Issuu on Google+

INSTITUTUL

DE

FILOZOFiţ:

AL ACADEMIEI R. P.

BIBLIOTECA FILOZOFICA

BENEDICT SPINOZA ETICA

EDITURA

ŞTIINŢifiCA

Bucureşti-

1957

ROMI NE


Traducere din limba latină de Al. Posescu Studiu introductiv şi note

de 1. Firu

003357

BIBLIOTECA FILOZOFICA Suh îngrijirea acad. C. /. Gulian


BENEDJCT

SPINOZA


PRESCURTARI ax.

cap.

c.e.d.d.

cor. def.

dem.

gen. obs. P. post. prec.

axiomă - capitol - ceea ce era de demonstrat - corolar definitie demonstratie

prop. urm.

- general

-

observaţie partea postulat precedent propozitie următoare

Astfel:

vezi def. prop.

XL,

P.

II inseamnă: vezi ddiniţia dir1

propo7.iţia XL din partea a doua.

după prop. prec. şi vezi dem. prop.

Jlropoziţia pn•cNil'ntă

următoare.

şi

Vl'Zi

urm.

înseamnă: du1pă

demonstratia

propoziţi�i

v de{. gen. a afectelor şi ax. 1. d11pă le ma Il I, după prop. XII/, P. III înseamnă: vezi definitia generală a afectelor şi axioma 1 situată după Ierna I I I, du·pă propozitii.! XI I I

din

partea a treia.


ETICA LUI

SPINOZA

Spinoza face p arte din şirul m ari l or filozofi premarxişti, c are în epoca de ascen siune a burghe zi e i şi ca ideolog i ai ei, în opoziţie cu f i l o zo f i a medievală, au determinat orientarea filo" zofiei spre cercet;�rea sistematică a legi lor naturii şi explicarea ei pe baie ştiinţifice. Filozofii! mcd icv ali\ se i nt itul n si ngură "servitoarea teolo­ giei", d i spreţ u i a studiul 11aturii şi s e sprijinea pc speculaţii abstracte, ru pte de viaţa pradil'ii, in!Prpn'1înd h1111ea şi viaţa omului prin prisma d og m el o r teolo�kc. Luptînd împotriva aceste i filozofii, Fr. Bac(j>n, Hobbes, D es car tes , Gassendi - premcrgătorii lui Spinoza au izbutit să discrediteze interpretarea teologil'ii a lumii şi vieţ i i şi .-au.. pus .llazele noi i filozofii matcr'· 'sh•, legînd filozofi a de vi aţă şi dîndu-i ca obi e c t l'llnoaştcren ra 1orwlă a legilor ifafli1'it şi punere a acesto rlegTT,-1 slii.n>;i-(i,-nil1ilî, a îmbogaţirii şi'înfrumu­ s e ţări i vieţii lui. Ei m1 wmhiitut, cu JIWi multă sa u mai puţină consecvenţă, fanatismul� r el ig io s ş i intoleranţa d e toate nuanţele, ignora nta şi superstiţia, în l'<lfl' vedeau pr i nc ip al e le cauze ale înrobirii spirituale di n tim pul lor. Cu toţii aQăra u c u îndîrjire libertatea de gîndire, de cer ce t a re şi de co m u m c are .i!...<l4_ev.ărJ.�IUJ, expn­ mîfia·ă·s-tfel, de pe J)"i)Ziţiile diferitelor pături ale burghezi ei pe care le repreze n t a u interesele acesteia î mpotriva orînduirii f.e u ­ dale, care s e destră ma şi era î n l ocu ită p r i n nou a orînduire bur­ -

,

gheză.


10

1. Firu

Prin opiniile l or curajoase şi ideile lor înaintate, ei au consolidat condiţiile dezvoltării înfloritoare a ştiinţelor natuni şi a filozofiei materialiste din secolele următoare şi şi- au cîş­ tigat un loc de fru nte în istoria filozofiei.

Viaţa lui Spinoza se desfă şoară în Ol anda veacului XVII. După eliberarea de cotropitori i spanioli şi proclamarea ca re­ publică independentă, Olanda a ajuns una dintre cele mai îna­ intate ţări din punctul de vedere al dezvQitării relaţiilQL-J:api­ taliste. Ea devenise o mare putere colonială şi dispunea de o putern ică flotă militară ş i comercia l ă . Oraşele sale au luat în acest timp o dezvoltare înfloritoare, prin n umeroase î ntreprin­ -deri industri ale şi comerciale, instituţi i banca·re ( Banca din Amsterdam - 1606) etc. Aci îşi aveau sediile cele m ai im­ portante companii comerciale din acel timp ( companiile In­ diilor Orientale - 1602 şi Ind i i lor Occidentale - 1621 ) , care au desfăşurat un intens comerţ intern aţional de mărfuri şi adu­ -ceau bogăţii imense în Ol a nda, din exploatarea coloniilor cuce­ rite. Burf;lhezja era în plină dezvoltare a puterii sale economice şi politice. In schi mb, masele muncitoare de la oraşe şi sate trăiau într-o stare de mizerie şi exploatare m ai grea decît în alte ţări , datorită atît menţi nerii în parte a şerbiei, cît şi muncii excesive impuse nu numai bărbaţilor, ci şi femeilor şi copiilor, in manufacturile capitaliste. După ce lan de Witt, con ducătorul partidului aristocrat­ -republ ican şi duşman al casei de Orania, izbutise să i a în mîinile sale cîrma statului ( 1650) în numele marii burghezii finan­ ciare, a urmat o perioadă de dezvoltare paşnică, cu unele libe:.-­ tăţi democratice bu rgheze, pînă în 1672, cînd a fost instaurat absolutismul lui Wi lhelm de Ora n ia- Witt fiind a sasinat, îm­ preună cu fratele său, în cursul unei răscoale populare, sub acuzarea nedreaptă de trădare. Spi noza a trăi t cu intensitate toate aceste evenimente, fiind unul din apropiaţii lui Witt, care a fost un duşman al bigotismului şi ocrotitor al libertăţii de gindire. Datorită condiţiilor economice şi politice m a i înaintate de­ cît în alte ţări, cultura burgheză a luat un mare avint în Olanda. Aci se tipăreau numeroase că-rţi şi broşuri cu un conţinut nou,


li

Etica lui Spinoza

progresist, precum şi numeroase ziare în care se dezbăteau probleme politice şi economice .,Gazeta de Amsterdam", spre pildă, avea, încă de pe atunci, corespondenţi în mai toate ţările din lume. Oameni de seamă, care în ţăr i le lor nu se puteau m anifesta din cauza intolerantei şi absolutismului, îşi găseau aci un r efugiu aveau condiţ i i mai favorabile de desfăşurare a activităţii lor şi o relativ mai mare libertate de exprimare a ideilor noi. Printre alţii, aci trăi eşte şi lucrează Descartes timp de 20 de ani (1629-1649). t n acest timp se dezvoltă arhitec­ tura, teatrul şi în general arta o landeză, care devine una din cele mai înaintate din lume. Pictori ca Fr. Hals ( 1580-1666), Rembrandt (1606-1669) etc. sînt o mîndrie a acestui veac; matematica, fizica şi as t ron o m ia sînt ilustrate de Huygens (1629-1695), ştiinţel e naturale de Swammerdam (1637-1685), ştiirlţele juridice de Grotius ( 1583-1645). Toate aceste condiţii istorice îşi dovedesc influenţa în for­ marea concepţiei filozof i ce a lui Sp ino za şi se reflectă cu cla­ ritate în oper a lui. .

,

r

Benedict Spinoza1 s-a născut la m s·t r d a m la 24 noiem­ brie 1632, dintr-o familie de negustori evre· refugiaţi din Portu­ ga lia in Olanda, din pricina persecu ţ i i lor religioase. Spinoza îşi însuşeşte limba latină şj_ şti i nţele care.uJ_a��J_titJ:Ip_ că păta ser ă _ o tmportanţă deosebită: matematica, mecanica, astronomta fi­ ztca, c �i� şi med,icina. In cercul flil-Vai-i -d�n Ende, Iiit� în strînse l eg ături cu liber-cugetători, care i-au rămas prieteni c re d inc ioşi Prii] ştu i le si meditatiile sale, el a j un e la o . c�mcepţie ştiinţifică de o s :_� ită de ��.a... !�9.-.S'&!.ca _ _�- _a , �r�ştină cit ŞI tsraeltta, m ceteaz â de � !E..:gJ.r_�y_�ta _ş_igggQg� şi îşi atrage ura __<:()_Ill�!i.iţăţii evreieifî. ·-<:;_gr_e în 1656 îl e xco m unică din sînul-er· B iog� af�l s � u Colerus îl înfăţişează ca pe un om i!!_ţ�_g'f!.h.. modest ş1 cumr>atab__gre înţelegea să ducă o viaţă consecvent c u concepţia sa filozofică. Spinoza a renunţat de bună voie ta .

__

J

,

·

__

_

··

1 In scrisori, el iscălea 8. de Spinoza.

.

.

__

_

__

,


!. Firu

12

moştenire a destul de însemnată ce-i rammea de l a părin ţ i , a refuzat n u mero as e don aţii şi n-a p r imit decît o mică p a rte din pen s i a oferită de un pr i e ten al său .. El a refuzat pen si a oferită de Ludovic XIV al Franţei, precum şi catedra de la Uni vers i­ tatea din He i del berg oferită d e e l ect oru l p al a ti n, p refer în d să trăiască modest dar păstrîndu-şi libertatea de gîn di r e, studiind, scriind şi ocu p î n du - s e cu şlefuirea de lentile pe n t ru instrumente optice. S pre a pute a stud ia în l inişte şi a se oc u p a de cercetările sa le, el a p l ec at din A m ster d am şi s-a stabilit la R ijnsburg, o mică localitate din a pr o p i ere de Leida. Aci trăieşte între 1661-1663 şi scrie pen tru discipolii săi Tratatul scurt despre dumne­ zeu, despre om -�i_l�_ri!:.{tf!_� lyL2) Tial atul despre�uJiTreptarea irt­ tele_cty1ui. Se mută apoi Ia Voorburg, suburbie a or a ş u lui HI!ga, iar la 1665, la Haga. în acest t im p , publică Principiile filozo­ fiei lui Rene Descartes demonstrate geometric şi Cugetările me­ tafizice. Aceste scrier i au şi un ca ract er didactic; Spinoza pr ed a elevilor săi cartez ianismul şi neoscolastica, doctrine pe care s� pu ne a mult preţ Ia un iversitate. Tot a c um începe reda'ctarea Eticii, la care lucrează ti m p .de 12 ani. In 1670, p ub lic ă , anonim, Tratatul teologrico-politic, care st îrneşte o furtună de proteste din partea reprezentanţilor f ilozo fie i oficiale şi a i bisericii. Uci­ derea lui lan de Witt în 1672 îl revoltă pr i n ne drept ate a ei în aşa măs ură , încît redactează m anifeste de prot e s t. Moare i s­ tovit de tuberculoză, l a 21 februarie 1 677, neajung'înd să îm­ plinească vîrsta de 45 de ani. In noiembrie 1677, d isci polii şi p r i etenii săi i-au pub lic a t Operele postume, care c u pr i n d e a u Eti­ ca, Tratatul despre îndreptarea intelectului, Tratatul politic şi o gr a ma t ică ebraică pr esc urtat ă . In afară de acestea, s-au mai publicat un număr de scrisori, itnpo: tante prin unel e lămuriri şi une l e dezvoltări ale ideilor ma i greu de î n ţel es di n op er ele __

sale.

S pin o z a a scris, după obiceiul timpului, în limba latinii. O t r a d ucer e ol andeză a Tratatului scurt despre dumnezeu, de­ spre om şi fe nicirea lui s - a găsit ab ia pe la mijlocul_ s eco lu lu i XIX. O pe r e l e s ale au f o s t traduse în pr inc i p ale le l imbi euro­ p e n e . Ele au avut o l arg ă răs pîn dire în toate ţările şi au exer­ citat p retutin den i, cu d eo seb ire în Ger m ani a , o i n flu e n ţă foarte p ut ernică , determinînd curentul filozofic " s p in o z i s t " Printre cei care I-au preţuit în chi p deoseb it se numără personalităţi de


13

Etica lui Spinoza

talia lui Lessing, Goethe, HegeP etc. Opera lui a avut o im­ portanţă deosebită pentru dezvoltarea filozofiei din secolele următoare. Datorită noutăţii, originalităţii şi adîncimii ideilor sale, el a fost mult timp în centrul atenţiei lumii filozofice ş i a deter­ minat apariţia unei a dintre cele mai bogate bibl iografii, ;::u interpretări din cele mai variate şi contradictorii. In timpul vieţii sale, a fost înfierat, b atjocori t şi blestemat ca ateu de fortele reactionare, iar scrieri le sale au fost interzise de sinoade, · ' u n i versităţi şi autorităţile de stat. El a fost însă preţuit şi admirat pînă la veneraţie de gînditorii înai ntaţi. Cînd reprezen­ tanţii ideologiCi ai b�rgheziei au dey:�rriJ_p�o_I!ov�uitori ai �s­ curantisrrn!!!l_i! g_tmaturînd conc pţia lui Spinoza, e�·-ă'ifT!Tcereat săJ<Ică �in Spinoza un hlozo miSTIC:.îVI:arx, Engels, Lemn şi istoriru ml!t!.!şJL ai f!.!.!?�C?.!.�_L_au_demas.c..at ..a��it!Ll.l@.r.s;.& de falşificare a concepţiei lui Spinoza şLi:!t.t scosîn evidenţă carae­ terul er maleriâ1rst�de netăgăduit, precum- şCparţfle er·nega­ t;y���-�sC!farlle· ·srTilc-onsecveriţeie; expfitinâtr:-le Efin conârţi ite istorice în care a trăit Spltloza ŞI lipsa de maturîtate a pături­ lor democrntice ale hurgheziei, al căror reprezentant ideologic a fost2 .

f

.

..Er...�lll_j i rect, în mult� privinte învătătorul lui Soi­ noza, a i� Descartes:' Spinoza însuŞI recu noaş t� Tnîlueiiţa-iil�re pe care a avm-oacesta în formaţia sa fil ozofică. Revizu irea � ti�ă _8_.2�iniilor .rnoşte_nite, acl.?Rt_are c: _ p ri _� cipi ':l lui_ ide!_l(}! �lare _ §1.;-_ dJ�t! nct.� , drept _ grte�m �LE�rului, �tabll1rea _g_net ---. metod _e ştun!.!! Ice, sistemQ.tice de...�.._ _�reetar�-- bazata pe_J?._l5servau�Q. re<�li­ t@_i şi.._ _i_nt�rpreta � � i � rin faţio!?�menfiil l ogic a illjgte§C Dis­ cursu l asup'tn metadet al - ·tUI_ Descartes. Tratatul despre rnd?ep__

_

• "Gîndirea trebuie să se ridice cu necesitate pînă la nivelul s pi n ozis ­ mului; aceasta este începutul oricărei filozofări. Dacă începem să filozofăm, atu<nci trebuie cu necesitate să fim spinozişti. Sufletul trebuie s ă se scalde în această baie de eter a substanţei unice" JH e g e 1, Vorlesungen ilber die Geschichte der Pilosophie (Prelegeri despre istoria filozofiei), Stuttgartc�

!P· 3761. j 2 Pentru amănunte în legătură cu vi,aţa şi o p era lui Spinoza, vezi studiul Despre concepţia filozofică materia listă a lui Spinoza de C. I. G u 1 i a n

1941,

(Go�.ecţi,a "Texte filozofice",

Spinoza,

Buc ., E.S:P.L.S., Buc.,

1952).


1. Firu

14

tarea intelectului este, în multe privinţe, un "discurs nsupra me­ todei", aşa c um îl concepea Spinoza. Influenţa lui Descartes este vizibilă şi în pro ble mele fizicii , ideile acest u�rt e apreciate de Spinoza, <tatonta clarităţii şi logicii argumentării. Spinoza pr�ia raţionalismul lui Descartes dar nu se sfieste a·l combate, chiar în problemele -cele mal fundamentale, cu � sînt problema substanţei, a a tr i butelor, a c orpul u i şi sufl etulu i , a legăturii dintre ele etc., depaŞiria dualismur-acestyia __ş_Lajun­ gînd la o concep ţ ie originală, bine închegată şi de m u lteor i contrară celeTâ-Titi Descartes. -Tn această concepţie sînt evidente şi i n fluenţe mai vechi: teze, formule, definiţii din filozofia sco­ lastică. idei din filozofia Renaşterii. Mulţi is'torici bu rg hez i ai fi lozofi ei văd în spinozism influenţe ale misticilor alexandrini (Philon, Plotin etc.) ale mi st i cilor creştini şi evrei , cum par a indica şi cărţile aflate în bibl ioteca lui Spinoz a. Elemente­ atît de eterogene şi co ntr ad i c torii nu pot fi însă privite decît ca sugestii şi material prim, co�epţia lqj f ilozo f i că fiiQ_<L_o cre a ţie de o __gti.gina l ita te de netăgădu it, care nu se poate explica aoar prin ·acest��--�î namat---prffi. pu te rea şi limitele puterii lui de a interpreta l um ea şi viaţa, p l ecînd de la m ater i a lul ideologic moştenit ş i de pe poziţia clasei pe care o re prezent a , în faza de dezvoltare în care se gă se a Olanda veacului XVII.

­

Dintre toate scrier ile lui Spi noz a, Etica este con side rată ca opera sa de maturitate. Ea a fost concepută ca o s inteză ge:ner'!!ă_ a î ntreg ii sale concepţii. Vo rbind despre ea, S p i n oz a într-o formă o numeşte "filozofia mea"1• tn Etică se cu pr i nd �.i§.k!l]-atică şj_ concisă, ideile fundamentale- din scrienle sale ....,. �nterioare, care tratează p roblem a existen ei a cun oa ş te n i şi oc1e a e. Din acest p une e vea locu u1 omu u1 1 . dere, Toate aceste scrieri pot fi considerate ca o pregătire sau o dezvoltare a operei sa le ���e. pţţc_a. Ceea ce izbeşte de la început p� cititorul acest ei cărţi �ogic forma deductivă a arste rigiditatea sc hematis mului : -

,

- ��

!

fice",

I

In Tratatul despre îndreptarea intelectului (vezi Spinoza, Buc., E.S.P.L.S. 1952, p. 42 şi urm.).

.

Colecţia ,.Trxte filozo­


Etica lui Spinoza

1 Etica, prop. LXVII, P. IV.

15


!. Firu

16

c

îi opu ne

o f i l o zof i e a v ie ţii , a b u ur i ei de a trăi. El n u m eşt e "superstiţie sălbatică şi tr i s t ă " morala religioasă care con da mn ă plăc er i le omeneşti şi care consideră " drept vi rt uţi lacrimile noastr e " 1 • Pentru el, virtutea înseamnă utere, iar umilinta, ' 1a s 1 lacr i m i le , nu n religioasă era în se c o ul XVII atît de unanim recuo noscută ca singura morală p os i bil ă , în c î t a î n c er ca s-o colii­ baţi şi s-o înlocuieşti cu o m or al ă laică, în spiritul ş ti i nţ ei şi dup ă poru n cil e r a ţ iu nii , era o mare îndrăzneală. -Spinoza a. avut această î n drăzne a l ă Şi faptul de a fi a lcă tu it o et i că opusă �elei teolog i c e este de o mare importanţă pentru progresul ·

' fi lozofiei. Spinoza a ş tiut că o etică cu un astfel de conţinut trebuie să fie prezentată într-o f ormă care să-i dea greutate a şi pres­ t i g iu l necesar, spre a putea să înfrunte cu succes o e ti c ă de t a l i a celei traditi onale. De aceea, el a făcut din alcătuirea eticii preocuparea întregii sale v ieţ i . Tratatul seu despr dumngzc.�J­ 8 des re om şi despre ericirea lui sens 111 66 , a vîrs a d forma r·ma ei r ac are. n t. tca am, este e o ata, m care îşi pre zent a 1 eile 1n aceas tă carte egonc , u l-a mulţumit pe deplin. Etica trebuia prezen tată ca o ştiinţă de ale c ă re i temeiuri să nu se poată îndoi nimeni. Tntrucît pe·· cea vreme matematica si mec a n i c a atinseseră un înalt nivel de dezvolt are si se bucurau de o autoritate recunoscută, el ia . rept model aceste ş t iinţ e , folosind metoda geometriei. In felul · · ·· rî n t in u t al ac ·

·

t

1

2

·"

Publicist olandez (1657-1736). Etica, nota la cor. li al prop. XLV, P. IV.

·

-


27

Etica lui Spinoza

Spi!lo: a, "S!:!,fle��l)eSC ��te o earte ? in int�lectul _ 1 fnptul că substanţa cugeţătoare şi _şyQ.s_ta_nţa în.!in.s.ă. 111 ţ;i aceeaşi substanHi _Spinoza deduce că " ord i n ea Şi ,..••111116,ur�tt ideii.Qr. sînt însăsi or cli'n e a şi înlăntuirea lt.(crurilor"2;­ " fll!l astfel cunoscuti'"'teza riiaterialistă' ·"ordine a 1del1or:: 11rdinea lucrurilor". Spinoza susţine deci d3plina posibili­ '' nmoaşterii naturii şi a legilor ei, pe baza caraCterului ,_, ... ,.,,,.,·u al gîndiri . i . Numai plecînd de la pr i n cipi �J.l după ca r e 1'ii vom concepe n atura sub aspectul atributului întinderii, 1'ii o vom co n cepe sub aspectul .atributului cugetării, iie ·•lllh :1 s pectu l oricărui alt atribut, vom găsi totdeaun a şi aceeaşi urclinc, sau una si aceeasi înlăntuire ca u z ată, adică aceleasi l11rruri decurgînd � nele di � altele"\ ca şi de la principiul p � ­ tnvit căru ia un lucru oarecare si' ideea acelui lucru sînt una si lll'CCaŞi realitate, eJ Susţjne_jn C:hip raţjpn _ a li§_t .. c? putem CU­ noaşte în mod adecvat ordinea riătutli am· examit'lareif ordinii III III ICI cmd eJ. ·&�<2.� 1.��rur.:te cu_ a.Q.evăr al' " . __

•.

iCleiiM:···-·

sţ1ji;;za

·

------·------

__;_

insi_s.!_ă în rep�ţate rînduri aâ!:!Rra deosebi�ii di [] tre imagini şi . icl.ci �1-[isupra superiorităţii cunoaştem ra1îOnatC.

I!tiagir.!fle--·slt.lrcă"fl1�l.e.. JJI)idu,rţ

hil în 1răsăturiiE;J.

pe emz_a", carerepr6at�-obiee-­

Ju'f2:aparorrfe, nu în ceea ce are

el ·esenţial.

':nnoaşterea p·rin imagini pe c·are o numeşte cunoaşter�de.

primul geri..:··;;opinfeU--sau--;;-i ·tTtagittaţie"-='tl��tă,_ f..o.JL­ nate fuză şi_ lleadecvat1r.'"aepiiideae-�1�J::'Tr:t. �1�:L�Ş!AT1 il_ili! şi mţurile - $î �arli!lf'ipar· gmtţ n§tura -��ltJj _ng.s.tr.u..::: ·re�a lucrurilor pe���.P!l�f Pe ··ae- ana parte, prtri simţuri per ce p e m nnmai puţine lucrurt deodată, izol at şi fără ordine. S�ţ![ă acestei cunoaşteri este cunoaşterea numită "raţiune-rr sau cu­ rtoa_ş"t�rca "de-al doT!eagetr:-.. care�ăetlVă"'-difl "noţtttmte colliiTffi! <!e se forfffeifZă pnn faptul ca· perce p em ceea ce este comun mai, multor lucruri şi acestea sînt "comune tuturor oamenilor"5• _

�--------�--

Etica, cor. p.rop. XI şi nota la prop. XLIII, P. II. 2 Etica, prOIP. VII, P. II. 3 Idem, nota prop. VII, P. IL • Teoria cunoaşterii şi a metodei este dezvoltată în

I

tndreptarea intelectului. Ea este reluată în prop. XL, P. Il. s Etica, cor. prop. XXXVIII, P. II.

Etică

Tratatul despre

si rezumată în nota II a


/.

28

Firu

�eile foxmare_d.i_!:l_ ceea ce este comu!"l nu pot fi decît adecvate1• şi cu atît mai adecvate, cu cît corpUT nostru a"fe mai multepfo� prietăţi comu ne cu alte corpuri2• o·ctată dobindite a�este TOei adecvate, din ele pufem deriva âlfe·· idei, care vor fi şi efe __

adecvate.

Ce 'l mai _!!�_ăyîrşiţ� -�!l.nQastere este însă �e-�ru�9Z!'l­ _ cunoaştEfi'ef LP.�care o nume ste "de-al t�ilea ,gerl" sau "ştiinta inhirtlvă", care se bazeaiă- e-pi-lncipiul că ;toate idei re--cm-e

p

derivă jn _s'bij�t-·âtrr tderle·--adecvate ·sinr şr_�� adccvate••'i:-cu. � �o a.�!�re�,_int.uifu.l!_••_fl2�_r� - � e la ideea � !'!cvată a es�nţei"f()E· l'fl.1le a .. J:tpumitor atri�tţ� âre-"Tit!âumne�-111 ctinqnştereil adecvată. a_ esenţeilucrurilci?r-t;--·- --------·

..

· ·-··�·�·· · ··-· ·----·--

··-

·- ·

'

Spinoz�- 'ilu·-nengă""Tmportanţa cunoaşterii experimentale, ilustrată în chip strălucit de pr ed ecesorul său Bacon. Nume­ roase pasaje din Tratatul despre indreptarea intelectului, ca şi din Etica, dovedesc acest lucru. Astfel, în cunoaşterea lucru­ rilor d in natură , el acordă un loc principal inducţiei, susţinînd că "cea mai bqnă concluzie va fi scoasă dintr-o e sen ţă particu­ lară afi1m1aitVă" ş-i că "este n ece sar, în pr i mul rînd, să scoa­ ·

tem toate ideile noastre numai din lucruri fizice sau din fiinţe reaîe, mergînd înainte, pe cît e posibil, potrivit cu seria cau­

zelor, de la o fiinţă reală la o altă fiinţă rcală"5. Nefiind Jnsă postbil a se urmări seria completă a lucrurilor particulare, aces­ tea fiind nesfîrşit de multe şi schitllhîndu-se datorită unor ne­ numărate împrejurări diferite, "esenţa" lor va p u tea fi scoasă numai din ceea ce este permanent în ele, "adică' din lucrurile statornice şi eterne şi , totodată, d in legile c a re sînt în sc rise în acele lucrur i ca în adevărate coduri, legi potrivit cărora se întîmplă şi se orînduiesc toate lucrurile singulare"6·,' P entr u a izbuti în ace astă lucrare, Spinoza rec oman d ă , ca şi Bacon, "mijloace ajutătoare" (însuşi termenul este baconian). Aceste • 2

Etica, prop. XXXI V Ibidem.

5i

cor.

ei, P. I l.

Etica, prop. XL, P. Il. 4/dem, nota· Il, prqp. XL, P. II. s Tratatul despre indreptarea intelectului "ldem, p. 50.

a

( ed.

cit., p.

49).


Etica lui Spinoza

�111jloa�e

2!)

"tind să ne înveţe cum să ne folosim de simţuri şi să experienţe . . . care sînt suficiente pentru a determi n a , 'l1rrrul cen:clat"1• I nsăşi Etica, cu_jg_g1§. Jqrm_a_ �L..de.ductiv.ă .at.f;)_ la bazn ci, după inărturisir�§!Jl.li SpJno�_în�!_l_ş}!�"�ienţa: "toato postulatele· de care m-am folosit, de-abia dacă cuprind �·ov:1 rare să nu fie scos din experienţă"2• Cum se explică atunci fnpt 111 că acelaşi Spinoza, mergînd pe li nia raţjonalişmului .lui cscartes.r-foloseşte cu pr ecădere metoda deductivă ducind acest raţionalism pînă la exces, p�in formularea J�zeLi�eliste, con-� orm eăreia criteriul adevărului este "însăşi id�e a ...a<f�vărata": arcm

_ _

•..

f�Jăr'ir-arfeiătate-·1relii® ··s-a· tie- -r'âiJtata·· m însaşT . re la alte lucrari Şi_ t]I�L�a.' r�!!f!§iJŞl�� 'rt'!ptcauz-ă un·- :?P.t��t-.=ea:-Jrebuie să �P.!�_3!:··numat -� pute­

.iiJ.!Cfarea, fărJ ca

------·

_ _

şî'"ifi(h!fă]JJ'!g�fi.il.l.lf,'�;.J�xplicarea--·o- ·găsim în convingerea,

el'ondiţiofiată- a iu.l -Spinoza că gîndirei} oglindeşte adecyat_ •rin lucrurilor în seri a ideilor. ·"Ideea adevăr ată trebuie să __

il�· corespunfatoare obiedutiii (dupa-ax. VI) sau, cu a lte �&-uvinte ( cum se înţelege de la s i n e) , ceea ce există ca obiect .•

intelect trebuie să existe cu necesitate în natur&-'4: Ca uri�jle....�î._ �---._ �-- � e�-ă���t se _!ncadreaz ă in i ��-a g e­ _;r:.a\ă -'!� qatl!!.ib_.!nfocm.a.L. m ll.lcrunle s �j!!��-a.��<:!Ză ln :9F�}::. . . . �a g�nerqHL.a..JJ Definind .. puterea" intelectului, Spi­ J!turii. _ . �no�a relevă în p rimu l rînd faptul că " el ştie că lucrurile există formal (termen s co l ast ic , care înseamnă: real - I.F.) aşa cum sint conţinute în el obiectiv (termen scolastic care înseamnă, cum se vede şi din citatul precedent: "ca obiect al ideii" I.F.)5. Definind "esenţa" spiri tulu i , el spune de asemenea clar că :"J;:senţa spiritului. cQnstă_v_umai din aceea că el este, în atributul cugetător o ideg ş_au o esenţ ă"-cililecTiVâ.. căre p-rovine din. esenţa unui obiecLce.. .ex.i.sfă rea l îri-'fiâfura"5• Iată de···ce el consideră că n u mai aceea este -·ci cugeTare-ăaevărată, "care .

�1

tar_e.,

·--- �

1

Tratatul despre îndreptarea Lntelectului

(ed.

cit.,

p. 51).

(ed. cit.,

p. 51).

Etica, nota prop. XVII, P. Il. 3 Tratatul despre îndreptarea intelectului ( ed. cit., p. 47).

2

4

Etica,

dem. prop.

XXX, P. 1.

6 Tratatul despre îndreptarea intelectului � 1 dem, IP·

36.


1. Firu

30

pieaj

cuprinde obiectiv esenţa unui _Qrincipiu �e nu ar�-cauză şi cu, pnf1 �.!..11e----şfTtf)1n.F'1 �est �incipiu deJ?._care şi pe care se sprijină întreaga sa' con epţie est� /s).lbsfânfa:.:_;..- ..

h���':ll

...

•.

Numai nesocotind acest principiu de baiir"a�epţ'lei lu . 1 Spinoza, s-a putut. ajunge la interpretarea filozofiei lui în fa.voarea idealismului şi misticismului. La aceasta a contribuit' desigur, şi limbajul teologic în care el îşi: îmbracă gîndire a; P�in cunoaşterea luf dumnezeu, omul se identifică cu el, ajung Juoire-.iTiilele_cţ_uală". a· iut' .a:lJm·· iiez . eu, hi "�eatitudine", cee ce, după unii isto.r:icr oilrghezi �i_ţiţozofiei, !1-ar fi altceva dec· _ . extazul mistic. Dacă dăm însă la o parte vălul acestor expresrl teologice care acoperă fondul ştiinţific al concepţiei lui Spi­ noza, n� vom da seama că el vorbeşte aci cu totul despre alt­ ceva , că vorbeşte despre natură, sing�ra existenţă admisă de el. De fapt, la această interpretare ne îndreptăţesc înseşi expre­ siile adecvate ale lui Spinoza, atunci cînd uită să adauge, sau intenţionat nu adaugă cuvîntul "dumnezeu" alături de cuvîntul .. natură". Exemplei� sînt numeroase în scrierile sale. Astfel, în "Tratatul despre îndreptarea int�l��ţ_yJui�', f i x î ndu ş i programul vieţii şi activităţii sale filozofice, nu spune �ă "perfecţia su­ premă" _!! o m ului constă in cunoaşterea IJnitW.L suflet1:1lui ci.t dumneze.tl_.... r.L...._�.Q_nstă in. cunoaşterea un.ităţii pe care (j' are wfletiil cu întreaga nafi.i!:�:·a� Pentru el,- aşadâr, �evă r at� ..QJDoaştere este aceea prin care lucrurile particulare � modu­ rlle) s!!!Uilel lese -parlktilare_ al�_)�gii ,g�!leigle_ a � naturii, din care derivă Şt careJlf'i sEf _ş�:�p_uf] �-tt.. ':!..ece�itat�. Acesta �e sensul crnrmrstt!fiT!ucrurilor trecăfQa.(.e_ sua speae $pinoz.a qun înţeles �ter�iţ� is:·pe·ae··;;Itif G,ţt_Jo.ttJ.l ciPuş_ jnţ�jli�iraţionale, mistice.· Pentru el, ca şi pen­ tru' Descartes, intuiţia este·uri-ăct cu��<;ăvîrşire raţional, o formă superioară a cunoaşterii, prin înţelegerea directă, neqlÎj'­ locită a ordinii şi conexiunii i(l.eilor, voind prin aceasta să;·ex­ tindă metodofogia matematică la întregul dom'eniu al cunoas­ terii, ca Şi raţionalistul Descartes. lnseşi exemplele pe care le dă pentru a-şi ilustra acest punct de vedere metodologie, atît în Tratatu! despre îndreptarea intelectului, cît şi în Etică, sînt identice şi sînt luate din domeniul mate--

J

!a

.

.

·

-

. •

.

s_�i

_ _

pârte·; T.�f.uJtioij j�_

� ..

'

Tratatul despre îndreptarea intelectului

2 1 dem,

p. 39.

(ed. cit.,

p. 47).

...


Etica lui Spinoza

31

'atu·11. J),� altfel, cu tot raţionalismul său riguros, Spi­ OZII H'l'llr�c la metoda deductivă, aşa cum am arătat, nu­ ni d:lf.,rilii convingerii sale că toate lucrurile sînt legate n\'1•• d·· altele şi că ordinea şi înlănţuirea lor din natura ma­ ri11la sînt oglindite nemijlocit în ordinea şi înlănţuirea ideiOI' dill mintea omenească. Numai pe baza acestei convingeri 1 'oll.,!ine că "pentru a reproduce întru totul ordinea naturii, jlllllul nostru trebuie să derive toate' ideile sale diii"lâeea care l'pr .. duce originea şi izvorul întregii naturi."1, adică din ideea ,, :,11hstantă. . y;

*

Din ideile neadecvate şi confuze se nasc afectele în care 11111! este pasiv, pe cînd din cele adecvate se nasc afectele in :m� omul este activ. �Acestea din urmă sporesc puterea de ·1:1!ă a omului, pe cînd cele dintîi o înfrînează si îl fac rob al 1:1siunilor. "-J NoJii!Di1.1L..de ...afect qcupă un loc de primă importanţă .m ·nncepţia etică a lui Spinoza. &!tion.aJ.i.?my l_ ��u _îl face însă .:i considere IenQl1le.nele. psihiq;: afective şL volunJi[�..ta simple· "l'llle âfe. cugetilliL..Descartes rec.unoŞ-tea ·vd1hţâ· ca o facultati:: 1 pnsebîtă de ratiune, o--râculfate iratională, cu 'iin-·aomeiiiil rtiăl l11ins dedf.Jli · :tllJJIDlit--_şpmo"iăco-.:nbafe .. această teză- şi sus1111l� că "voinţ� şi_jjjŢe[�ctul sînt unul şi acelaşi lucru"2, căci. ':.pune el, 'este ÎIŢI1?_2.�l�il saăv� �--�e.J�ta�_c_!�-s'ă�prinâă . o n firma ţ ie sa� o .!.1.�-�;-ad•ca_ lă�! ca e_GI �s_ă fie t!n acrŢnţ� =­ . � ace}GIŞ_1__1!_n1P.-Y.Qilln1a r,. V�.mta nu este dectf na­ lt•dual Ş! 1!! /llinţa sp_r� aufocQJ.J]§:Yi!_re, prin care omul caută ceea ce cu­ llnaşte sau crede că cunoaşfe că îi este folositor··şr se�fefeŞfe-·ae­ n 'l'a ·c:e soc"()teste' ·ca·-·esm--crauriăfi::ir"'vlem:--dna- aceâslă-na­ /llinţă spre aut�conservClre ·se r-aporleaiă''în aceiaşi" Hmp· ŞTla ·�.rJ> şLla..suil�t se numeşte poftă: "esenţa în��§i :a.,_o�Î11ui, Ţn­ r11rît este . detefmnrătastt-rncF"'ceea ce mm..emeTc1 conservarea ;�":1• Cind ...aceeâ-ŞCnăililnfă- ·este--FapO'ffăla . numai .. Ta-s.iîffet, a1tllll'i se numeşte voinţă, iar dacă estel'aportată în acelaşi . .. --- .. . .. ... ---- ·----·--·----··1 Tratatul despre îndreptarea intelectului (ed. cit., p. 45). 2 Etica, Cor. prCJiP. XLIX; P: -Il .. s ldem. def. � a afectelor, P. III şi explicaţia ei. _

_

__

__

.

--·-··--::�·.-==..--···-

-·----'·--·---·---


32

!. Firu

timp şi la corp şi la suflet şi este însoţită atunci se n ume te dorinţă.

ş

de

conştiinţa de sine,

Dar omul nu trăieşte izolat ci ca o s i mplă verigă în înlăn­ ţuirea u n i vers al a lucrurilor din natură. Unele din n.cestc lucruri îl pot ajuta, altele îi stînjenesc năzuinţa de a exista. Tot ceea ce ajută puterea de a acţiona a corpului i puterea de a cunoaşte a sufletului produce afectul de bucurie; tot ceea ce le înfrînează produce. afectul de tristeţe. 1n consecinţă, sînt bune toate cîte pot aduce bucurie şi rele toate cîte pot adu:ee tristeţe. Spinoza su sţ ine contrar dogmelor ��ligioase, că� sensul firesc al existenţei omulllj__ �;;J.e

ă

ş

,

?.!::i �_l:l!_�_<!_e �iL'{:te te �rei triste

pri ma re, -a rezultă toate celelalte afecte. "Toate afectele se reduc la dori nţă, la bucurie sau la tristcţe"1• El ana­ lizează Ioarte minuţios, cu un ascuţit s pirit de observaţie, dife­ ritele sentimente şi emoţii, mecanismul şi l egile <lpariţiei şi în­ l ănţ u irii lor. Afectele SÎ!lt_o dovadă mai mult că_o!nul fac e parte inte­ gqmtă din. natmă "'E!e-iZvorasc:cu.· o ··,iecesitate de netnfi-înt, din însuşi faptul că omul trăi eş te în mijlocul celorlalte lucruri şi fiinţe din n a tură de care este legat. PJin ele omul est e prins în imperiul necesităţii,� 1!l..Q.!!.ŞjuniJ9L�ă:reJt::Irămîntă în lupta 'pentru viată. I:Yilf"f:Olii a J.t.J.i uu. i.G\'orăşte decî t din .cunoaşterea neadecvată a n a turii, .di�1 ideile �;:�nfuz.!l'. şLgre.ş.ile. p.a. care şi_le face despre lucruri. Lui ii es te a1să deschisă calea prin care poate ieşi din a c e a stă robie şi se poate s al v a trecînd în imperiul libertăţii, şi a ce a stă cale i-o Indică raţiunea. <lin

borinţ"a,

bucur i a şi c ombin ar ea cărora

,

__

·

-

..

,

SJ>in()za 1_1un�eş��v

p�tte.re�-- _i�tel_ec.t}lLttL_Iib:r.tatea omului2• rut poate să nimicească nici idel1e din care izvorăsc cu nece­ .. sitate: ..Astfel, deŞi rie· da1n seama· .di an�mite imagini nu s î nt adecvate, cum este cazul iluziilor- optice (bunăoară, mărimea şi depărt a rea soarelui de noi, ·aşa cum le percepem prin simţuri exemplul este al lui Spinoza:), totuşi, nu putem împiedica simţurile să nu ne _dea aceste ilgzjj astfel, deşi raţiunea ne ar ată ce ar fi bin să facem, totuşi, de multe ori facem ceea 1 __

Raţiţtt)ea nu ppate sa

rHmiceaş_că afecte)�. �pa_ .Q.un

neadecV"ate ..

-

e

t

Elica,

dem.

prop. LVII, P. III.

2 I ntreagă partea a cincea poartă acest titlu.


Etica lui Spinoza ce este rău, fiind tîrîţi de pasiunile ce pun stă pînire pe noi. Aceasta explică de ce oameni i de cele mai mul� ori---sî n t ne­ fericiţi. Cu toate acestea, între omul ignorant şi omul luminat de şti inţ;t este o deosebire esenţi ală; O_mul luminat de ştiinţă prin cunoaşterea adevărată a lucrurilor- externe, a corpului şi a sufletului său propriu, nu mai trăie·ş te ca un rob, cj ştie să aleagă ceea ce îi este cu a devărat ·folositor pentru viaţă de ceea ce îl împiedică a trăi şi a fi fericit. Supunînd afectele an alizei raţion ale, puterea lor scade şi omul nu mai suferă din pricina Ior 1 • Cunoscînd cauzele apariţiei, înlănţuiri i ş i creşteri i lor, el se va sili să ocolească aceste cauze, deci ş i pasiunile care sînt legate de ele. I nainte de toate însa, o_mul 'fş i va da seama că este o parte a n aturii, ca tot ce există , ca� tot ce se întîmplă îfr n atură exisţă şi se Intîmpla · cu ·o · "i:u:icesifă1e- de-neînfrînt: Cuilos-:­ cînd aceasta, el va Şti ce poate ş i ce nu - poafe' să faq-· pentru a-şi îmbunătăţi soarta , nu va m a i . f) scl avul unor dorinţe geşarte, nici al superstiţi i l or care-i întunecă viaţa, făcîndu-! să se teamă de forţele n aturii sau de pu_teri supran aturale inexistente . . Cu­ noscînd că toate decurg din legile n aturii , în care nu există nici b i 1 w, 1 1id ră J t , von} trăi împăcaţi· cu lumea şi cu noi înşine, vo m ajJt ngo l a o l i n iţ;te sJtftetea scă pe care n i mic· nu o poate tulbura , suferind "cu rese l i J n a re înlîuiplii r i le potrivn ice IQiosu l u i nostru, dacă am avea conşti inţa că ne-am făcut d atoria , că n-am putut face mai mult pentru a le ocoli şi că sînten)._:g__p a rte a n aturii î ntregi I a ale c�rei legi sîntem supuşi"2• fdbertatea . şi fericirea omului constau deci în cunoastere : "Căci 'în masura ··oyn-careeea c e n c a cunoa ste . �!Jfew;irn;pă·cii :�diciFctiaaevărul ; .si în masura Hl care cunoa , aceasta în - chip just, năzuin{ele'--uărti i celei mai 'bune dfn- . noi -vor fi în acor d cu 'oidlfieă n aturT{ inf�egic'3• Cunoaşterea este bunul--�el- -mâi de preţ al omului , iar �ele iioasfefea lut dumnezeu: !�ceasta cunoaştere e� �,.. .?.. .Su r_gmg_per eCfîeOniiii�Cj§'&:. �Ceea: ce_j ilfe:-" ceea ce_ �eL!J.lJllleŞie_..p lege ei prin cunoaşterea lui du'iiz-iz.eieu se- vede crar în dem. prop. XXVI I P . V : "supr�IIJ<!_}jrtttte a. .�LifJeJl!!.!:!:L l;lŞte de g.-_l __ c_tt:_ n Q,C!:��-- �- ?�.!..!l! rie�.!:!z. a d ică de_<!_�U IJ.Oa�ţe lu�!"l}ril�'. Dacă s e ·

"

- · - - ..· - -· -· -

··

__ _ __

. tWezi Jdem, \ ;ldem, cap. �)Ibidem.

prop . I I I , P. V şi XXX I I , P. IV.

cor.

ei ; de

asemenea

prop. V I , P. V.


�---

!. Firu

poate spune că toate scr ieri le anterioare Eticii sînt o pregă t i re a acestei opere, se poate spune de asemenea că toate propozi­ ţiile, demonstraţiile etc. ale Eticii sînt premisele pe care se spri­ jină concluzia sistemului său etic, a nume, că bin�e suprem �ste ştiţr.li� ,:_ sau cu ��a şt�_r;eiL!Idey_�!� tă a n aturii. ine este CS?}t_: di:iS<fe ra}tune st . este lummat de �tnnţa nu puate1ia nu doreasca ·ceeâ; ce "esfe" în " aaevăd"ii" -fOTOsltTlUf-$1 al semenilor săi ; acela ya preţui viaţa In comt.iniliij� --ill.<ll.. _riiulL.de.cît vi afa_jt1_ izgl are,. c_ăci viaţa în stat, după legile comune, oferă adevăratele condiţi i .P.entru existenţă liniştităL. î_rt_destulată şi "fericită \Fericirea supremă , scopul oricărei acţitfn1 omeneşti , se poate atinge -numai atunci cînd cunoaŞterea n ahirH este atît de mare, "n_9Lomul îş i dă seama că atît el, cit şi c�ilalţi oamen i şi cel(-!lte lucruri din natură sînt una şi aceeaşi substanţă , cu unele i aeeleaşi atribute, a d ică moduri,_ Jn_făJi_şărLp.articulare ale -şî aceleiaŞi ·realitaţL Această identificare a omului cu na­ _ ura -Intreagă este ceea ce el numeşte iubii:ea intelectu ală a lui' �u1ifu���J_ ��-e � ce nu es_te a}ţc�va decît iubirea vieţ ii, a oame­ nilOr şi a întregii naturi, la care ajungem prin cunoaşterea ştiin�

..

1•

·

�S

pinoza extinde legile naturii fizice în domeniul vi ţii şi activităţii umane, explici nd fenomenele psihice şi soc i ale, ca pe nişte fenomene n aturale ş i nu c;upranatun_ile._ Arătînd că "ade­ vărata ştiinţă procedează de la cauză I a efect"2 şi că fenqp1enele psihice sînt supuse unor l i , el fac e un mare pas inainte în ştiinţa psihologiei , cu toate că, în linii generale, psihologia lui este limitată de con ce pţ i a mecanicistă : n ic i odată, pe cîţ şti m . nimeni nu a c once put sufletul , cu m face m noi aci , ca lucrînd după legi determinate şi ca u n fel de automat spii"itual "3• Psiho­ logismul i ntrodus în etică de S pinoza dă o expl icare numai în parte justă fenomenului etic, lipsindu-i perspectiva istorică. El nu relevă, ca Bacon şi Hobbes şi originea soci ală a erorilor şi prejudecăţilor, ci le atribuie numai ignoranţei . De asemenea , arătînd just că libertatea omului constă în stăpînirea n aturif interioare şi exterioare pe baza cunoaşterii necesităţii legilor naturale, el nu vede că această l ibertate este; cu m spune Enge ls,

eg

"

.

1

!dem, prop. XXXV, P. IV, cu dem. cor. şi nota ei.

B e n e d i c t i d e S p i n o z a, Opera quae supersunt omnia (Opere complete) , vot I l , Lipsea, 1 84'4, p. 34. a Ibidem. t


Etica lui

a Spino_:_z_

35

______ __ __

,.în mod necesar un produs al dezvoltării i storice'�1 • De aceea , ()rnul idţ)_� l este _ �n tru_Ş pj � ��::_ omul resemn.at. înţe�ptul car� contempla natl)fli Şl. � le e1, m:i11ţtmrt_ �se doa1 ctîEfmoaş­ terE:)'! lor. De aceea operele- sate· îrrseşî s!fîfscrlse într="o-lîmoa accesibilă unei mi norităţi de i niţiaţi şi adresate unui mic număr de prieteni şi adepţi. Ele n u se adresează -maselor, robile igno­ ranţei, ş i care, după_ el , .nu pot fi ţinute în frîu decît prin ame­ n i nţări şi teamă . ,.Mulţimea este îngrozitoare2, cînd n -are j ri�ă ' '3 , pentru că . �.�. Ti� - eş1E:) . �oEJl.Y.§..� de ra}i une, C:l de a fect�. l n -soCietatea organizată , în stat, oamen i i care sînt conduşi de afecte trebuie stăpîniţi .,prin l�gi pe_ c_are [sh1ful ] să le înta: �ească prin am�fli!l!ări, �i .11� p_rin �_3: ţiune : c � ci raţiunea nu _ _ poate înfrîna afedele"4• Totuşi oameni se pol ridica, după el, I a . treapta raţională, pii"n educaţie Atît educ_aţi� cît şi legile sta­ tului trebuie să urmărească realizarea ac�stuU.de_al , încît "pînă la urmă, [ oamenii ] să trăiască numai după porunca raţiu nii"\ adică "să fie liberi " 6 . __

__

__

.

I n concepţia etică a lui Spinoza se reflectă un nou fel de a vedea şi de a interpreta viaţa, în opoziţie cu concepţia teolo­ gică pe care se sprijinea orinduirea feudală î n curs de dispa­ riţie. N,ăzuinţa �spJ_e _Q__Yi.at!. lib�r�, _4,esc��� _de oprel iştile feudale, · căutarea fQlos!!_l.!;!i_p��s�na_h_p_!:_omQ_varea stiiriţer_i��tr=·· ttiva superstiţi ilor �-_P.entru .�m.I>it_flăt�ţir� vietiL__sl!!_t fo1 aTtt de caracteristice p�entru.filozofia .etic.ă. a..Jmrg heziei ascenaente, ca şi i ndivi du alismul ei . Id�il� . Qg .J:!.a.��-"-� etidT luT�_Spiiîoza au fost dezvoltate ş i îmbogăţite în cursul secolului următor - mal ales de frfa i'ii- nîal�[c.i1Th.Tnrarice� Aceşha , ăvmct ·Catea pregă­ tită Şi Cofiâiţiî- superioare, VOr ataca lll Orf.l a teoJ� pe faţă,� fără a recurge l a termen i echivoci, cu m am văzut că face Spinoza . I m portanţa lui în dezvoltarea filozofiei şi a etici i în __

.

1 E n g e 1 s, An.ti Duhrmg, Buc . , E . S . P . L. P . , ediţia a I I I - a, 1 955, p. 130. 2 Pe Spinoza 1 - a tulburat a dînc u c i d ere a lui lan d'e Witt de către mulţimea aţî ţ a t ă de fanaticii rel igioşi. Etica, nota prop. L I V, P . IV. • nota I I , prop . XXXV I I ,_ P. I V s ldem, cap. I X , P . I V . & ldem, n o t a prop . LIV, P. I V . 3

Etica,


36

/.

Firu

speci al este de necontestat. Etica lui S pi noz a este direct opusă eticii teologice. Normele morale nu sînt l a el cele c are decurg din textele bibl ice, nu sînt porunci ale lui dumnezeu, ci poruncL ale raţ iunii, iar fericirea pe care omul trebuie s-o urmărească în chip fi resc nu este fericirea din cer, ci cea de pe p ămînt. Ea se poate obţine nu prin superstiţie şi renunţare la raţiune, ci prin înlăturarea superstiţiei şi cunoaşterea raţională a lumi i , p r i n expl icarea lum i i p r i n ea însăşi . 1.

F ! R ll


SPINOZA ETIC A D EMONSTRATA DUPA M ETODA G E OMET R I CA ŞI

I M PA RT I TA

I N C I NC I PARŢI IN CARE SE TRATEAZA :

...1..: Despr_Lduf1!n.�?eJI . ..

ti.

Despre natura şi originea sufletului. I I. Despre ori ginea şi natura afecte/ar. IV. Despre sclat•ia om ului sau d·e �1p re puterile afectelor. V. Desp re puterea intelectului sau despre libertatea omului.


PA�TEA 1NTli

DESPRE D UM N EZE U

o

'Cne1

1. P r in cauza exis te n ţ a sau a c a rui

existentă .

DEFI NIŢII

i�

înţeleg lucrul a cărui ese n ţă 2 n atură nu se poate concepe decît ca

I l . Lucrul c a re poate f i mărginit de u n alt lucru de aceeaşi natură cu el, îl nu mesc finit3 în genul său4• Se z ice bunăoară , că un corp este finit, pentrii"că """ totdeauna concepem un alt corp mai mare5• Tot astfel, o gîndire e s te mărgin ită de altă gîndire . Dar cor ul nu este măr init de î n dire nici î n di rea de cor ,

.

III . Prin substan ă înţeleg cee a ce � în s in e şi este o n ce put prin sme; a ică acel lucru al cărui concept n u are nevoie de c o n c ep tu l altui lucru, din care să trebuiască să fie lorm a t6 •

c

ce

Termen moştenit de la scola stici; el înseamnă cauza pnma sau ceea in acelaşi timp#

nu est e efect al altei cauze şi d e aceea este cauză şi efect 2 Vez i , mai departe, d'ef i n i\ia esenţei (def. Il, P. I I ) .

Finit, a d'ică mărginit, limitat, in opoziţie cu infinit. genu l său", a dică înăuntrul genului d in care fa ce pa r t e, în comparaţie cu alte realităţi de acelaşi fel, nu in cllip absollll t . Vezi lămurirea de la sfî.rşitul def. VI, P. I. 5 Mai mare, in comparaţie cu acel corp. 6 In Principiile filozofiei, partea I, tpunclu! 5 1 , (vezi Colectia "Texte filozofice", Descartes, Buc., E . S.P.L.S., ! 952, p. 1 48-- ! 49) , Descartes scrie: "Cînd concepem substanţa, concepem nu m ai un lucru c a r e există in aşa fel, că r:u are nevoie decît d'e el pe nt ru a exista . . . la d!'ept vorbind, nu există decît dumnezeu care să. fie a stfel . . dar pentru că intre lu.crurile create unele sint de aşa natură că nu pot exista fără altele, noi le di!'tingem pe �cestea 3

4

"In

.


40

Etica. P�tea 1

Prin atrţ�yt înţeleg ceea ce intelectul percepe în sub­ ca alcătuindu-i esenţa 1 • V . Priri înţeleg schimbările substanţei; cu alte cuvin te, ceea ce se aftă� lrr_a lt lucru, prin care este conceput. VI. Prin (d umne�l înţeleg existenţa bsolut infin i t ă , a di c ă substanţa a lcăluîfa di ntr-o infinitate de a�%ute, hecare dintre ele ex p ri mî nd o esenţă eternă şi infinită. V LAMURI RE: Spun existenţa absolut infinită şi nu i nfinit.1 în genul s ă u , pentru că u nui lucru infinit numai în genul său putem să-i negăm i nfinit de multe atribute; pe cînd în ce pri­ ve şte ceea ce este infinit absolut, esenţei s a l e î i a p arţ i n e tot ce ex pr imă o esenţă JI:-.u,u implica· vreo negaţie3• VI I . Numesc( liber) lucrul c are există numai di n necesitatea n aturii sale si c arntla si he se determin..ăsă lucreze� I n schimb4 numesc ne ce s a r , sau mai bine zis (011.s�. lucrul c are este determi n a t de alt lucru să existe şi să '1n-r:Te-ze într-un fel anumit o:au.r;��- ·� si . nu înt r - a lt u l . IV.

stanţă

(il9_9.�

/

de cele care n-au nevoie decit de ajutorul obi şnuit al lui d u m n e z eu, şi le numim su bs ta n ţe, i a r pe c el ela !rl: e le numim ca l it ă ţ i sau llll ribute .a le acestor substanţe" . Spre d e o s e bi re de Descartes, care susţinea existenţa unui dumnezeu deosebit ş i in a fara naturii, care a oreat universul, Spinoza idE',n ­ tifică Plf._ d u m neze u cu natura, nu admite decît existenţa unei s i n gur e su b ­ sţpv.ţe (fnonism) ;pe care el o identi fică cu na tu ra (mon ism materi 1111 ist) . ' { t P e n tru Spinoz a , substanţa "este acelaşi lucru cu atributele şi modifi cările lor" , (vezi dem. ;prop. IV, P. I) . A tribu��:�L este o stare sau însuşire inseparabilă a substa n ţei , fără de care îns3şl substanţa nu poate nici să )existe"7 nic i să fie concepută. l' 2 Mod pentru S p i n oz a este o �tare a substanţei; el nu există i n d ependent, ci are drept cauză a existentei sale subitanta �LbJJkk�3 Nu i se poate n e g a n i c i u n atri bwt. 4 ln scrisoarea 5fL (vezi Colecţia "Texte · 1 filozofice", Spinoza, Buc., E . S. P . L.S., 1 952, p. 234) , Spinoza dă următoareâ definiţie a li bertăţi i : "Eu numesc liber un lucru care exi stă şi lucrează numa i din n ece s it a t e a natu rii sale, iar constrîns, acela c a re e determinat de ,a ltul să existe şi să lucreze în · tr - u n fel determinat . De -exemplu, d um ne zeu există liber şi totuşi în mod neces ar , deoarece există num a i d i n necesitatea nat'!Nii sale . . . Ve d e ţ i că pentru mine, l i bertat ea constă nu într-o hotărîre liberă [J.i ber arbitru] , ci tntr-o necesitate

liberă" .

Lui Spino z a i s-au adus multe cr it ici , pe motiv că astfel s-ar nega res­ ponsabi!itate·a omului in faţa a ctelor sa le. E l însă precizează că omul, in "starea civilă" (în soci-etate) , este responsabil şi trebuie pedepsit pentru faptele sale rele (vezi mai d e p a r te nota II la pr01p. XXXV I I şi notele la prop. LI şi LXII I , P. IV) . ·


41 1

, .- Despre dumnezeu -.

LĂMURIRE: Intr-adevăr, o astfel de e x i ste n ţ ă este conce­ pută ca a devăr etern , şi de asemenea ca �� ��şi de aceea , nu poate fi explicată p rin d ur a t ă s a u p r in timp , chi ar dacă am concepe durata ca fără început şi fără sfîrşit.

AXIOME

I.

Toate

cîte sînt sînt sau în s i ne sau în altceva.

I I . Ceea ce n u se poate con cep e prin a ltcev a trebuie să fie

conceput pri n sine.

I I I . Da tă fiind o c a uz ă deter..minat.ă, rezultă c.n necesi t a te · un efect; şi, dimpotrivă, d acă n u este d a t ă nici o c au z ă dete rmi nată, este i m p o s ib i l să re zu l te un efect.

J (1\1).

j

Cunoaşterea ef ect u l u i atîrn ă de c u n o a ş t er ea cauzei ş i

16 incfi.Jde .j"..."t:•

(

iilo\.'1�1

V, Lucrurile c a re nu au m m1e comun între ele nu pot fi înţelese u nele pri n a l t el e ; cu a l te euvinte, i deea un ui a nu i n clude i deea celuil alt. ,t�l�"(k "-:.: VI . I deea a d evărată tre b ui e să corespu n d ă obieduluL să u _

66}-l.c �-o-

VI I . Or ice lucru c a r e p o a t e fi conceput i n existent n u in­ clude în es e nţ a sa existenţa. ::.;

7

PROPOZIŢII Propoziţia

1

1 '---

Substanţa este, prin natura sa, anterioară modificărilor sale_

DEMONSTRAŢI E : Ace a s ta reiese în mod evident din deL

I I I şi V.


Etica. Partea 1

42

Propoziţia Il Două substanţe care au atribute deosebite nu au nimic co­ mun intre ele.

DEMONSTRAŢI E : Aceasta reiese şi din def. I I I .. In adevăr. fiecare [ substanţă ] trebuie să existe în sine şi trebuie să fie concepută prin sine; cu alte cuvinte, ideea uneia nu cuprinde în sine ideea celeil alte. Propoziţia III

Lucrurile care nu au nimic comun între ele nu pot fi unul

cauza celuilalt.

DEMONSTRAŢI E : Dacă nu a u n i mic comun unul cu altul , urmează (după ax. V) că nu pot fi în telese unul prin altul ş i , d e aceea (după ax. IV) u n u l din ele nu poate f i cauza celuilalt.

C !e.d.d. 1 •

Propozitia IV Două sau mai multe lucruri distincte se deosebesc i ntre eie, sau prin diversitatea atributelor substanţeor, sau prin diversi­

tatea

modificărilor acestora.

DEMONSTRAT I E : Toate ci te există sînt s a u în s i ne sau î n a l tceva (după ax. i ) ; adică (după def. III şi V ) , nimic nu este dat în afara i ntelectului, afară de substaiiţe şi-rnodificările lor'' ... Prin urmare, în afara intelectu lui, nu este dat nimic prin c a ra m ai multe lucruri să poată fi deosebite între ele, afară de sub­ st anţe s au, ceea ce este acel aşi lucru, (după def. IV ) de atri bute ş i modificările lor. C.e.d.d. I Formu lă m atem a tic ă prescurtată : ceea ce era de demonstrat. Ea ;;.� · repetă aproape după fieca�e demonstraţie. 2 Princ i p i u monist : exi stă nu m a i substanţa şi nimic altceva. Spre deu · sebire de Desca!'tes, care, deşi şi el a firmă că "tn afară de substante şi moduri l e


- Despre dumnezeu

·----

}

Propoziţia

13

-

8

. Jn naturti nu pot exista douti ;au mai multe substanţe de 1aceeaşi naturti sau cu acelaşi atribut.

DEMONSTRAŢIE: D a că ar exista mai multe substanţe di fe ­ r ite, ar trebui să se d istingă între ele, sau pri n diversitatea atribu ­ telor sau prin d i Yersitatea Il}Odificărilor ( dupti prop. prec. ) . D a că s-ar deosebi numai rin diversitatea atributelor, atunci s -�r

p

_ m i te că n u există decît o singură su b sta n ţă cu acelaşi arrlli ut1 · Iar "dacă ele s-ar deosebi prin diversitatea mo'dificărilor, substanţa, fiind prin n atu ra ei anterioară modificărilor ei ( dupti prop. I ) , ar urma c ă , lăsînd l a o p a rte modificările şi considerînd-o în ea însăş i , adică (cfupti def. III şi ax. III) considerînd-o just, n-ar putea s ă fie concepută c a deosebi n du-se de altele; deci nu pot exista mai multe substanţe, ci nlJm ai una . C.e.d.d.

-(_

Prolfozlţla

VI

_o substanţă nu poate să fie produsă de altă sub �!__a.nf.?· DEMONSTRAŢI E : In n atură nu pot exista două substanţe acel aşi a tr i b u t (după prop. prec.), adică (după prop. II) dou ă subst anţe care să aibă ceva comu n între ele. De aceea ( dupd prop. III), u n a nu poate fi cauza altei a ; cu alte cuvinte·, una nu p oate fi produsă de alta. C.e.d.d. cu

COROLA R : De a i ci urmează că o substanţă nu poate să fie de altceva . Căci în n atură nu există n imic în afară de substa nţe ş i de m odificările lor, aşa cum reiese din ax. I şi def.

produsă

lor noi nu admi tem nici un fel de rea lităţi " ( D e s c � r t e s, Principiile filo­ punctu l 55, partea I l ) , se r·=feră şi la o cauzalitate "tranzi't ivă" ( cum · o numeşte Spinoz a ) , adică un dumnezeu deosebit şi in ra fara ma teriei, car� să o creeze dinafară, Spinoza nu a dmite o astfel de. cl!uzali tate ci numai o cau-+ z �manentă { l ăun�ridr}: dumnezeu este insăşi natura, deci cau za imanent ă• tr�tutu ror l ucrurilor (vezi mâi departe prop. XVI I I, P. 1 ) . 1

zofiei,

Şl'llu

.,

· · Pentru a inţelege sensul acestei fraze, este necesar să · rirea dată de S p i noza în nota l a prop. X, P. 1.

se

vadă lămn-;


44

Etica. Partea 1

III şi V . I ar o substanţă nu poate fi produsă de o altă substanţă (după prop. prec. ) . Deci în chip absolut, o substanţă n u poate fi produsă de altceva. C.e.d.d. ALTA DEMON STRAŢ I E : Aceasta se dovedeşte încă mai uşor prin absurditatea ( teze i ) contradictori i . Căci , dacă sub­ stanţa poate fi produsă de al t cev a , cu noaşterea ei ar trebui să depindă de cunoaşterea cauzei care a produs-o (după ax. IV ) ; şi astfel (dupii def. 111), n - ar f i subst anţă .

.,

Propoziţia VII

Existenţa ţine de natura substanţei . DEMONSTRAŢ I E : S ubstanţa nu poate fi produsă de alt­ cev a (după cor. prop. prec.), ea va f i , dec i, cauză de si ne, ceea ce înseamn ă (după def. 1) că esenţa e i i n clude cu necesitate existenţa, adică existenţa ţine de n atura e i . C.e.d.d. Propoziţia VIII

o,;ce substanţă este cu necesitate

J..,

(

/l_.

''*/.. 'iPfJ

DEMONSTRAŢI E : O subst anţă cu un atribut nu poate fi decît u n ică (după prop. V) şi exi stenţa ţine de natura ei (după prop. V 11 ) . U rmează deci , din însăşi n atura ei , ca ea să existe fi� ca finită, fie ca infinită. Dar nu va putea să ex iste ca finită , deoarece (după def. II) ar trebui să fie mărgi nită de o altă subst anţă de aceea si natură. care, la rîn dul ei , ar trebui să exi ste cu neces itate (după prop V 11 ); ar exista astfel două substante cu acel aşi atribut, ceea ce (după prop. V) este absurd. Prin urmare, ea este infin ită . C.e.d.d. NOTA I : I n trucît finitul este în realitate o negaţie parţial ă 1 , i ar infinitul este o afirmaţie absolută a existenţei unei naturi i

1 Adică ceva d es pr e care se ne�gă. pat.t.!al, se neagă _anumite atribu te sau itfSuşiri .

cu

alte cuyinte

ceva căruia 6


45

oarecare, urmează numai din prop. VII, că orice substanţă tre­ buie să fie i nfinită. NOTA I I : N u mă îndoiesc că toţi acei care judecă lucrurile confuz şi nu sînt obişnuiţi să le cunoască pri n cauzele lor prime. cu greu vor putea să înţeleagă dem. prop . V I I ; aceasta desigur, fiindcă ei nu tac deosebire între modificările substanţelor ş i sub­ stanţele înseş i, nici nu ştiu cum se produc lucrurile. De aceea , ei atribuie svbsta nţei originea p e care văd c ă o au l ucrurile n aturale; căci acei care nu cunosc adevăratele c auze_ ale !J tcw ­ ri lor confundă totul şi , f ă r ă n ici o î mpotrivire a minţii, î ş i î n ­ chipuie că a rborii vorbesc c a oamenii ş i că oa menii s e n asc atît din piatră , cît şi din sămînţă, că 1 orice formă se schimbă in oricare alta. Tot astfel, acei care confundă n atura divi nă cu cea u m ană atribuie usor lui dumnezeu afecte o menesti, mai ales cît timp nu ştiu cum se produc afectele îri suflet. D a ci ar da mai multă atenţie [laturii substantei, oamen i i nu s-ar mai îndoi cîtuş i de puţin de adevărul prop. VII; mai mult decît atît, această pro­ poziţie ar fi pentru toţ o axiomă şi ar fi socotită pri n tre noţiu­ nile comune. Căci prin substa \ ei ar intelege ceea ce e�ţ§.Jll sine �-ţ-�_SQ!!C�El- .WLf1 _Ş.lm�·. â"dică ceva a că ruj cunoastere nu are-nevoie de cunoaşterea altui l ucru. Dim potrivă, pri n modif i ­ cări ei ar inţelege ceea ce se află în alt lucru, i a r ideea lor se formează din ideea lucmlui în -care�flă: de aceea putem să avem idei adellăt:ata _-clesp.r_e .--t1100 i ficări�are 1lll există 1 ; căci, deşi elenu au exis.teniă actuală în afara i ntelectului, esenţa lor este totuş i cuprinsă în esenţa altui lucru, în aşa fel încît pot fi concepute prin acesta. D impotrivă , ad_�v.§rul. substanţelor dinafara i ntelectului nu există decît din ele însele, pentru că sînt conceput� prit:J ele. însele. -Pfiii - 1.frri1are, aacă cineva ar spune că are o idee clară si d istinctă2, adică @devăra!), despre o sub­ sta ntă . , dar că totusi se îndoieşte că această substantă există , a r fi acelaşi lucru � a şi cînd ar spune că are'o idee -a--devărată,

f

.

_

nţă

I Deşi .,modurile ex i st ă , noi le putem concepe c a neex istînd: de aci urmea ză că, d a c ă luăm în consi derare doar e s e n t a modur.ilor şi nu ordi ne./ naturii în întregimea sa, n u putem coitc.hide, din f a ptul că ele există în . clipa de faţă, dacă ele vor m a i exista sau nu, dacă au m a i existat înai.n ţ.e sau n u " . (Scrisoarea 12 a lui Spin(Jza) . • �·� _(:ri_t_eril!l.1td_E!�ărg.lJ.!1 dup ă D escartes, pe c a re Spinoza şi-! însuşeşte.


Etica. Partea 1

46

dar se îndoieşte de a devărul ei ( c u m reie s e c l a r p e n tr u cine ob serv ă cu destulă a tenţ ie ) Tot astfel, dacă cinev a ar admite că su bs t a n ţ a este creată 1 , prin a cea st a ar a d m i te că o idee falsă a d e v e n i t o idee adevărată, ceea ce evi den t ar fi c e va cum nu se poate concepe m ai absurd; tocmai de aceea trebuie să rec u noaştem cu nece s i ta te că� exi:; t en ţa s ub st a n ţei este, ca şi esenţa ei , un a dev ăr etern. Din toate acestea p u te m conchide - şi în alt c h i p - că nu poate exista decît o s i ngu r ă substanţă de aceeaşi n atură, - ceea ce am crezu t că merită osteneala de a .

­

fi arătat aici . Dar, c a să f a c aceasta în mod ordonat, tr eb ui e să observă m : 1 ) c ă adevăr a t a defi niţie a fiecărui lucru n u cu p r i n de ş i n u ex­ p rimă nimic în afara n a t u rii lucrului definit. De u n de rezul tă : I I ) c ă nici o defi n i ţie nu cu pr i n de şi nu ex pr i m ă un număr a numit de indivizi2, întrucît ea nu exprimă n i mic altceva decît natura lucrului definit Bunăoară, defini ţ i a triunghiulu i nu ex­ p r i m ă nimic altceva decît p ur şi simplu Q.e.tura5 tril!!J,g h iului , şi nu u n n umăr anumit de tri u n g h i u r i Trebuie sa o se r v ă m : I I I ) ca fieca re lucru c are există are cu nece si t a te o ca u z ă anumită în v i rt u te a căreia el există3• Tn fine, trebu i e să observă m : IV ) că acea stă cauză în virtutea căreia un l ucru e xis t ă trebuie să fie cuprinsă sşu în în s ăş i natura şi d ef i n i ţi a lucrului existent (dacă este în natura lucrului să existe) s a u să se găsească în afara a cestu ia Din aceste o b se rva ţii rezu l t ă c ă , d a c ă exi stă în n atu r ă 1 1 11 n u m ă r anumit de indivizi\ e i trebue să H ibă cu necesitate o c a u z ă pen t r u care exi stă- şi p e n t r u care nu sînt nici mai mulţi, nici mai puţini. Bun ăoară , d acă e x i st ă în n atură 20 de oameni (despre care, pentru mai multă clanitate, presupun că există în acelaşi timp Şi că înaintea lor nu au mai exist at alţii în natură), nu va fi s u fi c i e nt (pentru a explica de ce anume există 20 dr! oa me n i) să arătăm care e ste cauza n a t u ri i omeneşti în genera l ; c i va treb u i să m a i arătăm d e ce n u există nici m a i mulţ i, nici .

.

J Aci Spinoza respinge teza că natura (substanţa) ar fi creată, adic::i teza creaţiunii. De aceea, monismul său a fost consi derat ar!eism . 2 Adic ă nu exprimă numărul obiectelor definite, c i num!!.�1 în!.uşirile lor reale, şi nimic a ltceva . există în virtutea - It Ahriff a rea · principiului cauzalităţi i : tot ce ex ist ă -·

unei cauze.

·

,

• Individ, aci şi in restul textului, are sensul de obiede, lucruri saa fiinţe individuale.


47

Despre dumnezeu

mai puţini de 20; întrucît este adevărat (prin obs. IIl) că orice lucru trebuie cu necesftak să aibă o cauză în virtutea căreta.er _exi5tit -lnsă această cauză (după obs. Ii -şi Ill) tiu poa1e 1i"c{i::­ p-rfiîsă în însăşi n atura omului , întrucît a devărata definiţie a omului nu cuprinde numărul 20. Aş a încît (după obs. IV ) cauza pentm care există aceşti 20 de oamen i 1 , şi deci pentru care există fiecare dintr-înşii, trebuie să fie cu necesitate în afara fiecărui a dintr-inşii; şi de ac-eea trebuie conchis în chip absoluF că ori_ce l11cru, în n atura că_r_uia...poi__ exis_ţ� Ip._ai mulţi indivizi, penfru ca aceşti a să existe, trebuie cu _necesitate să <:�il>�_Q.. cauză exterJlŞ. Şi fiindcă (pe te�r.eiul celor stabilite în această noUl) stă în natura substantei ca ea să existe, �in iţia ei trebuie cu necesitate să cuprindă existenta , şi deci din Simpla e1 defin i\ie trel'îU Je sa-1 deducem existenţa. Din defi niţi a ei însă (cum am arittat în obs. · ·n şT71tJ"nu�-poate să rezulte existenţa mai multor substanţe. Urmează deci cu necesitate, din definiţia substan_ki , că nu există decît una si ngură _g_��ce�aşi n atură - aşa cum ne-am propus să dovedim. Propozitia IX

Cu cît un lucru este mai real sau mai existenta, mai multe atribute.

cu

atît are­

DEMONSTRAŢIE: Aceasta rezultă din def. IV�. Propoziţia X

Orice atribut al unei substanţe trebuie conceput prin el însuşi:

DEMONSTRAŢI E : Un atribut este de fapt ceea s e i nte­ lectul concepe .într:<> _ş_ybş_1�1!1ă ca alcătuind esenţa ei (după .., ....

. ···�

ţf-., �-

Adică douăzeci, nici mai mulţi, nici mai puţini. 2 Necondiţionat. a C u m a i multă putere de a exista. ' După această definiţie, atributul . exp.rimL tnsăşi esenţa substanţ� urmează, in chip logic, că lucruri!eSăllfÎlnţele au cu atît ma i multă realifate_( &au putere de a exista, cu cît cuprind mai multe atnbute, adică mai multa esenjă, mai multă substanţă. I

.,

• •.


48

------

Etica. Partea 1

def. IV). De aceea (după def. 1Il) atributul trebuie să fie con­ ceput prin �ţl Şi. C.e.d.d.

NOTA : De aici se vede că, deşi două atribute sînt conce­ pute ca d isti ncte în mod real, adică unu l fără ajutorul celuilalt, noi nu putem conclude din aceasta , că ele constituie două exis­ tenţe sau două substa nţe diferite; căci stă în_ n atura �anţei ca l�.d.U!.tre atribtttel�_ sale să fie conceput prin el însuşi, _, pentru că toate atributele 'pe care le are au fost totdeauna ld eoda ff""în ea şi nici unul n-a putut fi produs de către a ltul , ci fiecare expri!_n ă realitatea,_sau existenta substa nţei . De aceea, n u este nicidecum absurd să se atribuie aceleiaŞl substa nţe m a i multe afribute1/Dim potrivă , . nimic n u este î n natură m a i i i m ­ r pede decît c ă fiecare luc.r.u trebuie să fie conceput sub q n anumit 1t, cu atît ,atribut şi , cu cît un l ucru este m a i real sau mai exi are mai multe atribute. Şi, întrucît . tecare a rt ·e� . sitatea sau eternitatea tod at� itatea rezultă că n i m ic nu este mai l i m pede decît că trebuie să defi11ji!1� cu neces itate, existenţ a absolut inifinită (cum am arătat în def. V 1) ca exis­ tenţă constituită dintr-o i nfi nitate de atribute, fiecare exprimînd o anumită esentă ' eternă şi i nfinită/ Dacă însă cineva ar întreba prin ce semn2• a m pute.9 wcunoaşte diversita'te a substa nţelor, să citească propoziţiile care urmează şi care arată că în n ahlră nu există decît o singură substanţă, şi că ea este absolut infi­ J Ută, aşa încît acest semn s-ar că uta i n zadar . ·

·

_

. ·

Propoziţia

XI

'�

0\

Dumnezeu sau substanţa alcătui@ di.i atribute infinit e fie­ care exprimînd o esenţă infinită şi etemă, e::!:2,tă cu necesita((!.

DEMONSTRAŢI E : Dacă tăgăduieşti ( aceasta ) , gîndeşte - dacă se poate - că dumnezeu nu există . Aşadar (după .. ax. V Il), esenţa lui nu include existenţa. Dar aceasta ( prop. V II) este absurd. Deci dumnezeu există cu necesitate. C.e.d.d. ' A se vedea 2 Cri•teriu.

prop. V, P. 1

şi demonstaţia ei .


49

Despre dumnezeu

_.

ZTĂ DE.I\\ ONSTRAŢIE:

Pentru orice lucru trebuie să se cît şi cea _ULYirJ�ttea_ .căr.eia Jlu_există . Bunăoară, dacă e x i s t ă triun ­ ghiul, trebuie să se arate raţiunea sau c a u z a pentru care exist ă ; dacă î n s ă el n u există . trebuie să se arate raţ iunea s a u cauza care _îl împiegic_ă 5ă exisJ.� --�-��- �-'!�e îi exclude exi stenta. I a ::­ �astă ratiLWe sau cauză trebuie să fie cJ!prjqsă ÎI)Jl_atura lu­ crului sau să fie . î n afara l u i Bunăoară, însăşi n atura cercului arată de ce nu e xist ă un cerc pătrat: căci aceasta include o con­ t r a d i cţ i e ce, dimpotrivă , e_!ţ_:;ţă o _..§!J.hsian ţ ă, aceasta r�ull ă din _s:hi a tura ei, sş.re inclJJ d e to_crnat:�xisief!ta (vezi prop. V Il). l'iîs ă r ă tUnea entru c re· exist e 'stă cercul s a u triun­ ghi u l nu rezultă din n atura lor, <j__ d i n ordinea n a t ur i i =t7�ve( s ulu i materia l ; căci dintr-însa trebuie s3 rezulte sau că îr1u n ­ ifÎiul ex iStă actu a12 c11 necesitate, sau că e;; te i mposibil să existe. Ş i acestea sîn t evi den te prtn ele însele/ De aci rezultă că u n tucru există c u necesitate, d a că n u există nic i o raţiune sat� �:auzil care s ă - I împiedice de a exista. Dacă deci nu p o a te f i\ nici o rnţiune s m t cauză care să împiedice c a dumnezeu să existe sau care să-i exdud ă existc1 1ţa, e v a conchi de cu t oată si�u ­ ranţa că el exjstă cu necc�itate. J nr dncă o nt11 re raţi _ une sm t cauză ar exist a , <!r 1 trebui să se găsească sal(�n· î nsăsi n atura z l u i dumnezeu llau .�n afara l.u i . - - a d i c ă într-o a l t ă substantă de ' · o -a mr na tură . Căci âC:ă � r fi de aceeaş i n atură , prin chi ar aceasta s-ar admite că dumnezeu ex i st ă . Dar o substa ntă care ar fi <ie o altă natt).r.ă !J!L<JL-pute:L:Sâ aibă nimic com'url!l cu dumnezeu (după prop. Il) şi deci n u nr p u te a n iCi s ă - i priei-

arate atît -�alt�.a

�<UL.raţjunea 1 , în virtu.t..ea_ c ăreia exigă,

__

.

_

De

f

j):i

_ _

' Cauzalitatea, la cartezieni, este considemtă ca u n rapof!t logic intre cauză şi efect, de aci expresi a des r�petată la Spinoza "cauza sa.u naţiunea" Cauză es.te a i ci i dentic cu raţiune <r;ptio in l·atineşte a devenit raison în limb1 franceză, în limba italiană, cu sensul de cauză, motiv, exphcaţie) . 2 Ac ua 1 o,poziţie cu potenjia:l sau vi11tual; a exi sta tn act, sau actual, înseamnă a exista în fa pt, a ex ista acum, în prezent . 3 Ca să se poată stabili o le ătură reală între cauză şi efect, Spinoz a precizea z ă că trebuie să existe cev a comun m re cact ·-:tttm� r ile . ca.ce nu au ni�muu-� j!oak_ st1!_)?i!l IJ.J1 _raport de cauzalitate. (A se vedea ax. I V şi V, P . 1 ) . Referindu-se l a aceea şi problemă, Spinoza spune, în sorisoai"ea 4: .,Dacă două lucruri nu au nimic comun între ere. atunci unu] nu poate să fie cauză pentru celălalt, căci în efect n-ar exista nimic care să fie comun şi pentru t>l şi pentru ca uză Şi atunci tot ce ar ex ista a r trebu i s ă fie scos din neallJt" .

ta�io-7: ,

·

,

..


50

Etica . Partea 1 -- ----- ---------- ------

nuiască, nici să- i su p ri me exi stenţa. I ntrucît deci raţiunea s au cauza care ar sup r i m a exis tenţa d i v in ă nu po ate fi în afara n aturii d ivine, tr�buie cu 11..ecesitate, dacă vrem ca ea să existe, să fie în în_ş_ăşL n atmâ.. .ei, care de aceea ar include o contra­ dicţi�:. I n s ă este absurd să se afirme aceasta despre f!I,nţa absolut liffi iiită .şi .cea m a i desăvîrşită. Deci mL.exisiă .lJ ici(§J:Ie�H'IHQ7eJJ , pjci \jp af.a rfll lui__yr�o c a uz ă s � raţ i_une care s ă - i s u p ri me exis­ ten ţ a , şi a s tfel dumnezeu-exiSDf" -Cy gecesitate_. C.e.d.d. ALTĂ DEMONSTRAT I E : A nu fi în stare s ă existe este pen tru un i u c r u o s l ă b i c i un e şi, d i m p ot ri v ă , a· fi în stare să ex i s te este o putere (c u m se inţelege de la sineVDacă deci n u e x i stă cu necesitate decît fiinte finite, urmează că fi i ntele finite sînt · mai tari decît fii nta absol u t i nfinită - ceea ce evident este ab s u r d ( cum se înţelege de la ' sine) ; aşa încît, s a u nu există nimic sau e x i s t ă cu necesitate fiinţa absolut i n f i n i t ă . Insă no i existăm sau î n noi sau î n al tceva care e xi s t ă cu necesitate (vezi ax. I şi prop. VII). Deci f i i nţa a b so l ut infi nită , adică (dupii def. VI) dumnezeu, există cu necesitate. C .e.d.d.

NOTĂ: In această ultimă demonstratie, am voit să arăt a posteriori1 existenţa lui dumnezeu, pentru ca argument a rea s ă fie înţeleasă mai uşor, nu în s ă fiindcă , d i n acel aşi temei, e x i s ­ tenţa lui dum nezeu nu ar rezulta a priori. Căci , întrucît a fi i n stare să exi s t e este pentru u n lucru o putere, rezultă că cu cît natura unui lucru a re m a i multă rea l i ta te, cu atît el are în sine f.mai multă putere ca să exi ste; astfel f i i n ţa absolut infinită sau dumnezeu are în s i n e, în mod absolut, p u te re a i nf i n i t ă de a exista , ş i de aceea exis t ă în mod absolut. Totuşi poate că m ulţi nu vor putea să vadă cu uşuri nţă evi ­ denţa a c es te i argument ări, p e n t r u că s-au deprins s ă nu i a î n consideraţie decît lucruri care datorează existenţa lor c auze­ lor e xtern e ; iar d i n tre acestea , pe c e le care se fac repede, adică pe cele care există cu uşuri nţ ă, ei le văd de a semenea d i spărînd u şo r ; dimpotrivă, ei socot că sînt mai anevoie de făcut, adică nu to cmai usor să exi ste, acele lucruri pe care le con c e p ca avînd mai multe însuşir i . T nsă, ca 1 Conchi zîn d •a dică de la efecte Ia cauze, în opoziţie cu a priori, care în ­ seamnă de Ia cauze la efecte. In terminologia filozofică actuală expresiile acestea au a!1t înţeles.


51

Despre dumnezeu

să-i eliberez de aceste prejudecăţi , nu trebuie s ă ar ă t aici d e ce este adevărat dictonul : "Ce se tace repede. piere repede" sau să arăt d ac ă faţă de întreaga n a t u r ă , toate sînt s au nu sînt deopotrivă de u şoa re. Ajunge să notez că nu vorbesc a i ci desp rel lucruri ce se produc prin cauze externe, ci numai d es pr e su b sta nţe care (după prop. V 1) n u pot fi p r od u s e de nici o cauză ex ter n ă I n ad ev ăr, lucrurile c are se nasc dintr-o cauză exterioară, fie că sînt alcătuite din m ult e sau d i n pu ţ i n e părţi, îşi datore sc toată perfecţia sau realitatea exclusiv puteri i cauzei lor. externe, aşa încît şi f i i n ţa lor se 11 1!ŞJ� excl u si v din perfecţi a ca l! z e i externe, n u însă d i n tr a 1or. Dimpotrivă , toată perfecţi'a sub­ stanţei nu este d a torată ri. k i unej cauze externe; de aceea, î n s ă ��� ex i st e n ţ a e i tr eb u i e să r ezulte exclusiv din n a tu r a ei, care astfel nu este decît ese:-�ţa ei. Deci perfecţia nu suprimă ex i s ten ţ a unui lucru, ci , dimpotrivă, o - �_f ir_fl}ă 1 ; i mperfecţia în s ă , dimpotrivă. o s u p ri m ă ; aşa încît de e x i s t nţ a nici unui lucru nu putem fi mai siguri decît de existenta f iin ţe i absolut i n f i n i te s au perfecte, adică a lui a umnezeu. Căci întrucît es e nt' a lui exclu de orice im·perfecţie şi incl u de perfecţia a bsolută , prin chiar aceasta înlă­ tur ă orice motiv de îndoi al ă cu pr i v i re l a exist en ţ a lui şi dă cea mai m a re s i gu r a nţ ă într-însa - cum cred că va apă rea li mpede p en tr u oricine dacă va fi cît de puţin atent. -.

,

'

.

-

..

e

Propoziţia XII

Nu poate fi conceput cu adevărat [liQ.i .un ..at.Jib.ut al sub­ stanţei, din care să rezulte că substanţa ar putea să fie divizaUi. DEMONSTRAŢ I E : De f a p t , părţile în care ar fi divizată substanţa astfel concepută îşi vor păstra sau nu-şi vor păstra natura de substanţă . In pr i mu l caz (după prop. VIII) , fiecare p arte ar trebui să fie infinită, să fie ca u z a de sinP (după prop. V 1) şi să fie c o nsti tu i tă dintr-un atri b ut deosebit (du pă

b

J Ace a s t ă argumentare -a existeuţei lui umnezcu este aceea şi şi la De<>­ cartes: "reluînd c�rcetarea i dei i pe care o avem d'espre Fi inţa perfectă, gă­ seam c ă existenţa este cu p r in s ă in ea, la fe.J cum este c u p r i n s în i deea de ttiunghi, faptul că cele trei unghittri aJ.e lui sînt egale cu două unghiuri drepte" ( D e s c a r t e s, Discurs asupra metodei, Buc., Editura ştiinţifică , 1 957, p. 65) .


52

Etica.

Partea

1

prop. V ) ; în felu l acesta , dintr-o singură substanţă s-ar putea forma mai multe substanţe, ceea ce (după prop. VI ) este absurd. � Iîpgă aceasta, p ărţile nu ar avea nimic comun c u întregul lor (după prop. I /), i ar în treg u l (după def. IV şi prop. X) ar putea să existe şi să fie conceput fără părţile sale - ceea ce nimeni nu s-ar putea îndoi că este absurd. I n cazul al doilea, cu alte cuvinte, : d acă se presupune că părţile nu-şi păstrează n atura de substantă, atunci, dacă toată substanta ar fi divizată în p ărţi egale1 , ea · ar p ierde natura sa de substanţă şi ar înceta să mai existe - ceea ce (după prop. VII) este absurd. Propoziţia

XIII

Substanţa absolut infinită este indivizibilă. DEMONSTRAŢ I E : De fapt, d acă subst anţa ar fi divizibilă, părţile divizate sau şi-ar păstra n atura de substanţă absolut infin ită sau nu. In primul caz, a m ave a mai multe substanţe de aceeaşi natură - ceea ce (după prop. V) este absurd . In ar doilea (cum am văzut mai sus) , substanţa absolut inf i n i tă ar putea să înceteze să mai existe - ceea ce (după prop. XI) es t e de asemenea absurd. COROLAR : De aici rezultă că nici o substanţă, şi deci nici o substanţă corporală, î ntrucît este substanţ ă , nu este divizibil ă. NOTĂ: Că substanţa este indivizibilă, se înţelege şi mai uşor din aceea că natura substanţei nu po;:tte s ă fie eoncepută decît ca infinită, şi că prin p arte a substanţei nu se poate înţe­ lege nimic a l tcev a decît o substanţă fin ită - ceea ce ( duptl prop. V III ) 2 impl ică o contradicţie evidentă. I A d a os u l .,şi părţi ine•gale" din unele trad uc eri (de p i l d ă , ed. Lantzen· berg, Cuviiiier) înlătură confuzia a cestu i pasaj, da tora t ă , după cît se par�. unei greş el i a c e lu i care a cop iat manuscrisul lui Spinoza (se ştie că Etica

a apărut dlupă moartea autoru l ui ) . Acea stă corectare se bazează şi pe textul cuprins in scrisoare a 35 a lui Spinoza, în care el reia aceea şi demon Sitraţie şi unde se vorbeşte de părţ i in genera l , adică egale sau inega le. 2 In acea propoziţie se demonstreaz ă că nu poate exista decît o singură

substanţă, cu necesitate infinită.


53

Despre dumnezeu -- · ·--- --·-··-- ··

(

Propoziţia

·--,· ---- -···

· ·. ·�� XN .- _,

In afară de dumnezeu, 11Jici nu poate să existe, nici nu poate fi concepută o altă substanţă 1 , DEMONSTRAŢI E : t ntru cî t dumnezeu este fiinţa absolut infinită , din ale c ă r e i atribute care ex p r imă esenţa su bsta nţe i nu p oate fi n eg at nici unul (după def. VI) ci există în mod n ece sa r (după prop. XI), d ac ă ar exista vreo substanţă! în afară · de du mnezeu , ea ar trebui să fie ex p l icată prin vreun atribut al lui dumnezeu ; a stfel ar exi st a două substanţe cu acel a şi atribut - ceea ce (după prop. V) este absurd; prin urmare nu poate să existe nici o substantă în afara lui d u mnezeu si eci de a semene a , nici nu p oa t e să 1e conce p u a._Cac i , dac ă ea a r putea să fie concepută , ar trebui cu necesitate să fie concepută ca existentă ; dar aceasta (după prima parte a acestei dem. ) este ab s u r cl.7De c i , în afara lui dumn eze u nu poate ni c i să exi ste, n i c i să fie c o n c e p ut ă vreo substa nţă. C.e.d.d. COROLARUL I : De ai c i rezultă foarte cl ar: I ) că dumnezeu es te unic, adică (după def. V I) în n at ur ă nu există decît o sin­ gură su b sta n ţ ă 2 s i ace ast a e s t e absolut i n fin ită, c u m a m arătat în nota la prop. X. COROLAR U L I I : Mai rezultă : I I ) că m a teria şi sufle tuP sînt sau atribute ale lui d u mnezeu sau (dupd ax. 1) modificări ale a t r i b utel o r l u i . Propoziţia XV Tot ce există

existe sau ze�t

sd

se găseşte în dumnezeu şi nimi c fie conceput fără dumneze z!iJ.

nu

poate să

DEMONSTRAŢ I E : (După prop. XIV ), în afară de dumne­ nu e xi s t ă şi nici nu poate fi concepută ni c i o s u bstanţă ,

1 Din această propoziţie rei ese clar că Spinoza inţelege prin cuvintul "dumnezeu" numai ,Jit!Q�tanţ� sa.lLJ1.!!1ti.r_Ş. şi nimic alt!=eva . 2 Aci şi in propozi fia-următoare se vădeşte monismu l lui Spinoza . 3 Spinoza întrebui nţea z ă pentru materie şi suflet termen i i carlezieni de res extensa ( lucru care are inti:n dere, corpora l, spaţi,a l) ş i res cogitans (lucru cu getă tor) . ' Durrm ezeu, adică substanţă.


54

Etica. Partea f

a dică (după def. III) nici un lucru care să ex i s te în sine şi s ă fie conceput pri n sine. Deci moduri le, care ( dupâ def. V ) nu p o t nici să existe, nici s ă fie concepute fără substanţă , nu pot exista decît în na t u r a divi n ă ş i nu pot s ă fie concepute d e cî t p r i n însăşi aceasta. Dar în afa r ă de su b s t a n te si de moduri nu mai există nimic (după ax. I ) . Deci nimic �u · poate să existe sau să fie conceput fără dumnezeu . C.e.d.d. NOTĂ: Sînt unii care îşi închipuie că dumnezeu, ca şi omuJI este al c ă t u it din corp şi s u f l e t şi că este supus pasiunilor. Cît de d e p a r t e sînt însă aceştia de cunoaşterea adevărată a lui dumnezeu rezultă cu prisosinţă din ceea ce s-a d em o n s t rat pînă aici. D a r îi l a s la o p a r te pe a ce ş t i a ; căci toţi acei care au gî n d i t , cît de cît, asupra n a t u r i i divine, tăgăduiesc că du mnezeu este corpor a l . A c� a s t a ei o d ov e d e s c foarte bine prin faptul că noi înţelegem prin corp orice cantitate care are lungi me, lăţime şi a d î ncime , mărginită de o anum i t ă figură; şi ar fi cea mai mare absurdit ate s ă se atribuie aceste însuşiri lui d u m n ezeu , care es te o f ii n ţ ă absolut infinită. T o t u ş i e i a r a t ă limpede, încer­ cînd t ot o da t ă să d ov ede a s c ă aceasta prin al t e argumente, (:ă Insăşi s u b s t a nţ a c orp o r a l ă sau în t i n s ă ar fi cu totul s ep a ra t ă de n a t u r a divi n ă şi că ar fi fost creată de dumnezeu. Dar, prin ce putere dumnezeiască a putut să fie creată , aceasta e i n - o ştiu nicidecum; ceea ce arată l i mpede că ei nu ştiu ceea ce în­ şişi s p un . După părerea nwa eu cel p u ţ i n a 1 1 1 demonstrat des tu l de clar ( vezi cor. '"prop. VI şi nota Il a prop. VIII ) că n i c i o s u b s t a n ţ ă nu poate fi produsă ori cr e a t ă de altceva. Am arătat apoi, în prop XIV, că în af a r ă de dumnezeu n ici nu p o a te s ă existe, n i ci nu poate să fie concepută o altă substanţă ; de aici , am co n c h i s că însăşi s ub s t a n ţ a în'tinsă2 este u n u l din infinitele atribute ale lui dumnezeu. Tot u ş i , pen tru o lă murire ma i deplină, voi res p i n g e argu­ mentele adversarilor, care t oa t e s e reduc la următoarele raţio•.

J Aci şi în prop. XVII, P . 1 , se combate . concepţia ant -- ro p omorf ică d e �p re . d Ufl.lQezeu, prec um ş i te_za . CE�fl.t ier-�----· ., ·--·"2"Expresia d'e "substanta întinsă" ( avînd extensi une, spaţială) nu are sens d u a l i st ca la Descar.tes, dupa care, există substanţă Intinsă - materia şi su bstan ţ ă cugetătoare - sufletul, ci sens monist, înti n d erea f i i nd unul d i n a tri butele infinite a l e substanţei unice. Vez i m a i departe, A daosul c u care se încheie partea L -- ·· · ·-· · - ·-

·-···

·

·

··

·•


55

Despre dumnezeu

namente: Mai întîi, ei1 spun că substanţa corporală, întrucîi este s ub s t a n ţ ă , este alcătuită din părţi; şi de aceea ei ne a g ă că ea ar p u te a fi i nf i n i t ă , şi deci că ar putea să-i aparţină lui dumnezeu a i l ă m u r es c aceasta prin n u meroas e exemple, dintre care redăm cîteva . Dacă - spun ei - substanţa corporală este infinită , să gîndim că ar fi împăr ţ ită în d o u ă părţi : fiecare parte va fi finită sau infinită. 1 n primul caz, infin itul se a lcătuieşte din două părţ i finite - ceea ce este absurd. In al doilea, există un infinit de două ori mai mare decît un alt infinit - ceea ce este de asemenea absurd. Apoi , dacă o cantitate i nfinită s-ar măsura cu ajutorul unor părţi egale cu un picior, ea ar trebui să fie alcătuită d i n tr o i nfin itate de atare părţi ; de asemenea , d a c ă ea ar f i măsurată c u a jutor u l unor părţi egale c u lungimea unui deget; şi de aceea un număr i n fi n i t ar putea fi de două­ sprezece ori mai mare decît un alt n u măr i nfinit. In f ine, dacă dintr-un punct oarecare al unei cantităţi infin ite Concepem cr două linii: -

A ---------- --- 15

-

-

-

c --­

-

- -

---

Fig. 1 . ş i A C , l a început aflate l a o distanţă determinată , sînt pr e lungite l a infinit, este sigur că distanţa di n t re B ş i C va creşte continuu şi că în cele din urmă , din determinată, va deveni indeterminabil ă. I n tru cî t deCi aceste ahsurdităti rezultă , cum cred ei , din a ceea că se presupune că există o can ti ta t e i nfiniH , ei conchid de aici că substanţa corporală trebuie să fie finită; şi deci că ea nu a parţ i n e esenţei l u i dumnezeu .. Un al doilea a rgument este scos de a semenea din suprema perfecţie a lui dumnezeu. Căci, s pun ei, î n t rucî t dumnezeu este o fiinţă per­ fectă în cel mai înalt grad, nu poate fi p asiv; însă substanţa

AB

­

1 Descartes, în Prînei iile filozofiei, partea I , punctu l 25, spune : ,,In tru· ur _cor gu jW . întrucît ceea ce �ste în tins poaile. fi cît �ntipderea con stituie împaft it în mai multe p ă r ş1 întrunt aceasta înseamnă o hpsă, vom conch1de c ă dumnezeu nu este un corp " .


56

-------

Etica.

Partea 1

corporală , întrucît este divizibilă , poate fi pasivă ; rezultă deci că ea nu aparţine esenţei lui dumnezeu. Acestea sînt argumentele găsite Ia autori, pri n care ei se ostenesc să arate că substanţa corporală nu a r fi vrednică de natura divi n ă , şi c ă deci nu-i poate ap arţine. Dar, Ia d rep t vor­ b i n d , dacă privim lucrurile cu luare ami nte, se va vedea că am şi riîspuns I a aceste argumente, întrucît ele se întemejază pe a c ee a că se presupune că substanţa corp0rală este alcătuită din părţi ceea ce (în prop. XII Şt în cor. prop. XIII) am arătat că este absurd. Apo i , dacă vrem să examinăm _j ust chestiunea , se va vedea că t�e aceste absurdităţi (dacă sînt toate absurde, nu discut acum), di n care ei vor_ să conchidă că substa nţa în­ tinsă este fi nită , rezii l tă mai puţin din aceea că se presupune o cantitate infin ită, decît din aceea că se presupune că această .cantitate i nfinită este mă surabilă, ş i că ar fi alcătuită din părţi finite; i ată de ce ei n u pot concl1 ide n i mic altceva din absurdi­ -

tăţile care rezultă de a ici decît că o can titate i n f i n ită nu este măsurabilă şi că ea nu poate fi alcătuită d i n părţi finite. Ş i acea sta este tocmai ceea c e a m demonstrat mai sus ( prop. XII şi urm. ) .

De aceea, săgeata pe c a re ei o ţintesc spre noi se îndreaptii de ·fapt spre ei înşişi. Dacă deci din aceste absu rdităţi ei ţin totuşi să conchidă că substanţa întinsă trebuie să fie fi nită , zătt că ei n u fac nimic altceva decît face acela care, închipuindu-şi un cerc care ar avea proprietăţile pătratului, a r conchide că cercul nu are un centru de l a care toate d reptele duse l a peri­ fer i e sînt egale} Căci substanţa corpora l ă , care nu poate fi con ­ cepută decît infinită , unică şi i nd ivizi b i l ă (vezi prop. VIII, V $i XII) , ca să poată conchide că ea este finită , ei o concep alcă­ tuită d i n părţi finite, multiplă şi divizibilă . Tot aşa ş i alţii, după ce îşi închipuie că linia este alcătuită din puncte, ştiu să născo­ cească sumedenie de argumente prin care arată că linia nu poate fi divizată la infinit. Şi într-adevăr, nu este mai puţin absurd să presupui că substanţa corporală este alcătuită din corpuri s a u d i n o ă rti . decît sf! presupui că corpul este formnt flin supra­ feţe, sufrafeţele d i n linii, în fine l iniile din puncte. Iar aceasta trebuie s-o recunoască toţi cnre ştiu că gîndirea clară n u gre­ şeşte, ş i în primul rînd acei care tăgăduiese e fi există vidul . Căci, dacă substanţa corporală ar putea fi astfel d ivizată încît pă rţi le ei să fie realmente di sti ncte, de ce atunci una d i n părţi'


57

Despre dumnezeu

nu ar putea fi nimicită, celelalte rămînînd legate între ele ca mai înainte? Si de ce treb u i e ca toate să se acorde între e le în aşa fel încît s ă nu ex i s te vid? Desigur , lucruri care sînt real­ mente distincte unele de altele, pot să exi ste unul fără altul şi fiecare să rămînă în starea sa. lntrucît însă vidul nu exi stă în natură ( am arătat-o în altă p arte)l, ci toafe pă rţile trebuie să fie aşa fel legate, încît să n u existe vid, rezultă din chiar aceast a că ele nu pot fi realmente deosebite, cu alte cuvinte că sub­ stanţa corporală, îotrucît este substanţă , nu poate fi divizată . Dacă totuş i ni se pu �t�ea de s e sîntem încl inaţi de l a n atură � a să _d iviză � I � afi.<IJ voi r ă s p u nde că . r:oi con­ cepem c a n t i t ate a m doua >l!tpun-;- a nume - .ah§![act, adtca super-· fici al , aşa cum n e o inu1t!J)ă rn sau ca Siibst'ăn ţ ă, ceea _.ce _ :>e . face numai de c,i!.!re intelect. D acă deci luăm în considerare caii: titate a, aşa cum este in i m a g i n aţia noastră , ceea ce cu uşurinţă facem a desea, vom găsi-o fi n i tă , divizibilă ş i alcătuită din părţi ; dacă, dimpotrivă , o luă m în considerare aşa cu m e<;; te în intelect şi o concepem ca substanţă, ceea ce este foarte anevoios, a tun c i , cum am dovedit de ajuns, vom găsi-o i nfinită._w.J ică şi indivie vor şt · zibil ă . Aceasta va f i de dit tuturor c . 2 i i ntelect : îndeosebi dacă se să facă deose tre î ntre i n e S ma e · a SC l l lC!lCa că m a eri a este aceea şi pretutin­ b den i ş i că nu există într-însa părţi distincte d ecî t î n măsura în care concepem materi a ca fiind afectată de modifi cări diferite3; � rezultă că părţi le ei se deosebesc numai moda l4, nu însă 1 n rea l itate. Aşa bunăoară apa, întrucît este apă, noi concepem că este divizibilă , şi c ă i se separă părţile u nele de altele; dar nu întrucît este substanţă corporal ă ; căci ca atare ea nu poate fi n i c i separată, n i c i divizată . De asemenea apa, întrucît este apă , se n aşte şi se distruge; însă, întrucît este substanţă , ea n i c i nu s e n aşte, n i c i nu se di stru g e . I ar prin aceasta socot că a m răspuns şi la al doilea argu­ ment, pentru că el se întemeiază de asemenea pe a.ceea că m ;a­ teria, întrucît este substantă, este divizibilă si este alcătuită din părţi . Şi chi a r dacă nu a� fi a ce s t a a rgumentul , nu văd de ce m ateria ar fi nevrednică de n atu r a lui dumnezeu, deoarece -

_

-

'

.

V

• In Principiile filozifiei lui R. Descartes,- P. I I , prop. I I I . 2 A s e vech>a caracterizarea i m aginaţiei, în nota l a prop . XVII, P. I l . 3

4

lntrucît i a înfăţişări diferite. " lntrucît aceste părţi sîn� moduri, a dig_ stări ale

substaJJ \ ei.


Etica. Partea 1

58

(dupi1 prop. XIV ) nu po a t e să existe nici o s u bs t a n ţă în afara lui d u m n eze u , s ubstanţă faţă de care el să fie pasiv. Toate, spun, sînt în d um n e z eu ş i t oa te cîte se p r o du c sînt produse numai pri n legile infinitei naturi a lui d u m n eze u şi rezultă din necesi ­ tatea esenţei s a l e ( cum voi a r ă t a în curînd ) ; de aceea, nu se .poate spune pe n i c i un temei că dumnezeu suferă acţ i u n e a alt­ cuiva s a u că substanţa înti n să ar fi n ev red n ic ă de n a tu r a divi n ă , chiar d acă dm presupune-o divizibilă, cu co n d i ţ i a să admitem că este e t ern ă şi i n f i n i t ă . I nsă , deocamdată, de st u l despre aceasta. :Propoziţia

XVf;

Din necesitatea naturii divine trebuie să rezulte o infinitate de lucruri într-o infinitate de moduri (adică tot ce poate concepe un intelect infinit) . DEMONSTRAŢ I E : Propoziţia aceasta tr�b u i e să fie evi­ dentă pentru oricine, d acă o bservă n u u w i a t î t : că din de liniţl<J dată u n u i lucru oarecare i n te l ec t ul conchide mai multe proprie­ tăţi care r e a l m e n te rezultă cu necesitate dintr-însa ( adică din i n s ă şi esenţa lucrului ) , şi cu atît mai multe, cu cît d e f i n i ţ i a ex­ primă mai multă re a l i t at e a lucrulu i def i n i t , adică c u cît esenţa lucrului definit c u pr i n de mai multă realitate. Intruci t însă na­ tura divină are în ch i p ab so l ut o infin itate de atribute (după def. V/), d i n t r e c are fiecare exprimă o ese n ţ ă i n f i n ită în genul ei, ttebuie să r ez ulte din necesitatea sa i n f i n i t e lucruri într-o infinitate de moduri ( ad ic ă tot ce un i n t e lec t infinit poate con-

cepe) . C.e.d.d.

·

COROLARUL 1 : De aici rezultă: 1 ) că dumnezeu e s te cauza producătoare a t ut u r o r l ucrurilor pe care le p o a te concepe un

intelect infinit.

COROLARUL I I : De aici mai rez ul t ă : I I ) că dumnezeu este sine, nu prin altceva .

cauză pr i n este

COROLARUL ( I I I : ';J n sfîrşit, mai re z u lt ă : I I I ) că d u m n eze u a b s ol ut cauză ··primă 1 • t

Cauză "primă" este i d entic cu "cauza de sine" (vezi d ef. 1 şi nota

<lin P. 1) .

1


Despre du mnezeu

����----------------------

----------

59

Propoziţia XVII

Dumnezeu lucrează numai după legii le naturii sale şi ne­ constrîns de nimeni. DEMON STRATI ' E : Din mm1c altceva n a turii l u i dumnez eu sau ( cee a ce este

decît din neces it a te a acelaşi lucru ) numai din legile naturii s ale rezultă o absolută infinitate de lucruri, cum am arătat în prop . XVI ; în pro p . X V am doved it că n i m ic nu există , nici nu poate fi c o n ceput fără dumnezeu, ci toate există în '..dumnezeu; deci nimic nu poate să existe în afa r a lui de c a re să fie determinat sau constrîns să actioneze, si astfel dumnezeii lucrează numai după legile n aturii sal e şi neconstrîns de nimeni. '

C.e.d.d.

COHOLARUL I : De aici rezultă: l ) cil nu există nici o cauză, în afară de perfecţia n a turi i s ale, c a re din exterior sau d in interior să-I împingă p e dumnezeu să acţioneze 1 • COHOL A R U L I l : M a i rewltă : I I ) că numai dumnezeu este l iberă2• Că c i nu m n i d u m nezeu exi stă n u m ai prin necesi· tate a naturii sa le ( dupti prop.' JrrŞîcof.� 1' at prop. XI\' J Şî l u . cauză

crează numa i din necesitatea n a t ur i i sale (după prop. prec ) . Deci (dupti def. Vll) n umai el este c auz ă l i beră . C.e.d.d. .:;

..

I\ OTA: U ni i cred că d u mneze u este cauză liberă pentru ·� el poate, socot ei, să f acă aşa fel ca lucrurile care a m spus că rezul t ă din nat u r a sa, a di c ă lucruri le ca re stau în puterea sa, să n u se p rodu că sau să n u fie produse ·de către el. lnsă aceasta este ca şi cum ei a r spune că dumnezeu poate să -facă aşa fel ca din natura triunghiului să nu rezulte că cele trei u n g h iuri ale sale sînt egale cu două ung h iuri drepte; sau ca di n t r - o cauză dată să nu urmeze un efect -- ceea ce este absurd. lns ă voi a r ăta mai departe3 ş � -Ujră a j u t or u l propoziţiei aces t�ia că--nici zeu. inie_le�t�tl , nici vointa n u a a rt i n nat · ·

1

�'- \ ':--�-

M·ater i a lucrea ză

·

exclusiv dup ă legile sale şi

cauz ă , străină de materie ( d umnezeul religiei ) , care bările ei. 2 A se vedea not a d'e la d ef. VII, P. 1 . a I n această not ă .

nu exi stă

s·o

nici o a ltă determine in schim­


60

Ftim .

Par lt?a 1

Ştim bine că sînt mulţi ca re socot că pot dovedi că n aturii divine îi aparţine cel mai înalt intelect şi o voinţă liber ă ; c ăci ei spun că nu cunosc nici un l ucru mai desăvîrşit, pe care să-I poată atribui lui dum nezeu, decît ceea ce constituie în noi cea mai mare desăvîrş ire. Apoi, deşi ei concep pe dumnezeu ca fiind actual supremul in telect, totuşi ei nu cred că el poate face să existe toate acele lucruri pe care le cunoaşte actual, căci ei cred că în chipul acesta se distruge puterea lui dumnezeu. Dacă s pun ei - dumnezeu le-ar fi creat pe toate cîte există în i nte­ Iectul său, atunci el n - a r fi putut cre a nimic de aci încolo, ceea ce ei cred că nu se împacă cu atotputern ici a lui dumnezeu ; astfel ei a u preferat să admită u n dumnezeu nepăsător1 l a toate ş i care nu creeaz ă nimic altceva decît ceea ce el a hotărît să creeze printr-o anumită voinţă absolută . D a r e u cred că am arătat îndeajuns de limpede (vezi prop. XVI) că din pl}_t�_r.ea suprem ă a lui dumnezeu sau din n a tura sa infinită au decurs sau decurg în chi p necesar, totdeauna cu m:ee aşî necesitate, infin i te lntruri într-o infini tate de modurF: ifrif�laşr-chip în -- care din n atura triunghiului rezultă din veş­ nicie şi pentru veşnicie că cele trei unghiuri ale s ale sînt egale cu două unghiuri drepte. I a t ă de ce atotputernicia lui dumnezeu a existat actu al din veşnicie şi va rămîne în veşn icie în aceeaşi actu al itate.---ţ; i în chipul acesta atotputern icia lui dumnezeu este, cel puţin după părera mea, statornicită cu mult mai desăvîrş it. Mai rnult, advers arii mei par ( dacă îmi este îngăduit să vorbesc deschis ) că tăgăduiesc atotputernicia lui dumnezeu . Căci ei sînt constrînşi să spună că dumnezeu gîndeşte o i nfini­ tate de lucruri creabile, pe care însă nu le poate cre a niciodată. Pentru că altfel , după ei, dacă el le-ar crea pe toate cîte le gîndeşte, e l şi-ar consuma toată atotputern icia şi s - ar face pe sine nedesăvîrşit. Pentru c a deci să stabilească perfecţia lui dumnezeu, ei sînt si liţi să admită în acel aşi timp că el nu le poate face pe toate cîte sînt în puterea sa; şi eu nu văd n ă sco­ cire mai absurdă sau care să se împ ace mai puţi n cu atotpu­ ternicia lui dumnezeu. Apoi, ca să spun a i ci ceva şj despre intelectul şi de:;pre �oinţa pe care I�B atrihpjm deopotrivă lui dumnezeu. dacă anume 1 Noţiunea de "dumnezeu nepă sător" este expHcată la sfîr�itul n otei II de la prop. XXXI I I , P. 1 . 2 Adică tot c e a existat, există ş i v a exist.a.


Despre dumnezeu

61

intelectul şi voinţa ţin de esenţa eternă a dumnezeu, atunci trebuie înţetes desigur prin fiecare din a ces te atrib eva decît în ele o a m enii 111 mo o tşnut . aci intelectul ş�ţa nezeu ar trebui să difere cu care ar constitui esenta ut totul de intelectul si d � voi"nta n oastră si în afară de nume să aibă comun între �l e tot attf cît a u comun î nt re ei, cîinele constelaţia de pe cer - şi cîinele - animal carefatră . Ceea ce�rf ielul următor. Dacă natura divină are intelect, el nu v a putea fi, ca_ i n t el ec tul nostru, po_ş_terior prin natură ( cum vor cei mai mulţi ) �u simultan cu l ucrurile pe car� le cunoaşte, întrucît du mn e z eu este anteri tlltmor h�efttrilm fii n d cauza care le r e upă cor. 1 al prop. XV 1 ) ; ci, d i mpo­ trivă, adevărul şi esenţa f or m a l ă 1 a l ucrurilor este de aceea aşa, pentru că ele aşa există obiectiv2 în i n t elect ul lui dumne­ zeu. De aceea intelectul lui dumnezeu, în tr ucît este COllCePl-11 cg_ esenţă a lui du m nez e u , este realmente cauza lucrurilor, atît îr!_Se p r iveş t e esenţa, ctt Şt 10 ce priveşte �xi ste n t a ; cee.a ce pao, că mt mţeles cet ce au afirmat că intelectul voinţa şi pbl�!l lui dumnezeu s��t___:t�!:l_l ş_i ac� ţ � � i lu� _ . tntrucît rWi iuiQ!_ed u l lui d u l l l nczeu este cauza �îcă a lucrurilor. adicij_( cum a m arătat ) atit a escn!9j_ cît _şi a eXTs­ tttntei lor, el trebuie cu necesitate să se deosebească de ele atît sub raportul esentei, .. cît şi sub cel al existen tei . Cjlci efectul diferă de cauza sa tocmai p ri n aceea că atîrnă de cauza s a . Bunăoară un om este cauza existenţei , nu însă a esenţei altui om ; căci esenţa aceasta este un adevăr veşnic; ş i , prin u r m a r e , ei pot sub raportul esenţei să se a co rd e pe deplin, însă sub raportul existenţei trebuie să se deosebească; şi de aceea , dacă existenţa unuia va pieri, nu va pieri deopotrivă şi a cel uilalt; dacă însă esenţa _u nuia s-ar putea distruge ş i falsifica , se va d i s tr uge şi e se n ţ a celuilalt. Din ca r e motiv, un lucru care este cauza atît a esenţei, cît şi a e x i s te n ţe i unui anumit efect, tre­ buie să se deosebească de acest efect atît în ce priveşte esenţa, cît şi în ce priveşte existenţa . Insă jn±e}Qcchtl lui clttiT111ei!el:l: 8Ste cauză atî t a esentei, cît s i a existenţei intelectuhu nostru : @_�_!

..-�

t 2

Aci : în sensul de reală. Aci : obiect reprezentalt.


62

Etica. Partea T

intelectu l lui dumnezeu, întratît cît îl c on cep em ca alcătuind esenta d iv i n ă , se deosebeste de intelectul nostru atît sub ra­ portul e sen ţ ei , cît şi sub c€1 al existenţei, şi nu p o a te să se potrivească cu i ntelectul nostru în nici o privinţă în afară de nume - c u m s p u nea m. I n ce pr i ve ş t e voinţa , argumen tarea se face în acel aşi chip, - cum poate vedea oricine cu uşuri nţ ă . ·

Propoziţia

XVIII

Dumnezeu este cl1uzit imanentă1 , şi nu t ra nziti v ă a tutu­ ror lucrurilor. D EMONSTRAŢ I E : Tot ce e x i s t ă se găseşte în dumnezeu trebuie să fie conceput p ri n dum nezeu ( după prop. XV ) , şi astfel (după cor. 1 a l prop. XVI ) <i!tnUlezeu este c a uz a lucru­ rilor c are există într-însu! - ceea ce este p ri 1 1 1 u l punct. A poi î'flăfâ-r"ă lui dumnezeu nu poate să exi ste nici o su b s t a n ţă ( după prop. XIV ) , adică ( după def. III ) n ici un lucru care să existe în sine în afara lui dumnezeu - ceea ce era cel de-al doilea p u n ct . Dum nezeu este deci cauza imanentă, ş i nu tran­ zitivă , a tuturor -Tt.!Cniril or . C.e.d.d.

şi

Propoziţia

XIX

Dumnezeu sau toate atributele2 lui dumnezeu sînt, et ern e . , DEMONSTRAŢI E : I n a dev ă r , dum� (după def. VI) este o s u b.s..tsuJt ă care (după prop . XI ) em1acu n eces i t a te , adică e�i� rrţ�î"'lm � - -cfe natur.a �� (după prop. V II), sau (ceea ce este- acel aşi lucru ) din definiţi a lui rezultă că el există şi de aceea este etern (după def. V 1Il) . Deci prin atributele lui ' Cauză ,iirna.�ă", l ăuntrică, adică aceea c are s�.ă şi . se desf� şoarJ în însuşi sub�.t?;1 c a re J;l,l�,reaţă, sP!.�.. d�gsebjr.e d.t.S:.I! U�� "tranz �tivă·/ care "se· exercită în" ·a:rarn-· asupra un u i ob 1ect. 'Teza aceasta este fun d ament:al:i l a Spinoz a şi ea este afirmată şi în altriucrări ale lui. I n Tratatul scur! desp re om Şi fericirea lu1, p a rt ea 1 , cap. I I I , el spune: "Dumnezeu este c a uza im a,nentă şi n u tranzitivă, întrucit el lucrează în el însuşi, căci n imic nu exiştă în afara . Jui" - ceea ce. constiftlte"'a11ffii l!fea'.. p.rincipiu1ui monist 2 A se ved'ea nota de ' flf ' def. I V, P. 1.


___ ____ ____

Despre_

___

dumne zeu

63

dumnezeu trebuie să înţelegem ceea ce (după def. IV) ex p r imă esenţa s u b s t a nţ e i divine, adică ceea ce a pa r ţ i n e su b st anţei : acelaşi lucru, zic, trebuie să-1 cuprindă în ele ş i a tri b utele. D a,t. naturii s u b s t a n ţ e i (cum am demonstrat mai inainte in prop. V II) îi a pa rţ i ne eternitatea ; p r i n urmare, fiecare di n t r e atri b ute trebuie să cup rindă eternitatea şi de aceea toate 1 sînt et er n e. C.e.d.d. NOTA : Această prop oziţ i e mai rezultă foarte clar din chipul în care (în prop. XI) am dovedit ex i s t en ţ a lui d um n ezeu ; eu s p un că din această demonstraţie re z u l t ă că ex i s te nţa lui dum­ ne zeu , c a şi esenţa lui, este un a devăr etern . Adaug că (în pro,n. XIX a Principiilor lui Descartes) am mai d emons t ra t şi în alt chip e te r n it a te a lui dumnezeu ş i nu mai e ste nevoie să repet aici a c e a demonstraţie. \ '

1,

lj \

�� - 1

1

Exţstenţa şi esen..ţa lui dumnezeu sţnt unul şi ace la# lucru.

·

DEMONSTRAT I E : D u lll J ICZCt l (după prop. prec.) este eter n ş i toate a t r i b utele sale sîn t eterne, ad ică ( după def. V III) fiecare din a t ri b ut e le sale e x p r i mă existenţa. Deci aceleaşi atri b u te ale lui dumnezeu, c a r e (după def. IV ) e x pr i mă e se n ţ a veşnică a lui dum nezeu, e x p rimă în ac e l a ş i timp şi veşnic a Jui exi s te n ţă ; adică tocm ai aceea ce constituie esenta lui d umn e zeu ' si con- \ stituie în acelaşi ti m p şi exist e n ţ a lui ; aşa încît ex i s t enţ a Ş I esenţa lui sînt unul şi acel a ş i l ucru . C.e.d.d.

\

COROLARUL 1: D e a ici r e zul t ă : 1 ) că e x i s tenţa lui dum ­ nezeu, ca şi esenţa lui, este un adevăr veşnic. COROLARUL I I : Mai rezultă : I I ) că dumnezeu sau toate atri butele lt:i dumnezeu sînt imutabile2• Căci, d acă s-ar s c him b a sub ra p ortul existenţei , ar trebui de a se mene a (după prop. prec. ) să se sc11 i mhe şi su!J acel a al e se nţ ei , adică (cum se înţelege de la sine) din adevărate să devină false - ceea ce es te absurd. 1

2

Toate atributele. N-eschimbătoare.


·6 4

----Elica. --

Partea 1

Propoziţia

XXI

Toate cîte rezultă din natura absolută a vreunui atribu.t al lui dumnezeu trebuie să fie şi infinite şi să existe întotdeauna, adică ele sînt şi eterne'şi in)iKite prin acelaşi atribut.

D EMONSTRAŢ I E : Concepeţi , dacă puteţi (în c a z u l că negaţi această propoziţie) , c ă într-un atribut al l u i dum nezeu, ·din n atura abs ol u tă a acestui atribut rezultă ceva finit, şi care are o existenţă sau o ,...dtrfâ't � determin ată, bunăoară, ideea de dumnezeu în gî n d ire . (J în �Şj fiindcă se pr�supuf'!� �ă este un ·<Ul:ibut a l lui dumnez�e cu necesitate (după prop. XI ) 'prin ,patur a ei. _Dar, pe d e altă parte, fiindcă ea are ' tnfjnit e dumnezeu.-se presupune că este f i n i t ă . Dar ( du_pti l i ăeea deţ. II) nu se poate conc.e pe că este finită, dacă nu-i m ă rg i n iTll; chi ar de gîndirea însăşi. I n să ca nu va pu te a f i m ărgin ită de� gîndirea însăşi - î n măsura în care aceasta c on s t i t uie idee � de dumnezeu - din p r i c i n ă că î n cazul nostru este presupus iF. 'fi n it ă . E a va fi deci mărginită de gîndire în m ăs u r a în cafe"" aceasta nu const i tu i e ideea de dumnezeu, care totuşi (după prop. XI) trebuie să existe cu necesitate. E xis t ă deci o gînd ire care nu constituie ideea de du mnezeu, s i de aceea din n atura ei, întrucît este g î nd i r e absolută , n-ar rezulta cu necesitate ideea de .dumnezeu . ( Căci noi concepem c ă ea constituie ş i nu constituie id ee a de d u m ne z e u ) . Ceea ce este îrf1potriva presupuneri i . I a tă de ce, dacă i deea de d u m nez eu în gîndire sau ceva ( nu intere­ sează exemplul , deoarece demonstraţi a este universal ă ) re­ zultă , într-un atribut al lui d u m n eze u , din nec es i t a t e a natur ii absolute a acestui atribut, atunci acea idee sau acel ceva trebuie să fie cu necesitate infinit. Acesta era primul punct. Apoi , ceea ce rezultă astfel din necesitatea n aturii unui atribut nu poate să a i b ă o durată determinată. Căci, dacă ne­ gaţi aceasta , să presupunem că un lucru care rezultă din ne­ cesitatea natur i i unui atribut există in vreun atribut al lui d um n e ze u , bunăoară ideea de du m n e ze u în gîndire, şi să pre­ supunem că ea n-a exi stat, sau că nu va trebu i să exi ste cînd­ va. C u m însă se prespune că gîndirea este un a t r i b u t al lui dumnezeu, ea trebu ie deci să existe cu necesitate şi să fie i mu-

1

Gîndirea, ca atribut al lui du mnezeu , adică însuşire .a n aturi i.


Despre dumnezeu

ta bilă

.

( dupd prop. XI şi cor. II al prop. XX) .

65

De· aceea, dincol o

se p re su pun e că nu a existat, sau că nu va trebui să existe cîndva ) , gîn direa va

de l imitele duratei ideii de dumnezeu ( care

trebui să existe fără ideea de dumnezeu. Insă aceasta este îm­ potriva presupun er ii; pentru că se pres u pu ne că gîndirea f i i n d dată , ideea de dumnezeu rezultă cu n e ces i tate din ea. Deci ideea de dumn�zeu în gîndire sau orice a ltceva ca r e rezultă cu necesitate din n atura absolută a vreunui atr i b ut al lui dumnezeu nu poate să aibă o durată determin ată , ci este eternă datorită aceluiaşi atribut. Ceea ce era cel de-al doilea punct. Să se observe că a cel a ş i lucru trebuie susţ i n ut despre orice rezultă cu necesitate intr-un atribut o are c a re al lui dumnezeu, din n atura absolută a acestui atribut.

Propoziţia XXII

Tot ce rezultă dintr-un atribut oarecare al lui dumnezeu, întrucît este afectat de o modificare care, datorită a cest ui atri­ but, există cu necesitate şi este infinită, trebuie de asemenea sti existe cu nec:esitate şi să fie ir1finit. DEMO N STI?AŢ IE : Demon strarea acestei propoz iţii se

în acel aşi chip ca şi demonstrarea celei precedente.

face

Propoziţia XXIII

Orice mod care există cu necesitate şi este infinit a trebui t să rezulte cu necesitate, sau din natura ab s olută a vreunui atri­ but al lui dumnezeu, sau dintr-un atribut oarecare afectat de o modificare care există cu necesitate şi este infinită1 • 1 D eci, în a fară d e mo_duri!g. �.liP..iie", care cor e s p u nd diferitelor lucruri__ p �di cu l a r e ca�$•. Jlut fin�te (mmg"!Tfreffşi trecătoare, S p i n oz a .admite şi mo­ · -�- Cum se vede în demonstratia acestei produ _ " _ ,. ne · · · · · t " , Moduri infinite poziţii, mod un e . , · · '. .sint. � · tn !.c.Jirtu.l . în gjndiJ:ea nefuij lociteginl ( �upa m arată scrisparea înfull! ă , adică int'âectul în gîndire a conside!'1a-lă ca atri ut al s-u bstanţei, san mişCiJl!f!. . .§i repausul. .îtl_ jptinderea ...,l�.a!wl) c on si d eifa t ă ca atribut al sub· stan ţei; moduri infi.nirle m�j.!f_ sîU: "f 1!-��Y,.e�u}�i tuJreg!�.... .căcj · s.Ii'.Yne , _ el , deşi n a tu r a "se s c hi m b a m iJ:lT•Iîite -cmp<Un, ea ramme 1 otuşi a ct>e a ş i " . Ve:!.i Şi conceptul d e s pre natură consi derată ca un singur "individ", în nota la Ierna V I I, prop . XI I I , P. II.

rg-te':.,


Etica. Partea

66

1

DEMONSTRAŢIE : I n tr - a d ev ă r , un mod exi st ă în a l tcev a , pri n care trebuie să f i e conceput (după def. V), a d i că (după prop. XV) nu există decît în d u m nezeu şi nu poa te fi conceput decît prin dumnezeu, D a c ă deci se concepe un mod c a re există în ch i p necesa r şi este i n f i n i t, amîndouă aceste caractere vor trebui în chip n ece s a r să fie conchise sau per cepute prin vreun atribut al lui d u m n eze u , întrucî t. acest atribut e s te con ceput c a exprimînd i n f i n i t a t e a şi n eces i ta te a existenţei, sau ( ceea ce, dupd def. VIII, este acelaşi lucru) eternitatea , a d ic ă (după def. VI şi prop. XIX) î nt r u cî t acest atribut este socot i t absolut. Dec i un mod care există în chip n ece s a r şi este i n f i n i t a t reb u it să rezu l te din n atura absolută a unui oarecare atribut al lui dumnezeu; i ar ace st a , sau nemijlocit (despre aceasta vezi îrt prop. XXI ) , sau prin mi j l oc ire a vreunei mod ificări care rezultă din natura lui a b s ol u t ă , adică ( dupd prop. prec. ) care existi'i· in c h i p necesar şi este i nf i n i t ă . C.e.d.d. Propoziţia XXIV

Esenţa lucrurilor produse de dumnezeu nu include exis­ tenţa. DEMONSTRAŢ I E : Acea s t a rezultă din def . I . Căci orice l u cr u a c ă r ui n atură ( con siderată anume în s i ne ) include e x i s ­ tenta este cauză de sine ş i există exdusiv d i n n ec es i t a t ea natur li s a l e . \) ·

fr

COROLAR: D e ai c i rezultă că d u mnezeu nu este num cauza pe n t ru care lucrurile încep să existe, ci şi pe@!;! care ele.. p e rsi s t ă în exjsteuţa lor; -sau (ca să ne folosim de un termen scolastic ) du mnezeu este causa essendi1 a l ucru r il or . Căci, fie că l ucruri le există , fie că ele nu ex i s tă , ori de cîte ori luăm în considerare es en ţ a lor, noi găsim că ea nu i n cl u de nici exis­ tenţ a , nici durata ; şi a stfel e se n ţ a lor nu poate f i cauza nici a ex i s te n ţe i , nici a duratei lor; ci poate fi nu m a i dum nezeu, căd_ nu !J,l ai natur i,!_�'i!.!:J i _ill! ?, rtin�..exi_şif!.J11i ( după cor. I al prop .. :nvr.. 1

Termen

scolastic;

înseamnă

oauza

oootm

care

��ţL!!.!L l!lcru,

deosebire de ratia fiendi, cau�....P.�niruCâre �n luc;ru dev1ne,

se

.SC!Um'"bă".

spre


Despre dumnezeu

67

Propoziţia �V 1

Dumnezeu lucrurilor, ai Şt

nu este numai cauz a a esenţei lor.

producătoare

a existenţei

DEMONSTRAŢIE : Dacă tăgăduieşti, atunci dumnezeu nu esenţei lucrurilor; şi astfel (du pă axioma IV) esenţa poate fi concepută fără dumnezeu: ceea ce (după

este cauza lucrurilor prop. XV) lucrurilor.

este absurd. Q_�i dumn�:?�U

C.e.d.d.

este

cauza şi a esen ţei

NOTĂ : Această propoziţie rezultă mai l impede din prop,

din aceasta reiese că, dată fii nd natura lui dumne­ zeu, trebuie cu necesitate să se conchidă atît esenţa , cît şi exis­ tenţa lucrurilor; şi, mai scurt, în înţelesul în care dumnezeu este numit cauza de sine, trebuie să se spună că el este de asemenea cauza tuturor lucrurilor - ceea ce va fi stabilit mai l i m pede în corolarul următor. XVI . Căci

COROLA R : L u c r u ri l e

particulare nu sînt decît modificări moduri ale iltrihutelor l u i dumnezeu prin care atributele lui dumnezeu sî nt exprim ate într-un chi p anumit ş i determinat. Aceasta se dovedeşte c l a r p r i n prop. XV ,'>i prin def. V S il l t

Propoziţia XXVI Un lucru care este determinat să facă ceva a fost dete(.i:.. mindt in chip necesar de dumnezeu: şi lucrul care nu este detef� · minat de dumnezeu nu se poate determina de la sine la acţluni{ 1

""

DEMON STRAŢ I E : Acel ceva prin care se

s p une că lucru-. chi p necesar ceva:

s ă p r od u că ceva este în înţelege de la sine): aşa încît Q.um!:Jezeu este, atît g,ri_� _necesit_ate � E_atur_ii . sale, cauut _ clL:şr::a:::�.r.sNru�L. l tJ!(după prop. XXV şt XVI); ceea :'!:: e�4era primul p unct. Din care--rezultă de asemenea foarte :dar . ceea ce cuprinde a doua parte a p ro p oziţiei.. C ă c i , dacă lucru, c a re n u este determinat de către dumnezeu , s-ar pu!i!ili•. deter­

riie sînt determi nate p ozitiv (cum

se

. .

PJoduc�toare _

-a-·e�e}ltei. 4-ip

mina pe el însuş i, pri m a parte a acestei propoziţii at:''f.i ce este absurd , cum am arătat.

- cee a

f<y{să. - ��


Etica. Partea 1

68

Propoziţia XXVII

V n lucru care este determina t de dumnezeu să fa că ceva nu se poate face pe sine nedeterminat.

DEMONSTRAŢI E : Această propoziţie r e z u l t ă din ax. I I I . Propoziţia XXVIII

Orice lucru particular sau onice lucru care este fi nit şi are existenţă determinată nu p oate să existe, nici să fie determi­ nat să fa că ceva, dacă nu este determinat să existe şi să facă ceva de către o altă cauză, care de asemenea este finită şi are o existenţă determinată: la rîndul ei, această cauzii nu poate n ici să existe, nici să fie determinată sit fa că ceva decît daci1 este determinati1 sit existe şi sti facă ceva de către o alta, care de asemenea este finită şi are o existenţă determinată, şi tot aşa la infin it 1 o

DEMONSTRAŢI E : Tot ce este determinat să existe şi să acţioneze este determinat astfel de că t re dumnezeu (după prop. XXVI şi cor. prop XXIV ) . Insă ceea ce este finit ş i are o exis­ tenţă determi n ată n-a putut să fie produs . de către na t u r a ab­ solută a vreunui atribut al lui dumnezeu : căci orice rezultă d i n n at ur a absolută a vreunui atribu t a l l u i d u mnezeu este infinit şi veşnic (după prop XXI ) . Acest l u c r u a trebu i t deci să rezulte din dumnezeu s a u din vreu n u l d i n a tributeie sale întrucît este considerat ca afectat de un mod; căci în afară de subs tantă si m o d u r i nu există nimic (după ax. 1 şi def. 1 şi III ) ; iar n1odt; .

.

1 Din aceaştă propoziţie reiese clar că Spinoza apreci ază just irn,por­ tanţa metodei experimentale în ştiinţ�lţ care �ţţ1diază natu!'a. l'ăziţia lui �te aC't" t'ggnhd cfl a�aa·rur"Bâc'oti, de J.a.. ca r e împrumută cl\iarŞi ifrief� ­ expresii (de ex .,mij �oă.ce�to<rre ") : "Inainte de a pormi l a cunoaşterea lucrurilor p articulare - spune Spinoza - va trebui să ne ocupăm de mii ­ mijloacele ajutătoare care, toate, tind să ne înveţe cum să ne folosim d� ,

.

simţ urile

noastre

şi să fa c e m experienţ e după reguli sigure şi melodic, e,_p e­

rienţe oare să fie suficiente pentru a determi'na lucrul pe care îl studiem". [vezi B e n e d i c t i d e S p i n o z a, Tratatul despre îndreptarea inte!ectu ­ lui, în Opera quae super sunt omnia (Opere complete) , voi . I I , Liţ sca, 1844, p. 39] ( Sublinierile noastre) .


69

Despre dumnezeu

riie (după cor. prop. XXV) nu sînt decît modificările atributelor lui dumnezeu. par_ e�.cest lucru n-a putut să rezulte din d.u.iu: ne?�!! sau dintr-un atribut al lui întrucît el este afectat de o modificare care este eternă şi infinită (dup'ă prop XXII). Aş<t.. 9 a r, el a treb.tJ iLsă _ r�z!llte din d!JJI!!JeZ-elL Sau să fie determinat să existe şi să lucreze de către dumnezeu sau de către un atri­ but al lui , întrucît el este afectat de o modificare care este fini t ă şi care are o existenţă determinată 1 • Ceea ce era primul punct. Apoi, această cauză la rîndul ei sau acest mod (pe acelaşi temei pe care am dovedit ' prima part e a aceleiaşi propoziţii) a t rebu i t de asemenea să fie determinată de către o alta, care este de asemenea finită şi are existenţă determinată, şi la rîn­ du-i aceasta din urmă (pe acelaşi temei) de către alta, şi astfel mereu (pe acelaşi te1pei) la in f i n i t . Cre.d.d. .

....

..

NOTĂ: Deoarece unele lucruri au trebuit să fje pwduse nemijlocit de către dumnezeu , anume acele care rezultă în chip nec-e'Sâf"<Im natura lm absoluta , pe cînd lucruri!� care totuşi nu pot să existe, nici să fie concepute fără dumnezeu trebuie să -F-e<;l.(lte dintr-însu! prin mijlocirea ce l or dintîi; de aici rezultă : I ) c� _dumnezeu este cauza absolut cea mai apropiată2 a lucru'Ti16r p r od u se de el în mod nemijlocit; dar nu cauza lor gene­ dea , cum ·.se s·pune;· {::-ă ci efecte1e 1iti 'dumnezeu nu pot nici s� existe , nici să fie concepute fără cauza lor ( după prop. XV şi c0r:pmp:--xxiVj: 1{ezu1tîi: · n r Că duiiîriez·eu nu poate fi numit p ropriu-zis cauza îndepărtată a lucrurilor parliCtifare; · decit riu­ mai poate pentru a stabili o deosebire între ele şi lucrurite pe care leca produs n�miJ.!ocit, adica , mai exact, c�!e care rezultă d,in n atura ·sa'-ăb-solută : " Căc{ prin cauză îndepărţe�fă înţelegem pe aceea c �e nu este l�gată_ î � �i� i ·un S.hip c1.1 �!�tu). Insă toate cîte există sînt în du m nez e.u . şj înţr:�_ţt tît q�pind de dum­ ���E'� }_fi_ţîtj�rtt:·:e� niCTiiu ·pofexlst� .. nic ! _n u pot fi concepute. _

..

...

.

.

__

·:?:..�_\/� nota· la

mijl<)ci't�. "infinite

.

prop. XXI I I, P. I, clasificarea

m i j l oc i te"

şi "finite".

..

modurilor în "infinite

ne ·

_/ . � :C,auza cea mai apropia.tă (proxima) înseamnă cauza c a re prod'Uee efec­ tul UI ch�p nemijlocit, adică fără intermediul altei cauze, spre d eos eb i r e d,� ,-; ;cauz a îndepărtată" care produce efectul mijlocit, printr-o în l ă n ţu i re de

jtl'te

cauze.


70

Etica. Partea 1 Propoziţia XXIX

In natură, mmtc tiU este c on t igen t 1 , ci toate minate să existe şi să acţioneze intr-un anumit fel tatea naturii lui dumnezeu .

J:?EMON STRAŢ I E : Tot ce există este în

sînt deter­ din necesi­

dumnez�u (după

prop. X V ) ; dumnezeu însă nu po a te să fie numit un l ucru con ­ t m g e n t , căci el există în chip n ece sar , nu contingent ( d upă prop. XI). Apoi mod u r i l e naturii d i v i n e au rezultat de a s e men e a i n chip n ec es a r d i n această n atură , n u c on t i n g e n t (după prop. XVI ) , i ar a ce a s t a fie că natura divin ă a fost considerată în mod a b s o l u t (după prop. XXI), fie că a fost con s i d era tă c a fiind d et er m i n a t ă să lu c r eze într-un anumi t chip ( du pă prop. XXVIl) . Apoi, dumnezeu este cauza a c es tor moduri , nu n u m a i întrucît ele există p u r şi s i m p l u (după cor. prop. XXI V ) , ci şi ( după prop. XX VI) întrucît le c on s i d er ă m c a de te rm i n a te s ă facă ceva. P resupunînd că ele n u sî n t deter m i n a tE de dum­ n ez eu ( după aceeaşi prop.), este i m p o s i b i l , ş i nu c on t inge n t , ca ele să se d e te r m i ne pe ele î n se l e ; şi, di mpotrivă , (după prop. XXV II), d ac ă sînt d et e r mi n a t e de dum n e z eu , este i mp o s ib i l , nu însă conti ngent, c a să s e f a c ă pe ele însele nedetermin ate. De aceea, to ate sînt de te r m i nat e din necesitatea natur i i d i v i n e , nu numai să e x i s t e, ci de asemenea să existe ş i să a cţ i o n eze în­ tr-un chip a n u mi t , aşa că n u tă n i m i c c o n t i n ge n t . C.e.d.d.

NOTĂ: I n ainte de a păşi m a i departe, vrea u s ă explic a cu m - sau mai bine z i s să a trag aten ( i i! - ce trebuie să se înţeleagă prin . . natura rwturantă şi prin .!wtura natu�gJă. Chi a r ş i d i n cele sp tiSe pînă a cu m , cred că r eiese că p r i n natur a oat�Ja .,rantă 1 trebuie să înţelegem cee a ce este în s i�ş i se_w.f!.ţ�pe p.,0J sine. adică acele atnbttfe ale slibstanţei care e x pr i m ă o esenţă eternă Şi infinită , adică pe du mn ez eu (după cor. 1 al prop. XIV şi cor. Il al prop. XV11 ) , întrucît este co n s i d er a t tot ceea cauză l iberă. In schimb , p r in . or w--:Ji_gc-ate ce derivă dio JJeces i t al:en ll aiurii lui <illi <jjnafrihutele J.ui. adică toate modqrjle atributelor lui .qu mne -

g:tp�a- na� · e·g _

• Cont i n gent înseamnă aci întîmplător, contrar necesarului, ded ceea ce poate fi gindit ca neexistent sau ca existind a ltfd decît e&le . Vez i mai de­ p arte nota I la prop. X XX ! I I , P. I .


De.�pre

dumnezeu

71

zeu, întrucît sint privite c a lucruri care sînt în dumnezeu şi -care nu p ot nici să existe, nici să fie concepute fără dumnezeu. Propoziţia XXX 1

l

le ul, fie că este actual finit, fie că este actual infinit, a m. eleagă atributele lui dumnezeu şi modificările lui dumnezeu, si nimic altcena .-r

ADE- V+ \2. L\ L-=-

DEMON STRATI E : I deea adellărată trebpje să . fje cores­ punzătoare oh i�tti'u i (aupa al vi) să"u, cu alte cuv!nfe" (cum· se inţe legl! de la sine) , ceea ce este cup_rins ob�tiv1 în -iutelect tr�buie să existe cu necesitate î n · n atură. Dar, în n atură (după cor. l al prop. XIV ), nu există decît o singură substanţă , dum­ nezeu; şi nu există alte modifică ri (după prop . XV) decît acelea care sînt în dumnezeu şi care ( după aceeaşi prop.) nu pot nici să existe, nici să fie concepute fără dumnezeu; prin urmare, intelectul, fie actual infinit, fie actual finit, trebuie să înţeleagă atdbutele şi modifică,;Je lui dumnezeu , şi nimic altceva.

@

Propoziţia XXXI

j/

lntelectul actual, fie finit, fie infinlit, ca şi voinţa, dorinfa, i ub irea si altele t--re h u ie atribuite n a turi i naturale, nu celei na-

turante.

..

·

., ___

DENlONSTRAŢI E : I n adevăr, prin' inteled (cum se inţe­ lege de la sine) înţelegem nu gîndirea absolUtă , c i numai un anum it ,mod . ·-� 2�-·gln.di...... &,p re d iferă d ��-�l <:�J.!ţ1 C i:l . dQ.ti,.nţa , iub if'eae1c.:· Şt <feei (după def. V) tr�nute sa tie conceput prin gîndir�a absol ută ; a nume (du pă prop. XV şi def. V 1) acest mod al gîndirii trebu i e să fie conceput printr-un atribut al lui dum­ nezeu care exprimă �sen.,i� . .�ş ll i�� şi _ infiuiiă..._a �iL. ş i trebuie să fie conceput astfel , încît fără acest atribu t să nu poată nici să exi ste , n ici să fie c o n ce p ut ; şi de aceea ( dupd ___

I

In terminologia t impului, la Spinoza, ca şi la Descartes, "obiect" şi

"obiectiv" sînt proP.rietatea .rg�eoJărilor

liţ_�tea -extern:ă .

-

sau

ideilor..Jle...a_ se. ..ra.por:Iiî lâ &V .i'


-Etica. Partea 1

72

nota prop. XXIX) el trebuie să fie a tr i bu it naturii naturate şi nu celei naturante, ca şi celelalte moduri ale gî nd i r i i . C.e.d.d. NOTA : Motivul pentru care vorbesc aici despre intelectul care există actual nu este fiindcă a dm it că există un intelect potenţial; ci, pentru că doresc să înlătur orice confuzie, n-am vrut să vorbesc decît despre lucrul pe care il per.lE..,epem c�L!Illli c l a r , şi anume despre îns c nea de a ît:Jţelege,. pe care noi o percepem cel mai clar. aci- Roi ilîî" p•itei:i:J. îRţelege nimic eare să nu ne ducă la o mai desăvîrşită _cunoa ştere a ..ll.c.ţi unii de a

��

�

Voinţa nu poate fi

Propoziţia XXXI I

�ă

cauză liberă, ci numai necesari1.

DEMONSTRAŢI E : �Voinţ � nu este decît un mod anu rr,: i ţ al. _ gîndiri��.!J1 'deci (după prop. XXV III) fiecăfe vofi­

ţiune nu poate să exisre , nici să fie determinată ta ac�iune, decît dacă este determinată de o altă cauză, şi aceasta iarăşi de către alta, şi aşa la infinit. Dacă p resupunem că voinţa este infinită , ea tre buie totuşi să fie determin ată de către dumnezeu să existe şi să acţ ioneze, nu întrucît el este sub s t a nţ ă absolut infinită, ci î n t rucît el are un atribut care exprimă esenţa infi­ nită şi veşnică a gî n dir i i (după prop. XX l!I ) . Deci în orice chip ar fi ' concepută, fie finită, fie infin ită, voinţa cere o cauză de către care să fie determi nată să existe şi să a<;:!i"[n.�ze; şi de ' aceea ( dupti Tef. vrr) ea" n u po'"il[I: nuimfă'-cauză litîeră7 ci C .e.a.a.�·-·-·"nu m ai nec,e_ş.ară._s.{lg _constrî n să . -�· ··

··

COROLARUL 1 : Rezultă de a ic i : I ) că dumnezeu n u ac­ ţionează cu li bert a te de voinţă . COROLARUL I I : .\Il ai rezultă : I I ) că v oi n ţ a şi intelectul sînt faţă de natura lui dumnezeu ca mişcarea şi repausul , şi c ă ele sînt a b s o l u t ca toate lucrurile . n � care ( dupti prop. XXIX) treb"me · sltTie" amrmlnafe 'd:e către dumnezeu ca să existe şi să acţioneze·· 'Ti:t1f:un . . anumlf" chip. Căci vo i n ţ a , ca • S!pinoza deosebeşte in.tellectus (·intelectul) care este şi potenţial şi intellectio (acţiunea de a inţelege) care este .totdeauiilll actual.


Despre dumnezeu

73

toate celelalte l ucr u ri , are nevoie de o cauză de care să fie determin ată să existe ş i să aaţioneze într-un anumit c h i p . Şi cu t o a te că dintr-o voinţă sau dintr-un intelect dat rezultă o infinitate de l ucruri , totuşi nu_ş.,e__ .po.a.te... .s.pune. ...că ..d.umn���� a <ji one a ză C:t.l Jil:>�rtaţe . 4E.l . yoinţjiJ_ cum nu se poate spune, pe temeiul acelora care r ezu lt ă din mişcare şi din repaus, ( c ăci şi din acestea re z u l tă o i n f i n i ta te de lucruri ) , c ă el a · ază da­ torită l i bert ă ţi i mişcării şi repausului. De aceea �in_ . nu ţine mai mul t de n atura lui dumnezeu decît celelalte ucruri n a ­ turale, ci �-4 ste f a t ă de a�..JJ.ail!ră în ?.��Jaşi raport ca şi mişc � ,:t:_e1�1#iff::.a:ŞOO ie cel.eJ:aJk..�N�- ant NaJgţ PJ re.z.u11K diii- n�esi âlea"::-iiâtl!rii d ivin e si sînt dete r m i n a te de c ă tre ea să ex1ste şi să acţ i o nez � înfr-�n "'a numit ch i p .. __

.•

·

Propoziţia XXXI II

Lucrurile n-au putut să fie produse de dumnezeu nici în alt ordjne decît în aceea în care au ţgsf preduse.

chip, mei Zn aftă

DEMONSTRAŢI E : Toate lucrurile au u r m a t cu necesitate

din natura dată a lui d u m ne zeu ( dupd pro,D.-x\1I) _ şi <111 f.!:J?l d eter mina te prin m�_cesitatea naturii lui, ca să exi ste şi să fi.t:

creZEdiltr-un anumit chip, (după prop. XXIX). Dacă deci lu­ crurile ar putea fi de o a l tă natură sau să fie determinate în alt chip să l ucrez e , aşa ca or d ine a naturii să fie alta, de ase­ menea ar putea ca şi n atu r a lui dumnezeu să fie alta decît aceea care este, şi deci (du p i1 prop. XI) aceasta de asemenea ar tre­ btti-să existe, şi prin urmare, ar putea să e x i s te doi .:;au mai mulţi dumnezei, ceea ee�cor. I al prop. XIV ) : este absurd . De aceea lucrurile n-1!!LP11Îilt fi pro.d.Llli.L!!is:L în _<!!!_.5_llm nici În___i_!ţă i Q!.din(L.eic.. L..C.e.d.fl: •

.

NOTA I : După ce am dovedit mai clar ca lumina zilei că e x i st ă absolut nimic în lucruri care să ne îndreptăţească să l.e numim cootingente, vreau să exp l i c acum în puţine cuvinte ee t rebui e s ă î nţel eg e m prin .s.ontingent d a r mai întîi ce t reb ui e să înţelegem pri /t'I�Ceşat._ şi prJo imposibil . Se spune că un lucru o arec a re e fe_ ne ce s a � fie pe te me i u l esenţei sale, fie pe nu

1

La

�.. .

sfîrşitul dem�II�t?iţiiior,

·-······

se

repetă ideea din propoziţia principală.


Î4

Etica. Partea 1

temeiul cauzei sale. Căci existenta unui lucru rezultă · în mod ' n�esar fie din esenta si definitia rurîn suşi, fie dintr-o anumită cauză producăto . . poi , pentru aceleaşi motive se spune că un-: tcra � · �ste 1 posib *lJ an u n:e, f ie pentru _S,t..�s�qt� �au ��J i ­ . _ pentru ·ca · nu extsta mct _ - - o mţta lt!t _tnclu ·.Q. co'�tradtcţte, fte cau'zlt· exteri1ăGaTă·-căre·s1l " fie determinată să producă un atare lucru. I nsă nu există nici un motiv pentru care să se splliLi că un lucru este contingent, decît dintr-o lipsă a cunoaşterii noastre. 'Căci un lucru despre a cărui esenţă noi nu ştim că i nclude vreo contradicţie sau despre care noi ştim sigur că nu include n ici o contradicţie, şi totuşi nu putem afirma nimic sigur despre existenţa lui, fiindcă ordinea cauzelor ne este a scunsă, un astfel de lucru nu va putea niciod ată să ne pară nici necesar, nici imposibil, d i n care motiv îl num i m fie con ­ ti ngent, fie _p osibil.

----

NOTA I I : Din cele de pînă acu m rezultă cu claritate că lucrurile au fost produse de către dumnezeu cu cea mai mare perfecţie, deoarece ele au rezultat cu necesitate dintr-o n atură d ată, care este cea mai perfectă. Dar aceasta nu-i atribuie lui dumnezeu n ici o imperfedţie, căci perfecţi a lui însuşi ne con­ strînge să afirmăm aceasta . Mai mult , din afirmaţia contrară ar rezulta l impede ( cum am arătat mai sus ) că dumnezeu nu este absolut perfect; pentru că, dacă lucrurile ar fi fost produse în alt chip, a r fi trebuit să-i atribuim lui d u m nezeu o altă natură, diferită de aceea pe care a m fost constrînşi să i-o atri ­ buim ţinîn d seama că este fiinţa absolut perfectă .. Totuşi, nu mă îndoiesc că mulţ i resping această părere ca absurdă, fără să vrea să-şi ostenească mintea pentru examinarea ei, şi aceasta nu din altă pricină decît că sîn t depri nşi să -i atribuie lui dumnezeu o altă libertate, cu totul diferită de aceea pe c ar e i-o atribuim noi ( def. V II) , anume voinţa absolută. Totuşi, nu mă îndoiesc că, d acă ei ar voi să reflecteze l a acest lucru şi să cîntărească cum se cuvine înl ă nţu irea � demonstraţiilor noas­ tre, ar respinge cu totul acest fel de libertate pe care o atri­ buie lui dumnezeu , nu numai ca pe ceva neserios, ci ca pe o mare piedică în calea ştiinţei. Nu este nevoie să mai repet aici ce am spus î n nota prop . XVI I . Totuşi, î n sprijinul celor susţinute voi ma i arăta că, chi ar dac.ă se acceptă că voinţa ţine de e senţa lui dumnezeu, nu re-


75

Despre dumnezeu

zultă mai puţin din p e r fec ţ i a lui că l ucrurile n - au p utu t fi cre a te de d umn e z e u nici în alt chip, nic i în a l t ă ordine. Aceasta va fi u şo r de a r ă t a t , d acă vom avea în ve d ere mai î ntîi ceea ce a cc e p t ă ei înşişi, anume că d�pj.Q.d� numai de hotărîrea şi de VQ]nJa lui <iu mn e z eu ca or ice lu.�rJJ s ă_. fie ceea c� . est� Căci altfel dumnezeu n- a r fi ca u z a tuturor lucrurilor. A p oi ei a cce p t ă că t o a t e hotărîrile lui dumnezeu au fost date din ves n i c ie de către el insusi . Dacă a r fi a l tf e l , atunci s-ar sust-tne "Că d'umnezeu este i mper fect şi nestatornic. I ns�. cum în �_şn ic_ie nu exi stă nici cindva, nici inainte, nici după, rezul t ă de âid, a di c ă numai din perfecţia lui, că du m n eze u n-a putut niciodată , n ici nu va putea vreodată să ho t ă r a sc ă altfel ; sau că d u m n ez eu nu există î n R i n te a hotărîri !or s a l e n ici nu p o a te s ă exi ste fără ele. Insă, susţin ei, că chi a r d acă s-ar presupune că du m nezeu CI cre a t o altă n8tură S Ci tt că el ar fi hotărît di n veşnicie a l t c ev a cu p r ivi re l a n atură şi la ordinea ei , tot n -a r rezulta d e aci o i m perfecţie în d u m n ez e u Dar d ac ă ei spun aceasta, admit î n acelaşi timp că d u mn e z e u îşi poate schimba hotărîrile. Căci <Iacă dumnezeu ar fi hotărît în privinţa naturii şi a ordinii acesteia altcev a decît ceea c e a hotărît, cu alte cuvinte, dacă el ar fi voit ş i ar fi eoncepu t n atma a l tfe l , el a r fi avut cu n ec e s i t a t e u n alt i ntelect decî t am ·wwn şi o altă vointă decit _Q_ a re a<:!:!!Jl.. I ar dacă este î n g ă d u it a - t a t r i bu i lui du mne ze u alt TriteleC'tş i o altă voinţă fără a schi mba ceva d i n esenţa şi din p erfe cţ i e sa, a t u n ci din ce cauză n-ar p u t e a acum să-şi schimbe hotărîrile p r i vit o a r e la l u c r ur i l e crea te rămînînd t o t uşi la fel de p e rf ect ? Căci , f�ţă d e es e n ţ a şi de p er fe c ţ i a lui dumnezeu, inte­ lectul şi v o i n ţ a lui referitoare la l uc r u r i l e create şi la ordinea lor sînt totdeauna a c el e aş i o r i cu m l e a m c o n cepe De altă parte, toţi f i l ozofi i pe care-i cunosc admit că .in. d umn eze u nll �xistă potenţial un i ntelect, ci n u m a i actua l . D ar m-rnrc:a:-- - după . cum admit ' de·- ·ăsemenea' cti"' toţii;- inteledul şi v o i n t a sa nu se d e os eb e s c de esenif:a sa, rezu l t ă deci si de aici că, d acă dumnezeu ar avea a ct u ; l un alt i n tel ec t Ş i o altl voi n ţă , şi esenţa lui ar fi cu necesitate a l t a; ş i deci ( cum a m c o nc his de l a î n ce p u t ) dacă lucrurile ar fi f ost create de c ă tre dumnezeu altfel decît sînt acum, i nt el ect u l şi vo i n ţ a lui durri­ nezeu, a d i c ă ( aş a cum se a d mi te ) esenţa lui ar trebui să fie alta ceea ce este absurd . .

,

,

·

.

,

-

-

.


Etica. Partea 1

Fiindcă deci lucrurile n-au putut fi create de dumnezeu ntct în alt fel , nici în alt ă ordine ş i fiindcă acest adevăr rezultă din suprema j!_erf��e - a lui_ dumnezel!.� . nu va exista desigur nici un argUriient temeinic care s ă ne p oată c on v inge şi să ne f a c ă s ă credem că dumnezeu n -a voit să le creeze pe toate cîte e x istă în i ntelectul său cu aceeaşi perfecţie cu care acesta le concepe. Dar ei vor mai s p un e că în lucrur i nu e xi st ă !!.©-.perfecţie, nici imperfecţie; ci ceea ce există într:tnse1eŞTTa c e ca ele să fie perfecte sau imper fecte şi să fie numite bune ş i rele d epin de numai de voinţa lui dumnezeu ' ; şi de a ic i rezultă că d acă dumnezeu ar fi voit el ar fi putut face ca ceea ce acum este perfecţie să fie culmea imperie_c.ii_e_i, şiinver.s. Dar ce înseamnă aceasta decît a s u sţine pe f8)ţă că dumnezeu, care înţelege cu necesitate ceea ce vrea, ar putea, d acă ar vrea , să înţeleagă lucrurile altfel decît le înţelege? Ceea ce (cum am arătat adi­ neauri) este o mare absurditate. De aceea pot să întorc argu­ mentul , după cum urmează. T o ate atîrnă de voinţa lui dum­ nezeu. Pentru ca deci lucrurile s ă fie altfel, ar trebui de ase­ menea cu necesit a t e ca voinţa lui dumnezeu să fie alta; însă v o i nţa lui dumnezeu nu poate fi a lta ( cum tocmai am arăta t că rezultă foarte evident din perfecţi a lui dumnezeu ) . Deci nici luc ru r ile nu pot fi altfel. M ă rturi s es c că ace astă părere care subordonează totul nu ştiu cărei voinţe nepăsătoa re2 a lui dum­ nezeu şi care susţ i ne că toate atîrnă de bunul lui plac se în� depărteaz ă mai puţi n de adevăr decît părere a acelora care susţin că dumnez eu le face pe toate avînd Hl vedere binele. C ă c i a ce şt i a p a rcă admit în afara l ui dumnezeu ce v a care nu depind e de dumn ez eu şi l a care dumnezeu priveşte, în acţiunea l u i , ca la un 1model, sau spre c are năzuieşte ca sp r e un anumit scop. Aceasta în rea l itate t iU este nimic altceva decît a-l su­ pune pe dumn�zep dgstiHttlui şi nu se p o a te susţine ceva maf absurd des pre dumnezeu, care, aşa cum am arătat, este prima şi singura cauză liberă atît a esen ţei cî t şi a existenţei tuturor l ucrur i l or De aceea este inutil să pierd timp ca să res­ ping o atare absurditate. ___

.

-

,

.

1 2

Aluzie la Descartes, care a susţinut această teză. Vezi şi nota la cor. I I , prop. XVI I , P . 1 .


Despre dumnezeu

77

Propoziţia XXX IV

Puterea lui dumnezeu este însăşi esenţa lui.

DEMONSTRAŢI E : In adevăr, din chiar necesitatea esenţei lui dumnezeu rezultă că dumnezeu este cauza de sine (dupii prop XI) şi (după prop. XV 1 şi cor. ei) a tuturor lucrurilor. Deci puterea lui dumnezeu prin care există şi acţionează el şi toate lucruri le este însăşi esenţa lui. C.e.d.d. .

Propoziţia XXXV

Tot ce concepem ca fiind în puterea lui dumnezeu exis t ă

chip necesar.

în

DEMONSTRAŢ I E : Tot ce este în putere a lui dumnezeu trebuie (după prop. prec. ) să fie cuprins în aşa chip în esenţa sa, încît să rezulte dintr-însa cu necesitate. ln \consecinţă, există în chip necesar. C.e.d.d. Propoziţia XXXVI

Nu există nimic din efect.

a

cărui natură să nu rezulte vreun

DEMONSTRATI ' E : Orice există exprimă în chip sigur şi determinat natura sau esenţa lui dumnezeu (după cor. prop. XXV) , adică (după prop. XXXIV) tot ce există exprimă în chip s igur ş i determin at puterea lui dumnezeu, care este cauza tuturor lucrur ilor, şi deci (după prop. X\f!) din tot ce ex istă trebuie să rezulte vreu n efect. C.e.d.d

j

l� :

-. --

v ..

.. . .

Am exp l icat, pma acum, n atura lui dumnezeu si Jrr�­ tătile sale, anume : că el există ctr-=îi eceslfate, ca'este'unic, - că exis'râ" şi_ _l_t��! ează n u m a i dafortfâ necl!sn!rţn"�fiăuiiil sâle:- c ă


78

Etica.

Partea 1

�--------------------��--�------------ ----- -

este cauza liberă .JL�t�i_y_rgr lucruri lor şi ani.tme î n ce chi p, că toate l �c ru rile sint l!L.itJtJiti e�� si _j_ep_i.!]Ll\� !ll . l!J.....?__g__ fel , Jncît mmic nu poate nici să exi s.N.__n!ci să fie concepuflară el, in sfîrşit , că toate lucrurile au fost predeterminate de către dumnezeu - desigur nu prin libertatea voi nţei sale sau prin bunul său plac absolut, c i prin n atura lui absolută sau prin puterea lui infinită. Mai departe, oricîn d mi s • a dat prilejul , am avut gri jă să înlătur prejudecăţile c a re puteau împiedica înţelegerea demon­ straţiilor mele. C u m însă rămîn încă dest ul e prejudecăţi ca re , şi ele, mai ales ele, a u putut şi pot împiedica foarte mult ca oameni i să înţeleagă înlă nţuirea lucruri lor, aşa cum a m expl i ­ cat-o, am g ă s i t c u cale să supu n aceste prejudecăţi ex a menului raţiunii. l n adevăr, toate prejudecăţile pe care îmi propu n să le arăt aici depi nd de ttn a singură : a n u me , că oa menii presupun , î n general, c ă toate lucrurile naturale lucrează; întocmai ··ca ş i ei, î n vederea unui scop 1 , ba chiar ei susţin , ca s i g u r, că dum­ nezeu însuşi dirijează toate lucrurile spre un-· anumit scop . Ei spun, aşadar, că d umnezeu a făcut totul_ pentru om, iar pe om c,a._să-1 sl ăveasc.a . · V OJ lua âecfin c-6ns1 deratie mai întîi aceâst 3. s i � gur � prejudecată , căutî � d în primul ri nd pen � ru � ar0 cet mat mulţt se <;ompl ac t n ea; de al tfel , toţf-§'tfi1 tncl m att de la natură s-o îmbrătiseze. In al doilea rînd, voi a rătn fari��a ei ş i , în sfîrş i t , cum' �u izvorît d i n ea prejudecăţile desp�e şi despre rău, despre merit şi despre păcat , des pre laudă ş i despre ocară, despre ordine, şi despre dezordine, despre frumu ­ seţe şi despre urîţenie, şi despre altele de felul acesta. Nu este locul aici să deduc aceasta d i n n atura minţii omeneşt i . Va fi de ajuns să iau aici ca principiu ceea ce toţi trebuie să recu­ n o a sc ă anume că t9ţ!_Q<!ll!eni i s� n_a sc neştiutori în c e priveşte cauzele lllCilJiilDLŞi că toţi au dori nţa de a căuta ceea ce le este ·folositor, do-r i n t ă de care ei sînt const ienti . Din ��easta � n�ează: 1 ) că oamen i i � e c ;ed l i be r i î ntrucît sînt conş� de vointele şi de poftele lor, dar nu s�_gin.desc, nici măcar în vis , f�-ntTe---H ...f.ac. ş_ii pofie.a�că şi să voiască, fiindg_.le.}gnorea3 mai urmează : 2) că o a me n i i să ...

_

.

�a

,

,

___

t----= · -::: --:: -_ :.. _ .... -

----

.'

1 Consecvent concepţie; sa le a supra necesităţii !tuturor lucrur.nor şi fe­ omenelor din natură , Spinoz a combate aci finalismul şi superstiţia

:


79

Despre dumnezeu

vîrşesc vederea unui sco , adie entru folosul e care 1 oresc. De aceea, e1 nazwesc otdeauna să cunoască numai cauzele . al� . I�crwi!or peti·ecute şi , cînd le:o:nr-ătlăl;-·mn;, linisti 1 fiindcă nu mai au motiv să se îndoiască de ceva. Dacă � să ei nu le pot afla de l a al i i , nu le rămîne să se întoarcă spre e1 mŞI '1 s 1 Să reflecteze a scopmile de c a r e ei de fa te i în felu l Trisişi s· e obicei determin ati în aces a ei apreciază w peceşjt ate mintea altora după propria lor minte. Cum, mai departe, ei găsesc în ei înşişi şi în afa"'fă de ei multe mijloace care contribuie mult la obţinerea propriu ­ lui folos, ca, bunăoară , ochii pentru a vedea, dinţii pentru a mesteca, plantele şi animalele pentru hrană, soarele pentru a lumina, marea pentru a hrăni peştii , şi altele, ei socotesc tQate lucrurile natural::' c�.E.lij l oas�Jltru folosnl prGflriu . Şi fiindcă � ştiu c1i acele miJloace le-au găsit, nu le-au făcu t �L.?.!J. (ljl,l[J� s ă cre�jj- e:�f.!§.i.ă aJţ__� inl;)_v a c a re a f�c:uJ acele }!1_i.l!gace şp.re folosul lor. _ D up � c � au soc�tit J ucr\,!,rile Sâ....mll.!? ace, ei � -a ': mai P l! t � t sa creada ca ele s-au facUT s�ngure, ct au trebUit Ş..'! _�ru:.bida. 'plecîn d de la mijloacele pe care ei obişnuiesc a le pregăti, că există unul sau mai mult i cîr m u itori a i naturi i , inzestrati cu raceeaŞt jJ6ifrliil�. S:ICST o.iilw:7:c ii'eTe păiifTif-aegrija în -Toate şi care le-au făeut pe toate spre folosurror:-·Penfr"Lr ca-n:au aflat niciodată ceva despre felul de a fi al a cestora, ei au trebuit să-I apre�ieze după al lor; de aceea , ei au admis că zeii le -cOriOtiC- pe toate spre folosul oamenilor, pentru ca să-i lege de ei , şi să aibă de la ei cel mai mare respec_t. Astfel s-a ajuns ca fiecare sa născocească, după mintea sa, un altelFih> de a_ ve­ il eu ;'"j).e nrru �· acesTă�sa-rTtto�n a i nera peE1\iin:ieî mult �ît pe ceilal ţi şi să călăuzească întreaga n atură spre folosul poftei · sale oarbe şi a lăcomiei s a le nesătpr.ate. Aşa s - a e judecâtă în su perstiţie şi a prins rădă · transformat această cini ad î n c i în spirite', ăcîndu-i pe toft să se străduiască cu cea mai m are sîrguinţă să cunoască şi să explice ca uzele finale ale t u tur o r lucruri ! D ar căutînd să arate că n atura n u face nimic în za ar sau care să nu iie în folosul oamen i l or ) , se pare că ei n-au arătat decît că n atura ş i zeii delirează ca şi omul I ată pînă unde s-a ajuns! Prfntre atitea lucmri din natură care le sînt priel nice, ei au trebu it să găsească ş i destul e lucruri neprielnice, cum sînt furtunile, cutremurele, bolile etc., şi au - ·--

__

..

·

·

·

·· ·

···

....


Etica. Partea 1

80

crezut că acestea s - au întîmplat, fiindcă zeii s-au mîniat pe oameni di�, cauză că au fost ji�niti de ei sau fiindcă au pî n g ă r it �ultul lorL In c i u da dezmmţmlor z i l n i ce pe care le dă expentenţa, a rătî n d printr-un număr nesfîrşit de exemple că lucrurile p rielnice şi nepr i e l n i ce li se î ntî m p l ă deopotrivă ş i celor evla­ vioşi şi celor neevlavioşi, ei nu s - a u lepădat de o p re ju de cat ă învechită. Căci le- a fost l ofmai u ş o r să pună aceasta în rîndul altor l ucruri necunoscute, al căror folos nu-l cu n oştea u , şi astfel să r ă mîn ă mai d e p a rte în s t a r e a lor p rez e n t ă şi înnjsc ut ă de i�norantă, decît să distrugă toată această consuucţte şt să n a s co ce asc ă alta nouă. 'De aceea, ei· au admis ca c�� si g u r că hotărîrile zeilor depăşesC cu totul priceperea oameni l o r .. Această �!�Singură cauză ar fi f os t de ajuns pentru ca adevărul să rămînă ve ş n i c ascuns neamului omenesc, d a c ă m atematica - stiinta esen ­ ţelor ş"i pro iet�jilor figurilor, nu a scopur i l or -- n - � r fi · dezvăTuit oamem or o altă normă de adevăr. \ In afară de m a te m a t ică , pot fi invocate şi a l t e fe memn ( de prisos a le înşir a aci ) , p rin care oamenii puteau ajunge să-şi dea seama de aceste prejude­ căţi comune şi să fie conduş i la adevărata cunoaştere a lucru­ rilor. Prin aceasta am e xp l i ca t îndeajuns ceea ce am f ă g ă d u i t în e n19 un pri m u l rînd. Dar pentru a de zv ă lui s:cop dinainte fixat şi c ă toate capze e . S!iii aecît în­ clit�m e neş fî, nu este n evoi e de prea multe cuvi nte. Cred, î�adevăr;--că , adHtml de unde i zv oră ş te această pre judecatil , am stabilit acea sta Je !Jleinic, atît pri n fu ndamente şi cauze, cît şi P! in propoziţia(X. .l) ş i corolarele p roy o z i.ţ i e i XXXI I şi, în � afara de aceasta , )lift t o a te acele dovezt prm care am aratat că în n atură tot!Jl....s..e__de�ă §oa[LC1L..9 nec e s i t a te veşnică şi cu o p �Le..che, suv.er.ru:J.ă.-4\ci voi a d ă u g a tOtlTsTCă -acea straocrr i n ă a scopurilor ră st oa r n ă cu � ra. Căci ceea ce în re ali ­ tate este cauză, ea c onsi d eră efect, şi i n ver s . Apoi ceea ce de Ia n at u ră este înainte, ea spune că este după 1 • In sfî rş i t , ceea ce este mai presus de orice şi cu totul per fect , ea îl face cu totul i mperfect . Căci ( t recîn d cu vederea primele două pu ncte, care� sînt ev i d e n te prin sine ) , cum se constată din propoziţiile XXI , XXI I şi XXI I I , acel efect este cel mai perfect care este produs

w

\

y

1 Finalitatea implică o cauzalitate răsturnată, adică prioritatea scopului faţă d·e cauza care îl va realiza : întîi avem un sc01p, apoi îl rea iiz ărn .


Despre dumnezeu

81

nemijlocit d e dumnezeu şi cu cî t un efect a r e nevoie de mai multe cauze mijloci toare pentru a fi p rodus, cu atît este mai imperfect. Dacă, dimpotrivă, lucrurile care sînt produse nemij­ locit de dumnezeu au fost făcute pentru ca dumnezeu să-şi atingă scopul, atunci cele din urmă , din cauza cărora au fost făcute cele dinainte, ar fi cu necesitate cele mai însemnate di ntre toate. Apoi, această doctrină �u prim.L..perf.e�.ti.�Ll.YL d�;t!J]�Zeu, căci, dacă . dumnezeiî-Iu�c:-re.iL i în._Y.e.d.fr&.Lll.P.!!i _ş_�QP. el doreşte cu -f!ecesitate c�ra.. .reJ. .. lip.seş.te. Deşi teologii şi metafizicienii deosebesc un scop al trebuinţei de un scop al asimilării1 , ei recunosc totuşi că dumnezeu a făcut totul pentru sine, nu pentru lucrurile care trebuiau create , deoarece, în 2.fară de dumnezeu, nu pot invoca n i m ic altceva înainte de creaţie, în vederea căruia el să fi lucrat. Ei sînt deci constrînşi să admită că lui dumnezeu îi lipseau lucrurile pentru care a voit să pregătească mijloace şi că dorea să le aibă, cum se înţelege de la sine. Nu trebuie trecut cu ve­ derea nici faptul că adepţii acestei doctrine, voind să-şi arate iscusinţa în i nvocarea de scopuri ale l ucrurilor, au recurs la un .nou mod de argumentare pentru a do,�edi doctrina lor, anume redufere�.!. E.!!. J.�.- !!DPQSibil. .ci Ja ignQ'hmţ�; - ceea ce arată caac e astă doctrină nu dispunea de nici un alt mijloc de argumentare. Dacă, bunăoară , de pe un acoperiş a căzut o piatră in capul cuiva şi 1-a ucis, ei demonstrează că pi atra ar fi căzut pentru a ucide pe acel om. Căci dacă ea n-ar fi căzut în ve­ derea acestui scop, voit de dumnezeu, ( spun ei ) cum se face că atîtea împrej urări ( adesea se potrivesc multe deodată ) S · au putut potrivi în acea întîmplare? Poate că veţi răspunde că s-a întîmplat fiindcă sufla vîntul şi omul avea drumul pe acolo. D ar, ei stăruie: de ce suflă vîntul tocma i în acel moment? De ce tocmat m acel moment omul avea dru mul pe acolo? Dacă din nou veţi riposta : vîntul s-a porn it tocmai atunci, pentru că marea, cu o zi mai înainte, timpul fiind pîn ă atunci liniştit, r Toma d'Aquino ( 1 22 5- 1 274) , teolog, unul d i n cei mai reprezentativ! f i l ozofi scol a stici şi ideologi ai feu dalismu lui, susţine c ă dumnezeu nu a creat lumea dintr-o nevoie, cu S<:opu l de a implini o l:i p s ă (finis indigentiae) , el cu scopul de a o face să se asemene cu el, să se " a simi leze" ( finis assimilatio­ nis) bunătăţii şi perk_cţie.i divine. (Summa teolog"TCa, 1, cti'eţtiunea 44, .art. 4 ) .


Etica. Partea 1

82

a început să se agite, iar omul a fost poftit de un prieten, ei vor stărui i arăsi - căci în trebările n-au sfirsit - de ce însă se agita marea'? De ce omul a fost poftit tocma i în acel mo­ ment? Şi o ţin înainte aşa, punînd nesfîrşite între;b ări despre cauzele cauzelor, pîn ă ce vor găsi refugiul în voinţa lui dum­ nezeu, adică în adăpostul ignoran ei . De asemenea, cîncr'jJrivesc a cătuirea corpului omenesc, ei se arată uimiţi şi, fiindcă nu cunosc cauzele unei arte atît de înalte, conchi d că ea n - a fost întocm ită pe ca le meca nică , ci printr-o artă divină şi supranaturală, şi că s-a constituit în asa fel , încît n ici o parte să nu vatăme pe cealaltă . Şi astfel se întîmplă că cine caută cauzele adevărate ale minunilor, cine se străduieşte să înţeleagă l ucrurile naturale ca om de ştiinţă , iar nu să le ad mită ca un prost, este considerat adese a drell-t er�tic şi nelegiuit.! şi este înfierat ca atare de acei pe care mulţimea îi cinsteşte c.a pe tălmăcitori atît ai n atur i i , cît şi ai zeilor. Căci ei ştiu că prin înlăturarea ignoranţei se St:E.rimă uimire a , adică un icul lor mijloc d e a argumenta şi de a - ş i E.!! s tra a UW_:"" __tiiaiea . Dar le l as pe aces ea şi trec acum la ceea ce m - a m h o rt d. tă rît să tratez în al După ce s-au convins a fo1 ce se întîmplă se face în folo­ sul lor, oameni i au tJ:eb.u.i.L .s.ă... crg.?_Qă_�.u...orice l uc ru prin­ cipalul esţ� ce�_�_ady_i:_t;�_cil ..mai--.w are falQS.. . ş.i că---toate l u -· cruri le care j_i .aie.cN!)Ză cît mai glăGill..... .slnLc.ele .. ll±ai de sea m ă . In ·.fefnt acesta , ei aittrefi.wf să-şi formeze notiunile prin care se explică n aturile lucrmilor. anume: }Ji.n.e"' ră!.l� ordine, df}znr­ d!:!!:§.J.- f_aldL__jcig_ ..f.I..!:f..IŢl!J§e (er urîţenie; }ar tli ndcă se socotesc: liberi, au apărut noţiun i ca laudă .Ş.i vc.mlf... . pr)_cat şi merit. Pe cele din urmă le voi explica, du'pă ce mă voi ocupa' Cle' natura omeneasc ă ; însă pe cele d i ntîi le voi explica aci pe scurt. Tot ce contribuie l::F-bun ăstarea .Jor şi l a cultul lui dumne­ zeu , oamenii au numit ·bin� iar contrariul - ;.fitl.i\ Si deoarece

t

·

__

_

·..

t

De fapt, Spinoza

(Colecţia "Texte

a

- �

1

.

'

-

)

fos.t -acuzat de ateism. A se vedea scri soarea

filozofice", Spinoza, ed. cit . , p. Spinoz a nu există birie sau rău

42'

226) . 2 Pentru în sens a bsolut, ci numai în. se�, în raport c-u dorinţa: noi dorim un lucru, nu pentru că îl coa-si-­ deram bun, ci îl considerăm bun pentru că il dorim şi dorim lucrurile .p� care le socotim folositoare pentru păstrare a vi e ţ i i noastre (nota la prop. 1 X. P. III) : n i m i c nu este "m a i fo'osi tor omului decît omul care trăieşte condus. ...!!!; ra ţiune" (cor. !, prop. XXXV, P. I V) .


83

Despre dumnezeu

acei care nu cunosc natura l ucrurilor nu afir mă ntmt c de s p re lucruri, ci se mărgmesc să şi le î nchipuie;)luînd i m a g i n aţ i a drept inteligenţă, ei c r ed cu t ă ri e că drdinecJ este î_n. JucnJ[i, ignorînd şi natura lucrurilor şi natura lor p r6 p d e. Cîn d lucru­ rile sînt reprezentate prin simţuri , cînd sînt în aşa fel dispuse, incit pot fi i ma g i n a t e uşor şi, prin urm are, uşor reamintite, atunci le numim bine ordonate, iar con t r a r rău ordonate sau de?,grdonq.Ji;.. fiindcă ne pl ac · îna i n te de orice-trrcrufiTe pe care n i le putem imagina cu uşurinţă, oamen i i preferă ord i n e a în locul confuzie i , ca şi cu m ordinea ar fi ceva în n atur ă , în afară i spun că du mnezeu a creat toate l uc r u ­ d e ima inati a n e or onat şi, în ac t chip, fără să-şi dea seama, afirmă eă d u m nezeu are i ma2"inatie:-�fară numai, p o a t e , dacă ei nu vor ca dumnezeu , de grija imaginaţiei omeneşti, să fi dispus toate lucrurile în aşa fel , încît oe.menii să le poată im agina cît mai uşor. Şi poate că p e ntru e i nu constituie o p i edică faptul că s e găsesc nesfîrşi te l uc ru r i c are dep ă ş e s c cu mult imaginaţia noastră şi, 11n m are număr c are, datorită slăbiciunii ei, o zăpi cesc. Dar, destul asupra acestu i punct. Celelalte n 9:ţiuni nu sînt decît moduri de a imagina ce a fe c te az ă imaginaţ"iă" "ih d i f e r i t e chipuri; cu toate acestea, igno­ r"ân'ţ1i -4e socotesc atribute pri ncipale ale lucrurilor, f i i ndcă , aşa cum am spus î n a i nte, ei cred că toate lucrur i le au fos t făcute pentru ei , şi ei numesc natura unui lucru o a re ca r e bun ă sau rea, sănătoasă sau nesănătoasă şi co ruptă , după modul cum sînt a fec ta ţ i de ea. Bunăoară , dacă mişcarea pe care nervii o pri mesc de l a obiectele reprezentate prin ochi con tribuie . J a s ă nă t ate , atunci obiectele care o cauzează sîn t nu m i t e ku.'!! o as� în caz contrar urite. Apoi pe a cele ca re acţionează a su pra s i m ­ ţultti p r i n nări e i l e nu m es c frumos mirositoare s a u urît miro­ sitoare ; pr n limbă, dulci sau amare, gustoase sau insi pide etc.; p r i n pipăit, tari sau moi , aspre sau netede e tc . I n sfîrşit, despre a cele care ac ţio n e a z ă asupra u rechi lor, _ se spune că produc u n zgomot, u n sunet s a u o ar m on ie , i a r în c e priveşte ace a st a din u r mă , oamenii au fo s t atît de nebuni, încît au crezut că dumne­ zeu simte plăcerea armonjeL Nu. lipse sc filozofii care sînt con-v ��5ă_:!�:.ceres�_i , _ pr uc a�-�-<;!!i ��Toate a ces t e a ne

[5i

,

- . ·

·

i

��m

��

' Este vorba de p itagoricieni, a depţii filozofului grec antic idea list Pita. gora (cea. 57 1 -479 î.e.n. ) . Ei a u contribuit l a dezvoltarea matema1icii şi astronomiei .


Etica. Partea 1

84

arată î n dea j u n s că

cr�_­ ra a , ia mo t tcan e I ma g ina ţ iei drept- lu­ �turt. !�U este dec1 de mtrare (pentru a n ota în treacăt ) că s-au iscaC î n tre oameni atîtea controverse, cîte constatăm, din care s-a n ăscut în cele din urmă{ scepticismut l . C ăc i , deşi corpurile omeneşti concordă în multe ·privinţe, ele se deosebesc, totuşi. în foarte multe altele ş i, ca urmare, ceea c.e unuia i se pare bun, altuia i se p a re rău; ceea ce pentru unul este ordonat, pentru altul este dezordonat; ceea ce pentru unul este plăcut, p entru altul este neplăcut, şi tot aşa despre celelalte. Nu stăruiesc aci asupra a ce s to ra , atit pentru că nu e s te locul să le tr a t e z pe larg, cît şi fiindcă toţi le-au e x p r i mat îndeajuns. I n adevăr, auzim din gura tuturo r : "Cîte c a p ete, atîtea p ărer i ; "Fiecare ţine la părerea lui " ; "Părertle se deosebesc tot aşa de mult ca şi gust uri l e ,Aceste zicători ne arată îndeajuns că oamenii judecă lucrurile după cum este dispoziţia creierul ui şi că mai e decît l e cunosc. Căci dacă deg r a b ă î i ima ine oame u a r cunoaşte lucruri le, ac est e a , cum mar uri seşte ma­ t lmatica, dacă nu i-ar a tr a ge pe toţi, cel puţ in i-ar convinge ierului sau, mai d

"

".

V

� Vedem,

-

aşadar, că _ţo.�t� noţiunile prin care mulţi mea obiş­ _ n u ieşte să ex;plice n atura n u sînt decît moduri de a imagina şi elernu""tre a r at ă natura vreunui l ucru , ci numai a lcă t uire a ima­ ginaţiei. Ş i f iin d c ă ele au un nume, ca şi cum ar fi e x i s tenţe independente de ·imagiMţte;-�u le numesc, nu existenţe raţ io­ nale2, ci. �xisten e imaginare3l Astfel toate arguinentele care sm scoase I n contra n6as r din asem enea noţiuni p ot fi uşor respinse. Insă mu l ţ i obişnuiesc să ar gu me nt eze în ch ipul acesta: dacă toate lu cruri l e sînt urmări necesare din natura atotper· fectă a lu i dumnezeu, de un de izvorăsc atunci atîtea i m p erfec ţi i în natură ? Adică, de u n de provine corupţia lucrurilor, pînă l a miros respin g ător, d e unde u rîţ en i a , pînă la dezgust, d e unde ,

t

Curent filozofic a cărui tez ă de bază

este îndoi·a l a J!'J

ce

priveşte mosi ­

bili�ţ�� J.amoa.şterlL adevărului obiectiv. !nteiDereloruT acesfui curent in Greci<a antică a fosf-1'Vrrhon ··(&:a: 360-270 î.:e.n.) , de unde pirrhonismul ReJPrezentantul său de searit"'â!n· epoca modernă a fost � · ( 1 7 1 1 - 1 776) . 2 Entia rationis, abstracţii care ajută imaginaţia să retină, să explice �i să-şi reprez inte mai uşor lucruri le cunoscute (după d ef in i ţ i a dată de Spinoza,

· în Cugetări metafizice, 1 , c a p . 8

I) .

Entia rationis şi entia imaginationis.


Despre

dumnezeu

85

confuzia, rău l , păcatul etc.? Dar, cum am spus, este uşor să răspundem. Perfecţia lucrurilor trebuie _apreciată numa i după n a tu r a si pufere·ă-lor�·-căcT îucrui-ile nu sînt mai mult sau mai " puţin p erfe cte fie că încîntă , fie că impresionează neplăcut sim­ turile oamenilor; fie că convin naturi i umane, fie că îi sînt potrivnice. , Celor ce întreabă: de ce nu i-a creat dumnezeu pe toţi oamenii în aşa fel , incit să se conducă numai după pre­ scripţiile raţiunii, eu le răspu n d doar atît: c ă el a avut destulă _ msterie . c a să . creeze t ot felul de lucruri , de la treapta cea mai î n al tă de perfecţie, pînă la cea mâi de jo&, sau mai bine zi� legA�- n <:�turii lui au fost atît de cuprinzătoare, încît ajung pentru crearea tuturor l u crur i l or pe care le poate concepe un intelect i nfinit, aşa cu m am demonstrat î n propoziţia XVI . Ace s te a sînt prejudecăţile pe c a re ţineam să le a m i n tes c aci. Dacă mai rămîn şi alt ele de aceeaşi teapă, or i c i n e va putea, cu puţină refleciţie, să se dezbare de ele.


PARTEA

A DOUA

DESPRE NATURA Ş I ORI G I N EA S UFLETULUI

PREFAŢĂ

Trec acum la explicarea l ucrurilor care au trebuit să de­ <:urgă cu necesitate din esenţa lui dumnezeu sau din existenţa eternă şi infinită . Nu însă a tuturor , căci am demonstrat în propoziţia XVI din partea I că din esenţa lui dumnezeu trebuie să decurgă lucruri i nfinite, într-o infinitate de moduri, ci le voi explica numai pe acelea, care p ot să ne ducă oarecu m de mînă l a cunoaşterea sufletului omenesc şi a fericirii sale supreme. DEF I N IŢI I

-\ i corp .un mod

I . NumeSc care exprimă într-un chip sigur şi determin at esenţa · h.ii dumnezeu, întrucît este considerat ca lucru întins'. A se vedea cor. prop. XXV, P. L

�;�nţa

I l . S pun că unui anumit lucru este ceva car�!. _fi i ':� ' dat, lucrul există 'cu .m:�esitate dar c a re, fiind suprimat, este cu necesilat�_ !)ţtprimat şi lucrul ; sau ceyş făr.i:i . de care lucrul 11u

poate nici .să_ existe, nici să fie conceput, şi, in�:ezr s, ceva re nu

poate nici să exfste, nici să fie conceput tar� acel lucru . . ·

•<:-"

I I I . Numesc idee � n concept al sufletului pe care sufletul îl formează pentrtţ _s.ă el este un lucru cug-etător. •

Care are întindere, care

este

spaţial


88

E tica. _ Partea Il

LAMURI RE : Spun mai bine con�pt decit peuJepţie, pentru cii numele de percepţie pare'ii' arăttf că sufletul este pa si u faţa de obiect, pe cînd concepu tu l pare a expri m a o acţiune a sufl e ­

tului.

IV. Numesc idee ade cva tă ·ideea care, în tr u cît este conside­ rată în sine, fără rel aţie cu obiectul, are toa te proprietăţile sau ca r acterele intrinsece a le i deii adevărate. LAMURIRE: Spu n intrinsece ca să exclud acea ( propri e tate ) care este extrinsecă, anume acordul ideii cu obiectul .ei.

­

V. Durata este continuarea nedefinită a ex i sten\tei . LAM UR I R E : Spun indefi n it ă pentru că nu poate sd fie niciodată determinată prin însăşi natura lucrului existent şi nici prin cauza eficientă, care intr-adevăr dă naştere cu necesitate existenţei lucrului, dar nu o exclude . ·-···--

VI.

Prin r ea ii f.f1ie şi

.

perfe�ţie î nţel eg unul şi

1

acelaşi l u cr u .

VI I . Nu m esc lucruri particulare, lucrurile care sînt mărgi­ nite şi au o existetJţă determin ată . Dacă mai mulţi i n d iv i zi con ­ lucrează la aceeaşi acţ iune, în aşa fel încît toţi sînt deodatii cauza unui s i n g ur efect, î i consider pe toţi, în acea s tă privinţă, ca pe un singur l u cru individual. AX IOME

1. E senţa omului nu include existenţa necesară , a d i c ă se poate, în ordinea naturii, ca un om s a u altul să existe, du pă cum se p oat e să nu existe.

I I . Omul III.

gîndeşte.

Modurile gîndirii , ca iubţr.ea, dorinţa şi toate c elel a lte

afecte a le sufletuiui� oricum le-am nu m i, nu pot ex is t a _qecît da c ă există în acel aş i i n d i vid ideea unui l ucr u ' iubit, dorit etc. l n s ă i deea poate al gî nd i r i i .

să existe,

chiar dacă nu ex i s tă nici

un alt moo


Despre natura şi originea sufletului

89

IV . Noi simţim că un corp este afectat în multe chipuri.

V. Noi nici nu simţim, nici nu percepem vreun lucru indi­ vidual în afară de corpuri ş i de modurile gîndirii . A se vedea postulatele de la sfîrşitul prop. XIII. PROPOZIŢII Propoziţia 1

Cugetarea este un atribut al lui dumnezeu. adică dumne­ zeu 1 este luciu cugetător2. DEMONSTRAŢI E : Cugetările particulare, adică această sau acea cugetare sînt moduri care expnmă n atura lui dum­ nezeu într-un chip si ur şi determinat (după cor. prop. XXV, P. 1 ) . Deci ( vezi de . V, P. 1) atributul al cărui concept H includ toate cugetările particulare, atribut prin care acestea se şi concep, aparţine lui dumnezeu. Cugetarea este deci unul din atributele i nfinite ale lui dumnezeu, care îi exprimă esenţa eternă şi infinită (vezi def. V 1 din P. /), ad ică dumnezeu este lucru cugetător. C.e.d.d.

NOTA: Propozitţia aceasta mai este evidentă prin aceea că noi putem să concepem o existenţă cugetătoare3 infinită. Căci cu cît o existenţă cugetătoare poate gîndi mai multe lucruri, cu atît noi concepem că ea cuprinde mai multă realitate sau per­ fecţie. Deci entitatea care poate cugeta o infinitate de lucruri în chipuri infin it� este cu necesitate infinită in puterea de a gîndi. Aşadar, fiindcă luînd în consj.der�re numai gîndirea. putem concepe o existenţă infinită , gîhdirea este cu necesitate (după def. IV şi V/, P. /) unul din atributele infinite ale lui dumnezeu - cum am voit să arătăm. I

Substanţa, na�ura.

2 Res wgitans. a Ens cogitans.


Etica. Partea 11

90 1,

P11opo�tta II

1

Intinderea este un atribut al lui dumnezeu, adică du,mnezeu este liietu "·ihtihst . DEMONSTRAŢ I E : I n acest caz se procedează în acelaşi chip ca în demonstraţia propoziţiei precedente. Propoziţia III

In dumnezeu există cu necesitate ideea atît a esenţei sale a tot ce rezultă cu necesitate din ese nţ a sa.

cît �i

DEMONSTRAŢ I E : I ntr-adevăr dumnezeu (după prop. 1 de aci) poate gîndi o infinitate de lucruri într-o infinitate de mo· duri , sau (ceea ce este acelaşi lucru după prop. XV/, P. 1) să formeze ideea esenţei sale şi a tuturor lucrurilor care rezultă -cu neces itate dintr-însa. I nsă tot ce este în puterea lui dumne· zeu există cu necesitate (după prop. XXXV, P. /). Dec i o atare idee există cu necesitate şi (după prop. XV, P. 1) nu poate exista decît în dumnezeu. C.e.d.d. NOTA: Mulţimea înţelege pri n puterea lui dumnezeu voinţa liberă a lui dumnezeu şi autoritatea lui asupra tuturor lucru­ rilor care există, şi de aceea toate lucrurile sînt considerate în mod obişnuit contingente . Căci se spune că dumnezeu are pu­ terea de a distruge ş i de a nimici totul. Apoi, puterea lui dum­ nezeu este comparată de cele mai multe ori cu aceea a regi lor. �. Dar a m respins aceasta în corolarele 1 şi I I ale propoziţiei 1 XXXII din partea 1 , iar în propoziţia X·VI din p artea 1 am arătat că dumnezeu lucrează cu aceeaşi necesitate cu care se 'cunoaşte pe -sine; adică , aşa după cum rezultă din necesitatea naturii divine ( cum o admit tqţi, în unanimitate ) ca dumnezeu să se cunoască pe sine, rezultă de asemenea cu aceeaşi necesi­ tate ca dumnezeu să producă o infinitate de acţiuni într-o infi' Res extensa, lucru ( sau fiinţă) care are întindere, adică este _maJ�r.i.al.­ eorporal" [Vezi cor. I I , prop . XIV, P. 1. I n nota pmp . XV, P. 1, '"SuffstarF t�tpsam corpoream sive extensctm"

tinsă) ] .

(însăşi

substanţa

corporală

sau

în­


Despre

natura

şi originea

91

sufletului

nitate d e moduri. A poi , a m arătat, î n propoziţia XXXIV din p artea I, că puterea lui dumnezeu nu este decît esenţa activă1 a lui dumnezeu. De aceea ne este tot atît de imposibil să-1 con­ cepem pe dumnezeu ca neacţionind, pe cît ne este să-I conce­ pem ca nefiind2• Mai mult, dacă aş ţine s ă continuu aceste consideraţii, aş putea să arăt că acea putere pe care mulţimea i-o atribuie lui dumnezeu cu închipuirea nu numai că este ome­ nea scă ( ceea ce arată că mulţimea îl concepe pe dumnezeu l a fel ca p e o m sau c a asemăn ător omului ) , c i include şi slăbi­ ciune. Dar nu vreau să vorbesc mereu despre aceeaşi chestiune. Il rog numai din nou pe cititor să examineze şi să reexami neze ceea ce am spus despre aceasta în prima p arte, de la propo­ ziţia XVI pînă l a sfîrşit. Căci nimeni nu va putea percepe c o ­ rect ceea ce vreau să spun, dacă nu are toată gri ja de a nu confunda puterea lui dumnezeu cu puterea sau cu autoritatea regilor. Propoziţia IV

[

de_ea_ .d_e__ cfumfJe_Ze_l!:, _din � are rezultă o infinitate de lucruri intr-o infinitate de moduri, nu [LOate fi decî t unică. DEMONS TRAŢ I E : I ntelectul infinit nu cuprinde ni mic în afară de atributele lui dumnezeu şi de modificările sale (după prop.

XXX, P. 1 ).

Insă dumnezeu este unic (după cor. 1. al prop. XIV, P, !). Deci ideea de dumnezeu din care rezultă o infinitate d e lucruri într-o infinitate de moduri nu poate fi decît unică. C.e.d.d. PropOZiţia V Fiinţa form ală3 a ideilor îl a re pe dumnezeu drept cauză numa i întrucît e considerat lucru cugetător, dar nu întrucît este

terie.

1 2

Actuosa essentia eSil:e o definire tipic spinozistă a divinităţii. Prin urmare, Spinoza leagă inseparabil mişcarea, schimbarea,

at,

de ma­

f�

.r eală.. . limbajul scolastic inseamnă re (ca existe a. obiectivă care inseamnă existenţa in g obiect a.l gindirii) , a Îcă 1deea ["lucruri '.;_E!!!til:lllare . . . f iin ţ a lor obiectivă, adică ideile lor" (prop. V I I I , P. II) ] . 3

F i i n ţ a (existen�a ) farmală, in

in opoziţie

cu


Etica. Partea Il

92

considerat sub aspectul altui atribut. Adicd atit ideile atribu­ telor lui dumnezeu, cît şi ale lucrurilor particulare au drept cauzd eficientii nu înseşi obiectele acestor idei sau lucrurile per­ cepute, ci pe dumnezeu însuşi întrucît este lucru CUfi!!J!J.ţ'}0_ DEMONSTRAŢI E : A ce a s t a reiese evident din propoziţia 1 Il a acestei pă rţ i Acolo într-adevăr am conchis că dumnezeu .

p oate forma o idee a e se n ţei sale şi a tuturor lucrurilor care rezultă cu necesitate dintr-însa, numai pe temeiul acesta, anume că dumnezeu este lucru c u get ă t or şi nu fiindcă ar fi obiectul ideii sale. I ată de ce fiinţa fo rm a l ă a ideilor îl a r e pe dumnezeu drept cauză , întrucît el este lucru cugetător. Dar aceasta se mai demonstrează şi altfel, în chipul urm ă t or Fiinţa formală a idei ­ lor este un m od al gîn dirii (cum se înţelege de la sine), adică (dupd cor. prop. XXV, P. /) un mod c a re exprimă într-un anu­ mit fel n atura lui dumnezeu, întrucît el este lucru cugetător, şi astfel (după prop. X, P. 1 ) nu include noţiunea nici unui a U atribut al lui dumnezeu , şi, prin urmare (după ax. 1\1, P. 1 .) nu este efectul nici unui alt atribu t decît al gîndirii. Deci fiinţa formală a ideilor are drept cauză pe dumnezeu numai întrucît este c on s i der a t ca l u c r u cug.etător etc. C.e.d.d. ,

.

,

Propoziţia VI

Modurile fiecarui atribut au ch:ept cauză pe dumnezeu, numai întrucît dumnezeu este considerat sub aspectul atributu­ lui ale cărui moduri sînt, şi nu întrucît este considerat sub aspectul oricttfiii alt atribut. DEMONSTRATI E : In t r a d ev ăr, fiecare atribut este conce­ put pr i n sine şi fără de un altul (dupa prop. X, P. 1 ) De aceea modurile fiecărui atribut includ ideea a t r ibu t u l u i lor, nu însă pe a altuia; şi a st fe l (după ax. 1\1, P. /) îl au d re pt cauză pe du m n ezeu întrucît este considerat sub aspectul acelui atribut ale c ă ru i moduri sînt, şi nu întrucît este con siderat sub aspectul oricărui alt a t r i but . C.e.d.d. -

.

COROLAR: De aic.i reiese că fiinţa formală a lu c r u r i lor ' care nu sînt moduri ale gîndirii nu rezultă din natura divină ' Citeşte: exist�nta reală a lucrurilor.


Despre natura şi originea sufletului

93

pen tru motivul că ea a cunoscut mai întîi lucrurile. Ci lucru­ rile des pre care dumnezeu are idee rezultă şi se conchi d din a t ribu te le lor în a cel a şi fel şi cu aceeaşi necesitate cu care am novedit că ide i l e rezultă din atributul gîndirii. Propoziţia Ordinea $i

VII

înlăntuirea ideilor sînt înseşi1 ordinea şi înlăn­

ţuirea lucrurilor. '--·

---···-···� ::"";>..'' .

DEMONSTRAŢI E: A cea st a se vede d i n axioma IV, par tea

1 . Căci ideea o r i c ă ru i lucru cauzat atîrnă de cunoaşterea cauzei al cărei efect este. COROLAR: De aici reiese că puterea de a gîn di a lui dum­ nezeu e s t e egală cu puterea lui act u a l ă de a acţ iona. Adică tot ce rezultă formal din n at u r a infinită a lui d u mneze u rezultă în dumnezeu, şi obiectiv, din ideea lui, în aceeaşi ord ine ş i în a cee aşi înlănţu i re. NOTA : I n a i n te de a păşi. mai d epa r te , trebuie să ne re­ amintim aici ceea ce am arătat mai sus, anume că tot ce poa te fi perceput de către intelectul infinit ca ceva ce 'constituie­ esenţa s u b st;mţei aparţine numai substanţei u n i ce, şi deci că su bs ta nţă cugetătoare ş i substanţă î n t in s ă sîn t una şi ace�aşi substantă. care este - înţeleasă cînd sub aspectul unui atribut, cînd sub aspectul altui atribut . Tot astfel, un mod al întinderii şi i deea acelui mod sîn t unul şi a cel a ş i 1iîcru, însă exprimat in două feluri.i_ceea ce u n u evre1 par a fi î n t rev ă z ut ca pr!n ceaţă, anume acei c are admit că d t.: m n eze u, i ntelectul lui şi lucru r i l e cun oscute de el sînt unul şi acelaşi lucru. Bunăoară, un cerc care există în natură şi ideea cercului existent, idee care de asemenea este în du m n eze u , sînt unul şi acel aşi lucru exprimat sub aspectul u n or atribute diferite. Astfel , fie că vom concepe r: atura sub aspectul atributului întinderii...Jie că o vom concepe sub a s pect u l atributului cugetări i , fie sub aspect u l ori1 ldem, tot u na cu, aceeaşi realitate: adică "un mod al tntinderii şi ideea acelui mod sînt unul şi acelaşi lucru" (vezi l ămullirea în nota imrdiat urmă­ toare) .


Etica . Partea II

94

cărui alt atribut, vom găsi t ot dea un a una ş·i aceeaşi ord i n e sau una şi aceeaşi înlănţuire cauzată, a d ic ă ace l e a ş i lucruri de­ c u rg î n d unele din a ltele. I ar dacă am spus că d u mneze u este c a uz a unet tdet , ou n ă o a r a a a cele i a de cerc întrucît dumnezeu nu este decît lucru cugetător, şi a cerc ul u i numai întrucît rlurn­ nezeu nu este d e cît l ucr u î nttns s in g u ru l meu motiv de a vorbi se p oate c on cep e fiinţa formală a ideii c e rcu a s t f e l a fost că l ui decît cu aju orul unw alt mod de a � c a re este caiiza lui cea mai ap r opi a tii, şi a ce a s t a din nou cu ajutorul a ltu i a ş i a st fe l l a infinit. Aşa încît, atîta t i m p cît lucrurile sî n t conside rate ca _g1oduri ale cugetării trebuie să e xp l i c ă m ordinea în­ tregii naturi s au îhHtrrţui rea cauzelor numai în a t r ib u t u l cuge­ tări i . I ar î nt r ucî t ele sînt considerate ca mod u r i ale înti n d e r i i de asemenea, or d i ne a î n treg i i n aturi, a dk ă înl ănţuirea c a u .zelor trebuie să fie expl icată n um a i în atributul î ntinderii. Şi înţeleg la fel pe n t r u celelalte atribute. 1 ată de ce du mneze u , întrucît este c on s ti t u i t dintr-o infinitate de atribute, este în re a l i t a te cauza lucrurilor aşa cum sint în sine. Deocamdată , nu pot ex p li c a aceasta mai clar.

,

$-;

·

,

_

,

­

-

,

Propoziţia VIII

Ideile lucrurilor particulare sau ale modurilor care nu existii trebuie să fie cuprinse în ideea infinită a lui dumnezeu la fef cum sînt cuprinse în atributele lui dumnezeu esenţele formale ale lucrurilor particulare sau ale modurilor.

.

DEMONSTRAŢIE: Această propoziţie e s te evidentă prin propozi ţ i a preceden tă Dar ea este î nţeleasă mai cl a r p rin nota precedentă . COROLAR : De aci rezultă că atîta ti mp cît l u cr u r i l e par­ ticulare nu există decî t î n t r u cî t sî n t c u p r inse în atributele lui dumnezeu, fiiti,ta lor obiectivă, adică ideile lor, nu există întru­ cît există i d ee � infinită de d umnezeu ; şi deî n d at ă ce se s p u n e că l u cru r i l e particul are ex istă, nu numai înt r u cî t sînt c u p r inse în a t r i b u tele lui du mn e zeu ci de a.sem��a Jntrucît se spug e că ele durează, i d ei l e lor includ de a seme ne a existenta , prin c a re se spuile�'că ele durează. -

,


Despre natura şi originea s ufletului

NOTA: Dacă cineva doreşte un exemplu pentru o explicaţie mai amplă a acestei chestiuni, desigur că nu voi putea da aid unul care să explice adecvat ceea ce discut aici, dat fiind că lucrul acesta este unic în felul său. Mă voi osteni totusi să-l lămuresc cît voi putea. Se ştie că cercul este de aşa n a t u ră încît dreptunghiurile formate din segmentele tuturor l i n i i lor drepte care se taie în acelaşi punct sînt egale între ele 1 • De aceea în cerc sînt cuprinse iniinit de multe dreptunghiuri egale între ele . Şi totuşi nu s e poate spune despre nici unul dintr-însele că există decît întrucît există cercul, şi nu se poate spune nici că ideea vreunuia din aceste dreptunghiuri există decit ic ­ trucît ea este cuprinsă în ideea cer­ cului . Să presupunem că din aces le infinit de multe dreptunghiuri n u există decît două, anume E şi D. De­ Fig . 2 sigur ideile acestor două dreptu n ­ ghiuri nu există numai întrucît sin t cuprinse în ideea cercului, ci şi întrucît ele includ existenţa acelor dreptunghiuri. Ceea ce face că ele se deosebesc de cele­ lalte idei ule celorlalte dreptun gh iuri. ,

Propoziţia IX

Ideea unui lucru particular care există actual îl are drept cauză pe dumnezeu, nu intrucit dumnezeu. este infini t ci î n tru cît este considerat ca fiind af ec ta t de ideea unui alt lucru parti­ c u lar care există actual, idee a cărei cauză este de ase'menea dumnezeu întrucît este afectat de o a treia, şi tot aşa la infinit. _ DEMONSTRAŢI E : I deea unui lucru particular care există actual este un mod particular al cugetării şi deosebit de cele­ lalte (după cor. şi nota prop. VIII de aci), şi de aceea (dupd. prop. VI. de aci) îl are drept cauză pe dumnezeu numai întru,

­

1 Spinoz a foloseşte termenul de dreptunghi, pentru c ă puterea unui punct interior unui cerc fa tă de acest cerc, exprimată prin. produsul segmentelor determinate de punct pe fiecare pereche de coa r d'e care se tntretaie în el, reprezintă aria unui dreptun gh i . Acest produs fiind constant, avem în cerc o infinitate de dreptu n ghiuri echiva lente (sau, cum spune Spinoza, egale) .


Etica. Partea 11

96

cît acesta este lucru cugetă tor ; dar nu întrucît este lucru cuge­ tător în sens absolut (după prop. XXV II, P. l ) , ci î n tru cî t este considerat ca afl:�ctat de un alt mod al cugetării, a cărui cauză este de asemenea dumnezeu întrucît e s te afectat de către un alt mod al cugetă r ii , şi aşa la infinit. D ar ordinea şi î n lănţu ire a ideilor (după prop. VII a acestei părţi) sînt aceleaşi cu ordinea ş i în lă n ţ u i re a cauzelor. Deci ideea unui anumit lucru particul a r e ste cauza altei idei, adică dumnezeu întrucît este cons i d er a t c a fiind a fect a t de o altă idee1, ş i a ceast a de asemenea, întru'cît dumnezeu este a fec t at de o alta, şi aşa l a infinit. C.e.d.d. COROLAR : Pentru tot ce se î ntî m p l ă în obiectul particular unei idei oarecare există o c u n oaştere î n d umne ze u , numai fiindcă el are ideea a ce st u i obiect. al

DEMONSTRAŢ I E : P e n tr u orice se î n tî mp l ă în obi ectu l idee în dumnezeu (după prop. !Il de aci), nu in t r uci t el este i n fi n i t , ci înt r ucît este considerat ca fiind .a fectat de o altă idee a unui lucru particu l a r (după prop. prec. ) . Dar (după prop. VI l de aci), ord i ne a şi î nl ă n ţ u i rea ideilor sînt aceleaşi cu ordinea şi înlă nţuirea lucrurilor. Deci cunoaş­ terea a ceea ce se întîmplă într-un obiect p articul ar va fi în dum n ezeu , numai fiindcă el a re ideea aces t ui obiect. C.e.d.d. vreunei idei există o

Propoziţia X

Natura substanţei nu aparţine omului2, adică substanţa nu c01istitaie forma8 omului.

D EMONSTRAŢI EI:

N atura

s u b s t a n ţ e i \Cu p r i nd e în

sine

(după prop. VIl p. l). Dacă, a ş a d ar, n a -· tura sub s ta n ţei ar aparţine esenţei omului, atunci , �xistînd subs ta n ţa, ar exista şi omul cu nece s i t ate (dup ti def. 11 de aci): în co n seci nţ ă , omul ar ex i s t a cu necesitate - ceea ce ( după .ax. 1 de aci) e ste absurd. Deci etc. C.e.d.d. NOTA: Această p r op oz i ţ i e se mai demonstrează p r i n pro­ existenţa: n ec e sa ră

p oziţi a 1 2

s

V, P. I ; a n u me, că nu e x i s tă două substanţe de aceeaşi

Adică: de

o

altă idee a u nui l'ucru p articular.

Adică: omu l nu este substanţă. Formă, ca şi

formal,

înseamnă în limbaj scolastic

realitate. ----


Despre natura şi originea sufletului

natură . Cum însă pot exista mai mulţi oameni, natura substan­ ţei nu constituie forma omului. Această propoziţie se învede­ rează , cum poate uşor constata oricine, din celel alte proprietăţi ale substanţei, anume, că s1;1bs� nţa este prin natura sa- infinită, neschjm hătoare._jodi.Y.i4ihiJiti.Jlţ. �

COROLAR : De aci rezultă că esenţa omului este consti­ tuită din anumite modificări ale atributelor lui dumnezeu. Căci natll@_ _şgţJ�ţ�� n_u ţine de esenta _2_!!Iu lui (după prop. prec. ) Ea este, aşadar, "Tăiifiă. Jirop:-·xrv;- P. 7) ceva caxe există în dumnezeu şi care nu . poate să. existe, nici să-Tte conceput fără dumnezeu; cu alte cuvinte, (după cor. prop. XXV, P. 1) este o moamca re _ satţ :.îtrL.!Il<:>.d _<;_are exprimă natura lui dumnezeu într:urf·rer anumit şi determinat. __

.

NOTA: Desigur toţ i trebuie să admită că nimic nu poate să existe şi să fie conceput fără dumnezeu. Căci toţi recunosc că d�Jmnezeu este cauza unică a tuturor lucrurilor, atît a esen­ ţe(1 cît şi a existenţei l.or,· adică dumnezeu este cauza lucru­ rilor nit numai în ce priveşte deveni rea lor, cum se spune, ci şi în ce priveşte existenţa lor. Cei ma i mulţi spun totuşi că de esenţa unui lucru ţine acel ceva fără de care lucrul nu poate nici să existe, nici să fie conceput; deci sau ei cred că n atura lui dumnez eu aparţine esenţei lucrurilor create, sau că lucru­ rile create pot exista sau pot fi concepute fără dumnezeu sau, ceea ce este mai sigur, ei nu sînt consecvenţi. Ceea ce cred că se datoreşte faptului că ei n-au respectat metoda filozofică. Căci ei trebuiau să aibă în vedere înainte de orice natura divină, pentru că atît prin cunoaştere, cît şi prin natură , ea este prima în ord inea cunoştinţelor; dimpotrivă , ei au pu,s-o ultima, iar lucrurile care sîn t numite obiecte ale simţurilor, le-au socotit că sînt anterioare tuturor 1 • De unde a rezultat că, în timp ce ei aveau în vedere lucrurile naturii, nu s- a Lt gîndit I a nimic mai puţin decît Ia natura divină, iar cînd apoi şi-au îndreptat mintea Ia natura divină, Ia nimic nu s-au gîndit mai puţin decît la aceste prime ficţ iuni ale ei , pe care aceşti a îşi întemeia�ră cunoaşterea lucrurilor natura le , dat fiind că 1 Enunţul acesta, foarte important pentru iilozof i a deductiv-matemaJtică lui Spinoza, pare a fi contrazis de ceea ce el în suşi spu ne, în dpmonstraţia prop. XLVI I, P. II, unde afirmă că cele . ce preced sînt cunoştinţe.le partic-•·' rului.

a


98

Etica. Partea li

ele nu - i puteau ajuta cu nimic l a cunoaşterea n aturii divine. De aceea nu este nicidecum de mirate, că ei se contrazic mereu. Dar las la o parte aceasta. C ă ci gîndul meu era num a i de a arăta motivul pentru care n-am spus că ţine de esenţa unu� lucru acel ceva fără de care lucrul nici nu poate să existe, n ici să fie conceput; anume fiindcă lucrurile p a rticul are nu pot fără dumnezeu n ici să existe, nici să fie coneepute, şi totuşi dumnezeu nu .ţ ine de esenţa lor. Am spus însă că acel ceva constituie cu necesitate esenţa unui lucru, care, fiind dat, lu­ crul există, şi care, fii nd suprimat, lucrul nu există. S au acel ceva fără de care lucrul nu poate nici să existe, n ici să fie conceput şi care , i nvers, fără lucru nu se poate n ici să existe. nici să fie conceput. J

Propoziţia XI

Ceea ce constit u ie, în primul rînd, exis ten ţa actuală a sufle­ tului omenesc nu e ste decît ideea urzui lucru part ic ular care există ,qctual.

DElvlONSTRAŢIE: Esenta omu l u i (după cor. prop. prec. ) este constituită de anumite moduri ale atributelor lui dumne­ zeu, adică (după ax. Il de aci) de moduri ale cugetării, din c a re (după ax. III de aci) ideea este, prin n atura sa, ant-;­ rioară şi fiind dată, celei alte moduri ( anume acele faţă de eate ideea e s te anterioară prin n atura s a ) trebuie să existe în acel individ (după aceeaşi ax. ) . Astfel , ideea este aceea care consti­ tuie în primul rînd existenţa sufletului omenesc. Dar n u ideea unui lucru neexistent. Căci atunci ideea însăşi ( du pă cor. prop. VIIT de aoi) nu se poate spune că există. Prin urmare, ea va fi ideea unui lucru care există aetu al, şi nu a unui lucru infin it - ceea ce este absurd (după ax. I de aci) căci lucrurile in­ fi n i te (după prop. XXI şi XXII, P. I) trebuie să existe cu necesit ate totdeaun a . Deci , ceea ce constituie mai întîi fii nţa actuală a sufletului omenesc este ideea unui l ucru particular­ ' care există actu al. c. e .d.d.

COR OLAR : De aci rezultă că �Jul Q!mmesc. este o .parte.. diu. i ntelectul divin _ ş_Lded..__cirl d spunem că sufletul omenesc per­ cepe una-·satt . alta, nu spunem decîl �_!_l_l.pezeu, nu .într..ucît este infinit, ci întrucît se llH!DJfestă prin . natura_ ŞJJ.U�.tului __


Despre

natura şi

originea

sufletului

99

omenesc, sau întrucît constituie esenta sufletului omenesc, are - .cut a� au cut�ee. I ar cîn d spunei11 c8 dunmeZeil'are cu­ tare sau cutare idee, nu numai întrucît el constituie natura sufletului omenesc, ci î n t r u cî t , dimpreună cu sufletul omenesc, are şi ideea altui lucru, atunci spunem că s ufle tul omenesc perce petin!iicx:u p �-�TI��a-� --�J1__?d ec_y� NOTA: Desigur că c i ti to r i i se vor opri a1c1 ŞI JŞi vor re­ aminti multe care îi vor face să şovăie. De aceea îi rog ca să înainteze î m p reu n ă cu mine cu pas domol ş i să nu decidă a supr a acestora pînă nu vor fi citit totul . Propoziţia XII

Tot ce se întîmplă în obiectul ideii care constituie sufletul trebuie să fie per ceput de către sufletul omenesc sau ideea acelui lucru va exista cu necesitate în suflet; adică dacă obiectul ideii care constituie sufletul omenesc este un corp, nu se va putea întîmpla nimic în acel corp c are să nu fie perceput de suflet. omenesc

NOTA: Această propoziţie este evidentă şi chiar este înţe­ leasă mai c l a r prin nota prop. VI I a a ces tei părţi , pe care rog s-o vedeţi. Propoziţia XIII


Etica. Partea Il

1 00

DEMONSTRAŢ IE : I n adevăr, daca corpul n-ar fi ob ie ctu l sufletului omen e sc , ideile modificărilor corpu l u i nu ar fi î11 dumnezeu (după cor. prop. IX d e aci) întrucît c o n st i tu i e sufle­ tul nostru, ci întrucît constituie sufletul altui corp; adică (după cor. prop. XI, P. ll) ideile modificărilor corpului o-ar fi în sufle t ul nostru. Dar (dupa ax. IV de aci) noi avem i deile mo­ dificărilor c orpulu i . Deci obiectul ideii care constituie sufletul omenesc este c orpu l aşa cum (după prop. XI de aci) e xi st ă în act. Apoi, dacă în afară de cor ar mai exista un alt ob iect al . nu �xistă n i m i c din sufletului, întrucît ( d pa prop. � să O!! rezp lte vreun ef ec t, ar trebui (dupa prop. X[ - de aci) Să e x i s te CU necesitate Îli SU�l-etuf HOStru id ee a acestu . efect ; a aces uia. Deci upă ax. e act n e IQ_Şă ob"!'el!tul sufletului nostru este corpul existen � nimic alt­ ceva. C.e.a.d . ,

·

...._

·

·

COROLAR: De aic i urmează că omul este alcătuit din corpul omenesc există aşa cum îl sim­

s u flet şi din corp şi că

ţim.

NOTĂ: Din cele dinainte, cunoaştem nu numai că sufletul omenesc este uni_j_ s;u c.or pl.ll, dar şi aceea ce t reb u i e să înţele­ gem prin unirea suflet ulu i şi a corpului. Nimeni nu va pu tea înţelege adecvat sau distinct aceast ă unire dacă mai întî i 0 1 1 c un o a şte adecva t natura corpului. Intr-adevăr, ceea ce am ară­ t a t pînă acum este cu totul comun şi se aplică oamenilor nu mai mult. decît celorlalţi indivizi1 care sînt cu toţii însufleţiţi, deşi în gr ade deosebite. Căci despre orice lu c ru a c ăru i cauză este dumnezeu, există în dumnezeu cu necesitate o idee, tot aşa după cum există ideea cor p u l u i omenesc. Astfel , ceea ce am spus despre ideea corpu l u i omenesc trebuie să spunem cu necesitate şi despre ideea oricărui lucru . Nu putem totuşi nega că iqe.ile se deosebesc între ele, ca şi obi�<:t�l� Juş�le, şi că U r) a es te superioară alteia, co riflîlt nd mai multă realitate, după cum obiectul uneia est e superi o r obiectulu i altei a si conţine mai multă realitate. De aceea, pentru a determ in a pr in ce se deos e be ş te sufle­ tul omenesc de cel elalte şi prin ce le întrece, este necesar să ..

de

la

1 A se vedea definiţia .,individului" (def. după ax. II, după "fema I I I , prop . X I I I , P. I I ) .


Despre

natura

şi originea sufletului

101

cunoaştem obiectul său, adică - aşa cum am spus - natura corpului omenesc. Dar nu pot să explic aceasta aci , şi nici nu e s te n ecesar p en tr u ceea ce vreau să demonstrez. Spu n totuş i în general urm ătoarele : cu cît un corp este mai apt decît altele să fi� activ şi pasiv în acelaşi ti m p în mai multe feluri, cu atît sufletul său este mai apt să percea pă în acelaşi timp mai multe lucruri; cu cît acţi un i le unui corp depind numai de el î n s u ş i, ş i cu cît alte corpuri contribuie mai puţin alături de el Ia acţ i unea sa, cu atît este mai apt sufletul său să cunoască disti nct. Din toate acestea putem cunoaşte superioritatea unui suflet faţ_� _j_� 9_ltrle; de asemenea pute m vedea de c e nuavem despre corpul nostru decît o cunoştinţă foarte confuză, precum şi multe a l te lucruri, pe c a re le voi deduce din acestea în cele următoare. De a ceea am găsit că face să ne strădu im a e x p li ca şi demon stra aceasta mai cu grijă ; pentru ac.easta este necesar să �tn ceva în prea l abil despre natura c orpuril or. _

___

� AXI OMA I : Toate corpurile sau se m işcă sau sînt în re

­

p aus ..

AXI OMA I I : Fiecare corp se mişcă sau mai încet sau mai

repede .

LEMN : Corpurile se deosebesc unele de altele prirz mfi;>­ care sau prin repaus, prin repeziciune sau prin încetineală, nu prin substanţă. D EMONSTRAŢ I E : Soc ote s c că pri m a p arte a acestei leme2 este de Ia sine înţeleasă. Cît despre faptul că corp ur i l e nu se deosebesc prin substanţă , se vede limpede atît din prop. V, cît ş i din prop. VI I , P. I. Dar mai l i mpe de se vede d i n cele spuse în nota prop. XV, P. 1 .3 LEM.A I I :

Toate corpurile

au ceva

comun

unele cu altele.

Lemă, :p�::�zitie a j ută toare înt!::2._ �monstraţie. Adicaafirma h a d dilerltelc_ corpuri se ireosebesc unele dt> altele prin mişcare sau repaus. 3 S- a arătat, în propoz i t i i l e a nter i oare , că substanţa este unică şi i ndivi · z i bilă, deci cor urile fiind diferite înfă i ă J

2


Etica. Partea II

1 02

rep

.,.... -�

�- .

LE.MA I I I : Un corp in mişc are sau în repaus a trebuit să fie determinat la mişcare sau la repaus de un altul, iar acesta din nou de un altul, şi tot aşa la infi n it.

DEMONSTRAŢI E : Corpurile sînt (dupâ def. 1 de aci) lucruri p a rti c ul a re , c ar e ( du pă lema 1) · se d eosebesc unele de altele prin mişcare sau prin rep aus, şi d e aceea f i ec a re a tre­ buit să fie cu nece sitate determ i n B t să se miste sau să fie în re p a us de un alt l ucru p a rt i c u l ar (după prop . XXV III, P. / ) . a d ică (du p ă prop. V 1 de aci ) d e u n alt corp, care (d upă ax. 1) de asemenea sau s e mişcă s a u e în repaus. D a r şi acesta (pentru a cel aşi temei) n-a p utut nici să s e mişte, nici să fie în repaus, dacă n-a fost deter m i n at de un alt corp să se mişte sau să fie în re paus, i ar acest a , la rîndul l u i (pentru acelaşi temei) de un altu l , şi aşa ta infi n it. C.e.d.d. COROLAR : De aici urmează că un C9.!J! î.n_ mi ş_�_ar_e -�Q.I)Y· _ nuă să �.ailla . ti-mp cît alt corp determinat nu-l sileşte să stea în repaus; i ar un corp în repaus continuă - să fie în repaus� t i m p cît un alt corp nu-l sij_e_ş_te să se m işte. Ac ea s t a se înţelege şi de ta s i ne. Căci d acă presupunem că un corp, bunăoară A, e s t e în rep<1us, ş i nu ţ i n e m sea mă de a l te corpuri în mişcare, nu vom putea spune nimic despre co r p ul A afară d e aceea că este în re p a u s . Dacă, mai tîrziu, corpul <se m i şc ă , desigur că aceasta nu se putea întîmpla din f a ptul că el era în rep aus; căci d i n acel fapt nu putea să urmeze decît că acel corp să fie în r epa u s . Dacă, dimpotrivă, se presupune că A se m i şc ă , atîta t i m p cît ţinem seamă numai de A, n u se p o a te afirma despre el decît că se mişcă . Dacă, mai tîrziu , se întîmplă ca A să fie în repaus, desigur nici aceasta nu s -a putut datori m iş c ări i ; căci din mişcare n u p u t e a să u r meze decît ca A să se miste. Aceasta s - a întîmplat deci datorită unui lucru care nu era în' A, a nume datorită unei cauze externe ca re -l-a determmat să fie în repaus. ___

·-- -

-- -


1 03

Despre natura şi originea sufletului

AXIOMA I : To a te felurile î n c a re un corp este afectat dt un a l tul decurg din n a tura corpul u i afectat şi, totodată, dir nall!ra corpului .�re afecte ază : aşa · încît unul şi acelaşi corp este m t şc a t în mod difer it , după natura d i fer i t ă a co r pu ri l o r care îl m i şc ă , şi invers, cor pur i diferite sînt m i şc a te de u n u : şi ac el a ş i corp în feluri diferite. AXIOMA I I : Cînd un corp în m i ş c a r e loveşte un c o r p îr. e p a u s , pe c a re nu-l p oa te mişca din loc, el se î nto a rce înapoi , spre a-şi c on t i n u a mişcarea, iar unghiul for m a t pe linia m i şcă ri i în apoi cu planul corpului în re­ paus lovit, va fi eg a l cu unghiu pe care îl face cu acel aşi p l a lini a de mişc are incidentă ( ve- i fig. 3 ) . Atît despre c or p uri l e foart s i m pl e , anume acelea c are se ------( -� deosebesc unele de altele numai .:.! / prin mişcare ş i re p a us , repezi- , �.-.�-------dune şi încetineală. Tr ec e m Fig. 3 ./ / acum l a cele co m p u se . ·--.....__ r

------------­

DEFI NI ŢI E : Dacă mai multe corpuri de mărime egală s au diferită sînt în a�a fel presate de alte corpuri încît să rămînă leaate unele de altele, sau, dacă mişcîndu-se cu acee aş i repe­ zLciune sau cu o repeziciune diferită îşi comunică mişcările într-un raport determinat - spunem că acele corpuri sînt unite unele cu altele, şi că alcătuiesc un singur corp sau un individ, ca re se deosebeşte de ceilalţi indivizi prin această unire de corpuri.

AXIOMA I 1 1 : Cu cît p ărţ il e unui in divid sau ale unui corp o m p us sînt legate în t r e ele pe suprafeţe m ai mari san mai mici, cu atît m ai greu sau mai uşor p ot fi constrînse să -şi schimbe p o z i ţ i i le ş i, în co n s e c i nţă , cu atît mai uşor sau m a i g re u s e p o a t e ajunge ca i n di v i d u l însuşi să i a a l t ă înfăţişare. De aceea vom numi corpurile ale căror p ă r ţ i sînt legate între ele pe suprafeţe m ari, corpuri tari; i ar pe cele legate pe supr a ­ f eţe m a i mi c i , c o rp u r i moi; în sfîrşit, corpurile a l e c ă r or părţi se m i şc ă între ele le vom numi lichide. c


Etica. Partea Il

1'04

LEMA IV: Dacă de la un corp sau de la un individ care este compus din mai multe corpuri se separă cîteva corpuri l , şi în acelaşi timp, le iau locul tot atîtea altele de aceeaşi natură, individul îşi va păstra natura dinainte, fără nici o schimbare de formă.

D EMONSTRAŢI E : Corpurile (după lema !) nu se deosebesc prin substanţă. Forma2 unui i ndivid constă lnsă în unirea cor­ purilor (după def: prec. ) Dar acea st ă unire ( pri n i p o tez ăT deşi .

corpurile

sînt supuse unei continue schimbări, se menţine. Deci individul va păstra natura sa d ina i nte, atît din punctul de vedere al substanţei, cît şi al modului. C.e.d.d.

LEMA V: Dacă părţile care compun un individ devin mai mari sau mai mici, dar în aceeaşi prop orţ e aşa încît toate să o.n tin u ie a avea între ele acelaşi raport de mişcare şi de re­ paus, acel individ îşi va păstra natura dinainte , fără nici o s c im are de for ă .

i

c

h b

m

DEMONSTRAŢI E : Demonstraţi a precedentă.

nd

l

este

,

aceeaşi ca l a Ierna

b

LEMA VI: I iv idu îşi păstrează natura fără sch im area formei sale şi în cazul nd corpurile ce-l compun sînt con­ strînse să-şi îndrepte în altă parte mişcarea pe care o aveau într-o parte, dar în a şa fel, încît ele să poat continua mişcările lor proprii şi să le comunice unele altora în acelaşi raport ca

ci

d

mai înainte.

DEMONSTRAŢIE: Se înţelege de la sine, căci se presupune că individul păstrează tot ceea ce am spus în definiţia3 lui că-i alcătuieşte forma. sfî rş i t individul astfel alcătuit î ş i ma i păs­ a, fie că se mişcă. fie că este în repaus ca întteg,

LEMA VI I: In

natu

trează

r

,

1 S-a arătat mai inainte că multe corpuri ( indivizi) . 2 3

un

corp (individ) poate fi alcătuit din mai

Realitatea.

Vezi definiţi a Il) .

XJJI, P.

"individulu i " (def. după

ax.

II, după letn<l /Il de la prop.


Despre natura

şi originea sufletului

1 05

fie că se mişcă într-o parte sau în alta, cu condiţia ca fiecare parte să-şi păstreze mişcarea şi s-o comunice celorlalte ca mdt înainte.

DEMONSTRAŢI E : Es te evident din definiţia individului. A se vedea mai sus Ierna IV. NOTĂ: D i n cele de mai sus, vedem, aşadar, cum un indi­ ­ vid c o mp us.._po a te fi afectat în m u l te chipuri, f ă ră să �ş i piardă natura. Pîn ă acum, am conceput un individ a lc ă t u i t numafâîn coipli'rl care se deosebesc între ele doar prin mişcare, prin re­ paus, prin repeziciune şi p r i n încetineală , adică numai din cor­ puri s i m pl e Dacă c oncep em acum un alt individ, alc ă t u i t din mai mulţi indivizi de n atură d i fe r i tă vom descoperi de ase­ menea că el poate fi afect at în mai multe f el u r i, p ăstrîndu-şi întru totul n a tu ra Căci f iecare parte, fiind a l cătu i t ă din mai multe cor p uri, va putea (potrivit lemei prec.) să se mişte cînd mai repede, cînd mai î n cet ş i prin urm are să c omu n i c e celor­ lalte părţi, mai repede sau mai încet, mişcările sale, fără n ici o schimbare a naturii lor. Dacă concepem a poi un al treilea gen de indivizi, a l că tui t din i n d ivi z ii de al doilea gen 1, vom descoperi de a se me n e a că pot fi afectaţi în multe alte feluri, fără nici o schimbare a formei . Si dacă cont i n u ă m la infinit, vom c once pe uşor că �.�<! _n.af.u[ă.. e.st� tl Q s i n g u r i n<li_vid2, ale cărui .E..ărt!t . �c!!��-JQ�J!l. . �()�purile, se schimbă în nesfîrşite făliif.i:Iar.ă..J:J i cLQ ş_c_l}jml:JAt� _a.j ndiYidtJht i c a în.tr.eg3. D acă aş fia vut de gînd să t ra tez anume despre corp, ar fi tr ebu i t să explic şi să d e m o n st re z acestea mai pe l arg. Dar, cum am s p us , eu urmăresc altceva ş i expun această chestiune numai ca să pot să deduc mai uşor din a ce stea ceea ce am h ot ă rît .

,

.

,

__

să demonstrez. t

Din indivizii, care l a dndJul lor, sînt alcătuiţi d in ma i mulţi a l ţ i indivizi

de natură deosebită.

Principiul unităţii ·n aturi i în între�! ei. Toate lucrurile d i n natură au o gxistentiî şi .Q. ese11ţă proprie, indivi­ aceleaşi, privite p arţi a i , Tri" itii!ip Şt spaţiu, duală . Privite ca îillr.�__gle rămîn 2

3

ele

se

schim�

- - ..... _ __

· ···


gtica.

1 06

Partea Il

POST ULATE

1. Corpul omului este alcătuit din foarte mulţi indivizii

( de n atur ă deosebită ) , fiecare fiind foarte compus.

II . Dintre indivizii din care este alcătuit corpul omenesc, unii · sîn t lichizi, alţi i moi , în sfîrşit, a l ţii s o l i z i . III. I ndivizii care alcătuiesc corpul omenesc, şi prin urmare însuşi corpul omenesc , sînt afectaţi de corpurile străine în numeroase felurj2. IV. Corpul omenesc are nevoie, pentru a se menţine, de foart e multe alte corpuri, care aproape necontenit îl regene----� --rează .

---

V. Cî n d o p arte lichidă a corpului omenesc este determi­ n ată de un corp extern să lovească deseori o p arte moale, e a îi schimbă suprafaţa şi îi i m p r i m ă , oarecum, anumite urme ale corpului extern care a împins-o3.

VI . Corpul omenesc poate să m iş te co r puri l e externe foarte multe feluri şi să le dispună tot în atîtea . Propoziţia XIV

în

.pe. f"C.eol •

pr;fe

Sufletul omenesc este în stare să apă foarte multe lu­ cruri şi cu atît mai multe, cu cît corpul său poate fi dispus în mai multe feluri4• 1 Adică părţi care sîn t şi ele alcătuite din al te părţi cu o existenţă indi viduală. 2 A afecta, .afecţiune, înseamnă la SIJli n oza .,orice stare a acestei esenţe (a esenţei omului ) , fie că este innăscută, fie că este dobîndită, fie 'Că este concepută numai sub atributul gîndirii, sau num �.i sub atributul întind erii, fie că, în fine, se peferă deodată l a amîndouă" (vezi def. I a •afectelor, explicaţia la sfîrşitul P. I I I ) . Afect, a.kct� înseamnă însă sentimente sau � 3 Explicarea percepţiilo!��...bazJL.,.Il_!melor", deşi insufi· cientă, din cauza cunoşti il'fe'ICT psihologice ştiinţifice reau se p!IY tim•pul lui Spinoza, constituie un progres fată de explicările i!kaliste...d.e .plnă.. aci. 4 Cu cît corjiii l poate suferi mai multe schimbări prin contactul cu lucru­ rile, cu atît avem m�i multe p�:rcepţii. -· - ·-·- · -···· · · · · · · · -

·


Despre natura şi originea sufletului

1 07

DEMONSTRAŢI E : I n adev ă r , corpul omenesc (după post. III şi V!) es te afectati de corpurile externe în f o a r te multe fe l u ri şi este dispu s2 aşa fel ca să a fecteze3 corpurile externe în foarte multe fe lu r i . I nsă (după prop. XII de aci) sufletul om e nes c trebuie să p erc ea p ă tot ce se î ntîmplă în c or p ul omu­ lui4; deci sufletul omenesc este în st a r e să pe r ce a p ă un foarte m are număr de l u cr u r i şi cu atît mai multe etc.5 C.e.d.d. Propoziţia XV

Ideea care constituie existenţa formală a sufletului omenesc nu este simplă, ci e ste compusă din foarte multe idei. DEMONSTRA ŢIE : I dee a care constit u i e existenţa formală a sufletului este ideea corpului (după prop. XIII de aci)6, care (după post. I) este alcătuit din indivizi f oa r te numeroşi şi foarte compuşi. C u m în dumnezeu există cu necesit a te o idee despre fiec a re i ndivid ce co m p u ne corpul (după cor. prop. VII! de a ci ) , urmează (după prop. VII de aci) că i deea cor p ul u i este alcătuită din foarte multe i de i ale pă r ţ i l o r componente7• C.e.d.d. I

Schim b at, cu o c o n stituţie modificată în urma nmej impresii din a fară .

2

Mod·ifical, capătă a lt ă ,.orîn duire", configuraţie, a lcătu i r e .

3

S ă s.ch im h e alcătuirea, constituţia .

Vez i nota 3 de m a i sus.

Schimbări ! e pe care l e produc obiedP!e externe în corpul omului se oglindesc în m inte ca percepţii. 4

5 La mu !ll e di1n demcons.tra \iile ce vor urma, Spinoza nu mai reproduc�. ca de o bicei, întreg textul propoziţiei demonstrate, ci pune .,etc . " .

6 I n demon stra ţ i a prop . XIX, P . I l , s e spune: , . I n ad evă;. sufle!!ll. ome ­ n esc este îm_�şL_ i �et-a s a u cunoaşterea corpului omenesc" . ·1n . cohcep tj a lui Sp inoz a , substa!rt_l!_ţ�ţ� �!_!!_[t}ft ..J:ealităre;--ea· �esfe în iicel��j_ timp Şi -�on� - -( ma terie) şi sufiet (ideea corpulu i ) , deci şi omul, ca parle sau mod al s®­ stan l..e.L.este.L ..c.QfJL.Ş. §VfJeţ, însă nu în sens dualisf, ca la Descartes;- cfmOiiiSt , a dică "sufletul şi corpul. _____ lucru conceput cînd sub atribu1ii1 -··--�------ cugetării, cind su b cel al întinderi i" ( nota prop . 1 , 7 Deci , su �s'i� ldeea �orpului luat ca întreg. Aceas-ră iaee este alcătuită, l a rîndul ei, din multe a l te i dei, care corespund diferitelor părţi ale corpului, părţi consid·erate ca "indivizi " , care iarăşi sînt c omp use din alte ·părţi etc . cu o individualitate a l or proprie înăuntrul organismului întreg.

.J.tÎi[uiiuL§L

fi�t�(


! 08

Etica. Partea

II

Propoziţia XVI

Ideea fiecărui fel in care corp ul omenesc este afectat de corpurile externe trebuie să includă na tur a corpului omenesc şi, totodată, ideea corpului extern1 • DEMON STRAŢI E : T o ate felurile î n care u n cor p este afec­ tat decurg din n atura c orp ulu i afectat şi, t o t o d a tă , din natura corpului care afectează ( după ax. /, după cor. lemei III); de aceea, ideea lor ( după ax. IV, P. 1) i nclude cu n ecesitate n a ­ tura ambelor cor p uri . Astfel, ideea fiecărui fel în care co r p u l omenesc este afectat de c o r pul extern include n atura c o r p ului omenesc ş i a corpului extern . C.e.d.d. COROLAR U L 1 : De aci urmează , î n tî i , că sufletul omenesc percepe o d ată cu n atura propriulu i corp şi n atura foarte multor a ltor corpuri. ·

al doilea rînd, urmează că idei le pe urile externe arată mai mult consti-

Propoziţia XVII

Dacă corpul omenesc este afectat într-un fel care intlude om e n es c va considera acest corp extern ca existînd actual sau ca fiindu-i prezen t pînă ce corpul omenesc va fi afecta t in aşa fel încît existenţa sau pre­ zenţa acelui corp extern să fie înlăturattl.

natura unui corp extern, sufletul

,

,

DEMONSTRATI E : Aceasta <e clar. Căci a tît a vreme cît corpul omenesc este afectat în a cest fel, sufletul omenesc (după prop . XII de aci) va lu a în considerare această afecţ�ne a cor pului ; adică (după prop. prec. ) va avea o idee a modului actual existent, care include natura corpului extern; a ş a d a r va avea ­

,

J

I deile formate din percepţiile sensibile nu sint deci pure, ci ele reflectă r orp u l u i care simte ( partea subiectivă a i deii ) şi "na>tu11a" obiectu.

şi "IJlatura"

lui perceput (partea obiectivă) .


Despre natura şi originea sufletului

1 09

idee care n u exclude, c i afirmă existenţa s a u prezenţa na­ turii corpului extern ; şi astfel sufletul (după cor. 1 prec.) v a considera corpul extern ca existînd actual sau c a prezent, atîta vreme etc . C.e.d.d. o

COROLAR: S ufletul va putea considera ca şi cum ar fi prezente corpurile externe, de care corpul uman a fost odată afectat, deşi ele nu mai există şi nu mai sînt prezente1 • DEMONSTRÂŢIE : Cînd corpurile externe determină păr­ ţile fl uide ale corpului omenesc, în aşa fel încît ele să lovească adeseori părţile moi, atunci ele schimbă suprafeţele acestor<� (după post. V ) . De aici rezultă (vezi ax. Il după cor. lemei III) că părţile fluide sînt reflectate în alt mod decît Inainte, şi că, după aceea, întîlnind printr-o mişcare spontană noile supra­ feţe, aceste fluide sînt reflectate în acel aşi mod ca şi atunci cînd au fost determinate de corpurile externe să lovească acele suprafeţe; şi prin urmare, în timp ce continuă să fie reflectate, aceste flu ide afectează corpul omenesc în acelaşi fel. Asupra acestei afecţiuni, sufletul (după prop. XII de aci) va gîndi din nou; adică (după prop. XVIl de aci) el va considera din nou corpul extern ca prezent, şi aceasta ori de cîte ori părţile l i ­ chide ale corpului omene5c, în mişcare spontană, vor întîlni aceleaşi suprafeţe. De aceea, deşi corpurile externe care fiU afectat odată corpul omenesc nu mai există , sufletul le va considera totuşi prezente, ori de cîte ori se va repeta această �ţiune a corpului omenesc Ce.d.d. .

NOTĂ: Vedem dar cum e cu putinţă să considerăm ade­ seori ca rezente lucruri care nu sînt rezente. Aceasta se poate în tmpl a şi' tn alte cauze. Aici însă• mi-e e ajuns să arăt una singură, prin care să pot explit:: a lucrul, c a şi cum aş fi dezvă­ luit adevărata lui cauză . Nu cred totuşi că mă îndepărtez mult de cauza adevărată, deoarece toate postulatele de care m-am folosit, de-abia d acă cuprind ceva care să nu fie scos din expe -

J Ac e ast a se eXIJllică prin t eor i a "urmelor" pe care le lasă percepţiile sub formă de imagi n i , c a re rămîn şi după c e obiectul perceput nu mai e prezent. Ca sa ne dam seama de a b se n ţ a obi�ui, est�nevoie de_aHe_l>.E'.TJ;_ep,Ui şmJ_ .ima gini care să ne facă să ne dăm seama că obit>Ctul respectiv nu mai est·�.

ci numai ima ginea lui .


IlO

Etica. Partea

Il

r ie n ţă, ce am

de care nu ne mai este îngăduit să se îndo i m , o dată� arătat c ă corp u l omenesc există aşa cu m îl s i m ţ i m (vezi cor. după prop. XIII de aci). Pe lî n gă aceasta (după cor. prec. şi cor. li al prop. XV 1 de aci), cunoaştem l i m ped e , de exempl u , care este deosebire a dintre i deea lui Petru c a re c on s t i tui e e s e n ţ a sufletului l u i Petru î n s u şi , şi i deea care este în alt om, să zicem P avel , desp re a cel aş i Petru. Cea dintii exprimă ne­ mijlocit es e n ţ a cor pu l u i lw Petru1 şi i n clude existen ţ a lui nu­ mai cît timp t r ă ieş te Petru. Ceal altă, dimpotrivă, ara t ă mai mult co n s t it u ţ i a c o r p u lu i lui Pavel decît n a t ur a lui Petru , şi de a ceea , cît t i m p dur ează ace a co n s tit uţ i e a c o rpu lu i l u i P a vel , ' sufletul său îl va considera pe Petru ca pre z e nt , chiar dacă Petru nu mai exi s tă . Mai departe, p en t r u a lntrebuinţa den umirile obişnuite. vom n u m i imagini2 ale lucruri lor, a fecţiunile corpului u m a n a le căror i dei reprezintă c o r p uri le externe c a prezente nouă, chiar d a c ă ele n u repr o d u c f i g u r i l e lucrurilor. Cînd s u f letul con­ sideră lucrurile în fel u l acest a , s punem că şi le im aginează. Şi aici, c a să" î n cep a arăta în ce constă eroarea, aş vre a să ţint1ţi seama că ima g i n i le s u f l etul u i , p r i vi te în ele î n sele , nn c u p r i n d nici o er o a r e 3 ; a dică sufletul n u cade în eroare prin aceea că îşi im ag i ne a z ă , ci numai în t ru cît e considerat că nu are ideea care !n l ătu ră ex i s t enţ a Bcelor l ucruri pe c a re şi le ima gi nează ca prezente: Căci, dacă s u f l e t u l îşi imagi nează că îi sînt p r ez ente lucruri neexistente şi şt ie în a cel a ş i t i m p că I Ideea "care constituie esenţa lui Petru însuşi", este sufletul acestuia (vezi nota 3 din subsolul pag. 85) , deci această idee va dura cH Petru va fi in viaţă. --2 Spinoza face o importantă deosebire intre "imagini" sau "imaginaţie" şi idei sau intelect. I�ini1e sin.t . urme ale _pe.rc�piiiJor. Cind ne formăm o imagine ( cînd n.e "i�m" - acesta esle sensul acestui cuvinil: la Spinoz a, şi nu fantezia) , sin�em oarecum pasi vi, pe cind �a conţine o •afirmaţie sau o n eg1c�fu. deci un..acl...al. ..giD !firii �i .,pare că exprimao-.:::� : lfiifje a s�!Ig'@ui" ( def. I I I , P. I I ) . La sfîrşitul no,te 1 Tajffiip:lCI:VITI;-v. II, se spune: "prin idei eu nu înţeleg imaginile care lie formează p e fundul ochiului, sau, dacă vreţi, în mijlocul creierului, ci concept§!.{e_.C.!Yl�i_ă!if:.. 3 După Spinoza, cauz �rii esle întotdeauna i gnoranta, adică o "lipsă de �oaştere". In cazul ima�a ar consta în faptul că, in timr> ce avem imagini ale lucrurilor a bsente, ne lipseşte ideea că lucrurile reprezen · tate d� ima gini nu sînt prezente, a dică nu ne dăm seama că avem simple imagini şi nu perceptii (vezi prap . XXXI II şi XXXV, P. I l ) .


Il!

Despre natura şi originea sufletului

acele lucruri nu există in realitate, vom atribui desigur ace a stă a imagina unei vi rtuţi a n aturii sale nu unui viciu, mai ales dacă ace a stă facultate de a imagina depinde­ numai de n at ur a lui, a d ică (după def. VII, P. JX d a că aceashi facultate de a imagin a a sufletului p ca paci tat e de

,

este liberă. "®

Propoziţia XVIII Dacă corpul omenesc a fost afe ct a t cîndva în acelaşi timp­ de două sau mai multe corpuri, atunci, ori de cîte ori su fletul îşi va imagina ul terior pe unele dintr-însele, îşi v a aminti în­ dată de celelaftei .

DEMONSTRAŢI E : Sufletul (după cor. prec.) î ş i ima g i­ nează2 un corp oarecare din cauză că corpu l omenesc este afectat şi dispus de urmele unui corp exterior în acela ş i fel în care a fost afectat cînd unele din p ă rţile sale au fost puse în m i ş ca re de însuşi acest c:orp: însă ( după ipoteza noastră ) cor­ pul a fost atunci în a ş a fel dispus ca sufletul să şi imaginez e d ou ă �orpttri d eo d at ă Deci din nou îşi va imagin a de asemenea d ou ă c orpuri deodată şi de îndată ce sufletul îşi va ima g ina pe unul d intr-însele îşi va reaminti în acel a ş i timp de celălalt. -

.

,

C.e.d.d.

NOTA: De aici înţelege m limpede ce este memona3• Ea n u este într-a devăr decît o a n um it ă î nlăn tu ire a ideil or care cu prinq într însele n atura lucrurilor care exist ă în a f a ra corpului omenesc înlănţuire c are se produce în suflet în ordinea şi în­ lănţuirea a fecţiun il or corpului . Spun, mai întîi, că memoria e ste o înlăntuire numai a ideilor care �l!ill:i!!d într-însele n atura lu­ ' crurilor care există în afara corpu1iil0m e nes c , nu în să a idei­ lor care expljs:? , 11atura a cel o raşi lucruri . Căci efe-sint în re ati� rate -(Jupd prop XV 1 de aci) i dei ale afecţiunilor corpului omenesc care cupri n d în acelaşi timp n atura lui c a şi pe aceea ­

-

,

.

t

In

d e idei".

psihologie,

aceasta esde

cunoscută sub

nu m el e de ,.legea

asociaţici

2 Tşi "ima gi n e a z ă " înseamnă aci îşi formes.ză e> m a e p e baza urmelor percepţiei sen s i bile, nu "îşi închipuie" pur' şi simplu. a De fapt este vorba de a sociaţiile d'e idei, ce d ep i n d de a c i a ţ e de­

.,afecţiuni

i

ale

corpului", a d ică de IPerc·e pţii.

gin

so

iil

,


Etica. Partea Il

1 12

a corpurilor exteri oare . Spu n, în al doilea rînd, că această în­ lărlţuire se p roduce în suflet în ord i nea şi înlănţuirea afecţiu­ nilor corpului omenesc, ca să o deoseb im de înlăn ţ uirea ideilor care se face în ordinea i ntelectului, în lăn ţ ui r e pri n care sufletul percepe lucrurile prin cauzele lor pr i me ş i c a re este aceeaşi la toţi oamenii . De aci înţelegem clar de ce sufletul trece imediat de la ideea unui lucru la ideea altui lucru care nu se aseamănă întru nimic cu primuL Bunăoară , un roman trece numaidecît de la i deea cuvîntului pomum 1 la ideea unui fruct care nu arc nici o ase m ănare cu acel sunet articulat, n ici cev a comun cu el, decît că corpul acestui om a fost afectat adesea şi de cuvîn ­ tul ace s ta şi de f ructul pe care îl reprezintă ; al tfel spus, c ă a cel aş i o m a auzit adese a cuvîntul pomum ( în t i m p u l cînd vedea fructu l ) . Şi, astfel f iecare va trece de Ia o idee la alta, după cum obişnuinţa a o rî n du i t în corp u l f i ecă ru i a i m agi n i le l u ­ ('. ru r ilor . Căci , bunăoară, un s o lda t văzînd p e n i s ip urmele unui cal va trece numaidecît de la idee a unui cal la ideea unui c ălăreţ , şi de aic i la i deea răzb o iului. I ar ţăranul va trece de la ideea unu i cal la ideea plugului, a ogorului etc. Şi astfel fiecare, du p ă cum s-a obişnuit să le g e şi să în lă n ţ u i e i m aginile lucrurilor într-un fel sau î ntr-altul, va trece de t a aceeasi idee la cuta re sau cuta re alta. ·

Propozitia XIX Numai prin ideile afecţiunilor de care corpul este afectat sufletul omenesc cunoaşte însuşi corpul omenesc şi ştie că acesta

existil.

DEMONSTRAŢ I E : In adevăr, sufletul omenesc este în­ săşi ideea sau cunoa şterea cor p u l ui omenesc (după prop. X/Il de aci ) , care (după prop. IX de aci) există în dumt:�ezeu, doar întrucît îl considerăm pe du m n ezeu afectat de o altă idee a unu i lucru particular; sau fiindcă (du pă post. IV) co rp u l omenesc are nevoie de multe cor p ur i de care să fie nec o ntenit , oa recu m re gener a t i ar ( după prop. VII de aci) ordinea şi în ­ lănţuirea i deilor este aceeaşi cu ordine a şi î nlăn ţ uirea cauze­ lor, această idee va fi în du m n ezeu , întrucît este consi derat c a ' pomum

=

fruct, poamă.


1 13

Despre natura şi originea sufletului

afectat de ideile foarte multor lucruri particulare. Dum neze u are deci ideea corpului omenesc sau cunoa şte corpul omenesc, întrucît el este afectat de multe alte idei, şi nu î ntrucît el constituie nat ura sufletului omenesc, cu alte cuvinte (după cor. prop. XI de aci) s u fl et ul omenesc nu cunoaş te corpul omenesc. J nsă ideile afecţiun ilor co rp ulu i există în dumnezeu, întrucît el constituie n atura sufletului o menes c cu alte cuvinte sufleful percepe aceste afecţiuni ( după prop. XII de aci) şi pri n urmare (după prop. XVI de aci) el percepe î n s u şi c orpu l omenesc şi îl percepe (după prop. XV Il de aci) ca existînd în a ct Deci nu­ mai intr-atît sufletul omenesc percepe corpul omenesc. C.e.d.d. ,

.

Propoziţia

f

Există şi în Ifumnezeu r:deea sau cunoaşterea sufletului omenesc care rezu1 tă în dumnezeu în acelaşi fel şi se raporteazd la dumnezeu în acelaşi fel ca şi ideea sau cunoaşterea corpului omenesc. DEMONSTRAŢIE: C u g eta r ea este un a tr ibu t al lui dum­ ne zeu (după prop. I de aci) şi de aceea (după prop. I Il de aci) t re b u ie să ex i ste în dumnezeu o idee atît a lui însuşi cît şi a tuturor afecţiunilor sale şi deci (după prop. XI de aci) de ase­ menea a sufletului omenesc. Apoi, această idee sau cunoaştere a su f let ul ui nu trebuie să rezulte în dumnezeu fiin dcă este in­ finit, c i fi in dc ă este afectat d e o altă idee a unui lucm ·particu­ lar (după prop. rx·ae aci). t n s_iL _ qrd in ea şi înlă nţuirea i deilor sînt aceleaşi cu ord i nea şi î nlănţui_re_(l c au ze lor (după- prop. V Il de aci r-necT"aC"eas1ă idee s au cunoaştere a suf let ul ui re­

zultă în dumnezeu

ideea

şi

sau cunoaşterea

se raportează la

corpului. C.e.d.d.

el

în acelaşi fel ca

şi

Propoziţia XXI

fel

Această idee a sufletului este unită cu sufletul care sufletul însuşi este unit cu corpul. DEMONSTRATIE: Am dov ed it

corpul

XI/

în

acelaşi

în

şi

că sufletul este unit cu prin aceea �ă corpul este obiectul su f le tulu i (oezi prop. Xll! de aci). De aceea ideea s ufletu lu t trebuie să fie


Etica. Partea 11

114

unită cu o biectul ei din acel a ş i motiv, adică trebuie să fie· unită cu suf letul însuşi în acelaşi fel în care sufletul este unit cu cor pul C.e.d.d. .

NOTĂ: Această propoziţie se înţelege mult mai bine din

cele spu se în

nota prop. VI I . ln a devăr am arătat acolo că ideea corpului şi corpul, ad ică (după prop. XIII de aci) sufletul· şi corp u l sînt u nul şi acela ş i individ, care este conceput, cînd stib atribu t ul cugetării, cînd sub acel a al întinderii. De acee.t tdeea s u f letul u i si sufletul insusi sînt unul si acelasi l ttcr u, care este conceput S�lb Ulllll Şi ace i aşi atribut, afmme al cugetării. Spun că existenţa ideii sufletului în dumnezeu şi e xi stenţa su­ fletului insusi în dumnezeu rezultă cu aceeasi necesitate din ' aceeaşi puter e a cugetiirii. Căci în renlitatc ideea sufletului adică ideea ideii', nu este decît forma ideii, întrucît este con­ siderată ca un mod al cugetării fiiră relaţie ctt obiectu12. T n adevăr, cînd cineva ştie ceva, el ştie prin chiar aceasta că ştie, şi totodatii ştie că ştie şi aşa la infinit. Dar desp re aceasta vor vorbi mai dep arte ,

.

.

.

Propoziţia XXII

Sufletul omenesc nu percepe numai afecfiunile corpului, ci şi ideile acestor afecţiuni. Ideile ideilor afectiunilor urmeaza m acela i fel şi se raportează la 'dumnezeu în acelaşi fel ca şi înseşi ideile afecţiunilor, ceea ce se dovedeşte la fel .ca la prop. XX de aci. Insă ideile afecţiunilor co r p ul u i sint în sufletul omenesc (după prop. X II de aci), adică (după prop XI 1e aci) în dumnezeu, î ntru cît el constituie esentţa sufletului omenesc; deci i deile acestor idei vor fi în dumnezeu. fiindcă el are c unoa ş terea sau ideea sufletulu i omenesc, adică (dupi:J prop. XXI de aci) vor fi însuşi suf l etul omenesc care de aceea percepe nu numai afecţiunile cor pul ui, ci şi ideile lor. C.e.d.d.

DEMONSTRATIE:

dumnezeu

în

Ş

-

.

.

1

(con§'tiin1a exi!\tentci��ui) ideea sufle· ideea ideii, adică faptul că ştim di corpul nostru există. Adică atu�d cînd consideram ntlfllai ideea, independent de obiectul Ia

Sufletul fiind ideea corpul,ui

tului, va fi care

2

.se

referă,


Despre natura

şi originea sufletului

1 15

Propoziţia XXIII

Sufletul se cunoaşte pe sine numai corpului.

întrucît

percepe ideile

afecţiunilor

DEMONSTRAŢIE: Ideile sau cunoaşterea sufletului (dupit prop. XX de aci) rezultă în dumnezeu în acelaşi fel, şi se ra­ portează la el în acelaşi fel, ca ideea sau cunoaşterea corpului. Şi fiindcă (după prop. XIX de aci) sufletul omenesc nu cu­ noaşte însuşi corpul omenesc, adic ă (după cor. prop. XI de

aai),

fiindcă cun�şifr�_corpului nu se ra p orte ază la dumne­ zeu întrucît el c onst ituie naturâ--siiTiefuTt.ii oiil�mesc, ded nici cunoa ş terea sufletului ntt se raportează Tă âuiri!Jezeu întrudt el const i tu ie ese_nt� sufletului omenesc, şi de aceea (după acelaşi cor. a l prop. XI de aci), în ac e st inteles, sufletul omenesc nu se cunoaşte pe s i ne Apoi ideile afecţiunilorprlii care este afeetat corpul includ natura co rpului omenesc î n suş i (după prop. XIV de ac i) adică (după prop. XIII de aci) �k_sîn.Lîn acord ..cu na1.11ra sufletului; de aceea, cunoasterea aceshr idei cuprinde _cll.IJ��ŞH_âfe�-cÎtnoaşterea sufl etulu ; dar ·(după prop. prec.) cunoaşterea acestor idei se a fiii în însuc;i s u fletul Oll}e­ nesc. Prin urmare, numai în această m ăs ur ă su iletul orr:enesc se cunoaŞte pe sine. C.e.d.d.

..

.

,

(

Propozllţia XXIV

Sufletul omenesc nu cuprinde cunoa;;;terea adecvatit a păr­ ţilor care compun corpul omenesc. DEMONSTRAŢIE: Părţile care compun corpul omenesc aparţin esenţei corpului însuşi numai întrucît ele îşi comunică mişcările unele al tor a , într-un anumit raport (vezi def. după cor. l emei III), şi nu în trucît pot fi considerate ca indivi7.i P ră legătură cu cnrpul omenesc. Părţile corpului ome'1esc sînt de fapt i ndi vizi_ jQartl;l CO !_!l�Şi (după post. /), ale căror pi'irţ1 (după lema IV) pot fi crespărţite de corpul .omenesc şi miscă­ rileJor (vezi ax. l după lema Il!) pot fi c o m u ni c ate altor cor­ p u ri în altfel de raporturi, fără ca însuŞi corpul să piardii.- din natura şi forma sa. J n consecinţă, (dună prop. Il! de ac') ia ee a sau cunoaşterea fiecărei părţi va exista în dumnezett, întrucît __


116

Etica. Partea Il

( după prop. IX de aci) considerăm că el este afectat de o altă idee a u nui lucru p articular , care, în ordinea naturii, este an­ terior acelei părţi (după prop. VII de aci). Tot aşa trebuie să spunem despre orice parte a individului însuşi, care compune corpul omenesc. De aceea, cuno aşterea oricărei p ărţi care com­ pune corpul o menesc este în dumnezeu intrucit el este afectat de foarte multe idelate Iucruril6r şi nu întrucît are nui!iai ideea--corpului omenesc, adică (dupii prop., XIII de aci) ideea c are co nstit uie natura sufletului omenesc. Aşadar, sufletul ome­ nesc (după cor. prop. XI de aci) nu cuprinde cunoaşterea adec· v ată a părţilor care compun cor pul omenesc. Ce.d.d. Propo7Jlţla XXV

Ideea oricărei afecţiuni a corpului omenesc n u include noaşterea adecvată a corpului extern.

cu­

DEMONSTRAŢIE: Am arătat (vezi prop. XVI de aci) că ideea afecţiunii corpului omenesc include natura corpului ex­ tern numai întrucît însuşi corpul extern determină, într-un anumit fel, corpul omenesc. Şi î nt rucît corpul extern este un individ care nu se r aportă la corpul omenesc, i deea sau cu­ noaşterea l ui există în dumnezeu (după prop. IX de aci) în măsur a în care conside ră m că dumnezeu este afecta t de ideea a ltui lucru care (după prop. V Il de aci) pr i n natura sa e5te anter ior corpulu i extern în suşi . De aceea, cunoaşterea adevăr ată a c orpu l ui extern nu există în dumnezeu întrucît el are o idee a afecţiunii corpului omenesc, cu alte cuvinte, ideea afecţ iunii corpului omenesc nu include o cunoaştere adecvată a corpului extern. C . e .d.d . Propo7JI.ţla XXVI

Sufletul omenesc nu percepe ma un corp extern c a exis­ tînd actual, decît prin ideile afecţiunilor propriul ui corp. DEMONSTRAŢIE: D a că corpul omenesc n-a fost afectat în n ici un fel de vreun corp extern, (după prop. VII 1 de aci) nici ideea corpului omene sc, adică ( dup ă prop. XIII de aci) sufletul omenesc, n-a fo st afectat în vreun fel de id eea exis-


Despre natura şi originea sufletului

117

tenţei acelui corp; sau, el nu percepe în n i c i un fel e x i st enţa acelui corp extern. Dar, în măsura în care co r pu l omenesc este afectat de un corp extern într-un fel oarecare, în aceeaşi mă­ sură (după prop. XVI de aci cu cor. ei) el percepe cor pu l ex­ tern, C.e.d.d.

COROLAR: In măsur a în care sufletul omenesc îşi ima­ ginează1 un corp ex te r n , e l nu are c u n naş terea lui adecvată. DEMONSTRATIE: Cînd sufletul omenesc c onsideră cor­ purile externe pr i n' ideile afecţiunilor propriului corp, spunem atunci că le i'In a g i n ea ză (vezi nota prop. VIl de apî ),; Îf! nici o. altă condi ţ ie (după prop. prec.) sufletul n u p o a te imagin a cor­ purile străine ca existîn d actual. De aceea , ( după prop. XXV de aci) în m ă s ura în care sufletul îşi imaginează corpu r ile exter­ ne el nu are cunoaşterea lor a d e cv at ă . C.e.d.d. Propozliţia XXVII

Ideea oricărei afecţiuni a corpului omenesc nu include cunoaştere adecvată a însuşi c orpulu i omenesc.

o

DEMONSTRAŢIE: Orice idee a unei afecţiuni a corp ul ui omenesc include n a tu r a lui în m ăsur a în care este c nn s i d er at ca afectat într-un a n u m it fel (vezi pro p . XV 1 de aci). Dar, în măsura în care c orpu l omenesc este un i nd i vi d care poate . fi afectat în m ult e alte feluri, i deea sa etc. (vezi dem. prop . XXV de aci). Propoziţia XXVIII

Ideile afecţiunilor corpului omenesc, întrucît sînt rapor­

tate nu m ai la sufletul omenesc, nu sînt clare şi distincte, ci

confuze.

DEMONSTRAŢIE : In adevă r , ideile afecţiunilor co:p u l u !. omenesc includ n a t u r a atît a corpuri lor externe, cît şi a msuş1 corpului omenesc (după prop. XV1 de aci): şi t rebu i e să includă 1

Adică îşi formează

o

imagine.


liS

Etica. Partea Il

nu numai ,natura corpului omenesc, ci şi a părţilor sale, cact afecţiunile sînt moduri (după prop. III de aci) prin care sînt afectate p ă rţile corpului omenesc şi, prin urmare, corpul întreg. Dar ( după prop. XXIV şi XXV de aci) cunoaşterea adecvată a corpurilor externe, ca şi acee a a părţilor care compun corpul omenesc, este în dumnezeu întrucît el este considerat ca afectat, nu de sufletul omenesc, ci de a lte idei. Prin urmare , aceste afecţiuni ale ideilor, î n mă sura în care sînt raportate numai l a sufletul omenesc, sînt c a nişte concluzi i lipsite de premi se, adică (ceea ce se înţelege de la sine) sînt idei confuze. C.e.d.d. NOTĂ: In acelaşi fel se d emonstre ază că i deea care con'sti­ tuie natura sufletului omenesc, considerată numa i în sine, nu este clară şi distinctă . La fel în ce priveşte id ee a sufletului omenesc şi ideile ideilor afecţiunilor corpului omenesc - întru­ cît sînt raportate numai la suflet - ceea ce oricine poate vedea uşor. Propoziţia XXIX Ideea ideii unei include cunoaşterea

afecţiuni oarecare a

adecvată a sufletului

co rpului omenesc

nu

omenesc.

DEMONSTRAŢIE: Ideea unei afecţiuni a corpului omenesc (după prop. XXV Il de aci) nu include cunoaşterea adecvată a corpului însuşi , nu-i exprimă adecvat natura; adică (după prop. X/Il de aci) ea nu concordă adecvat cu natura sufletului. De aceea (după ax. VI, P. 1), ideea acestei idei nu exprimă adecYat natura sufletulu i omenesc sau, nu include cunoaşterea lui adec­ vată .. C.e.d.d. COROLAR: De aci .urmează că, ori de cîte ori sufletul omenesc percepe lucrurile în ordinea comună a naturii, nu are o cunoaştere adecvată nici despre sine, nici despre corpul său, nici despre lucrurile externe, ci numai una confuză şi mutil ată. Căci sufletul nu se cunoaşte pe sine decît în mă sura în care percepe ideile afecţiunilor corpului (după prop. XXIII de aci), iar propriul corp (după prop. XIX de aci) nu-l percepe decît prin înseşi ideile afecţiunilor corpului , şi tot numai pri n ele percepe corpurile externe (du pă prop. XXVI de a ci ). De aceea,


119

Despre natura şi originea sufletului

cît timp are a cel e i dei, el nu are nici de spre pro p. XXXI de aci), nic i des pre propriul său XXV II de aci), n ici despre corpuril e externe

sine însuşi (după corp (după prop.

'(după prop. X!XVJ aci) o cunoaştere adecvată, ci nurrEJ_!Jna m!:)ţjlaţ�_şi confuza (după prop. XXXV II de aci şi nota sa). C.e.d.d.

de

---· --·-

NOTA: Spun lămurit că sufletul nu a re nici de�re sin� însuşi, nici desR�_cor_pyJ._ş_�_\1 n ici _d�nr_�--�.Q!:Q!1J:Jl�-- �!_terne o cunoaşt ere aâ&V ată, ci numai una confuză, ori de cîte ori per­ cepe lucrurile. în or di nea comun ă a nat ur i i , adică ori de cîte ori este determinat din afară, prin contactul întîmplător cu lucru: rile, de a c ons i dera un lucru sau altul , şi nu ori de cîte ori este determ in at dinăuntru- adică prin aceea că el consi deră mai mult e lucruri deodată - să cunoască concordanţele, deose b iril e şi opoziţiile lor. C ăci ori de cîte ori el este dispus jnterjor..îi:J.tl:=l.lrl f e l sau în al tul, el cons i de r ă lucrurile clar şi distin;ct ...:.... ��!Jll voi arăta ma 1 JOS. __

·

··--·-··--·- ····· ·

·

· ·········

-

Propoziţia XXX Nu putem avea despre durata noaştere cu totul neadecvată.

corpului nostru

decît

o

cu­

cor pul ui nostru nu depinde (după de esenţa l u i şi nici de natura absolută a lu i du n prop. XXI, P. !). ln să (după prop. XXV/li, P. 1) ca să exi ste şi să l ucreze, cor p u l e deter mi nat de cauze care, la rîndul lor, ca să existe şi să lucreze într-un c hi p anumit şi de­ termin at, sînt determinate de alte cauze, iar acestea din urmă. la rîndul lor, au fost determinate de altele, şi tot a şa la infinit. A ş adar , durata corpului nostru depinde de ordinea c omu n ă a na­ t u r ii şi de const ituţi a lucrurilor. In ce priveşte felul cum sînt constituite lucrurile, dumnezeu ar e o cunoaştere adecvată, întru­ cît el are ideile tuturor lucruri l or, nu numai ale corpului ome­ nesc (după cor. prop. IX de aci). De aceea cu n oa ştere a duratei corpului nostru este cu t otul neadecvată în dum nezeu, numai î n trucît îl considerăm pe dumnezeu ca alcă t u i nd natura sufle­ tului omenesc; adică (după cor. prop. XI de aci) acea s t ă cu­ no a şte re este cu totul neadecvată în su flet ul nostru. C.e.d.d.

DEMONSTRAŢIE: Durata

ux. 1 de aci) n e zeu ( du pă

• ­


Etica. Partea li

120

Propoziţia XXXI ...... _

Despre durata Lucrurilor particulare, care sînt în afară noi, nu putem avea decît o cunoaştere cu totul neadecvată.

de

DEMONSTRAŢIE : In adevăr, ca şi c orpu l omenesc, fie­ care l ucr u particular, ca să existe şi să acţioneze. într-un chip anumit şi determinat, trebuie să fie d eterminat de un ; a l t Jucm p a r ticu l ar iar a c e s t a l a rîndu-i de un altul, şi a şa l a infinit ( dupd prop. XXVII, P. !). Plecînd de l a această pr opr ietate comună a lucrurilor particulare, am demon s tra t în propoziţia prece den t ă că despre durata corpu lui nostru avem numai o cu­ noaştere cu totul neadecvată. Trebuie deci să conchidem la iei despre durata l u cr u r i lor particulare, anume, că de spre ea nu p utem avea decît o cunoaştere cu :totul neadecvată. C.e d.d. ,

COROLAR: De aici u rmează că toate lucrurile particu1are sînt contingente1 şi pieritoare. Căci despre d u r a ta lor nu putem avea nici o cunoaştere adecvată (după prop. preced.); şi aşa trebuie să înţelegem con t i ngenţ a lucrurilor şi p utinţa ptemt lo� (vezi nota I, prop. XXXIII, P. I). Căci, (după prop. XXIX. P. I) în afară de aceasta, nu există nimic contingent. Propoziţia XXXII

Toate ideile sînt adevărate în la dumnezeu.

măsura în

care le

raportăni

D EMONSTRATIE: Toate ideile care sînt în dumnezeu st: întru totul � u obiectele l or (după cor. prop. VII de aci): (după ax. VI, P. !) toa te sînt a devărate. C.e.d.d.

acord ă şi dec i

1 S-a arătat mai înainte că Spinoza nu admitE> contingenta: tot ce PJ<istă şi tot ce se schimbă în natură, există şi se schimbă în chip necesar. Deci, contingenta nu poate însemna altceva decît �!! . . noi. _nu cunoaştem cauz>).e..��-l'i ..1nlăn1uir�l! l_or, ·Cl!te J.;� c ca ceva să exiS.lc şl· -să 5e

schi.mQe_in.-chij:t .ne.ce.sar.


121

Despre natura şi originea sufletului

Propoziţia XXXIII

1n idei nu există nimic pozitiv1 în virtutea căruia ele

poată fi numite false.

DEMONSTRA ŢIE: Dacă negaţi aceasta, atunci concepeţi, dacă e cu putinţ ă , un mod pozitiv de cugetare care să con sti· tuie forma erorilî sau a falsităţii. Acest mod de cugetare n11 po ate fi în dumnezeu (după prop. preced.); i ar în afară de dum ne zeu nimic nu poate să ex iste şi să fie conceput (după prop. XV, P. /). Deci în idei nu poate exista nimic pozitiv în virtutea căruia ele să poată fi numite false. C.e.d.d. Propoziţia XXXIV

""'--------------

Orice idee care este în noi absolută sau adecvată şi per­ fectă este adevărată. DEMONSTRAŢIE : Cînd spunem ca m noi există o idee a d ecv a tă şi' perfectă , nu spunem (după cor. prop. X1 de aci) decît că o idee adecvată şi perfectă există în dumnezeu, întru�ît el constituie esenţa sufletului nostru. Prin urmare (după prop._ XXXII de aci), nu spunem decît că o astfel de idee este a decvată., C.e.d.d. Propoziţia XXXV

Falsitatea constă în lipsa de cunoaştere pe care o in cl ud ideile neadecvate sau muti: a te şi confuze . DEMONSTRAŢ IE: In idei nu e dat nimic pozitiv care <;ă constituie form a f alsită ţ ii (după prop . XXXIII de aci); iar fnl­ sitatea nu poate consta în lipsa· a bsolută a c unoaşte ri i (ţ::ăcf despre suflete, nu despre corpuri, se zice că greşesc şi se în-. şală), şi nk:i în ignoranţă absolută, căci ignoranta şi eroarea 1 După Spinoza, faisita.tea nu este decît (deci ceva negativ). Vezi prop. urm. (XXXV).

lipsa cunoaşterii

adecvate­


Etica. Partea Il

122

sînt l ucruri deosebite. De aceea, falsitatea constă în lipsa cu· n o aşterii, care e inclusă în cunoaşterea neadecvată a lucruri­ lor, a d i că în i deile neadecvate şi confuze. C.e.d.d. NOTĂ: Am explicat în n ot a prop. XVII de aci de ce eroa· rea constă într-o lipsă de cu noaş te re . Pentru o explicare mai: amplă , voi da un exemp lu . Oameni i se înşală în aceea c ă se cred liberP, părere care constă nu m ai în faptul că ei sînt conştienţi de acţiunile lor şi necunoscători ai cauzelor de care sînt deter rn in aţ i. �asta este deci idef�a libertăţii lor, anume că ei nu cunosc: nlfl o cauză a acţiunilor lor. Căci, în ce priveşte spusele lor că acţiunile omenesti atîrnă de voinţă, acestea sînt numai vorbe, cărora nu le corespunde nici o idee. Căci toţi ignorează ce este voinţa şi cum wişcă ea corpul . Acei care r idică alte pre· tenţii şi născocesc un sediu şi un locaş pentru s u f le F obişnu-' iese să provoace rîsul sau dezgustul. Tot a�.a cîn d privim soa­ lrele, ne închipuim că este depă rt at de n o i Ia cam două sute de picioare, eroare care n11 constă num a i în această închipu ire l u ată în sine, ci în aceea că, în timp ce ni-l î nchi pui m astfel, ignorăm adevărata lui dist a nţ ă şi cauza acestei înch ipuiri. Căci, �i după ce am afl at că soarele este depărtat de mai mult de 600 de ori d i ametr u ! pămîntului, tot nu încetăm să ni-l în­ -chipuim mai apropiat; căci noi nu ne în c hi p u i m soarele atît de apropiat pentru că mt-i l'llnoaştem adevărata distanţă, ci pentm că a fe cţi a 3 corpulu i nostru nu include esenţa soarelui decît în măsura în care corpul însttşi este afectat de către acesta. Propoziţia XXXVI

Ideile neadecvate şi ·confuze rezultă cu aceeaşi necesitate ca şi ideile adecvate, adică acele clare şi distincte. 1

Asupra

libertăţii

omului, vezi şi sfîrşitul notei prop. Il, P. III.

2 Spinoz.a critică cu hotărîre tezn. �.,; Descartes, sare susţinea că sufletul

mişcă corpul cu ajutorul aşa-zisei "glande pineale", SpinC'Za nu p ut ea admite un sed'iu al ,,sufletului", căci astfel ar fi admis implicit o ană rea:ita.te, deosebită de materie. Pentru el nu există decît substanţa (natura sau dumne­ zeu), i1ar sufletul nu este decît substanţa însăşi, privită sub atributul gîndirii jprecum corpul nu este decit subs.t•anţa privită sub atributul întiiJ'Iderii. s Adică senzatia.


� u=i____________ i2J � �ra�ş�·� o�r�ig�i�ne�a�s�u�fl�etu=l u --------------�D�e�sp�r�e�n�at

DEMONSTRATIE: Toate ideile sînt în dumnezeu ( după prop. XV, P. I ) ; i ar întrucît ele se r a p ortea z ă la dumnezeu s în t adevărate ( după prop. XXXII de aci) şi (după cor. prop. V Il de aci) a decvate . Deci nu există i de i ne adecvate sau con­ fuze, decît întrucît sînt raportate l a sufletul particular al cuiva (asupra acestei chestiuni a se vedea prop. XXIV şi XXVIII de aci) . Prin urmare, toate ideile, atît cele adecvate cît şi cele ne­ adecvate, re zul t ă (după cor. prop. VI de aci) cu a ce e aşi n ec e s i tate . C.e.d.d ·

Propoziţia XXXVII

Ceea ce este comun tuturor lucrurilor ( despre aceasta a se mai sus Ierna I I ) şi se găseşte deopotrivă in parte şi în tol nu constituie esenţa unui lucru particular. vedea

DEMONSTRAŢIE: Dacă n egaţi aceasta, concepeţi, dacă puteţi, că ceva care este comun tuturor l ucrurilor constituie esenţa vreunui lucru particular, bunăoară e senţa lui B. D eci (după def. II de aci) ace l ceva comun nu va p utea nici s3 ex i s te , n ici să fie conceput fără B. Dar aşa ceva contrazice presupunerea noastră. Deci, ceea ce este comun tuturor lucru­ rilor nu tine de esenta lui B, n i ci nu con s t i tu ie esenta altui lucru particula r . C.e.d.d. ·

'

Propoziţia XXXVIII.

Ceea ce e comun tuturor lucrurilor şi se găseşte deopotrivă în parte şi in tot nu poate fi conceput decît adecvat.

DEMO NSTRAŢ IE: Fie A ceva comun tuturor cor puri l or şi află deopotrivă în fiecare par te a corpului ca şi în tot. S pun că A nu poa te fi co n ce put decît adecvat, pe n t ru că ideea lui (după cor. prop. V li de aci) va fi adecvată cu n ec e s i t a te în d u m n eze u , atît în măsura în care el are ideea corpului ome­ nesc, cît şi în mă sura în care el are ideile afecţiunilor acestui corp, care ( după prop. XV!, XXV şi XXVII de aci) indud în p a rte n a tur a a tît a corpului uman, cît şi a corpurilor externe;'

c are se


124

Etica. Partea 11

adică (după prop. XII şi XVIII de ac i ) această idee va fi ctr necesitate adecvată Jîn d u mne ze u , întrucît el constituie sufletul omenesc, sau întrucît are idt:i care sînt în sufletul omenesc. Deci sufletul (după cor. prop. XI de aci) percepe cu necesi· tate, adecvat, pe A şi aceasta, a t ît întrucît el se percepe pe s i ne . cît şi întrucît percepe corpu l său propriu s a u orice alt corp extern; iar A nu poa te fi conceput altfel . C.e.d.d. COROLAR: De aci urmează că există anumite idei sau noţiuni comune tuturor oamenilor; căci (după !ema !J) toate r o r pur i l e concordă în ce v a , care (după prop. prec.) trebuie si

fie perceput de toţi adecvat; adică clar şi distinct. Propoziţia XXXIX

Dacă ceva este comun corpulu i omenesc şi unor corpLLri externe, de către care corpul omenesc este afectat in chip obiş-t. n u it , şi este comvn şi propriu fiecăreia din părţile lor ca şi îr�­ tregului, ideea acestui lucru va fi adecvată în suflet. DEMONSTRAŢIE: Fie A ceea ce este comun şi pro pr i;.t un or .corpuri (externe, şi care ex i stă deopo­ trivă în corpul omenesc ca şi în aceste corpuri exter n e, şi care există în \ fi n e în f i eca re parte a corpului extern ca şi în întreg, Va exista în dumnezeu ideea adecvată a l u i A însuşi ( dupd cor. prop. V li de aci) atît întrucît are ideea cor pul ui ome· nesc , cît şi ideile cor pur i lor externe presupuse. Să presupunem c orp ulu i omenesc şi

acum că corpu l omenesc este afectat de către un corp extern prin aceea ce el are comun cu acesta , adică de către A. Ideea acestei afecţiuni va include proprietatea A (dupti prop. XVI de: a ci) , deci (după acelaşi corolar al prop. VII de aci) ideea acestei a fecţ iun i, întru-:ît i ncl ude proprietatea A, va fi adec­ vată în dumnezeu, intrucit este afectat de ideea corpului ome­ nesc, ad i că (dupti prop. XIII de aci) întruci't constituie n atura sufletului omenesc. Şi deci (după cor. prop. XI de aci) această idee este adecvată şi în s uf l e t u l omenesc. C.e.d.d.

{

COROLAR: De cei rezultă că sufletul este cu atît mai in' stare să per c e apă adecvat ma i nm!�c lucruri, cu cît cor pul are mai multe proprietăţi comune cu alte corpuri.


Despre natura şi originea sufletului

123

Propoziţia XL

Toate ideile care derivă în suflet din ideile adecvate şi ele adecvate. DEMONSTRAŢIE: Aceasta este

sînt

evident. Căci cînd spunem

că în sufletul nostru o idee derivă din idei, care, în el, sînt adecvate, spunem numai (după cor. prop. XI de aci ) că în în­

suşi intelectul divin există o idee a cărei cauză este dumnezeu, nu în tru cît el este inf i n i t si nici î nt ruc ît este afectat de ideile multor lucruri singulare, c i numai întrucît el c on st ituie esenţa. HtUetului omenesc. NOTA J: Cu aceasta am expl icat cauza noţiunilor numite

comune, care

sînt fundamentul ration amentului nostru. Dar axiome sau noţiuni comune au alte cauze pe care ar fi nimerit să ·te expl ice după metoda noastră. Am c onst at a atunci care noţiuni sînt mai folositoare decît altele şi care abi a pot H intrebui nţate; apoi car e sînt comune şi care sînt cl are şi dis­ •incte numai celor fără prejudecăţi şi, în sfîrşit, car e sînt ră1( întemeiate. tn afară de aceasta, am c onstat a de unde îşi tra(ţ, originea noţiunile numite sec unde ' şi deci de unde îşi trag ori­ ginea a xiomel e care se întemeiază pe ele şi încă altele, pe care le-am găsit reflectînd odinioară asupra lor. Dar, fiindcă acestea sînt rezervate unui alt tratat2 şi pentru ca să nu plictisesc printr-o dezvoltare prea mare a acestei teme. am hot ă rît s1 trec aici peste ele. Totuşi, ca să nu trec cu vederea nimic din <' ee a ce ar trebui s ă �e ştie, voi arăta pe scurt cauzele din care îşi trag· ori gin ea termenii nu mi ţ i transcendentali3, ca, existenţă, lucru, ceva. Aceşti termeni iau naştere din faptul că corpul omenesc, fiind limitat, nu este în stare să formeze î n sine, deodată, decît un număr d e term i nat de imagini (am explicat ce este imaginea în no.ta prop. XV II de aci). D acă acel nwrăr ar u nele

1 "Secunde", adică după cele "prime". Noţiunile prime sînt cele care se referă Ia lucrurile îns eş i iar cele secunde sînt cele care se referă la noţium•!! prime. De ex., "mamifer", este o noţiune ca.re se r�feră la diferite'e animale mamifere, pe cînd noţiunea de gen se referă la diferitele genuri. 2 ESite vorba de Trata.ful despre îndreptarea intelectului (rămas neispră­ vit). 3 Noţiuni care se aplică oricărui obiect de cunoaştere.

,


126

Etica. Partea li

1i d e p ă ş i t, aceste imagini ar încep e să se c on fu n de ; iar dad numărul de imagini pe care corpul este î n st a re ;,să le for m e ze In s i ne deod ată d is t i n ct ar fi cu mult d epă şi t, toate s-ar con funda cu totul în tre ele. Că asa stau l u cruri l e, se ved e clar din cor o l a ru l prop. XVII şi din p�op. XVIII d e aci, anume, sufletul < m enesc îşi va p ut e a imagina distinct, de od a tă , atîte a co r p u r i cîte imagini pot fi f o r m a te deodată în corpul său. Dar, îndati'i ce i m agi n i l e se confu n dă cu totul în corp, sufletul va imagina şi el toate c o r p u r ile confuz, fără nici o deosebire, şi le va cu­ prinde oarecum sub un u l şi a cel a ş i atribut, anume sub at ri b u tul existenţei, ! lucrului' etc. Aiceasta se mai po a te deduce şi din faptul că i m ag i n il e nu sîn t întotdeauna d eop ot r i v ă de vii, c um şi din a lte ca u z e a n a l og e, pe c a re nu e nevoie să le ex p l i că m aici; căci, pent r u s c o p ul pe care-I urlllărinl, es t e de ajuns să luăm în cons i der a re una singură. T n adevăr, tonic a ce ste cauze se red uc la faptul că aceşti termeni sem n ili că idei confuze în cel mai inalt grad. Tot din :cauze asemănătoare, s-au n ă s cu t si notiu nil e care s e numesc universale1, ca: om, cal, cîine etc:, a n �me, pentru că în corpu l omenesc se formează deodată atît de multe ima­ g in i , de exemplu, despre oameni, încît ele d e păşe sc puterea lui de a imagi n a , în ad ev ăr nu cu toţul, dar de ajuns pent r u ca sufl e t u l să nu po a t ă i m agin a micile diferenţe (cum sînt culoa­ r e a , mărimea fiecărui a etc.) şi ni c i nu mărul lor deter m i n a t imaginînd în mo d distinct numai c e e a ce este comun în ele, în t r u cît corpul e afectat de ele. Căc i tocmai ceea ce ·este c om un afectează corpul m ai puternic în f i ec a r e lucru particular; iar sufletul exprimă aceasta prin cuvîntul om şi îl a tr i bu ie unor indivizi nenumăraţi. C ăc i , cum a m spus, el nu p o a te im ag ina numărul determi­ nat al indivizilor. Trebuie însă n ot at că aceste notiuni nu . sînt form ate de toţ i în acel a ş i fel, ci ele diferă la fiecare du p ă lucrul de care corpul a fost i m pres i on a t mai des şi d u pă cum sufletul îşi imaginează şi îşi aminteşte mai uşor. Acei care, de exemplu, au pr i vit cu a dm i raţie mai a l es statura oamenilor, vor înţelege pri n cuvî n t ul om un animal cu o statur ă verticală, acei c are, dimpotrivă , s au ob i şnui t să aibă în v e d ere altceva, îşi ­

:

.

­

,

-

1

Adică noţiunile care exprimă genuri

s?:.

specii.


127

Despre natura şi originea sufletului

vor forma o altă imagine comună, anume .că omul este un ani­ mal care rîde, un animal biped fără pene, un animal raţional; şi tot astfel despre celelalte lucruri, fiecare îşi va forma imagini universale ale lucrurilor, după dispoziţia corpului său. De aceea nu e nici o mirare că s-au ivit atîtea controverse între filozofii care au voit să explice lucrurile naturale numai prin imaginile lucrurilor. NOTA II: Din toate cele spuse mai sus, apare clar că noi percepem multe lucruri şi ne formăm noţiuni universale: 1 r 'din lucrurile particulare care sînt reprezentate de simţurile inte­ lectului în mod mutilat, confuz şi fără ordine (vezi cor. prop. XXIX de aci) şi de aceea m-am obişnuit să numesc astfel de percepţii o cunoaştere din experienţă vaaă; 2) din sen-ne; de exemplu, din aceea că, auzind sau citind unele cuvinte ne amintim de lucruri şi ne formăm despre ele idei asemenea ace­ lora prin care ne i mag i năm lucrurile (vezi nota prop. XV !Il de aci). Amîndouă aceste moduri de a considera lucrurile le vom numi de acum înainte cunoaştere de primul gen1 opinie sau imaginaţie2; 3) în sfîrşit, din taptu l că avem noţiuni comune şi idei adecvate ale proprietăţilor lucrurilor ( vezi cor. prop. ,

XXXVIII, prop. XXXIX împreună cu cor. _§j_ şi prop. XL de aci) voi numi acest mod raţiune sau cunoaştere de al doilea gen. In afară de aceste două genuri de cunoaştere, există, cum voi arăta în cele ·ce urrr ează, un al treilea, pe care îl voi numi ştiitJfă intuitivă4• Acest gen de cunoaştere merge de la ideea adecvată a esenţei formale a anumitor atribute ale lui d u mnez eu la cunoaşterea adecvată a esenţei lucrurilor. ,

Le

luăm 1

explica pe toate acestea printr-un singur exernplu5• ca date, bunăoară, trei numere şi să căutăm un d

voi

Asupra teoriei cunoaşterii,

a

se

vedea

şi clasificarea mocur'lor de Colecţia "Texte

cunoaştere, în Tratatul despre îndreptarea intelectului (vezi

filozofice", Spinoza, ed. cit. p. 40). 2 Reprezen�a,re. 3 Cunoaşterea prin !"aţionam€nt, deducîn.d idei adecvate dirt alte idei adecvate. 4 Cunoaşterea prin înţel-egerea nemijlocită a adevăru:ui (de ex. 2+2=4). s Acelaşi exemplu îl avem şi în Tratatul despre îndreptarea intelectului (vezi ediţia la.liillă citată, p. 13).


1 28

Etica. Partea Il

patrulea care să fie faţă de al i treilea ca al doilea faţă de pr i -� .mul. Negustori i n u vor şovăi să înmulţească al doilea cu al treilea şi să împartă rezultatul cu primul număr, pentru d n -au uitat ceea ce au învăţat de la dascălul lor, fără nici o demonstraţie, sau pentru că au experimentat .acestea a desea l a n umere foarte simple sau pe baza demonstra­ ţiei prop. XIX, cartea VI I a lui Euclid, şi anume pe baza pro­ prietăţii comune a numerelor proporţionale. D ar, la ·nu.merele .cele mai simple nu e nevoie de toate aceste procedee. Dei exem­ plu, fiind d ate n umerele 1 -2-3, oricine vede că al patrul'ea număr proporţional este 6; iar aceasta cu atît mai cl ar, cu · c ît vedem intuitiv că din raportul pe care ! îl are al · doilea cu pri ­ mul îl conchidem pe cel de al patrulea. Propoziţia XLI

Cunoaşterea de primul gen este singura cauză a falsităţii, cea de al doilea şi de al treilea este cu necesitate adeuărată. DEMO NSTRAŢ I E : t n nota precedentă am spus că de pri­ mul gen de cunoaştere ţin toate acele idei care sînt neadecvate şi confuze. D ec i ( după prop. XXXV de aci) această cunoaştere este singura cauză a falsităţi i . Apoi, am spus că de cunoaşte­ re a de al doilea şi de al treilea gen ţin acele idei care sînt a decvate. Deci (după prop. XXXIV de aci) aceste idei sînt cu necesitate adevărate. C.e.d.d. •

'

Propoziţia XLII

Cunoaşterea de al doilea şi de al treilea gen, nu cea primul gen, ne învaţă să deosebim adevărul de eroare.

de

1

DEMO NSTRAT I E : Această propoziţie este evi dentă prin ea însăşi. Căci cine ştie să deosebească între adevăr şi f als i tate trebuie să aibă o idee adecvată despre adevăr ş i falsitate; adică (după nota II a prop . XL de ac i ) să cunoască adevărul ş i falsitatea prin al doilea sau al treilea genl 1 de cunoaştere.

­

1


D_e-' e� niJtura şi originea sufletului sp_r_ ________

1 29

Propoziţia XLIII

Cine are o idee adevărată ştie totodată că ara vclrată şi nu se poate îndoi . de adevărul lucrului.

o

idee ade­

DEMONSTRAŢIE: I deea adevărată în noi este aceea care este adecvată .în dumnezeu, întrucît el se exprimă prin natura sufletului omenesc (după cor. prop . XI de aci). Să presupunem deci că ideea adecvată A ar exista în dumnezeu, întrucît el se exprimă prin natura sufletului omenesc. Trebuie să existe cu necesitate în dumnezeu o idee a acestei idei, care să se refere la dumnezeu l a fel ca i deea A (după prop. XX de aci, a cărei demonstraţie este universală). D ar se presupune că ideea A se referă l a dumnezeu , întrucît se e x primă prin n atura sufletului omenesc; deci şi i deea ideii A trebuie să se refere l a ,' dumnezeu în acelaşi fel; adică (după acelaşi cor. al prop. XI de aci ) această i dee adecvată a ideii A va fi în însuşi sufletul care are ideea ad ecv ată A. Cine are deci o idee adecvată s a u (după prop. XXXIV de aci), cine cunoşte cu adevăr at un lucru trebui e să aibă totodată o idee adecvată a cunoaşterii sale ad i că (cum se înţelege de la sine) trebuie totodată să fie sigur. C.e.d.d. NOTA: tn nota prop. XXI de aci am e x plicat ce este ideea ideii; trebuie să se r eţină însă că propoz iţi a precedentă este destul de evidentă prin e a însăşi. Căci oricine a re o idee adevărata stie că i deea adevărată · include cea m ai m are certitudine, căci � a ve a o idee adevărată nu înseamnă decît a cunoaşte un lucru la perfecţie sau cît mai bine; şi, desigur, nimeni nu se poate îndoi de acest lucru, afară numai d acă nu crede că ideea este ceva mut, ca o pictură pe pînză, nu un mod al c ugetării sau cu­ noa şterea însăşi. Şi întreb: cine poate şti că cunoaşte; un l ucru , d acă mai întîi n-a cunoscut lucrul? Adică cine poate şti că este sigur de un lucru , dacă mai întîi n-a fost sigur de acel lucm ? Apoi, ce putem avea mai clar şi m ai cert ca normă a adevărului decît i deea adevărată ? Desigur, întocm ai cum lu mina se face cu ­ noscută pe sine şi face să se cunoască întuneritul, tot aşa ade­ vărul este norma şi pe n tru sine şi pentru ceea ce este fals. Tn felul acesta, cred că am răspuns la întrebările urmă­ toare, şi anume: d acă o idee adevărată se d i stinge de una falsă numai întrucît se poate spune că ea se pot ri veşte obiectului ei,


1 30

Etica. Partea Il

atunci i deea adevărată fată de ce a falsă nu are ma1 multă rea­ litate sau perfecţie ( deoa rece ele sînt deosebite numai printr-o denumire extrinsecă ) şi prin urmare nici omul care posedă idd adevărate nu întrece cu nimic pe acela care are numai idei false. Apoi, cum se face că oamenii au idei .false? Ş i , în sfîrşit, cum poate şti cineva cu certitudine, că ar<! idei care se potri­ vesc cu obiectele lor? L a aceste întrebări , spun, cred că am şi răspuns. Căci în ce priveşte deosebirea dintre i deea adevărată şi cea i alsă, s-a stabilit în prop. X�XV că ele sînt una f aţă de alta c a e xi s tenţa faţă de neexistenţă. Am arătat de asemenea cît se poate de clar, de la prop. XIX pînă la prop. XXXV cu nota ei. cauzele falsităţii. Din acestea se mai vede prin ce se deosebeşte· 0mul care are idei adevărate de omul care are numai idei false. Cît despre ultima întrebare, anume de unde poate şti omul că are o idee care se potriveşte cu obiectul ei, am arătat mai mult decît era nevoie că aceasta decurge numai din faptul că el are· o i dee care se potriveşte cu obiectul ei, sau că a devărul este· propri a lui normă. La acestea adăugaţi că sufletu l nostru, în­ tr u cît percepe lucrurile cu adevărat, este o parte a intelectului infinit al lui dumnezeu (după cor. prop . XI de aci) şi că deci este tot atîta de necesar ca ideile cl are şi distincte ale su fletului �ă fie adevărate ca şi ideile lui dumnezeu. Propozitia XLIV

Stă în natura raţiunii de a c onsidera lucrurile ca fiind nu contingente, ci 11ecesare. D EMONSTRAŢ I E : Stă în n atura raţiuni i de a percepe lu­ crurile potrivit adevărului (după prop. XLI de aci), adică (după ax. V I, P. I) nu ca fiind contingente, ci ca fiin d necesare. C.e.d.d.

COROLAR UL I : De aci urmează că numai imag in aţ ia ne poate face să considerăm lucrurile ca fiind contingente, atit î1 1 ce priveşte trecutul, cît şi în ce priveşte viitorul .

Voi explica aici pe scurt de ce se produce ace asta. arătat mai sus (în prop. XVII de aci cu cor. ei) că sufle­ tul îşi i maginează totdeauna lucrurile ca fiindu-i prezente, ueşt ele n u există, afară numa i dacă nu se ivesc cau ze care să le excludă NOTA :

Am


Despre natura şi originea sufletului

131

ex i s te n ţ a preze n tă. Apoi (în prop. XVIII de aci), am n r .'it at că d a c ă co r p u l omenes;: a fost afectat odată în acel aşi timp de către do u ă c or pur i externe, de înd ată ce s u f let u l îl va i m agina după aceea pe unul d i ntr-însele, şi -! va ream i n ti i mediat şi pe celălalt; adică d acă nu se ivesc c auze c are să le exclud ă e x is ­ ten ţ a preze n tă, le v a considera ca fiindu-i prezente am î n do u ă . De altfel, n imeni n u se î ndoie şte că noi ne i m aginăru şi tin lpul, anume pentr u că n o i ne imaginăm corpuri c are se mi şcă une!e ma i încet sau m a i repede decît a ltele sau l�U o viteză egală. · S ă presupunem a stfel u n c opil care I - ar t i văzut ieri pentru prim a oar ă , d imineaţa, pe Petru, l a a m iază pe P aui şi seara pe Si­ meon, i ar a z i de d i m inea ţ ă d i n nou pe Petrt;. Rezu ltă î n mo d evident din prop. XVI I I de aci că, de in d a t ă · ee va vede a l u min a z i l e i , el îşi v a i magi n a soarele stră bătînd aceec>!;<i parte a ceru ­ lui pe c are o văzuse în z i ua pr ecede n tă, cu alte cuvinte, el îşi va i m a gi n a zi ua în tre ag ă , şi de d i mineaţă pe Petru, l a a m i ază pe Pau l . iar se a r a pe Simeon ; a d ică ·�1 işi v.l imagina exi sten ţa l ui P a u l şi a lui Simeon cu r aportare l a vii�or: şi d i m po tr i v:ă , dacă el vede seara pe Simeon , el îi va ra p o r t a pe P a u l şi pe P etr u , l a trecut, i ma gin î nd u - i anume o dată cu tr ecutu l ; i a r ace asta cu atî t m ai statornic, cu cît îi va fi v ă z u t m a i ade s e a i n a ce e aş i ord ine. Dacă se în tîmplă o dată c a într-o altă seară să vadă pe I acob în locul l u i Simeon . atunci în di m i n eaţ a urm ă ­ toa r e el îşi va i m a g i n a o d ată cu sea r a , cînd pe Simeon, cînd pe . I acob, n u în s ă pe amîndoi deodată . Căci se presupune că el 1-a vă zu t seara numai pe unul sau pe al t u l , nu însă pe amîn­ doi deod ată . Astfel i m agi n a ţ i a l u i va şovăi şi el îşi va i m a g ina , o d ată cu seara vi itoare, cînd pe u n u l , c înd pe altul, a di c ă ii v a considera pe a mîndoi ca ceva c o n t i n ge n t în v i i to r , iar nu ca ceva sigur. Iar această şovăială a i m agi naţ ie i va fi acee a şi , dacă lucrurile i m ag i na te sînt acele pe care le considerăm avîn d în acel aşi fel o rel aţie l a timpul trecut sau prezent; ş i dec i noi ne im ag i n ă m c o nt i n g e n t e luf,:: r urile raportate atît l a p re ze n t, cît şi la trecut sau la viitor.

rile

COROLARUL I I : Stă în na tura raţiuni i să perceapă lucru­ aspect al veş n ic i eP .

sub u n anumit

1 Numai substanta este eternă. Lucruri le sint dintr-un anumit punct de vedere eterne. Intrucît sînt moduri, păr(i ale subst,an ţ.ei, ele sint trecătoare, se schimbă şi pier, dar sînt eterne ca substanţă.


1 32

Etica. Partea II

DEMONSTRAŢI E : S t ă în natura raţiun ii de a privi lucru­ rile necesare iar nu contingente (după prop. prec. ) . E a percepe însă această necesitate a lucrurilor (după prop. XLI de aci) cu adevărat, adică aşa cum este în sine (după ax. V J, P. 1 ) . Dar ( după prop. XVI, P. /) a cea st ă necesitate a lucrurilor este însăşi necesitatea naturii eterne a lui dumnezeu. Stă d ar în natura raţiunii de a considera lucrurile sub acest aspect al veş­ niciei. Să se adauge că fundamentele r aţi unii sînt n oţ iunile (după pr op . XXXV III de aci) care e x pl ică ceea ce este comun tuturor lucrurilor, d ar care ( vezi prop. XXXVII de aci) nu ex-� plică esen ţ a vreunui lucru particular; de aceea ele trebu i e să fie concepute fără nici o rel aţ ie cu timpul, ci sub un anumit aspect al veşniciei . C. e . d .d . Propoziţia XLV

Fiecare idee a unui corp oarecare sau a unui lucru particu·­ lar care există în act include cu necesitate esenţa eternă şi in ­ finită a lui dumnezeu.

DEMONSTRAŢ I E : I deea unui l ucru particular care există în act include cu necesitate oatît esen ţ a, cît şi existen ţ a l ucrulut însuşi (după cor. prop. VIl/ de aci). I ar l u cruri l e particul are nu pot fi con c e p u te fă ră dumnezeu (după prop. XV , P. 1 ) ; d ar fiindcă ( după prop. V 1 de aci) ele îl au pe d u m n ez eu drept cauză, întrucît este considerat sub atributul ale cărui m odu ri sînt lucrurile însele, ideile lor trebuie cu necesitate (după ax. IV , P. 1) să includă conceptul acestu i atribut, ad ică ( dupd def. V/, P. 1) es en ţ a eternă şi infinită a l u i dumnezeu. C.e.d.d. NOTA: Prin existen ţ ă nu în ţ eleg aci d u rat a, a d i c ă existenţ a î ntrucît este co ncepută abstract şi ca un anumit fel de c anti ­ tate, ci în săşi natura exi s te n ţe i care este atribuită lucruril or particu l are, fiindcă o i nf initate de lucruri rezult ă într-o infin i ­ tate d e moduri d i n necesitatea eternă a lui d u m n e zeu (a se vedea prop. XV l, P. 1 ) . Spun că vorbesc despre însăşi existenţa lucruri lor p articul are întntcît sînt în dumnezeu . Căci, deşi fie­ care este determinat să existe într-un anumit fel de către un alt lucru particular, totuşi p u te rea prin c a re fiecare stăruie să existe


Despre natura şi originea sufletului

1 3.1

rezultă din necesitatea eternă a n aturii lui dumnezeu. Asupra acestei chestiuni a se vedea cor. prop. XXIV, P. 1. Propoziţia XLVI

Cunoaşterea esenţei eterne şi infinite a lui dumnezeu pe. care o include fiecare idee este adecvată şi perfectă.

DEMONSTRAŢIE : Demonstraţia propoziţiei precedente este universală, şi, d acă un lucru este considerat fie ca o parte, fie ca un tot, ideea lui, fie a totului, fie a părţii (după prop. prec. ) include esenţa eternă şi infinită a lui dumnezeu . I ată, aşadar, de ce ceea ce duce la cunoaşterea esenţei eterne şi infinite a lui dumnezeu este comun tuturor şi este deopotrivă în parte şi în întreg şi, prin urmare (după prop. XXXV lll de aci) , această cunoaştere va fi adecvată . C.e.d.d. Propoziţia XLVII

şi

Sufletul omenesc are o cunoaştere adecvatii. a esenţei eterne infinite a lui dumnezeu.

DEMONSTRAŢIE: S ufl etul olll e nesc are idei (după prop. XXII de aci) prin care se percepe pe sine (după prop. XXIII de aci) şi corp•J,l... său ( după prop. XIX de aci) ca şi (după cor. 1 prop . XV 1 ş'i prop . XV II de aci) corpurile externe care exis t â în act. D e aceea ( după prop. XLV şi XLVI d e aci) e l are o cu­ noaştere adecvată a esenţei eterne şi infinite a lui dumnezeu .

NOTĂ: D e a ici vedem că esenţa infin ită a lui dumnezeu,

ca şi eternitatea lui, sînt cunoscute tuturor. I nsă, pentru

toate există în dumnezeu şi sînt concepute printr-însu!, rezultă că putem deduce foarte mul\e din ace astă cunoaştere, pe care le vom cunoaşte adecvat, şi astfel să ne formăm acel al treile.1 gen de cunoaştere, despre care am vorbit în nota I I a prop. XL de aci, şi despre superioritatea şi folosul căruia vom avea pri­ l e j u l să vorbi m în partea a cincea . I ar dacă oamenii nu au despre du mnezeu o cunoştinţă la fel de clară cu a noţiu:nilor comune, aceasta rezultă din faptul că ei nu şi-1 pot imagin a pe


Etica. Partea II

134

dumnezeu aşa cum tşt i ma g i nea ză cor p ur ile şi pentr u că au legat numele de dumnezeu d e i m ag i h i l e cor p urilor pe care ei sînt ob i şn ui ţi să le vadă; şi oamenii pot înlătura cu greu aceasta, fiindcă sînt a fectaţ i în permanenţă de corpuri le ex­ te rn e . Si de bună seamă că cele mai multe erori constau numai în ace� a că nu denumim corect lucrurile. Căci, atu n c t cînd cineva spurie c ă l iniile duse de l a centrul cercului la circumfe­ rinţă s înt i n eg al e , desigur că el înţelege prin cerc altceva decît m atem aticienii. De asemenea, cînd oamenii greşesc un calcu l , e i au în minte alte numere decît p e acele de p e hîrtie. I ată de ce, dacă ai în vedere mintea lor, ei nu greşesc n icidecum; ei par totuş i că greşesc pentru că noi credem că ei au în minte numerele care sînt pe hîrtie. Dacă n-ar fi astfel, noi n-am crede că ei greşesc în vreu n fel , după cum. auzind de c u rî nd pe cineva str i gîn d c ă l oc u inţa lui a zburat pe g ă i n a vecinului, n u a m cr e z ut că g r eşe ş te î n v reun fel, pe ntnt c ă gînd ul l u i îmi p ă rea destul de clar. Şi de aci se nasc cele mai multe contro­ verse, anume din aceea că oamenii nu-şi e x pr i mă corect gîndul sau f iin d că i nterpretează g reş i t gîndul altuia. Căci în realitate. cînd se contrazic mai mult, ei se gîndesc sau l a acelaşi lucrtt sau la lucrur i d iferite, aşa încît er o r i le şi absur dităţile, pe care ei le cred că exi stă în a l ţ ii , nu există î n rea l i t a te .

Propozitia�VIII Nu există în suflet voinţă absolută 1 , adică liberă; ci sufle ­ . tul este determin at să vrea cutare sau cutare lucru, datorită unei câuze care, la rîndul ei, este determinată de altă cauză, iar aceasta din nou de alta, şi tot aşa la infinit.

D EMONSTRATIE: Sufletul este un m o d cert si d etermi n at de a cugeta (dupi prop. XI de aci) şi de a cee a (după cor. TI, prop . XV II , P. 1) nu poate fi c au z a liberă a acţiunilor s a le, a dică nu poate avea o f a c ul t a te absolută de a voi sau d e a nu voi, ci t r e b u i e să f i e determ inat de o c au z ă să vrea cutare sau cutare lucru (după prop. XXV III , P 1 ) ; cauza care îl deter­ mină este, l a rîndul ei, de t er m ina t ă de a ltă cauză, iar a cea s t a determinată ş i ea de al t a etc . C.e.d.d. ·

1

Care să nu depindă de nimic.


1 35

Despre natura şi originea sufletului

NOTĂ : I n acelaşi fel s e demonstrează că nu există în suflet nici o facultate absolută de a cunoaşte, de a dori, de 1li iubi etc. De unde urmează că aceste f acultăţi şi altele asemănă­ toare, sau sînt curate închipuiri, sau nu sînt decît existenţe metafizice sau un iversale, pe care obişnuim să le formăm din lucruri particul are. Astfel, între · intelect şi voinţă şi între cutare şi cutare idee sau cutare şi cutare voinţă există acelaşi raport ca şi între "pietritate"1 şi cutare sau cutare piatră, sau între om şi Petru şi P avel . Cauza însă pentru care oamenii se cred liberi, am explicat-o în adaosul părţii întîi . D ar, îna inte de a păşi mai departe , trebuie să observ aci · că eu înţeleg prin voinţă facultatea de a afirma SCI_l,! !'lega, şi nicidecum dorinţa ; adică, prin voinţă înţeleg facultatea prin care sufletul afirm ă sau n e agă ce este adevărat şi ce este fals, şi nu dorinţa prin care sufletul năzuieşte spre lucruri sau se depărtează de ele. După ce a m d.emonstrat că aceste facultăţi sînt noţiuni uni­ versale, care nu se deosebesc de lucrurile particulare d in care le formăm, trebuie să cercetăm d acă înseşi voi nţele sînt alt­ ceva în afară de înse şi ideile lucrurilor. Trebuie să cercetă m , spun, d acă există în suflet o altă afirmaţie s a u o altă negaţie decît acee a pe care o i nclude i deea ca i dee. Asu pra acestei ches­ tiuni să se vadă propoz i ţi a următoare, ca şi definiţia I I I a acestei părţi, pentru ca nu cumva cugetarea să fie confund ată cu i maginile pictate. Căci prin idei nu înţeleg imaginile care se formează pe fundul ochiului, sau dacă vreţi, în mi j loc ul cre­ ierului, ci conceptele cugetării. __

'1�'7,;( in

Propoziţia XLIX

//\fu

In suf există nici o voinţă. sau afirmaţie şi negpţie, âfară de aceea pe care o include .� .. cq _ fE§!!· -..

DEMONSTRAŢ I E : In suflet (după prop. prec. ) nu există D facultate absolută de a voi si de a nu voi, ci numai vointe particulare, anume cutare sa {t cutare a f irmaţ i e, cutare sau I .,La piditas", i mit a ţ i e ironică a terminologiei scolastice. Sensul este: -ceea ce consti-tuie esenta p i etrei . Spinoza nu a d mite existenţa unor faoultăţi p sihic; � eosebite. Voj!!t!�t�i�entul, i_nteledu I nu sînt decît ,.moduri" ale . __ cugetam. ,. ·

---


Etica. Partea Il

1 36

cutare negaţie. Să concepem deci o voinţă particulară , de exemplu, un mod de cugetare prin c are sufletul afirmă că cele trei u ng h i uri ale unui t ri u n g hi sînt egale cu dotţă u;n g h i u ri drepte. Această afirmaţie include c on ce p t u l sau ideea t riun g h i u ­ lui, adică nu poate fi c on ce p ută fără ideea tr i u n g h iul u i . Căci este acel aşi l ucru dacă spun că A trebuie să includă c o n ce p t u l lui B, sau că A nu p o ate fi co ncepu t fără B. Apoi, nici această afirmaţie ( dupli. ax. III de aci) nu poate să existe fără idee a tr iu n g h i u l ui Deci această afirmaţie nu p o a t e exista şi n ic i nu se poate concepe fără ideea t riu n gh i u lu i Mai mult, ace a s tă idee a tri u ng h iu l ui · trebuie să i ncludă însăşi această afirmaţ ie, anume că cele trei u ng hiuri ale sale sînt egale cu două un­ g h iuri d re p te . De aceea şi i n ver s , ideea triu n g h i ulu i nu p o ate nici să existe nici să fie concepută fără această afirmaţie, şi astfe l ( dupii. def. li de aci) a ce a stă a f i r m aţi e a p a rţin e esenţei ideii t riu ng h i u lui şi nu este ceva în afară de , e a . I a r ceea ce am s p u s d e s p re ace a stă vo i n ţ ă ( fi i ndcă am luat-o la în tîmp l are ) trebuie spus d e a seme n e a d e sp r e orice vo inţ ă , anume c ă e a nu e n im ic în a f a r ă de idee. C.e.d.d. .

.

COROL A R

:

Voinţ a şi i n t e l ect u l

sînt u nu.l şi

a

c el a ş i lucr t t .

DEMONSTRAŢ I E : Voinţa şi in te l ectu i mt sînt decît voin­ ţ e l e şi ideile particu lare (dupli. prop. XLVIII de aci şi not a ei). I ar voinţa particulară şi ideea particulară (dupli. prop. prec . ) sînt unul şi a ce l a ş i lucru. D.e.rr vo i n ţ a şi i n te lect ul sînt u nu1 �i acel aşi lu� u. C.e.d.d.

( NOTA: Prin a ce as t a am î n l ă tur a t ceea ce s e s u s ţi n e de ob'leet că este cauza eror i i . Am arătat, m a i în a inte, că falsi­ t atea constă numai într-o l i p să , pe care o includ ideile muti­ late sa u confuze. De aceea ideea falsă, ca falsă, n u in c l ud e certitud inea. Aşadar, cînd spunem că omul a cce pt ă falsul şi

nu se îndoieşte de el, nu spunem că el e sig,u r, c i numai că el nu se îndoieşte sau că acceptă falsul, fiindcă nu e x ist ă cauze

c a re

să provoace o şovă i a l ă a i m a g i n aţ i ei sale. Tn privinţa acestu i lucru, vezi nota prop. XLIV de aci. Deci, oricît am p re s u p u n e că un om aderă l a ceea ce este fals, nu vom sp u n e totu şi n ic i o d a t ă că el este sigur. Căci prin certitudine înţe legem cev a p oz iti v ( vezi prop. XLIII de aci şi nota ei) şi nu lipsă de îndoială. I ar p r i n lipsă de ce r t itudin e înţelegem falsitate.

'


Despre natura şi originea sufletului

1 37

D ar, pentru o explicaţie mai dezvoltată a prop. prec. tre­ buie să atrag luarea aminte asupra cîtorva lucruri. Apoi , tre­ buie să răspund la observaţiile c are pot fi făcute împotriva teoriei noastre. In sfîrşit, pentru a înlătura orice rezervă, am socotit că face să ne dăm silinta de a arăta u nele foloase ale teor i ei. Spun unele, că C i cele m ai însemn ate dintre ele vor fi înţelese mai bine din ceea ce vom spune în partea a cincea. I ncep cu cel dintîi punct şi atrag atenţia cititorilor să deosebească cu grijă ideea sau conceptul sufletu lui de im agi­ n ile lu,c rurilor pe care ni le reprezentă m. E necesar, apoi, c a ei s ă deosebească ideile d e cuvi ntele prin care denumim lucru­ rile. Căci datorită faptului că aceste trei lucruri , anume ima­ ginile, cnvi ntele şi ideile, sau sînt cu totul confundate de mulţi oameni, sau nu sînt deosebite destul de îngrijit, sau destul de precaut, cititorii au ignorat cu totul această teorie asupra voinţei, foarte neces ară atît pentru cunoaştere, cît şi pentru conducerea înţeleaptă a vieţ i i . Desigur, acei care cred că ideile constau în imagini care se formează în noi prin întîlnirea cu corpurile sînt convinşi că ideile lucrurilor despre care nu ne pute!ll larma vreo i magine asemănătoare nu sînt idei, ci numai închipuiri pe care le nă scocim prin liberul arbitru al voinţei . Aşadar, ei văd în idei un fel de picturi mute p e o pînză şi,: copleşiţi de această prejudecată , nu văd că o idee, c a idee, include o afirmaţie sau o negaţie. Acei care confundă cuvintele· cu ideea sau cu însăşi afirmaţi a inclusă de idee cred că pot să vre a împotriva a ceea ce simt, atunci cînd afirmă sau neagă ceva numa i în cuvinte, îm potriva a ceea ce simt. Prejudecăţile de acest fel pot fi uşor înlăturate de acei care ţin seama d e n atura cugetări i, care nu i nclude de loc în s i n e conceptul în­ tinderii şi ştiu cu cl aritate că ideea ( fiind un mod al cugetării ) nu constă n ici în imaginea vreunui lucru, n ici în cuvi n te. Căci esenţa cqvintelor şi a imaginilor e alcătuită numai din mişcări corporale, care nu includ de loc conceptul cugetări i . Dar ajung aceste puţine lucruri asupra căror a a m atras l uarea aminte. De aceea trec l a obiecţiile de care am vorbit. Cea dintîi este că se socoteşte ca un lucru verificat că voinţa se întinde mai departe decît intelectul şi deci că e a este ceva deosebit de intelect. Motivul pentru care se crede că voi nţ a se întinde mai departe decît intelectul ar fi faptul că noi ştim din


1 38

Etica. Partea Il

ex perie n ţă că n-avem nevoie de o f acul t a te m ai mare decît avem, de fapt, pentru a ne da asentimentul , pe n tru a a f i r m a sau a nega despre nenumăr ate alte lt.(cruri pe care nu le per­ -cepem, dar avem nevoie de o f ac u ltate mai mare pen tr u a cunoaşte. Deci voin ţ a se deo seb eşt e de intelect p rin aceea că cel din urmă e f i ni t iar cea d i n tî i e infinită . Jn al doilea rînd, se p oa te obiecta că experienţ a pare că ne î nv a ţ ă foarte lămurit că p u tem suspend a judec ata1 pe ntr u a nu ne d a asentimentul lucrurilor pe care le percepem; ceea ce se confirmă prin aceea că despre nimeni nu se spune că se înşală prin faptul că percepe ceva, ci numai prin f aptu l că îşi dă sa u nu-şi dă asentimentul. De exemplu, cine îş i î n c hipuie u n cal înaripat, nu însea m n ă că prin a cea st a admite că u n cal în aripat există ; adică nu se înşală dac ă nu a f irmă totodată că există un cal în aripat. Aşadar se pare că experienţa nu· ne î n vată nimic m a i l ă m urit, decît că vo i n t a sau f ac u ltate a de a ne da asentimentul este l iberă si d eose b i t ă de facultatea de a cunoaşte. Jn al treilea rînd. se poate obiecta că o a fi r m a ţ ie nu p are să conţină m a i multă realitate decît alta : altfel spus, că rll l -pare să avem nevoie de o pu ter e m a i mare p e n t r u a af i r m a că es te adevărat ceea ce este adevărat, d ecît pen tr u a afirma c ă est e adevărat ceea· c e este f a l s . D i m pot ri vă , n o i percepem c ă o idee are mai multă real itate s a u per fec ţ ie decît a lt a ; căc i c u cît obiectele sînt superioare unele altora, c u .1tît ideile l o r sîn t mai per fec te unele decît altele. Din a ceste a încă pare că re­ zul�ă o deosebire între voi nţă şi intelect. In al patrulea rînd, se poate obiecta că, dacă omul nu lu­ -crează în libertatea voinţei atunci ce se întîmplă d ac ă el se f ă în cu m ănă, ca măgarul lui Buridan?2 Va p ier i el de foame şi de se e? aca spun a, atunci s-ar părea că concep un măgar sau o statuie de om, nu un om real; dacă neg însă , atunci aş recunoaşte că e l s e va det erm i n a p e sine, şi pri n ·

,

·

·

,

,

t A suspenda judecata, precept sceptic, înseamnă a nu afirma Şi a

nu

a nu fi, deocamda•tă, nici de o părere, n i ci de contrarul ei. 2 După o fabulă atribuită lui Jea n Buridan ( \ 300- 1 358) . profesor de filozoHe scolastkă la Paris) , un măgar care se afla la o egală distanţă î·ntre o găleată cu ovăz şi una cu apă, fiind.u -i şi f o am e şi sete, a pierit de foame şi de sete neputîndu-se hotărî întl'e ovăz şi apă . nega

-


Despre natura şi originea sufletului

! 39

urmare că el p o sed ă f a cult a te a d e a se pune în mişcare ş!_ge a face tot ce v re a . In afară de ac este a , p o a te că sînt posibile şi alte obiecţii. Insă, fi indcă eu n u sînt ob l i g a t să ţin seama de tot ce p oat e visa fiecare, voi avea gri j ă să r ă sp un d n umai l a a ce ste o b iecţ i i , şi a n u me cît voi p ut e a ma i sc u r t . l n ce priveşte obiecţia întîi, de c l a r că r ec u n o s c întindere a mai mare a vo inţ e i fa ţ ă de intelect, d acă prin intelect se î nţeleg numai ideile cl are şi d istincte; însă neg că vo i n ţ a se întinde . mai m u lt d ecît pe rcep ţ iil e sau facultatea de a concepe. tn ade- · văr, nu văd de ce facultatea de a voi trebuie să fie den u mit ă i n l inită, mai de g r a b ă decît f acultatea de a simţi. C ă ci , du p ă cum putem a f i rm a , p r i n aceeaşi facultate de a voi, infinite l u cr uri ( totuşi unul d u p ă altul, căci nu p u tem afirma in f i n ite lucruri deoda tă ) , tot aşa putem s i mţi s au percepe, prin aceeaşi f ac ultat e de a s i m ţ i , infinite corpuri ( anume, unul d u p ă a l t u l ) D acă mi se s pu n e că există ne numărate lucruri pe care n u l e p u t e m percepe, r i p o s t ez că pe ac e l e a n u le putem înţelege prin nici o c u g e t a re, şi prin urm are nici prin f acultate a de a voi. Dar se mai spune că dacă dumnezeu ar f i vrut să facă în aşa fel , încît să le pe rc e p e m şi pe acelea , atunci e l a r fi trebuit s ă ne dea o facultate ma i m are de a percepe, însă nu o f acu,ltate de a voi mai m are decît ne-a dat. Ac e a s ta este tot u n a cu a s p une că d acă dumnezeu ar fi vrut să ne f a c ă să cunoaştem infinite alte existente, ar fi fost necesar să ne dea un i n te l ec t m a i mare de c î t ne- � dat, dar nu ş i o i d ee m a i un iversală despre e x i stenţ ă , p e nt ru a îmbrăţişa ac es te infin ite e x i s te n ţ e . D ar a m ară t a t că voinţa este o entitate u n ive rs al ă , sau o i dee prin care expl i c ăm toate voin ţ ele singul are, adică cee a ce este c omun t u tu r o r . Cum în să se crede c ă această idee co mun ă sau univer­ sa lă a t u t u ro r voin ţelor este o f acultate, nu e nici o mirare d acă se de c l a r ă că acea stă facultate se întinde la i n fi n i t , dincolo de mar g i n ile intelectului. Căci un iversalul se a pl ică , în m o d egal , l a u nul s a u ma i m u l ţ i , ca şi la un număr n esfîr ş it de indivizi. Celei de a doua obiecţii, î i răs p u n d e m că n u d i s pu n e m de o putere l i beră de a s usp e n d a judecata . Cînd spunem că cineva su s pen d ă judecata, nu spunem decît că el vede că nu perce pe un l ucr u în mod a decvat. Aşadar, su s p e n d a r e a jud ec ă ţii este, în re al ita te , o pe rce pţi e şi nu o vo in ţ ă l iber ă . Pen tr u a în ţ e lege mai lămurit ace a s t a , să c onc epem , de e xe mp l u , un c o p il c a re

j

­


Etica. Partea II

140

J ŞI Imaginează un caJ I şi nu percepe n umc altceva. Fiindcă această i m a gi n e include existenţa cal u l u i (după cor. prop. XVli de aci), iar c o p i lul n u perce pe nimic care să înlăture exist-e nţ a acestuia, el va considera calul cu necesitate prezent şi n ici nu va putea să se în doi ască de existenţa lui, cu to a te că nu e s igur Noi ex perimentăm aceasta zilnic în visuri şi n u cred că e xi s tă cineva care s ă creadă că are în vis puterea liberă de a s uspen d a j u d ecata a supra a ceea ce visează şi de a f ace să n u viseze ceea ce visează că vede. Totuşi se întîmpl ă să sus­ pendăm judecata chiar în vise, anume cîn d v i s ăm că vi s ăm Recunosc apoi că n i n·.eni nu se înşală întrucît percepe, adică recunosc că i m agi n a ţiile sufletului, privite în s i ne, nu includ e r o a r e a ( vezi nota prop. XVII de aci); însă neg că omul nu afirmă nimic întrucît percepe. Căci c e a l tceva este a percepe un cal înaripat, decît a afirma că un c a l are aripi. Dar d acă sufletul n u percepe a l tceva î n afară de 1 1 1 1 cal în a ri p a t, el îl v a c o n s idera ca prezent şi n u va avea u ici un motiv să se îndo� i a scă de exi stenţa lui, nici putinţa d e a nu-şi da asentimentul , afară numai d acă imaginea calului înaripat nu este legată de o idee care înl ătură exi ste n ţ a acelu i cal, sau d a c ă percepe că ideea calului înaripat, p e c are o are, este inadecvată, şi a tunci sau va nega cu necesitate ex i s te n ţ a acelui cal, s au se va îndoi cu necesitate de ex istenţa lui Cu a ce a s ta cred că am ră s p u n s şi cel e i de a treia obiecţii . a num e , că voi nţ a este ceva un iversal care se a plică tuturor i deilor şi care arată numai ceea ce este com un tuturor ideilor, anume a firma ţ i a a cărei e s en ţ ă adecvată , întrucît o concepem abstract, trebuie să existe în o r i ce idee, şi numai astfel privită ea este una şi aceeaşi în toate ideile, nu însă d <!că o conside­ răm ca alcătuind esenţ a unei idei particulare, căci a tu nci afir­ m aţiile particul are se deosebesc între ele ca şi ideile însele. Spre exemplu, a fi rma ţ i a pe care o i nclude i deea cercului se deosebeşte tot atît de mult de aceea pe care o i nclude ideea triunghiului, ca şi ideea cercului de ideea t r iung h i ulu i Apoi, neg, î n mod abso lut, că a ve m nevoie de aceeaşi putere de cu­ getare pentru a afirma că ceea ce e adevărat este adevărat, c a şi p e ntr u a afirm a că e adevărat ceea ce e fals; căci ateste .

.

.

.

• Se obişnuieşte a se a d ăuga ,aici cuvîntul "în a r i p a t " , care >e înHi neşt�

mai jos.


141

Despre natura şi originea sufletului

două afirmaţii, da că considerăm sufletul , sînt u n a faţă d e alta ca şi fiinţa faţă de nefiinţă . Căci nu există nimic pozitiv idei care să constituie forma falsităţii ( vezi prop. XXXV de aci şi nota ei, precum şi nota prop. XLVII de aci). De aceea, tre-: buie notat, m a i ales aci, cît de uşor ne în şe l ă m cînd confun ­ d ă m ideile un iver s a l e cu lucrl.trile s i ng u l ar e şi e n t i tă ţ il e ra­ ţ i u n ii cu re ali tă ţile I n sfîrşit, ce pr ive şte a patra obiecţie, d ec l ar, recunos­ cînd întru totul că omul care s-ar afl a într-o astfel de cumpănă ( a d ică un om c a re nu ar percepe decît setea şi foamea, o mîn ­ c are şi o băutură care se află l a egală d e p ă rtar e de el ) a r pieri de foame şi de sete. L a întrebarea, d acă pe un astfel de om nu t rebu ie să-1 considerăm ma i de gra bă un măgar decît u om, ră s pu nd că nu ştiu, du p ă cum nu ştiu cu m trebuie s ă - i c o n s i d e r ă m pe cei care se s plnzur ă, p e copii, p e pr oşt i , pe ne­

în

în

.

n

buni etc. In sfîrşit, mai r ă mî n e să arătăm în ce mă sură cunoaşterea a ces te i doctrine este folositoare în practica v i eţi i ceea ce se v a ve de a usor din cele ce urmează . Anume: ne 1nvaţă să l ucrăm numai după vo i n ţa lui dumnezeu şi că sîntem p ă rt a şi a i n aturii d ivine, şi aceas t a cu atît m a i mult, cu c î t s ă v î rş i m fap te mai perfecte şi cu cît cu­ n oa ş tem tot mai mult pe du m ezeu Deci această doctrin ă , în a fa r ă de faptul c ă d ă o l i n i ş te sufletească în toate p r i v inţel e mai are şi avantajul că ne î nv a ţ ă în ce constă fericirea sau beatitudinea noastră cea mai m are, anume n u m a i în cunoaste­ ' rea l u i dumnezeu; ea ne t ace să l ucrăm după î n d e m nu r i l e iu­ birii ş i p i e t ăţ i i . D i n a ceas t a în ţel e ge m limpede cît de d e p a rte sînt de adevărata p re ţu i r e n v i r t u ţ i i acei care aşteaptă de l a du mnezeu r ă sp l a t a supremă pentru virtutea ş i faptele lor cele mai bune, ca pe n t ru cel mai m a re servic i u , c a ş i cum v i rt u t e a şi slujirea lui dumnezeu n - a r fi î n să ş i ferictrea ş 1 ltbertatea ,

@intrucît

n

����

.

,

-

2) I ntru;cît ne învaţ ă cum trebuie să ne purtă m faţă de lucrurile care atîrnă de soartă sau faţă de acele care nu sînt în pute re a noastră, adică faţă de lucrurile care nu de r i v ă di n n atura noa stră : anume, să a şteptăm şi să îndurăm cu suflet senin cele două feţe a le soa r te i , fiindcă toate u r m e az ă din ho­ tărîrea etern ă a lui dumnezeu cu a c ee a şi necesitate ctt c a r e d i n


1 42

Etica. Partea Il

esenţa triunghiului urmează că cele trei unghiuri ale sale sînt egale cu două unghiuri drepte. 3) I ntrucît această doctrină promovează viaţa soci ală. E a n e învaţă să n u urim, să n u dispreţuim, să nu batjocorim p� nimen i , să nu fim mîniuşi şi să nu invidiem pe nimeni. I n afară de aceasta, ea învaţă p e fiecare să fie m ulţumit c u c e are, să ajute pe aproapele său, nu din milă femeiască, din părtinire sau din superstitie, ci num ai hmdcă aşa Îl spune raţiunea , aupă timp şi împrejurări, aşa cum voi arăta în partea a treia. 4 ) I n sfîrşit, întrucît această doctrină promovează în mare mă sură viaţa socială, căci ea ne învaţă cum trebuie să f i e guvern aţi şi conduşi cetăţenii în aşa fel ca să nu fie scl avi, c i să săvîrşească în mod l iber ceea ce e mai bine. Cu aceasta am încheiat ceea ce mi-am propus să tratez în această notă şi astfel sfîrşesc această a doua parte, în care cred că am explicat lă murit şi destul de dezvoltat natura sune­ tului omenesc şi proprietăţile sale, atît cît îngăduie g�tate!J subiectului, şi că am expus lucruri din care putem Trage con ­ cluzii foarte importante, folositoare în cel mai înalt gr a d şi necesare cunoaşteri i , cum se v a constata, în parte, din cele ce urmează.


PARTEA A TREIA

DE SPRE OR IGI NEA Ş I NATURA AFE CTE LOB!-

PREFATA

Cei mai mulţi care au scris despre a fecte şi despre iet ur de viaţă al oamenilor p ar a trata, n u despre lucruri n aturale, care urmează legile comu ne ale naturi i, ci despre lucruri care se află în afară de natură2• B a chiar ei p ar că concep pe om_... în natură ca pe un stat în stat, pentru că ei cred că omul mai mult tulbură, decît urmează ord inea n aturii şi că el are asup!"a acţiunilor . sale o putere absolută , că n u e determinat decît de sine însuşi . Apoi , ei n u explică neputinj a ţi nestatornici a ome­ nească prin puterea obişnuită a naturii, ci prin nu � tiu ce vicill al n a tur i i omeneşti, pe care de aceea o deplîng, o i a u tn rîs, o dispreţuiesc sau, cum se întîmplă de cele mai multe ori, o blestemă; iar cine ştie să ocărască.JDai e l ocven t şi maf iscusit neputinţa sufletului omenesc trece drept inspirat de zei . N-au lipsit totuşi bărbaţi iluştri ( mărturisim că datorăm mult mun­ di şi iscusinţei lor ) care au scris numeroase lu c ruri de seamă despre felul just de viaţă şi care au dat oameni lor sfaturi pline de înţelepciune. In schimb, după cît ştim , ei n-au determin at natura şi puterile afectelor, şi nici ce poate sufletul, I a rîndul său, pentru a le stăpîni. Tn adevăr, ştim că renumitul Descar­ tes, deşi a crezut şi el că sufletul are o putere absolută asupra acţiunilor sale, a încercat să expl ice afectele omeneşti cu aju1

I n sensul general de sentimente, emoţii, pa siuni. Considerind fenomenele psihice ca fenomene natura le (nu Sll!Pranatu­ rale) , supuse unor legi ce se pot cunoaşte, Spinoz a este un precursor al 2

psihologiei

ştiinţifice.


Etica. Partea 1/I

1 44

'torul cauzelor lor prill!e şi toto d ată să arate· calea pe c are -S ufletul poate să a jung ă l a o putere ab so l ut ă asupra afectelor. D ar, după părerea mea, el n-a arătat decît ascuţimea marel ui său talent cum vo i dovedi l a locul p o trivi t Deocamdată , vreau să mă întorc l a a cei c a re p r ef eră E ă blesteme saU' să batjocorească a fec te le şi acţiunile1 oamenilor, în loc să l e în­ ţel e agă Acestora, desigur, l i se va -1Jărea uimitor că m - am a pucat să ;{ratez ,.după tprocedeul "ge o m etr ic /(}e spre viciile şi neghiobiile oamenilor, Şi tcă vr eau să demonstrez--eu .certitudine r aţio n a lă ceea ee ei pr ocl a m ă că este contrar ra ţ i un ii zadar-' n ic, absurd şi în gro z itor . Justificarea mea e aceasta: în n a t ur ă_ o_u se întîmplă ni­ mic care Să poată fi P.US pe seaffia ei ca Un v i ciu ; căci n atura �§ta totdeatll] a acee a ş i iar v i rt u t� a şi pţttere aei de a lucra este pretutindeni una şi a cee a şi ; adică l e gi le şi __r��We ţta­ _tyri L potrivit cărora se întîmplă toate ş i trec de l a o formă l a alta sînt pretutindeni şi to.tdeaun a acele51şi2; şi prin urmare calea pe care cunoaştem n atura l ucrurilor, o r i c are ar fi ele, treot.iie să fie una ş i aceeaşi , aţliirrie l eg i l e şi regulile urtiversale a l e naturii. Deci a �� tele de ură, mîni e invidie etc. , privite in ele înse l e decurg din aceeaşi necesitate şi virtute ,.a na tur ii ca şi celelalte lucruri s i n g ul a re ; in consecin ţ ă , el�<!,Lţ <J mtm i te cauze prin care sînt explicate şi _au anumite p r op ri etăţi d eo p otr i v ă de vred n i ce de cunoaşterea n o a stră ca şi pr o pri etă ţ i l e oricăru i a l t l ucr u a cărui simplă privire n e încîntă. Prin ur m a r e voi- trata despre natura şi puterile afedelor, ca şi despre puterea noastră asupra lor, după aceeaşi metodă pe c are am a p l i c a t o pînă aci , t ra tîn d despre d umnezeu şi despre suflet, şi voi p r iv i ac.] un ile si po fte l e omeneşti ca şi cum ar fi vorba de linii, supr� feţ e şi corpurP. -

.

.

,

_

,

,

__

,

,

-

1

Acţiunile i zvorîte din a foote .

z Deci

şi fenomenele p s i h i ce a p a r şi se d e zvol t ă d'lt pă legi care "sînt

pretu t i n d eni şi totdeauna acd ea_şi". '

3 Intrucit S p i n o z a consideră, ca şi Desca rtes, că pr oprietăţile geometrice sînt const itut ive materiei, i a r afedele simple modificări ma teriale, el se crede îndrept ă ţ i t să le cerceteze după meto d a geometrică, dupa care cerce­ tea z ă orice a l te m odifică r i materiale.


Despre originea şi natura afectelor

1 45

DEF INIŢII \..

I. f:-lumesc cauză adecvată pe aceea al cărei efect poate fi

perce put clar şi poate fi cunoscut

��L

distinct prin ea . I ar cauza al cărei efect n u numai prin ea o numesc neadecvată sau par. ..

S,P!!!1.�.Ş ŞÎ_f1tt::f!l activi, cînd se întîmplă ceva în noi sau

I I.

___

în afară de noi şi a căruC C"âiiză- --adecvată sintem noi, adică

( du,s1i def. prec. ) atunci cînd în noi sau In afară de noi ur­ mează din propria noastră natură ceva care poate fi cunoscut clar şi distinct numai prin aceasta. Dimpotrivă, spun că sîn­ tem � cînd Qoi sîgţem nu_ml!_i _în parte cauza a ceea ce se întîmplă în noi sau a (:eea c.e .�'!!l]..� a ză din natura noastră . ...

I I I . Prin afe�t înţeleg modificările corpului, prin care pute­ rea de a lucra a corpului însuşi este mărită sau micşorată, ajutată sau înfrînată ; l a fel şi ideile acestor afecţiuni. -_.rDacă, aşadar, A2J,liem...fi ,cauza Aidecvată / a v reu neia 4intre nc�.§!e . modificf!ri, _.atunci )nţelegem prin / qfe_ct.L!__�cJi�'!!!i ;att­ nunten, .o paswne' ..

.

POSTULATE

�.PI!!

1. qţneQ!lSC . poate fi afectat în multe feluri, pri n care puterea lui de a lucra este mărită sau micşorată, precum şi în · alte feluri care nici nu măresc, nici nu micşorează pute-

re.a.J.uLde. . a lucra. , •1 Acest pos tu l at sau axiomă s e sprijină p e ppstulatul l şi Lemele V şi \il/, pe care le găsim după prop. XIII, P. Il.

I I . Corpul omenesc poate suferi numeroase schimbări şi totuşi să păstreze impresiile sau urmele obiectelor (despre aces­ tea, vezi post. V . P. II) ; şj _ �eci siLpăstreze aceleaşi imagini ale lucrurilor (vezi, pen tru definiţia lor, nota la prop. XVIl, P. Il). . .

1

Tn sensul că suferim o

acţiune.


Etica.

l 46

Partea

III

PROPOZITII Propoziţia 1

Su[l!!.!.':!L./JQ§.lt!Jd este .activ in unele privinţe, iar în altele este pasiv; anume, întrucît. are idei adecvate, sufletul este cu necesîtâie activ în unele privinte, iar întrucît are idei neadec­ vate:- el este cu necesitate pasi � în alte privinţe.

DEMONSTRAT I E : I deile ·· - oricărui suflet omenesc sînt unele aqecvate, altele m � til ate şr c orifuze (după nota II a prOifJ. XL, P. 11 ). I Q.eile adecvate din sufletul cuiva sînt adecvate în dum­ nezeu, întrucît el constituie esenţa acelui suflet (după cor. prop. Xl; P; Il), i ar ce t e neadecvate în sullet sînt tot adecvate în dumnezeu (iiupă acelasi cor. ), nu întrulcît el con stituie numa i esenţa acestui suflet, ci î n trucît el conţine în sine totodată ş i sufletele a ltgr J ucruri 1 • 7V1."ăi departe, dintr� idee qati}_ trebuie sa·u rrii .. eze.. cu necesitate un efect (după !·il-op. ·xxxv !, P. 1 ) , i a r eauzâ a decvată a acestui efect este . d.umnezeu (vezi def . 1 de aci} tiu întri.Icît el este infin it, ci _întrucît se consideră c ă esttY afectat âe acea idee dată (vezi prop. IX, P . II) . Acum, acel · suflet e ste cauza a d ec vată a unui efect, care are drept c a u z ă pe dumnezeu, întrucît acesta este afectat de o idee care este adecvată în suiietul c u iva (după cor. prop. XI, P. II). Deci su­ fletul nostru (după def. li de aci), intrucit are idei adecvate, esfe cu necesitate activ în unele privi nţe. Ceea ce era primu l ptinct de dovedit. Mai departe, pentru tot ce urmează cu nece­ sitate din ideea care este adecvată în dumnezeu, nu întrucît du mnezeu are în sine sufletul n u m ai al unui singur om, ci întru ' c î t are în sine totodată şi sufletele altor corpuri, su fletul acelui om (după acelaşi cor. al prop. XI, P. II) nu este cauză adecvată, c i parţială; şi prin urmare (după def. II de aci) s u 1 Ca să putem înţele ge sen�ul just a l acestei fraze, trebuie s ă n e amin­ tim că cugetare a atribut .aJ substanţe i - conţine toate ideile adecvate. l d'eile omu lui fac part e din i deile cupr·inse în cugetarea infinită a substanţe i . d'eci vor fi şi e l e a det:vate ca amare, însă d a c ă le priv.im ca i dei finite, c a aparţinînd cutărui mod a l cugetării infinite, e l e pot fi conf,uze. In "dumnezeu'" adică în subst a n ţ ă , ele nu sînt iiola,te, ca în minte a omul u i , ci în legătură cu toate cele!.a lte idei, deci acolo şi ideile neadecvate din m i nt e a omulm sîn t a decvate.

-


1 47

Despre originea şi natura afectelor

fletul întrucît are idei neadecvate, este cu necesitate pasiv în unele privinţe. Ceea ce era al doilea punct de dovedit. Deci sufletul nostru etc. C.e.d.d. COROLAR : De aci urmează că sufletul_ - �ste supus cu atît mai nmltor pasiuni1 , cu cît are mai multe idei neădecvate ş1� dimpotrivă, el este cu atît mai activ, cu cît are mai multe idei adecvate. -

-

·

Propoziţia II

Nici corpul nu poate _q_etermina sufle_tyl să gîndeasci:i, sufletul nu poate determina corpul la m i şc are sau repaus, ld- altceva (dacă mai este ceva).

ma nici

DEMON STRAŢ I E : Toate modurile gîndirii îl au drept cauză pe dumnezeu întrucît este lucru cugetător nu întrucît el este expri mat prin alt atribut ( dupi:i prop. V/, P. II) . D ec i ceea �e <_l�teqnină sufletul _să gîndească este un mod al gînd iri (nii" allnti_pd�rii; adică (după def. /, P. II ) nu . este corpul . Ceea ce eraprimul pund de dovedit. Apoi , mişcarea şi repausul corpu­ lui trebuie să f i e produse qe un alt corp, care de a semenea a fost"" aeterminat de către al tul l a mişcare sau l a repaus; şi vorbind absolut, tot ce se produce într-un corp a trebuit să provină de la dumnezeu întrucît este considerat ca afec.tat de tin mod al întinderii, nu de unul al gîndirii (după aceeaşi prop. V!, P. II) ; adică nu poate proven i de Ia .su:fle.t.._ carle (după prop. XI, P. !1) este un mod al ·gîndirii. Ceea ce este cel de.- al doi lea pu n ct de dovedit. Deci n ici corpul etc. C . e .d.d. __

NOTIĂ: Cele de m a i sus se înţeleg mai clar prin ceea ce s-a spus în nota prop. V I I , P. I I , anume, că s.ufleiul şi corpul sînLunul şi acel aşi lucru, conceput cînd sub atributul cugetăr ii, cînd sub cel al întinderii2• Aşa se explică Japt.uLcă ordinea s a u . îrQai:Jţuirea l ucrurilor este aceeaşi, fie că natura este concepută sub un �tribut, fie sub altul; prin urm are, ordinea acţiunilor şi pasiun ilor corpului nostru este, de Ia natură, simultană c!t ..

1

a trei a .

Vezi , m a i depart(>, definiţi a generală a p a siunilor, l a sfîrşitul părţi i

2 Jn acea st ă notă, se comb-ate dualismul ca rtezian.


1 48

Etica. Partea III

ordinea acţiunilor şi pasiunilor sufletului. Aceasta reiese cu Claritate şi din fe l ul în care am demonstrat prop. XI I, P. I I . Deşi n u încape vreun motiv d e îndoi ală c ă a ş a stau lucru­ ri l e, totuşi de ab i a îmi vine să c red că oamenii pot fi făcuţi să accepte toate acestea cu sufletul senin, dacă n u le voi confirma şi prin experienţă; atît sînt ei de convinşi că corpul aci se mişcă, aci stă în repaus, num ai la un semn al sufletului, şV că el săvîrşeşte lucruri care depind numai de voinţa sufletului şi de iscusinţa lui de a combina gîndurile. tn adevăr, nimeni n-a arătat l impede pînă acum ceea ce poate corpul, adică pe nimeni nu 1-a învăţat experienţa pînă în prezent ce poate săvîrşi un corp numai după legile naturii întrucît natura este co n sid e rată num ai sub raport corporal - şi ce nu poate săvîrşi, cînd corpul nu este determinat de suflet. Căci nimeni n-a cu noscut pînă acum structura corpului atît de precis, încît să-i poată explica toate funcţiile, ca să nu mai vorbesc de faptul că la anim ale1 se ob s ervă m ulte lucruri care întrec cu mult pătrun­ derea omenească şi c ă somn ambulii fac în somn fo a r t e multe lucruri pe care ei n-ar îndrăzni să le facă în stare de veghe. Aceasta arată îndeajuns că însuşi corpul poate săvîrşi, numai prţn lE;lgile n aturi i s ale, multe lucruri care u mplu de admiraţie sufletul însuşi. Mai departe, nimeni nu ştie în ce condiţii şi prin ce mijloace sufletul m i şcă corpul , nici cîte grade de miş­ care îi poate comunica şi cu ce repeziciune îl poate pune în mişcare. De aci urmează că, dacă oamenii spun că cutare sau cutare acţiune a corpului i a naştere din suflet, care domin,ă corpul, nu ştiu ce spun şi nu fac decît să m ă r turisească în c uvinte răsunătoare că nu cunosc adevărata cauză a unei ac­ ţiuni, fără ca aceasta să le trezească mirare. Dar, ripostează ei, fie că ştim, fie că nu ştim prin ce mijloace sufletul mişcă corpul, este totuşi fapt constatat că c orpul ar fi inert, dacă sufletul omenesc n-ar fi capabil să gîndească2• Ştim apoi, din experienţă, că numai sufletul poate să vorbească, să tacă şi să facă multe altele, care ei cred că de acee a ele atîrnă d e hotărîrea sufletului. -

-

1 2

­

Descartes susţinea că animalele nu au suflet, c ă sînt simple ,.maşini". Cartezienii susţineau că sufletul gîndeşte tcotodeauna - gîndirea fiind

esenţa lui .


Despre originea şi natura afectelor

1 49

I n ce priveşte primul punct, îi întreb dacă e x perienţa nu ne învaţă că, şi invers, dacă corpul este inert, nici sufletul nu p o ate gîndi? Căci atunci cînd corpul se odihneşte în somn, sufletul stă aţipit împreună cu el şi nu are putere de gind i ca în stare de veghe. Apoi, cred c ă toţi ştim d i n experienţă că sufletul nu este totdeauna la fel de capabil să cugete asupra aceluiaşi subiect, ci, cu cît corpul este mai capabil să trezească in el i m aginea unui obiect sau a altuia, cu atît sufletul est'e mai capabil să considere un obiect sau altul. Dar, riposteaz;ă ei, este peste putinţă să derivăm numai din legile n aturii - întrucît o considerăm sub raport corporal - cauzele clădi­ rilor, picturilor şi ale lucrurilor de acelaşi fel , care există numai datorită artei o m en e şt i, iar corpul omenesc nu es1ie în stare să cl ădească, de e xe m plu un templu , dacă nu e deter­ minat şi condus de suflet. Dar am arătat m a i înainte că ei nu şt i u ce poate corpul s au ce poate fi dedus numai din conside­ rarea lui. Ei înşişi ştiu, din experienţă , că numai prin le g ile naturii se înfăptuiesc multe lucruri care n-ar fi crezut niciodată c ă se pot înfă ptu i fără conducerea sufletului. Astfel, somnam­ bulii săvîrşesc 'in som n lucruri de care se m ir ă ei înşişi; cînd se trezesc. Mai amintesc a ici însăşi structura corpului, care în­ trece prin meşteşug ul ei cu foarte mult tot ce p o ate con's trui meşteşugul omul u i , ca să nu mai repet ceea ce am arătat mai sus, anume că din n atură, considerată sub orice atribut, decurg infinite lucruri. In ce priveşte al doilea punct, desigur că lucrurile ome­ neşti ar fi mult mai fericite, dacă ar depinde de puterea omului , atdt de a tăcea, cît şi de a vor bi. Dar experienţa ne învaţă de aj u n s şi prea de ajuns că oamenii sînt stăpîni pe l imba şi pe poftele lor mai puţin decît pe orice. De aci rezultă credinţa multora că noi săvîrşim liber n u m a i lucrurile pe care le dorim m ode r at, fiindcă pofta după acele lucruri poate fi stăpînită uşor prin i m a gi n e a unui alt lucru de care ne aducem aminte adeseori ; dimpotrivă , că nu săvîrşim liber l ucrurile pe care le dorim cu u n afect puternic, ca re nu poate fi potolit prin amin­ tirea altu i lucru . Dacă ei n-ar şti din experienţă că noi săvîr­ şim multe lucruri de care mai apoi ne căim şi că a desea, înt caz de conflict între a fecte contrare, le vedem pe cel e mai bune, dar le urmăm pe cele mai rele, nimic nu i-ar împiedica să creadă că noi săvîrşim totul în mod l iber . Astfel , copilul ,


1 50

Etica. Partea III

crede că pofteşte l a ptele în mod liber, tînărul mmtos că vre a să se răzbune, iar fricosul să fugă. Mai departe, un om beat crede că vorbeste din l i bera hotărîre a sufletului ceea ce, m a i " tîrziu, d u p ă ce s-a tre z i t , ar v re a să nu f i vorbit; tot a ş a un nebun, o f l ec a r ă , u n copil şi mu l ţ i alţi i de aceeaşi tea p ă cred că vorbesc din libera hotărîre a sufletului lor atunci cînd nu - s' i pot stăpîni pornirea de a vorbi. A stfel, experienţa însăşi ne învaţă, tot atît de clar ca şi raţiunea, că oa meni i se. qecLJjber i fiindcă ei cunosc numai actiqn.ile.Jor, da r-- iiit cunosc cauzele de c are sînt determin aţi şi nu ştiu că hotărîrile sufletului nu sî n t decît poftele tor care, de aceea, variază d upă dispoziţia variabilă a corpului. I n ade­ văr, fiecare se conduce în toate după p r o pr i u l său afect; de aceea, ace i care sînt copleşiţi de afecte opuse nu ştiiu ce vor: i ar acei fără nici un afect sînt împinşi încoace şi încolo de cel mai uşor motiv. Toate acestea arată cît se poate de clar că atit hotărîrea şi pofta s u fle tu l u i cît şi de.ţ�rmin area corpului sînt d ate de la natură în acel aşi ti mp sau, mai de grabă , sînt unul ş i a celaşi lucru, pe c are îl nu �nim.� h2!�.r� atunc i cîn d este ceiffsi derat ca atribut al cugetărirşr·expl ic at pri n acesta , sau îl numim de ter m i n at i e cînd este consi derat c a u n atribut al în­ " tinderii şi es te '",1eefu� din legile m i şcăr i i şi repausului. Aceasta se va vedea mai clar d i n cele ce mai avem de spus. Ceea ce aş dori să se ia în seamă este m a i ales că noi n u p�_tem înfăptui prin hotărîrea s u fletul u i ni m ic , decît cu a j utorul m�.ITIQriei. De exemplu, nu pute m expri m a un c u vî n t de care nu ne aducem aminte. Dar sutletul nu este liber să-şi poată aminti sau să u ite un l uc r u . Se crede că n u m a i de puterea sufletului depinde ca n o i , prin si mpl a l ui hotărîre, să vorbim sau nu despre lucruri de care ne amintim. Cînd visăm că vorbim, credem că vorbim p r i n liberă hotărîre a sufletului, şi totu ş i noi nu vorbim, i ar dacă cumva vorbim, aceasta se în­ tîmplă prin mişcarea spontană a co rpul u i . Tot aşa noi visă m că a scundem ceva oamen i lor, p r i n aceeaşi hotărîre a sufletului prin care, î n stare de veghe, trecem sub tăcere ceea ce ştim. I n sfîrşit, v i s ă m că prin hotărîrea sufletului înfăptuim ceea ce în stare de veghe nu îndrăznim. Aş dori de aceea să ş t i u dacă în suflet există două feluri de hotărîri, u nele fantastice, altele l ibere. D acă nu ne este îngăduit să ajungem la această absur­ ditate , atunci trebuie să se recunoască ne apărat că hotărîrea ,


Despre originea şi natura afectelor

151

sufletului, p e care o credem l iberă , nu s e deosebeşte d e imagi­ naţie sa\1 de memorie şi nu este decît afirmaţia pe care o in­ clude cu necesitate ideea ca idee ( vezi prop. X LVIl, P. Il) . Aşadar, aceste hotărîri a l e sufletului s e nasc în el cu aceeaşi necesitate ca şi ideile lucrurilor care există actual. Prin urmare, acei care cred că vorbesc, sau tac, sau fac altceva prin hotă­ rîrea liberă a sufletul ui, visează cu och i i deschişi . Propoziţia III

iar

Acţiunile sufletului sînt produse numai de . ideile adecvate, pasiunile depind numai de cele neadecvate l .

DEMONSTRA Ţ I E : Ceea c e constitu ie, m a i întîi, esenţa sufletului nu este decît ideea corpului care există actu al (după prop. VI {>i XIII, P. II), idee care (după prop. XV, P. Il) este alcătuită din multe altele, din care unele (după cor. prop. XXXV II/, P. Il) sînt adecvate, i ar altele neadecvate (după cor. prop. XXIX, P. Il). Deci tot ce rezultă d in natura sufletului şi a cărui cauză cea m a i apropiată este sufletul, prin c ar2 acest l�cru trebuie să fie inteles, trebu ie în mod necesar să rezu l te dintr-o i dee adecvată �au d i n un a ne adecvată. D ar în m ăsura în c a re sufletu l (după prop. I de aci ) are idei neadecvate, în aceea şi măsură el este în mod necesar pasiv. Deci acţiU:nile sufletului rezul tă numai din i deile adecvate, şi de aceea sufle­ tul n u suferă decît pentru că are idei neadecvate. C.e.d.d. ·

NOTA : Vedem deci că pasiun ile nu s e raportează la suflet decît întrucît el are ceva c are include o negaţie, sau întru.cît este considerat ca o parte a naturi i , care nu poate fi percepută clar şi d istinct prin ea însăşi fără de celelalte părţ i . Aş putea să arăt că pasiunile se t:aportează la lucrurile singul are la fel ca la suflet şi că nu pot fi percepute în alt fel . lnsă scopul meu este să · nu m ă ocup decît de sufletul omenesc. 1 R eam i n t im că, pentru Spinoza, intel·ectul ( i de i l e ) , s e nt i ment el e şi voinţa sînt unnl şi· acelaşi lucru, adică manifestăr i ale substanţei, considerati

sub

a tri butul cugetări i .


Elica. Partea Il 1

1 52

Propoziţia IV Nici

un tucru nu poate fi distrus decît

de o

c a u ză externă.

DEMONSTRAŢI E : Această propoziţie este evidentă prin sine însăşi. Căci definiţi a fiecărui lucru afirmă esenţa lucrului însuşi, nu o neagă; altfel spus, o impune, nu o suprimă. Aşa­ dar, dacă luăm în considerare numai lucrul însuşi, nu cauzele externe, nu vom putea găsi în el n imic care ar putea să-I dis­ trugă. C.e.d.d. Propoziţia V

Lucrurile s î n t de o na t u ră cu atît mai contrară, adică cu mai mult nu pot exista în acelaşi subiect, cu cît mai mult se pot distruge unul pe altul.

atit

DEMON STRAŢIE: Intr-adev ă r, dacă s-ar putea acorda intre ele sau să fie în acel aşi timp în acelaşi subiect, atunci ar putea să existe ceva în acel subiect care ar putea să-I distrugă - ceea ce ( după prop. prec.), este absurd. Deci lucrurile etc. C.e.d.d. Propoziţia VI

Orice lucru năzuieşte, atît existenţa.

cît

depinde de el,

să-şi

menfind

DEMONSTRAŢIE: Lucrurile singulare sînt moduri prin care atributele lui dumnezeu sînt exprimate într-1m fel cert şi determ inat (dupd cor. prop. XXV, P. !); adică (după prop. XXXTV , P. l) sînt lucruri care exprimă într-un fel cert şi de· terminat puterea lui dumnezeu, prin care acesta există şi lu­ crează. Nici un lucru nu are în sine ceva prin care să poată fi distrus sau care să-i suprime existenţa (după prop. IV de aci J c i , dimpotrivă , se opune l a tot ce ar putea să-i suprime exis­ tenţa ( după prop. prec ) ; şi, de aceea, cît poate şi depinde de el , năzu ieşte să -şi menţină exi stenţa. C.e.d.d.


Despre originea şi natura afectelor

153

Propozitia VII

Năzu inţa prin care orice lucru tinde să-şi menţină existenţa nu e · nimic în afară de esenţa actuală a lucrului î nsuşi .

DEMONSTRAŢI E : Din esenţa dată a orică rui lucru, ur­ mează (după prop. XXXVI, P. I) cu necesitate ceva, iar lucru­ rile nu pot avea decît ce urmează cu necesitate din natura lor determinată (după prop. XXIX, P. I ) . De aceea, puterea sau năzuinţa oricărui lucru prin care el, singur sau împreună cu alţii, lucrează sau tinde să lucreze, adică (după prop . VI de aci) puterea sau năzuinţa prin care el tinde să-şi menţină exis­ tenta nu e nimic în afară de esenta dată sau actuală a lucrului îns {tşi. C.e.d.d ·

Propoziţia VIII

Năzuinţa prin care fiecare lucru tinde să-şi ment ină exis­ tenţa nu include u n t imp finit , ci unul nedefinit. DEMONSTRAŢ I E : In adevăr, d acă ar include un timp ftnit care ar determina durata lucrului, atunci ar rezulta, din însăşi unica putere prin care lucrul există, că lucrul nu poate să existe după acest timp finit, ci ar trebui să fie distrus. Jnsă aceasta (după prop. IV de aci) este absurd . Deci năzuinţa prin care lucrul există nu include nici un timp definit ci, dimpotrivă, deoarece (după aceeaşi prop. IV de aci), dacă nu este distms de nici o cauză externă, el va continua să existe prin aceeaşi putere prin care există dej a . Deci această năzuinţă include un timp nedefinit. C.e.d.d. Propoziţia IX

Sufletul, şi întrucît are idei clare şi distincte, cît şi întru­ cît are idei confuze năzuieşte să-şi menţină existenţa pe o du­ rată nedeterminată şi este conştient de năzuinţa sa. ,

D EMONSTRAŢ I E : Esenţa sufletului este alcătuită din idei adecvate şi neadecvate (cum am arătat în prop. III de aci); in consecinţă (după prop. V II de aci), el năzuieşte să persevereze


Etica. Partea Il/

154

în fiinţa sa, întrucît are ambele feluri de idei şi năzu ieşte l a aceasta (după prop. VIII de aci) pe o durată nedeterminantă .; Deoarece însă (după prop. XXIII, P. II) sufletul este cu nece­ sitate conştient de sine însuşi prin ideile afecţiunilor corpului, urmează (după pr op. V II de aci) că el este conştient de nă -1 zuinţa sa. C.e.d.d. NOTA: Această năzuinţă, cînd e raportată numai la suflet, se cheamă voinţă1 , iar cînd e raportată, în acelaşi timp, şi la suflet şi l a corp, se che amă poftă. Prin ur mare, pofta nu e decît însăşi esenţa omulu i , din n atura căreia urmează cu necesitate cele ce îi servesc conservări i sale; şi astfel omul este determi n at să le înfăptu iască . Apoi , între poftă şi dorinţă nu e nici o deosebire, afară de aceea că dorinta se referă l a oameni maii ales întrucît sînt conştienţ i de poft � lor şi, prin urmare, poa:t� fi determinată astfel: dorinţa este pofta însoţită de con�tiinţd de sine. Deci din toate acestea se constată că noi nu n ăzui m , nu voim, nu poftim, n ici nu rîvn im un lucru fiindcă îl socotim bun, ci, dimpotrivă , noi socotim că u n lucru este bun fiindcă năzuim, voim, poftim şi rivnim acel lucru. ·,

Propozitia X

O idee care exclude existenţa corpului nostru nu poate; exista în sufletul nostru, ci îi este contrară. DEMONSTRAŢ lE : Ceea ce poate să distrugă co:-pul nostru nu poate exista într-însu! (după prop. V de aci). De aceea , n ici ideea acel ui l ucru nu poate exista în dumnezeu, în­ trucît el are ideea corpu lu i nostru ( după cor. prop. I X, P. 1 ) ; adică (după prop. XI �i XIII, P. II) ideea acelui lucru nu poate exista î n sufletul nostru. Dim potrivă , f i indcă (după prop. XI �i XIII, P. li) primul factor care constituie esenţa sufletulu i e:ste ideea corpului care există actual, prima şi principala n ăzuinţă a sufletului nostru este (după prop. VIl de aci) să afirme exis tenţ a corpului nostru . Deci o idee care neagă existenţa corpu­ lui nostru este contrară sufletu l u i nostru. C.e.d.d. ·

1

Vezi , mai departe, la etc .

poftei, voinţei

sfîrşitul păr\ii a trei a , de f i n i ţ i a l, a

dorinţei,


Despre originea şi natura afectelor

1 55

Propoziţia XI

Dacă un lucru frînează puterea de acelui lucru măreşte terea de a cugeta a

măreşte sau micşorează, sprijină sau1 în ­ a lucra a corpului nostru, atunci şi ideea sau micşorează, sprijină sau înfrînează pu ­ sufletului nostru .

DEMONSTRAŢ I E : Această propoziţie este evidentă prin prop. VII şi XIV, P. li . NOTĂ: Am văzut că sufletul nostru poate suferi mari schim­ bări, ş i că poate trece, cînd la o perfec ţie mai m are, cind l a una mai mică . Aceasta n e explică afectel e de bucurie ş i tristeţe� . Prin bucurie2 înţeleg, în cele ce urmează, •J pashne prin cari... su(i eful trece la o perfecţie mai mare. I a r prin tristeţe3 înţeleg_ o pasiune prin care sufletul trece la o perfec(ie mai mică. 1\'i.a i dep&rte, dacă raportăm afecful de bucurie, îrt aceia;;i ftmp, :;,.i la suflet şi la corp, atunci îl numesc voluptate sau veselie; p·e cel de tristeţe îl numesc durere sau melancolie. Trebuie să ţi­ nem seama însă că voluptatea şi durerea sînt r a portate l a om atunci cînd una d in părţile sale este a Eectată m a i mul t deeît celelalte. iar veselia şi mel ancol i a , cînd sînt a fec tate deopo­ trivă toate părţile. Am explicat în nota prop. IX de aci ce est� dorinţa4; iar în afară de aceste trei nu cunosc nici un alt afect primar. In cele ce urmează, vo i arăta că celel alte afecte iau, n aştere din aceste trei. Dar, îna inte de a păşi mai departe, so­ cotesc că e bine să explicăm aci, mai pe l arg, propoziţia X ele aici , ca să se cunoască m a i clar în ce cond iţie o idee este con­ trară alteia. I n nota prop. XVI I , P . I I , am arătat că ideea care consti­ tuie esenţa sufletului include existenţa corpului atîta timp cît corpul însuşi exist ă. Din cele arătate în cor. şi în nota prop. V III, P. I I , urmează că exi stenţa prezentă a sufletului nostm depinde numai de faptul că sufletul i nclude existenţa actu ală 1 2 3 •

Termenii a u înţeles dle plăcere şi durere, ca sentimente fund amentale. Vez i def. II a a·fectelor, P. I I I . Vezi def. 1 I I a afectelor, P . I I I . Vezi def. 1 a afectelor, P . I I I .


1 56

Etica. Partea 1 li

a corpului. Tn sfîrşit, am arătat ( vezi prop. 1 şi XVIII, P. II cu nota ei) că puterea suiletului de a-şi i m agina lucrurile şi de a le memora rezultă tot din faptu l · că el include existenţa actuală a corpulu i . Urmează de aci că existenţa prezentă a sufletului şi puterea lui de a imagina sînt suprim ate, de îndată ce sufletul încetează de a afirma existenţa prezentă a corpului. Dar cauza pentru care sufletul încetează de a afirma această existenţă a corpului nu poate fi sufletul însuşi ( dupti prop. IV de aci) , nici faptul că corpul încetează de a fi. Căci (după prop. V/, P. II) cauza pentru care sufletul afirmă existenţa corpului nu este fi indcă corpul începe să existe; şi , din acelaşi motiv, el nu încete ază să afirme e::dstenţa corpului fiindcă acesta încetează de a fi ; ci ( după prop. XV Il, P. II) dacă sufle · tul încetează să afirme existenţa corpului, aceasta provine de la o altă idee, care exclude existenţa prezentă a · corpului nostru, prin urmare şi existenţa prezentă a sufletu lui nostru , şi în con ­ secinţă această idee este contrară idei i care constituie esenţ a <>ufletului nostru.

Propozitia XII

Sufletul ntizuieşte, cît poate , sti-şi imagineze ceea ce mă­ reşte sau ajută puterea de a lucra a corpului.

DEMONSTRAŢIE : Cît timp corpul omenesc este afectat într-un fel care include n atura unui corp extern, suiletul ome­ nesc consideră acest corp ca prezent (dupti prop. XV Il, P. II) . Prin urmare, cît timp (dupti prop. VI/, P. II) sufletul omenesc consideră ca prezent un corp extern, adică ( dupti nota la ace­ eaşi prop. XV II, P. II) şi-1 imaginează, atît timp corpul ome­ nesc este afectat într-un fel care include natura acelui corp extern. Astfel, cît timp sufletul îşi imaginează ceea ce măreşte sau sprijină puterea de a lucra a corpului nostru, atîta timp corpul este afectat în feluri care măresc s au sprijină puterea lui de a lucra ( vezi post. I de aci); şi prin urmare (dupti prop. XI de aci), atîta timp puterea de a gîndi a sufletului este mă­ rită sau sprijinită. Deci (dupti prop. V 1 sau IX de aci), sufletul năzuieşte, cît poate, să-şi imagineze un astfel de lucru . C.e.d.d.


Despre originea şi natura afectelor

157

Propoziţia XIII

Dacii sufletul îşi imaginează Lucruri care micşoreazit sa.u. înfrînează puterea de a Lucra a corpulu i el năzuieşte , cît poate, să-şi amintească Lucrurile care exclud existenţa celor imaginat e ,

.

DEMONSTRAŢIE : Atît timp cît sufletul îşi imagineazii astfel de lucruri, puterea sufletului şi a corpului este micşo­ rată sau înfrînată (cum am demonstrat în propoziţia prece­ dentă); şi totuşi el va continua să ş.i' le imagineze, pînă cînd sufletul îşi imaginează altceva, care exclude existenţa prezentă a celor dintîi (după prop. XVII, P. Il); adică (tocmai cum am arătat) puterea sufletului şi a corpului e micşorată sau înfrî­ n ată, pînă cînd sufletul îşi imaginează alte lucruri, care exclud existenţa celor dintîi, şi de aceea sufletul (după prop. IX de aci) va năzui, cît poate, să-şi imagineze sau să-şi amintească aceste lucruri. C.e.d.d. COROLAR : De aci urmează că sufletul simte o repulsie cînd îşi imaginează ceea ce micşorează sau înfrînează puterea sa şi a corpului său. NOTĂ: Din acestea cunoaştem lămurit ce este iubirea şi ce este ura. Anume, iubirea1 nu este decîit bucuria însoţită de i deea cauzei externe, iar ura nu e decît tristetea în sofi tă de ideea cauzei externe. Vedem de asemenea că c ine iube ste năzuiesfe · cu necesitate să aibă prezent şi să păstreze lucrul pe care îl iubeşte; şi, di mpotrivă , cine urăşte2 năzu ieşte să înlăture şi să distrugă lucrul pe care-1 urăşte. Dar despre toate acestea vor trata mai pe l arg în cele ce urmează. Propoziţia XIV

Dacă suflet u l a fost afectat o dată în acelaşi timp de do uă. afecte, de îndată. ce, după aceea, el va fi afeC'tat de unul din­ tr-insele, va fi afedtat şi de celă.lalt3• 1 Vezi def. VI a afectelor, P. III. Vez i de<f. V I I a a fectelor, P. I I I .

2

3

Asociaţia

de i dei.

sentimentelor

este explicată de Spinoza pri.n lege a asociaţiei


1 58

Etica. Partea

III

D EMONSTRAŢIE : Dacă c or pu l omenesc a fost a fect at o d at ă în acel aşi timp de două corpuri, de îndată ce, după aceea , sufletul îşi va i m a gi n a p e unul d in tr -în se l e, numaidecît îşi va re am in t i şi d e celălalt (după prop. XVIII, P. II) . D a r imagina­ ţ iile sufletului arată mai mult afectele c o rpu l u i nostru decît n a tur a corpurilor externe (după cor. II al prop. XVI, P. II) . Deci d acă c or p u l , şi pri n urmare sufletu l ( v ezi def. III d e aci ) a fost a fect a t de două afecte deodată, de îndată ce, du p ă aceea, va fi afectat de unul dintr-însele. va fi a fec ta t si de celălalt. ·

C.e.d.d

Propoziţia ·xv

Un

tristeţei3

lucru oarecare poate

sau a dorinţei.

fi întîmplător1 cauza bucuriei2,

a

DEMON STRAŢ I E : Să persupunem că sufletul este afect a t deodată de două afecte, d i n care u n u l n ici n u - i măreşte, nici nu-i micşorează puterea de a l u c r a , iar cel ă l alt i-o măreşte sau i-o m i c ş ore a z ă ( vezi post. I d e aci ) . Din p r o p . prec. rezultă cu ev i d e n ţă că dacă, după aceea, sufletul este afectat de primul prin acţiunea uneia d in ca uze l e lui a dev ă r a te , care (prin ipo­ teză) n u - i creşte nici nu-i scade prin el însuşi puterea de a• gî n d i , el va fi a fectat numaiDecît şi de către celălalt a fect, care îi măreşte sau îi m i c ş or e az ă p u te re a de a gîn d i , adică (dup'tl nota prop. XI de ac i ) ei va fi afectat de bucurie sau de tr i ste ţe: şi de acee a acel lucru ( care pr ic i n u i e şt e pr i m ul afect ) va fi c a u za bucuriei sau t r is te ţi i , n u prin s i n e , ci în tî m p l ă to r . Pe aceea ş i cale se poate arăta cu u ş u r i nţ ă că ace st l u c ru p oa te să fie în t îm p l ă tor cauza dor i n ţe i . C.e.d.d. COROLAR: N u m a i prin faptul că am considerat un l ucru în lumina unui afect de bucurie sau de tristeţe, a cărui

o ar ec a re

' Darl:ori tă l e gi i asodaţiei de i d ei , un lucru n e poa te pr od u�e bucurie s a u tri steţe, ne poate face s ă - I dorim şi să-I iubim, nu pentru că e l î n s u ş i este ceva de d ori t etc . , ci fiindcă l-am peoceput şi ni - l imaginăm deod'ată cu a ltele care ne produc acest-e afecte sa u seamănă cu ele. 2 V ez i de.f. VIII a afectelor, P. I I I . 3 Vezi def . IX a afectelor, P. I I I .


Despre originea şi natura afectelor

) 5')

cauză eficientă nu era acest lucru, noi p u te m să-I iubim sau să-I urîm. DEMONSTRAŢI E : In a d ev ăr , numai p r in aceasta se în­ t î mplă (după prop. XIV de aci) că sufletul i ma gi nînd, mai t î rz i u , acest lucru, simte u n afect de bucurie sau de t r i st eţ e , adică (după nota prop. XI de aci) puterea sufletului şi a c or p u ­ lui s-a mărit sau s-a m i c ş ora t etc. Şi deci (după prop. Xll de aci ) că s u fl et u l doreşte să-1 i m a g in e ze sau (după cor. prop. Xll1 de aci) îi re p u g nă ; adică · (după nota prop. Xlll de aci) îl iubeşte sau îl ură şte. NOTA: Ştim de aci cum este po s i b i l să iubim sau să urim unele lucruri fără nici o cau z ă care să ne fie cu noscută ; ci num ai ( c um se spune ) din simp a t i e ş i d i n an ti pat i e . Iar ac i trebuie să cităm si ' obiectele care ne afectează cu b uc ur ie �au cu t r i ste ţ e numai prin: a ceea că au vreo as e m ă n a r e c u o b i ec te l e c a r e ob i ş n u ie sc s ă ne impresioneze c u aceleaşi afecte, c u m voi arăta în prop. următoare. Ştiu b i n e că au tor i i care au introdus cei d intîi den um irile de s i m pa tie şi de an t i p a t i e au voit să înţeleagă printr-însele unele calităţi ascu ns e ale lucrurilor; d ar cred că ne este îngăduit să înţelegem p r i nt r - în se l e şi cali ­ t ăţ i cunoscute sau văd ite. Propoziţia

XVI

Numai prin faptul că ne imaginăm că un lucru oarecare are ceva asemănător cu un obiect care ne afectează în mod obişnuit sufletul cu bucurie sau cu tristeţe, deşi aceea prin care. lucrul se aseamănă obiectului nu este cauza eficientd a acestor afecte, totuşi noi iubim sau urim acest lucru . DEMONSTRAŢIE : Ceea ce este as err ă nă t o r obiechtl u'i , am privit (prin ipoteză) în îns u şi obiectul , cu un afect d e bucurie sau de tristeţe; şi de aceea (după prop. XIV de aci) cînd sufle­ tui va fi afectat de i m a g in ea a semănătoruJui, e l va :; imţi de îndată ş i pe unul şi pe altul din aceste afecte, şi deci lucrul pe c are îl perce pe m avînd aceeaşi cal itate va fi (după prop. XV de aci) întîmplător cauză de bucurie sau de t ri st eţ e ; şi a st fe l ( dupd cor. prec. ) îl vom iubi sau îl vom urî, deşi a cea l a t u ră •


1 60

Etica. Partea III

pr in care se asea mănă cu obiectul nu este cauză eficientă acestor afecte. C.e.d.d. Propoziţia

a

XVII

Dacă ne imaginăm că un lucru care ne impresioneaza m mod obişnuit cu un afect de tristeţe are ceva asemănător cu un altul care ne impresionează în mod obişnuit cu un afect de bucurie deopotrivă de mare, îl vom urî şi-l vom iubi în dcelaş_i timp. DEMONSTRAŢI E : tn adevăr (prin ipoteză) acest lu'cru este prin el însuşi cauză de tristeţe; şi (după nota prop. X/Il de aci) întru.cît îl imaginăm cu acest afect, îl urîm; iar întru cit, apoi, ne imaginăm că are ceva asemănător cu un altul , care în mod obişnuit ne impresionează cu un afect de bucurie deo-' potrivă de mare, îl vom iubi cu o năzu inţă de bucurie deopotrivă d<! mare (după prop. prec. ) ; şi deci îl vom urî şi-1 vom iubi în acelaşi timp. C.e.d.d. NOTĂ: Această stare sufletească, anume care se naşte ain două afecte contrare, o numesc şovăială a sufletului; şi deci ea este faţă de afect ceea ce este indoiala faţă de imaginaţie ( vezi nota prop. XLIV, P . Il); iar şovăiala sufletului şi îndoi:ll a nu diferă între ele decît prin mai mult sau mai puţin1 • Insă trebuie să se noteze că în propoziţia precedentă am dedus aceste şovă ieli ale sufletului din cauze care produc, prin ele însele, unul din afecte, iar pe celăl alt prin accident; am făcut-o pentru -că acestea puteau fi deduse mai u şor din cele precedente. Insă nu tăgăduiesc că şovăiel ile sufletului se nasc cel mai adesea dintr-un obiect care este cauza eficientă a ambelor afecte. Căci corpul omenesc (după post. /, P. II) este alcătuit din foarte mulţi indivizi de n atură diferită şi deci (după ax. 1 dupiJ. !ema III care urmează prop. XIII, P. Il) poate fi afectat în foarte multe ş i diferite feluri de către unul şi acel aşi corp; şi dimpo­ trivă , findcă unul şi acel aşi lucru poate fi afectat în multe feluri, va putea de asemenea afecta una şi aceeaşi parte a cor­ pului în multe ş i diferite feluri. De unde utem c_9ncepe uşor -că u �l şi acelaşi obiect poate fi cauz a mu for afecte contrarii.

1

Ca gre d,

nru

ca natură.


Despre originea şi natura

afecte/ar

161

Propoziţia XVIII

Omul este impresionat de acelaşi afect de bucurie sau de tristeţe prin imaginea unui lucru trecut sau viitor. ca şi prin; imaginea unui lucru pre zent .

DEMONSTRAŢI E : Cît timp omul este afectat de imaginea u nui lucru oarecare, el îşi va reprezenta acest lucru ca prezent, deşi nu există (după prop. XV11, P. Il cu cor. ei) , şi nu şi-1 va imagin a ca trecut sau viitor, decît întrucît imaginea lui este legată de imaginea timpului trecut sau viitor (vezi nota la prop. XLI V , P. II) . I ată de ce imaginea unui lucru, considerată nu:m ai în ea însăşi, este aceeaşi, fie că este raportată la viitor sau la trecut, fie că este raportată Ia prezent; adică (după cor. II al prop. XV 1, P. II ) starea corpului sau a iedul este acel aşî . fie că imaginea este a unui lucru trecut sau viitor, fie că este a unuia prezent. Şi, prin urmare, afectul de bucurie şi de tristeţe este acelaşi, fie că im aginea este a unui lucru trecut sau viitor, fie a unuia prezent. C.e.d.d. NOTA J : Spun aci un lucru trecut sau v i itor. î 1 1tntcî! am fost sau vom fi afectati' de el. Bunăoară, întrucît l-am văzut sau îl vom vedea, întrucît ne-a întărit puterile sau ni le va întări, ne-a dăunat sau ne va dăuna etc. lntrucît însă ni-l imaginăm astfel, îi afirmăm exi stenţa; adică corpul nu este impresionat de nici un afect care să excludă existenţa lucrului; şi deci (după prop. XV Il, P. Il) corpul este afectat de imaginea acestu i luţru în acel aşi fel ca şi cum lucrul el însuşi ar fi prezent. Totuşi 1 fiindcă foarte adesea se întîmplă că cei care au făcut mai multe experienţe şovă ie cît timp îşi reprezintă lucrul sau ca viitor sau ca trecut, şi că cel mai adesea ei se îndoiesc de rezultatul lu.cru ­ lui (vezi nota prop. XLIV, P. Il ), urmează d e aci c ă afectele care se n asc din asemenea imagini ale lucrurilor nu sînt prea stabile, ci sînt cel mai adesea tulburate de imaginile altor lu­ cruri, pînă ce oamenii ajung să fie siguri de rezultatul l ucrulu i . NOTA I I : ranţa, teama, Căci speranţa1 imaginea unui J V1:zi d e f .

Din cele spuse mai sus, înţelegem c e sînt spe­ siguranţa, d isperarea, bucuria şi remuşcarea . nu este decît bucuria nestatornică născută din lucru viitor sau trecut, de realizarea căreia' n'e

X I I a afeclelor, P. I I I .


Etica. Partea III

1 62

îndoim. D irr:potrivă teama1 este tristeţea nestatorricd născută de asemenea din imaginea unui lucru îndoielnic. Apoi, d acă din a ce s te afecte se înlătură indoiala speran ţa devine siguranf:ă2, iar teama devine disperare3; anume bucuria sau tristc.{ea născtde din imaginea unui lucru de care ne-am temut sau pe care l-am sperat. Apoi, vese/ia4 este bucuria născută din imaginea unui lucru trecut, de realizarea căruia ne-am îndoit. In fine, remuş­ carea5 este tristeţea opusă veseliei. ,

Propoziţia XIX

Cine îşi imaginează că ceea ce iubeşte este distrus se va întrista; dacă însă îşi imaginează că este în fiinţă, se va bu;ţ;ura� DEMONSTRA ŢIE: Cît poate, sufletul n ă z ui e şte să-şi ima­ gineze ceea ce măre şte sau ajută pute r e a de a a cţ i o n a a corpu ­ lui (după prop. XII de aci), adică (după nota prop. XI!J de aci) ceea ce iubeşte. Dar i maginaţia este ajuta t ă de a ce l e a care susţin e xiste n ţ a lucrului şi d impotrivă e st� înfrînată de a c el e a care exclud e x i s te n ţ a lucrului (după prop. XV Il, P. II ) ; deci ima­ g i ni le lucrurilor care susţin existenţa lucrului iubit a jută n ăzuinţa sufletului prin care el tinde să-şi im ag i n e ze lucrul i ubit, adică (după nota prop. XI de aci) afectează sufletul ru b u cu ri e � şi,. dimpotrivă, a ce l ea care excl ud existenţa lucrului iubit, înfrî­ nează a c ea s tă n ă z u i n ţ ă a sufletului, a d i că (după aceeaşi notă} a fe cte a z ă sufletul cu tri s t eţ e . Cine îşi i m aginează deci ră ceea ce iubeşte este distrus se va î nt r i sta. C.e.d.d. Propoziţia XX

Cine îşi imaginează că este distrus ceea ce urăşte se bucura.

v a­

DEMONSTRAŢIE: S ufletul (după prop. XIII de aci) n ă zu ieşte s ă-ş i im agineze pe ace l e a care exclud ex i ste n ţ a lucrurilor prin care puterea de a l ucra a corpului este micşorată sau în-· ­

1 2 3 • 5

Vezi Vezi Vezi Vezi Vezi

def. X I I I a a feotelor, P. I I I . d e f . XIV a afectelor, P. I I I . d e f . X V a a fectelor, P. I I I . def . XVI a a feotelor, P. I I I . def. XVI I a afeotelor, P. I I I .


1 6.'3

Despre originea şi natura afectelor

frînată ; adică ( după nota aceleiaşi propoziţii ) năzuieşte sa-ş1 imagine ze pe acel e a care înlătură existenţa lucrurilor pe care le urăşte. Şi astfel i m a gin e a unui lucru care înlătură exi stenta a ceea ce su fletul urăşte ajută această năzuinţă a sufletului; adică (după nota prop. XI de aci) afectează sufletul cu b ucur i e. Deci c i ne îşi i maginează că este distrus ceea ce urăşte, se va bucur a . C.e.d.d. Propoziţia XXI

Cine îşi imaginează că ceea ce iubeşte este afec tat de bucurie sau de tristeţe va fi de asemetJ,ea afedtat de bucurie sau de tristeţe; iar unul sau altul din aceste afecte va fi mai maui sau mai mic în acela care iubeşte, după cum va fi mai mare sau mai mic în lucrul iubit.

DE i\lONSTRAŢI E : I mag i n i le l ucrurilor (cum

a'il

dovedit în

prop. XIX de aci) care su sţ i n existenta lucrului iubit ajută n ă ­

zuinţa sufletului prin care tinde s ă- ş i imagineze însuşi lucrul iubit. Dar buc uria susţine existenţa l ucru l ui bucuros, şi aceasta cu atît m ai mult cu cît atectul de bucurie este mai mare; căci ea î n se a m nă (după nota prop. XI de aci ) a ajunge la o m a i m are perfecţie. Deci imag i nea bucuriei lucrului iubit sprijină în acel care i ubeşte î n să şi n ăzu inţ a sufletului său; adică (după nota prop. XI de aci) a fectea z ă cu bucurie pe a ce l care iubeşte; i ar a cea st a cu atît mai mult, cu cît acest afect va fi fost mai m are în l u �' r ul iubit. Ceea ce era primul punct de dovedit. Apoi, in măsura în c ar e u n lucru e ste afectat de tristeţe, în a cee aşi mă­ sură este distrus; iar aceasta cu atît m a i mult, cu cît est e afec ­ tat de o tristeţe m a i m a re (după aceeaşi notă a prop. XI de aci ) ; şi as tfe l (după prop. XIX d e aci) c ine îşi imaginează că ceea ce el iubeşte este afecta t de tri steţe va fi de asemenea afectat de tristeţe; iar ace a s t a cu atît m a i mult, cu cît ace st afect va fi fost mai m are în lucrul i u b i t . C.e.d.d.

(j� Ţcare îl

Propoziţia XXII

Dacă ne imaginăm că cineva afecteaza cu bucurie lu'crul iubim, vom fi afectaţi de iubire faţă de el. Dacă , dimpotrivă, ne imagin ttm că îl afecteaza cu tristeţe, vom fi afectaţi de ură împotrivă-i. n

pe


Etica. Partea III

164

DEMONSTRAŢ I E : Cine afectează cu bucurie sau cu tristeţe lucrul pe care îl iubim ne afectează de asemenea cu bucurie şi cu tr i s teţe , dacă, anume, ne i m a g i nă m că lucrul iubit este afec ­ tat de această bucurie sau de această tristeţe (după prop. prec. ) . D ar s e presu pune c ă ace astă bucurie s a u tristeţe este dată în noi însoţită d e ideea unei cauze externe. Deci (după nota prop. XIII de aci) dacă ne i m a g ină m că cineva afectează cu bucurie sau cu tristeţe lucrul pe care îl iubim, vom fi afectaţi faţă de el de iubire sau de ură. C.e.d.d .

.-

NOTĂ: Propoziţ i a XXI ne explică ce este mila,1 pe c are o putem defini ca tristeţea născută din vătămarea altu ia. Tnsă nu ştiu cu ce cuvînt2 trebuie numită bucuri a c e naşte din binele 1!11W a . Mai departe, vom numi avoare3, iubirea pe care o avem oentru cine a făcut un bine altuia şi, dimpotrivă, itulignare4, ura pe care o avem pentru cine a făcut un rău altuia. In sfîrş it,

este de reţinut că noi nu avem milă numai pentru un lucru pe c are l - a m iubit (cum am arătat în prop. XXI), ci şi pentru acel a pentru c are m a i înainte n - a m avut nici un sentiment, dar cu

co n d i ţ i a să-I s ocot i m as,emăn ător nouă ( ceea ce voi arăta m a i departe ) . Ş i deci n o i sîntem binevoitori faţă d e acel a care a făcut u n bine semenului nostru, şi d impotr ivă sîntem i nd i g nat i u n at. faţă de acela care

� -� - � L Et<- C/vio f � : J� � � �u.- ; f{& ht (� \Prbpozlţla l;v.ţ< c�· � •

.

XXIII

de Cine îşi imaginează că ceea ce el urăşte es tristeţe se va bucura; dacă, dimpotrivă, şi-L imaginează că este afectat de bucurie, se va întrista; şi amîndouă a·c este afecte vor fi mai mari, sau mai mici, după cum afectul contrar va fi mai mare sau mai mic în ceea ce urăşte.

1 Ve z i def. XVI I I a afeotelor, P . I I I . 2 Sensul pe care îl dă S pinoza diferitelor cuvinte prin care denumeşte em o ţ ii este de multe ori deosebit de cel obişnuit, cum mărturise5te el însuşi (vezi ex p l i c a ţ i a d e f . XX a a fectelor, P. I I I ) . 3 Vezi def. XIX şi explicaţia def. XX a a fectelor, P. I I I . 4 Vezi def . X X a a f eotelor, P . I I I .


Despre originea şi

natura afectelor

1 65

DEMONSTRAŢIE: I n mă s ura în care un lucr u pe care î l urîm este afectat de tristeţe, în aceeaşi măsură el este distrus; i ar aceasta cu atît mai mult, cu cît este afectat de o tristeţe mai mare (după nota prop. XI de aci). C in e deci (după prop. XX de aci) îşi i m aginează lucrul pe care îl urăşte ca fiind afectat de tristeţe , este, dimpotrivă, afectat de bucurie; i ar aceasta cu atît mai mult, cu cît l ucrul pe care îl urăşte şi-1 i m ag i nează afectat de o tristeţe mai mare . Ceea ce e r a primul punct de dovedit. Apoi, bucuria afirmă existenţa lucrulu i bucuros ( după aceeaşi notă a m op. XI de aci); iar aceasta cu atît ma1 mult, cH cît bucuria simţ i tă este mai m are. Dacă cineva îşi înch ipu i e că ceea ce urăşte este afectat de bucurie, această imaginaţie (după prop. XIII de aci) îi va înfrîna năzuinţa, adică (după nota prop. XI de aci) cine simte ură va ti afectat de tristeţe etc. C.e.d.d. NOTA: Această bucurie nu poate fi nici d ecu m temeinică şi li psită de frămîntare sufletească . Căci (cum voi arăta numai­ dec ît în prop. XXV II de aci), în măsura în care ne imagin'ăm că un lucru asemănător nouă este mişcat de un afect de tris­ teţe, în aceeaşi măsură trebuie să ne întristăm; şi contrariu l , d acă ne im aginăm c ă acel aşi lucru este mişcat de buet.:rie. D a r a c i nu n e ocu păm decît de ură . PropoZiţia XXIV

Dacă ne imaginăm că cineva afectează cu bucurie un lucra pe care îl urim, vom fi afectaţi de ură faţă de el. Dacă, dimpo­ trivă, ni-l imaginăm afectînd acelaşi lucru cu tristeţe, sînt�m afectaţi faţă de el de iubire. DEMONSTRAŢI E : Această propoziţie se demonstrează fel ca propoziţi a XXI I de aci (a se vedea) .

la

NOTA: Aceste afecte ş i acele care li s e aseamănă s e reduc

l a .i!J,llidje, care de aceea nu este decît ura însăşi, întrucît o con­ sideri:tm ci:t îl face pe om ca să se. lJucure de ritul altuia ţf' $li se: î n tristeze de binele lui.


Etica. Partea III

1 66

Vt--ti �(_o

� Propoziţia XXV -� -� . :::::0(:) � o -f-�'e_ ��

� t e..

Năzu im să afirm ăm despre Itai şi despre lucrul iu'bit tot ceea ce ne imaginăm că ne afectează cu bucurie pe noi sau lucrul iu bit; şi, dimpotrivă, să negăm tot ce ne imaginăm că ne afectează cu tristeţe pe noi sau lucrul iubit.

) .- _ ..h.':��\J...;

DEMONSTRAŢI E : Ceea ce ne imaginănT" că afectează cu bucurie sau cu tristeţe lucrul iubit, ne afectează şi pe noi cu bucurie sau cu tristeţe ( după prop. XXI de aci). Dar sufletul (dupa prop. XII de aci) n·ă zuieşte, cît poate, să şi le imagineze pe ace­ lea c are ne afectează cu bucurie, adică (după prop. XV Il, P. Il ti cor. ei ) să le considere ca prezente; şi, d impotr iva, (dupâ prop. XIII de aci) să excludă existenţ a acelora c are ne afectează cu tristeţe. Noi năzuim deci să afirmăm despre noi şi despre lucrul iubit tot ceea ce ne imaginăm că ne afectează pe noi sau lucrul iubit cu bucurie, sau invers. C.e.d.d.

N-

()...-<.

�� �·�.a Propoz:lţia XXVI

·,

:f==.-t' �- � -

\...�

----·

l�

Noi năzuim să afirmăm despre un lucru pe care îl urîm fot ce ne imaginăm că îl afectează cu tristeţe şi, dimpotrivă, să negăm tot ce ne imaginăm că îl afectează cu bucurie. DEMONSTRAŢIE : Această propoziţie rezultă ca precedenta din prop. XXI de aci.

din prop.

XXI I I ,

NOTA: De aci vedem că lesne se întîmplă ca omul să fie mai mulţumit decît se cuvine de el şi de lucrul iubit şi, d impo­ trivă, să tie mai puţin mulţumit decît se cuvine de lucrul pe care-l urăşte. Şi această închipuire, cînd îl priveşte pe însuşi omul care se preocupă de el mai mult decît se cuvine se numeşte .ingîmfare; ea este un fel de nebunie, pentru că omul visează cu ochii deschişi că poate să le facă pe toate cîte le cuprinde numa i cu imaginaţia lui; de aceea el le consideră ca şi cînd ar fi reale şi se încîntă de ele, cît timp nu-şi poate imagin� ceea ce le exclude existenţa şi-i mărgineşte propria putere de


Despre originea şi natura afectelor

1 67

a acţiona. J ngîmfarea1 este d ec i o bucurie născută din aceea că omu l este mu/ţumd de el mai mult decît se cuvine. A poi bu­ c uria care se na şte din aceea că omul este mulţumit de altceva mai mul t decît se cuvine se numeşte suprapreţuire2 şi în fi n () desconsiderare3 aceea care se naşte din faptul că este mulţumit de ceva m ai puţin decît se cuvine. '

Propoziţia XXVII

Dacă ne im aginăm că un lucru care ne seamănă şi faţă de care n-am încercat nici un afect este mişcat de un afe c! oarecare, prin chiar aceasta sîntem mişcaţi de un afec ! asemă­ nător DEMONSTRAŢIE: Ima g inile lucrurilor sînt afecţiun i ale corpului omenesc, ale căror idei ne reprezintă corpurile externe ca fiindu-ne pr�zente (după nota prop. XVII, P. II); a d ică (dupii prop. XV!, P. II) ale căror idei includ n atura corpului nostru -şi în acelaşi timp n atura pre z ent ă a unui corp extern. Dacă deci natura unui corp extern este asemenea n aturii corpul u i nostru, ideea corpului extern pe care ni-l i ma g inăm va include o a fecţi u n e a corpului nostru asemănătoare afecţiunii corpului extern ; şi deci, d acă n i -l ima gi năm pe cineva asemănător nouă mişcat de vreun afect, această i ma g i na ţ ie va incl ude o afecţiun e a corpului nostru asemănătoare acestei afecţiuni. Deci, din faptul că ne i ma g ină m că un lucru asemănător nouă este mişcat de un afec t , noi sîntem mişcaţi în acel aşi timp cu el de un afect asemănător lui. D acă, dimpotrivă, urîm obiectul care ne este asemănător, a tu n c i (după prop. XXIII de aci) vom fi mişcaţi de un afect contrar, nu însă asemă nător. se de nu că

NOTA: Această i m it aţ i e a afectelor, dînd se referă la tristeţe, n u me ş te milă (despre aceasta a se vedea nota prop. XXIJ aci ) ; dar, raportată la poftă , se numeşte rîvnire4, care deci este decît poftirea unui lucru, care se naşte în noi din aceea ne imaginăm că a lţii asemănători cu n oi au aceeaşi poftă, 1

Vezi 2 Vezi 3 Vezi 4 Vezi

def. def. def.

XXVI I I a afe<:t-elor, P. I I I . X X I şi def. XXVI I I a a foc!-elor, P . I I I . XXI I a afectelor, P . III. def. XXXI I I a afectelor, P . III.


1 68

Etica. Partea 1II

COROLARUL 1: Dacă ne imaginăm că cineva, pentru care nu am încercat nici un afect, afectează cu bucurie un lu\Cru a semăn ător nouă, vom fi afectaţi de iubire faţă de el. IY.p.că, dimpotrivă, ne imaginăm că î l afectează cu tr i steţ e, atunci vom fi afecta ţ i d2 ură faţă de el. DEMONSTRAŢI E : Aceasta se dovedeşte la fel prin prop. prec. , ca şi pr op . XXI I de aci prin prop. XXI.

COROLARUL I I : Lucrul de care ne e mi l ă nu-l din pricin a 'tfisteţei cu care ne afecte a z ă nenorocirea

p tt te m l U:i .

urî,

DEMONSTRAŢIE: I ntr-adevăr, dacă l - am putea urî, atunc i

(dupa prop. XXIII de aci) am fi b u curoşi de tristeţea lui ceea ce este î mpo tri v a i pote ze i no a st re .

COROLARUL I I I : Vom năzui , pe cît putem, să scă păm

din nenorocire

lucrul

de care ne e

mil ă .

DEMONSTRAŢIE: Ceea ce afectează cu tr i steţe lucrul de · care ne e m i l ă ne afectează cu o tr isteţe asemănătoare (după prop. prec.); şi de aceea vom n ăzui să ne reamintim tot ce înlătură existenţa ace stui lucru sau îl distruge (după prop. XIII de aci); adică (după nota prop. IX de aci) vom dori să-1 distrugem sau vom fi determinaţi să-l distruge m Şi astfel vom năzui să scăpăm din n enoroci re lucrul de care ne e m il ă . C.e.d.d. .

NOTA: Aceast ă voinţă sau d or i nţ ă de a tace bine, care se naşte din aceea că ne e mi l ă de lucrul căruia voim să-i facem bine, se numeşte bunăvoinţă1, c a re deci nu e decît dorinţa năs­ cută din mild. Cît desp re iubirea şi u r a faţă de acela care îi face bine sau rău lucru l u i pe care ni-l imaginăm asemănător nouă, a se vedea prop. XXI I de a ci .

Propoziţia

XXVIII

Ndzuim să ajutăm înfdptuirea a tot ce ne imagindm că duce la bucurie; dar ndwjm să îndepărtăm sau să distrzigem tot ceea ce ne imâginăm cd este contrar bucuriei sau d*e la

J!EMe 1 �

:tZ 1

1 Vezi def. XXXV a

afectelor,

P.

III.


Despre originea

şi

natura afectelor

1 &9

DEMONSTRAŢIE : Ceea ce ne imaginăm că duce l a bu­

c urie, n ăzuim, pe cît putem, să ni-l imaginăm (dupâ prop. XII de aci); adică (după prop. XVJI, P. li) n ăzuim, pe cît putem,

să-1 considerăm ca prezent sau ca existînd în act. Dar între năzuinţa sufletului sau puterea pe care o are de a gîndi şi năzuinţa corpului sau puterea pe care o are de a acţiona există de la natură egal itatea şi simultaneitatea (cum rezultă clar din cor. r-rop. V II şi cor. prop. XI, P. II); dec i noi năzuim în mod absolut ca aceasta să existe, sau (ceea ce după nota prop. IX de aci este acelaşi lucru ) dorim şi tindem. Ceea ce er a pr i mul punct de dovedit. Apoi, dacă ne imaginăm că ceea ce credem că este cauză de tristeţe, adică (dupd 'nota prop. X/1 f de aci) ceea ce urim, este distrus, ne vom bucura ( du pă prop. XX de nci) . Şi astfel pe adeasta (după prima parte de aci) v0m nă z u i să o distru gem sau (după prop. XIII de aci) s-o înde­ părtăm de la noi, pentru ca să nu o considerăm ca prezentă . Ceea ce era cel de al doilea punct de dovedit. Dee i , năZ: I im etc. C.e.d.d Propoziţia XXIX

p

Noi m'izuim de asemenea să facem tot ce :te ima{fil!ăm că oamenii1 vor privi cu bucurie, şi, dimpotrivă, ne va fi siti:i sit facem ceea ce ne imaginăm că oamenii nu văd cu ochi buni. DEMONSTRAŢI E : Din aceea că ne imaginăm că oamenii iubesc sau urăsc ceva, vom iubi sau vom urî şi noi acel lucru (după prop. XXVII de aci); adică (după nota prop. XIII de aci) prin chiar aceasta ne vom bucura sau ne vom întrista de prezenţa acestui lucru. Şi de aceea ( după prop. prec.) vom năzui să facem tot ceea ce ne imaginăm că oamenii iubesc sau privesc cu bucurie etc. C.e.d.d. NOTĂ: Această năzuinţă de a face ceva, ca şi de a nu f ace, numai cu scopul de a plăcea oamenilor, se cheamă ambi­ ţi.e2, îndeosebi cînd năzuim să plăcem m ul ţ i m i i cu atîta stă­ ruinţă, încît facem sau nu facem ceva în paguba noastră sau a • Trebuie să înţelegem aci şi avem nici un sentiment (B. Sp.) . 2 Vezi def. XL IV a afectelor,

în prop. P.

III.

urm.

pe oameni·i pentru

care nu.


1 70

Etica.

Partea II1

în a l te cazuri, se o b i ş nuieşte a fi n u m i t ă omenie ' . Apoi , c u ca re n e im agi n ă m a c ţiu n ea p r i n care un altul a năZuit să ne fie plăcut o numes c laudă; tristeţea însă prin ca re simţim repulsie contra a cţ iuiîiT' ace lw a ş i o numesc �altu i a ;

Jwcur i e,

Propoziţia XXX

Dacă cineva a făcut ceva care îşi imaginează că îi afec­ tează pe ceilalţi cu bucurie, el va fi afectat de o bucurie pe care o :Ja în.soţt ideea despre el însuşi drept cauză; .>au se va con-. sidera pe sine însuşi cu bucurie. Dacă, dimpotrivă, a făcut ceva care î şt imaginează că îi afedtează pe ceilalţi cu triste ţe el se va considera, dimpotrivă, pe sine însuşi cu trisţ�f.!!.. /-1-- � ,

__

..

DEMONSTRAŢ I E : Cine îşi im aginează că îi afectează pe ceilalţi cu b u curie sau cu tr isteţe pri n chi ar aceasta (dupa prop. X XV li de aci) va fi a fect a t de bu cur i e sau de tristeţe1 Fiindcă însă omul (după prop. XIX şi XXIII, P. Il) are co n: şt i i n ţă de sine pr i n afecţ i u n i le c are îl determ i n ă l a acţiune, rezultă că cine a f ă cut ceva c are îşi imaginează că ii afectează pe ce i l a lţ i cu bucur i e va f i afectat de bucurie cu conştiinţa că el însuşi e st e cauza , s a u se va considera pe si ne însuşi cu bucu rie, şi d i mp o tri v ă C.e.d.d. ,

­

.

NOTĂ: Deoarece iubirea (după nota prop. XIII de aci) es te b ucurie î n sotită de i de e a unei cauze externe, iar ura o t r i ste te ' pe care de a semenea o î nsoţe ş te ideea unei cauze exte rn e această bucurie şi ace astă tristeţe vor fi s pec ii de iu b i re şi de ură. D ar, f i i n d c ă iubirea şi ura se referă la obiecte ex�rne, vom denumi aceste a fecte pri n alte c uvinte ; a n ume, vom n umi m îndrie2 bucuria pe care o î n s o ţeş te ideea unei cauze externe3 iar tristeţea co n t ra r ă acestei a o vom numi ruşine4; aceasta jn c a zu l cînd bucuri a sau tristeţea se n aşte din acee a că omul crede o

,

1 Tn sen su l de ,.bune maniere" , cînd cineva se poart ă "ca lume a " Vezi departe definiţi a "omeniei" sau "modestiei" (def. XLI I I, P. I I I ) . 2 Vezi def. XXX, P. I I I . s I n unele ed'iţi i (Land) "externe" . După i nţel esul just, a r trebui "in­ teme" (Apphun etc.) , căci nu ne min drim şi nu ne e ru ş i ne de o faptă -oa r e nu di1)Jinde, in primul rind. de noi . 4 Vezi def. X X X I a afectelor, P. I I I .

mai


Despre originea şi natura afectelor

171

c ă este lăudat s a u blamat. tn alte cazuri! buctrria însoţ it ă de ideea unei cauze externe2 o voi numi mulţumire de sine3, iar tri<;tejea, care îi este contrară voi num i -o căinţă4• Apoi, fiindcă (după cor. prop. XVII, P. II) se poate întîmpla ca bucuria pe care cineva îşi înc h ipu ie că o produce altora să nu f ie decit imagi n ară, şi (după prop. XXV de aci) fiecare n ăzuieşte s ă - s:i im agineze despre el tot ce îşi imag i ne a ză că îl afectează cu bucurie, se poate deci întîmpla lesne ca omul mîndru să fie îngîmfat şi să-şi i magineze că le este tuturor pe plac, în timp: ce tuturor le este nesuferit. �" ..

� dl- ..

�y� .:'\

(

• � , A1\f'll- l>";'(P'� ·

Propoziţia XXX I

I!.!!:fjj ne imaginăm că cineva iubeşte, doreşte sau urăşte ceea ce noi înşine tubim, dorim sau urîm, prin chiar aceasta mai statornic vom iJJ,bi etc. Dacă, dimpotrivă, ne imaginăm cii îi repugnă ceea ce noi iubim, sau invers, atunci noi s imţim o J2VIiială în suflet_ DEMONSTRAŢ I E : Numai prin aceea că ne imaginăm că cineva iubeşte ceva, vom iubi acel ceva (după prop. XXVII de aci). D ar noi presupunem şi fără aceasta că iubim acest lucru; i se adaugă deci iubiri i o nouă cauză prin care este ali m entată ; ş i .ie ac.eea, prin chiar aceasta vom iubi m a i statornic ceea ce iubim. Apoi, prin aceea că ne imaginăm că cuiva îi repugnă ceva, acelaşi lucru ne va repugna şi nouă ( d upă aceeaş� prop. ) Insă, dacă presupunem că iubim, în acel aşi timp, însuşi acest lucru, în acel aşi timp, vom iubi şi n e va repugna însuşi aces.t lucru, sau (vezi nota prop. XVIl de aci) vom simţi o şov'ă i al J î n suflet. C.e.d.d. COROLAR : De aci şi din prop. XXVI I I a acestei părţi rezultă că fi eca re n ăzuieşte, cît poate, ca ceilalţi să it(bească ceea ce iubeşte el însuşi şi să urască ceea ce urăşte el însuşi. De aceea a spus poetul: 1 2 3 4

Vezi d e f . XXV a afectelor, P. I I I . I dem ca nota 2 de m a i sus . Vezi def. XXV a afectelor, P. I I I . Vezi def. XXVII a afectelor, P . I I I .


-----lmpreuuil , şi împreună să ne temem, )ubi m;Să Arenădăjduim inimă d � fie: c � nt· iubeşte ceea c e a�tul lasă �. Elim . Partea Il 1

1 72

rmd

NOTA: Aceasta nazutn \11.. de a face ca ftecare sa aprobe ceea ce iubim sau urîm noi i uşine este în realitate a m biţie (vezi nota prop. XXIX de aci) f;l i n stfel vedem că fiecare are, de la natură, dorinţa ca ceilalţi sil t r ăi a sc ă după felul său, şi, fiindcă toţi poftesc la fel , se împilltl ică unii pe alţii, şi, toţi voind s3 fie lăud aţi sau iubiţi de că l rc• toţi, se urăsc reciproc .

,_. e_ { J f '

"' �

.

lP O kk�-- - - -·

�rllttozlţla

XXXII-

� � \ , \_ � ""

Dacă ne imaginăm că dllf'Va se bucură de un lucru pe .care poat e avea decit unul hitzgur, <•om năzui ca el să nu mai fie stăpîn pe ac el lu cru . nu -/

DEMONSTRAŢ I E : N1 1 1 1 1 11 i prin aceea că ne imaginăm că cineva se bucură de un l 1 1nu oarecare (după prop. XXV II de aci cu cor. ei 1 ) vom iubi tu·l'l lucru şi vom .dori să ne bucu ­ răm de el. Dar (prin ip• •lr•ză) noi ne imaginăm că piedica acestei bucurii vine din ar1•t•;1 că altcineva se bucură de acelaşi lucru . Deci (după prop. X .\' V III de aci) vom n ăzu i ca el să nu mai fie stăpîn pe acest luc r u . C.e.d.d.

NOTĂ : Vedem deci cii n atura oamenilor este de cele mai multe ori în aşa fel alcil l l u l ă, încît ei îi compătimesc pe cei nenorociţi şi îi invidiază 1 ''' cei fericiţi, şi anume ( du{Jii prop . prec. ) cu o ură cu atît m n l 1 1 1a re cu cît ei iubesc mai mult lucrul pe care şi-1 imaginează î 1 1 posesia altuia. Mai departe, vedem că aceeaşi proprietate a n 1 1 1 1 1 r i i omeneşti care îi face pe oameni să se compătimească un1 1 l pc altul, îi face să fie invidioşi ş i a m biţioşi . I n sfîrşit, dacă 11 1 1 1 vrea să ţinem seama de sfaturile experienţei, am vedea că P l l ne lnvaţă toate acestea, mai ales dacă ne gîndim l a pri m i 1 nnştri an i . Căci experienţa ne arată că copiii, al căror corp ··•· află ca într-un continuu echilibru , rîd sau plîng numai fiind• 11 i i văd pe alţii rîzînd sau plînig.înd; apoi , ceea ce ei văd că fa• alţii, doresc să imite numaidecît; 'in sfîrşit, doresc pentru ei t1 1 l l'eea ce îşi im aginează că face plă1

Citat

din Ovidiu,

I ubiri, 1 1 1 9, v er s . 4 şi 5 .


Despre originea şi

natura

afectelor

1 73

ere a l tora ; ace a st a de si g ur fii n dc ă i ma g ini l e lucrurilor, cum am spus, sînt î n se ş i afecţiunile cor p ulu i omenesc sau felurile în care este afectat corpul omenesc de cauze e xte r n e şi este determinat să f acă cutare sau cutare lucru.

c

Propoziţia XXX I II

Cînd iubim un lucru care ni se aseamănă, năzuim pe putem să facem ca să ne iubească la rîndu-i.

cit

DEMONSTRA Ţ I E : Lucru l pe care îl iubim mqi presus de celelalte, noi năzuim, pe cît pute m , să n i - l imaginăm (dupa prop. XII de aci). D acă deci lucrul ne este asemă nător, vom n ă z ui să-I afectă m cu b uc urie mai presus de celel alte (după prop. XXIX de aci) sau vom năzui, pe cît p ute m , să facem ca lucrul i ub i t să fie afectat de o bucurie îns oţ i tă de ideea despre noi înşine, adică (după nota prop. XIII de aci) să ne iubea sc1 l a rî n <i;0S. e.d . d. Propoziţia XXXIV � Cu cît este mai mare afectul pe care ne imaginăm că lu:c ruf iubit îl are faţă de noi, cu atit mai mult ne vom mîndri cu aceasta.

DEMONSTRA ŢIE : Noi năzuim (după prop. prec. ) pe cî t ne iubească şi el; adi c ă (după nota prop. Xlli de aci) năzuim ca lucrul i ubit să fie afectat de bucurie deod ată cu ideea despre noi î n şi ne . Cu cît dec i va fi m a i m are bucuri a de c are ne im a gi n ă m că este afectat l ucrul i u bit d i n cauza noastră , c u atît această n ă zuinţ ă este m a i s u sţi nut ă ; adică (după prop. XI de aci c u nota ei) cu a tît m a i m are este bu c uria de c a re sîntem afectaţi. Dar, fiindcă ne buc ur ă m de faptul că afectăm cu b uc u rie pe cineva care ne este asem ănător, ne con­ sider ă m pe noi î n şi n e cu buc urie (după prop. XXX de aci). Dec i, cu cît este mai mare afectul pe ca re n i - l i m a g i n ă m că lucrul iubit îl simte faţă de noi, cu atît mai m are este bucuri a cu care ne consi de ră m pe noi înşine, sau (după nota prop. XXX de aci) cu atît mai mult ne vom m î ndri . C.e.d.d. pu tem , ca l ucrul iubit să


1 74

Etica. Partea Il 1

Propoziţia XXXV

Dacă cineva îşi imaginează că un altul îşi apropie lucrut iubit prin aceeaşi legătură de amiciţie sau printr-una mai strînsd decît aceea prin care şi-/ cîştigase numai pentru el, va fi afec­ tat de ură faţtt de însuşi lucrul iubit, şi va fi invidios pe celălalt.

D EMONSTRAŢI E : Cu cît este mai mare iubirea cu care ne imaginăm că lucrul iubit este a fectat faţă de noi, cu atît m a i mult ne vom mîndri (după prop. prec. ) , adică (după nota prop. XXX de aci) ne vom bucura ; deci (după prop. XXVIII de aci ) vom n ăzui, pe cît p u te m , să ne imaginăm l u cr u l iubit ca l eg at de noi înşine pe cît postbil m ai strîns, şi această năz u i nţ ă sau poftă este hrănită, dacă ne i maginăm că un a l tul doreşte pentru sine acelaşi lu c r u (după prop. XXXI de aci). Dar a:c eastă nă­ z u i nţă sau această poftă presupunem că e înfrînată de imaginea lucrului i u bit el însuşi, însoţită de imaginea ace l u i a cu care lucru l iubit este asociat; deci (după nota prop. XI de aci), prin ehiar aceasta, vom fi afectaţi de tri steţe însoţită de ideea lucru­ lui i u b i t drept cauză , şi, în acel aşi timp, de imaginea altu'i a : a d ică (după nota prop. XIII de aci) vom fi afectaţi d e ură faţă de lucrul iubit şi, în acel aşi timp, faţă de acel altul (după cor. prop. XV de aci), pe care, (după prop. XXIII de aci), fiindci.r se bucură de lucrul iubit, vom fi invid i o ş i . C.e.d.d. NOTA: Această ură faţă de lucrul iu b i� legată de invidie s e numeşte Relozie, care, de acee a, n u este decît o şovă ială a sufletului născută d i n tr- o iubire şi, în a c el a ş i ti m p , dintr-o ură . î n s oţită de ideea altlll a pe care îl invidiem. Apoi, această u rii faţă de lucrul iubit va fi m a i mare, în raport cu buc u r ia de car e gelosul obişnuia să fie afectat de iubirea pe care i-o dădea l a rî n d u l său lucrul iubit, ş i d e ase m e n ea î n raport c u a fect u1 de care era mişcat faţă de acel cu care îşi imaginează că lucnil iubit este asociat. Căci, dacă îl ura, prin chiar aceasta (dupd prop. XXIV de aci) va urî lucrul iubit, fiindcă îşi imaginează că l u cr u l iubit afectează cu bucurie ceea ce el însuşi urăşte; ş i de asemenea (după cor. prop . XV- de aci) pentru că este silit sâ asocieze i m a g i ne a lucrului iubit cu imaginea aceluia pe care-I urăşte. Acest mot i v se găseşte cel mai adesea în iubirea f a ţă de temeie; căci cine îşi i m ag i n e a z ă că femeia pe care o i u beş te s e


Despre originea

şi

natura afectelor

1 75

dă altuia este nu numai mîhnit, pen tru că pofta lui se g ă se ş te împiedicată , ci el se şi d ez gust ă de ea, fiindcă este silit să l eg e imaginea l ucr u lui iubit de aceea a pă rţilor ruşinoase şi a excre­ ţiilor altu!i a, l a c are se adaugă în fine că gelosul 'n u este pri m i t de ea cu acee a s i în fătisare cu care ea ave a obiceiul să-I î ntîm ' pine, din care c a u z ă cie a se me nea, acel care iubeşte se su pă r ă - cum voi arăta numaidecît.

·

­

,

Propoziţia XXXVI

� Cine-şi aminteşte de un lucru cu care s-a desfătat o data doreşte să-I aibă în aceleaşi împrejurări în care l-a desfătat pentru prima oară.

DEMONSTRAŢIE : Tot ce omul a v ă z ut în acel aşi t i m p cu lucrul care 1-a desfătat va fi (după prop. XV de aci) c a u z ă în­ tîmplătoare d e bucurie; deci (după prop. XXV III de aci ) va dori să a i b ă î n st ăpî n i re toate acestea în ace l a ş i ti m p cu lucrul care t - a bucurat, sau va d or i să a ibă în stă pîn ire lucrul exact în acel e a ş i îm pre j ur ă r i ca şi a tunci cînd s-a desfătat p rima oară. C.e.d.d. ,

COROLAR: Dacă deci îsi dă se a m a că un a d in acele îm­ prejurări l ipseşte, acel a care . iubeşte se va mîhni.

DEMONSTRATIE : !n a devă r în măsura în care cineva îşi dă seam a că l i pseşte vreo împre jurare, în aceeaşi m ă s u r ă el îşi imagi n ea ză ceva care excl u d e existenţa acelui lucru. Dar, întrucît el d ore ş te din i u b ire lucrul acela sau această î m pre j u rare (după prop. prec.) fiindcă îşi i m aginează că l ipseşte, re · zultă (după prop. XIX de aci) că el se m î hn e ş t e. C.e.d.d. ,

­

NOTA: A c e a st ă tri stete într- atît cît se referă la l ipsa a ceea ce i ub i m , se n u m e şte dori . Propoziţia XXXVII

Dorinta care se naste din tristete sau din bucurie, din ură sau din iu b ire este cu at i t mai mare, c u cît afectul este mai mare.. 1

Vezi def. XXX I I a afectelor, P. I I I .


Etica. Partea II 1

1 76

DEMONSTRAŢIE : Tristeţea scade sau înfrînează pu,'terea de acţiune a omului (după nota prop. XI de aci), adică (dupci prop V II de aci) năzuinţa prin c are omul tinde să persiste în fiinţa sa; şi deci (după prop. V de aci) ea este contrară acestei năzuinţe; iar tot ce năzuieşte omul afectat de tristeţe este d"e a înlătura tristeţea . D ar (după def. tristeţei) cu cît tristeţea este mai m are, cu atît este nevoie să i se opună o parte mai mare din puterea de a acţiona a omului. Deci, cu cît tristeţea este mai mare, cu atît va fi mai mare puterea de a acţion a cu care omul va năzui să înlăture tristeţea ; adică (după rwta prop. IX de aci) cu atît mai mare va fi dorinţa sau pofta prin care va n ăzui să înlăture tristeţea . Apoi, fiindcă bucuria (după aceeaşi notă a prop. XI de aci) măreşte sau ajută puterea de a acţiona a omului , se dovedeşte lesne pe aceeaşi cale că omul afectat de o bucurie nu doreşte decît s-o păstreze; iar aceasta cu o dorinţă cu atît mai mare, cu cît bucuri a va fi mai mare. t n sfîrşit1 fiindcă ura şi iubirea sînt înseşi afectele de tristeţe şi de buţu ­ rie, rezultă l a fel că pofta sau dorinţa care se naşte d intr-r.:� ură sau dintr-o iubire va fi mai mare proporţional cu ura şi iubirea . C e. d d . .

.

.

Propoziţia XXXVIII

Dacă cineva a început să urască un lucru iubit, aşa fel încît iubirea să fie părăsită cu totul, îl va urî, din aceleaşi �no­ tive, mai mult decit dacă nu I-ar fi iubit niciodată, şi aceasta cu atît mai mult, cu cît înainte iubirea era mai mare.

DEMONSTRAŢIE : In adevăr, cînd cineva începe să urască lucrul pe care îl iubeşte, atunci un număr mai m are din dorin­ ţele sale vor fi înfrîn ate decît dacă nu 1-ar fi iubit. Căci iubirea este o bucurie (după nota prop. XIII de aci) pe care omul năzu­ ieşte, pe cît poate, (după prop. XXVII de aci) s-o pă streze;· şi ace asta (după aceeaşi notă) considerînd lucrul iubit ca prezent şi afectîndu-1, pe cît poate, cu bucurie (după prop. XXI de aci). Iar această năzuinţă (după prop. prec.) este cu atît mai mar"e, c u cît iubirea este mai mare, ca si năzuinta de a face c:a lucrul iubit să-I iubească la rîndul să � (vezi prop. XXXIII de aci) . T n s ă aceste năzuinţe sînt înfrîn ate de u r a faţă d e lucrul it�bit (după cor. prop. XIII şi după prop. XXIII de aci). Deci acel a


Despre originea şi natura afectelor

1 77

care iubeşte (după nota prop. XI de aci) va fi afectat de tristeţe şi, din acea cauză, cu atît m ai mult, cu cît iubirea a fost mai mare; adică, în afara tristeţei care a fost cauza urii, se naşte o altă 'tristeţe, din aceea că l - a iubit pe acel lucru; şi, prin urmare, el va considera lucrul iubit cu un afect de tristeţe mai m are, adică (după nota prop. Xlll de aci) îl va urmări cu o ură mai mare decît d acă nu 1-ar fi iubit, iar aceasta cu atît mai mult cu cît iubire a a fost mai mare. C.e.d.d. Propoziţia

XXXIX

Cine urăşte pe cineva va năzui să-i facă rău, afară numai ' dacă nu se teme că ar putea să provină de . aci pentru el un rău · nwi mare; şi, dimpotrivă, cine iubeşte pe cineva va năzui, dupâ aceeaşi Lege, să-i facă bine.

DEMONSTRAŢI E : A urî pe cineva este (după nota prop. .

X/Il de aci) a-şi imagina p e cineva drept cauză d e tristeţe; dec i ;

(după prop. XXV Il de aci) cine urăşte p e cineva va năzui să-i înlăture sau să-1 distrugă. Dar, dacă el se teme că rezultă de.., aci pentru el ceva mai trist, sau ( ceea ce este acel aşi lucru ) un rău mai m are şi dacă c r ede că se poate feri de el nefăcîn " dti-i aceluia pe care îl urăşte răul pe care îl plănuia, el va dori (după aceea şi prop. XXVIII de aci) să se abţină de a face răa; iar a ceast a (după prop. XXXVll de aci) cu o năzuinţă mai mare decît aceea pe care o avea de a face rău, care de aceea va birui - cum voi am să dovedim. Demonstrarea părţii a doua se face l a fel . Deci cine urăşte � pe cineva etc . C.e.d.d. NOTA: Prin bun înţeleg aci o r ice fel de bucurie; şi, mai m}llt, tot ce duce l a bucurie; în primul rînd, ceea ce sa t is f a ce o nevoie, oricare ar fi ea. Prin rău însă înţeleg orice fel de tris­ teţe; şi, în primul rînd, ceea ce l asă nesatisfăcută o nevoie. Am arătat mai sus (nota prop. IX de aci), că nu dorim ceva fi indcă îl socotim bun, ci dimpotrivă numim bun ceea ce dorim; prin urmare, numim rău tot ce ne inspiră aversiune . De aceea fiecare .iudecă şi a prec i a z ă , potrivit afectului săul ce este bun şi ce este rău, ce este mai bun şi ce este ma.i rău şi, în sfîrşit, ce este foarte bun şi ce este foarte rău . Astfel , avarul crede Că


178

Etica. Partea 1//

mulţimea banilor este ceva foarte bun şi că lipsa lor este ceva foarte rău. Ambiţiosul rîvneşte mai mult decît orice gloria şi . dimpotrivă, de nimic nu se teme mai mult decît de ruşine. Pentru i n vidios nimic nu e mai plăcut decît nefericire a altuia şi nimic m ai supărător decît fericirea altuia. Astfel fiecare judecă, potri­ vit afectului său, ce lucru e bun sau rău, folositor sau nefolo­ sitor. De altfel, afectul prin care omul este dispus în aş a fel încît să n u vrea cee a ce vrea sau să vrea ceea ce n u vrea, se n u meşte teâmă1 care deci nu este altceva decît frica ce fi face pe om să înlăture un rău pe care îl crede viitor, prin unul mat mic ( vezi prop. XXVIII de aci). Dar, dacă răul de care ne temem e ste ruşinea, atunci teama se numeşte pudoare. In fine, dacă do­ rinţa de a înlătura un r ău viitor este stînjen i t ă de teama altu i rău, aşa încît omul nu ştie pe care să-1 vrea mai mult, atun c i frica se chi amă consternare2, î nd eoseb i cînd ambele rele de carP· ne e frică sînt dintre cele mai mari. ,

Propoziţia X L

. Cine îşi imaginează că un altul îl urăşte şi crede că nu i-a· dat nici un motiv de ură îl va urî şi el la rîndu-i. DEMONSTRAŢIE: C i ne îşi imaginează că cineva e afectat de ură, prin chiar aceasta va fi. de asemenea afectat de ură

(după prop. XXVII de aci), adică (după nota prop. XIII de aci) de o tr isteţe pe care o însoţeşte ideea unei cauze externe. D,>ar el însuşi (prin ipoteză) nu-şi imaginează nici o cauză a acestei tristeţi , în afară de acela care îl urăşte; deci, prin fa ptul că işi imaginează că cineva îl ură şte, el este afectat de tristeţe însoţită de ideea aceluia care îl urăşte, sau (după aceeaşi notă) il va urî cu aceeaşi u r ă C.e.d.d� .

NOTA: D ac ă îşi imaginează că a dat un motiv îndreptăţit de ură , · atunci (după prop. XXX de aci şi nota ei) va fi afectat de ruşine. Dar aceasta (după prop. XXV de aci) se în tîm p l ă rar. Apoi, această rec ipr oci tate de ură poate să se nască şi din faptul că ura este urmată de năzuinţa de a-i face rău celui urît (după 1 2

Vez i def. X I I I şi XXXIX a afectelor, P. I I I Vezi d!ef . XLI I a afectelor, P . I I I .


Despre originea şi natura afectelor

1 7;)

prop. XXXIX de aci). Cine deci îşi imaginează că este ur!t de cineva îşi imaginează c ă el este cauza unui rău sau a unei tristeţi; şi astfel el va fi afectat de o tristeţe sau de o teamă pe care va însoţi-o cu ideea aceluia c are îl urăşte, drept cauză , adică va fi ca si acesta afectat de ură - cum am dovedit mai sus.

@

--:J]

RO A UL Cine îşi imaginează că acela pe care îl iubeşte este afectat de ură faţă de el, va fi stăpînit în acelaşi timp de ură şi de tubire. Căci, întrucît îşi imaginează că este tt'rît de el, este determinat (după prop. prec.) a-l urî l a rîndu-i. D ar (prin ipoteză) îl iu beşte totuşi : deci v a fi hărţuit în acel aşi timp­ de ură şi de iubire. COROLARUL I l : Dacă cineva îşi imaginează că altcineva faţă de care mai înainte nu avea nici un sentiment i-a făcut un rău din ură , va năzui să-i întoarcă numaidecît răul . DEMONSTRAŢ I E : Cine îşi imaginează că cineva e afectHt de ură împotrivă-i îl va urî l a rîndul lui (după prop. prec. ) şi (după prop. XXVI de aci) va năzui să-şi re amintească tot ce-I poate afecta cu tristeţe, şi va căuta, (după prop. XXXIX de aci)' să i-o provoace. Dar (după ipoteza noastră) primul lucru de· acest fel pe care el şi-1 imaginează este răul care i-a fost făcut lui însuşi; deci el va năzui să i-l facă numa idecît la rîndu-L C.e.d.d. NOTA: Năzuinţa de a-i face rău aceluia pe care îl urîm se nurr,este mînie1: i ar năzuinta de a întoarce răul care ne-a fost . 1 --=----Iăcut se. numeşte răzbunare2• Propoziţia XLI

Dacă cineva îşi imaginează că este iubit de un altul şi crede că nu i-a dat nici un motiv de iubire ( ceea ce, după cor. prop. XV şi după prop. IX de aci, se poate ) îl va iubi la rîndu-i. DEMO NSTRAŢI E : Această propo z i ţ ie se dovedeşte la fel cu precedenta . (A se vedea şi nota respectivă ) . 1 2

Vezi dlef. XXXVI a afectelor, P . 1 l l . Vezi dlef. XXXV I I a afectelor, P. I I I .


Etica. Partea III

1 80

NOTA: D acă el crede că a dat un motiv îndreptăţit de iubire, atunci se Wl mîndri (după prop. XXX cu nota ei), ceea ce (dupd prop. XXV de aci) se întîmplă mai adesea, dar şi contrariul am spus că se întjmplă, cînd cineva îşi imaginează că este urît de un altul (vezi nota prop. prec. ). Apoi , această iubire reciprocă şi deci (după prop. XXXIX de aci) năzuinţa de a-i face bine ace­ ,Jui a care ne iubeşte şi năzuieşte (după aceeaşi prop; XXXIX de aci) să ne facă bine se numeşte refunogj_nfă saq e.ratittidine' ; şi de aceea se vede că oamenii sînt cu mult mai încl inaţi l a răzbunare decît s ă răsplătească binefacerea. COROLAR': Cine îşi imaginează că este iubit de acela pe care-I yrăste. va fi hărţuit în acelaşi timp de ură şi de iubire: Aceasta se demonstrează la fel cu corolarul propoziţiei prece­ dente. NOTA : Dacă ura a învins el va năzui să-i facă rău acel uia . de care este iubit. Acest afect se numeşte � Indeosebi dacă se crede că acela care iubeşte n u a dat nici un motiv care, în chip obişnuit, duce la ură . Propoziţia XLII

Cine, împins de iubire sau de o nădejde de glorie, i-a făcut se va mîhni dacă vede că binefacerea lui e privitd cu ingratitudine.

altuia un bine

D EMO NSTRAŢI E : Cine iubeşte ceva asemănător lui năzu­ ieşte, pe cît poate, să se fa.:a şi el iubit a rîndu-i de către acest ii (după prop. XXXIII de aci). Cine deci i-a făcut cuiva un bine din iubire, 1-a Hcut din dorinţa pe care o are de a fi iubit la rîndu-i adică (după prop. XXXIV de aci) dintr-o nădejde de glo­ rie, sau (după nota prop. XXX de aci) d e bucurie; şi astfel (după prop. XII de aci) el va năzui să-şi imagineze, pe cît poate, această cauză de glorie, sau să o consi dere ca existînd în act. Insă (prin ipoteză) ei îşi imaginează altceva, care exclude exis­ tenţa acestei cauze; el va fi deci (după prop. XIX de aci) mîhn i t prin chiar aceasta. C.e.d.d ·

1 Vezi dlef. XXXIV a afectelor. P. U L 2 Vezi d'ef. XXXV I I I a afectelor, P. I I I .


Despre originea şi natura

1 8 1--afecte,lor----

Propoziţia XLIII

Ura creşte printr-o ură reciprocă şi, dimpotrivă, poate ii nimicită prin it. bire. DEMONSTRAŢ I E : Cînd cineva îşi imaginează că acel a p� care-I urăşte nutreşte ură împotrivă -i, prin c h i a r aceasta (după prop. XL de aci) se va naşte în el o nouă ură, în timp ce (prin ip9tezii ) cea dintîi mai durează. Dar d acă, d i mpotrivă , işi ima� ginea ză că cel ă l a l t îl iubeşte, atunci în măsura în c are el îşi i m a gi ne a ză aceasta, în aceeaşi măsură (după prop. XXX de aci ).: se consideră pe sine cu bucurie şi în acee a şi măsură (după prop. XXIX de aci) n ăzuieşte să-i placă acestuia; ad ic ă (după prop: XLI de aci) în aceeaşi măsură năzu ieşte să nu-l urască şi să nu-l întristeze cu nimic; iar această nă z uinţă (după prop. XXXV Il de aci) va fi mai mare sau mai mică proporţional cu afectul di n care se n a şt e ; şi a stfel, dacă este mai mare decît aceea care se n aşte diri ur ă şi prin care năzuieşte să a fecte ze cu ·tristeţe p e acel a pe care-I urăşte (după prop. XXVI de aci) , va învinge-o �i va di str u g e ura din suflet. C.e.d.d. Propoziţia XLIV

�Ura c are este învinsă cu totul de iubire se schimbă în iubire;

Şi în acest caz iubirea este mai mare decît dacă ura nu 'pr pre c eda t . ·

fi

DEMONSTRAŢ I E : Se procede a z ă t a fel ca ·în c azut prop . XXXVI I I de aci . Căci c ine înc�pe să iubească · l ucrul pe care-I u r ă şte sau pe care obişnuia să-1 privească cu tristeţe, prin chiar a ce a st a se va b u cu r a că iubeşte, i ar ta a ceas t ă bucurie pe care o incl u de iubirea (vezi definiţia ei în nota prop. XIII de aci) se adaugă şi aceea care se naşte de acolo că năzuinţa, de a res­ p in ge tristeţe a pe care o include ur a (cum am arătat în prop. XXXV II de aci) este în totul sprij i n ită , d i m' preu n ă , drept catlză , cu ideea acelui care a fost urît. · ·

·

NOTA: Deş i aşa stau lucrurilet totuşi n imen i nu va n ăz u i să urască vreun lucru sau să fie afectat de tri steţ'e , cu scQpul de a se bucur a de această bucurie 'mai mare; adică nimeni, îil


Etica. Partea III

1 82

nădejdea unei d e sp ăg u bi r i nu va dori sa-şt pncmuiască o pa­ gubă, nici nu va dori să se îmbolnăvească, în nădejdea de a se vindeca. Pentra că oricine va năzui totdea u n a să-şi păstreze fi inţa şi, pe cît po a te să îndepărteze t r i s teţea I ar dacă, d im po trivă, am putea concepe un om dorind să poată urî pe cine:va pentru ca după acee a să-I iubească cu o dragoste mai mare, atunci el va dori să-1 urască mereu. Căci cu cît va fi fost ura mai mare, cu atît mai mare va fi iubirea, şi astfel va dori mereu ca ura să c r e a sc ă din ce în ce mai mult; şi din aceeaşi cauză un o m se va sili să fie din ce în ce mai bolnav, p e n tru ca să se bucure apoi de o fericire mai mare recăpătîndu-şi sănătatea; şi astfel el se va sili să fie mereu bolnav - ceea ce (după prop. VI de aci) este absurd,. ,

,

.

­

Propoziţia XLV

Dacă ne imaginăm ca cineva asemănător nouă este afectat de ură faţă de un lucru care ne este asemănător şi pe c.are i4 iubim, îl •vom urî pe acela. DEMONSTRAŢ I E : Intr-adevăr, lucrul iubit îl u r ă şte l a rîndul s ă u p e acela care î l urăşte (după prop. XL d e aci). Şi astfel , acela care iubeşte şi care îşi imaginează că lucrul iubit urăşte ·pe cineva, prin chiar aceasta îşi imaginează că lucrul iubit este afectat de u ră , adică (după nota prop. XIII de aci) de tristeţe, şi deci (după prop. XXI de aci) se va mîhn i ; iar aceasta deodată cu ideea aceluia care urăşte lucrul iubit, drept cauză; adică (după nota prop. XIII de aci) îl va urî pe acesta. C.e.d.d. Propoziţia XLVI

Dacd cineva a fost afectat de un altul care aparţine unei clase sau naţiuni diferite de a sa, cu o bucurie sau cu o trisţeţe însoţită, de ideea aceluia sub numele general al clasei sau na­ ţiunii drept cauză, el va iubi sau va urî nu numai pe acela, ci pe toţi din aceeaşi clasă sau naţiune. -

DEMONSTRAŢIE: Demonstraţia acestei propoziţii este evidentă prin propoziţia XVI de aci .


1 83

Despre originea şi natura afecte/ar

Propoziţia XLVII

Bucuria care se naşte din aceea că ne imaginăm că lucrul

pe care îl urim este distrus sau este afectat de un alt rău nu se naşte fără oarecare tristeţe a sufletului.

DEMONSTRAŢIE : Ace a st a este evident din prop. XXVII de aci . Căci în m ăsu r a în c a re ne imaginăm c ă un lucr u care ne -este asem ă nă tor este afec t at de t r i s teţe în aceeaşi m ă su r ă n e întri stăm ,

.

NOTĂ: Această p r o p o z i ţ i e poate fi demonstrată şi prin cor­ prop. XVI I , P. I I . In adevăr, ori de cîte ori ne amintim de un lucru, deş i n'1 există î n act, îl considerăm totuşi ca prezent, iar cor pu l este afectat în acel aşi fel ca şi cînd obiectul ar fi preze n t l ată de ce, în m ă su r a în care a m i nt i r ea lucrului d ă i n ue şte în acee a ş i măsură omul este determinat să-1 co n s ider e cu tri ste ţe . I ar această d ete r m i n are, cît timp i m a g i nea lucrului durează, este î n frî n ată într- adevăr de amintirea acelor lucruri care îi excltid existe n ţa d ar nu este suprimată. Ş i astfel omul se bucu ră num a i într-atit, într u c ît această de te r m i n a re este înfrînată. 1 a r d e •aci se întîmplă că ace a s t ă bucurie, care se naş te din răul lucrului pe care îl urim, se re petă ori de cîte ori ne amintim de acest lucru. Căci, c um am spus, cî n d imag i n ea acelu i lu cr u se d eştea pt ă fi indcă ea inclu de existenţa aces tu i lucru, însuşi ea îl determină pe . om să c o n s idere lucrul cu aceeaşi tristeţe c u care avea obi­ ce i ul să-I co n s ide re cînd e x i st a I n să, fiindcă de imaginea aces­ tui lucru el a legat imagini care îi exclud existenţa , .această de­ ter m i n a re a tr i s te ţ i i este numaidecît stînjenită , i ar omu.l se bu c ur ă din nou, şi aceasta ori de cîte ori această r e pet are se p r o d uce. Şi, din a ce astă cauză , oamenii se bucu r ă ori de cîte ori îşi amintesc de un rău tr ec ut , şi de aceea ei se bucură :S ă poves­ tea s c ă pri me jd ii l e de care au scăpat. Căci de îndată ce îşi ima·· gi n e az ă vreo primejd ie, ei o consideră ca viitoare ş i sînt deter­ m i n ati să se teamă de ea; aceast ă determinare este din nou înfrînată de ideea eliberării, pe care au legat o de i dee a âcestei primejdii, cînd au scă p at de ea; şi a ceastă idee îi linişteşte d i n nou; şi pr in urmare ei se bucur ă din nou. .

,

,

,

.

-


1 84

Elica, Partea 1/1

Propoziţia XLVIII

Iubirea şi ura, bunăoară faţă de Petru, se distrug, dacă tristeţea pe care o include una şi bucuria pe care o include c'ea­ laJtă se leagă de ideea altei cauze: şi una şi alta sînt micşorare în măsura în care ne imaginăm că Petru n-a fost singur cauze uneia şi a celeilate. DEMONSTRAŢIE: Aceasta reiese în chip evident din' în­ săşi definiţia iubirii ş i a urii, definiţie ce se poate vedea în nota prop. X I I I de aci. Căci numai de aceea bucuria este numită iubire şi tristeţea - ur ă , faţ ă de Petru, pentru că Petru este considerat ca fiind cauza unuia sau altui a din aceste afecte. Deci acest fapt fiind suprimat, în tot sau în parte, afectul care se referă l a Petru va fi micşorat, în tot sau în parte. C.e.d.d. •

Propoziţia XLIX

Iubirea 1<>i ura faţă de un lucru pe care ni-l . imaginăm că este !iber1 trebuie să fie amîndouă mai mari la cauză egală de­ cit faţă. de un lucru necesar. DEMONSTRAŢI E : Lttcrul pe care ni-l imaginăm că este liber trebu i e (după def. V Il, P. 1 ) să fie perceput prin sine fără altele. D acă deci ne imaginăm că el este cauza unei bucurii sau a unei tristeţi, prin· chiar aceasta ( după nota prop. XIII de aci ) îl vom iubi sau îl vom urî, şi aceasta (după prop. prec. ) cu cea mai mare iubire sau cu cea mai mare ură care se poate naşte dintr-un afect dat. Dar, dacă ne imaginăm că lucrul care este cauza acelui afect este necesar, atunci (după aceeaşi def. V IT, P. I.) ne vom imagin a că nu ea singură; ci dimpreună cu alte lucruri este cauză a aceluiaşi afect şi astfel (după prop. prec . ) iubirea ş i u r a faţă d e e l vor f i m a i mici. C.e.d.d. NOTĂ: De aci rezultă că oamenii, fi indcă se socotesc liberi, îşi poartă o iubire şi o ură mai mare decît faţă de alte lucruri . La care se a d a u gă si imitaţia afedelor, despre care să se vad;1

prop. XXV I I , XXXIV, XL şi XL I I I de aci .

1 A d i c ă acel a care depinde numai de el însuşi şi nu e neces.ar cmstrîn " de a l te cauze să facă ceva care n e bucură sau ne întristea z ă .


Despre originea şi

natura

afectelor

1 85-

Propoziţia ...

Orice lucru poate fi întîmplător cauză de speranţd sau teamţi.

de

DEMONSTRAŢI E : Această propoziţie se demonstrează pe aceeaşi cale ca şi propoziţi a XV de aci, care trebuie văzută o­ d ată cu n ot a I I a prop. XVI I I de aci. NOTA: Lu'crurile care sînt î n tîm pl ă t o r cauze de speranţă sau de teamă sînt numite prevestiri bune sau rele. Apoi, în m ă­ su ra în care aceste prevestiri sînt cauze de speranţă sau de teamă, în aceeaşi măsură ele sînt cauze de bucurie şi de . tristeţe (după definiţia speranţei şi fricii, din nota Il a prop. XVli! de aci) şi de aceea (după cor. prop. XV de a ci ) în aceeaşi m ăsură le iubim sau le urim, şi (după prop. XXV 1II de aci) ne silim să le intrebuinţăm ca m i jloace pentru a dobîndi cele ce sperăm , sau să le înl ăturăm c a piedici sau cauze de teamă. Pe lîngă acea sta, din prop. XXV de aci, rezultă că natura ne-a alcătuit în aşa fel, încît să credem uşor ceea ce sperăm şi, dimpotrivă . greu ceea ce ne inspiră teamă şi să le preţuim mai mult satr mai puţin decît e just. Aşa s-au născut superstiţiile, care pun stăpînire pe oameni pretutindeni. De altfel, nu c red că merită să arăt aici şovăielile sufleteşti care se nasc din speranţă şi teamă, deoarece din chiar definitia acestor afecte rezultă c il. nu ' există speranţă fără teamă, n ici teamă fără speranţă (cum vom explica m a i pe l arg la locul cuvenit ) ; şi deoarece, pe deasupra, în măsura în c a r e sperăm un lucru sau ne temem de el , în aceea ş i m ă s u r ă îl i u b i m sau îl urim . Deci tot ce a m spus despre iubire sau ură, oricine p9ate aplica uşor l a speranţă şi l a team ă .

Propoziţia LI

Oameni deoseb iţi pot fi afectaţi în feluri deosebite de tinu! şi acelaşi obiect, iar unul şi acelaşi om poate fi afectat de unul şi acelaşi obiect în feluri deosebite, în timpuri deosebite. D EMO NSTRA Ţ I E : C orpul omenesc (dupti post. III, p_ Il) poate fi afectat de corpurile externe în foarte multe feluri. Aşa-


Etica. Partea !Il

1 86

dar, în acel aşi timp, doi oameni pot fi afectaţi în feluri deose­ bite şi prin urmare (după ax. I care urmează lemei III după prop. XIII, P. II) ei pot fi afectaţi de unul şi acelaşi obiect în: feluri deosebite. Apoi (prin acelaşi postulat), corpul omenesc poate fi afectat, cînd într-un fel, cînd într-altul ; şi, ca urm are ( prin aceeaşi axio mă), el poate ti afectat de acel aşi obiect, i r: timpuri deosebite, în feluri deosebite. C.e.d.d. NOTA: Vedem că se poate în tîmpl a ca unul să iubească ceea ce altul ură şte; şi ca unul să se teamă de ceea ce un altul nu se teme; ca unul şi acel aşi om să iubească acum, ceea ce în ainte u rî se, si c a u n u l să indrăznească acum, ceea ce înainte îi inspira fri că etc. Apoi, deoarece fiecare judecă potrivit afec ­ tutui său, ce este bun şi ce este rău, ce este m a i bun şi ce este mai rău (vezi nota prop. XXXIX de aci), rezultă că oamenii sînt diferiţi , atît în ce priveşte judecata cît şi în ce priveşte afectul ' . Aşa se face că, d acă î i comparăm pe unii oameni c u alţii , îi deosebi m numai prin diferenţa di ntre afecte şi îi numim pe unii îndrăzneţi, pe alţii fricoşi, pe, alţii, în sfîrşit, cu un alt nume. Bunăoară, îl numesc îndriizneţ2 pe acel care dispreţuieşte răul de care eu obişnuiesc să mă tem ; şi dacă, apoi, ţin soco­ teal ă că dorinţa sa de a i face rău aceluia pe care îl urăşte şi de a-i face bine aceluia pe care îl iubeşte nu este înfrînată de teama unui rău care de obicei pe mine mă opreşte, îl numesc cuJrajos. Apoi, îmi pare fricos acela c are se teme de răul pe c are eu obiş­ nuiesc a-1 dispreţui; şi dacă pe deasu pr a ţin socoteală de faptul d dorinţa lui este înfrînată de teama unui rău care pe mine nu mă poate opri, voi spune că este sfios3; şi aşa va judeca fiecare. In sfîrşit, din cauza acestei n aturi a omului şi a nestatorniciei judecăţii sale, şi pentru că omul judecă lucrurile adeseori prlri sentimentele sale, şi că lucrurile pe care crede că le face in vederea ·bucuriei sau tristeţii, şi pe care de aceea (după prop. XXV II! de aci) năzuieşte să le promoveze sau să le înlătulre, nu sînt adesea decît imaginare - ca să nu vorbesc despre 'cele­ l alte pe care le- am arătat în partea a doua cu privire la nesi­ guranţa lucrurilor - înţelegem uşor că omul poate fi adesea ,

-

' Că aceasta se poate intimpla, deşi sunetul este o p arte a in1eleclului divin, am arătat in cor. prop. X I , P. I I . (B. Sp. ) . 2 Vezi def. XL a afectelor, P. I I I . 3 Vezi def. XLI a afectelor, P. I I I .


Despre originea şt natura afectelor

187

ori cauza atît a întristării, cît şi a înveselirii sale, sau ca să He afectat atît de tri steţe, cît şi de bucurie, deodată cu ideea despre sine drept cauză; şi deci înţelegem uşor ce este căinta şi mu:lţu­ mirea de sine. Anume, căinţa este tristeţea însOiităde ideea de sine, iar mul(umirea de sine este bucuria însoţită de ideea de . .sine drept cauză. Iar aceste afecte sînt foarte puternice pentru ' <:ă oamenii se cred liberi (vezi prop. XLIX de aci). Propoziţia L I I

Un obiect, pe care l-am văzut mai înainte deodată c� altele sau pe care ni-l imaginăm că nu are nimic care să nu fie comun cu mai multe altele, nu-l vom privi atent aşa de mult timp ca pe acela pe care ni-l imaginăm că are ceva aparte. DEMONSTRAŢIE: De îndată ce ne imaginăm un obiect pe �are l-am văzut cu altele, ne reamintim şi de celelalte (după prop. XVIII, P. II; a se vedea şi nota acestei prop.). Şi astfel, de l a considerarea unuia, noi trecem numa idecît l a cortsiderarea altuia. De asemenea, aceeaşi este condiţ i a unui obiect pe 'care ni-l imaginăm că nu are nimic care să nu fie comun cu mai multe. Căci prin chi ar aceasta noi presupunem că nu conside­ răm în el n imic ce n- am văzut mai înainte împreună cu altele. Intr-adevăr, cînd presupunem că ne imaginăm într-un obiect oarecare ceva aparte, pe care nu l-am văzut niciodată mai înainte, nu spunem decît că sufletul, cînd consideră acel obiect, nu are nimic în sine d in considerarea căruia să poată trece · l a �onsid e'rarea acelui a . Aşa încît e l este determinat s ă considere numai acest obiect. Deci obi;ectul. C.e.d.d. NOTA: Această afecţiune a sufletului sau această imaginare unui lucru particul ar, întrucît se află singură în suflet, se nu­ meşte admiraţie. D acă e a este produsă de un obiect de care ne temem, se numeşte consternare, pentru că uimirea produsă de un rău îl ţine pe om în aşa fel legat numai de considerarea lui, încît este incapabil să se gîndească la alte obiecte prin care să se poată feri de acel rău. Dar, dacă aceea ce admirăm este pru­ denţa unui om oarecare, hărnicia sau altceva de acest fel, fiindcă prin chiar aceasta noi îl considerăm pe acest om ca mult supea


Etica. Partea III

1 88

rior noua, m acest caz a dmiraţia se numeşte veneraţie; a ltfel groază, dacă ne mirăm de mînia, invidia etc. unui om. Apoi, dacă admirăm prudenţ a, hărnicia etc. unui om pe care îl iubim. iubirea noastră (după prop. XII de aci) va fi prin chiar aceasta mai mare, iar noi numim slăvire această iubire legată de admi­ raţie sau de veneraţie. Tot în acest fel putem concepe şi ura. speranţa, încrederea şi alte afecte legate de mirare. Aşa încît vom putea deduce mai multe afecte decît se obişnuieşte a se exprima prin cuvintele uzuale. De unde se vede că numele afec­ telor au fost inventate m ai mult după întrebuinţarea lor obiş­ nuită decît din cunoaşterea lor adîncită. A dmiraţ iei i se opune dispreţul, a cărui cauză este totuşi foarte adesea că vedem pe cineva admirînd, iubind sau temîn­ du-se de ceva, s au că un lucru oarecare apare l a prima înfăţi­ şare asemănător lucrurilor pe care le admirăm, le iubim, sau de care ne temem etc. (după prop. XV cu cor. ei şi prop. XXV 1l de aci), noi sîntem determinaţi să admirăm, să iubim sau să ne · temem etc. de acelaşi lucru. D acă insă, din prezenţa lucrului însuşi sau din consi derarea lui mai atentă sîntem constrînşi să-i tăgăduim tot ce poate fi c au z ă de admiraţie, de iubire, de teamă etc., atunci s u f letul din însăşi prezenţa l ucrului, rămîne deter� minat să se gî ndească mai mult Ia ceea ce nu este în obiect de­ cît la ceea ce este; pe cînd, dimpotrivă, din prezenţa unui obiect. se obişnuieşte a se gîndi îndeosebi Ia ceea ce este în obiect. Mai departe, după cum slăvirea se naşte din admiraţia lucrului pe care îl iubim, tot astfel derîderea se naşte din dispreţul lutrului pe care îl urîm sau de care ne temem, iar desconsiderarea din dispreţuirea prostiei, după cum veneraţia se n aşte din admirarea prudenţei. Putem în fine să concepem iubirea, speran ţ a, mîndria şi alte afecte care se leagă de dispreţ, şi apoi să deducem de aci şi celelalte afecte pe care nu obişnu im a le deosebi de altele prin nici o denumire particulară . ,

Propoziţia LIII

Cînd sufletul se contemplă pe sine însuşi şi puterea S(J. de a acţiona, se bucură; si aceasta cu atît mai mult, cu cit mtti distinct se imaginează ·pe sine şi puterea sa de a acţiona.


Despre originea şi natura afectelor

189

DEMONSTRAŢI E : Omul nu se cunoaşte pe sine decît prin afecţiunile corpului său şi prin ideile l or (după prop. XIX şi XXIII, P. II). Cînd deci se întîmplă ca su1letul să se poată c on ­ te mp l a pe sine însuşi, prin chiar a ce a st a se presupune că trece l a o perfecţie mai m are, adică (după nota prop. XI de aci) se presupune că este afectat de bucurie; ş i cu atît mai m ul t , cu cît mai di st i n ct se poate imagina pe sine şi puterea sa de a acţion.:� .

C.e.d.d.

COROLAR : Această bucurie este din ce în ce mai sporită . cu cît omul îş i im aginea ză mai mult că este lăudat de alţi i . Căci ţu cît î ş i imaginează m a i mult că este lăudat de alţii, cu atît işi i m agine a ză că este mai mare bucuria de care alţii sînt a fect a ţi de către el; i ar aceasta însoţită de ideea de sine (după nota prop. XXIX de aci). Astfel (după prop. XXVII de aci) el însuşi este afectat de o bucurie mai mare însoţită de ideea de sine Propoziţia LIV

Sufletul năzuieşte să-şi imagineze numai acele lucruri care presupun puterea lui de a acţiona. DEMONSTRAŢ I E : Năzu inţ a sufletului sau puterea lui este însăşi esenţa sufletului însuşi (după prop. V II de aci). D ar e senţ a sufletului ( cum se înţelege de la sine) afirmă numai ce este şi ce. poate sufletul; nu însă ce. nu este şi ce nu po a te . Aş.1 în cît el năzuieşte să-şi imagineze numai. cee a ce îi a f i r mă sau îi presupune puterea de a acţi on a . C.e.d.d. Propoziţia LV

Cînd sufletul îşi imaginează neputinţa sa, prin aceasta se întristează.

chiar

DEMONSTRAŢ I E : Esenţa sufletului afirmă numai ce este poate sufletul, sau este în natura sufletului de a nu-ş;i i m a gi na decît lucrurile care îi presupun putere a de a acţion :1 (după prop . prec ) . Deci, cînd spunem că sufletul, considerîn ­ du-se pe sine însuş i , îşi i maginează propria-i neputinţă, n u .

şi ce


Etica. Partea III

spunem nimic decît că sufletul năzuind sa - şi I m a g i neze ceva care îi presupune p utere a de a acţio n a , această năzuinţă a lui este înfrînată, s a u ( după nota prop. XI de aci) că el se mî hneşte .

C.e.d.d.

COROLAR : Acea s t ă tristeţe este din ce în ce mai sporită, dacă ne imaginăm că sîntem mustraţi de alţii - ceea ce se de­ monstrează la fel cu cor. prop. L I I I de aci .

.cr_ NOTk Acea st ă tristeţe, însoţită de ideea slăbic iu n i i noastre, se n umeş te umilinţă1 • Buc u r i a însă care se naşte d i n fa p tul că omul se contem p l ă pe sine însuşi se numeş te amor propriu r;au mulţumire de sine2• I ar fiindcă ea s e re petă întotdea una Qînd omul î ş i contemplă virtuţile sau puterea de a acţiona, reztt:ltă de aci c ă fiecare este nerăbdător să-şi povestească faptele şi s ă - şi arate puterile atît ale sufletului, cît şi ale cor pu l u i , şi că. oamen i i , din această cauză, sînt su părători un ul._t!eptw aJiul. De unde m ai rezultă că oamerui sînt de l a n a tură i nv i dioşi (a se vedea nota prop. XXIV şi nota prop. XXXII de aci), adică se bucură d e slăbiciunea semenilor lor şi, d-i mpotrivă, se î n tris tea z ă de yjrtutea for. Caci on d'e cîte ori cineva îşi i ma g lfte az a pwptiifu, sale acţiuni, totdeauna (după prop. LllI de aci) este a fect a t de· bucurie; i ar aceasta cu atît mai mult, cu cît a cţ iu n il e e x p r im ă m ai multă perfecţie şi cu cît şi le i m a g inează mai dist inct; adică (după cele ce s-au spus în nota I a prop. XL, P. II) cu cît po t fi mai mult deosebite de altele şi contemplate ca lucruri singulare. I ată de ce o r ic i ne se va bucura cel mai mult în con­ templarea sa p r o prie , cînd va contempla în sine ceva ce se tăgă­ du i e şt e la a lţii . Dar dacă ceea ce se afirmă despre sine se rapor­ tează la ideea universală a omului sau a animalului, el n u se

va b ucura în aceeaşi m ăsură. Dimpotrivă, se va întrista, d acă îşi i m a gi nează că acţiunile sale comparate cu ale altora sînt mai s la be . De altfel (după prop. XXVIII de a ci ) el va n ăzu i să în­ lă t u r e această tristeţ e ; şi anume, interpretind pe dos acţiunile �enilor sau îm podobindu-te pe cît o s i bi l pe ale s ale . Se :vede deci că oamenii sînt de l a n atură înc �naţi spre ură ş i invid ie, l a c are s e ad a u g ă ş i ed u caţi a, căci p ă r i nţ i i obişnuiesc s ă - i îndemne pe co p i i l a virtute numai pri n imboldul onoarei şi al invidiei.

t

1 2

Vez i def. XXVI a afectelor, P. I I I . Vezi def. XXV a afectelor, P. I I I .


Despre originea şi natura

afectelor

191

D ar poate c ă rămîne o îndoi ală, pentru că adesea admir ă m vir­ tuţile oamenilor şi îi venerăm. Deci, pentru a o înlătu:r a, voi adăuga cor olaru l următor. COROLAR : N i m eni nu invidiază decît virtutea unui egal. D EMONSTRAŢ I E : I nvidia1 este însăşi ura ( vezi nota prop. XXIV de aci) sau (după nota prop. Xlli de aci) o tristeţe, adică (după nota prop. XI de aci) o afecţiune, prin care puterea de a acţiona a unui om sau năzuinţa lui este înfrînată . I nsă omul ( după nota prop. IX de aci) nu năzuieşte spre o acţiune, nici n-o d oreşte decît dacă ea poate să rezulte din natura sa dată; deci omul nu va dori să a fi r me cu privire la el nici o putere de a acţiona sau ( ceea ce este acel aşi lucru ) nici o virtute care este proprie n aturii altui om şi străină n aturii sale; şi astfel dorinţ a lui nu poate fi înfrînată, adi că (după prop. XI de aci) el nu se poate mîhni, pentru că consideră vreo virtute l a cinev a care nu i se aseamănă, şi deci nu-l v a putea invidia. lnsă el îl va in­ vidia totuşi pe acel a care se presupune că este de aceeaşi na­ tură cu e l . C.e.d.d.

NOTĂ: Cî n d deci, mai sus, în nota propoziţiei I I I de aci, spunem că îl venerăm pe un om pentru că-i admirăm prudenţa . curajul etc. aceasta se întîmplă ( cum este evident din CICeeaşi prop.) pentru că ne imaginăm că aceste v i rtuţi îi a p a r ţin în mod p articul ar, şi nu că sînt comune cu natura noastră ; aşa încît nu-l invidiem din cauza lor mai mult decît am invidia ar­ bori !..,E.entru înă ltimea lor si leii pen tr u cura jul lor etc. Propozitia LVI

Există atîtea feluri de bucurie, de tristeţe şi de dorinţă, precum şi de afecte compuse din ele, ca şovăiala sufletească, sau care se trag din ele, ca iubirea, ura, spera nţ a, teama etc., de cîte feluri sînt obiectele de care sîntem afectaţi. DEMONSTRAŢI E : B u c u r i a şi tristeţea, prin ur m a re şt a fectele compuse sau derivate din ele, sînt pasiuni (după nota 1

-

Vezi def. XXI I I a afectelor, P. I I I .


Etica. Partea III

192

prop. XI de aci); căci (după prop. I de aci) î ntrucît avem idei nead ecv a te , sîntem cu n eces itate pasivi, şi sîntem pasivi (după prop. III de aci) n u m a i în măsura în c are le avem, adică ( vezi nota 1 prop. XL, P. II) sîntem cu necesitate p a s ivi numai întru ­ dt ne ima gi n ă m , sau ( vezi prop. XVII. P. II şi nota ei) întrucît sîntem mişcaţi de un afect care in clu de n atur a c or p u l ui nostru şi natura c o rpu l ui extern . Aşadar, natura oricărei pasiuni tre­ buie, cu necesitate, să fie e x p li cată în aş a fel, încît să fie expri­ mată natura obiectului de care sîntem a fectaţ i . Astfel, de exemplu, bucuria care ia naştere d i n obiectul A i n cl u de însăşi natura Qbiectului A, iar bu cur i a care ia naştere d i n obiectul B include insăşi n a tura obiectului B; d e aceea aceste două a fecte de b ucu ­ rie se deosebesc prin n atura lor, f i i n dc ă se nasc din c auze de nat ur ă deosebită. Tot aşa, afectul de tr i st eţe c are ia n aştere dintr-un obiect este deosebit, prin natura sa, de tristeţea care i a n a ş t e re d i n altă cauză. Acel aşi lucru e ste valabil pentru iubire, ură, s pe r a nţă , teamă , şovăială sufletească etc., şi de a cee a , -există în chi p necesar tot atîtea feluri d e b u c ur i e , tr i s teţe , i u,b i r c , ură etc. cîte feluri de obiecte ne a fecte a z ă . In c e priveşte dorinţa, ea este însăşi esenţa sau n atu'ra fie­ draia, întrucît e concepută ca determinată să lucreze ceva din însăşi c on st it u ţ i a lui, a şa cum acea s t a e dată ( vezt nota prop: IX de ac i ) . Deci, după c :U m fiecare este a fect a t pr i n cauze e x ter ne, într-un fel sau a , � u l , de bucur i e , tristeţe, iuibire, t%tă etc., adică după cum natura lui e const i tu i t ă într-un fel sau altul, tnt aşa dori nţ a lui trebu ie să fie m e re u alta, iar n atu r a un e i d o ri n ţ e se va deosebi de natura alte ia , în măsura în c a m se deo se besc între ele a fect e l e din c a re se naşte fiecare. Pe scurt, €x i st ă tot atîtea f e l u r i de dorinţă, cîte feluri de bucurie, tristete, iubire etc. şi prin vrmare ( cum s-a a r ă tat ) cîte feluri de ob ie cte care ne afectează. C.e.d.d. NOTĂ: Intre fel ur i le de afecte, care (după prop. prec . ) tre­ buie s ă fie foarte numeroase, principalele sînt: lăcomia1� beţia2 , senzualitatea3, a v ariţia4 şi ambiţia5• Acestea nu sî nt decî1iloţiut 2 3 • s

Lăcomi a î n ce priveşte mincarea . Vez.i Vezi d e f . XL V I a afectelor, P. I I I . Vezi d e f . XLVI I I a afecte lor, P. I II. Vezi d ef . XLVI I a afectelor, P. I I I . Vezi d ef . X L I V a afectelor, P. I I I .

def.

X L V a afectolor, P. I I I


Despre originea şi natura afectelor

) 9:3

nile de iubire şi d e dorinţă care explică n a t u r a unui atect sau altul, pr i n obiectele l a care se referă . Căci prin lăcomie, beţie; senzual itate, avariţie şi ambiţie nu înţelegem decît iubirea sau dormţa nemăsurată de a mînca , d e a bea, de a se îmmeuna, de bogaţte, şi de. re nu m e . Apoi, aceste afecte, î?i"frucît le deosebim de altele numai prin o b iectu l I a care :>e re fer ă , nu au contrari i . Căci cumpătarea, · pe care obişnuim s-o opunem lăcomiei, iar moderaţia, beţiei şi în sfîrşit, castitatea, senzu al ităţii, nu sînt afecte sau pasiuni, ci a r ată puterea sufletu lui care potoleşte aceste afecte. De altfel nu po t să explic aci celel alte f el ur i de afecte ( fi indcă sînt atîtea cîte feluri de o b iecte există ) şi, d acă aş putea, nu este nevoie. Căci , pentru ceea ce noi intenţionăm, anume să de t e r m i n ă m puterile CJiectelor şi pu ter e a pe care n are sufletul asupra lor, e d e ajuns s ă avem o definiţie genera1:1 a fiecărui afect. Spun c ă e de ajuns să cunoaştem proprietăţile comune ăTe afectelor şi ale sufletului, ca s ă putem determin a cum e şi cît e de mare puterea s u f letu l ui de a p o tol i şi stăpî n i afectele. Deşi deci este o mare deosebire între cutare ş i ctţtare afect de iubire, de ură sau de dorintă, bunăoară între iubirea fată de copii şi i u b i rea faţă de soţie, t� tuşi noi n u avem :nevoie s·ă cunoaştem aceste d i ferenţe ş i să cercetăm mai d e p a r te n atura şi originea afecte l or . Propoziţia LVII

Un afect oarecare al unui individ se deosebeşte de afectu! altuia în măs u ra în care esenţa unuia se deosebeşte de esenţa altuia. DEMON STRAŢ I � : Această p ro po z i ţ ie este ev i d en t ă prin axioma I - a se vedea după Ierna I I I a notei prop . XI I I , P . I I ; şi totuşi o vom demonstra pri n defi niţiile celor tre i afecte pri ­

mitive.

Toate a!ectele se re d u c la dor!!!j ă , la bucurie sa u :l a tri stete, cum a r a tă definiţiile lor p e care le-am dat. Dar dorinţa este n atura sau esenţa f i ec ă r u i a (a i se vedea definiţia în nota prop, JX de ac i). Deci dorinţa f iecăru ia diferă de dorinţa altuia ,atît cît natura sau esenţa unuia se d eo se beşte de a altuia. A po i , bu­ curia şi tristeţea sînt pasiuni prin c ar e puterea sau năzuinţa fiecăruia d e a s t ă r u i în fiinţa sa este mărită sau micşorată , aju ·


Etica; Partea III

1 94

tată sau înfr în a t ă (după prop. XI de aci şi nota ei). D ar pr in âă-' ztiinţa de a stărui în fi in ţ a sa, î ntr ucî t se referă în acelaşi .timp la su fl et şi la corp, î n ţ e l eg em pofta şi d orin ţ a ( vezi nota prop. de aci) . Deci bu cu r i a şi tristeţea sînt însăşi pofta sau do­ întrucît este mărită sau micşor ată de cauze externe, a d ică (după aceeaşi notă) este însăşi n at u ra fi e că r u i a . A ş a încît bU:ClJ-' ri a şi tri s t eţea cuiva diferă de bucuria şi de tr i s teţea altui a tot atît cît se d eo se be ş te natura s au esenţa unuia de e sen ţ a altuia. Si deci un afect o a reca re al c u t ăr u i individ diferă de afectul a lt u i a etc. C.e.d.d. IX

r i n ţa

NOTA: De aci rezultă că afectele vieţuitoarelor, ca re se spune �ă sîrit l i p site de raţiune ( căci nu ne p u te m nicidecum în d oi că 9 ob ito ace l e simt, cît timp cunoaştell). originea su fletu l u i ) diferă de a f�c tel e oamenilor î n măsura în c a re natura lor d ifer;t de n atura omenească. D e s igur cii şi c a lu l şi omul sînt împinşi de p or n i re a de a pr oc re a ; dar unul prin p or n i re a de cal, i a r altuL prin a ceea de om. De asemenea, senzualitatea şi pofta insecte· lor, a pe ş t i l o r şi a p ăsă r i l or trebuie să difere una de alta. Aşa­ d ar, deŞi fiecare i n d iv id tr ăieş te m u lţu m it şi se b ucu r ă de na ­ tura din care este alcă tu it, totu şi vi a ţ a de care este mulţumit fiecare şi bucuri a nu sînt decît ideea s a u suUetut a ce l u i a ş i in ­ d ivid; şi deci m ul ţ u m i re a ur1u i a diferă atît de mul ţ umi rea altu i a . prin n a tu r ă , cît diferă e se n i, a unuia de e sen ţ a altuia. In sfîrşit. re zu l t ă din propo zi ţ i a p r ece d e ntă că nu este m i c ă deosebirea între bucuria de care e ste stăpînit beţivul şi aceea pe care o are filozoful - ceea ce am voit să arăt aici în treacăt. A tî t în ce p r ive ş te afectele care se re f e r ă la om într u cît este pasiv1 • Ră­ mîne să adău găm cî tev a cuvinte asupra ace l or a care se referă la el î ntr u cît este activ. ,

.

,

Propoziţia LVIII

1n afară de bucuria şi de dorinţa în care sîntem pastvi, există alte afecte de bucurie şi de dorinţă care se referă la noi întrucît sîntem activi. 1 Intrucit este sup u s influenţei cauzelor externe şi intrucit acţiunea n•J· depinde de el . Du pă Spinoza, sîntem pasivi numai întrucît avem i d ei neacfec­ vate. Cel c e are idei a decvate este activ tn adevăratul înţeles al cuvîntului. De aci importanţa cunoaşterii, a ş.tiinţei, !Pentru el i berarea omului de super­ sti ţ ii şi pasiuni.


Despre originea şi natura

afectelor

1 95

D EMONSTRAŢ I E : Cînd sufletul se cof!.cepe pe sine şi pu­ terea s a de a lu cr a, el se bucură (după prop. LIII de aci); căci· sufletul se contemplă pe sine, cu necesitate, cînd concepe o idee adevărată sau a decvată (după prop XLIII, P. Il). In a d ev.ă r sufletul coricepe unele idei adecvate (după nota Il la prap. XL, P. li). Deqi într- atît se bucură el, întrucît concepe idei adecvate, a d i că (după prop. I de aci ) întrucît el este act i v . Mai departe, sufletul n z u:i e ş te s ă - ş i m enţină existenţa şi pentru că are idei clare şi d�stincte, şi pentr u că are idei confuze ( după prop. IX de aci). Dar, p rin năzuinţă înţelegem o dorinţă (după nota .acele­ iaşi prop. ) Deci dor i nţ a se referă la n oi şi întrucît c u n o a şt e m sau (după prop. I de aci) întrucît l u cr ă m C.e.d.d.

,

'

,

.

.

.

Propoziţia LIX

Printre toate (lfectete care se raportează la suflet lntrucî�

el lucr(/aiă, nu există nici unul care să nu se reducă la bucurie şi

la dorinţă.

D EMONSTRAŢ I E : TQ.�te afectele se reduc la QQ!:.i!!tii l a bucur L� Şi l a trlşie.te.-cum arată defi niţiile pe care le-am d at d es pre ele. Dar prin tristeţe înţ e le gem ceea ce m icşorează sau restrînge puterea de a c u ge t a a s u fl etu lui (după prop. XI de aci şi nota ei) şi de . a cee a în măsura în c are sufletul se întristează, în aceea şi măsură puterea sa de a cunoaşte, a d i c ă de a lucr a, este micşorată şi î nfrîn a tă (după prop. I de aci) . Deci n i c i un a fec t de t r i st e ţ e nu se poate referi la suflet 1n măsura în care el luqează, ci numai afectele de b u cur i e şi dorinţă, care (dupii prop. prec. ) se referă la suflet în măsura în care el lucrează C .e.d.d. .•

NOTA: Toate a c ţi unil e care, d er iv în d din afecte, se ra por­ tează la suflet, întrucît el înţelege, eu le reduc la tăria de sufle4 pe care o împart în fermitate şi generozitate' . Prin jer'T}ifgte 2riJ� leg dor.ţnţa prin care fiecare năzuieşte să şi menţik"/rexis-

-

t

"Fenn i tatea " , a dică efol'iul de a ne p ă stra viaţa şi

a

că.uta folosul pro­

priu numa i după călăuzirea raţiunii, şi "generozitatea" , a d ică asocierea, prieteni a şi ajutorul reciproc între oameni, sînt consi dera te de Spinoza ca fun da mentul virtuţii, monalită ţ ii şi fericirii.


1 96

Etica. Partea III

tenţa numai după POTIJ!l((l r:.afitytii. Prin gca.e&o�i.W/;� înţeleg dorinţa prin care fiecare năzuieşte numai după porunca raţiunii sil_�jute pe ceilalţi oamenr: şi să se unească cu ei prin prietenie. Aşadar, raportez la fermitate acţiunile care urmăresc numai fo­ l�? Ul acelu ia care lucrează şi le raportez la generozitate pe ace­ lea care urmăresc folosul altui a. De aceea cu,mpătarea, sobrie­ tatea şi prezenţa de spirit în primejdii etc. sînt feluri de fermi­ tate; pe cînd modesti a , clemenţa etc. sint feluri de generozitate. Cu acestea, cred că am explicat şi am înfăţişat prin cauzele lor prime principalele afecte şi şovăieli sufleteşti care i a u naş­ tere din combinarea celor trei afecte elementare, anume dorinţa, bucuria şi tristeţea . D i n cele expuse, se dezvă luie că noi sîn­ tem mişcaţi în multe feluri de cauze externe şi că, asemenea valurilor mării agitate de vinturi contrarii, noi sîntem împinşi incoace şi încolo, neşti utori de ce va veni şi de soarta noastră . Am spus însă că înfăţi şez n u m ai principalele, ş i nu toate con­ flitctele sufleteşti care pot exista. Căci, procedînd ca mai sus, putem arăta uşor că iubirea se leagă de căinţă , de dispreţ şi de ruşine etc. Mai mult, cred că, din cele spuse, f iecare constată limpede că afectele se pot combina unele cu altele în mu l te feluri şi că din acestea i au n aştere atîtea varietăţi, încît nu ,se pot număra . D ar, pentru ; subiectul meu, e de ajuns că le-am enu­ merat pe cele principat l, celelalte, pe care le-am omis, ţin mai mult de curiozitate decît de utilitate. Totuşi, in ce priveşte i ubirea, mai e de notat că .foarte des se întîmplă că , în timp ce ne bucurăm de un lucru pe care l-am poftit, corpul să dobîndească prin aceasta o nouă stare, care îl determină astfel şi-i :trezeşte alte imagini ale lucrurilor, iar su­ fletul începe, î n ace l a şi timp, să-şi imagineze şi să rîvnească altele. Cînd, de exemplu , ne imaginăm ceva care de obicei ne incintă prin savoarea sa, rîvnim să-1 gustăm, deci să-1 mîncăm. Dar, în timp ce-l gustăm, stom acul se umple, i ar corpul dobîn­ deşte altă stare. Dacă deci şi acum, cînd corpul se află în altă stare, încă mai stăruie imaginea acelei mîncări, fiindcă este în faţa noastră, atunci va stărui ş i năzuinţa sau dorinţa de a o mînca. Dar noua stare a corpului nostru se va împotrivi acestei dorinţe s a u năzuinţe, şi de aceea prezenţa mîncării pe care mai înainte o, pofteam , va fi acum nesuferită, i ar aceasta este ceea ce numim l fi sătul sau a simţi dezgust. De asemenea, n-am ţinut seam a· n e m a n i�tările e xt erne a l e corpului, care s e observă în afecte , .


Despre originea şi natura afectelor

1 97

cum sînt tremuratul , paloarea, hohotele de plî n s, rîsul, f ii n dcă ele privesc numai corpul şi n-au n ici o legătură cu sufletul. In sfîrşit, cu privire la de f iniţiile afecte l o r , trebuie făcute unele observaţii din care m otiv le voi repeta aici în o rd i ne şi voi ad ăuga acea ce este de observat CII pr i vi r e la f iecare în parte. ,

DEF I N I Ţ I I L E AFECTELOR

Dotj_tJ:j_(.l, ��te )�;5-�Şi esen ţ a omului . întrucît se concepe că acea sta eseriţă a lui este determinată de către o oarecare afec­ ţiune d ată ei să facă ceva . .

EXPL I CAŢI E : Am spus; mai sus, în nota prop. IX de aci, că do_rjl]ţa este pofta împreună cu conşti i nţ a de sine. Iar p.ofta . e&te esenţ a î nsăşi a omului întrucî t este determinată să fac ă ceea ce slujeşte l a con �ervarea sa. l nsă, în aceeaşi n ot ă, am atr a s atenţ i a că în rea l i t a te eu nu_ rel:.JJOosc n ici o de o se bi r� între pofta o m ene a sc ă şi d o r i n ţ ă Că ci, fie că omul are sau nu conşti i n ţă de pofta sa, ea rămîne totuş i u n a ş i aceeaşi . Din care motiv, ca să nu pară o tautologie, n-am voit s ă explic dorinţa prin poftă , ci m -am silit s o defi nesc în ·aşa fel, în cît să înţele­ gem prin aceasta toate năzuinţele n a tu r i i omeneşti pe care le exprimăm prin cuvi ntele de poftă, voinţă, dori n ţ ă s au impuls. Căci aş fi putut spune că dor i nţa este natura onienească ea însă ş i întrucît este concepută ca f i i n d determinată să facă ceva. D ar din această definiţie (după prop. XXIIl. P . II) n -ar r ezul t a că sufletul poate să fie conştient de dorinţa sau de pofta sa. Deci, c a să i n c l ud (în definiţie) cauza ace s tei conşti inţe, trebu ie (după aceeaşi prop.) să adaug: întrucît este determinată 'de către o oarecare afe cţiun e dată ei etc. Căci, pr i ntr o a fecţi une a e senţei omulu i înţelegem &ice stare a a ceste i esenţe, fie că e s te înnăscută , fie că este dobîndită , fie că este conceput ă numai sub atributul gî n d i r i i sau n u ma i sub atributul întinderii, fie că, în sfîrşit, se refe r ă deod ată Ia amîndouă . l nţeleg deci aic i prin cuvîntul dorinţă toate n ă z u inţele, impulsulrile, pof tele şi voin ­ ţele omulu i , care diferă după constituţi a d ifer i tă a aceluiaşi om şi a de sea se opun unele a ltor a , aşa î n cî t omul este tîrî t în di­ recţii diferite şi nu şt i e încotro să se îndrepte. .

-

,

-


1 98

Eti.ca. Partea 1 II II

Bucuria este trecerea omului de l a o perfecţie mai mică la una mai ţnăi'e. III

Tristeţea este trecerea omului de la una mai mică .

o

perfecţie mai mare la

EXPLICAŢ I E : Spun trecere, pentru că bucuri a nu este perfecţt a însăşi. Căci dacă omul s-ar naşte cu perfecţia la care trece, el ar avea-o fără efectul. bucuriei - ceea ce se vede mai limpede din afectul de tristeţe, care îi este contrar celui de bucurie. Că tristeţea constă în trecerea l a o perfecţie mai mică , nu însă în însăşi perfecţi a mai mică, nimeni nu po ate tăgădui, deoarece omul nu poate fi întristat decît în măsura în care par­ ticipă l a o oarecare perfecţie. Nici nu putem spune că tristeţea constă în lipsa unei perfecţii mai mari; căci lipsa nu este nimic. însă afectul _ de tristeţe este un act, care de aceea n u poate fi decît actul de trecere la o perfecţie mai mică, adică actul prin care putere a de a lucr a a omului este micşorată sau înfrînată (vezi nota prop. XI de aci). Astfel trec cu vederea definiţiile vesel iei, voluptăţii, mel ancoliei şi durerii, pentru că ele se reduc ·î ndeosebi la corp şi nu sînt dec;ît specii ale bucuriei şi tristeţii . 1

IV

.!l!!.!i!} ratia este imaginarea unui lucru de care s4fletul rămîne legat, liîridtă această imagin are particulară nu are nici o legă­ tură cu celelalte (vezi prop. LI/ de aci C !J nota ei). EXPLICAŢIE : In nota prop. XVI I I , P . I I , am arătat din ce cauză sufletul trece numaidecît de la considerarea unui lucru l a ideea altu i lucru, anume pentru c ă imaginile acestor lucruri sint înl ănţuite între ele şi în aşa fel orînduite, încît urmează unele altora; ceea ce totuşi nu se poate concepe cînd imaginea l ucrului este nouă; ci atunci sufletul va fi reţinut în considerarea aceluiaşi lucru, pînă cînd va fi determinat de alte cauze să se gîndească la altele. Deci imaginarea unui lucru nou, conside­ rată în sine, este de aceeaşi n atură ca a celorlalte. Şi deci, din


Despre origin�a şi natura

1 99

afectelor

aGeastă cauză nu consider mirarea printre afecte, . mct nu văd

.motivul pentru , care s-o fac, întrucît ace.a stă distracţ i e tului nu

a

sufle­

n aşte din nici o cauză pozitivă .c are distrage sufle­ tul cde la altele, ci numai din lipsa unei c auze c.are să-1 deter­ mine să gîndească la altele; din considerarea unui lucru. Recu­ nosc deci (cum am menţionat în nota prop. XI de ac i ) numai trei afecte primare sau fundamentale, anume bucuria, tristeţe & şi dorin ţa. I ar despre mirare n - am vorbit din alt motiv de'c ît pentru că s-a stabilit obiceiul de a denumi ·unele afecte care derivă din cele trei prim it ive prin alte cuvinte, cînd ele se referă la obiectele care ne miră. Acel aşi motiv mă face să m ai adaug .aiCi -şi definiţia dispreţu lui , .se

V

�P,.I:f}iYL_�ş_te_ imagin area unui lucru oarecare, imaginare e.are atinge atît de puţin sufletuC încît prezenţa lucrului face> ca suflet ul el însuşi să-şi imagineze mai mult ceea ce nu este în lucru, decît ceea ce este (vezi nota prop. LI! de aci). Trec aci cu vederea definiţiile veneraţiei şi desco nsi d erăr ii , pentru că, pe cît ştiu, nici un afect nu-şi trage numele din­ tr-însele. VI

Iubirea este bucuria însotită de ideea cauzei externe.

•.�.

.

.

EXPLI CAŢI E : Această definiţie e x pl ică de a juns de clar iubirii. J n adevăr, definiţia ap tor il o t care spun că iubirea -este voinţa aceluia care iubeste de a se uni cu lucrul iubit, n u exprimă esenţa iubirii, ci prb priet a:tea ei. Şi fiindcă esenţa i u ­ birii n - a fost văzută d e ajuns d e bine de către aceşti autori, e i n - a u putut avea n i c i o idee clară despre propriet a tea ei. Aşa se face că toţi au socotit pe de-a-ntregul obscură definiţi a acestora. Totuşi trebuie să se observe că atunci cînd eu spun că această proprietate �onstă în voinţa aceluia care iubeşte de a se uni cu l ucrul iubit, nu înţeleg prin voinţă un consimţămînt sau o deli­ Rft are s au o botărîre liberă (cdci am dovedit în prop. XLVIII. P. II că aceasta este ceva închipţ�.it) . şi nici dorinţa de a se ală . e senţa


Etica. Partea III

200

tura lucrului iubit, cînd el lipseşte, sau de a-l avea mereu pre­ zent, cînd el este de faţă. Căci iubirea poate fi concepută fără una sau alta din aceste dorinţe. Ci prin voinţă înţeleg mulţu­ mirea care este în acela care iubeşte din cauza prezenţei locru­ lui iubit, prin care bucuri a aceluia care i ubeşte este întărită sa11 cel puţin alimentat ă . VII

Ura esţe_ tri steţea însoţită de ideea cauzei externe.

EXPLICAŢIE: Ceea ce ar fi de notat aci se vede uşor din ceea' ce am spus în explicaţia def. prec. (afară de acestea. uezi nota prop. XIII de aci). VIII

Jnclinaţia este bucuria însoţită de ideea unui lt.tcru o arecare, care e ste întîmplător cauză de bucurie. IX

Av.ersiwrr.ea este tristeţea însoţită de ideea unui oarecare lucru-; · care întîmplător este cauză ,de tristeţe (despre acestea c s e vedea prop. XV de aci şi nota ei).

Slt'ivireq este i ubirea faţă de acel a pe care îl admirăm.

EXPLICAŢIE: Am arătat în prop. LII de aci că mirarea se naşte din noutatea unui lucru. D acă deci se întîmplă să ne ima­ ginăm adesea lucrul de care ne mrrăm, încetăm de a ne mai mira de acel lucru. Vedem deci că afectul admirării degenerează uşor în simplă iubire.

___-:--- -···

XI

Derîderea este bucuria născută din aceea că ne imagma m că e xistă ceva de dispreţuit într-un lucru pe care îl urim.


Despre

originea şi natura · afectelor

20 1

EXPL I CAŢIE : In măsura în care dispreţuim un lucru pe care îl urim, în aceeaşi măsură îi tăgă d u i m existenţa (vezi nota ' prop. LI/ de aci), şi în a ceea şi măsură (dupti prop. XX de aci ) ne bucurăm. Dar, fiindcă presupunem că o mu l urăşte totuşi ceea ce ia in deridere, rezultă că această bucurie nu e ste trai nică (vezi nota prop. XLVII de aci). XII

S_pe.ranţa este b uc u r i a nestatornică . născ ută din ideea unui lucru viitor sau trecut, de r e al iz are a căruia ne î ndo i m intru ­ cîtva. XIII

Teama este tr i steţe a nestatornică n ă sc u tă din ideea unui lucru '\1Ut6r sau trecut, de realizarea căruia ne îndoim intnt ­ dtva (vezi despre aceasta nota II, prop. XVIII de aci ) . EXP L I CAŢ I E : Din aceste definiţii rezultă că nu există spe­ r a nţă fără tea m ă , n ici teamă fără s per a n ţ ă . Căci cel ce este nesigur în spe r a nţ ă şi se îndoieşte cu privire I a real izarea lucru­ lui, se pre supun e că imaginează ceva c are exclude existenţa lu­ crului vi i t o r ; şi a st fe l îrf' aceeaşi măsură se î n tris te a z ă (după prop. XIX de aci) . Deci, în timp ce e nesigur în s pe r an ţ ă , se teme de po si b i l i t a tea ca l u cr u l să nu se î n tî m p l e . Cine însă, dim­ po tr iv ă , e st e s t ă pîni t de teamă, adică se î n doi eşt e că lucrul pe care î l ură şte se va în t î m p l a , îşi mai imaginează ceva c a re ex­ clude existenţa ,aceluiaşi lucru2; şi astfel (dupti prop. XX de ct.pi ) se b ucu r ă şi, prin urmare, are speranţa că lucrul nu se va ·

întîmpla.

XIV

SjJZ.tJ.r.aatcu�.�ţ� bucuria. n ă scu tă din ideea unui lucru viitor sau trecut, a cărui cauză de îndoială a fost în lă tu r ată . 1 In nota in d k a t ă se s p u n e că, după o examinare mai atentă, ne dăm seama că ceea ce luăm în deridere n - are nimic care să justifice ura. 2 Lucrul de care se teme.


Etica. Partea /li

'202

XV

.Oisperarea.....este.--trişt��!�a,.-. 11ă�cută din ideea Jucrului viitor sau trecut, a cărui c auză de îpdoială a fost înlăturată.

EXPLICAŢIE: Deci din speranţă se n aşte siguranţa, ia!· din teamă disperarea, cînd nu mai există c auză de îndoială cit privire la realizarea unui lucru; dee a ce se întîmplă, fiindcă omul îşi imaginează lucrul trecut sau viitor ca fiind de faţă şi îl con­ sideră ca prezent, sau fiindcă îşi imaginează altele care exclud existenţa acelor lucruri care îi' deşteptaseră - îndoial a . Căci , cleşj -riti putem fi niciodată siguri de realizarea l u-crurilor particulare (după cor. prop. XXXI, P. II) se prea poate totuşi să nu ne în� ·doim de realizarea lor. Căci am arătat ( vezi nota prop. XLIX, .P. II) că altceva este a nu se îndoi de un lucru, şi altceva a .avea certitudinea lui. Aşa- încît se poate să fim impresionaţi de acelaşi afect de bucurie sau de tristeţe de către imaginea unui lucru trecut · sau viitor c a _ şi de către imaginea unui lucru prezent - cum am demonstr.at în prop. XVI II de aci; a se vedea dimpreună cu nota ei. ·

XVI

Veselia este bucuria însoţită de ideea lucrului trecut, care ·s --a întîmplat fără să se fi sperat.

XVII

AJ U!)trarea de cuget este tristeţea Î nsoţită de ideea lucrului irecut, eate s-a întîmplat fără să se ' fi sperat. XVI I I

AJ.i(a ,ţst� Jristeţe,a , îrisoJitii d$ ideea. i? y hti întîJll p lat _altuia, . pe care1 nî-1 îniagină1.11 asemănător nouă (vezi nota prop. XXII

.şi nota prop. XXV II 1

Pe

care

altul .

de apt).


Despre originea şi natura afectelor

.203

EXPLICAŢ I E : Intre milă şi compătimire nu pare a fi mct deosebire; decît, poate, aceea că mila priveşte un afect parti­ cular, pe cînd com pătimirea, obişn u inţa acest�tia.

o

XIX

Favoarea este iubirea faţă de cineva care face un qine .a ltuia . •_, _

XX

l!!�ţgnare a �ste

ura

f aţă de cineva car€ face un r?tt a ltu�a.

E X PLICAŢIE : Ştiu că aceste cuvinte au în uzul obişnuit un alt înţeles. D ar scopul meu nu este de a explica înţelesul cuvintelor, ci natura lucrurilor, şi de a o arăta prin acele cuvinte al căror înţeles, pe care îl au din uz, nu se deosebeşte cu .totul de acela pe care vre au să-I atribu i - ceea ce este destul că a m <Irătat o dată pentru totdeaun a. Altfel, î n ce priveşte cauza acestor afecte, a se vedea cor. 1 al prop. XXVII şi nota prop; XXI I de aci. XXI

Sup!apreţuirea constă în a a precia pe cineva, din iubire,

mai mult decît" se cuvine� .. ' ···-·--·· -"'

-.. • , ':_ ,.. . ,.. , -·--..·-n ,,... ,.,._,..

XXI I

o

Desconsiderarea constă î n a-ti face, din ură, despre cineva păre'te mai re a decît se cuvine. '

E XPLICAŢ I E : SuprapreţuJirea e�te deci un efect sau o pro­ prietate a iubirii, iar desconsiderarea, a urii; astfel suprapreţut­ rea poate fi definită iubirea, intrucit îl afecteazd pe om în a�a fel, încît sd aibd o idee mai bunii decît: se cuvine despre lucrul pe care îl iubeşte, şi, dimpotrivă, desconsiderarea este ura, întru­ cît îl afecteazd pe om în aşa fel, încît sd aibd o părere mai rea decît se cuvine despre lucrul pe care îl urăşte ( a se ve dea d espre aceasta nota prop. XXVI de aci ) .


Etica. Partea 1/1

204

XXI I I

Invidia este ura , .întrucît ea îl a fe cte a z ă pe o m î n aşa fel . încît ·se întristează de fericirea altuia şi, dimpotrivă, se b u c ur ă de fitil altuia.

EXPLICAŢ I E : I nv id ie i i se opune în mod obişnuit compă ­ care deci , contrar înţelesului cuvîntul u i , s e poate defi n i astfel :

ti mi re a

,

XXIV

----

' Compătimirea e ste iubirea întrucît ea îl afectează pe o m în aşa fel, încît s ă se bucure de binele altuia şi să se întristeze de răul al tu i a . EXPLI CAŢ I E : Restul des p re invidie să se vadă în nobt p r o p . XXIV şi în nota prop. XXXI I de aci. Ace stea sî n t a fecte l e de bucurie şi de tr i s teţ e pe care le însoţe ş te ideea unui l ucru extern, drept cauză p r i n sine sau în­ tîmplătoare. De aci trec la a ce l e afecte pe c a re le însoţeşte ideea unui lucru intern, drept cauză . XXV

Mu!ţumirea de sine este bucuria n ă scută din f a ptul că omul însuşi şi pu te re a sa de a acţiona.

se co n sider ă pe s i n e

XXVI

UJ!1:ilinţa este tr i steţe.a născută din faptul

sideră neputinţa

sau

slăbiciunea.

omul

îşi

co n ­

EXPLICAŢI E . Mulţumirea de sine se o p u ne um ilin ţe i în­ tr -atît cît înţelegem printr-însa bucuria care se naşte din aceea că noi contemplăm puterea noastră de a acţiona; însă într-atît c ît î n ţ e l e ge m pr i n tr î ns a o bucurie î nsoţ i t ă de ideea une i fapte pe care cr e d em că am săvîrşit-o pr i nt r - o hotărîre liberă ·a sutlehtlui. se opune c ă i n ţe i pe care o definim astfe l : -

,


De.�pre

originea şi

natura afectelor

205

XXV I I

Căinţa este o tr i steţ e însoţită de ideea unei fapte pe care credem că am săvîrşit-o printr-o . hotărîre liberă a s u f letu l ui . .

-·--- -.·

_,_.

..

EXP L I CAŢ I E : C a u z e l e acestor afecte le-am arătat în n ota prop. LI de aci şi în prop. L I I I , LIV şi LV de aci şi nota aces­ tei a . Tn ce priveşte hotărîrea l i be r ă a sufletului, a se vedea nota pr op . XXXV, P. I I . Jnsă mai trebuie notat aci că nu este de m i ­ r are că în genere to ate f aptele care de obicei sînt num ite ne­ drepte sî n t urmate de tristeţe , i ar acele despre care se spune că sînt drepte sînt urm ate de bucurie. Căci aceasta ntîr n ă c e l mai mult de educaţie, cum se înţelege uşor din cele de mai sus. ln adevăr, părinţii condamnîndu-le pe cele dintîi, iar pe copi l mus ­ trîndu-i adesea din c a u z a lor, recoma ndîndu-le şi lăttdîndu-le pe cele din urmă, au făcut ca emoţiile de tr istete să se lege de cele dintî i , iar cele de bucurie de cele din urmă. Ceea ce dovedeste însăşi experienţa. Căci obicei ul şi rel igia nu sînt pentru t �ţi acel eaşi , ci, di m po t r i v ă , ceea ce este pentru unii sfînt este pen tr u alţii profan şi ceea ce este pentru unii cinstit este pentru alţii mîrşav. Deci , d u p ă c u m a r o s t crescut fiecare, el se c ă i e şte de cev a , sau, d i m pot r i vă, se m î n d re şte . XXVI I I Ingîm f area

constă

mult aec1f s e c u vi ne.

în

a s e aprec i a p e si ne, d i n i ubire, m a i

EXP L I CAŢ I E : Tngimfarea se deosebeşte deci de suprapre­ ţuire pri n a cee a că aceasta se referă la un ob i ect extern, pe cîn d în gîmfarea se referă l a însuşi omul care se a p rec ia z ă pe sine mai mult decît se cuvine. De a l tfel , după cum suprap r eţuirea este tm afect s a u o pr op r ie t a t e CJ iubirii, tot astfel î ng î m f a re a este u.n a fect sau o p ro p r i et a te a a moru l u i - propri u , c are de aceea se m a t poa te defini iubirea d e sine sau mulfumirea de sine ·însuşi, întru ­ cît ea il a fectează pe om it•. a\sa fel, încît să se aprecieze pe sine

mai m ult dec î t se cuvine ( vezi nota prop . X XV 1 de aci ) . Nu există a fect opus acestu i a . Căc i n i meni n u se <! prec i a ză, d i n


Etica. Partea 1 li

ură, pe sine mai puţin decît se cuvine; dimpetrivă, nimeni nu se apreciază pe sine mai p11ţin decît se cuvine chiar d acă îşi ima­ ginează că nu poate face un lucru sau altul. Căci orice îşi ima­ ginează omul că nu poate face, este necesar ca el să-şi imagi­ neze aşa 1 , şi este în aşa fel dispus de către această ima ginare. incit în re alitate el să nu poată face ceea ce îşi i m a g inează că nu poate face. Căci, cît tim p el îşi imaginează că n u poate face un lucru sau altul, atîta timp el nu este determinat să acţioneze,: şi prin urmare atîta timp îi este imposibil să o facă . Totuşi, dacă ţine m socoteala de acele care atîrnă numai de părere, vom putea co.n cepe că se poate întîmpl a ca u n om să se aprecieze pe sine mai puţin decît se cuvine. I ntr- adevăr, se poate întîmpla ca cineva , considerîndu-şi cu tristeţe slăbiciunea , să-şi imagineze că este dispreţuit de toţi, în timp ce ceil alţi n ici nu se gîndesc să -I dispreţuiască . Apoi, un om se poate aprecia pe sine mai puţin decît se cuvine, dacă în prezent el tăgăduieşte d e spre sine ceva în ce priveşte viitorul , de care este nesigur, buniăoară a tu nci cînd tăgăduieşte că poate concepe ceva sigur şi că poate dori sau face altceva decît ce este rău şi josnic etc. Apoi pu;tem spune că cineva se apreciază pe sine m a i puţin decît se cuvine cînd îl vede m că, din teamă prea mare de ruşine, nu îndrăzneşte să facă ceea ce alţi semeni îndrăznesc. Putem deci opune îngîrn4 fării acest afect pe care îl voi n u mi descurajare. Căc i, după cum din mulţumirea de sine se naşte îngîmfarea, tot ,astfel din urni­ linţă se n aşte descur ajarea, pe care de aceea o definim astfel: XXIX

Descurajarea con st ă în a se aprecia pe sine, din tristeţe. m ai puţin decî t se cuvine. EXP L ICAŢIE: Obişnuim totuşi să-i opunem îngî m fă r ii umi­ linţa, dar atunci avem în vedere mai mult efectele decît natura lor. Căci obişnuim să-1 numim îngîmfat pe acel a care se făleşte prea m ult (vezi r!pta prop. XXX de aci) , care nu vorbeşte decî t despre virtuţile sale şi despre viciile altora, care vrea să fie socotit înaintea tuturor, şi care, în sfîrşit, se prezintă cu aceeaşi gravitate şi împodobit aşa cum obişnuiesc numai acei care sînt 1

Cu

necesitate imposibil.


Despre originea şi natura afectelar

20T

situaţi c u' mult deasupra lui. Dimpotrivă, îl numim umil pe acel a c �re roŞeşte adesea, care · îşi mărturiseşte vicii le şi vorbeşte· despre virtuţile altbta, care păşeşte în urin a tuturor şi care, în sfîrŞit, merge eu capul plkat şi n-are grijă a • se împodobi. De ' altfel aceste afecte, anume umilinţa şi descuraj area, sînt foarte tare. Căci natura omenească, privită în sine, li se opune pe cît poate ,( vezi prop.. X/11 şi LIV de aci) şi chiar acei care par a H lips iţi de mîndrie şi umiliţi, sînt foarte adesea cei mai amb iţi o şi: şi cei mai invidioşi. XXX

Mîndria este bucuri a însoţită de ideea unei acţiuni a noastre . . p e care n e imaginăm c ă alţii o laudă. XXXI

Ruşinea este tristeţea însoţită de ideea unei acţiuni a noastre,. pe care ne imaginăm că alţii o condamnă . EXPLICAŢIE : Despre aceasta, să se vadă nota prop. XXX de aci. Dar trebuie observată deosebirea care esk între ruşine ·

şi pudoare. Căci ruşinea este tristeţea care rezultă din fapta de c a re ne ruşinăm. Pudoarea însă este frica sau tea ma de ru­ şine prin care omul este oprit de a săvîrşi ceva urît. Pudorii se · obişnuieşte a i se opune impudoarea, care în realitate nu este un afect, cum voi arăta la locul cuvenit; însă n umele . afectelor· ( cum am mai arătat) se referă mai mult l a practica decît l a n atura lor:. Astfel a m terminat cu aceste afecte de bucurie ş i de tristeţe pe care mi-am propus să le explic. Trec deci la acele pe· c are le reduc la dorinţă. XXXII

D<;>rul este dorinţa sau pofta de a avea un luc ru , care este· aliii:1entată dJri airiiii tirea acelui aşi lucru şi care totod ată este· înfrînată de amintirea altor lucruri c are exclud existenţa lucrll-· lui dorit.


208

Etica. Partea III

EXPLICAŢIE: Cînd ne amintim de un lucru, cunP am mai spus adesea, prin chiar aceasta sînte m d i spuş i să-1 considerăm cu acelaşi sentiment ca şi cum lucrul ar I i de f a ţă . Dar această dispoziţie sau năzuinţă, cînd s î n te m t re j i! , este cel mai a desea oprită de imaginile lucrurilor care exclud existenţa lucrului de care ne amintim. Cînd d ec i n e a d uce m a m i nte d espre un lucru c are ne afectează cu un an um i t fel de bucurie, n ă z u i m să-I con­ siderăm cu acelaşi afect de bucurie, ca prezent. Şi această nă• zuinţă este nu m ai d ecî t împiedicată de amintirea l u c r u r i lo r care îi exclud existenţa. De aceea dorul este în realitate o triste ţe , care se opune a cel e i bucurii care se naşte din lipsa lucrului urît d e noi. Despre aceasta, să se vadă nota prop. XLVII de ac i . l n s ă , pen tru că cuvîntul lor se referă l a d or i nţ ă , reduc acest afect la afectul de dorinţă. XXXII I

R.ivnirea este dorinţa unui lucru care . se naşte î n noi pentnt că ne-·î m aginăm că alţii au aceeaşi dorinţă .

EXPLICAŢI E : Despre cel ce fuge fi indcă vede că a l ţ i i fug. sau despre cel ce se teme fiindcă alţii se tem, ca şi d espre cel ce îşi tr age mîn a şi îş i mişcă corpul , ca şi cînd i s-ar arde mîn a lui proprie, pentru că vede pe altul arzîndu-şi mîna, spunem dă imită afectul altuia însă nu spunem că îi este rival ; nu fiindcă recunoaştem o altă cauză a rivalităţii ş i alta a imitaţiei, ci fiind­ că ne-am obişnuit -să numim rival numai pe acel a care i m i tă ceea ce judecăm că este c in s t i t , folositor sau plăcut. In ce pri­ veşte restul referitor Ia cauza rîvnirii, a se vedea prop. XXVI I de aci cu nota ei. Jn ce priveşte motivu l pentru care foarte ade-· sea se leagă invidi a de acest afect, a se vedea, referitor l ei 2ceasta, prop. XXXII de aci c u nota ei.

7

După Sptn oz a , imaginile lucruri lor 1pe c a re le avem în cimştiinţ ă ne înfăţi şează ca prezente lucru rile la care se referă, fie că aceste ima i n i sînt aJ,e c ri l o percepute in acel moment, fie că sint simple i m a gini memo11ate. Pr i' n acea stă teorie, el explică faptul că a�'unci cînd visăm, cons\ derăm ima­ gi n i l e memorate drept percep ţii actu a l e, provenJte de la obiecte o e se găsesc in faţa noastră. Numa i cînd sîntem trej i ne dăm a a că anumite i m a i n i nu sînt a l e unor obiecte prezente, d a torită altor imagini care rprov i n d e l a rpercepţii actual·e, ca-re ne conving că ac e e obiecte n u mai sînt în fata noa srl:ră. 1

lu ru

g

r

l

se m

g


Despre originea şi

natura afectelor

Z09

XXXIV

Recunoş;tinţa sau gratitudin,eq este dor:inţ a sau silinţa pe care ne-o dăm din iubire c a să facem un bine aceluia care este însufleţit faţă de noi de aceeaşi iubire ( a se vedea prop. XXXIX Şi no t a prop. XLI de aci ) . XXXV

e

Bunăvoinţa este dorinţa de a face bine acelui a de care ne milă\veii nota prop. XXVII de aci }. XXXV I

Minia este dorinţa care, din ură, ne îndeamnă s ă facem rău Bceluia pe care îl urîm (vezi prop. XXXIX de aci ) . XXXV I I

Răzbunarea este dorinţa care, din ură reciprocă , ne îndeamnă să facem rău acelui a c are, împins de un afect asemănător, ne- a făcut un rău ( a s e vedea cor. I I al prop. XL c u nota e i ) . XXXV I I I

Cruzimea -�lltţ _s,ălbăticia este ,dorinţa care îl îndeamrtă pe cinev'll.-s1Filac ă rău acelu.i a pe c are îl iubim sau de care ne e milă. EXPLICAŢIE: Cruzimii i se opune clemenţa care nu este o pasiune, ci o putere a sufletului prin care omul potoleŞ,-fe mînia şi răzbunarea. ,

·

XXX IX

Frica este dorinţa de a înlătura un rău mai mare, de care ne temem, printr-unul mai mic ( vezi nota prop. XXX I X de aci ) .


Etica.

210

Partea lll

XL

ln!J:tă_Znf!ala este d orinţa

care îl

îndeamn ă pe cineva

facă ceva înfruntînd o primejdie pe care eg a l ii săi se tem

înfnmte.

sa s-(l>

XLI

frică

Sfia(a §e atri b u i e celui a cărui dorinţ ă este stînjenită de j:îiiine j diei pe care eg al i i săi cutează s-o înfrunte. ..

EXPLICAŢI E : Sfiala nu e s te deci decît teama de un rău de care cei mai m u l ţi n-au obiceiul să se teamă; de aceea n-Qo reduc la un afect de dorinţă. Am voit totuşi s-o explic aci fiindcă , întrucît avem în vedere d o rinţa se opune de f apt afec­ tului de îndrăzneală. ,

XLI I

Consternarea se atribuie cel ui a c ă ru i dorintă ' de a înlătur a un rău e s te restrînsă datorită mir ă rii faţ ă de răul de care î i' e fr i că . EXP L I CAŢ I E : Deci co nster n ar e a este un tel de sfi a l ă . lnsă fi indc ă se naşte dintr-o îndoită fri c ă, e a po a te fi definită m a i b ine ca fiind teama care îl reţine în aşa fel pe un om uimit sau şovăitor, încît el nu poate înlătura răul. Spun uimit, într u cît în­ ţeleg că dori nţ a de a înlătura răul este înfrîn ată de mirare. Spus însă şovăitor, î n tru cî t concepem această dori nţ ă înfrînată de team a unui alt rău, care îl chinuie deopotrivă. De unde re� zu l tă că el nu ştie pe care din două rele să-I înlătu re Des p re aceasta, a se vedea noţn prop. XXXIX şi no t a prop. L I I de aci. T n plus, despre sfială �/i î n dr ă znea l ă a se vedea nota prop. L I d e aci. .

·

,

XLI I I

Omenia sau modestia este dorinţa d e a face ceea c e place oamen ilor şi de a nu face ceea ce nu le pl ace.


Despre originea şi natura afectelor

21 1

XLIV

Ambiţia este dorinţa nemăsurată de renu me. EXPLICAŢIE : Ambiţia este dorinţa prin care toate afec­ tele (după prop. XXV II şi XXXI de aci) sînt alimentate şi întă; rite şi de aceea acest afect poate fi înfrînt cu mare greutate. Căci cît timp un om este stăpînit de o dorinţă oarecare, el este stăpînit în acelaşi timp cu necesitate de ambiţie. Cei mai buni dintre oameni spune Cicero sin t stăpîniţi cel mai mult de dorinţa de renume. Chiar şi filozofii care scriu despre dispretul cuvenit măririi, îşi pun numele pe ceea ce scriu eţc. -

-

XLV

Lăcomia este dor inţa

... � ·-...,.....,..____ ··-·-.- . .,

masura .

sau şi

plăcerea de a mînca fără

XLVI

Beţia este dorinţa şi plăcerea nemăsurată de a bea. XLVI I

Avariţia e ste pofta ş i dragostea nemăsurată de bogăţii. XLV I I I

Senzualilatea este pofta şi dragoste a împreunării fizice. EXPLICAŢ I E : Fie că această dorinţă de împreun are este cumpătată, fie că nu este, ea este numi t ă de o bi ce i tot senzuali­ tate. Yn plus, aceste cinci afecte 1 (cum am observat în nota prop. LVI de aci) nu au contrarii. C ăci modesti a este un fel de a " bi­ ţie; referitor la aceasta să se vadă nota prop. XXIX de aci. A poi, am arătat mai înainte că cumpătarea, sobrietatea şi c a stitatea 1

Am biţia, l ăcomi,a, beţ i a , avari\i a şi senzualitatea .


212

Etica. Partea 1Il

nu sînt pasiuni, ci puteri sufleteşti. Şi, deşi se poate întîmpl a ca un om avar, ambiţios şi timid să se abţină de l a mîncare, de la băutură �i de la împreun are, totuşi avariţia, ambiţia şi fric<J nu sînt opuse lăcomiei, beţiei sau senzualităţii. Căci avarul do­ reşte foarte adesea să se îndoape cu mîncarea şi băutura altuia. Ambiţiosul însă, cu condiţia de a nădăjdui să rămînă nedesco­ perit, nu se va potoli în nimic; i ar dacă trăieşte printre beţivi şi desfrînaţi, tocmai fi indcă este ambiţios, va fi mai înclinat spre aceleaşi vicii. In sfîrşit, timidul face ceea ce nu vrea. Căci, deşi îşi aru,ncă în m are bogăŢiile ca să scape de moarte, el rămîn:e totuşi avar; iar dacă senzualul este mîhnit că nu-şi poate face obiceiul , el nu încetează totuşi pentru aceasta să fie senzu al. Şi, în general , aceste afecte nu se referă atît l a însuşi faptul de a mînca, de a bea etc., cît la însăşi pofta şi iubirea Deci nu li se poate opune nimic acestor afecte, în afara generozităţii şi a fermităţii, despre care vom vorbi mai departe. Trec sub tăcere definiţiile geloziei şi ale celorlalte şov'ăieli ale sufletului, atît pentru că ele se nasc dintr-o combinare a ai�ctelor pe care le-am definit, cît şi pentru că cele mai multe nu au nume; ceea ce arată că e de ajuns pentru nevoile vieţii de a le cunoaşte numai în general. De altfel e clar, din defini.:. ţiile afecte lor pe care le-am explicat, că toate se nasc din do- , rinţă, din bucurie sau din tristeţe, sau mai curînd că nu există nimic în afara acestora trei, care toate de obicei sînt ind icate prin nume diferite, din cauza rel aţiilor lor diferite şi a denumi­ rilor lor extrinsece. Dacă acum vrem să luăm în consi derare afec­ tele primare şi ceea ce am spus mai îna inte despre natura sufle­ tului, vom pute a defini cum urmează afectele, întrucît n u se referă decît la suflet. .

DEFINIŢIA GENE RALA A AFECTELOR

Un afect, c&e se spun\e că este o pasiune a sufletului, este id ee confuz ă p rin care sufletul afirmă o putere de a exista a corpi.ilu i s ău sau a unei părţi a acestuia, m a i mare sau mai mică decît mai înainte Şi care, fiind dată, sufletul însuşi este deter-. minat să gîndească mai mult la un lucru decît la altul. o

EXPLICAŢIE: Spun, mai întîi, că un afect sau o pas i u ne a sufletului este o idee confuză. tn adevăr, am arătat că sufletul


Despre originea şi natura afectelor

213

este pasiv (vezi prop. III de aci) numai în măsura în care are idei neadecyate sau confuze. Spun, apoi, prin care su{letul afirmă

ot:""putere de a exista a corpului său sau a unei părţi a acestuia mai mare sau mai mică decît mai înainte. Căci toate ideile pe

c are le avem despre corpuri arată mai mult starea actuală a corpului nostru (după cor. li al prop. XVI, P. Il), decît natura corpului extern. D ar ideea care constituie forma unu i atect tre­ buie să arate sau să exprime starea corpului sau a vreuneia din părţile sale, pe care o are corpul însuşi sau vreuna din părţi!l� sale prin aceea că puterea sa de a acţiona sau forţa sa de a exista este mărită sau micşorată, ajutată sau înfrînată. T\l"ebuie totuşi să se observe că atunci cînd spun: o putere de ·a exista mai mare sau mai mică decît mai înainte, eu nu înţeleg că su­ fletul compară starea prezentă a corpului cu cea trecută, ci în­ ţeleg că ideea care constituie forma afectului afirmă despre corp ceva care include în adevăr mai multă sau mai puţină realitate decît mai înainte. Si fiindcă esenta sufletului constă în aceea (după prop. XI şi 'XJII, P. II) că afirmă ex istenţa actuală a corpului său , şi fiindcă prin perfecţie înţelegem însăşi esenţa unui lucru, rezultă că sufletul trece l a o perfecţie mai mare sau mai mică , cînd i se întîmplă să afirme despre corpul său ori despre o parte a acestuia ceva care include mai multă sau mai puţină realitate decît m ai înainte. Cînd deci am spus, mai sus, că pu­ terea de a gîndi a sufletului este mărită sau micşorată, n-am voit să înţeleg că sufletul şi-a format despre corpul său sau despre o p arte a acestui a o i dee care exprimă mai multă sau mai puţină realitate decît afirmase despre corpul său. Căci supe­ rioritatea ideilor şi puterea actuală de a gîndi se apreciază după superioritatea obiectului. Am adăugat, în sf!rşiţ: şi care idee,

fiind dal'!i, sufletureste determinat să gîndească mai mult la un lucru decît la altul, pentru ca, în afara naturii bucuriei şi tristeţii, pe care o explică prima parte a definiţiei, să exprim de asemenea şi natura dorinţei.


PA�TEA A PAT�A

DE SPRE SCLAVIA OMULUI SAU DESPRE P UTERILE AFECT E LOR

PREFATA

N u m esc sc l ;:rv.i e nep!:ltin ţ a omului de a-şi potol i şi de a-şi a fecteleT" căci omul supus afectelor nu mai este stăpîn pe sine, ci est� stăpînit de soartă, cu atîta putere, încît adese a e ste înfrîna

c on strîn s ;- d eş i vede mai b inele

să urmeze totuşi m a�ll Mi-am propus să demonstrez, în această parte cauza acestei situaţii precum şi ceea ce este bun sau rău în afecte. D ar înainte de a începe, este l ocu l să înfăţi şez, ca introducere, cîteva ,consideraţii desp re pe r fecţie şi i m perfecţie, despre bine şi rău. Cine a luat hotărîrea de a înfă pt u i un l u cru şi 1-a dus la bun sfîrşit v a spu ne că lucrarea sa este perfectă, şi nu nu m ai el, ci şi orica re altul- care cunoaşte just s.ufletul şi .scopul autorului acelei lucrări, sau crede că-1 cunoaşte. D acă, de exerr�plu, cineva a văzut o lucra re ( care presupun că nu e încă gata) şi 'ştie că sc opul urmărit de autorul acelei lucrări era să clădească o cas ă va s p une că această casă nu este perfectă, şi, d impotrivă, va s pu n e că este perfectă îndată ce v a vedea că lucrarea a a j un s la r ez ultatul pe care autorul şi l-a propus. Dacă însă, cineva vede o l ucr a re cum n-a văzut vreodată una asemănătoare 'si nici nu cunoaşte gîndul meşteşugarul ui, desigur că el nu va putea şti d acă acea lucrare este perfectă sau imperfectă2• Iar acea sta se pare că a fost primul înţeles al a cestor cuvinte. Dar, după ce <>amenii au în ceput să-şi formeze idei u nivers a le şi să născo­ c ească modele de case, de cl ădiri, de turnuri etc. şi să prefere ,

,

.

,

,

,

,

1

2

Vezi Ovidiu, Metamorfoze, Desăvirşi·tă, isprăvită

sau

l, VII, v. 20 şi urm. n{desăvirşită, neisprăvită.


Etica. Partea IV

216

unele modele de case, de clădiri, de turnuri etc., s-a ajuns ca fiecare să numească AAr!�<;t �-E!�a ce el a văzut că se potriveşte cu ideea un iversală pe care şi-o formase despre lucrurile de ace laşi fel, şi, dimpotrivă, imperfect, ceea ce a văzut că se potri­ veşte m ai puţin cu modelul conceput , cu toate că meşteşugarul putea să spună că totul a fost executat deplin. S� >pare că acesta şi nu altul este temejul pentru "'Cafe şi lucrurile naturale, adică acelea care nu sîm Biurite de mîna omului, sînt num ite de obicei perfecte sau imperfecte. Căci oamenii obişnuiesc să-şi formeze atît despre lucrurile n atural e, cît şi desp re cele făurite prin meş­ teŞ u g, idei }-lniversale pe care le consideră drept modele şi pe care cred că n atura ( lucrînd, după părerea lor, totdeauna în ve­ tlerea unui scop ) le are în aintea ochilor şi şi le propune ca mo­ dele. Dacă ei văd însă în n atură ceva care se potriveşte mar puţin cu modelul conceput despre lucrurile de acel aşi fel, ei cred că natura însăşi a dat greş sau că a păcătuit şi că a lăsat im­ perfecfl acel lucru . De aceea, vedem că oamen i i s-au obişnuit să nul!lească lucrurile naturale perfecte sau imperfecte, mai mult pe baza unei prejudecăţi decît pe baza unei cunoaşteri adevă­ rate a lucrurilor. Am arătat, într-adevăr, în adaosul primei părţi, că natura nu lucrează în vederea unui scop, deoarece fiinţa eterna şi infinită, pe care o numim dumnezeu sau natura2, lu­ crează cu aceeaşi necesitate cu care există. Căci am arătat ( prop. XV!, P. 1 ) că datorită acelei aşi n ecesi t ăţ i a naturii el exi stă şf lucrea z ă D�ci temeiul sau cauza pentru ca re dumnezeu sau na-· tura lucrează şi pentru care există este unul şi acel aşi lucru. Peoarece el nu există periiru un scop3; de asemenea, nici n11 lucrează pen tru un scop, ci, atît pentru a e x i sta, cît şi pentru a lucra, el nu are nici principiu, n ici scop fin al. Ceea ce însă se numeşte �auză finală nu este decît însăşi do�.!nţa' omenească întrucît este considerată ca principiul sau cauza primară a u n ui lucru. Cînd, de exemplu, spunem că o casă oarecare a avut drept cauză finală să fie o locuinţă, de bună seamă că nu înţelegem decît că omul, prin faptul că şi-a imagi­

.

Nedesăvîrşit, neisprăvit. Fiinţa eternă şi infinită: existenţa (realitatea) eternă şi ,jnfinită, adică substanţa, pe care acum Spinoza o numeşte aci prima dată natura sau ,)!J.urmezeu. ). s Spinoza nu admite cauze finale, el combate cu hotanre fmahsrnul. I

2

"

.

.


Despre sclavia omului sau despre puterile afectelor

217

nat înlesnirile pe care le oferă o locui nţă, a do r it să-şi con• struiască o casă. De aceea locuinţa, întrucît o considerăm drept cauză finală, nu este decît această dorinţă particul ară care, în realitate, este cauză eficientă. Pentru oameni, ea este cauza cea dintîi, fiindcă et nu cunosc, în genere, cauzele dorinţelor lor_ Ei sînt, cum am s în re etate rînduri, conştienţi de ac i şi de arin el dar nu cunosc cauze e care 11 et rm i n ă S'ă doreasca ceva. De altmin ert, o tce t u e a spune ca n atura are: lipsUri sau că uneori păcătuieşte producînd lucruri imperf�te� eu îl număr printre născocirile de care m-am o cupat în adaosul primei p ă rţi . Aşadar per fecţ i a şi imperfecţia sînt, în realitate,. numai moduri de cugetare, adică noţiuni pe care obişnuim să le. ftiurim, fiindcă facem comparaţii între indivi zi de a ceeaşi specie. sau de acelasi en. Din această pricină, am spus mai sus (iri e tnt. ta 1, P. II) că prin realitate şi perfecţie î n ţele g acelaşi lucru 1• Căci noi obisnuim să reducem toti indivizii n atur ii la un ' s ! ngur gen, pe care il numim cel mai ge neral, anume la noţiu­ .nea·d() existenţă2, care a p arţ i ne tuturor indivizilor n aturii în mod absolut. Intrucit deci pr i vi m indivizii naturi i în raport cu acest gen şi îi com parăm între ei şi aflăm că unii au mai multă fiinţă sa u realitate decît alţii, într-atît spunem că unii sînt mai perfecţi decît alţii; iar întrucît le atribuim ceva care include o negaţ i e , ca limită, sfîrşit, neputinţă etc., într-atît îi numim imperfecţi, fiindcă ei nu influenţează spiritul n ostru în acelaşi fel ca acei pe­ care îi num im perfecţi, nu însă fiindcă le-ar lipsi ceva care te aparţine, sau fiindcă natura ar fi păcătuit. Căci nimic nu a p a r­ ţine naturii vreu nui lucru, decît ceea ce decurge din necesitatea· n aturii unei cauze eficiente, şi tot ce urme ază din necesitatea naturii unei cauze eficiente se produce cu necesitate. In ce priveşte binele şi răul, nici acestea nu ne arată ceva pozitiv în lucruri, dacă le considerăm în ele însele, şi nu S1nt decît moduri de cugetare s au noţiuni pe care le formăm prin com­ pararea. lucrurilor între ele. Căci unul şi acelasi lucm poate fi, în acelaşi timp, bun şi rău şi chiar indiferent. De exemplu, mu­ zica este bună pentru melancolic, rea însă pentru cel înd oli a t ; iar. pentru surd nu e nici bună nici rea. Deşi aşa stau lucrurile, tre·

1 In explicaţia de la sfîrşitul părţii a III-a, se identifică perfecţia cu esenţa lucrului. . 2 Toate lucrurile din natură sînt cuprinse în noţiunea ,ţea mai generală< de "existentă", .,fiinţă" (în sens de ceea ce există, fiinţează).


Etica.

218

Partea

IV

buie totuşi să păstrăm aceste cuvinte. Dacă dorim să n e formăm I d e e despre om, pe care s-o privim ca pe un model al naturii omeneşti, ne va fi de folos să păstrăm ace ste cuvinte în înţelesul de care am vorbit. Aşadar, în cele ce urmează prin . ne, voi înţelege ceea ce şti m în mod cert că este un mijloc e a nEj .3J?CO_pia tot mai mult de modelul naturii omenesti pe care ni l-am priJpus. P r in rău însă voi înţelege ceea ce ştim în mod cert că ne î rr p i ed ică Tâ corespunde aceluiasi model. Ap o i vom numi pe oameni mai perfecţi s a u mai 1mperfecţi în măsura în care ei . se apropie· rii âf'"miiTf sau m a i puţi n de acest model. Trebuie să o Bservăm, în primul rînd, că atunci cînd spun că cineva trece de la o perfecţie mai mică la una mai mare şi invers, nu înţeleg că el s- a tran sfor m a t dintr�o esenţă sau formă în alta (căci, de .e x empl u , un c a l ar înceta să mai existe c a atare, dacă s-ar trans­ forma în om sau în insectă), ci că puterea lui de a lucra, în tru dt o conce pem în natura sa, s-a mărit sau s-a micşorat. In sfîr­ -şit, prin pede.�:iie, îg genere, înţeleg,. cum am spus, _realitatea; adică esenl"ă"Tiecărui lucru, întru cî t el există şi lucrează într-un mciâ'âetehiiin'âClâr'ă să se ţină seama d e durată. De acee a nici un lucru particular nu poate fi nu mit mai perfect pentru că a.' perseverat n1âî. mult timp în existenţă; căci d ur a ta lucrurilor nu p oaTe h dete rmi n ată din esenţa lor, pen tru că esenţa lucru­ rilor nu i n c l ude vreun t im p anumit şi determinat d,e �i.a, ci orice lucru, fie că e mai perfect, fie că e mai puţin perfect, va putea să persevereze necontenit în exi st enţ a sa, pr i n aceeaşi forţă -cu care a început, a şa încît toate lucrurile sînt egale în această P.r i vi nţ ă. o

,

.

,

­

,

.

DEFINIŢII

I. Numesc bine ceea ce ştim sigur că ne este folositQr. �·

..

,

.

II. Dimpotrivă, numesc rău ceea ce ştim sigur că ne împie­ dică să ne bucurăm pe depfirtîle' un· bine oarecare. (Despre acestea vezi sfîrşitul prefeţei precedente). III. Numesc �ă_tpare luc w r jle particulare înfrucît, con­ siderîndu-le numai în ceea ce pr iveşte e senţa lor, nu găs im ni­ mic care să le afirme cu necesitate existenta sau să le-o excludă cit n ece si t a te .

·•

·


Despre sclar;ia omului sau despre puterile afectelor

219

IV. Aceleaş i lucruri particulare le numesc posibile, întrucît,

i i n în d seama de cauzele

de care trebuie să fie produse , nu ştim dăca··aceste cauze sînt sau nu determinate să le producă. (ln nota 1 a prop. XXXIII, P. /, n-am făcut nici o deosebire între posibil şi în tîmplător , pentru că acolo nu era necesar să le deosebesc riguros). V. In cele ce urmează, voi numi afecte contrare pe acele care-i trag pe oameni în direcţii diferite, deşi sînt de acelaşi fel, c·a lăcomia şi a v ariţ i a , care sînt specii ale iubirii; ele nu sînt contrarii prin natură, ci întîmplă tor.

VI. Am arătat în notele I şi II ale pro p . XVIII, P. III ce num esc un afect fată de un lucru viitgr, prezent şi trecut. Să se

vadă acestea:

'

·

'

··· · · · ·· ·· ··-

-

(Dar trebuie să se mai observe aci, că, întocmai ca în ca­ zul spaţiului, nu ne putem imagin a · distinct o distanţă de timri decît pînă la o an u m ită limită; adică, după cum toate obiectele care sînt depărtate de noi cu mai mult de două sute de picioare sau a căror distanţă de locul în care ne găsim o depăşeşte p e aceea pe care ne-o imaginăm distinct, obişnuim să ni le imagi ­ năm la egală dist an ţă de noi, ca şi cînd ar fi în acel a Şi plan, tot aşa şi obiectele al căror timp de existenţă ni-l imaginăm des· părţit de prezent p rintr-un interval mai mare decU ac ela pe care sîntem obişnuiţi să ni-l imaginăm distinct, ni-l imaginăm cu to ţii la egala dis tanţa de prezent, şi le raportăm ca la .acelaşi moment al timp u lui) . VI I . rErin

şs;op, din cauza căruia facem ceva, înţeleg pofta.

_

_

VIII. Prin vj!t�;�te înţele g acelaşi lucru ca şi prin p uter e ; cu alte cuvinte (după prop. V Il, P. 1II) y!r.JţttE::�. î11trţtcît se refe ră 1�om,este însăşi natura sau esenţa sa,într ucît el are puterea de

a săvîrşi anumite lucruri care pot fi înţelese nu m a i pr i n legile

naturii sale.

f�

'

\

In natură, ntct un lucru--parffcular nu e ste de aşa fel, încît să nu · e xi s te un alt htcru mai puternic. Insă, dacă există unul oarecare, există şi un altul mai puternic , �e care poate fi nimiciL


220

Etica. Partea IV PROPOZI'fll Propoziţia

de

1

Nimic din ceea ce are pozitiv o idee falsă nu este înlăturat prezeiiţ"â adevăiiilui, întrucît este adevăr.

DEMONSTRAŢIE: Falsitatea constă numai în lipsa cunoaş­ terii pe care o includ ideife-neâdecvate (după prop. XXX, P. I/j şi ele iHfu nimic pozitiv din cauza căruia sînt numite false (după prop. XXXIII, P. II) ci, dimpotrivă, întrucît ele se referă la dumnezeu, sînt a devăra te (după prop. XXXII, P. Il). Deci, dacă ceea ce ideea falsă are pozitiv ar fi înlăturat prin prezenţa ade­ vă r ului întrucît este adevăr, o idee adevărată ar fi înlătu,rată pr i n ea însăşi, ceea ce (după prop. IV , P. III) este absurd. Deci nimic d in ceea ce are pozitiv o idee fa ls ă etc. C.e.d.d. NOTĂ: Această propoziţie se înţelege mai clar di n cor. II al prop. XVI, P. Il. Imaginea este ideea care arată mai curînd starea actuală a corpului o m ene sc, decît a corpu lui extern, de­ sigur, nu distinct, ci confuz; de aceea se spune că sufletul gre­ şeşte. Spre exemplu, cînd privim so a rele , ne închipuim că este l a o depărtare de noi de circa două sute d e picioare - eroare în care persistăm, cît timp nu-i cunoaştem adevă r a t a depărtare; dar cunoaşterea acestei distanţe, deşi înlătură eroarea, nu înlătură şi imaginea, adică acea idee a soarelui ca re expl i c ă natura lui numai întrucît acesta <�fectează corpul nostru; de aceea, chi a r atunci cînd cunoaştem adevărata lui depărtare, nu încetă m cî­ tuşi de puţin să ni-l închipuim aproape de noi. Căci, aşa cum am spus în nota prop. XXXV, P. II, noi nu ne închipuim că soa­ rele este .aproape din cauză că nu cunoaştem adevărata lui de­ părtare, ci pentr u că sufletul concepe mărimea soarelui numai în m ăsu r a în care corpul este afectat de el. Tot astfel, cînd ra­ zele soarelui, căzînd pe supraf aţa apei, se reflectă în och i i noştri, ne închipuim că soarele ar fi în apă, deşi ştim unde se află în realitate. Tot astfel şi celelalte închipuiri prin care sufletul este înşelat, fie că in dic ă constituţia n atur a l ă a cor pul ui fie o creştere ori o scădere a puterii lui de acţiune, nu ·sînt contrarii adevăru­ lui şi nici nu pier în prezenţa lui. Se întîmplă chiar, cînd nd ,


Despre sclarJia omului sau despre puterile afectelor

221

temem fără temei de un rău, ca frica să dispară la auzul unei veşti adevărate; însă se întîmplă şi dimpotrivă, ca, atunci cînd ne temem de un rău a cărui îndeplinire este sigură, frica de ase­ menea să dispară la auzul unei veşti false, şi astfel închipu!irile nu dispar prin prezenţa adevărului întrucît este adevăr, ci fi indcă se prezintă altele mai puternice care exclud existenţa prezentă a lucrurilor pe care ni le închipuim - cum am arătat în prop. AVII, P. Il. Propoziţia II

Noi sîntem pasivi în mă8ura în care sintem o parte a na-. turii, care nu poate fi concepută prin sine, independent de cele­ lalte părţi. DEMONSTRAŢIE: Se spune că sîntem pasivi cînd se pro­ duce în noi ceva a cărui cauză sîntem numai în parte (după def. II, P. III), adică (după def. /, P. III) ceva care nu poate fi dedus numai din legile naturii noastre. Sîntem pasivi deci întrucît sîntem o parte a n aturii, care nu poate fi concepută prin sine, independent de celelalte părţi. C.e.d.d. Propoziţia III

P.E_terea prin care omul perseverează

în.

existenţa sa este

?zărginit ă şi infinit depăşită de puterea cauzelor externe.

DEMONSTRAŢIE : Aceasta este evident prin axioma de aci. Căci, dacă există un om, există de asemenea ceva, să-1 numim A, mai puternic decît el; iar dacă A există, există de asemenea altceva, să-I numim B, mai puternic decît A el însuşi, şi aşa la infinit. Deci puterea omului este mărginită de puterea altui lucru şi este infinit depăşită de puterea cauzelor externe. C.e.d.d. Propoziţia IV

Nu se poate ca omul să nu fie o parte a naturii şi să nu

sufere alte schimbări decit acele care pot fi înţelese numai prin natura lui şi a căror cauză adecvată este el.


222

Ettca. Partea 1 V

DEMONSTRAŢIE: Puterea pri n care lucrurile particulare, în consecinţă şi omul, îşi menţin existenţa, este aceeaşi cu pute­ rea lui dumnezeu, adică a n aturii (după cor. prop. XXIV, P. l) nu întrucît este infinită, ci întrucît poate ti explicată prin esenţa actual ă omenească (după prop. VII, P. III) Prin urm are pute­ rea omului, întrucît se explică prin esenţa lui actuală, este o parte din puterea infinită a lui dumnezeu sau a n aturii (dupa prop. XXXIV, P. !). Aceasta în primul rînd . Apoi, dacă ar fi cu putinţă ca omul să nu poată suferi alte schimbări decît acele care se pot cunoaşte numai prin natura lui însăşi, ar urma (după prop. IV şi Vf, P. III), că el nu poate pieri , ci că există veşnic, cu necesitate; şi aceasta ar trebui să urmeze dintr-o cauză a cărei: putere ar fi finită sau infinită ; adică fie din însăşi puterea omului, care ar fi în stare, dec i, să înlăture celelalte schimbări care pot proveni din cauze externe, fie din puterea infinită a naturi i, care ar conduce toate lucruri le particul are în aşa fel, încît omul să nu poată suferi alte schimbări decît acele c'are servesc la menţinerea lui. D ar, prima ipoteză (după prop. prec. a cărei demonstraţie este universală şi poate fi aplicată tuturor lucrurilor particulare) este absurdă. Prin urmare, dacă s-ar putea ca omul să nu poată suferi alte schimbări decît acele care pot fi înţelese num ai prin natura lui însăşi şi, în consecinţă (aşa cum am dovedit ) , să existe veşnic, cu necesitate, aceasta ar trebu i să urrr eze din puterea infinită a lui dumnezeu. In conse­ cinţă (după prop. XV!, P. !). din necesitatea naturii divine, în­ trucît considerăm că est� afectată de ideea unui om, ar trebui să derive întreaga ordine 'a naturii întrucît este concepută sub atributele întinderii şi cugetări i. De aci ar rezulta (după prop. XXI, P. I) că omul ar fi infinit, ceea ce (după partea I a acestei demonstraţii) este absurd. Deci este cu neputinţă ca omul să nu sufere a lte schimbă r i decît acele a căror c auză adecvată este el. C.e.d.d. .

COROLAR: De aci rezultă că omul este cu necesitate tot­ deaun a supus pa siunil or şi că se încadrează în ordinea naturală comună, căreia i se supune şi i se adaptează după cle,rinţele naturii.


Despre

sclavia omului sau despre puterile afectelor

22.'3

Propoziţia V

P':!te.rea şi creşterea unei pasiuni oarecare şi perseverenţa ei exista nu se definesc prin puterea cu care năzuim să per� severăm de a exista, ci prin puterea cauzei externe comparatii c.u a noastră.

de

d

DEMONSTRAŢIE : Esenţa unei pasiuni nu poate fi explicată numa i prin esenta noastră (după def.J şi II, P. III), adică (d upă prop. V Il, P. III) puterea unei pasiuni nu po ate fi de f in i t ă prin puterea prin care năzuim să perseverăm în fiinţa ry oa str ă, ci (cum s-a arătat în prop. XV!, P. II) trebuie să fie definită cu necesitate prin puterea cauzei externe comparată cu a noastră. C . e.d . d Propoziţia VI

Puterea unei pasiuni oarecare sau a unui afect poate depăşi celelalte acţiuni ale omului sau puterea lui, în aşa fel incit afec­ tu! �ă rămînă persistent legat de om. DEMONSTRAŢIE: Puterea şi creşterea unei p::�siuni oare­ ca re şi perseverenţa ei de a exista se definesc prin putere-'! ca117ei exte rne comparată cu a n o a s t r ă (aupă prop. prec. ): şi deci (după prop. lll de aci) poate depăşi puterea omul ui etc. C.e.d.d. Propoziţia VII

Un afect nu poate fi înfrînat, nici înlăturdt, decît det un afect contrar mai puternic decît afectul pe care vrem să-i înfrînăm. DEMONSTRAŢI E : Afectul, întrucît se referă la suflet, este o idee prin care sufletul afirmă puterea de existenţă a corpului său, mai mare sau mai mică decît a fost mai în ainte (d u pă elef­ gen. a afecte lor, de la sfîrşitul părţii a treia) . Deci, cînd sufletul este tulburat de un afect, este tulburat în acelaşi t i m p şi corpul de o afecţiune care îi sporeşte ori îi micşorează puterea de acţi u n e. Apoi, această afecţiune a corpului (d upă prop. V de aci) pri m eşte de la cauza ei puterea de a persevera, care de aceea nu poate fi nici înfrînată nici înlăturată decît de o cauză corporală


224

Etica. Partea IV

(după prop. VI, P. II) care impre s ionează c orpu l cu o atecţ iune (după prop. V, P. III) şi mai puternică (după ax. de aci); şi atunci (după prop. XII, P. II) sufletul va fi mişcat de ideea unei afecţiun i mai puter ni ce şi co ntrar e celei dintH, Cu alte cuvinte (după def. gen. a afectelor ) va fi mişcat de un afect mai puternic şi c ontrar celui dintîi, care, fără îndoială, va înlă­ tura ori va nimici pe cel dintîi şi, drept urmare, a fectu l nu poate fi nici înlăturat nici înfrînat decît printr-un afect contrar şi m a i pute rnic . C.e.d.d.

contr ară

,

COROLAR: Un afect, înt rucît se referă la suflet, nu p oate n ici înfrînat iiid înlăturat decît prin ideea unei a fecţi u n i a -c orpului contrară aceleia pe care o simţim şi mai puternică decît · e a. · Căci a fectul de care sîntem mişcaţ i nu poate fi nici în1rînat, nici înlăturat decît pri nt r un afect mai puternic decît el şi contrar (după prop. prec.); adică (după def . aen. a afectelor) decî t prin ideea un�i afecţiu ni a co r pu l u i mai puternică decît aceea pe care <> simţim, şi contrară. fi

-

Propoziţia VIII

Cunoaşterea binelui şi a răului nu este decît afectul de buctifie sau de tristeţe întrucît sîntem conştienţi de el. DEMONSTRAŢIE: Numim bine sau rău ceea ce foloseşte sa�t dăunea z ă menţinerii fi inţei noastre (după def. I şi II de ac i ) adică (după prop. V Il, P. III) cee a ce măreşte sau micşorează puterea noastră de a lucra, sau ceea ce o ajută sau o înfrînează. lntrucît deci (după def.,jbucuriei şi tristeţii; de văzut în nota prop . XI, P. III) perce pe m că un lucru ne afectează cu buc'urie sau cu tristeţe, îl numim bun sau rău; şi astfel cunoaşterea bine­ lui şi a răului nu este decît ideea buc u ri e i sau a tristeţii care rezultă cu necesitate din însuşi afectul de bucurie sau de tristeţe ( după prop. XXII, P. II). Iar ace a st ă idee este 1egată de afect cum este legat sufletul de corp (după prop. XXI, P. II); adică (după cum s-a arătat în nota aceleiaşi propoziţii) această idee nu se deosebeşte în rea litate de afectul însuşi sau (după def. gen. a afectelor) de ideea unei a fecţiun i a corpului decît numai prin concept. Deci această cunoaştere a b i ne l u i şi a răulu i nu este decît afectul însuşi în trucît sîntem conştienţi de el. C."e.d.d.


Despre

sclat•ia omului sau

despre puterile afectelor

225

Propoziţia IX

Un afect a cărui cauză ne imaginăm că este actualmente prezentă este mai puternic decît dacă nu ne-am imagina-o actual­ mente prezentă. DEMONSTRAŢIE: O imagine este o idee prin c are sufletul consideră un lucru ca prezent ( vezi definiţia ei în nota prop. XV II, P. II), care totuşi arată mai mult starea corpului omenesc decît natur a lucrului extern (după cor. II al prop. XVI, P. II). Un afect este deci (după def. gen. a afectelor) o imagine, întru­ cît arată starea corpului. Iar imaginea (după P.rop. XV II, P. II) este mai intensă, cîtă vreme nu ne imaginăm nimic care să excludă existenţa prezentă a lucrului extern. Deci de asemenea un afect, a cărui cauză ne-o imaginăm actualmente prezentă, este mai intens sau mai puternic decît dacă nu ne-am imagina-o acf,ualmente prezentă. C.e.d.d. NOTĂ: Cînd, mai s1.1s, în prop. XVIII, P. II, am spus că sîn­ tem impresionaţi cu acelaşi afect de imagine a unui lucru viitor sau trecut, ca şi cînd lucrul pe care ni-l imaginăm ar fi prezent, am atras atenţia în special că aceasta este adevărat întrucît avem în vedere numai imaginea lucrului însuşi; căci ea este de aceeaşi natură , fie că ne-am im aginat sau nu lucruri prezente. Dar n- am tăgăduit că ea este slăbită, cînd considerăm prezenţa altor lucruri c are exclud existenţa prezentă a ltt!crulul viitor; ceea ce atunci am trecut cu vederea, fiindcă am hotărît să tratez despre puterile afectelor în partea aceasta.

COROLAR: Imaginea unui lucru viitor sau trecut, adică a unui lucru pe care îl considerăm legat de viitor sau de trecut, prezentul fiind exclus, este m a i slabă, în aceleaşi împrejurări , decît ima ginea unui lucru prezent; şi prin urmare un afect faţă de un lucru viitor sau trecut va fi, în aceleaşi împrejurări, mai sl ab decît un afect faţă de un l u c ru prezent. Propoziţia X

Faţă de un lucru viitor pe care ni-l imaginăm că trebuie sd se producă în scurt timp sîntem afectaţi mai intens decît dacâ ne imaginăm că timpul sau de existenţa este mult mai depărtat


226

Etica. Partea IV

de prezent; iar amintirea unui lucru pe care ni-l imaginăm că n-a trecut de mu)t ne afectează de asemenea mai intens decit dacă ni-l imaginăm trecut de mult. DEMONSTRAŢIE: tn adevăr, întrucît ne imagmam c ă un lu c r u trebuie să se producă în scurt timp sau că n-a trecut de mult, prin chiar aceasta ne imaginăm ceva care îi exclude mai puţin prezenţa, decît d acă ne-am imagina timpul său de existenţă în viitor ca mai îndepărtat de prezent sau ca trecut de mult (cum se înţelege de la sine) ; şi astfel (după prop. prec. ) în aceeaşi măsură sîntem afectaţi mai intens faţă de el. C.e.d.d. NOTA: Din însemnările făcute la def. VI d e aci rezultă că faţă de obiectele depărtate de preze n t printr-un interval de timp mai m are decît îl putem determina im aginîndu-ni-1, deşi ştim că sînt depărtate în tre ele printr-un lung interval de timp, sîntem totuşi afectaţi într-un chip deopotrivă de slab. Propoziţia XI

Afectul faţă de un lucru pe care ni-l imaginăm necesar este, in aceleaşi împrejurări, mai intens decît faţă de un lucru posihit sau întîmplător, care adică nu este necesar. DEMONSTRAŢIE: Tn măsură în care ne imagmam că un lucru oarecare este necesar, în aceeaşi măsură îi afirmăm exis­ tenţa, şi, dimpctrivă� îi tăgăduim existenţa în măsura în care nu ni-! i:XJaginăm ca necesar (după nota 1 a prop. XXXIII, P. /) şi deci (după prop. IX de aci) un afect faţă de un lucru necesar este, în aceleaşi împrejurări, mai intens decît unul faţă de un lucru eate nu este necesar. C.e.d.d. Propoziţia XII

Afectu l faţă de un lucru care ştim că nu există în prezent şi pe care ni-l imaifl;iim posibil este, în aceleaşi împrejw:ări, mai intens decît fi�Jă de unul contingent.


Despre sclavia omului sau despre puterile afectelor

227

DEMONSTRAŢIE: Intrucit ne imag i n ăm un lucru ca fiind contingent n u sîntem afectaţi de i ma g i nea altui lucru care să-i confirme existenţa (după def. III de aci), ci, d impotrivă (prin ipoteză ) , noi ne i m a gi n ă m unele lucruri care îi exclud existenţa prezentă . Iar în măsura în care ne imaginăm că lucrul este po­ sibil în viitor, în nceeaşi m ă s ur ă ne i magin ăm unele lucruri care îi c o n fi rmă existenţa (după def. IV de aci ) , cu a l te cuvinte (după prop. XVIII, P. III) care întreţin speranţa sau teama; şi astfel afectul fa ţ ă de un lucru pos i bi l este mai viu. C.e.d.d. COROLAR: Afectul faţă de un lucru care ştim că nu există în prezent şi pe care ni-l imaginăm ca fiind co n tingent este cu mult mai slab decît dacă ne imaginăm că ne este prezent. DEMONSTRAŢIE: A fectu l faţă de un lucru pe care ni-l ima­ ginăm că există în prezent este mai i nte n s decît dacă ni-l ima­ gi năm în viitor (după cor. prop. IX de aci), şi este cu mult mai viu dacă ne imaginăm că viitorul nu este mult depărtat de pre­ zent (după prop. X de aci) . D ec i afectul f aţ ă de un lucru al că r u i timp de existenţă ni-l im a g i nă m mult depărtat de p r e z e n t este cu mult ma i slab decît ni l-am i m a g in a prezent; şi totuşi este mai intens ( dupd prop. prec.) decît dacă ne-am i magina că ace­ laşi lucru este î n tî m pl ă tor ; şi astfel afectul faţă de un lucru în­ tî m p l ă tor va fi cu mult mai slab decît dacă ne -a m i ma g i n a că ne este prezent. C.e.d.d . Propoziţia XIII

Afectul faţă de un lucru contingent, pe care îl ştim dă nu există în prezent, este mai slab, în aceleaşi împrejurdri, decît afectul faţă de un lucru trecut. DEMONSTRA ŢIE: Intru cît ne i mag i n ăm un lucru ca fiiml întîmplător, n u s î nt e m afectaţi de nic i o im a g ine a u nui alt lucru care sa confirme exi s te n ţ a lui (după def. III de aci), ci, d im po ­ trivă (prin ipoteză), ne im a gină m unele lucruri care îi exclud existenţa prezentă . T ot u ş i , în mă sura în care îl ima gi nă m în relaţie cu trecutul, în aceeaşi măsură se �resupune c ă ne ima­ g in ăm ceva care îl readuce în a m i nt i re sau c'eva c are îi deşteaptă imaginea lui (vezi prop. XVIII, P. II cu nota ei) , şi d e ci în ace-


Etica. Partea IV

228

eaşi măsură se întî mpl ă că îl privim ca şi .cînd ar fi pr ez ent (după cor. prop. XVI!, P. Il). Astf el (după prop. IX de aci) afectul faţă de un lucru contingent, pe care îl ştim că în prezent nu există, este mai sl ab, în ac ele aşi împreju,rări, d ecît afectul faţă de un lucru trecut . C.e.d.d. Propoziţia XIV

Adevărata cunoaştere a binelui şi a răului nu poate înfrina un afect întrucît este adevărată, ci numai întrucît ea este considerată ca un afect.

nici

DEMONSTRAŢIE: Afectul e st e ideea prin care sJJf!etJll r ului său m ai mare sau mai firmă o utere de a mică decît înainte (după def. gen. a a ee tor); ş i a stfe l (după prop. 1 de aci) nu a r e nimic pozitiv care să poată fi înlăturat prin p r ez enţ a adevărului. Prin u rma r e cunoaşterea adec v ată a binelui sau a răulu i nu poate înfrîna nici un afect întrucît este a devărată, ci în măsura în care a c ea stă cunoastere este un afed (vezi prop. VII! de aci), mai p uternic d ecît af ectu l de stăpînit, num ai în această m ă sură (după prop. V li de aci) va putea să înfrîneze acel afect. C.e.d.d. ·

Propoziţia XV

Dorinţa care se naşte din cunoaştereq_gdevărati/, a binelui şi a răului poate fi stinsă sau înf,[înată de multe alte qorinţe care se nasc din afecte de care sî,dem stăpîniţi. DEMONSTRAŢIE: Di n cun o a şt er ea adevă rată a binelui şi a răului, întrucî t ea este (după prop. V III de aci) un a fect , se naşte în mod necesar o dorinţă (după def. I a iafectelor ) , care este cu atît mai n a r e cu cît afectul din care se naste este mai mare (după prop. XXXVII, P. 111). T otuş i , fiindcă ac e astă dorinţă (prin ipoteză) se n aşt e din aceea că noi cunoaştem ceva cu ade­ vărat. ea rezultă deci în noi întrucît acţionă m (după prop. I, P. III), şi astfel trebuie să fi e înţeleasă numai prin esenţa noastră (după def. II, P. III) şi deci (după prop. VII, P. III) puterea şi creşterea ei tre buie să se definească numai prin pute•


Despre sclavia omului sau despre puterile afectelor

229

rea omului. Mai departe, dorinţele care se nasc din afectele de care sîntem stăpîniţi sînt cu atît m ai mari , cu cît aceste afecte vor fi mai vii. Aşa încît puterea şi creşterea lor (după prop. V de aci) trebuie definite şi prin puterea cauzelor externe care, dacă este comparată cu a noastră, o depăşeşte in definit (după prop. /Il de aci). Prin urmare, dorinţele care se n asc din a fecte asemănătoare pot fi mai violente decît dorinţa care se naşte din cunoaşterea a devărată a binelui şi a răului, şi deci (după proo. V/! de aci) o vor putea înfrîn a sau stinge. C.e.d.d <:.! ��

�-

.. �-

.

-..!�

� Propoziţia XVI

Dorinţa care se naşte din cunoaşterea binelui şi a răului, întrucît această cunoaştere priveşte viitorul, poate fi mai uşor înfrînată sau stinsă prin dorinţa lucrurilor care sînt în prezent plăcute. DEMONSTRAŢIE: Afectul faţă de un lucru pe c are ni-l ima· ginăm ca fiind viitor este mai slab decît afectul fată ' de un lucru prezent (după cor. prop. IX de aci) . Iar dorinţa care se naşte din cunoaşterea adevărată a binelui şi a răului, chiar dacă această cunoa stere ar privi lucruri care sînt bune în prezent, poate fi stinsă sau înfrînată de o dorinţă oarecare îndrăzneaţă (după 'prop. prec. a cărei demonstraţie este universală) . Deci: dorinţa care se naşte din această cunoaştere, întrucît ea priveşte viitorul, va putea fi mai uşor înfrînată sau stinsă etc. C.e.d.d. Propoziţia XVII

Dorinţa care se naşte din cunoaşterea binelui şi a răului, întrucît se referă la lucruri contingente, poa'te fi cu mult mai uşor înfrînată de dorinţa lucrurilor care sînt prezente. DEMONSTRAŢIE: Această propoziţie se demonstrează , ca şi cea precedentă, după cor. prop. XII de aci. NOTA: Pr:in acestea cred că am arătat cauza pentru care

oa.menii sînt mai mişcaţi de părere decît de adevărata r aţiune şi de ce cunoaşterea adevărată a binelui şi a răului deşteaptă


Etica. Partea IV

230

emoţii ale sufletului şi cedează adesea oricărui fel de poftă sen­ zuală. De unde acest cuvînt al poetului: "Le văd pe cele mai bune şi le aprob, dar le fac pe cele m a i rele"1• Ceea ce pare că a gîndit şi Ecleziastul2 cînd a zis: "Cine îs� măreste stiinta îsi .JA,ăreste durer!lE!,'' I ar acestea nu le spun cu scopul de a conchide de aci că este mai de dorit să fii ignorant decît să ştii, sau că nu este nici o diferenţă între un prost şi un deştept în ce priveşte stă pînirea afectelor, ci pentru că este necesar să cunoaştem atît slăbiciunea, cît şi tăria n aturii noastre ca să putem determina ce poate şi ce nu poate raţiunea în potolirea afectelor; şi am spus că în această parte mă vol ocupa numai de slăbiciune a ome­ nească. Căci m-am hotărît să mă ocup aparte de puterea raţiunii asupr a afectelor. Propoziţia

XVIII

Dorinţa care se naşte din bucurie este, în aceleaşi împre­ mai puternică decît dorinţa care se naşte din tristeţe .

jurări,

DEMONSTRAŢIE: Dorinţa este însăşi esenţa omului ( dupâ def. 1 a afectelor), adică (după prop. V II, P. III) o sforţa re prin care omul năzuieşte să -şi menţină existenţa. De aceea, dorinţa care se n aşte· din bucurie este ajutată sau sporită prin însuşi afectul bucuriei (dupd def. bucuriei;. de văzut în nota prop. X!, P. III); pe cînd dorinţa care se na şte d i n tristeţe este micşorată sau înfrînată de însuşi afectul tristeţii (după aceeaşi notă). De aceea, puterea dorinţei care s e naşte din bucurie trebuie să fie definită, în acel aşi timp, şi prin puterea omului şi prin puterea ' cauzei externe, pe cîn d puter<.d dorinţei care se naşte din tristeţe trebuie să fie definită numai prin puterea omului. Prin urmare, cea dintîi este mai puternică . C . e . d . d. NOTĂ: In aceste puţine cuvinte am explicat cauzele nepu­ tintei şi .vesta±on:�iciei ollle neşti şi de ce oamenii nu respectă în­ vătămintele raţhmii. Mai rămîne să arăt ce prescrie raţiunea, ce afecte sînt potrivite cu normele raţiunii omeneşti şi care dintre ele le sînt potrivnice . D ar, înainte de a începe demonstr area 1

2

Ovtdiu, loc. cit.

Ecleziastul, 1, 18.


Despre sclavia omului sau despre puterile afecte/ar

231

acestor lucruri după metoda geometrică mai dez vol t a t ă pe care o folosi m vreau să arăt, mai î nt î i , pe scurt, în ce constau înseşi poruncile raţiunii, ca să se înţeleagă m a i uşor de către oricine ceea ce gîndesc. Deoarece raţiunea nu porunceşte nimic contrar n a t urii, înseamnă că ea porunceşte c a fiecare să se iubească pe sine, să caute folosul să u, adică ceea ce-i este cuaae vărat folo­ sitor, să dorească tot ce-l duce cu adevărat pe o m la o mai mare desăvîrşire şi, în mod absolut, ca fiecare să năzuiască, pe cît îi stă în putinţă, să-şi menţină existenţa. Aceasta este, cu necesi­ tate, tot a t î t de adevărat, pe cît este de adevărat că totul este mai mare decît o parte a lui (vezi prop. IV, P. III ) . Apoi, pentru că virtutea du de VIII de aci nu s amnă decît a lucra d up ă le�e naturii yroprii, şi pentru că nimeni nu n ăzuteş e sa-şt n­ ţina existenţa (după prop. V Il, P. III) d ecît în virtutea leg'i lor n aturii sale proprii , urmează : întîi, că baza virtuţii este însăşi năzuinţa de a-şi menţine existenţa proprie şi că fericirea constă în putinta omul d a-si me e existenta. In al doilea rmd,• s ăŞi si_că ef!_.�_s.te rezu ta că virtutea este u pentru noi lucrul cel mai preţios şi cel m a i folositor, pe care de aceea trebuie să-1 dorim. In sfîrşit, în al treilea rînd , rezultă că acei care se sinucid au un suflet neputincios .§.Uînt cu desăvîrsire învinşi de c a uze externe potrivn ice n atur_iiJ.Qf. Afară de aceasta, din postu l atul IV al părt ii a doua, rezultă că , pentru a ne men ­ ţine existenţ a, noi nu putem n iciodată să ne l ipsim de tot ce se află în afara noastră şi nu putem trăi fără să avem legătură cu l ucrurile ex t er n e D acă, pe lîngă aceasta, ne referim l a sufletul nostru, intelectul nostru ar fi cu siguranţă mai puţin d es ă vîr şit d acă sufletul ar fi singur şi nu s-ar cunoaşte decît pe sine însuşi . Prin urmare, în afara noastră există destule l ucruri c a re ne sint folositoare şi care de aceea sînt de doriq Dmtre acestea , nu se poate închipu i nici unul care să poată fi mai pretios decît acele c are se otrivesc e de li n C l l naftiF"a noastră . In adevăr, de­ exemplu, aca se unesc ot in tvtzt care au cu otul aceeaşi n a ­ t ur ă , ei vor alcă_ţt1j un individ de două ori m ai puternic decîLfie­ car� mte. Aşadar, omului nimic nu-i este mai folositor decît omul. O am en ii , vreau să spun, nu pot dori nimic care să fie m ai. de preţ pentru menţinerea existen tei lor, decît ca toţi să se po­ trivească, în toate, în aş a fel . î ncît sufletele şi corpurile tutwror să fie ca un singur suflet si un sin ur cor si, cu totii împreună, pe cît este post i să se silească să-şi menţină existenţa şi, cu ,

V

.

·

·

.

,

..

,


Etica . Partea I V

232

toţii îm p re u nă s ă caute ceea c e este folositor tuturor. De unde rezultă că oamenii pe care îj c o ndgce ratiunea, cu alte cuvinte oamenii care caută folosul propriu conduşi de r aţ iu ne nu doresc pentru ei nimic din ceea ce n-ar dori şi pe n tru ce i l alţi oameni , şi astfel ei sînt dre p ţi, de bună-credinţă şi ci n s t iţi Acestea sînt p o"fu n ci l e r a ţiu n i i pe care mi-am propus să le ex p u n aci pe scurt, înainte de a î n ce pe să le demon strez în or­ dine, mai pe larg. Am făcut ace a st a pentru ca, d acă este p os i bil să atrag atenţi a celor care cred că acest pr i nci p i u , adică acel a că fiecare năzuieşte să caute f o l o s u l pro u, r.ar sta la baz a imo­ ralităţii şi nu a virtuţii şi a m oralităţii. upă ce deci am arătat. pe scurt, că lucrurile stau dimpotrivă, voi demonstra aceasta pe aceeaşi cale pe c�� ( l!Il_ ltrmat-o pînă .acum_ ,

,

.

.

,

,

- ----

--.--�----·· - -

· - - - - - -- - - -

- -- - - · -

Propoziţia XIX

Fiecare pofteşte sau evită cu necesitate, după legile naturii

sale, ceea ce socoteşte că /este bun -sau rău. -- ·es

rs==;=

D EMONSTRA ŢIE : C u n o a ş terea binelui şi a răul u i este (după prop. VIII de ac i ) însuşi afectul de bucurie sau de tristeţe, întrucît sî n te m c onştienţi de el; şi deci (după prop. XXVIII, P. 1 II) fiecare po fteşte cu necesitate ceea ce sot:oteşfe că este bine şi, di m p otr ivă , evită ceea ce socoteşte că este rău. Dar a ceas t ă poftă nu este decît însăşi esenţa sau n atura omului (după defr:­ niţia dorinţei; de văzut în nota prop. IX, P. III şi def. I a afec­ felor ) . Deci fiecare pofteşte sau evită ;.:it n ece s i tate numai după l e gile naturii sale etc. C.e.d.d. Propoziţia

XX

Cu cît cineva se sileşte mai mult să caute folosul propriu , adică să-şi menţină fiinţa şi cu cît izbuteşte să facă aceasta mai bine, cu atît este mai înzestrat cu virtute; dimpotrivă, cu cît ci­ neva îşi neglijează folosu l propriu, adică menţinerea fiinţei sale. cu atît este mai neputincios. ,

DEMONSTRAŢI E : Virtutea este însăşi p u te re a omu,l ui, care se d ef i ne şte n u ma i p rin esenţa omului (după def. VIII de aci),


Despre scla?ia omului sau despre puterile afec telor

233

adică (după prop. V II, P . III) aceea care se d e fi n eşte n u m a i pr i n năzu i nţa omului de a per si s t a în existenţa sa. Cu cît deci ne silim mai mult să ne me n ţi n e m fiinţa noastră, şi cu cît pu,tem m a i mult, cu atît mai mult sîntem înzestrati cu virtute şi deci (după prop. IV şi VI, P. III), în măsura în 'care c in ev a nesoco .. teşte menţinerea ex is t e n ţe i sale, în aceeaşi măsură el este nepu ­ t i n c io s . C.e.d.d. NOTA : Nim eni deci nu nesocoteşte să poftească ceea ce îi e s te folositor sau să-şi menţină existenţ a d ecît d acă e învins de cauze externe şi con trare n aturii s ale. Cu alte cuvinte, nu1m ai cînd cineva este constrîns de cauze externe, şi n u de necesitatea propriei s al e naturi, resp i n ge alimentele sau se sinucide, ceea ce se poate f a ce în multe feluri. Intr-adevăr, c in e va se sinubde constrîns de un altul c are-! face să întoarcă mîna în c a re avea d in întîmplare o s p a d ă şi-1 sil e ş te s-o îndrepte spre i n im a sa; sau fiindcă este c onst rî ns printr-un ordin al t i ra n u lu i , c a Seneca 1 , s ă - şi deschidă vinele, a d ic ă el doreşte s ă înl ăture p r i n tr - u n rău m a i mic unul mai mare; sau, în sfîrşit, pe n tru că m o t ive exte..; rioare necunoscute îi d i s p u n aşa fel imaginaţ i a şi-i afe ct e az ă aşa fel c or p ul încît ia o altă n atură , contrară celei de m a i î n a i n te , a cărei idee nu poate fi dată în suflet ( după prop. X, P. III). D ar ca omul să năzuiască din necesitatea n a t u r i i sale 1Să nu existe, s au s ă se schimbe î n a l tă f orm ă , este tot atît de imposibil cît este de imposibil ca c i nev a să facă c ev a di n n i mic , d u pă cum ori c ine poate ve d e a cu p u ţ i n ă chibzui ală .

Propoziţia XXI

Nimeni nu poate dori să fie fericit, să lucreze bine şi sii trăiască bine, fără să dorească, în acelaşi timp, să existe, să lucreze şi să trăiască, adică să existe actual. DEMONSTRAŢI E : Demonstraţia acestei propoziţii sau mai curînd lucrul el însuşi este evident prin sine şi de asemenea, •.

1

Fi lozof stoic

să se sinucidă.

romatn

( 4-65 e.n. ) , educatoru l lui N�ro, care

1 - a sil i t.


Etica . Partea I V

:234

prin def i n iţ i a d or i n ţ e i . C ăci d or i n ţ a (după def. 1 a afecte/ar) deo a t r ă i fericit s au, cu alte cuvinte, de a l u c r a etc . , este de f api esenţa î n să şi a om u l u i , adică (după prop. V Il, P. III) năz u i nţa pr in care oricine se sileşte s ă şi menţină e x iste n ţ a . Deci nimeni nu poate dori etc. C.e.d.d. -

Propoziţia XXII

Nu se poate concepe nici o virtute care să fie anterioară acesteia (adică năzuinţei de a-şi menţine existenţa) . DEMONSTRAŢ I E : N ă z u in ţ a d e a s e m e nţi n e pe sine e st e l ucrul u i (după prop. VII, P. III). D acă deci s-ar putea concepe o v i rt u t e a n terioară acestei a , <t d ică acestei nă­ zuinţe, atunci s-ar concepe (după def. VIII de aci) esenţa unui lucru c a a nterioară ei î n s ă ş i ceea ce (cum se înţelege de la sine) este absurd. Deci n ici o v i r t u te etc . C.e.d.d.

i ns ă ş i ese n ţ a

"

,

COROLAR: Nă z u i n t a de a ne mentine existenta ' este în:tii a singura bază a virtuţii, că c i nu se po � te c once p e n ici un prin­ d piu anter ior a ces te i n ă zu i n ţ e (după prop. prec. ) şi fără ea (după prop. XXI, P. IV ) nu se poate concepe n ici o virtute. şi

Propoziţia XXIII

Omul, întrucît este determinat să facă ceva fiindcă are idei neadecvate, nu se poate spune în mo;l absolut că lucrează din virtute, ci1 numai întrucît este determinat de ceea ce înţelege. DEMONSTRAŢI E : In măsur a în c a re omul este determinat să lucreze fiindcă are idei neadecvate, în aceeaşi măs u r ă (dupii prop. I, P. III) el este pasiv, a d ică (după def. I şi Il, P: III) face ceva c a re nu poate fi înţeles numai prin esenţa l ui , cu a l te cuvinte (după def VIII de aci) c are nu r e zu ltă din v i rtu te a lui. Dar în măsura în care e d ete r min a t să facă ceva fiindcă înţelege, în aceeaşi măsură (după aceeaşi prop. I, P. III) lucrează , adică .

1

Com pletea z ă : "acea sta

se

poate spune" .


Despre sclavia omului sau despre puterile

afectelor

235

( după def . ll P. II/) face ceva c are se î nţelege n umai pri n esenţa sa, sau (după def. V III de aci) ceea ce rezultă adecvat din virtu­ tea sa. C.e.d.d. ,

Propoziţia

XXIV

A lu cra în mod absolut din virtute nu este, în ce ne prive�te . dec ît a lucra, a trăi �i a se menţine (acestea trei însemnează acela�i lucru ) su b conducerea raţiunii, pe temeiul căutării folo­ s u lui propriu l . DEMO NSTRAT I E : A lucra î n mod absolut d i n virtute n u este decît ( după def. VIII de aci) a lucra d u p ă legile propriei sale naturi. Dar n oi n uma i într-atît s î ntem activi, întrucît cuno a şte m ( după prop. III, P. III). Deci a lucra din virtute nu este în noi decît a lucra, a tr ă i si a-si mentine existenta sub conducerea r aţi u nii, adică (după cor. p�op. XXII de ac i ) p e temeiul c ău t ă r ii folosului propr i u . C.e.d.d.

PropoZ'iţla

XXV

Nimen i nu năzuie�te să-�i menţină existenţa sa proprie din: cauza altui lucru .

Năzuinţa prin care or i ce lucru tinde fiinţa sa se defineşte n u m ai pri n esenţa lucrul ui însuşi (după prop. V II, P. II/) ; şi numai din a ce a sta nu însă din esenţa altui lucru, rezult ă cu necesitate (după prop. VI, P. III) că oricine nă z u i eşte să -şi menţină fiinţa proprie. Această propoziţie mai este e vi dent ă din cor. prop. XXI I de aci. Căci, da c ă omul ar n ă zui să-si mentină fiinta din cauza altu i lucru, atunci acel lucru ar fi p ri m ul fu nd a men t al virtuţii (cum se înţe­ lege de la sine) ceea ce (după corolaru l citat mai sus) este· absurd. Deci nimeni nu năzuieşte etc. C.e.d.d. să şi -

D EMONSTRAŢIE : m enţi n ă

,

-

1 Tn nota :prop . XVI I I, P. IV, s-a arăta,t că a devăratul folos prop riu se poate obţine .n umai ,atunci dn d oa meni i caută ceea ce este folositor tuturor şi nu doresc nimic pentru ei d i n cee a ce n - ar dori şi pentFu cei l alţi (vezi şi corolarele 1 şi II a le pro p . XXXV de a c i) .


236

Et1ca. Partea I V

PropoZiţia XXVI

fot ce năzuim din raţiune nu este decit de a cunoaşte. Iar sufletul, întrucît se foloseşte de raţiune, nu socoteşte că-i este folositor decît ceea ce duce la cunoaştere. D EMONSTRAŢI E : Năzuinţa de a se menţine n u este decît esenţa lucrului însuşi (după prop. V1/, P. III), care, în trucît există ca atare, se concepe că are puterea de a persista în exis­ t e nţ ă (după prop. VI, P. III) şi de a face ceea ce rezultă cu ne­ cesitate din natura sa dată ( vezi def. poftei în nota prop. IX, P. III) . Iar esenţa raţiunii nu este decît sufletul nostru întru:cît cu noaşte clar şi d i sti n ct (vezi def. lui în nota II la prop. XL, P. II) . Deci (după prop. XL, P. Il) tot ce năzu i m din raţiune nu e decît de a cunoaşte. Apoi, f iindcă n ă z ui n ţ a aceasta a sufletului prin care, întrucît raţionează, tinde să-şi menţină existenţa, n u este decît de a cu n oa şte (după prima parte a acestei demon-· straţii), urmează că această năzuinţă de a cunoaşte este (după cor. prop. XX!J de aci) primul şi u nicul fund ament al virtuţi i ; iar n o i n u năzuim s ă cunoaştem lucrurile pentru vreun scop (după prop. XXV de aci), ci, dimpotrivă, sufletul, întrucît raţio­ nează, nu va putea să conceapă ceva bun pentru el decît ceea ce î l duce l a cunoa ştere (după def. I de aci). C.e.d.d. Propo7Jiţia XXVII Nimic nu ştim sigur că este bun sau rău decît ceea ce ne duce cu adevărat la cunoaştere sau cee;:: r:e ne poate împiedir:a să cunoaştem.

D EMONSTRAŢIE: Sufletul, întrucît raţionează, nu doreşte decît să cunoască si că-i este de folos altceva decît · ' nu socoteste ceea ce îl duce I a cunoaştere (după prop. prec.). Dar su fle tu l (după prop. XLI şi XLIII, P. Il, a cărei notă să se vadă de ak>e­ menea) nu are siguranţa lucrurilor decît în măsura în care arc idei adecvate, sau (ceea ce după nota Il a prop. XL, P. II este acelaşi lucru ) în măsura în care r aţ i on eaz ă Deci nimic nu ştim sigur că este bun decît ceea ce ne duce cu adevărat l a cunoaştere; şi, dimpotrivă, nimic nu ştim sigur că este rău decît ceea ce ne poate împiedica să cunoaştem. C.e.d.d. .


Despre sclavia omului sau despre puterile afectelor

2.37

Propo7Jlţla XXVIII

Binele cel mai mare al sufletului este cunoaşterea lui dum­ nezeu, iar virtutea cea mai mare a sufletului este să-I cunoască pe dumnezeul . DEMONSTRAŢIE: Lucrul cel mai înalt pe care sufletul î l poate cunoaşte este dumnezeu, adică (după def. VI, P. I) fiinţa absolut infinită şi fără de care (după prop. XV, P. I } nimic nu poate nici să existe, nici să fie conceput; şi deci ( dapji prop. XX VI şi XXV II de aci) lucrul cel mai folositor sufletului sau ( după def. I de aci ) binele suprem este cunoaşterea l ui dumne­ zeu. Apoi, sufletul lucrează numai în măsura în care cunoaşte (după prop. I şi III, P. III) şi în -această măsură (după prop. XXJ/I de aci) se po ate spune în mod absolut că lucrează din vir­ tute. Deci a cunoaşte este virtutea absolută a sufletului. Dar lucrul cel mai înalt pe care sufletul îl poate cunoaşte este dum­ nezeu ( cum am şi demonstrat ) . Deci virtutea cea m a i m are a su­ fletului este a-l cunoaşte sau a-l înţelege pe dumnezeu . C.e.d.d. Propoziţia XXIX

Un lucru particular oarecare, a cărui natură este în tot1ul diferită de a noastră, nu poate nici să ajute , nici să înfrîneze puterea noastră de a acţiona, şi în mod absolut nici un: lucru nu poate fi bun sau rău pentru noi dacă nu avem ceva comun cu el.

DEMONSTRAŢIE : Puterea oricărui l ucru particular şi deci ( după cor. prop. X, P. II) puterea omului, prin care el există şi acţionează , nu este determin ată decît de alt lucru particul ar (după prop. XXVIII, P. /), a cărui n atură (după prop. VI, P. Il) trebuie să fie înţeleasă prin acelaşi atribut prin care este conce­ pută n atura omenească. Deci puterea noastră de a acţ ion a , oricum am concepe-o, poate fi determ inată, şi deci a jut a tă sau înfrîn ată prin puterea altui lucru particular care are ceva com un cu noi, şi nu prin puterea unui lucru a cărui natură este cu totul dife­ rită de a noastră. Şi fiindcă numim bine sau rău ceea ce este t Binele supPem, în ce priveşte sufletul, este pentru Spinoza cunc-a şterea lui dumnezeu, a dică a naturii sau , cu alte cuvinte, ştiin ţ a .


238

Etica. Partea IV

cauză de bucurie sau tristeţe (după prop. VIII de aci ) , adică! (după nota prop. XL, P. III ) ceea ce măreşte sau micşorează, ajută sau înfrînează pu terea noastră de a acţiona, urmează că un lucru a cărui n atură este cu totul d iferită de a noastră n u poate fi pentru noi n ici bun, n ici rău. C.e.d.d. Propoziţia

XXX

Nimic nu poate fi rău prin ceea ce are comun cu natura noastră, ci în măsura în care este rău pentru noi, în aceeaşi mă­ su ră ne este contra r .

DEMONSTRAŢIE : Numim r ă u ceea ce este cauză de tristeţe (după prop. VIII de ac i ) , adică (după def. ei, de văzut în nota prop. XI, P. III) ceea ce m icşorează sau înfrîne ază pute r e a noas­ tră de a lucra. Dacă deci u n lucru ar fi rău pentru noi prin aceea ce are comun .cu noi, acest lucru ar putea să micşoreze sau să înfrîneze tocmai ceea ce are comun cu noi - cee a ce ( duptt prop . IV, P. III) este absurd . Deci n imic nu poate fi rău pentru n oi prin ceea ce are comun cu noi, ci, dimpotrivă, în măs u r a în care este rău, adică ( cu m am arătat mai sus) în măsura în care poate micşora sau înfrîn a puterea noastră de a acţiona, în aceeaşi măsură (după prop. V, P. III) ne e s te con tr a r . C . e . d . d . Propoziţia XXXI

1n măsura în care un lucru oarecare se potriveşte cu natura noastră, în aceeaşi măsură el este în mod necesar bun:.

D EMONSTRAŢ I E : Jn adevăr, întrucît un lucru se potriveş t e n aturii noastre, nu poate fi rău (după prop . prec . ) . Deci el va fi în mod necesar sau bun sau indiferent. Dacă presupunem aceasta, anume că nu este n ici bun; nici rău, în acest caz ( dupi:i def. I de aci) n u va rezulta nimic din n atura sa care să slu jească la men­ ţin erea n aturii noa stre , cu a l te cuvinte (după ipoteză) care să slu iească l a men+inerea n atuni lucrului în s u s i . Dar a c e a st a este absurd (după prop. VI, P. III ) . Deci, întrucît se potriveşte naturii noastre, el va fi cu necesitate bun. C.e.d.d.


Despre sclavia omului sau despre puterile afectelor

239

COROLAR : De aci rezultă că cu cît un lucru se pot r ive ş t e n o a s tr ă , cu atît ne este ma i folositor sau mai bun; şi invers, cu atît u n luc.ru ne e s te mai folositor, cu cît se· potriveşte mai m u l t cu n atura noastră. Căci, întrucît el nu se potr ive ş te cu natura noastră, va fi cu necesitate diferit d e n at u r a noastră sau îi va fi co n tr a r De va fi diferit, atunci ( dupti. prop XXIX de aci) n u va p u te a fi nici b u n , nici rău; i ar de va fi c o n trar, va fi de asemenea contrar acelei naturi care se p ot r i veşte cu n a tur a n o a st ră a d i c ă ( duptt prop. prec. ) contrar bunului, adică rău . Nimic d ec i nu po a t e fi bun decît întrucît se p otr i ve ş te n a t u r i i n oa s tre ; şi a st fe l , cu cît un lucru se p otrive ş te mai mult cu natura noastră. cu atît e s t e mai fo l os i t or , şi invers. C.e.d.d. m a i mult cu n atur a

.

..

­

,

Propoziţia XXXI I

!n măsura în care oamenii sînt stăpîniţi de pasiuni,. în aceeaşi mti.sură nu se poate spune că se potrivesc prin na­ tura lor. D EMONSTR AŢI E : Ace le l ucruri despre c a re se spune că se· potrivesc prin n atura lor se înţelege că se po tr ivesc prin p u tere (după prop. V Il!, P. Il!); nu însă prin neputinţă sau prin negaţie ş i d e c i (vezi nota prop. !!!, P. !Il) d e asemenea nici p ri n pa­ siune. De aceea, întrucît sînt stăpîn i ţi d e pas i u n i , nu se p o a te spune că oamenii se p otrive sc p ri n natura lor. C.e.d.d. ·

NOTĂ : Lucrul acesta este ev i d e nt ş i de la sine. Căci cine spune că albul şi negrul se potrivesc n u m a i pri n aceea că n i c i unul , n ici altul nu este roşu afirmă în mod absolut că albul şf

negr u l nu se potrivesc prin nimic. De asemenea , dacă cineva spune că p ia t r a şi omul se potr i ve sc numai prin aceea că sî nt lucruri l a fel de mărginite, neputincioase s a u că nu există pr i n necesitatea n aturii lor sau că, în sfîrşit, s î n t infinit d epă şite d'e· pu t e re a cauzelor externe, este ca şi cînd a r afirma în ge ne r a l că pi atra şi omul nu se potrivesc pr i n nimic. Căci lucrurile care se potrivesc n u m ai pr i n o negaţi e , a d ic ă p rin ceea ce nu au, nu se, po tr i ves c în realitate prin nimic.


240

Etica. Partea I V

Propoziţia XXXIII_

Oamenii se pot deose bi prin natura lor, întrucît sint frămîn­ taţi de afecte care sînt pasiuni; # în aceeaşi măsură unu{ şi acelaşi om este schimb ător şi nestatornic.

DEMONSTRAŢIE : Natura sau esenţa afectelor nu se poate explica numai prin esenţa şi n atura noastră (du pă def. I şi II, P. III); ci ea trebuie definită prin puterea, adică (după prop. VII, P. III) prin na t u r a cauzelor externe, comparată cu iJ noastră. De unde rezultă că există tot atîtea specii din fiecare afect, cîte specii de obiecte de care sîntem afectaţi ( vezi prop. LV/, P. III), şi că oamenii sînt afectaţi în chipuri diferite de unul şi acelaşi obiect (vezi prop. LI, P. III), şi în această măsură se deosebesc prin n atură . t n sfîrşit, mai rezultă că unul şi acel aşi om ( după aceeaşi prop. LI, P. III ) este afectat în chipuri di fe­ rite de acelaşi obiect şi că în această măsură este schimbător etc.

C.e.d.d.

Propoziţia XXXIV

In măsura în care oamenii sînt frămîntaţi de pasiuni, ei pot fi potrivnici unii altora.

DEMONSTRAŢI E : Un om, bunăoară Petru, poate fi cauza că P avel se întristează, pe n tr u că el are ceva asemănător cu u n lucr u pe care-I urăşte (după prop. XVI, P. III); sau pentru că Petru este singur stă pîn pe un l ucru pe care-I iubeşte şi Pavel (vezi prop. XV I, P. III cu nota ei) ; sau din alte cauze (a se v edea principalele in nota prop. LV , P. III) ; de aci se mai în · tîmplă (după def. V II a afectelor) că P avel îl urăşte pe Petrtt ; ş i prin urmare s e întîmplă lesne (după prop. XL, P. III, c u nota ei) ca Petru să-I urască la rîndul său pe P avel , şi astfel (după prop . XXXIX, P. III) să caute a-şi face rău unul altu i a , adică (după prop. XXX de aci) să fie potrivnici unul altuia. lnsă un afect de tristeţe este totdeauna o pasiune (după prop. L/X, P. 1 1 1 ) . Aşadar oameni i, în măsura în care sînt stăpîniţi de afecte care sînt pasiuni, pot fi potrivnici unii altora. C.e.d.d.


Despre

sclavia

omalui

sau

despre puterile afectelor

24 1

\IOTA: Am spu s că P ave! îl urăşte pe Petru pe n t r u ca IŞt imaginează că Petru stăpîneşte ceea ce i ube ş te şi Pavel. De u n d e pare să rez u l te, m a i întîi, că aceştia doi, prin a cee a că iubesc a c elaş i lucru şi deci prin aceea că n at u r i l e lor se p otr ivesc , îşi dăunează unul altui a . Dacă este adevărat aceasta, sînt false prop. XXX şi XXXI d e aci . D a r , dacă vrem să judecăm lucrurile tem e i ni c , vom vedea că toate acestea se î m p a că în întregime. Căci aceştia doi n u sînt s t t p ăr ăt o ri unul altuia, în măsura î n care se potrivesc prin natură , adică în măsura în care a m î n do i iu besc acelaşi lu cr u , ci în măsura în care ei diferă unul d e altu l . Căci, în măsura în care ambii i ubesc acel aşi l ucru , prin chiar ace a s ta i u birea şi a unuia şi a celuilalt este întreţinută (după prop. XXXI, P. III), adică (după def. VI a afecte/ar) prin chiar aceasta este întreţinută bucur i a unuia ş i a celuilalt. De aceea este de­ parte c a ei s ă - ş i fie rec i pr oc s u p ăr ători în m ă s u r a în c a re iubesc acel aşi lucru şi se potrivesc pri n n atură. Dar cauza acestui fapt. cum a m spus, nu este d ecît că se presupune că ei diferă pr i n natură . C ă ci presupunem că Petru are ideea unui lucru iubit pe care îl are în st ă pîn i r e , i a r Pavel, dimpotrivă, ideea lucrului iubit pe care l-a pierdut. De aci rezultă că unul este afectat de trîsteţe, iar celălalt de buc urie, şi în această măsură ei sînt po­ tr ivn ici unul a l t u i a . Tn felu l ncesta putem arăta u şor că cele­ l alte cauze de u r ă atîrnă n u m ni de acce:l că oamenii difer ă pr i n n atură şi nu fiindcă ei s e potrivesc . Propoziţia XXXV

Numai în măsura în care oamenii trăiesc condusi de ratiune. necesitate prin natură.

s� potrivesc totdeauna cu

·

·

DEMONSTRATIE: I n măsura în c a re oamenii sînt zbuciu­ ca re sînt p a s i u n i , ei p o t fi diferiţi prin natu r ă (după prop. XXXIII de aci) şi potrivn ici unii altora ( dupâ prop. prec.). D ar se p o a te spune că o a men i i sînt activi n u m a i în măsura în care t r ăie sc c o n d uş i de ra ţ i u n e (după prop. III, P. III); şi a stfe l , tot ce rezultă din n a tu ra omenească, întrucît este defin it ă prin raţiune, tr e b u i e (după def. II, P. III) să fie cunoscut numa i pr i n natura umană, ca prin cauza sa cea mai a p ro p i a tă . I nsă, fiindcă fiecare pofteşte po tr i vit cu legile n aturii sale ceea m a ţ i de afecte


242

Etica. Partea 1 V

ce socoteşte că este bun şi năzuieşte să î n lătu r e ceea ce consi­ deră că este rău (după prop. XIX de aci); ş i f i i n d c ă , apoi. ceea ce noi socot im, du p ă p or u nc a r aţ iuni i că este bun sau rău este cu n e ce s it a te bu n sau rău (după prop. XLI, P. III), o a m e n ii nu­ m ai în măsura în care t r ăi e s c c o n d uş i de r aţ i u n e fac cu necesi ­ tate ceea c e este bun pentru natura omenească, şi, prin un v are. pentru orice om , adică (după cor. prop. XXXI de aci) c ee a ce se p o t rive şte cu n atura oricărui om. Deci oamenii se p otr ive sc de asemenea cu nec e s i t a te totdeauna între ei, în măsura în c a rt""! tră iesc c o n d u şi de r a ţ i u n e C.e.d.d. ,

.

COROLARUL 1: Nu există nici un lucru particular în n at u r ă c are să fie m a i fol os i t o r omului decît omul care trăieşte condus de r a t i u n e Căci omulu i îi este de c e l mai mare folos cee a ce se potriv"eşte cel m a i mult cu n a tu r a s a (după cor. prop. XXXI de aci), a d i c ă (cum se înţelege de la sine) omul . Dar omu'l tu­ crează î n mod a bsolut d u p ă legile n aturii sale, cînd trăieşte condus de raţiune (după def. II. P. III) , şi numai în a c ea s t ă mă­ sură se potriveşte totdeauna cu necesitate cu n atura altui om (după prop. prec. ) Deci p r i ntre l u c r ur i l e pa r tic u l ar e n u există nimic m a i folositor omu lui decît omul. C.e.d.d. .

.

COROLARU L I I : Cînd fiecare om caută ceea ce- i e ste folo­ sitor, atunci oamenii îsi ' sînt de cel mai mare folos u n i i altora . Căci c u cît m a i m u l t c aută f i ec a r e ceea c e îi est e folositor şi nă z ui e ş te s ă se menţină , cu atît mai mult este înzestrat cu vir­ tute (după prop. XX de aci) sa u ceea ce este a c e l aş i l ucru (după def. V III de aci ), cu atît mai m are este puterea cu care este în · zestrat ca să lucreze după legile n a tur ii sale, adică (după prop. III, P. III) s ă tră iască condus de raţiune. Dar oamenii atunci se p ot r ive s c cel mai mult pr i n natură, cînd trăiesc c o n d uş i de ra­ ţ iune (după prop. prec. ). Deci (după cor. p�ec. ) atu n c i oamenii îşi vor fi de cel mai mare folos unii altora, cînd fiec are îşi v a c ă ut a cît mai mult ceea ce-i este de folos. C.e.d.d. ,

NOTA : Ceea ce am arătat mai sus e st e întărit şi de expe.­ rie n ţ a de fiecare zi, prin d o vezi atît de multe şi de grăitoare,. încît aproape toată lumea spune: omul este pe n tru om un dum-


Despre sclar:ia omului sau despre puterile afectelcr

24:3

nezeu 1 • Dar se întîmplă rar ca oameni i să trăiască s u b conduce­ rea raţiunii; cu ei însă lucrurile stau în aşa iei', î n cît de cele mai' multe ori, sînt i n v id ioşi şi-şi fac rău unul altuia. Cu toate acestea, ei n u pot să tră i a scă izolaţi, aşa că cei m a i mulţi socotesc foarte potrivită defi n iţ i a că omul este un animal social. In a devăr, l u crurile stau în asa fel, încît din viata comună a oamenilor izNo­ răsc mult mai m {tlte foloase decît d a'une. · P ot să-şi bată joc cî t or vre a s atiricii de cele omeneşti, teologii pot să le blesteme, iar me­ l a n c o l i cii să l aude cît or putea viaţa lipsită de cultură şi sălba­ tică , să-i dispreţuiască pe oameni şi să admire dobitoacele, căci oamen ii tot vor şti din experienţă C!ă ei pot să cîştige cele de trebuinţă mult mai uşor d acă se a jută reciproc; şi că nu se pot feri de primejd iile care îi ame n inţ ă din t o a te părţile, decît d acă îşi u nesc puteri le. Nu mai vorbesc de faptul că este mult mai preţios şi mult m ai vrednic de cunoaşterea noastră să cercetăm faptele oameni lor decît pe ale dobitoacel or. Dar despre acea sta vo i vorbi mai amănunţit în a ltă parte2• ­

Propoziţia XXXVI Binele suprem al celor care practică virtutea este se pot b u cu r a de el în aceeaşi măsură.

comun

tuturora şi toţi

UcMONS! R ll TIE: A actiona di n v i rt u te e s te a a c t i o n a sub raţiunii (după prop XXIV de aci ) , şi tot ce n ă z u i m să facem conduşi de raţiune este de a cunoa şte (după prop. XXV 1 de aci). Aşa î n c î t (după prop. XXVIII de aci ) binele suprem al celor care practică virtute a este să - I cunoască pe dumnezeu, cu alte cuvinte (după prop. XLVII, P. III ş i nota ei) un b i n e care este comun tuturor oa meni lor şi de care se pot bucura toţi oa men i i d e o p o t r i v ă întrucît sînt de aceeaşi n atură . C.e.d.d. con ducerea

.

,

1 In scrierile lui S p i n o z a nu s-a găsit lra,tarea "amănu nţită" a proble· mei sup eriorităţii omului faţă de animale. Ca ş i Tra tatul des pre în dreptarea in telectului, multe din lucrăril e lui au rămas neisprăvite, datorită mortii sale premature. 2 u bstanţa fiind unica realitate _e2Cistent!,._ji\.LOilll1l. unuL.din modurile sa��me a ca oam!B.ii..s.are alCa-funt.la c.u�oaitţer��--��r.-��-�y-�r�ţă şi s.w; traiesc _c01rdtrşlllefăţmne vor recunoa� e ca. toţ1 smtuna ŞI aceeaşt ..SubslJmţa �1! . vjiaŢ� şr..:a}lltmut:-rgJ:J]tl?!; ·esk�cea mai ·in}ţ)ţaptă şi mai folosi­ toare lormă de viaţă pentru ei . Această maximă a fost r el u a tă şi dezvoltată ··de---1:_-tttfwig ·Fetterlrach (veii "Colecţia "Texte !ilozofice", Feuerbach, Buc E . S . P . L . S., 1 954, p . 1 63) . ,

. •


Etica. Partea I V

244

NOTĂ: D acă c ine v a întreabă: c e s-ar întîmpla î n cazul cînd b i nele suprem al acelora care practi c ă virtutea n-ar fi comun tuturor? I n acest caz. n-ar rezulta, ca m ai sus (vezi prop. XXXIV de aci), că oameni i care tr ă i esc conduş i de raţiune , adi c ă (duptl prop. XXXV de aci) oa meni i , întrucît se p o trivesc prin n atura lor, sînt contrari i unii altora? A cestuia să i se ră spundă că nu d in accident, ci din însă şi n atura raţiunii rezultă că binele suprem al oamenilor este comun tuturor, iar aceasta pe n tru că se deduce din esenţa însăşi a omului, întrucît se defineşte prin raţiune; şi fiindcă omul n ar putea n ici să existe, nici să fie conceput, dacă n-ar ave a puterea de a se b u cur a de acest bine suprem. Căci (după prop. XLV II, P. li) ţine de esenţa sufletului omenesc să a ibă cunoaştere a adecvată a esenţei eterne şi i nf i nite a lui dum­ nezeu. -

Propoziţia

XXXV II

Binele pe care, şi-! doreşte oricine practică virtutea îl do­ reşte şi pentru ceilalţi oameni, şi cu atît mai mult, cu cît va avea o cunoaştere mai mare a lui dumnezeu1 •

DEMONSTRAŢIE: O a me n i i , întrucît trăiesc conduşi d e ra­ ţiune, sînt pentru oameni foarte folositori (după cor. I al prop.

XXXV de aci). Aşa î n cît (după prop. XIX de aci) noi năzuim su b con ducerea r a ţ iunii cu necesitate, să facem ca oameni i să tră­ iască sub conducerea ra ţi un i i . Dar b i n ele pe care şi-1 doreşte ,

oricine care trăieşte d u pă porunca raţiunii, a dic ă (după prop.

XXIV de aci) cine pr act i c ă virtutea, este de a cuno a ş te (dupil prop. XXVI de aci). Deci binele pe care şi-1 d or eş te oricine prac­ tică virtutea îl doreşte şi celorlalţi oamen i . Apoi, dorin t a , întru­ cît se referă la suflet, este în săşi ese n ţ a sufletului (după def. I rz

afectelor ). Tnsă esenţa sufletului con stă în cu noaştere prop. XI, P. II), care include cunoaşterea lui dum nezeu prop. XLVII, P. II ) şi fără de care (după prop. XV, P. poate n ici să exi ste, nici să fie conceput. Aşa încît, cu cît

( dupt't (dupd !) nu esenţa

1 A d ic ă cu cît vor CU<n oa şte mai bine adevărul că toţi sînt una şi aceeaşi substanţă ( dumnezeu) în diferi•te înfăţi şări . De ad va urm a că omul care a ajuns la această cunoaştere îşi va eli bera �uflehtl din robia pasiunilor (p�in ştiinţă) şi va ajunge la "iubirea intelectuală a lui du m n ezeu " adică a su bstanţei şi, i m p l ic it , a oameni lor, care nu sînt a l t ce v a dPdt acea&tă f>Ubstanţă in diferitele ei forme de înfăţişare (vezi despre acestea, mai departe, p a rt ea V) .


245

Despre scla v ia omului sau despre puterile afectelor

sutletului include o m ai mare cu no aster e a lui dumnezeu, cu atît mai mare va fi şi dorinţa prin care acel care practică v irt u tea do­ reşte a ltor a binele pe care şi-1 doreşte. C.e.d.d.

ALTĂ DEMONSTRAŢI E : Binele pe care o m u l şi-1 doreşte iubeşte, îl v a iubi , cu atît mai statornic, cu cît va ve d e a că ş i alţii i u besc a cel a şi bine (după prop. XXXI, P . III) ; şi astfel (după· cor. aceleiaşi prop. ) va n ăzu i ca ş i ceilalţi să iubească acelaşi bine. D ar fiindcă a ce st bine (după prop. prec.) le este comun tuturor ş i pe ntru că toţi se pot bucura de el , el va năzu:i dec i (din acelaşi motiv) c a toţi să se bucure de el, şi (după prop. XXXV II, P. III) cu atît m a i mult, cu cît se bucură mai mult de acest bine. Ci.e.d.d. şi-1

NOTA 1: Cine năzuieşte nu m a i din afect ca a l ţ i i să i ube asc ă ceea ce iubeşte el şi ca ceilalţi să trăiască d u pă mintea lui l u ­ crează numai d i n pornire, şi d e aceea este odios, îndeosebi ace­ l ora cărora le plac altele şi care de aceea năzuiesc şi ei, din acel aşt imp uls, ca ceilalţi s ă tră i ască, dimpotrivă , după mintea lor. A poi f i i ndcă b i n el e suprem pe care oamenii îl dor es c din aîect este adese a a şa fel încît n u m a i u n si ng u r om poate fi stă pîn pe el , rezultă că acei care iubesc nu sînt de acord cu ei înşişi în sufletul lor Şi că, în t i m p ce le pl ace să povestească şi să l aude l ucrul pe care îl iubesc, se tem c ă sînt c re zuţi . Dar cine n ă ­ zuieşte să-i con ducă pe ceilalţi prin raţiune, nu a cţi o n ează din pornire, ci cu omenie şi cu b lîndeţe, şi este în totul de acord cu sine în s u f l e tul lui. Apoi , eu raportez l a religie or ice dorim şi facem şi a căror cauză sîntem î ntrucît avem i de e a lui dumnezeu sa u în m ă s ur a în c are îl cunoaştem pe dumnezeu1.· Dorinţa însă de a f a c e bine, care se n aşte din f a ptul că tră i m c ond u ş i de r a ţ iun e , o n u me sc moralitate. A poi , do r i n ţ a de care este stăpînit omul care tră ieşte c o n d u s de raţiune de a se lega cu ceil alţi prin p r i e te n i e o nu­ mesc onest itate, si numesc onest ceea ce laudă ace i care tră iesc conduşi de raţiu � e ş i , d i m p otriv ă ruşinos cee a ce se opune în­ ţelegerii prieteneşti . I n afară de a ce a s ta , deosebirea dintre vir­ tu tea adevă r ată şi neputinţă se observă uşor din cele spuse mai ,

,

,

1 Avînd în vedere c e l e lămurite în notele anterioare, ,.religia", î n con· lui Spinoza, este i dentică cu ştiinţa s a u cunoaşterea ştiinţifică a naturii.

cepţia


Etica. Partea I V

246

sus; a nume, c ă adevărata virtute n u este decît a tră i numai sub conducerea raţiunii. Aşa încît neputinţa nu constă decît în aceea că omul se I asă să tie condus de lucruri care există în afara lui şi să fie determinat de către acestea să facă ceea ce cere alcă­ tuirea comună a lucrurilor externe şi nu ceea ce cere propria sa natură, considerată numai în ea însăşi. I ată ce am făgăduit să demonstrez î n nota prop. XVI I I din această parte; de unde se vede că legea de a n u sacrifica ani­ m alele este în temeiată mai mult pe o superstiţie deşartă şi pe milă femeiască decît pe raţiune sănătoasă. Căci raţiunea ne în­ vaţă că trebuie să căutăm ce ne este folositor, să ne legăm de oameni, nu de animale sau de lucrurile a căror n atură se deose­ beşte de n atura omenească; şi că acel aşi drept pe c are îl au an i­ malele asupra noastră îl avem şi noi asupra · lor. Mai mult, fiind­ că dreptul fiecăruia este defi nit prin virtutea sau puterea lui, oamenii au asupra animalel or m u l t mai multe drepturi decît aces­ tea asupra oa men ilor. Totuş i, n u tăgăduiesc că animalele simti ; însă tăgăduiesc că pentru aceasta nu ne este îngăduit să ţinem seama de i nteresul nostru , să ne folosim de animale asa cum poftim şi să le tratăm cum ne convine mai bine, deoarece ele nu se potrivesc cu noi în natură, iar afectele tor sînt diferite prin natură de afectele omeneşti (vezi nota prop. LVII, P . III). Hămîne să ma i explic ce este drept, ce este nedrept, ce este păcatul şi, în sfîrşit, ce este meritul . In afară de acestea, voi mai arăta şi care sînt temel iile cetăţii2• Dar despre aceasta �ă se vadii nota următoare. NOTA I I : I n adaosul părţii întîi, am făgăduit că voi explica sînt l auda şi ocara, meritul şi păcatul, ce este drept şi ce este nedrept. In nota prop. XXIX din partea a treia, am tratat despre l audă şi ocară; despre celel alte este locul să vorbesc aci. D ar. în ainte de aceasta, trebuie să spun cîteva cuvinte despre .starea ce

n aturală şi 1

despre .starea civilă a omului.

In concepţi a l u i S p i n o z a , anima:lele fiind şi ele moduri ale substanţei

(căci în afară de su bst a n ţ ă nu există nimic) , urme a z ă că şi ele vor fi moduri <�le atr i bu t el or substan tei, a dic ă vor fi ş i corp şi i deea corpului, adică sufle! . D u p ă Descartes, anima l·ele n-au sunet, f i i n d simple maşini. Spinoza admite sacri ficarea a n i m a l e lor consi derî!n du-·le d e o natură d'eosebită şi fiind necesare ,

pen�ru hrana corpului. �

Statului.


Despre sclav ia omului

sau

despre ptderile afectelor

24'i

Fiecare există în virtutea dreptului suprem al naturi i şi, :in consecinţă, în virtutea acestui drept suprem al n aturi i , fiecare săvîrşeşte ceea ce izvorăşte din necesitate a n aturii sale propr i i . Astfel , î n virtutea d reptulu i suprem al naturii, fiecare judecă ce este bun şi ce este rău, apreciază după firea sa ceea ce-i este de folos ( vezi prop. XIX şi XX de aci), se apără ( v ezi cor. II prop. XL, P . III) şi năzuieşte să păstreze ceea ce iubeşte şi să distrugă ceea ce urăşte (vezi prop. XXVIII, P. III). D acă oamenii a r trăi conduşi de raţiune, fiecare (după cor. I al prop. XXXV d� aci) ar fi stăpîn pe acest drept al său, fără nici un neajuns pe n tru altuJ I . Dar, fiindcă oame n i i sînt supuşi afectelor (după cor. prop. IV de aci), care depăşesc cu mult puterea sau virtutea ut"!1enească (după prop. VI de aci), adesea ei nu trăiesc în ar­ monie (după prop. XXXIII de aci), ci se d uşmănesc unul pe altul ( după prop. XXXIV de aci), pe cînd, de fapt, au nevoie de aju­ tor reciproc (după nota pmp. XXXV de aci). Prin urmare, pentru ca oamenii să poată tră i în înţelegere şi să-şi fie de ajutor unul altu i a , este nevoie ca ei să renunţe la dr ept u l lor natural şi să se încredinţeze reciproc că nu vor face nimic din ceea ce ar putea fi în paguba altui a2• T n ce chip este cu putinţă aceasta, anume c a oamen ii care cu necesitate sînt supu şi a fectelor (după cor. prop. IV de aci) şi sînt nestatornici şi diferiţi (după prop. XXXIII de an ) să-şi poată d a r ecipr oc această asigurare şi să aibă încre­ dere unul în altul, se vede d in prop. Vt l din partea aceasta şi din prop. XXXIX din partea a I I I - a . Anume, că nici un afect nu p o a te fi înfrînat, decît printr-un a fe c t mai puternic ş� con tra r afectulu i pe care trebuie să-I înfrînăm, şi că fiecare se stăpîneşte să facă un rău altuia de fri c a unui rău mai m are. Aşadar, prin această lege o societate se p o ate constitui numai d acă păst re a z ă pentru sine dreptul pe c are-I are fiecare de a se apăra şi de a jude.�a ce este bun şi ce este rău, şi astfel să aibă puterea de a prescrie normele comune d e v i aţă ·Şi de a face legi, pe c are să le întă­ rească prin ameninţări şi nu prin raţiune, căci raţiunea nu po ate înfrîna afectele (după nota prop. XVII de aci) . Această societate. întărită prin legi şi prin puterea de a se menţine, se numeşte ei ar şti c ă nu există " bine" a devă r a t pentru cir.eva, care · de bin e l e comun tuturor oamenilor. 2 Această renu n ţ are p a r ţ i a l ă la dreptul n a tural este deci n ecesară, după Spinoza, n u m a i pentru oameni i care n-au a j uns l a cunoaşterea ştiinţifică, pentru cei ce nu sînt conduşi de raţiune, ci de afecte.

să fie

Fi i n d c ă deosebit


Etica. Partea I V

248

stat ,

iar cei ocrotiţi d e legile ei s e numesc

cetăţeni.

D i n 'Keasta

înţelegem uşor că, în starea naturală, nu există nimic bun ori

r ă .t

pri n consimţămîntul tuturor, pentru că oricine, în această stare n aturală, urmăreşte n umai folosul propriu şi face deosebire între ce este rău şi ce este bine după felul său de a fi, călău­ zindu-se numai după folosul propriu, şi nimeni nu este constrîns de vreo lege să se su pună altuia decît lui însuşi. De aceea, îrt st area n atura l ă , nu se poat� concepe păcatul, ci numai în starea c ivilă , unde, prin consimţămîntul tuturor, s- a stabi l it ce este bine şi ce este rău şi unde fiecare este constrîns să se supună statulu i . Prin urmare, păcatul nu este decît nesupunerea şi de aceea e l s e pedepseşte numai .d upă legile statului. Dimpotrivă, supune­ ! e a cetăţeanului se socoteşte merit, căci tocmai după aceasta se judecă cine este vrednic să se bucure de înlesnirile statul u i . Apoi, î n stare a n atur a l ă , nimen i n u este stăpîn pe vreun lucru prin consimţămîntul tuturor, şi nu există n imic în n atură ca:e să se poată spune c ă este al cutăru i om ş i nu al altuia, ci to3te s i nt ?le tuturor, şi de aceea, în starea naturală, nu se poate con;c�pe nici o voinţă de a da fiecăruia ce este al său, sau de a lua c uiv<.� ceva care îi aparţine; adică, î n starea naturală, nu este nimic despre c are să se poată spune că este drept sau nedrept; ci nt< ­ mai î n stare a civilă, unde s-a hotărît, prin consimţămîntul tu t u ­ ror, care l ucru este al unu i a şi care al altu i a . De unde se vede că dreptul şi nedreptul , păc a tu l şi meritul sînt noţiuni extr insece, nu a.tribute c m e expri mă n atura sufletulu i . D a r despre aeea � t a de ajuns. Propoziţia XXXVIII

omenesc încît <;ă poahi Ji face în siare să afecte:!e corpurile exteme în mai multe fel u ri ii e s te folositor omului; şi cu atît mai folositor, cu cît prin acea sta corpul este făcut mm: ir.. stare să fie afectat în mai multe fe!.:ri şi sil afecteze alte torpu:-i; şi, dimpotrivă, îi este vătămt1tor ceea ce face ca corp u l s ll fie mai puţin în stare de acestea. Ceea

afectat irz

ce Jzspune aşa fel corpul

mat m ulte feluri sau ceea ce-l

D EA\ ONSTRAŢ I E : Cu cît corpul e:>te făcut mai în s t are pentru <:ceste a , cu atît mai în stare este făcut sufletul să per-


Despre

sclavia omului sau

despre puterile afeclelor

249

ceapă (după prop. XIV, P. 11). Deci ceea c.e dispune corpul î n chioul acesta şi îl face în stare de ace s te a este în mod necesar' bun sau folositor (după prop. XX V 1 şi XXV 11 de aci), şi cu atît mai folositor, cu cît po a t e face corpul m ai în s t a r e pentru· aces­ te a ; şi, d i mp ot r i v ă, (după aceeaşi prop. XIV, P. Il, întoarsă, şt prop . XXVI şi XXVII de aci) vătămător, d a c ă îl face mai puţin m stare de ateste a . C.e.d.d. Propoziţia XXX IX

Ceea ce race ca ··aportul dintre mişcare şi repa us pe care-! au părţile corpului omenesc unele faţă de altele să se men ţirtâ este bun şi, dimpotrivă, este rău - ceea ce face ca părţile c orpului omenesc să aibă unele faţă de altele un alt raport de mişcare şi -­

repaus.

DEMON STHAŢIE : Corpul omenesc a re nevoie, ca să se me n ţ i n ă , de un f o a r te m are număr de a lte corpuri (după post. IV, P . li). Dar ceea ce al că t u ie ş te forma corpului omenesc .c onstă in aceea că p ă rţil e sale îşi co m un i c ă mişcările reciproc dHpă u n raport determinat (după def. c are precede !ema IV, după prop. X/II, P. Il) . Deci , ceea ce f a ce să se menţ ină r a portu l de mişcare şi d e repaus pe care părţile c o r pu lui omenesc îl mt. r ec i pro c men ­ ţi n e şi forma cor p u l u i omenesc şi, prin u r m are , face (dupd post. III şi V!, P. Il) ca corpul omenesc să fie afectat în multe ieluri, �i ca l a fel s ă poată afecta corpurile externe în multe .fel u r i , aşa î n cît (după prop. prec . ) este bun. Apoi, ceea ce face c a părţile corpului omenesc să capete u n alt raport de mişcare şi de repau s face ( după aceeaşi def. P. Il) ca corpul omenesc să c a pete o aWi f o r m ă , cu alte cu vi n te , (cum se înţelege de la sine şi cum am arătat la sfîrştful prefeţe i acestei părţi) face ca corpul omenesc să se distru gă şi deci să fie cu totul incapabil de a fi a fec t a t în mai m u lt e feluri, �i. prin u r m a re, (după prop . prec. ) este ră u . C.e.d.d.

NOTĂ : Cît de mult p ot acestea să dă u n e z e sau să fo l o se ască sufletului, voi a r ăt a în partea a c i n ce a . !nsă aci trebuie observat că atunci înţeleg că c or p u l moare, cînd părţj le lui şe orîndu:iesc în aşa fel, încît ele capătă un alt raport r ec i p roc de m işc a re ş i de repaus. C ă c i nit cutez s ă tăgăduiesc că corp u l omenesc, pă:--


250

Etica. Partea I V

trînd circul a ţ i a sîngelui ş i celel alte însuşiri datorită cărora corpul este socotit că tră ieşte, ar putea totuşi să se schimbe într-o altă n atură cu totul diferită de a sa. Căci nici un motiv nu mă sileste să ad mit că corpul nu moare decît cînd s - a prefăcut în cad av� u ; mai mult, exper ienţa pare a ne convinge de contrariul. Căci se întîmplă u neori c a omul să s�fere atare schimbări , încît nu este uşor să zicem că este acel aş i , cum am auzit povestindu-se despre un poet spaniol care s-a îmbolnăvit şi, deşi după aceea şi-a recă­ pătat sănătatea , nu-şi mai putea aminti de viaţa s a trecută în aşa măsură , încît nu m ai credea că sînt ale sale povestirile şi tregediile pe care le făcuse; desigur că el ar fi putut să fie luat drept un copil adult, dacă ar fi u itat şi l i mba maternă . Iar dac<1 aceasta pare de necrezut, ce să spunem despre copii? Un om matur crede atît de diferită n atura lui de natura acestora, încît nu s-ar putea convinge că a fost copil vreod ată , d acă nu s-ar judeca pe sine după alţ i i . l n să, ca să mt le d au superstiţioşilor prilej să scomească noi probleme, prefer să mă opresc acf. Propoziţia XL

Ceea ce călăuzeşte spre societatea comună a oamenilor, adt:că ceea ce face ca oamenii să trăiască în armonie, este folositor şi, dimpotrivă, ceea ce introduce în stat vrajba este rău. DEMONSTRAŢIE: In adevăr, ceea ce face c a oamenii să trăi ască în armonie face în acel aşi timp c a ei să trăiască sub conducerea raţ(u n i i (după prop. XXXV de aci ) , aşa încît (după prop. XXVI şi XXVI! de aci) este bun; şi (din acelaşi motiv ) e ste rău, di mpotrivă, ceea ce stîrneşte vra jb a . C.e.d.d. Propoziţia XLI

Bucuria nu este direct rea, ci bună; dar, dimpotrivă, triste­ ţea este direct rea. D EMONSTRAŢI E : Bucuri a (după prop. XI, P. III ca nota ei) este afectul pri n care este mărită sau a jut a tă puterea de a . acţiona a corpului; dimpotrivă însă, tristeţea este afectul prin care putere a de a acţiona a corpului este micşor ată sau înfrî-


Despre sclavia omului sau despre pu terile afectelor

n ată. Deci

ek.

C.e.d.d

(după prop. XXXVIII de aci) buc ur i a este

25 1

d i rect

bună

Propoziţia XLII

Veselia nu poate fi exagerată, ci totdeauna este

dimpotrivă, melancolia este totdeauna rea.

bună ,

şi

DEMONSTRAŢIE: Veselia (a i se vedea definiţia în nota piOp. XI, P. il!) este bucuria r.a re . întrucît :.;e r a por te a z ă la corp. constă în aceea că t o a te părţ i!e corpului sînt afectate d eopot r iv ă ; cu alte c uvinte (după prop . .'<..'! , P. III) ci'i p utere:'.! de a acţionu a cm pul u t (:Ste m ă r i t ă sau ClJ ! t t a t ă , aşa încît t o a te părţile lui să c a pete reciproc a ce l�:�şi r a p or t de m i ş c a r e �i repaus. Prin u rmare ( după prop. XXXIX de aci) veselia este întotdeauna b un ă , ş i n ici n u p o a te fi exagerat ă . I ar m el a n c o l i a (a căre t def. de ase­ menea a se vedea în aceeaşi notă a prop. XI, P. III) este tris­ teţea c a re, î ntrucît se r a porte ază la c or p 1 , constă în aceea că p u terea d e a acţion a a c o r p u lui este în c h i p absolut micşorată sau înfrîn ată . Dec i (după prop. XXXV l!I de aci) e a este totdeauna rea .

C.e.d.d.

Propoziţia XLIII

V oluptatea2 poate fi exagerată şi poate fi rea; dar durereq poate fi bună în măsura în care voluptatea, adică bucuria, este rea.

1 Este d'e remarcat consecventa cu care Sip i n oz a ex plică toate a f e ct ek pe baza principiului său fundamenta l , al existenţei unice şi exclusive a

substanţei: toate afeotele sînt schimbări în substanţă, deci şi în atributu l întinderii (corpul) şi ηn acela al gîndirii (Sill f letul ) . Deci, u n afect oareca re este în acelaşi timp şi al corpuTui ş i al sufletului, purtind nume cu n u a nt� de sens deosebite. 2 Titillatio înseamnă "gîdilare", cuvîn1 care nu ·exprimă î n chip .adecvai sensu l pe care i - 1 dă Spinoza . Pr:in titillatio, el înţelege voluptatea, sau plăcerea corporală sau sufletească de mare i ntensita tl!, în contrast cu durerea , aşa cum de fapt, în nota propoziţiei X I , partea I I I , se preci zează că : "afeotul de b ucurie raportat în acel aşi rtimp ş i la corp ş i l a suflet î l numesc voluptate sau veselie (titillationem vei hilaritatem voco) , tristeţea (raportată în acelaşi timp şi la corp şi Ia suflet) o numesc durere sau melancolie". Pentru Spinoza deci :t itil latio înseamnă plăcere sau bună dispozi ţie, în con·


Etica. Par tea I V

2&2

D EMON STRAŢ I E : Voluptatea este o bucurie care, întrucît raportează la corp, constă în acee a că una sau unele din păr­ jile sale este afectată mai mult decît celel alte (a i se vedea def. in nota prop. XI, P. III). I ar putere a acestui afect poate fi atît d e m are, încît să depăşească celelalte acţiuni ale corpului ( dupâ prop. V 1 de aci) , şi să rămînă stărui tor legat de el, aşa încît 5·ă impiedice corpul să fie în stare de a l i afectat în multe alte feluri. Deci (dţ.tpă prop. XXXVIII de aci) el poate fi rău. Apoi, durerea, care, dimpotrivă, este o tr i s teţe, considerată în e a însăşi, nu poate fi bună (după prop. XLI de aci) . Intr-adevăr, pentru c ă puterea şi creşterea ei sînt definite prin puterea unei cauze ex­ terne comparată cu a n o a stră (după prop. V de aci), putem con­ cepe că acest aiect are o in linitate de grade de putere şi de m o ­ duri (după prop. III de aci ) ; şi deci îl putem concepe aşa fel , î ncît s ă poată înfrîna vol 1 1 pbtca c a s ă n u f ie cxagerntă , şi! î n această m ăsură (după prima pnrte a acestei prnp. ) s ă f ac ă aşa fel , încît corpul să n u dev i n ă 1 11 a i ncpttti ncios; şi dec i î n acenstă măsură v a fi bun. C.e.d.d. se

Propoziţia XLIV J ubirea

�i dorinţa pot fi exagerate

D EMON STRAŢ I E : Iubirea e�te bucuria (după def. V f a afectelor) însoţită de ideea c a u ze i externe. Dec i voluptatea (după nota prop. XI, P. /Il) , însoţită de i deea unei cauze externe, este o i u bire ; şi prin urm a re ( după prop. prec . ) iubirea poate fi e x a ­ gerată . Apoi, dorinţa este cu atît m a i m a re, cu cît afectul d i n c are s e n aşte este mai mare (după prop. XXXV Il, P. /Il). J <1 t iî d e ce, d u p ă c u m un afect (după wop. V 1 de aci) poate î n t rece c e t�a st cu d u rer e a

s a u indispo z i l i a ( m e l a nceo! i a ) . Mai departe, în aceeaşi notă, ma i predzează că voluoptatea ( Utillatio) şi durerea (dolor) se ra portea zii l a om .cînd una din părţile sale este afectată ma i mult decît celelal te, pe cîn d veselia şi mela ncolia ( i n d i spozi ţ i a ) , cîn d toate p ărţi l e sînt a fectate î n se

aceeaşi

{

măsură.

Bucuria Tristeţea

voluptate

( titilla:t io)

= una din părţi este afecta t ă mai mult dec î t

celelalte.

veselie ( h i l aritas) = toate părţile sînt afectate l a fel . durere ( d olor) = una din părţi este afectată m a i mult decît

celelalte.

in dispoziţie (melancol i a )

= toate părţil e sînt a fectate la fel.


----?-'-'f!_. spre

sclavia om ului sa u despre puterile afectelor

253

lela lte acţiuni ale omului, tot aşa şi dorinţa care se n aşte din acelaşi afect v a putea să întreacă celelalte dorinţe, ş i deci s.ă fie tot atît de exagerată, cît am arătat în prop. prec. că poate h voluptatea . C.e.d.d.

NOTA: Veselia, care am spus că este bun ă , este conceptt,tă lesne decît este observată . Căci afectele, de care ·sîntem fră­ mîntaţi zilnic, se raporte ază cel mai adesea la o parte oarecare a corpului, care este afectată mai mult decît celelalte. I ată de ce afectele sînt cel mai adesea exagerate şi ele reţin aşa de mult sufletul în considerarea unui singur obiect, încît nu se mai poate gîndi l a altele; şi cu toate că oamenii sînt frămîntaţi de mai.; multe afecte, şi se întîlnesc puţin i care să fie frămîntaţi mereu de acelaşi afect, totuşi nu lipsesc acei care rămîn stăruitor legaţi de unul şi acelaşi afect. Căci vedem o ameni afectaţ i uneori de u n obiect în aşa fel, încît, deşi nu este prezent, ei cred totuşi că-I au în faţă. I ar cînd aceasta i se întîmplă unui om care nu doarme, spunem că aiurează sau că este nebun. Nu sînt crezuţi mai puţin nebuni, acei care ard de �ubire ş i care ziua şi noaptea nu, visează decît iubita, şi de acee a provoacă de obicei rîsul . Dar, cînd ava­ rut nu se gîndeşte l a ni mic decît l a cîşt ig şi l a bani, iar ambiţie­ sul la mărire etc. aceşti a 11 1 1 sînt socotiţi că aiurează, pentru că sînt de obicei nesuferiţi şi sînt con sideraţi odioşi. Tnsă în reali� tate avariţi a, ambiţia, senzu a l i t atea etc. sînt spec i i de h alucinaţie. deşi nu sînt socotite printre bol i. mai

Propoziţia

XLV

Ura nu poate fi niciodată bună

DEMONSTRAŢ I E : Pe omul pe care îl urîm tindem să -I distrugem (după prop. XXXIX, P. III), adică (după prop. XXXVI! de aci) tindem spre ceva care este rău. Deci etc. C.e.d.d. NOTA: O b servaţ i că aci şi în prop. urm. înţeleg prin ură numai ura faţă de oamen i.

COROLARUh 1.: Invidia, derîderea, dispreţul, mînia, răzbu­ narea şi celelalte afecte care se r aportează la ură sau se nasc d intr-însa sînt rele; ceea ce este evident de asemenea din prop. XXX I X, P . I I I şi prop. XXXVI I de a c i .


Etica. Partea I V

254

COROLARUL I I : Tot ce dorim pr i n aceea c ă sîntem afectaţi de ură este ruşinos. i a r în cetate 1 e ste n e d re pt . Aceasta este evi­ dent şi din prop. XXXIX, P. I I I şi d i n def. a ceea ce este ruşinos şi n e d re pt ; de văzut în nota prop. XXXVII de a ci .

NOTA : I n t r e deridere ( despre care am spus în pri mul caro­ Iar că este un r ă u ) şi rîs recun o sc o m a re deosebire. Căci rîsul, ca şi gl u ma , este bucurie curată; şi d ec i , dacă nu este exag�erat, este bun în sine (după prop. XLI de aci). D e s i g u r că numai o supe r st iţie sălbatică şi tristă ne opreşte să ne înveselim2• Căci de ce se cuvine m a i m u l t să ne p o t o l i m foamea şi setea decît s.ă a l u n g ă m mel ancol i a ? Aceasta este r e gu l a mea şi d u p ă ea mi'l conduc. N ic i o d iv i n i t ate ş� nimeni, d ecît un i n v idi o s , nu se b u cu r ă d e n e p u tin ţ a şi de necazul meu , n ici nu p o a t e lua drept virtuţi lacrimile noastre, su s p i n e l e noastre, te m er i l e noastre, şi al te le la fel, care s î n t mărturi i ale unui suflet neputincios; ci, dimpotrivă , cu cît sîntem a [ectaţi de o bucurie m ai m a re, cu atît trecem la o p e r fe c ţ i e mai mare, a d ic ă cu atît m a i mult ne îm­ p ă r t ăş i m cu necesitate din n a tu r a divi n ă . Deci, să te f o l o se ş t i de l u cru r i şi s ă te bucuri d e ele atît cît este cu p ut i n ţ ă { nu însă pî n ă ) a: ·d e z g u s t , căci aceasta nu înseamnă să te b u c u r i ) e s te o fa pt ă de om înţelept. S p u n că este f a pt ă de om înţelept să te h r ăn eşti şi să p e t re c i cum pă tat, cu mîncare bună şi băutură p l ă ­ cută, ca şi cu parfumurile, cu gingăşia pl antelor p l i n e de viaţă , cu p odo a b e , muzică , jocur i şi exerciţ i i gimnastice, teatre şi a ltele de fe l u l acesta, de c a re oricine se p o a t e folosi fără ni c i o daună pen t r u altul. Căci corpul o m e n e sc este a l c ă t u i t din mai multe p ă rţi de natură diferită , care au n ev o i e în m od p e rm an e n t d e o hrană n o uă şi v a r i a t ă , pe n tr u ca întregul corp să fie de o p ot r i v ă de apt de tot ce poate rezulta din natura sa, şi deci sufletul d e a semenea să fie de op o tr ivă de a pt să înţeleagă mai multe lucruri deod ată . Aces t ch ip de a o r î n d u i viaţ a se potriveşte astfel foarte b i ne a t î t cu pr i nc i p i i l e noastre, cît şi cu practica comună . De a c ee a acest fel de vi a ţ ă , d acă vor fi existîn d ş i a lte l e , este cel· mai bun şi trebu ie să fie r e c o m and a t prin toate mijloacele. Despre acestea nu' este ne vo i e să tratăm aci m a i clar sau m::ti pe larg. 1 T n soc i etatea organizată, î n stat. Spi noz a nu me:}te "surperstiţie sălbatică ş i tristă" religia ,

z

pl ăceri le omenesti ş i consideră "d��pt virtuţi lacrimile

care

noa stre" .

colljdamnă


Despre sclau ia om ului sau despre puterile afectelor

255

Propoziţia XLVI

Cine trăieşte condus de raţiune se sileşte, cit poate, să răs­ pundă prin iubire şi generozitate la ura, mînia, dispreţul etc. pe care un altul le nutreşte împotriva lui. D EMON STRAŢ � E : Toate afectele de ură sînt rele (du pă cor. I al prop. prec. ). Deci cine trăieşte condus de raţiune se va sili cît poate să facă aşa fel c a să nu fie frămîntat de aiectele d'e ură (după prop. XIX de aci), şi prin urmare (după prop. XXXVII de aci) v a năzui ca nici altul să nu sufere de aceste afecte. D a r ura este mă rită de ura reci procă şi, dimpotrivă , poate fi stinsă de iubire (după prop. XLIII, P. III), aşa fel încît ura să se pre­ facă în iu bire (după prop. XLIV, P. III). Deci cine tră ieşte con­ dus de raţiune năzuieşte să domolească ura etc. altuia prin i u b i re, adică prin generozitate (a cărei def. a se vedea în nota prop. LIX, P. III). C.e.d.d. NOTĂ : Cine vrea să se răzbune de insulte printr-o ură reci­ procă trăieşte desigur nenorocit. Dar cine, dimpotrivă , se oste­ neşte să înfrîn gă ura p r i n i ubire, lu ptă desigur voios şi cu; încre­ dere, şi el înfruntă tot atît de uşor m a i m u l ţ i oameni ca şi pe unul singur, şi are nevoie de ajutorul n orocul u i m a i puţin ca de orice . Acei pe care i-a învi ns îi cede ază bucuroşi, n u desigur di ntr-o l ipsă, ci dintr-o creştere a puteri i . Toate acestea rezu ltă foarte l i m p e de numa i d i n defin i ţ i i l e i u b i r i i şi intelectult,i, încit n-au nevoie de o demonstraţie deosebită. Propoziţia XLVII

___!ikq_!!!_f.e !!�.E!.§!t:C!'If4 .2.Ldri t eam ă .

!Jtt

pot. Ji:__�ll!J!UfJ: ele Însele:. __

DEMONSTRAŢ I E : Aiectele de speranţă şi de tea m ă nu există fără tristeţe. Căci teama este (după def. XIII a afecte/ar/? tri steţe, i ar sper a n ţ a (a se vedea explicaţia def. XII şi XIII a afecte/ar) nu există fără f r i c ă . Ş i deci (după prop. X LI de aci) aceste afecte nu pot fi bune în sine, ct n u m a i întrucît pot stăpîni bucuria exagerată (după prop. XLIII de aci) . C.e.d.d. NOTA : La aceasta se adaugă că aceste a fecte arată o lipsă de cunoaştere şi o slăbiciune a sufletului. Ş i din această cauză ,


Etica . Pariea I V

de asemenea, si g ur an t a , d isperarea. yeselia si rn11strarea_de Cl_.l� sînt se m n e ale unui s u fle t slab. C ă c i , deşi s i g u ran ţ a şi ve se lia sînt afecte de bucurie, ele presupun totuşi că le-a prece da t o triste ţe , anume speranta şi teama. De c i , cu cît n ă z u im mai mult

să trăim con duşt de r aftu n e , cu atît năzuim să atîrnăm mai puţin de speranţă, să ne Iiberăm de teamă şi, cît putem, să ne silim să-i por un cim soartei, i ar ac ţi unile noastre să le conducem du pă sfatul s ig ur a l raţiunii . .....___

Propoziţia XLVIII

Afectele de suprapreţuire şi de desconsiderare sînt totdea­ una rele. D EMONSTRAŢ I E : In adevăr,

a

c e s te afecte (după def. XXI

XXII ale afecte/ar) sînt opuse raţiunii. Deci (după prop. XXVI :c:i XXV II de aci ) ele sînt rele. C.e.d.d.

şi

Propoziţia XLIX

Supraprefuirea îl face lesne ingimfat pe omul care este su-: I}!EPTf!fuit. D EMONSTRAŢ I E : D acă vedem că cineva îşi face despre noi, din iu bi re , o părere m a i bună decît se cuvine, ne vom în­ gîmfa cu uşurinţă (după nota prop. XLl, P. 1li) sau vom fi afec­ taţi de bucurie (după def. XXX a afecte/ar), iar binele c a re vom auzi că se vorbeşte d es pre noi, l e s n e îl vom crede (după prop. XXV , P. !Il); aşa încît, din i u b i re , ne vom a p rec ia mai mult dedt se cuvine; a d ic ă (după def. XXVIII a afectelor) ne vom îngîmfa cu u şurinţă. C.e.d.d.

----··----- -

Propoziţia L

in

�9

Pentru amui care trăieşte după porunca ratiunii, mila es.te, ea însăşi rea şi nefolositoare.

DEMONSTRAŢIE: In adevăr, mila (după def. XVlll a afec­ telor) este o tri s teţe , aşa încît (după prop. XLI de aci) este în sine rea; binele însă care r ez u l tă dintr-însa, anume că pe omul


Despre

sclavia omului sau despr e puterile afectelor

257

de care ne este milă năzuim că-1 scăpăm de mizerie (după cor. III al prop. XXVli. P. III), nu dorim să-1 facem decît din porunc.a r aţiunii (după prop. XXXV II de aci): iar noi nu putem face decît din porunca raţi unii ceva ce ştim sigur că este bun 1 (după prop. XXV II de aci). Deci, pentru omul care tră ieşte după porunca raţiunii, mila este rea şi nefolositoare. C.e.d.d.

COROLAR: De aci rezultă că omul care tră ieşte după po­ runca r aţiunii năzu ieşte, cît poate, să nu fie cuprins de milă. NOTA: Cine stie bine că totul rezlliltă din necesitatea n atur i i d ivine $i c ă totul s e face după legile ş i regul ile eterne a le naturii nu va găsi desigur nimic care să fie vrednic de ură, de rîs satt de dispreţ, nici nu-i va fi milă de cineva ; ci, atît cît îngăduie virtutea omenească, va năzui să facă bine, cum se spune, şi să se bucure . L a aceasta se ad augă că cine este cuprins uşor de sentirr:entul m ilei şi este mişcat de sărăci a sau de lacri m i l a altuia face adesea ceva de care după acee a s e căieşte, atît fiindcă nimic din ce facem din senti ment nu ştim si,g ur că este bun, cit şi fiindcă sîntem u şor înşel aţi de l acrimi prefăcute. Şi eu vorbesc aci anume despre omul care tră ieşte condus de raţiune. Căci cine nu este în demnat n ici de raţiune, nici de milă, ca să a j u te pe a \ti i , acPl a pe drept este numit neomenos, căci (după prop. XXVII, P. III) pare a nu semăna a om. Propoziţia LI

Favoarea2 nu este opusă raţiunii, ci ea poate să se împace cu aceasta şi să se nască dintr-însa. DEMONSTRAŢ I E : Favoa re a este într-a devăr iu birea faţă de acel a care a făcut un bine altu i a (după def. XIX a afecte lor ), şi deci ea poate fi r aportată l a suflet, întrucît s e spune că el 1 Deci, nu din m i l ă trebu ie să a j ut ă m pe cei in mi zerie, ci din porunca ratiuni i . S en t i m ent u l d e milă nu este un c r it e riu temeinic, el po a t e lipsi, pe cind raţiunea intotd'eaun a pe>runceşte aceasta, fie că există �au nu un sen­ ti m e nt d e m i l ă . In not a care urmează, Spinoza admite totu şi şi acest senti ­ ment, căci, or i c u m trebuie să .ajutăm pe semenii noştri, i a r cine nu face acest lucru, nici îndemnat d e ra ţ iune, n i ci din milă, e st e "neomenos" şi "nu se a ­ mănă a om". z Vezi dcL X I X, P . I I I . ,


Etica. Partea I V

258

acţionează (după prop. L!X, P. III); a d i c ă (după prop. III, P. III) î n tru cît cunoaşte. Deci ea se acordă cu raţiunea etc. C . e .d .d .

ALTA DEMONSTRATI E : Cine tră ie ste condus de ratiune, b inele pe c a re şi·l d or eş te Îl doreşte şi a l tu i a (după prop. XXXV li de aci); de aceea, f i i n d că vede pe c i n e v a făcînd altuia un bine, propria sa n ă z ui nţ ă de a face b i n e este a j u t a t ă adică (după nota prop. XI, P. III) se b uc u r ă ; iar aceasta (după ipoteză dim­ p r e ună cu ideea acel u i a care face b ine altuia. Şi deci (după def. XIX a afectelor) îi va fi favorabil. C.e.d.d. ,

,

)

NOTA : I n d i g n are a aşa cum este d e fi n i t ă de n o i (vezi def. XX a afectelor), este cu n ec e s i t ate rea (după prop. XLV de ar;i ) . D ar, este de observat, că a t un c i cînd puterea s u p r e mă din do­ rinţa pe c a re o a re de a a p ă r a p acea, pedepseşte pe un c et ăţ ean) care a d ă u n a t al tu i a a tun c i nu spun că se in d i g n e a z ă îm potr iva acelui cetăţe an, f i i n d c ă n u este î mpin s ă de ură s ă - I p i a rd ă pe acel ce t ăţ e a n c i îl pedepseşte împinsă de moralitate. ,

,

,

,

Propozitia LII

/'v1ulţumirea de sine se poate naşte din raţiune, şi numai această mulţumire care se naşte din raţiune este cea mai mare care poate exista. DEMON STRAŢ I E : Mulţumirea de sine este bucuri a năs­ cută din fa pt ul că o m u l se contemplă 1 pe sine şi p u ter e a sa de a a cţ i o n a (după def. XXV a afectelor ) . D ar a devărata putere de a lu c r a a omului sau adev ă r a t a virtute este în săsi ratiunea (după prop . III, P. 1/I) pe c a r e omul o c o nt em p l ă cl ar Şi d i s � tinct (după prop. XL şi XLIII, P. Il). Deci m ul ţ u m i re a de s i n e se naşte din raţiune. Ap o i cînd omul s e contemplă pe sine în­ s u şi nu pe r c e p e c l ar şi d i st in c t sau a decv a t decît cee a ce re . zultă d i n puterea lui de a ac ţ i on a ( du pă def. Il, P. III), · a di c ă ( după prop. III, P. III) cee a ce rezultă din p u t ere a lui de a cu n o a şte . D e c i n u m a i d i n ace a s t ă c o nte mp l a r e se naşte cea ,

,

m a i m are mulţnmire

care

poate să existe. C .e.d.d.

NOTĂ: Mu ltumire a de sine este ' bine pe care-1 p utem n ă d ă j u i . Căci

d

t

Contemplatur: examinează cu atenţie.

în r ea l i t a te cel m ai m a re (c u m am arătat îrt prop.


Despre sclavia omului sau

despre

puterile

afectelor

259

XXV de ac i ) n i men i nu se sileşte să-şi m e n ţi n ă fi i nţ a pentm un scop oarecare; şi, fiindcă această mulţu m i r e este din ce in ce mai mult î n treţ i n ută ş i î n t ă r i tă prin ! � ude (după cor. prop. Ll/1, P. II!) şi , dimpotrivă, (după cor prop. LV , P. III) este din ce î n ce mai tulburată prin oc ară, de aceea , noi sî n te m atraşi cel mai mult de mărire şi abia putem suporta viaţa îri r uş i ne. .

Propoziţia LIII

Umilinţa nu este o virtute, adică nu se naşte din raţiune. DEMONSTI<AŢ I E : Umilinţa este o tristeţe care se naşte din aceea că omul îşi contempl ă neputinţa (după def. XXVI a afecte/ar) . D ar în măsura în c a re omul se cunoaşte pe sine pr in adevărata raţiune, în aceeaşi măsură se presupune că îşi cu­ noaşte esenţa, adică (după prop. VII, P. Il/) pu t ere a s a . De aceea, dacă omul, în timp ce se co n te m p l ă pe sine îns uşi, îşi percepe vreo nep u t i n ţ ă , aceasta nu provine din aceea că se c u ­ n oaşte pe sine, ci ( c u m am arătat în prop. LV, P. III) d i n acee a că puterii l u i d e a a cţ i o n a i se i m p 1 1 11 a n u m i te limite. Dacă pre­ supunem că omul îşi concepe n e p1 1 t inţa d i n acee a că cunoaşte ceva mai putern ic decît el , prin a c ă r u i cunoaştere îşi l i m i te ază singur puterea de a acţion a , în acest caz n u c o n ce pe m n i m ic decî t că omul se cunoaşte pe sine în c h i p distinct, sau (dupc1 prop. XXV 1 de aci) că puterea lui de a acţion a e ste ajutată. De aceea umilinta sau tristetea care se n a ste din aceea că omul îst ' contemplă n ep u tinţ a nu se n aşte d i n adevă r a t a c on temp l are sau d i n raţiune, şi nu este o virtute, ci o pasiune. C.e.d.d. .

Propoziţia LIV

Căinta n u este o virtute, adică nu se naste din ratiu nJe; ci ' acela ca;e se căieşte de ceea ce a făcut este de două ori neno·· rac it sau neputincios.

DEMONSTRAŢI E : Prima p a rte a acestei p r op oz iţii se de­ monstrează c a prop. prec. ; i a r a d o u a este evidentă n u m a i d i n defi n iţi a acestu i afec t (a s e vedea def . XXVI I a afecte/ar). C ă c i ne l ăs ă m mai întîi învinşi de o d or i n ţ ă rea şi apoi de tristeţe.


Etica. Partea I V

260

NOTĂ: F i i n dcă oamenii r a r trăiesc d up ă p or u n ci le raţiunii, aceste două afecte, anume u m i l i nţ a ş i căi n ţ a , precum şi s p er a n ţ a şi teama, aduc mai mult folos decît pag u b ă aşa încît avînd în ve d e re că păcate se făc, e ste mai bine să se păcătuiască în fel u l acesta . Căci, dacă oamenii sufleteşte n e put i n c io ş i ar fi deopo­ trivă de mîndri şi nu le-ar mai f i r u ş in e de nimic, nici nu s-ar mai teme de nimic, ce i-ar mai putea lega între ei şi constrînge? Mulţimea este îngrozitoare, cînd n-are frică. I ată de ce nu este de m i ra r e că pr o feţ ii , care s a u î n gr iji t nu numai de folo­ sul unora, ci de al tuturora , au poruncit atît de mult u m i l i n ţ a că i n ţ a şi res pec tu l . Intr- adevăr, acei care sînt supuşi a ce st or afecte p ot fi făc u ţ i mult mai uşor ca, în cele din urmă , să tră ­ ia sc ă după călăuz a r a ţ iu ni i adică să fie l iberi şi să se bucure de viaţa ce l o r fericiţi. ,

-

,

,

Propoziţia LV

Cea mai mare mîndrie sau cea mai mare desconsiderare de sine este cea mai mare necunoaştere de sine. DEMONSTRAŢIE: Aceasta este evident din def. ş i XXIX a afectelor.

XXVI I I

Propoziţia LVI

Cea mai mare mîndrie sau cea mai mare desconsiderare de sine dovedeşte cea mai mare slăbiciune de s u flet. DEMONSTRAŢIE: Primul fundament a l v irt uţii este de a ne p ăstra f i i n ţ a (după cor. prop. XXII de aci) şi anume, co n d u cî n d u ne d u p ă r a ţ iune (după prop. XXIV de aci). Cine d eci nu se cunoaşte pe sine nu c u n o aşte fun damentul n i c i u nei v ir tuţi şi deci nu cunoaşte nici v i r tu ţ il e înseşi. Apoi, a acţiona d i n v i rt u t e nu este decît a acţiona d u p ă porunca raţiunii (după prop. XXIV de aci). I ar cine acţionează d u pă p o r u n ca r a ţ i un i i trebuie cu necesitate să şt i e că a cţ i on e a z ă d u p ă porunca e i (după prop. XLIII, P. Il ). C i n e deci nu s e cu noaşte n i c i d ec u m pe sine şi, prin urm are (cum am arătat adineauri), nu c unoa ş te nici o virtute, a c e st a acţionează cel mai puţin din virtute, adică ­

-


Despre sclavia omului sau

despre puterile afecte/ar

26 1

(cum este evident din def. V III de aci) este cel mai neputin� cios sufleteşte. Deci (dupa prop. prec.) cea mai mare mîndrie

sau cea mai mare desconsiderare de sine dovedeşte cea mai mare slăbiciune de suflet. C.e.d.d. COROLAR : De aci rezultă foarte limpede că cei mîndri cei care s e desconsideră sînt cei m ai stăpîniţi de pasiuni. NOlA Desconsiderarea mai uşor decît mîndria, căci iar desconsiderarea de sine (după prop. XV III de aci) descon siderarea de sine.

de sine mîndri a este un mîndria

şi

poate fi totuşi îndreptată este un afect de bucurie, afect de tristeţe şi deci este mai puternicii dec'4t

Propozitia LVII

Omulul îngîmfat îi place tovără#a paraziţilor sau a lingu­ şitorilor dar o urăşte pe a celor generoşi. DEMONSTRAŢ I E : Ingîmfarea este o bucuri e născută din faptul că omul are despre el o părere mai bună decît se cuvine (după def. XXV Il! şi V 1 a afecte lor); iar omul îngîmfat se va sili, pe cît poate, să întreţină această părere (a se vedea no(a prop. X/Il, P. III), şi deci el va ţine Ia tovărăşia paraziţiloP sau a linguşitorilor ( ale căror definiţii le-am omis pentru ca sînt prea cunoscute) •şi , dimpotrivă, va fugi de aceea a oame­ n ilor generoşi, care gîndesc despre el aşa cum se cuvine. C.e.d.d. NOTA I : Ar însemna să mă întind prea mult dacă aş înşira aci toate relele care decurg din îngîmfare, deoarece oamenii îngîmfaţi sînt supuşi tuturor afectelor, afară de acele ale iu­ birii şi milei. D ar trebuie să spunem, aici, că se numeşte în­ gîmfat acela care depreciază în chi p nejust pe ceil alţi şi, de aceea, trebuie să definim îngîmfarea în această privinţă drept bucuri a care se n aşte din credinţa falsă prin care un om se socoteşte superior a ltora. I a r desconsiderarea de sine, contrară 1 In legă tură cu această notă şi nota propoziţiei următoare, cap. X I I I şi XXV din a d aosul acestei părţ i .

a se

vedea


Etica. Partea I V

262

îngîmfării. trebuie de fi nită dre pt tr i steţe a care s e naşte din f a l să p r i n c are un om se socote ş te inferior celorl alţi. De aceea se po ate concepe uşor de ce omul î n gî mf at este cu n ec esi t a te invidios (a se vedea nota prop. LV, P. III) şi urăşte m ai ales pe acei care sînt f oa r te l ă u d aţ i pentru virtuţile lor{ de ce ura lui nu este u ş o r de în v in s pr i n iubire şi binef::sceri (a se vedea nota prop XLI, P. III ) ; şi de ce îi' pl ace să fie î n con ju r at numai de acei care se p o a rtă d u p ă g u s t u l sufletului său nep u t i n c i o s şi astfe l din prost îl fac n ebun Deşi desconsiderarea de sin e este contrară î ngî mfă ri i to­ tuşi cel u m il este foarte a p r oape de cel îngîmfat. Căci. deşi tri steţe a lui izvo ră şt e din f a ptu l că îşi judecă neputinţa după p ut i n ţ a s a u vir t u t e a a ltor a , acea st ă t r isteţe se va a l in a cu ale cuvinte el se va bucura, cîn d închipu irea lui se va desfăt a priv i n d v icii le a l t or a ; de u n d e proverb u l : este o mîngîiere pentr u cei nenorociţi să aibă tovarăşi de nJenorocire; şi, dim­ potrivă, se v a întrista cu atît m a i mult, cu cît se va crede in­ ferior a l tor a Asa se face că oam e ni i umili sînt cei mai invi� dioşi; şi că a ceŞti a se silesc, mai mult decît oricine, să o b se r ve faptele o amenilor, mai degrabă pentru a le bîrfi, decît pe n tru a le în dre pta, şi că, în t i mp ce l audă numai umilinţa, ei se mîndresc cu ea, în să în aşa fel, în cît să p ară t ot u şi umilij Ace ste a decurg din acest afect, to t atît d e necesa r , du pă cu m d i n n at u r a tri ung h i u l ui decurge că cele trei u n ghi u ri a le sale sînt e g al e cu două un gh i u ri drepte Am spus că aceste afect e şi cele asemănătoare eu le numesc rele, întrudt am în vedere numai folosul omenesc. D ar l e g il e naturii privesc or dinea ·co­ mun ă a n atu ri i , din care omul este o parte. Am vr ut să le a min tesc aci în treacăt, c a să nu se creadă că as fi urmărit să înşir a i ci viciile ş i faptele absurde a le o amen il�r şi nu să demonstrez n atura şi proprietăţile lucrurilor. Căci, după cum am sp u s şi în pr e f aţ a pă rţ ii a treia, eu co ns i d er afectele ome · ne şti şi pro pr i e�ăţi l e lor aşa · cum c o n s id er şi celelalte lutruri n aturale. I n adevăr , afectele omeneşti ne arată, dacă nu pu terea şi arta omenească, cel puţin puterea şi arta n atu ri i , nu mai p uţ i n decît multe alte l ucruri pe care le a d m i ră m şi de care ne d e sfă t ă m pri v i n du le Dar să co n ti nuă m a o bserv a ce fo l o s eşte oamenilor şi ce le d ău ne az ă în aiecte. c r e d i nţ a

.

.

,

,

.

.

-

.


Despre sclav ia omului sau despre puterile afectelor

263

Propoziţia LVIII

Mîndria nu este opusă raţiunii, ci se poate naşte dintr-însa. DEMONSTRAŢ I E : Aceasta este evid e nt din def. XXX a <:1fectelor si ' din definitia a ceea ce este cinstit; de văzut în nota I a prop. XXXVI I de ' a c i . NOTA: Ceea ce se numeşte mîndrie de ş artă este mu,}ţu­ mirea de sine c are se întreţine numai din părerea mulţimii. Cînd aceas tă părere se schimbă , d ispar e ş i mu l ţum i re a însăşi, adică (după nota prop. LI! de aci) dispare ace s t bine suprem iubit de to ţ i . De unde rezultă că cine se mî n d re şte cu părerea m ulţimi i, st ăpî n it de o gri j ă zi ln ică , se st rădui e ş te , m un ceşte şi încearcă să-şi păst re ze faima. I n a d ev ă r , mulţimea este schimbătoare şi nestatornică , aşa încît, d acă faima nu este î ntreţ inu tă, d i s pare repede. M ai mult, fiindcă t oţ i doresc să cu­ l eagă apl auzele mul ţimii, f i ecare întunecă cu u ş u r in ţ ă faima a ltu i a . De u n d e, fiindcă lupta se dă pentru ceea ce e preţ u it drept bun s u pre m , se n a şte o sete grozavă de a se î n j os i unul pe altul, iar cine, în cele din urmă , cîştigă v i ctor i a , se făleşte mai mult că i-a dăunat altu i a decît că şi-a tost sieşi de folos. Deci această mîndrie sau mu l ţ um i re este pe drept cuvînt dN şartă , fiindcă-i inexistentă . Ceea ce este de observat asupra r uşi n ii rezultă lesne d i n cele spuse de n o i d e s p re m i l ă ş i c ăin ţ ă . A d a ug n u m a i că, în� tocmai C'a ş i mil a , tot astfel şi r u şi ne a, d e ş i nu este o virtute,' e ste tot u şi bună în mă s u ra în care ea ara t ă în omul care ro-; şeşte de r u ş in e d ori n ţa de a tră i cinstit; ca şi durerea care se spune că este bună în măsura în care arată că partea rănită încă n-a putrezit. De ac ee a , deşi omul c ă r u i a îi e ruş ine de o faptă oarecare a sa este în real i tate trist, este totuşi mai desă­ vîrşit decît neruşinatul care n- are n ici o dorinţă d e a t ră i c i n st i t. I ată ce mi-am propus să observ în ce p riveşte afedele de bucurie şi de tristeţe. Tn ce priveşte d orinţele, ele sint de s i gu r bune sau rele, î n m ă sur a în c a re se nasc din afecte bune sau: r ele . D ar, l a drept v or b i nd , toate, întrucît se n asc în noi d i nl a fecte care sînt p as i u n i , sînt oarbe (cum rezultă cu uş urinţă din cele spuse în nota prop. XLIV de aci) şi ele n-ar fi de nici


264>

Etica. Partea IV

un folos 1 , dacă oamenii ar putea fi făcuţi uşor să trăiască numai după porunca raţiunii, cum voi arăt a acum pe scurt2. Propoziţia LIX

La toate acţiunile la care sîntem determinati de un afect care este o pasiune, putem fi determinaţi şi fără el de către r aţ iune . DEMONSTRAŢ I E : A acţion a din r a ţ i une m( este altceY:a (după prop. III şi def. II, P. III) d ecî t a săvîrşi acele acţiuni care rezultă din necesitatea n atu r i i noastre , considerată numai în ea însăşi. D ar tristeţea este rea în măsura în care scade S!au înfrînează această putere de a a cţion a (după pr op . XLI de a c i) . Deci noi nu putem ti determinaţi de acest afect l a nici o acţiu'ne pe care n-am putea-o săvîrşi dacă am fi conduşi de raţ iune. Mai mult, bucur i a este r e a în măsura în care îl împ ie d i c ă pe om să fie în stare de a lucra (după prop. XLI şi XLIII de aci ) . A ş a încît n o i nu putem fi determinaţi d e e a l a nici o acţiune pe care am putea-o săvîrşi d acă am fi conduşi de raţiune. tn fine, î n măsura î n care bucuria este bună, e a s e acordă c u r a ­ ţiunea ( c ăc i e a constă în aceea că puterea de a acţiona a omu­ lui este mărită sau ajutată ) . Ş i ea nu este o pasi une3 decrt în măsura în care puterea de a acţiona a omului nu a crescut a ş a de m u l t încît să se conceapă p e sine ş i să conceapă acţiunile sale în mod adecvat ( dupit prop. Ill, P. III, cu nota ei). I ată I Se referă la folosu l afectelor în vederea combaterii afectelor rele prin a ltele ma i puternice, pentru că oamen i i ,.nu pot f i făcuţi uşor să trăiască d u pă porunca raţiun i i " . 2 In propoz i ţ i i l e următoare ( L I X-LXV I ) s e amtă că t o t c e putem f a c e b u n în chip p a siv, sub imboldul sentimentelor, putem f a c e în chip a ctiv, d u p ă porunca raţiunii, de unde urmeaz ă că nici o pasiune n u este necesară în viaţ a unui om înţelept, că el poate trăi fericit şi să facă binele conducîndu-se exclusiv după raţiune. Numai mulţimea, a dică cei neştiutori după Spinoza - trebuie guvernaţ i prin P'asiuni, căci, spune el, în felul acesta ei ,.pot fi făcuţi mult m a i uşor ca, in ce� e din urmă, să trăi ască după călăuzkea r a ­ ţiunii" (sfîrşitul notei prop . LIV, P . IV) . 3 Deci, afectele ,,care sînt pasiuni" sînt afecteJ.e care izvorăsc d in idei n e a decvate şi confuze. Ele m icşoreaz ă puterea activă a omului. Dimpotrivă, cele care provin din i dei a decvate sporesc această putere, deci nu sînt pasi uni. ci a cţiun i .

-


Despre sclavia omului sau

despre puterile afecte/ar

265

de ce, d acă un 'O m afectat de bucurie ar trece la o atare per ··

tecţi e încît s-ar concepe pe sine şi şi-ar concepe acţiunile s a le

adecvat, el ar fi în stare de aceleaşi acţiuni l a care îl determină acum afectele care sînt pasiuni, şi ar fi chiar mai în stare să le săvîrşească . D ar toate afectele se reduc la bucurie, tristeţe sau dorinţă (a se vedea explicaţia def. IV a afecte/ar), i a r do­ rinţ a (după def. I a afectelor) nu e ste decît năzuinţa de a ac­ ţiona . Deci la to ate acţiunile la care sînte m determinaţi de un afect care este o pa s i u n e, putem fi deter m i n aţi ş i fără el , de c ăt r e raţiune. C.e.d.d. ALTA DEMONSTRAŢ I E : Despre o acţiune oarecare se spune că e ste rea în măsura în care ea se naşte din aceea că sîntem impresionaţi de ură sau de orice alt a fec t rău (a se vedea cor. I al prop. XLI de aci). Dar nici o acţiune, conside­ r ată numai în e a în să ş i , nu este nici bună, nici rea (cum am arătat în prefaţa acestei părţi), ci una şi aceeaşi acţiune este cînd bun ă, cînd rea. Deci putem fi c ă l ă u ziţ i de ra ţ iu n e Ia ace ­ eaşi acţiune care acum este rea , cu alte cuvinte care se n aşte d i ntr-un afect r ă u (după prop. XIX de aci). C.e.d.d.

NOTA: Acestea se ex pli c ă m a i bine printr-un exem plu . I n adevăr, acţiunea de a lovi , întrucît o consideră m fizic, şi întru· cît avem în vedere numai faptul că omul ridică braţul, s t rîng e pumnul şi îşi mişcă braţul cu toată puterea în jos, este o virtute care se concepe prin alcătuirea corpului omenesc. Dacă deci un om, împins de mînie sau de ură, este determinat să-şi strîng ă pumnul şi să-şi mişte braţul, aceasta s e î ntî mp l ă , cum a m arătat î n partea a d o u a , fiindcă una ş i aceeaşi acţiune poate f i legată d e orice imagini a l e lucrurilor; a ş a încît n o i p u te m f i de­ terminaţi la un a şi aceeaşi acţiune atît de către imaginile lu­ cruri lor pe care le concepem confuz 1 , cît şi de către acele a le l u c ruri l or pe care le concepem c l a r şi distinct2• Astfel se vede că orice dorinţă care se n a ş te d intr-un afect c are este o pa siune n-ar avea nici o urmare, dacă oamenii ar putea fi călăuziţi de r aţiune. Să vedem acum de ce dorinţa care se naşte dintr-uni. <lfect care este o pa s iu n e este numită de noi oarbă . 1

Adică imagini care dau naştere unor afecte care sînt p a siu n i . care sînt acţiuni .

2 Adică imagini care dau naştere unor afecte


Etica . Partea I V

266

Propoziţia LX

Dorinta care se na ste din bucuria sau din tristetea care se r eferă la �na singură ;au la unele părţi ale corpul�i, nu. însâ. la toate, nu ţine seama de folosul omului întreg.

DEMON STRA ŢI E : S ă presupunem, bunăoară , că o parte, A, a c orpulu i , este întărită prin a cţi u nea unei cauze externe în a ş a fel, încît să le întreacă pe celelalte (după prop. VI de aci). P artea aceasta n u va năzui să-şi piardă forţele pentru ca alte părţi ale corpului să-şi poată îndepl i ni funcţi i le, căci ar trebu i c a ea să aibă forţa sau puterea de a-şi pierde forţele - ceea ce (după prop. VI, P. III) este absurd. Deci această parte v a ti n de şi deci, de asemenea, (după prop . VII �i XII, P. III) su­ fletul va tinde să păstrez1e acea stare. Aşa încît dorinţa care se naşte dintr-un atare afect de bucurie nu ţine seam a de întreg. Dacă, dimpotrivă, se presupu ne că partea A este înfrînată aşa fel încît celelalte părţi s-o întreacă, se demonstrează în a celaşi chip că n ici dorinţ a care se naşte din tristeţe n u ţine seama de întreg. C .e.d.d. NOTA: Fiindcă deci cel mai adesea bucuri a (după nota prop. XLIV de aci) se referă l a o sing ur ă parte a cor p u lui , noi dorim de aceea cel mai adesea să ne păstrăm fiinţa fără a ţine seama de sănătatea întregului nostru corp. L a c a re se a daugă că dorinţele de c a re sîntem cel mai mult stă pîn iţi (după cor,. prop. IX de aci) ţin seama 11umai de prezent, nu în să şi de viitor.

Propoziţia LXI

O dorinţă care se

na�te

din raţiune nu poate fi excesiv'ti.

D EMONSTRAŢIE : D or i n ţ a (dupd def. I a afecte/ar), con­ siderată în mod absolut, este în�ăşi esenţa omului întrucît o c once pe m determinată în vreu n !el să facă ceva; aşa încît do­ rinţa care se naşte din raţiune, cu alte cuvinte (dupd prop. III, P. 1II) care se n aşte în noi întrucît acţionăm, este însăşi esenţA sau n atura omului intrucit este concepută c a determiuată să facă ceea ce se co n c e pe adecvat numai prin esenţa umană


Despre scla v ia omului sau despre puterile

afecte/ar

267

( după def. Il, P. III ) . D a că deci această d or i nţă ar putea să excesivă, atunci şi n atura o meneasc ă , considerată numai în ea însăşi, ar p u te a să se întreacă pe sine, adică ar putea m a i mult d ecî t poate - ceea ce esţe · o contrad icţie vădită. Ded această d ori n ţ ă nu poate fi excesivă. C.e.d.d. fie

Propoziţia LXII

In măsura în care sufletul concepe lucrurile din porunca raţiunii, el este afectat la fel, fie că este ideea unui lucru viitor, trecut sau prezent . DEMON STRAŢ I E : Tot ce sufletul concepe din porunca r aţ i u n i i , concepe sub acel aşi a spect al veşniciei sau al necesiltăţii (după cor. II al prop. XLIV , P. II ) şi este afectat de aceeaşi certitudine ( dt;pă prop. XLIII, P. II ;'>i nda ei). De aceea, iie că este ideea unui lucru viitor, trecu t , sau prezent, sufletul concepe lucrul Clt acee a şi necesitate ş i este afectat de aceeaşi cert i tu d ine . Ş i fie c ă este ideea unui lucru viitor sau trecut sau prezent, ea nu v a fi m a i puţin deop otr i vă de a d ev ă ra t ă ( după pr op. XLI, P. /! ) , a d ic ă ( după def. IV , P. Il) ea va avea întm tot u l , totdeauna, aceleaşi proprietăţi ale ideii a decvate. Aşa încît, în măsura în c a re sufletul concepe lucrurile din poru nca raţiunii, e ste afectat la fel, fie că i d eea este a unui lucru vi itor. trecut, sau prezent. C.e.d.d.

NOTĂ: Dacă am putea avea o cuno a ştere adecvată despre durata lucrurilor şi d acă am putea să le determinăm prin r a ­ ţiune timpul de existe n ţ ă , am c onte m pl a cu acelaşi afect lucru­ rile viitoare ca şi pe cele prezente, iar bi n ele pe care sufletul J -ar c on cepe ca vi i tor 1-ar dori ca p e u h b i n e prezent şi, pri n urmare, a r nesocoti cu necesitate un b u n prezent m a i mic, pentru un bun viitor m a i mare, iar ceea ce ar fi bun în prezent, dar ar fi cauza un u i rău vi itor, I -ar d or i foarte puţin, cum vom dovedi n u m a i decît. D ar despre du r a t a lucrurilor (după prop. XXXI, P. II) nu putem avea decît o cun o aşt ere foarte neadec­ vată, i a r ti m p urile de existenţă a lucrurilor (după nota prop. XLI V , P. II) le determinăm numai prin i m a g i n a ţie, care nu este a fec t at ă l a fel de imagine a unu i lucru prezent şi a unui a Yi itor . De unde rezultă că cu noa şt ere a ad ev ă rat ă a binelu i şi a


Etica. Partea I V

268

răului p e care o avem este abstractă s a u universală şi c ă jude­ cata pe care ne-o facem despre ordinea l ucrurilor şi despre în­ lănţu i rea cauzată, ca să putem determina ce este pentru noi bun sau r ă u în p rezent este mai mult închipuit ă decît reală. Aşa încît nu este de mirare că d or i n ţ a care se n aşte din cu-, noaşterea binelui şi a răului, întrucît se r e fer ă l a v iitor , poate fi destul de uşor înfrînată de dor i n ţ a lucrurilor care ne sînt pl ă cute în prezent. Despre aceasta, a se vedea prop . XVI de aci. ,

,

.

Propoziţia LXIII

Cine este condus de teamă şi săvîrseste binele pentru a ocoli răul nu este condus de raţiune. DEMO N STRAŢ I E : Toate a fec te l e care se referă la su flet întrucît el a cţ ion e a z ă , cu alte cuvinte (după prop. III, P. III) care se referă l a r a ţ i u ne , nu sînt decît afecte de bucurie şi de dorinţă (după prop. LIX, P. Ill). Aşa încît (după def. XJJI a ' afectelor) cine este condus de· teamă şi face binele d i n teamă. de r ă u acel a nu este condus de ra ţ iun e . C.e.d.d.

NOTA: Superstîţioşi i, care se p rice p mai bine să bicîuîască viciile decît să propovădui ască virtuţile şi care se ostenesc nu să-i conducă pe oameni după raţiune, ci să-i stăpînească prin frică , pentru ca mai curînd să fug ă de rău decît să iubeaQcă virtutea, nu urm ăresc decît să-i facă şi pe ceilalţi nenorociţi ca şi ei. Nu este deci de m i r a re că cel m a i adesea o ameni i nu-i pot suferi şi îi urăsc. COROLAR : Noi urmă rim binele în mod direct si ne ferim de rău în mod indirect, di ntr-o dorinţă care izvoră Ş te din ra­ ţiune. D EMON STRAŢ I E : I n adevăr, o dorinţă c are izvoră şte d i n r aţiune poate izvorî numai dintr-un afect de bucurie, care nu

este pasiune (după prop. LIX, P. /li ) , adică d i ntr-o bucurie care nu poate f i e x ces i vă (după prop. LXI de aci), n u dintr-o tristeţe. Prin urmare, această dor i nţ ă (după prop. V1/1 de aci) izvorăşte din cunoaşterea binelui, nu a răulu i . Aşa î ncî t, sub c on d u e ere a ratiunii noi dorim în mod direct binele şi numai în acea stă măsură ne ferim de ră u . C.e.d.d. '


Despre

sclavia omului sau despre puterile

afectelor

269

NOTA : Acest corolar se explică prin exemplul omului bol­ n av şi al celui săn ătos . Bolnavul înghite ce nu-i pl a ce, din frică de moarte; cel sănătos însă se hrăneşte cu plăcere şi se bucurâ astfel de viaţă mai mult decît dacă s-ar teme de moarte şi dacă ar dori de-a dreptul s-o ocolească . Tot astfel un j udecător care condamnă pe un vinovat la moarte, nu din ură sau mînie etc., ci numai din dragoste pentru binele comun, este c ondus numai de r a ţ iun e .

Propoziţia LXIV

Cunoaşterea răului es te o cunoaştere neadec uată. DEMON STRA Ţ I E : Cunoaşterea răului (după orop. V 111 de aci ) este însăşi tristeţea, în măsura în care sînte m conştienţi

de e a . Tristeţea însă este trecerea la o mai mică perfecţie (după def. il/ a afe c t e/ ar) , care, de aceea, nu poate fi cunoscut ă pri n însăşi esenţa omului (după prop. VI ş i VII, P . III) şi deci (după def. Il, P. III) ea este o pasiune, care (după prop. III, P. III) atirnă de idei neadecvate. Prin urmare (după prop. XXIX, P. II) cunoaşterea ei, a d i că cunoaşterea răulu i, este neadecvată. C.e.d.d.

COROLAR: De aci rezultă ave a decît idei adecvate, ea nu

că d acă m i ntea şi-ar face nici o

omenească n - ar idee despre rău.

Propoziţia LXV

Dacă sîntem conduşi de raţiune, din două bunuri, îl vom

alege pe cel mai mare; iar din două rele, pe cel mai mic.

DEMONSTRAŢ I E : Un bine c a re ne împied ic ă să ne bucu­ răm de un bine mai mare este în realit a te un r ă u, căci rău si' b un ( cum am a,.-ătat în prefaţa acestei părţi) se spune desp.�e lucru ri întrucît le com p a ră m între ele, şi ( din acel aşi motiv ) un ră u mai mic este în rea l itate un bine. I ată de ce (după cor. prop. LXIII de aci). dacă sî n tem conduşi de raţ iune, vom dori sau vom alege numa i un bine mai mare şi un rău mai mic. C.e.d.d.


270

Etica. Partea 1 V

COROLAR : D acă sîntem c on d uşi d e r a ţ iune vom alege un rău mai mic pentru un bine m a i m are, iar un bine mai mi c c a re este cauza unui ră u mai m are îl vom trece cu vederea . Căci răul care în acest caz se spune că este mai mic este în real itate u n bine , i ar binele, d i m po t r iv ă, este un .rău. De a ceea ( după cor. prop. LXII1 de ac i ) vom dori răul şi v o m nesocoti binele. C.e.d.d. Propoziţia LXVI

Dacă sîntem condusi de ratiune, vom dori un bine mai mare viitor mai mult decît pe UtlU[ m ai mic prezent Şi Un rău mai mic prezent decît pe unul mai mare viitor. DEMONSTRAŢ I E : D acă sufletul a r putea să a i b ă o cu­ unui lu c r u viitor, el a r p ute a să fie mişcat de acel aşi afect faţă de un l ucru viitor ca şi faţă de unul pre­ ze n t (după prop. LXli de aci). De a c ee d , întrucît ave m în ve ­ dere îns ă ş i raţi u n e a , cum presupunem că f ace m în această pro­ poz i ţ ie , este a c e l a ş i lucru dacă se va presupune că un bine mai mare sau u n rău mai mare este vi itor sau prezent. Deci (după prop. LXV de aci) v om dori un b i ne m a i mare viitor m a i mult d e c ît p e unul m a i mic prezent. C.e.d.d. no aşte r e a decvată a

COROLAR : D a că sîntem condusi · de ratiune, vom dori un rău preze nt m a i m ic, c a re e s t e cauza unui bi n e viitor m a i mare. ş i vom trece c u vederea un bine prezent mai m ic, care este cauza unui rău viitor m a i mare. Acest corol ar este faţă de prop. prec. ca şi c or . prop. LXV faţă d e prop. LXV î n s ă ş i .

NOTA: D acă deci punem în le _g ă t u r ă aceast a cu ceea ce am demonstrat în p artea aceasta pînă la p r o p . XVI I I cu privire l a puterile afectelor, vom ve d e a u şor ce deo seb i re e s te între omul c are este condus n um ai de afecte sau de păr er i ş i o m u l care este condus de r a ţ i u n e . C ă c i primul, vrînd nevrînd , lu­ crează în cea m a i mare ignorant ă; cel de-al doilea însă nu se p o a r t ă d ecî t d u pă p l ac u l său si nit face decît lucruri despre c <lf e ştie că sîn t de primă însemnătate în viaţă ş i pe ca re, d e acee a , e l l e doreşte cel m a i mult. D e a ceea, e u î l num esc pe cel d i n tîi scl av, i ar pe cel de-al doi l e a l iber . A s u p r a spiritu l u i a c es t u i a ş i asupra felului său de v i a ţ ă ţin să mai fac aci cî teva obser­ vaţi i .


271

Despre sclavia omului sau despre pu terile afectelor

Propoziţia LXVII

Omul liber1 se gîndeşte la moarte mai puţin decît la orice altceva, iar înţelepciunea lui constă în meditaţie asupra vie(ii, nu asupra morţii. DEMON STRAŢ I E : Omul liber, adică a c el a c are tră i e şt e după poruncile raţ i u n i i , nu este condus de fric a morţii (după prop. LXIII de aci), ci d o r eşt e , în mod d i rect , bine l e (după cor. aceleiaşi prop. ), cu a l te cuvinte (după prop. XXI\/ de aci) doreşte să l u creze , să tră iască, să-şi păstreze fiinţa, pe ba z a căutării folosului pr opr i u ; de aceea l a n i mi c n u: se gîn d eşte mai puţin d ecî t la moar t e , iar înţelepciunea l u i este me d itaţie asupra v i eţii . C.e.d.d. numai

Propoziţia LXVIII

Dacă oamenii s-ar naste liberi, nu si-ar face nici o idee despre bine şi despre rău, c�t timp ar fi 'liberi2•

DEMO NSTRAŢ I E : Am s p u s că acela este l iber care este condus numa i de ratiune. Cine deci se n a s' te l iber si ră m î n e liber n-are decît i d e i · a d ecvate, d e c i el n- are nici o idee des p re ) şi prin urm are ( binele şi . rău ( după cor. prop. LXIV de aci

răul fiind corel ative ) nici despre bine. C.e.d.d.

NOTA: Că i pote z a acestei propoziţii este falsă3 şi că ea nu po a te fi concepută decît dacă avem în vedere numai n atura

m

t O u l l i her e�te ace'a c are se c on d u c e n u m a i du p ă r a t i u n e . Ra ţ iu n e a însă n e învaţă r.ă tot ce se întîmplă u me a z ă cu nece�Hate di n î n s ă ş i n a tur a sau legile lucrurilor, deci libertatea şi necesitatea sînt core·l a:tivP. C u n oscînd n a•tura l uc ru r i l or, omul înţPlept va şti să se ferească de tot ce·i poate slăbi puterea d e v i a ţ ă şi va săvîrşi acele a ţ iun i care îi sporesc acea��ă putere şi · ridică pe o t rea p tă sup erioară de desăvîrşire. In felul a cest a el nu v a ft scl a vu l n a s i u n q or, ci s e va hu c u ra de l i bertate. 2 Omul l i ber, tră i n d după p orunca ra t i u n i i , ştie că t o a te se întîmplă tn e ce s a r e deci ştie că n i m ic nu este bun sau rău decît re­ vir t utea unor legi l a ti v , şi anu me, rel ativ la fa•p tul că ceva îi m ăreşte sau ti micşorează pute­ l ea de a trăi şi de a a c ţ i on a . c ă oamen i i se n a sc l i beri . Num a i cu n a ş t e ea duce la 3 Adică este f a l libert ate. Deci oamenii, născin du-se neştiutori, sînt conduşi l a înc e put ck p a si u n i ş i numai prin ed u a ţ i e şi studiu a j u n gi n d l a cunoaşterea naturi i l u ­ crurilor, d e v i n liberi, deşi m a j o i t a t ea rămîn toată vi a ţ a sclavi ai p a siunilor

r

c

,

n

s

din

!

,

l i p s ă de cunoa ştere.

c

o

r

r


Etica. Partea IV

272

omenească sau mai curînd pe dumnezeu, nu într ucît este infi· nit ci numai întrucît este cauza pentru c are omul există, este evident din p r op . IV a acestei părţi. Acesta ca şi alte lucruri pe care le-am demonstrat este ceea ce se pare să Moise a vrut să arate în istoria pr i mulu i om. Căci într în s a nu este concepută n ici o altă putere a lui dumnezeu decît aceea prin care l -a creat pe om, adică pute r ea prin care dumnezeu s-a î n gr i ji t numai de folosul omului. Şi în acest sen s se povesteşte că dum­ nezeu 1-ar fi opr i t pe omul l iber să mănînce din pomul cunoaş­ ter i i binelui şi a răul u i şi că, de îndată ce a mîncat, teama do moarte i- a fost m a i m a re decît dorinţa de a trăi. Apoi, omu l , descoperind o soţie care s e potrivea c u totul n aturii sale, a re­ cunoscut că nu poate exista nimic în n atură care să-i fie mai folositor decît ea; însă, după ce a crezut că animalele îi sînf a semănăto are, a î nceput numaidecît să le im ite afectele (a se vedea prop. XXVII, P. III) ş i să-şi pi ardă libertatea, pe care, după aceea, patri arhii au recîştigat-o, călău z i ţi de spiritul l u i Hristos, adică d e ideea de dumnezeu, singura de care depinde ca omul să fie l iber şi ca el să dorească pentru ceilalţi oameni binele pe c are şi-1 doreşte sieşi - cum a m demonstrat mai sus (dupi1 prop. XXXVII de aci). ,

-

Propoziţia LXIX

Virtutea unui om liber se văde�te deopotrivi1 de mare cînd ocoleşte primejdiile Cfl şi atunci cînd le învinge. D EMONSTRAŢ I E : Un afect nu poate fi înfrînat nici în­ lăturat decît pri n tr-u n afect contrar şi mai puternic decît a fectul pe care vrem să-1 înfrînăm ( dupi1 prop. VII de aci). Dar îndrăz­ \leala oarbă şi teama sînt afecte care pot ti concepute ca deo­ potrivă de mari (dupi1 prop. V şi III de aci). Deci se cere o virtute a sufletul u i deopotrivă de mare, adică acee aşi tărie (a edrei def. să se vadă în nota prop. LIX, P. III) pentru a stăpîni îndrăzneala ca şi fr i c a . Cu a lte cuvinte (după def. X L �i XL I a afecte/ar), un om liber ocoleşte primejdiile prin aceeaşi virtute prin care încearcă să le învingă. C.e.d.d. COROLAR : Deci pentru un om l iber fuga la timp şi lupta dovedesc un cur a j deopotrivă d e mare, c u alte cuvi nte omul


Despre sclavia omului sau despre puterile

liber a

leg e

a l e ge fuga lupta.

cu

afectelor

acelaşi c ur a j sau prezenţă de spirit

zn cu

c are

NOTĂ: Ce este tări a de suflet sau ce se î n ţe l e g e printr-î nsa, r ă ta t în nota prop. L I X, P . l i P . Numesc în să p r i me j d ii tot ce po ate fi c a u z a vreunui rău, a n u m e c auza trîsteţii , urii, vr ă j ­ bii etc . am

a

vtuJlt·� ��oz�kzt � dt-(!_ 1

Om ul liber care trăieşt� printre ign oranţ i se sileşte, _ee -c,U poate, să se ferească de binefacerile lor. DEMO NSTRAŢIE: F i ec are judecă d up ă felul său de a fi ce este bu n (a se vedea nota prop. XXXIX, P. !fi) ; d�î igno­ ra ntul c a re a făcut un b in e cuiva îl va j u d ec a d u pă felul său de a Ii şi, dacă el v ede că a ce st bine este puţin p re ţ u it de acela căruia i-a fost f ăcut, _g_yp î nt r i ş t a ( dupii. prop. LXII, P. III). D a r omul l iber s e strădu ieşte s ă se ] eg e p r i n am iciţie de cei ­ l a lţi oa meni (după prop . XXXVII de aci), şi nu p e n t r u a le răs­ plăti binefacerile î n toc m a i , după propriile l o r afecte , ci ca să se conduc ă pe el şi pc cei l alţi d u p ă ju decata l i be ră a raţiun i i , )ca să nu f a c ă decît ceea c e î n su ş i a recunoscut că a re întîj�tate.:. D eci , omul liber, ca s ă nu f i e urît de îgnoranţi şi ca să n u se supună p oftel or lor, ci n u m a i raţiunii, se va s i l i , pe cît p o a te , să oco l e a sc ă bînefa:cerîle l or . C.e.d.d.

NOTĂ: Spun pe cît poate, căci, deş i oamenii sînt î g n o r a nţi , totuşi oameni c are pot, în caz de nevoie, să aducă u n ajutor omenesc, decît c a re n u e x i st ă altul m a i bun. Aşa încît a d e s ea s e î n tîmp lă că este nevoie să primeşti de la ei o binefa­ cere şi deci să te arăţi că le e şt i recunoscător d u p ă fel ul lor de a fi. La .:1ceasta se ad a u g ă că şi a t u n ci cînd ocol im binefacerile lor trebuie să fim cu b ă g a re de se a m ă, ca să n u părem că-i dis­ preţuim sau că ezităm, di n zgîrcenie, s ă - i răsplătim şi, astfel , f u g î n d d e u r a lor, p r i n chi a r aceasta ne ex p unem să- i s u p ă ră m . ei sînt

• Tări a de suflet constă în acţi·unil e omului, deci ea i zvorăşte din cu­ noa şterea a d ecvată ( î n măsura în c are omul nu cunoa şte, el este pasiv) . Aceste acţiuni sînt urmarea dorinţei , călăuzită de ra ţiu ne, de a ne păstr-a viaţa proprie ( fermitatea ) şi d e •a·i ajuta !pe cei l a l ţ i oameni st abi l i n d cu �i l egături de prietenie ( generoz i tate) .


Etica. Partea I V

274J

De aceea, ocolind binefacerile, trebuie s ă ave m î n vedere ceea es t e folositor şi de c uviinţ ă .

ce

Propoziţia LXXI

Numai oamenii liberi au cea mai mare recunoştinţti wui

faţd de alţii.

DEMONSTRAT I E : Numai oamenii liberi sînt foarte Iolosi ­ tori unii altora ş i sînt l e ga ţ i între e i prin cea m a i strînsă legă ­ t ur ă pe pr i ete n i e (după prop. XXXV de aci cu cor. 1) şi num a i ei s e silesc să-şi facă bine unii altora c u o stăruinţă e g al ă d e­ d r a go ste (după prop. XXXVII d e aci). Deci (după def. XXXIV a afecte/ar) numai o amen i i l ibe ri au cea mai m a re recunoştinţă unii faţă de alţi i . C.e.d.d. NOTĂ: Recunoştinţ a pe care oamen ii conduşi de o d o rinţă oarbă o au u n i i f a ţă de a lţii este mai mult negustorie s a u m o meal ă decît recunoştinţ ă . Apoi, ingratitudinea nu este u n afect. E a este totuşi ruşinoasă, pe n tr u c ă cel mai adesea ea arată că omul este s tă p î nit de o ură exager ată, de mînie, det mîndrie sau de a v a ri ţ ie etc. Căci cine, din prostie, nu ştie să răsplătească darurile, nu este i n g r a t şi încă mai puţin acela pe c a re darurile unei curtezane nu-l pot face instrumentul poftelor ei senzuale, n ici darurile unui hot ca să ascundă lucrurile fu­ r a te de el sau de alţii ca el . Dim p otrivă, acel om ar a t ă că are suflet tare, care nu suferă să fie corupt p ri n nici un d a r sprel pierz an i a lui sau a comunităţii. ,

Propoziţia LXXII

cu

Omul liber nu lucrează nicioda�ie, ci totdeaunll "' b.!fnă-credintă.

DEMONSTRATI E : D acă un om liber ar acţiona, întrucît este liber, cu viclenie, ar face-o condus de r aţiune ( căci n u l numim l iber decît în a ce as t ă măsură ) , aşa încît a a c ţi o na C l l viclenie a r fi o virtute (după prop. XXIV de aci) şi pri n u r ma re (după aceeaşi prop . ) ar fi mai potrivit pentru fiecare să l ucre7.e-


Despre

sC/auia omului sau

cu viclenie pentru a-şi înţelege de la sine) ar acord numai în cuvinte - ceea ce (după cor. omul liber etc. C.e.d.d. om

despre

pu terile afectelor

275

menţine fiinţa; cu alte cuvinte (cum se fi mai potr ivi t ca oamenii să fie de şi să fie în rea l itate duşmani unii altora prop. XXXI de aci) este absurd . Deci

NOTĂ: Dacă acum sîntem intrebati ' : în cazul în care un ar putea scăp a de o primejdie de moarte apropiată, prin

perfidie, raţiunea nu i-ar porunci oare în mod absolut, pentru a-şi apăra viaţa, să fie de rea-credinţă? Se va răspunde în ace­ laşi fel că , d acă raţiunea ar sfătui aceasta, atunci ea ar sfătui pe toţi oamenii la fel şi, astfel, raţiunea ar sfătui îndeobşte pe toţi oamenii să nu se învoiască decît prin viclenie să-şi unească forţele şi să aibă legi comune, adi c ă în real itate să nu aibă legi comune - ceea ce este absurd. Propoziţia LXXII I

Omul care este condus de raţiune este mai liber în stat, unde trăieşte după legile comune, decit in singurătate, unde nu a scu ltă decît de el însuşi. DEMONSTRAŢI E : Omul- care este condus de raţiune nu se supune din teamă (după prop. LXIII de aci) , ci în măsura în care se sileşte să-şi n,enţină fiinţa după porunca raţiunii, adică (după nota prop. LXV1 de aci) în mă sur a în care se sileşte să trăiască liber, el doreşte să respecte regulile vieţii şi utilităţii comune (după prop. XXXV II de aci), deci să tr ă i a scă după le­ gile comune ale statului (cum am arăta t în nota II a prop_ XXXV II de aci). Aşadar, omu l care este condus de raţiune do­ reşte să respecte legile comune ale s tatu l ui, ca s ă tră i ască m a i liber.. C.e.d.d. NOTA: A ce s tea şi a ltele de acel aşi fel pe care le-am arătat cu privire la adevărata libert ate a omului se referă la puterea sufletului, adică (după prop. LIX, P. III) la fermitate şi gene­ rozitate. Nu socotesc că merită osteneală să demonstrez ac i , in parte, toate proprietăţile puterii su n etulu i şi, cu atît mai puţin , că omul pu ternic n u urăşt� !1!-l- se mînie, nu este invidios, nu se i ndig n ează, nu d ispreţuieşte pe nimeni şi nu este îngî mf at faţă ..


Etica. Partea IV

276

de n i meni. I n a devăr , acestea şi tot ce p r i ve şte a dev ă r a t a vi a ţ ă r e l i gie se st a b i l esc cu uşurinţă prin prop. XXXV I I şi XLV I de aci , a n u me că ura tre b u ie să fie învinsă de iubire şi că ori­ cine este co n d u s de r a ţ iu n e d o reşte şi celorlalţi binele pe care şi-! doreşte. La aceasta se a da u gă ceea ce am a r ă t a t în nota prop. L de a ci şi în alte locuri : şi a n u m e , că omul puternic se gîndeşte mai ales că toate rezultă din necesitatea n at u r i i divine şi de aceea tot ce i se pare s u p ă r ă tor şi rău, mai mult, tot ce i se pare nelegiuit, îngrozitor, ned re p t şi mîrş av, izvorăşte din faptul că el c o n ce pe înseşi aceste l u c r u r i într-un chip tu lbure, mu t i l at si con fuz. Tocmai d i n această cauză se străduieste din toa t e puterile s ăco n c eap ă lucrurile aşa cum s î n t în sin e şi s ă · înlăture piedicile c. a re stau î n calea cunoaşterii a dev ăr a te, cu m sînt ura, mîni a, invidia, batjoc u r a, î ngî m f a r ea şi altele de fel ul a cesta , pe care le-am notat mai sus. De a ceea , cum am spus, el n ăzuieşte, pe cît p o a te , să lucreze bine şi să se b u cu re . I n p arte a care u r me az ă , voi dovedi pî n ă unde ajunge v i r t u te a ome­ nească urmărind aceasta şi ce putere are ea. şi

ADAOS

Cele spuse de mine în această parte cu pnvtre La normele unei vieţi drepte, nu Le-am orînduit în aşa fel, încît să se poata vede a dintr-o privire, ci Le-am demonstrat în mai multe Locuri, după cum mi-a fost mai uşor să deduc un Lucru din altul. De aceea mi-am propus să le adun aci şi să le rezum în capitole principale. CAPITOLUL 1

Toate năzuinţele sau dorinţele noastre der iv ă din necesi­ tatea f i r i i noastre în aşa fel , încît pot fi înţelese, sau nu,m ai prin f ire a noastră ca f ii n d cauza l or ce a mai apropi ată, sau d i n f ap t u l că sîntem o parte din natură , care ( p a rte ) nu se poate concepe adecvat prin sine însăşi, fără c e il a l ţ i ind{vizP . •

ReaJ,i tăţi

avind

o

existenţă

individua l ă .


Despre sclavia

omului sau despre puterile afecte/ar

277

CAPITOLUL I I

Dorinţele care derivă din n atur a noastră î n aşa fel , încît pot fi înţelese numai prin ea însăşi, sînt acele care se referă l a suflet fn trucît concepem c ă este alcătuit d i n idei adecvate. Ce­ lel alte dorinţe, dimpotrivă, nu se referă la suflet, decît în mă­ sura în care el concepe lucrurile neadecvat şi în măsura în care puterea şi dezvoltarea lor trebuie definite, nu prin puterea omu­ lui, ci P.ri n puterea lucrurilor dinafara noastră . De aceea, pe bună dreptate, pe cele dintîi le numim acţiuni, iar pe cele din urmă pasiuni ; aceasta şi pentru că cele dintîi arată totdeauna puterea noastră, iar cele din urmă, neputinţa şi cunoaştere a noastră mutil ată . CAP ITOLUL I I I

Acţiunile noastre, adică acele dorinţe care sînt definite prin puterea omului sau a raţiunii, sînt totdeauna bune; cele­ l a lte pot fi atît bune cît şi rele. C A P I TOLUL I V

Deci este Iolosi tor în viaţă, î n a i nte de toate, să desăvîrşim,

p e cît putem, intelecht l , adică raţiunea, şi num ai în aceasta constă fericirea suprem ă a omu l u i ._ adi@ peatittt?in�a. Căci bea­

titudinea n u este decît mulţumirea de sme, care se naşte din cunoaşterea intuitivă 1 a lui dumnezeu I ar a desăvîrşi i ntelectul nu este, de asemenea, decît a-1 cunoaşte pe dumnezeu , atributele lui şt acţiunile care rezultă din necesitatea n aturii sale2• I a tă de ce scopul suprem al omul ui care este condus de raţit(ne, adică dorinţa l u i supremă , pri n care se sileşte să le domine pe celel alte, este dorinţa care-I face să se conceapă adecvat pe sine şi toate celel a l te lucrmi eare pot căc;l�a __şyQ. jnţeleg.er.ea sa. C A P ITOLUL V

Aşadar nu există viată ratională fără înţelegere3• Lucrurile numai într- atît sînt bune , în t rucît aJută omului să se poată • Vezi n ot a I I, prop. XL, P . I l . 2 A cunoaşte natu1"a ş i legile sale. L a <a�a stă cunoaştere aj u ge

Spi.noza, numai prin al treilea gen de cunoaştere. 3 A dică fără a cunoaşte natura şi legile ei .

n m

,

după


2 _7�B_____________ k l ______ E_ ti_ ca_._P_a_ rt_ e_ a_ l_ V_____________________

bucura de viaţa sufletului, care se defineşte prin înţelegere. D impotrivă, numim rele numai lucrurile care îl împied ică pe om să-şi desăvîrşească raţiunea şi să se poată bucura de viaţa

raţională.

CAPITOLUL V I

Dar, fiindcă sînt bune cu necesitate toate lu,crurile a că­ ror cauză eficientă este omul, lui nu i se poate întîmpla nimic rău decît pri n cauze externe, anume, în măsura în care omul este o parte a întregii n aturi, l a ale cărei legi n atura omeneasd este constrînsă să se su pună şi să se adapteze a proape într··o infinitate de chipuri . CAPITOLUL V I I

Este imposib i l ca omul să nu f i e o pa rte a naturii şi să n u se supună ord i n i i ei com une. D ar, d acă el tră ieşte printre in­ divizi care se potrivesc cu natura s a omenească, prin chi ar aceasta, puterea sa de a l ucra va fi ajutată şi întreţinută . Dim­ potrîvă, dacă se găseşte între a semenea indivizi care se potri­ vesc foarte puţin cu n atura sa, el nu se va putea ad apta nici­ decum lor fără să se schimbe cu totul el însuşi . CAPITOLUL VI I I

Orice există în natură şi socotim că este r ă u , s a u că ne poate împiedica să existăm şi să ne bucurăm de vi aţa raţională , ne este îngăduit să îndepărtăm de l a noi prin mijloacele care ni se par cele mai sigure. D i m potrivă , orice lucru pe care î l socotim bun sau folos itor pentru menţinerea fiinţei noastre şi pentru a ne bucura de viaţa raţională , ne este îngăduit să-I luăm în folosul nostru şi să ne servim de el în orice chip.1 I ar. 'în mod absolut, este în ă duit oricui, du ă e.Q.l_ul suprem-----ai n a uri i,2 sa f a c a ce soco eş t:_�- -este ��- fo ���l s � ;t . � P.

t

Se referă la justificarea sacrificării animalelor

I V) .

_ _

(nota

1 prop.

XXX VII,

2 In nota I I prop. XXXVI I , P . IV, se face deosebirea dintre starea n.:L · turală şi cea civilă (cetă ţenească ) . In starea naturală, oamenii, tn virtut�a


Despre

sclavia

omului

sa u

despre puterile

CAP I TOLUL

afectelor

279

IX

Nimic nu se po ate potr i v i mai bine cu natura unui lucru oarecare decît c eil a l ţ i indivizi din specia lui. Deci (după cap. \i Il) nu există nimic care să tie mai folositor pentru om ca să-şi m en ţ i nă fiinţa ş i să se bucure de viaţa raţională d ecit omul c o nd u s de r aţiune. Apoi , fi i nd c ă p r i n tre lu c r u r il e p a rt i cu ­ l are nu cunoaştem nimic mai de pre ţ decît omul c on d u s de ra­ ţiune, de aceea nimeni nu poate să arate mai bine c î t valorează prin i scusi nţ ă şi t a l e n t decît dîn d o a st fe l de e d u c aţ i e oameni­ 'l or, î ncî t pînă l a m m ă , ei să tr ă iasc ă numai d u p ă poru,nca raţiunii. ,

CAPITOLUL

X

I n m ăsu r a în care oamenii sint pătrunşi unii faţă de alţii de invidie sau de vreo ură, în aceeaşi măsu r ă ei se împotrivesc un i i altor a , şi d eci sî n t cu a tît mai de te m ut , cu cît sînt mai puternici decît ceil alţi i ndivizi a i n aturii. CAPITOLUL X I

Totuşi sufletele, nu generozitate.

prin

arme sînt învinse, ci pri n i ubire

şi

CAP ITOLUL XI I

Le este folosi tor oameni lor, înainte de orice, să se unească între ei şi să se l ege prin legăturile cele mai pot r i v i te să facă d i ntr-inşii u n s i ngu r tot şi să săvîrşească numai şi numai ceea <:e f o1 o se şt e l a întărire a prieten i i lor. "dreptului s-uveran a l naturii " , sint îndreptăţiţi să facă tot ce socotesc că este spre folosul lor individua l ; în această stare, 111e f i i n d în genere conduşi de raţiune, oa men i i îşi dăunează unii a ltora , de aceea ei au alcătuit o socie­ tate (Ce�ate, Stat) , în care să trăiască împreună, după anumite legj, care s ă -i apere dte abuzuri.Je i nerente stării n at u ra l e . Tez a aceasta aminteşte teoria contractualistă a ori gin i i societă ţi i , dezvoltată in secolul tlTm ător de către J. J. Rousseau.


Etica. Partea I V

280

CAP I TOLUL X I I I

I n să pentru aceasta s e cere i scusi nţ ă ş i prevedere. Căci oamenii sînt schimb ă t ori ( în adevăr sînt rari acei care tră iesc dup ă porunca raţiunii ) , şi totuşi cel mai adesea invidioşi ş i n1 .�1 i porn iţ i pe răzbun are decît pe m il ă . Aşa încît ca să-I su porţi pe f i ec a re după felu l lu i d e a fi şi ca să te a bţ i i de a nu-i i mita afectele, este nevoie de o stăpînire de sine deose b it ă D i m po ­ trivă, acei c a r e se pr ice p să-i muSJnL.�Le... ..o.ame.uLşLsă.k__c9Jl· damne v �� ult _<i�ă -i învete_:\!irL� §iJlU._să..ln.tik rească su fletele_QE\IT�!JilQr, ci să le zdrobească, aceşti a sîn t su ­ părători şi pentru ei şi pe ntru ceilalţi. De aceea, rnu1ţi, prea nerăbdători şi cu o greş it ă rîvnă rel igioasă , a u preferat să tră i a sc ă între dobitoace decît în tre oameni1 , cum fac cop i i i s a u tiner ii care, nepuiin d suporta cu seninătate m u.S trările părinţilor. s e fac soldaţi ş i al e g mai bine neajunsurile războiului şi o stă­ pînire tiranică de cît înlesnirile de acasă şi mustrările părinteşti, şi primesc cu su punere orice povară , num ai să se răzbune pe părinţi. .

... ..

·

CAP ITOLUL X I V

Deci, cu toate c ă oam e n i i se conduc în toate după c a pr i ­ c iile lor, totuş i d i n traiul lor comun re z u ltă m a i multe foloase decît pagube . De aceea este mai bine să le s up or ţ i cu senină ­ tate i nju ri ile ş i să-ţi dai osteneal a d e a face ceea c e foloseşte bunei înţel egeri şi prieteniei . �- ----- ---

C AP ITOLUL XV

Buna înţel e g er e izvorăşte din dre pt a te , echitate şi ones­ titate2. C ă ci oameni i , în afară de cee a ce este nedrept şi n ee c h î tabil, suferă de asemenea cu greu ceea ce este socotit ruşinos. adică e i suportă cu greu c a c i nev a să incalce moravurile sta­

este considerată d e Spinoza ca fi i n d contrară naturii

1

Viaţa monahală

2

Vezj d e f i n i ţ ia onestităţii în nota I , prop. XXXV I I , P .

omeneşti.

IV.


Despre

sclauia

omului sau despre puterile

afectelor

28 1

tornice a l e s oc i etă ţ i i . Dar, pentru a cîştiga iubire a , este nevoie în primul rî n d de acele care privesc rel igia şi mor alitate a . Ast1pra a ces tor a a se vedea nota I şi I I a prop. XXXVI l , nota prop. XLVI şi nota prop. LXXI I I , P . IV. CAP ITOLUL XVI

'[Qtusi, bttn<.LJ!IJ.�leger� ş�- _naşk_ _d�_o b if� �-· _Qjg t e a m ă ::.. atunci însă _e_a _ este f ă r ă încred.f.re. Adăugaţi că frica se n aşte din slăbiciune?_ şyfletul!,!i, _şj d e - acee /! f1!:l ..iine <)e_ fqJq� i_t:!_ţ a r a ţiunii, ca _l i _ J11 iJ a.__ _g� -�_a p.arf a__aYf.a _.infl!.iw.r�_<;! mor alHăţ{C _

_

__

___

__

_

_ _

CAPITOLUL XVI I

Qamenii

nla i

_ _

p_gLJLci_ş_tigaţL.prirL.danu:4-- indeosebi . _ ac_�_!_

c a re n- au C_!_!__ce să�_şi _JlfQ�JJJL��l e_ţr_g);tuitllilf_Lvj !ilii . Totuşi a-i ve n t m ajutor oricărui nevoia ş depăşeşte c u mult puterile şi in ­

teresul 1 1 n u i o m particular. Căci averile unui o m particular sînt departe de a a j u n ge pentru aceasta. In a f a r ă de ace a sta, pute­ rile intelectwale nle u n u i om nu sînt atît de mari încît el să-si poată face prieten i d i n toţi oamen i i . De a c e e a gr i j a de săra c i revine î n t re gi i societăţi şi pr i ve şte numai interesul comun 1 • CAP ITOLUL XVI l l

Ca s ă primeşti binefaceri ş i ca s ă l e răsplăteşti c u recu ­ noştinţă , trebuie să a i o cu t ot u l a l t ă at i tu dine . A su pr a acesteia a se vedea nota prop. LXX şi nota prop. LXXI , P . IV. CAP ITOLUL XIX

Iubirea s�nzuală, a dic ă pofta de a procrea, care se n aşte­ din frumtjseţe, ş i în ge n er a l orice iubire c are recunoaşte o altă c a u z ă de_cît libertatea sufletului, se pr e f a ce uşor în ură; n um a i să nu fie - ceea ce este mai r ău - un fel de nebunie, căci atunci întreţine m a i mult vr a j b a decît înţelegerea. A se vedea cor.2 pro p . XXXI, P. I I I . J

2

După Spinoza ded , a sistenta celor nevoiaşi este o obligatie de stat Unele ediţii ale operei l u i Spinoz a trimit la cor. prop. XXX, P. I I I .


282

Etica . Partea I V l CAPITOLUL XX

In ce priveşte căsătoria, este sigur că se acordă c u raţiu, nea, dacă dorinţa unirii corpurilor nu se naşte numai din fru · museţe, ci şi din dragostea de a procrea copii ş i de a-i creşte cu înţelepciune şi, pe lîngă acestea, d acă iubire a reciprocă, adică a bărbatului şi a femeii, are drept cauză nu numai frumuseţea, ci mai ales l i bertatea sufletul u i . CAPITOLUL X X I

Ş i din l inguşire se naşte buna înţelegere, însă cu viciul ruşina� al slugărniciei sau al perfidiei, căci n imen i n u se cîştig;} mai uşor prin l � ire decît _ln_girr.!!�ţ� i . �a.r� vor să fie cei dintîi, şi nu sînt.

i-

_ __

-··-

CAPITOLUL XX I I

Desconsiderarea d e sine are o falsă aparenţă d e moral itate şi de rel i gie. Şi deşi desconsi derarea de sine se opune îngîm­ fării, acela care se va desconsider a pe sine este foarte aproape de îngîmfat. A se vedea nota prop. LV I I , P. IV. CAPITOLUL XXI I I

D e asemenea, ruşinea contribuie la buna înţelegere, dar numa i în ce priveşte cee a ce nu putem ascunde. Apo i , fiindcă însăşi ruşinea este u n fel de tristeţe, ea nu ţine de uzul raţiun i i . CAPITOLUL X X I V

Celelalte afecte de tristeţe ce privesc oamenii se opun de- a dreptul dreptăţii , nepărtinirii, onestităţii, moralităţi i şi rel igiei. Şi, deşi indign area are înfăţişarea exterioară a nepărtiniri i , totuşi s e trăieşte fără lege acolo u n d e i s e îngăduie oricu.i s ă judece faptele altora şi să-şi facă sieşi şi altora dreptate.


Despre sclavia omului sau despre

puterile afectelor

283

CAP ITOLUL XXV

Modestia , ad ică dorinţa de a fi pe placul oamenilor, dacă este determinată ..®..J a!iune, se.-roouc!'! (cum am spus în nota l prop. XXXVII, P. IV ) l a moralitate. " D ar, d acă ea se naşte d intr-un afect, atunci este amoifie, adică dorinţă care provoacă cel mai adesea printre oameni vrajbe şi certuri sub falsa înfă � ţi şare a moralită ţ i i . Căci c i ne doreşte să-i sfătui ască pe ceilalţi sau să-i ajute cu fapta c a s ă se bucure î mpre u n ă de cel mai mare bine se va sili să le cîştige cel mai mult iubirea, nu însă să-i tacă să-I ad m i re aşa fel ca această d octr i nă să-i poarte numele, şi se va s i l i să nu dea nici un motiv de ură. A p o i , în convorbirile ob i ş n u i te se va păzi de a pomeni despre viciile o a meni l or şi v a avea grijă să n u vorbească despre slăbiciunen o me ne a sc ă decît f o ar te măsurat, dar va vorbi mult despre vir• tutea : sa u puterea omenească şi despre calea pe care poate fi oesăvîrşită, aşa încît şi oamenii să năzuiască să tră iască, pe cît pot, după învăţătura r a ţi u ni i nu din frică şau din ură, ci numai din bucurie. ..

,

.

-- - · · - - . -

C A P I TOLUL XXVI

In afară de oameni, nu c u n o a şte m în naturâ n imic deosebi t d e care să n e putem bucura sufleteşte şi de care să n e putem leg a pr in prietenie sau prin vreo altă legătură :\'Aşa încît raţiu · nea, care are în vedere folosul nostru, nu ne cere să păstră m toate lucrurile ce exi stă î n n atură în a f ar a oamenilor, ci ne învaţă să le păstră m , să le distrugem s a u să le ad aptăm în orke fel , pentru folosul nostru. CAP ITOLUL XXVI I

Folostlif pe care putem să-I avem de Ia l u c r u:r il e care se allă în afara noastră este pe lîngă experienţa şi cunoştinţa pe care le cî şt i g ă m prin faptul că le o bse rv ă m şi le transfor­ măm dîndu-le altă formă ma i a l e s menţi n erea corpului. De aceea ne sînt folositoare, în p r i m u l rînd, lucrurile care pot să ne hrănească cor pu l aşa încît toate părţile lui să -ş i poată în­ deplini în chip desăvîrşit menirea. Căci cu cît c o r pu l poate să 1ie afectat în mai multe feluri şi să afecteze l a rîndul lui în mai -

-

,


Etica. Partea I V

multe feluri corpurile externe, c u atît şi sufletul v a f i m a i în stare să gîndească 1 (a se vedea prop. XXXVIII şi XXXIX, P. IV ) . Dar se pare că în n a tur ă se găsesc foarte puţine lucr u r i de felul acesta, şi de a cee a , p e ntr u a hrăni c orpu l dul ă nevoile sale, trebuie să ne folo s i m de mai m u lte alimente · de n atură d ifer it ă. De f a pt , corpul om enesc este a lc ă t u i t din f o arte multe părţi d e natură d iferită, care au nevoie de o h r a nă continuă şi variată, pentru c a întreg corpul să fie în s tare să să vîrşea sc ă tot ce poate d e riv a din n atura lui şi, în co n sec i n ţ ă , pentru c a s u f l et u l , l a rîndul lui, să f i e î n stare să co n cea pă multe lucruri. CAPITOLUL XXVI I I

Pentru a at i n ge acest scop, n-ar p u te a s ă fie îndestulătoare forţele fiecăruia în p a r te , dacă oa me n i i nu s-ar a j u t a rec i p roc . Dar banul a de ven i t mij locul prin care se pot obţine toate l ucru ­ r i l e . De aceea, chipul lui pr eoc u pă , de obicei, mai mult decît orice, sufletul m u l ţi m i i , căci abia se poate închipu i vreo bucur ie c are să nu fie în so ţit ă de i deea banului, drept cauză . CAP ITOLUL X X I X

D ar a ce a s t a este u n viciu numai pentru cei care caut:'î banul , nu din c a uz a sărăciei sau a l i psu r i l o r , ci pentru că s - a u în vă ţ at cu arta de a cîştiga şi se fălesc cu ea. De altfel, aceştia îşi h tăn e sc corpul din obişnuinţă, însă cu zgîrcenie , pe n t ru că ei cred că t ot ce cheltuiesc cu întreţinerea corpului lor e s te o p ier de re . Acei c are cunosc însă a d ev ăr at u l rost al b an i l o r şi îşi pr oporţi o nea z ă bo gă ţ iil e numai după n evoi l e lor trăiesc rnu,1ţu­ rnidu-se c u p u ţ i!n 2. C A P ITOLUL XXX

Fiind bune lucrurile care ajută cor p u l u i ca să-şi îndepl i ­ nească f u ncţ ii le , iar bucuria constînd în a cee a c ă puterea omu Importanţa stării fizice pentru starea sufletească. Colerus, biograful lui Sipinoza, arată că, din actele şi însemnările ră ma se du pă moartea lui Spinoz a , reiese că el s-1a cqnd.us în viaţă d u p ă per­ 1

2

ceptele ind'kate aci .


Despre sclavia omului sau despre puterile afecte!or

285

lui, întrucît este a lcătuit din suflet şi corp, este ajutată şi m ă ­ rită, urmează că sînt bune toate acele care n e aduc bucurie. Totuşi, fiindcă, dimpotrivă, lucrurile nu acţionează cu scopul de a ne aduce bucurie, iar puterea lor de a acţion a nu este orînduită după folosul nostru, şi, în sfîrşit, cel mai adesea bucuri a se referă mai mult numai la o singură parte a corpu­ lui, rezultă că cele mai multe afecte de bucurie ( dacă nu inter­ vin r aţiunea şi prevederea ) - deci şi dorinţele care se n asc din acestea sînt excesive. La aceste a se adaugă că, pe temeiul afectului, socotim drept cel m a i de seamă ceea ce este plăcut In prezent şi nu putem preţui cu un afect egal al sufletului bucuriile vi itoare. A se vedea nota prop. XL IV şi nota prop . LX, P. IV. -

CAPITOLUL XXXI

Superstiţia, dimpotrivă, pare a socoti că este bun cee a ce aduce tristeţe, i ar rău, ceea ce aduce bucurie. I nsă, cum am m a i spus, (a se vedea nota prop. XLV, P. IV ) doar un invidios poate să-şi facă o plăcere d i n neputinţa sau din neajunsurile mele. Căci cu cît avem mai multă bucurie, cu atît ne ridicăm m a t mult spre perfecţie şi, în consecinţă, cu atît mai mult parti­ cipăm la n atura divină; şi niciodată n u poate să fie rea o bucu­ rie legată de justa înţelegere a folosului nostru. Iar cine. dim­ potrivă, este condus de frică şi face binele ca să se ferească de rău, acela nu este condus de raţiune 1 • CAPITOLUL XXX I I

D ar puterea omenească este destul de m ărginită şi depă­ şită în mod infinit de puterea cauzelor externe. De acee a , noi nu avem o putere a b s o l ut ă de a ad apta lucrurile dinafară la trebuinţele noastre. Cu toate acestea, a m suporta cu resemn are întîm plările potrivnice folosului nostru, d acă am avea constiinta ' că ne-am făcut datori a, că n - a m putut face m a i mult pe n tru a le ocoli şi că sîntem o parte a naturii întregi, la ale cărei legi viaţă

S p i n o z a critică aci rel i gia : oameni i nu p o t fi determinati să ducă more l ă p r i n ameninţarea că vor fi pedepsiţi pe lumea "cealaltă " .

1

o


286

Etica. Par-tea

IV

sîntem supuşi. Dacă în ţ elegem aceasta clar ş i distinct, atunc i ace a p a r te din n o i care este definită drept cunoaştere pură, adică p ar te a cea mai bună d i n no i , va fi pe deplin împăcată şi va c ă u t a să stăruie în aceas t ă impăcare. C ă c i , î n măsura în' care cunoaştem , n u putem să dorim decît ce e a c e este necesar şi nu ne putem împăca decît cu ade v ă ru l ; şi, în m ăs u r a ÎJ ) c a re c u n o aştem ace asta în c h ip j ust, năzuintela. părţii celei _ma i bu ne din noi vor fi în acord cu ord i nea naturi i întregi.


PARTEA

A

CINCEA

DESPRE PUTEREA I NTELECTUL U I SAU DESPRE L I BE RTATEA OMULUI

PREFATA

Trec, în sfîrşit, la ceal a ltă parte a "Etici i", unde voi trata despre chipul în care a j u n gem la libertate sau despre calea care duce la li bertate. Aşadar, voi trata aci despre puterea r a ţi u ni i , arătînd ce putere are ea asu era � .ş.i, ap_oi, în ce constă l i bertatea sufl etului_§au len c i rei.lr Din toate acestea, vom vedea cit de mare pute re are omul înţelept faţă de cel ignorant. Cît despre modul şi calea pe care trebuie des ăvî r ş i t intelectu l, cît şi despre arta de a în gr i j i corpul, aşa ca el să po a ltă răspunde bine menirii s al e , d e s pre toate acestea nu este loc lt l să vorbim aci, pentru că prima p arte priveşte logica, i ar a doua parte pri­ veşte med icin a. Aci , după c u m a m s pus, voi v o r b i deci numai despre· puterea sufletului sau a r a ţ i un i i 1 ş i , înainte de to ate, voi arăta cîtă putere şi ce fel de putere are ea pe n tr u a stăpîni şi a înfrîn a afectele. Noi nu avem asupra lor o putere a bsol u-t ă , ..după cum am dovedit m a i sus. Stoicii2 însă a u crezut c ă afec­ tele atîrnă în chip absolut de voinţa noastră şi c ă le pu t e m sh! ­ pînr î n c !JW absolut. Cu toate acestea, ei au fost constrîn şi - de - bună se � nu d e principiile l o r , ci de experienţă - să ad mit!! că, pen tru a le stăpîni ş i a le î n frîn a, este nevoie d e mult exerSpinoza i dentifică sgfJ�tul cu ra ţj u ne a . Stoicismul, curent filozofic in Grecia antică (sec. I I I î. e. n . - sec. VI e. n . ) . A avu t reprezentanţi şi l'a romani (Seneca, Ep,iotet, Marc-Au rel i u ) Etica şcol i i stoice ( şco a l a "porticului") reflecta perioa da d'e des-compunere a or i nd ui ri i scl avagi ste. In opoziţie cu E pic ur ( filozof materialist şi ateu d i n Grecia antică, 34 1 --270 î. e. n. ) , stoicii opun p lăce r i i virtutea (considerind că virtutea constă în stăpînirea p l ăcerilor ş i renunţarea la ele) . 1

2

-

.


:288

Etica. Partea V

dţiu şi de multă osteneală. Unul dintre ei a încercat chi ar să dovedească acest lucru prin exemplul a doi cîini ( dacă îmi adu� bine aminte ) , unul de casă şi celălalt de vî nătoare, şi anutne, că, prin e xerciţ i u, se poate face ca un cîine de casă să se obiş­ nu i a scă să vîneze, iar unul de vînătoare, dimpotrivă, să se abţină de a urmări iepuri. Această părere a fost mult spri jin ită de Descartes. El a sustinut că sufletul sau spiritYl.. �ste pnit îp­ r deosebi 9!..-.!UilU l. mită _parte a crei�rului, anume cu - !!21!_-zjsa g"taifăGln� prin Il!ijloc ire a căreia su fletul ar e�cep� _ toaţ� �� -�-�!� ��_p-�_frec, în �orp, p recu m şi obiectele externe, şi că sufletul � _poate mişca în diferite chipuri, după voinţă . 'E l t.isţmea că această glandă este atîrnată în m i j locu l creiefulu i , ş a încît ea s ă poată fi m işca t ă d e cea mai mică mişc are a spir i ­ elor animale1 , în atîtea c hipuri diferite, în cîte c.hipuri diferite spiritele anim ale lovesc în creier, şi că , afară de ace asta, se întipăresc în el atîtea urme diferite, cîte obiecte e xte r ne di ferite î m p i ng spre el spiritele anim ale. De aci r ez u ltă că dacă m a i . ! tîrziu glanda ocu pă , prin voinţa s ufletulu i care o m i şcă diferit, cutare sau cutare poz i ţ ie pe c are a ocupat-o mai înainte pri n 1 acţiunea sp i r i te l or animale mişcate în cutare sau cutare chip, u:nc i glanda ea însăşi va respinge şi v a d eterrr' i n.a spir it�le imale în acel aşi chip în care au fost respinse mai în ainte, nd glanda era în aceeaşi poziţie. In afară_ de . aceasta, el sus­ nea că jitJCare YQ!nţă a sufletulu i es1eTe g ată de că t r.§. . .natur.ă . __ _Wiwnit.ă- --mi�;.rre a gla naet. B u n a o <J ra , dnca ci neva vre a - -o. să p r ivească un ' obiecCoepărtal, ace a stă voinţă va face c a pu ni l a să s e d i l ate; însă d a c ă n e gîn d i m n u m a i ca p u p i l a să se d ilate, nu va folosi l a n i m ic a ave a voinţ<1 aceasta , f i i n dcă n atura n-a legat mişcarea gl andei - c a re slu ieste l a îm pingerea spi­ ritelor animale către nervul optic în chi oul potr ivit pentru a d i l ata sau contr acta pu pila - de voinţa de a o d i l a t a sau de a o contracta, ci n u m a i de voinţa de a pr i v i obiecte depărtate sau ap r op i a te In sfîrşit, el spstjnea că deşi fiec11 re dintre..mi<>­ -cările acestei gl ande pare să fie legată în mod firesc cu anumite __

@ \

..

__

.

• Prin � pirite .a n i m a le", Descafltcs înjelege "u n . yînt foarte fin, s a u mai d egr a b ă o f l a �:ără.loll rt�_y_i� �u���t;_ cura tă" !Produsă ae- "oăr1 i l e sînge'ui care pătru n d pînă l a creier" şi c a r e nu servesc--numai pentru a hrăni şi între­ l i n e su hsta n t a cerebra l ă , ci si în �capul de a produce "spiritele a n i ma le " . { D e sc a mes, Omul, c a p . XVI I I . Vezi i n colecţia "Texte filozofice", Descartes, Buc . , E . S . P . L . S . 1 952, p . 1 1 5 ) . ..


Despre puterea intelectului sau despre liberta tea omului

289

cugetări ale minţii noastre, încă de l a începutu l v ieţ i i , f ieca re din �le totuşi se poate leg a şi cu alte gîndur_i._ prin _qf;?işn.u i n ţ�. după cum se stleŞle să doveae·asdf în articolul 50, p artea 1 a "Pa siunilor Sufletului " . Din aceasta, el a c o n c his că nu există : ţie i . un s u f l e t a1it de şlab, jncît să !2!:L.EQa1ă dobîn d i o stăpîQire a Ds'ol ută a supra rr�s.iun i lor, dacă este bine co ndus. Căci aceste a . c ilrîi sînt def i n ite d e el: sînCj)erC"epţtTSai:i 5eiifi�1te sau: emoţ i i ale sufletului care se referă îndeosebi l a el şi care ( observaţ i bine ) sînt prod use, păstrate ş i întărite prin unele mişcări a te spiritelor [ an i m a le J ( a se vedea art. 27, p a rte a I " P a s i u n i le Sufletului" ) . Dar, d acă putem lega de orice voinţă orice m i ş ­ cJire n _gl aqg�_i .Şi deci_a spi�jtelor _{ an i m a le ] , şi d acă determi­ n area voinţei atîrnă nunTă! de putere a noastră , atunci putem 1 cj§ti2a o.�ir� ..?_b şs>lţtt_ă_ asup�_�_p_?.§.�m ilor noastry . deterrni­ �y_Q!nta_nQ_�ţr.? Jlfi!liudeiMLşigur� i!_!iO.! ?f.!te,_ �! c !!!:c vrem să călăuzifll. _9�li1:!11Df..2�i!.i._n o astre _ş! _::; � kK_!!.!n m işcările � � lor, j:ie·· c:are y rem să le avem, de aces te judec ăţT(A'Ceasfa _ de vestt. t ( pe ctt _ pot sa� deduc d tn �- parerea acestu t om atit � r o pr i i l e sale cuvinte ) ş i , dacii n - ar fi atît de i ngenioasă, abi a m i - ar ven i să cred că ea a fost formulată de u n om c a el . Nv pot, pe drept cuvînt, să m ă mir îndeajuns, c u m un filozof c ar e s - a hotărît cu atît a tărie să nu facă n ici o ded u c ţ i e decît d i 1 1 princ i pii evidente prin ele însele, s ă nu a î i r m.e d�e cît ceea ce per ­ cepe clar şi distinct şi care i - a c ond a m n a t atît de des pe sco­ l a sti c i că au vriTf să expl ice l ucrurile obscure prin c alitaţi a scunse, recurge, după toate aceste a , l a o ipgteză m a j qbscmă decî�_c.a.li1ă.ţil.e ..aş_C,!!!J Şe Mă întreb deci ce înţelege el piri n lliiTre a sufletu l u i şi a corpuîli ? C e i dee c l ară şi d i stinctă ar e el despre gînd i rea strîn s u n ită cu o părticică de materie? Aş î i dorit ·ca el să ne fi e x pli c a t acea stă unire pri n cauza ei cea ma i apropiată . Dar el a conceput sufletul .!!!IL _g,e � d�?rtit de c�!:.Q.,_-Î..tl�lt n -sLP.uiuL�a rat�_':!eo c_?t.t?-ă partj�;; u l ară, nici eerytry_��.as.tiLYDlr� n ici p e ntr u sufletul însuşi, ci a �Csilir's ă���urg� l_<! C..? t!?.Q . in!f�ymve!§:"_.illffca.la dii.rli� ' nezeU: -Jtj:iot, mi:itf a ş vrea să ştiu ·crre gr a d e de m işcare poate ' s ă-=li1n prirre su fl e tu l aceste i gl a n de şi cu ce putere o p o a te ţine atîrn ată. Căci nu ştiu dacă nu cumva glan d a aceasta nu estu împinsă de suflet mai î ncet sau m a i repede decît de spir itele animale şi d acă nu cu mva mişcările pasiuni lor pe care le - a rm legat strî ns de j udecăţile hotărîte nu pot . f i i ar ă ş i despr i n se de ..

...

__

_

..

___

.

__

__

_

·


Etica. Partea V

290

ele prin cauze corporale. De aci ar rezulta că, deşi sufletul îşi poate propune cu hotărîre să pornească la luptă împotriva pri·· mejdiilor şi să lege mişcarea îndrăznelii de această h otărîre totuşi, l a vederea primejdiei, glanda să fie atîrnată în aşa fel , încît sufletul s ă nu s e poată gîndi decît l a fugă. Ş i , des igur. fiindcă n u există n ici un raport între voinţă şi mişcare, de ase­ menea nu există nici o comparaţie între puterea sau forţ�le su­ fl etu l u i şi ale corpului. Prin urmare for ele acestui a nu c.;'� f i de către forţe e ace uţ�. . ăugaţi l a acestea ca n td deter nu se găseşte aceas a g an a aŞez'ată în mijlocul creierului aş<J fel ca ea să poată fi împinsă atît de uşor şi în atîtea feluri şi că nu toţi nervi i se prelungesc pînă la cavităţite creierului. tn fine, las la o parte tot ce afirmă Descartes despre voinţă şt despre libertatea ei, deoarece am arătat cu prisosinţă că e fals. Deci"..ti indcă put�rea st dletului, cum am arătat m a i sus, se de­ fineşte numai prin cunoasterea_pură, leacurile împotriva afecte­ � or, care cred că toate au fost într-adevăr experimentate, dar m t ,bbservate cu gri jă, n ici constatate distinct, le vom determina nu.m ai prin �unoaşt �r�-�_!letuluti şi de aci vom deduce to t o/ . �Iveşte fenctrea lUJ. ./ ,

·

AXIOME

1 . Dacă în acel aşi subiect sînt provocate două acţiuni con­ trare, va t reb u i cu necesitate, să se producă o schi m bare, s a t t în a mîndou ă , sau numai în u n a d i n ele, pînă cînd vor înceta să mai fie contrare. ,

I I . Puterea unui efect este determinată de puterea cauzei sale, deoarece esenţ a lui se explică sau se defineşte prin esenţa cauzei sale. r--� astă axiomă este evi dentă prin prop. VI I , din partea i treia . ,\. PROPOZIŢII

p

Propoziţia

I

După cum se orînduiesc şi se înlănţuiesc in suflet gîndu­ rile şi ideile despre lucruri, tot astfel se orînduiesc în corp afec­ ţiunile lui sau imaginile lucrurilor.


Despre puterea intelectului sau despre libertatea omului

29 1

D EMONSTRAŢ I E : Ordinea şi î nlă n ţl\ i rea ideilor sînt i den­ tice (după prop . V li, P. II) cu ordinea şi înlănţuirea l ucrurilor şi, invers, ordinea şi înlănţuirea lucrurilor sînt identice (după cor. prop. V 1 şi V II, P. II) cu ord i nea şi înlănţuirea i deilor. De aceea, după cum ordinea şi înlănţuirea i deilor din suflet ur­ mează ordinea şi înlănţuirea afecţiunilor corpul ui (după prop. XVIII, P. Il) tot astfel, i nvers (după prop. II, P. III), ordinea şi înlănţuirea a fecţiuni lor corpului urmează ordinea şi înlăn­ ţuirea gîndurilor şi ideilor lucrurilor din suflet. C.e.d.d. Propoziţia II

Dacă despărţim o emoţie sau un afect al sufletului de gîn­ dul cauzei exterioare şi îl legăm de alte gînduri, atunci iubirea sau ura faţă de cauza externă, precum şi şovăielile sufletului care se nasc din aceste afecte, sînt nimicite. DEMONSTRAŢ I E : ln adevăr, forma iubirii sau a urii o constituie bucuria sau î ntristarea care însotcste ideea unei cauze externe (după def. VI şi V II a afecte/ar): ·prin urmare dacă în­ l ăturăm această idee, înlătur ă m totodată şi for m a i u birii sau a urii ; şi astfel , aeeste afecte, precum şi acele care se n asc din ele, sînt nimicite. C.e.d.d. Propoziţia III

Afectul care este o pasiune încetează de a mai fi pasiune de îndată ce ne formăm despre el o idee clară şi distinctă. DEMO NSTRA Ţ I E : Afectul care este o pasiune este o idee confuză (după def. gen. a afecte/ar). D e aci rezultă că , dacă ne for m ă m o idee clară şi distinctă despre el, atunci această idee, întrucît se referă numai l a suflet, n u se va deosebi de afectul însuşi decît raţional (după prop. XXI, P. II cu nota ei); şi astfel (după prop. III, P. III) afectul încete ază de a mai fi o pasiune.

C.e.d.d.

COROLAR : Un afect este deci cu atît m a i mult în stă pî­ nirea noastră şi sufletul suferă cu atît mai puţin din cauza lui, cu cît îl c u n o a ştem mai bine.


Etica. Partea V

292

Propoziţia IV

Nu există n ic i o afecţiune a corpului despre care să putem făuri o idee clară �i distinctă.

llU•. 11�

DEMONSTRA TI E : Ceea ce este c o m u n tuturor l ucruri lor nu poate fi co n cep � t decît adecv a t (după prop. XXXVIII, P. Il): şi deci (după prop. XII �i !ema II după nota prop. XIII, P. -� ) nu există n i c i o a fecţiune a corpului despre c a re să nu ne pute1 1 1 făuri o idee cl ară şi d i stin ct ă C.e.d.d .

COROLAR : De aci rezultă că nu există n ici u n afec t despre care să nu ne putem făuri o idee clară şi dist i nctă Căci un afect este ideea unei a fecţiunt a corpului (după def. gen. a afec­ telar). c are, de aceea, (după prop. prec. ) trebuie să includă o idee clară şi distinctă . .

NOTÂ : D a t fiind că nu există ceva din care să nu r ezulte un a fec t oarecare (după prop. XXXVI, P. /) şi că tot c e rezultă dintr-o idee a decvată din noi (după prop. XL, P. II) înţelegem clar şi distinct, urmează că fiec are om are putinţa de a se cu­ no a şte clar şi d i sti n ct pe sine şi afectele sale, d acă nu a b so l u t cel puţin în pflrte, şi, în consecinţă , să facă astfel ca să sufere cît mai p u ţi n d i n pricin a lor. Pentru aceasta, cel mai însemnat l ucru este să ne dăm silinţa să cunoa ştem, pe cît se poate mai clar şi mai distinct, fiecare a fect, aşa fel ca sufletul să fie deter­ minat de către afect să gînde a sc ă ceea ce percepe clar şi d is­ tinct şi în care găseşte deplină m ulţumire; şi, prin urm a re să: despartă akdul- însuşi de i deea cauzei externe şi să-l lege de c u ge t ări a devărate. De unde va rezulta că nu numai iubirea, ura etc vor fi d i struse (după prop. II de aci), dar şi pofta sau dorinţa care se nasc de obicei din atare afecte nu vor putea fi excesive (după prop. LXI, P. IV ) . Căci trebuie să se observe, înainte de orice, că se s p u n e că omul este activ şi pasiv prin un a şi aceeaşi poftă . Bunăoară, am arătat că natura omenească e ste aşa fel alcătu ită încît fiecare doreşte ca ceil alţi să trăi ască după felu l său de a fi (a se vedea nota prop. XXXI, P . III). care d o rinţă în omul care nu este condus de raţiune, este o pasiune nu m ită am bi ţ i e -;.i nu se deosebeşte mult de în gî m f a re ; şi, dim­ potrivă în omul care tră ieşte d upă porunca raţiunii, este o ac­ ţiune sau o virtute, care se numeşte moralitate (a se vedea ,

,

.

,

,


Despre puterea intelectului sau despre libertatea omului

293

nota 1 prop . XXXVII, P. IV şi dem. II a aceleiaşi prop . ) . Astfel că toate p of te l e sau dorinţele sînt p a s iun i numai întrucît izvo­ ră sc din idei neadecvate; dar ele sînt considerate ca virtuţi, cînd sînt p ro v o ca t e sau produse de idei a decv ate . De fapt, to a t e do­ rinţele prin c are sîntem determinaţi să facem cev a pot să se n ască tot aşa de bine şi din i d e i a decvate şi d i n idei neadeovate (a se vedea prop. LIX, P. IV ). Şi, (ca să r e ve n i m la subiect ) în ceea ce priveşte afectele, nu se p o ate g ăsi un leac mai bun şi care să depindă de puterea noastră , decît ac el a care con s t ă în a le cu noaşt� --�t.t-lwgy�r�ţ! ��:?2.!.e� s uJJe tu l nu .J�.r.�!!ut;t.ter_g_ d��iLar.eea de_ a ginoi _şi de ;a J()tiT! ?_.Jd.�L ?. <!e.cv�J�. - .cnm a m. . a_ră_t<;�t _ m a i s u s (prop. !Il, P. III):. __

__

Propoziţia V

Ajectul jaţli de un lucru pe care ni-l imaginăm pur şi simplu, şi nu ca ceva necesar, nici ca ceva posibil, sau ca ceva contingent este,

irt

aceleaşi împrejurări, cel mai mare din toate.

DEMONSTRAŢ I E : A fectu l faţă de un l u cru pe care ni-l i magi năm că este liber e s te mai m are decît faţă de un lucru necesar (dupa prop. X LI X, P. II/ ) şi, pri n urm are, încă mai m are decît faţă de ac el a pe care ni-l ima g i n ă m posibi l Satl con ­ t i n gen t (după prop. XI, P. IV ). D ar a imagin a un lucru ca fiind liber n u poate fi decît a im a g ina un lucru pur şi s i m p l u , in t i mp ce nu cunoaştem cauzele d e care a fost determinat s ă a cţioneze (după ceea ce am arătat în nota prop. XXX,V, P. Il). Deci afectul faţă de u n l ucru pe care ni-l imaginăm pur şi simplu este, în aceleaşi î m p r ejur ăr i , mai mare decît faţă de un l ucru n e cesar, posibil sau contin g ent şi d eci este cel m a i m are.

C.e.d.d.

Propoziţia VI

Cu cît sufletul înţelege mai bine că toate lucrurile sînt ne� cesare, cu atît are o putere mai mare asupra afectelor, adic d suferă mai puţin din cauza lor.

DEMON STRA ŢIE : Sufletul în ţ e l e g e că to a te lucrurile sînt necesare (după prop. XXIX, P. /) şi că toate sînt d e term i nate


Etica. Partea V

294'

de înlănţuirea i n f i n i tă a cauzelor să e xi s te şi să lucreze (după prop. XXVIII, P. !). De aceea (după prop. prec.), cu cît inţe l e g e mai bine aceasta, cu atit suferă mai p u ţi n d in pr i c i na afectelor care i z v o r ă s c din aceste lucruri şi (după prop. XLVIII, P. III) cu atît este mai p u ţ i n m işcat de ele. C.e.d.d.

NOTA: Cu cît mai mult această cunoş t i n ţ ă - anume că lu­ crurile sint necesare pr i veşte l ucr uri l e pa r t i cu l a r e pe c are ni le i m a g i n ă m mai distinct ş i mai viu , c u atît mai m a re e s te p utere a sufletului asupra a fec te l o r - ceea ce însăşi e x pe r ie n ţ a confirmă. I n a devăr, noi vedem că t r is teţe a p r icinuit ă de p i e r derea unui bine este slăbită de îndată ce omul care l-a pier du t consideră c ă acest bine nu-l p u te a pă str a pr i n nici u n mijloc. Tot aşa vedem că nimeni n u compătimeşte pe un c op i l pentru că nu ştie să vorbească, să meargă, să r aţi o n e ze şi pentru că, în sfîrşit, t r ă ie şte atîţia ani aproape ne ştiut o r de s i ne . Dar dacă cei mai mulţi s a r n a şte adulţi, iar cutare sau c u t a re s-ar naşte prunc, atunci o r i c i n e i-ar compătîmi pe c o p ii fiindcă atunci s - ar socoti c o p i l ă r i a ea î n s ă şi nu ca un l u cru natural ş i necesar, ci ca u n defect sau ca o greşeală a n a tu r i i Şi a m putea face alte observări de acest fel. -

­

-

,

.

Propoziţia VII

Afectele care se nasc din raţiune sau sînt trezite de ea sînt, dacă se ţine seama de timp, mai puternice decit cele care se re­ feră la lucrurile particulare pe care le considerăm absente. DEMONSTRAŢIE : Noi co n s i d e ră m un lucru ca absent, nu datorită afectului pr in care ni-l imaginăm, ci d atorit ă f a p t u lu i că corpul este mişcat de un alt afect care exclude existenţa a.delui l ucr u ( dupti prop. XVII, P. Il) . I ată de c e afectul care se referă la l �crul pe care-I c o n s i d er ă m ca absent nu este de o atare na­ t u r ă încît să depăşească toate c el el a lte acţi u n i şi p u te re a omu ­ lu i (a se vedea despre acestea pr op. VI, P. IV ), ci, di mpotrivă , p r i n natura s a , p o ate oarecum (după prop. IX, P. IV) să fie stăpî n i t de afectele care exc l u d e xi stenţ a cauzei lui e xte r n e D a r a fect u l care s e naşte d i n r aţi u n e s e r a p orte a z ă c u necesitate la proprietăţile com u ne ale lucrurilor (a se vedea definiţia raţiunii, în nota II a prop. XL, P. Il) pe care le consideră m totdeau n a .


295

Despre puterea intelectului sau despre libertatea omului

ca prezente ( căci nu poate exista nimic care să le excludă exis­ tenţa prezentă ) şi pe c are ni le imaginăm totdeaun a în acel aşi chip (după prop. XXXVIII, P. Il) . l ată de ce un atare afect ră ­ mîne totdeauna acel aşi; şi, prin urmare, (după axioma I de aci) afectele care îi sînt conţnire şi c are nu sînt întreţinute de c a u ­ zele lor externe vor trebui să i s e acomodeze din c e în c e mai mul t, pînă cînd n u - i vor m a i fi contrare . Ş i într-atît, u n afect care se naşte d i n raţiune este m a i puternic. C.e.d.d. Pr�poziţia Vlll

Cu cît un afect oarecare este provocat de mai multe cauze deodată, cu atît este mai mare. DEMONSTRAŢI E : .Mai multe c auze l aol altă pot mai mult decît dacă ar fi mai puţine (după prop. VII, P. III). Prin urmare (după prop. V , P IV) cu cit u n afect oarec are este provoc at de mai multe c a u z e deod ată, c t t atît este m a i puter n ic. C .e d. d . .

a

NOTĂ: Această propnziţie este ev identă şi pri n axioma 1 1 acestei părţi . Propoziţia IX

Afectul care se referă la mai multe cauze diferite pe care sufletul le consideră dimpreună cu însuşi afectul este mai puţin dăunător, suferim mai puţin din pricina lui şi sîntem mai puţin afectaţi faţă de fiecare cauză decît dacă ar fi un alt afect dec­ potrivă de mare care se referă la o singură cauză sau la mat puţine. DEMONSTRAŢ I E : Un afect este rău s a u dăunător n u m a i măsura î n care sufletul este îm piedicat d e e l d e a putea gînd i (după prop. XX V I şi XXV Il, P. IV ); şi, prin urmare, acel a fect prin care sufletul este deter m i n a t să considere m a i multe obiecte deod ată este mai puţin dăunător decît un alt afect deopotrivă de m are şi care reţi ne sufletul numai la considerarea unui singur obiect sau a unui m ic număr, în aşa fel încît să n u se mai poată gîndi la altele. Ceea ce era pri m a pa rte a demonstraţiei. Apoi,.

în


Etica. Partea V

296

f i i � d c ă e � � .Qetului, ad ică (după prop. Vl/, P. !Il) putere;:� lut c o n st a numat m c u g et are (după prop. XI, P. II), rezultă că su f l e t u l suferă m a i puţin de pe u r m a u n u i afect de care este deter m i n a t să considere mai multe obiecte deod ată , deci� de pe urma u n u i a fect d e o pot r i v ă de mare şi c are ţine oc u p at sufletul în c o n s i d er a r e a numai a u n u i s i n gu r sau a unui mic număr de o bie c te . Ceea ce era a d ou a parte a demonstraţiei. In sfîrşi t acest ' a fect ( după prop. XLVIII, P. III), în m ă su r a în care se referă Ia m a i m ulte c a u ze externe, este d e a semenea m a i mic t a t ă de fiec are.

·

C.e.d.d.

Propoziţia X

Jţ Cît t imp

nu

sîntem frdmîntaţi de afecte care sînt contrwe

naturii noastre, atî t a timp avem puterea de a orîndui şi

înlănfui afectele corpului într-o ordine intelectuală.

:::,�-

de

a

DEMONSTRATIE: Afec t e l e care sîn t c o n tr a re n aturii noas tre cu alte cuvinte ( după prop. XXX, P. IV ) care sînt r e l e , sîn t . într- atît rele î n t r u cît împiedică s u f le t u l s ă înţeleagă (după prop. XXV II, P. IV ) . Cît ti mp deci nu sîntem f r ă m î n ta ţ i de afecte c a re sînt contr a re n aturii noastre, a tîta t i m p p u t e re a sufletu(lui prin care se si leşte să înţeleagă l ucruri le (după prop. X:XV!, P. f.V Y nu este î m p ie d i c a t ă şi în tot acest t i m p sufletul a re p u te r e a de ,il form a i de i clare şi d i st i n c te şi de a le d ed uce pe unele d i n al­ te l e (a se vedea nota II a prop. XL şi nota prop. XLVII, P. Il ) . Prin u rm a r e (după prop. T de aci) î n tot acest t i m p avem pute ­ rea d e a orîn d u i ş i de a înlănţui afecţiunile corpu l u i î n t r - o or­ di ne i n te l e ct u a l ă . C.e.d.d:· NOTA:

Prin această p u te r e d e a or î n d u i şi de a înlănţui afecţiunile corpului noi putem face aşa fel c a să n u fim mişcaţi cu uşurinţă de afecte le rele. Căci (du pă prop. VII de aci) se cere o forţă mai mare pen tr u a se stăpîni afectele orîn­ duite şi înlănţu ite d u p ă o ordine p o tr i v i t ă cuno aşter i i , decît pe cele n e s i g u re ş i v a g i . Tot ce p u te m face deci mai bun , cît timp nu a ve m o c u noaş te r e pe rfe ct ă a a f ec tel o r noastre, este de a '-concepe o con duită d rea p tă a vieţi i , cu a l te cuvinte, reguli pre ­ c i se d e_vi a ţ ă , de a le î n ti p ă r i în m e m or i e şi de a le a pl ica în c on:d


Despre puterea intelectului sau despre libertatea omului

297

permanenţă lucrurilor particulare care se întîlnesc adesea In v ia ţ ă, aşa fel ca i magin aţi a noastră să fie d i n pl i n mişcată de· ele şi să ni le amintim în orice cl ipă . Bunăoară , p ri n tre alte re­ gull de viaţă ( a s e vedea prop. XLVI, P. IV. cu nota ei), am spus că ura t reb u i e să fie înfrîntă de iubire sau de generozitate şi nu să fie răsplătită cu ură reciprocă . Dar pentru ca să avem totdeauna în min te această învăţătură a raţ iunii, spre a o fo­ losi la nevoie, trebuie să gîndim şi să reflectăm adesea la ne­ dreptăţile obi şnu'i te ale oamenilor, în ce chi p şi pe ce cale le pu­ tem înl ătura cel mai bi ne, prin generozitate. ln ade"ăr, astfel vom l ega i mag i n e a nedr e pt ă ţi i de imag i nea acestei învăţături, şi ace a st a ne va Ii (după prop. XVIII, P. II ) veşnic în minte c înd ni se va f ace o nedreptate . D acă am avea de asemenea I n mi nte ş i pr i n c i p i u l adevăratului nostru interes şi al b inelui care rezultă dintr-o prietenie reci procă şi din traiul în comun i t a te şi. a fară de aceasta , că d i n purtarea corectă Îll. vi aţă se naşte cea m ai m are mulţum ire a su f l e tu l u i' (după prop. LII, P. IV ) şi, că oamenii, ca şi ce lel a l te fi inţe, acţionează dintr-o necesitate a nat u r i i , atunci j i g n i re a , s a u ura care se naşte de obicei dintr­ însa, va oc u p a o fo a rte m ică pa rte din i m ag i na ţ ie şi va fi cu u şuri n ţă învinsă. Sau, d acă mînia, care se naşte de obicei d i n cele m a i m a r i in j ur ii , nu este atît de uşo r învinsă, v a fi totuşt învinsă , deşi nu fără o şovăială a sufletului, într-un răstimp C i l m ult mai scurt decît dacă n-am ti r e f l ec t at mai dinainte astfef - cum re i e se în chi p evident din prop. V I , V I I şi V I I I a acestei pă rţi. Tot astfel trebuie să ne gîn d i m la tă ria de suflet pe n t ru a înlătura frica. Trebuie, an u me , să enumeră m şi să ne i m a ­ ginăm adesea primejd iile obişnuite ale v ieţ i i şi cum le putem ocoli şi învinge cel m a i bine pri n prezenţa de s p i r i t şi pr i n tări a de suflet. Dar t reb ui e să se noteze că în orîndu'irea gîndu­ r i lor şi închipuirilor n o a st re , trebu ie totdea u n a să avem în ve ­ dere (după cor. prop. LXIII, P. N şi prop. LJX, P. III) c eea ce este bun în fiecare lucru , pe n tru ca astfel t ot d e a una să f i m deter­ m i n a ti a acţion a printr-un afect de bucurie. Bunăoară, dacă c i R ev a vede c ă este prea dornic de g l or i e , să se gîndească la folosirea ei corectă , în c e scop trebuie s-o d ore a scă şi prin ce m ijl o a ce o poate cîştiga; nu însă l a reaua ei întrebuinţ are, la v a n i t a tea şi la nestatornicia oamenilor sau l a altele la fel , la


29R

Etica. Partea V

care nimeni nu se gî ndeşte decît cu a mărăciune în s u tlet . In a d evă r , cei mai ambiţioşi se chinuiesc cel mai mult cu aseme· nea gî nd ur i, cînd pierd nădejdea d e a ajunge la faima pe care o urmăresc, şi în timp ce spumegă de mînie, ei vor să pară în· ţelepţi. De aceea, e s i gu r că sînt cei mai dornici de mărire acei care ţ i p ă mai tare d es pr e abuzul ei şi despre deşertăciunea lumii. De altfel aceasta nu este caracteristic numai ambiţioşilor, ci tuturor cărora norocul le e potrivnic şi care sufleteşte sînt neputincioşi . Căci săracul, cînd este şi dornic d e bo g ăţ ie , nu în· cetează să vorbească des pre reau a întrebuinţare a banilor şi despre viciile bo g ăţ iei ; prin aceasta nu face decît să se mîh­ nească şi să le arate altora c ă s u por t ă cu greutate nu numai pr o pr i a - i sărăcie, dar şi b o gă ţ i a altora L a fel cei care sînt r ă u primiţi de către iubita lor nu se gîndesc decît la nest atornicia feme i l or şi la sufletul lor pr ef ă c u t ş i la celelalte metehne ale lor bine c u n o sc u te în cîntece; i ar acestea toate, repede sînt date uitării, de în d at ă ce sînt din nou pri m iţi de i ub it ă ., Cine deci se osteneşte să - ş i stăpînească patimile şi p ofte l e numai d i n dra­ gostea de libertate, acela tinde, pe cît poate, să cunoască vi r t uţil e şi cauzele lor şi să-şi u m pl e sufletul cu bucuria care izvorăşte <lin adevărata lor cunoaştere, şi n ic i dec um să se ocupe cu vici ile oamenilor, s ă - i ba t j ocore a scă şi să se bucure de o f al să aparenţă de libertate. Cine va observa cu b ăg a re de seamă acestea ( căci de fapt nu e greu ) şi le va urma, acela v a p u te a în scurt t i m p să -şi îndrumeze c e l mai adesea faptele după porunca raţiun i i . .

Propoziţia

XI

Cu cît o imagine se referă la mai multe lucruri, cu atît estt! obişnuită, cu alte cuvinte cu atît ne vine mai des în minte şi ne-o stăpîneşte mai mult.

mai

DEMONSTRAŢ I E : In adevăr, cu cît o i mag ine sau un a fect se referă l a mai multe lucr uri , cu atît sî nt mai multe c auze de c a re poate fi provocată sau întreţinlltă , cauze pe care sllfletu l ( prin ipoteză) le consideră pe toate deod a tă pri n acel afect. ·Ş i astfel afectul este cu atît mai obişnuit, adică ne vine mai d es î n minte şi (după prop. V III de aci ) ne-o stăpîneşte ma i mult. C.e.d.d.


Dr?spre pu terea intelectului sau despre libertatea omului

299

Propoziţia XII

I m aginile lucrurilor se unesc mai lesne cu imaginile care se raportează la lucruri pe c a re le cunoaştem clar şi distinct decit cu altele. DEMONSTRAŢI E : Lucrurile pe care le cunoaştem cl ar , şi distinct sî n t sau proprietăţi comune ale lucrurilor, sau ceea ce se deduce dintrînsele (a se vedea def. raţiunii în nota li a prop. XL, P. 11 ), şi, pr i n urmare, (după prop. prec . ) ne vin în minte mai ade se a . Deci se poate întîmpla mai lesne ca să vedem cele­ lalte lucruri d impreună cu acestea decît cu altele şi astfel (d upă prop. XV Il!, P. li) ca ele să se lege mai lesne cu acestea decît cu altele. C . e.d.d.

/

atit

P-•1!0. XIII _

Cu cît o imagine este mai lega tă de mai mul te altele, cu ne vine mai des în minte.

DEMONSTRAŢI E : ln adevăr, cu cît o imagine se uneşte cu mai m u l te altele, cu atît (după prop. XV/11, P. Il) există m;l i multe cauze de care po a t e f i provoc ată. C.e.d.d. Propoziţia XIV

Sufletul poate fa ce aşa fel ca toate afecţiunile cot pului, toate imaginile lucrurilor, să se raporteze la ideea lui

adic ă

dumnezeu.

DEMONSTRAŢI E : Nu există n ici o afecţiune a corpului despre care sufletul să nu-şi poată forma o i de e clară şi dis t in ctă (după prop. IV de aci). Deci sufletul poate face (după prop. XV . P. 1) ca toate să se raporteze l a ideea de dUQI!lezeu . C.e.d.d. Propoziţia XV

Cine se cunoaşte clar şi distinct pe sine şi afectele sale, acela U iubeşte pe dumnezeu, şi cu atît mai mult cu cît se cunoaşte mai mult pe sine şi îşi cunoaşte ajectele.


Etica. Partea V

DEMON STRA Ţ I E : Cine se cu� oaşte şi pe s i n e şi a fec tele sale clar şi distinct se bucură (după prop. LIII, P. III), şi a nu m e bucuri a sa e însoţită de ideea de d u m n e zeu ( dupd prop. prec . ); şi deci (după def. VI a afecte/ar) îl i u beşte pe dumnezeu; iar aceasta (din acel aşi motiv) cu a tî t mai m u lt , cu cît se cu­ noaşte pe sine şi afectele sa le. C.e.d.d. Propoziţia XVI

Această iubire faţă de du mn ezeu trebuie să absoarbi,i cel mai mult min te a .

DEMONSTRAŢI E : I n a d ev ă r , această iubire este leg ată de toate afecţiunile c or p u l u i (după prop. XIV de aci) şi întreţinut?. d e către toate (după prop. XV de a c i ) . Aşa încît (după p rop. XI de aci ) tr e b u i e să a b s o ar b ă m intea cel m a i mult. C.e.d.d Propoziţia XVII

*

Dumnezeu este lipsit de pasiuni şi nu este mişcat de nici un fel de bucurie sau de tristeţe' . DEMONSTRAT I E : To ate ideile, întru.cît se r a po r tea z ă l a sînt a d e vă r a te (după prop. XXXII, P . II), adică (după def. IV , P. II) adecvate. Aşa încît (după def. gen. a afec­ te/ar) dumnezeu este lipsit .de pasiuni. Apoi, d u m n e z e u nu p o a te trece nici la o perfecţie m a i m are, n i c i 1 a un a ma i mică ( dupi't cor . II al prop. XX, P. 1) a ş a încît (după def . II şi I II a afec­ te/ar ) nu este mişcat de nici un afect de bucurie sau de tr is·· t e ţ e . C.e.d.d.

dumnezeu,

CO:ROLAR : Dumnezeu , la d re pt vorbind, nu i u b e şte şi nu urăşte pe nimeni . Căci d u m ne zeu (după prop . prec. ) nu este m işcat de n ici u n afect de bucurie sau de tristeţe şi, lprin urmare, (du pă def . V 1 şi V II a afecte/ar) n ici n u iubeşte, n ici nu urăşte pe n i meni . r Pasiunea fiind un rezultat al i deilor confuze, neadecvate, parţ i ale, iar i d e i l e care se l'aportea ză la substanţă ( proprietăţile comune twturor lucrurilor ) neputind fi d·ecît clare şi distincte, totale, urmează că substan�a este lipsită

de pasiuni.


Di!.$pre puterea intelectului sau despre libertatea omului

301

Propoziţia XVIII

Nimeni nu-l poate

urî

pe

dumnezeu.

DEMONSTRAŢI E : I deea de dumnezeu care este în noi este adecvată şi perfectă (după prop. XLVI şi XLVII, P. Il)'; şi pnn urmare, în trucît î l considerăm pe dumnezeu, într-atît acţ ionă n t (dup<j prop. 1/1, P. III ) . Dec i (după prop. L!X, P. III) nu poate

n i ci o tristeţe care să fie unită c u ideea de dumnezeu , (după def. VI l a afecte/ar) n i men i n u - l poate u r î pe dum ­ nezeu. C . e . d . d.

exista adică

Iubirea faţă de du mne ze u

COROLAR :

în ură.

nu se

p o a te preface

NOTĂ: Dar se p o a te obiecta că atunci cînd şti m că dumnc · zeu e ste cauza tuturor l ucrurilor, prin chiar aceasta considerăm că du mn eze u este cauza t ris teţ i i . Dar I a ace asta r ă s p un d că, în măsura în care n oi cunoaştem cauzele tris teţ i i , în aceeaşi m ă ­ sură (după prop. III de aci) ea încetează de a m ai f i o pasiune1 , a d ică ( dupd prop. LIX, P. III) în a ceeaş i m ă s ur ă î n ce te a z ă <J m a i fi tr is te ţ e . Dec i , în măsura în care şti m că dumnezeu este cauza tristeţii,

în

aceeaşi măsură ne bucur ă m . Propozitia XIX

să-I

Cine îl iubeşte pe dumnezeu iubească

la

rindul !tii .

nu

poate

năzui

ca şi dumnezeu

DEMONSTRATIE : D acă un om ar năzui a ce a st a , atunci el ar dori (după cor. prop. XVII de aci) c a dumnezeu, pe care îl i ubeşte, să nu f i e dumnezeu2, şi deci (după prop. XIX, P. Il/) I Cunoscind c a u ze le tristeţii, c a:re, fiind pasiune, izvorăşte din idei con · fu ze, vom avea despre ea idei a decvate, deci tristeţea va înceta să mai existe ca pasiune şi �e va ·transforma în bucurie. 2 Cine iubeşte substanţa (1pe dumnezeu) se i u beş te pe sine, el nefiind decît una din manifestările substanţei ; prin urmare va f i absurd să dorească a fi i ubi t de dumnezeu, adică de substanţă, căci atunci s-ar consi dera pe sine ca o existenţă d eo se bi t ă şi opusă substanţei ceea ce ar contrazice însăşi ideea unicităţii substanţei şi ar dori ca substanta să nu mai fie substanţă ( dumnezeu să nu mai fie d!umnezeu) .


302

Etica. Partea V

ar dori să se întristeze - ceea ce (după prop. XXVIII, P. lll) este absurd. Deci cine îl iubeşte pe dumnezeu etc. C.e.d.d. Propoziţia XX

Această iubire faţă de dumnezeu nu poate fi tulburată de nici un afect de invidie şi de gelozie; ci ea este cu atît mai întă­ rită, cu cit ne imaginăm mai mulţi oameni legaţi de dumnez..ell prin aceeaşi legătură de iubire1 • DEMONSTRAŢIE: Această iubire faţă d e dumnezeu este

ce l mai mare bine pe care îl putem dori după porunca raţiun i i (după prop. XXV III, P. IV ) şi ea este comună tuturor oamenilor (după prop. XXXV I, P. IV ) şi noi dorim ca toţi să se bucure de ea (după prop. XXXVII, P. IV ); aşa încît (după def. XXlll a afecte/ar) ea nu poate fi tul burată de aiectul i nvidiei şi n i d (după prop. XVIli de aci şi după def. geloziei; de văzut în. nota

prop. XXX V , P. lll) de afectul geloziei; ci, dimpotrivă, (dupfi prop. XXXI, P. Il/) trebuie să fie cu atît mai întărită, cu cît ne imagi dt m că se bucură de ea m a i mulţi oamen i. C.e.d.d. NOTA : Putem arăta în acel aşi fel că nu există n ici un afect c are să fie de-a dreptul contrar acestei iubiri şi prin care această i ubire să poată fi distrusă, aşa încît putem conchide că această i ubire faţă de dumnezeu este afectul cel mai statorn i c şi că, î n ­ trucît se raportează l a corp, el nu poate fi distrus decît o d ată cu corpul însuşi . Vom vedea însă mai departe de ce n a tură este ea, întrucît se raportează numai la suflet. Am adunat la un loc în cele ce preced toate leacurile afec ­ telor, adică tot ceea ce sufletul , considerat numai în sine, poaţe împotriva afectelor. De aci se vede că puterea sufletu l u i a supra afectelor constă: 1 ) în însăşi cunoaşterea afectelor (a se veded nota prop. IV de aci); 2 ) în aceea că el desparte afectele de gîndul unei cauze externe pe care ne-o i maginăm confuz (a s e vedea prop. II Şt: aceeaşi notă a prop. IV de aci); 3) î n ce pri1 De îndată ce am ajuns la cunoa;şterea a devăru lui ( adică de îndată ce am izbutit să înţelegem că tot ce există este numai subs.tanţă şi manifestă­ rile ei) vom dori ca toţi oamenii să fie conştienţi că sînt aceea şi reali t ate, deci nu putem fi invidioşi ş i geloşi, căci am fi invidioşi şi geloşi pe noi înşi ne.


Despre puterea intelectului sau despre libertatea omului

303

veşte timpul, datorită căruia afecţiunile care se referă la l ucruri pe care le cunoaştem le înving pe acele care se referă la lucruri pe care le concepem confuz sau deformat (a se vedea prop. \:' I r de aci) ; 4 ) în mulţimea cauzelor prin care sînt întreţinute afec­ ţ iunile ce se raportează la proprietăţile comune ale lucrurilor sau la dumnezeu (a se vedea prop . IX şi XI de aci);· 5) în, tine în ordinea în care suiletu l îşi poate orîndui şi înlănţui afectele între ele (a se v edea nota prop. X precu m şi prop. XII, XIII şi XIV de aciJ Dar, eri să se înţeleagă mai bine această putere a sufletulu i a supra a lectelor, trebuie să se noteze, în primul rînd, că noi spunem că afectele sînt puternice atunci cînd compară m afectele unui om cu afectele altui a şi vedem că unul este stăpînit mai mult decît altul de acel aşi afect; sau atunci cînd comparăm între ele afectele unui a şi aceluiaşi om şi găsim că este mişcat sau că este împins mai mult de un afect decît de altul. Căci (după prop. V, P. IV ) puterea unui afect oarecare este definită prin puterea cauzei externe comparată cu a noastră . I ar pu­ terea sufletul ui este defin ită numai prin cunoaştere, pe cînd slăbiciunea sau pasiunea num a i prin l i psa cunoaşterii, adică se apreciază ca atare prin ceea ce face ca ideile să fie numite ne­ adecvate. De aci rezultă că cel mai pa siv suflet este suflett i l ale cărui idei neadecvate con stituie cea m a i m are parte a lui, aşa fel că îl recunoaştem mai mult după ce suferă decît după ce face; şi, dimpotrivă, sufletul cel m a i activ este acela ale cărui idei adecvate constituie cea mai mare parte a lui, aşa încît, deşi are tot atîtea idei neadecvate ca şi cel ălalt, este totuşi recunos · cut mai mult prin ideile atri buite virtuţi i 1 omeneşti decît prin acele care arată slăbiciunea omenească . Apoi , trebuie să se noteze că supărările şi nenorocirile se trag cel mai mult dintr-o iubire prea mare faţă de u n lucru care este supus multor schim ­ bări şi pe care nu-l putem poseda niciodată pe deplin. Căci n i ­ meni nu este tulburat s a u îngrijorat decît d e c e iubeşte ; i ar ne­ dreptăţile, bănuielile, duşmăniile etc. n u se nasc decît din iubirea faţă de lucruri pe care nimeni nu le poate poseda cu adevărat. Astfel, de aci înţelegem uşor ce putere are asupra afectelor cunoaşterea clară şi distinctă şi îndeosebi cel de-ar trei lea gen de cunoaştere (despre ace st a să se vadă nota prop. X LV Il, P. •

Virtutea s a u puterea este acel aşi lucru pentru Spin oz.a.


30-t

Etica . Partea

V

II) al căre i temei este însăşi cunoaşterea lu i dumnezeu. ltitt�

a d e vă r , d acă ea nu le înlătură cu totul, î n trucî t ele sînt pasiuhl (a se vedea prop. 111 cu nota prop. IV de aci). face cel puţll1 a ş a fel ca să constituie cea m a i mi c ă p a r te a sufletului (a se vedea prop. X IV de aci). Apoi, din această cunoaştere se naşte iubirea faţ ă de l ucrul neschimbător şi veş n ic (a se vedea prop. XV de aci), pe care îl posedăm cu adevăr a t ( a se vedea prop. XLV , P. 11), şi care, de a ceea , nu poate fi t u l b u r ată de ni c i U l l v iciu car.e există în iubirea obişnuită, ci poate f i veşnic din ce în ce m a i m are (după prop. XV de aci) şi să oc upe cea m a i mare p a r te a sufletului (după prop. XV1 de aci) şi să-I m i ş te din plin. P ri n cele ce p recedă am te r mi n a t cu tot ce pri veş te vi aţa n o a stră prezentă . Căci oricine va pu te a vedea uşor, d i n ceea ce am spus la începutul acestei note, că am arătat în aceste cîteva propoziţi i toate leacurile împotriva a fect el or , d acă va avea in vedere ceea ce a m spus în a c e a st ă notă şi t o tod a t ă în definiţii tc sufletului şi af ecte l or lui, şi, în sfîrşit, ceea ce am spus în prop. I şi I I I , P. I I I . E dec i acum ti mpu l să trec la ceea ce priveşte ·d u ra t a sufletulu i fără l egătură cu existenţa c orpu l u j l _ Propoziţia XXI

Sufletul nu-şi poate imagina nimic, nici nu-şi poate rea· minti de lucrurile trecute, decit atîta timp cît durează corpu/2• DEMONS/fRAŢIE : Sufletul nu ex p r imă exi ste n ţ a a c tua l ă <1 corpului său şi, de a se m e n e a , nu concepe ca actu ale a fecţ iunile ·corpului, de c î t atîta timp cît corpul durează (după cor. prop. V 111, P. 11 ) : şi d ec i (după prop. XXV 1, P. 1!) el nu concepe n id un c or p ca exi stent d ec ît atîta vreme cît d u rea z ă corpul să u , Prin urmare, el nu-şi p o ate imagina nimic (a se vedea def. 'ima­ ginaţiei în nota prop. XV 11, P. 11) , nici nu - ş i poate reaminti .de l u cruril e trecute, decît atîta timp cît durează corpul ( a se vedea def. memoriei în nota prop. XVJ!J, P. 11). C.e.d.d.

1 Sufletul nefii n d decit o p arte finită a in1eledtilui divin infinit (a cugetării c a atribut veşnic a l substanţei ) , acea stă i dee ( su fletul este dup3 Spinoza ideea corpului) va dura in cugetarea veşnică şi d u p ă . ce corpul V!l

înceta să mai existe. 2 Imaginile fiind doar afecţiuni ale corpului, urmea ză că ele nu pot -exi sta decit atita timp ctt există corpul a·fectat.


305

Despre puterea intelectului sau despre libertatea omului

Propoziţia XXII

ln dumnezeu există totu şi cu necesitate o idee care exprimâ esenţa cutărui sau cutărui corp omenesc! sub aspectul veşniciei.

DEMONSTi�AŢIE : D um n ezeu nu este n um a i cauza existenţei, ci şi a esenţei cutărui sau cu tărui co rp omene s c (după

prop. XXV, P. /),2 care esenţă de aceea trebuie să fie conce put ă cu necesitate prin însăşi esenţa lui dumnezeu (după axioma IV, P . 1 ) , i a r aceasta cu o anumită necesitate veşnică (după prop. XV 1, P. 1 ) . Ace st co n ce pt .·. trebuie d e c i să existe cu nece s i ta te în dumnezeu (după prop. d!, P. li). C.e.d.d. Propoziţia XXIII

Sufletul omenesc nu poate fi distrus cu desăvîrşire cu corpul, ci rămîne ceva dintr-însu!, care este veşnic.

o

dată

DEMONSTRAŢIE : ln dumnezeu există cu n ec e sita te un sau o i dee, ca re ex pri m ă esenţa corp u l ui omenesc ( dupd prop. prec. ) şi care, de aceea, este ceva ce ţine cu necesitate de e se nţ a sufletului o mene sc (după prop. X/Il, P. Il). D a r noi nu·i atri bui m sufletului omenesc nici o durată care să se poată defini pr i n t i m p , decît în măsura în ca re el ex prim ă e xis te n ţ a act u al ă a corpului, care este ex pl i c ată pr i n durată şi se poate defin i prin timp; adică (după cor. prop. VIl/, P. Il) noi nu-i atribu im durată decît atîta timp cît durează şi corpul . F iind c ă este totuşi cev a acel ceva care este conceput prin însăşi esenţa lui dumnezeu cu o necesitate ve şn i c ă (după prop. prec.), acest ceva c a re ţi ne de esenţa sufletului va fi cu n ecesi t a te ve şn i c . C.e.d.d. c o n ce pt

NOTA: Cum am spus, această idee, care e x p r i mă esenţa corpului sub a s pect u l veşn iciei, este un m o d determinat de a • G în di rea ca a tri but veşnic 1al subs-tanţei ve ş n i ce cu p ri n d e , d es igur, toate id'eile, deci şi ideile d ifer it elor corpuri ( adică su flete l e lor) , f i e că există sau nu ace�e corpuri în prezent. 2 Toa te lucruri le (corpurile) nefiind decît moduri prin care atri butele substanţei se ex p r im ă în1r-un chip anumit şi determinat, urmează că sub­ stanţa nu este numai cauza că există un col"p omenesc oa recare, ci şi cauza că el există într-un chip a n u m i t şi determinat.


306

1

Etica. Partea V

gîndi care ţine de esenţ a sufletulu'i şi care este eul necesitat. veşnic. Şi totuşi nu se poate să ne amintim că am fi existat. � înaintea corpului nostru, deoarece nu poate exista nicl �l o urmă despre acesta în corpul nostru, iar veşnicia nu pe>ate .f ; ? efini� ă pr ! n _timp . ni� i nu p oate avea v�eo , legătură c � . timp4l . � fotuş1 , no1 s1mţ1m şt ne da m seama ca smtem veşmc11 • Căcf ,.: sufletu l nu simte mai puţin lucrurile pe care le concepe în chip,� intelectual2 deciît pe acelea pe care şi le aminteşte. Căci ochif� sufletului3, prin care vede şi observă l ucrurile, sînt adevărat& � demonSitraţii. Deşi, deci, nu ne amintim să fi existat înainte«. corpului, simţim totuşi că sufletu l nostru, în măsura în care in · el ude esenţa corpulu i sub aspectul veşniciei, este veşn ic ş , aceast ă ex i stenţ ă a l u i n u s e poate defini prin timp s a u expl ica; prin durată. Deci se poate spune că sufletul nostru durează ş că existenţa l u i poate fi definită printr-un ti m p determinat, numa , în măsura în care i nclude existenţa actuală a corpului şi numa i într-atît el are puterea de a determina exis tenţ a lucrurilor în-' timp, şi să le conceapă ca durată. .

..

,

.

J

Propoziţia XXIV

'H

'i

Cu cît cunoastem mai mult lucrurile particulare, cu atît cunoaţlem mai m ult pe dumnezeu4• DEMONSTRATI E :

XXV, P. 1 .

,

îl;; l

Aceasta este evident prin cor. prop IJ

j

•:',4

Propoziţia XXV

Cea mai mare năzuintă si cea mai mare virtute a su fletuV�,t este de a cunoa,>ie /ucru�il; prin cel de-al treilea gen de cu: , noaştere. •

Sîntem veşnici ca i d ee a unu i a num it corp, idee ca atri bu t veşnic al substanţei . Le concepe cu ajutorul ra ţ iuni i .

lectul cons-iderat 2

3

Raţiunea. Cu cît cunoa ştem m a i multe

lrucruri, ale substanţei, cu a:tît ne aprop iem mai mult si d e11a te ca întreg.

care se

m u lte moduri de de cunoaşterea substanţei

deci

mai

·

a "-�\:)! con� .1:l ,


Despre puterea intelectului sa u despre libertatea omului

301

DEMONSTRAŢ I E : Cel de-al treil.ea gen de cunoaştere pleacă d e la ideea adecvată a unor atribute ale lui dumnezeu şi ajunge la cunoaşterea adecvată a esenţei lucrurilor (a se vedea def. acestui fel de cunoaştere în nota II a prop. XL, P. !1); şi cu cît cunoaştem mai mult lucrurile în acest fel , cu <1tît mai mult (după prop. prec. ) îl cunoaştem pe dumnezeu . Prin urmare (după prop. XXVI!!, P. IV ) virtute a cea mai m are a sufletului, a dică (după prop. V II!, P. IV) puterea sau natura sufletului, s au (după prop. V li, P. III) năzuinţa l u i cea mai mare este de a cunoaşte l ucntrile prin cel de- al treilea gen de cunoaştere. C.e.d.d.

Propoziţia XXVI

Cu cît sufletul este mai în stare să cunoască lucrurile prin cel de-al treilea gen de cunoaştere, cu atît mai mult doreşte să Le cunoască prin acest gen de cunoaştere. ·�

DEMONSTRAŢI E : Aceasta este ev ident. Căci în măsura în care concepem că sufletu l este î n stare să cunoască lucrurile prin acest fel de cunoaştere, î n aceeaşi măsură îl concepem ca de ter m in a t să le cunoască pr i n acest fel de cuno.aştere; şi deci ( după def. 1 a afectelor) cu cit suf letul este mai în s t n re de aceasta, cu atît o doreşte m a i mult. C.e.d.d. Propoziţia XXVII

Din acest al treilea gen de cunoaştere izvorăşte suprema mulţumire posibilă a sufle�ului. DEMON STRAŢI E : S u pre m a virtute a sufletului este de a-l cun o aşte pe dumnezelu (după prop. XXVIII, P. ·IV ):, ad ică de a c u n o aşte luc