Issuu on Google+


DESCARTES: A VERY SHORT INTRODUCTION Tom SoreU

Cop y right © Tom Sorel11987 Descartes: A Very Sho rt lntroduction was origmally publishecl in English in 1987-

This ţranslatio n is published by arrangement with Oxlonl Uni'/ersity Press.

R;

DESCi\ TES 'i TomSoreU

Copyright © 2009 Editura ALL Descartes a fost publicată în limba englez ă în anullg87. Această tr a ducere este

publicată cu acordul Oxford University Press. Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României TOM,SORELL Descartes / Sorell T o m; trad: Teodor Gugiu. - Bucureşti:

Editura ALL, 2009

Bi b li o gr. Index ISBN 978-973-571-892-3

I. Gugiu, Teodor (trad.) 14 (44) Desc a rtes, R.

929 Descartes, R.

Toate drepturile rezervate Editurii ALL.

Nicio parte din acest volum nu poate fi. copiata

rară perm is iu ne a scrisa a Editurij ALL. Drepturile de distribuţie în străinatate aparţin în exc1usivitilk editurii. AlI rights reserved The distribution of this book o utsid e Romania, without the written permission of ALL, is strict1y p rohihit ed. Copyright © 2009 by ALL.

Editura ALi:

Bd. Constructorilor nr. 20A

s ector 6, cod 060512 - Bucureşti TeL: 021 402 26 00 Fax: Departamentul distribuţie:

021

40226 10

Tel: 021 402 26 30 021 4022633

Comenzi la:

comenzi@all.ro

www.all.ro Redactor

Camil Golub

Design c o pe rtă:

Alexandru Nova,:


o SCURTA INTRODUCERE

escar es Tom Sorell

Traducere de Teodor Gugiu

AII


Nota traducătoru1ui

Referinţele din această carte trimit la volumul şi la număru l paginii din ediţia standard a Op e rel or lui Desc a rtes , îngrijită de Adam şi Ta nnery " (Paris. Vrin, 1964-1975); ,,7.12 înseamnă pagina 12 a volumu1ui 7 din ediţia A d am şi Tannery. Toate citatele din opera lui D esc artes care apar în text au fost traduse din versiunile engleze preluate de autor din J. Cottingham, R.

Stoothoff ş i D. Murdoch (ed.), The Philosophical Writings of Descartes (Cambridge, C am bri dge University Press,

cal Letters (tradu c ere de Anthony Kenny).

1985)

şi Descartes: Philosophi­

La sfârşitul citatelor din lucrări tr adu se şi in limba română este inse­

rată o notă de subso l care trimite la pagina ediţiei române�ti pe care am consultat-o. Acolo unde traducerea românească diferă în mod semnifi­ cativ de traducerea mea dupâ versiunea engleză, am c itat textul relevant din versi.un ea română în nota de subsol. Ediţiile româneşti consulta te sunt următoarele:

adevăntl Rovenţa-Fru­ Descartes şi spiritul ştiinţific modem, Editura Academiei

Discurs despre metoda de ili ştiinţe, traducere

�uşani, in

a ne

conduce bine raţiunea şi

de Aiexandm Boboc

CI

căuta

şi Oani"la

Române, 1990.

Meditaţii mltafizice, trad. Ion Papuc, Editura Crater, 1993. Regl/li de îndrumare a minţii, tra duc ere de Constantin Noica, în R. Descartes, Două tratate filosofice, Edit ura Humanitas, 1993. Lumea, traducere

d e Ion Deac, EdItura IRI,

Parantezele drepte ,,[ j"

autorului pentru

a

2003.

din inte riorul citatelor cuprind adăugiri :lle

facilita înţelegerea textului. T.G.

.


Capitolul 1

Materie şi metafizică Rene Descartes a

a

v ut () perioadă destul de scurtă de activitate şi s-a

apucat târziu de lucru. Astfel, el nu şi-a început c erceta rea susţinută în filosofie şi în ştiinţele naturii până în 1628, când avea treizeci şi doi de ani; i-au treb u it mai bine de n o uă ani să p u blice ceva, iar ultima lucrare pu bl icată in timpul vieţii a apărut la doar doisprezece ani după prima în ,

1649. Nu a scr is mult. Cu to ate acestea, a adus contribuţii fundamentale în fizică, matema t i că optică şi a fă cut observaţii utile în alte do menii, în special în meteoro l ogie şi fiziologie. Realizările lui ar fi fost d est ul de remarcabile chiar d acă s-ar fi limitat la ştiinţele naturii. Î nsă domeniul preocupărilor sale a fost mult mai vast. ,

Descartes este, probabil, cel mai bi ne cunoscut ca omul care a spus "Cogito, ergo sum" "Gândesc, deci exist". Acest mic argument este primul principiu al metafizicii sale, numită şi filosofi e primă, adică teoria cu privire la ce trebuie c uno scut pentru ca o ştii nţă trainică şi exactă să fie în genere posibilă. Teoria lui metafizică este extrem de subtilă şi a 3,:,ut o influenţă profundă in filow:t1e până astăzi. Proba bil că este realizarea lui intelectuală cea mai durabilă Dar intenţi a lui nu a fost ca această teorie să fie indepen­ dentă de mUIţca' lui ştiinţifică, cu atât mai puţin să o pună În umbră Cât timp D escartes a fost preocupat de metafizică, de la începutul şi până pe la mijlocul p erioadei sale creatoare, el a dezvoltat o teo rie al cărei scop era doar de a pregăti terenul pentru formularea fizicii lui matematice. Prin­ tr-un argument foa rt e complicat şi abstract, Descartes a încercat să ara te că pentru m aterie sunt esenţiale doar proprietăţile bine Înţelese în geometrie, adică lungi m ea înălţimea, lăţimea, şi că nicio altă proprietate, cu excepţia acestora şi a mişcării, nu este necesară pentru a ex plic a fenomenele naturii. -

.

.

,

D escartes nu a fo st singurul sau primul apărăto r allizicii geometri­ ce. Galilei iniţiase abordarea generdă, însă, în opinia lui Descartes, fără destulă rigoare. "El a construit rară o fundaţie a spus Descartes despr e Galilei într-o scrisoare din octombrie 1038. "Fără să ia în considt'rare ",


Descartes

cauza primă a naturii, el a căutat doar temeiurile anumitor efecte par­ ticulare" (2'380). D escartes a luat în considerare c auza primă a naturii, Dumnezeu; fizIca lui a dedus cauzele celor mai ge neral e fenomene din natură precum a c c eleraţ ia sau defo rmare a c orpurilor în urma c oli ziuni i , şi a propus ipot eze despre cauzele multor altora.

El era conştient că adopta un tip de ex plicaţie foarte î ndepărtat atât de gândirea c omună, cât şi de fizica tradiţională, care nu era ada ptat, pre­ cum

acestea din

urmă, la

ap a re nţe l e pe care obiectele fizice le prezintă

simţuri l or omului. F i z ic a lui Descartes a fost construită pornind de la

fapte matematice referitoare la lucrurile materiale, precum cele privind care p ut eau fi înţ ele se de o m inte cu e x pe ri enţ e senzoriale diferite de ale noastre sau de o m int e rară nicio exper ienţă senzorială. Alte tipuri de fa p te referitoare la o bi ecte l e fizice, precum a avea c ulo are sau m iros - fapt e care erau r elative la capacităţile senzoriale ale fiinţelor um ane - au fost tratate diferit. Pe acestea D es ­ cartes le-a explicat in cadrul său predilect - al mărimilor, formelor şi vitezelor lucrurilor materiale şi al imp actului acestora asupra or ganelor noas t re d e simţ. Rezultatul a fo s t o teorie care dist in gea între proprietăţi pe care obiectele fizice le po sed ă în mod real şi intrinsec, pre cum forma şi mărimea şi proprietăţi pe care obiectele fizice doar par că le pose dă , şi anume c ulo ar ea , mirosu l şi alte· calităţi' sensibile. mărimea, for m a', cornpoziţia şi vite za ,

a lumii mater iale bazată pe simţuri şi c oncepţia matematică, mai aust e ră, Descartes a crezut că, dintre acestea , a doua este mai obiecti vă. Alţi . a de pţi ai noi i ştiinţe au crezut acelaşi lucru. Ei au În ce rc at uneori'să exprime superioritatea concepţiei mate­ mat ice spunând că ea este c a o concepţie a lui Dumn e ze u . D e s c arte s a fos t însă în st ar e · să treacă dincolo de discursul vag de spre o perspectivă a lui Dumnezeu şi să formuleze dife r e nţa dintre concepţia matema t ic ă despre lumea materială şi cea ba zat ă pe simţuri. El a arata t că prim a este expusă in mod sistematic indoielii, in timp ce a d ou a este absolut certă , şi a propus o me to dă prin care să ne detaşăm de concepţia bazată pe simţuri şi să o adoptăm pe cea ma i obie C ti v ă. Dist ingând între o c once pţie

Apl icând el însuşi această metodă, Descartes a obţinut rewltate im­ multe ra mur i ale ştiinţei naturii, dar şi in matematica

pres ion a nte în mai


----(!)

Materi e şi metafizică

pură. Alţi gânditori, p re c um Francis Ba co n sau Galilei, nu au fost capabili să-i egaleze realizările decât în parte. Deşi BacC)n a dezvoltat o metodă pentru a contracara limitările gandirii comune şi ale fizicii tradiţionale, îndoielile lui asupra lumii materiale nu au fost atat d(' generale pre c um cele ale lui Descartes. De a sem e nea deşi Bacon (l f;icut loc unei concepţii mai obiective despre natură, el nu a identificat-o ca fiind în mod esenţial matematică. Galilei a realizat această identificare, dar el nu avea nicio teorie care să explice de ce abordarea matematică se potrivea aşa de bine lumii materiale. Metafizica lui Descartes a oferit te o ri a care lipsea. Potrivit acesteia, mintea umană a fost alcătuită de Dumnezeu pentru a avea acces la certitudinea perfectă cu privire la lucrurile materiale atunci când le concepe în mod mate m ati c; ea a arătat, de asemenea, că Dumne­ zeu are p utere a de a crea tot ceea ce noi pu tem concepe cu certitudine şi că El este prea b inev o i to r pentru a lăsa mintea omului să greşească at unc i când concepe cu certitudine natura m ate mati c ă a materiei. ,

Această explicaţie a modului cum materia şi matematica sunt făc u ­ una p entru cealaltă este formulată într-un mod pe care poate că no i nu îl găsim astăzi familiar sau constrângător. Dar no i nici nu avem nevoie să fim convinşi că o fizică matematică este posibilă. Succesul speetaculo3 a l fizicii matematice ca instrument de măsurare, predicţie şi control, incepând din secolul al XVII-lea, a mcut inutilă orice teorie care să do­ vedească posibilitatea unei fizici matematice. Însă formularea teoriei lu.i D e scartes a fost de ajutor tocmai pentru a de schide drum unora dintre cercetările timpurii ca re au produ s aceste succese ce justifică încredere a noastră în ştiinţa modernă a materiei. te

metafizică' a lui Desc art e s se bucură a cum de mai multă de câ t formularea dată de el fiZIcii matematice, pentru că cele mai importante ipoteze ale sale di n domeniul �t-iinţelor fizice au inceput să fie depăşite la numai câteva decenii de la moartea sa. Cu t.oate acestea, cercetarea din care au apărut ele şi procesul formulării lor aproape au monopolizat pf"rioada c rea toa re a. vieţii lui. Munca lui Dcsc:lftes a fost do m ina tă mai degrabă de întrebări ştiinţifice decât de intrebări filosofic(". El le-a abOJdat cu o intuiţie acută despre cee;;. .::e au în (emUn, cu idei precise despre ordinea în care ar trebui tratate �i cu convingerea ci: el însuşi ar put e a găsi răspunsuri la cele mai multe. Teoria

atenţie


Capitolul

2

'Descoperireau�ei vocaţii Se pare că a fost aproape un accident că Descartes a dobândit destulă încredere în el însuşi sau destul en:t�ziasm pentru a-şi începe în cele din urmă programul de cercetare. S-a· născut în Touraine, în nord-vestul Franţei, la 31 martie

1596,

într-Q familie în care nu existaseră oameni

de ştiinţă. Bunicul şi străbunicul paterni fuseseră amândoi medici, iar tatăl era avocat şi magistrat. Bunicul matern ocupase o funcţie publică în Poitiers, iar alte rude din partea mamei par să fi fost tot funcţionari publici. Atât pe linie maternă, cât şi paternă, familiile erau fie de mici aristocraţi, fie pe punctul de afi înnobilate, destul de bogate şi educate, dar rară Înclinaţii deosebite către ş tiinţă. Nimic din anii petrecuţi acasă nu indica direcţia pe care avea să o ia cariera lui viitoare.

10

Probabil în jurul vârstei de

ani, tânărul Rene a fost trimis la

Colegiul Iezuit La Fleche din Anj�u. Aici a studiat opt ani şi a primit prima lui educaţie ştiinţifică. Ultimii doi ani a studiat matematică, pen­ · tru care a arătat aptitudini .deosebite, şi fizică. Nu este însă vorba de fizica în care sunt folosite rezultatele ml\tematicii; Descartes şi-a însuşit �

".1

.

. o."

teoria scolastică despre diferenţa şi scb.imbarea naturală, o doctrină care încerca să dea seamă de observaţii calitative în termeni obscuri, abstracţi şi no n -calitativi.

În mediile iezuite de la începutul.secolului al XVII-lea, predarea fizicii scolastice coexista cu recunoaşterea progreselor din astronomie inspirate de

o

abordare matematică, cu totul diferită, în cercetarea na­

turii. Această tensiune exista şi in colegiul La Fleche. De pildă, desco­ perirea sateliţilor lui Jupiter de către Galilei a fost sărbătorită în

1611

în şcoală. Iezuiţii par să fi· fost chiar destul de luminaţi pentru a pune

la dispoziţia lui Descartes şi a colegilor săi instrumente optice inventa­ te recent, care se vindeau la Paris încă din 1609. În orele de curs însă, doctrina învechită a scolasticii pare să fi fost predominantă, iar aceasta

îl plictisea pe Descartes. Cel puţin aşa a scris el mai târziu. În lucrarea


Descoperirea unei vocaţii

sa cvasi-autobiografică, Discurs asupra metodei, p ub licat ă în 1637 ca pre­ faţă la trei dintre: eseurile lui ştiinţifice, Descartes lăsa să se înţeleagă că, in ami petrecuţi la şcoală, mai mult a îndurat decât a învăţat. Doar

· p e care a asimilat-o la La Fleche l-a ajutat în c erc etă rile lui ulterioare, însă chiar şi ea, spunea el. a tre buit să fie p relucr ată pentru a-i fi de folos. Se pare că el a devenit pentru prima oară interesat de genul de întrebări care i-au dominat ulterior scrierile nu în p erioada petrecută la colegiu (1 6 1�,16 1 4) , c i în O landa cinci ani mai târziu. matematica

,

Nu se cun o sc prea multe

despre ce a făcut Descartes între 1614, FIeche, şi 1618, c ând a ajuns în Olanda. Există date con­ form cărora el ai fi obţinut o diplomă în drep t la Poitiers în 1616, undt' fratelt' lui mai vârstnic, Pierre, făcuse acelaş i lucru cu câţiva ani Înain te Însă in v reme ce Pierre fusese lansat de tatăl să u într-o carieră juridică, se pare că se luase decizia ca Rene să dev ină militar. În 1618, aj unge la B re da în Olanda, 'ii 3e înrolează ca gen ti lom voluntar în armata Prinţului când a p ă răsi t La

.

Maurice de Nassau, fiind astfel ofiţer-cadet într-o armată care servea

drept academie. militară pentru tinerii nobili de pe Continent.

un

În Breda, la vârsta de dou ăzeci şi doi de ani, Descartes a înt âl nit medic cu vreo opt ani mai în vârstă, I�aac Beeckman, cu care s-a

împrietenit.

Beeckman era

un savant cu preoc;upări şti inţific e vaste, iar

infl uenţa lui asupra tânămlui

a

fost considerabilă. O scrisoare din

1619

stă mărturie p entru asta. "Ca să fiu sinc er" , îi scrie Descartes lui Beeck­ man, "tu m-ai scos de

fapt din trândăvie şi m-ai facut să-mi reamintesc

lucruri pe care le-am învăţa t odată şi pe care aproape le uitasem: pe

când mintea mea. se abătus!' de la chestiunile serioa se, tu m-ai rea du s

pe drumul cel bun." Prin .. chestiuni serioase" el pare să fi avut în vedere o s erie

de pro1:>leme ddicil!' de ma tematică pură şi aplicată: scrisorile dintre Descartes şi Beeckm an păstrate încă din această perioadă aproape că nu vorbesc despre altceva, pădnd s5 continue ni şte conversaţii în­ trerupte. O scrisoare tratează de spre relaţiile matematice di ntre notele muzicale ale dmecelor pentru o s ingură voce; în alta Descartes anunţă că a descoperit Ir_ şase zile soluţia a p atr u p r oble me foartt' vechi ale ma­

tematicii De asemen ea, el îi mărturisq te lui

ofere pllblicului

,o

ştiinţă absolut

Be eckman că intenţiona

"să

nouă" de a rezolva în mod algoritmic


Descartes

orice problemă aritmetică sau geometrică. Tot în această perioadă, ci

a

început să fie pasionat de probleme ştiinţifice. Corespondenţa cu Beeckman a început când Descartes a parasit Breda şi a ajuns la Copenhaga, la sfârşitul lui aprilie 1619. Având grijă să evite mişcările de trupe care aveau loc ca urmare a izbucnirii Războiului de Treizeci de Ani, el şi-a propus o călătorie foarte ocolitoare prin Am­ sterdam şi Danzig, apoi prin Polonia

Boemia. Când a

şi, în cele din urmă,

prin Austria şi

pornit la drum, aşa cum arată scrisorile, Descartes era

foarte preocupat de probleme de matematică. În loc să-şi piardă inte­ resul, pe măsură ce călătoria continua, el pare să se fi adâncit din ce în ce mai mult în reflecţiile sale. Se pare că şi-a schimbat şi itinerariul, căci fără să fi avut timp să treacă prin Polonia, Ungaria şi Austria, a ajuns în Frankfurt în septembrie 1619 şi a putut participa la încoronarea împă­ ratului Ferdinand. ŞI-a întrerupt călătoria în Germ ania din cauza iernii, probabil un­

deva în apropiere de Ulm. Aici se prea poate ca cercetările în

care se

angajase cu atâta pasiune să fi devenit o obsesie pentru el. În orice caz, pe 10 noiembrie 1619, izolat Într-o odaie încăJzită de că

a

o

sobă, se presupune

avut o viziune diurnă şi apoi trei vise în noaptea care a urmat, pe

care le-a considerat un fel de dezvăluire divină a rostului său pe lume elaborarea unei scienTia mirabilis, a unei ştiinţe minunate.

-


Capitolul 3

o ştiinţă, v ăz ut

Ce a

o

metodă

Descartes în viziunea lui diuma

nu

se

ştie, iar descrierea vi­

selor dm jurnalul său inţim este atât de sti L ată ŞI de fragmentară încât nu pare posibi l ă nicio interpretare credibilă. Este, totUŞI, probabil că el a început să realizeze că un lung şir de ştiinţe

care

fuseseră considerate

înainte ca distincte formau un tot unitar care începea cu matematica. Lista includea cele patru ştiinţe adunate în mod tradiţional sub titlul de

qLtadrivium, şi anume aritmetica, geometria, muzica şi astronomia, dar şi optica, mecanica şi altele. Mai multe surse diferite sugerează că, după ce a părăsit Breda, Des­ cartes a d eveni t din ce în ce mai dis p u s să accepte posibilitatea unei şti­ inţe sau a unei metode măiastre de descopenre în

ştiinţă. Într-o scrisoare

din Amsterdam către Beeckman, in aprilie 1619, el povesteşte că a în­ tâlnit un savant care pretindea că era in stare să folosească o metodă din

Ars Parva

a

lui Raymundus Lullus, care îi permitea să peroreze asupra

a serios în secolul al XIII-lea des­ iuat afirmaţia destul de serios încât să îi ceară lui Beeckman să se intereseze şi să ii spună dacă lu c r a re a lui Lullus era chiar atât de remarcabiLi. Descartes însuşi îi scrisese deja lui Beeckman despre propria lui v izi une despre o ştiinţă capabilă să unince algebra şi geometria şi este posibil c" acest fapt să-I fi Tacut rt'ceptiv.la ideea unei metode adecvate p entnl :'l face descoperiri în (sau pentru a

oricărui subiect o oră întreagă. Lullus

pre

o

ştiinţă universală. Descartes

a

vorbi intehgent despre) orice subiect. Descartes nu s-a mulţumit să oute 1n Lulbs a flirtat un timp şi

cu

o

metodă măiastră, ci

rozdcrucianismul, despre care se zvonea că pro­

movează un fel de înţelegere sinoptică. În timp

ce

]vClaa in apropiere de

Ulm, el a intrat în contact cu un matematician, Johann Faulhaber, despre care se ştie că a fost rozacrucian, iar acesta i··a spus p!obabillui Descartes câte ceva despre credinţele secrete ale sectei Mai târziu.. pentru a se apăra de acuzaţia că ar fi fost el însuşi memr,ru aÎ acestei frăţii proscrise,


Descartes

Descartes a spus că el nu gă s i se nimic s igur în învăţăturile ei, Însă nu a renegat rozacrucianismul ime dia t după ce l-a c unoscut pe Fa ulh a b er. Unele fragmente dintr- un

Jurnal

pe care l-a ţinut

după

ce a plecat din

Germania vorbesc despre o lucrare în care î nc ear c ă să prezinte " mijlo a ­ cele prin ca r e se p ot rezolva toate dificultăţile din ştiinţa matematicii ... Lucrarea se adre sează oamenilor instruiţi din întreaga lume şi în special

distinşilor fraţi rozacrucienidiri Germania" (10.214). Jurnalul din

care t�cmai

am

citat vorbeşte în continuare de sp re o

unit a te fundamentală a ştiinţelor: " dacă am putea vedea ce ţine ştiinţele legate împreună, nu ni s- ar părea mai greu să le păstrăm în minte decât

seria numerel or " (10.215)'. Nu este sigur că exact acest gând este cel care i-a venit în minte în ia�a' anulu i 1619, în să nişte consideraţii înrudite referitoare la ordinea în care ar trebui studiate .ştiinţele - par să-i fi atras atenţia, dacă e să dăm creza re prezentării din Discurs asupra metodei. A Doua Parte din Discurs relatează refl ec ţii l e lui De s cartes din oda­ ia de

Ia Ulm. Se presupune că a

început prin a realiza că artefactele sunt

mai puţin b un e atunci când sunt opera ma i multor oameni decât atunci când sunt create de o singura p e rsoa n ă şi mai proaste atunci când sunt produse ad hac decât atunci 'când sunt elaborate dup ă un plan. Uneori este, totuşi, mai bine sa riu încerci să' refaci complet ceva ce s-a dezvoltat

intr-un mod dezordonat. La fel

cum

nim e ni n ici nu ar visa

mă ca r

să de­

m o leze şi să înlocuiască toate casele dintr-un oraş neplanificat, de dragul obţinerii unui efect de ansamblu mai atractiv, la fel, spune Descartes, "n-ar avea sens ca un-particular să-şi propună ... să răstoarne ordinea şti ­ inţelor sau ordinea predării lor în şcoli"

(6.13).'

Pe de altă parte, ar putea

avea rost ca o pers oa n ă să-şi dărâme şi să-şi reconstruiasc:ă propria lo­

putea pleda pentru reformarea propriilor rcspingând tot ce este îndoielnic în convingerile dobândit e - lăsând Însă neatinse c o rpul ştiinţelor şi ord inea tradiţională a predării cuinţă, şi, în mod analog, s - ar

cunoştinţe -

lor. Una

dintre primele concluzii

cursului,

a fost că n-ar fi nimic rău în a ren u nţa la toate opiniile pe

le avea şi a

la care a ajuns Descartes, potrivit Dis­

în prealabil o metodă de desGoperire a înlocuitorilor. I

care

găsi ceva cu care s ă le înlocuiască, atâta vreme cât elaborase

Discurs, p. 119.


o

ştiinţă, o metodă Descartes că uta o metodă care să aibă toate avantajele şi niciunul

dintre neaj unsuri le procedurilor urmate în logică, algeb ră şi geom et rie.

El pretindea în Discurs că găsise o astfel de metodă şi că o apl icase cu oarecare succes . .,Îndrăznesc să spun că,

reguli pe care le-am ales,

am

respectând strict cele câteva

devenit foarte priceput la clarificarea tutu­

ror problemelor din domeniile [analizei geometrice şi alge brei] " (6.20).' Puţin mai departe el spune că "întrucât

nu

am restrâns metoda la o sin­

gură disciplină, am speranţa să o aplic cu tot atât succes la problemele altor ştiinţe cu cât am aplicat-o la problemele algeb rei " (6.21).3 Aceasta

este cea mai directă fo rm ul are din Discurs prin care Descartes sugerează că, în

timpul cât

a stat în Germani�,

a

descoperit o metodă măiastră, o

metodă care se putea aplica în principiu tuturor problemelor ş tii n ţifice.

EI nu se încumetă să spună 'şi că metoda chiar era adecvată şi pentru schimb, el povesteşte că s-a gândit că, întrucât principiile celorlalte şt i i nţ e depindeau toate de filosofie, în care nu găsea ni mic cert, tre b uia mai întâi să ajungă la cer titudin i în acest domeniu. În plus, el şi-a alte ştiinţe. În

da t seama că nu putea să se apuce de această treabă cât timp era încă

tânăr: "Credeam că n-ar trebui

să încerc să o duc la bun sfârşit până când

nu voi fi împlinit o vârstă mai mat,!ră decât cea pe care o aveam atunci, de douăzeci şi trei de ani, şi până când nu voi fi sacrificat ceva timp pentru a mă pregăti pentru ea" (6.22).4 Aşa cum vom vedea, "pregăti rile"

lui Descartes au durat nouă ani şi nu a început să stabilească "principiile certe", despre care credea că sunt necesare pentru soluţionarea proble­

melor din alte ştiinţe, decât în 1628.

Z

3 4

Ibidem, p. 124. Ibidem. Ibidem.


Capitolul 4

Elemente absolute, naturi simple şi probleme În ce consta pretinsa m etod ă descoperită de Descartes înainte de 1628? A doua parte a Discursului sugerează că pe vre mea experienţei de la Ulm, el identific a se deja p at ru precepte care urmau să-i ghideze toate cercetările (6.18). Criticii Discursului s-au înt rebat dacă aceste câteva reguli chiar ar putea să constituie o " metodă". Descartes însuşi a primit cu inţelegere această obiecţie: intr-un pasaj dintr-o scrisoare, referitor la

titlul adecvat al Discursului, el refuza sfatul de a-l numi tratat, pe mo­ tivul că, deşi atrăgea atenţia asupra sau anunţa o metodă, el nu mergea până la a o preda. Se ştie că Des ca rt es

a

scris ceva mai asemănător cu

un tratat în jurul anului 1628. Deşi nu a fost niciodată terminat, el ar fi trebuit să conţină nu mai puţin de treizeci şi şase de reguli, strânse în trei

serii de câte douăsprezece. Tratatul înch e i at

rectionem '1

a

fost numit Regulae ad Di

­

Ingenii (Reguli pentru îndrumarea minţii). Ace a st ă formulare

regulil or este mai greoaie decât cea publicată în Discurs, dar probabil

mai fidelă procedurii genera le .de

rezolvare a problemelor la care

s-a

gândit iniţial Descartes. Explicând cele douăsprezece reguli din Regulae, el atinge un e le subiecte la care se presupune că a m e dit at atunci când s-a aflat în apro­ piere de Ulm, în noi e m bri e 1619. Potrivit regulii a patra, cercetarea ar trebui ghi dată mai degrabă de metodă decât de curiozitate. Comentând

această regul ă, Descartes stăruie asupra caracterului fecund al metode1c ,r cunoscute de rezolvare a problemelor în ştiinţele stnct matematice şi se întreabă dacă acestea pot fi exti nse la dis cip line în care obstacole mai mari tind să înăbuşe progresul" (10.373).5 El de ci de că pot fi extinse în ace st mod sau, mai degrabă, că tehnicil e din algebră şi geometrie sunt cazuri speciale a ceva mai general. ale unei p ro c e d uri de a r ăspunde "

5

Reguli, p. 149.


Elemente absolute, naturi simple şi probleme

întrebărilor despre numere, figuri şi despre multe alte lucruri . Mai de­

despre a patra regulă, după ce a sugerat metode generale de rezo lvare de probleme, el afirmă

parte, tot atunci când discută posibilitatea unei

chiar existenţa unei "matematici universale": "A.m ajuns să constat că matematica

�e

ocupă exclusiv cu proble­

me de o rdine sau măsură şi că es te irelevant dacă măsura respectivă implică numere, forme, steÎe,

sunete sau

Olice alt obiect. Asta mi-a

permis să-mi dau seama că trebuie sa existe

o ştiinţă

generală care

ex plică toate nelămuririle care pot apărea în legătură cu ordinea şi

măsura, independent de disciplină, şi cii aLeastă ştiinţă ar trebui să se numească mathesis uni versa lis... deoarece ea acoperă tot ce îndreptă­

ţeşte. alte ştiinţe să

fie numite ramuri ale matematicii."

Descartes continuă prin a spune că această ştiinţă

(10-377-8)6

le depăşeşte în

unitate şi simplitate pe cele subordonate - geometria, astronomia, mu­

adaugă că, datorită niv el ul u i ei de ge­ extrem de ridicat, ea este lipsită de dificultăţile care stânjenesc ştiinţele special e . zica, optica, mecanica şi altele - şi

neralitate

din Regulae sunt co nsi der ate cruciale pentru întregul cincea îi spun e cercetătorului "să reducă propoziţiile complicate şi obscure pas cu pas la nnele mai simple şi apoi, pornind de la intuirea celor mai simple dintre toate, să încerce să se ridice prin aceiaşi paşi la Cl1noaşterea rest u lu i" (10-379).7 Regula a şasea ne explică întrucâtva ce contează drept "simplu"; regula a şaptea oferă o tehnică de "ridicare", în terminologia reglllii a cincea, de la propoziţiile cele mai si mple, la care a fost redusă o întrebare dificilă, înapoi la rest. Descartes ilustrează modul cum acestea, dar şi alte reguli, pot fi apl icate corect. El începe cu problema "anaclasticii"." Î n optică. aceasta este problema de a descrie dreapta sau drumul de la car", f:lZe paralele de lumină, atunci când lovesc un mediu mai dens, sunt refractate astfel încât să se inter­ secteze într-un singur punc t. Un matematician care nu ştie deloc fizică, Trei reguli

tratat. Regula

a

6

Ibid., pp. 151-152.

7

lbid., p. 153.

8

Anaclastica este

mită şi

a c ea parte dioptrică ( n. tr. ) .

a o pt icii care tl'"tează despre refracţi a l uminii , nu-

�..__.


I�'

Descartes

spune Descartes, va fi în stare să progreseze puţin în rezolvarea acestei probll"me. El va descoperi că dreapta pe care o caută depinde de un raport între unghiurile sub care razele lovesc mediul mai dens şi de un­ ghiurile cu care ele sunt refractate. Până la această decoperire el va fi urmat regula a cincea care îi spune cercetătorului să rezolve o problemă reducând-o la propoziţii' mai simple, adică la propoziţii carl" trebuiesc cunoscute pentru rezolvarea problemei. O asemenea propoziţie enunţă raportul cel�r două unghiuri. Mai departe, matematica pură nu poate avansa, căci, pentru a' nu încălca prima regulă de cercetare din Regulae, matematica pură caută adevărul doar cu privire la numere şi figuri, nu cu privire la lucruri în general. O soluţie la pr�blema anaclasticii poate fi găsită, dar numai de că­

tre cineva care trece dincolo de raportul dintre unghiuri

şi constată de

ce anume depinde c4iar acest raport. Ceea ce trebuie să înţeleagă cer­ cetătorul este că rap()rtul dintre unghiuri variază ca urmare a variaţiei unghiurilor produsă de diferenţele dintre mediile prin care trece lumi­ na. Iar pentru a înţelege aceste din urmă variaţii, el trebuie să înţeleagă alte lucruri: modul cum lumina trece prin "materia subtilă", adecvată transmiterii ei, natura .acţiunii sau a puterii luminii şi natura unei puteri naturale9 în genere .. Înţelegerea acestor ultime lucruri depinde de formu­ larea unor propoziţ�i încă şi "mai sJmple" decât cea care enunţă raportul dintre unghiuri', iar (,cţ� .lUai simplă" dintre toate aceste propoziţii simple este cea care spune ce este o putere naturală. Natura unei pu:tţri naturale este ceea ce Descartes numeşte cel mai "absolut" termen din se.ria consideraţiilor privitoare la problema anaclas­ ticii. În general, terIl1enii absoluţi ai seriilor sunt cei care ii permit unui cercetător să identifice ·lucrurile "simple" care explică naturile necunos­ cute, precum natura.lurninii. În. regula a şasea din Regulae ni se oferă câi:eva caracteristici tipice ale elementelor absolute:

9

În

concepţia medievală asupra naturii, în tradiţie aristotelică, obiectele au anu­

mite "puteri naturale" şi tendinţa de a-şi exercita acele puteri în anumite circ1lm­ stanţe. De exemplu,. pietrele au puterea de a cădea spre sol şi tendinţa de a-şi exercita acea putere atuncI când sunt lăsate libere la

o

anumită înălţime Cn.tr. ) .


Elemente absolute, naturi simple şi probleme

"Eu numesc "absolut" orice are o

în sine

---

e>

natura pură şi simplă pe care

căutăm; adică cee a ce este considerat ca fiind independent, cauză,

simplu, universal, unic, egal, asemenea, rectiliniu şi alte

trăsături dt'.

acest gen" (10.381)'0

când citim mai departe Descartes, toate pro ble me le solubile Jr putea fi formulate ca ecuaţii Între cant ităţi le cunoscute şi nec unoscute extrase din datele rele vante ale unei probleme date. Egalitatea este prezentă în lista de elemente absolute datorită faptul ui că, pentru articularea rela­ ţiilor dintre cantităţile c uno sc ute şi c el e necunoscute, fo los im ecuaţii .. Caracterul de a fi "rectiliniu" a pare deoarece unele ecuaţii pot fi repre-· zenta te prin linii drept e într-un sistem de coo rdonate . Caracterul de', a fi absolut, în sensul de a putea fi înţeles în mod autonom şi nu prin mijlocirea altor lucruri, p oa te fi ilustrat în cazul anaclasticii: puterea lu­ minii poate fi înţel easă doar dacă este înţeleasă o putere în general, dar inţelegerea un e i puteri în g e neral nu depinde de înţelegerea unui fel particular de putere, precum puterea lumini i. Lista de caracteristici arată amestecată până

şi descoperim că, pentru

În Regulae D esc artes susţine că putem descoperi cheia" metodei " dacă învăţăm că toate lucru rile pot fi aranjate în serii şi că în fiecare serie există o progresie de la lucrurile cele mai absolute la lucrurile cele mai puţin absolute. Ideea de bază este că orice "problemă", ori ce enunţ a cărui valoare de adevăr poate fi în g ene re determinată, priveşte ;,lu­ cruri compuse", ale căro r naturi sunt combinaţii de lucruri "mai simple" sau inteli gib i le într-un mod mai dire c t. Identificarea lucrurilor simple depinde de descrierea lucrurilor c omp use - două dintre exemplele lui sunt lumina şi magnetul - int r-un v ocabular general care abstrage doar, sale

trăsăturile lor cantitative.

Discursul lui Descartes despre "elemente absolute" preS�lpune o

teorie a naturilor "simple" şi " c ompuse": până când nu ni se oferă detaliile acestei teori i, nu ne este de niciun ajutor

"cheia" metodei p�

care ne-o

încredinţează eL Cât de mult oferă Descartes din a c est fundal necesar! În Regulae p utem găsi câte ceva despre ffi?durile variate in 10

Reguli, p. 155.

care se

pot·


Descartes

comp une naturile si mpl e şi despre caracterul de a fi compus, e ror ii Pute m găsi şi o enumerare a naturilor simple.

ca

sursă

a

.

Descartes le împarte in trei clase, În primul rând este vorba despre naturile simple "pur intelectuale" , Descartes dă ca ex emple cunoaşterea, indoiala, vomţa, însă doar într-o singură problemă di sc ut at ă in Regulae - aceea de a determina întinderea şi natura cunoaşterii umane - rec urge cu adevărat la naturile intelectuale simple, Şi cu toate că Descartes o caracterizează drept "cel mai frumos exemplu" de problemă existentă şi sp une că este "prima .. , dintre toate care ar trebui examinate cu aj utoru l regulilor", ea este, de fapt, atipică pentru întrebările pe care le a borde az ă cu aj utorul metodei sale. Întrebările sau problemele asupra cărora se concentrea ză Descartes sunt rezolvate cu aj utorul celorlalte două clase de naturi simple, numite de el naturi simple "pur materiale", respectiv naturi simple "comune" lucrurilor intelectuale şi materia le,

Prin natură simplă p ur materială" el are în vedere, de pildă, propri­ "

etăţi precum a avea o formă, a fi întins în spaţiu (a avea lungime, înăl­ ţi me şi lăţime) sau a fi in mişcare. Acestea s u nt naturi care aparţin doar lucruri lor materiale sau fizice şi, dacă am cunoaşte relaţi il e lor reciproce în anumite tipuri de obiecte fizice, se p r es up une că am fi în stare să răs­ p u n dem unor întrebări care privesc puterile şi calităţile o b iectelor fi 7.ice în general. De pildă, Descartes pretinde că este posibil S3 descoperim natura sunetului luând în considerare doar urmă toarele informaţi i: trei " corzi A, B şi C emit acelaşi sunet; B este de două ori mai groasă decât A , dar l a fel d e lungă şi sub tensiunea unei greutăţi de două ori mai mar i ; C este de două ori mai lungă decât A, deşi nu de aceeaşi grosime, şi se află sub tensiunea unei greutăţi de patru ori mai mari" (10,431) ." Toate aceste date au de-a face cu relaţii între lu n gi m i, grosimi şi greutăţi, i ma­ ginate ca măsurabile în unităţi, Lungimile şi grosimile sunt exempl� de naturi simp le materiale, iar proprietatea de a fi măsurabil în umtăţi este una dintre "na turile comune", Descartes face observaţia că din exemplul corzilor şi :::1 problemei sunetului se poate vedea cum orice problemă bine înţel easă, ;<lU, cd 1 1

Reguli, regula

a

XIII-a.


Elemente absolute, naturi simple şi probleme

puţin, orice problemă pe care am ep urat-o suficient de consideraţii ire­ levante, poate fi redusă la "o formă în care ... operăm ... doar cu anumite mărimi în genere, pe care le comparăm" (10.431) . " Într-un fel, aceasta merită să fie numită "cheia" metodei din Regulae. Descartes a observat că multe probleme ştiinţifice rezolvabile pot părea insolubile din cauza m� dului în care au fost formulate. El a crezut că a descoperit o meto­ dă pentru a rezolva orice problemă care priveşte numărul ŞI figura şi a acordat o mare importanţă unei proceduri de traducere a problemelor ştiinţifice care nu se refereau, la prima vedere, la număr şi figură, în pro­ bleme care priveau aceste proprietăţi. Pentru că era preocupat în special de probleme de fizică, el a oferit reguli detaliate pentru reformularea acestora în termeni de mulţimi de puncte şi linii, sau, acolo unde se impunea o presc urtare, în ecuaţii numerice. Reformulate în acest mod, problemele puteau fi reduse la o forI1!- ă în care relaţiile dintre mărimi p uteau fi observate cu uşurinţă sau calculate în mod mecanic.

El nu s-a mulţumit să ofere reguli pentru traducerea unor propo­ ziţii neclare, care nu aparţineau matematicii, într-un limbaj matematic preexistent şi clar, deşi chiar şi doar aceasta ar fi fost o mare inovaţie, ci a nutrit con vingerea d notaţiile ex istente ale algebrei şi geometriei trebuiau, la rândul lor, să fie raţionahzate şi uniforrnizate. Descartes îşi amintea în Discurs cum, în tinereţe, fusese ·foarte abil în a descoperi ne­ aj un,urile modurilor tradiţionale ue a formula problemele matematice. Anal iza geometrică, se plângea el, era "atât de strâns legată de examina­ rea figurilor", încât nu putea antrena intelectul ..fără să o bosească foarte mult imaginaţia" (6.17-18) . '3 Cât despre algebră; e:t era "atât de limitată la anumite reguli şi simboluri, încât devenise o artă obscură şi confuză"

(6. 1 8) . ' 4 Pentru a conferi dari tate şi unitate ambelor ştiinţe, el a introdus multe procedee de notaţie care se folosesc ind. în algebră. Descartes a propus convenţia de a reprezenta necunoscutele din ecua ţii prin X, y şi ·z şi constantele prin (/, b şi c. Descartes a iniţiat nota ţia �tandard pentru IZ

Ibid.

'3

D"iscurs, p. 1 21-

'4

lbid.

.


Descartes

cuburi şi pe ntru alte puteri ale nu merelo r, precum şi no taţi a pentru ră­ dăcinile lor coresp unzătoare. Şi ma i semnificativ, in măsura în care acest lucru nu priveşte doa r notaţia, Descartes a a răta t cum pot fi reprezentate in geometrie, prin linii, to ate cantităţile între care există relaţii expri­ ma bile n.umeric şi cum liniile, inclusiv cele curbe, pot fi rep re z entate În no ta ţia algebrică. Cititorii obişnuiţi cu modul de a reprezenta soluţii al e ecuaţiilor folosind axele X şi Y pentru a pro i e c ta coordonate sunt fami­ liar i z aţi cu tehnici care, deşi nu a u fost inventate de Descartes, au fost dezvoltate şi aplicate de el in fel uri noi în Geometria sa.

Cel p uţ in în trăsăturile e s enţia l e, Regulae au anticipat unele dintre au adapta t unele din tehnicile algebrei şi geo­ metr i ei pentru soluţi onare a problemelor din alte ştiinţe. Descartes a ur mărit să arate în ultimele do uă sprezece reguli din Regulae cum p o ate fi tradusă absolut orice problemă, oricât de puţin s ofi stic ată în formularea ei iniţială, printr-o întrebare în care drumul de la cuno scut la necunos­ cut este la fel de clar ca în m atem at ică Se pare că nu a scr is şi u l tim ele două spr ezece reguli proiectate, însă în cele douăzeci şi ceva pe care a ' reuşit să le adune, a ajuns l a o teorie a cercetării foarte specifică, din care vom m a Lî n tâ lni urme şi a tu n ci când vom discuta scrierile care au urmat du p ă Regulae. ino va ţ i ile Geometriei şi

­

.


Capitolul 5

Cutreierând lumea Timp d e nouă ani după c e a avut acea viziune î n Gemlania, Descartes "nu a făcut nimic altceva", după cum declară el însuşi în Discurs, "decât

să cutreiere lumea .. " .

(6.28) .15 A fost o

perioadă pe care a petrecut-o lTlai

ales călătorind în afara Franţei. Cunoaşterea unor obiceiuri şi credinţe străine era menită să-I ajute să se detaşeze de prej udecăţile şi erorile pe care le adunase în tinereţe. Avea să câştige experienţă şi să dezvolte genul de maturitate necesară pentru "cea lTlai importantă sarcină dintre to ate - aceea de

a

"

descoperi principii sigure în filosofie sau cel puţin

aşa pr e z in tă Discursul călătoriile lui Descartes in lumina dezvoltării lui intelectuale.

Discursul nu spune nimic despre ţintele călătoriilor lui Desca rtes şi nici despre ce s-a întâmplat pe parcursul lor. Nu e

acest gen. Este

nu

cât o prezentare

o

auto biografie de

atât o înregistrare a evenimentelor din viaţa autontlui, a

structurii ştiinţelor, spusă sub forma unei povesli ri

despre progresul pe care-I cunoaşte

un

om în auto- instruire. Desca rtes

îşi începe povestirea, cum am văzut, cu relatarea insatisfacţiei pe care i-a lăsat-o educaţia primită şi cu cea a descoperirii unei metode menită sil. corecteze" tot ce era rău în această educaţie. EI continuă

cu

descrierea

modului în care a· aplicat pentru prima oară metoda lui cu

o arecare

succes în matematică şi cum, înainte să treaca mai departe,

văzut că

a

trebuia să facă un ocol prin filosofie, care, la rândul ei, ii impunea să do­ bândească mai multă experienţă. Acestea ocup ă două din cele şase părţi ale Discursului. În ce urmează, el descrie ce s-a întâmplat când a fost gata

în cele din urmă să se aventureze în filoso fi e:

a

reuşit să găsească princi­

p�ile pe care le căuta şi a reluat proiectul aplicării metodei la celela·l te ştiinţe: fizica, mecanica, şi, în cele din urmă, ştiinţele despre om.

'5

Discurs, p. 1 28.


Descartes

Deşi, la suprafaţă, Discursul relatează evenimentele într-o ordine

cronologică, modelul real al naraţiunii lui Desc artes este o ordine

idea­

lizată a învăţării ştiinţelor. La început este logica, î1l forma celor patru precepte ale noii metode, apoi matematica, filosofia, urmată de fizică, mecanică, medicină şi etic ă. Menţionarea călătoriilor se integrează în această po vestire nu atât ca o relatare despre ce s-a întâmplat Între 1 6 1 9 şi

1 6 28, c i c a o încercare d e a arăta în c e măsură a urmat e l însuşi metoda

de corectare a convingerilor lui anterioare, pe care o alesese. Am văzut dej a din Discurs că procedura sa consta în

a

respinge orice era cât de

puţin îndoielnic din ceea ce învăţase. Această abordare putea fi înţeleasă greşit. Preocupat să risipească impresia că în procesul de a-şi înlătura prej udecăţile, e l nu fă cea decât să urmeze paşii filosofilor sceptici şi să adopte o poziţie de îndoială distructivă, care n-ar mai fi lăsat în picioare nicio convingere şi care l-ar fi paralizat în chestiunile practice, el ne spu­ ne în Discurs cum, în acelaşi timp, ducea viaţa activă a unui călător şi îşi demola propriile opinii anterioare. Era în stare să facă ambele lucruri, ne explică el, deoarece cruţase de îndoială maximele unui cod moral provizoriu, princi p iile religiei sale şi credinţa în c ara ct eru l cOIlstrângător

al obiceiurilor

şi"

legilor ţării sale. Avea nevoie să păstreze cu fermitate

toate aceste lucruri pentru a putea acţiona în mod eficient în timp ce era a ngaj a t într-o auto-examlllare cuprinzăto are.

Descartes compară acc eptarea provizorie a codului moral şi a reli­ giei cu

un

adăpost de care cine va are nevoie pentru 'a trăi în perioada in

care casa îi este demolată şi reconstruită. Trebuie să luăm în serios aceas­ tă comparaţie ,a să nu-l acuzăm pe Descartes că

a

şovăit în proiectul

de a-şi critica propriile convingeri. Adăposturile temporare sunt acele lucruri care pot fi distruse sau măcar . a bandonate odată ce ai un cămin permanent: codul moral extrem de ,ălduţ al lui D escartes era Într- un mod similar pasibil de revizuire, critică, sau chlar de respingere, odată ridicată structura prinCIpală a ştiinţelor. Cât despre adevărurile religiei,

ele ar fi fost acceptate la început pe încredere pentru a fi do v ed ite apoi in cursul stabilirii principiilor sigure ale filosofiei, dar, p entru început, po­ trivit Discursului, el Îşi accepta moralitatea şi religia într-un mod ne critic şi se apuca să-şi demonteze celelalte opinii.


Cutreierând lumea

"Pentru că mă aşteplam �ă duc la bu n sfârşIt aceasta mai re pede dacă vorbeam cu alţi oameni decât da că stăteam zăvorât în odaia de lângă Ulm, u n de am gând i t toate acestea, am pornit iarăşi în călătoriIle mele la sfârşitul iernii [1 6 1 9- 1 6 2 0]" (6.28) .''; D e�c arte s a făcut un n um ăr de călătorii in u rm ă to ri i n ouă otni, dar a c e a sta nu a fost în niciun caz o perioadă de peregrinări contiaue, aşa cum pretinde Discursul, şi nu este limpede dacă, până să se stabile.lscă pentru o vreme la Paris, între 1 626 şi 1 6 28, şi-a probat opiniile "vorbind cu a lţi oameni". Î n orice caz, este greu de înţeles cum ar fi putut crede Descartes că discuţia i-ar fi fost de ajutor pentru a-şi corecta opiniile, dacă ei credea şi că alţi oameni acţionau ca purtători de cuvânt ai unei lnvăţ;"l turi nu mai puţin suspecte de c ât a sa. În pl u s, el descrie aproape invariabil munca de dezrădăcinare a erorii ca ceva ce trebuie facut p e c o nt pro p riu. A s t a ne face să ne î ntr eb ăm de ce nu ar fi fost la fel de potrivit scopurilor lui s ă rămână în odaia de lângă Ulm cum a fost să se reÎntoarcă în societate. În cele din u rm ă, trebuie să luăm diferitele afirmaţii di.ll Discurs despre ce a făcut, când a fă c ut şi p entru ce a facut acele lucruri, la fel cum am lua afirmaţiile dintr-o ficţiune. Aşa a şi înfăţişat Descartes cartea cititorilor săi. Probabil că D e sc a rte s nil a părăsit o da i a de lângă Ulm cu planul de a-şi amâna munca ştiinţifică. Deşi Discursul ne sp une că el identificase o sarcină în filosofie de care trebuia să scape î n ainte de a putel aplica metoda în afara al ge bre i şi geometriei, nu e limpede că el chiar a Î!1târziat să aplice metoda sa u că se angaj a se într-un p roiect filosofic. Este posibil ca necesitatea unor cercetilri metanzice să-i fi de venit limpede la Paris, la şase sau şapte ani după ce părăsise G ermani a Cât despre amânarea apli­ c ării metodei sale în afara matema:icii pure, jurnalul c a re ni s-a păstrat din acel perioadă s ugerea ză că, în 1 620, el îşi aplica deja metoda la con­ s tr u ire a lentilelor pentru telescop. Mai mult, se �tie că tânărul D e scarte s era bântuit de spaima că va m�lri Înamte să fi avut timpul de a-şi du c e la bun sfârşit munca vieţii sale: esLe rezona b il să presup une m că această spaimă l -ar fi fă cut mai degrabă 5:1 se grăbeasc-ă decât să a mâ n e Faptul că l).u a încheiat nicio lucrare timp di.' nouă am este mai p ro b a bil S2 fi fost rezultatul înce rc ări i şi eşecuki de a termina ceva, deLât al a bţ ine rii până când ideile sale aveau S:l se coacă. .

.

16

Discurs, p. 128.


Descartes

Despre călători ile sale de după celebra iarnă dintre 1 6 1 9 şi 1 620, p uţi ne lucruri sunt cunosc ute în mod c ert. Şi-a reluat p ro babil serviciul militar ca vo luntar . şi a călătorit o vreme alături de armata Ducelui de Bavaria. Este posibil să se fi transferat într-o altă armată în 1 6 2 1 şi să fi trecut prin Si le z ia . ş i Polonia. Jurnalul său din această perioadă relatează un episod drama tic petrecut în timpul unei cro aziere pe care Descartes a întreprins-o împreună cu valetul său în Frisia. Marinarii de pe vasul pe care îl ÎIlchiriase s-au înţeles să-I omoare şi să-I j efuiască, însă Descartes le-a descoperit pbnul, şi-a scos sabia şi i-a ameninţat că -i străpunge d acă vor încerca să-i facă vreun rău. Pretinşii săi atacatori au bătut în retra­ gere.

În 1 6 22, D esc artes s-a întors în Franţa şi a petrecut ceva timp la Pa­ ris cu rudele lui din B ret a ni a . O scrisoare care datează din mai 1 622 men­ ţionează vânzarea în acel an a unor proprietăţi date de tatăl său. Câştigul obţinut din aceste tranzacţii l-a scutit pentru totdeauna de nevoia de a-şi câştiga pâinea. În martie 1 6 22, a plecat în Italia, unde a călătorit mai mult de doi ani. Una d in tre primele lui des tin a ţ ii a fost Sanctuarul Sfintei Fecioare d in Loretto. J urase să facă un pelerinaj acolo pentru a mulţumi pentru viziunea pe care o avusese în 1 6 1 9. Mai târziu a vizitat Roma şi Florenţa, întorcânctu-se în Franţa, probabil în mai 1 625, prin Alpi. Se spune că pe drumul de întoarcere lui Descartes i s-a făcut propunerea de a cumpăra graciul de general-locotenent al oraşului Châtellerault, dar că a refuzat, fiind speriat de preţ.


Capitolu1 6

Paris Descartes avea aproape treizeci de ani când s-a mutat ia Paris. În cei şase sau şapte ani de când părăsIse Germania făcuse prea puţin în di­ recţia construirii ştiinţei sale măiastre; la Paris activitatea sa intelectuală a continuat să n e spora d ică şi lipsită de obiective precise. Partea a treia a Discursului nu distinge în mod explicit perioada petrecută ia Paris de cea a călătoriilor, dar există două pasaj e care ar putea avea legătură cu şederea la Paris. Î ntr-unul Descartes ne spune că în toţi cei no uă ani de peregrinări: "am continuat să p ractic metoda pe care mi-o impusesem. În afară de faptul că aveam grijă să îmi conduc toate gândurile după regulile acesteI me to d e imi rezervam, di n când În când, câteva ore pentru a o aplica in �pecial la problemele matematicii. Am aplicat-o de ase­ menea şi la anumite alte probleme pe care puteam să le fo rmulez in ceva asemă nător unei forme matematice." (6.29)17 ,

"Problemele matematice" s-ar putea să fi fost cele ale dublării cu­ bului şi ale trisecţiei unghiului. Soluţiile lui Descartes, chiar dacă

m! au

fost elaborate in timpul şederii la Paris, au fost arătate atunc i matemati­ cienilor Claude Mydorge şi Sebastian Hardy .. "Anumite alte probleme" �-ar putea să fi avut a face cu curhura optimă pentru anumite tipuri de lentile. Se ştie că la Paris a lucrat în domeniul optic ii teoretice şi prac­ tice, uneori in colaborare cu Mydorge. În plus, s-a împrietenit cu un constructor de instrumente optice, numit Ferrier, pe care mai târziu a incercat să-I angaj eze ca asistent personal. Al doilea pasaj din Discurs care s-ar putea să privească perioada pa­ rizia nă a lui Descartes se află aproape de sfârşitul părţii a treia. Aici Des­ cartes notează că a păstrat un fel de neutralitate în chestiunile intelectu­ ale, alegând să fie mai degrabă un spectator decât un agent în călători ile '7

Discurs,

p. 128.


Descartes

sale

şi mai degrabă un critic al propriilor idei decât

un

constructor de

teorii în reflecţiile intime: "Acei nouă ani s-au scurs fără c a eu să

fi

luat vreo

hotărâre în privinţa

chestiunilor de obicei dispu t ate între savanţi sau să fi Început să caut

b a zele unei filosofii mai sigure decât cea general acceptată. Exe mplul

mai multor sp ir it e deosebite care avuseseră ac eeaşi intenţie �i se pă­ rea că eşu aseră mă făcea să-mi imaginez atâtea dificultăţi Î nc:it poate nu aş fi

îndrăznit atât

de

d e vre me

să intreprind a c e a stă construcţie

dac ă nu aş fi aflat că unii ar fi împrăştiat zv onul că am şi terminat."

(6.30) .8

El continuă prin a spune că el nu făcuse nimic pentru a încuraja să se ridice la înă l­ ţimea lui şi să găsească fundamentele unei noi filosofii. zvonul, dar că, odată ce acesta circula dej a, a încercat

La ce se referea Descartes prin "chestiuni disputate de obicei prin­ tre savanţi"7 Se ştie că,

în august 1 624 , peste o mie de oameni s-au adunat

într-o sală m are din Paris pentru a audia o dispută p ublică

a

paisprezece

teze anti- aristotelice. Dezbaterea a fost însă împiedicat5 p rintr-o decizie olicială şi, mai târziu, la cererea Sorbonei, asupra predării oricărei doctrine critic e

a

fost stabilită

o

interdicţie

la adresa autorităţii vec hilor În­

şi a întregului corp de învăţături din Franţa erau familiarizaţi, erau din ce în ce mai puternice în deceniul al treilea al se­ vă ţaţi. Criticile la adresa lui Aristotel

scolastice, cu care Descartes şi restul publicUlui educat

colului al XVII-lea. La Paris ele erau pe gust'ul unui public care aprecia în mod deosebit ireverenţa şi licenţiozitatea în literatură şi, probabil,

ideile

subversive de orice fel în filosofie sau teologie. Un lung proces al

celui mai important, probabil, poet satiric al epocii, Theophile de Viau, avusese loc când Descartes se afla în Italia şi era încă viu în minţile oame­

la Paris. Pro c esul îl transforma se pe poet de erou şi crease, probabil, o mare audienţă pentru sp i r i tul

nilor În 1 6 26, când el s-a mutat Într- un fel

libertin şi lipsa de inhibiţie în arte şi pentru avangardă în filosofie.

18

D lscurs, p. 129.


Paris

Orice poziţie publică ar fi adoptat, Desc artes nu ar fi putut :fi in­ diferent la criticile la adresa scolasticilor sau la influenţa în creştere a ide i lor ateiste p nn tre contemporanii săi. El însuşi era dezamăgit de în­ văţământul scolastic şi era în relaţii de prietenie cu mulţi clerici catolici preocupaţi să arate caracterul respectabil al credinţei în Dumnezeu din punct de vedere intelectual. Unul di.ntre a ceş tia era Marin Mersenne, un călugăr din Ordinul Fraţi!or �'l inoriţi puţin mai în vârstă decât Des­ cartes, care trec use pe la La Fleche în perioada în care învăţase acolo şi Descartes. Î n 1624 şi 1625, Mersenne publicase polemici de dimensiunea unor cărţi împotriva impietăţii şi a te ismului libertin, pe de o p arte, şi împotriva scepticismului filosofic cu privire la posibilitatea ştiinţei, de cealaltă parte. Cartea indreptată împotriva libertinilor a fost stimulată de sprij inul popular larg de care se bucurase Theophile în timpul pro­ cesului său. Tratatul împotriva scepticismului încerca să submineze un anumit tip de critică la adresa invăţăturii scolastice, potrivit căreia fizica, logica şi m a te matica predate în şcoli erau falimentare, deoarece ştiinţa însăşi cunoaşterea durabilă, sistematică era peste puterile omului. Mersenne răsp undea acestei critici arătând că cel puţin matematica era în puterea oamenilor şi că ea menta să fie numită "ştiinţă". Descartes, aşa cum vom vedea, a dedicat cea ma i cunoscută lucrare a sa, Meditaţiile, temelor ambelor polemici ale l ui Mersenne, însă aceasta s-a întâmplat mult mai târziu. -

-

Î n timpul şederii la Paris, Descartes trebuie să fi urmărit cu aten­ ţie controversele privind ateismu l şi scepticismul, însă probabil că nu s-a implicat. Mai târziu, după ce pescartes a p ără sit Parisul, Merse=e observa că acesta s-a ţinut la curent cu dezvoltările u lteri o are ale dez­ baterilor, mai ales cu cele legate de scepticism. Î ncepând cu sfârşitul celui de-al doilea dec eniu al secolului al XVII-lea, Mersenne i-a fost lui Descartes atât principalul corespondent, cât şi editor şi recenzent, reprezentant literar, secreta r şi- colaborator ocazional în munca ştiinţi­ :fică. Î n plus, Mersenne l-a ajutat proba bil să cunoască, în perioada in care a locuit la Paris, oameni de ştiinţă şi matematicieni locali. Descartes � în c ep u t legături de prietenie în această perioadă şi cu alţi clerici şi a fost neîndoiellllc influenţat de ei. Guillaume Gibieuf, un membru al nou în:fiinţatului Oratoriu din Paris, l-a aj utat pe Descartes să-şi formeze unele dintre opiniile referitoa re la voinţa divină şi umană. Intervenţiei


Descartes

lui Pierre Bemlle, un cardinal ataşat Oratoriului, i se datorează faptu l Descartes a promis să se dedice reformării fil o so fie i.

ca

Intervenţia lu i. Bhulle a fost de t erm in a tă de un d is c urs impresio­ nant pe c are Desc artes l-a ţinu t atunci când a fo st invitat să-şi prezinte opinia despre o prelege re care critica filosofia scolastică. Prelegerea fuse­ se ţinută de un chimis t numit Chandoux în faţa unei a u di enţ e din c a re făceau parte atât Desc artes cât şi Berulle, în sediul din Paris al N unţiu ­ l\li Papal, probabil în toamna lui 1627. Chandoux a vorbit convingător şi a c â ştigat simpatia tuturor celor prezenţi, cu excepţia lui Descartes. B emlle l-a invitat pe Descartes să răspund ă , ceea ce el a şi făc ut, într- un d is curs atât de sclipitor, încât i-a câştigat pe toţi de partea sa. Descartes era de acord cu Chandoux că e ra nevoie de ceva c are să ia locul filosofiei scolastic�, dar el a rgume nta că orice doctrin ă ar înlocu i- o ar trebui să fie ghid at ă de o metod ă de raţionare a ptă să c o n du că la c e rti tu dine, nu doar la concluzii p r o b a b i le. Descartes şi-a ilustrat p ro b a b il metoda p refer a tă , căci, evocând acel disc u rs într-o scrisoare din 1 6 3 1 , el îi r e a mi nte a c uiva care fusese prezent, lui Etie nn e de Villebressieu, că "ai văzut. .. două re­ z ultate ale minunatei mele reguli de m e t o d ă naturală în disc uţia la care am fost o biigat să particip în p re z enţ a ... tuturor a celo r oameni mari şi învăţaţi, adunaţi în Palatul N u nţiului" (1 . 2 1 2) . Probabil că această pre­ zentare a lui D e s ca r te s a iscat zvonul că el descoperise noi fundamente pentru filo s o fi e.

La scurt timp după prelegerea lui Chandoux, Be ru lle l-a întâlnit pe şi i-a smuls p ro mi si u ne a că se va dedica reformă­ ri i filosofi.ei în aco rd cu no u a metodă. Descartes şi-a ţinut promisiunea concentrându-se. asupra elaborării Reguli lor. Sarcina de a - ş i prezenta me­ toda şi de a o a p lica în afara matem.a t ic ii fusese în orice caz p e agenda sa de multă vreme, aşa că acum nu se angaj a într- o într ep rin dere nouă, ci lua de c i zia de a duce l a î nd eplinire u n p l a n m a i vechi. Totuşi, Descartes a făcut a c u m ce v a pentru a se pregăti de munca sedoasă. Din iarna lui 1 627- 1 628, el a înc e put să ducă o viaţă retrasă, p ă răs i nd cercmile mOll­ de ne din Paris în c a re îşi petrecea ti m p u l atunci când nu t'ra angajat în sc urte perioade d e activitate ştiinţifică. A fQst în cep u tu l unei peri o a d e in care a trăit mai mult în iz o lare, care a ve a să î n ce a p ă cu ade vărat o da tă cu pl eca rea sa în Olanda în toam n a lui 1628. D escarte s î n p a rtic u lar


Capitolul 7

Fizica tăinuită Abia întors în ţara unde, în

1 6 1 8, începuse deşteptarea

5a

lă, Descartes simţea, probabil, povara aşteptărilor pe care

intelectua­

l� aveau alţi fuseseră

oameni de la el. Nu doar Berulle, dar şi alţi oameni d in Paris uimiţi de talentul său şi aşteptau

acum să vadă ce

va

produce. Descartes

s-a ap uc at să va lua mai mult de câteva

incepuse şi apoi abandona se la Paris câteva tratate. Acum scrie o scurtă carte despre care credea că nu îi luni.

intrerupt, stabilindu-se al Olandei, a p ro a p e de Fra­ ne k e r. Acolo, potrivit unei scrisori c ăt re M ersenne din n o i e m b rie 1630 a început "un mic tratat de metafizică ... in c a re încerc În principal să demonstrez existenţa lui Dumnezeu şi a s u fl e t el o r noastre atu nci când sunt separate de corp, de unde decurge imortalitatea lor". Micul tratat de metafizică a avut soarta multor altor bucăţi de lucr:iri anterioare: a fost lă s at neterminat. Pentru o vreme, în mai 1 63°, l ui Descartes pa re să-i fi surâs ideea de a aduna ceea ce scrisese Intr-un Răspuns la o carte păd­ toasă", favorabilă, probabil, ateismului, pe care Mersenne i-o menţioilase Şi-a luat precauţii deosebite pentru a nu fi

până în s e p te mbri e

1 629 în nordul

extrem

..

în corespondenţă, da'r şi acest plan a fost abandonat. Un alt proiect la care s-a inhămat D escartes curând după sosirea sa

in Olanda l-ar fi cruţat de nevoia de a scne pentru

el depin dea de

colaborarea

publica, însă

unui construc.tor parizia n de instrumente,

Jean Ferrier. D e scarte s a încercat din greu să-I v ină în Olanda, tlimiţându-i detalii despre

lentile p e ntr u telescop, pe

a

o

ademenească

pe Ferrier

maşină indntătoare de tăiat

care o cOţlcepuse. Dacă rn:lşir�" şi lentilele ' ar produse, ele i-ar fi asigurat i mediat o reputaţie lui Descartes. Însă Ferrier nu a putut fi c o nv in s să se mute in Olanda, iar planul construirii acestei maşini a fost abandonat. fi fost


Descartes

_______ ___

Al tre i le a proiect la care s-a înhămat Descartes a fost mult mai am­ b iţio s Î n diferite forme, acesta i-a dat de lucru pentru tot restul vieţii. Î nce pând cu 1 629, D e sca rte s a lucrat la un vast trat a t care urma să pre­ .

z i n te principiile unei explicaţii unitare a tuturor fen omenelor n atur al e. Această lucrare a fos t p u b licată doar după moartea sa, p ri ma parte sub titlu l L umea sa u Tratatul despre L umină, ce a l altă ca Tratatul despre Om. Î n timpul vieţii sale, teoriile fizice de tipul celor d ezv ol ta te în prima par­ te a imp ună to rulu i tratat erau interzise de Biserică. Hotărârea de a tăînu i această p arte l-a făcut să ascundă şi Tratcdul despre Om. Însă D e s c art e s nu a aba n donat niciodată acest al tre i le a proiect. Atunci când nu s-a ocu­ pat propriu-zis de s c rie r e a tratatului, Descartes a depus eforturi pentru a public a o ve rsiun e cenzurată a fizicii pe care o conţinea acesta. '

Când Desc artes a în ce p ut să s c ri e Lumea în 163°, el nu s-a gând it că îi va lua mult timp să producă p ri nc ipi i le ·teoriei a s u pra naturii. Plănuia să aibă tra tatul gata de expediat prin poştă lu i Mersenne la Începutul lui 1 633. În fapt, lucrarea nu a fo s t terminată la timp, a s tfe l că În iulie 1 633 Încă Îi a du c ea corecturi. M ai rău, când, în sfârşit, manuscrisul era gata de tipar, D e sc a rtes a auzit că G alilei fusese condamn at de I n chiz iţie la Roma p entru răspândirea Învăţăturii despre mişcarea Pământului (în luc rarea sa Despre cele două Mari Sisteme'. ,al Lumii) . L um ea conţinea o " "ipoteză despre mişcarea Pământului ca re n'1:l putea fi tăiată Tară a strica tot restul cărţii. Tem ân du- s e să nu împăr.t�.şe ască soarta lui Galilei, D es­ ' ca rtes i-a scris lui Mersenne în 1 634 că nu va publica lucrare a.

s-a bucurat de un s o i de viaţă postumă. Î ntre a ga Parte a Cin c ea dm Discurs este consacrată prezentării ei şi lucrării care urma să o însoţească, Tratatul despre Om. Mai târziu, D esc a rte s avea să includă o bună parte din te x tul Lumii în ale s a le Principii ale Filosofiei. Lumea

Din versiunea originală c are s-a pastrat şi a fost p u blic ată după moartea lui Descartes este limpede că În Lumea el s-a abţ in ut să afirme doctrina miş c ării Pământului. Aici a fost aj utat de forma literară a tra­ tatului. Ca şi în Discurs, care a apărut la trei ani după ce L umea fus e s e tăinuită, Descartes p retindea că povesteşte .doar o ficţiune o istorisire despre me can is me le unui univers imaginar, deşi unul identic in to a te aparenţele cu lumea fizică reală. -


Fi zica tăinui tă

C a p ito l e le 6 şi 7 din L llInea oferă o descriere a acestui univers ima­ ginar şi a l e gilor care îl guvernează. D e sc art e s îşi invită mai întâi cititorii să se gâ n de a s c ă la Univers ca extinzându-se dintr- un punct al s paţiu lui imaginar în toate direcţiile, ca un ocean atunci când îl v e z i dintr- un p unct de pe el, foarte îildepărtat de continent. Apoi ni se c er e să ni-l imaginăm pe D u m neze u creând un fel de materie nedeterminată care umple to t a l orice parte a spaţiului. Ideea unui univ ers absolut plin a fost ela borată cu predil e cţie în fi z ica carteziană. Descartes ştia că e a ofensa învăţătura tradiţională ŞI gâ ndire a comună. Ea l-a c o ndu s, de exe mp lu , să postuleze o materie subtilă, imperceptibilă, în or ic e parte a s p aţ iu lui în c are nimic vizibil sau t a ngib i l nu se prezenta simţurilor. D escartes c on s ide r a, to tu ş i, că era ma i p u ţ in dificil să susţii ipoteza unei forme imper­ ceptibile de materie decât să afirmi p rin c ipiu l a versiunii naturii faţă de vid, care trebuia i n v o c a t pentru a explica anum ite fenomene, dac ă ideea unui un i v er s plin era res p insă. El a afirmat că materia ocupă tot sp a ţiul iar părţi le ei sunt în mişcare co nsta ntă Mişcarea în orice parte a uni­ versului in s e mn a schimbarea insta ntanee de locuri între două porţiuni de materie din acea partţ a universului. Descartes c re de a că, în timpul acestor schimburi instantanee, materia se m işc ă în cercuri sa u inele. I de­ ea era ca un corp in mişcare să nu împ ingă din c a le a sa toată materia, ci doar atâta câtă avea ncv qie pentru a umple spaţiul pe c a re îl eliberase şi p e ntru a comp leta calea circulară care pornea de la poziţia c o rpului care se mişcase iniţial. i n Lumea, această mişcare circulară este comparată cu mişcarea u n u L pe ş t e în a d â n cul unui bazin: bătaia aripii peştelui dislocă doar apa din jurul ei, n.u toată apa din bazin, iar apa dislocată va umple s p aţiul pe care p e ş tele îl eliberează în mod c onti n u u "

­

"

.

.

Descartes a stipulat că natura materiei din universul său imaginar tre b uia să fie c o mpl e t inteligibilă; ea nu ar fi p utut să aibă vreo ca li tate sau să îmbrace vreo formă c a re să nu fie limpede pentru intelect. in spi­ ritul acestei stipnhlri, el a asumat că u n ive rs ul său i ma ginar era lipsit de: "formele pământului, focului sau aerului sau de orice altă formă mai specifică, precum acelea ale lemnului, pietrei sau metalului. Să pre­ supunem }i că el este lipsit de calităţile de ume d, uşor

sau

a

fi cald,

rece,

uscat sau

greu. şi d(: a avea gust, miros, sunet, culoare, lumină


Descartes

sau

orice altă asemenea calitate în natura căreia s-ar putea spune că

exista ceva care nu este cunoscut cu claritate de oricine." (1 1 .33) "

În excluderea tuturor acestor lucruri, e l s - a sprij init p e argumente prezentate la înc ep utu l Lumii, argumente care aveau drept s c o p să arate că atât ideile obişnuite despre forme şi c ali tăţi, cât şi învăţăturile scolas­ tice dt:spre acestea erau înconj urate de multă ob scu ritate . După c e spune cum n u poate fi m a te ri a din u ni ve rs u l său imagi­

nar, Descartes sp e cifi c ă formele pe care a c ea s t a le p os e dă . Ea "poate fi

divizată în atât ea părţi, a vâ nd atâtea forme câte ne putem imagina şi. . . fiecare dintre aceste părţi este aptă pentru toate mişcările pe care l e putem concepe" (1 1 .34) .'0 E l l e cere cititorilor săi să a sum e o dată cu el că ma teria pe care o de sc rie nu este doar aptă să fie divizată şi distinsă, ci că Dum.!leZeU chiar o divide şi că o rica re dintre diferenţele pe care EI le . creează în ea cons t ă din "diversitatea mişcărilor pe c ar e El le dă părţilor ei", adică în diversitatea vite ze lor şi direc ţi il o r mişcărilor părţilor. Descartes continuă p rin În care materia se

a

de sc rie drep t ..l egi ale naturii" trei m odu ri

poate comp o rta, dat fiind că ea posedă l u ngi m e, adân­

cime şi lăţime şi părţi de anumite forme mişcându-se cu v it ez e diferite. Prima l�ge 's p un e că dacă nu au loc coliziuni cu o altă parte, fi ec are parte' a

materiei îşi p ăstre a z ă forma, mărimea, starea de mişcare sau de repaus

pe care le are de la în c e p u t. A do u a lege susţine că o parte de materie poate dobândi doar atâta mişc ar e prin c o l i zi un e câtă a fost p ie rdută de partea care a intra t în coliziune cu ea. A tr ei a lege spune că mi ş c are a

oricărei părţi de materie tinde să fie rec tilinie , chiar dacă în fap t este

circulară sau c u rb ă, datorită coliziu�ii. Po tri vit

Lumii,

nicio proprietate

cu excepţia întinderii sp aţiale şi a mişc ării nu trebuie atribuită m a terie i p ent.ru a da s e am a de e fe ctele o bservate În l ume a

inanimată şi nici nu "

tr,�bu.i.e specihcată vreoJe ge în p lu s faţă de cele trei fundamentale pentru . a d esene cele mai generale fapte di n natură: diviziunea, de form are a şi

a('umularea m at eri e i în u rm a unui impact, precum şi c: re ştere a şi des­

creşterea mişcării. '9

20

Lumea, p. 49. Ibid.


Fizica tăinuită

Deşi Descartes ii atr i b u ia materiei atât întindere cât şi mişcare, doar i ntinderea - organizarea in s pa ţiu l

tridimensional - era

as umată ca esen­

pot

aibă părţi în mişcare, fi di�:inse prin mişca­

re, atunci fa p tele naturale pe care le observăm' ar fi

predictibile. În speţă,

ţială.

El nu

a s p u s niciodată că materia ar tre bui să

ci a susţinut că, dacă materia ar avea părţi el a s u sţinut

care

dacă părţile de materie intr- I Jrl spaţiu lipsit de vid ar fi.

d i s ti ns e prin variatele lor mişcări circulare, faptele ar fi exact a celea pe

traiectoriile şi v ite z e le Descartes drept urme ale unei mişcări circulare asemănătoare acţiunii unui vârtej îu materia cerească. Astfel, p lanete le ar fi antrenate de un vârtej cu centrul in Soare. Mai local, un alt vârtej ar a ntre na Luna în jurul Pământului. Mişcarea locală în vârtej explica de ce obiectele de pe suprafaţa terestd nu erau proiectate tan care le observăm. Faptele astronomice, precum

planete1or, au fost considerate de

­

genţial de mişcarea Pământului: acţiunea v âr lcj u lui obiectele

de la

s up ra fa ţă

graviteze in j urul

ar

c entru lu i

determina toate vârtej ului (cen­

trul Pământului) . La fel, în loc să fie p r oi ec ta t e în spaţiu de

în j uru l

mişcarea lor

Soarelui, planetele ar gra vita către centrul propriului LOT vârtej .

Aceste teze despre mişcarea planetară s unt cele

care

l-au făcut pe

Descartes să se teamă că ar

ofensa Inchiziţia de la Ro ma. Singura doctri­ c are avea aprobarea Bisericii pentru a fi studiată era cea pe care sco­ lasticii o preluaseră de ia Ari s to tel Ea susţ in e a că Pământul eSTe centrul fix al sferei ce re ş ti L umea cor..ţ inea şi :llte' d1rmaţii CHe nu ar fi fos t pe placul ohcialilor Bisericii Romano-Catolice. Ea stipula, spre exemplu,. că o d ată ce Dumnezeu i-a dat materiei mişcările ei original e, El nu ar mai nă

.

.

inter v e n i în cursul naturii, ci i-ar

susţine doar operaţiile prin cele

leg i ale naturii. Cu alte cuvinte, nu

ar

e x is t a

trel

miracole ca re să Jbată c ursul

naturii. O asemenea teză ar fi fo s t suficientă pentru a s u s ţi n e acuzaţia de necredinţă.

Pentru a-şi face acceptabilă fizica, el trebui;.! fie să o reviz uiască într - u n mod care să satisfacă Biserica, fie să.-i ma,ch,�ze consecinţele,

fie să ridice întreaga doctrină pe

n işt e principii cărora niCi cel mai ha­

aduce o bi e cţi i În cele din urmă, în Meditaţii şi Principii aie FilosaJiei, d a ales a treia cale . A în c erc at să arate că o cunoaştere ştiinţifiCă a lumi i fizice depindea de o minte sau un suflet distinct de corp, o minte S 'I Lt un suflet c a re trebuiau bo tn ic dintre criticii săi religioşi nu le-ar

fi

putu t

.


Descartes

să îl cunoască pe Dumnezeu înainte s.ă înţeleagă principiile unei fizici corecte, însă, pe termen scurt, :el· ·s -a· rezumat la relatarea selectivă conţinutului

a

Lumii şi la o expuner_e .sugestivă, dar schematică a metodei

sale ştiinţifice.


Capitolul 8

Trei mostre ale unei metode După ce a decis s ă llu-şi publice cont rib u ţii l e din fizică, l a rândul său

Tratatul despre Om, pe care Descartes îl c onc ep u s e ca un fel de continu­ a Lumii, tre bui a pus de o p art e. El trata des p re natura oamenilor sau a omologilor lor de pe pământul imaginar descris în t r at a tu l de fizică. Cartea av ea o struct\:lră simp lă. Descartes p l ă nu ia s ă de s crie mai înt â i " co rpul [u m an] în mo d separat; ap o i sufletul, tot în mo d separat; şi în a re

cele din u rm ă modul

('um

aceste două naturi ar fi trebuit să fie alăturate

şi un it e pentru a c on s t itu i oameni care să ne semene " (1 1 . no) ." Unele p ă rţi ale descrierii c orp u lu i în mod in de pe nde nt se b a z au "

"

. pe un tr at at de optică pe c a r e Descartes îl elab o r as e încă din 163°' Acest text de s pre optică a fo s t acum scuturat de p raf şi, probabil, de z v o lt at;

prin 1 6 35, el aj unsese într-o form ă publicabilă, sub titlul Dioptrica. Un alt e se u, plănuit încă din 1 629, care trat a, printre altele, d esp re "cauzele vânturilor şi tunetelor" şi d espre "culorile curcubeului" a fost p re gă tit sub titl u l Meteorii. Descartes : nte nţ i on a să publice a m b e l e eseuri ca mostre

ale metodeisale. Un Discurs s e p a ra t - pseudo-autobiogra fia menţiona tă

anterior - trebuia să prezinte metoda însăşi, în ti m p ce apl ic aţi ile ei s e aflau în c el e două eseu�i. În tim p ce Metearii se afla la tipar, p ro b abil pe la sfârşitul a�ului 1 636, se presupune c ă Descartes a s c ri s Geometria c a ·

al treil e a exemplu al m e tode i sale. La sfârşit a scris Discursul as upra metodei. C el e patru lucrări au fost adunate şi p u b h c a te într-un singur

ur.

volum in 1 6 37. Forma literară 'a Discursului şi Eseurilor a re z ol v at multe dintre pro­ blemele care-l reţinllseră înainte pe Descartes să p ubl ic e I se părea greu .

să combine mai multe bucăţi mai scurte într-un fel de album s au portofoliu al c elor mai bune re zu lt ate ale sale. Descartes nu voia să rişte ofensarea Bisericii: planul

să scrie lucrări voluminoase: fo rm atul ales

" Lumea, p. 1 1 3-

a

facut posibil


Descartes

dezvăluirii unor mostre risipite din opera sa îi permitea să-şi facă publică metoda rară să-i dezvăluie aplicaţiile controversate legate de mişcarea pla­ netară. Î n fine, el ştia că admiratorii săi din Paris îl aşteptau să dea la iveală lucrări din care întrevăzuseră câte ceva în anii '20 şi că ei nu ar fi dezamă­ giţi de eseuri de optică, geometrie şi meteorologie. Descartes cola borase cu Mydorge şi M ersenne la Paris în studierea refracţiei, iar subiectul era tratat cu succes în care o

Dioptrica. Maşina de tăiat lentile pentru telescop pe

descrisese în scrisorile către Ferrier era şi ea specificată în carte. Pro­

blemele de geometrie ale căror soluţii le arătase în particular lui Mydorge şi Hardy la Paris era u prezentate în detaliu în Geometria. Î n fine, Meteorii taceau publice ipoteze pe care Descartes se pare că le formulase înainte să înceapă lucrul la

Lumea, poate atunci când se afla încă la Paris.

o scrisoare din februarie 1637 arată că M ersenne îl îndemna pe Discursul pentru ca publi­

Descartes să-şi publice şi fizica împreună cu

cul să nu fie ţinut pe o perioadă nedefinită în aşteptarea a încă vreuneia din lucrările sale. Descartes

a

g

respins su estia în mod elegant. Nu renun­

ţase la speranţa de a-şi publica fizica, însă dorea un climat intelectual favorabil şi credea că Discursul şi Eseurile vor aj uta la crearea condiţiilor adecvate. Î ntr-o scrisoare lămuritoare ataşată uneia dintre copii, pe care a

transmis-o unei p ersoane particulare, el scria că "adevăratul scop" al

publicării lor era să pregătească drumul fizicii sale. Ce conţineau

Eseuri le? Di optrica ataca tem ele luminii, vederii şi a

mijloacelor artificiale de

a

spori puterile vederii umane şi a fost numită

"dioptrică" deoarece trata mai mult despre refracţia luminii decât despre reflecţie c.catoptrică") . Natura luminii fusese discutată pe larg la sfâr­ · şitul Lumii. Î n Dioptrica această temă ocupa ,primul capitol. Descartes a solicitat comentarii, întrebări şi o biecţii referitoare la toate cele trei eseuri: probabil sp era să primească o invitaţie de a elabora teoria luminii din

Dioptrica astfel încât să aibă un pretext pentru a publica texte din

Lumea drept replică.

Primul capitol din Dioptrica este mai degrabă timid când e vorba să se pronunţe În pri vinţa naturii luminii: "nu voi încerca să spun care este adevărata ei natură. Cred că va fi de ajuns dacă voi folosi două sau trei comparaţii..." (6.83) . Descartes compară trecerea luminii prin


Trei mostre ale unei metode

transparente, precum aerul, cu acţiunea corpurilor rezistente asupra ba ston ul ui unui orb. El compară, de asemenea, cauza apariţiei culorilor cu mişcările pe care le dobândeşte o bilă atunci când ricoşează din suprafeţe de texturi diferite. Aceste co mparaţ ii erau un mod de a masca faptul că el accepta o formă de e x p l icaţie în care toate aparenţele senzoriale erau reduse la contactul dintre corpuri în mişcare. Uneori comparaţiile lui au fost nefericite. Ele l-au determinat să susţină în mod incorect că, cu cât un mediu este mai dens, cu atât lumina trece mai repede prin el. Filosoful britanic Hobbes şi matematic ienii francezi Fer­ mat şi R o b er v a l au adus imediat obiecţii la această implicaţie a teoriei optice a lui Descartesm dar şi a lto r sugestii pe care această teorie le făcea cu privire la natura luminii. corpuri

Comparaţiile de la începutul Dioptricii erau destul de exacte, to­ a-i permite să formuleze legea sinusurilor unghinrilor de refracţie," c are determină în general modul c um este abătută o rază de lumină în fu ncţie de densitatea mediilor prin care trece. (N u este limpe­ de dacă Descartes a descoperit in mod i ndepend ent legea sau a preluat-o de la o mul de ştiinţă olandez Snell, c ăruia îi este de obicei atribuită.) Următoarele ca p ito l e ale Dioptricii tratau despre structura ochiului, per­ ceperea d ista nţ ei şi despre form el e şi aranj amentele opti m e ale lentil elor pentru observarea obiectelor foarte îndep ărtate şi a celor de dimensiuni microscopice. tuşi, pentru

Meteorii e ste împ ărţită în zece discursuri p e o varietate de suhiecte: corpuri terestre, vapori şi aburi, natura sării, vânturilor, norilor, a cur­ cubeului, a ză p e z i i , a grindinei şi a altor câtorva fenomene. În afară de teoria curcubeului, al doilea dintre cele trei eseuri este remarcabil mai

prin caracterul economic şi unitar al explicaţiilor pe care le ofe­ Lumea, D esc artes Încercase construirea unei lumi imaginare uintr-un fel de materie că re ia îi atri b ui a doar mişcare, volum, formă şi o anumită configuraţie a părţilor. În Meteorii, el îşi propunea să ales

ră. În capitolul 5 d in

Conform Encyclopaedia Britannica 2008, "Legea lui Snell" afi rmă că 11/ n, sin a/ sin a" unde n, şi n, sunt indicii de refracţie ai celor două medii, iar a, şi a, sunt unghiul pe c a re îl face raza refractată şi, respectiv, raza incidentă cu verticala (normala locului) (n tr.) . 2l

=


Descartes

explice anumite grupuri de fenomene mai specific e pe aceeaşi bază. Nu era singurul care avea să încerce acest lucru. G alil ei şi, mai târz iu', Boyle şi Newton au avut la dis p oziţ ie aproape ace lea ş i instrumente co ncep tu ale. Meteorii erau astfel doar un exemp l u de exp l icare a unor fenomene prin m a te ri e şi mişcare, numai că D escart e s tindea să considere această formă de explicaţie ca fiind doar a sa. Aşa cum i-a arătat lui Jean-Baptiste Morin, un profesor d e la College de France din Paris, într-o re p li c ă la obiecţiile a c e stuia la adresa Meteorilor: ­

,lrebuie să-ţi aminteşti că in toată istoria fizicii oamenii au încercat doar să-şi imagineze nişte cauze pentru tară să

a

explica fenomenele naturii,

fi reuşit vreodată. Compară ipotezele

mele cu ipotezele altora.

Compară toate calităţile lor reale, formele lor substanţiale, elemen­ tele lor şi celelalte nenumărate ipoteze ale lor cu unica mea ipoteză că toate corpurile sunt compuse din părţi ... Compară concluziile pe care le-am obţinut din ipoteza mea

-

cu privire la vedere, sare, vân­

turi, nori, zăpadă, tunet, curcubeu ş.a. m.d. - cu ce au deriv at alţii din ipotezele lor despre aceleaşi subiectel " (2. 1 9 6)

El

fizi c ii

susţinea aşadar că res p ing e singur tot instrumentarul

dep ă şi t

al

scolastice.

Tipul de explicaţie respins de Descartes consta în a reduce propri­ lucrurilor individuale la naturile sau formele care Taceau ca indivizii să aparţină unui g en mai degrabă decât altuia. Teo­ ria-cadru adecvată acestei forme de explicaţie a s u m a că natu ra este în mod inerent ordonată şi stabilă şi că fiecare gen de l u cr u avea un mod propriu şi caracteristic de a se comporta şi dezvolta, care se datora na­ turii sale. Astfel, era propriu pentru pi etre s ă cadă către c entru l univer­ sului deoarece aşa era natura pietre lor. N atu ra ma t er ie i c e re ş ti era să se rotească re gula t şi etern în loc, iar natura ghindelor să se tcansforme în stej a ri . Cu excepţia a ceea ce se î n tâ mp la în mod accidental o b iectelor observa b i l e , tot comportamentul lor t re b u i a redus la o formă sau natură fundamentală şi stabilă, vare era diferită pentru fiecare tip o bservaţional distinct de luc ru. Dacă c om p o rta m e ntu l unui lucru nu putea fi redus la forma sa, acest fapt trebuia să se datoreze materiei din c are era fă cu t sau scopului pe care avea să-I servească atunci când de venea un sp e ci men etăţ il e observate ale


Trei mostre ale unei metode

_ _________

co mp l e t dezvoltat al genului său. Proprietăţile nou-observate ale sub­ sta nţe lo r trebuiau exp li c ate ad hac, suplimentând calităţile şi formele pe care acele sub stanţe se presupunea că le au de l a natură. Acest fel de ex p li c a ţie ad hac a fost ridiculizat în pnvestea doctorului lui Moliere, care ex pl ic a puterea opiului de a adormi oameni atribuindu-i acestuia o însuşire dormiti vă ascunsă. Descartes îi spunea unui corespondent în 1 642 că, fără să fi ne gat sau res p ins în Meteorii aceste însuşiri sau calităţi, el le "găsise pur şi simplu superflue in ela borarea ex plic aţ iil o r" (7-491) . "Unica ipoteză" folosită în loc a fost cu mult mai fructuoasă decât scolastice referitoare la forrile şi calităţi, aşa cum se arată în Meteorii. La încep utul cărţii Descartes ex p li c ă, recurgând doar la forma şi a ranj a m e ntu l părţilor materiei, cum pot fi formate corpu ril e solide şi fluide. Pentru a exp lic a propagarea lumin ii, el p o stu le a z ă o materie foa r­ te fină şi subtilă, inaccesibilă simţurilor, dar î m p răştiată printre părţile sau "porii" foarte mărunţi ai oricărui corp, fluid sau solid. Această mate­ rie p roduce cu atât mai multă căldură cu cât este a gitată mai energic de razele Soarelui. Descartes menţ ione az ă această ipoteză p e ntru a explica de ce s imţi m că z iua e mai cald decât noaptea şi de ce e mai cald pe mă­ sură ce te apropii de E c u a to r. Şi alte i pote ze pe care le propune invocă această materie foarte fină şi subtilă. Spre exemplu, agitaţia materiei s ubt ile în p or ii corpurilor, este cauza pentru care mici p ărţi ale acelor corpuri se detaşează şi se ridică în aer: a�<l se face că există v a p o r i. S area este co mp usă elin p articule lungi, rigide care nu se evaporă când sunt pu s e în apă: ele sunt p ;ea grele şi infiexibile pentru a rămâne în a e r. Apa sărată poate fi des ă rată dacă este trecută prin nisip, deoarece particulele de ni s ip o bstrucţionează p arti cu le l e lu ngi şi rigi de de sare, p erm iţâ n d doar ap e i să treacă. A c estea sunt i l us tr â ri ale fenomenelor e xp l i cate sis­ tematic în primele "discursuri" din lVletearii. a sumpţii l e

Nu tot ce se spune

în aceste părţi ale

cărţii e ste corect. N ici pe dacă este mal întâi fiartă este fals, iar u ne le dintre "explicaţiile" lui Descartes su nt uşor de resp ins experimental. A reuşit Însă mai bine cînd a a tacat subiectul cu rc u b e ului , deoarec e n u trebuia d e c ât să p un ă la lucru cunoaşterea l e g i i re fr a c ţ i e i pentru a explica forma cÎrcu lară a curc ubeulu i, dacă nu şi ordinea şi aranj amentul culorilor. departe. "F a p tul

"

că a p a

îngheaţă mai repede


Descartes

Explicând scopul pe .care îl serveau n ec a re dintre Eseurile s al e

(9B.1 5) , D e s c artes

a spus că

Dioptrica. atrăgea atenţia asupra unei te hn ic i

p ro fit a bil e (tehnica construirii telescoapelor) pe c ar e ştiinţa sa o făcea p o s ib ilă , în timp ce Meteorii avea rolul de a arăta, in l e gătur ă cu te m e

tratate de obicei de fizica scolastică, ce a v ant aj e s-ar obţine prin folosirea unor noi ipoteze. "Î n nne, în· Geometrie, am încercat să demonstrez că am descoperit mai

m

ul te lucruri: .care până atunci fuseseră necunoscute ... "

(98. 1 5) Descartes a crezut că ce le mai bune rezultate puteau fi găsite în al treilea eseu. Unele dintre ref9rmele notaţiei matematice şi dintre con­ cepţiile despre ridicarea la p ătrat , cub ş.a.m.d. care s-au impus ulterior, au fost deja menţionate in .legătură c u Regulile. O altă inovaţie era de­ scrierea unei maşini de trasat c urb e - des pr e care înainte se credea că sunt imposibil de descris . cu aj utorul instrumentelor pur geometrice,

care a fo st num ită " m ec anic ă�' .şi nu "geometrică", exact din acest motiv.

Descartes a arătat că multe {iguri "mecanice" pot fi, de fapt, asimilate celor geometrice. A oferit şi o teorie co mpl etă a e cu a ţiil o r şi a tehnicilor de a re pre zenta linii şi figuri p.ri.p ecuaţii. Relaţia dintre teoria carteziană a ecuaţiilor şi c e le ale prepecesorilor săi a devenit subiectul unei lungi dispute intre Descartes şi alţi matematicieni. Este o afirmaţie general acc eptată că D esc arte s a făcut Geometria şi metoda ei să pară mai ..c;,Q,wp licate decât era necesar, încercarea de a se a si gura astfel împ otriva .furtului tehnicilor sale, însă acest fa p t i-a împiedicat pe mulţi să-i aprecieze reformele. Cititorii Geometriei ar fi fost în m o d sigur convinşi. c;I Descartes era un matematician de geniu: el a reu ş i t, printre altele, pentru p rim a dată, să soluţioneze o problemă a geometrului a nti c Pappus. lns.ă metoda generală pe care o propunea Descartes in carte a fo st bine disimulată. Ea i-a p e rp l ex a t pe unii mate­ maticieni foarte înzestraţi, , inclusiv, se p a re , pe cel c are i-a propus pri­ mul lui D escartes să rezolve problema lui Pappu s .


Capitolul g

o nouă "logică " .

Dioptrica,

Me te ori i şi

Geometria nu au fost tratate de sine stătătoare, ci

ilustrări a l e unei noi meto d e de raţi o na r e în ştiin ţe Descartes a crezut ' că me to d a va fi a d e c v a tă pentru a p r o duc e o fizică c o mp let ă, dar nu a .

afirmat aceasta în mod e xpl ic it de multe ori. A sperat ca potenţialul metodei să rei a să cu li mp e z ime din ex p lica ţia e i gen era l ă şi din ap li că rik

ei in Eseuri. A fost prea optimist. Eseurile s-au d oved it controversate, iar ex p li c area metodei li s-a părut unor c itit o ri insuficientă şi c irc ula r ă . Aşa

cum vo � ve dea ,

din urm ă şi-a dat şi el seama că este ne vo i e să ump le g o lu ril e cu p rin c ip ii din metafizică. în cele

forma unei prefe ţ e la Eseuri, numită conduce bine raţiunea şi de a căuta adevă­ rul în ştiinţe, c uno s cută mai bine ca Discurs asupra metodei. Cartea tre buia să po a rte iniţial un titlu dife rit şi uşor provocato r, Planul unei ştiinţe universale capabile să ne ridice nattlra la cel mai înalt grad de perfecţiune. Sfătuit de M e rs enne să-şi intituleze cartea Tratat despre metodă, D e s c a r tes s-a hotărât în c e l e din· urmă pentru " Discurs", insistând că acesta nu era a tâ t un tra ta t, cât u n a vertis me nt sau o a nunţare (ams) a metod ei Expunerea metodei sale a luat

Discurs asupra metodei de a ne

­

­

"

care se va găsi în Eseuri.

"

"

"

Arest "a vertisment" av e a o formă neobişnuită . F idel sc o pu l ui lui a aj unge la cei "neinstruiţi", el a fost scris în fran c e z ă, nu 'în latină. Era în aparenţă o autobiografie, însă a u n ui intelectual fără nume: Discursul şi Ese urile au fost publicate ano n im . Aşa că ci tito ru l , p e lângă fa p tul că aRa că evenimentele di n viaţa a u to r ul u i erau legate u ne le de altele ca într-o ficţiune, era lăsat şi să g h ic e a s că identitatea naratorului. (Că a c e st a era Descartes avea să aRe curând toată lume a.) M ulte era u doar sugerate în Discurs, in c lusi v , aşa cum a ac c ep t a t chiar autorul însuşi, Descartes de

modul de

op erare a l metodei despre care vorbea cartea. Într- o s c ri s o a re

î ns o ţe a o co p ie a cărţii anterioară publicăni, Descartes spunea că Discurs a propus ,,0 metodă generală, pe c are nu o dezvolt de fap t pe larg" (1 .368) . care

În


Descartes

Descartes intenţiona p ro b a bil să p ubli c e Regulae sau vreun suc­ al acestei luc rări pentru o expunere c omp l et ă a m et o de i însă în Discurs el nu a formulat mai mult de patru dintre prec e p te le e i:

c e so r

,

"Primul e r a de a nu accepta niciodată ceva ca adevărat dacă nu îmi ap ă r e a

astfel În mod evident; adică de a evita cu grij ă precip itarea şi

prejudecata şi de a nu intro duce nimic În judecăţile mele decât ceea

ce

s-ar

pr e z enta clar şi distinct spiritului m e u

,

ne putând

ni c ic um să

fie p u s la îndoială. Al doilea, de a împărţi fiecare dificultate ana lizată in câte fragmente ar

fi posibil şi necesar pentru a fi mai bine rezolvate.

Al treilea, de a-mi c onduce În ordine gândurile, Înce p ând cu obiecte­ le c el e mai simple şi mai uşor de cunoscut, pentru a

ridica puţin

câte p uţi n, ca pe nişte trepte, la cunoaşterea c e l o r mai complex e şi presupunând o o rdine chiar Înt re cele care nu se su c c e d în mod firesc. Şi ultimul, de a face peste tot e n u merări atât de co mpl et e şi revizuiri a t ât de ge ne ra l e , Încât să fiu sigur că n-am omis nimic." (6. 1 8- 1 9) "

Ultimele trei pre c e pte coresp und i n mod exact re g u lilo r a c inc ea a a şaptea din Regulae, despre c are am vorbit în Capitolu1 4· Avem aici acelaşi accent pe împărţirea unei p ro ble m e in fragmente, pe prima­ tul "simplităţii" şi pe trec e r e a în revistă a tuturor datelor rele v ante ,

şasea şi

.

Ce se p o ate sp un e des pr e prima regulă dintre cele patru? Şi aceasta a m i nte şte de Regulae, a cărei re g ulă a doua s p une că Într-o cercetare "ar tre b ui să căutăm doar ac e l e o bie cte asup ra c ă r o ra m i nţile noas tre par în stare să a ibă cunoaştere certă şi indubitabilă" (1 0.362) .'4 În Regu­ lae, Descartes a identific a t "obiectele" relevante cu numerele şi figuriie aritmeticii şi ge o m etri e i şi cu demonstraţiile re ferito a re la acestea, dar, în Discurs, până şi demonstraţiile m ate m ati c ii par să se numere printre lucrurile de care e po s ibil să ne îndoim. Se p une astfel între barea dacă '3

Discurs, p.

'4

Reguli, regula a II-a.

1 22.


o nouă "logică"

a ceea ce este clar şi indu b itab il când a început să scrie, în Discurs, p ri m ul precept al metodei sale. Nu mai credea el că atunci când oamenii reflectează a su p ra matematicului, ei au înaintea minţil o r lor cele mai clare şi indubitabile lucruri posibile) Se pare că el c onti nua să considere mate ma tic ul drept clar şi indubitabil, Descartes l uc ra cu un a lt standard

d ar credea că numai in lu m ina adevărurilor despre Dumnezeu şi suflet poate fi înţe le a s ă corect certitudinea

m ate m

atic i i.

Discursul

nu nega că

matematica este c la ră, chiar foarte clară: mai degrabă el sugera că metafi­

zica este şi mai clară. Citită in c onte xt aşadar, prima re gul ă a Discursului p are să se îndepărteze de Regulae şi să asume o nouă concepţie despre ceea ce este clar şi indubitabil.

Cele patru precepte ale metodei sunt anunţate destul de pompos în Discurs. Mai întâi, Descartes sp une că ele c uprind o ..logică" cu totul nouă, care înlocuieşte silogistica lu i Aristotel, apoi se felicită pentru rea­

a fi Înlocuit ve chea logică cu un set de reguli atât de concis. Aşa cum am v ă zut dej a, această concizie s-a dovedit până la urm ă un neajuns, lizarea de

suscitând îndoieli a s up ra pretenţiei lui Descartes de a fi schiţat o metodă de să v âr ş ită . Cealaltă laudă pe care şi-o aduce ridică alte probleme. Ce avea el în vedere atunci când pretindea că metoda sa constituie nouă logică) C e l puţin că, dacă cineva nu ar deri v a într-o ce rc eta re decât concluzii permise. de p receptele sale, acele c o nc l uzii ar fi În mod verit abil demonstrate sau dovedite. Preceptele c o nstit ui a u o no uă logică d e o a rec e, în c o ntra st cu teoria aristotelică a demonstraţiei, Descartes lega c ara cte rul necontroversabil al unui raţi o T'�am e nt nu de relaţiile din­ tre formele premiselor şi c o n clu z ie i - compunerea premiselor şi conc lu ­ ziei din c o m b i n a ţ i ile adecvate de su biec te şi p redic at e -, ci de im p ac tu l pe care propoziţiile îl a ve au asupra unei minţi care se p e rfe c ţ i o na s e su­ ficient pentru a atinge nivelurile ideale de concentrare şi acceptare con­ trolată. Introducerea În lo g ic ă a c riteriil o r psihologice p rec u m caracterul d e a fi co n v i n găt o r sau ad e văra t este consideratâ a � tăz i un pas înapoi. O problemă mai puţin anacronică este însă aceea dacă demo nstraţiile din Eseuri pot fi co n s ide rate convingătoare dup ă standardele n oii logici. o


Descartes

Chestiunea a fost ridicată in coresp ondenţa lui Descartes. Me rs enne întrebat dacă el c o nsi de ra ceea ce scrise s e despre re fracţie drep.t o de­ monstraţie. Descartes i-a răspuns: l-a

"Eu cred că este, în măsura în care aşa

ceva se

poate da în a c e st do­

meniu fără o demonstrare prealab:ilă a principiilor

fizicii

cii - adică ceva ce sper să fac cândva, dar care înc ă

şi metafizi­

nu s-a

făcut - şi

in măsura În care este p os ib il să demonstrezi soluţia unei probleme de mecanică, de optică

sau

astronomie, sau orice altceva c e nu e

geometrie s au aritmetică pură. Dar să ceri demonstra ţii geo metrice intr-un do men i u care se află în sfera fizicii înseamnă să ceri imposi­

bilul. " (2. 1 3 4)

De fa p t, Discursul e s te cel care . creează aşteptarea unor demon­ straţi i în fiz ică, asemănătoare cu cele geometrice, de o a r e ce el vorbeşte de p o s i b il itate a ca " toate lucrurile care c ad în sfera cun o a şt erii umane să fie interc o nec tate în ac elaşi fel" ca a c el e la nţ uri lungi co mpu s e din " raţiona m e nte foarte s imple şi uşoare, pe care le fo l o s e sc În mod ob iş n uit geometn{ (6. 1 9; sublinie re a imi aparţine) .

în scrisorile din p er io a d a care urmează publicării Discursului şi susţine că nu e x istă un s ingur gen de dovadă s a u d e m o ns traţie în ştii nţ e şi că î n Dioptrica şi în Meteorii a experimentat un t ip în care ipotezele sunt la rândul lor d e m onst rate s a u dovedite în vir­ tutea puterii l o r explic ati ve . Este absolut rezonabil să susţii că ip ote zele pot fi "dovedite" sau demo nstr a te" în ac e st fel - atâta timp cât nu se " găseşte cineva care să fie foarte pretenţio s în l e gătură el ceea ce merită numit dovadă sau demonstraţie. Însă Descartes pro p une o nouă lo gic ă, o teorie care pretinde să ne spună cu precizie, nu într-o formă aproxima­ tivă, ce trebuie să fie considerat o demonstraţie, şi nu este l im p ed e dacă preceptele sale la să loc pentru acest tip d e demonstraţie "empirică". Eseuri lor, Descartes

Ca să accepţi un număr mare de de·m onstraţii oferite în Meteorii, de să a c cepţi că lumin-a se· propagă prin agitarea unei ma­ ter ii de un tip foarte subtil răspândită prin porii minusculi al c o rp uri lor. Este însă, de s igur, de p arte de a fi e v id ent că o as tfe l de m a te ri e există, că lucrurile de pe Pământ a u pori minusculi sa u că lumlll.a e ste transmisă

exemplu, tre b u ie


o nouă "logică"

de această materie foarte subtilă. Prima regulă a logicii lui Descartes îi îndeamnă pe oameni să-şi limiteze judecăţile doar la ceea ce este lumi­ nos de clar şi nu oferă nicio ocazie de îndoială. Această regulă pare să desfiinţeze demonstraţiile din Meteorii chiar înainte ca ele să înceapă. Descartes însuşi şi-a da t seama de problema pe �are o întâmpina metoda sa. Problema era că doar raţionamentul pur matematic putea fi privit ca necontroversabil. Odată ce un raţionament se baza pe asumpţii

extramatematice, aşa cum se întâmpla în Meteorii sau Dioptrica, el era lipsit de rigoarea necesară peiItru a-l socoti indiscutabil. Aşa cum am

văzut, Descartes îi scria lui Mersenne că această problemă nu se putea rezolva decât printr-o " demonstrare a principiilor fizicii şi metafizicii" . El avea în vedere o d e mon stra ţie teoretică. Eseurile furnizau dej a o formă inferioară de demonstraţie a principiilor sale: propoziţiile opticii şi meteorologiei care depirideau de ele explicau în mod simplu şi uni­ form o clasă largă de fapte. Se putea spera însă la ceva mai bun, deoarece era cel puţin imaginabil ca ahe principii decât cele ale lui Descartes să furnizeze o explicaţie la fel de simplă şi de uniformă a aceleiaşi clase de fapte. De aceea era de dorit un argument independent pentru acceptarea principiilor.


Capitolul

10

Necesitatea metafizicii A patra parte dm Discurs schiţează

argumentul menit să furnizeze un indep en de nt pentru fizica lui D escartes. În centrul argumentului se află propoziţia că fiinţele umane sunt creaţia unui Dumnezeu de o bu nătate absolută , care ne-a înzestrat cu o versiune a propriei lui inteli­ genţe. Dumnezeu a stocat în mintea umană un număr de gânduri "sim­ ple" care, dată fiind bunătatea Sa, nu ar putea fi fals e. Aceste gânduri le c u p rind pe toate acelea necesare pentru înţelegerea adecvată a materiei, a di c ă pentru o fizică adecvată. Î n a patra parte a Discursului, Descartes pre zi ntă raţio na m entu l prin care aj u nge la c o ncl uzi a că D um neze u exis­ tă, că este perfect şi că, prin urmare, nu ne amăgeşte. Raţionamentul lui Descartes înce pe cu descoperirea unei conexiuni necesare între faptul că gândeşte şi faptu l că există, trece la obiectivitatea necesară a ide i i de Dumnezeu şi aj unge în cele din urmă la concluzii privind capacităţile intelectuale ale creaturilor care pot avea încredere că un Dumnezeu binevoitor nu aşază gânduri simple false îna i nt e a minţii lor. sprijin

Descartes a fost nemu lţum it de modul cum a schiţat raţionamentul său metafizic în Discurs. Aşa c um a explicat mai multor corespondenţi de-ai să i, lucrarea a fost term i nată în grabă. Scria încă la partea a patra a Discursului după ce primele părţi şi două dintre Eseuri fuseseră tipărite şi era presat de editor să predea ultimele pa gini. O altă sursă a obs c u ­ rităţii acestei a patra părţi, spunea el, a fo st reţinerea fermă de a folosi anumite argumente despre care el credea că sunt necesare pentru a face mintea rec eptivă la adevăruri metafizice Într-o scrisoare din 22 februarie 1 638 el îi scria lui Vatier: .

"Nu am îndrăznit să intru în deta lii referitoare la argumentele scepti­

cilor şi nici să spun

ceva

necesar pentru a despărţi mintea de sim.turi.

Certitudinea şi evidenţa genului meu de argument pentru ex isten­ ţa lui Dumnezeu nu pot fi cunoscute cu adevarat fără distinctă

a

o

amintire

argumentelor care susţi n incertitudinea întregii noastre

cunoaşteri despre luc rurile materiale, iar aceste gânduri nu se cădea


Necesitatea metafizicii

să fie incluse Într-o carte care

femei şi,

voiam să

poată fi Înţeleasă până şi de

În acelaşi timp, să ofere subiecte

de reflecţie celor mai fine

minţi." (1 .558)

Cu toate acestea, nu doar frica de a-şi lăsa cititorii în urmă l-a re­ ţinut pe Descartes să prezinte toate argumentele necesare: el nu a vrut să ne considerat el însuşi un filosof sceptic. În a patra parte, Descartes s-a mulţumit să afirme că certitudinea existenţei lui Dumnezeu era mai mare decât aceea care privea lucrurile materiale şi o condiţie a cunoaş­ terii incrurilor materiale. El nu dorea să nege că putem avea o ştiinţă a materiei, dar pentru a explica toate acestea era nevoie de mai mult de câteva rânduri tipărite. Î n "anunţarea" metodei sale, el trebuia să se deci­ dă pentru o versiune nesatisfăcătoare a ceea ce trebuia spus.

_

Poate în mod surprinzător, având în vedere cât de puţină metafizică conţinea de fapt Discurs!tl, unul dintre cititorii săi, un om de ştiinţă ama­ tor şi supra v egheto r al construirii unor fortificaţii în provinciile franceze, pe nume Pierre Petit, a redactat un întreg pachet de obiecţii la partea a patra. El contesta asumpţia lui Descartes că orice fiinţă umană posed ă o idee de Dumnezeu şi se îndoia că, pentru a cunoaşte orice altceva, este necesar să cunoaştem existenţa lui Dumnezeu. Cei mai hotărâţi atei, arăta Petit, ştiau că Pământul, Soarele şi o mulţime de alte lucruri există. În mod oficial, Descartes a tratat cu dispreţ obiecţiile lui Petit şi nu s-a obosit să răspundă, însă - nu le-a uitat şi a făcut aluzie la ele în prefaţa Meditaţiilar. Mai târziu, Descartes avea să fie taxat şi de alţi critici ('u exemplul ateului cunoscător. Dacă Eseurile s ar fi bucurat de o primire pe deplin favorabilă, Des­ cartes nu ar mai avut nevoie să îmbunătăţească partea a patra a Discur· sului. Publicase Discursul împreună cu Eseurile pentru a crea o audien­ ţă fa \'orabilă fizicii sale. Cititorii care s-au arătat înţelegători cu teo,i::t lui despre refracţie sau cu explicaţia dată curcubeului erau dej a parţial convertiţ i la doctrina Lumii. Dar se dovedea că este mai greu decât se aşteptase să convingă lumea. Eseurile, mai ales Geometria şi Dioptrica, au atras obiecţii minuţioase cărora Descartes nu le-a putut răspunde în mod convingător. Pe tot p�rcursul anului 1 638, care a urmat publicării -


Descartes

lor, a fo s t co mplet absorbit de contro versele matematice şi ştimţifice c a re le-au generat.

pe

Între timp, teologii, de s p r e care Descartes credea că vor a proba Discursul şi Eseurile,

erau rez ervaţ i .

Mai

multe copii ale cărţii p roaspat

ti p ă ri t e au fost trimise iezu)ţilor de la Li F l e c h e, da r rez ult a t el e au fost mo d est e . Un p ro fes o r de acolo i-a scris lui Descartes că ar treb u i ,ă fie

mai ex pli c it în privi nţ a p rinc i p i il o r sale metafizice înainte de a p utea aş­

sau obiecţii. C o p ii le oferite autorităţilor bisericeşti de la Roma au fost ac cep ta te cu c ond iţia ca Eseuril" să nu fi su sţ inut mişca­ rea Pământului. Zvonuri de sp r e simpatia lui De s c arte s pentru învăţă tura proscrisă se ra s p ând i s er a la Ro ma în ciuda fa p tul u i că el t ăinuis e L um ea, iar nec es i tatea unui tratat care să demonstreze compatibilitatea fizicii lui D es ca rte s cu dogmele centrale ale credinţei catolice devenea din ce in c e mai presantă chiar şi numai din ac e st motiv. tepta c o me nt ar ii

·

Unele dintre materialele care urmau să facă parte din a c e s t tratat îi erau deja l a îndemână în fo rm a unei c ărţ i pe j um ă t ate scrise despre D u m nE'z e u şi suflet, care fusese ab an do na tă d up ă p rime l e nouă luni pe care Descartes le petrecuse în Olanda. La această c a rte abandonată şi la sp e ra nţ e le sale de a o re v iz ui şi încheia se referea D e s c a rt es într-o scri · soare către Mersenne din 1 637 în c are rec unoşt e a n E'ajunsu ri le păc�il a patra a Discursului. În cartea anterioara, spunea el, "descoperise c u m S8 d o vede a s că adevărurile metafizice într-o manieră care le fa c e mai e v i­ dente decât adevărurile g eo me triei" . Peste ce metodă dăduse Descartes şi ce inc lu d ea el sub titlul "ade­ văruri m eta fiz ice " 7 Am vorbit în tre a c ăt despre metodă, numită înde­ obşte Îndoiala M e to di c ă. Ea debuta cu hotărârea de a c o ns i der a C 3 fals . dovedit orice lucru care părea oricât de p uţ in inc �rt minţii cercet5toare. O ri c e se impunea a cce p ta t în p ofi da celor mai viguroase eforturi de a-l respinge va fi fost absolut cert. În Meditaţii, tratatul p e · care Desc artes l-a p ub lic at pâna la urmă, hota râ rea de a respinge drept fals orice era îndoielnic e ra pusă la lucru cu aj u torul unor s tran ii ipoteze sccptice. De sc a rtes se imagina aflat în st ăpânirea unui demon pu t e rni c , îr. sta re · să- i controleze gânduri l e ş i să-I facă s ă creadă do a r lucruri false. Pentru ca demonul să fie eficient în în ce rc ar e a lui de a amăgi, tr e b u i a să fie mai


Necesitatea metafizicii

presus de îndoială că el chiar îi producea iui Descartes gânduri.

Acest fa pt , că el avea gânduri, nu era unul de tipul c elor amăgitoare, inspirate de demon. Iar d a că re alita te a gâ n d unl o r sale era mai p res u s de îndoială, la fe l trebuia să fi e şi realitatea unui s ubiect al gând i ri i, a unui e u " c are gân de a De aici prima certitudine a metafizicii, c e a că gânde s c, deci exist. Ea ar tre b ui să fie adevărată chiar d a c ă toatt:' celelalte gânduri ar fi sub c o ntr o l ul unu i d emo n a măgit o r şi, di n aceasta, argumenta Desc arte s, pot fi de du se alte adevăruri metafizice (despre Dumnezeu) . "

.

Cât despre care considera el că este sub i e ctul metafizicii în general trebuie să ad uc e m în dis c uţi e prefaţa Ia ediţia fr anc e z ă a Principiilor Fi­ losofiei. Prima parte a filosofiei", sp une el In a c e astă prefaţă, "este meta­ fizica, care conţin e principiile cunoaşterii, inclusiv atri butele pr incip al e ale lui Dumn e zeu , natura n on- m ate ria lă a sufletelor noa stre şi to a te no­ ţiun i le clare şi distin c t e care se află în noi" (9 8 . 1 4) . În alt l o c el vo r be şte de s p re lucruri .,imateriale şi metafizi c e (9 B.1O), ca şi cum m etafiz ica s-ar ocupa cu tot ce nu e ste cuprins i n �tiinţa m at eriei Descartes nu pare să-şi fi dat osten e a la să d e fi ne as că m � t3fizica foarte p re c is , iar când îi e num e ră temele principale el se ghideaza, poate, d up ă ce-şi am int e a că i s-a predat sub acel titlu la La F1eche , precum şi după c o nţinut ul tratatelor prietenilor săi, care apăruseră în perioada râ nd locuia la Paris. Jean Silhon publicase un tratat în 1626, ; [ltitulat Cele două adevăruri: unul, referitor la Dumnezeu şi providenţa SCI, celălalt, la nemurirea sufle­ tltlui. Când a publicat Descartes Medi t�riiie de filosofie primă - "filosofie primă" şi "metafizică" fiind sinonime pentru el p ri ma e d iţi e purta un subtitlu modelat, se pare, după cartea lui Silhon: Cu privire la existenţa lui Dumnezeu şi la nemurirea sufletului. Pentru a linişti Biserica, Descar­ tes a Încercat să lase i mp res i a că MeditaJiile erau încă o apărare (d e ş i una nouă şi irefutabilă) a adevărurilor religiei împotriv a ateilor. Ca un fel de prefaţă la carte, D esc a rte s a publicat o scrisoare c ătr e te olo gii de la S o rb ona , în c a re prezenta Meditaţiile ca u n răs p u ns la solic itare a Papei ca filosofii creştini să respingă afirmaţia că s ufletu l moare odată c u tru ­ pul. Titl u ril e celor cinci meditaţii ce comptmeau cartea au fost puse c u intenţia de a accentua aura ei religioasă Lui M ersenne i-a mărturisit că titlurile me n ţi o ne a ză : "

"

.

. .

-

. .


Descartes

..lucrurile pe c a re doresc ca oai11 e nii să le

obsC'rve îndeosebi Însă c re d v orba între noi, .

că am inclus mu lt e alte lucruri pe lângă acestea; şi fie

aceste şase Meditaţii

rog

c

o nţi� toate

fundamentele Fizicii mele. Însă te

nu le spui asta oamenilor pentru că s- ar putea

să-i

facă pe

susţinătorii lui Aristotel mai greu de convins. Sper ca cititorii să se

obişnuiască treptat cu p rinc i p i ile mele şi să le re cuno as c ă drept ade­

v ărate înainte să-şi

dea

se�ni:a

C"ă ele distmg principiile lui Aristotel."

(3.297-298)

Tratatul de metafizică, aşadar, conţinea text bine deghizat şi deloc ortodox.

un

text

p ios, dar şi

un

sub­


Capitolul 1 �

Meditatiile 1

Scrisorile lui Descartes arată că acesta a început să lucreze la Meditaţii în noiembrie 1639. Locuia în Olanda deja de zece ani, niciodată pentru mult timp la aceeaşi adresă. Relatările despre această perioadă a vieţii sale �i-l prezintă aproape ca pe un sihastru, trăind cu câţiva servitori, departe de societate, absorbit cu totul de munca ştiinţifiCă, experimen­ tală şi teoretică, cochetând uneori cu filosofia. Izolarea sa a fost însă de obicei exagerată. Descartes avea mulţi prieteni apropiaţi, printre ei nu­ mărându-se chiar un faimos colaborator în teoria opticii, Constantin Huygens, un profesor de matematică de la Universitatea din Leiden, Franz Schooten, şi, inainte să înceapă să se certe, Beeckman. Cu aceştia şi c u ' alţii schimba vizite şi scrisori regulate, în funcţie de locul unde îşi avea domic iliul. Puţinul care se ştie despre viaţa pur privată a lui Descartes priveşte indeosebi perioada petrecută în Olanda. Probabil în Deventer, unde un tânăr discipol al său a primit un post academic în 1632, Descartes a în­ tâlnit o femeie numită Helene, care i-a devenit amantă şi mamă a fiicei sale ilegitime, Flica a fost botezată Francine la 7 august 1 635. După 1635, se pare că Francine şi Helene au trăit separat şi îl vizitau pe Descartes la intervale neregulate. A încercat să ascundă altora relaţia lor, pretinzând, când veneau în vizită, că Francine este nepoata sa. La cinci ani, în sep­ tembrie 1 64°, fetiţa a murit după o febră puternică. Descartes a numit acest evemment cea mai mare durere din viaţa sa. Francine a murit la câteva luni după ce Descartes terminase Medi­ În iarna anilor 1639-1 64°, el reluase lucrarea de metafizică aban­ donată in 1 629, iar în cinci luni reuşise să o aducă la o formă publicabilă. N ecesitatea unei cărţi pe care teologii să o poată aproba devenea din ce în ce mai acută. În timp ce La Fleche primise cu rezerve Discursul şi Ese­ uri le, Colegiu! Iezuit din Paris le întâmpinase cu o adevărată ostilitate, iar în vara lui 164°, Descartes a început să creadă că întreaga Societate a taţii le.


Descartes

lui lisus'S era împotriva sa. Pe atunci terminase de scris, dar nu publicase încă "cele cinci sau şase hârtii" despre metafizică. Ce conţinea noua carte? Ca şi Discursul, ea avea o formă literară foarte neobişnuită, adecvată, pe de o parte, intenţiei sale oficiale de a demonstra unele adevăruri ale creştinismului, însă potrivită, la un nivel mai profund, şi pentru programul ascuns de subminare a principiilor lui Aristotel, adică a principiilor care formau miezul învăţăturii fizice scolastice. Cartea lui Descartes era un j urnal al unei retrageri intelectu­ ale fictive de şase zile, organizate în modul recomandat de Sf. Ignaţiu în Exerciţii le sale spirituale pentru retragerile religioase. Fiecărei zile îi corespunde o Meditaţie, punctul culminant fiind atins în a treia zi. În Meditaţia a Treia se convinge Descartes că ideea sa de Dumnezeu poartă asupra a ceva real şi existent. Acesta reprezintă un punct de cotitură datorită reflecţii lor din zilele anterioare. În Meditaţia Întâi Descartes se hotărăşte să pună la îndoială că are vreo idee despre llYeun lucru care există cu adevărat şi respinge ca false toate convingerile sale despre obiectele materiale, chiar şi credinţa sa în realitatea naturi­ lor materiale simple. El se bizuie aici pe ipoteza sceptică a demonului amăgitor. În Meditaţia a Doua, Descartes îşi dă seama că, p entru a fi amăgit de demon, trebuie să existe un mediu al amăgirii, adică gândirea, şi dacă trebuie să existe gândirea, atunci trebuie să existe şi un gânditor, el însuşi. Aceasta reduce puţin aria îndoielii la care s-a angaj at în prima zi a retragerii sale. Însă doar după ce stabileşte existenţa lui Dumnezeu, el găseşte o bază pentru a crede în realitatea lucrurilor exterioare lui şi a gândurilor sau ideilor sale. Descartes îl consideră pe Dumnezeu o fiinţă perfectă, deci abso­ lut bună, despre care nu am putea concepe că permite ca falsităţile să pară evidente unei minţi umane aflată într-o căutare răbdătoare a ade­ vărului. Eroarea este posibilă atunci când atenţia minţii rătăceşte, când mintea aj unge la ,oncluzii în salturi sau când este sub stăpânirea unor obiceiuri proaste, precum acela de a lua calităţile aparente ale corpuri­ lor drept proprietăţile lor intrinseci. Însă mintea nu poate greşi atunci '5

Un alt

nume al Ordinului Iezuit fo ndat de Ignaţiu de

Loyola (n. tr.) .


Meditaţiile

când, luându-şi toate precauţiile împotriva erorii, ea CTt'de în existenţa numerelor şi corpurilor sau găseşte că există o conexiune imposibil de negat între a fi c orp material şi a avea trei dimensiuni spaţiale. Întrucât Dumnezeu nu ne creează astfel încât să fim amăgiţi în convingerile la care nu putem renunţa, faptul că unele lucruri şi conexiuni se impun minţii ca fiind reale dovedeşte că ele sunt de fapt reale. În a şasea zi a retragerii sale, Descartes decide că ar fi o nebunie să se îndoiască de existenţa corpurilor materiale şi de realitatea naturilor simple. El ajunge la concluzia că, deşi obiectele materiale pot să nu fie în realitate aşa cum par ele simţurilor, proprietăţile lor matematice sunt clare şi mai presus de îndoia lă. Un corolar este că fizica matematică este pOSIbilă. Descartes se aştepta ca cititorii săi să parcurgă ei înşişi meditaţiilt' pe care el le-a relatat şi spera ca aceştia să reactualizeze pentru ei înşişi raţionamentul prin care el şi-a impus mai întâi îndoielile p e ntru Cil apoi să le risipească treptat. El cerea foarte mult şi este probabil ca puţini sau chiar nic iunul dintre cei care au parcurs iniţial cartea să fi întreprins genul de imersiune în detaliile ei pe care Descartes o so licita. Îi sfătuia pe cititorii Meditaţiei Întâi, în care oferea temeiurile pentru a ne îndoi de maj oritatea lucrurilor pe care le considerăm adevărate în mod necritic, să-şi consacre luni sau măcar săptămâni, pentru a reRecta asupra teme­ " lor tratate, înainte de a merge mai departe" (7. 130) şi estima că, p e ntru a te obişnui să distingi între mental şi fizic în modurile cerute de unele părţi ale Meditaţiei a Doua, ţi-ar trebui "cel puţin câteva zile", probabil în p lus faţă de cele câteva luni sau săptămâni petrec ute deja cu Medita­ ţia Întâi. Aceste perioade lungi de timp, credea Descartes, erau necesare pentru efectul terapeutic al Meditaţiilor. Administrate cum trebuie, ele vor avea drept rezultat dezrădăcina rea obiceiului de-o viaţă d e a ne for­ ma convingerile cu privire la natura lumii materiale şi la natura noastră pornind de la datele experienţei senzoriale. doar timp şi concentrare cerea Descartes Je la cititorii Me­ Trebuia stăpânită o nouă metodă de lectură. În primele părţi ale cărţii era necesar să iei în serios afirmaţii care mai departe aveau să fie declarate de necrezut. Descartes a fă c ut următoarea observaţie despre această particularitate a Meditaţiilor într-un răspuns la o serie de o b ie c ţii : "Stilul analitic de a s c rie pe care l-am adoptat acolo ne permite Dar

nu

diitaţiilor.


Descartes

din când în când să asumăm lucruri care nu au fost încă examinate În detaliu; aceasta apare în Meditaţia Întâi, unde asum multe lucruri pe care în meditaţiile ulterioare le resping" (7.249) . Stilul analitic tradiţional reclama o anumită ordine a expunerii şi argumentelor: orice nouă consi­ deraţie trebuia sau să fie de la sine înţeleasă, sau să fie justificată de cele ce o precedau, cercetarea înaintând de la lucrurile aparente şi superfici­ ale la aspectele esenţiale mai ascunse şi mai fundamentale. În Meditaţii, Descartes a dat stilului "analitic" o nouă formă: consideraţiile ascunse şi fundamentale trebuiau să te facă te gândeşti de două ori sau chiar să le respingi pe cele care le precedau.


Capitolul

.....

12

Indoială fără scepticism?

Aşteptându-se ca oamenii s ă înţe le a gă stilul straniu al Meditaţiilor, Des­ cartes a supraestimat până şi capac ităţi le celor mai înţelegători cititori ai săi. Susţineri centrale din carte au fost înţelese greşit de discipolii săi, iar cei care îi erau dej a ostili s-au dezlănţuit împotriva unor concepţii pe care el le-a prezentat doar pentru a le demola, ca şi cum acestea ar fi fost propriile lui concepţii. Se cunosc multe detalii referitoare la modul cum a fost p ri mit ă cartea la început, deoarece îna inte a publicări i, Descartes a s ol i c it a t comentarii la copiile răspândite ale manuscrisului, iar acestea au fost publicate împreună cu cartea. Descartes însuşi a lu a t legătura cu două grupuri de teologi, unul din O l and a şi cel ăl a lt de la Sorbona, pentru "corecturi", şi l- a pus pe Me·rsenne să adune comentarii de la alţi clerici, fi los o fi şi o a m e n i de şti inţă . În cele din urmă a u fost strânse şapte s eri i de " " Obiecţii . Acestea, laolaltă cu "Răspunsurile" lui Descartes, au format un fel de apendice imens la textul propriu-zis al Meditaţiilor, atunci când a a păr ut cartea în 1 64 1 . Descartes a fost decepţionat d e cali tatea Obiecţiilor. Uneori le-a răspuns într-un mod impulsiv; adesea o-a plâns că a fost înţ eles greşit. Poate cele mai tăioase Răspunsuri sunt cele îndreptate împotriva ce­ lei de-a Şaptea Serii de Obiecţii, aparţin ând iezuitului Pierre Bourdin. Acesta fusese res p onsa b i l pentru critica la care fusese supusă Dioptrica la Co legiul Iezuit d in Paris. De această dată el a pus la îndoială, printre altele, enumerarea foarte cuprinzătoare, din Meditaţia Întâi, a lucrurilor asupra cărora ne putem îndoi. Nu arăta M editaţia Î ntâi că D esc a rte s era un filosof sceptic, pregătit să ducă Îndoiala până în pânz e le albe? În replică, Descartes a spus că la sfârşitul Meoitaţiei Întâi: "Eram preocupat cu tipul extrem de îndoială care, aşa cum am ac­ centuat în repetate rânduri, este metafizic şi exagerat şi nu trebuie transferat nic icum la viaţa de zi cu zi. La acest tip de îndoială m-am referit atunci când am spus că orice poate da naştere celei mai uşoare


Descartes

suspiciuni

ar

trebui să fie privit ca lin

motiv temeinic de îndoială."

(7-4 60) Descartes îşi în cep use Meditaţia sp unâ n d că, măcar p entru o da tă în v i aţă , îşi va curăţa convingerile de tot ce e ste îndoielnic. Pentru ca ati­ tudinea sa critică să fie cuprinzătoare fără să fie ve-şnică, el a avut nevoie să se folosească de posibilitatea de a pune la îndoială cate go r ii întregi de convingeri.

Pri m a p o s i b i litate pe care a luat-o în co nsi der ar e a fost aceea că tot ceea ce p ăre a a fi viaţă vigilă putea fi doar un vis. A observat că v i sele pot fi la fel de intense ca experienţa vigilă. Când ne trezim putem fi u im iţi că

nu

ne aflăm în locul şi circumstanţele pe care le visam. Î n vise c rede m

lucruri pe care, atunc i când ne trezim, le găsim false. Pe scurt, visele ne pot amăgi, dar nu este necesar să ex is te ceva în a visa sau în a fi tre a z care să ne spună în fi e c a re moment dacă visăm sau sunt em trej i. A şada r cum p utem spune că a cum nu visăm7 Dacă nu putem sp une aceasta, atunci poate că to a te convingerile pe care ni le-am format în cursul experienţei noastre prezente sunt fa l se , iar dacă am visat d intotde a una, poate că toate c onv in ge rile pe care ni le-am format vreodată sun t false. Descar­ tes are nevoie doar de p o si b ilitat e a ca o ri c e experienţă con şt i e nt ă să fie experi enţă onirică. Pent r u că dacă nu p ut e m în l ătu ra a ce a s tă p os i b il i t a te, nu putem trata experienţa conştientă ca pe u n indicator de nă dej de cu pr i v i re la modul în care sunt l u cruril e indepen d ent de experienţă. Nimeni nu ar spune: "Am v i s at asta, cleci t reb u ie să fie a de v ăra t" ; cum poate spune cin e v a cu mai mult t em e i "Am v ă zut asta, deci trebuie să fie adevărat", dacă v ederea , din câte ştim, este o experienţă oniric ă) ­

Descartes a fo l osit ipoteza visului p entru a-şi s l ă b i încrederea în do meniul vast al c on v i n geri lor p rilej uite de experi e nţa senzorială. Dar ipoteza visului nu a p us la îndo i al ă totul. Chiar dacă ar fi v isat doar că stă în faţa c ăm i nulu i, că a re ochii desc hi ş i , că îşi înt inde mâinile; chiar dacă nu ar exista în realitate lu cruri precum c apetele sau mâinile, aceasta nu ar arăta că nu există în real itat e lucruri precum materia, forma, numărul, spaţiul, ti mp ul şi alte "l uc ruri mai simple şi ma i universale" dec ât ca­ p ete l e şi mâinile. Convingerile asupra acestor lucruri mai s im p le şi mai universale au fost lăsate neatinse de ip o te z a visului. Nu au fo st ac e st e


Îndoială fără scepticism?

convingeri, tocmai de aceea, libere de orice incertitudine7 Descartes a· a rătat că, pornind de la o altă ip oteză, un pic mai ex tr av agantă decât ipo­ te za visului, chiar şi ac este convingeri puteau fi puse la îndoială. A doua ipoteză era că un demo n foarte puternic şi in gen io s îşi consacră toate eforturil e pentru a-l face pe el să c re a d ă ceea ce nu este adevărat.

În

M e dit a ţi a a D o ua D e sc a rte s a

apt să-I amăgească

de s co p e rit că invenţia de mon ului cu p r iv ire la orice nu putea fi su sţ inută . Încă şi m a i

departe, în paragrafele finale ale Meditaţiilor, el susţine că "îndoieWe exagerate ale ult imelo r câteva zile", adică înd o ile l il e ridicate de vise şi de mo n i, "ar trebui respinse ca ri di c o l e " (7.89) .'6 Trimiţându-J pe Bourdin l a pasaj ele relevante, Descartes a crezut că se poate dezvinovăţi de acu­ z a ţi i l e de sc e p ti c i sm . Dar ar fi fost incorect dacă ar fi s uger a t că la s fâ rşi ­ tul cărţii a î nlă turat cu totu l sugestiile din M editaţia Întâi. În ce p r i ve ş ­ te convingerile î nte meiate pe simţuri, D e s c a rtes nu prezintă o ipoteză sceptică doar pe n tru a arăta cât de nefondată �ste aceasta. Este adevărat că el retrage până la urmă ipoteza că o ric e ex p erienţă este experienţă onirică, dar nu-şi ret ra g e mesajul ipotezei, a cel a că ex p e rien ţa senzorială nu p o a te întem e ia c on c l uz i i de sp re lucrurile materiale. Acest me saj , destul de clar la s fârş itu l Meditaţiilor, este întărit în a fost într- un fel urmarea dorită a tratatului de s p re meta fi­ zică. L umea începe cu mai mul te capitole în c a r e este criticată co ncepţi a

Lumea, care

comună ·asupra

lucrurilor materiale - acea concepţie despre lum ea fizică pe care o dobândim în rriod natural, pe baza ex p er ienţ e i senzoriale. Des­ c art es

încearcă ma i întâ i să deschidă ochii cititorului cu pri v ire la con­ că senz a ţ iile sau ex pe rienţel e lui s un t asemănătoare lucrurilor. care le cauzează. Apoi el dedică întreg capitolul 4 corectării "unei erori care ne ţine pe toţi captivi din c o p il ă ri e, când am aj uns să credem că nu ex is tă În jurul nostru d ec â t co rp uri le pe c a re le putem percepe cu aj uto­ rul simţurilor" (1 0.1 7) .'7 Ac e ste ca pitole sch iţeaz ă un gen de scepticism CtI pri v i re la convingerile baz a t e pe simţuri, un scepticism cu p ri v ir e la gradul lor de o bie c ti vi tate , despre care Descartes arată că este compati­ b i l cu p o s i b ilitatea ş tiinţe i natur i i . vingerea

,6 1..1editaţii, p p: 44-45. Lumea, p. 39.

'7


Descartes

p ermite lui Des c arte s să critice convingerile ba­ simţuri, susţinând în a ce l a şi timp că o am eni i sunt apţi pentru ştiinţa naturii, este numită uneori raţiona lis/'/'!. De s cartes a crez ut că în oamen i există o m inte (un suflet sau o raţ iu ne) şi că, în t imp ce aceasta se bizuie, pen tru unele d intre g â n dur ile ei, pe operarea o rga nel or de s imţ, ea ar p os eda şi alte inform aţi i în mod independent, al căror con­ ţin ut ar fi evident "doar prin l um ina naturii". Prin astfel de g â nduri se presupunea că aj un g oa menii în posesia celor mai ele m ent are adevăruri ale ma temat ic ii şi fizicii, iar prin "deducţie" din adevărurile fund a men ­ tale sunt înţelese într-un mod mai obiectiv cele mai generale fa pte din natură, Iară efectele deformante ale experienţei senzoriale. Concepţia c are îi

z at e p e


Capitolul 1 3

Teologii şi D um neze u l fizicii Argumentele Meditaţiilor erau menite să stabilească fu n d a ment e ale fi­ zicii acceptabile p entru teologi. Un argument avea drept concluzie că aptitudinea umană pentru fizică este o a p titu d ine a sufletului. Un alt argument era menit să arate că sufletul trebuie să-I cuno a s c ă pe Dum­ nezeu înainte să dobândească cunoaşterea fizică. Astfel de argumente trebuiau să răspundă oamenilor influenţi care pretinde au că noua ştiinţă cartezi an ă este ateistă. În 1 639 au început să fie depuse la Universitatea din Utrecht teze care criticau doctrinele Eseurilor lui D escartes, la c ere­ rea unui profesor numit Gisbert Voet i us Un alt profesor de la Utrecht, .

Henry de Roy sau Regius, şi-a asumat sarc ina de a se op une lui Voetius şi de a juca rolul de purtător de cuvânt al n oi i filosofii. Nu era primul apărător al filosofiei lui Descartes la Utrecht. Un alt profesor, Henricus Reneri, fusese pe ntr u un timp susţinătorul lui Descartes De fapt, un .

discurs laudativ la adresa lui Desc artes, citit la moartea lui Reneri, a fost cel ca r e l-a incitat pe invidiosul Voetius să-şi Înceap ă atac urile. R egius i-a urmat lui Reneri ca p ri n c i pal susţinător al teoriilor lui Descartes şi a primit aj utor chiar de la filosof pentru

a

formula apararea cartezianis­

mului. Disputa dintre Regius şi Voetius pare să fi debutat ca o dispută academică formală, p urtată în mod ci vi lizat, însă în cel e din urmă a de­ venit înverşunată' şi persona lă Ea şi-a arătat adevărata natură în 1 642, .

când Voetius a convins Senatul Academic de la Utrecht să c on d am n e "noua filosofie" . Descartes credea că atacul lui Voetius este înrudit cu cel al lui Bourd in, deoarece el Tacea parte dmtr-o încercare de

a

păstra programa

tradiţională a şcolilor necontaminată de ideile noi. Stigmatizarea lui Des­

cartes drept sceptic sau ateu împiedica p r ed a rea fizicii lui şi n ici oponen­ ţii catolici, nici cei protestanţi, din Olanda, nu ezita u să re c urg ă la stigma­ tizare. (Voetius a relatat chiar zvonul că D e s cartes avusese un copil ne­ legitim. Greşise însă sexul c o p i lu lui, ceea ce i-a permis lui Descartes să-i răspundă categoric că nu avusese niciodată un fiu în afara casătoriei.)


Descartes

Pentru a fi măcar as c u l t at în instituţiile ie z u it e franceze, Descartes a ap e la t, p e ste c a p u l lui Bourdin, la P ă rin te l e Dinet, conducătorul S oc ie­ tăţii lui Ii s us d in î ntre a ga Franţ ă . S cr�sQ are a către Dinet, care a apărut ca un adaos la a d ou a ediţie a Meditaţiilor din 1642, debuta pentru

B o u rd i n şi

cu

răspunsurile

co ntin ua apoi cu discutarea acuzaţiilor de înclinaţie

către necredinţă, pe care Voetius le adusese ştiinţei sale. Descartes insis­ ta că "nu există nimic legat de r e l i gi e care nu poate fi la fel de b i ne sau chiar

ma i

bine explicat cu ajutorul principiilor mele d e c ât cu al celor

acceptate în mod gen e ra l" (7.581) . Puţin mai j os el declară ca aproape ridic ol, răuvoitor şi fals al treilea motiv o fe r it de Universitatea din Utre­ cht pentru a-i co nd a m n a filosofia. Senatul " ma i

U ni vers ităţi i lansa se acuza că

multe opinii false şi absurde fie decurg din noua filosofie, fie pot fi

deduse în grabă de tineri, o p in i i care sunt în conflict cu alte discipline şi

facultăţi şi, mai presus de toate, cu teologia ortodoxă" (7 .592) . Descartes p ret i n d e a c ă filosofia

sa

fi e lăsa lucrurile neschimbate în

teologia ortodoxă, fie le c o nfe re a

o in te mei e re mai bună decât era în stare filosofia scolastică " acceptată în mod gen e r al ". Î nsă acest lucru era probabil la fel de apt să inducă în e ro a re ca ş i dezvinovăţirea lapidară de

scepticism cu care sperase să-i răsp u n d ă lui Bourdin. Deşi Descartes pre­ tindea în scrisoarea către teologii dţ la Sorbona că Meditaţiile sprij ineau c re di n ţa, în carte e x is ta u foarte· puţi n e lucruri care să-i convertească pe necredincioşi s au care să-i aj ute pe :catolic ii care se îndoiau, să spunem,

că v irtut e a în această viaţă va fi răsplătită în c e a de dincolo. Este un fapt că D u m ne ze u l din Meditaţii e s te foarte d ife rit de Dumnezeul din Sfânta Scriptură. Cât despre ceea

ce

se

nu m e şt e în Medi taţii

su fl e t, şi în acesta

este greu de recunoscut acel ceva care este salvat prin graţia divină sau

pedepsit pentru faptele rele de pe Pământ. Teoria lu i De s c arte s des p re suflet este de fapt o teorie despre tipul de minte care poate avea, fără aj utorul simţurilor, gânduri foarte generale despre ce este materia şi cum se poate ea schimba. Dumnezeul hti Descartes es te fii n ţa care garantează că acele gând u r i generale despre materie sunt adevărate. Este Dumne­ zeul unu i fi z i c i an, sau, mai b i n e zis, .este genul de D u m n e z eu de este nevoie pentru o filosofie

a

care

fiz i c ii anti-sceptică, care încearcă să pună

legile generale ale fizicii mai presus de îndoială.


Teologii şi Dumnezeul fizicii

Legile fizicii sunt puse mai presus de îndoială p rin aceea că ele sunt într-o strânsă coe ziun e cu ceea ce metafizica prezintă drept natură a materiei sau, pentru a folosi termenii lui Descartes, legile sunt

PUSf'Î

mai

presus de ind o ia l ă prin aceea că sunt "deduse" dintr-o teorie evidentă despre natura materiei. Este însă nevoie de Dumnezeu pentru a gira teoria materiei, la rândul ei, o teorie potrivit căreia, pentru ca ceva să fie o s ubstanţă materială, este necesar să aibă întindere în spaţiul tri­ dimensional, ma

să fie divizibil şi capabil de mişcare. Teoria nu este pusă

i presus de îndo ială prin ac e ea că este e v i d entă

sau

că se prezintă în

mod clar şi distinct minţii, deoarece este ne voie să se arate că tot ce este perceput În mod clar şi distinct de mintea umană este şi a devă rat Î n .

acest punct Descartes recurge la un a rgu me nt legat de Dumnez�u. Dacă ideile clare şi distincte s-ar putea dovedi false, mintea umană ar putea fi amăgită c hi a r în condiţiile în care şi-a luat toate precauţiile împotriva erorii. Dar mintea nu poate să greşească când face tot posibilul să evite eroarea, pentru că atunc i mintea ar suferi de un defect care ar fi semnul unei imperfecţiuni a Creatorului

ei,

iar Creatorul ei - Dumnezeu - este

perfect, lipsit de defecte. Prin urmare, ideile clare şi distincte ale minţii trebuie să fie adevărate. Descartes nu oferă niciun text edificator despre claritate şi dis­ tincţie. El pare să considere clar tot ce este evident unei minţi atente, în timp ce distincţia este acea claritate

a

percepţiei suficientă pentru

a

elimina confuzia în legătură cu ceea ce este perceput. Confuzia apare atunci când mintea ia ca aparţinând naturii a ceea ce este perceput ceva ce nu aparţine de fapt naturii acelui lucru. În apropierea unui foc, de exemplu, o minte confuză poate presupune că percepţia căldurii este parte a

naturii

focului, dnd, de fapt, căldura depinde atât de natura

celui care p e rc ep e cât şi de cea a unui corp extern inc andescent. În general, confuzia este eliminată şi se obţine o percepţie distinctă atunci ,

când

înaintea minţii ajung naturi simple, iar mintea înţelege contribu­

ţiile naturilor simple la lucrurile "compuse". Percepţia clară şi distinctă corespunde, a�adar, acelui lucru desemnat de Descartes prin "intuiţie" în Regulae: "concepţia unel minţi clare şi atente, care este atât de simplă şi


Descartes

de distinctă, încât nu poate încăpea nicio îndoială cu privire la ceea ce înţelegem" În

(10.368) .,8

Meditaţii,

Descartes îl invocă pe D umnezeu pentru a garanta

adevărul percepţiilor clare şi distincte ale minţii, dar, mai înainte, el tre­ buie să dovedească că Dumnezeu există şi este perfect. Uneori s-a spus c ă această strategie ge nerală îl angajează pe Descartes într- un argument circular, deoarece, pentru a dovedi că Dumnezeu există, trebuie să folo­ sească premise p re s u p u se

a

fi adevărate

în

virt utea

clarităţii şi distinc ţie i

lor, iar până când existenţa lui Dumnezeu nu este do vedită, nimeni nu poate fi sigur că percepţiile clare şi distincte sunt adevărate. Nu vom zăbovi Însă asupra acestei acuze de circularitate, deoarece, chiar dacă Descartes este în stare să îi răspundă, une le dificultăţi rămân. În

Meditaţii s unt oferite două argumente pentru existenţa lui Dumnezeu. Primul apare în M e di t aţia a Treia şi stabileşte că Dumnezeu există, recurgând la co nţin utu l ideii de Dumnezeu şi la genul d e sursă pe care o astfel de idee trebuie să o aibă. Al doilea argument, din M editaţia a Cincea, deduce existenţa lui Dumnezeu din c aracterul indisolubil al perfecţiunilor, care alcătuiesc natura lui Dumnezeu, printre ele numă­ râ nd u -se existenţa. Ambele argumente sunt foarte abstracte şi exploa­

tează principii adaptate din m eta fi z ica scolastică. Î n argumentul din Meditaţia a Treia, principiul crucial este urmă­ torul: o idee c are stă pentru un lucru aparţinând unei anumite categorii trebuie să aibă o cauză aparţinând aceleiaşi categorii sau uneia supe­ rioare. Acest principiu funcţionează doar pe fundalul unei ierarhii de

categorii - o ierarhie de tipuri de lucruri reale. Descartes crede că o substanţă infinită este mai reală decât una finită, o substanţă finită - mai reală decât un a tr i but un atribut - mai real decât mo dul în care o sub­ stanţă are un atribut. Î n cazul ide ii de Dumnezeu, aceasta stă pentru o ,

substanţă infinită, a d ică pentru ceva dintr-o categorie sau de un gra d de realitate care nu p ot fi depăşite. Potrivit principiului lui Descartes, aşa­ dar, cauza ideii trebuie să aparţină aceleiaşi categorii din care fa ce parte lucrul p e ntru care s tă ideea. Mai explicit, ideea de Dumnezeu trebuie să ,8

Reguli, regula a III -a.


Teologii şi Dumnezeul fizicii

fie p ro d u s ă de o substanţă infinită. Dar există doar

o

s u bstanţă infinită, ŞI

a nu me, Dumnezeu. Aşadar, dată fiind o i d ee de Dumnezeu, Dumnezeu

trebuie să existe pentru a produce ideea. Descartes are o idee de Dum­ nezeu. Aşadar, Dumnezeu trebuie să existe. Argumentul

are

două puncte slabe, uşor de identificat: principiul

cauzalităţii pe care îl p res u pu n e şi asumpţia că poate să existe o idee de Dumnezeu. Descartes pretindea în Meditaţii că principiul cu

a

c u zalit ăţ ii

referire la idei este cert, pentru că decurge dintr-un principiu al cau­

zali

tăţi i şi mai abstract, care spune că efectele trebuie să-şi dobândească

realitatea de la cauze mai reale decât ele. Dar este îndoielnic că acest principiu are măcar vreun sens, deoarece referirea la grade de realitate este greu de înţeles, Ia fel ca şi ideea că un efect îşi dobândeşte realitatea de Ia un nivel superior de realitate care se află în cauza sa. Descartes a vea de răspuns şi celor care o bie c ta u că mintea umană ar putea să nu aibă nicio idee de D umnezeu. El le-a răspuns de obicei distingând între idei înlr-un sens re l e va nt - ideile "asemănătoare imaginilor", cum se expri­

mă el în mod confuz - şi închip ui ril e imaginaţiei. Faptul că oamenii nu erau în stare să şi-l închipuie pe Dumnezeu nu era

un

imposibilitatea unei idei de Dumnezeu. Pentru a avea

argument pentru o

idee de Dum­

nezeu în sens ul relevant era suficient să fii în stare să înţelegi unul dintre atributele s a u perfecţiunile Lui. Î n al doilea argument pentru existenţa lui Durrmezeu, Descartes renunţa la principiul cauzalităţii, dar se bizuia în mod ferm pe presu­ punerea că oamenii pot avea o idee de Dumnezeu .

de D umnezeu sau de fi inţă absolut perfe c tă este

Jn

una

mod sigur, ideea pe care o găsesc

în mine la fel de neîndoielnic ca şi ideea despre orice figură sau număr" (7.65) . S-a folosit, de asemenea, de regula că ceea

ce

este perceput în

mod clar şi d istinct este adevărat sau real. Î n fine, a apelat la o analogie între ideile despre figuri şi numere, pe de o parte, şi ideea lu i de Dum­ nezeu, de cealaltă. A o bse rv at că ideile de figuri şi forme, prec um triun­ ghiul, erau idei pe care nu le inventase sau născocise el, ci idei d e s pre lucruri ale căror naturi erau reale independent

ideea de Dumnezeu era o id ee

a

ce v a

cu

de gândire a sa. La fel,

o natură reală în mori indepen­

dent. Natura reală a unui triunghi face să fie adevărate propoziţii pre­ cum aceea că suma unghiurilor unui triunghI este egală cu două unghiuri


Descartes

drepte. În mod analog, natura reală a lui Dumnezeu face să fie adevărate propoziţii precum aceea că Dumnezeu este omniscient, atotputernic, etern ş.a.m.d. Î nsă în timp ce natura triunghiurilor nu fa c e să ne adevărat că există ceva care are proprietatea de a avea trei unghiuri egale cu două unghiuri drepte, natura reală a lui Dumnezeu face adevărat că ceea ce este omniscient, atotputernic, etern, într-un. cuvânt - perfect, există. Natura lui Dumnezeu este singura care garantează existenţa a ceva ce are acea natură. Acest raţionament, numit uneori lIar.gumentul ontologic" pentru existenţa lui Dumnezeu, suscită multe întrebări. Una dintre ele es te

cum poate să existe aşa -numita natură a unui triunghi rară să existe niciun triunghi. O alta este ce Înseamnă să ·spui că a fi perfect implică a exista. O a treia întrebare este cum poate ilrgumentul ontologic să fie oferit drept confirmare a argumentului prezentat în Meditaţia a Treia şi, totuşi, să se folosească de corolarul acelui argument că ceea ce este perceput în mod clar şi distinct este real Niciunul dintre aceste două argumente nu este explicat deloc cu limpezime de către De sc arte s şi niciunul nu este convingător. -


Capitolul 1 4

Ideile Multe argumente neconvingătoare din Meditaţii me rită totuşi atenţie ca mesageri ai teoriei lui Descartes despre idei. Argumentele pentru existenţa lui D um ne z e u ilustrează acest lucru. Când Descartes s p une că imaginaţia nu ne ajută să ni-I închipuim pe Dumnezeu, dar că putem să ne formăm o concepţie despre Creatorul nostru cu alte mij loace, el îşi articulează de fapt teo ri a ideilor. Când invocă p rinc ipiul cauzalităţii cu refer ir e la idei în primul argu m ent pentru existenţa lui Dumnezeu, el

al cauzalităţii implică, pr i ntre altele, că surs a unei idei poate fi dintr o categorie diferită de c ea a lucru l ui pentru care stă ideea sau, cu alte cuvinte, că p o ate exista o dis crep anţă importantă între co nţ inutul ideilor şi c au z el e lor din realitate. face acelaşi lucru. Acest principiu -

Descartes nu şi-a strâns niciodată toate a firm a ţ i ile de s p re idei în­ tr-un s ingu r loc şi nu a sugerat vreodată că ar fi de folos

o

t e o rie

a ideilor

pentru a răsp unde la o anumită întrebare. Este, totuşi, posibil s ă ne gân­ dim la o astfel de î ntre b a re . Ea ar putea fi formulată a st fe l : cum p utem să ne reprezentăm în noi înş ine lucrurile necesare pentru a înţelege natura) Îna int e a lui Descartes, filosofii sus ţi nea u

că oamenii sunt înzestraţi atât cu simţuri, cât şi <;:u intelect, şi că experienţa s enz oria lă a du ce inte l ectul în co nta c t cu s iib st an ţe le de care se ocupă ştiinţa. Se p re s u pune a că for­ mele care determină diferitele genuri sau specii de obiecte studiate de ştiinţă tre buie să

p o ată fi ab strase din formele care c o res p und calităţilor

sensibile ale o b ie c te l or: c ul o r i le mirosu ri l e gu s tur il e şi temperaturile .

,

lor. M int e a dobândea ştiinţa d esp r e l ucrurile din lumea fizică prin ace­

că lua c uno ştinţ ă de formele care corespundeau genur ilo r natura le. Înţelegerea ştii nţ ifică consta pur şi simplu în a bilitatea de a p l asa un lu c ru într-un sistem de g e nuri naturale, un sistem de s p e ci i şi gen u ri A înţelege ş ti inţifi c omul, de exemplu, însemna să ştii că el aparţine speciei ra ţ io na le a g enul u i animal, i:Jr la formele necesare pentru înţelegerea o m u l u i aveai acces pe calea simţurilor. Mintea de p inde a, aşadar, de ex­ p erie nţa senzorială pentru a dobândi cunoaştere ştiinţifică. Cât despre ea

.


Descartes

modul cum sImţurile luau cunoştinţă de formele sensibile - culori, tex­ turi şi altele asemenea - ale obiectelor experienţei, aceasta avea loc prin transmiterea formelor de la obiectele experienţei la organele de simţ. În teoria sa despre idei, Desc artes a şters distincţia .dintre simţuri şi intelect,

a

negat că înţelegerea ştiinţifică depinde de operarea organelor

de simţ şi a încercat .să îmbunătăţească doctrina aproape neinteligibi­ Iă potrivit căreia, în procesul percepţiei, formele obiectelor se propagă

până la organele de simţ, iar acolo sunt "abstrase " de intelect. Potrivit lui Descartes, acţiunea corpurilor asupra organelor de simţ are efecte asupra sistemului nervos şi asupra unei glande din creier, numită "glanda pineaIă". Impactul fiecărui obiect se înregistrează în glanda pineală sub fonna unor mişcări diferite, iar acestea acţionează asupra unui suflet raţional, unit cu corpul în glanda pineală, ca nişte semne, după care el recunoaşte că trebuie să aibă un anumit tip de experienţă conştientă sau de "idee". Tipul experienţei conştienţe va depinde de modelul mişcări­ lor transmise glandei pineale. Dacă experienţa reprezintă un lucru cu fidelitate, spunem despre ea că are "realitate obiectivă". Dacă este doar o reprezentare parţial fidelă a unui obiect din afara minţii, spunem despre experienţă sau idee că este despre

obiect care posedă "în mod formal" ceea ce ideea deţine "în mod obiectiv " .'9 un

Î n Meditaţia a Treia, Descartes susţine că, în sens strict, doar lu­ crurile care există în minte şi reprezintă alte lucmri ar trebui numite "idei". În acest sens, explică el, am o idee când "mă gândesc la un om, " '9 Contrar folosirii obişnuite a termenului " obiectiv , p o tri v it căreia "obiectiv" se opune lui "ap a rent" sau "subiectiv" (folosire j ustificată etimologic de faptul că "obiectiv" este înrudit c u "obiect") , pentru Descartes "realitatea obiectivă" este

legată de conţinutul reprezentaţional al unei idei, în timp ce lucrurile însele, reprezentate prin idei, au "realitate formală". Prin urmare, în jargonul lui D e s car­

tes, este

nu se poate spune că un Jucru există în mod "obiectiv", întrucât un lucru nu °

reprezentare a ceva. Acest termen este· rezervat reprezentărilor noastre, şi

anume pentru cele fidele. Nu toate ideile sunt obiective, întrucât sunt reprezentări

nu

fidele ale

toate ideile

unor lucruri. În această folosire, termenul "obiectiv" " " ar putea fi înlocuit, după caz, cu "fidel , "adevărat", "corect etc. Vezi şi Cambrid­

ge Dictionary

of Philosophy,

ediţia a doua, 1999, pp. 775-776 (n. tr.) .


Ideile

la o himeră, la cer, la un înger sau la Dumnezeu" (7.37) 30 Alte lucruri non-re p rezenta ţ iona l e din el, precum atitudinile de a vrea,

a

dori, a ju­

deca, pot şi ele să fi e numite " idei", dar numai Într-un sens larg; ideile în sens strict, însă, sunt d e spre " lucruri distincte de ele însele. Acest "

caracter reprezentaţional al ideilor nu a fos t definit cu grijă. Dacă o idee trebuie să fie desp re ceva, nu e nevoie să existe o asemănare fotografică

între i de e şi ceea ce este reprezentat. Descartes spunea că, pentru ca o idee să fie des p re ceva, tre bu ie să existe o "similaritate" între ea şi acel ceva de s p re care este, Însă pentru a împăca acest

lucru, de exemplu,

cu faptul că el neagă că ideea de Dumnezeu este o imagine ment al ă ,

"similaritatea" tre buie înţeleasă, pentru

a

spune aşa, în mod ne-foto gra­

fic. "Similaritatea", în sensul relevant, po ate consta în aceea că un lucru

satisface (fie şi numai parţ ia l) o d e sc rie re sau s pe c ific a re pe care o ai În minte. Când te gândeşti la num ărul trei ca la întregul mai mare decât doi, dar mai mic dec ât patru, nu ai un gând despre numărul trei care "seamănă fo togra fic cu numărul, ci o specificare pe care numărul trei o "

sarisface. Acesta este un mod de a avea o idee despre numărul trei care

"s ea mănă " cu nu mă ru l trei. Teoria ideilor se dispensează de asumpţia scolastică potrivit c ăr e ia simţunle şi intelectul au

­

fu ncţi i diferite. Deşi sufletul raţiona l al lui

Descartes pare să co res p u ndă intelectului scolasticilor, el funcţionează de fapt cu totul altfel. El nu abstrage din re p rez e ntă ri pur senzoriale a le obiectelor externe, deoarece în teo r i a lui Descartes simţurile

nu.

îşi

fac de l o c reprezentări de's pre obiecte. Simţurile primesc doar impac­ tul materiei în co nj ur ătoar e : doar sufletul raţional îşi face reprezentări despre lucruri, chiar despre culori, texturi şi temperaturi. Drept con­ secinţă, proprietăţIle materiei obs ervate nu se împart, de fapt, in pro­ prietăţi accesibile simţurilor şi proprietăţi accesibile intelectului. Astfel, nu este cazul că prop r i e tate a de a fi măr

a

acestui măr este înregistrată

de i nte lect în tImp ce d u l c e aţ a şi roşeaţa lui sunt întregistrate de sim­ ţuri. Dimpctrivă, fa p tu l că este un măr roşu şi dulce este înregistrat în î ntregime de sufletul raţional şi doar de el. Mai mult, operarea suflet ulu i

raţio na l nu de p in de de orga n ele de simţ, întrucât el este legat doar

în

mod contingent de un corp . Sufletul poate fi conceput ca existând fără 3"

Meditaţi i, p. 5 1 .


Descartes

un corp, aşa cum a încercat să arate Descartes în experimentul mental în care se imagina pe sine în stăpânirea unei amăgiri demonice. A găsit că, dacă lua în serios ficţiunea demonului, ar fi trebuit să pretindă că îi

Lpsesc s imţuri le şi corp ul, iar atunci când a încercat să conceapă această stare, a reuşit, fără să înceapă să se îndoiască că eul sau sufletul său este real. De ai c i ideea că putem concepe sufletul raţional ca funcţionând

independent de corp. Descartes şi-a prezentat teoria despre senzaţie şi s u fl e t u l raţional -

de fapt era o teorie a sufletului raţional ca subiect al senzaţiilor şi

iniţiator al acţiunilor deopotrivă - în Tratatu l despre anI, Dioptrica şi în u lti ma lucrare pe care a p u blica t o , Pasiunile sufletului. Unele dintre ar­ -

gumentele sale împotriva concepţiei că toate ideile provin de la simţuri presupuneau corectitudinea teoriei sale, însă alte argumente ar putea fi acceptate chiar şi de un partizan al teoriei scolastice asupra percepţiei. Potrivit teoriei scolastice, formele lucrurilor externe care intră în simţuri

şi ap oi nătoare

în minte fac conţinuturile simţurilor cu

şi ale minţii să fie asemă­

obiectele externe: obiectele, simţurile şi mintea se presupu­

nea că au în ele exact aceleaşi forme. Descartes a dat exemple de idei care nu pot fi asemănătoare cu vreunul dintre obiectele care stimulau simţurile. Ideea unei fiinţe omnisciente, eterne şi infinite, de exemplu, nu poate fi asemănătoare vreunui lucIU întâlnit de simţuri. Nici ideile generale de formă, număr şi figură nu pot semăna cu lucrurile care le-au produs pentru că el e sunt idei generale, iar simţurile sunt expuse doar la obiecte particulare. După Descartes, prezenţa în minte a unor astfel de idei g e ne ra l e nu are nevoie de o explicaţie prin cauze externe: teoria sa susţinea că ideile nu sunt separate de puterea însăşi de a gândi şi că ele sunt prezente de la naştere. El a susţinut chiar într- un loc că toate ideile sunt înnăscute, mai puţin cele cu un conţinut particular. Chiar şi ideea de durere este datorată unei capacităţi înnăscute a sufletului raţio na l de a fi afectat de mişcări care nu seamănă câtuşi de

On

puţin cu durerea însăşi.

alte loc uri, însă, el pare să susţină că mintea îşi confecţionează sau

inventează unele idei.) I p oteza că m intea are capacităţi şi idei înnăscute s-a dovedit fructu­ oasă În lingvistica contemporană. Este un fapt uimitor că vorbitorii unei limbi sunt în stare să producă un număr cu mult mai mare de propoziţii


Ideile

decât cele pe care le-au în v ăţat vreodată. Este la fel de ui mito r că toate limbile umane cun o scute au în comun o b ună parte din structura grama­ ticală. Aceasta sugerează că o parte din ceea ce ştie un vorbitor a l unei limbi da te este identică cu cu ceea ce ştie vorbitorul orică rei alte limbi, în pofida unor mari variaţii în modul cum aj ung indivizii să stăpânească limba şi a unor mari variaţii în p rivi nţa intelectului diferiţilor indivizi Acest element c o mun tuturor vorbitorilor este datorat, poate, c a p acită ţilor pe care le au to ţi vorbitorii, capacităţi care nu sunt d o b ândi t e când învăţăm limbajul, ci sunt prezente în noi de la naştere. Această variaţie pe tema ipotezei lui Descartes a fost elaborată cu pricepere de lingvistul american . Noam Chomsky, care recunoaşte influ enţa lui Descartes asu­ pra gândirii sale. .

­


Capitolul 1 5

Mintea Afirmaţia lui Descartes că mu lte dintre ideile noastre sunt independente

mintea p o ate fi c on c ep u tă ca fiind completă chi ar dacă îi lip se şte o fa cult ate de percep­ ţie senzorială. Po t r iv it teoriei sale desp re natura minţii, singurele capaci­ de expe rie nţ a senzorială îşi are ecoul in afirm aţ i a sa că

tăţi pe care

trebuie să le posede o

minte sunt cele p u r intelectuale şi a bi­

susţine gen ul de vo inţă implicat în actul j udecăţii. Î nţelegerea celor mai generale elemente ale fizicii nu presupune nic io c a p ac itate în

litatea de

a

plu s iar teoria identifică pe ascuns mintea cu un posesor al capacităţilor ,

necesare pentru o şt ii nţ ă abstractă a materiei.

Conexiunile dintre te o ri a ideilor, teoria substanţei mentale şi fizică nu sunt întotdeauna evidente în scrierile lui Descartes. Afirmaţiile lui despre minte şi c o nţ inutu ril e minţii sunt cunoscute mai ales din Medita­

ţii, unde sunt aşezate pe furiş fundamentele fizicii. Î n Meditaţii, D esc a r ­ tes îşi propune să o fe r e o teorie a sufletului, nu o teo r ie a capacităţ i l o r mentale şi a ideilor care ne inlesnesc accesul la esenţa materiei, iar în calitate de teorie despre suflet - despre ceea ce animează fiinţa umană -

oferta Meditaţiilor este oarecum arbitrară. Pa re arbitrar să susţii că su­

fletul este doar în mod c o ntin gent un lucru care ima gi n e a z ă şi simte, dar că este în mod necesar o i nt el ig en ţă finită. Acest caracter arbitrar nu a fost tr e c u t cu vederea de autorii Obiec­ ţiilor la Meditaţii. Ei i-au cerut lui Des cart es să j ustifice s o c o tirea numai a ca p a cităţi l o r de

a

nu

si mţ i şi a ima g in a ca ne esenţiale pentru minte,

dar şi a o r ică r ei capacităţi care presupune posesesiunea unui corp. Ei puneau în discuţie, de fapt, distincţia netă din tre minte şi corp care a

aj uns să fie numită dualism cartezian. Potrivit lui Descartes, mintea este un gen de substanţă şi c o r p u l - un alt gen, deoarece este posibil să ne formăm o concepţie despre minte şi una despre c o rp cu aj u to ru l a d o uă

serii cu totul separate de atribute, perceptibile în mod clar şi distinct.


Mintea

În Meditaţii, D e s c arte s îşi argumentează dualismul de două ori, o dată, atunci când ipoteza demonului am ă gitor este înc ă în vigoare (în Meditaţia a Doua) şi apoi la s fârş itu l cărţii (în Meditaţia a Şasea) , când

existenţa lui Dumnezeu

a

fost stabilită, când ipoteza d emo nulu i a fost

abando nată şi când regula care leagă claritatea şi distincţia de adevăr a fost validată. Î n Med itaţi a a Doua, Des c a rt es se întreabă ce capacităţi îi apar­

ţin lu i însuşi şi face o listă lu ngă , care include şi imaginaţia şi facultatea de a s imţ i. Apoi explică că facultatea d e a simţi îi aparţme doar într-un sen s spe c i a l . Ea îi aparţine, spune el, do a r în sensul

că i se pare că el vede, aude, vede, aude, atinge de fa p t. Căci nu poţi să te în d o i e şti de re alit ate a senzaţiilor pe care do ar pari să le ai, iar în M edita ţia a Doua, Descartes socoteşte ca aparţinându-i doar acele a trib ut e a căror re a li tat e nu poate fi pusă la înd o i a l ă (].24) .3' Întrucât nu atinge ş . a . m . d. , dar nu se poate asuma că e l

trece niciodată mai departe de ceea ce pare să audă, atingă ş.a.m.d., el nu susţine niciodată că facultatea de a simţi îi a p a rţine într-un sens robust. Şi cu toate că pasajul r el e v a nt din Meditaţia a D ou a e s t e n e c l a r, se pare că atunci când îşi atribuie imaginaţie o face în acelaşi sens slab în care îşi atribuie şi facultatea de a simţi. Se do v e d e şt e , aşadar, că nicio capac itate care presupune corpul nu îi aparţine înt r- un sens strict. Comentatorii menţionează uneori M ed itaţia a Doua ca sursa

a

ceea

ce d is tin g e cu adevărat filosofia carteziană a minţii. Acolo anunţă Des­

cartes că el este de la na tură un lucru care gândeşte şi tot acolo explică că pr in "a gândi" înţelege orice operaţie a minţii

a

că re i realitate nu poate fi

p u s ă la îndoială de posesorul minţii re s p ecti v e . J u d ec â nd după M e di t aţ ia 3'

Textul relevant din Meditaţia a

Doua:

adică pe rc epe anu mite lucru ri, cum

se

..In fi ne , sunt acelaşi cu cel ce simte,

întâmpla prin mijlocirea organelor de

D a r se va �pune a b so lu t cert cel simt căldură. A c e a sta nu

simţ, pentru că într-adevăr văd lu mi nă , aud sunete, simt căldură. că aceste feno mene su nt false şi că visez. Aşa să fie; este, totuşi, puţin că mi se pare că văd lumină, că aud su ne te şi că

p o at e fi fals; in terme ni stricţi este vorba de c ee a ce se află î n mine sub numele de

trăire [ se nt i re] şi, în a c est sens pre c is, ea nu este altceva de c ât găndi re ." (trad. T.C.

după D e s ca rtes , Key Philosoph ica l Wri tings, p. 143, Wor dsworth, 1 997) . A c e sta

inseamnă că fac ultatea de

a

simţi îi a p a rţ i ne doar în se ns ul

eul care gândeşte

este cap ab il să aibă şi experienţe. precum cele de căldură, culo a re e tc ., nu do a r

gâ ndu r i . Afirm a ţi a lui nu cu corpul (n.tr.) .

Descartes

revine, de fapt, l a

a

spune că simţim cu mintea,


Descartes

a Doua, această proprietate de a fi în mod neîndoielnic real, accesibil în mod nemijlocit unui eu, este proprietatea definitorie a mentalului. Acest lucru a fost rezumat uneori sp unând că în filosofia lui Descartes marca mentalului este caracterul privat. Această interpretare nu este susţinută de alte părţi ale Meditaţiilor la fel de bine cum este susţinută de primele şi prezintă filosofia carte­ ziană a minţii ca un produs secundar al îndoielii metodice, astfel încât, dacă îndoiala metodică se dove deşte incoerentă sau prost concepută, mai ră mân puţine argumente care să o susţină. Există însă o altă inter­ pretare posibilă care are avantaj ul că aj ută te ori a să reziste mai bine pe propriile picio are, conferindu-i în acelaşi timp un rol central în ansam­ blul Meditaţiilor. Pentru a introduce interpretarea alternativă, trebuie să menţionez o cerinţă pe care trebuie să o satisfacă o teorie adecvată a minţii. Este vorba de cerinţa că ea nu trebuie să fie specifică unei singure specii. Pare evident că o teorie a minţii nu poate să fie doar o teorie a minţii umane, deoarece putem concepe foarte bine că nişte creaturi diferite biologic de noi ar putea avea capacităţi de percepţie senzorială, memorie, mişcare autonomă, raţionare, chiar capacităţi de comunicare, corespunzătoare versiunilor umane ale acestor capacităţi. Romanele ştiinţifico-fantastice ne atrag atenţia asupra posibilităţii de a concepe creaturi extraterestre având capacităţi efectiv imposibil de distins de ale noastre, iar ştiinţa însăşi ne dezvăluie cât de sofisticate sunt capacităţile mentale ale delfini­ lor şi cimpazeJor. Î ntrucât conceptele no astre de minte şi de capacităţi mentale acoperă şi aceste creaturi, o teorie adecvată a minţii trebuie să atingă un anume grad de neutralitate biologică. Descartes îndeplineşte această cerinţă într- un mod foarte complet.

El îşi dă seama că noţiunea de minte acoperă şi alte fiinţe decât oamenii, dar - şi asta cred că distinge teoria sa - modul său de a gândi despre min­ te este În mod deliberat desprins de biologie şi mai puţin sensibil la mo­ durile în care capacităţile creaturilor inferioare le pot aproxima pe cele ale oamenilor decât la modurile în care capacităţile noastre, mult îmbu­ nătăţite, pot exista în fiinţe supraumane, precum îngerii şi Dumnezeu. Î ntr-adevăr, Descartes clasifică minţile după extinderea capacităţilor lor


Mintea

şi n u după specia biologică din care face parte fiinţa care l e p o s e dă Min, te a noastră nu este atât umană, cât finită, în timp ce cea a lui Dumnezeu nu. este a tâ t supraumană, cât infinită. Iar a avea o minte înseamnă pentm noi chiar a avea ca p aci tăţile de acelaşi gen cu cele ale lui Dumnezeu, deşi .

mult ma i limitate şi constrânse decât ale Sale. I mportant este că mintea perfectă sau infinită a lui Dumnezeu este cea care stabileşte standardul pentru orice altceva care este socotit minte. Pe acest fu ndal este posibil să înţelegem distincţia, altminteri

arbi­

trară.. a lui Descartes dintre capacit ă ţile pur intelectuale, pe de o parte,

cealaltă. Ea poate fi privită ca o împărţ ire a capacităţilor în cele pe care le avem în c o mun cu Dumnezeu şi graţie cărora putem avea ceva asemănător înţelegerii Sale o b i e cti v e a realităţii şi cele pe care nu le avem în comun ş i capacităţile de a imagina şi simţi, care presupun corpul, de

cu Dumnezeu şi nenecesare pentru înţelegerea obiectivă. Această interpretare este în acord cu multe pasaj e din Meditaţii, în ca re fiinţele umane sunt comparate cu Dumnezeu, pasaj e pe care comentatorii, de obicei, le neglijează. Î n M ed ita ţia a Patra , de exemplu, ' Descartes spune:

"Realizez

că sunt, cum ar veni, ceva intermediar Între Dumnezeu şi

nimic, sau intre fiinţa supremă şi nefiinţă: natura mea este astfel incât, În măsura in care am fost creat de fii nţa supremă, nu există

nimic în in

mitie. care să mă facă' să greşesc sau să mă rătăcesc; dar în măsu ra

care particip la ni mi c şi nefiinţă, adică in măsura in care nu sunt eu insumi fiinţa supre mă şi imi lipsesc multe lucruri, nu e delo.c ui mitor că greşesc (7.54)3' ."

Descartes se plasează la jumătatea unei scale a fiinţei care urcă până

ia fiinţa supremă, iar at unc i când spune că nu e nimic în neregulă cit· el · din p UD.ct de vedere intelectual, în măsura în care este creat de Dum­ nezeu, se înţelege că este ceva în neregulă cu el, dat fiind că el este finit sau

mai puţin decât suprem. Un pasaj similar cu cel pe care tocmai l-am

citat, din M edit aţi a a Treia, plasează capacităţile minţii umane nu întpo " Meditaţii, p. 72.


Descartes

ordine naturală a sp e c iilo r ci într-o ordine de sub sta nţ e mai mult sau ,

mai puţin p erfect e

.

Stabilind drept standard al substanţei mentale o fiinţă supra uma­ nă şi ne bi ologi c ă

,

Descartes pro du c e o teorie al cărei preţ este acela că

nu consideră că a n ima l e l e inferioare omului posedă minte. (Co nc epţia

i-a şocat pe unii dintre cititorii săi p rin impl ic aţi a că animalele lor de casă sunt doar automate lipsite de gândire.) Pe de altă parte, te ori a are avantajul că oferă o pon d e re adecvată limitărilor m inţii umane. Este ast­ fel contracarată t en dinţa de a considera mintea umană drept cel ma i bun exe m p lu de minte şi aceasta rară c o r o l a ru l sceptic obişnuit. M intea uman ă este limitată, dar întrucât ea este o v ers iune limitată a aceluiaşi gen de minte ca şi cea a lui Dumnezeu, este explicabil de ce ştiinţ a ar tre bui să stea în puterea fiinţelor umane.


Capitolul 1 6

Corpul Aşa cum concepţia că mintea nu posedă atribute care presupun cor­ pul este înţeleasă ca fiind completă, la fel o concepţie a corpului care exclude toate proprietăţile care depind de minte este înţeleasă ca fiind completă. Corectitudinea acestei concepţii austere des pre corp care ex­ clude temperatura, culoarea, mirosul, soliditatea la pipăit ş.a. m.d. este unul dintre ultimele lucruri pe c are le stabileşte Descartes în Meditaţii; acesta era unul dintre primele lucruri pe care încerca să le dovedească în Lumea. Este, de aceea, rezonabil să considerăm această concepţie despre corp ca ceva menit să cimenteze metafizica şi fizica sa. Există o paralelă între modul cum argumentează Descartes pen­ tru concepţia lui preferată despre corp şi modul cum susţine concepţia sa preferată despre m inte. El începe prin a prezenta concepţia naivă, a gândirii comune, despre fiecare substanţă, continuă prin a împărţi pro­ prietăţile pe care gândirea comună le atribuie corpului şi minţii în cele care aparţin în mod real substanţei respective şi cele care doar par să-i apa rţ ină şi apoi încearcă să explice cum proprietăţil e care nu aparţin în mod real pot fi confundate cu cele care aparţin. Î n ambele cazuri, faptul că suntem fiinţe . corporale explică confuzia dintre proprietăţi reale şi . aparente sau, pentru a fi m ai explicit, suntem înşelaţi de obiceiul nostru de a ne forma concepţii despre substanţe doar cu ajutorul simţurilor. Atunci când considerăm incomplete corpurile fără proprietăţi precum culoarea, obiectivizăm în mod greşit calităţile lor sensibile, iar atunci când ne considerăm incompleţi pe noi înşine ca simple intelecte şi voin­ ţe, sărim în mod· greşit la nişte concluzii pe baza sentimentului nostru că suntem amestecaţi sau inseparahil legaţi de (orp urile noastre.

Paralela dintre modul cum tratează Descartes concepţiile noastre despre minte şi corp merge până la modul cum îşi împarte el remar­ cele despre ele în Meditaţii. Meditaţia a Doua conţine remarce despre ce aparţine eului, identificat ca minte sau lucru cugfttător şi despre ce


Descartes

aparţine unui lucru tipic m a ter ia l . M e d i taţi a a Şasea confirmă în ge nera l primele gânduri ale lui Descartes despre ce-i J parţine lui ca minte şi c o nfi rm ă , de asemenea, unele dintre generalizările lui preliminare despr e

ma te ri e .

Una di ntre aceste generalizări, i nsp i ra tă de reflecţia asupra naturii unei bucăţi de ceară, este că nu putem identifica un obiect material cu aj utorul formelor sub care el" se prezintă s imţur i l o r. Substanţa proaspăt colectată din stup are un gust, o aromă, o te xt u ră distinctive ş. a . m . d . To­ tuşi, dacă acum este încălzită, e a îşi p ier de aceste calităţi şi dobândeşte a lte l e . Dacă identitatea sa ar dep i nd e de forme, ar fi trebuit ca ea să fie un lucru înainte de încălzire ş i a ltul dup ă . Î nsă ea este mereu unul şi acelaş i lucru. Ce fel de lucru este ea atunci, care persistă d e - a l un gu l schim­ bărilor pe care le suferă formele sale? Poate doar un corp, ceva ce are extensiune spaţială, fle x ib il (cap a b i l să-şi schimbe fo r ma) şi schimbător (care poate lua diferite forme) . Dacă aşa stau lucrurile, atunci nu ceea ce ne fac s imţu ri l e să remarcăm idenfică ceara, ci ceea c e poate intelectul să înţeleagă ca aparţinând unui corp. Aşadar, forme l e sensibile nu su nt cheia p entru d et e rm i n a re a naturii cerii şi nici, p rin ext i n d e re , a nat ur i i vreunui lucru material. Principala concluzie despre l uc rur il e materiale obţinută în Medi­ ta ţia a Doua este una negativă. O contribuţie la o concepţie pozitivă începe să se p ro fileze în Meditaţia a Treia. Acolo, î nt r- o observaţie mar­ ginală din ar gu me n tu l principal pentru existenţa lui Dumnezeu, Descar­ tes pune în discuţie conţinutul mai multor idei pe c ar e le profesează. El a b or dează ideea sa despre lucrurile corp orale şi spune că îşi dă seama: "că sunt foarte p uţ i ne la nu măr

lucrurile pe care le p e rce pe foarte clar şi distinct în ele. Lista cuprinde mănmca, sau extensiunea În l u ng ime , lăţime şi ad ânc im e; forma, care este o funcţie de limitele acestei extensiuni; poziţia, care este· o relaţie între mai multe obiecte care posedă fo rmă; şi mişcarea, sau schimbarea de po z iţ i e ; la acestea s-ar mai putea adăuga s ub sta nţa , durata şi număru L" (7. 43) II

33

Meditaţii, p. 58.


Corpul

Î n stadiul argu m entului în care Descartes fa ce această listă, faptul că ceva este perceput în mod clar şi distin c t nu este încă un temei sufici­ ent pentru a-l c o n si d era real sau adevărat. Abia în M edita ţia a Cincea va avea D e sca rte s temeiuri să sp ună că, întrucât sunt p erc epute în mod clar şi distinc t, "fonna, numărul, mişcarea ş.a.m.d./I sunt reale. Chiar şi aces­ tei concluzii îi lips e şte încă ceea ce stabileşte abia Me d itaţia a Ş asea, şi anume că există re a lm ente lucruri materiale, lucruri care p o se dă formă, mişcare, număr ş.a.m,d., indep endent de faptul că sunt sau nu gândite.

Argumentul pentru existenţa obiectelor ma teria le este foarte abs­ tract şi greu de rez umat. El de c urge după cum urmează. Lucrurile care pot fi c o nc e pu te în mod clar şi dist inc t ca lucruri se pa rate sunt s e p arabil e - datorită puterii nelimitate a lu i Dumnezeu. Pot să mă concep în mod clar şi distinct separat de orice în afară de gândire. Deci sunt o substan­ ţă gânditoare. ReRe c ţ ia asupra modurilor mele ca s ub s ta nţă gânclitoare de z v ă l uie în miIle o fa c ultat e pasivă care primeşte idei (percepţia) . Î nsă ac e astă facultate pasivă ar fi inertă dacă nu ar ex ista o fac ultat e activa care să o pună la lucru. Acea fac ulta te ac tiv a , ori c are ar fi ea, nu este esenţială pentru mine ca lucru care gănde şte; dacă ar fi, ea ar fi o faculta­ te activă a mea şi ar ţine d e voinţa mea. Facultatea activă nu poate ţine însă de voinţa mea, Întrucât ideile senzoriale sunt adesea produse împo­ triva voinţei mele. Î n plus. acea facultate activă nu presu pune gândi r ea De fapt, orice facultate activă a mea ar presupune doar următorul lucru: că toate ac ţ i unil e voinţei mele sunt conştiente, iar aceasta înseamnă că d e spre ele am gânduri. Aşadar, facultatea activă trebuie să aparţină unei s u bs tanţe di fe rite de mine .

.

Ce substanţă a num e este ac e asta se poate infera din produsele facultăţii active, a di c ă din ideile imaginaţiei mele. A c e ste idei trebuie să aibă realitate obi ectivă şi c au ze cu o realitate formală mai mare sau egală. S i ngure l e cauze c a re satisfac această constrângere sunt subs t an­ ţa corporală, substanţa m enta lă şi D umne zeu Nu suntem inzestraţi de Dumnezeu să re c u no a ş tem nici substanţa menta lă nici pe Dumnezeu însuşi, drept ca uză n e m ijl o c ită a ideilor noastre. Suntem, însă, puternic înc l i naţi să c re d em că ima ginile sunt produse de corpuri. D ac ă ele nu ar fi c auz ate de c orpu ri am fi amăgi ţi într-o convingere fermă, dar Dum­ nezeu nu ne c reează ca să fim expuşi la acest gen de eroare. Aş ad ar .

.

,

,

,


Descartes

cauz ele imaginilor trebuie să aparţină cat ego riei s u bsta nţe i c orporal e există corpuri.

.

A şadar,

Descartes inferează existenţa corpurilor din exi stenţa imaginilor senzoriale, dar avertizează impotriva derivării unor concluzii despre natura corpurilor din conţi nutul imaginilor senzoriale. Când spune că din consideraţiile despre � ursa im a g i ni lo r sale dec u rge că există lucruri corp orale", el a daugă că: "

"ele pot să nu existe toate într-un fel care să corespundă cu exactitate

modului cum le percep eu cu aj utorul simţ u r il or, căci în multe ca­ zuri percepţia senzorială este foarte obscură şi confuză. Dar [lucrurile corpo ral eJ posedă cel puţin toate proprietăţile pe care eu le Înţeleg în mod clar

şi

di sti nct, adică toate acelea care, înt r- o formă generalizată,

(7.80)34

fac parte dintre ob ie c te le de studiu ale matematicii p ure."

Prin "obiectele de s tudiu ale matematicii pure" el are în vedere "cantitatea co ntinuă " a geom etri e i şi va l o ril e numerice ale variabilelor şi constantelor din algebră. Aceste trăsături geo metrice şi nume ri c e ale corpurilor sunt cele pe care ele le au independent de n oi Alte proprie­ tăţi c are par să fie intrins e c i corpurilor, precum cul oarea, temperatura, textura la pipăit şi sunetul nu sunt altceva decât efecte compli ca te ale proprietăţilor ca ntitati ve ale corpurilor - atât ale c elor externe, cât şi ale propriului nostru corp - înregistrate în anumite feluri de minţil e noastre. .

Cum anume este exprimată varietatea calitativă printr-o varieta­ cantitativă nu se spune ni cioda tă răspicat în Meditaţii. Tot ce spune Desc a rtes este că:

te

34

Meditaţii, p. 1 0 1 : ,Jotuşi, poate că ele nu sint în Intregime aşa cum le sesizăm

prin

s imţ u ri, căci această percepţie a simţ u ril o r este extrem de o bsc ură şi de

confuză, In cazul multor lucruri; dar trebuie să recunoaştem că cel puţin toate lucrurile pe care le c o nce p em In acest caz în mod cla r şi distinct, adică toate lu­ crurile care, in ge ne ral vorbind, sînt cuprinse in obiectul geometriei spec ulative se regăsesc cu adevărat in această percepţie a simţurilor."

,


Corpul

"din faptul că percep cu ajutorul s i mţu ri lor o ma re varietate de cu­ lori, mirosuri şi gusturi, precum şi diferenţe de tem peratură, durita­ , te ş,a, ro d., sunt îndreptăţit să inferez că şi corpurile care sunt sursa a c esto r variate percepţii senzoriale posedă diferenţe care co res p u nd acestora, deşi, poate, nu le şi seamănă." (7,81)35

şi Principiile filosofiei, D e s ca rt es discută această chestiune pe larg. I deea principală este că d iferite le cu­ lori, mirosuri, gusturi ş.a.m.d. corespund modurilor diferite în care nervii pro p rii fiecărui organ de simţ pot fi m iş c aţi de impactul uno r corpuri externe dife r it e cantitativ. Î n Tratatul

despre

om,

Dioptrica

Cum înţelege el că sunt tradus e mişcările d in sistemul nervos al corpului în experienţe mentale de c ulo a re , __

sunet, miros, gust,

ş.a. m.d.)

Răspunsul lui Descartes la această întrebare este co nsiderat în general

obscur. El su ge re a z ă că traducerea are loc printr-o rand �ia lă divină. Du p ă câte se pare, legile naturii nu pot explica corelaţia dintre expe­ rienţele mentale, pe de o p arte , ŞI m iş c ă ril e din nervi şi reprezentă rile obiectelor externe' în c re i er, de cealaltă. Corelaţia nu este nici mă c ar nece sară . Durrm e z e u ar fi putut randui ca noi să avem cu totul alte idei despre l u cr u r i, atunci când suntem st imu la ţi senzoria l, decât culori, su­ nete şi mirosuri. De ce tre bu ie , până la urmă, ca mintea să conţină reprezentări cali­ ta t i v e ale corpurilor, dacă natura corpurilor este perfect exp rim a b il ă în terme ni cantitativi) Î ntrebarea are o miză, deoarece Descartes es te ferm angaj at p e ntru toate trei propoziţiile ca re urmează: că D um n e ze u nu este amăgitor, că Dumnezeu rânduie şte ca noi să avem reprezentări ca­ litative ale corp urilor când acestea ne afectează organele noastre de s imţ şi, în fine, că aceste corpuri nu p o sedă în mod intrinsec calităţile pe care le a u în reprezentările lor. Poate Dumnezeu să nu fie amăgitor dacă ideile 35 Medi taţii,

p 1 03: "din fa p tu l că simt di fe rite feluri de culori, de mirosuri, aro me,

su nete, căldu ră, duritate, etc, trag concluzia prea bine

că exista

în c or p u rile de

la care provin to ate aceste percepţii diferite ale simţurilo r u nele diversităţi care

le su nt corespunzătoa re, chiar dacă aceste diversităţi probabil nu le sunt del oc

asemănătoare în fapt. "


Descartes

pe care ne fac e să le avem despre corpuri nu descriu cu acurateţe corpu­ rile? Soluţia pe care o oferă Descartes problemei constă în a observa că nu e ni mi c incorect în legătură cu ideile Însele. El e înfăţi ş e a z ă co rp ur il e Într-un fel anume , însă noi suntem cei care sărim la concluzia potrivit căreia c o rp uri l e sunt în mod obiectiv aşa cum le înfăţiş e a z ă ideile. Î n al doilea rând, este a vant aj os pentru noi să a v e m reprezentări calitative ale corpurilor, deoarece noi le resimţim ca bi nefă c ăt oa re sau dă ună to a re sub aspectul lor calitativ. Cu alte cuvinte, reprezentările noastre calitative ne aj ută să supravieţuim, învăţăndu-ne ce să urmărim şi ce să evităm pentru binele nostru. Ob s e rv aţi a lui

Descartes referitoare la avantajul de a avea rep re zentări c a l ita ti v e ale corpurilor se aplică atât co rp u ril o r externe, cât şi propriilor noastre corpuri. Av e m reprezentări calitative ale propriilor noastre corpuri atunci când ne e fo a me sete, când simţim durere, plăc e re s au, în mod diferit, mişcare. Acum, aceste reprezentări ne p ot induc e în eroare, c ăc i ele ne pot înclina să credem că suntem cumva amestecaţi cu corpurile noastre, c ând de fapt, dacă Descartes are dr epta te suntem doar minţi sau lucruri gânditoare uniţi cu corpuri distincte de no i Cu toate acestea, fa p tul că luăm durerea, foamea şi setea dre pt senzaţiile noastre, nu s e n za ţii ale unu i corp separat de noi, ne ajută să supravie­ ­

,

,

­

,

.

ţuim. Reprezentările calitative ale corpurilor ne aj u t ă să ne conservăm via ţa, potrivit lui Descartes, şi nu ne stânjenesc în mod necesar În do­ bândirea unei ştiinţe a na turi i deoarece reprezentările calitative pot co­ exista Într-o minte cu ideile desp re substanţe simple precum mărimea, forma, numărul, poziţia ş.a. m.d., care ne p ermi t să abordăm corpurile inde p e ndent de calităţile lor. ,


Capitolul 1 7

Fizica publicată Tratatul de fizică pe care Descartes plănui5e să îl publice d u p ă lucrarea sa de m eta fi z i c ă

a apărut la fel de repede cum i-ar fi plăcut. EI speras e întârziat de lucrul la Răspunsurile Ia Obiecţiile la Meditaţii. Anul 1 642 a fost în mare parte consumat cu răspunsurile la tratatele scrise împotriva lu i şi a u nu i partener francez, Samuel Desmarets, de către detractorul său din Utrecht, Voetius. În­ tr- unuI dintre aceste tratate, Descartes era a c uzat că este un filosof după tiparul lui Luc il lo Vanini, ars pe rug la Toulouse în 1 6 1 9 p entru ateism. Vanini fusese acuzat că subminase credinţa poporului d e oa rec e produ­ sese în mod deliberat dovezi slabe ale ex istenţei lui D u m n ez e u: tratatul lui Voetius îl acuza pe Descartes că fa ce acelaşi lucru. Descartes a scris la rândul să u un tratat în c ar e a răspuns cu vehemenţă acestei acuzaţii şi altora. Mai tâ rzi u, când noi manevre ale lui Voetius l-a u adus pe Descar­ tes aproape în situaţia de a fi ex p u l z at din Utrecht, el şi-a apărat ,iarăşi cauza, ajutat de prieteni influenţ!. În cele din urmă şi în pofida faptului că Voetius era un oficial local cu o mare influenţă, Descartes a reuşit să do vedească în faţa magistraţilor din Utrecht col Voetius orchestrase nu

să înceapă să-I scrie în 1 6 4 1 , dar a fost

împotriva sa o campanie de defăimare. Magistraţii nu au luat măsuri împotriva lui Voetius, pe care îl sprijiniseră înainte în mod ruşinos, dar, în iunie 1 645, au emis un decret prin care intprziceau publicarea oricărei lucrări, fie pro, fie împotri va filosofiei lui Descartes.

Voetius era protestant. Descartes a avut mai mult suc c es cu teologii catoliCi. Antoine Arnauld, autorul agerei serii a patra de obiecţii la Medi­ taţii, era un admirator al lui Descartes, chiar înainte să i se ceară să- i exa­ mineze metafizica. Apoi erau iez'\.l iţii. Eforturile pe care le făcuse pentru a şi-i apropia când au fost publicate Discursurile şi Eseurile au dat în cele din urmă roade şi D esc art e s a reuşit să obţină de la ei o primire priete­ noasă a concepţiilor sale. Descartes îşi înc h e i a se scrisoarea către Dinet din 1 642 mărturisindu-şi dorinţa de a pub i ica părţi ale filosofiei sale pe care le ţinuse ascunse până atunci. Avea în vedere fiz i c a sa. Dinet dorea


Descartes

doar să vadă, înainte să-şi dea acordul, titlurile secţiunilor lucrării despre care era vorba. Descartes i le-a trimis în 1 643. Cam în aceeaşi perioadă a descoperit că se bucura de susţinerea unui alt iezuit influent, un oficial de la Roma, pe nume Etienne Charlet. În cele din urmă, Descartes s-a împăcat chiar şi cu Bourdin şi cel puţin o lucrare publicată de un iezuit în 1 643 se inspira, pe alocuri cuvânt cu cuvânt, din Dioptrica şi Meteorii. Părea momentul oportul să-şi p ublice fizica. Era exclus ca Descartes să scoată pur şi simplu din sertar textul îndelung renegat al Lumii şi să-I publice. Doctrina mişcării terestre pe care o susţinea era încă proscrisă. Proce de u l la care recursese acolo, al unui univers imaginar care se dovedea a fi identic cu cel real predispu­ nea Ia neînţelegeri. A decis, aşadar, să scrie o carte în care să-şi prezinte filosofia ca un întreg închegat: fizica avea să constituie doar o parte a c ărţii. Alegerea unui no � format reclama un nou stil. Aşa cum explica în scrisoarea către Dinet: "Nu îmi voi prezenta

[concepţiile]

în aceeaşi ordine şi stil pe care

le-am adoptat când am scris despre m ul t e subiecte înainte

me , în tratat (i.e. asupra

metodei,

Lumea) ,

-

şi anu­

pe care l-am rezumat în Discursul meu

ci voi folosi un stil mai a da pt a t la p ra c tici l e c u re nt e

d in ş c o li. Adică voi trata

fiecare

su b ie c t intr- un scurt capitol separat

şi v o i prezenta subiectele într-o astfel de

o

rdine

încât

dovada pent ru

ceea ce vine mai la urmă să dep indă doar de ceea ce vine mai înainte, astfel încât to t ul să fie legat laolaltă într-o stru c t u ră unitar ă."

C7·S77)

EI descria o carte care era cel p uţin pe j umătate scrisă, care avea să

fie publicată sub titlul Principiile filosofiei.

în afirmaţii ale

Principiile au apărut în latină în 1 644 şi în traducere franceză 1641- Lucrarea avea patru părţi. Prima rezuma principalele

metafizicii lui Descartes. Nu era in niciun caz un substitut al Meditaţi­ ilor, iar prefaţa la ediţia franceză îndruma cititorii către lucrarea anteri­

oară pentru formularea completă a filosofiei lui prime. Părţile a doua,

a

treia şi a patra erau dedicate în întregime fizicii. Mai erau planuite o a cincea parte, despre animale şi plante, şi o şasea, desp re om, dar acestea se pare că nu au fo st terminate.


Fizica pu blicată

Într-o mare m ă s ură , partea a doua a Principiilor şi p ri me l e

ş ap te

c a pito l e din L umea se su p ra p u n . Descartes în c ea rc ă să corecteze u ne l e

p re con cep ţii d e sp re natura corp ului, co nti nuă prin a o fe ri ceea ce con­ e s t e t e o ri a corectă, apoi trece la n at ura mi ş c ă r i i , lf'g ile mişcă rii număr de şapte " r e gul i ale i m pac tul u i" . R e gul il e im p a c tului a p ar

sideră că şi un

p e nt ru p rima oa r ă în Principii şi nu erau în mo d strict n e cesare pentru formularea fizicii sale. D e fin iţi a mişcării era şi ea nouă şi c o m p u s ă în mod deliberat cu s co p u l de a-l disocia pe D e sc a rte s de ipoteza mişcării te r estr e . Po trivit no ii definiţii, mişcarea este pur şi s i m p lu schimbare de poziţie relativă la corpuri apropiate, considerate staţionare. R e l at i v la un

corp aprop iat, atmosfera terestră, Pământul este nemişcat. D efin iţi a şi-a

atras mai târziu critica lui Newton p e temeiul că ea implica, în mod in­ corect, că partic ulele di n interiorul unui corp în mi ş c a re erau staţionare, pe c ân d cele de la suprafaţă

A doua p a rt e a

- nu.

Principii lor ofe ră o te o ri e

d e s p re nat ura c o rpul u i în

cursul căreia D es c arte s argumentează că "nu e x ist ă nicio diferenţă reală într e spaţiu şi substanţa c orp o r a l ă "

(8A.46) . A fi rmaţi a pregăteşte terenul p entru negarea exi st e nţ e i vidului, p entru te o ri a de spr e mişcarea în cer­ curi a m ateri e i ş i p e n tru distincţia - etic h et at ă un e o ri dr e p t di st i n c ţ i a di ntr e ca li tăţ i p ri m ar e şi secund are - între proprietăţi pe care corp uril e le p o s ed ă în mo d intrinsec, precum nu m ă ru l şi for m a , şi p rop ri etă ţi pe care nu le posedă în mod intrinsec, p re c um culo area şi m ir o su l . Cu to ate că este crucială, a fir m a ţ i a că substanţa c o rp o ra l ă şi s p a ţ i ul sunt imp o s ib il de distins sau că materia nu este altce va d ec â t extensiune este apărată cu argumente slabe. D e s ca rt es identifică esenţa m ate rie i cu proprietă ţile c a re rămâ n atunci câ nd sunt îndepă rtate proprietăţile pe care ni le p u ­ tem i m agina ca l ip s i nd c o rp u rilo r.

Este ac ee aş i metodă de a identifica e s e nţ a u n e i su b s tanţe pe care o fo l o s e ş t e pentru m i nte şi, în am be l e cazuri, rezultatele sunt nesatisfăcă­ toare. Descartes p a r e să p r e s up ună c ă d ac ă începi cu o concepţie d e s p re minte sau corp, şi apoi înlături d i n e a at ri b u te l e des pre care prestlpui că s unt neese nţiale, p ă st râ nd însă d e s tu l e atribute pentru a determina o s u b s tan ţă sau alta, această s ubs t a nţ ă va fi ac eeaşi c u cea pe c a re ai conce­ put-o iniţial. A c e st mod de a gâ n d i întâ mpină dificultăţj e vidente, une l e dintre ele fiind suger8te chiar de e x e mp le pe care le discută D es c arte s .


Descartes

Pentru a lua numai unul dintre acestea, să presupunem că p o rn i m de la o concepţie despre corp ul uman şi apoi înlăturăm d i n ea totul, cu ex cepţia concepţiei despre c e v a capabil s ă apuce ceşti sau să apese si multan m a i m ult e clape ale u nui pian. Vom gâ nd i încă o s ubs ta n ţă , adică o mâ nă,

dar nu substanţa pe c ar e am conc e pu t- o la început. La fel, dacă începi cu o concepţie despre

un

obiect fizic şi apoi înlături din ea toate propri­

e tăţile cu exc epţia extensiunii, atunci, chiar dacă poţi rămâne la sfâ rşit cu o concepţie despre ceva, adică despre spaţiu, poţi să nu râmâ i cu o concepţie despre corp sau obiect fizic. Pe lângă d ificu l tăţ il e ei pur c onceptuale, fizica lui D e s c a rtes nu per­ mitea decât greu calculele. Ea nu avea o

m

ă sură a rez i stenţe i. N u men­

ţiona masa. Mai m ult, în calitate de teorie a gravitaţiei avea neaj unsuri izbitoare. Am văzut mai înainte, când am schiţat conţinutul Lumii, că Descartes credea că g ra vita ţia rez ultă din miş c a rea în vârtej a materi­

ei. Fluxul şi refluxul, mişcarea Lunii în j u ruI P ă m â ntul ui şi gr e u ta tea corpurilor pe Pământ trebuiau explicate to ate printr-un vârtej in jurul

axei Pământului. Însă teoria vârtej ului nu explica gravitaţia ob iectelor terestre către polii Pământului, i a r când era aplicată la ma teria cerească, teoria se i z b ea de anumite fa p te cunoscute despre mişcările pl a net e ­ lor. Newton, care a indicat unele dintre aceste dificultăţi d up ă 1 680, a propus în locul teoriei vârtejurilor o teorie matematică despre o forţă de atracţie universală, iar succesul acestei concepţii rivale a subminat filosofia carteziană mai mul t decât critica filosofică la care a fost supusă in secolul al XVII-lea. Partea filosofiei lui D esc artes pe care el a ascuns-o cel mai îndelung şi p entr u publicarea căreia s-a îngrijit cel mai mult s-a dovedi t a fi partea care avea să se perimeze cel mai rapid. De fapt, teoria lui N ewton a subminat sistemul cartezian mai mult decât ar fi făc ut- o incompletitudinea siste mului în cazul în care fi z i c a ar fi fost suprimată pentru to t dea un a. Se spune uneori că neaj unsurile şt i inţei lui Desc artes trebuiau să fie foarte ma ri , întrucât ea era produ s ul unei speculaţii de birou, pe care el

ra r s-a sinchisit să o testeze exp erimental. I deea că lui D e s c a rtes îi plăcea p rea mult munca teoretică

a

priori se bazează în p arte pe o neînţelegere

a modului cum presupunea el că sunt derivate propoziţiile generale ale

fizicii sale. Î n Principii, ca şi în Discursul care le

p recedă,

Descartes pare


Fizica publicată

să sugereze că

p o ate să ex ist e un lanţ ne între r upt de raţionamente de la

cele două principii ale metafizicii lui C,Gândesc, deci exist" şi "Dumne­ zeu există") la principiile care privesc lucrurile materiale, o fe rit e în fizica sa.

Este l im pe d e că la adevărurile metafizice se aj unge independent de

orice fel de

e

xp e rime nt sa u o bservaţie; dacă pri n c ipii le fizicii lui sunt

pur şi simplu deductibile din metafizica sa, a t u n c i se pare c5 şi ele, con­ trar unor canoane pop ulare ale metodei ştiinţifice, trebuie să p o a t ă fi for­ mulate

a

priari şi cunoscute ca adevărate independent de o ri c e eforturi

de verificare şi falsificare.

Mai multe observaţii se pot face în întâmpinarea acestei afirmaţii. În pr i m ul rând, o bună parte din munca teoretică fructuoas5 din ştiinţă a fost

a

priori

-

prin experimente mentale -, indiferent dac ă ea s-a con­

format sau nu m o d e l u l ui lui D escartes, al lanţului ne î ntr e rup t de raţio­ na m ent e . În al doilea rând, potrivit modului c um înţelege Descartes ter­ menul "deductibil", afirmaţia că anumite princ ipii sunt "deduc tibile" dlll

altele nu înseamnă că primele decurg logic din celelalte şi sunt, astfel, cunoscute a priori ca ad e v ă ra t e . Descartes foloseşte termenul "deducţie" şi ex presiile înrudite pentru a desemna o lungă tranziţie a gândirii de ia o consideraţie la alta, de-a lung u l căreia nu a p are îndoiala sau neclaritatea. Deducţia c arteziană nu pare să fie co ndiţ i ona tă de faptul că o consi­ deraţie trebuie realmente să decurgă din alta în sensul logicii formale, d e o a r e c e el identifică adesea deducţia cu ceea ce nume şte "enu mera­ re", iar enumerarea cu ceea ce ne conduce la r ă s pun su l la o . .întrebare" sau "problemă", du p ă ce întrebarea a fost ana lizată. Rec onstruirea unei soluţii din elementele componente ale unei întrebări poate lua fo rma

reconstruirii cuvintelor din lu c rur i ,

a

cauzelor din efecte,

a

numere, a substanţelor din p r o p rie tăţ i, astfel că "deducţia"

sumelor din nu

pare nici

reductibilă la forma inferenţei de la premise la concluzie. Şi, aşa cum am văzut mai sus, c â n d am vorbit despre "logi­ să ia întotdea una, nici să fie

ca" sa, conceptele sale de demonstraţie şi dovadă acoperă am bele laturi ale distincţiei

a

priori/ a posteriori.

În fine, este pur şi simplu fals că Desc artes ar fi crezut că experi­ mentul şi observaţia nu au niciun rol în fizica sa. Î n timp

ce

tot c e era

"a bsolut general" în fizică trebuia să fie o b ţin u t în mod neexperimental, multe altele, de fa pt sumedenia de ipotezE' propuse pentm

a

e x p lica


Descartes

fenomenele specifice, trebuiau să fie testate prin experiment şi observa­ ţie. Faptul că era nevoie de atât de multe experimente este menţionat de Descartes pentru a explica de ce el nu a fost singur în stare să ofere concepţii despre " toate corpurile particulare care există pe Pământ, şi anume, minerale, plante, animale şi, mai ales, oamenii" (gB.I?) .


Capitolul t 8

" Celelalte ştiinţe " Î n prefaţa la ediţia franceză a Principiilor, Descartes compară întreaga filosofie cu un copac ale cărui rădăcini sunt metafizica, al cărui trunchi este fizica şi ale cărui ramuri, "care se ridică din acest trunchi, sunt toate celelalte ştiinţe, care pot fi reduse la cele trei principale, şi anume medi­ cina, mecanica şi morala" (gB. 14) . El continuă cu afirmaţia că beneficiile cele mai importante ale filosofiei trebuie să fie obţinute de la aceste ramuri, nu de la trunchi sau rădăcini, apoi mai spune că a sperat pentru un timp că Principiile aveau să introducă cititorii în părţile cele mai pro­ fitabile ale filosofiei, dar că, în cele din urmă, a descoperit că îi lipseau resursele necesare. Lucrările sale de mecanică, medicină şi morală nu au fost niciodată încheiate, dar a facut ceva progrese în aceste domenii în anii care au urmat lui 1630 şi în ultimii ani din următorul deceniu. Prin "mecanică" el pare să fi înţeles studiul moduriler în care mate­ ria compune genuri particulare de obiecte, precum plantele, animalele şi corpul uman. Medicina se ocupa cu cauzele şi mijloacele de conservare ale vieţii în corp ul omenesc. Morala era studiul pasiunilor, al stra tegiilor de a le controla şi al modurilor de a Îndruma voinţa către bine sau rău: ea presupunea "o c �noaştere completă a celorlalte ştiinţe" şi era "nivelul suprem al înţelepciunii" (9B.14) . Spre deosebire de mecanică, ce părea să depindă de metazifică doar prin interpunerea fizicii, morala şi medi­ cina se inspirau direct din doctrinele despre corp şi minte prezentate în Meditaţia a Şasea. Î n anii care au urmat lui 1 63°, el � compilat o ex­ punere sumară a cunoştinţelor medicale ale vremii sale, însă principala sursă pentru propria sa teorie medicală pare sa fie lucrarea ncterminată Descriere a corpului omenesc la care a lucrat în iarna dintre 1647 şi 1648. Pentru concepţiile etice ale lui Descartes tre buie să ne bazăm pe ultima sa lucrare publicată, Pasiunile sufietului (1 649), pe comentarii sugestive, dar risipite, dm corespondenţa lui cu ambasadorul francez în Suedia, Pierre Chanut, şi pe scrisorile sale către Prinţesa Elisabeta a Boemiei.


Descartes

Prima parte a Pasiunilor, după un şir

co

m p l icat de de fi niţii şi ele­

mente de fiziologie teo ret ic ă , prezentă şi in unele tratate anterioare,

c l asific are a p as iuni lo r şi la o diagnosticare a c o nfl ic tu lui În g enera l , o pa siun e este ceea ce se i ntâmp l ă unui suflet în afară de ceea ce face el. ajunge la o

dintre p ă rţ i l e superioare şi cele infenoare ale sufl etu l ui.

"Percepţiile sau m od u ril e cunoaşterii" sunt socotite printre pasiuni, în

Într- un sens mai res trâns, expresia "pasiune a sufletului" a c op e ră doar acele p e rc e pţii "ale căror efecte le resimţim c a fiind chiar în interio rul su fl etu l ui", p re cum bucuria şi m ânia (1 1 .347) , şi pe care le resimţim în mod c ar a c t e ri stic ca a g itân d sufletul şi tulburându-l p ute rnic . acest sens foarte general (1 l .342) , Însă,

Pasiunile ne p re dis pu n la mişc ă ri ale corpului, de oare c e produc " mişcări ale gland e i pineale (1 1.361) . Conflictele dintre a p etit e le naturale

şi voinţă (un subiect asupra căruia Prinţesa Elisabeta l-a de te rminat pe Descartes să scrie de mai mul te ori) a p ar când sufletul şi c o rp ul p ro du c mişcări opuse în glanda pineală în a c elaşi timp (1 1 .364) . Aceste c o nfl i cte sunt rezolvate în mod corespunzător atunci când sufletul a atins şi e s t e hotărât să urm e ze "judecăţi ferme şi d ete rmina te întemeiate pe c un o aş ­ terea binelui şi ră ulu i " (1 1 .367) . Puterea a su p ra p a s iu nilo r l e e ste in s ă disponibi l ă, în m o d mij l o c it, chiar şi ce lo r care nu- au de lo c autoc o ntrol raţional: asemenea oameni pot fi antrenaţi şi ghid aţ i de a c e i a asupra că­ rora raţiunea s-a impus. Căutarea virtuţii im p l i c ă

să trăieşti astfel încât să nu ai nic io da t ă

să-ţi reproşezi că nu ai re u ş i t să fac i c ee a c e cre d e a i că e st e cel mai bine

(1 1 .422) . D e s c arte s

o nUm eş te

..remediu! suprem" împotriva pasiunilor.

Se pare că te rm inol o gia medicală a fost a lea s ă în m od deliberat, deoarece

Descartes pare să fi c o n s iderat a săn ă tăţ ii

moralitatea unei

persoane d rep t păstrare

sufletului ei, la fel c u m medicina era destinată păstrării să nă ­ tăţii corpului. Într-adevăr, Des c arte s nu credea doar că există o par a le lă între mor al i tat e şi medicină, ci şi c ă . p ri ma de pi nd e de a doua. Măsurile pe care Descartes le preferă pentru c ont rola re a pasiunilor includ o di e t ă echilibrată, exerciţiu şi fo losi re a leacurilor şi ., ap elor " _ Există, de exem­ plu, un schimb d e scrisori între el şi Prin ţesa Elisabeta din mai şi iunie 1 645 de s p re oportunitatea curei cu ape minerale împotriva un e i tuse seci şi a unei febre uşoare. Descartes menţionase m a i î na int e tr is t eţ e a


"Celelalte ştiinţe"

ca o ca uză a febre! uşoare şi, ap ro b ân d tratamentul cu apă minerală, o sfătuia pe Elisabeta să îl combine cu o formă de meditaţie care să o elibe­ re z e de gâ ndurile triste. Meditaţia consta în " a-i imita pe cei care, privind culoarea unei păduri, sa u a unei flori, z b oru l unei păsări şi alte asemenea lucruri care nu necesită o atenţie deosebită, ajung să se convingă că nu se gând�sc la nimic " .

Etica, aşa cum era concepută de Descartes, nu pri v ea doar controlul a s upfa pasiunilor lor, ci şi ideea bine lui public. Î n general, îi scria el Elizabetei p e 15 septembrie 1645, interesul p u b li c trebuie să pre­ cum p ănească asup ra celui p ri vat Ac e astă c onc e p ţi e era întemeiată pe ceva asemănător unei teze me tan z ic e : că între gul este mult mai impor ·

indivizilur

.

tant decât partea, iar Universul mult mai important decât Pământul.


Capitolul 1 9

Ultimele zile Descartes a părăsit Olanda pentru Suedia în 1 649. Pierre Chanut, am­ basadorul francez la Stoc kho lm, corespondase intens cu Descartes, în numele R e ginei Ch ri s ti na care, as emene a Prinţesei Elisabeta, îl trimisese filosofului întrebări despre pasiuni şi alte subiecte de 'filosofie morală. Pentru a-şi face o idee despre teoria din sp at e le opiniilor pe care le ex­ primase în s cri s or ile sale, Descartes i-a dăruit Christinei o copie a Pasi­ unilor sufletului. Cartea a impresionat-o atât de mult, încât l-a invitat pe Descartes la curtea ei. El a e zi tat, dar, în cele din urmă, a acceptat oferta. ,

fie plictisit de Olanda. Î n d el ungata vrajbă din Utrecht cu Voetius a fost urmată de o altă contr ov e rs ă la Leiden, între filosofi care îl urmau pe De s c a rtes şi teologi anti-cartezieni. Descartes era acuzat de pelagianism (negarea păcatului originar şi a fir ma ţ i a că p o ţi fi sa l vat fără aj utorul graţiei di vine) în nişte teze supuse spre ex aminare de un profesor numit Triglandius. Revius, rectorul unui colegiu t e o l o gic asociat Universităţii din Leiden s-a alăturat şi el cu acuzaţii de blasfe­ mie la adresa lui Descartes. (Revius fusese mai înainte respins ferm de filosof când încercase să-I convertească la protestantism şi se pa r e că i-a păstrat de atunci ranchiună.) Î n mai 1 647, Descartes a s c ri s universităţii şi oficialilor locali din Leiden pentru a protesta î mp o tr i v a atacurilor din partea t e o logilo r şi i-a provocat pe oponenţii săi să-şi j u st ific e acuzaţiile cu pasaje din scr i erile sale. Î n cele din u rm ă a fost emis un decret care interzicea profesorilor din Leiden să fa c ă referire la Descartes în tezele sau cursurile lor. Acesta a fost momentul în care D esc a rt es a i nc e p ut să fie atras de gândul plecării din Olanda. Avea motive

,

,

A p ro ape de momentul publicării ediţiei franceze a Principiilor, prietenii lui Descartes din Franţa au încercat să-i câştige o favoare din partea Regelui Fra nţei . 1 s-a acordat o pensie, pe ca re i-a fost gre u să o obţină în fapt, şi a călăto rit la Paris în 1648 p e ntru a v ede a dacă p ute a


Ultimele zile

ocupa un post în

serviciul Regelui. Călătoria a fost nesatisfăcătoare: Des­

cartes s-a plâns că atrăgea atenţia doar c a un specimen exotic, p re c u m un elefant sau o panteră. Nu s-a s im ţit

în apele lui l a Paris, unde erau

tulburări p o litice şi, ca şi c um nu era destul, M ersenne era pe mourte. Descartes a pl e c at în O l a nda la sfârşitul lui a ugust şi M ersenne a murit pe 1 septembrie. Claude Clerselier i-a luat atunc i locul ca principal co­ re s ponde n t al lui D es c a rt e s .

Descartes s-a întors, aşadar, în O la n da cu mâna goală, iar aici îl aş­ teptau n o i controverse. Regius, aliatul său în di s p u ta cu Voetius, se în­ torsese împotriva lui. Î n 1 64 6 , impotriva obiecţii!or lui D e s c a rtes , Regius pu bli c a s e un tratat de fizică care conţinea m a i m ult i d e i împrumutate de la filosof, dar şi interpretări greşite ale conc epţIilor me ta fi z i c e ale lui Descartes. Descartes se di so c i a s e de ideile din tra tatul lui Regius în pre­ faţa la ediţia franceză a Principiilar din 1 647. Regius i-a răsp uns printr- un tratat, iar D e sc a rt es a re v e n it , în 1 6 48, cu o întâmpinare pu n c t cu pu n c t - Note impotriva unui anumit program.

n umer oase l e dezamăgiri �i dispute din Într-un a de v ă r a t pustnic pe De scartes, care tră ia atunci apr o ap e de Alkmaar în Egmond, insă el continua să p rimească viz itatori. Unul dintre ac e şti a, un tânăr numit Fran s B urm an a l ăsa t o relatare a unei lun gi conversaţii fi losofi c e pe care o av u s e se În a p ril i e 1 64 8 d u pă o cină cu Descartes. B ur­ man i-a pus numeroase între bări pregătite, la care Desc artes se pare că a răspuns cu o fra nc h e ţ e şi o p re z e n ţă de sp irit u i mito a r e . N e-am aştepta, poate, ca

ul timi i ani ai d e c e n iu l u i care Încep use cu 1 6 4 1 să-I transforme

1649, R e g i na Christina l- a invitat de două ori pe Descartes la cur­ din Stockholm. Ch rist ina a realizat avantaj ul rep rezentat de eşec u l lui D es c a rt e s de a -şi găsi un p o s t la înt o a rc e re a din Franţa din 1 648 şi a p rofi tat de ocazie p entru a mai adăuga o personalitate cortegiului său. Filosoful nu a a c c ept at aceste invitaţii imediat. Se temea că acceptul s ă u de a merge în Sued i a nu va da b ine : în primul rand era catohc şi nu se putea alătura în orice c o ndiţii unei curţi pro te s t a nte : in al doilea râ nd, nu dorea să pară că o di str a ge pe Christina de la p ro b le mele sta tului. Î nsă, la s fâ rş i tu l verii lui 1 649, şi-a î n vin s reţinerile şi a plecat la Stockholm. În

tea sa


Descartes

Şi-a regretat decizia aproape din momentul când

a

aj uns Serviciile .

de filosof îi erau solicitate rar şi la ore inoportune: Christinei îi plăcea să asculte prelegeri la cinci dimineaţa. Chahut, prietenul lui Descartes, pe compania căruia contase, era plecat din Stockholm până în decembrie

1649. Filosoful a fost presat să scrie un p ro gram de balet, iar apoi a lucrat .

la o comedie despre doi prinţi care se crede.a.u păstori. Iarna suedeză nu-i pria. S-a îmbolnăvit şi a murit pe

11

februarie 1650.


Capitolul

20

Spectrul lui Descartes Scrierile lui De s c a rte s

au fost puse l a index d e B is e r ic a Romano-Catolică

în 1 6 63. D up ă m o a rt e a sa, a înc ep ut să fie acuzat că l-ar fi e l im inat pe

Dumnezeu d in ştiinţa nat u rii ,

iar

iezuiţii, pe care

îşi d ă d u s e atâta oste­

neală să-i liniştească, au fo st cei mai în f1 ă că r a ţi susţinători ai p ro s c rier ii operei sale. Condamnarea din 1 6 (33

a fo st doar prima dintr-un lung şir de

prohibiţii c a re au cul m in at, în 1 6 9 1 , cu un decret al Regelui care interzi­ cea predarea o rică re i părţi a filosofiei carteziene în vreo ş c o a lă

din Fran­

ţa. Câteva decenii mai târziu, fizica l u i N ewton a discreditat-o pe cea a

în alte p ărţi au început să a p ară interpretări lui şi el a bo ră ri a le l o gic ii şi e tic i i sale .

lui Descartes, iar în F r anţ a şi re viz i o n iste ale me t afi z i c i i

Pentru aproape două decenii după

mo arte a lui Descartes, "cartezi­

an" a devenit o e tichet ă pentru o ri cine se alin ia programu lui u n e i "filoso­

fii c o mp lete care fusese sc hiţat în p r e faţa la ediţia franc eză a Principiilor "

filosofiei. Descartes s p use s e în pr e faţ ă că p ărţi le a doua, a tr e ia

şi a p atr a

din Principii conţineau tot ce era absolut ge n e ral în fi zi c ă , dar că aces­ tea nu e r au suficiente pentru o prezentare c o m p l et ă a ştiinţei desp re

substanţa material ă. Princip iile include au form ulări ale legi lo r naturii, o teorie cosmologică, adică o concepţie d e sp re compoziţia şi a p a riţi a

universului fizic şi� ci expJjcaţie a " ele m e nte lo r" s a u c o rp uril o r care se întâlnesc cele

mai frecvent pe Pământ, p rec um şi a c alităţilo r lor, însă re­

feritor la c orp uril e particulare", precum mineralele, p l a ntele, animalele "

şi, mai p resus de to a te , omul, rămâne au multe de spus. Erau necesare observaţii şi experimente, sp u n e a Descartes, pentru

fur ni za rea materialului care lip s ea, iar acest ea erau şi p rea numeroase şi a fi !ac ute de un singur om. P rim i i "cartezieni" realizeze aceste observaţii ş i experimente. L ucrâ n d cu le­ gile m işcări i aşa cum erau fo r m ul a te în partea a d o u a a Prin cipiilor, cu te­ oria v â rtej uril o r de materie din p a rt e a a tre ia ŞI cu cea a m aterie i s\lbtile din părţile a trei a şi a patra, oa meni de ştiinţă precum J a c que s Rohault şi Pierre Sylvain în Franţa şi Johannes Cl a u b er g în Olanda ş i Germania au

p re a costisitoare p entru

s-au apucat să


Descartes

încercat să furnizeze piesele care lips e au din fizica lui Descartes. Progra ­ mul lor de cerc etare s-a secătuit cu t imp u l, după ce an o maliile serioase din teoriile carteziene despre gravitaţie, precum şi de s p re mişcările şi p o zi ţi ile p la netel o r au fost corectate de Newton, a c ărui teorie, radical diferită, presupunea o noţiune ireductibilă de forţă (forţa atra c ţ ie i uni­ versale) , pe care Descartes nu ar fi putut-o a c c ept a . Descriind, în p refaţa la e diţ ia franceză a Principiilor, modul cum să te instruieşti singur în filos o fi e, Descartes a spus că, înainte să te con­ fru nţi cu fizica, trebuie să te adân c e şti în metafizică şi că î na inte să a bo r ­ dezi metafizica, treb u i e să practici lo gi ca: "Nu am În v edere logica din şcoli, pentru că aceasta nu este, În mod strict, decât o dialectică ce te învaţă moduri de a expune altora ceea ce ştii dej·a sau chiar de a repeta, rară să îţi forme zi nicio judeca­ tă proprie, multe cuvinte despre lucrurile pe care nu le cunoşti . . . Am î n vedere felul d e logică ce n e învaţă c u m s ă n e îndreptăm mai bine mintea pentru

a

desco peri adevăruri pe care nu le cunoaştem."

(9B.13-14)

Avem deja o impresie de s p re această .. l o gic ă" d in di s c uţ iil e anteri­ oare despre Regulae şi di n cele patru precepte formulate în a treia parte a Discursului. În 1 664, după moartea lui Descartes, Antoine Amauld şi Pierre Nicole a u p ubl icat La logique, ou l'art de penser (Logica sau arta de a gândi) , în c a re au fost adaptate şi dezvoltate Regulae, lucrare rămasă nepublicată în timpul vieţii lui Descartes, dar găsită printre hârtiile l ui după ce a murit. Arnauld şi N ic o le nu au fost singurii sau primii con­ tinuatori ai lui D es ca rte s care au în c erc at să fo rmu lez e "noua" logic ă . Johannes Clauberg, menţionat dej a în le gătu r ă cu mişcarea carteziană din fi zi c ă, a încercat şi el aces t luc ru.

Şi lucrările altor filosofi, oameni de

ştiinţ ă şi te ol o g i

din acea pe ri ­

oadă pot fi citite ca ni şte contribuţii la pr ogra m u l pe care Descartes nu a putut să-I ducă la capăt. Arnold Geulincx, un filosof flam a n d, a publicat în 1 655 un tratat de etică de inspiraţie c a rte ziană . Există o l istă lungă de filosofi, care-l include şi pe Geulincx, c are au încercat să îndepărteze numeroasele dificultăţi din metafizica lui Descartes. Problemele referi­ toare la idei şi la legătura d int re minte şi corp i-au preocupat pe primii


Spectrul lui Descartes

şi te o r i a carteziană a c au z al it ăţii şi t eo ria metafizic) a d intre s ubstan ţă şi atribut.

comentatori, ca relaţiei

Arnauld, Nicholas Malebranche şi Simon F o uc he r au fost figurile centrale în c o nt rov ersel e metafizice imediat după moartea lui D escartes Lei b niz şi S p in o z a au e labo rat sisteme menite să fie, într - un anumit fel, mai caneziene - mai riguros d e d uc ti v e - chiar de c ât sistemul lui De s c a rtes În M a rea Britanie, John Locke a re a cţionat î mp o t riv a i neismul ui e p i stem olo giei c artezi e n e, dar a păstrat teoria ideilor. George B erkeley şi David Hume, influenţaţi de Malebranche, s-au alăturat criticii şi î nc e rcă rii de a re viz ui teoria carteziană despre cele două sub stanţe şi despre s ubsta nţa materială eficientă cauzal. Lucrările tutu ro r acestor autori sunt mult mai ap ro pia te de studiile actuale de s p re Descartes decât l ucră ri l e fizicienilor şi m o rali ş ­ tilor cartezieni, căci acel Descartes c are Încă îi urmăreş te pe o ame ni es t e spe c trul u n ui fi l o s o f, nu al un u i fiz i cia n medic sa u profesor de etică. .

.

­

,

Cu excepţia c e l o r care salută s pirit u l cartezian al ineismului din lingviştică, filosofii de limbă en glez ă sunt a p roa p e unanim de ac ord as­ tăzi că sp e ctrul lui Descartes trebuie abandonat. De altfel, spune m ulte d es p re puterea fil o sofi e i carteziene faptul că înmormântare.a ei continuă Încă. Filosofii continuă să-şi exprime d e z a c or du l cu teoria sa a id ei l or, cu dualismul, cu c onc epţ i a sa că şti i nţa trebuie să pornească de la principii e v i dent e sau cu convingerea c ă în centrul filosofiei stau c o nsi de raţiil e d e s p re cunoaştere. Ace ste doctrine alcătuiesc un sist e m şi ace a sta ne aj u­ tă să explicăm r e z istenţ a lor. La ele s-a aj uns în cursul înde p li nirii unei singure sarcini, şi an u m e aceea de a arăta că o înţelegere m a te m ati c ă a l u ­ mii fi z ic e este mai ob i e c ti vă decât c ea sugerată de simţuri şi că int ele ctul uman e ste în st are să aj un gă la o astfel de concepţie. Fără îndo i al ă că mo­ d u l lui De sc arte s de a s tabili ac este lu c r u r i este p lin de greşeli. Gen e raţii de cri t ic i au dovedit a c e st lucru. Dar critica nu ar fi persistat d ac ă filo sofi i �1 U ar fi încă atraşi d e sarcina pe care şi-a propus-o D e s c a rte s Ei s u nt încă atraş i de ea. Ei sunt încă înclinaţi să discute de s p r e domeniile în care este p o s i b il să aj u n g em la o înţelegere din ce în ce mai o bie ct i v ă . Ceea ce oferă m iez acesto r d i s c u ţIi este imaginea limpede p e c are o a v e m acum despre ce î nsea m n ă să înţelegi din ce în ce mai bin e lumea materială. O vers i u n e timpurie a acestei imagini i se da t o r ea ză lui D e sc art e s De a c e ea n e est e aşa de gre u să a bando năm ac e s t s p e c tru .

.

.


Lecturi recomandate Scrierile lui Descartes A nt o lo gi a în două volume editată de Cottingham, Stoothoff şi M urdoch (vezi Nota traducătorului) este cea mai re u ş it ă colecţie în l im­ ba engle ză a sc ri eri lo r lui D es c a rte s . Sunt disponibile şi alte numeroase ediţii ale scrierilor lu i Descartes, p ublicate de e d itu r i l e Penguin, Every­ m an, Mentor şi N elson. Merită menţionată în acest context o tradu­ cere deosebit de utilă a Pasiunilor sufletu lui, re ali z a tă de Stephen Voss (Indi anap olis , 1 989) . Antol o gi a volumului enorm de corespondenţă a lu i Descartes, tradusă de A nt ho ny Kenny, a fost corectată, extinsă şi incorporată ca al treilea volum din ediţia lui Cottingham, Stoothoff şi M urdoch. Alte fragmente din corespondenţa lui Descartes, pe teme de p s ih olo gi e şi etică, au fo st traduse de John Blom (vezi mai j o s) . Este de interes şi l uc r a rea Conversati01t with Burman, editată şi tradusă de J o hn Cottingham (Oxford: Clarendon Press, 1 97 6) . Scrierile ştii nţ ifi ce ale lui Descartes sunt, de o b i c e i , publicate su b formă de se le cţ ii, nu în versiunile lor integr ale , Selecţiile o ferite în Cot­ tingham et al. ar trebui să satisfacă nevoile publicului o bi ş nuit. Pentru Discurs şi Eseuri în fo rma i n t egr a l ă, a se vedea traducerea engleză a lui Paul Oslc amp (I nd i a na p ol is: Bobbs-Merrill, 1965) , A se v e d e a , de aseme­ nea, T.S, Hall (trad.) , Treatise of Man (Cambridge, Massachussetts: Har­ v a r d University Pre s s , 1 97 2) şi traduc erea Principiilor fi losofiei p ublic a t ă de Reidel în 198 4 . În limba franceză, în afară de ediţia lui Adam şi Ta nn ery, mai există o ediţie a sc ri e ri l o r lui Descartes, întoc mită de Alquie (Paris: Garnier, 1 963-1973) . Biografii Prima biografie a lu i Desc artes a fost La �rie de M01lSieur Descartes, de Adrien Baillet, apărută în 1691 (Pa ri s : La Table Ronde, 19 4 6) şi retip ă ­ rită mai recent de Slatkine Re p r ints (Geneva , 1 970) . Printre perspecti ve­ le moderne asupra vieţii lui Descartes, c are îl cNectează u neo ri pe Bai­ H et, se numără lu c rare a lui ChaJ;les A da m , Viet et Oeuvres de Descartes (1 91 0; AT, voI. 12) , la care am apelat de mu lte ori , iar în li mba e ng lez ă ,


Descartes

-

Jack Vro o m a n, Rene Descartes : A Biography (N ew York: Putnam, 1970) . Mult mai recentă este lucrarea lui Stephen G au k ro ger, Descartes: An In­ tellectual Biography (Oxford: Clarendon Press, 1 995) , care oferă o abor­ dare cuprinzătoare a scrierilor ştiinţifice ale lui Descartes. Ştiinţa lui Descartes Pe lângă biografia lui Descartes semnată de Gaukroger, una dintre cărţile cele mai recente care tratează filosofia şi ştiinţa lui Descartes este excelenta lucrare a .lui Daniel Garber, Desca.rtes ' Metaphysical Physics (Chicago: U ni v ers ity of Chicago Press, 1992) . M ul t mai veche, dar în aceeaşi măsură demnă de a fi consultată este D escartes a lUI J o na th a n Ree (L o nd ra : Al1en Lane, 1 974) . Puteţi citi mai multe despre filosofia şi ştiinţa lui Descartes în Desmo nd Clarke, Descartes ' Phi losophy of Sc i en ce (Manchester: Manc he s ter University Press, 1982) , precum şi în antologia editată de Stephen G a uk ro g er, Descartes: Philosophy, Mathematics, and Physi cs €Brighton: Harvester, 1980) . Ştiinţa lui Descartes este discutată în profunzime în J.F. Sc ott, The Scientific Work o/ Rene Descartes (L on dra: Tayl o r and FranCls, 1 952) . Util este şi c a p ito l u l dedicat lui Descartes în volumul 7 al lucrării lui Lynn T ho rndik e, History of Magic and Experimental Scien ce (New York: Co­ lumbia University Press, 1 958) . Pentnl o perspectivă mai generală, a s e vedea G e rd Buchdahl, Me­ taphysics and the Philosophy o/ Science: The Classica l Origins - Descartes to Kant (Ox for d: Blackwelt 1969) . Filosofia

Dintre numeroasele lucrări de calitate dedicate filosofiei lu i Des­ cartes, menţionez: Anth o ny Kenny, Descartes: A Study o/ his Phi losophy (New York: Rando m H o use, 1 968) ; Harry Frankfurt, Demons, Dreamers and Madmen: The Defence of R eason in Descartes 's Metaphysics (Indi a ­ napolis: Bobbs-Merrill, 1 970) ; Bemard Williams, Descartes: The Project o/ Pure Enquiry (Harmondsworth: Penguin, 1 978) ; E_M. Curley, D es cartes against tire Sceptics (Oxford: Blackwell, 1 978) ; Margaret Wilson, Descar­ tes (L o n dra : R o utl e dg e & Kegan Paul, 1 97 8) ; J oh n Cottingham, Descartes (O x fo rd: Blackwell, .1 986) . Printre anto lo giil e recente d e articole despre filosofia lui Descar­ tes, se num ără: J ohn C o tt ingha m Ced.) , The Cam bridge Companion ta


Lecturi recomandate

Cambridge U ni v ers ity Press , 1992) ; Stephen (Oxford: Ox­ ford University Press, 1 993) şi John Cottingham (ed.) , Reasan, Will and Setlsati on: Essays an Descartes 's Metaphysics (Ox ford: Clarendon Press, 1994) . O selecţie de articole despre aut o rii Obiecţiilor la Meditaţiile me­ tC/jizice, e dita tă de Ro ger Ariew şi M arj orie Grene (Ch ic ago : University of Chi c ag o Press, 1995) , include contribuţii d in partea unor cercetători francezi de p ri m - p la n ai o p e re i lui Descartes. Descartes (Cambridge: Vo s s, Essays

an

the Philosophy and Science of Descartes

Scrierile etice şi medicale Textele relevante pentru studiul a ceea ce Descartes numeşte "mo­ rală" (incluzând aici şi scrisori) sunt reunite în John Blom (trad.) , Descar­ tes: His Moral Phi losophy and Psychology (Hassocks: Harvester, 1978) . Scrierile medicale ale lui Descartes sunt d is c u tate ş i i nte r p r et a te în Richard Carter, Descartes 's Medical Philosophy (B alti mo re : Johns Ho­ p k i ns University Press, 1978) . Influenţa postumă a lui Descartes Despre c artez i a ni s m ca mi şcare filosofică după moartea lui D e s ca r­ tes, a se vedea Norman Kemp Smith, Stttdies in the Cartesian Philosophy (Londra: Macmillan, 1902) şi R i cha rd Watson, The Doumfall of Cartesia­ nism 1673 -1712 (Haga: Martinus N ijho ff, 1 966) . I nflu e nţa ineismului cartezian în l i n gvis ti că este d is c ut ată în Partea a Treia a lucrării e dita tă de St e p h e n Stich, Innate ldeas (Berkeley şi Los Angeles: Univers.ity of California Press, 197 5) . Pentru o discuţie despre r e a cţiile împotriva lui D e sc a rt es în fil o s o fia modernă şi contemporană, a se vedea lucrarea lui Ree citată mai sus şi Richa rd Rorty, Philosophy and tIu Mirror of Nature (Oxford: Blackwell; 1 980) .


Index A

C

priori 86, 87 a priori/ a posteriori 8 7 adevăruri fundamentale 60 algebră 13, 15, 16. 21,80

calităţi se c u n da re,

a

ca te gorii

19, 39 -41, 5 9, 64 - 7 ° , 7 9 , 8 3, 87, 8 9, 91 , 9 7 certitudine 9, 1, 3 ° , 4 5 , 48, 49, 51

anaclastică 1 7 - 1 9

90

vezi şi îndoială

argument ontologic 6 6 Aristotel 28, 35, 45. 52, 54 aritmetică 12, 13, 44, 48 Amauld, Antoine 8 3 96

Chandoux

89 , 92, 94 Charlet, Etienne 84 Chomsky, N oam 71

,

29,

Christina, regină a

10, 13,

astronomie

3 1 , 4 9. S I ,

6 4 , 65 ,

Clauberg, J ohannes 9 4 ,

85,

cogito, ergo sum 7

B

conştiinţă

Beeckman, Isaac 1 1 - 1 3 ,

53

c orp o menesc

6 9. 7 ° , 7 3

c o rp uri vezi ob iect e fizice

89, 9 ° b i o lo gi e 7 4 bine

creier

68, 81

cunoaştere 44

Biserica Catolică 3 5 , 9 5

întinderea şi natura

mişcarea planetară şi 35 vezi şi iezuiţi

40 Burman, Frans 93

37.

Şi minte 72, 73, 77- 82, 8 9 , 9 0

97 3°, 3 1

Berkeley, George

Bourdin, Pierre 57, 59,

5 8 , 68

vezi şi idei, minte

Bacon, Francis 9

Boyle, Robert

95

Clerselier, Claude 93

codul moral al lui Descartes 24

97

Berulle, Pierre

93

claritate 63. 64

83 şi 61

7 2, 7 3, 77,

Suediei 92,

circularitate carteziană 64

17, 35, 46

fizica lui Des cartes atribute S I ,

30

Chanut, Pierre

. artefacte 1 4 ateism

64

cauză 8,

nota ţie 21, 22, 42 apetit

vezi o b iect e

fizice 8 5

20

vezi şi experienţă senzorială

curbe

19, 4 2

6 1, 62, 84 D

deducţie

60,

87. 97


Descartes

demon amăgitor 50, 51, 5 4, 59, 7°, 73 Descartes, Rene călătorii în str ăi nătate 11, 1 2, 23-26 moarte 94 naştere şi educaţie 10, 1 1 Descrierea corpului omenesc 89 Desmarets, Samuel 83 Dinet, părint ele 62, 83, 84 Dioptrica 37 , 38, 42 , 43, 46, 47, 49, 57 70, 81, 84 1 1, 14, 15, 23 -28, 3 2, 37, 38, 43-50, 53, 54, 83, 84, 86, 96, 99 distincţie 63, 64 dualism cartezian 72, 73, 97 dublarea cubului 27 Dumnezeu 8, 9, 29, 33, 45, 62, 63, 81 concepţia matematică despre lume şi 8, 9 creator al oamenilor 48, 75, Discurs asupra metodei 21,

76

cunoaşterea fizică şi 61 dovezi pentru existenţa lui 31, 48- 5 2, 5 4, 55 , 6 4, 67 , 7 8 , 87 ideea de 6 5 , 66, 69 identificarea substanţelor

şi 79 în Meditaţii 54, 55, 64, 65

minte şi 75 mişcare şi 34-36 omul comparat cu 74-76

puterea nelimitată a lui 9, 79 E ecuaţii 1 9, 2 1 , 22, 42 element absolut 1 8-21 elemente 9 5 Elisabeta, Pri nţe s ă a Boemiei 8992

eroare 20, 25 , 54 , 5 9, 62, 6 3 , 79 esenţă vezi su bsta nţe

3 7, 3 8, 4 2-53, 61, 83, 99 etică 9, 95, 96, 97, 101 eu 5 1 vezi şi cogito, ergo sun! experienţă senzorială 8, 55, 5860, 6 7, 72 explicaţie vezi cauză, obiecte fizice, fizică extensiune 78, 85, 86 Eseuri

F Faulhaber, Johann

13, 1 4 fenomene naturale 32 Fermat, Pierre 39 Ferrier, Jean 27, 31 , 38 filosofie 15, 23-25, 28-3°, 51 , 89 filosofie scolastică 1 0, 28-3°, 3 4 . 4 1 , 62, 69 . 7 0 fizică 8. 2 3 , 29, 37 , 3 8, 43, 83 , 8588

geometrie şi 46 în Meditaţii 61 -66, 72 scolastică 10, 40, 42, 57, 6 4 teoriile lui Descartes, tăinuite 31-36 fizică matematică 7 , 8, 1 0, 55


Index

fiziologie 7 Foucher, S imon 97 Francine (fiică) 53 G Galilei 7, 9, 3 ° , 32, 40 gân dire n 76, n 79, 87 Geome tria 22, 37, 38, 42, 4 3 , 4 9 geometrie 7, 12, 13, 15-17, 21, 22, 25, 38, 42, 44, 46, 5°, 80 Geulincx, Amold 96 Gibieuf, Guillaume 29 glandă pineală 68 , 90

gravitaţie 86, 96

întrebări 87 înţelegere ştiinţifică 67, 68 L La Fleche 1 0, 1 1 , 29, 5°, S I , 53 legi ale na turi i 34, 35, 81, 95 Leibniz, G.W. von 97 lingvistică 7°, 97, 1 0 1

Locke, lohn 97 logică 15, 24, 29, 43-47, 87, 95, 96 lucruri compuse 19, 20, 63 Lullus , Raymundus 1 3 lume materială vezi o biecte fizice 8, 9, 55 , 97 Lumea sau Tratatul despre

H

Hardy, Sebastian 27, 38 He1ene (amantă) 53 Hobbes, Thomas 39 Hume, David 97 Huygens, Constantin 53 1

idei 65, 67-71, 97 clare şi dis tincte 63 iezuiţi 1 0 , 5°, 53, 54, 57 , 6 2 , 8 3 , 84, 95 imaginaţie 21, 65 , 67, 73, 7 9 ineism 97, 1 0 1 intelect 67-71, 77 , 7 8 , 97 intuiţie 9, 63 Î îndoială 20, 24, 44, 47, 5 7 -5 9, 8 7 îndoială metodic ă 5°, 74

Lumină

lumină

32 optică

vezi

M Malebranche, Nicholas 97 masă 86 matematică 7, 8, 9-1, 14, 17, 18, 21-3°, 44, 45, 53, 97 materie 33-35, 72 geometrie şi 7-9 în Meditaţii 62, 63, 78, 79 mişcare şi 33, 4°, 41, 86 subtilă 1 8, 3 3, 4 1 , 46, 4 7, 95 mecanică 13 , 17, 23, 24, 89 medicină 24, 89, 90 Meditaţii 29, 35, 5 0-56, 64 , 6 5, 6 7, 72, 77-82 Prima 54 - 57, 59 a Doua 55, 59, 73, 77, 78 a Trei a 54, 64, 66 , 68, 75, 78


Descartes

a Patra 75 a Cincea 7 9 a Şasea 7 9 89 dualism 73 Obiecţii la 5 7, 72, 83 Răspunsuri la Obiecţii la 57, 83 Mersenne, Marin 29, 31, 32, 38, 43 , 4 6 , 4 7, 5 °, 51 , 57, 9 3 metafizică 25 , 3 1 , 43 , 45, 46 4 8 -5 2 , 57, 6 3, 87, 8 9, 9 1 , 93, 95 -97 dovadă în 51 influenţa teoriei lui Descartes

muzică 13, 17 Mydorge, Claude 27, 38

,

7, 9 scolastică 64

N na t u r ă

87 stabilitatea 4 0 ştiinţă a 82 vezi şi legi ale naturii naturi simple 16, 1 7, 19- 2 1 , 55, 63 N e wto n Isaac 4 0, 85, 86 , 95, 96 Nicole, P ie rre 96 notaţie matematică 21, 22, 42 înţelegerea

,

Note împotriva unui an umit program

93

subiectul 5 1 ,

52 Metearii 37-43 , 46, 47, 84 meteorologie 7, 38, 4 7 me to dă 13, 1 6- 2 2 minte animală 76 mi nte om en ea s c ă 1 1 , 6 0, 72 - 76 corp şi 35, 72, 77-82, 8 9 cunoaşterea lui Dumnezeu 36, 65 perceperea adevărului şi 48, 63 percepţia obiectelor fizice şi 9, 1 1 , 67-71 sistem nervos şi 8 1 mişcare 7, 32-35, 3 8 -4°, 84 -86 experienţă senzorială 68, 7 0 mod 90 morală 89, 1 0 1 moralitate 24, 90 Morin, Jean-Baptiste 40

O

obiecţe fi zice 8, 39 , 4 ° , 54 , 5 5 , 67, 68, 79 cunoaştere a 20, 54 distin cţia dintre calităţi p rimare şi s e c undar e 85 identitate a 78, 7 9 vezi şi materie şi experienţă senzo ria l ă obiectivitate 48, 59 optică 7 , 13, 1 7, 2], 37, 38, 47, 53 lentile 25, 27, 3 1 , 38 raze de lumină 17, 18, 39, 41 vedere 38 organe de simţ 8 , 60, 68, 69, 73, 81 p

Pa pp us 42


Index

Pasiunile sufletului

7 0, 89, 90,

simţuri 6 7-7 ° 9 7 ,

substanţe şi 77- 8 1

9 2 , Y9

pelagianism 92

s istem nervos 68, 81

percepţie

Snell, Willebrod 39

6 3, 64, 6 8 , 7 0 , 7 2, 74 ,

79-8 1 , 9 °

soare 35, 4 9

perfecţiune 43. 64, 6 5 Petit,

Spinoza 97

Pie rr e 4 9

Prin cipiile filosofiei 3 2 , 3 5 5 1

substanţă 4 1 , 63- 67 , 7 2, 76- 78 ,

,

putere naturală

82, 85-87, 95, 97

18

concepţii despre 79-80, 85 esenţă 85

R

finită şi infinită 64, 6S

raţionalism 60 raţiona ment matematic 4 7

suflet 31 , 35, 37 corp şi 5 1

rău 89, 9°

Dumnezeu şi 3 5 , 5 0 , 5 1

realitate 65. 68 re

fracţie 1 7, 38, 39 , 41,

fizică şi 6 1

4 6 , 49

în Meditaţii 6 1 , 62, 72

Regius (Henry de Roy) 61. 93 Regulae

ad directione1/1

ma tema tic ă şi 45

ingmii 16

pasiune şi 90

reguli ale impactului 85 religie 51 acceptată de Descartes 24

vezi şi Biserica Catolic ă Reneri, Henricus 6 1 Revius 92 Roberv�l, Gilles de 39 Rohault, Jacques 39 rozacrucianism 1 3, 14

ţional

ra

60 , 6 8 -70

Sylvain, Pierre 95

ş

ştiinţe: c a p ac ita te umană 23, 24 şi unitate 7. 8

T

teologie, fizica

lui Descartes şi

61 -65

s sănăta te 90 scepticis m 29, 5 7 , 59, 62

vezi şi demon amăgitor Schooten.

F ranz 53

Silhon, Jean 5 1 �imilaritate 69

vezi şi Biserica Catolică

teoria despre senzaţie 70 Tratat

despre am

32, 37, 7 0, 81

Triglandius 92 trisecţia unghiului 27


Descartes

u

Viau, Theophile de 28

univers 33, 91

vid 33, 3 5, 8 5

absolut plin 33

Villebressieu, E tienne de 30

virtute 62, 9 0 V

vise 12, 13, 58-59

Vanini, Luci110 8 3

Voetius, Gisbert 6 1 , 62, 83, 92, 93

varietate, calitativă şi cantitativă

voinţă 20, 29, 72, 77

80


Cuprins 5

Nota traducătorului

I

Materie şi metafizică

2

Descoperirea unei vocaţii

3

O ştiinţă, o metodă

4

Elemente a b s olute, naturi s imp le şi probleme

5

Cutreierând lumea

6

Paris

7

Fizica tăinuită

8

Trei mostre ale unei m eto d e

9

10

7 10

13

23

27

31

O nouă "l ogi că "

43

N eces itat ea metafizicii

48

II

Me d itaţi il e

53

12

În d o ial ă fără

scepticism?

13

Teologii şi Dumnezeul fizicii

4

Ideile

67

15

M i ntea-

72

16

C orp u l

77

17

Fizica p ub li cată

18

"Celelalte ştiinţe

19

Ultimele zile

20

S p e ctrul lui Descartes

Lecturi recomandate Index

103

37

"

83 89

92-

99

95

57

61

16


Editura ALL vă recomandă: lsturia filosofiei este o lucrare monumentală, în 1 1 volu m e , inclusă ca titlu de referinţă în o ri c e bibliografie academică de s pe ci alit ate Înc ep ân d cu filosofia din Grecia şi Roma antică, ex cursul analitic trece prin filosofia medievală, cea renascentistă, prin raţionalism, empirismul en gl e z, filosofia Luminilor, filosofia clasică germană, utilitarismul şi .

filosofia analitic ă pentm a aj unge la filosofia secolului XX. C up rinz â nd de o p o tr ivă curente şi gâ n d it o ri din toate epocile şi spaţiile culturale, această întreprindere masivă impresionează p rin erudiţie, deschidere, respingere a ta b u urilo r şi Înainte de toate printr-o admirabilă capacitate de a face inteligibile cele mai a b stra cte sisteme de gândire. ,

"Nu putem de c â t să aplaudâm o asemenea reuşită, atât pentru fiecare

v olum

cât şi pentru întreg an sa mblul Times Literary S upplement

În p a rte ,

".

"Un triumf al obiectivităţii".

Church Times

ISTORIA FILOSOFIEI Frederick Copleston Volumul I: Grecia şi R o ma Volumul II: F i l os o fia medievală '

Volumul III: F ilo s o fi a sfârşitului de Ev Mediu şi a Renaşterii Volumul IV: Raţionaliştii - De la Descartes la Leibniz Volumul V: F i lo so fia britanică

-

De la Hobbes la Hume

Volumul VI: Iluminismul - De l a Volta ire la Kant Volumul VII: Filosofia ge rm ană din sec olele XVIII şi XIX Volumul VIII: De la utilitarism la începuturile filosofiei analitice Volumul IX: Filosofia franceză din secolele XIX şi XX Volumul X: Filosofia rusă Volumul XI: Pozitivismul lo gic şi existenţialismul



Tom Sorell-Descartes, o scurta introducere-ALL (2009)