Page 86

ci "deductiv" , de la general la particular, şi anume nu cu scopul de a dovedi adevătul, ci falsitatea unei teorii. Noi înjghebăm o teorie plauzibilă şi încercăm apoi să o "falsi­ ficăm" Trebuie deci să pândim lebedele negre. Dacă găsim lebăda neagră, ne modificăm ipoteza, de exemplu în "Toate lebedele sunt fie albe, fie negre" Prin lucrarea sa funda­ mentală, Popper a devenit fondatorul teoriei ştiinţei. WiIlard van O. Quine (v. p. 88) l-a unnat pe Popper în convingerea că o teorie nu poate fi dovedită ca adevărată, ci numai ca falsă, şi că nu ne putem apropia decât treptat de teoria "adevărată" Ce se întâmplă însă dacă aceleaşi fapte pot fi explicate prin diverse teorii? Aici Quine se decide "pragmatic" pentru teoria mai simplă, deci pentru teoria care necesită mai puţine lămuriri şi explicaţii. Obiecţii la teoria ştiinţei elaborată de Popper au avut şi foştii săi elevi. Americanul Thomas S. Kuhn ( 1 922- 1 996) a susţinut în cartea Structura revoluţiilor ştiinţifice ( 1 962) că noi nu ne schimbăm nici pe departe teoria atunci când găsim un singur contraexemplu, ci abia atunci când dovezile contrare devin covârşitoare, iar convingerea specialiştilor se clatină. Aceasta se numeşte, după el, o ,,schimbare de paradigmă" , altfel spus : pariez pe un alt cal teoretic. O critică încă şi mai radicală la adresa lui Popper a fonnulat fostul său elev Paul Feyerabend ( 1 924- 1 994, v. c apitolu l "Noi căi ale filosofie i", p. 1 08 şi urm.), acest Iuda" printre " raţionaliştii critici (v . p. 86 şi urm.). La adevăr şi cunoaştere, susţine Feyerabend, pot duce multe drumuri diferite. În cartea sa Împotriva metodei ( 1 975 ), Feyerabend pledează pentru o teorie "anarhistă " a ştiinţei şi a cunoşterii sub deviza anything goes: totul merge. Prin aceasta, el şi-a dobândit un nou cerc de prieteni: fi losofii postmoder­

nismului (v. capitolul ,,.Noi căi

ale filosofiei". p. 1 08 şi uml . )

85

Robert Zimmer - Filosofia de la Iluminism pana astazi  
Robert Zimmer - Filosofia de la Iluminism pana astazi  
Advertisement