; dar noi nu avem, ca la Roma, acest obicei; penitenta sa a tnlocuit-Q şi este sigur că el a ajuns In paradis. *

Extras

din

QuesUons ş u r I'Encyclopedie, I n l . (N. ei. 630

fr.�


PAJUL

In paradis? tn grădină? Monstrul acela! MAESTR.UL fILESAC

Da, frumosul meu copil. in grădină, În cer, e ace­ laşi lucru. PAJUL

Vreau să vă cred; dar a luat-o pe drumul cel rău ca să ajungă acolo. MAESTR.UL FI LESAC

Vorbeşti ca un tinăr hughenoL Află că tot ceea ce-t'Î spun e sigur. S-a căit; iar căinta, alăturîndu-se spove­ daniei. duce cu siguranţă la mintuire. care conduce di­ rect in paradis, unde acuma se roagă lui Dumnezeu pentru tine. PAJUL

Eu nu vreau ca el să-j vorbească lui Dumnezeu despre mine. Ducă-se dracului cu rugaciunile şi căinta lui! MAESTR.UL FI LESAC

La drept vorbind, era un suflet bun. S-a lăsat cople­ de zeul lui şi a făcut rău; dar nu cu rea intentie. Căci tn toate interogatoriile sale a răspuns că-1 asasinase pe rege pentru că acesta voia sa-j declare război papei, iar asta tnseamnă să te războieşti cu Dumnezeu. Sen­ timentele sale erau foarte creştine. Este iertat, iU spun; era legat. iar eu l-am dezlegat.

şit

PAJUL

Pe legea mea, cu cit va ascult mai mult\ cu atit ÎI-ryi .păreti dumneavoastră înşivă bun de legat. M'ă f';lceti sa mă ingrozesc. MAESTR.UL FI LESAC

Asta pentru că nu eşti încă pe calea cea bună: vei 1ntr-o bună zi. Ti-am spus mereu că nu eşti departe de impărătia cerurilor; dar incă n·a sosit clipa.

fi

42 Voltaire.

63L


PAJUL

Nu va veni niciodată clipa in · c are �ă ' rri �( fac�ti "Cred că I-ati trimis pe · RavaiHac Î.n paradis. MAESTRUL .FIlESA,C Cînd t� vei fi convertit, a"şa cum sper, ai · să crezi .Ia fel ca mine; dar, pînă atunci, află că tu şi duce'� de Sully veti fi osîndiţi pe vecie împreună cu Iuda ·'Isca­ riotul şi bogatul cel rău, În timp ce Ravaillac se află În sinul lui Avram. ""5<1

PAJUL

Aşa, tilharule!

MAESTR.UL FltESAC

Fără injurii, fiule; este interzis să-l n u meşt i pe aproapele tău. Altfel, te aşteaptă gheena de foc. Rabdă să te indoctrinez fără sa te superi.

'"ca

îmi pari atit de

PAJUL roca,

incit n-am să mă mai su par.

MAESTRUL FltESAC

Iti spuneam, deci, că e sigur că vei fi osîndit; şi, din nenorocire, dragul nostru Henric al IV-lea este gata oSÎndit, aşa cum Sorbona a prevăzut în.totdeat.ma. PAJ U L

Scumpul meu stăpÎn-osîndit! Aşteaptă, dcscreiera­ tule; dati-mi un ciomag, un ciomag! MAESTR.UL FILESAC

Linişteşte-te; mi-ai promis să mă asculti cu răbdare. Nu-i, oare, adevărat că marele Henric a murit fără spo­ vedanie? Nu-i, oare, adevărat că păcătuia de moarte, fiind Încă îndrăgostit de doamna prinţesă de Condt\ şi că nu a avut timpul să se umilească, Dumnezeu în­ găduind ca el să fie lovit în partea stingă a inimii, ast­ fel incit singele l-a sufocat Într-o clipă? Nu vei afla cu siguranţă nici un bun catolic care să nu-ti spună ·aceleaşi. a devăruri ca şi mine. PAJUL

Taci, nebunule: dac·aş crede că doctorii tăi preda u 632


o

doc t r i n a a t î t de nelegiuita. m - a ş duce de i n d a t a să le d � u foc În l oj i l e lor.

MAESTRUL FILESAC

Inca o dată. nu-ti ieşi d i n fire, mi-ai promis. Mon­ sen i o r u l m a r c h i z de Concini. care �ste u n b u n catolic. a r şti. �ă te o p rească de l a p ă c a t u l de a - i m a l t r a t a pe c�n f r a t i i mei.

PAJUL Dar spune-mi cinstit, maeslre F i lesac," e adevărat că voi g i n d i t i astfel?

MAESTRUL FILESAC Fii foarte s i g u r ; acesta e

ste

catehismul nost r u .

PAJUL

ă t ri ses

i

t

A s c u l t ă , trebuie să-ti m r u c c ă URlii d n r e sor­ bon a r z i i tăi a p roape ci m ă corivinsese anul trec u t . Mă făcuse să m ă aştept l a un venit de pe u r m a unei dre­ gătorii bisericeşti. vreme ce regele, imi spunea el, a asc u l t a t s l u j b a in l a t i neşte, tu. care nu eşti decit un mic gen t i l o m , a i putea de asemenea s - o ascu l t i f ă r ă a te com­ promite. D u m nezeu are grijă de a le ş i i l u i , le d a m U re, c i rje şi foarte m u l t i bani. Refor m a t i i voştri merg e jos şi n u ştiu decit să scrie. î n sfîrşit, stateam Î n c u m p ă n ă : însă d u p ă ce m i - a i spus, m i - a r p l ăcea de o s u t ă de ori m a i mult sa mă fac mahomedan decit să apartin sectei

De

p

tale.

i

Acest paj greşea. Nu trebuie să te fa c mahqmed a n p e n t r u că eşti î n t r i s t a t ; d a r t r e b u i e s ă - I i e r t ă m pe u n U n ă r s i m t i t o r . care-I i ubea a t i t de m u l t pe Henric a l IV-lea. Maest r u l F i lesac vorbea potrivit teo logiei sale. iar paj ul d u p ă cum î i poruncea i n i m a . *'

-

" Teologia este adeseori atacată de Voltaire, mai alH tn ce priveşte ostndirea şi mIntuirea. Aceasta era o problemf muft reluati de filozofi: vezi. &USQir.e- de Marmonlel şi Anet:dotes stu Belisair.e- (mal sus, op, 22) , tn care Voltaire aduce de asemenea tn scenă � şi-i ridiculizeazi ediclul.

cet' a

ltfI,

1!3;!


XXXIII DRUIZlflllti

( Scena se pefi� in 'Tarrâr) FURIILE

(llKODJI.,,,«; de terpl ,1 cu biciui 111 1111 1 111 )

u r d d t t i Cal�h!��. ���f��� ��:. � y:�� cU��'si r��c�� ;: ��:� "urile voastre; ora răzbunării a sosit. DRumUL ŞI CALCHAS

Ah, capul meu, şoldurile, ochii, urechile, fundul! Iertare, doamnelor, iertareI CALCHAS

Iată două vipere care-mi scot ochii. DRUIDUL

Un şarpe imi piUrunde in măruntaie prin fund; sint devorat. CALCHAS

Eu sînt sfîşiat; de ce ochii îmi cresc la loc in fiecare zi pentru a fi apoi scoşi?! DRUIDUL

De ce mie mi se reface pielea pentru cădea apoi in fişii! Ah, of! il

TISIFONA

Asta ca să te inveţi minte, druid ticălos, să mai dai acea mizerabilă plantă parazită numită vise ca pe un leac universal. Ia spune! Ai să mai sacrifici zeului tău ;::h�!:t�� ���:t �: �o�:}�� ?Ai să-i mai arzi În coşuri de DRUIDUL

Niciodată, niciodată, niciodată, doamnă: aveti pu­ milă.

jiai

,. Extras d i n Q"e_sJion�-!!U-I'EncydopidU. 1 772, � N . eli. h.)

...


TIsrFONA

Tu n-ai avut niciodată. Cur-a i, şerpii mei: încă o lo­ vitură de bici acestui mare ticălos. ALEtTbN

Să fie ţesălat zdravăh a'cest Calchas care ' Inspre noi,

a

venit

Cu ochi st'iJbalic, 'incruntat, şi pt'J., zbt,Ji t.*

CALCHAS

Mi se smulge părul, sint ars, sînt bătut, sint jupuit, si�ţ tras in ţeapă. ALECTON

Ticălosule! Ai să mai sugrumi o tînără fată in loc s-o măriţi, şi asta numai pentru a stirni vintul? CALCHAS ŞI DR,UIDUL

Ah, ce suferinţe! Ce dureri! Şi să nu poti muri! ALECTON ŞI TISlFONA

Ah! Ah! Aud muzică. Dumnezeu să mă ierte. Este Orfeu: şerpii noştri au devenit blînzi ca nişte mieluşei. CALCHAS

Nu

mai sufăr deloc: iată un lucru ciudat! DR.UIDUL

M-am inzdrăvenit din nou. Oh, ce mare putere are muzica bună! Eh, cine eşti tu, om divin, care vindeci rănile şi inveseleşti lnfernul? OR,FEU

Prieteni, sint preot ca şi voi; dar n-am 'înşelat nici­ odată pe nimeni şi n-am sacrificat nici un băiat şi nici o fată. Cind mă aflam pe pămînt, in loc să fac ca zeii să fie uriţi, am făcut să fie iubiti: am îmblînzit purtă­ rile oamenilor care, datorită vouă, erau feroce; fac ace­ laşi lucru in infern. Am intrlnit doi preoti barbari eare erau bătuţi crunt: unul işi tăiase pe vremuri regele in bu*

Vers

dill'ulUma scenă din lfigenla. (N.ed·. fr.)' . 636


căli. celălalt tăiase capul propriei sale regine, la Poarta Cailor!' Am pus capăt penitenţei lor, le-am cintat din vioară; mi-au promis <:8, atunci cind vor reveni pe pă­ mînt. vor trăi ca nişte oameni de lume. **

DRUIDUL Ş I CALCHAS

Şi noi iti promitem acelaşi lucru, pe cinstea .noastră de preoti. Da, dar passato il

ORFEU

..

pericolo, gabbaJo il SQflto

lui

. ***

al <:ondamnatllor pIă(!ută.),

(Scena se sftrşeşte printr-un dans al Orfeu., şi al Furiilor şi cu o simfonie foarte

XXXIV PUTERE"' ..... '" CONVERSAŢIA REVERENDULUI PARI NTE BOUVET, MISIONAR: AL COMPA N I E I LUI ·ISUS, CU tMPARAruL KANG-HI"'''' ''' ''' ''' , tN PREZENŢA FRATELUI ATTIRET, IEZUIT, EXTRASA DIN MEMORIILE SECRETE ALE MISIUNII, tN 1 772

Plrlotele Bouvet

Da, Majestate, de indată ce veti avea fericirea de a fi botezat de mine, aşa cum sper, veti fi uşurat de jumă­ tate din povara imensă care vă copleşeşte. V-am vorbit despre povestea lui Atlas, eare purta cerul pe umerii' săi. Hercule l-a uşurat, tinînd el cerul. Dumneavoastră sîn­ teti Atlas. iar Hercule este papa. Vor exista două puteri în imperiul dumneavoastră. Bunul nostru Clement al XI-lea va fi cea dintii dintre ele. tn felul acesta vă veti bucura de cel mai plăcut lucru, acela de a trindăvi in timpul vietii, şi de a fi mîntuit după moarte.

• Este vorba despre Joad şi Atha�ie.personaje biblice ( N.ed.fr.) Orreu, de�pre carc Voltaire nu vorbeşte de obicei cu bună­ voinli, nu este alei d«ît ' un nume care simbolizead 'civilizatia "oamenilor de lume". Voltaire opune permanent onaenia cultivată şi civilizată fanalismului crud al spiritelor primitive.(N.ed.fr.) .- rr.IICutil primejdia. 4dlo sfjtJţil (In Ib. it.). In � de: sfintul este luat In ris de indată nu mai ai ne oie de el. ( N.t.) .. ... ... Extras din Questc.ons sur l'Encyclopedie. l n4. i n e 'i��;;;t:�!TJ:ăv�W!i�� "��1 �� ,���Uixvg;:C:!t�er r��:�=! 'i:�� ••

ce

636

v


tMPAQATUL

Sint foarte recunoscâtor papei, care binevoieşte să�şi dea această osteneală� dar cum ya putea să condueă imperiul meu, care se afla la şase mii de mile distantă de el? PARINTELE

BOUVET

Nimic mai uşor. Majestate imperială. Noi -sintem vicarii sai apostoliei; el este viear al lui Dumnezeu: deci, dumneavoastra veti fi cfrmuiti de Dumnezeu insuşi. tMPARATUL

Ce plăcere! Nu-mi mai incap in piele de bucurie. Vicarul Dumnezeului vostru va împărţi. deci, cu mine veniturile imperiului? Căci orice osteneală trebuie răs­ plătită. PARINTELE BOUVET

Vicarul Dumnezeului nostru es.te atit de bun, Încit nu va lua in mod obişnuit decit cel mult un sfert, În afară de cazurile de nesupunere. Beneficiile noastre nu se vor ridica decit la două milioane şapte sute cincizeci de mii de URcii de argint pur. E foarte putin in comparaţie cu bunurile cereş.ti. IMPARATUL

Da. adevărată pomană. Roma voastră scoate, se pare. Ia fel de mult de la marele magul, vecinul meu, de la impăratul Japoniei, celălalt vecin al meu, de ta Îm­ părăteasa Rusiei. altă bună vecină de-a mea, din impe­ riul Persiei, din cel al Turciei? PARINTELE BOUVET

încă. dar va veni şi timpul acela, mulţumita lui şi noua.

Nu Dumnezeu

t PARATUL M

Şi voua cit va revkle din toafe acestea? PA.RINTELE

BOlNET

N-avem ciştiguri fixe; noi sintem asemenea actritei i re r e f�!�� Pc��P�\�iO��i:!�: ��ri :a : :iŞ�t:��I: :;'fr� mine. 637


IMPARATUL

Dar spune-mi dacă prinţii - c reştini din Europa ti p.K­ iese italianului vostru proporţional cu taxa mea. PARINTELE BOUVET

Nu, jumJtate din Europa s-a desp.!irtit de el şi ou-I pliteşte deloc; cealaltă jumiitate plăteşte cU mai puţin eu putinţ<1. IMPARATUL Imi 'spuneai acum citeva zile că e stăpîn peste .u� tmut destul de frumos. PARINTELE BOUVET

Da, insă acest domeniu nu-i aduce prea mult; este 1<15at in paragină. IMPARATUL

S.!irmanul om! Nu ştie să-şi cultive pămtntul· şi are pretenţia să-I administreze pe al meu! PARINTELE BOUVET

Pe vremuri. intr-unul dintre concillile noastre, adiel intr-un senat de preoti. care avea loc tntr-un oraş nu­ mit Konstanz89, sfintul nostru părinte a propus o taxă nouă care ,să-i susţină demnitatea. Adunarea a rl:ispuns că n-are decît să pună să i se are domeniul; dar el s-a păzit sl!i facă acest lucru: i-a plăcut mai mult să trăiască din produsul celor care ară in alte regate. 1 s-a părut că acest fel de a trăi are mai multă măreţie. IMPARATUL

Ei binel Du-te şi spune-i că nu numai că pun sl!i mi se are plimintul, dar că ti ar eu insumi; şi mă indo­ iesc că fac acest lucru pentru el. PARINTELE BOUVET

Ah,

sfintă fecioară Marial Sint înşelat. IMPARATUL

Pleacă repede, am fost prea tngăduitor. · . ti ,

.

ft38


FAA,TELE ATTI�ET, PARINTEL'tJ1 BOUVET

Ti-am spus eu că impăratul, aşa bun cum este, lUni multă minte decit noi.

are

XXXV DESPRE ENCICLOPEDlE'"

Un servitor al lui Ludovic al XV-lea imi povestea intr-o zi, in timp ce regele cina la Trianon intr-o ('ompanie restrinsă, conversatia s-a oprit mai întii llimpra vînătorii, iar apoi asupra prafului de puşcă. Cineva spuse că praful cel mai bun se face din salpetru, �1I1f şi cărbune, în părţi egale. Ducele de la Valliere, mai priceput, susţinu că pentru a face un bun praf de Iltlşcă este nevoie de o singurl parte de sulf şi una de I ' arbune la cinci părţi de salpetru bine filtrat. bine eva­ Ilorat şi bine cristalizat. -. E ciudat, spuse ducele de Nivernois, că ne amu­ liim zilnic omorind potirnichi in parcul de la Versailles. ';II citeodaHi ucigind oameni sau Iăsindu-ne ucişi la gra­ uitI!, HirA a şti exact ce folosim pentru a ucide, - Din plcate, acelaşi lucru se întîmplă cu toate I'clelalte lucruri, răspunse doamna de Pompadour; eu nu ştiu din ce este alcătuit roşul pe care ti pun pe ob­ raji, şi aş fi in mare incurcătură dacă m-ar intreba ci­ neva in ce fel sînt fAcuţi ciorapii de mAtase pe care-j in picioare. - E păcat, spuse atunci ducele de La Valliere, că Majestatea-Sa ne-a confiscat dictionarele encic1ope­ dlce. care ne-au costat pe fiecare cite o sută de pistoli: Î n ele am găsi răspuns la toate intreb�rile noastre. Regele îşi justifică hotărirea: fusese avertizat că cele douăzeci şi unu de volume in-folia, ce puteau fi găsite pe toaleta tuturor doamnelor, erau lucrul cel mai ' f����� I OJag:n �r� r:�:!�� arrat��l� t : i jeor �se p!�m�:!e ce� iIo această carte să fie citită. La sfirşituJ mesei, trimise Irei camerişti sA-Î aducă un exemplar; iar ei se tntoar­ serii, aducind fiecare cîte şapte volume, cu destulă difi· cultate. '" Text tipărit 1774, urmare la tra gedia non Pur... (N.td.fr.) 1'0

IIm

In

ca.

639


La articolul P'''f. putură să-şi dea seama că dUCt'll' de La Valliere avea dreptate; şi curind doamna de POIlt padour află diferenţa intre vechiul roşu de Spania. l'1I care doamnele din Madrid fşi colorau obrajii, şi cel a l doamnelor din Paris. Afla, de asemenea, că femeile mane şi elene se vopseau cu purpură extrasa din şi că. deci, roşul nostru aprins este purpura anticilol . că in roşul de Spania intră mai mult şofran, iar in n,1 de Franta mai mult cirmÎz, Ea văzu cum se les ciorapii la război; şi aceasl:1 maşină o umplu de uimire. - Ah, ce carte frumoasă! exclamă. Sire, ati confi:. cat, deci, acest magazin al tuturor lucrurilor utile pcu fru 8-1 poseda in exclusivitate şi pentru a fi singurul sa\ ant din regat? Fiecare se aruncă asupra volumelor asemenea fiin' lor lui Lycomede asupra bijuteriilor lui Ulise. Fiecart' găsea de indată orice ar fi căutat. Cei care aveau' pru cese erau suprinşi să găsească solutia afacerilor 101 Regele citi toate drepturile coroanei sale. - Intr-adevăr, nu ştiu pentru ce mi s-a vorbit ahi de rău despre această carte. - Ei, nu vei dati seama, Sire. spuse ducele de Nivel nois, că aceasta se intimplă numai pentru că este foarlt­ bună? Nimeni nu se dezlănţuie impotriva mediocritatii ş.i a platitudinii. Dacă femeile fncearcă s-o acopere dl' ridicol pe o nou-venită. e un lucru sigur că aceasta (' mai frumoasă decit ele. Tn acest timp, ceilalti răsfoiau cartea, iar contele dl' C .. spuse cu voce tare: - Sire. sinteti prea fericit că sub domnia voastra s-au aflat oameni capabili să cunoască toate artele şi Si! le transmită posteritătii. Totul e aici, de la modul de a face un ac. pină la cel de a turna şi a folosi un tun: de la lucruri infinit de mici, pină la cele infinit de mari. Mulţumiti lui Dumnezeu că a făcut să se nască În re­ gatul vostru cei ce au slujit astfel intregul univers. Trebuie ca popoarele celelalte să cumpere Enciclopedia sau s-o reproducă. Luati-mi toată averea dacă doriti; .dar inapoiaţi-mi Encicfopedia. - Totuş.i. se spune, răspunse regele. că sint multe greşeli in această lucrare atit de necesară şi de admi­ rabilă. - Sire. adăugă contele de C.... Ia cina asta au rost ro

m U fe l ,

.

64{)


şi două tocane neizbutite, n-am gustat din ele şi, totuşi, mineat foarte bine. Aţi fi vrut să aruncăm toată mincarea pe fereastră din eauza acestor tocane? Regele simti forte ratiunii; fiecare işi iuă ' inapoi t'llrtea: a fost o zi frumoasă: Invidia şi ignoranta nu s-au dat bătute; aceste două "urori nemuritoare şi-au continuat strigatele, intrigile, ' llerSecutiile: in treaba asta, ignoranta tare iscusită. Ce s-a intîmplat? Strainii au scos patru editii din lucrarea franţuzească proscrisă in Franta, şi au ciştigat un milion opt sute de mii de scuzi. Francezi, incercati pe viitor să va întelegeti mai bine interesele. IIm

e

XXXVI SOFRONIM Ş I AD�LOS

Tradus din -maxim din -madora* NOTIŢA ASUPRA LUI MAXIM DIN MADORA

Există mai mulţi oameni celebri cu numele de Ma­ ximus, pe care noi îl prescurtăm intotdeauna la cel de Maxim; nu vorbesc despre împăraţii şi consilii romani, nici măcar despre episcopii cu acest nume: SplUl doar de citiva filozofi, care sint încă cinstiti pentru cele citeva rinduri pe care le-au lăsat in scris. Există unul care, în dictionarele noastre, este intot­ deauna numit Maxim magicianul, aşa cum părintele Gaufridi e numit incă Gaufridi vrăjitorul; ca şi cum ar exista intr-adevar vrăjitori şi magicieni. căci numele date lucrurilor continuă să trăiasca, chiar şi după ce lucrul s-a dovedit a fi fals. Acest filozof era favoritul împăratului Iulian, şi acesta l-a făcut să aibă printre noi o atit de proastâ reputatie. Maxim din Tir, al cărui discipol a fost împăratul Marc Aureliu, s-a bucurat din partea noastra de mai multă consideraţie. El nu este socotit vrăjitor şi I:a avut pe Daniel Heinsius drept comentator . .. Publicat in

1776,

tQflar-H. (N.ed.fr.)

impreunli cu 64'

Lettffl chJtwi8eŞ, indieirM$ it


'Al treilea Maxim, despre care este vorba a,ici. era un african născut la Madora. in ţara care' se' numeşte astăzi Algeria. Trăia in vremea inceperii distrugerii imperiului roman. Madora, oraş insemnat prin comer· ţul său, era încă şi mai in,semnat prin invăţaţii săi; el ii văzuse născindu-se pe Apuleius şi pe Maxim. Sfîntul Augustin, contemporan cu Maxim, născut in micul o�{lŞ Tagosla, a fost crescut la Madora, iar Maxim şi el au fost întotdeauna prieteni, in ciuda deosebirilor de op in ii dintre ei: căci Maxim a rămas mereu ataşat anticei religii a lui Numa, În timp ce Augustin a părăsit mani· heismul pentru sfinta noastră religie. căreia j-a fosl, aşa cum se ştie, una dintre marile lumini. Este o remarcă tristă, făcută, fără îndoială, adese· ori, că această parte a Africii, care a dat naştere altă· dată atitor oameni mari şi a fost, probabil, de la Atla� tncoace, prima şcoală de filozofie, nu mai e cunos'cuta astăzi decit prin piraţii ei. Dar aceste revolutii sint foar­ te obişnuite: martoră este Tracia, care a dat naştere pt' vremuri lui Orfeu şi lui Aristotel: martoră este Grecia, martoră este Roma însăşi. Ni se păstrează încă fragmente din corespondenta , c are s-a purtat tot timpul intre elocventul Augustin dill Tagosta şi platonicianul Maxim din Madora. Ni s-au păstrat scrisorile unuia şi ale celuilalt. lală faimoasa scrisoare a lui Maxim despre existenţa lui Dumnezeu, împreună cu răspunsul sfîntului Augustin, amindoua traduse de către Dubois'" de la Port-Royal, preceptor al ultimului duce de Guise. SCRISOAREA LUI MAXI M DIN MADORA CATRE AUGUSTIN

Că există un Dumnezeu atotputernic, care nu are inceput şi care, fără a fi zămislit nimic asemănător lui, e, totuşi, tatăl şi ziditorul tuturor lucrurilor, ce om este atit de greu la minte. atît de stupid pentru a se îndoi de aceasta? 'EI e cel a cărui putere, răspindită in toată alcătuirea lumii o adorăm ... Astfel, cinstind se­ parat, prin diverse credinte, ceea ce este asemenea di­ verselor sale membre, noi il adorăm În întregimea sa ... Să te tina sănătos aceşti zei subalterni. sub numele cărora şi În care toti muritorii de pe pămlnt il adorâm a

Sfir��t�hiCfe� if:!d:';D,::b�n�t�f l:�tln.(N��.fr.:e � IJ��. ;5Rre 642


pe plrintele comun al zeilor şi al oamenilor, intr-adevăr prin diferite feluri de cult, dar care se armonizeaza toate prin tocmai varietatea lor şi tind dUre acelaşi scop! RASPUNSUL LUI AUGUSTIN

Există in piaţa noastră publică două statui ale lui Marte, gol Într-una şi inarmat in cealaltă, şi foade aproape figura unui om care, cu trei degete pe care le intinde către Marte, ţine in friu această zeitate primej­ dioasă pentru întregul oraş. După ceea ce-mi spui, că asemenea zei sînt părţi ale sigurului Dumnezeu ade­ vărat, te previn, cu toată libertatea pe care mi-o dai, să C a s u e e c i ��z�� Z d!�p�: �ae� ��� ���:��ti :�:e fi�� ;���i�l� �i pe câ"e ÎI recunoaşte toată lumea. asupra căruia neştiu­ 'orii sint de acord cu savanţii, aşa cum au spus nişte autori mai vechi. Or, imi vei spune că acela a dirui forţa, ca sa nu zic cruzime, e reprimată de un om mort. este o parte a lui Dumnezeu? Mi-ar fi uşor sa te imping mai departe in acest subiect, căci vezi bine ce ş-ar mai ti e n n u r���i:t�� ��:�;ri�: f: ���:I: ���ri��i. �:r �e��aîbă decît cele ale adevfrului. Să ne Întoarcem acum la vestita lucrare lui Ma­ xim. Iii

D I A LOG

ADELOS

Sfaturile tale înţelepte, Sofronim, nu m-au liniştit incă. Ajuns la virsta de optzeci şi şase de ani, te crezi mai aproape de sfirşit decit mine, care am şaptezeci şi cinci; ti-ai adunat toate puterile pentru a lupta cu duşn a i ă e �u���1 s� �i �b��g���s� � J�i:: ������!C c�a :�ei ��W indiferenţi cu care se spune că o contempla atitia inte­ lepti. SOFRONIM

Exista, poate, În etalarea acestei indiferente o osten­ tatie a virtutii ce nu se potriveşte unui inţelept. Eu nu vreau ca oamenii să se prefacl a dispreţui moartea; ...


ca oa

a oar , a

vreau ei sâ se resemneze: t r e b u ie s â f c e m aceasta, căci orice corp gind it e nimal şim t i t r e , p l n te , ş i m et l e, t o t u l e s o r t i t d i s t r u ­ ge i . M a r e a l e g e e sâ ş t i i s â î n d u r ceea ce es te i nevi ­ · t bi l . ·

a

ri

a

organizat, animale chiar a

. Tocmai asta

i

e

ADELOS

a

m ă Î n d u r e r e z â . ştiu p rea b i n e ca tre­ b u i e sâ pier. Am s l ăb i i n ea d e a m ă c rede fericit pri­ v i n d u - m i averea, s li ă t t e , bo ga i i e, r n g i l e, p e ­ t e n ii. f e i , c opi i i . Nu p o t să-· m ii gi n d es c Ufră i n t r i st a r e' că În c u r i n d trebui să pă r b esc toate a c e s t e a pentru vecie. Am l um i n re ş i m i n g i iere i n t o t e gAsit i n e l e d ec i t c u v i n t e go e. Am im p i n s c u r iozita tea p î n ii carte e se spune d fi c a l deea n ă şi care se n umeşte Coheletlr*. s p u n e : " Dacă ş i e u \'oi avea aceeaşi soartă ca n e b u n u l , ce m i · folosit i n v ă t li t u r a ? ... Po­ me ni rea Întelep t u l u i fel de t recatoare ca cea 'a nebun u l u . . . Moa rtea o m u l u i şi dobi t c e l o r este e şi cel 51 t res p i r ă şi 'şi d u fe L . O u nu i n trece cu n i m i c pe dobi­ toc ... Tot u l e de şer t ă c i ne ... Toate se p r � b ş e s c i n ce­ laşi hiu.. . . Toate fost f�cute din ta r i n a şi t te În t3rfnă se . . . Cine ştie dacă s u f l a rea omului se i n a l f � şi daci1 s u f l a rea d o b i toacelor s e pogoară pă­

em a va căutat dar n·am ar Autorul imi

cu n a a a

tl

a ur

al la a citi o

ri

a cărtile, c

la a e la şi i a oa ace­ eaşi: conditia lor comună: unul şi al a duhul la ml u u a au oa intorc in mînt? Ace l a ş i i n v ă f ă t o r , d u p ă ce m-a c o p l e ş i t cu aceste i m a g i n i d e z n ă d li j d u i t e, mă po ft e ş t e să m ă veselesc, sit beau, să gust p l a c e r i l e d ra go ste i , s ă mă bucur d e f a p t e l e mele. Dar c h i a r ş i e l , m i n g i i n d u - m ă , este la fel de i n ­ d u rera t ca şi mine. EI p riveşte moartea ca p e o n i m icire c u m p l i t ă . Dec l a r ă că u n ciine v i u face m a i mult decit u n leu mort. Cei vii, spune e l , au nenorocul de a şti că vor m u r i . dar cei morti n u ştiu nimic şi nu mai au n i m i c de aşte p t a t . f i i n d c ă ş i po m e n i r e a li se u i t ă. Care e ste concluzia lui d i n aceste g i n d u r i f u n eb r e ? H a i d e t i , s p u n e e l : m i n c a t i - v ă c u veselie pîinea, beti-vă

cu bucurie v i n u l . Cît despre m i ne, i t i m ă r t u risesc că. d u p a asemenea s p u se, sint gata să-mi inm o p i n e i n l a c r i m i , vin u l nu-mi a duce decit o a m ă r li c i u n e de nesuportat.

va

i i a

Sau EcJuiadul. (N.ed.fr.) .44

iar


SOFRONIM

··C um?! Pentru că intr-o carte orienlalli există -citeva .r induri in care ti se spune că morţii nu mai simt nimic, ince-pi de pe acum si! suferi?! suferi in această clipă pentru faptul eli intr-o zi nu vei mai suferi deloc? ADELOS

Imi vei zice că există o contradicţie in asta; sint de acord, dar asta nu mă Întristează mai putin. Dacl mi se spune cli o statuie lucrată cu cea mai mare art� va fi zdrobitI, eli un palat magnific va fi flicut scrum, imi dai voie să fiu sensibil la aceastl:i distrugere; şi atunci nu vrei sa pling distrugerea omului, capodopera a na­ turii? SOFRONIM

Vreau, dragul meu prieten, să-ţi aminteşti Împreuni cu mine de TusclJlanele lui Cicero, în care acest mare om dovedeşte cu atîta elocintă el moartea nu este un rău. ADELOS

O spune, dar mai mult cu elocinţă decît cu dovezi. Şi-a bătut joc de legendele despre Acheron şi Cerber, dar le-a inlocuit, poate, cu alte legende. Se folosea de libertatea sectei sale academice, care-ti permite să aduci argumente pro şi contra: este cind Platon, care crede "in nemurirea sufletului; cind Disiarh, care-I socoate muri­ tor. Dacă armonia cuvintelor sale mă mingiie putin, raţionamentele sale mâ Iasă Într-o tristl!. incertitudirre. Spune, asemenea tuturor fizicienilor ce-mi par atit de puţin instruiti, că aerul şi focul urcă in linie dreapta spre părlile cereşti; şi de aici, zice el, e limpede că su­ fletele, părăsind trupurile, urcă la cer, fie că ele apar­ tin animalelor ce respiră aer, fie di sint alcătuite din foc. Ceea ce nu pare a fi atit de limpede. De altfel, Ci­ cero fi vrut, oare, ca sufletul lui Catilina şi cele" ale nemernicilor triumviri să fi urcat la cer În linie drea·ptă? Recunosc, asemeni lui Cicero. că ceea ce nu există nu poate fi nefericit; că neantul nu poate nici să se bu­ cure, nici să se plîngă; că eu nu aveam nevoie de o 1US­ culana pentru a afla lucruri atit de banale şi lipsite de folos. E bine ştiut şi fără el că infernurile, inventate fie ar

645


de Orfeu, fie de Hermes, fie de altii, sint himere absurde. Aş fi dorit ca oratorul cel mai mare, cel dintii filozof al Romei, să mă fi învăţat limpede dacă există suflete. ce sint ele. pentru ce există şi ce devin. Vai, asupra acestor mari şi veşnice obiecte ale curiozitătii umane Cicero nu este mai învăţat decit cel din urmă slujitor tn templul lui Isis sau al zeitei Siriei. Dragă Sofronim. mă arunc rncă o dată in bratele tale. ai milă de slăbiciunea mea. Fă-mi un mic rezumat a ceea ce-mi spuneai zilele trecute asupra tuturor acestor subiecte de îndoială. SOFRONIM

Prietene, eu am urmat intotdeauna metoda eclectis­ mului; am luat de la fiecare sectă ceea ce mi-a părut mai vrednic de crezare. Mi-am pus mie însumi întrebări de bună-credinţă: am să-ti vorbesc şi tie. atita timp cit mai am puteri pentru a-mi aduna gindurile. care se vor stinge curind. 1. Ca şi Platon şi Cicero, eu am recunoscut totdeauna in natură existenta unei forte supreme, pe cit de inteli­ gentă pe atit de puternică; ea a alcătuit universul aşa cum îl vedem, N-am putut niciodată să cred, că Epicur, că intimplarea, care nu este nimic. a putut sa facă totul. Fiindcă am văzut că întreaga natură se supune unor legi constante. am recunoscut existenţa unui legislator; şi pentru că toate astrele se mişcă după regulile unei matematici eterne, am recunoscut, împreună cu Platon. existenta eternului Geometru. 2. Coborind la operele sale şi la mine însumi, mi-am spus: E cu neputinţă ca in vreuna din lumile infinite ce umplu universul să existe o singura fiinţă care să nu se supună legilor eterne; căci cel ce a făcut totul trebuie să fie stă pin peste tot. Astrele se supun; mi­ neralele, vegetalele. animalele. omul se supune, deci; de asemenea. 3. Nu cunosc secretul nici al zămislirii, nici al creş­ terii, nici al instinctului animal, nici al instinctului şi al gindirii omului. Toate aceste resorturi sint· atit de delib�:: r3::�, s�: Pc�e�e��i �l�e�f�t l:obnad��eneJ: i l:�I!ă c�;:: torului etern. 4. EI dat oamenilor organizare. simţire şi inteli- � gentă; animalelor - organizare. simtire şi ceea Cel a

"6


numim 'instinct; vegetalelor - doar organizare.' Pu­ terea sa acţionează, deci, În mod continuu asupra aces­ tor trei regnuri. 5. Toate substantele acestor trei regnuri pier ul'la după cealaltă. Există unele care durează timp de secole, altele care trăiesc doar o zi; şi nu ştim dacă şi sorii pe care i-a creat nu vor fi, pină la sftrşit, distruşi ca şi noi. 6. Aici mă vei intreba dacă eu cred că sufletele noa­ stre vor pieri, ca tot ceea ce trăieşte, sau dacă vor trece in alte trupuri, sau dacă vor îmbrăca intr-o zi acelaşi trup, sau dacă îşi vor lua zborul spre alte lumi. La aceasta iti voi răspunde că nu-mi este dat să cunosc viitorul; că nu-mi este dat nici măcar sa ştiu ce e sufletul. ştiu cu siguranţă ca puterea supremă care conduce natura a dat individului meu facultatea de a simti, de a gîndi şi de a-mi explica gindurile. Şi atunci dnd sint Intrebat dacă, după moartea mea, aceste fa­ cultăti vor continua să existe, sînt aproape ispitit sa întreb, la rindul meu, dacă, după ce privighetoarea a fost inghiţită de un vultur, cintecul ei trăieşte inca. Să admitem În primul rind, asemenea tuturor buni­ lor f.i.tozofi, că nu avem nimic prin noi Înşine. Dacă pri­ vim un obiect, dacă auzim un corp sonor, nu există �imic nici in aceste corpuri, nici În noi, care să poata produce imediat aceste senzatii. Deci, nu există nimic, nici În noi, nici În jurul nostru, care să poată produce imediat gindurile noastre, căci omul nu are gindu" inainte de a avea senzatii: Nihil est in intel/eetu quod non pr;us fuera ilt sensu. Deci Dumnezeu este cel care *

**

• Voltaire marchează aici refuzul său fiiii de inierpretirile

supranaturale. EI n-a crezut niciodaU In nemurirea sufletului şi, tn foarte numeroasele texle tn care trateazA acest subiect, aCIJmu­ lează cu buni ştiinfi dificultăIUe, ori comunică direct părerea sa negativi. Vezi mai sus, In A, 8, C, (A doua convorbire) ; vezi cele unsprezece sectiuni ale articolului AME in Dlctlonnaire philosop­ hique şi Questlons. Vezi mai ales Tr4ite de melaphysique ( 1 734,IJ citim tn el, la l.1p. VI (Si ce qu'on appelle âme est immorlel): .Nu merg mai depdrte In aceste tenebre; mă opresc acolo unde lumina Mrtel mele mă părăseşte: este suficient pentru mine si văd pină unde pot merge. E u nu dau asigurări ci aş avea demonstratii impotriva spiritualltătIi şi nemuririi sufletu lui; tnsă toate aparenţele sInt im­ potriva lor; şi e tot atit de nedrept şi lipsit de ratiune si teri o de­ monstratie intr-o cercetare care nu e susceptibilă decit de presu­ puneri". (N. ed. rr.) .. Nimic nu este in intelectut cau sii nu fi fost- mai inainte In simlurJ". ( N.t.)

..,


,ne .face tot timpul să simţim -şi să gindim: Dumnezeu acţionează fără incetare asupra noastră, chiar dacă face intr-un fel de neinţeles. Sîntem În mîinile sale, ca tot ceea ce există În natură. Un astru nu poate spune: eu mă rotesc prin propria mea forţă. Un om nu trebuie să spună: Simt şi glndesc prin propriile mele puteri. Fiind, deci, instrumente trecătoare ale unei puteri eterne, judecă tu insuţi dacă instrumentul mai poate cinta atunci cînd nu mai există şi dacă nu ar fi aceasta o contradicţie evidentă. Judecă mai ales dacă, admiţind existenţa unui creator atotputernic, se poate admite existenţa unor fiinţe care să-i reziste. O

ADELOS

Am fost intotdeauna impresionat de această mare idee. Nu cunosc un sistem care să arate mai mult res­ pect faţă de Dumnezeu. Dar mi se pare cfi dacă, În fe­ lul acesta, cinstim la Dumnezeu atotputernicia sa, ii răpim dreptatea, iar omului libertatea. Căci dac� Dum­ nezeu face totul, dacă el este totul, nu poate nici să răsplăteasdi, nici să pedepsească simplele instrumente ale vointei sale absolute; iar dacă omul nu e decit acest simplu instrument, el nu este liber. Aş putea să-mi spun ca În sistemul tău, care-l face pe Dumnezeu atît de mare şi pe om atît de mic, Fiinta eternă va fi privită de unele spirite ca un creator care a făcu!, În mod necesar, opere in mod neeesar supuse distrugerii; el nu va mai fi În ochii filozofilor decit o forţă secreti rlisp1ndită in natură; vom ajunge, poate, dorind să-I evităm, la materialismul lui Straton. SOFRONIM

Mi-a fost teamă multă vreme, ca şi tie, de aceste consecinte periculoase, şi acest lucru m-a împiedicat să-mi fac cunoscute principiile În mod deschis, in şco­ lile mele; cred insă că se poate ieşi cu uşurinţă din acest labirint. Nu spun asta pentru plăcerea gratuită a dis­ putei şi pentru a nu mă da bătuL Eu nu sînt asemenea acelui retor* al unei secte noi, care mărturiseşte, în­ tr-una dintre scrierile sale, că, dacă el răspunde unei dificultăţi metafizice de nerezolvat, "o face nu pentru *

Sfintul Augustln. Voltaire ti

(N. cd. fr.)

648

reproşase această declaratie.


că ar avea ceva solid de spus, ci pentru că trebuie sa spună ceva". lndrăznesc, deci, sâ afirm dintru inceput ci nu tre­ buie acuzat Dumnezeu de nedreptate pentru cli. infer­ nurile egiptenilor, al lui Orfeu şi cel al lui Homer nu există şi că cele trei guri ale lui Cerber, cele trei Furii, cele trei Parce-. roata lui bion, vulturul lui Prometeu sint scorneli absurde. Şarlatanii care au inventat aceste oribile nerozii pentru a se face temuti şi care nu şi-au apărat religia decit cu ajutorul călăilor stllt astăzi pri� viU de către întelepti ca mnd drojdia speciei umane; ei sint la fel de dispretuiti ca şi scornelile lor. Există, desigur. o pedeapsă mai adevirată. mai ine­ vitabilă pentru unele ginti in aceasUI lume. Care este ea? remuşcarea, ce nu lipseşte niciodaU, şi razbu­ narea omenească. ce lipseşte rareori. Am cunoscut oameni foarle râi, foarte cruzi; dar n-am cunoscut nici unul dintre ei care să fi fost fericit. Nu-ti voi face aici lunga inşiruire a suferintelof lor. a groaznicelor lor aduceri aminte. a spaimelor lor continue, a neincrederii cu care-i priveau pe slujitori, femeile, copii lor. Cicero avea dreptate s11 spună: Aceş­ tia sint adevaratii Cerberi, adevăratele Furii, biciul şi flăcările lor. Dacă in felul acesta e pedepsită crima, virtutea e răsplătită nu prin cimpiile elizee, prin care trupul se plimbă fără rost atunci cind nu mai exista; ci În timpul vietii, prin sentimentul lăuntric de a-ti fi făcut datoria ' prin pacea inimii, prin recunoştinta poporului, prin prie-. tenia oamenilor de bine. Este părerea lui Cicero. cea a lui Cato. a lui Mare Aureliu, a lui Epictet; este părerea mea. Asta nu inseamnA că aceşti oameni pretind că virtutea te face pe de-a-ntregul fericit. Cicero recunoaş­ te că o asemenea fericire n-ar putea il mereu pură, cici nimic pe plmint nu poate fi. Să-i multumim insă Stă­ pînului naturii omeneşti de a fi pus al.ături de virtute măsura fericirii de care această natură e capabili. în ceea ce priveşte libertatea omului, pe care atot­ puternica şi pretutindeni existenta natură a Fiintei universale pare ci o distruge, îti voi spune un singur lucru. Ubertatea nu este altceva decit puterea de a face ce vrei. ar. această putere nu poate fi niciodati aceea >1<

� definitie a IiberU1U, pe care Voltaire o Imprumutll 649


de a contrazice legile eterne, stabilite de marea Fiinţa. Ea ou poate fi decit aceea de a le aplica, a le fodeplini. Cel ce intinde un arc, ce trage coarda înspre el şi dă drumul săgetii nu face decit să execute legile de nez­ druncinat ale mişdirii. Dumnezeu sustine şi călăuzeşte în acelaşi fel mîna lui Cezar cind îşi ucide compatrio­ ţii la Farsala şi cind semnează iertarea învinşilor. Cel ce se aruncă În fundul unui rîu pentru a salva un om inecat şi pentru a-I reda vieţii ascultă de poruncile şi de regulile irezistibile. Cel ce ucide şi jefuieşte un că­ lător ascultă, din nefericire, de aceleaşi legi. Dumnezeu nu opreşte mişcarea lumii intregi pentru a preveni moartea unui om. supus morţii. Nici chiar Dumnezeu nu poate fi liber in alt fel: libertatea sa nu poate fi decît puterea de a-şi executa veşnic veşnica voinţă. Voinţa sa nu poate avea de ales între bine şi rău, căci nu există, p-entru el, nici bine, nici rău. Dacă n-ar face binele În mod necesar, printr-o vointă În mod necesar deter­ minată înspre acest bine, el l-ar face fără ratiune, fără cauză, ceea ce ar fi absurd. Am Îndrăzneala să cred că aceasta este realitatea in privinta adevărurilor eterne in raport cu omul. Nu pu­ tem să le negăm atunci cind ne dăm seama de ele în toată limpezimea lor, şi in acest fel Dumnezeu ne-a alcătuit asemenea lui, (1 U plămădindu-ne din lut in­ muiat, cum se spune că a făcut Pr\fI1eteu •

...Mtxtam flurJiallbus..Mnd16_ Finxil in effiglem moder4ldum cuncta deonIm".

(Oridhl. Metamorlpe. I, I2---8S)

Cu siguranţă că nu la chip ne asemănăm cu Dumne­ zeu, reprezentat atit de ridicol in antichitate cu toate membrele şi pasiunile noastre: prin cunoaşterea şi dra­ gostea pentru adevăr ţinem intrucîtva de fiinta sa, aşa cum o scînteie are ceva asemănător soarelui, iar o picătură de apă are ceva din oceanul nesftrşit. Iubesc, deci, adevărul atunci cind Dumnezeu ma de Dictionnw"* philosophlque.

de la Locke. a fost dati tII Tr.flll§ milaphysllilUl (cap. VII) şi I n m a l multe articole d i n Ea formeazA tema celui de-ai doilea lJi3CfJIU.& SIU fhomme. (N.ed.fr.)

� 'i:':�:}!'::t:!u:: =ur�J::'�toal".RIultad. {N. t.) 660


face să-I arlu; il iubesc pe el, care este izvorul acestui adevăr; Îmi sfîrşesc existenta in faţa lui, care m-a La­ cut atit de asemănător neantului. Să ne impăcăm im­ preună. dragă prietene, cu legile sale universale' şi irevocabile, şi, murind. să spunem asemenea lui Epic­ tet: O. Doamne! Niciodată n-am acuzat providenta. Am fost bolnav pentru că tu ai vrut să fiu, şi atunci am vrut şi eu; am [051 sarac pentru ca tu ai vrut, şi am fost muijumit cu saracia mea ; am trăit in nevrednicie. pentru că tu ai vrut, şi n-am dorit niciodata să mă ridic deasupra sUrii mele. Vrei sa părăsesc acest spectacol magnific, i l păra­ sesc; şi iti aduc o mie de umile multumiri pentru ca mi-ai îngăduit să iau parte la el, pentru a mă face sa yăd toale operele tale şi pentru aşeza sub privirile mele ordinea cu care cîrmuieşti acest uni\'ers". Il

XXXVII D I A LOG U R I L E l U I E V H E M E ROS'"

PRIMUL DIALOG

Despre Alexandru

CAlICR.AT

Ei bine. inteleptule Evhemeros, ce-ai vâzut in toriile tale?

cală­

EVHEMEROS

Proitii.

"' Editat separat, in 1777. Eohemer� . filozof grec din secolul al IV-lea t.e.n., a (icut o clliitorie fo la Intoarcere, a publicat o doctrioii istorică dupil care zeii erau cu adevărat oameni superiori care-i aserviseril pe contemporanii lor, impuntndu-Ie să recunoască In ei o naturii diferiti it UI s U � � ti a t u re ni a fost un sprijin grndirii libere la Roma. E firesc să-I vedem pe Voltaire terminrndu-şl lunga serie de Dialoguri- flloZ(Jfice sub egida Evhemeros, printul nf'Credincioşi­ lor. ( N.ed .fr.)

Asia şi,

r� ';:: U;; =� :�h;ne:���

al

r � :d�� � � lui

65 1

dc::e�;

�:�:�:! 1�


CAUCRAT

În

Cum? ! Ai diJătorit

extaz de admiratie?

in

i

suita hli Alexandru ş DU eşti

EVNEMERQS

Vrei să spui de milă?

CALICRAT

De mnă pentru Alexandru?!

EVHEMEROS

Dar pentru cine? Nu I·am văzut decit in India şi la Babilon, unde alergasem asemenea celo.rlalţi, in spe· ranţa zadarnică de a mă instrui. Mi s-a spus d, Într-a· devăr, el Îşi începuse expediţia asemenea unuf erou, însă a sfirşit-o asemenea unui nebun: l-am văzut pe acest semizeu ajuns cel mai crud dintre barbari, după ce fusese cel mai omenos dintre greci. L-am văzut pe sobrul discipol al hti Aristotel schimbat într-un beţiv demn de dispret_ Am ajuns aproape de el in momentul în care, la sfîrşitul unei mese, s-a gîndit să dea foc superbului templu din Esthekar, pentru a satisface Ctr· prieiul unei mizerabile dezmăţate, pe nume Thais. L-am urmat in nebuniile safe d.n Jnd�a; in sfîrşit, l-am văzut murind În floarea virstei la Babilon, după ce se imbă­ tase ca ultimul neciopltt din armata sa_ , CALJCRAT

latâ un mare om foarte mic!

EVHEMEROS

Ceilalti nu sînt altfel; sint asemenea magnetului că· ruia i-am descoperit o proprietate: are o parte care atrage şi una care respinge. CALJCRAT

Atexandru mă respinge violent atunci cind. Ia betie, dă foc unui oraş. Nu cunosc Însă acest Esthekar de care vorbeşti; ştiam doar că acest extravagant ş i ne· hună Thais arseseră Persepolis să se distreze. ca

EVHEMERQS Esihekar este tocmat ceea

(e grecii numesc Perse� polis. Grecilor noştri le place să imbrace intregul uni· ...


vers după moda lor: au dat fluviului Zom·Bodpo nu­ mele de Indos; au numit Hydaspe un alt f1uviu: nici unul dintre oraşele asediate şi cucerite de Alexandru nu e CUR scut sub numele lui adevărat; chiar şi numele de India Oeste inventie a tor: naliuAtle orientale nu­ meau Odhu. tn acelaşi fel, in Egipt au apărut oraşele Heliopolis, Crocodilopolis, Memfis. Dacă găsesc un cu­ vint sonor, sint multumiti. Au înşelat În felul acesta tot pămintul, dind nume zeilor şi oamenilor. o

o

CALlCAAT

Nu văd nimic rău in asta. Nu mă plIng de cei care au tnşelat astfel intreaga lume. mă pling de cei care o pustiesc. Nu·J iubesc pe Alexandru al vostru. care ajun· ge din Grecia in Cilicia, in Egipt. pe muntele Causaz şi, de acolo, pină la Gange, ucigind tot ceea ce intîl­ neşte - duşmani. indiferenţi sau prieteni. EVHEMERQS

Nu era decit o răfuială: dacă a plecat să-Î ucidă pe perşi, e pentru că perşii veniseră inainle să-i ucidă pe greci; dacă a alergat pină in Caucaz, in vastele tinui ie n i �furate, �r ri��i ! Ş1A��!i'T�:e ��ţi�!il!C�� t��� d���o1de���: încătuşate, exterminate unele de către celelalte. Cine spune soldat spune hol. Fiecare popor lşi jefuTeşte vecinii in numele zeului său. NU-Î vedem. oare, astăzi. pe romani, vecinii noştri, ieşind din btrtogul celor şapt� coline ale tor pentru a-i jefui pe volsci, pe antiati, pe samniti? Curînd, vor veni să ne jefuiască şi pe noi, dacă vor fi in stare să-şi construiască bărci. De Îndată ce află că VeÎes, vecina lor, are puţin griu şi orz În ham­ bare. declară prin preotii lor că este rlrept să-i jefUiască pe veieni. Tilhăria devine un război sfint. Au oracole care te poruncesc omorul şi jaful. Veienii ai şi ei oracole ce le promit că vor fura paiele romanilor. Succesorii lui Alexandru jefuiesc astăzi pentru ei provinciile pe care le jefuiseră pentru stăpînul lor. Aşa a fost. aşa este şi aşa va fi intotdeauna neamul omenesc. Am străbătut o jumătate pămintului şi n-am văzut decit nebunie. nenorociri şi crime. CALICRAT i a re atitea popoare. ai in mn��r��n�1 �!�:\: fi: ' /r:t� a

...


Nici unul.

EVHEMEROS CALICRAT

Spune-mi, atunci, care este cel mai prost şi mai rău. EVHEMER.OS

Cel care e cel mai superstiţios. CALICRAT

Pentru ce cel mai superstiţios este cel mal rău? EVHEMER.OS

Pentru că superstiţia crede că face din datorie ceea ce alţii fac din obişnuinţă sau dintr-un acces de nebu· nie. Un barbar obişnuit, ca de pildă un grec, un roman, un scit, un persan, după ce a ucis, a furat, a băut vi· nul -celor pe care i-a asasinat, a violat fiicele părintiM lor sugruma ti, nemaiavind nevoie de nimic, se liniş­ teşte şi devine uman pentru a se odihni. Ascultă de mila pe care natura a pus-o in adincul inimii omului. E ase· Alenea leului, care nu mai aleargă după pradă atunci ctnd nu-i mai e foame; superstitiosul tnsă este asemenea tigru lui care ucide şi sfîşie chiar şi atunci ctnd e sătuI. Hierofantul lui Pluton i-a spus: "Masacrează-i pe toti adoratorii lui Mercur, arde toate casele, omoară toate animalele"; credinciosul meu ar socoti un sacrilegiu dac·ar lăsa un copil si o pisică in viaţă pe teritoriul lui Mercur. CALICRAT

Cum?! Existl pe plmint popoare aut de cumplite, şi Alexandru nu le-a exterminat, in loc să atace pe Gan· ge oamenii Iiniştiti şi umani. care, după cîte se spune, au inventat filozofia? EVHEMERQS

tntr-adev�r, el a trecut ca o săgeati pe Ungă unul dintre aceste mici popoare de barbari fanatici despre care ţi-am vorbit; şi, fiindţi fanatismul nu exclude i osnicia şi laşitatea, aceşti mizer abili i-au cerut iertare, i i r t t dn r f���s�;l�� ;u �btin�� �r �js��e: sJ fu�� �a rde�:���� 664


Specia umană este. deci. atît de groaznică? EVHEMEROS

Există cîteva oi in marele numlir al acestor animale: cea mai mare parte. insă. sînt lupi şi vulpi. CALICRAT

Aş vrea să ştiu pentru ce există aceasta deosebire uriaşă Înăuntrul aceleiaşi specii. EVHEMEROS

Pentru ca vulpile şi lupii să-Î mănince pe miei, aşa se spune. CAJ...I CRAT

Nu. lumea e prea îngrozitoare şi demnă de dispret: aş vrea să ştiu pentru ce atitea calamitAti şi atîta prOS4 tie. EVHEMEROS

Şi eu aş vrea. De mult timp visez la asta. cultivin­ du-mi grlidina din Siracuza. CALICRAT

Şi ce-ai visat? Spune-mi, te rog, in cîteva cuvinte, dacă acest pămint a fost locuit intotdeauna de oameni; dacă pămintul însuşi a existat dintotdeauna; dacă avem un suflet; dacă acest suflet e veşnic, aşa cum se spune despre materie; dacă există un singur Dumnezeu sau mai mulţi; ce fac, la ce sint buni? Ce este virtutea? Ce st r e ne d i e ��e ���� f�c�t? �?�� � ��v�;ta� :o�::�t:: � �r�:f�� Care e cea mai bună cirmuire? Şi. mai ales, care e cel mai bun secret pentru a scăpa de pericolele de care fiecare om e inconjurat in orice clipă? Vom exa­ mina restul altă dată. EVHEMEIWS

Avem sămîntă de vorbi pentru zece ani, pe putin, vorbind zece ore pe zi. CALICRAT

Despre toate acestea s-a vorbit ieri la frumoasa Eudoxa de către cei mai plăcuti oameni din Siracuza . ...


EVHEMEl{OS

Şi la ce concluzie au ajuns?

CALlCRAT

La nici una. Erau acolo doi sa<:rificatori, unul al lui Ceres, altul al Iunonei, care pină la urmă s-au luat la harUi. Haide. spune-mi, fără sa te laşi rugat, tot ceea ce gindeşti. tti promit să nu te bat şi să nu te pun În fata sacrificatorului lui Ceres. EVHEME�OS

Ei bine, vino să mă intrebi miine: am să Încerc sa-ti răspund; dar nu-ti promit ca vei fi multumit. D IALOGUL A L DOILBA

Despre divinitate CAUCR.AT

încep cu intrebarea obişnuită: Există un Theos? Ma­ rele preot al lui Jupiter. Ammon. a declarat că Alexan­ dru era fiul său, şi a fost bine plătit pentru asta; dar acest Theos există, oare? De auta timp de cind ni se vorbeşte despre el, nu sintem, oare, luati in btH aie de joc? EVHEMER.OS Ba da, atunci cind ni se spune sa adoram un Jupi­ ter mort in Creta şi un berbec de piatră ascuns in nisi­ puri1e Libiei. Grecii, care au spirit pină la nebunie, şi-au bătut joc În mod nedemn de specia uman.li, atunci cînd dintr-un cuvint grecesc care inseamnl a alerga au facut theoi. zei care aleargă. Pretinşii lor filozofi. care sint. după mine. ginditorii cei mai lipsiti de judecată din această lume, au pretins că alergători ca Marte, Mereu{". Jupiter, Saturn sint zei nemuritori pentru că se mişcă mereu şi par a se mişca fArll sli·j împingă cineva. Ar fi putut. cu acelaşi argument, să dăruiasca divinitatea şi morilor de vint. CALICRAT Nu. eu nu-ţi vorbesc despre scornelile atenienilor sau despre le ale egiptenilor. Nu te Întreb dacă o pla­ netă este zeu, daca berbecul lui Ammon e zeu, daca ... ce


boul Apis e zeu, sau Cambyse a mîncat un zeu frigindu-I În protap; te întreb foarte serios dacă există un Dum­ nezeu care a făcut lumea. Mi s-a ris in nas la Siracuza atunci efnd am spus că, poate, el există. EVHEMEROS

Şi unde locuieşti, te rog, la Siracuza? CALICRAT

La arhontele Hierax, care este prietenul meu apro­ piat, şi care nu crede in Dumnezeu mai mult decît Epicur. EVHEMEROS

Arhontele acesta n-are un palat frumos? CALlCRAT

Admirabil; corpul principal e împodobit de treizeci şi şase de coloane corintice, intre care se află statui făcute de mina celor mai mari maeştri. Iar in ceea ce priveşte cele două aripi. .. EVHEM EROS

Scuteşte-mă de cele două aripi. Imi e de-ajuns că un palat frumos imi demonstrează existenţa unui arhi­ tect. CALICRAT Ah! Văd unde vrei să ajungi; imi vei spune că orÎn­ duirea universului, imensitatea spatiului plin de lumi ce se invirt În mod regulat in jurul Soarelui lor, l u ­ mina ce ţişneşte În torente din aceşti sori şi care Însu­ fleteşte toate aceste globuri, În sfîrşit, această fabrică de neinteles demonstrează existenta unui fabricant inte­ ligent, puternic, etern În mod absolut, imi vei inşira frumoasele descoperiri ale filozofilor, care au lărgit ori­ zontul fiinţelor; mă vei face să văd marea Fiintă care domneşte peste această multime de univt'!rsuri, făcute t<late unele pentru celelalte. Aceste lucruri, atît de des spuse, nu-i conving pe epicurienii noştri. Ei iti vo r spune cu răceală că nu te contrazic că natura a facut· totul, cii ea este marea Fiintă; că se vede, se simte in soare, in astre, În toate roadele globului nostru, in noi inşine. şi că e mare slăbiciune şi o mare lipsă de bun­ s·imt să- vrei sâ atribui nu ştiu cărei fiinţe imaginare pe o

.57


ca r e n-o po t i vedea, ş i despre car e e cu n e p u t i n t a s a - t i fa ci c e a m a i mica i d e e ; s a - i a t r i b u i , s p u n , m i ş c a r i l e acestei n a t u r i ce ne e s t e a t i t de a p roape, a t i t de ·cu­ noscută p r i n f r ă m i n t ă r i l e sale c o n t i n ue, c a re se a f l a peste tot sub picioarele noastre, d e a s u p r a c a p e t e l o r n o a s t re, care ne-a dat n a ştere, care ne face s ă t r ă i m ş i să m u ­ r i m , ş i c a re e s t e i n mod v i z i b i l D u..m e z e u l pe c a r e - I c a u ţ i : c i teşte Sistemul flatu rii, Istoria n a t u rii, Princi­ piile n a t u rii, Filozofia n a t u rii, Codul Ilatu rii, Legile n a t u rii elc . . . '"

EVHEMEROS Ş i dacă ti-aş spune că n u există n a t u r ă , că totul i n u n i \'crs (' a r t ă , şi că a r i a a n u n t ă u n c r e a t o r. . .

CALICRAT

C u m a d i c ă ? ! Nu există n a t u r ă , şi idee c i u d a t ă !

lotul

e

artă?

Ce

EVHEMEROS

U n f i l o z o f putin c u n o s c u t ş i , poate, rareori n u m a r a t p r i n t re f i l oz o r i e s t e cel c are a a v a n s a t p r i m u l a c e s t a d e ­ v ă r : d a r f a p t u l ca v i n e de l a u n o m o b s c u r n u - I face m a i p u t i n a d e v a r a t . Vei recunoaşte c a n u poti i n t e l ege prin acest termen vag, natură, decît o m u l t i m e de l u ­ c r u r i c a r e e x i s t a ş i c a re, i n m a re p a r t e , n u vor m a i exista m i i n e : desigur, a rb o r i , pietre, legume, o m i z i , c a p re, fete ş i m a i m u t e n u a l c a t u iesc o fiintă absolută, o r i c a re a r fi e a ; efecte ce n u existau i e r i n u p o l fi cauza eter nă, nece­ sara şi p r o d u c t i v ă . N a t u r a ta, i n c a o d a t ă , nu este decH u n c u v i n t i n v e n t a t pentru a desem n a u n i versa l i tatea l u ­ crurilor. Pen t r u a - t i da s e a m a că a r t a a f ă c u t t o t u l , p r iveşte doar o insectă, un melc, o muscă ş i vei vedea o a r t ă i n f i n i t ă , pe c are n i c i o i s c u s i n ţ ă o m e n e a s c ă n - o p o a t e i m i t a : trebuie, deci, să existe u n a rt i s t a c ă r u i p r i cepere este i n f i n i t ă , şi pe acesta i n te l e p t i i i l n u mesc D u m n e z e u .

'" [s�Qria natur;; şi Legile Mtur;; s i n t a l u z i i obscure; in ceea ce priveşte celelalte lucrări, ele apartin, in ordine, lui D'Holbach, lui Colonne, lui Dellsle de Sales şi lui Morelly. Voltaire discuti aici In mod deschis teza materialiştilor din vremea sa. ( N.ed-fr. ' ,

...


CALICRAT

Acest artizan pe care il presupui este, după epicu· rienii noştri, forta secretă ce acţionează veşnic În acest ansamblu mereu pieritor şi mereu reprodus, pe care-I numim natură. EVHEMEROS

Cum ar putea o fortă să fie răspîndită in nişte fiinţe care nu mai există şi in cele care nu s-au născut incă? rn ce fel această fortă oarbă poate să aibă suficientă in· teligentă pentru a forma animale simţitoare sau gin· ditoare şi atitea stele care, probabil, nu gindesc? Iti dai seama cum un asemenea sistem, nefiind Întemeiat pe nici un adevăr antecedent, nu este decit un vis născut din imaginatia În delir: forţa secretă despre care vor· beşti nu poate exista decit intr-o fiinţă suficient de puternică şi inteligentă pentru a fi capabilă să formeze animale inteligente: intr-o fiinţă necesară, de vreme ce, fără existenţa sa, n-ar exista nimic; intr-o fiintă veş­ nică, de vreme ce, existind prin ea însăşi, nu se poate inchipui un moment in care să nu fi existat; intr·o fi­ inţă bună, de vreme ce este cauza tuturor lucrurilor şi nimic n·a putut face ca răul să pătrundă În ea. Iată ceea ce noi, stoicii, numim Dumnezeu: iată marea Fiinţă căreia ne străduim să-i semănăm in virtute, in măsura in care nişte creaturi nevolnice se pot apropia de umbra Creatorului lor. CALiCRAT

Şi iată ceea ce epicurienii nu admit. Voi sinteti ase­ menea sculptorilor: dăltuiesc o statuie frumoasă şi apoi o adoră. Voi vâ făuriti Dumnezeul, şi apoi spuneţi despre el ca e bun; priveşte, insă, Etna. oraşul Catania. aco­ perit de lavă de cîti\'a ani, cu ruinele lui încă fumeginde. Aminteşte·ti ceea ce ne spune Platon despre distru­ gerea insulei Atlantida, scufundată În urmă cu mai mult de zece mii de ani; gîndeşte-te la inundaţia care a dis­ trus Grecia. In ceea ce priveşte răul moral, aminteşte-ţi doar de tot ceea ce ai văzut şi dă-i epitetul de bun Dumnezeului vostru, dacă mai îndrăzneşti. Nu s-a dat niciodată ris­ puns acestui argument: sau Dumnezeu n·a putut impie­ dica răul; şi, tn acest caz, este el atotputernic? Sau a putut şi n-a făcut-o; atunci, unde e bunătatea lui? 659


EVHEMERQS

Acest c detrona pe a p ne in locul său a su m-a Înspăimîn­ tat întotdeauna; ororile cumplite cărora le-am fost martor pe acest glob nefericit mă înspăimîntă şi mai mult. Totuşi, la poalele muntelui Etna, care varsă flăcări şi moarte in jurul nostru, văd cimpiile cele mai inflori­ toare şi mai fertile; şi, după zece ani de măcel şi distru­ gere, văd renă scînd În S i r acu za pacea, abundenta. plăcerile. cîntecele şi filozofia: există, deci, bine În acea sti lume. c hia r dacă există şi atua rău; demon­ streazA, deci. cA' Dumnezeu nu este rău in mod abs06ui dac.l el a creat totul . ve h i raţionament, care pare a-t Dumnezeu � u h o l,

se

CALICRAT

Nu e destul ca un zeu să nu fie intotdeauna şi PÎRa la capăt crud. trebuie ca el să nu fie astfel niciodată; dar pămîntul. pretinsa lui operă. e mereu lovit de cîte un dezastru crîncen. Atunci cind Etna se odihneşte, alti vulcani infurie. Dacă Alexandru nu mai este. al t i dis­ tr ugători se ridkă; n-a existat niciodată vreo clipa pe acest glob fără dezastru şi făra crimă. se

EVHEMERQS

la asta voi am si! ajung. Ideea unui Dumnezeu c ă la u. ,care dă naştere unor creaturi pentr u a le chinui. este oribilă şi absurd�: ideea a doi D umnezei . dintre care unul face binele, iar celălalt răul, este şi mai absurda şi nu mai putin oribilă. Dar dacă ti se dovedeşte un ade­ văr. acest- adevăr există, oare, mai pulin fiindcă Urăşte in urma lui consecinţe neliniştitoare? Există o Fiintă necesari. eternă, izvor al tuturor fiintelor: există, oare, mai putin fiindcf suferim sau fiindcă eu nu sint in stare să explic pentru ce suferim? CAllCR:AT

Tn stare sau nu, te rog să-mi spui ce gîndeşti despre asta. EVHEMERQS

Mă tem, clei iti voi spune lucruri ce se aseamănă unui sistem. şi un sistem nedemonstrat nu e decit o nebunie ingenioasl. Orice-ar fi, fată slaba lumină pe care mi se 660


pare că o zllresc in .această noapte adincă; tu eşti <:el ce o va stinge sau o va tnteti. Remarc, Înainte de toate, că nu mi-am putut însuşi �deea unui Dumnezeu decit după ce mi-am insuşit ideea unei fiinte necesare, existind prin ea insăşi, prin natura ei, veşnicll, inteligentll, bună şi puternică. Toate aceste caractere, ce-mi par a tine de esenta lui Dumnezeu, nu spun, insll, că el ar fi făcut imposibilul. EI nu va putea face niciodaHI ca unghiurile unui triunghi să nu fie egale cu două triunghiuri drepte. Nu va putea face ca două propozitii contradictorii să se pună de acord. Era, probabil, contradictoriu ca răul să nu facă parte din lume; presupun că era cu neputintă ca vinturile, nece­ sare pentru a curăţa păminturiie şi a împiedica mările să zacă, sa nu dea naştere furtunilor. Focurile răspîn­ dite sub scoarţa pămîntului pentru a forma mineralele şi vegetalele trebuiau de asemenea să zguduie pămîntul, sI răstoarne oraşele, să le striveascâ locuitorii; să prll­ vale muntii şi să ridice altii. Ar fi fost contradictoriu ca toate animalele să tră­ iască veşnic şi să se înmultească la nesfîrşit: universul nu le-ar fi putut hrăni. Astfel moartea, care este privită drept cel mai mare dintre rele, e la fel de necesară ca viata. Trebuia ca dorintele sâ se aprindă În organele tu­ turor animalelor, care nu-şi puteau căuta bunastarea fără a dori; aceste dorinte nu puteau sll fie vii făra fi violente şi, deci, fără a isca acele puternice pasiuni ce dau naştere certurilor, războaielor, crimelor, hotiilor :şi tîlhăriilor; În sfirşit, Dumnezeu n-a putut crea universul decît respectind conditiile dup.li care el exist�. ,a

CALIC RAT

Deci, Dumnezeul t�u nu e atotputernic. EVHEMER:OS

De fapt, e singurul puternic, căci el a creat totul; însă nu e puternic in mod extravagant. Dacă un arhi­ tect a ridicat o casă de cincizeci de picioare, clădită din marmură, asta nu Înseamna ci ar fi putut face una de le e r n d e e I i ���� �7�� u � sc�!� i � �� ��ra �� ; �r f� J���'n�� �� � r!� �: Fiinta supremă este circumscrisă intr·a sa. lndrăznesc să gîndesc că acest arhitect al universului, atit de vizi­ mi 'Spiritului nostru şi, În acelaşi timp, atit de greu de 66 1


inteles, nu salăşluieşte nici in varza din grădinile noastre, nici in micul templu de pe Capitoliu. Unde se ană ef? Din care cer, din care soare işi trimite eternele P9runci naturii Întregi? Nu ştiu; ştiu, fnsă, că toata n a ­ tura i se supune. CALICRAT

Dar daLd totul i se supune, cînd crezi ca a dat pri­ mele legi naturii şi a creat aceşti sori nenumărati, aceste plante, aceste cornete, acest pămînt ne\'olnic şi nefericit? EVHEMEROS

Imi pui mereu intrebari cărora nu li se poate da răs­ puns decît prin presupuneri. Dac-aş îndrăzni să fac inca o speculatie, aş spune că esenţa Fiinţei supreme, a acesteI Fiinte eterne, păstrătoare, distrugătoare şi reproduca­ toare, fiind de a actiona, este imposibil să nu fi actiona! dintotdeauna. Operele eternului Demiurgos au fost În mod necesar eterne, aşa cum, de Îndată ce un soare exista, e necesar ca razele sale sa străpungă spatiul în Iinic dreapta. CALiCRAT

i b i câ �� v��iP��� fi��e â������m� �!s :�; c!�e ��r�i�� Încerci sa le Iimpezeşti şi, oricita osteneală îti dai, te intorci mereu, în ciuda vointei tale, la sistemul epicu­ rienilor noştri, care atribuie totul unei forte oculte, ne­ cesitatii. Tu numeşti această forţă ocultă Dumnezeu, i a r ei o numesc natură. EVHEMEROS

Nu m-ar supAra să fiu pus alături de adevăraţii epicu­ rieni. care sînt oameni de bine, foarte intelepti şi foarte respectabili; dar nu sint de acord cu cei ce nu admit existenta zeilor decît pentru a-şi bate joc de ei, repre­ zentindu-i ca pe nişte bătrîni dezrnătati, nefolositori, abrutizati de VIO, mîncare şi dra�oste. In ceea ce-i priveşte ,pe bumi epicurieni, care nu cauta fericirea decit in virtute, dar care nu admit decît existenta unei puteri tainice a naturii, eu sînt de c ărerea ă ă ee s C o a ���tă Uc � Hr�U c�� � � n:tCfYi�t: ��c����:� er:rn:, ;�: ternice, intelige!1te: căci fiinţa care judecă, numită om, ..,


PQate. fi opera decit a unui maestru foarte infelige.nt, numi\ Dumnezeu.

II."

CALICRAT

le voi comunica gindurile tale şi aş vrea ca ei să te accepte ca pe confratele lor. AL T R E I LEA DIALOG

Despre filozofia lui Epicul' şi despre Teologia greacă CALICRAT

Am vorbit cu bunii noştri epicurieni; Majoritatea con­ tinuă să creadă că doctrina lor nu este, În fond, deloc dife­ rită de a ta. Şi tu susţii existenţa unei puteri eterne, oculte, invizibile; şi cum ei sint oameni de bun-simţ, recooosc că trebuie ca această putere să fie ginditoare, de vreme ce a creat animale care gindesc. EVHEMEROS

E un mare pas în cunoaşterea adevărului; Însă În ceea ce priveşte pe cei care îndrăznesc să spună că ma­ teria poate avea prin ea însăşi facultatea gindirii, imi este cu neputinţă să judec la Iei ca ei, căci eu plec de la un principiu: "Pentru a da naştere unei fiinţe gin­ ditoare, trebuie să fii o fiinţă ginditoare", iar ei pleacă de la o supoziţie: "Gindirea poate fi dată de o fiinţă care nu gindeşte". să spunem mai mult, de o fiinţă care nu există: căci am văzut limpede că nu există o fiinţă numită naturală, aceasta nefiind decit un nume abstract dat mulţimii lucrurilor. CALICRAT

Spune-mi in ce fel această putere tainică şi nesfir­ şită pe care o numeşti Dumnezeu ne dă viaţa, simţurile ��:\tr�di!t��:�t:d �i�t�mU tns��bt�o�j f���u�lu /�t!��� Unde merge atunci cÎnd trupul dispare? EVHEMEROS

Sint convins că Dumnezeu ne-a dăruit nouă, anima­ lelor, vegetalelor stelelor şi �răunţelor de nisip tot ceea c ve o �st: o �rtJ :m d�i ���'���ă �i�e ��t�t!,:�tVri o����!fe « Voltaire

663


care ne aduc pe lume, care ne fac să trăim, care ne fac să gindim, şi in legile cărora li se supun toate lucrurile. incit mă simt uimit şi copleşit atunci cind indrăznesc să privesc cea mai neînsemnată parte din acest resort universal ce le dă viaţă tuturor. Am, la inceput, simturi care·mi produc plăcere sau durere. Am idei, imagini ce·mi vin prin simturile mele şi care pătrund in mine fără să le chem. Acestor idei nu eu le dau naştere; şi cind se adună in mine intr-o cantitate suficientă, sint uluit simţind puterea de a ex� prima unele dintre ele. Proprietatea ce se dezvoltă in mine, de a-mi reaminti ceea ce am văzut şi ceea ce am simtit, face să alătur in capul meu imaginea dădacei mele celei a mamei, şi imaginea casei in care am crescut celei a casei vecine. Unesc astrel o mie de idei diferite, dintre care n-am creat nici una: aceste operaţii sint efectul unei alte facultăţii, aceea de a repeta cuvintele pe care le-am auzit şi a le da un inteles. Mi se spune că toate acestea poartă numele de memorie. ln sfîrşit, după ce timpul a tntărit putin organele mele, mi se spune că facultăţile mele de a simţi, de a-mi aminti, de a asocia idei sînt ceea ce se numeşte sul/el. Acest cuvint nu inseamnă şi IlU poate să insemne deeit ceea ce ne animă. Toate natiunile orientale au nu­ mit viaţă ceea ce noi numim suflet: avem facultatea de a da nume generale şi abstracte lucrurilor pe care nu le putem defini.· Dorim, dar nu există in noi o fiinţă reală care să se numească dorinţă. Vrem, dar nu există in inima noastră o persoană numită voinţă. Creăm ima­ gini fără să existe in creier o fiinţă anume care imagin e i t i a �:::�ii���e �� ti��e ��: � �� �� ;n��\ t:r�:�� g���::fi pentru a exprima toate operaţiile, toate efectele a ceea ce simt şi a ceea ce văd: au numit viaţa şi moartea, .. Concepjie importantă penlru gindirea lui Voltaire: ideile generale sau abstracte nu sînt decit cuvinte comode ce nu acoperă nici o realitate concretă. Pericolul este de a lua aceste cuvinte drept lucruri şi fiinte reale: de unde erorile de filozofie, super­ stiţiile, ridicarea la rang de cunoştinţă a misterului şi a visului. Se va observa cu cHă precizie şi preocupare pentru luciditate analizcazll Voltaire noliunea abstractă de suflet, ti de asemenea cu cUii răbdare revine, fn ultimii ani ai vietii. asupra acestei pro­ tileme fundamentale, pe care are curajul de a nu o rţzolva in sensul certitudinii liniştitoare a nemurirII. ( N.ed. Ir.)

...


fo , t t

n v ; tncit e n t nile tnzestrate

forta şi Jăbiciunea. Nu există. o u şi . o f i i " rea l ă care să fie slăbiciune. sau rţă sau moa rte , sau ia t ă insă acest. fel de a ne exprima este aut de comod, a fost adoptat dintotdeauna d a iu cu ju­ decat ă . D a c ă aceste expresii au folosit l a uş.urarea exprimării. ele a u dus şi l g ri şi pt ii , e re te forta, şi a u i h i uit impunător, cu pieptul păros şi brate muscu­ au desenat n copil tr u a da o idee despre slăbiciune. Au lost tu i , ob u t, această deghizare continuă, să ia lor� toate proprietăţile lor. toate raporturile lor c u restul naturii. drept f inţ teale: r cuvintele drept lucruri. acest cuvint care este a bs ra t . au ăc u t n ă ce kx:uieşte tn tr up nost r u ; au impărtit ace�stă er nă În trei, şi pretinşi filozofi au spus că r i e perfect, f i n c se compun din uni­ tate şi dualitate. Una dintre aeesle părţi domnească peste cele cÎnci SÎmturi şi u numit-o psyţhe; alta se aHă in piept, raţ a nous. l-au făcui dnd eş.ti mort,. e skia, umbre. duhuri sau spiri­ duşi. a

la multe neinte e e . Pictorii, de exemplu, scul or au vrut să r p zin nc p un bărbat loase; u pe n personificate astfel pasiunile, vir­ t le viciile, anii şi zilele. Oamenii s-au işn i prin toate facultătile i e ia Din suJleI. persoa n ul t c ei f p soa acest număr t e i dă e au făcut-o să a şi anume pneuma, răsuflarea, res­ pi i , spiritul; a treia este in cap, şi e gindirea, Din aceste trei suflete pe al patrulea, atunci p nume n cin;-:e at���u�t�În!::t ��:7n::'�u��!�.�r� ;��t :r: nască o mie de intrebări ce·i o6ligă pe savanti să tacă şi le permite şarlatanilor sol vorbească. Aceste suflete, se spune, vin, oare, toate de la primul bărbat creat de eternul Demiurgos sau de l a prima femeie? Sau, poate, s-au format in altă parte. toate deodată, pentru a cobori apoi, pe rind, printre noi? Substanţa lor este, oare, eter sau foc, sau, poate, nici un u l , nici celălalt. Femeia sau bărbatul dau drumul unui suflet impreună cu lichidul prolific? Apare el in uter inainte sau după ce membrele copilului au prins formă? Simte, gtndeşte, oare, in înve­ lişul de amnios in care este i n c hi s li tu l ? Fi in ta sa c re ş te împreună cu trup u l ? Toate sufletele sint de aceeaşi na­ turi? Nu există n ici o diferentă intre su f l e tul lui Orfeu şi cel al unui imbecil? Du p ă ce acest su fl et a reuşit să iasă d in mitra in ca re a zăcut nouă luni, intre o vezică· plină de urină şi un mat ...


u n r e e r a s a n l a i o idee clară asupra infinitului, eternititii, abstractului şi concretului, frumosu lui, binelui, adevărului şi ordinii. Apoi s-au certat pentru a şti daci această sărmani creatură gtndea, ca şi cum ai gindi intr-un somn greu şi profund, intr-o betie adincă, in gol u l de idei ce rezu l t ă dintr-o apoplexie completă s a u dintr-o epilepsie. Cite dispute absurde, Dumnezeule, intre toţi aceşti orbi, despre natura culorilorl tn sfirşit, ce se intimplă cu acest suflet atunci cind trupul n u mai există? Marii preceptori ai neamului omenesc, Orfeu, Homer, au spus: el este sJya. umbr./J. duh. Ulise vede l a intrarea În infern spirrduşi, umbre, ce vin să Iingă singe şi să bea lapte dintr-o groapă. Vrăjitori şi vrijitoare. cu spirit de Python, evocă fantome. umbre ce se ridică de pe pamtnt. Există suflete cărora vulturii le m ă nincă ficatul; altele se plimbă veşnic pe sub copaci, şi aceasta e fericirea suverani, paradisul lui Homer. Oamenii cinstiţi n-au fost satisfăcuti de aceste ne­ numă rate copilării. E u a m luat hotărtrea să m ă tntarc către Dumnezeu şi să-j spun: .. Tie, stăpin absolut a l na­ turii, iţi datorez totul ; tu m-ai inzestrat cU darul sim­ tirii şi a l gtndirii, aşa cum mi-ai dat şi facultatea de a digera şi de a merge. tţi multumesc şi nu-ti cer să-mi dezvă lui secretul tău". Această rugăciune este, după părerea mea, mai rezona b i l ă decit zadarnicele şi interminahilele dispute despre psyphe. pneu ma, nous ,Şi

t�C� � �� ���� r;!� ::� �ii ;: ! � ���� � S: 1��

skia.

CALICAAT

Dacă tu crezi că Dumnezeu e cel care ne ţine loc de suflet, nu eşti. deci. decit o maşini c ă reia Dumnezeu ti impinge rotitele: eşti in el, vezi totul in el, el acţio­ nează in tine. Fii sincer, găseşti oare acest sistem mai bun decit al nostru? EVHEMEI«>S

Prefer să am incredere in Dumnezeu decit in mine. Citiva filozofi gindesc astfel: chiar numărul lor mic m ă face să cred că au dreptate. Ei sustin că acela care creează trebuie s ă fie stăpînul operei sale şi că nimic n u se poate intimpla in univers fără a se supune crea­ torului suveran.

666


CALICRAT

tndrăzneşti să spui că Dumnezeu este ocupat . Cum?1 fără incetare ca să pună in mişcare toate aceste maşini? EVHEM.ERQS

Doamne fereşte! Iată in ce fel toate disputele au pus in gura adversarului ceea ce el n-a spus niciodată. Eu pretind, dimpotrivă, că suveranul etern a stabilit dintot· dţauna legile sale, care vor fi mereu respectate de toate fiintele. Dumnezeu a poruncit o dată, iar universul se supune veşnic. CAlICRAT

Mi-e teamă ca teologii mei epicurieni să nu-ti repro­ şeze că faci din Dumnezeu autorul păcatului: căci dacă el te conduce şi tu faci o greşeală, inseamnă că el e cel care o comite. EVHEM.EROS

Acesta e un reproş ce poate fi făcut tuturor sectelor, cu ex:cepţia ateilor; orice sectă care admite deplinătatea puterii divine o acuză de delicte le pe care nu le imn I e c a Î ' f���� r� i o;, t :�:�i� :ă �� d����::i ��t r��f; �:t: g��!��,! ta dadi laşi duşmanul să intre in lăcaşul pe care tu l-ai clădit". Dumnezeu ii răspunde: .. Fiica mea, eu nu pot face lucruri contradictorii, e contradictoriu ca răul să nu existe acolo unde binele există; e contradictoriu să existe foc, iar acest foc să nu poată da naştere la in­ cendiu; să existe apă. iar această apă să nu poată ineca u n animal". n

CALfCRAT

Găseşti că această solutie este suficientă? Nu cunosc alta

EVHEMEROS

ma i

bună.

CALICRAT

Ai grijă. se va spune că adoratorii zeilor din Egipt şi din Grecia au judecat mai consecvent decit tine atunci dnd au inventat u n Tartar unde crimele sint pedepsite: atunci dreptatea divină e justificată. 667


EVHEMEIWS

Ciudată manieră de a j u s t i fi ca zeii! Ş i ce zei! Adul­ teri, ucigaşi, pisid şi crocodiJi? E vorba de a şti pentru ce există r ă u l . Grecii şi eg�ptenii Îi explică, oare? li schimbă natura? lndukesc grozăviile prezentfndu-ne o serie de crime şi de chinuri veşnice? Aceşti zei nu sint, oare, nişte monştri de barbarie dind naştere unui Tantal eare-ş i mănîncă fiul, pentru a fi apoi devorat de foame, răminind l a masă un şir nesfrrşi1 de secole? Un alt print işi invÎrte fără i ncet a re roata înconjurată de şerpi; pa­ truzeci şi nouă de fiice ale unui rege şi-au sugrumat sotii şi umplu pe veşnicie un butoi go l ; desigur, a r fi fost cu mult mai bine ca aceste patruzeci şi nouă de fik:e şi toti cei l a lt i printi blestemat; să nu fi Jost niciodată pe lume: n i m i c nu era mai simplu decit să-1 fi scutit 'de e xist en ţă , de crime şi de suplkii. Grecii tăi işi des­ criu zeii ca pe nişte tirani şi c ă I ă i nemuritori, oeupati fără incetare să dea naştere unor urime trecătoare şi să impună apoi supl icii iără sfirşit. Vei recunoaşte că această teologie e infernală. Cea a ep ic u rien ilor e mai uma n ă ; indrăznesc, însă, să c r e d că a m e a e s t e mai divină: Dum­ nezeul meu nu e nici nu voluptuos leneş, ca acela a l lui Epicur, nici un monstru barbar ca zeii Egiptului şi Greciei.

CALICRAT

Dumnezeul tău imi place mat muH decit toti cei­ l alţi, dar imi mai r ă mi n destule scrupule: a m să te rog să mi le risipeşti in urmă toarea noastră convorbire. EVHEMEROS Nu-ţi voi î m p ă rtăşi pe nişte indoiel i .

niciodată p ă rerile mele decît ca

A L PATRULEA D IALOG

Dacă un -zeu care actioneazi( nu e de preferat zeilor lui Epicur, care ,.u fac nimic CALlCRAT

Stnt convins că intreg pămintul, şi tot ceea ce-I În­ conjoară, genurile uman şi animal, şi tot ceea ce este dincolo de noi, intr-un cuvint, universu l , nu s-au format ...


de la si ne şi că peste tot domneşte o artă infinilă; pri­ esc cu respect ideea unui creator unic, a unui st ăpin suprem. pe care numeroasa sectă a epicurienilor o res��fi!' p';;"�;��C: c:c::! ��:����: I=a���:.s��!� nezelti lui Ocellus Lucanus şi al lui Pitagora: cl n - a creat maleri'a din neant, căci neantul, aşa cum ştii, n-are proprietăţi; din nimic nu se naşte nimic, nimic nu se intoarce in n i m i c ; cred că universalitatea luc {" u rilo r a emana t de la acest Dumnezeu, care singur există prin el tnsuşi şi a cp.rui operă sint toa te celelalte: el a orinduH totul după legile universale care rez ul t ă atit din inle­ lepciunea, eft şi din puterea sa; sint de acord cu o mare pa r te din filozofia ta. deşi ea ii revoltă pe m a jor i t a te a lnteleplilor noş t r i , insi două mari dificultăti mă o p re sc : mi pare că nu-I faci pe Dumnezeul tău nici suficient de liber, nici suficien t de drept. Nu e liber, de vreme ce el este fiinta necesară de Ja care imensitatea lucrurilor a emanat tn mod necesar; nu e drept, căci m aj o r it atea oamenilor de bine sint per­ secutati in timpul vietii lor, şi să nu-mi spui mie că li se face dreptate du pă ce ei nu mai sin t şi că sceleraţii sint pedepsiti după moarte. Religiile greacă şi egipteană au un mare avantaj asupra teologie i tale. Ele au i maf�ld� "::du�� r!:�;��'i:A::::um:e sM ��;�i ��i :!d��::t m

se

EVHEMEROS

Am să-ti răspund in legătură cu libertatea, iar apoi am să-ti răspund in legătură cu dreptatea. A fi liber in­ seamnA a fac e ceea ce vrei; şi, cu siguranţă, D um ne zeu a făcut tot ceea a vrut. A bineV{)it să ne transmită o parte din a cea stă admirabilă libertate, de care ne bu­ curăm atunci cind acţionăm după voinţa noastră. A im­ pins bunitatea pini la a da acest privilegiu tuturor ani­ malelor, care fac ceea ce vor, după puterile lor. Deşi Dumnezeu e foarte puternic şi foarte liber, fi-am să-ti spun, totuşi, că esle astfel fără limite; căci, in ciuda a ceea ce spun geometrii, eu nu ştiu ce inseamnă infi n itul actual. lti voi spune doar că Dumnezeu nu e liber sA faci im posibi l u l, fiindcă aceasta esle o contra· dictie in termeni; el nu e liber să facă astfe1 incit cele dou ă laturi ale triunghiului lui Pitagora să formeze două pătrate m a i mici sau mai mari decit pătratul format de ce

669


latura lungă, fiindcl:i ar fi o contradictie, un lucru impo­ sibil. Este oarecum ceea ce ţi-am spus: Dumnezeu· e 'atit e a e r ti v� �:�; ��C;�i��:;: J�� ����� s�� a� ::J: J:�ine dadi i-aş vorbi despre infernul grecilor. Ctinele Cerber care latcă din cele trei guri ale sale, cele trei Parce, cele trei Eumenide sint inchipuiri atit de ridicole, incit fac şi co­ piii să ridă. Dumnezeu nu mi s-a arătat, nu m-a făcut sli-I văd pe Alexandru biciuit de cele trei furii ale infernului pentru că l-a trimis la moarte intr-un mod aUt de ne­ drept pe Calistene91; şi nu l-am văzut pe Calistene stind la masă cu Dumnezeu in al zecelea cer, bind nec­ tar servit de mina lui Hebe. Dumnezeu mi-a dat destulă i a n et n n ��\�U��f � ��d�r��t� d! �t��n�� ro:�J t�:it � ��d ce se petrece pe malurile Flegetonului şi in Empireu. Rămin fntr-o respectuoasă tăcere fn privinta pedepselor cu care-i osindeşte pe criminali şi a recompenselor pen­ tru cei drepţi. Tot ceea ce-ţi pot spune este că n-am văzut niciodată vreun om rău fericit, dar că am văzut mulţi oameni cumsecade foarte nenorociţi: asta mi sue i ă i i f::�tŞ c::c�re�;i ��:t�tf. �r�int��:r�b���e �!:�n:: mie, gem ca şi mine văzind cum triumfă c.rima am de des şi cum virtutea e călcată de picioarele păciUoşilor. E o atIt de mare mingiiere pentru nişte oameni cinstiţi, aşa cum sint bunii epicurieni, aceea de a nu avea nici o speranţă? CAUCAAT

Aceşti epicurieni au asupra ta o superioritate certă: n-au reproşuri de făcut unei fiinţe supreme, unui Dum­ nezeu drept, care lasă virtutea fără ajutor; n-au recunos­ cut existenţa zeilor decit din bună-cuviinţă, pentru a nu infuria plebea Atenei; dar nu fac din ei creatori ai oa­ menilor, judecători ai oamenilor, căIăi ai oamenilor. EVHEMEROS

Epicurienii tăi sint, oare, mai buni prieteni ai omului, e i �:r�li ������ ::!c�����t;:ltsJ!h :llt�C�eii�ufi\r. ��: n n e r�t1:_�� !It il ;i�ilr;!f. ��:� ��iC� :Cl���:: J: a���t� 670


cu două picioare, care gindesc bine sau riiu despre pro· videnţă? Pentru a şti dacă vom fi fericiţi sau nefericiţi după moartea noastră, ar trebui să ştim dacii poate exista in noi ceva inzestrat cu simţire, după ce toate organele sim· lirii sint distruse, ceva are să gindească după ce cre· ierul, în care se năşteau gindurile, este mincat de viermi şi după ce şi viermii şi creierul s-au transformat in ţări­ nă; dacă o facultate, o proprietate a unui animal îşi pOt continua existenţa după ce animalul a dispărut. Aceasta u s b r z a i :�f:i� �?�e�r��� �nî!l!� ���t �ă�:r ���u,� �� !a �� fn timpul unei mese, cineva va intreba: .,Iepurele acesta din farfurie şi-a păstrat, oare, facultatea de a alerga? Porumbelul acesta şi-a păstrat facultatea de a zbura?". intrebările vor fi absurde şi vor trezi risul. Pentru ce? Fiindcă imposibilul, contradictoriul din ele sare in ochi. Am văzut că Dumnezeu nu poate face ceea ce este impo­ sibil, contradictoriu. i dc o ar fP�� s � :cl:tei� �:::ib ������ I ;::;::t �� ���r:;:� de atins decit atomul unui element, ceea ce filozofii greci numesc monadă; dacă această monadă ar fi indestructi­ bilă, dacă ea ar fi cea care gîndeşte şi simte in noi, atunci nu mai văd că ar fi absurd să spui: Această mo­ nadă poate să existe. poate să aibă idei şi simţire după ce trupul al cărui suflet t i formeazii va dispărea. CALICRAT

Vei recunoaşte că, dacă inventarea acestei monade nu este total absurdă, ea e, totuşi, foarte �azardată, şi nu trebuie să-ti întemeiezi filozofia pe probabilităţi. Dacă ar fi permis să faci dintr-un atom un suflet nemuritor, epicurienilor le-ar reveni acest drept, căci ei sint inven­ tatorii atomilor. EVHEMEROS

Intr-adevăr, nu ţi-am prezentat monada mea ca pe o ae c i ��:� �:_\� ��rJ:i:�ă P:���d;şi fn fr�u� ��� �:::�: r rerct in ce fel o parte invizibilă şi esenţială din noi înşine ar putea, după moartea noastră, să fie pedepsită sau răs­ plătită, să se scalde in delicii sau să sufere in dureri; nu ştiu nici măcar dac-aş putea, cu raţionamentele şi 67 1


.su.pGZit,iile mele, să reuşesc a afla drept a te a

in pedep se ll'

pe care Dumnezeu le-ar da oamenilor după moaetea lor, că ci mi s-ar p u t e a spune: Nu e l este cel care, dtn d u - I (' n aştere. i - a determinat să facă r ă u ? In cazul acesta .

pentru ce si f i e pedepsiti? Există, po a t� . a l t e m a n iere de a justifica Providenta; insă noi n u le putem cunoaşt(> .

CALlCI{AT

Mărturiseşti c ă nu ştii ce este nici sufletul despn' care imi· vorbeşti, nici Dumnezeul pe care-! propov ă d u ­ ieşti?

EvHEMEI«)S

Da, mărturisesc cu umilinţă şi cu durere; nu le pot cunoa.şte substanţa, nu pot şti in ce {el se fo r m e a z ă gin­ di rea mea, nu-mi pot inchipui c um este alcătuit Dumn,,­ .teU. :

sint

un

ignorant.

CALICRAT

Eu de asemenea: să ne m ingiiem unu! pe cel ă l a l t Tot. oamen ii ne sint tovarăşi de ignoranţă. AL CINCILEA DIALOG

$i.nnani- oameni- care sc.otmGfInc inlt:up 1lbis. Ins'6pc!t1il. prindpI. al oricirei acttu"tini-enal annal CAUCRAT

Dacă nu şt ii nimic. te rog. totuşi. să-mi spui cee a ce bănuieşti; nu mi te-ai exp l i c a t În intregime. Rezerva e un semn de neincredere; un filozof lipsit de candoare n u este decit u n om politic. EVHEMEROS Nu sint neincrezător decit faţă de mine Î n s u m i .

CAUCAAT o

Vorbeşte, vorbeşte; citeod ată, incercind l a intimplare, nimereşti.

EVHEMEROS

Ei bine, binuiesc că o amenii din toate timpurile, din toate locurile, n-au sp us niciodată şi nici n-au putut sA 672


spună decît banalităţi despre toate lucrurile de care vrei să-ţi vorbesc; bănuiesc mai ales tă n u ne de nki un Iolos să ştim mai mult de spre ele. e

CALlCRAT

Cum, de nici un folos! Nu es te . dimpotrivă, absolut necesar să ştim dacă avem un s u f let şi din ce e făcut? N-ar fi, oare, cea mai mare dintre plăceri să vezi lim­ pel.ime că puterea sufletu l ui este d i ferită de esenta sa, tii ea e totul şi că are virtutea senzitiv ă deplină fitnd formă şi entelechie, cum a spus atît de bine Aristotel, * şi mai ales că sinderesa n u este o putere obişnuită? tU

EVHEMEIWS

Toate acestea sînt ioarte frumoase; dar o cunoaştere atit de sublimâ pare a ne fi interzisă. Dacă Dumnezeu nu ne-a dat-o, pesemne că nu ne este necesară. Lui Îi dato­ răm, fără Îndoială, tot ceea ce ne poate servi pentru a ne con du ce in. viaţă. raţiune. instind. facultatea de a incepe mişcarea, facultatea de a da viaţă unei fiinte din specia noastră. Primul dintre aceste daruri este cel care ne deosebeşte de toate celelalte animale; Însă Dum­ nezeu nu ne-a făcut niciodată să ştim care este princi­ piul ratiunii: deci, n-a vrut ca noi să-I cunoaştem. Nu putem nici măcar să ghicim pentru ce mişcăm un deget atunci cind vrem s-o facem, care este raportul fntre această mişcare neinsemnată a unula dintre membrele noastre şi voinţa noastră. între una şi cealaltă se află infinitul. Să doreşti să-i smulgi lui Dumnezeu secretul, s ă crezi că ştii ceea el ne-a ascuns e, cred, blasfe­ mie rklitolă.

ce

o

CALICRAT

mi

Cum?! N·am să ştiu niciodată ce este se va demonstra că am şi eu sufle t ? Nu,

prietene.

sufletu l?

Nu

EVHf.:MERQS

·Slintul Toma explică minuna! toate acestea de la intrebarea a LXXV-a pînă la Intrebarea a LXXX I I-a, din prima parte diJl Summa; dar Evhemeros nu avea de unde să ştie. (N. a.)

673


CALICR:AT

Spune·mi, atunci, ce este instinctul despre care ' rrtt - ai vorbit acum citeva clipe. Mi-ai spus că Dumnezeu ne-a dăruit nu numai raţiunea, ci şi instinctul: mi se parc că' această proprietate nu e recunoscută decit animalelor, şi chiar că' nu se ştie prea bine ce se intelege prin ea . Unii spun că este un suflet de un fel diferit de al nos­ tru; alţii cred că e vorba de acelaşi suflet, însă cu alte organe; ciţiva visători au presupus că n-ar fi decît o maşină: tu ce crezi? EVHEMER.OS

Eu cred că Dumnezeu ne-a dat totul, nouă şi ani· ma le lor, şi că animalele sînt mult mai fericite decît fi­ lozofii noştri: ele nu se frămîntă să afle ceea ce Dum­ nezeu vrea să le rămînă necunoscut; instinctul lor estl' mai sigur decît al nostru; nu-şi fac o problemă din ceea ce se va intimpla cu insuşirile lor după moarte: nicio­ dată vreo albină n-a avut nebunta să predice intr-ull stup că bizîitul ei va trece într-o zi in barca lui Caron şi că umbra ei va face ceară şi miere in Cîmpiile Elizee: raţiunea noastră coruptă e cea care a plăsmuit acestl' legende. Instinctul nostru este cu mult mai intelept, fără a şti nimic: datorită lui copilul suge sinul doicii sale, fără a şti că el creează un vid În gUâa sa şi că acest vid for­ tează laptele să coboare in stomac; toate acţiunile sale sint din instinct. De indată ce prinde ceva putere, işi pune mtinile in faţa capului atunci cind cade. Dacă vrea să sară un şanţ, îşi ia avint fugind, fără a fi învăţat care este rezultatul masei sale inmulţită cu viteza. Cind gă­ seşte o bucată mare de lemn intr-un riu, dacă are pu­ tină Îndrăzneală, se va sui pe ea pentru a ajunge pe malul ceălalt şi nu-i va trece prin cap că volumul lem­ nului impreună cu cel al trupului său cîntăresc mai pu­ ţin decit acelaşi volum de apă. Dacă vrea să ridice o pia­ tră, se foloseşte de un băţ ca de o pirghie, necunoscind, desigur, teoria forţelor motrice. Chiar şi acţiunile care par a fi efectul unei ratiuni născute din educaţie provin tot din instinct. EI nu ştie ce este linguşirea; dar nu va pierde niciodată prilejul de a linguşi pe cel care-i poate da ceea ce doreşte. Dacă Î el t v c i �rr1:ă �� li��e, �h��!: f�' af� t�� , f��ă : �Fa �e' ��� �� : 674


CALICRAT

Defineşte-mi acest jnstinct, în legătură cu care imi dai atitea exemple. EVHEMEROS

Este orice sentiment sau act care premerge reflecţiei. CALICRAT

Imi vorbeşti despre o calitate ocultă şi ştii că, astăzi, aceste calităti, atit de dragi multor filozofi greci, stnt luate in ris. EVHEMEROS

Putin irni pasă; calităţile oculte trebuiau respectate, căci de la firul ,de iarbă pe care chihlimbarul ti atrage, pină la drumul pe care atitea astre ti urmează in spa­ tiu; de la formarea unei gîze Într-o bucată de brînză pină la galaxie; fie că priveşti o piatră in cădere, fie că urmăreşti cursul unei cornete ce străbate cerul, totul este calitate ocultă. Acest cuvint e mărturisirea respectabilă a ignorantei noastre: marele arhitect al lumii ne-a lăsat să măsurăm, să calculăm, să cintărim unele dintre operele sale, dar nu ne permite să descoperim primele resorturi. Calde­ enii au bănuit că nu soarele este cel ce se invirte in jurul planetelor, ci, dimpotrivă, planetele sint acelea ce se ro­ tesc in jurul lui pe orbite diferite; dar mă indoiesc că se va putea descoperi vreodată care e forţa secretă ce le tmpinge dinspre apus inspre răsărit. Se va calcula căderea corpurilor; dar se va afla, oare, raţiunea primi­ tivă a fortei care le face să cadă? Bărbaţii se indeletni­ cesc de multă vreme cu făcutul copiilor; dar nu ştiu În ce fel femeile lor reuşesc acest lucru: Hipocrate n-a de­ bitat despre acest important mister decit raţionamente de moaşă. Veşnic vor avea loc dispute asupra factorului fizic sau moral; dar instinctul va conduce mereu în­ tregul pămînt, căci pasiunile sînt un produs al instinc­ tului, şi pasiunile vor domni intotdeauna. CAUCRAT

Dacă e aşa, Dumnezeul tău nu este decit un zeu al răului; nu ne-a dat viaţă decit pentru a ne lăsa in voia unor pasiuni funeste: asta înseamnă a face oameni pen­ tru a-i da pradă diavolilor. 676


EVHEMERQS

Deloc; există şi pasiuni foarte bune, iar el ne-a dat ratiunea pentru a le dirija. CALICRAT

Şi raţiunea ce este? Ai să-mi spui din nou că e un alt fel de instinct? EVHEMERQS

Oarecum: e un dar inexplicabil acela de a putea compara trecutul cu prezentul şi de a te gindi la viitor. Iată originea oricărei societăţi, a oricărei institutii, a ori· cărei poli'ii. Acest cadou preţios este urmarea unui alt dar al Domnului, la fel de greu de inteles, şi anume, memoria: alt instinct pe care-I avem deopotrivâ cu ani­ malele. dar intr-un grad infinit superior lor, astfel Încit ar trebui sa ne ia drept zei, dacă nu ne-ar minca une· ori. CALICRAT

Inteleg, inteleg; Dumnezeu se preocupă să reamin­ tească linerelor vulpi că tatăl lor a fost prins intr-o capcană: şi aceste vulpi, din instinct, evită capcana care pricinuit moartea tatălui lor. Dumnezeu are grijă să·i facă pe siracuzani să-şi amintească de faptul că cei doi Denis ai noştri au fost răi conducători şi să inspire ra­ tiunii noa9'tre guvernarea republicană. EI aleargă la cii­ nele ciobănesc să-i spună să adune oile, de frica lupilor, pe care i-a creat tocmai pentru a minca oile. EI face to· tul, organizează, tulbură, repară, distruge: se abate in mod continuu de la toate legile sale şi-şi dă, inutil, multă osteneală. Este premoţiunea fizicd, decretul predeler­ minal, acţiunea lui Dumnezeu asupra creaturilor." a

EVHEMER.OS

Sau mă inţelegi foarte prost, sau mă explici cu multă răutate. Eu nu pretind ca stăpinul naturii să se ames­ tece in amănunte, deşi cred că nici un amănunt nu l-ar obosi sau injosi; cred că el a stabilit legi generale, imua­ bile, eterne, după care oamenii şi animalele se vor con*[.'AeIiOll de Dieu . / U la u.',mN .sau u prMrwlitHt carte a teologului BourSfer (1'679-1 749). (N.ed.fr.' ,,.

plJgsYlIW. -


dute intotdeauna: ţi-am spus-o cu destulă limpez ime.

Diagoras, autor a l Sistemului naturii,'" afirmB, in lunga sa declamaţie, cam acelaşi lucru cu ·tine. Iată cu­ vintele sale din capito l u l IV, v o l u m u l II: " Du m nezeul nostru este ocupat fără inceta re, producind şi distru­ gînd; i n consec i n ţ ă , e l n u poate fi n u m i t imuabil i n ceea ce p riveşte fel u l său de a exista " . Diagoras pretinde că î l a l c ă t u i m p e Dumnezeul nostru din calităţi contradictorii: î l consideră o fantomă Înt Că a ă; ăr it ' s s u ţ Î a tr-un subiect atit de grav. S ă produci şi să d i s t r u gi a l ­ ţ e r n a t i v , de-a l u n g u l secolelor, u r m i n d l e g i mereu , ace­ leaşi, n u înseamnă să schimbi l a Î n t î m p l a re : dimpotrivă, înseamnă să fii mereu consecvent cu tine insuţi. Dum· nezeu d ă r u ieşte viaţa şi moartea ; d a r el le d ă r uieşte t u ­ turor: a făcut ca viaţa şi m o a r t e a să f i e nec�sare; e i m u a b i l , executind mereu acest p l a n al creaţiei, condu­ cind mereu Î n t r - u n mod u n i fo r m . D a c - a r face ca unii oa­ meni să t r ă i a scă veşnic, s - a r putea spune că n u e imu­ abi l ; dar cind toţi se nasc pentru a muri, permanenta sa este cu a t i t mai mult con s t a t a t ă .

� :!�� ��3;;� ���J� � h::� fre:�

�� ��� �� �f� � ��

CAlICRAT

Sînt de acord că Diagoras se î n ş a l ă asupra acestui punct; n-are Însă dreptate atunci cind reproşea z ă unor greci că-) prezintă pe D u m nezeu ca pe o fiinţă găunoasă, care a făcut l u mea pen t r u gloria sa, pentru a p r i m i apla­ uze; c ă - ) descriu ca pe u n stăpîn d u r şi răzbunător, care pedepseşte nesupu nerea cea m a i măruntă p r i n chinuri veşnice; că face din el un t a t ă nedrept şi orb, c a re fa­ vorizează d i n capriciu pe u n i i d i n t re copiii s ă i şi ii sor­ teşte pe toti cei l a l t i unei nenorociri fără sffrşit; că a l ege ctţiva virtuoşi spre a - i r ă s p l ă t i pentru o virtute ce le era h ă r ă z i t ă şi face din toţi cei l a l t i nişte ticăloşi. spre a-i pedepsi pentru crimele pe care n u puteau s ă n u le co· mită; În sfîrşit, că fac din Dum nezeu o fantomă absurdă şi un t i r a n barbar. EVHEMEROS

Acesta nu e zeul inţelepţi l o r : este zeul cîtorva preoti *

lucrarea lui d'HoJbach. (N. ed. fr.)

677 .


ai zeiţei Siriei, care sint ruşinea şi ororea neamului ome­ nesc. CALICRAT

Ei bine, defineşte-ne, În sftrşit, Dumnezeul tău, pentru a ne spulbera indoielile. EVHEMEROS

Cred că ţi-am dovedit că el existâ. doar prin acest argument de necombătut: lumea este o operă admirabilă; există, deci. un creator şi mai demn de admiratie. Ra­ ţiunea ne obligă să-i recunoaştem existenta. nebunia in­ cearcă să-I definească. CALTCRAT

A zice fără incetare: există acolo ceva extraordinar. dar nu ştiu ce este, Înseamnă a nu şti nimic şi chiar a nu spune nimic. EVHEMER05

Aminteşte-ţi de acei călători care, acostind pe o in· sulă, au găsit figuri geometrice desenate pe nisipul pla­ jei. ..Curaj, au spus ei. iată paşi ai oamenilor". Noi, stoi­ cii, văzînd această lume. spunem: .. Iată paşi ai lui D.um­ nezeu." CALICRAT

Arata-ne aceşti paşi, te r�g.

EVHEMEROS

Nu i-ai văzut, oare, peste tot? Ratiunea, instinctul de care ne bucurăm nu sînt În mod evident daruri ale acestei mari Fiinţe necunoscute? Căci ele nu vin nici din noi înşine, nici din noroiul pe eare trăim. CALICRAT

Ei bine, reflectind asupra a tot ceea ce mi-ai spus şi in ciuda tuturor dificultăţilor pe care răul, răspîndit pretutindeni pe pămînt, le face să se nască În mintea mea, nu renunt, totuşi, la ideea că un Dumnezeu dom­ neşte peste globul nostru. Dar gîndeşte-te, asemenea grecilor, că fiecare planetă l-ar avea pe al ei; că Jupiter. Saturn şi Marte domnesc asupra planete lor ce poarta 678


numele lor aşa cum regii Egipt u l u i , Persiei şi I n diei domnesc fiecare peste tara sa .

EVHEMEROS

Ti-am d a t de înţeles că n u cred nimic d i n toate aces ­ tea; şi iată argumentu l . Fie că soarele se roteşte in j u ­ r u l p l a netelor ş i a l pămint u l u i nostru, a ş a c u m î ş i î n ­ chipuie popo r u l d e r i n d , care n u crede decit ceea ce vede c u och i i ; fie c ă p ă m î n t u l ş i p l a netele se rotesc e l e i n j u r u l soa r e l u i , aşa cum noii c a l deeni a u b ă n u i t , ş i cum e i n f i n i t m a i proba b i l , este, totuşi. sigur că aceleaşi to­ rente de l u m i n ă , plecind i n mod cont i n u u de l a soare inspre S a t u r n , ajung l a toate aceste globuri i n intervale de t i m p proportionale cu dep ă r t a rea l o r . E sigur că aces­ te săgeţi de lumină se reflectă de pe suprafata l u i Sa­ turn către n o i , şi de l a noi către e l , c u o viteză mereu ega l ă . O r , u n mec a n i s m a t i t de imens, o m i ş c a re a t i t de r a p i d ă ş i de u n i f o r m ă , o comu n i c a re a l u m i n i i între glo­ buri atit de îndepărtate, toate acestea par a n u putea f i întemeiate decit de aceeaşi Providentă . Dac-ar exista m a i mulţi zei la fel de puternici, s a u a r avea vederi di­ ' ferite, s a u a r avea aceleaşi vederi ; dacă n-ar fi de acord, o - a r exista decit haosu l ; dacă a u toţi a ce l a ş i scop, e ca ş i cum n-ar exista decit u n singur D u m nezeu , N u trebuie înmulţite fiintele, şi m a i ales zeii, dacă n u e nevoie, CAUCRAT

D a r dacă marele Demiu rgos, Fiinţa supremă, a r fi dat naştere unor zei s u b a l t e r n i pentru a conduce sub s u a f e d t re a Lu i Să U i i I t p i u a l t a - l u i M arte, m ă r i l e - l u i Neptun, atmosfera ­ Iunonei; acest gen de ierarhie t i - a r p ă rea atit de ridicol?

ef: r�l��

i �i�.- �

� ��C:� � r: !���� �����

EVHEMEROS

M ă r t u risesc că n u e nimic incompatibil în asta. Se poate, fără î n d o i a l ă , ca ma rea Fiintă s ă f i popu l a t ceru­ rile ş i elementele cu creaturi superioare nou ă ; este u n dmp atit de vast, u n spectacol atit de f r u m o s p e n t r u imaginatia noastră, incît t o a t e n a t i u n i l e c u n o s c u t e a u î m b r ă t i ş a t această i d e e . D a r să n u a d m item, crede- m ă , a c e ş t i semizei i m a g i n a r i decît a t u nci cînd ne v o r fi d e ­ m o n s t r a t L Nu c u n o s c in u n i vers, prin r a ţ i u nea m e a , d e ­ ctt u n s i n g u r Dumnezeu, a cărui existenţă ea mi-a dove45

vall.ire

679


dit-o. şi operele lui, cărora le sint martor. Ştiu că este, fără a şti ce este: să ne mărginim, deci, să-j cercetăm operele. AL ŞASELEA DIALOG PlaloJl' ArUldfeI JH:-8U tpvl1af. oare, deşpre Dumpezeu ,1 de.Jpre formarea lumII? CALlCAA,T

Ei bine, spune-mi intii in ce fel a procedat Dumnezeu pentru a forma lumea. Care este sistemul tău in pri­ vinţa acestei mari lucrări? EVHEMEROS

Sistemul meu in ceea ce priveşte operele lui Dumne­ zeu este ignoran1a. CALiCRAT

Dar dacă ai buna-credin1ă de a mărturisi că nu cu­ noşti secretul lui Dumnezeu, o vei avea şi pe aceea de a ne spune ce crezi despre cei care pretind că-) ştiu, ca şi cum ar fi fost prezenti in laboratorul lui. Aristotel şi; Platon te-au invătat ceva? EVHEMEROS

M-au invă1at să nu mă incred in ceea ce au scris. Ştii că avem la Siracuza familia Arhimezilor, care eul­ tivă fizica practică din tată in fiu: asta es� ştiinţa ade­ vărată intemeiată pe experienţă şi pe geometrie; această familie va ajunge departe dacă va continua, dar am fost foarte uimit cind l-am citit pe divinul Platon, care a vrut, de asemenea, să folosească putina geometrie pe care o ştia pentru a da o aparentă de exactitate inchi­ puirilor sale. După el, Dumnezeu şi-a propus să aranjeze cele patru elemente după dimensiunile unei . p iramide, ale unui cub, ale unui octaedru, ale unui icosaedru şi, mai ales, spune el, ale unui dodecaedru: piramida a fost, in virful ei, sălaşul focului; aerul a avut pentru sine octaedrul; ico­ saedrul a fost pentru apă; eubul a aparţinut de drept pămîntului, datorită solidităţii sale; dar triumful lui Platon este dodecaedrul. Căci această figură, fiind alcă680


t m i t ă din douăsprezece feţe, ea formează z o d i a c u l , compus d i n două sprezece animale: aceste douăsp rezece fete se pot t m p ă r ţ i Î n treizeci de p ă r ţ i , ceea ce formează Î n mod evident cele trei sute şaizeci d e grade ale cerc u l u i pe care soarele i l parcu rge Î n t r - u n a n . P l aton a l u a t aceste frumoase l u c r u r i c u v i n t c u c u ­ v i n t de l a T i m e u Locri a n u l . Timeu le l u a se de l a P i t a ­ g a r a , i a r P i t a gora l e ştia, se s p u n e , de l a b r a h m a n i . E g r e u să i m p i n g i ş a r l a t a n i s m u l m a i departe; totuşi, Platon se Î n t rece pe sine a d ă u gî n d de l a el c ă D u m nezeu , după ce ş i - a con s u l t a t Ver b u l , a d i c ă i n t e l i ge n t a , c u v i n t u l s ă u , pe care-I n u m e ş t e fiu a l l u i D u m n e z e u , a făcut l u ­ mea, compusă d i n p ă m i n t , soare ş i p l a nete. E I a zeificat lumea, d ă r u i n d u - i u n s u f l e t : toate acestea a u a l c ă t u i t f a i m o a s a t r i nitate a l u i P l a t o n . Ş i p e n t r u ce a c e s t u n i ­ vers era D u m nezeu? Pent r u că era r o t u n d , ş i cercul este figura cea m a i perfectă . explică toate perfec ţ i u n i l e s a u i m perfect i u n i l e acestei l u m i c u aceeaşi u ş u r i n ţ ă cu care a creat - o . M a i a l e s fe l u l i n care dovedeşte n e m u r i rea suflet u l u i omenesc, i n Phedon, e s t e de o c l a r i t a te desăvîrşită : .. Nu spui tu, oare, că moartea e con t r a r i u l vieti i ? D a .- Ş i că e l e se n a s c u n a d i n cea l a l t ă ? - D a . ­ Ce naşte din v i u ? - Un m o r t .- Şi cihe se naşte d i n mort? - Cel v i u .- D e c i , d i n morţi s - a u n ă s c u t toţi cei vii şi, i n consecin ţ ă , sufletele oamenilor se duc în i n fern după moartea lor? - Concl u z i a e sigură ! " Acesta e fel u l i n c a r e P l aton îl f a c e pe Socrate s ă raţioneze i n d i a l o g u l Phedo n . I s t o r i a spune că Socrate, citind această scriere, a e xc l a m a t : " Cite prostii i m i pune tn seamă prietenul P l a to n ! " Dacă i s - a r f i a r ă t a t l u i Dumnezeu t o t ceea ce acest grec î i reproşeaz ă probabil a r f i spus: " Cite prostii Îmi pune i n seamă grecu l ăsta ! "

EI

CALICRAT

Pt R�r � � �� J i��� �:� f�f �; �, ::!�,fe�!�� l� f �:"cr��� ;r r�� � � ��: � p�;Îa� ��r: 3� � :J�! :r

n z a i t a d de . t a i ia l it ris m u l t v ă z i n d c ă Dumnezeu i - a creat pe b ă r b a t ş i ee femeie I e a ţ i u n u l de cel ă l a l t p r i n buric, şi, totuşi, s t a e t e e' a t ea u f u nu gin: acest a n i m a l era atit e m i n d r u că a r e patru b rate şi p a t r u picioare. incit a să declare război cerului, asemenea t i t a n i l o r . Dumnezeu, pentru a - I pede p s i , I a

vrut 68'


tăiat in două; şi de atunci fiecare aleargă după jumă­ tatea sa, pe care rareori o intilneşte. Trebuie să mărturi­ sesc că această idee de a-ti căuta mereu jumătatea e in­ genioasă şi plăcută: dar o asemenea glumă este, oare, demnă de un filozof? Legenda Pandorei este cu mult mai frumoasă şi explică mai bine greşelile şi nenorocirile speciei umane. * Spune-mi acum c� crezi despre sistemul lui Aristotel, căci văd că acela al lui Platon nu-ţi place. EVHEMEROS

ă iS o l a z cu ;� �i �t �� rla ��, ! :f �u� d:ctf :t�� e�t:�Î:t �:� Platon, mai bogat in cunoştinţe adevărate. EI este pri­ mul care a făcut din raţionament o artă. Era nevoie de noua sa metodă. Recunosc că, pentru minţile inzestrate ea e inutilă şi obositoare; dar e foarte folositoare pentru a clarifica echivocurile sofiştilor care abundă in Grecia. EI a d�scifrat cimpul imens al istoriei naturale. Istoria sa despre animale este o frumoasă lucrare şi, ceea ce mă u i e e i � :� :��ti�� i �f r ::�::�i :; �� r g:;f:��s��! a�� S���;i fr"�� mos decit Platon, care se fălea atit de mult cu spiritul său. s t d c to st mot!�: � �ne� �A�ie :u��e�:. ��r��, 7�j:Vi �i��:e,P �� clintite. Nu ştiu dacă, spunind că cerul este perfect, are dreptate să aducă drept dovadă faptul că acesta conţine lucruri perfecte. Vrea să spună, după toate aparentele. că planetele din cer contin zei, şi prin aceasta e de "'Atitudinea lui Voltaire tn ceea ce·1 priveşte pe Platon este tn general defavorabilă. E I ti reproşează. mai ales faptul de a le fi r t i s că l �c:.obie��e�:�I�bif:�� lrr:i� �i ::i: d���:ul�i :�t Îi r����� �O, Platon atit de admirat! Mi·e kamă cii nu ne·ai povestit decit nişte legende şi nu ne-ai vorbit decit rn sofisme. 0, Pla­ ton! Ai fllcut cu mult mai rău deeH crezi" (DicUonnQlr.fl- philosophique, articolul CHAlNE DES ETRES CREES) . De citit In legătură cu aceasta. in Dicţionar, articolele BI EN, SOUVERAIN BIEN şi PLATON. Una dintre ratiunile profunde ale ostiliti1i1 lui Voltaire este ����Ui�ă ::;rratti s�ar�e a P�i:ll:a I�D�nfund�t�:fi!\ci�d:1�i:J creştine ... Platonismul este tatlll ereştinismului. Iar religia evreiase4-­ fi este mamll" (Dleu el les homnus, 1769: AlUltion du tr.aducteur.f. (N. ed. rr.) "2


acord cu superstiţia "grecilor de rind, care cred că pla­ netele sint locuite de zei sau, mai degrabă, spun acest lucru fără a-l crede. EI afirmă că lumea este unică. Dă ca motiv faptul că, dac-ar exista două lumi, pămtntul uneia ar pleca in mod necesar în diutarea pămîntului celeilalte, şi aceste două pămînturi ar ieşi fiecare din locurile lor: această afirmaţie ne Iasă să inţelegem că el n-a ştiut mai mult decit noi dacă pămîntul se roteşte în jurul soarelui, cen­ trul său, şi care e forta prin care e ţinut pe locul pe ca­ re-I ocupă. Există, la naţiunile pe care le numim bar­ bare, filozofi care au descoperit aceste adevăruri; şi am să-ti spun tp treacăt că grecii, care se laudă că instru­ iesc alte popoare, nu sînt, poate, vrednici încă să-j as­ culte pe aceşli pretinşi barbari. CALICR:AT

Mă uimeşti; dar continuă.

EVHEMEROS

Aristotel crede că lumea, aşa cum o vedem, este veş­ nică; şi el ti dojeneşte pe Platon pentru că a spus că e zămislită şi de neschimbat. Ţi se pare, ca şi mine, că se certau amîndoi pentru umbra unui măgar, care nu-i aparţine unuia mai mult decit celuilalt. Stelele. spune el . au aceeaşi natură ca şi corpul care le poartă, doar că sint mai dense şi mai compacte. Ele sînt cauza căldurii şi a luminii pe pămint, frecind aerul cu rapiditate. aşa cum mişcarea dă foc lemnului şi Ii­ chefiază plumbul. După cum vezi. nu e o fizică foarte sănătoasă. r ă i studieze încă mult ii tim ; :: b:r e;�ii d�oJ� �� ���b�: i � CALICRAT

EVHEMEROS

Mă deranjează că, după ce declară că lumea este eternă, spune că elementel"e nu sînt; căci, des;nur, dacă s e m t d r l l�f��t� l ��=ti� J: �i �r:m:� t�re �� p�t �� r� fa �:s rr�ş R fiindcă se transformi continuu unul In altul. Focul, spune h e v �in1� J�� :�!st: !I��� t�� ;�r� b\� d�!e 1�/ăP in ��tfr!: nu i1!leiedică lumea eli re se compune din ele să rămînă veşmca. 683


Mărturisesc tă nu cred, aşa crede el, că aerul devine kK:, şi f01:ul devine aer; de asemenea, Îmi e foarte greu să inţeleg ceea ce spune el despre generatie şi co­ ruptie; "Orice corupţie, spune el, urmează generaţiei; corupţia este termenul următor, iar generaţia este ter­ men.uJ premergător"_ Dacă prin asta vrea să spună că 1 0 t (eea ce a luat naştere se distruge prin moarte, acesta nu e decit un adevăr evident, ee nu merită osteneala de a fi spus, am mai putin de a fi anunţat În mod m.sterios. 1:um

tU

CALlC�T

Mi-e teamă că înţelege ceea ce poporul de rind in­ pu­ trezească şi să moară pentru a germina. N-ar fi un lu­ cru demn de un observator inţelept ca el. N-avea dec1t să urmărească un grăunte de griu ingropat de c1tva timp in pămînt. L-ar fi găsit proaspăt, bine hrănit, spriji­ nindu-se în rădăcinile sale şi nedind nici un semn de coruptie. Un om care răspunde că grîul creşte din corup­ tie ar avea judecata intr-adevăr coruptă. E un lucru pers a t a r i � c�z �t :; :��o şo;:��:j�::t�e �:���, 1ju:�r�r;· Î;� sufletiţi, care ' nu era u decit şobolani mtnjiţi eu noroi. te

lege, şi anume, că trebuie ta toate seminţele să

EVHEMEROS

Renuntă, dec i, la EpiaJr al tău, care şi-a intemeiat filozofia pe această absurdă neintelegere. EI a pretins că oamenii se trag din putreziciune, asemenea şobo­ 'anHor din Egipt, şi că noroiul le ţinea Joc de Dumnezeu creata!". CALiCRAT

îmi e putin ruşine pentru el, dar revino, te rog, la Aristotel: mi se pare că el, ca toti ceilalti oameni, a amestecat greşelile cu unele adevăruri. II<

.. Tot acest pasaj este un bun rezumat al opiniei lui Voltaire despre AristoteL Se POltt" vedea, de exemplu, la articolul ARIS­ TOTE din Qu�st(oÎIs sur l't"nc/lclopedie, că ti dispret�te pentru a a i a a Ş c � ic t t u i r de 4e ' retortea şi poetica &It,.şi conchide: ( . . ) ..at de mare om este Aristotel, care traseazi regulile tragediei cu aceeaşi mină cu care le-B scris pe cele ale dialecticii, al� mora le.i,

!� ��� i���i

:

�r :el ::: :; ::. �:: !� ���I: : (:!�:l:. II<


EVHEMERQS

Vai, a amestecat atitea, incit, vorbind de animatel'e născute din tnUmplare, spune: ..Atund cind căldura naturală este îndepărtată, ceea ce se desprinde din co­ ruptie încearcă să se alăture mieilor molecule care sint sc a t s r ti fei �e :ă�:!î::c :ie��1i� �i��Pii�, ����i �� ��I!i al�e ��: secte". Ti sint recunoscălor cel puţin că n-a aşezat omul i in r ��i����sC���r�sP I:i�:r�� s�t���eJ�:����f�� rute omului. Morata sa mi se pare la fel de frumoasă ca retorica şi poetica sa; o-am putul Însă să-l urmă­ resc in ceea ce numeşte metafizica sa şi, citeodată, in teologia sa. Fiinţa care nu este decit fiînţă, substanţa care n-are decit o esenţă, cele zece categorii mi s-au părut a fi subtilităţi inutil"€!: acesta e, in general, spiritul Gre­ ciei; fac excepţie Demostene şi Homer. Cel dintîi nu prezintă auditorilor sii decit raţiuni puternice şi lim­ pezi; cel de-al doilea nu oferă cititoriJor săi decit ima­ gini măreţe; dar majoritatea filozofilor greci sint mai �����ni �ed �nuevid� ::f��titTIe c�u��rideTi�=c i �f���ad: distincţii ce nu dezvoltă nimic, de explia.ttj ce nu ela­ riUcă nimic sau foarte p�tin. CAUCRAT

Fă, atunci, ceea ce ei nu fac; explică-mi ceea ce Aristotel nu explică În legătură cu sufletul. EVHEMEIlQS

tti voi spune ceea ce spunea ei, fără a-l explica; şi vei inţelege. pentru 'Că Rici mă inţeleg: .Sufletul este ceva foarte uşor; el mişcă de la sine; e mişcat de obiecte. EI nu este. �şa au pre-

nu ma

eu

nu

nu se

cum

ale politicii. 'Şi Yll al naturii"

cu

care a ridJcal.

pe cit

i·a

stat in

pulint.i. marele

.&1�DE�:: =::',:, ,�s:�:,:: ��;:n=S::: J;;;,� ton. avantajul de a_ alătura unei ştiinte nemăsurate şi filozofiei

timpului său cea mai pro{undi cunoaştere' elocintei şi poeziei", t tor !Rai S!l�i pe��ru� � .�=ta��!te �z:or�r:=: dunli". (N. ed. fr.) a'

...

a


supus atitia altii, o armonie. căci încearcă in mod con· tinuu discordanta sentimentelor contrare. Nu e răspîndit peste tot, căci lumea e plină de lucruri neînsufleţite; este o enteJechie cuprinzind laolaltă principiul şi actul, avind ca putere viaţa. E ceea ce ne face să trăim, să simtim şi să judecăm". CALICRAT

Mărturisesc că, dacă, la sfîrşitul acestei conversaţii, aş intilni in drumul meu un suflet, nu I-aş putea recu· noaşte. Ce m-ar putea învăţa un suflet grec cu subtili­ tăţile sale de neinţeles? Mi-ar plăcea să mă instruiesc alături de acei filozofi barbari despre care mi-ai vorbit. Vei fi atit de bun încît să mă înveţi înţelepciunea hu­ nilor, � goţilor şi a celţilor? EVHEMEROS

Voi incerca să-ţi desluşesc putinul pe care-I ş(iu. AL ŞAPTELEA DIALOG

De.spre filozofii care au blll.rit intre barbari EVHEMEROS

Fiindcă voi îi numiţi barbari pe toţi cei care n-au trăit in Atena, Corint sau Siracuza. îţi voi repeta că există printre aceşti barbari genii pe care nici un grec nu este Încă in stare să le Înteleagă şi cărOFa ar trebui să le fim cu toţii discipoli. Primul despre care am să-ţi vorbesc e un fel de hun sau sarmat, care locuia intre cimerieni, la nord-vestul muntilor Rifei; el se numea Perconic. Acest om a ghi­ cit şi dovedit adevăratul sistem al lumii, despre care caldeenii Îşi făcuseră În mod confuz o idee imperfectă. Acest adevărat sistem e acela că toti, atîţia citi sîn­ tem, atunci cinq spunem că soarele răsare şi apune, că micul nostru pămînt este centrul universului, că toate planetele. toate stelele fixe, toate cerurile se învîrtesc în jurul micii noastre locuinţe. nu ştim nimic din ceea *

• Perconic ( N . ed. fr:)

este,

bineinţeles,

Copernic,

...

iar

LeuliKa - Galileu.


ce spunem. 'ee iluzie, într·adevăr, ca atitea astre, de­ părtate de noi la atitea milioane de miliarde de stadii, şi de atitea miliarde de ori mai mari decit pămintul, să nu fi fost făcute decît pentru a ne bucura vederea 'in tim· pul noptii, să nu fi dansat in jurul nostru, in imensi­ tatea spatiului, timp de douăzeci şi patru de ore in fiecare zi, pentru a . ne amuza! Această ridicolă himeră se intemeiază de două defecte ale naturii umane, pe care nici un filozof grec n-a putut vreodată să le În­ drepte, şi anume, slăbiciunea ochilor noştri şi mărimea orgoliului nostru: credem că vedem stelele şi soarele mergind, pentru că avem vederea proastă; şi credem că toate acestea sint făcute pentru noi, pentru că sin­ tem îngimfati. Sarmatul Perconic şi-a sustinut sistemul inainte de a·l publica in scris. EI a înfruntat ura druizilor, care pretindeau că acest adevăr va face mult rău viscului de fag. Savanti adevăraţi i-au făcut o obiectiune care ar fi pus in încurcătură un om mai putin convins şi mai puţin ferm decit el. EI dădea asigurări că pămintul şi planetele tşi făceau revolutia periodica in jurul soarelui in timpi diferiţi. "Mergem, zicea el, Venus, Mercur şi s e a i t �� fi � J:���ar�f ��� n�:� ��!:nţ�i�C�e�!� ';i �:�:u� !� trebui să vă arate faze asemănătoare celor ale lunii.­ Aşa este, răspundea sarmatul; le veti vedea atunci cind veţi avea ochi mai buni". A murit fără a le fi putut da ochii cei noi de care aveau nevoie. Un om şi mai mare, pe nume Leuliga, născut la ve­ cinii noştri etrusci, a găsit aceşti ochi ce aveau să lă­ murească intreg pămintul. Acest barbar, mai educat, mai filozof şi mai harnic decit toţi grecii după o simplă po­ .vestire ce i s-a făcut despre o joacă de copii, a tăiat şi aranjat cristale cu care se pot vedea ceruri noi: el a adus in fata ochilor, concret, ceea ce sarmatul ghicise aHt de bine. Venus s-a arătat cu aceleaşi faze ca şi luna; iar dacă Mercur n-a făcut la fel, e pentru că se află mult prea aproape de razele soarelui. Etruscul nostru a făcut mai mult; a descoperit pla­ nete noi. A văzut şi a arătat că soarele, car"" se r.idica. după cum se spunea, ca un soJ şi ca un ur.i6ş pentr.u- a-şi par.&Ur.ge calea, nu-şi părăseşte niciodată locul şi se roteşte doar in jurul lui in douăzeci şi cinci de zile şi 687


j umă tate. aşa cum Roi ne rotim In douăzeci şi patru de ore. Oamenii au fost uimiţi să afle rn Occident acest secret al creaţiei, care n u fusese niciodată cunoscut in Orient. Druizii au izbucnit impotriva etruscului cu ş i ' mai multă violenţă decit impotriva sarmatului: puţin' a lipsit să nu-i dea' să bea eucută amestecată cu m ă sela­ Tită. aşa cum nebunii de atenieni i-au dat să bea lui Socrate. CALlCAAT

Tot ceea ce-mi spui mă Iasă incremenit de admiraţie. Pentru ce nu mi-ai vorbit mai devreme despre toate acestea?

EVHEMER:OS

Pentru că despre greci.

nu m-ai intrebat.

Nu-mi

vorbeai decit

CALlC�AT

N-am să·ti mai vorbesc. Etruria aceasta, care are filozoit atit de mari, are şi poeti? EVHEMERQS

Are unii care mi-ar părea superwri lui Homer, dacă Hemec nu i-ar fi preced a t Cu citeva secole, căci tnseamnă foarte mult să fi fost primul. I';ALICAAT

Dar nu-mi spui pentru ce ticăloşii de druizi l-au per­ secutat atu de muU pe Leuliga. acest respectabil in­ telept al Etruriei?

EVHEMEItOS Pentru motivul că citiseră. tn n u ştiu care carte a Herodot*. că soarele şi-a schimbat de două ori cursul in Egipt; ar, dacă şi-a schi m ba t cursul, inseamnă că el e cel care se mi'ŞC8, şi nu pămintul. Tasă adevă­ ratul motiv este .că erau invidioşi. lui

CAUCAAT

Invidioşi?l

Penlru cel

• E �, desigut' 6espre BiWie. Mai de#arte• •� wedRJi" este venep. iN.. ed. Ir.) ...


EVHEMEROS

Ei pretindeau că numai druizii au dreptul să-i invete pe oameni, iar Leuliga ii invăta fără a fi druid: acest' lu­ cru nu se iartă. Furia druizilor a ajuns la culme mai ales atunci cind adevărurile anunţate de marele Leu­ liga au fost demonsfrate 1nfr-o republică vecini. CALICRAT

Cum, in republica romană? Mi se pare că pină astăzi n-a prea interesat-o studiul fizicii. EVHEMEROS

Jntr-o republică total diferiti de cea romană. Cea despre care-ţi vorbesc afJă intre I1iria şi Italia. Departe de a se asemăna Romei, ea ti este adeseori opusă, mai ales in maniera de a glndi. Republica Romei trece drept cotropitoare, iar cea iliriană nu vrea să fie cotropită. Roma are mai ales o manie ciudată: vrea ca foată lumea să gindească asemenea ei; cea iliriană, pentru a gindi, nu-şi consultă decit raţiunea. Leufiga a avut 1ntregul mecanism al cerului. El a fost interpretul lui Dumnezeu pe Iingă cei mai respectabili oameni ai pămîntului. Această scenă s-a petrecut pe platforma unui turn ce domină Marea Adriatică. A fost (el mai frumos spectacol ce se va da vreodată. Se reprezenta natura. Leuliga era pămintul; conducătorul republicii, Sagredo, juca rolul soarelui. Alţii erau Venus, Mercur, Luna: se mişcau purtind forţe, in aceeaşi ordine in care aceste astre se rotesc pe cer. Atunci ce au făcut druizii? L-au condamnat pe bă­ trinul filozof să postească, hrănindu-se cu piine şi apă, şi să recite in fiecare zi un anumit număr de rinduri din cele pe care le învaţă copiii, pentru a ispăşi adevărurile pe care le demonstrase. se

CALICRAT

Cucuta Atenei e mai rea. Fiecare ţară are druizii ei Cei din Etruria s-au căit, oare, precum cei din Atena? EVHEMEIWS

Da; ei roşesc astăzi atun i cind li se spune că soa­ rele nu se mişcă şi îngăduie săC se creadă că el este cen· trul lumii planetare, cu condiţia să nu se afirme acest lucru. Dad ai dedara ci soarele rămîne in Jocul in care ..


l-a aşezat Dumnezeu, ai fi ţinut timp indelungat cu ���: � :�� :rh� Ii�� re ai fi obligat să mărturiseşti CII t r

CALICRAT

Druizii aceştia sint nişte oameni ciudati. EVHEMEROS

E un obicei vechi: fiecare ţară are ceremoniile ei. CALICRAT

Cred că această ceremonie i·a dezgustat oarecum pe filozofii etrusci, goti şi celfi de a mai construi sisteme. EVHEMEROS

Nu mai mult decit l-a descurajat pe Epicur moartea lui Socrate. De la moartea etruscului, nordul Occidentu· lui abundă in filozofi. Mi-am dat seama de acest lucru in căIăt&riile mele in Galia, in Germania şi intr·o insulă din ocean: s·a intimplat cu filozofia ceea ce s"a intim" plat cu dansul. Cum adiclli?

CALICRAT

EVHEMEROS

Druizii, intr·una dintre ţărişoarele cele mai sălbatice din Europa,· proscriseră dansul şi pedepsiră ca $eve· ritate un magistrat impreună cu sotia lui pentru a fi dansat un menuet. De atunci, toată lumea a invătat să danseze; această artă agreabilă a inflorit peste tot. In acest fel spiritul uman a luat un avint nou: fiecare a studiat natura; s-au făcut experienţe; s·a dntări! ae­ rul; s"a scos aerul din locurile in care se afla inchis; au fost inventate maşini utile societăţii, ceea ce constituie adevăratul scop al filozofiei: mari filozofi au luminat şi slujit Europa. CALICRAT

Te rog să mi·i spui pe cei care s·au bucurat de cea mai mare reputaţie . .. Elvetia. Amintire a necazurilor lui Voltaire la Geneva, tn Iqlturi cu instalarea unui teatru la DeUces. (N. ed. fr.) ...


EVHEMEROS

Mă aşteptăm să mă intrebi nu cine a făcut cel mai mult zgomot, ci cine a fost de cel mai mare folos. CALICRAT

Te intreb şi una şi cealaltă.

EVHEMEROS

Cel care a făcut cea mai mare vilvă după etrusc a fost un gal, pe nume Cardestes: era foarte bun geome· tru, insă prost arhitect, căci a construit un edificiu fără temelie, iar acest edificiu era universal. El nu·i cerea lui Dumnezeu, pentru a clădi acest univers, decit să·i imprumute materie: din ea a făcut zaruri cu şase feţe, pe care le·a aruncat astfel indt, în ciuda imposibi­ Iităţii de a se mişca, ele au dat naştere dintr·o dată soa· relui, stelelor, planetelor, cometelor, pămtntului, ocea­ nelor. Nu exista nici un fel de fizică, geometrie sau bun· simţ În acest straniu roman: dar galii de atunci nu ştiau mai mult: ei erau foarte renumiJi pentru romanele lor. Pe acesta l·au adoptat cu atit entuziasm, indt un des· cendent al lui Esop in linie dreaptă a spus: Car4lesles, acest murJlar din car..- in s(!ţolele u4Cute Un zeu s-ar fi /lJc"l. şi car... stlJ la jumlJtatea dr-Mmuiili InU..- om şi splrU. aşa cum allil dinU.. nol. Adev4rme uite de ovar.iS, inu.. animal şi om se a/Iii .

p

Aceste cuvinte ale unui ceU din familia lui Esop sint vocea poporului, nu şi vocea unui inţelept. CALICRAT

Creatorul acesta, Cardestes, nu era dectt jumătatea lui Platon, căci galul forma pămtntul din zaruri cu şase părU, in timp ce Platon cerea zaruri cu douăsprezece t a r co fi ţ A C�f �ă t�:!�� t�t: ���� ��:;�i� 2u� d� � :�tiu�e ��: treagă a putut să creadă asemenea extravaganţe?* EVHEMEROS

Aşa cum S.i racuza crede in nebuniile absurde ale lui Epicur, in atomii ce declină, in interlumi, in animalele apărute întîmplător din noroi, şi in alte o mie de ne·

., DiatribA impotriva lui Descartes: admir' metoda filozofului, dar condamn' toate constructiile sale metafizice. (N. ed. Ir.) 69'


ghiobii debitate cu atita incredere. tn plus, exista o pu� ternică raţiune care impingea cea mai bună parte a naţiunii să adopte cu ochii inchişi sistemul lui Cardestes. Acesta era faptul că el se apunea in mai multe puncte doctrinei druizilor. Nu ştiu cum se intimplă că aceşti druizi nu sint iubiţi nici in Italia, nici În Galia, nici În Germania, nici in Nord. Poate pentru că poporul, care se inşală atit de des, ii crede prea puternici, prea bogaţi şi prea orgolioşi: de aceea l-au persecutat pe sărmanul Cardestes, aşa cum l-au persecutat pe Leuliga; Socrate şi Anitus nu se intilnesc intr-o s.i ngură ţară. Europa de nord a răsunat mult timp de disputele stirnite in legă­ tură cu trei feluri de mater;ie ce n-au fost văzute niciodată, in legătură cu tllr.Jejuri-ce n-au putut exista niciodată, in legătură cu graţia neslq,lor-llică şi alte o sută de nerozii mai himerice decît formele su_bstemţiale ale lui Aristotel şi anduJginii lui Platon. CAUCR:AT

Dacă este aşa, ce superioritate pot avea barbarii tăi asupra filozofilor Greciei? EVHEMEROS

Am să-ţi spun. tn toiul disputelor despre cele trei materii şi atitea alte idei năUnge, au existat oameni de bun-simţ care n-au vrut să recunoască drept adevăruri decit pe cele pe care le simţeau prin experienţă sau care le erau demonstrate de matematică; iată pentru ce nu-ti yoi vorbi nici despre un om de geniu al cărui sis­ tem a fost de a discuta cu Verbul, nici despre altul, cu şi mai mult geniu, care a avut o uimitoare revelaţie despre suflet.* CAUCRAT

Cum spui? Conversaţii cu Verbul! Este, oare, ver­ bul lui Platon? Ar fi curios. EVHEMEIIDS

C U un verb, se zice, mai respectabil; dar cum nimeni nu inţelege nimic şi nimeni n�a luat parte la conversa­ ţia aceasta, nu pot să ştiu ce s-a spus acolo . .. Malebrache şi Leibniz. (N. ed. fr.)

...


CALlCRAT

Şi celălalt barbar, care a spus lucruri atit de surprin· zătoare despre suflet, ce ne·a invăţat? EVHEMEQOS

Că există o armonie.

CALICRAT

Nu mai spune! De auta timp sintem bătuţi la cap cu această pretinsă armonie a sufletului, pe care Epicur a combătut·o aut de bine. EVHEMEIWS

O, aici e cu totul altceva: o armonie prestabilită. CALICRAT

Prestabilită sau nu, nu inţeleg nimic. EVHEMEROS

Nici autorul; insă ceea ce a spus este că nici trupul nu depinde de suflet, nici sufletul de trup, că sufletul simte şi gtndeşte pe de o parte, În timp ce trupul face acelaşi lucru de cealaltă parte. Astfel incit un trup poate fi la un cap al universului, iar sufletul - la celălalt capăt, ambele formind o unitate perfectă, fără a·şi co· munica nimic: unul cîntă la vioară În străfundul Afri· cii, celălalt dansează in cadenţă in India. Sufletul e in· totdeauna de acord cu trupul, sotul său, fără a-i vorbi niciodată, căci el este o oglindă concentrică 'a univer­ sului. Intelegi? CALICAAT

Nici un cuvint, mulţumesc lui Dumnezeu! Dar aceste lucruri frumoase sint dovedite? EVHEMEQOS

Din ctte ştiu eu, nu; insă gazetele de spirit, care sint oglinzile concentrice a tot ceea ce se numeşte ştiinţă, vorbesc despre ele o dată pe an pentru treizeci de oboli, iar asta e de ajuns pentru gloria inventatorului şi sa­ tisfacţia partizanilor ei zeloşi. Nu ti·am vorbit despre oamenii care stau de vorbă cu verbul şi despre cei al căror suflet este o oglindă concentrică, decit pentru a te face să·ţ! dai seama că ....


in zonele cu climă rece imaginaţia e infierbintată . De­ seară, dacă vrei, iti voi spune lucruri mai solide şi mai strălucitoare. CALICRAT

Sint nerăbdător să le aud; mă transporţi intr-o lume nouă. A L OPTULEA DIA LOG

Mari de1lcoperlrl ale filozofilor ltarbari. Grecii pe ".ogă ei, dedt .oi'fte copii

.pu

Jitit;

EVHEMER:OS

De cind in mai multe ţări ciţiva oameni au inceput să-şi cultive insuşirea de a raţiona, s-a cercetat mereu in zadar pentru ce corpurile, oricare ar fi, cad din cer pe pămint, şi pentru ce ele ar ,"ădea pină in centrul glo­ bului dacă n-ar fi oprite de suprafaţă, aşa cum s-a ex­ perimentat in faimoasele puţuri din Memfis şi din Si:' enna, in care corpurile cele mai grele şi cele mai uşoare, aruncate in sus de maşini puternice, au fost văzute că­ zînd inapoi. Omul de rind nu este mai surprins cind vede un corp din aer căzind inspre pămint, decit este cind vede că noaptea urmează zilei, deşi aceste fenomene merită curiozitatea lui. Filozofii s-au invhtlt in jurul cauzei greutăţii fără a o putea găsi. în sfîrşit, in insula Cas­ siteride, * ţară neştiută de nimeni, insulă sălbatică in n u oi t ă f:;: �:�� �r�m�� d le d:S�o����A� ��o� ��ţe�pţr �i adăugindu-le acestora pe ale sale, superioare, a prezentat Europei surprinse solutia şi demonstraţia unei probleme ce ocupa zadarnic spiritul tuturor savantilor incă de la naşterea filozofiei: el a arătat că legea gravitaţiei nu e decit un corolar a'l primei teoreme a lui Dumnezeu insuşi, acest etern geometru. Pentru a ajunge la această " unoaştere a trebuit să se ştie diametrul pămintului şi cuCcite asemenea diametre lurta, satelitul său, e tndepărtată de centrul pămfhtului� Apoi a trebuit calculată căderea corpurilor şi dovedit * Anglia, iar mal departe, Newton. In legături cu Newton, vezi Lettr.es -philosqphlques .(XIV, pinii la XVU ) . (N. ed. fr.)

...


că nu fluidul de aer este cel ce le face să cadă, aşa cum se credea. Filozoful din insula Cassiteride a demonstrat că forta gravitaţiei, care determină greutatea, acţionează proporţional cu masa, cu cantitatea de materie, şi nu proporţional cu suprafeţele, aşa cum acţionează fluidele, că, astfel, această gravitaţie acţionează ca o sută asupra unui cotp care are o sută de unităţi de materie şi ca zece asupra unui corp a cărui materie nu este decit zecime. A trebuit să se descopere că un corp, oricare ar fi el, aflindu-se aproape de pămînt, parcurge, căzind, cinci­ zeci şi patru de mii de picioare intr-un minut; iar dacă ar cădea de la inălţimea de şaizeci de raze terestre, nu s-ar deplasa decit cu cincisprezece picioare in acelaşi 1 lC a s i v �dianul ru�d �'-:e 1� ::i�J{ de ���� ter�s\��, p� r�u ���Pi� ���r: său, in timp de un minut, o mică linie de cinci­ sprezece picioare În direcţia păminhllui. S-a demonstrat nu nUn:Iai că acest astru gravitează, e atras, apasă in funcţie directă de materia sa; dar şi că el apasă asupra pămîntului. cu atit mai mult cu cit se apropie şi cu atit mai putin cu cit se indepărtează, şi aceasta conform cu pătratul distantei sale. Această lege e respectată de toate astrele, unele fat' de celelalte, orice lege a naturii fiind uniformă; astfel incit fiecare planelă e atrasă, gravitează, apasă asupra soarelui, şi soarele asupra ei, după conţinutul de materie al fiecăreia şi conform pătratului distanţei dintre ele. Şi asta incă nu e totul: aceşti barba'ri au mai desco­ perit că, dacă un corp se mişcă inspre un centru, el des­ crie in jurul acestui centru arii proporţionale cu timpul in care le parcurge, şi că dacă descrie aceste arii propor­ tionale cu timpul, el gravitează, e atras, apasă asupra acestui centru. Din această lege şi din altele Încă, omul din Cassiteride a demonstrat imobilitatea soarelui şi cursul planetelor şi chiar al cometelor care circulă pe eIiP r l�::si: �:e�ţ;� n-a fost făcută nici ca aceea a lui Platon, cu triunghiuri şi decaedre. nici ca aceea a lui Pi­ tagora, cu cele şapte note muzicale, ci cu ajutorul celei mai sublime geometrii. Pari surprins; ai dreptate să fii. Vei fi, poate, şi mai mult cind vei afla că barbarul a arătat oamenilor ce este lumina şi că a ştiut să facă ana­ tomia razelor de soare cu mai multă dexteritate decit

o

46 Voltalre

...


a avut vreodată Hipocrate in dezvăluirea resorturilor tru� pului uman. In sfirşit, cu multă dreptate un mare astro� nom din tara sa, care era şi un mare preot, a spus despre el: Dintr. toJi mUJUariJ este cel mai ll/UfHJPe de zei.

CALlCR.AT

Iar tu, dintre toţi muritorii, eşti cel care mi-a făcut cel mai mult bine, căci m-ai eliberat de prejudedJti; Epicur al nostru, care era un om foarte bun şi inzes­ trat cu toate virtuţile sociale, nu era dectt un ignorant indrăzneţ, care a avut trufia de a crea un sistem. îmi inchipui că insularul tău, care este un om atit de mare, a avut mulţi discipoli şi rivali in rindul naţiunilor vecine. EVHEMEROS

Ai dreptate; a dat naştere la mai multe dispute decit numărul adevărurilor pe care le-a dezvăluit. CALICRAT

Vreunul dintre cei care au intrat În dispută fără in­ doială trebuie să fi descoperit ce este sufletul: asta mă nelinişteşte, acest mare mister despre care filozofii greci au vorbit atit, fără a ne fi lămurit nimic. La ce-mi va folosi să ştiu că o planetă apasă asupra alteia şi că lumina poate fi disecată, dacă nu mă cunosc pe mine insumi. EVHEMEROS

Vei invăta, măcar, să cunoşti mai bine natura şi marea Fiinţă care o conduce. CALICRAT

Dacă sufletul nostru este atit de dificil de minuit. marii ginditori din Nord vor fi reuşit poate, să ne cu­ noască perfect trupul: asta mă interesează cel puţin la fel de mult ca şi sufletul. Cred că nişte oameni care au cintărit astrele ştiu perfect in cel fel a apărut omul pe pămint, cum s-a format pămîntul, ce revoluţii a indurat şi cind va fi distrus. Vreau să aflu intreg misterul ză­ mislirii animalelor; de unde vine această căldură ce in­ sufleteşte intreaga natură şi care trăieşte pină şi in gheată. Sint revoltat că nu ştiu in ce fel exist şi cum ...


există acest glob care mă poartă, aceste animale, aceste vegetale care mă hrănesc şi elementele ce compun acest mare intreg. EVHEMEJ«)S

Văd că ai pretenţii mari. Te asemeni unui marchiz gal pe care l-am cunoscut În călătoriile mele. E I şi-a scris memoriile, in care spune: "Cu cit m-am cercetat mai mult, cu atit mai mult mi-am dat seama că riu eram făcut să fiu decit rege". Tu vrei să ştii totul; probabil, te crezi făcut să fii zeu. CALICAAT

Nu ride de curiozitatea mea; n-am cunoaşte nicio­ dată nimic dacă n-am fi curioşi. Eu nu pot merge să tnvăţ de la savanţii barbari; sint reţinut la Siracuza de soţia mea: spune-mi in ce fel a reuşit să-mi dăruiască un copil, fără a şti mai mult decit mine ce se petrece in măruntaiele ei. Savantii tăi, care au văzut aut de bine mecanismul prin care Dumnezeu face să se mişte toate lumile, trebuie să fi văzut şi În ce mod se perpe­ tuează lumea noastră. EVHEMEROS

Foarte adeseori şi in multe privinţe ştim mai bine ce se află in afara noastră decît ce se află În noi Înşine; vom vorbi despre asta in următoarea noastră convorbire. AL NOUALEA DIALOG

Despre zimi.sUre CALICR.AT

Am fost intotdeauna uimit că Hipocrate, Platon şi Aristotel, care au avut copii, nu s-au pus de acord asupra modului Î I I care natura împlineşte acest miracol per­ petuu. Ei spun cu toţii că cele două sexe cooperează, furnizind o cantitate mică de lichid; dar Platon, pu­ nind mereu teologia in locul naturii, nu ia in conside­ rare decit armonia numărului trei, zămislitorul, zămisli­ tul şi femeia in care se zămisleşte: ceea ce alcătuieşte o proporţie armonică, pe care, insă, niciodată o moaşă o-o va inţelege. Aristotel se mărgineşte să spună că femeia 6117


produce materia embrionului, iar masculul răspunde de formă; prin aceasta nu sintem mai luminaţi. Nu există, oare, nimeni care să fi văzut natura in t n n s ra a n ez :fgură? l�� i�r::�� I�f�a� � :rr:n��:: �r s����n J � i� �fe o n: EVHEMEROS

Sculptorul lucrează la lumină, iar natura în intune� rie. Tot ceea ce s-a ştiut pină in prezent despre această natură s-a redus la lichidul pe care-I emit intotdeauna masculii ce se impreunează şi pe care unele femeie se spune că nu-I au; dar fizica celor două lichide genera­ toare, admisă de Hipocrate, este cea care a prevalat. Epicur face din acest amestec un fel de divinitate, şi anume, plăcerea. Această plăcere e atit de puternică, tncit ea n-a mai permis Greciei să caute alte cauze. tn sfirşit, un mare fizician, tot din insula Cassiteride. t i :m�i: ��ă �e��1g; r���ă �î�[d: ����:a t;:r�. 1�t r!��; disecator, pe nume Aryvhe, era cu atU mai demn de cre­ zare, cu cU el a văzut în trupul nostru circulaţia sin­ gelui, pe care Hipocrate n-o văzuse niciodată, iar Aris­ totel nici n-o bănuia. EI a disecat o mie de mame patru� pede ce primiseră Iicoarea mascul ului; dar după ce a examinat şi ouălele găinilor, a decis că totul vine de la ou; că diferenta intre păsări şi celelalte specii este că pă­ sările clocesc, iar celelalte specii nu: o femeie nu este decit o găină aibă tn Europa şi o găină neagră tn adîncul Africii. Oamenii au repetat după Aryvhe: Totul se tr.Qge de la un ou.

CAUCRAT

Iată, deci, misterul descoperit. EVHEMEROS

Nu; de citva timp, totul s-a schimbat: nu ne mai tragem dintr-un ou. A apărut un batav· care, cu aju­ torul unei sticle artistic tăiate, a văzut in lichidul semi­ nal al masculilor un intreg popor de foarte mici copii • Leuwenhoeck. Aryvhe este Harvey. Mai departe, "creatorul de tlpariM este Needham; ce1llalt "creator de sisteme- este Maupertuis, iar .. noul filozof- este Burfon. (N. ed. fr.)

...


gata formaţi, care alergau cu o agilitate uimitoa� �ei c a h!�l� :f�:; :n����ă �� :i S�!��� :�:�f:rirr.[!��Ş i�� descoperit, căci fuseseră văzuţi oameni minusculi in viaţă in săminţa tatălui lor. Din nefericire, vivacitatea cu care inotau i-a discreditat. Cum puteau nişte oameni, care alergau cu aUta iuţeală intr-o picătură de lichid, să ră­ nouă luni intregi aproape imobili in uterul :�r::!etf�:? Cîtiva observatori au crezut că văd În aceste mici animale spermatice nu fiinţe vii, ci filamente ale lichi­ dului însuşi, citeva particule ale acestui lichid cald agitat prin propria sa mişcare şi prin cea a aerului; mai mulţi curioşi au incercat să vadă, şi n-au văzut nimic; in slir­ şit, oamenii s-au scirbit, nu de a contribui la aceste ex­ perienţe, ci de a-şi folosi ochii pentru a contempla in­ tr-o picătură de spermă un popor atu de dificil de ob­ servat şi care, probabil, nici nu exista. Un om, tot din insula Cassiteride, dar care nu trebuie numărat printre filozofi, a luat un alt drum: era unul dintre acei semidruizi cărora nu le este permis să se priceapă la lichidul spermatic; el a .:rezut că putină făină de griu putred e de ajuns pentru a face să se nască tipari. Prin această pretinsă experientă i-a înşelat pe cei n t b n a i::�t �r� ;!��iNiŞ�� �l!����� �i :; 1l�p��: :G:iur ��r:� cat dă naştere tiparilor: deci, griul bun poate face să se nască oameni; deci, nu e nevoie de un Dumnezeu pentru a popula lumea, acest lucru e făcut de atomii". Curind, creatorul de tipari a dispărut: un alt om, creator de sisteme, i-a luat locul. Aşa cum adevăratii fieă i e ă x O v !riie �i�� ! ����::t�� � al�a�ţ� ;e������� t��r: ���t� :'�b�: lumii planetare, acest om şi-a inchipuit că există de asemenea o atracţie intre toate moleculele ce trebuie ilă alcătuiască un copil În pintecele mamei sale. Ochiul drept atrage ochiul sting; iar nasul, atras În mod egal şi de unul şi de celălalt, vine să se aşeze exact intre ei; acelaşi lucru se intimplă cu coapsele şi cu partea care se află intre şolduri. E dificil, in acest sistem, de expli­ cat pentru ce capul se aşază deasupra gîtului in loc să ocupe un loc mai jos intre umeri. La asemenea rătăciri ajungi cind vrei să impui oamenilor idei, in loc să-j lu­ minezi. Oamenii şi-au bătut joc de acest sistem, ca şi 699


de ţiparti născ::uţi din griul manat: �ăci galii sint la Iei de zeflemitori grecii. Că�rea aUtor sisteme nu l-a descurajat pe un nou filozof, vrednk intr-adevăr de acest nume, care şi-a pe­ trecut viata intre matematici şi experiente, singurele dlăuze pot duce la adevăr. Convins de insuficientele tuturor sistemelor, deşi unele ar fi putut părea plau­ zibile, el crezut că acei corpus�un observaU de atitia fizicieni, ca şi de el tnsuşi, in f1uidul semina., nu erau animale, ci molecule 10 mişcare, care se aflau, s-ar spune, la portile vietii . .. Natura, spune el, in genera} mi se pare a Unde mult mai mult înspre viaţă detît inspre moarte; ea tncearcă să organizeze corpurile atit pe cit e posibil. Inmultirea germeniJor, ce poate fi dusă pinA la infinit, e o dovadă a acestui lucru, şi s-ar putea spune cu oarecare temei că, dacă materia nu este in intregime organizată, aceasta se datoreşte faptului că fiintele organizate se distrug unele pe celelalte: căci putem spori aproape la nesf,rşit cantitatea de fiinţe vii şi vegeta1e, dar nu putem spori cantitatea de pietre sau de aUe materii brute. �a

ee

a

rom

CALJCRAT

Are dreptate; acest pasaj pe care mi l-ai citat mi pare pe cit de pe-atit de adevărat: semănăm oa­ meni, iar ei se distrug în război, asemenea războinicilor pe care Cadmus i-a făcut să se nască din dintii unui t r:�f?��efa��� %u��:�riUÎ�g�:�ădimÎ��a!:p:: :rc:!:::' sorilor lor. Nu există animal care să nu fie victimă şi hrană a unui alt animal. Vegetalele sint in mod continuu devorate şi reproduse. Dar nu putem reproduce metalele, mineralele, rocile. Tmi place galul tău, aş vrea să-I cunosc. Ce mijloc: extrage el din această observaţie, prin care să iasă copiii? nou ,

EVHEMER:OS

.se

EI a presupus că natura poate da naştere unor mici matriţe, aşa cum sculptorii in fontă plămădesc modele din lut, in jurul cărora Iasă să curgă metalul incins ce ia forma acestor figuri. EI îşi închipuie că aceste modele, tipare organizate de natură, se aplică nu numai intre­ gului exterior al corpurilor, dar şi intregului lor inte­ rior. Nu-ţi pot reprezenta mai bine acest mecanism dedt '"


tnchipuindu·mi·l pe Prometeu fădnd tiparul Pandorei atit pe dinafară, cU şi pe dinăuntru: astfel incit ea avea nu numai un bust gratios, dar .şi inimă şi plămîni. Inventatorul acestui sistem se intemeiază pe faptul că materia posedă calităţi inerente ce aparţin interiorufui corpurilor, asemenea gravitaţiei, intinderiî. E I pretinde că aceste tipare organice interioare alcătuiesc întreaga materie vie şi vegetafă . ..A te hrăni, spune el, a te dezvolta şi a te reproduce sint efectele aceleiaşi cauze; corpul organizat se hră­ neşte prin părţile afectate acestui scop; dezvoltă prin asimilarea părţilor organice care·i convin şi se reproduce datorită existentei în el a altor părţi organice care i se aseamănă ... Atunci cind materia organică nutritivă este supraabundeniă, ea e trimisă in rezervoare sub forma unui Iidtid ee contine tot ceea ce e necesar reproducerii unei mici fiinţe asemăn.ăfllsre celei dintii." In altă parte, zice: . Cred ... că moleculele organice, trimise din toate părţile. corpului În testiculele şi in veziculele seminale ale mascul ului şi În ovarele sau cine ştie ce altă patte a femeii, alcătuiesc acolo lichidul se· minal, care şi la un sex şi la celălalt este, aşa cum se vede. un fel de extras al tuturor părtiior corpului...; iar dnd in amestecul care s-a făcut se găsesc mai multe molecule organice ale mascul ului decit ale femelei, va rezulta un mascul; dimpotrivă. dacă există mai multe f:���;��r�a��ă f�em�i��ei decit ale mascu lului, va se

CALICRAT

Dat:ă toate s-ar intimpla ata cum spune, un copil s·ar putea naşte două treimi bărbat şi o treime femeie, .şi nimic o-ar fi mai obişnuit decit hermafrodiţii, atunci cind femeile secretă la fel de mult lichid seminal ca bărbaţii; din nefericire, ştii că există multe femei care secretă deloc, 'Care a u groază de mîngîierile soţitor lor şi care, totuşi, au mai mulţi copii. Sistemul acesta. care mă cucerise atit de mult şi tn care vedeam auta perspicacitate şi imaginaţie, incepe să mă pună in incurcătură. Nu pot să-mi fac idee clară despre aceste tipare interioare. De vreme copiii se afli in tipare, ce nevoie mai e de lichidul prolific? Iar dacă stnt alcătuiţi din acest lichid, ce nevoie e de tipare? in afară de asia. mi pare foarte ciudat ca nişte tipare nu

ce

se

...

o


organice, care. n-au hrănit trupul nostru, să devină r:\ uon ��rec�iăa : :;!����at�up�� f�af:a ��F����ein�:��� Alexandru sau o picătură de urină. Spune-mi tn ce fel a fost primit acest sistem. EVHEMEROS

Cei care cercetează noutăţile filozofice l-au combă­ tut şi l-au negat; cei care nu cercetează l-au respins pe baza simplelor aparenţe; toţi insă au elogiat IstorJa naturmă a omului din copilăria sa pină la moarte, descrisă de acelaşi autor. Această mică lucrare ne in­ vaţă să trăim şi să murim; este istoria intregii specii omeneşti intemeiată pe faptele cunoscute, in timp ce tiparele organice nu sint decit o ipoteză. Cred, deci, n t I �:n :!���e�en�� �� :�!!!��r � c��e :f1� ��ft� \i�!f!��� in Nil, fără a-i cunoaşte inci izvoarele; poate Într-o zi le vor descoperi. AL ZECELEA DIALOG

Daci plmidlul a fqŞf formal ilc o cornetl CALICRAT

Dacă nu mai trag nădejde să ştiu exact cum m-am născut, cum trăiesc, cum gindesc şi cum voi muri, nu trebuie să mă fălesc că aş cunoaşte globul pe care mă I i t �! � g;t!n�l��/��t�f�e�:�e�?����� �� ��� r�l �il �f�i� aceasta însufleţeşte slaba mea speranţă de a şti in ce fel s-a format pămtntul nostru. Am renunţat la atomii declinanţi ai lui Epicur: înţelepţii tăi barbari, care au inventat atitea lucruri frumoase, n-au ştiut, oare, ni­ mic despre felul in care a apărut pămtntul? CerceUnd un cuib de pasăre, ii poţi inţelege construcţia fără a şti precis ce anume le dă acestor păsări viaţa, instinctul şi n a t l e a s i i �rb f� ��re�� !fl �� ��� �c :ol� d: ��iv:;� :n �::! natura ne-a inchis? EVHEMEROS

Cardestes, despre care ţi-am vorbit, a bănuit că acest 702


cuib al nostru a fost, la inceput, un soare acoperit cu crustă. CALICRAT

Un soare acoperit cu crustă! Ai chef de ris. EVHEMEROS

Cardestes, fără indoială, este cel care ridea atunci dnd spunea că am fost, pe vremuri, un soare alcătuit din materie subtilă şi materie incandescentă, şi că materiile r t rl e i o as g �� :!:�t Ji�ţ����·�ir�r��r��: �� e;� ! ���r:uŞ şr �t:: pini in virtejul soarelui de astăzi; sintem acoperiti de materie stufoasă şi incretită; În sftrşit, din astre ce eram, am devenit lună, avind, ca o favoare, în juru-ne o lună lI1ai mică pentru a ne mingiia de nenorocirea noastră. CALICAAT

Tmi tulburi toate ideile; eram gata să imbrăfjşez rlisciplina galilor tăi. Găsesc insă că Epicur, Aristotel, Platon erau mult mai rezonabili decit aceşti Cardestes. Ceea ce mi·ai spus nu este un sistem filozofic. ci visul unui om in delir. EVHEMEROS

E ceea ce se numea, in urmă cu cifiva ani, filozo· fia corpuscul ară, singura filozofie adevărată. Aceste hi· mere au avut chiar şi comentatori: se credea că un geo· metru care dăduse in optică ceva destul de valoros pentru vremea sa nu poate niciodată să se inşele. CALICRAT

Ce s-a mai aflat după el despre formarea globului nostru? EVHEMEROS

Iată descoperirea unui filozof german despre care fi-am spus citeva cuvinte: este omul cu armonia presta­ bilită, prin care sufletul pronunţă nişte cuvinte, in timp ce trupul, care habar n·are, face mişcările; sau, mai bine, trupul sună ora atunci cind sufletul o arată pe ca· dran fără a auzi sunind. EI a aflat, prin aceleaşi principii, că existenţa globului nostru a inceput printr·un incen· diu. Mările au fost trimise pentru a stinge focul şi, pentru 703


că tot e ra pămint se vitrificase, a răm.as in urmă o masă de sticlă. N-ai zice că un matematician a putut concepe un asemenea sistem: lucrul s-a intimplat totuşi. ceea

.ce

CALlCAAT

Vei fi de acord că lui Epicur nu i se pot reproşa ase­ menea nizbitti. Ti-am cerut adevăruri, şi nu extrava­ ganţe. EVHEMEIWS

Ei bine, am să-p vorbesc incă o dată despre filozoful care a scris atit de bine IstQria naiur-'llă a omu lui. El a făcut de asemenea IstQria îÎaturiMă a pămintului, pe care, insă. n-o dă decit Ca pe un roman, o ipoteză. El presupune că o cometă, trecind intr-o zj pe supra­ faţa soarelui... CALiCRAT

Cum?1 O cometă pe care Aristotel şi Epicur a u de­ clarat-o -o emanaţie a pămîntului? EVHEMEI«lS

Aristotel şi Epicur al tău se pricepeau foarte puţin la cornete. Ei n-aveau nici instrument care să le poată a j u ta ochii să le vadă şi să le măsoare traiectoria. Galii, ca ssi t e izi i , germanii. popoarele vecine Greciei şi-au făcut instrumente fidele; prin ele au aflat că aceste cornete sint p lanete care circulă În ju ul soarelui pe curbe imense, asemănătoare pa rabolei ei presupun că unele dintre aceste astre nu-şi încheie drumul decît in mai bine de o sută cincizeci de ani. Intoarcerea lor a fost prezisă aşa cum prezic eclipsele; n u insă şi cu aceeaşi precizie: mai e mult plnă atunci. un

r

:

r

se

CAUCll.AT

să-mi iecte ignoranta. Ziceai că o cometă a ce s-a intim plat apoi? N-a fost arsă?

li cog căzut pe soare:

EVHEM.E�OS

Fi1ozoful gal presupllDe că ea n-a făcut decit să atingă treacăt suprafata acestui puternic astru şi ei a luat o bucată din care s-a format pămintul. A rămas materie de aj uns chiar şi pentru alte planete. Poli să-fi tn din el

70<


cU de fierbinţi erau oişte pietre uriaşe desprinse soare. Se spune că o anumită cometă, trecind pe acest astru , a devenit de două mii de ori mai caldă decit fierttl încins şi nu s- a putut ră ci decit in cincizeci de mii de am. De aici se poate conchide că pămîntuLui nostru, care nu este prea cald )a cei doi poli ai săi, i-au trebuit mai mult de cincizeci de mii de ani pentru a răci, �ăci aceşti poli sînt reci ca gheata. EI a venit din soare pini i n locul in care se află, vitrificat in intregime.. aşa spusese filozoful german; şi de pe aceea face sticlă din nisip. inchipui

din Ungă

se

vremea

se

cum

CALICRAT

Parcă i-aş citi pe vechii poeţi greci, care p4)vestesc pentru ce Apolo se culcă in fiecare sea ră in mare şi pentru ce Iunona se aşază citeodată pe curcubeu. Nu vei avea pretenţia să mă faci să cred că pămintul e de sticlă şi că s-a desprins din soare atit de cald, incit n-a ajuns incă să se răcească În Etiopia, deşi îngheţi În Laponia. EVHEMEROS

De aceea autorul nu dă această istorie a pămintului decit drept o ipoteză. CALICRAT

de ��l: ��:en����i� �/ ;�n ��JeiPdi�zdali�-J i f� a�e!� f:� mă priveş1e, iţi mărturisesc că Minerva, zeiţa intelepciu­ nii, ieşită din creierul lui Jupiter; Venus, născută din­ tr-o sămînţă divină, căzută pe malul mării pentru a uni pe veci apa, aerul şi pămintul; Promefeu, care-Î aduce focul ceh;st Pandorei; Amor, cu cx:hii legati, arcul, să­ getile şi aripile sale; Ceres. invăţindu-i pe oameni agri­ cultura; Bachus, care le alină durerile cu băutura lui de­ licioasă; atitea poveşti incîntătoare, atitea mistere inge­ niose ale naturii valorează la fel de mult ca armonia pre· stabilită, convorbirile cu verbul şi cometa ce a dat naştere pămîntului nostru. EVHEMEROS

Sînt la fel de impresionat ca şi tine de aceste alegorii incîntătoare; ele vor face gloria eternă a grecilor şi vor 705


fermeca popoarele; vor fi intipărite in toate minţile şi vor fi cintate de toţi in ciuda schimbărilor de guvern, de religie, de moravuri, care vor răvăşi incontinuu pămîn· tul. Dar aceste frumoase, eterne poveşti, oricît de admi· rabile sint, nu ne fac să cunoaştem esenţa lucrurilor; ne incintă, dar nu dovedesc nimic. Amor cel legat la ochi, Venus şi cele trei Gratii nu ne vor învăta nici· odată să prevedem o eclipsă sau să cunoaştem diferenţa intre axa eclipticului şi axa ecuatorului. Frumusetea insăşi a acestor inchipuiri ne intoarce ochii şi paşii de la cărările povirnite ale ştiinţei; ele sint o voluptate care ne moleşeşte. CALICRAT

Spune·mi, atunci, ce lucruri utile au inventat filo· zofii tăi barbari. care nu sint moleşiti asemenea grecilor noştri. EVHEMEROS

Am să·ţi povestesc ce am văzut in Galia in ultima mea călătorie. AL UNSPREZECELEA DIALOG

gaei lRarea esfe cea care a format mupţH EVHEMER.OS

L. opt sute patruzeci şi patru de stadii de ocean, in apropierea unui oraş numit Tours, se găseşte, la adîn­ cime de zece picioare sub pămînt, o intindere de aproape o sută treizeci de milioane de stinjeni cubi de materie ce aduce a marnă, a talc pulverizat; cultivatorii se folosesc de ea pentru a-şi îngrăşa pămintul. în această mină excavată. adeseori imbibată de ploaie şi apă de izvor, se găsesc o multime de resturi de animale, fie reptile. fie crustacee, fie testacee. Un virtuos, olar de meserie, care-şi spunea inventa· tor' al vaselQr .,.ustice ale regelui Galiei,* a pretins ci această mină de laic amestecat cu marnă nu este decit i lii e f O e e n d d i! r!�:r ��t�p� l � t�i Şb:�c!li�� . cij�v: frl �:ofiC �� •

Bernard PaUny. (N. ed. fr.)

706


adoptat acest sistem; ei s�au îndepărtat însă de doc­ trina olarului, susţinînd că aceste cochilii trebuie să se fi depus in subteran cu mai multe mii de secole înaintea potopului nostru grecesc. Li s-a răspuns: dacă un potop universal a adus in acest loc o sutii treizeci de milioane de stinjeni cubi de r i mc f:��i r:f�Ud�i :d:p: �faSte d� �c:� :? P�n fr� �: �ă���: acestea, in care mişunau marsuinii, n-au lăsat in locu­ rile acelea şi o duzină de marsuini? Trebuie să mărturisesc că filozofii despre care-ţi vor­ besc n-au limpezit această problemă; insă au rămas ne­ clintiţi in ideea că marea a acoperit pAmintul nu numai pină la opt sute patruzeci şi patru de stadii dincolo de ���ceiii :it� .al�n:f��ir :n�!�fuijg�'PT�ri'a��S;tt: I��s� tinut că marea s�a intins peste tot, timp de cinci sau şase sute de mii de secole, şi că ea a dat naş&ere tuturor munţilor. CALICAAT

imi spui lucruri extraordinare; ba mă faci să-i adra a e :� f:s!: c� �u��i �� ��u� �1 � �!��l:n���ieA3e:ft �: putea gindi că mările au munţii drept fii. EVHEMEROS

După Telliamed, curenţii Oceanului şi mareele au for­ mat, cu timpul, eaucazul şi Himalaia in Asia, Alpii şi �� �u d a e şi oamenilor care ��e:!�� l �� �:ş�f� ţ Şi :!i � T!�� CALICR.\T

Nimic mai drept; dar acest Telliamed imi pare puţin lovit in cap. EVHEMEROS

r d o A Er m său �:!r� �i;��:n�� ��!rt� I��� ::�a f!�t �n �:: invătat. EI nu indrăzne�te să spună că a văzut oameni marini, dar vorbeşte despre oameni care i-au văzut; el

• E vorba despre De Malllet. ta re a fost eonsul al Franţei In :n��Ii��t::�)�N. :d���.)din nou de Buffon ( . istoricul omului.

7fY1


presupune că aceşti oameni marini, a căror descriere' ne-au lăsat-o mai mulţi călători, s-au transformat, in timp, în oameni tereştri asemenea nouă, atunci cind ma- · rea, retrăgfndu-se de pe coaste pentru a ridica munţii, i-a silit pe aceşti oameni să locuiască pe pămlnt. EI crede, de asemenea, sau vrea să ne facă să credem, că leii, urşii, lupii, CÎinii noştri s-au format din cîinii, lupii, urşii, leii marini, şi că toate ogrăzile noastre nu sint populate decît cu peşti zburători, care cu timpul s-au transformat in raţe şi găini. CALICRAT

Şi pe ce şi-a intemeiat asemenea extravaganţe? EVHEMEROS

Pe Homer, care a vorbit despre tritoni şi sirene. Sire­ nele, mai ales, care aveau o voce încîntătoare. i-au în­ văţat pe oameni muzica atunci cind au venit să locuiască pe pămînt în loc să rămină in apă. tn plus, toată lumea ştie că in Caldeea exista pe vremuri in Eufrat o ştiucă pe nume Oannes, care venea să le predice oamenilor de două ori pe zi: ea este patronul celor ce vorbesc in am­ von. Delfinnl care l-a dus pe Arion a devenit patronul surugiilor. Iată. rără indoială, destule argumente pentru a Întemeia o filozofie. Dar cel mai mare sprijin pe care I·a avut a fost isto­ ricul omului, al lumii intregi şi al cabinetului unui mare rege: el a luat sub protecţia sa munţii formaţi din curentii şi fluxul mărilor; a intărit această idee a lui Tetliamed. Oamenii l-au comparat cu un mare senior care creşte pe domeniile sale un orfan părăsit. Ciţiva fi­ zicieni i s-au alăturat; şi acest sistem a devenit destul de problematic. CALICRAT

Aş vrea mult să ştiu ce spun ei pentru a dovedi că muntele Caucaz a fost creat de Pontu! Euxin. EVHEMEROS

Ei invocă faptul că s-a găsit o ştiucă pietrificată in m l 1o d �JI��: lr�no�� �i � ��r �b�� i����� �ăa ��t:_� �r;::sg: din imprejurimi. E adevărat că istoria acestei corăbii n-a fost povestiti decit de unul dintre aceşti sirmani 708


compilatori care vor să ciştige citiva bani cu minciunile lor; dar adeptii sistemului n-au pierdut prilejul de a spune că această corabie, cu toate catargele ei, se afla in acea mlaştină cu mai mult de zece sau douăsprezece mii de secole inainte de a se fi inventat navigatia, că ea a fost construită pe timpul cind marea se retrăgea de pe creasta Alpilor pentru a se duce să dea naştere Cau­ cazului. CALICIUT

Şi tu eşti cel care vii să-mi spui asemenea copilării? EVHEMEROS

Ţi le spun pentru a te face să-ţi dai seama că bar­ barii mei şi-au lăsat citeodată imaginatia să alerge la fel de mult ca şi grecii. CALICRAT

Niciodată vreun filozof grec n-a spus ceva care să se apropie de ceea ce mi-ai povestit. EVHEMEROS

Cum?! Uiţi ce a scrÎs de curind astronomul Beros, pe care l-am văzut atU de des la curtea Jui Alexandru? CALICRAT

Ce anume? Ce a scris atit de nemaivăzut? EVHEMEROS

A pretins, În Vechi intimplari-ale neamului omenesg. că Saturn i-a apărut lui Xissutru şi i-a spus: "fn ziua a cincisprezecea a lunii Desi, neamul omenesc va fi iis­ trus de potop. Adăposteşte bine toate scrierile in Sipara, oraşul soarelui, pentru ca amintirea lucrurilor să nu se piardă (căci, atunci cind nu va mai fi nimeni pe pă­ mtnt, scrierile vor fi foarte necesare) ; construieşte-ţi o corabie; suie-te in ea împreună cu rudele şi prietenii u s ne ă ş t i; �;�d ��i fi t�tr;t!t ���e �re� :�p�:ed:c1 �: ��aV�f! t:� răspunde: La zei, pentru a-i ruga să se indure de ome­ nire". Xissutru şi-a alcătuit de tndată corabia. care era Iată de două stadii şi lungă de cinci, adică lăţimea ei era de două sute cincizeci de paşi geometrici, iar lungimea - de 1..


şase sute douăzeci ŞI CinCI. Corabia, care treb Ji � să plu­ tească pe Marea Neagră, era un foarte prost vas cu pînze. Potopul a venit. După ce a trecut, Xissutra a dat drumul cîtorva dintre păsările lui care, negăsind de mincare, s-au intors pe corabie. Citeva zile mai tirziu, a dat din nou drumul păsărilor, care s-au intors cu noroi pe pi­ cioare; in sfirşit, nu s-au mai intors deloc. Xissutru a făcut acelaşi drum: şi-a părăsit corabia, care se găsea cocoţată pe un munte din Armenia, şi de atunci nimeni nu l-a mai văzut, zeii l-au luat la ei. Vezi că dintotdeauna oamenii au vrut să-şi amuze sau să-şi inspăiminte semenii, cind prin poveşti, cind prin raţionamente. Caldeenii nu sînt cei dintîi care au min­ ţit pentru a se face ascultaţi; grecii nu sint cei din urmă: Galia a amestecat ficţiunea cu adevărul, aseme­ nea grecilor, care n-a fost la fel de plăcută în legendele sale; minciuni s-au spus şi in Germania şi in insula Cas­ siteride. Cel dintii distrugă tor al filozofiei greceşti in Galia, faimosul Cardestes, mărturisea că a minţit şi că n-a vrut decit să glumească atunci cind a alcătuit universul cu ajutorul zarurilor şi a creat materia subtilă, incandes­ centă, stufoasă, crestată, incretită; alţii au impins bă­ taia de joc pînă la a spune că dintr-o clipă într-alta uni­ versul ar putea fi distrus de materia subtilă, din care, după părerea lor, este alcătuit focul. CALICRAT

Cred că acela care ne pregăteşte rÎzÎnd această CA­ tastrofă nu este din familia regelui Xissutru. Trebuie să fie vreunul dintre acei filozofi care au desprins lumea noastră dintr-o cometă incinsă: au vrut, probabil, să-i aducă moartea in acelaşi fel in care i-au dat viaţa; dar o asemenea glumă mi se pare prea tare. Nu-mi place si se cidi cind e vorba de distrugere. EVHEMEROS

Ai dreptate. Ce e mai rău e faptul că această idee, de a ne face pe toţi să murim ·prin foc, nu e decit reluare a legendei lui Phatlion. E mult de cind s-a spus că specia umană a fost înecată o dată de inundaţie şi distrusă altă dată de un incendiu. Se povesteşte chiar că cei dintii oameni au ridical două coloane frumoase, una de piatră şi cealaltă de cără-

o

710


midă, pentru le Iba mărturie urmaşilor lor, astfel în­ cit, in caz de nenorocire, coloana de cărămidă să reziste focului, iar cea de piatră să reziste apei. Filozofii barbari de astăzi, care sint nu numai filo­ zofi, ci şi profeti, ne anunţă că cele două coloane nu vor ăad a e ° !�bucăti, r� ;J� t�tu r���� �tt� ��;;f:�l �a s���g� in o : i� 3; pe el şi cele două frumoase monumente de piatrii. şi cărămidă. Despre această prezicere s-au scris cărţi cu multe calcule şi mult spirit; s-a făcut mare haz in legă­ tură cu această catastrofă înspăimîntătoare. Savanţii gali s-au purtat asemenea zeilor pe care Hom�r nj-i descrie rizirfd cu un ris nestăpinit, pentru lucruri ce nu erau de­ loc plăcute. �

I

CALIC�AT

Cred că singurii care au dreptul să ridă sint zeii lui Epicur: pe ei nu-i preocupă decit mîncarea bună şi plă ­ cerile; zeii lui Homer, Însă, care sint mereu in ceartă, in cer şi pe pămînt, nu prea au motiv de ris, cu atît mat puţin filozofii gali. NI:l mi-ai spus, oare, că sînt aproape mereu luaţi la rost de druizi? Asta ar trebui să-i facă foarte serioşi. EVHEMEOOS

Multi dintre ei au fost şi indrăznesc să-ţi spun ci s-au străduit cu multă serio:ritate să fie de mare folos. CALIC�AT

.Despre asta aş vrea să aud mai multe. Nu iubesc de­ cit filozofia folositoare: prefer arhitectul, care-mi con­ struieşte o casă plăculă şi comodă, matematicianului care ridică la pătrat curbă cu dublă curbură, cu care n-am ce face. o

EVHEME�OS

Barbarii nu numai că şi-au arătat isteţimea ridicind la pătrat cur.be şi chiar tnşelindu-se cîteodată in calcu­ lele lor, dar ei .u inventat arte noi, de care in curind greeii nu se vor putea lipsi. Am să·ţi vorbesc despre ele.· Se ramarcl, dia to.te cele spuse anterior, că Voltaire respinge In bloc toate sistemele ca fiind vise lipsite de consistenţă. EI dispre•

t7 Vollai,..,

711


AL DOlSP�ZECELEA DIALOG

lIweI'/II a1e ....ari..., _ ,"", Idei ... CAUCIIAT

de

Spune-mi cU mai repe4e ce au inv..tat folositor lumii.

barbarii atit

EVIfEMEROS

Dacă o-ar fi inventat decit morile de vin t., şi tot le-am datora recunoştinţă veşnică; nici casiterWi, nici gotii, nici celţii n-au fost autorii acestei frumoase maşini, ci arabii stahiliţi in Eg i p t; grecii n-au avut nici rol in asta. un

CAliCRAT

Cum este alcătuită această frumoasă maşină? Am amit vorbindu-se despre ea, da r văzut-o niciodată. o-am

EVHEMER()S

casă montată pe un pivot, care se roteşte după are patru aripi ce nu pot zbura, dar folosesc la zdrobirea intre două pietre mari a grtnelor strinse de pe cimp. Grecii şi noi, sicilienii, chiar şi romanii, nu ştiu incă să folosească aceste case tnaripate: noi nu ştim tleeit să obosim mUnile S€laviior noştri mucinind groso­ lan grtul pe care-l smulgem pămlntului cu ama oste� neafă. Sper că frumoasa artă a caselor inaripate va ajunge într-o zi pînă la noi.

E "fînt:

o

CALlCRAT

SicUia noastră este cea căreia zeii i-au dăruit grîul şi d, de aici, el s-a răspindit in unele părţi ale lumii: epicurienii noştri nu cred nimic din asta; ei stnt convinşi că zeii sint mult prea ocupaţi cu hrana lor pentru a se gîndi şi la noa st ră : şi, intr-adevăr, dacă Se spune

a

tu. chiar şi ipotezele eele mai plauziblte, şi tare, ilttre timp, aii fost umiinnate ,dn 6i.verse .scopedri; penhu el,. 1mă, ml slot dec1t ipQfeze şi plin aceasta eon 1 in intreg 14JIiversui metafizic şi romanele,

cu germenii sJi de credulitate. �Nu-mi place, spunea el, decit filozofia care e de folos.- ( Formula aminteşte de Candide şi de gridina sa.) Organizarea societ�jj,_� sp0J"iI"ea DIIII .ii.stiirii şi a iedcidi, i ată singUl'ele. l\ICiiui deaMIe de at.npa DAlti tihmof. (N. Id. fr.) 712


Ceres ne- a r fi d ă r u it grîul, a r f i trebuit s ă ne trimită În dar şi Q moară de vint.

EVHEMEROS

Tn ceea ce m ă priveşte, vor fi mereu convins că nu CNes a r fi adus mincare Siraculei, c i că marele Demiur­ gos a dat oamenilor şi animalelor alimentele 'Şi price­ perea necesară pentru a - şi susţine scurta IOf VÎ'II t ă, după climatul in care i-a făcut s ă se nască . Popoarele ce trăiesc pe malurile Senei 'Ş i ale Dunării n-au parte de frudele delicioase .ce cresc l i n gă Gange . Natura nu face s ă crească şi la ele acel orez am de gus­ tos şi de h r ă n itor, a cărui savoare e imbogăţHă de m i ­ r o d e n i i şi de t r e s t i i l e d u l c i a l e Indiei . E u r o p a noastra nordică e lipsită de acei frumoşi palmieri ce acoperă în­ t reaga A s i e , de a c e l e m e r e de aur de a t î t e a specii d i ­ ferite, care furnizează u n a l i ment atit de u ş o r ş i o b ă u ­ t u r ă a t i t d e răcoritoare. Ţ ă r i imense, c ă rora Alexandru " n u le-a v ă z u t decit granitele, beneficiază de nuca de cocos, de care a i auzit vorb i n d u - se ; acest fruct dă un miez m a i b u n decît piinea şi mierea noastră, o b ă u tu r ă m a i p l ă c u t ă d e c i t v i n u r ile n o a s t r e cele m a i bune, u n u l e i p e n t r u lampă ş i o scoartă foarte d u r ă din care se meşte­ resc vaze ş i o mie de m i c i podoabe; invelişul f i l a mentos ce-I acoperă e tors şi tesut ş i folosit ca pînză pentru corăbii; d i n lemnul copacu l u i se fac cor ăbii şi case, iar frunzele sale late şi groase servesc l a acoperirea acestor case. Astfel, o singu r ă specie de fruct h r ă neşte, răco­ reşte, îmbracă, adă posteşte, transportă ş i mobilează po­ poare întregi, cărora pămîntul le oferă aceste daruri fără ca ele s ă le c u l t ive. I n E u ropa, din care S i ci l i a este partea cea mai binecuvintată, n-avem pînă i n p rezent decit frude sălba­ tice; căci merele de aur ale Hesperidelor, frumoasele frude a l e Persiei ş i Epirului n u sint c u l t ivate incă în insula noast r ă ; resursa ş i gloria noastră se a f l ă Î n acest griu -cu care ne f ă l i m . Tristă glorie ş i s ă racă res u r s ă ! Poate n u greşeau atit de" m u l t c e i care a u spus că a m supă r a t- o pe Ceres şi că, p e n t r u a ne pedepsi, ea n e - a invăţat agricultun. Tn primul rind, e necesar să extragi din s i n u l pămîn­ t u l u i şi s ă mode1ezi cu mîinile ciclop.itor noştri fieru( c u care t r e b u i e s ă - I brăzdezi . Trei sfertu r i din popoarele micii noastre E u rope sint obligate s ă cumpere din Asia 713


şi Africa seminţele cu care să-şi semene cimpurile să­ race; iar aceste cimpuri, după o muncă ce-Î istoveşte pe oameni şi animale, dau o recoltă de zece boabe pentru fiecare bob semănat in anii cei mai buni, de obicei, cinci sau şase, cîteodată - trei. După ce slaba recoltă s-a strins, trebuie să baţi snopii cu parul, pierzind o parte din ea prin această treabă obositoare. Truda asta incă n-a contribuit cu nimic la hrana omului. Trebuie să duci grînele acestea puţine celor care J� stropesc cu sudoarea lor, măcinindu-Ie cu forţa bra­ ţelor. Asta n-ar fi nimic dacă n-ar trebui acum expuse focului în încăperi boltite, unde prea mult foc le-ar pu­ tea pulveriza, iar prea puţin le-ar transforma intr-un aluat nefolositor. Iată, deci, pîinea cu care Ceres i-a fe­ ricit pe oameni sau, mai degrabă, pe care i-a făcut s-o cumpere atit de scump! Ea nu seamănă cu grăuntele din care s-a format, aşa cum un veşmînt purpuriu nu seamănă cu oaia din care se trage. Ceea ce este de plîns in mod deosebit e faptul că acela care ară nu se bucură decît prea puţin de rodul atitor munci. .Nu pentru el sea­ mănă locuitorul malurilor Dunării sau Boristenului, ci pentru barbarul care a pus stăpînire pe pămintul său fără a şti cum incolţeşte griul; pentru druid sau pentru lama, care in numele cerului pretinde o parte din re­ coltă, aşteptînd să defloreze sau să sacrifice pe altar pe fiica celui căruia Îi devorează mijloacele de trai. Cel puţin vei recunoaşte că matematicienii care au inventat moara de vint l-au uşurat pe nefericitul culti­ vator de cea mai grea dintre muncile sale. CALICRAT

Nu mă îndoiesc că moda morilor de vint se va răs­ pindi, În curînd, la toate popoarele care mănincă piine şi că ele vor binecuvînta ştiinţa. Continuă, te rog, ·să mă inveţi despre noile invenţii ale barbarilor tăi. EVHEMEROS

Ţi-am mai spus că ei au dăruit ochi celor ce n-aveau: i-au ajutat pe bătrini să citească; i-au făcut pe toţi oamenii să vadă stele ce le fuseseră dintotdeauna ascunse; iar aceste binefaceri admirabil diversificate nu sint decît urmarea unei teoreme cunoscute in Grecia, conform căreia unghiul de incidenţă este ee-al cu unghiul de reflexie.


CALICRAT

Faci din filozofii tăi nişte zei; ei dăruiesc piinea oame­ nilor şi spun: Să se facă lumină. Ce-au mai creat? Spu­ ne-mi totul. EVHEMEROS Au creat arta de a copia la iuţeală o carte întreagă. Ştiinţa, prin acest mijloc, poate deveni universală; căr­ ţile vor costa mai putin decit alimentele din piaţă. Fie­ care va avea un Ar.istQtel mai ieftin decit o găină. O parte chiar a acestei mari arte merge pînă acolo incit multi­ plică un tablou de o mie şi de zece mii de ori: astfel tn­ cit cel mai sărac dintre cetăteni poate avea acasă lucrări de Zeuxis şi Apelles. Acestea se numesc gravuri. CALICIt'T

Prnă acum inventatorii tăi filozofi erau nişte zei, acum insă sint magicieni. EVHEM.EROS

Ai mai multă dreptate dectt crezi. Există ţări în Eută, de a ropa rn care arta aceasta, încă cuţin b u l a ost v P ��N� ro�e i�� Y�: s:: �� d��e�\ �� n � sc �dirţi c:r't! �f fă�ŞiC�� I\\P'�/�ortretul; vom a !i �: inslpide; literatura va deveni o meserie de n mic, şi hindcă orgoliul sporeşte in capul unui autor in proft?�Iied:i hfrtre 6a r� r�ăti � u�:( ��ez�a g�aa�U��isi� rr��f:; cărţii sale. CALICR:AT Sint de acord- că o cantitate mare de cărţi ar putea deveni primejdioasă. Dar trebuie să le fim recunoscători celor care au găsit secretul de a o face posibilă. rn mul­ time iti alegi prieteni. EVHEM.EROS Există, într-adevăr, in această mulţime un mare nui le e ir ţlt�o�� �Itft���r� in��e� i�i �/�g��e� : ����W f� a�� eaşi dugheană un 'Ilermes Tr.ismegtstul ŞI un Ar.istofan. V t u o m e U ���\ �e��E' a vi� d� �� �rr!:, �� f:�i �e�' d! �� I�!� imense, din tot ceea ce filozofii greci şi barbari �u in­ ventat, sau imitat, sau criticat vreodată in ştiinţe şi arte. Cu această lucrare, se spune, te poti lipsi de toate cele715


lalte: căci, de la modul de a produce praf exterminator pină la felul de a băga aţa in ac, nu există nimk să nu poti invăta citind acest extras. * CALlCRAT

Vorbeşti despre praf exterminator? E vreo otravă inventată de Anitus şi Melitus pentru a scăpa pămîntul de filozofi? EVHEMER.OS n-ar mea. Ceea ce te va uimi este faptul că această artă de a dis­ truge totul e folosită la solemnităţi şi sărbători. Dacă se celebrează nunta unui print, aceasta nu se face cu le î r et I ge r:��r�lg:, �a :i �in� ��ta�� 1 I� ff �!��� �� �e ��y� �� Semetia însotit de toate semnele gloriei sale. CALlCRAT

Ceea ce-mi spui mă înspăimintă: aceasta este o lume nouă, în care poţi fi fulgerat in orice clipă; insă cei care scapă se bucură de un o;pectacol măret. EVHEMER.OS

Tntr-adevăr, dac-aş aduna tot ceea ce aceşti străini moderni au inventat de-a lungul timpului, i-ai lua drept uriaşi alături de care grecii noştri nu sint decit nişte copii ce �romit să atungă, tntr-o zi, bărbaţi. t r in n i m ţbarr�� ş\i�t ;l 1:�ă, � i�Ş :fsrp �bi�n�i1� �rf fu\ 3! �i!: mante şlefuite avînd mai mult de cinci picioare in lunl·�!�ae, a����Ve�� �titd����C�!�s': aM:;� di� e rlr: '!n d� z tempfui iui Venus, ŞI care Iasă lumina să intre liberă În case, apărindu-le pe acestea de capriciile timpului? Tre­ buie, oare, să-ti spun cit de departe au a/ uns cu artele ? d ă f ţ a r ��i :�s.! �:��_i\mJ�r!��:� :� ��� :el� l�r �:;'�t:I� s�1 '" Vezi mai sus (N. ed.)T�)

lIialogul a l XXXV I- lea Dell/!F# EAddopedie.

71.


de zece ori mai mari, mai populate decit Atena .şi Sira­ cuza, şi că sint pline, pe un spatiu de mai mult ije treizeci de stadii, de opere magnifice de tot felul, mai presus decU acele capodopere de lux atit de lăudate din Suza şi Babilon? Ceea ce te va sur rinde şi mai mult e că majo­ ritatea descoperirilo fost făcute decit in un instinc se nasc in puţin, tnsă, raţiu­ ţ nea prin e armă: ea examinează ceea ce Instinctul a inr:nt!::b��r�:ă sif��� � sfirşit, se pierde in argumente, I şi CAUCRAT

Imi spui mereu lucrurile bune şi cele rele in tot ceea ce mă inveţi. EVHEMEROS Fiindcă orice in lumea aceasta are o parte bună şi u b e �flt�:: :fbi���iea :t��i��irgt�iţit� ��::!��ea :��:r� stitioasă a sciţilor. Unor oameni le-au fost dăruite gei ot n u ţ g�� uj� sr�t U���� ��Ş l ��r� �b r::�ft� \��e��� -I d��� şească pe �reci in pictură i În muzică, cliiar dacă nu I ă S I c s e � ��i� �� �� r� �:�cf: ��! cu ��f��f �r����f: �î� ��� � elementele de bază; in metafizică, tnsă, sînt mai hime­ rici, citeodată, decit Platon, Pitagora, Zoroastru, Mercur Trismegistul. CALICR,AT Mi-ar face plăcere să discut despre metafizică cu un gal sau un cassiterid. EVHEMEROS

Chiar dacă le-ai invăţa limba, care ar fi rezultatul unei asemenea controverse? Nu reuşeşti niciodată să te inţelegi într-o dispută cu voce tare; unul se explică prost, celălalt răspunde cu şi mai multă nepricepere. tr ��i Î�rs� "::r: ::!�r:s� ��::��:ll �� ;��1i a:r'p�;::rtf: timp indelungat ratiunea umană. Fără acest fericit ins­ tinct care a intervenit şi perfecţionat artele, fără expe­ rienţele făcute departe de declamatorii scolastici, socie­ tatea ar fi incă În stare de sălbăticie. Ceea ce oamenii cinstiţi au reproşat cel mai mult 7t7


savanţilor şi celor ce se închipuie savanţi, fie greci, fie barbari, e că au vrut să mearg� mai departe decit na� tura. S�au cufundat in hăuri, iar pămintul a căzut asupra lor, acoperindu-i. Unul, care era, totuşi, un adevărat geniu, se intreabă ce ar insemna un om fără cap, şi căruia zeii i-ar fi dă� ruit toate celelalte organe. Altul foloseşte toată ascuţimea unui spirit superior pentru a cerceta ce fel de personaj ar fi un om care n-ar avea alt simţ decit cel al mirosului. Un alt filozof de prim ordin a fixat ziua şi ora ctnd nu vor mai fi nici oameni, nici animale." Ce vrei? E ca şi cum Hercule şi-ar folosi puterile pentru a juca ar­ şice; asta nu l-ar face să fie mai puţin Hercule. Trei iluştri matematicieni din insula Cassiteride au demon­ strat, fiecare in felul lui, cum. era făcută It,unea inaintea t i el IO h r U n �� t��� l d�f! ri?e� d��� c:\c�rel� i � r �����i� : ă f� f��! greşite; totuşi ei nu le-au corectat şi au lăsat neschim­ bată lumea pe care o creaseră. Mai bine ar fi lăsat grija aceasta lui Dumnezeu. Ce poţi spune despre cel care a aflat secretul de a-şi exalta sufletul pină acolo incit să prezică intocmai viitorul; şi aceasta intemeindu-se pe frumosul argument că, dacă te gîndeşti la trecut, care nu mai e, te poţi gindi şi la viitor. care nu e incă? Vezi că nu sint un admirator fără rezerve al străini­ lor pe care i-am văzut. le recunosc meritele, lor ca şi grecilor: există peste tot erori şi abuzuri; şi cerul e plin de ele, dac-ar fi să-I credem pe Homer. Două lucruri fac să se înmulţească la nebunie cărţile barbarilor noş­ tri: vanitatea şi lipsa de idei. Arta de a scrie a devenit o meserie cu atit mai răspindită, cu ctt e mai uşoară. Nu e mult de cind toţi autorii erau druizi care ex­ plicau in ce fel se puteau afla la Aristotel şi Platon pro­ prietătile misterioase ale viscului de stejar. Astăzi, un mare număr de scriitori se consacră reformArii impe� riilor şi republicilor. Un om care nu ştie să facă ordme nici intr-un cotet de găini, care nici n-are aşa ceva, ia pana in mină şi dă legi unui regat." Aliii educă tineri prin scrierile lor, după ce le-au dat pilde mari prin purtarea lor. Ai citit romanul ate­ nianului Xenofon despre educatia lui Cirus? ee

• E vorba despre Pascal, Condilic şi Buffon. (N. ed. fr.) .. E vorba despre Jean·Jacques I{ousseau. ca şi in allneatele urmeazA. (N. ed. fr.)

711


CALlCRAT

Da, şi-ţi mărturisesc că m-a făcut să am o părere mai bună despre Xenofon însuşi deeft despre Cirus. EVHEMEROS

Ei bine, un barbar oarecare crede, de citva timp in­ coace, că instituit o metodă de a-i educa pe prinfj cu mult mai presus decit educaţia primită de invingătorul Babilonului. tn primul rind, autorul, pe jumătate gal, pe jumătate german, declară că un mare prinţ l-a rugat să binevo­ iască a·i face onoarea de a fi preceptorul fiului său; că el l-a refuzat şi că nu va fi niciodată preceptor. Indată după aceasta, ne înştiinţează că este preceptorul unui tinăr nobil. Ştii ce lecţii ti dă elevului său? Face din el un ucenic timplar; il insoţeşte la .. li convinge că un prinţ, un suveran, trebuie să ia de nevastă pe fata că­ lăului, dacă aşa spune cuviinţa. tn sfîrşit, ii spune că t �a��bt:�::t să·ţi a � asinezi duşmanul deeft să·j 1a�� �tJ a

.

CALICRAT

Aşa sint crescuţi tinerii nobili in Galia? într-adevăr, nu m-ai înşelat atunci efnd mi·ai promis că-mi vei spune atit părţile bune, eft şi cele rele ale barbarilor. EVflEMEROS

Fiindcă m-am angajat să-ţi spun totul, am să adaug că vei găsi Ia acest Xenofon atgalilor un episod numit DrJlidul sţl.voiar.d, 92 impotriva ideilor scolastice ale drui­ zHor, care episod este plin de lucqui demne de laudă. CALICRAT

Ce inseElmnă savoiard?

EVHEMEROS

E numele unui popor ce locuieşte intr-o parte a Alpilor. CALICRAT Şi druizii din Alpii aceştia nu l-au ars pe Xenofon? EVHEMEROS

pe

Nu; i-au imitat pe atenieni, care, după ce l-au ucis Socrate. au inceput să ridă de Diogene. 71.


CAUCQAT

Galii tăi sint, deci, o natiu.ne veseli? EVHEMEROS

Foarte veselă, după neghioabi şi crudă.

ce

a fost groaznic de sălbatică,

CALICAAT

Exact ceea ce s-a întimplat cu grecii noştri

pelasgi.

Iar in capitala galilor tăi, care este, după cum spui, de zece ori mai mare, mai populată, mai bogată decit Atena. existi ca la Atena tragedii, comedii, spectacole de zică, dansuri asemănătoare cu ale voastre?

mu.­

EVHEMEROS

Dacă există?! Toate zilele anului sînt consacrate acestor arte frumoase. Galii i-au avut pe Sofocle, Euri­ pide, Menandru şi Timoteu ai lor. Sint, mai ales astăzi, poporul cel mai iscusit in privinta dansului; au mai mulţi dansatori decit geometri. Dar s-a întîmplat, În metropola l , e es aÎ t z a c a: �� d: :� Î � or� !�P I�! �C:r�a�1:�� d��ă �u: ���� Înţelepţii Parsis, care nu mint niciot:J.ată. Cerul, supărat pe pămînt, unde oamenii nu se gindeau decit la petreceri. a trimis pe Gange o năpircă uriaşă, ce purta În ea zece mii de Invidii. Ea le-a dat drumul, şi de atunci oamenii sînt nefericiti. Probabil că există mai mult de o sută de mii de asemenea Invidii in marele oraş gal: căci de indată ce un om reuşeşte intr-un domeniu oarecare, toate fiicele năpircii se ridică Împotriva lui. Există dughene in care Invidiile scot defăimarea la vinzare de patru ori t e t u ie u �ir� b�ră, ����tg p:� lr����sf:�e : �eJ�nf{��r:! !r�ă a Invidiei. Nu e cea mai demnă de stimă dintre toate artele, e Însă cea mai cultivată: iniuriile aduse aproa­ pelui se cumpără cu mai mare graba decit vinurile deli­ cioase şi mierea divină din Siracuza. CALlCRAT

N-are importantă. De indată ce voi putea lipsi de Itngă fami1ia mea, mă voi duce să văd această capitală a barbarilor binevoitori, in care oamenii işi petrec timpul dansind şi vorblndu-i de rău pe alţii. Fiicele năpircii nu vor Înspăimlnta un călător.

,."