Page 52

trebuia să se poată îmbogăţi pe socoteala altora. Libertatea fără dreptate socială nu era decât libertate formală" Mai " importantă decât l ibertatea era problema proprietăţii:

dreptatea socială nu putea fi instituită decât prin desfiinţarea proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie. Pentru

Manifestul Comunist ( 1 848) al lui Karl Marx şi Friedrich

Engels, libertatea însemna de aceea În primul rând "eliberare" de relaţiile de proprietate capitaliste. Individul era în primul

rând membru al unei clase sociale şi reprezenta interesele acesteia. Din acest motiv, pentru societatea socialistă,

ameliorarea condiţiilor de viaţă ale clasei muncitoare era mai importantă decât interesele cetăţenilor individuali. Ca urmare, statului îi era îngăduit să aplice şi mijloace de constrângere atunci când cetăţeanul acţiona împotriva intereselor de clasă ale proletariatului. Pentru Lenin, priorităţile individului

treceau complet pe planul al doilea în raport cu priorităţile

Partidului Comunist.

.i�!Plllif%.!ii:.I·�n:z:t#�·I'I---- Părinţii filosofiei ai comunismului Karl Marx (1 8 1 8- 1 883) !?i Friedrich Engels ( 1 820-1 895)

Printre marii filosofi europeni, ei au fost primii care au imbrăţişat cauza majorităţii mu ncitoare şi lipsite de proprietate, punându-!?i intreaga filosofie in slujba dreptăţii sociale. Cei doi "clasici" ai miş­ cării socialiste muncitore!?ti proveneau ei înşişi din familii burgheze instărite: Karl Marx era fiul unui avocat din Trier, iar Friedrich Engels, fiu al unui fabricant din Wuppertal, având o formaţie economică şi managerială. Ei s-au cunoscut În 1 844 la Paris si de atunci s-au completat reci­ proc În acţiunea lor politică. ii apropia sensibilitatea faţă de situaţia socială precară a clasei muncitoare şi sprijinul pentru 51

Robert Zimmer - Filosofia de la Iluminism pana astazi  
Robert Zimmer - Filosofia de la Iluminism pana astazi  
Advertisement