Page 1


CELE MAI VECHI UPANIŞADE

BIBLlOTHECA ORI ENTALlS


APARIŢIA COLECŢIEI

"BIBLIOTHECA ORIENTALIS"

ESTE SPRIJINITĂ DE ASOCIAŢIA DE STUDII ORIENTALE DIN ROMANIA

COLECŢIE ÎNGRIJITĂ DE IOEL SEGALL

Coperta de VASILE SOCOLIUC

ISBN 973-H-0084-3


BIBLIOTHECA ORIENTALIS

CELE MAI VECHI UPANISADE 1 B�hadara�yaka-Upani�ad Chandogya Upanisad -

Traducere din limba sanskrită, studiu introductiv, note şi comentarii de RADU BERCEA

EDITURA ŞTIINŢIFICĂ BUCUREŞTI, 1993


In memoria lui Sergiu Al-George care m-a îndemnat la studiul şi traducerea Upanişadelor


STUDIU INTRODUCTIV "Precum cel care va pleca. îrnpă.rate. Într-o călătorie lu,q!1 lşi ia un car sau o corabie. tot astfel tu ai Sinele Inzest!"a.t cu

aceste

Upanişade" (Bt:hadiirat!yaha-U pa1!i�ad, IV, 2, 1)

Upanişadele se numără cu certitudine între textele funda­ ment ale ale gîndirii umane . Ne r eferim la acele scrieri p:-.�5ti­ gi o a se care cuprind pro blema t ica esenţ i a lă a fiinţei uma!lt� în relaţia sa cu cosmo sul, cu viaţa şi cu moartea , cu ti mpu L cu destinul, cu s acrul, cu absolutul. .. , Într-un cuvînt, la marile Intrebăr i şi la maTile răspunsuri. Poziţ i a lor privilegiată in miezul acestui filon m aj or al spiritualită ţ i i omenirii il va fi determinat în 1879 pe Max M iill er - celebru ori entali " t şi istoric al relig iil o r - să dedice traducerii sale din Upan'/'iade intîiul v o l um al serie i "Sacred Books of the East", pe care a I nteme iat -o si a coordonat-o. însemnătatea lor în interi')ful cu lt ur ii indi� ne capătă mai mult relief d a c ă se are în v�dere înrlurirea Indiei a supra Întregii c iviliz aţ ii asiatice şi, nu mai puţin, faptul că bazele indo-eur o p ene comune de ordin iing­ vistic şi mental conferă Indiei st a tutul de part en er predilect In dialogu l inter-cultural pen tru c are Eur o p a mo dernă se vlideşte atit

de interesată. - spune

Gabriel Lii ce a nu - un mo­ ment în istorie, cînd nu vor s upravieţu i decît limb il e care şi-au o bţinut un Platon sau un Aristotel al lor. Pentru că fiecare cultură realiz eaz ă, printr-o transpunere de acest fel, un test de un i ver salit a te" 1. Vizînd tocmai această dimen­ �iune culturală planetară, nu ezităm să alăturăm lui Platon �i lui Aristotel cărţile Upanişadeloy, al căror e x cepţ ion al pres­ t igiu �i neobi şn u ită a l t it udin e spirituală le În sc riu cu certi­ tudine in r îndul acelor texte pe care orice cultură trebuie să le posede in pr opr ia -i limbă. Dacă a semen ea traduceri �Int pietre de incercare pent ru o cultu ră sau alta, lectura lor este, deopotrivă, o p iatră de încercare pentru fiece indi-

"Ne putem imagina


6

RADU BERCEA

vid care simte chemarea valorilor spiritului . Ele nu-şi dau adevărata lor măsură în rezumate, capitole de tratat ori " Introduceri în . . . " , ci numai prin intimitatea cu expresia genuină a textului, cu fecundele sale ambiguităţi şi sugestii, cu desfăşurarea autentică a gîndului - măcar atît cît le poate rest itui o traducere onestă. Apariţia celor mai vechi Upanişade se situează într-un moment crucial pentru istoria gîndirii indiene. Am spune că es t e momentul tranziţiei de la gîndirea mitologică la cea filosofică, dacă nu ne-am teme de o simplificare excesivă, străină de specificitatea spiritualităţii Indiei O asemenea definiţie sumară îşi vădeşte inadecvarea din perspectiva caracteristicilor culturale ale acelei civilizaţii care a dat naş­ t er e UPanişadelar. Se cuvine precizat că În expunerea de faţă prin "civilizaţie indiană" nu înţelegem şi substratul autohton preindoeuropean de pe teritoriul Indiei, ci numai civilizaţia care se co n stituie pe la mijlocul mileniului al II-lea î.e. n. , în urma instalării în India de miazănoapte a populaţiilor ariene; o civilizaţie care se Întemeiază pe datele sociale şi spirituale ale acestora şi s e exprimă în idiomul lor: limba sanskrită. Din punct de vedere tipologie, este vorba de o cultură arhaică, dominată de autoritatea faptului originar de la care se revendică şi la care se raportează tot ceea ce este act creator de mai t îrziu. Pqtrivit acestei mentalităţi , evoluţia spirituală nu poate fi convulsivă, cu mutaţii brutale de valori si cu antiteze, ci de o crestere firească în care valo­ ' rile primo'rdiale sînt îmbogăţite şi nuanţate, nu contestate : "In mod tradiţional în India se admite ca textele prestigioase să f i e reinterpretate periodic, spre a da se ama de dezvolt ări ulterioare. Opinia că un text trebuie interpretat în limiţele propriului său loc şi timp est e un punct de vedere istoric occidental. Invăţămîntul tradiţional indian susţine opinia că text ele pre st i gioas e (. . .) nu au vîrstă şi sînt perfecte : rolul comentatorilor este acela de a extrage din text lecţiile pe €are le conţine, într-un proces de continuă revelaţie" 2 . Evoluţia spirituală a Indiei îşi are punctul de pornire, cum am spus, pe la mijlocul mileniului al II-lea î.e.n., în ceea ce se numeşte civilizaţie vedică. Aşa cum poate fi ea reconsti­ tuită din vechile texte, această civilizaţie este dominată de o gîn dire religioasă tradiţională exprimată, pe de o parte, în luxurianta mitologi e cuprinsă în imnurile din cărţil�. Ve­ dela1 şi, pe de altă parte, într-un sistem complex de cer e�Qni .

.

.

-


STUDIU INTRODUCTIV

i

aluri ce gravitează în jurul ritului sacrificial. î n mit şi în Tit, ca limbaj e isomorfe, se desluşeşte aceeaşi gîndire simbolică arhaică potrivit căreia orice structură mitico-rituală repre­ zintă în esenţă o constelaţie de imagini simbolice ambigue şi p olisemic e ; o dată reunite într-o sintagmă, e le îşi asociază şi p oten ţ eaz ă reciproc bogăţia de înţelesuri, spre a circum scrie o realitat e inefabilă. Vedismul se manifest ă aşadar pe două planuri : unul al " Scriptur i l or « , altul liturgic. Primul din ele, p e care l-am numit astfel numai lato sensu, deoar ec e apar­ ţine de fapt unei culturi eminamente orale, este reprezentat de textele ce alcătuiesc Veda, adic ă "Ştiinţa Sacră". ---ceeaCe comunic ă Vedele c onst ituie , într-un- cuvînt, -� extrem de abundentă mitologie ale cărei personaj e sînt zeită­ ţile nu mai puţin abundent ului panteon vedic . Identitatea a c e s tor a se a rat ă a fi destul de vagă, personalitatea difeTiţi­ lor zei întrepătrunzîndu-se adesea. Aceleaşi atribute, aceleaşi formule de invocare, aceleaşi acţiuni mitice se r egăse 5 c la mai mulţi dintre ei, iar imnurile tind să promoveze divinitatea c ăreia îi sînt închinate la rangul suprem în panteon. Dintr-o perspectivă generală, se p o a t e descifra în a ce as tă multitu­ dine fluctuantă de entităţi divine - ca ip'ostaze diferite ale unui unic principiu divin - o expresie mitologică a motivu­ lui central al gîndirii indiene, definit de c ăt r e Ananda K. C oomar a swamy astfel: "Miezul şi esenţa experienţei indiene est e de găsit într-o intuiţie s t at ornică a unit ăţii a to t ceea ce este viaţă şi în convingerea instinctivă şi de nedezTădăci­ nat că r ecun oa ştere a acestei unităţi est e supremul bine şi desăvîrşita libertat e" 3. Deosebit de importante în ordinea gîndirii speculative sînt imnurile cosmogonice : dialectica Unului şi a Multiplu lui se regăseşt e aici în relaţia dintre r e al it a tea precosmogonică si cosmos ca realitat e creată. î n termenii mitici a i cosmo­ goniilor vedice, naşterea Universului nu est e o înlocuire a nimiculu i" prin "ceva", ci o trecere a Realului dintr-o con­ diţie ontologică în alta. Ceea ce exista în unitate şi pură la­ tenţă se angaj ează în multiplicitate şi manifestare, nefăcînd decît să-şi actualizeze infinit ele virtualităţi şi fiinţînd ca a­ tar e în t imp şi spaţiu. Potrivit resorturilor proprii gîndirii simbolice de tip arhaic cu care Veda, ca şi cultura indiană In general , este solidară, feluritele imagini (şi compl e x e de imagini) vin să exprime i n exprim abilul r ealit ă ţii pr e cosm o � gonice. Din perspectiva ulterioară a vechilor Upânişade:Cel "

-


RADU BERCEA

mai semnificativ dintre miturile cosmogonice ar fi cel al Gigantului Primordial, mit cuprins în imnul 90 din cartea a X-a a Rg-Vedei (v. Addenda) . Entitatea precosmogonică este aici antropomorfă, reprezentată ca un Om (puruş,a ) atoateconţinător, prin a cărui j ertfire rituală ia naştere Uni­ versul . Spaţiul, timpul, zeii , oamenii, animalele, scrierile sacre, ierarhia socială, totul este instituit ca urmare a acestui sacrificiu iniţial care este - cum textul doar sugerează un sacrificiu de sine. Tot astfel, doar sugerată este coexisten ţa p,incipiului masculin şi a celui feminin în făptura lui Puru�a, dar atît ideea autosacrificiului cît şi cea a androginiei divine vor fi precizate şi dezvoltate în exegeza care succede Vedelar. Deopotrivă semnificat iv este şi mitul Germenului de Aur (hira1Jya-garbha), chiar dacă acestei versiuni a cosmogoniei nu-i este dedicat exclusiv nici un imn, iar motivul trebuie reconst ituit din strofe disparate 4 . Est e vorba de o viziune :l�;upra realităţii precosmogonice ca "lumină a lat enţei", Întrucît imaginea embrionului - sugerînd condiţia virtuală­ se asoc iază cu cea a aurului . Participînd la simbolismul lu­ minii , acesta din urmă îsi asumă si valoarea ei de epifanie a absolutului . Paradoxul G ermenel �i de Aur constă în faptul dc a fi în egală măsură nucleul tuturor virtualităţilor şi a­ gentul maximei manifest ări a Universului , identificat în acest sens cu Stîlpul Cosmic (skambha). In virtutea analo­ giei între realitat ea precosmogonică şi realitatea absolută, imaginile chemat e a o simboliza pe cea dintîi o vor simboliza şi pe cea de-a doua . Dacă în gîndirea vedică există o dimensiune mit ică, există deopotrivă şi o dimensiune rituală. Modul în care acestea două sînt împletite este ilustrat chiar de imnul lui Puruşa, proiectare a sacrificiului în planul mitului. In civilizaţia vedică actul religios fundamental est e sacrificiul. El se desfă­ şura nu într-un edificiu de cult (ceea ce explică în cea mai ma­ re măsură lipsa specimenelor de artă plastică din această perioadă), ci într-un spaţiu ritual amenajat ad hac în aer liber. Configuraţia spaţială ce conferea cadrul efectuării sa­ crificiului reprezenta, în esenţă, o imaga mundi constînd Într-o arie rectangulară (vihăra) trasată pe sol, în interiorul căreia erau amplasate cele trei focuri (agni) cu destinaţii rituale diferenţiate. In zona centrală se găsea "altarul" (vedi) , de fapt o porţiune de teren acoperită cu gazon (barhis ) şi


STUDIU I1IIT RODUCTIV

marcată de un stîlp (yupa) de care era legată victima a­ nimală (pasu). Aria rectangulară reprezentînd in tradiţia simbolică însuşi spaţiul terestru, organizat în funcţie de cele patru puncte cardinale, iar stîlpul ritual fiind o replică a miticului Stîlp Cosmic, situat în Centrul Lumii, care separă cerul de pămînt , sprijinindu-Ie şi făcînd posibilă comunicarea celor două planuri, putem afirma că acest cadru spaţial al sacrificiului rezumă, simbolizînd-o, insăsi structura Univer­ sului . Sacrificiul în totalitatea sa este un "model" al lumii , funcţionînd c a un mecanism d e reglare a echilibrului între sacru şi profan, de periodică reconstituire simbolică a unită­ ţii primordiale şi racordare a lumii la nucleul sacralităţii cosmice. Din morfologia deosebit de complexă a riturilor vcdice aşa cum este cunoscută din exegeza ulterioară se poat e desprinde ideea refacerii kic et nunc a primordialului sacrificiu al lui Puruşa. Ca replică a Gigantului Primordial, victima sacrificiului reeditează unitatea precosmogonică şi , implicit , concentrează în sine sacralitatea cosmică. Uciderea �i împărţirea trupului acesteia echivalează cu actul cosmo­ gonic în urma căruia unitatea trece în multiplicitate, iar e­ .;cnţa sacră se răspîndeşte asupra lumii, diversele porţiuni din trupul animalului de j ertfă revenind diverşilor acton ai ritului spre a fi consumate nemij locit, în cazul participan1 ilor umani (preoţi şi laici) , sau prin intennediul focului, în cazul zeilor. Forma în care am prezentat ritul vedic al jertfei este simplificată la maximum. Acesta comportă, în fapt, o mare bogăţie structurală, numeroase etape însoţite de abluţiuni , incantaţii şi gesturi consacrate, operaţiuni concrete efectuate cu un instrumentar specific, recitări şi cîntrLri etc . Este de reţinut existenţa a cel puţin patru preoţi Ulre aveau misiunea de a oficia ritul, precum şi a laicului care instituia sacrificiul şi în beneficiul căruia acesta avea loc (yajamiina). 1 >intre preoţi , celui numit hot, îi revenea recitarea strofe­ lor (rc) apartenente imnurilor din f!.g-Veda; preotul adkvaryu formulele sacrificiale (yajus) în proză reunite în I ost ca Y ajur- Veda, fiind totodată agentul operaţiilor manuale ne­ ,','sare desfăşurării ritului, iar udgăt� cînta melodiile (săman) II: alcătuiesc Săma-Veda. Un al patrulea preot , numit brah­ IlliW, prezida sacrificiul, în general fără a vorbi sau a face �I!st uri, intervenind numai atunci cînd apărea o neregulă în indeplinirea ritului, o încălcare a prescripţiilor strict codifi-

-


'10

RADU

BEReD\.

cate, de natură să convert ească efectul benefic al întregului act religios într-un efect malefic. "Scripturile" erau astfel direct implicat e în rit , la fel cum date din domeniul ritului erau prezente în trama unor mituri vedice. lJg- Veda, Yajur- Veda şi Săma-Veda alcătuiau o triadă consacrat ă ca atare de tradiţie şi desemnată generic ca "Tripla ştiinţă" (trayi vidyă) . Ulterior i se adaugă acest ei tria de şi Atharva- Veda, cuprinzînd, în afara materialului preluat din prima Veda, desCÎntece cu caracter magic. în mentalitatea indiană tradiţională prestigiul Vedetor est e absolut: ele sint considerate de origine supraomenească şi et erne, obiect al unei revelaţii făcut e "autorilor" lor, aşa-numiţii fşi ( p oe t inspirat " , "profet", "vizionar"). Actul verbal avea , după cum se vede din cele arătatp., o pondere însemnată în desfăşurarea sacrificiului . Ramuri ale lingvisticii, cum sînt fonetica, metrica sau etimologia , s-au dezvoltat ca discipline aferente ritualismului vedic , datorită imperativului ca Verbul Sacru să fie conservat cu maximă exactitate. Prestigiul Verbului în mentalitatea vedică îşi are o grăitoare ilustrare în imnul Cuvîntului (l!g-Veda, X, 125; v. Addenda). Personaj feminin, Cuvîntul (văc) apare în acest text ca o divinitat e cosmogonică şi cosmocratică, pree­ minentă în panteon, benefică şi omniprezent ă. Această pree­ minentă a Verbului se manifestă nu numai la nivel mitic, ci si l� nivel ritual . Un termen central în ritualismul vedic est � brahman, derivat de la ra dicalul verbal BlJH ( " a spori", "a fi mare"), sugerînd ideea de magnificenţă. El desemnează rostirea liturgică, formula sfîntă pronunţat ă în cadrul ritului, rugăciunea; de aici, prin extensie, un text sacru şi chiar Veda în general 5. Datorită rolului central al Cuvîntului în rit, brahman ajunge să desemneze esenţa sacrificiului ca verb sa­ cru. Pe de altă parte, dimensiunea cosmică proprie ritului sacrificial va conferi lui brahman valoarea de esenţă sacră a Universului, aşa cum apare el în A t harv a Veda. Filosofieul fiind în India solidar cu religiosul, sensul de "sacru " al cu':' vîntului brahman îl implică pe cel de "absolut " , sens care va fi cel principal în evoluţia ulterioară a gîndirii indiene. Dacă vedismul a izbutit să dea un nume esenţei unice a Universului, a cărei intuiţie constituie vocaţia metafizică a cugetului indian, nu la fel s-a întîmplat cu esenţa unică a individului . O dată cu transpunerea sa în cont ext cosmic din ini ţialul context ritual - care l-a generat şi în care de"

-


STUDIU INTRODUCTIV

II

semna rostirea sacră în mod metaforic - cuvîntul brahman s-a eliberat în fapt de conotaţii concret e, devenind nu numai unul din cele mai importante, dar şi cel mai timpuriu concept al gîndirii filosofice indiene . Aspiraţia omului vedic de a se integra în mod armon ios Într-un cosmos aTffio nios la rîndu-i , echilibrul si armonia fiind garantate de eficienţa actului sacrificial, s e consumă în planul lumii exterioare, atît umană cît şi divină. Prin a­ ducerea j ertfei se urmărea nu numai sacralizarea lumii şi a tot ceea ce ea cuprinde, ci şi atingerea idealului de fericire 1 erestră. Acesta constă în avere, în primul rînd numeroase cirezi de vite, într-o progenitură numeroasă, în primul rînd de sex masculin, şi în longevitate. Mentalitatea omului vedic era ori entată spre lumea exterioară. Totodată, aducătorul jertfei nu era atît o indivi dualitat e, cît mandatarul înt ru cele religioase al unui grup : al familiei sale, cînd el era un patcr familias, al regatului său, cînd el era un monarh. Introversia şi introspecţia sînt deocamdat ă mai curînd 1 imide. în viziunea predominant macrocosmică a vedismului, locul rămas experienţei religioase - şi implicit metafizice indivi duale est e foarte mic, insul fiind mai cu seamă un actol În spectacolul universal , nu el însuşi teatrul unei drame a cunoasterii si realizării lăuntrice. Descoperirea esentei unice În int �riorit �tea individului uman este doar incip ientă în vedism. în timp ce nucleul sacral şi ontic al Universului est e recunoscut în brahman, numit nu mai puţin abstract şi "Unul" (tad ekam ) , aceeaşi căutare se limitează, în cazul omului , la tatonări . S e vorbeşte cînd despre "corp" (tanu,j, cînd despre "răsuflarea vieţii" (asu ) , cînd despre "organul gîn­ dirii" (manas) , fără ca un cuvînt sau altul să se impună pentru a desemna corespondentul microcosmic al lui brah­ man. în această serie se înscrie si ' cuvîntul ătman, al cărui principal sens în Veda este cel de "suflu", dar care va fi cen­ Irul de interes al căut ărilor metafizice de mai tîrziu. Revenind la brahman, termenul-cheie al vedismului, care (!<-semna atît principalul preot oficiant al sacrificiului, cît �i Verbul Sacru sau Sacrul pur şi simplu, este momentul să II(' referim la faimoasa cvadripartiţie a societăţii indiene anlice , compusă din patru caste ( vartta) ierarhizate cu stric­ I cţe. Prima castă era cea a sacerdoţilor şi învăţătorilor, de­ dicaţi prin excelenţă problemelor religioase şi spirituale, cultului şi educa.ţiei. Denumirea lor este sugestivă în acest


!l2

RADU BERCEA

sens : termenul brăhma1Ja, consacrat pentru a-i desemna, este derivat de la brahman, avînd înţelesul cel mai general de: "aflat în legătură cu brahman". El denotă o mentalitate in care "cele sfint e" sînt considerate ca apanaj al membnlor primei caste. Dacă autoritat ea religioasă şi spirituală era detinut ă de brahmani, cea laică si politico-militară revenea m dmbrilor castei a doua , suveranilor şi războinicilor (ră­ .ianya , kşatriya ). Casta a treia (vaisya ) cuprindea pe agri­ cultori , meseriaşi şi negustori, iar a patra (sudra) era casta servilă , reunindu-i pe nearieni . Această ierarhie soc ială t:ste formulată încă din imnul lui Puruşa (strofa 12), unde se spune că brahmanul, războinicul, lucrătorul şi servitorul provin , respect iv, din gura , braţele, coapsele şi picioarele Gigantului Primordial. Conotaţiile religioase ale ace_tei c va d r ipa r t i ţi i sînt evidente prin purul fapt că e a apareî ntr-un mit cosmogonic . Mai mult însă , crit eriul religios al iniţierii in învăţătura sfîntă este cel principal în diferenţierea caste­ lor , Învăţătura fiind rezervată primelor trei şi rămînînd inac­ cesibilă castei ultime . I erarhizarea se face simţită şi în du­ rata diferită a perioa dei de "ucenici e în cele sfinte" (brahmu­ carya), în funcţie de apart enenţa de castă a tînărului. Societat ea vedică este una profund elitistă, ale ch-ei expresii extreme sînt excluderea de la iniţiere a cast ei a patra (care cuprindea populaţia autohtonă supusă de cucerit,)[ii a r ieni) şi pe de altă parte monopolul religios deţinut de brah­ mani , veritabili "profesionişti ai sacrului" . Fenomenul schiţat mai sus - ca şi anumit e element e de int erpretare a gîndirii vedice - depăşesc sfera civilizaţiei stricta sensu vedice, fiind de urmărit în continuitat e cu perioada post-vedică numită îndeobşte "brahmanism" . Este perioada de cristalizar� a structurii sociale dej a evocate şi de sistematizare doctri­ nară . Concomitent cu amplificarea prestigiului şi autoritd.ţii brahmanilor are loc o operă teologică de codificare şi exeg,'ză a gîndirii mitico-rituale din Veda. Opera aceasta de comentariu a generat un nou capitol în corpusul de t exte vedice, anume cele numite brăhma1Ja 6, rod al efortului speculativ al gîl'.di­ torilor din casta sacerdotală. Viziunile cosmogonice se im­ pletesc aici cu stufoase consideraţii hermeneutice asupra S�l­ cr if ic iului, abundînd în referinţe la configuraţia, instrumen­ tarul şi protagoniştii acestuia . Exegezei Brăhma1Jelar îi este definitorie o viguroa s ă gîndire analogică, prin care sînt sta­ bilite cele mai f elurit e corespondenţe intre planul cosmic ,


STUDIU INTRODUCTIV

13

şi cel ritual, a m plificînd şi nua n ţî nd la i nfini t su ge st i ile ine­ rente simbolismului cosmic al sa cr if i c iu lu i . Vastul demef5 in ter pr e tati v a n alogic est e solidar cu co nc ep ţi a m agic ă pro­ prie ritului vedic , de fapt cu mentalitatea magic ă general u ma n ă conform căreia el ement ele dintr-un a n um i t plan al rea li tăţii au corespondente în alt plan al a cel eiaşi re ali t ă ţ i , iar a c ţ iunea asupra unora are efecte asupra celorlalt e. Ase­ menea concepţie s-a dezvoltat tot mai mult în Brăhm a 1J e , odată cu accentul tot mai mare pus pe pura operaţionalitate a r it ul u i , tinzînd să fie conceput ca si eşi - su fici e nt şi generînd () formă atot dominantă de f ormalism sacerdotal . Exegeza brahmanică ne poate apărea de o d er utant ă prolixitate : unul dintre cele mai important e texte Brăhmanll se i nt i tulează suge st iv t ocmai Satapatha, c e ea ce înseamnă: .,a celor o sută de drumuri. . Pe aceste nenumăr at e cărări i nterpr etat i ve riscăm, noi europenii moderni, să ne rătăcim, pi e r zî n d u - n e î n j ungla ameţitoare a supraabundentelor "po­ lriviri" între, bunăoară, astre, plante, a ni mal e , fenomene atmosferice, măsuri ale t i mpului , pe de o part e, şi focuri, litanii , preoţi, momente ale ritului , pe de altă p ar t e. Logica acestor analogii ne poate rămîne uneori ascunsă în d et aliil e :;ale. Limpede e st e , fără îndoială, ideea de ansamblu ce se de spr in de din st r ăd a n ia autorilor BrahmalJelor. Este ideea armoniei universale, de care aceştia se arată fascinaţi, ideea crt toate cele îşi c or espun d în mod tainic, iar "cunoscătorii Ini brahman" au menirea de a lămuri aceasta, dezvoltînd �i a n al iz î n d secretele corespondenţe în scrieri ce au ele î nsel o un pr o nun ţ a t caracter esoteric. î n lipsa u nui limbaj abstract, "i formulau această viziune a armoniei cosmice in concretul ('dor mai pregnante i m agi n i, pe cît de insolite, pe atît de ·,ugestive. î n alcătuirea c orpu sului vedic - numit şi Veda în sens larg - Brăhma1Jelor le urmează � nouă categorie de "pere ex eget i c e . Ele se intitulează Arattyaka, adică "text e I Ilrcstiere" , fiind dest inate acelora care au a b a nd ona t viaţa t'omunitară şi s-au retras în p ădure (arattya) pentru a duce 1) viaţă pur contemplativă. Consubstanţiale cu Brăhmat'ele, i z vo rît e tot din mistica sacrificiului, ele au un caracter mai pronunţat esoteric şi ascetic, marcînd o progresie a g in diri i 1C'ligioase brahmanice de la comentar iul asupra ritului la specula ţia şi alegoreza pe margi nea acestuia. .

ti


14

RADU BERCEA *

*

*

Fenomenul ilustrat de Veda, Briihma1J,a şi Ăra1J,yaka a­ coperă aproximativ un mileniu de evoluţie spirituală indiană. Corpusul vedic pe care aceste scrieri îl alcătuiesc este consi­ derat prin tradiţie ca fiind Revelaţia divină, denumirea lui sanskrită fiind sruti ("audiţie"). în perioada propriu-zis filosofică a culturii indiene, t oate şcolile, indiferent de orien­ tarea lor , vor accepta ca prim instrument de cunoaştere percepţia, oricare ar fi numărul acestor instrumente (de la unul la şase). Termenul uzual pentru a o desemna este pra­ tyakşa, ceea ce literal înseamnă "în faţa ochilor " . Astfel, percepţia ca modalitate comună de cunoaştere este primordial vizuală, ceea ce permite interpretarea retrospect ivă a con­ diţiei de percepţie audit ivă a text elor sacre revelate ca o expresie a naturii ieşite din comun a acestora, apte de a fi comunicate pe o cale alta decît cea comună , care est e calea vizuală . Dacă explicaţia propusă se bazează pe date t ardive în raport cu momentul vedic, un alt aspect al aceluiaşi statut auditiv al Revelaţiei - atestat chiar în vechile text e şi carac­ terist ic tipologiei culturale indiene - est e cel puţin la fel de grăit or . învăţătura vedică era una iniţiat ică, obiect al trans­ misiei direct e de la maestru la discipol . însuşirea doctrinei revelate se făcea prin recitarea de către primul şi prin ascul­ tarea si memorizarea de către celălalt . Comunicarea Vedei era pri iI excelenţă orală, oralitatea fiind o trăsătură dominan­ tă a culturilor tradiţionale de tip arhaic , aşa cum este, nu în ultimul rînd, cultura vechii Indi i . Astfel, omul iniţiat în învăţătura vedico-brahmanicâ, beneficiarul acest ei Reve­ laţii a ştiinţei sacre era numit srotriya, adică "audit ivul", termen înrudit cu sruti, provenind din ra dicalul verbal 5 RU ("a auzi " , "a asculta"). Spre deosebire de acestea, restul ope­ relor de veche tradiţie - tratat ele t ehnice de ritual , epopcile, legendele , tratatele de ştiinţă politică etc . - erau denumite generic S111 r ti ("memorizare"), cuvînt tradus îndeobşt e mai liber prin "tradiţie" . Ţinînd seama de relativitatea şi imprecizia cronologiilor în lumea indiană, să plasăm în mod orientativ acel punct crucial de care vorbeam la început - momentul de apa­ riţie a primelor Upanişade în secolul al VI-lea Î.e.n. Este momentul unor mutaţii în raport cu civilizaţia brah­ manică de pînă atunci, civilizaţie definită socialmente .prin cristalizarea crescîndă a cvadripartiţiei îu cast e şi, implicit , -


STUDIU INTRODUCTIV

..

preem inenţei brahmanilor , iar spiritualmente prin forma­ lismul sacerdotal al exegezei ritualiste. Acest e mutaţii se manifestă atît în interiorul tradiţiei ortodoxe brahmanice, prin deschiderea de noi orizonturi şi promovarea de noi valori spirituale, cit şi în afara ei, prin apariţia celor două m ari curente heterodoxe: j ainismul şi buddhismul . Dincolo de particularităţile unuia sau altuia , reor ie ntarea brahma­ nismului tardiv, pe de o part e, şi reacţia j a inismului şi 111lddhismului incipient , pe de alt ă parte, faţă de sistemul �o c io-cultural strict codificat existent la vremea a t.: eea , au citeva element e comune notabile. Mai întîi, est e vorba de o depăşire a rigorilor de castă �i a supremaţiei spirituale necondiţionat e a bra hmanil or . .\stfel, atît Vardhamăna (Mahăvira), fondatorul j ainismului , cît şi Siddhărt ha (Gautama), fondatorul buddhis m ului, sînt fii de regi , deci membri ai castei kşatriya. Tot astfel, curentele i n iţiat e de cei doi nu iau în consideraţie apartenenţa indivi­ dului la o cast ă sau alta . în Upanişade cercul dezbaterilor Ipologico-metafizice se deschide pentru regi precum Ajăta ­ satru din Kăsi, Janaka din Vi deha ori Asvapati Kaikeya , adeseori mai cunoscători decît brahmanii, pentru femei­ rare erau excluse de la iniţierea brahmanică - precum Cargi ori Maitreyi, sau pentru un TÎios solitar precum Raikva �ayugvan . Apoi , atît j ainismul cît şi buddhismul resping .mtoritat ea spirituală a Vedelor, în vreme ce în anumit e lucuri din Upanişade se conturează ideea limitelor cunoaş­ II Tii cuprinse în cărţile sfint e . î n prima linie a prefaceriIor spirituale din aceast ă l\('rioadă se află însă apariţia sentimentului existenţei ca "lIfcrinţă. Viaţa şi lumea sînt t ot mai mult valorizate negativ, ,:indirea indiană - deopotrivă religioasă şi filosofică - pre­ I i , d n du- şi acum acea orientar e care îi va fi de finitorie pe 111;ti departe : orientarea soteriologică. D i n această perspec­ li vă, a ventura spirituală indiană nu est e una a pur ei cunoaşteri , III icît de magnifice ar fi e dificiile intelectuale const ruite de 1 iJ os ofi , ci o aventură a cunoasterii ca drum care duce la IIIÎntuire, la salvare (mukti, mok�a). O dată cu această nouă III ie ntare, certitudinile realismului optimist vedico-brah­ Illanic sînt înlocuit e de o constiintă a universalei dureri, . 1 tr i bulaţ iilor inerente angaj ăr ii individului în relativitatea lumii exterioare. Soluţiile propuse vor fi diferite, după cum diferite sînt şi premisele cu.rentelor de gîndire care l ans ează :t


16

RADU BERCEA

această nouă problematică. Deşi Upanişadele pornes c de la mi nt it a concepţie vedico-brahmanică a unui Sa cru ! Absolut de maximă consistenţă ontologică. j ainismul de la u n realism atomist , iar buddhismul de la un nihilism care plasează atît eul cît şi cosmosul sub specia iluzoriului, t oate trei şcolile vor aborda soteriologicul prin aducerea în centrul atenţiei a interiorităţii umane, printr-o investigaţie a pro­ ceselor sau a e s e nţ ei lăuntrice a individului . Se deschide astfel un orizont nou care, dincolo de multitudinea orientă­ rilor filosofico-religioase indiene, le va subsuma pe cele mai multe din ele, în măsura în car e - cum spune ] ean Filli o zat - gînditorii Indiei .. au dat cu precădere specula­ ţiilor lor un scop salvator, salvarea constînd Într-o des pri n­ dere de fenomenalit atea empirică, pentru a regăsi, prin cunoaşter e, esenţa pură a sinelui" 7. a

Upanişadele încheie corpusul ţ e x t elor revelat e, in con­ tinuitate cu Veda, BriihmatJa şi Ara1Jyaka , drept care sînt numite si Vediinta , adică .. Sfirsitul Vedelor " . între scrierile din a c est e c at egor i i există relaţ ii de filiaţie, cu punctul de p ornire într-o Veda sau alta . Nu ne propunem aici o clasi­ f i care a tuturor Upam:şadelor, întreprindere deosebit de di f i c ilă dată fiind multitudinea lor: număr u l a c cep t a t în t r aditia indiană e st e de 108, i ar acum un secol Albrecht Web �r vorbea de 235 asemenea t exte . O dată c ons a cra t ca gen aparte al lit eraturii religios-filosofice, cele mai diferite şcoli şi-au compus propriile lor Upanişade, ilustrînd cele mai diferite orientări şi datînd di n cele mai diferite epoci 8. Upanişadele a n t ic e , aparţinînd realmente t radi ţ i e i vedice, s în t în număr de paisprezece . Un prim grup c up rin de scrieri în proză, pe alocuri cu pasaj e în versuri ; acestea s înt : BrhrJ:­ iiratţyaka-, Chiindogya-, Taittiriya-, Aitareya-, Kauşitaki­ şi Kena-Upanişad. Al doilea grup, în întregime v er s i f i ca t , cuprinde : Kaţha-, 1sa-, $vetiisvatara-, MutJtf,aka- şi AIa hii­ năriiya1!a-Upanişad. U ltimul şi cel mai recent grup, din nou în proză, reuneşte : Prasna-, Maitriiyat;a- şi MiitJ4ukya­ Upanişad. Acest ea sînt , ca să spunem aşa, Upanişadele .. de referinţă " , la care se opresc majoritatea filosofilor (k mai t îrziu în comentariile lor. Evi dent că e şal onar ea pe trei etape corespunzătoare celor trei grupuri menţionat e prc·­ supune o evoluţie stilistică precum şi una i deatică. tn cele ce urmează ne vom ocupa cu precădere de problematica


STUDIU INTRODUCTIV

17

textelor din primul grup şi mai ales a celor traduse îIl vo­ lumul de faţă. î nsuşi cuvîntul upanişad a fost obiectul mai multor interpretări . Etimologic, el provine de la verbul SAD ("a şedea ") precedat de prefixele ni- ("j os") şi upa- ( "către", "lîngă") , atribuindu-i-se ca atare înţelesul de: "şedere jos. alături [de maestru]" - aluzie la atitudinea specifică a învăţăcelului în Veda. De aici şi sensul de "învăţătură se­ cret ă " , în acor d cu caract erul esoteric al doctrinei, sau prin extensie "mister " . Accepţia de faţă este confirmată şi de glosarea prin termeni ca guhya şi rahasya ("secret ", "mister ") sau prin sintagma guhyii iiddiilJ ("învăţături secrete"). Faţă de interpretarea aceasta tradiţională, Louis Renou 9· propune o alta , pe baza sinonimiei verbului upa-ni-SAD cu verbul upa-ĂS. Acesta din urmă este format de la rădă­ cina AS ("a şedea ") cu acelaşi prefix upa- care exprimă adeseori ideea de apropiere sau contact în sens mist ic, apărînd cu această valoare semantică în vocabularul ritualist , în cel al iniţierii brahmanice precum şi în cel al religiozităţii devoţionale din Evul Mediu indian. Pe 1îngii sensul frecvent de "a adora " , "a venera " , verbul upa-AS semnifică, în text ele de care ne ocupăm , procesul mental de natură reli­ gioasă prin care se stabilesc echivalenţe între ent ităţi ce aparţin unor planuri diferite ale realului . Conform acestei interpretări, însuşi titlul Upanişadelar ar reliefa continuitatea lor cu B1'iihma�ele , sub specia unei viguroase gîndiri ana­ logice care se desfăşoară amplu şi în unele şi în celelalte. Continuitatea este de altfel ilustrată şi de abundenţa materi­ alului magico-ritualist din numeroase capitole ale Sfirsi­ tului Vedelar " , impunînd anumit e rezerve faţă de �firm'a­ ţiile simpliste referitoare la conţinutul lor "pur metafizic " . . . Dar marea cotitură marcat ă de vechile Upanişade se dato·· rcază, cum spuneam mai înainte, mai cu seamă orizontului microcosmic ce se deschide acum cu generozitate spiritului indian. Gîndirea brahmanică evolua preponderent în paralelismul planului ritual cu cel cosmic , dezvolt înd în infinite şi nebă­ nuite forme sugestiile simbolice ale sacrificiului vedic. Dar Iln al treilea plan - cel microcosmic - este prezent in nucfI illcă din f!.g-Veda. Astfel, mitul Gigantului Primordial (X90). mai sus amintit, implică datorită viziunii sale antropo, co�mice analogia dintre Univers şi individul uman. în aceasU


18

RADU BERCElA

etapă, termenul puruşa estc rezervat desemnării "Omului" ca protagonist al autosacrificiului cosmogonic , sanskrita "cdică dispunînd de alt e cuvinte pentru "om" în accepţia comună. Purttşa se va îmbogăţi ulterior şi cu acest ultim sens; ambiguitatea refercntului său - simultan macro- şi microcosmic - urmînd a fi exploatată din plin în căutările metafizice ale Upanişadelor. La rîndul său, ritul conţine în structura sa trimiteri clare la realitatea i ndividului uman, cum ar fi, printre altele, corelarea spre idcntificare simbo­ lică a dimensiunii stîlpului sacrificial (yupa) cu înălţimea sacrificantului (yajamăna). î n Brăhma1Je sacrificiul devine termenul mediu al procesului de ident ificare între Cosmos <;1 om: Puruşa - asimilat de-acum .cu Praj ăpati (" Stăpînul Creaturilor") - este identificat expressis verbis cu sacrificiul . Pe de altă parte, t ot cu sacrificiul este identificată şi persoana umană : " î ntr-adevăr , omul (puY1tşa) est e sacrificiul. Omul este sacrificiul deoarece omul îl făptuieşt e pe acesta. într-adevăr , fiind înfăptuit , acesta est e rînduit de-o măsură cu omul. De aceea omul este sacrificiul" 10. Se poate vorbi , în ultimă instantă, de trei teritorii simetrice: macrocos­ mosul, sistemul s� crificial si microcosmosul, străbătute toat e tr · e i de elanul analogic al e �egezei teologico-ritualiste proprii Brăhma1Jelor. Moştenind de la speculaţia vedico-brahmanică această viziune tristratificat ă a realului, Upanişadele modifică echilibrul planurilor , în sensul sporirii ponderii planului microcosmic şi al diminuării ponderii celui ritual. Chiar dacă abundă în:ă în referinţe la etapele ritului, la diferiţii oficianţ i, la cele trei focuri, la feluritele ofrande, la structura melodie i l iturgice, la instrumentele sacrificiale etc . , vechile UPani­ sade au tendinta evidentă de a-si desfăsura discursul meta­ fizic în paraleli smul dintre cosmic şi u�an sau, altfel spus, tendinţa de a investiga esenţa unică şi indestructibilă a individului ca analogă esenţei Universului . •

"Imi dau seama o dată mai mult - notează Mircea Eliade 1il. - cît de «concretă) era speculaţia indiană· la începuturile sale, legată indisolubil de imagini şi de gesturi ." într-adevăr, tensiunea dintre concretul expresiei imagistice şi" �bstracţia semnificaţiei este resortul fundamental al gîndirii simbolice proprii spiritualităţii arhaice cu care


STUDIU INTRODUCTIV

19

cultura indiană este atît de solidară în liniile sale de forţă. Avî n du-şi r ă dăci nile î n tr adiţia vedico-brahmanică, gîndire;! f ilosof i c ă i nci pie ntă ilustrată de vechile Upanişade va prelua motive consacrate ale acestei tra di ţi i , valorizîndu-Ie în noul context al unei obsesive căutări a Absolutului. O c ău ­ tare a Absolutului subi ectiv simetrică c ele i a Absolutului obi ect iv , în virtutea intuiţiei identităţii celor două, defini­ torie pe mai depar t e pentru spiritul indian. Potrivit amintitei omologări a real ităţii precosmogonice cu realitatea absolută, Pu-ru-şa - Gigantul Primor dial din l!-g- Ve da - devine în Upanişade simbolul predi lect al celei din urmă. Dezvoltînd sugestiile corespondenţei cosmo-umane din imnul respect iv, gîndirea upanişadică deosebeşte două ipost aze ale acestui Absolut antropomorf . Avînd în această etapă şi sensul comun de "om", termenul pu-ru-şa desemnează deop otri yii si Absolutul macrocosmic - "omul" care se vede înăuntrul discului solar - despre care textele spun că este u nul şi a cel aşi cu "omul" din ochiul drept - aşad ar cu Absolu tul microcosmic. Es e nţ a luminoasă a Germenelui de Aur (hi­ ra�z ya-garbha) din cosmogonia vedică se regăseşte acum la cei doi pu-ru-şa: evidentă în privinţa " o mului " din soare astrul l uminător prin excelenţă -, natura photică a "omului�' prezent în organul vederii este, la rîndul său,· reliefată cu pregnanţă în numeroase pasaje din Brhadiirat;yaka- şi din Chiindogya-Upanişad, unde se spune despre el că este "lu­ mină interioară", că are "aspect luminos", că este " de aur tot " sau că forma sa proprie este "lumina supremă" . Vedismu l c upr i ndea două mari domenii: m itol ogi a şi ritualismul. Celei dintîi îi datorează Upanişadele mot ivul central al eferves­ ce n ţ ei lor ideatice, pe PUTu-şa, ent itate mit ică ce se conver­ teşte acum în pu-ru-şa ca reprezentare a nt r opomorfă a Abs'Q:­ lutului, invest ită si cu natura luminoasă a acestuia , confi­ gurat ă în celălalt �it vedic, al lui Hirat;ya-garbha. In cazul de fată, este vorba de consist enta concret-vizuală a mioi­ i m agi �i care converg Întru exprimarea intuitivă a Abso:" lutului inexprimabil, deci de un simbol dintr e cele mai a\i:" tcntice, asupra gen er oaselor conotaţi i ale căruia urmează. . . să revenim. Aventura metafizică a Upanişadelor fructifică valor.l,ie vedismului şi po r ni n d de la domeniul ritu al , :un de elabor:;t;� ea. sa va ntă a comentariului sacerdotal are ° pon der e sem-ni;­ ficativă. Aşa cum a fost el c odificat şi interpretat >0


20

RADU BERCEA

BriihmatJe, ritul est e un veritabil "model " al lumii, cate­ g or i il e proprii l ui putînd fi extrapolate din contextul lor i niţial la întregul Univers 12 . Datorîndu-se proiecţiei cosm i c e a a ctului sacrificial , cristalizarea teoretică a lui brahman c onf eră termenului solide valenţe abstracte, acesta consti­ tuind virtualmente , încă din brahmanism , un " concept pr i mul din f il osofia indiană. Chiar dacă în Atharva- Veda şi în BrahmatJe reprezentarea sa mentală pune în mi şca re variate imagini , lipsa unui referent concret al cu vîntului brahman, care să d eclanşeze procesul intuitiv pornind de la p er c e pţia de tip vizual, îi conferă un statut opus celui al Jui puruşa. Pentru a da un nume corespondentului m ic r ocosmi c al l u i brahman, gîn di r e a upanişadică alege o vocabulă c are spre deos ebir e de acesta şi de pumşa, deşi at e stat ă în textele e or pusului vedic , nu căpătase consistenţa unui termen-chei e J n ordine religios-filosofică. Este cuvîntul ătman car e cu sensurile sale de s uflare a vi eţi i " şi de " trup , ca şi cu valoarea sa de pronume r efle xiv , era de n atură să c i rcums cr i e cu apr o x i maţ i e ideea de esenţă unică ş i indestructibilă a individului , evoluînd apoi spre exprimarea celei de Abs olut 5ubiectiv. Ca atare, el va desemna de acum înainte contra­ partea subiect ivă a lui brahman, Ab s olutul obiectiv. Dacă ;lcest din urmă termen est e intraductibil în accep ţi a sa metafizică, âtman îşi află însă echivalentul exact - atît în literă cît şi în sens - în cuvîntul " Sine" 1 3 . A da un nume Absolutului subiectiv nu înseamnă atît a-l găs i pe ătman, c î t a-l căuta. Filonul spiritual maj or al celor dintîi Upanişade îl constituie tocmai această căutare metafizică, o căut a re care îşi află expresia predilectă în dia­ l og. Veritabilă matrice a spiritualităţii în culturile tradiţio­ nale, comunic ar e a orală de la maestru la 'aiscipol ţine de scenariul învăţămîntului iniţiatic. Relaţia de la maestru la di sc ipol este aici una de autoritate, în virtutea prestigiului de natură divină al celui dintîi, d tci "numai ştiinţa aflată de la învăţător duce la desăvîrşir e 14 . î n forma sa consa­ crat ă care este si cea a învătămîntului vedic dialogul iniţiatic între învă ţător şi învăţ ăcel are ca scop transmiterea adevărurilor ultime, revelat e. Ca atare, el se plasează nu sub .,emnul problemati cului ci al certitudinii . Fidelă tradiţiei , gîndirea Upanişadelor se desfăşoară şi ea adeseori ; n forma dialogului. Cu repetiţ iile, cu gradaţiile, cu progresia lui, "

,

"

"

"

-

,

-

,


STUDIU INTR OD UCTIV

dialogul este un traseu care se cere străbătut, un traseu ini­ ţiatic al cărui terminus repr ezintă comunicar ea unui me:c.ai revelatoriu în orizont metafizic. Acest salt în ordinea cunoas­ terii nu vine, de astă dată, să încheie un drum drept, de 'o linearitate proprie transmisiei neabătute a adevărului de ori­ gine sublimă, a acelui adevăr pe care generaţiile nu au decit a-l duce mai departe în forma sa primordială. Deşi plasate sub semnul certitudinii, invest ite cu t oaH. autoritatea magistrală inerentă scenariului iniţiatic in care sînt integrate, memorabilele rostiri upanişadice ies la iveală. in urma a nenumărate tatonări şi ocolişuri ce jalonează in,� ­ vitabil această aventură spirituală a căutării Sinelui . Căi ll� urmate sînt multiple, cum multiple sînt şi soluţiile propuse . de la complementare pînă la contradictorii . Nu elaborarea unui sistem urmăresc vechile Upanişade, a căror efervescenţă de idei nu lasă loc articulării tuturor filosofemelor Într-o construcţie coerentă. Fenomenul est e potenţat şi de poi i ­ semia termenilor centrali ai speculaţiei, cu mult iple semnifi ­ caţii - unele concrete, alt ele virtualmente specializate fil o 5'ofic - care sînt simultan valabile în unul si acelasi contex t . Disocierea lor est e anevoioasă, dacă nu chi �r jmpr �prie, cki l egile gîndirii simbolice sînt cele care guvernează � n continuar � t erminologia upanişadelor. Anne-Marie Esnoul afirmă C3 ,,0 trăsătură esenţială a acestor Upanişade este aceea că �n t ermen nu trebuie niciodată luat cu o singură semnifica ţ i p. ; el este încărcat cu toate sensurile sale posibile. De aceea , dincolo de bogăţia lor speculativă , UPanişadele prezi n t ă o extraordinară densitate poetică" 15 , Segmentarea discu ;-­ � i vă a lanţului de asociaţii simbolice este, fără îndoială., ina ­ decvată spiritului acestor texte. Pe vechiul fond al realismului optimist vcdico-brahma n i c , n oua problematică a Sinelui generează, î n primă instanţl , ( ) viziune imanentistă . Prezenţa Absolutului - pentru d·,> '·emnarea căruia cuvintele ătman si brahman devin coocu­ r e nte - este descifrată în cele mai di� erse entită ţi a partenent� f i e planului cosmic , fie celui indivi dual. Dar descoperirp.:t Absolutului în feluritele aspecte particulare ale realit ăţj i i l!"ovoacă o anume insatisfacţie metafizică, un sent iment al d i spersării esenţei sale unice care ar contrazice vocaţia uni­ t ăţii, atît de specifică spiritului indian. Imanenţa est e rp.­ . i m ţită ca o lipsă a dimensiunii transcendente, ca o pierdcr� a Unului în multiplicitate. In acest moment, care est e şi


22

R-ADU BERCEA

punctul culminant al discursului , unitatea este regăsită prin afirmarea existenţei unui ătmanfpuruşa de dincolo de parti­ cularitat ea nenumărat elor sale ipostaze, localizat în spaţiul de maximă interioritate al inimii . Din această perspect ivă in care interioritat ea implică esenţialitatea lui puruşa cel de natură luminoasă, transcendenţa nu este alternativă, ci complementară imanenţei . Revelaţia realităţii esenţiale nu anulează realitat ea fenomenală, ci echilibrează balanţa celor două planuri egal consistente ontologic, vădind încă o dată solidaritat ea speculaţiei upanişadice cu dialectica simbolului . Conform acest ei dialect ici, relaţia dintre Absolut şi Relativ, dintre Unu şi multiplicitate, presupune paradoxul funda­ mental al unui raport de simultană identitate şi alteritat e. Oricare entitate a lumii relative se deosebeste de Absolut numai în măsura în care se şi confundă cu e( part ea semni­ ficînd astfel întregul şi avînd ca atare valoare de simbol . Ambiguitatea constă în dubla angaj are a Sinelui : pe de o part e în Absolut , ca puruşa unic şi interior individului, pe de altă parte în Relativ, ca nenumăraţi puruşa prezenţi în multitudinea diversă a elementelor, a fenomenelor r a simţurilor , a astrelor sau, cum spune textul, "în toate părţile" (sarveşv anteşu) 16 • Dublul statut ontologic al Sinelui se precizează graţie amintitelor analogii între realitatea precosmogonică şi cea absolută, precum şi între macro cosmos şi microcosmos, efortul speculativ concentrîndu-se cu precădere asupra acestui ultim domeniu. Atotconţinător , spaţiul intracardiac este coextensiv cu spaţiul precosmogonic , sumă latentă a tuturor entităţiloL Astfel, ceea ce există ca manifestare în Univers există, în acelaşi timp, ca non-manifestare în Sinele din inimă, iar Puruşa cel de dinainte de sacrificiul cosmogonic este acelaşi cu puruşa ca imagine a lui ătman. Teoria celor trei stări de conştiinţă deschi de noi perspec­ t iVe de aprofundare a investigaţiei Absolutului la nivel subi ecti v . în opoziţie cu starea de veghe, somnul cu vise e s t e perceput ca o detaşare, ca o retragere din fenomenali­ tatea lumii obiective şi o instalare în contrapartea sa su­ biect ivă, în universul latent al interiorităţii. Dar visul nu est e decît replica interioară a realităţilor exterioare, reeditînd det erminările acestora, chiar dacă acum realul este convertit în iluzoriu. Tendinţa pesimistă de valorizare negativă a qistenţei, de resimţire ca suferinţă a angajării în relativi-


STUDIO INTRODUCTIV

23

tatea condiţiei mundane, determină devaloriz<.lrea meta­ fizică a acestor prime două nivele simetrice ale conştiinţei , stimulînd t otodată sondarea celui de-al treilea, cel al somnului pr ofund şi lipsit de vise. Eliberată atît de tribulaţiile con­ ştiinţei diurne cît şi de proiecţiile lor onirice, starea aceasta absolută este una a dualităţii d epăşit e , dar nu anulate, într-o paradoxală bi-unitate. Transgresarea opoziţiei obiectj subiect , i dentificarea insului cu Totul, evocă o dată mai ' mult condiţia virtuală a miticului Gigant PrimordiaL : Elanul spiritual al Upanişadelor împ ing e încă mai departe căutar Ja metafizică. E xperienţa ultimă a Absolutului constă în unificarea planului individual şi a celui cosmic, în unirea celor doi puruşa . Prefigurat ă cotidian în somnul fără vise, realizarea supr em ă a Absolutului are loc o dată cu moartea , prin m işcar e a ascensională a luminii lăuntrice pînă l a con­ topirea sa cu lumina supremă. O asemenea co n cepţie s-a putut dezvolta numai concomitent cu cea a Sinelui ca esenţă incoruptibilă şi indestruct ibilă a făpturii umane. N epi c­ ritor fiin d , ătmanfpuruşa parcurge existenţe suecesive, efectul actelor omeneşt i prezent e det erminînd inexorabil condiţia într-o nouă naştere. Lapi dar şi sugestiv formulată în cîteva locuri din vechile Upanişade, această idee se va cristaliza ulterior în faimoasa doctrină i nd ia n ă a trans­ migraţiei . UPanişadele găsesc două soluţii deosebite inefabilit ăţii Absolutului. Prima est e, cum am arătat mai înainte, cea a preluării unor arhaice reprezentări cosmogo n ice - Gi­ gantul Primordial, Germenele de Aur - care, inerent naturii lor simbolice, vin să exprime i ne xpri mabilul , circumscriind c e ea ce nu este accesibil decît cunoasterii i ntuitive. A doua s oluţie, opusă celei dintîi, presupun ; asumarea prin limbaj a acestei inefabilităţi, fapt ilustrat de celebra formulare apofat ică : neti neti, care ne comunică numai cum nu este Sinele, po s tul îndu s e astfel natura sa translogică 1 7 . Reve­ nind la filiaţia celor două desemnări ale Absolutului, este semnificativ faptul că UPanişadele preiau vechile imagini mitice în contextele în care realitatea absolută este numită puruşa, în timp ce natura lui ătman este exprimată prin via negativa . Reprezentarea Absolutului antropomorf . ,ş i luminos benefic iază de t oată încărcătura simbolică a ima ­ ger iei arhaice a Vedelor, care îi conferă forţă de sugesti e şi relief intuitiv. Pe de altă p arte, noua problematică a Sinelui -


RADU

BERCEA

-celui insondabil complică, nuanţează şi aprofundează vechea viziune a acelui brahman abstract de origine ritua­ list ă cu care ătman est e echivalat pînă la identificare . •

Indubitabil ca Imensa bogăţie spirituală şi ideatică a Upanişadelor este imposibil de rezumat şi, mai mult , impo­ sibil de prezentat Într-o formă ordonată. Oricînd rămîn de făcut noi conexiuni, de Încercat noi interpretări , de re­ constituit noi concepţii, de valorificat noi sugestii, dl� apro­ fundat noi intuiţii, căci gîndirea upanişadică "se exprimă cum remarcă Giuseppc Tucci - nu atît în discursuri l ogi ce, cît în străfulgerări şi intuiţii neaşt eptate şi divinaţiuni poetice care fac din această lit eratură una din cele mai su­ gestive din întreaga Indic" 18. Astfel, noi înşine am fi putut vorbi şi despre problematica interiorizării sacrificiului , despre lume ca iluzie ce camuflează Realul, despre anatomia subtilă şi experienţele simbolice bazate pe aceasta, despre coincidentia oppositorum c a descriere a Absolutului, şi despre multe altele . . . Toate acestea sînt motive de primă impor­ tanţă în istoria gîndirii religioase şi filosofice a Indiei , mot ive care îşi au originea în vechile Upanişade 19. Să nu căutăm însă a trata exhaustiv si a sistematiza ceea ce se refuză sistemului : o gîndire fil osofică in statu nascendi căreia tocmai ambiguitatea sa i-a conferit acea " prodigioasă fecunditate" pe care o evidenţiază Paul Masson­ Oursel 20 . Fără îndoială că cele mai vechi Upanişade sînt o lectu r ă dificilă, în primul rînd pentru că logica lor diferă calitativ de a noastră. Această logică a simbolurilor nu este prea la îndemîna spiritului european modern, generînd ş i reale dificultăţi henneneutice, dificultăţi care ţin de tradu­ cerea în limbaj discursiv a unei gîndiri simbolice exprimate in i m ag ini multiplu sugestive. "Filosofia indiană - spune Hcinrich Zimmer - subliniază că sfera gîndirii logice este mult depăşit ă de cea a posibilelor experienţe mentale ale real i tăţii . Pentru a exprima şi a comunica o cunoaştere dohîndită în momente de intuiţie care transcende gramatica, trebuie folosite metafore, comparaţii şi alegorii . Acest ea nu m;, ; sînt atunci simple ornamente, accesorii dispensabile, ci a dev ăratele vehicule ale semnificaţiei, care nu ar putea fj re-dată, şi nu ar fi putut niciodată fi atinsă, prin formulele logIce ale gîndirii verbale nonnale. Imaginil e semnificative


STUDIU INTRODUCTIV

pot

211

cuprinde şi face manifest cu claritate şi consistenţă picturală ca ra cterul paradoxal al realităţii cunoscute inţe­ l eptului : o realitate translogică, care, exprimată în limbajul abstract al gîndirii normale, ar părea inconsistentă, în con1 radicţie cu sine însăşi, sau chiar absolut fără înţeles . De aceea , filosofia indiană se foloseste direct de simbolurile si i ma ginile mitului, şi nu este, pî� ă la urmă, în contradicţ ie cu tiparele şi cu sensul credinţei mitologice"21.


NOTE

! Parabola alfabetului a rm ean , în !n cere are în politrof;ia o mu l u i $i a culturii, Bucureşti , 1 9 8 1 , p. 28. 2 Rosane Rocher, India , in Current Trends in Lin�uisties , voI . 13 (Historiog-raphy of Li nguist lcs ) , Haga-Paris, 1975, p . 11. a What Has India Contributed to Human Welfare, în The Dance of Sh iva , Bombay, Calcutta, 1956 , pp . 2 1 - 22 . 4 I}g- Veda, X , 8 2 , 5 - 6 ; 12 1 , 1 şi 5 ; Atharva- Veda , X, 7, 2 8 . 5 Acesta este sensul substant ivul ui l a genul neutru, acce ntuat în l imba vedică pe prima silabă (brahman ) ; la genul mascul i n , acce n tuat pe ultima silabă (brahmun) , el desemnează preotul supraveghetor al sacri­ ficiului . 6 În acest sens de "comentariu la brahman", cU'rint ul este de ge nul neutru ; la mascul i n el desemnează pe membri i primei caste. 7 L a PhilosoPhie indienne, Î n Encyclopaedia Universalis, Paris, 1976,

voI 8, p . 827. 8 De exemplu , A llah- Upanişad, legată în mod evident de păt runderea Islamului în India, nu poate fi anteri oară secolului al X-l ea ; Rămctkrşna­ " Upanişad, purtînd numele faimosului maestru spiritual mort la "1 8 86,

' rebuie datată la începutul secolului al XX-lea. e V. Louis Renou, ]ean Filliozat , L'Inde Classique. voI . I, Paris, 1985, p. 299. 10 S atapatha-Brăhma1)a , I , 3 , 2 , 1 . 1 1 Fragments d'un Journal, Paris, 1973. p. 10 4. 12 V italitatea modelului ritua l este dovedită, de exemplu, de faptul că discipline ştiinţifice ulterioare îşi vor elabora aparatul concep tual propriu şi vor soluţiona probleme specifice inspirîndu-se decisiv din ritual ismul 'redic ('r . Ser!;iu Al- George, LimM ş i gî n d ire în cultura i n diană , Bucureşti, 1976) ; de notat, de asemenea, analogi ile între actul sacrificial ş i C !"('aţia artistică sau interÎorizarea "acrificiului în rel i�ia post-vedică. 19 Această sub s tant iva re a pronumelui reflexiv - dej a încetăţe n i tă în română - este în spiritul originalului sans k ri t , unde ătman este de fap t un substantiv cu valoare d e pronume reflexiv. La fel a fost tradus in fran ­ cezl!. ("le Soi") , în englezl!. ( .. the Self" ) ori în germană ( .. das Selbst" ) . Avem serioase rezerve faţă de traducerea lui ătman prin . . suflet" ( ,,1'âme" ) , al căre i adept este ]ean Varenne (v. inter ali a U panishads du Yoga, Paris, 197 1 , pp. 29 - 30), deoarece introduce co n otaţ i i strl!.ine d e concepţia indiană. U Cbandogya- Upanişa.d, IV, 9, 3.


NOTE LA STUDIU INTRODUCTIV

1.7

16 UPanişad, în Encyclopaedia Universalis, voI . 16, Paris, 1 9 80, p. 48 1 . Chăndo�ya-Upanişad, VIII, 7. 4 . 1 7 V . B rhadăra1}yaka- Upanişad, II. 3. ti ; III . 9. 26 ; IV, 2, 4 ; 4, 22 ; .� . 15. Această expresie, deven ită cebbră î n forma or igi n ală sanskrită. este r ..dată de obicei prin ; "Nu aşa, nu aşa". Considerăm imp rop r ie o asemenea t raducere , deoarece ea negl ijea ză sensul exact al part iculei adverhiale iti (na iti. na iti ) , care semnalează vorbirea directă. subînţeleglnd un verbum direndi . Fraza : sa e�a neti nety ătmă s-ar traduce literal prin : .. [ Despre] 16

Sinele acesta [ se spune] : «Nu, nu·)" , adică este exprimat numai prin negaţii .

despre el se spune numai cum nu este . 1 8 Storia della filosofia indiana , Bari , 1957, p. 4 6 . 1 9 Am în cercat sl ab D rdă.m în c o n � n tari ile pe marginea. textului t radus "cele. �;obleme a căror tratare nu a i ntrat in economia " Stud iului intro­ , l nct1v . 20 Esquisse d'une h istoire de la philo sophie indienne, Paris, 1923, p. 55 . 2 1 Philoso phies of India, Pr in ce t o n , 197 1 , p. 25.


NOTĂ ASUPRĂ EDITIEI

Tra ducerea acest or texte - prima în limba romana O'-a făcut după originalul sanskrit din : Chăndogya- Upanişad, traduite et annot ee par Emile Senart , Paris , 1 930 , ş i Brhad­ ăra1Jyaka- Upanişad, traduite et annotee par Emile S enar t , Paris, 1 934 .

Pentru eluci darea unor dificultăţi, am consultat t oa t e ediţiile şi traducerile care ne-au fost accesibile : în a fara ediţiei bilingve mai sus citat e, cea mai utilă a fost vers lunea germană a lui Paul Deussen din : Sechzig Upanishad ' ::; des Veda, Leipzig, 1 938 . In elaborarea versiunii românesti, am urmărit o cît mai mare fidelitate faţă de original , at it în redarea articula ţiilor :;intactice ale textului sanskrit , cît si în cea a semanti s mului complex al termenilor-cheie. S pedm să fi reuşit a d o,rt'di că limba română este mai aptă pentru traducerea unor asemenea texte decît , bunăoară, franceza sau engleza Pentru un număr limitat de vocabule esenţiale d i n gindirea upanişadică, am adăugat între paranteze, dupi echivalentul românesc, si termenul sanskrit , ale cărui v a lori semantice sînt lămurit � în partea de comentariu. Cuvintele sanskrite care apar ca atare în traducere sau î n comentarii figurează în indicele-glosar de la sfîrşitul v'11u­ mului . !n unele cazuri cînd, într-un context dat , un cu vint are două sensuri simultan, am dat în traducere a m b el e sensuri, separate printr-o bară oblică ş i urmate d e ter menul sanskrit Între paranteze. Adăugirile noastre, făcute numai atunci cînd claritatea traducerii le impunea, figurează între paranteze drepte.


29

NOTA ASUPRA EDl1l'IEJ

Transliteraţia cuvintelor sanskrite s-a făcut conform uzanţelor ştiinţifice internaţionale. Faţă de scrierea româ­ nească, sînt de notat următoarele particularităţi principal'e : a se pronunţă mai închis, apropiat de rom. ă ; ă, i, ii sînt vocale lungi j ai, au sînt diftongi ; r , ! sînt vocale, pronunţate ri, li ; rn notează nazalizarea vocalei prece dent e, ca in fr . bon ; f� este o aspiraţie sur dă a vocalei precedente ; h este aspirat ă sonoră, ca in rom . horn ; t, � sînt oduzive cerebrale, pronunţate cu vîrful limbii întors spre cerul gurii, ca în engl. town, dane ; nazala cerebrală � şi sibilanta cerebrală Ş au acelaşi lOG de articulare cu ocluzivele respective ; il este nazală guturală, pronunţat ă ca în engl. king ; ii e s t e nazală palatală, pronunţat ă ca În fr . compagnie ; .� este sibilant ă palatală, pronunţată ca în rom . scenă ; c, j sînt africate palatale, pronunţat e ca în rom. cinci, geam ; ,::' înainte de e şi i se pronunţă ca în rom. g he m , g hin d ă ; y e s te semivocală, pronunţată ca in rom . iapă, iepure , iureş ; !.'h, git, ch, jlt, tit, if,It, tit, dlt, p h , bh sînt sunete un ice in care aspiraţia se aude distinct . Datorit ă frecvenţei trimiterilor , am folosit următoarele prescurtări : Brhadăra�yaka- Upanişad BAU ; Chăndogya­ Upanişad ChU ; Satapatha- Brăhma1,Za SB . =

=

..

..

=

.

Dorim să exprimăm preţuir ea şi recunoştinţa noastri I l-lui I deI Segall care, în calitat e de redactor , a susţinut c u nedezminţită pasiune şi pricepere naşterea anevoioasă a a cestei cărţi.

R . B.


BJ:l.HADĂRA�YAKA-UPA N I ŞAD CARTEA îNTîI I

Brăhma�za 1 2 1 . Om 3. Aurora este capul calului de j ertfă 4, soar ele (' ochiul , vîntul e răsuflarea fi (pră1Ja ) , botul e focul cel dc pr etut indeni 6 (vaisvănara ) şi anul e trupul 7 (ătman ) . Calului de j ertfă cerul îi este spinare, văzduhul stomac , pămîntul pînt ece, zările coşul pieptului, între-zările 8 coast e , ;motimpurile mădulare, lunile şi jumăt ăţile d e lună încheie­ t u r i , zilele şi nopţile picioare, stelele oase, norii carne, hrană Ill'mistuit ă nisipul , rîurile maţe, ficat şi plămîni munţii , i�r pl ant ele şi copacii păr . [Soarele] înălţîndu-se e jumăt atea dinaint e , şi coborîndu-se jumătatea dinapoi . Cînd cască, ; t t unei fulgeră ; cînd se scutură, atunci tună ; cînd îşi lasă Il dul , atunci plouă, Glasul 9 (văc ) său est e Cuvîntul (văc ) Î n susi . 2'. într-adevăr , ziua s-a născut în urma calului, drept I mpa] mahiman 10 din faţă ; ea îşi are obîrşia în oc eanul de b răsărit 1 1 . N oaptea s-a născut în urma lui, drept [cupa] II/ahiman din spate ; ea îşi are obîrşia în oceanul de la apus. t n tr-adevăr , acestea două se iviră de-o part e şi de alt a a ra Iului , drept cele două [cupe] mahiman. Fiind bidiviu , i-a p ur t at pe zei ; armăsar , pe Gandharva 1 2 ; t elegar , pe demoni ; ('; t I , pe oameni . Oceanul îi est e stirpea , oceanul îi est e obîrşia .

Brăhma1Ja II 1 . La început , aici 1 3 nu era nimic . Numai de Moarte " I a învăluit Acesta 1 4 , d e Foame, căci Moartea est e Foame 1 5 . � i - a pus î n gînd 1 6 (man a s) astfel : " Să am un trup/Sine ( (it man ) ". Ea s-a porn it a străluci î n rugăciune 17. Pe cînd " t r ăl uc e a în rugăciune, s-au născut apele : " într-adevăr, pe


32

BRHADARANYA . KA. UPANIS AD

.

.

cînd străluceam în rugăciune, a mea a fost apa bucuriei 18 (ka ) " . De aceea strălucirea în rugăciune se cheamă stră­ lucire în rugăciune. î ntr-adevăr , apa bucuriei est e a celui care ştie astfel 19 de ce strălucirea în rugăciune se cheamă strălucire în rugăciune . 2. î ntr-adevăr , apele sînt strălucirea în rugăciune. Ceea ce era spuma apelor s-a întărit şi s-a făcut pămînt . Pe acesta [Moartea] s-a trudit . Fiind ea trudită şi înfier­ bînt ată 20 [în asceză] , a ieşit la iveală seva văpăii, focul. 3 . S-a desfăcut pe sine (ătman ) în trei , soarele [mai fiind] o treime şi vîntul (văyu) o treime 2 1 . Suflarea vieţii (prătţa ) e aceasta, împărţit ă în trei. Răsăritul îi p.ste capul , iar acolo şi dincolo braţele. Apusul îi este coada, iar acolo şi dincolo coapsele. Miazăziua şi miazănoapt ea sînt coşul pieptului, cerul e spinarea, văzduhul e stomacul şi [pă­ mîntul] acesta e pieptul 22 . E a se-ntemeiază pe ape. Oriunde merge, are temei astfel ştiutorul. 4. Ea a dorit : " Să mi se nască al doilea trup/Sine (ătman) " . Moartea-Foame s-a împerecheat prin gînd (manas ) c u Cu­ vîntul 23 (văe) . Ceea ce era sămînţa s-a făcut an ; mai înainte nu fusese anul 24. L-a purtat răstimp de un an. După acest răstimp, l-a adus pe lume. A dat să-I înghită pe noul-născut . El a făcut "bhă1J", şi acest a a fost glasul 25 (văe ) . 5 . Ea a chibzuit : ,. î ntr-adevăr , de-l voi omorî, îmi voi împuţina hrana " . Cu glasul (vae) şi cu Sinele/trupul (atman) acesta, ea a creat t ot ce există : strofe (re ) , rostiri de j ertfi (yajus ) , melodii (săman ) , descîntece 26 ( candas ) , sacri­ ficii, oameni şi animale. Şi s-a apucat să mănînce t ot ceea ce crease. [Se spune] că mănîncă totul, de aceea Aditi se cheamă Adit i 27. Este atotmîncător si are totul de mîncare acela care ştie de ce Adit i se cheau{ă Aditi . 6 . E a a dorit : " Să sacrific foart e mult , într-un sacrificiu foarte mare " . S-a trudit , s-a Înfierbîntat în asceză 2 8 (tapas ) . Fiind trudită şi înfierbîntat ă, s-au desprins din ea frumu­ seţea şi vlaga . î ntr-adevăr, suflurile (prii1ţa) sînt frumuse­ ţe a şi vlaga. După ce s-au desprins suflurile, trupul începu a se umfla . Dar în tru pul său mai era gîndul 29 (manas ) 7. Ea a dorit : ,, [Trupul] acesta să-mi fie de jertfă ; dato­ rită lui să am un Sine (ătman ) ". Drept care s-a prefăcut în cal - . "Pentru că s-a umflat 30, de aceea fu de jertfă " . ­ De aceea j ertfa calului se cheamă j ertfa calului. Ştie cu adevărat j ertfa calului numai cel care o ştie astfel. S-a gîndit .


Yakşî (făpturi semidMni femininl), piatră, sec. II r:e.n.


Detaliu din balustrada stupei din BhirlIut, gresie rogcatÄ&#x192;, 125-75 t.e.D. CaIcutta, Indian Muscwn.


Vase ; ceramicÄ&#x192;, prima jumÄ&#x192;tate a sec. 1 i.e.n.; Unar Pradd.


MiniaturÄ&#x192; dintr-uD manuscris muzical R6gtÂťrWlQ, circa 1.650; New Delhi, National Museum of India.


CARTEA

INT II, 2, 2 - 7 ; 3, 1 - 5

la el fără să-I oprească . După un a n l-a adus [ca j ertfă] pentru sine 31 (ătman) . Vitele le-a păstrat pentru zeit ăţi . De aceea i s e aduce lui Praj ăpat i [o j ertfă] închinat ă tuturor zeit ăţilor. Intr-adevăr , j ertfa calului est e cel care dogoreşte 32 ; anul este trupul său (ătman) . Focul est e strălucir ea în rugăciune J lumile sînt trupurile fale. Aceştia doi sînt strălucir ea în ru­ găciune şi j ertfa calului , dar ei devin din nou una şi aceeaşi zeitate, anume Moart ea . [Cel care ştie astfel] învinge Moar­ tea-din-nou , Moart ea nu-l cuprinde, Sinele (ătman ) său est e M c a r t E a şi el devine unul dintre aceste zeit ăţi 33.

Brăhma1Ja III

1. Copiii lui Praj ăpat i sînt de două feluri : zei şi demoni34• Zei i sînt mai tineri, iar d emonii mai vîrst nici . Ei s-au luat la lupt ă pentru lumile acestea . Zeii spuseră : .,Hai să-i între­ cem în sacrificiu pe demoni prin u dgit h a / " 35 2 . Şi spuseră glasului (văc ) : .. Cînt ă-ne tu udgitha /" lncuviinţînd, glasul le-a cîntat udgitha . A cînt at dobîndind pentru zei bucuria din glas, iar penh u sine (ătman ) ceea ce se rost est e cu bine . Ei si-au dat seama : .. N e vor Întrece desigur dat orit ă acestui cî �t ăreţ de udgitha . " Repezindu-se, l-au străpuns cu răul. Răul e ste CE c a c e se 1 0�tEŞte ne po­ trivit ; chiar acest a e răul. 3 . Atunci spuseră suflului 36 (Pră"Ja) : .. Cîntă-ne tu ttdgitha / " încuvii nţînd, suflul le-a cîntat udgitha . A cîntat dobîndind PEll t ru zei bucuria din suflu , iar pentru sine ceea ce se mircase cu bine. Ei si-au dat SEama : .. Ne vor întrece desigur dat orită acest ui cÎ nt ăreţ de udgitha . " Repe­ zindu-se, l-au str ăpuns cu r ă u l . R ăul este ceea ce se miroase nepotri vit ; chiar acesta e răul . 4. Atunci spuser ă "ăzului 37 : . Cînt ă-ne t u udgitha ! " ln­ cuviinţîn d, văzul le-a cîntat udgitha. A cînt at dobîndind pentru zei bucur ia din văz, iar pentru sine ceea ce se vede cu bine. Ei şi-au dat seama : .. Ne vor întrece desi gur datorit!ii acestui cînt ăreţ de udgitha . " R epezin du-se, l-au străpuns cu răul . R ăul est e ceea ce se vede nepotrivit ; chiar acesta e răul. 5 . Atunci spuseră auzului : .,Cînt ă-ne tu udgitha !" ln­ cuviinţînd, auzul le-a cînt at udgitha. A cînt at dobîndind pentru zei bucuria din auz, iar pentru sine ceea ce se aude cu bine. Ei şi-au dat seama : .,N e vor întrece desi gur datorit3 acestui cîntăreţ de udgitha . " Repezindu-se, l-au străpuns .


B �HADĂRA�VA KA - UPANIŞAD

'cu răuL Răul este ceea ce se aude nepotrivit ; chiar acesta ,e răul . 6. Atunci spuseră gîndului (manas ) : "Cîntă-ne tu ud­ git/ta 1" încuviinţînd, gîndul le-a cîntat udgitha. A cîntat dobîndind pentru zei bucuria din gînd, iar pentru sine ceea ,ce se reprezintă 38 cu bine , Ei şi-au dat seama : "Ne vor :intrece desigur d atorită acestui cîntăreţ de udgitha ." [Repe­ zindu-se, l-au străpuns cu răul. Răul este ceea ce se repre­ ,zint ă nepotrivit ; chiar aceasta e răul. Şi astfel le-au vătămat , cu rele pe aceste zeităţi . Astfel le-au străpuns cu răul . 7. Atunci spuseră suflului (Pra1Ja ) celui din gură : • "Cîntă-ne tu udgitha f" încuviinţînd, suflul acesta le-a cîntat udgitha . Ei şi-au dat seama : "Ne vor întrece desigur datorit ă acestui cîntăreţ de udgitha , " Repezindu-se, au vrut ,să-I străpungă cu răul . Aşa cum s-ar fărîma [un bulgăre de pămînt , izbindu-se de o stîncă, la fel au pierit şi ei risi­ pindu-se în fărîme. Drept care zeii au rămas iar demonii <s-au pierdut . Rămîne de sine (iitman ) stătător şi îşi pierde - rubedenia duşmănoasă cel care şt ie astfel 39. 8. Ei spuseră : "Oare ce s-a întîmplat cu cel care ne-a fost aşa de apropiat ? " "El se află în gură. " - Iată de ce este Ayasya ; şi Ăil.girasa 4 0 , căci este seva mădularelor . 9 . Aceast ă zeitate se numeste D ur 4 1 , căci Moartea e ,departe de ea. într-adevăr, Mo �rtea e depar te de cel care <ştie astfel. 10. După ce a gonit de la aceste zeităţi 42 răul Morţii, zeitatea aceasta l-a mînat pînă la hotarul zărilor ; acolo a iJ.epădat relele lor . De aceea , să nu se meargă la străini , să -nu se meargă la hotar 4 3 , spre a nu se merge pe urmele Il"ăului Morţii. 1 1 . După ce a gonit de la aceste zeităţi răul Morţii, ,zeitatea aceasta le-a purtat şi pe ele dincolo de Moarte. 12. Mai întîi a purtat dincolo glasul 44 . Cînd a scăpat de Moarte, . el s-a prefăcut în foc. Răzbătînd pînă dincolo de Moart e, el est e focul care arde. 13. Apoi a purtat di ncolo su flul. Cînd a scăpat de Moarte, el s-a prefăcut în vînt . Răzbătînd pînă dincolo de Moarte, -el este vîntul care suflă. 14. Apoi a purtat din colo văzul . Cînd a scăpat de Moarte, -el s-a prefăcut în soare. Răzbătînd pînă di ncolo de Moarte, ,el est e soarele care d og oreşte. -


CARTEA INTII, 3,6-22

..

15. Apoi a purtat dincolo auzul . Cînd a scăpat de Moarte, el s-a prefăcut în zări . Răzbătînd pînă dincolo de Moarte,

acestea sînt zările. 1 6 . Apoi a purtat dincolo gîndul . Cînd a scăpat de Moarte. el s-a prefăcut în lună. Răzbătînd [pînă dincolo de Moarte. el est e luna care străluceşte. La fel îl poartă zeitatea aceasta pînă dincolo de Moarte şi pe cel care ştie astfel. 17. Atunci a cîntat dobîndind mîncarea pentru sine (ătman ) . Căci oricare hrană est e mîncat ă, datorit ă l u i estt;­ mîncată. Aici se-nt emeiază. 18. Zeii au spus : "Toat ă hrana asta aşa de mult ă ai do­ bîndit-o cîntînd pentru tine însuţi (ătman ) . Fă-ne părtaşi la ast ă hrană ! '" - "Adunaţi-vă la mine ! " - Incuviinţînd, au int ra t în el di r_ toate părţile. De aceea , cu hrana pe car e o mănîncă el se satură şi [zeit ăţile] acest ea 45. Tot astfel , l a el se adună ai săi , oblăduitorul, ITai-marele si ' înainte-mer­ gătorul alor săi, mîncător de hrană şi st ăpîn e st e cel car e st ie astfel . Dar cel care vr ea, între ai săi , să se măs o�re cu astfel-stiutorul, acela nu-si îndestulează oblă­ duiţii. Iar cel car � îi urmează pilda : sau care vrt� a să-i oblăduiască dură pil da lui , nUITai acel a îşi îndc st uk az ă oblăduiţii. 19. El este Ayăsya Ăngirasa, căci este seva mădularelor. Intr-adevăr, suflul (Pră1Ja ) est e seva mădularelor. Pentru că suflul este seva mădularelor, de aceea se usucă orice mădular pe care-l părăseşt e suflul. Căci el este, într-adevlir. seva mădularelor . 20. El este şi Brha spat i 4 6 ; într-adevăr , glasul (văc)' este [strofa] brhati, iar el îi Este st ăpînul ; de aceea estct Brhaspati . 2 1 . E l este ş i BrahmaIfaspat i ; într-a devăr , glasul est e r ugăc i u n e a (brahman) , iar el îi Este st ăpînul ; de aceea este BrahmaIfaspati. 22. El este şi săman 47 (melodia) ; într-adevăr , glasul este sama (n) , iar el este să şi am a ; de aceea saman se cheamll;· saman. Şi pentru că este de-o seamă 48 cu fur nica , de-o seaml cu ţînţarul , de-o seamă cu elefantul, de-o seamă cu cele trei lumi şi de-a seamă cu Totul, de a cee a este saman . Ajunge alături de săman şi la un loc cu el, cel care ştie a ce st sama,.

astfel.


B�HADĂRAr:r YA [{A -UPANI ŞAD

2 3 .EI e ste şi udgitha ; într-adevăr , suflul este ud, caCI Totul se sprijin ă pe suflu 4 9 ; gl a sul est e githa ; ud şi githa hnpreunl s i nt ulgftha . 2 4 . Tot aşa a v orbit şi Brahm1. datta C a ikit ăn eya 50, sorbindu-l p::! regele [Soma] : "Regele să-mi crape ţeast a , dacă Ayăsya Ă n g ir a s a a cîntat ttdgitha a ltf el l - Căc i el a cî n t a t zvlgitha anum � cu glasul şi cu suflul. . 25 . Cel c:tre ştie b o găţ i a 6 1 (sva ) acestei mdodii, acela are bogăţie. î ntr-adevăr , b o g ăţi a sa este răsunetul (svara ) . Cine va înd eplin i o slujbă preoţească să-şi dorească deci ră:m nct î n glas şi să îndeplinească sluj ba cu glasul plin de i"ăsunet . D2 a c e e a se caută pentru sacrificiu cineva care are răsune t [în glas] , a dică are [aceas tă] bogăţi e . B o gă ţ i a este a celui care ştie a stf el bogăţia melodiei . 26. Cel care ş t i e aurul 52 (suvar'IJa ) acestei m elo di i , acela a r e aur . î ntr-adevăr , au r ul său este răsunetul (svara ) . Aurul este al celui care stie astfel aurul melodiei . 27. Cel care stie teme i ul acest ei m elo d i i, acela se-nt em�­ iază. lntr-adevă� , temeiul s ău est e gla sul , căci întemeiat .anum� pe glas, suflul devine c î n t ecul acesta . Alţii spun însă că pe hrană 53. 28. Iar acum, înălţar ea imnurilor de limp e zir e 54 (Pa­ vamăna ) . într-adevăr , [pr e ot ul] prastotr 55 cîntă începutul melodiei. î n timp ce el cîntă, [a ducătorul sacrificiului] să murm:J.re cele ce urmează : "Din N e fiinţă (a-s.'l t ) poartă-mi paşii sp r e Fiinţă (sat) , Din b,emă p � ar t ă- m i paşii spre lumină, Din m::>arte poartă-mi paşii sp r e nemurire ! " 56 Cînd el s p un e : "Din N e fiinţă poart ă-mi paşii spre Fiinţă" , moar tea este N e f iin ţa , iar Fiinţa nem\.lrirea ; aceasta înseamnă : " D in m:nr t e p o ar t ă- m i paşii spre nemurire, fă-mă nemuri­ "

tor ! "

[Cînd el s p u n ::!] : "Din b eznă p oartă-mi pa şii sp r e lumină

" ,

mO:lr tea este b ezna , iar lumin1. nemurirea ; aceasta înseamnă :

"Din m ) ute p03.rtă-mi paşii spre n emurire , fă-mă nemurit or !" [Cînd el spune] : "Din moarte poartă-mi pa şi i spre nemuri re" , aici nimic nu pare ascuns. Cît despre celelal te i m nuri să cînte dob î n d i n d în timpul lor hrana pentru sine 57 (iitman ) . Să f a c ă deci în timpul lor alegerea ac el e i dorinţe pe care o dor e şt e . [Pr e ot ul ] udgăt !-,­ ,

astfel-ştiutor împlineşte prin cîntec, pentru sine sau pentru sacrificiului (yajamăna ) 58, acea dorinţă pe care

.a d uc ăt oml


CARTEA INTII, 3, 23-26 ; 4, 1-6

37

o

dor eşt e . Chiar prin aceasta se cucer eşte lumea. Pierderea lumii nu e de aşteptat pentru cel care ştie această melodie

astfel 59.

Brahm:l'IJa I V

1 . L a început , Acesta nu era decît Sinele (atman ) , cu în f ăţ i şare a Omului 60 (puruşa ) . Cercetînd în jur , el nu a văzut nimic în afară de sine ((Uman ) . "Eu sînt acesta". a grăit el la început . Drept car e s-a numit "Eu". De aceea, şi în vr emea noastră, cel chemat spune la început : "Eu sî nt rostindu- ş i pe urmă celălalt nume pe care îl are 61. Pentru că el , mai în a inte decît Totul, a pîrj olit toate relele, de ac e ea est e Omul 62. î ntr-adevăr , pe cine vrea să i-o ia î naint e îl pirj oleşte cel care ştie astfel. 2. El s-a temut . De aceea , singuraticul se teme. A chib­ zuit : "Dacă nu există nimic în afară de mine, de ce oare mă tem ? " Drept care teama lui s-a risipit . Căci de cin e să. se fi temut ? î ntr-adevăr, te ama e de un a l doilea 6 3 . 3. El nici nu s-a bucurat . De aceea, singuraticul nu se bucură. A dorit un al doilea . El era cît o femeie si un bărbat strîns îmbrăţişaţi 04. S-a despicat pe sine (at-/nan) însuşi in două. Drept care s-au ivit soţul şi soţia. De aceea, Yăjfia­ valkya 65 spunea : "Iat ă, noi doi sîntem cît e o jumătate." De aceea , spaţiul aceasta e umplut de c ătre femeie. S-a împreunat cu ea . Dr e p t care s-au născut oamenii . 4. Ea însă a chibzuit : "Cum oare, născîndu-mă din sine (atman ) însuşi, se-mpreunează a p oi cu mine ? Hai slf. mă ascund ! " S-a prefăcut în vacă, iar el în taur ; s-a împre­ unat cu ea , drept care s-au născut vit ele. Ea s-a prefăcut în iapă iar el în armăsar ; ea în măgăriţă, iar el în măgar � s-a împreunat cu ea, dr ept care s-au născut [animal ele} cu copita nedespicat ă. Ea s-a prefăcut în capră, iar el în: ţap ; ea în oaie, iar el în berbec ; s-a împreunat cu ea, drept care s-au născut capr el e şi oile. La fel au cr eat tot ceea ce e ste pereche, pînă la furnici. 5 . El şi-a dat seama : "De bună seamă, creaţiunea sînt ru , căc i eu am creat totul . " Iat ă de ce a fost cr eaţiunea� Este păr t a ş la creaţiunea sa cel care şt ie astfel. 6. Atunci a frec a t aşa 66. Di n gură, dr ept matcă 17, şi cu mîinile el a creat focul . De aceea , nici una nici, <lelelalte ".

,


Ba

B�HADĂRANYA KA - UPANIŞAD

nu au păr pe dinăuntru : căci m3.tca nu ar e păr pe dină­ untru.

Astfel, cînd se spune : " Sacrifică-i aceluia, sacrifică-i celuilalt " , zeilor unul cît e unul, aceasta e creat iunea sa parte cu par t e , căci el însuşi este toţi zeii 6 8 . Atunci a creat din sămînţă tot ce este um�d ; acesta e soma. Totul, oricît de mue, este numai hrană si mîncătoL Soma este hrana , iar focul mlncătoru1 6 9. Acea sta e supra­ creaţiunea70 lui Brahm::tn. Pentru că a creat zei mai de seamă şi pentru că, muritor fiind, i-a creat pe cei nemuritori, de aceea este supra-creaţiune. Este păr taş la supra-creaţiunea lui cel care stie astfel. 7, Pc a hi. nci, Acesta era n�deosebit . El s-a deosebit ,prin num3- şi-formă 7 1 : " Iată-i num ele, iată-i forma . " Şi în vrem�a noastră, Acesta se d,:!o5ebeste tot prin num �-si-formi'i : .Iată-i num �le . iată-i {orm l . " [S i nele] a pătruns � ici pinli. in virful unghiilor 72, aşa c um ar sta ascuns briciul în t eacă sau visvam!Jhcua 73 în cuibul său. Nimeni nu-l vede, căci el este neîntreg : răsuflînd, num:!le său est e "suflu" (pră/'ţa) : . · d , ,, g.as vor b In 1 " ( vac ) ; vaZln d , "vaz ; aUZln d , "auz ; gIndind, " gînd" ( m::tnas ) . Ac�stea nu sînt d�cît numele acţiu­ nilor ( karman ) sale . Cel care m�dit ează la unul cîte unul din ele, acela nu şt ie. Căci el est e neîntreg prin unul cît e unul d i n ele . Să mediteze la el ca " Sine" (ătman ) , căci toate devin aici unul. Ceea ce trebuie urmlr it în Totul este Sinele, căci pri n el se ştie Totul 74. î ntr-adevăr , aşa cum se poate găsi ceva după urm � , la fel îşi găseşte faima şi lauda cel care stie astfel . 8. Cee � ce este mIi drag decît fiul, m3.i drag decît averea, ·mai drag decît orice altceva şi mai lăuntric este Sinele u. Dacă cineva ar spune - despre cel care îi spune drag altuia ,decit Sinelui - că îl va pierde pe cel drag, el ar avea , cu .siguranţă . dreptat e . Să m � diteze numai la Sine ca fiindu-i �drag. Dacă cineva m edit ează num3.i la Sine ca fiindu-i ,drag, c eea ce are el drag nu este pieritor . 9. Se spune : " D acă oam ::: n ii cred că vor deveni Totul .datorită ş f iinţei lui Brahm:m 76, atunci Brahman ce a .-:ştiut , încît a devenit acest Tot ? " 10. î ntr-a d ::: v ăr , la început Acesta era Brahman 77. El .şi-a dat seam a de sine ( ătm::tn ) însuşi : "Eu sînt Brahm.::m. " D e aceea, a devenit acest Tot . Oricare dintre zei s e deşt epta Îa.tru cunoaşt erea acestuia , devenea el însuşi acesta ; la •

-

A

"

"

A


CARTEA INTII, 4,7-15

fel şi dintr e rşi, la fel şi dintre oameni . Văzînd aceasta, rşi Vămadeva a început prin a spune : "Eu am fost Manu şi Siirya" 7 8. Chiar şi În ziu a de azi, cel care-şi dă seama astfel : "Eu sî nt Brahman", acela de v ine Totul şi nici măcar zeii nu pot să-I împiedice, căci el este S inel e (iitman ) lor . Iar cel care medit ează la zeit ate ca fiind altcineva : "Alta est e ea şi altul sî nt eu" , acela nu ştie. El est e pentru zei întocmai ca o vită. î ntr-adevăr , asa cum emului îi sînt tie folos multe vite, la fel zeilor le est e de folos fiecare om în part e. Şi dac ă ţi se ia o singură vită, tot este neplăcut, dar mai multe ! De aceea, lor nu le place ca oamenii să ştie aceasta. 11. î ntr-adevăr, la început Acesta era Brahman, unul singur . Fiind unul, el nu s-a manifest at 79. A supra-creat o formă mai de seamă, domnia (kşatra ) , adică pe aceia care sînt domnia în rîndul zeilor : Indra, VaruJ).a, Soma , Rudra. Parj anya, Yama, Mrtyu şi I săna W . De aceea, nu există nimic mai presus decît domnia. De aceea, la încoronarea regelui , brahmanul stă mai j os decît kşatriya, cinst indu-l Astfel proslăveşt e domnia . Dar matca domniei este Brahman. De aceea, ori de cît e ori ajung e pe culme, reg ele se retrage p înă la urmă în Bra hm an , în propria-i matcă. î nsă cel care-l vatămă [pc un brahm::m] , acela îşi răneşte propria matcă. El est e j osn ic, Întrucît l-a rănit pe unul mai de seamă. 12. El tot nu s-a manifest at . A creat poporul 81 (viS)� a dică n ea murile de zei împărţite în cetele numite Vasu, Rudra, A ditya, Visvedeva şi }.1arut. 13. El t ot nu s-a manifest at . A creat casta su dra , pe Puşan 82 . î ntr ade văr, [pămînt ul] acesta e Piişan, căci el h r ă neşte (puşyati) tot ceea ce există. 14. El tot nu s-a manifestat. A supra-creat o formă mai de seamă, Legea 83 (dharma) . Legea este domnia ( kşatra ) domniei. De aceea, nu există nimic mai presus decît Legea. Prin ur mare , faţă de unul mai tare, cel mai slab Îşi pune nădej dea În Lege, aşa ca într-un rege. Desigur, ceea ce este Legea este şi adevăru l 84 (satya ) . De aceea, despre cel ce rosteşte adevărul se spune că rosteşte Legea, iar despre cel ce rosteşte Legea că rosteşte a devărul. Pentru că �amîndoui sint unul şi acelaşi . 15 . Acestea sî nt Brahman, domnia (kşatra) , poporul (vis) şi sudra. Prin foc a apărut Brahman între zei, iar între .

'

-


BI3HADĂRA � YA KA - UPANIŞAD

-oameni brahmanul ; kşatriya print r -u n kşatriya , vaisya pr intr-un vaisya şi suira printr-un sudra . De aceea [oamenii] îşi cau t ă la foc lumea între zei şi la brahman între oameni , pent ru că Brahman a apărut în acest e două forme. Iar dacă cineva pleacă din astă lum e nevăzîndu-şi pr opria lum e , neştiută fiind, aceasta nu-i este de folos, întocmai ca Veda nerecitată sau alt ă fap t ă (karman ) nefăptuită. Iar da că c inev a , ne ş t i i nd astfel , f ăptu i eşt e totuşi o faptă mare şi bună, pînă la urmă aceasta i se isprăveşte. Să medit eze numai la Sine ( ă t ma n ) ca fiindu-i lumea . Dacă cineva m edi t eaz ă numai la Sine ca fiin d u- i lumea , fapta nu i se isprăveşt e, căci din S inele acesta creează el orice lucru pe care-l doreş t e 8 5. 16. Aşadar , S inele 86 acesta e lumea t uturor fi inţ elor (bkuta ) . î n truc ît aduce ofrande şi sacrificii , este lumea zeilor. întru c ît recită [ Veda] , cea a r şi-Ior . î ntrucît face libaţii pent ru străbuni şi îşi doreşt e odrasle, cea a stră­ bunilor. întrucît îi îmbracă pe oameni şi îi ospătează, cea a oamenilor . înt ru cî t duce v it e le l a păscut şi la a dăpat , cea a vitelor . Şi Întrucît sălbăt iciunile şi păsările, pî n ă la furnici, t răiesc pe lîngă casa lui , est e lumea acestora . într-adevăr , aşa cum se doreşte nevăt ămarea pentru propria-i lume, la f el doresc toate fiinţele t ot deau na nevătămarea pentru c el astfel-şt iutor . într-adevăr , lucrul acesta e ştiut

;i cercetat .

17. La în ce put , Acesta era numai Sinele (ătman ) , unul singu r 87. E l a dClrit : " Să am soţie, s ă m i s e nască prunci, să am avere şi să făptuiesc fap t a/ r itul (karman ) . " In t r-atît este dorinţa . Chiar de-ar vrea, nimeni nu poate căpăta mai mult . De aceea, şi în ziua de azi , singuraticul doreşte : lI Să am s oţie, să mi se nască prunci, să am avere şi să făptuiesc fapta/ri t ul . " A t ît a timp cît nu le dobîndeş t e una cîte una , el se socoteşte ne î ntr eg 88. Iat ă-l şi în întregim e : gîndul (manas ) îi este trupul/Sinele (ătman ) , glasul (văc ) soţia , suflul (Prătţa ) pr u nc i i, văzul averea omenească, deoarece o c a pătă cu văzul ; am;ul cea zeia s c ă , deoarece o aude cu auzul 89 ; .corpul (ă t ma n ) îi est e fapta (karman ) , de oar ece fapta o făptuieşt e cu corpul. î ncincit este sacrificiul , încincit ă este victima, încincit este omul (p uru şa ) , încincit e ste tot ce există 9() Pe !0ate ac es t e a le dobîndeşte cel care ştie astfel. .•


CARTEA JNTlI, 4, 16-17 ; 5, 1-2

41

Brăhma1Ja V 91 1 . "Din şapte hrane ce prin put erea minţ ii Şi prin asceză (tapas ) a născut Părintele 92, Una este aceeaşi pentru toţi ; Două le-a împărţit zeilor , Trei le-a ţinut pentru sine (ătman) , Le-a dăruit una animalelor ; Totul e-nt emeiat pe ea , Şi ce răsuflă, şi ce nu . Cum de nu se-mpuţinează, Mîncat e fiind ele mereu ? Cine le ştie neîmpuţinarea, Acela mănîncă hrană prin faţă, Acela aj unge într e zei Şi trăieşte din seva puterii . " Acest ea sînt versurile 93 sloka) . 2. "Din şapt e hrane ce prin puterea minţii Şi prin asceză a născut Părintele. " într-adevăr , Părintele a născut prin puterea minţii şi asceză. "Una este aceeaşi pent ru toţi . " Aceeaşi pentru toţi este hrana aceasta care s e mănîncă aici . Dacă cineva se închină la aceasta , el nu se despart e de rău, căci e amest ecată. "Două le-a împărţit zeilor . " Jertfa în foc şi ofranda. De aceea l i s e aduc zeilor I j ertfe În foc şi ofrande . Li se mai spune "serbări de lună nouă şi de lună plină" . De aceea, să nu se aducă sacrificii pentru împlinirea dorinţelor 94 . "Le-a dăruit una animalelor " . Acesta e laptele, căci c u lapte trăiesc l a început şi oamenii şi animalele. De aceea , copilului nou-născut i se dă la început să lingă unt topit sau să sugă la sîn. Iar viţelului nou-născut i se spune " nemîncător de iarbă" . "Totul e-nt emeiat pe ea, Şi ce răsuflă, şi ce nu. " Intr-adevăr , p e lapte e-ntemeiat Totul , şi c e răsuflă, ş i ce nu. Astfel, cînd se spune că cel care a duce ofrande de lapte un an învinge Moartea-din-nou 95 (punar-mrtyu) , să se stie că nu este asa. în ziua cînd aduce ofrande, numai în ac e'a zi învinge M bartea-din-nou cel care ştie astfel . Căci le dăruieşte zeilor toată mîncarea .


42

E�HADĂRAl'!"YAKA - UPANIŞAD

"Cum de nu se-mpuţinează, Mîncate fiind ele mereu ? " într-adevăr , Omul (puruşa ) este neîmpuţinarea , căci el naste necontenit hrana 96 aceasta . , " Cine le ştie neîmpuţinarea" . într-adevăr , omul (puruşa) este neîmpuţinarea, căci el naşte cu fiecare gînd pios hrana aceasta prin rituri (kar­ man) . De n-ar face aşa, s-ar împuţina 97 . " Acela mănîncă hrană prin faţă" . Gura este în faţă ; deci e vorba despre gură. "Acela ajunge Între zei Şi trăieşt e din seva puterii . " Aceasta e preamărirea. 3. "Trei le-a ţinut pentru sine. " Gîndul (manas ), glasul (văc ) şi suflul 98 (Pră1Ja ) ; pe acestea le-a ţinut pentru sine . "Am fost cu gîndul în altă parte, n-am văzut ; am fost cu gîndul în altă part e , n am auzit . " [Se spune aşa] pentru că datorită gîndului vezi şi dat orit ă gîndului auzi . Dorinţa, reprezentarea (sankalpa ), îndoiala, credinţa , necredinţa , stator nicia , nestatornicia, sfiala, cug et ar e a şi teama , toate acest ea sînt gîndul însuşi . De aceea , chiar şi cel atins pe la spate recunoaşt e datorită gîndului 93 . Oricar e sunet este glasul/Cuvîntul (văc ) însuşi . Căci el are şi totodat ă nu ar e un hotar/scop 1 00 . Suflul �xpirator (Pră1Ja ) , suflul inspirator (apăna ) , suflul răs­ pîndit (vyăna) , suflul urcător (udăna ) şi suflul a dunat (samătta) toate acestea sînt [numite] su flar e" (ana ) , adică suflu 1 01 (Pră1Ja ) . într-adevăr , astfel e alcătuit Sinele (ătman ) : din glas, din gînd şi din suflu . 4. Cele trei lumi acest ea sînt 1 02 : glasul est e lumea ace asta , gîndul lumea văzduhului şi suflul lumea cealaltă . 5 . Cele trei Vede acestea sînt : glasul este IJ.g- Veda, gîndul Yajur-Veda şi suflul S iima- Veda. 6. Zeii , străbunii şi oamenii aceşt ia sînt : glasul sînt zeii, gîndul străbunii ş i suflul oamenii . 7. Tatăl, mama şi copilul aceştia sînt : gîndul este taU J , glasul mama ş i suflul copilul . 8. Cunoscutul, ceea ce e de dorit a se 'cunoaşte şi necu­ noscutul acestea sînt : oricare lucru cunoscut este o formă a glasului, căci glasul este cunoscut ; fiind astfel , glasul e de folos. -

-

"


CARTEA INTlI, 5,3-17

43

9. Or i car e lucru de dorit a se cunoaste este o formă a gîndului , căci gîndul e de dorit a se cu noaşte ; fiind astfel, gîndul e d e folos. 10. Or i c ar e lucru necunoscut este o formă a �uflului , căci suflul e necunoscut ; fiind astfel, suflul e de folos. 1 1 . Glasul are pămîntul ca trup şi ca formă luminoasă 103 fo cul . Astfel, pe măsura glasului est e şi pămîntul, este şi focul . 12 . Iar gîn dul are cerul ca trup şi ca formă luminoasă soarele. Astfel, pe măsura gîndului este şi cerul, este şi s o arel e . Aceştia doi s-au împ erecheat , drept care s-a născut suflul. El este Indra 1 04, el este fără de p ot r i v n i c . într-ade­ văr , un al doilea este un potrivnic. Nu are potrivnic cel care stie astfel . , 1 3 . Iar suflul ar e apele ca trup şi ca formă luminoasă luna . Astfel, pe măsura suflului sînt şi apel e, este şi luna . Acest ea sînt t oate de-o seamă, t oate nesfîrsit e . Cel care � meditează la ele ca fiind sfîrsit ' e, acela cuc reste o lume sfÎrsită. î nsă cel care meditea ză la ele ca fiin d nesfîrsit e, ' ace ia cucereste o lume nesfîrsit ă. 14. Pra j ăp a ti este anul şi �re şaisprezece părţi 1 0 5 . Nopţile sînt cincisprezece pă.rţi ale sale ; a şai sprez e c ea sa parte este n e cl i n t i t ă . El c r e şte şi scade odată cu nopţile. î n noaptea cu l u n ă nouă, intrînd cu a şaisprezecea parte în tot ce este însufleţit (prăr,t:l-bhrt ) , el se naşt e apoi de d i m i neaţă . Drept care, în n oaptea aceasta nu trebuie retezat suflul celui i n sufl e ţit , chiar şopîrlă fie el, în cins te a aceste i ze ită ţ i . 15. în t r -ad e v ăr , Praj ăpati care est e anul şi are şaispre­ zece părţi este aceiaşi cu omul (p uruşa ) as t fel- ş t iutor . A verea s î nt cincisp r e z e c e pă.rţi al e sale ; a şaisprezecea sa parte este Sinele (ă!man ) . El c r eş t e şi scade o dat ă cu averea . B utucul roţii este Sinele , iar obada averea 1 06 . D e ac ee a , oricîn d e păgubit de to a t e ale sale dar trăieşte totuşi prin sine (ătm:m) însuşi, se spune : " A scăpat cu preţul obezii . " 1 6 . Iar lumil e, de bună seamă, sînt trei : lu m ea oame­ nilor, lumea străbunilor si lumea zeilor . Lumea oamenilor trebuie cucerită numJ.i pri n fiu, nu şi prin altă faptă (kar­ man ) .. lum ea străbunilor p r in fapta [rituaIă] , iar lumea 7.eilor prin ştiinţă. î ntr-adevăr, lum ea zeilor este cea mai bună dintre lumi. De aceea este preamărită ştiinţa 1 0 7 . 17. Iar acum, transmiterea [către urmaş] 1 08 . Cînd socoate că. va mur i , îi s pu ne fiului : "Tu eşt i Brahman, tu eşti sa cr i-


44

B � HA DĂRA � YA KA - UPANIŞAD

ficiul, tu eşti lumea . " Fiul răspunde : "Eu sînt Brahman, eu sînt sacrificiul, eu sînt lumea. " î ntr-adevăr , tot ce este recitat îşi are unitatea în [cuvîntul] " Brahman" 1 0 9. într-ade­ văr, t oate sacrificiile îşi au unitatea în [cuvîntul] "sacrifi­ ciu" . î ntr-adevăr , toate lumile îşi au unitatea în [cuvîntul] ,.lume " într-atît este Totul : " F ii nd el Totul, de m-ar ajuta la plecare ! " De aceea , fiului car e a primit învăţătura i se spune [deschizător] al lumii [celeilalt e] 1 1 0 ; de aceea i se dă învăţătura. Cînd astfel-ştiutorul pleacă din astă lume , a tunci el pătrunde împreună cu suflurile (Pră1Ja ) în fiul său. Dacă a greşit cu ceva , fiul îl dezleagă cu totul . De aici numele de "fiu" 111. . Datorită fiului are el temei în astă lume . iar suflurile divine ş i nemuritoare pătrund în el. 18. Din pămînt şi din foc pătrunde în el glasul (văc ) divin 1 12 . într-adevăr , glasul divin est e cel datorită căruia. orice spune se şi întîmplă . 1 9 . D i n cer ş i din soare pătrunde î n e l gîndul (manas ) divin. într-adevăr , gîndul divin est e cel datorită căruia este bucuros şi nu suferă. 20. Din ape şi din lună pătrunde în el suflul (pră1Ja ) divin. î ntr-adevăr , suflul divin este cel care, atît în miscare � cît si în nemiscare, nu tremură si ' nici nu e văt ămat . A tfel­ şt iu t orul est � Sinele (ătman ) tuturor fiinţelor (bhuta ) . Precum est e aceast ă zeitate 1 13, la fel este si el. Precum o sluj esc toate fiinţele pc aceast ă zeitat e, la fe i îl sluj esc toate fiinţele şi pe cel astfel-ştiutor . Şi orice est e suferinţă pentru făpturi , la ele r ămîne ; la acela ajunge numai binele . într-a­ devăr , răul nu ajunge la zei . 21 . Iar acum, cercetarea legămintelor 11 4 (vrata ) . Pra­ j ăpati a creat acţiunile [simţurilor] (karrtlan ) 11 5 . O dată create , acestea s-au luat la întrecere. Glasul (văc ) a hot ărît : " Eu voi vorbi" ; văzul : "Eu voi vedea" ; auzul : "Eu voi auzi" ; la fel şi celelalt e acţiuni (karm an ) , fiecare în felul său. Prefăcîndu-se în osteneală, Moartea le-a prins, a pus stăpînire pe ele. Punînd stăpînire pe ele, Moartea le-a înlăn­ ţuit . De aceea ost eneşt e glasul, osteneşt e văzul , ost eneşte auzul . Cît despre suflul (Pră1Ja ) din mij loc, numai pe acesta n-a pus stăpînire. Celelalte hot ărîră să-I cunoască : " î ntr-a­ devăr , cel mai de seamă dintre noi est e el , cel care, atît în miscare cît si nu tremură si nici nu e văt ămat . ' ' în nemiscare, Hai să fim fiecare o formă a sa ! " El e' au devenit fiecare o formă a sa . De aceea se cheamă ele "sufluri" (prăt}a ) ,


CARTEA INTII, 5, 18-23 ; 6 , 1 -3

45

la fel ca el . De bună seamă, familia din care este cel care st ie astfel este numit ă, ca f amilie , la fel ca acesta. însă cel � are se ia la întrecere cu astfel-stiutorul s e ofileste. Ofilin­ du-se, pînă la urmă moare 1 16 . A stf el î n p r i vi nţ a ' S i n elui 1 1 7 ( adhy-ătmam ) . 22. Iar acum, în privinţa zeilor (adhi-devatam). Focul a hotărît : "Eu voi arde" ; soarele : "Eu voi dogorî" ; luna : "Eu voi străluci " ; la fel şi celelalte zeităţi , fiecare în felul său . Precum suflul din mijloc între sufluri , la fel est e şi Vîntul (văyu ) între zeităţi . Căci alt e zeităţi apun , [iar] Vîntul nu. Vîntul est e zeitat ea fără de asfinţit . 23. Iată acum aceste versuri ( sloka ) : .. Pe cel de unde soarele răsare Şi unde merge-n asf i nţ i t " - Într-adevăr, din suflu 1 1 8 (PrăIJa ) răsare el şI-n suflu asfintest , Ze .. eii şi l-au făcut Lege (dharma ) ; Ea est e astăzi la fel ca si mîine . " intr-adevăr , cum a u hotărît � i atunci , asa fac si astăzi . De aceea , trebuie urmat un singur legăm int . Să 'e x p i r e şi să inspire, ca să nu-l cuprindă răul Morţii . Şi de-l urmează , să dorească a-l împlini . Datorită lui aj unge alături de aceast ă zeitate şi la un loc cu ea.

BrăhmaIJa VI

1. î ntr-adevăr , Acesta e întreit : nume, formă si act iune 1 19 (karman ) . Pentru nume, glasul (văc ) est e recita'rea ( uktha )

lor , căci de aici pornesc toate numele. El est e melodia (sa­ man ) lor , căci est e de-o seamă cu toat e numele. El est e "fUgăciunea (brahman ) lor , căci poart ă toate numele. 2. Iar pentru forme, ochiul est e recitarea lor , căci de aici pornesc toate formele. El est e melodia lor, căci este de-o seamă cu toate formele. El este rugăciunea lor, căci poart ă toate formele. 3. Iar pentru a c ţ iu n i , corpul 1 2 0 (ătman ) est e recitarea lor , căci de aici pornesc toate acţiunile. El este melodia lor , -căci e s t e de-o seamă cu toate acţiunile . El este rugăciunea lor, căci poart ă toat e acţiunile. Fiind Întreit , Acesta e unul singur : Sinele (ătman ) . Iar Sinele , fiind unul singur , est e cel Într eit . Acea sta e nemurirea înveşmîntată în Real (satya ) . î n tr- adev ăr , suflul (PrăIJa ) est e nemurirea, iar numele-şi­ forma sînt Realul 121 . în ele două este Înveşmîntat suflul .


CARTEA A DOUA

Brăhmat;a 1 1 . Drptab ăl ăki era un învăţat [din familia] Gărg ya . El i-a spus lui Aj ătasatru din Kăsi : "H a i să-ţi vorbesc despr e Brahman / " 122 A j ăt a sat r u a r ă sp u ns : 0 mie [de vaci] îţi dăm pentru cuvintele acestea , ca oamenii �ă alerge [stri gînd] : Un Janaka , un Janaka 1 " 123 2 . G ărgya a spus 12 4 : " La cmul (puruşa ) acela di n sc ar e medit ez eu ca fiind Brahman . " Aj ăt as atr u a r ăspuns : "Nu, nu-mi vorbi despre el I î ntr-adevăr, eu meditez la el ca fii n d mai-marele, căpetenia tuturor fiinţelor şi regele." Cel care meditează la el astfel est e mai-marele, căpet enia tuturor fiinţ elor şi re gel e . 3 . G ărgya a sp us : " La emul acela din lună mE dit ez eu ca fiind Brahman. " Aj ăt as a tr u a răspuns : "Nu, nu-mi vorb i despre el I î ntr-adevăr, EU me ditez la el ca fiind ma­ rele rege Soma cu ve�mîntul alb"1 25. Cel care me dit ează la el astfel îl are zi de z i stors si ' încă st o r s , iar hrana lui nu s e-mpu ţ ine az ă . 4. Gărgya a spus : " La omul acela din fulger me dit ez eu ca fiind Brahman. " A j ătasatru a răspuns : "Nu, nu-mi vorbi despre el ! î ntr-adevăr, eu meditez la el ca fiind în­ văpăiat . " Cel car e med it ea z ă la el astfel este î nvăp ăi a t şi are odrasle învăpăiate. 5. Gărgya a spus : " La omul acesta din spaţiu meditez eu ca fiind Brahman. " Aj ătasatru a răspuns : "Nu, nu-mi vorbi despre el I într-adevăr, eu meditez la el ca fiind pl i n şi făr ă devenire." Cel care meditează la el astfel se um ple de odrasle şi vite, Iar odraslele sale nu-şi curmă de venir ea In ast ă lume. ,,


47

CARTEA A DOUA, 1 , 1-13

6. Gărgya a spus : "La omul acesta din aer medit ez eu ca fiind Brahman. " Aj ătasatru a răspuns : "Nu, nu-mi vorbi despre el ! î ntr-adevăr , eu meditez la el ca fiind Indra Năvalnicul, oastea ne Înfrîntă " 1 26. Cel care meditează la el astfel este victorios, de ne înfr înt şi învingător al potr iv­ nicilor 7. Gărgya a spus : "La omul acesta din foc meditez eu ca fiind Braltman. " Aj ătasatru a răspuns : "Nu, nu-mi vorbi despre el ! î ntr-adevăr , eu medit ez la el ca fiind biruitor . " Cel care m e ditează l a el astfel este biruitor s i are odrasle b irui t oare 8. Gărgya a spus : "La omul acesta din ape meditez eu ca fiind Brahman. " Aj ătasatru a răspuns : " Nu, nu-mi vorbi despre el ! î ntr-adevăr, eu meditez la el ca fiind după chip ş i asemănare. " Cel care meditează la el astfel este întîmpinat numai de chipuri frumoase, nu urîte, iar fiul îi este după chip şi asemănare 1 27 . 9 . Gărgya a spus : "La omul acesta din oglindă meditez eu ca fiind Brahman. " Aj ătasatru a r ăspuns : "Nu, nu-mi vorb i despre el ! î ntr-adevăr, cu meditez la el ca fiind scli­ pitor . " Cel care meditează · la el astfel este sclipitor şi ar e odrasle sclipitoare, iar pe t oţi cei întîl ni ţ i îi întrece în sclipire. 10. Gărgya a spus : "La sunetul iscat în urma celui care merge meditez eu ca fiind Brahman. " Aj ăta satru a răspuns : "Nu, nu-mi vorbi despre el ! î ntr-adevăr , eu me­ ditez la el ca fiind răsuflarea" 1 2 8. Cel care meditează la el astfel trăieşte pînă la capăt în ast ă lume şi suflul vieţii ( prii1;la ) nu-l părăseşte înainte de vreme. 1 1 . Gărgya a spus : "La omul acesta din zări meditez eu ca fiind Brahman . " Aj ătasatru a răspuns : "Nu, nu-mi vorbi despre el ! î ntr-adevăr, eu meditez la el ca fiind înso­ ţitorul nedespărţit . " Cel care meditează la el astfel are parte de însoţitori şi nu-şi pierde alaiul . 12. Gărgya a spus : " La omul acesta care nu e decît umbră meditez eu ca fiind Brahman. " Aj ătasatru a răspuns : " Nu, nu-mi vorbi despre el ! î ntr-adevăr , cu medit ez la el ca fiind M oartea. " Cel care meditează la el astfel trăiest e p înă la capăt în astă lume şi moartea nu-l aj unge înai ri te de vreme. 13 . Gărgya a spus : " La omul acesta din corp 129 (iitman ) meditez eu ca fiind Brahman. " Aj ătasatru a răspuns : "Nu , nu-mi vorbi despre el ! î ntr-adevăr , eu meditez la el ca fiind .

.

.


48

B I�HADĂ R A :: YA KA - UPANI ŞAD

stăpîn pe corp. " Cel care medit ează la el astfel este stăpîn pe corp şi are odrasle stăpîne pe corp. - Şi Gărgya a tăcut. 14. Aj ătasatru a spus : "Numai atît ? ,. - "Da, numai . atît . " - "Numai cu atît rămîne neşt iut . " Gărgya a spus : "Vreau să vin [în ucenicie] la t ine 1 " 15 . Aj ătasatru a răspuns : " Est e cu t otul împotriva firii ca un brahman să vină la un kşatriya, spr e a i se vorbi despre Brahman. îţi voi dărui totuşi cunoaşterea" 1 30. S-a sculat , luîndu-l de mînă, şi s-au apropiat amîndoi de un om 131 (purtlşa ) adormit . L-a chemat cu numele a cest ea : " Mare rege Soma cu veşmîntul alb 1 " El nu s-a sculat . L-a trezit , atingîn du-l cu mîna , şi el s-a sculat . 16 . Aj ătasatru a spus : " După ce el a adormit aici , omul (puruşa ) care se manifest ă drept cu no a şte r e 132 u n de s-a aflat ? De unde a revenit aici ? " Dar pe G ărgya nu l-a dus mintea . 17 . Aj ătasatru a spus : "După ce el a adormit aici, emul care se manifest ă drept cunoaştere, retrăgîndu-şi cunoa şt erea odată cu cunoaşt erea suflurilor/simţurilor (pră1Ja ) , se odihneşte în spaţiul dinlăuntrul . inimii . Cînd şi le opreşt e pe acest ea, atunci s e cheamă c ă omul doarme. Acum eprit este suflul (Pră1Ja ) , oprit este glasul , o p r i t est e văzul, oprit este auzul , opr it est e gîndul 133. 18. Pe unde î l poart ă visul 134, acolo sînt lumil e �ale. Atunci îi pare şi că este mare r ege, şi c ă este mare br abman. si că nimereste sus ori jos. A�a cum u n mare r e ge, epr indu-si ' p oporul [în preajmă] , s-ar preumbla î n voie prin ţara s�, la fel şi el, oprindu-şi suflurile/simţuril e, se preumblă în voie prin trupul său . 1 9 . Iar atunci cînd d oarm e a dinc si cî n d nu mai st i�� nimic , şapt ezeci şi două de mii d� vene numit e h iia 1 35 se îndreapt ă din inimă în pericardiu. Strecur Îndu-se prin ele, se odihneşt e în pericardiu . Aşa cum s-ar odihni un prinţ, un mare rege sau un mare br ah ma n o dat ă ajuns în culmea � ;l fericirii, tot asfel se odih n eşt e şi el a cum. ili 20. Aşa cum şi-ar depăna păianj enul firul , a�a cum n foc se răspîndesc scîntei măru nt e, la f el din Sine (ăiman ) se răspîndesc t oate suflurile (pră1Ja) , toat e lumile, toţi zeii şi toate fii n ţ el e 1 36. Numele d e taină (upanişad ) al ac e st u i a est e «( Realul R ealului » 137 (satJ'a ) . într-adevăr, suflur il e sînt Realul, iar el este Realul l or." ,


CARTEA A DOUA, 1 , 14-20 ; 2, 1-4 ; 3 , 1

Briihmat}a II

1. într-adevăr , cel c ar e şt ie puiul de animal cu sălaşul, cu acoperişul, cu stîlpul şi .cur meiul său, ţine în frîu şapt e r ubed e n ii duş m ăn o as e . De bună seamă, puiul de a n i ma l este suflul (prii1)a ) cel din m i j l o c ; [trupul] acesta e sălaşul său, [capul] acesta e acoper işul, suflul stîlpul şi hrana cur m e­

iu1 1 38.

2. Pe el îl slu j e sc cei şapt e nepieritor i . Astfel, pri n lini­ ile r o şi i din ochi îi est e supus Ru dra , iar pri n ap a din ochi, Parjanya ; prin pupilă Ădit ya ; pr i n part ea neagră Agn i ; prin part ea albă Indra . Prin g e a n a de j o s îi est e supus Pă­ mîntul, prin cea de sus C er u l 1 39. Nu piere hra n a celui care ştie astfel. 3. Despre aceasta sînt şi versurile : " Cu gura-n jos e bli dul , şi cu fun du-n sus ; E fai ma pu s ă - n el , sub f el u r it e chipuri ; Pe buza lui sînt şapt e rşi aşezaţi , Cu glasul opt , cel îmbinat cu ruga (brah-ma n ) " 1 40 . "Cu gura-n jos e bli dul , şi cu fun d u-n sus" : acest a e trupul, căci el e blidul cu gura în jcs şi fu n dul în ms ; "E f a i m a pmă-n el , mb felur i t e ch ipur i " : înt r-a devăr , suflurile sînt fai m a ţ m ă �u b f el u r i t e chipuri , mflurilor l i se spune a � a ; - "Pe t u n l u i sînt �apte rşi aşezaţi " : î nt r -a­ devăr , sufl ur i l e sînt a c e i n i, mfl u r i l o r li se spur.e a şa 1 4 1 ; - " Cu gla ml opt , c e l îmbi n at c u r u ga " : penh u că glasul c al optu l e a şi se îmbină cu ruga 1 4 2 . 4. [UrEchile] a c e st fa sînt G o t a m a şi Bhara dv ăj a : i a t ă- I ' pe G ota m a şi ia t ă-l p e Bh a r a dvăj a . [Ochii] aceşt i a s î n t Visvămitra şi J a m a d a g n i : i a t ă-l pe V i Sv ă m it r a şi i a t ă-l pe Jama dagni . [N ă r ile] a c e s t f a s î nt Va s i şţ h a şi Kasyapa : iată-l pe Va s i şţ h a şi i a t ă- I pe Kasy-apa. Glasul est e Atri 143, căci cu gl a E u l se m ă n în c ă hra n a . într- a d f văr , At r i e st e alt num e p e nt r u "Att i " (m � n în c ă ) 144 . Ato1 mînc ăt er est e şi are l otul ca h r an ă cel c ar e ştie astfel.

Briihma1)a III 1 . Două sî nt , de bună seam ă, î nf ăţi şăr ile (rupa ) lui Brak­ man: întruchipat şi ne înh u chip at , muritor şi nemuritor, neclin­ tit şi mişcător, cel-care-fiinţează (sa t ) şi Celălaltl46 (tyam) .


50

B � HADĂRA � YA KA -UPANIŞAD

2. l ntruchipatul este altul decît vîntul (vayu ) şi decit văzduhul. Este muritorul, este neclintitul , este cel-care-fi­ inţează. Esenţa (rasa ) întruchipatului, a muritorului , a neclintitului, a celui-care-fiinţea.ză este cel care dogoreştt! . .-căci el este esenţa celui-care-fiinţează. 3. Iar neîntruchipatul est e vîntul şi văzduhul 146 . Est e nemuritorul , este mişcătorul, este Celălalt . Esenţa neîntruchi­ patului , a nemuritorului, a mişcătorului, a Celuilalt est e omul 1 4 7 (puruşa ) acesta din discul [solar] . Căci el est e esenţa Celuilalt . Astfel, în privinţa zeilor (adhi-devatam ) . 4 . Iar acum, în privinţa Sinelui (adhy-atmam ) : l ntru­ chipatul este altul decît suflul şi decît spaţiul dinlăuntrul insului (atman ) . Este muritorul, este neclintitul, est e cel� care-fiinţează. Esenţa întruchipatului, a murit orului , a neclint itului, a celui-care-fiintează est e văzul. Căci el est e . ·e senţa celui-care-fiinţează. 5. Iar neîntruchipatul est e suflul şi spaţiul dinlăuntrul insului . Este nemurit orul, este miscătorul, este Celălalt . Esenţa neÎntruchipatului, a nemuri t orului , a mişcătorului, a Celuilalt este omul (puruşa ) acesta din ochiul drept . -Căci el este esenţa Celuilalt . 6. î nfăţişarea omului acestuia e asemenea unui veşmînt sofraniu , asemenea lînei celei albe, asemenea cîrmîzului , .a semenea flăcării, asemenea lotusului, asemenea unei stră­ fulgerări 14 8. I ntr-adevăr , ca o străfulgerare este norocul celui -car e ştie astfel. Vine apoi descrierea sa prin : "Nu, nu" (neti, neti) . Căci nu există altceva mai presus decît acesta, .despre care [se spune] : " Nu" 1 49 . Iar denumirea este " Realul Realului" (satya ) . I ntr-adevăr, suflurile sînt Realul, iar -el este Realul lor . BrahmarJa I V

1 50

1 . "Maitreyi - a spus Yăj fiavalkya - , curînd eu voi prlrăsi starea aceasta . Haide să fac o împărţeală Între tine şi Kătyayani 1 " 1 51 2. Maitreyi a spus : "De-ar fi al meu, fericitule, intreg pămîntul plin de averi, oare pot fi nemuritoare prin aceasta ? " - " N u - a răspuns Yajiiavalkya - , c a viaţa celor îndes­ tuîaţi, aşa ar fi şi viaţa ta. Dar speranţă de nemurire prin a vere nu există. "


CARTEA A DOUA, 3,2-6 ; 4,1-.,

3. Maitreyi a spus : .. Ce să fac eu cu c ev a prin care nu pot fi nemuritoare ? Ceea ce ştii , fericit ule, spune-mi şi mi e 1 " 4. Yăj fiavalkya a răspuns : . . Oh 1 Dragă fiindu-mi, di-ag totul . Dar mi-e cînd vorbesti . Vino si sezi 1 I ti voi deslusi ' ' ia aminte bine la lămurir ile mele 1 ' / 1 5 2 5. El a spus 153 : .. î ntr-adevăr, nu din iubire pentru soţ est e drag sotul, ci din iubire pentru Sine (iitman ) este drag soţul. I ntr-adevăr , nu din iubire pentru soţie est e dragă soţia, ci din iubire pentru Sine est e dragă soţia. î ntr-adevăr , nu din iubire pentru copii sînt dragi copiii , c i din iubire pentru Sine sînt dragi copiii . î ntr-adevăr , nu din iubire pentru avere este dra gă averea, ci din iubire pentru Sine este dragă averea. î ntr-adevăr, nu din iubir e pentru sfinţenie (brahman) este dragă sfi nţenia, ci din iubire pentru Sine este dragă sfinţenia. î ntr-adevăr , nu din iubire pentru domnie este dragă domnia , ci din iubire pentru Sine este dragă domnia. I ntr-adevăr , nu din iubire pentru lumi sînt dragi lumile, ci din iubire pentru Sine sînt dragi lumile. I ntr-a devăr , nu din iubire pentru zei sînt dragi zeii, ci din iubire pentru Sine sînt dragi zeii . î ntr-adevăr , nu din iubire pentru fiinţe sînt dragi fiinţele, ci din iubire pentru Sine sînt dragi fiinţele. I ntr-adevăr , nu din iubire pentru Tot est e drag Totul, ci din iubire pentru Sine este drag Totul. î ntr-adevăr , Sinele trebuie privit, ascultat , gîndit şi luat amint e bine, MaitreyL î ntr-adevăr, datorit ă privirii, ascult ării, gîndirii şi cunoa şterii Sinelui est e ştiut Totul. 6. Sfinţenia l-a dat deoparte pe cel care află sfinţenia În afara Sinelui . Domnia l-a dat deoparte pe cel care află domnia în af ara Sinelui . Luminile l-au dat deoparte pe cel care află luminile în afara Sinelui . Zeii l-au dat deoparte pe cel care află zeii în afara Sinelui . Fiinţele l-au dat deoparte pe cel care află fiinţele în afara Sinelui. Totul l-a dat deoparte pp cel care află Totul în afara Sinelui . Sfinţenia, domnia . lumile, zeii , fiinţele şi Totul - acestea sînt Sinele 154. -- 7. Aşa cum nimeni nu e în stare să prindă sunetele ieşite dintr-o t obă în care se bate, dar prinzînd toba sau pe toboşar, este prins sunetul ; 8. Aşa cum nimeni nu e în stare să prindă sunetele ieşite dintr-o scoică în care se suflă, dari prinzînd �COlca sau - pe suflătorul în scoic ă, este prins sunetul ;


B � HA DĂRA � YA KA - UPANIŞAD

9 . Aşa cum nimeni nu e în stare să prindă sunet ele ieşite , dintr-o Iăută la care se cînt ă, dar prinzînd Iăuta sau pe . cîntăreţul din Iăut ă, este prins sunetul ; 10. Aşa cum dintr-un foc în care se pun vreascuri umede se răspîndeşte fum în toate părţile, t ot astfel din răsuflarea acestei mari Fiinţe (bhiUa) au ieşit flg- Veda, Yajur- Veda , Săma- Veda, Atharva- Veda, poveştile, legendele, ştiinţele, Upanişadele, versurile, aforismele (siUra ) , lămuririle şi comentariile. Toate acestea sînt ieşite din răsuflarea ei 1 50 . 1 1 . Aşa cum oceanul este răspîntia tuturor apelor, la fel pielea este răspîntia tuturor atingerilor, nările sînt răs­ pîntia tuturor mirosurilor, limba este răspîntia tuturor gustu­ Tilor , ochiul este răspîntia tuturor formelor, urechea este răspîntia tuturor sunet elor , gîndul (manas ) este răspîntia tuturor reprezentărilor (sankalPa ) , inima este răspîntia tuturor ştiinţelor, mîinile sînt răspîntia tuturor fapt elor (karman ) , partea de j os este răspîntia tuturor plăcerilor , dosul este răspîntia tuturor excreţiilor , picioarele sînt răs­ 'pîntia tuturor drumurilor şi glasul (văc ) este răspînt ia tuturor Vedelor 1 56 . 12. Aşa cum s-ar t opi un bulgăre de sare aruncat în .apă şi nimeni n-ar mai avea cum să-I scoată, dar din oricare pa rt e ar lua, apa tot sărată e 1 57, la fel această mare Fiinţă 1 58 (bhuta ) nesfîrşită şi nemărginită est e cunoaştere 'pură 1 59. 1 vindu-se din elementele (bhufa ) acestea , cu ele piere dimpreună. Dup ă moarte nu există conştiinţă 16 0, aşa spun eu. " Astfel vorbi Yăj navalkya . 13. Maitreyi a spus : "Ni-ai uluit , fericitule, [spunînd] -că d upă moarte nu există conştiinţă . " El a răspuns : "Eu nu spun, vezi bine, nimic uluitor. Ceea ce urmează e destul pentru a înţelege : 14. Cînd p:He că există dualitat e, atunci unul îl miroase pe celălalt , unul îl vede pe celălalt , unul îl aude pe celălalt , unul îi vorbeşt e celuilalt , unul se gîndeşte la celălalt , unul îl .cunoaşte pe celălalt . Dar cînd totul a devenit una cu Sinele său, atunci cu ce şi pe cine să miroasă, cu ce şi pe cine să v a dă cu ce şi pe cine să audă, cu ce şi cui să vorbească, ' c u ce şi la cine să se gîndească, cu ce şi pe cine să cunoască ? -Cu ce să-I cunoască pe cel cu care cunoaşt e totul ? Cu ce -oare să-I cunoască pe cunoscător ? " 161 ,


CARTEA A DOUA, 4,9-14 ; 5,1-8

Briihma1Ja V 16 2

1 . Pămîntul este mierea tuturor fiinţelor ; mierea pă­ mîntului sînt toate fiinţele. Atît Spiritul (puruşa) acest a din" pămînt , numai văpaie şi nemurire, cît şi - în privinţa Sinelui (adhy-iitmam) - Spiritul acesta al trupului , numai văpaie şi nemurire, el anume este Sinele (iitman ) ; est e nemurirea, est e Brahman, este Totul. 2. Apele sînt mierea tuturor fiinţelor ; mierea apelor sînt toate fiinţele. Atît Spiritul acesta din ape, numai văpaie ' şi nemurire, cît şi - în privinţa Sinelui - Spiritul acesta al seminţei , numai văpaie ş i nemurire, el anume este Si­ nele ; est e nemurirea, este Brahman, este Totul . 3 . Focul este mierea tuturor fiinţelor ; mierea focului sînt toate fiinţele. Atît Spiritul acesta din foc, numai văpaie · şi nemurire, cît şi - în privinţa Sinelui - Spiritul acesta care e numai glas, numai văpaie şi nemurire, el anume este · Sinele ; est e nemurirea, este Brahman, est e Totul . 4. Aerul este mierea tuturor fiinţelor ; mierea aerului sînt toate fiinţele. Atît Spiritul acesta din aer, numai văpaie şi nemurire, cît şi - în privinţa Sinelui - Spiritul acesta [care eJ suflu (Pră1Ja ) , numai văpaie şi nemurire, el anume este Sinele ; este nemurirea, est e Brahman, est e Totul . 5 . Soarele este mierea tuturor fiinţelor ; mierea soar elui �înt t oate fiinţele. Atît Spiritul acesta din soare, numai văpaie şi nemurire, cît şi - în privinţa Sinelui - Spiritul acesta al văzului, numai văpaie şi nemurire, el anume e s t e Sinele ; est e nemurirea, est e Brahman, est e Totul. 6. Zările sînt mierea tuturor fiintelor ; mierea zărilor sînt t oate fiinţele. Atît Spiritul acesta din zări, numai văpaie � i nemur ire, cît şi - în privinţa Sinelui - Spiritul acesta a l auzului si ' al ecoului, numai văpaie si nemurire, el anume ('ste Sinele ; este nemurirea, este Brahman, este Totul . 7. Luna este mierea tuturor fiinţelor ; mierea lunii sînt t oate fiinţele. Atît Spiritul acesta din lună, numai văpaie �i nemurire, cît şi - în privinţa Sinelui - Spiritul acesta al gîndului , numai văpaie ş i nemurire, el anume est e Sinele ; rste nemurirea, est e Brahman, est e Totul. 8. Fulgerul est e mierea tuturcr fiinţelor ; mierea fulge­ rului sînt toate fiinţele. Atît Spiritul acesta din fulger , numai văpaie şi nemurire, cît şi - în privinţa Sinelui ­ Spiritul acesta al văpăii, numai văpaie şi nemurire, el anume ('ste Sinel e ; este nemurirea, este Brahman, este Totul.


54

B�HADĂRA � YA KA - UPANISAD

9. Tunetul este mierea tuturor fii n ţe lor ; mierea tunetului sînt toate fiinţele. Atît Sp i rit ul acesta din tunet, numai văpaie şi nemurir e, cît şi - în privinţa Sinelui - Sp iri t ul

acesta al zgomJtului şi al sunetului, numai văpaie şi nemu­ rire, el anum� est e Sinele ; est e nemurirea, est e Brahman, este Totul . 1 0 . S p a ţi ul este mierea tuturor fiinţelor ; mierea spaţiului sînt toate fiinţele. Atît S p i r i t ul acesta din sp a ţiu , numai v ăp ai e şi nemurire, cît şi - în p r ivi n ţ a Sinelui - Spiritul acesta [c ar e e] spaţiul di n inimă, num3.i văpaie şi nemurire, el a n u me este Sinele ; este nemurirea, este Brahman, este

Totul. 1 1 . Legea sf î nt ă este mierea t ut uror fiinţelor ; mierea Legii sfinte sînt t o a t e fii nţele . Atît Spir it ul acesta din Legea sfîntă, num'li văpaie şi nemurire, cît şi - în privinţa Sine­ lui - Sp i r i t ul acesta al Legii sfinte, numai văp a i e şi n em u­ rire, el anume est e S ine l e ; este nemurirea, est e Brahman, ,este Totul . 12 . Ad:!vărul (satY.l ) este mierea tuturor fiinţelor ; mierea Ad�vărulu i sînt toate fiinţele . Atît Sp i r it ul acesta din Ad�văr , nUffili văp lie şi nemurire, cît şi - în privinţa Sinelui - S pir it ul acesta al Adevărului, numai văpaie şi nemClrire, el anume este Sinele ; est e nemurirea, est e Bra'"

man, este Totul . 1 3 . O .n � n :! 5 c: ul e s t e mierea tuturor fiinţelor ; mierea o m �n �3c lllui sînt t O l t e fi i n ţe l e. Atît S pi ri t u l acesta din

[c e�3. c � e.>te] o m � n esc, nUffili văplie şi nemllrire, cît şi ,î n p r i vi n ţ a Sinelui - Spiritul ac�sta o m e n e s c , numai vă­ Plie şi n -:! ffi l r ir e , el a nCl ffi -:! este S inele ; este n�mllrirea, este B la hmm, este Totul . 14. Trup �l/ S in�le 1 6 3 ( ă! m :m ) este mierea t u t u ror fiin­ ţ elor ; mierea trup ulu i/Sin,e lui sînt toate fi inţe le . At î t S p ir i ­ tul aces ta din trup/Sine, numai v ă p 3. ie şi nemurire, cît şi S p iritul acesta [care e] Sin�le, numl.i văP lie şi n �m:lrire, el anum� es t e Sin�le ; este n e m uri r ea, este Brahm::m, este

Totul. 15. lntr-ad �văr, Sinele este s t ăp î nul tuturor fiinţelor, regele tuturor fiinţelor . A'Ş3. cum sînt înfipte şi în butuc 'şi in obadă toate s p iţel e roţi i , la fel sînt infipte in Sine (ăl­ man ) toate fiinţele, toţi zeii, toate lumile, toate suflurile, toate făpturile-in-sine (ătman ) IS i.


CARTEA A DOUA, 5,9-19 ;

55·

6,1

16. I ntr adev ăr, despre mierea aceasta le-a vorbit Da­ dhyac al lui Atharvan celor doi Asvini 1 86. Privind-o, fşi· spuse : " Cîştig să vă fie, grozava minune, voinicilor, O dau la iveală, ca tunetul ploaia ; E mierea de care Dadhyâc al lui Ătharvan Prin capul de cal cuvÎntatu-v-a vouă" 1 66 . 17 . î ntr-adevăr, despre mierea aceasta le-a vorbit Dadhyac al lui Atharvan celor doi Asvini. Pr ivind-o, fşi spuse : " Lui Dadhyâc al lui Ătharvan capul Unui cal i-aţi lipit , voi Asvinilor ; Vouă el juruit cuvÎntă despre mierea De la Tvaştr, ce taină vă e, minunaţilor" 167 . 18. î ntr-adevăr , despre mierea aceasta le-a vorbit Dadhyac al lui Atharvan celor doi Asvini. Privind-o, �şi spuse : " Cetăţi şi-a făcut , cu două picioare, Cetăţi şi-a făcut , cu patru picioare ; î n cetăţi , înaripîndu-se, î n cetăţi pătrunse Spi r itul (puY1tşa ) ". î ntr a devăr, Spiritul a c est a e locuitor în toate cetăţile : Nimic nu est e neacoperit de el, nimic nu este n eî nv ăluit de el 1 6 8 . 19. î ntr-adevăr , de spr e mierea aceasta le-a vorbit Dad hyac al l ui Atharvan celor doi Asvini. Pr ivin d-o, [şi spuse : " Cu fiecare ch i p s-a-ntruchipat asemeni ; Acesta-i chipul său menit vădirii ; Prin vrăj i colindă Indra-n multe chipuri Căci înhămaţi i-s murgii zece sute" 1 69 . Intr-adevăr, el este murgii, el este miile cele zece, cele nume­ roase si nesfîrsit e. Acesta e Brahman cel fără mai înai nt e, frlră rri.ai apoi : fără înlăuntru şi fără afară 1 70 . Sinele este Brahman şi atot cuprinzător. - Aşa este învăţătura . -

-

Brăhma1Ja VI

1 . Iar acum, genealogia 1 7 1 : l 'autimăşya de la Gaupavana, ( ;aupavana de la Pautimăşya , Pautimăşya de la Gaupavana, ( ;aupavana . de la Kausika, de la Kau1).Q.inya J(ausika KauI}Qinya de la SăI).Q.ilya, ,


56

B�HADĂRA�YA KA - UPANIŞAD

·�ăJ.lQilya Gautama

de la Kausika şi de la Gautama,

de la Ăgnivesya . de la SăJ.l<;lilya şi de la Ănabhim­ Iăta, Ănabhimlăta de la Ăna bhimlăta. Ănabhimlăta de la Ănabhimlăta, Ănabhimlăta de la Gautama , Gautama de la Saitava şi Prăcinayogya, Saitava şi Pr ăcinayogya de la PărăSarva. de la Bhăradvăj a, Părăsarya Bhăra dvăj a de la Bharadvaja şi de la Gautama, -G autama de la Bhăradvaj a, .B hăradvăj a de la ParăSarya, PărăSarya de la Vaij avăpăyana, Vaij a văpăyana de la Kausikăyani, Kausikăyani 3. de la Ghrtakausika. 'Ghrtakausika de la Parăsaryăyat:la, Pă;ăsaryăyat:la de la Parăsarya, ,P ărăsarya de la ]ătfikafI.1ya , jătfikarJ.lya de la Ăsur ăyaJ.la şi de la Yăska , ĂsurăyaJ.la de la TraivaJ.li, Traivani de la Aupaj andhani, O Aupaj a ndhani de la Ăsuri. Ăsuri de la Bhăradvăj a , Bhăradvăj a d e l a Ătr eya , Ătreya d e l a MăJ.lţi. MăJ.lţi de la Gautama, Gautama de la Vătsya , Vătsya de la SaJ.l<;lilya, �ăJ.lQilya de la Kaisorya Kăpya , KaiSorya Kăpya de la Kumăraharita, de la Gălava , Kumărahărita -Gălava de la Vi darbhi-KauJ.lQinya, de la Vatsanapăt Băbhrava, Vidarbhi-KauJ.lQinya de la Pat hin Saubhara , Vatsanapăt Băbhrava de la Ayăsya Ărigirasa, Pathin Saubhara Ayăsya Ăngirasa de la Ăbhiit i Tvăşţra, de la ViSvariipa Tvăşţra, Ăbhiiti Tvăşţra de la ce doi Asvini, Visvarfipa Tvăşţra de la Dadhyac ĂtharvaJ.la . Cei r,loi Asvini

2.

Ăgnivesya


CARTEA A DOUA. 6. 2-3

If

de la Atharvan Daiva , de la Mrtyu Prădhva�sana, de la Pradhvamsana, . de la Ekarsi, de la Vipr � citti. i Vipr citti de la V ya şţ i Vyaşţi de la Sanăru , Sanăru de la Sanătana, Sanătana de la Sanaga . Sanaga de la Parameşţhin, Parameşţhin de la Brahman ; Brahman fiinţează pri n sine însuşi . î nchinare lui Bra. man ! Dadhyac ĂtharvaI).a Atharvan Daiva Mrtyu Prădhva Ip.3ana Pradhvamsana . Ekarsi

,


CARTEA A TREIA

172

Brăhma1Ja 1

1 . Janaka din Videha 1 73 aduc e a un sac rificiu cu bo gată răsplată pentru preoţi 1 74 (dakşină) . Erau adunaţi acolo brahmanii din neamurile Kuru şi Paficăla 1 76. Janaka di n Videha dori să afle care anume dintre acesti brahmani era cel mai învăţat . El puse de-o parte o mi � de vaci ; de coarnele fiecăreia erau agăţa ţi cîte zece galbeni. 2. El le- a s pus : "Cinstiţi br ahma n i , cel mai sfînt dintre voi să-si ' ia vacile acest ea" 1 76. Br ah manii nu s-au încumetat . Atunci Yăjfiavalkya i-a spus uc e n i cului său : Ia-le , dragă Sămasravas !" [Acesta] le-a pus deopart e şi brahmanii s-au mîniat : "Cum de vorbeste ca c el mai sfînt dintre noi ? " Janaka din Videha îl av �a at u nci ca [preot] hot! pe Asvala. Ac e sta l-a întrebat : " Oare tu, Yăj flavalkya , eşti cu a devărat cel mai sfînt dintr e noi ? " El a r ă spuns : " N e î nch ină m celui mai sfînt ; totuşi noi dorim vacile. " Iar A svala, [preotul] hot!, înc epu de îndat ă să-I înt r ebe 1 7 7 : 3 . Yăjfiavalkya - a spus el - , dacă Totul este în puterea morţii şi Totul e st e cuprins de moarte, da t orită cui scapă aducătorul sacrificiului (yajamăna ) din puter e a morţii ? " - " Datorită preotului hotr, focului şi glasului (văc ) . î n­ tr-adevăr , glasul est e hot! în sacrificiu ; ceea ce este glasul este şi focul ; el este hot!, este scăparea şi mîntuirea . " 4 . "Yăjfiavalkya - a spus el - , dacă Totul este în puterea zilei şi nopţii şi Totul est e cuprins între zi şi noapte, datorită cui scapă aducătorul sacrificiului (yajamăna ) din puterea zilei şi nopţii ? " - "Datorită preot ului adhvaryu, văzului şi soarelui. î ntr-adevăr, văzul este adhvaryu în sacrificiu ; ceea ce este văzul este şi soarele ; el este adhvaryu, este scăparea şi mîntuirea . " "

..


CARTEA A TREIA, 1,1-10

5. " Yăj ftavalkya - a spus el - , dacă Totul este în puterea creşterii şi descr e şterii lunii şi Totul este cuprins de cr eşterea şi d e screşterea lunii, datorită cui scapă aducătorul sacrificiului (yajamăna ) din put erea creşterii şi des c re şterii lunii ? " - Datorită preotului udgătr, vîntului (v ăy u ) şi suflului (prălJa ) . î ntr -adevăr , suflul est e udgătr în sacri­ ficiu ; ceea ce este suflul este şi vîntul ; el este uigătr, est e scă­ parea şi mîntuirea. " 6 . " Y ăj fiavalkya - a spus el - , de vreme ce văzduhul par e li p s it de [orice punct de] sprij in, pe ce cale urcă aducă­ torul sacrificiului (yajamăna ) în lumea cerului ? " - " Dato­ rită pr e otului brahman , gînd ului (manas ) şi lunii . î nt r -ad evăr gîndul este brahmrm în sacrificiu ; ceea ce este gîndul es te şi luna ; ea est e brahman, este scăparea şi mîntuirea. " Acestea d e sp re mîntuire. Iar acum, despre împlinire : 7 . "Yăj fta valkya a Sp ClS el - , cîte strofe (re ) va fol os i [ preotu l] Iwtr în sacrificiul de astă zi ? - "Trei . " - " Care sînt cele trei ? " - " Puro 'nuvăkyă, yăjyă şi - a treia sasyă" 1 7 8 . - "Ce s e dobîndeşt e �!'i!"!. ele ? " - "Orice est e î nsufl e ţit (prălJa-bhrt ) . " 8 . "Yăj fiavalkya - a spus el - , cîte ofrande va adu ce [ pr eotul] adhvaryu în sacrificiul de as tă z i ? " - "Trei . " - "Care s înt cele trei ? " - "Ofrandele ce izbucnesc în flăcări, ofran­ deIe ce se revarsă şi ofrandele ce se preling. " - " Ce se dobîn­ d eşte prin ele ? " - "Prin ofrandele ce izb ucnesc în f lăcăr i se dobîndeşt e lumea zeilor ; căci lumea zeilor pare a lumina. Prin ofrandele ce se reva rsă se dobindeste lumea străbunilor ; căci lumea străbunilor pare a fi d i nc � l o . Prin ofrandele ce se prelin g se dobîndeşte lu � e a o].m �nilor ; căci lumea oame­ nilor pare a fi jos" 1 79. 9. " Y aj fi a valkya - a spu s el - , cu cîte zeităţi veghează din dreapr a [pr e otul] brahman sacr ificiul de astăzi ? - "Cu una. " - "Care este aceast ă una ? " - " Gîndul (manas ) . I ntr -adevăr n e s fîrşit este gîndul, nesfîrşiţi sînt şi Toţi-Zeii. Prin ac e s t a se dobîndeşte o lume nesfîrşită " . 10. "Yăjfiavalkya - a spus el - , cîte strofe cîntate (stotriyă ) va cînta [p r eo t ul] uigătr în sacr ificiul de astăzi ? - "Trei" . - "Care sînt cele trei ? - " Puro 'nuvăkyă, yăjyă şi - a treia - sasyă. " - "Care sînt ele în privinţa Sinelui (adhy-ătmam) ? " " Suflul expirator 1 80 (pră1ţa ) este p uro ' n uvăky ă suflul inspirator ( apăna ) este yăjyă iar suflul răspîndit (vyăna ) este sasyă. " - "Ce se dobîndeşte prin "

,

-

"

,

"

,

-


BI3HADĂRA J:lYA KA - UPA N I ŞAD

60

ele ? " - "Lumea pămîntului se dobîndeşte prin puro 'nu­ văkyă, lumea văzduhului prin yăjyă şi lumea cerului prin. sasyă. " Apoi Asvala, [preotul] hotr, a tăcut . Brăhmana II 1 . Atunci ]ăratkărava Ărtabhaga l-a întrebat : " Yajfia­ valkya - a spus el - , cîţi sînt apucătorii şi cîţi sînt supra­ apucătorii ? " - "Opt sînt apucătorii şi opt sînt supra-apu­ cătorii" 1 81 . - "Care sînt cei opt apucători şi cei opt su­ pra-apucători ? " 2. " î ntr-adevăr, suflul expirator (Prăt;a ) este un apucător. El este apucat de către suflul inspirator (apăna ) ca supra-apucător ; căci mirosurile se simt cu suflul inspi­ rator . 3. I ntr-adevăr , glasul (văc ) este un apucător . El este apucat de către nume ca supra-apucător ; căci numele se rostesc cu glasul. 4. î ntr-adevăr, limba este un apucător. Ea este apucată de către gust ca supra-apucăt or ; căci gusturile se deosebesc cu limba . 5. î ntr-adevăr, ochiul este un apucător . El este apu c at de către formă ca supra-apucător ; căci formele Se văd cu ochiul . 6 . î ntr-adevăr, urechea este un apucător. Ea este apu­ cată de către sunet ca supra-apucător ; căci sunet ele se aud cu urechea. 7. î ntr-adevăr, gîndul (manas ) este un apucăt or . El este apucat de către dorinţă ca supra-apucător ; căci dorin­ ţele se doresc cu gîndul. 8. î ntr-adevăr, mîinile sînt un apucător. Ele sînt apucat� de către faptă ca supra-apucător ; căci fapta se făptuieşte cu mîinile. 9. I ntr-adevăr , pielea este un apucător . Ea est e apu­ cată de către at ingere ca supra-apucător ; căci atin gerile se simt cu pielea . Aceştia sînt cei opt apucători şi cei opt supra-apucăt ori . " 1 0 . " Yăjfiavalkya - a spus el - , dacă Totul est e hrana Morţii , care este oare zeitatea a cărei hrană este Moartea ? " - " î ntr-adevăr, Focul este Moartea ; el este hrana a p elor î nvinge Moartea-din-nou (punar-mrtyu ) "1 82. -

.


81

CARTEA A TREIA, 2 , 1 -14 ; 3,1-2

1 1 . Yăj iival kya - a spus el - , atunci cînd omul (puruşa ) moare, suflurile (Pră1Ja ) ies din el sau nu ? " - "Nu - a spus Yăj iiavalkya -, ci se retr a g l a un loc, iar el se umflă, se umple cu aer ; mortul zace plin cu a e r" 1 83 . 12. " Yăj iiavalkya - a spus el - , at unc i cînd omul moare, ce nu-l părăseşte ? " - " N urnele ; într-adevăr, nesfîrşit est e n umele, nesfîrşiţi sînt şi Toţi-Zeii. P rin acesta se dobînd e ş t e o lume nesfîrsită." 1 3 . " Yăj iiaval kya - a spus cl - , cînd gla sul (vac ) omului mort pătrunde în foc, suflul (Prar;,a ) în aer , ochiul în soare, gîndul (manas ) în lună, urechea în zări, trupul în pămînt , Sinele (ătman ) î n spaţiu, părul de pe trup în ierbur i , părul d e pe cap în c op a c i , iar sîngele şi sămînţa coboară în ape, c e se întîmplă atunci cu omul ? " 1 84 14. "Ia-mă de mînă, dragă Ărtabhăga ! Aceasta o vom şti numai noi doi ; nu aici în faţa lumii. " Depărtîndu-se, cei doi au stat de vorbă. D e-au grăit despre ceva, numai d�spre fapt ă (karman) au grăi t ; şi de-au preamărit ceva, num3.i fapta au preamărit-o. î ntr-adevăr , devii bun prin fapta bună şi rău prin cea rea 1 85. Ap o i Jărat kărava Ărta­ bhăga a tăcut . "

Brăhmar;,a III 1. Atunci Bhuj yu Lăhyăyani l-a î nt r eba t : Y ăj n a val k ya - a spus el - , eram şcolari rătăcitori prin ţinutul Madr a ; î n fiica a c e stu i a a junserăm acasă la Pataiicala K ăpya 1 86. i ntrase un Gandharva 1 87. L-am întreba t : « Cine est i ? » El a răspuns : « S u dhanvan Ăng irasa . » l ntr ebîndu-l despr e hotarele l umilor i-am spus : « Ce s-a întîmplat cu urmaşii lui P ar ikşit ? » 188 Ce s- a întîmplat cu urmaşii lui P ar i kşi t , te Î ntre b eu, Yăjiiavalkya. Ce s-a întîmplat cu urm3.şii lui Parikşi t ? " 2. El a răspuns : " D � b u n ă seamă. că ţi-a ră5puns a stfel : � Ei s-au dus acolo unde se duc cei care fac j ertfa c alului (a sva- medha ) » " - " Unde se duc oare cei care fac j er t fa cdului ? " - "Lumea aceasta e c al e de treizeci si două de z i l e cu carul zeiesc . D� dou ă ori mai m3.re, p ămîntul o î n co nj u r ă pe d�-a-ntregul. De două ori m3.i mare, oceanul î nconj ură pămîntul pe de-a-ntregul 1 83• Cît lama briciului s a u cît aripa muştei, t o t atît de m l.r e e şi sp a ţi ul dintre ele . Prefăcîndu-se în vultur , lndra i-a încredinţat Vîntului "

,


62

BI3HADARA � YA KA - UPANIŞAD

(f.!ăyu ) . Primindu-i la sine (ătman ) , Vîntul l-a purtat pînă acolo unde se aflau cei care fac j ertfa calului . - Cam aşa va fi pr e amări t el Vîntul . Drept care Vîntul este fiecare lucru luat în p ar t e (vyaşţi) , Vîntul este şi totul luat împre­ ună (samaşţi) 1 90 . î nving e Moart ea-din-nou (punar-mrtyu ) cel care stie astfel . " ' Apoi Bhuj yu Lăhyăyani a tăcut . Brăhma'IJa I V

1 . Atunci Uşas t a Căk r aya 1) a l-a întrebat : "Yăjiiavalkya - a spus el - , pe Brahm an cel din faţa ochilor şi neascuns. pr i vir i i , pe Si n el e (ătman ) atotl ăuntr l c Iămureşte-mi-I l " - " Acesta e Sinele (iUman ) t ău at otlăuntric" 1 91 . - "Care este, Yăjiiavalkya , cel atot1ăuntric ? " - "Cel care e xp ir ă prin suflul e xp i r ator (pră'lJa ) , a c e st a e Sinele tău at otlă­ untric. Cel care i n sp ir ă p r in suflul in sp i rator (apăna ) . acesta e Sinele tău atot1ăuntric. Cel care s e r ă spî nde şte prin suflul r ă sp î n dit (vyiina) , acesta e Sinele tău atotlă­ untric . C el car e ur c ă F i n su flul urcător (udăna ) , a c est a e Sinele tău atotlăuntric. Iată Si n ele (ătman) t ău a t ot­ l ăuntric " 1 9 2. 2 . Uşasta Căkr ăya.I}a a spus : "A şa cum s-ar spune : (� Iat ă o vacă, iat ă un caI I), la fel ai ar ăta t si tu. Pe însusi Brahman cel din faţa ochilor şi neascuns p � i vi r i i , pe Si � ele atot l ă­ untric Iămurest e-mi-l l " - "El est e Sinele t ău atotIăuntric . " ' - "Care este, Yăjfiavalkya, c el atotlăuntric ? " - "Nu-l poţi vedea pe văzătorul vederii ; nu-l poţi auzi pe auzitorul au­ zirii ; nu-l poţ i gî n di pe gînditorul gîndirii ; nu-l p oţ i cunoaşt e pe cuno scătorul cunoaşt erii 1 93. Iat ă Sinele (ăiman) tău atot1ăuntric . Orice altceva este durere" 1 94. Apoi Uşasta C ăkrăya.I}a a tăcut . Brăhma1Ja V

1 . Atunci Kahola Kauşitakeya l-a Întrebat : "Yăjiia­ valkya - a spus el - , pe în suşi Brahman cel din faţa ochilor şi neascuns privirii, pe Sinele (ăiman ) atot1ăuntric Iămureş­ te-mi-l I" - "Acesta e Sinele ( ăiman ) tău atot1ăuntric." .. Care este, Yăjiiavalkya, cel atot1ăuntric ? " - "Cel care lasă în urmă foamea şi setea , suferinţa, tulburarea minţii, bătrîneţea şi moartea 196. într-adevăr, ştiind Sinele acesta


CARTEA A TREIA, 4 - 6 ; 5,1 ; 6,1 ; 7,1

63

şi desprinzîndu-se de dorul feciorilor, de dorul averilor şi de dorul lumii. brahmanii duc viată ' de cersetori . Căci dorul de feciori este dor de averi si dorul de averi � ste dor de lume ; � căci doruri sînt si unul si ' ltul. De aceea , lăsînd cărturăria , brahmanul tre b� ie să stăruiască în [neştiinţa] copilăriei . După ce a lăsat atît cărturăria cît şi [neştiinţa] copilăriei 1 96 , atunci este schimni c 19 7 . După ce a lăsat atît neschimnicia cît si schimnicia, atunci este brahman. " - "Cum trebuie să f l e brahmanul ? " - " Oricum ar fi , el rămîne la fel 1 9 8 . Orice altceva este durere. " Apoi Kahola Kauşitakeya a tăcut . Brăhma1;ta VI 1. Atunci Gărgi Văcaknavi 1 99 l-a întrebat : "Yăjiiaval­ kya - a spus ea - , dacă Totul este urzit şi ţesut pe ape, oare pe ce sînt urzite şi ţesute apele ? " - " Pe aer (văyu ) , Gărgi. " - "Pe ce este urzit şi ţesut aerul ? " - "Pe lumile văzduhului, Gargi . " - " Pe ce sînt urzite şi ţesute lumile văzduhului ? " - "Pe lumile [făpturilor] Gandharva, Gărgi . " - " Pe c e sînt urzite ş i ţesute lumile �făpturilor] Gandharva ? " - "Pe lumile soarelui , Gărgi . " - " Pe ce sînt urzite şi ţesute lumile soarelui ? " - "Pe lumile lunii, G ăr gi . " - "Pe ce sînt urzite şi ţesute lumile lunii ? " - " Pe lumile st elelor , Gărgi. " - "Pe c e sînt urzit e ş i ţesute lumile st elelor ? " - " P e lumile zeilor , Gărgi . " - "Pe ce sînt urzite şi ţesut e lumile zeilor ? " - " Pe lumile lui Indra, Gargi. " - "Pe c e sînt urzite şi ţesut e lumile lui Indra ? " - "Pe lumile lui Praj apati, Gargi. " - " Pe ce sînt urzite şi ţesut e lumile lui Praj ăpati ? " - "Pe lumile lui Brahman, Gărgi . " - "Pe ce sînt urzit e şi ţesut e lumile lui Brahman ?" El a spus : " Gărgi, nu între ba mai mult ! Să nu-ţi ples­ nească ţ e a sta ! 2 00 î ntr-adevăr, tu Întrebi despre o zeitate despre -eare nu trebuie Întrebat mai mult . Gargi , nu întreba mai mult ! " Apoi Gargi Vacaknavi a tăcut

1. Atunci Uddalaka ĂruI?-i 201 l-a întrebat : "Yaj iiaval­ kya - a spus el - , noi locuiam în ţinutul M adra , acasă l a Pataiicala Kapya, învăţînd sacrificiul . î n soţia acestuia i ntrase un Gandharva. L-am într e bat : « Cine eşti ? » El a


64

B13 HADĂRA � YA KA - UPANIŞAD

răspuns : « Kabandha ĂtharvaJ)a.» El a vorbit către Pataii­ cala Kăpya şi către învăţăcei : « Ştii tu, Kăpya, firul pe care sînt însirat e lumea acea sta, lumea cealaltă si toate fiinţele (bhu ta ) ? » Patancala Kăpya a răspuns : « E u nu-l ştiu, preacinstite.» El a vorbit către Pat aficala Kăpya şi către învăţăcei : « I l ştii tu , Kăpya, pe rînduitorul lăuntric (antar-yămin ) ce rînduieşte dinlăuntru lumea aceasta, lumea cealalt ă şi toate fiinţele ? » Pataficala Kăpya a răspuns : « E u nu-l şt iu, preaci nstite.» El a vorbit către . Pat aficala Kăpya şi către învăţăcei : « î ntr-adevăr , Kăpya , cel care stie firul si rînduit orul lăuntric, acela este stiut or al lui Bra h­ � an, st iut or al lumilor , stiut or al zeilor , � tiutor al Vedelor, ştiut o; al fii nţelor , şt iut �r al Sinelui (ăt r/-z an ) , atot ştiutor .))o Astfel le-a vorbit . Eu le şt iu. Dacă tu, Yăjfiavalkya, îţi iei vacil e sfint e fără a şt i firul şi rînduitorul lăunt ric , îţi va plesni ţeasta 1 " 2 0 2 "Eu şt iu , Gautama, firul şi rîndu­ itorul l�, u ntrj c " . Oricine poat e spune : « Şt iu, şt iu . » Spune ceea ce st ii 1 " 2. Ei a spus : " î ntr-a devăr, vîntul (1..' ă)·u) est e firul, Gau­ tam a . Pe vînt , ca pc un fir , sînt înşirat e lumea aceasta, lum e a Cf aJal1 ă �i t c at e fiinţel e . De aceea, Gaut ama, despre omul (ţurwa ) mcJt �e 0Fur:e : « 1 s-au înmuiat mădularele.t Căci pe a e r , c a p e u n fir , sînt el e înşhate" 2G3 . - "A�a e st e, Yăj fiava l k y a ; vCI leşt e acum dc�pre rînduit orul Iălmt ric 1 " 206 3. "Cel c a r e , st înd în pămînt , este altul decît pămîntul, pe care F � m înt ul T:u-l ştie, căruia pămîntul îi est e trup, care rîn duifŞt e di n1 2l� ni r u p � m înt u l , a ce st a e Sinel e (ătm an ) t ău, rîn duitor ul lăuntric, nt murit orul . 4. Cel care, stîn d în apă, este altul decît a p a , p e care apa nu-l şt ie, căruia apa îi est e trup, care r î nduieşte dinlă­ untru apa , acesta e Sinele tău , rînduitorul lăuntric, nc mu­ ritorul . 5. Cel care, st înd în fcc, Est e altul de cît fccul , pe care focul nu-l �t ie, căruia fccul îi est e trup, care rînduieşt e dinlăuntru focul, acest a e Sinele tău, rînduit ol ul Iăuntric� nemuritorul. 6 . Cel care , st în d în văz duh, est e altul decît văz duhul. pe car e văzduhul nu-l ştie, căruia văzduhul îi est e trup, care rînduieste dinlăuntru văzduhul, acesta e Sinele tău, " rînduitorul t ăuntric, m murit ol ul. 7. Cel care, stînd în aer (t:ăyu) , este altul decît aerul, pe care aerul nu-l şt ie, căru i a aerul îi este trup, care rîn-


CA RTEA .-\. T R E I.-\., 7, 2 - 1 7

65

d u i cst e dinlăuntru aerul , acest a e Sinele t ău , rînduit orul lău n t r i c , nemurit orul . 8. C el carc, st în d în cer , est e alt ul decît cerul , pe care c e r u l nu-I şt i e , căruia cerul îi est e t ru p , care rînduieşt e dinlăun­ t ru c erul, acesta e S i nel e t ă u , r i n duit orul lău ntr i c , nemuri­ torul . 9. Cel car e , st înd în s o a r e , est e altul decît soarel e , pe car e soarele nu-l şt ie, căruia soarele î i este t rup, care rin­ dui est e dinlăuntru soarel e , ac esta e Sinele t ău , r î n duit oruJ lăunt r ic , nemur i t orul . 10. Cel care, st înd în zăr i , est e altul decît zăril e , pe care zările nu-l şt iu , căruia zăr ile Îi sînt trup , care r î n duieşt e dinlăuntru zările, acesta e Si nele t ău , rînduit orul lăuntr ic, nemur it orul . 1 1 . Cel car e, stînd în lună si în stele, est e altul decît luna ' şi st elele, pe car e lun a şi stelele nu-l ştiu , căruia luna şi stelele îi sînt trup , care rînduieşt e dinlăuntru luna şi st elele, acesta e Sinele t ău, rînduitorul lăuntric, nemuritorul . 12. Cel car e , stînd în spaţiu, est e altul decît spaţiul , pe care spaţiul nu-l şt i e , c ăruia spaţiul îi este trup , care r înduieşt e dinlăuntru spaţiul, acest a e Sinele t ău, rînduit orul lăunt ric , nemurit orul . 1 3 . Cel care, st înd în beznă , est e altul decît bezna , pe car e bezna nu-l şt i e . căruia bezna îi est e trup , car e rînduieşt e din­ lăuntru bez n a , acesta e Sinele t ău , rînduit orul lăuntric, nemu­ rit orul . 14. Cel car e , stînd în lumină, est e altul decît lumina , pe car e lumina nu-l şti e, c ăruia lumina îi este trup, car e rînduiest e dinlăuntru lumi na . acest a e Sinele t ău , rînduit orul Iăuntri � , nemurit orul.

1 5 . Cel car e , stînd în t oat e fiinţele (bhuta ) , est e altul decît t oate fiinţel e, pe care t oate fiinţele nu-l şt iu , căruia toat e fiinţele îi sînt trup, care rînduieşt e dinl ăuntru t oate fiintele . ac est a e Sinele tău, r în duitvrul lăuntri c , nemuritorul . Ace � t c � în privinţa firii (adlzi-bhfUam ) . Iar acum, în priyinţa Si nelu i (adhy-ătmam) . 16. Cel care. stînd în suflu (pI'ă1J,a) , est e altul decît suflul , pe car e suflul nu-l ştie, căruia suflul îi este trup , care r indu­ ieste dinlău ntru suflul , acesta e Si nele tău, rînduit orul lăun­ tr i c , nemurit orul . 17. Cel car e, stînd în glas (văc) , este altul decît glasul , pe car e glasul nu-l şti e , căruia glasul îi est e trup, car e rîn-


66

Bţ{HADĂRA J:l YA RA - UPANIŞA D

duieşte dinlăuntru glasul, acesta e ,Sinele tău, rînduitorul lăuntric, nemuritorul . 18. Cel care, stîn d în ochi, este altul deCÎt ochiul , pe care ochiul nu-l ştie, căruia ochiul îi est e trup, care rînduieşte dinlăuntru ochiul, acesta e Sinele t ău, rînduitorul lăuntric, nemuritorul. 19. Cel care, stînd în ureche, este altul deCÎt urechea , pe care urechea nu-l ştie, căruia urechea îi este trup, care rîn­ duieşte dinlăuntru urechea , acesta e Sinele tău, rînduitorul lăuntric, nemuritorul. 20. Cel car e, stînd în gînd (manas ), este altul deCÎt gîndul, pe care gîndul nu-l ştie, căruia gîndul îi este trup, care rîn­ duieşte dinlăuntru gîndul, acesta e Sinele tău, rînduitorul lăuntric, nemuritorul. 21. Cel care, stînd în piele, est e altul decît pielea, pe care pielea nu-l ştie, căruia pielea îi este trup, care rînduieşte dinlăuntru pielea, acesta e Sinele tău, rînduitorul lăuntric, nemuritorul . 22. Cel care, stînd în cunoaşt ere (vij7/,ăna), cst e altul­ deCÎt cunoaşterea, pe care cunoaşterea nu-l ştie, căruia cunoaş­ terea îi este trup, care rînduieşte dinlăuntru cunoaşterea, acesta e Sinele tău, rînduitorul lăuntric, nemuritorul . 23 . Cel care, stînd în sămînţă, est e altul decît sămînţa, pe care sămînţa nu-l ştie, căruia sămînţa îi est e trup , care rînduieşte dinlăuntru sămînţa, acesta e Sinele tău, rînduitorul lăuntric, nemuritorul, văzătorul nevăzut , auzitorul neauzit , gînditorul negîndit , cunoscătorul necunoscut . Nu există alt văzător, nu există alt auzit or , nu există alt gînditor, nu există alt cunoscător în afară de el . Acesta e Sinele (ătman ) t ău, rînduitorul lăuntric (antar-yămin ) , nemuritorul. Orice alt­ ceva este durere. " Apoi Uddălaka AruI).i a tăcut . Brăhma'IJa VIII

1 . Atunci Văcaknavi 205 a spus : "Iată, cinstiţi brahmani , eu îi voi pune două întrebări . De-mi va răspunde, nici unul dintre voi nu-l va învinge în vor birea despre Brahman". " î ntreabă, Gărgi ! " 2 . Ea a spus : " î ntr-adevăr , împotriva t a , Yăj fiaval kya , asa cum s-ar ridica un voinic din neamul Kăsi ori Videha, i �cordîndu-şi arcul descor dat şi apucînd două săgeţi străpun-


CARTEA A TREIA, 7, 18-23 ; 8 , 1-10

87

gătoare de duşmani, împotriva ta m-am ridicat şi eu cu două întrebări . Răspunde-mi !" - " î ntreabă, Gargi 1 " 3 . Ea a spus : "Ceea c e est e, Yăjfiavalkya, mai sus decît cerul , mai jos decît pămîntul , între cer şi pămînt , ceea ce se numeşte trecut , prezent şi viitor, pe ce est e urzit şi ţesut ? " = 4 . El a răspuns : "Ceea ce este, Gargi, mai sus decît cerlit mai j os decît pămîntul, între cer şi pămînt , ceea ce se numeşte trecut , prezent şi viit or este urzit şi ţesut pe spaţiu" 2 06 . 5. Ea a spus : " î nchinare, Yajfia valkya, ţie care mi-ai răspuns răspicat la [întrebarea] aceasta. Pregăteşte-t e pentru cealaltă !" - " î ntreabă, Gărgi ! " 6 . E a a spus : "Ceea ce este, Yaj fiavalkya, mai sus decît cerul , mai j os decît pămîntul , între cer şi pămînt , ceea ce se numeşt e trecut , prezent şi viitor, pe ce este urzit şi ţesut ? " 7. El a răspuns : "Ceea ce este, Gărgi, mai sus decît cerul , mai j os decît pămîntul, între cer şi pămînt , ceea ce se numeşt e trecut , prezent şi viitor este urzit şi ţesut chiar pe spaţiu." - "Dar spaţiul pe ce este urzit şi ţesut ? " 8 . E l a răspuns : " î ntr-a devăr, Gargi, despre N epieritorul 201 (akşara ) acest a brahmanii spun că este nici gros, nici subţire, nici scurt, nici lung, fără sînge, fără grăsime, nici umbră, nici beznă, nici aer , nici spaţiu, fără atingere, făr ă gust , fără miros, fără văz, fără auz, fără glas (vac ) , fără gînd (manas ) , fără văpaie, fără suflu (Pra1J.a ) , fără chip, fără măsură, fără lăuntru, fără afară 20 8. El nu mănîncă nimic si ' nu-l mănîncă nimeni 20 9 . 9. î ntr-adevăr , Gargi, sub domnia celui Nepieritor (akşara ) soarele şi luna stau la locul lor. î ntr-adevăr, Gărgi, sub domnia celui Nepierit or cerul şi pămîntul stau la locul lor. î ntr-adevăr , Gargi, sub domnia celui Nepieritor clipele, ceasurile, zilele şi nopţile, jumătăţile de lună, lunile, anotim­ purile şi anii stau la locul lor . î ntr-adevăr , Gargi, sub domnia celui Nepierit or curg unele rîuri la răsărit de munţii albi , alt ele la apus, şi spre fiecare zare. î ntr-adevăr , Gărgi, sub domnia celui Nepieritor oamenii îi preamărc!'c pe cei darnici, zeii pe cel care aduce sacrificii (yajamiina ) , iar străbuni: lingura [pentru prinoase] cuvenită lor 2 10 . 10. î ntr-adevăr , Gărgi, dacă cineva, fără a-l şti pe cel Nepieritor, aduce în astă lume prinoase, sacrifică şi îndură asceza (tapas ) , după mult e mii de ani acestea au totuşi un sfîrşit . î ntr-adevăr, Gărgi, dacă cineva, fără a-l şt i pe cel


Nepieritor, pleacă din astă lume, el este un nenorocit . Dimpo­ trivă, Gărgi, dacă cineva, ştiindu-l pe cel Nepieritor, pleacă din a s t ă lume, el este un brahman211 • 1 1. î ntr-adevăr, Gărgi, cel Nepieritor est e văzătorul ne­ văzut, auzitorul neauzit , gînditorul negîndit , cunoscătorul

necunoscut . Nu există alt văzător, nu există alt auzitor , nu există alt gînditor, nu există alt cunoscător în afară de e1 212 • Aşadar , Gărgi, spaţiul est e urzit şi ţesut pe Nepieritorul acesta." 12. Ea a spus : "Cinst iţi brahmani, să socotiţi lucru mare dacă scăpaţi de el [numai] cu închinăciuni . î ntr-adevăr , nici unul dintre voi nu-l va învinge vreodat ă în yorbirea despre Brahman." Apoi Văc a knavi a tăcut . Brăhmaua IX

1 . Atunci Vidagdha S ă kaly a l-a întrebat : " Ciţi zei există, Yăj fiavalkya ? " El i-a răspuns cu această i nv oca ţ ie : 2 13 "Atîţi cîţi sînt numiti ' în invocatia către Toti-Zeii : Trei sut e trei şi trei mii trei. '' - "Da - � spus el - ; �îţi zei există de fapt , Yăj fiavalkya ? " - " Treizeci şi trei ." - "Da - a spus el - ; cîţi zei există de fapt , Yăj fiavalkya ? " - " Şase . " - "Da - a spus e l - ; cîţi zei există de fapt , Yăj fiavalkya ? " - "Trei . " - "Da - a spus el - ; cîţi zei există de fap t , Yăj fiavalkya ? " - "Doi . " - "Da - a spus el - ; cîţi zei există de fapt, Yăjfiavalkya ? " - "Unul şi j umătat e." - " Da - a spus el - ; cî ţi zei există de fapt Y ăj fia valkya ? " " Unul." - "Da - a spus el - ; cine sînt cei trei su t e tr ei şi trei mii trei ? " 2 . E l a spus : "Acest ea sînt numai forme ale măreţiei lor ; dar zeii sînt numai treizeci si trei"2U - "Cine sint cei treizeci şi trei ? " - "Opt Vasu, u �sprezece Rudra şi doisprezece Ă ditya, sînt treizeci şi unu, iar cu lndra şi Praj ăpat i fac treizeci şi trei . " 3. "Cine sînt Vasu ? " - " Focul , p ămintul, aerul (vă v u ) , văzduhul, soarele, cerul, luna si stelele, acestia sînt Ya su. Fiindcă Totul e clădit pe ei, d � aceea s i nt C;lUmiţiJ Vasu. " 4. "Cine sînt Rudra ? " - "Cele zece sufluri (Pr(lfJa ) din om (puruşa ) şi - al unsprezecelea - Sinele (ătman ) . Cind pleacă din trupul acesta muritor, atunci ele st irnesc plînsul. Pentru că stîrnesc plînsul , de aceea sînt [numit e] Rudr a " 2 1 5 . ,

-


CARTEA

A

TREIA,

8,11-12 ; 9 , 1-12

5. " C in e sînt Ă ditva ? " - " î ntr-adeYăr , anul are două­ spr ezece luni ; acest ea sînt Ă dit ya, căci Înaint ează luînd totul cu ele. Pentru că înaintează luînd t otul cu ele, de aceea

sînt [numite] Ăditya"2 1 6 .

6. "Cine este lndra şi cine est e Praj ăpati ? " - "Tunetul est e lndra, iar sacr ificiul est e Praj ăpati." - "Cine este tu­ net ul ? - " Fulgerul . " - "Cine este sacrificiul ? " - "Vit ele" . 7. "Cine sînt şase ? " - "Focul, pămîntul, aerul (văytt ) . văzduhul, soarele si cerul, acestia sînt sase. Căci ei sase sînt , Totul. " 8. "Cine sînt cei trei zei ? " - "Cele trei lumi , căci în ele sînt toţi zeii." - "Cine sînt cei doi zei ? " - "Hrana şi suflul (prii1}a ) . " - "Cine est e unul şi jumătat e ? " - ",[Vîntul] cel care suflă. 9. D r ep t care, se spune : tDacă el suf l ă de unul singur , atunci cum de est e unu şi j u m ăt a t e ? » Pentru că în el s-a dezvoltat Totul, de aceea est e unu şi j um ăt a te" 217. - "Cine este zeul cel unic ? " - " Suflul (p,'ă1J.a) . El est e Brahman şi se numeş te Cel ălalt 2 1 8 ((vad ) . " 10. " î ntr-adevăr21 9, dacă c i neva ar şti că Spiritul (puruşa ) acesta - car e ar e pămîntul c a sălaş, focul ca lume ş i gîndul (manas ) ca lumină ·- est e ţinta supremă a f i e c ăr u i Sine (iitman ) , acela ar fi cu adevărat şt iu tor Yaj fiav alk ya. - " î nt r a d e v ăr , eu ştiu Sp iri t u l (pu1'Hşa ) acesta, ţinta supremă a fi ec ă r u i Sine (iitman) , despre car e v o rb eşti . El este omul (puruşa ) acela din trup. Spune deci, 5 ăk alya, care este zeitatea lui ? " - "Nemurirea - a r ăspu ns el - . 1 1 . î ntr-adevăr , dacă cineva ar şt i că Spiritul acesta - care are do r i nţ a ca sălaş, i n im a ca lum e şi gîndul ca lu­ mină - este ţinta supremă a fiecărui Sine, acela ar fi cu adevărat ştiutor, Y ăj fi av al kya . " - " într-adevăr , eu şt iu Spiritul acesta , ţint a supremă a fi ecăr ui Sine , despre car e vorbeşt i. El est e omu l acela alcătuit din dorinţă. Spune deci, 5 ăk a lya, care est e zeitat ea lui ? " - "Femeile - a r ăs pu n s el -o 1 2 . î ntr-a devăr , dacă cineva a r şti că Spiritul acesta - car e are formele ca sălaş, och iu l ca lume şi gîn dul ca lum i nă - este ţinta supremă a fiecărui Sine, acela ar fi cu ad <;\vărat ş t iutor , Yăj fiavalkya" . - " î ntr-a devăr , eu ştiu Spiritul acesta, ţinta su p rem ă a fiecărui Sine, despre care vorbeşt i . El est e omul a c ela din soare. Spune deci, 5 ăkalya , care est e zeit atea lu i ? " - "Realul (satya) " - , a răspuns el. "

'

-

"

,

"


70

B ?HADĂRA!-�YA KA - UPANrşAD

1 3 . într-adevăr , dacă cineva ar şti că Spiritul acesta care are spaţiul ca sălaş, urechea ca lume şi gîndul ca lu­ mină - este ţinta supremă a fiecărui . Sine , acela ar fi cu a devărat ştiutor, Yăj fiavalkya . " - " într-adevăr , eu şt iu Spiritul acesta, ţinta supremă a fiecărui Sine , despre care vorbeşti . El este omul acesta din auz şi din ecou. Spune deci, Săkalya, care est e zeitatea lui ? " - "Zările - a răspuns el - . 14. î ntr-adevăr , dacă cineva ar şti că Spiritul acesta - care are bezna ca sălaş, inima ca lume şi gîndul ca lu­ mină - este ţinta supremă a fiecărui Sine, acela ar fi cu adevărat şt iutor, Yăj fiavalkya. " - " într-adevăr , eu şt iu Spiritul acesta, ţinta supremă a fiecărui Sine despre care vorbeşti . El este omul acesta alcătuit din umbră. Spune deci , Sakalya , care est e zeitatea lui ? " - "Moartea - a răspuns el 15. î ntr-adevăr, dacă cineva ar şti că Spiritul acesta - care are formele ca sălaş , ochiul ca lume şi gîndul ca lumină - este ţinta supremă a fi ecărui Sine, acela ar fi cu adevărat ştiutor , Yaj fiavalkya . " - " într-adevăr , eu ştiu Spiritul acesta, ţinta supremă a fiecărui Sine, despre car e vorbeşt i. El este omul acesta din oglindă . Spune deci, Să­ kalya, care este zeitatea lui ? " - " Suflarea vieţii (asu) - a răspuns el - . 1 6 . într-adevăr , dacă cineva ar şti că Spiritul acesta - care are apele ca sălaş, inima ca lume şi gîndul ca lu­ mină - est e ţinta supremă a fiecărui Sine, acela ar fi cu adevărat ştiutor , Yâj fiavalkya . " - " într-adevăr , eu ştiu Spiritul acesta , ţinta supremă a fiecărui Sine , despre care vorb eşt i . El este omul acesta din ape. Spune deci , Sakalya , care est e zeitat ea lui ? " - "VaruI).a - a răspuns el - o 17. ,, în�r-adevăr , dacă cineva ar şti că Spiritul acesta - car e are sămînţa ca sălaş , inima ca lume şi gîndul ca lumină - este ţinta supremă a fiecărui Sine, acela ar fi cu adevărat ştiutor, Yăj fiavalkya . " - " într-adevăr, eu şt iu Spiritul acesta, ţinta supremă a fiecărui Sine, despre care vorbeşti. El est e omul acesta întruchipat în fiu. Spune deci, Săkalya, care este zeitatea lui ? " - "Praj ăpati" - a răspuns el - . 1 8 . " Săkalya a spus Yăj fiavalkya - , oare brahm:tnii aceştia t e-au ales pe tine să scoţi tăciunii di n foc ? " 220 1 9. Yăj fiavalkya - a spus Săkalya - , de vreme ce, vor­ bind astfel, i-ai Întrecut pe brahmanii din neamurile Kuru şi -- o

-


CARTEA A TREIA, 9, 13-24

Paficăla, [ai făcut-o] cumva ştiindu-l pe Brahman ? " - "Eu stiu zările, cu zeii si temeiurile lor"221. - "De vreme ce stii ' � ările, cu zeii si te� eiurile lor , • 20. Care îţi este zeitatea din zar ea de răsărit ? " - "Ăditya este zeitat ea . " - "Ăditya pe ce se-ntemeiază ? " - " Pe ochi ." - " Dar ochiul pe ce se-ntemeiază ? " - "Pe forme. căci for­ mel e se văd cu ochiul. " - " Dar formele pe ce se-ntemeiază ? " - " Pe inimă - a răspuns el - . căci formele s e cunosc cu inima ; deci formele se-ntemeiază pe inimă. " - "Aşa est e. Yăjfiavalkya. 2 1 . Care îţi este zeitatea din zarea de miazăzi ? " - "Yama este zeitatea . " - .. Yama pe ce se-ntemeiază ? " - .. Pe sacri­ ficiu . " - .. Dar sacrificiul pe ce se-ntemeiază ? " - .. Pe răs­ plata preoţilor (dak �itJii ) . " - .. Dar răsplata preoţilor pe ce se-ntemeiază ? " - "Pe credinţă. căci numai atunci cînd crezi dai răsplată preoţilor ; deci răsplata preoţilor se-nte­ meiază pe credinţă." - .. Dar credinţa pe ce se-ntemeiază ? " - . . P e inimă - a răspuns el - , căci credinţa s e cunoaşt e cu inima ; deci credinţa se-nt emeiază pe inimă. " - .. Aşa est e, Yăj fiavalkya . 22. Car e îţi est e zeitat ea din zarea de apus ? " - "VaruI).a este zeitat ea. " - "VaruI).a pe ce se-ntemeiază ? " - .. Pe ape. " - .. Dar apele pe ce se-nt emeiază ? " - "Pe săm înţă." - "Dar sămînţa pe ce se-ntemeiază ? " - "Pe inimă - a răspuns el - ; tocmai de aceea , despre cel născut după chipul şi asemănarea [părint elui] se spune : « Parcă i-a ieşit din inimă, parcă i-a crescut în inimă. » Căci sămînţa se-ntemeiază pe inimă" . - "Aşa este, Yăjfia valkya . 23. Car e îţi est e zeitatea din zarea de miazănoapte ? " - .. Soma est e zeitatea. " - .. Soma pe ce se-ntemeiază ? " "Pe consacrar e (dikşă) . " - " Dar consacrarea pe ce se-nt e­ meiază ? " - .. Pe adevăr (satya ) ; tocmai de aceea, celui consacrat i se spune : « Rosteşte adevărul ! » Căci consacrarea se-ntemeiază pc adevăr . " - " Dar adevărul pe ce se-nt e­ meiază ? " - ,.Pe inimă - a răspuns el - , căci adevărul se cunoaşt e cu inima, ;J 1gţci f!..dE\v,�r1:l1, [ s:Ei-n�ytA�iâj � li�((! jnimă" . - .. Aşa este, Yăj fiavalkyalUJ i� f i , ; i) i fJ i ! [ W' r : r:i �: J v,n 24. Care îţi este zeitat ea �fi;tll.ti.ea;cea:n�clintităJm i:4+ .. Agni est e zeitat ea. " - .. Agni pe" Clt'se-bt: tn,eiaţ�:'r � ' �l�e Clivînt h rl (văc) ." - .. Dar . Cuvîntul"':1 I;O:"Qe c� s €.!nt�:td�t hă-�t ? W l:r J f! e ini'; ') 1 , T 'jJ 11305 ,,<J!l TrnoJl1lJlf . ma. - .. D ar mun a ���J ,�-n�'J:1 �;') n ib :-.nsO

w

"


7 2.

B�H.-\ DĂRA:-;YA K-\ - UPA � I Ş.U )

2 5 . "Nesăbuitule - a spus Yăj navalyka - , cum crezi că poate fi altundeva decît în noi ! Căci dacă ar fi altundevd docît în noi, ar mînca-o cîinii sau ar sfîrteca-o păsările"222 26. "Dar tu şi Sinele (ăt m an ) pe ce vă-ntcmeiaţi ? " - "Pe suflul expirator 2 23 (pră1:,ta ) . " - "Dar suflul expira t or pe ce se-ntemeiază ? " - "Pe suflul inspirator (apăna ) " - "Dar suflul inspirator p e c e se-ntemeiază ? " - "Pe suflul răspîndit (vyăna ). " - "Dar suflul răspîndit pe ce se-nt e­ meiază ? " - "Pe suflul urcător (udăna ) . " - "Dar suflul urcăt or pe ce se-ntemeiază ? " - "Pe suflul adunat ( s amăn a ) Despre Sinele (ătman ) acesta [se spune] numai « Nu, n u » (neti, neti) ,' de neapucat , căci nu este apucat ; de nenimicrt , căci nu este nimicit ; fără legături , căci nu se leagă [de nimic] ; ne înlănţuit , nu tremură şi nu est e vătămat 2 24• Acestea sînt cele opt sălaşe, cele opt lumi , cei opt zei şi cei opt oameni (pum şa ) Despre cel care, ocolindu-i şi înIăturîndu-i, a lăsat în urmă oamenii (p uruşa ) aceştia, despre Spiritul (puruşa ) din Upa ni Sadă te întreb 22 5• Dacă nu-mi vei da răspunsul bun, ţ east a îţi va plesni" . Pe S ăkalya nu l-a dus mintea şi ţeasta i-a plesnit . Oasele i le-au furat hoţii , crezîndu-Ie altceva 2 26 . 27. Atunci Yăjna valkya a spus : "Cinstiţi brahmani, care dintre voi doreste, acela să mă-ntrebe, sau într ebaţi-mă cu toţii ! Care di nt ;e voi doreşt e, pe acela îl întreb, sau vă înt -eb pe t oţi . " Brahmanii nu au cutezat . 28. El i-a Întrebat prin ve�surile acestea : 22 7 1 . "Ca un copac, domn al pădurii, Aşa e omul, negreşit . Părul lui sînt frunzele, Pielea scoarta din afară. , 2. Din pielea sa � îngele curge, Din pielea [copacului] seva ; Din cel rănit el ţîşneşte Ca sucul din copacul ciuntit. 3 . Carnea lui sînt aschiile, Miezul - tendoa n'ele ; acest a-i tare. Oasele sînt lemnul dinlăuntru, Măduva e măduvei aidoma. 4. Copacul retezat de creşte iar, l ntinerit, din rădăcină, Muritorul de moarte retezat Oare din ce rădăcină mai cr eşt e ? ,

.

-


CARTEA A TREIA,

73

9 ,25-28

5. �u-mi spuneţi că din sămînţ ă :

Numai cel viu o zămisleste . Crescînd c a dintr-un si �bure, copacul De-ndat ă ce-a pierit , prinde viaţă. 6. Dacă-ar fi smuls din rădăcină, Copacul nu s-ar mai întoarce la viaţă ; Muritorul de moart e retezat Oare din ce rădăcină mai creste ? 22 8 7. O dată născut, nu se mai n � şte ; Cine oare să-I nască iar ? Brahman e cunoasterea, bucuria 2 2 9 , Mărinimia celui da� nic, ţinta supremă A stat ornicului , a celui care-l ştie. ti


CARTEA A PATRA

Brăhman a 1

1 . janaka din Videha se aşezase. Atunci s-a apropiat Yăjftavalkya . El i-a spus : "Yăj fiavalkya, în ce scop ai venit ? Doritor de vite, [sau] de învăţăminte pătrunzătoare ? tI - "De amîndouă, împărate - a răspuns el - . 2. Să auzim ce ţi se va fi spus. - " j itvan Sailini mi-a spus că Brahman est e glasul (văc) . " - "Aşa cum ar vorbi oricine are mamă, tată şi învăţător , la fel ţi-a spus şi Sailini că Brahman este glasul . Căci [omului] fără de grai ce-i mai rămîne ? Ţi-a vorbit Însă despre sălaşul şi t emeiul acestuia ? " - "Nu mi-a vorbit . " - " în felul acesta el şchioapătă, împă­ rate." - "Vorbeşte-ne chiar tu, Yăjftavalkya 1 " - " Glasul este sălaşul, iar spaţiul temeiul . Să se mediteze la el ca fiind cunoaşterea (prajiiă) . " - "Care est e esenţa cunoaşt erii, Yăjftavalkya ? " - " Glasul însuşi, împărate - a răspuns el - . într-adevăr, împărate, datorit ă glasului se cunoaşt e obîrşia ; J!.g-Veda, Yajur- Veda, S ăma- Veda, Atharva- Veda, poveştile, legendele, ştiinţele, Upanişadele, versurile, aforismele, lămu­ ririle, comentariile, j ertfa, ofranda, mîncarea, băutura , lumea aceasta, lumea cealaltă şi toate fiinţele (bhuta) numai dato­ rită glasului sînt cunoscut e, împărate. într-adevăr , glasul est e, împărate, supremul Brahman. Glasul nu-l părăseşt e, spre el se grăbesc toat e fiinţele şi, devenind zeu, ajunge într e zei cel care meditează la acesta stiind astfel . " - " î ti dau o mi e [de vaci] cu un taur cît un �lefant " , a spus j a n:aka din Vide ha. Yăj ftavalkya a răspuns : "Părintele meu gîndea că nu trebuie să primeşt i [nimic] fără să fi dat învăţătură. 3. S ă auzim ce ţi se va fi spus . " - " U dank a Saulb ayana mi-a spus că Brahman este suflul (Pră1Ja) . " " Aşa cum ar vorbi oricine are mamă, tată şi învăţător , la fel ţi-a spus şi Saulbiyana că Brahman este suflul. Căci [omului] fără de ti

-


CARTEA A PATRA, 1, 1-5

15

suflare ce-i mai rămîne ? Ţi-a vorbit însă despre sălaşul şi temeiul acestuia ? " - "Nu mi-a vorbit . " - ,, în felul acesta el şchioapătă, împărate. " - "Vorbeşt e-ne chiar tu, Yăjfia­ valkya ! " - " Suflul este sălaşul, iar spaţiul temeiul. Să se medit eze la el ca fiind plăcutul . " - "Care este esenţa plăcutului, Yăj iiavalkya ? " - " Suflul însuşi , împărate - a răspuns el - . într-adevăr , împărate, de dragul suflului [vieţii] j ertfeşt e [omul] cui nu se cuvine şi primeşte de la cine nu se cuvine . Oriîncotro merge, tot de dragul suflului [vieţii] , împărate, se naşte teama de a nu fi ucis . într-adevăr , suflul este , împărate , supremul Brahman. Suflul nu-l părăseşte, spre el se grăbesc toat e fiinţele şi, devenind zeu, ajunge între zei cel care meditează la aceasta ştiind astfel . " - ) ţi dau o mie [de vaci] cu un taur cît un elefant" , a spus J anaka din Videha . Yăj fiavalkya a răspuns : "Părint ele meu gîndea că nu trebuie să primeşti [nimic] făr ă să fi dat învăţătură. 4. Să auzim ce ţi se va fi spus. " - "Barku Vărş:Q.a mi-a spus că Brahman este văzul. " - " Aşa ar vorbi oricine are mamă, tată şi învăţător , la fel ţi-a spus şi Vărş:Q.a că Brahman este văzul. Căci [omului] făr ă de vedere ce-i mai rămîne ? Ţi-a vorbit însă despre sălaşul şi temeiul acestuia ? " - "Nu mi-a vorbit . " - " In felul acesta el şchioapătă, împărate:' - "Vorbeşte-ne chiar tu, Yăjfiavalkya !" - "Văzul est e sălaşul, iar spaţiul temeiul . Să se mediteze la el ca fiind ade­ vărul (satya ) . - "Care este esenţa adevărului, Yăj fiavalkya ? " - "Văzul însuşi, împărate - a răspuns el - . într-adevăr , împărate, celui care priveşte cu văzul i se spune : « Ai văzut ? ) şi el răspunde : « Am văzut ) , iar acesta e adevărul. într­ adevăr , văzul este, împărate, supremul Brahman. Văzul nu-l părăs eşt e, spre el se grăbesc toate fiinţele şi, devenind zeu, ajunge între zei cel care meditează la acesta ştiind astfel." - .. î ţi dau o mie [de vaci] cu un taur cît un elefant" , a spus Janaka din Videha. Yăj fiavalkya a răspuns : "Părintele meu gîndea că nu trebuie să primeşti [nimic] fără să fi dat învăţă­ tură. 5. Să auzim ce ţi se va fi spus . " - " Gardabhivipita Bhăradhvăj a mi-a spus că Brahman este auzul. " - "Aşa cum ar vorbi oricine are mamă, tată şi învăţător , la fel ţi-a spus şi Bhăradhvăj a că Brahman este auzul. Căci [omului] fără de auz ce-i mai rămîne ? Ţi-a vorbit însă despre sălaşul si temeiul acestuia ? " - "Nu mi-a vorbit . " - " In felul acesta el şchioapătă, împărate. " - "Vorbeşte-ne chiar tu, Yăjfia-


76

B�HADĂRA J:!Y.-\ K-\ - UPANIŞAD

valkya 1" - "Auzul est e sălaşul, iar spaţiul temeiul . Să se medit eze la el ca fiind nesfîrsitul." - "Care est e esent' a nesf]r­ şitulu i , Y aj fiavalk�·a ? " - ,:Zările însele, împărate - a r ă s­ puns el - . Tocmai de aceea, împărate, spre oricare z a re se merge, nu i se dă de sfîrsit l ntr, ; căci zările sînt nesfîrsite. ' adevăr, împărate, zările sînt auzul. î ntr-adevăr, auzul este, împărate, supremul Brahman. Auzu l nu-l părăseşt e, spre el se grăbesc toat e fiinţele şi, devenind zeu , ajunge înt r e zei cel care medit ează la acesta ştiind astfel . " - " î ţi dau o m i e [de vaci] cu un taur cît un elefant " , a spus Janaka din Videba. Ya j fi a val kya a răspuns : "Părintele meu gîndea că nu tre bu i e să primeşti [nimic] fără să fi dat învăţătură . 6. Să auzim c e ţ i se va fi spus." - " Satyakama a l Jabalei mi-a spus că Brahm an est e gîndul (manas ) . " - "Aşa c u m ar vorbi oricine are mamă, tată şi învăţător , la fel ţi-a spus şi fiul Jabalei că Brahman est e gîndul. Căci [omului] fără de gî n d ce-i mai rămîne ? Ţi-a vorbit însă despre sălaşul şi t e­ meiul acestuia ? " - "Nu mi-a vorbit . " - " In felul acesta el şchioapăt ă, împărat e." - "V orbeşte-ne chiar tu, Yajfia­ val kya 1 " - " Gîndul est e sălaşul , iar spaţiul temeiul. Să s e mediteze la el ca fiind fericirea . " - "Care est e esenta fericirii, Yaj fiavalkya ? " - " Gîndul însuşi, împărat e - a răspuns e l -. Datorită gîndului, împărat e, este atras [bărbatul] de fem{�e şi ea dă naştere unui fiu după chipul şi asemănarea lui ; aceasta e fericirea . într-adevăr , gîndul este, împărat e, supremul Brahm an. Gîndul nu-l părăseşte, spr e el se grăbesc t oat e fiinţele şi, devenind zeu, ajunge Între zei cel care medit ează la acesta ştiind astfe1. " - " îţi dau o mie [de vaci] cu un taur cît un elefant" , a spus Janaka din Videha. Y aj fiavalkya a răspuns : "Părint ele meu gîndea că nu trebuie să primeşti [nimic] fără să fi dat învăţătură. 7. Să auzim ce ţi se va fi spus . " - "Vidagdha �akalya mi-a spus că Brahman est e inima ." - "Aş a cum ar yorbi oricine are mamă, tat ă şi învăţător , la fel ţi-a spus şi Sakalya că Brahman est e inima. Căci [omului] fără de i nim ă cf'-i mai rămîne ? Ţi-a vorbit însă despre sălaşul şi temeiul aces­ tuia ? " - "Nu mi-a vorbit ." - " în felul acesta el şchioapăt ă , împărate." "Vorbeşt e-ne chiar tu , Y aj fia val kya ! " - " Inima est e sălaşul , iar spaţiul temeiul . Să se mediteze la el ca "'fiind statornicia ." - "Care este esenţa statorniciei, Yajfiavalkya ? " - "Inima însăşi, împărate - a răspuns el - . Inima este, împărate, sălaşul tuturor fiinţelor (bhUta) . Inima est e,


CARTEA

A PATRA,

1, 6-7 ; 2,1-4

77

împlra te, temeiul tuturor fiinţelor . Căci pe inimă se-nte­ meiază, împărate, toate fiinţele. Intr-adevăr , inima este, împărate, supremul Brahman. Inima nu-l părăseşte, spre el se grăbesc t oate fiinţele şi, devenind zeu, aj unge între zei cel car e medit ează la acesta stiind astfel." - " I ti dau o mie [de vaci] cu un taur cît u n' elefant" , a spus J �naka din Vi­ deha . Yăj iiavalkya a răspuns : "Părintele meu gîndea că nu trebuie să primeşti [nimic] fără să fi dat învăţătură."

Brăhma1Ja II 1. I naintînd cu plecăciune dinspre [j ilţul său de] iarbă, Janaka din Videha a spus : " Inchinare ţie, Yăjfiavalkya ; dă-mi învăţătură ! " Acesta a răspuns : "Precum cel care va pleca, împărate, într-o călătorie lungă îşi ia un car sau o corabie, tot astfel tu ai Sinele (ătman ) înzestrat cu aceste Up'. lnişade. Astfel, fiind tu căpetenie bogat ă, cu Vedele Învă­ ţate şi Upanişadele ascultate, eliberîndu-t e [din lumea] de aici, încotr o te vei duce ? " - "Eu nu ştiu, preacinstite, unde mă voi duce." - "Atunci îţi voi spune chiar eu unde te vei duce." - " Spune-mi, preacinstite ! " 2 . - "Indha (arzătorul) se numeşt e, c u adevărat , omul (pltYltşa) acesta din ochiul drept ; fiind Indha, el se cheamă în taină Indra ; căci zeii îndrăgesc ceea ce e t ainic şi urăsc ceea ce e vădit . 3. I ar forma omenească din ochiul stîng est e soţia sa Virăj . Locul în care ei se roagă împreună este spaţiul dinlăuntrul inimii. Hrana lor este turta de sînge dinlăuntrul inimii. Aco­ perămîntul lor este cel asemenea unei împletituri înlăuntrul inimii . Calea pe care ei o urmează este vena ce se ridică dea­ supra inimii . Ca firul de păr despicat în o mie, astfel sînt ve � ele pe nume hită care îşi au temeiul înl ăuntrul inimii230• PrIn ele curge [hrana] cea care curge. De aceea, el are parte de o mîncare mai aleasă decît Sinele (ătman) cel t rupesc . 4. Răsăritul îi sînt suflurile (Pră1Ja ) din faţă, miazăziua suflurile din dreapta , apusul suflurile din spate, mia zănoap­ t ea suflurile din stînga, zenitul suflurile de deasupra şi nadirul suflurile de j os ; toat e zările sînt toat e suflurile. Despre Sinele (ăt man ) acesta [se spune] numai « Nu, nu» (neti, neti) : de neapucat, căci nu este apucat ; de nenimicit , căci nu est e ni:nicit ; fără legături, căci nu se leagă [de nimic] ; neînlănţuit , :n t:-L'mură şi nu este vătămat 231 . într-adevăr , Janaka, tu


78

BJ3.HADĂRA � YA KA - UPANIŞAD

ai dobîndit neteama. " Aşa a vorbit Yăj iiavalkya. Iar Janaka din Videha a răspuns : "N eteama ajungă-te, cinstite Yăjfia­ valkya , pe tine care ne faci să cunoaştem net eama. închinare ţie. Iată-i pe cei din Videha, iată-mă şi pe min e ! " Brahma1ţa III 1. Yăjiiavalkya a venit la Janaka din Videha. El şi-a pus în gînd să nu vorbească. Dar atunci cînd Janaka din Videha şi Yăjiiavalkya au stat de vorbă în timpul j ertfei în foc, Yăjiiavalkya i-a îngăduit acestuia să-şi aleagă ceva . El a ales să întrebe în voie şi i-a fost îngăduit . Impăratul l-a întrebat cel dintîi : 2. "Yăjiiavalkya, ce lumină are omul (puruşa ) acesta ? " - " Lumina soarelui , împărate - a spus e l - . L a lumina soarelui acesta şade, Se preumblă, îşi făptuieşte fa pta (karman) şi se întoarce." - "Aşa este, Yăjiiavalkya. 3. După ce apune soarele, Yăj iiavalkya , ce lumină are omul acesta ? " - " Luna este lumina · sa. La lumina lunii acesta şade, se preumblă, îşi făptuieşte fapta şi se întoarce." - "Aşa este, Yăjiiavalkya. 4. După ce apune soarele, Yăjiiavalkya , după ce şi luna apune, ce lumină are omul acesta ? " - " Focul est e lumina sa. La lumina focului acesta şade, se preumhlă, îşi făptuieşte fapta şi se Întoarce. " - " Aşa est e, Yăjiiavalkya . 5. După ce apune soarele, Yăj iiavalkya, după ce şi lu n a apune, după ce focul se stinge , ce lumină are omul acest a ? " - " Glasul (vac ) este lumina sa. La lumina glasului acesta şade, se preumblă, îşi făptuieşte fapta şi se întoarce. Tocm a i de aceea, Împărate, cînd cineva nu-şi mai desluşeşte nici micar propria mînă, atunci se îndreaptă spre locul unde răsună un glas" . - "Aşa este, Yăj iiavalkya. 6. După ce apune soarele, Yăj iiavalkya , după ce şi luna apune, după ce focul Se stinge şi glasul se stinge , ce lumină are omul acesta ? " - " Si nele (ătman ) este lumina sa . La lumina Sinelui acesta şa de, se pr eumblă, îşi făptuieşt e fapt a şi se întoarce. " 7. " Ce este Sinele ? " - " Omul/ S piritul (pmuşa ) acesta care se manifest ă în rîndul suflurilor (pră1ţa ) drept cunoaş­ t ere (vijnăna ) şi e lumină lăuntrică în inimă 232, rămînînd acela şi , cu t r e i er ă amîndouă lumile . Pare să cu g ete, p are să -


CARTEA A PATRA, 3 , 1-14

79

pîlpîie, căci prefăcîndu-se în somn, el răzbate dincolo de lumea aceasta, de formele morţii . 8. într-adevăr, născîndu-se şi unindu-se cu trupul, Spi­ ritul (puruşa ) acesta e mînj it cu rele. Părăsindu-1 şi murind, el se leapădă de rele233• 9. într-adevăr, tărîmurile Spiritului acestuia sînt două : 2 cel de aici si ' tărîmul lumii celeilalte 34• Al treilea , de la răs­ cruce, este tărîmul visului . Stînd pe tărîmul acesta de la răscruce, el priveşte amîndouă tărîmurile, atît pe cel de aici cît şi t ărîmul lumii celeilalte . Şi oricare este calea sa pentru tărîmul lumii celeilalte, de cum a pornit pe calea aceasta, el priveşt e deopotrivă rele şi bucurii. Atunci cînd doarme, luîn­ du-şi cărămizile din astă lume atotcuprinzătoare, dărîmînd prin el însuşi , clădind prin el însuşi , doarme în propria-i strălucire şi propria-i lumină . Spiritul acesta devine acum prin el însuşi lumină. 10. Acolo nu sînt nici care, nici telegari, nici drumuri ; atunci el zămisleşte care, telegari şi drumuri . Acolo nu sînt nici bucurii, nici plăceri, nici desfătări ; atunci el zămisleşte bucurii, plăceri şi desfătări. Acolo nu sînt nici iazuri, nici lacuri cu lotuşi , nici ape curgătoare ; atunci el zămisleşte ia­ zuri, lacuri cu lotuşi şi ape curgătoare. Căci el [este creatorul. 1 1 . Despre aceasta sînt şi versurile (sloka ) : « lnIăturînd în vis ce e trupesc , Neadormit, contemplă cele adormite ; Luînd limpede lumină, se-ntoarce pe tărîmul său Spiritul de aur tot, lebăda singuratică. 12. Păzind cu răsuflarea (prii1Ja ) cuibul cel de jos, Din cuib afară răt ăcind nemuritor, Cutreieră nemuritor după dorinţă Spiritul de aur tot , lebăda singuratică. 13. Cutreierînd starea de vis În sus şi-n j os, Zeul ia felurite-nfătisări, ' Ba petrecînd parcă �oios cu femeile, Ba chiar văzînd primej dii parcă. 1 se vede locul de popas ; 14. Pe el nu-l vede nimeni.)235. Se spune că nu trebuie deşteptat în pripă. Tămăduirea este grea pentru cel în care el nu se înapoiază. Se mai spune că acelaşi e meleagul său acum şi cînd e treaz. Căci dormind el v(�de aceleaşi lucruri ca atunci cînd e treaz . Spiritul acesta devine acum prin el însuşi lumină. " " Iată, preacinitit e , -


8J

B I3HA DĂRA � YA KA - UPANIŞAD

eu îţi da� o mie [de vaci] . Vorbeşt e mai departe spre mînt ui­ rea mea ! , 1 5. "După ce a zăbovit şi a rătăcit în tihna cea adîncă, după ce a văzut şi binele şi răul, el se întoarce în grabă pe drumul înapoi, înapoi la matcă, anume spre vis . Din t ot ce vede el aici, nimic nu-l urmăreşte, căci Spiritul acesta rămîne neatins." - "Aşa este, Yăjfiavalkya. Iată, preacinstite, eu îţi dau o mie [de vaci] . Vorbeşte mai departe �pre mîntuirea mea !" 16. - "După ce a zăbovit şi a rătăcit în vis, după ce a yt;.zut şi binele şi răul, el se înt oarce în grabă pe drumul înapoi, înapoi la mat că, anume spre starea de veghe. Din tot ce vede el aici , nimic nu-l urmăreşte, căci Spiritul acesta rămîne I1t'a­ tins." - "Aşa est e, Yaj fiavalkya. Iată, preacinstite, eu îţi dau o mie [de vaci] . Vorbeşte mai departe spre mîntuir ea mea ! " -=17-: '=' ""După c e a zăbovit ş i a rătăcit î n st area d e veghe, după ce a văzut şi binele şi răul , el se întoarce în grabă pe drumul înapoi, în apoi la mat că, anume spre starea de vis. 18. Aşa cum un peşte mare colindă pe lîngă amîndouă malurile, atît cel din faţă cît şi cel de dincolo, la fel Spiritul acesta colindă prin amîndouă st ările, atît starea de ,-is cl: şi starea de veghe. 19. Aşa cum un şoim sau un vultur , după ce a zburat pretut indeni în spaţiu şi şi-a strîns ost e nit ar ipil e, se pn'E-'â­ teşte s�i coboare în cuib , la fel Spiritul acesta se avînt ă �Tre starea în care, adormit , nu mai doreşte nici o dor i nţfi , r;u mai vede nici un vis 236• 20. Intr-adevăr, venele sale numite Miii s înt de o subţi­ rime pe măsura firului de păr despicat în o miC', pline .:-u alb, albastru, brun , verde si rosu237• Iar cînd i se năzare că est e ucis, că este chinuit , că-I h11.rţuieşte un elefant , că n i n.e­ reşte Într-o grcapă , toate primej diile văzute fiind treaz �j le închipuie , din nestiintă, si acum. Iar cînd, asemeni unui zeu ' ' şi a s e m e n i unui reg� , g îndeşte : « Eu însumi sînt Totul » , a c e a s t a e lumea lui supremă. 2 1 . Intr-a devăr , aceasta e forma sa de dincolo de pofte , dezbărată de rău şi fără de teamă. Aşa cum cel îmbrăţişat de femeia dragă nu şt ie nim ic din af ară, nici dinlăuntru , ia fel �i Sf'iritul acesta , îmbrăţişat de Sinele (iilman) inttlec­ -

tt: :1 1 . m1 st i i'

n m

i

ic (h1 af;:;r� , p : c i ( n nl 2.u n � n! _ rntŢ-a d�văr ,

cu


CARTEA

A PATR A,

3 , l j-30

împlinit ă, cu dori nţ a întru Sine (iUman ) , f ăr ă de aceasta e forma sa străină de suf er intă23 8 . 2i. Aici tat ăl est e ne-t a t ă , mama este n e-i:n am ă, lumile sînt ne-lumi, zeii sînt ne-zei, Vedele sînt ne- Vede . Aici hoţul este ne -h o ţ, u ci ga şul e ste ne -u c i ga ş , că1;u!ăla este ne- c ă�4ăla paulkasa este ne-paulkasa, schimnicul (srama�1a) e st e ne-schimnic, asc etul (tăpasa ) es t e ne-ascet239. Binele nu-l urmărest e , r ăul nu-l urmărest e , căci de-acum el a trecu t p este toate suferi nţ el e inimii : 23. Chi ar dacă nu vede acum, nu vede văz î nd. Căci pentru cel care vede nu se af lă p i erdere a văzului, Întrucît este nepie­ rit or . Nu e x i st ă Însă un al doilea, un altul deosebit de el, pe care s ă -I vadă. 24. Ch i ar dacă nu miroase a cum, nu miro a se miros ind Căci p entr u cel care miroase nu se află pi er dere a mirosului Întrucît est e nepierit or. Nu există Însă un al doilea, un altul dor inţa dor in tă

,

,

.

,

deosebit de el, pe care să-I miroasă.

25. Chiar dacă nu gust ă acum, nu gust ă gustînd. Căci p ent ru cel care gust ă nu se află pierdere a gust u lui, Întrucît este nepi erit or ::\u e x ist ă Însă un al doilea, un altul deosebit de el , pe c a re să-I guste . 26. Chia r dacă nu vorbeste acum , nu v o r b e s te vorb ind Căci pentru cel care vorbeşt � nu se află pi e r d er � a graiului, Întrucît e st e nepie r it or Nu e xist ă Însă un al doilea, un altul deosebit de el, despre care să vorbească . 27 . Chiar dacă nu aude acum, nu aude auzind. Căci pentru cel care aude nu se află pier de r e a auzului, Întrucît est e nepie­ ritor . �u e x i st ă însă un al doilea, un altul deosebit de el , pe c ar e să-I audă. 28. Ch i ar dacă nu gÎn de şte acum, nu gîndeşt e gîndin d C ăci p e n t ru cel c ar e gÎndeşt e nu se află pierdere a gîndirii, Întrucît este nepierit o ar e Nu exist ă Î ns ă un al d o il ea, un altul deosebit de el, pe c ar e să-I gîndească . 29. Ch i a r dacă nu pipăie acum, nu pipăie pipăind. Că c i p entru cel care pipăie nu se află p i e r d er e a pipăitului , întrucît e st e ne p ierit or . �u există însă un al doil ea, un altul deosebit de el, pe care să -I p i p ăie . 30. Ch i ar dacă nu cunoa st e acum, nu cunoaste cunoscînd. Căci pentru cel care cun o aşt e nu se află pierdere � cunoaşterii, i ntrucît e st e nepieri t oar e. Ku există În s ă un al doilea, un al tul deosebit de el, pe care să-I cunoască 24 0. .

.

.

.

.

'


BI3H.-I.DĂRA l'! YA K-I. - UP.-I.!II' I ŞAD

'82

3 1 . Numai dacă ar apărea un altul, atunci unul l-ar vedea pe celălalt , unul l-ar mirosi pe celălalt, unul l-ar gusta pe .celălalt , unul ar vorbi d es pre celălalt , unul l-ar auzi pe celălalt , unul l-ar gîndi pe celălalt , unul l-ar pipăi pe celălalt , unul l-ar cunoaşte pe cel ăla l t 2 4 1 32. Un văzător este si n gur în mijlocul apei24 2, fără de dualitate ; iată lumea lui Brahman, împărate - aşa l-a învă­ ţat Yăjfiavalkya - . Aceasta e ţinta lui suprem ă împlinire a lui supremă, lumea lui supremă,bucuria lui supremă. Celelalt e fiinţe (bhuta ) trăiesc numai din crîmpeie ale acest ei bucurii. 33. Dacă vreunul dintre oameni esfe norocos şi bogat , -stăpînul altora , îndestulat cu toate plăcerile omen e şti ac e a s t a e suprema bucurie a oamenilor . Iar o sut ă de bucurii ale oa­ menilor sînt o bucurie a străbunilor care şi-au c îştigat lumea . Iar o sut ă de bucurii ale străbunilor care şi-au cîştigat lumea -sînt o bucurie în lumea [făpturilor] Gandharva. Iar o sută de bucurii în lumea [făpturilor] Gandharva sînt o bucur ie a z eilor prin f aptă (karman ) , cei care ajung să fie zei datorită faptei. Iar o sută de bucurii ale zeilor prin fapt ă sînt o bucurie a zeilor din născare şi [a celui] care a ascultat Revelaţia (srotriya ) , cinstit şi nevătămat de dorinţă. Iar o sută de bucurii ale zeilor din născare sînt o bucurie în lumea lui Praj ăpati şi [a celui] care a ascultat Revelaţia , cinstit şi nevă tămat de dorinţă. Iar o sută de bucurii în lumea lui Praj ă­ pati sînt o bucurie în lumea lui Brahman şi [a celui] care a .ascultat Revelaţia , cinstit şi nevătămat de dorinţă. Iar aceasta e b ucuria supremă, aceasta e lumea lui Brahman, împărate." Aşa a spus Yăj fiavalkya. - "Iată, preacinstite, eu îţi dau o mie [de vaci] . Vorbeşte mai departe spre mînt uirea mea !" Atunci Yăj fiavalkya s-a speriat : " înţelept rege ; el m-a smuls din hotarele învăţăturii mele. " 34. " După ce a zăbovit şi a rătăcit în starea de vis , după ce a văzut şi binele şi r ăul, el se întoarce în grabă pe drumul inapoi, î napoi la matcă, anume spre starea de veghe. 35 . Precum ar înainta g emîn d o căruţă foarte încărcată, tot astfel înai n i eaz ă g em î nd Si nele (ătman) trupesc încălecat -de către Sinele intelec tual , atunci cînd [omul] îşi dă ultima suflare . 3 6 . Cînd îl a j u nge sIăb�ciunea, cînd îl cuprinde slăbiciunea de bătrîne'ţe sau de boală, aşa cum se de s prinde din c odiţă fructul de mango, de udumbara sau de pippala, la fel se desp r inde de mădulare Spiritul (puY1tşa ) acesta, întorcîndu-se •

,

,

­

-

,


CARTEA A PATRA, 3, 31-38 ; 4 , 1-4

83

în grabă pe drumul înapoi, înapoi la matcă, anume spre suflul vieţii (PrătJa) . 37. Aşa cum nobilii, judecătorii , scutierii şi căpeteniile satelor îl întîmpină cu bucate, băuturi şi locuinţe pe regele care vine, [spunînd] : « Iată-I, vine, se apropie ! », astfel îl întîmpină toate fiinţele (bhiUa) pe cel care ştie astfel, [spunînd] « Iată, Brahman vine, se apropie ! » 38. Aşa cum nobilii, judecătorii, scutierii şi căpeteniile satelor fac alai în jurul regelui dornic de plecare, astfel fac alai în clipa din urmă toate suflurile (PrătJa ) în jurul Sinelui (ătman) , atunci cînd [omul] îşi dă ultima suflare"243. Brăhma1ţa IV

1 . " Cînd Sinele (ătman ) , căzînd în neputinţă., cade parcă în nesimţire, atunci suflurile (PrătJa) se adună în jurul său. Culegînd crîmpeie de văpaie, el se retrage î n inimă. Cînd' omul (puruşa) din ochi se întoarce în partea cealalt ă, atunci el nu mai deosebeşte formele . 2. Se spune : « S-a unificat , nu mai vede.» Se spune : « S-a unificat , nu mai miroase.» Se spune : « S-a unificat , nu mai· gustă.» Se spune : « S-a unificat , nu mai vorbeşt e. » Se spune : « S-a unificat , nu mai aude » . Se spune : « S-a unificat , nu mai gîndeşte.» Se spune : « S-a unificat , nu mai pipăie » . Se spune : l i S-a unificat, nu mai cunoaşte.» Atunci vîrful inimi� sale începe a străluci. în strălucirea aceasta, Sinele iese prin ochi, prin creştet sau prin alte părţi ale trupului . Plecînd, el este urmat de către suflu ; urmîndu-l, suflul est e urmat de către t o ate suflurile. Este înzestrat cu cunoaştere (vijiiăna ) , iar drumul p e care-l urmează est e înzestrat c u cunoaştere. Ştiinţa şi fapta se agaţă de el, ca şi amintirea244 • 3. Precum o omidă, ajungînd la vîrful firului de iarbă, se opint eşt e, înaintînd mai departe, tot astfel Sinele, lepă­ dîndu-se de trup şi alungînd neştiinţa, se opinteşte, înaintînd mai departe. 4. Precum o mesteră în broderii, folosind firele de la o broderie, coase o altă formă mai nouă si mai frumoasă, tot astfel Sinele (ătman ) , lepădîndu-se de trup şi alungînd neş­ tiinţa, îşi făureşte o alt ă formă mai nouă şi mai frumoasă, de străbun, de Gandharva, de zeu, de Praj ăpati, de Brahman. sau de alt e fiinţe (bhuta ) .


'fl 4

B�HA D.\ RANYA K.-\.

-

UPANIŞAD

5. Intr-adevăr , Brahman este Sinele acesta alcătuit din ·cunoaştere (vijiiăna), din gînd (m anas) , din suflu (pră1ţa), d i n văz, din auz, din pămî nt , din apă, din aer (văyu ) , di n spaţiu, din foc, din ne-foc, din dorinţă, din ne-dorinţ ă, din m î n ie, din ne-mînie, din Lege (dharma ) , din Ne-lege (a-dharma ) , di n Totul . Iar « alcătuit din ceva sau altceva » înseamnă că este pe potriva fapt ei şi purt ării sale : bun este făptuitorul de bine, rău est e f ăptuitorul de rău ; curat est e prin fapta curat ă şi rău prin cea r e a . Se mai spune : « Omul (puruşa ) este r o dul dorinţei » : precum îi est e dorinţa, astfel îi este şi strădania ; precum îi este strădania , astfel şi fapta ce făp­ tuieşt e ; fapta ce făptuieşte est e şi cea di n care se î nfr u p t ă 245. 6. Despre aceasta sînt şi versurile : « Acolo merge înlănţuitul o dat ă cu fapta (karman ) Unde Semnul 2'1 6 , g îndul (manas ) îi est e ţintuit . Dîndu-i de capăt faptei, Oripecare o făptuieşte el aici, Din acea lume se înapoia z ă în astă lume, Întru fapt ă . » Astfel [despre] cel ce doreşte. Iar [despre] cel c e n u doreşte - fără dorinţă, slobod de dorinţă, cu dorinţa împlinită, cu dorinţa Întru Sine (ătman ) , pe el nu-l părăsesc suflurile (pră1}a ) ; fiind însuşi Brahman, pătrunde în Bra hman. 7. Despre aceasta sînt şi v e r surile : « Cî nd se desprind toat e dorinţele Cele cuibărite în inima sa, Atunci murit orul nemuritor devine ; De aici se-mpărtăşeşt e d i n Brahman » 24 7 . Aşa cum zace o piele moart ă de şarpe, lepădat ă pe un muşuroi, la fel zace şi trupul aces � a . Iar suflul vieţi i (pră1ţa ) cel netru­ pesc şi nemuritor este î n suş i Brahman, însăşi văpaia, împă­ rate." "Iată, preacinstit e , eu îţi dau o mie [de vaci] " , a spus Ja naka din Videha . -

-

8.

-

9.

"Despr e aceasta sînt şi versurile : drum îngust se-aşterne din vechime ; M-a întîl nit , cU î nsumi l-am găsit . Pe el merg înţelepţii ştiutori de Brahman Slobozi, mai sus , spr e lumea cerului .

« Un

De-a lungul lui - se spune - este alb şi-albastru, Galben, ver de precum şi roşu. Drumul acesta fu găsit prin Bra hman ; 11 urmează ştiut orul lui Brahman, cuvios şi-nvă p ăiat . 24. 8


CARTEA A

PATRA, 4 , 5-19

8&

10. Intră în bezna oarbă Cei care cinstesc neştiinţa ; In si mai mar e beznă aceia Mulţumiţi cu ştiinţa. 1 1 . Posomorît e se numesc lumile Invăluite în bezna oarbă ; Murind, spre ele se îndr eapt ă Neştiutorii , oamenii neghiobi. 12. Dacă omul (puruşa ) şi-ar cunoaşt e Sinele (ătman ) [gîndind] : Eu sînt acesta, Ce năzuind şi de-al cui drag Ar pătimi cu trupul împreună ? 2 49 13. Cel ce, pătruns în trupeasca văgăună, Găsindu-l , s-a deşt eptat Întru Sine (ătman) , E atot creator, căci el e creatorul Totului ; A sa e lumea, iar el e lumea îns ăşi25 0• 14. Aflîndu-ne aici , noi ştim aceasta ; Altminteri, a nu şt i e mare năpastă. Cei care stiu aceasta devin nemuritori, Iar ceilaiţi se aleg numai cu nenorocur. 15. Atunci cînd ai dat cu privirea De-a dreptul pest e Sinele (ătman ) divin, St ăpînul trecutului şi-al viitorului, Nu te mai saturi de acesta. 16. Pe cel după car e anul Se dea pănă în zile, Zeii dr ept lumină a luminilor Il cinstesc, drept viaţă fără moarte. 17. Pe cel care-i temei tuturor cinci Celor cinci neamuri şi spaţiului, Pe-acesta îl socotesc Sinele (iitman) , Ştiindu-l eu, nemuritorul, pe Brahman cel nemuritor 18. Cei care ştiu suflul suflului (prii1Ja ) , Văzul văzului si auzul auzului, Precum şi gînd�l gîndului (manas ) , L-au recunoscut pe Brahman străvechiul, cel dintru-nceput. 19. Numai cu gîndul (manas ) trebuie priyit ; Aici nimic nu este felurit . Petrece din moarte în moarte Cel care vede parcă feluritul.

•.


..86

B!tHADĂRA � YA KA - UPANIŞAD

Numai dre pt unul tr ebui e privit Cel netrecător şi trainic ; N eprihănit , într ecînd spaţiul , N enăscut este Sinele (c"itman ) , mar e şi trainic . 2 1 . Pe-acesta pricepîndu-l, înţelept , Cunoaşter ea (prafii.ă ) săvîrşeasc-o brahmanul. Să nu cuget e la vorbe mult e , Căci sî nt istovir e Cuvîntului (vae ))). 22. într-a devăr , acesta e mar ele s' i nenăscutul Sine ( ătman ) care s e manifestă în rîndul suflurilor (pra1'Ja ) drept cunoaştere (vijnăna ) . în spaţiul dinlăuntrul i nimii odihneşte el , cîrmuitorul Totului , stăpînul Totului şi domnul Totului. Nu creşt e pri n fapta bună, nici nu scade prin cea rea . El este atotstăpÎnitorul , domnul fiinţelor (bhuta ) , oblă duitorul fiinţelor . El este zăgazul c e desparte lumile, spr e a nu se contopi 2 51 • Brahmanii caut ă să-I ştie prin studiul V edelor, prin sacr ificiu, pomeni, asceză (tap as ) şi post . Numai ştiindu-l devii schimnic ( muni ) . Către el pribegesc pribegii , căutîn du-şi un loc în lume . Ştiind aceas ta , cei vechi nu-şi doreau odrasle. [Ei spuneau :] « Ce vom face cu o draslele, "cînd ale noastr e sînt Sinele (atman ) acesta şi lumea ? & Desprinzîndu-se de dorul feciorilor , de dorul averilor şi de dorul lumii , ei duceau viaţă de cerşetori . Căci dorul de fe­ dori este dor de averi şi dorul de averi este dor de lume ; căci doruri sînt şi unul şi altup52 . Despre Sinele (ătman) acesta [s e spune] numai « Nu, nu ) (neti, neti) : de neapucat , căci nu este apucat ; de nenimicit , căci nu este nimicit ; f ără legături , căci nu se leagă [de nimic] ; neînlănţuit , nu tremură eşi nu este vătămat . Pe el nu-l biruie [gîndul] că de aceea a făptuit răul sau că de aceea a făptuit binele ; dimpotrivă, el le biruie pe acestea amîndouă. Făptuirea şi nefăptuirea nu-l chinuie .

20.

23.

Despre aceasta se vorbeşt e ş i î n str ofa

(re) :

« Iat ă veşnica măreţie a brahmanului :

Prin fapt ă nu sporeşt e , nici nu scade. Să i s e dea de urmă ; cine-l află Nu e mînj it de fapta r ea . )

De aceea, astfel-ştiutorul, fiind împăcat , pot olit , liniştit, r ăbdător si concentrat , vede Sinele (ătman) în sine ( ătman ) însusi, ve de Sinele ca Totul. Răul nu-l biruie , iar el birui e tot �ăul. Răul nu-l pîrj oleşte , iar el pîrj oleşt e t ot răul . B�ah­ 'ma nul est e fără de rău , fără de prihană, fără de îndOIală.


CARTEA A PATRA, �, 20-25 ;

5,1�

87

Iată lumea lui Brahman, împărate. Ai fost îndrumat spre' ea. " Aşa a vorbit yaj fiavalkya. - "Iată, preacinstite, elll ţi-i dau pe cei din Videha, ba şi pe mine însumi, ca supuşi ." 24. Intr-adevăr , acesta e marele si nenăscutul Sine, mÎncătorul hranei şi dătătorul belşuguiui. Dobîndeşte bel� şugul, cel care ştie astfel. 25. Intr-adevăr , acesta e mar ele şi nen;:iscutul Sine, cel fără bătrîneţe, fără moarte, nemuritor şi netemăt or ; el este Brahman. Intr-adevăr, netemător este Brahman. Devine însuşi netemătorul Brahman, cel care ştie astfel. Brăhma1ţa

V 2 53

1. Yaj fiavalkya avea pe atunci două soţii : pe Maitreyi şi pe Katyayani. Dintre ele, Maitreyi era priceput ă în cele' sfinte (brahman) , pe cînd Katyayani avea doar minte de femeie. Yaj fiavalkya se pregătea pentru un nou fel de' viaţă. 2. "Maitreyi - a spus Yaj fiavalkya - , curînd voi pleca din starea aceasta în pr ibegie . Haide să fac o împărţeală între tine şi Katyayani !" 3. Maitreyi a spus : "De-ar fi al meu, preafericitule, întreg pămîntul plin de averi, oare aş fi nemuritoare prin aceasta, sau nu ? " - "Nu - a răspuns Yajfiavalkya - . Precum viaţa bogaţilor, astfel ar fi şi viaţa ta. Dar speranţă de nemurire prin avere nu există" . 4. Maitreyi a spus : " Ce să fac eu cu ceva prin care nu pot fi nemuritoare ? Ceea ce stii, fericitule, spune-mi si mie !" 5. Yajfiavalkya a răsp�ns : "Mult fiindu-ne drag\, dom­ niţă, tu ne-ai sporit dragostea. Hai prin urmare ! Iţi voi des­ luşi toate acestea. Dar ia aminte bine la lămuririle mele !" 6. El a spus : " Intr-adevăr, nu din iubire pentru soţ est e drag soţul, ci din iubire pentru Sine (iitman ) este drag soţul . într-adevăr, nu din iubire pentru soţie este dragă soţia, ci din iubire pentru Sine este dragă soţia. într-adevăr, nu din ţ'Jbilf� J�f.lU copii sil1t I dragi Icopii.i" ,ci dillJ Whire pentru Sin� ��JfJţ a �ij��pi\i . lntrr rli dţ:tvăn:rt.u din inbii e petiliru ;aiv>em; � ��f)g� jf!,YierJtîfu �i' -din; iubii� Rertfr.u� \Sim! feSte dragiţ il1.i���) Tntr-a devăr, nu din iubire pentru vite sînt dragi lvit�ll:Jj?(jiI 9.j� .1Hb Î1j� r iliWr.t�AW� §r1nR (dI;p.gi .yit ���! .! :�llt,rrndevătl,-. nul din �tit\ţeph!r, 'j iGÎ! P�PM'h 8! i II\Witjtj:Ii (b,r,.a,�mi,'q,�,)., [ �şte�J§lr@.g� ln r �&dhY.ăl\;-tiwl e i � t 9;d §tÎ�1�l). i9mg� f§ţ � fi J1��P�ljSlPtf W Pr , ,

�qjt.��


88

Bl!HADĂRA t:l YA KA - UPANI Ş.-I. D

din iubir e pentru domni e (kşatra) este dr agă domnia, ci din iubir e pentru Sine este dragă domnia. într-a devăr , nu din iubir e pentru lumi sînt dragi lumile, ci din iubire pentru Sine sînt dragi lumile . într-adevăr , nu din iubir e pentru zei s înt dragi zei i , ci din iubir e pe ntru Sine sînt dragi zeii . î ntr­ a devăr , nu din iubire pentru Vede sînt dragi Vedele, ci din iubire pentru Sţne sînt dragi Vedele . î ntr-a devăr , nu din iubire pentn fiinţe (bhata ) sînt dragi fiinţele, ci din iubir e pentru Sine sînt dragi fiinţel e . într-a devăr , nu din iubir e pentru Tot este drag Totul , ci din iubir e pentru Sin e este d rag Totul. într-adevăr , Si nele trebuie privi t , ascult a t , gîndit şi luat amint e bine Maitr eyL De bună se am ă, Sinele fiind

privit , ascultat , gîndit şi cunoscut, este şt iut Totul . 7 . S fi n ţ eni a l-a dat deopart e pe cel car e află sf i n ţ en i a în afara Sinelui . Domnia l-a d a t deoparte pe cel care află domnia în afara Sinelui . LumHe l-au dat deopart e pe cel care află lumile în afara Sinelui . Zeii l-au dat deoparte pe cel care află zeii în afara Si n elui Vedele l-au dat deoparte pe cel care află Vedele în afara Sinelui. Fiinţele l-au dat deoparte pe cel care află fii nţele în afara Sinelui. Totul l-a dat deopar t e pe cel car e află Totul în afara Sinelu i . Sfinţenia , domnia, lumile, zeii, Vedele, fiin ţ el e şi Totul - acest ea sînt Sin el e . 8. Aşa cum nimeni nu e în s tare să prindă sunetele ieşit e dintr-o t obă în care se bat e , dar prinzînd t oba sau pe toboşar, este pr ins sunet ul ; 9. Aşa cum nimeni nu e în stare să prindă sunetele i eşi t e dintr-o scoică în care s e suflă, dar prinzînd scoica sau pe suflă­ torul în s coică, est e prin s sun etul ; 10. Aşa cum nimeni nu e în stare să p rind ă sunet ele i e ş i t e dintr-o Iăut ă la care se cî nt ă , dar prinzînd Iăuta sau pe cîntăreţul di n Iăut ă , e s t e pr i n s sunetul ; .

1 1 . Aşa cum dintr-un foc în car e se pun vreascuri umede r ă sp î n deş t e fum în t o a t e p ărţile, t ot astfe l din răsuflar ea ac est ei mari Fiinţ e (bhuta ) a u ieşit : l!-g- Veda, Yajur-Veda, Siima-Veda, Atharva- Veda, p ove şt il e , l eg e ndel e , şti i nţel e Upanişadele, versurile, aforismele, lămuririle, comentariile, j ertfa, ofranda, m î n car e a , băutura , lumea acea sta lumea cealaltă şi toate f iin ţ el e (bhuta ) . Toa te acestea sînt ieşite din răsuflar ea ei.

se

,

,

12. Aşa cum oc ea nul e st e răsp î ntia tuturor apelor, pi elea est e răspî nti a tutur or atingeril or , nările sînt r ă spî nt i a tuturor -m,irosurilor, limba este răspîntia tuturor gus turilor , ochiul


CARTE!\

A PATRA, ·5 ,7-15 ; 6,1

es te răspîntia t uturor formelor , ur ech ea est e r ă spînt i a tuturor su n et el or , gîndul (manas ) e st e răspîntia t utur or reprezen­ tărilor (sankalpa) , inima este r ăspî nt i a tuturor şt iinţelor. mîinile sint răspînt ia tuturor f a p t elor (karman ) . part ea de jos est e răs p i n t i a t uturor plăcerilor . dosul est e răspînt ia tuturor excreţiilor , pic i oarele sînt răspînt ia tuturor drumur ilor şi glasul (văc ) este r ăspintia tuturor Vedetor. 1 3 . Asa cum o bucat ă de sare , fără lăuntru si fără afară, este pe d�-a-ntregul numa i gust , în acelaşi f el Sinele ac�st a . fără lăuntru şi f ără afară, este pe de-a-ntr cgul numai c uno a ş­ tere254. I v i n d u- s e din elem e nt el e (bMita) acest ea , cu ele pi e r e " dimpr eună. D up ă moarte nu există c o n şt ii n ţ ă . aşa s p u n eu. Ast fel vorbi Yăj iiavalkya . 14 . M a it r e yi a s pu s : ,,�I-ai a dus în culmea uluirii. fer ici­ tul� ! Pe a c e s t a eu nu-l î n ţ el eg. " El a răspuns : "Eu nu sp un . vez i b i n e , nimic uluitor . � epicr itor este S i nele , cu însuşirea de a nu fi st îrpi t . 1 5 . Cînd par e că există dua l i t a t e , atunci unul îl vede pe celălalt , unul il mir oase pe c el ăl al t , u nul îl gustă pe cel ăl al t. unul î i vorbeşt e celuilalt , unul îl a ude pe c el ăl al t , unul se gî n de şt e la c e l ă l a lt , unul îl pipăie pe celălalt , u nul îl cunoaşte pe c el ăla lt . Dar cî nd t otul a devenit u n a cu Sinele său , atunci cu ce si pe c i n e să va dă, cu ce si pe cine să miroasă, cu ce si pe c i n � să gust e , cu ce şi cui să 'vorbească, cu c e şi pe c ine ;ă a u d ă, cu ce şi la cine să se gîndească, c u ce şi pe ci ne s ă pipăie. c u ce şi p e cine să cunoască ? Cu ce să-I cunoască pe cel cu care cu n o a ş t e t otul ? D e sp r e Sinele (ătman ) a c e s ta [se spune] numai « Nu, nu ) (ltefi, neti) : de n e a p uc a t , căci nu est e apucat ; de ne nimi c i t , căci nu e st e nimicit ; fără legături, căci nu se l ea g ă [ d e nimic] ; neînlănţuit , n u tremură şi n u est e văt ămat. Cu ce oar e să-I cunoască pe c u no s c ă t o r ? A ta e nvăţătura r o st i t ă a stfel , Maitrevi ; de bună seamă , într-atît est e nemu­ rirea . " V?rbind astfel , Y ăj iia v al kya s-a d ep ă rt a t . -

BYihma1Ja VI 1. Iar a cu m , Pautimăşya G au pa v a n a Pau ti m ăşya Gaupavana Kausika

genealogia :

de la Gaupava n a ,

de la Pautimăşya , de la Gaupava na ,

de la Kausi ka , de la KaUJ).<;linya


B�HADĂRA � YA KA - UPANIŞAD

!ilO

KauI).<;linya 5ăI).<;lilya Gautama

de la 5ăI).Q.ilya ,

de la Kausika şi de

Gautarna,

de de de de de

2.

Ăgnivesya Gărgya Gărgya Gautama Saitava PărăSaryăyaI).a GărgyăyaI).a Uddălakăyana JăbăIăyana Mădhyandinăyana SaukarăyaI).a KăşăyaI).a Săyakăyana Kausikăyani

de

de

de

de

de de de

de de

3.

Ghrtakausika PărasaryăyaI).a PărăSarya J ătukar:Q. ya Ăsur ăyaI).a Traivani Aupaja·n dhani Ăsuri Bhăradvăj a Ătreya MăI).ţi Gautama Gautama Vătsya 5ăI).<;lilya , ' < ' f i (T I : ! , ) KaiSorya jl{.;ipyfl.; f ; ; , ' f Kurnărah �:r;Hp,.. l n ; I " i Gălava r; ) i�fj c: /l , :

,

Vidarbhi-K.a��:Y�i : ,

la la la la la la la la la la la la la la

la

.�gnivesya , Gargya, Gărgya, Gautarna , Saitava, parăsaryăyaI).a, GărgyăyaI).a, Uddălakăyana, Jăbalayana, Mădhyandinăyana . Saukarăyal).a , KaşăyaI).a, Săyakăyana, Kausikayani,

de la Ghrta kausika, de la PărasaryăyaI).a, de la Parăsarya, de la JătiikarI).ya, de la Ăsura:yaI).a şi de la Yaska , de la TraivaI).i , de la Aupaj andhani, de la Ăsuri , de la Bharadvăj a, de la Ătreya , de la MaI).ţi, de la Gat/iarna, de la Gautama, de la Vătsya, de . la 5ăndil va : ! d� hrKai�or; f 'Ih� a; 1 de la Kurnărahâtira;,rr ; ,.,; c!) de la Galava , J , r '� l ' 'I' e de la Vi darbhi-K'attndlH. � de la Vatsanapă{j3

ţ

•.

$Jlţ�i


III

CARTEA A PATRA, 6, 2-3

de la Pa t hin Saubh a r a de la Ayasya Ă ng ir asa de la Ăbhiiti Tvastra. Ăbhiiti Tvaşţra de la Vi Svariipa TVăşţra, Visvariipa Tvaşţra ' de la cei doi Asvini , de la Dadhyac ĂtharvaQa, Cei doi Asvi ni de la Atharvan Daiva . Dadh\'ac Ătharvana de la Mrtyu Pradhvarp.sana At har va n Da iva de la Pra dhvamsana . Mrtyu Pradhvamsana de la Ekarşi . . P;a d hvamsana de la Vipracitt i, Ekar s i Vi pr ac i tt i de la Vyaşţi . de la Sanaru, Vyaşţi de la Sanatana , Sanaru de la Sanaga, Sanăt a na de la Parameşţhi n, Sanaga de la Brahman ; Parameşţhin Brahman fiinţează. prin sine însuşi . închinare lui Brahman J Vatsanapat

B abhrava Pathin Saubhara Ayasya Ăngirasa

.

"

'

.

,

.


CARTEA A CI�CEA 255

Bl'aJlma�la 1

Plin e Acela , plin e Acesta, Plinul din plin răsare ; Plinului plinul luîndu-l , Plinul e cel ce rămîne256• " Brahman este golul ( kha ) , golul cel dintru început , golul cel cu aer ( văyu )" . Aşa a spus KauravyayaI,l'iputra257• Ac ea sta e ştiinţa sfînt ă (veda ) , iar brahmani i ştiu. Dat orit ă ei se �t i e "'�€a ce trebuie ştiut . 1.

BI'ăhma�a

II

. 1 . Fiii de trei feluri ai lui Praj ăpati - zei, oameni şi demoni - îşi făceau ucenicia în cele sfinte 258 (brahmacarya) la tatăl lor Praj ăpati. lncheindu-şi ucenicia, zeii au spus : "Vorbeşte-ne, preafericitule 1" El a rostit silaba " da" [şi i-a întrebat] : "Aţi priceput ? " - " Am priceput - au răspuns ei - , ne-ai spus : 1mblînziţi-vă ( dămyata ) /" - "Aşa este - a spus el - , aţi priceput. " 2 . Atunci oamenii i-au spus : "Vorbeşt e-ne, preaferici­ tule !" El a rostit tot silaba "da" [şi i-a întrebat] : "Aţi pri­ ceput ? " - "Am priceput - au răspuns ei - , ne-ai spus : Dăruiţi (datfa ) ! 1 t - "Aşa este - a spus el - , aţi priceput . " 3. Atunci demonii i-au spus : "Vorbeşt e-ne, preaferici­ tule !" El a rostit tot silaba " da " [şi i-a într ebat] : "Aţî pri­ ceput ? " - "Am priceput - au răspuns ei - , ne-ai spus : Fiţi milostivi (dayadhvam) /" - "Aşa este - a spus el - . aţi priceput. " Tot astfel îngînă ş i glasul (văc) zeiesc, tunetul : "da , da , da: îmblînziţi-vă, dăruiţi , fiţi milostivi (dămyata, dalta, dayadhvam) !" - Să se stăruiască în treimea aceasta : blîndeţe, dărnicie şi milostenie.


CARTEA A CINCEA, 1-4 ; 5 , 1 -3

93

Briihma1ja III 1 . Inima (hrdayam) este Pra j ăp at i , est e Brahman, este Totul . Ea are trei s ilab e : hr-da-yam. H r est e o silabă ; şi rudele şI străinii îi aduc [plocoane] celui car e ş t i e astfel . Da este o s ilabă ; si rudele s i străinii îi dăruiesc celui care stie astfel . Yam este o s ilab ă ; merge în lumea c er ulu i cel c�re ştie astfel259.

Briihma1ja IV

î ntr-adevăr , Acesta era Acesta, iar Celălalt tot Acesta 2 ; 0 , Realul (satya) . Cel care ştie această mar e minunăţie, întîia născut ă , [pr e cum şi] că Brahman este Realul , cucereşte lumile . P o a t e fi oare cucerit t ocmai acela car e ştie a :;t fel aceasU mar e minunăţie, întîia născută, [pr ecum şi] că Brah­ ma n este Re al ul ? Căci Brahman est e cu a devărat RL·alul. 1. a di c ă

Briihma1ja V 1 . La î nc e p ut Acesta era n u m ai a p ă 2 61 . Apa a zămislit Re alul , Realul pe Brahman, Brahman pe Pra j ăp at i şi Praj ăpati pe zei . Zeii medit ează numai asupra Realului. El ar e trei

silabe : sa-ti-yam. Sa este o silabă, ti este o silabă şi yam este o silabă. î n întîia şi în ult ima silabă se află Realul, iar la mij loc neadevărul (anrta ) . Neadevărul acesta, înconjurat din amîndouă părţile de către Real, se preface şi el în Real. Neadevărul nu-l vatămă pe cel care ştie astfel. 2. Ceea ce este Realul este şi soarele. Omul (puruşa ) acela din discul [solar] şi omul acesta din ochiul drept se-nte­ meiază amî n doi unul pe altup62. Acela se-ntemeiază pe acesta datorită r a z el or ; acesta se-ntemeiază pe acela datorită suflurilor (pră�ţa ) . Atun c i cînd este gata de plecare, el vede discul curăţat [de raze] . Razele nu mai vi n p î nă la eli6', 3. O mul acela din dis cu l [solar] îl are pe "bhiir" 26 � drept cap : unul este cap ul , una e şi sila ba a c e a s t a ; pe "bhuvas" drept braţe : d ou ă sînt braţele, do u ă sint şi s il a b el e acestea ; pe "slta-r" drept Api ci o are : două s î nt picioarele, două sînt şi silabele acest ea. Numele său de taină (upanişad) est e " Zi" (ah" " ) . Ucide răul şi îl alungă cel care stie astfel. '


94

B�HADĂRA�YA KA - UPANI ŞAD

4. Omul acesta din ochiul drept îl are pe "bltur" drept cap : unul est e capul, una e şi silaba a ce a st a ; pe "bhuvas'� dr ept br a ţe : două sînt braţele , două sînt şi s ilab ele acest ea 1 pe "suar " drept picioare : două s î nt p i ci o ar ele, două sint şi silabele a ces te a . Numele său de tai nă (upanişad ) est e "Eu· (aham ) . Uci d e răul şi îl alungă cel care şti e a stf el .

Brăhma1Ja VI 1 . Omul (puruşa ) a c e sta c ar e ar e gî ndul (manils ) ca alc ătuir e şi l um i n a ca r eal i t ate (satya ) este Înlăuntrul inimii a s eme n e a bobului de orez sau de orz. El e st ăpînitorul Totul ui domnul To t ului ; el cîrmuieşte Tot ceea ce există. ,

Brii hma 1Ja VII 1. Se spune că Bra hman est e fulgerul. [El s e nume�te] fulger de l a dezlegare şi-l dezleagă de rău pe acela care ştie a stf el c ă Brahman est e fulgeru}26 5 . Căci Brahman este cu a d ev ăr a t fulgerul. Brăhma1Ja VIII 1 . Să se medit eze la Cu vî nt (vâc) ca fiind o vacă. Ea ar e patr u ugere : "svâhă" , "vaşa ţ" , " hanta" şi "svadhii" 266. Zei i îşi trag viaţa din două ugere ale sale : din "sviihâ" şi din "t1a şa ţ" ; oamenii din "hanta", i ar străbunii din "svadhă" . Suflul (P,-ii1Ja ) e s t e t aurul e i , iar gî ndul (manas ) viţ elul 267.

1. F o cul VaiSvânara 26 8 est e cel dinl ăuntrul omului (puruşa ) , cel pr i n care se mistuie hrana c a r e se mănincă. Al său este zgomotul pe care-l auzi, astupîndu-ţi ur e chil e aşa. Iar cînd eşt i gata de plecare, nu mai auzi zgcmotul

acest a .

Brâhma1J a X 1 . î ntr - adev ăr , cînd omul (puruşa ) pl ea c ă din a st ă lume, el ajunge în aer (văyu) , iar a ce sta i se deschi de atunci cît l ărgim e a unei roţi d e car . Pe aici el urcă mai sus. Ajunge la


CARTEA A CINCEA, 6-12

;

13,1-2

95

soare, iar acesta i se deschide atunci cît lărgimea unei dara­ .ane . Pe a i c i el urc ă mai sus . Ajunge la lună, iar aceasta i se deschide atunci cît lărgimea unei tobe. Pe aici el urcă mai sus . Aj unge în l um e a fără de ar ş i ţă şi fără de ger . Aici locuieşte ant veş n i c i .

Briiltma1Ja XI 1 . într-a devăr , asc eza (tapas ) su pr emă este a fi chinuit de b o :!.l ă . bsă'ii cel care st i(:� ' l u m ea supremă o cucereste " astfel. î n e r - a d ev ăr , asceza supremă este cînd mortul e du s in pădure. î n s ă ş i lumea supremă o cucereşt e cel care ş t ie ast fel . î ntr - a d ev ăr , asceza supremă este c î n d mortul e pus pe foc . î ns ăş i lumea supremă o cucereşte cel care ştie astfel .

BrăhmaJ;ta XII 1. Unii s pun d Brahman e st e hrana. �u este asa : hrana strică în l i p s a suflului (Pră1Ja ) Alţii spun că 'Bra hmim est e s flul . � u este aşa : suf lul se sleieşte în lipsa h ra n c i . Dar a c est e două zeit ă ţ i , d e v e n i nd una şi aceeaşi , at i ng desăvîr­ şirea . D e s p r e aceasta i-a vorbit o dat ă şi Pr ăt r da 269 tatălui se

u

său : "Pot să-i fac vreun bine celui ce ştie astfel , sa u pot să-i fac vreun r ău ? " Acesta i-a răspuns [cu un semn] din mînă : .. N u, Pr ăt r d a ; cine oare, devenind unul şi acelaşi cu ele două, a t i ng e desăvîrşirea ? " Şi i-a mai spus : " Vi." într - a devăr , vi este hrana , căci în hrană sînt adăpostite toate f i i n ţele (bhuta) . [Şi i-a mai spus :J " Ram. " într-adevăr , ram este suflul (pră­ t,Ul ) , c ă ci de suflu s e bucură t o at e fiinţele 2 70• într-adevăr , toate f i i nţ el e se a dăp o st e sc la el şi toate fiinţele se bucură de cel c ar e ş t i e astfel. Brăhma�ta XIII

1 . R e c it ar ea (uktlta ) ,' într-a devăr , recitarea e s t e suflul (prăJ;ta ) , căci suflul susţine Totul . Din el se i v e şt e un fecior ştiind r e c it ar ca , aj unge alături de r e c it ar e şi la un loc cu ea

cel care ştie astfel . 2 . Formula s a c ri ii c i ală : într-a devăr , formula sacrificială este suflul , căci în s u fl u se unesc toate fiinţele (bhuta ) . Pentru i nt î i e tat ea lui se ' u ne s c t oate fiinţele, aj unge alături de formula sacrificială şi la un loc cu ea cel care ştie astfel.


96

B i;'HADÂRA :;< YA KA - L" PAN I ŞA D

3. Melodia : într-adevăr, melodia e s t e suflul , c ă c i în suflu se Întilnesc toate f ii n ţele . î n t î i e t ă ţ i i sale îi sluj e s c , întîlnindu-se. t o a t e fiinţele , aj unge alături de melodie şi la un l o c cu ea cel

care ştie astfel . " 4. D om n ia : într-a devăr , dom n i a est e suflul , c ă c i domnia est e , cu a d ev ăr a t , suflul . Suflul îl ocr oteşte de r ăni , d o b î n d t: �t e o

domni e net ăgăduit ă , aj unge alături de dom n i e şi la

cu ea cel car e ştie astfep71.

U�l

�oc

Briihma�ta XIV 1 . " P ăm î n t , văzduh , c er " (bltumis, antarik şam , dia i"'s). sînt opt silabe, iar un picior a l [stT ofei] găya t ri 2 . 2 ar e t ot opt silabe ; el îi est e egal cu a c e st ea . Cît de mult cupr ind cele trei lum i , t ot a t i t c îş t i gă şi cel c a r e ştie astfel pici orul a c es t a al ei. 2. " V er su r i , formule sacrificiale , melodii" (!ca s , ya­ juny,şi, sa m ăni ) , sînt opt silabe , iar un pi cior al [str ofeiJ găyatri ar e tot opt s ila b e ; el îi est e egal cu ac e st e a . C ît de mar e este î nt r e i t a şt i i nţ ă , tot a t î t cîştigă şi c el care ştie astfel pici orul acesta al ei . 3. " Suflu expirator , suflu i n spirat or , suflu răspîndit" (pră1Jas, apanas, viălIas ) , sînt opt silabe , iar u n p i c i or al [strofeiJ găyatri are t ot opt s i l a b e ; el îi e s t e egal c u ace�t ea. Cît de m a r e est e [lum ea] cea însufleţit ă , t ot atît cîşt i g ă şi c el car e ştie a s t fe l pici orul acest a a l ei. I a r al P a tr u le a (turiya ) 2 7 3 p i ci o r al ei, m î n dru la vedere , est e cel car e dogo­ re şte dincolo de spaţiu. î ntr-a devăr , al Patrulea este c el care vine în a l patrulea rin d . [1 se s pun e] " piciorul cel m î n dr u la vedere" d eo ar e c e el parc a fi la vedere, şi " c el de dincol o de s pa ţi u " deoar ece e l dogoreşt e cu mult dea supra î nt r e g ului spaţ iu . Tot astfel d ogo re ş t e cu frumuseţe şi glorie cel c ar t ştie ·

astfel piciorul acesta al ei . 4. A cea st ă [strofă] găyatri se-nt emeiază p€' al Patrulea p i c i or , cel mînrlru la \"C dc rf' , de di n c o l o de spa tiu . Cît de�..pre a ces t a , el se-ntemeiază pe Real (satya ) . î nt r - a d ev ăr , Re alul e st e v ăzul , căci Realul est e , cu a d e v ăr a t , văzul. De ace e a, dacă tocmai ar veni doi car e se cear t ă [spu nî n d] : " E u am văzut - Eu am auzit" , să-I credem nu m a i p e cel care spu n e : ,. Eu am v ă zut . " Cît desp r e Real , el s e- nt emei a ză pe putere. î ntr­ adevăr , p ut er ea est e suflul (pră1}a ) ; ea se-nt€meiază pe suflu. De aceea Se spu n e că put erea est e mai tar e decît Realul. Ac est a e deci temeiul [strofei] giiya tri, în privinţa Sinelui


Instrumentar pentru sacrificiul vedic.

Sus: Linguri pentru ritual; aur ยงi pietre pretioase, sec. XVI-XVII; Londra, Victoria '" Alben Museum.

Jos: Polonic pentru ritual; argint, fildq fi aur, Ceylon, Victoria & Alben Muaeum.

sec.

XVIII; Londra,


Regele NarasirphadeYa şi maestrul său spiritualj tiat carbonifer, sec. XIII; Londra, Victoria &: A1bert Museum.

Pereche de fndrigOltiPj tetacotă, sec. I i.e.n. - I.e. n.; New Delhi, National MUlLeum of India.

i


;.r.eul Siva ti 101ia la Părv8ti; piatri, circa hOO; Harodl MUleum and Picture

Gallery.

Stinga: Yakşî, gresie I"OfC8ti, sec. II; Mathură, Archaeological Museum. Dreapta: :YakşTj gresie rogcati, sec. III; Mathură, Archaeological Museum.


Penana· feminin detaliu ,

ie, tem luI Lin

ci· a, Orissă , seC. VII .


Zeul

Siva androgin (ardJionQrTSvara), relief din templul rupcstru de la Elephanta, sec. VII.


Zeul Brahman cu trei capete; relieftn piatnl din templul Kontigudi, Aihole, sec.

VII.


Roata Legii buddhiste (dharmacakra) , pi a t r; Thailanda, aprox. ace. V I I I ; Bangkok. Coleclie particularÄ&#x192;.

Autodecapitarea religioad a unui uCet, teracotÄ&#x192; sec. Vi Mathuri, Arebaeological Museum.


97

CARTEA A CINCEA, 13,3-4 ; 14 ; 15,1

(adhy-ătmam ) . Iar ea este ocrot it oar ea rubedeniilor. lntr­ adevăr , rubedeniile sînt suflurile. Est e deci ocrotit oar ea suflurilor . Pentru că est e ocr otitoar ea rube deniilor , de aceea se numeşt e găyatri274• Ea este aceeaşi cu [strofa] săvitri 275 pe care o r ecit ă [învăţăt orul] . El ocrot eşt e suflurilc aceluia pentru car e r ecită. 5 . Unii recită aceast ă săvitri ca anuşţubh 2 76 [spunînd] : "Anuşţubh este Cuvîntul (văc ) ; recit ăm deci Cuvîntul. " Să nu facă aşa . S-o r ecit e pe săvitri numai ca găyatri. într-adevăr , chiar dacă cel astf el-şt iut or par e să-şi însuşească mult e , acest ea t ot n u preţuiesc cît un singur picior a l [strofei] găyatJ'i. 6. Acela care şi-ar însuşi cele trei lumi pline [de comori] , acela ar dobîndi întîiul ei picior . Iar cel car e şi-ar însuşi tot atît cît este de mar e î ntreit a stiintă, acela ar dobîndi al doilea picior al ei. Iar cel care şi�ar î suşi t ot at î t cît e st e de mare [lumea] c e a însufleţit ă , acela a r dobîndi a l treilea picior al ei. însă al Patrulea pi cior al ei, cel mîndru la v eder e , cel care dogor eşt e dincolo de spaţiu , nu poate fi dobîndit de către nimeni. D e unde oare să- şi însuşească a t ît de mult ?

7. I a t ă a doraţia ei : "Găyatri, tu ai unul , două, trei , patru picioare . Nu ai nici un picior , căci nu umbli. înch inar e celui de-al Patrulea picior al t ău , c elui mîndru la veder e , celui de dincolo de spaţiu. [Lucrul] acela să nu-l capet e [omul] acela" - pe car e-l urăşt e , sau : " D orinţa să nu i se împlinească . " Ş i dorinţa nici nu i s e împlineşt e celui împotriva căruia săvîr� şeşt e a doraţia. Sau : "De-aş căpăt a eu [lucrul] acela . " 8. î ntr-adevăr , despre acea sta i-a vorbit şi ]ana ka din Videha lui Budila Âsvatarăsvi277 : " De vreme ce t e-ai numit [singur] şt iutor de găyatr'i , atunci cum de t e-ai prefăcut în elefant de povară ? " - " Pentru că nu i-am şt iut gur a, împă­ rat e " , a răspuns el . Gura sa est e focul însuşi . î ntr-a devăr , chiar dacă se pun destul de mult e [vr eascuri] pe foc, t otuşi , el le mistuie pe t oat e. La fel şi astf el-şt iut orul , chiar dacă făptuieşt e dest ul de mult rău , mestecîndu-l t otuşi pe tot , e l devine cura t , pur , fără de bătrîneţe şi fără de moart e .

Brăhma1Ja X V

27 8

1 . Cu o cupă făcută din aur

Acoperită e faţa Realului (satya ) 279 ; înlătur-o tu, Piişa n , ca să va dă Cel căruia Realul îi e Legea (dharma

).


98

B�HADĂRAJ:lYA KA - UPANIŞAD

Piişan, Unic Rşi, Vama, Soare, ' Fiu al lui Prajapati, împrăştie-ţi razele, A du n ă-ţi văpaia ! Forma ta Cea mai frumoasă, pe-aceea o privesc. Acela, omul (puruşa ) acela, eu sînt . R ă sufl e t ul (văyu ) e vînt fără de moarte2 8 0, Iar trupul sfî r şe şt e în c e nuş e .

Kratu2 81 , aminteşte-ţi, aminteşt e-ţi fapta ! Kratu, aminteşte-ţi, aminteşte-ţi fapta !

Agni, du-ne pe calea dreaptă către propăşire, Zeu stiutor al tuturor căr ăr il o r , Fere şte-ne de rătăcirea pă cat ului , Să te slăvim cu vorbe-mbelşugate de-nchinare !


C ARTEA A ŞASEA282

BriihmalJa 1

1 . într-adevăr, cine-l ştie pe cel mai mar e şi cel mai bun este cel mai mare si cel mai bun dintre ai săi . Suflul ( p riilJa ) est e cel mai m�r e şi cel mai bun. Cel mai mar e şi cel mai bun dintre ai săi , precum şi dintr e oricine vrea el să fie, est e cel care stie astfel. 2 . î ntr-adevăr : cine-l ştie pe cel mai bogat est e cel mai bogat dintr e ai săi . Glasul (vac ) este cel mai bogat . Cel mai bogat dintre ai săi , precum şi dintre oricine vrea el să fie. este cel care stie astfel. 3 . într-ad �văr , cine ştie temeiul are temei pe loc neted. ar e temei pe loc povîrnit . Văzul est e temeiul, căci datorit ă văzului ai temei atît pe loc neted cît ş i p e loc povîrnit. Are temei pe loc net ed, are temei pe loc povîrnit cel care ştie astfel. 4. într-adevăr , cui ştie împlinirea i se împlineşt e orice dorinţă doreşte. Auzul est e împlinirea . căci în auz ating împlinirea toate Vedele. 1 se împlineşte orice dorinţă doreşte celui care stie astfel. 5. într �adevăr , la cine ştie popasul este popasul alor săi , popasul oamenilor . Gîn dul (manas ) este popasul. Popasul alor săi şi popasul oamenilor est e la cel car e ştie astfel. 6. într-adevăr , cui ştie odrăslirea i se înmulţesc odraslele şi vitele . Sămînţa este odrăslirea. 1 se înmulţesc odraslele şi vitele celui car e ştie astfel . 7. Sfădindu-se pentru înt îietat e, suflurile (prii'IJa) s-au dus la Brahman şi i-au spus : "Cine est e cel mai de seamă dintr e noi ? " El a răspuns : "Cel a cărui plecare e socotită mai rea pentru trup, acela este cel mai de seamă� dintre voi ."


100

B�HADĂRA::<YA KA - UPANI ŞAD

8. Glasul (văc ) a plecat. Lipsind un an şi întorcîndu-se , el a spus : "Cum aţi putut trăi fără mine ? " Celelalte au răspuns : "Ca muţii : fără să vorbim cu glasul, răsuflînd cu suflul, vă­ zînd cu văzul, auzind cu auzul, dîndu-ne seama cu gîndul şi Înmulţindu-ne prin sămînţă ; aşa am trăit . " Şi glasul şi-a luat locul. 9. Văzul a plecat . Lipsind un an şi întorcîndu-se, el a spus : " Cum a ţi putut trăi fără mine ? " Celelalte au răspuns : " Ca orbii : fără să vedem cu văzul, răsuflînd cu suflul, vorbind cu glasul, auzind cu auzul , dîndu-ne seama cu gîndul şi înmul­ ţindu-ne prin sămînţă ; aşa am trăit . " Şi văzul şi-a luat locul . 10. Auzul a plecat . Lipsind un an şi întorcîndu-se, el a spus : " Cum aţi putut trăi fără mine ? " Celelalte au răspuns : "Ca surzii : fără să auzim cu auzul , răsuflînd cu suflul, vorbind cu glasul , văzînd cu văzul , dîndu-ne seama cu gîndul şi înmul­ ţin du-ne prin sămînţă ; aşa am trăit. " Şi auzul şi-a luat locul. 1 1 . Gîndul (manas ) a plecat. Lipsind un an şi întorcîn­ du-se, el a spus : "Cum aţi putut trăi fără mine ? " Celelalte au răspuns : "Ca neghiobii : fără să ne dăm seama cu gîndul , răsuflînd cu suflul, vorbind cu glasul, văzînd cu văzul, auzind cu auzul şi înmulţindu-ne prin sămînţă ; aşa am trăit . " Şi gîndul şi-a luat locul. 12. Sămînţa a plecat. Lipsind un an şi întorcîndu-se, ea a spus : "Cum aţi putut trăi făr ă mine ? " Celelalt e au răspuns : " Ca neputincioşii : fără să ne înmulţim prin sămînţă, răsu­ flînd cu suflul, vorbind cu glasul , văzînd cu văzul, auzind cu auzul şi dîndu-ne seama cu gîndul ; asa ' am trăit." Şi sămînţa si-a luat locul. 13. Dind atunci să plece, suflul a tîrît cu sine celelalte sufluri, întocmai ca un mare bidiviu de la Sindhu care ar tîrî cu sine pripoanele. Ele au spus : "Nu pleca , preacinstite ! Nu vom putea trăi fără tine." - "De sînt eu acela, răsplăti­ ţi-mă !" - "Fie" . 14. Glasul (văc ) a spus : " Dacă eu sînt cu adevărat cel mai bogat , tu-mi eşti cel mai bogat." - " Dacă eu sînt cu adevărat temeiul , tu-mi eşti temeiul" , [a spus] văzul. " Dacă eu sînt cu adevărat împlinirea, tu-mi eşt i împlinirea" , [a spus] auzul. " Dacă eu sînt cu adevărat popasul, tu-mi eşt i popasul" , [a spus] gîndul (manas ) . "Dacă eu sînt cu adevărat odrăslirea, tu-mi eşti odrăslir ea" , [a spus] sămînţa. - "Da sînt eu acela, care mi-e hrana si care mi-e vesmîntul ? " - "Tot ce există, pî nă la cîini, pînă ia viermi, pîni la gîze şi fluturi,


CARTEA A ŞASEA, 1,8-14 ; 2,1--4

101

este hrana ta, iar apa veşmîntu1. " Intr-adevăr , nici o hrană nu est e de nemîncat , nici o hrană nu est e de neprimit pentru cel care şt ie astfel hrana (anna ) răsuflări i (ana ) . Ştiind aceasta , c ei car e au ascultat Revelaţia (srotriya ) îşi clătesc gura înaint e de a mînca ; şi-o clătesc şi după ce au mîncat ; ei cre d că a coperă astfel goliciunea răsuflării.

Brahma1Ja II 1 . Intr-adevăr , �vetaketu fiul lui ĂruI).i a venit la sfatul neamului Pancăla . El a venit la Jaivali PravăhaI).a cel încon­ jurat de slugi . Pr ivindu-l , acesta i-a vorbit : " Copile ! " - "Măria ta 1 " , a răspuns el. - "Ai primit oar e învăţătur ă de la ta t ăI t ău I ? " - " Da" , a spus el.

2: - " Ştii cum se duc , pierind, fiinţele (bhuta ) pe căi deo­ sebit e ? " - "Nu" , a spus el - " Ştii însă cum se înapoiază în ast ă lume ? " - "Nu" , a spus e1. - " Ştii însă cum de nu se umple lumea cealalt ă, atît de mulţi fiind cei car e pier necontenit ? " - " Nu" , a spus el . - " Ştii însă după al cîtelea prinos apel e , prinzînd glas omenesc , se scoală şi vorbesc ? " - "Nu" , a spus el . - " Ştii însă intrar ea p e drumul care duce la zei sau pe cel care duce l a străbuni, în urma căror fapte se intră pe drumul car e duce l a zei sau pe cel car e d uce la străbuni ? Căci noi înşine am ascultat spusa lui rşi : « De două căi pentru muritori Am auzit cu : a străbunilor si-a zeilor ; Pe el e se-nt îlneşt e tot ce mi că Aici , într e Tat ă şi Mamă . » "

ş

- " E u nu mă pricep ] a nim i c din

3. Atunci [Pra văhaI).a J

acestea",'

a' SFU S el .

l-a poft it în ospeţi e . N eluînd în

seamă ospeţia, băiatul a fugit . Mergînd la tatăl său , i-a spus : "Iată în ce fel spuneai domnia ta că mi-am primit învăţătura !" - " Cum a dică, înţel eptule ? " - " Un soi de rege mi-a pus cinci întrebări, iar eu nu mă pricep la nici una din ele ! " - "Car e sînt ele ? " - .. Iată-Ie" , s i i-a însirat Începuturile .

mi

4. El a spus : " î n ce mă priv şt e , a , băiet e, că t oate cîte le ştiu eu ţi le-am spus ţie. Nu mai st a ! Ne vom Înt oarc e acolo, i ntrîn d amîndoi ca ucenici în cele sfint e (brahma­ carya ) . " - "Me rgi numai domnia ta 1 " Gautam a s - a du s acasă la PravăhaI).a Jaivali . Indemn în du­ să şadă, [�cestaJ ti. ccrTIt apă şi i-a dat-o lri semn de bun 'vellit ,


102

spunî � du-i : " î i îngăduim cinstitului Gautama să-şi aleagă ceYa ! 5. E l a spus : " Primesc alegerea ; deci vorba ce-ai rostit-o în faţa feciorului spune-mi-o şi mie t " 6 . Celălalt a spus : " î ntr-adevăr, Gautama, lucrul ales est e din rindul celor zeieşti ; spune unul din cele omeneşti ! ". 7. El a spus : " S e ştie că-mi prisosesc aurul, vacile şi caii , sl ':lj nicele, covoarele ş i straiele. Măria Ta , nu fii zgîrcit cu " Gautama, mme la ceva mare, nesfîrşit şi nemărginit t" trebuie să mi-o ceri după datină t " Cu vorba : " Eu vin la domnia ta" se Venea pe vremuri [în ucenicie] . Vestindu-şi venirea [în ucenicie] , el a răm a s . 8 . Celălalt a spus : " S ă nu mi-o iei î n nume de rău , Gau­ tama, nici tu şi nici străbunii t ăi , deoarece ştiinţa aceasta n-a mai fost împărtăsită pină acum nici unui brahman. Totuşi eu ţi-a voi spune ţi � ; cine oare ţi se poate împotrivi, cînd vQr­ besti a stfel ? ' 9. î ntr-adevăr , lumea cealalt ă e un foc, Gautama. Soarele î i este lemnul de ars, razele fumul, ziua flacăra, zările tăciunii şi intre-zările scînteile. î n focul acesta zeii aduc drept ofrandă credinţa. Din ofranda adusă ia fiinţă regele Soma. 10 . î utr-adevăr, Parj anya e un foc, Gautama. Anul îi este lemnul de ars , norii fumul, fulgerul flacăra, trăsnetul tăciuni i şi grindina scînteile . î n focul acesta zeii îl aduc drept ofrandă pe regele Soma. Din ofranda adusă ia fiinţă ploaia. 11. î ntr-adevăr, lumea aceasta e un foc, Gautama. Pă.­ mîntuI îi est e lemnul de ars, focul fumul, noaptea flacăra, î luna tăciunii si ' stelele scÎnteile. n focul acesta zeii aduc dr ept ofrandă ploaia . Din ofranda adusă ia fiinţă hrana . 12. î ntr-adevăr , omul (p uruşa ) e un foc , Gautama . Gura deschisă îi este lemnul de ars, răsuflarea (Pra'IJa ) fumul, glasul (vae ) flacăra, ochiul tăciunii şi urechea scÎn­ teile. î n focul acesta zeii a duc drept ofrandă hrana. Din ofranda adusă ia fiintă sămÎnta . 13. î ntr-adevăr, f �meia e u� foc, Gautama. Poal a îi � lemnul de ars, firele de păr fumul, vulva flacăra, împreunarea tăciunii şi plăcerea scînteile. I n focul acesta zeii aduc drept ofrandă sămînţa . Din ofranda adusă ia fiinţă omul (puruşa ) . El trăiest e cît trăieste, iar cînd moare, 14. Atunci este dat focului. Focul îi est e foc, lemnul de ars lemn de ars, fumul fum, flacăra flacără, tăciunii tăciuni ş i scî nteile scîntei . In focul acesta z eii îl aduc drept ofrandă -

"

.


CARTEA A ŞASEA, 2 , 5-16 ; 3,1

103

pe om (pU1'uşa ) . Din ofranda adusă ia fiinţă un om de culoarea luminii . 1 5 . Cei care ştiu astfel şi aceştia care, în pădure, medit ează la credinţă şi adevăr (satya ) , trec în flacără. Din flacără în z i , din zi în luna crescăto are, din luna crescăt oare în cele sase luni cît merge soarele spre miazănoapt e, din lunile acest e� în lumea zeilor, din lumea zeilor în soare şi din soare în preajma fulgerului . întîmpinîndu-i , Un om (puruşa ) care-i făptura gîndului (manas ) îi căIăuze�t e pe cei din preajma fulgerului pînă în lumile lui Brahman. In lumile lui Brahman ei locuiesc dincolo de depărt ări . Pentru ei nu există înt oarcere înapoi . 16. Iar cei care cuceresc lumile prin sacrificiu, pomeni şi asceză (tapas ) , trec în fum. Din fum în noapt e, din noapt e în luna descrescătoare, din luna descrescătoare în cele sase luni cît merge soarele spr e miazăzi, din lunile acestea în lu� ea străbunilor şi din lumea străbunilor în lun ă. Ajungînd î n lună, ei se prefac în hrană. Iar acolo, întocmai ca pe regele Soma [cu v o r b ele] : « Umflă-te ! Scazi ! 1) , la fel îi mănîncă zeii şi pe ei . Cînd isprăvesc şi cu aceasta , atunci intră de-a dreptul în spaţiu. Din spaţiu în aer (văyu ) , din aer în ploai e şi din ploaie în pămînt . Ajungînd în pămînt , ei se prefac în hrană. Sînt încă o dat ă aduşi drept ofrandă în focul omului (puruşa ) . După aceea se nasc în focul femeii. Reînălţîndu-se către lumi, ei urmează mai departe aceeaşi rotir e. Iar cei care nu ştiu acest e două drumuri devin gîze, fluturi şi neamul celor ce muşcă" Brăhma1Ja III 1 . Dacă cinev a doreste să dobîndească un lucru mar e, în timpul mersului [soar�lui] spre miazănoapt e, într-o zi priel­ nică din timpul creşterii lunii, după ce a ţinut dou ăsprezece zile legămîntul (vrafa ) pentru [ceremonia] upasad, a cules într-un bli d sau într-o cană [din lemn] de udum bara ierburi de t ot f elul şi fruct e, a măturat ş i a stropit de jur-împrejm, a aţîţat focul şi a aşternut [iarbă] în jurul lui, a pregăt it untul după rînduială şi a amest ecat zeama sub o const elaţie bărbătească , aduce ofran da [spunînd] : . "Cîţi zei în tine, ]ătavedas, Rănesc, piezişi, dorinţele omului, Eu le a duc ofrandă partea cuvenită ;


1 04

B�HADĂRA � YA KA - UPANIŞAD

Ei, mulţumiţi, mulţumească-mi dorinţele toate ! Binecuvîntare (sviihii) ! Tu, cea care t e pui de-a curmezişul, [Gîndind :] « Eu sînt opreliştea » , Şuvoiul de unt topit ţi-l j ertfesc Eu ţie, împăciuitoareo ! Binecuvîntare 1" S 2. [ punînd] : "Binecuvîntare celui mai mare, binecuvîn­ tare celui mai bun" , aduce ofranda în foc, vărsînd droj dia în zeamă. [ Spunînd :] " Binecuvîntare suflului (prii1;ta ) , binecuvîntare celui mai bogat" , aduce ofranda în foc , vărsînd droj dia în zeamă. [ Spunînd :] " Binecuvîntare glasului (viic) , binecuvîntare temeiului" , aduce ofran da în foc, vărsînd droj dia în zeamă. [ Spunînd :] "Binecuvîntare văzului, binecu­ v întare împlinirii" , aduce ofranda în foc, vărsînd droj dia în zeamă. [ Spunînd :] "Binecuvîntare auzului, binecuvîntare popasului" , aduce ofran da în foc, vărsînd droj dia în zeamă. [ Spunînd :] " Binecuvîntare gîndului (manas ) , binecuvîntare o drăslirii", aduce ofranda în foc, vărsînd droj dia în zeamă. [ Spunînd :] "Binecuvîntare seminţei" , a duce ofranda în foc, vărs ind droj dia în zeamă. 3. [ Spunînd :] "Binecuvîntare Focului" , a duce ofranda în foc, vărsînd droj dia în zeamă. [ Spunînd :] "Binecuvîntare lui S .:>ma" , aduce ofranda în foc , vărsînd droj dia în zeamă. [ Spunînd :] "Binecuvîntare Pămîntului (bhul} sviihii ) " , a duce ofran da în foc, vărsînd droj dia în zeamă. [ Spunînd :] "Binecu­ v întare Văzduhului (bhuval} sviihii) " , aduce ofranda în foc, vărsînd droj dia în zeamă. [ S punînd :] "Binecuvîntare Ce­ rului (sval} sviihă ) ", aduce ofranda în foc, vărsînd droj dia în zeamă. [Spunînd] : "Binecuvîntare Pămîntului, Văzduhului şi C erului (bhur bhuvalJ. svalJ. sviihii) ", a duce ofranda în foc, vărsînd droj dia în zeamă. [Spunînd :] "Binecuvîntare sfin­ ţeniei (brahman ) " , aduce ofranda în foc, vărsînd droj dia în zeamă. [Spunînd :] "B inecuvîntare domniei (kşatra ) " , aduce ofranda în foc, vărsînd droj dia în zeamă. [Spunînd :] "Binecu­ vîntare trecutului" , aduce ofranda în foc, vărsînd droj dia în zeamă. [Spunînd :] "Binecuvîntare viitorului" , aduce ofran­ da în foc, vărsînd droj dia în zeamă. [Spunînd :] "Binecuvîntare f iecăruia" , aduce ofranda în foc, vărsînd droj dia în zeamă. [ Spunînd :] "Binecuvîntare Totului" , aduce ofranda în foc , vărsînd droj dia în zeamă. [ Spunînd :] "Binecuvîntare lui Pra­ j ăpati" , a duce ofranda în foc, vărsînd droj dia în zeamă .


CARTEA A ŞASEA, 3,2-7

105

4. Apoi o apucă [spunînd] : .. Eşti rătăcitorul, eşti vîlvătaia , eşti plinul, eşti neclintitul, eşti singura răspîntie, eşti sunetul hiit, eşti rostirea sunetului hiit, eşti udgitha, eşti cîntarea lui udgitha, eşti chemarea, eşti răspunsul, eşti cel arzînd în umezeală, eşti cel de pretutindeni, eşti cel din frunte, eşti hrana, eşti lumina, eşti sfîrşitul, eşti înghiţitorul. " 5 . Apoi o ridică [spunînd] : .. Ăma1'lJsi ăma1'lJhi te mahi 283. - El e, desigur, rege, stăpînitor şi domn ; ) . El, rege şi stăpînitor, facă-mă domn !" 6. Apoi o soarbe [spunînd] : ..S ă cugetăm la strălucirea . . . 284 Cu miere curg vînturile, Cu miere rîurile, spre cel cucernic ; Ca mierea fie-ne dulci plantele ! Binecuvîntare Pămîntului ! -

Scumpă a divinului Savitr. . . - Miere noaptea şi aurorele, De miere plin spaţiul pămîntesc, Miere fie-ne Cerul părinte ! Binecuvîntare Văzduhului ! .

Care să ne învioreze cugetele. - De miere plin copacul, De miere plin fie-ne soarele, Ca mierea dulci facă-se vacile ! Binecuvîntare Cerului ! Şi recită toată [strofa] săvitri şi pe toate cele despre miere [spunînd] : "De-aş fi eu însumi Totul ! Binecuvîntare Pămîn­ tului, Văzduhului şi Cerului !" După ce a sorbit pentru ultima oară şi s-a spălat pe mîini, se culcă în spatele focului cu capul la răsărit. De dimineaţă adoră soarele [spunînd] : "Eşti sin­ gurul lotus al zărilor, de-aş fi eu singurul lotus al i oamenilor ! " După c e a făcut calea întoarsă, s e aşează în spatele focului , şoptind genealogia : ��7. "Vorbindu-i despre [zeama] aceasta învăţăcelului său Yăjfiavalkya Văjasaneya, Uddălaka ĂruJ).i a spus : «De-ar turna-o cineva chiar peste un buştean uscat, s-ar naşte ra­ muri şi ar creşte frunze. »


106

B�HADĂR A�YA KA -UPANIŞAD

8. Vorbindu-i despre aceasta învăţăcelului său Madhuka Paingya , Yăjfiavalkya Văj asaneya a spus : « De-ar tur na-o cineva chiar peste un buştean uscat, s-ar naşte ramuri şi ar creşte frunze.» 9. Vorbindu-i despre aceasta învăţăcelului său Ciila Bhă­ gavitt i , Madhuka Paingya a spus : « De-ar turna-o cineva chiar peste un bustean uscat , s-ar naste ramuri si ar creste ' frunze» . 10. Vorbindu-i despre aceasta învăţăcelului său Janaki Ăyal)sthiiI).a, eUla Bhăgavitti a spus : « De-ar turna-o cineva chiar peste un buştean uscat , s-ar naşte ramuri şi ar creşte frunze» . 1 1 . Vorbindu-i despre aceasta învăţăcelului său Satya­ kăma al Jabălei, Jănaki Ăyal)sthiiI).a a spus : "De-ar tur na-o cineva chiar peste un buştean uscat, s-ar naşte ramuri şi ar creste frunze." 't2. Vorbindu-le despre aceasta învăţăceilor si"lj , Satya­ kăma al Jabălei a spus : « De-ar turna-o cineva chiar pest e un buştean uscat , s-ar naşte ramuri şi ar creşte frunze . ') Să nu i se vorbească despre aceasta decît unui fiu sau unui învăţăcel. 13. De patru feluri sînt [lucrurile din lemn] de udumbllra: lingura de udumbara , cana de udumbara, vreascurile de udumbara şi cele două făcăleţe de udumbara. De zece feluri sînt grăunţele domest ice : orez, orz, susan, fasole, mei , părîng, grîu, linte, mazăre şi măzăriche. O dată măcinate, sînt înmuiate în lapte acru, în miere şi în unt topit . Se aduce ofrandă de unt . '

"

Briihma1Ja IV

1 . Seva fiinţelor (bhuta ) este pămîntul, a pămîntului apele, a apelor plantele, a plantelor florile, a florilor .fruc­ tele, a fructelor omul (puruşa ) şi a omului sămînţa . . 2. Prajăpati a chibzuit : " Haide să-mi făuresc un sp�iP;. El a creat femeia. După ce a creat-o, a meditat la ea [ca avîndu-şi locul] dedesubt . De aceea, să se mediteze la femeie [ca avîndu-şi locul] dedesubt. El a întins teascul de piatră pornit din trupul (ătman) său, şi cu acesta a însămînţat-o pe ea. 3. Poala ei este altarul, firele de păr sînt iarba, pielea jgheabul pentru soma, iar focul aprins în mijloc părţile


CARTEA A ŞASEA, 3, 8-13 ; 4,1-9

107

ieme�eşti. Cît lumea celui care aduce sacrificiul văjapeya, tot aUt de mare este şi lumea celui care face dragoste ştiind astfel. El îşi însuşeşte fapta bună a femeilor. Cît despre cel care face dragoste neştiind aceasta, femeile îşi însuşesc fapta lui bună. 4. Lucrul acesta îl ştia şi Uddălaka ĂruI).i cînd spune a - lucrul acesta îl ştia şi Năka Maudgalya cînd spunea - lu­ crul acest!. îl ştia şi Kumărahărita cînd spunea : "Mulţi muri­ tori din neam de brahmani pleacă din astă lume lipsiţi de vlagă şi fără fapte bune, dacă fac dragoste neştiind aceasta." I ntr-adevăr, multă sămînţă se iroseşte atît la cel adormit cît si la cel treaz. 5. S-o atingă sau să adauge descîntecul acesta : " Sămînţa care mi s-a irosit azi pe pămînt , Care s-a scurs în plante ori în apă, Eu sămînţa aceasta o iau înapoi ; Din nou întoarcă-mi-se vlaga, Din nou văpaia, din nou norocul ; Din nou focurile în vetrele lor Aşeze-se la locul potrivit !" ISpunînd] aşa, să o i a cu inelarul şi cu degetul mare, fre­ cîndu-se apoi între sfîrcuri sau sprîncene. 6. Iar dacă se vede pe sine (ătman) însuşi în apă, să rostească într-acolo descîntecul acesta : "La mine văpaia, vlaga, strălucirea, avuţia şi fapta bună !" î ntr-adevăr, aceasta e Sri între femei, pentru că s-a lepădat de straiui pătat . De aceea, apropiindu-se de cea lepădaU de straiul pătat şi plină de strălucire, s-o îmbie. 7. Dacă nu i se dă, n-are decît să se tocmească cu ea. Dacă tot nu i se dă, n-are decît s-o supună lovind-o cu băţul sau cu mîna [şi să spună] : "Prin vlagă şi strălucire iţi iau strălucirea" , - şi ea îşi pierde strălucirea . 8. Dacă i se dă [, să-i spună] : "Prin vlagă şi strălucire iti aduc strălucire" , - şi se umplu amîndoi de strălucire. 9. Dacă o doreşte pe vreuna, şi ca ea să-I iubească, vîrîndu-se în ea, lipindu-şi gura de gura ei şi atingîndu-i poala., să şoptească : "Răsari din orice mădular, Iei nastere din inimă, TrupuÎui tu îi eşti sucul ; Ca împunsă cu venin, fericeşte-mi-o pe aceasta , pe cealaltă ! "


108

BRHADARANYA KA - UPANIŞAD

10. Iar dacă o doreşte pe vreuna, şi ca ea să nu rămînă grea, vîrîndu-se în ea, lipindu-şi gura de gura ei şi răsuflînd asupra ei, să-şi tragă răsuflarea [spunînd] : "Prin vlagă şi sămînţă îţi iau sămînţa" , şi ea îşi pierde sămînţa. 11. Iar dacă o doreşte . pe vreuna, şi ca ea să rămînă grea, vîrîndu-se în ea, lipindu-şi gura de gura ei şi trăgîn­ du-şi răsuflarea, să răsufle asupra ei [spunînd] : " Prin vlagă şi sămînţă îţi aduc sămînţă" , şi ea rămîne cu plod. 12. Iar dacă soţia cuiva are un ibovnic , iar el i-a pus gînd rău, aţîţînd focul într-un vas [de lut] crud şi aşternînd un snop de trestii întors pe dos, să a ducă drept ofrandă în [focul] acesta vîrfurile de trestie întoarse pe dos şi unse cu unt [spunînd] : "Ţi-ai adus ofranda în focul meu aprins, Eu îţi iau expira ţia (prii,!-a ) şi inspiraţia (apiina ) . Tu acela ! Ţi-ai adus ofran da în focul meu aprins, Eu îti Tu acela t ' iau feciorii si vitele, Ţi-ai adus ofranda' în focul meu aprins, Eu îţi iau j ertfa şi fapta bună, Tu acela 1 Ţi-ai adus ofranda în focul meu aprins, Tu acela !" Eu îţi iau speranţa şi aşteptarea , î ntr-adevăr , pleacă din astă lume lipsit de vlagă şi fără. fapte bune cel pe care îl blestemă un brahman ce ştie astfeL De aceea, să nu poftească la nevasta celui care a ascultat Revelaţia (srotriya ) şi şt ie astfel, căci, fără îndoială, cel ce stie astfel devine un dusman. ' Î3. Iar dacă soţiei cuiva îi vine sorocul , trei zile să nu bea dintr-un vas de metal, cu straiul neschimbat . N ici un om de rînd şi nici o femeie de rînd să n-o apuce. La capătul a trei nopţi, după ce s-a îmbăiat , să-i dea să descoj ească orez. 14. Dacă cineva doreste ' să i se nască un fiu bălan care să recit e o Ve da şi să-şi împlinească viaţa, punînd să li se gătească orez cu lapte, să-I mănînce amîndoi cu unt , şi sînt în măsură să zămislească. 15. Iar dacă cineva doreste să i se nască un fiu roscovan cu [ochii] căprui, care să recit e două Vede şi să-şi împli �ească viaţa, punînd să li se gătească orez cu lapte acru, să-I mă­ nînce amîndoi cu unt, si sînt în măsură să zămislească. 16. Iar dacă cineva d� reste să i se nască un fiu oaches cu ochii roşii, care să recit � trei Vede şi să-şi implineasc 5.


CARTEA A ŞASEA, 4 , 10-21

109

viaţa, punînd să li se gătească orez cu apă, să-I mănînce amîndoi cu unt , şi sînt în măsură să zămislească. 17. I ar dacă cineva doreste să i se nască o fată învătat ă care s ă-şi împlinească viaţa : punînd să li se gătească �rez cu sus an, să-I mănînce amîndoi cu unt , si ' sînt în măsură să zămislească. 18. Iar dacă cineva doreşte să i se nască un fiu Învăţat , renumit, mergînd l a sfaturi ş i rostitor de vorbe ascultate cu drag, care să recite toate Vedele şi să-şi împlinească viaţa , punînd să li se gătească orez cu carne, să-I mănînce amîndoi cu unt, şi sînt în măsură să zămislească. [Carnea să fie] de bou sau de taur. 19. Iar către zori, după ce a pregătit untul topit ca pentru sthălipăka, aduce, lingură cu lingură, ofranda de sthălipăka [spunînd] : "Binecuvîntare (svăhă ) Focului ! Binecuvîntare lui Anumati ! Binecuvîntare zeului Savitr' care deşteaptă Realul (satya ) !" După ce aduce ofranda, ia şi mănîncă. După ce mănîncă, îi dă şi ei. După ce se spală pe mîini şi umple un vas cu apă, o stropeşte de trei ori [spunînd] : "Pleacă de-aici , ViSvăvasu, Rîvneste altă tînără 1 Steie � evasta lîngă soţul ei llt 20. Apoi vine asupra ei [spunînd] : " Eu sînt ama, tu esti ' să ; Tu eşti sa, eu sînt ama ; Eu sînt săman, tu esti re ; Eu sînt Cerul, tu PăJtînt�l. Vino să ne-mbrăţişăm, Sămînţa s-o punem laolaltă, Un băiat , un fiu spre-a dobîndi ! 1t 21 . Apoi îi desparte coapsele [spunînd] : "Despărţi ţi-vă, Cer şi Pămînt 1" Vîrîndu-se în ea şi lipindu-şi gura de gura ei, o mîngîie de trei ori pe păr [spunînd] : "VişI)u potrivească matca, Tvaşţr cioplească formele, Stropească Praj ăpati, Dhătr pună-n tine plodul 1 Pune plodul , 5inivă1i:, Pune plodul, cosiţă groasă ! Au pus în tine plod cei doi Asvini , Zeii cu cununi de lotuşi.


B�HADĂRA :t;l YA KA UPANIŞAD

110

-

De aur sînt cele două lemne Pe care le-au frecat Asvinii ; Plodul acesta îl chemăm la tine Spre odrăslire în a zecea lună. Precum Focul îi este plod pămîntului, Precum cerul îl are plod pe Indra, Vîntul (văyu) precum e plodul zărilor , Tu aceea !" Astfel pun în t i ne plodul, 23 . Cînd stă să odrăslească, o stropeşte cu apă [spunînd] : " Precum vîntul în lacul cu lot usi ' Din toate părţile bate, Astfel mişte-ţi-se plodul, Coboare cu-nvelişul împreună. Acesta-i ţarcul pus de Indra , Cu zăvoare şi cu garduri ; înIătură-I, Indra, Laolaltă cu plodul, şi căiţa !" 24. O dată născut, după ce a aţîţat focul, l-a luat pe genunchi şi a amestecat Într-un ceaun unt cu lapte acru, aduce, lingură cu lingură, ofr a nda de unt şi lapte acru [spunînd] : " De-as Înflori în el de mii de ori, Propăşind în casa mea. Nu-i văduvească seminţia De odrasle şi de vite ! Binecuvîntare (svăhă) ! Suflurile (pră1ţa) din mine le aduc cu gîndul (manas ) ofrandă În tine. Binecuvîntare ! De-am întrecut în rit (karman) măsura, Sau prea puţin de-am făptuit aici , Agni dreptj ertfitorul, ştiind aceasta, îndrepte-ne jertfa şi ofran da ! Binecuvîntare !" 25. Aplecîndu-se apoi la urechea lui dreaptă, [spune] de trei ori : " Cuvînt, cuvînt (văc ) . " Amestecînd apoi lapte acru, miere şi unt topit , îi dă să mănînce cu [o lingură de] aur curat, nebăgîndu-i [în gură şi spune] : " Pun în tine t Pă­ mîntuI (bhur) , pun în tine Văzduhul (bhuvas ) , [pun în t i ne Cerul (svar) ; Pămînt , Văzduh şi Cer, pun totul înlă­ untrul t ău." 26. Apoi îi dă numele : "Eşti Veda. " Acesta e însă nu­ mele său de taină. 22.


CARTEA A

ŞASEA,

4 , 22-28 ; 5, 1-2

111

27. Dîndu-l apoi mamei, îl pune la sîn [şi spune] :

" Sînul tău nesecat , îmbietor, Plin de comori, aducător de bine, darnic, Prin care-ndestulezi cu toate bunătăţile, Dă-I acum, Sarasvati, la supt !" 2 8 . Apoi îi spune mamei lui descîntecul acesta : "Esti Idă din neamul lui Mitra si Varuna . ; Un�i vitea z i-ai născut un vitea� ; Fii rodnică-n viteji , tu Care ne-ai dăruit un vit eaz !" într-adevăr , acestuia i se spune : ,, 0, ţi-ai întrecut părintele ! 0, t i-ai întrecut strămosii !" 0 , a at ins cea mai înaltă culme în 1 ericire, glorie şi pr�asfinţenie cel care se naşte ca fiu al unui brahman astfel-ştiutor. Briihma1Ja V 1 . Iar acum, genealogia : de Paut imăşiputra de Kătyăyaniputra de Gautamiputra de Bhăradvăjiputra de Părăsaripu tra de Aupasvastiputra de Parăsariputra de Kătyăyaniputra de Kausikiputra

Vaj :�-ăghra padiputra Kăpiputra 2.

ĂtTeyiputra Gautamiputra Bhăradvăjiputra PăI'ăsariputra Vătsiputra PăI'ăSariputra Vărkarul,liputra VărkăruI).iputra Ărtabhăgiputra SauIigiputra

la Kătyăyaniputra, la Gautamiputra, la Bhăradvăjiputra, la Părasariputra, la Aupasvastiputra, la PărăSariputra, la Kătyăyaniputra, la Kausikiputra, la Ălambiputra şi de la Vaiyă­ ghrapadiputra, de la KăI).viputra şi de la Kăpipu­ tra, de la Ătreyiputra, de de de de de de de de de

la la la la la la la la la

Gautamiputra , Bhăradvăj iputra, Părăsariputra, Vătsiputra, Părăsariputra, VărkărUl,liputra, Vărkăru!).iputra, Ărtabhăgiputra, Saungiputra

de la SăIilqtiputra,


112

B �HADĂRANYA KA - UPANIŞAD

SăiJ.krtiputra Ălambăyaniputra Ălambiputra Jăyantiputra MăI).<;liikăyaniputra MăI).<;liikiputra 5ăI).<;liliputra Răthitariputra Bhălukiputra Cei doi Krauficikiputra Vaidabhrtiputra Kărsakeyiputra Prăcinayogiputra Săfijiviputra Prăsniputra ĂsurăyaI).a Ăsuri 3.

de de de de de de de de de de de de de de de de

l a Ălambăyaniputra, la Ălambiputra, la ]ăyantiputra , la MăI).<;liikăyaniputra, la MăI).<;liikiputra, la 5ăI).<;liliputra, la Răthitariputra, la Bhălukiputra, la cei doi Krauficikiputra. la Vai dabhrtiputra , la Kărsakeyiputra, la Prăcinayogiputra, la Săfij iviputra, la Prăsniputra Ăsurivăsin. la ĂsurăyaI).a , la Ăsuri,

de la Yăj fiavalkya, Yăjfiavalkya de la Uddălaka, de la ArUI).a, Uddălaka AruI).a de la Upavesi, de la Kusri , Upavesi de la Văj asravas, Kusri de la Jihvăvat Bădhyoga . Văjasravas de la Asita VărşagaI).a, Jihvăvat Bădhyoga de la Harita Kasyapa, Asita VărşagaI).a de la 5ilpa Kasyapa, Harita Kasyapa de la Kasyapa Naidhruvi, 5ilpa Kasyapa de la Cuvînt (vac ) , Kasyapa Naidhruvi de la AmbhiI).i, Cuvîntul de la Soare (aditya .) AmbhiI).i Aceste formule sacrificiale (yajus ) albe de la Soare sînt înfăţişate de către Yăjfiavalkya Văjasaneya. 4. Asemenea pînă la Săfij iviputra : de la MăI).<;liikăyani, SăJj iviputra MăI).<;liikăyani de la MăI).<;lavya, de la Kautsa, MăI).<;la vya de la Măhitthi, Kautsa Măhitthi de la VămakakşăyaI).a, VămakakşăyaI).a de la 5ăI).<;lilya, SăI).<;lilya de la Vatsya,


CARTEA A ŞASEA, 5, 3-4

Vătsya Kusri

de la Kusri, de la Yajiiavacas Răj astambă­ yana , de la Tura Kăvaşeya,

Yajfiavacas Răjastam­ băyana de la Praj ăpati , Tura Kăvaşeya Praj ăpati de la Brahman ; Brahman fiinţează prin sine însuşi . închinare lui Brahman !

SFIRSI T


NOTE

1 Ya,Jur- Veda fi-a păst ra t în două variante : "Ne" gră" , în care formulele �6cr ificiale altern ează cu părţile de comen tariu , şi "Albă" , în ca re textul propriu-zis vedic şi comentariile sînt separate . Cel mai amplll şi ma.i impor­ tant comentariu la Yajur- Veda Albă este Satapatha-Brăhmar a , adică. " BrăhmalJa celor o su n de drumuriu, al căre i titlu se referă la împărţ i rea. sa în 100 de capitole ( .. ex rţi" ) . Acestea sînt numite în sanskrită adhyăya, substantiv derivat de la verbul adhi-l, cu sensul de .. a străbate " , "a me q;e pinl!. la capăt", sugerînd valoarea de traseu i n iţiat ic a in'/ăţăturii t radi­ 'ţ io nale . De aici, verbul a căpătat sensul de .. a învăţa", "a studia", iar Sub­ stant ivul respect iv sensul de .. învăţătură", "studiu" (al doctri n e i sacre) , fiind folosit şi pentru a desemna marile art iculaţii ale unor text e . Cele 100 -de adhyăya sî nt grupate în paisprezece "secţiun i" (kă!14a ) , dintre care ult im<>- reprezintă. Brhad-Ăra1}yaka ( "Marele Text al Pădurii" ) . urmată de Brbadăra!lyaka- Upan işad ( .. Upanişada Ma.rii Ăra!lyaka" ) . Aceasta d i n urmă acoperă ultimele şase adhyăya d i n SB, grupate pe perechi în trei llecţiun i . Prima din ele este numită "Secţiu nea mierii" (madhu-kă1}qa) , -d e la leitmot ivul d i n II, 5 . SB, ş i ill'pl icit BĂU, s-a păst ra t î n d ou ă recen z i i llşor d ife ri t e : Mădhya'!ldina şi Kă1}lJa ; traducerea d e faţă s-a făcut după textul Kănva . a în iJĂu (ca şi în întreaga SE) sub cap i tole l e sînt numite brăhma[la : ;pentru semnificaţia iermenului v. "Studiu introductiv" , p. 1 2 . 3 O m este silaba sacră prin excelenţă., esenţa lui Brahman, echivalent "aproximativ al ebraicului amen . Era pronunţată. la în ceputul (eventual şi la sfîrşitul ) l iturghie i şi rec ită r ilor vedice . Pe de altă parte, rosti rea sa e xprima. î n cuvi inţarea (v. Ch U, 1 , 1, 8 ) . Păs trîndu-şi aceste valori şi ulterior, silaba ,Om a constituit obiectul a numeroase ident ificări mistice ale celor trei sunete care o compun (A, U, M) cu variate elemente m itice, cosmolog ice ori filosofice, grupate în triade. , .. Calul de jertfă" (asva me dhy a ) este victima utilizat1\. î n cf'l mai amplu di ntre riturile solemne , anume sacrificiul calului (asvam-edha ) . De o mare complexitate, scenariul său se putea ext inde pe o perioa�1\. de trei an i . Era conceput ca încununare a cariere i glorioa,.<;e a unui rege , men ită să aducă prospe ritatea asupra întregului rega t . Es te analog cu sacrificiul omului (f>uruşa-medha ) , ambele f i i n d reeditări riiuale ale sacrific iului mitic al lui Puruşa . Inspirîndu-se din imnul respectiv, pasajul de faţă cosm ic i zea z i!. Jntr-o imagistică abundentă. făptura calului sacrificial . Ritul în deplineşte o funcţie inversă mitului : acesta din urmă înf1\.ţişeaz1\. tranz i )a de la un itato


NOTE LA BAU

115·

şi vi rtua.l itate la multiplicitate şi man ife tare , pe cînd ritul ţi nteşte la real i, zarea un ităţ i i şi virtualului porn ind de la mult ipl icitatea lum i i man ifestate (v. "S tudiu introductiv", p. 9 ) . 6 Pră!I'l este u nul dintre cei mai importa nţi ş i mai bogaţi semantic termen i întîlniţi în Upanişade . Sensul prim este cel de "respiraţie", implicînd şi ideea de "suflu vital" , atestat ca a tare încă din Veda . Speculatia upani, �adică se referă frecvent la cinci sufluri numite generic prărUJ, acest nume s eveni ndu- i în particular şi suflului expirator. ScheIPa suflurilor se va su­ prapune cu cea a simţurilor, astfel î n cît prăl}a aj unge sA. d esemn eze organele şi funcţi ile senzoriale . 8 Agni vai SlIăltara (titt . "focul tuturor oamen ilor" ) , aluzie la omn ipre­ zenta acestu i element, de regăsit în cele trei plan uri cosm ice (pămî n t , atmos­ feră şi cer) , în focurile rituale , precum şi în focul digestiv pe care îl desem­ nează. în mod special (ef. BĂU, V, 9, 1 ) . 7 " Trupul" este traducerea c ea mai concretă a l u i ătman . Pentru multi­ plele sel!suri ale termenului v. "S tudiu introductiv", pp. 11 şi 20. 8 " I n trr zările" (avăntara-disa s ) desemnează punGtele cardinale in­ termediart (N . v., S . E . t tc. ) , împreupă cu cele princ ipale, ele formeazA. o schemă sp<:> ţială cu opt direcţii, identificabile cu cele op t pe tale ale lo­ tusulu i cosmic din diaoramele sitrbol ice in diene (mal}qala , yantra ) . g Terme nul sanskrit văc reuneşte sensul d e "organ al vorbirii", "glas" şi "cuvî nt", fiind şi numele "Cuvîntului" ca zeiţă (v. "Studiu; introductjo,, " , p. 1 0 şi addenda) . . 10 Mahiman (titt. "măreţ ie", "grandoare") este n umele a două rec i­ piente pentru soma, sucul fermentat al plan tei omon ime, folos it ca substanţă oblatorie prin excelenţă . Dimensiun ea cosm ogon ică proprie ritului sac ri­ ficial prezidează şi instituirea temporalităţi i , repreze n tată aici de perechea. % i - noapte ( impl icînd alternanţa lor ) . Ident ificarea acestora cu cele două cupe se sprijină şi pe faptul că ele sîn t una din aur şi cealaltă din arg i n t , evocînd astfel soarele şi luna. 1 1 Cele două "oceane" ar putea fi , d i n punct de ved e re geo"rafic, Golfu l. Bengal şi Marea Arabie i . Motivul origi n i i acvat ice, reluat şi la sfîrşitul' paragrafului, trim ite la imaginea mit ică a apelor ca element primordial . 1 2 Gandharva este numele unei clase de făpturi supraome neşti locuind in văzd uh sau în regiun ile celeste ; erau muzicien i i zeilor, medici iscusiţi şi. agenţii unor stăr i de transă provocate feme ilor. Pe ntru .. demoni", v. nota 34. Asemenea temporal ităţi i , spaţial itatea este şi ea o dimensiune a calulu i. sacrificial , făptura acestuia fi ind Cl ic i coextensivă U n iversului pluristra­ t ificat . Astfel, ze i i ar corespu nde ce rului , Gandharva spaţiului atmosferic, demon ii lum i i subpămîntene , iar oamen i i pămîntului . 13 Introducî nd o viziune cosmogon ică , expresia "la î n ceput " plasează· acţiunea in t impul primordial . - "Aici" : în lume, în Un ive rs. 14 Prezen ţa lui .. Acesta" (scl . Realul) trebuie corelată cu "n imi cul" di n: propoz iţi a anterioară , sugerînd că nu este vorba de o creatio ex nihilo, c � de mutaţia ontologică a u nei ent ităţi care preexista în stare late ntă ( .. în·Jă­ luit") . 15 Protagon istul actului cosmogonic este ai:i Moartea, identificată cu Foamea. Figura mitică centrală a Brăhma1}elor este Prajăpat i : ( " S tăpînul Creaturilor" ) . moşten itor il vedicului Puruşa . D ivin itate dt:miurgicâ , Prajăpat i este identificat în SB cu a.n ul şi cu moartea (X, 4, 3, 1 - 3 ) , iar moartea. cu foamea (XIII , 3, 5 , 2) . Astfel , temporalitatea instituită pri n creaţiune se asociază. cu ideea t impului devora tor . Pe de a.ltă. parte, dina-

-


116

RADU BERCEA

·mica un iversală obiect/subiect apare adeseori în forma relaţie i din tre mîncare şi mîncător (cf. 1, 4, 6 ) . Astfel , prezenţa in iţială a numai unuia d i n · c e i d o i terme n i - moartea fără viaţă , mîncătorul fără hrană - exprimă .aici lipsa ori cărei dualităţi , dec i a oricărui proces, condiţia stat ic1\. a U n i­ versului în latenţa premergătoare cosmogoniei . 16 Manas deţi ne în sa nskrită un seman tism bogat şi ambiguu . Desem na iniţial organul sau procesul intelectual nediferenţiat ( "gîndul") care i n clude ·şi dori nţa . în contextul organelor de simţ, manas apare ca un cent ralizator ,al acestora, ca un "simţ in tern" care receptează i n formaţiile furn izate de ele, elaborînd la rîndul său o repreze ntare men tală (sankalpa) . Are rolul de mediator între funcţi ile senzoriale şi procesele intel�ctuale (ef. Kaţha­ Upanişad, 1, 3, 3 - 4 ) . Apare cu aceeaşi valoare şi ulterior, în doct rina ·clasică Să,!,khya . 17 " A străluci î n rugăciune" ; verbu l �C/A RC cumulează sensuril e de "a lumina / a străluci" şi "a slăvi / a adora" (o divi n i tate) . Primul sens -evocă reprezen tarea cos mogonie i ca man ifestare a lumin i i latente primor-d!ale (v. " Studiu introductiv", p. 8 ) , în tim p ce al d oilea se referă la un act religios . Ambiguitatea verbului în contextul d e faţă sugerează soli­ daritatea scenariului mitic al cosmogon ie i c u reed itarea sa rituală. 16 în acest pasaj apa este desem n ată mai întîi prin termer:ul uzual ,ăpas (Substantiv plural) , apoi prin ka ; acesta din urmă are simultan sensurile de " apă " şi "bucurie". Apa fiind aic i primul eleme n t în ordi nea creaţie i . pasajul su gerează , fără a dezvolta, ideea bucuriei ca pri mă reacţie s ub i e ct ivă. la sp ectacolul cosmogenetic. 18 Preluî nd sintagme din frazele prece dente , formulele concluzive con­ ,ţ in înd expresia "cel ca re ştie a stfel", "astfel şt iutorul" (ya eva'!" veda, e va mvid , evam vidvăn) sî nt foarte frecvente în aceste texte şi ilust rează o con cepţie "remu nerativă" a cunoaşteri i . 20 î n Brăhma!,e Prajăpat i creează Un iversul print r-o pract ică asce­ tic1\. n umită tapas (tiU. "căldură " , "fierbinţeall" ) . Spec ifică asceze i de ,acest tip este sporirea că ldurii i nteri oare , urmat ă d e epuizare , aşa c u m -se vede şi din pasajul de hţll unde rolul demiurg ic îl a re Moartea - Foame . Am t ra dus prin "văpaie" cuvîntul tejas care exprimă atît i n ten sitatea lum inoasă cît ş i pe cea calorică, de u nde şi se nsul de .. e nergie" . În contexte ca cel de faţă tejas are î n primul rînd se nsul d e principiu i'l'nic , spre deo­ sebire de agn i care desemn�a ză focul ca eleme n t . - " Seva" ; terme nul rasa reu neşte senFul concret de suc al u n e i plante şi cel ahstract de .. esenţă". avînd şi se n sul special de gust . 21 î n Ved" a pare triada naturistă a divi n i tăţilor Agn i (Focul ) , Vă y u (Vîntul ) şi Ad it ya (Soarele) ; asoc iate cu pămî nt,!'l . atmosfera şi cerul . ele rezumă structura tristratificată a cosmosului . ( I n vechile texte sanskri te se vorbeşte frecven t despre "cele t re i lum i", "î ntreita lu me " ) . Apariţia lor s i nte tizează aici actul cosmogon i c . al Revine analogia dintre U n ivers şi animalul de je rtfă . - "Acolo. d i ncolo" , desemneazii. pu nctele cardi nal e intermediare . 23 î n sa nskr ită Moartea (mrtyu ) e s t e de ge n ul masculin , iar Cuvî n tul (văC) de genul femi n i n ; cf. 1, 4, 17 . 24 în mental itatea arhaică u n ităţile de t imp de la n ivele de comple­ xitate d iferite sîn t echivalent e. C')n fo rm aces t ui raport meton imic. anul reprezintă t imp ul în general , cu atît mai mult cu cît î n viziu nea i ndian ă .acesta este ciclic. 25 Explicaţie naivă a origi n ii limbaj ului, pornind de la interjecţie , -exclamaţia Mă!! poa te f i corelată cu verbul BHA lf ( .. a. vorbi" ) .


NOTE LA BAU

".,..

18 Cuvîntul chandas are multiple sen suri : desem nează metrii din versl­ ficaţia vedică ; la gram� ticianul Pă� in i indică faptele de limbă vedicll , tratatul său fiin d elaborat pe sanskrita clasică ; un ultim se nS - pent ru care am optat - este cel de imn magic (eventual din A tharva- Veda) . 27 JOC de cuvinte ba zat pe asonanţa î ntre forma verbală atti ("mă­ nîncă", de la rădăcina AD) şi numele zeiţei Ad iti , "Cea infinită" (litt . ..Ce&· fări\. de legături" ) . î n litera tura vedică Aditi este o zeiţă-mam ă , ni\.scătoare a zeilor, în special a celor numiţi Âditya ( .. Fii i lui Aditi" ) . î n tradiţia Brăh­ ma!lll'or, Upanişadele recurg pe larg la procedeul et imologiilor "fanteziste", la fel de fragile şti inţific în vechea. Indie ca şi în Antichitatea greco-Ia tin1i.. Plecind de la aso n anţe sau homofon i i fort uite, aceste jo curi de cuvinte nu sînt decît pretextul unor speculaţii teologice sau filosofice . !8 V. nota 20 . 2 9 Este schiţati\. o viziu n e .. p n eumatistă" care revine in paragraful urmll.tor. Pe baza. identificări i suflurilor cu organele de simţ, acest pasaj · destul de obScur ar ilustra concepţia indiană conform căre ia actul sen zorial nu constituie o receptare a datelor exterioare, ci o proiecţie a simţurilor în afară, spre a .. apuca" obiectele sensibile (ef . III, 2, 1 - 9 ) . cu excepţia lu i' manas care este ..simţul intern ". Complementar celui de faţă, pasajul de la III, 2 , I l prezintă resorbţia sunurilor odată cu moartea. 30 Joc de cuvinte bazat pe asonanţa. dintre asvah ( .. cal" ) şi asval' ( ..s-a umfla t" ) . 81 î n ritul aSva-medha victima era lăsată în l ibertate vreme de un a n ; sacrificiul primordial înfăţişat aici ar constitui, co n form mentalităţii arhaice, prototipul oricărui asemenea rit ulterior. 32 . .Cel care dogore şte" : desemna re frecventă a soarelui . 83 î n SB Praiipati este identificat cu anul, cu lumile şi cu sacrificiul , aşa cum se întîmplă şi aici cu Moartea-Foame. Ca ipostaz! terestră şi, respectiv, celestă a aceluiaşi principiu ign ic, focul şi soarele rezumă struc­ tura Un iversului ca dual itate cer I pămînt , Acesteia îi corespunde dualitatea rituall!. jertfa calului I " trălucirea în rugâciun e . î n virtutea funcţiei un ifi­ catoare a sacr ificiului, orice dualitate este ab olitâ prin reîntregirea simbolici\.. a ent ităţii primordiale, fie că se numeşte Puruşa , Prajă.pat i sau, ca în cazul de faţ!!., Moartea . Analog un ific!!.rii cosmice, ritul realizeaz ă şi un ificarea individului , identificat la rîndul său tot cu entitatea primordial!!. . Identificarea personajului demiurgic cu Moartea introduce motivul .. Morţii-din-n ou " (punar-m rtyu) . Făr!!. a fi descrisă în detalii, moartea reiterată este evocată frecvent în Brăhma'(l.e. Realismul optimist al menta­ l ităţii vedice vedea în moarte o priva re de sat isfacţiile existenţe i terestre , care îşi atlau repl ica in condiţia beatifică post mortem, în lumea străbun ilor . O n Ou!!. moarte ar fi curmat aceastâ viaţă secundă , provocînd o disoluţie totală . Pe de altă parte, ideea reeditării morţi i poate sugera nesfirşita. e i repetare , contribui nd - împreună cu teoria actului şi a efectului acestuia la. cristalizarea concepţiei panindiene a tran smigraţiei (sarrtsăra ) . 3 4 în Veda cuvîntul usura ( . .demon " ) se referea l a . .daimonia" îndl. nediferenţiată a oricăre i făpturi divi n e , Odată cu Brăhma'(l.ele, demon i i devin oponen ţii nen orocoşi ai zeilor În compet iţia pentru supremaţia lu­ milor, infrÎngerea de către fraţi i lor mai ti neri atrăgî ndu-Ie pieirea . Acelaşi episod apare în Ch U, 1 , 2, q,v, 3Ii Udgitha este partea centrală şi esenţială a unui săman, cîntat!!. de ' preotul udgătr. S8 î n ca z ul de faţă prăna desemnează suflul nazal ca organ al miro­ sului, spre deoseb ire de suflul bucal despre care va fi vorba m ai j os . •


i18

RADU BERCEA

37 Te r m e n u l sanskrit cakşus d es e mn ea z ă atît organul cît şi fu n c ţ i a vizuală , fiind t raduct ihil atît pri n .. ochi" cît şi pr i n "văz " . Tot a s' . t fe l , S�.otra (v. inf�a ) sem n ifică atît "ureche" cit şi "auz " . 38 A şi reprez enta" e c hi v al eaz ă doar parţial verbul sam-Kr, p, care desem nează actul format iv atît î n ordi n e cognit ivă c î t şi vol it ivă ; exprimă el abo rare.� u nu � sa kaIPa, c uv n t t rad uc t ibi l pr i n " i m ag i n e mentală", "concept , "voln ţă . , , , h o t ă n. re . etc . 39 Episodu l rival ităţi i d i n t r e l e i şi d e m on i urmareşte să ilustreze supr�­ maţi a suf lul u! b ucal ( p re f i gu rar e a lui ătman ) , faţă de ca re c e l e lal t e Su­ 'fluri / s im ţu r i se află Î n t r- o relaţ ie de s ubo rdo n a re şi depen denţă . 40 Etim olog i i fa n t e z i s t e : Ail ăsya Ăygirasa este numele u n u i rşi, poet viz io n ar, autor al uno r imn u r i ',r ed ic e ; suflul bucal este i d e n t i fi c at cu acesta. pri n artific ii et imologice . Astfel , f i i n d lo ca l i z at in gurii. - litt . "acesta se ,află În gu ră" (ayam ăsye ) -, el este n um i t A yăsya . Dator i t ă faptulni că el i ntreţi ne t rupul , p r i n funcţia n utritivă, sau , pe de al t ă part e , pe nt r u că repre z i n t ă ş i p r i nc i p i u l vital , este n u m i t Ări g i ra sa (v. § 1 9) p r i n asonanţll. ·cu expr e s ia "seva m ădula re l o r " (angănă'!'- rasa� ) . ti î n acelaşi fel , numele Dur, c re at ad hac, t r i m it e la ad ve rbu l duram "

-

( "departe" ) .

,

49

S ufl u r i l e /s imţuri sî n t adeseori denumite şi ze i tăţi în vi r t u tea para­ lel ismulu i în t.re m ic ro- şi macrocosmos . Astfel, s i m ţ nr i l e co re spu n d divini­ tAţilor m acrocosm ice , constituindu-se î n tr -u n ver itabil panteon interior, ceea ce re prez i n t ă o de z volt are a idei i pe rsoa n e i ca sediu al sac r ului . 43 tn mental itatea a r ha ică , /fe ne ral umană, teritoriul locuit al c omu n i ­ tăţ i i rep rezi n tll un spaţiu cosmotic, al ordinii d om i n at e de sacralitate, op ns ca a ta re spaţ iul u i exterior care îl î n co n j oa ră, de natură haotică şi m a l ef ic ă .

.. Paragrafele 12- 16 de zv ol tă ideea corespond enţei d i n t re simţuri a pa rt e n e n t e U n i ve rsul ui e xt e r i o r, 46 Suflul bu cal este a soci a t cu Ifu t r i ţ i a , fiind astfel considerat susţi­ ·nlHor al celorlalte simţuri ; ef . llg- Veda, X, 125, 4, în A ddeKda . 46 Brhaspat i , ca şi Brahma I). aspa t i din paragra ful următor, sînt Dume interşanjabile ale unei d i vi n i tăţ i vedice ca ipostază m i t i că. a fu n cţi e i sacer­ .d o tal e . Este compus di n ge n i t i vul substan tivului b�h, respe c t iv brakntan, am be l e a.vînd sensul de " ru gă c iu n e " , ş i din pati ( "stăpl n " ) , cu semnificaţia :globală de , ,§tăpî n al rugăciunii". Brhati este d e n um i rea unui anumit metru vedic, înlocuind î n a n al iz a et i m ologică. de faţă pe brh . Ca suflu bucal, el e s te corelat cu glasul ca organ al e m i s ie i vocale, al pronu nţării r u gă c iu n i i .de unde şi calitatea de " s tăpîn " al acesteia . ' '7 în egală măsură, suflul bucal , asoc iat glasului , este purtătorul m � l ­ diei l it u rg i ce . S egm e n ta rea cuvîntului săma no m i n at iv de la tema samaK) în sa şi a m a - care sînt de fapt fo rme ale unor p ro num e demonstrative evocă pri n rezo n a n ţă alternan ţa expiraţie i şi i n spi ra ţ ie i î n d i n am i ca respi­ ratorie . în acelaş i mod, texte m a i ta rdive vor analiza numele "lebede i", în s a n skr ită haJ?tsa, i m ag i ne a S p i ri tul u i (puruşa) i d e n t i c cu Sinele (dtma",) , separîndu-l î n sa ( ace l a" ş i aham ( "eu" ) . sunetul respirator pu t î n d f i i n t e r­ pretat cu d ubl u sen s : sau "lebăda", sau "eu sînt a cela " . Cf. VI, 4, 20 şi

,şi e nt ităţi

;

(

"

Ck U, I. 6, 1 - 6 .

)

48 Nou joc de cuvinte î n t re săma ( me lod ie " menea", "de-o seamă cu" ) . CI

1n

)

şi sama

Udgitha este s epa rat î n preve rb ul vd ("I n sus"

pa rt i c ipi ul

ut-tabdba

( ..sprij i n i t

(

"

s i m i lar" , " a se­

) care s e regăseşte

şi

pe" ) , şi în giJha ("cîntec", .. cîntare"),


NOTE LA BAU

119'

acesta din urmă format de la rădăcina GA l ( "a cînta") anume pentru a valida eti mologia de faţă , nefi ind atestat în alte texte. 80 Brahmadatta Caik i t ă n eya este n um ele unui maestru brahman i c . ­ Som a ca bă.utulă destinată oblaţiilor a fost personificată devenind o d i 'f i ­ nitate vedic1l., numită. şi .. Regele Soma" ; îşi pă.strează ac es t apelativ chiar şi atunci cind referinţa se face 1<" lichidul ritual. 61 J oc de c u vinte b a z at p e m ult i pl e le semn ificaţ i i ale cuvîntului sm . In iţial , acesta îns eamn ă. .. <, 1 său " (cf. lat. suusl, .. propriu ", de unde, substan­ tivizat .. proprietate", atît în sensul de .. însuşire" , .. cal itate proprie", cît ş i de "p os es iu n e " , "avere". 62 J oc de c u v i n te bazat pe m ul t i pl e le sem n i f icaţi i ale c u v î n t ulu i su­ var!Ul . Et imologic el înseamnă .. cu culoare frumoasă" , de unde şi .. de cu­ loarea aurului" sau (substant ivizat ) . .aur". Pe de altă parte, întrucît var!la desemneazâ in iţial asp e c t ul exterior, sensului de .. culoare" i se adaugă cel e d e .. natură." , .. calitate" , . .specie" etc . ; d e aici sensul d e .. sunet", . .literă" (ca o califica re a unui fapt de ordin fon etic) ş i , în plan muzical , .. notă", ..sunet muzical". În această accepţie, compusul suvar!l a ar însemna .. i usta p ro n u n ţare a sunetelor" , adică muzicali tatea, armon ia etc . 63 Uneori , în vech ile Up"anişade sî n t e n u n ţa t e mai multe opi n i i refe­ ritoare la aceea'li chestiune. In pasaj ul de faţă , asoc ier i i suflului cu o rga n u l v orbiri i i se opune asocierea celui di n t î i cu hrana, concepută ca substra ' t a l vieţi i şi energi e i . 5� . . Imnurile de l i mp e z i re" (sk. pavamăna) : es te vorba de cele t re i imnuri care însoţeau clarificarea l ichidului soma î n vederea celor t rei l ibaţii c o t id iene . i6 Preotul prastolr este unul din asistenţii preotului princ ipal însărci nat cu executarea unui sam a n, numit udgătr. Prastotr cînta preludiul, nu m i t pl'astăva, cu ca re debuta melodia ritua lă . Ambii termen i provin de la verbul pra-S TU, cu sensul de "a în cepe cî ntarea unui imn" . 66 Aceste trei versuri memorabile, i nserate în context destul de abrupt, au devenit celebre în sine. Exprimînd t r ece rea de la Nef ii n ţă I tenebre / m oarte la Fiinţă I lumină. I n e mu r i re, ele sintetizează. lapidar esenţa oric1l.rei experienţe religioase , deci şi a sacrificiului vedic . 67 Efectuarea serviciilor s " ce rd o t a l e constituia pentru m emb r i i prime i caste , cea a brahman ilor, un mod de cîştigare a existenţe i . Na tura de act magic a sacrificiului , întemeiat pe principiul do ut des, p ut ea con strîn ge z e i i la acordarea celor cerute de persoana care aducea jertfa. 68 Cele două personaje centrale ale ritului sacrif i cial erau preotul ofi­ c iant , cel care efectua actul ritual, şi yajamăna, cel care i nstituia sa c r i ­ ficiul în beneficiu propriu . Cu alte cuvinte, primul era un autor concret al sacrificiului, iar celă.lalt autorul .. moral". 69 S acrificiul avea ca scop menţinerea echil ibrului cosmic, al relaţiei dintre sacru şi profan, al întregului s istem al lumii, dominat de sacralitat e. Astfel, ?mul îşi r eglemen t a e l în su ş i p o z i ţia în raport cu lumea şi cu divinul. 80 I n întregul capitol avem de-a face cu o contaminare î n t r e Puruşa în versiunea sa vedic1l. si ' iitman ca re d i ta t e de ordin m icrocosmic . el î n mentalitatea arhaic1l. orice acţiune umană. repetă o acţiune div ină cu valoare paradigmatică, efectua tă în tr-un t imp mitic, in iţial . 69 Joc de cuvinte dest inat a oferi o et imologie pentru pUI'u şa ; se înte­ meiază. pe asemănarea fonetică între numele acestuia şi exp resia pUI'va aUl'at, adie1\. .. a pîrjolit prim ul" . 8a Toat e procesele de ordin psi ho-intelectual pre su p un existenţa. dual ită.ţi i subiect I obiec t . în s ta r ea precosmogOllică, precum şi îll cea,


12J

RADU BERCEA

.absolut!!. la care se accede prin pract ic i specifice de ordin mental, aceast A ·du al i tate nu este anihilatll., ci redus!!. la condiţia virtual!!. , ceea ce î mpie­ -dicll. d e sf� şurarea numi telor procese psiho-intelectuale. 84 Aşa cum te x t ul sugereaz!!. in mod p reg na n t , Puruşafătman este androgin . Problema t receri i dual itll.ţii din vi rt ual it ate la manifestare este acu m transpusă în planul diferenţierii sexelor, a ceast a din urmll. consti­ tuind o imagine privileg iat ă în gîndirea simbolică, cunoscînd ca atare o mare r1I.spî n di re în cele ma i variate zone şi perioade cul turale . Androginul este prin excelenţll. u n simbol al stării paradoxale de bi-un itate . Unirea ·eroticll. este o realizare î n interiorul condiţiei umane a un ităţi i primo rd iale sau, în plan m et a f iz i c , a unităţi i con di ţ iei absolu t e. iii Yăj iiavalkya este în SB numele unui faimos brahman în văţ> t ; este personajul central în că rţ ile III ş i I V di n această Upanişadă. 18 " Aşa" t rad uce particula adverbială iti. î ntre m ul tipl e le sale fu ncţii, .aceasta apare, în textele cu caracter ritual ist , ca o i n di caţie a faptului cA. ceea ce se comu n icll. verbal este însoţit de demonstraţii pri n gesturi . în cazul de faţll. , mae st r ul care ro ste a Upanişada înaintea discipolului exempl i ­ fica pri n gesturile sale operaţia de aprindere a focul ui . 87 J,Mat c ă f I ,:, în sa n.�kr it ă... c �� n tul y�:zi î n �e:mnă , , �lvă.", ,: � t er " , "loc de n aş te re , "sursă , "oblrşle , "sălaş , "CUib , " rasă , ,,neam etc . , miezul semantic comun al tuturor acestor sensuri fiind, credem, lesne de sesizat . în prezentul pasaj funcţioneazll. primul dintre Inţelesurile enumerate. 68 A ceastll. i n j on c ţ i u n e adresată preotului oficiant plasează problema uni tăţi i şi multiplicităţii în planul panteonului . Apariţia tuturor zeilor din fll.ptura lui Puruşa este o altă expresie a i nstaurll.rii multiplicitll.ţii care, potrivit dial ect i cii paradoxale propri i gîndir i i i ndiene, coex ist ă Cu unitatea. Astfel, d iverşii zei re p rez i ntă o dispersare a esenţei un ice a divinitll.ţii pri­ mordiale : în vreme ce Puruşa este "creaţiunea" pur şi s implu , aceştia con st i tu ie "creaţiunea împărţită" (:i-s�şţi). Et i m olog ic, termenul este compus din s�şţi ( "creaţiune") şi p refi x ul vi- care expr im! dispersia. Acest scurt pasaj rupe co ntin uitatea paragr�.fului, fiind probabil intercalat . 6 9 Simpl if icînd , se stabilesc două serii de elemente : prima asociazA. vulva , focul şi mîncă toru l , a doua sămînţa , soma şi hrana. (De remarcat cA. sanskrita posedă d ouă cuvinte pe care sîntem siliţi a l e traduce la. fel : retas des e m n ea z ă l ichidul seminal, iar bija sămîn ţa plantei) . A ceste douA. s eri i denotă analogia stabili tă între ac t ul sexual, cel sacr if ic ial şi cel nutritiv. ( S acri f i c iul nu este necesarmente sîngeros, cu v i c t i mă an imală, putind con­ st a î n oblaţi i de som:z in focul ritual ) . Omologarea sacrificiului cu actul sexual constituie co ntra partea separă.ri i androg i n ul ui primordial în cele două sexe . Ritul şi erosul au în c omun fu n cţ i a re u n i f i catoue . 70 " Supra-creaţiunea" (ati-s,:şţi) d esem n ează proiecţia cosmogonicll. a sa.cri ficiului ca act uman . Am luat e x pres i a "lui Brahman" ca u n g e n it iv obiectiv : în măsura î n care Brahm�n e s te Universul î n s uşi (ef. 1, 4, 10 - 1 1) , e l este "supra-creat" prin ritul sacr ifi c i al . 71 î n filosofia i ndianâ " numele- şi-forma" (năma-rupa) sînt coordo­ nate le inseparabile ale individualiză rii tut u ror ent ităţilor, primul fiind domen iul intern al conceptelor, al doilea domen iul extern al aspectului pe rcep ti bi l . 7 1 Este formulată în mod s u ge stiv i m an e n ţa Absolutului în lumea relat i vă . 73 Vi§vambhara este un cuvi n t obscur ; se n sul său s tri ct este de , atot­ .purtă tor", da'r comentatori i indieni îl i nterpretează ca d enu mire a fOl\ului. U n al t sens p os i b i l a r f i cel d e n ume al u n e i in se ct e .


NOTE LA BAU

121

7' Sinele ca "ntita.te macrocosmică primordi ală devine acum Sinele esenţ;!. a individului, di?lectica Unului şi a Multipl ului fi ind ilustrată de relaţia dintre u n i tatea lui ătman şi m lllt iplic itatea funcţi ilor senzoriale 71 Cf. II, 4, 5; IV, 5, 6 . 7 8 Ideea, formulată aici ş i dezvoltată î n paragraful următor, este cea a solidarităţii gnoseologicului cu oll tologicul în experienţa realizării de sine. 77 Simetria dintre începutul acestui paragraf şi cel al paragrafului 1 ilustrează cu claritate identitatea de fond dintre ătman şi Brahman, mot ivul central al gîndirii upani �adice . 78 Vămadeva este numele unui !şi căruia i se atribuie majoritatea imnurilor din cartea a patr� a lJ.g- Vede i, i nclusiv imnul 26, a cărui primă sintagm1l. este citată aici . In contextul orig inal , cuvi ntele aparţi n zeului Indra care îşi afi rmă condiţia de cosmocrator. 7 11 C u vî n tul sanskrit folosit aici pentru .. a se man ifesta" este verbul BHO ( .. a fi", . . a deven i") , c u pre fi xul v i- care exprimă dispe rsia ; aşadar, man ifestarea con cepută ca angajare în multiplicitate. 80 .. Domnia" traduce p e hşatra , cuvînt cu sensul de "dominaţie", ..putere", .. supremaţie", desemnînd autorita tea militară şi regală ca prin­ -cipiu al caste i k�atTiya. în pasajul de faţă sînt enumeraţi ca membri d ivi n i a i acestei caste : Indra - căpetenia militară a zeilor ; Varu�a - personi­ ficare a cerului nocturn şi paznic al ordi n i i morale ; Soma - personificare a b lut u r i i omon ime, asociat cu luna ; Rudea - divinitate a atmosfere i , cu caracter terific ; Parjanya - personi ficarea furtun i i ; Yam a - stăpînul tărîmului morţilor ; Mrtyu - zeul morţi i ; ISăna - "stăpî n itorul", epitet al unei divi n ităţi neprecizate . sl Termenul vis are sensul de .. aşezare ullla nă", . . comunitate", . . popor" ; aioi el desemnează generic a treia castă . î n concordanţă cu sensul lui vis, reprezentanţi i divi n i a i castei vaisya sînt grupurile de zei din panteonul vedic. Astfel , Vasu sint personificări ale fenomenelor naturale , Rudra sînt ze i i ai fu r t u n i i , Ăditya divin ităţi celeste şi solare, Marut divin ităţi atmosfe­ rice, iar Visve-D�va ( .. Toţi-Zei i") o categorie slab individualizată, creată di n dori nţa de a nu ol11 i te din cult n ici o ent itate divină (ef. III, 9 ) . S3 Pentru a desemna primele tre i caste, textul utilizează. termen i i generici d e l a care derivă numele membrilor acestora : brahman > brăh­ ma!W, kşatl'a > kşatl'iya, viS > vaiSya . Numai î n cazul cele i de a patra apare cuvîntul "castă" (var1)a ) , al cârui prim se ns este cel de "culoare", tri mi ţî n d la diferen ţierea rasialâ între arien i şi popula ţiBe au toh tone - Piişan este o divin itate a prosperităţii . .�

83 DJnrm'l e3te u rl al din tre concep tele fundamentale ale civilizaţiei i ndiene . Provenind din rădăcina verbală DHlJ. ( "a susţine") , cuvîntul exprim:!. ceea ce este s tabi l, ordinea, instituţia în sens larg, adică toate va.lorile religioase, morale şi sociale conforme cu r î nduiala t radiţională de esenţă sacră. . Prezent încâ din Veda sub forma dharman ("faptă. legiuită") care este un substantiv neutru, el va deveni apoi masculin sub forma dharma, îmbogă.ţ i n du-şi îndrcă-tura seman tică . Traducerea prin "Lege" are în vedere nu numai s�n sul jur i di c (existent ca atare în sanskrită) . ci şi sem n i­ ficaţia g l ob a.iâ a termenului . 8& Satya este un al t c o n ce p t im?Jrtarlt în gIndirea indiană . Derivă de la. sat ( "ceea ce e s te", " f i i nţa", ,, � x: isten tul" ) , participiul verbului A S ( . .a fi", "a exista" ) . S'ltya î ns eam n ă literal "ceea ce este î n relaţie cu sat", deci "realul" sau "realitatea", de unde şi "adevărul",


122

RADU BERCEA

85 Pasaj ul este î n d eaj u n s de obscur, semnificaţia f i i n d , cum se întîm plll. adeseori în vec h i le Up mişade, re la t i v dificil de eluc idat din cau za exprim�rii stufoase şi amb igu e . Com e n ta r i ul t rad i ţ i on al inte rp ret ează. a s t fe l : Bra hman a l ua t fi i nţă între zei sub forma foc ul u i , iar între oamen i ca brahman . .Î n timp ce membrii celorlalte caste dator i tă. aspectelor kşatriya, vaisya ş i şu dra ale lui Brahman, aşada r i post a zel o r divine ale cas t el o r respect i -"e . Noi am o p t a t pentru o t raducere mai fidelă s i m e t rie i s i n tactice care carac­ t e r izeaz ă proza Brăhma!lelor. Ast fel , Brahman şi b ra h manu l ar fi ipostazele divin ă şi umană. al e acelu iaş i pr in ci p iu sac ru , apa ri ţ i a l o r pr i n i n t e rm ed i ul foc ului rep reze ntind o naşt e re mistică, spre deosebire de naşterea biologic� firească. a membrilor u r m ă. t oa r e l o r caste. - Focul ritual este p e rson i fiea t în Veda ca zeul Agn i ( " Focu l " ) . d ivi n it at e pr i n excelenţă. sacerdotală., aşa cum brahmanul e s te sace rd o t ul u man În con te xt ul mit ic al aceştui episod cosmogonic, irumpe problemat ica metafizică a Sinelui , asociată cu cea a ef i c ienţe i ac t ulu i Accesul la Sar;ru - ai cărui mediatori religioşi sînt focul şi bra hmanul - d�vine acum acces i n tuitiv la ătman. T ranspu să la n ivel i n d i v i d ual , fu nc ţ ia dem i u rg i că a lui Brahman d esc h i d e calea conce p ţii lor de t i p idealist s ub i ect iv ( cf . Ch U.

VIII, 2) .

Atman ca pă tă acum sensul de i n d iv id uman , autor al acţiun ilor conforme cu dharma . Aceste ac ţ iu n i determină real izarea condiţiei proprii a fiecărei făpt u r i , i n te g ra rea sa în ordinea un iversală. 8 7 Prima frază este i d e nt ic ă cu cea de la § I l , ev i d e n ţ i i n d o da t ă mai mult ec ua ţ ia Brahman ătman . 88 Ca şi mai sus , ălmaa desemnează a ic i în p r i m ul r î n d pe rsoana uman!. do ri n te l e sale amin t i n d idealul veelic de fer ic i re . în continuarea ideii din parag �aful anterior, do ri n ţele se real iz ează p r in t ranspunerea lor în pla n ul subiectiv al Sinelui . - Derivat de la verbul Kl} ( "a face " ) , substantivul karman î n seamuă "faptă" , "act", "acţiune", avî nd şi s e ns u l special de " ac t ritual ", întruCÎt rep rezi nt ă - cum spu n e Sergiu A l- Ge orge - "actul p r i n excelenţă, modelul su pre m al oricărui act uman" (L im bă şi Ifîndire în cultura indiană, Bu cureşt i , 1976, p . 42) . 89 Referitor la d ife re nţ ie re a percepţiei vizuale ş i a cele i auditive, v. " Studiu introduct iv ", p. 1 4 . 9 8 în s piri tu l exegezei brahmanlce , s e stabilesc co res pondenţe aritmo­ logice de t i p pe n tad i c între om (ma n a s , glas, s ufl u , văz + auz, ăt man ) . sacrificiu (conform cu SB, XI, 5, 6, 1 : pe n t r u fiinţe, oameni . st răbuni . zei şi Brahman ; ef. supra, § 16) şi v i ct i ma sacrifi cială ( co n form cu SB, VI, 2, 1 1 , 18 şi Ch U, I I, 6: o m ul , calul , vaca , oaia şi cap ra) . 91 în proza Upanişadelor t impu r i i sînt pe al ocur i intercalate v e r s ur i (unele identificabile în Veda) car e servesc f i e ca argument de autoritate în fav oa re a afirmaţi ilor precedente, fie ca pretext al unei s ub s ec ve nt e dezvol­ t ă r i de ide i , ca în ca z u l de faţă . Mul te as e me n ea versuri au u n caracter e n igmat i c . 98 Părin tele" (pitr) e-ste o de numire a lui Prajăpati . - Ideea obiec­ tului creaţiei ca hrană corelează ace s t subcapitol cu 1. 2, unde Prajăpati, numit Moarte-Foame, este devoratorul propriei s al e creaţ i i . Ca act demiur­ gic, prod u ce rea celor şapte feluri de hrană p res up u n e un proces de ordin term i c şi unul de ordin mental . Aces t ea două apar asociate î n că din I}g- Veda. X. 129. 3 - 4. mitul cosmogonic respectiv menţionînd .. căldura" (tapas ; v. n o ta 20 ) şi "d or i n ţa" (kăma) emisâ de .. minte" (manas ; v. n o ta 16) ca fact o r i ai producerii Un iversului . În versurile de faţă procesul mental este expnmat prin medha ( .. forţă mentală... ..înţelepc i une" . .. in t el igenţă" } . 86

e n u me ra t e ,

=


NOTE

LA BAU

123

el Sloka e s t e brmJ. de 'T� rs i f i ca ţi e cea. m a. i frecn n tă î n l i t e ra t u ra san skri tâ ; es te un d istih ale cărui versuri au cîte şa.isprezece silabe , cu cez u rl!. dupl a opta . în con form itate c u mersul com�ntariul u i , am pagi nat hemisti hurile ca versuri se pa rat e . 9C .. Serbările de l u n l!. n oul!. şi d e lună plină" (dada-P itYIy.a-măsa ) sîn t t ip ice pentru sacrificiul vegetaL Presc r i p ţi a formulată a i c i se bazea ză pe om o fo n ia între denumi rea ge n erică a aces t u i tip d e ceremon ie, an ume il!ti (de la YA l, .. a sacrifica" ) , şi işţi ( .. d or i nţă " , de la IŞ, .. a do r i " ) . Asl fel , fraza respectivă are două sem n i ficaţii simulta n : "să nu se practice sac r i fic i i de t i p işţi", sau "s1 nu se p rac t i ce sacrific i i pentru a î mpl i n i dor in ţe " . 8 5 V. n o t a 3 3 . 90 Es te vorba desp re Puruşa c o sm ogo n i c , ide n t i c cu P raj ă pa. t i , care

prez idează toate procesele ge netice ( i nclusiv cel al hrane i ) întrucît prezi­ dează ge neza U n iversului . 81 Este vo rba d e sp r e pltruşa ca i n divid uma n c a re , p r i n comporta­ mrn tul s1u rel i g i os şi ri t ual , reeditează actul cosmogo n ic al Giga n tul ui Pri­ mordial . . 88 Com �n tariul u rm l re� t e exaltarea celor trei e l e m e n t e care a1cl!.tuiesc hrana l u i Prajăpati, adicâ. a c elo r trei componente ale lui ă/man . Pî nă a se aj u nge la aGe5t e 3., sînt relevate limitele celorlalte . Astfel , prima hranâ. este cea profa n ă , urmUoarele dou!!. se r ez u m ă la funcţia rituală , ca şi a pat ra a câ.rei efic ienţă nu depăşeşte i n te rval u l efectui1r i i r i tu lu i . Se descifreazll. aici te ndinţa caracteristicl!. Upanişadelor de interiorizare a p robl emati c ii de i n ve st iga re a m icrocosmosului . Mul t itud in ea şi diversitatea f un cţi il or umane este s in t e t i z ată aic i in t ri ada manas-lliic-pră!W (ef. Ch U, VI , 15, 1 - 2 ) . Ideea naturi i al i me n ta re a ace sto ra trei este de z voltat ă î n Ch U, VI, 5 - 6 q . v. . 98 D i fe ri t e l e procese de o rd in senzorial , afec tiv, vol itiv şi cogn itiv nu fii n ţ inc!!. p rec i s definite şi cl as if icate , fiind toate atribuite aceluiaşi manas. - Pentru sankalPa v. n o te le 16 şi 38. 100 Pasaj obscur, susceptibil de i n t9 rpre tă r i variate . Se poate desci fra aici deosebirea între nelimitarea Cuvîn tului divin şi l imitarea vorbiri i ome­ neşt i , sau î n t re sunetul nearticulat şi cel ar t ic ula t , întrucît sabda are atît sensul de " z go m o t " cît şi de "sunet". 1 01 Aceasta este prima atestare upan işadică a pentade i suflurilor în fmma. sa. co ns ac rată ( v. n ot a ') . Denumirile lor p ro v i n de la v erbu l AN {"a respira" ) cu pref i xe d i fer it e , ca şi cea a "suflării" (ana) ca re desem­ neaz! în acest context p ro ce s ul resp i ra t o r fll.ră alt e determinăr i . Pră�a apare aici în ambele sale ac ce p ţii : mai întîi ca sufl u expirator, apoi ca suflu in sens generic. D i n colo de simetria pentadei s u flu r il o r cu ce a a simţu r i lor (pră�, glas, vâz, auz , manas) , la n ivelul acestor texte p reva lează c o respo n _ de nţele cu d iverse entitl!.ţi m ac rocosm i ce (cL Ch U, III, 13 ; V, 19 - 23) . Funcţiile spe c i f ice ale su flur ilo r vor fi p reci zat e în fil os o fia ulterioară 101 î n sp i r i t u l a n al ogi c al Briihmanelor, u rmeazâ o nouă dezvo1tar� ' a c oresp o nd e n ţelor triadice pornind de l a viic-manas- priina . , corespondenţe care vor reve n i În §§ 18 -20 . 1 0a Faptul că elemen tele t r iade i p osed ă cîte o "formă luminoasă" sugereazl1 ideea unei imanenţe a l um i n i i în diversitatea real ul u i , ceea ce rep rezi n t ! un simbolism complementar celui al l um i n i i Absolutului, pentru care v. "Studiu i nt r od u c t iv " , p. 8) . 10' Suflului ii co n· spu n de în pl a n cosmic vi n t u l (viiyu ) , cee a ce explici identificarea şa. cu Indra, z e ul atmosferic şi războinic.


124

RADU BERCEA

106 Mot ivul divizării un u i î n t reg în şaisprezece părţi apare frecv� n t îo

gi n d i rea indiană . Referitor la i m n ul lui Puruşa (l}g- Veda, X, 90) , Madeleine B i ardeau remarcâ fapt u l că acesta "are şaisprezece versete, în tocmai cum in di v id u l uman co n cre t va fi c o ncep u t ca o fiinţâ cu şa i sp rezec e părţi" (Le sacrifice dans l'hindouisme, î n Le sacrifice dans l'Inde ancienne, Paris, 1976, p . 16, n. 1 ) . Ch U m e n ţ i o n eazâ atît şaisprezecim ile lui Brahman ( IV. 5 - 8 ) , c î t şi pe cele ale omu l ui (VI, 7) , ace st ea din urmă corespunzînd z i le l o r . în acelaşi sp ir i t , pasaj u l de faţă id e n t i f i câ pe Prajâpat i şi om ul cu anul şi totoda tâ cu luna (ca un itate de t im p ) , pe fondul di namic i i fazelor lun i i (ca astru ) ; v. n ot a 24 . 106 Pe nt ru imag i n ea roţi i apl icată lui ătman, cf. I I , 5, 15 şi ChU, VII, 15, 1 . 107 D o m i n aţ ia asupra lumii aceste ia se realizeazâ prin desce ndenţa masc ul i nâ , asupra lum i i s t răbu n i l o r pri n r it u ri l e menite a-i me n ţi ne in viaţă. iar as u p ra lum i i z e i l o r p r i n ş t i i n ţa rel ig i oasâ . Se contureazâ aici id ee a supe­ r iori tâţ i i căii cogn it ive , care va fi dez'Toltatâ î n Upanişade . 108 R itul t ra n smi t eri i (sa ,:,pratti, litt . "remisiune i n tegralâ") suflurilo!, llâtre urmaş se efectua în iminenţa morţii unui pater jamil ias, Pri ncipi ile divine î n carn a t e în sufluri (v. n o ta 42) erau trecute fiului care lua as tfel locul tatălui în c omuni ta t e . O descriere mai ampl ă a acestui rit se gâseşle In Kauşitaki- Upanişad, II, 1 5 . 109 Cuvîntul b" ahman, asa cum rezul tâ di n"co n t ex t , sem n ificâ Veda în mod ge neric (v. "Studiu i n t rod uc t i v", p. 10) . no î n o r i gin al : lokya ( "al lumi i " ) , adjectiv derivat de la loka ("lume") . Cf . J1.fănava-Dharma-Săstra , IX 137 : " Da t o r i tâ fiului cucereşte! um i t e . " 1 1 1 Conform tradiţiei et i mol ogi ce i nd i e n e , cuvîntul putra (cu var ianta geminatâ puttra ) însemnîn d "fiu" se leagă de salvarea ta t ăl u i , idee pre ze ntă. ,i în pasaj ul de faţă . Astfel , în Mănava-Dhal'ma-Săstra , IX, 138, se spu ne : "De oarec e co p ilul îşi sa lveazâ (trăyate) tatăl de i n fern!,l nu mi t « Put . ( cuvînt creat ad hoc ) , de aceea i s-a s pu s (1 fiu & (putra ) . " Satikara pro pune in comentariul său o etimologie î n acelaşi spi ri t : " Îl sa lveaz ă (trăyate ) pe tatâ prin î m pl i n i rea (paraT}a) [ omi s i u n i lo r] ." na I n t e rpre t ăm secve nţa §§ 18 - 20 din p e rs p e cti v m o rţ i i ca u n i f i c are a b i pla n i smulu i m i c ro-jmacrocosm os, proces care du c e la ati ngerea con­ d i ţ i e i aesolute, la ide n t ificarea cu realitatea s upremă (v. " Stud i u i n t roduc­ t iv", p. 23 ; cf. Ch U, VIII, 4, 1 - 2 ; 6, 5 ) . în t imp ce a i c i u n i f icarea este re p re ze nt a tâ ca avî n d loc di n spre cosmos spre i n divid , în pasaju l com­ ple m e n t a r de la III, 2, 13 ac ea s ta are loc di n s pre i n divid spre cosmos . 113 " Aceas t ll. zeitate " : entitatea suoremâ (Brahman, P rajă pati) . 114 Vrata desemn ează asumarea u n o r rigo r i comportamen tale sp eciale d e ordin rel ig i os , cum ar fi pos tu l sau ab s ti n e n ţa , pri n formularea u nui .. legămînt". în se n s la rg , orice pract ică decisii. decurgînd dintr-o o p ţ iun e . 11 5 î n ac e st con tex t , karman ( v . n ota 8 8 ) ca pă t ă un se n s special , d e natură meto n imicâ , întrucît agentului i s e subs t i t uie acţiunea . 11 0 Această vi z iu ne a pree mi n en ţe i suflulu i ce n t ral (sel . bucal ) este sol idară cu 1, 3, 7 ; 1 7 - 18 şi 1, 4 , 7 . Reluarea formul e i de la § 20 : "nu t re­ mură şi n ic i n u e v ă t ă ma t " (ef. I I I , 9 , 26 ; IV, 2, 4 ; 4, 22 ; 5, 15) , co nf i r m li faptul câ în asemenea contexte suflul bucal îl pre f igureazâ pe iUman, Sub­ stratul unic al multiplicităţii fu n cţiilor sen zo r ial e . 11 7 Cele dou1\. pla nu r i pe care evoluează speculaţia upanişadică sîni: desemnate, cu adyerbe atesta!c .inc� din l1i'akiiu;;;c, ca. :adhy-atn:c;,:; (litt.


NOTE LA BAU

112'

"referitor la Sine") pentru cel microcosmic, şi adhi-devatam (litt . .. referitor la zeităţi" ) pentru cel macrocosmic, întrucit ent ităţile cosmice sînt numite, ca şi în pasajul de faţă , .. zeităţi". 118 Coresponden ţa între suflu şi vî nt este consacrată încă din IJg- Veda , X, 90, 13 (v. A ddenda) . acesta di n urmă repreze ntînd .. respiraţia" cosmică. în afara sensului de .. vînt " , viiyu (de la verbul VĂ, .. ? sufla" ) desemnează şi elementul aer. Funcţia central1\. de matrice imuabUă a celorlalte simţuri , respectiv .. zeit1\.ţi" (cf. I I , 3 ; Ch U, IV, 3 , 1 - 4 ) . revine suflulu i şi vîntului fn vi rtutea asocieri i lor cu spaţiul (iikiisa ; v. IV, 1 ; Ch U, 1, 9, 1 ) . 1 19 Acest ultim capitol al primei cărţi exploatează procedeul jocurilor de cuvinte (v. nota 27) bazate pe asonanţe intre : uktha ( .. recitare") şi uttişţhanti ( .. pornesc") ; siiman ( .. melodie") şi sama ( ..de-o seam1\." ) : brahman ( .. rug1\.ciune") şi bibharti ( .. poartă" ) . în context, recitarea ar desemna lJg- Veda, melodia Siima- Veda iar rugăciunea Yaiur- Veda, aşadar o triadă rituall!. ca verigă de legătură în corespondenţa dintre triada obiect i'ră n ume-form1\.-acţiune şi cea subiectiv1\. glas-văz-iitman. 1� î � acest pa ragraf iitman are i n iţial sensul de ..corp", apoi pe cel de .. SIne . 121 Rupînd s imetria, priir;a i n tervine acum ca echival ent al l u i iitman. - Semantismul termenului satya este ambiguu : el poate desem na î n egalA ml!.sură Realul / Absolutul ( .. ceea ce este" ) sau real itatea relat b'ă ( .. ceea ce fiinţează") . ca în pasaj ul de faţă (v. nota 84) . - Pentru .. nume-şi-for­ m1\. " v. nota 7 1 . - Finalul paragrafului marchează un proi5res în ordinea abstracţiei faţă de desfăşurarea anterioară, formulînd cu conciziune para­ doxul 'ontologic al raportului între Absolut şi Relativ, intre Unu şi Multiplu, t2ll î nceputul cărţii a II-a prezint1\. primul specimen de dialog d in Upanişade (v . .. Studiu i n t roduct iv", pp.20-2 1 ) . l nterlocutorii sîn t brahmanul Drptabă.lăki ( .. BăIăki cel trufaş") şi regele din KăSi (actualul Benares) al cărui nume - Ajătasatru ( .. Cel căruia nu i s-a născut duşmanul") - este caracteristic pentru un kşatriya , - Expresia .. a vorbi despre Brahman" are sensul mai general de dezbatere teologico-filosofică . 123 Regele Janaka din Videha apare frecve nt în SB ; este prototipul suveranului pe cit de iubitor de discuţii savante, pe atît de generos în a premia performanţele î n dome n i u . În pasaj ul de faţă, prest igiul său pro­ voac 1\. spiritul de emulaţie al lui Aj ătaSatru . Janaka este un persona j central ÎO BĂ U, III - IV. 124 Procedeul repen-ri i aceleiaş i formule, term 3 n i i central i fiind singurii care se schimbă, este frecvent In Upanişade . Prin acum ulare se realizează o tensiune crescindă care Îşi află rezolvarea numai în disimetria ultimei sintagme ce rupe periodicitatea desfăşurării gindiri i . Ceea ce se afirmă În acest punct ne'Tralgic deplasează î ntreaga problemat ică pe un plan superior de cunoaştere, deschizind o perspectivă revelatoare , Acest tip de repetiţie ţine de resorturile profunde ale Îll'răţămintului religios de tradiţie orală, regâsindu-se, bunăoară, în l iteratura bud dhist â . 12& V. notele 10 şi 50 ; "cu veşmî ntul alb" : aluzie Ia. aspectul lumi nos al Iichidului soma după ce a fost purificat , num it ca. a tare În Veda fie "pur" Ouddha) , fie "strălucitor" (sul/Ya, suci ) ; adj ec ţivul folosit aici (piil).if,ara ) are sensul de "alb", "alb-gălbui", "galben". - Insâşi denumirea de soma , nu are conotaţii botan ice, ci rituale , proven ind de Ia verbul SU ( .. a strivi" "a stoarce" ) care desem nează actul d e obţin ere a sucului aceste i plan te ' 198 l ndra este prin excelenţă u n zeu războinic ; v. notele 80 şi 1 0 4 ' 12 7 J o c d e cuvinte bazat p e dublul s e n s a l termenului pratirupa, comp us a l lui rupa ( ..chip", .. aspect", ..formă " ) cu prefixul prati-. în funcţie de


1 26

RADU BERCEA

valoarea semant ic1\. a acestuia din urmă , campusul poate fi adj ectiv cu sensul de "frumos" (litt. "cu aspect adecvat" ) . sau substanth cu sensul de " imagi n e a sem1\.n1\.toare" , "reflectare". 1 28 " R ăsuflarea" : termenul asu este sinonim cu pră[la, desemn î n d respi raţia, suflul vital , mai ales în vocabularul vedic . 1 2 9 Faptul că Ajăta..5a tru respi nge şi această ultimă aproximare a lui Brahman , i n d i că pent ru ătman sensul "profan" de corp. Gî ndi rea UPani­ şadelor exploatînd adeseori ambiguitatea unor termen i-che ie (-T_ "St udiu i n t roductiv", p . 21 1 . n u este nesemn ificativ că treapta ultimă a căută ri lor lui DfptabăIăki , ajuns în pragul unei desch ideri metafizicc , să vehicu/"ze vocabula ătman, al căre i sens filosofic va apărea î n § 20. 130 R eacţia faţă de " Establ ishment"-ul brahman i c , proprie epoc i i în care apar primele Upanişade , se man ifestă şi prin superioritatea u n or kşa­ triya asupra brahman ilor în problem e de ordin metafi zic, ca î n cazul lui Aj ătaSa tru faţă de D�ptabăIăki . Asemenea fenome ne nu pun sub sem nul î ndoiel i i valorile spirituale - ai căror campio n i erau brahman i i - , ci modi­ fic1\. ş i îmbogăţesc perspect iva asupra. lor. În compet iţiile i n tel ectuale de felul acesta, membrii caste i a doua îşi afi rmă supe rioritatea pe un t� ren care este prin tradiţie apanaj ul brahma nilor. 131 Ca şi în cazul lui ătman de la § 13 , pasaj ul de faţă şi următoar�le iliIstrează valenţele filosofice ale ambiguit1\.ţ i i unor termen i . As t fel , purl<şa apare mai întîi în sensul comu n de "om ", pentru a desemna a poi Absolutul subiectiv a ntropomorf, situaţie în care poate fi t radus şi prin "Spirit". Firi î ndoială că pentru receptorul genuin al Upanişadelor în origi nalul sa nskrit , multiplele senSuri ale unor asemenea vocabule-simbol erau sol idare , di';o­ cierea semn ificaţiilor coprezente fiind o tendinţă a gîndiri i d iscursive de t ip european . 1 32 "Care se man ifest1\. drept cunoaştere" : în original viifiiin a-ma lia (litt. "care con s t ă în cunoaştere" ) . Provenind de la verbul ] RĂ ( "a şti", "a cunoaşte") , cu prefixul vi-, cuvîntul v�ifiăna desemn ează anume cun oaş­ terea de tip analitic şi discursiv, în opoziţie cu jnăna care este cunoaş­ terea intuitivă . Comun icarea l u i puruşa c u planul exterior al lumii rela tbe se face prin i ntermediul funcţiilor senzoriale ca partic ipante la procesul cogn itiv. 1 33 în culturile tradiţionale, i n ima este sediul principiului spi ritual şi al funcţi ilor i ntelectuale. Astfel , în Upanişade locali zarea lui ătman ş i a l u i puruşa se face în spaţiul i n t racardiac (ci. IV, 3, 7 ; ClI U, VI I I , 1 ) . S i m­ ţurile care, în stare de veghe, sî nt proiectate în afară , sî nt ret rase în timpul somnului în interiorul i n dividului (ef. Ch U, IV, 3, 3 ; VI, 8, 1 - 2 ) , rNli­ zîndu-se astfel o detaşare de obiectele senzoriale din lumea exterioarl . 134 Este expusă pentru prima dată în Upanişadă teoria celor trei stări de conştiinţă , pentru care v . "Studiu introduct iv", pp. 22 23 ef. IV, 3; Ch U, VI II, 9 sq q . 1 35 Pen t ru venele hită şi problemat ica "anatO II i e i subt i le" v. I V , 2 , 2 - 3 ; 3 , 20 ; 4, 8 - 9 ; Ch U, VIII, 6 , 1 - 3 ; 6 , 6 . Cum s e va vedea î n con­ tinuare , i nterpretarea acestui motiv este un exemplu con clude nt de dern,�rs hermeneutic bazat pe corobora rea unor pasaje similare diseminate în tf'xt, sau în texte con substanţiale. 1 36 Comparaţiile din acest pasaj reliefează poziţia centrală a Si nelui , ca punct din care emană toate ent ităţile (şi, în mod complementa r, se resorb ; v. injra ) . -

137 V. nota 12 1 .


NOTE LA BAU

121

1 88 î n formularea en igmat ică di n § 1 se de sc i f reaz ll. o a n al og i e î n t re om şi sacrificiu, bazată pe i d e n t i f ica rea suflului central cu tînăra victimă animală, legată de stîlpul sacrificia l . - San 1ia ra i n t e rpret ează cele "şapte rul,�den i i duşmă noase" ca fi ind fu ncţi ile se n zo rial e c e faI i ce , e n u me rate co n for m or i f i c i i l o r re s p ec t i ve ( u rechi l e , ochi i , n ăr i le şi gura ; cI. § 4) . - Pro­ numel e demonstrat ive "acesta , acesta" presupun ge s t u r i care î n soţeau rost irea textul ui . - Avem de-a face cu o prefigurare a. s acrif i ciu l u i pră­ �elO1', atestat cu claritate în tex te ulter ioare , pe l i n ia cx t ra p ol ă r i i t i parului sac r ific ial la activ i t ăţi l e vitale ale omului ; această t e ndin ţă de i n terio­ r iza re a sacr i f ic i ul u i este s i metrică cu te l! dinţa proprie Upanişadelor de i nteriorizare a problemat i c i i metaf i z i c e . In pasaj ul de faţă ar fi vorba despre sacrif icarea în suflul ce n tra l a c el or l al t e sufluri , ale căror activităţi sînt astfel s istate ( "ţine î n friu" ) , apoi de sac r i f ici ul suflului central ( pu i u l de an i mal ) către zei . 18V Subcapitolul de faţă ad optă co res pon de n ţe l e pe h e bd o m ade . Î ll § 1 este vorba d es p re cele şapte fu ncţii se nzoriale , aici despre şapte zeităţi , iar ill § " d e sp re şapte rşi. Mot i vul och iului ca a nalog al Cosm osu lu i este si n gula r , art icu1în du-se dific i l cu i magi s t ica pa ragraful u i anterior. Î n l i n i i generale , p oa te fi c o rela t c u mot ivu l ochiului ca sediu a l Ab solu t ulu i subiec­ tiv an trop om or f (ef. II, 3, 4 - 5 ) . uo Cu uşoare difere n ţe , această st rofă figurează î n A tha,.va- Veda, X, 8, 9 : "Cu gura pc-o parte şi fundu-n sus e b l i dul / În c a re - i pusă faima, sub felurite chi pUl} ; / A i ci şed şap t e !,şi î mpre u n ă , I Ce fost-au paz n ic i i acestuia mare . " - In cul tura i n d iană es te larg atestat simbol ismul antrope­ cosmic al vasulu i . O var i a n tă a acestui simbol - p re z en t ă şi în alt e ari i culturale - este cea a vasul u i răsturnat , ca în a r h i tec t u ra religioasă i n ­ dianA (stupa b udd h i st e , temple hinduiste) . Reprezentarea vasul u i c u des­ chide rea în pa r t ea inferioară este co n fo rmă cu viziunea spaţiului î n ch i s , spec i fi că cosmo l og i e i indiene în care s paţi ul ex te r i o r e s t e co ex t en s iv cu spaţiu l i ntracardiac al Si nelui (ci. ChU, VIII, 1 ) . 161 Co rp u l con ţ i n ăt o r al prii�elo?: apa re aici ca vas , în t i mp ce în 1 , 2, 6 - 7 ap ăr ea c a "sac p n e u ma t i c " . I n ambe l e locuri suflurile sînt n umite ya§Qs, termen pol ise m i c pe care, din raţi u n i stilistice, l-am redat mai întîi pTl n "frumuseţe " , ia r acum p r i n " fa i m ă . 141 J ocul neîngrădit al fanteziei hermen eut ice n u este st ră in de an umite i nco n se c ve nţe ; astfel , glasul este ai c i al op t u lea , pe cînd î n pa ra g raful următor tot el f i gu rea ză ca al şap t e l ea . 143 Go ta m a , Bharadvăj a , Visvămitra , J amadag n i , Vas i şţ ha , Kasyapa şi A t r i sî n t n u mele u n o r �şi vedic i , i d ent i f i caţ i aici c u fu nc ţii l e i nd ica t e prin gesturi (v. notele 66 şi 138) . I n pasaj ul anterior, co me n t ar i ul echivala exp,'essis verbis vaSul cu î n t reaga făptură umană ; î n ce l d e faţ1i , prin i d ent ifi ca rea celor şap te rşi cu funcţiile senzoriale cefal ice , acelaşi vas d('v Î n e an alo gu l capul u i . 1" J oc d e cuvinte si m i lar celui d e l a 1 , 2 , 5 (v. n o ta 27) . 14& Imanenţa şi t ran scendenţa ca aspecte co m pl e m enta re al e a cel u iaş i Braisman p refigureaz:'\ dialectica pa rad ox ală p ro pr i e on tolog ie i indiene, co n form cir;:ia alte r i ta tea şi id e nt itat ea sînt s imultan e . - Mobilitatea a trib u i t1\ lui Brahman cel transcendent este întrucîtva s ur p r inzătoare În seria de terme n i opuşi cu care debutează sub cap itolu l . ConsiderAm dI. a fost s u ge rată de natura d i na m i că a vî n t u l u i şi a su fl u lu i ca re sp i ra ţ i e cosmicli. şi, re s p ec t i v , u ma n ă. ( v. inf,.a) . - "Cel-eare-fi inţează" : sat (Iitt. exis­ ten tul " ) a re , ca şi satya (v; § 6 ) , un s e ma n t i sm bivale n t (v. nota 12 1 ) , î n cazul de faţă. desemnează. realitatea imanentă. - Celălal t : în original , "

"

"

"

"

"


128

RADU BERCEA

tyam ,neutrul unui pronume demonstrativ de depărtare mai puţin uzual .. desemnînd aici realitatea transcendentă ; cf. III, 9. 9. 148 V. nota 1 18 . 147 V. "Studiu introductiv" , p. 1 9 ; e f . IV, 2, 2; V, 5, 2; ChU, 1 , 6, 6 - 8 ; 7, 5 - 6 ; IV, 1.5, 1 ; VIII, 7, 4 . 148 Toate aceste comparaţi i evidenţiază natura luminoas1\. a lui j>uJ'u,a . Asistăm în subcapitolul de faţă cu o polarizare a simbolismului luminii, (v. nota 37 la Ch U) , conform căreia soarelui (şi implicit ochiului) ii revine dimensiunea relativă, iar lui puruşa din ochi (şi impl icit celui din soare) dimensiunea absolut1\. . 148 Admirabila dezvoltare de imagin i simbolice de pînă acum este încununată de o exprimare apofatic1\. a Sinelui, pentru care v. "Studiu introductiv " , p. 23 ; pentru loci similes v. trimiterile de la nota 1 16. 150 Subcapitolul de faţă este aproape identic cu I V, 5. Prezenţa acestor pagini memorabile în două locuri diferite ale aceluiaşi text se explicl!. prin circulaţia cărţilor I - II (madhfl-kiirtg,a) şi, respectiv, III - IV (yiiina­ valkiya-kiirtg,a) ca culegeri independente şi ne varietur, anterior reuniri!' lor în BĂU. 151 Tradiţia brahman icl!. enumeră patru etape (iisrama) ale vieţii bărbatului dirt primele trei caste : cea de ucen ic în doct rina vedicl!. (brah­ macărin (litt . "practicant al lui Brahman " ) , încheiată cu o i n iţiere marcînd intrarea în maturitate ; cea de gospodar şi pater familias (grhastha, Zite. "cel care st1\. la casa lui") , care dura pînă la naşterea nepoţilor ; cea de anahoret (viinaprastha, l it t . "cel intrat în pl!.dure" ) ; cea de renunţant total (samnyiisin ) . Includerea ultimelor două etape în aceastl!. scheml ' (cel puţin ideală) denotă efortul de acordare a valorilor tradiţionale brah­ man ice cu cele ascetice ca re existau în afara acestei tradiţi i . în pasajul> de faţă Yăjiiavalkya este pe punctul de-a trece de la starea de grhastha la viaţa ascet ică, mot iv pentru care doreşte să reglementeze situaţia. celor două soţ i i pe care urmează a le abandona odată cu condiţia de existenţ:!. comun itarl!. . 1 52 Ca şi Gargi din III, 6 ; 8 Maitreyi este o femeie a cărei anvergurl!. spirituală o abilitează ca parteneră a brahman ilor în discuţii teologice şi metafizice . Paragrafele 2 - 4 constituie un preambul la teoria despre iitman expusă de Yajfiavalkya, reliefînd inconsistenţa idealului de prosperitate lumească în comparaţie cu cel al căutări i metafizice. 1 53 Este evident că § .5 nu reprezintă o afirmare a egoismului nedisi­ mulat , ci un prim mod de aproximare a lui iitman în cadrul doctrinei mon iste profesate de Yajfiavalkya. Cf. 1 , 4, 7 - 8 . 1 6 4 Paragraful d e faţă este complementar celui anterior, î n sensul lui ătman ca. un ică realitate şi un ic Substrat al tuturor entităţilor. Ignorarea acestuia i nterzice accesul şi la aspectele particulare ale Realului. 1 65 Problematica Unului şi a Mult iplului pune în mişcare imagin i dintre cele mai variate care converg în a-l circumscrie pe iitman . Astfel, viziun i i Sinelui subiacent tuturor real ităţilor i s e adaugă acum viziunea emana.­ ţion istă a Sinelui ca centru de expansiune a acestora ( § § 7 - 10) . Pentru "catalogul " genurilor literare, ef. IV, 1 , 2 ; Ch U, VII , 1, 2 şi 4; 2, 1 ; 7, l . 1 56 Această nouă serie d e imagin i , fără a numi Sinele, ilustreaz� aceeaşi obsesivă căutare a un ităţii de dincolo de multiplicitatea Realului, atît de caracteristică spiritului indian . î n cazul de faţă este vorba de o viziune a convergenţei Multiplului in Unu. 1 67 Pura imanenţă a lui iitman îşi are acum expresia. în comparaţia cu sarea dizolvat:!. în apă (ef. Ch U. VI, 13) .


NOTE LA BAU

129

158 B h ut a este part icipiul perfect pasiv al verbului BHU ("a se naşte", .. a deve n i", "a fi" ) . Ca şi alţi terme n i filosofici (ef. satya ) . el are un se­

mant ism bivalen t , a cărui ambiguitate este con cordantă cu ontologia para.­ doxală a gîndirii indien e . Astfel , Muta desemnea ză i n iţial Absolutul ( "Fi inţa") - fiind dec i un al t nume al lui atman - , iar apoi realitatea fenome nalJ. , sugerînd sol idaritatea celor două planuri . Printr-o specia­ l i zare a celui de-al doi lea sens, Muta va desemna în term i n ologia şcoli i .5ă '!l khya cele cinci elemente materiale şi sensibile ( foc , spaţiu, pămî n t , apA. şi ae r ) . 159 . . Cunoaştere pură" : în original viinana ghana (lit/ . "o masă com­ pactă de cunoaştere analitică" ) . Postularea naturi i intelectuale a Sineln i mută l"e un plan superior problema morţii şi a nemuriri i cu care a debutat d ialogul lui Yăj iiavalkya cu Mait reyL 1 68 .. Conştiinţă " : în original sa'!lina (litt . "cunoaştere sintetică" ) . Fări!. a vehicula o terminologie precisă a proceselor cogn it ive , Upanişadele ma­ n ifestă deja o tendinţă de nuanţare a aces teia. Deriva ţi de la acelaşi v erb JRA, cel dintîi cu prefixul vi- care exprimă dispersia, celălalt cu prefixul sam- care exprimă concentrarea, cei doi terme n i (viinana şi sa'!ljnii) ar sug'� ra dubla part icipare a principiului i ntelectual atît la planul rela t iv cît ... i la cel absolut . 181 în concordanţă cu mon ismul doctrinei lui Yăjiiavalkya, dualitatea este de domeniul apare nţe i , idee exprimată de adverbul iva ("precum " , "ca şi cum", .. parcă" ) . Un itatea absolută reasumată odată cu moartea nu este o anulare a. dual ităţi i subiect/obiect , c i o suspendare a aceste i dualit!ţi intr-o paradoxală stare de bi-un itate. V. "Studiu introductiv", p. 23. 1 89 Prima secţiune (I - II ) a aces t e i Upanişade se numeşte "Secţiunea mierii" (madhu-kii[uJ,a ) d ato r i t ă ponderi i pe care mot ivul mierii o dl'ţine Î n prezentul subcapitol . Asociată soarelui (v. VI , 3, 6; Ch U, I I I , 1, 1) , mierea are în contextul de faţă sen ul mai general de sevă a căre i c irculaţie dezvăluie interconexiunea diferitelor domen i i ale realităţ i i , asemenea lui rasa d i n ChU , J, 1, 2 - 3 ; de altfel , madhu desemn ează şi o băutură rituali!. preparată pe ba ză de miere . - Secvenţa § § 1 - 1.1 este similară şi simetric! cu II, 1 , 1- 13, cu deosebirea că aici identificarea lui Brahman cu puru'/J cel prezent în cele mai variate entit ăţi se face paralel şi nL succesiv in ordine macrocosmică şi m icrocosmică (ca în cele mai multe cazuri) . 1 83 Ca şi în I I , 1 , 13, saltul metafizic final , care Încununează progresia i nvestigaţiei, fructifică ambiguitatea semantică a termenului atman, para­ graful de faţă valorizînd tocmai tensiunea dintre sensul său concret de "corp" şi cel abstract de " Sine". 1 8 4 Faţă de viziunea emanaţiei tuturor entităţilor din centrul care este at ma n ( v. II, 1, 20 ; '1 , 7 - 1 1 ) , paragraful de faţă oferă o imagi ne de mai mare complexitate rimbolică, în sensul simultanei participă ri a rea­ l ităţii atit la Absolut (butucul roţ i i ) cît şi la pla nul relat iv (janta) . Sugestia acestui paradox ontologic este potenţată de faptul că , în comparaţia res­ pect ivă, atman corespunde şi centrului şi circumferinţei roţ i i , iar pe de altă parte acest terme n desemnează atît Sinele cel u n ic cît şi mulţimea i ndividual ităţi lor . 1 6i Motivul mieri i este asoc iat în mitologia vedic1l. celor doi Asvi n i , personaje gemene al căror nume înseamnă "posesori de cai". Sînt divin ităţi solare cu remarcabile însuşiri de tămăduitor i . Episodul în care Asvin i i pri­ mesc de la ,.şi Dadhyac Ătharvaţla învăţătura despre miere ( la care se referă şi strofele vedice c itate în continuare ) este expus î n SB, XIV, 1 , 1 , 18 sqq. : Dadhyac Ăt harva,l.1a era împiedicat să comun ice învăţă tura despre


130

RADU BERCEA

miere prin i n terdicţia formulatll de zeul I n dra , sub am e n i n ţa rea tâierii capului . Pentru a evita interdicţia, c e i doi Alhi n i î i taie capul acestui !şi ,înlocuindu-l cu un cap de cal , post ură în care el le împărtăşeşte "ştiinţa mierii" {madhu-vidyă} , î n urma decapi tări i , co nform ame n i n ţă rii , a lui Dadhyac de către Indra, Asvi n i i , cu p rod ig ioa sa lor pr ic e pe re medicală, ii r�E.u n celui dintîi capul p ropri u . 1 6 6 Această st rofă este extrasă din Rg- Ve da , 1 , 1 16, 12. 1 67 Această st rofă este extrasă d i n Rh- Veda , 1 , 1 17, 22. ' l e8 Pentru a susţine ideea omn iprezen ţe i lui puruşa în fiinţe, Upanişada propune o nouă speculaţie et imologică , bazată pe apropie rea fon etic 1\. între puruşa şi cu v î ntul puri-saya (crea t ad hoc) . al cl\.rui sens ar fi cel de ,,10<:uitor al cetăţilor" . - Pentru puruşa ornitomorf v. IV, 3, 1 1 - 12. - "Nea­ coper i t . . . neînv1\.luit de el" : o n ouâ formulare a aceluiaşi pa radox, întrucît a.celaşi puruşa rezidă în toate entităţile şi , tot od ată , le conţine pe acestea . 1 69 Această s tr ofă este extras1 d i n Rg- Veda , VI, 17, 18. Procedeul in te rcală ri i de citate vedice poate dete r m i i-:ta rei nterpretăr i ale acestora în noul contex t . A st fe l , in pasajul de faţă, p ol imorfismul lui Indra este val o ­ rizat din perspectiva angajării în mult iplicitate şi man ifestare a lui ătman/ puru�a, idee exprimată şi de mulţimea cail or care îl poartă . 1 70 D esc ri e rea fn terme n i negativi _ ad evă ra t le itmotiv pe ntru ătman - este aplicat!t acum lui Brahman . Î n Sn, x, 3, 5, l I , se spune : "Acest Brahma1'l nu are n imic înainte şi n i m ic în urma sa . " 171 Pr ima secţ iune se încheie, asemenea celorlalte două , cu o genealogie

(va,!,-sa , litt . t ul p i n ă de bambus") c up r i nzî n d numele cel or care au tra n­ smis în.,ăţătura din g�neraţie î n generaţie . Origi nea aceste i învăţături este î n suşi Brahman , iar Parameşţhin ( .. Cel care stă în locul cel mai î nalt " , "Suveran}'l" ) este numele u n e i divin ităţi demiurgice , identificată cu Pra­ i ăpa t i . I n tre cei care figurează pe l istă sî nt personaj e carc apar, cu mai m ică s au mai mare pondere , în t e x t ul Upanişadei ; Dadhyac Ă t ha rva � a ce i doi Ag.,i n i , Ayăsya Ă rigirasa . Numele ca re se repetă aparţ i n unor maeştri omon imi din generaţi i d ife r i t e . 1 72 C irţile III - IV alcătuiesc S ec ţil1 ne a lui Yăj fiavalkya" (yăjii a ­ valk iya-kă'y!a) , da to rit ll. faptului că ace st brahman este protagon istul tuturor dialogurilor în care constă se c ţ i u n ea al c1\.rei eponim este el . In V. nota 123 . 174 Dakşină este on orariul ofe rit brahman ilor pentru î n depl i n i rea oficiilor sac e rd o tal e din cadrul r i t ul u i sac rificial ; cL Ch U, I, l I , 2 - 3 . 1 75 Kuru şi Paiicăla s î n t numele unor popoare şi ale terito ri ilor l ocuite de ele , si tuate în Nord-Vestul Cîmpie i Gangelui , zonă prin exce l en ţă brah­ man ieă . 1 76 Regele Janaka organizează un ade .... ărat .. turn ir" de erudiţie , al căr ui scop este depistarea celui ma.i competent d i n t re concurenţi (brak­ mişţha , litt. "cel care posedă pe Brahman î n cel mai în alt grad ) 1 77 Dialogul p u r ta t de Yaj iiavalkya cu Asvala se me nţine în limitele p roblema.tic i i tehn ice a r i tu al ului şi a glosării as u p ra acesteia, evoluînd pe l i n ia gindirii analogice propri i Brahma1).eIOf'. Se rema rc ă tema simbolis­ mului u n i ficator al sacrificiului care an ulează moartea (§ 3 ) . ab ol e şte temporal itatea ( § § 1 - 5 ) şi s paţial i tat ea (§ 6) . ac easta din u rmă în vi r tut ea ascensio nal ităţ i i i nerente ritului, mişcare al că re i suport e ra stîlpul central d i n aria sacrificială ; pe de altă parte , ritul asigură domi naţia asup ra Un i­ versului în diversele sale compart ime n t e ( § § 7 - 1 0) . "

,

"

"

,


NOTE LA BAu

13l

178 Puro'nuviikyii, yiiiyii şi �asyă sî nt numele a trei st rofe rost ite de' pre o tul hotr la începutul , în t impul şi la sfî rşi t ul u ne i obl aţ i i de soma e fec tu at e de preotui adhvaryu. ' 1 7» C om e n ta riul lui Yă,i iiavalkya se bazează pe obişnuitele a rt i fic i ii etimologice . Î n primul caz este v or ba de lumino z i ta tea comună focului şi, domen iului d ivi n ; î n celelalte două , de apropieri între ati-nedanti ("se' revarsă " , lift . "curg dincolo " ) şi ati ( "dincolo " ) , ş i Între adhi-�erate ( se preling " ) şi adhas ( "j o�" ) . 1 80 Una din variantele numerice ale suflurilor este cea de t re i (cL Ch U" I, 3, 3 ) . 181 Derivate d e l a v erbu l GRA H ( "a ap u ca " ) , numele d e graha şi atigraha' aparţin vocabularulu i ritual . Cel dintîi desemnează o doză de soma ex t rasă În vederea unei l ibaţi i , recipientul respectiv şi însăşi acea l ibaţ i e. Cel de-al' doilea desemnează o l ibaţ ie supl imentară . Pri n răspu nsul său, Yăjiiavalkyă "deturne? ză " discuţia de la chestiun ile pur rituale la o pro bl em a t i că legată. de invest igarea individului uman ş i a funcţiilor acestuia . Astfel, porn ind de la et imologia termen ilor, se dez-m1tă o teorie a organ elor ca "apucători ,. ( graha) , obiec tel e sensibile fiind denumite "supra-apucători" (atigraha), "

'

intrucît se situează dincolo de cele dintî i . V. nda 29. 1 82 Probab i l că formula fi nală t rebuie completată după cum urmează ; " î nvinge Moartea-d in-nou cel care ştie astfel " V. nota 33 . 183 V. n ota 29 . 184 V . nota 1 12 . 1 86 P e fundalul u n o r coresponden ţe î n t re o m şi cosmos care evocă , î n spiritul exegeze i Brahma"(!elor, corespon denţele între calul sacrificial şi cm mos (v . I , 1, 1 ) , Yăj iiavalkya formulează teor ;a actului ca det ermin a n t al condiţiei în tr-o existenţă. viitoare , Subl i n i i nd caracterul esoteric al acestei. teorii . Este p rim a atestare a teoriei actului î n Upanişade, p rez ent ă aici într· o forr:::t ă lapidară . Pentru d e z vol ta rea sa v. IV, 4, 5 1 86 P ataiicala Kăpya este numele unui b rahman 1 87 V n ota 12 1 88 " U rmaş i i lu i Parikşit " : num�le unei di nast i i legendare din ţinut ul KUl ti ; în SB, XIII, 5, 4, 3, se vorb e şt e despre ei ca prac t icanţi ai sacri­ ficiului calului . 1 89 Schiţa de cosmologie d i n acest pasaj este în concordanţă cu repre­ zentările circulare ale geografie i ideale indie n e . 190 C a şi înainte, Yăjiia',alkya est e c e l care promovează problema tica. filosofică îu contextul subi�ctelor ritualiste propuse de i n terlocutori i săi . Deşi Indra ş i Vi ntul sî nt divin ităţi vedice , caracterul l o r "atmosferic " face posibilă conexiunea cu tema ;pecifică Upallişadeler a spa ţiul u i ( v. nota. I lS) . To t astfel, expresia "primindu-i la sine " sugerează identifica rea Vî ntului cu Sinele , celui din urmă re·.reni ndu-i funcţia de mediator între planul ab solu t şi cel relati'F (cL Ch U, VIII , 4) . Pentru a e it a o termi nologie excesiv de con ceptualizată - i nadecvată vechilor Upanişade - am tradus p er i fras t ic vocabulele vyaşţi şi samaşţi din finalul subcapi tolului . Pro-,en i nd de la verbul A S ( " a ob ţ i n e " ) cu prefixe d ife rite (vi- , sam- ) , c e i doi termeni au sensul comun de "obţ i n e re " , " succes " , "prosperitate " . Considerăm însă că în contextul de faţI este d eja. c r istali zată valoarea lor fi losofică , aşa cum va ap':i. r e a în vocabula rul ş80J i i Vediinta, unde determinantă este opoziţia semant ică a pr ef i x e lor respect ive ('.r. n o t a 160) . Aici, vyaşţi înseamnă "individual itate", "part icular itate " , iar samaşţi, "t o tal i t a te , "generali­ tate " , raportul dintre ele fiind aseme n i celui dintre c opaci şi pădur e . Functia de age n t al "ieşirii din cosmos " ş i , pe de altă parte, dubla sa natură de .

"

"


132

RADU

BERCEA

vyaşţi şi samaşţi sînt aspecte complementare care plasează .. VIntul" din acest pasaj pe dimensiunea paradoxală a ontologiei indieile . 1 81 î n formularea l u i Uşasta Câkrăyal}a perechea brahmanfătman

desemnează realitatea man ifestă şi cea latentll , pe care Yăj fiavalkya le identifică, în spiritul mon ist al doctrinei sale. 1 9 2 Ci. 1, 4, 7. 1 8S CI. II, 4, 14 ; III, 7, 23 . 1 84 Apare întîia dată în Upanişadă motivul existe nţei în relativ ca suferinţă . V. .. Studiu introductiv", p. 1 5 . 1 95 Prezentul sub capitol este compleme ntar celui preceden t , ambele debntîn d cu aceeaşi întrebare şi terminîn du-se cu aceeaşi concluzie. Dacă mai înai nte Yăjfiavalkya afirmase i manenţa şi incognoscibilitatea lui mman , acum el aduce în discuţie incorup tibilitatea şi i ndest ructibil itatea a.cestuia ; ef. Ch U, VI II, 1, 5 . 1 88 Renunţarea ca experienţă a lui ătman, aşa cum o prezintă Yăjfia­ valkya, presupu ne atît abando narea idealului vedic de fericire lumească, cît şi , ca et apă. superioară, transgrcsarea opoziţiilor (erudiţie-ignoranţă, ascez1\. - nonasceză ) . Fără a o numi ca atare, considerăm că textul face aluzie la renunţarea totală (sa'?'lnyăsa ) ca ul tim stadiu al vieţi i (v. n ot a 15 1) . 1 87 . . Schimnic" : în o r ig in al muni, termen care desemnează ascetul care a făcut legămîntul tăceri i . 1 98 Ult imele două replici sînt obscure, făcînd posibile variate i n ter­ pretări . Aşa cum remarcă şi E miJe Senart , brtihma�a are în acest context sensul său et imologic (v. " S tudiu i n t roductiv" , p. 1 2 ) . desemnînd nu ..brahmanul" ca membru al prime i caste, ci pe omul aj uns . . în l egătură cu Brahman " , deci care a consumat experienţa metafizică a Absolutului (brahman/ătman ) , situîndu-se prin acea sta dincolo de orice determi nări. 1 99 Gărgi, fiica lui Vacakn u, este , ea şi Mait reyi (v. supra ) , o excepţie de la tradiţionala condiţie a feme i i care era exclusă de la in iţierea brah­ man ică., şi , i mplicit , de la problematica filosofică . Îndeletnicirea tipic fe­ min ină a ţesutului îi va fi inspirat metafora pe care o foloseşte în între­ barea sa referitoare la art icularea diferitelor nivele ale structuri i Un iversului . 200 A meninţare ce revine în această UpanişadtJ (III, 7, 1 ; 9, 26) , privitor la anumite neregul i ori incompetenţe în ordinea i nvestigaţiei şi a cun oaşte ri i metafiz ice ; ef. Ch U, 1, 8 - 1 1 ; V, 12, 2. Y ăj fi avalkya refuză astfel co ntinuarea dialogului cu Gărgi, în mome ntul cînd p roblemati ca de t i p cosmologic urmează a lăsa locul celei pur metafizice, atitudine ce ar putea t răâa neîncrederea sa în aptitudinea unei feme i de-a accede la această d i n u rmă problematică . 201 U ddălaka Ă ru n i este un faimos brahman ce apare de mai multe ori în BĂ U şi ChU, f i"jnd, aşa cum reiese şi din ge nealog ia d i n VI, 5, J , însuşi învăţătorul l u i Yăj fiavalkya . Evocî nd o întîmplare aproape ident icrL celei din III, 3, Uddălaka atacă î nsă L ontal chestiun i metafizice , provo­ cîndu-l pe Yă j fiaval kya să expună teoria lui a ntar-yămin , una din cele mai memorabile pagi n i upan işadice . 2 02 V. nota 200 . 103 Aşa cum rezultă din acest pasaj , . . fi rul" este identificat de Yăjfia­ valkya cu vîntul , în plan macrocosmic, şi cu suflul , în plan microcosmic, chia r dac ă acesta din urmă nu este numit . Despre văyu şi pră�a ca ele · mente centrale şi primordiale v. supra. 104 " Rînduitorul lăun tric" : în original (lntar-yămin, derivat de la verbul YA M ( "a ţ i n e", .. a susţine" ; la cauzativ, "a ţine sub control") cu


NOTE LA BAU

133

prefixul antar- ( "î n ăunt ru " ) . "Fi rul " şi .. rînduitorul Hiountric" al) afill.ităţi în m1l.sura in care ambii sînt ipostaze ale agentulu i coe re n ţe i diverselor segmente ale real it ăţ i i . V. .. Studiu i ntroductiv", pp. 21-22 . 205 Asistăm la a doua i nt ra re în scenă a lui G ă rgi (ef. III, 6) ; de data aceasta ea reuşeşte să. î n vi n g ă discreţia lui Yăj i'iavalkya, determi nîndu-} să abordeze direct prob lem a Ab so l u tulu i . 208 S paţ i u l (iikăsa) ca tramă un iversală este acum n u m i t ca ata re , marcînd un plus d e abst racţie a gi ndi ri i , faţă de ve h icula rea i magin i i vî nt . ului (vllyu ) în co nt ex t e similar4il (de ex . III , 7, 2 ) . 207 Secvenţa 8- 1 1 este de o max i m ă densitate ideatică, Nepieritorul a vî n d a i c i af in it ăţ i de opot ri vă cu ătman cu antar-yămin şi cu dharma. 208 R i go ri l e l imbi i române ne-au obl igat să rupem omo geni tat ea ex­ presiei originale î n care toate s i n tagmele nega t ive sîn t compuse cu acelaşi a- pr iva t iv. D e sc r i erea ap ofa t ică e v i de n ţ i a ză af i n ită ţ i l e lui akşara cu ătman. V. n otel e 1 16 şi 149. 2U9 V. nota 15 : cf. II, 4, 1 4 . 2 10 î n ac e s t paragraf akşara este contam inat atît c u antar-yămin (ef. I I I , 7, 3 - 23) cî t şi cu dharma ( v. n o ta 8 3 ) . ca res or t al ord i n i i cos­ mice , naturale şi uman e . 2 ll Cf. 1 , 4 , 15 - 16. 212 Cf. III , 7, 23 . 813 N ivid era o i nvocaţie , intercalată î n cursul u n e i re ci t ă ri (Sastra ) , prin care erau făcute c un oscu t e d i v inităţile aferente ritului respect iv. î n c;azul de faţă este vorba. de i nvoca ţ ia cu p r i nsă î n .. Rec itarea c ă. t re Toţi-Zeii" ( Vaisvadeva-Sastra) . 2 1 4 Tr e i z ec i şi t rei este numărul tradiţional al divin ităţilor vedice . Z 15 Joc de cuvinte bazat pe et i m ol ogia comună a vocalmlelor ; de la ve rb ul R UD ( .. a plînge " , "a urla" ) provine atît numele acestei clase de zei (rudra, .. ce l care urlă", .. fiorosul" ) . cît şi forma rodayanti ( ..provoacă pl î n sul " ) . Ue J oc de cuvinte bazat pe ap r o p ie rea fonet ică î n t re n umele Ăditya şi sin tagma tldadănă yanti ( .. î na i n t ează l uî nd " ) . 21 7 Joc de cuvinte bazat pe apropierea fonet ică î ntre adhyărdhnot ( .. s-a de z volt at " ) şi adhyardha ( .. unu şi j umăta te" ) . 11 8 V. n o t a 145 ; tyam şi tyad s î n t variante ale ac el uiaş i pronume neut ru . 21 9 Pe n t ru secvenţa § § 10 - 17 v . . . Studiu i n t rod u ct iv" , pp . 2 1 -22 ; ef. II , 1, 2 - 13 ; 5, 1- 14. î n cazul de faţă dialogul nu de pă şe şt e m u lt iple l e as­ p ecte a l e i mane nţe i Absolutului . 130 Coerenţa p re zentu l u i subcapitol este destul de scăzută . Nu e s t e ev ide ntă se nmif icaţ ia avert ismentului adresat de Yăjfiavalkya iui S ăkalya, cel puţin în lumina ide ilor vehiculate pînă în acest punct . El capă tă sens n uma i în co re l aţ i e cu § 26. 221 Sec ve nţa § § 20 - 24 ordonează eleme nte macrocosmice şi microcos­ mice Corespondente într-o sche mă spaţială organizată con fo rm celor patru puncte ca rdi n al e ş i zenitului, totul convergînd spre evidenţierea poziţiei. centrale a i n im i i . 22 1 Fără a fi formulată în mod explicit, legă t ura cu § § 25 - 26 , unde se vorbeşte despre ătman, este datorată importanţe i motivului inimii care co ns t i t u ie sediul Absolutului (v. n ota 133 ) . IZa V . n o ta 10 1 . 1Z4 V. nota 149.


134

RADU BERCEA

2 25 . . Î n primele Upall işade, iitman se d izolvase p rea mult in totul : 'î i l ipsea un miez sol id, etern şi stabil ; S ă.kalya îl căuta în in imă . De partea. :sa, Yli iiavalkya , care era in mare parte respo nsa.bil de Revelaţia u n ui ./itman identic Totulu i , indiscernabil şi indivizit il, se înt reba ce putea fi acel � fJUI'UŞIJ upan işadic &" ( Lilian Silburn , Instant et Cause, Paris, 1955 , p. 124) . lIe V. nota 200 . Eşecul lui S akalya se datorează incapacităţii sale de-a accede la cunoaşterea lui puruşa cel transcendent. 827 Versurile din finalul capitolului sînt pe cît de elocvente î n comparaţia omului cu arborele , pe atît de abstruse în înţelesul lor ultim, legat de sursa naşterii şi a vieţii . CQnsiderăm că st ilul en igmatic al sfîrşitului este inten­ ţionat , ca o schimbare de perspect ivă , în urma epuizării demersului ..dia­ lect ic" ilustrat de îu t regul capitol . 2 18 Pen t ru ideea Absolu tului ca .. rădăc iuă" a vieţ i i , ef. Ch U, VI, I l . Z2" Natura intelectuală şi beat ifică a lui Brahman se va regăsi în şcoala Vedănta unde acesta este c.ll if icat ca sat-vit-ănanda ( .. fi i n ţă-intelect-beati­ tudine" ) . IS8 Pentru Virăj v. l!g- Veda , X, 90, 5 în A ddenda . - D ual itatea sexelor (v. nota 64 l . figurată aici de personajele din cei doi och i , redevine un itate pri ntr-un . . act de comun iune sac ră" ( Sergiu AI- George ) , săvîrşit în i n imii. (v. nota 13 3 1 . - Pe nt ru venele hitii v. nota 135 ş i in tra . nota 37 la CkU. i3 1 î n sanskrită denumirea pun ctelor cardinale se face prin "orientare" : astfel , priiiic în seamuă .. în faţa ochilor" şi .. estic " , pratya;ic .. opus privirii" şi .. vestic " , iar dakşi�la .. situat la dreapta" şi .. sudic" . - .. Nu, nu" : v. nota 1 16 . 232 Saltul metafizic s e produce acum p r i n t recerea de l a alter itatea dintre om şi lumina exterioară. la identitatea sa cu lumina interioară , iden­ titate în care se desluş'�şte chiar Si nele . Dual itatea subiect /obiect este dep5.şită prin un ificarea celor doi terme n i - omul şi lumina - în atot1ăun­ tricul spaţiu din in imă ; ef . I V, 4, 22 .

233 De notat , în ac�a.stl p refigJrare a do�t r i n e i reîncarnărilor, i n corup­ t ibil itatea lui puruşa, calitate proprie lui şi îu c i rcuitul celor t rei stări de .con şti in ţi:!.. 2 34 Pe n t ru sec-J'e nţa § § 9- 18 v . .. S tud iu i n t roduct iv" , pp . 22-23 .

!35 Imaginea aurdu i d i n care constă aici puruşa part icipă la s imbol ismul din § 7, nefiind decît o altă expresie a ese nţe i. sale luminoase . - Datorită naturi i sale osc ilatori i , a pendulării între cuib şi spaţ iu sau - în cazul ·celor amfib i i (ha1Ţ!sa = . . gîscă", .. leb5.dă") - î ntre apă şi aer, pasărea .constituie o imagine predilectă. a ambivalenţe i Spiritului , a participări i sale l a doul plan u r i diferite ale realului . În cazul d e faţă este vorba despre detaşa.rea vremel n ică a S ;>iritului de t rup, î n t impul somnului cu vise , pentru a reve n i apoi pe .. tărîmul său " , în .. cu ibul cel de j os" ori la .. locul de popas" ; ef. Ck 'J , VI. 8, 2. Aceste ve rsuri prefigurează în mod suges t iv prac t icile şcol i i Y0ll'a ce va prelua imaginea păsări i migratoare ca s imbol al lui iitman/puruşa ; v. nota 47 . 238 Î n t imp ce compa.raţ ia cu peştele reformulează şi recapitulează. paralel ismul pr imelor două. stări şi oscilaţia lui puruşa între ele , ce" cu pasă.rea vă.deşte o p:Jlarizare a s imbolismului respectiv ; aceeaşi reve nire în cuib f igura în § § 1 1 - 14 reasumarea cond iţie i de maximă. adeziune la relat ivitatea existenţe i , iar acum, dimpotr ivă, accesul la transcendenţa somnulu i fă.ră vise ca. regă.sire a S inelui şi re integrare în Absolut. 2 37

V. nota 135 .


NOTE LA BAU

1350

!�S Cf . 1 , -4 , 3 ; IV, 2 , 3. Actul e rot i c este o modalitate de ati ngere a. Absolutului , prin transcenderea dual ităţ i i sexuale şi androginizarea s im­ bolică a cuplului . Este 'Iorba de paradoxul de a fi doi �i u n u în mod si­ multan , de tensiunea contrari ilor coi nc idente î n virtualitate, nu de an ihilarea. opoziţiilor, 2 3i Aceeaşi trecere î n vi rtual a opoz iţiilor este exprimată acum priD identificare<! entităţilor en umerate cu cele desemnate prin compuşi i negativi corespondenţi . - can 4ata şi paulkasa sîn t numele unor caste mixte, de rang foarte jos . 240 Asa cum mai sus fiecare ent itate era ident ificat1\. cu non-ent itatea. respectivă , în sec'/enţa §§ 23 - 3 1 puruşa este făptuitorul şi totodatl ne-făp­ tuitorul actelor senzit iv-cognitive en umerate , conform aceleiaşi dialectici: paradoxale . \1(1 V. nota 16 1 . 242 Apele precosmogon ice s e adaug1\. imagin i i Gigantului primordial şi cele i a lumi n i i , toate t rei concurî n d la aproximarea Sinelui inefabil, în 'Ii rtutea analogiei î n t re rea l ita tea primordial1\. şi real itatea supremă (v " Stu­ diu i n t roduct iv" . pp . 8 , 1 9 ) . - Spiritul va f i n umit "v1\.zătorul" şi de către Pata i'ii al i ( Yoga-Sutra, 1, 3 ) . 24 3 Paragrafele 35 - 3 8 apar ca u n adaos făcut d e Yăji'iavalkya învl­ ţăturii sale expuse înai n t e . anticipînd problematica morţii şi a transmigra­ ţ i e i d i n subcapitolul următor. 2" În această. descriere a fe nome nului morţ i i se regăsesc mot ive upa­ n işadice frecvente, cum ar fi : u n i ficarea dualităţii subiect/obiect ; i n destruc­ t ibilitatea principiului i ntelectual al Sinelui ; lumina ca imagine a Abso­ lutulu i , în cazul de faţă man ifestările luminoase î n soţind moartea ca expe­ rienţă ult imă a acestuia . - "Ami n t i rea" : sen sul l iteral al compusului pUf'va-pra;na este de "cunoaştere anterioară " . 2e. V. n ota 185. Na Termenul l i 'lg a ( " semn") a r c î n vocabularul filosofic ulterior sen sul de .. corp subtil" (li/Jga- sari-Ta ) , în opoz iţie cu "corpul gros ier ( sthula­ saril a ) . 8017 Dorinţa - implicită în cazul l u i manas şi numită apoi explicit î n § § 6 - 7, amin teşte conceptul buddh ist d e "sete" (trş1)ă), ad ie1\. apet itul existenţe i ca prim motor al angre n ă r i i în c iclul transmigraţie i . F1\.r1\. a postula i nconsistenţa on tologică a planulu i relativ, aceste paragrafe evocll. buddh ismul prin dominanta psi hologieă a problematic i i accesului la Ab­ solut . 2 C8 Cf . Ch U, VIII, 6 . lei Cf. IV, 3 , 20 . 26o Cf. intef' alia 1 , -4, 1 5 - 1 6 ; v. " Stud iu introductiv" , p . 22 151 Cf. Ch U, V I I I , -4 . m C f . 111, 5 . 2 53 V .

n ota 150 .

2&4 Comparaţia cu apa sărată ilustra în II, -4, 12 imanenţa Sinelui,. I n t imp ce a ic i na tura pur i n telectuală a acestuia. 205 C irţile V - VI compun .. Secţiunea supl imentară" (khila-kă�ba). ultima din cele t rei ale Upanişadei ; ea reuneşte fragmente de doctrinlL care nu au i n t rat î n eco nomia celorlalte secţiun i , marcate de o in tenţie - destul de laxli. - de s istemat izare .

268 Aceste versuri memorab ile exprimă lapidar paradoxul ontolo.;iei indiene, relaţia de simultană ident itate .. i alteritate dintre Absolut şi Relativ.


136

RADU BZRCEA

257 Kauravya, yăl)ipu tra este numele unui învăţător atestat numai in acest loc. Com:) ntariul său la versurile precede nte, glosînd pl in ul (puf'T}a ) prin "gol" (kha ) . oferă. un specimen elocve n t de "coincidentia oppositorum" ca exprcsie a A ' lutului (brahman ) . 2 58 V . n ota 15 l . 269 J ocuri de cuvinte b ate p e a,onanţele î n t re cele trei silabe ale vocabule i h!,dayam şi abhiharanti ( .. aduc" , de la verbul abhi-HJj?) , d adati ( .. dăruiesc" , de l a verbul DA ) ş i eti ( " merge" , de la verbul 1) . 260 Cf. V, 1, l . 26 1 CL III, 6, 1 ; V. nota 242. 262 Cf. II, 3 . 263 V. Ch U, VIII, 6. Li psa razelor si mbolizează aboli rea prezenţei in relat ivitate a lumi r. i i supreme , odată cu moartea ca experienţă a Absolu­ tului . 264 Bhur, bhuvas şi s(;ar sînt silabe mist ice corespu nzînd pămintului, atmosfe rei ş i ce rului . 265 J oc de cuvinte între vidyut ( .. fulge r" ) , vidiina ( .. dezlegare") şi vidyati ( "dezleagă" ) . 266 Sviihii, vaşa t , hanta şi svadhii sint i n terjecţ i i folo5ite î n t ill'.;,ul ri tual nln i . 267 CL 1, 4, 17. 268 V. nota 6 . 26 9 Prătrda este numele unui b ra hma n 270 J oc de cuvinte între vi şi vişţiini ( .. sî n t adăpost ite " ) şi între ram şi ramante ( .. se bucură " ) . 17 1 A ceastă laudă a l ui priiT}a se bazeazl pe i ocuri de cuvinte : uktha ( .. recitare") şi utthiipayati ( "susţine " ) ; ya;us ( " formula sacrificiaIă") şi yujyante ( "se unesc " ) ; siiman ( .. me l od ie" ) ş i samyaiici ( "se întîln esc" ) ; kşatra ( .. domn ie" ) şi triiyate kşaT}ito h ( .. ocroteşte de răn i " ) . 1 72 î n versificaţia vedică Riiyatr i es te o st rofă din trei versuri ( .. picIOare " ) octosi labice . 273 Al Pa.trulea" : în sa nskrită există dou:!. numerale ordina1e diferite care au acest sen s . D i ntre ele , ca/urlha este folosit aici în sensul co m u n iar luriya spre a desemna al patrulea n ivel al Realului , t ran scendent celorlalte tre i . Turiya apare cu acest sens şi în MiiT}if,ilkya-Upanişad sau în textele yogi ne (cu refe rire la stă.rile de conşt iinţă) . Ca atare, turiya este identi­ ficat aic i cu soarele ca epifan ie luminoasă a Absolutului . 274 J oc de cuvinte in t re găyatri şi sin tagma gayal1"s tatre ( .. este ocro­ titoarea rubedenii1or " ) . • 16 Savitri este o celebră i nvocaţie căt re soare ( !fg- Veda, III , 62, 10) ca r e este numit şi Savit,. ( .. Incitatorul" l . intrucît stîrneşte totul la viaţă. Această i n vocaţie este compusă in met rul giiyatri . • ,6 A nuşţubh este o st rofă compusă di n patru versuri octosilabice. "

"

.

..

,

277 Bu<;l ila Ăsvatarasvi este

278

numele

unui brahman .

Aceste ve rsur i din finalul căr ţ i i a V-a sînt probabil o rugăciune tu nebră . 279 D es c ifrăm în acest pasaj o aluzie la dubiul simbolism al luminii şi la soare ca mediator între cele dou1\. n ivele on tologice ; ef. Ch U. VIII, 6, , . 180 Aluzie la ' pui-uşa di n soare şi la imperisabilitatea s ufl ului . 181 K ratu este personificarea divină a inteligenţe i . Evocarea .. faptei" (k,.la ) , t e rm e n înrudit ' c'u karman, ar reprezenta aici un rudiment de teorie a

actului .

.

,


NOTE LA BAU

1131

282 Conţin utul d in VI , 1 - 3 se regăseşte în ChU, V, 1 - 10, altfel dis­ tribuit şi cu anumite d iferenţe de detaliu . 2 83 Formulă. mistică a l cărei sen s rămîne obscur. O t raducere aproxi · mativă. neconfirmată de regul ile morfologiei san skrite, ar fi : . . Tu gî n­ deşt i ; gîndeşte-te la măreţia ta ! " - O formulă asemănătoare, dar mult mai i n teligibilă gramat ical se găseşte în Ch U, V, 2, 6: Amo nămăsi amă hi te sarvam idam ( .. Atotpu ternic te numeşt i , căci În puterea ta e Totul") . 2 84 Cele t rei ver�u ri tipărite cu caractere cursive alcătuiesc rugăciunea săvitri (v. n ota 27j) , iar cele in tercalate , referitoare la miere, sînt ext ras e din l!g- Veda, 1, 90, 6 - 8, şi Yajur- Veda "Albă" , XIII, 27 - 29.


CHÂNDOGYA-UPANI SAD CAPITOLUL îNTîI I

Partea întîi 1 . Să se m e dit e z e la udgUha ca fiind silaba Om, Î ntru cît se dntă înce p înd cu O m. Iată-i explicaţia : 2. Seva fiinţelor este pămîntul , seva pămîntului e ste apa, seva apei sînt plantele seva plantelor este omul (pu­ ruşa ) , seva om ul ui este Cuvîntul (văe ) , seva Cuvîntului este strofa (re ) , seva strofei este melodia (săman ) , seva melodiei este udgitha. 3. Seva tuturor sevelor, cea mai înaltă şi cea mai presus, este a opta, adică udgitha. 4. Ce este, ce este strofa (re ) ? Ce este, ce este melodia (săman ) ? Ce este, ce este udgitha ? - Aceasta e î nt rebar ea . 5. Stro f a (re ) este Cuvîntul (văe ) , melodia (săman ) este suflul (prălJa ) , -:-tdgitha este silaba Om. î ntr adevăr , Cuvîntul şi s uflul , strofa şi melodia, ac e stea sînt pereche . 6. P erech e a aceasta se uneste în silaba Om. î ntr ad e văr, cînd jumăt ăţile se împerech ea � ă, ele îşi împlinesc una alteia dorinţa . 7. î mplin i tor al dorinţelor este cel care, ştiind astfel, medit ează la udgitha ca fiind silaba aceasta . 8. Ea este silaba încuviinţării, căci încuviinţarea se dă Întotdeauna spunînd "Om" . Iar încuviinţarea este şi în­ destulare. î ndestulător al d orinţ elor este cel care, ştiind astfel , med i tează la udgitha ca fiind silaba aceasta. 9 . Cu ea purcede întreita ştiinţă. Cu "Om" se invocă, cu "Om" se recită, cu "Om" se cîntă udgitha 2 , în cinstea acest ei silabe, datorită măreţiei şi sevei [sale] . 10. Cu ea făptuieşte atît cel care o ştie astfel, cît şi cel care nu o ştie. Dar ştiinţa şi neştiinţa sînt deosebite. Ceea ,

-

-


140

CHĂNDOG YA - UPANIŞAD

ce se făptuieşte cu ştiinţă, credinţă şi cunoaştere tainică (upanişad) , acela este lucrul cel mai izbutit . - Astfel. este explica ţia acest ei silabe. Partea a dOtla

3

1 . Cînd s-au încăierat zeii si demonii, copii ai lui Praj apati şi unii şi alţii , atunci �eii au luat udgitha, spre a-i birui prin aceasta pe ceilalţi. 2. Ei au meditat la udgitha ca fiind suflul (pra1;la ) din nas. Demonii l-au străpuns cu răul. De aceea se simt e cu el atît mirosul frumos cît şi cel urît, pentru că este străpuns cu răul . 3. Atunci au meditat la udgitha ca fiind glasul (văc) . Demonii l-au străpuns cu răul . De aceea se rosteşte cu el atît adevărul (satya) cît şi minciuna, pentru că est e stră­ puns cu răul. 4. Atunci au meditat cu udgitha ca fiind văzul . Demonii l-au străpuns cu răul. De aceea se vede cu el atît ceea ce trebuie cît şi ceea ce nu trebuie văzut , pentru că este stră­ puns cu răul . 5. Atunci au meditat la udgitha ca fiind auzul. Demonii l-au străpuns cu răul . De aceea se aude cu el atît ceea ce trebuie cît şi ceea ce nu trebuie auzit , pentru că este stră­ pus cu răul. 6. Atunci au meditat la udgitha ca fiind gîndul (manas ) . Demonii l-au străpuns cu răul. De aceea se reprezint ă cu el atît ceea ce trebuie cît şi ceea ce nu trebuie reprezentat, pentru că este străpuns cu răul. 7. Atunci au meditat la udgitha ca fiind suflul (pra1;la ) cel din gură. Izbindu-se de el, demonii s-au sfărîmat, aşa cum s-ar sfărîma un bulgăre de pămînt , izbindu-se de o stîncă tare. 8. Aşa cum se sfărîmă un bulgăre de pămînt , izbindu-se de o stîncă tare, la fel se sfărîmă si cel care doreste răul astfel-stiutorului , sau îl dusmăneste. El este stîx{ca cea , , tare. ' 9. Cu [suflul] acesta nu se deosebeşte mirosul frumos de cel urît, căci el e dezbărat de rău. Intrucît prin el se tnănîncă şi se bea, prin el sînt ajutate celelalte sufluri (Pră­ � ) . Iar [acestea] , nemaigăsindu-1 în clipa din urmă, pleacă. Cu adevărat , în clipa elin urmă gura se deschide.


CAPITOLUL INTII, 2-3, 1-5

1n

10; AIigiras medita la [suflul] acesta ca fiind udgitha. Se mai crede că este AIigiras însuşi , pentru că el este seva (ras a) mădularelor (anga ) 11 . Brhaspati medita la [suflul] acesta ca fiind udgitha. Se mai crede că este Brhaspati însuşi , căci glasul (văc ) este [strofa] brhati iar el îi este stăpînul (pati ) . 12. Ayăsya medita la [suflul] acesta ca fiind udgitha. Se mai crede că este Ayăsya însuşi, pentru că el iese (ayate ) din gură (ăsya ) . 13. Baka Dălbhya avea ştiinţă de [suflul] acesta. Fiind [preot] udgatr al celor din Naimişa, el le împlinea prin cîntec dorinţele. 14. într-adevăr, împlinitor prin cîntec al dorinţelor este cel care, ştiind astfel, meditează la udgitha ca fiind silaba aceasta. Astfel în privinţa Sinelui (adhy-ătman ) . .

Partea a treia 1. Iar acum, în privinţa zeilor (adhi-devatam ) . Să se mediteze la udgitha ca fiind acela care dogoreşte. Răsărind, el le cîntă făpturilor udgitha ; răsărind, alungă întunericul şi frica. într-adevăr, alungător al fricii şi întunericului este cel care ştie astfel . 2. Dar unul se aseamănă cu celălalt . Fierbinte este unul, fierbinte şi celălalt . "Svara " se cheamă unul, "pratyăsvara " 4 celălalt . Să se mediteze deci la udgitha ca fiind şi unul şi celălalt . 3 Să se mediteze apoi la udgitha ca fiind suflul răspîndit (vyăna ) . într-adevăr, ceea ce se expiră este suflul expi­ rator (prăt.z,a ) , ceea ce se inspiră este suflul inspira tor (apăna ) , iar îmbinarea suflului expirator- cu cel inspirator este suflul răspîndit . Suflul răspîndit este cuvîntul (văc) ; de aceea, cuvîntul se rosteşte fără a expira şi fără a inspira. 4. Cuvîntul (văe ) este strofa (re) ; de aceea, strofa se rosteşte făr ă a expira şi fără a inspira. Strofa este melodia (săman ) ; de aceea, mt'lodia se cîntă făr ă a expira şi fără a inspira. Melodia este udgitha ; de aceea, udgitha se cîntă fără a expira şi fără a inspira. 5. Cît despre celelalte fapte pline de vlagă, precum [aprinderea] focului prin frecare, întrecerea la alergare şi încordarea unui arc zdravăn, acestea se făptuiesc fără a . .


142

CHĂN DOGYA - U PANIŞAD

expira şi fără a inspira. Din această pricină, să se mediteze la udgitha ca fiind suflul răspîndit (vyăna ) . 6. Să se mediteze apoi la silabele lui udgitha, adică ud-gi-tha. Ud este suflul (pră'f.la ) , căci datorită suflului se stă drept (uttişţhati) ; gi este cuvîutul (vae ) , căci cnvintele sînt numite vorb e (gir ) ; tha este hrana, căci pe hrană se bizuie Totul (sthita ) . 7 . Ud este cerul, gi este văzduhul, tha este pămîntul . Ud este soarele, gi est e vîntul (vayu) , tha este focul. Ud este Săma-Veda , gi este Yajur-Veda, tha este �g-Veda . Cuvîntul (vae ) îl alăptează cu acel lapte care este al cu­ vîntului ; bogat în hrană şi mîncător de hrană este cel care, ştiind astfel, meditează la silabele lui udgitha, adică ud­ gi-tha. 8. Iar acum, împlinirea rugăciunilor . Să se mediteze [la cele ce urmează] ca fiind limanurile. Melodia (saman ) pe care va să înalţe imnul să fie melodia spre care se îndrumă. 9. Strofa (re ) în care [va să înalţe imnul] , acel rşi de la care purcede [imnul] şi zeitatea către care va să Înalţe imnul să fie strofa, rşi şi zeitatea spre care se Îndrumă. 10. Măsura (ehandas ) în care va să înalţe imnul să fie măsura spre care se îndrumă. Felul de cînt (stama) în care va să-şi înalţe imnul să fie felul de cînt spre care se îndrumă. 1 1 . Zarea către care va să înalţe imnul să fie zarea spre care se îndrumă. 12. Aflîndu-şi în cele din urmă limanul în Sine (ătman ) , să-şi înalţe imnul neabătîndu-şi mintea de l a dorinţă. Ne­ greşit i se va împlini dorinţa cu care îşi înalţă imnul ­ dorinţa cu care îşi înalţă imnul. Partea a patra 1. Să se mediteze la silaba Om, întrucît [udgitha] se cîntă începînd cu Om. Iată-i explicaţia : 2 . Intr-adevăr, temîndu-se de moarte, zeii au pătruns în întreita ştiinţă. Ei s-au ascuns (aeehădayan) în măsuri (ehandas ) . Pentru că s-au ascuns în ele, de aceea măsurile se numesc măsuri . 3 . Aşa cum se zăreşte un peşt e în apă, la fel i-a zărit pe ei moartea în strofă (re ) , în melodie (săman) , în formula sacrificială (yajus ) . Dar ei, dîndu-şi seama, s-au înălţat


CAPITOLUL

tNTtt, 3,6-12 : 4-8 , 1-2

U3

deasupra strofei, melodiei şi formulei sacrificiale, pătrunzînd în sunetul (svara ) acesta. 4. într-adevăr , cînd se încheie o strofă, i se adaugă sunetul Om ; la fel si unei melodii , la fel si unei formule sacrificiale. Iar sune'tul este această silabă, ' este nemurirea si neteama. Pătrunzînd în ea, zeii au devenit nemuritori si netemători. . 5. Cel care, stiind astfel, murmură această silabă ca pra1Java , pătrund'e în această silabă, în sunet , în nemurire, în net eamă. Pătrunzînd în ea, devine nemuritor ca zeii cei nemuritori. Partea a cincea 1 . Iar acum, [ţinînd seama] că udgitha este pra1Java şi că pra1Java este udgitha, soarele însuşi este udgitha şi este pra1Java, căci el se mişcă scoţînd sunetul Om. 2 . "Numai către el mi-am îndreptat cîntecul, şi de aceea te am pe tine singur - i-a spus Kauşitaki fiului său - . Tu, răsuceşte-te spre r a ze, şi de mulţi , într-adevăr, avea-vei parte ! " Acestea , în privinţa zeilor (adhi-devatam) . 3 . Iar acum, în privinţa Sinelui (adhy-iitmam ) . Să se mediteze la suflul (prii1ţa ) cel din gură ca fiind udgitha, căci el se mişcă scoţînd sunetul Om. 4. " Numai către el mi-am îndreptat cîntecul , şi de aceea te am pe tine singur - i-a spus Kauşitaki fiului său - . Tu, îndreaptă-ţi cîntecul către mulţimea suflurilor (Prii1ţa ) , şi de mulţi , într-adevăr, avea-vei parte ! " 5. Iar acum, [ţinînd seama] c ă �udgitha este prar;ava şi c ă pra1Java este uigitha, chiar d e p e scaunul [preotului] hotr se îndreaptă greşeala din udgitha greşeala din udgitha. -

Partea a şasea 1 . [Pămîntul] acesta e strofa (rc ) , iar focul melodia (săman ) . Astfel, melodia se reazemă pe strofă. De aceea, melodia se cîntă rezemată pe strofă. [Pămîntul] acesta e să, iar focul ama ; [împreună] sînt siima(n ) . 2. Văzduhul e strofa (rc ) , iar vîntul (văyu) melo8.ia (săman) . Astfel, melodia se reazemă pe strofă. De aceea. melodia se cîntă rezemată pe strofă. Văzduhul e să, iar vîntul ama ; [împreună] sînt siima(n) .


144

CHĂNDOGYA - UPANIŞAD

3. Cerul e strofa (re) , iar soarele melodia (săman ) . Astfel, melodia se reazemă pe strofă. De aceea, melodia se cîntă rezemată pe strofă. Cerul e să, iar soarele ' ama ; [împreună] sînt săma(n ) . 4 . Stelele sînt strofa (re) , iar luna melodia (săman ) Astfel, melodia se reazemă pe strofă. De aceea , melodia s e cîntă rezemată pe strofă. Stelele sînt sa, iar luna ama ; [împreună] sînt sama(n ) . 5. Iar lumina cea albă a soarelui e strofa (re) , pe cînd aceea mai neagră decît bezna e melodia (săman ) . Astfel , melodia se reazemă pe strofă. De aceea, melodia se ,cîntă rezemată pe strofă. 6. Iar lumina cea albă a soarelui e sa, pe cînd aceea mai neagră decît bezna e ama ; [împreună] sînt sama (n) . Cît despre omul (puruşa) acela de aur ce se vede înlăuntrul soarelui, cu barba de aur şi părul de aur, poleit tot pînă în vîrful unghiilor, 7. Ca floarea lotusului rosu sînt ochii săi ; numele său este Ud, [căci] el s-a ridic�t (udita) deasupra tuturor relelor. Intr-adevăr, se ridică deasupra tuturor relelor cel care stie astfel. 8. 'El are ca încheieturi strofa (re ) şi melodia (saman) ; de aceea este udgitha ; tot de aceea este şi udgătr, căci îi este cîntăreţul. El stăpîneşte şi lumile din partea cealalt ă şi ceea ce doresc zeii. Acestea, în privinţa zeilor (adhi-de­ fJatam ) . .

Partea a şaptea 1 . Iar acum, în privinţa Sinelui (adhy-ătmam ) . Glasul (văe ) e strofa (re) , iar suflul (Pra1Ja ) melodia (săman ) . Astfel, melodia se reazemă pe strofă. De aceea, melodia se cîntă rezemată pe strofă. Glasul e sa, iar suflul ama ; [împre­ ună] sînt sama (n ) . 2 . Văzul e strofa (re) , iar insul (iitman ) melodia (sa­ man ) . Astfel, melodia se rezemă pe strofă. De aceea, me­ lodia se cîntă rezemată pe strofă. Văzul e sa, iar insul (atman ) ama ; [împreună] sînt sama(n ) . 3. Auzul e strofa (re) , iar gîndul (manas ) melodia (saman ) . Astfel, melodia se reazemă pe strofă. De aceea, melodia se cîntă rezemată pe strofă. Auzul e sa, iar gîndul ama ; [împreună] sînt siima (n) .


CAPITOLUL

INTII, 6,3-8 ; 7-8,

1-5

, 'li45

4. Iar lumina cea albă a ochiului e strofa (re) , pe cînd aceea mai neagră decît bezna e melodia (săman ) . Astfel, melodia se reazemă pe strofă. De aceea, melodia se cîntă rezemată pe strofă. Iar lumina cea albă a ochiului e să, pe cînd aceea mai neagră decît bezna e ama ; [împreună) sînt săma (n ) . 5. Cît despre omul (puruşa ) ce se vede înlăuntrul ochiului, el e strofa (re) , e melodia (săman ) , e recitarea (u k tha ) e formula sacrificială (yajus ) , e rugăciunea (brahman ) . Chipul acestuia este şi chipul celuilalt ; încheieturile celuilalt sînt si ale sale ; numele celuilalt este si al său. 6: El stăpîneşte şi lumile din parte'a aceasta şi ceea ce doresc oamenii. Astfel, pe el îl cîntă cei ce cîntă în [sunet de) Iăută ; de aceea, ei sînt cîştigători de comori . 7. Iar cel care, ştiind astfel, cîntă melodia (săman ) , îi cîntă pe amîndoi. Datorită aceluia, el dobîndeşte şi lumile din partea cealaltă şi ceea ce doresc zeii. 8. Iar datorită acestuia dobîndeşte şi lumile din partea aceasta şi ceea ce doresc oamenii. Tocmai de aceea, [preo­ tul] udgătr astfel-ştiutor trebuie să spună : 9 . "Pentru care dorinţă să-ţi cînt ? " Căci împlinirea dorinţelor prin cîntec o stăpîneşte numai cel care, ştiind astfel, cînt ă melodia - cînt ă melodia (săman ) . ,

Partea a opta

1. Au fost odată trei [oameni] pricepu ţi la udgitha: Silaka Sălăvatya, Caikităyana Dălbhya şi Pravăhal).a J aivali. Ei au spus : " într-adevăr , sîntem pricepuţi la udgitha ; hai să stăm de vorbă despre udgitha / " 2. învoindu-se, au şezut laolaltă. Pravăha1).a Jaivali a spus : "Vorbiţi mai întîi domniile voastre ! Eu voi asculta cuvintele spuse de doi brahmani" . 3. Silaka SăIăvatya i-a spus lui Caikităyana Dălbhya : - " Hai să te-ntreb !" - " întreabă-mă !" , a răspuns celălalt . 4. - " Care-i obîrşia melodiei (saman ) ? " - " Sunetul (sva­ ra)", a răspuns el . - "Care-i obîrşia sunetului ? " - " Suflul (pră�a ) ", a răspuns el . - "CaTe-i obîrşia suflului ? " - " Hra­ na", a răspuns el. - "Care-i obîrşia hranei ? " - "Apa" , a răs­ puns el. 5. - "Care-i obîrşia apei ? " - "Lumea cealaltă" , a răs­ puns el. - "Care-i obîrşia lumii celeilalte ? " - "Nu-i îngăduit să treci dincolo de lumea cerului - a răspuns el - . Noi


146

CHĂNDlGYA - UPANI ŞA D

statornicim melodia (săman) în lumea cerului, căci locul unde se cîntă melodia e cerul. 6. Silaka SăIăvatya i-a spus lui Caikităyana Dălbhya : " Intr-adevăr , Dălbhya , pentru tine melodia (săman) e neîntemeiată. Dacă cineva ţi-ar spune acum că-ţi va plesni ţeasta, poate [chiar] să-ţi plesnească ţeasta !" 7 . - "Hai să aflu si eu de la domnia ta ! " - "Află !'; a răspuns el. - " Care-i 'obîrşia lumii celeilalte ? " - " Lumea aceasta" , a răspuns el . - " Care-i obîrşia lumii acesteia ? " "Nu-i îngăduit să treci dincolo de lumea de la t emelie - a răspuns el - . Noi sta tornicim melodia ( săman ) în lumea de la temelie, căci locul unde se cîntă melodia e cel de la temelie." 8. PravăhaQ.a Jaivali i-a spus : " Intr-adevăr, SăIăvatya pentru tine melodia (săman ) e prea mărginită. Dacă cineva ţi-ar spune acum că-ţi va plesni ţeasta, poate [chiar] să.-ţi plesnească ţeasta !" - " Hai să aflu şi eu de la domnia ta ! " - "Află ! " a răspuns el . ti

Partea a noua 1 . " Care-i obîrşia lumii acesteia ? " - " Spaţiul (ăkăsa ) -

a răspuns el - .

Intr-adevăr , din spaţiu se ivesc toate fiinţele (bhuta ) şi înapoi în spaţiu dispar . Căci spaţiul le este strămoşul şi spaţiul ultimul liman. 2 . Acesta este udgitha cel desăvîrşit , cel nemărginit . Are parte de desăvîrşire şi cucereşte lumile desăvîrşite cel care, ştiind astfel, meditează la udgitha cel desăvîrşit . 3. Vorbindu-i despre acesta lui UdarasăQ.�ilya, Atidhan­ van Saunaka a spus : «( Cîtă vreme cei din neamul t ău vor şti acest udgitha, traiul lor în astă lume va fi desăvîrşit ; 4. Tot astfel şi locul (loka ) din lumea (loka ) cealaltă.» Dacă cineva meditează la acesta stiind astfel, traiul său în astă lume e desăvîrsit ; tot astfel si ' iocul din lumea cealaltă din lumea cealaltă: " Partea a zecea 1 . în ţinut,ul Kuru cel bătut de grindină, Uşasti Căkră­ ya.l).a trăia foarte sărac, împreună cu soţia sa Ăţiki, în satul unui bogătaş.


CAPITOLUL lNTlI, 8,6-8 ; 9-11 ; 1-4

147

2. El a cerşit de la bogătaş, pe cînd mînca orz. Acesta i-a spus : "N-a mai rămas decît cel pus dinaintea mea." 3. "Dă-mi şi mie !" a răspuns el. [Celălalt] i l-a dăruit [spunînd] : "Poft im şi de băut !" "Ar însemna , de bună seamă, să beau resturi" , a spus el . 4. - "Dar [orzul] acela nu era tot resturi ? " - "De nu-l mîncam; n-aş mai fi fost în viaţă ; apa o beau [însă] de plă­ cere. " 5. După ce a mîncat , i-a adus soţiei sale prisosul. Chiar înainte , ea se-ndestulase din cerşit . Luîndu-l, l-a pus deoparte. 6. Sculîndu-se a doua zi , el a spus : "Ehei , de nişte mîncare de-am face rost , am face rost şi de ceva bani. Regele acela va aduce un sacrificiu ; m-ar putea alege pe mine pentru toate slujbele preoţeşti." 7. Soţia i-a spus : "Poftim, bărbate, orzul ăsta !" După ce l-a mîncat , el s-a dus unde se pregăt ea sacr ificiul. 8. Acolo s-a aşezat lîngă [pre oţii] udgăt r li ce urmau să cînte imnul la locul potrivit. [Pr eotului] Prasto t r i-a spus : 9. " Prastotr, de vei cînta fără să stii zeitatea care e legată de pras tăva, îţi va plesni ţeasta !' : 10. [Preotului] udgătr i-a spus la fel : " U dgătr, de vei cînta fără să ştii zeitatea care e legată de udgitha , îţi va plesni ţeasta ! " 1 1 . [Preotului] pratihartr i-a spus l a fel : " Pratihartr, de vei cînta fără să ştii zeitatea care e legată de pratihăra, îţi va plesni ţeasta !" Oprindu-se, toţi aceştia au şezut în tăcere. -

-

Partea a unsprezecea

1. Atunci aducătorul sacrificiului (yajamăna) i-a spus : "Vreau să te cunosc, preacinstite !" - " Sînt Uşasti Cakra­ yana", a răspuns el. 2. Celălalt i-a spus : "Eu te-am căutat în lung şi-n lat , preacinstite, pentru toate slujbele preoţeşti ; negăsindu-te insă, i-am ales pe alţii. 3. Dar [acum] te am chiar pe tine pentru toate slujbele preoţeşti. " - "Prea bine ; fie-le atunci îngăduit şi celorlalţi să-şi cînte imnul. Dar cît le vei da lor ca răsplată, atît să-mi dai şi mie. " - "Prea bine" , a spus aducătorul sacrificiului (yajamăna ) .

4. Apoi l-a întîmpinat [preotul] prastotr [spunînd] : " Prastotr, de vei cînta fără să ştii zeitatea care e legată de


148

CHĂNDOGYA - UPANIŞAD

prastăva, îţi va plesni ţeasta - aşa mi-ai spus, preacinstite. Care este această zeitate ? " 5 . - " Suflul (Pră1Ja ) - a răspuns el - . într-adevăr , toate fiinţele (bhuta ) se contopesc cu suflul şi pleacă odată cu suflul. Aceasta e zeitatea legată de prastăva. De vei fi CÎnta t fără să o ştii, ţi-ar fi plesnit ţeasta, precum ţi-am spus. " 6. Apoi l-a întîmpinat [preotul] udgătr [spunînd] : " Ud­ gătr, de vei cînta fără să ştii zeitatea care e legată de udgitha, îţi va plesni ţeasta - aşa mi-ai spus, preacinstite. Care este această zeita te ? " 7 . - " Soarele - a răspuns el - . într-adevăr, toate fi­ inţele (bhuta ) cîntă soarele cînd este sus. Aceasta e zeitatea legată de udgitha. De vei fi cîntat fără să o ştii, ţi-ar fi plesnit ţeasta, precum ţi-am spus. " 8. Apoi l-a întîmpinat [preotul] pratihartr [spunînd] : " Pratihartr, de vei cînta fără să ştii zeitatea care e legată de pratihăra, îţi va plesni ţeasta - aşa mi-ai spus, preacinstite. Care este această zeitate ? " 9 . - "Hrana - a răspuns el - . într-adevăr, toate fi­ inţele (bhuta) trăiesc numai luîndu-şi hrana. Aceasta e zeitatea legată de pratihăra. De vei fi cîntat fără să o ştii, ţi-ar fi plesnit ţeasta, precum ţi-am spus - precum ţi-am spus ." Partea a douăsprezecea

1. Urmează udgitha ciinilor. Aşadar, Baka Dalbhya ZIS

ŞI Glava Maitreya a plecat să studieze de unul singur.

2. Un cîine alb i-a iesit în cale. Pe acesta l-au întîlnit alţi ciini, spunîndu-i : " Prea cinstite, cîntă pentru hrana noastră 1 Sîntem flămînzi" . 3 . E l le-a răspuns : " Să mă-ntîlniţi tot aIcI, mîine în zori 1 " Drept care, Baka Dalbhya zis şi GIăva Maitreya a stat la pîndă. 4. Aşa cum păşesc uşor, ţinîndu-se unul de altul, cei care vor cînta imnul bahişpavamăna, la fel au păşit ei uşor într-acolo. Aşezîndu-se laolaltă, au făcut : "H in 1 5 . Om, să mîncăm, Om, să bem 1 Om, zeul VarUJ)a, Pra­ j ăpati, Savitr de ne-ar aduce aici hrana 1 Stăpîne al hranei, adu-ne aici hrana, adu-o 1 Om. ti


CAPITOLUL INTII, 11, 5-9 ; 12-13

Partea a treisprezecea

1. De bună seamă, lumea aceasta este hii-u 6, aerul (viiyu) este hii-i, luna este atha, Sinele (iitman ) este iha, focul este i, 2. Soarele este it, invocaţia este e, Toţi -Z e i i sînt auho-i, Praj ăpati este hin, suflul (Prii'IJa ) este sunetul (svara) , hrana est e yii, glasul (viic ) este Virăj . 3. Hum este a treisprezecea interj ecţie, nedesluşită şi schimbătoare. 4. Cuvîntul (viic) îl alăptează cu acel lapte care este al cuvîntului ; bogat în hrană şi mîncător de hrană este cel care ştie astfel taina (upanişad ) melodiei (siiman ) ­ taina melodiei.


CAPITOLU1. AL DOILEA

Partea întîi 1 . A medita la melodie în întregul său este bine. Aşadar , binele (sădhu ) se cheamă .. melodie" (sii man ) , iar ne-bi­ nele (a-sadhu) .. ne-melodie" (a-siiman ) . 2. Astfel, se mai spune : .. L-a întîmpinat cu melodia" , pentru a spune : .. L-a întîmpinat cu binele" , şi .. L-a întîmpi­ nat cu ne-melodia" , pentru a spune : .. L-a întîmpinat cu ne-binele" . 3. Apoi, se mai spune : .. Oh, melodia este cu noi" ­ dacă este bine - pentru a spune : .. Oh, binele este cu noi" si .. Oh, ne-melodia este cu noi" - dacă nu est e bine ­ p entru a spune : . Oh, ne-binele este cu noi " . 4 . Dacă c i neva , şt ii nd astfel, meditează asupra binelui ca fiind melodia, la el vor veni, negreşit , însuşirile bune şi i se vor închina. .

Partea a doua 1 . Să s e mediteze la cele cinci părţi ale melodiei 7 (să man ) în legătură cu lumile : pămîntul este hihkiira, focul este prastiiva , văzduhul este udgitha, soarele este pratihjra şi cerul este nidhana. Acestea în ordine urcătoare. 2. Iar acum, în ordine inversă : cerul este hinkăra, soarele este prastiiva, văzduhul este udgitha, focul este pratihiira şi pămîntul este nidhana . 3 . Lumile, în ordine atît urcătoare cît şi inversă, i se

supun aceluia care, ştiind astfel, meditează la cele cinci părţi ale melodiei în legătură cu lumile.


CAPITOLUL AL DOILEA, 1-8

151

Partea a treia 1. Să se mediteze la cele cinci părţi ale melodiei (săman ) în legătură cu ploaia : vîntul dinainte este hi;/-klira ; se Înno­ rează - e prastăva ; plouă - e udgitha ; fulgeră şi tună e pratihăra ; 2. încetează - e nidhana. Are parte de ploaie şi aduce ploaia cel care, ştiind astfel , meditează la cele cinci părţi ale melodiei în legătură cu ploaia. -

Partea a patra 1 . Să se medit eze la cele cinci părţi ale melodiei (săman ) în legătură cu toate apele : cind se adună norii este Mhkăra ; cînd plouă este prastăva ; cele care curg spre răsărit sînt ud­ githa ; cele care curg spre apus sînt pratihăra şi oceanul este nidhana . 2. Nu piere în ape şi este bogat în ape cel care, ştiind astfel , meditează la cele cinci părţi ale melodiei în legătură cu toate apele.

Partea a âncea

1. Să se mediteze la cele cinci părţi ale melodiei (săman ) legătură cu anotimpurile : primăvara este hiitkăra, vara este prastăva, vremea ploilor este udgitha, toamna est e pratihăra, iar iarna este nidhana. 2. Anotimpurile i se supun şi est e bogat în anotimpuri cel care, ştiind astfel, meditează la cele cinci părţi ale melo­ diei în legătură cu anotimpurile. în

Partea a şasea 1 . Să se mediteze la cele cinci părţi ale melodiei (să­ man ) în legătură cu animalele ; caprele sînt hiitkăra, oile s î nt prastăva, vacile sînt udgitha, caii sînt pratihăra şi omul (puruşa) est e nidhana . 2. Ale sale sînt animalele şi este bogat în animale cel care, ştiind astfel, meditează la cele cinci părţi ale melodie i în legătură cu animalele.


152

CHĂ N DO G YA - UPANIŞAD

Partea a şaptea

1. Să se mediteze la cele cinci părţi ale melodiei (săman ) desăvîrşite în legătură cu suflurile (Pră1Ja ) : suflul (Pră'lJa ) este hiitkăra, glasul (văc) este prastăva, văzul este udgitha, auzul este pratihăra şi gîndul (manas) este nidhana. Acestea sînt cu adevărat desăvîrşite. 2. A sa este desăvîrsirea si cucereste lumile desăvîrsite cel care, ştiind astfel , m � ditea � ă la cel � cinci părţi ale m �lo­ diei desăvîrşite în legătură cu suflurile. Acestea, despre cele cinci părţi. Partea a opta

1. Iar acum, despre cele şapte părţi 8. Să se mediteze la cele şapte părţi ale melodiei (săman ) în legătură cu cuvîntul (văc ) : în cuvînt , fiece [sunet] " hum" este hinkăra, "pra" este prastăva, "ă" este ădi, 2. Ud" este udgitha, "prati" este pratihăra, "upa" este upadrava şi "ni" este nidhana. 3. Cuvîntul îl alăptează cu acel lapte care este al cuvîn­ tului ; bogat în hrană şi mîncător de hrană este cel care, ştiind astfel, meditează la cele şapte părţi ale melodiei în legătură cu cuvîntul. "

Partea a noua

1 . Iar acum, să se mediteze la melodia cu şapt e părţi ca fiind soarele. Tot timpul acelaşi (sama) , el este melodia (săman ) . "E-n dreptul meu, e-n dreptul meu" [îşi spune fiecare] ; acelaşi pentru toţi, el este melodia. 2. Să se ştie că de el depind toate fiinţele (bhuta ) . î nainte de răsărit este hinkăra. De această parte a lui depind animalele domestice. De aceea fac ele " hin" , pentru că, din această melodie, sînt părtaşe la hinkăra. 3 . Iar la începutul urcuşului este prastăva. De această parte a lui depind oamenii. De aceea sînt ei dornici de laudă (prastuti) şi preamărire, pentru că, din aceast ă melodie, sînt părtaşi la prastăva. 4. Iar la ceasul mulsului este ădi. De această parte a lui depind păsările. De aceea zboară ele prin văzduh făr ă


CAPITOLUL AL DOILEA,

7-10

153

nici un sprij in, ţinîndu-se (ădăYa ) singure, pentru că, din aceast ă melodie, sînt părtaşe la ădi. 5. Iar drept la amiază este udgitha. De această parte a lui depind zeii. De aceea sînt ei cei mai de seamă dintre copiii lui Praj ăpati , pentru că, din această melodie, sînt părtaşi la udgitha. 6. I ar între amiază şi după-amiază este pratihiira. De această parte a lui depind embrionii. De aceea sînt ei ţinuţi (prătihrta ) să nu cadă, pentru că, din această melodi e , sînt părtaşi l a pratihăra. 7. Iar între după-amiază şi apus este upadrava . De această parte a lui depind sălbăticiunile . De aceea, zărind omul, ele fug (upadravanti) să se ascundă în vizuină, pentru că, din această melodie, sint părtaşe la upadrava. 8. Iar indată după apus este nidhana. De această parte a lui depind străbunii. De aceea sint ei îngropaţi (nidadhati ) pentru că, din această melodie, sînt părtaşi la nidhana. în felul acesta se meditează la melodia cu şapte părţi ca fiind soarele.

,

Partea a zecea

1. Iar acum să se mediteze la melodia (săman ) cu şapte părţi care îşi este sieşi (ătman ) pe măsură şi întrece moartea . .. Hi�kăra" are trei silabe şi prastăva" are trei silabe : iată egahtatea (sama) . 2 . .. Ădi" are două silabe şi . pratihăra" are patru silabe 1 una [trece] dintr-o parte în cealaltă : iată egalitatea. 3 .. Udgitha" are trei silabe şi .. upadrava" are patru silabe ; cu cîte trei fiecare, este egalitate ; lăsînd una de-o parte, sînt trei silabe, adică egalitate. 4 . . Nidhana" are trei silabe ; aceasta e tot egalitate. Intr-adevăr, acestea sînt cele douăzeci şi două de silabe. 5. Cu douăzeci si una se dobindeste soarele ; într-adevăr , soarele est e al dou ăzeci şi unulea de � ici [în sus] . Cu a două­ zeci si doua se cucereste ceea ce este dincolo de soare : bolta cerul� i , lipsa suferinţ � i . f>. Dobîndeşte d e p e acum soarele spre cucerire ş i are parte de o cucerire mai presus decît a soarelui cel care. ştiind astfel, meditează la melodia cu şapte părţi care îşi este sieşi pe măsură şi întrece moartea. ..

.

.

.


154

CHĂNDOG YA - UPANI ŞAD

Partea a unsprezecea

1. Gîndul (manas ) este hin kiira , glasul (viic ) este prastiiva, văzul este udgitha, auzul este pratihiira şi suflul (Priit;,a ) este nidhana. Aceasta este [melodia] giiyatra între­ ţesută în sufluri (Priit;,a ) . 2. Cel care ştie astfel [melodia] găyatra întreţesută în sufluri este Înzestrat cu sufluri, îşi împlineşte viaţa, trăieşte îndelung, sporeşte în odrasle şi vite, sporeşte în faimă. Să fie mărinimos, aceasta c îndatorirea sfîntă (vrata ) . Partea a douăsprezecea

1. Scapără - e hihkăra ; iese fum - e prastăva ; se aprin­ de - e udgitha ; se face j ar - e pratihăra ; se stinge - e nidhana. Aceasta este [melodia] ratha�tara întreţesută în foc . 2. Cel care ştie astfel [melodia] rathan:tara întreţesută în foc este înzestrat cu preasfinţenie şi mîncător de hrană, îşi împlineşte viaţa, trăieşte îndelung, sporeşte în odrasle si vite, sporeste în faimă. Să nu soarbă si să nu scuipe cu laţa spre foc : aceasta e îndatorirea sfînt i (vrata ) . Partea a treisprezecea 1. O cheamă - e hihkăra ; o îmbie - e prastiiva ; se culcă lîngă femeie - e udgitha ; se culcă peste femeie - e pratihăra ; merge pînă la capăt - e nidhana ; isprăveşte - e nidhana. Aceasta este [melodia] vămadevya întreţesută în împreunare. 2. Cel care ştie astfel [melodia] viimadevya întreţesută în împreunare are parte de împreunări, odrăsleşte din împre­ unare în împreunare, îşi împlineşte viaţa, trăieşte îndelung, sporeşte în odrasle şi vite, sporeşte în faimă. Să nu ocolească nici o [femeie] , aceasta e îndatorirea sfîntă (vrata ) .

Partea a patrusprezecea

1. Cînd răsare este hihkăra ; cînd a răsărit este prastiivfl ; amiaza este udgitha ; după-amiaza ieste pratihiira ; cînd apune este nidhana. Aceasta este [melodia] brhat Întreţesută în soare.


CAPITOLUL AL DOILEA, 11-17

155

2. Cel care ştie astfel [melodia] br hat întreţesută în soare este plin de văpaie şi mîncător de hrană, îşi împlineşte viaţa , trăieşte îndelung, sporeşte în odrasle şi vite, spor e şte în fai­ mă. Să nu fie nemulţumit că dogoreste, aceasta e îndatorirea sfîntă (vrata ) . '

Partea a cincisprezecea 1. Se lasă pîcla - e hinkara ; se înnorează - e prastăva ; plouă - e udgitha ; fulgeră şi tună - e pratihăra ; încetea­ ză - e nidhana. Aceasta este [melodia] vairupa întreţesută în ploaie . 2. Cel care ştie astfel [melodia] vairupa întreţesută în ploaie ţine în staule vite felurite şi frumoase, îşi împlineşte viaţa , trăieşte îndelung, sporeşte în odrasle şi vite , sporeşte în faimă. Să nu fie nemulţumit că plouă, aceasta e îndato­ rirea sfîntă (vrata ) .

Partea a şaisprezecea 1 . PrimJ.vara este hinkăra, vara este prastăva , vremea ploilor este uigitha, toamna este pratihăra şi iarna este nidhana. Aceasta este [melodia] vairaja întreţesută în ano­ timpuri. 2. Cel care ştie astfel [melodia] vairaja întreţesută în anotimpuri străluminează prin odrasle, vite şi preasfinţenie , îşi împlineşte viaţa, trăieşte îndelung, sporeşte în odrasle şi vite, sporeşte în faimă. Să nu fie nemulţumit de anotimpuri , aceasta e îndatorirea sfîntă (v ra t a ) .

Partea a şaptesprezecea 1 . Pămîntul este hink d-ra, văzduhul este prastava, cerul este udgitha, zările sînt pratihara şi oceanul este nidhana . Acest e a sînt versurile [melodiei] sakvara întreţesute în lumi . 2. Cel care ştie astfel versurile [melodiei] sakvara între­ ţesute în lumi are parte de lumi, îşi împlineşte viaţa, trăieşte îndelung, sporeşte în odrasle şi vite, sporeşte în faimă. Să nu fie nemulţumit de lumi, aceasta e îndatorirea sfîntă

(vrata) .


156

CHĂNDOGYA - UPANIŞAD

Partea a optsprezecea

1. Caprele sînt hinkiira, oile sînt prastăva, vacile sînt udgitha, caii sînt pratihăra şi omul este nidhana. Acestea sînt versurile [melodiei] revat� întreţesute în animale . 2 . Cel care ştie astfel versurile [melodiei] revati înt reţesute în animale este bogat în animale, îşi Împlineşte viaţa, trăieşte îndelung, sporeşte în odrasle şi vite, sporeşte în faimă. Să nu fie nemulţumit de animale, aceasta e îndatori­ rea sfîntă (vrata ) . Partea a nouăsprezecea

1. Părul este hiil,kăra, pielea este prastăva , carnea este udgitha, oasele sî nt pratihăra şi măduva este nidhana . Aceasta este [melodia] yajftiiyajniya întreţesută În mădulare. 2. Cel care ştie astfel [melodia] yajiiiiyajiiiya întreţesută în mădulare are mădulare [tefere] , nu e beteag de nici un mădular Îşi împlineşte viaţa, trăieşte îndelung, sporeşte în odrasle şi vite, sporeşte în faimă. Să nu mănînce mă­ duvă un an, aceasta e îndatorirea sfîntă (vrata ) , sau să nu mănînce măduvă [deloc] . ,

Partea a douăzecea

1. Focul este ltinkiira, aerul (văy u ) este prastiiva , soarele este udgitha, stelele sînt pratihăra şi luna este nidhana . Aceasta este [melodia] răjan a întreţesută în zeităţi. 2. Cel care ştie astfel [melodia] riijana întreţesută în zeităţi ajunge la însoţirea, tovărăşia şi unirea cu aceste zeităţi, îşi împlineşte viaţa, trăieşte îndelung, sporeşte în odrasle şi vite, sporeşte în faimă. Să nu fie nemulţumit de brahmani, aceasta e îndatorirea sfîntă (vrata) . Partea a douăzeci şi una

1. î ntreita ştiinţă este hiil,kăra ; cele trei lumi sînt pras­ tava ; focul, aerul (văyu ) şi soarele sînt udgitha ; stelele, păsările şi razele sînt pratihiira ; şerpii, [făpturile] Gandharva şi străbunii sînt nidhana. Aceasta este m alodia (siiman ) întreţesută în Totul. 2. Cel care ştie astfel melodia Întreţesută în Totul devine

el însuşi Totul.


CAPITOLUL AL DOILEA, 18-23,1

157

3 Despre aceasta sînt versurile (sloka ) : •

.

.

" Decît cele de cinci ori cîte trei Nimic nu e mai mare, mai presus" . 4. Cel care stie aceasta stie Totul si toate zările îi aduc prinoase. Să m�diteze [cu gîndul] E� sînt Totul" , aceasta e îndatorirea sfîntă - îndatorirea sfîntă (vrata ) . "

Partea a douăzeci şi doua 1. "Aleg [modul] zgomotos al melodiei (săman ) , prielnic vitelor" , aşa este udgitha lui Agni. Nedesluşit este al lui Praj ăpati şi desluşit al lui Soma. Blînd şi domol este [modul] lui Văyu, domol şi puternic al lui Indra, ca de bîtlan al lui Brhaspati şi discordant al lui Varu:Q.a. Să le folosească pe toate, dar să se ferească de cel al lui Varu:Q.a. 2. " Să dobîndesc prin cînt ec nemurirea pentru zei " , aşa să CÎnte. " Să dobîndesc prin CÎntec prinoase pentru stră­ buni, speranţă pentru oameni, păşune şi apă pentru vite, lumea cerului pentru cel care sacrifică (yajamăna ) şi hrană pentru mine însumi (ătman ) ." Gîndindu-se neabătut la acest ea, să-si înalte imnul. 3. Toate' vocalele sînt întruparea (ătman ) lui Indra ; toate spirantele sînt întruparea lui Praj ăpati ; toate oclusivele sînt întruparea Mrtyu. Dacă cineva e doj enit din pricina vocalelor, să spună : "M-am pus la �dăpostul lui Indra ; la rîndul său, el îţi va răspunde . " 4 . Iar dacă e doj eni t din pricina spirantelor, s ă spună : "M-am pus la adăpostul lui Praj ăpati ; la rîndul său, el te va zdrobi . " Iar dacă e doj enit din pricina oc1usivelor, să spună : "M.;.am pus la adăpostul lui Mrtyu ; la rîndul său, el te va pîrj oli. " 5. Toate vocalele trebuie rostite sonor şi puternic, spre a-i da putere lui Indra. Toate spirantele trebuie rostite nici înghiţite, nici scuipate, cu gura întredeschisă, spre a se Încre­ dinţa pe sine (ătman) lui Praj ăpati. Toate oclusivele trebuie rostite cu o uşoară atingere, spre a se feri pe sine (iitman) de Mrtyu. Partea a douăzeci şi treia 1. Trei sînt ramurile Legii (dharma ) : sacrificiul, studiul şi dărnicia sînt cea dintîi ; asceza (tapas ) singură este a doua J


158

CHANDOGYA - UPANIŞAD

a fi ucenic în cele sfinte (brahmacărin) , l ocuind în casa învă­ ţătorului, a treia - de zăboveşte la nesfîrşit în casa învăţăto­ rului. Toate acestea ajung în lumile sfinte. Cel statornicit în Brahman atinge [însă] nemurirea. 2. Praj apati a c10cit lumile ; c10cite fiind, din ele s-a ' scurs Întreita ştiinţă. A clocit-o ; clocită fiind, din ea s-au scurs silabele bhur , bhuvas şi sva r. 3. Le-a docit ; c10cite fiind, din ele s-a scurs sunetul Om. Aşa cum toate frunzele sînt străbătute de aceeaşi ţeapă, la fel e străbătut fiecare cuvînt (văc ) de sunetul Om. Sunetul Om este Totul - sunetul Om este Totul. Partea a douăzeci şi patra 1. Meşterii în cele sfinte (brahman ) spun : " Dacă libaţia din zori este a [zeilor] Vasu, cea de la amiază a [zeilor] Rudra, iar cea de a treia a [zeilor] Ăditya şi a Tuturor-Zeilor, 2. Unde est e atunci lumea aducătorului sacrificiului (yajamăna ) ?" Cum îl poate făptui cineva car.e nu ştie ? Să-I făptuiască deci ştiind. 3. înainte de începutul recitării din z ori , aşezîndu-se in spatele [focului] gărhapatya cu faţa spre miazănoapte, el cintă melodia (săman) către [zeii] iVasu : 4. " Deschide poarta lumii, să te privim întru stăpînire !" 5 . Apoi aduce ofran da : " închinare lui Agni, domnul pămîntului, domnul lumii . în lumea [ta] primeşte-mă pe mine cel care sacrific (yajamăna ) . Aceasta e lumea celui care sacrifică ; acolo 6. Voi merge, sacrificînd (yajamiina ) , la capătul vieţii . Binecuvîntare ! înlătură zăvorul !" Vorbind asa, se ridică. Acestuia îi încredinţează [zeii] Vasu libaţia di � zori. 7. înainte de începutul libaţiei de la amiază, aşezîndu-se în spatele [focului] ăgnidhriya cu faţa spre miazănoapte. el cîntă melodia (săman) către [zeii] Rudra : 8. "Deschi de poarta lumii, să te privim întru largă stă­ pînire !" 9. Apoi aduce ofranda : " închinare lui Vayu, domnul văzduhului, domnul lumii . în lumea [ta] primeşte-mă pe mine cel care sacrific (yajamăna) . Aceasta e lumea celui care sacrifică ; acolo -


CAPITOLUL AL DOILEA, 23, 2-3 ; 24

159

10. Voi merge, sacrificînd (yajamăna) , la capătul vieţii. Binecuvîntare ! Inlătură zăvorul !" Vorbind asa, se ridică. Acestuia îi încredinţează [zeii] Rudra libaţia d e la amiază. 1 1 . Inainte de începutul libaţiei celei de-a treia, aşezîn­ du-se în spatele [focului] ăhavaniya cu faţa spre miazănoapte, el cîntă melodia (săman ) către [zeii] Ăditya şi Toţi-Zeii : 12. " Deschide poarta lumii, să te privim Întru deplină stăpînire !" Aceasta către [zeii] Ăditya. 13. Apoi, către Toţi-Zeii : "Deschide poarta lumii, să t e privim Întru atotstăpînire !" 14. Apoi aduce ofran da : " Inchinare [zeilor] Ăditya şi Tuturor-Zeilor, domnii cerului ,'.domnii lumii. In lumea [voa­ stră] primiţi-mă pe mine cel care sacrific (yajamiina ) . 15. Aceasta e lumea celui care sacrifică ; acolo voi merge, sacrificînd (yajamăna ) , la capătul vieţii. Binecuvîntare ! Inlăturati zăvorul !" Vorbind asa, se ridică. 16. Acestuia îi încredinţează [zeii] Ăditya şi Toţi-Zeii libatia cea de-a treia. Intr-adevăr, măsura sacrificiului o ' ştie numai cel care ştie astfel - care ştie astfel. ,

,


CAPITOLUL AL TREILEA

Partea întîi 1. Intr-adevăr, soarele est e mierea zeilor , cerul îi este stupul, văzduhul est e fagurele şi stropii de lumină sînt puii. 2. Razele sale dinspre răsărit sînt alveolele din faţă, str 0fele (re ) sînt albinele, lJg- Ve da este floarea , iar acolo e apa nemuririi . într-adevăr, strofele acestea 3. Au clocit lJ.g-Veda. Clocită fiind, seva ei s-a născut ca glorie, văpaie, tărie, vlagă şi hrană. 4. Aceasta s-a scurs şi s-a aşternut pest e soare. Ea este şi ceea ce este faţa roşie a soarelui.

Partea a doua 1. Iar razele sale dinspre miazăzi sînt alveolele din dreapta, rostirile de j ertfă (yajus ) sînt albinele, Yajur- Veda este floarea, iar acolo c apa nemuririi . 2. Intr-adevăr, rostirile d e jertfă a u clocit Yajur- Veda. Clocită fiind, seva ei s-a născut ca glorie, văpaie, tărie, vlagă si , hrană. 3 . Aceasta s-a scurs şi s-a aşternut peste soare. Ea este şi ceea ce este faţa albă a soarelui.

Partea a treia 1. Iar razele sale dinspre apus sînt alveolele din spate, melodiile (săman ) sînt albinele, Săma- Veda est e floarea, iar acolo e apa nemuririi . 2. Intr-adevăr, melodiile au clocit Săma- Veda. Clocită fiind, seva ei s-a născut ca glorie, văpaie, t ărie, vlagă şi hrană. 3. Aceasta s-a scurs şi s-a aşternut pest e soare. Ea este şi ceea ce este faţa neagră a soarelui.


CAPITOLUL AL 'IREILEA, 1 - 7 , 1

Partea

a

1 '1

patra

1. Iar razele sale dinspre mia zănoapt e slnt alwolele din �,tinga, im nur i l e din A t haT'/;a- T' cd a sint albinel e , pOYeşt :le ş� ] egendele sînt floarea, iar acolo e apa nemuriri i . 2. Intr-adevăr , im nur il e d i n A tharva- r da a u docit po­ veştile şi legendele . Clocite fiind, seva lor s-a nă scut ca glorie,. văpaie, tărie, vlagă şi hrană. 3. Aceasta s-a scurs şi s-a aşt ernut pest e 5 0are. Ea e s t e' Şl ceea ce este faţa de beznă a soarelui. Partea a cin cea

1. Iar razele sale dins p r e zenit sint alveolde de deasupra,. 'invăţăturile tainice sînt albinel e , Bra hman est e floare a , i ar acolo e apa nemuririi. . 2 . într-adevăr , î nv ăţ ătur i l e t a inice l-au' clocit pe Br,� hma n. Clocit fiind, seva lui s-a născut c a glorie, văpaie, tăr i e , ylagă si , hrană. 3 . Aceasta s-a scurs şi s-a aşt ernut pest e soar e . Ea e s t e ţi c ee a ce pare că tremură în mijlocul soarelui . 4. într-adevăr, acestea sînt sevele sevelor , c ăc i F edde sînt seve, iar ele sînt sevel e lor . într-adevăr, acestea sînt lico­ riIe de nemurire al e celor nemuritoare, căci V (dcle s î n t J1<:mu­ Tltoare, iar ele sînt licorile lor de nemurir e .

Partea

Il

şasea

1. As t f el din întîia licoare de n emur i r e traiesc zei i Ya sl1, Agni drept gură. Intr-adevăr, zeii nu mănincă şi nu beau., ci se îndestulează numai privind licoarea de nemurir e. 2. în aceast ă faţă [a soarelui] păt ru n d ei şi din acea s t ă: faţă ies. 3 . Cel care stie a:>tfel acea st ă licoare de nemurir e devine ' 'u nul dintre zeii Vasu şi se îndestulează, cu Agni dr e pt g ur ă,. numai privind licoarea de nemurire. în aceast ă faţă :a soa­ relui] pătrunde el şi din această faţă iese. 4. Cît soarele se va înălţa la răsărit şi va coborî la apus ,. tot atît va cu pri n d e el domnia şi st ăpînirea zeilor Yas � . cu

,

Partea a şap tea

1 . Iar din a doua licoaIe de nemurire t r ăiesc z.eii . Rudra.,.


CHANDOG YA - UPANIŞAD

1 62

cu I ndra drept gură. într-adevăr , z e i i nu m an mc ă şi nu beau, ci se îndestulează numai privind licoarea de nemur ir e .. 2. In această faţă [a soarelui] p ătrund ei şi di n ac east ă faţă ies. 3. Cel c ar e stie astfel această lic o are de nemurire devine unul dintre zei i Rudra şi se îndestulează, cu Indra dr e p t gură, numai privind licoarea de nemurire . în această faţă Ca soarelui] păt r un de el şi din aceast ă faţă iese . 4. Cît s o a r e l e se va înălţa la răsărit şi va coborî la apus , de două ori pe atît se va înălţa la miazăzi şi va co b o rî la miazănoapte ; t o t atît va cuprinde el do m n i a şi st ăpînirea ze ilor Rudra .

Partea

opta

1. Iar din a treia licoare de nemur ir e trăiesc zeii "�dit'ya .

V aru I). a drept gură. Intr-adevăr , z ei i nu mănîncă şi nu be au ci se îndestulează numai pr i v ind licoarea de nemurire . cu

,

I n aceast ă faţă [a soar elui] păt rund ei l şi din laceastă. faţă ies. 3 . Cel care st ie astfel această l i c o ar e de n em uri re devin� unul dintre zei i Ădi tya ş i se îndestul ea z ă , cu VaruI).a drept gură, numai privind Ecoarea de nemurire. In această faţă. [a soarelui] pătrunde el şi din această faţă iese. 4. Cît soarele se va înălta la miazăzi si va coborî la mia­ zănoapte, de două ori pe atît se va înălţa i a apus şi va coborî. la r ăsăr i t ; tot atît va c u pr i nde el domni a şi s tă pî nirea zeilor Ă ditya . 2.

Partea a noua 1 . Iar din a patra licoare de nemurire trăiesc zeii Marut , Soma drept gură. Intr-adevăr, zeii nu mănîncă şi nu beau , c i se îndestulează numai privind licoarea de nemur ire . 2. In a ce a st ă faţă [a s o a r elu i ] pătrund ei şi din această. faţă ies. 3. Cel care stie astfel această licoare de nemurire devi ne ' unul dintre zei i Marut şi se îndestulează, cu Soma drept g ur ă numai privind l ic oar e a de nemurire. t n a c e astă faţă [a. s o ar elu i] pătrunde el şi din a c ea stă faţă iese. 4. Cît soarele se va înălţa la apus şi va coborî la răsărit , de două ori pe atît se va înălţa la miazănoapte şi va coborî cu

.

.


CAPITOLUL AL TREILEA. 7 , 2-4 ; 8 - 1 2 , 1

1 63

]a miazăzi ; tot atit va cupr inde el d o mnia şi st ăpînirea zeilor M arut .

Partea

a

;: a e a

1. Iar din a cincea licoar c de ne m u r ir e trăi esc zeii Sădhya, B r a hma n drept gur ă . î ntr-a devăr , zeii nu mănîncă �i 'nu b ea u, ci se îndestulează numai privind li c o ar e a de nemurire. 2. In ac ea s tă faţă [a soar elui] pătrun d ei şi din aceas t ă faţă ies . 3. Cel care stie astfel această licoare de nemurire devine '� nul dintre z e i i Sădh ya şi se îndestulează, cu Brahman dr e p t gură, numai privind licoarea de nemurire. în această faţă [a soarelui] pătn.:nde el şi din a ceas t ă faţă iese. 4. Cît soarele se va î n ăl ţ a la mia z ăno a pt e şi va coborî ]a miazăzi, de două ori pe atit se \'a î n ălţ a la zenit şi va coborî la nadir ; t ot atît va cuprinde el domni a şi stăpînir ea z e i l o r S ă dh y a . cu

Partea

a

wlsprezecea

1 . Iar după ce se va f i înălţat l a z enit, nu se va mai Jn ălţa, şi nu va mai coborî, ci va sta în mijloc de unul singur . Despre a ce a st a sînt versurile : 2 . .. Acolo n-a apus şi n-a răsărit niciodat ă ; Zeilor, aşa fiind, de nu m-a ş rătăci eu de Brahman �" 3. Intr-adevăr , pentru el n i c i n u răsare, nici nu apunt', pentru el este in veci ziuă, pentru cel care ştie astfel mist erul (upanişad ) a ces t a al lui Brahman. 4 . Astfel i-a vorbit Brahman lui Praj ăpat i, Prajăpati lui Manu şi Manu omenirii . Astfel i-a cuvî nt a t d e s p: e Brahman părinte fiulu i său celui mare, lui Uddălaka ĂrUI) i . 5. De bună seamă , astfel trebuie să-i cuvinte desp� e Brahman părintele fiului său celui mare sau unui învăţăcel vr edni c , 6. Şi nimănui alt ui a , chiar de i-ar dărui pămîntul aces :a 'inconjurat de ape şi plin de comori , [gindind] că înseamnă 'in că mai mult - înseamnă încă mai mult . '

Partea a douăsprezcea

1. Intr-adevăr, [strofa] găyatri este î ntrea g a Fire (bhUta ) .


CHANDOGYA - liPA:-I!ŞAD

1 64

tot Ce există. Cuvintul (văc ) e st e [s tr o fa] găyatri, CuvîntuL CÎntă şi o cr ot e ş t e î ntr ea ga Fi r e . 2 . într-adevăr, [strofa] găyatri e s te ceea ce este ş i pămîntul . căci î n t rea ga Fire se-ntemeiază pe e l şi nu se revarsă. 3 . î nt r -ade v ă r , pămîntul e s t e ceea ce este pe nt ru om ( puruşa ) t r u pul , căci suflurile (Pră1Ja ) se -n tem e i a ză pe el 5i nu se revarsă . . 4. î ntr -ade \ ă r , pentru om tr upu l e s t e ceea ce e s t e inlăun­ irul o mulu i inima , căci su f l u r il e se-ntemeiază pe ea şi nu s e "

revarsă.

5. î nşes i t a Lstrofă� gtiyatri are p a t ru aceas t a se vor beşt e şi in str o f a 9 (re) :

sferturi . Des prt>

6. "Iată cit este a sa măreţie, Iar Omul (p ttruşa ) e î nc ă m a i m ar e : e n s f er t al său sînt toat e f i i n ţ el e (bhuta ) , Trei s f e r t ur i îi s î nt nemurirea din cer . " 7. într-adevăr , cel i nu mi t " Brahman" este ceea c e es t e şi s p aţi ul (iik ă sa ) din a f ar a o mului (pur I/şa ) . S p a ţ i ul di[l afara omulu i 8. E s t e ceea c :: este şi 5pa ţ i ul di n lăuntrul omului . S p aţiul <iinlăuntrul omului 9 . E st e ceea ce este şi s pa ţ iul dinlăuntrul i n imi i , este plinul şi neschimbăt orul . Dobîndc:)t e o fericire pli n ă şi ne schimbă­ toat'e cel care ştie astfel . "

"

Partea

.z

t re isprezeeea

1. î n tr-ade v ăr , inima are cinci canale ale z eilor . CanaluL său d inspr e r ăsăr i t este s u fl u l e xpirat or (pră�ta ) , e s t e văzu L , e :: t e soarele . Să se m e d i t e z e la e l ca f ii n d văpaia şi hrana. Are parte de vă pa i e şi de hr a n ă cel care ş ti e as t fe l . 2 . Iar ca na l ul său d i ns pr e miazăz i este s uflul r ăs p î nd i t (t'yăna ) , e st e auzul , este luna . Să s e mediteze la el c a fiind fericirea şi gloria . Are parte de fericire şi de glorie cel care st ie a s t f el . , 3. Iar ca nalul s ă u di n5 pr e apus este s u flul inspira tot (a păna ) , este gla s ul (văc ) , este focul . Să s e mediteze la el ca fii nd preasfinţenia şi hrana. Are parte de preasfinţenie şi de hrană ce l care stie astfel. 4. I a r canalul său dinspre miazănoapt e este suflul a du na t (samăna ) , este gîn dul (manas ) , este plo a i a . Să se mediteze la el ca fi in d faima şi frumuseţea . Are pat'te de· faimă şi de trumuseţe cel care ştie astfel.


CAP ITOLUL

AL TR EIL E A ,

1 2 , 2-9 ;

13- 1 4

11IS'

5. Iar canalul său dinspre zenit este suflul urcător (udăna ) . t'ste aerul (văyu) , este spaţiul . Să se mediteze l a el ca fiind puterea şi măreţia. Are parte de putere şi de măreţie cel care st ie astfel. 6. ' într-adevăr , aceşti cinci sluj itori (p1trUşa ) a i lui Brahman sînt portarii lumii cerului. Dacă cineva ii şt ie' astfel pe cei cinci sluj itori ai lui Brahman ca fiind portariil lumii cerului, în neamul său se naste un fecior viteaz ; păseste 'in lumea cerului cel care îi şt ie a stfel pe cei cinci slujitori' a� ]ui Brahman ca fiind portarii lumii cerului . 7. Iar lumina din c er care străluceşte acolo sus, deasupra :fiecăruia , deasupra tuturor , în lumi mai inalt e decît cel� mai înalte , aceasta este ceea ce e s t e si ' lumina dinlăuntrul omului (puruşa ) . Ea se vede 8. Atunci cînd simţi căldură la atingerea trupului . Ea se aude atunci cînd, astupîndu-ţi urechile, auzi parcă un zgomot , foşnetul unui foc ce arde . Să se medit eze la ea ca fiind cea văzută şi auzită. Chipeş şi vestit este cel car e şt ie astfel - cel care ştie as tfel. Partea a patrusprezecea 1 . "De bună seamă, Brahman est e Totul . [Numindu-E (, Tajjalăn »l o , să se mediteze în pace. Iar omul (puruşa ) est� rodul strădaniei sale. Precum îi este strădania în astă lu m e aşa fiinţează omul după moart e. Să-şi urmeze strădania [în .

dturi] .

2. [A vînd] ca alcătuire gîndul (manas) , ca trup suiiul (Pră1J.a) , ca formă lumina, ca reprezentare adevărul (satya­ sankalpa) , ca natură (ătman ) spaţiul, [cuprinzînd] toate faptele, toat e dorinţele, toate mirosurile, toate gusturile , imbrăţişînd Totul, t ăcut , nepăsător , 3. Sinele (ătman ) meu dinlăuntrul inimii este mai m i c decît [bobul] d e or�z, d e orz , de muşt ar, d e mei !:au decit sîmburele de mei . Sinele meu dinlăuntrul inimii est e mai mare decît pămîntul , mai mare decît văzduhul , mai m are decit cerul , mai mare decît lumileI1. 4. [Cuprinzînd] toate faptele, toate dorinţele, toate m i r o surile, t oat e gusturile, îmbrăţişînd Totul , tăcut , nepăs ăt or Sinele (ătman ) meu :dinlăuntrul in imi i este Brahman. Cu ­ ,


166

C HA"DOG YA - UP ..\SI ',>.-\ D

el mă voi contopi după moar t e . - Desigur, pentru cel ce are [�: ed � nţa] aceasta nu există indoiaIă" . Aşa a vorbit S âI).Q.ilya ­ �aI).Q.Ilya . Partea a cincisprezecea

1. S i pe t ul cu pîntecele în văzduh Şi fundul în pămînt nu se-nvecheşte, Căci zările sînt colturile sale Si cerul deschizătu; a de sus . S ipetul acesta e pl in de comor i î n el sînt p ăs trate toat e cele . 2 . Zarea lui de la răsărit se numeşte "lingură de prinoase " , c e a de la miazăzi "amarnică" , cea de la apus r e gin ă " ş i cea de la miazănoapte "bunăstare" . Puiul lor este aer u l (t'(1,'16) . Cel care ştie astfel aerul ca fiind puiul z ăr il or nu-şi. boce şte fi ul. Iată, eu ştiu astfel aerul ca fiind puiul z ărilor : de nu mi-as boci fiul ! 3 . Mă r o g pe sipetul nepieritor pentru acesta , pentru acesta , pentru acesta. Mă rog de suflu (Pră'Ja ) pentru acesta, pentru acesta , pentru acesta. Mă rog de bhur pe ntru acesta, pentru acesta, pentru acesta . Mă rog de bhuvas pentru acesta, pentru acesta, pentru acesta. :Mă rog de svar pentru acesta, pentru acest a, p e ntru acesta . 4. Cînd am spus : "Mă rog de suflu" , suflul fiind î ntreaga Fire (bhuta ) , tot ce există, chiar de aceasta m-am rugat. 5. Iar cînd am s pus : "Mă r og de bhur" , am spus chiar a şa : "Mă rog de p ăm î nt , mă rog de văzduh, mă rog de cer . 6. Iar cînd am s pus : "Mă ro g de bhuvas " , am spus chiar a şa : "Mă rog de foc, mă ro g de aer (văyu) , mă ro g de soare , " 7. Iar cînd a m spus : "Mă rog d e s v ar " a m spus chiar aşa : "Mă rog de lJ-g-Veda, mă ro g d e Yajur- Veda, mă r o g de S ăma- Veda. " ,

"

"

P.lrtea ,l şa isprezecea

1. De bună seamă, omul (puruşa ) est e :;acrificiul . Două­ zeci şi patru de ani ai săi sînt libaţia din zori. [Strofa] găyatri are douăzeci şi patru de silabe şi î n so ţe şte libaţia d i n zori . De această parte sînt l e ga ţ i [zeii] Vasu. De bună seamă, [zeii] Yasu sînt suflur i le (Pră'Ja ) , căci ei fac să fie locuit TotuL 2. Dacă cineva se îmbolnăveşte la această vîrstă, să spună : .. [Zeilor] Vasu, voi suflurilor. întindeţi-mi libaţia din zori


CAPITOLUL AL

T REILEA,

15-17, 1-5

167

pînă la cea de la amiază ! De nu m-aş curma , eu sacrificiul, 'in mijlocul [zeilor] Vasu, al suflurilor !" Apoi se ridică şi s e 5 nz dr ă vene şt e . 3. Următorii p atruz e c i şi p at r u de ani sînt lib a ţia de la amiază. [ S t r of a] triş ţubh are patr uz e ci şi patru d e silabe ş i 'i ns oţ e şt e libaţia de la amiază. De această p art e s înt leg a ţ i [ z e ii] Rudra. De bună seamă, [zeii] Rudra sînt suflurile (Pră1Ja ) , căci ei fac s ă pl îngă Totul. 4. Dacă cineva se îmbolnăveste la această vîr s t ă , s ă �pună : ,, [Zeilor] Rudra, voi sufl�ril or, întindeţi-mi li ba ţi a de la ami a z ă pînă la cea de-a t r e ia ! De nu m-aş curma, eu sa cr ifi c iul, în mijlocul [zeilor] Rudra, al suflurilor !" Apoi s e r i di c ă şi se în z dr ăven eş te . 5. Următorii pa t ruz e c i şi opt de ani sînt liba ţ i a a treia. [ S trofa] jagati are pa truz e c i şi o p t de silabe şi î n s o ţ e şt e liba ţ i a a treia. De această p ar t e sînt legaţi [zeii] Ă di t y a . De bu n ă seamă, [zeii] Ăditya sînt suf l ur il e (pră1Ja ) , c ă ci ei apucă

Totul.

6. Dacă cineva se î mb oln ăve şt e la această vîrstă, să spună : ,, [Zeilor] Ă di tya, voi suflurilor, î nt inde ţ i-m i li b aţi a a tre ia pînă la c apăt ul vi eţi i ! De nu m-aş curma, eu sa c ri fi ci ul , în mi j locul [ ze ilor] Ă di t ya , al s uflur i l or ! " Apo i se ridică şi s e î nzdr ăveneşte. 7. în t r-a dev ăr , ştiind astfel , Mahidăsa A i t ar e ya a s pu s : " De ce mă îm bolnăveşti, de vr em e ce nu voi pieri din aceasta ? " Şi a t r ăi t o sută ş a ispre z e c e ani . Aj ung e să trăiască o su t ă şaisprezece ani cel care ştie astfel .

Partea a şaptesprezece a

1 . Cînd [omul] e flămîn d 1 2 , cînd e s t e Însetat şi cînd nu se bucură, aceasta e consacrarea (dikşă ) . 2. Iar cînd mănîncă, cînd bea şi cînd se bucură, atunci ia . parte la [ceremonia] upasada. 3. Iar cînd rîde, cînd se ospăt ea ză şi cînd se împreuneaz;;', a t unci ia parte la CÎntări şi recit ări (stuta-sastra ) . 4. I ar asceza (tap as ) , pomenile, cinstea, nevătămarea şi rostirea adevărului (satya ) , acestea sînt răsplata pr e o­

ţilor (dakşi1Jă ) . 5. De a ceea se terea

spune : "S oş yati, aso ş ta" 13 de spr e renaş­ sa ; moartea îi es t e [ceremonia] avabhrtha.


1 68

CH,\ ).'"DOGYA - UP,-\NIŞAD

6. Yorbindu-i despre aceasta lui KrşI).a Devakiputra . Ghora Angirasa a spus : "El a scăpat de set e. în c ea s ul din urmă să poposească în aceast ă Întreit ă rostire : Esti nepieritor, "Est i neclintit, Eşt i a tot pătruns de suflur i (Pră'l'Ja ) . " Drept care există şi acest e două strofe (re ) :

" Apoi, din sămînţa străveche, Priyesc lumina zorilor Ce se aprinde dincolo de cer u . Desprinsă din întuneric, Priyind lumina ce s e-n a l ţ ă , Priyind lucirea ce se-nalţă, La zeul între zei, la S oar e Aj unserăm, lumină înălţată - lumină înălţat ă" l � . Partcll

II optsprezecea

1. Să se mediteze la Bmhman ca fiind g îndul (manas ) ,: aceasta în privinţa Sinelui (adhy-ătmam ) . I ar în privinţa zeilor ( adhi-devatam ) , să se mediteze la Brahman ca fiind spaţiul . Acest ea două sint învăţăturile în privinţa S i n elu i si , în privinta ' zeilor . 2 . Acest Brahman are patru sferturi : glasul (văc ) este un sfert , suflul (pră1ţa ) un s f er t , văzul un s f er t şi auzul un sfert ; acestea în privinţa Sinelui. Iar în pr ivinţ a zeilor,. focul este un sf er t, aerul (văy u ) un sfert , s o ar el e un sfert şi zările un sfert . Acestea două sînt î n văţăt uril e în privinţa Sinelui şi în privinţa ze il or . 3. Glasul (văc ) este unul din cele patru sferturi ale lui Brahman. El s t r ălu c e ş te şi dogor e şt e cu lumina 1 0 focului .. S t r ăluceşte şi do gor eş t e cu faimă, glorie şi preasfinţenie cel care ştie astfel . 4. Suflul (pră�/a) est e unul din cele patru sferturi ale lui Brahman . El străluceşte şi dogoreşte cu lumina aerulul (vă.V II ) . Străluceşte şi dogor e şt e cu faimă, gl ori e şi p r e a sfi n ţenie cel care şt ie astfel. 5. Văzul este unul din cele patru sferturi ale lui Brahman. El străluceşte şi dogoreşte cu lumina soarelui . Străluceşte şi dogore şt e cu faimă, glorie şi preasfinţenie cel care ştie ­

.astfel.


CAPITOLUL

AL

TRE ILEA,

17,6

;

l6IJ

la-19

6. A u zu l c5k unul din cele pa t r u sferturi ale lui Brahman. El stră.luceşt e şi dog o r e şt e cu lumina zăriloL Străluceşte

şi dogoreşte cu fai m ă, glor ie şi preasfinţenie astfel .

cel care

ştie

Partea a no uăsprezecea 1. Soarele este Brahman - aşa este î nvăţ ă t ura . Iată-i şi explicaţia : La î n c ep ut , Acesta era numai nefii nţ ă (a-sat ) ; el era f i inţ ă (sat) .. a i nt ra t în devenire ; s-a i vit un ou ; a. z5.cut un an î nt reg ; s-a cr ăpa t ; cele două co j i ale oului erau una de arg i nt şi una de aur. 2. A stf el , cea de ar g int e s t e p ămî nt ul şi c ea de aur cerul ;

pieliţa din afar ă sînt mun ţ i i , cea dinăuntru norii şi ceaţa , venele s î nt riurile şi apa din găoace e oceanul . 3. Iar c el ce s-a născut atunci este s oarel e 1 7 . N ăscîn du-so': , i ��-au r i dica t în urm ă strigăte zgomotoase, toate f i i n ţ ele (Muta ) şi toate dor i n ţ el e . De a ce ea , la fiecare răsărit şi î.ntoarcere a sa , i se r i dic ă în urmă strigăte zg om o t oase , toate f ii nţ el e şi toate dorinţele. . 4. Pe cel care, stiind astfel, m e d it ea z ă la Brahman ca fiind s oar el e , negreşit că st r i găt e de bine îl vor înt împi na şi-l vor desfăta - şi-l vor desfăta.


CAPITOLUL AL PATRULEA

Partea întîi 1. Jânasruti PautrâyaI).a era credincios şi darni c în po · meni şi bucate. El punea să se ridice pest e tot adăposturi, ca toată lumea să mănînce de la el . 2. într-o noapt e, zburau pe acolo nişte gîşte. O gîscă a grăit către alta astfel : "Hei, Ochi-ager , Ochi-ager , 5trălu · cirea lui J anasruti PautrayaI).a se întinde asemenea cerului. N-o atinge, să nu te pîrj olească ! " 3. Şi cealaltă i-a răspuns : " Cum vorbeşti despre acesta, care e cine e, ca despre Raikva Sayugvan ? " - "Cine este oar e Raikva Sayugvan ? " 4. - "Precum zarurile mai proaste se adaugă la cîş­ tigul zarului krta, la fel se a dună lucrările bune ale t uturor făpturilor la cel care ştie ceea ce ştie el. Despre el vorbesc aşa." 5. Jânasruti PautrayaI).a a ascultat aceasta . Abia sculat, i-a spus sluj itorului : "Iată că vorbeşti despre mine ca de spre Raikva Sayugvan." - " Cine este oare Raikva Sayugvan ? " 6. "Precum zarurile mai proaste se a daugă la cîştigul zarului krta, la fel se adună lucrările bune ale tuturor făp-. t ur i lor la cel care ştie ceea ce ştie el. Despre el vorbesc a şa 7. D up ă c e a căutat , slujitorul s-a înt ors [spunînd] : "Nu l-am găsit . " [Janasruti] i-a spus : " Caută-I acolo unde e de -

."

c ăuta t un brahman !" 8. El s-a apropiat de un rîios care se scărpina sub o căruţă ş i i-a vorbit : "Oare tu, preacinstite, e şti Raikva Sayugvan ? " - "Chiar eu" , a-ncuviinţa t [acela] . Apoi sluj itorul s-a Întors [spunînd] : "L-am găsit" . o


C APITOLUL A L PATRULEA,

1-2 ;

3 , 1-6

111

Partea a doua

1. Luind atunci sase sute de vaci , un colan de aur si car c u catiri , Jă�asrut i Pautrăyal).a s-a dus pînă acol o . El i-a spus : 2. " Raikva , iată sase sut e de vaci, un colan de aur si un car cu catîri . înva ţ ă-mă, preacinstitc, despre acea zeita t' � pe care o adori ! " 3 . Iar celălalt i-a răspuns : "Vai de tine, sudra ; ţine-l'� . cu v a ci cu tot !" Luînd atunci o mie de vaci , un colan de aur- , u n car cu catîri şi pe fiica sa, J ănasruti Pautrăyal).a s-a d u s din nou pînă acolo. 4. El i-a spus : " Raikva , iată o mie de vaci , un colan de aur , un car cu cat îri, o soţie şi satul î'n care stai. î nvaţă-mă, prl'acinstit e !" 5 . Ridicînd c ă tr e sine chipul ei, [Raikva] a spus : "Vai de ele , su dra ; ch i pu l a c e sta ar f i fost de ajuns ca să-mi dez·· 1cgi limba . " El i-a vorbit în locul numit Raikvaparl).a din ţi�mtul �Iahă\Tşa . I-a spus :

m1

Partea a treia 1 . " D e bună seamă, aerul (văyu ) este inghiţitorul ( sa 1[tvarga ) . Cind focul se stinge, pătrunde în aer ; c ind so ...rele apune, pătrunde în aer ; cînd luna apune, pă tr und e Jn aer ; 2. Cînd apele seacă, pătrund in aer, căci pe toate acestea. 1c inghite aerul . Astfel, în pr i v i n ţa zeilor (adhi-devatam ) . 3 . Iar acum, în privinţa Sinelui (adhy-ătmam) . De bună seamă, suflul (Prăt;ta ) este ingh i ţ i t orul . Cînd cineva doarme, 5n suflu pătrunde glasul (văc) , în suflu văzul, în suflu auzul, în suflu gîndul (manas ) , căci pe toate acestea le î nghit e suflul. · 4. într-adevăr, iată cei doi înghiţitori 1 8 : aerul (văyu ) intre zei şi suflul (Prăt;ta ) Între sufluri (Prăt;ta ) . . 5. Un ucenic în cele sfinte (brahmacărin ) a cerşit o dad. :'lc la Saunaka K ăpeya şi Abhi pra t ări n Kăkşaseni, pe cînd acest , deau la masă. Dar nu i s-a dat nimic. , i a se 6. E l a spus : «( Ce zeu a-nfulecat de u nul singur Patru mărinimoşi p azni ci ai lumii ?


CHĂNDOG YA - TJPANIŞAD

172

Pe-acesta, Kăp e ya , nu-l văd mur i t or i i , A bh i pratăr i n , În multele-i săla ş e .

într -adevăr , hrana n-a fost dat ă cui i se cuvene;:J � 7. Iar � aunaka K ăpe y a , luînd a mi n t e la aceast c: , i ·a

răspuns :

Sine (ătman ) al zeilor , p ăr int e al făptur il( r , Cu c ol ţ i de aur, devorator, pr eaî n ţelept . Mare, se s pu n e , îi este m ăre ţ ia, Căci , nemîncat fiind, mănîncă ne-mîncarea . Iată, ucenicule, cum îl a do r ăm noi . Daţi-i d e p oma n ă ! » 8. Şi i s-a dat . într-adevăr, acest ea cinci şi celelalt e cinci fac zece, adică [z arul] krta .De ac eea , pe t oate mel eagurile, hrana î n s ă şi este zece [şi zarul] krta. A cea s ta est e Vi răj . mînc ătoar ea de hrană. Datorită ei se v e de Totul . V ede Totul si est e mÎncător de h r a n ă cel c a r e şt i e astfel - cel ' care şt ie astfel . " «

Partea a patra

1 . Satyakăma al Jab ăle i i-a grăit astfel mamei sale JabăIă : "Mamă, vreau s ă-m i fac ucenici a î n cele �finte (b1'ahmacarya ) . O ar e din cine mă trag ? " 2 . E a a răspuns : "Eu nu ştiu, băiete, din cine t e t ragi .. Ca sluj n i că, aveam de - a fa c e cu mul ţ i în tinereţe, cin d am r ăm a s eu grea ; n ic i eu nu ş t i u din c i n e te tragi. Dar n um ele meu este JabăIă, iar al t ău Satyakăma ; spune-ţi de ci Sa t ya ­ kăma al Jabălei ! " 3 . D u cî n du-se l a Hăridrumata Gautama, el i-a spus : "Voi să-mi fac ucenicia În cel e sfinte (bra hmacar_',a ) la domni a ta. Pot să vin ? " 4 . [A cest a] i-a spus : " Oare din cine t e t rag i , dragul meu ? " El a r ăspuns : " Eu nu şt iu , doamne, din cine mă t ra g . Am Întrebat-o pe mama . Ea mi-a răspuns astfel : 4< Ca slujnică, aveam de-a f ace c u mul ţ i în tinereţe, ci n d am rămas eu grea ; nici eu nu ş t iu din cine te tragi. Dar nu m el e meu e st e Jabălă, i ar al tău Sat yakăma li. Iat ă , dlO>amne , eu sînt Satykăma al Jabălei. " 5 . [Acesta] i-a spu s : "Numai un b rahm a n e in stare să vorb ea scă aşa pe şleau . Adu vreascuri, dra gul meu ; te voi iniţia ; tu nu te-ai depărtat de adevăr. " După ce l-a. iniţiat , a pus deoparte patru sute de vac i slabe şi neputin-


CAPITOLUL AL PATRULEA, 3,7-9 ; 4-6

!l71

cioase şi i-a spus : "Du-te cu ele, dragul meu ! " Mînîndu-le la drum, el a spus : "Nu m-oi întoarce fără o mie . " A stat departe o mulţime de ani , pînă cînd au sporit la o mie . Partea

a

cincea

1. Atunci u n taur l-a chemat : " Satyakăma t" "Da, })l'eacinstite" , [răspunse el� ascultîndu-l. -- "Am ajuns o mie, dragul meu ; du-ne acasă la învăţător, 2. Iar eu îţi voi vorbi despre un sfert al lui Brahman. " "Vorbeşte-mi , prea cinstite ! " - [Acesta] i-a spus : "Răsăritul este o şaisprezecime, apusul o şaisprezecime, miazăziua o şaisprezecime şi miazănoaptea o şaisprezecime. într-adevăr, dragul meu, acesta este sfertul cu patru şaisprezecimi al lui Bra h man pe nume « Plin de strălucire » . 3. Cel care , ştiind astfel, meditează la sfertul cu patru şaisprezecimi al lui Brahman �numit] (' Plin de strălucire » este plin de strălucire în astă lume. Cucereşt e lumi plinf� de strălucire cel care, stiind astfel, medit ează la sfer tul cu patru şaisprezecimi al lui Brahman [numit] (' Plin de strălucire » . -

-

Partea

a

şasea

1. Focul îţi va vorbi despre un [alt] sf ert . " A doua z j el a mînat vacile la drum . Unde s-au aflat către seară, acolo a aprins focul, a îngrădit vac ile şi a pus vI'cascuri , culcindu-se in par tea de apus a focu1ui, cu faţa la răsarit. 2. Focul l-a chemat : " Sat yakăma !" " Da preacins,· tite" , =răspunse el] ascultîndu-l. . 3. " Să-ţi vorbesc, dragul meu, despre un sfert al lui l3.rahman. " - "Vorbeşte-mi, preacinstite !" - [Acesta] i'-a spus : " Pămintul este o şaisprezecime, văzduhul o şaisprezecime , cerul o şaisprezecime şi oceanul o şaisprezecime. într-adevăr , dragul meu , acesta est e sfertul cu patru şaisprezecimi al lui Br.lhman pe nume « Fără de sfîrşit » . 4. Cel care , ştiind astfel , m ,�ditează la sfertul cu patru -

-

şaisprezecimi al lui Brahman [numit] (! Fără de sfîrşit ,. (�ste fără de sfirsit în astă lume. Cucereste lumi fără de sfirsit cel care, ştiind astfel, meditează la sfe� tul cu patru şaisp� e zecimi al lui Brahman [numit] «( Fără de sfîrşit » . ..


CHĂNDOG YA - GPANI ŞA D

Partea a şaptea 1 . Gîsca îţi va vorbi despre un [alt] sfert . " A doua zi , el a mînat vacile l a drum Cnde s-au aflat către seară, acolo a aprins focul , a îngrădit vacile şi a pus vreascuri , culcîndu-se în partea de apus a focului , cu faţa la răsărit . 2. Lăsîndu-se în zbor, o gîscă l-a chemat : " Satyakăma !" . - " Da, preacinstito" , [răspunse el] ascultînd-o. 3. - " S ă- ţ i vorbesc, dragul meu, despre un sfert al .l ui Brahman." "Vorbeşte-mi, preacinstito !" - [AceastaJ i·-a spus : " Focul este o şaisprezecime, soarele o şaisprezecime, Juna o şaisprezecime şi fulgerul o şaisprezecime. într-a devăr, dragul meu, acesta este sfertul c u patru şaisprezecimi al. lui Brahman pe nume « Plin de lumină » . 4. Cel care, ştiind astfel, meditează la sfertul cu patru §aisprezecimi al lui Brahman [numit] « Plin de lumină » este plin de lumină în astă lume. Cucereşte lumi pline de lumină cel care, ştiind astfel , meditează la sfertul cu patru şaisprezecimi al lui Brahman [numit] « Plin de lu m i n ă l). .

-

.

Partea a opta 1. Pelicanul îţi va vorbi despre un [al( sfert . " A doua z i , e l a mînat vacile l a drum. Cnde s-au aflat către seară, acolo a aprins focul , a îngrădit vacile şi a pus vreascuri, culcîndu-se în partea de apus a focului , cu faţa la răsărit . 2. 'Lăsîndu-se în zbor , un pelican l-a chemat : " Satya­ kama !" - " Da, preacinstite" , [răspunse el] ascultîndu-l. 3. - " S ă ţ i vorbesc, dragul meu, despre un sfe r t al lui Brahman. " - " Vorbeşte-mi , preacinstite 1" - [ Acesta] i a spus : " Suflul (Pra1Ja ) este o şaisprezecime, văzul o şaisprez ecin:te auzul o şaisprezecime şi gîndul (manas ) o şaisprezecini.e. î ntr-adevăr, dragul meu, acesta este sfertul cu patru şaispr�·­ z ecimi al lui Brahman pe nume « Sălaş al simţurilor 1). 4. Cel care, ştiind astfel , meditează la sfertul cu patr u şaisprez ecimi al lui Brahman [numi t] « Sălaş al simţurilor l) este înzestrat cu sălas în astă lume. Cucereste lumi Înzes­ trate cu sălase cel ca� e, stiind astfel , medit �ază la sfertul cu p at r u şai � pr ez e cimi a l lui Brahman [numit] « Sălaş ' al -

simţurilor

1)" .

-

,


CAPITOLUL AL

PATRULE A ,

7-1 1 , 1

'

ira

Partea a noua 1 . Şi a a j u n s acasă la î nv ă ţăt or î n vă ţ ăt or ul l-a chemat : " Satyakăma 1" - "Da, p re a c instit e " , [r ăs puns e el] ascul­ .

tîndu-l .

2. - " în tr a de v ăr dragul meu, tu străluceşti ca un ştiu­ al lui Brahman. Oare cine te-a î nv ă ţ a t ? " - " Alţii decît o am enii - recunoscu el - , dar să-mi vorbesti domn i a t a e si n g ur a-m i dori nţă 3. Căci am a u zi t de la cei asemeni ţie c ă numai ştiinţa aflată de la învăţător duc e la desăvîrşire." Iar el i-a vorbit la fel : de s pr e Brahman� ; nimic n-a fost trecut cu vederea ­ hecut cu vederea. tor

-

,

'

.

Partea a zecea

1. Upakosala K ăma l ăya n a îşi făcea ucemCla în cele sfinte (brahmacarya ) pe l î ngă Sat yakăma al J ab ăl e i . Do i ­ sprezece ani i-a îngrij it focurile. Deşi acesta le dăduse dr um ul celorlalţi învăţăcei, numai lui nu-i d ăde a drumu L 2 . Soţia i-a spus : U ce n i cul suferă. A îngrijit focur i l e cu pricepere. învaţă-l, să nu-l înveţe focurile înaintea ta !" Dar el a plec a t fără să-I înveţe nimic . . 3 . De supărare, [Upakosala] a hotărît să nu mai mă­ nîn ce. Soţia învăţătorului i-a s pus : "Mănîncă, u c e nicule ! De c� nu mănînci ? " El a răspuns : "M u i te sînt în om do ­ ri n ţ e le şi dezbinate. Eu sînt pr ea pli n de su p ăr ăr i . Nu v() i mîn ca . " ·4. _\t u n c i focurile ' s-au sfătuit : "Ucenicul suferă. Ne-a îngrijit cu pricepere. Hai să-I î nv ăţăm 1" Şi i-au spus : 5. " Brahman este sufl ul (prătţa ) , Brahman es t e bucuri a (ka ) , Bra h man este g olul (kha ) . " El a spus : " Eu i n ţel e g că Brahman este s ufl ul dar bucuria şi golul nu le înţeleg. " Ele i-au spus : "De bună s e amă, bucur i a es t e ceea ce este şi golul , iar golul e s t e ceea ce e s t e şi bucuria." Astfel i--au v o rb i t despre suflu şi d e spre s p a ţ i u 1 9. "

,

,

Partea a unsprezecea . 1 . Atunci �focul] gărhapatya l a învăţat astfel : "Pămînt, foc, hrană şi soare - omul (puru�a ) ce se ve de în . soare sint eu , sînt eu însumi . -


!l76

CHĂNDOGYA - '_' PANI ŞAD

2. C el care m e di teaz ă la a cea st a ştiind astfel se lea pădă f a pt el e rele, dob î ndeşt e l u mea, îşi împlineste via ta , tră­ ! eşte ! nd el un & şi. ,urmaşii � ă i nu pier . �o � il sluj im atît m. :=t st a lume CIt ŞI In cealalta pe cel care medI t ează la aceasta şt llnd a stfel . "

?e

Partea a d01telsprezecea

1. Atunci [focul] anvăMryapa cana l-a i n v ăţa t a s t f el : "A p ă , zări, stele şi lună - omul (puruşa ) ce se vede în Jună sînt eu , sînt eu însumi . 2. Cel care meditează la aceasta şt i i n d astfel se l ea pă dă de fa p te l e r ele , dobînd eşte lumea, îşi împli ne şt e viaţa, tr ăieşte î n d el un g şi urma ş i i săi nu pier . Noi îl slujim atit în astă lume cît şi în ce al a l t ă pe cel care me dit ea z ă la aceasta ştiind a stfeL " Partea a treisprezecea 1. Atunci [focul] iihavaniya l - a învăţat astfel : " Suflu (prii1J a ) , spa ţi u , cer şi fulger - omul (puruşa) c e se vede in fulger sînt eu, sînt eu însumi . 2. Cel care meditează la aceast a ştiind astfel se leapădă de faptele rele, dob în deşt e lumea, îşi împlineşte viaţa , t r ăi e şt e 'i n d elu n g şi urmaşii s ăi nu p i er . Noi îl sl u j i m atît în astă lume cît şi în cealaltă pe cel care meditează la a ce ast a şt ii n d astfel."

Partea a patrusprezecea

1. Ele i-au spus : "Iată, dra gă U pa kosal a , a ta e ştiinţa des pre noi şi ş ti inţ a despre Sine (iitman) . Dar calea ţi-o va

pu n e î nvăţ ăt or ul . " Şi i-a ve ni t învăţătorul . învăţătorul l-a chemat : " Upa k osala ! " 2 . - "Da; pr e ac inst i te " , [răs pun se el] ascult îndu-l. - Ţi�c ch i pu l luminos, dragul meu, ca al unui ştiutor de Brahman. Oar e cine te-a învătat ? " - " Cine să m ă-nv et e, doamne ? " spuse el a tăgadă. Şi �poi, despre focuri : " Şi ele s-au schimbat la faţă. " - "Ei bi ne , dragul meu, ce ţi-au spus ? " 3 . - " Asta" , recunoscu el . - "Ei bine, d r agul meu , ţi-au vorbit doar despre lumi. Dar despre Acesta îţi voi VOI bi eu. Precum apa nu s e lipeşte d e frunz a l o tu sul ui alba str u , tot astfel nu se lipeşte fapta rea de cel ce ştie a st fel . " - "Vor·· beş:te-mi , preacinstite !" - El i-a spus : s


CAPITO LCL

AL

PATRULEA,

11,2

;

12-1 6 ,

1-�

a77

Partea a cincisprezecea 1 . " Omul ( puruşa) ce se vede în ochi este Sinele (atman ) - a spus el - , este nemurirea şi neteama, e s t e Brahman. Ast f el , de e cumva stropit cu unt t o pit sau cu apă, sînt atinse .

numai pleoapele . 2 . 1 se spu n e « D e s f ăt ar e necurmată ) , c ăc i la el se s trî ng i oate desfăt ările . Toat e d esfă t ări l e se strîng la cel care ştie

a stfel . 3 . D e asemenea , el este « A duc ăt or de desfătare ) , căci el aduce t oa t e desfăt ările. To a t e desfătările le aduce cel care

stie astfel . , 4. De asemenea , el este « A duc ător de strălucire ) , căci el 'străluceste în t oa t e lumile. în t oa te lumile strălucest . e cel care stie ast f el . 5 . ' Şi f i e că i se face înmormîntare, fie că nu, el trece drept în flacără. Din fl a c ăr ă în zi , din zi în luna crescătoare, din Juna crescătoare în c e l e şase luni cît [soar ele] merge spre mia­ zăn oapt e , din lunile acestea în a n, din an în soare, din soare in lună, din lună în fulger . Aci este un om (puruşa ) ce nu-i făptură omenească. 6. El îl c ăl ăuz e şte pînă la Brahman. Acesta e drumul :z.eilor , drumul lui Brahman. Cei ce pă şe s c pe el în vîr t e j u l edor om e n e şt i nu se Întorc - nu se Întorc."

Partea a şaisprezecea

1. Intr-adevăr , sacrificiul este [vîntul] cel care suflă. El curăţă Totul în cale. P e nt ru că el curăţă Totul în cale, de aceea este sacr i f ici ul însuş i . Gîndul (manas) şi cuvîntul (vac ) �;]nt obezile sal e . . 2 . Pe u n a din ele o pr egăte şt e cu gîndul (manas ) [preotul� brahman ; pe cealaltă [preoţii] hotr, adhvaryu şi udgatr, cu cuvîntul (viic) . Cînd [preot ul] brahman, o dată începută r ecitarea din zori, rupe tăcerea înainte de ultimul vers, 3. El pregăteşte numai una dintre obezi ; cealalt ă se pierde . Aşa cum dă greş cel ce umblă pe un singur picior , sau c arul ce se mişcă pe o singură roat ă, la fel dă greş şi s ac r ifici u l său . Dînd greş s acri fi c iul , dă greş ş i a ducătorul sacrificiului. (yajamăna ) . Sacrificînd, el ajunge mai r ău . 4. Iar cînd [preotul] brahman, o dat ă începută recitarea din z o r i , nu rupe tăcerea înainte de ultimul vers, ei pr e g ăte s c amîndouă ob e zil e ; cealaltă nu se pierde.


CH.:t"DOG YA - L'P..\SJ Ş.\ D

1 7.8

5. Aşa cu m are temei cel ce umblă pe amî ndou ă picioarele, sau ca rul ce se mişcă pe amîndouă r o ţil e , la fel are temei şi sacrificiul său. Avînd temei sacrificiul, are temei si aducătoruI sacrificiului (yajamăna ) . Sacrificînd, el ajunge mai bine

..

Partea a şaptesprezeeea

1. Praj ăpati a clocit lumile ; cloci t e fiind, le-a s t o rs sevele : focul din pămînt , a er ul (văyu ) d i n văzduh şi soarele din cer. 2. El a clocit aceste trei zeităţi ; clocite fiind, l e a stors sevele : din foc str of ele (re ) , din aer formulele sacrificiale (yajus ) şi m elodiil e (săman ) di n soare. 3. El a clocit această întreită stiintă ; clocită fiind, i-a s t ors sevele : "pe " bhUr" din strofe, pe " b ituvas " din formulele sacrificiale şi pe " svar" d i n melodii . 4 . Astfel, dacă dă greş la s tr of e (re ) , s ă aducă ofran da în [focul] găr h a p a ty a [spunînd] : " Bhit!J svă!tă" . Prin astă sevă a strofelor , pr i n puterea strofelor î nn ădeşt e ruptuta din strofele s a c r i f iciului 5. Iar dacă dă greş la formulele sacrificiale , (yajus ) , să a ducă ofranda în focul de la miazăzi [s pu n înd] : " Bhuva." svă!tă" . Prin astă sevă a formulelor sacrificiale, pri n puterea formulelor sacrificiale înnădeşte ruptura din formulele sa­ crificiului. 6. Iar dacă dă greş la m el odi i (săman ) , să aducă ofranda în [focul] ăhavaniya [spunînd] : "Sva�t svăhă" . Prin a s t ă sev:1 a melodiilor, prin puterea melodiilor înnădeşte r u p t u r a di n me l od iil e sacrificiului. 7. As tf el , asa cum se î nn ă dest e cu s ar e aurul, cu aur argintul, cu argint zincul, cu zinc plumbul, cu plumb arama, cu aramă lemnul şi cu lemn pielea, 8. La fel se înnădeşte p ri n puterea lumilor , a acestor zeităţi şi a întreitei ştiinţe ruptura sacrificiului . într-adevăr, sacrificiul este tămăduit cînd [ pr e otu l] brahman est e ast fel şt iutor . 9. Intr-adevăr , sacrificiul aţintit spre m iaz ă no a p te e cd in care [preotul] brahman este astfel-ştiutor . Pentru [pr eo t u l] brahman cel astfel- ştiutor este şi această cîntare : " Orideunde vine vîrtejul, Acolo se-ndreaptă fiinţa omenească ; Doar brahman singur, ca un cîine , Ocroteşte şi preoţii şi neamul Kuru." -

.


CAPITOLUL AL PATRULEA, 16,5 ; 17

179

10. I ntr-adevăr , [preotul] brahman cel astfel-ştiutor ocro­

teşte

sacrifi ciul , pe

aducătorul sacrificiului (yajamana) şi

pe toţi p r eo ţi i De ac e e a fie ales ca [preot] brahman numai cel ce ştie a stfel , nu cel ce nu ştie astfel nu cel ce nu ştie astfel. .

,

-


CAPITOLt"L .\L ClSCILEA

Partea întîi 20 î n tr - ad e văr, cine-l ştie pe cel mai mare şi cel mai bun , este c el mai mare şi cel mai bun. Desigur , suflul (Pră1Jia) este cel mai mare şi cel mai bun. 2 . Intr-adevăr, cine-l şt i e pe cel mai bogat . acela cstt� cel mai bogat între ai săi . Desigur . glasul (văc ) este cel mai boga t . 3. într-adevăr, cine stie temeiul, acela are temei atît î n a s t ă lume cît şi în ceal�ltă. D e si gur . văzul este temeiuL 4. Intr-adevăr, cine ştie împlinirea, aceluia i se împlinesc d or inţ el e , atît cele zeieşti cit şi cel e omene ş t i . Desigur , auzul este împlinirea . 5 . într-adevăr, ci ne ştie popasul, la acela este popas ul alor săi. Desigur , gîndul (manas ) este p o p a s u l . 6. Odată, suflur ile (Pră1Jia ) s-au sfădit pentru întîi etate :spunind] : "Eu sînt întîiul ! Eu sînt î n tî i ul ! " 7. Mergînd la p ăr i nt el e Pra j ăpati , suflur ile i-au spus : ,. Pr e afe r ic i tul e . cine este întîiul dintre noi ? " El le-a răspuns : " Cel la a cărui plecare trupul arată cel mai rău şi mai rău, acela este î nt îi u l dintre voi . " 8. Gla su l (văc ) a plecat . Lipsind un an şi înapoindu- � el a spus : " C um aţi putut trăi fără mine ? " - "Ca muţi i : fără să v orb i m , răsuflînd cu suflul , văz î n d cu văzul , auzind Iu auzul şi lu î n d aminte cu gîndul ; aşa . " Şi glas ul şi-a l uat locul . 9. V ăzul a p le c at. Lipsind un an şi i n a po i ndu -s e , el :t 5 pUS : " Cum aţi putut tră i fără m i n e ? " - lOCa orbii : fără ��i. vedem, r ăsuflîn d cu suflul, v o r b i nd cu glasul , auzind cu auzul şi luînd aminte cu gîndul ; aşa. " Şi văzul şi-a luat locul . 1.

a cel a


C A P I T OLVL AL

CINCILEA,

1 ;

2, 1-4

181

1 0 . Auz ul a plecat . Lipsind u n an şi î n ap o in du-se , el a spus : " Cum aţi putut t răi fără mine ? " - " Ca sur zii : fără

să auzim, răsuflînd cu suflul, vorbind cu gl as ul , văzînd cu văz ul şi luînd amint e c u g î n dul ; aşa . " Şi auzul şi -a luat l ocu l . 1 1 . G î n dul (maJ'tas ) a ple ca t . Lips i n d un an şi în ap oi n­ du-se, el a spus : "Cum aţi putut trăi făr ă mine ? " - "Ca pruncii : fără de minte (manas ) , r ăsuflîn d cu suflul, vorbind (;u gl a sul , văzînd cu văzul şi auzind cu auzul ; aşa." Şi g î ndu l şi-a luat lo cu l . 1 2 . Dînd a t u n c i să plece, suflul (prii�1a ) a smuls şi cele­ lal t e sufluri (prii�ta ) , î n t oc m a i ca un bidiviu care ar s mulg e pr ipo a ne l e . Acestea l-au î nco nj ura t , spunînd : "Vino, preacin­ �tite � Tu eşti înt i i u l dintre noi . �u p l e ca ! " 13. I ar glasul (văc ) i-a spus : " Dacă eu sînt cel mai bogat , tu-mi eşti cel m a i bogat . " Iar văzul i-a spus : " Dacă eu sînt temeiul, t u-mi e şt i temeiul . " 1 4 . Iar auzul i-a spus : " Dacă e u sînt împlinirea, tu-mi eşti împl i n i r e a . " Iar g îndul (manas ) i-a spus : " Dacă eu sînt popasul , t u - m i eşti pop asu l . " 15. într-adevăr , ele nu se cheamă nici " gla suri " , nici "văzuri " , nici " auzuri " , nici " gîn duri " . Se cheamă numai " suflur i" , că c i toate acestea sî nt sufl ul.

1 Partea a doua 1. El a spus : " C are-mi va fi hrana ? " - "Tot ce e x i st ă , la cîini şi p î n ă la p ăs ări " , au răs pun s ele. I nt r- a d e v ăr , aceasta e hrana (an1fa ) răsuflării (ana ) , iar " răsuf l ar e" e numele n e tai n i c :al suflului] . I ntr- a de v ăr , nimic nu e de nemîncat pentru cel care şti e a st f el . 2. El a spus : " Care-mi va fi veşmîntul ? " - " Apa" , a u răs ­ puns el e. Tocmai de aceea , cine urmează a mînca îl î n v el e şte cu apă şi din faţă şi din s pa t e . C ap ăt ă deci un veşmînt şi scapă de g ol i ci u n e . 3. Vorbindu-i des pr e aceasta lui Gosruti Vaiyăghrapadya , Sat y akăma a l Jabălei a s pu s : "Dacă i s-ar vorbi despre aceasta chiar si unui bustean uscat , tot i s-ar naste ramuri , ' şi i-ar cr e şt e ' frunze. " 4. Iar dacă [c in e va] n ăzuie şt e la un lucru mare, după ce , în noaptea cu lun ă nouă, a săvîrşit consacrarea (DIKŞ ) şi în cea cu lună plină a amestecat cu lapte acru şi miere o zeamă pînă


CH.\XDOG YA - CP.\XI Ş.\ D

l82

(mantha ) din ierburi de tot felul, [spunind] : "B inecuvîntare (svăhă) celui mai mare şi celui mai bun" , să aducă în foc ofranda de unt topit, vărsînd restul în zeamă. 5. Spunîn d : "Binecuvîntare (svăhă) celui mai bogat" . să aducă în foc ofranda de unt topit , vărsînd restul în zeamă. [Spunînd :J "Binecuvîntare (svăhă) temeiului" , să a ducă în foc ofranda de unt topit vărsînd restul în zeamă. [Spunînd :] "Binecuvîntare (svăhă ) î m plinirii" , să aducă în foc ofran da de unt topit , vărsînd restul în zeamă. [ Spunînd :] "Binecu ­ v înta r e (svăhă ) popasului" , să aducă în foc ofran da de unt topit , vărsînd restul în zeamă. 6. Trăgîndu-se apoi îndărăt şi luînd zeama în pu m n i şopteşte : " Atotputernic (ama ) te numeşti, c ăci în puterea. (amă ) ta e Totul . Pentru că el e cel mai mare, cel mai bu n, regele şi domnitorul, călăuzească-mă el spre-a fi cel mai mare, cel mai bun, r eg ele şi domnitorul. De-aş fi eu însumi Totul." 7. Şi apoi soarbe la fiecare rînd al acest ei strofe (re ) I " Noi alegem de la Savitr"- şi soarbe, "De la zeu, această binefacere" - si soarbe, " Cea mai de preţ, atot dăruitoare" � şi soarbe ; Cu getăm la vioiciunea bunului stăpîn" - şi b e a toL 8. După ce a spălat cana sau bli dul , se culcă în partea de apus a focului , pe o pi ele sau pe pămîntul gol, păstrînd cu grij ă tăcerea Dacă vede o femeie, să ştie că ritul (karman ) a reuşit pe depl in 9. Despre aceasta sînt şi versurile (sloka ) : " Cînd, în toiul riturilor pentru dorinţe, vede-n vis o femeie, Să recunoască atunci deplina reuşit ă în arătarea din vis - în arătarea din vis_" ,

,

"

.

.

Partea a treia

1. Svetaketu fiul lui Ăruni s-a dus la a dunarea neamului Paficăla. PravăhaJ).a J aivali i �a spus : "Copile, oare tatăl tău ţi-a dat învăţătură ? " - "Mi-a dat , preacinstite . " 2. " Ştii c ă făpturile pleacă d e aici mai departe ? " - "Nu, preacinstite. " - " Ştii cum se întorc ele înapoi ? " Nu preacinstite." - " Ştii unde se despart cele două drumuri, cel care duce la zei si ' cel care duce la străbuni ? '·' - ., N u, preacinstite." -

-

"

,


CAPITOLUL

3.

-

AL

CINCILEA, 2,5-9 ; 3-5

183

" Ştii cum de nu s e umple lumea ceal altă ? " - " Nu, - " Ş tii cum prind apele glas omenesc la al

pr eacinstit e . " .

cincilea prinos ? " - "Nici asta, preacinstite." 4. - " Atunci de ce ţi-ai spus învăţat ? Cum îşi poate spune înv ăţat cel ce nu ştie acestea ? " îndîrj it , el s-a dus acasă la tatăl său şi i-a spus : "Ei b ine, fără să mă-nveţi nimic, dumneata mi-ai spus : « Te-am înv ăţat . »

5. LJn soi d e rege

mi-a pu s cinci întrebări ; n-am fost î n m ăc ar una din ele 1" [Tatăl] i-a spus : .. ,A şa cum mi le-ai sp u s tu, băiete, eu nu ştiu nici măcar una din ele. De le-aş fi ştiut , cum s ă nu-ţi fi spus eu ţie ? " 6 . Ş i G aut am a s-a dus acasă la rege. O dată aj u ns , [acesta] l-a pr i m i t cum se cuvine . A doua zi , s-a sculat să meargă la sfat . [ R e g el eJ i-a spus : "Alege-ţi , cinstite Gautama, un dar din rîndul bunurilor ome n eşt i 1" El a r ăspun s : "Ale tale sînt, rege, bunurile omene şti ; numai vorba ce-ai rostit-o in fa ţ a Seciorului, pe aceea spu n e-m i -o şi mie 1" 7. Acesta s-a t ulburat şi i-a poruncit : "Mai a şteaptă ! " [ Apoi] i-a spus : " D u p ă cum mi-ai vorbit tu, Gautama , ştii n ţ a aceasta n-a mai ajuns la brahmani înaintea ta ; ia t ă de ce, 'in t o a t e lumile, cîrmuirea a rămas a castei kşatriya." Şi i-a spus : stare s ă dezleg nici

Partea a patra 1 . "De bună seamă, Gautama, lumea cealaltă e un foc. Soarele îi este lemnul de ars, razele fumul, ziua fla căra, luna tăciunii si st elele s c int ei l e . ' 2. I n focul acesta zeii aduc dr ept ofrandă credinţa. Din ofranda a dus ă ia f i i n ţă regele Soma.

Partea a cincea 1. De bună seamă, Gautama, P ar j anya e un foc. Vîntul

(vayu)

îi

est e lemnul de

ars ,

norul fumul , fulgerul flacăra,

trăsnetul tăciunii şi grindina scînteile.

. 2. în focul acesta zeii il a duc Soma. Din ofr an da adusă _ia fiinţă

drept ofrandă pe regele ploaia .


CH.�NDOG VA - UP.-I. N I ŞAD

1 84

Partea a şasea 1 . De bună seamă, Gautama, pămîntul e un foc. Anul îi este lemnul de ars, spaţiul fumul, noaptea flacăra, zările t ăc iuni i si ' Între-zările scînteile. 2. In focul acesta zeii aduc drept ofrandă ploaia. D i n ofranda adusă ia fiinţă hrana.

Partea a şap t ea 1 . De bună seamă, Gautama , omul (p uruşa ) e un foc. Glasul (văc ) îi este lemnul de ars , răsuflarea (Pră1Ja ) fumul , limba flacăra, ochiul t ăciunii si urechea scÎnteile. 2. In focul acesta zeii adtic drept ofrandă hrana. D i n ofran da adusă ia fiinţă sămînţa.

Partea a opta 1. De bună seamă, Gautama, femeia e un foc. Poala îi este lemnul de ars, chemarea [bărbatuluij fumul, vulva fla­ căra, împreunarea t ăciunii şi plăcerea scÎnteile . 2. In focul acesta zeii aduc drept ofrandă sămînţa. Din ofranda adusă ia fiinţă fătul .

Partea

a notta

1. D e ci aşa prind apele glas ome ne s c la al cincilea prinos .. Ascuns în înveli sul său, fătul zace înlăuntru zece luni sau cît [za ce] , şi ap o i se na şt e 2. Născut , el trăieşte cîte zile are ; mort şi [cu drumul] hotărît, e dat focului , de unde a si ' venit , de unde a si lua t fiinţă. .

.

Partea a zecea 1. Cei care ştiu astfel şi aceia care, in pădure , meditează.

credinţă şi asceză (tapas ) , trec în flacără. Din flacără în zi, din zi în luna crescătoare, din luna crescătoare î n c el e şase luni cît [soarele] merge spre miazănoapte , . 2. D in lunile acestea în an , din an în soare, din soare în lună şi din lună în fulger . Aci este un om (puruşa ) ce nu-i fă p tură omenească ; el îi călăuzeşte p în ă la Brahman. Ac e s t a e c drumul care duce la zei •.

Întru


CAPIT OLUL

AL

C L :-i C ILEA,

6-1 1 . 1

3 . Iar aceia care, în s a t , meditează intru j e r t f e ş i binefaceri şi Întru danii, trec în fum. Din fum în noapt e, din noapte ! a. luna care scade , din luna care scade în cele şase lu n i cît [soarele 1 merge spre miaz ăz i - ei nu a j ung pînă la an - , 4. Din lunile acestea în l umea străbunilor , din lumea sh ăb u n ilor în s pa ţiu ş i din s p a ţ i u în lună. A c e s t a e r egeLc! Soma, e hr ana zeilor ; pe el il mănînc ă zeii. 5 . D up ă ce au zăbovit acolo c î t le-a mai rămas, fac calca Întoarsă p î n ă în s pa ţ iu ; din s pa ţi u în ,-înt (văyu ) ; f ii n d vînt , se prefac în fum ; fiind fum, s e prefac în negură ; 6. Fiind negură, se pre fac în nor ; fiind nor , ca d cu ploa i a. Alci [ p e pămînt] , iau naştere ca o re z şi orz, ca i e r b uri şi C,j·­ paci, ca susan şi fasole. într-ade văr , scăparea de aici e foartc� anevoioasă. C ăc i oricine mănincă hrană, oricine î si las;] �jil.mînţa se-ntoarce cu at it mai mult la f i in ţ ă . 7 . As t fel , cei car e au aici o purtare vrednică vor nime�i nt� gr e ş i t într-o matcă vrednică : de brahma n , de kşatr(va sau de vaiSya . Iar cei care au aici o p ur tar e scîrbavnică vor nimeri n egr e ş i t într-o matcă s c î r b a vnică : de cîine , de porc sau de car.tI!Ji/a. 8. î nsă fiinţele (bhiUa ) mărunt e m e ni t e neÎncetatei reîn·­ t o arcer i nu ajung pe ni c i una din aceste două căi . « Naşt e-te ! M ori ! » - iată a treia s tar e . _\st fel nu se u m pl e l um e a c eJ. ­ l al t ă . Să se ferească de a şa ceva l Despre a c ea s t a sînt şi v e r ­ surile ( sloka ) .' 9 . « Hotul de a ur , băutorul de ,-in, Pîng ăr i torul patului :Maestrului (gum) , ucigaşul '

'

unui brahma n, car e-i însoţeşt e . ))

Aceştia patru cad şi, al cincilea , cel

10. î nsă cel care stie ast fel cele cinci focuri, ch i ar dacă-i însoţeşte, nu e mînj i t c u păcat . Curat şi nepătat , ajunge î a. lumile sfinte cel care ştie a s t f e l - cel care şt i e a s t f el . "

Partea

il

Imspre::ece"z

1. Prăcinasăla Aupa ma nyava , Satyayajiia Paul uşi , Indra · dyumna Bhăllaveya, Jana Sărkarăkşya şi BUt;lil a A svata ­ IăSvi, mari gospodari ş i mari cun os c ător i ai Re v el aţi e i (Srotriya) , a dunîn du-s e , au cercetat astfel : "Ce e s t e Sinele

(ătman ) nostru şi ce este Brahman .J "


CH.�:-JDOGYA - 1JP,, :-JlŞAD

186

2 . E i hotărîră : " Preacinstiţilor, U ddălaka _�rulJ.i studiază chiar acum Sinele cel omniprezent (vaisvănara ) . Ha i să mergem la el !" Şi au mer s la el . 3. El hotărî : "Aceşti mari gospodari şi mar i cunoscători ai Revelaţiei îmi vor pune într eb ări . Nu le voi putea răspunde ]a toate. Hai să-i îndrum spr e altcineva !" 4. Şi le-a spus : " Preacinstiţilor , Asvapa t i Kaikeya stn·· dia z ă chiar acum Sinele (ăfman) Va i sv an ar a . Hai să mergem la el !" Şi au mers la el . 5 . ° dată ajunşi , l-a primit pe fiecare cum se cuvine. Trezindu-se a doua zi, el a spus : ,, ;\imeni nu-i hoţ în ţara mea, :\'ici zgîrcit , nici beţ i v , N i ci lipsit de focul j ertf e i, nici neşt iutor , :\' i ci desfrînat şi desfrÎnat ă nici atî t Preacinstiţilor , eu pun la cale un sacrificiu. Cîtă răsplată îi voi da fiecăruia din preoţi, tot atîta vă voi da şi vouă . Rămî · neţi , preacinstiţilor !" 6. E i au spus : "Omul (puruşa) trebuie să spună ce anu·­ me urmăreşte. Tu studiezi chiar acum S i nel e (ătman ) Vals ­ vănara ; vorbeşte-ne despre el : " 7. E l le-a spus : " V ă voi r ăspunde mîine . " Iar ei s-an intors d e dim i n eaţă, cu vreascuri în braţe. Fără să-i mai iniţieze, le-a vorbit as tf el : .

Partea a douăsprezecea 1 . " Aupamanyava , la ce meditezi tu c a fiind

Sinele

(ătmaI'I.J ? " "La cer , cinstit rege " , a răspuns el. - Cel Ia care me dit ez i tu ca fiind Sinele nu e deCÎt Sinele VaiSvanara cel cu mîndră văpaie. De aceea, în neamul tău [soma] se vede -

"

stors, mereu stors, iar stors. 2. Mănînci hrană şi priveşti ce ţi-e drag. Mănîncă hranli. şi pr iv e şt e ce-i e drag. iar preasfinţenia se află în neamul lui . al celui care meditează astfel la Sinele VaiSvănara. Dar acea st a e ţ east a Sinelui - a spus el Ţeasta ţi-ar fi plesnit , de n-ai fi venit la mine . " - .

Partea a treisprezecea 1 . Apoi i-a spus lui Sat yaya jiia Pauluşi : "Prăcinayogya, la ce meditezi tu ca fiind S inele (ătman) ?" " La soare, cinst it rege" . a răspuns el. - " Cel la care meditezi tu ca fiind -


CAPITOLUL

AL

C I �C I LE A .

1 1 , 2-7 ;

1 2 -1 6 , 1

187

Sinele nu e decît Sinele Ya i s v ă nara cel cu numeroase chipuri. De aceea, în neamul t ău se vede belşugul cu num e r oas e

chipuri, . 2 . Un car cu catîri gata de drum, o sclavă . u n colan d(� a ur . M ăn î n ci hrană şi priveşt i ce ţi-e drag. M ănîncă hrană şi priveşte ce-i e drag , iar preasfinţenia se află în neamul lu i, al celui care meditează astfel la Sinele VaiSvănara . Dar acesta e

ochiul Sinelui - a spus el - . A.i fi orbit , de n-ai fi venit

la mine . "

Partea a patruspre::ecea ' 1 . Apoi i-a spus lui I n dra dyumna Bhăllayeya : " Yai yă·. ghra dpa dya la ce meditezi tu ca fiind Sinele (ătman ) ?" - " La aer (vayu) , cinstit rege " , a r ăs pu ns e L - " Cel l a can� m e d i t ezi tu ca fiind Sinele nu e decît Sinele Vaisvănara cd c u · f elu ri te cărări. De aceea , îţi sosesc felurite p lo c o a ne şi t e urmează felurite şiruri de care.

,

2 . Mănînci hr a nă şi pr i v e ş t i ce ţi-e drag. Mănîncă hrani şi pr i ve şte ce-i e dra g , iar preasfinţenia se află în neamuL ]ui , al celui c ar e meditează ast fel la Sinele VaiSvănara. Dar

acesta e

suflul

(Pră1Ja )

Sinelui - a spus el - . Suflul t e-ar

ti părăsit , de n-ai fi venit la mine . " Partea

a

cincisp re::e cea

1. Apoi i-a spus lui J ana Sarkarăkşya : " Sărkarakşya . Ia ce meditezi t u ca fiind Sinele (iitman ) ? " - " La spaţiu, c:r.stit rege" , a răspuns eL - " Cel la car e meditezi tu ca fiind Snele nu e decît Sinele VaiSvănara cel îmbelşugat . De a,"'f ea , tu eşti îmbelşugat în o drasle şi a v er i . , 2 . M ănînci hrană şi p r iv eşti ce ţi-e dr a g . Mănîncă hrană Ş} priveşte ce-i e drag, iar preasfinţenia se a fl ă în neamul lui,

ar�elui care medit ează astfel la Sinele Vaisvanara. Dar acesta e ,t rupul Sinelui - a spus el - . Trupul ţi s-ar fi zdrobit , de TI· a i fi venit la mine." Partea a şa isp rezecea

la

1. Apoi i-a spus lui Buqila ,,� svatarasvi : "Vaiyaghrapadya, meditezi tu ca fiind Sinele ( ăfman ) ? " - "La apă,

ce


188

CH."�DOG YA - t' PA�1 ŞAD

cinst it 'rege" , a răspuns el . - " Cea la care meditezi tu C;l fiind Sinele nu e decît Sinele Yai svănara [ car e este] b o găţi a . De aceea , tu eşti bogat şi infloritor . 2. Mănînci hrană ş I priveşt i ce ţi-e drag. Mănîncă hran� şi priveşte ce-i e drag, iar prea sfinţenia se află î n neamul lui , al celui care meditează astfel la Sinele Vaisvănar a . Dar aceasta e băşica Sinelui - a spus el - . Băşica ţi s-ar fi spart , de n-ai fi venit la mine . "

Partea a şapt esprc::ecea 1. ApOI l-a spus lui "Cddălaka ĂrUl)i : " Gautama , la ce meditezi tu ca fiind Sinele (iitman ) ?" - " La pămînt , cinstit rege " , a răspuns el . - "Cel la care meditezi tu ca fi in d Sinele nu e decît Sinele Yai svănara �car e este] temeiul. De aceea, t u ai temei în odrasle si vit e . 2. �{ ănînci hrană şi pr i v e şt i ce ţi-e drag. :Mănîncă hrao�. şi priveşt e ce-i e drag, iar preasfinţenia se află în neamul lui, al celui care meditează astfel la Sinele Vai svănara . Dar acestea s î nt picioarele Sinelui - a spus el - . Picioa rele ţi ."-'.:l.r fi înmuia t , d e n-ai fi nnit la mine ."

Partea a optsprezecea 1. El le-a spus : " într-adevăr , iată că voi mincaţi hrană. ştiind Sinele (ătman) Yaisvănara doar parte cu par t e . Dar ,jne med i te a ză la Sinele Va isvânara care măsoară numai o şchioapă şi întrece orice măsură 21 , acela mănîncă hra n;\ Jn oric are lume, în oric are fi inţă (bhuta ) şi în ori care Sine ( ătman ) . 2 . I ntr-ade văr , acest Sine (ăt man) VaiSvânara îl ar e pe cel cu mîndră văpaie drept ţeastă, pe cel cu numeroase chipuri drept ochi, pe cel cu felurite cărări drept suflu (pră1Ja ) , pe cel îmbelşugat drept trup, bogăţia drept băşică, temeiul drept picioare, altarul (vedi) drept piept , stratul de i arbă. (barhis ) drept păr, [focul] gărhapatya drept inimă, [focull anvăhăryapacana drept gînd (manas) şi [focul] ăhavaniyr, drept gură22.

Partea a l1 0ll ăsprezecea 1. Astfel , cele dintîi bucate iesite în cale, acelea sînt bune de ofrandă. tntîia ofrandă pe care-o aduce, s-o a ducă [spu -


CAPITOLUL

AL

CINCILEA,

15,2 ;

17-22

189

nînd� : « Binecuvîntare (svăhă ) suflului expirator (Prătţa ) ! \) Suflul expirator se satură. 2 . SăturÎndu-se suflul expirator , se satură văzul ; săturîn­ du-se văzul, se satură soarele ; săturîndu-se soarele, se satură cerul ; săturîndu-se cerul , se satură tot ce stă sub înrîurirea o�rului şi a soarelui. în urma săturării lor se satură [şi omul] cu odrasle, vite, hrană, văpai e şi preasfinţenie . Partea

il

do uă::ecea

1. Iar a doua ofrandă pe care-o a duce , s-o aducă [spunindJ : binecuvîntare (svăhă ) suflului răspîndit (vyă1ta ) ! » Suflul l'ăspindit se satură. 2 . Săturîndu-se suflul răs p î n dit , se satură auzul ; săturîn ­ dll-s,� auzul , se satură luna ; săturîndu-se luna, se satură zările ; sătuTÎndu-se zările , se satură tot ce stă sub înr îurirea zărilor şi a lunii . în urma săturării lor se satură [şi omul] cu odrasle, vit e, hrană,' văpaie şi preasfinţenie. {(

Part ea

a do ttii::eci ş i

una

1 . Iar a treia ofrandă pe care-o aduce , s-o aducă [spu­

nindj : « Binecuvîntare (svăhă ) suflului inspira tor (a p ăna ) [ »

Suflul inspirator se satură. 2. Săturîndu-se suflul inspirator, s e satură glasul (t'ăc) ; să.tuTÎndu-se glasul, se satură focul ; săturîndu-se focul , se !;atură pămîntul ; săturîndu-se pămîntul, se satură tot ce st ă sub înrîurirea pămîntului şi a focului . în urma săturărli Jor se satură [şi omul] cu o drasle , vite, hrană, văpaie ş i F easfinţenie.

Partea a do uâ::ec i şi do ua 1 . Iar a patra ofrandă pe care-o a duce, s-o aducă :spu ­ nînd] : «Binecuvîntare (svihă ) suflului a dunat (samăna ) ! » �uflul adunat se satură. 2 . Săturîndu-se suflul a duna t, se sat ură gindul (manas ) ; sătur indu-se gîndul , se satură ploaia ; săturÎndu-se ploaia, se satură fulgerul ; săturîndu-se fulgerul, se satură tot o: stă sub înrîurirea fulgerului şi a ploii. în urma săturării lor se satură [şi omul] cu o drasle, vite, hrană, văpaie şi

preasfinţenie .


190

Partea a douăzeci şi treia

1 . Iar a cincea ofrandă pe care-o aduce, s-o aducă [spu,· (s'i}ăJză ) suflului ur c ăt or ( udă na ) h) Su flul urcător se s a t ur ă . 2. S ăt ur în du- s e suflul urcător , se satură aerul (văyu) ; săturÎn du-se aerul , se satur ă s p a ţi u l ; săturîndu-se spaţiul, se satură tot ce st ă sub î n r î ur i r e a aerului şi a spaţi ului . în urma s ăt ur ări i l or se satură [ş i omul] cu odrasle, vite, rJÎn d] : « Binecuvîntare

I

hrană, văpaie şi preasfinţenie.

Partea a douăzeci şi patra

1. D a că cineva a duce ofrandă focului ( agni-hotr'l ) nestiind aceasta, e ca si cum ar a duce ofrandă în cenuse . , du pă ce a -n de părta t j a� ul . 2 . Cît d es pr e cel car e a duc e ofr a n d ă f o c ulu i ştiin d ast fd, a sa est e ofran d a adusă în oricare lume, în o r i car e fi inţă (bhuta ) şi in or i c ar e Sine (ătman) . 3 . A şa cum arde vîrful d e papură băgat î n foc, la f el ard t oate păcat el e celui care aduce ofrandă f ocu lui ştiind astfeL 4. Şi d e aceea, chiar da că astfel-ştiutorul i-ar dărui resturile [ d e hrană] u nu i c a�u!ă l a , ar fi p entr u el tot o o frandtt adusă Sinelui (ătman ) Vais,'ănara . D e spr e aceasta sînt şi 'ler s ur i l e ( sloka ) : « Aşa cum ş e d aici copiii flămînzi în jurul mamei, La f el toate fi inţele (bhuta ) şed adorînd ofranda focului ·­ ador în d ofran da focului »" .


CAPITOLUL AL

ŞASELEA

Partea întii

1. S v et a ke t u era fiul lui -lrun i . T at ăl său l-a sp u s : " Svetaketu, fă-ţi u ce nic i a în cel � sfinte (brahmacarya ) ! într-adevăr , dragul meu, n i me n i din n eamu l nostru n-a ajuns, din lipsă de învăţătur ă , un brahman ne "Te dni c . " 2. Dup ă ce a i nt r a t )n ucenicie] l a doisprezece ani şi a. s t u dia t pînă la douăzeci şi p a t r u de an i toat e V sde l e, el s· a Întors plin de sine , mîndru de ştiinţa sa şi t r ufa ş . 3. Tatăl său i-a spus : "Dragă S vetaketu , de \-Teme ce eşti aşa de pl i n de tine, mîndru de ştiinţa ta şi trufaş, oare ai Î nt r eb at tu şi despre a c e a învăţătură prin care neauzitul devine auzit , negînditul gîndit şi necunoscutul cunoscut ? " . 4. - " Cum est e , cinst it p ăr i n t e , acea învăţătur ă ? " " A şa cum print r -un singur b ulgăre de lut , dragul meu , se

po a te cunoaşte t ot ce e de lut , iar feluritele prefaceri sint ceva ce a tîr n ă de vorbire, o de num i r e , şi numai « lutuh r.calitatea (satya ) ; . 5. Aşa cum printr-un singur boţ de aramă , dragul meu , se po a t e cunoaşte tot ce e d e aramă , iar feluritele prefaceri sînt ceva ce atîrnă de vorbire, o denumir e, şi numai « arama �) realitatea : 6. Aşa cum printr-un singur cleşte de unghii, dragul meu, se poat e cunoaşte tot ce e de fier , iar felurit ele pre f a c er i sînt. ceva ce atîrnă de vorbire, o denumire, şi numai « fierul )) re.alitat ea, la fel este, dragul meu, şi cu a ce a învăţ ătură. '" . 7. - " Se vede că maestrii mei n-au stiut-o . Căci de-ar fi' ştiut-o, cum să nu mi-� fi spus ? S pu� e-mi-o În să chiar domnia ta !" - "Fie, dragul meu" , a spus el.


CHĂNDOG Y.� - 1JPA�IŞAD

192

Par te a a

dau-a

1 . " La inceput , dragul meu, A c e s t a era numai Fiinţă una singur ă , fără de al doilea . Unii mai spun că la inceput A c es t a era numai � e f ii n ţ ă ( a -sat ) , u na si n gurii-, fără de al doilea , şi c ă din K efii n ţ ă s-a născut Fiinţa .

(sat) , 2.

Dar a t u nci ,

dra gul

meu - spuse el - , cum ar put(�a.

fi a sa ? 1 n ce fel s-ar putea din �efiintă n aste Fiinţa ? D i mp otr i vă , dr a gul meu , la î nc epu t Ace;ta era' numai Fi··

jnţă, una

Ea

singur ă , făr ă de al d oi l ea .

a chibzuit : « Să mă-nmulţesc, să a m odrasle ! ») Şi a zămislit văp a i a (tejas ) . Văpaia a chibzuit : « Să mă··n·· rnul ţ e s c , să am o dr a sl e ! » Şi a zăm i sl i t apa . De a c ee a , ori de cîte o r i omul (puTUşa ) pl înge sau a su dă , atunci din : văpaie ia na şter e apa .

3.

4. Apa a chi bzui t : « Să mă-nmulţesc, să am odrasle : ») Şi a z ăm i sli t hrana . De a ce e a , ori d e cîte ori plouă , atunci est e belşug de hrană, atunci din ap ă la n a şt ere hrana. Part ea a trda

1 . Desigur , trei sint obirşi ile f i i nţ elor (bhuta ) : n a şt eH�a ou , n a şt er e a din \' ieţ u it oar e şi na şt er e a din mu gur i . 2 . Această ze i t at e a chibzuit : « Hai să păt r un d eu cu Sinele vieţii in divi du al e 2 3 (jiva atman ) în cele t r e i zeităţi,

din

deosebind nume-şi-formă ! 3. S-o Întreiesc pe f i ec are din ele ! ») Această z e i t a te a pătr u n s cu Si n e l e vi eţii i n d ividu al e (jiva at11l an) în cde trei zeităţi, deosebind nume-şi-formă, 4. Şi a întreit-o pe fiecare din ele. î nsă cum d e este intre·· i t ă fiecare din cele t r e i zeit ăţi , aceasta , dragul meu, înva ţ··o de la mine 1

Part ea

1 . F or m a cea roşie

a

patra

a focului es t e for m a vă p ă i i , cea alh�i

este a a p e i şi c e a : neagr ă est e a hranei 2'. Focul a d i s p ărut ca foc. Fel ur itel e pref a c er i sînt ceva c e ţin e d e vorbir e , o denumire, şi numai t cele tr ei forme & realitatea (satya) .'


193

CAPITOLUL AL ŞASELEA, 2-5

2. Forma cea roşie a soarelui este fOl ma văpăi i , CE a albă este a ap e i şi cea neagră este a hr a n e i . Soarel e a dispărut ca soare. Feluritele p r e f a ce ri sînt ceva ce atîr n ă de vorbir e , o denumir e, ş i numai « c el e trei fOl me » realit at e a .

3 . For m a C E a r o şi e a l un i i este fm ma văp ăi i , c e a alb ă est e a apei şi c c a neagr ă este a hr anei. Luna a dispărut ca lună. F e lu r it e l e prefaceri s î n t ceva ce atîr n ă de v orbire, o d e numir e , şi num ai « cele trei fOl me » realitate a . 4. For m a C E a roşie a ful gerului este fOl ma văp ă i i , CEa a apei şi cea neagr ă a hr anei . Ful ger ul a dispărut ca fu l g er . Feluritel e p re f a c er i sînt ceva ce atîr n ă de vorbire, a d e nu m ir e , şi numai « c e l e trei fOl me » n alit ate a . 5. într-adevăr , ştiind a c e a s t a , marii gospo dari şi marii

alb ă este

cunoscător i ai ReveJ aţiei (srotriya) d e pe vre muri a u spus : (( NimEni nu va p c me n i a zi d E � p r e ceva n e auz i t , negî ndit si necunoscut de către noi. » C ăci st i a u datorit ă acest ora

,

(trei].

6. Şi dacă ceva păre a roşu, ştiau că est e o for m ă a văpăii . Ş i dacă ceva păr E a alb , şti a u c ă est e a f OI m ă a apei. Ş i dacă ceva pă r e a negru, şt iau c ă este a formă a hranei.

7. Şi dacă ceva p ăr e a ne deslu ş it , ş t i au că este numa i amest e cul dintre a ceste zeit ăţi . în�ă cum de est e întreit ă , a ju n g î n d în om (puntşa) , f i e c are d i n cele t r e i z eit ăţi , aceast a , dragul m e u , înv a ţ- a d e l a mine !

Partea: a cincea d a t ă mîncat ă , hr a n a

1. O

se

d e sfa ce în t r e

cea m a i gr o a s ă devine excn m e nt e , cea mai subţire g î n d

2. O

t

(m an a s ) .

i

:

ţ a r t E a �a

cea m i j l o cie carne

şi

d a t ă b ăut ă , apa se desface în tre.i : parte a sa lcea

mai groasă devine urină, ce a mij locie sî n g e şi cea mai s:,u b ­

ţire suflu

3.

O

(priit;,a ) .

t

dat ă mînca t ă , vă pai a s e desface în trei : pa r e a s a

cea m a i gr o a s ă devine case, c e a mij l o cie m ă duvă şi c ea m a i

subţire

glas

(văc ) .

4. Căci gîndul, dragul

rr eu,

est e făcut din h ra n ă, suflul

din apă şi glasul din văpaie . " - " Cinstit pări nt e , învaţă-mă

şi ma.i d e par t e ! " - " Fie, dragul meu" , a spus

el.


19lo

:;HĂNDOG VA - UPANIŞAD

Pa,t ;a a şasea

1. "Cînd este bătut laptele, dragul meu, ce ar e el mai ub ţi r e se ridică d ea s upra şi devine unt . 2. Deopotrivă, dragul meu, cînd est e mîncată hrana, ce are ea mai subţire se ri dică deasupra şi devine g înd . 3. Cînd este băută apa , dragul meu, ce are ea mai sub ţire se ridică deasupra şi df�vine suflu. 4. Cînd este mî n c a t ă văpaia, dragul meu, ce are ea mai subţire se ridică deasupra şi devine glas. 5. Căci gîndul , dragu l meu, este făcut din hrană, suflul din apă şi glasul din văpaie . " - " Cinstit pări nt e , învaţ1i-m1i şi mai departe ! " - " Fie, dragul meu" , a spus el .

s

Partea a şaptea

1. "Omul (p ltruşa ) ar e şaisprezece păr ţ i , dragul meu. Nu mînca c in c ispre z ece zile ş i bea apă după plac. Alcătuit din apă, suflul (Pril'I'Ja ) celui ce bea nu se va curma. " 2. Şi el nu a mîncat cincisprezece zile. Apoi s-a alăturat aceluia [spunînd] : " Despre ce să vorbesc, tată ? " - "Despre strofe (re ) , dragul meu, despre formulele sacrificiale (yajus ) , ş i despre melodii (săman) . " El a s pus : "Nu-mi vin limpezi î n mintI!, tată." 3 . [Acesta] i-a spus : " Dragul meu, aşa cum dintr-o grămadă de vreascuri puse pe foc rămîne un singur t ăciune cît un licurici , şi prin el nu mai poate arde mult , la fel, dragul meu, din cele şaisprezece părţi ale tale mai rămîne una singură, şi prin ea nu stăpîneşti acum Vedele . M ănîncă ! 4. Restul vei învăţa de la mine. " Şi el a mîncat. APOI s-a alăturat aceluia şi i-a răspuns la tot ce l-a întrebat. I-a spus : 5. " Dragul m �u, aşa cum, adăugînd i er b ur i peste singu­ rul t ăc iune cît un li curici răm"ls dintr-o gr ăm "l d ă de vreas­ curi puse pe foc, îl faci să izbucnească în flăcări, şi prin el mai poate arde mult , 6. La fel, dragul m�u, din cele şaisprezece părţi ale tale a mai rămas una singură. A d ăugînd u- i -s� hrană, a izbucnit în flăcări, şi prin ea stăpînpşti acum .. edele . Căci gîndul, dragul m eu , este făcnt din hrană, suflul di n apă şi glasul din v ăpa i e . " Acestea le-a îIlvăţat de la el - le-a învăţat de la el.


195

C APITOLUL AL ŞASELEA, 6-7 ; 8,1-6

Partea a opta 1. U ddălaka Ăru1).i i-a spus fiului �ău �vet aketu : D e spr e starea de somn, dra gul meu, înv a ţ ă de la mine ! Cînd se ch ea m ă că emul (pmuşa) dcal me, dr a g u l � E u , atunci el s-a contopit cu Fiinţa (sat ) , a i ntr at în el însuşi (s'I!a ) . De ace e a se spune că doal me , pe ntr u că a int r a t în el însu şi . 2. A ş a cum pasăr e a l eg a t ă el� un fir , dup ă ce a zb u ra t în t o a te părţile şi n-a găsit alt 'F0pas, coeoar ă t ot în locul de u n d e e l e gat ă, la fel, dra gul mEU, şi gîn dul (manas) , după ce a zburat în to a t e păr ţile şi n-a gl'\ �it alt p c p a s , coboară tot în suflu (pră�ia ) , căci gîndul , dra gul meu, este legat de suflu. 3. D e sp r e foame şi sete, dra gul mEU, învaţă de l a mine ! Cîn d se cheamă că emul (Pm'uş a ) e fn -mîn d , atun ci a p a mînă mînc ar e a . La fel ca « cel care mîn ă va cile »), « c e l care mînă caii » şi « ce l care mîn ă camenii » , apei i se s�Jl!:iîe « c e a care mînă mî n c are a » . Acolo a-ncolţit lăstarul - î nv a ţă, dragul m e u ! Nu-i v a lipsi r ă d ă ci n a . 4 . Unde să-i fie r ădăci n a dacă nu î n hrană ? Tot asa, dragul meu, de la lăs t arul [care e s t e] hr a na c aut ă rădă ci �a [care este] apa ; de l a lăstarul [care este] apa caută, dr a gu l meu, rădăci na [care este] v ăpa i a ; de la lăstarul [care e s t e] văpaia caută, dragul meu, rădăcina [c ar e e s t e] Fi in ţ a (sat ) . Toate făpturile, dra gul meu, îsi ' au rădăcina în Fiintă, sălasul în Fii n ţ ă , temeiul în Fiinţă. 5. Iar cîn d se ch e a m ă că e mul este înset at , a t u nc i vă­ paia mînă b ăutur a . La fel ca « cel care mîn ă v ac ile » , « cel c are mînă caii » şi (1 cel care mînă camenii » , văpăii i s e s pu ne « cea care mînă a p a » . Acolo a-ncolţit lăstarul - învaţă, dr a gu l meu ! Nu-i va l i p s i r ă d ăcin a . 6. Un de s ă-i fie r ă dă c in a , dacă DU în apă ? De la l ăstarul [c ar e este] apa caută, dragul meu, rădăcina [care este] vă­ p a i a ; de l a l ăst arul [c ar e este] văpaia caută, dragul mEU rădăcina [care este] Fiinţa (sat ) . Toate făpturile, dragul meu , îşi au rădăcina în Fiinţă, săla şu l în Fiinţ ă, temeiul în Fiinţ ă . însă cum de este întTeit ă, p ătrunzînd în em (pu­ "uşa) , fi e c ar e din cele tre i zeit ăţi , de spr e aceasta, dragul meu, s-a vorbit pînă acum. Glasul (vac) omului ce m oar e pătrunde în gîn d (manas) , gîndul în suflu (pra1J.a ) , suflul în văp a i e şi văpaia în zeitatea supr E m ă L a mur a ace ast a "

,

"

.


196

CH\�DO :;YA - UPANIŞAD

7. E c e a în care Totul îşi are f ir ea (ătman) , este Realul (satya) , e s t e Sinele (ălman) . Tu eş t i acesta 25, Svetaketu. " - " Cinstit p ărint e, învaţă-mă şi mai dep ar t e ! " - "Fie, dragul meu" , a spus el.

Partea a noua 1. " Dragul meu, aş3. cum a lbinel e pregătesc mierea şi, culegînd s e vel e de la fel d8 fel de copaci , aduc seva la uni­ tate ; 2 . Asa cum acolo ele nu cunosc d e os eb ir e a , ca fiind seva unuia s � u al tuia dintre copaci, deopotrivă, dragul meu, toate făpt uril e , pătrunzînd in Fiinţă (sat ) , nu-şi dau seama că pătrund în Fiinţă. 3. Orice sînt ele a i c i - t i gr u , leu, lup, mistreţ, gîză, fluture, t ău n sau ţînţar - fii nţează mai d eparte ca atare. 4. Lamura aceasta e cea in care Totul îsi ar e firea, este Re alul , este Sinele . Tu esti acesta, Sveta ketu." - " Cinstit plrint e, învaţă-mă şi ma i departe ! " - " Fie, dragul m eu " , a s p u s el.

1 . "Dragul meu, rîurile de la ră.sărit curg s pr e soar c-ră­ iar c e l e de la apus spre s03.r e-apune. Din ocean, ele intră tot în ocean, si nutll 1 i ocea nul există. Asa cum acolo ele nu-ş i d J. u seam � el s î n t u nul sau altul, ' 2 . D :oootrivă, d r a gul m �u, tmtc făuturile , iesind la ' ' iveală din Fiinţă (sat) , nu - şi dau se3.mî că ie s la iveală din Fiinţă. Orice sînt ele aici - tigru, leu, lup, mistr e ţ , gîză, fluture, Uun sau ţînţar - fiinţează mai departe ca atare. 3. Lamura aceasta e cea în care Totul îsi are firea, este Rf3.lul , este Sinele. Tu esti a c es t a, Sveta ketu." - " Cinst it părinte, învaţă-mă. şi ma i departe ! " - " Fie , dragul meu" , a sp us el . S 3.r e ,

·

Partea a unsprezecea 2 6 1 . " Dragul meu, dacă cineva ar lovi la rădăcină copacul acela mare, el ar pierde sevă, rămînînd viu ; dacă l-ar lovi la mij loc, el ar p ierde sevă, rămînînd viu ; da c ă l-ar lovi la


197

CAPITOLUL AL ŞASELEA, 8,7 ; 9-12 ; 13,1-2

vîrf, el ar pier de sevă, rămînînd viu. Pătruns de Sinele vieţii individuale (jiva iitman ) , el dăinuie sorbind neîncetat şi bucurîndu-se . 2. Dacă viaţa îi p ăr ăse ş t e O singură ramură, atunci ea se usucă ; păr ăseşte O a doua , atunci ea se usucă ; părăseşte o a treia, atunci ea se usucă ; îl păr ăseşte pe tot , se usucă tot . Deopotrivă, dragul meu, să ştii - a s p us el 3 . C ă cel din care s-a dus viaţa moare, de bună seamă ; viaţa [însă] nu moare. Lamura aceast a e cea în care Totul îsi are firea, este Realul , este Sinele. Tu esti acesta, �veta­ ketu. " - "Cinstit părinte, înva ţ ă-mă şi mai d eparte 1" - "Fie, dragul meu" , a spus el . - .

Partea a douăsprezecea 1. " Adu un fruct din smochinul de colo 1" - " Iată-I , cinstit părint e." - " Despică-I !" - "L-am despicat , cinstit părint e . " - "Ce vezi în el ? " - "Nişte sîmburi mărunţi, cinstit părinte." - " Ei bine, despică unul din ei 1" - "L-am despicat , cinstit părinte" . - " Ce vezi în el ? " - "Nimic, ci n s t it părinte . " 2. [Tat ăl] i - a spus : " I ntr-adevăr , dragul meu, !amura aceasta pe care nu o zăreşti este lamura din c ar e se înalţă aşa de mare �mo(;hinul . Să crezi , dragul meu 1 3. Lamura aceasta e cea în care Totul is i are firea, este Realul, est e Sinele. Tu esti acesta, �veta k�tu . " - "Cinstit părint e , înva ţă-mă şi ma i depart e 1" - "Fie, dra gul meu" , a spus el .

Partea a treisprezecea 2', 1 . "Aruncă sarea aceasta în apă şi vino la mine mîine dimineaţă !" Şi el a făcut întocmai . [Tat ăl] i-a spus : " Ei bine, adu sarea pe care ai aruncat-o în a p ă aseară 1" Dînd s-o apuce, el nu a m ai găsit-o, întrucît se topise. 2. "Ei b in e , soarbe dintr-o parte ! Cum e ? " - " Sărat ă." - " Soarbe de la mijloc ! Cum e ? " - " Sărată" - " Soarbe din partea [c e alalt ă] 1 Cum e ? " - " Sărată." - "După ce mai guşti din ea, vino la mine !" Şi a făcut întocmai [spu­ nînd] : "E mereu la fel." [Tatăl] i-a spus : "De bună seamă, dragul meu, tu nu zăreşti Fiinţa (sat) de aici , şi totuşi este chiar aici .


198

CH.� NDOGYA - UPAN IŞAD

3. Lamura aceasta e cea în car e Tot ul I S I are firea este Realul , este Sinele. Tu esti acesta, Svetaket � . " " Cin­ stit păr i n t e , învaţă-mă şi mai depar t e ! - .,Fie, dragul m eu , " a spus el . -

"

Partea a patrusprezecea 1. "Dra gul m �u, aşa cum aducîndu-se di n G andh ăr a un om c u ochii legaţi, i s-ar da a p o i drumul în pustie, şi aşa cum el ar răt ăci pe-acolo fie spre răsărit , f i e spre miază­ noapte, fie spre apus, fie spre miazăzi , fiind adus cu ochii legaţi şi dîndu-i-se drumul cu ochii legaţi ; 2. Aşa cum, desfăcîndu-i-se l e gătur a [de la o ch i] i s-ar spu n e : « Ga n d hir a este într-acolo, mergi într-acolo ! )) şi el, î n t r eb în d din sat în sat cu pricepere şi înţelepciune, ar nim�ri chiar la Gmdhăra, tot as t f el şi aici , o mul (p uruşa) care are învăţător ştie cît d � lung este răstimpul pînă să s e elib ereze, dar că pînă la urmă i se va împlini. 3 . L<tmura aceasta e cea în care Totul îsi are firea, este Realul , es t e Sinele. Tu esti ac e s t a Svetaketu. " ­ ' " Cinstit părinte, înva-ţă-mă şi ma i departe ! " " Fie, dragul m2u" , a spus el . ,

,

-

Partea a cincisprez&ct!a 1 . "D.:! a3�m �nea , dragul m �u, r ub e d e n ii l e şed în jurul o m ulu i bolnav [într ebîn du-lJ : « Mă r e c uno ş t i ? Mă recunoşti ? • Cîtă vrem? glas ul (văc) său nu pătrunde î n gî n d (manas ) , gîndul în su flu (p?ăr;a) , su flul în văpaie şi văpaia în zei­ tatea supremă, atîta vreme el [îi] r e cun oaş t e . 2. I ar cînd glasul său pătrunde în gînd, gîndul în suflu, su flul în văpaie şi văpaia în zeitatea supremă, a t u n ci el nu [îi m 1.iJ r e c u n oa ş t e . 3. L<tm'u a aceasta e c�a î n care Totul îsi ar e firea , este Realul , este Sinele. Tu esti acesta, S vetak � tu . " - "Cinstit părinte, învaţă-ml şi m I i dep3.fte ! " " Fie, dr a gul meu". a spus el . -

I

Pulea a şaispre zecea 1. " D � a ) �m � il :a, dragul m ::u, este adus un om legat de miini : « A furat ! A făp t uit o hoţie ! î n ci n s cţi p �ntru el t o p o r ul ! » D acă el este făp taşul, atunci se id .'! n ti f ic ă p� sine


CAPITOLUL AL ŞASELEA, 13,3 ; 14-16

199

(atman ) cu minciuna . M ărturisin d mincinos ş i cufundî n­ du-se pe sine (atman ) în minciună, el apucă toporul în cin s Se ar d e si este ucis . ' 2. Iar dacă nu est e făptaşul , atunci se i dentifică pe sine (atman ) cu adevărul (satya ) . Mărturisind a devărat şi cufundîndu-se pe sine (ătman ) în a devăr , el apucă t oporul încins . Nu se arde si i se dă drumul. 3. Acest a , datorit ă căruia nu s-a putut el arde atunci, este cel în car e Totul Îsi are fir e a , est e Realul , este Sinele. Tu eşti acest a , 5 vetaket u . " Acestea le-a înţeles de la el le-a înţeles de la el . .

-


CAPITOLUL AL ŞAPTELt:A

Partea întîi 1 . Năr ada a venit la Sanatkumăra [spunînd] : " I nva­ ţă-mă, prea c instite !" [Acesta] i-a răspuns : "Vino la mine cu c eea ce ştii ! De acum î nainte îţi voi spune eu. " 2 . E l a spus : ,, �g- Veda mi-e învăţătura, preacinstite, Yajur- Veda, Săma- Veda, Atharva- Veda în al patrulea rînd, poveştile şi legendele ( itihăsa-purăt;,a ) în al cincilea rînd, Veda Vedelor, [ritul] pentru străbuni, numărătoarea, pre­ vestirile, socotirea timpului, întrebarea şi răspunsul, dreapta purtare, ştiin ţ a zeiască, ştiinţa spuselor sfinte (brahman) , ş tiin ţ a duhurilor, ş t iin ţ a stăpînirii, ştiinţa stelelor, ş tiin ţa şerpilor şi a dem:)nilor ; aceasta mi-e învăţătura, preacinstite. 3. Iată, preacinstite, eu sînt numai un ştiutor al scrip­ t ur ilor (m1-ntra ) , nu un ştiutor al Sinelui (ălman) . Am auzit însă de la cei asem�ni ţie că ştiutorul Sinelui trece dincolo de su f er in ţ ă . Iată, preacinstite, eu sufăr ; fă-mă să trec la lim 1. nul de dincolo de suferinţă !" [Acesta] i-a spus : " I ntr-a devăr, tot ce ti-ai îmusit e numai nume. 4. Nume sînt, într-adevăr , fJ.g- Veda, Yajur- Veda, Să­ ma- Veda, A tharva- Veda în al patrulea rînd, poveştile şi legendele în al cin c i l ea rînd, Veda Vede lor, [ritul] pentru străbuni, numărătoarea , prevestirile, socotirea timpului întrebarea şi r ă s punsul � dreapta purtare, � ştiinţa zeia­ scă , ş t iin ţ a spuselor sfinte (brahman ) , şt i in ţ a duhurilor , ştiinţa stăpînirii, ' ştiinţa stelelor , ştiinţa şerpilor şi a demo­ nilor ; ele sînt numai nume. M e d i tează asupra numelui ! 5. Cît d e spre cel care m �ditează a s upr a numelui ca fiind Brahman, are fapta slobodă pe tărîmul numelui cel care .

,

,

,


201

CAPlTOLUL AL ŞAPTELEA, 1-3,1

meditează asupra numelui ca fiind Brahman. " - "Există, pre acinstite, ceva mai presus decît numele ? " - " D e bună seamă că ex ist ă ceva mai presus decît numele." - "Vorbeşte-mi, preacinstite, despre aceasta !" Partea a doua 1 . "De bună seamă, glasul (viic ) este mai presus decît numele. î ntr-adevăr , glasul face cunoscute IJg-Veda, Yajur­ Veda, Siima- Veda, Atharva- Veda în al patrulea rînd, poveştile ş i legendel e în al cincilea rînd, Ve da Vedelor , [ritul] pentru străbuni, numărătoarea, prevestirile, socotirea timpului, întrebarea şi răspunsul, dreapta purtare, ştiinţa zeiască, ştiinţa spuselor sfinte (brahman) , ştiinţa duhurilor , ştiinţa stăpînirii, ştiinţa stelelor, ştiinţa şerpilor şi a demonilor, cerul şi pămîntul, aerul (viiyu) şi spaţiul, apa şi focul. zeii şi oamenii , animalele şi păsările, plantele şi copacii, sălbăticiunile pînă la gîze , fluturi şi furnici, dreptatea (dharma ) şi nedreptatea (a-dharma) , adevărul (satya) şi minciuna, binele şi răul, plăcutul şi neplăcutul. î ntr-adevăr, de li-ar fi fost glasul (viic) , nu s-ar fi cunoscut [deosebirea dintre] dreptate şi nedreptate, adevăr şi minciună, bine şi Tău, plăcut şi neplăcut . Pe toate acestea glasul le face cu­ noscute. Meditează asupra glasului 1 2. Cît despre cel care meditează asupra glasului ca fiind Brahman, are fapta slobodă pe t ărîmul glasului cel care meditează asupra glasului ca fiind Brahman." - "Există, preacinstite, ceva mai presus decît glasul ? - "De bună seamă că există ceva mai presus decît glasul." - "Yorbeş­ te-mi , preacinstite, despre aceasta 1 " It

Partea a treia 1. "De bună seamă, gîndul (manas ) este mai presus decît glasul. î ntr-adevăr, aşa cum pumnul cuprinde două fructe de ămalaka, două fructe de kola sau doi sîmburi de akş a, la fel cuprinde gîndul atît glasul cît şi numele. Cînd cineva îşi pune-n gînd să înveţe imnurile ( mantra ) , le şi învaţă ; s ă făptuiască riturile (karman ) , le şi făptuieşte ; să dobîndească feciori şi vite, le şi dobîndeşte ; să dobîndească lumea aceasta şi lumea cealaltă, le şi dobîndeşte. Căci gîndul este Sinele (ătman ) , gîndul este lumea,'.. gîndul este Brahman. Meditează aSupra gîndului !


202

CHÂNDOG YA - !J PA NIŞA D

2. Cît despre cel care meditează asupra gîndului ca fiind Brahman, are fapta slobodă pe tărîmul gîndului cel care meditează asupra gîndului ca fiind Brahman." - "Exist ă preacinstite, ceva mai presus decît gîndul ? " - "De bună seamă că exist ă ceva mai pr esus decît gîndul . " - "Vorbeş. t e-mi , preacinstit e, ciespr e aceasta l" Partea a patra

1. "De bună seamă, reprezentarea (sali kalpa ) este mai presus decît gîndul . într-adevăr , cînd [omul] îşi formează o reprezentare, atunci foloseşte gîndul, atunci pune glasul (vac) în mişcare, şi îl pune în mişcare prin nume ; în nume imnurile (mantra ) devin unul, iar în imnuri rit urile (kar­ man ) . 2 . într-adevăr, toate acestea îşi au făgaşul în reprezen­ tare, îşi au firea (iitman ) în reprezent are, se-nt emeiază pe reprezentare. Cerul şi pămîntul s-au format 28 ; aerul (vayu) şi spaţiul (iikasa ) s-au format ; apa şi văpaia (tejas ) s-au format ; datorită formării lor se formează ploaia ; datorit ă formării ploii se formează hrana ; datorită formării hranei se formează suflurile (Pra1ţa) ; datorită formării suflurilor se formează imnurile ; datorit ă formării imnurilor se formează riturile ; datorit ă formării riturilor se formează lumea ; datorită formării lumii se formează totul . Iată ce est e repre­ zentarea. Meditea ză asupra reprezent ării l 3. Cît despre cel care meditează asupra reprezent ării ca fiind Brahman, într-adevăr , cîştigă lumile formate, trainice, temeinice şi neclintite, el [însuşi] trainic, t emeinic şi neclin­ tit. Are fapta slobodă pe t ărîmul reprezent ării c el care meditează asupra reprezent ării ca fiind Brahman. " "Există, preacinst ite, ceva mai presus decît reprezent area ? " "De bună seamă că exist ă ceva mai presus decît reprezentarea . " - "Vorbeşt e-mi, preacinstite, despre aceasta l " -

-

Partea a czncea

1. "De bună seamă, înţelegerea (citta ) este mai presus decît reprezentarea. într-adevăr , cînd [omul] înţelege, atunci îşi formează o reprezentare, atunci foloseşte gîndul (manas ) , atunci pune glasul în mişcare, şi îl pune în mişcare prin nume : în nume imnurile devin unul, iar în imnur i riturile.


203

CAPITOLUL AL ŞAPTELEA, 3 , 2 ; 4-7,1

2. î ntr-adevăr, [toate] acestea îşi au făgaşul în înţele­ gere, îşi au firea (ătman ) în înţelegere, se-ntemeiază pe înţelegere. De aceea, dacă cineva care ştie multe e totuşi lipsit de înţelegere, despre acesta se spune : «( El nici nu există, chiar dacă ştie ; de-ar şti cu adevărat, n-a r fi aşa lipsit de înţelegere.» Iar dacă cineva care ştie puţin e totu şi înzestrat cu înţelegere, [oamenii] îi dau şi ascultare. Căci înţelegerea le este făgaşul, înţelegerea firea (ătman ) , înţele­ gerea temeiul. Meditează asupra înţelegerii ! 3. Cît despre cel care meditează asupra înţelegerii ca fiind Brahman, într-adevăr , cîştigă lumile înţelese, trainice, temeinice şi neclintite, el [însuşi] trainic, temeinic şi neclintit . Are fapta slobodă pe t ărîmul înţelegerii cel care meditează asupra înţelegerii ca fiind Brahman. " - "Există, prea­ cinstite, ceva mai presus decît înţelegerea ? " - "De bună seamă că există ceva mai presus decît înţelegerea. " "V or­ beşte-mi, preacinstite, despre aceasta !" -

Partea a şasea 1. "De bună seamă, cugetarea (dhyăna ) este mai presus decît înţelegerea. Pămîntul pare să cugete, văzduhul pare să cugete, cerul pare să cugete, apele par s ă cugete, munţii par să cugete, zeii şi oamenii par să cugete. Drept care, aceia dintre oameni care dobîndesc mărirea [în lumea de] aici · par să culeagă roadele cugetării. Cei de rînd sînt cer­ t ăreţi, vicleni şi bîrfitori, pe cînd cei din frunte par să culeagă roadele cugetării. Meditează asupra cugetării ! 2 . Cît despre cel care meditează asupra cuget ării ca fiind Brahman, are fapta slobodă pe t ărîmul cugetării cel care medit ează asupra cugetării ca fiind Brahman. " - "Există, preacinstite, ceva mai presus decît cugetarea ? " - "De bună s e a m ă că există ceva mai presus decît cugetarea." "Vorbeşte-m i , preacinst ite, despre aceasta 1 "

Partea a şaptea 1. "D � bună seam'i, cunoaşterea (vi/iiăna ) est e mai presus decît cugetarea. î ntr-adevăr , datorită cunoaşterii se cunosc ]Jg- Veda, Yajur-Veda , Săma- Veda , A tharva- Veda în al patrulea rînd, poveştile şi legendele (itihăsa-pură1ţa ) în al cincilea rînd, Ve da Vedelar, [ritul] pentru străbuni , numă-


2G4

CHĂNDOGYA - U PANIŞAD

rătoarea, prevestirile, socotirea timpului , întrebarea şi răs­ punsul, dreapta purtare, ştiinţa zeiască, şt iinţa spuselor sfinte (brahman) , ştiinţa duhurilor , ştiinţa stăpînirii, şt iinţa stelelor , ştiinţa şerpilor şi a demonilor, cerul şi pămîntul, aerul (văyu) şi spaţiul, apa şi focul, zeii şi oamenii, anima­ lele şi păsările, plantele şi copacii, sălbăt iciunile pînă la gîze, fluturi şi furnici, dreptatea (dh arma ) şi n e dreptatea (a-dharma) , adevărul (satya ) şi minciuna , binele şi răul , plăcutul şi neplăcutul, mîncarea şi băutura, lumea aceasta ş i lumea cealaltă ; numai datorită cunoaşterii se cunosc . Meditează asupra cunoaşterii ! 2. Cît despre cel care meditează asupra cunoaşteri i ca fiind Brahman, el cîştigă lumile bogate în cunoa ştere (vij­ năna ) şi înţelepciune (jnăna ) . Are fapta slobodă pc tă­ rîmul cunoaşterii cel care meditează asupra cunoaşterii ca fiind Brahman." - "Există, preacinstit e, ceva mai presus decît cunoasterea ? " - "De bună seamă că exist ă ceva mai ' presus decît cunoaşterea." - "Vorbeşte-mi, prea cinstite, des­ pre aceasta ! " Partea a opta 1. "De bună seamă, puterea est e mai presus decît cu­ noaşterea. Unul singur care are p utere i-ar cutremur a şi pe o sută care au cunoaştere . Cînd cineva este puternic , atunci este pornitor ; pornind, este preumblător ; preumblîn_ du-se, este popositor ; poposind, est e văzător, este auzitor , este gînditor, este pricepător , este făptuitor, est e cunoscător . I ntr-adevăr, datorită puterii dăinuie pămîntul , datorit ă puterii văzduhul, datorită puterii cerul, datorită puterii munţii, datorită puterii zeii şi oamenii, datorită put erii animalele şi păsările, plantele şi copacii , sălbăt iciunile pînă la gîze , fluturi şi furnici ; datorită puterii dăinuie lume a . Meditează asupra puterii ! 2. Cît despre cel care meditează asu pra puterii ca fii nd Brahman, are fapta slobodă pe tărîmul puterii cel care meditează asupra puterii ca fiind Brahman. " " E xistă, preacinstite, ceva mai presus decît puterea ? " - "De bună seamă că există ceva mai presus decît puterea . " - "Vor­ beşte-mi, preacinstite, despre aceasta !" -


CAPITOLUL AL ŞAPTELEA, 7,2 ; B-l l, 1

205

Partea a noua 1 . "De bună seamă, hrana est e mai presus decît puterea . De aceea , dacă cineva nu mănîncă zece nopţi şi dacă totuşi mai trăieşte, atunci el devine desigur, nevăzător , neauzitor, negînditor , nepricepător , nefăptuitor, necunoscător . Iar la sosirea hranei , el devine văzător, devine auzi tor , devine ginditor , devine pricepător , devine făptuitor , devine cu· noscător . Meditează asupra hranei ! 2. Cît despre cel care meditează asupra hranei ca fiind Brahman, el cîştigă lumile pline de hrană şi de băutură. Are fapta slobodă pe tărîmul hranei cel care me ditează asupra hranei ca fiind Brahman. " - "Există, preacinstite, ceva mai presus decît hrana ? " - " De bună seamă că există ceva mai presus decît hrana." - "Vorbeşte-mi, preacinstite, despre aceasta !"

Partea a zecea 1. " D e bună seamă, apa este mai presus d ecît hrana De aceea , cînd nu plouă destul, cele însufleţite (pră1;ta )

se frămîntă că hrana se va împuţina . Iar cînd plouă destul, cele îl1sufleţite sînt bucuroas� că va fi mult ă hrană. Apa însăşi , în forme închegate (murta ) , este pămîntul, este văzduhul , este cerul, sînt munţii, sînt zeii şi oamenii , sînt animal ele şi păsările , plantele şi copacii , sălbăticiunile pînă la gîze, fluturi şi furnici ; apa însăşi , în forme închegate. �/feditează asupra apei ! 2. Cît despre cel care meditează asupra apei ca fiind Brahman, el îşi împlineşte toate dorinţele şi are parte de mulţumire. Are fapta slobodă pe t ărîmul apei cel care medi­ tează la apă ca fiind Brahman. " - "Exist ă, preacinstite , ceva mai presus decît apa ? " - "De bună seamă că există ceva mai presus decît apa." - "Vorbeşte-mi, preacinstite, despre aceasta ! " Partea a unsprezecea 1 . " De bună seamă, văpaia este mai presus decît apa . De aceea , cuprinzînd aerul (văyu) , ea încinge spaţiul, şi se spune : « E arşiţă, e zăpuşeală, desigur o să plouă. I} Dînd mai întîi aceste semne, văpaia lasă apoi apa să curgă.


206

CHĂNDOG 'iA - UPANIŞAD

Atunci se porneşte un vuiet însoţit de fulgere în lung şi-n lat . De aceea se spune : « Fulgeră, lună, desigur o să plouă. » Dînd mai întîi aceste semne, văpaia lasă apoi apa să curgă. Meditează asupra văpăii ! 2. Cît despre cel care meditează asupra văpăii ca fiind Brahman, cu adevărat Învăpăiat , el cîştigă lumile pline de văpaie şi de strălucire, dezbărate de beznă. Are fapta slo­ bodă pe tărîmul văpăii cel care meditează asupra văpăii ca fiind Brahman." - "Exist ă , preacinstite, ceva mai presus decît văpaia ? " - "De bună seamă că există ceva mai presus decît văpaia." - "Vorbeşte-mi, preacinstite, despre aceasta : " Partea a douăsprezecea 1. "De bună seamă, spaţiul este mai presus decît văpaia. I ntr-adevăr , în spaţiu sînt atît soarele cît şi luna, fulgerul, stelele şi focul. Datorit ă spaţiului chemi , datorită spaţiului auzi, datorită spaţiului răspunzi ; în spaţiu eşti fericit, în spaţiu eşti nefericit , în spaţiu te naşti şi Întru spaţiu te naşti. Meditează asupra spaţiului ! 2. Cît despre cel care meditează asupra spaţiului ca fiind Brahman, într-adevăr, el cîştigă lumile pline de spaţiu şi de limpezime, neţărmurite şi întinse-n depărtare. Are fapta slobodă pe tărîmul spaţiului cel care meditează asupra spaţiului ca fiind Brahman. " - "Există, preacinstite, ceva mai presus decît spaţiul ? " - "De bună seamă că există ceva mai presus decît spaţiul. " - "Vorbeşt e-mi, preacins­ tite, despre aceasta !"

Partea a treisprezecea 1. "De bună seamă, ţinerea de minte est e mai presus decît spaţiul. De aceea, oricît de mulţi s-ar aduna, cei care nu ţin minte nu pot auzi , nu pot gîndi şi nu pot cunoaşte pe nimeni . De bună seamă, dacă ar ţine minte, atunci ei ar putea auzi, atunci ar putea gîndi, atunci ar putea cunoaşte. I ntr-adevăr, datorită ţinerii de minte îşi cunoaşte [omul] feciorii, şi datorită ţinerii de minte vit((le. Meditează asupra ţinerii de minte ! 2. Cît despre cel care meditează asupra ţinerii de mint e ca fiind Brahman, are fapta slobodă pe t ărîmul ţinerii de minte cel care meditează asupra ţinerii de minte ca fiind


CA PITOLUL

AL ŞAPTELEA, 1 1 , 2 ; 1 2-14 ; 15, 1-3

Brahman." - "Există, preacinstite, ceva mai presus decît ţinerea de minte ? " - "De bună seamă că există ceva mai presus decît ţinerea de minte." - "Vorbeşte-mi, preacinsJ tite, despre aceasta 1" Partea a patrusprezecea 1. "De bună seamă, speranţa este mai presus decît ţinerea de minte. î ntr-adevăr , înflăcărată de speranţă, ţinerea de minte învaţă imnurile (mantra ) , făptuieşte ritu­ riIe (karman ) , năzuieşte după feciori şi vite, năzuieşt e după lumea aceasta şi lumea cealaltă. Meditează asupra speranţei 1 2. Cît despre cel care meditează asupra speranţei ca fiind Brahman, datorită speranţei i se împlinesc toate do­ rinţele, iar rugăciunile nu-i dau greş. Are fapta slobodă pe tărîmul speranţei cel care meditează asupra speranţei ca fiind Brahman." - " Există, preacinstite, ceva mai presus decît speranţa ? " - "De bună seamă că exist ă ceva mai presus decît speranţa. " - "Vorbeşte-mi , preacinstite , despre aceasta 1"

Partea a cincisprezecea 1. " D e bună seamă, suflul (priit;a ) este mai presus decît speranţa . î ntr-adevăr, aşa cum spiţele sînt prinse în butucul [roţii] , la fel este prins totul în suflu. Suflul se mişcă datorită suflului, suflul dăruieşt e suflul, [şi-l] dăruieşte suflului. Tatăl este suflu, mama este suflu, fratele este suflu, sora este suflu, învăţătorul este suflu, brahmanul este suflu. 2. Dacă cineva răspunde tatălui , mamei, fratelui , surorii , învăţătorului sau brahmanului cu vorbe grele, i se spune astfel : « Ruşine ţie 1 î ntr-adevăr , tu eşti ucigaş de tat ă, tu eşti ucigaş de mamă, tu eşti ucigaş de frate, tu eşti ucigaş de soră, tu eşti ucigaş de învăţător, tu eşti ucigaş de brahman !1) .3. î nsă dacă le adună cu o vergea [rămăşiţele] părăsite de suflul vieţii (Prăt,ta ) ca să le ardă pînă la capăt, nu i se mai spune : « Eşti ucigaş de tată ! » nici « Eşti ucigaş de mamă 1 » nici « Eşti ucigaş de frate ! » nici « Eşti ucigaş de soră 1 » nici « Eşti ucigaş de învăţător ! » mCl « Eşti ucigaş de brahman ! »


208

CHANDOGYA - UPANIŞAD

4. Căci toate acestea [de mai înainte] nu sînt decît suflul. î ntr-adevăr, cel care vede astfel , gîndeşte astfel şi cunoaşte astfel este un vorbitor neîntrecut . Dacă i se spune : « Eşti un vorbitor neîntre cut » , s ă răspundă : « Sînt un vorbitor neîntrecut » şi să nu tăgăduiască.

Partea a şaisprezecea 1 . Dar cel neîntrecut în vorbire este neîntrecut prin adevărul (satya ) vorbirii . " - "De-aş fi şi eu, preacinstite, neîntrecut prin adevărul vorbirii 1" "Dar trebuie să do­ reşti a cunoaşte adevărul. " - "Doresc, prEacinstite, să cunosc adevărul. " -

Partea a şaptesprezecea 1 . "Cînd [cineva] cunoaşte , atunci spune adevărul . Necu­ nOScînd, nu spune adevărul ; numai cunoscînd sFune .a de­ vărul. Dar trebuie să doreşt i a cunoaşte cunoaşterEa." "Doresc, preacinstit e, să cunosc cunoaşterea : "

Partea a optsprezecea 1. "Cînd gîndeşte, atunci cunoaşt e. Negîndind, nu cu­ noaşte ; numai gîndind cunoaşte. Dar trebuie să doreşti a cunoaşte gîndirea. " - "Doresc, preacinstite, să cunosc gîndirea. "

Partea a nouăsprezecea · 1. "Cîn d crede, atunci gîndeşte. N ecr ezînd, nu gînde şte ; numai crezînd gîndeşte. Dar trebuie să doreşti a cunoaşt e credinţa. " - "Doresc, preacinstite, să cunosc credinţa. " Partea a douăzecea 1 . "Cînd desăvîrşeşte, atunci crede. Ne desăvîrşind, nu

crede ; numai desăvîrşind crede. Dar trebuie să doreşti a cunoaşte desăvîrşirea." - "Doresc, preacinstite, să cunosc desăvîrşirea. "


209

CAPITOLUL AL ŞAPTELEA, 15,4 ; 16-2:; ,1

Partea a douăzeci şi una 1 . "Cînd făpt ui e st e, atunci desăvîrseste. Nefăptuind, nu desăvîrşeşte ; numai' făptuind desăvîr şe şte. Dar t rebuie sa doreşt i a cunoaşte f ăptu i rea . " - " Doresc, preacinst ite, să cunosc făptuirea. "

Partea a� douăzeci şi doua

1. "Cînd simte fericirea, atunci f ăpt ui e şte. Simţind nefe­ ricirea, nu făptuieşte ; numai simţind fer iciI E a făptuieşte. Dar trebuie să doreşt i a cuneaşte fericirea. " - "DoH:sc, preacinstite, să cunosc f eri cir e a ."

Partea a douăzeci şi ireia

1. " Fericirea este mulţim ea. în puţin nu exist ă feri C ire ; fericirea est e numai mulţimea. Dar tr duie E ă dOI E �t i a cunoaşte mulţimea . " - "Doresc, preacinstite, s ă cunesc mulţimea. " Partea a douăzeci şi patra 1 . "Mulţimea e st e acolo un d e nu se vede altceva, nu se aude altceva şi nu se cunoaşte altceva. Iar puţinul este acolo unde se vede altceva, se aude altceva si se cunoaste altceva . într-adevăr, mulţimea este cea ne�urit oare, i ar pu ţi nul este cel muritor. " - "Pe ce se-ntemeiază aceasta, preacinstite, pe propria-i mărire, sau poate nu pe mărire ? " 2. - ,, [în lumea de] aici mărire înseamnă vaci şi cai , elefanţi şi aur , sclavi şi soţii , moşii şi locuinţe ." "Nu despre acestea vorbesc eu - a [spus el - , căci una se-nt e­ meiază pe cealaltă." -

Partea a douăzeci şi cincea 1. "Aceasta este jos, ea Este sus, ea este in spate, ea este în faţă, ea este la dr e ap ta, ea este la stînga , ea însăşi este Totul. Iat ă şi descr i er e a Eului : « Eu sînt jos, eu sînt sus, eu sînt în spate, eu sînt în faţă, eu sînt la dreapta, eu sînt la stîn ga , eu Însumi sînt Totul. »


210

CH.�NDI G YA - UPANIŞAD

2. Iată şi descrierea Sinelui (ăt man ) : « Si n el e este j o s , Sinele este sus, Sinele este în spate, Sinele este în faţă , Sinele este la dreapta, Sinele este la stînga, Sinele însuşi este TotuL » î ntr-adevăr , c el care vede astfel, gîndeşte astfel şi cunoaşte astfel, pentru care Sinele este plăcerea, Sinele j o cul , Sinele perechea ş i Sinele bucuria, acela îşi este singurul st ăpîn şi are f a pt a slobodă î n toate lumile . I ar cei care ştiu altminteri ajung sub stăpînirea altora, în lumile supuse pieirii, şi nu au fapta slobodă în toat e lumile.

Partea a douăzeci şi şasea 1 . î ntr-adevăr , p e ntr u cel care vede astfel, gîndeşte astfel şi c un o a şt e astfel, din Sine (ătman ) [porneşte] suflul (Pră1'Ja ) , din Sine sp�ranţa , din Sine ţinerea de minte, din Sine spaţiul , din Sine v ă pa i a , d i n S i n e a p a , din Sine apariţia ş i dispariţia, din Sine hrana, din Sine puterea, din Sine cun oa şt ere a (vijiiăna) , din Sine cugetar ea (dhyăna ) , din Sine î n ţ el eger e a (cit ta ) , din Sine reprezentarea (san­ kC!lpa ) , din Sine gîndul (manas) , din Sine glasul (văc) , din Sine numele , din Sine imnurile (mantra ) , din Sine riturile (karman ) , di n Sine însuşi Totul" 2. D e s pr e aceasta sînt şi v er sur ile ( sloka ) : " Văzătorul nu vede moarh : a , Nici boala ş i n i c i nefericirea ; Totul vede v ăzăt o rul , Totul cuprinde pretutinden i . " El a r e o si n gur ă parte, are trei părţi, cinci părţi , şap te părţi şi chiar nouă păr ţ i ; se mai povesteşte că este al u n­ sprezecelea , al o sută douăzeci şi unulea şi douăzeci de mii . î n c ur ăţ e n ia bucatelor [stă] curăţenia fiinţei (sattva) ; în c ur ăt eni a fiintei traditia ' neabătută, iar în însusirea tradi­ ţ i ei de zl egar ea tuturor nodurilor . Preafericitul Sanatkumăra ii ar a t ă cclui scuturat de prihană limanul de dincolo de beznă . El este numit Skanda - el este numit Skanda. '


CAPITOLUL AL OPTULEA

Partea întîi 1. în astă cetate a lui Brahman este un loc a s - o mică floare de lotus - iar înlău nt r ul său un m i c spaţ iu . î nlăuntrul acestuia este ceea ce trebuie căutat, ceea ce tre­ buie , de bună seamă, cercetat 29 . 2. Dacă îi vor spun e : " în astă cetate a lui Brahman este un locas - o mică floare de lotus - iar înlău ntrul său un mic s pa ţiu . î n locul acesta , ce anume se află car e trebuie c ăutat , care trebuie, de bună seamă , cerc et a t ? " 3. Să r ăspun dă : "La fel de mare ca spaţiul [din jurul nostru] este şi spaţiul acesta dinlăuntrul inimii. înlău ntrul său sînt str î ns e laolalt ă atît p ămîntul cît şi cerul , a t ît focul cît şi aerul , atît soarele cît şi luna, fulg er u l , stelele şi atît ceea ce ai cît şi ceea ce nu ai [în lumea de] aici ; în el e strîns totul la olaltă" 30. 4. Dacă îi vor spu n e : "Dacă în astă cetate a lui Brahman este strîn s totul la ol al t ă , toate fi intele si toate dorintele , ' ce mai rămîne din ea atunci cînd o a j u � ge b ăt r î ne ţe a' ori se prăpădeşte ? " 5. S ă r ăspun d ă : "Ea nu-ţ i îmb ătrîneşt e cu vîrsta şi nu ţi-e doborîtă de lovitura uci ga ş ă 3 1 . Ac ea s t a e a devărata (satya ) cetate a lui Brahman " în ea s î nt strînse laolalt ă dorinţele. Acesta e Sinel e (ătman ) dezb ăra t de r ău , fără bătrînete, fără moarte , făr ă suferintă, fără foame si fără sete, cu' dor i n ţe adevărate şi reprezent ări (sankalpa ) a devă­ r a te (satya ) . Căci aşa cum, [în lumea de] aici, om enirea Îsi ur m ea z ă calea rînduită, si oric ar e este telul dorintelor sale, oricare ţară sau colţ de p ămînt , de acolo îş i le a g ă vi a ţ� . . . 32 6. Aşa cum se pierde lumea de aici, cucerită pri n f apt ă/r it (karman) , la fel se pierde şi lum e a de dincolo, cucerită


212

CHĂNDOGYA -UPANIŞAD

prin virtute. Astfel, cei care trec pe aici fără să-şi găsească Sinele (iUman ) şi dorinţele cele adevărate au parte, în toate lumile, de nelibertate. Iar cei care trec pe aici găsin­ du-şi Sinele şi dorinţele cele adevărat e au parte, în toate lumiJ p , de libertate.

Partea a doua 1. Dacă cineva e dornic de lumea taţilor, reprezentarea

(sankalpa ) sa e cea din care ies la iveală taţii . l nstăpînit

pe lumea taţilor, el se desfată.

2. Iar dacă e dornic de lumea mamelor , reprezentarea sa e cea din care ies la iveală mamele . î nstăpînit pe lumea mamelor , el se desfată. 3 . Iar dacă e dornic de lumea fraţilor , reprezentarea sa e cea din care ies la iveală fraţii. î nstăpînit pe lumea fra ţilor , el se desfa tă. 4 . Iar dacă e dornic de lumea surorilor , reprezentarea sa e cea din care ies la iveală surorii e. î nstăpînit pe lumea surorilor , el se des fat ă. 5. Iar dacă e dornic de lumea prietenilor , reprezentarea sa e cea din care ies la iveală prietenii. Î nstăpînit pe lumea prietenilor , el s e desfa tă. 6. Iar d1.că c dornic de lumea miresmelor şi a ghirlan­ delor , rcpn:: z ent arc3. s a e cea din care ies la iveală mires­ m eb si ghirlandele. î nstăpînit pe lumea miresmelor si ' a ghirla� ddor , el se desfat ă: 7. hr dad c dornic de lumea mîndrii si a băuturii . rep rezentarea sa e cea din care ies la iveal ă mîncarea şi bilutura . Îll s t rtpînit pc lumea mîncării şi a băuturii , el se desfată. 8. Iar dacă e dornic de lumea cintului şi a muzicii , repre­ zentarea sa e cea din care ies la iveală cintul si muzica . î nsUpînit pe lumea cintului şi a muzicii, el s � desfată. 9. Iar dacă e dOl"nic de lumea femeilor, reprezentaTea sa e cea din care ies la iveală femeile. î nstăpînit pe lumea fcmeiloT , el se desfată. 10. Oricare este ţelul dorinţelor sale, orice dorinţă do­ reşte, reprezentarea sa e cea din care iese aceasta la iveală . î nstăpînit pe aceasta , el se desfată.


CAPITOLUL AL OPTULEA, 2-3 ; 4, 1-2

213

Partea a treia

1 . Dorinţele cele adevărate (satya ) sînt acoperite de înşelăciune ; deşi sînt adevărate 33 , înşelăciunea le est e aco pe­ rămîntul. Căci oricare dintre ai tăi moare, nu mai izbutesti ' să-I vezi [în lumea de] aici. 2. Pe cînd viii de aici şi morţii tăi , ca şi orice lucru pe care îl rîvneşti fără a-l dobîndi , toate le găseşti venind în locul acesta 34, căci în locul acesta sînt dorinţele tale ade­ vărate, cele acoperite de înşelăciune. Aşa cum nu pot găsi o comoară de aur îngropată cei care nu-i cunosc aşezarea, deşi umbl ă mereu pe deasupra, la fel nu găsesc toate făp­ turile lumea lui Brahman, deşi ajung zi de zi la ea, căci le împiedică înşelăciunea . 3. î ntr-adevăr, Sinele (ătman ) este în inimă. Iat ă şi lămurirea cuvîntului hrdayam (inimă) : el vine de la hrdy ayam (el este în inimă) . Cel ce ştie astfel merge zi de zi în lumea cerului . 4 . Cît despre tihna cea adîncă ce se înalţă din trup şi se contopeşte cu lumina supremă, vădindu-se în forma sa proprie, ea est e Sinele - aşa a spus - , este nemurirea şi neteama , este Brahman 35. I ntr-adevăr , numele lui Brahman este satyam. 5. El are trei silabe : sat-ti-yam. Astfel, sat este cea nemu­ ritoare, ti cea muritoare, iar yam cea prin care le ţine (y a c­ chati) pe amîndouă. Deoarece prin ea le ţine pe amîndouă, de aceea este yam. Cel ce şt ie astfel merge zi de zi în lumea cerului. Partea a patra 1 . Sinele (ătman ) est e zăgazul despărţitor al lumilor, spre a nu se amesteca. Nici ziua şi noaptea nu trec peste zăgaz, nici bătrîneţea , nici moartea , nici suferinţa , nici fapta bună, nici fapta rea . De la el se abat toate relele, căci lumea lui Brahman e dezbărat ă de rele. 2. Tocmai de aceea, cînd ai trecut peste zăgaz, orb fiind, nu mai eşti orb, rănit fiind, nu mai eşti rănit , bolnav fiind, nu mai eşt i bolnav. Tocmai de aceea , cînd a trecut p este zăgaz, chiar şi noaptea se preschimbă în zi. Căci lumea lui Bra hman e veşnIc scăldată în lumină 36 .


214

CHINDO G YA - UPAN J ŞAD

3. Astfel , cei care găsesc lumea lui Brahman prin uce­ nicie întru Bra hman (brahmacarya) au parte de lumea lui Brahman, au parte, în toate lumile, de libertate.

P a rt ea a cin ce a 1 . Ceea ce se cheamă "sacrificiu" (yajna ) este Însăşi ucenicia întru Brahman (brahmacarya ) , căci numai prin ucenicie Întru Brahman îl afli pe cel cunoscător (yo jnătă ) . Iar ceea c e se cheamă "j ertfă" (iş ţa ) este tot ucenici a Întru Brahman, căci numai căutîndu-1 (iş ţvă) prin ucenicie întru B ra h man îţi găseşti Sinele (ătman ) 2. Iar ceea ce se cheamă "calea îndelungilor sacrificii de soma " (sattra-aya1}a ) este tot ucenicia Întru Brahman, căci numJ.i prin ucenicie Întru Brahman dobîndeşti ocrotirea (tră1}a ) Sinelui care este Fiinţă (sat) . Iar ceea ce se cheamă ;,legămîntul tăcerii" (mauna ) este tot ucenicia întru B ran­ man, căci numai găsindu-ţi Sinele prin ucenicie Întru Brahman, gîndeşti (manut e ) . 3. Iar ceea ce se cheamă "calea postirii" (anăsaka­ ayana ) este tot ucenicia întru Brahman, căci Sinele nu piere (na nasyati) , dacă-I găseşti prin ucenicie întru Brahman. Iar ceea ce se cheamă "calea sihăstriei" (ara1Jya-ayana ) este tot ucenicia întru Brahman ; într-adevăr, oceanele Ara şi 0'ya sînt în lumea lui Brahman din cel de-al treilea cer. Acolo este lacul cu ape proaspete, acolo smochinul din care picură soma, acolo cetatea neînvinsă a lui Brahman şi pa­ latul Stăpînului, clădit din aur . 4. Astfel, cei care, prin ucenicie întru Brahman, găsesc oceanele A ra şi lfya din lumea lui Brahman au parte de lumea lui Brahman, au parte, în toate lumile, de libertate. .

Partea a şasea 1. Venele 37 acestea ale inimii sînt dintr-o plămadă sub­ ţire brună, albă, albastră, galbenă şi roşie. î ntr-adevăr, soarele este brun, el este alb , el este albastru, el este galben, el este rosu ' . 2 . Aşa cum un drum mare şi lung merge atît într-un sat cît şi în celălalt , tot astfel razele soarelui merg atît în lumea aceasta cît si în cealaltă. De la soare ele se-ntind alunecînd în venele � cestea, iar din venele acest ea ele se-ntind alunecînd în soare.


CAPITOLUL AL OPTULEA,

4,3 ; 3-6 ; 7, 1-3

2 1;>

3. Astfel, cînd cel adormit pe de-a-ntregul şi adîncit în tihnă nu mai cunoaste visul , atunci el a alunecat în venele acestea . Nici un ră� nu-l mai atinge, căci de-acum el s-a unit cu văpaia . 4. Iar cînd este răzbit de slăbiciune, cei aşezaţi în preaj mă. îi spun : "Mă recunoşti ? Mă recunoşti ? " Cîtă vreme nu şi-a părăsit trupul, el recunoaşte. 5. Iar cînd îşi părăseşte trupul , pe razele acestea urcă atunci spre înălţimi ; el spune "OM " şi se grăbeşte spre înă.l­ ţimi. Iute ca gîndul, el ajunge la soare . într-adevăr , aceasta e poarta lumii , loc de intrare pentru ştiutori şi oprelişte pentru neştiutori. 6. Despre aceasta sînt şi versurile :

,,0 sută una sînt venele inimii :

Din ele, una purcede înspre creştet ; Suind pe ea ajungi la nemurire ; Spre a ieşi ori încotro sînt celelalte - sînt celelalte." Partea a şaptea

1. " Sinele (iitman ) dezbărat de rău, fără bătrîneţe, fără. moarte , fără suferinţă, fără foame şi fără set e, cu dorinţe adevărate şi reprezent ări (sankalpa ) adevărate (satya ) , este cel care trebuie căutat , cel care trebuie cercetat . Dobîndese toate lumile şi toate dorinţele cel care, găsindu-l, îşi c� ­ noa şte Sinele. " Aşa a vorbit Praj ăpati 38. 2. La aceasta au luat amint e atît zeii cît si demonii 39. Ei au spus : "Hai să căutăm Sinele (iifman ) , a�el Sine prin a cărui căutare se dobîndesc toate lumile şi toate dorinţele ! " Ş i dintre zei s-a desprins Indra , iar dintre demoni Viro­ cana . Fără să şt ie unul de altul, s-au înfăţişat amîndoi la Praj ăpati, cu vreascuri în braţe 4 0 . 3 . Ei au rămas în ucenicie (brahmacarya ) treizeci şi doi de ani . Prajăpati le-a spus : "Ce aţi urmărit rămînînd [la mine] ? " Ei au răspuns : " Sinele dezbărat de rău , fiiră bătrîneţe, fără moarte, fără suferinţă, fără foame şi fără sete, cu dorinţe adevărate şi reprezent ări (sankalpa ) ade­ vărate (satya ) , este cel care trebuie .căutat , cel care trebuie cercetat . Dobindeste toate lumile si t oate dorintele cel ca r e , găsindu-l , îşi cun o aşt e Sinele. - 'I ată ce vorb � se pun pe' seama ta, Preafericitule. [Sinele] acesta l-am urmărit "f ă mînînd [la tine] . "


216

CHĂNDOGYA - UPAN I ŞA D

4. Praj ăpati le-a spus : "Omul (puruşa ) acesta care se vede în ochi este Sinele - aşa a spus - , este nemurirea "Dar cel care se zăreste în si neteama , este Brahman. " apă, Preafericitule, sau în oglindă, acesta cine e ? " - '" Ace­ laşi se zăreşte în toate părţile", a răspuns el 41 , -

Partea a opta 1. "Priviţi-vă, fiecare pe sine (ătman) însuşi, într-un lighean cu apă, spunîndu-mi apoi ce anume din corpul/ Si­ nele ( ătman) fiecăruia nu recunoaşteţi !" Şi cei doi au privit într-un lighean cu apă. Prajăpati le-a spus : "Ce vedeţi ? " Ei au răspuns : "Ne vedem acolo, Preafericitule, întregul corp (ătman ) , pînă la firele de păr şi unghii , oglindit aidoma. " 2. Praj ăpati le-a spus : " î mpodobiţi-vă frumos, cu straie mîndre şi găteli , privind apoi într-un lighean cu apă !" Cei doi s-au împodobit frumos , cu straie mîndre şi găteli , privind apoi într-un lighean cu apă. Praj ăpati le-a spus : "Ce vedeţi ? " 3 . E i au răspuns : " Aşa cum sîntem noi , Preafericitule, împodobiţi frumos, cu straie mîndre şi găt eli, la fel şi acolo : împodobiţi frumos, cu straie mîndre şi găteli. " - " Acesta este Sinele (ătman ) - aşa a spus - , este nemurirea şi net eama , est e Brahman . /I Şi cei doi au plecat cu iniml îm:păcată. 4 . Privind după ei, Praj ăpati a spus : " Se duc fără să fi dibuit Sinele, fără să-I fi găsit . Cei cărora aceasta le va fi învăţătura (upanişal) , zei sau demoni , aceia vor pieri ." Şi Virocana a mers la demoni cu inima împăcată. El le-a rostit învăţătura : "Corpul (ătman ) trebuie desfătat [în lumea de] aici, corpul trebuie îngrij it. Corpul desfătîndu-1 [în lumea de] aici, corpul îngrij indu-l, dobîndeşti amîndou ă lumile, atît pe aceasta cît şi pe cealaltă." 5. De aceea, şi astăzi se mai spune [în lumea de] aici despre cel care nu dă pomană , nu e credincios şi nu aduce sacrificii : " Ce fire de demon !" Căci învăţătura (upaniş ad ) aceasta e a demonilor. Ei gătesc trupul mortului cu lucruri primite-n dar , cu straie şi podoabe, socot ind că vor cuceri astfel lumea cealalt ă 4 2 . Partea a noua . 1 . Indra, pînă să ajungă la zei, a văzut primej dia : "De­ sigur , după cum este el frumos împodobit, cu straie mîndre


CAPITOLUL AL OPTULEA, 7,! ; 8-10

217

şi

găteli , cînd trupul e frumos împodobit , cu straie mîndre şi găteli, la fel este şi orb , beteag ori schilod cînd acesta e orb" beteag ori schilod. El piere urmînd pieirea trupului . Eu nu văd în asta nici un cîştig. " 2. El a revenit cu vreascuri în braţe, şi Pr a j ăpa t i i-a spus : "Mărinimosule, de vreme ce-ai plecat cu inima împ ă­ cat ă alături de Virocana, ce ai urmărit v eni n d înapo i ? " El a răspuns : "Desigur, după cum este el frumos împodobit, Preafericitule, cu straie mîndre şi găteli , cînd trupul e fru­ mos împodobit , cu straie mîndre şi găteli, la f el este şi orb, beteag ori schilod, cînd acesta e orb, beteag ori schilod. El piere urmînd pieirea trupului. Eu nu văd în asta nici un cîştig. " 3. - "Aşa este cu el, M ărinimosule - i-a spus - , dar ţi-l voi lămuri şi mai dep art e. Rămîi încă treizeci ş i doi de ani ," Şi el a rămas încă treizeci şi doi de ani. Atunci i-a spus : Partea a zecea 43 1 . "Cel care petrece bucuros î n v i s , acesta este Sinele (ătman) - aşa i-a spus - , este nemurirea şi net eama, este Brahman. " Şi el a plecat cu inima împăcată. Pînă să ajungă la zei, a văzut primej dia : " Aşadar , chiar dacă trupul este orb sau bet eag, el nu este nici orb, nici beteag ; nu este nici stricat de stricăciunea a ces t u i a . 2.' Nu e ucis d O! dob orîrea acestuia, nici beteag de bet� şugul lui . Pare totuşi că est e ucis, că este hărţuit , că simte neplăcerea, ba chiar că plînge. Eu nu văd în asta nici un cî ş t i g. " 3 . El a revenit cu vreascuri în braţe, ş i Praj ăpati i-a spu s : "Mărinimosule, de vreme ce-ai plecat cu inima împă­ cată, ce ai urmlrit venind înapoi ? " El a r ă s pun s : " Aşadar . Preafericitule, chiar dacă t r up ul este or b sau beteag, el nu este nici orb, nici beteag ; nu este nici s tr icat de strică­ ciunea acestuia.

4. Nu e s t e ucis d e doborîrea acest uia , n i c i bet eag de bet eşugul lui . Pare totuşi că e s t e ucis, că este hărţuit , că simte neplă::erea , bJ. chiar c::i plî nge . Eu nu văd în asta nici un cîş tig . " - " Aşa e st e cu el, M ărinim ')sule - i-a spus - . dar ţi-l voi lămuri şi mli depar t e . Rămîi î n c ă tre izeci şi doi . de ani ' " Şi e l a ramlS în::ă t r ei ze c i s' i doi d� ani. Atunci

l-a spus :


218

CHANDOGYA - UPANI ŞAD

Partea a unsprezecea

1 . Astfel cînd cel adormit pe de-a-ntregul şi adîncit în tihnă nu mai cunoaşte visul, acesta este Sinele (ătman ) aşa i-a spus - , este nemurirea ş i neteama, este Brahman.'" Şi el a plecat cu inima împăcată. Pînă să ajungă la zei , a , văzut primej dia : "Fără îndoială, aşa cum est e el în clipa asta , nici nu ştie de sine (ătman ) - cum că el e acela şi nici de celelalte fiinţe . Se află chiar în pragul pierzaniei., Eu nu văd în asta nici un cîştig"44. 2 . El a revenit cu vr eascuri în braţe, şi Prajapati i-a spus : "Mărinimosule, de vreme ce-ai plecat cu inima împă­ cat ă, ce ai urmărit venind înapoi ? " El a răspuns : "Făr ă îndoială, Preafericitule, aşa cum este el î n clipa asta, nici nu stie de sine - cum că el e acela - si nici de celelalt e fiinţe . Se află chiar în pragul pierzaniei. E u nu văd în asta nici un cîştig. " 3. - "Aşa este cu el , Mărinimosule - i-a spus - , dar ţi-l voi lămuri şi mai dE parte ; Însă nu altundeva , ci tot aici 45. Rămîi încă cinci ani !" Şi el a rămas încă cinci ani . S-au împlinit o sută unu. Iată de ce se spune : " î ntr-adevăr , Mărinimosul a rămas în ucenicie (brahmacarya) la Pra j ăpati o sut ă unu ani . " Atunci i-a spus : "

,

Partea a douăsprezecea

1. "Mărinimosule, trupul acesta e muritor, pradă mor­ ţii 46. El este sălaşul Sinelui (iUman ) celui nemuritor şi neîntrupat . I ntrupat , el est e cu adevărat pradă plăcerii şi nepl ăcerii. Fiind întrupat , nu are scăpare de plăcere şi neplăcere ; fiind Însă neîntrupat , plăcerea şi neplăcerea nu-l at ing. 2. Aerul est e neîntrupat ; neîntrupate sînt norul, ful­ gerul şi tunetul . Aşa cum se înalţă ele din spaţiu şi se con­ topes � cu lumina supremă , vădindu-se fiecare în forma sa propne, 3 . La fel se înalţă din trup tihna cea adîncă şi se conto� peşte cu lumina supremă, vădindu-se în forma sa proprlf' 47. Acesta e Spiritul (puruşa) suprem : el se preumblă pe a colo ospătîndu-se, jucîndu-se şi bucurîndu-se de femei , de plimbări sau de rubedenii şi neamintindu-şi de adaosul trupului. Aşa cum e legat un animal la jug, la fel este legat şi sufletul de trup.


CAPITOLUL AL OPTULEA, 1 1-15

219

4. Iar atunci cînd ochiul se afundă în spaţiu, acesta e Spiritu l (puYttşa ) din ochi , iar ochiul sluj e ş te văzului 48. Cel care-şi dă seama că vrea să miroasă ceva este Sinele, iar nasul sluj eşte mirosului . Cel care-şi dă seama că vrea să spună ceva este Sinele, iar glasul sluj eşte vorbirii. Cel care-si dă seama că vrea să audă ceva este Sinele, iar urechea sluj e ş te auzului. 5. Cel care-şi dă seama că vrea să gîndească ceva este Sinele, iar gîndul este ochiul său divin . î ntr-adevăr , privind lu crurile d orit e cu gîndul - acest ochi divin - , el se bucură. 6. Zeii ore sînt în lum �a lui Brahman m�ditează asupra Sindui ca fiind tocm3.i acesta. Drept care, în puterea lor sînt toate lumile şi toate dorinţele. Dobîndeşte toate lumile şi toate dorinţele cel care, găsindu-l , îşi cunoaşte Sinele" . Aşa a vorbit Praj ăpati - a vorbit Praj ăpati. Partea a treisprezecea 4 9 1 . De la cel Întunecat mă-ndrept spre cel cu multe culori . De la cel cu multe culori mă-ndrept spre cel Întu­ necat . Scuturînd răul precum calul coama, scuturîndu-mă de trup precum se smulge luna din gura lui Răhu, pătrun d prefăcut sufleteşte (krta-ătman ) în lumea fără de facere (a- krta ) a l ui Brahman - a lui Brahman.

Partea a paisprezecea 1. într-a devăr , spaţiul (ăkăsa ) e cel ce scoate la iveală numcle-si-forma 50. Acela căruia îi sînt lăuntrice este BraJt,.. ma n , es t e nemurirea, este Sinele (ătman) . M ă-n dr ep t spre palatul şi locuinţa lui Praj ăpati. Eu sînt gloria brahmanilor, gloria regilor , gloria poporului ; eu urmez drumul gloriei ; iată, eu sînt gloria gloriilor. î n [acel loc] lucios, fără de dinţi şi lu necos să nu mli nim�resc - să nu mai nim er esc ! 51 Partea a cincisprezecea 1. Acestea i le-a spus Brahm::m lui Praj ăpati, Praj ăpati lui Manu şi l\hnu o 1m ;nilor. î napClindu-se de la î n v ăţă t or de acasă - după ce şi-a vă zut de s t u d iu l Ved e i p otri v i t îndrumărilor şi d� sl uj ir ea (kczrman ) M aes trului (gltru) în ti mp ul rămas - , întemeindu-şi gosp o d ăria, urm în du-ş i


22;)

CHĂNDOGYA - UPANIŞAD

studiul de unul singur într-un loc neîntinat , îndrumînd [elevi] dreptcredincioşi, concentrînd în sine (ătman ) toat e simţurile 5 2 , ncvăt ămind 53 toate fi inţ el e decît după datină, cel care se poart ă astfel cît e zile are intră negreşit în lumea lui Bralzm all şi nu se mai întoarce - şi nu se mai întoarce 64, SFÎ R.ŞIT


NOTE

1 în t re comentariile la Săma- Veda se numără şi Chăndogya-Brăhmana. Aceasta se continuă cu Chăndogya- Upanişad, scr i ere alcătuită din ş3se capi t ol e numite prapăţhaka; CuVÎ n t ul este format de la ve rb ul PA r H

( "a,

citiff', lIa rec ita'(, lIa repeta" ) , a'FÎ n d s e n s u l de " c i t i re"

,

"rec itare ", " lec­

ceea ce trimite la practica învăţămî ntulu i oral trad iţi o n a l . Subcap i­ tolele se numesc kha!'4a ("bucată", "pa rte" , " frag me n t " ) şi sînt compuse din mai multe paragrafe. Chăn dogya- Upa n işad indică prin titlul său apar­ t e n e n ţa la Săma- Veda, primul t e rme n fiind derivat de la. cha n doga, altă denumire a pre o t ulu i u�ăt!' ; se n sul său e xa c t este de "cî n tă reţ în metri vedici (chandas)" . - BA U şi Ch U sînt t ext e compleme ntare şi con sub­ stanţiale ; a n um it e detal i i d e ord i n l i ngvistic ori l it e ra r , ca ş i a nu m it e elemente de e vol u ţ i e a doctr i n e i i n d i că o uşoariL a nt e r i or i tate a BĂU faţă tură",

de Ch U . -

Sperăm că. se n 3u r i le mai ore ale Ch U 'lo r f i accesibile cit itorului

datorită Î n rudir i i celor d o uă texte. De cele mai mul te ori, p asaj ele şi m ot ive le s i m ilare au fost semnalate î n note ; un alt instrument de o r i en tare in p ro ­ blematica celor dou'i. texte î l const ituie ind icele glosar de la fi nele vo l u m u l u i , care , î n afara. s ll �: i n te i expl icaţ i i a t erme n i l o r ş i a n u m e l o r sanskrite, permite

depistarea t u t u ror locurilor în care acestea. apar in fo rma originală , l ucr u I reC'l ent în ca zu l co nce p t e lor centrale vehiculate in cele două Upani şade . P ; n t ru a e -r ita e :{ pl i caţi i le fa.<; t idioas e , j ocuri l e de cuvjnte din or i g i nal au fos t scm :Jala te p r i n i n s e ra rea în textul românesc, î n t re pl' ra nt e z e , a vo c a ­ b "lclor sa n s kr i t e care sînt corelate e t i m ol ogi c . a

"In·/o:ă", "re c ită " şi "dntă. udgitha": re f e r i n ţe l a acţ i un i le spec i fi ce udgăt!,. i mpl i c i t la Yajur-, IJg- şi Săma- Veda.

preoţilor adhvaryu , hot !, şi 3 Cf. BĂU, 1, 3 .

4 J o c d "l c l l/ i n te b l.Z a t p � p:>lisem :a ve rb u lu i SVA R ( "a p r od uce u n "a s t ră lu c i " ) ; de la p r i mul s e n s e s t e formJ.t s va ra ( .. sunet muzical") c a e p ite t a l l u i u lgith:J, d e l a al d :> i l e a pr,lty isvar::l ( "lu n i nă refl ectată" ) ca cpi tet al soarel u i .

sU:J ct" /

• Ud!(.i !(' e<;te folo lit a lc i g � lleric p � n t r u p r.'l o ţ i i cJ.re cîn tau m �lodia. , adică. u :lgătr propriu-z is carc c in ta u lgitha, prastotf care cî n ta pra st iv.'l ş i pratih'lYtr care c î n ta pratihi,ra v. n o ta 7.

a

Adeste ; ilab e

c i n tă r i i liturgice .

sînt i nt e rj e cţ i i r i tu al e

(stobha) utilizate in

t i m pul

7 Un s;im:Jn c L1')ri n ,l.c c inci plrţi : h inklra . rO l t ire a i n iţ ia l i a s u n etul u i JlUm de cltre udgă r ; pra stava, "pre l ud i ul" , cintat d e către prastofr. ; Ild�ilha,


222

RADU BERCEA

partea cen t rală, cîntată de către udgătr:, preotul pri ncipal ; Y"atiltâm, .. re­ priza", cîntată de căt re pmtihartr ; llidhana, .. ceda", dntată de t oţi ce i trei preoţi . 8 Pentru a susţine această aritmologie mistică, sînt luate ca părţi s epa ra t e ădi ( .. inceputul" ) , adică silaba Om pron unţată Înainte de u dgitha , şi upadrava, prin a căre i rostire udgăt;: încheia pratilzăm . 9 Citat din lJg- Veda , X, 9 0 , 3 ( v . A ddendal . 10 Taiială", este o vocabulă artificială al că re i sens m i stic este i nte r­ pretat de Sankara. aproximativ astfel : .. [ Totull se naşte, se dizolvă şi res­ piră din , i n şi pri n Acesta", aşadar î n t r- o viziune a lui Brahman ca subst rat al apariţiei , dispariţie i şi existenţe i . 11 I nefabilitatea Absol u tului ge ne rează în egal ă măsură exprimări apofatice (neti neti) , sau de tipul coincidentia oppositorum (v. notele 1 49 şi 257 la BĂU) . 1 2 Secvenţa § § 1 - 5 Este un exemplu con cludent de abordare a tutu ror activităţilor umane sub specie sacrificii, (v. nota 138 la BĂ U) . 13 Cele două form e verba le '"'u dublu sen s : "Va stoarc<" . '\ stors soma",. sau " Va odrăsli , a odrăslit". 14 lJ�- Ve da , VIII, 6, 30. 15 Rg- Veda , 1, 50, 10 . 10 V. nota 1 0 3 la BĂU. 1 7 Aceast ă versiune a cosmogon iei ilustrează motivul simbolic al en t i � tăţi i primordiale (oul + lumina) ca analog <>1 Absolutului , precum şi cel al ambivalenţei lumi n i i ca re exprimă atît latenţa (lumi nozitatca oului pre­ cosmogon ic) . cît şi m a n i festarea (soarele ca primă apariţie in ordinea cos­ mogen etică ) . 1 8 V . nota 1 18 la BĂU. 1 9 Cf. BĂU, V, 1 , 1 . 20 Cf. BĂU, VI , 1- 3 pentru paralelismul cu 1 - 10. 21 Cf. III, 14, 3 . 2 2 Sinele este ident ificat atît cu cosmosul cît şi cu sacrificiul . 23 Jiva ă t ma n (litt . " Sinele cel viu") are atît sen sul de principiu vi tal cît şi de principiu al i n d ivi duaţi e i . 24 T riad a văpaie-apă-hrană (tejas-ap-anna) con ţ ine in 1luce teoria celor trei " tendinţe " (gura) dezvoltată î n Bhagamd-Gită. şi în şcoala. Să,?lkhya .

2. "Tu eşt i acesta (tat tv a m asi) este una din "marile rost iri" (ma­ hăvăkya ) , din acele formule memorabi le con sacrate ca atare , încetăţen i t e

expresia lor originală sanskrită ş i în afara med i ului l i n g'Tistic respectiv. Exprimă identitatea esenţe i cosmice cu e s e n ţ a individual ă , 26 C f . BAU, I I I , 9 , 28. 2 7 CI, BAU, I I , 4, 12. 28 Joc de cuvinte i n t raduct ibiI : verbul saf!! - K . P are sen sul general de i n stalare î n t r·o formă ; derivate de la el sint substan tivul sankalpa care desemnează actul formativ în ordi n e atît cognit ivă cit şi volitivă. ( .. imagin e men tală" , .. concept " , .. voinţă", .. hotărîre" etc . ) , p rec um şi form e l e verbale sankalpate ( .. ia formă", "se const ituie" ) şi sa ' kalpayate ( " îşi form ea ză un sail kalpa" l . 29 Paragraful i n iţial reuneşte două motive simbolice larg răspîndite î n cultura i ndian ă : cetatea c a analog al corpului uman şi lotusul ca analog' al i n imii . Dintre mult iplele valenţe s imbolice ale lotusului este relevanta aici cea de receptacul prin excelenţă ; ca sediu al lui ătman, in ima este' în


NOTE LA ('HU

223

a�lmilatlt florii de lotus . Afin itatea simbolică a cetăţii cu lotusul , ca i ma gi n i ale co n t i n ltt oru l u i este confirmată de co n tami narea l o r în "Iotusul cu nouă porţi " �re desemnează corpul uman în A tharva- Ve da , X, 8, 4 3 . 3 0 V. .. Studiu introductiv " , p . 22 ; ef. III, 14, 2-4 81 Cf. BĂU, III, 5, 1. 82 Fraza finală este relativ obscurlt deoarece l ipseşte al doilea membru sintactic al comparaţiei ; pare să fie vorba de pierderea libertăţii prin ataşamentul la obiecte exterioare, aşa cum reiese ş i din pa rag raf ul u rmă tor . 33 Cam u f larea adevltrului dorinţelor d e c ă t re " î n şel ă c iu n e" prefigu­ rează dialec t ica iluziei (măyă) care ocultează Absolutul , aşa cum o for­ muleazii. î n şcoala Vedănta filosoful Sankara, .. luînd Si n e l e (ătman ) ca ' u n ica re al i t a te şi p riv i nd tot restul ca o producţie nălucitoare a ignoranţei (allid'/ă ) (H�i llrich Zimmer, Philosoph ies of India, Pr i n ceto n , 197 1, p . 4 14) . 34 .. î n locul acesta" : în in imlt . &fi Cf. VIII, 12, 3. 88 Prin paradoxul de a delimita cele două planuri ontologice şi a face totodată posibilă transgresarea l i m it ei , Si nele ca "zăgaz" -_ a re af i n i tăţ i s imbol ice cu soarele ca " poartlt a lumilor" (VI I I , 6, 5 ) . 37 Cf. BĂ U, II, 1, 19 ; IV, 2, 2 - 3 ; 3 , 20 ; 4, 8 - 9 . . . Venele " descrise aici sînt canale fără corespondent concret în s i stemul circulator. Aparţin anatomiei simbolice a corpului subtil, mo t iv care va fi preluat în textele şcoli i Yoga . - S03.rele are funcţia de mediator i ntre cele două n ivele ale R�al ulu i , strălucirea sa fiind simultan man ifestare a lumin i i increate si sub, t rat phatic al m3.n ifestări i Creaţiei . Celei de-a doua ipostaze î i es t'e p ro ;-> r i e d iversitatea c ro m 3.t i c ă ce rez u m'!. în s ă şi d iversitatea lumii relative ; eti mologia confirm'!. această interpretare : toate cuyintele san skrite cu s�n sul de " p e st r iţ" , "multicolor" (Gitra, sabara, sabala, silpa) au şi se n s ul mai general de , , 'rari a t " , .. divers" (cL gr. poikilos, lat . varius) . De o p ol icrom i e consub3tan ţ ială celei a ra�elor sOlrelui, venele i n imii mij locesc, în conexiunea . l or cu c e l e d i n t l i , o a t i n ge re d e prim'\. inst<!onţă a Absolutului , î n co nd i ţi a celei de-a trei? stiri de c :>:1 ş t i i n ţă . Pe direcţie strict verticală, străbaterea 'r�n?-Ior cul m i n ead cu ieşirea definit ivă din cosmos, odatlt cu moartea ; 'F. " S t u i i u i n t rod uctiv " , p. 23 ; cf . BĂU, I V, 4, 8 - 9 . 33 Form ulîndu-şi obiectul în term:m i aproape id e n t ic i cu ce i din VI II, 1 , 5 , i n ves t i ga ţ ia asupra S i nelui ia acum form3. p recizată a u n u i dialog in i ţ ia t ic între personaje divine . 39 V. n ota 34 la BĂU. 40 . . Cu vreascuri în braţe " : a '1en i la învăţător cu lemne de foc este un gest de asumare a nmriciatului, î ntrucît o î n da t o r i r e î nsemnată a disci pol ul u i consta în întreţinerea focului dom estic î n care m a est ru l aducea

of candele ziln ice . 41 D J:trina l u i P,aj i ') \ t i d �b :1 tea.ll p r i n id } n t i fica.rea Sinelui cu purup · d i n o:hi ( v. nota H8 la BĂ'J ) . Prim3. etap'i. a învă.ţ1turii se des făşoară sub semnul t :l. to "1 1 rilor şi al î n ţ }leserii greşite. A s tfe l , cei doi elevi confundă o : h iul ca. s d i u al S i n el u i a n t ropomorf şi i m lne n t cu reflectarea în o : h i a 1I , � i p D z e n ţ � u n L rr � 3 :< t � r io ue . D ) r i e rea. d i s : u ţ i e i este recu p .:)ra t 5. de Pra j ip l t i p ri n a l u z ia l a prezenţa l u i iitma;l/puruşa î n m iezul c :lor m , i ',aria t e elem � n te c 0 3 m i c e , fenom 3 n e naturale, orga.ne de s i m ţ e t c . . ca mul­ t i ple i p :)3 ta � � a l e p r i n c i p i ul u i u n ic ca.re le t ran s c e n d e ( v . .. S tud iu intro­ d uct i v " , pp. 2 1 -22) .


224

RADU BERCEA

' 42 R el u în d u - s e problema o gl i n d ir i i , i ntervi n e acum o nouă confuz i e , datorit ă poIiscm i e i l u i iitma n . O înţelegerc strict empirică a Sin elui duce Ia i d e nt i i i can a h, i cu truFul , si ngt>rd care poate fi obiectd u n e i reflectărl pur opt ice . 43

Pentru t e o !:i a celor trei stări de conşt i i n ţă v. " S tudiu intrcduct iv", ef. BA U , II, 1 , 1 7 - 19 ; IV, 3 . .. I ndra n u valorizează �om n ul profund şi li psit de vise ca aprox i mare a A bsol utulu i , ci dimpot rivă ca totală i n c on şt i e n ţă care duce la disoluţie şi neant . - Praj ăpati şi I n dra fi ind reprezentanţi divin i ai b ra hma n i l o r şi, res p ('cti v , castei k �atriya, rezervele celu i de-al doilea faţă de doctrina lui Pra j ăpa t i ar proiecta emulaţia de idei d i n pericada Upanişadelor in pl in pp.

22-23 ;

panteon i n dian . 45 I n su fici e n ţa ident ificări i s uc ce s ive a

S i nel u i în ce l e trei stări de presupune orientarea investigaţiei spre un etaj psi hic încă mai profund, c i considerarea dime nsiu n i i tran scendente a stări i a treia. t8 Totale i i d en t i fi că r i a Sinelui cu t r up u l (v. supra) i se opune acum neta lor disj uncţie, reflectată şi în plan lexical : în a i n t e ătman irl semnase atît "t rup" cît şi "Sine " , iar acum n umai " S i n e" , t rupul fiind desemnat conştiinţă nu

priu

cuvî n t ul

sarira. 13, 7 ;

v. " Studiu i ntroductiv " , p. 19. t8 Prima frază rupe simetria sintact ică riguroasă a îut regulu i pasa i , racordînd ideea Sinelui care acţionează în simţuri ( c f . BĂU, 1, 4, 7) la 47 Cf.

III,

ca puruşa din och i ( i dentic cu cel din soare ) . Sub capitolul d e faţă sinteti zează ccJe două t i pur i de experienţă a Absolutului conturate in VIII, 6 : cea. cotidian ă , g !:aţie venelor i n im i i şi razelor soarelui , şi cea a morţi i , unică şi d efini t i vă . Intiia p res upu n e o pen­ dulare între două registre a căror l imită străbate s t area de somn fără vise ; " cel întunecat" ar sugera a t un c i so m n ul p r ofund, rezumînd toate cel e trei stări de con ştiinţă, ca termen fi nal al succesiun i i lor, iar "cel cu multe " culori ar evoca dimens i u ne a tran scendentă a acestuia. A I doilea tip d e ex per i e n ţă a Abs olu t ulu i presupu ne, dimpotrivă, o transfonnare esenţială , asumarea u ne i condiţii calitativ diferite, fenomen al cărui si mbol co n sacrat este exgurgitarea de către monstru . Este o re naşt ere înt ru lumina Abso­ lutului , aş..'\ cum sugerează comparaţia cu Răhu, demonul care în ghi t e luminători i ce reşt i , p rc2-u cî n d ec I ip se l e . &0 V. n ot a 7 1 Ia BA U ; pen t ru " spaţiu " ef. 1, 9, 1 . 61 Ultima propoziţ i e exprimi pe r if ra st i c dori nţa de-a evita o n ouă naştere şi implicit reve n i rea la starea intrau teri n ă . & 2 M i rc e a El iade (Yoga, Essai sur les 'cl'igines de la mystique indit1l11 C , Bucureşt i - Paris, 1936, p. 1 17) d es c i freaz ă aic i practica ţmtyăhăm spe­ c ifică di sciplinei yo{(a, con stînd în re t ragere a organ elor de simţ de la obiec­ tele s en sibi l e si i n teriorizarca lor . 62 .. Nevătllmîn d " : pri ncipiul n on-violenţei (ahi să) asu p ra fii nţelor � vii suferr, d e ro ga re numai îu cazul v i c t i me i an imale a sacrificiului . 5 4 Toate ace st e indicaţ i i privesc comportamentul religios al l u i {(rhastlt!l (v. n ota 15 1 Ia BĂU) , asoci i n d aceste elemente de t radiţie brahman i că cu aluzia Ia ideea, mai rece n t ă în epocă, a ruperii ciclului n aş t e r i l or succesive. cea a

48

Sinelui


ADDENDA

PURUŞA (ţ{G-VEDA, X, 90)

l.

Omul (puruşa) are o mie de capete, O mie de ochi, o mie de picioare " Acoperind pămrntul din toate părţile, El l-a întrecut cu zece degete. 2. Omul însuşi este Intregul acesta C are a fost şi care va fi : E de asemenea stăPînitorul nemuririi, Căci creşte pînă dincolo prin hrană. 3. Iată cît este a sa măreţie, Iar Omul e încă mai mare : Un sfert al său sînt toate fiinţele, Trei sferturi îi sînt nemurirea din cer. i. Cu trei sferturi Omul s-a înălţat în sus ; Un sfert al său s-a reîntors aici la fiinţă ,' De aici s-a îndreptat în toate părţile , Spre ceea ce se hrăneşte şi nu se hrăneşte, 5. Din el s-a născut Energia Creatoare (virăj ) , Din Energia Creatoare a ieşit Omul. Născut, el a lăsat în urmă pămîntul Atît prin spate cît şi prin faţă. 6. Cînd cu Omul drept prinos Zeii au întins sacrificiul, Primăvara i-a fost untul toPit, Vara lemnul de foc, toamna prinosul. 7. Pe iarba altarului au sfinţit sacrificiul, Pe Omul cel născut la început : Pe el zeii l-au sacrificat, Sfinţii (sădhya) , precum şi !,şi-i.


226

PUR UŞA ( .r;t G - VEDA, x, 90)

8. Din sacrificiul acesta, prinos împlinit,

S-a adunat laptele închegat ; L-a prefăcut în animalele din aer, Din păduri şi din sate. 9. Din sacrificiul acesta, prinos împlinit , Se născură strofele (re) şi melodiile (săman) ; Descîntecele (ehandas) se ni/scură din el ; Din el născutu-s-a rostirea de jertfă (yajus) . 1 0 . Din el caii născutu-s-au Şi toţi cei cu dinţi pe două rînduri ; Vacile se născură din el ; Născute din el sînt caprele şi oile . 1 1 . Cînd au despicat Omul, In cîte părţi l-au rînduit ? Ce este gura sa ? Ce sînt braţele ? Coapselor şi picioarelor cum li se spune ? 1 2 . Brahmanul a fost gura lui, Braţele s-au prefăcut în războinic (răj anya) ; Coapsele sale sînt ce este lucrătorul (vaisya) ; Din Picioare s-a născut slujitorul (sudra) . 1 3. Luna s-a născut din minte (manas) ; Din ochi s-a născut Soare le ; Din gură lndra şi Agn i ; Din răsuflare s-a născut Vîntul. 1 4. Din buric a ieşit văzduhul ,· Din cap cerul s-a ivit ; Din picioare pămîntul, zările din ureche ; Astfel au rînduit lumile. 1 5 . Şapte erau beţele ţarcului său ; De trei ori şapte făwte lemnele de foc ; Cînd zeii, întinzînd sacrificiul, A u legat Omul ca animal de jertfă. 1 6 . Zeii sacrificară sacrificiului sacrificiul ; A cestea fură întîile fapte legiuite (dharman) ; Puterile acestea atinseră bolta cerului Unde sînt sfinţii dintîi, zeii.


227

CUViNTUL (�G-VEDA, X, 125) 1.

Eu Eu Eu Eu

mă pre1:!mblu cu zeii Rudra şi Vasu, cu zeii A ditya şi cu Toţi-Zeii ; îi port pe cei doi zei Mitra şi Varu�a, pe lndra şi pe Agni, eu pe cei doi A svini.

2. Eu îl port pe Soma care tre buie zdrobit,

3.

4.

5.

6.

7.

8.

Eu pe Tvaş ţr, pe Puşan şi pe Bhaga ; Eu îi aduc avere celui bogat în prinoase Şi plin de rîvnă, care aduc � jertfe şi stoarce soma. Eu sînt regina care strînge laolaltă comorile, Cugetătoarea, întîia din cei demni de jertfe ; Zeii m-au rînduit în multe locuri, Cu nenumărate sălaşe, cu . nenumărate intrări. Prin mine mănîncă hrană cel care priveşte, Cel care răsuflă, cel care aude vorba ; Neştiutori, ei locuiesc în preajma mea ; Ascultă ! Ascultaji ! Ceea ce spun e de crezare ! Eu singură spun lucrul acesta PLăcut şi zeilor şi oamenilor ; Dacă iubesc pe cineva, pe el îl ac preaputernic, Pe el brahman, pe el rşi , pe e înjelept. Eu încordez arcul pentru Rudra, Pe duşman'ul sfinţeniei (brahman) spre-a-l ucide săgeata ; Eu pun la cale lupta pentru omenire ; Eu am pătruns Cerul şi Pămîntul. Eu zămislesc Tatăl-Cer pe piscul astei lumi ; Matca mea este-nlăuntrul apelor, în ocean'; De-aici mă-ntind asupra tuturor făpturilor Şi ating cerul cel de sus cu creştetul. Eu însumi suflu asemenea vîntului, 1mbrăjişînd toate făpturile ; Dincolo de cer, dincolo de pămîntul acesta, Iată cît am crescut cu a mea măreţie.

/


INDICE SANS KRIT

Prezentul indice cu pr in de termenii sanskriţi care apar in "Studiul i n t roduc t iv " , t raducerea textelor, note ş i A ddenda, avînd parţial şi funcţia de gl o s a r . Indexarea s-a fă. cu t select iv : au fos t în ge n eral omise jocurile etim )bgice ş i e x pl icaţi ile lor, i n te rj e c ţi ile rituale , diversele tipuri de săman, num �le î n vl ţ l tor i lor c a re fig ure a ză num'l.i în listele ge n eal og ice , cuvîntul brăh m 10 a ca de'lu mire a sub ::a. pi tol e lor din BĂU, precum ş i trim iterile la BĂU şi Ch U. Am grup a t în aceea./i ru'Jrici!. termeni ca re a p ar i nto td eau na a s oc i aţi în t e x t, c U 'Finte î m ? re ll :J. l cu c o m ? u � i i 'lo r, titluri de scrieri din aceeaşi catesorie e t c . Ex pl icaţi i a u fost date n um l i atunci c î n d con textul şi notele nu sînt s :.t f i c ie :l te P 3 :l tru î n ţele::re re.1. te r m e :J. i l o r respect ivi ; e xce p ţ i e fac elemen­ tele in fra.l exicale ( p re f i x e , ră.dic i n i verbale) ale căror ser. suri princ ipale au fos t întotdeauna indica te . Anu mite variante ( form e f1 ectate , forme vedice, patronime traduse e tc . ) figureazl între paranteze d u p ă. cuvin tul i ndexat . Dintre mult iplele ech iva.lenţe romlneşti ale unui te rme n , cele care apar c a atare în tradu­ c e rea. textelor figllreazl i n tre g:l ili m el e . Trimiterile fi nale din unele rubrici sînt la locuri unde terme n i i apar numai în traducere .

A b hipratărin Kăkşasert i - numele unui kşatriya, 1 7 1 , 172 a-dharma - "Ne-lege", "nedrep­ tate" ; opusul lui dharma, 84, 20 1 , 20 4

- "in p rivi nţa. firii" ; in ordinea naturi i , a e l e m e n te ­

adhi-bhutam

lor, 65

- "in p r ivi nţa. zei­ lor " ; î n plan macrocosmic, 45,

adhi-devatam

50, 125, l i 1, li3, lH. 168, 17 1 adhi-l

- a învăţa , a studia, 1 1 4

adhvaryu - 9,

22 1

58,

59,

13 1 ,

177,

"in privinţa. Sine­ pla n microcosmic , 45 ,

adhy-ătmam -

lu i" ; î n

50, 53, 59, 65, 97, 143, 144, 168, 17 1 adhyăya - 1 14

124,

li 1,

ădi

- 152,

Adit i - 32,

153, 222 1 17

Ăd itya - soarele, zeul S o a re , 49,

7 1 , 1 12, 1 1 6 ; z e i i Ăditya, 39, 68, 69, 1 1 7 , 12 1 , 133, 1 58 , 159, 162, 167, 227

agni -

focul, zeul Foc

(Agn i ) , 8,

49,7 1 , 98, I lO , 1 15 , 1 16, 157, 158, 16 1 , 226, 227

122 ,

ăgn idhriya - u n ul din focurile se­

cundare în s3.cri ficiul vedic ; este aferent p re o t ul u i ăgn idhra ("cel c are aprinde focul" ) . asistent al

preotului

agni-hGtra -

brahman,

"ofrandă

158

focului" ; rit sol e m n constind în douâ l ibaţ ii cotidiene ( dimineaţa. ş i seara) făcnte de s t ă pînul casei


INDICE SANSKRIT

c u lapte încălzit re focul gărha­ patya şi vărsat în focul ăha v a­ niya , 190 A ham - 9 1 , 1 18 A har - 93 ăhavaniya - al doilea şi cel mai importan t di}1 tre cele trei focuri principale ale sacrificiului vedic, apr i n s de la focul gărhapatya şi dest i n a t (după cum i-o i n dică şi numel e ) aduceri i de ofrande rituale, 159 , 176, 178, 188 ahitr- să - "n evătămarea" ; non­ violenţa, principiul neuciderii n ici unei fi nţe vii (virtut e car­ dinală mai ales în morala buddhistă şi jainist ă l . 221 ; v, 167 ; " n evăt ămîn d", 220 Aj ataSat ru din Râsi - numel e unui rege , 1 5 , 16 - 18, 125, 126 ăkăSa - "spaţiul" , 125, 133, 116, 161, 202 , 2 19 ; v. 51, 65 a-krta - "fără de facere" ; nefă­ ciI t , i ncreat, care nu este re­ zultatul u n u i act ; opusul lui krta, 2 1 9 akşâ - sîmburele poli edric al iplan ­ tej Terminalia Belfrica, folos it ca zar, 20 1 akşara - "Nepieritor" ; denumire a Absolut ului , 67, 133 ămalaka - fru ctul pla ntei Myrobalanus Emblica, 20 1 Ămam si ăma'f/'. hi te mahi - 105 ' A N .:..- a răsu fla, a respira, 123 ana - "suflare" , "răsuflareH I �2, 10 1 , 123 , 18 1 ănăsaka-ayana - 2 1 1 a n ga (an/iănăn;z ) - 1 1 8, 11 1 Angi ras - numele unui r şi l egendar, 11 1 4nna - 10 1 , 18 1 , 222 4n- rta - "în şelăc i u n e " ; n ead evăr , minciună, 93 antar - ( prefix) înăuntru, în in­ terior, 13 3 antarikşam - "văzduh" ; zona in­ termediară î n tre pămînt şi cer, atmosferă, 96 antar-yămin - 61, 66, 132, 133 Anumati - consimţămint , apro­ bare , zeiţa încuviinţare, 109

anuş ţubh - strofă vedică

229

de pa­

tru versuri octosilabice , 97, 135 anvăhăryapacan a - Zitt . "cel care coace adaos ul de ofrandă" ; ul­ t imul din cele trei focuri prin­ cipale ale sacrificiului ved ic ; î n e l s e găt ea orezul pentru ofran­ da suplimentară (anvăhărya ) , destinată răsplate i preoţilor sau închinată străbun ilor, 176, 188 ; fiind plasat la Sud de altar, era num it şi "focul de Ia miază­ z i " , 178 apăna (apănas ) - "suflu i n spi­ rator" , · "inspiraţie", 12, 59, 60, 62, 72, 96, 108, 1 1 1 , 161, 189 ap (ăp as ) - 1 16, 222 Ara, � ya - numele a două ocea­ ne d i n lumea lui Brahm tf n ; speculaţie etimologică pe baza , 2 11 lui ara nya ' ara�ya - 13 ; ara�ya-ayana - "ca­ lea s ihăstriei" ; litt . "dn:mul pădurii", 2 11 Ăranyaka - 13, 11, 16, 1 11 ; Brhad-Ăranyaka - 1 1 1 A S :.- a fi , a exista, 12 1 ĂS - a şedea, 17 A S - a obţine , 13 1 a-sădhu - 150 a-săman - 150 a-sat - "Nefi inţă" ; non-existen t , opusul l u i sat , 3 5 , 1 6 9 , 192 ă srama - 128 asu - "răsuflare", "suflarea vieţii", "răsuflarea vieţii" , 1 1 , 70, 126 asura - 1 17 Asvala - numele unui brahman 58, 60, 130 asva-medha - 6 1 , 1 11, 1 17 ; asva medhya - 1 11 Asvapati Kaikeya - numele unui kşatriya, 15, 186 Asvin ( c e i doi Asvini) - 55, 56, 9 1 , 109, 1 10 , 129, 130, 227 Atharva- Veda - 10, 20, 26, 52, 71, 88, 1 1 7, 127, 16 1 , 200 , 20 1 , 203, 223 Atidhanvan Saunaka - numele unui brahman, 116 atigraha - 13 1 Ăţiki - 116


230

INDICE SANSKRIT

ati-srs ·ti - 120 ătma� - suflu vital , corp, pro­ nume reflexiv ; ,,sinele" ca Absolut subiect iv, ( .. întrupare" , "ins", "fă.ptură-în-sine" ) , Il,

20 - 24, 26, 3 1 - 45, 47, 48, 50, 5 1 , 53, 54, 6 1 , 62, 64, 66, 68, u9, 72 , 77, 78, 80 - 87, 89, 106 , 107, 1 1 5 , 1 18 - 126 , 128 - 130 , 132 - 134, 142, 144, 149, 153, 157, 165, 172, 176, 177, 185 - 188 , 190, 196, 199 - 203, 2 10 - 220 , 222 - 224 49 , 127 Atri - numele unui rsi, ,. Atti - 49, 1 17

avabh!"tha - r i t de înche iere a sacrificiului constînd într-o baie purificatoare a ustensilelor ri­ tuale, a lui yajamăna, a soţiei acestuia ş i a preoţilor oficianţi,

167

avăntara-di Sas - 1 15 avidyă - 22 3

Ayăsya rsi ,

' 14 1

Ăilgi rasa - numele unui

34- 36, 56, 9 1 ,

1 18,

130,

bahişpavamăna - primul dintre cele t re i pavamăna, precedat de o p roces iune în care ofician­ ţi i mergeau ţinîndu-se fiecare de veşmîntul celui din faţă, 148

Baka Dălbhya (zis şi GIăva Mai­ treya) - numele unui brahman

14 1 , 148

barhis - 8 , 188

Barku Vărş na - numele unui · brahman , 75 Bhaga - unul dintre zeii Ăditya, aducător de belşug , oblăduitor al dragostei şi căsătorie i , 227 Bhagavad-Gită - celebru poem fi­ losofic i n clus în epopeea Mahă­ bhărata , 222

BRA N - a vorbi ;

32, · 1 1 6

1 16 ; bhăn . -

Bharadvăja - numele unui rs i, 49, 127 Blia - a se p roduce, a deven i , a f i , 12 1 , 129

Bhuiyu Lăhyăyan i - numele unui brahman , 6 1 , 62 bhiimis - 96 bhiir (bhiil; ) - 93, 94, 104 , I lO , 136, 158, 166, 178 bhiita - "fiinţă", "element", 40, 44, 52 , 64, 65, 7 4 , 76, 82 , 83, 86, 88, 89, 95, 10 1 , 106, 129, 146, 148 , 152, 163 , 164, 166, 169, 185, 188, 190 , 192 bhuvas (bhuvalJ) - 93, 94 , 10·4, 1 10 , 136, 158, 166 , 178 bi ia - 120 brahmacărin - "ucen ic", "ucen ic în cele sfinte" , 128, 158, 17 1 brahmacarya - "uce n icie în 2cl e sfinte" , "ucen icie intru Brah­ man", 12, 92, 10 1, 172, 19 1 .

2 14, 2 15, 2 18

Brahmadatta Caikităneya - nu­ mele unui brahman , 36, 1 19 brahman - " rugă", "rugăciun e", "spusele sfinte", "cele sfinte" , "sfinţen ia" ; Veda , doctrina ve­ dică ; Absolutul obiectiv ; perso­ n ificarea d ivi nă a acestuia,

10 - 13, 20, 2 1 , 24, 26, 35 , 38 - 40 , 43 - 49 , 5 1 . 5 3 - 55, 57, 62 - 64, 66, 68 - 70, 73 - 77, 82 - 85, 87, 9 1 - 95, 99, 103, 104, l I 3, 1 14 , 1 18 , 120 - 122 , 124 - 130, 132, 134, 136, 145, 158 , 16 1 , 163 - 165, 168, 169 , 173 - 177, 184, 185, 200 - 2Q7, 2 1 1 , 2 1 3, 2 14, 2 1 6 - 220, 222, 227 ; unul din prin cipal i i preoţi ai sac rificiului vedic, 9, 26, 59, 177 - 179 brăhmana - numele primei caste , 12, i2 1 , 132 ; scrieri de comefl­ tariu vedic, 12 - 14, 16 - 18, 20, 1 14 - 1 17, 122 - 124, 130, 13 1 ; Ch!indogya-Br. , 22 1 ; Sa t apat ha ­ Br. , 1 3 , 26, 29, 1 14, 1 15, 1 17, 120, 122, 125 , 129 - 1 3 1 Brahma!)aspat i - 35, 1 18 B FJR - a spo r i , a fi mare, 10 Brhaspa t i - 35, 1 18, 14 1 , 157 br"at i - metru vedic de 36 de s ilabe , 35, 1 18, 14 1


INDICE SANSKRIT

Bud ila ĂSvatarasvi - numele unui · b rahma.n , 97, 136, 185, 187 Caikităyana Dălbhya - numele unui brahman , 145, 146 caksus - 1 18 ca!l(lăla (Ciilţ�iila ) - 8 1 , 135, 185, 190 caturtka - 136 chandas - "măsură", "descîntec" ; metru vedic, imn magic, 32, 1 17, 142, 22 1 , 226 ; chandoga - 22 1 citra - 223 citta - "înţelegere" ; gîndire, inte­ l igenţă , 202, 2 10 Ciila Bhăgavitt i - numele unui brahman , 106 Dadhyac Ătha rvat:Ja (fiul lui Atha rvan ) - nuni'ele unui !,şi, 5 5 - 57, 9 1 , 129, 130 daksina - 1 3 4 ; daksi nă ':"" "răs­ ' p iata preoţilor" ; o'n orariu ri­ tual constînd în orez, vac i , veş­ minte etc . , 58, 7 1 , 130, 167 dămyata , datta, dayadhvam - 92 darsa-pur1!a-măsa - 123

dharma - " Legea", "d reptate a" ; rinduiala, 39, 45, 84, 97, 12 1 , 122, 1 3 3 , 157, 20 1 , 204 ; dhar­ man - 1 2 1 , 2 26

Dhătr - l i t t . " Î nteme ietorul", "C ;eatorul" ; d ivin itate vedică n.bstractă, creator al pămîn tulu i , ce rului , sO:J.relui şi lu n i i , ide n­ t ificat uneori cu Indra, Pra­ j iipat i , etc . , 109

DH lJ.

-

a

susţi ne ,

12 1

dhyjna - "cuge tare" ; reflecţie , medita.ţie ( religioasă ) . 20 3 , 2 10 diaus - 96

- "a să:,fîrşi con sacrarea" , 18 1 ; diksii - "consacrare " ; rit de preg l t i re a lui yajamăna pe n t ru sa.::rific iul de soma ; s i m­ bol izează i n t rarea în starea in trauterină urmată de o nas. te're i n iţiatică , 7 1 , 167

D!KŞ

Dţptabilăki - numele unui brah­ mall , 46, 125 , 126

2 31

Gandhăra - numele unui ţinut d i n extremul Nord-Vest al In­ diei antice, pe malul drept al Indusului , împărţi t în prezent între Afghan istan şi Pakistan , 198 Gandharva - 3 1 , 6 1 , 6 3 , 82, 83, 1 1 5 , 156 Ga rdabhivipita Bhăradhvăj a numele unui brah,ma n , 75 Gărgi Văcaknavi - n umele u n e i feme i învăţate din casta brah­ man ilor, 15, 6 3 , 6 6 - 68 , 128, 1 32, 133 Gărgya - patronimic al lui Dţp­ tabăIăki şi al altor brahma n i , 4 6 - 48, 90 gărhapayta - litt . "al stăpînului casei" ; primul din cele t re i fo­ curi principale ale sacrificiului vedic ; era apri n s de la focul domestic, fiind corespondentul acestuia în riturile sol emn e ; de la el se apr i n deau celelalt e fo­ curi şi în el se coceau ofran dele , 158, 175, 1 7 8 , 188 Gautama - pat ron imic al lui l,;ddălaka Ărun i , 64, 10 1, 102 , 1 8 3 , 184, 188 ; numele mai multor brahman i î n văţ�ltor i , 56 , 90 ; apelativ al l ui Buddha, 15 găyatri - st rofă, vedică ne t re i ve rsu ri octosilabice , 96, 97, 1 3 6 , 163 , 1 64, 1 6 6 Ghora Ăngi rasa - numele brahman , 168

unui

Gosrut i Va iyăgh rapadya - nume­ le unui brahma n , 1 8 1 Gotama - n umele unui rsi . ' . 49, 127

- a apuca, a prinde, a percepe ; graha - 1 3 1

G RA H

grhastha - 128 , 224 guhya , guhyă ădesă}ţ - 1 7 gU!ta - cele t re i "tendinţe" i n e­ rente Naturi i pri mord i ale , î n virtutea cărora are loc evoluţia "principiilor" lum i i man i fest a­ te , 222 guru - 185, 2 19


232

INDICE SANSKRIT

ha'tlsa - 1 18, 134

Haridrumata Gautama - numele unui brahman , 172

hin - 105, 148, 149, 152 ; hinkăra - 150- 156, 22 1 - 8, 19 hiranya-garbha ' hită - 48, 77, 80 , 126, 134 ; v. 2 14 hotr - 9, 58 - 60, 1 3 1 , 143, 177, 22 1 hrdayam - 93, 136, 2 13 ; hrdy ayam -2 13 hum - 149, 152, 22 1 Idă . - zeiţă vedică personificîn d abu ndenţa, 1 1 1 lndha - 77 Indra - 39, 43, 47, 49, 55, 6 1 ,

63, 68, 69, 77, 1 10, 12 1, 123, 125, 130 , 13 1, 157, 162, 2 15 , 2 16, 224, 226, 227

ln dradyumna Bhăllaveya - nu­ mele unui brahman , 185, 187

iti - 72, 120 itihăsa-purărta - denumire gene­ rică a corpusului de naraţiuni mitice şi istorice c u caracter enciclopedic, 200, 203 lSăna - 39, 12 1 iva - precum, ca şi cum , 129 lui Satyakăma, 172 jagati - st rofă vedică de patru versuri dodecasilabice , 167 ]abăla - mama

]aival i Pravăhana (PravăhaDa ]aivalil - numele unui kşatriya

10 1 , 145, 146, 182 - numele unui !,şi, 49, 127 ]ăna Sărkarakşya - numele unui b rahman , 185, 187 ]anaka d i n Videha - 15, 46, 58, 74 - 78, 84; 97, 125, 130 ]amadagn i

]anaki Ăyal) sthiiDa - numele unui brahman , 106 ]ansruti PautrayaDa - numele unui bărbat , probabil kşatriya,.

170, 17 1

]aratkărava Ărtabhaga - numele unui brahman , 60, 6 1 ]ătavedas - denumire a zeului Agn i , 103

]itva n Sailin i - numele unui brahman , 74

jiva ătman - 192, 197 222 JNĂ - a şti, a cun �şte, 126, 129 jnăna - .. înţelepc iune" ; cunoast ' ere ( intuitivă ) . 126, 204 ha - "bucuriert, napa b ucu r i e i l t • 3 1 , 1 16, 175

Kabandha Ătharvana - numele unui Gandharva, 6 1 Kahola Kauşitakeya - numele unui brahman , 62

kiima - 122 kăTJ4a - 1 14 ; Khila-k . 135 ; Madhu-k. , 1 14, 128, 129 ; Yiij­ navalkiya-k. , 128, 130 Kiirtva - 1 14 karman - "fapta , "acţlUne , .. rit" ("slujire") . 38, 40, 42 - 45, 52, 6 1 , 78, 82, 84, 89, 1 10, 122, 124, 136, 182, 20 1, 202, 207, 2 10, 2 1 1 , 2 19 KăSi - 66, 125 Kasyapa - numele unui rsi, . ' 49. 127 Kătyăyani - 50, 87 _ "

.

"

Kauravyăyaniput ra - n umele unui î nvăţător, 92, 136 Kau şitak i - numele unui brah­ man , 143 kha - "golul", orificiu, spaţiu, 92

136, 175 khanda - 22 1 kolo' :.... arborele Zizyphus Jujuba. 20 1 KJ!. - a face, a făptui , 122 Kratu - 98, 136 KŢşI)a Devakiputra - disc ipol al lu i Ghora ĂIigirasa, 168 krta - făcu t , făptuit , pregăt it ; . "fapta " , 136 ; numele zarului celui mai bu n , 170, 172 ; krta-ătman - 2 19 kşatra - 39, 88, 104, 12 1, 136, kşatriya - 12, 15, 39, 40, 48, 12 1, 122, 125, 126, 183, . 185, 224 Ku marahărita - numele unui brahman , 56, 90, 107 Ku ru

- 58, 70, 130, 1 3 1 ; 146, 178


INDICE SANSKRIT

linga, linga-sarira - 135 loka - ..lume", ..loc", 124 , 146, lokya 124 -

madhu - 129 ; madhu-vidyă - 130 Madhuka Pa iIigya - numele unui brahman , 106 Mădhyatrdin a - 1 14 Madra - numele unei populaţii şi al, unui ţinut din Nord-Vestul Indie i , 6 1 , 63 mahăvăk ya - 222 Mahăvlra - 15 Mahâvrşa - numele unei popula ­ " ţii şi al unui ţinut d i n Nord-Ves­ tul Indie i , 17 1 Mahidăsa Aitareya - numele unui autor vedic, 167 mahiman - 30, 1 1 5 MaitreyI - 15, 50 - 52, 128, 129, 132

87- 89,

( " minte " ) , or­ ganul gî nd i rii ; simţul i n t ern , l I , 3 1 , 32, 34, 38, 40 , 42, 44, 52 , 59 - 6 1 , 66, 67, 69, 76, 84, 85 , 89, 94, 99, 100, 103, 104, 1 10, 1 1 6 , 1 17 , 122, 123, 135, 140, 144, 152, 154, 164, 165, 168, 17 1 , 174, 177, 180, 18 1 , 188, 189, 193, 195, 198, 20 1, 202, 2 10 , 226

manas - "gî nd "

Mănava-Dharma-$ăstra - .. Codul de legi al lui Manu", cea mai importantă scriere despre dharma, a t r ibui t ă autorului le­ gendar Manu, 125

ma1Jg,ala - 1 15 ma,!tha băutură rituală prepa­ -

rată din lapte ( eventual apă ) , bătut c u orz zdrobit, 182 ; v, 1 0 3 - 104

mant,a - "imnu J "scriptură" ; text vedic propriu-z i s (re, yajus, săman ) , prin opoziţ i e c u c omentariile (brăhma'IJa, upanişad), 200 - 202, 207, 209 Manu - personaj legendar, stră­ moş şi legislator al uman ităţi i , 3 9 , 1 6 3 , 2 19 Marut ( zeii) - 39, 12 1 ,

162,

163

233-

mauna - formă de asceză proprie unui muni, constind in tăcere' absolută, 2 1 4

măyă - 223 medhă - 122

Mitra - zeu vedic de t ip celest , veghetor al respe c tării contrac­ t elor ; asociat frecvent cu Va­ ruD a, ca person ifi care bi nara. a suve ra n ităţ i i , 1 1 1 , 227 moksa - 15 mrtvu - moartea, zeul Moarte, 39. " (16, 12 1 , 157 ; v. 70 mukti - 15 muni - 86, 132 murta - coagulat , închegat, for­ mat ; .. în forme î n chegate ", · 20 5 ; v . .. întruchipat" , 49 - 50 Naimişa - pădure sfîntă unde a fost recitată pentru întîia dată epopeea MaMbhărata, 1 4 1 Năka Maudgalya - numele unui brahman , 107 năma-rupa - 120 ; v . . . numele-şiforma", 38, 45, 192, 2 19 Nărada - numele unui rşi . . 20!) ni - (prefix) j os . 17 nidhana - 150- 156, 220 nivid - 133 neti ne ti - 23, 27, 50, 72, 77, 86, 89, 222

Om - 3 1 , 1 14 , 139, 142, 143, 148, 158, 2 1 5, 222

Paftcăla - 58, 70,

păriJara - 125

10 1 ,

130, 182

Păn i n i - cel mai important gra­ matician i ndian , autor al gra­ maticii sanskr i t e intitulate A şţădhyăyi ( .. Cele opt cărţi", 1 17 - 57, 9 1 , 130 Parame şthin ' Parikşit (urmaş i i lu i ) - 6 1 . 13 1 Pari anya - 39, 49, 102, 121 , 183 pasu - 9 Pataftcala Kăpya - numele unui brahman , 6 1 , 6 3 , 64, 13 1 Pataftj ali - autorul tratatului Yoga-Sutra, textul de bază a l şcol i i Yoga, 1 3 5


INDICE SANSKRIT

23 4

PA TH - a citi, a recita, a re-

Prătrda - numele u::lui brahman '

, 22 1 pati - 1 18, 1 44 pattlkasa - 8 1 , 135 pavamăna - 36, 1 19 PiPpala - smochinul sacru Fieus Reli{!.io sa, 82 pilr - tată, străbun ; "Părintele", 122

pratyăhăra - 224 pratyakşa - 14 pratyane - 135 pratyăsvara - 14 1 , 22 1 4 1 , 60 , 62, 1 1 7 punar-mrtyu puma - 136 puro'nuvăkya, yăiyă, sasyă - 59 '

p �t

PrăcinaSăla Aupamanyava - nu­ mele unui brahman , 185, 186 PrăcInayogya - apelat iv al lui Satyayaj iia Pa uluş i , 186 Praj ăpat i - 18, 3 3 , 4 3 , 63, 68 - 70,

82 , 83, 92, 93, 98, 104, 106, 109, t l3, 1 15 - 1 1 7, 122 - 124, 130, 140 , 148, 149, 153, 157, 1 5 8 , 1 6 3 , 1 7 8 , 180 , 2 1 5 - 2 1 9, 223 , 224 prajnă - "cun oaştere" ; înţelep­ ciun e , 74, 86 pră!la (pră!las ) - "răsuflare" ,

"s uflarea vieţi i " , "suflul vieţii", " sufln(r, "suflul expiratorH, " ex­ piraţie", "simţ", ( "cele însufle­ ţite " ) ; suflu nazal , suflu bucal ,

3 1 - 35, 38, 40 , 42, 44, 45, 47 - 49, 53, 59- 62, 65, 67 - 69, 72, 74, 77 - 79, 8 3 - 8 6, 9 3 - 96, 99, 102, 1 0 4 , 108, 1 10 , 1 1 5, 1 1 7, 123 , 125 - 127, 132, 1 3 6 , 139 145, 148, 149, 152, 154 , 164 168, 17 1 , 1 7 4 - 176, 180, 18 1 , 1 8 4 , 187 - 189, 193 - 1 9 5 , 198, 202, 205, 207 , 2 10 ; v. "sufletul" 2 16 ; pră!la-bhrt - litt. "purtă­ tor de suflu", 43, 59

"murmur" ; nume al s ilabe i Om, 142

pra!lava - litt .

alt

prăne - 1 3 4 prapăţhaka - 22 1 prastăva - 1 19, 147, 148, 150 1 56 , 22 1 ; prastotr - 35, 1 1 9, 147, 22 1

pra-STU - a începe cîntarea unui imn ; a cînta prastăva, 1 1 9 prati - (pre fix) împotriva, înapoi, potrivi t cu ; prati-rupa 125 pratihăra - 1 47, 148, 150 - 156, 22 1, 222 ; pratihartr 147, 148 , -

22 1 , 222

-

95,

136

-

60, 13 1

puruşa - "Omul" (Gigan tul Pri­ mordial ) , "om", "Spirit" 8 9 '

12, 18 - 20, 22, 2 3 , 37, 40, 42 : 43, 46, 48, 50, 53, 55, 6 1 , 64, 68, 69, 72 , 77 - 79 , 82 - 85, 93, 94, 98, 102, 103, 106, 1 14, 1 15 , 1 17 - 120, 1 2 3 , 1 2 4 , 1 2 6 , 128 130, 1 3 4 - 136 , 1 39 144 ' 145 ' 15 1 , 164 - 166 , 175 :"" 177 184 186, 192 - 195 , 198, 2 16 : 2 18 : 2 19, 223 - 225 ; "sluj itor" (al lui Brahman ) , 165 ; purusa. medha - 1 1 4 prtrva-pra.ina - 135 Piişan - 39, 97, 98, 12 1 , 227

rahasya - 17

Răhu - 2 19, 224 RaikJ'a Sayugvan - numele unui brahma n , 15, 170, 17 1 Raikvapar�a - topon im, 17 1 răjanya - "războin ic" ; denumi­ rea vedică a caste i ksatriya . ' 12 , 226

rasa (rasalf) - "sevă", "esenţă",

50 , 1 1 6, 129, 14 1 R C/A RC - a străluci ' a lumina ,' . a adora, 1 1 6 re (re as ) - 9 . 32 , 59, 86, 96 , 109 , 139, 1 4 1 - 145, 160, 164 , 168, 178 , 182, 194, 226

retas - 120 Ifg-Veda - 8- 10, 17, 20, 26, 42, 52, 74, 88, 1 1 8, 12 1 , 122, 126 , 130, 134, 137, 142, 166, 200, 20 1 , 203, 22 1 , 225, 227 rşi - 10, 39, 40 , 49, 55, !l8 . 1 18 , 12 1 , 127, 129, 130, 225. 227

R UD - a urla, a plînge, 133

125, 160 , 222 , 10 1 , 142,


INDICE SANSKRIT

Rudra - 39, 49, 12 1 , 227 ; ze i i Rudra - 3 9 , 6 8 , 12 1, 1 3 3 , 158, 1.59, 1 6 1 , 162 , 167, 227 rupa - 49 , 125

- 1 18 ; să, ama - 35, 109, 1 1 8, 143, 145 ibal a , sabara - 223 sabda - 123 SA D - a şedea, 17 sădhu - 150 Sadhya ( z e i i ) - familie de d i-" i ­ n i t ăţ i atmos fer ice ; " s f i n ţ i i" , 163 , 225 ; v. 226 Sakal ya - 133, 134 ; v. Vidagdha sa

Sakalya.

sam - ( prefix) î mpre u n ă , laolal­ tă, înt ru - t o t ul etc . , 130, 132 s a ma - "de-a seamă", "a celaş i", "egalitate", 1 1 8, 125, 15 1 , 153

săman

{săma, sămăni } - 9, 32 , 35 , 45, 96, 109, 1 1 7 - 1 19 , 125, 136, 139, 14 1 - 146, 149 - 153, 156- 160, 178, 194, 208, 22 1 . 226 samana - 42, 72, 164, 189 Săma- Veda - 9, 10, 42, 52, 74, 88, 125 , 142, 160, 166, 200 , 20 1. 20 3, 22 1 S a mas ra vas - 58 samaşţi , vyaş ţi - 62, 13 1 , 132 sa mjnă - 129 Sa:?l khya - una d i n cele şase ş c ol i filosofice ortodoxe , carac t er i­ za.tă prin dual ism, real i sm şi evoluţ i o n ism ; textul de bază este Să� khya-Kărikă de Isva­ rakrşna ( sec . I V ? ) . 1 16, 129, 222 sa J?I-Kf,. P - "a-ş i reprezen ta" ; a fo rma un sankalpa, "a se for­ ma", 1 1 8, 222 sarrnyasa - 132 ; sa'?lnyăsin 128 sa'?lpatti - 124 samsăra - 1 17 sa ti> varga - l itt . "cel care adu nă" , .. c�l ca.re absoarbe" ; "înghiţi­ tor" 1 7 1

S n 'l tku:nlr.l. - î nţ�lapt m i t ic , f i ul l u i Blah m z n ; i d e n t i ficat n 'l � :> r i cu Sk l '1 d l. , 2 0 G , 2 10

23.5

SăI).r;l il ya - numele mai

multor b ra hma n i , 55, 90, 1 12, 166

sankalpa

- "reprezentare" ; ima­

gine mentală , c o n cept , voinţă hotărîre etc . , 42, 52, 89, 1 161 18 , 123 , 202, 2 10 - 2 12, 2 15, 222 ; v. saf!I - K�P Sailkara - primul ( sec. VIII - IX) şi cel mai i mp or t a nt reprezen­ tant al şcol i i ortodoxe Vedănta ; doctrina sa este numită "non­ dualism" ; este î n t re altele au­ torul unor com e n t a r i i la BĂ U şi Ch U, 124, 127, 222 , 223 Sarasvati - fluviu s i tua t î n t re I nd u s şi Gange ; perso n i fi ca. rea d ivi nă a acestuia , s oţ i a lui Brahman , zeiţă a elocinţei şi a î nvăţUuri i , i d e nt i f i cat ă uneori cu VăC, 1 1 1 sarira - 224 sastra - 133 " sat - "Fiinţa , "cel-care-fiinţea­ ză" ; ceea ce este , existe ntul , 36, 49 , 12 1 , 127, 169, 192, 195 - 197, 2 1 1 ; sat-cit-ăna1Ida 134 sattra-aya�a - desfăşurarea unei " ses i u n i " rituale care dura î n t re 13 şi 100 de zi le ; este o formă de sacrifi cIu de scma, 2 14 sattva - 2 10 satya - "Realul" , "real itatea" ; "adevărul", "adevărat", 39, 45 , 48, 50, 54, 69, 7 1 , 75, 93, 94, 96 , 97, 103, 109, 12 1 , 125 , 127, 129, 140, 167, 19 1 , 192 , 196 , 199, 20 1 , 20 4 , 2 1 1 , 2 1 3 , 2 15 ; satya-sankalpa - 165 Satyakăma fiul Jabălei - numele unui brahman , 76, 106, 172 175, 179 Satyayajfia Pauluş i - numele unui brahman , 185 , 186 Saunaka Kapeya - n umele unui brahman - 17 1 , 172 Savitr - 105, 109, 136, 148, 182 ; săvitr i - 97, 105, 136, 137 Sidhârtha - 15 Sitaka Salavatya - numele unui brahman , 145, 1 4 6 silpa - 223


23 6

INDICE SANSKRIT

Sindhu - numele sanskrit al flu­ viului Indus , 99 Sinivali - zeiţă obl ă du itc are a fe­ cund ităţi i şi a naşteri i uşoare , asociată zilei cu lună nouă, 109,

skaml:ha - 8 - zeu al războiului , 2 10 sloka - 4 1 , 45, 79, 123 , 157, 182, 185, 190, 2 10 smrti - 14 sania ( regele Soma) - 36, 38, 39, 46, 48, 7 1 , 102 - 104, 106, 1 15 , 1 1 9 - 12 1, 125, 13 1 , 157, 162, 183, 185 , 186, 2 14, 222, 227 Soşyati, asoşţa - 167 sramana - ascet pract icî r. d mor­ t ifi căr il e , 8 1 Sri - zeiţa prosperităţii şi a fru­ museţii , 107 Srotra - 1 18 ; srotriya - 14, 82, 10 1 , 108, 185, 193 srsti - 120 SR U - a auz i , a asculta ; sru t i 14 sthăliţiika - fiertură de orez Eau Skanda

orz cu lapte , p re F a rat ă î n t r-un ceau n de lut si . folos it ă ca ofran dă, 109

sto/;ha - 22 1 sthula-sarira - 135

stoma - felul î n ca r e se executa o "cantată" vedi că, în fu ncţie de numărul de versuri , 1'12 stotriyă - strofele aparţi nînd unei "canta te" vedice, 59 stupa - monument religios spec i­ fic arhitecturii buddhist e , com­ pus în esenţă dintr-un soclu pătrat şi o calotă hemisferică ; are simultan fu ncţia de mauso­ leu pent ru relicvele sa cre şi de reprezentare simbolică a struc­ turii U n ive rsului , 127

stuta-sastra - 167 'sU - a strivi, a stoarce soma, 125 suci, suddha, suMa - 125 Sudhanvan Ăngi rasa - numele unui Gandharva, 6 1 sMra - 12, 39, 40, 122, 17 1, 226

surya - soarele , zeul Soare ( ca astru) . 39 ; v. 9 8 , 226 sutra - litt. "fir" ; "aforism" , s t i l

de formulare lapidară cu fu ncţie­ mnemon ică , propriu scrierilor cu caracter "tehn ic" şi anumitor texte filosofice în limba sa ns­ krită , 52 ; v. 88

suvama - 36, 1 19 sva -.: 36, 1 19, 195 sviihă - 94, 104, 109, I lO, 136,. 178, 182, 189, 190 S VA R - a produce un sun et ; a străluci ; sv ar (svah, suar ) 93, 94, 104, 1 10, 136, 158, 166. 178 svara - usunet", "răsu net" ; sunet muzical , 36, 14 1 , 143, 145, 1'19. 22 1 Svetaketu fiul lui Ărun. i - 10 1 , 182, 19 1 , 195 - 199

tad ekam - "acest Unu", 1 1 tajjală'� - 165, 222 tanu - 1 1 tapas - 32, 4 1 , 67, 86, 95, 103. 1 16, 122, 157, 167, 18 4 tat tvam asi - 222 ; v. "Tu eşt i acesta", 196 - 199 teias - "văpaie", ..foc" ; en ergie. 1 16, 192, 202, 222 trayi vidyă - 10 trişţubh - st rof1\. vedică de pat ru versuri hendecas ilabice, 167 trsnă - 1 3 6 t �riya - 9 1 , 1 3 6 Tvaşţţ - litt . "Dulgherul", "F1iu­

rarul" ; zeu vedic, meşt e r foarte­ iscus it ; a fabri cat fulgerul c a armă a lui Indra şi cupa d i n care zeii beau soma , 55, 109,

227 tyad - 69, 1 13 ; tyam - 128, 133 udăna - 42, 62, 72, 165, 190

Udanka Saulbăya na - numele un ui brahman , 74 UdaraSăn9ilya - un discirol b rah­ man ic, 146

63, 66, 105� 107, 1 12, 132, 163, 186, 188,. 19 1, 195

Uddălaka Ărun i -


23 7

INDICE SA�SKRIT

tldgătr - 9, 36, 59, 1 17, 1 19, 14 1, 14 { 222

145 ,

147,

148, 177, 22 1,

udgitha -

33, 34, 37, 105, 1 17, 1 18, 139 - 143, 145 - 148, 150' - 157, 22 1 , 222 tldumbara - smochi nul Ficus Glomerata, 82, 103, 106 tlktha - 45, 95, 125, 136, 145 upa - (prefix) , către, lîngă, 17 ttpadrava - 153, 222 Upakosala Kămalăyana - un dis­ cipol brahman ic, 175, 176 upanişad - "învăţătură" (secre­ tă) . " cunoaş te re tainică", .. tai­ nă", "mi s te rU , "nume de taină ''' ; Upanişadă, 5 - 7, 14 - 2 1 , 23, 24, 48 , 52, 72, 74, 77, 88, 93, 94. 1 15, 1 1 7, 1 19, 120, 122 - 127, 129 - 132, 134, 135 , 140, 149, 163, 2 16, 224 ; Aitareya- Up . • /Sa- Up . , Kena- Up. , Mahiinii­

-riiya!W-- Up. , Maitriiya!la- Up. , MuT)4,aka- Up. , Prasna- Up . . SvetiiSvatara- Up., Taittiriya-Up. , 1 6 ; A ll ah- Up . , Riimak r ş!W-- Up., 26 ; Ka ţ ha- Up . , 16, 1 16 ; Kau­ şitaki- Up. , 1 6 , 124 ; Mă!I4ukya­ Up. , 16, 13 6 upasad , upa sada - ceremon ie pre­

liminară sacrificinlui de soma, 103, 167 Uşaşta (Uşasti ) Căkrăyana - n u­ mele unui brahman , 62, 132, 146, 1 47

VĂ - a sufla, 125 vac - "glas", "cuvînt", zeIţa Cu ­ 'Tîn t , !O, 3 1 - 33, 35, 38, 40, 42, 44, 45, 52, 58, 60, 6 1 , 6 5 , 67, 7 1 , 74, 78, 86 , 89, 92, 94, 97, 99, 100, 1 02, 104, I l O, 1 1 2 , 1 1 5, 1 1 6, 123, 1 39- 1 42, 1 44, 1 49 , 1 52 , 1 54, 1 58, 1 64 , 1 68, 1 7 1 , 1 77, 1 80, 1 8 1 , 1 84, 1 8 9, 1 93, 195, 19 8, 20 1 , 202 , 210

Vaisuaieva-Sastra - 133 v ai Svănara - l it/ . "al tuturo . oa­ menilor " ; .. cel de pretu ti nd e n i " , ..omn iprezen t" ; ( focul ) 3 1 , 94, 1 15 ; (Sinele) 186, 188, 190

flaiSya - 12, 40, 12 1 , 122, 185,

126 Vaiyăghrapadya - apelat iv pa­ tronimic pentru Budila ĂSva­ ' tarăSvi şi Indradyum na Bhă.1la­ veya , 1 8 7 viifapeya - rit co m pl ex şi ampl u asociat sacr ifi c i ulu i de Somtl ; ep i soad ele sale principale erau o c urs ă de cai şi că ţă ra rea lu i yajamăna şi a so ţ i e i acestuia pe stîlpul ritual , 107

Vămade'"a - numele unui !,şi 39, 12 1

va1!1 sa - 130

vănaprastha -

12 8 Vardhamăna - 15 vama - I l , t l9 , 12 1 Va�una - 39, 70, 7 1 , 1 1 1 , 12 1, 14 8', 157 , 162 , 227 Vasişţha - numele unui .T'şi, 49, 127 Vasu ( zeii) - 37, 68, 12 1 , 158, 1 6 1 , 166, 167, 227 văyu - "vînt" , "aeru, zeul Vint . 32, 45, 50, 59, 62 - 64, 68, 69. 8 4, 92, 94, 98, 103, I lO, 1 16, 123, 125, 132, 133, 142, 143, 149, 156 - 158, 165, 166, 168, 17 1 , 178, 183, 185, 187, 189, 20 1 , 202, 204, 205 ; v. 226 Veda - 6- 8 , 10- 17, 23, 40, 42, 52, 64, 77, 8 1 , 86, 88, 8 9 , 92, 99, 108 - 1 10 , 1 15 - 1 17, 12 1 , 122, 124 , 125, 16 1 , 19 1 , 194, 2 19 ; Veda Vedelor (se. grama­ t ica) . - 200, 20 1, 203 Vedănta - 1 iet . "sfî rş i tul Vedelor" ; denumir e a Upan i ş adelor ; prin­ cipala şcoală de fi losofie orto­ doxă , cu orien tare esenţial me­ tafizică, 16, 13 1 , 134, 223 vedi - 8 , 188 vi - ( prefix) separa t , în diverse părţi , în mod var iat etc . , 120, 126, 129, 13 1 Vidagdha Săkalya - numele unui �rahman, 68 - 70 , 72, 7 6 Vldeha - numele unei populaţii şi al unui ţinut din Nord - Est ul Indie i , 66, 8 7 •

vihăra

- 8


238

INDICE . sANSKR1T

"cunoa.ştere " ( a na.l itică; discursivă) , 66, 78, 8 3 , 84, 86 ,

vij;iăna

-

129 , 20 3 , 204, 2 10 ; vi ­ jfiăna-maya - 125 ; vijiiăna­ ghana - 129 126,

Virăj - "Energia Creatoare " ; per­ son ificare d iv-ină a principiului feminin act iv-, complementar celui mascul i n (Puruşa, Indra) , 77,

134, 149, 172, 225 Virocana - 2 15-2 17 vis - 39, 12 1 vi-srsti - 120 visv�wbhara - 38, 120

Vi5vămitra - numele 49 , 127

Visvăvasu - numele dharva, 109

unui

-

154- 157

96,

1 4 1 , 1 42 ,

164, 189

YA] - a j e rtfi , a sacri fica , - 23 1

yajamăna - "cel care sa crifică " ,

"cel care aduce sacrifiC i i " , "adu­ cătorul sacrificiului", "sacrifi­ cind " ; sacrificant , 9, 1 8 , 36 . - 58,.

59, 67, 1 19, 177 - 179 yaiiia - 2 1 4

147,

157,

159,

Yăjfiavalkya Văj asan eya - 37, fşi,

unui Gan­

Visvedeva - "Toţi-Zeii", 39, 12 1 ; v . 59, 6 1 . 68, 149, 158, 159, 227 Yiş�u zeu vedic de t ip solar, asociat adeseori cu Indra ; prin cei t re i paşi ai sili devine coex­ tens iv cu "C n i'/ersul tristrati­ ficat ; la origine, corelat probabil cu fecunditatea ; ulterior '/a compune , împreună cu Brah­ man şi cu Si'/a, t r i ad a supremă a p3.nteonului hin duist , 109 t'rata "legămîn t" ( re l igios ) , "in­ datorire sfîntă", 44, 103 , 124 , -

vyăna (viănas) - 42 , 59, 62 , 72.

50 � 52, 58 - 64, 66 - 72 , 74 � 78, 80, 82, 87, 89, 1 0 5, 106, 112. 120, 128 - 135

Yaiur- Veda - 9, 10, 42, 52, 74, 88 , 1 1 4 , 125 , 137, 142, 1 60 , 166, 200, 20 1 , 2 0 3 , 22 1

(Yi1:iurrzşi) - "ros t i re de jertfă", "formulă sacrificiaIă", 9 , 3 2 , 96, 1 1 2, 136, 145, 160 ,

yajus

178,

194, 226

YA M - a ţine, a susţi ne ; sub con t rol , 132, 2 1 3 Yama - 39, 7 1 , 9 8 , 12 1

yantra

-

il

ţine

1 15

yasas - 127 Yoga - 134, 223 , Sutra - 135

yoni - 120

224 ;

Yoga­


CUPRINS

5

Studiu i n t roduct iv Note

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Notă asupra ediţiei Texte

. . . . . . . . . . . . .

.

. . . . . . .

.

.

.

. .

Brhadăral) yaka-Upanişad . . . . . . . . . . . . . . . . Note . . . . . . . . . . . . . . • • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Chăndogya-Upanişad • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Note . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Addenda Puruşa ( B g-Veda, X, 90) . . . . . . . . . . . . . . . . Cuvi n tul ( �g-Veda, X, 125 ) . ........... Indice sanskrit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.

.

.

.

. . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.

. . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . .

............... ...............

. . . . . . . . . . . . . . .

.

.

.

.

26 28

31 114 1 39 221 225 227 228


Tehnoredactor: ANGELA ILOVAN Coli tipar: 15 planĹ&#x;e : 8 pag. alb-negru: 8 pag. color Bun de tipar: 14.08 . 1 992 Tiparul executat la

"ROMCART"

S.A. sub comanda 816


Radu Bercea-Cele mai vechi upanisade-Editura Ştiinţifică (1993)