Page 1

PLOTIN

on TO �PYOV aUTOU Jl.T}&xjJ.� ETI' ă.AAW, a.AAa 1Ta� ETI€cr-rpaTI­ Teu TIP<X; au-rov xaL' -ro �prOV o.:UTOU aLToc; xal €v -rw a.ra{Jw " ) , , / ( " , t" L , I'L XElJl.EV� aVEv8E� xal TIATJP'J1c; uTIapxwv xal OLOV xaTa (3ouATlC1L V �wv' � 8E J30UATlC1L� h V6r)CTl�, !3ouAl1C1l� 8' EA€x{tTl, OTL xaTa vouv· xal yap AEYOjJ.€VTI (3oUATlcrl� -ro xaTa vouv ( j.1ljJ.EL'TaL . H rap (3ouAllcrL� {J€AEL -ro a.ra{J6v· TO 8E VOELV a.ATI­ {Jw� Ecrnv €V T� a.ya{J� .)"EXEL ouv bcEL v�, OTIEP h (3ouAl1C1l� , t" -� "'\ " " / " E' ''' An '\ " "li €I\.EL xa.l ou LU)(OU<Ja av -ralITŢl VOT)CTL� Yl V €Lat . l ouv t--VUI\.TJC1EL TaU a.ra{JaU T({JEjJ.EV TO €CP ' hJJ.� v, 'TO i)S11 €v & {J€AEl h !3ouAl1C1LC; ,.. ( l' "" ) , ) ( .... lI' L " "" ,.. ELVal lbpUj.1EVOV TIW� ou 'TO €<.p' cxtrrtp EX€l; H jJ.EL",OV EL vaL {JEL€OV, EL jJ.� LL� €{J€A€l €L� 'Tou-ro a.V$(V€LV 'TO €<.p' a'i.rri[) . [7.] rLV€Lal oLv �JUx1) jJ.EV €AEU-8"Epa <SLa vou lTPO� -ro ara{Jov O1TEuooooa a.vEj.1TI08LC1Tw�, xal o c5t a -rOU'TO lTOl €l, €<.p' au-qr vou� 8E eSt ' au-rov' 'h <SE -rou a.ya{Jou CPOOl� au-ro 'Ta €<.pE'TOV xal eSt ' o -ra ă.AAa EXEl -ro €CP' au-rOL�, o-rav 'TO jJ.€v -rurxciVEL v a.vEJl.TI08(<TtW� 8uvll-ral, -ro 8E exEl v. nw� 81) au-ro -ro XUPlOV ( .... , ) , " , , " (/ e '" , / aTIaVTWV -rWV J-LEL aUTO LLjJ.lWV xal €V TIpw-rTI Eopa OV, lTP� ' L ) .<. " ) / � _ €I\.€L " '\ '' /'\ '\ Rrv " VEl v "li xal' 'E'-t� llP"tTJTal aUTOU xal Ta� aval-"-"l O -ra, al\.ll.a <5UVciJl.El� �El TIap ' au-rou, Wo-TE 8uvaC1{tal -ro ETI' au-rOL� .... " (/ 0 ' " -ro )ETI , ,EJl.OL' TI" 'ETIL' C10L" arOl; TIOU xal €XEL v, TIW� av Tl� El� vou� jJ.OAl�, OjJ.W� be �(a €LAxETO. E'l J-L� -rl� TOAjJ.TJP� AOr� €-r€Pw{t€V C1TaAEl� AErO�, w� wxoucra olhw� '€XEl v, w� �El, xal oux oooa xup(a -rou o €C1LL v, oOC1a TOUTO o €C1LL V Ou TIap ' aUT� Ou-r€ 'TO €Aru{JEPOV âv ExOl OUTE -ro m' aU-rTI TIOLOOOo.: 11 jJ.1) . TIOLOOOa, o 'hvciyxaC1'TaL TIOL€L v 11 Jl.-r1 TIOl EL v�'O� 811 AOr� ..... ) , / '- ), , / , ( , aVLL -ruTI� -rE )«Xl aTIOp� xal naV'Tanacrl TIlV TOU EXOOOLOU TE xal au-rE�OOO(OU q>txn v xal TIiv EvvOlav -rou €<.p' hjJ.L v ELTI &v a.valpwv, w� J-LciTTlV Ei val TaUTa AEyEC1{JCXl xal <pwva� '" ' " " C" rrpayJ-LaTWV aVUnO<TtaTWV . O "U rap Jl.OVOV jJ. ....>: ' 1uEV "€Trl jJ.Tlo€V l ,... , ) , ') ', ) '" El val AeyEl v, aAA OU8E VOEl V OOOE C1UVl Eval avayxaLOv aUTW A€rEL v 't'aUTT]V TIlV <.pwvfjv . E'L 8e OJ-LOAOYOL cruvLEvaL , llbTl â� pa8(w� EAEYXOL -ro � €vvoCa� -rOU E<.p ' 1w-L v E<.papJ-Lo'(oj.1€V1)c; � ) " ( ' , ) ) / ou; ecpapJ-LOTIEl v oux ECPTl · H rap EvvOLa "tTJV OOOlav OU TTOAurrpaYJ-LOVEL oooe kXE{VTJV TTpOOTTapaActJ-L�dv€L - &8uvaTOV yap EaUTO n TTOL EL v xal: €L� urroo-racrL v ă.YEL v - &)J... a. E{JEAEL {tEWPEL v 11 €Jr(voLa, T( 't'W\.l � v-rwv OOUAOV €'t'€pWV, xal T( ExEl lI'

l I'

)

I

)

lI'

)1'

372


ENNEADA a VI-a, 8 (39), 6-7

însăşi, situându-se în bine, existând împlinită şi fără nevoi şi trăind, să spunem, potrivit voinţei <sale>; Of, voinţa <sa> este gândirea <sa>, şi a fost numită voinţă, căci ea este potrivit inteligenţei, căci şi spunem că vo inţ a imită <ceea ce este> potrivit inteligenţţi. Căci voinţ a doreşte binele, iar inteligenţa este cu adevărat în bine. Ea deţine, deci , ceea ce doreşte �oinţa şi, odată ce <voinţa> a dobândit-o, ea devine gândire. In felul acesta, dacă punem pe seama voinţei de bine faptul că ceva ne stă în putere, de ce nu deţine faptul de a-i sta ceva în putere ceea ce se situează deja în ceea ce vrea să fie voinţa? De fapt, inteligen ţ a trebuie consi derată superioară, dacă nu vrem să înăl ţ ăm faptul de a-i sta ceva în putere la nivelul <ei>.

[7.] Sufletul devine, deci, liber când se străduieşte neÎmpiedicat spre bine cu ajutorul inteligenţei, şi ceea ce face prin <inteligenţă> stă în uterea sa. Inteligenţa, În schimb, este <liberă> prin sine, iar � natura 32 8 binelui este lucrul dorit în sine şi prin care celelalte <fi inţe> au faptul de a avea ceva în puterea lor, când una este capabilă să îI întâlnească fără piedică, iar alta să Îl aibă1 329. Cum poate atunci cineva să asocieze cu faptul de a-mi sta mie sau ţie În putere însuşi lucrul suveran peste toate cele de seamă de după el, care ocu ă primul l oc, spre care celelalte vor să urce şi de care depind 1 3 o şi îşi au puterile de la el aşa încât să aibă faptul de a avea ceva în putere? Căci aici şi inteligenţa a fost trasă cu greu, ba chiar prin forţă. Doar dacă un discurs temerar 1 33 1 , venit din altă parte, nu ar spune că, întrucât <natura binelui> se întâmplă să fie aşa cum este, nefiind stăpână pe cee� ce este, <ci> fiind ceea ce este, <ea> nu ar avea nici libertatea, nici faptul de a avea ceva în putere pentru a face sau nu ceea ce trebuie făcut sau nu. Într-adevăr, acest discurs este putemic 1 33 2, <însă> problematic, şi ar anula natura actului voluntar şi al autodetenninări i, precum şi noţiunea faptului de a avea ceva în putere, încât ar fi inutil a vorbi despre ele şi ele ar fi numele unor lucruri ireale. Căci el nu afirmă doar că nimic nu stă în puterea nimănui, ci că <nimeni> ni ci nu ndeşte, nici nu înţe­ lege că ar trebui să rostească aceste cuvinte -,33. Dacă admite însă că l-a în ţel es, tot poate fi respins uşor, întrucât no ţiunea faptului de a avea ceva în putere se potriveşte celor cărora nu a zi s că li se potriveşte. Căci noţ iunea nu se preocupă de fi in ţă, nici nu o ia în seamă (întrucât ceva nu se poate produce pe sine şi să se aducă în exi sten ţă1 334), gândirea în schimb doreşte să observe care dintre fiinţe este sclava altora, care are autodeterminare şi este ne supusă

î�

373


PLOTIN

't0 Ctl)'tE�OlXnO\l XCXL 'tL J.lTl UTI' cXAA�, aAA' cxI)'to TIlc; E\lEPT€(CXr; XUPLO\l, O Xcx{t-cxpwr; XCXL 'tOlr; UL6LOlr; îmciPXEL xcx{t-o Eun \1 , ' 1;: ' ,\ ' , XCXL, 'tOLr; CXXWAU'tWr; oLWXOOOl \1 TI" "EXOOOL \1 . CXLoLOL 't0" CXŢCXv_Il.0\1 (Yn€p 6-rl 'tcxu'tCX 'tou aŢcx{t-ou cxI)'tou O\l'tDr; olo\l cXAAO ncxp' cxu'to CtŢcx{t-O\l �TlTEL \1 cX'tOTTO\l. 'E TTEL XCXl 't0 XCX'ta 'tU:x:TI\I A€Ţ€L \1 CXU'tO it: \lCXL OUX op{t-O\l' E\I Ţap 'tOlr; OOT€PO\l XCXl E\I TTOAAOl<; � -rUXTI ' 't0 6€ TTPWTO\l OU't€ XCX'ta -rUXTI\I a'v A€ŢOl}l€\I, OU't€ OU XUPLO\l TIlr; CXUTOU ŢE\I€crEW<;, on }llji€ Ţ€ŢO\l€. To 6€ on wr; �X€L TTOL El " , , ,.. , ' '\ ' _Il. " '1 ' 't "" CXTOnO\l, EL nr; CX �LOl TO't€ EL \lCXL 't0 EA€UV €PO\l, O'tCX\l TTCXpCX <pOOL \1 TIO lTI � E\lEPrD ' OU6€ 6� 't0 't0 }lO\lCXXO\l �O\l a<PUPTJ'tCXL -rîlr; E�oucr(CXr;, EL 'to }lO\lCXXO\l }l1l 'tw XWAU€cr{t-CXL TTCXP' elAAou ,/ , � ,.. "" "" "" " " ( , 2.'\ '\ , €XOL, UAACX TW 'tOU'tO CXU'tO €L \lCXL XCXL OlO\l CXP€OXEL \1 ECXU'tW, XCXL � J.!Tj EXEL \1 o n XP€lTIO\l CXU'tOl)" fj olJ'tW Ţ€ TO J.!Ci�LO"'ta TUŢXci\lo\l 'tou aŢa{t-ou a<peUpTp-E'taL 'tLr; 'to CXUTE�OOOLO\I. E'l 6€ 'tou'to cX'tOlTO\l, U't01TW't€pa\l &\1 T( \lOL 'to au'to 't0 aŢa{t-o\l UlTOO­ 'tEPEl \1 'tOU CXU'tE�OOOLOU, O'tl ctŢcx{t-O\l xaL O'tL E<p ' amou ).!€\I€L ou 6€O}lE\lO\l XL \lElcr{t-aL TTPcX; UÂAO 'tW\I cXAAW\I XL \lOU).!€\lW\I ' t'" 1;: ' 1;: ' ( , " 1;: ' ' 1;: (/0 L I;: ' npar; CXU'tO xaL' OuoE\I Ta\l oE oTl TI OLO\I o€O}l€\lO\l OUoE\lOr;. ( , , - ( t'" " ,.. " unOO"'tcxcrL<; CXU'tOU TI OlO\l €\IEPŢ€La TI - ou ŢCXp TI }l€\I E't€PO\l, tf 6' ETEPO\l EO"'tL \1, €L Ţ€ }llji€ ETIL TOU \lOU 'tOU'tO, on J.LCXAAO\l , ) xcx'ta, 't0, EL,.. \lCXL TI "€\I€PŢELCX TI" xa'ta, TI}\I E\lEPŢELa\l 't0, €L,.. \lCXL Wcr't€ OUX €X€L 'to wr; lT€<PUXE\I EvEPŢEL \1, OOO€ � '€\I€PŢELa XCXL , rt'" " t"' " 'f " _Il. ' '\ '\ ' ( �wTI a\l€\lEXv TjO"E'taL ELr; TI}\I OlO\l OOOL CX\l , aAA TI( OLO\I TI OLO\I , t'" / , ) 't "" , OOOLa CTU\lOUCTa XCXL OLO\I CTUŢŢE\lO}lE\lTI E � aLoLOU 'tŢl €\IEPŢEL<t E'{ a}l<pOL \1 au'to au'to lTOlEl, xal Eau'tw xaL OOOE\lDr;. <;:

'

(

c,

,

"

'"

"

)

.....,

1,.

(

)

.....,

'

v

c,

(

,....",

,

/

'

<;: /

""

L

[8.] (H}lELr; b€ {t-€WPOU}lE\I ou OU}l�E�rpccX; 't0 CXU'tE'{OOOLO\l EXEl­ \I�, aAAa aTTO TW\I TTEPL 'ta cXAArI. CXUTE�OOOCW\I a<paLp€CT€L 'tW\I E\la\l'tlW\I au'to E<p ' E:CXU'tD' npor; CXUTO 'ta EAaTIw ano EAa't­ TD\lW\I }lETCX<p€pO\l'tEr; abU\lCX}lLa 'tou TUXEL \1 'tW\l â. lTpoo"iiXEL , " , , , AEŢEL \1 TTEPL au'tou, 'tcxu'ta a\l lTEPL CXU'tOU EL lTOl }l€\l . KCXL 'tOl OOOEv a'v EUPOL}lE\I EL TTEL \1 OUX on xcx't' cxu'tou, aAA' OOO€ lTEPL cxu'tou XUpLWr;' mi\l'tcx Ţcxp ExEL\lOU xaL 'ta XCXAa xaL 'tu crE}l\lU UCT'tEpa. TOIJ'tW\I Ţap cxu'tor; UPXTl' XCXL'tOL cXAAO\l 'tPOTTO\l OUX apXll, 'A TTon {t-€}l€\l0Lr; 8� na\l'tcx XCXL 'to ETT ' au'tQ wr; Uo--r EPO\l , 't ' ' '',\ '\ " � C" , '\ ' - ' 1 °11 Ţap ELr; CXAAO €\IEPŢELa\l I\€ŢEL - XCXL XCXL, TO, CXUT€�OOOLO\l on a\lE}ln08Lcr'tWr; XCXL O\l'tW\I cXAAw\I 'to Ele; cxu'ta axwAu'tWe;. """

"-

"

L

374

,

"-

,


ENNEADA a VI-a, 8 ( 39 ), 7 -8

alteia, ci este ea însăşi stăpână peste actul ei. De acest <ultim> lucru dispun cele eterne în mod pur, < oi> cele care sunt <parţial eterne> în măsura în care sunt eterne 1 33 şi cei ce urmăresc sau detin binele rară pi edică. Într- adevăr, fiindcă binele în sine este deasu ra acestora, este absurd să căutăm, de pildă, alt bine în afară de el. Apoi este incorect să spunem că el există din întâmplare, căci în tâmpl ar ea se află în cele ulterioare şi în cele plurale 1 3 36; despre cel prim însă nu putem · spune nici că este din întâmplare, ni ci că nu este stăpân peste propria lui naştere, căci el nu s-a născut. Este absurd apoi <a spune> că acţionează precum este, dacă se cr ede că libertatea există atunci când se face sau se actionează contra ' naturii. Într-adevăr, nici uni citatea1 337 <sa> nu îi diminuează autodeterminarea, dacă nu este uni c fiind împiedi cat de altul, ci prin faptul că este el însuşi astfel, fiind capabil să fie plăcut sieşi şi neavând ceva mai înalt decât el însuşi; altminteri, celui ce atinge în cel mai înalt grad binele i se va suprima autodeterminarea. Iar dacă acest lucru este absurd, ar fi mai absurd să privăm binele în sine de autodeterminare, întrucât este bun şi fiindcă rămâne în puterea sa, neavând nevoie să se mişte spre altceva, altele miş cându- se spre el, şi neavând nevoie de absolut nimic. Dar, atunci când aşa-zisa lui existenţă este ca un act (căci ele nu di feră <în cazul lui> dacă nu <se deosebeau> nici în cazul inteligen ţei, fiindcă actul este mai degrabă potrivit fiinţei decât fiinţa potrivită actului), încât nu poate acţiona conform naturi i, atunci nici actul şi nici aşa-zisa <lui> viaţă nu pot fi raportate la aşa-zisa lui fi inţă, ci, pentru că aşa-zisa lui fiinţă este asociată şi, să zicem, născută din eternitate împreună cu actul, el însuşi se produce din ambele pe sine, şi pentru sine, şi nefiind al nimănui.

p

[8.] Dar noi nu considerăm autodeterminarea din acel <bine> ca pe un atribut1 33 8 , ci o <vedem> în sine pornind de la autodeterminările al tor <fiinţe şi> prin înlăturarea contrariilor1 339. Am putea vorbi despre el folosind <atribute> inferioare <provenite> din <lucruri> inferioare, datorită neputinţei de a găsi cele ce se cuvin spuse despre el. Şi, într-adevăr, nu am putea găsi nimic de spus, nu fiindcă <nu este> pe potriva lui, ci <fiindcă> nici <nu poate fi spus> riguros despre el, întrucât toate, şi cele nobile şi cele însemnate, vin în urma <binelui>. Căci el însuşi este principiul lor, deşi, în alt sens, nu le este principiu. Pentru cei care le Înl ătură pe toate, şi faptul de a avea ceva în· putere şi autodetenninarea <trebuie acceptate> ca ulterioare (căci indică deja un act <îndreptat> către altul). De asemenea, <trebuie

375


PLOTIN " '\ ' v " - o€ ' 1: ' C'OI\.W� �. 1: ' aU"to'V ,\ , Ouo€'V TTPO� 'V.-"€CfTl Tap OTT€P ,€OLl ).Cal I\.EŢ€l L.1El v ' " , , , , " " , TTpo au"tw'V ' €TTEl )Cal "to €(jŢl'V a<paLpOUJlE'V, W<JL€ )Cal TO lTP� , " C c , v " - Ouo€ � . I: ' 1: ' "ta"" O'VTa OTTWCTOU'V' xal oTJ TO' W� lT€<PU)CE'V' lXTt€PO'V Tap ...... ,\ ' ) c.ţ ",\ '\ 2":€� al\.l\.ou u'V )Cal' )€lT , )€)CEl,'VW'V, "€TTl TW'V TOUTO, )Cal, €l) 1\.€,Ol"tO A€rOlTO, Wa-Ţ€ 1TPWŢW� E:lTL TIic; OUCT(a�, on E:'g Ex€L'VOU €<pu ' El 6' €:'V TOL� E:'V XPo'Vtp 11 <pOOl�, 000' €TIl TIl� oooLa�. OU6E 6Tl TO c , "" ' '\ , El,.. 'Val a<pTIpouJl€'V, ou) lTap ' au1:l"K; €l'" 'Val I\.€)CTEO'V· "t0, T€ rap TO, , c , " v c " � v ,.. T€ ou lTap ' au� AEŢOlTO a'V, OTa'V UlT' o:Â.Â.OU. OUTW� OU'V cru'V€�rJ;"H OOOE TO crU'V€�TJ a)CT€O'V' ou"t€ rap aUTW OU-r€ lTP� , ' 1: " €lTl, ' A vOTa'V Ta Jl€'V TI, '\ '\ ",\, '\ 1' 1'0 oE TO, OlN€jJll, €'V rap"- TTOI\.I\.Ol� a!i.l\.o· ""4j'" , " '5'" , TOUTOlC; cruJ.!�D ' nWC; OU'V TO lTPWTO'V crU'V€�ll; OOO€ Tap llA:\T€'V, C(\la '(TJT� nwc; 6u\l ry.it€; WXTJ TL� Ti,a,€'V l1 l)1T E<rLTJO"€'V aUTO ; 'ElTEl OOOE TDXTJ lTW n'V OOOE TO aUTOJlaTO'V 8E: ).Cal ,ap 1'0 aUTOJlaTo'V )Cal lTap' UAAOU )Cal E'V ,l 'VOJl€vOl�: ,

,

/

,

,

,

,

,L

'\ , " M " 1: [9 ] 'A I\.l\.a 'A '\ '\ ' lTP� OUTOl aUTO €l" TL� l\.aJl .... ... 'V0l 1'0' OU'V€pTJ, uEL , . , '\ '\ ' v , ,\ ' OlT� \IOEl- Co l\.€rw'V OU'Vl€'Val lTPO� TO, "o'VoJla vler"tacrv_Q.al, al\.l\.a T( 6u'V 'VO€L;- Tou"to, O"tl -ralhT)'V ExO'V TIl'V <p.x1L 'V )Cal TIl'V ...... ,.. ,.. " " , ,.. ",\ '\ 1: ' apXTJ' )Cal, rap €l) al\.I\.TJ'V ElX€'V, TJ'V a'V TOUTO, v01T€P TJ'V, ou'VaJll'V )Cal El X€Lpo'V, €:'VijplTJO"€'V âv )CaTa nl'V aDTou oooLa'V . np� ,.. ,.. t"' , v ' " 1: " TO TOlOUTO'V '\ I\.€)CT€O'V, oll OTl Jlll, OLO'V T€ TJ'V apXTJ'V oucra'V , , , ,.. , v _Q. , '\ '\ ' � . 1: " lTa'VTW'V TO -ruX0'V €l 'Val, JlTJ OTl XElpO'V, al\.I\. Ouo€ aravO'V , , , , 1: ' _Cl- ' ' A '\ '\ ' 1: ...... 1: ' '',\ '\ t"' Jl€'V, aravO'V o€ al\.l\.w�, OLO'V €'Vo€€OL€PO'V . I\.l\.a o€l )cpElTTo'Va ' " c , , v e , El,.. 'Val Tll'V apXll'V alTa'VTW\I TW'V Jl€"t " aUTI)'V' W<rL€ WplCTJl€'VO'V Tl . I\E,W 6E wPlcrJl€'VO'V, on Jlo'Vaxw� ).Cal oUx E:� u'Vcir)CTK7' oUSE rap �'V u'Varxll' E'V rap TOL� �lTOJlE'VOl� TTI UPXTI h ) , V " , "" , > €Xoucra ,€'V aUTOl� TI)'V �la'V' TO,� 8€, (X'VarxTJ )Cal"""" OOOE, aUTTJ , ( 4j'" ....., ....., , v Jlo'Vaxo'V TOUTO lTap' aUTOU. TOUTO OU'V )Cal OU)C aAAo, aAA' OlT€P , - ,.. , , ' '\ '\ , " 1: 1: ' v v ' A €XPTJ'V €l 'Val' Ou TOL 'VU'V OUTW CTU'V€jJ'll, aAI\. €o€L OUTW�' 1'0 o€ €S€l TOUTO apXTl TW'V OCTa 'ES€l . TOUTO TOL 'VU'V ou)C av olhwC; ELTJ, GJ� CTU'V€�TJ' ou rap OTT€P €-ruXEv ECTn 'V, aAA' OTT€P EXPn'V El 'Val' Jlă>J...o'V (lE OOOE OTTEP €xpn'V, aAAa <x'VaJl€'V€L" S€L Ta ă.AAa, "re TTOTE alrroL � o mCTl Aru� <pa'V€lTJ, )Cal Lomo aUTo'V iTECTiTal, OTT€P €CTTl'V aUL�, 0U:x: GJ� CTU'VE�TJ <pa'V€'VTa, aAAa •

,

"

'�

,

3 76


ENNEADA

a

V I -a, 8 (39), 8-9

acceptat> că <el acţionează> liber, iar când există alte fiinţe, <actul lui> spre ele este neîmpiedicat. Dar trebuie spus că el nu se raportează la absolut nici una, căci el este ceea ce este şi înaintea 10f. Fiindcă îl înlăturăm, şi pe este" I 340 şi olice relaţie cu fiinţele, nu <folosim>, " desigur, nici <expresia> el este prin natura <sa>", căci şi acest <atri­ " but> este ulterior, iar dacă ar putea fi spus până şi despre acele <fiin­ ţe>, ar putea fi spus despre cele ce <provin> dintr-lll1 altul, aşa încât mai întâi <ar putea fi spus> despre fiinţă, căci ea a provenit din acel <bine>. Iar, dacă natura este în cele aflate în timp, nu <ar putea fi spusă> nici despre fiinţă. Deci, nu trebuie să splmem nici ea nu este " prin ea însăşi ", căci l-am Înlăturat pe este", şi s-ar mai putea spune " "nu prin ea însăşi " când <este generată> de un altul. Aşadar, aşa a ajuns el? Sau nici nu trebuie să introducem "a ajuns" 1 341 căci <el nu a ajuns> nici prin sine, nici în relaţie cu altul, căci "a ajuns" se referă la multiple, ori de câte ori există unele lucnlri, apoi altul se întâmplă în unna lor. Aşadar, cum a ajuns cel prim? Căci nu a venit, încât să cauţi să afli, deci, cum a venit? ce noroc l-a adus ori l-a realizat?". Fiindcă " nici norocul, nici întâmplarea 1 342 nu existau încă. Şi, într-adevăr, întâmplarea are loc prin altul şi se află printre cele care devin 1 343. ,

[9.] În schimb, dacă cineva consideră acel "a ajuns" în relaţie cu <binele>, nu trebuie să se oprească la cuvânt, ci să priceapă cum îl gândeşte rostindu-l. Aşadar, ce gândeşte? Că el, având această natură şi putere, este principiu. Căci, dacă ar fi avut altă <natură>, ar fi fost ceea ce este, iar dacă ar fi fost inferior, ar fi acţionat confonn propriei sale fi in ţe. La aceasta trebuie spus că, fiind principiul a toate, nu putea fi din întâmplare, dar nu fiindcă el era inferior, ci nici <măcar blll1>, adică în alt sem�, ca inferior. Dar principiul trebuie să fie superior tuturor.... celor ce sunt după el, aşa încât <�l este> ceva determinat1 344. Il numesc însă detenninat întrucât este unic şi nu <provine> din necesitate, deoarece nu exista necesitate 1 345; căci necesitatea este în cele ce unnează principiului, nici chiar ea neavând forţă asupra lor; însă această unicitate provine din <principiul> însuşi. Deci, el este acesta şi nu altul, ci ceea ce trebuia să fie; prin urmare, <el> nu a ajuns astfel, ci trebuia <să fie> astfel; dar acest trebuia" este principiu a toate câte trebuiau să fie. Aşadar, " acesta nu ar putea fi astfel ca şi cum ar fi ajuns <aşa>, căci el nu este ceea ce a ajuns, ci ceea ce trebuia să fie; dar mai degrabă nici ceea ce trebuia, pe când celelalte <fiinţe> trebuie să aştepte <să vadă> cum li s-ar arăta regel e l 34 6 şi <să admită că el> este ceea ce este el însuşi, nearătându-se ca şi cum ar fi ajuns <rege>, ci cu adevărat rege, cu a­ devărat principiu, şi binele real, neacţionând conform binelui (căci 377


PLOTIN ) ) R,v '\ / )/ ) , _Il. , Xal, OVTW� apXllv xal, "to, arav ov )/ov"twC;, oux OVTW� tJUl'O'lll.€a €VEprOUV"ta xa"ta "tO cqa{}av - otJTW rap a'v SO'fEl€\l €lT€CT{}aL (/ ) '\ '\ , " ",\ '\ 1. '\ '\ , all.lI.tp - all.lI. ov"ta v€v, OTTEP )€CTn/ v, WO'''tE ou) xa"t , )EXEL- VO, UII.II. eXElvo. E'l "tOLVUV oUS' €TTl "tOU OV"toc; "tO (J'UV€�l1 - "tW� rcxp OV"tl, / p. ) , / P. ) p. / ) ,\ ,\ 1 ' " L e: ' Ouo€ EL)/ n O'U}ll-'llCT€"tal, "to' CTUV€I-'ll, CXII.II. oux au"to "t0 ov CTUV€I-'ll, I CTUV€XUPO'€ "tO DV OlJTWe; lL val, OUb€ TTCXp UMOU "tO ou"tW� U vaL, - )/ " ( )/ ) '\ '\ I " / OV W� EO'''tl v, all.lI. aU"tT) l/OV"t.W� <pOOl� OV €l� vaL - TTW� av "tt� E:-rrl "tou 'ElTEx€L va OV"toc; "tou"tO E:v{}U}lOl"t0 "tO OIJTW OUV€�T), {D� ( / / ) ) ,\ ,\ 1 )/ €O'n v UlTaPXEl r€î'€\IVT)XEVal "t0, ,,OV, ,,o OUX ou"tW OUV €/ P.1-'11, all.ll. ( )/ ( ) / V ) , ) / � , '"" w� €CT-rl v T) OUCTLa, OUCTa OTT€P €0'''tL V OUOla xal OlT€P EO"'tl VOUC;' v ...... / p' ) E TT€l' OUTW '" TL� xal" "tov VOUV €l)/ TTOL OU"tW (J'UV€I-'ll EL'"' val, \lOUV WCTTT€P t1.AAo TL <Xv "tov VOUV €crOjJ.. EVOV 11 "tOU"tO, o b11 <pUO'Le; ) " , ( '\ ' 1. ,\ '\ I P. '"" To' oT) )EOLL, VOU. C" ou) TTap€x,...A EI-'T)XOe; €au"to,/ UII.II. axll.lV€C; OV �aUTOu, au"to tiv Tl� XUplw"tcx"ta A€yOL lL val o €<J'Tl . TL <x'v OOV ) , '"'A ,\ .l: <:: / ) ) M xal, €lO'LoWV; ) pa/ €X€L...... ELe; TO' cUTT€P "tOlITO avatJUl'C; ne; II.trOl ,.. C" ( / P. ) , )/ "H )' ' v rE TO OU"tWe; OUV€I-'T), we; Elo€V au"tov €)(ov"ta; OUL€ "t0 OU"tW )/ '\ ' 'A /p' ) '\ '\ , L I: ' v,\ ll . ) A ,\II.lI.a , all.A Ouo€ OIl.W� "t0' OUV€,.., TO, OUT€ TO, (011'WCTOUV OUV EI-'ll OlJTW }lavov xal oux a'v tiAAwe;, aAA' ou"tw�; )AAA' oUSE TO ' 2� ( / .( <:: ) '\ '\ , )/ v v u,v OULW�' OU"tW rap €<J"'tL "tW'""� 0plO'a� €l)/ T)� xal, "tuo€ n' all.lI. ,.. , ' ''' ) / ) / ) lOOVTl OOO€ "to OUTW� €l11'€LV buvaCT{}al OUb' au TO }lll OU"t�· )/ " ) , )/ , , ) v " '\ '\ , � ' n rap av €LlTOl� aUTo "tWV OV"tWV, E<p WV TO OU"tWe;. A 11.11.0 I "tOLvuv TTap ăTTav"ta Ta OUTW�. )AAA' aapLCTTov 'L&Jv lTaVTa ' V <t ) / / 1: ' ) �, 1: ' }l€\l € �€l� €l) lT€L'"" V "ta, }l€"t, au"to, o€ Ouo€V <PT)CT€L� €X€L/VWV ( ) '\ '\ / " , ,.. ' )/ <:: €l val , all.lI.a, ElTT€P, ouva}ll v lTaO'av au'tT)(; OVT� xuplav, ) ' '\ � ' '\ ) _Il. ' ,\ <:: ...... 'o v ' ,\ l IN' "tOU"tO omav "O _vIl. €II.€L, }lall.lI.ov o€ €lI.€l aTToppL','f'U'CTav €Le; "ta, OVTa, alrLllV b€ }l€C�Ova lTa,\)TO� "tou {}€A€l v oOo-av "tO {}€A€LV }l€"t' ai.rnl\1 {}€}lEvT)V . oUt ' OOV au"t1l 1,{}€A1lO'€ TO ou"twe;, Lva &'v €'LlT€"tO, OUT€ tiAAO� lT€lTO(llX€\I othw�.

"

Ci'

Ci'

Ci'

'

Ci'

)

(/

,

Ci'

)

,

'

Ci'

[10.] Kal "to(\luv xal E:pw-rîlcraL XP1l TOV A€rO\l"ta "t0 oU"tw - " ) <t ' ' " 'P. ":. I: a�lWCT€L€ ,....I .. � tUOoc; EL� val "t0, OU\l €I-'T) OUVE,...P. T), lTW� av , EL" n €l11, xal TTWC; ti\l Tl� a<p€AOl TO CTUVE�ll. K al €L TLC; €(TJ <pUCTle;, "taT€ <pTp€L oux €<pap}laţEl \1 TO CTUV€�T). E'l rap nl\l "tW\I t1.AAW\I a<palpoooav "to OUTW OU\l€�T) ava"tL 1TT)CTL -ruXl1, lTOU lTOT€ "tO }l1l €X "tU:x:Tl<; it: val rEvOl "t0; )A<palpEl b€ "to we; h"u:x:€V au"tT) h apX1l "tWV t1.AAWV E1:80e; xal TT€pae; xal }lOP<P1lV &8000a, xaL oUl< EO"'tl v €v "tOle; olhw xa"ta A6rO\l rl vo }l€VOU; "tuxn� cX\la378


ENNEADA a VI-a,

8 (39), 9- 10

astfel el ar părea că urmează altuia), ci fiind unu, întocmai ceea ce este, aşa încât nu <acţionează> conform acelui <bine>, ci este acel <bine>. Astfel, dacă acel " a ajuns" nu <poate fi folosit> nici în cazul fiinţei (căci "a ajuns" <se potriveşte> fiinţei dacă i se va petrece ceva anume, însă fiinţei înseşi nu i se petrece nimic, nu a fost întâmplător nici că fiinţ a este astfel, nici că ea este astfel din alt­ ceva, întrucât <ea> este precum este, ba chiar aceasta este natura sa, de a fi cu adevărat fiinţă), cum s-ar putea imagina că a ajuns " astfel " cel aflat " dincolo de fiinţă "1 347 , căruia îi revine să fi generat fiinţa, care nu a ajuns astfel ", ci este precum este esenţa <sa>, " fiind ceea ce este fiinţa şi ceea ce este inteligenţa? Căci s-ar putea spune despre inteligenţă că "as tfel a ajuns să fie i n tel i gen ţă", ca şi cum inteligenţa unna să fie altceva decât ceea ce este natura inteligen ţei. Desigur, despre <fiin ţa> ce nu deviază de la sine, ci îşi aparţine invariabil sieşi, s-ar putea spune că ea este, în cel mai legitim sens, ceea ce este. Atunci, ce s-ar mai putea spune când <cineva> urcă acolo sus şi vede ceea ce este dincolo de ea? Va spune oare că a ajuns aşa" cum îl vede că este? De fapt, <nu s-ar " putea spune> nici aşa", nici a ajuns cumva", ba chiar nici a " " " ajuns " . <S-ar putea spune>, însă, doar astfel şi nu altfel, ci astfel "? " Ba <nu s-ar putea spune> nici astfel ", căci astfel l-ai defini, şi <el> " ar fi un lucru anume; însă cel ce il vede nu poate spune nici astfel ", " apoi nici ,,nu astfel ", întrucât ai spune că el este vreuna dintre fiin­ ţele cărora le este propriu acel astfel ". Deci el diferă de toate cele " ce sunt astfel. Ba, întrucât îl vezi ca nedefinit1348 , vei putea numi toate cele ce sunt după el, dar vei spune că el nu este nici unul dintre ele, iar dacă totuşi <este ceva>, el este în întregime putere, cu adevărat stăpân pe sine, fiind ceea ce vrea, dar mai degrabă proiectând spre fi in ţe ceea ce vrea, el însuşi fiind mai mare ca orice voinţă, fiindcă a pus voinţa în urma sa. Aşadar, nici el nu a vrut ca acel "astfel " să i se conformeze, nici altul nu a Iacut-o astfel.

[ 1 0.] Desigur, cel ce spune <despre bine> că "a ajuns astfel " trebuie întrebat cum ar considera că a ajuns " este fals, dacă ceva ar fi să " ajungă". Şi cum s-ar putea înlătura acel "a ajuns "? Iar dacă ar exista " o natură, va spune atunci că a ajuns " nu este potrivit. Căci, dacă " reduce la întâmplare <natura> care înlătură din celelalte <fiinţe> acel "a ajuns astfel " , unde ar fi să fie vreodată ceea ce nu provine din întâmplare? Însă chiar acest principiu înlătură din celelalte <fiinţe> acel s-a întâmplat", dându-Ie specie, limită şi formă, şi el " nu poate fi redus la întâmplare în cazul celor produse astfel potrivit 379


PLOTIN

{}Elvat, UAA ' alr[O TOUTO A6yw nlV cXlTLaV, EV bE TOlC; J.11l TrpOTn'OUJ.1€VWe; Xal J.1-rl &xOA�6{}We;, aAAa mlJ.11fTwJ.1aO"L V, 1') -ruXTJ. ŢTjv bTj upxTjv Trav'[� ADrOU TE Xal Ta�€WC; Xal OpOU TrWC; ă,v TLC; -rTJV TOUTOU tmOOTaeTLV ava{}€lTJ WXTI; K aL J.1Tjv TrOAAWv J.1EV 1') WXTJ xupLa, VOU bE xaL ADrOU xal· �d�EWe; Ele; Ta r€Vvav TauTa ou xupLa' OTrOU xal EvaVTlOV rE bOXEl AOrW "" ,.. , ...... " , ) , ,.. €Lvat TUXTJ, TrWC; av r€VVTJTELpa aUTOU rEVOl TOj E'l ouv J.1TJ\ r€Vvex VOUV WXTJ, OUbE Ta npo vou OUbE TO XP€l TIOV VOU' OUTE ,, "' ,.. , , U , L I: ' u,\ rap EL+- XEV �q. vv €V rEVVT)CJEL, OUT€ T]V TO TrapaTrav aUTr) Ouo OI\.WC; "" " 1: ' , ...... , 1: ' f"'!I '" ",, 5:. ' " " EV TOle; CXlolOle;. el OUV J.l' lu€V TrpO €X€lVOU, aUTDe; uE TrPWTDe;, crn;vaL €vTau{}a bEL xaL J.lljiEv 'ETl Tr€PL amou A€rEL v, aAAd: Ta J.1E:r r aUTO 'CllTEL v TrWC; '€rEVE'tO, al)"[O b E jlT]X€Tl OTrWC;, on , ) " " "" " '" t"' " 1: ' "" " Ţ OVTWC; TOUTO J.1TJ €r€V€TO. L OUV, EL J.1TJ €r€VETO, €CTT l uE OlDe; Ecrn v, oux WV. n;c; aUTOU OUo-Lac; XUPLOC;; KaL El J.1Tj oUo-lac; bE, aAA' WV � ECTTl V, oux UTro<J"Tf)CTac; EaUTDV, XpWJ.1€VOC; bE mUTW � " ) " ...... " ) "L Oloc; ECTTl v, )€�avarxT)c; TOUTO av €l'"TJ, uo ,EO'TL , xal, OUX av Gi'AAWe;."H oux �Tl OUX &AAWC;, OUTWe;, aAA' on Ta ăPlCTTOV OIJTWC;. np� J.1€v rap Ta �€ATLOV EA{}EL V ou Trav aUTE�otXnOV, TrpOe; bE Ta X€LPOV EA{}€lV OUbEV UTr' ăAAOU x€XWAUTal . 'AAA' OTL J.1Tj �A{}€, Trap' aUTOU OUX EATjAU{}€V, ou TQ X€XWAoo{}at, UAAa TW aUTO lLvaL, o J.1Tj E:ATjAU{}E' xaL Ta abuvaTOV '€ A{}El v TrP0C;' Ta XElPOV oux &buVaJ.1laV <T1lJ..La(V€l TOU J.1Tj 1lx0VTDe;, u ...... 1: ' ) " al\.l\.a aUTOV nap , aUTOU xaL' ol ' '\ '\ TO, J.1TJ T]XEL V . K al' TO, J.1TJ' TJX€L v npoc; J.1T]bEV UAAO TTjv UTr€P�ATjv T� buvdJ.1EWC; EV aUTQ €xEl, OUl( avarXŢl X(XTELATJJ.1J.1€VOU, UAA' aUTOU avdrXTJe; TWV aÂAwv '" .. '" TJ( avarxTJ UTrEO'TT]O'€'Vj TJ OUoE C" OOOTJC; xaL, vOJ.1ou. A"UT11V ouv UTr€OTrJ TWV (iAAwv hrrooTavTwv TWV J.1E:t ' alno bl ' aUTO . Ţo oOV TrPO I.mOO'Tacr€We; TrWe; av 11 un' UAAou 11 u<p ' aUTOU lmEcrTTJj )/

U'

,

)

"

(

"

"

J

[11.] 'AAAel TO J.1Tj UTrOOTaV TOUTO TL; "H O'lwnTjO'avTac; bEL aTrEA{}El v, xaL '€v aTr0pw -rn yvWJ.1TI {}€J..LEVOUe; J.1ljiEv €tl rTJT€l v. Te rap ăv ne; xat '(TJ�f)cr€l€V LELe; oUbEV €Tl EXWV TrpO­ €A{}€l v ncicr11e; '(TJnlcre:we; Ete; apxTjv 'LO� xaL Ev TWL TOlou-rwL {lCTTaJ.1€VT1e;; npoe; ElE TOUTOle; '(TjTT)CJl V ă.nacrav XP-rl VOJ.1('(€L v 11 TOU Tl €crn v El val 11 TOU alov 11 TOU 8tel Tl 11 TOU El val . To J.1€v OlN El val , we; AE-,("OJ.1EV EX€l VO El val, Ex TWV J.1€T' aUTO. Ta bE 8tâ TL apxTjv ăAATJV '(T]T€l' apxîic; ElE � ncicrT)c; oux 380


ENNEADA

a

VI-a,

8 (39), 1 0- I I

raţiunii, ci, chiar în această privinţă, cauza <trebuie redusă> la raţiune, pe când întâmplarea, la cele c� nu se produc în prealabil şi în mod Înlăn ţuit, ci prin coincidenţe. In schimb, cât priveşte prin­ cipiul oricărei raţiuni, ordini şi limite, cum s-ar putea reduce exis­ tenţa lui la întâmplare? Desigur, întâmplarea este stăpână peste multe, dar nu este stăpână peste inteligenţă, raţiune şi ordine, spre a le naşte. Când întâmplarea pare a fi chiar contrară raţiunii, cum poate fi născă toarea acesteia? Deci , dacă nu întâmplarea naşte inteli­ gen ţ a, <ea nu mi.şte> nici ceea ce este înaintea inteligen ţei, nici ceea ce îi este superior, căci nu avea de unde să îl genereze, şi nici ea nu era deloc printre cele eterne. Deci, dacă nu este nimic înaintea lui, ci el este cel prim, trebuie să ne oprim aici şi să nu mai spunem nimic despre el, ci să cercetăm cum s-au născut cele de după el, dar nu cum <s-a născut> el însuşi, fiindcă el nici nu s-a născut cu adevărat. Dar cum? Dacă nu s-a născut, el este precum este, nefiind stăpân peste fiinţa sa? Şi dacă nu <e'ste stăpân> peste fiinţa sa, fiind în schimb cel ce este, neaducându-se în existenţă pe sine 1 349, ci slujindu-se de sine precum este, at1.mci el ar fi ceea ce este din necesitate, iar nu altfel. Sau, el nu este aşa fiindcă nu <poate fi> altfel, ci fiindcă aşa este cel mai bine. , Căci nu orice are autodeterminarea de a merge spre mai bine, însă nimic nu este împie­ dicat de altul să meargă spre mai rău. Ci , dacă nu a mers, nu a mers din cauza lui însuşi, nu prin aceea c ă a fost împiedicat, ci Plin faptul că el însuşi este cel ce nu a mers. Iar neputinţa de a merge spre mai rău nu indică neputinţa celui ce nu merge, ci a nu merge <provine> din el însuşi şi este datorită sieşi . I ar a nu merge spre nimic altceva are în el superioritatea puteri i, Întrucât <cel prim> nu este ţinut de necesitate, ci el însuşi este necesitate şi lege a celor1alte 1 3SO. Atunci, necesitatea şi-a dat fiinţă sieşi? De fapt, el nu şi-a dat fiinţă, ci celelalte, de după el, au luat fiinţă prin el. Şi cum <să ia fiinţă> cel de dinaintea fiinţei, fie datorită altuia, fie datorită sieşi ?

[11.] Ce este Însă acest ceva ce nu a luat fiinţă? Trebuie să ne înde­ părtăm păstrând tăcere şi să nu mai cercetăm nimic, socotind <răs­ punsul> o judecată dificilă. Căci ce ar cerceta cineva când nu mai are de ajuns Ia nimic, de vreme ce orice cercetare merge spre principiu şi stă nemişcată Într-unul de acest fel? Pe lângă acestea, trebuie să ţinem seama că orice cercetare este fie des�re ce este <ceva>, fie de ce fel este, fie de ce este, fie <dacă> este L S I . Atunci, <aflăm dacă> este, aşa cum spunem că acel a este, din cele ce îi unnează. Însă <întrebarea> "de ce" caută alt principiu, dar nu 38 1


PLOTIN

C/ / C" €L,.. 'VaL (/o )€O'ŢL'V 11, ŢOU o €(J'ŢL ; T ou...... o€ [12 ] Ţ L/ OU'V; ,.. 0»mc €O'ŢL'V )€1T€X€L ,.. / j€ XUpL� / ) / /'\ , 11( . " / 'Va €L,.. 'VaL apa aUŢ�; n al\.L'V rap •

,

)

""

'

o/UXll

OOOE-v Ţl n€LO'{}€lO'a ŢOl� €LPl1J.L€'VOL� ănop6� E(J'ŢL'. !\€Jcr€O'V ŢOL'VU'V np� ŢauŢa (;Jb€, w� €xa(J'Ţo� }l€v Ttu-w'V xa'nx J.1€v ŢO C1WJ.1a noppw av €L11 oooL�, xaŢel of. nl'V lf>uxrl'V xal o J.1dAL(J'Ţa €0'J.1€'V }l€ŢExoJ.1€'V oUC1tar; xaC EC1}lE'V n� oooLa, -roo-ro OE EC1n'V alo'V O'UV\T€-rO'V LL €x oLC«popa� xal ollC1(a� . OlJxou'V )(UpC� obcr la 000 I all-roouata' OU) OUOf. XUPLOL -Dl� au-rw'V oooLa�.)/AAAO rap TTWC;. h OOOla xal h}l€L� [iAAo, xal 382


ENNEADA a VI-a,

8 ( 3 9), 1 1 - 1 2

există principiu al principiului universal 1 3 5 2 . <Întrebarea> de ce " fel" Înseamnă a căuta ce i s-a întâmplat <lui>, căruia nu i s-a întâm­ plat nimic. Iar ce" vădeşte mai degrabă că nu trebuie să cer­ " cetăm 1 3 5 3 nimic despre el, primindu-l doar, dacă este posibil pentru noi1 3 54, <dar> învăţând că nu este drept a-i adăuga nimic. In gene­ ral, părem a reflecta la această dificultate, noi cei ce totuşi am reflectat asupra acestei naturi, din faptul că mai întâi stabilim un spaţiu şi un loc, ca un fel de haos 1 3 55, apoi, după ce există deja spa­ ţiul, aducem această natură în locul care s-a ivit sau este în imagi­ naţia noastră şi, introducându-l pe cel <prim> într-un asemenea loc, cercetăm astfel, de pildă, de unde şi cum a venit aici, şi , ca şi cum ar fi un nou-venit, îi studiem prezenţa I 3 5 6 şi, Într-un fel, fiinţa, întocmai ca şi cum ar fi fost aruncat aici din vreo adâncime sau vreo înălţ ime. De aceea, pentru a îndepărta cauza dificultăţii, trebuie să punem orice loc în afara conceptului relativ la el şi să nu îl pl asăm în nici un <loc>, oricare ar fi el, nici ca stând şi nici ca fiind stabilit în el dintotdeauna, ori ca .ajuns <la el>, ci <să îl consi­ derăm> doar ca fiind ce este, spunând că este prin necesitatea argu­ mentelor1 3 57, dar că locul, ca şi celelalte, este ulterior şi ultimul dintre toate. Când gândim, deci, această lipsă de loc 1 358, precum o gân­ dim, nemaipunând nimic în jurul lui ca într-un fe l de cerc, nefiind capabili nici să cuprindem cât este de mare, nici}lU vom spune că i se atribuie mărimea; desigur, nici calitatea, întrucât nu ar putea exista vreo formă, nici măcar inteligibilă, raportată la el ; nici relaţia cu altceva, căci a existat prin el însuşi înainte <să existe> altceva. Atunci, ce ar mai putea însemna ,,<el> a ajuns astfel"? Sau cum vom rosti aceasta, de vrem� ce toate celelalte spuse despre el <sunt rostite> prin n egare? Astfel, nu este mai curând adevărat faptul că "a ajuns astfel", ci faptul că "nu a ajuns nici astfel", de unde <re­ iese> şi că "nu a ajuns deloc".

[ 1 2.1 Dar cum, nu este <el> ceea ce este? Oare este el însuşi stăpân pe "a fi ceea ce este" sau pe "a fi mai presus <de fiinţă>"? Căci iarăşi sufletul, nefiind deloc convins de cele spuse, este În dificultate . Atunci , la acestea trebuie să spunem că fiecare dintre noi poate fi departe de fiin ţ ă cât priveşte trupul ) dar, în schimb, cât priveşte sufletul, şi <anume> ceea ce suntem mai cu searnăI 3 59, noi partici­ păm la fiin ţă şi suntem un anume tip de fiinţ ă, adică un fel de amestec, să spunem, de diferen ţă şi fiinţă . Aşadar, nu <suntem> ... fiinţă în sens propriu, nici fiinţă în sine 1 -'60 . De aceea, nici nu . suntem stăpâni pe propria noastră fiinţă Căci, într-un fel, una este 383


PLOTIN

XUPlOL OUX Tu.t€l� TIi� alrrwv ouatac;, aÂÂ' 1, ouata aUTO l,;.J.wv, �LTT€P aUTTl )((X l TTjv &aepopav npooTLitTJO"l v AÂ.Â' €n€lDT] an€p XUPLOV l1).lwv l1).l€lC; TIW� E:CT).l€V, OUTW TOL OUDEV �TTOV XCXL E:vTauila €rol).l€ltcx eLV CXln:wv XUpLOl . 00 DE: r€ TIaVT€Â.wc; E:O'n v o E:an v aUToooola, xal OUX ă-Â.Â.0 ).lEV aUTO, ă-Â.Â.0 DE h oUcrla CXUTOU, E:vrauila aTI€p E:CT"tl, TOUTOU E:O'"tl' xaL XUPLOV XCXL ' , ,.. ) ' , r- " r- , " ", , oux€n €L� 11 €O'Tl xal 11 €O'°n V OUOla . K al iap au aAAO, aep€l ilTJ XUPlOV di val aUTOU, 1i â npWTOV �lC; oualav . To DT] n€TIOlllXOC; E:Â.€Uil€pov T11V aOalav, n€cpuxoc; DT}Aovon TTOl€l v E:A€uil€pov xal €A€U{}-€POTTOLOV av €Xil€v, TLVl Civ DOUÂ.OV �L'l1, ElTT€P oÂ.w� xal it€).ll TOV epit€rr€O'ital TO O€; Tn cxl.rTOU ouala; 'AÂ.Â.a xat aUTll lTap aUTOu E:Â.€u{}€pa )Cal �€p<x, xaL al)";o oUx €XOV ooolav . E'l ).lEv otv EaTL "tu; EV€Pi€la €V au-rw xaL ' , l;: ' " "" ,} " l;: , _ ...� , "" ) " ' ' 1U O).l€vIl. a, OUu TOUTO €ll1 <xv av ula €V Tfl €V €pr€La aUTOV €T€P�V aUTOU �aL OUX am� aUTOU XUPLO�, aep ' O� 11 E:VEPi€la, OTl ).l11 €T€POV €VE:Pi€la xal aUTOc;. E'l D ' OÂ.WC; €V€Pi€laV ou DWO'O).l€V €v aUTW El val , aÂÂa TtÎÂÂa n€pt aUTOV €vEPiOUVTCX " ' "" " " , Tll, V (UTTOcrrOOl V ,}lO'X€l v, "€n ).laAAOV OUT€ TO XUPlOV OUT€ TO XUPLEUO).l€VOV €x€l El val &.Jao).l€v. 'AÂ.Â.I OUSE TO aUTOU XUPLOC;, OUx OTL ă.AÂ.O aUTOU XUPLaV, aÂ.Â.' O''[L TO aUTOU XUPLOV TTI OUo-la O:nEcSo).l€V, Ta DE €v TL).llWTE:PttJ t1 XaTa TOUTO E:ilE:).l€ita.L TC ot� Ta E:V TL).lLWTEPttJ TOU o EO'"tL v aUTou xupLOv;"H an , €TI€LS11 ooola xaL €VE:Pi€la E:X€l 000 TIWC; oVTa €x"" TIlc; €V€Pi€la� -rTjv " " " ) <: ' l;: , c ' ,.. ' l;: o€ TOUTO uLa €VVOLaV €ol;uOU TOU"" XUPLOU, 'l1v Tfl OOOla TaU1'OV, _ , _ , , ( , , L aU"tou €Â.€TOU1'O xaL XWplC; €i€V€"tO TO XUPLOV €l vaL xaL aUTO i€"tO XUPLOV�'OTTOU DE ou DUo WC; €v, aÂAa �v - 11 ra'p €V€PY€La ).lovov il oUD' oÂ.wC; €VE:Pi€LCX - dOOE 1'0 XUPLOV au1'ou bpilwC;. o '

,

I

v

"

,,

)

,

"

,..

L

,

,

1 13.) 'AÂ.Â.' EL xaL Ta OvoJ.lCX"ta "tCXU-ra rnai€lV D€L TOU '{'11L0U­ ).lEvOU, miÂ.l v at Â.€j'E:O'itw, Wc; Ta ).lEv OUX opitwc; ELPllLaL, an Ou TTOL 1ŢrEOV ooS' WC; ELC; E-rrlVOLaV Soo, -ra DE v'Ov -rîie; TI€L itoUc; xapl v xaL TL TIapaV011T€OV €V TOlC; Â.OrOLc;. E'l rcxp OOll1).l€V €VEpr€lac; au1'w, Ta'c; SI €VEPI€lCXC; <XU1'OU &ov f30uA�€l O:UTOU / ( t-' ) ) - " , ou, rap af30uÂ.wv €vEPI€L - al( DE" €vEPIElal 11 OlOV OUOla au1'OU, 1, f30uÂ.ŢfJlC; aUTOU xal 11 oUaCa Tairrov €O'TCX L . I:L DE TOlrro, Cuc; iipa. €�ouÂ.cro, OUTW xaL €O'TL V. Ou J.1aÂ.Â.ov ă-pa � TI€epUX€ f30uÂ.cral "tE xaL EvEprEL, 11 WC; l3ouÂ.cral T€ XCXL E:vEpr€L 11 DUo-la €O"TlV au1'ou. KUPLOC; ă-pa mivri) E:aUTOU )Eep' ECXU"tW ExwV XCXL 1'0 ,

/

L

384

,

.......


ENNEADA a VI-a, 8 ( 39), 1 2- 1 3

fiinţa noastră, alta suntem noi, ş i nu noi suntem stăpâni ai propriei noastre fiinţe, ci însăşi fiinţa <este stăpâna> noastră, de vreme ce ea adaugă şi diferen ţ a. Dar pentnl că noi suntem întnlcâtva cel ce este stăpân peste noi, astfel nu mai puţin chi ar şi aici putem fi numiţi stăpâni peste noi înşine 1 3 6 1 . Acolo însă unde fiinţa în sine este întru totul ceea ce este şi <principiul> nu diferă de fiin ţ a lui, el este şi stăpân a ceea ce este, şi nu se mai <referă> la altul, prin aceea că este şi prin aceea că este fiinţă. Căci, de bună seamă, a fost lăsat să fie stăpân pe sine, fiind prim în fiinţă. Astfel, cel ce a eliberat fiinţa, care acţionează în mod evident liber şi care poate fi numit eliberator, cui i s-ar supune, dacă, în general, chiar este permis a rosti aceasta? Propriei fiinţe? Dar şi ea însăşi este li beră datorită lui şi îi este ulterioară, i ar el nu are fi inţă. Aşadar, dacă există un anume1 362 act în el şi noi îl vom pune într-un act, nici din acest motiv el nu ar diferi de sine şi nu ar fi el lnsuşi stăpân pe sine, <el> de la care <vine> actul, căci actul şi el însuşi nu diferă. Or, dacă nicicum nu vom admite că există un act în el , dar <vom spune că> celelalte îşi au existenţ a acţionând în jurul lui, încă mai mult vom admite că nu există acolo nici stăpân, nici supus. Ba nu <vom admite> nici <expresia> "stăpân pe sine", nu pentru că altul i-ar fi stăpân, ci fiindcă am atribuit acest "stăpân pe sine" fiinţei, i ar pe el l-am considerat mai nobil decât potrivit acestei <stări>. Ce este, atunci, cel <aflat într-un rang> mai nobil decât cel stăpân pe sine? De fapt, fiindcă acolo sus fiinţ a 'şi actul sunt oarecum două, ele au dat, pornind de la act, noţiunea de "stăpân". Dar aceasta era iden­ tică cu fiinţa, iar de aceea faptul de a fi stăpân a ajuns să existe şi separat şi despre el s-a spus că este stăpân pe sine. Unde însă nu sunt două ca un unu, ci unu - căci fie este doar act, fi,e nu este act deloc -, nici nu <putem rosti> legitim acel stăpân pe sine" . "

[13. ] Dar, dacă trebuie introduşi şi aceşti tenneni proprii lucrului căutat, trebuie spus, în schimb, că unele nu au fost rostite corect, căci nu trebuie să <îl> facem o dualitate nici măcar în vederea unui con­ cept, pe când altele, acum, de dragul persuasiunii, trebuie gândite impropriu 1 3 63 în definiţi ile <noastre>. Căci, dac ă i-am acorda acte, i ar actele lui le-am <atri bui>, să spunem, voinţei lui (căci el nu ac ţi onează fără să vrea), iar actele lui ar fi, să spunem, fiinţa lui, <atunci> voinţ a şi fiin ţa lui vor fi identice. Dacă este aşa, el şi este aşa cum a voit. Aşadar, el nu vrea şi acţi onează natural, ci mai degrabă fiin ţa lui este cum vrea şi acţionează el. Atunci, este în întregime stăpân pe sine, având şi fiinţa în puterea sa. la seama şi la 385


PLOTIN

,..

,..( 1: 1:_ a11 ,, u " C ' TWV ,mrrwv 8CCXOLOV )Ecpl EJ.l€'VOV TOU ){{X l' TuaE· El vaL . "1 Dt aya{}ou l30uAELal ExEL VO J.!ă.Mov " O EOLl V lL val , xal TUrE J.laALCJLCX dCELal il val, <STav TOU aycx{}ou J.lELaAeX�n, XCXl Ev TW TOLOUTW cil PEl Tal €CXUTW ExaCTT OV TO il val xcx1't�ov av TIa,pd ( L..,.. ,..." , ;, ( '" "' TOU aya{}ou lcrxn, WC; TI1,; TOU aya{}ou, CPOOEWc;;' EaUTW eT)Ao'VOTl TIOAU TIpDTEpoV al P€TTf; OOOllc;, €LTIEp TO 00ll J.lOlp<:X. aya,'tou Trapl ClM� atlpETwTeXTll, xaL OOOLCX Exo&:noc; XCXl TIapaYE'VOJ.l €V11 " ) ,.. i " , ," _Il. i oooa v_Il. El\.lpEl v_Il. €I\.,\ YJCT El xal, EV xal, TaUTOV El\.lpEWC; xaL" ac la, v UrrOOTooa . Kal: €WC; J.lEv Ta aya,'to" J.l-rl iLxEV ExaCT"tOV, "i "i , ' " ( " '''i i h q. EI\. i'" c ' '" " V OUTE IIv lpEV al\.I\.O, TI I 1'-'11 xal ECITl oE EOXEV, EaUTO TE v_Il. EI\.El � '" J xa"'[a TIJXll'V TJ TOlaUTll TIapotxna OUTE E'gW Tr)C; I3<)uATp"EW� au-rou "' ' ( ( O'ueJ"L" a, xal' TOUT� " " r" '" 11 xal, OpL"'f�E"Tal xal' (EatJ'rT}C; ,EcrTL TOU,"[" � . I:. l OUV TOUT<tJ aUTO ",[l ExaoLOV Eau-ro TIOlEL, c5î1Aov c5�ou YlVE"TaL 11cS11 , <-'ve; ExEL vo av EL11 EauTw TOlamov TIPw-rUJ<;, 1:J ){al Ta MAa "' ,.. L, ,, ) '" ..,1. i'" ) " ( tECXU"'[OlC; ECTTL V €L VCXl, xal cruVEcrTl v eWTOU "'["Il OLOV oucrLa T) il€AT]<JLe; "'[ou 6Lov -rOlaUTOV il va l , ).«XI: oux €crT� V CXUTOV Aa�EL V ăvE1.) -rou il€AEl V Eau-rw OTIEP EOLl, xaL crUvc5poJ.loc; amOc; EauTw il€AwV aUTOc; elvcu X�L TOUTO WV, OTIEP iJ€A€L , xaL � iJ EArp l � " ) i'" " I"i i ) " xal au-roc; €V, XCXl TOO-r� oU)( TfITOV EV, on J.lTJ 0.1\.1\. 0 <XUToc;, onEP €-ruXEV, ClMo & "'[o w�: E!30uA� Clv . Tl rap a'v XCXl � €AlpEV ) " ( '" __Il. '" '\ " _1\. _Il. o Tl a (EI\.Ecrv al aUT� 11 TOUTO, o ECrtL; K al yap El (UTIvu OlJ.!Ev il€A-Ol YEV€crilal, xal E:'gEL val al)TW aAAeX'"ţ,cxcrilCXl n1v cruTOU cp&n v ElC; ăAAO, J.lllT' ii'v ClAAO Tl y€'V�crilal l3ouAY)1'tTlvu l , J.lllr l liv Ecxu-r� Tl J.l€J.llJ>acrilal WC; tmo &vciyx'T")c; -rOUTO OV, (5 EOLl, TaUTO "'[o at)TOc; il val OTIEP cxmOc; aEl hiJ€AlpE xal il€AEl ."'E(rn yap OVTWC; � arailou CPOOLC; 1't€Alple; auni) ou c5EoExacrJ.lEvou OOO€ -rn ECXUTOU CPOOEl krrl crrrWJ.! EvOU, aAA' EauTov EAOJ.! €VOU, an J.ll)5€ �� ClMO, teva TIpOC; ExELvo EAXiJn . Kal Jl.-rlv XUxEL'VO Clv Tle; A€rOl, we; E:V -tTJ aUTwv ExaCTTov Tci' ăAAa oLerla du TIEPlElA11PE -rov AOrOV TO� "'[ou ap€crKEcrilal aUT�· )(al yapl. &v xal 800xEp<:X.C"Ol Tl CXUTO� 'Ev O€ -rn TOU aya{}ou tmOOTaaEL avarx11 nlv CitPEcr l v xaL T-rlv' aUTou iJ€Alpl v E:Jl.TIEPlElATJJ.1J.l€vr)V il val 11 crxoAD y') a'v rxMW umipxol ) ' EaUTW ap ECTTw il 'Val, â J.!€L ...... ooo (...J.a. )" /ayaiJou cpaVTacrl lt ap€(J){€"'[al aUTOLe;. b.EL OE CYUYXWPEl V TOle; O'VOJ.!acrl V, El LLC; TIEPL ExElvou AEyWV E:'{avarxT)C; EvDE('{€UJ<; €v8Ca aUTOte; xpTrral , â a.xPL�E(<;:t oox E:WJ.lEV AEyEcr{}al· ACiJ.!/hV€-rtu O€ xal TO olOV E:CP ' €xcXcrTOU . E't oUv Ocp€cr-rrp<€ TO ayailov xal cruVUCPL<1TT)O'l v aUTO " cllPEcrU; xal � l3ouATJO'Le; - ClVEU yap ""'-J

L.

J

,/

_

,

/

eL

-

)/

(/

/ J

'"

)

L

"vJ

t,

,,

/

c.

L.

/

,/

/

'"

"

/

,

,

"

,

'

-

..

u

CI"

/

,

u

)

U

U

CI"

L

e

"""

L

""'-J

386

,


ENNEADA a VI-a, 8 ( 3 9), 1 3

aceasta: fi ecare dintre fiinţe, dorind binele, vrea s ă fi e acel <bine> mai degrabă decât ceea ce este ea şi crede că este acela cel mai mult când participă la bine. I ar Într-un asemenea caz fiecare alege <ceva> pentru sine în măsura în care îşi are fi inţa de la bine, căci natura binelui 1 364 în sine este, evident, cu mult mai înainte prefe­ rabi lă <oricărei alegeri>, dacă orice parte a binelui <aflată> în altă <fi i n ţ ă> este preferabi lă în cea mai mare măsură, şi atunci fiin ţ a <sa> este voluntară şi survenită prin voinţă, fiind unul şi acelaşi lucru cu voinţa <sa> şi luând fiinţă datorită voinţei <sale> .

I ar cât timp fiecare <fiinţă> nu avea binele, ea voia altceva, însă de cum îl are, îl vrea deja pe el însuşi, şi nici o astfel de prezenţă nu are loc din întâmplare şi nici fiinţ a sa nu este în afara voinţei sale, ci prin acest <bine> este ea definită şi prin el îşi aparţine sieşi . De aceea, dac ă fiecare lucru în el însuşi se produce pe sine prin acesta, deja devine clar, probabil, că <binele> în sine este în sens prim <bine>, <el> prin care şi cel elalte pot fi prin sine, şi că voin ţa <lui> de a fi oarecum astfel coexistă cu fiin ţ a lui, şi nu îl putem înţelege fără voin ţa <de a fi> prin sine ceea ce este, el fi ind în acord cu sine, vrând să fie el însuşi şi fiind ceea ce vrea. Iar voinţa <lui> şi el însuşi sunt una, i ar prin aceasta e l nu este mai puţin unu, pentru că nu este altceva el însuşi care s-a întâmplat să fie şi altceva decât ceea ce şi-a dorit <să fie>1 36S. Şi ce <altceva> ar fi vrut să fie decât cel ce este? Căci, chiar dacă am presupune că el însuşi alege ce ar vrea să devină şi îşi poate preface natura în altceva, el tot nu ar dori să devină altceva, ori să Îşi afle sieşi vreo greşeală, ca şi cum " este prin necesitate cel ce este, adică acest "a fi el însuşi pe care el l-a vrut şi îl vrea etern. Căci natura reală a bi nelui este voinţ a de sine care nu este coruptă şi nici atrasă prin natura propriel 3 66, care se alege în schimb pe sine, întrucât nu exi stă nimic altceva spre care ea să poată fi atrasă. S-ar mai putea spune şi că celelalte <fiinţe> nu îşi includ fiecare în fiinţa lor raţiunea de a se annoniza cu sine, căci o <fiinţă> s-ar putea chiar displace pe sine. Dar alegerea şi voinţ a de sine trebuie să fie incluse în existenţa binelui, altfel cu greu ar putea altă <fiinţă> să fi e mul ţumită cu sine, fiindcă <celelalte fiinţe> pot fi mulţumite cu sine prin participarea la <el> sau prin imaginarea binelui. Trebuie să fim îngăduitori cu termenii, dacă cineva, vorbind despre ace l <bine>, îi utilizează din necesi tate, pentru desemnarea <lui>, întrucât în mod strict nu ne este îngăduit a-i folosi ; să reţinem însă în fiecare caz şi expresia "ca şi cum " 1 367. Aşadar, deşi binele există 1 368 , iar alegerea şi voinţa există împreună cu <el> (căci fără acestea el nu va fi), el nu trebuie să fie plural,

3 87


PLOTIN

TOUrWV OUX €cn:al - OEt OE TOUTO J.l-r1 1TOMa el Val, O1NaXT€OV � nlV I30UATp'l v KaL Tijv oUa-Lav' Ta OE iT€AEl v El 1Tap ' aUTaU, ) '" , , ,... "' .,... u " avarx11 1Tap ' aUTOU xaL TO EL val amw EL val , WOLE aUTOv 1TE1TOl rp<€vaL aUTOv a Ao-yCX; CLveUPEV. E'L jap 11 (3oUAYJ<TU; 1Tap ' aUTOU xal alOV €pjOV atrrou, aUT11 OE TaUTO\l -rn UnOOTdcrEl ( aUTOU, aUTOC; a\l OUTWC; U1TOOTr}CJ'a<; a\l Elll amo\l' wcrTE oU)( 01TEp €-rux€v E:<ITl \1, aAA' 01TEP El30uA-rl\t11 aUTOC;.

€v

,

)

,

,

'"

)

,

,,

(/

,

"

"

(

,

(,

""

,

(/

[14.rETl OE apav OEl xaL TauTŢJ' €Ka<ITO\l TW\I AEjOJ.l€\lW\I j'" " ) ,, ) "" j'" ( - ), t' )" _Il. €l \lal 11 TCWTO\l EO"Tl Ttp El \lal aUTOU, 11 ET€PO\l' OlO\l avv PW1TDc; aOE €T€POC;, xaL TO cX\I{}pwmtJ il \lal ă.AAO· J.l€T€X€L jE J.l11v a ăV,'}pW1TOe; TaU (5 J€CITL V av{}pWTfW il \lal . \fi UX11 OE xal TO tVUXn el \laL TaOTO\l, EL U1TAOUV 4mXi! xal J.lT) xaT ' ă.AAOU, xat ă\I{}pW1TOC; airto xal TO av{}pw1Tw il \lal . Kal TO J.lE\I &\1 xaTa "" ) " j'" , TUXll\1 jE\lOl TO a\l{}pW1TOC;, OOW ELEPO\l TaU a\l{}pW1TW €l \lal , TO OE a\liTpWTTltJ iL \lal oux &'v j€�Ol TO xaTa TUX11\l' TO�TO 8' E:CITl 1Tap ' aUTou ă\liTPW1TOC; aUTo . E\ 011 Ta a\l{}pW1TW e'i:val 1Tap ' ( ,.." , " "' " , \. " , aUTOU xal OU xaTa Tu)(l1\1 TOUTO OUOE crU).L�E�rp<€, 1TWe; a\l 1'0 U1T€P Ta ă\I{}pwTIOC; aUTO, TO jEvVllnXo\l TOU a\l{}pW1TOU aUTO, xal o\j Ta O\lTa mivTa, xaTa TUX11\1 &\1 AEyOL TO, cpucrle; aTTAOOOT€pa TOU ăviTPW1To\l l.. \laL xal TOU OAWe; TO 0\1 el \laL; )"En 1TP� Ta a1TAOUV JlO\lTl oux €crn crU\lavacp€p€L \1 T11\1 TUX11\l, , , ) , ( '\ " ) c: " ) v A " \lEL v T11\1 W<1TE xal Ele; TO a1TI\.OUcrTaTO\l aoU\laTO\l a\lapal TuX11V . )"ETL O€ XaXEI. \10 a\la).Lvr)CTiT�\lal 1TPOO1lxEl 1)511 1TOU EL PllJ.l€\lO\l, we; €XacrTO\l TW\I xaTa aA-rlirELa\l O\lTW\I xaL U1T ' E:XE( \111; �C; CPUcrEWC; EA-a-O\lTW\I Ele; tmocrTacrl \1, xal EL Tl OE E:\I TOle; a'tcr{}l1TOtC;, TW a1T ' E:XEl\lW\I TOlOUTOV' A€jW O€ TO ""'-' , , '" TOLOUTO\l TO crU\I aUTW\I TŢl OUcrL't €)(El \1 xal T11e; U1TCXJ"tacrEwe; _o.. ' ( / ) TT)\I al nav, wcrTE TO\l UO"TEPO\l v EaT11\1 ExaOLOU EXEL \1 El1TEl \1, OlO 8.cacr'to\l TW\I E\lU1TaPXO\lTW\I, OlO\l Ola Tl bcp-{}aAJ.lOe; xaL SLa TL 1TOOEe; TOtcrOE TOLOLc5E, xal nl\l al "da \1 cruva1TOjE\I\lwcra\l €xacn:o\l J.lEp0C; €XdcrTOU et val xal 8t ' ăAAllAa Ta J.l€P11 il \laL . Llla Te 1Toc5Ee; ELe; ).L�xoC;; vOTl Kal TOOE TOLO\lOE xal on 1TpocrW1TO\l TOLO\lOE, xaL 1TOOEC; TOlO(OE . KaL' OAWC; 11 1TP� ăAAT}Aa 1Td\lTW\I O1.lJ.lcpwvCa aAATjAOLC; anCa' xaL TO Ola Te TOOE, on TOUT ' €crTl Ta a\liTpWTIW el \lal ' WCITE €\I xaL TO aUTO ' ) ,..." '" , .,... " " TO El \lal xal TO al nO\l . TauTa OE EX J.llae; 1TlljTl<; u

"

"

)"

u

......

)

,

)

'

(/

,

...

.......

v

,

'

/

)/

c,

,

(

)/

""

388

,

-


ENNEADA a VI-a, 8 (3 9 ), l 3 - 1 4

<ci> voinţa, vrerea şi fiinţa <lui> trebuie reunite într-o unitate. Dar, dacă voinţa <lui provine> din el însuşi, atunci tot din el însuşi trebuie să <provină> şi faptul de a fi în el însuşi 1 3 69, aşa încât argumentul <nostru> a descoperit că el s-a produs pe sine . Căci dacă voin ţa <lui provine> din el însuşi şi este ceva precum propriul lui act, iar aceasta este identică cu existenţa lui, el s-ar fi adus astfel pe sine în existenţă, aşa încât el nu este ceea ce <el> s-a produs prin întâmplare, ci ceea ce el însuşi a vrut.

[14.] Mai trebuie să vedem şi în felul următor: fiecare din cele despre care s-a spus că sunt este fie identic cu fiinţa sa, fie diferit; de pildă, acest om este un lucru distinct, iar esenţa omului este altceva; desigur, omul participă Ia ceea ce înseamnă esenta omului 1 3 70 . În schimb, dacă sufletul este s i m pl u şi nu <se predic ă> despre un al hll, "sufletul şi esenţa lui sunt identice" l 37 1 , ca şi omul însuşi şi esen ţ a omului. I ar pe de o parte <cineva> ar putea deveni om prin întâmplare, în măsura în care di feră de esenţ a omului, pe de altă parte esen ţ a omului nu ar putea deveni prin întâmplare, adică "om ca atare prin el însuşi " . Dacă esenţa omului este prin sine şi aceasta nu este nici din întâmplare, nici nu a avut loc, atunci cum s-ar putea spune că există din întâmplare ceea ce este mai presus de omul în sine, care naşte omul ca atare şi căruia îi aparţin toate fiin­ ţele, fiind o natură mai simplă ca esenţa omului şi, în general, ca esenţa fiinţei? Apoi , cel ce merge spre ceea ce este simplu nu poate înăl ţ a cu sine şi întâmplarea, încât nu poate urca întâmplarea spre cel care este cel mai simg lu. Apoi, se cuvine să ne amintim şi ceea ce am spus dej a undeva 372, că fiecare dintre fiinţele adevărate şi aduse în existenţă de acea natură <simplă>, dacă este vreuna de acest fel printre cele s�ensibile, este astfel Întrucât <provine> de Ia acele <fiinţe plime>. Inţeleg prin "ceea ce este de acest fef' faptul că <fiinţele> au laolaltă cu esenţ a l or şi cauza existenţei <lor>, încât cel ce le contemplă apoi pe fiecare să poată spune de ce există fiecare dintre părţ ile componente, de pildă, de ce există ochiul, de ce există astfel de pi ci oare în cazul unor astfel de <fi inţe>, şi că, de asemenea, cauza care produce fiecare parte este proprie fiecărei <fiinţe>, iar părţile sunt <potrivite> una alteia. De ce există picioa­ re de o asemenea lungime? Deoarece şi atare <membru> este astfel, şi, Întrucât faţ a este astfel, şi picioarele sunt astfel . Şi, în general, armonia reciprocă a tuturor <părţilor> le este cauză reciprocă, i ar cauza pentru care există atare <parte> este că aceasta înseamnă esen ţ a omului, încât fiinţa <lui> însăşi şi cauza sunt una13 7 3 . Aceste 3 89


PLOTIN v

)

'

'\

" ) '\ '\ " '\ U,\ L_Il. " Il. î _v €V 00 1\.€I\.Orlcr al\.l\.a lTap€xooO"T'K; 01\.0\1 UlJ po).l€VT'K;, oU'r� ţ,I Y" " ,... , ,.. ' C" " ,... , - C' , ,, n OV TO ola Tl XCU TO €l val . TfrT1 OOV TOO €l val xal TOO ola Tl t' ' " ,.. ( )" ) '\ '\ , '\ ' C' C' afl.l\.a Ola Ta rl vO).l€va, rrol\.o €l val O).lOU a).lcpw olooooa· apX€TUITlDT€POV xal aAT}il€crT€POV )(aL ).la.AAOV 11 xaT' Ex€l va "" "" ......s: t" ) , , ' , " '\ "" €DCn ).l ' fJ€' npoc; TO' At-'€I\TLOV el OUV ).l....' lu>:.. €V TO' acp ou Tama. r> XaTa -ruXllV ).lT}S€ TO crOV€�ll rap OUTWe; TWV acra Ta'c; �clL TLae; €V alHole; €x€l , €X€l SE Ta €� a{HOU ănavTa, A.OrOO wv xaL al Tlae; xaL oucrlae; cil TLl&;ooc; naTJlp, â S11 navTa m5ppw Lmd'pX€l -ruXll;, El11 av apX11 xaL olov napaS€l r).la TWV acra , / / , ).lTJ )(€J.(Ol VWVT)X€ TUxn, TO OVTWe; XCXL TO npWTOV, a).ll j€C; -ruX(Xle; xal aUTO).laTW xal cro).l�cr€L , d(TlOV E:aUTOU xaL rrap ' aUTou xal (iL I aUTo� au-roc;· xaL rap lTpWTWC; ahr� )(al Un€pOVTWe; aUT6c; . lI'

,

,

""'-J

)

,

[15.] KaL €pd'cr).lLOV xal €PWC; b aOToc; xal aUTou €PWC;, ăT€ oux ăAA� xaAOc; 11 lTap ' aUTou xaL €v aUTw . KaL rap xaL TO O1N€l val E:aUT� oux av ăAAWC; €XOl, El �'JÎ TO crovov xal TO , "" t" " t' c" " '" � C' " " ep crOV€(J"'['L V €V )(al TaOTOV €lll. E l o€ TO crovov Tep rp O'l.)V€(J"'['l V - ) "" v , , " t' ) ' C" ) c, " €V xal TO OlOV €CPl€).l€\JO'V Ttp €CP€Tep €\J, TO o€ €CP€TOV xaTa "" c , ( " , t" " '" c ",\ Tllv unO(J"'['acrl v ){al OlOV OrrOX€l).l€\JOV, nafl.l-v (XO TJJ.l. l V "'\ ,. " ) , c '" , c ) " r> C" L uV€CPavll TaUTO'V T] €CP€crLC; xal T] OUO"la. el o€ TOOTO, lTal\.L V ao aUT6c; €crTl v OOToc; b nOlWV €aOTOV ){al XUPLoc; E:aOTOU xaL OUX WC; Tl E-r€POV Tr1-€Allcr€ r€\Ja).l€VOe;, aAA.' we; {}€A€l aU-toc;. KaL ).l'JÎV xal A€rOVT€C; aOTov OOT€ TL Ele; au-rov S€x€cr{}al dUT€ ăAAO aUTO\) xal TaUTD av ELTJJ.l. €\J €�W nOLOUVT€e; TOU -ruXtl it: val TOLOUTOV ou ).lavov TW ).lOVOUv aiHov )(aL TW xa{}cxpov _ ( , C, , , 'lTOl€lV anaVTWV, al.. A , OTl, €l nOTE xaL aOTOl €V CXOTOlC; €Vl OOl).l€V Tl va cpucn v TOlCXUTT]V OOOEV €xoooav TWV ăAAWV, acra auv1lPT1ŢtaL 1,}.J.L v, xa{}a nd'OXHv o Tl n€p &v O'l.)).l�n XaTa TUXllv lmd'pX€l - nd'vTa rap Ta ăAAa, ooa hJ,Lwv, oou\a xal ) " " , t" ' " '\ _Il. " " €XX€l).l€Va TUxalC; xal OlOV xaTa TUXTJV npOO€/w ovTa, TOOTrp SE ).lovtp Ta XUPLOV aOTOU xal TO aUT€�OOOLOV CPWT� araitO€lOO'Uc; xaL ara{}ou '€V€pr€la xaL ).l€L'(OVoc; 11 XaTa VOUV, OUx €naxTav Ta Ll1TEP TO VO€L v EXooo-r,e;· ElC; o S'JÎ ava[3dvT€e; xaL r€V6).l€VOl TOU-rO ).lOVOV, Ta S' ăAAa acp€VT€C;, TL âv eLnoL).l€V aOTO 11 aTl lTA.€OV 11 €A€U{}€POl, xaL lTA€OV 11 a'UT€�OOOLOl ; TLC; S' &v hJ.La.C; rrpood't!>€l€ TaT€ -ruxaLC; 11 T<tJ L),

)

390

,

)

Le

"""

)


ENNEADA

a VI-a, 8 ( 3 9), 1 4- 1 5

<părţi> Însă au venit astfel dintr-o singură sursă care nu a desfă­ şurat un raţ ionament1 374, ci a produs în Întregime simultan cauza şi fiinţa. Ea este, deci, izvoml fiin ţei şi al cauzei fiinţei, oferindu-Ie pe ambele deodată. Dar, <dacă> cele ce devin sunt astfel, <pIincipiul lor> are în mult mai mare măsură rang de model, este mai adevărat şi mai <orientat> ca ele spre binele din care ele provin. Deci, dacă nimic nu <există> la întâmplare sau fortuit, şi dacă nici "a ajuns astfel" <nu se referă Ia acest izvor> (dintre toate câte îşi au cauzele în ele însele şi pe care le au toate ce <provin> de la el, el fiind tată 1 3 75 al raţiunii, al cauzei şi al esenţei cauzalel 376, care, desigur, sunt toate departe de întâmplare), atunci el ar fi principiu şi, să spunem, model a <toate> câte nu iau parte la întâmplare, autenti c şi prim, neamestecat cu circumstan ţe, accident şi întâmplare, cauză a lui însuşi, el însuşi din sine şi prin sine, căci este el însuşi Întâi de toate şi mai presus de fiinţă.

[15.] Iar <cel prim> este el însuşi iubit, este iubire şi iubire de sineI 377, deoarece nu este frumos altfel decât prin sine şi în sine. Într-adevăr, unirea cu el însuşi nu s-ar putea petrece decât dacă cel ce se uneşte şi cel cu care se uneşte sunt unul şi acelaşi. Iar dacă cel ce se uneşte este una cu cel cu care se uneşte, iar cel aşa-zis doritor este una cu cel dorit, cel dorit fiind confonn existenţei şi ca substrat <al său>, ne-a devenit iarăşi 1 3 7 8 clar că dorinţa şi fiinţa sunt identice. Dacă este aşa, din nou el însuşi este cel ce se produce pe sine, stăpân pe sine şi nu născut aşa cum a vrut vreun altul, ci precum vrea el însuşi. Şi când spunem că el nu cuprinde nimic în el şi că nici alt­ ceva nu îl cuprinde, prin aceasta ar însemna să îl punem în afara a ceea ce există astfel din întâmplare. Aceasta nu doar fiindcă îl facem unic şi purificat de toate, ci fiindcă, uneori l379, chiar noi vedem în noi o asemenea natură, care nu are nimic din celelalte lucruri câte depind de noi, după cum suferim orice survine şi există din întâmplare. Căci toate celelalte, câte sunt ale noastre, SlIDt supuse şi expuse întâmplărilor, apropiindu-se <de noi> ca din întâmplare, însă doar acestuia îi sunt <proprii> stăpânirea de sine şi liberul arbi­ tru prin actul binelui şi al unei lumini care are "chipul binelu i" 1 3 80 , şi care este superi oară celei confol111 e inteligen ţei, neavând din afară ceea ce este deasupra gândirii. Odată urcaţi spre aceasta şi deveni ţi doar aceasta, lăsând celelalte deoparte, ce putem spune despre ea decât că <noi> suntem mai mult decât liberi şi avem mai mult decât autodetenninarea 1381 ? Cine atunci ne-ar putea în1ănţui întâm­ plăril or, sau arbitrarului, sau acelui a ajuns", odată ce am devenit " însăşi viaţa adevărată sau ne-am născut în aceasta, care nu are nimic 391


PLOTIN

EDen� 11 -rw� aU).l�€�llX€\I au-ro -ro aATrh \10\1 "'�\I Y€\lO).l€\lOUe; 11

"

,

e,

, ) i i ' " ) "i i ' " €\I -rOU-rtp Y€\lO).lE\lOUe;, o ).l..,>:. a/l./I. €X€l al\./l.O, €an \1 au-ro I (V€\I ).lO\lO\l; Ta ).lE\I oD\I ăAAa ).lO\lOU).l€\la OUX �aTl \1 ao-rOle; au-rapxll El\lal El e; -ro lL \1 aL " -rou-ro S€ €aTl \1 o €an xal ).lO\lOU).l€\lO\l . eYm)a-raale; SE 1TPW'tll OUX €\I atlJuxw 000 ' €\I swn ) , ) , , , , 't" ' u � , 't" aAoytp " aaiT€\111c; yap €le; -ro €l \lal xal au'tll aX€OOale; oooa AOYOU xal aoplCITlao aAA' oaw 1Tpa€lal \1 Ele; AaYO\l, a1TOA€l1T€l -rUXll\l ' -ro yap xa-ra AaYO\l ou �xn.) A\lamC\1000l SE hJ.Ll \1 €x€l ­ \10 ).lE.v ou Aayoc;, xaÂAlO\l SE 11 \ayoe;' -rooou-rO\l a1T€x€l -rou -ruXD O"UJl.��\lal . epC'(a rap Aayou TIap ' alrr� xal €lC; -rou-ro ATlY€l -ra 1Ta\lTa, Wa1T€P cpu-rou ).l€yCaTou XaTa A6yo" '('W\I-roe; apX-D xal /kiaLe;, ).l€\louaa rap auTi; €q>' €au-r�c;, Dlooooa OE XaTa A6ro\l TW� cpu-rw, 8\1 �Aa�€\1, lL \lal " � L

)

,

-

,..."

5'""

,

[16.] En€l S€ cpa).l€\1 xal OOX€l TIa\l-raxou -rE €l\lal -rou-ro xal ,...

,.,

)

,...,

-

,

/

"

'"

,

'"

au €l val OUOO).lou, -rou-ro -rOL XPT) €\liJU).l "flilll\lal xal \1011aal, '" , r-'" / t-" , , ' OlO\l OEL xal €\1-r€uiT€\1 axonouJl.€\lOlC; iT€aiJaL 1T€Pl W\I '(11TOU).l€'V " E'l yap ).lllOO).lOU, oU&x).lOU au).l�€�TP(€, xal El TIavtaxou, ) , oaoe; €CITL \1 au-roc;, -roaou-roc; TIav-raxou' W<Jt€ -ro 1Ta\l-raxou xal -ro 1Ta\l'tll au-rac;, oUx €\I €X€L v<p W\I -r� 1Tavraxou, aAA' alnOe; W\I -rou-ro xat Soue; El \laL -rolC; ăAAOLC; €\I -rw lTa\l-raxou TIapaX€laiJal . (O S ' OTI€p-ra'tll\l €XW\I Ta�l v, ).la�AO\l SE oux �W\I, aAA ' W\I lJ1T€p-raTOe; au-rae;, oouAa 1Ta\l-ra €x€l, ou au).l�a� au-rOLe;, au-rw SE -rW\I ăAAW\I, ).laAAO\l SE TI€Pl aUTO\l -rW\I ăAAW\I, ou lTpOe; au-ra �A8rO\l-rOe; au-rou, CtAA' EX€L\lWV 1TpOe; , r-( r-( , ) , e �, ) au-rov" o o €le; TO, €LaW OlO\l cp€p€-ral au-rou OLO\l €aUTO\l ara1TTp-ac;, aUY"\I KaiTapa\l, au-roc; W\I -rou-ro, 01T€P l,ya1TTJa€" -rou-ro S' )€O"tL\I oTIC>CJLiiaae; ao-ra\l, ELTI€P '€V€pY€la ).l€\loooa xal -ro araTIll-ra-raTov 010\1 voue; . Noue; SE E\I€PYTl).la" WoLE EV€PYTJJ.la au-rae;. ' AAAa ăAAou ).lEV ooo€\lac; " EauTou ăpa €v€piîlJ.la aUT� " Oux ăpa wc; CTU).l�€�TP<€\I €<JtL v, aAA ' WC; €\I€PY€l au-r� . "E Tl TOL \lUV, El €cn:L ).laAlaTa, an 1TpOe; ao-ro\l 010\1 aTll PC'{'€l xaL 6Lo\l TIPac; ao-ro\l �A€lT€l xaL -ro Olov il val -rou-ro au-rw -ro , " , t"' _ " ( TIpOe; au-ro\l �A€TI€L \1, OlO\l TIOLOl av aUTO\l, ouX we; €"tUX€"V apa €a-rL\I, aAA' we; au-roe; -8-€A€l, xal 000 ' � iT€AT)<Jle; ElXn oueS' ou-rw aU\l€�ll' -rou yap aPlcn:OU h iJ€AT)CTLe; duaa oux �CITL � €lXŢ(O-rl S' � -rOLaU'tll V€OOle; au-rou npoe; au-ro\l olo\l E\I€PY€la oDaa '"

u

"

'"

-

,

u

,

,..."

,

...

392

)

(

"

L"


ENNEADA a VI-a,

8 ( 3 9), 1 5 - 1 6

altceva, c i este doar e a însăşi? Celelalte, deci, când sunt singure 13 82, nu pot deţine ele însele autarhia 13 83 spre a exista; Însă aceasta 13 84 este ceea ce este şi când este singură. Ca existenţă primă, <ea> nu se află într-till neînsufleţit, nici Într-o viaţă iraţională, căci până şi aceasta este slabă spre a exista, fiind o dispersare a raţiunii şi o inde­ terminare, ci, cu cât Înaintează spre raţiune, <cu atât> lasă întâm­ plarea în unnă, căci ceea ce este confonn raţiunii nu are loc din întâmplare. Dar pentru noi, care urcăm, acea <existenţă primă> nu este raţiune, ci <ceva> mai frumos ca raţiunea, Într-atât se înde­ părtează de ceea ce are loc din întâmplare. Căci <ea> este rădă­ cină13 85 a raţiunii prin ea însăşi şi toate se srarşesc în ea, ca într-un principiu şi temei al unui arbore foarte mare care trăieşte conform raţiunii, <principiu> care rămâne el însuşi prin sine, dând însă existenţă arborelui, conform raţiunii pe care <arborele> a primit-o. [ 1 6.] Dar, fiindcă sus ţinem şi se pare că acesta este pretutindeni şi totodată nicăieri 1 3 86 , trebui e să reflectăm şi să ne gândim cum trebuie să stabilim <ceva> despre cel e pe care le cercetăm, chiar dacă le privim din această <lume>. Căci , dacă nu este nicăieri, el nu s-a întâmplat nicăieri, iar dacă este peste tot, el este tot atât pe cât este peste tot, aşa încât "peste tot" şi "în totalitate " sunt el însuşi, el nefiind în acel "peste tot ", ci el însuş i fiind acest <"peste tot"> şi penniţând celorlalte <lucruri> să fie <împreună cu el> în acel "peste tot ". El însă, având cea mai înaltă pozi ţie, sau mai degrabă nu având, ci fiind cel mai înalt, le are pe toate ca supuse, el neîntâmplându-li-se lor, ci celelalte <întâmplându-i -se> lui, sau mai degrabă ele <întâmplându-se> În jurul lui, el neprivind spre ele, ci acelea spre el. Dar el se întoarce, să spunem , spre interiorul său, ca şi cum s-ar iubi pe sine, "strălucire pură "1 38 7, el însuşi fiind tocmai ceea ce a iubit. Aceasta înseamnă că s-a autorealizat, dacă într-adevăr el este un act permanent13 88 şi cel mai demn de iubit, precum inteligen ţa. Dar inteligenţ a este o actualizare, aşa încât <şi> el este o actualizare. Dar <nu este o actualizare> a nici unui alt lucru, aşadar este o actualizare a lui însuşi. Deci el nu este aşa cum s-a Întâmplat, ci cum acţionează el însuşi. Apoi, dacă el este în sens eminent, întrucât se înal ţă, cumva, la sine şi priveşte, cumva, la sine, iar aşa-zisa lui fiinţă este acest fapt de a se privi pe sine, el se produce pe sine, deci nu este cum s-a produs prin noroc, ci cum el însuşi vrea, şi voin ţa lui nu are loc nici la întâmplare , nici precum a ajuns să fie; căci voinţa celui suprem nu este la întâmplare. Dar faptul că o astfel de aplecare a lui către el însuşi, fiind 393


PLOTIN

atrroo XaL J.lov11 EV ah-r� "to il val a J€<Jn nOl€l , J.lapwp llTTOTEtT€v TouvaVTLOV' an , (A TTPO� TO €�W V€OO€l€V au-roo, ) � , 5'"' ) / , )/ 5'"' ) '\ alTOI\.€L TO €L val OlT€P €O'TL' TO apa €l val OlT€P €<Jn v 11 €V€P'" / ) ' )/ " ( , ) / \: ' YEla 11 TTPO� aOTOV' TOOTO uE €V ;;cal aOTO�. A UTO� apa tmEcrnp€V aUTOV crUVE'tEVEXtT€L� TTl� E:V€PY€La� J.l€T' '" , , / ) '" 5'"' , / , [""l 5'"' ' '\ "\ ' 11V aUTOO. t:.l OUV J.l11 yqoV€V, al\.I\. a€l 11 EV€PY€lCX aUTOU xal olov )qpTjiOP<Jl� oux ăAAOU OVT<X:' TOU '€YP11iOPOT<X:' , €rP11, ( / , , 5'"' ,/ C/ ( , / iOpcrL� xal UlT€PVOT]<Yl� a€L oooa, €<Jn v OUTW�, W� qPTJYOPT)Cf€V, H 6€ E:ypTjYOpcrL� E:<Jn v E:TTEx€l va oU<J(a� xaL vou ;;caL '(w�� €J.leppovo<;' TauTa 6€ aUTa� E:<JTlV. AUTO<; ăpa E:<JTLV E:v€PY€La lm€p vouv xaL eppaVT]<Yl v xaL �w"v' '€5 aUTou 6€ TauTa xaL do nap ' ăAAOO. nap ' aUTou ăpa. a'u-rw Xat 'E5 aUTOt) TO il veu . Oux elpa, w<; <JIJV€�l1, OOTW� 'E<JTL V, aA� ' WC; TrtEA1p€V aUTO<; E:<Jn v , u

C/

'

J

'

,

(

J

/

J

(

(

t"' [ 1 7 I En u€ \: ' xal' wu€' , . \: EXa<JLa/ epaJ.l€V Ta (/

/

€V

,

'"

"

.t: c -rw TTaVTl xal Tuu€ TO TTaV OOTW� €X€L V, W� av E<JX€V, W� 11 TOU TTOlOUVT� TTpOa(p€<JL� �€AT]<Y€, XaL OOTW� Ex€L V, w<; &'v TTPOL€J.l€VO{:' XaL TTPOL6WV E:V AOYLcrJ.lOl� xanx lTpOVOlaV Ot)TO� €lpya<Ja-ro. 'A€L 6E OOTW� E:xaVTl.LlV XaL a€L OlJ-rW<; il -YV0J.l€VWV, olhw TOL XaL a€L E:V TOL<; <JOVOUcrl ;;C€LcrtTaL TOU<; AaiO� E:V J.l€C(OVl €hiTTlJ..LOO'UVn €<J'LWTa�' WO'T€ EnEX€L va TTpovo(a� TaX€l li. val L / , / ) , � xaL €TT€X€L va TTpoaLpEcrEw� xaL TTaVTa a€L VO€PW� €<JTllXOTa '/ 5'"' (/ ) "' )/ (/ ' C/ \: /_Q. €L val , ooa EV T'f ovn . Q <JTE TllV OOTW alav €crL V El n� bvoJ.la'{€L TTpOVOLav, Oo-rw VO€LTW, on E:<J'LL TTPO TOU6E vou� -rOD TTavTo� E:(J"['w�, uep ' ot) xaL XatT' OV TO TTUV TOOE , E'l J.l€V otv ( ,, ) ( VOO� TTpO TTaVTWV xaL apX11 o TOLOOTO� VOO<;, oux av El11 W� €WXE, TTOAU� J.lEv WV, <JOVW60<; 6€ aUTW xaL olov €L � €V <JoVTELaiJ.l€vo� . OU6€V yap �OAU xal TTA�{}-<X:' cruV-rETaiJ.l€VOV xaL AayOL TTav-rE� xaL TTEPLATJeptTEvTE� E:VL 6ta lTaVTO� w� ELUXE xaL w� cruV€�l1, UAAa lTOPPW epOOEW<; TTl� TOLatJ-rTK;' xaL 'Evav-rLov, O<JOV TUxTJ E:V uAoiLaL XELJ.l€VTJ Aayw . E'L 6€ TO npO TOU TOLOtJ-rOO upxTj, 611Aovan TTpo<JEX� T�OTtp TW OlJ-rW A€AOYWJ.l€VW, xaL TO OOTW AqOJ.lEVOV -rOUTO xa-r' E:X€� vo xaL J.lELExOV 'E �€( voo xaL olov tT€A€L ExEl vo ;;caL 66vaJ.lL� E:X€Lvoo . )A6ta<JLaTO� TOLVOV E:x€l V<X:' , €l� €L� TTav-ra AOYO�, €l� / , / ' _Q. t"' xaL, €L� J.l€L/'f�wv -roo YEVOJ.l€VOO xaL uOVaTWT€p�, apL v J.l<X:' ,

"

-

CI'

)I'

(

,,

,

)/

C

el,

--

l'

(

'

1'

,

)

,

--

'"

394

)

'

,

,

c


ENNEADA a VI-a,

8 ( 39 ), 1 6- 1 7

într-un fel actul lui şi pennanenţ a 1 3 89 în el, îl face s ă fi e ceea ce este, se poate dovedi presupunând contrarul : căci, dacă s-ar apleca spre ceea ce este în afara lui însuşi, ar distruge faptul lui de a fi ceea ce este ; astfel, faptul lui de a fi ceea ce este este actul <lui> îndrep­ tat spre sine, iar aceasta Înseamnă că ele sunt unul şi acelaşi . Aşadar, s-a autorealizat, întrucât actul <lui> a fost detenninat <să i a fiintă> odată cu el. Prin unnare, dacă el nu s-a născut, ci activitatea iui �ste dintotdeauna, ca o stare de veghe 1 39 0 când altul nu mai stă de veghe, o veghe şi o suprainteligenţă ce există dintotdeauna, atunci el este aşa cum a vegheat. Dar veghea lui este "dincolo de fjinţă" 1 39 1 , de inteligen ţă şi de "via ţa raţiona/ă"1 39 2 , iar acestea sunt el însuşi . El este, deci, o activitate mai presus de inteIigen ţ ă, de gândire şi viaţă 1 393, acestea însă <provin> din el şi nu de la altul. De aceea, faptul lui de a fi provine de Ia el şi din el. Astfel, el nu este cum a ajuns să fie, ci aşa cum el însuşi a vrut.

[17.] Apoi, <să procedăm> şi astfel: noi spunem că fiecare lucru din univers şi chiar acest univers sunt aşa cum ar fi fost dacă alege­ rea producătorului lor ar fi vrut-o şi că sunt ca şi cum acesta, proiectându-le şi prevăzându-Ie, le-ar fi făcut în unna unor raţiona­ mente confonne providenţei 1394 . Dar întrucât lucruri le sunt dintot­ deauna astfel şi devin mereu astfel, tot astfel şi raţiunile <l or> stau mereu printre cele ce există împreună, fixate într-o ordine care este mai bună1 39 5 <decât ele>, încât cele <aflate> acolo sus sunt dincol o de providen ţă şi dincolo de alegere, iar toate câte sunt în fiin ţă stau mereu nemişcate în sens inteligibil. Astfel , dacă cineva numeşte o asemenea stare "providenţă" , să o înţ eleagă în sensul că înaintea universului este inteligenţa, ce stă nemişcată, de la care <provine> şi potrivit căreia <există> acest univers. Aşadar, dacă inteligenţa este înaintea tuturor şi o asemenea inteligen ţă este principiu, ea nu ar putea fi rezultatul întâmplării : deşi este multipl ă, este în armonie cu sine şi ordonată ca într-o unitate. Căci nici un multiplu şi nici o pluralitate ordonată şi nici una din raţiuni le din univers şi cuprinse în unu nu sunt rezultatul întâmplării şi nici aşa cum "au ajuns să fie ", ci sunt departe de o astfel de natură şi contrare ei, pe cât este <contrar> raţiunii întâmplarea aflată în non-raţiune. Dar, dacă cel aflat înaintea unei asemenea <inteligen ţe> este principiu, este evi­ dent în continuitate cu <inteligen ţa> care a fost descrisă astfel, iar ea, descrisă astfel, este confonnă acelui <unu>, participă Ia el, este cum vrea acela şi este puterea lui. Acela este, deci, fără dimensiuni, o raţiune unică în toate, număr unic şi un unu mai mare şi mai puternic 395


PLOTIN

xaL OUbEv jlEL'{O'\J airrou OUbE XPEL TIO'\J . Ooo€ ăpa E� ăAAOO ...., / ,/ , ,.. ,/ ' C , ,.. " ,/ EXEl OOTE TO El '\Jal OO"tE TO OTTOlOe; E<JTl'\J El '\Jal . A OToc; apa / ...., C/ , , ' L ' " 1;: ' ( / aOTtp o EcrTL lTpOe; auTO'\J xaL Ele; ao"to'\J, l '\Ja jlTjoE TaOTIJ TTPoc; 1'0 E�W ll lTPOc; ăAAO'\J, aAAa TTPOc; a\JTO'\J TTae; . "

V

c

[18.] Kal cru '{l1TW'\J jl11b€'\J E�W '{i)"tEl uU"tou, UAA ' €LcrW TTcX'\JTa "ta jlET ' aUTo'\J' atrro'\J DE Ea . To yap €�W ainoe; €crLl , TTEpLATj\.ţJl e; mi'\JTwv xaL jl€Tpov ."H E'LcrW E:V I3<i{fEl, "to b ' €�W aUTOU, olO'\J XUXACP E:epamo).lE'\Jov aUTou xaL E:�TlPT11jl€'\JO'\J TIa'\J a AOYOC; xal '\Jouc;' jlaAAo'\J 8' â'V €L11 '\Joue;, xa1to E:<paTT­ TETal xcd � €'gi)pTTlTaL au-rou, CiT€ TTap ' €J.CEl voo €XWV TO C '\Jouc; lt '\Jal . /Q01TEP Civ ot" XUXAoc;, ae; €epcimOL TO X€'\JTPOO XUXAW, bjlOAOYOL "to &v "t-rl'\J DUVajll'\J TTapa TOU X€VTPOU €xEL '\J , {'" , , r1;: / '\ / / xal OLO'\J X€'\JTPOElollC;, 11 ypCX).l).lal EV XOX/l.tp lTPOC; XE'\JTP0'\J E'\J ( , , , / , / OlNLOocraL TO TTEpae; aUTW'\J TO TTPoc; "to X€'\J"tpov TTOLOOcrL ,.. t"' , ' " � � , , t'"' t'"' J TOlOU"tO'\J El '\Jal OLO'\J TO TTpOe; o ' l'\JEXvTjO"a'\J xal aep 00 OLO'V €�€q>ucra'\J, jlEL'{O'\Joc; O'\J"toe; 11 XaTa TaUTae; Ta'c; ypa.u.ucie; xal " , ) "ta TTEpaTa aOTW'\J "ta CXOTW'V O'l'JjlEla TW'\J ypa).l).lw'\J - xaL E<Ytl jlEv OlOV ExEL '\JO, Ct).loopa bE xaL '(X'\JTI €XE('\JOO TOU a 8u'\Ja"taL aUTa xal "ta'c; ypajljla'c; SO'\JajlE'\JO'\J, aCL TTa'\J"taxou €XOOOl" ) ) / , ) "'" t""' / ) aOTO' xal Ejlepal '\JETaL Dla TWV rpo:.jljlW'\J, OLO'\J EcrLl'\J EXEl '\JO, O\OV E:�EAlXiTE'\J OUl< E:�EAT]ALYjl€vOV - OUTW TOl )((XL "to'\J '\Jou'\J , ' " , I.ţ ' t'"' / ' / Rrf E � EXEl'\JOO XUl OLOV v. VEl '\J, YE'\JOjlE'\JO'\J xal TO O'\J XPll '\/l.ajll-' E:Xxu{fEv xaL €�EAlX{}-E'\J xal €�T\PTrJjl€vo'\J, €x -rTlc; aUTou ) t""' ) c , '\JOEpo:.e; epOOEWe;, jlapTopEl v TO'\J OlO'\J EV EVl '\Joo" 00 '\J00'\J o'\JTa' €v rap �QO"TTEp oUD ' 'EXEL rpa).ljla'c; Ooo€ XUXAOV TO X€'\J­ "tpo'\J, XUXAOO SE xaL ypa).l).lw" TTaT€pa, 'eX'\JTl au"tou SO'\J"ta xaL SO'\Ja).lEl jlE'\JOUO"ŢJ ypajljlaC; xaL XUl<AO'\J ou TTa'\J't'll &TT1lP't'll t. ,. , ( - c Ci' ) ,. / jl€'\Ja ao"too PW).l TI "tl '\Jl YEYE'\J'\J11xoTa' OOTW TOL xaXEl '\JO, Tr)c; _ _ ,. , t""' ) , ( '\JOEpae; lTEpt ,'}EOOO� bu'VajlE�, TO OLOV l '\JSaA).laTOC; aOTOU apX€TUlTO'\J, E:'\J €'\JL '\JOUV, TIOAAOL e; xa l €lC; TIOAAa alo'\J '\JE'\JL­ XT]JJ.€VOO xal '\Jou Sta TaUTa Y€'\J0).l€v00, €XEl'\JOO TTPO '\JOO ).lECva'\J"tOC; Ex TllC; SU'\Jci).lEWe; aUTOU '\JOU'\J YE'\J'\JT)cra'\J't'oc; - "tLC;­ iiv cruvTUXla 11 "t0 aDTO).laTOV il TO we; crO'\J€�l1 il '\Jal -rîlc; TOLau-nle; DOvaJ..L E� TTlc; '\Joe)lTOLOO xaL O'\JTWe; TTOL Tj'tlXllc; TTATlO"lO'\J l1XOL ; cJi.o'\J rap "to E:'\J '\J�, TToAAaXD ).lEL'{O'\J il TOLOOTO'\J "to €'\J EvL €xEl'\JW, Wa-rr EP <pWTOe; ETIL TTOAU (J")(E&xcriT€'\J"toe; €� c,

,

/

.....,

,

l'

-

-

,

-

-

,

,

,

-

l'

,

,l.

396

lI'


ENNEADA a VI-a,

8 ( 39 ), 1 7-1 8

decât cel generat, şi <nu există> nimic mai bun, nici mai înalt decât el. Astfel, el nu are de la altul nici faptul de a fi, nici felul de a fi. De aceea, el însuşi este prin sine ceea ce este, raportat la sine şi îndreptat spre sine, încât prin aceasta să nu fie raportat în exterior sau la altul, ci în întregime la sine.

[18.] Iar tu, când <îl> cauţi, nu căuta nimi c în afara lui, ci înăuntrul tuturor celor ce sunt în urma lui . Pe el , însă, lasă-l deoparte139 6 . Căci el însuşi este exteriorul, cuprindere 1 397 şi măsură a toate l 39 8 . Sau este "înăuntrul", în profunzime, iar ceea ce este în afara lui, atingându-l ca într-un cerc şi dependent1399 <de el>, este în Între­ gime ceea ce este raţ iune şi inteligenţă; dar mai degrabă ar fi inteligenţă, după cum îl atinge şi în măsura în care depinde de el, Întrucât de l a el are faptul de a fi inteligen ţă. Ca şi cum s-ar admite că un cerc care ar fi în contact cu centrul <său peste tot1 400 > are ,, puterea din centru şi ar avea, ca să spunem aşa, "chipul centrului 1 40 1 , prin aceea că razele, adunându-se către un centru unic, fac circum­ ferin ţa, orientată spre centru, să fie aşa cum este <şi> cel spre care sunt purtate şi de la care se dezvoltă, să spunem, deşi <centrul> este mai măreţ <în sine> decât este în raport cu aceste raze şi cu limitele lor, care sunt nişte semne <ce delimitează> razele însele. Iar <limi­ tele> sunt ca acel <centru>, dar sunt unne şterse ale lui, care are putere să le <producă>, având putere <să producă> şi razele, care îl au pe el peste tot. Şi cum este acel <centru> devine evident prin intermediul razelor, ca şi cum s-a dezvoltat fără a se fi dezvoltat. Aşa trebuie să înţelegem, de asemenea, că inteli genţa sau fiin ţ a, născută din acel <bine> (şi, să spunem "ieşită", "dezvoltată" , "depen­ dentă <de el>" datorită naturii sale intelectuale) indică ceva precum inteligen ţ a în unu, care nu este inteligen ţă, căci este unu. După cum acolo centrul nu este nici razele , nici cercul, ci tatăl cercului şi al razelor140 2, lăsând urme despre sine şi generând cu o putere perma­ nentă raze şi cerc, nedesprinse deloc de el de vreo anume forţ ă, tot astfel şi aceea, fiindcă puterea intelectuală se roteşte în jurul <ei>, este ca un model al imaginii de sine, inteligenţă în unu, <dar încli­ nată> spre pluralitate şi învinsă, să spunem, de pluralitate şi deveni­ tă prin aceasta inteligenţă, pe când <unul> rămâne înaintea inteligen­ ţei, generând inteligenţă din puterea lui. Atunci ce circumstanţă (ori accident, ori acel "cum a ajuns să fie ") s-ar putea apropia de o astfel de putere care produce inteligen ţă şi este cu adevărat produ­ cătoare? Căci aşa este cel <aflat> în inteligen ţă, dar în multe privin ţe mai mare decât cel <aflat> astfel în unu, ca o lumină ce se revarsă departe, pornind de la ceva unic care este în sine strălucitor; 397


PLOTIN

€V� "tL VO� EV alrrW OVTO� bLO:cpaVOU�' €LcSwAOV Jl€V TO OXE, r� _Q. ' c� _Q. ' , ' '\ '\ 1;: ' � "t0" CLI\.T]v '\ E�· ou ouav EV, TO, o1;: " aq> , 00 jlT]V CLI\.I\.OEloEe; TO OXEou.a-&€V ELbWAOV b vou� , o� 00 uJXT], Ct.AAa XCLitEXCL<JLOV aOTOU AOYO� XaL al TlCL, o;'(nov b€ Ex El vo TOU alTloo. MEL rovw� ăpCL otov al UWTCLTOV xaL aA�E<J't'EpOV cil TLa, bjlou miaCL� ExOV "ta� ).1EAAOOaCLe; aTT' CLOTOU €aEa{JCLl vOEpae; cil TLCL� XCLL Y€VVT]TlXOV TOU OOX w� €'t'UX€'V, aAA ' w� Tt&-EATj<JEV CLO"t� . H bE itEATj<Jle; oox ă.AOY� �v OObE TOU €lXn 008' we; €'J1î1A{JEV CLO"tW, Ct.AA' we; €bEl, we; ooo€'V� OVTO� E�EL ElXn."O-&€'V xaL � bEOV XCLL xalpov o nAaTwv we;- ol OV TE �V <JTU.l�VCL � E:q>l€Jl€VO{:', OTl TTOPPW TOO we; €LUXEV, aAA ' OTTEP E:<J't'L, TOUTO OEOV. �l OE "t0 OEOV TOOTO, 00l( &A6yw� TOUTO, xal EL XCLLP�, "to ).uiAla-ra XUPlWTCLTOV EV TOle;- JlET' ao"to xaL npOT€pOV aUTw xal oox t""' ,. ) ) ' / ) C/ t"' ... / mov ELUXE TOOTO €<J't'l v, aUCL TOOTO €an v, OTTEP OlOV )Ef30oAT]-&T] alrr� , ELTTEp Ta O€OV"tCL �OOAETal xaL €V TO bEOV xaL " TOU OEOVTOe; EVEPYELCL' xaL €<J't'l OEOV OOX we; UTTOXELjl€VOV, aAA' � €'JEPYELCL lTpWTrJ TOUTO €CLOTllV EXq>1lVCLaa, OTTEP 'EbEL . OUTW yap O€l CLOTOV AEYEL v MOVCLTOOVTC( AEY€l V we; ne; €itEA€l . ,

(

-

l/

( 1 9.] !\a.l!-lhvET� n� otv €x -rwv ElPTlJ-lEVW'J &'JaxLV�€L� TTpOe; €X€l VO €x EL vo aOTo, XCLL {J€daELCLl XCLL cdrrac; OOX roov -&EAEl El TTEL V bOVaJlEVOe; . 'l6Wv b€ ExEL vo EV CLO-rW TTdvTCX AOYOV ) , ,/ '5'"' CLq>ElC; itTj<J€TCLl lTCLP ' CLOTOU €X€lVO "tou-ro OV, we;, €llTEp ELXEV " 0;: ' \ " , , " 5"' , t' OOOlCLV, oOOI\.T]v CLV CXOTOO TrJv OOOlCLV EL VCLl XCLl OlOV TTCLp , , TL� )lowV ) - €L 5"' VCLl . OLO;: " ,\ ' 1;:, � " 'Il. TOI\.Jl €n TO, W� aOVEpT] ao"too Tj<JEl€ uo ' CLV AEYElV, 000 ' &:'v OAWe;- <p{JEY�CLaitCLl OOVCX-rCLL ' €xTTAaY€LT] YCLP elV TOAJlW'J, XCLt 000 ' &v ExOl &L�CLC; nou El TTEL v nEpL CLO"tOU TTavTT] cxo-rw EX€L 'Jou otov npo OJlJldTWV Tfle; l}>ux�� npcxpCLl VOJlEvOO � Xc(L, oTTm av O:TEVL<JŢh EX€lVOV �A€rrOV-rO�, El J.lT) TTOO ăAAll '" ' , 5:. , ,,ELl lTEpl, CLUTOU >: ) , ' -Q. " )- Jl'....jU€V v EOV CLT€VlO"{l CLq>EL� "tov olCLVOOOJl€V<X; . XPTl OE '(awc; XCLL "to €nEX€l VCL OOOLCL� XCLt TCLo-rn vOELaitCLl TOLC; TTCXACLLOL� Ae:yOJl€VOV 6L ' cil VL�€WC;, 00 JlDVOV OLt YEVV� OooLCLV, aAA' on 00 OOOA€OEl OOOE ooaLCL OUbE €CLUTW, OUOE €a-rL v _ ) ) ( ) ,. ) _ , ) � ) , ...... t. ) / " CLOT'f cxpXT], T] ooalCL CLUTOU, CXAA' CLUT<X; CLPXT] 't'T]c; OUerLCLC; wv oUx CXUTW ElTOLTj<J€ TTlv oooLCLv, O:AAU lTOl rJaCLC; TCLOTT]V €�W ELCLaE'J €'aUTOU, ă.-r€ OUDEV -rou €l VCLl bEO).1€V�, � mOLT]<J€V CLOTO. 00 -rOLVUV OOOE XCLito E<JLl lTot EI: TO €<J't'L . ,

1'

)

-

-

"

C.

L

(

398


ENNEADA

a

VI-a, 8

(39), 1 8- 1 9

<lumina> revărsată este imagine, î n schimb 'cea din care <provine> este cea adevărată. Sigur, imaginea revărsată, inteligenţa, nu este de formă difelită, ea care nu este întâmplare, ci în fiecare <parte> a sa este raţiune şi cauză, pe când <unul> cauza cauzei. De aceea, el este într-o mai mare măsură ceva precum cea mai cauzală şi mai adevărată cauză, având laolaltă toate cauzele inteligibile care urmează să provină din el, şi generator a ceea ce nu s-a produs din întâmplare, ci după cum a vrut el însuşi. Voi n ţ a <lui> nu era i raţională, nici arbitrară, nici după cum i s-ar fi întâmplat lui , ci după cum trebuia <să fie>, Întrucât acolo nimic nu este I a întâmplare. De aceea Platon, dorind să îl indifice pe cât este posibil, <spune>, 4 3 "despre necesar şi momentul oportun" 1 0 , că ele sunt departe de acel "cum s-a întâmplat", dar că el este ceea ce trebuie să fie. Iar dacă el este ceea ce trebuie să fie, el nu este astfel în mod ira ţional, iar dacă el este momentul oportun, este în mod absolut suveran printre cel e ce vin după el şi mai întâi în s ine, şi nu este cum s-a întâmplat să fie, ci precum el însuşi a vrut, căci el le vrea pe cele ce trebuie să fie, iar ceea ce trebuie să fie şi actul a ceea ce trebuie să fie sunt una. Şi nu este ceea ce trebuie să fie ca un substrat, ci ca un act prim, revelân­ du-se pe sine drept ceea ce trebui a să fie. Căci aşa trebuie să îI exprimăm, neputând vorbi cum am dori .

1 1 9.] Aşadar, împins de cele spuse să se înal ţe spre acela, cineva să

îI descopere el însuşi . El îl va contempla 1 404, deşi nu va putea spune pe cât vrea. Văzându-1 însă pe acela în sine, lăsân d la o parte orice

cuvânt, va afil11l a că ace la este prin el însuşi de acest <fel>, încât, dacă ar avea fi i n ţ ă, fiin ţa i-ar fi supusă lui şi ca <provenită> din el.

Nici nu ar îndrăzni cineva, văzându-l , să m ai spună acel " cum a " ajuns să fie , ba deloc nu ar putea articula un cuvânt, căci, îndrăznind, ar amuţi şi, avântându-se, nu ar putea spune " undeva" despre el,

acela apărându·-i peste tot c a înaintea ochi lor sufletului 1 40 5 şi l-ar privi oriunde şi-ar fixa <privirea. Ar spune-o> doar dacă, părăsin­

du-l pe zeu, s-ar fixa în altă parte, nemaireflectând deloc asupra lui. Probabil şi acel "dincolo de fiinţă" 1 40 6 menţionat cu sens ascuns la cei vechi trebuie în ţeles, în acest fel, nu doar că generează fiinţă, ci

c ă nu este supus nici fiin ţ ei, nici sieşi, că nici fi inţa lui nu îi este prin cipiu, ci că el , fi ind princi piu al fiinţei , nu a lacut fi i n ţ a pentru

el însuşi , ba, când a făcut-o, a lăsat-o în afara lui însuşi, Întrucât nu

are deloc nevoi e de acel " a fi", el care l-a Tacut. Astfel, nici în măsura în care este, el nu produce acest "este".

399


PLOTIN

[20.] T( oov; OD O1JJ..L�a(vEL, E'(lTOL ne; ă.v, lTPlV 11 rEV€<J{}aL rqoV€Val ; -El ra' "tw Jl€V €aOTOV otiTTW ,.. )/ p TTOl EL €aU1:ov, ...... 1' E:<J"tL, )/ TW , ( 8 ' ao TTOl EL v EOTLV f)<S11 TTpO EaOTOO TOO TTOlOOJlEVOO OVTOe; aDTou . npoe; o Dl1 A€XT€OV� we; OAWe; ou TaXT€OV xaTa TOV TTOLOUJl€VOV, aAAa xaTa' TOV TTOlOUVTa, aTTOAUTOV Tilv TTOL ll<Jl V aUTOU Ll {}EJl€VOle;, xaL OUX ă,AAc aTTOTEAE<JtrŢ] E:� aUTOU - C(va ) / , Tll e; TTOl T}<JEWe;, aAAOO 't'T}c; EVEpYElae; aOTOU oox aTTOTE" " 1;: , .... , '\ '\ , u'\ O' ' ' '\ '\ ' u '\ \: I\.E<Jnxlle;, aAI\. 01\.00 TOOTOO OVTOe;· 00 rap 000, al\.I\. EV . UoE yap q>O�llT€OV €v€PYELav Tl1V lTPWTllV TL {}E<J{}aL ă,v€O oooLae;, 6:AA I aDTO TOUTO Tl1V alOv t.moo-rCX<JLV {T€L€ov . El b€ lmOOTaerL V ă.V€O E:VEprE(ae; ne; {}EL TO, E:AAL � h apX-rl xaL aTEA� 1, TEAElOTaTll lTa<Jwv €CTtaL . Kal €L lTPOO{}ELT] EV€PYELav, OUX EV T1lPEl . El otv TEAElOTEPOV 11 €VEPYEla -rîie; OOOLCXe;, TEAElO1;: ' , , ,, " )/ ' � "taTov oE "to TTPWTOV, TTPW"tT] av €VEpYELa EL 11. E VEpŢT]<Jae; OOV � , � , , , , , )/ C , , _Q. ' jUll ECITl TOOTO, XllL oox EOTL V we; lTPl V Y€VE<Jv ClL T]V" "tO"tE rap ... , , � , � �s: , -Q. '\ '\ 1;: " oT] 00 OOX llV TTPLV rEVE<Jv al , al\.A ' jU1'] TTae; TlV . 'E VEprELCl ' oouAEooa<JCl oooCq; xCl{}apWe; E:crn V E:A€O{}Epa, xaL oU"twe; au"t� , , , C ... J , ' , , , , � c , ' E<JW'(!:.ETO Ele; TO El val OTT lTap ao"tou aUTOe; . K al rap El JlEV elAAOO, ou lTpWTOe; aUTOc; E'f aUTOU· €l SI aUTOc; aUTOV op{}we; A€YETCll <JUVEx€l V, aUTOe; E:O'"n xaL o lTaparWV €aUTOV, E'(TTEp, OTTEP <JUV€XEl xaTu q>OOl V, TOUTO xaL E:� apx� TTETTO(T)XEV , � , � u _Q. � , )/ 'e � ['"9 EL vaL . �L ).lEV OOV xpOVoe; 11V, Ov €V l1P �a"to El val , TO TT€1TOl11XEvClL xopLwTaTov a'v E:AEx{}l1· vuv bE, El XClL lTPLV alwva � u , , � , C , , , ELVCXL OlTEp E<Jn V 11v, TO lT€1TOL T)X€VCll EaOTOV TOOTO VOEl TW TO crUv8poJlov El val Ta TTElTOL 11xEvaL xaL aUTO· €V ra'p T6 TTOL fJ<r€L , , )/ , t"' ,, � c'O-Q. 1;: , v €V )(al TO ClPXWV XClL OLOV rEVVTlcrEl aLoLtp TO EL val . €aUTOU· XCXl El J..L €V DUo, XOpLWe;, El D€ €V, Ta ă.pxwv JlOVOV· ou rap ExEl "ta apxOJlEVOV . n we; otv ă,PXov OUX OVT� TTpOe; o;"H Ta ă,PXov €VTcxl){fa TTPOc; Ta TTPO aUTOU, on JlTj<S€V �v . El b€ ... 1;: " ''e ' '\ '\ ' , ...,s: ' ... , � Jl ' jUEV 11v, TTpW-COV· -COOTO oE ou TCX !:. € L , aAAa xOPLO"tlln XCXl bOvaJlEl aUTE'toocr(W xa{}apwe; . E'l b€ xa{}apwe;, oDx €<J"tl v u EXEL Aa�EL v TO) J..L11 �aUTE�OU<J(We;. OAOV otv aUTE�OO<J(We; €V I' '5'"' C, , ) C, , ) , ' , C ... " "" ao-ctp. T L ouv aUTOO, o jl11 aOTOC;; T l OOV, o Jl11 EVEPYEl ; K al n , o Jl l1 EprOV aUTou; El rap L L El11 Jl l1 EPYOV aDTou €v aUTw, ou xa{Tapwe; âv E( Tl OUTE CXUTE�OU<JLOe; OUTE mxvTa buvciJl�voe;· 'EXE(VOU "tE rap ou XUPl� miv"ta -CE ou DuvciJlEV�. 'ExEl vo rouv ou buvaTal , ot) Jll1 au"toe; XUpLOe; Ele; TO TTOL EL v . lI'

_

L

' ,1':

"'

l'

L

_

L)

,

'

'"

'

'"

I

"

"

""'w

400

'"


ENNEADA a VI-a, 8 (39),

20

[20.} Atunci, cum? Nu rezultă, s-ar putea spune, că el a existat înainte să se fi născut? Căci, dacă se produce pe sine, prin acel "sine" el nu există încă, iar prin faptul că " se produce' el există deja înaintea lui însuşi, întrucât el însuşi este lucrul produs. La aceasta trebuie răspuns că el nu trebuie pus deloc în categoria celui produs, ci a celui ce pro­ duce, conform celor ce consideră că generarea lui este desăvârşită, şi nu pentru ca altceva să fie desăvârşit de pe unna generării lui, căci actul lui nu este menit spre desăvârşirea altui lucru, ci el este cu totul acesta, căci nu există doi, ci unul singur. Nu trebuie nici să ne temem să spunem că actul prim este fără fiinţă, ci trebuie să considerăm că tocmai acest lucru este realitatea lui. Dacă s-ar presupune însă o reali­ tate fără act, principiul <va fi> incomplet şi cel mai desăvârşit dintre toate va fi imperfect. Iar dacă se adaugă un act, nu i se va păstra uni­ tatea. Deci, dacă actul este mai desăvârşit ca fiinţa, iar cel prim este cel mai desăvârşit, atunci el ar fi act prim. Aşadar, odată ce a acţionat, el este deja acest <act>, şi este imposibil ca el să fie înainte să se fi născut, căci nu era înainte de a se naşte, ci era deja cu totul. Desigur, un ac! nesupus fiinţei este absolut liber, şi astfel el este el însuşi plin sine. Intr-adevăr, dacă ar fi păstrat în fiinţă de către altul, nu ar fi cel prim, el însuşi din sine. Dar, dacă pe drept se spune că el însuşi se conţ ine pe sine, atunci el este şi cel ce se conduce pe sine <să fie>, întrucât ceea ce conţine prin natură este şi ceea ce de Ia început a Tacut să fie. Astfel, dacă ar fi un moment de la care <el> a început să fie, faptul că a generat ar putea fi afirmat în cel mai strict sens. Dar acum, dacă el era ceea ce este şi înainte ca eternitatea să existe, acest "a se fi născut pe sine" trebuie înţeles cum că "a se fi născut" şi el însuşi sunt simultane, căci fiinţa şi generarea lui sunt una, ca r,i cum naşterea i-ar fi eternă. De aici şi acel "guvemându-se pe sine" 407 . Dacă sunt doi, <expresia> ar avea sens propriu, dar, dacă este WlU, <s-ar putea spune> doar "guvemând", căci el nu ar avea ceea ce este guvemat. Aşadar, cum <s-ar putea spune> "guvernând " când nu există ceva"faţă de care <să aibă loc guvemarea>? De fapt, aici acel "guvemând se referă la ceea ce este înaintea lui, anume că nimic nu era. Dar, dacă nimic nu era, <el este> cel prim, dar nu prin rang, ci prin suveranitate şi putere, având întru totul autodetenninare. Dacă <o are> în sens absolut, nu se poate admite acolo sus lipsa autodetelTIlinării. Aşadar, el are în întregime autodetenninare în sine. Ce este, deci, al lui, care să nu fie el însuşi? Ce este, deci, <al lui> care să nu fie în act? Şi ce este fără să fie produsul lui? Căci, dacă ar fi în el ceva fără a fi produsul lui, el nu ar fi nici absolut, nici nu ar avea autodetenninare, nici omnipotenţă, căci nu ar fi stăpân pe acel <lucru> şi nu ar fi omnipotent. Aşadar, el nu are putere asupra lucrului pe care nu este el însuşi stăpân spre a-l genera. 40 1


PLOTIN

"H ,/ ' " " , / a/\/\o ouv 1"' 121 J'EouvaTO c/ ,/'\ '\ Tl TTOl El- V EaUTOV T] O ETTOl T]O'"€V; OUTTW Xat TO etraitov TTOL€lV aValPTpOJ.lEV, on Jl'il a'v xaxov TTOlOL . v , C / ... we; ( , , '\ '\ , ' _Clo,U rap aL 'EXEl, xal" Ta avnXELJ.1Eva, a/\/\ OUTW TO, ouvaO'"v we; acrTEJl<pEL xat aJ.lETaXL VTŢrW buvaJl€L, Ti JlaAlO'"Ta bUvaJl(� €O'"n V, (STav Jl1l €'g(O'"TrJTaL TOU �. xat rap TO Ta et\1nXE(Jl€Va 80vaO'"itaL a8uvaJl(a� €crTL TOU €TTL TOU ap LO'"TOU J.1€V€L \1 . ÂEL bE xaL nl\1 lTOL T]O'"l V alHOU, Tiv AErO JlEV, xaL TaUTT]V ălTa� ' , . K al' TL� lTapaTpEl.pEL tJVU/\llO'"€L El,.. val· xa/\T] rap av '\ ' " " , 1. E Ar. '\ r€VOjl€VllV itEOU xal �OUAT]O'"L V otxra\1; BOUATpEL otv J.1i)TTW - c ' Ar. '\ ... , 'OVTOC;; A /'\ " '€X€L" vou afJVU/\OUVT� LŢj UTTOO'"TaO'"El; T l/ u€ 1:: ' tJ0U/\T]O'"LV n�EV otiv CdH� €CTTaL ,., l3ouAT]O'"l� alTo oooCae; &VEV€prijTou; "H nv l3ouAT]O'"le; €V -rTI OUCTCct· OUX €-rEPOV ăpa Lilc; ourr(ac; OUbEV. "H T( nv , o jlij �v, otov "h �OOATJCTle;; nav Cipa: �OUAT]O'"lC; Fiv xaL oox €Vl TO Jl'il l3ouADJ.l€vov· OUOE TO TTPO �OUATpEWC; ăpa. npWTOV ă-pa r, l3ouAT]<Jlc; alH�. Kat TO we; €�OUAETO ă,pa: xat olov El3ooAELo, xat TO TTI �OUATpEL E:lTojl€Vov, o h TOlaUTT] �OOAT]O'"LC; 'ErEVVa - ErEVV� bE otx5EV €n €V aUT� - TOUTO rap 1l8T] �v . TO bE rrUV€X€l V E:aUTOV OlJTW AllTTT€OV VOEL V, €'L TLC; bp{}wC; aUTO <p{}€TIOl TO, we; TcX JlEV ă-AAa TTaVTa ooa €crTL TTapa / / - '1 / ) TOUTOU cruvEXETaL· JlELOOOL/ 't rap TLVL aUTOU EO'"Tl/ , xaL" EL� TOUTO "h aVarWrTl lTaVTWV . AUToLe; bE 11811 nap ' CXlHOU OUTE O'"uvox�e; OUTE JlELooo(ae; bEOJlE\10�-' uAAa TTavTa E:aUT�, JlaAAOV bE OUDEV OUOE TWV TTaVTW\1 bEDJ.1E'\1� €Le; alrrDv· etAA' oTav aUTov €L� 11 €VVO��, Ta ă.AAa TTaVTa ă<p EC;. 'A<pEAWV TTaVTa, xaTaAL �WV 8E J..LDV�V aUTOV, Jlil Tl lTpOOtr1le; �f)-rEL, aAAa J.li) TL lTW oox aq>W11Xac; aTT ' al}TOU €V rVW�l1 T[l an· / / / _Cl- al )(aL, O'"E, t"' OUX€TL , "''\ '\ 'EV' " . TTEPL, OU a/\/\o TL Voc; )Eq>a't'aO'"v "'E()[l rap b€XETa:l OUTE A€yEL V OUTE Aa�EL v· UAA I UTTEpavw XELJlEVOV JlDVOV TOUTO elA�E('t EAEOitEPOV, OTL Jl T]<SE 8ouAE06v EO'"Tl \1 E:aUTW, UAAa jlOVOV aUTO xaL OVTWe; aUTO, €L rE TWV ăAAWV �xaO'"TOV aUTO xaL ă-AAO. c

402


ENNEADA a VI-a,

8 (3 9 ), 2 1

[21.J Putea, deci, să se facă pe sine altceva decât s-a făcut? De fapt, nu îl putem lipsi de <puterea> de a face binele întrucât nu ar putea face răul. Căci acolo faptul de a putea nu este asemeni <puterii de a face> contrarii l e 1 408 , ci asemeni puterii neclintite şi nemişcate, care este putere în cel mai înalt grad, când nu se depărtează de unu; căci a putea <face> contrariile este propriu neputin ţ ei de a rămâne în preajma <bine lui> suprem. I ar această generare a lui, despre care vorbim, trebuie să fie unică, întrucât este nobilă. Şi cine ar răsturna-o, i vită fiind prin voinţa unui zeu şi fiind voinţa <lui>? Oare prin voin ţ a <unui zeu> ce nu există încă? Cum <ar putea fi> voin ţa aceluia, dacă e l este lipsit de voinţă l 409 în exi sten ţa <sa>? Oare cum îi va proveni voinţ a dintr-o fi inţă l i psită de activitate? De fapt, voin ţ a era în fiinţa <lui>, aşadar nu este deloc diferită de fiinţa lui . Sau, ce era fără a fi el, precum voinţa, de pi ldă? Deci, el era în întregime voinţă şi nu era în el ceva ce nu vrea, nici <el nu este> ceva anterior voinţei. Aşadar, mai întâi e l însuşi este voin ţa. Iar el este şi cum a vrut, şi ceva precum a vrut, şi ceea ce unnează voin ţei, ceea ce o asemenea voinţă a generat (dar nu a generat nimic în plus în el), căci el era deja aceasta. A se conţine 1 4 1 0 însă pe sine trebuie înţeles astfel ca însemnând, dacă cineva I-ar rosti corect, că toate celelalte câte există sunt conţinute de acesta, căci <ele> există printr-o anume participare la el, şi spre acesta <duce> înălţarea tuturor1 4 1 1 . Prin ele însă el <este> deja prin sine, neavând nevoie nici de unire, nici de participare, ci în sine este toate lucrurile, dar mai degrabă nici unul, neavând nevoie de nici una pentru a fi el însuşi. Ci, atunci când îl rosteşti sau îl gândeşti, lasă deoparte toate celelalte. Lăsându-Ie pe toate deoparte l4 1 2, păs­ trându-l doar pe el, nu căuta ce să adaugi, dacă nu cumva ai retras de la el ceva în gândul tău. Căci şi tu poţi atinge 1 4 1 3 ceva despre care nu mai po ţi nici rosti, nici în ţe lege altceva; căci, aflându-se singur, mult mai presus de toate 1 4 1 4, el este liber cu adevărat, nefiind supus sieş i, ci fiind doar el însuşi şi cu adevărat el însuşi, pe când fiecare dintre celelalte lucruri este el însuşi şi altceva 1 4 1 5 .

403


[ 1.] nciv-ca -cei ov-ca -cw EVl E<ITl v ov-ca, oaa -CE lTPW-CW� Ea-ClV .....J. ) -'j-' .,... " ov-ca, Xal ooa OlTWaOUV A€jE-eal EV -COl� oual V El Val , T l rap av xal EL TI, El J.!1Î Ev EL TI; 'ElTEllTEP acpal pE{}Ev-ca TOU €v o A€rETal oux E<ITl v EX€l va , OUTE rap <ITpaT� EaTl v, El J.!1Î EV EaTal , OUTE Xop� OUTE ar EATI J.!1Î €V oVTa, ,AAA' OOOE dLXla 11 ......, -(" , (, ) " " ( ) , (, , ( va� TO €V oux €XOVTa, €lT€llTEp 11 OlXla €V xal 11 vau�, o El alTOIklAOl, OUT' av 1, dLXla ETl dLXla OUT€ 'h vave; , Ta TOlVUV auvEX� J.!€j€{}TI, El J.!" TO €V au-cOle; mxpEl11, oux av El11' ' '\ \ ) \ \ ' , -Q. ' rouv, Xavooov TJ.!'Yhq. ' l v EVTa v, al\.l\.aaaEl TO, TO' ''EV alTOl\.l\.Ual li. val , Kal cS" xal Ta TWV <pU-CWV xal '(wwv aWJ.!aTa EV OVTa EXa<ITa El <prurOl TO EV El� lTA�Oe; {}p�lTTOJ.!Eva, T"V OOOlav ( ..... ) , ,, " ,... "\ \ " y ) '\ C ' aUTWV, 11V ElXEV, alTWI\.EaEV OUXETl OVTa a 11V, al\.l\.a oE r€VOJ.!EVa xaL EXEl va, ooa EV E<ITL . Kal 'h hYlEla b€, o"tav Ele; EV ouvTaX{}Ţl "to O'wj.1a, xat xciAA�, oTav 1, TOU €V� Tei j.1opla xaTcXaXtl <ptkTle;' xal apEnl bE tPuxn�, oTav Ele; EV xat \ _Q.- 5"A , 5" ) c ' ,1. , , ( ' , 11 , p ouv, €lTElo11 ,+,UX11' Ta, lTaVTa 0J.!0I\.0rlaV €VWv Ele; J.!lav L El� EV ărEl b11J.!lOUPŢoooa xat lTAcXTTOOOa xal J.!op<pouaa xaL aUVTcXTIOOOa, ElTl TaU"tllV EA{}ovTae; bEL AEŢEl v, we; au"tll TO €V XOP11YEl xaL au"tll 'E <ITl TO €v;"H WalTEp "ta aÂACJ. XOP11ŢouO'a t' " , ,, ) , " c: / c: TOle; O'WJ.!aO'L v oux EO'Tl v CJ.UTll o oloWO"L v, OlOV J.!0P<P11 xaL lI.oo�, aAA' €T€pa auDi�, OUTW XPT], El xal EV SlcSwal v, €TEPOV OV aUTne; VOJ.!C{El v aUnlv bloovaL xat lTP� TO €v �A€nouO'av ,/

'

v

/

t

t

-

I

404


IX (9). Despre bine sau unu [ 1 .] Toate existentele, atât cele în sens prim, cât şi cele despre care se spune într-un fel sau altul că se numără printre existente, sunt existente datorită unului. Căci ce ar putea exista fără a fi unu? De fapt, lipsite de unul afinnat <despre ele>, ele nu există. Căci o annată nu există, dacă ea nu este un unu, şi nici un cor sau o tunnă care să nu fie un unu. Ba nu există nici casă sau navă fără unu, deoarece casa sau nava sunt un unu pe care, dacă l-ar pi erde, nici casa nu ar mai fi casă, nici nava <navă>. E limpede că mărimile continue nu pot exista dacă unul nu este prezent în ele; oricum, ele îşi schimbă fiinţa, dacă sunt divizate, întrucât îşi pierd unul. Aşa şi corpurile plantelor şi animalel or, de vreme ce fiecare este unu, dacă fug de unu fragmentându-se într-o mul ţime, îşi pierd substanţa pe care o aveau, nemaifiind cele ce erau, ci altele, iar acestea există doar dacă sunt un unu. Şi sănătatea există <doar> când corpul este ordonat ca un unu, frumuseţea, când natura unului domină părţile, i ar virtutea sufletului, când <acesta> este unificat într-un unu şi într-un acord unic. Dar, pentru că sufletul le conduce pe toate spre unu, producându-Ie, modelându-Ie, configurându-le şi organizân­ du-le, trebuie oare spus, odată ajunşi la suflet, că el conferă şi că el este unul? Aşa cum sufletul, deşi oferă corpuri lor unele <cal ităţi>, nu este el însuşi ceea ce le oferă, de pildă figură şi fonnă, ci <aces­ tea> diferă de el, tot aşa trebuie socotit că, dacă oferă şi unul , îl oferă ca pe ceva diferit de sine şi că, privind spre unu, îl face pe fiecare să fie unu, după cum <privind> spre om 141 6 <face> un om, 405


PLOTIN

€v 8cao-rov TTOlEL v, WcrTTEP )(al TT� ăv{}PWTTOV CiV,c}-PWTTOV, cruUa.ul3avoooav J.!€Lei' TOU avttpWrrou TO €v aUTt�L Ev. Twv rap €V A€ŢOJ.!€vWV omwe; �acrtov EcrtlV Ev, Wc; ExEl ){al (5 €O"'tlV, WcrtE Tei' J.!Ev 1ŢrrOV OVTa �TIOV ExEL v -ro €v, Tei' bE J.!aUov }.!iiUOV. Kal blÎ )(al tVUxlÎ 8-EPOV oUa-a TOU �<X; TO J.!aAAov €v .

ExEl xaTei' AOrOV TOU J.!aUov )(al OVTW� il val . Ou J.!lÎv aUTO TO

€V. tlJUXll rap J.Lla )(al cruJ.!�E�TJX6c; TTW� TO €V, ){al bOO TaUTa tVUXTl ){al €V, WO"TT EP crWJ.La ){al Ev . Kal TO J.LEv & Ecrrrp<O�, WcrTT €P XO�, TToppw-raTW TOU €v, TO bE OUVEXE� €rrm€PW' tVuxlÎ bE €-el J.!a/J..ov )(OlVWVOOOa )(al auTfj . �l b' (5n ăVEU TOU €v iLval OUb' av tlJuxlÎ ElTj, TatITrl El� TaUTOV Tle; ărEL tlJUXTlV ){al TO €V, TTpWTOV J.!Ev ){al Tei' ruAa Ci EO"Tl v �acrTa J.LETei' TOU €v €l val EcrTlV" aAA' oJ.!WC; E-rEPOV aUTWV Ta Ev OU rap TaUTOV crwJ.!a ){al EV, aAAei' Ta crwJ.!a J.!ETExEL TOU €v - En-ElTa be TTOAAll h -

tVUXTl ){al � J.Lla ){av El J.!lÎ €x J.!EpWV· TTAELcrTal rap oovc:iJ.!Ele; €v au-rn, AOrl'{Ecrttal, op€-yEcrttal, aVTlAaJ.!l3c:ivEcr,c}-al, Ci T� �l W<rnEP bEcrJ.!� cruvExETal . 'ETTarEl J.!Ev blÎ tVuxil TO €v €v ota-a ){al aUTIl aÂAw' mxcrxEl bE TOUTO ){al aUnl lm ' ăAAOU . L '

"

t'

,

,

(

[2 ] '"Ap ' ouv '" E){acrTtp J.!EV TWV ){aTa J.LEp<X; EV ou TaUTOV Tj -

,

(

"

,

OOOLCX cxlrrou XCXl TO €V, �AW b€ TW OVTl ){CXl TTiL oooCaL TauTo"V h oooCa ){al TO ov )(al TO �vrQcrtE TOV E�EUpoVTa TO OV E�EL

L

'

)

"

, , , upTj){EVal ){((l TO EV, ){al aUTl1V Tl1V oucrlav aUTO El5" val TO, , t, ( ) , , , (, , 5" EV' OlOV, El VOUC; 11 OOOla, VOUV ){al TO EV El val TTpWTWe; ,OVTa OV ){al TTPWTWC; EV, J.!ETablOOVTa b€ TOl� ăAAOl� TOU il val omwc; ){al ){aTei' TOOOUTOV ){al TOU €vo�. Te ra'p Civ ne; ){al TTap ' aUTa el val aUTO <pftcral; "H ra'p TaUTOV TWL OVTl , " " t" " rav,c}-pWTT� rap ){al Ele; av,c}-pWTT� TaUTOV - 11 OlOV apl ttJ.!OC; n � €){amOU, WcrTTEP El bOO Tl vei' EAErEe;, OUTW� €nl J.!ovou n v� TO €V. E't J.L€V otlv b apl,c}-J.!OC; TWV OVTWV, b�AOV OTl ){al TO €V. ){al '{TJTIlT€OV Tl EcrTl v . E'L b€ tVUxTi«; €v€PrrlJ.!a TO aPl,c}-J.LEl V ETTE�lo6a-r)�, OOOEv av El11 EV TOle; TTparJ.!acrl TO �v . 'AAA ' EAErEv b AOrO�, El aTToAEl €){acrTov Ta �V, J.! 1")8' EcrEcr,c}-al , , C (O , 5" TO TTapaTTav . pav ouv oEL, El TaUTOV TO €V EJ(aO"TOV ){al TO OV, ){al TO OAW� OV ){al TO EV . 'AAA' El TO OV TO €){acrTOU ,.. (/ " " _!l. c ' " ' c ' "\ '\ - _!l...(,., , €V aouvaTOV TTl\.l1v UI:; EcrTl, TO, oE TTl\.l1v � EL val , €LEpOV av Ell1 €){aTEpov.'''AV,c}-pwTTOe; rOUV ){al '(<{JoV ){al AOrl)(OV ){al TToAAa

(/

"

"

ti'

"

"

,

)

,

-

406

,

(,

V

,


EN N EADA a VI-a,

9 (9), 1 -2

sesizând odată cu omul <ş i> unul din el. Căci fiecare din cele des­ pre care se spune că sunt unu este unu tot aşa cum are şi fiin ţă l 4 1 7 , încât cel e ce există mai pu ţin au mai puţin parte de unu, pe când cele ce există mai mult, mai mult. Aşa şi sufletuJ , deş i diferi t de unu, are parte mai mult de unu, confonn mărimii şi existen ţei <lui>. Des igur, <sufletul> nu este unul însuşi, căci sufletul este unu şi unul este ca un accident, iar sufletul şi unul sunt două <real i tă ţ i diferite>, precum corpul şi unul . <Desigur>, cel discontinuu, c a un cor, este foarte departe de unu, pe când cel continuu, mai aproape; or, sufletul este şi mai <aproape>, căci şi el îl comunică <pe unul>. Dar, dacă cineva spune că sufl etul şi unul sunt i dentice, pentru că sufletul nu poate exista fără a fi unu, <trebuie răspuns> mai întâi că şi celelalte lucruri sunt fiecare ceea ce sunt împreună cu faptul de a fi unu, dar că unul este totuşi diferit de ele (căci ni ci corpul şi unul nu sunt iden tice, ci corpul parti cipă la W1U); iar apoi sufletul este multiplu, chiar şi cel ce este unul <singur> 1 4 1 8 şi chiar dacă nu <este compus> din părţi, căci facultăţile lui sunt multiple : a raţiona, a dori, a percepe, iar ele sun t reunite datorită unului ca printr-o legătură. Desigur, fiind el însuşi unu, sufl etul introduce unul în altceva 1 4 1 9 ; dar şi el îl primeşte de Ia un al tu1 1420 .

r2.] <Rezultă>, oare, că pentru fiecare din cele ce sunt un unu par­ ticular, fiinţa şi unul nu sunt identice, pe când pentru existentul şi fiinţa universale fiinţa, existentul ş i unul sunt i dentice, încât cel ce descoperă existentul să descopere şi unul, iar fiinţa însăşi să fie identică cu unu1 1 42 1 ? Astfel, dacă fiinţa este inteligenţă, şi unul să fie inteligenţă, de vreme ce <inteligenţa> este exi stent în sens prim şi unu în sens prim 1 422, tăcând astfel cel elalte lucruri părtaşe la fiin­ ţă şi, tot aşa, la unu. C�ci ce s-ar spune că este unul, în afară de <fiinţă şi inteligenţă>? Intr-adevăr, <unul> fie coincide cu existen­ tul (căci " om şi un om sunt acelaşi lucru" 1 423), fie este un fel de număr pentru fiecare <lucru>, precum spui <doi despre> două lucruri, tot aşa <spui> unu des re unul singur. Aşadar, dacă numărul face parte dintre exi stente 14 4, este limpede că ş i unul; şi trebuie cercetat ce este el. Dar, dacă a număra ar fi o operaţie a sufletului ce par­ curge lucrurile, unul nu ar mai face parte dintre lucruri 1 42 5 . Argu­ mentul stabil i se totuşi că orice lucru, dacă îşi pi erde unul , nu mai exi stă deloc. Trebuie, aşadar, văzut dacă unul individual şi exis­ tentul <individual> sunt i dentice şi, <tot aşa, dacă sunt i dentice> exi stentul universal şi unul <însuşi>. Or, dacă exi stentul individual este un multiplu, pe când unul nu poate fi multiplu, fiecare trebuie

:B

407


PLOTIN

j.!EP11 ){al OU\)6El Tal EVl Ta TIOAAa TaUTa· ăAAO ăpa ăv,c}-plt)TIoC; ){al EV, El TO j.!Ev J.1EPlO"TDV, TO 6E aj.!EpE�. Kal 611 ){al TO oAov ov mlvTa EV aUTw EXOV Ta OVTa TIOAAa J.!CXAAOV av El11 ){al ETEPOV TOU EVOC;, �ETaATjtlJEl 6E ExOV ){al j.!E,c}-E�El TO €v �'EXEL 6E ){al '(W-rlV TO OV' ou rap 6-rl VE){pav· TIOAAa ăpa TO Ov . E'l 6€ VOUC; TOUTO E'll1, ){al OUTW lTOAAa avar){l1 t'l val . Kal ETl j.!aAAov, El Ta El611 TIEPl EXOl' oh5€ rap 11 'l6Ea EV, aAA' apl {}- J.10C; j.!cxAAov ){al €KelO"Tll ){al 1'l oUj.!TIaO"a, ){al OUTWC; €V, WCTTIEP av El11 b ){ooJ.!OC; €v.uOA� OE TO j.!Ev €V TO TIPWTOV, o oE vo� ){al Ta €lOl1 )(al TO OV ou TIpWTa. E'106c; TE rap E){aaTOV E){ TIOAAWV ){al aUV,c}-ETOV )(al OOTEPOV' E� GJv rap E){aaTaV EaTl, TIpaTEpa bc€1: va.<-'OTl O€ OUX 01:6v T€ TOV VOUV )/ TO, TIPWTOV EL,... val )(al, )E){ TWVOE 01lAOV EaTal ' TOV, VOUV ava YK11 , '5"" EV TW VOEl V El val ){al TOV rE aplaTOV ){al TOV ou TIpOC; TO, E�W 6AmOVTa VOEl V TO TIPO aUTOU' El<; aUTOV rap ETIlO"TPE<pWV ElC; apX-rlv €-ITlaTpE<pEl . Kal EL j.!€V aUToc; TO voouv ){al TO VOOUJ.!EVOV, 6LTIAOUC; EaTal ){al OUX eXTIAou<; OOO€ TO EV' El oE TIP0C; ETEPOV �AETIEl , TIelVTW<; TIp0<; TO ){PElTTOV ){al TIPO aUTou. E'l SE ){al TIP� aUTov )(al TIP� TO ){PEl TIOV,t'" ){Ccl olSTwC; , ...., , 6EUTEpOV . Kal XP11 TOV VOUV TOlOUTOV Tl ,c}-ECT,c}-al, OlOV TIapEl- val j.!Ev ...., TWL ara,c}-w ){al TW TIPWTW ){al �AETIEl V ElC; E)(El VOV, , � ( , O"UVEl val 6E ){al EaUTW VOEL V TE ){al Eauwv )(al VOEl V (EaUTOV 5'" OVTa Ta naVTa . nOAAOU apa 6El TO (,EV El val TIOl){lAOV OVTa . Ou TOlVUV OOOE TO EV Ta TIaVTa ECTTal, olhw rap OU){ETl EV El11' OUOE vouc;, ){al rap &v OUTWC; El11 Ta TIaVTa TOU VOU Ta TIaVTa OVToc;' OOOE TO OV' TO rap OV Ta TIaVTa . ,

'

,

I'

......,

I'

'

L

L ......

)/

J

"

,

/

L

'

......,

'-

_

"'"

'-

......

"

)I'

),

,

c

......

,

/

"

5"' , V "EXOV; z . o;: , El11 TO' "EV ){al" Tl va <pOOl "H OuaEV [3 . ] T L' av " ouv ,

� '0;: ( 'C El TIEl- V El5"' val , uOTIOU J.!' �E auJ.1aO"TOV J.!11 (paolOV TO' "OV paoLOV J.!l)S€ TO lL�' aA� ' EaTL V lu-Ll V ŢVWO"lC; El6EO"l V ETIEPElOO� €v11. OCTW 6', av ELC; aVElSEoV, 11 t'"lVUX-rl 'l11, E�a6uvaTouCTa TIEplAa�El V L , , TOU TW J.!11 Opl, '(EO",c}-al ){al OLOV nmooo,c}-al UTIO TIOL){LAOU �TIOUVTOC; E�oAlO",c}-elVEl ){al <PO�El TaL, j.!-rl oooEv EX'[l. LllO ){aj.!vEl €v TOLC; TOLOUTOlC; ){aL &O"J.1Ev11 ){aTaj3alvEL TIOAAel){LC; aTIOTIlTIToooa aTIo TIaVTWV, J.1ExPLC; av ElC; a'LCT,c}-l1TOV TlxŢl EV aTEPEW WcrTIEP avaTIauoJ.!Ev11· alOV ){al 1, OtVL<; ){aj.!vouO"a EV , TOlC; J.1L){POLC; TOLC; J.1EraAOlC; aO"j.!EVWC; TIEpl TIl TITEl . Ka,c}- ' "

"

_Q.

v

v

_

_

,

.....

(

L

l.

(

_

_

__

,

408

I'

......

,


ENNEADA a VI-a, 9 (9),

2-3

să difere <de celălalt>. Un om, de exemplu, este şi vieţuitor, şi raţional, şi multe <alte> părţi, iar toate aceste <realităţi> multiple sunt legate laol altă prin unu. Prin unnare, om şi unu sunt diferite, dacă unul este divizibil, iar celălalt indi vizibil. Şi, desigur, şi exis­ tentul universal, pentru că are în sine toate existentele, trebuie să fie mai degrabă multiplu şi diferit de unu, având însă parte de unu prin participare. Dar existentul are şi vi aţă, căci doar nu este mort, deci este multiplu. I ar dacă ar fi o intel igenţă, şi atunci ar fi multiplu. Şi cu atât mai mult dacă ar cuprinde formele; căci nici ideea nu este un unu, ci atât fiecare <i dee în parte>, cât şi <ideea> totală sunt mai degrabă număr, fiind un unu la fel cum universul este un unu. Dar unul <însuşi> este primul în mod absolut, pe când intel igenţa, for­ mele şi existentul nu sunt prime. Căci fiecare formă este compusă din mai multe <părţ i>, fiindu- le totodată posterioară, fiindcă ele sunt anterioare. Că inteligenţa nu poate fi primul <principiu> se vede şi din unnătoarele: inteli genţa trebuie să constea din gândire, iar <inteli gen ţ a> cea mai bună <trebuie> să fie totodată una care, fără a privi în afara ei, îl gândeşte pe cel anterior ei; căci, Întorcându-se spre sine, ea se întoarce spre principiul ei. Iar dacă ea însăşi este şi cel ce gândeşte şi �eea ce este gândit, ea va fi dublă, nu simpl ă, şi nu va fi nici unul. In schimb, dacă priveşte spre ceva diferit, <va privi> cu siguranţă spre ce îi este superior şi anterior. Iar dacă <va privi> atât spre sine, cât şi spre cel ce îi este superior, tot va fi a doua. Trebuie <deci> admisă o inteligenţă care să fie legată de bine şi de cel prim şi să privească spre acela, dar care să fie şi cu sine, să se gândească şi pe sine şi să se gândească pe sine ca fiind toate. Prin urmare, ea este departe de a fi unul, fiind variată. Aşadar, unul nu va fi nici toate lucnlrile, căci nu ar mai fi unu, nu va fi nici inteligenţă, căci şi astfel ar fi toate lucnlrile, inteligenţa fiind toate, şi nu va fi nici existentul 1 426, căci existentul este toate lucrurile. [3.] Ce este atunci unul şi ce natură are? Nu este deloc uimitor că nu este uşor a o spune, fiindcă <nu este uşor de spus ce sunt> nici exi stentul, nici forma. Totuşi cunoaşterea noastră se bazează pe fonne. Or, cu cât sufletul avansează spre cel fără formă (incapabil să îl cuprindă, deoarece <sufletul> nu mai este definit şi marcat oarecum de o amprentă pl ină de varietate), el alunecă pe dinafară şi se teme să nu rămână cu nimic. De aceea, el oboseşte între asemenea <realităţ i> şi coboară mul ţumit, când cade adesea <departe> de toate <acestea>, până ce ajunge la sensibil, odihnindu-se pe ceea ce este solid, la fel ca privirea care, obosită de <obiecte> mici, se bucură să dea peste <unele> mai mari. Or, când 409


PLOTIN

€aunlv bE " tVUXll �hav 'lbEl V €{}€AtJ, J.!OVOV opwau 't<fJ / 5" - (, , , Tc.p EV El5" Val aUTc.p OU){ ql, ETal" TIW EXEl V crUVEl- val )(al, ,,EV oooa B �l1TEl , on TOU v oouJ.! €VOU ).1" ET EPOV €Oll v .uo J.!WC; 8" xP'il oUrwc; TIO lEl v TOV J.!EAAOVTa TIEPl TO €v q>L Aocroq)'fjcr El v . )ETIEl TO (\lU\I E\I EcrT l V B '{llTOUJ.!E \1 , ){al T'ilV apXTlV TWV lraVTwv ETIlcrxOTIOUJ.!EV, TaŢa{}ov ){fXl TO TIPWTOV, OUTE TIOPPW bEL Ţ€\.IEcr{}a l TW\I TIEpi: Ta TIPWTfX ElC; Ta EcrxaTfX TWV mXVTWV ( TIEcrovTa, aAA ' l E J.LE\lOV ElC; Ta TIPWTCX maVCXŢCXŢEl V EaUTOV aTIa TWV dlcr{}1lTWV EcrxaTW\I O\lTWV, )(cx){(ac; TE 1Tacr� alTTJ " 5" , / _Il. "\ "\ " ' _Il. , 0\1 crTI EU oC OVTa YE"Ecrv 1\1\0:'(j.1€\lOV €l val a"'['E TIp0C; TO cxŢav fXl, bre '"tE "'['TlV �\I €aUTlf) CtPXTl\l a\la�E�1lXEval )(al E" E){ TIOAAWV Ţ €V €cr� al apx�� ){al EvOc; {}EanlV EcroJ.!Evov . Nou" TO( vu" XP rl Ţ€\.IOJ.!E\lO\l ){aL -rTl\l tVuXTlV T"V aUTou "W TIlcrTEooa"Ta ){al U ( , , U<plopucravnx, l v ' a opa E){El voc; EŢPllŢopUla 8 EXOl TO, TOUTW {}Eacr{}al TO �v ou TIpo�"n -3-€\lTa d(cr{}rpl v o'UbEJl. ( fX " OOOE T� TIap ' au� El C; exEl V O\l b€X6jJ.€Vov, aAAa ){fX{}apw TW vw� 170 ...., ...... / ){a{}apwTaTO\l trEacrtral xal TOU \lOU TW TIPWTW . O Tav TOl "U" o ETIL TTlV {}Ea\l TOU TOlmhou EcrTUAjJ.EV�C; 11 jJ.€ŢE{}oc; fi OXTu-t-CX 11 oŢ){OV lTEPl Tau-tTlv T'ilV <pOOl \1 <pavTacr{}nL , ou \l OU� TmhwL ...... _ ( / CI' , , " TJŢEj.1W" ŢL "ETal T� {} Eac;, OTl J.!11 \lOUC; Ta TOlaUTa TIE<pUX EV opelV, CtAA' EO"TL V aL cr{}ftcrEwc; )(al oo�� €nOJ.!EVllC; cXlcr{}ftcrEl t, ) , ...... , """ " , t'" " E"EPŢElCX . AAAa b€l Aa�E l \1 TIapa TOU vou TTJ\I €1TanEA l a\l wv bUVaTal . Llu\laTal bE opa" o VOUC; 11 Ta aUTOU 11 Ta TIPO aUTOU , Ka{}apa bE ){al Ta €v aUTW, ETl bE ){a{}apWT Epa xal altAoUo-...., _ L " ...., ) , , " TEpa Ta TIpO aUTOU, J.LaAAO\l bE TO TIpO aUTOU . OOOE vouC; TOL vU", CtAAa TIpa "OU' Tl Ţap TWV OVTWV €O"TlV o VOUC;' E){ El vo bE Du n, aAAa. TIPO €){ dcrTOU , OOOE (5\1" ){al Ţap TO OV alO v J.LoP<Pl1v T"" TOU OVToc; EXEl, ăjJ.oP<Pov bE E){El "O )(al J.!op<piic; vo�C; , rEvvryrl){" Ţap h TOU EvOc; <pOOlC; otlcra TWV TIaVTWV OOOEv EO"TL V aUTwv , OUTE otv n OUTE TIOlOV OUTE TIOOaV OUTE 5" �,C I , c ' ,1. " )" au EO"TWC;, OU){ ,EV Xl \lOUrj.1 EVO" Ouo \lOUV OUTE "PUXll\l' OUaE TOTIW, OU){ EV x.pO\lW, aAA ' aUTO ){u{} ' aUTO J.!O\lOElcSEC;, jJ.aAAo" L OE �V E(b EOV TIPO ElOOUC; 0\1 TIavT6c;, TIPO ){l vTjcrEWC;, TIpO O"TdcrE WC; ' TaUTa Ţap TIEPl TO 0\1, B. TIOA Aa aUTO TIOl El . Llla Tl otiv, El J.!Tl ){L VOUjJ.EVO", OUX €<Jtwc;;" On TIEpl: J.LE\I TO OV TOUTWV {}aTEp0\} 11 ajJ.<poTEpa avaŢ){TJ, TO TE €<JCWC; macrEl €mwc; ){al OU TaUTO" -rî1L crTacrE l ' Wcr-cE crUjJ.�-fpETal aUTWL ){al OU){ET l )/

/

u

(

(.

-

_

,

""'

)

L -

_

,

,

,

(/

/

"

L

\.

-

,

"'"

J

(

410

/

,


ENNEADA a VI-a, 9 (9), 3

sufletul vrea prin el însuşi 14 27 să privească <lIDul>, atunci, fiindcă îl vede doar dacă se uneşte <cu el> şi fiindcă este unu, nu crede că are deja ceea ce caută doar prin faptul că este unu, întrucât nu este diferit de cel pe care îl gândeşte. Totuşi aşa trebuie să facă cel ce urmăreşte să filosofeze despre unu. Aşadar, fi indcă cel pe care îl căutăm este unu, i ar noi examinăm principiul tuturor, binele şi pe cel prim, nu trebuie să ne îndepărtăm de cele din jurul celor prime 1 428, căzând până la ultimele dintre toate, ci, îndreptându-ne spre cele prime, să ne îndepărtăm de cele sensibile, care sunt ultimele, să ne eliberăm de orice viciu, din moment ce tindem spre bine, să urcăm la prin­ cipiul din noi şi să devenim din multe unu, pentru a putea contempla principiul ş i unul. Aşadar, după ce am devenit inteligenţă, ne- am încredinţat sufletul inteligen ţei şi l-am aşezat sub ea pentru ca,

trezit, să poată recepta ce vede aceasta, trebuie să contemplăm lillul

cu ajutorul ei, fără a adăuga nici o senzaţie şi fără a recepta în inte­ ligenţă nimic de la senzaţ ie, ci să îl contemplăm pe cel mai pur prin inteligenţa pură1 429 şi prin ceea ce este prim în inteligen ţă. Aşadar, când cel ce s-a pregătit pentru contemplarea acestuia îşi imaginează despre această natură fie o mărime, fie o figură, fie o masă, nu inteligenţa este ghidul contemplaţiei 1 430, fiindcă nu stă în natura inteligenţei să vadă asemenea �<Iucruri>, ci este actul senzaţiei şi al opiniei ce ţine de senzaţie. In schimb, de la inteligen ţă trebuie primită promisiunea celor pe care le poate <face>. ar, inteligenţa poate vedea fie cele ce îi apar ţ in, fie cele ce îi sunt anterioare. ar, şi cele din ea sunt pure, dar încă mai pure şi mai simple sunt cele anterioare ei, sau mai degrabă cel ce îi este anterior. EI nu este deci n ici inteligenţă, ci este anterior inteligenţei. Căci inteligenţa este unul dintre existente, pe când el nu este ceva anume, ci este anterior oricărui <lucru>, nefiind nici existent . Într-adevăr, existentul are un fel de figură, cea a existentului, pe când el este fără figură, fie şi una intel igibi lă. Căci natura unului, fiind generatoare a tuturor, nu este n ici unul din ele. Deci nici <nu se poate spune> că este ceva anume, nici cal itate, nici cantitate, nici inteligenţă, nici suflet. El nu este nici în mişcare, dar nici în repaus, nu este într-un loc şi nu este în timp 1 4 3 1 , ci este în sine însuşi de o unică fonnă" 1 432, sau mai degrabă rară formă, fiind anterior oricărei forme, anterior mişcării <şi> anterior repausului, căci toate acestea ţin de existent, racându-l multiplu. Atunci, dacă nu este în mişcare, de ce nu este în repaus? Într-adevăr, în cazul existent11lui trebuie să avem una din aceste <stări>, sau <chiar> ambele, iar cel în repaus este în repaus prin repaus şi nu este identic cu repausul, aşa încât <repausul> i se "

41 1


PLOTIN

CxTIAOUV J.!EVEl . 'ETI El Kal TO elCTlOV AqEl V ou KaTTrrOpEl V 'E<ITl crUJ.L�E�TlKD� Tl aUT� , aAA ' 11J.!l v, aTL EX0J.!€V Tl TIap ' aUTOU €KElVOU OVT� €v aUTw· bEL bE J.LllbE TO exE(VOU )..LT)cS E OVTW� AE-YEl v aKpl�w� AqovT� , aAA ' hJ..La� olov E�W,c}-EV TIEpl ,c}-€OVTa� Ta aUTWV EP)..LTlVEUEl V E,c}-€AEl v mi,c}-ll OTE )..LEV €yyU�, OTE bE aTIOTIl TITOVTa� Tal� TIEpl aUTO aTIOplal� . '

)

-

"

"

,/

[4.] r(VETal bE 11 aTIopCa J.!aAlcrTa, OTl j.!T)cSE KaT' Err lcr-nlJ.LTlV '11 cruvEcrl� €KE(VOU j.!T}bE KaTa V0flO"l v, WmrEP Ta aÂAa voryra, aAAa KaTa TIapoucrlav ETIL<JTtlJ.!T)«; KpE(TIOva . nacrXEl bE h t!JUXll TOU EV fi val TllV amXrracrL v Kal OU mivTll €crTlV Ev , aTav €lTlcrnlJ.!T)V TOU Aaj.!�avTI" Aayo<; Ţap 11 €rr l crT-rl.u.Tl, TIOAAU bE o AOyOC;. nap€PXETaL oLv �o EV ElC; apltTJ.!ov Kal TIA�,c}-� 1TEaoooa . [YTIEP €1TlcrTTÎJ.1T}V TOLVUV bEL bpaj.!Elv Kal J..LT)cSaJ..Ln ) , '5"" ...... (, , / EK!kxl VEL V TOU EV El val , aAA' aTIOOTT]vaL bEL Kal ETIUITT)j.!YK:" Kal €TIlaTTlTWV Kal TIaVTOc; ăAAOU Kal KaAou ,c}-EaJ.!aTOC;. nav Ţap KaAov OOTEPOV €KE( VOU Kal TIap ' €KElvou, WaTIEp TIaV <pw� J.!E,c}-T]J.!EPLVOV TIap ' �lOU. LlLO OOOE PT]TOV OOOE ypamov , <PT}<Tl v, aAAa AEroJ..L EV Kal Ţpa<pOj.!EV TIEJ.!TIOVTE� El� aUTO Kal aVE)'E(pOVTEC; EK TWV AOŢWV Err l nlv ,c}-€av WaTIEP ooov bElKVUVTE� TW Tl ,c}-Eacracr,c}-al f30UAOJ.!EVW. M ExPL yap Tîlc; OOOU Kcxl T� TIop �(a� 11 b(ba�l�, 11 bE ,c}-Ea aUTou EPŢOV i1cSll TOU 'lbEl v �Ef30uATlJ-lEvou . E'l bE J.!1l �A,c}-E Tl� ETIL TO ,c}-€aJ.!a, j.!T)cSE aUVEal v EcrXEV '11 t!JuXl1 Di� €KEl aŢAa(a� j.!T}bE Erra,c}-E j.!T)cSE " , ( t"' , , EaXEV EV EaUTW OlOV EPWTlKOV TIa,c}-T]J.1a EK TOU LbEl v EpacrTOU EV l:J €pa aV�TIaoo"CXj.!€vou, bE�aJ.!Evoc; <pw� al.. �l vov Kal TIacr�v �v t!JUXllV TIEPL<pwTlcrav SLa TO ErŢllTEPW ŢEyovEvaL, aVa�E�Tp<€val bE ETl bTIlcr,c}-o!kxP� uTIapxwv, Ci. EJ.!TIDSLa �v -r1i ,c}-€a, Kal ou J.!DVO� aVa�E�Tp<W�, aAA ' EXWV TO SLELPŢOV aTI ' au�ou, n J.LnTIW El� EV auvax,c}-E(� - ou yap <5" ăTI€aTl v OOOEV� €KEl vo Kal TIaVTWV bE, WaT€ TIapWV J.! 11 TIapEl val aAA ' 11 TOlC; bEx€a,c}-al buvaJ.!EVOl� Ka l TIapEcrxEucxcrJ.!EvOl�, Wa-rE €vap­ j.!ooaL Kal OlOV €<pat!Jacr,c}-al Kal ,c}-( ŢEL V OJ.!OlDTTlTl Kal -r1l EV aUTW buvaJ.!El crUTIEVEl TW..... aTI ' aUTOU· aTav OUTWC; EXn, w� .,., [/ .,., " [ , ElXEV, OT€ TJA,c}-EV an ' aUTOU, f)8Tl buvaTal lbEl v W� TIE<pUKEV €XEL V� ,c}-EaT� El val - El ODV j.!nlTW EcrTlV €KEl, aUa bla TauTcX Ecrn v )E�W, 11 eSt ' EVbElav TOU lTalbaŢWŢOUVToc; )..OŢOU Kal /

,

__

__

J

L

,

L

,/

)

,

)

412

-

,

_

,

-

,

L

L


ENNEADA a VI-a, 9 (9), 3-4

atribuie, iar el nu mai rămâne simplu. <ar>, chiar faptul de a îl numi <pe unu> cauză nu înseamnă a predica un atribut despre el, ci despre noi, deoarece noi avem ceva de la el, pe când el există în sine; ba, dacă <vrem> să vorbim precis, nu trebuie să spunem nici "el " şi nici "există", deşi noi, alergând parcă pe din afară în j urul <lui>, vrem să exprimăm stările noastre, şi când suntem aproape <de el>, dar şi când cădem <de lângă el> din cauza dificultăţilor referitoare la el. [4.] ar, dificultatea se naşte mai ales deoarece cunoaşterea lui <nu se face> nici prin ştiinţă, nici prin gândire, ca pentru celelalte inte­ ligibil e, ci printr-o prezenţă superioară ştiinţei. ar, sufletul suferă o îndepărtare de l a faptul de a fi unu şi nu mai este în întregime unu când primeşte ş tii n ţ a a ceva, căci ştiinţa este raţiune, iar raţiunea <înseamnă> mu l ti p l u . Astfel, <sufletul> ratează unul , căzând în număr şi mul ţime. Trebuie deci să alergăm dincol o de şti inţă şi să nu părăsim deloc faptul de a fi unu, ci să ne îndepărtăm şi de şti inţă, şi de <obiectele> sale, ca şi de ori ce alt <obiect> de contemplaţie, fie şi frumos. Căci orice lucru frumos este posterior unului şi <pro­ vine> din el, aşa cum toată lumina zilei <vine> de la soare. De aceea, spune <Platon, el nu poate fi> "nici spus" 1 433, nici scris, ci vorbim şi scriem <despre el> pentru a conduce la el şi a trezi prin cuvinte contemplaţia, ca şi cum am arăta drumul celui ce vrea să contemple ceva. Căci învăţătura <conduce numai> până la drum şi este trecă­ toare l4 34, pe când contemplaţia este realizabilă <doar> pentru cel ce vrea deja să vadă. ar, dacă cineva nu a ajuns la contemplaţie, iar sufletul nu cunoaşte strălucirea de acolo (şi nu a încercat, nici nu a avut în sine ceva asemănător patimii amoroase a îndrăgostitului care, văzându-l, îşi află liniştea în cel pe care îl iubeşte), primeşte o lumină adevărată, care răspândeşte lumină în tot sufletul fiindcă s-a apropiat <de ea>, deşi este încă îngreunat în ascensiune <de> piedici în calea contemplaţiei şi nu a urcat singur, ci cu ceea ce îl separă de unu, sau nefiind încă adunat într-un unu (desigur, unul nu lipseşte din nimic, deşi <este absent> din toate, încât, prezent, el nu este prezent decât în cei capabili şi pregătiţi să îl primească, încât i se potrivesc şi, zicând aşa, <îl> ating şi <îl> îmbrăţişează datorită asemănării şi pute­ rii <ce o au> în ei, înrudită <cu a lui> deoarece <derivă> din el; când <cineva> este aşa cum era când a apărut din el, poate deja să îl vadă în felul în care, în mod natural, el este <obiect> de contemplaţ ie). Deci, dacă <cineva> nu este încă acolo <sus>, ci este în afara <unu­ lui> din motivele <enunţate>, sau din cauza insuficienţei raţiona­ mentului ce îl ghidează şi îi dă încredere în acesta, atunci, <dacă> 413


PLOTIN ,

/

/ c lTLa-rL V lT€Pl CWTOU lTapEX0J.1€vOU, ol EX€LVa J.1EV aUTOV €V rit-da n itEcritW, xal lT€L pelcritw cXlToa-ra� lTelvTWV J.1DVOt; lt vaL , .... , .... , (, , L , t-' / / / a DE €V TOlt; AOrOLt; alTL<IT€L €AA€LlTWV, W6E OLaVO€Lcritw. ,

"

""

,

(

"

[5.rOerTL t; o'(ETaL Ta (SVTa TUxn xaL TW aUTo).1clTw &OLx€lcritaL L xal crwJ.1aTlXal t; cruvEx€critaL riLTlal�, OOTOt; �DPPW cXlT€Aij­ AaTC(l xal it€OU xal �vvo(at; €v6t;, xal o ADrO� ou TTP� TOU­ TOU�, cXAAa lTP� TOUt; ttAA11V ep6crLV lTapa Ta crWJ.1aTa nit€J.1E­ VOU� xal cXv LDvTac; �lTl lJJuxTiv , Kal b" b€l TOl.houC; epOOL v \�UX�c; xaTaVEV011XEvaL Tel T€ fiAAa xal w� lTapa VOU �er-rl xal ADrOU lTapa TOUTOU XOLWVTI<1acra ap€Tijv '(crX€l ' J.1€Ta b€ TaUTa vOl)"\) Aa�€l v ET€POV 'tou AOil '(OJ.1 Ev ou xal AOilcrnxou XaAOU).l€VOU, xal TOUe; AOrl<1J.1mJ� f}cSTJ alOV €v c5LaCJ"tel<1€l xal XL \liio'€L, xal 'ta� �lTl(rnlJ.1a� AOiou� �v 4JUXn Tei<; TOlatJ-rac; ...... )1" ""'w ) "' / , / ) €V epav€p<.p f}cSTJ rqovULa� Ttp €V 'TŢl WUXTl r€rOVEVal TOV VOUV TWV mlcrTllJ.1WV ciCTLOV . Kal vouv 'LoovTa olo\l cilcritTJTOV T<{J aVTLAl1lTTOV El vaL �lTava�€�11XOTa -rTIL 4JUXn xaL lTaT€pa au� )/ C/ , ,L / / OVTa xooJ.1ov v011Tov, VOUV 11cruxov xaL aTp€J.1TJ Xl/VTJ<1l v epaTEOV lTelvTa €XOVTa �V aUTW xal lTelvTa ov-ra, lTA�O� a&el, , 'j" ,/ / ( / XpL TOV xal au &aX€XpLJ.1.EVOV . OUT€ Ţap SLaXEXpL Tal Wt; Ol ADYOL al f1c5TJ xait ' €v VOOUJ.1€VOL , OUT€ crujXf;xuTaL Tei €v aLT�' / ' C/ / t-' , , "" , / lTpO€Lrrl yap €XC(erTOV XWplt;· OLOV xal €V TaLt; €lTLCJ'T11J.1a LC; - )/ ) , U (/ / ) ) naVTWV €V aJ.1€p€l OVTWV 0J.1W<; €erTl V €xaer-rov XWPl� aUTWV . TOUTO otv TO 0J.10U lTA�O�, o x6crJ.1� b VOl1TDt;, €CJ'Tl J.1EV 'O .... / , ( 1 / ' t..ţ ' � , / lTPO� TW lTPWTW, xaL/ CPTJcrl v aUTO O AOrOc; € !:, avajX� € l val, €llT€P ;l<; xal L4JUX"V il val, TOUTO bE XUPlWT€POV 4Juxllc;' OU J.1€vTOL lTPWTOV, (Sn €V J.1.TJ<SE a:JTAOuv ' CxlTAOU'" oE TO €V xal h lTelvTwv apxTI. To O-rl lTpO TOU �v TOlt; OLerl TlJ.1LWTelTOU, €LlT€P O€l TL lTPO VOU El val €V J.1Ev El vaL �OUAOJ.1EVOU, OUX OVT� OE �V, €VO€LOOUt; O€., OTL aLT� J.1.T)cSE E:CJ'X€OacrTaL b VOUt;, aAAa crUV€CJ'TLV EaUTW OVTWt; oL oLapTf)Ou� €aUTOV TW lTATJC1LOV ).l€Ta TO €v Q. V�L , cXlTooTiivaL OE lTWC; TOU €V� TOA�iicrat; - TO b-rl lTPO TOUTOU itauJ.1a TOU EV, 'O J.1'" (Sv �CJ"t lV, «(va J.1" xal Evrauita xaT' ttAAOU TO �V, lD OvoJ.1a ).lEV KaTei aATlit€laV , L) J/ ) , / OOO€V lTpocrrpwv, €L lT€P b€ OEl oVOJ.1arral, XOl VWC; av AEXit€V lTPOO'TJX6VTW<; EV, oLX w<; ttAAO, lL Ta EV, xaA€lTOV J.1Ev ŢVwcr­ ,<J-�vaL bLei TOUTO, Yl yvwcrxOJ.1.€VOV OE J.1aAAov T� cXlT ' aUTOU .......

_

-

_

L

,

J

"""

,

-

414

.......

J'

,


ENNEADA

a

VI-a, 9 (9), 4- 5

primele sunt motivul, să se pună pe sine însuşi în cauză şi să încerce să fie singur, îndepăltându-se de toate; <cât despre> cele de care se îndoieşte neurmărindu-ne atent raţionamentele, să judece în felul unnător.

[5.] Cei ce cred că existentel e sunt guvernate de întâmplare şi ha­ zard şi că sunt ţinute laolaltă de cauze corporale sunt departe şi de zeu, şi de n oţiunea de unu 1 43 5 , iar raţ ionamentul <nostru> nu este pentru ei, ci pentru cei ce admit <şi> o altă natură, alătuli de corpuri, şi urcă până la sufl et. Aceştia mai trebuie, desigur, să fi înţeles n atura sufletului şi celelalte <aspecte ale lui>, faptul că provine din intel igen ţ ă şi că posedă virtutea pentru că participă la ra ţiunea ce <provine> din intel igenţă. Iar apoi <trebuie> s ă admită că există o i nteligenţă diferită de cea care raţionează, numi tă "ra ţionaIă", şi că raţionamentele sunt parcă dej a în extensie şi mi şcare, iar ştiin ţele sunt, în suflet, n işte raţiuni, ce au ajuns deja la manifestare deoarece intel igenţ a a devenit cauza ştiin ţelor din suflet. I ar cel ce vede că inteligenţa (asemeni parcă unui lucl1.l sensibil, pentru a fi percep­ tibilă) s-a înăl ţat deasupra sufletului, al cărui tată este, fi ind o lume inteligibilă, trebuie să spună că inteligenţa este o mişcare liniştită şi imobilă, avându-Ie pe toate în sine şi fiind toate o mulţime indis­ tinctă şi totuşi distinctă. Căci cele din inteligenţă nu se disting ca raţ iun ile <formale>, care sunt deja gândite câte una, şi nici nu se confundă, căci fiecare se iveşte separat; la fel ca în ştiinţe, unde toate <părţile şti in ţei> sunt într-un indivizibil, deşi fiecare este separată de celelalte. Această mul ţime care este lumea inteligibilă, este deci în preajma celui prim, iar raţionamentul <nostru> afirmă că ea e xistă cu necesitate, dacă <s-a admis> că şi sufletul există <cu necesitate>, ea existând într-un sens mai propriu decât sufletul; desi gur, ea nu este primă, fiindcă nu este un unu şi nici simp l ă; or, unul, principiul tuturor, este simplu. Astfel, cel anterior celui mai valoros dintre exi stente (dacă trebui e într-adevăr să existe ceva anterior i nte l igen ţ e i , c are , l a rândul ei, vrea să fi e unu, dar nu este unu, ci are forma unului , fii ndcă, în ce o priveşte, inteligenţa nu s-a dispersat, ci este unită într-adevăr cu sine, fără întrempere, deoarece vine imediat după unu, deşi a avut îndrăzneala să se îndepărteze oarecum de el), cel ce precedă deci inteligenţa este o minune, adi că un ul . El nu este un existent, ca să nu mai <atri buim> unul unu i lucru d i feri t l 43 6 , <unu> c ăru i a , în real itate, nici un nume nu îi convine 1 437, dar, dacă trebuie numit, poate fi numit convenabil "unu", aşa cum se face de obi c e i , <dar> nu ca şi cum ar fi cev a diferit, i ar apoi unu. De acee a este di fi ci l de cunoscut, 415


PLOTIN /

-

1"

,

)

"""

/

Ţ€\IvTlJ.lcxn, Tfl OOOLCX - XCXL CXŢEl €L� OlKTLCXV VOU� - XCXL CXUl'OU Îl <pOOLe; -rOLCX&r11, w� lTllŢTlV -rWV aplO'-rWV it VCXL XCXl bUVCXJ-LL V ŢEVVWO'CXV -rci Ov-rcx J-L€VOOOCXV kv €CXU-rTI xal oLx kÂaTIouJ-L€VTlV " / ( ) � (/ , , / ) OOOE EV -rOLt;' ŢL VOJ-LEVOLe; UlT ' CXUTlle; OUO'CXV , O -rL XUL lTpO TOU-rWV, OVOJ-Lci'(OJ-LEV €V €�cxvcirx11t;' -rw O'11Jl.alVEL V cXÂÂ1lAOLC; ' J/ , / 1. )/ , , CXu-r11V -rw ovoJ-Lcxn ELt;' EVVOlCXV aJ-LEpLO'-rOV CXŢOV-rEe; XUl Tr]V 4JUxrlV E:�OUV it€ÂOV-rEt;', ohX ou-rwe; €V €yOVTEt;' XCXL cXJ-LEP€C;, we; CTTlJ..l ELOV 11 J-Lovafu €ŢovrEe;' -rO ŢCXP ou-rwe; €v lTOO'OU ' ( / , , , / CXPXCXL , O OOX cxv UlTEO'Tll J-L11 lTPOOUO'T]t;' OUO'Lae; XCXL -rOU lTp0 ) / )/ / , 1;: 1;: _Q.CX R ' '\ i ' '\ '\ OOOLCXC;' OUXOOV oEl V TllV EV"[CXUlJ tJCXl\.I\.El olCXVOLCXV' CXI\I\.CX TatrrCX OJ-LOlWC; cil Et €XElVOle; E:V cXVUAOŢlCXlC; TW <lTIÂW xaL' Tn CPUr1l TOU TIA �OUC; XCXL TOU J-LEPlO"J-LOU , J

-

'

)

/

J

C'

J

"

J

,

)

.I'

)

)

J

.I'

/

)

......

""'"

L

/ [6.] nwC; oov €ŢoJ-L€\I €\I , xal TIWC; T!l VOT}O'EL E<pCXpJ-L()(J"'[EOV; H lTAEaVWC; TLit€J-LEVOV €V 11 we; J-Lova� XCXL O'TlJ-LELov €VC(€Tal , 'EVTauitcx J-LEv Ţap J-LEŢEitoe; Îl 4JUX-rl cXCPEÂOOOCX xcxL' aPl itJ-LOU ,..

(/

,

-

.I'

/

)

J'

lTA�it� XCXTCXÂTjrEL Ele; TO O'J-LLXpaTaTov XCXl E:nEPElbE-rcx( n Vl cXJ-LEPEl J-LEV, cXÂÂa o �V E:V J-LEPLO'TW XCXL o E:O'n V €v <lAÂW' TO b€ OlJTE E:V ă,ÂAW OlJTE EV J-LEPLCJCW �UTE OUTWe; cXJ-LEp€e;, w� TO L J-Llxpa-rCXTOV' Jl.€rlO'TOV ŢCX'p O,lTciVTWV oh J-LEŢ€itEL , cXAAcJ. buvaJ-LEl , WcrrE xal TO aJ-LEp€e; bOVaJl.El ' €lTEl XCXL Ta J-LET' CXUTO OVTU TcxLe; boVaJ-LEO'l V aJ-L€PlO'Ta xaL cXJ-LEP�, ou -role; OjXOLC;, ÂTŢJrt'EOV b€ XCXL ăTIElp0V aUTOV oL T� Ct<5lE�l-rTjTw 11 TOU J-LEŢE,..., , ....J, / itoDt; 11 TOU cxPlitJ-LOU, cxÂÂcx Ttp CXlTEPlA11lTTtp Tlle; c50VCXJ-LEWC;, VOTav Ţcxp av cxh-rov voipnc; alOV 11 vouv 11 itEav, TI€OV EO'Tl' XCXL cxl) o-rav CXhTOV €v (O'TIe; TTI blavolcx, XCXL E:VTauitcx lTAEOV .... � , ( / ) , " V " ) , ,L EO'-rl V 11 OO"ov cxv aUTOV E<pCXVTclO'itT]t;' Ele; TO EVlXW-rEPO\l Tl'lc;" ...... / ) , , / ,.... ) ( 0'Tlc;" VOT}O'EWe; El VCXl ' E<p ' ECXOTOU Ţap EO'Tl V OOOEVoq CXOTtp O'UJ-L.... , , (, 1;: , ) -Q. / )/ R P. tJEtJ11XOT�, Ttp cxu-rapXEl o CXV ne; xaL -ro EV CXUTOU €VlJ OJ-Ll'}'8-EL11 , €l J-L€\I rap LXCXVWTCXTOV OV O:TIaVTWV XCXl CXUTap­ X€crrcx-rOV , xal cXV€Vb€EcrrCXTOV Ei val ' lTav b€ TIOAO XCXl blbE€C; - J-L-rl €V EX lToÂÂWV rEVOJ..L EVOV , €lTCXl otv CXUTOU Îl OOOlCX €V Ei VCXL , TO b€ oh bEL Tal €aUTOU' cxLTo rcip E:O'Tl , KCXL J-L"'v TIoÂÂcJ. âv TOOOUTWV bEL TCXl, ocra €O'Tl , xaL €XUO'TOV TWV €v cxu-rwL ...... ,..., ...... , )/ J..L E"t'a TWV uÂÂwv ov xal oux E<p ' €aUTOU, E\lb€EC; TWV cxÂÂwv ulTciPxo\l, XCXL xait ' €V xa L xcxTa -ro 01.0\1 -ro TOlOUTOV E:Vb€€e; lTCXP€XE"t'CXL . E'LlTEP oilv bEL -rl aLTcxpx€O'TCXTOV Ei VCXl , TO €V �

J,

""'

-

)

)

)

/

)

)

,

,

)

/

"

'

J

)

416

(

)


ENNEADA a VI-a, 9 (9),

5-6

fiind cunoscut mai degrabă pe seama celui născut din el, a fiinţei (căci inteligenţ a poartă spre fiinţă), natura lui fiind ca un izvor al celor mai bune lucruri şi ca o putere generatoare a existentelor, ce rămâne În sine, nemicşorându-se şi negăsindu-se În cele născute de ea. Pe cel totodată anterior acestora îl numim unu din nevoia de a ne semnala unii altora, printr-un nume, această <natură>, conducându-ne spre o noţ iune indivizibilă şi dorind să ne unificăm sufletul, fără a îl numi însă unu" şi "indivizibil" ca şi cum am vorbi despre un punct " şi o unitate <aritmetică>: căci unul <ar desemna atunci> principiile cantităţ i i, care nu ar putea exista fără o fiinţă preexistentă şi rară cel anterior fiin ţei; nu ai ci trebuie, aşadar, să ne îndreptăm raţ iunea dis cursivă, deşi aceste <pr in c i p i i ale canti tăţ i i> sunt de fiecare dată as emănătoare prin anal ogie cu <pri ncipiile> prime, datorită simplităţii şi faptului că evită multiplul şi diviziunea.

[6.] În ce sens vorbim atunci despre unu şi cum să ni-l adaptăm gândirii <noastre>? Desigur, admiţând unul" în mai multe sensuri " decât cele de unitate <aritmetică> şi punct. Căci, în cazul acestora, înlăturând mărimea şi multiplicitatea numărului, sufl etul ajunge la minim, sprijinindu-se ferm pe ceva, de sigur, indivizibil, dar care se 438 , găsea în ceva divizibil şi în altceva; or, <unul> nu este ,,nici în altuf' 1 nici în divizibil şi nici nu este i ndivizibil precum minimul. Căci el nu este ce l mai mare din tre toate ca mărime, ci ca putere, încât şi indivizibilitatea 143 9 <lui ţine> de putere, fiindcă şi existentele de după el sunt indivizibile şi fără părţi ca puteri , iar nu ca mase. ar, mai trebuie admis că este infinit f440, nu fiindcă mărimea sau numă­ rul i-ar fi imposibile de parcurs 1 441 , ci pentru că puterea îi este nelimi tată. Căci, dacă îl gândeşti ca intel igenţ ă sau zeu, el este mai mult <decât atât>; şi , din n ou, dacă îl uni fici prin raţ iunea discur­ sivă, el este încă mai mult decât îţ i imaginezi, spre a fi mai unu decât gândirea ta. Căci el este în sine, fără atribut. Pe de altă parte, cineva ar putea reflecta la unitatea lui pe seama autosuficienţei. Căci el trebuie să fie cu totul lipsit de nevoie, dacă este cel mai i ndependent dintre toate şi cu totul autosufi cient l442. ar, orice multiplu şi non-unu are nevoie <de ceva>, cât timp nu a devenit din multe un unu. Fi inţa lui are nevoie deci să fie un unu. Or, <unul> nu are nevoie de sine, căci este el însuşi. I ar cel ce este mai multe are nevoie de toate câte este şi fiecare din părţ ile lui, existând împreună cu celelalte, iar nu în sine, <ş i> având nevoie de celelalte, conferă <caracterul> de nevoie şi părţ ii, şi întregului. Prin urmare, dacă trebuie să existe ceva cu totul autosuficient, el trebuie să fie


PLOTIN t

'"

"

,

'

1'"

�.

"

,

, El,... VaL o€l.... "t'OlOUTOV OV J.10VOV, OLOV J.111"t'E lTpOt;' auTO J.111T€ TIPat; , ,... ,.. Ol.KJE - vl va TI, al\.l\.o '€Vo€€C; El vaL . O'U rap Tl !:, lŢt'El, OUO l va €U,.. TI, � «(va b<€l (LOpU{}�. TOlC; J.1€v ra'p CiAAOLt;' cilUOV Bv ot lTap' ' - " 'e ' - uQ O""t'E ,," al\.l\.wv "€XEl O ,E<JTl, TO, T€ €U,.. U, av €�W aUTOU; €L11 au"t'w " , ,... , ,; , , ou xa"t'a auJ.1�€�TPWC; aUTtp TO EU· aUTO rap EO"U . TOlT0C; "t'€ OOO€lC; Cd)T�· OU rcxp b€l Tal (lOpOOEWC; WO"TI€P alHO <P€P€l v OU ' , ", 1 . c _(l. " c a<puxov ouvaJ.1EVOV, "t'0,, "t'€ (LopUvrpOJ.1€VOV xal' "OŢXOC; lTllTTWV, Ea'V J.1lŢrrw \opU{}n�lbpUTal OE xal Td CiAAa Ola' "t'OUTOV, bL' OV UlT€cr"t'1l ă'J.1Cl xal: � �crx€V €lC; 0\1 €"t'ax� "t'OTIOV· kvb€EC; OE xal: Ta TOTIO\l '(l1TOUV . 'ApX11 (lE oux €VO€€t;' TWV J.1€T' CXUTO· h o' CxTIaVTWV apX11 aVEVO€et;' amxv"t'wv ."O "t'l ra'p €Vb€€�, €<Pl­ €J.1€VOV apx� EVO€€�· €l OE TO Ev €VO€€� "t'OU, '(lŢt'€L OT)AOVOTl TO, J.111 €l val €\I . W<IT€ €VOE€� €crTCXl Tou <p{}€poU\lT�· TIav OE o u'v A€r11T(U €VOE€�, TOU €t xat TOU O"�'(OVT� €crn \1 €VO€€�. vQ crTE Tit> €vl: oooev ara{}6v €crTL v· oooe j30UA Y)<Jl� TOL VUV ooo€V6c;· UÂA' €crn v uTI€parattov xat CXUTO OUX €aUTW, "t'ole; oe CiÂÂOLC; . arcx,'}ov, €( "t'l aUTou ouvaTCXl J.1€TCXÂCXJ.1j3dV�lv . OOOE VOT]<rle;, Lva J.111 €T€POT�· oooe XlVY)<JLe;· TIPO rap xlvf)crEwe; xal: TIPO V011<r€wc;. T( ra'p xal: VOTp€l; €aUTOV; npo VOTp€We; TO(VUV &)'VoWv �crTaL, xal voijcr€WC; O€Tp €Tal , Lva )'Vw E:aUTOV o au"t'apx� Eau"t'w. Ou "t'OlVUV, eS"tL J.111 rlVW<rX€l J.1� E VOEl , ( " ., ,, ,, " (€"t'EpOU ,OV"t'at; €au"t'ov, arVOla TIEPL au"t'ov €cr"t'aL· 11( rap a)'VOlc( "'" ' " " , _(l. , _(l. " c TO'- o€ rl )'V€Tal, mav va"t'€pov aŢvoŢl vaT€pov· J.1ovov OU"t'E rl )'VWax€l, OU"t'E "t'l €xEl () arvoEl, €V be Bv cruvov au"t'w ou O€l "t'(Xl v011O"Ewc; (€aUTOU. E TI€l OOO€ TO O"UV€l VCXl .. OEL TIpocrci1rrE l v, Lva TflP�C; Ta EV, aAAa' XCXl "t'o vOELv xal "t'o cruV€L val u<palp€l v xal: ,E:a.U"t'OU VOrpl v xal: "t'WV CiAAWV· ou rap xa"t'a' TOV voouv"t'a OEL "t'aTIEL v aUTOV, aAAd J.1aÂAov xaTd n1V VOrpl \1 . NOT}<J'le; OE ou VO€L, aAA' ril "t'la TOU VOEl v CiAAW· "t'0 OE " ) / aL "t'l ov OU) TaUTO;V Ttp al Tl aTtp . T O OE TIa\l"t'wv riL n ov.. OUd€V €cr"t'L v b<€lVWV. :Ou "t'Olvuv oUe ura{}ov €XT€OV TOUTO, () lTap€X€l, aAAd CiÂAWe; TaŢcx{}ov tl1Tep Ta' CiAACl ara{}a. "'1 '1

c

'

'f

''''

v

"'1 '1

,

,....

,

(/

,

)

(/

,

� ,t '

,

-

)/

-

,

-

,

,

,

L I:: ' v

,

v

,

......

1"

""'"

,

""""

,

,

)

,

J

-

......

""'"

"

"

/

1"

[7.] E'L o' on J.1T]O€V "t'OlJ"t'WV EO"TlV, aopl <Jt€le; -rTI rVWJ.1TI, <Tt1lo"OV O"cxu"t'ov €le; TaU"t'a, xal alTO TOU"t'WV {}EW· {}EW b€ J.111, €�W p(rrrwv T-rlV eStavOLav. Ou rcxp X€L TaL nou €p11Jl.wO"av au"t'ou "t'a' CiAAa, aAA' €<Jtl "t'w ouvaJ.1€vw {}( r€l v aEl TIapo\l, _

'

)

""-

,

418

)

_

"

L

... _

,

...


ENNEADA a VI-a, 9 (9), 6-7

unul, doar el fiind astfel încât să nu fie în nevoie nici faţă de sine, nici faţă de altul. Căci nu caută ceva nici spre a fi, nici spre a-i fi bine şi nici spre a se stabili acolo <sus>. Căci, fiind cauza celor­ lalte, nu de la ele îi vine ceea ce el este; cât despre a-i fi bine, ce ar <mai trebl:li> să aibă în afară de sine? Astfel, faptul de a-i fi bine nu îi revine ca un atribut, căci este chiar el. Şi nu are nici un loc, căci nu are nevoie de un sediu, ca şi cum nu ar putea să se sus ţină, cel ce trebuie stabilit <undeva> fiind neînsufletitul şi masa ce cade cât încă nu a fost aşezată <undeva>. În schimb , celelalte lucruri sunt aşezate <undeva> datorită lui, datorită căruia ele există şi au tot­ odată un loc în care sunt plasate; or, şi cel ce caută un loc este în nevoie. Dar un principiu nu are nevoie de cele de după el, iar principiul tuturor nu are nevoi� de nimic. Căci orice lucru în nevoie este în nevoie fiindcă tinde spre un principiu . Or, dacă unul ar ave a

nevoie de ceva, ar căuta, evidţnt, să nU mai fie unu, încât ar avea nevoie de ceva care să <îl> distrugă. Dar orice lucru despre care se spune că este în nevoie are nevoie să îi fie bine, <adică> de ceva ce <îi> conservă <o stare -bună>. Astfel, pentru unu, nu există bine şi deci nici dorinţă pentru ceva, ci el este deasupra binelui şi nu îşi este sieşi bine, ci altoral443, dacă ceva poate lua parte <la el:;>. El nu este nici gândire,. ca să nu aibă alteritate, nici mişcare, fiind anterior mişcării şi gândirii. Ce să gândească? Pe sine? Atunci, înainte <de a avea> gândirea, ar fi un ignorant, iar cel autosuficient ar avea nevoie de gândire ca să se cunoască. În ce îl priveşte, nu va exista, aşadar, ignoranţă, fiindcă nu se cunoaşte şi nu se gândeşte pe sine. Căci ignoran ţa apare când există <ceva> diferi t, iar unul 11 ignoră pe altlll. ar, cel singur nici nu cunoaşte, nici nu are ce să ignore, ci, fiind unu, unit cu sine, nu are nevoie s'ă se gândească pe sine. Totuşi, să nu Oi se atribuie nici faptul de a fi cu <sine>, pentnl a-l conserva pe unu, ci şi faptul. de a gândi şi cel de a fi cu <sine trebuie> înlăturate, ca şi gândirea de sine şi a altora. Căci nu trebuie să îl plas,ăm în <categoria> celui ce ândeşte, ci mai degrabă în cea a gândirii. Or, gândirea nu gândeşte B444, ci este cauza faptului de a gândi al altuia, iar cauza nu este identică cu cauzatul . Or, cauza tuturor nu este nici unul din ele. Deci nu trebuie spus nici că este binele pe care îl conferă, ci că este binele într-un alt sens, deasupra celorlalte bunuri.

[7.] Iar dacă nu poţi da gândirii o detenninaţie, deoarece <binele> nu este .nici unul din aceste lucruri, rămâi Ia el e şi contemplă pornind de la ele; dar contempIă rară a- ţi îndrepta raţiunea discur­ sivă sp re exterior. Căci <binele> nu stă undeva anume, lipsindu-Ie 419


PLOTIN

"t� O' cXOUVaTDUVn DU lTcXp€O'n V.uQlT€P OE �lTl: "tWV (iAAWV DUX ' '\ '\ ' c '''' )/ )/'\ '\ )/,\ ,\ " €O'"tl TL VD€L V al\I\D o€L voouv"ta XaL" lTPDe; al\l\<p DVTa, al\l\a , 1"' " �' / / J.1 . ru€V 1TpOOa1T"t€l V "tW VOOUJ.1EVW, ul V TI aU"tD "tD VOOU/J.1€VDV, Dlhw OEl xaL' �VTaU{}� ELO€Val, �We; DU� €crTLV (iAADU €XDVTa €V "tn 4JUXn TU1TDV €x€l VD VDTJOUL E:V€PŢDUVTDe; "tDU "t01TDU, DUO' aL liAAOle;� XaTElAllJ.1J.1€vTJV TTlV 4JUX11V xal: xa"t€XDJ.1€VllV ŢU1Tw{}�vaL TW TDU €VaVTCDU "t01TW, cXAA' WO'1TEP 1T€pl: �e; UA1lc;" / / '\ '\ C/ '\ / ( '� )/ C 1.. o€X€crI\€Ţ€"tal, 1TaV"tWV, €l, J.1€I\I\€l we; apa a1TOlDV EL1"' val oEL {}al "tDUe; 1TcXVTWV "tU1TDUe;, DU"tW xal 1TDAU J.1aMDV cXV€lO€DV -r1lV 4Juxi\v ŢLV€cr{}aL, EL j.lEAA€l j.lT}<5EV E:J.11To8Lov €rxa,cHjJ.1€VOV €cr€cr{}al 1TpOe; 1TATtPWO"l V xaL €AAaJ.1\jJl v au"tn Tfle; epucr€wc;" -rTlc;" 'JIpWT� . E'l OE. TDUTD, 'JIaVTWV TWV €�W cX�€J.1EVllV O€L '€1Tl ­ (jŢpaep�val 1TP0c;" TO ELCJW 1TavTll, J.111 1TpOe; n TWV €�w X€)(­ ALcr{}al, cXAAri eX)'VDf)crav"tu Tri mivTa XCXL 1TPO "tDU J.1€v T� alcr{}f)cr€l, "tOT€ OE XUL "tDlC; ElO€CJl v, aŢvOllcrcxvTU OE XUl: UUTOV �v Tn {}€ct 'EX€lVOU Ţ€V€O'{}Ul, XcXXElv<p O'UYY€VOJ.1EVDV xul: -10 ) t' ( ) /'\ '\ C / '\lXCXVWe; OlDV (DJ.1ll\T)CTaV"tU llX€l v cxYY€l\l\ov"t�, "tD, XCXl, €l oUVCXl (iAAW -r1lV €X€l cruvoucrCcxv' DlUV 'lcrwe; xul: M lVWe; 1TDlOUJ.1EVoc; baPl�O'nk' TDU .6. lcX; €ep1lJ.LlO'{}ll El VUl, � J.1€J.l.VllJ.!€VDe; EL&uAa uU"t� TDUe; VOJ.1DUC; hC {}€l -rii "tDU {}€CDU €1Taepn Ele; VOJ.1wv 1TAllPDUJ.1EVoc; {}€crlv �'H xUl: Tri �1TDAl"tlXri DUX (i�lu� UUTDU VDJ.1C. / ) / )/ '\ ' ) C / _(l. / '\ €I\€l J.1€V€l V CXVW, D1TEp xal "tW 1TDI\U loOVTl ŢEVOl crac; CX€l" €v TD &v 1TCX{}1lJ.1a . Ooo€VOc; ep1lO'LV E:O"tl v €�W, � eXAAcX 1TaO'l oUV€crTl v DUx €lOOcrl . <l>€UŢDOOl ŢUP au"tDl: CXUTDU €�W, j.laAADV OE UUTWV ) C , ( '\ / C / 1"' C )€/ 'ţ €I\El V DV 1T€epEUŢUO'l �w . O)U oUVUV"tCXl DUV v, DUo I UUTDUC; ....

/

,

U

U

,

-

c,

cX1TDAWA€XO"t€e; (iAADV "CllT€l v, DUO€ Ţ€ 1TalC; aUTDU €�W �V / ) C / / / _(l. ' ( c ( J.1aVl � ހހV1lJ.LEVoc; €loT)CT€l TDV 1TCXT€pa' O. u€ J.1avwv €CXUTOV €lOf)cr€l xcxl: 01TQ{}€". ,

,

'

, )/'\ '\ , ( ,<puXll 1. ' Olo€V [8 ] er-'/l n e; DUV 1"' c "' / €umllV "tDV al\l\DV XpDVDV, XCXl, o'i.O€V �n h xC VT)CTlC; aUTlK; DUX Eh{}€la, cXAA ' 11 �TCXV XAcXcrl v AcX�n, h O E xaTri epUcrl v xC VT)CTlC; dCu 'h €v XUXAW 1T€PL Tl oux •

)/

/

1'"

/

/ €�W, UAACX 1TEpl, XEVTPDV, TD" O€ X€VTPOV aep ' ou (o XUXADe;, XL v{)<r€TUl 1T€pl: "tOU"to, aep I ot) €O"tl, xul: TOU"tOU avapTf)crETal crUJ.1ep€poucra Eau"t11v rrpoc; TO aUTO, 1TpOe; o kxp�v J.1€v 1TcXcrcxC;, epEpDV"tal OE UCl {}€WV aEl' 1TpOe; o CPEp0J.1€Val {}EOL Elcrl . 0EOC; Ţap TO E:X€LVW O'UVllJ.1J.1EvOV, TO OE 1TOPPW cXCPlO'"tc{J.1€VDV ăv�

)

,

)

.

420

.


ENNEADA a Vl -a,

9 ( 9), 7 - 8

pe cele lalte de sine, ci este prezent mereu pentru cel ce îl poate atinge, fiind însă absent pentru cel incapabil. ar, la fel cum în cazul altor lucruri nu se poate gândi c;eva gândindu-te la altceva şi fiind în raport cu altceva, ci nu trebuie adăugat nimic la <obiectul> gân­ dit, spre a fi el însuşi cel gândit, tot aşa şi acum trebuie ştiut că unul nu poate fi gândit având în suflet amprenta altuia, cât timp această amprentă este activă, şi că sufletul nu poate, constrâns şi reţinut de alte lucruri, să primească amprenta unui lucru contrar, ci, aşa cum se spune despre materie, că trebuie să fie cu totul lipsită de cali­ tate f 445 spre a primi amprentele tuturor, tot aşa, ba încă în mai mare măsură, sufletul <trebuie> să fie fără fonnă, dacă trebuie să nu existe nici tm. obstacol în calea umplerii şi iluminării sale de către natUra primă 1 446. Atunci, <sufletul>, detaşându-se de toate din exte­ rior, să se întoarcă cu totul spre interior, fără a se înclina spre ceva din exterior, ci, ignorându-Ie pe toate (la}nceput în privinţa senza­ ţiei, acum şi în privinţa fOlmelor), dar ignorându-se şi pe sine, să ajungă, prin contemplaţie, <a-i aparţine> aceluia şi, după ce s-a unit şi s-a întovărăşit destul parcă cu el, să vină anunţând, dacă s-ar putea, şi altuia comuniunea <petrecută> acolo. De <o comuniune> asemănătoare bucurându-se poate şi "Minos", el a fost numit prie­ ten intim al lui Zeus" 1 447 <şi>, amintindu-şi de ea, a instituit legile ca nişte imagini ale ei, umplându-se de atingerea divinului în vederea instituirii legilor. Sau, socotind că nici măcar treburile cetăţii nu sunt demne de el, a vrut să rămână sus, tocmai aGţasta fiind probabil dispozi ţia celui ce a văzut multI 448 . <Binele>, spune <Platon>, "nu este în afara nimănui"1449 , ci este împreună cu toţi:, chiar dacă ei nu o ştiu. Caci ei fug în afara lui, ba mai exact în âfata l or înşile .. Prin unnare, ei nu îl pot p'ercepe pe cel de care au fugit şi nici, pierzându-se pe ei înşişi, să îl caute pe altul, 'la fel ca un copil care, ajuns în afara lui însuşi din cauza nebuniei, nu îşi va recunoaşte tatăl. Î n schimb, cel ce s-a recunoscut pe sine va şti şi de unde <vine>. "

[8.] Aşadar, dacă sufletul se cunoaşte pe sine altcândva 1 45 0 şi constată că mişcarea sa nu este dreaptă (cu excepţia <cazului> când este frântăI 45 1 ), ci că mişca�ea sa naturală este asemeni celei circulare, nu în jurul unui <punct> exterior, ci în jurul unui centru (centrul fiind originea cercului), atunci <sufletul> se va mişca în jurul originii sale şi va depinde de ea, purtându-se pe sine spre centrul spre care ar trebui <să se poarte> toate <sufletele>, dar <spre care> sunt purtate mereu <doar sufletele> ze ilor; <şi tocmai> pentru că se poartă spre el, ele sunt zei. Căci zeu este cel unit cu 42 1


PLOTIN

{}pWTIOe; b lToÂue; xal {}TlPlOV . T O otv Tlic; l!Juxlle; olov X€VTPOV TOUTa E:CT'n TO �TJTOUJ.1€VOV; "H ălJ...o TL O€L v0J.1(O'aL, ELe; o TIaVTCX olov XEVTPCX OUJ.1lT(lTT€L; Kal on aVCXÂOrlCX TO X€VTPOV ' TOuO€ TOU XUXAOU; OOO€ rap OUTW XUXAoc; TJ l!JuXTJ wC; TO axliJ-ta, aAÂ' OTL €v cxu-rTl XCXl lT€Pl CXlrt11V TJ apxa(cx epOOLe;, XCXl on alTO TOlOUTOU, XCXl €TL J.1a.AAOV XCXl OTL XWPLO'{}€LO'aL OÂCXl . Nuv c5€, €TI€l J.1€pOe; TJJ.1WV XCXT€X€TaL UlTO TOU, O'WJ.1CXToc;, OlOV €L ne; TOUe; lTOoue; €XOl €V uoaTl, Ttp'" o CXl\.l\.tp O'WJ.1aTL UlT€P€;xOl, TW c5it J.111 j3aTITLO'{}€vTL TW O'WJ.1aTL UlT€pUpaVT€e;, t" � TOUTW <YUvcxmoJ.1€V XCXTCX 't0 (€CXUTWV.., X€VTPOV 'tW'" OlOV lTCXV'tWV X€\I'tP4l, XCX{}CXlT€P TWV J.1€jLC1"tWV XUxÂWV TCX 'X€VTpCX TW "t'Jl<; Q'(pcx(p�e; TlK; 1T€PL€XO� XEv'tpW, aVCXlTCXOOJ.1€VOL . E'L J.!� otv O'WJ.1CXnxoL tpCXV, ou l!JUXLXOl XU�ÂOL, TOlTLXWC; el\l TQ XEVTPlP cruVTrrr'tOV XCX( lTOU X€LJ.1€VOU 'tOU X€VTPOU lT€Pl CXU'tO <Xv fi<rCXV' E:lT€l SE CXUTCX( 'tE CX(L l!JUXCXL VOTJLCX(, UlT€P VOUV T€ E:X€L VO, uUVCXJ.l€O'L V CXI\.I\.CXLe;, 11 lT€epUX€ TO, VOOUV lTPoc; TO XCXTCXVOOUJ.1€VOV cruvUm€Lv, DtTJT€OV n1V cruvcxcpnv rlV€O'{}CXL XCXL lTA€aVWC; "t0 VOOUV lTCXP€LVCXL 0J.10LOTJŢrL XCXL 'tCXUTOTJŢrL XCXL, <YUVCXlTT€L V "tW crurŢ€V€L ooo€vde; c5t€(PŢOVToc;. LWJ.1CXO'L J.1EV ŢCXP O'Wj..UX"tCX , , ou XWAU€TCXL XOL VWV€LV ulJ...llAOle;, "tCX O€ CXO'WJ.1CXTCX O'WJ.1CXO'LV ' , ' .,1;1 ' ""WV TOlTtp, €T€PO"tTJLL o€' oL€LPT€TCXL' Ouo cxepEO"t11X€ "t0(VUV CXI\.I\. XCXl SLCXepOP�' mcxv otv Tt €T€paT1le; J.1it lTCXPU, &ÂAnAOle; TcX J.1n �T€pa lTUP€C1"tL V. 'EX€L Vo J.1€V otv J.1n '€;xOV €-r€p6TJŢtCX a€l lTap€C1"tLV, luJ.€LC; o' O"tCXV J.1it '€;xwJ.1€V· XaX€l VO J.1€V TtJ.1Wv OUX €epL€"tCXL, �<TT€ TI€Pl TtJ.1a.e; il VCXL, hJ.1€le; OE €X€(VOU, Wo--t€ ) , OUX CX€L o€ €Le; llJ.!€Le; TI€PL, ,€X€L- VO. K CXL' u€L J.1€V n€pL CXUTO, CXUTO �A€nOJ.1€V, &AA' olov xopOC; ��� l:f:&;v XCXllT€P ExwV lT€Pl "tov XOPUepCXLOV "tPCXlT€Lll flv €'Le; TO €�W Tlle; {}€CXe;, <hcxv OE ) '". 1 . €lTLC1"tP€'PTI, uo€L "t€ XCXI\.WC; XCXl OV"twe; lT€PL cxu"tov €)(€L, OUTW XCXL 1lJ.1.€Le; a€L J.1€V TI€PL CXUTOV - XCXL OTCXV J.111,, Alxnc; llJ.!L v lTcxv"t€A� €CT'taL XCXl oux€-tL €O'oJ.1€{}cx - OUl( a€L SE ELe; cxu"tav, � o-rcxv €le; CXU"tOV LowJ.1€V, TOT€ 1lJ.1.L V T€l\.oc; XCXL" CXVCXlTCXUl\.CX l(CXL 'to J.111 &lTcţ6€L v xop€Uouenv �v'tWC; lT€PL aUTov XOP€LCXV €v{}€ov. ""

""

,...,,-

/

,

1"

,

,

"

/

"

,

L

c

c

-

L <;: "

,

,

UI\.I\.

(

1.'\ '1 I V

2( r;: �

,

'

)

'1 -

"

"

"

)� c. .

"

<;: ,

"'1 1

, ,�

,

'

(

....

,

......

-

"

/

l'

(

,

(

t'"'

L I'

"

1 '1

,

1"

,

)

'"

"""

""

1.

_ L

-

1"

""

,

y.<;:

,

1.

(

(

t"

""'"

<;:

)

_

c

)�

'�'I 'I

1"

,

1"

......

,

-

(

� <;: �

v

v

,

,

,

,

)

,

,

c '

,

,

v

,,

� 'I

C

(

....

, ,'1

[9.] 'Ev bE TCXUTD 'tU XOP€L� l(cx{}op� lTllmv J.1€v �WlK;, lTllmv vou, apX11v �VToc;, aŢcx{}ou aL TlCXV, PL'CCXV l!Juxlic;' OUl( ex-

O€

422


EN N EADA a VI-a, 9

(9) , 8-9

acela, pe când cel ce se îndepărtează foarte tare <de el> este omul obişnuit şi animalul 1452. Cel căutat este deci ca un centru al sufle­ tului? Sau trebuie să avem în vedere altceva, pe cel în care se Întâl­ nesc toate <câte pot fi> asemuite unor centre, şi că <este numit> centru prin analogie cu <centrul> cercului vizibil 1453? Căci nici sufletul nu este W1 cerc de felul figurii <geometrice>, ci pentru că natura originară1454 este În el şi în jurul lui şi pentru că <sufletul provine> din ceva de felul <unui centru> şi mai ales pentru că toate <sufletele> sunt separate <de corpuri> . Or, acum, deoarece o parte din noi este ţinută de corp (ca cineva care ar avea picioarele în apă, i ar restul corpului deasupra <apei» , înăl ţându-ne cu partea nes cu­ fundată în corp1455, prin ea ne vom lega cu centrul nostru de cel ce este ca un centru al tuturor, la fel cum centrele marilor cercuri <se identifică> cu centrul sferei care le cuprinde, găsindu-ne atunci odihna. Prin urmare, dacă cercurile ar fi corporale, iar nu sufleteşti, ele s-at lega spaţial de un centru, iar cum centrul se află într-un loc anume, ele ar fi în jurul lui. Dar, fiindcă sufletele însele sunt inteli­ gibile, iar <centrul tuturor> este deasupra inteligenţei, trebuie socotit că legătura se face prin puteri diferite, aşa cum în mod natural, cel ce gândeşte se leagă de ceea ce este gândit1 45 6, şi că, datorită asemănării şi identităţii, cel ce gândeşte este prezent în mai mare măsură în cel de aceeaşi natură <cu el> şi se leagă <de el>, nedespărţindu-i nimic. Căci corpurile sunt împiedicate de corpuri să comunice între ele, dar incorporalele nu sunt despărţite de corpuri. Deci nu prin loc se pot îndepărta unele de · altele, ci prin alteritate şi diferenţă. De aceea, când alteritatea nu este prezentă, cele nediferite sunt prezente unele pentru celelalte. Unul, aşadar, neavând alteli tate , este prezent mereu, pe când . noi <suntem prezenţi în el doar> când nu avem <alteritate>. Şi nu el tinde spre noi, ca să fie în jurul nostru, ci noi <tindem> spre el, încât suntem în jurul lui . Şi suntem mereu în jurul lui, dar nu privim mereu spre el, ci, aşa cum un cor care cântă ordonat şi-ar Întoarce 'privirea în afară, deşi se găseşte în jurul corifeului, iar când se întoarce <spre corifeu>, cântă frumos şi se găseşte într-adevăr în jurul lui, aşa şi noi suntem mereu în jurul lui (iar dacă nu <ar fi aşa>, pentru noi ar fi distrugerea totală şi nu am mai exista), dar nu suntem mereu <îndreptaţi> spre el. În schimb, când privim spre el, ne <găsim> scopul şi odihna1457 şi nu ne <mai este dat> să cântăm fal s, din moment ce dansăm cu adevărat în jurul lui posedaţi de zeu.

[9.] Or, în timpul acestui dans <sufletul> îşi dă seama de izvorul vieţii, ca şi de izvorul inteligenţei , de principiul fiin ţei, de cauza 423


P LOTIN " ) l ' i ' ' ou" jap '"OjX�' XEOjJ.E\lW\I alt au-rou, El,.. -r l 'EXEl- \10\1 'EAa-r-rOU\I-rW\I 11 cptTap-rct &\1 �\I -ra YEV\lWjJ.€\Ia. NU\I 6 I €a-rL\I (HOla, O-rl 1, apXTl ainw\I w<Tau-rw� jJ.€\lEL ou jJ.EjJ.EplajJ.€\lll El� au-ra, CtAA' , vi " ""'" ti " " A xaXEl\Ia jJ.E\lEl' OLO\I El' jJ.E\lO\l-rO� TJI\.LOU xaL OATJ jJ.€\loooa , uLO -ro CPW� jJ.E\lOL . Ou rap alTo-rETjJ.ijjJ.EtTa OU6E XWPl� €ajJ.EV, EL -, ( , c / / ' c xaL lTapEjJ.lTEaOOOa TJ <TwjJ.a-rcx;- CPOOl� lTP� au-rll\l TJJ-La� ELAxOOE\I, aAA I €jJ.lT\I€OjJ.E\I xal <TW�ojJ.EtTa ou cS6\1-r�, El-r' alTo<TLa\l-ro� €XEL \lOU, aAA I aEl XOP�YOUVLO� €W� &\1 Ti OlTEP €a-rl ,- MaAAo\l jJ.E\I-rOL €<TjJ.€v \I€U<Ta\l-rE� lTP� au-ro xal -ro ElJ , �' " , t"' - -q. -q. Ev-rauv a, -ro u€ 1TOpPW EL,.. \laL ).lO\lO\l xaL, llTIO\l EL,.. \laL . 'E\I-rauva XCXL a\la1TauE-ral \f>ux" XCXL XCXXW\I €�W El� 'tO\l -rW\I xaxw\I xcxtTapo\l -rOlTO\l u\lcxc5pa).loooa' xaL \lO€l €vrau{)-a, xal CtlTcx{)-� E\I-rCXUtTCX , KCXL 'to aA�w� '(�\I €\I-rautTa' -ro rap \lU\I XCXl -ro ă\lEU tTEOU '(X\I� '(w� ExEl\lll\l ).lljJ.OUjJ.EVO\l, -ro D€ ExEl '(�\I €\I€PjELCX jJ.€\I \lOU' €\lEPjELCX bE XCXl jE\I\I� tTEOU� €\I r,auxtp -rU lTPO� ExEl \10 €lTacpu, rE\I\I� DE xr1.AAo�, Y€\I\I� 8LxalooU\lTJ\I, apE-rTl\l YE\I\I�. Tau-rcx yap XU€L llJuXTl 1TAllPWtTElO"a tTEOU, XCXL -rou-ro aU-rŢl apXTl xat -rEA�' apXTl jJ.E\I, on EX€l tTE\I, -rEA� 6E, O-rL -ro aj�tTO\l €XEl . Kat EXEl jE\lOjJ.€\lll rljVE-raL aU-rTl xaL OlTEP �\I' -ro rap €\I-rautTa xal €\I -rOU-rOL� €XlT-rW<1l� xCXt cpur" xat lT-rEpoppullal�. !::. llAOl 6E o-rL -ro ayatTO\l €XEl xaL o €PW� o T� llJux� o aUjJ.cpu-ro�, xatTO xal au\l€�Eux-raL"'Ep� -ral� 'V uxal� xat €\I rpacpal� xal €\I jJ.UtTOL�. 'E lTEt jap €-rEPO\l tTEOU €XEL \lTJ, €'ţ ExEl \lOU 6E, €pa au-rou €'ţa\lajX� . Kat ota-a €XEl -rO\l oupr1.\l LO\I "'Epw-ra ExELL, €\I-raUtTa bE lTa\lc5TJjJ.� Ylj\lE-raL' xal jap €<TLl\1 ExEl 'Acpp06LTll OUpa\lLa, 'EV-raUtTa c5E jlj\lELal lTa\lOllJ.l.� OlO\l E-ralplO"tTElaa, Kat €an Tta<Ta llJuXTl 'Acpp08lTll ' xal -rOu-ro a'L\lLTIE-raL xat -ra -r�� 'ACPPOOl� jEV€tTAla xal () "'Epw� o jJ.EL' ahin� jE\lOjJ.E\lO�. 'Epa OD\I xa-ra cp&H\I €xoooa , """-' c / L c/ / 4JUXTJ tTEOU E\lWtTTJ\laL tTEAOOOa, W<TlT€P lTaptTE\lO� xaAou TTa-rpo� XaAO\l €pw-ra, vO-ret\l 6E €l� jEvEaL \1 €AtTOOOa 010\1 jJ.\lT]O'-rElal� eXlTaTlltTn, ă.AAO\l aAAa�ajJ.€\lll tT\lTJ-rO\l €pw-ra €Pll ­ jJ. l<ţ lTa-rpo� u�p(� �aL ' jJ.Laijo-a<ra OE naAL \1 -râ� €\I-rautTa " , ,.. U�PEl� aj\lEUaaaa -rW\I T�E npo� -rO\l Tta-rEpa aUtTl� <TLEAAOJ.lEvl1 amatTEl , Kat ol� J.l€v ă.jVwa-ro\l €<TLL -ro natTT\J..La TOULO, €vTEUtTEV €vtTujJ.ElatTW ano TW\I €\lTau,'ta €pw-rW\I, &0\1 ) t""" ) ,..".. ' c/ """-' , " / Ea'Ll LUXEL \1 W\I TL� jJ.aAl<TTa EPCf, xal OTL -rauLa jJ.EV Ta EPW,

,

u

(

"

,

424

(


E NNEADA

a VI-a, 9 (9), 9

binelui, de rădăcina sufletului, <lill principiu> din care <lucrurile> nu se răspândesc pentru a-l micşora; căci el nu este o masă <cor­ porală>, altminteri cele născute <din el> ar fi coruptibil e. Or, acestea sunt eterne, căci principiul lor rămâne la fel, fără a se diviza în ele, ci rămânând întreg. De aceea şi el e rămân <neschimbate>, aşa cum şi lumina rămâne <neschimbată> dacă soarele rămâne <la fel>. Căci noi nu suntem nici tăiaţi, nici separaţi <de principiu>, chi ar dacă natura corpului, care s-a răspândit apoi <în noi>, ne-a tras spre sine, ci respirăm şi ne păstrăm existenţa deoarece el nu ne dă <viaţă> pentru a se îndepărta apoi, ci ne-o procură mereu cât timp este ceea ce este. Totuşi noi existăm mai degrabă când tindem spre el şi binele este acolo, pe când îndepărtarea <de el înseamnă> doar a fi şi a fi diminuat. Sufletul Îşi găseşte totodată odihna aici şi scapă de rele, odată ce s-a ÎnăI ţat iute spre locul lipsit de rele; aici gândeşte şi aici este neafectat. Şi tot aici se trăieşte cu adevărat. <A trăi> ca acum, fără zeu, este <doar> o unnă ce imită viaţa aceea, pe când a trăi acolo este un act al inteligenţei l 45 8 . Or, actul <acesta>, printr-o atingere imobilă a unului, naşte şi zei, ca şi frumuseţe, dreptate şi virtute l459 . Căci pe acestea a rămas &!. eu sufletul, fecun­ dat de zeul care este principiul şi scopul lui 14 : principiu, fiindcă de acolo <provine>, i ar scop, fiindcă acolo este binele. Şi când ajunge acolo, <sufletul> devine el însuşi şi <devine> ceea ce era. Căci <a fi> aici, între cele sensibile, înseamnă cădere, fugă şi "pierdere de aripi 1 4 61 De altfel, şi iubirea î1ll1ăscută în suflet ne poate arăta că binele este acolo <sus>, drept care Eros este unit cu Psychele1462 atât în picturi, cât şi în mituri. Căci, de vreme ce sufletul este diferit de zeu, deşi <provine> din el, îl iubeşte cu necesitate. Şi când este acolo, el posedă Erosul ceresc, pe când aici <erosul> este vulgar. Căci acolo Afrodita este cerească1463, pe când aici ea devine vulgară, ca şi cum s-ar prostitua. Şi fiecare suflet este o Afrodită, ceea ce o spun aluziv şi istoriile despre naşterea Afroditei şi faptul că Eros s-a născut odată cu ea 1464. Aşadar, când se află <într-o stare> conformă naturii sale, sufletul iubeşte zeul cu care vrea să se unească, aşa cum o fecioară <îşi iubeşte> cu o dragoste frumoasă tatăl cel frumos. Dar când, ajuns la devenire, este înşelat parcă cu promisiuni de căsătorie, schimbându-şi iubirea pe o alta, muritoare, <sufletul>, departe de tată, este maltratat. Dacă Însă urăşte din nou mizeriile de aici <de jos şi> se păstrează neatins de cele de aici , pregătindu-se iarăşi de drumul spre tată, "resimte bucurie" 14 65. Iar cei ce nu cunosc această experienţă să reflecteze, pornind de la iubiri le de aici, la ce Înseamnă să le întâlneşti pe cele "

.

425


PLOTIN ' Ai ' , , / " ) 1:'. < i �A v V1ŢreX Xal pl\.Up€pa €PWL'€� Xal, jJ.€'talTllTl(<Xl €lOWAW\I jJ.€\Ia _q. ..... C/ c ) ,., , )/ , ) / l , 1:' , _q. � , 1:' ' , ) -rEl, O-rl OUX TJ\I -rO O\l-rWC; €PWjJ.€\IO\l Ouo€ -rO arav O\l TJJ.l.W\I Ouo O �1Ţ[OOjJ.€\I. 'EX€l O€ -rO aATrh \10\1 €PW)..L€\lO\l, GJ Ecrn X<XL L crU\l€l \lal jJ.€LaAa�O\l-ra au-roo xaL O\l-r� ExO\l-ra, OU lT€Pl lT­ LUCTcrOjJ.€\lO\l crCXP�L\I E'tW{lE;v �Ocr-rL� b€ lLO€\I, 6lb€\I O A€rW, w� 11 \jJUX-rl �W-rl\l ăAATJ\I )(OX€l -ro-r€ xaL lTpOOLOOOa xai: 118TJ lTpocr€A{loooa xai: jJ.€-racrxoooa au-rou, Wcr-r€ YVW\lal Ola-r€ ­ {l€laa\l, 'b-rl lTclP€crLl \1 a XOPTJr� aA�l \I�� �W��, xai: O€l OOO€\l� E-rl . TOU\lCX\l'rCO\l O€ ellTo{}€cr{lal -ra ăAAa bEl, xai: €\I jJ.O\ltp a-r�\I(n -rOlJLtp, xai: L'ou-ro r€\lEcr{lal )..LO\lO\l 1T€plxo\jJa\l-ra -ra AOl lTa acra lT€PlX€lJl.€{la· W(j'['€ €�€A{l€l \1 aTT €OO€l \1 €\lL'€u{l€\I xal ara\lax-r€l\1 €nl {lcX-r€pa O€b€Jl.€vOU�, ce \Ia -rwL OAWL ao-rw\I )EXOljJ.€\I, / _q. xal' jJ.l..--lu / _q.a >:' €\I ' / i'"' Jl.TJ, J€q>amoJl.€v / jJ.€POC; lP lT€PllT"tU'e�WjJ.€va {l€ou. (Opa\l O-rl Ea-rl \1 €vrau{)-a XaX€l\10\1 xai: €au-ro\l WC; apa\l {l€jJ.l�· �CXOLO\l jJ.€v TrrAalcrjJ.EvO\l, q>WL'� lTA-rlP11 \101Ţ[OU, jJ.aAAO\l O€ q>� aUTO xa{lapO\l, &fktp�, XOlxpO\l, {l€O\l r€\lOjJ.€\lO\l, jJ.a.MO\l b€ O\lTCX, a\lcxq>{l€vra jJ.€\I -ro-r€, €'L O€ lTclAl \1 �apU\lOl TO, WaTT €P jJ.apal \lOjJ.€VO\l .

.... "H C/ ) / i .,!;l , ,_q. €\I C/, O-rl jJ.TJlTW €<ţ:� €A v�uv OA� . / J E<Ttal bf a-r€ xai: -ro cru\l€X€� EcrTal -r� {lEac; OUX€Ll €vox ­ AOUjJ.E\lWL OOO€jJ.lav €vOXAT}O"l\l -rou aWjJ.a-r� .)/Ecr-rl O€ -ro €Wpax� ou -ro €vOXAOUjJ.€\lO\l, a.AAa -ro ăAAO, a-r€ -ro �wpax� apr€l T11\1 {l€CX\l oux aprou\I -r-rl\l €1Tl� 11\1 -r-rl\l )€V alTo­ b€l�€crl xai: lT(crr€crl xai: -r� TIlc; \jJUX�� &CXAorlcrjJ.�· -ro O€ 'tO€l \1 xai: -ro €WPCXX� €crLl \1 OUX€Ll AOrO�, aAAci jJ.€l�O\l AOrOU " i l' 'I I' C/ " C / , xaL lTpO AOrOU xal, )€lTl -r<.p AOr�, W<J1T€P xal -ro 0PWjJ.€\lO\l. -i' ,.. 1:' ' / C/ ( .... .... ' , ) )/, 1 , CEau-rov jJ.€V OU\I loW\I -ro-r€, OL'€ o�, L'aLOu-ro'J O,+,€Lal, JlO.AAOV b€ ao-rw -rOLOU-rW cruV€<Ttal XCXl -rOLOU-rOV ala{lf}cr€-ral aTfAOOV r€\lojJ.€�o\l. TclX� O€ OOO€ O\jJ€L'CXl A€X-r€O\l, -ro b€ b<p{lEV, €llT€P b€l 000 -rauTcx A€-y€l v, -ro -r€ apw\I xat apwjJ.€V 0\1 , a.AAa jJ.-rl €V ăjJ.q>w· -rOAjJ.11P0C; Jl.€v) a AOr� . To-r€ jJ.€V ouv Ou-r€t'" apaL ,, OOO€ / ) , &axpl/ \I€l o opwv OOO€, q>av-rcl�€-ral oua, aAA' aLOV aAA� r€VOjJ.€\lO� xai: oux au-r� 000' aUTOU cruv-r€A€l be€l, xax€(vou r€VojJ.€VO� €\I €rrn v Wan€P XEv-rpW XEV-rpOV cruvcllJJo:� . KaL rap €VTal){}cx cruV€A{lov-ra €v €crLl: -ro -r€ 000, a-rav Xwp(� . ,..

)

)

/ €l(€l; [10 . ] n W� .... OU\I ou jJ.€V€l

«

-

426

I


ENNEADA a VI-a, 9 (9), 9- 1 0

pe care le iubeşti cel mai tare şi la faptul că aceste <obiecte> ale iubirii sunt muritoare şi vătămătoare, că sunt iubiri pentru nişte simulacre şi că se schimbă, pentru că <obiectul> iubirii nu este veritabi l, nefiind nici binele nostm, nici ceea ce căutăm1466. În schimb, acolo sus este adevăratul <obiect> al iubirii, cu care ne putem uni, participând la el şi posedându-l într-adevăr, iar nu îmbrăţişându-1 " cu uupu1 1467. Iar " cine a văzut ştie ce spun 1 468 : că sufletul are atunci o altă viaţă, apropiindu-se, ajungând apoi şi participând l a acesta, încât, în această dispoziţie, e l ştie c ă cel c e procură adevărata viaţă este prezent şi că nu mai are nevoie de nimic. Dimpotrivă, trebuie să lăsăm deoparte celelalte <lucruri>, să stăm doar în e1 şi să devenim doar el, tăind restul lucrurilor câte ne stau împrejur, grăbindu-ne aştfel să ieşim de aici şi nemaisuportând să fim legaţ i dt;! celelalte lucruri, spre a-l îmbrăţişa cu toată <fiinţa> noastră şi a nu mai avea nici o parte care să nu atingă zeul. A vedea şi unul <şi a se vedea> şi pe sine este într-adevăr posibil aici <jos>, în măsura în care vederea este pennisă: pe sine strălucind, plin de lumină inteligibilă, sau mai degrabă fiind chiar lumină pură, fără greutate, uşor, devenit zeu, sau mai degrabă fiind <zeu>, aprins atunci, dar care, dacă s-ar îngreuna din nou, parcă s-ar stinge.

[10.] De ce nu rămâne Însă <sufletul> acolo? Pentru că nu este încă cu totul ieşit <de aici> .. Va veni însă <momentul> când cel ce nu mai este împiedicat de nici un oQstacol al corpului va avea şi conti­ nuitatea contemplaţiei. Dar nu <facultatea> vederii 1469 este împie­ dicată, ci cealaltă 1470 care, când cea a vederii încetează să mai contemple, nu încetează <să practice> ştiinta ce <constă> în demonstraţii, probe şi în "dialogul sufletesc1 47 1 . Or, a vedea şi <facultatea> vederii nu sunt raţiunea, ci mai mult decât ea, înaintea şi deasupra ei, aşa cum este şi cel văzut. Prin urmare, văzându-se pe sine atunci când vede, <văzătorul> se va vedea în felul acesta1472, sau mai degrabă va fi unit cu sine, care este astfel, şi se va percepe ca fiind aşa, odată devenit . simplu. Dar poate nu trebuie spus că <ceva> vede ", iar altceva "este văzut", dacă trebuie să spunem că " sunt două, adică cel ce vede şi cel văzut, iar nu că cele două sunt una, ceea ce este, desigur, o afirmaţie îndrăzneaţă. Căci, în acel moment, cel ce vede nici nu vede, nici nu distinge şi nici nu îşi reprezintă două lucruri , ci, devenit parcă un altul, nu el însuşi şi, nemaiaparţinându-şi, el ţine de <cel> de acolo de sus şi , devenit unu, îi aparţine aceluia, ca un centru legat de <alt> centru 1473 . Căci şi aici <jos>, întâlnindu-se <două centre>, ele devin unul singur, 427


PLOTIN

[11.] Tou-ro 6rl E{}-€AOV 611AOUV -ro -rwv J..LUcrLTJplWV -rWV6€ brl­ -rarJ..La, -ro J..Lrl beep€P€L V €L� J..Lrl J..L€J..LU1lJ..L€VOU� , {u� oux €xepOPOV €X€L vo cOV, alT€llT€ 6TJAOUV lTP� ă.AAOV -ro {)-€lOV, (S-rtp Jl.rl Xal " , - , ,.. C ' , , '\ '\ ' c, au-rtp L a € L V €uLUXll-raL . 'E lT€L" -rOL VUV oUO oux llv, allJl. €V ,..llv au-r� O 'uSwv TIP� -ro EWPCXJ..L€VOV, {u� av J..L1l EWpc1Jl.€VOV, aAA' -r,VWJ..L€VoV, � Er€vELO a-r€ Ex € (Vtp EJl.(ŢVU-rO EL J..L €Jl.v<{J-ro, €XO L &.'v lTap ' €au-rw EX€LVOU ELxava· 'Hv 6€ �v xat a;u-r� cSLaepopav €V au-r� OUO €� LaV lTP� Eau-r ov €XWV ou-r€ xa-ra ă.AAa - ou rap -rL €XL V€l -ro TIap ' au-r� , ou {)-uJl.o�, OUX 8TL {}-UJ..L la ăUou lTap�v au-r� aVa�€�llxo-rL - CtAA ' oooE A6r� OOOE -r L � VOrpL� 000 ' (SAW� au-r�, EL O€L xal -rou-ro A€Ţ€lV . 'AAA' Wcrn€P aplTacr{}- € l� )11 Ev{}-oU(n acra� h<rux� €V €p1ÎJ..1.w XetL xa-racr-racr€L _ , _ __ ( ) lw ) / " / r€Ţ€V1Ţ[aL a-rp€Jl.€L, -rTJ au-rou OOOL<t ooo aJl.Ţl aTIoXÂL VWV OOO€ ' C , , c " , t" , TI€PL au-rov cr-rP€ep0J..L €V�, €cr-rw� lTavLTJ xaL OLOV cr-raO'l� r €VaJ..L€Vo � . aOO€ -rwv xaAwv, aAArl xal -ro xaAov 11811 UlT€P{}-€WV, UlT€pJ3a� 11811 xal -rov -rwv ap€-rwv xop6v, Wmr€P -rL � €L� -ro €lcrW -rou aou-rou ELcrOU� €L� -rOlllT LcrW xa-raALlTWV -ra €V -rw V€W araAJ..La-ra , â €'f€A{}avn TOU aou-rou lTaALV rlV ELaL lTpw-r� J..L �rl -ro €vOOV {}-€aJ..La xat nlV €X€l cruvooolav lTP� OUx ă.raAJ..La OUOE ELxova, elAAa au-ro â Orl rlrV€-raL o€lh€pa {}-€aJ..LaTa . Ta O€ 'lcrW� �v ou {}-€aJ..La, a.AAa (iAAr:x; -rPOlT� -rou 'LO€l v, Excr-racrLC;" xal ălTAwaL� xat €n(OOOl� au-rou xal €ep€crL� lTPO� aep"TlV xal (J"Ţacrl� xal lT€Pl VOT}O"L� lTP� EepapJ..Lorrlv, E(lT€P -rL� -ro €V -rw aou-rwL {}€acr€-raL . E'L o' (iAA� �A€nOL,_ OOOEV " " _ ,.. ) , , , au-rw lTap€cr-rL . Tau-ra J..L€V OUV J..LL J..L1lJ..La-ra· xaL -rOL� OUV crocp�� -rWV lTpoq>1Ţ[WV at VL TI€-raL, (Sn� {}-€� €X€l VOC;; opă-raL· croepoC;; O€ cL €P€U� -ro dlV L rJ..LCL crUV L € l� CtA11{}-LV1lV elv lTOLOL-rO €X€L r€VoJ..L€VO� -rou acSu-roo nlV {}€CLV. Kal Jl.-rl r€VoJ..L€VOc;; cS€ -ro ({bu-rOV -rou-ro &opa-r6v -rL XP�j..L(X VOJ..L (cra� xal lrrlr1lV xal apxTiv, ELcST)cr€L {u� apxnL apXrlv apăL xal OUrrLV€-raL -rw oJ..Lo (W TO (SJ..L0 L OV . Kal OOOEv lTapaA l TIWV -rWV {}-€lWV ooa 80VCL-ra� llJuX-rl Ex€LV Xal lTpO TI;c;; {}- Ea�, -ro AO LlTOV Ex ,TI;c;; {}-€ac;; anaL-r€L· /

·

L

_

428


ENN EADA a Vr-a, 9 (9), 1 0- 1 1

<redevenind> două <doar> când se separă. Tot aşa şi noi, acum, vorbim <despre unu> ca despre ceva diferit. De aceea contemplaţia este totodată greu de descris. Cum să îl prezinte cineva <pe unu> ca diferit, fără a-l fi văzut acolo <sus> ca diferit,. pe când îl contempla, ci ca una cu sine?

[11 .] Iată, deci, ce vrea să spună porunca misteriilor pământeşti de a nu divulga <tainel e> neini ţiaţilor� căci <unul> nu poate fi divul­ gat <şi de aceea> ea interzice a face cunoscut divinul cui nu i" s-a dat fericirea să îl vadă. Astfel, fiindcă nu erau doi, ci chiar cel ce vedea era una cu cel văiut, ca şi cum <acesta> nu ar fi fost văzut, ci unit <cu cel ce îl vedea>, dacă <cel ce vedea> şi-ar aminti de cel ce era când era amestecat cu unul, ar avea o imagine a acestuia. Or, era unu chiar el, neavând în sine ni ci o diferenţă, nici faţă de sine, nici în raport cu altele (căci nu se mişca nimic în el şi nici pasiune, nici dorinţă pentru altceva nu exista în el când a mers sus), ba el nu era nici raţiune, n ici gândire şi nu <mai> era deloc el însuşi, dacă <mai> trebui e spus şi lucrul acesta. Dimpotrivă, ca răpit sau pose­ dat în linişte de un zeu, el era în singurătate, de un calm perfect, fără ca, în propria fiinţă, să încline în vreo parte şi fără a se învârti în jurul lui însuşi, cu totul în repaus, devenit parcă <el însuşi> repaus. Nici nu făcea parte din <realităţile> frumoase, ci alergase deja deasupra frumosului şi depăşise corul virtuţilorl474, asemeni cuiva care s-a strecurat înăuntrul unui sanctuar, după ce a lăsat în urmă statuile din templu, care sunt primele <ce i se arată> când iese din nou din sanctuar, după contemplaţia dinăuntru şi comuniunea de acolo cu cel ce nu este statuie, nici imagine, ci <zeul> însuşi; <statuile> deci sunt <obiectele> unei contemplaţii de rang secund. Ba poate nu era vorba de contemplaţie, ci de un alt fel de a vedea, o ieşire în afară, o simplificare, un abandon de sine, o aspiraţie către atingere, un repaus, o înţelegere în vederea potrivirii, dacă cineva ar contempla într-adevăr ceea ce este în sanctuar. Iar dacă ar privi altfel, nu i s-ar arăta nimic. Desigur, acestea sunt nişte imagini şi ele le sugerează interpreţilor înţelepţi cum este văzut zeul acesta. Dar preotul înţelept, care înţelege enigma, ar putea realiza o con­ templaţie veritabilă, intrând acolo <sus> în sanctuar. Şi, chiar dacă nu ar intra, considerând sanctuarul acesta ceva invizibil, izvor şi principiu 14 75 , ar şti că vede principiul frin principiu şi că "ase­ mănătorul se uneşte cu asemănătoruf' 1 47 Şi, fără a neglija nici una din <realităţile> divine pe care sufletul le poate avea chiar şi înain­ tea contemplaţiei, restul îl va cere de la contemplaţie; or, restul, .

429


PLOTIN

" ' "tW- (UlT€pjJaV"tL C ' ... A lTav"ta "t0 O €CT'tl lTpO' lTav"twv . O'U "t0, o€ AOllTOV rap STl €l� "ta ;avLll }LTl 8v llS€l " Wux� epUcrl�, aAAa xaTW }LEv f3cXcra €L� xaxov llS€l, xaL OUTW� EU; }LTl OV, OUX El� Ta lTaVT€AE� }LTl DV . TTlv €VaVTlav SE Spa}Loooa llS€l oox El� Cf.AAO, aU ' €l� aUnlv, xaL olhwe; oux '€v ăAAW oDa-a oux €V Ooo€Vl EOLl v, aAA I €v au-rii� ' Ta SE tv aU-rTIL }La�nL XCXl oUx EV TWL ovn €V €J.C€l vW' rl V€"tal rap xaL aUT6� Tle; oux OOOla, aU' L €lT€x€l va obcrlac; TaU'!TI, TIL lTPOOO}LlA€l . E'l Tl� otv TOUTO aOTov L j€VO}L€VOV '(SOL, €X€l O}LolW)..La €X€lVOU aUTav, XCXL El aep ' CXUTOU }L€LCX(3alVOl � €lXWV TI� apx€wlTOV, "t€AOC; â,v €XOl TIlC; lTOP€(cx� . 'EXlTlTf'twv SE TIlc; �Eac;; lTeiAl v E-y€(pac;; aptnlv TIlv €V CXln:� xal xcxTavoijaac;; €aU1�OV Tau'talC;; X€xOO'Jl.llJl.€VOV TfaAlv XOU<plcr�ijcr€Tal 8t ' aperiic;; €lTl vouv 'lWV xaL aoq>lav c ' _Il. " , K al, OU"tO� t" _Il. Xal, ala croepla� )€1T I aUTO. v €WV xal" avv PWTIWV �€CWV xal ffiSal}LaVWV �l�, anaAAaYTl TWV ăAAWV TWV TTI8€, L �C� avrloov� TWV -rTI<5€, epur" }Lavou lTPO� )..Lavov . � '

,

,

,

430

,

v

,


ENNEADA a VI-a, 9 (9), 1 1

pentnl cel ce le-a depăşit pe toate, se află înaintea tuturor. Căci natura sufletului nu va ajunge, cu siguranţă, la nefiinţa absolută, ci, dacă ar coborî, ar ajunge la rău şi astfel la nefiin ţă, dar nu la nefi­ inţa completă; în schimb, dacă ar alerga în <direcţia> contrară, nu ar ajunge la un altul, ci la sine, şi astfel, nefiind în altul, nu ar <mai> fi în nimic, ci în sine. Or, faptul de a fi doar în sine şi nu în ceea ce există <înseamnă> a fi în unu. Căci, prin faptul că este în relaţie cu el, cineva ajunge el însuşi nu fiinţă, ci dincolo de fiinţăI477. Aşadar, dacă cineva s-ar vedea pe sine devenind astfel, s-ar avea pe sine ca asemănător aceluia şi, dacă ar urca de la sine, ca o imagine spre model, şi-ar găsi scopul şi odihna1478 Iar dacă ar cădea în afara contemplaţiei, trezindu-şi din nou virhltea din sine şi înţe­ legând că s-a înfrumuseţat prin virtuţi, el se va simţi din nou uşurat, ajungând prin virtute la inteligenţă şi înţelepciune, iar prin în ţelepciune la unu. Şi aceasta este viaţa zeilor şi a oamenilor divini şi fericiţi 1479, o separare de celelalte <lucruri>, cele de aici, o viaţă fără plăcere pentru cele de aici, o fugă a celui singur spre cel singurl4 8 0. _

43 1


NOTE Enneada VL 1 (42), Despre genurile fiinţei (1) 1 Este vorba despre Thales, Anaximene, Heraclit şi Parmenide. Sursa lui Plotin este Aristotel, Metafizica, 983b 1 9-22; 984a 5-7; 984b 1 -4; 986b 1 8-987a 2; l OO l a 32-b 1 . 2 Pentru Empedocle, ef. Aristotel, Metafizica, 984a 8- 1 1 . 3 Pentru Anaxagoras, ef. Aristotel, Metafizica, 984a 1 1 - 1 6; 4 Plotin se referă la Aristotel şi la stoici, spre care se îndreaptă critica sa din acest tratat. 5 Cf Aristotel, Fizica, 1 87b 7-9. 6 Problema numărului fiinţ elor a fost analizată de Platon în Sofistu}, 242b249d, şi de Aristotel în Fizica, 1, 6, 689 a 1 1 -2 1 . 7 Aceasta este întrebarea fundamentală p e care o pune Plotin în prima parte a acestui tratat, dedicată categorii lor aristotelice. Aristotel nu face diferenţa între categorii şi genuri: cele zece categorii sunt şi zece genuri ale fiint ei . În Metafizica, IV, 2, l O03b 2 1 , categoriile sunt numite forme (e(oTl) �le fiinţei. În schimb, Plotin face această distincţie. Pentru el, genul are o unitate de sens, .de esenţă; genul se atribuie speciilor în mod sinonim, având acelaşi sens în fiecare caz. De exemplu, animal este gen al omului şi al calului, căci în ambele cazuri animal înseamnă acelaşi lucru. În schimb, categoria exprimă o unitate mult mai slabă între elementele ce o compun; cele ce intră în aceeaşi categorie poartă acelaşi nume, însă acesta nu are neapărat acelaşi sens în fiecare caz, ci este predicat doar în mod omonim, de exemplu, "om" nu are acelaşi sens când ne referim la Socrate şi la un tablou ce îl: reprezintă pe Socrate. Folosim în ambele cazuri numele de "om", însă esenţa nu este aceeaşi. Categoria este o simplă atribuire logjcă (xaLl1jop(a), pe când genul exprimă esenţa lucrului. Genul se

43 3


NOTE

referă în acelaşi fel la toate speciile subordonate, în schimb categoria se poate refen la unele lucruri în mod principal, iar la altele în mod secundar. 8 ef. Aristotel, Metafizica, IV, 2, 1 003a 3 3-b 1 5. Faptul că substan ţ a nu are acelaşi sens în cele zece categorii arată pentru Plotin că substanţa nu este un gen, deoarece ea nu are o unitate de sens. 9 Una din criti cile principale ale lu i Plotin la adresa lui Aristotel este că nu a racut distincţ ia între categoriile intel igibilului şi cele ale sensibilului , sau că a discutat numai despre sensibil, uitând cu desăvârşire fi inţa inteli­ gibilă. 10 Omonime sunt lucrurile care au în comun numai numele, dar nu şi esenţa, nu şi logos-ul lor. Definiţia omonimelor este dată de Aristotel la Începutul tratatului despre categorii, Categorii, l a 1 - 5 . Exemplul pe care îl dă Aristotel este acela al lIDui animal real şi al unui animal pictat. Î n ambele cazuri folosim numele de animal, dar defini ţi ile diferă. ef , de asemenea, Etica nicomahică, V, 1 , 1 1 79a 30, unde exemplul folosit este cel al cuvântului XA-e:lC;, care Înseamnă cheie, Însă şi claviculă. 11 Numărul genurilor ar fi mai mare de zece, deoarece ar trebui să con­ siderăm un gen al substanţei intel igibile di ferit de genul substan ţei sens i­ bile (cele două având doar numele în comun, dar fiind în mod esenţ ial diferite); la fel şi pentru fiecare din celelalte genuri, ar exista două rânduri de genuri: unul sensibil şi unul inteligibil, dacă substanţa sensibilă nu este aceeaşi cu cea inteligibilă. 1 2 Pentru Plotin, sensibilul este inferior şi posterior inteligibilului. Dar Aristotel spune că într-un gen nu poate exista anterior şi posterior (în Metafizica, 1 II, 3, 999a 6- 1 3). De aici, conc luzia lui Pl otin este că nu poate exista un gen (cel al substanţei) comun pentru inteli gibil şi pentru sensibil. Aşadar, dacă vorbim despre substanţă şi în cazul sens ibilului şi în cazul inteligibilului, termenul nu este utilizat prin omonimie, el nu are acelaşi sens în ambele cazuri. Substanţa veritabilă - cea intel igibilă - nu poate intra în acelaşi gen cu substan ţa sens ibilă. 1 3 Dacă genul comun corporalului (sensibi l ului) şi incorpora lului (i nteligibilul) ar fi corporal, atunci incorporalul (inteligi bilul) ar ti şi el corporal; dacă genul comun ar fi incorporal, atunci corporalul (sensibilul) ar fi şi el incorpora!. Dar ambele ipoteze sunt impo sibile, de aceea, în cazul existenţei unui gen comun, acesta nu ar trebui să fie nici corporal, nici incorporal; dar aşa ceva nu există. 14 Într-adevăr, la Aristotel, substanţa este un termen cu trei sensuri. Ea este fie materie (cf. De anima, II, 1 , 4 1 2a 7), fie formă, fie compusul (cruVOAOV) acestora (c[ Metafizica, VII, 3, 1 029 a 1 - 1 9, 27-30, precum şi V I I I şi XI I). De asemenea, când vorbeşte despre substan ţa primă, Aristotel spune că aceasta este fie individualul ("[&se:, cf. Categorii, V, 2a 1 1 -1 7), fie intel igenţ ele separate, care sunt doar în act (cf Despre interpretare, 1 3 , 23a 24). 15 Cf. Aristotel , Metafizica, VII, 3, 1 029a 1 - 1 9. 434


N OTE

1 6 Plotin se referă la stoici, a căror pozi ţie o va discuta pe larg în capitolele 25-30 ale acestui tratat. I? A rist otel nu defineşte substan ţa, ci expune şase caracteri stici proprii substanţei, şi anume că: substanţa nu este niciodată într-un subiect (ro Jitl Ev UlTOX€LJi€v<t' ltVaL), substanţa <secundă> se atribuie doar în manieră sinonimi că ('tO auvwv6Ji� A€-y€cr\tCXL), substanţa semnifică mereu o fiin­ ţă determinată ('to&: n), nu are contrar (ro JiT}8€V CXU'tCXL� €VCXV-rlOV iLVCXL), nu admite mai mult sau mai puţin (oux '€JTLO€X€cr\tCXL TO �MOV xcxl TO '\Ţr-rOV) primeşte atribute contrarii, rălnânând numeric una (TO TCXUTOV XCXL €v apL \tp;;J ov Ttlv '€VCXVTeWV il VCXl 8€x'tLxov), cf. Categorii, V, 3a 7-4b 1 9, de aseme'nea Metafizica, 1 029a 1 , 1 029a 28, 1 024b 4-6. 1 8 C f. Aristotel, Categorii, 5, 4a 1 0- 1 1 . Această caracteristică îi revine substanţei mai mult decât oricare alta; Aristotel arată că nimic altceva în afară de substan tă nu are acest caracter. 19 Plotin a respi � s ipoteza că substanţa ar fi un gen unic; în locul unităţii generice, el discută acum unitatea categorială a substan ţei. Această unitate categorială nu se sprijină pe o esen ţă comună, ci pe o origine comună; ea nu este o unitate de sinonimie (identitate de sens), ci pe o unitate omonimică (nume comun dar nu şi aceeaşi esenţă). 20 Deşi nu poate accepta că substanţa inteligibilă şi cea sensibi lă alcătuiesc un singur gen, Plotin admite totuşi că ele intră în aceeaşi categorie, adică într-o unitate mai slabă ca genul, determinată nu de o esentă comună, ci de o origine comună. Într-adevăr, pentru Plotin, substanţa se �s ibilă derivă din cea intel igibilă. Analogic, membrii famil iei heraclizilor alcătuiesc un sin­ gur neam nu pentru că to ţ i au ceva comun, ci pentru că originea lor este comună. Aristotel însuşi distinge între genul logic şi genul în sensul de " "neam (cf. Metafizica, 1, 8, 1 058a 24, unde apare chiar acest exemplu al heracl izilor). 2 1 Toate lucrurile sunt de la substan ţă, aşa cum spunem că heraclizii sunt to ţ i de la un strămoş comun. 22 Aristotel afirmă că sensul fundamental al substanţei este că ea nu este nici afirmată despre un subiect, nici Într-un subiect (cf Categorii, V, 2a 1 1 ). Plotin, în schimb, spune că nu putem surprinde un sens fundamental al substanţei, de la care să decurgă toate celelalte sensuri, care ar reprezenta nişte substanţe derivate. Desigur, pentru Plotin, este greu de admis o decur­ gere unitară - ca În cazul neamului heraclizilor - Între substanţa primă, inteligibilă, şi materie; în fond, lumea sensibilă se opune substan ţei inte­ ligibile, fiind doar o imagine îndepărtată a acesteia. În plus, desraşurarea realităţii nu Începe de la substanţă, ca de la un fundament absolut, ci începe de la o nefi i nţă, anume de la nefiinţa transcendentă a unului. De aceea, Plotin contestă aici chiar şi faptul că ar exista o categorie lmică a sub� tanţei, în care să intre împreună substanţa inteligibilă, forma şi materia. In con­ cluzie, substanţa despre care vorbesc peripateticienii nu poate fi un gen unic ,

435


NOTE

(deoarece într-un gen nu poate exista anterior şi posterior), dar nu poate fi nici o categorie unică (deoarece nu se poate găsi un sens fundamental al substanţei, de la care să decurgă şi pe care să se sprij ine toate celelalte sensuri). 23 Lucrul determinat, concret; cf. Aristotel, Categorii, V, 3b 1 0, unde Aristotel spun e că orice substan ţă pare să fie un '[&sE: L l , adică un lucru determinat, cum ar fi substan ţa primă, care este un i ndivid, aşadar este numeric una. 24 La Aristotel, substanţa nu este în substrat (atât substanţa primă, care nici nu se afirmă despre altceva, cât şi substanţa secundă, care se afirmă despre individual), în schimb, accidentele, care nu sunt substanţă, sunt în substrat (atât accidentele particulare, care nu se afinnă despre altceva, cât şi accidentele universale, care se afirmă). În consecin ţă, substanţa secundă (specia sau genul) se afilmă despre ceva fără să fie în acela, în schimb accidentul universal (precum albeaţa) se afirmă despre ceva şi sunt, în acelaşi timp, în acela. 25 Pentru cantitate, ef. Aristotel, Categorii, 6, 4b 20-6a 35 şi Metafizica, V, 1 3 . La Aristotel, cantitatea este numită lTooav, cât, în timp ce termenul lTooa­ � este absent în Categorii; acesta nu apare decât în Metafizica (1 02 8a 1 9, 1 029a 1 4, 1 07 1 a 26). În schimb, la Plotin, cei doi termeni sunt folosi ţi în paralel, dar nu cu acelaşi sens, ci lTooaLT� se referă la cantitate ca atare, în sine, în timp ce lTooav se referă Ia lucrul care are o anumită cantitate, l a lucrul cantitativ, aşadar acesta este o cantitate determinată, mai precis un lucru care are cantitate, un lucru care partic ipă Ia cantitatea însăşi. Într-un alt context, Plotin spune explicit că ceea ce este cât (lTocrav) nu este cantitatea însăşi (1, lTOOOLT}<; atrrfl) , ci este doar ceea ce participă la cantitate (cr Enneade, II, 4, 9). 26 Cf. Aristo tel, Categorii, 5b 2-4. Aristotel spune că mişcarea nu este cantitate prin natura ei, ci doar prin accident; astfel, mişcarea este lungă deoarece se petrece într-un timp lung, iar timpul este o cantitate. Pornind de la cele ce sunt cantităţ i propriu-zise, putem numi cantităţ i şi alte lucruri, precum mişcarea, care nu sunt cantităţ i propriu-zise. 2 7 În Metafizica, V, 1 3 , 1 020a 7, cantitatea este definită drept ceea ce este divizi bil în două sau mai multe părţi, dintre care fiecare este prin natură un lucru unu şi determinat. 28 Plotin face distinc ţ ia Între natura unui lucru, esen ţa lui, respectiv faptul că acel lucru ar fi cantitativ, că ar avea o cantitate. Pentru Plotin, canti­ tativul (lTooav) este ceea ce par1icipă la cantitate (lTooa-rr,<;) , însă faptul că ceva parti cipă la cantitate nu spune nimic despre natura proprie acelui lucru. Altfel spus, chiar dacă admitem că numerele participă la cantitate, încă nu ştim ce sunt el e propriu-zis, pentru a face din ele un gen. Cantitatea nu arată ce sunt lucrurile la care ne referim, ci doar câte sunt ele. 436


NOTE

29 Pentru Ari stotel, cantităţile propriu-zise sunt: numărul şi discursul (cantităţi discontinue), l inia, suprafaţa, volumul, timpul şi locul (cantităţi continue). Orice altceva este cantitate doar în mod accidental şi prin refe­ rinţă la cantităţile propriu-zise. În schimb, Pl otin radicalizează analiza canti tăţilor, arătând că unele dintre cantităţile esenţ iale la care se referă Aristotel sunt de fapt doar accidentale. Astfel, linia şi suprafaţ a pot avea o cantitate, dar nu sunt cantităţi propriu-zis. Aici apare mai clar distinc ţ ia greu de redat în română - pe care o face Plotin între 1T006v (cât) şi 1T006� (cantitate). Aş adar, 1Tooav nu este cantitatea însăşi, ci poate fi înţeles ca o cantitate prin accident, o cantitate prezentă, în altceva; TTooav este doar un lucru cantitativ, este un lucru care are şi determinarea canti­ tăţ ii, dar care în sine, în mod esenţ ial este altceva. Astfel, linia poate avea o anumită lungime - şi deci o cantitate - însă ea ca linie este altceva. 3 0 Numerele în sine sunt numerele ideale, c[ Enneade, VI, 6 . 3 1 Dacă numerele n u sunt î n lucrurile măsurate, ci î n afara lor, atunci lucrurile însele nu mai au nici o determinaţie cantitativă, ci cantitatea este ceva exterior lor, ceva ce vine din afara lor, ca o măsurătoare. 32 În schimb, Aristotel considera şi linia însăşi în categoria cantităţii. 3 3 Un lucru este mare pentru că participă la număr în mare măsură; în acest sens, conform lui Plotin, marele este o cantitate. În schimb, în l ogica lui Aristotel (cf. Categorii, 6, 6b 8-9), marele este o relaţ ie, pentru că un lucru este mai mare fată de ceva mai mic. ' 3 4 Plotin vrea să arate că nici calitatea nu este un gen propriu-zis, ci doar o categorie. Astfel, într-un gen nu exi stă anterior şi posterior (cf. Aristotel, Metafizica, III, 3, 999a 6-1 3), în schimb, o categorie poate să se refere la anumite lucruri în sens principal, iar la altele doar în sens secundar, deri­ vat. Aşa se întâmplă şi cu categoria cantităţii, care este formată din numere şi mărimi, acestea din urmă fiind cantităţi doar într-un sens secundar. 35 Aristotel di scută vorbirea (logos-ul rostit) în Categorii, 6, 4b 32-37, considerând-o cantitate di scontinuă; timpul este o cantitate continuă (cf. Categorii, 5a 6-8), iar mişcarea este cantitate numai prin accident, datorită faptului că timpul - în care se desfăşoară mişcarea - este o cantitate (cf. Categorii, 5b 3-4) . 3 6 Cf. Aristotel, Categorii, 4b 30-35, unde se arată că vorbirea este o cantitate discontinuă; ea este o cantitate deoarece o măsurăm în silabe lungi şi scurie. 37 Acum, Ta vuv, ef. Aristotel, Fizica, I V 3 8 C f. Aristotel, Categorii, VI, 6 a 26-27. La Ari stotel, propriu cantităţ ii este faptul că nu admite contrari i, nu este susceptibilă de mai mult sau mai puţin şi i se poate atribui egalul şi inegalul. 3 9 Expresia Uep ' €V nu se poate referi Ia un singur gen, căci ar fi contradictoriu; sensul este mai degrabă acela că, atunci când ne referim la Jinie şi la trei, folosi m în ambele cazuri termenul de cantitate, însă nu ca un gen comun, ci ca o categorie comună. _

437


NOTE

40 Aristotel defineşte relativele ca lucruri a căror fiinţă depinde de altele sau se raportează într-un fel Ia altele (cf. Categorii, 7, 6a 36-37 ) . 4 1 Ca şi în cazuri le discutate anterior - substanţa şi cantitatea - problema fundamentală pe care o ridică Plotin în legătură cu relaţ ia este dacă aceasta alcătuieşte un gen sau este doar o categori e. 4 2 Aşa cum în cazul cantităţii aveam cuplul conceptual cât - cantitate (lToo6v - lToo6TI}(;), în cazul relaţi ei avem cuplul relaţie - raport (TO lTP� Tl - OX€cnc;). Ca şi lTOODTJ'}(;, ox€(nc; apare foarte rar la Aristotel. Plotin face însă diferenţa dintre TO lTP� LL, care este ceva ce se spune în funcţie de un altul, respectiv OX€cnc;, care este relaţia în sine; despre aceasta, Plotin se întreabă dacă este o realitate propriu-zisă. 43 Plotin face diferen ţ a d in tre realitatea (um5(Jra<nc;) unui lucru, natura lui concretă şi ceea ce este doar în concepţ iile noastre (€1TlVOLCX), cf Enneade, VI, 6, 9; VI, 2, 1 3 . Pentru problema lui lm6crTCX(n�, cf. Rutten, Ch. , "Y1TCXp�LC; et lm6crTacru;; chez Plotin", în Hyparxis e hypostasis ne! neoplatonismo, Leo S. Olschki, Florenţa, 1 994, pp. 25-32. 44 Starea (€�L�) este un mod de a fi constant (precum virtutea, sănătatea sau ştiinţa); dispoziţia (8l(:i\t€crL�) este doar o calitate pasageră (precum o boală, încălzirea sau răcirea). Cf. Aristotel, Categorii, VIII, 8b 27-29, Metafizica, D 1 9, 20, 2 1 . 45 În mod evident, pasajul pus între paranteze reia tema din prima parte a enunţului , ceea ce ar putea dovedi eventualul său caracter de interpolare. 46 Pentru Aristotel, senzaţ ia este actul comun al celui ce simte (organul sensibil) şi al obiectului perceput (cf. Analitice, III, 2, 425b 26, Metafizica, IV, 5, 1 0 1 0b 30-3 7 şi Platon, Theaitetos, 1 82a-b). 47 Plotin dă câteva exemple în care relaţia nu este o simplă alăturare a doi termeni, ci este ea însăşi ceva în sine, o real itate: astfel, între măsură şi cel măsurat se instaurează faptul de a măsura, iar activul şi pasivul nu sunt doar gândite în relaţie, ci relaţia lor este uni tatea activă pe care o realizează împreună. Tot astfel, relaţia dintre senzaţie şi obiectul sensibil este actul efectiv de a percepe. 48 Faţă de cazurile anterioare - în care relaţ ia era o realitate distinctă de termeni i ei -, relaţ ia a două lucruri asemănătoare pare a fi mai mult de ordin conceptual: noi suntem cei care observăm asemănarea, fără ca ea însăşi să existe ca un act distinct. 4 9 Dacă ceea ce face ca lucrurile să fie asemenea este ceva prezent în fiecare dintre ele (anume asemănarea lor), atunci şi în cele egale există ceva prezent, care le face egale, iar acest ceva prezent în fiecare ţine de calitatea fţecărui lucru, iar nu de punerea lor în rel aţie; în consecinţă, ega­ litatea ar precede relaţ ia. 5 0 Starea unui lucru (€�LC;) este şi ea o relaţie între cel ce are starea respectivă şi starea însăşi avută. 438


NOTE

51 Pentru categoria lui "a avea", cf. Aristotel, Categorii, l Sb 1 7-32 şi Enneade, VI, 1 , 23. Plotin descompune starea (cal itatea esenţială, con­ stantă, a unui lucru) şi di spozi ţia (cal itatea pasageră a unui l ucru) în cal ita­ ' tea respectivă şi faptul de a avea acea calitate. Astfel, relaţia nu ar mai fi ceva în sine, ci doar al ăturarea acestor două categorii. Totuşi, Aristotel răspunde dej a unei asemenea obiec ţii, cf. Categorii, 1 1 a 20-3 8. El spune că starea poate fi şi relaţ ie, şi cal itate, deoarece în astfel de cazuri genul este o relaţ ie, dar specia este o calitate. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu ştiinţa: genul şti inţei este o relaţie - şti inţa este ştiinţă a ceva anume -, în schimb, o ştiinţă particulară nu este rel aţie (căci gramatica nu poate ti gramatică a ceva anume), c i este o cal itate. Aşadar, pentru Aristotel, cate­ goriile nu sunt foarte strict del imitate, ca nişte genuri logice, care nu se pot suprapune, ci un lucru poate fi privit din mai multe puncte de vedere, intrând astfel în mai multe categorii. 52 Plotin se referă la cazul în care relaţ iile despre care vorbim nu ar însemna nimic anume, nu ar avea o realitate concretă, în afara judecăţ i i noastre. 53 Pentru Plotin, unitatea generică este esen ţială, în schimb. cea cate­ gorială pare să tie doar o unitate accidentală. 54 Pl otin face diferen ţa între o relaţie care există doar în gândirea noastră, ca s implă punere în relaţ ie a doi termeni, respectiv relaţia care exi stă în sine, care are o ipostază proprie, o realitate proprie (unOo-rcxcnc;, vezi nota 42), o natură ce se naşte şi nu poate exista decât ca rap0l1. Această diferen ţă apare şi la Aristotel, care observă că unele substanţe (mai precis unele părţi ale substanţ elor secunde) sunt puse în relaţ ie cu întregul din care fac parte, deşi ele însele nu sunt relaţi i : de exemplu, spunem că mâna este mână a corpului din care face parte. Acestea sunt relativele secundum dici. De aceea, Aristotel va da o definiţie mai strictă relativelor propriu-zise (secW1dum esse), spunând că fiinţa lor constă în a fi afectate de o re laţ ie (cf. Cate­ gorii, 8a 3 1 -32). 55 Aristotel (cf. Categorii, 7b 1 5) spune că relativele sunt prin natura lor împreună sau simultane (ă,J.l.a <pUa-EL), aceasta fiind una dintre proprie­ tăţ ile relativelor. El dă e:: emplul dublului şi jumătăţii, precum şi exemplul stăpânului şi sclavului. In plus, relativele se distrug reciproc: dacă un ter­ men al relaţiei dispare, dispare şi corelatul său. 5 6 O asemenea posibilitate ar implica anterioritatea conceptului de relaţ ie faţă de cel de substanţă, ceea ce ar aduce cu sine o contrazicere a prin­ cipiului primordial ităţ i i substanţei . 5 7 Plotin s e referă l a peripateticieni; ei sunt cei care trebuie s ă răspundă la întrebarea ce mmează. 5 8 Este întrebarea pe care Plotin a ridicat-o de la începutul discuţ iei despre relative: care este realitatea relat iei? 59 Primul tip de raport poate fi il� strat prin cazul stării unui lucru: un lucru are o stare proprie fără să facă ceva pentru aceasta; observăm în el acea

T�

43 9


NOTE

40 Aristotel defineşte relativele ca lucruri a căror fiinţă depinde de altele sau se raportează într-un fel Ia altele (cf. Categorii, 7, 6a 36-37). 4 1 Ca şi în cazurile discutate anterior - substanţa şi cantitatea - problema fundamentală pe care o ridică Plotin în legătură cu relaţia este dacă aceasta alcătuieşte un gen sau este doar o categorie. 4 2 Aşa cum în cazul canti tăţi i aveam cuplul conceptual cât - cantitate (TrOO'DV Tf(x:r6TI}(;), în cazul relaţ iei avem cuplul rela ţie - raport (TO TrP� 'tl - O'X€O'lC;). Ca şi Tf(XrDTl"l«;, CYX€O'LC; apare foarte rar la Ari stotel. Plotin face însă diferenţa dintre Ta TrP� 'tL , care este ceva ce se spune în funcţie de un altul, respectiv CYX€O'LC;, care este relaţia în sine; despre aceasta, Plotin se întreabă dacă este o realitate propriu-zisă. 43 Plotin face diferenţa di ntre realitatea (tm6cr-ra(J"l�) unui lucru, natura lui concretă şi ceea ce este doar în concepţ iile noastre (€TTlVOlCX), cf Enneade, VI, 6, 9; VI, 2, 1 3 . Pentru problema lui tmoo'tcxO'lC;, cf. Rutten, Ch., "Y1Tcxp�lC; et t.m6o-rCXO'LC; chez Plotin", în Hyparxis e hypostasis nel neoplatonismo, Leo S. Olschki, Florenţa, 1 994, pp. 25-32. 44 Starea (€"LC;) este un mod de a fi constant (precum virtutea, sănătatea sau ştiinţa); dispoziţia (c5La,'T€cn c;) este doar o calitate pasageră (precum o boală, încălzirea sau răcirea). Cf. Aristotel, Categorii, VIII, 8b 27-2 9, Metafizica, D 1 9, 20, 2 1 . 4 5 În mod evident, pasajul pus între paranteze reia tema din prima parte a enunţului, ceea ce ar putea dovedi eventualul său caracter de interpelare. 4 6 Pentru Aristotel, senzaţ ia este actul coriRm al celui ce simte (organul sensibil) şi al obiectului perceput (cf. Analitice, III, 2, 425b 26, Metafizica, IV, 5, 1 0 1 0b 30-37 şi Platon, Theaitetos, 1 82a-b). 47 Plotin dă câteva exemple în care relaţ ia nu este o simplă alăturare a doi termeni, ci este ea însăşi ceva în sine, o realitate: astfel, între măsură şi cel măsurat se instaurează faptul de a măsura, iar ac tivul şi pasivul nu sunt doar gândite în relaţ ie, ci relaţia lor este unitatea activă pe care o realizează împreună. Tot astfel, relaţ ia dintre senzaţie şi obiectul sensibil este actul efectiv de a percepe. 4 8 Faţă de cazurile anterioare - în care relaţia era o realitate distinctă de termeni i ei -, relaţ ia a două lucruri asemănătoare pare a fi mai mult de ordin conceptual: noi suntem cei care observăm asemănarea, fără ca ea însăşi să existe ca un act distinct. 49 Dacă ceea ce face ca lucrurile să fie asemenea este ceva prezent în fiecare dintre ele (anume asemănarea lor), atunci şi în cele egale există ceva prezent, care le face egale, iar acest ceva prezent în fiecare ţine de cal itatea llecărui lucru, iar nu de punerea lor în rela ţie; în consecinţă, ega­ litatea ar precede relaţia. 50 Starea unui lucru (€�lC;) este şi ea o relaţ ie între cel ce are starea respectivă şi starea însăşi avută. -

43 8


NOTE

5 1 Pentru categoria lui "a avea", cf. Aristotel, Categorii, 1 5b 1 7-32 şi Enneade, VI, 1 , 23 . Plotin descompune starea (cal itatea esenţială, con­ stantă, a unui lucru) şi dispoziţia ţ calitatea pasageră a unui lucru) în calita­ tea respectivă şi faptul de a avea acea calitate. Astfel, relaţ ia nu ar mai fi ceva în sine, ci doar al ăturarea acestor două categorii. Totuş i , Aristotel răspunde deja un ei asemenea obiecţii, ef. Categorii, 1 1 a 20-3 8. El spune că starea poate fi şi relaţie, şi calitate, deoarece în astfel de cazuri genul este o relaţie, dar specia este o cal itate. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu ştiinţ a: genul şti in ţei este o relaţ ie - ştiinţa es te ştii nţă a ceva anume -, în schimb, o şti inţă particulară nu este reIa! ie (căci gramatica nu poate fi gramatică a ceva anume), c i este o cali tate. Aşadar, pentru Aristotel, cate­ goriile nu sunt foarte strict delimitate, ca nişte genuri logice, care nu se pot suprapune, ci un lucru poate fi privit din mai multe puncte de vedere, intrând astfel în mai multe categorii. 52 Plotin se referă la cazul în care relaţiile despre care vorbim nu ar însemna nimic anume, nu ar avea o real i tate con cretă, în afara judecăţ i i noastre. 53 Pentru Plotin, unitatea generică este esenţ ială, în schimb, cea cate­ gorială pare să fi e doar o unitate accidentală. 5 4 Plotin face diferenţa între o relaţie care există doar în gândirea noastră, ca simplă punere în relaţ ie a doi termeni, respectiv relaţia care există în sine, care are o ipostază proprie, o realitate proprie (UTTOo-racru;, vezi nota 42), o natură ce se naşte şi nu poate exi sta decât ca raport. Această diferen ţă apare şi la Aristotel, care observă că unele substanţe (mai precis unele părţi ale substanţ elor secunde) sunt puse în relaţ ie cu întregul din care fac parte, deşi ele însele nu sunt relaţii: de exemplu, spunem că mâna este mână a corpului din care face parte. Acestea sunt relativele secundum di ci. De aceea, Aristotel va da o definiţie mai strictă relativelor propriu-zise (secW1dum esse), spunând că fiinţa lor constă în a fi afectate de o relaţie (cf. Cate­ gorii, 8a 3 1 -32). 55 Aristotel (cf. Categorii, 7b 1 5 ) spune că relativele sunt prin natura lor împreună sau simultane (CiJ.l.Ci. T� <POO€L), aceasta fiind una dintre proprie­ tăt ile relativelor. El dă exemplul dublului şi jumătăt ii, precum şi exemplul st ăpânului şi sclavului. În plus, relativele se dis trug reciproc: dacă un ter­ men al relaţiei dispare, dispare şi corelatul său. 56 O asemenea posibi litate ar implica anterioritatea conceptului de relaţie faţă de cel de substanţă, ceea ce ar aduce cu sine o contraziccre a prin­ cipiului primordialităţ ii substanţ ei. 5 7 Plotin se referă la peripateticieni; ei sunt cei care trebuie să răspundă la întrebarea ce urmează. 5 8 Este întrebarea pe care Plotin a ridicat-o de la începutul discuţ iei despre relative: care este realitatea relat iei? 59 Primul tip de raport poate fi il �strat prin cazul stării unui lucru: un lucru are o stare proprie fără să facă ceva pentru aceasta; observăm în el acea 439


NOTE

stare, ca o realitate prezentă în el. Al doilea tip de raport este exemplificat de relaţ ia dintre dublu şi jumătate: acestea sunt dispuse să intre în acest raport; raportul se realizează prin simpla lor punere în contact. Pentru al tre ilea tip de raport avem exemplul tată-fiu: tatăl dă naştere fiului, dân-du­ i real itate, însă fiul dă tatălui numele de tată, căci tatăl este tată numai pentru că are un fiu, iar nu în general. 60 De exemplu, raportul de egalitate se realizează prin participare la forma egalităţ ii; în schimb, agentul şi ştiinţa au ele însele o raţ iune de a fi . 6 1 Dublul î n sine, sau ideea d e dublu este cauza faptului c ă u n lucru poate fi dublul altuia. 62 Pentru Aristotel, relativele admit "mai mult" şi "mai puţin", însă nu toate; dublul nu poate fi mai mult sau mai puţ in dublu (cf. Categorii, 6b 20-27). 6 3 La Plotin, frumosul constă Într-o bună înstăpânire a formei asupra materiei unui lucru, astfel. încât lucrul este adecvat formei sale (cf. Enneade, V, 8, 2). 64 Senzaţia este o relaţie alcătuită din organul de simţ şi obiectul senzaţiei, la fel şi cunoaşterea este alcătuită din cunoscător şi cunoscui. 65 Starea (€'�lI;), a avea o stare C€XO}.1€\lO\l) şi a conţine (ou\lExoooa) sunt trei termeni alcătui ţ i pe acelaş i radical - a avea Cexw) - starea ţ ine lucrul respectiv într-o stare, îl con ţine în acea stare pe care i-o conferă, fi ind astfel ca un act faţă de lucrul respectiv, dispus într-un mod pasiv Ia acea stare. Starea este modul esenţial al unui lucru, modul său de a fi, care îi dă consistent ă. Lucrul este con tinut în starea sa. 66 A ş ada�, pentru Plotin, �elaţ i ile despre care vorbeşte Aristotel nu formează un gen, ci doar o categorie. 6 7 Pentru Aristotel, relativele pot avea contrarii , iar aceste contrarii sunt ele însele relative: de exemplu, virtutea este contrarul viciului, iar ştiinţa este contrarul ignoranţei (cf. Categorii, 6b 1 5-20). 68 Cele care îş i iau numele de la altceva (rei' lTapo\lo}.la'(o}.l€\la) sunt paronimele, pe care Aristotel le defineşte în Categorii, la 1 2- 1 5. Paronimele nu sunt sinonime, căci diferă Între ele prin caz (lT-rOcrLc;), Însă nu sunt ni c i omonime, c i fac parte d i n aceeaş i ,,famil ie", au un sens apropiat: de exemplu, curajul îşi ia numele de la cel curajos. Exemplul dat de Plotin, cel al dublului (ro Ol1TAcXerLO\I) şi al omului dublu (o Ol1TAcXerLOC;), aminteşte de Categorii, 8b 4-5, unde se arată că, dacă ştim că un lucru anume este dublu, ştim şi faţă de ce este el dublu. 69 Termenul de calitate (lTOlD-tTlc;) apare pentru prima dată la Platon (cf. Tbeaitetos, l 82a 8), care spune că acesta este un cuvânt neobişnuit, gră­ bindu-s e să-I expl ice. 7 0 Defin i t ia este asemănătoare cu cea dată de Aristotel : calitatea este cea datorită �ăreia există lucrurile determinate ca atare; aşadar, calitatea abstractă (lTOLO'Tl)C;) este cea care determină cal itatea concretă (o lTOl�) a unui lucru (cf. Categorii, 8b 2 5- 27). 440


NOTE

71

ef. Aristotel, Categorii, 8b 26. Sensurile în care Aristotel înţelege cali tatea sunt: ca stare sau dispoziţie, ca aptitudine sau inaptitudine natu­ rală, ca afectare, ca figură sau fOlmă. 7 2 Acestea sunt tipurile de calitate despre care vorbeşte Aristotel. Forma (Ji0p<pTj) nu se referă la ideea inteligibilă la care parti cipă un lucru, ci mai degrabă la aspectul său exterior. 73 Pentru Aristotel, nu numai aptitudinile sunt cali tăţ i, ci şi inaptitudinile naturale, neputinţele natural e, precum boal a (cf. Categorii, 9a 1 4-27). 74 Acea raţiune care se adaugă la substanţa omului este o raţiune poste­ ri oară esen ţei omului (din care face par1e raţiunea esenţ ială, primă). Dacă numim cal itate numai puterile ce se adaugă substanţei, care vin după sub­ stanţă, atunci raţiunea - care defineşte omul - nu ar fi calitate, în schimb raţ iunea pe care un om o capătă în timpul vieţ ii sale ar fi cal itate. Am avea atunci de-a face cu două raţiuni, Însă fiecare ar avea alt sens; una ar fi cal itate, iar alta nu ar fi. De asemenea, pugilatul ar fi o calitate deoarece se adaugă la fiinţa omului ca om, în timp ce raţ iunea care face parte din fiinta omului ca om nu ar fi cal itate. 7 5 D iferenţ ele specifice aparţ in în mod esen ţial substanţei; ele nu se adaugă după ce substanţa este constituită, ci fac parte din substanţa însăşi , de aceea, confonn ipotezei prezente (anume că o calitate este o putere ce se adaugă substanţei), ar însemna că diferen ţele specifice nu sunt calităţi propriu-zis, ci doar sunt numite astfel. Conform acestei ipoteze, raţ iunile substanţei - ceea ce dă esenţa unui lucru - se disting clar de cal ităţile substanţei. Diferen ţele specifice nu sunt posterioare substanţei - pentru a fi astfel cal ităţ i propriu-zise - ci ele defi nesc substanţa, ele arată ce este ('rL) substan ţa însăşi, alcătuiesc natura ei specifică, de aceea sunt numite calităti doar în mod omonim. 76 Est� vorba de frumuseţea şi sănătatea sufletului, respectiv a corpului. 77 Rel aţia dintre cal itate şi acţ iune, respectiv afectare apare chiar la Platon, în textul în care acesta introduce termenul de calitate (1TOL6�), anume în Theaitetos, 1 82a 3-9. Cal itatea apare în dinamica dintre elementul activ şi cel afectat. 78 Cf. Aristotel, Categorii, I Oa 1 4. 79 Fomia (Ji0P<P-rl) şi ideea (e'Lc5c�) au sensuri apropiate. JioP'P-rl este forma exterioară a unui corp, pe când lto� este forma intel igibilă, care se adaugă substan ţei - ceea ce arată anterioritatea ei. 80 Din contră, Aristotel spune că cel ce este un bun pugilist nu este astfel datorită unei di spozi ţii, ci datorită unei aptitudin i naturale de a executa cu uşurinţă anumite exerciţii (cf. Ca tegorii, 9a 1 9-22). 81 Aristotel di stinge starea de di spoziţi e, spunând că starea are o durată mai lungă, precum şi mai multă stabilitate, în timp ce di spozi ţia poate fi schjmbată uşor. Stări sunt ştiinţa şi virtutea, iar dispozi ţii sunt încălzirea şi răcirea, boala şi sănătatea (cf. Categorii, 8b 25-9a 1 3). 44 1


NOTE

82 Diferenţa este marcată de Aristotel, în Categorii, I Oa 3 3- 1 0b 5. Cel ce este bun pugi list printr-o dispozi ţie naturală nu are o calitate de la care să îşi ia numele de pugilist, sau, mai precis, această calitate nu are un nume propriu; în schimb, cel ce este pugilist prin ştiinţ a pugilatului îşi ia numele de la această ştiinţă. Plotin arată Însă că sursa unei calităţ i - ştiinţa sau dispozi ţ i a naturală - nu afectează calitatea însăş i , adică faptul însuşi de a fi pugi list. 8 3 La Aristotel (cf. Categorii, 9b 1 9-33), determinaţ iile care provin din afectări sunt de două feluri : cele care provin din afectări stabile şi greu de îndepărtat sunt numite cal ităţi (de exemplu paloarea naturală a unui om, sau cea care apare În urma unei boli), În schimb, cele trecătoare, care au o cauză uşor de Îndepărtat, nu sunt numite cal ităţi, ci doar afectări (de exemplu, paloarea pe care o capătă cineva la un moment dat, ca urmare a unei senzaţ ii de moment). 84 Cf. Aristotel, Categorii, 9a 35-b I l . 85 A patra specie de cali tate despre care vorbeşte Aristotel (cf. Categoâi, I Oa 1 1 -23) este forma (.uoPCPTÎ). Plotin se I'ntreabă însă În ce sens trebuie în ţeleasă această formă. În primul caz, forma (lLOoc;) este anterioară sub­ stan ţei, este ideea la care participă lucrul respectiv; dar mai sus s-a arătat că, de fapt, cal itatea este posterioară substap ţei, adăugându-se acesteia. Aşadar, această fonnă nu poate fi o calitate. In al doilea caz, forma (J.LOp­ <pi) se referă la aspectul exterior al lucrului, dacă el este frumos sau \Imt. Însă aceasta este o determinaţ ie ce se adaugă substanţei, şi de aceea poate fi numită calitate. 86 Aristotel spune despre acestea că nu sunt calităţi decât În aparenţă, dar că, de fapt, ele ţin de categoria poziţ iei, căci sunt determinate de felul în care sunt aşezate părţ ile lor: mai strâns unite sau mai depărtate, la acelaşi ni vel sau unele în relief faţă de celelalte (cf. Categorii, I Oa 1 7-23). 87 Împărţirea în util şi dăunător nu ar fi completă, ci ar trebui continuată, căutând subspeciile calităţilor utile, respectiv ale celor dăunătoare. . 88 C f. Aristotel, Categorii, I Oa 27-32. Lucrul calificat Îşi primeşte numele de la cal itate şi depinde Într-un fel de aceasta. Însă Plotin nu acceptă să pună lucrul calificat În aceeaşi categorie cu cal itatea, tot aşa cum, în cazul cantităţii, el a arătat că o l inie de trei coţ i nu este ea însăşi o cantitate, ci doar acest "trei" este cantitate. 8 9 A acţ iona (TTOl€l \1) şi a fi afectat (micrx€l \1) sunt considerate de Aris­ totel categorii distincte (c f. Categoâi, l l b 1 - 1 4). Plotin ridică însă această obiecţie: dacă pugili stul intră În categoria calităţii - ca şi capacitatea natu­ rală a pugilatului - de ce nu considerăm că intră În această categorie chiar şi cel care face? Adică de ce acţ iunea nu este şi ea tot o calitate? 90 Starea trebuie să fie a unui lucru anume; ea se raportează la ceva diferit, aşadar este o rel aţie. Aristotel dă şti inţa ca exemplu de stare, iar Plotin extinde acest concept şi asupra artelor. 442


NOTE

9 1 Cf. Platon, Phaidros, 1 00e. 92 Categoria lui când este amintită de Aristotel la începutul Ca tegoriilor, 1 b 25-2a 1 0, cu aceste două exempl e: ieri şi anul trecut. Ea nu este însă discutată separat, ci la I l b 1 0- 1 4 aflăm că Aristotel nu mai are nimic altceva de spus despre această categorie, în afară de ceea ce s-a spus mai înainte. În schimb, Aristotel vorbeşte despre timp ca o cal itate continuă (cf. Categorii, 5a 6-9). Putem înţelege diferenţa dintre timp şi când ca o diferenţă între o perioadă temporală (un an , o zi) şi o ordine temporală, o ordine a unităţilor temporale una faţă de alta (de exemplu, anul trecut). Pentru Plotin, această diferenţă dintre când şi timp constituie o obiecţie la adresa teoriei categoriale aristotel ice. 93 Cf. Platon, Timaios, 38a. 9 4 Aristotel consideră timpul o cantitate continuă (cf. Categorii, 4b 24), Însă Plotin respinge ideea că timpul ar fi cantitate (cf. Enneade, VI, 1 , 5): timpul poate participa la cantitate, ca timp determinat (de exemplu, un timp de un an), însă timpul în sine este altceva decât cantitatea. 95 C f. Aristotel, Categorii, 2a 1 -2; exemplele date de Aristotel sunt: în Liceu, în agora. 96 Delfi este considerat a fi mijlocul pământului, cf. Dictionnaire des antquites grecques et romaines, coordonat de Ch. Daremberg şi Edm. Saglio, Akademische Druck und Verlagsanstalt, 1 963, tom IV, voI. 1 , articolul "Omphalos" , pp. 1 97-200. 97 Există o dualitate între unde (TIou) şi loc (t6no�). Locul este amintit de Aristotel ca una dintre cantităţile continue (cf. Categorii, 4b 22-24), iar unde constituie o categorie în sine, separată (cf. Categorii, 2a 1 -2). 98 La Aristotel, locul este o cantitate continuă, deoarece corpul - continut într-un loc - este la rândul lui o cantitate continuă. Î n Fizica, 2 1 2a 20, iocul este definit ca o li mită imobilă a celui ce conţine. Plotin remarcă însă că, pentru a gândi locul ca acela care conţine un alt lucru, ne trebui e de fapt două categorii : cea a locului, respectiv cea a substanţei. Al tfel spus; locul este gândit mereu împreună cu corpul care ocupă acel loc. 99 Diferenţa dintre loc şi unde este aceea dintre spaţiul efectiv ocupat de un corp (locul, care este măsurabil şi astfel intră în categoria cantităţ ii) şi ordinea aşezării un l!! lucru faţă de altele (unde: în Atena, la mijloc, sus). 1 00 A acţiona (TIOL€l \1) şi a fi afectat (mxcrx€L \1) SlU1t discutate foarte pe scurt în Categorii, 1 1 b 1 -8, şi mai pe larg în Despre generare şi corupere, 1, 7-9. 1 0 1 Mişcarea este unul dintre genurile fiinţei, p e care Plotin î l v a analiza în tratatul următor (cf. Enneade, VI, 2, 7), unde va vorbi despre mişcare ca act al fi intei. 1 02 Cf. Ari stotel, Metafizica, XI, 9, 1 066 a 20-2 1 , şi Fizica, III, 1 20 l a 9- 1 5. 1 03 Expresia iarăşi şi iarăşi (m:iAL\1 xaL m:iAl \1) se regăseşte la Aristotel, Fizica, 220b 1 3- 1 4, 227b 1 7, 267b I l . 443


NOTE

1 04 M ersul nu are tinta de a se împlini pe sine, ci el este mers încă de la începutul actului de a merge. În acelaşi fel, mişcarea în general este îndreptată spre realizarea unui lucru diferit, însă ea însăşi ca mişcare este deja împlinită, încă de la început. 1 05 C f. Aristotel, Fizica, VI , 6, 237a 2- 3. 106 Plotin face diferenţa dintre o mişcare determinată (precum parcurgerea unei stadii), care se desfăşoară în timp, şi mişcarea În general, sau actul mişcări i, care nu are nevoie de timp (mişcarea este mişcare chiar din momentul în care începe, şi nu are nevoie să se Împlinească într-un timp determinat). 1 0 7 Cf. Aristotel, Fizica, III, 1, 200b 1 7. 1 0 8 Vederea care nu se o preşte din a vedea este cea a intelectului, este viziunea mereu în act pe care intelectul divin o exercită fără să iasă din sine, fără ca această viziune să înceapă la un moment dat sau să se termine vreodată; este o viziune ce se desfăşoară în eternitate, aşadar dincolo de timp. 109 Este vorba despre o demonstraţ ie a faptului că mişcarea este atem­ porală. 1 10 Plotin nu acceptă faptul că mişcarea poate fi divizată la infinit. În concepţia lui, acest lucru pare absurd deoarece ar însemna că orice miş­ care determinată este dej a în mişcare, din infinit. Dar această afirmaţie absurdă, sau mai degrabă absurditatea ei demonstrează că, de fapt, miş­ carea nu este în timp. 1 1 1 Cf. Aristotel, Fizica, VI, 3, 234 a 24-3 1 . 1 1 2 Cf. Aristotel, Fizica, 1, 3, 1 86a 1 5- 1 6; Platon, PaJmenide, 1 56d, pentru ideea unei schimbări ce se realizează dintr-o dată (€'�cx(<pvr�). 1 1 3 Nu este vorba despre stare ca opusă mişcări i (CTtc(en.;), ci de starea în sensul de calitate constantă a unui lucru (€'�L';). 1 14 Sufletul unui anumit om sau sufletul care se află într-un corp are un raport cu omul sau cu corpul respectiv, Însă aceasta nu Înseamnă că sufle­ tul însuşi este relativ (cf. Enneade, VI, 1 , 7). 1 1 5 Plotin deschide problema diferenţei dintre acţ iune şi afectare. 1 1 6 Avem trei termeni: actul agentului şi afectarea pacientului (acestea două formează o unitate, sunt unul şi acelaşi lucru, privit din două părţ i dife­ rite); al treilea termen este efectul care apare În pacient în urma acestei afectări, de pildă suferinţa, care este diferită şi de actul iniţial al agentului, dar şi de afectarea receptată de pacient. 1 1 7 C f. Aristotel, Fiziea, V, 2, 226a 26. 1 1 8 Cf. Aristotel, Metafizica, V, 2 1 , 1 022b 1 5 . 1 1 9 Spre deosebire de ce spune Aristotel în Metafizica, V, 2 1 , l 022b, 1 8-2 1 , anume că pasiunea este în principal o alterare dăunătoare, cum ar fi du­ rerea. 1 20 Aici, sensul lui aLo-Ca este acela de esenţă; este vorba despre deter­ minările care ţin de substanţa lucrului respectiv, iar nu de cele străine lui, 444


NOTE

accidentale. Afectarea este o mişcare ce nu conduce lucrul spre esenţa proprie, ci spre ceva diferit de această esenţă. Astfel, în exemplul dat mai sus (cf Enneade, VI, 1 , 20) - cel al lebedei care devine albă sub impulsul rat iunii ei seminale - nu este vorba despre o afectare. 12 i În primul caz, încălzirea ar conduce spre esenţa lucrului, aşadar ea nu ar fi o afectare; în al doilea caz, ea nu ar conduce spre esenţă, deci ar fi afec tare. Astfel, încălzirea ar fi şi nu ar fi afectare. 1 22 Vezi mai sus (cf. Enneade, VI, 1 , 2 1 ) exemplul statu ii de bronz: prin încălzire se naşte statuia, însă afec tarea care vine din Încălzire nu este suportată de esenţa statuii, ci de bronz. 12 3 C ce lasă urme este în mod esenţial un om sau un vieţuitor; doar în el mod accidental el poate fi unul care face urme. De aceea, urmele sunt tă­ cute accidental. 1 24 Î n Categorii, 2a 3, categoria "a avea" este luată în sensul de a purta o haină, arme etc. Exemplele pentru această categorie sunt: a fi încăl ţat şi a fi înarmat. Cf. Aristotel, Metafizica, V, 23, 1 023a 8. 1 25 Aristotel privilegi ază un sens al verbului EXELV, anume cel de a purta, de a avea o haină. Totuş i, verbul are o mare bogăţ ie de sensuri. Plotin observă tocmai acest lucru şi se întreabă care este diferenţ a dintre a avea o haină şi a avea o calitate, o cantitate etc., şi de ce doar "a avea o haină" poate constitui o categorie în sine. 1 26 Î n greacă, cuvântul €�LC;- are sensul de "stare", pe care Aristotel o distinge de dispozi ţie (c5Ldtt€O'l�), dar şi sensul de "posesie" , opusă pri­ vaţiei (<Tt€Pl1:n�). Cele două sensuri decurg din polisemia verbului de la " care derivă €'fu;, anume verbul €X€l \1, care înseanmă şi "a avea , dar şi a fi". " Obiecţia lui Plotin porneşte tocmai de la această echivoci tate. Astfel , la Aristotel există pe de o parte categoria lui a avea, a posesiei (€x€L \1), dar pe de altă parte starea (€SL�) este inclusă în categoria calităţii. Dar dacă a " avea" (€x€l \1) îşi are sensul de la stare (€SL�), atunci ar trebui ca acest a " avea" să intre în categoria în care se află şi starea, adică în categoria calităţii. 1 27 Conform lui Plotin, Aristotel ar privilegia în mod nejusti ficat anumite lucruri din categoria substanţei (precum armele, hainele şi încălţămintea), tăcând din posesia lor o categorie distinctă. 1 28 Sunt cele două exemple pe care le dă Aristotel însuşi (cf. Categorii, 2a 2). ' În Categorii, Aristotel nu vorbeşte despre pozi ţie decât pentru a da aceste două exemple. 129 Traducem O"XTu,tCX prin postură. Termenul a apărut însă şi în contextul discuţiei despre categoria calităţ i i (cf. Enneade, VI, 1 , 1 0), unde l-am " tradus prin "figură . Sensul Însă este apropiat: cel care stă nu stă pur şi simplu, ci stă Într-o anumită pozi ţie; prin postura lui , el descrie o anumită figură. Dar figura este cons iderată de Aristotel ca fiind o calitate. Tocmai de aici decurge obiecţia lui Plotin: de ce postura este o calitate, iar a sta Într-o anumită postură constituie o altă categorie, anume cea a lui a fi situat? 445


NOTE

1 3 0 Cf.

6b 1 1 - 1 4, unde Aristotel spune că a sta pe ceva (avr1.­ este o pozi ţie, iar poziţ ia este o relaţ ie. 1 3 1 În ultimele şase capitole ale acestui tratat, Plotin analizează categori ile stoicilor. În textele care ne-au rămas de la stoici, cele patru categorii nu apar niciodată împreună, ci doar separat. Plotin este primul autor care le enun ţă împreună, În acest context, texwl fi ind inclus Între fragmentele stoicilor, S VF, II, 37 1 . Cf. şi S i mpl icius, In AristoteJis categorias

xALO'L�)

Categorii,

commentarium, 67, 1 -2 (SVF, II, 369). 1 3 2 Pentru stoici, corpurile sunt singurele lucruri care există, care au fiinţă (cf. Plutarh, De comm unibus notitiis adversus Stoicos, 1 073 e 4) deoarece

numai acestea pot acţ iona sau suferi o afectare . În consecinţă, lucrurile incorporale nu sunt ex istente, ci doar subzistente (precum timpul) sau pur şi simplu nonexi stente (precum centauruJ). Din această Împărţire a lucrurilor rezultă Însă că fi inţa nu poate fi genul cel mai larg, ci clasa care cuprinde toate lucrurile (existente sau nu) va fi aceea de "lucru" sau " "cev a ('ro Te), ef. Sextus Empiricus, Adversus mathematicos, X, 234 şi SVF, II, 1 1 7, 329-3 30; 33 3-335. Plotin contestă Însă faptul că un acelaşi gen se poate aplica şi lucrurilor corporale, şi celor incorporale. 1 33 Idee de sorginte platonică (cf. Platon, Republica, 476e 9- 1 0). În schimb, stoi cii nu separă atât de radical Între ceea ce este şi ceea ce nu este, ci, pentru ei, ·re poate fi un corp (aşadar ceva existent - de exemplu, un cal real), dar şi un lucru imaginar (considerat de stoici un lucru inexi stent - de exemplu, un centaur). 1 34 Ceva ('tC) cuprinde şi lucrurile care sunt şi pe cele care nu sunt; În consecinţă, dacă el Însuşi este, atunci ar fi unul dintre lucrurile care sunt, aşadar ar fi propria lui specie; dacă ·re nu este, ar Însemna că lucrurile care sunt intră Într-un gen care nu este, aşadar ceea ce este nu este. 1 3 5 Termenul UnOX€lj.l.€\lOV este tradus prin "subiect" sau prin "substrat" . La sto ici, termenul denumea prima categorie, care cuprinde orice lucru existent. Aceasta este numită uneori şi oLo-Ccx (c f. Philon, De aetemitate mundi, 48, 1 -49, 5 S VF, II, 397). Pentru stoici, substanţa sau substratul este fiinţa concretă, materială, dotată cu capacitatea de a ac ţ iona sau de a suferi o afectare. 1 3 6 Cf. Aristotel, Metafizica, II, 3, 999a 6- 1 3 . 1 3 7 Cel e care fac parte din acelaşi gen au aceeaşi măsură de fiin ţ ă, de aceea nu pot fi unele anterio are iar altele posterioare, ci s unt toate la acelaşi nivel ontologic. 1 38 Ar fi fost mai bine să spună "subiectul " În loc de "subi ectele". 1 39 Cf. Aristotel, Metafizica, IX, 8, 1 049b. 1 40 La Plotin există o distanţă ontologică Între materia pasivă şi modelul inteligibil activ, anterior; dar, pentru stoici, nu există un nivel inteligibil sepru:at, ci raţiunea care guvernează lumea trebuie văzută ca o activitate corporală. Raţiunea nu se reflectă În realitate ca un model, ci ea este activă În real itate. -

446


NOTE 1 4 1 Există o diferenţ ă majoră Între ceea ce este in corporal pentru stoici şi ceea ce este incorporal pentru Plotin. La Plotin, ca pentru întreaga tradiţie platonică, incorporalul este intel igibi lul, modelul anterior şi superior, care produce întreaga realitate. În schimb, pentru stoici, nu există decât corpul ­ s ingurul care are rolul de agent, sau care poate resimţi o afectare; în consecin ţă, termenul de "incorporal" apare numai pentru a separa cor­ poralul existent şi activ de ceea ce nu există şi nu poate ac ţi ona. Incor­ porale în viziunea stoică sunt: vidul, locul, timpul şi expri mabilele (cf Sextus Empiricus, Adversus mathema ticos, X, 2 1 8 - S VF, I I , 1 1 7 20). 1 4 2 C ritica lui Plotin negl ijează sensul profund al concepţiei stoici lor. Pentru Plotin, materia este fără formă, viaţă, inteligen ţă, deoarece princi­ piul care îi dă formă şi viaţă este anterior. În schimb, pentru stoici, raţ io­ nalitatea lum ii nu mai depinde de un model inteligibil, anterior, ci lumea în întregul ei este dominată de raţiune, neavând nici un element iraţional. Materia este considerată principiu, însă este vorba despre materia domina­ tă de ratiune. 1 43 Te � enul lmo)(E(J.L€'lJO'IJ - tradus aici prin substrat - are un sens dublu: substrat şi subiect. 1 44 Stoicii au renunţat la viz iunea pl atonică dualistă, din perspectiva căreia Plotin întreprinde această critică. La stoici, raţ ionalitatea lumii nu depinde de un model din afară, care s-ar reflecta în lucruri, ci ea constă în acti­ vi tatea raţiunii în lucrurile însele; această activitate este astfel una corpo­ rală, prezentă mereu în substratul în care ac ţ ionează. Raţiunea este ea însăşi un corp - datorită faptului că ea acţionează - iar materia asupra căreia acţ ionează raţiunea este corp, deoarece poate recepta acţiunea ratiunii. 145 Metafora dansatorului este recurentă la Plotin, cf. Enneade, III, 2, 1 6, 24-27; 1 7, 8- 1 1 şi Index-uJ de la finele acestui volum. 1 46 Dacă celelal te nu sunt. atunci există doar materia; însă, dacă ex istă doar materia, ea nu mai are a cui materie să fie (căci celelalte nu mai sunt), de aceea, ea nu va putea fi nici măcar materie. 1 4 7 Stoicii nu acceptă perspectiva platoniCă, pentru care substanţa propriu­ zisă este cea inteligibilă, ideile. In schimb, ei înşişi, conform acestui argument al lui Plotin, ar acorda denumirea de substanţă unor lucruri care nu sunt substantă: adică lucrurilor materiale. 148 Întregul luc�rilor sensibile este mai real decât unul sau altul dintre lucrurile care compun acest întreg. Totuş i, pentru Plotin, nici măcar acest întreg nu este cu adevărat fi i n ţ a reală, aşadar, cu atât mai puţ in, suportul lucrurilor sensibi le - adică materia - care este doar o parte din Întreg. 1 49 Argumentul lui Plotin este U1mătorul : intelectul nu este fiinţă reală, deoarece pentru stoici materia e�te fiinţă reală. Dar materia aceasta nu poate ti percepută prin simţuri. In schimb, dacă ea ar fi percepută prin intelect, iar acesta nu este fi inţă reală, atunci cum pot stoici i să se încreadă În ceea ce spune intelectul' acesta, aşadar cum pot cunoaşte materia? ,

447


NOTE 1 50 De fapt, deşi la stoici calităţ ile alcătuiesc o a doua categorie, ele nu există niciodată separat de substrat; orice lucru individual, odată ce există (adică intră în prima categorie, a substanţ ei), este deja şi calificat (intrând astfel în a doua categorie). Categoriile stoice nu disting între ti puri de fiinţe, ci preci­ zează individualul, pornind de la determinaţia cea mai largă (a substanţei sau substratului), până la cele proprii lucrului respectiv. De aceea, fiecare nouă categorie se sprijină pe cea anterioară, o presupune, şi nu poate fi înţeleasă fără aceasta. 1 5 1 Surprindem În fundal critica plotiniană la adresa logos-ului sto icilor. Pentru Pl otin, el nu poate fi inerent materiei, ci este anterior, fiind formă; el produce diversitatea lucrurilor prin acţiunea lui asupra materiei. În schimb, la stoici el este inerent materiei . 1 52 Expresia UAT)V TrW� �XoOO"cxv se referă la materia Într-o anumi tă stare. nw� Exovn� este folosit de stoici pentru a numi modurile, Însă modurile sunt o a treia specie a fiinţei, diferită de cal ităţ i. Plotin vrea să sugereze că, Într-un fel, calităţ ile stoicilor se suprapun peste moduri. 153 Din nou termenul de "in corporal " nu are deloc sensul pe care i-I acordă stoicii. Critica lui Plotin operează cu nişte concepte distincte sau chiar opuse ca sens. Pentru Plotin, ceea ce este este în primul rând in corporal; pentru stoici, incorporalul nu este, ci cel mult subzistă. 154 Critica lui Plotin se loveşte din nou de sensul aparte al categoriilor stoice. Acestea nu sunt înţelese, ca la Aristotel, ca nişte clase de fiinţe, ci scopul lor este acela de a preciza din ce În ce mai clar lucrul individual: ele arată mai Întâi că lucrul (rO este (aşadar este o substanţă sau un subiect, UTIOXELj.l.EVOV), apoi că este o entitate calificată (lTOLDV), că are O anumită situare spaţ io-temporală (lTw,; €xovn�) şi că are o situare faţ ă de celelalte lucruri (lT� -rL lTW� €:XOV'TCX). Astfel, modurile nu constituie o clasă distinctă de lucruri, ci orice individual are modul lui de a fi, care îl individualizează. 1 55 Pentru categoria stoică a moduri lor avem puţine exemple; printre surse se numără şi contextul de faţă. Alte surse sunt: Simplicius (cf. In Aristotelis categorias commentarium, pp. 66, 32-76, 8 SVF , II 369), Dexippus (cf. In Aristotelis ca tegorias commentarium, p. 34, 1 9-24 S VF, II 399) 1 56 Relaţ iile (TIp<)<; -rl 1T� €xovrcx) sau, mai precis, modurile de a fi într-o " relaţ ie" nu au acelaşi sens cu relaţ iile aristoteli ce. Dacă la Aristotel relaţ ia era constitutivă pentru l ucrul respectiv, iar acesta nu putea exista În afara relaţiei, la stoici "modul relativ" sau modul de a fi în relaţie" indică rapor­ " tul unui l ucru cu alte lucruri, cu care intră în contact în lume, însă în aşa fel încât existenţa lucrului respectiv ca entitate nu depinde de existenţa lucru­ rilor cu care el intră în relaţ ie. Dacă modul stoic indică o situare a lucrului în raport cu sine, "relaţie" indică situarea lucrului în raport cu alte lucruri. -

=

448


NOTE

1 5 7 La stoici, modurile sunt numite TTW� €,xov-ra, iar relaţ iile TTP� -re TT� Exov-ra. O traducere mai apropiată de expresiile greceşti ar fi fost " moduri

de a fi " respectiv "moduri de a fi în relaţ ie" . Astfel se expl ică obiecţia lui Plotin, cum că stoicii pun relaţiile (TTp� -rL TTW� 'Exo'V-ra) alături de celel alte moduri (TT� €xo\l-ra); altfel spus, Plotin consideră că diferen ţa dintre cele două categorii stoice nu este fo arte cl ară.

Enneada VI, 2 (43), Despre genurile fiinţei (il) 1 5 8 Cf. Platon, Sofistu], 244b-245c; Parmenide, l 4 l c. 1 59 Plotin face o referire implicită la sto ici, care considerau că există un gen comun al tuturor lucrurilor, împărţit în specii (cf. Enneade, VI, 1 , 25). Acest gen (-rl) cuprinde atât lucrurile care există, aşadar fiinţele, cât şi lucrurile care nu exis ta, nefiinţe1e. Plotin distinge şi el Între fiinţ a reală şi ceea ce nu este fiinţa reală - ci devenire - dar nu vrea să se creadă că acestea ar alcătui un gen comun, după modelul lui -re. 160 Pasajul platon icÎan la care se referă Plotin este Timaios, 27d 5-a. Platon spune că trebuie să di stingem (btalp€TEo'V) ceea ce este fiinţ ă eternă şi nu are nici o devenire (-ro 0'V d€L, rEv€O'l'V b' oLx €xo'V), respectiv ceea ce devine mereu, dar nu este niciodată fiinţă (-ro rl1'VO}l€\Jo'V }l €\I â€l, 0\1 El' OOO€TTO-r€). Plotin avertizează Însă că, în acest context, "a distinge" nu înseamnă a distinge două specii ale aceluiaşi gen, unul dintre sensuri le verbului blaLPEW fiind şi acesta al împărţ irii genului în s pecii. 1 6 1 Fiinţa eternă înseamnă fi inţa adevărată, cea care n u poate fi niciodată altceva decât fi inţ ă (cf. Enneade, II I, 7, 6). 162 Plotin caută o structură a fiinţei reale - intel igibile - din care să rezulte că aceasta este şi unitară, dar şi plurală. Distingem trei ipoteze; fi inţele sunt: 1 . speci i ale aceluiaşi gen; 2. genuri dintr-o aceeaşi unitate; 3. genuri ce alcătuiesc o singură natură. 1 6 3 Elementul nu este gen (cf. Enneade, VI, 3, 30). 1 64 N u poate ex ista un gen unic, deoarece acesta nu ar putea să se împartă singur în specii. El nu ar putea să îşi ia diferenţele specifice din sine însuşi deoarece el nu este plural, ci unu - şi nici din afară (cf. Enneade, VI, 2, 1 9), deoarece nu mai este nimic în afara sa. Astfel, dacă am admite un gen unic al fiinţei, am pierde speci ile fiinţei; în con secinţă, am pierde genul însuşi. 1 65 Pentru ca unul să se poată divide pe sine, trebuie să aibă deja o dual itate în el însuşi: trebuie să fie el Însuşi şi cel ce divide, şi cel di vizat; de aceea, dacă el s-ar divide, ar Însemna că este deja divizat în sine în suşi, pe când cel absolut unitar nu poate opera o diviziune. În consecinţă, nu se poate accepta ipoteza unui gen unic. 1 66 Plotin nu di stinge foarte strict Între fi inţă şi substanţă. EI spune că fiinţa (ă'V) este cel mai potrivit nume pentru substan ţă (ooo(a ci: Enneade, 1 Il, 7, 6); În schimb, ceea ce unii numesc "substanţă" - adică -

449


NO TE

sensibilele - nu este decât devenire (cf. Enneade, VI, 3, 2). De aceea, fi in ţ a veri tabi lă, adică c ea inteli gibi l ă, va fi numi tă de Pl o tin - după sugesti a platoni că din Timaios - ,.fiin ţă eternă". 1 67 Dacă unitatea fiin ţ ei ar fi un i tatea unui gen unic, atunci fi in ţ a nu ar mai fi propriu-zi s fiinţă, căci am pierde specii l e ei. În tr- adevăr, dacă nu ar exista decât acest gen unic, nu am avea cum să împărţim unul , nu am putea să dist ingem s pecii le, ci toate ar fi con fun d ate în unu. Astfel, nic i un lucru nu ar mai fi subst an ţ ă într-un mod es en ţ i al . - ca o speci e a fi in ţei - ci doar accidental, adică am putea spune des pre orice lucru că este fiinţă, fără ca prin aceasta să spunem ceva În plus despre lucrul însuşi. Am spun e atunci că albul - sau orice alt lucru - este fi in ţ ă, fără ca prin ace asta să spunem cev a despre albul însuşi. Astfel, albul ar fi fiinţă doar În mod accidental, adică fără ca această atribuire să atingă esen ţa lui. 168 Altfel spus, ce garantează unitatea genurilor fiinţei? Căci unul este anterior genurilor, aşadar este diferit de ele; dar atunci, deşi vin d e la unu,

s-ar putea ca ele să piardă această unitate a lor şi să se separe unele de altele, dacă unul nu este cel care defineşte aceste genuri . 16 9 Plotin di stin g e un ul trans ce nden t, princi p iu pri m al ne oplato ni cilor, şi unul din fiinţă. PIi mu l este transcendent şi nu poate fi numărat alături de ge nurile fi in ţ e i . Al do ilea este unul- fiin ţă , unul-plural sau inte l i gen ţ a.

Unul secund este cel care dă u ni tate fiinţei, aşadar şi genurilor acesteia. În a doua ipoteză henologi că d in di alogu l Parmenide, acest unu este numărat alături de fiintă. 1 70 Unul din fi in ţ ă, unul care dă unitate genurilor fi in ţ e i, nu este nici gen al fiinţ elor, nici nu intră în acelaşi g en cu e l e. 1 71 Es te vorba despre mişcarea pe care Pl otin o va defini (cf. Enneade, VI,

3 , 22) ca trecere de la po ten ţ ă la lu crul însuşi care era în potenţă, aşadar de la pot en ţ ă la act. Mişcarea este cauza care aduce o fonnă la actualitate. În ac est context, unul este toate lucrurile, pri n puterea lui de a 'produce toate lu cruril e, trecându-Ie astfel de la potenţă la act . 172 Prin natura sa fecund ă, unul face ca fiinţa (unitară) să nu mai fie doar unu, ci să fie în acelaşi ti mp ş i plurală, cuprinzând În ea genuri le supreme. 1 7 3 Discursul nostru divide unitatea anterioară a tuturor l ucruril or. N�i gândim fiecare fannă în' parte, fie care gen al fiin ţ e i îl vedem separat; totuşi, nici noi nu putem să ţ inem aceste "părţ i " în d isti n cţ ie, căci ele tind mereu spre unitatea tuturor, de aceea, noi Înşine suntem obligaţi să le reunim între ele. Dar, dacă pentru noi unitatea fi in ţ e i pare po steri o ară păr ţi l or, ea este de fapt anteri o ară, iar părţ ile nu există decât în man iera noastră p lural ă de a gândi. 1 74 "Părţile " fi in ţei nu devin unu, deoarece în realitate ele n u a u fost nicio­ dată di s ti nse , pentru a se uni ul teri o r, ci ele sunt dej a unu, iar numai d i scur­ sul nostru este cel care le desparte. 450


NOTE

1 7 5 Este aceeaşi mirare pe care o fonnula Platon la începutul dialogului Philebos, 1 4c, anume cum poate unul să fie multiplu, iar mul tiplul să fie unu. 1 7 6 Cf. Platon, Republica, S3 2b, Platon vorbeşte despre călători a de la întunericul peşterii la lumina soarelui, numind-o dialectică. La fel aici, Plotin vorbeşte despre înaintarea spre principiu ca despre o călătorie. 1 7 7 Lumea inteligibilă sau locul inteligibil cf. Platon, Republica, S08c, S 1 7b. Cf., de asemenea, Phaidros, 247c-d, despre "locul supraceresc". 1 7 8 Depărtarea de unitatea primordială înseamnă pentru Plotin şi o depăr­ tare de fiinţa reală. Astfel, cu cât un lucru se află pe o treaptă inferioară în ierarhia realităţii, cu atât el este �ai plural. Unul primordial este doar unu, inteligenţa este unu-plural, sufletul este unu şi plural, iar corpurile sunt plurale. Totuşi, chiar şi corpul care este plural participă la unitatea ante­ rioară lui, adică la suflet. 1 7 9 Aşa cum inteligenţa este unitatea plurală a ideilor, sufletul este unitatea plurală a raţiunilor, a logoi-Ior, care sunt ca nişte legi de constituire ale lucrurilor particulare, creând şi ordonând lumea sensibilă. Sufletul deţine toate raţ iunile, care stau apoi ca model pentru lumea vizibilă a feno­ menelor. Ideea că sufletul este suma raţiunilor seminale este de prove­ nienţă stoică: logos-ul este sămânţa divină de la care se nasc toate lucrurile; el conţine astfel logoi-i individuali ai tuturor lucrurilor. Spre deosebire de stoici, Plotin nu acceptă faptul c� logos-ui ar fi imanent materiei. 1 8 0 În relaţie cu lucrurile pe care le produce, sufletul apare ca fiind plural, deoarece el produce o pluralitate: Dar sufletul ne apare ca plural şi dacă îl considerăm în sine însuşi, separat de lucrurile plurale pe care le produce. La acest nivel, sufletul este plu'ral prin puterile lui. 1 8 1 Fiinţa sufletului, lipsită îns'ă. de ceea ce este sufletul propriu-zis, nu va fi decât o piatră, deoarece va fi lipsită de viaţă şi de acţivitatea specifică sufletului. Fără viaţ � sufletul ar fi inert, întocmai ca a piatră: Aceeaşi metaforă apare în Enn eade IV, 7, 9, cu referire la fiinţă 182 Cf. Platon, Pbaidros, 24Sc. 1 83 Unitatea sufl�tului nu decurge din aceea că el însuşi ar fi un logos unic, determinat, aşa cum ar fi un om anume, ci sufletul este unitatea tuturor logoi- Ior. Sufletul este cel care conţine logos-ul fiecărui lucru; unitatea lui este una plurală, căci el con ţine o infinitate de logoi individuali, cf. Ellneade, V, 7, 3 . 1 8 4 Din nou este vorba despre mişcare ca trecere de la potenţă la act (cf. Enneade, VI, 3 , 22). Sufletul realizează această progresie de la potenţ a sa - el poate fi toate lucrurile - la actul însuşi, de a înfiinţa lucrurile pe care le cuprinde În potenţă. Totuşi, mişcarea sufletului este doar omonimă cu mişcarea corpului (ef. Enneade, VI, 3. 22), de aceea Plotin spune că sufletul are " un fel de mişcare". Cf brmea de Il 1, 2, 1 6 , pentru ideea că orice viaţ ă este act şi este mişcare. ,

,

4S 1


NOTE

1 85 Teză plotiniană fundamentală: gândirea are nevoie de o dualitate, de un obiect al gândirii (cf. Enneade, III, 5, 7). De aceea, principiul prim, unu, sau binele, nu poate şi nici nu are nevoie să gândească, ci el este dincolo de gândire (cf. Enneade, V, 6, 6). Sufletul gândeşte, de aceea el nu poate a rea ca unu. 1 6 Orice viaţă este un act şi o anume mişcare (cf. Enneade, III, 2, 1 6). Dar, dacă în lucrurile care devin, fiinţa este distinctă de viaţă, În cazul fi in ţei inteligibile, nu există această diferenţă, ci inteligenţa este în acelaşi timp şi ropriul ei act de a înţelege (cf. Enneade, III, 5, 7). 8 7 Nu numai că gândirea noastră distinge între unu şi fiinţă, dar, în plus, fiecare parte a fiinţei este gândită ca fiind, dar şi ca unu, fiind astfel dublă. Cf. Platon, Parmenide, 142b- 1 55e, adică a doua ipoteză asupra unului, cea în care unul însoţeşte fiecare parte a fiinţei. 1 88 C f. Platon, Sofistu], 249b 1 2- 1 3 . P10tin arată că nici mişcarea nu schimbă natura fiinţei, ci aceasta rămâne stabilă, în repaus, chiar dacă deţine mişcarea. Tocmai de aceea ar fi absurd să nu îi acordăm repausul, şi ar fi chiar mai absurd decât dacă nu i-am acorda mişcarea. 1 89 Cf. Platon, Sofistul, 248a. 1 90 Cf. Platon, Sofistul, 250a. 191 G ândirea se opreşte în fiinţă, deşi această oprire sau repaus nu începe la un moment dat, ci este dintotdeauna, iar ope de altă parte, gândirea începe de la fi i nţă, deşi gândirea nu porneşte la un moment dat, ci ea este un repaus care nu iese niciodată din această stare. Astfel, În fiinţă, repausul şi mişcarea nu se contrazic una pe alta, nu trebuie ca una să se termine, pentru ca alta să înceapă. 192 Aceste genuri nu sunt limitate de alte genuri, ci fi e care subîntinde întreaga sferă a fiinţelor, şi ele Însele sunt coextensibile. 1 93 Intuiţia (npooI3oA:t1) este capacitatea simplă, nediscursivă, prin care sufletul poate surprinde inteligibilul sau poate avea acces chiar la prin­ cipiul prim, unu (cf. Enneade, III, 8, 1 0). 1 94 Este vorba despre cele cinci genuri, J.l€rL<TTCX Y€VT} (cf. Platon, Sofistu), 254d-e). Pentru Plotin, acestea sunt ca nişte puteri ale acestei naturi unice, numită fiinţă sau inteligenţă (cf. Enneade, III, 7, 3). 1 95 Unul nu are În el Însuşi specii, diferenţe specifice, deoarece el nu este plural; aşadar, dacă ar trebui să îl divizăm în specii - pentru °a face din el un gen - ar trebui să îi adăugăm diferenţele din altă parte, aşadar, să îi adăugăm ceva diferit de el. 196 Cf. Enneade, VI, 1 , 1 , unde se arată că substanţa nu poate fi un gen, deoarece nu putem pune În acelaşi gen şi fi inţele prime şi cele ultime. 1 9 7 Este vorba despre unul absolut, care nu se predică despre nimic, aşadar nu este gen. 1 98 "N u vrea" (l3ouA€<TitCXL ) - verbul Înseamnă "nu acceptă, nu primeşte să". Condiţia unului nu este compatibilă cu plural itatea. 1 99 Cf. Aristotel, Metafizica, XIV, 1 , 1 088a 6.

452


NOTE

200

ef. Platon, Pmmenide, 1 42b- 1 5 5e, ipoteza a doua despre unu: există atâtea părţi ale unului câte părţi ale fiinţ ei există. 20 1 Unul de acolo este unul absolut, transcendent fiinţei. 202 Cf. Aristotel, Metafizica, IV, 2, 1 003b 26-29, arată că este acelaşi lucru a spune "om", "un om" sau "om existent". Plotin contestă Însă că un lucru ar avea atâta unitate câtă fiin tă. 203 ef. Enneade, V, 8, 1 -3 , �nde este descrisă ascensiunea de la nivelul artei, la cel al principiului uni tar. 204 Desigur, nu .este vorba de unul absolut, în care nu există dualitate, aşadar nu poate exista anterior şi posterior, ci este vorba de unul care se reflectă în fiecare lucru, de unul prezent - Într-o formă sau alta - la toate nivelurile realităt ii. 205 Pentru Plotin binele unui lucru este actul său natural, sau ceea ce îi este propri u (ef. Enneade, VI, 5, 1 ); în Enneade, 1, 7, 1, apare imaginea punc­ telor de pe cerc care tind spre centrul cercului, sunt atrase spre centru. Imaginea este folosită de Plotin pentru a sugera faptul că toate lucrurile doresc binele şi tind spre el. 206 pnia este determinată de două puncte, iar suprafaţ a de trei puncte. 207 In schimb, Într-un gen nu poate exista anterior şi posterior (cf. Aristotel, Metafizica, II, 3, 999, a 6- 1 3), cf. Enneade, VI, 1 , 1 , 25-28. 208 Desigur, nu este vorba ca numărul să fie unul dintre genurile prime, ci de faptul că numărul apare în genurile prime: acestea sunt ele însele mul­ t le, şi dau astfel, naşter� numărului (cf. Enneade, V, 1, 4). 2 9 ef. infra, paragrafele 1 9-20. Cele două pasaje din, paragraful următor marcate prin paranteze pătrate reprezintă interpolări ale lui Simplicius, In Aristotelis Categorias, 8, p. 24 1 , 1 7-22. 210 Plotin distinge între ceea c e completează substan ţ a - aşa cum celelalte genuri prime completează substanţa primă - şi ceea ce se adaugă la substanţă, adică diferenţ ele acesteia, c'are fac din ea o substanţă deter­ minată. Astfel, calitatea nU completează substanţ a şi nu poate fi consi­ derată printre genuri le prime, ci ea aduce doar o determinare. 211 Fiinţ a este plurală, aşadar e a este ş i diferenta (€'t'€p6�) dintre aceste plurale; dar deoarece ea este şi unu, ea este d�ja identitatea dintre aceste plurale. Fiinţ a este astfel o' pluralitate În identitate. 212 E xplicaţia provine"de la Aristotel, Etica nicomahică, I 096a 2 1 -22, trad. Stell a Petecel. 2 13 La Aristotel, locul era un gen al celor ce devin, însă în inteligibil nu poate exista un astfel de gen. În Enneade, V, 8, 4, Plotin arată că fiinţ ele inteligibile nu există Într-un loc diferit de ele, ci fiinţa şi locul nu se deosebesc; zeii nu trec dintr-un loc în altul, ci locul se mută odată cu înaintarea lor. 2 14 Este vorba de defin iţia aristotelică a ti mpul u i (cf. Fizica, IV, 1 2, 221 a l ), pe care, de altfel, Plotin nu o acceptă (cf. Enneade, III, 7, 9). 215 Binele suprem n u po ate fi un gen al fiinţei : el nu este una dintre fi inţe (cf. Enneade, VI, 8, 9), iar despre el nici nu putem spune că în vreun sens

;

453


NOTE

că "este" (cC Enneade, VI, 7, 38). De asemenea, în Enneade, V, 5, 1 3, Plotin demonstrează de ce binele nu poate fi considerat alături de celelalte fiinţe. 2 1 6 Cf. Platon, Republica, 509b, şi Plotin, Enneade, V, 5, 6. 2 17 În consecinţă, nu mai trebuie să considerăm binele ca un gen separat, de vreme ce binele fiinţei constă în mişcarea ei, iar mişcarea a fost deja considerată printre genurile prime. 2 1 8 Î n Enneade, VI, 7, 22, frumosul inteligibil e,ste descris ca lumină a binelui care se reflectă peste lucrurile inteligibile. Binele, ca principiu prim, este dincolo de frumos, fiind s.ursa lui (cf. Enneade, 1, 6, 9); frumosul primordial este inteligenţa (cf. Enneade, V, 8, 8), iar apoi urmează ideile, "odraslele inteligenţei", care sunt frumoase (cf. Enneade, I, 6, 9). 2 1 9 Frumosul este identic cu substanţa (cf. Enneade, V, 8, 9). 220 Din modul în care au fost gândite genurile fiinţei, rezultă o dificultate aparentă: inteligenţa este compusă din fiinţe, dar înaintea fiinţelor se află fiinţa însăşi, ca gen; în concluzie, ar părea că inteligenţa (compusă) este �osterioară fiintei. 21 Această pa;curgere nu începe la un anumit moment dat, ea nu este adevărată cândva şi falsă sau absentă în alt moment, ci veşnic intelectul parcurge elementele sale, fără să înceapă dintr-un loc anume. 222 Plotin, interpretând pasajul din Timaios, 27 d, arată că demiurgul (inteligenţa) nu a produs lucrurile în urma unei deliberări, a unui raţionament (cf. Enneade, VI 7, 3). Cf. Enneade, V, 8, 7; V, 8, 1 2. 223 C f. Platon, Timaios, 3 1 b, 3ge. Pentru vieţuitorul perfect, identificat de Plotin cu inteligenţa, cf. Enneade, VI, 7, 8. 224 Cf. Platon, Timaios, 3ge. 225 Este vorba despre o referinţă la pasajul citat mai înainte: cf. Platon, Timaios, 3ge. 226 Cel dinaintea inteligenţei este principiul prim, unul. 227 Cf. Platon, Parmenide, 1 44b 4-c. 228 CC Platon, PhiJebos, 1 6e. 22 9 Cf. Enneade, 1, 1 , 3; II, 3, 1 5. Sufletul este împărţit în două părţi: cea superioară, îndreptată spre inteligenţă, şi cea inferioară, unită cu corpul. 230 Avem pe de o parte imaginea sufletului, apoi cel din faţa imaginii (adică sufletul), iar înaintea sufletului se află universul inteligibil, faţă de care sufletul este doar o imagine. 23 1 Este vorba despre universul inteligibil, care este un vieţuitor perfect, în sine (cf. Platon, Timaios, 3 1 b, 3ge). Enneada

� 3 (44), Despre genurile tiinţei (Hl)

23 2

Cf. Enneade, VI, 2. Tratatul continuă discuţia despre natura categoriilor începută în primele două tratate ale acestei Enneade. 233 Plotin îi spune adesea cealaltă natură", dar referinţa este la cel sensibil. " 454


NOTE

234

Cf. Platon, Ph ile bos, 1 7b- 1 8c. Cf. Enneade, VI, 1, 6 şi VI, 1 , 25. Cf. Platon, Timaios, 30c. 237 Pentru teoria afectelor carporale, cf. inrra, paragrafele 1 9 sqq. 23 8 Corpuri simple sunt cele cereşti, cf. şi Enneade, II, 3 şi III, 1 . 239 Prin urmare, cele cinci sunt: cea comună (materie, formă, compus), relaţie, cantitate, calitate, mişcare. 240 D e fapt, Plotin propune trei lecturi diferite ale tabelei categoriale, reunind succesiv sub presupuse genuri comune unele categori i. 24 1 Cf. Platon, Timaios, 52b, trad. C. Partenie şi P. Creţia. 242 Cf. Aristotel, Meta fizica, VIII, 3, 1 043a 30. 243 Cf. Aristotel, Metafizica, IV, 2, 1 003b 26-29. 2 44 Altfel spus, materia este doar subiect, ea nu se predică despre nimic altceva. 245 Sau, în traducerea lui Marsilia Ficino: "substantia igitur est id quidem 235 23 6

quod certe hoc ipsum quod est sui ipsius existif'. Conform pasajului citat mai sus din Metafizica, IV, 2, termenii se referă

246

la omul universal şi, respectiv, la cel individual. Acceptăm, ca şi Simplicius, Theiler şi Annstrong, înlocuirea lui o cu

247

11v . 248

Aristotel, Categorii, 5, 3a 7-8. Aristotel, Categorii, 2, la 24-25. Aristotel, Categorii, 5, 2a 1 2- 1 5. Aristotel, Fizica, IV, 1 2 , 220b 32. Aristotel, Fizica, IV, 4, 2 1 2a 5-6. 2 53 Am preferat traducerea prin această formulă verbală, pentru că ea accentuată de Plotin, chiar dacă păstrăm o identitate semantică cu termenul propriu-zis de " fiinţă". 2 54 Cf. Enneade, VI, 1 , 25-28. 2 55 Plotin opune aici o teorie a indiferenţei facultăţilor teoriei aristotelice a facultăţilor care se includ una în cealaltă, asemeni figurilor geometrice simple şi complexe (cf. Aristotel, Despre suflet, II, 3, 4 1 4b 20 sqq.). 2 56 Intre inteligibile, pentru Plotin, există o diferenţă Între forma inteli­ gibilă şi materia inteligibilă (cf. Enneade, II, 4). 2 5 7 "Elementele" enunţate aici sunt, de fapt, forma şi materia. 2 5 8 Cf. paragraful 1 5 al acestui tratat, dar şi Enneade, II, 7, 3 . 259 Cf. Aristotel, Categorii, 5, 2a 1 1 - 1 9 . 260 Teza are origine aristotelică: cf. Despre suflet, II, 2, 4 1 3 a 1 1 - 1 3 26 1 Cf. Aristotel, Despre generare şi corupere, II, 2-3, 330a 24-25, iar rândurile următoare ale paragrafului par a face referire la acest pasaj aristatelic. 26 2 Cf. debutul paragrafului 9. 2 63 C f. Aristotel, Fizica, IV, 1 2, 220b 32. Cf. Cf. 2 50 Cf. 2 51 Cf. 2 5 2 Cf. 249

.

455


NOTE

264 265

ef. Aristotel, Fizica, IV, 4, 2 1 2a 5-6. Cf. Aristotel, Categorii, 6, 5b 1 8- 1 9. 266 ef. Heraclit, fr. B 82 DK. Fragmentul este preluat din Platon, Hippias maior, 289a. 26 7 Ediţii mai vechi decât HS2 conţineau în locul cuvântului J.l€TCXAE\fJEl doar prepozi ţia J.l€"['cx� iar adăugirea aparţine editorilor. 268 Plotin are aici în vedere o polemică cu Aristotel, pentru care aceste două direcţii ale universului sunt contrare (cf. Aristotel, Despre cer, IV, 1 , 308a 20 sqq.). 269 Cf. Aristotel, Categorii, 6, 4b 25-26. 2 70 ef. Aristotel, Metafizica, XIII, 8, 1 083b 1 6- 1 7. 27 1 ef. Aristotel, Categorii, 6, 4b 24. 272 ef. , pentru discuţia întregului paragraf, Aristotel, Categorii, 6, 6a 26 şi 8, l l a 1 8- 1 9. 273 Am optat pentru soluţia propusă de Igal şi HS2 bp{}-w� A€X"['EOV ou LWXpa-tT}, în loc de lecţiunea din HS 1 [A€rOJ.l€V LWXpeXLT}]. 274 ef. Enneade, V, 9, 1 1 - 1 2. 27 5 Cf. Platon, Philebos, 56a-57d, Republica, 525a-530b. 2 76 Cf. SVF, III, 280, pentru aceeaşi terminologie a virtuţilor. 277 Aşa cum precizează Annstrong, discuţia pare să se refere la Democrit (cf. fr. DK A 1 20), reluat şi comentat de Platon, Timaios, 67e, apoi de Aristotel, Metafizica, 1, 7, I 057b 8-9, Topica, VII, 3, 1 53a 38- b l . 27 8 e f. Aristotel, Categorii, 8 , 9 a 1 4- 1 6. 27 9 Cf. Aristotel, Despre simţ şi cele sensibile, 4, 442a 24-25, Categorii, 1 0, 1 2a 8. 280 Theiler, urmat de HS2 şi de Armstrong, suspendă cuvintele npCX1J.lCX""['wv 11 €�cxp({}-J.lT}<Tl� prezente în ediţii mai vechi. 28 1 Repetiţia, din edi ţii mai vechi, a expresiei "[''*:; c5e crr €pfJ<T€l� a fost eliminată de Creuzer, Annonstrong şi H S2. 28 2 Categorie stoică, cf. nota 1 3 1 . 28 3 Plotin opune aici două afinnaţii aristotelice, aşa cum observă A. H. Armstomg: Etica nicomahică., II, 5, 1 1 06b 24-28 şi Categorii, 8, l Ob 1 2- 1 8 . 2 84 Cuvintele <)((Xl "['wv CxnAwv TTlXPOV YAUXU> apar la A. H. Annstrong, urmând HS2, dar nu şi la Giuseppe Faggin. 28 5 Cf. Aristotel, Fizica, V, 1 , 225 a 34 - b 3. 286 HS2, urmat şi de Armstrong, elimină aici repetiţia expresiei elc5<X,;' "['e ACXJ.l�aV€l . 28 7 Cf. Aristotel, Metafizica, IV, 2, 1 003a. 2 88 Aceasta este şi definiţia fiinţei la Platon. în Sofistul, 247 e Plotin Însă pare, în acest pasaj, să o accepte mai degrabă pentru domeniul sublunar. 28 9 ef. Aristotel, Fizica, III, 3, 202a 1 3 sqq. pentru discuţia unnătoare. .

456


NOTE

290

Igal şi apoi HS2 au propus reluarea în text a termen ilor xcxl '1'llV -cii<; HiLD-rT)'1'CX, ceea ce este acceptabil, deoarece fraza se referă şi la mişcare, şi la calitatea ei proprie din două perspective diferite. 29 1 Cf. Aristotel, Fizica, IV, 7-9 . 29 2 Cf. paragrafele 12 şi 1 4. 29 3 Disocierea ar avea sens În măsura În care cele cinci categorii platoni­ ciene ar viza lumea inteligibilă, iar cele aristotelice lumea sublunară. 294 Cf. Aristotel, Metafizica, V, 1 5, 1 020b 26-3 1 .

Xl vf]O"€w�

Enneada \Il 4 (22), Despre faptul că tiinţa, una şi aceeaşi, se află pretutin­ deni în întregime (I) 295

Această teorie apare şi la Platon în Palmenide, 1 44 c-d. Cf. Pl aton, Timaios, 35a. Este pasajul în care Platon descrie producerea sufletului lumii de către Demiurg. 29 7 Cf. Platon, Timaios, 34b-c. 298 Cf. Enneade, IV, 2, 1 . 299 Cf. Aristotel, Metafizica, V, 6, 1 0 1 6b. 300 Literal: În cazul calităţilor, o calitate .. . ". Am preferat simplificarea, " Înlocuind complementul de relatie direct cu subiectul pe care îl anunţă În propoziţia principală. 3 0 1 Expresiile "univers veritabil ", univers existent real" sunt aluzii la " modul În care desemnează Platon în dialogul Sofistul, 247e sqq., universul inteligibil. 302 f. C definiţia locului În Aristotel, Fizica, IV, 2-4. 303 Cf. Aristotel, Fizica IV, 2, 209b 6. 304 Prima definiţie a locului apare la Aristotel, Fizica, IV, 4, 2 1 2a 6, ca "limită a corpului care îl conţine". Alte defini ţii ale locului se află la stoici (Cf. SVF, II, 508), cât şi la Alexandru din Afrodisia, În De anima, 1 4, 1 9-20. 3 05 Aluzie la doctrina din Platon, Sofistul, 256e. 306 Cf. Platon, Philebos, l 5b. 3 07 Pentru valoarea mişcării circulare în jurul" inteligibilului cf. Enneade, " II, 2, 2. 8 30 Această regulă, aplicată unului transcendent, fundamentează natura sa autodifuzivă, iar această doctrină a servit expl icării raportului dintre bunătatea divină şi creatură în gândir�a medievală (cf. Dionisie Pseudo­ Areopagitul, Despre numele divine, IV, 20 etc). 309 Cf. SVF, II, 463-48 1 . 3 10 Plotin reia aici teoria platoniciană din Timaios, 4 1 d, care admite existenţa unui suflet al lumii superior sufletelor individuale. 3 1 1 Traducerea termenului c5UVCXJ.lL� prin "facultate" sugerează legătura tematică a acestei d i scu ţi i cu cea relativă la facultăţile sufletului din Enneade, IV, 4, 22 şi cu rădăcina lor problematică şi tenninologică comună în tratatul Despre suflet al lui Aristotel. 296

457


NOTE

3 1 2 Asimilarea

sufletului cu numărul provine de la Pythagora (cf. Stobaeus,

Antologia, 1, 49) şi Xenocrate (fr. 60 Heinze). 3 I3

C[ Pannenide, [r. B8, 25 DK. Cf. Anaxagoras, fr. B I DK. Cf. Platon, Timaios, 35a. Pasajul este fundamentul criteriului aristotelic al diviziunii speciei după materie (cf. Metafizica, V, 6, 1 0 1 7a.) şi solul ferm pe care Plotin gândeşte tema multiplicării sufletelor (cf. Enneade, IV, 3, 8 etc.). Criteriul a fost, pentru gândirea scolastică, principalul obstacol al fundamentării unei teorii a persoanei eterne şi individuale pe criteriile platonico-aristotelice (cf., de exemplu, tratatul Despre unitatea intelectului împotriva averroiştilor redactat de Toma din Aquino). 3 1 6 Finalul ar putea fi considerat o parafrază la fragmentul herac1eitic B 1 25 314 31 5

DK. 3 1 7 Literal : 318

,,În cazul acela, al sufletului".

Cf. Platon, Theaithetos, 1 56a, 1 77c, 1 8 l a, 1 82c; Cra tylos, 4 1 1 b-c, 439c;

Phaidon, 90c; Philebos, 43a.

319

Cf. Platon, Timaios, 33c-d. Platon afirmă că universul le conţine pe toate, astfel încât nim ic nu poate să intre sau să iasă din el. Aristotel discută această doctrină în De cada, 1, 9. 3 20 Plotin face aluzie aici la dotrina simpatiei universale, enunţată, de pildă, în Enneade, IV, 9, 3 etc. 32 1 Referinţa constantă a lt:ti Plotin este la fiinţa inteligibilă, universul veritabil sau fiinţa cea adevărată, chi ar dacă terminologia uzează adesea de sinonimii. 3 22 Cf. Platon, Parmenide, 1 3 1 b. 3 23 Cf. Aristotel, Despre suflet, II, 1, 4I 2a 27-b 1 . 3 24 Cf. Platon, Parmenide, l 42d-e. 32 5 Cf. Anaxagoras, fr. Bl ,. citat frecvent cu acest fragment de Plotin. 3 2 6 Gramatica textului ar fi permis şi o traducere mai cursivă: după cum o " lumină provenită din alta m ai strălucitoare este mai obscură". Am preferat " totuşi izolarea sintagmei _ "lumină din lumină pentru a pune în evidenţă similaritatea lexicală cu unul dintre conceptele importante ale descendenţei ilustrate în aceiaşi termeni în Enneade, IV, 3, 17. 3 27 Cf. Platon, Sofistul, 239d; Republica, 5 I Oe. 3 28 Plotin se referă la interlocutorii săi din paragraful anterior unde a dezbătut raportul dintre puterile-modele şi puterile-copii. 3 29 Cf. Aristotel, Despre suf1e � II, 7, 4 l 8b 3-419a 9. Pentru Aristotel, transparentul este materie a luminii, împreună cu care alcătuieşte intermediarul necesar vederii care ,are ca obiect culoarea. 33 0 Cf. Platon, Timaios, 58d. 33 1 Cf. Pseudo-Platon, Scrisori, II, 3 1 2e. 33 2 Cf. Platon, Parmenide, 144e. Aristotel respinge această teorie în Meta­ fizica, 1, 2. 458


NOTE 333 Aşa cum

sugerează întreg contextul, aceste lucruri sunt trăsăturile sufle­ tului. 334 Cf. Platon, Phaidros, 248c-249b. 335 ef. Anaxagoras, fr. B 1 . 33 6 Plotin prelungeşte aici tacit doctrina platoniciană a omului interior (cf. Republica, 433e sqq.). 337 Cf Platon, Timaios, 43b-c; Phaidon, 66d. 33 8 Aluzie la pasajul din Platon, Legile, III, 689b-c. 339 Cf. Platon, Phaidros, 256b 2. 340 Cf. Platon, Phaidros, 248c-249b. 34 1 Aluzia ar putea avea în vedere tradiţiile misteriilor, iar dintre cele propriu-zis filosofice, pythagorismul. 342 Cf. Platon, Repu blica, S08c; 5 1 7b. 343 C[ Platon, Phaidon, 8 1 c; Cratylos, 403a. Expresia constă într-un joc de cuvinte, folosit şi de Platon, între cuvântul Hades (Al�) şi invizibil (lx€CST)C;) . 344 Sufletul iluminează propria imagine şi se înclină spre inteligenţă, care este realitatea superioară lui.

Enneada, VI, 5 (23), Despre faptul că tiinţa, una şi aceeaşi, se aflăpnmJtin­ deni in intregime (H) , 345 Aluzie la doctrina stoică. Cf. SVF, II, 82, 437. 346 Cf. Aristotel, Metafizica, xn, 8, 1 074b 1-3; S\lF, II, 4-4 1 ; 634; SVF, 347 Cf. Aristotel, Metafizica, IV, 3, 1005b 9- 1 2 şi 1 8. 34 8 Princi iul se regăseşte în Aristotel, Metaf1Zica, XII, 7, 1 072a.

1, 102.

p Acest raporţ de ' �nterioritate presupune faptul că obiectul <;lqdt este anterior dorinţei natural'e faţă de el. Anterioritatea aceasta, am pu,tea interpreta, era ' valabilă şi pentru Aristotel în ordine logică, dar Plotin o ' sublini aZă, dorind, eventual, să sublinieze caracterul ei substanţial; de vrem e ce ' toat� provin din acest unu, ceea ce la Aristotel nu era necesar. 349 Cf. Platon, Timaios, 90c-d, Republica, 61 l d. 35 0 Cf. Platon, Republica, 586e; Banchetul, 205e; Lysis, 222c. Această teorie a fost respinsă de Aristotel în Etica nicomahică, VIII, 7, l 1 78a 5-6. Cf. SVF, III, 86. 35 1 Am tradus, în general, tennenul OOOLCl prin substanţă, când el s-a referit la natura veritabilă care emană în realităt' ile care devin. Pehtru a sesiza mai clar opoziţia faţă de devenire, trebuie precizată sinonimi a substanţd"cu fiinţa enunţată mai jos. 35 2 Cf. Platon, Timaios, 27d-28a, 52a-b; Sofistul, 248a; Banchetul, 2 1 l a; Phaidon, 78d. 353 Cf. Platon, Timaios, 28a-b, 29b-c. 354 Aluzie Ia Aristotel pentru care întrebarea "ce este?" reprezintă principiul tuturor silogismelor (cf. Metafizica, XIU, 4, 1 078b 24-25). 459


NOTE

35 5

Cf. Aristotel, Despre suflet, 1, 1 , 402b 25-403a 3. C( Aristotel, Metafizica, XIII, 9, 1 086a 1 5. 357 Cf. Enneade, IV, 4, 1 -3. 358 C( Platon, Parmenide, 144b. 3 59 Cf. Enneade, VI, 4, 9. 36 0 Am tradus, cu câteva excepţii în care oralitatea era evidentă, pe tot parcursul Enneadelor, expresia €L j30UA€L prin "eventual " sugerând faptul că sensul primar (" dacă vrd') şi-a pierdut nuanţa concretă graţie caracterului fictiv al personajului cu care Plotin dialoghează, oricât de reală ar fi fost baza întregii discuţii. Urma acestui fundament este însă mai vizibilă aici, ceea ce explică folosirea în continuare a verbului la indicativ persoana a II-a singular. 36 1 Cf. Aristotel, Metafizica, XII, 8, 1 078b 1-3. 362 Cf. Platon, Scrisori, II, 3 1 2e; Enneade, VI, 4, 1 1 . 36 3 Cf. Enneade, IV, 1 , 1 6- 1 7; IV, 2, 1 ; V, 1, I l . 3 64 Cf. Anaxagoras, fr. DK B 1 . 3 65 Cf. Anaxagoras, fr. DK B 1 . 366 Verbul ne trimite şi la exemplul inelului întipărit în ceară cU efigia scutului lui Hercule. Acest exemplu, folosind acelaşi verb cu cel prezent, se regăseşte în fomlUlarea teoriei triplei stări a universalului în cazul comentatorilor greci Ammonios, Elias şi David ai Isagogei Porfir, cf. Ammonius, Commentaria in Porphyrii Isagogen, ed. A. Busse, în Com­ mentaria in Aristotelem Graeca, IV, 3, p. 4 1 , r. 1 0-42. 367 Cunoşterea inteligibilelor are loc prin identificarea cu ele: vezi, de pildă, finalul tratatului Despre fillmos (c f. Enneade, 1, 6). Din acest motiv, raportul dintre cele două scurte propoziţii ale frazei nu este unul condi­ ţional ("dacă nu le avem, atunci noi suntem ele"), ci unul mai degrabă concesiv: chiar dacă noi nu le avem ca obiect, totuşi le putem cunoaşte, ' deoarece dispunem de o cale mai eminentă, şi anume identificarea cu ele. ' 36 8 C( Homer, Iliada, 1, 194-200. 3 69 C( Platon, Sofistul, 246b. 370 Cf. Platon, Parmenide, 1 3 la. 37 1 Masculinul nOAAOL sugerează personificarea şi implicit divinizarea aces­ tor cauze. 37 2 Cf.fragmentul pythagoreic în Stobaeus, Antologia, 1 49, l a. 373 C( 'Heraclit, fr. B 1 1 5. Am preferat în acest context unic să nu traducem tennenul logos atât pentru că semnificaţiile lui heracleitice sunt multiple, cât şi pentru că În traducerea fragmentelor lui în română acest termen a fost păstrat netradus. 374 Cf Platon, Republica, 403e. 3 7 5 Cf. Platon, Pal1nenide, 144b, 144e. 376 Cf Platon, Banchetul, 203c. 377 C( Heraclit, fr. B 1 1 3. 356

460


NOTE

37 8 Adjectivul indică natura unui obiect pe care un expeditor îl oferă unui destinatar. Intenţia lui Plotin este de a sublinia faptul că darul inteligibil nu are această natură, ci se referă la consubstanţialitatea dona­ torului cu darul . 379 Cf. Platon, Timaios, 33c-d. 3 80 C[ Platon, Timaios, 37d. Imaginea care unn ează este datoare reprezen­ tării circulare asupra timpului descrisă de Platon în dialogul Timaios. 3 8 1 Această temă, a omului iluzionat că ar putea vreodată îndepărta transcendenţa de la sine, (deşi doar el se poate, eventual, îndepărta de ea), reapare în neoplatonismul creştin sub forma exemplului bărcii pe care vâslaşul o îndepărtează de malul imobil, când îl împinge cu vâsla pe acesta din unnă. Cf. Dionisie Pseudo-Areopagitul, Despre numele divine, III, 1 , trad. de C . Iordăchescu, ed. Institutul European, Iaşi, 1 99 3 , p. 68. 3 82 Cf. Homer, Odiseea, XVII, 486; Platon, Republica, 3 8 1 d .

n6J.l1Tl�

Enneada VL 6 (34). Despre numere 3 83' Titlul este acelaşi atât în aşa numita ordine cronologică a scrierii tratatelor plotiniene: nEpl apl {}-J.lwv (cf. Via ta lui Plotin, 5), cât şi în cea sistematică, în Enneada a VI-a: nEpl apl{}-J.lWV (cf. Viaţa lui Plotin, 26). Cf. Marsilio Ficino: Plotini Enneadis Sextae Liber Sextus De numeris. Pe de altă parte, în aşa-zisa ordine cronologică, acest tratat se leagă direct de "marele tratat" (Dietrich Roloff, Plotin: Die Gross-schrift III 8 - V 8 - V 5 - Il 9, collec. "Untersuchungen zur antiken Literatur und Geschichte", Band 8, Berlin 1 970; Vincenzo Cilento, Paideia antignostica. Ricostruzione

d'un unico scritto da Enneadi III, 8; V, 8; V, 5; II, 9. lntroduzione e commento, Firenze 1 9 7 1 ), pe care PorfIr l-a împărţit în patru tratate distri­ buite în Enneade diferite, după cum urmează: III, 8, Despre natură, con­ templare şi unu; V, 8, Despre frumosul inteligibil; V, 5, Că in teligibilele nu sunt În afara in teligen ţei şi despre bine; II, 9, Contra gnosticilor. În fapt, tratatul despre numere este anunţat de Plotin într-un pasaj din tratatul 32: " dacă mai sunt unele dificultăţi legate de acestea, <le vom trata> mai ·târziu" (V, 5, 4). 3 84 Expresie reluată de Proclos în Teologia pla toniciană, 1, 1 0, p. 46, 9, ed. Saffrey-Westerink. 3 8 5 AnOoLCXO'u; semnifică, de fapt, depărtarea, dar această depărtare nu este doar spaţială, ci ea implică şi o primejduire a propriei esenţe, până la abandonarea totală. Un pasaj esenţial, în acest sens, se găseşte în 1, 8, 7. Depărtarea de unu este şi privare, abandonare de sine şi degradare din paragraful 1 , 5-6). Cf şi VI, 7, 42 (depărtarea lucrurilor sensibile suspendate de suflet); VI, 9, 4 (sufletul, în exerci tarea şti in ţ e i lui, se depărtează de propria un itate); 5 (depărtarea minimă şi îndrăzneaţă a inteligenţei divine). Cf. şi Theofrast, Metafizica, 1 1 -27 sqq., care întrebuin­ ţase deja pentru a desemna depărtarea răului de bine.

(o-r€Plcr­

XOJ.l€vo'V

an6crtacru;

46 1


NOTE

38 6 Termenul Cxvapdt}.Lov apare doar de două ori În tratatele plotiniene, de

fapt doar în acest tratat: aici şi în paragraful I l . Ansamblul întrebării sugerează seria �, nA��, alTEl p care se regăseşte în Pl aton, Parme­

Ca

,

nide, 1 44a. Cf. şi Platon, PhiJebos 16d- 1 7 a. Este posibil ca întrebarea disci­ polului să pornească de l a lectura, În prealabil , a acestor pasaje platoni­

ciene, aşa cum se întâmpla şi în tratatul 'Despre Frumos (1, 6), unde discuţia pornea de la lectura unui pasaj din Hippias maior. 38 7 Faţă de varianta ini ţ ială din editio maior, Henry şi Schwyzer au adoptat sugestiile lui Igal, schimbându-l pe

ţouŢo cu ŢO ŢO, iar pe T,

cu

U.

388 Se pare că tema tratatl,llui nu este strict cea a numerelor, cum ne-am fi

aşteptat, după titlu, sau cel puţ in Plotin nu o aborde.ază de o manieră di­

rectă. Tema mai generală este cea a raportului dintre mulţime pe de

o parte, pe de alta cu infinitul

rău. Dar, din fapt ul

de la mai multe Întrebări alternative, se crează

o

şi

unu-bine

Plotin DU pl eacă

ambigui tate aparen tă:

întrebarea uni că, În fapt, sugerează un răspuns afirmativ, care, dacă ar veni cu adevărat,

ar

face inutilă dezvoltarea doctrinei numerelor În lumea inteli­

gibi l ă. Faptul că tratatul Începe cu o Întrebare este

un lucru obi şnuit la

Plotin: la fel este şi 'pentru 1, 1; II, 2; VI, 4. Pe de altă parte, trebuie să

obs ervăm că această întrebare, cu care se începe tratatul este pusă de un discipol, după cât se pare, În cadrul unei întruniri

(cruvoooCa)

filosofice

pl otiniene. ". . . şi noi suntem răi când suntem mul ţime": o aluzie voalată 'la mitul orfic al pruncului Dionysos

(V€�)

sraşiat de Titani şi reuni ficat de

Apollo. Pentru doctrina răului asociat mulţ imii, cf. Enneade IV,

4, 17: " oare pentru că există o multiplicitate care conduce şi se mişcă . ?" şi 8 : "şi din pricina faptului că domneşte multiplicitatea . ", precum şi Enneade, l, 1 , 9. 3 8 9 Din aparatul critic la HS2, rezultă că verbul }.L€VEL v din manuscrisel e Enneadelor a fost înlocuit de editorii Paul Henry şi Hans-Richard Schwyzer ..

..

cu verbul

VEUEl v,

la sugestia lui Wi llie Theil er. De cele mai multe ori, în

contextul EnneadelOl� verbul acesta semnifică o încl inare de sus în jos: cf.,

de pildă, în Enneade, J, 1: "Spunând deci că un suflet devine urât prin acest

amestec şi prin această fuziune şi Înclinare spre corp şi materie, am grăit just' ; II, 9, 1 0 şi 1 1 , passim; 1, 8, 4: "şi ea se va înclina spre materie" şi 1 5 : ,,nu să se aplece spre ceea ce este rău" ; r, 1 , 1 2. Dar VEUeL v poate exprima şi mi şcarea de jos în sus. Cf. Enneade, VI, 9, 9: " Totuşi, noi existăm mai degrabă când tindem (V€6craVTE�) spre el şi acolo <ne> este bin e" ; It, 9, 4: "Noi spunem, din contră, că nu înclinarea <sufletului spre materie> este cauza producătoare <a lumii>, ci mai degrabă faptul că nu se înclină. Iar dacă s-a înclinat, <aceasta s-a petrecut> În mod evident Întrucât a uitat <realităţile> in teligib il e" Mai poate indica şi aplecarea spre viitor, ca în IV, 4, 1 6: "atunci şi el se Îndreaptă (V€U€l) spre viitor '. În contextul de faţă, cum se vede, exprimă înclinarea spre sine, ca şi In VI, 8, 1 6. .

462


NOTE

3 90 în acest răspuns, este surprinzătoare, deocamdată, lipsa oricărei referiri

din partea lui Plotin la &pl1rJ.lOl. Avem doar o definiţie a mărimi i : mărimea

este rezultatul unei opriri a curgerii . O posibilă aluzie plotiniană la Platon,

PhiJebos 24d, unde numărul este cel :definit astfel.

3 9 1 Tw nedefinit pentru -el "\Il; se subînţelege Il "\I€CT1ral . 3 92 Ftecare lucru se caută pe sine� inclusiv mul ţimea. Cf.

Enneade,V, 6, 5 : ,,Apoi, multiplul se caută pe sine ş i doreşte să se adune şi să se perceapă pe sine" ; VI, 9, 9: " Totuşi, noi existăm mai degrabă când tindem spre el şi acolo <ne> este bine, pe când a fi depalte <de el> înseamnă doar a fi, adică o diminuare a tiinţel'; V, 8, 1 3 : "suntem frumoşi când suntem în noi înşine".

393 A se vedea, mai sus, nota 389. 394 Opoziţia dintre €�W şi �vOo"\l este luată din Pla!on, Republica, 589a-b şi se regăseşte în Enneade, V, 1, 10 şi In III, 2, 1 5. In planul corpurilor, se ăseşte o idee asemănătoare la stoici : cf. S VF, Il, 45 l . � 9 5 De l a mărime ca întreg compus din părţi se trece la univers : ""to nav devine XOOj.lCX;, deci xcxAav, dar numai prin intermediul lui €v. "Se spune": Platon, Timaios, 92c. Cf. Enneade, V, 8, 8 şi 9 şi III, 2, 20 : este vorba de o critică dirijată împotriva gnostici lor, care susţineau că universul este urât, cum rezultă şi din lectura tratatului II, 9, Contra gnosticilol". 396 O doctrină care se pare că îi aparţinea lui Numenius. Cf. fr. 1 8 Des Places (fr. 27 Leemans): este, de fapt, un pasaj luat de edi torul iezuit din Eusebios, Praeparatio evangelica, XI, 22, 6-8, p. 544 c-d Viger (Paris, 1 628); II, p. 50, 9- 1 8, Mras (Berlin, 1 956): ou-rw xcxl: b c5TlJ-LlOUPI� n)v ,

UATj'J, -COU j.lTrr€ bLCXXPOOOaL( j.l-rŢrE eUTOnAcxIX-t'J"ilvaL CXlmlv, &.pJ.Lovla t: " , " v !:: 't' ( , " ouvotpcxj.l€VCX; CXU-CCX; j.lEV UlTEP -CCXU"t"T](; LopUTCXL, OLOV unEp V€W� ETIl,,i}CXA(h� . : "tot aşa şi demiurgul, care, de teamă ca materia să nu-şi rupă "

. .

<parâmele> şi să nu intre în derivă, s-a legat de ea cu aJmonia, rămâne el Însuşi fixat pe aceasta ca pe o navă <ce plu teşte> pe mare". 39 7 Ar putea fi vorba de o critică.la adresa stoicilor, care puneau frumus eţea lumii pe seama mărimii ei : cf. SVF, II, 1 009. Pentru teza plotiniană contrară, a frumuseţii un i versului datorată participării la forma frumosului, cf. şi Enneade, V, 9, 2. V, 1 , 4, II, 9, 1 7 . 3 98 Pentru că, în acest caz, mărimea este considerată ca di mensiune, nu ca o oprire în curgere. 3 99 Cf. Platon, Parmenide, 1 44a; Aristotel, Fizica, III, 4, 203b 24; Meta­ fizica, XIII, 8, 1 083b36-37. Este de observat că Plotin nu are deloc intenţ ia de a începe discuţia despre num·ăr de la o defini ţie univocă a obi ectului cercetări i: numărul . Pentru el ar fi ceva l ipsit de sens, pentru că numărul este o real itate complexă, prezentă la mai multe niveluri ale continuum-ul ui ontologic; prin urmare, o simplă captare a esen ţ e i lui prin defin i ţ i e ar fi prea săracă. Tocmai de aceea, o plasare a numărului în perspectiva infini­ tul ui este mult mai fertilă pentru deschiderea căilor cercetări i. 400 De fapt, numărul şi in1initul sunt incom ati bile. În privinţa raportului p di ntre ele, cf. COlPUS Aristolelicum, Quaestio XXX, 4, 955b 9-2 1 .

463


NOTE

40 1 Plotin îl unnează pe Aristotel : cf. Aristotel, Fizica, III, 5 şi

Despre cer

,

1, 5-6. Doctrina lui Plotin ar fi unnătoarea: aşa cum numărul formelor este

delimitat (CL Enneade, IV, 3, 8) raţiunile seminale (AOŢOL) conţ inute în sufletul lumii, care ins tituie corpurile, sunt şi ele în număr limitat (cf. Enneade, V, 7, 3). De aceea, universul sensibil nu există sub legea întâm­ plării, ci se pune problema determinării ei. 402 Nu este vorba de timpul în sine, ci de existenţa în timp, deci orientarea cosmologică este aici în prim-plan. 403 O nouă întrebare pusă de discipol, născută din cele spuse anterior. Întreaga discuţ ie se desfăşoară probabil, în cadrul unei O"u"ooo(cx, după tipicul indicat de Porfir, în Viaţa lui Plotin, 14, pomindu-se de la probleme puse de tradi ţ ia filosotică, sau În Viaţa lui Plotin, 1 3, pomindu-se de la întrebările puse de un auditor particular: "Chiar şi când trei zile la rând eu, Porfir, l-am tot întrebat cum convieţuieşte sufletul cu trupul, mi-a oferit neîncetat demonstraţii. De aceea, când un oarecare Thaumasios a intrat cu întârziere Ia întrunire şi i-a spus că ar vrea să-I audă ţinând discursuri întregi, legate şi de notat, deoarece nu mai suporta discuţiile în care Porfir ar pune întrebările, iar Plotin ar răspunde, Plotin a spus: "Dar, dacă Porfir nu ar pune întrebări, pentru a avea dificultăţi de dezlegat, nu voi putea spune absolut nimic demn de a fi consemnat În scris " . Trimitere problematică, dată fiind "zgârcenia" exprimării lui Plotin, la doctrina infinitului "prin adunare " din Aristotel, Fizica, III, 6, 206b 1 6-1 8. 404 O opoziţ ie netă între realul, care este întotdeauna delimitat, şi infin itul imaginilor lui create de mintea noastră. 40 5 "Pe de o parte .. pe de alta": opoziţ ia nu este, cum ar părea, între lumea inteligibilă şi cea sensibilă, ci mai degrabă între ceea ce recunoaştem, şi care ne precedă în ordinea fiinţei, şi, respectiv, ceea ce producem, În ordinea umană: €v J.l€v . , fu.J.€L� OE . Prin urmare, opoziţia este între realul finit şi infinitul imaginilor care pot fi create de noi pentru a-l reprezenta. 406 Cf. Aristotel., Fizica, III, 8, 208a 1 7- 1 9. 407 Numărul nu îşi trage realitatea, respectiv irealitatea din ceea ce este, ci din ceea ce numără: dacă numără inteligibilele, este real, dacă numără . imaginile, este o imagine, deci, ireal. 4 08 In aparen ţă, Plotin afirmă aici o relaţie î tre tim şi număr, care va fi e l!. infi rmată categoric în tratatul III, 7, 9: alT€LpOU OE -rau Xpavou o,,-r� )(CXl A€ŢOJ.l.€vOU lTW<; a" lT€pi: au-ro" apL {}-J.l.� €(TJ; - "Iar dacă timpul este infinit şi este numit aşa, atunci cum ar putea un număr să îi fie inerent?". Dar, în realitate, Plotin se referă la ceea-ce-este-în-timp, a cărui ciclicitate este garantată de caracterul finit al existenţelor. 409 După Brisson, traducătorul francez al tratatul ui, ar fi vorba de o aluzie a lui Plotin la un pasaj din Theaitetos, 1 9 8b-c; în acest caz este de respins traducerea prea aristotelizantă a lui 19a1: "pero quedandose esos numeros en .

voTŢt'�

. .

. . .

464


N O TE

nuestra mente (s. n.),"- i. e. 'Ev TD llJuxlJ, '€J.lllJuXOl. Din răspunsul lui Plotin reiese că problema numărului infmit se pune astfel: există, în continuum-ul ontologic un ansamblu infinit de ex istente? Tradi ţia platoniciană, plasând infinitul în sensibil, pare a da un răspuns pozitiv; în schimb, pentru Pl ot in , sensibilele nu sunt ,în număr infinit. Desigur, filosoful nu are în vedere, aici , caracterul i nstab i l al oricărui compus sensibil (teză foarte prezentă în cuprinsul EnneadelOI: e.g. Il, 4, 7: -rJ.lTJ-rov ŢUP lTUV <YWJ.lCX )(cx-ru lTav "căci orice corp este total fragm en tabil" ; VI, 3, 8: " ciL<Y-{}TTrll o'oo(cx <YUJ.lep6PT)CfL� -rLe; lTOL0-rrTrWV )(CXl lJAT)c; "la sostanza sensibile e un amasso di materia e qualita" (trad. Roberto Radice); ibidem, 3 6 : (J")(LU ?lE )(CXl 'ETIL <Y)(La cxtrrîi o'Uan· - " e ombra, un immagine che appare sulI'ombra" (trad. Rob�rto R�d i c e; ibidem, 22: x<X-{}ooov XLVT)CfL� lTap€<Jtl v, Cx€l lTpOc; ă,A/...O Tilv CxŢwI11v Ex€l v, XCXl -ro €-r€pDV o'ux €v -rw CXlrrW J.l€VEl v - "ma, nel perdurare d el mov im en to , s empre ten de ad al tr� meta:la guale ne ppur essa e in se permanente - trad. Roberto Radice), ci se referă la caracterul de totalitate închisă c are înveleşte şi men ţine în lim itel e sale existentele pe care le cuprinde. Chiar perfecţiunea şi frumus e ţ ea universului pretinde acest lucru: prin urmare, numărul infinit nu îşi poate găsi realitatea în lumea sensibilă. 410 O defm iţi e limpede a conceptului de lm6cr-rCX<YlC;: â Ţap lxp€<JtTj}(€ )(al €C1LL v, în care )(CXL are o valoare expli cativă : adică". " 4 1 1 €v âv lT/...Tj{) �: cf. Platon, Parmenide, 1 43a. Trimitere la cea de-a doua ipoteză din dialogul platonician, în care, după interpretare a lui P lot in , unul­ care-este descrie inteligenţa divină, prima fiinţă, una şi mul tipl ă Cf. Jean­ Michel Chanue, Plotin Jecteur de Platon, Paris 1 978, capitolul 1, L 'exegese "

.

du Parm enide", III. L 'exegese de la deuxieme hypothese (142a- 1 55e), "

pp. 85- 1 04. 4 1 2 M ot iv tipic plot i ni an Cf Enneade, VI, 5, 12: .

aAA' O-rL )(CXl ăJJ..o -rL

lTPocrllV <YOl J.lELU -ro lT�, '€Ac(-r-rWV ISŢCVOU TfI lTpoo�n - "ma a guel

tutto hai voluto aggiungere una parte ulteriore � p er questa aggiunta sei divenuto piu piccolo" (trad. Roberto Radi ce); III, 8, 1 1 : OLO 00& -ro vOEL v, '(va J.l11 )(al exMo, )(CXl lTOl� 000, vouv )(CXL cqcx-{}6v "De aceea� nu . <îi adăuga> nici gând irea, pentru a nu îi adăuga ceva străin, căci atunci ai produce două lucruri, inteligen ţa şi binele"; V, 5, 1 3 : EL 8' li.pa LL� O-rLOUV -

.,

cxmw lTPocr-r(TIp"l v, il ooo(cxv 11 vouv 11 )(cx/...6v, -rTJ lTpo<rihlxn Cxep<XLP€L J -rCXl CXU'TOU -rcxŢa-8"ov EL"" vaL "Iar dacă i se adaugă ceva, fie fiin ţa, fie L

,

l.

......

1.

inteligenţa, fie frumosul, prin adăugare i se ia faptul de a fi binele". Datorită desăvârşitei sale autosufi c i en ţe unul deţine -ro -r(J.lLOV )(CXL <J€J.lvov : Enneade, III, 8, 9. În Enneade, V, 5, 2 şi VI, 7, 39, formula este apli cată la inteligen ţă. 4 1 4 Cf Enneade, VI, 7, 37, Platon, Solistu/, 249a. 4 1 5 Cf. Enneade, V, 5, 3: "Această natură este un zeu, dar un zeu secund, 413

,

care se arată mai Înainte să îl vedem pe primul. Acela, În schimb, domneşte 46 5


NOTE

aşezat deasupra <inteligenţei>, ca pe un tron fTumos care depinde de ef'.

Când principiul rămâne în inteligenţa divină, în sensul că ea este un unu­ multiplu, şi o învăluie, mişcarea ei de lxlT(ScIT(X(n� se prelungeşte într-una de conversie, €nHITPCXP�, spre principiul şi sursa ei, într-o mişcare care conferă fiinţa şi permanenţa. Nu trebuie să vedem în lTP� o CxlTOO­ Lcx,O"l� crescândă şi liniară pornită de la o origine, îndepărtare marcată de anumite opriri, ci trebuie să avem în faţă imaginea membrilor unui cor strânşi în jurul corifeului lor, când, orientaţ i cu toţii spre el, îşi cântă armonios melodia, care-i uneşte într-o singură fiinţă: cf. Enneade, VI, 9, 8. De fapt, inteligen ţa divină multiplă îşi găseşte limita, care face din ea un număr determinat, prin mişcarea de cQnversie spre unu. 4 1 6 De fapt, Plotin atribuie infinitul intel igibilelor, dar în sensul că ele nu au nici o lipsă, sunt neli mitate în putere şi mărime. Cf. Enneade, V, 7, 1 : "şi nu trebuie să ne temem de infinitatea din inteligibil, căci ea este toată în indivizibil şi oarecum provine doar când este în act". 41 7 Pentru că această precizare nu aduce nimic nou la teza abia enunţată, Brisson consideră că este o glosă interpolată. Cum rezultă din aparatul critic din HS2, xcx,( din manuscrise a fost înlocuit cu xlxv (xpoon� din xcx,( kv), la sugestia lui Jesus Igal. 41 8 Cf. Enneade, II, 4, . 1 5 : "Infinitul trebuie atunci să fie ceva ordonat şi definit". 4 1 9 Cf. Platon, Timaios 34b. De fapt, în Timaios, îl vedem pe demiurg învelind corpul universului în sufletul lui, pornind dinspre exterior. 420 Există şanse ca autorul Întrebării să fie chiar Porfir. Ideea exprimată aici se regăseşte în Sentinţele lui : Porfir, J(<poPJ.lal 20, 1 3- 1 4: "Fuga <materiei infinite> nu se produce deloc local, ci prin părăsirea care o îndepărtează de fiintă". 42 1 ef. Aristotel, Fizica, V, 1, 225b 7-9; Metafizica, VIII, 2, 1 042b 6. Pentru Aristotel, schimbarea, ca tip de mişcare, este de trei feluri: a) după calitate; b)după cantitate; c) după loc. 422 Cf. Aristotel, Fizica, III, 7, 207b 1 4. 423 Cf. Anaximandru, fr. A, 1 1 , p. 84, 6-7 şi A, 26, p. 88, 6. To lTa�€jKAl '\10'\1: a se vedea Epicur, fr. 280 Usener. Este singura ocurenţă a verbului lTapE'jXA( '\IEL v în Enneadele lui Plotin. 424 Cf. Platon apud Aristotel, Fizica, III, 4, 203a 1 5- 1 6 şi Metafizica, 1, 6, ' 987b 26. 425 Cf. Platon, Parmenide, 1 64b- 1 65e. 426 AnoA(O'-{}TJ<:n�: singura ocuren ţă a termenului în Enneadele lui Plotin. Pentru idee, cf. Plotin, Enneade, VI, 9, 3: "ar, cu cât sufletul avansează spre ceva rară formă « dar> incapabil să îl cuprindă, deoarece <sufletul> nu mai este definit şi marcat oarecum de o amprentă plină de varietate), el alunecă pe dinafară şi se teme să nu rămână cu nimic "; III, 6, 1 4: " Aşadar, tot ce reuşeşte să captureze <din fiinţă> alunecă ca dintr-o natură străină, aşa cum .

466


NOTE

alunecă ecoul din locurile netede şi plane. Pentru că <sunetul> nu rămâne acolo, ne-am închipuit că el se află acolo şi că <vine> de acolo". 427 Cf. Plotin, Enneade, VI, 3, 2. 42 8 După cum se vede, Plotin, ca platonician veritabil, ajunge în mod natural, de la chestiunea caracterului infinit al unui număr la numărul inteligibil. Problema fusese abordată în tratatul V, 5, paragrafele 4-6, iar aici, in paragraful 4, este pusă sub fonna a trei ipoteze, care apoi vor fi dezvoltate pe rând, comentate şi demontate, în măsura necesităţii. 429 Plotin începe prin a enunţa succint prima ipoteză: numerele se adaugă ' la forme sau le însoţesc permanent. Cf., în continuare, paragraful 5. Pentru filosof, verbul lTapaxoAol..}{} €L v are un sens tehnic: se referă la un fel de atribut care provine din afară, dar care este unul perm.anent. Cf. Enneade, VI, 2, 1 4. Pasajul a fost înlăturat de editorii Heruy şi Schwyzer, în HS2, pentru că provine din Simplicius, In Categorias, 8, p. 241 , 1 7-20. Dar a fost introdus în textul plotinian tocmai datorită sensului special dat termenului lTapaxoAou1'touv't'a: "L'essenza, che e la prima, deve avere certe qualită come suo accompagnamento, ma senza pera esser costituita da esse: altrimenti sarebbe posteriore a qualită e a quantitâ" (trad. Giuseppe Faggin). Cf., de asemnea, Enneade, VI, 3, 3 şi III, 7, 1 0. 430 Cf., Platon, Sofistu}, 250b şi 254d şi interpretarea lui Plotin în'.Enneade, VI, 2, 8. Dezvoltarea argumentului aminteşte de cea de-a doua ipoteză din dialogul Pannenide al lui Platon. 43 1 Expresia 11 OUX ountX;;' marchează unnătoarea ipoteză. 43 2 ef., în continuare, paragraful 5. 433 Cf. nota 444:' 434 ef., în continuare, paragraful. 5. 435 Termenul grecesc folosit de Plotin este lTpa-yJ.lcx., unul deosebit de complex, ale cărui sensuri au fost analizate de Pierre Hadot în studiul "Sur le divers sens du mot pragma dans la tradition philosophique grecque", în Etudes de philosophie ancienne, Paris, Les Belles Lettres, 1 998. Posibilă aluzie la Platon, Epin omis :(care în antichitate era considerat autentic), 978d. 43 6 Cf. Platon, Timaios 39b-c şi, mai ales, 47a: ziua şi noaptea, în măsura în care sunt văzute, precum şi lunile, ciclurile anuale, echinocţ iile şi solstiţ iile au produs numărul (jJ.€J.lrrxaVTj'J"taL J.1€v lx.Pl-{}J.lDV) şi, totodată, au creat noţ iunea timpului, determinând şi cercetarea asupra naturii universului. 437 Verbul €n€�U�VCXL este foarte rar la Plotin: mai sunt Încă două ocurenţe în VI, 2, 2 1 şi în V I , 2. El se referă la " extensia" sufletului când acesta cuprinde lucrurile numărându-Ie cu ajutorul numerelor. Termenul ar putea avea vreo legătură cu celebra "extensie" a sufl etului din Augustin, Confesiuni, XI, care dă măsura timpului. 467


NOTE

438 Ipoteza fusese deja enunţată şi descompusă în VI, 9, 2

" În schimb, dacă a număra este o operaţie a sufletului ce parcurge <lucrurile>, unul nu ar mai face pm1e dintre lucrud'. 439 ef. Platon, Republica, 529d: spre deosebire de astrele sensibile, conste­

laţiile inteligibile se mişcă după nişte mişcări înscrise în ,,numărul veritabil". Plotin citează acest pasaj cu scopul de a elimina efectul supărător al referin­ ţelor platoniciene de mai sus şi de a stabili că, şi pentru Platon, numărul face parte din lumea intel igibilă (mai mult, Platon este primul care afIrmă acest lucru). ef., În acest sens, studiul lui Jesus Igal, "Dos notas al tatato Sobre los numeros de Plotino" , în Estudios clasicos, 1 4, 1 970, pp. 452-472. 440 l.e., în inteligenţa divină, care este prima fiinţă. Am preferat aici această traducere a termenului o'oo(a prin trimiterea precisă pe care o face la lumea ideilor care au fiinţă adevărată platoniciene. Alteori, am tradus termenul

r,rin substanţă, fiinţă adevărată.

41 e f Platon, Republica 524e: llJuxil XL voooa €v €au-rŢl TIlv €vVOlCXV. Experienţele pe care sufletul le are În lumea sensibilă Îl constrâng să trezească În sine anumite noţiuni ("€\1VOlCXL), în cazul de faţă, succesiunea diferenţiatoare dintre zi şi opusul ei, noaptea, care fIecare, în parte, este un unu, constrânge sufletul să deştepte În sine notiunea de unu, adică să se gândească ce este unul-În-sine. Avaxl V€l v es te verbul pe care Platon îl foloseşte pentru a exprima "trezirea" opiniilor adevărate datorită reminiscenţei : Platon, Menon, 85c: aVOO<€XLVT}VrCXL riL &S�CXL. 442 Referinţă la lTapaAAaTll de mai sus, adică la succesiunea diferen­ tiatoare. 443 Am ales acest termen tehnic, inspirându-mă oarecum din terminologia gramaticală, unde categoria aspectului se referă direct la es enţa acţiunii verbale, indicând cum este ea în sine: continuă, momentană sau fInită, şi nu cum o vede vorbitorul, din afară. Termen tehnic: cf. Sextus Empiricus, Pyrrh. hyp., III, 1 53, 2-3, care reia de mai multe ori verbul brL-{}€Wp€lcr-{}al în descrierea teoriei pythagoriciene a numărului. Adverbul olov, înaintea lui brL-{}€wţhUj.l€VOV indică faptul că este vorba de lUl termen tehnic. 444 ef. Aristotel, Metafizica, IV, 2, 1 003b 22-32, unde se întâlneşte chiar şi termenul CxxoAoU1't €L v (r. 23): "taU-ro Ţap €le; ăv-{}pwnoc; xaL CXV-{}PWlToc; . Cum se vede, scopul lui Aristotel este cu totul altul: el vrea, prin exemplul omului, să existe identitate între fiin ţă şi unu, rară ca numărul să însoţească esen ţ a omului. De altfel, Plotin folosise acelaşi pasaj din Metafizica în Enneade, VI, 9, 2, Într-un sens mai apropiat de intenţiile lui Aristotel. Ipoteza confonn căreia numărul este ataşat fiecăruia dintre inteligibile a fost sus ţinută de numeroşi medioplatonicieni influenţaţi de pythagori sm: cf. Plutarh, Quaestiones platonicae, III, 1, 1 002A, Theon din Smyrna, Expositio, p. 1 00, 6-8 Hiller. ef. şi Sextus Empiricus, Con tra mathema­ ticos, X, 258. 445 În această ipoteză, numărul total, sau total itatea numerelor corespunde totalităţ ii inteligibi lelor. .

...

46 8


NOTE

446 .Apud Aristotel,

447 Adverbul

Metafizica, I, 5, 985b 29.

b<€(vw� introduce o obiecţ ie a lui

Plotin la teza pythagorici­ ană evocată mai sus: ea fusese introdusă la Începutul paragrafului. 448 Şi anume în cazul diadei. 449 Această discuţie se desfăşoară pe un fundal aristotel ic (cf. Metafizica, XIII, 2, l 077b 4-9). Dar punctul de vedere prezentat de Plotin este total diferit. 450 Cf. Aristotel, Metafizica, II, 5, 1 00 1 b 26-3 1 . Această parte a frazei (o 8' apl{}� oUX W<; " )«(VTl(TL�) a fost deplasată de Henry şi Schwyzer, În editia minor, de la rândul 22, la IT. 23-24, la sugestia lui 1. Igal, din studiul pomenit: "Dos notas al trattato Sobre 10s numeros de Plotino" . 45 1 Cf. Platon, Republica, 509b. Anterioritatea unului faţă de fiinţă este concepută ca o participare a fiinţ ei la unu. 452 Este clar că pentru Plotin, decada-în-sine, adică un exemplu de număr­ în-sine, nu se identifică nici cu aspectul unui lucru, nici cu lucrul respectiv. 453 Cf. Platon, Parmenide, 1 45e. 454 O nouă întrebare care, de la unu, sare la decadă. La fel, şi răspunsul se va referi doar la decadă, ajungând la aceeaşi concluzie: înainte de decada­ accident, trebuie să existe decada-În-sine, ca număr ideal. Astfel, Plotin ajunge la un pythagorism platonizant, care afirmă existenţa numerelor ideale, a unului şi a decadei, şi participarea existentelor (ideilor) la numere. Dar;de fapt, structura inteligibilului este mai degrabă dispersată decât uni­ ficată prin juxtapunerea numerelor ideale: metoda de exegeză prin care filosoful substituie lui oUa-Ca pe O'uJ..L�€I3rP<� s-a dovedit a fi înşelătoare. Ajuns În impas, Plotin revine la contemplarea structurii lumii inteligibile, suspendând pentru o clipă cercetarea numerelor. 455 Termenul nu există, ca atare, în text, dar l-am dedus din adjectivul pronominal cantitativ TOOCXlhTJv, care este compus din pronumele demonstrativ cantitativ LOO� şi pronumele cxbnl, cu valoare de pronume de identitate, şi din pronumele demonstrativ a'tItr]. 456 Termenul grecesc este lTapooo(a, cu sensul exact de "prezenţă", dar dacă facem legătura cu paragraful 1 4, acesta indică, de fapt, participarea la forme. 457 Apropiere de Sextus Empiricus, Adversus mathematicos, X, 258. 45 8 Întrebarea discipolului, urmată de un discurs lung al lui Plotin, care se întinde până la începutul paragrafului 9. Dacă se admite ipoteza formulată în paragraful 5, (numerele ca aspecte şi însoţitoare ale existentelor), cum ar trebui definită, în primul rând, natura acestor realităţi în sine. în paragraful 6, Plotin explică că ele nu sunt constituite nici prin discurs, nici prin gândire: ele sunt în sine. 459 Expresia ne conduce În mod necesar la conceptul raţ iunii care asociază inteligibilul cu numărul, iar nu la limbaj, de vreme ce Ploti n nu a dezvoltat o filosofie a limbajului ca suport al teoriei universalului. 469


NOTE

460

Plotin admite, în această privinţă, obiecţia din Platon din Parmenide, 1 32b-c, care merge împotriva conceperii, de către medioplatonicieni, a ideilor ca gânduri ale divinităţii, ale demiurgului. Cf. şi Enneade, V, 9, 7: "De aceea, nu este corect să se spună că formele sunt gânduri, dacă astfel se înţelege că <o fonTIii> s-a născut sau există, fiindcă <inteligenţa> a gândit-o, căci cel gândit trebuie să fie anterior unui asemenea'gând. Altfel cum ar ar ajunge ea să îl gândească? Căci nu <îl gândeşte> printr-o coinci­ denţă şi nici nu a tins <spre el> din întâmplare ". 46 1 Probabil că Plotin a extras aceste exemple din comentariul lui Ale­ xandru din Afrodisia la Metafizica lui Aristotel (Alexander, In Aristote1is Metaphisicam, 98, 1 8-28). 46 2 Este vorba de clasicul -ro -r( �a-rl \1, expresie calificată în aristotelism pentru a denumi esenţa fiecărui lucru. 46 3 De fapt, intră în joc trei elemente: lucrul, noţiunea sa şi definiţia sa. Cf. Alexandru din Afrodisia, Quaestiones et Responsa, II, 1 4, p. 59, 1 1 - 1 2. 464 Cf. Aristotel, Despre suflet, III, 5, 430a 3 şi III, 7, 43 1 a 1 -2: după metoda sa obişnuită, Plotin combină cele două pasaje. Dar, mai degrabă, discuţia trimite la Aristotel, Metafizica, XII, 9, 1 074b 38- 1 075a 5. Cf. şi Enneade, V, 9, 7 şi V, 4, 2. 465 Cf. Enneade, IV, 4, 1 . 4 66 Cf. Enneade, V, 9, 7 şi VI, 7, 8. 467 Există, şi în inteligenţa divină, o dualitate între formă şi actul intelectiv care captează această formă, dar, cum, de altfel, va recunoaşte şi Plotin, în continuare, este vorba de o dualitate care poate fi percepută, la fel de bine, ca o unitate, pentru că, în inteligenţă, fiinţa şi intelecţia fiinţei sunt, în acelaşi timp, diferite şi identice. Cf. Enneade, V, 6, 6. 4 6 8 Cf Enneade, VI, 2, 7. 469 O apropiere interesantă la Plotin, între Ota-{}€al� şi '€V €pŢ€La, la nivelul inteligenţei divine. 47 0 Este, de fapt, definiţia dată de Porfir dreptăţii, . î n J(<pop).1aL, 32. 47 1 Cf Euripides, Melanippe, fr. 486 Nauck2, citat şi de Aristotel în Etica nicomahica, V, 3, l 129b 28-29, precum şi de Plotin, în tratatul Despre frumos (Enneade, I, 6, 4). , 472 O aluzie probabilă la Platon, Timaios, 37c. Cf şi Enneade, IV, 7, 1 0 şi V, 8, 4. 473 Cuvintele 0).10'0 lTavra apar în Anaxagoras, Fr. 59 B 1 Diels-Kranz: formula i se pare lui Plotin foarte potrivită pentru a descrie un itatea în multipl icitate a lumii inteli cibi le (de aceea adaugă €'\1 €vC, deşi se pare că Anaxagoras se referea la haosul primordial din care s-a născut cosmosul. 474 Cf. Platon, Timaios, 3ge. 475 Cf. Aristotel, Metafizica, XII, 7, 1 072b 22-23 . 476 Cf. Platon, Timaios, 3 1 b şi 30c şi 3 1 a. 477 Cf. Platon, Sofistul, 248a. 470


NOTE

AJ.l€VllV6v: tennen homeric. Cf. Homer, Odiseea, X, v. 52 1 : noUd sE jOUVOOOi}UL v€XUwv CxJ.l€VTJvd xapTJva - (Circe către Odiseu) "Dă tu

478

tăgadă apoi către creştetele tăr' de vl agă, Spre răposaţi ... " (trad. Dan SIuşanschi). 479 Fonnula este consacrată în istoria filosofiei de Platon, în Phaidros, 247c-e, şi a supravi eţuit, în funcţia ei de a numi transcendenţa, până la Anselm din Canterbury, în celebrul său argument al existenţei divine (cf. Prologion, 2-4). 480 Cf. Platon, Timaios, 39c. 48 1 C f. Platon, Timaios, 3 1 a. 48 2 Cf. Platon, Sofistul, 254d-25 5a. 483 Cf. Platon, Philebos, 1 5a. 484 Cf. Platon, PhiJebos, 1 5a; Aristotel, Metafizica, XIII, 9, 1 086a 1 2. 485 OOOLWc5T)C; poate tIimite la €L01Ţ[L)(� din Aristotel, Metafizica, XIV, 2, 1 08 8b 34; J.l.OvaOLX�: Aristotel, Metafizica, XIII, 8, 1 083b 1 6- 1 7. 4 86 C f. Platon, Phaidros, 245 c şi Timaios Locrios, 3 1 , 97e şi versus Pytba­ goricus apud Diels, Vorsokra tiker, 1, p. 45 5, 1 0 = Doxogr. ar. , p. 282,, 1 0. 487 Numărul ar fi un atribut al aurului, ca accident «J'uJ.1��VaL), însă cu con�i ţ ia să existe În prealabil: 1lc5TJ �wv. 488 In paragraful 5 şi în paragraful 1 0. 489 Întrebarea face aluzie la argumentul celui de-al treilea om din Parme­ nide, 1 3 2a-b, în alt context. 49 0 ef. Platon, Parmenide, l 44e. 49 1 În răspunsul s ău, Plotin se referă la partea inferioară a sufletului lumii . Cf. Enneade, III, 6 , 9 , sqq. 49 2 Cf. SVF, r, 864 şi 866; Sextus Empiricus, Pyrrh. hyp., 3, 5 1 . 493 Cf. SVF, I I 1 64. 494 Cf. S VF, Il, 329 şi 333. Până aici, avem de fapt întrebările şi obiec-ţiile venite din partea unor adepţi ai . stoicismului, aflaţi probabil între audienţi. 495 ' EvvoT]J.lO:rwv: a se vedea S VF, II, 1 64, Diogenes Laertios, VII, 6 1 . 496 C f. Platon, Sofistul, 237d. 497 Aluzie la cele cinci genuri din Sofistul lui Platon: de vreme ce gândirea se sprijină pe unu pentru a zice altul, rezultă că unul este anterior altului. 498 Exemplul este clasic la stoi ci. Cf. Enneade, II, 9, 3; de asemenea, în legătură cu metaforele militare, există studiul lui L. Jerphagnon, Doux Plotin? Essai sur les metaphores militaires dans les Enneades, în Revue philosophique de la France et de l 'Etranger, 1 07, 1 9 82, pp. 397-440. 499 Cf. Enneade, V, 5, 4. Gândirea dă unitatea mai degrabă casei decât oastei; ef. şi VI, 9, 1 . Mărimea continuă este mai aproape de unu decât mărimea discontinuă (cf. şi V, 5, 4 şi VI, 2, I l ). În paragrafele 1 2 şi 1 3 , Plotin v a discuta tocmai pozi ţiile stoici lor. 500 Pentru ecuaţiile exprimate între rândurile 1 8 şi 26, adică crrpcx-rOc;, OLX(U, CTUV€')(€C;, J.lTJ J.l€pLcrr6v, ef., mai jos, paragraful 16 şi Enneade, VI, 9, 1 . ,

47 1


NOTE 50 1 Cf. Aristotel, Categoriile, 5, 2a 1 1 - 1 2 şi Metafizica, VII, 1 , 1028a 30-3 1 ; pentru cil("�D, a se vedea ibidem, XII, 1 , 1 069b 3. 502 ) Ev ava<popav .. €v�: cf. Aristotel, Metafizica, IV, 2, 1003a 25. 50 3 npOWEl : cf. Platon, Phaidon, 74e. 504 Cf. Platon, Sofistul, 237d. 5 05 Cf. Platon, Parmenide, 142d. 50<'; Cf. Platon, Parmenide, 144e. 507 Cf. mai sus, paragraful 12. 508 Cf. Aristotel, Metafizica, XIII, 7, 108 1 b 14-15. 509 C[ Platon, Phaidon, 96e- 97b. 5 1 0 Probabil, întrebarea centrală a tratatului. 51 1 Cf Platon, Phaidon, l OOd. 5 1 2 Cf. mai sus, paragraful 8, 1 şi unnătoarele. 513 Cf. Pl aton, Timaios, 31 b. 514 Cf Platon, Phaidros, 247d. 5 1 5 Term en i luaţi de Plotin din Platon, Phaidros, 245c. 5 1 6 Cf. Aristotel, Fizica, Iv, 1 1 , 2 1 9b. 5 1 7 În paragraful 1 4. 5 1 8 C[ Aristotel, Categorii, 6, 4b 20-24. 5 1 9 Cf. Aristotel, Metafizica, XIV, 1 , 1 088a 7-8. 520 Cf. , mai sus, paragraful 1 3. 521 Cf. Platon, Timaios, 36e-37a. 522 Cf. Aristotel, Despre suflet, II, 1, 4 1 2a 1 7 şi 1, 3, 407a 2-3. 523 Cf. Pythagoras apud Stobaeum, FloriJegium, 1, 49, l a, p. 3 1 8, 2 1 , Doxographi Graeci, p. 386b 8 ş i Xenocrates, Fr. 6 0. C f Enneade, V 1 , 5. 524 Cf paragraful 2, primele rânduri. De fapt, cu toate că problema a fost rezolvată acolo, Plotin revine la numărul infinit pentru a verifica cele obţinute în unna discuţiilor despre numere în inteligibil, tocmai pentru că rezolvarea a fost oarecum exterioară, în sensul limitării la distincţia Între realul finit şi imaginaţia care se extinde, înainte, totuşi, de a se lămuri natura numărului esenţial şi rolul său în procesiunea ontologică. Aplicarea. s�_ face în patru d irecţii : 1 . linia inteligibilă (§ 1 7); 2. figurile inteligibile (§ 1 7); 3. numărul in teligib il (§ 8); 4) fiinţa inteli gibilă (§ 8). De menţionat însă că propunerea revenirii la numărul infmit este tăcută de di scipol subliniindu-i caracterul paradoxal: "Pentru că argumentele expuse îi dau o limită. " 5 25 Răspunsul lui Plotin pare a da dreptate ob se rva ţ iei anterioare: un număr .

,

nu poate fi infinit, pentru că "infinitul se opune numărului". 5 26 Ace a stă insistenţă a celui care formulează întrebarea ne face să ne gândi m la Porfir, cel care, la venirea sa la Roma, s-a lăsat foarte greu con­ vins asupra tezei conform cărei a intel igibilele nu sunt În afara inteligenţei divi ne (cf. Viaţa lui Plotin, 1 8) sau care, vreme de trei zile la rând, l-a tot interogat pe Plotin în privin ţa felului în care convi eţuieşte sufletul cu trupul

472


NOTE

(cf. Viaţa lui Plotin, 1 3). Insistenţa discipolului ar putea fi justificată, pe de o parte, de o necesitate exegetică aprofundată, În sensul 1 ămuririi unui pasaj din dialogul Parmenide al lui Platon, pe de altă parte, chiar de veneraţia faţă de Platon, ale CălUi doctrine trebuiau considerate cu toată atenţia cuvenită. 52 7 În răspunsul său, Plotin se foloseşte de un argument luat de la Aristotel : c[ Aristotel, Fizica, III, 6, 206b 1 6- 1 9. Am considerat necesar să modificăm punctuaţia, În HS2, pentru că ni se pare evident că pasajul cuprins Între linii În ediţia HS2 cuprinde Plima parte a răspunsului lui Plotin; în consecinţă, am suprimat liniile ediţ iei menţionate. 5 28 Partea a doua a răspunsului, sub formă de Întrebări retorice care sugerează un răspuns negativ, pare să rezume concluziile din paragraful 2, deci Plotin nu consideră Încă necesar să aprofundeze problema. Se pare că şi aici, filosoful se foloseşte tot de argumente aristotel ice: cf Aristotel, Fizica, III, 4-8 (nu există infinit decât în potenţă; este imposibil să se treacă de la gândirea infmitului la reali tatea sa; nu poate exista infmit în inteligibil). 529 Î ntrebarea deschide calea spre "urcarea" la lumea inteligibilă. De fapt, este calea justă, pe care Plotin va intra cu entuziasm. Caracterul ascendent al discursului este sugerat de parcurgere a inversă a procesiunii ontologice: de la lumea sensibilă la fiinţa primă. 53 0 Răspunsul lui Plotin, care se referă tot la Aristotel : cf. Aristotel, Fizica, III, 7, 207b 28-29: ,,nici acest discurs al nostru, negând că există infinitul În act în adunare, în sensul imposibilităţii parcurgerii până la capăt, nu suprimă judecata, nici ştim tele matematice". Cf. Aristotel, Metafizica, VII, 2, I 028b 25-6.

531 53 2

Răspunsul lui Plotin, care dă o defmiţie a liniei, pornind de la număr şi de la unu, postulând Întâietatea numărului, de fapt a unului, faţă de linie. De fapt, filosoful are În minte defi n i ţia dată de Aristotel liniei : cf. Aristotel, Despre cer, 1, 1 , 268a 7-8. De asemenea, gândul lui se leagă şi mai strâns de un argument care se găseşte În Aristotel, Despre suflet, 1, 2, 404b 1 8, care reflectă doctrinele vechii Academii, Îndeosebi ale lui Xenocrates, cu privire l a continuum-ul ontologic. 533 Î ntrebarea se referă la măsură şi nu la linie. Argumente: p.trpov este de genul neutru, pe când lJXl)..l)." .l este de genul feminin: prin urmare, pronu­ mele "rolrro, fi ind neutru, ÎI reia mai degrabă pe )..l€TPOV. Pe de altă parte, )..l€TpOV, dacă nu este cantitativ, trimite rară îndoială la numărul esen ţial, deci la inteligibil. Dacă s-ar referi la linie, întrebarea disci pol ului nu s-ar justifica, pentru că ar fi repetarea celei de mai sus, la care Plotin a răspuns, afirmând posteriori tatea liniei faţă de număr. 534 e[ Platon, Phaidms, 247c: "fiinţa care este cu adevărat, rară culoare, fără figură (aoxrlJ.uh l(J"Ţ�) şi i nvizibilă, care poate fi contemplată doar prin Îndrumarea sufletului sau de inteligenţă". 535 e[ Platon, Republica, VII, 529d. 473


NOTE 536

Cf. Enneade, VI, 7, 32. Cf. Enn eade, VI, 5, 1 0. 538 Cf. Plato n Timaios, 56b: "Confonn cu raţionamentul drept şi vero­

537

,

simil, ceea ce a devenit figura solidă a piramidei este elementul şi sămânţa [oculuj" .

539

La prima vedere, răspunsul lui Plotin pare lipsit de logică: de aceea, mulţi traducători (Igal, Brisson, parţial Faggin) au preferat să modifice punctuaţia, văzând, pentru confortul logic, o întrebare disjunctivă, care avea darul să anuleze răspunsul deconcertant al filosofului. Dar, dezvoltând, el arată cât este de dificil să stabileşti o succesiune sigură între inteligenţă şi vieţuitorul total. 54 0 Plotin, prin această obiecţie, intenţionează să tranşeze problema ierar­ hiei, folosindu-se de autoritatea lui Platon: cf. Timaios, 3ge, care trebuie legat cu 3 1 b, pentru a în ţelege interpretarea: "Pentru ca acest univers să fie iden tic cu acel vieţ uitor desăvârşit şi prin faptul de a fi doar unul, cel care a făcut universul nu a făcut două nici nu le-a făcut infinite, ci a făcut unul singur" ; a se confrunta cu 50c sqq. Cf , de asemenea, Enneade, III, 9, 1 . În ,

altă ordine, această interpretate a lui Timaios, 3ge constituie tema centrală a tratatului 32 (Enneade, V, 5: Că inteligibilele nu sunt în afara in teligen ţei şi despre bine), iar în tratatul 33 (ef. Enneade, II, 9 : Contra gnosticilor) filosoful îi acuză pe gnostici că au interpretat greşit acest pasaj. 54 1 Inteligenţa conţine ideea de sferă, deci modelul ideal, care se regăseşte în vieţuitorul perfect ca arhetip: "sfera vieţuitorului", care este corpul universului, anterior fii n ţei umane, al cărei cap (rotund) a fost creat după modelul sferei universului (ă.\.Icx.AOjO\.l) : a se vedea Platon, Timaios, 44e. C[ Enn eade, VI, 5, 1 0, V, 8, 9 şi II, 9, 1 7. 542 Ecou parţial al poemului lui Pannenide despre fiinţă, fr. B 8 vv. 5-� Diels-Kranz : "Este acum laolaltă În în tregim e unu şi continuu (€CTt"l \.1 oJ.l..ou na\.l, %v cru\.l€X€�). 54 3 Descrierea excelenţei vieţii vieţuitorului-în-sine ne aduce aminte de Aristotel, Despre cer, 1, 9, 279a 1 8:'2 1 ; Metafizica, XII, 7, 1 072b 27-28. 544 Plotin preia adjectivul lx.J.l..€ vTJJ.dj din Homer, lJiada, V, v. 887: vorbeşte Ares, care se plânge lui Zeus că a fost atacat de nesăbuitul Diomede: "Dacă, În viaţă fiind, m-ajungea, osten i t (lx.J..l€VI1V�), cu ascu ţiş u-i" 545 Cf Enn eade V, 6, 4: " . . . sufletul are o in tel igenţă dobândită, care îi colorează suprafaţa când sufletul este intelectual'; de asemenea, VI, 7, 22 ,

-

.

,

" ... dar devine dorit când binele îl co1oreaz§ '.

5 46 Este interesant că avem de-a face cu singura ocurenţă a verbului j€AaV în Enneadele lui Ploti n. Sarcasmul şi dispreţul emanate de acest verb erau foarte departe de fIrea acestui admirabil fIlosof a cărui răbdare şi respect pentru doctrinele celorlal ţi fIlosofi erau proverbiale. 547 Cf Enn ea de VI, 2, 8, cu privire la felul în care Plotin interpretează cele cinci genuri majore din Sofistul lui Platon. ,

474


NOTE

54 8 Adaptarea raţionamentului din Platon, Timaios, 30c- 3 1 b la sistemul metafizic plotinian, în care unul precedă fiinţa, care este asimilat vieţui­ torni total. 549 ef. Parmenide, [r. B 8, v. 6 Diels-Kranz şi Platon, Pann enide. 1 42d. De fapt, în toate fragmentele care ne-au parvenit din poemul lui Parmenide, termenul €v apare o singură dată şi este sinonim cu O1JVExTj. Doar odată cu Zenon din E1ea şi cu Melissos - problematica unului va ajunge în prim plan. ef. Plotin, Enneade, VI, 9, 1 . 55 0 Argument pentru eternitatea lumii reluat din tratatele 3 3 (II, 9), Contra gnostÎci1or, 7, 22- 3 8 şi din 40 (II, 1 ), Despre cer, 4, 26-3 3. 55 1 Tennenul CM,pTIp-{}-a.l vine de la Aristotel, Metafizica, XII, 7, 1 072b 1 4. 552 Fiecare existenţă autentică conţine urma existenţei autentice superi­ oare, în continuum-ul ontologic. Enneade, III, 8, Despre natură, con tem­ plare şi unu, 1 1 : "În ce fel se vede la intelect o urmă a binelui, în acelaşi fel

se cuvine a gândi modelul, concepând adevărul aceluia, pornind de la urma care dă fuga asupra intelectului" şi VI, 7, 20: "căci sufletul şi viaţa sun t urme ale inteligenţei". Termenul '(xvo� apare în Platon, Timaios, 53b, dar

în alt context. 55 3 Dacă se consideră continuum-ul ontologic de jos în sus. ef Plotin, Enneade, 1, 6, 9: "Iar pe cel care se află dincolo de el (i. e., de frumos), îl " numim natura binelui, care are frumosul drept scut Înaintea sa şi V, 9, 2: " . . . iar in teligenţa să stea Înaintea primului principiu În raport cu noi, ca Într-un vestibul al binelui".

Enneada vt

7 (38), Cum s-a instituit mulţimea ideilor şi despre bine

554

Titlul tratatului este acelaşi şi în aşa-zisa ordine cronologică a lui Porfir (cf. Viaţa lui Plotin, 5: al 38-l ea, în a doua perioadă de : creaţie, tocmai aceea în care Porfir s-a aflat la Roma, alături de maestrul său), cât şi în ordinea sistematică a Enneadelor (cf. Viaţa lui Plotin, 26: VI, 7). ef. Mar­ silio Ficino: Plotini Philosophi Platonici Liber Septimus Qtiomodo idearum extitit multitudo atque de ipso bona. Este de remarcat că, în cazul acestui tratat, care este unul dintre cele mai întinse dintre tratatele scrise de Plotin, ordinea cronologică coincide perfect cu ordinea sistematică, deoarece el este despărţit, cronologic, doar de trei mici tratate, de predecesorul său în Enneada a VI-a, tratatul Despre n umere (34), şi este urmat imediat de marele tratat Despre libertatea şi voinţa unului prim (VI, 8, 39). Tratatul acesta este, de fapt, o sinteză a tuturor doctrinelor pe care Plotin le-a dez­ voltat În celelalte tratate anterioare (după Porfir, în număr de 37, dar, în realitate, mai puţ ine, dacă ne gândim că Însuşi Porfir a divizat unele tratate pentru a obţ ine numărul necesar de 54 de tratate pentru eşafodajul Ennea­ de/or) . Pe de altă parte, este unul dintre puţinele tratate care vădesc o 475


NOTE

anumită tramă compoziţ ională căutată, în cazul nostru una a tensiunii as­ cendente, de la suflet la inteligenţa divină, iar de la aceasta la unul-bine şi la unio mystica. 555 Adică demiurgul sau unul dintre zeii creaţi, "copiii de m iurgului", despre care vorbeşte Platon în Timaios, 42d sqq. şi care produc trupurile " umane (44e sqq .). Cuvintele 11 -1)-€6� 'tl� (" sau vreun anume zeu ) lipsesc din incipit-ul pe care îl oferă Porfir pentru acest tratat, ceea ce ne-ar putea lăsa să credem că ar putea fi vorba de o interpolare ulterioară. 556 Cf. Platon, Pbaidon, 1 1 3a şi Timaios, 34b-c şi 4 1 d-e. 557 Cf. Platon, Timaios, 45 b. 55 8 Cf. Platon, Timaios, 45 a-b: senzaţ iile servesc previziunii sufletului. 559 Subiectul este sufletul, cum rezultă şi din participiul aorist feminin a$xJ.1€v1l. Cf. şi Platon, Pbaidon, 8 I d, 1 l 3a; Republica, 6 1 8a. 56 0 Cf. Aristotel, Fizica, B, 8, 198b 29-3 3, unde Stagiritul prezintă doctrina selecţiei naturale a lui Empedocle ca ilustrare a temei aparentei lipse de finalitate în procesul naturii. 56 1 C f. Platon, Timaios, 33a 3: Plotin adaptează nevoilor discuţ i ei un context mai amplu al lui Platon, adică cel în care acesta subliniază neces itatea includerii fiecăruia din cele patru el emente în corpul universului. 562 Se pare că această obiecţie (introdusă după metoda clasică plotiniană, cu ajutorul optativului potenţial al verbului A€rW) a fost rostită de un colocutor al lui Plotin. Probabil că discuţia, privată, se poartă în "bibliotecă", pe marginea unei teme celebre din Timaios, aceea a cosmogenezei şi, după cum se vede, expozi ţia lui Platon este luată ad Jitteram, sau, dimpotrivă, se încearcă să se vadă până unde trebuie mers cu interpretarea "realistă" a acesteia. 56 3 Adică pentru a aparţine unui corp. 564 Cf. Platon, Timaios, 34a. 565 Exclamaţie ironică a lui P lotin, care pregăteşte teza respingerii existenţei unei planificări divine în crearea universului sensibil. 56 6 Se pare că Plotin apelează, aici, la teorii aristotelice: pe de o parte, Aristotel afirmă (cf. Analitica posterioră, 88b 37; Etica nicomabică, VI, 1 22, 1 1 43b 1 0; VI, 6, 1 1 40b 34 - 1 I 4 1 a 8) că principiul ştiinţei, adică a cunoaşterii dobândite prin raţionament apodictic, este inteligenţa care vede principiile ştiin ţei. Iar pe de altă parte, susţine (cf. Analitica posterioră, 8 1 b 1 - 1 0) că celălalt tip de raţionament, cel inductiv, pleacă de la senzaţie, care furnizează cazurile particulare În baza cărora se poate abstrage cunoaş terea universalulu i. 567 Plotin foloseşte doctrinele aristoteli ce în manieră platoniciană: un raţ ionament divin nu poate pleca de la senzaţ ie, pentru că zeul, demiurgul, se situează înaintea creării universului sensibi l . Punctul de plecare al acestui ra ţ ionament nu poate fi decât inteligenţa şi - confirmându-l pe 476


NOTE

Aristotel - va aj unge la ştiin ţă. Dar, situându-se de la Început până la srarşit în lumea inteligibilă, acest raţ ionament nu ar putea avea ca obiect lumea sensibilă. 568 Plotin operează aici stri ct cu conceptul platonician de ştiinţă care are ca obiect universalul, refonnat ulterior de Aristotel din aceleaşi motive (cE Metafizica, 1, 9). 56 9 ° problemă de sens foarte serioasă: se poate vedea după faptul că Marsilio Ficino traduce un text di ferit: "Non enim principium quidem ex intelligibile pendet, finis autem in quiddam non intelligibile devenit. Turn vero quonammodo contigit ante sensibile taIem quendam habilum excogi tationemque incidere?" Ceilal ţ i traducători văd aici un anacolut, pentru că nu au dat nun sens particulei Dt in iţi ale, un genitiv singular masculin sau neutru al pronumeleui relativ, şi cu acuzativul ��L\.I, feminin, care ar putea fi subiectul infinitivalei subiective introduse de E\.IL ; considerând că €!L \.1 ar trebui s ă îl reia p e ot}, ei au încercat s ă repare anacolutul dând o coerenţ ă logică frazei, fie prin simplificare excesivă, fie prin schimbarea func ţiei sintactice a lui ESLv. Dar, în ambele situaţii, credem că soluţia este eronată. 1 . 19a1: "Porque una facultad en la que el principio parte de 10 inteligible y l a conclusion termina en 10 inteligibl e, icomo llegara al pensamiento de. 10 sensible?" (traducerea simplifică şi unifică, greşind acordul dintre ESL \.1 şi Dt); 2. Faggin: "Ma se i l punto di partenza e l ' intelligibile, com' e possibi le che in taI modo si arrivi al pensiero deI sensibile?" (a simplificat excesiv, netraducând pur şi simplu o mare parte din frază); 3. Armstrong: For how can that of wh ich the " beginning is from the intelli gible and which comes in its end to the intelligible, being a disposition of this kind, come to the understanding of a sense-object" (schimbă funcţ ia sintactică a lui '€SL \.1); 4. Radice: "Ora, se il principio deriva dal l ' intelligibile e la conclusione toma ancora al l ' intel­ ligibile, corn' e possibile che un tale processo s foci nelIa conoscenza del sensibile?" (a simpl i ficat, tăcând abstracţ ie de Dt), şi a unificat); 5. Hadot: "Car cet habitus, dont le point de depart est dans l' intelligible et don t la fin aboutit egalement ă l 'intelligi ble, comment serait-il possible qu' i l aboutit ă penser di scoursivement le sensible?" (a unificat, greşind acordul dintre '€Sl \.1, feminin, şi Dt), masculi n sau neutru). Credem că 00 îl reia pe AorLO"J.1�', tennenul cheie în context, şi, prin urmare, este masculin, iar 'ta.u-rTj\.l nlv '€�L v este acuzati vul de direcţ ie, fără prepozi ţie, cerut de verbul de mişcare a<pl XV€LO"itm, care are deja prefixul b.no-, care, prin reflex, serveşte de prepoz i ţ ia sintagmei anterioare; În felul acesta se justifică şi secven ţa npâc;;' a.'LO"�TJ'tOU 6La.V6T'jO"l v, în care npas- are semnifica ţ i a "faţă de", "pentru", "la"). 570 ef. Enneade, I I I, 2, 1 : "a dică o anumită previziun e şi un raţionamen t a l zeului privind naş terea acestui univers şi modul în care l-ar fa ce cât mai bine cu p u tin ţ ă" ; 2: "Dar <acest univers> nu a fost creat datorită

477


NOTE

raţionamentului privind faptul că trebuie să fie, ci datorită necesităţii celei de-a doua naturi" ; 3, 4-6: " . . . iar nu în urma unui -raţionament, ci de la o natură superioară, care produce natural ceva asemănător sieşi. Apoi, chiar dacă ceea ce l-a produs ar fi fost un raţionament, n-ar fi nimic dezonorant pentru cel produs "; 1 4, 1 -6: "Această ordine este conformă inteligenţei, astfel că este fără raţionament. Dacă cineva s-ar pu tea folosi cel mai bine de raţionament nu poate găsi un alt fel de a produce <ordinea>, diferit de ceea ce cunoaştem; aceasta se poate vedea chiar şi În naturile individuale, care sunt În totdea una mai aproape de inteligenţă decât ar putea fi printr-o aşezare în ordinea raţionamentului". 571 Cf. Platon, Timaios, 34a; 44c. 572 Cf., mai jos, în acelaşi paragraf, rândul : npov€vol1J-L€VOV €l� TO lxnEPO\l, şi paragraful 3, cuvintele: WcrT€ hJ.tCic; UCIT€POV 'L8€l v. ef. şi Enneade, V, 8, 6: "Aşadar, ceea ce este frumos astfel (şi care din cerce tare reiese anevoios sau deloc că trebuie să fie astfel), dacă cineva l-ar des­ ...

coperi, este aşa anterior cercetării şi anterior raţionamen tului" ; 7: " Dar motivul celor spuse este că, deşi tu poţi explica din ce cauză pământul este în mijloc, de ce este rotund şi de ce eliptica sa este astfel, totuşi acolo ele nu au fost decise astfel din cauză că trebuiau să fie astfel, ci din contră, din cauză că acolo sus sunt aşa cum sun� tocmai de aceea şi cele de aici sunt " bine făcute. ; III 2, 14: "Această ordine este conformă inteligenţei, astfel că este fără raţionamenf'; VI, 2, 2 1 , VI, 8, 1 4, dar şi Aristotel, Despre părţile animalelor, 687a 1 1 . " 573 Se explică expresi a "lu crurile care se vor naşte mai târziu care va urma: este vorba de reali tăţ ile care vor veni după apari ţia raţ ionamentului în ierarhia noetică şi ontologică. ar, aceste realităţi, care vor veni după raţionament, sunt sufletele cărora acesta le va fi util pentru că se vor încama şi, ca atare, vor fi în contact cu lumea sensibilă, mai ales cu cea sublunară, domeniul întâmplării, ,unde vor trebui să ia decizii, să aleagă o anumită opinie, o anumită acţiune. Acestea sunt, până la urmă, tocmai acele suflete care au ajuns în condi ţia de a lua corpuri umane, deci chiar oamenii. Pentru ei, raţionamentul corespunde unei stări de îngrijorare, de nelinişte, de slăbire a inteligenţei. 574 Aici con ţ inutul pe care Plotin îl dă tennenului AorlO'J.16c; este pur anstotel ic, adică acela de raţionament asupra lucrurilor contingente: cf. Etica nicomahică, VI, 2, 1 1 39a 1 2, unde Aristotel spune că a deli bera (l3ouA€u€O'\)-CXl) şi a raţ i ona (AOrlh€O'ital) sunt identice şi că nimeni nu del iberează asu pra unor lucruri nece sare. 575 Aşa este inteligenţa divină. 57 6 I.e., dezvol tate sub formă de d i scurs, prin urmare nişte raţ i on amente care desfăşoară toate posibil ităţ ile. 577 Plotin face aluzie la defini ţ i a dată de Aristotel actului ca proces veşnic Împlinit. Cf. Aristotel, Metafizica, IX, 6, I 048b 1 8-35, unde actul este

47 8


NOTE

definit prin desăvârşirea sa, În opoziţ ie cu mişcarea care se derulează În timp şi În succesiune. 5 78 Probabi l, o aluzie a lui Plotin la Aristotel, Etica eudemică, 1 2 1 9a 38 şi b 8, unde "actul imperfect" aparţine fiinţelor imperfecte, care nu sunt Întreguri. 579 Toate formele sunt deja prezente În inteligenta divină de o manieră simultană. În HS2, editorii au scos fraza 8€L TO(V�V x(t.t TOU n€t El Va.L , considerând-o o glosă intercalată de Ioan Pbilopon, întrucât nu se regă­ seşte în manuscrisele Enneadelor. 5 80 În textul grecesc apare, de fapt, adverbul €x€L, care, la Plotin, i ndică lumea inteligibilă, în opoziţie cu lumea sensibilă, re dată prin hTa.U-{}-a.. Dar, În contextul mai larg, termenul care redă inteligenţa.divină este {}-€�, adică zeul, demiurgul. 58 1 W. Theiler, unul dintre traducătorii gennani ai lui Plotin, a sugerat că ar fi mai bine să se reţină lectura lui Philopon 'tObE bLa "[OOE, Împotriva lecturii din manuscrise: "[OO€ J..L€'td "[0&. Argumentul arfi acela al redării raportului de cauză-efect prin faptul că se arată că " cutare lucru există pentru cutare lucru" . Dar, de fapt, Plotin vrea să spună, introducând exem­ plul cu viitorul-prezent din inteligen ţa d ivină, că în zeu nu există "înainte" şi "după" şi că doar raţiunea umană introduce această succesiune, care, de altfel, sugerează, la urma urmei raportul cauză-efect. A se vedea, în conti­ nuare, începutul paragrafului 2. 582 Termenul ciL "[La. nu reprezintă cauza propriu-zisă, de vreme ce în inteligenţa divină nu este vorba de o consecuţie reală Între existente, deci raportul cauză-efect este exclus. De aceea, este vorba mai degrabă de cauza în sens de raţiunea de a fi a i nteligenţei divine, care este prima fi inţă, auto-generată prin contemplarea unului. Pasajul cuprins Între rândurile 45 şi 57 ale edi ţiei HS2 a fost citat de Ioan Phi lopon în De aetemitate mundi, II, 5, p. 39 5 40 2 3 ; IV, 1 6, p. 1 0 1 , 1 2-25; XVI, 3, p. 57 1 , 2 0 - 572, 8 Rabe. Datorită unor glose ş i comentarii i ntercalate de Philoponos, textul acesta prezintă unele diferenţ e faţă de cel din manuscrisel e Enneadelor. De asemnea, acest pasaj, coroborat cu paragraful 1 6 din Enneade, IV, 4, reprezintă o anticipare a doctrinei lui Iamblichos şi a altor neoplatonişti târzii cu privire la preexistenţa timpului În lumea inteligibilă. Cf S. Sambursky şi S. Pines, The Concept of rime in Late Neopla tonism. A Selection of Texts w i th Transl ation and Commentary, Jerusalem, 1 9 7 1 . 5 8 3 L e. , d e l a cele două aspecte esenţiale constatate l a sfârşitul paragrafu lui precedent: 1 . fiecaŢe formă gândită de inteligen ţa divină este auto­ suficientă, pentru că este întregul celorlalte fOIme; 2. Întregu! îşi are În sine ratiunea de a fi . 584 Sunt două posibil ităţ i aici: a ) inteli gen ţa divină este u n obiect al cunoaşterii mult mai evident decât lucrurile inferioare ei; b) intel igenţa , "

-

,

479


NOTE

divină reprezintă un obiect de cunoaştere privilegiat pentru platonicieni. Dintre acestea, cea mai rezonabi lă ni se pare prima interpretare, deoarece ea pare a fi astfel şi obiect prim al gândirii. 5 8 5 Grecescul (hl care semnifică în acelaşi timp f<fptul că lucrul există cât şi cviditatea lucrului ("ro 'te €O-Cl), noţiuni opuse de ce-ului (c5LO'tL). Dis­ tincţ ia este aristotelică, cf. Analiticele posterioare 1, 13, 78a 22. 5 86 Termenul grecesc \l0€� indică, de fapt, apartenenţa, înrudirea cu inteligenţa. Ar putea fi tradus cu: ceea ce aparţ ine inteligen ţei, parte a inteligenţei, inteligent, intelect i v 58 7 Demonstraţ i a acestei teze va fi făcută de Plotin în continuare, până spre sfârşitul paragrafului, în trei etape. Teza este extrem de importantă, după părerea no�tră, deoarece ea ar putea pregăti celebra distincţie a lui Boethius dintre fiinţă şi e se n ţ ă din De hebdomadibus şi, impl icit, preluarea ei în tratatul Despre fiiI}ţă şi esenţă al lui Toma din Aquino. 588 Prima etapă a demonstraţiei . In abordarea ei, Plotin se foloseşte de un pasaj din Aristotel, Analiticele posterioare, II, 1 -2, 89b 23 90a 35. 5 8 9 Cf. Aristotel, Metafizica, VIII, 4 1 044b 1 4 ş i Analiticele posterioare, II, 2, 90a 1 5 . Dar Aristotel dăduse acest exemplu doar pentru a arăta, la modul general, a cunoaşte ce anume este un lucru însemnă a cunoaşte pentru ce există (90a 3 1 ), asta însemnând, în logica formală aristotelică, a cunoaşte termenul mijlociu al silogismului, adică cauza. Cf. Aristotel, Fizica, 198a 1 6 ; Me tafizica, VII, 7, 1 04 1 a 1 4. 5 9 0 Întrebarea colocutorului lui Plotin. 5 9 1 Plotin foloseşte aici celebra expresie 'to 'tL �\I � \laL , care desemna pentru Aristotel un sinonim al esenţei, creat pentru a semnifica esenţa angajată în devenire, ca un proiect al formei care predetermină actul compusului (cf. mai ales, Metafizica, VII, sau Despre su flet II, 1 ). 59 2 Plotin introduce aici termenul cheie al tratatului : {r.�, forma. Este, desigur, ideea platoniciană, dar concepută aici , în mod special, ca model al formelor sensibile, mai ales biologice, şi, pe de altă parte, ca membru al unui sistem generat de intel igenţa divină. 593 Nu am luat În considerare conjectura <).L1l> introdusă de Henry şi Schwyzer înaintea participiului ExO\l, conjectură sugerată de W. Theiler. De altfel, textul are mai multă coeren ţă fără negaţie, di scuţia concen­ trându-se în jurul lui iÎ.8a<;. De fapt, ipoteza ca sufletul să posede facultăţi inoperante este afilmativă. 5 94 Cf. M arsilia Ficino: siquidem mens haec ipsa species est. 595 A face parte di n intel igenţa divină înseamnă, de fapt, a constitui un si stem organic, care nu este altceva decât intel igenţa şi care este În s ine rat iunca sa de a fi . 596 Termenul l..lTIoa-racru;; poate avea ş i sensul d e producere, generare a inteligibilelor (care este, de fapt, o autogenerare, o autoprodu cere), mai ales în acest tratat: a se vedea paragraful 2: EL ot\l (J1NU1T6o-cO(n� OJ.lOU ,

.

-

,

480


NOTE

,,, " ' r ' " 40 v " €V apa Ltl UTIoo"t'acr€L "[o ala. LL ; : Xa.l ECT'tl V a.UTTJ npw"t'TJ €v€pr€la. tmocrTa.crl V rEVVTp-a.cra. €L� Ooola.V; 40 : XCXl OUX &. '€<p' €cxuTÎi<; lm6CT"t'cxcrL� �v. ef. Enneade, III, 4 , 1 : Twv )..LEV riL UTIO<TTacr €Lr; rlVOV"[(Xl Jl.€v6v"t'wv Ex€CVwV. "

TIcnrrWV ;

2 ) :

-

(

'

"

5 97 Este o frază dific ilă din cauza unor probleme sintactice, începând cu lipsa subiectului, continuând cu alăturarea bizară a participiului prezent activ neutru al verbului �X€l \.1 cu optativul potenţial al aceluiaşi verb şi încbeind cu ciudatul grup nominal de rangul II, adică un complement direct multiplu, din care ceva lipseşte, TO Xa.AWr; OJ..lOU 't� cilTLar;. În aceste condiţii, traducătorii s-au străduit să dea soluţii cât mai coerente, judecând lucruri le în contextul mai larg, al discursului filosofic care are ca temă structura inteligen ţei divine şi tăcând anumite concesii sintactice, în sensul simplificării legături lor sintactice. De aceea, nu este de mirare că aproape fiecare traducere diferă, mai mult sau rpai puţin, de celelalte. Iată: 1 . Annstrong: "But since there is nothing casual in its - N.B ! În inteligenţa divină, subiectul subînţ el es de traducătorul englez, din fraza precedentă ­ coming to be it would not have any of its reason why left dut but in having everything it has that of its cause which makes it exist beautifully". Traducătorul nu îl reia pe oJl.ou, sau îl consideră o prePoziţie construită cu genitivul origini i : (... are totul de la cauza sa); apoi, nu ţine cont de faptul că participi ile y€yov� şi €xov sunt de genul neutru, deci nu se pot raporta direct la vour;, care este masculin. Oricum, în engleză, pronumele it este de genul neutru, cum este ElOor; din greacă; or, în fraza precedentă, traducătorul se refe�ă la lucruri le - the things - din inteligenţa divină - the In tellect -, deci nu putea să le reia prin pronumele it, . ci trebuia să îl folosească pe they, or, dacă ar fi considerat forma - the Form - ca subiect subînţeles, atunci ar fl trebuit, în primă instanţă să o menţioneze, apoi să o reia prin pronumele she. 2. Igal; "Como no se ha originado al azar, no se ha dejado nada de su "porque", sino que, como tiene todo, tiene tambien a la vez la perfecci6n de la caus a". Iezuitul consideră că subiectul subînţeles este el ser, adică existentul, pentru că în fraza anterioară era vorba despre los seres que hay en la In teligencia, i ar în fraza unnătoare depre lucrurile care participă de el, nu de ella; apoi, greşeşte când sparge grupul nominal al cărui liant este arti colul 'to. 3. Faggin: "Ma non essendo nato a caso, a lei - adică intel igenţei div ine - non manca nulla del suo perche; 1 0 poss iede integralmente e possiede anche, insieme con la causa, I 'esser bello". Pare foarte coerent şi ch iar corespunde mersului discursului, dar, am mai spus­ o, participiile sun t neutre, iar lei, in telligenza, este, în limba greacă de genul mascul in. Apoi, xaA� este adverb, nu adjectiv. 4. Radice: "L' Intell igenza non si e prodotta per caso, non risulta mancante in nulla deJ suo "perche', ma, padrona com 'e di ogni cosa, ha anche la bellezza unita alia causa", ceea ce este o traducere foarte liberă. Legăturile sintactice fiind neglijate: în acest

48 1


NOTE

caz, ele sunt chiar greşit în ţelese ! 5. Ficino: Cum vero non temere genitum - s� referă la nihij eorum <in mente existentium> din fraza preced entă -, nihil pretermi sit omnino, quod ad rationerp. propter quid ita bene fiat ad causam pertinentem". S i mp l i fi că excesiv textul, deşi identifică bine subiectul. 6. Radot: "N' ayant pas et� produi t e par hasard, c h acun e d'elles ne manque de rien pour �e qui est du pourquoi , mais possedant tout, elIe possede en meme temps, avec la raison d' etre, la qualite d' etre belle". Cea mai coerent,ă tTaducere deşi prolixă, serveşte cel mai bi ne cauzei discursului, pentru că este vorba despre iden t i tqtea dintre "cen-ui unei forme din inteligentă şi " de ce"-ul ei. Este bine să i dent i fi căm subiectul cu lLc5oI;, care a are mai sus, la rân4u l 20 din HS2, care este de genul neutru, ca şi part ic �ii l e din fraza n oastră. În consecin ţă, susţinem c.ă în sintagma -ro xaAwc; lipseşte verbul il \laL , cu: sens existenţial. Fonnele din inteligenţa divină sunt frumoase tocmai pentru că conţin în ele însel e propriile raţiuni de a fi. Cf Enneade, V, 8, 7 : "ci din con tră, din "

,

p

ca�ză că acolo sus sunt aşa cum sunt, tocmai de; aceea şi cele de aici sunt bine facute". 5 9 8 A doua tre aptă a d emon straţ i ei : de ce-ul con st ă în to tal i ta tea formelor. '

A ce st lucru este dej� val ab il în lumea sen s i bi lă.

adv erb ului în adj e ct iv Au trebuie să ascundă compo­ nenta verbală inclusă de Pl ot in în s eIhn i fi cliţ i a cauzei: ea are rang de prin­ cipiu, adi că nu este cauzată l a rândul ei. 600 Cf. Ari s totel De caela, 1, 4, 27 1 a 33. Fraza aceasta reia ideea exprimată mai sus: ceea ce nu a fos1 produs 'prin hazard posedă tot ceea ce îiaparţ i ne mai bine s pus tot ceea ce 'este n ec e sar s ă i apar ţ ină. De ce-ul fiecărei fonne constă în această totalitate a conţinutului s ău i n tel i gibil care refl ectă în felul său, întregUl inteligen ţei divine. Forma nu are nevoie de o realitate exterioară ei care să îi expl i c e fiinţa 'şi structura pentru că ea are tot ceea ce îi trebuie, iar a indica de ce tii ei Înseamnă a numi tot ceea ce îi aparţ ine, la urma urmei întregul inteligen ţei divine în maniera proprie, ace ste i forme. Sintagma toat e câte îi aparţ i n are o dublă fun cţ i e sintac­ tică În frază: îl l ămureşte pe noUă şi este compl ementu l lui El1T€l:V. 60 1 A tre i a treaptă a demonstra ţiei. 602 Pl o ti n discută o problemă proven ită i nexpl i c it din tradi ţ i a pl atoni c ia nă şi per i pat etic ă dar care, în scolastlcă, va căpăt a denumirea de pri n ci piu al individuatiei . 603 Aceas'lă interoga ţie re to ri că are m eni re a de a j ust i fica de-o mani eră categorică identitatea din tre ce şi de ce: perfec ţ i unea inteligenţei, în care nimic nu este de prisos, nu pre ti nd e nici o expl i caţ ie. 604 Iarăşi o frază deosehi l de dificilă, chiar obsc u ră pe c arc mai to ţi traducătorii o i nterprete az ă ş i o traduc di feri t Iată: 1 . Annstrong: " l f then it is perfect it is impossible to say in what it is defi cient, nor why th is is n o t presen1 in i t. lf then something is present, you could te ll the reson why 599 Transformarea

,

,

'

-

,

,

-

"

"

,

,

.

,

482


NOTE

it is present; so the reason why is contained in its existence"; 2. Igal: "Pues si no - nu există în textul grecesc! - es perfecto, no es possible decir en que es deficiente ni por que no esta presente 10 que le falta Luego si estă present�, podrăs decir por que esta presente. Luego el "porque" entra en la. " realidad de cada Ser ; 3. Faggin: "Se e dunque perfetto, non si puc dire che cosa gli manchi; e questo "perche�' certamente non gli manca. E poiche e presente, tu puoi dire perche e presente; dunque il perche" e contenuto " neHa stessa esistenza" - diferit de primii doi; 4. Radice: "Ma se e perfetto, non 10 si pua cogJiere in difetto, ne rimproverargli la non presenza dei suo perche. t Ia sua presenza che ti permette di dire perche e presente; sicche " anche qui nel suo esserci c' e la sua causa - după cum se vede, o traducere foarte liberă a textului. 5. Ficino: "Si ergo conceptus est perfectus, in quo deficiat assignari non potest, neque afferri propter quid hoc non adsit. Cum igitur adsit, potes propter quid sit praesens asseverare: in ipsa igitur substantia ipsum propter quid sit continetur"; 6. Hadot: "Donc, si ce produit est parfait, il n'est pas pos�ible de dire en quoi il lui manquerait encore quelche chose ni pourquoi il ne devrait pas etre la. Il est la, peut-on dire, parce qu'il est la. C' est donc dans sa production meme que se trouve " son pourquoi - foarte interesant, pentru că redă exact ideea lui Plotin, şi anume faptul că ceea ce este pefect nu are nevoie de explicaţii, dar gramatical nu este posibil. Am preferat să scoatem în evidenţă relaţ ia între ce şi de ce şi să păstrăm, pentru UlT6o-taal�, sensul de producere, generare, _

venire în existen tă.

ţ

60 5

Suntem în fa a utmi anacolut: Plotin voia să emită, la început, princi­ piul general conform căruia orice produs şi orice act al inteligenţei divine este total, desăvârşit, dar îl aplică direct exemplului formei omului, sau al omului universal. 6 06 De aici încolo Plotin va reven i la chestiunea iniţ ială, aceea legată de planul demiurgului de a dota omul sensibil cu senzaţia, operând deci o exegeză sistematică a doctrinei platoniciene. 607 l.e., el este prezent în întregime, fără a mai rămâne ceva nemanifestat. 608 Pentru acest sens special al lui �OLJl.� cf. hnneade, IV, 9, 5: e;'tOLJl.o" ot" e;xao-ro" aşadar fiecare parte . . . este actualizată. 609 În original: e:'t'OlJl.� €(}!l" OA� - este un Întreg pregătit, desăvârşit, -

disponibil.

610

G . I.P. O' Daly (cr. Plotinus ' Philosophy of the Self, Shannon, Irish

University Press, 1 96 8, pp. 66-6 7) observă o ambiguitate în Plotin: este posibil ca, vorbind de faptul de a ajunge să fie un întreg, un tot (Wo-rE n� hrn \1), să aibă, de fapt, în minte noţ iunea de a ajunge să fie totalitatea fi inţei universale {€'tOlJl.0s €(}!l" OA�). Ct� Enneade, VI, 5, 1 2

611

Deşi Plotin foloseşte doar termenul ăv\tpwn�, el face, de fapt, distinc­

ţie între fOTITIa de om din inteligenţa divină, adică omul universal, şi omul sensibil, care este fOlma încarnată, supusă devenirii . 483


NOTE 6 1 2 Este sensul pe care i l-am dat l u i Ţb"vllJl.Cl, pentru a reda u n lucru aparţinător lumii sensibile, născut şi supus devenirii, în opozi ţie cu perfec­ ţiunea formei corespunzătoare lui din inteligen ţa divină, care este în act. 61 3 Î ntrebarea încheie obi ecţia colocutorului lui Ploti n. Din acest punct de vedere, este posibil ca Marsilio Ficino să fi împărţ it greşit paragrafele 2 şi 3. 614 Cf. şi Enneade, V, 8 , 7 : "fără să existe nici un in term ediar, prin apropierea fiinţei <inteligibile> faţă de un altul, apare În mod spontan ceva asemenea unei copii şi imagini a ei, fie de Ia sine, fie prin in terven ţia sufletuluP' şi : " Ea imită În tru totul modelul săzi'. 61 5 Î n aparenţă, o con tradicţ ie cu ce spusese mai sus (paragraful 2): "Apoi, dacă nu este intreg, ci mai trebuie să i se adauge ceva, atunci , acest ceva ţine de un vi eţuitor încă incomplet". Însă, Plotin vrea să spună că nu trebuie să adăugăm nimic conţ inutului intel igibil etern al formei omului, inclusiv sensibilitatea, pentru a obţine noţ iunea de om în devenire. Dar, omul în devenire nu deţ ine în fiecare moment totalitatea formei sale inteligibile: de aceea are nevoie de adaosuri şi de creştere. Tocmai de aceea se naşte întrebarea dacă nu cumva zeul are nevoie de deliberare şi de raţionament pentru a produce adaosuri le. 616 Fiind vorba de Timaios al lui Platon, avem de-a face cu o ficţ iune, cu o operă literară, prin urmare, termenul 1.m6-\t€O"L� şi verbul un6-\t€Lo nu au semnificaţ ia ipotezei din demonstraţ iile geometriei, ci indică mai degrabă subiectul literar, tema narativă aleasă care se pretează unui anumit mod de expunere li terar: or în cazul lui Timaios se pare că tema aleasă este, cum o spune şi Plotin, generarea lucrurilor (naşterea universului sensibil) iar

metoda expozitivă este cea alegorică, care impune anumite exigenţe, anu­ mite reguli ale genului l iterar, pe care Platon le acceptă. De aici, nevoia unei interpretări pedagogice, "realiste", care a fost impusă încă din vremea Academiei Vechi de Xenocrates (cf. fragmentul 54 Heinze şi fragmentele 1 53- 1 5 8 M. lsnardi-Parente). Ea este invocată şi în Enneade, IV, 3, 9: "În discursul despre intrarea IUl<1n corp> şi În faptul că el însufleţeşte trebuie să vedem <mai degrabă> un scop didactic În vederea cJarităţil'. Cf. Enneade, IV, 8, 4: " Iar dacă spune că zeul le-a semănat, acest lucru trebuie înţeles În acelaşi sens în care <Platon> îi făcea pe <demiurg> să vorbească adresându-se <zeilor celeşti>.. Căci planul <discursului> generează şi produce cele existen te În natura universului, expunându-Ie succesiv pe cele caTe devin şi sunt etern". 6 1 7 L e., 1306A€UCTl�. în m anuscri s el e Enneadelor apare, de fapt, I3oUÂ.T)O"L�, "vo inţ ă". Conjectura 1306Â.€UCTl� îi aparţine lui Mars ilia Fi cino şi a fost acceptată de Henry şi Schwyzer. 618 Cf. Platon, Timaios, 27d - 28 a. 619 Cf. Platon, Timaios, 28a. Interesant este că adverbul aE( lipseşte din unele manuscrise al e lui Platon, mai al es din cel pe care l-a folosit ProcIos, pentru comentariul său la Timaios. 484


NOTE

620

În realitate, Platon realizează opoziţia între lumea reală, a ideilor,. şi lumea încarnării, aflată într-o veşnică devenire. Cf. Platon, Timaios, 28a: " Ce anume este ceea ce există veşnic şi nu are naştere? Şi ce anume este ceea ce se Încarnează în permanenţă şi nu este n iciodată fiinţ ă adevă­ rată? " Prin urmare, interpretarea lipsei planificării din partea zeului îi aparţine exclusiv lui Plotin. 62 1 l. e., de zeul care a uitat modelul lumii inteligibile şi care ar fi obligat să raţioneze pentru a crea lumea sensibilă! Aşa este demiurgul gnosticilor. Cf. Enneade, II, 9, 12: "Apoi cum să nu fie de mirare că pe ei <nu se socotesc> imagin i ale sufle telor ajunse În această lume, ci suflete adevă­ rate, dar abia unul sau doi dintre ei reuşesc, cu gre u şi ca o favoare, să iasă din lume, de-abia amintindu-şi cele văzute cândva, pe când această imagine, pe deasupra palidă, cum spun ei; şi abia născută., cunoscuse

inteligibile1e, asemenea mamei sale, <care este tot> o imagine materială" .

622 Aceeaşi definiţie este dată, indirect, frumosului în Enneade, 1, 6, 2: "Urât mai este şi lucrul nestăpânit de formă şi raţiune, deoarece materia nu suportă să ' fi e formată total de idee" , precum şi frumuseţii culorii, ibidem, I, 6, 3: "Iar fmmosul simplu al culorii se datorează formei şi dominării întunericului din materie prin prezenţa lumin i i incorporale raţiune şi idee". 62 3 Această doctrină este preluată de Plotin de la Aristotel, Metafizica, VI, 1, 1 026b 27. 624 Plotin revine aici la exemplul omului, analizat mai sus. 62 5 Cf. Aristotel, Despre părţ i le animalelor, 658b 1 4 sqq. : "Prin UrInflre, <animalele> �u au acest organ pen tru că este cel mai bun, ci pen tru că e�te

făcut necesar · de Însăşi esen ţa animalului (Slei TOV '(&OV A6rov � OOOlCX�)". 62 6 ef. Enneade, VI, 8, 14. 627 De aici încolo, până la sf'arşitul paragrafului, avem o nouă obiecţie a posibilului colocutor al lui Plotin. De fapt, prin ea se introduce o nouă problemă, izvorâtă în mod natural din substanţa discuţ iei, anume dacă sensibilitatea poate să preexiste în forma omului din inteligenţa divină. Plotin va rezolva această problemă pe parcursul paragrafelor 4-1. 628 Cf. Platon, Timaios, 48a. 629 n clAl V cxvw{}ev: pentru a reaminti punctul de plecare al discuţiei şi pentru a indica începutul căutării soluţ iei pentru aporia izvorâtă din expunerea de până atun ci a argumentelor. Formulă folosită des şi de Aristotel. De fapt, Plotin nu va oferi direct soluţia, ci va întreprinde o cercetare preliminară asupra esenţei omului. Acest procedeu al cercetării preliminare va fi reluat în pragrafele 9 şi 16. 6 30 De fapt, dificultatea de a defini omul derivă din faptul că acesta se situează la două nivele ontologice suprapuse: nivelul raţional şi nivelul senzorial.

485


NOTE

6 3 1 Pentru stoici şi pentru epicurei. 6 3 2 În textul grec apare, s implu, Acrcx;. Dar acesta este un termen foarte complex, folosit de Plotin în toată pol i sem ia lui. Când nu corespunde sensuri lor obi şnuite de cuvânt, discurs, doctrină, facultate raţională sau de

raport matematic, capătă un sens foarte complex care sintetizează în el aspecte ale doctrinelor stoice şi aristotelice. Ca şi pentru sto ici, la Plotin A6r�-ul este o formă formatoare şi organizatoare: este A6r� CTlT€PJl.cx­ 'tLK�. Dar, ca şi la Aristotel, el reprezintă o formă. Î nsă Plotin valorifică acest semantism în manieră platoni ciană: această esenţă, parti cipă la o formă inteligibilă, pe care, imitând-o, o face pr�zentă realităţ ilor infe­ rioare, fiind, ca atare, proi ecţia în lumea sensibilă, derularea acestei forme din inteligen ţa divină. De aici sintagma raţiune formală. Cf. Enneade, II, 3 ,

1 7 : "La rândul ei, in teligenţa le conferă sufletului universal, iar sufletul aflat mai prejos de in teligenţă le dă celui care este mai prejos de el, iluminându-l şi imprimându-l, iar acela, aşezat oarecum lângă acesta, acţionează În tr-adevăr ; III, 5, 9: Poros este ADrCX;-ul. 6 33 Cf. Platon, A lcibiade, 1, 1 30c. Dar Platon spune doar că omul se '

identifică cu sufletul, pe când Plotin specifică, anticipând rezultatul cerce­ tării : sufletul dispus într-un anumi t fel, i. e., cel care a ales raţiunea forma­ toare a omului, fiind, de-o manieră particulară, suflet uman.

634 Cf. Aristotel, Despre suflet, 1, 3, 407b 14 sqq., pentru do ctrina corpului determinat, dar şi Platon, Alcibiade, 1, 1 2ge- 1 3 0, unde sufletul se foloseşte de corp ca de o unealtă. Dar şi aici Plotin specifică, anticipând din nou,

rezultatul cercetării : sufletul se foloseşte de un anumit COI]J, de cOI]Jul uman, determinat prin alăturarea raţiunii formale aleasă de suflet. D� fapt, doctrina platoni ciană din

Alci biade 1 a căpătat o mare pondere în antichi­ ,

tatea târzie, atât pentru neoplatonici eni, cât şi pentru stoici şi gnostici,

fi ind principala sursă a unui dual ism tranşant între suflet şi COI]J. Cf. istoria acestei doctrine în antichitate la Jean Pepin, Jdees Grecques sur l 'Homme et sur Dieu. Part I : La Tradition du Jer Alci biade, Paris 1 97 1 .

635 Cf. Vita Pythagorae, 6 , 3 1 , unde, în cadrul unei clasificări a expe­ rienţelor umane, omul este defmit ca vieţuitor raţional: 'toU AOŢLxoU '(<{.ou TO

(i' ăv{}pwn�. lamblichos precizează că a preluat această definiţie de la Aristotel (cf., probabil, Aristotel, fr. 1 92 Rose3 , fr. 2, p. 1 32 Ross, fr. 1 56, p. 4 1 0 Gigon: se referă, de fapt, la pitagorici), d,ar acest lucru e�te discutabiţ, dat fiind faptul că fragmente aristotelice nu au o paternitate certă. De fapt, această concepţie despre om nu este anterioară stoicilor: ea se găseşte la Chrysippos (cf. S VF, III, nr. 3 90 şi 462: în cel de-al doilea

Jl.Ev Brrl {}€C)(;, 'to

fragment, extras din Galenos, filosoful porticului afmnă că omul raţional urmează, prin natura lui, raţiunea şi acţionează având drept călăuză raţiu­

nea). Această atribuire este mai plauzibilă, pentru că tocmai la stoici Â.OrL)(� a dobândit înţelesul de "dotat cu raţiune". De fapt, Aristotel foloseşte 486


NOTE

o singură dată sintagma �Wa Â.Ojl<TrlXa, în Despre suflet, III, I l , 437a 7. 636 Omul din lumea sensibilă, compus din suflet şi corp. 6 37 Este posibil ca Plotin, ataşat formul ei esenţei aristotelice ('to 'tL �v €lVaL) ,să reamintească aici, de fapt, cele două defini ţii ale cauzei din .Aristotel, Despre suflet, 1, 2. 638 ef. Aristotel, Metafizica, VII, 5, 1 030b 1 8 (defin iţia câmului ca şi concavitate a nasului, în măsura în care una este în celălalt). 639 ef. Aristotel, Metafizica, 1 030b 27 şi b 35, pentru raportul dintre lucrurile compuse şi 'to 'tL �v lLvcu . 640 Această operaţ ie este foarte importantă pentru Plotin, pentru că, în concepţia sa, raţiunea formală, care face ca un lucru să fie ceea ce este, de pildă, face ca un om să fie om, este reflexia şi emanaţia unei forme trans­ cendente şi imateriale, în cazul nostru a omului-în-sine: A6j�-ul in­ formează materia urmând modelul formei trascendente. 64 1 ef. Aristotel, Metafizica, VII; 5, 1 03 1 a 1 şi VII, 4, 1 030b 4-6: pentru el nu pot fi definite decât esenţa şi cviditatea unui lucru unic. De fapt, Plotin este mult mai critic la adresa Stagiritului, pretinzând că acesta se abate de la pzjncipiile lui heITI1eneutice, renunţând la definirea cvidităţii unor lucruri. In realitate, Aristotel 'încearcă să definească esenţa omuhl'i, cons iderând că, într-t:n anumit fel, c<;>mpusul "om" se defineşte prin rapor­ tare la esenţa sa fOlmală care este sufletul, subînţelegând faptul că acest suflet implică o relaţie cu un anumit tip de corp luat în conformitate cu o concepţie universală (cf. Metafizica, 1 037a 27�29). 642 De data aceasta, Plotin ,pune problema definiţi ei ontologice a Qmului, în care A6ro�-u1 ocupă pozi ţia cheie. Distincţia surprinzătoare pe care o face filosoful Între definiţia logică (A6j�) a unui lucru, c�e incfude şi materia, şi A6r�-ul producător al lucrului, mai. bine spus care face ca un lucru să fie ceea'. ce este, poat� fi lămurită cu ajutorul l,lIlui pasaj plotinian din tratatul Despre amestecul total, al 37-lea în aşa-zisa ordine crono­ ' logică, deci imediat înaintea tratatului de faţă, în care de fapt este chiar anunţată tema acestuia: Enneade, II, 7, 3, unde Plotin vorbeşte · despre corporalitate ca despre un . A6r�: "Dar, dacă ar fi o raţiune <seminaIă>, care produce corpul adăugându-se <materiei>, este limp� de �ă raţiunea ..

<seminală> are, cuprinzându-Ie, toate calităţile. Dar această raţiune, dacă nu se reduce la o detiniţie care să arate ce este un lucru, ci esţe raţiunea lui producătoare, nu trebuie' să cuprindă materia, ci să tie o raţiune legată de materie şi care produce corpul venind <în ea>. Iar corpul este <constituit din> materia şi raţiunea aflate În ea. Raţiunea, fiind o formă, poate ti considerată ca atare, fără materie, chiar dacă, de fapt, nu este separată. Căci alta este . raţiunea separată În inteligenţă. Ea este În inteligenţă pentru că ea Însăşi ,este inteligen ţă. Dar pe acestea <le vom trata> În altă parte". 487


NOTE

M ai sus, rân dul 1 1 din HS2: "<t>ov AOŢU{O" b ă",'}pwn�. Ne dăm seama din această de fini ţ i e coroborată cu cele spuse în acest paragraf şi în cele anterioare cu privi re la deosebirea di ntre omul În si ne ( form a omului di n i nt eli gen ţa di v i n ă) şi o mul din lumea sensibi lă, că, de fapt Plotin face d isti ncţ i e Între trei tipuri de oameni, la trei nivele on tol o gi ce diferite: omul-În-sine, în in tel i genţ a divină, identic cu i n tel i gen ţa divină, una şi m ultip l ă omul ra ţ io nal , în suflet (a ct al sufle­ " tului), unde ,,raţional , adică " dotat cu raţ iune Înseamnă, după Plotin, "dotat cu raţiune formală", respectiv omul v i zib i l produs de adăugarea formei raţionale trimisă de suflet în materie, identic, de fapt , cu această formă raţ io n ală car e acţionează în materie. Ca să înţelegem şi mai bine această clasificare ontologică, ne ajută acelaşi tratat 37, în care Plotin di sţinge între trei tipuri de corporalitate : forma corporalităţ ii, sau corpo­ ralitatea-în-sine, aflată în i n tel i genţ a divină - inteligenţa însăşi ; corporal i tatea, ca forma raţională di n suflet .care acţ i oneaz ă asupra materi e i; corpul, . ca raţ iune fonnală acţionând în matelie, ca principiu întemeietor şi ordonator. 645 Replica posibil ul ui colocutor al lui Plotin, care are în minte, din nou, d efi niţ i a omului ca suflet. Or, dacă sufletul este identic cu omul, cum s e face că, atun ci când migrează (în metempsi hoză, mai bine spus metempsomatoză), el nu rămâne om, ci produc e un alt animal, un bou, o broască etc.? Or, i se sugerează lui Plotin, prin această apori e că, de fapt, omul se identifică cu o raţ iune formală, una dintre actualizările pos ibi l e ale sufletului, care cuprinde în el toate raţiunile formale, copii ale formelor transcendente din intel i gen ţa d i vi nă 646 Se revine la ipoteza din paragraful 4: A6ro� €O""n \jJuxî1.;: omul este o ra ţ i u ne formală, o determ in are particulară, diferită de suflet, un act care modifică sufletul şi care îşi găseşte esenţa în suflet. Cf. Enneade, VI, 2, 5 . D e fapt, Plotin n u face altceva decât s ă adapteze o do ctr ină aristotelică la viziunea sa platon i c i an ă Cf. Ari sto tel Despre suflet, III, 4, 429a 26-29 : şi bine spun cei care spun că sufletul este un loc al speciilor, dar nu în 643 644

,

-

-

,

,

"

,

,

­

,

.

.

,

"

în tregul lui, ci doar facultatea intelectuală, şi nu ca specii în ac t, ci în potentă" · 647 Rep l i ca lui Plotin, care aduce discuţia spre soluţia pro blemei: omul este un suflet plus o raţiune formală, care îl face să fie suflet uman. 648 Plotin i dent ifică raţiunile seminale cu raţ iun il e formale. Cf. Enneade, II, 3, 1 6 (sufletul posedă ra ţ iun il e sem in al e); III, 3, 1 (ra ţ i uni l e seminale sunt actul unui suflet); V, 3, 8 (raţ i u n i le seminale sunt identice cu sufletul care le posedă); V, 7, 1 (sufletul nu deţine doa r raţiune a seminală a omu­ lui, CI pe a l e tutu ror v i e ţui to are l or) 649 Nu este vo rba de o co n tradi cţ i e din p arte a lui P lotin, care spusese că raţiunea formală este un act al sufletului ce rep rez i n t ă pentru ea subiectul d i n care îşi trage esenţ a, deci raţi u nil e formale nu pot să fie esen ţ a sufletului (mai sus, paragrafu l 4 ) ; Plotin nu le n u me ş te pur şi simplu .

4&8


NOTE

esenţe, ci esenţe calificate, adică esenţe de un anumit fel, de pildă raţiu­ nea formală a omului este cea care face ca omul să fie om TO 'Il �v lLval - termenul creat de Aristotel şi adaptat de Plotin: faptul de a fi, prin actualizare în corp, ceea ce era ca rat iune formală în sufletul rational. 65 0 Întrebarea colocutorului, urmă î� text a posibilei reuniuni � cercului discipol ilor care urmăresc desfăşurarea tratatului. 65 1 I. e. , sufletul inferior şi senzitiv, în vocabularul restrictiv al lui Plotin. 65 2 Plotin spune că vieţile sunt cu atât mai clare cu cât se situează mai sus în ierarhie. C f. Enneade, III, 8, 8: "Ea Însă este mai clară, căci ea este via ţa primă, iar in teligenţa primă este una" dar şi VI, 3, 7, VI, 6, 1 8. 653 Cf. in fi a paragraful 1 8 şi paragraful 32. 654 Cf. Aristotel, Desgre suflet, II, ·1 , 4 1 2a 27-2 8, care foloseşte o expresie analogă pentru a desemna corpul viu: "De aceea, sufletul este actul prim al corpului natural având ca potenţă viaţa ". Plotin însuşi. îl foloseşte pe TOLOUTO cu referire la O"wJ.la în Enneade, I, 1 , 4 (reluându-l pe Aristotel): -

-

...

" ... am putea atribui corpului toate afectările comune <cu sufletul>, dar

unui corp, de bună seamă, dispus astfel Încât să tie produs natural, putând fi folosit ca unealtă, având via,ţa ca potenţa' şi 1 1 : ... iar sin teza lor sensibilă are imagin ea sufletului unit cu corpul: iar corpul de bună seamă, este determinat prin imaginea sufletului; iar dacă nu s-a scufundat <în dobitoc> un suflet de om, el a devenit un vieţuitor determinat printr-o iluminare a sufletului universal'; III, 6, 1 : "Să admitem că senzaţiile nu sunt afectări, ci acte şi judecăţi asupra lor, deoarece afectările se produc Într-o realitate diferită de suflet, de pildă În tr-un corp de terminat, pe când judecata se produce În suflet'. Sufletul senzitiv, adică cel care actualizează "

,

raţ iunea formală a omului şi o "transportă" în corp, adică "în materia dispusă astfel", este TOLauT11 tocmai pentru că este determinat de A6r�-ul omului. Cf. şi Enneade, IV, 3, 1 2 : EI nici nu coboară În totdeauna egal, ci " uneori mai mult, alteori mai puţin, 'iar alteori coboară pentru acelaşi gen de <vie ţuitoare> El coboară <într-un corp> realiza t conform propriei dispoziţii şi asemănător lui. Căci, de acolo de sus; <sufletul> este purtat În ceea ce îi seamănă, tie În tr-un om, tie Într-un animal, diferit pentru fiecare" . .

Trebuie să remarcăm că acest TOlauTi) reprezintă inovaţia plotiniană esen­ ţială, este ceea ce putem numi cu adevărat plotinism. 6 55 C f. Porfir, Viaţa lui Plotin 1 : "Pesemne că ·nu ajunge că purtăm ,

imaginea În care firea ne-a în chis, ci ar trebui să îngăduim să rămână şi o imagine a imaginii, l!Ina mai durabilă, ca şi cum ar ti printre lucrurile demne de con templa tr' 6 5 6 Nu este omul prim, adică nu este omul ra ţional, forma raţională

actualizată în sufl et, ci este forma raţ ional ă pătrunsă în materie, unde cre­ ează omul vizibil. Nu putem identifica, aici, omul prim cu omul-în-sine, adică cu forma omului din inteligenţa divină. Încercând să fie concis, Plotin creează de multe ori, ca şi aici, confuzie, prin folosirea unui inventar 489


NOTE

redus de termeni "tehnici ", astfel încât acelaşi termen redă, de multe ori, mai multe realităti. ' 65 7 Este vorba de raţiunea fonnală a omului, adică de "omul ra ţ ion al" din suflet, deşi Plotin o numeşte "omul de deasupra" . 65 8 ef. Platon Alcibiade, l, 1 30c. 659 ef. Platon, AJcibiade, 1, 1 2ge. 660 Putem înţelege că geneza omului complet' se produce în trei etape, etape determ inate de trei tipuri de suflete, despre care filosoful vorbeşte şi în Enneade, III, 4, 2: " El e parcurg intreg cerul sub forme diverse; Îll clipe diverse, fie în formă senzitivă, fie în formă raţională, fie în însăşi forma vegetativă"; III. 8, 8: "şi celelalte <vieţi> sunt oarecum gânduri, în s ă una este gândire vegetativă, al ta senzitivă, iar alta psihică". Înai nte de a deveni senzitiv, omul vizibil nu era decât un' erribrion de om, un suflet vegetativ. La naşterea lui a intervenit sufletul senzitiv, cel care, cum ' spune Plotin (paragraful 5) produce vieţuitorul uman, adică compusufdin suflet şi corp, sufletul venind din sufletul lumii. ef. Enneade, IV, 3, 27, IV, 4, 32, II ' 1 , 5. 661 Dacă nu ar fi proriume�e reflexiv a'6'[rj'\l� am putea înţelege că sufletul raţional se foloseşte de corp în mod sec'undar prin intennediul sufletului senzitiv, pe care îl ' atârnă de el amestecând raţ i unea fomlală a omului cu raţiunea formali din sufletul senzitiv. Dar, de fapt, Plotin explică ma.�iera secundară de folosirea corpului de către sufletul raţional prin faptul că omul superior, adică raţiunea formală' din su fl eti.ll raţional, se amestecă cu omul in ferior, adică cu copia raţiunii fonnale purtate de sufletul senzitiv " în corp şi prin asta îi conferă .o "vi aţă mai luminoasă , prin unnare, ,

'

.

"celălalt suflet" potJivit căruia <no;> s un tem noi, este ca�a bunei nqastre

fiinţări, dar nu şi a tiin ţării noastre. Et se iveşte când corpul es.te realiza t

şi, din raţiunea lui, con tribuie puţin la fiinţarea <no�stră>",

Enneade�

cum spune în

II, 1 .' Cu al te cuvinte omul ş,llperior se adatţgă, oarecum, la'corpul

inferior, dar, mai degrabă, omul . infenor nu pierde legătura cu cel superior, pentru a putea să " fiinţ eze bin e ef. Enn �ade, VI, 4, 1 4: Dar de acel Om

" s·a apropiat un alt om care voia să existe. Şi găsindu-ne pe noi - noi nu eram În afara uni versului - s-a aşezat pe sine în jurul IJ.ostru şi s-a adăuga t ".

pe sine acelui Om care era pe atunci ,fiecare; din tre npi".

662 Prin prisma terminologiei folosite, excesiv de reduc;:ţ ionistă, Plotin dă impres ia că vorbeşte de trei suflete: unul superior, care , este " div in" şi rămâne în iumea inteligibilă, furnizând doar viata " mai luminoasă celuilalt suflet, cel i n feri o r, senzitiv, care "coboară", purtând cu el sufletul vegetativ, în m ateri e (" folosindu-se În mod primar de corp" ), generând omul sensibil. sau vizi bil, dar, mai degrabă, ar trebui să în ţelegem că este vorba doar de o pro iec ţ ie "luminoasă" a sufletului transc en dent, care adaugă raţiun ea formal ă a omului ("omul raţ ional") corpu l u i predispus să-I primească ("materiei dispuse astfel') şi o încarc ă cu viaţă (o viaţă m a i "

490


NOTe

luminoasă), pentru că În caz contrar ar fi rămas doar copia, estompată ("sufletul vegetativ"), a "omului raţiona!'. Este vorba, prin urmare, de două momente esenţiale În "geneza" omului vizibi l : producerea imaginii om Într-un corp predispus astfel prin proiectarea luminoasă a sufletului raţional care actualizează raţiunea formală a omului şi, după producere, menţinerea vieţ ii şi a ordinii fiinţ ării, deci garantarea "fiinţării bune" tocmai prin raţiunea fonnală care Îşi adaugă copia proiectată În corp. 663 C f. paragraful anterior. Răspunsul lui Plotin va fi formulat În trei etape. 664 Aceasta este prima etapă a răspunsului. 66Ş Cf. Enneade, IV, 3, 23: facultatea senzorială şi cea imaginativă ale sufletului senzitiv sunt capabile de a percepe ceea ce. le parvine de la sufletul raţional, astfel încât facultatea sa senzitivă se comportă ca o facul­ tate de judecată. I, 6, 3: sufletul inferior contribuie la judecată; confrun­ tarea dintre focul sensibil şi focul inteligibil, respectiv, confruntarea dintre armonia se nsib i l ă şi cea i n teli gibi l ă. 666 Exprimarea lui Plotin poate să surprindă, dar, ca de obicei , trebuie să facem exerciţiul deconcentrării mesajului : filosoful vrea să spună că, d�că În lumea' inteligibilă 'existau raţ'l unile fOlmale ale corpurilor sensibile, atunci sufl�tul raţior:1a1 trebuie să albă, despre ele, senzaţii şi percepţii. 667 Aceasta este: a doua ţ:tapă a răspunsului lui Plotin la aporia ivită. ' 668 În mod o bişnuit, Plotin foloseşte adverbul €K€l. pentru a desemna lumea inteligibilă din interiorul int eligenţ ei divine. D ar, când se referă la suflet, teimenul denotă faptul că, deşi sufletul nu-şi e,,-ercită continuu activitat�a în lumea inteligibilă, totuşi, el este capabil să perceapă realită­ ţile lumii inteligibile şi rămâne legaţ de omul-În-sine, din inteligenţa divină. . 66 9 A treia etapă a răspun�ului lui P'Io tjn. 670 1 . e. omul-În- sine, forma transcendentă a omului. 671 Plptin prezintă de două ori clasificarea celor trei oameni, prima dată de sus în jos, astfel .că cel inferior, cel senzitiv, este al treilea. A dou� oară se poate deduce că perspectiya se invel�sează, se merge de jos În s�s. D.e altfel, precizar\ea şi mai de sus �u apare în textul originar. 672 Viaţa superioară, adică sufletul raţional, a fost întotdeauna prezentată de Plotin ca tăcând parte din lumea inteligibi}ă. Ea nu iese nidodată din aceasta: este .o doctrină constantă a filosofului, care se sprijiniţ, probabil, pe Platon, Phaidros, 24�e. Cf. Enneade, IV, 8, 8: "Dacă trebuie să Îndrăznim, contra opiniei altora, să ne expunem mai clar părerea, <am spune> că nici sufletul nostru nu s-a scufundat total <in sensibi>, ci o parte din el este mereu in in teligibil'; V, 8, 1 0 : "iar de multe ori Întregul /or este acolo, când nu sunt despărţ ite" ; II, 9, 2 : ,,[ar din sufletul nostru o parte este mereu în preajma acestora, alta se raportează /a cele <sensibile>, iar a treia parte este la mijloc, între ele. În tr-adevăr, cum <sufletul are> o natură unică În mai multe facultăţi, uneori întregul <s ut7et> se adună laolaltă În <partea> cea mai nobilă a sa şi a tot ce există, pe când alteori 49 1


NOTE

<partea> inferioară a lui, este trasă În jos. O trage cu ea şi pe cea din mijloc. Căci n u îi este pelmÎs să tragă în jos tot sufletul'.

673 Desigur, Plotin se referă la viaţ-ă În sensul sufletului raţional. 6 74 Nu este nevoie să se schimbe textul manuscriselor, aşa cum apare el în

HS2: &xLjJ.O\l� npo-rEpo�, OjJ.O€L<5€l� în &x(jJ.O\lCt npo-r€po\l otlcra O)J.OL €l of)c; cum propune Theiler, pentru a sugera producerea daimonilor, de către un suflet " daimonic" superior celui care produce "omul " , pentru că Plotin se referă Ia aceeaşi viaţă care produce şi omul şi daimonul, adică la sufletul raţional care cuprinde atât raţiunea formală a daimonului, cât şi pe aceea a omului. De aceea, daimonii de prim rang, sunt de aceeaşi specie cu viaţa care îi produce. 675 Cf. Enneade, III, 5, 6 : " chiar dacă este vorba de un daimon în sine, . . . ,

el este tot un zeu". 676 Nu acceptăm conjectura

lui Volkmann: OOLJ.LO\la, aşa cum apare în HS2, ci păstrăm termenul din manuscrise: ă,vitpwno\l. Conjectura nu este necesară, pentru că, dacă Plotin făcea o paralelă zeu - &x(jJ.O\l şi om "<5aLJ..LO\l, ar fi trebuit să spună, de asemenea, că omul este im.aginea daimo­ nului, aşa cum daimonul este imaginea zeului. De fapt, paralela actua­ lizează un raport între participant şi participat: daimonul (raţiunea formală din sufletul raţional) participă Ia daimonul-În-sine (un zeu)" aşa cum omul �raţiunea formală din sufletul raţionaO participă la omul-În-sine. 77 Interpretarea acestei teze se leagă de cea precedentă, părând o confir­ mare a faptului că omul depinde ' de un daimon, nu de un zeu, cu trimitere directă la doctrina platoniciană care leagă omul de un daimon. În acest caz, conjectura lui Volkmann ar fi perfect justi'ficată. Dar, dacă am admite această teză, este inexact că cel de care este suspendat omul nu se numeşte zeu, pentru că, în Viaţa lui Plotin, 1 0, Porfir ne spune că daimonul lui Plotin era un zeu şi Plotin însuşi afilmă că daimonul unui înţelept este un zeu: Enneade, III, 4, 6. Or, cum să înţelegem atunci afirmaţia lui Plotin de aici? Dacă în fraza precedentă am păstrat lectura din manuscrise, atunci această frază de faţă trebuie înţeleasă În sensul că noţiunea de om-În-sine nu se confundă GU cea de zeu, în timp ce noţiunea de daimon intră în sfera g,enerală a notiunii de divin. 78 J.e., sunt r�ţ iuni formale în sufletul raţional. 679 Este spectaculoasă şi atrăgătoare conjectura propusă de Harder, dar care, totuşi, nu are acoperire în nici un manuscris: a se citi &x11JiO\lW\I (de inteligenţi) în loc de oaljJ.6\1w\I. Această conjectură presupune că Plotin ar fi avut în minte etimologia lui &x(jJ.W\I propusă de Platon în Cratylos, 398b: "pentru că erau chibzuiţi şi inteligenţi - oa-rl.uo\l€� - Hesiod i-a -

numit daimonP'.

680 Cf. Platon, Timaios, 42c. 681 ef. , mai sus, paragraful 6. 682 Cf. Enneade, III, 8, 4: "Dar,

pentru că eu nu produc un desen, ci " contemplu, liniile corpurilor apar ca şi cum ele s-ar desprinde singure .

492


NOTE

6 83

Termenul grecesc este lTpoop6jJ.o�. Acest splendid tablou al sufletului lumii proiectând o schiţă luminoasă în materie poate fi explicată prin alte texte ale lui Plotin: Enneade, IV, 3, 6, unde se afirmă că sufletul univer­ sului a pregătit dinainte săl aşuri pentru sufletele raţionale individuale, care sunt "surorile" lui, iar în II, 9, 1 8, le-a pregătit din timp corpuri. Imaginea creată de Plotin implică faptul că sufletele trebuie să aleagă dintre aceste sălaşuri premergătoare. Putem să ne gândim şi la alegerea sorţilor umane sau animale din Pl aton, Republica, 61 8a. 6 84 Fiecare suflet executant îşi însuşeşte o anumită parte din tabloul schiţat de sufletul lumii în materie, pe care o diferenţiază, decupând-o şi dându-Î o formă: daimon, om, cal sau câine, etc., în conformitate cu ceea ce poate face sau trebuie să facă în " spectacolul dram ati c" general regizat de sufletul lumii. 68 5 ef. mai sus, paragraful 6 . 686 ef., mai sus, paragraful 6 . 68 7 ef. , mai sus, paragraful 5. 688 De fapt, ceea ce a dezbătut şi a încercat să rezolve până acum Plotin a fost o chestiune platoniciană configurată în Pannenide, 1 3 0a, şi care consta în două componente: dacă senzaţia preexistă în inteligibil, cum este posibil ca obiectul ei, sensibilul, să existe în inteligibil, şi, ca un corolar, care sunt realităţile sensibile preexistente în inteligenţa divină. 689 e f mai sus, paragraful 7, unde Plotin se întreba dacă realităţile inteligibile nu ar trebui să se încline spre lucrurile din lumea sensibilă, dacă admitem o preexistenţă a senzaţiei în lumea inteligibilă. Pe de altă parte, în paragraful 3, filosoful se întreba dacă nu cumva, dat tiind faptul că omul-în-sine are deja în structura sa facultatea senzorială, nu ar trebui să deducem că inteligenţa divină, care conţine şi omul-în-sine, se înclină, din această cauză, spre lumea sensibilă. Tocmai acest aspect din unnă, coroborat cu faptul că, în răspunsul la întrebările puse de colocutor, Plotin se referă, direct, la inteligenţ a divină care nu are nevoie să privească spre lumea sensibilă pentru a produce fonnele vieţuitoarelor sensibile, l-a detenninat pe Hadot să rupă fraza care constitue prima întrebare în două, introducând un nou lTWc; între primul lTwc; şi negaţia oU şi neacceptând conjectura (din HS2) ojJ.WC; pentru OAWC;. Prin urmare, el obţine două întrebări : prima, care exprimă uimire-a simţului comun în faţ a preexis­ tenţei calului şi a altor animale în lumea inteligibilă, animale care fuseseră evocate în tema metempsihozei din paragraful 7: Mais, le cheval et les " autres animaux, comment peuvent-ils etre reellement la-haut?" şi o a doua întrebare, în care subiectul verbului 'E:'�-€AEL este inteligenţa divină: " Comment ,

.,

ne pas etre oblige de dire que le Dieu a du, pour les pmduire, regarder vers Ies choses d'ici-bas?" Dar, pentru a accepta sau nu conjectura propusă,

trebuie să ţinem cont de faptul că avem mai multe întrebări ale colocu­ torului, care aduc, încet, discuţia spre necesitatea sau lipsa de necesitate a 493


NOTE

raţionării prealabile din partea inteligen ţei divine asupra creării vieţuitoa­ relor. sensibile, dovadă că Plotin nu începe prin a răspunde Ia o pretinsă primă întrebare privind posibilitatea existenţei vieţuitoarelor sen�ibile în inteligenţa divină. Apoi, dacă am avea cu a4evărat două întrebări Ia începutul paragrafului, .dat fiind că subiectele gramaticale ar fi diferite, s-ar fi impus şi marcarea acestui lucru prin particul� b€. 690 ef. Enneade, V, 9, 5 : "Iar dacă trebuie să existe un producător al acestui univers, pentru a-I produce, el nu va gândi )ucruri care nu au . ajuns Încă la fiin ţă. Anterior lumii trebuie, .,deci, să existe nişte <realităţi care> să nu fie

amprentele altora, ci: care să fie şi modele, şi prime, şi su bstan ţă a inteligenţei" .

69 1

Te rmenul E.mpcoAoUirEl aminteşte de conceptul de napcocoAou{1-€Olt; al stoicilor: c[ Aulus Gellius, Noctes Atticae, VII, 1 9, pasaj selectat de Von Amim pentru Stoicorum Veterum Fragmenta, II, nr. 1 1 70, tmde lucrurile naturale sunt acompaniate de consecinţe necesare care pot prezenta incon­ ven ienţe. La Plotin, realităţile sensibile rezultă în mod necesar ca o refle ­ xie a formelor inteligibile . . 69 2 În opoziţie cu teza gnostică a producerii lumii sensibile de către un demiurg care alege în mod deliberat şi planifică, pentru Plotin, universul sensibil se naşte nemijlocit şi necesar ca o imagine şi ca o copie a lumii inteIigibile. C[ mai sus, paragraful 3. De . asemenea, Enneade, V, 8, 7: apare în mod spontan ceva asemenea unei copii şi imagin i a ei" şi 1 2:

"

" Tot ceea ce este imagine prin natura sa există cât timp modelul său persistă" . Or, universul sensibil se naşte cu necesitate în virtutea princi­

piului conform căruia toate nivelele posibile ale continuum-ului ontologic trebuie să se realizeze. Cf. Enneade, IV, 8, 6, II, 9, 8. 693 Aporia configurată aici este un caz particular al unei chestiuni generale pe care Plotin o dezvoltase Într-un tratat scris la începutul carierei sale filosofice: Enneade, V, 9, 1 0- 14, anume fOlmele căror realităti există în inteligenţa divină. Ea poate fi coroborată cu chestiunea plato� iciană din Parmenide, 1 30c dacă există o formă în sine de om, de foc, de apă, dar şi de cal, de bou, de noroj. Deja din tratatul V, 9, 1 4, Plotin legase această problemă de problema mai generală: "Dar despre acestea se va putea vorbi " mai c/ar revenind la problema <genezei> m ultipluJui din unu . 694 Cf. Platon, Parmenide, 145a: "Prin urmare, wwl-care-este este fie unu, fie m ul t P . A se vedea şi 1 44e. ' 695 Cf. Pl aton, Parm en jde, 1 44c. În acest termen de diadă putem recunoaşte şi unul dintre cele două principii supreme (diada nedefinită şi unul suprem) di n care, după ceea ce pretinde Aristotel, in Meta fizica 1 0 8 l a, Platon făcea să derive, în învăţătura sa orală, idei le. Ma i sigur este faptul că doctrina acestor dou� principii a fost consacrată de Xenocrates, în cadrul Academiei Vechi, care le-a "extras" din comentariile la dialo­ gurile platoniciene. Cf. Enneade, V, 4, 2: "De aceea se şi spune: din diada, '

,

494


NOTE

nedefinită şi din unu <provin> fonnele şi numerele". ef. Aristotel, Despre suf1et, 404b 1 8-2 1 : "De asemenea şi În ' tratatul Despre fil osofi e se afirmă faptul că vieţllitoruJ În sine provine din Însăşi ideea de ,unu şi din lungimea, lăţimea şi adâncimea:primei, şi tot aşa celelalte <vieţllitoare>",

in care s-ar putea să avem un rezumat al doctrinelor nescrise ale lui Platon. 69 6 Un sens analog, dar mai general în Platon, Parmenide, 142e - 1 44c. 697 ef. Platon, Sofistu/, 254d. 698 Cf. Platon, Sofistu/, 248e. 699 Cf. Platon, Sofistu/, 249a-c. 700 J. ., totalitatea lor sistematică plus principiul ,care asigură sistema­ e ticitatea şi interioritatea lor reciprocă. 7 0 1 C f. Platon, Timaios, 31 b. 70 2 Î n această descriere a diadei, viaţa, ca vieţuitor total, vine după inteligenţă, precum în Enneade, VI, 6, 7: "El este vieţuitorul total care

constă din .toate vieţuitoarele,. sau" ,mai bine spus, care cuprinde în sine toate vieţuitoarele şi care este un unu atât de mare cât toa te <vieţui­ toarele>, aşa cum şi uni vers ul acesta es te un singur rtxistent şi, totodată, tot vizibilul, deoarece cuprinde toate lucrurile din sfera vizibilului" , pentru că

perspectiva este a ordinii 'sufletelor; deci ' 'a vieţilor, care, în lumea inte­ ligibilă, vin după inteligenţă. 70 3 în original: TW VO€� . De remarcat că, la Plotin, \)O€P� şi VOTJT� nu sunt încă atât d � radic �l opuşi ca la neoplatonicienii ulteriori. ' NO€p6c; înseamn ă aici, ca şi î"n celelate contexte din paragraf în 'care apare, "dotat cu -inteligenţă", in sensul că obiectele inte1ec ţiei inteligenţei sunt ele însele inteligenţă. 704 Cf. mai sus, -paragraful 1 . 705 Cf. Porfir, De abstinentia, nI, 2-4 . . 706 Cf. Aristotel, Metafizica, XII, 9, 1 075a 3-5 : " Deoarece gândirea şÎ obiectul ei nu sunt lucruri diferite, penlru aceste lucrurI care n u : au ' mateIie, ele vor coincide, iar Inteligen ţa dÎvină va fi' lin 'Suigur lucru cu obiectul a ctivităţii sale"; Despre'suflet, III, 7, 43 1 a 1, "ştiinţa in act şi obiectul <ei> sunt identice ", şi Despre suflet; III, 7�i 43 1 b 1 7- 1 8: "în general, intelectul este identic:lucrurilor <gândite>, câr:id le gândeşte,în act". 707 Se observă uşor folosirea ca temlen tehnic 'a adjectivului pronominal TOl<)aO€. Cf. Enlleade, VI, 2, 6. 708 C f. Porfir, l(epop}lo;l, 1 0'; Plotin, Enheade, V, 8, 4: " ... acolo soarele este ' toate astrele, iar fiecare <a.'>tru> este [a rândul său soarele şi 'este toate ' celelalte <astre>'.

709

Este pos ibil ca Ia baza acestei mişcări de degradare particul arizantă ş i diferenţ iatoare d i n interiorul inteligenţei d ivine s ă stea o interpretare alego li c ă a evoluţiei regresive de la o m la an i ma l descrisă de Platon în Timaios, 9 1 -92. Mai degrabă, însă, găsim aici unul dintre nucleel e fundamentale ale gândiri1 plotl n i ene, în care i n tel igen ţ a are ca esenţ ă

495


NOTE

manifestarea, întrucâtva asemănătoare spiritului hegelian a cărui automa­ nifestare constituie realitatea. C[ Enneade, V, 1 , 6. 7 1 0 Cf. Porfir, 1(<p0PJ.l.aL, I l . 711 Plotin transferă în domeniul ipteligibilului un princIpIU biologic formulat de Aristotel în Despre părţile animalelor, 663a 1 : " Animalele cărora na tura nu le-a dat coame au primit de la ea un alt mijloc de protecţie, de pildă viteza la un cal, mărimea corpului la cămile" şi 664a 1 : " Ceea ce natura Înlătură la nivelul dinţilor atribuie coarnelor, iar hrana care ar ti fost destinată acestor din ţi este folosită pen tru creşterea coamelor'. Cf. Platon, Timaios, 76e: ceea ce la Platon reprezenta efectul

prevederii zeilor devine la Aristotel efectul finalităţii interne a naturii , iar la Plot in efectul unei sistemati cităţ i a inteligenţei divine. 7 1 2 Echilibrul între exces şi lipsă, între dinţi şi coarne, de pildă, exprimă caracterul sistematic al inteligenţei totale reflectat în fiecare formă inteligibilă: fiecare vieţuitor trebuie să fie perfect pentru că şi inteligenţa este perfectă. 7 13 Fiecare formă în parte este o inteligenţă individuală, vieţui tor-în-sine, vieţuitor desăvârşit. Cf. Platon, Timaios, 3 0c-3 1 a; Enneade, V, 9, 8: " Prin urmare, dacă gândirea este a unui lucru interior <inteligen ţei>, el este forma interioară, adică ideea Însăşi. Adică ce? O inteligenţă şi o substanţă in telectuală, nici o idee netiind diferită de inteligenţă, ci tiecare tiind inteligenţă".

714 Cf. Platon,

Timaios, 3 1 b: " Pentru ca această lume, chiar şi prin faptul de a ti una, să tie iden tică cu acel vieţuitor total, cel care a făcut universul

nu a făcut două, nici nu le-a făcut intinite, ci a făcut unul singur'.

7 15 În original J.l.OpcpaL Le-am tradus aşa pentru a le deosebi de elOT), for­ ' mele inteligibile. I\DjOl nu sunt, aici, raţiunile formale, ci detiniţiile logice. 6 7 1 l. e. , diferenţa specifică: de pildă, raţional. 717 Cf. Bonitz, Index Aristotelicus, p. 339. Termenul '(OLaV, folosit de Plotin, este un termen tehnic foarte întrebuinţat de Stagirit. De pildă, în definiţ ia virtuţii etice Aristotel indică, în dispoziţ ie, ceea ce este "comun" şi alegerea specifică a mijlocului just ca fiind "propriul". Prin urmare, în Aristotel, Etica nicomahică, II, 6, '1 1 06a 32 sqq.: " Virtutea, ca atare, este o dispoziţie care priveşte alegerea, constând Într-o medie În raport cu noi, determinată În baza unui criteriu". Şi stoicii susţin un concept asemănător, cf. S VF, III, nr. 3 02: " Virtuţile sunt legate Între ele, totuşi ele diferă prin

caracterele proprii -rn \OLDTJŢtl ouxc.pepOl'>ol v). 718 Comunul, adică generalul , este genul proxim, iar propriul, adică particularul, este diferenţa speci fică (fără ca acest pasaj să distingă predicabi lele aşa cum o făcea Aristotel în Topica sau Porfir În Isagoga), de pildă: "ceea ce face un om bun". Dispoziţia comună este i n d iferen tă din punct de vedere moral, în sens stoic. Doar ansamblul dintre comun şi propriu este frumos, adică generează virtutea. Mopc.pal şi ADYOL sunt, -

496


NOTE

pentru Plotin, exemple de unităţi în multiplicitate analogice unităţii multiple a vieţuitorului total. 7 1 9 Plotin face aluzie aici la constelatii sau la semnele zodiacale care corespund unor animale iraţ ionale: be�bec, taur, peşti etc. mai degrabă decât la astrele propriu�zise, care erau considerate de Platon animale divine ( Timaios, 40a-b). 7 20 Cf. Platon, Timaios, 30d - 3 1 a. 721 Este, de fapt, una dintre marile probleme ale platonismului, formulată în PaImenide, 1 30a: există o formă în sine a focului, a a apei, a murdăriei, a noroiului etc.? Problema este reluată în Timaios, 51 c. 7 2 2 O schiţă de răspuns a lui Plotin: în lumea inteligibilă există doar acele lucruri sensibile care sunt produse de o raţiune formală în conformitate cu o formă specifică, adică cele naturale, care au un suflet, sunt vii. ef. Enneade, V, 9, 1 0: "Aşadar, câte există ca nişte forme în sen sibil <provin>

de acolo de sus, iar câte nu - nu. De aceea, niciunul dintre cele contrare naturii nu există acolo sus, aşa cum nici În arte nu se Întâlneşte ceva contrar artei şi nici În seminţe vreo infirmitate' . Printr-o interpretare '

speculativă, o asemenea remarcă plotiniană ar putea fi ontologizarea unei afirmaţ ii aristotelice din Despre suflet, II, 2, 414a 1 2- 1 4: " Dar sufletul este

cel prin care trăim şi simţim şi desfăşurăm gândirea mai întâi, ca şi cum ar fi o raţiune şi o specie, dar nu o materie şi un subiecf' . 723 Cf. Enneade, VI, 5, 8, sau VI, 6, 1 7: " şi au fost dăruite corpurilor de acolo, de pildă, dacă vrei, focului de acolo i-a fost dăruită piramida de " acolo . În 1, 6, 3, focul joacă rolul de formă în raport cu celelalte elemente

şi este aproape de incorporalitate. Cf. Platon, Timaios, 3ge şi 5 1 b. Focul, pământul şi celelalte elemente, dacă există în lumea inteligibilă şi nu sunt materia primară, sunt nu mai puţin compuse din materie şi din formă şi, în consecinţă, pot fi prezentate ca inanimate ("moarte"). Dar, în acest caz, lumea inteligibilă mi ar mai fi în întregime vie! Cf. Enneade, II, 4, 6, sau IV, 7, 2: " Ce corp ar putea exista astfel Încât să aibă viaţa prin ele

7 24 7 25

însele: iar acela dintre ele care posedă sufletul se foloseşte de viaţa venită din afară, iar alte corpuri În afară de acestea nu există" . 7 2 6 Problemele puse aici au, în fundal, teoria din Timaios, 3ge 40a, unde �

Platon afirmă că diferenţele dintre animale provin din diferenţele dintre elementele în care acestea trăiesc şi în care sunt cuprinse. 7 2 7 Mai sus, la începutul paragrafului: există doar realităţile care au o ratiune formală şi o fOlmă. 728 Vi aţ a de rang secund este raţiunea fOlUlală a plantei, iar cea de rang terţ este compusul dintre sufletul pl antei şi corpul ei. 7 29 ExEt : nu acolo sus, În lumea sensibilă, ci mai sus în paragraf. Cf. Sleeman-PolIet, Lexicon Plotinianum, col. 346, 59 . . 7 3 0 Termenul <pOOll; are aici cu precădere sensul de forţă de creştere pe care îl şi ilustreză, de altfel, fraza următoare. 497


NOTE 73 1 Plotin încearcă să explice în ce fel este pământul viu. În ierarhia în care el crede, unul este dincolo de viaţă, inteligenţ a divină este viaţa primară, absolută, .iar sufletul este viaţ a în momentul ei cel mai dinamic şi cel mai complex, în măsura în care ea nu este doar imaginea vieţii primare din inteligenţă, ci este, în primul rând, creatoarea vieţii realităţilor sensibile. Or, pentru Plotin, toate real ităţile sensibile din universul sensibil sunt vii (Ia fel cu universul care le cuprinde şi care este un linic, mare vieţuitor). Prin urmare, nu numai animalele şi plantele sunt vii, ci toate realităţ ile considerate, în mod obişnuit, inanimate. Ca atare, şi pietrele şi munţii sunt dotate cu viaţ ă. Dar pietrele sunt vii atâta timp cât rămân în ansamblul sau În masivul pietros din care fac parte. Când sunt smulse din acest ansamblu sau detaşate din acest masiv, ele mor, aşa cum se întâmplă şi cu ramurile rupte dintr-un arbore. Cf. Enneade, IV, 4, 27. 732 Exemplul este Întru totul adecvat teoriei plotiniene, însă el mai are şi o altă funcţ ie decât cea ilustrativă. Făcând, eventual , aluzie la un curent gnostic şi la teoria privind o eventuală terra lucida, Plotin se face aici ecoul unor idei care aşază pământul la baza ierarhiei fi i nţ e lor emanate, aducând cu sine implicit ideea bunătăţii lui , Cf. Enn eade IV, 4, 26 şi nota aferentă. 733 Cf. Aristotel, Despre cer, 289a 1 9-2 1 : "Căldura em an ată de la astre şi, la fel, lumina lor se nasc din frecarea pe care o suferă aerul datorită mişcării lor de rotaţie". ef. Arios Didymos, Epitome, [r. 1 0, în Doxographi Graeci, pp. 450 sqq. Diels: "Aristotel spune că soarele este compus din a cincea esenţă. Ae11ll ia foc şi devine foarte cald când soarele ,

,

răsare şi se apropie de noi, nu pent11l că esenţa lui este de foc, ci datorită m işcării sale şi a frecării a eru lu i care este dislocat la trecerea soarelui şi se răspâlJdeşte În jurul luP'. Cf. Aristotel, apud Stobaeum, Florilegium, l, 25, 4, p. 2 1 2, 1 7- 1 8 (= Doxographi Graeci, p. 45 1 . 2). 734 Cf. Platon, Epinomis, 98 1 b-c şi 984b-c. De fapt, Plotin forţează puţ in

interpretarea, pentru că În pasajele platoniciene sufletul se serveşte de elemente pentru a fabrica vie ţ uitoarele, ceea ce, desigur, nu este acelaşi lucru cu a spune că există un suflet al fo cului care produce forma exterioară a focu l ui . 735 Cf. , mai sus, în acelaşi paragraf. 736 Elementele: focul, pământul, aerul, apa sunt ele însel e nişte vi eţuitoare care produc, la rândul lor, alte vieţuitoare. Teza este respinsă de Aristotel: Despre suf1et� r, 5, 4 1 1 a 8- 1 6. 73 7 Cf. Apul e ius, De deo Socratis, I l , 1 43 , care foloseşte termenul concretio <aeris> cu privire la corpurile daimonilor. 7 38 Cf. Platon, Timaios, 80-81 ; Aristotel, Despre părţ ile animalelor, 650a 34. 739 Cf. Aristotel, Despre părţ ile animalelor, 650b 5: dacă atingem carnea, aceasta produce o senzaţ ie; în schimb, dacă atingem sângele, el nu cau­ zează nici o senzaţie, pentm că, în sine, el nu este senzitiv şi nu transmite nici o senzaţie conştiinţei sensibile. Cf. ibidem, S20b 1 5 şi 656b 1 9. 498


NOTE

74 0 Cf. Ari sto tel , Etica nicomahică, III, 1, 1 1 l0b 1 5: de fapt, mi şcarea vio­ lentă este provoc ată de un principiu exterior, pe când mişcările fiinţei animate sunt provocate de un principiu interior 74 1 Această parte a frazei plotini ene a suscitat mai multe interpretări în cadrul întâlnirilor care au pregătit actuala versiune a Enneadelol'. O variantă i n i ţial ă a fost " toate vietuiţoarele câte sunt alcătuite preponderent .

din aer condensat se sustrag simţurilor noastre, pentru a nu ti percepute'. Traducerea a fost propusă de Vasile Rus, invocând Platon, Epinomis,

984e, care vorbeşte despre daimonii al căror corp este făcut din· eter şi despre cei al căror corp este făcut din aer: "Aceste două clase de vieţuitoare sunt, atât unii cât şi ceilalţi, complet transparenţi pentru ...

vederea noas tră, Încât, chiar dacă sunt foarte aproape de noi, nu ni se arata

deloc". ·Cf. Apuleius, De deo Socratis, 1 1 , 1 44: "Ex illo purissimo aeâs liquido et sereno elemento coalita eoque nemini hominum temere visibiIia". Fiind vorba de criteriul predominantei, în con s t ituir ea cor­

purilor daimonilor (J.l.aAAO\l), a unui element sau � al tu i a, unii daimoni pot fi vizibili, cu condiţ i a ca, în constituţ ia corpului lor să pre dom i n e focul: este teori a l u i Porfi r (apud Proc1os, In Timaeum, t. I I , p . 1 1 , I l Di eh l ) Această interpretare are ca argument prin cipal faptul că, în frazele ante­ rioare, Pl ot in spune că elementele "arată" propria viaţa, deci sun t sau nu perceptibile de către noi. Cu toate acestea, pas aj ul ar putea avea şi llil alt înţeles, conform căruia nu se discută dacă elementele sunt percept ibile ci dacă ele se pot sau nu comporta ca şi sângele, adică să aibă o legătură slabă cu propriul suflet şi, prin urmare, să nu aibă senzaţ ie. Or, în fraza anteri­ oară Plotin îl criticase pe Aris tote l , spunând că, dacă sângele nu are senzaţie, aceasta nu înseamnă că el nu are suflet. Atunci, pentru a-l respinge pe Aristotel, Plotin reformulează tacit te Oli a s enz aţ iei, care era pentru Aristotel (cf. Despre suflet, II, 5) afec tare , şi spune că natura elementelor discutate este atât de subtilă încât ele au vi aţ ă, au senzaţie, d ar senzaţi a lor nu ulmează modelul aristotelic al afectării (ca şi cum, am spune, materia lor nu rezistă unei asem en ea afectări) Putem bănui, în sprij inu l acestei variante de înţelegere, că Plotin viza opoz i ţi a dintre modelul senzaţiei aris tote l i ce bazat pe receptivitate şi pro priul mod�l, bazat pe activitatea subiectului, expus în Enneade, I V, 5, Despre vedere. In traduc erea sa latină, Marsilio Ficino pare să dea dreptate ac estei ultime .

,

.

versiuni : "natura habent ut sine passione persentianl". 742 Am izolat p ro poz iţ i a concesivă la finalul frazei, deşi

e a a păre a ca o incidentală în mijlocul frazei plotiniene, pentru a putea lăsa cât mai limpede mesajul lui Plotin: deş i teoria ari stoteli că sus ţi n e că. sângele nu este re ce ptiv al senzaţ iei, totuşi raţ ionamentul anal ogiil or plo tin i ene este dispus să îi confere su flet 743 Plotin se e xpr i mă ca de obi cei fo art e con c i s, prilej u i n d aici, un ade­ v ărat paradox. De fapt el vrea să spună că aerul este luminat doar în .

,

,

,

499

,


NOTE

momentul 1n care trece pe lângă lumină, dar nu păstrează nimic din aceasta, când se îndepărtează. La fel, el este luminat de sufletul din el, dar, fiind foarte instabil, se îndepărtează, fără a păstra nimic din această iluminare: el scapă oarecum sufletului, dar, de fapt, nu scapă total pentru că acesta produce fără încetare noi mase de aer. Cf. Enneade, IV, 3, 22. 744 Cf paragraful 3, primele două rânduri şi primele fraze ale paragrafului 8. 745 Cf Platon, Timaios, 3 1 b. 746 Este raţ ionamentul din Timaios, 30c - 3 1 b, dar inversat: în Timaios, se deduce un icitatea modelului din un i c i t ate a imaginii s ale. 747 Cf. Platon, Timaios, 39d 40a 748 l.e., pământul, cerul, marea, văzduhul. 749 Cf Aristotel, Despre suflet, I, 2, 405b 26-28, unde Stagiritul ne spune că, în vi ziune a anumitor presocratici "sufletul este căldura, de vreme ce ��v Ca trăi) derivă de la r€l v (a fierbe, a clocoti). Cf. D am asc i us Quaestiones et solutiones, 8 1 , p. 1 79, 8, Ruelle. 750 S ufl ul şi căldura sunt evocate de Plotin pentru a infirma definiţia dată de stoici di v ini tă ţi i creatoare. Cf. S VF, I, 1 3 4 şi 1 3 5: Zenon considera sufl etul un foc (anima ignis), sau un suflu cald (nvruJ.l.a €V"EPJ.l.0V); Doxographi Graeci, p. 302, 22 sqq. Diels: Poseidonios considera că zeul creator era un suflu inteligent şi plin de foc. Î n general, stoicii considerau divinitatea creatoare un foc artizan (nUp "tEXVDC6v). 75] Senzaţiile tactile şi cele auditive sunt ale omului interior din lumea intel igibilă. Plotin revine, tacit, la tema existen ţei senzaţ iei în intel igibil. 752 Această secvenţă poate fi inspirată din descri erea pământului veritabil din Platon, Phaidon, 1 1 0d-e. 753 Se pare că Plotin era înclinat să înlăture deosebirea Între intel igenţă şi suflet, prezentând sufletul superior ca pe o realitate noetică. C[ A. H. Armstrong, Etemity, Life and Movement in Plotinus, în Le Neoplatonisme ( Roy amont, 9- 1 3 iunie 1 969), Paris, Ed i ti on s du CNRS, 1 9 71 , p. 69. 754 La un loc, esen ţa şi forţ a creatoare. 755 Cf., mai sus, paragraful 9 . 7 5 6 l.e., toate esenţele, toate forţele, toate formele interi o are, reciproc. Dar poartă în ea posibilitatea de diferen ţiere care va genera toate intel igibilele, adică inteligenţ ele parti cul are. C f. Enneade, VI, 5, 1 2. 757 Ci: Pl aton , Sofistul, 248a. 758 Cf. Sleeman-Pollet, Lexicon Plotinianum, col. 643. 20: €v J.l.€PEl poate avea sensul de particular, particulară. 759 Ta €V ).l€P€L : "lucrul particular" este inteligen ţa particulară, adică una din diviziun ile in te li gen ţei divine în m i ş carea ei de diviziune internă, care conţine, în poten ţă, toate inteligenţele (sau inteligibilele), cf., m ai sus, para­ graful 9. Ea se div ide la infin it, pentru că fiecare parte subdivizată conţ ine mereu şi din nou toate intel igibilele: cf. Pl aton, Parmenide, 1 44b sqq. -

.

,

500


NOTE

76 0 Am ales lectura "tL \I� (pronumele indefinit neutru) şi am înlocuit semnul întrebării cu punctul. De altfel, lectura este susţ inută de o parte a manuscriselor Enneadelor (wBxUC) şi de Marsilio Ficino: " Dicere vero

possumus ab aliquoprocessum eiusmodi et omnino ad aliquid dirigi velut " ultimum . 1 6 7 Î ntrebarea colocutorului se bazează pe afirmaţia ulterioară a lui Plotin. 7 62 Cf. Aristotel, Metafizica, XII, 9, 1 074b 1 7- 1 8 . 76 3 De fapt, inteligenţa divină este, pentru Plotin, o realitate anhomeo­ merică, cum ar spune Aristotel (cf. Istoria animalelor, 486a 5- 1 5) : ea se

divide în părţi care sunt diferenţiate unele faţ ă de altele, precum faţ a care este alcătuită din nas, din ochi, din obraj i şi din alte părţi. Prin urmare, intel igen ţa este organică: la Aristotel acest termen este sinonim cU " " anhomeomer , cf. Despre părţile animalelor, 646b 25 şi 647b 2 1 . 764 O reminiscenţă a vieţuitorului total a lui Platon, care, după cum ne spune Aristotel, în Despre suflet, 404 b 1 9-2 1 : " vieţuitorul În sine provine din Însăşi ideea de unu şi din lungime, lăţime şi adâncime ... 765 ef. Platon, Timaios, 35a.

"

.

766 Inteligenţa actualizează prin intermediul sufletului, "un nemuritor prin alt nemuritor", iar acti vitatea de mediere a sufletului este dublă: inteli­ genţa se slujeşte de sufletul superior, iar acesta, la rândul lui, de cel inferior. 767 Se vede cum inteligenţ a divină se naşte ca totalitate, una şi multiplă, prin interacţ iunea celor trei genuri majore din Pla.ton, Sofistul, 254-25 5 : mişcarea, identitatea şi alteritatea. În mişcarea s a d e diferenţi ere inte­ rioară, inteligen ţa nu încetează de a fi, în mod absolut, inteligenţă, adică identitate totală, iar pe de altă parte este alterit:�tea absolută faţă de sine: inteligenţa este tot ceea ce este diferit de ea. In consecinţ ă, inteligen ţa este, pe de o parte, tot ce este ea, pe de altă parte, tot ce nu este ea. 76 8 Pentru a ilustra mişcarea prin care inteligenţa divină produce şi pune în act totalitatea formelor, Plotin reuneşte două imagini platoniciene care, luate separat, par a se opune una altei a: cursa rătăcitoare şi câmpia adevărului. Cursa rătăcitoare (8l€�o&x; XC(l lTf..Q:vfj) apare mai întâi în Platon, Parmenide, l 3 6e, când Zenon îi spune lui Socrate: " Cea mai mare

parte a oamenilor nu ştiu că fără această cursă rătăcitoare pe toate căile nu " poate fi exprimat adevărut În aşa fel încât să ajungă la În ţelegere :

parcursul rătăcitor reprezintă pentru Platon diferitele ipoteze pe care le vor străbate şi dezbate personajele dialogului. Apoi, cursa rătăcitoare reapare în Cra tylos, 241 b, unde &f..� €lQ: este &f..11 �€lQ:, adică rătăcirea divină. Câmpia adevărului apare în Platon, Phaidros, 248b, unde sufletele se îngrămădesc, încurcându-şi mişcările lor circulare pe cer, pentru a vedea câmpia adevărului, sigurul loc unde se pot hrăni cu adevărul . Câmpia adevărului este legată de rătăcire şi în Enneade, 1, 3 , 4 : " După ce şi-a Încetat rătăcirea în jurul sensibilului, <dialectica> se fixează În inteligibil şi acolo Îşi desfăşoară activitatea, abandonând falsitatea şi hrănind sufletul

50 1


NOTE

în ceea ce se numeşte câmpia adevărului" . Mai târzi� Proclos, în Comen­ tariul la Parmenide, p. 993, 9 şi 1 0 1 5, 38-4 1 , Cousin, consideră că c5te'fo&x;

şi 1TAa'VTl sunt necesare pentru a desemna mişcările dialecticii platoniciene. am văzut, în Platon, Parmenides, 1 3 6 e ALeS� este legat de Plotin de mişcarea inteligen ţei divine şi în alte tratate. Cf. Enneade, III, 8, 9, V, 3 , 1 7. 710 Plotin reia formula din Platon, Sofistul, 248a. 77l Am înlăturat virgula dintre 1TavTa şi "al, deoarece şi propozIţia următoare este tot o cauza1ă, legată prin copulă cu cea dinainte. 772 Se vede cum Plotin concepe inteligenţ a divină ca pe un univers : universul inteligibil, care este modelul universului sensibil. De fapt, ter­ menul grecesc pentru univers, folosit şi de Plotin, este "['o na'V, pe care filosoful îl redă, aici, prin pronumele demonstrativ neutru ,,[,0'0,,[,0, pe când, mai sus, foloseşte masculinul 1T(i�, pentru că, gramatical, îl acordă cu 'Vo�, "inteligenţa", care este de genul masculin. 773 De pildă, dacă din universul inteligibil ar lipsi forma vieţuitorului om, atunci ar lipsi ceva inteligenţei pentru a fi împlinită, pentru că fOlma om nu ar oferi natura sa proprie, prin urmare diferită, naturii inteligenţei. 774 Cf. Platon, Parmenide, 1 44e. 775 Nu putem să nu ne gândim, cu sensibilitatea noastră modernă, la felul în care se divide o celulă organică vie. Dar Plotin gândeşte diviziunea internă a inteligenţei divine în sensul configurării unor subdiviziuni logice şi dialectice, a genurilor şi speciilor din vieţuitorul total, în care diviziunea se produce până se ajunge la "specia indivizibilă". 776 Plotin pare a crea o aporie de nesunnontat: în repetate rânduri spusese că "există infinit în inteligenţă" (cf. supra) sau că "fiecare parte a inteligenţei este divizibilă la infinif' (paragraful 1 3), sau că diada se divide mereu şi mereu (paragraful 8). Cf. Enneade, V, 8, 9: " Ci totul este întreaga putere, care se extinde nelimitat şi are putere nelimitată" . Dar Plotin nu vrea să spună că părţile inteligenţei divine sunt divizibile la infinit, nici că există o infinitate de inteligibile, ci vrea să spună că inteligenţa, ajungând la speciile indivizibile, apropiate de individual, se apropie ea însăşi de infmitul indivizilor. Acest lucru reiese mai limpede din comentariul pe care Plotin îl face, În Enneade, VI, 2, 22, la Parrnenide, 1 44b, unde Plotin identifică o descriere a inteligenţei divine În faptul că se spune că esenţa se fărâmiţează la infinit. Dar, această particulari zare infmită, sugerează Plotin, se referă la faptul că diada se multiplică interior la infinit în virtutea interiorităţii reciproce a părţilor sale. Infinitul - OOtELPO'V - se opune, în inteligenţa divină, lui 1Tepa�, limitei (cf. Platon, Philebos 23c), infinitul fiind de fapt o altă manieră de a exprima condi ţia sine qua non a existen ţei inteligenţei divine: diversitatea, diferitul, alteritatea, multi­ plicitatea. Nu spune chiar el că, dacă existentele ar fi identice, atunci inteligenţa s-ar opri din mişcarea ei, prin urmare nu ar mai gândi? 769 Termenul grecesc este c5te'f�, care apare, cum .

502


NOTE 777 Plotin aplică aici, la o structură ontologică, principiul metodologic diairetic, care, împreună cu cel sinoptic, constituiau baza dialecticii pla­ toniciene, aşa cum este ea prezentă în dialoguri precum Republica şi Phaidros şi, mai detaliat, în aşa-zisele dialoguri "dialectice", printre care, la loc de frunte, Parmenide. Dar termenul de specie indivizibilă este luat de Plotin de la Aristotel , care înţelege prin ea acea specie căreia nu i se mai pot adăuga diferenţe esenţ iale: cf. Topica, 1 20a 35, 1 09b 16-2 1 ; Metafizica, 1 058a 1 6-20; Fizica, 227b 7. 778 Cf. Empedocle, fr. 31 B 1 7, v. 7 şi B 26, v. 5 Diels-Kranz. 7 7 9 Datorită principiului dezbinării: 'V€L)(�. 78 0 Cf. Empedocle; fr. 3 1 A 52 Diels - Kranz. versurile despre <pLALcx ale lui Empedocle sunt luate de editorii fragmentelor presocratici lor din Sirn­ plicius, In De cado, 1, 1 0 şi In Physica, 1, 2. 78 1 Separarea datorată dezbinării, spune Empedocles, este legea existenţei începând cu cerul nostru, în schimb Plotin spune că în universul inteli­ gen ţei domneşte iubirea. Este, desigur, o interpretare originală, în spirit platonician, a doctrinei presocraticului: când triumfă <pLAta, se realizează L<paLp�-ul, adică universul inteligibil în care nu există separare, ci uni­ tate în multiplicitate. Cf. Enneade, III , 2, 1 : " ci întreaga sa viaţă şi În treaga inteligen ţă trăieşte şi gândeşte Împreună În unita te, iar partea redă Întregul şi Îi este În Întregime prietenă, căci nici una nu este despărţită de alta, nici nu dăunează una alteia, chiar dacă ar fi contrare" . Diviziunile inteligenţei divine nu se fac Într-un fel de masă confuză, ci într-o realitate organică, în care raportul părţ i i cu întregul, a identicului cu diferitul fac posibil un raport cu sine însăş i, iar acest raport nu poate fi decât unul de iubire. 78 2 H S2 prezintă lectura dn€A€L� (manuscrisul w), adică ieftine, nesem­ nificative, inferioare calitativ, faţ ă de a'TEAEL�, cu 0.- privativ, atestat de o mare parte dintre manuscrisele EnneadeJor şi adoptat de HS 1 . 78 3 Sau, mai explicit, cel care seamănă, prin formele sale, cu binele. ef. Platon, Republica, 509a. Ara{J-O€L8€� este un adj ectiv compus din două teme nominale juxtapuse: aya{J-o- şi E'Loe:�. Prin urmare, existând o relaţ ie izotactică Între cele două teme, sensul propriu al compusului ar fi " " bine-formă , prin urmare nu putem gândi o relaţie hipotactică aşa cum este forma binelui. Doar dacă nu acordăm celei de-a doua teme sensul etimologic de imagine, chip, reprezen tare (din aceeaşi familie cu E'LfuĂ.o'V): prin urmare, bine-imagine, bine-chip, nu binele În sine, ci doar reflectarea lui în forma inteligenţei divine, inteligenţa semănând, având, deci, chipul binelui, prin formele sale, pe care le generează în momentul când con­ templă "natura binelui". 78 4 Plotin scrie, ca de obicei, aşa cum vorbeşte: conci s. Are mai multe idei decât cuvinte. Pomeneşte două feluri de bine (unul de genul neutru şi unul de genul masculin), dar, de fapt, binele care îşi are viaţa în contemplare este chiar inteligenţa divină, Într-o primă fază a genezei sale, când avem

503


NOTE

de- a face, de fapt, cu un fel de proiecţie a unului-bine, care nu are încă formă (viaţă), dar o dobândeşte prin (auto)contemplare. Prin urmare, dacă unul este binele În s ine (TO ara�6v), inteligenţa, într-o primă fază a genezei sale, devine viaţă prin (auto)contemplare şi nu prin contemplarea unului în s ine. Prin urmare, această ret1exie a binelui are doar chipul binelui, este un bine care îşi are viaţa în contemplare, un bine-chip: este bine ca predicat, dar pentru ca să poată fi predicat trebuie să fie în contact neîntrerupt cu binele în sine. 78 5 Formulă luată de Plotin din Platon, PhiJebos, 60b. Este vorba de binele în sine. 786 Exprimare enigmatică, putem spune, a lui Plotin: de fapt, el nu vrea să spună că formele existau în binel e în sine şi au fost dobândite, Într-un anume fel, de intel igen ţă, ci, mai degrabă că ele nu existau nici în bine, nici în intel igenţ a-contemplare, ci aceasta din urmă le-a dobândit, adică le-a generat ca bune, contemplând proiecţia binelui. 7 8 7 I arăş i expresia este foarte concentrată: Plotin se referă la inteligen ţa deja generată, când, de fapt, ea este cu adevărat inteligenţă când generează intel igibilele, prin contemplare. Contemplarea şi generarea nu sunt două momente succesive, ci mai degrabă este vorba de o contemplare-generare. 7 88 În original: E� EXElVOU. Iarăş i, nu trebuie să credem că formele sunt dobândite de intel igenţă "din acela" sau că sunt generate de ea "rupând " "din acela , pentru că, dacă ar fi aşa, Plotin nu ar mai spune că el este principiul, adică ceva ce trebuie să fie mai presus şi dincol o de produsele sale şi, mai ales, să rămână veşnic Întreg, deci, o putere absolută, inepuiza­ bilă. De fapt, această putere este "cauza" generării ("porn ind de la acela": un genitiv al punctului de plecare în spaţ iu, nu un genitiv al origin ii), de către inteligenţă, a formelor, care constituie, ca atare, propria sa esenţă, neprovenind direct din esenţa binelui în sine, care nu posedă nimic. 789 Plotin rezumă într-o frază generarea inteligenţei: binele, care Îşi are viaţ a În contemplare, este inteligen ţa înainte de a genera inteligibilele prin contemplarea proiecţiei binelui (despre care Plotin nu ne spune nimic, dar pe care o deducem din formulele ara�O€lO€� şi TOU araTOU c.pOOl v: modelul <universului sensibil> care are chipul binelui prin formele sale se leagă direct de sensul pe care îl dă Plotin vechii formule din Phi lebos " "natura binelui : adică ceea ce binele "produce", proiecţia binelui, În sine " nedefinită, pentru că unul-În-sine nu are "consistenţă ontologică: nu " poate fi predicat, pentru că nu putem spune "unul este bun , putem spune doar unu-bine, în sensul în care oferă i nteligenţei puterea de a se auto­ genera prin contemplarea a ceea ce este reflexia sa (razele care emană din centrul cercului, fără a se identifica propriu-zis cu acesta). 7 90 Aluzie la mitul lui Kronos, care Îşi înghite proprii copii. Fa ţă de unu l­ Uranos, inteligenţa apărea drept Kronos, pentru că reţine formele În interiorul ei. Cf. Hesiod, Theogonia, vv. 466-467. ,

5 04


NOTE

79 1 De fapt, "acel bine", adică proiecţia indefinită a unului-bine şi inteligenţa care generează inteligibilele contemplându-l sunt, cum am văzut, unul şi acelaşi lucru, din mom ent ce intel igenţa se generează pe ea ca inteligenţ ă tocmai contemplând această proiecţie şi generând, astfel , inteligibi lele, care sunt şi ele asemănătoare bine lui . Dar gramatica textului prezintă dificultăţ i : binele este TO aya-\tav, de genul neutru; intel igen ţ a este b \l0�, d e genul masculin. Or, dacă luăm în con s id erare acest lucru, atunc i trebuie să în ţ elegem că fraza 8LOO\lTO� EXEL\lOU â j.l.11 Ei XE\I aUT� vrea să spună "deoare ce acela (i. e., binele) îi dă n i şte realităţi pe care ea însăşi (i. e., i ntel i gen ţa) nu le avea". Dar acest sens ne face să infinnăm tot ce ni s-a s pu s până acum: că binele nu deţine fonnel e, nici inteligenţa nu le d e ţ i ne, dar le generează con te m plân d binele. Prin urmare, acesta o d ete rmină să genereze ea însăşi fonnele prin puterea reflectată de la bine. Or, la rândul 1 4, intent ionând să spună că tocmai de aceea binele este ' principiul, se referă la aya\J"o\l fo l os i n d pronumele masculin EX€l \I�. Apoi, la rândul l 6, re ferindu- s e la faptul � ă i nte l i genţ a priveşte înspre bine, Plotin nu spune pAETrOVra €L� EXEL \10, ci spune pAEnO\lTa El(; EXEl\10\1, schimbând genul lui cqaiJ-Qv, din neutru în masculin. Iar imediat după ace ea spune: "nu era În ordinea divină ca, În momentul În care

priveşte spre acela, inteligenţa să nu gândească nimic, dar nici să gân­ dească <formele> care era u deja În acela: În acest caz, nu <am mai putea spune> că ea Însăşi le-a gen eraf'. Prin urmare , aht� se referă la \l0�. Or,

vine la rând fraza prezentă, unde aUT� trebuie să trimită la lqa\J"av, nu l a nu vr em să suspendăm tot eşafodajul discursului metafizic. Putem crede, fără să ne înşelăm, că aUT6� trimite la EL� EXEl\10\1 de l a rândul 1 6 din HS2? Or, de ce ce să schimbe Plotin genul lui aya{J-6\1? În aparatu l critic din HS2, se precizează doar, fără a se da expl icaţii: 1 5- 1 6 ExEl\I� - TO aya\J"a\l, otrt� - o \1OUr;, Tatrra - Ta {J-Ewpouj.l.E\1a. Înainte de a vedea cum procedează diferi ţii traducători avuţ i la d i s poz i ţ i e , să vedem c um stau lucrurile, În conte xt . Am pu tea susţ ine că cheia înţelegerii depline a contextului se găseşte în fraza TO j.l.E\I rap JECTTL \1 aya{J-ov, b SE ara.{J-6� EO'TL E\I TW {J-EWPEL \1 'to s�v Exwv . Prin unnare, unul este bine <în sine> (aya.&6v, ne utru singular) altul este bine (aya{J-�) pentru că îş i are viaţa în contemplare. Aici avem unn ătoarele traduceri : 1 . Faggin: "ll bene esiste di per se, ma l 'In telligenza e buona in quanto fa consistere la sua vita nella con templazione" ; 2. I gal : " Pues una cosa es el Bien y otra la InteJigen cia, que es buena porq ue cifra su vida en la contemplaci6n" ; 3. Radice: " Se, dunque, que1lo e il bene, 1 'intel1igenza i buona, perche realizza la sua vita nel contemplare"; 4. Ficino: "Aliud

vo�, dac ă

sane est ipsum bonum, hic autem bonus vitam habens in contemplando" ; 5. Hadot: " le Bien lui meme est le Bien, mais J 'Esprit est seulement bon, parce que sa vie consiste el contempleI" ; 6. Armstrong: " That then is the Good, but In tel1ect is good by ha ving its life in that contempla tion" . Sensul

505


NOTE

devine însă mai cl ar Într-un pasaj din Enn eade, VI, 7, 1 8 : că inteligenţ a se autogenerează contemplând, mai bine spus (auto)contemplând acea proiec ţ ie a unului, ca nişte raze, sau fascicule care pornesc din centrul unui cerc, desfăşurându-se. Prin urmare, unul este pentru inteligenţa care se

auto generează ca centrul cercului pentru cerc: inteligenţa este lIDUI desfăşurat, iar unul este o inteligenţ ă concentrată Într-un centru, o inteligen ţ ă care nu este <propriu-zis> inteligenţă. Or, Plotin concentrează atât de mult expresia Încât devine enigmatic, chiar obscur. Oricum, dacă

foloseşte bCEL V� În loc de €>cEL 'VO este pentru că se referă la "binele care îşi are viaţa în contemplare", adică la inteligenţa divină înainte ·de generarea inteligibilelor, pentru că ea este de fapt "principiul" lor şi este cu adevărat intel igenţă doar când le generează. ar, generarea se face pri n contemplare. DecI, contemplarea este generare, dar o generare care În­

seamnă trecerea de la unu la multiplu: în acest sens, inteligenţa este un bine în varietate, pentru că gândeşte inteligi bilele.

792 Se întâmplă l a fel ca în experien ţa mi sti că, unde subiectul finit nu poate

să re ţină, nu poate să cuprindă întreaga trăire a infinitului . Probabil că Plotin, gân di ndu-se la uimirea pl ină de iubire a inteligenţei in statu nascenti în faţ a puterii infinite a unului-bine, face o subtilă aluzie la be ţ ia lui Kronos cu miere, din tradiţia orfică, care este apropiată de filosof de

}(6p�, sa ţi etatea. A se vedea Cratylos, 39 6b, unde Kronos semnifică K6�-votx;, şi Enneade,

Poros, îmbătat de nectar, prin intermediul lui Platon,

III 8, I l .

793

Cf., m ai sus, paragraful 3 , I l . De fapt, Plotin va dezvolta terna contemplaţiei multiplicatoare a intel igen ţei în paragraful unnător. 794 O reminiscenţă a descrierii pe care Platon o face suprafeţei adevărate

a pământului în mitul din Phaidon, I l Ob.

795

NO€p�

are ai ci sensul de aparţ inător inteligenţei, care vine de la

inteligenţă. 796 Am acceptat propunerea lui Igal de a înlocui pronumele reflexiv EauTov din manuscrisele Enneadelor, care nu se justi fică în context, cu pronumele de întărire aUTov.

797 Plotin vrea să spună că încercarea, abia sch iţ ată, de descriere a genezei

intel igenţei d ivine pornind de la unu-bine nu este Îndestul ătoare şi că

inteligenţa trebu ie cunoscută pornind din in teriorul ei, devenind noi înşine intel igenţ ă, pentru a ne (auto)contempla şi pentru a deven i noi înşine viziunea ei. 798 Observaţiile privind felul de a fi al fonnelor din inteligenţ a divină ş i întrebarea c e decurge din aceste observaţii aparţin colocutorului ipotetic al lui Plotin, care ar vrea să fie lămurit, de fapt asupra fe lului în care se produce asemănarea cu binele, prin urmare, cum se poate atribui formelor predicatul bunătăţ ii. 506


NOTE

799 Plotin va face o a doua încercare de descriere a genezei inteligen ţei

divine (dezvoltând schi ţ a din paragraful precedent), prezentată drept condi ţie prealabi lă pentru rezolvarea aporiei "asemănării cu binele".

8 00 Această "privire" este, cum am văzut, mai degrabă trăirea inteligen ţei in statu nascenti În contact direct cu unul, care, din perspectiva puterii de generare' pe care i-o dăruieşte, devine pentru realitatea care stă să se

auto'genereze, binele. ' Dar aici, ca şi în paragraful anterior, "privirea" semnifică mai degrabă (auto-) contemplarea proiec ţiei unului, de unde caracterul ei lăuntric, văzut apoi în termeni de zămislire şi generare.

8 0 1 ef. Enneade, III, 8, 8. 802 Aşa-zisa "privire" nu avea un obiect.

803 Inteligenţa in statu nascenti era atârnată (depindea) de bine, precum razele pornite din centrul cercului, cu care ar vrea să coincidă şi spre care

se întoarce. Se întrevăd, de fapt, în această primă fază, a genezei inteli­ genţei : două mişcări : una de îndepărtare de ,,natura binelui", prin diferen­ ţiere, alta, de Întoarcere

(ETIlO'Lpoq>11) ,

pentru că noua realitate, pentru noi,

prima în absolut, ce unna să se nască, încerca să rămână în contact cu b inele. Această mişcare dublă, spre centru şi spre exterior, este principiul generator al cercului şi al sferei. Cf. Enneade, VI, 5, 5, 8, 8: " tot aşa cum un cerc care se desfăşoară pe sine" .

8 04 Actul gândirii inteligenţei

VI, 8, 1 8, dar şi I II,

in spe este conceput ca mişcare, în cazul

nostru, de Ia unu la multiplu.

80 5 În H S2, în aparatul critic, are: rândul 1 7 aUTO TO'V \lou'V. Echivalarea fi, eventual, criti cată, doar dacă Plotin nu inversează intenţ i onat -

ar putea

genurile, gândindu-se la echivalenţa inteligenţă in spe, proiecţ i a unului (bine). Or, există o soluţie şi mai simplă: mişcarea a împlinit, a umplut ceea ce era inteligenţ a înainte, adică tocmai acea poiecţie nedefinită a unului . Traduceril e prezintă şi aici diferen ţ e, mai mari sau mai m i c i :

1 . Annstrong: "and filled lntellecf'; 2. Igal: "colma de plenitud a la In teligencia" Cei doi savanţ i traduc la fel, pentru că, precum se ştie, erau în corespondenţ ă pe când lucrau la traducerea Enneadelor, dovadă că Annstrong traduce pur şi simplu noti ţa introductivă la tratat aşa cum a conceput-o Igal;

3 . Faggin:

"porta a complimento se stesso" - ceea ce este

greşit, pentru că nu avem pronumele reflexiv; sintactice, lăsându-1 deoparte pe

aULo;

4. Radice:

"e

siccome

a conceput altfel legăturile 5. Ficino: "implevit ipsum" adică

questo si realizza tutt'intomo all 'Uno"

-

-

pro iec ţia unului, care era intel i genţa in spe; 6. Hadot: "a realise a son tour le complet achevement de l 'Esprif', ceea este evident o interpretare.

806 O miş care circulară care revine şi se opreşte asupra ei însăşi, realizând sfera perfectă a inteligen ţei div ine. Imaginea saţ i etăţ i i şi a plinătăţ i i con­ duce iar la figura lui Kronos

(Kop�-\lotx;, după Platon, 507

Cra tylos, 396b).


NOTE

807 De la noţiunea de mi şcare Împlinită se trece la cea de totalitate: parcursul circular al inteligenţei in statu nascenti a produs universul formelor. Cf. Enneade, III, 8, 8, VI, 5, 5. 808 Când inteligenţa este pe depl in constituită, ea are un obi ect al vederii: formele. Acest lucru Înseamnă să aibă conşti inţă de sine, pe câtă vreme privirea inteligenţei in statu nascenti spre bine nu era o viziune, pentru că l ipsea obiectul viziun i i : ea era doar o viaţă orientată spre acela. Putem spune că inteligen ţ a divină s-a născut din dorinţa intensă de a vedea. Cf.

Enneade, V, 6, 5: " ea s-a născut, fiindcă binele exista <deja>, făcând-o să se mişte spre el, iar ea a fost mişcată şi a văzuf'. Ea a vrut să vadă binele, care nu era o fonnă, spre a fi obiect al vederii, şi, dacă, în cele din urmă a ajuns să aibă un obiect al vederi i, el nu este binele, ci este ea însăşi şi formel e pe care le generează tocmai datorită dorinţei sale de a vedea

b inele, iar aceste fonne sunt asemănătoare binelui, sunt o expresie a lui. 809 Pl otin spusese mai devreme, în paragraful 1 5 , că produsul generat de intel igen ţă a fost realizat prin puterea binelui. De aceea, va încerca să arate, În continuare, care este rolul binelui în geneza formelor, pornind de la un celebru pasaj din Republica lui Platon, 5 09a sqq. . 8 1 0 Adică proiecţia binelui care devenise intel igen ţ ă prin gândirea for­ melor. Genul masculin al pronumelui se poate explica, pe lângă atracţ i a lui de XOj.l.L '(Oj.l. E\I0<; şi, deducem, şi a lui 'tou oov'to<;, de mai sus. 8 1 1 Cf. Platon, Republica, 508a şi 509a-b.

voUr;

,

8 1 2 Cf. Platon, Philebos, 60b. 8 1 3 Cf Platon, Philebos, 26e şi 27a, unde filosoful explică de ce cauza nu poate fi egală produsului. Este important, în acest, sens, studiul lui G. Striker, Peras un Apeiron: Das Problem der Formen in Platons Philebo, Gotingen, Vandenhoeck und Ruprecht, 1 970, pp. 69 sqq.

8 1 4 Inteligen ţ a şi formel e sunt (xra{J-oEl8�, Eentru c ă ele provin d e la bine, " la fel cum lumina şi vederea sunt

Ty.. l O€l81l,

sunt "so l are , pentru că ele

provin de la soare. Cf. Enneade, VI, 8, 1 8, unde, conform aceluiaşi principiu analogic, cercul, j. e., inteligenţa divină, este KEV'tPO€loi)c; În raport cu centrul. 8 1 5 KaL' VOElV este o sintagmă adăugată de Jgal şi acceptată de HS2, dato­ rită analogiei pe care Platon şi Pl otin o stabilesc între bine şi soare (cf. Platon, Republica, 508e şi Plotin, paragraful 1 6 ): binele trebuie să fie cauza gândiri i , a vederii şi a obiectelor gândite, obiectele vederi i. 8 1 6 Cf. Platon, Republica, VI, 507a-5 09c.

8 1 7 Este foarte .interesant cum operează Plotin cu semantismul verbului

Până la împlinirea mi şcării circulare care a d at naştere inteli­ genţei divine ş i formelor, verbul semnifica, în principal, a desăvârşi, a îm­ pl ini . După revărsarea luminii binelui, verbul capătă sensul principal de " a umple" , care trimite la graviditate şi naştere.

TIA-TlPouv.

508


NOTE 818 De fapt, Plotin a conceput geneza i ntel ige n ţei divine în trei faze: 1 . In­ tel igenţa in statu nascenti era o viaţă orientată spre bine (proiecţia nedeter­ minată a unului, o putere infinită). 2. Geneza, prin gândirea unului-bine interiorizat, a formelor inteligibile, care delimitează infinitatea vieţi i. 3. Desă­ vârşirea fiinţei intel igen ţei divine datorată acestei delimitări a unului în multiplicitate. 819 �onjuncţ ia copulativă are, aici, acest sens expletiv. 82 0 In paragraful 1 5 , Plotin spusese, într-o manieră enigmatică, mai degrabă, că binele este principiul intel igenţei divine. Acum, el distinge două sensuri ale tennenului apx1'\: 1 . Ca început, el se referă la stadiul ini ţial al inteligenţei divine, ceea ce era înainte de a ti fost umplută cu fonne datorită luminii revărsate de bine, adică starea în care nu vedea nici un obiect, ci rămânea într-un contact obscur cu bi nele. 2. În sens de cauză, el este binele, cel care îi dă plenitudinea, cel care îi dă formele, întrucâtva din exterior, prin revărsarea de lumină care coboară asupra inteligenţei, "lăsând-o grea". In acest caz, binele joacă rolul unei măsuri, a unui principiu determinant: după ce inteligenţ a s-a umplut de forme, ea nu mai este acea proiecţie indefmită a unului, ci devine ceva determinat, mai bine spus devine cineva : Kronos, i. e., Kopcx;'-volx;. Cf. Enneade, V, 1 , 5 : "De

fapt, ea primeşte formă de la un u În tr-un fel, de la sine În alt fel, ca vederea În act: căci gândirea este o vedere care vede şi ambele sunt una" . 8 2 1 Actul gândirii, analogic, cum am văzut, contemplaţ iei, imprimă, dato­

rită revărsării luminii binelui, care v ine, parcă, din exterior, forma carac­ teristică a inteligentei. 8 2 2 Întreb are şi ob i ec ţie a col ocutorului lui Plotin, reamintind originea dialogală a unor mari părţi ale EnneadeloT. 8 23 Cf, mai sus, paragraful 1 5, dar şi Enneade, V, 3, 1 5 : unde acest pri ncipiu este dezvoltat în legătură cu unul, principiul suprem, care este absolut simplu, nu poate avea predicate, proprietăţi: nu are formă şi totuşi, în mod paradoxal , produce formele; nu are limită şi totuşi, în mod para­ doxal produce limita. Paradoxul este accentuat şi de faptul că ideea de cauză presupune, de ob icei, prezenţa unei similitudini între cauzant şi cauzat, în cazul nostru, Între donator şi d ar Cf. Enneade, I V, 3, 10 sqq. Or, tocmai În cazul unului-bine, o asemenea similitudine nu este posibilă, fiindcă simplitatea lui absolută îl împiedică să fie altceva decât este. Şi totuşi, paradoxal, cauzalitatea binelui este cea mai intensă, tocmai pentru că rămâne în el şi este veşnic doar el însuşi. 8 24 Acest principiu este deja enunţ at de Platon, în Republica, 509a-b: binele dă, concomitent, fii nţelor intel igibile cognoscibilitatea şi esenţa (aşa cum face soarele, dând fi inţelor sensibile pos ibilitatea de a fi văzute şi generarea), dar nu este el însuşi nici cunoaştere, nici esen tă, ci ceva ce transcende esen ţa CETI€KELVa L� ooo(a�). Această doctrin ă platoni ciană impl ică un alt principiu, neexprimat de Plotin aici: formele inteli gibile se .

509


NOTE

aseamănă bi nelu i, dar binele nu s e aseamănă formelor. Cu alte cuvinte, formele se raportează la bin e, dar binele nu se raportează la ele. C f. Enneade, I, 2, 2. Asemănarea c u binele a i nteli g enţ ei divine este cu atât mai paradoxală cu cât binele nu are formă. 825 Plo tin se expri mă în termeni aristotelici. Cf. Aristotel, Metafizica, IX, 8, l 049b 5: "Este evident că actul este anterior potenţ ei " ; a se, vedea şi b 9 sqq. Folosirea opozi ţiei aristotel ice nu implică, aici, definirea binelui ca fiinţă în act (EVEPYEL«t ElVal) şi a inteligenţei ca fiinţă În potenţă (SUVcXj.lEl it: val ) : este doar o ilustrare posibilă a superiorităţ ii subiectului donator faţă de ceea ce dă şi de cel care primeşte. Pe de altă parte, este un princ i piu general conform căruia fiinţ ele primare sunt în ac t, adică desăvârşite, pe când cele inferioare îşi pri mes c perfecţiunea de la cele în act: cf. Enneade, V, 9, 4. Dar, În cazul binelui şi al inteligenţei, acest pri n ci p iu nu poate fi apli cat decât pe jumătate, reţ inând doar superioritatea absolută a binelui fa ţă de intel igen ţ a in statu nascenti, care, de fapt, va fi fi inţă primară desăvârşită, deci în act, însă inferioară unului, fiind un unu­

multiplu. 8 26 În contextul discuţ iei, înaintea proiecţiei luminoase a unului-bine, a v ieţ i i primite de i n teligenţa divină. 827 Traducerea conven ţi onală şi strictă a l u i

E:v€PYEla prin "act" mărtu­ riseşte doar continuitatea lui Plotin cu terminologia'fi losofică peripatetică.

În realitate, el îmbogăţeşte sensul termenul ui: €VEPYELa s em ni fi că aici acea forţă, putere, energie nedefinită iradiată din unu- bine şi care, prin definire, va deven i inte ligen ţ a d ivină. Cf. Enneade, III, 4, 3: "Prin tot

restul facultă ţ i i raţionale rămânem sus, dar prin l imita sa <in ferioră> am fo st legaţ i <de cele> de jos, ca şi cum am transmite o anumită revărsare

se dimi nuez e" , dar mai ales V, 3, 1 2 . Prin urmare, o traducere convenabilă a term enului

de la ea în jos, sau mai degrabă o energie a ei, fără ca ea să

EV€PYELa

nu se încheie cu cea de " act", ci cea de energie, forţă iradiată, revărsată (precum lumina din soare).

828 Fiind o energie iradiată de unu- bine, viaţa, din care se vor naşte formele, a apărut datorită binelui, dar ca ceva diferi t de el , ca o realitate

care nu preex ista în el, pentru că el era d incolo de ea. 829 Este fo arte importantă echivalarea pe care o face Plotin între

Eve:PYELa

şi '(wij (mai sus, în paragraful 1 6, fi losoful spusese că intel i gen ţa,

în prima

ei fază, nu vedea, ci doar trăia orientată spre bine). Este evidentă reseman­ tizarea tennenului aristotelic de către Plotin : EVEPYEla il Val semnifică desăvârşirea, perfecţiunea, pe când EVEPY€La semni fi că viaţa pe care

intel igen ţ a in statu nascenti a primit-o de la unu-bine, care este ETI€xEL va �wî1.;, deci E:lTEKEL va -rî1.; E:vEPY€La�: v i aţ a intel igenţei este urma

V, 1, 6, unde este formulat În V, 4, 2, acelaşi principiu este i lustrat sub forma

binelui, dar nu este vi aţa bin elui. Cf. Enneade, acest principiu general.

510


NOTE

opozi ţiei între două

€\1EPYElaL ,

unul propriu substanţei originare, altul

propriu efectului.

Cf. şi Enneade, IV, 5, 7: "Căci În ea există un act şi o viaţă deplină a corpului luminos, ca un principiu şi un izvor al actului său. Acest <act>, care depăşeşte limita corpului <luminos>, este o imagine a <actl.llui> intern, fiind un act secund care nu se desparte de cel prim". 83 0 Vedem cum Plotin a simţit nevoia să introducă acest concept de viaţă ca forţă nedeterminată revărsată din unu-bine, pentru a dezvolta din nou,

de data aceasta mai cl ar, terna genezei inteligenţei divine şi a fom1elor. Iar acest lucru s-a petrecut, tocmai din dorinţa a vieţii de a vedea, întorcându-se spre sursa sa, neputând să vadă, de fapt, decât forţa revărsată din aceasta, adică pe sine însăşi în lumina binelui. 8 3 1 Este vorba de o primă detenninare, de o primă formă, generată de viaţ a care s-a întors spre bine: în momentul în care ea se va vedea ca primă fonnă iradiată de unu-bine, atunci ea va fi detenn in ată, va deveni fonnă­ inteligenţă, care nu este încă un unu în multipl ici tate.

83 2 /. e., datorită binelui, pentru că inteligen ţa vede această primă formă (E\1 "n) în lumina revărsată de bine (TOU'TW). 83 3 Dori nţa pe care viaţ a o resimte din pli � de a vedea binele se realizează, de fapt, printr-un eşec, deoarece ea nu vede b inele-În-sine, care nu are fonnă, ci ceva "ce este un unu", adică o simplă asemănare cu bi nele. Ci:

Enneade, V, 3, 1 1 : "a dorit astfel ceva, având În ea o vagă reprezentare, dar a plecat după ce a luat altceva pe care îl multiplicase în ea msăşi" . 8 3 4 Cf. Enneade, V, 1 , 8 : "La Platon, În schimb, Parmenide, vorbind cu mai mare exactitate, distinge Între ei primul unu, unu i'n sens propriu, de al doilea, pe care Îl n umeşte unu-multe, şi de al treilea, unu şi multe". Este vorba de Platon, Pamlenide, 1 45 a 835 Pentru c ă viaţ a nu poate vedea binele c a unu, deoarece acesta n u este un obiect, ea fărâmiţează ceea ce vede, adică "acel ceva ce este un umi', astfel încât ea vede formele, care reflectă În multiplicitatea lor puterea intinită a unului-bine. Privind n işte obiecte definite, pe care nu le poate vedea decât datorită faptului că vede în ele refl ex i a luminii binelui, via ţ a s e del imitează: deci , paradoxal, sub influen ţa a ceva c e nu are l imită, ea capătă limită, sHirşit şi formă Cf. Enneade, I I I , 8, 8 : "Când el contemplă

unul. nu Îl con templă ca un unu, căci altminteri el nu ar mai fi inteligen ţă. Dal� deşi a început ca un unu, el nu rămâne aşa cum Începuse, ci, uitând de sine, el devine multiplu. . . 83 6 Întrebarea ar putea aparţ ine reminiscen ţei dialogale a textu lui ş i , astfel, ".

colocutorului lui Plotin.

837 Prin dorinţa a vie ţ i i de a- ş i vedea sursa, Plotin motivează oprirea "procesiun ii" a mersului spre infinit şi Întoarcerea spre bine a energiei iradiate din el. În felul acesta, opri rea Înseamnă determinare, identificare de s i ne a vi e ţ i i , Într-un prim moment, ca formă-inteligenţă.

51 1


NOTE

8 3 8 Cf. nota 836. 8 39 Fiecare formă este, la rândul ei, o intel igenţă care, ca atare, deţ ine asemănarea cu binele. Plotin prezintă procesul de generare a formelor ca pe o fărâmiţare a formei-intel igenţă în int.ligenţe-forme, vii şi inteligente. 8 40 Cf. nota 836. 8 4 1 Cf. nota 836. 842 În HS2: du rap -ramo\l o-cooouv vou -ro TIa.v, unde subiectul, 'Ta TICXv, este universul "proaspăt" născut al inteligenţei, adică unitatea sistematică a unei mulţimi de forme, care fiecare În felul său" este inteligenţă. Dar " inteligenţ a-totalitate nu deţine "identitatea" fiecărei forme, adică proprietatea " de a fi , ,0 inteligenţă, după cum toate celelalte forme sunt "nişte" lnteligenţe, iar fiecare în parte este ,,0" inteligenţă", nu "inteligenţa" ca totalitate. În acest caz, nu este nevoie să modificăm textul grecesc, înlocuind genitivul Crrooouv vaD dativul (rr�uOv �, cum procedează Kirchhoff: Brehier şi Cilento, pentru a spune că "Această totalitate nu este identică vreuneia dintre inteligenţe, oricare ar fi ea". Dar nici soluţia de compromis a traducătorilor Theiler şi Beutler nu este acceptabilă, din moment ce ei păstrează textul cu forma de genitiv, dar traduc ca şi ceilalţi trei, care au modificat textul, motivând că Plotin, construieşte, în mod deosebit, verbeJe şi adjectivele asemănării cu genitivul, nu cu dativul de atribuire. Oricum, se vede cum, în această a treia etapă a răspunsului la întrebarea pusă la Început: Dar cum există aceste forme în inteligenţa divină şi cum sunt ele inteligenţa " divină, de vreme ce nu erau acolo nici în subiectul umplerii, nici în obiectul ei?", Plotin revine la descrierea inteligenţei ca un unu-multiplu şi la repre­ zentarea ei ca totalitate a formelor care sunt ele însele nişte inteligenţe, sunt vii şi inteligente, fiind fiecare în felul ei" identică cu ea, dar şi diferită, prin " faptul că are trăsătura particularizantă "o". Prin aceasta, universul inteligibil este definit de fiecare formă particulară. 84 3 Termenul bUVaj.LU; este echivalent, aici, cu €v€Pi€La de mai sus, rândul 10 din HS2. El nu trebuie luat în sensul aristotel ic de potenţă, căci viaţa a fost definită drept o puterea (energia) iradiată din unu. Plotin reia, în prima parte a celei de a patra etape a răspunsului la întrebarea de la începutul paragrafului, descrirea genezei inteligenţei divine, rezumând-o. 844 Cf. Enneade, 1, 1 , 8 : Tov b€ �€OV m��rH w� 'rnoxouj.L€\lOV -rTl VOll-rTl

<pOO€L XaL /

,

'T1l ......

OOOLa ,

/

'T1l ......

ş

OV'TUX;;

)/

1,.

L.

"ŞI cum <posedam> zeul? Oare ca pe un •

...

<principiu> �are pl ute te deasupra naturii inteligibile şi a adevăratei esen te?". Este vorba de o manieră a lui Plotin de a se referi la binele care

;

este €TT€ X€L va -rîl<;- OOO(� aidoma unui \t€� lJTT€pOUpa\lLD<; prezent în tradiţia platoniciană, la medioplatonicieni precum Alcinous, Albinus sau Numenius, ca întruchiparea a principiului suprem. Dar, la Plotin, acest zeu este dincolo de "cerul" universului intel igibi l, tronând deasupra formelor din inteligenţă. Dar, să nu uităm, şi intel igenţa este un zeu, este CJ'llJ.Lv &;,

512


NOTE

este inteligen ţa divină. Prin urmare, celălalt zeu care tronează deasupra vieţ i i , a vi ziunii acesteia şi a intel i genţei este unul-bine.

845 Cf

Aristotel, Despre suflet, III, 8, 43 1 b 26 - 432a 5: "Facultatea sensibilă şi cea intelectuală a sut1etului s un t în potenţă obiectele lor, adică sensibilul şi inteligibilul. Dar sunt fie ele însele, fie speciile lor. Ele Însele nu sunt, fiindcă nu piatra se află În suflet, ci specia <lui>. Sufletul este asemenea mâinii, căci mîna este un ins trum ent al instrumentelor, iar in telec tul este o specie a speciilor, pe când senzaţia este o specie a <speciilor> sensibile'. 8 46 O frază foarte di ficilă, cum o consideră Hadot, pentru că: 1 . o OE de la început este un pronume deinonstrativ masculin, care are sens, de obicei, în perechea o Jl.€:v . . . o OE: unul ... altul; primul . . . celălalt. Or, ai ci, el apare la început de frază, fără să se poată stabili o legătură opozitivă cu un b }.lEv din fraza precedentă. Problema este referentul acestui pronume : dacă se referă la i ntel i g en ţ a d i vină, despre care a fo st vorba în ultima parte a propoziţ iei a frazei precedents atunci b SE ar fi o preluare prescurtată a si ntagmei b SE i€VaJ.L€VO<; VOU«;; dacă se referă la bine, atunci de ce este masculin, şi nu neutru? 2. Secven ţa de la sfârş it aV€lS€OV CXlrraV complică şi mai mult, fiind de genul neutru: dacă acceptăm că pronumele masculin de la început se referă la unul-bine, atun ci de ce aici s e schimbă genul? Nu este satis făcătoare expl icaţ ia lui Hadot cum că, dacă este vorba despre bine, Plotin alunecă uşor de la neutru la mascul in. Or dacă o face în cuprinsul aceleiaşi fraze, ori este neglijent, ori trebuie găsită o altă solu ţie. Or, Henry şi Schwyzer pretind că Plotin obişnuieşte să folosească pronu­ mele b S€ la început de frază, i ndiferent de gen, pentru a indica o schim­ bare de subiect. Dec i, dacă Ia sfârşitul frazei anteri oare a fost vorba despre inteligen ţă, acum schi mbându-se subiectul, este vorba de bine, indiciul clar fiind parti cipiul coniunct neutru de la sfârşitul frazei din care avem exprimat doar subiectul CXlrra şi numele predicativ av€CS€OV, parti cipiul prezent activ al verbului a fi, ov, fi ind doar subînţ eles. Dar, după părerea noastră, dacă pronumele de la început este mascul in, genul acestuia se explică prin faptul că presupune un substantiv mascul i n : or, acesta ne poate fi sugerat de opoziţia cu intel igen ţ a care s-a revelat ca totalitatea formel or, deci ca un zeu, în comparaţie cu care celălalt zeu se situează mai sus. De altfel, această aluzie, tradiţ i onală în medioplaton i sm, este confirmată şi de o uzanţă ploti n i ană, cf. Enneade, 1, 1 , 8. Neutrul de la sfârşit poate fi explicat dacă subînţelegem parti cipiul masculin al verbului " "a fi , wv, caz în care, cxirra poate fi adjectiv pronominal pe lângă adjec­ tivul neutru substantivat, deci: "deşi el reprezintă li psa-de-formă însăşi sau l i p sa-de-formă-în-s ine". O altă problemă o ridică şi sintagma lLso<; €lsWV 'TWV 1TpW'TWV. Topi ca este neuzuală. Deş i H S 2 îl consi deră pe lL� complementul direct al verbului (LSpUa-n, aşezarea lui după verb ridică semne de întrebare: o topică normală, specific grecească ar fi fost: 513


NOTE

Iva -ro -rwv lTPW-rwv €lc5Wv lLcSoc; \6POOn. De aceea, Szlezak, în Platon und Aristotel in der Nuslehre Plotins, Bastd"l-Stuttgart, 1 979, p. 1 52, consi­ deră că expresia lL&x;; €lc5Wv TWV lTpWTWV se referă Ia unu-bine. În acest caz, soluţia posibi lă ar fi participiul coniunct: "deoarece el este forma fonnelor primare ea însăşi fără fonnă, în care paradoxul este frapant, dar obişnuit .pentru Plotin. Patru traducători sus ţ in că Plotin se referă Ia Bine, unul susţine la inteligenţa divină iar unul lasă o suluţie deschisă. 1 . Igal: "El Bien, en cambio, esti asentado sobre estas, no para fundamentarse en ellas, sino para fundamentar la Fonna de las primeras Formas estando el mismo sin fonna. " ; 2. Radice: "Il Bene siede sopra di essi, ma non per farsi sorreggere, bensl per sorreggere la forma delle forme prime, esso, " pero, e senza forma . 3. Armstrong : "But the Oood sits enthroned upon them, non that it may have a base but that it may base the "Form" of the first "Forms" , being fonn1ess itself'. 4. Hadot. Quant au Bien, il trâne sur eux, non pas pour trouver en eux une assise, mais au contraire afin de donner fondament a la Forme des Formes premieres, .alors qu' il est lui­ " meme sans forme . Într-o notă la această frază, Hadot ne spune că tradu­ cătorii germani Theiler şi Beutler au ales soluţia inteligenţei divine, criticând, cu două argumente, această alegere: 1. Nu se mai înţelege foarte bine de ce forma formelor care dă sprijn celorlalte forme este ea însăşi fără formă. 2. Dacă, într-adevăr, pronumele b b€ se referă la voUc;, atunci de ce, Ia începutul frazei următoare, unde subiectul este "o�, se marchează iarăş i schimbarea subiectului? La aceeaşi soluţie recurge şi Faggin, însă cu consecinţe negative pentru legăturile sintactice: "Ma essa troneggia su di loro, non per trovarvi un fondamento ma per offrire ad essi un fondamento, mentre contempla la forma di cia che e prima e che e senza forma". De fapt, a înlocuit pe €lc5Wv cu participiul 'lcSWV, care apare în unele manuscrise, dar, după cum se vede, a siluit şi sintaxa si doctrina binelui, " dându-i formă, chiar dacă, la sfârşit adaugă "şi este fără formă . Ficino a tradus mot-a-mot şi chiar a omogenizat fraza făcând masculin pronumele de Ia sfârşit, însă nu ne lasă să în ţelegem la cine se referă pronumele alius şi ipse: "Alius denique insidet illis, non quidem ut fundetur in eis, sed ut fundet primarum speciem specierum, ipse tamen a specie pracul existens". S-ar ,ai putea reflecta, în alt plan, şi la faptul că Plotin foloseşte aici o cunoscută sintagmă aristotelică (ef. Despre suflet, III, 4, 429b 23), lLc5oc;

€lcSWV, pentru a desemna trasncendenţa, ceea ce este şi o dovadă a reinter­ pretării datelor fundamentale ale tratatului aristotel ic. 847 Partea a doua a acestei a patra etape a răspunsului lui Plotin este o scurtă trecere în revistă a procesiunii ipostazelor primare: unul-bine, intel igen ţa şi sufletul, procesiune văzută ca iluminare continuă de la un nivel ontologic la altul. 848 Această ipoteză plotiniană scoate foarte bine în evidenţă locul pe care îl ocupă raţ iunile formale în sistemul metafizic al fi losofului: dacă binele 514


NOTE

este formă, atunci inteligenţa nu poate fi decât acea realitate inteligibilă care transmite forma spre realităţ ile inferioare. 849 Concluzia răspunsului reia sub forma unor ipoteze paradoxul lipsei de formă a binelui, care, totuşi, "dă" formele intel igenţei divine, care, în felul acesta, sunt asemănătoare binelui. 85 0 Cu alte cuvinte, aporia formulată aici are ca obiect raţiunea formală care instituie această asemănare. 85 1 Există trei ipoteze privind rezolvarea aporiei: asemănarea se datorează esenţei fiecărei forme; asemănarea se datorează unei caracteristici comu­ ne: formele sunt frumoase; sau există o a treia cauză: rezultanta combinării primelor două. 85 2 Revenind la aporia asemănării cu binele, adică a participării la ceva care nu are formă, Plotin fixează foarte precis termenii participării": viaţa, " universul inteligibil al fonnelor şi inteligenţa, care au În comun asemă­ narea cu binele, pentru că provin de la bine. 85 3 Ceea ce tinde spre energia primară .este viaţa, ceea ce dăruieşte energia primară sunt fonnele, rezultanta combinării celor două este inteligenţa. 8 5 4 l. e. , în conformi tate cu esenţa fiecăreia şi cu originea comună de Ia bine. 855 Plotin instituie o cercetare colaterală, pentru a putea rezolva aporia, Ia fel cum a procedat şi În paragrafele 4, 9 şi 1 6 . 856 S e stabileşte o anumită ambiguitate în privinţa predicatului: fiind redat prin neutrul neaccentuat (qedtO", poate fi în egală măsură "bun" şi "un bine". 857 În privinţa vieţ ii, se stabileşte o identitate Între principiul interior (ceea ce este viaţa) şi principiul exterior (provenienţa de la bine). 8 5 8 Vi aţa calificată, adică viaţa de un anumit fel, nu este viaţa în esenţa ei, ci energia care emană de la bine plasată în ierarhia realităţilor care provin de la bine. Această diferenţ iere este identică cu cea racută de Plotin În pargrafele 4-6 Între defini ţia abstractă a omului şi raţiunea formală care produce omul în ierarhia ontologică. Ca atare, termenul ooo(u repetat de filosof de mai multe ori , în acest context (rândurile 28, 32, 38 ale HS2) nu se referă Ia esenţa realităţ ii respective, ci la fiinţa ei autentică, plasată în ierarhia ontologică. 85 9 Am adoptat conjectura lui Ficino: €"<€>l<T]> 'TO €� €x€l"OU, în locul lecturii din HS2: €"(Ol'TO din următoarele motive: 1 . sintagma aleasă de Ficino reia fonnula de la rândul 1 8 : 'TO 6' ano UI..l'T OU; 2. Nu poate fi vorba de o introducere a "faptului de a veni de la bine" în viaţa autentică, pentru că acesta este inerent vieţii (insit hac ipsum), nu este este introdus din afară; 3 . vebul €"(Ql 'TO pare o receptare greşită de către scrib, la dictare, a sintagmei €"dT) 'TO. 8 60 HS2 a acceptat propunerea lui Igal de a transfera pe AEX'T€O" lL "a l de la rândul 22 la rândul 23, pentru a se clarifica structura frazei, distingându-se clar principala de subordonată.

515


NOTE 86 1

Am revenit la punctuaţ ia din H- 1 : punct după

cqCX,'}O€LcS€�

unde se

termină una din concluziile raţionamentului precedent: la fel cu viaţa, Ia fel

cu inteligen ţ a, formele din inteligenţă sunt bune, adică se aseamănă cu

binele; punct sus, în loc de virgulă, după

6€u'T€pw�, fiind o nouă întrebare.

arcx,'}6v;

semnul întrebării după

Cf. Aristotel, Metafizica, IV, 2, l 003a 34.

86 2 J. e. , în rândul 21 al edi t iei HS2. 86 3 Plotin foloseşte adesea ' sintagma €Xel'T€POV fi EXCXCT'TOV

pentru a trece

de Ia un grup restrân s , în cazul nostru o pereche de predicate, la un grup

In cazul nostru triada viaţă, inteligen ţă, forme. Prin urmare, " Plotin vorbeşte despre două predicate : "vieţ uitor şi " cald", care sunt atri­ buite În mod diferit, primul, ca gen, omului şi calului, celălalt, respectiv

mai general,

focului, în mod primar, pentru că focul, ca foc, este Întotdeauna cald, d ar apa în mod secundar pentru că ea este caldă doar când a fost încălzită. La

fel , viaţa, inteligen ţ a şi formele sunt bune în mod diferit. Or, dacă am

admite că faptul de a face parte din esen ţe diferite impl ică, pentru un pre­

dicat, o diferen ţă de defini ţ ie, atunci predicatele "vieţuitor" şi "cald" ar fi atribuite prin omon imie şi, la fel, viaţ a, inteligenţa şi formele ar fi bune de o

mmanieră omonimă Cf. Enneade, IV, 7, 2: " Căci, fiindcă viaţa trebuie să fie prezen tă În suflet, dacă şi acest "corp" (adică sufletul) ar fi alcătuit din două sau din mai multe corpuri, atunci fiecare din cele două sau <din cele m ulte>

trebuie să aibă viaţa conaturală, sau unul să aibă viaţă, altul nu, sau niciunul din cele două sau niciunul <din cele multe> să nu o aibif', dar şi V, I 3, 4.

864 Atribuirea omonimică a predicatelor ar duce la izolarea subiectelor,

vrea Antisthenes, conform critici i lui Aristotel, Metafizica, I 024b 32.

865 l. e. ,

cum

viaţ a, ca act prim al binelui, formele, ca definire în acest act, şi

inteligen ţa, ca rezultantă a acestei definiri.

8 66 Cf.

Pl aton, Republica, 43 1 e, unde filosoful compară armoni a cu cumpă­

tarea umană; Aristotel, în Poetica, 1 447a 26, face deosebire între ritm ş i

armon ie. Vorbind despre lucruri le din lumea sensibilă, Plotin spune că sunt caracterizate de ritm şi ordin e, prin ordine, redând probabil, aImonia.

8 6 7 Termen ul xaACx; are aici sen sul de bun împlinit, realizat,

asimilat ordinii " universale, iar nu sensul principal de " frumos . 868 În universul inteligibil, realităţ ile pot fi diferite ca esen ţă, dar să aibă în comun faptul de a fi bune, însemnând că ele receptează acelaşi bine, fiecare în manieră proprie.

8 69 8 70

A se vedea mai sus:

xaL OOO€V ă"tLJ.LOV nap' Ex€lVOU.

Ad ică al vieţ ii, al in teligen ţei, al formelor. Se revine la aporia i n i ţ i ală,

care va trebui abordată în continuare: în intel igen ţă, formele sunt bune în ele însele, prin urmare rămâne deschisă problema definiri i esen ţei binelui.

Cu toate acestea, miza întregii probleme este o recuperare a aristotel is­

mului în direcţia unei legiti mări a li mbajului care atribuie predicate trans­ cendenţei şi apoi le transferă produselor acestuia. 516


NOTE

8 7 1 Î n original: -i6 €<P€O'€l )(CXl -i6 wuxl'l - spre dorinţă şi spre suflet, dar suntem, fără îndoială, în faţa unei hendiade. 87 2 CE Aristotel, Etica nicomahică, 1, 1, 1 094a 2 sqq. : " Pe bună dreptate s-a spus că binele este realitatea spre care tinde orice lucru". A se vedea, pentru baza metafizică a doctrinei Metafizica, XII, 7, 1 072a 26 b 1 , unde Stagiritul, pentru a explica ceea ce, în sine, este nemişcat poate să mişte, ia drept exemplu frumosul, însă înţeles în manieră greacă, ca bine. Pentru definirea binelui ca fiind tot ceea ce doreşte şi urmăreşte orice suflet, a se vedea Platon, Philebos, 20d şi 22b, Republica, 509d-e. 8 7 3 Pentru că argumentaţia anterioară s-a dovedit insuficientă pentru a se arăta în ce constă binele vieţ ii, inteligenţei şi formelor, Plotin invocă nece­ sitatea orientării cercetări i spre o nouă aporie: binele este ceea ce doreşte sufletul. 8 74 Există o anumită ambiguitate în această atribuire, din moment ce obiectul dorinţei este în acelaşi timp binele subiectului doritor şi binele însu§ i. 875 In H-S2 : E\I 'TL 'TW\I TI€PL. A se vedea la Marsilio Ficino: " Unum aliquid erit eorum quae sunt circa aliud'. Dar nu trebuie să în ţ elegem că ea quae sunt circa aliud ar fi accidentele, ci mai degrabă că ele sunt cele ale căror existenţă se raportează la altă realitate, pentru că ea nu poate fi captată direct. Prin urmare, ele se referă la relative, ceea, ce, în cazul binelui, ar fi o absurditate, pentru că s-ar înţelege că el există doar prin raportare la dorinţă. Cf. Enneade, 1, 4, 1 0 : " Poate că omul uită aceasta pentru că nu este legat de vreun obiect sensibil. De aceea, senzaţia îi pare -

un intermediar ce acţionează atât asupra <sensibilelor cât şi > a <inteligi­ bilelor>". Ne putem gândi şi la o metaforă: binele este în centrul tuturor

lucrurilor. Dar dacă el se pune în funcţie de dorinţa sufletului, atunci aceasta devine " centrul universului". Desigur, ar fi fost mult mai bine ca în loc de TI€p( substantivizat să avem sintagma tehnicizată de Aristotel ca termen filosofic: TIp&; 'TL . Dar Plotin nu are intenţia de a lucra cu un vocabular filosofic standard pentru a defini binele, ci doar de a prezenta anumite con­ secinte absurde ale relativizării existentei ' binelui în functie ' de existen ta dorin t ei sufletului. De aceea nu are dreptate Theiler când corectează pe � 'TL 'Tt;";" TI€p( în €v 'Tl 6)\1 TI€PL, cu TI€p( postpus. Prin urmare, Thei ler su­ gerează că Plotin ar vrea să spună că nu este suficient să raportăm binele la dorinţa sufletului, pentru că şi el este unul dintre lucruri le despre care " este vorba", deci aflate în prim-plan pentru discuţ ie. Dar atunci nu mai este nimic absurd în această constatare şi discursul ar trebui schimbat, ceea ce Plotin nu face. Pe de altă parte, se ştie că Plotin prezintă, să zicem, parti­ cularitatea de a substantiva cu uşuri nţă, orice, de la o interjecţie la fraza cea mai complexă. 87 6 A se vedea Aristotel, Etica nicomahica, 1 , 6, 1 098a 1 5- 1 6 . 8 7 7 În universul inteligibil, "de ce o realitate este aşa" este acelaşi cu lucru " cu ,,0 realitate este aşa .


NOTE

878

Platon, Republica, 379a-c. Explicarea de ce-ului realităţilor printr-un zeu care raţionează, care planifică lucrurile, a fost respinsă în primul paragraf (rândurile 29 sqq. ale ediţ iei HS2) al tratatului: în lumea inteligibilă nu există raţionament, prin urmare de ce-ul nu poate fi pus pe seama unei planificări. A6Ţ� are aici chiar sensul de raţionament şi nu de discurs, cum s-ar putea crede, raportându-ne Ia AOŢ� -ul de la rândul 1 7 ale ediţiei HS2, care se referă la di scursul filo­ sofului despre definirea binelui care este în curs de desfăşurare, ajungând într-un impas. Ar fi fost mai utilă folosirea termenului consacrat: AOŢlCT­ ).l0<;. Astfel, traducători precum Annstrong, înţeleg că este vorba despre discurs: " while our discourse has not arrived there" : acest lucru este valabil dacă înţelegem că introducerea unei noi cauze este inutilă, din moment ce discursul nu ajunge, prin aceast demers, la scopul propus: definirea binelui. Or, cum argumentul demiurgului planificator ('tov 9€ov, nu, simplu, ,'}EOV TlVa.) fus ese demontat deja, filosoful nu face alt­ ceva decât să prevină un efort inutil de a readuce în discuţie un argument care a fost "clasat" deja pentru că acesta nu ar face decât să întârzie şi mai mult discuţia, fără să o ducă Ia ţelul ei. 88 0 Plotin sugerează că raţioname tul trebuie abandonat şi că "cealaltă p cale " ar fi, eventual, ajungerea EX€l, pentru a vedea că formele din inteli­ genţa divină sunt bune. 881 CE mai sus, paragraful 1 8, final. 882 Perechile de contrarii sunt cele stabilite de pi tagorei, în celebrul lor tabel în care contrariile erau înscrise în coloane diferite, alcătuind, în total, o decadă de cru'(uŢ(m ; ele sunt pomenite de Aristotel în Metafizica, l, 5, 986a 23 şi 1 0 72a 3 1 , dar exemplele de contrarii sunt, în parte, diferite de cele din mărturia aristotelică: bunăoară, OoolCX contra <p,'}opa, O1.)O"TCXCTlCX contra a<pavlCTL�. Trimiterea corectă ar fi la Aristoxenos, fr. 35 Wehrli, de fapt un pasaj din Stobaios, Florilegium, IV, 1 , 49 p. 1 5.20- 1 , preluat şi de Kranz şi Diehl în Vorsokratiker, 1, p. 469, 36-37. Platon însuşi a dezvoltat doctrina perechilor de contrarii în cadrul Academiei, cum reiese din Philebos, 54c: " Cel în funcţie de care se generează mereu ceea ce se generează în funcţie de altceva se găseşte de partea binelui" - i.e. în coloana binelui (€V -rn 'TOU c:tŢcx,'}ou ).lOlpCX). 88 3 Plotin face un joc Lde cuvinte cqcx,'}O€L6�� - aŢcx,'}-ou lLOOf;;. Dar, dacă aplicăm în continuare interpretarea pitagoreică, trebuie să spunem că în CTUrUrlCX bin e-rău, binele s-ar situa în coloana care cuprinde: ordinea, sime­ tria, sănătatea, forma, fiinta. Deci Ţ€va<; este sinonim aici cu coloană, serie. 884 €v TOU aŢcx-{tou ).lO'lpcx: este reluarea aproape identi că a expresiei folosite de Platon în Philebos, 20d, 54c, 60b. A fi de partea binelui, a fi în coloana binelui este exprimarea perifrastică a faptului de a fi un bine. Putem spune, de pildă, fără să greşim : ordinea este un bin e ori sănătatea este un bine, pentru că se află de partea binelui, sunt în coloana binelui. 87 9

CE

,

,

518


NO'IE 88 5 C(

Platon, Republica, 521 a. Plotin încearcă o corectare a definiţiei binelui ca obiect al dorinţei sufletului, spunând că nu al oricărui suflet, nu al oricărei vieţi, ci al unui suflet inteli gent, al unei vieţi inteligente. 886 Suntem în faţ a unei alte propuneri de definire a binelui, care, de data aceasta, s-ar identifica cu inteligenţa, propunere semnalată de interlocu­ torul lui Plotin. 887 Substantivele npcrr LJ.lT]CJ"LC; şi a'(pECTL� constituie o hendiadă. Plotin foloseşte deseori acest procedeu care pune pe acelaşi plan sintactic ele­ mente aflate, de fapt, în relaţie hipotactică: alegerea virtuţilor este determinată de superioritatea lor ontologică, de valoarea lor mai mare, deci determinantul np()"rCJ.lT]CJ"l� ar trebui să fie un genitiv al cauzei. 888 Gândindu-se la aceleaşi doctrine din Platon, Philebos, 20d şi Aristotel, Etica nicom ahi că 1 , 1 , 1 094a 3. 88 9 C( Enneade, V, 5, 1 2: "Căci toate aspiră spre el şi tind spre el printr-o nevoie naturală, ca şi cum ar fi ghicit că nu pot exista fără el. Perceperea fiumos ului admiraţia şi trezirea la dragoste <le vin> celor care le cunosc ,

,

deja Întmcâtva şi sunt treji. Dar binele, fiind demult prezent În tendinţa naturală, este prezent chiar şi în cei ce dorm şi nu trezeşte adm iraţia În cei care îl văd, fiindcă este mereu Împreună <cu ei> şi niciodată n u este <obiectul> reamintirii, iar oamenii nu îl văd, fiindcă este prezent <până şi> În cei ce dorm". 8 90 C( Platon, Banchetul, 206a. 8 9 1 Această formulare lapidară, care are doar menirea să infirme, pe

moment, identificarea inteligen ţei cu binele absolut, prin relativizarea ei ca bine care provine de la binele-În-sine şi există întru binele-în-sine, are un iz "profetic", semănând foarte bine cu formula din liturghia euharistiei: "prin Christos, cu Christos şi În Christos", are, la fe l ca acolo, o impor­ tanţă capitală în structura tratatului: 1 . ne reaminteşte ceea ce Plotin spusese deja în paragraful 1 5 , cum că sufletul doreşte inteligenţa doar pentru că găseşte în ea urma binelui, adică inteligen ţa este doar asemănătoare binelui (ara,'}-OEl8TJc;). 2. Lasă să se întrevadă soluţia la aporia discutată Între paragrafele 1 5 şi 1 8, adică în ce constă asemănarea cu binele? Inteligenţa atrage sufletul pentru că seamănă cu binele şi seamănă cu binele pentru că vine de la el. 3. Anunţă marea "descătuşare ", marele elan al sufletului care va depăşi inteligenţa "determinată" , pentru a pomi spre binele absolut alături de inteligenţa "îndrăgostită", care tinde spre bine. 8 9 2 La sfârşitul paragrafului 1 8, se pusese întrebarea în ce anume constă binele vieţii, al inteligenţei şi al formelor. Plotin reia acum, mai nuanţat, aceeaşi întrebare, tăcând să apară clar toate aspectele aporiei asemănării cu binele: 1 . Asemănarea cu binel e este un lucru unic : €v 0\1, adică un predicat identic pentru viaţă, pentru inteligenţă şi pentru forme. 2. Asemănarea cu binele face ca fiecare din aceste realităţi să fie un bine. 3. Prin urmare, el este un predicat comun tuturor şi propriu fiecăruia. 519


NOTE

8 9 3 Cuvântul cheie al echivalării făcute de Plotin este '€V €Pi€lCt. încă din paragraful 1 8 filosoful dăduse de înţeles, rară să prezinte lucrurile tranşant, ca aici, că aceasta ar putea fi soluţ ia la aporia asemănării realităţilor inteli­ gibile cu binele: Într-un anume fel, viaţa este bună, deci asemănătoare cu binele, pentru că esenţa ei constă tocmai în a fi prima energie iradiată din bine. Această primă 'e:v€Pi€LCt corespunde celei pe care Plotin o numeşte, în altă parte, h€Pi€lt:l secundă. Cf. Enneade, V, 4, 2: "Fiecare <lucru are> un act al substanţei <sale> şi unul <derivat> din substanţa <sa>. Actul substanţei este <lucrul> Însuşi, pe când <actul derivat> din substanţă este cel care trebuie să îi, urmeze oricărui <lucru>, deşi este deosebit de el'; IV, 5, 7: " Căci În ea există un act şi o viaţă deplină a cOlpului luminos, ca un principiu şi W1 izvor al actului său. Acest <act>, care depăşeşte limita corpului <luminos>, este o imagine a <actului> intern, fiind un act secW1d care nu se desparte de cel prim". 8 94 La prima vedere, acest răspuns, care constituie, de fapt, soluţia la aporia asemănării cu binele, este dezamăgitor: după atâtea cercetări preliminare şi ar.gumentări colaterale, el dă senzaţia unui deja-vu. Plotin spusese deja de două ori (în paragraful 1 8 , în HS2 rândurile 9 şi 48-49) că nu este suficient să spunem că viaţa şi inteligen ţa vin de la bine pentru a defini asemănarea lor cu binele. Pe de altă parte, prezentând diferitele etape ale genezei inteligenţei el vorbise deja despre viaţă ca proiec ţie primă, nede­ finită a unului-bine. ar, acum, revenind, prezintă această €"V€Pi€lCX ca solu­ ţie a apori ei. 8 95 Asemănarea vieţii şi a inteligen ţei cu binele este prezentată de Plotin sub un dublu raport: 1 . raportul sufletului cu sufletul, care doreşte binele şi tot ceea ce este asemănător bi nelui; 2. raport cu binele, a cărei €\.I€Pi€lCt este viata. 8 96 Cf. Platon, Banchetul, 20Se. 8 9 7 Cf. Platon, Timaios, 67c: culoarea este un fel de flacără interioară a corpurilor; Republica, S08c: culoarea este lămurită în corpuri de lumina soarelui . 8 9 8 I. e., lumina binelui. Cf. Enneade, VI, 6, 1 8: "Iar În ţelepciunea tuturor <existentelor> şi inteligen ţa totală, deoarece este pe lângă el şi împreună cu el şi există odată cu el, îi face frumuseţea mai venerabilă colorându-l cu mai multă bunătate şi amestecându-l cu înţelepciune"; V, 6, 4: " Căci sufletul are o inteligen ţă dobândită, care îi colorează suprafaţa când sufletul este intelectual, iar inteligen ţa are În sine <o lumină> proprie, deşi ea nu este doar lumină, ci o realitate iluminată în substanţa sa, pe când cel ce îi dă lumina nu este altceva decât simpla lumină care dă inteligenţei puterea de a fi ceea ce este" . 8 99 I.e., de către suflet, care în felul acesta este cuprins de dorinţa de a se reîntoarce la ele. 9 00 Î n acest discurs apare o noţ iune, în aparenţă nouă: lumina binelui, care 5 20


NOTE

joacă pe " faţa" realităţilor inteligibile, după ce, la începutul paragrafului 2 1 , Plotin spusese c ă sufletul doreşte inteligenţa ş i viaţa î n măsura î n care seamănă cu binele, sunt Cq<l,'}-O€l8� (paragraful 21 şi 8). Or, aici el pare a spune altceva: că sufletul doreşte inteligenţa şi viţa în măsura în care vede strălucind pe ele lumina binelui, care li se adaugă ca ceva diferit (§ 21): ea "joacă" pe ele. Prin unnare, se dă impresia că, odată geperată, inteligenţa divină primeşte, în mod neaşteptat, ca o graţie, lumina binelui: oare această lumină este altceva decât asemănarea cu adevărul? Iată o posibilă nouă aporie, dacă nu cumva este doar o altă manieră a lui Plotin de a exprima asemănarea cu binele, dacă ne gândim că tema luminii ne trimite tot la Republica, S 09a, de unde Plotin a luat şi termenul cXy<l,'}-o€lc5�: aşa cum lucrurile vizibile primesc lumina soarelui şi devin "solare", tot aşa şi inteligenţa divină primeşte lumina binelui şi devine "asemănătoare cu binele'. 901 Cu o rafinată simţ ire umană, Plotin afinnă că fil osoful poate căuta lumina superioară şi să se sustragă acestui chin al lucrurilor sensibile, aşa cum s-a întâmplat cu un tânăr care şi-a smuls i ubita de la tatăl ei (o imagine foarte îndrăzneaţă), cf. En n eade, V, 5, 1 2. A se vedea, în acest sens, în excelentul studiu al lui A.H. Annstrong, Elements in th e Thoughl of P]otinus at Varience with Classical Intellectualism, în The Joumal of HeJenistic Studies 93 ( 1 973), pp. 20-2 1 . 902 Acestea sunt cele două reali tăţi de acolo pe care se reflectă lumina binelui. Viaţa însăşi este acea EVEPi€l<l care iradiază din unul-bine şi care, prin conversia circulară spre sursa sa, devine, I imitându-se şi definindu-se inteli genţ ă. ar, €VEPi€l<l este folosită de Plotin Într-un sens foarte apro­ piat termenului <pw�, aşa cum în lumea sensi bilă, lumina corpurilor este o €VEPi€l<l care iradiază din ele şi se difuzează în exterior. Cf. Enneade, I V, 5, 7: "Aşadnr, lumina care <emană> din corpuri este un act îndreptat exte­ rior al unui corp luminos". 903 Cf. Platon, Phaidros, 25 1 b, traducere de G. Liiceanu. În original: €X€l,'}-€V. Prin urmare, sufletul este cuprins de iubire faţă de bine, când vede jocul lumini i acestuia pe " faţa" intel igenţ ei divine, primind în el reflexia acesteia. Adverbul €X€l se referă la inteligenţa divină, nu la binele în sine, pe care sufletul nu avea cum să îl vadă. Aşa cum vizitiul divin este copleşit de admiraţ i e şi de respect pentru forma frumuseţii, tot aşa sufletul plotinian este cuprins de dorinţă când primeşte în el efluviul luminii binelui reflectată de pe " chipul" inteligenţei divine. 9 04 În descrierea atracţ iei sufletului îndrăgostit spre bine, Plotin se inspiră din mitul călătoriei sufletului în ate lajul său binar, aşa cum I-a prezentat Platon, în Phaidros, 25 1 a-b; 2 5 1 d şi 254b: când sufletul vede frumuseţea în iubit, el primeşte, prin ochi , efluviul frumuseţii şi, Îmboldit peste tot lăun tric, este cuprins de streche (ola-rpa) şi de durere. Când viziti ul vede chipul iubitului strălucind de frumuseţe � memoria lui este purtată înapoi Ia natura frumosului, iar când vede natura fj'umosuJui împreună cu cumpătarea 52 1


NOTE

(i.e., formele frumosului şi a cumpătării) pe un piedestal imaculat, el "cade spate", cuprins de teamă şi de respect, îşi în frânează pornirea carnală, şi trage caii înapoi, cu el. Dar, la Plotin, sufletul cade În aţipire, fiindcă nu vede jocul luminii binelui pe "faţa" inteligenţei divine: de aceea rămâne fără reacţie, ca şi paral izat, în faţa inteligenţei, frumuseţea ei Iăsându-1 indiferent. 9 0 5 Cf. Platon, Phaidros, 25 1 b: când sufletul vede frumuseţea în corpul iubitului, "o primeşte ca pe o reacţie produsă de fior, ca pe o sudoare şi o căldură neobişnuite". Dar, în vreme ce la Platon, sufletul se încălzeşte datorită vederii frumuseţii în corpul iubitului, la Plotin, căldura vine de la lumina binelui reflectată de pe "chipul " inteligenţei divine. 9 06 Cf. Platon, Phaidros, 25 1 b: "De fapt, primind, prin ochi, efIuviul frumuseţii, se încălzeşte În punctul în care se hrăneşte natura aripii". Şi aici, Plotin reaşază lucrurile, pentru că aripile sufletului nu mai semnifică elanul carnal spre corpul iubitului, ci elanul plin de iubire spre lumina binelui. 907 /. e., spre inteligenţa divină. 908 KOU<pC'(€TCXl, cf. Platon, Phaidros, 248c. 909 Cf. Platon, Phaidros, 254b: Când vizitiul îl vede (i. e. chipul iubitului " strălucind de frumuse ţe) amintirea lui este purtată Înapoi la natura tTumosuJul'. La fel şi aici, Plotin resemantizează imaginea: aducerea aminte declanşează iubirea sufletului pentru lumina binelui, nu teama şi respectul vizitului cel est Înaintea formei frumosului aşezată pe un piedestal ima­ culat, alături de cumpătare. 9 1 0 \.mO TaU cS6vr� TOV €pwTcr: este legea implicită care generează şi fundamentează asceza sufletului : dorinţa noastră, ca suflete determinate de o raţiune formală, de a ne reÎntoarce la bine este transmisă de binele însuşi. Acesta este singurul loc din Enneade unde legea este formulată explicit. 9 1 1 Precum îndrăgostitul care arde de nerăbdare să îşi strângă în braţe iubita când o descoperă după îndelungi căutări. Căutarea sufletului a fost declan­ şată de graţia luminii strălucind pe "chipul" inteligen ţei divine, ca şi cum a fost adăugată din afară, de la al tă sursă, pe care o caută, de fapt, sufletul. Dar această lumină este identică cu viaţ a. Prin urmare, doar când desco­ peră viaţa, sufletul poate vedea lumina binelui licărind pe inteligenţa divină. Ca atare, din punctul de vedere al sufletului, care descoperă treptat real ităţile, lumina binelui "s-a adăugat" inteligenţei divine. Astfel, el descoperă că inteligenţa nu poate proveni decât de la bine, sufletul, adică subiectul cunoscător, depăşeşte inteligenţ a aristotelică, văzând că, înainte de a fi intel igenţă, ea a fost viaţ ă, adică €v€PT€lCX nedeterminată a binelui. 9 1 2 OTl j.lT}cS€V €Tl TO U1T€PX€Lj.lEVOV: Plotin nu spune că dincolo de inteligenţă nu există nimic, pentru că atunci s-ar înţ elege că sufletul nu poate depăşi inteligenţa divină, ar, dimpotrivă, el ne spune că sufletul, în pe

522


NOTE

elanul lui, se ridică dincolo de inteligenţă, numai că nu poate capta ceea ce se află acolo, pentru că supraex istentul este nimic", adică binele nu are formă, pentru a putea fi participat. Acest lucru sugerează deja, dar deo­ camdată foarte firav, că "eşecul" sufletului se va transforma în victorie, dacă va lua altă cale, nu cea a vederii, adică a participării : dacă va deschide alt ochi decât cel prin care a pătruns în el efluviul luminii binelui. Cf. Enneade, 1, 6, 8. 913 Le., a binelui-În-sine. 914 Ceea ce corespunde, în lumea noastră, binelui este viaţa, tocmai pentru că, în lumea inteligibilă, lumina binelui care joacă pe "chipul" inteligenţei divine se găseşte în viaţa care este aşa-zisa €V€PTElCX iradi ată din bine. 915 Această urcare a sufletului, mereu mai sus, este o mişcare foarte impor­ tantă pentru rezolvarea aporiei asemănării cu binele şi pentru o relativă de­ finire a binelui : din moment ce sufletul urcă mereu mai sus şi nu se opreşte decât atunci când este în prezenţa binelui, rară a putea, totuşi, să-I "îmbră­ ţi şeze", atunci binele ar fi tocmai acest "mereu mai sus" al sufletului: departe de materie şi chiar de forma 916 Plotin revine brusc, de la omul viu, la sufletul care, înălţându-se spre inteligen ţa divină, duce cu el şi corpul său, când a văzut şi a recepţionat în el lumina binelui. 9 17 Cf. Platon, Republica, SOSe. 918 Î n original apare, în mod absolut, verbul Xl vEl . Am putea traduce, ca atare mişcă , adică produce o mişcare, sau ne mişcă pe noi, ca suflete. Dar chestiunea raportului sufletului cu binele este urmărită încă din paragraful 2 1 . Deci, cel atras de urma binelui din inteligenţa divină este sufletul. 919 Această defin i ţie a binelui ca fiind ceea ce caută sufletul şi dă lumina inteligenţei este foarte asemănătoare cu descri erea binelui făcută de Plotin în Enneade, 1, 8, 2, înainte de a trata problema răului : "să stabilim acum natura binelui, confonn cerin ţei discursului de faţă. Este ceva de care toate depind şi spre care aspiră toate fiinţele ca să-I aibă ca principiu şi de care au nevoie; este <ceva căruia> nu-i lipseşte nimic, fiind suficient sieşi, nu Îi trebuie nimic, este măsura şi limita tuturor şi a dat din el Însuşi intelectul, esenţa, sufletul, viata şi activitatea intelectualâ'. 920 Cf P l aton, Phaidon, 8 1 a. 92 1 Cf. Platon, Republica, 532e. 922 Cf. Platon, Philebos, 20e şi 60b-c. 923 Această prezentarea a binelui ca serie opozitivă cu răul, fără termen intermediar, este, de asemenea, un paralelism cu tratatul 5 1 , despre origi­ nea relelor. De fapt, În paragraful al 6-1ea al acestui tratat, Plotin va apro­ funda această idee şi va susţine această teză care ridică şi probleme de ordin logic. Cf. Aristotel, Metafizica, XIV, 4, 1 09 1 b 3 1 - 1 092a 5; Catego­ riile, 1 2a. Cf. Enneade, 1, 8, 6: "Însă toate <lucrurile> care sunt separate şi nu au <nimic> comun şi au o distanţă cât se poate de mare <Între ele> se "

"

"

523


NOTE

opun prin natura lor; căci <În cazul lor> opoziţia nu <depinde> de vreo calitate şi nici, În general, de vreo categorie de fiinţe, ci de cât de mult se deosebesc Între ele, de faptul că tiin ţa lor este făcută din contrarii şi de faptul că săvârşesc acţiuni con trare" . 924 ef. SVF, III, 1 1 7 Diogenes Laertios, VII 1 02. 9 25 Referire la structura bipolară a realului, inclusă de Plotin Într-o dimen­ siune monopolară. 926 Întrebare pusă de interlocutorul lui Plotin, care admiţând că binele este un principiu, sau o cauză, pentru că nu se raportează Ia nimic, vrea să ştie ce produce el, ca principiu, în virtutea faptului că tot ce este perfect (or despre bine se spusese că trebuie să fie autosuficient şi să nu aibă nevoie de nimic) trebuie să genereze, iar produsul, să fie, în mod necesar, inferior generatorului. 927 ef. Platon, Phaidros, 245c. Dar, la Platon, expresia se referă la suflet ca sursă şi principiu a mişcării oricălui lucru. 9 28 O nouă Întrebare a colocutorului lui Plotin. Această întrebare este ' necesară, ca o completare a celei dinainte, părând chiar că o repetă pe prima, pentru că Plotin face o distincţie subtilă între " trecutul" etem al generării vieţ i i şi inteligenţei divine şi producţ ia "actuaIă" a binelui care este aceea de menţinere în fiinţarea a realităţilor intel igibile şi de producere din ele a vieţii, gândirii şi a fi inţei altor existente. 9 29 O nouă întrebare a colocutorului lui Plotin, la care Plotin nu va răs­ punde deocamdată. Răspunsul va veni, probabil, În paragrafele 34-35, dar nu de o manieră di rectă, când filosoful va descrie, Într-o dezlănţuire de inspiraţie, bucuria sufletului la Întâlnirea cu binele. 930 De fapt, această temă importantă a luminii binelui, evocată în para­ grafele 1 6, 2 1 , 22 şi 23, nu va reapărea decât în paragraful 25 sub formă de chestiune, apoi sub formă de scurte aluzi i în 3 1 , 36, şi 4 1 , dar nu va fi tratată de sine stătător. 93 1 Plotin anunţă defin itiv direcţia în care va merge cercetarea: va expune nişte dificultăţi legate de defin irea binelui (efectiv, în număr de nouă), pe care va încerca să le dezlege rând pe rând. 932 Diticultă ţile sunt generate de ambiguitatea care se prezintă între binele relativ, raportat Ia o anumită realitate, şi binel e-În-sine. De fapt, chestiunile au menirea de a scoate în relief această deosebire . Prima dificultate, legată de faptul dacă binele este bine şi este numit aşa pentru că reprezintă obiectul dorinţei pentru alt lucru, este În so ţ ită de o întrebare subiacentă, care pune tocmai această problemă a binelui pentru un lucru particular şi a binelui în sine ca obiect al dorintei. ' 933 Am pus semnul întrebării după lTp()(JTrr6pl(x�, cum apare la majoritatea traducători lor: Igal, Faggin, HadoL Ficino are o in terogativă indirectă dis­ junctivă, iar Armstrong urmează punctuaţia enunţiativă din H S2, care însă nu se justifică, pentru că în acest paragraf Plotin se mărgineşte la a fonnula =

524


NOTE

dificultăţil e sub formă de întrebări însoţite sau nu de altele ajutătoare, care să pună în lumină toate aspectele şi nuan ţele chestiunii. Or, aceasta ar fi a doua di ficultate. Primele două chestiuni se prezintă sub forma unei dileme cu privire la cum trebuie interpretată de finiţia platoni ciană a binelui : binele este ceea ce orice fi inţă doreşte şi urmăreşte. Cf. Platon, Republica, 505d; Philebos, 20c şi 22b. Defini t i a este reluată de Aristotel în Etica nicomahică, l 094a 3 . Întrebarea ajutătoare la prima dificultate sugerează, în structura de adâncime, o interpretare subiectivă: binele este bine pentru că îl dorim? A doua întrebare, cea disjunctivă, sugerează o in terpretare obiectivă: binele este bine pentru că este obi ectul dorinţei altui lucru, cu � alte cuvinte exi stă o natură deteITIlinată a binelui? In acest caz, obiectul ar fi doar un indice al existenţei binelui, a cărui natură va trebui căutată. 934 Această întrebare este una de splij in pentru partea întâi a întrebării disjlUlctive anterioare, care adună laolaltă a trei a şi a patra chestiune: dacă subi ectele doresc pentru că primesc ceva de la obi ectul dorit sau pentru că găsesc plăcere în acesta. Or întrebarea noastră trimite Ia o interpretare obiectivă: subiectele doritoare doresc binele pentru că primesc ceva de la el? Dar ce primesc? La această întrebare se va răspunde în paragraful 25. 93 5 întrebare subsidiară pentru a patra chestiune, care trimite la o inter­ pretare subiectivă: dacă fiin ţele doresc binele, îl doresc datorită impresiei de plăcere pe care le-o procură şi de ce tocmai binele le procură această plăcere? Pentru răspuns, a se vedea mai jos, paragraful 26, 1 4-24. 9 36 Cf. Platon, Charmides, 1 63d; Banchetul, 205e. 9 3 7 Cf. , mai jos, paragraful 27. Aceasta este a cincea dificultate. 9 38 Cf., mai jos, paragraful 27. Aceasta este a şasea dificul tate. 9 3 9 Cf., mai jos, paragraful 28. J.e., există oare bine pentru materie? Aceasta este a şaptea dificultate. 9 40 Cf. Platon, Philebos, 44-46 : unde apar termenii 6uoX€p€L!X, 61JO",X€pa­ (T(XJ.LaTCl, 6UOX€p€cn� în Platon, Opere, voI. VII, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1 993, p. 99, notele 59 şi 60, Andrei Carnea notează că referi nţ a ar fi putea fi sau Antistene cinicul, sau Democrit. Această di ficultate, a opta la număr, prezentată sub masca unei ob i ecţii i ronice şi cu un pronun ţat caracter ci nic, ar putea fi numită "apaTia m orocănosuJui", pentru că persoana refuză exi sten ţa unei plăceri intele ctuale procurată de contemplarea inteligen ţei ş i , pe altă parte, dispreţuieşte viaţa şi fiinţa: 600xepClLveL (paragraful 29). 9 4 \ Avem iarăşi o hendiadă Între participiile legate prin conjuncţ ia copu­ lativă l)1TClnlJ..t. €VOt;' .. )(ClL 1i>6J..l€V�. 942 Cf. , mai jos, paragraful 29. Această obiec ţ i e pune problema raportului Între bine şi plăcere şi, de o manieră mai generală, între viaţa intelectuală şi plăcere . 9 4 3 Identificarea lui ex:ya{}ov cu ·r€AO�. Cf. Enneade, VI, 9, 8, dar şi V, 5, 1 2 : " De altfel, odată ce a u a tins binele, toţi <oamenii> socotesc că le este suficient, căci au ajuns la ţef'o 0

525


NOTE

944 ef. Platon, Philebos, 21 d-22a; 61 b; 6 1 d. La 61 b, apare întrebarea: "Amestecând fiecare plăcere cu fiecare gând noi vom ajunge la rezultat În maniera cea mai bună cu putinţă? " Pentru Plotin, soluţia propusă în Philebos constă în faptul că binele nu este ceva simplu şi că nu se situează ,

doar în inteligen ţă: nu este nici în plăcerea fără inteligenţă, nici în inteligen ţa fără plăcere. Dar, pentru Platon, aG'eastă cal e mi xtă reprezentată de bine însemna că este nevoie ca în exercitarea de către inteligenţă a ştiinţelor şi a înţelepciunii să adauge plăceri pure nea­ mestecate cu durerea. În schimb, Plotin vede în " amestec" o însoţire a inteligenţei de plăcere la întâlnirea binelui. Aceasta este, de fapt, doctrina lui Aristotel din Etica nicomahică, 1 1 74a 6-8. 945 I. e., cea fonnulată de criticul "morocănos" de la sfârşitul paragrafului anterior. 946 Avf,so'Vo'V: în paragraful 24, adjectivul avea un sens pasiv: " care nu resim te plăcerea" ; în schimb, în acest context,' acelaşi adjectiv trebuie să aibă un înţeles activ: " care procură plăcerea" . 947 Prima interpretare plotiniană a doctrinei platoniciene din Philebos. Pentru că inteligenţa singură nu poate constitui obiect de atracţie, Plotin va fi gândit că binele nu poate consta n ici în plăcerea singură, nici în inteligenţa singură, ci în inteligenţa luminată de lumina binelui, care reprezintă "amestecul capabil să atragă sufletul. Prin urmare, suntem trimi şi din nou la doctrina expusă în paragraful 22: XL'vou'V Îl reia pe XL 'V€L"[(XL. A se vedea, mai jos, paragraful 29. 94 8 ef. Platon, Philebos, 1 1 b. 949 A doua interpretare plotiniană a doctrinei platoniciene a amestecului dintre plăcere şi bine: dacă Platon a amestecat plăcerea cu binele a racut-o pentru că a vrut să spună că, pentru subiectul doritor, care primeşte binele, binele este o plăcere, de vreme ce nu există bine fără plăcere pentru cel care doreşte şi atinge binele, În schimb nu există bucurie pentru bine, de vreme ce acesta nu doreşte nimic. De asemenea, trebuie să observăm că, În această interpretare secundă, Plotin lasă complet la o parte cel de-al doilea element al amestecului platonician: inteligen ţa ("dacă amestecăm fiecare plăcere cu fiecare gând"). Or, filosoful procedează aşa pentru că inteligen ţa, în sine, nu este obiect al dorinţei şi nu provoacă plăcere decât datorită luminii binelui care licăreşte în ea, adică datorită asemănării cu binel e. Prin urmare, iarăşi, amestecul plăcerii cu inteligen ţa reprezintă amestecul intel igen ţei cu lum ina binelui, amestec care atrage sufletul. 950 ef. Platon, Philebos, 63b. De fapt, Platon vorbise, pentru a-i refuza existenţa, de o situaţie În care binele (plăcere sau intel igenţă) ar fi " izolat şi s ingur De aceea a propus soluţia amestecului. Dar Plotin a reţinut această expresie ca şi cum s-ar referi la binele-În-s ine pe care, ch ipurile, Platon l-ar plasa dincolo de "b inele nostru " , conceput ca amestec între intel igenţă şi plăcere. '.

526


NOTE

95 1 Această interpretare oferă deja suficiente elemente pentru rezolvarea acestei a noua apori i, dar răspunsul definit va veni doar în paragraful 30. 952 De aici Încolo, până la srarşitul paragrafului, Plotin va oferi răspunsul la primele două aporii formulate în paragraful precedent. 953 Este poziţia de pe care Platon şi Aristotel au teoretizat problema divi­ nului: Platon în Euthyphron, iar Aristotel în Metafizica, XII, 7, 1 072a 26 sqq. 954 Relaţie implicată în natura raportului care se stabileşte Între realităţile ierarhizate în continuumul ontologic: raportul proporţ ional se stabileşte între un nivel al realităţii inferior şi nivelul imediat superior, fără intermediar. 955 Cf. Platon, Republica, 5 1 7b. 956 Aceeaşi metodă este propusă de Plotin şi în Enneade, V, 3, 9: " Iar dacă cineva vrea, coborând la sufletul gen era tiv, să meargă până la produsele lui. Apoi, de aici, să urce de la ultim ele fonne la cele ce sunt ultime În sens invers sau mai degrabă la cele prime". 957 €nL }l€L'(O\l: il imitatul din Philebos, 23 c este, pentru Platon, identic cu XWp<X din Timaios, receptaculul pe care filosoful îl desemna şi cu numele " " de "marele şi micul , adică "inferiorul şi superiorul lui Plotin. Cea mai de jos dintre realităţ i ar fi, probabil, materia care nu are o existenţă eternă (nu este în act), fără vreo legătură cu un principiu, ci este veşnic generată. 958 Joc de cuvinte între CTW;.W., corp, cu structura morfologi că CTW-)..la, şi verbul CT�"€L\1, a păstra, a conserva, a salva, construit tot pe tema CTW-. Cf. Platon, Cratylos, 400c şi Orphicorum fragmenta, Kranz- Diehl, nr. 8. 959 Ne-am fi aşteptat, aici, ca Plotin să spună că, pentru suflet, forma este dată de inteligenţă: dar, de fapt, nivelul ontologic imediat superior sufletu­ lui este virtutea, adică raţiunea perfectă, care reprezintă un stadiu interme­ diar între suflet şi inteligenţă. Cf. Enneade, 1, 4, 2: "raţiunea ar trebui să ne slujească şi să nu se caute pe sine, chiar dacă nu devine acea raţiune perfectă, despre care noi spunem că este virtute"; VI, 9, 1 1 : "Iar dacă ar cădea În afara contemplaţiei, trezindu-şi din nou virtutea din sine şi Înţe­ legând că s-a întTumuseţat prin virtuţi, el se va simţi din nou uşurat, ajun­ gând, prin virtute, la inteligenţă şi înţelepciune, iar prin înţelepciune la unu". 960 Raporturile ar fi: suflet senzorial - corp, suflet raţional - suflet senzorial, virtute - suflet raţional, inteligenţă - v irtute, natură primă - inteligenţă. 96 1 Această manieră de a defini binele are avantajul de a salva În egală măsură aspectul relativ şi aspectul absolut al noţiuni i de bine: fiecare realitate, Ia rând, este binele realităţii care îi este imediat inferioară şi are drept bine reali tatea care îi este imediat superioară, până la binele care nu este decât bine, binele-În-sine. Fiecare dă şi primeşte: dă formă realităţii inferioare şi este materie şi receptacul pentru reali tatea superioară. 962 Definirea binelui prin metoda "escaladări i" ni velelor ierarhiei onto­ logice ne permite să în ţ elegem una din temele majore ale tratatului: cum ceea ce este fără formă, adică unul-bine, dă" forma inteligenţei divine şi " ,

527


NOTE

cum asemănarea inteligenţei cu binele se întemeiază pe infinitul şi l ipsa de formă a binelui. Pe de altă parte, această urcare, care pare formală şi abstractă (un fel de teologie raţională) are marele merit şi avantaj că anti­ cipează şi cores�.mde întocmai marii urcări a sufletului îndrăgos tit de binele-în-sine a căru i lumină o vede jucând pe "chipul " inteli genţei divine. 963 Cf. paragraful 23 : Plotin face o distincţie subtilă între trecutul" etern: " acela în care inteligenţ a era �nergia emanată din bine şi "prezentul " etern, în care acea €v€PŢ€UX este cpw�, tocmai pentru că inteligenţa este definită, delimitată şi pen tru că gândeşte, vede" . " 9 64 l.e., în paragrafel e 1 6, 22, 24. 965 Desigur, nu ca o temă de sine stătătoare, ci contextual, în paragraful 32 sqq., dar mai al es în 36. 9 66 În HS2: nap' aUTov. Mot-a-mot: pe lângă ea; paralel cu ea; odată cu ea. Prin urmare, trebuie să înţ elegem că facultatea simţ iri i s-a născut odată cu inteligenţa, face parte din fiinţa inteligenţei. Totuşi, în apar�tul critic din HS2, apare expli caţia: 26. 1 TTap' alrr6v ob eum seif. TOV VOU €(l num Igal recte 2 aDTw l .€ . TW TT€cpux6Tl aLCT{}aV€CT{}-cn ŢL VWcrX€l V - 'Ex €l v cognoscere et di�ere pot�st Jgal recte. Iar uni i editori îl schimbă pe IXuTav cu pronume le reflexiv IXuTav, modifi când complet în ţ elesul (A se vedea traducerea lui Armstrong: "And surely what has by itselfthe na tural power to perceive, i{ the Good eomes ta it, has the power ta know ant to say that it has' anacolutl). Pe de altă parte, faptul că avem un acuzativ cu prepo­ ziţ ie poate să ne trimi tă la un acuzativ de direcţie după un verb de mişcare, care ar putea fi Tîx€L, aşa cum în ţelege Ficino: " Tum vero quod natura sen tire potest, quod a cced it ad ipsum, si quando accedit bonum, cognoscere potest idque ha bere dicere" de asemenea, anacoluL Prezen ţ a pronumelui reflexiv s-ar fi justificat doar î n cazul genitiv. Este mai natural să luăm infin itivul aLCT{}crV€CT{}m ca determinat de articolul TO şi nu participiul TT€CPUXCx; cum ni se indi că în HS2 şi cum înţ elege Hadot, care funcţ ionează mai degrabă, datorită pozi ţie în sintagmă, ca un complement de mod adverbial sau chiar ca un atribut adjectival. 96 7 Cf. , mai sus, pentru comparaţ ie, paragraful 25: dacă materia ar fi senzorială, ar primi forma cu bucurie; este, probabil, o reminiscenţă din Platon, Phi/e b os 21 a, unde se spune că nu se poate avea plăcere fără con­ ştiinţ ă, adică fără inteligenţă. 968 Cf , mai sus, paragraful 25. 969 În acest parabrraf Plotin încearcă să răspundă l a aporia legată de faptul dacă binele este dorit din cauza plăcerii pe care o procură sau din cauza a ceea ce dă, dar modifică oarecum configuraţia tematică: prin ce recu­ noaştem prezen ţ a binelui, când el ajunge la noi sau, mai bine, după ce ştim că am găsit într-adevăr binele pe care îl dorim? 97 0 Î ntrebare pusă de colocutorul lui Plotin. 9 7 1 Cf. Aristotel, Despre suflet, I n , 433a 28-3 1 , dar ş i Despre mişcarea animalelor, 700b 29; Etica eudemică, 1 23 5b 27; Meta fizica 1 0 7 2a 28 -

-

-

,

,

528

.


NOTE

97 2 Dacă sufletul recunoaşte binele, acest lucru se datorează faptului că are în el ceva din bine, este el însuşi cqatJ-O€LcS�. Cf. Enneade, V, 3, 3: " Cum are binele În ea Însăşi? Ea are forma binelui şi, în plus, perceperea lui i-a fost Întărită fiindcă inteligenţa a iluminat-o, căci raţiunea discursivă este <partea> pură a sufletului şi receptează urmele lăsa te de inteligenţă" . 9 7 3 Cf. Platon, Philebos, 20c-e şi 22b: binele este perfect, autosufici ent şi este dorit de tot i . 974 D e aici înc� lo, până la sfârşitul paragrafului , Plotin răspunde la aporia a patra, care trimite la o interpretare subiectivă: dacă fiinţele doresc binele, îl doresc datorită impresiei de plăcere pe care le-o procură şi de ce tocmai binele le procură această plăcere? 9 7 5 Cf. Platon, Philebos, 67a: " În acest discurs, în toate felurile, inteligenţa şi plăcerea au fost îndepărtate de pretenţia de a fi, fie una, fie cealaltă, binele-în-sine, fiind lips ite de autonomia şi de pu terea suficien ţ ei şi a împliniriP' ; cf., de asemenea, şi 22b. 97 6 Plăcerea nu se reaprinde mereu şi mereu pentru acelaşi lucru. 9 77 În aparen ţă, Plotin nu trage nici o concluzie din acest argument în ce priveşte raportul di ntre bine şi plăcere. Dar vedem cum plăcerea este definită aici, stricto sensu, ca afectare a sufletului, ca "sentiment", prin UImare, filosoful ne face să credem, prin mijlocirea unor exemple edificatoare, că binele nu trebuie ales datorită afectălii pe care o produce, ci datorită împlinirii care o aduce. Fără această împlinire, tără această perfecţ iune, noi ne-am mulţumi cu posedarea impresiei de a poseda un obiect, fără a poseda obiectul însuşi. 9 78 Plotin începe să răspundă Ia a cincea aporie: binele poate fi definit ca ceva ce este propriu unei realităţi : OLX€L OV? Cf., mai sus, paragraful 24. Suntem, de fapt, în faţa unei definiţii tradi ţ ionale a binelui, pe care, în altă parte, filosoful şi-o însuşeşte (cf. Enneade, VI, S (23 ), 1 ), dar aici încearcă să o abordeze critic. Cf. Platon, Banchetul, 20Se; Aristotel foloseşte şi el conceptul de OLX€ Lo-rry; (apud Stobaeum, Florilegium, II, 7, 1 3, 1. II, p. 1 1 8, I l Wachsmuth); conceptele de OLX€LOV şi TTPOOTj)<OV sunt familiare şi stoici lor (S VF, III, nr . 1 83). 97 9 O nouă întrebare a colocutorului lui Plotin, care doreşte să supună analizei conceptul de OLX€LOV, invocând pozi ţ ia stoică în chestiune. A se vedea S VF, 1, 1 97 şi III, 86, 1 78. 9 80 Din răspunsul tranşant şi lapidar al filosofului reiese deocamdată că acesta se dezice de defini ţ ia tradi ţ ională a binelui raportată la OLX€LOV. 9 8 1 Cf., mai sus, paragrafhl 2 1 . Pentru critica doctrinei stoice a aşa-zisei OLX€(WCTL�, Plotin are în minte argumentaţ ia Diotimei din Banchetul lui Platon, care "demontează" mitul originii l ui Eros povestit de Aristofan, în care ideea centrală este dată de conceperea iubirii drept căutarea asemă­ nătoru lui, cu trimi tere la "jumătăţ ile" fiinţelor primordiale care fuseseră despi cate de Zeus pentru trufia lor şi care se caută cu ardoare, pentru a 529


NOTE

reface androginul iniţ ial (cf. Platon, Banchetul, 205d-206a). Critica ase­ mănătorului ca propriul unei realităţi este, de fapt, pri mul contrargument adus de Plotin în critica doctrinei stoice. Asemănarea nu impl ică în mod necesar binele: idee platoniciană centrală în Lysis, 2 1 4b-d şi în Banchetul, 200a-b, care se sprijină pe principiul că iubirea se raportează la ceea ce Îi l i pseşte celui care iubeşte, iu birea fiind ceea ce doreşte, ceea ce îi lipseşte, nu propriul, deci nu asemănătorul. 2 9 8 O nouă întrebare a colocutoru\ui l ui Plotin. 98 3 Se face legătura cu soluţia dată de Plotin la a doua aporie: pentru o realitate, binele se defineşte urcând spre ceea ce este superior real ităţii respective (paragraful 25). Dar Plotin face o precizare esenţ ială: superiorul se precizează în funcţie de ceea ce este propriu real ităţ i i de la care se porneşte. 984 Al doilea contraargument plotinian readuce în prim plan şirul ierarhic al continuumul ui ontologic: pentru un lucru, binele este acea realitate În raport CLi care lucrul respectiv este în poten ţă, forma În raport cu care el este materie, cum este, bun ăoară, in tel igenţa pentru suflet. 9 8 5 Referinţa Ia materie este o mică paranteză, totuşi necesară, pentru că ni se sugerează structura continuum-ului ontologi c plotinian, care merge de Ia componentul cu deficienţă maximă, materia, care es te lipsită de bine, fiind poten ţialitate absolută, şi până ân vârful ierarhiei, unde avem unul care este "plinătatea" absolută, neli psindu-i nimic şi neavând nevoie de nimic: ca atare, putem spune, binele nu este bine pentru el în suşi. 6 9 8 Al treilea contraargument al lui Plotin, unul a {ortion. 9 8 7 Cf Platon, Philebos, 20d, 54c, 60b. Plotin arată foarte limpede că propriul se întemei ază pe participarea Ia bine, care îi este superior, şi nu invers. 9 88 Cu alte cuvinte, realităţile care parti cipă mai mul t la bine sunt cele care îş i aparţ in mai mult lor, deci cele care prezintă un grad mai mare de iubire de sine. Se poale face o comparaţ ie foarte interesantă cu Enneade, VI, 8, 1 3 : a se iubi pe sine înseamnă a iubi binele din ele, în ultimă instanţă, a participa la ceva ce transcende realitatea, îi este superior. 9 8 9 Se vede cum Plotin preia doctrina stoică a aşa-zisei dl)(€(wal�, adică a iubirii naturale a ori cărei real ităţi pentru sine, dar o îmbracă în haină platon iciană. Această iubire a binelui pentru sine Însuşi este valabilă în cea mai mare măsură pentru inteligen ţă şi pentru sufl et, dar, Într-o anumită măsură, şi pentru toate realităţ ile. Cf. SVF, I, 1 97; III, 1 7 8, 1 80 (= Ale­ xandru din Afrodisia, In de anima, Supp1. Aristotelicum, Il, 1, p. 1 63, 1 5 ). Cf, de asemenea, mai sus, paragraful 24. 99 0 Plotin se referă la unul-bine, realitatea absolut simplă, întrebându-se dacă aceasta poate avea iubire de sine. De fapt, răspunsul sugerat este negativ: binel e-În-sine nu poate fi un bine pentru sine, ci doar un bine pentru al ţii. 99 1 Cf., mai sus, paragrafele 25 şi 27. 530


NOTE

992 Concluzia lui Plotin leagă aporia discutată aici de soluţia la primele două aporii: binele este bine pentru că este dorit ori pentru că are o astfel de natură Încât se face dorit? Datorită elementelor noi, dobândite prin soluţionarea aporiei a cincea, filosoful poate da un răspuns şi mai clar acelor apori i, avansând două argumente: l . metoda urcării (€lT(X'\ldj3aal�) de la inferior spre superior permite determinarea naturii binelui; 2. tocmai această natură a binelui produce dorin ţa şi nu dori n ţ a produce binele. Prin urmare, filosoful Încl ină spre o definire obiectivă a bin elui. 99 3 Revine problema plăcerii care Însoţeşte binele, discutată de Plotin în paragrafele anterioare, pornind de la doctrina platoniciană din Pbilebos. 9 9 4 Plotin va face această cercetare în paragrafele 29 şi 30. 995 Cf. Ari stotel, Etica nicomabică, 1 1 74a 6-8. Se pare că, de această dată, filosoful va ataca problema relaţiei dintre bine şi plăcere mai degrabă în termeni aristotelici: dacă plăcerea nu ar înso ţ i activităţile intelectuale şi morale, noi le-am alege şi În aceste condiţii, decât în manieră platoniciană: binele este un ,amestec de viaţă intelectuală şi de plăcere. Prin urmare, concluzia trasă de Plotin este doar una provizorie, din moment ce deschide calea unei noi cercetări asupra raportului dintre bine şi plăcere. 9 96 Plotin trebuie să amâne discutarea raportului dintre bine şi plăcere pentru că i se cere să vadă ce rezultă din raţionamentul privind insti tuirea formei, real itatea superioară, ca bine pentru real i tatea inferioară, aflată În potenţă faţ ă de realitatea superioară. Stabilirea consecinţei va constitui răspunsul la a şaptea aporie, aceea a raportului dintre materie şi bine. 997 Se pare, totuşi, că în acest context, din numeroasele în ţ el esuri pe care le are termenul UATJ (cf. Liddell-Scott-Jones, Greek-English Lexicon, Oxford, Clarendon Press, 1 968), Plotin a ales cel de lucru sau obiect propus pentru a se confecţ iona ceva din el : sensul de material, materie primă, cum este stofa pentru haină sau hârtia pentru scriere, etc. (cf. Henri Etienne, Thesaurus Jinguae Graecae, Graz, Akademi sche Druck - und Verlag­ sanstalt, 1 954, T. IX, p. 79). 99 8 Cf. Enneade, III, 6, I l : " şi poate că aşa se rezolvă şi problema privind felul în care ma teria, deşi rea, aspiră la bine, fără să distrugă prin această participaree ceea ce era Înainte. Căci, dacă numita participare se produce În acest mod aşa încât materia rămâne aceeaşi, fară să se schimbe, şi dacă, aşa cum spunem, ea este mereu ceea ce este, nu mai trebuie să ne mire cum participă ea <la bine>, deşi este rea" . 99 9 Prima observaţie a lui Plotin ne sugerează să facem legătura cu solu­ ţ i ile la apori ile precedente: în măsura în care ne întrebăm dacă binele este un bine pentru sine sau pentru altul, ne putem întreba atât pentru ce realitate binele este un bine (paragraful 24) cât şi dacă există vreo real itate pentru care nu există binel e (paragraful 24). S-au dat dej a răspunsuri la aceste Întrebări, dar a venit momentul să se vadă consecinţele lor, care vor constitui substan ţ a celei de a şaptea aporii şi care va fi reformulată în 53 1


NOTE

funcţie de răspunsurile date. ar, pentru prima întrebare nu mai trebuie o reformulare specifică, din moment ce, afirmând că urcând spre realităţile superioare se surprinde binele într-o natură determinată, superioară, se înţelege că acest bine este bine pentru realităţ i l e imediat inferioare. În schimb, pentru a doua întrebare apar dificultăţi, o reformulare implUlându-se, de vreme ce materia fusese exemplul predilect pentru ilustrarea princi­ piului conform căruia binele unei realităţi inferioare se găseşte în reali­ tatea imediat următoare (paragrafele 25 şi 27). ar, de vreme ce, pentru materie, realitatea imediat următoare este forma infimă, înseamnă că aceea este binele pentru ea, dar, dacă o primeşte, ea piere. Deci se pune problema dacă forma este cu adevărat binele pentru materie, tocmai având în vedere că orice realitate îşi caută propriul bine. 1 000 O primă propunere de soluţionare a dificultăţ ii: materia nu ar dori să fie materie, ci doar să existe, prin urmare, dorind forma, ea ar Înceta să mai fie materie, adică să mai fie rea. Cf., mai sus, paragraful 23 : faptul că materia este un rău constituie un element fundamental al metafizicii ploti­ niene : este nevoie de un ultim termen, după bine şi lucruri le generate din el, care nu poate fi decât rău, pentru că el nu participă deloc la bine. 1 00 1 Obiecţie întemeiată a eventualului colocutor a l l u i l u i Plotin, care surprinde paradoxul la care s-a ajuns. 1002 C f., mai sus, Începutul paragrafului. 1 003 În aparenţă, Plotin contrazice ceea ce spusese în Enneade, III, 6, 7 : "Ea este imagine ş i ref1exie goală, aspira ţie spre împlinire corporală şi existenţă substanţialif'; cf. Aristotel, Fizica, 1 92a 23-25 . Dar există o deosebire între o dorinţă etern nesatisfăcută a materiei care este lipsită de bine ş i nu îl va poseda nic iodată şi dorinţa unei esenţe pentru o formă transcendentă, dorinţă care poate fi realizată, nerămânând doar un vis al " binelui " . ar, materia participă la bine, adică la formă, printr-un tip unic de participare: rămâne în ea însăşi, neafectată şi nemodificată, tIind o poten­ ţialitate eternă. Cf. Enneade, Il, 4, 1 6 : "Dar atunci materia este oare rea tocmai fiindcă participă la bine? Mai degra bă <este astfel> fiindcă are nevoie de el şi nu îl are. Iar lucrul care îl posedă pe unul, dar nu Îi posedă şi pe celălalt devine in termediar Între bine şi rău, dacă <se Îndreaptă> la fel spre ambele. Dar în mod necesar este rău cel ce nu posedă nimic, având o fiin ţă precară, sau mai degra bă fiind această fiinţă precară" ; III 6, I l : ". . . Încât materia rămâne aceeaşi, fără s ă s e schimbe, şi dacă, aşa cum spunem, ea este mereu ceea ce este, nu mai trebuie să ne mire cum participă ea <Ia bine>, deşi este rea". 1 004 Î n reali tate, Plotin neagă materiei orice formă de sensibilitate. 1 00 5 Cf. Aristotel, Fizica, 1, 9, 1 92a 1 6-22. 1006 Ordinea superioră nu este dată de faptul că materia ş i-ar fi schimbat statutul, ci de faptul că, pri mind formele în ea, fără să fie moditIcată, ea permite generarea realităţ ilor sensibi le. Cf. Enneade, III, 6, 1 5 : " ... nu are 532


NOTE

prin ce să se arate, deoarece este goliciunea absolută, dar devine cauza apariţiei celorlalte lucruri". 100 7 l. e., dacă ticăloşia ar fi un predicat al materiei, deci ceva diferit de ea. 1 008 Î n sensul că materia este un rău, dar ceea ce îi este propriu este mai bun decât binele. 100 9 Dacă materia ar fi ea însăşi plus predicatul ticăloşiei, atunci ea ar fi un subiect care primeşte în el calitatea ticăloşiei, caz în care acest subiect ar putea dori binele, s-ar orienta înspre el, pentru a scăpa de predicatul ticăloşiei care îl afectează (-ro X(xXOIJ}l€\lO\l). 1 010 Obiecţie a colocutorului lui Plotin, dovadă a originii dialogale a textului. 1 0 1 1 Plotin ajunge la un ultim paradox: dacă materia este u n rău, cum se poate ea iubi pe sine? Binele nu se defineşte prin ceea ce este propriu unei realităţi, prin urmare materia nu ulmează binele, prin defini ţ ie. A se vedea paragraful 27. Dar, faptul că materia nu se poate iubi pe sine semnifică doar subiectiv că ea nu participă la bine. Or aceasta nu înseamnă că nu poate exista în mod obiecti v un bine pentru ea. FOIma care se "imprimă" în ea este binele ei, în virtutea principiului că binele se identifică cu reali­ tatea imediat superioară, în ierarhia ascendentă a continuumului ontologic (cf., mai sus, paragraful 27). Totuşi, forma nu este propriul materiei, pentru că acesta se identifică cu faptul că ea rămâne străină de fornm care se reflectă în ea, cf. Enneade, III, 6, 1 4: "Dar, de vreme ce acele puteri persistă <în sine>, dacă vor să se reflecte În altul, acel altul trebuie să existe, oferindu-se ca sediu pentru <reflectarea> realităţii care nu iese din sine şi voind parcă să o cuprindă cu sila prin Însăşi prezenţa şi Îndrăzneala sa ca printr-un soi de cerşetorie şi sărăcie proprie ei, fiind Însă amăgită pentru că nu reuşeşte să o prindă, pentnl ca astfel sărăcia să persiste şi să cerşească mereu'. 1012 De fapt, Plotin a deschis o paranteză pentru a preciza cele spuse în paragraful 24 despre forma care reprezintă binele materiei. 1 0 1 3 Lecţiunea corectă este UATlC;, nu WUX�, cf. HS2 . 1 0 1 4 Aspectul moral al acestei urcări este debarasarea de materi e. 1 01 5 Având în vedere că, la fiecare nivel ontologic realitatea inferioară este materie pentru realitatea imediat superioară, debarasarea de materie va sfărşi, în vârful ierarhiei, cu natura lipsită de formă. Avem aici o aluzie plotiniană la un pasaj din Pl aton, Ph ilebos, 64 e, în care Platon spunea că puterea binelui s-a refugiat în natura frumosului. Or, prin aceasta, Platon voia să spună că defini ţia unei vieţi bune se raportează la defini ţia unei vieţ i frumoase, adică dominată de formă, de proporţie, or, forma şi pro­ porţia, măsura, au pornit, spune Plotin, din cel fără formă, din măsu­ " rător" . Prin urmare, miş carea binelui spre frumos nu este una de identi­ ficare, ci una de degradare, de la superior la inferior. Oricum, interpretarea plotiniană a pasajului din PhiJebos este puţin şocantă, prin înlocuirea " "naturii frumosului" cu "natura rară formă . De aceea, Plotin va reveni asupra acestei teme cu o nouă i nterpretare, în paragraful 3 3 . De fapt, există

533


NOTE un

paralelism izbitor între pasajele din paragrafele 28 (rândurile 20-29 din HS2) şi 33 (rândurile 30-38 din aceeaşi ediţ ie). Este încă o dovadă că, în privinţa acestui tratat, Ploti n a gândit o tramă foarte ingenioasă, a cercu­ rilor concentrice, aşa cum este de fapt şi sistemul său metafizic. 1016 Este vorba de ceea ce Plotin numise 11 -rou eqcx-8"ou EvE:PT€LCX. Aşadar, este foarte importantă pentru Plotin opoziţia între un bine absolut şi un rău absolut, care are drept consecinţă majoră traansfonnarea materiei în unul din contrariile perechii bine-rău. Dar această opozi ţie creează dificultăţi majore când trebuie explicat felul în care materia primeşte fonna. ef. Aristotel, Fizica, 1 92a 1 9; Metafizica, 1 075a 28, care considera că propriul său sistem metafizic, care presupunea o materie neutră faţă de cele două contrarii, evita dificultăţile întâmpinate de filosofii care, admiţând că un contrar îşi doreşte perechea, sunt constrânşi să admită că acest contrar îşi doreşte pieirea. t o l 7 l.e., în paragrafele 32 şi 33. 1018 Soluţia la a opta aparie se configurează pomindu-se, mai întâi, de la doctrina aristotelică a binelui care trebuie ales chiar dacă nu este însoţit de plăcere (ef. Aristotel, Etica njcomahic� 1 1 74a 6-8), doctrină la care Plotin se referi se deja în paragraful 27. lO I 9 Răspunsul lui Plotin, ca întrebare retorică. Dacă toate realităţile sunt bine venite pentru că sunt bune, atunci şi binele, dacă există, trebuie să fie bine venit. l O20 Remarca stă sub influenţa probabilă a unui pasaj din Philebos, 21 b sqq. : conşti inţa implică inteligenţa, dar este indispensabilă plăceri i. \ O2 l Î n răspunsul său, Pl otin are în vedere, probabil, pe de o parte problema binelui plantelor şi a realităţ ilor inanimate, pe de altă parte, cum se va vedea, impasibilitatea celui care a ales să trăiască confonn cu inteligenţa, despre care vorbeşte Platon în Philebos, 33a. Pentru problema binelui plantelor şi a realităţ ilor inanimate a se vedea Enneade, 1, 4, 2. 1 022 Ne-am îngăduit această completare pentru a face mai uşor de sesizat legătura cu 24, în final. Răspunzând direct criticii "morocănosului ", Plotin abordează a doua etapă a soluţ ionării celei de a opta aporii . \ 023 C f. Platon, Philebos, 20d, 54c, 60b. " Morocănosul" s e întreba c e parti­ cipare la bine poate dobândi cel care deţine inteligenţa, pretinzând, pe de o parte, că viaţa în conformitate cu inteligenţa nu este un bine, pentru că ea este lipsită de plăcere (cf. paragraful 24), pe de alta, că viaţa însăşi şi fiinţa nu sunt bune dacă nu sunt însoţite de plăcere (cf. paragraful 24). 1024 Cf. Platon, Republica, 505b-e, unde Platon, opunând inteligenţa plă­ ceri i, ca două realităţi care, nici una, nici cealaltă, nu reprezintă singure binele, se apropie foarte mult de problematica din Philebos. Faptul că ră­ mânem impasibili, fără nici o afectare senzorială, înaintea inteligenţei se datorează faptului că, precum sufletul despre care vorbea Plotin în para­ grafele 22 şi 25, presimţim că inteligenţa nu este dorită decât atunci când 534


NOTE

străluceşte asupra ei lumina binelui şi că sufletul nostru doreşte, în cel mai înalt grad, binele pri m, care este dincolo de inteligenţă. Prin urmare, sufle­ tul, care, din hedonism, dispreţuieşte inteligenţa, presimte, totuşi, natura binelui în sine. 102 5 Este aceeaş i dezvoltare a gândirii ca şi în paragrafele 16 şi 32, încă o dovadă a "ecoului " la distanţă al raţionamentului, care atestă existenţa unei structurări în cercuri concentrice a temei tratatului. Prin urmare, Înso­ ţită sau nu de plăcere, inteligenţa este un bine. 1 02 6 Opunându-se considerării inteligenţei, vieţii şi a fiinţei ca bunuri, " " morocănosul se opune, de fapt, unor noţ iuni comune tuturor, deci şi lui Însuşi. Dar aceas tă opoziţ i e, acest dispreţ , nu împiedică, dimpotrivă favo­ rizează dori rea vieţii adevărate. aceea Întru intel igenţă. 1 02 7 Aici se încheie răspunsul lui Plotin la criticile "morocănosului" . Concluzia implicită a discursului lui Plotin este că inteligenţa, viaţa şi fi inţa sunt nişte bunuri, chiar dacă nu sunt înso ţ ite de plăcere. 102 8 Cf. Platon Philebos, I l b; Aristotel, Etica nicomahică, l l 53b 12- 1 5. 102 9 Revenind la problematica din Philebos, Plotin Încearcă, de fapt, să dea soluţia la cea de-a noua aporie, cea formulată În paragraful 25. În acest sens, filosoful reaminteşte că Platon spusese că plăcerea trebuie să fie o parte componentă a amestccului dintre inteligenţă şi plăcere, care consti­ tui e binele (cf. Philebos, 61 b) şi că viaţa, luată singură, fără intel igen ţă, nu poate fi perfectă (cf. Philebos, 61 a-d). 10 3 0 C f. Platon, Philebos, 22a. 10 3 1 O rimă interpretare a amestecului din Philebos ar fi în cheie aristo­ p telică. In Etica nicomahică, 1 1 74b 32 sqq., Stagiritul spusese că plăcerea împlineşte activitatea intelectuală, dar nu ca o calitate inerentă acesteia, ci în maniera unei consecinţe care se adaugă, precum frumuseţea celor care sunt în floarea tinereţii . Prin urmare, gândeşte Plotin, inteligenţa este subi­ ectul care are ca act specific gândirea, iar gândirea produce o afectare a sut1etului: această afectare este plăcerea. 1 0 32 Cf. Platon, Philebos, 6 1 d, Aristotel, Etica nicomahică, 1 1 77a 20-25. 1 0 33 Plotin nu o spune explicit, dar susţ ine că un astfel de amestec este imposibil, pentru că inteligenţa este o reali tate substan ţială, autonomă, pe când plăcerea este doar -ro -r� WuX� TIa-8"�, adică afec tarea sufletului. 10 34 Cf. Pl aton, Philebos, 63d - 64a. De fapt, Plotin respinge ambele inter­ pretări propuse până acum. 1 0 35 În textul grecesc: €1Tl-8"e;o'\l. Uni i editori, precum Beutler şi Thei ler, pre­ feră să ci tească ETIL�€-rov în loc de €1Tl -8"e:O'\l, din manuscrise, fiind urmaţi şi de Hadot, care argumentează că termenul ales de editorii şi traducătorii germani consună cu termenul aristotelic €rr LŢL ŢVO}l€VO'\l din Etica nicoma­ hică, 1 1 74b 32, pentru că ideea de " a se adăuga" se potriveşte mai mult decât ideea "de a se răspândi peste", "a străluci peste ", când este vorba de o realitate care însoţeşte, care urmează activitatea inteligenţei.

535


NOTE 1 0 3 6 Această stare a inteligenţei (xccraerret(TLC;) este definită de Pl otin ca €V€PT€J.l.et, adică ca rezultat al unei '€\I€PT€let, cum este activi tatea intelec­ tuală a inteligenţei. Prin urmare, este răsunetul, repercursiunea activităţ ii asupra subiectului care o desfăşoară. C a şi activitatea, rezultatul este "pur şi neamestecat". 1037 Cf. Platon, Philebos, 52d. 1 038 Pentru a înţelege diferenţ a între aceste două stări , trebuie să recurgem la diferen ţa pe care o făcea Platon, în Philebos, 45 -53, între plăceri le pure şi plăcerile violente, care sunt amestecate cu contrari ile lor, cum ar fi dure­ rea (cf. Philebos, 46c-48b). Cf. Aristotel, Etica nicomahică, 1 1 53a 1 : dure­ rea este legată de un obstacol contra naturi i. Deşi nu o spune, Plotin pare să gândească faptul că termenul plăcere s-ar potrivi doar pentru plăceri l e violente, bazate p e amestecul contrarii lor, dar pentru ceva ce este "pur şi neamestecat" nu poate fi întrebuinţat decât metaforic. 1 03 9 De fapt, Platon, care, după părerea lui Plotin, foloseşte metaforic ter­ menul de plăcere, pentru a desemna acea condi ţie însoţi toare care se adau­ gă acti vităţii intelectuale, şi pe care Plotin se fereşte să o numească plăce­ re, când încearcă să o definească. 104 0 Ket"rcxerrrun c;. Cf. şi Aristotel, Etica nicomahică, 1 1 77b 30. Starea pe care o procură activitatea intelectuală este una limpede, luminoasă, pură, calmă, fără nici o violenţă. Conşti inţa este legată mai degrabă de durere şi de plăcerile violente, care produc ieşirea din starea normală şi conformă cu natura, pe câtă vreme activitatea inteligenţ ei este însoţ ită de o stare de seninătate şi de linişte asemănătoare stării de sănătate a omului, cores­ punzând, deci, plăcerilor pure. C f. Enneade, III, 4, 4, V, 8, I l . 104 1 Expresia amestecată cu plăcerea" apare din două motive: 1 . pentru a " face dorită activitatea intelectuală, a face să se întrevadă că ea este un bine; 2. pentru a ne face să în ţelegem că ea produce în sufletul care exercită o stare luminoasă şi calmă care corespunde cu ceea ce Platon numeşte plăcere pură. Această stare va fi numită de Plotin €lllTd{}€let, şi va constitui tema centrală a părţ ii a cincea a tratatului, care cuprinde paragrafele 3 1 -35. 1 042 Cf. Platon, Banchetul, 203b. 1 043 Citare aproximativă din Pl aton, Phaidros, 247a, cu €CTT (run '\1 , în loc de {}OL'\IllV. 1044 A celebră formulă homerică, nu prea potrivită în acest context. Cf. Homer, lliada, V, 426 : "Astfel grăi, Zeus zâmbi, Ta tăl zeilor şi-al omeniril'; XV, 47: "Astfel grăi - Zeus zâmbi, Tatăl zeilor şi-al omeniri?' (traducerea D. Sluşanschi). 1 045 Cf. Platon, Philebos, 64b-65a. 1 046 La sfârşitul paragrafului precedent, 30-3 1 , Plotin spusese că binele este cauza care colorează, i luminează şi face să strălucească toate lucru­ rile, adică cea care face ca inteligenţa să fie dorită. Această formulă asigu­ ră trecerea de la partea a patra şi a cincea, în care Plotin, după ce în partea 536


NOTE

precedentă a stabilit două lucruri importante: 1 . pentru fiecare realitate, binele este forma care îi dă fonnă; 2. amestecul dintre plăcere şi inteli­ genţă despre care vorbeşte Platon în Philebos trebuie înţeles într-o mani­ eră metaforică: metafora plăcerii semnifică de fapt că unirea sufletului cu activi tatea inteligenţei divine este lucrul cel mai de dorit pentm suflet, îşi propune să demonstreze că binele este realitatea supremă pe care sufletul îl doreşte prin intennediul intel igenţei, prin unnare binele este adevărata frumuseţe, obiectul iubirii celei mai intense. De asemenea, terminologia întrebuin ţată de Plotin în acest paragraf sugerează faptul că în back­ gro und-ul discursului filosofic se află pasajul din Platon, Philebos, 64e: "Puterea binelui s-a refugiat În natura frumosului, pentru că măsura şi al111 0nia Împlinesc pretutindeni frumuseţea şi virtutea". 1 047 Lumina binelui : cf., mai sus, paragrafele 24 şi 25 . Ea corespunde bu­ nătăţii produse de bine i'n inteligen ţă şi în forme, forţ ei vitale iradiate de binele în sine. 1 048 Pasajul platonician din Philebos îi pennite lui Plotin să urce de la inteligenţa amestecată cu plăcerea la binele în sine, care este măsurătorul care dă armonie şi măsură, adică strălucire amestecului inteligenţ ei. Dar, pe când Platon nu face decât să distingă elementele care fac o viaţă bună, Plotin distinge nivele diferite de realitate, încât cauza, care era pentru Pla­ ton măsura şi armonia, devine pentru Plotin cauza supremă, binele în sine, datorită căruia măsura şi armonia ajung în inteligenţă. Astfel, Plotin corec­ tează, să spunem aşa, de fapt, interpretează de o manieră personală doctrina platoniciană: armonia şi frumuseţ ea, în amestec, vin în frumos, adică în inteligenţă, de la măsurătorul suprem, adică de la binele în sine. Or, în paragraful 1 5 , Plotin spusese că inteligenţa are puterea de a genera de la bine (oU"\.Iajll \1 60\1 €L� -ro Y€\I"\.Ia\l ltX€ nap' €x€(\lou). Aşa înţelege Plotin fraza platoniciană: puterea binelui s-a refugiat în natura frumosului. Binele a dăruit vieţii lumina prin care inteligenţa s-a autogenerat, ca plura­ litate a fonnelor (şi-a iluminat natura). Deci, miş carea de la bine la inteli­ genţă este una de degradare, inteligenţ a fiind multiplă şi "doar" fiumoasă. 1 049 Cf. , mai sus, paragraful 23 , unde Plotin afirma că binele a produs inteligenţa şi viaţa şi tot ceea ce participă la viaţă şi la inteligenţă. Aici, inteli genţa şi sufl �tul primesc de la bine posibilitatea de a-şi desfăşura propria activitate. Incă o dovadă a ecoului la distanţă, echidistant şi sime­ � tric, al argumentelor di scursului . In legătură cu inteligenţa, Plotin a discutat pe larg (paragrafele 1 5 -24) cum, În efortul ei de a se reuni cu sursa sa, cu unul-bine, în apropierea şi în jurul căruia se afla, ea a generat fonnele, le-a gândit şi a devenit inteligenţă împlinită în adevăr şi frumuseţe. Şi tocmai pentru că inteligenţa, născându-se din binele suprem, este viaţ ă, sufletul este şi el viaţă (primeşte o viaţ ă mai intensă), iar activi tatea lui principală este să dea viaţă. Pe de altă parte, trebuie să înţelegem că sufletul, fiind forma vieţ i i, face parte din universul inteligibil al fonnelor care alcătuiesc fi inţa inteligenţei divine pe care o scaldă lumina binelui. 537


NOTE

105 0 Prezenţa sufletului la nivelul ontologic imediat inferior inteligenţei este pregătită tot la sfărşitul paragrafului precedent şi tot în contextul inter­ pretării doctrinei platoniciene din Philebos: aşa cum măsurătorul dă măsură şi armonie amestecului care este inteligenţa, tot aşa şi "noi " suntem în " partea binelui ", adică suntem buni, posedăm asemănarea cu binele în măsura în care avem în noi o conformitate cu structura ames­ tecului, adică în măsura în care avem în noi frumuseţe, măsură şi armonie. ar, a ti conform cu inteligenţa, Înseamnă pentru suflet cu a urca spre partea lui superioară, cea în care el coincide cu inteligenţa, prin urmare intel igenţa, fiind realitatea superioară, este pentru suflet binele, cel care îi dă o viaţ ă mai intensă, adică o formă şi o viaţă superioară. Cf. şi Enneade, IV, 8 8, IV, 7, 1 0. De fapl, toată partea a cincea îşi va Întemeia dezvoltarea din perspectiva sufletului. Dar contactul imediat al sufletului cu obiectul suprem al iubirii lui nu presupune, bineînţeles, o " retragere" din scenă a inteligenţei, care este prezentă în suflet ca viaţă mai intensă, iar dacă sufletul va depăşi inteligenţa, în sensul că aceasta Încetează de a mai fi ţelul ultim al "urcării " sufletul ui, această depăşire se va face împreună cu inteligen ţa, dar cu acea parte a ei care, fiind în imediata apropiere a binelui, se îndreaptă spre el " beată" de iubire. Deocamdată, primul para­ graf va descrie naşterea dorinţei în suflet. 1 05 1 C f. şi Enneade, I V, 8, 1 : '(wTj\l 'tE ap ( JTIl'J '€V€pyTjcrac;, "şi că trăiam viaţa cea mai buna'. Ne putem pune întrebarea dacă Plotin a avut experienţ a empirică a filosofiei sale. De fapt, termenul "'[o €\I, unul, exista deja de mult în tradiţia filosofică. Dar, fără îndoială, experi enţa unirii implică o judecată de valoare care este instantanee, fără deliberare şi, mai ales, impersonală, pentru că înseamnă să experimentezi cea mai înaltă formă de viaţă. De ai ci, prospeţ imea şi forţa cu care fil osoful vorbeşte despre experienţa sufletului: pentru că este o experien ţă eternă, ea are prospeţimea şi luminozitatea unei d imineţ i veşnice. 105 2 De fapt, Plotin nu insistă asupra faptului că inteligenţa s-a ridicat, pentru că nu este vorba de o ridi care efectivă, ci pentru că, fiind o realitate inferioară binelui, ea îşi găseşte binele în acesta, deoarece se află în ime­ diata apropiere a lui. ar, bucuria produsă de apropierea de bine este pregă­ tirea descrierii stării inteligenţei iubitoare din paragraful 35, conform tehnicii ecoului la distanţă de care se foloseşte filosoful. Pe de altă parte, putem vedea în "înălţarea inteligenţei " o manieră de exprimare mitică a trecerii inteligenţei de la starea de gânditoare a formelor la starea pe care o avea "la început" : aceea de contemplare a binelui care îi dă viaţă. De fapt, aceste două nivele ale inteligenţei sunt eterne, Plotin sugerând, la nivelul unui limbaj miti c, că inteligenţ a trece periodic, având o mişcare circulară, de la un nivel la altul. Cf. şi Enneade, I I I, 8, 9: "De fapt, inteligen ţa trebuie să facă oarecum un pas În urmă şi să se lase În seama celor din urma ei, de vreme ce ea este Îndreptată În ambele sensuri, iar dacă ea ar dori să vadă <unul>, ar trebui să nu mai tie inteligenţa tuturor. ,

538


NOTE

Ea este viaţa primă, şi este un act ce parcurge toate realităţile, dar nu printr-un parcurs care se Încheie, ci prin tr-unul care s-a Încheiat deja'. 1 0 5 3 Până acum a fost vorba despre sufletul-ipostază, principiu al vieţii ; de " acum, când este vorba de "urcare , intră în scenă sufletele raţionale, " singurele capabile să "urce , pentru că reprezintă, de fapt, partea superioară a sufletului universal, cea raţională, care se identifică cu inteligen ţa. 1 05 4 După ce inteligenţa şi sufletul au primit de la bine ceea ce le era propriu, el e se Întorc spre sursa lor şi se bucură. Această Întoarcere generatoare de intensă bucurie se datorează faptului că binele nu este OU.(€lOV, ci este �€A:nov. Cf. , mai sus, paragraful 27, primele fraze. 1 055 €�€1TAcXTTl. Cf. Platon, Phaidros, 250a: "Când văd ceva care este o imagine a realităţilor de sus, sufletele rămân uimite şi nu se mai stăpânesc'. Interpretarea pe care o dă Plotin pasajului platonician este, ca de obicei, una alegori că. În timp ce pentru Platon, vederea unui chip sens ibil frumos provoacă iubirea, pentru că deşteaptă amintirea frumuseţii etern e, dar sunt puţine sufletele care primesc această amintire şi rămân uimite, şocate chiar în faţa măreţ iei frumuseţii transcendente, la Plotin uimirea sufle­ tului va fi declanşată în faţa spectacolului luminii binelui care joacă pe inteligenţa divină, declanşând iubirea pentru sursa acestei lumini. 1 0 56 Urcarea sufletului se face în trei etape: 1 . mai întâi este viziunea şi cunoaşterea; 2. apoi fericire, uimire, chiar şoc în contemplarea unui spectacol unic; 3. conştiinţa de a fi văzut în sine însuşi ceva din binele suprem, convertită în dorinţă arzătoare de a-l "vedea" aievea, aşa cum îndrăgosti ţii, impresionaţi de portretul iubitului, ard de dorinţa de a-l vedea în carne şi în oase. Cf. , mai sus, paragrafele 2 1 -22: ceea ce vede sufletul este, de fapt, Iummina binelui jucând pe "chipul" inteligenţei divine cu care sufletul s-a identificat, de aceea spune că a recunoscut în el " " ceva din acela , adică asemănarea inteligenţei divine cu binele. Regăsim aici mişcarea de interiorizare deja prezentă în pagraful 1 5. Vederea inteli­ genţei de către suflet nu se identifică cu un obiect aflat în afara lui, ci propria imagine devenită identică cu inteligen ţa. Cf. şi Enneade, V 8, 1 0. Această asemănare cu binele, această €V€PT€la care iradiază din bine se regăseşte în interiorul sufletului , în măsura în care, prin partea lui superi­ oară, el este identic cu cele două nivele ale inteligenţei divine. Cf. şi Enneade, IV, 7, 1 0: "deoarece a devenit şi el un univers inteligibil şi luminos" . 1 05 7 EU; bJlOL6-rryra -rQ €p(X(J'[Q: deşi este o construcţ ie cu dativul, ea echivalează cu o construcţie cu genitivul parti ti v, precum în paragraful 30:

€V 'tOlhw JloCpaC;.

1 05 8 Ploti n nu se referă la relaţiile specifice pederastiei greceş ti , ci la îndrăgosti ţ ii din Pl aton, Phaidros, 250-25 7. Dar şi aici interpretarea este alegorică, pentru că, spre deosebire de Platon, unde, deşi este vorba de sufletele din cortegiul lui Zeus, care îşi caută nişte iubiţ i pe care să îi modeleze după asemănarea cu Zeus, elementele de psihologie a iubirii 539


NOTE

umane sunt limpede prezente, la Plotin sufletul îndrăgostit se modelează după asemănarea inteligenţei divine, tinzând spre renunţarea la orice formă pentru a deveni la urmă identic cu cel fără formă, cu binele-în-sine. Cf. şi Enneade, 1, 6, 9. 1 05 9 Prezenţa imperceptibilă şi iubirea inconştientă faţă de bine sunt primordiale faţă de reamintirea formei frumosului din universul inteligibil evocată de frumuseţile din universul sensibil. Cf. şi Enneade, V, 5, 1 2. 1 060 Cf. Platon, Banchetul, 2 1 1 e. 1 06 1 I36p/30pov : cf. Platon, Phaedon, 69c. l 062 Î n prima etapă a urcării, sufletul depăşeşte frumuseţ ile sensibile, faţă de care manifestă dispreţ. Căile pe care sufletul se înal ţă sunt mai degrabă cele din Banchetul decât cele din Phaidros. Desigur, atât la Platon cât şi la Plotin, iubirea pentru realitatea transcendentă, săIăşluieşte în adincul sufl etului încă de la început, precum în Phaidros. Dar, pe când la Platon această iubire este pentru frumuseţea ideală şi este redeşteptată în suflet de vederea frumuseţ i i sensibile, sufletul plotinian nu aşteaptă amintirea evocată d e frumuseţile sensibile, ci este de la început nemulţumit de frumuseţile "captive" ale universului sensibil şi dezgustat de frumosul carnal (Banchetul, 2 1 1 e), cău­ tând mereu în sus. 106 3 Resemantizarea plotiniană a conceptului de O"UV€OlC; platonician. 1 064 €1T€PP Wcr1h]: cf. Platon, Banchetul, 2 1 0d. 1 065 A doua etapă a urcării sufletului s-a terminat prin unirea cu inteligenţa divină, dar sufletul, deşi revigorat şi devenit el însuşi "un univers inteli­ gibil " nu este încă mulţumit, pentru că îşi dă seama, că, inconştientă, iubi­ rea lui era pentru sursa acelei frumuseţi din care s-a împărtăşit şi că aceas­ tă sursă era deja foarte aproape. Iar frumuseţea în sine, aceea despre care vorbea Platon în Banchetul, 21 0-21 1 , şi pe care sufletul credea că a găsit-o în inteligenţa divină, va deveni, de fapt, " frumuseţea dincolo de frumuseţe" a binelui în sine. 10 66 Această întrebare retorică complexă, de fapt o injuncţ ie, un îndemn voalat spre depăşirea "sejurului" sufletului în inteligenţa di vină este ecoul celei cu care începe partea a treia (paragraful 1 6, primele patru rânduri), care invita pe cel care a atins frumosul să îl depăşească, întrebându-se, în timp ce contemplă spectacolul uimitor a frumuseţii intel i gibile, cine l-a produs şi cum. 10 67 În această a treia etapă a ascensiunii sufletului, discursul filosofic capătă forma unei exortaţ iuni, a unei oratio suasoria, marcată cu jaloane fixe (32, 2; 32, 25 ; 33, 3; 33, 1 5, după numerotarea rândurilor în H S2) prin adresarea către un interlocutor ideal, care este de fapt sufletul, pe care filosoful îl îndeamnă direct să îşi continue ascensiunea spre unu-bine, pentru că vechea sa călăuză îşi încheiase mis iunea. Scara ascensiunii sufletului din Banchetul lui Platon îşi proptise ulti mul element în

540


NOTE

frumuseţea ideală a inteligenţei, unde sufletul s-a umplut de o nouă vigoare, dar ascensiunea trebuie să continue, de aceea este nevoie de o nouă călăuză, pentru că cea veche, Platon, îşi terminase parcursul şi se oprise, precum Vergi liu la poalele muntelui purgatoriului dantesc, pentru că frumuseţea care transcende frumuseţ ea, pe care o caută acum sufletul, nu fusese gândită încă de el. 1 068 Doctrina aceasta va fi comentată de Proc1os, cf. Tb eologie platoni­ cienne, edi ţ ie, traducere şi note de H. D. Saffrey şi L. G. Westerink, Paris les Belles Lettres, 1 9 74, II, 7, pp. 43-44 şi 1 05 : "Prin mijlocirea analogiei, <Platon> explică minunata transcendenţă a binelui În raport cu toate fiinţele şi în particular cu cele ce reprezintă culmea totalităţilor" . 1 069 brraU\}a: de obicei, Plotin foloseşte adverbul €X€l pentru a se raporta la universul intel igibil, care este transcendent, situându-se dincolo de uni­ versul nostru sens ibil, pc care îl desemnează prin adverbul e:v-raî:'t\1- a. Dar în acest context este vorba de cineva care se află deja în lumea intel igibilă, în căutarea "producătorului " formelor, prin urmare se raportează la acea lumea din interior. 107 0 În această primă etapă a descrierii obiectului căutării supreme a sufle­ tului, Plotin va încerca să arate că binele, adică principiul absolut, trebuie să fie fără formă. În acest sens, el trebuie să îndeplinească trei condiţii: 1 . să nu fie identic cu produsul său; 2. să fie întotdeauna superior produsului său; 3. să "dea" ceea ce el nu are, adică forma. Pentru a arăta că binele întruneşte aceste condi ţii, filosoful va încerca să înlăture orice predicat atribuibil principiului care l-ar face să încalee fie şi una din aceste condi ţii. 107 1 Reluarea temei de bază a teologiei negative plotiniene. 107 2 Cf. Platon, Parmenide, 1 37d. 1 073 Nu este mărime în ordinea cantităţii, ci în ordinea puterii. Cf. Enneade, II, 9, 1 7, VI, 2, 2 1 . 1 074 C f. Platon, Parmenide, 1 3 8d. 1075 Cf. Platon, Phaidros, 250e; Republica, 402d. 1 07 6 Este a doua etapă a descrierii "configuraţiei " binelui-în-sine pe care îl caută sufletul: ceea ce este l ips it de formă provoacă dorinţa cea mai inten­ să. Această ini ţiativă îi îngăduie lui Plotin să identifice binel e cu frumu­ seţea care depăţeşte orice frumuseţe, adică cu frumosul fără fonnă, cu metafrumosul. 1 077 Calitatea iubi rii este dată de cali tatea obiectului ei: în cazul de faţă este o iubire infinită, pentru că obiectul ei este nelimitat. Or, infinitatea nu apare aici ca o imperfecţiune care ar fi rodul pasivităţi i, a privaţ iunii ine­ rente dorinţ ei, ci di mpotrivă este asemănătoare unei energii, unei forţe imense rezultată din forta de atrac tie infinită exercitată de bine. 107 8 Graţie treceri i care 'a unit iubi ;ea cu infinitul, se ajunge la frumus eţe, pentru că frumuseţea provoacă iubirea, iar această iubire este infinită. Este a treia etapă a descrierii obiectului dorinţ ei supreme a sufletului. \.

54 1


NOTE 1 079 Frumuseţea unului depăşeşte orice frumus eţ e, în măsura în care este sursa din care derivă orice frumus eţe. Cf. şi Platon, Republica, S09a 108 0 Semnificaţia florii" metaforice în acest context marchează o temă " recurentă în neoplatonism. Ea a ajuns să desemneze, în cazul lui Damas­ cius, locul întâlniri i dintre natura intelectului şi divin (cf. Despre primele principii, 1, trad. de M. Vlad, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006, p. 1 77). 1 08 1 Frumuseţ ea afl ată dincolo de orice frumuseţe nu poate fi atinsă decât mergând mereu în direc ţ ia celui fără formă. În prim parte a ascensiunii, sufletul întâlneşte deja o "bornă" prevestitoare a configuraţ iei" binelui " fără formă: inteligen ţa generată de bine nu este, ea însăşi, "pusă într-o " configuraţie , cu alte cuvinte nu are formă. 1 0 82 Exprimare paradoxală, foarte concisă a lui Plotin, care dă im pres ia că încalcă principiul noncontradicţiei al logicii formale aristotelice: A este întotdeauna egal cu A şi nu poate fi în ace l aş i timp egal şi cu B. Dar, aici, în universul inteligibil, funcţ ionează logica prin care Într-o m işcare eternă, circulară, inteligenţa este concomitent şi naştere (v iaţă) şi gândire şi fiin­ ţă. Or, Plotin vrea să spună că Într-o primă fază" inteligenţ a se identifică " CU €'\I€Pl'€la., acea revărsare primordială a unului care este v iaţă infinită, clocoti toare; apoi, "într-o a doua etapă " (într-un alt fel), această viaţă este l imitată, este determinată, devenind inteligen ţ ă desăvărşită care îşi gân­ cleşte propria fiinţă constând în mul ţimea formelor: este o configuraţ ie" " frumoasă, un univers inteligibil. Dar pentlu că această formă "configurată" nu s-a " imprimat" într-o materie, deci nu a intrat în alt receptacul, decât ea însăşi, putem spune că ea este fără formă". " 1 083 Am ales termenul de configuraţ ie, ch iar dacă el trimite, etimologic, la oxT'u,La., figură, pentru a evita, pe cât posibil folosirea termenului formă, rezervat pentru ltc5<�, salvându-ne, deocamdată, din mrejele une i supără­ toare omoni mii care ar sărăci discursul filosofic, producând chiar confu­ zie. Până la contextul în care, din motive doctrinare, Plotin va decal ara

identitatea dintre lt&x.; ş i J.lOpq)"Jl, filosoful foloseşte termenul ).10pQ)"Jl pen­ tru a desemna orice formă pătrunsă Într-un receptacul, deci, Într-o materie: " forma imprimată , deci configurată. Elc5<� ar fi form a inteligibilă, forma " i deală, aflată în interiorul inteligenţei divine. Am mai putea spune, printr-un joc de cuv inte etimologic, că una este formă formantă, cealaltă formă for­ mată. Una este formă adevărată, cealaltă formă prin participare. 1 084 Pl otin îşi continuă exortaţ ia la adresa sufletului "călător", j ucând acelaşi rol de călăuză. 1 085 Plotin indică sufletului anumite jaloane care trebuie îndepărtate pentru a ajunge la frurposul-în-sine sau la frumus eţea care depăşeşte orice frumu­ seţe, la bine. In drumul ascendent spre ţ inta supremă, care reaminteşte ascensiunea descrisă de Platon în Banchetul, 2 1 0-2 l 2, sunetul trebuie să " elimine formele "sensibile , cel e vizibile, aflate "înaintea ochilor".

542


NOTE 1086 l. e., al fonnei inteligibile, lLc5<�. 108 7 Plotin vrea să spună că orice fonnă primită într-o materie nu este cu

adevărat frumoasă, pentru că frumuseţea ei nu este primară, ci primită (printr-o participare obscură). Există o legătură profundă între fonnă şi frumuseţe? La nivelul lexicului, greaca lui Plotin nu o arată. Dar în latină această legătură este marcată chiar etimologic: forma-fonnosus-formo­ sÎtas. Atunci, să fi gândit Plotin această legătură prin prisma limbii latine? Originile lui romane ne-ar putea face să credem că aşa este. 108 8 I. e. , fonna fără formă este fonna pură, din intel i genţ a divină, sau chiar intel igen ţ a divină. Ea este frumuse ţea adevărată, pentru că este fără de ce, avându-şi de ce-ul în propria fiin ţă, cu alte cuvinte se autogenerează, fără ajutoml unei materii . In acest sens este "rară formă" . Cf. paragraful 2: fonna fără formă poate fi şi mai bine înţeleasă În adevărata ei semni­ ficaţ ie, necontradictorie, urmând prin cipiul fonnulat în paragraful 1 7: for­ ma se găseşte în real itatea fonuată. Dar cel care formează este fără formă. Or, în sens absolut, cel care fonnează este binele: dovadă, inteligenţ a divi­ nă, care se formează în momentul conversiei spre bine. Dar " cel care for­ " mează este l a fel de bine şi intel igen ţa divină, în sensul în care este fonnă pură, care nu este primită din exterior; În acest sens putem spune că inte­ l i genţ a este o formă fără formă. 1 08 9 l e., forma raţională, specifică activităţii sufletului ranonal, care cu­ noaşte " discursiv " lucrurile deosebindu-le unele de altele. In drumul său ascendent, sufletul trebuie să elimine şi aceste forme, chiar dacă reprezintă activitatea sa specifică. 1 090 Sufletul trebuie să evite să di stingă defini ţ ia dreptăţ ii de defini ţia chibzuinţei, pentm că la n ivelul total ităţ ii intel igenţ ei divine, a fru}llUse ţii adevărate, cele două sunt la fel de frumoase, fiind forme pure. In pers­ pectiva totalităţii şi a universalităţii, orice deosebiri se şterg. 1 09 1 Cf. Anaxagoras, fr. B 59; Diels-Kranz. \ 0 92 După depăşirea formei sens ibile şi a cele i raţionale, sufletul con­ templă inteligenţ a di vină, deven ind el însuşi "un univers inteligibil " şi vede l umina binelui revărsându-se asupra inteligenţei, ceea ce declanşează în el dorinţa arzătoare pe care, deocamdată, nu ştie să o definească. Dar cons tată că şi intel igen ţa divină trebuie să depăşească contemplarea formelor inteligibile, tie individuală fie universală, pentru că adevărata fmmuseţe este d incolo de forma variată sau nevariată pe care ea o " contemplă, ea rezidă în "cel fără fonnă . În concluzie, sufl etul trebuie să depăşească, În al treilea rând, şi forma intel igi bilă, pentru a ajunge la " cel fără formă". Astfel, tema totalităţ ii variate a inteligenţei divine, În care fiecare formă reprezintă o coborâre şi o diviziune mai mult sau mai puţin profundă în interiorul inteligen ţei, temă dezvoltată În partea a 2-a, para­ graful 9, este depăşită prin ascensiunea către frumosul transcendenL 109 3 Reminiscenţă din Platon, PhiJebos, 64e. C[ şi paragrafele 28, 30, 3 3 . 543


NOTE 1 094 1 09 5

Reminiscenţă din Platon, Pbilebos, 60b. €petCTJ.1lW'tchou. Termenul este luat de Plotin din Platon, Phaidros, 2 50 e Republica, 402d. 1096 Prin urmare, a 'că ta pe cel fără formă" şi pe cel ce dă forma" , este � " " unul şi acelaşi lucru. In cazul inteligen ţei divine, formatorul este infini­ tatea binelui, iar " forma formată" este infinitatea vie ţii iradiate de la bine care se delimitează În efortul ei de a se reuni cu acela. Iar sufletul, care deocamdată nu poate să precizeze conţinutul dorinţei sale, caută şi el infi­ nitatea formatoare a binelui. 1 09 7 Cf. Platon, Pbilebos, 67a. 1098 În subsidiar, Platon, Phil ebos 64-6 5, unde se spusese că binele este măsura care se impune amestecului format din frumos, adevăr şi inteli­ genţă. ef., mai sus, paragraful 30. 1 099 Cf. Platon, Banchetul, 206d. Este vorba de o zei ţă. Prin urmare, în textul grecesc trebuie scris 11 K aAAoVtl. 1 1 00 Cf. Platon, Pbilebos, 60 b . Din acest ultim pasaj se vede limpede cum Plotin combină pasaje din Banchetul cu pasaje din Philebos cu scopul de a identifica binele din Philebos cu frumosul din Banchetul. Prin urmare, Plotin defineşte binele-În-sine, natura binelui, care este fără formă, ca frumuseţe transcendentă, o frumuseţe care depăşeşte orice frumus eţ e, o suprafrumuseţe" reinterpretând ascensiunea din Banch etul, 2 1 0-2 1 2 ca o " ascensiune spre bine. De fapt, Întregul discurs de la paragraful 32 până aici a servit fundamentării acestei interpretări . l I O I În textul grecesc apare termenul LtJlTo<;" care Înseamnă, în mod obiş­ nuit, amprentă, imagine, impresie. ar, în acest context, acelaşi termen reprezintă ecoul formelor " sensibile " , adică a acelor forme pe care sufletul le are înaintea ochilor şi pe care trebuie să le depăşească, la începutul ascensiunii sale spre bine. De aceea, este mai instructiv să redăm termenul prin "formă sensibilă" pentru a păstra paralel ismul cu ascensiunea sufle­ tului, În contextul resemantizării ascensiunii din Banchetul lui Platon. 1 1 02 l.e., sufletul raţional, care nu este în contact cu corpul, deci nu este divizibil după masa corporală, percepând incorporalul şi inteligibilul . C f. şi Enneade, IV, 7, 8: "Aşadar, este necesar ca n ici el să nu fie corp. Dar şi frumosul şi justiţia, cred eu, sunt lipsite de mărime: prin urmare, aşa va fi ,

,

şi intelecţia aces tora. Astfel, când ele se manifestă, sufletul le receptează cu o parte indivizibilă a sa şi se vor aşeza În el ca ceva indivizibil' . l I 03

Iubirea se adresează unei idei, unei configuraţii interioare care se păs­ trează în suflet. Aici, paralelismul făcut Între iub irea umană şi iubirea "metafizică" a sufletului căutător al binelui este foarte instructiv, pentru că dezvăluie aporia care se naşte: dacă iubirea este provocată de o formă, atunci cum poate mărturia iubirii explica de ce sufletul se Îndreaptă spre ceea ce este lipsit de formă? Cf. şi Enneade, V, 8, 2. 1 1 04 Cf. Platon, Phaidros, 25 1 b.

544


NOTE

1 1 05

ef. supra, rândurile 1 5- 1 6 ale ediţiei HS2: sufletul îl caută pe cel care a dat forma. 1 1 06 Este contextul din care rezultă foarte limpede sensul lui }J.opqrtl, acela de formă pătrunsă într-o materie. ,,0 materie ": în continuumul ontologic ierarhic, realitatea aflată la un nivel ontologic inferior constituie materia realităţii aflate la nivelul imediat superior. I l 07 Plotin reia aproape textual ideea din paragraful 20: în felul �cesta se vede cum filosoful face echivalenţ a dintre ).l.Opcp'rl şi lLSoc;. Scopul ultim este de a arăta că binele nu poate fi ajuns decât printr-o urcare de la forma " " formată la forma pură şi apoi prin depăşirea acestora din urmă, care, în felul acesta devin egalele formelor pătrunse în. materie pentru că nu deţin decât urma binelui, nefiind binele însuşi. 1 1 08 Întreaga dezvoltare a discursului a dus la acest capăt al ascensiunii sufletului, în care frumosul din Banchetul este identificat cu binele din Philebos şi din Republica, într-o resemantizare a ascensiunii din Ban­ c/:J. e tul: rn cea mai palidă licărire a iubirii terestre se află deja iubirea infinită a binelui suprem, pentru că lumina binelui care se revarsă peste toate lucrurile, la toate nivelele ontolpgice, le face pe acestea frumoase ş i ' .' capabile de a atrage iubirea. I l 09 Cf. Platon, Phaidros, 25 0d. 1 1 1 0 Plotin descrie starea pe care ar trebui să o dobândească sufletul pentru a ajunge în intimitatea binelui. Cf şi Enneade, VI, 9, 7. l l l i MOVIl ).l.O"o,, : să îl primească în intimitatea lui doar pe acela. Cf. Enne­ ade, VI, 9, I l , ultima frază. 1 1 1 2 Are şansa s ă î l întâlnească" : orice experienţă mistică este rodul unei " şanse: se declanşează şi sfârşeşte pe neaşteptate. 1 I l 3 Binele era o prezenţ ă primordială, doar că era imperceptibil. C f. Enne­ ade, V, 5, 8: ,. acesta, Însă, nu se mişca, aşa cum s-ar aştepta cineva, ci a venit ca şi cum nu ar fi ven i t. El nu a fost văzut ca şi cum ar fi venit, ci ca tiind acolo Înain tea tuturor, Înainte chiar de sosirea inteligen ţ ei " . 1 ) 1 4 E'LC; O).l.Ol6nrra €A{}oooa: cf. Enn ea de, VI, 9, 4: " ... Încât, prezent, el n u este prezent decât În cei capa bili să îl primească şi pregătiţi să i se potrivească şi, aşa-zicând, să îl atingă şi să îl Îmbrăţişeze datorită asemănării şi pu terii ce o au În ei, Înrudită cu a lui deoarece deriva din ef'o 1 1 1 5 Curs ivitatea di scursului care descrie întâlnirea sufletului cu sublimul său iubit, mai bine zis descoperirea binelui în intimitatea sa, este întreruptă sistematic de o serie de paranteze explicative - cinci la număr - menite, parcă, să scoată şi mai mult în eviden ţă atmosfera de surpriză totală, de uimire şi de bucurie, sporind suspense-- u l. Prima paranteză este o obser­ vaţ ie subi ectivă a lui Plotin care sugerează pregătirea unei persoane înaintea întâlniri i iubi rii. A se compara cu registrul În care este prezentată ideea necesităţii pregătirii sufletului pentru întâlnirea cu binele în Enneade, VI, 9, 4: ". . . pIimind o lumină adevărată În tot sufletul flindcă s-a apropiat

545


NOTE

<de ea>, deşi încă fugreunat fu ascensiunea <lui de> piedici În calea contemplaţiei, şi nu a urcat singur, ci având <cu el> ceea ce Îl separa de unu, sau nefiind Încă adunat În unu". 1 1 1 6 Cf. Platon, Banchetul, 2 1 0e. 1 1 17

A doua paranteză explicativă, menită să adauge unele detalii la felul în care se produce întâlnirea sufletului cu binele: contopirea este totală; cei doi sunt deja o singură realitate. Cf. şi Enneade, IV, 4, 25, V, 8, 7, VI, 9, 1 0. 1 1 18 Aluzie probabilă la jumătăţile androginilor lui Aristofan din Banche­ tul, 1 92e, care jinduiesc să îşi refacă unitatea primitivă, simbolizând prin aceasta iubirea ca dorintă de unitate. 1 1 1 9 Î n HS2, paranteza s � închide după cuvântul �Ea, de la rândul 1 8, dar ni s-a părut mai logi� ca'ea să fie închisă după cuvântul �a"" de la rândul 2 J . 1 1 20 Ce a de-a patra paranteză explicativă, care, de fapt, nu este marcată în HS2. Pilranteza trebuie deschisă înaintea cuvântului OU"tE de la rândul 24 şi închisă după cuvântul lf:vw de la rândul 26, după care trebuie pusă virgulă, pentru că propoziţia consecutivă care urmează întregeşte fraza întreruptă înainte de deschiderea parantezei. Deoarece nu există bine mai mare decât cel întâlnit, sufletul nu îşi continuă ascensiunea, pentru că orice realitatea inteligibilă ar mai întâlni ar însemna pentru el să coboare în inima universului inteligibil. 1 1 2 1 cf., mai sus, aporia înşelării din paragraful 26. 1 1 22 ef. Platon, Phaidros, 25 1 c. 1 1 23 Cea de-a cincea paranteză explicativă, care nu este marcată în HS2. Ea ar trebui deschisă înaintea cuvântului ou de la rândul 27 al acestei ediţii ş i a r trebui închisă după cuvântul €lrruX El d e la rândul 32. De fapt, aceste paranteze explicative necesare au în comun, în afară de prima, particula Ţap, care le marchează începutul. Cu această explicaţie, Plotin rezolvă, pe de o parte, problema amăgirii perceperii binelui din paragraful 26, pe de altă parte, dă o interpretare personală reamintirii sufletelqr din Phaidros, 250b şi 247d. La 250b, Platon ne spune că sufletele preexistente, iniţiate în mistere minunate, sunt cuprinse de fericire pentru, fiumuseţea pe care o contemplă. La 247b se spune că, atunci� când sufletul călătoreşte pe cer în suita zeilor, el este cuprins de bucurie: elma�€l (exact acelaşi termen folosit şi de Plotin), contemplând realităţile care se află d incolo de cer. Dar Plotin nu foloseşte motivul reamintirii când descrie o experienţă mistică. Doctrina platoniciană din Pbaidros are o altă semnificaţie l a el. În mitul din Pbaidros, facultatea de a contempla ideile era acordată sufletelor în vieţile lor anterioare, când, urmând mişcarea celUlu i în compania astrelor, ajungeau "pe acoperi şul" bolţii cereşti de unde contemplau lumea supra­ celestă, În care se găseau ideile. LucIU la care se referă Plotin: sufletul redevine ceea ce era altă dată când era fericit. Numai că altă dată, mai demult, marchează un trecut etern care nu are nici o tangenţă cu şirul 546


NOTE

vieţ ilor pe care le pot avea sufletele din Phaidros. Faptul că sufletul a contemplat lumea suprauranică înseamnă că el face parte, prin originea sa, din lumea intel igenţei divine, iar în unire cu inteligenţa a cunoscut bucuria de negrăit a întâlnirii cu binele suprem. Prin urmare, trecutul acesta nu are o semnificaţ ie temporală, ci este o descriere a situaţiei originale a sufle­ tului pe care el o poate recupera în anumite momente privilegiate, când "se pregăteşte" . Dar acest moment privilegiat poate fi judecat şi numit de suflet doar după ce îl trăieşte: ,trăirea nemijlocită, recunoaşterea nearnăgită a binelui se face în tăcere, într-o bucurie autentică, iar momentul discur­

sului este posterior. 1 1 24 Datorită puterii de judecare, de discemere pe care a dobândit�o în compania binelui suprem, sufletul di spreţ.u ieşte toate valorile pe care le apreciase înainte ş i le ,numeşte cu fermitate, fără să se teamă de nimic. Des i gur, spunerea lui, "discursul", este posterior stării de unire cu binele suprem, în timpul căreia sufletul doar trăieşte aceste lucruri. 1 1 25 După cum am văzut, toată aten ţia sufletului este concentrată asupra binelui, încât nu se mai vede nici pe sine. 1 1 26 Experien ţa sufletului este limitată În timp: ea începe brusc (€5cdCP ­ '\I�) şi trebuie să se termine tot aşa. Eliminând parantezele, experienţ a sufletului se desfăşoară astfel: e l n u mai ştie cine este, îşi uită corpul, uită lumea, uită toate valorile de care se ataşase înainte, datorită bucuriei enor­ me care îl copleşeşte, o bucurie absolut autentică într-un loc unde nu există " amăgire, tocmai datorită eliberării de orice formă. Dar "eul sufletUlui nu se an ihilează, fiindcă el poate să descrie şi să judece ce i s-a întâmplat, după ce experienţa s-a încheiat. Cf. şi Enneade, IV, 8, 1 . 1 1 27 ipnci'(tto: este verbul pe' care Plotin l-a folosit în paragraful 1 5 pentru a exprima bucuria sufletului de a vieţui În universul inteligibil. 1 1 2 8 Cf. , mai sus, paragraful 13 sqq., precum şi paragraful 14: intelecţia este o mişcare interioară care-străbate formele din inteli genţa divină. 11 2 9 A se compara cu ce se va spune, mai jos (în rândul 42 din HS2). 11 3 0 Ca În paragrafele 34, 28, Plotin atribuie sufletului: un discurs, în virtutea activităţii r'aţ ionale esen ţial e a acestuia, deşi în contextul 'uniri i cu binele suprem sufletul, ca raţiune, nu " funcţionează", din moment ce nu se vede pe el şi nu se percepe ca ceea ce este, adică raţ iune discursivă. Cf. şi Enneade, 1, 6, 2-4, II, 4, 1 0, IV, 6, 1 , V, 3, 3 ,' VI, 6, 4. 1 1 3 1 Dispreţul sufletului faţă de activitatea intel igenţei este paradoxal, din moment ce el însuş i a devenit inteligi bi l şi doar împreună inteli genţa a putut accede la întâln irea cu binele suprem. Cf. şi Enneade, VI, 9 : "De la inteligen ţă trebuie prim ită, În schimb, promisiunea cu cele pe care le poate <face>. ar, inteligen ţa poate vedea fie cele ce îi aparţin, fie cele ce îi sunl anterioare". Totuşi, odată ce Întâlneşte binele suprem, sufletul abando­ nează totul, inclusiv pe el Însuşi, deci şi inteligen ţ a, cu care ajunsese să se identifi ce. Cf. , mai sus, paragraful 34.

547


NOTE

1 1 3 2 ef. Platon, Republica, 508c şi 5 1 7b. 1 I 3 3 I. e. , binele-în-sine, care aici este numit

prin sintagma €K€l "O" 'TO" it€O" . Referirea la unu-bine 'ca la un zeu justifică genul masculin al pronu­ melui în contextele în care se foloseşte de sine stătător pentru a indica binele în sine, care, de altfel, este de genul neutru: 'TO aŢa:it6". 1 1 34 În această adevărată parabolă, simbolul vizitatorului este transparent: sufletul urcat în inteligenţa divină, după ce a depăşit formele sensibile. 11 35 Casa variat împodobită este universul inteligibil din interiorul inteli­ genţei divine în multiplicitatea variată şi frumoasă a formelor, în care sufletul se desfată. Atributul lTOLK(Âo" este folosit de Plotin, cu referire la bogăţia de forme din inteligenţa divină, în paragraful 1 3 . 11 3 6 Variatele podoabe sunt formele care alcătu i esc inteligenţa divină. 1 1 3 7 Putem să ne Înşelăm cu uşurinţă în privinţa identificării stăpânului casei cu binele în sine; el este, mai degrabă, chiar inteligenţa divină, însoţită de o altă natură, adică scăldată în lumina binelui, aceea care face ca statuile să existe, dar mai ales le conferă frumuseţea şi care declanşează dorinţa sufletului de a ajunge acea lumină. 1 1 3 8 Stăpânul casei este o frumuseţ e de o altă natură decât statuile admirate de vizitator, care, frumoase şi ele, stâmesc admiraţia privitorului. Dacă stăpânul casei nu ar fi însoţ it de o altă natură, atunci am putea spune că Între el şi statuile frumoase nu ar exista decât o diferenţă de grad în ierar­ hia frumosului. Dar, în cazul de faţă, contemplarea plină de admiraţie a statuilor devine falsă, neadevărată, improprie, când este aplicată şi la stăpânul casei. Şi aceasta datorită naturii care îl însoţeşte. 1 1 3 9 Lumina binelui nu este un obiect propriu-zis de contemplare, cum sunt realităţ ile frumoase, precum cele din casa din 'parabolă. Dacă parabola s-ar sfârşi aici, am ajunge la concluzia că această natură care îl Însoţeşte pe stă­ pânul casei este, de fapt, forma superioară a frumosului şi că singura deose­ bire a sa faţă de celelalte forme ar consta în gradul mai mare de frumuseţe. ar, lumina binelui este o fiumuseţe de altă natură, tocmai pentru că este fără formă, deci frumuseţea lui este dincolo de forma frumosului, pentru că o produce. 1 1 40 Întâlnim din nou această distincţ ie aparent temporală între un trecut şi un prezent, care, în realitate, se identifică în eternitatea universului inteli­ gibil. Ei: 'Ta: marchează, de fapt, în di scursul raţ ional al sufletului care se pronun ţă asupra experi enţei trăite în unire totală cu binele, cele trei "eta­ pe" ale acesteia: intrarea în casa variat decorată corespunde intrării sufle­ tului în universul inteligibil luminos şi frumos prin variatea formelor; apoi, întâlnirea cu ,stăpânul casei corespunde Întâlniri i inteligenţei divine care a generat formele, dar frumuseţ ea stăpânului, ca a statuilor, provine de la o altă natură, pe care sufletul o contemplă, în a treia "etapă", pe chipul stăpâ­ nului casei: lumina binelui. 548


NOTE

1 14 1 Plotin face rectificarea cuvenită în mersul parabolei şi astfel putem vedea cum anume înţelege el adevărata contemplare", în care subiectul actului şi " obiectul acestuia se contopesc în natura subiectului: sufletul contemplă lumina binelui în interiorul său, pentru că a devenit el însuşi "obiectul contemplării", dar acest obiect nu este o fonnă. Or, această viziune fără obiect, sau mai bine zis cea în care subiectul şi obiectul se contopesc este tot una cu lumina pură, continuă, infinită, pe care, văzând-o licărind pe "chipul" inteligenţei divine, sufletul se îndrăgosteşte începându-şi ascensiunea. Dar această lumină nu poate fi ajunsă decât prin identificare cu ea, or acest gest suprem nu este posibil decât prin abandonarea totală, inclusiv a propriei forme: "iar de celelalte podoabe contemplate a uitat cu toru!'. Cf. şi Enneade, V, 3, 8, V, 5, 7. Prin urmare, acea lumină pe care sufletul o vede pe chipul stăpânului casei este lumina pură, infmită, care era inteligenţa divină înainte de a se autogenera contemplând această lumină; este viaţa infinită, acea Ev€PiELCX iradiată din unul-bine, care este în contact neîntrerupt cu sursa sa şi la care sufletul urcă identificându-se cu ea în contemplare. 1 14 2 Dacă acest zeu este contemplat în interiorul sufletului, atunci, ceea ce el uită, adică statuile frumoase, sunt virtuţile sale, despre care se pronunţa cu dispreţ la sfărşitul paragrafului precedent. Zeul interior este inteligenţa cu care sufletul se identifică şi fără de care el nu po'ate accede la contem­ plarea fără obiect, care este lumina binelui. Cf. şi Enneade, VI, 9, 1 1 . 1 143 €1TLj30An� )((X L mXPMoxn: o hendiadă, Plotin voind să spună că cealaltă inteligenţă, cea preintelecti�ă, percepe realităţ ile de dincolo de ea printr-o atingere. Deci sensul sintax�i copulative ar putea fi fie percepere prin atingere, fie atingere perceptivă. Cf. şi Enneade, V, 3, 1 0. 1 1 44 Într-o manieră didactică, Plotin expune aici ceea ce mai devreme exprimase alegoric prin parabola vizitatorului palatului inteligen ţei divine. Există două etape în geneza inteligenţei divine? pe care filosoful le prezintă ca facultăţi sau ca părţ i'ale inteligenţei divin�, aşa cum facuItăţile sufletului consituie, la rîndul lor "părţile" sufletului. De (apţ, .din perspec­ tiva unei cronologii ideale, am putea spune că filosoful le prezintă în ordi­ ne inversă: mai întâi ar fi starea preintelectuală a inteligenţei, viaţa, adică E"EPTELCX iradiată din unul-bine şi care rămâne în contact cu sursa sa; apoi, inteligenţa divină care îşi gândeşte propriul conţinut, adică formele, care la rândul lor reconstituie fiecare, în totalitate, inteligenţa, care este, prin urmare, una şi multiplă. Cf. şi Enneade, III, 8, 9, V, 3, 1 1 , V, 4, 2. 1 145 Cf. Pl aton, Banchetul, 203b. 1 1 46 Prezentarea în cheie mitologică a celor două feluri de inteligenţă face din nou trimitere Ia identificarea inteligenţei divine cu Kronos . Dar este un Kronos bifrons: pe de o parte zeul lui Hesiod, care îşi înghite odraslele şi este conştient că le are în el: acesta este inteligenţa gânditoare; pe de o parte, zeul îmbătat de nectar al tradi ţiei ortice care devine Poros în Banchetul lui Platon: acesta este inteligen ţa ameţită de iubirea pentru

549


NOTE

unul din care a izvorât: delirul, extazul, bucuria produsă de saţietatea bău­ turii sunt caracteristice stării mistice a vieţii îndrăgostite de generatorul ei. Dar beţia mistică şi generarea lăuntrică a formelor sunt, în secret, legate de ideea de saţietate ()(6p�). 1 1 47 întrebare pusă de eventualul interlocutor lui Plotin, care a luat ad Iitte­ ram cron'o logia etapelor generării inteligenţei divine. 1 1 48 Inteligenţa, în autogenerarea ei eternă, este concomitent inteligenţă gânditoare, care contemplă formele generate Înăuntrul ei, şi inteligenţă. nongânditoare, iubitoare,.care contemplă binele într-un, alt fel diferit, prin puterea cu care urmează să gândească. Dacă discursul raţional nu le-ar prezenta succesiv, nu am putea înţelege că, de fapt, puterea cu care inte­ ligenţa urmează să gândească este starea ei "anterioară", acea iradiere a binelui, acea EvEPJ€lU care îi permite inteligenţei să se autogenereze ca unitate în multiplu� prin delimitarea acelei forţe infinite izvorâte din unul­ bine pe care, pentru că nu poate să o stăpânească în întregime, deodată, o posedă parte cu parte, fărâmiţând-o în mulţimea formelor. Pe de altă parte, acea forţă nedeterminată, primară, vede binele într-o manieră diversă, fiindcă este mereu în contact cu el, precum razele pornite din centrul lll1Ui cerc. Cf. şi Enneade, VI, 8, 1 8. 1 1 49 Aceasta este inteligenţa desăvârşită despre care vorbeşte Plotin în �artea a III -a a tratatului, 1 6- 1 7. 1 5 0 Puterea prin care inteligenţa urmează să gândească este, de fapt, inteligenţa in stam nascenti, forţa vitală despre care vorbeşte Plotin în partea III-a a tratatului: 1 6- 1 7. 1 1 5 1 Apare aici, în mod surprinzător, inteligenţa de care se foloseşte sufletul. Cf. şi Enneade, V, 3, 3. Această inteligenţă particulară este, în felul ei, identică cu inteligenţa totală (cf. paragraful 9). Prin urmare, ea poate trăi atât viaţa inteligenţei gânditoare cât şi cea a inteligenţei iubitoare. 1 152 Sufletul anulează, de fapt, doar inteligenţa care gândeşte, lăsând activă inteligenţa iubitoare,:adică cea care vede" binele, în sensul în care se poate " vorbi de o viziune a binelui: acea intuiţie prin care inteligenţa iubitoare se află în contact etern cu binele care a generat-o, ca razele pornite din .centrul unui cerc. 1 1 53 Când viziunea inteligenţei iubitoare vine şi în suflet, inteligenţa iubi­ toare şi sufletul devin o realitate unică. Or, acest lucru înseamnă că sufletul nu intră, la rândul lui, în contact cu binele decât dacă această viziune vine în el: sufletul trăieşte viaţa inteligenţei iubitoare, care şi ea, la rândul său, trăieşte viaţa sufletului. Prin urmare, sufletul nu va ajunge singur cu cel " singur" decât dacă devine una cu inteligenţa iubitoare care este astfel. 1 1 54 Cf. Platon, Phaidros, 250b. Poate părea surprinzătoare afirmaţia lui Plotin că binele vine asupra sufletului şi a inteligenţei iubitoare, acţionând asupra lor, în sensul un ificării şi înălţării lor. Dar, de fapt, binele fiind dintotdeauna prezent, pare că vine asupra unităţ ii fOlmate din suflet şi inteligenţa iubitoare care se reînalţă spre el. 550


NOTE

1 1 5 5 Totul se reduce l a viziW1ea fericită a binelui cu care se confundă, în acel moment sufletul-inteligenţă iubitoare, pentru că, de fapt, binele este o prezen ţă eternă, dar nu se găseşte în nici un loc: binele este în afara oricărui loc; în schimb, toate se găsesc în el, inclusiv tărâmul inteligibil. Cf. şi Enneade, VI, 8, 1 8. 1 1 56 A fi unit cu binele înseamnă a nu te afla în nici o parte, în nici un loc, a nu mai avea perspectiva plecării dintr-un punct determinat, a deveni lumină infinită şi omniprezentă. Cf. şi Enneade, V, 5, 8. 1 1 5 7 S ufletul se debarasează de tot ce era înainte pentru a deveni identic cu binele: de mişcare, viaţă gândire. 1 1 58 Prin această declarare radicală a lipsei de gândire a sufletului în uni­ une cu binele, Plotin pregăteşte abordarea temei centrale in partea a cincea, în care se va strădui să demonteze teoria aristotelică a zeului care este gândire a gândlrii: zeul lui Plotin nu este gândire sau, cum spune aici, este negândire a negândirii. 1 1 5 9 Celelalte probleme se referă la setul de nouă aporii puse (paragrafele 24-25) şi rezolvate, rând pe rând, de- Plotin, în vederea definirii sau, mai degrabă, a descrierii binelui (25-30), precum şi la proble m a binelui �,refu­ giat" in natura frumosului, pe care filosoful a dezvoltat-o sub forma interpretării personale şi originale a doctrinei lui Platon din Pbilebos, 64e. 1 1 60 I. e. , problema care, de fapt, a fost fOImulată concret doar la sfârşitul paragrafului 35: binele nu gândeşte deloc. Până atuqci, această problemă consta doar în premisele realizării unirii sufletului cu binele suprem. 1 1 6 1 Putem înţelege că Plotin anunţă că intenţionează să dezvolte această ultimă problemă pornind de la experienţa unirii sufletului cu binele suprem, dar abandonând tonul efuziunii mistice pentru a recurge la argumente raţionale. Dar, de fapt, adv�rbul b<El {}ev creează ambiguitate: unii tradu­ cători (Igal, Fagg � n, Ficino, APnstro� g, Hadot au înţeles că discursul tre­ buie început;din punctul în car'e" s-a ajuns: adică de la experienţa supremă a unirii suflytului cu binele şi de Ia con�iţiile acesteia; �lţ ii, precum Ra­ dice, înţeleg că discursul trebuie să pornească de sus, de .ta pricipiile cele mai înalte, bineÎe şi inteţigenţa, şi, în acest caz, anulează r�portul de adver­ sitate, indicând calea logică a argu�entării raţionale de la universal Ia particular. Dar, la rigoare, ambiguitatea pOqte fi păstrată traducându-se mot-a-mot, adică "de sus ", pentru că, ţp. fond, acesta exprimă, la nevoie, ambele lucruri: discursul porneşte de mai sus, adică de la experienţa pe care sufletul a avut-o, alături de inteligenţa divină, în unirea cu binele acolo sus; ar, această experienţă s-a desfăşurat în tăcere, iar acum sufletul se pronunţă asupra ei apelând la raţiunea discursivă; în acest context, ultima treaptă a experienţei va deveni punctul de deschidere al discursului: or, acea treaptă se referea la faptul că, în momentul unirii cu binele, sufletul nici măcar nu mai gândea că nu gândea, pentru că nici acela nu gândea.

55 1


NOTE

Prin urmare, discursul sufletului reprezintă o degradare, o coborâre de la lipsa de gândire, care este starea de fericire împlinită a binelui ce cuprinde toate lucrurile la raţiunea care caută lucrurile mergând de la unul la altul. 1 1 62 Plotin nu stabileşte o sinonimie între cei doi tenneni: ştiinţa, respectiv atingerea binelui, ci, în realitate îi distinge; de aceea îl pomeneşte pe Platon, care vorbea despre ştiinţa binelui, adică despre teologia căutării principiului divin, căutare care nu, depăşea 1 lumea ideilor divine, pe câtă vreme Plotin susţ ine, cum am văzut, doctrina unirii mistice a sufletului, devenit iraţ ional, printr-o atingere inefabilă a binelui în sine. 1 1 63 Cf. Platon, Republica, 505a. 1 1 64 Este interpretarea personală a)ui Plotin, care nu vrea ca binele să fie cunoscut prin învăţ ătură, nici prin cea raţională, nici prin cea intelectualij. Distincţia pe care o efectuează filosoful între ştiinţa, respectiv atingerea binelui, îi peImite să avanseze această interpretare a definiţiei platoniciene a teologi ei, chiar dacă aceasta va deschide, în mod necesar, calea discutării, după aceea, a doctrinei aristotelice a divinităţii definite, ca gândire care se gândeşte pe sine. Vorbind despre ştiilJţa binelui, Platon nu a intenţionat să redea prin aceasta viziunea binelui, ci doar să procure un set de cunoştinţe prealabile care să pregătească calea spre atingerea binelui, care este, în fond, inefabilă şi ininteligibilă. 1 16 5 Cf. Platon, Banchetul, 2 l l c. 1 1 66 Cf. Platon, Republica, 5 1 1 b. 11 67 €(rncXa'€L �: cf. Platon, Republica, 6 l 2a. 1 1 68 Plotin dezvoltă interpretarea dată de el formul,ei platoniciene a ştiinţei binelui ca set de învăţături propedeutice pentru atingerea binelui, pretin­ zârld că Platon însuşi făcea deosebire Între o pregătire abstractă, respectiv una concretă. Pregătirea abstractă se făcea prin patru metode: 1 . analogia: binele este pentru inteligenţă ceea ce este soarele pentru ilume; 2. metoda negativă (a scăderilor): binele exclude genurile majore (din SofistuJ), el nefiind nici mişcare, nici viaţă, nici gândire, nici fiinţă; 3. metoda afirmativă, a cunoaşterii lucrurilor care provin de la bine; 4. metoda treptelor (&vaf3oo:rJ.o.L C), utilizată în Banchetul, 2I lc, prin care se urcă de la frumuseţea din corp la frumuseţea din acţiuni, apoi la cea din ştiinţe, pentru a ajunge, pe ultima treaptă, la ideea fruinosului. Pe de altă parte, pregătirea concretă, practică, se făcea, în opoziţie,' tot prin patru procedee: 1 . prin purificări (Phaidon, 67c-d); 2. prin practicarea virtuţilor (Phaidon, 69b); 3. prin înfru­ museţările interioare (Phaidon, l 1 4e şi Timaios, 90c); 4. elanurile, odihna, ospeţ'de din universul inteligibil (fericirea sufletelor din suita lui Zeus, Phaidros, 247e). Pentru Plotin, purificările corespund virtuţilor catartice, care curăţă suf1etul, iar celelalte virtuţ ilor contemplative, datorită cărora sufletul trăieşte viat a inteligentei divine. Cf. şi Enneade, 1, 2, 3. 1 1 69 În HS2 s-a făc�t o conjec�ră: din rigoare gram aticală a fost introdusă particula O€ şi redupl icarea de perfect r€-, pentru obţinerea participiului 5 52


NOTE

perfect, mai potrivit în context. Dar se putea, la fel de bine, lăsa lecţ iunea din manuscrise, pentru că, în realitate, fraza lui· Plotin este clădită, ca într-un ecou, pe forma şi pe conţinutul frazei din Banchetul, 2 1 0e: � rap llv J.L€XPL €vral){)-a ... naL&xr� ... )€'fa(q>vr�. 11 7 0 C f Platon, Timai(Js, 3 1 b. , 1 1 7 1 Viaţa pe, care o duce sufletul ca univers inteligibil este una de interiorizare: el nu mai priveşte în afară, pentru că a devenit el însuşi tot ce este şi inteligenţa divină: fiinţă, gândire, vieţ uitor perfect. Este, pentru Plotin, o esenţializare. a tot ceea ce spusese în paragrafele 1 - 1 4. Cf. şi Enneade, V, 8, 1 0 şi 1 1 . 1 1 7 2 Cf. şi Enneade, V, 5, 8. Cf., mai sus, paragraful 3 1 . 1 1 73 l. e., depăşind teologia raţională, sufletul va vedea brusc binele. 1 1 74 ef. Platon, Banchetul, 21 Oe. Dar, pe când în Banchetul Platon vorbea despre un om care, condus de învăţ ătura pregătitoare până la punctul cel mai înalt, când va fi contemplat lucrurile frumoase, va vedea brusc o anu­ mită frumuseţe (care este ideea frumosului), Plotin prezintă contemplarea sufletului ca viaţă în inteligenţa divină, ca repaus (pregătirea concretă) noetic, de unde, înălţat de inteligenţ a iubitoare, ca de un val care se umflă, va vedea brusc frumosul absolut, adică binele. 1 1 75 Sufletul este înălţat de ja inteligenţa realizată la inteligenţa iubitoare, in statu nascenti, dar această înălţare este prezentată metaforic. 1 1 76 C f. Homer, Odiseea, V, vv . 392-393: b fl' iXpa O')(€OOV €(cn& ,alav, b'fu J.La'Aa. npoLc5Wv, J.L€,a'Aou uno )(uJ.La."t� lxp-:J-€(� iară el mai aproape uscatul / Iar îl zări, aţintind ca un şoim, de pe creste de vaJuri" (traducerea D. Sluşanschi). 1 1 77 C f Platon, Banchetul, 2 1 0e. 1 1 78 Pregătirea abstractă, prin învăţătură, chiar intelectuală, poate duce doar la noţ iunea binelui, pe când experienţele practice 'duc, în exclu­ sivitate, la realitatea binelui. Dar această realitate constă într-o viziUne fără obiect, o viziune care est� pură"lumină. (:r, mai sus� paragraful 35. Cf. şi Enneade, V, 5, 7. 1 1 79 Gene�area intelige�ţei reprezintă� într-un fel, o degradare, o Întune­ care a acestei lumini, pure,: infinite, prin delimitare şi divizare, dar lumina propriu-zisă rămâne intactă, penniţând inteligenţei in spe ' şi viitoarelor sale obiecte de contemplare să rămână deocamdată în preajma ei, adică să nu se diferenţ ieze de ea. prm. urmare, viziunea luminii pure Înseamnă că dualitatea dintre inteligenţa împlinită şi fonnele inteligibile, obiectul con­ templării ei, încă nu s-a' realizat. Plotin nu face decât să interpreteze, şi aici, de o manieră personală doctrina' platoniciană din Republica, 508e: ştiinţa şi adevărul (adică inteligenţa şi fonnele) provin din bine şi sunt asemănătoare binelui, dar binele le transcende, aşa cum lumina soarelui transcende vederea şi obiectele vederii (cf. paragraful 1 6). Şi tocmai această temă a transcenden ţei binelui faţă de gândire, pentru că este lumină pură, fără deosebire Între subiect şi obiect, va fi tema discursului raţional care va unna. .

...

". • .

.

553


NOTE 1 180 Descrierea unirii sufletului cu binele s-a tăcut, concentrat, în patru etape: 1 . un apel la pregătirea sufletului pentru ascensiune, prin explicarea rostului îndrumării prin învăţ ătură şi a necesităţii abandonării acesteia; 2. o orientare spre unirea sufletului cu ' inteligenţa iubitoare, singura capabi lă să înalţe suf1etul spre contemplarea binelui; 3. descrierea viziunii care se identifică cu lumina; 4. consecinţele acestei experienţe pentru definirea raportului dintre lumină şi gândire. Deşi a promis că va apela la argumente raţionale, Plotin mai zăboveşte puţin în atmosfera misti că, pentru a păstra prospeţimea experienţei sufletului prin reparcurgerea etapelor ascensiunii şi al e interiorizării. 1 1 8 1 Este doctrina lui Aristotel din Me tafizica, XII 9 , l 0 74b, 23-25.

1 1 82 Probabil stoicii, cu referire la doctrina providenţ ei , deci "a prevederii", care ar fi l i psită de obiect, dacă principiul nu ar g ândi dinainte lucrurile. 1 1 8 3 Refutarea primei doctrine se face printr-un argument ad hom inem: însuşi Aristotel (Metafizica, XII, 9, l 074b 23-25) a refuzat principiului suprem gândirea lucruri lor inferioare lui sau care provin din el . Dar stoicii consideră că este absurd să nu admi ţ i că principiul suprem nu gândeşte lucrurile ce ies din el. Prin urmare, si philosohi certan t, cearta arată cât de dificilă este problema relaţiei dintre principiul suprem şi gândire. 1 184 L e., adepţii lui Aristotel, peripateticii. Este foarte interesant că Plotin dă ca şi scontat faptul că pentru Aristotel principiul suprem este binele. Acest lucru este exact, în măsura în care Stagiritul spune (în Metafizica, 1 075a 1 4- 1 7) că binele este, în acelaşi timp, primum movens şi ordinea care rezultă din el, aşa cum este, pentru o armată, generalul şi ordinea pe care o impune. Totuşi, Ari stotel refuză să ipostazieze binele, cu excepţia, poate, a unui pasaj foarte platonizant (Despre m işcarea animalelor, 700b 33-35) în care vorbeşte despre binele veritabil şi prim.

1 18 5 Al doilea argument peri patetic �espins de Plotin afirma că venera­

bil itatea primului principiu vine de la gândire. însuşi Aristotel se întreabă: "Ce ar avea el venerabil, dacă nu ar gândi?" (Metafizica, XII, 9, l 074b 2 1 ), interogaţie retorică, opusă probabil celei a lui Platon din Sofistul, 249a: " Ar mai rămâne el acolo sus, venerabi1 .şi sacru, golit de gândire?".

" 1 1 86 ef. Aristotel, Metafizica, 1 074b 2 1 . 1 1 8 7 Plotin nu admite să se dea absolut nici un predicat binelui, cu atât mai

mult gândirea. Pentru că ar urma consecin te grave, care ar infirma calita­ tea d,e principiu a binelui, adică excelenţa sau venerabilitatea lui ar fi puse în discuţie, în două feluri : dacă venerabi litatea principiului ar veni de la predicatul adăugat al gândirii, atun ci am fi obligaţi s� îi acordăm binelui acest pr�dicat, pentru ca el să poată fi venerabil, adică principiu, altfel el ar fi inferior gândirii. Acest lucru trebuie înţeles în manieră platoniciană: pentru orice atribut care se dă unui subiect trebuie să existe o formă la care acesta să participe: or, dacă se atribuie binelui atributul gândirii, atunci acesta parti cipă la forma gândirii, care astfel este anterioară binelui, deci 554


NOTE

gândirea este mai venerabilă decât binele, care astfel nu mai poate fi prin­ cipiu. În schimb, dacă excelenţa binelui este intrinsecă, atunci predicatul gândirii ar fi superfluu. 1 188 Cf. Aristotel, Metafizica, 1 07 1 b 20; 1 072b 28; 1 074b 20. 1 1 8 9 Demonstraţ iile lui Plotin împotriva primelor două argumente ale peripateticilor, care atribuiau principiului suprem gândirea, atrag obiecţia unui peripatetician. Logi ca contextului, impl ică punerea semnului Întrebării după VO€l v de la rândul 11 al edi ţiei HS2, în locul virgulei care îngreunează mersul frazei. 1 1 9 0 Cf. Aristotel, Metafizica, 1 073a 4 şi 1 074b 20. 1 1 9 1 Cf. Aristotel, Metafizica, 1 072b 28 şi, mai sus, rândul 10. 11 92 Al treilea argument aristotelic ar fi următorul: principiul suprem gân­ deşte fi indcă este act. Or, în acest caz, sunt două posibilităţi : fie că prin­ cipiul este o substanţă care exercită etern activitatea gândirii, fiind, prin aceasta, un act, fie că este gândire în act. De fapt, Aristotel vorbeşt,e despre principiul suprem, pe de o parte ca despre o ooo(a (Metafizica, XII, 7, 1 073a 4; XII, 7, 1 074b 20), pe de altă parte ca despre un act pur (Meta­ fizica, XII, 7, 1 072b 28). În primul caz ar exista dualitatea substanţă-gân­ dire, or, principiul trebuit să fie _absolut simplu; În al doilea caz, dacă principiul este un act pur care este o gândire pură, nu se poate admite o dualitate între act sau gândire luat ca subiect şi act şi gândire luat ca activitate. 1 1 9 3 Cf. şi Enneade, V, 6 , 6, VI, 9, 6. 1 1 94 Este obiec ţia aceluiaşi peripatetician, real sau imaginat doar de Plotin pentru a marca polemica. 1 1 9 5 Gândirea este întotdeauna derivată, presupune întotdeauna o origine. 1 1 9 6 Am revenit la lectura din manuscrisele Enneadelor. '€'f€L , în loc de '€'f€L v, cum apare în HS2, la sugestia lui Igal. 1 1 9 7 Cf. Platon, Republica, 509a şi b: de fapt, Platon nu o spune ad litterarn. 1 1 98 Ceea ce ar presupune că trebuia să fie medic. 11 99 Exprimare foarte lapidară a lui -Plotin, pentru a exprima faptul că pre­ zenţa binelui este suficientă atât pentru el cât şi pentru celelalte realităţ i, inferioare lui, aşa că nu trebuie să i se mai atribuie nici o activitate: mese­ ria lui este de a fi prezenţă. Numai aşa poate fi perfect şi poate să se ofere tuturor realitătilor ca bine. 1 200 Cf., mai s�s, paragrafele 1 3 şi 1 4. Dar, în cazul unului-bine, "este " nu este predicat, ci .doar instrumentul necesar pentru a indica caracterul de prezenţă absolută al binelui. 120 1 El: este subiectul ultimei fraze din paragraful precedent. 1202 C f. Platon; Parmenide, 1 41 e. 1203 Adică' unei esenţe. Plotin respinge acum şi posibilitatea ca binelui să-i poată fi atribuită esen ţa, după ce respinsese posibilitatea de a-i putea fi atribuit vreun act. ef. , mai sus, paragraful 37, în care obiecţ ia peripate­ ticianului se referea la faptul că platonicienii consideră, şi. ei, realităţile 555


NOTE

superioare ca substanţă şi act. Binelui nu i se poate atribui predicatul "este", dacă acesta are alt conţinut conceptual decât binele însuşi, din moment ce a atribui un predicat unui subiect înseamnă că subiectul participă la fonna din care derivă acel predicat. A spune binele este înseamnă că binele, ca subiect, primeşte în el o formă care este diferită de el, adică fonna fiinţei. 1204 Pentru a vorbi despre bine, nu putem folos i verbul a fi decât tautologic, nu pentru a-i atribui existenţa sau ca un lucru care se afirmă despre alt lucru. Avem poate aici o reminiscenţ ă din Aristotel, Analiticele secunde, 90b 34-3 5, unde Stagiritul compară uzanţele verbului a fi în demonstraţie, respectiv în defini ţie: într-o demonstraţ ie, verbul a fi ser­ veşte pentru a afirma că un anumit atribut aparţine sau nu unui subiect diferit de el; în schimb, într-o defini ţie, nimic nu-i este atribuit subiectului ca ceva diferit de el. Dc;tr, pentru Plotin, când vine vorba de bine, verbul a fi nu are nici măcar rostul atribuit lui de Aristotel Într-o definiţie, ci este doar un simplu semn, ca în fonmila fiind ceea ce este, 'el îşi ajunge. 1 205 Astfel , spunând că este binele. În limba greacă, articolul -r6 se antepune cuvintelor pe care le determină. Plotin vrea să spună că, dacă sintagma "este bine" nu este convenabilă, pentru că ar însemna să îi atribuim binelui un predicat, deci l-am- face să participe la o altă esenţă, cu atât mai grav ar fi să spunem este binele, pentru I că ar însemna că în mod obligatoriu binele este o esenţă. 1206 Cf. Enneade, III, 8, 1 1 :" Pronunţând binele nu îi adaugi nimic prin

" gândire, căci, dacă i-ai adăuga, l-ai face să fie lipsit de ceea ce i-ai adăuga. De aceea nu <îi adăuga> nici gândirea, pentru a nu îi adăuga ceva străin, căci atunci ai produce două lucruri, inteligenţa şi binele. Inteligenţa - are nevoie de bine, pe când binele nu are nevoie de ea".

1 20 7 Plotin precizase mai înainte că binelui !:Iu i se poate atribui este-le, deci nu mai era nevoie de o redemonstrare. In acest caz, rostul consecu­ tivei este altul: cât timp nu se poate înlătura cu totul termenul bine, pentru că nu s-ar mai în ţelege că este vorba despre el şi nu de altceva, articolul hotărât devine un "rău necesar" (rău, pentru că poate induce valoarea de esenţă a binelui) pentru a ajuta la lămurirea faptului că termenul bine nu se referă la o esenţă, din moment ce adăugarea articolului face imposibilă aserţiunea este binele, în care binele ar fi obligatoriu o esenţă, iar este-le confirmarea acestei esenţe. Mai degrabă, dacă nu ar fi fost infinitivul J.Lij O€lCT{)-aL, am putea vedea, în ultima parte a perioadei, o frază comparativă construită pe perechea � . OlITw: în aşa fel spunem binele ca în situaţia în care nu mai este nevoie de predicatul este. Este foarte ingenioasă inter­ pretarea lui Brehier, prezentă, de altfel şi în HS 1 , fiind preluată apoi şi 'de 19a1, conform căreia, platonicienii ţ ineau atât de mult la reprezentarea uni­ tăţii absolute a �nului-bine încât nu îngăduiau nici măcar sintagma -ro lxra{)-6v, ci doar xpaCTu;-ul -rcxra{)-6v, pentru a nu se induce ideea că articolul ar fi altceva decât binele; din acelaşi motiv nu admiteau nici verbul este pe lângă bine. Or, Plotin foloseşte des sintagma "to a:ya{)-6v. Pe . .

556


NOTE

de altă parte nu este întru totul valabilă nici traducerea lui Ficino, adoptată apoi şi de V. Cilento, de W. Theiler şi de P. Hadot, din simplul motiv că traducătorul florentin face abstracţ ie de al doilea ,'to (de la rândul 7 al ediţ iei HS2): " Praeterea, cum nequaquam existimemus de illo dicendum

esse, est bonum: neque praeponendam esse eiusmodi dictionem, scilicet hac aut illud, neque tamen ipsum exprimere valeamus: siquis omnino circa id auferat cavendo videlicet ne forte aliud ipsum et aliud faciamus, profecto quasi non etiam hac verbo, est, indigeat, ita simpliciter bonum pron un tiam us". În sfârşit, nu este acceptabilă nici explicaţ ia lui Roberto Radice pentruLva )J.ij CJ.AAO, -ro O€ CJ.AAO lTOLW)J.€V per non trasformarlo ora i una casa ora in un altra: "si tratta di sottraITe il Bene a tutte le categorie: non solo a quelle connesse aIJa conoscenza sensibile, ma anche a! queIJe connesse con la conoscenza intelligibile" . 1 20 8 La Plotin, de multe ori, sintagma €v cu dativul nu are sens strict -

locativ, ci impl ică şi o relaţie de subordonare a unei" realităţi faţă de alta: x este în puterea lui y. Întrebarea îi :aparţ ine peripateticianului real sau imaginat de Plotin pentru dezvoltarea polemicii contra doctrinei aristo­ telice privitoare la principiul suprem care se autogândeşte. 1209 Răspunsul lui Plotin, sub formă de întrebare retorică, o demonstraţie concentrată prin reducere la absurd. 1 210 O nouă obiecţie a peripateticianului, care se opune faptului că se spusese că binele este anterior gândirii, este suficient şi nu are nevoie de gândire pentru a fi bine. 1 2 11 l. e., doar apozitiv. 121 2 În cadrul dialogului foarte alert care s-a Încins, opozantul pune o problemă tipic aristotelică. Cf. Aristotel, Despre in'terpretare, 1 6b 25-30: este imposibil să se gândească ca bine rară a face să intervină noţ iunea de a fi, căci, În caz contrar, s-ar gândi ca ceva nedeterminat; prin urmare, va trebui să gândească: eu sunt binele, pentru a putea raperta la propria esenţă not iunea de bine. 1 2 13 Răspunsul lui Plotin la această obiecţie reia, pe undeva, dilema din

Enneade, III, 9, 9: "Ce ar fi, oare, pentru el conştiinţa de sine? Conştiin ţa de a fi binele sau nu? Dacă ar fi conştiinţa de a fi <binele>, el Încă ar fi mai presus de conştiinţă; dar, dacă conştiinţa de sine ar produce <binele>, el nu ar putea fi mai presus de ea, Încât ea' va exista În sine doat dacă va fi a binelui" . 1 21 4 Atât au'tou cât şi cqa'8uu sunt genitive obiective: gând despre subiect,

gând despre bine. 1 2 1 5 Î n această situaţie există un raport între subiectul care gândeşte, gândire şi obiectul acesteia, adică binele. ar, În cadrul raportului, subiectul nu se va gândi pe el însuşi ci va gândi bi nele, adică un conţ inut conceptual diferit de el. Altminteri, se creează o gândire circulară: eu sunt binele pentru că mă gândesc ar fi tot una cu eu gândesc pentru că sunt binele. Prin urmare, când

557


NOTE

se ia ca ipoteză identitatea dintre gândire şi bine se ajunge la o contradicţie care subminează identitatea: orice gândire presupune o dedublare, prin urmare, gândirea binelui nu poate fi identică cu binele ÎIisuşi, cu alte cuvinte, dacă subiectul care gândeşte este actul etern al gândirii binelui, atunci acest subiect nu va ajunge niciodată să se identifice cu obiectul actului. 1216 ef., mai sus, paragraful 37, 7- 1 0. Aceasta este doctrina lui Plotin, care, folosind aceeaşi termeni " limpezeşte" adevărul, după ce i-a pus în toate situaţiile posibile: binele, ca atare, nu se gândeşte pe sine. 121 7 Dacă nu în calitate de bine, atunci prin ce mijloc se gândeşte? 1218 Dialogul între Plotin şi opozantul peripatetician, real sau imaginar, continuă şi în acest paragraf. Această întrebare deschide opozantului calea pentru două ipoteze: 1 . dacă binele nu se gândeşte ca bine, atunci el îşi adaugă ceva pentru a gândi; 2. dacă binele nu se gândeşte ca bine, atunci el are un raport direct cu el însuşi. fără a-şi mai adăuga nimic. 1219 e f. , mai sus'l.yaragraful 3 5..,: Această atingere de sine, această intuiţ ie nemijlocită (anATJ LL� €lTL(30ATJ) nu trebuie să ne surprindă: de fapt, este vorba de o formă de metacunoaştere sau metaintuiţie care nu are nimic în comun cu modalitatea de cunoaştere intuitivă a inteligentei sau cu cunoaşterea raţională a sufletului. Plotin încearcă doar să ate�ueze nega­ rea absolută a unei autocunoaşteri şi autoconştiinţe a binelui. 1220 Din întrebarea cu dublă perspectivă ipotetică în structura de profun­ zime Plqtin reţine doar a doua i:poteză care ar putea duce la un răspuns posibil. In fapt, metoda care stă la baza dezvoltării dialogului din acest context este metoda dieretică, concepută de Platon şi pusă deseori la îndemâna unui Socrate care "taie firul în patru" în dialoguri. 122 1 Nu există În el nici o distanţ ă pentru că el este doar ceea ce este, fiin­ du-şi suficient sieşi. 1 222 Plotin respinge imediat ipoteza care se desprinde din întrebarea opo­ zantului. Prin urmare, nu îi aparţine filosofului doctrina raportului nemij­ locit al binelui cu el însuşi. 1 223 e f., Platon, Sofistu1, 254-2 5 5 ; Parrnenide, 1 46a-d. 1 224 Plotin abordează, de fapt, cealaltă ipoteză ce s-ar desprinde din Între­ barea opqzantului: binele poate să se gândească dacă îşi adaugă ceva? Or, Plotin ia în considerare eventualitatea că binele îşi adaugă inteligenţa. De aceea arată ce presupune situaţia în care binele ar gândi ca inteligenţă. Din păcate, filosoful nu ne previne deloc asupra gândului său. Sau dacă o face, ape1ând la jocul genurilor, în sensul substituirii reciproce a genului neutru al lui ara"6v, cu genul masculin al lui \IOiX;, el creează mai degrabă confuzie. 122 5 ef., mai sus, paragrafele 8, 13 şi 1 4. 1 226 e f., mai sus, paragraful 38, unde se spunea că dacă gândirea ar fi iden­ tică cu binele, atunci ea nu ar fi gândirea binelui ca subiect, ci gândirea binelui ca obiect, deci binele-subiect şi binele-obiect ar fi diferite concep­ tual, prin unnare, binele nu se poate gândi pe sine. 558


NOTE

1227 Atrr6c;: genul masculin, ca şi 'Vo�. Dar nu inteligenţa este subiectul gramatical, ci binele, pentru că Plotin vrea să spună; prin reducere la ab­ surd, că binele nu poate gândi decât dacă devine inteligenţă, caz în care încetează să mai fie bine şi produce, prin gândire, toate realităţ ile care alcătuiesc totahtatea inteligenţ ei. 1228 Cf. Aristotel, Metafizica, 1 072a 30 şi b20. 1229 Cf. mai sus, paragrafele 1 3 , 1 5, 33. 1 23 0 C f., Alexandru din Afrodisia, De anima, Supplementum Aristo­ telicum, II, 1 , p. 85, 23. 12 3 1 Cf. Enneade, V, 3 , 1 0: ,,Aşadar, cel ce gândeşte trebuie să sesizeze ceva diferit şi <apoi> altceva diferit, iar <obiectul> gândit, când este cercetat, să fie divers; altfel nu vom avea o gândire a lui, ci o atingere şi doar un fel de contact inefabil şi nein teligibil ... . 1 232 În această frază, Plotin vrea să spună două lucruri : 1. dacă gândirea inteligenţei · nu ar fi variată, ci omogenă, unifonnă precum o atingere, un fel de contact, ea nu ar fi gândirea inteligenţei, ci doar . acel contact originar şi lipsit de gândire pe care inteligenţa in statu nascentÎ îl are cu binele. Cf., mai sus, paragraful 35, 2 1 -22 şi Enneade, V, 3, 1 0; 2. Atingerea evocată la începutul paragrafului nu ţ ine de ordinea gândirii şi nu permite binelui să gândească. 1 23 3 Am suprimat semnul întrebării de la sfârş itul rândului, pentru că, evident, întrebarea opozantului s-a srarşit cu două rânduri mai sus, iar de acolo începe răspunsul lui Plotin. 1 234 Cf. , mai sus, paragraful 37: binele este suficient pentru sine şi pentru celelalte lucnrri, în sensul că este suficient că este o prezenţă eternă pentru ca lucrurile sa aibă asigurată existenţ a care este proprie fiecăruia: este suficient ca binele să existe, el nu trebuie să "progr�meze" nimic, nici să producă ceva, ci să rămână într-un repaus etern şi solemn . 1235 Verbul poate fi i ntrodiis prin analogie cu rândul 2 1 al edi ţiei HS2. 123 6 Opozantul reiaţntrebarea cu privire" la necunoaşterea de sine a binelui, pe care o pusese mai devreme, împreună cu cea referitoare la . faptul că binele nu cunoaşte lucrurile care vin după el, pentru că Plotin nu a răspuns decât la aceasta din urmă. 1 237 Cf. Platon, Sofistul,' 248d-249a. Citarea este totuşi distorsionată, fiindcă străinul, ca personaj al dialogului, polemizează cu această imobi. litate a fiinţei tocmai în acest pasaj . 123 8 Cf. paragraful 30. 1 2 39 Dialogul' dintre Plotin şi opozantul peripatetician s-a încheiat fără ca filosoful să fie pe 'deplin încredinţat că şi-a convins adversarul . De aceea, el recurge la experienţa pe care sufletul a avut-o în unirea cu binele absolut. 1 240 Plotin, ca şi în alte împrejurări , recurge şi acum la un alt registru discursiv, în încercarea de a-şi convinge pe deplin colocutoml . Cf. şi Enneade, VI, 9, 4-5 . "

559


NOTE

1 2 4 1 Î ncurajările trebuie tăcute într-un discurs legat, continuu, construit după legile retorice: să fie o persuasio, nu numai o demonstratia. 1 24 2 Este caracterul mixt al noului discurs prin care Plotin v'a încerca să-şi convingă pe deplin opozantul. Constrângerea demonstraţiei (a'Va-pcll) se situează în inteligenţă, pe când convingerea ('rr€ l {tw) se află în suflet. Cf. Enneade, 1, 2, 1 , V, 3, 6, VI, 5, I l . ' C f. şi Platon, Legile, X, 903b. Tocmai pentru că rigoarea demonstraţiei se află În inteligenţa divină, va trebui să se dea mai întâi o definiţie a acesteia, pentru a putea accede apoi la o argumentare riguroasă unită cu elanul sufletului. 1 243 Este interesant că Plotin nu foloseşte, în acest discurs, tennenul 'VoîX;, ci îl înlocuieşte cu 'V011cn c; , adjcă cu actul acesteia. Prin unnare, orice gândire, ca act, are, pe de o parte, o origine, şi, pe de altă parte, un subiect care o exercită. 1244 Din felul În care se exprimă: "pe de o parte', ne dăm seama că Plotin distinge două feluri de gândire, dintre care prima este cea care coexistă cu realitatea care constituie originea sa. 1 245 Plotin se referă la gândirea sufletului, adică la cea umană. în sine, ea nu este o esenţă, pentru că rămâne ataşată de originea ei, adică de inteligenţa divină, dar duce la perfecţiune subiectul ei , adică sufletul, care prin partea lui superioară trăieşte şi acţionează în inteligenţă. Plasată oarecum deasupra sufletului: €JfLK€LJ..L€\IO'V, adăugată ca un atribut, ea devine actul sufletului, care duce la desăvârşire potenţa din el, rară ca ea însăşi să producă ceva: 1 246 Inteligenţa este plurală, dar nu Întrucât opune un subiect care gândeşte unui obiect al gândirii, pentru că acestea, de fapt, nu se deosebesc în realitatea inteligenţei, confundându-se cu esenţ a ei, ci pentru că este un sistem de forme vii şi inteligente, este un univers inteligibil. Cf. Enneade, V, 1 , 4. 1 24 7 Cf. Enneade, III, 8, 9, III, 9, 1 , VI, 9, 5. În cadrul acestui tratat, Plotin a mai dezvoltat această temă în paragraful 1 7. 1248 Intel igenţa realizată este imaginea binelui în sine, adică forma determinată a acelei energii primare nedetelminate, infinite, puterea vitală cu maximum de fertilitate, care iradiază, ca o lumina 'infinită, din bine. în acest sens, inteligenţa este act primar. Spre deosebire de primul tip de gândire, această gândire primară Îşi are originea În bine ş i are drept subiect propria' esenţă: este o gândire esenţială in<;iependentă de originea sa. 124 9 De aici Începe argumentaţi a propriu-zisă a discursului. Această argu­ mentare se va baza cu rigurozitate pe definiţ ia gândiri i dată la Începutul paragrafului: gândirea este un act care are o origine şi un subiect, şi se va desfăşura În trei etape: a) dacă gândirea primară este esenţială, ea nu poate fi. gândirea binelui, iar dacă este primară, ea nu poate avea altă gândire anterioară ci; b) dacă gândirea presupune un princip iu, ea nu poate fi gândi rea binel ui; c) dacă gândirea presupune un principiu, Înseamnă că are nevoie de ceva, prin urmare nu poate fi gândirea binelui . 560


NOTE

1 2 5 0 Nu putem confunda principiul gândirii primare cu subiectul ei, pentru că ea este o gândire care vine de la acela, fără să fie gândirea lui, aşa cum viaţ a vine de la acela, fără să fie viaţa lui. Cf. paragrafele 1 8 şi 2 I . 12 5 1 Termenul grecesc este unOo-raO'lC;: este acea forţă primară esenţială capabilă să genereze formele vii şi inteligibile. 1 25 2 Cf. Platon, Republica, 509b. 1 2 53 C f. Platon, Banchetul, 21 Oe. 1 254 Cf. Platon, Philebos, 63b. Reunirea acestor secvenţ e platoniciene din trei dialoguri diferite în contextul descrierii binelui-în-sine, care este din­ colo de esen ţă, este ceva minunat şi este singur, este făcută de Plotin din convingerea că maestrul său gândise binele în multe locuri, sugerând prin aceasta că Platon a creat doctrina binelui aflat dincolo de fiinţă şi gândire, transcendent şi fixat Într-un repaus solemn. 12 5 5 B inele a făcu t să se nască gândirea primară, fără să gândească el însuşi, pentru că, în acest caz, aceasta nu ar mai fi primară. Aceasta este prima etapă a argumentării plotiniene. Cf. şi Enneade, V, 3, 1 2 . 2 5 6 În cepe a doua etapă a argumentării plotiniene: dacă gândirea presupune un principiu ea nu poate fi gândire a binelui. 12 5 7 L e. , în sintagma 11 'tou exja{)-ou 'VaT]<JLC;, nu trebuie să înţelegem genitivul ca fiind unul obiectiv. 125 8 l. e. , ca genitiv subiectiv. Raţionament, pe undeva, analog cu cel din ' paragraful 38. 2 5 9 Plotin deosebeşte trei nivele pos ibile la care s-ar situa gândirea: 1 . la acelaşi nivel cu binele, adică unită cu binele, caz în care s-ar crea mari dificultăţi pentru bine, care ar fi în acelaşi timp şi el însuşi şi realitatea inferioară care îl însoţeşte; 2. la acelaşi nivel cu esenţa �a, deci cu'inteligi­ bilele, caz în care este coproducătoarea acestora; este� de fapt, nivelul, actualizat în inteligenţa realizată; 3. la un nivel superior esenţei, situaţie în care ar fi separată de esenţa sa; prin unnare inteligibilele Î-'ar fi inferioare. 1 260 Gândirea este inferioara binelui pentru că are ceva anterior ei, adică binele însuşi. 1 26 1 Gândirea este inferioară binelui din alte două motive: 1 . este diferită de acesta; 2. nu se amestecă cu acesta, ci el rămâne absolut pur şi unu. 1 262 Într-un fel, gândirea inteligenţei şi esenţa inteligenţei se produc reciproc, În acest sens fiind coproducătoare esenţiale. 1263 Orice gândire trebuie să,aibă înaintea ei o realitate superioară care să îi determine conţinutul gândirii: sufletul are nevoie de inteligenţa divină pentru a-şi desăvârşi gândirea, inteligenţa divină are nevoie de bine pentru a-şi putea genera propriul conţinut al gândirii, inteligibilele: gândirea presupune întotdeauna o origine spre care să se întoarcă pentru a avea ce gândi. 1264 Inteligenţa face să se nască în ea un sistem de forme : conţinutul gân­ dirii sale este propria esenţă, pentru că ea încearcă să exprime într-o tota­ li tate şi o multiplicitate ceea ce "vede" ea În unitatea inefabilă a binelui. Cf. Enneade, V, 3, I l . 56 1


NOTE

1 26 5 C f Enneade, V, 3, 7. 1266 Pentru Plotin, gândirea este Întotdeauna rodul unei dorinţe. Dar unul­ bine, care nu are nimic înaintea lui şi este absolut simplu nu are ce dori, nici ce gândi. Cf. Enneade, V, 6, 5, III, 8, 7. 1 267 F ăcând aluzie Ia această cunoaştere a propriei puteri de către bine, Plotin se gândeşte la conştiin ţ a (cruVa,(O'LTI<J'l C;) pe care o are inteligen ţ a faţă d e puterea care î i vine d e la bine, datorită căreia e a produce propria esenţă şi fonnele. Cf., mai sus, paragrafele 1 5 , 1 6 . Inteligen ţa are nevoie de această conşti inţă. Binele, în schimb, nu are nevoie de ea, pentru că el este identic cu ea. 1 268 De aici începe a treia parte a argumentării plotiniene: gândirea este inferioară binelui şi nu poate fi gândire a binelui, pentru că ea corespunde unei nevoi a t1in ţelor inferioare binelu i , i ar bin ele nu are nevoie de altceva şi el nu este un bine pentru sine, ci d o ar pentru celel alte real ităţ i. 1 269 C f. , mai sus, paragrafele 1 , 2, 9. Ochiul este, ca şi ghearele şi coarnele, o compensaţ ie care pennite real ităţ ii care îl posedă să reprezinte, în felul său, totalitatea lumii intel igibile. 1 2 7 0 F i ind el însuşi lumină, el nu are nevoie de ochi, ca să se vadă. Lumina absolută nu are nevoi e de lumină relativă. 1 27 1 Cf. , mai sus, paragraful 38. 1 272 Confonn de fini ţ iei date de Plotin, gândirea este un act care are o origine şi un subiect care îl exercită. Prin urmare, dacă binel e şi -ar adăuga gândirea, ar trebui să fie trei lucruri: subiect al gândirii, actul gândiri i şi obi ectul gândirii, deci ar trebui să fie o multipli citate. 1 2 73 Aici, pentru o clipă, Plotin îşi imaginează că aceşti trei termeni se confundă cu totul, fi i nd în mod perfect unu, dar este conştient că nici o gândire nu poate rămâne în identitate. Or, binele nu are nevoie de gândire, deci nu are nevoie să fie o multiplicitate. C f. şi Enneade, V, 3, 1 3 . 1 274 De fapt, pornind de la principiul că binele nu are nevoie de nimic, Plotin formulează, pri n prezentarea consecin ţelor adăugării predicatului gândirii la bine, o regulă generală a teologici negative: a adăuga ceva unei realităţi absolut simple (binel e este doar el însuşi) înseamnă a o diminua, a o slăbi, ba chiar a o distruge. Cf. şi Enneade, III, 8, 1 1 , V, 5, 1 3 . 1 275 C f. Parmenide, fr. DK B3. 1 276 N u trebuie ca această conştiin ţ ă de s ine să fie considerată o dovadă a superiori tăţ ii intel igenţ ei, pentru că indică prezenţa unei multiplicităţi variate care induce nevoia cunoaşteri i, deci a împlinirii unei unificări. 1 2 77 Cf. Platon, Alcibiade, r, 1 30-32, unde se d i scută depre nevoia de a se stabili cine comandă şi cine este comandant Într-o mul t i me. 1 278 ciu-c�: am revenit la lectura prezentă în manusc�isele din grupa x respinsă de HS2, care adoptă lectura prezentă într-un număr mai mare de manuscrise: aULo. Dar, mai jos, Plotin va respinge ambele ipoteze: şi că binele este ceva şi că este ceva pentru sine însuşi. Cf. paragraful 39: 562


NOTE

binele trebuie să fie ceva pentru el însuşi, să aibă un raport cu el însuşi. 1279 Dacă binele ar fi ceva pentru el însuşi, ar trebui să fie într-o manieră care să depăşească orice fonnă de gândire. ef., mai sus, paragraful 39. Dar binele nu este ceva pentru sine însuşi. El este în mod absolut el însuşi: el este suficient. Cf, mai sus, paragraful 37. 1 28 0 Cf., mai sus, paragrafele 24 şi 27. 1 28 1 Cf. Platon, Parmenide, l 4l e. 1 2 8 2 C[ Platon, Parm enide, l 42a. 1 2 8 3 Reluarea principiului metodei teologi ei negative: predicatele care sunt conferite tuturor celorlalte realităţ i nu pot fi conferite binelui, pentru că el ar înceta să mai fie bine, adică absolut simplu. 1 28 4 P are a fi răspunsul final dat opozantului peripatetician şi aristote1 is­ mului care, numind inteligenţa venerabil� o plasează pe primul loc ierar­ hic. Cf. Aristotel, Metafizica, I 074b 1 5 sqq., dar şi Enneade, V, 3 , 1 3 . 1 28 5 C f. Platon, Parmenide, 142a; Epistola a II-a, 3 1 2e: Platon a clasificat toate reali tăţile într-o i erarhie strictă, în realităţ i de rangul unu, real ităţ i de rangul doi şi realităţi de rangul trei, respectiv, în binele prim, realităţile care ţ in de inteligenţa divină şi realităţ ile care ţin de suflet. 1 286 Este evident că, pentru Plotin, con tinuumul ontologic este rezultatul unui proces de interiorizare: realităţile inferioare depind de cel e <imediat> superioare, pentru că, contempIându-le, îş i dobândesc de la acestea fiinţa (i.e., forma), prin urmare şi le interiorizează. De aceea, nivelele ontologice nu trebuie imaginate sub forma unei spirale ascendente spaţial, ci cal itativ, în sensul că realităţile superioare sunt cele capabile să in-formeze, adică să dea forma altor realităti, care reprezintă pentru ele o materie, depin­ zând de ele, în timp ce a�elea rămân independente, la locul lor. Î n felul acesta, sintagma €<p' �aU'tw'V are un dublu semantism: pe de o parte, se referă la realităţile superioare care rămân independente, Ia locul lor (în cercul lor), pe de altă parte se referă la faptul că ele se află în interiorul real ităţilor inferioare care se rotesc în jurul lor, pentru că se află în cercul exterior (OO-r Epa), faţă de centrul cercului cel mai interior, care este binele prim. Gradul de inferioritate este echivalent cu gradul de extelioritate mai mare fată ' de centrul cercului in terior. 1 28 7 C f. Platon, Epistola a II-a, 3 1 2e. 1 2 8 8 Apelând la această terminologie, Plotin intenţionează să imprime sfârşitului un ton cât mai so lemn, pentru a scoate în evidenţă cât mai pregnant doctrina ierarhiei ontologice pe care o atribuie lui Platon şi o opune celei aristotelice. Oricum, tocmai datorită termenilor folosi ţi în acest pasaj, scrisoarea respectivă a stârnit numeroase discuţii în privinţa autenticităţii ei, deoarece limbajul este prea puţ in caracteristic l u i Platon. Pare mai degrabă o interpretare a unui medioplatonist, poate a autorului manualui .6.l&xO'XaAl)(�, poate a lui Numenius. 563


NOTE

1289 Cauzalitatea regelui tuturor lucrurilo r constă în faptul că lucrurile " există datorită prezenţei binelui şi pentru că el este obiectul dorin ţei acestora: binele provoacă concomitent procesiunea producerii fiinţelor pe scara ontologică şi, concomitent, conversia care le întoarce spre el, împiedicând astfel ri si pi rea la infinit. 1 2 9 0 Total itatea ar fi ştirbită, dacă unul singur dintre el e ar fi inerent regelui, adică binelui prim. C f. sfărşitul paragrafului precedent, în care Plotin făcea o aplicaţie a principiului teologiei negative, conform căruia dacă am adăuga un singur predicat din cel e conferite realităţilor ce vin după bine, binelui, atunci aceasta ar fi in firmat ca pr i n cipiu Or dacă ar fi infirmat ca pIincipi u, atunci nici totalitatea realităţ ilor de după el nu ar mai exista, de vreme ce el e există datorită lui. Prin unnare, condiţia exi stenţei tuturor lucrurilor este, de s i gur ca ele să nu aparţ ină regelui tuturor lucrurilor iar acesta trebuie să fie absolut diferit de toate lucrurile. 1 2 9 1 Este con sec in ţ a aplicării princi p i u lui teologiei negative. La inj uncţia fonnulată drept răspuns la obiecţiile opozan tului peripatetic se adaugă acum şi demonstraţia. 1 2 9 2 Cf. Platon, Epistola a Il-a, 3 1 2e. 1 2 9 3 Pasajul din Epistola a [[-a, 3 1 2e a mai fost citat de Plotin şi în Enneade V, l , 8, dar traducerea i-a redat un alt înţ eles: "De aceea şi Platon <vorbeşte> des pre <trei rangur i de realităţ i>: "toate cele din jurul regelui tuturor", adică cele prime, "cele secunde în jurul celui de-al doilea", iar "cele terţe în jurul celui de-al treilea". înţelesul ar mai putea fi cel identic cu "explicaţ iile date de Plotin în acest context: "Aşa se explică şi cele trei <tipuri de bine> ale lui Pla ton, <care reprezin tă> toate luc11lrile în jurul regelui tututuror lucrurilOI; căci <pe acesta> Îl consideră <a fi binele de> prim rang, plasând <binele> de rangul al doilea În jurul celor secunde şi <binele> de rangul al treilea În jurul celor terţe". C f., pentru elucidare, textul din Enneade, I, 8, 2, unde Plotin citează în întregime pasajul plato­ nician: " ... ci doarprimul şi al doilea şi al treilea bine; " toate <lucrurile> se află în jurul regelui universului, iar el este cauza tuturor celor flumoase şi toate îi aparţin însă al doilea bine se află în jurul <ceJor de rangul> al doil ea iar a l treilea înjuru l <celor de rangul> al treilea". In Enneade, III, 5 , 8, Plotin, rupân d din context cel de-al treilea bine, î i d ă o nouă interpretare, raportându-I la Zeus, care ar fi o divin itate de rangul al treilea, după Uranos şi Kron o s : "De fapt, şi În aces t caz trebuie să luăm <identitatea lui> lui Zeus de la Platon, din Phaidros, unde el îl numeşte pe acest zeu "mare căpetenie", deşi în altele, cred, îl numeşte zeu "de al treilea rang' ( pri n acest "cred", Plotin conferă o nouă interpretare formulei). 1 2 94 În viziunea l u i Plotin, structura generală a realităţ ii ar fi următoarea: există un centru, care este binel e; În jurul lui se află s us pen d ate adică în contact direct cu el, realităţ ile de rangul al doilea, inteligenţa divină şi fonn ele; de acestea sunt "suspendate" real ităţile de rangul al treilea, adică "

.

,

,

,

,

"

564

",


NOTE

sufletul şi facultăţile lui, printre care cea mai importantă, puterea vitală; în jurul sufletului, ca maximă exterioritate, se si tuează real ităţille sensibile. Prin unnare, există o ierarhie continuă de la bine până la lucrurile sensi­ bile, o singură realitate, continuă, în care realitatea imediat superioară este cauza şi bi nele existen l ei celei inferioare, dar toate depind, în ultimă in­ stanţă, de binele prim. In felul acesta, Plotin opune " lanţul" fiinţelor con­ ceput de platonicieni, care urcă până la bine, dincolo de inteligenţă, lan ţului fiinţ elor conceput de Aristotel, suspendă cerul şi un iversul sensibil de gândirea primului motor. C f. Aristotel, Metafizica, XII, 7, 1 072b 1 3 sqq. l 2 95 Felul în care se exprimă Plotin ne aminteşte celebra catena aurea, lanţul de aur din Macrob ius, în In Somnium Scipionis, 1, 1 4, 1 5 , care leagă toate fiinţele, de la zeul suprem până la materie, prin continuitatea unei vieţ i unice şi a unei singure lumini care se difuzează la toate nivelele ierarhiei fiinţe1or. Enneada VI,

8 (39),

Despre actul voluntar şi voinţa unului

129 6 Aparent disjunctiv sub aspectul conţ inutului, titlul tratatului VI, 8 (39) este rezultatul clasificării enneadice operate În două rândUli de Porfir (despre motivaţia lui Porfir, cf. 1. 19a1, The Gnostics and the Ancient Philosophy in Porphyry and Plotin us, În : H. Blumenthal, Neoplatonism and Early Christian Though � London, Variorum, 1 9 8 1 , p. 1 40, apud ed. Leroux - Plotin, Traite sur la liberte el la volonte de l 'Unj Enneade VI, 8 (39). lntroduction, texte grec, traduction et commentaire par Georges Leroux, Paris, Librairie Philosophique 1. Vrin, 1 990, p. 223). Astfel, anunţat Într-o primă variantă sub forma "Despre actul voluntar, care începe cu: Oare şi despre zei" ( Viaţa lui Plotin, 5, în Plotin, Enneade, I-JI, Bucureşti , Editura IRI, 2003, p. 57), completat ulterior prin sintagma "şi despre voinţa unului" ( Viaţa lui Plotin, 5, în : Plotin, Enn eade, I-Il, Bucureşti, Editura IRI, 2003, p. 98, în textul grec), titlul pare să justifice diviziunea în două părţi a tratatului . Însă discuţia despre libertatea umană explicată în tenne­ nii actului voluntar în genere şi exprimată prin €xoueno\l ("ceea ce este voluntar'), substituit frecvent prin conceptul de " ceea ce este În puterea noastră" , trece în plan secund încă din debut, odată cu lansarea chestiunii asupra unului şi a zeilor, fiind complet Înlocuită ulterior cu discuţia despre voinţ ă şi libertate cu privire la unu (cf. Leroux, op. cit., p. 224). Diver­ sitatea opţiuni lor de traducere, mai cu seamă a primei sintagme din titlu Despre libertatea şi voinţa Unului (Leroux, Brehier), Voin ţa şi libertatea Unului (Faggin), VoluntaruJ şi voinţa Unului (Radice), Despre voinţa liberă şi voin ţa Unului (Annstrong, McKenna) reflectă de altfel diferenţ a d e clasificare porfiriană, amintită mai sus, pornind d e l a proiectul reluării conceptului de voluntar în genere şi ajungând la discuţia asupra concep­ tului de libertate legitimat mai degrabă în cazul unului. 565


NOTE 1 797 "Zeii" (it€oL) la Plotin sunt în relaţie cu unu, care este sursa divinităţii (cf. Leroux, op. cit., pp. 229-230). Cf. şi A. H. Annstrong, The Gods in Plata, Plotinus, Epicurus, în : Clasical Quarterly, voI . 32, nr. 3-4, 1 9 38; R. Ferwerda, L 'incertitude dans la philosophie de Plotin, în: Mnemosyne, 4:33: 1 ţ2, 1 980; 10hn M. Rist, The One of Plotinus and the Gad of Arislotle, în: Review ofMetaphysics, 27- 1 , 1 973 . 1 29 8 Pentru o interpretare a evolu ţ iei conceptului de voin ţă în relaţ ie cu noţiunea de libertate în fi losofia antică şi medievală, cf. Charles H. Kahn, Discovering Wi1J: From Aristotle to Augustine, în : 10hn M. DiBon & A. A. Long, The Question of " Eclecticism". Studies in La ter Greek Philosophy, Berkel ey, University of California Press, 1 988, pp. 23 5-260. 1 29 9 Pasaj dificil, în transpunerea căruia ediţi ile critice au urmat în principal două linii de interpretare, considerând că cele două predicate menţ ionate în rândurile de d ebut omn ipotenţ a şi autodetenninarea, se raportează fie la zei (Brehier, McKenna), fie la lucrurile pe care zei i le determină (Annstrong, Leroux). Viabilă pare să fie cea de-a doua soluţie, având în vedere că, după cum arată Leroux în comentariul său, în gândirea anti că problema puterii nu este analizată în raport cu subiectul, ci cu obiectul care depinde de acesta sau de care acesta depinde. Astfel, li ber­ tatea unui lucru este detenninată de puterea celui faţă de care acesta depinde. Pentru o mai bună înţelegere a variantei pentru care am optat, putem întregi (pace Leroux) textul în felul unnător: "unele lucruri sunt astfel <i. e., În puterea lor>, altele în celălalt fel <i. e., nu sunt în puterea Jar>". 1 3 00 Adverbul este explicabil prin faptul că Plotin propune tratarea liber­ tăţ ii divine, dar şi a celei umane, de mai jos. 1 3 01 Anticiparea discuţiei despre "discursul temerar' atribuit de Plotin gnosticilor. Cf. Enneade, VI, 8, 7, 1 1 sqq. 1 302 Este vorba despre conceptul de autodeterminare, exprimat aici în formă nesubstantivată (ro En' cxlrrw) şi tradus prin "a fi În puterea lui", ' reluat apoi pe tot parcursul tratatulu i prin mai multe expresii înrudite, cu sens de dependenţă sau putere. în context, propoziţia concesivă ("chiar dacă ... ") pare să justifice chestiunea filosofică lansată mai devreme, i.e. dacă "a fi În puterea lui însuşi" capătă sens diferit când este predicat despre o fiinţă omnipotentă, în sensul identificării ornn i potenţ ei cu auto­ determinarea, nuanţa concesivă vrând să exprime, deci, că "la nivelul discursului, potenţă (puissance) şi putere (pouvoir) sunt două concepte distincte, cu toate că, în teologie, ele trebuie să se iden tifice" (Leroux, op. cit., p. 230). Sau, aşa cum explică P. Henry (Le probleme de la liberle chez Plotin, 1 93 2, p. 1 84, apud Leroux, op. cit., 230): "Dacă înţelegem bine, Plotin pare să adm ită, cel puţin cu titlu de ipoteză, că conceptele de omnipotenţă şi de libertate absolută pot corespunde în mod separa t anumi­ tor fiinţe, în timp ce În un u ele s-ar realiza Împreună. Mai mult, nu spune el că trebuie să îndrăznim a cerceta cum este liber unu, deşi Îi recunoaştem atotputernicia?" ,

566


NOTE

" Cf. Enneade, VI, 8, 9, 4; 1 7, 2 1 ; 1 8, 9; 20, 32; 2 1 , 4-5. Pentru distincţia privind relaţia act-potenţă Ia Aristotel şi Plotin, cf. A. Pigler, La surabondance de l ' Un. Puissance de toutes choses chez Plotin, în La val theologique et philosophique, 59-2, 2003, pp. 257- 277. 1 304 Cf. Aristotel, Etica nicomahică, I I I, 1 -5, 1 1 09 b 30 1 1 1 4 b 25. 1 3 05 Cf. Aristotel, lv!etafizica, V, 1 3 , 1 020 a 25-26. J 306 Cf. Aristotel, Etica nicomahică, III, 1, 1 1 1 0 a l , 1 1 1 0 b 33, 1 1 1 1 a 2224; 111, 7, 1 1 3 5 a 23; V, 1 0 , 1 1 3 5 a 28; Etica eudemică, II, 6; II, 8, 1 223 b 3 8 ; Retorica, 1, 1 0, 1 368 b 9. 1 30 7 Cf. Aristotel, Etica nicomahică, V, 8, 1 1 3 5 a 28-30; Etica eudemică, 11, 9, 1 225 b 1 -7. 1 308 Cf. Aristotel, Etica nicomah ică, III, 2, 1 1 1 0 b 30-33. 1 309 C f. Aristotel, Elica nicomahică, III, 3 , 1 1 1 1 a 25-34. 1 3 1 0 Cf. Aristotel, Despre suflet, III, 1 0, 433 a 17 sq. 1 3 1 1 C f. Enneade, VI, 8, 2. 1 3 1 2 Această plasare are loc datorită faptului c ă Plotin unnează aici tradiţia greacă a subordonării voin ţei faţă de raţiune, comună teoriei "păn ilor" sufletului din Republica platoniciană şi principiului eminen ţ ei raţiunii din Etica nicomahică a lui Aristotel. 1 3 1 3 Cf. Platon, Phaidon, 73 a 8, 9- 1 0, 94 a l ; Aristotel, Etica nicomahică, II, 2, 1 1 03 b 3 ] -34; VI, 1 3 , 1 1 44 b 25-28. 1 31 4 D espre "dreapta opinie" , a se vedea în special Platon, Menon, 96 d-99 e. 1 3 15 Ocurenţe ale termenului CdJ"tE�oOOl O\l (apud 1. H. Sleeman & Gilbert PoIlet, Lexicon Plotinianum, Leiden, Brill, col. 1 70) : Enneade, VI, 8 (3, 1 7; 5, 26; 6, 1 9; 7, 1 7; 7, 27; 7, 42; 7, 44; 8, 1 -2; 8, 1 1 ; 1 5, 1 9 ; 20, 32; 20, 37); 1, 4, 8, 9; 111, 2, 4, 37; III, 1 0, 1 9; IV, 3, 1 6, 1 5 ; V, 1, 1 , 5. Kahn (op. cit., pp. 250-25 1 ) arată că termenul este unul tehnic, ce reprezintă "voinţa li beră", şi apare cu precădere în filosofia elenistică greacă înlocuind expresi i, precum: "to '€ep' Tj,uL \1 şi "to E:AEtht€PO\l. Potrivit aceluiaşi autor. Hippolytus este cel ce menţionează pe a1.rr€�oUcrlO'v ca fiind întrebuinţat pentru prima oară de Zenon şi Chrysippus (Cf. Stoicorum veterum frag­ menta, II, 975). Termenul este prezent la Epictet, Plotin (unde aU"tE�01XnO\l este aproxlmativ analog expresiilor "to €<p' hJ.,L't \1 , respectiv "to €A€O{t€PO\l), Tertul1 ian (De anima, 2 1 , 6: libera arbitrii potestas; 20, 5 : arbitrii libertas). Formula standard " Jiberum arbitrium" este atestată odată cu Augustin (De libera arbitrio, 2, 1 , 1 , passim : liberum arbitr;um voluntatis). Traducându-l prin "autodeterminare", rămânem conştienţi de faptul că avem aici rădăcina "liberului arbitru" vizat de discuţiile patristice. 1 3 1 6 Cf. Enneade, IV, 3 -5 (27-29); IV, 3, 3 1 . 1 3 1 7 Problema unui determinism fiziologic al viselor a fost susţinută în tra­ diţia corpus ului hippocratic şi de Aristotel, Despre vise, 462b-464b. 1318 Cf. Aristotel, Etica nicomahică, VII, 5 , 1 1 47a 1 . 1 3 1 9 C f. Aristotel, Etica nicomahică, III, 1 , 1 1 1 0a 2 sqq. 1 320 Cf. Enneade, VI, 8, 2, 3 5 sqq. 1 303

-

-

567


N01E

132 1 Cf. Aristotel, Etica nicomahică, X, 8, 1 1 76 b 6 sqq. 1 3 22 Trimiterea se face la teoriile adverse care anulează posibilitatea l i bertăţii, sprijin indu-se pe exemplul actului eroic sau al devotamentului lui Hippocrate, libertatea în acest caz fiind justificată doar în interacţiunea cu circumstan ţe exterioare, precum, de pildă, războaiele, boala, suferinţa (cf. Jean-Chrysostome Kanyororo, Les richesses interieures de J 'âme selon Plotin, în Laval theologique et philosophique, 59-2, 2003, pp. 243-244). 1 3 23 Cf. Platon, Repu blica., X, 6 1 7e. 1 3 24 Cf. Enneade, VI, 8, 1 , 32-33. 1 3 2 5 C f. Aristotel, Etica nicomahică, III, 7, 1 1 1 3 b 6. 1 326 Cf. Platon, Republica, VII, 5 l 8d. 1 3 2 7 ef. Aristotel, Despre suflet, III, 9, 43 2 b 26 sq. 1 3 28 Cf. Aristotel, Etica nicomahică, r, 1 , 1 094 a 3; Platoh, Republica, VI, 5 1 9 d, precum şi Philebos, 60 b-c; 20 d. 1329 Cf. Platon, Philebos, 20 d. 1 3 30 Cf. Aristotel, Metafizica, XII, 7, 1 072 b 1 3. Platon, Theaitetos, 1 56 a; Legile, J, 63 1 b; V, 729 e, 732 e; Menon, 88 e; Timaios, 44a. Termenul pare să reflecte o concepţie de influenţă stoică (cf. Seneca, Quaest. nat., II, 45, 1 ). La Plotin, unu funcţionează ca o cauză transcendentă a tuturor celorlalte fi inţe; În consecinţă, toate existentele formează o înlăn ţuire cauzală în cadrul cărei a fiecare depinde sau este "suspendat" de cel ce îi este superior în această ordine a existenţei (cf. Leroux, op. cit., pp. 284286). Cf. Enneade, 1, 2, 1 ; 1, 6, 7; 1, 8, 2; 1, 8, 2; II, 2, 2; II, 3, 6; II, 3, 7; III, J , 1 ; 111, 2, 6; III, 5, 2; V I, 5, 1 0; VI, 6, 1 8; VI, 7, 1 6 ; VI, 8, 1 8. Pentru ocuren ţele term enului E:�i)P"'[l1"'[CU , cf., de as emenea, J. H. Sleeman & G. Pollet, op. cit., col. 39 1 . 1 3 3 1 Trimitere aluzivă l a teoriile adversarilor (atomiştii, stoicii, astrologii), care pretind impos ibilitatea libertăţii întrucât ar exista permanent con­ strângeri exterioare şi cauze externe, precum mişcările atomi lor, soarelui, planetelor sau astrelor, on un principiu unic şi necesar ce guvernează toate lucrurile (cf. Kanyororo, op. cit., p. 243). Cf. Enneade, III, 1 , 2-4; VI, 8, 2; VI, 8, 4. 1 3 3 2 În traducerea lui Marsilio Ficino: "qui sane sermo adversus in se est el incerlus . . " De fapt, Plotin vrea să sugereze faptul că este vorba despre un discurs care este solid În sine, dar problematic pentru limita noastră de înţelegere. 1 33 3 Deşi termenul este la singular în limba greacă, credem că el se referă la <p6v� din fraza anterioară, adică desemnează cele două concepte di scu­ tate, liberul arbitru şi faptul de a avea ceva în putere. 1 3 34 Nimic nu se poate produce pe sine de vreme ce toate provin din ceva persistent etern, iar din acest motiv noţ iunea de " a avea ceva în putere" aplicată celui prim nu se referă la o esenţă care ar putea deveni actuală, deoarece în cel prim nu există o asemenea di stincţ ie. I

.

568

,


NOTE

1 3 3 5 Expresia 'tOlC; X(l'to €LCfL'V dtOLm con ţine o complexitate suficient de mare pentru a fi redată printr-o perifrază în limba română: articolul în dativ plural anunţ ă faptul că fraza se referă la o nouă clasă de fi inţe, diferită de cea a fiinţelor eterne în sens pur. Noua clasă tot conţine fi inţe eterne, dar care sunt stăpân e pe actul lor numai în măsura în care sunt eterne (xet'to ELen'V dleStOt), prin urm are expresia exprimă şi genul şi diferen ţa speci fi că simultan. Prima clasă ar put ea fi reprezentată de fi in ţele divine, a doua de suflete. Marsilia Ficino, graţie polivalen ţei l imbii latine, a putut totuşi ocol i perifi·aza: " et ijs quidem quatenus sempitemi sunt". 1 33 6 Cf. Aristotel, Fizica, II, 6, 1 9 8 a 6 sqq.; Etica eudemică, VIII, 2, 1 247a 3 1 -b 1 8. C f. Enneade, IV, 8, 1 4; V, 3 , 1 5 ; V, 3 , 1 6 . 1 33 7 Cf. Aristotel, Metafizica, VII, 1 5, 1 040 a 29. 1 3 38 Cf. Aristotel, Despre suflet, 1, 1 , 402 b 1 8 . 1 339 Cf. Platon, Republica, VI, 505 a, 509 b; Aristotel, Metafizica, XII, 7 1 972 b. Cf. Enneade, III, 8, 1 0 ; I II, 9, 7; V, 4, 2; V, 5, 6 ; V, 5 , 1 0; V, 5, 1 3 ; VI, 7, 1 3; VI, 7, 32; VI, 7, 36; VI, 7, 42; VI, 9, 2; VI, 9, 3; VI, 9, 8- 1 0; VI, 9, 1 1 . 1 340 Cf. Platon, Parmenide, 1 41 e . 1 3 4 1 Cf. Ari stotel , Metafizica, 1 , 3 , 9 8 4 b 1 4; V I I , 1 032 a 2 9 ; X I , 8, 1 065 a 28-b 3 ; Fizica, II, 4, 1 9 5 b 3 1 , 1 96 b 23; I I, 8, 1 9 8 b 2 1 . Platon Republica, IX, 592 a; Legile, X, 903 d; V, 744 a. Cf. şi Enneade, II, 9, 9; II, 9, 1 6; I II, 2, 1 ; VI, 9, 5 . 1 342 Cf. Enneade, VI, 8, 3; 7 , 32-34; V I , 8, 1 3 ; 1 4; 1 5 , 1 6; 1 7, 1 8. 1 3 4 3 Cf. Aristotel, Metafizica, VII, 7, 1 032 a 29. 1 344 Cf. Enneade, V, 5 , 6; VI, 7, 1 8; VI, 8, 1 3 ; 9. 1 345 Cf. Aristotel, Metafizica, XII, 7, 1 072 b 10 sqq. 1 346 Cf. P laton Legile, X, 906 a. 1 347 Cf. Platon, Republica, VI, 509 b. 1 3 4 8 Cf. Enneade, VI, 8, 9; cf. şi VI, 7, 32. " Nedefinituf' (aopLOLo'J) apare ca exemplu singular în Enneade, în rest pentru acest predicat de indeter­ minare preferându-se "infinitul' (ăTT€tpOV) sau "amorfuf' (ă,uop<po'V). A se vedea, de pil dă, Enneade, VI, 9, 6; VI, 9, 3 . 1 34 9 Expresia o'UX l..>TToo-dpetC; EetU'tO'V trimite l a ideea lipsei devenirii unului, a accederii lui la existenţă. Comentariul lui Leroux indică negarea existen ţei, în acest pasaj, ca pe o " excludere a unului din genul mişcăril'. Pasajul apare în con textul diferenţei dintre gândirea unului ca existenţ ă şi gândirea unului ca ipostază. Cf. Enneade, V, 3, 1 4; VI, 7, 38; VI, 8, 1 9 ; VI, 9, 3 (cf. Leroux, op. cit., p. 3 1 5). 1 35 0 Giovanni Reale consideră că pasajul trimite la ipoteza, aporetică de al tfel, a creaţiei răului şi a materiei din necesitate; astfel, dacă unu este " " necesitate şi lege a celorlalte , tot ceea ce apare în existen ţă, i nclusiv răul şi materia, ar fi consecinţe ale aceleiaşi necesităţi guvernate de unu (cf. Plotino, Enneadi. Traduz ione di Roberto Radice. Saggio introduttivo, prefazion i e note di commento di Gi ovanni Reale. Porfi rl o Vita di ,

,

,

,

569


NOTE

Plotino a cura di Giuseppe G irgenti, Amoldo Mondatori Editore, p. 1 894, nota 36). 1 3 5 1 e f. Aristotel, Analitica secundă, II, 1 , 89 b. 1 3 52 Plotin face trimitere la creativitatea unului, înţeleasă drept "activitatea liberă spontană autoproductivă a unui principiu care face din libertate şi voinţă ceea ce vor fj ele În produsele luz" (Kevin CO\Tigan, Reading Plotjnlls. A Practical lntroduction to Neoplatonism, Purdue University Press, West Lafayette, Indiana, 2005, p. 27) . Cf. Platon, Phaidms, 245 d 1 -3. 13 53 Plotin recomandă abandonarea cercetării de tip aristotel ic, ca cerce­ tare a cauzelor, calităţ ilor, accidentelor, întrucât aceasta nu poate accede Ia unu (cf. Leroux, op. cit., p. 23 1 ). 1 3 5 4 Am preferat să traducem pronumele lWlOl� prin "pentru noi", ca subiect convent' ional al discursului. 1 35 5 ef. Hesiod , Teogon ia, v. 1 1 6; Aristotel, Fizica, IV (D), 1 208 b 3 1 -33 (apud Henry & Schwyzer, ed. minor, voI. III, p. 254). Edi ţ ia Radice-Reale (op. cit., p. 1 896, nota 39) con testă aceste trimiteri, sugerând în schimb pentru acest pasaj aluzii la surse gnostice asupra cărora Plotin ridică obiecţii. 1 3 56 Cf. Plotin, Enneade, 1, 2, 1 ; 1, 4, 1 2; II, 4, 9; III, 2, 2; V, 3, 1 7; VI, 6, 1 3 ; VI, 8, 1 3. 13 5 7 "Necesitatea cuvintelor' este impusă de faptul că gândirea concep­ tuală nu poate fi întru totul abandonată în cazul contemplări i unului; toto­ dată, este vorba nu atât de o necesitate "conceptuala', cât de o necesitate "pragmatică", întrucât unul nu poate fi contemplat decât sub fOIma limba­ jului (cf. ed. Radice-Reale, pp. 1 896- 1 898, nota 40). 1 3 58 C f. Platon, Pannenide, 1 3 8 a 2 b 6, aplld B. Darrel l Jackson, Plotin us and the "Parmenides ", în JoumaI of the History of Philosophy, 54, 1 967, pp. 3 1 9, 322. 1 359 Cf. Enneade, 1, 1 . 1 360 Este vorba de conceptul de alr"[oooo(a, ca predicat apl icat inteligenţei (cf. Leroux, op. cit., pp. 324-325). 1 36 1 Cf. Enneade, V, 3 4. , 1 362 Cf. Aristotel, Metafizica., XII, 7, 8, 9. 1 36 3Termenul napa\lo€'tEO\l pare sa desemneze cel mai propriu teologia s imbolica plotin iană şi s ituarea improprie prin defini ţ i e a intelectului la transcendent. 1364 Cf. Platon, Phi/ebos, 20d, 54c, 60 b. 1 365 Nu trebuie să ne înşele folosirea lui €-rux€"V aici, căci unului nici nu i s-a întâmplat să fie (cum s-a spus în paragrafele anterioare), dar nici nu există vreo diferen ţă între ceea ce i s-a întâmplat să fie şi ceea ce a vrut să fie. 1 3 66 Cf. Homer, Odiseea, XXIV, v. 262, apud ed. Henry & Schwyzer, ed. minor, voI. III, p. 258. 1 367 Este vorba despre expresia alO\l, care apare frecvent pentru a marca maniera inadecvată, metaforică, dar de neocolit a limbajului ce semnifică -

570


NOTE

trancendentul. Conform diferitelor contexte, am tradus-o divers, "prin să spunem", "de p i ldă", "ca şi cum" , "ca" etc. 1 3 68 Pentru ocuren ţele lui u<p(U't'T)Jl. L, ef. 1 . H. Sleeman & G. Pol let, op. cit., col. 1 070. Leroux propune transpunerea lui Ucp€<TtT)XE, în acest caz, prin "subsisteI" , argumentând că întrebuinţări le ,.excesive', din această a doua parte a tratatului, ale termenului txpCOTr)JJ. l tind să trimită către un " vocabular" al exi stenţ ei absolute a unului; prin unnare, termenul ar indica o existen ţ ă total opusă dev en i ri i, unde voinţa şi alegerea sunt coexistente binelui (cf Leroux , op. cit., p. 334). 1 369 L iteral, faptu l de a fi în faptul că el este", datorită repeti ţ iei infiniti­ vului verbului "a fi " . 1 3 70 Cf. Aristo tel , Metafizica, VII, 6, 1 03 1 a 3 1 (d i sti n c ţ i e între un luc ru şi esenţa lui) ; VIII, 3, 1 043 b 2, ca pasaj paralel celui din Enneade, 1 , 1, 2, pentru distincţia dintre suflet şi esenţ a lui. ef. şi Enncade, VI , 3, 7; VI, 7, 28 (despre suflet şi esenţa omului). 1 3 7 1 e f. Aristotel, Metafizica., VlIJ, 3, 1 043b 2-4. 1 37 2 Cf. , Enneade, VI, 7, 1 -2. 1 3 7 3 Cf. Aristotel, Analitica secundă, II, 2, 90a. 1 374 Aluzie la Platon, Timaios, 3 7b�c: raţ ionamentul (AOŢLcrJl.6�)" produ­ " cerii lumi i nu poate 'lvea în sine succesiune, deoarece succesiunea revine dev en irii. Plotin analizează larg această temă în primele paragrafe din Enneade, VI, 7. 1 3 75 Pentru semni fi caţ ia unului- tată, cf. şi Enneade, 1, 6, 8. 1 3 7 6 Cf. Pl ato n, Scrisoarea a VII-a, 323 d. 1 377 Este vorba despre o "meta-iubire" în care coexistă iubirea, iubi torul ş i lucrul iubit (cf. ed. Radice-Reale, op. cit., p. 1 908, nota 5 5). 1 37 8 Cf. Enneade, VI, 8, 1 3 (despre teza i dentităţii dori nţ ei cu fiinţa); V, 6, 5; VI, 9, 1 1 ; 1, 7, 1 (despre dorin ţa unului). 1 379 E(l no't'E: Am izolat valoarea acestei sintagme În text pentru a putea, oferindu-i o valoarea incidentală, să stabilim drept principală propozi ţia introdusă apare nt de acest cuvinte în original. 1 3 80 Cf. Platon, Republica, VI, 509a; cf. şi Enneade, IV, 7, 10. 1 38 1 Expresia lui Plotin conţine un paradox care defineşte cond i ţia umană: noi putem afirma orice despre transcendent despre el, dar discursul se "1 răstoarnă" mereu şi referinţa este limita propriei noastre exprimări 38 2 Cf. Enneade, 1, 6, 1 ; II, 8, 1 ; VI, 7, 2. 1 3 8 3 Cf. Enneade, IV, 3, 1 2; VI, 9, 6; (autarhia lumii); II, 9, 1 ; V, 3, 1 3 ; V, 6, 2; VI, 6, 1 8 ; VI, 7, 23; VI, 7, 33 (autarhia unului). 1 3 8 4 Referinţa lui Plotin este unul, indicat în limba română printr-un pro­ nume d emo n strati v feminin, datorită acordului cu "viaţa" . 1 38 5 Cf. Platon, Timaios, 90 a; Enneade, VI, 9, 9, 2; VI, 6, 9, 38-39 (despre unu ca rădăcină a su fl e tu lui) . 1 3 86 Cf. Platon, Parm enide, 1 3 8 a 2 � b 6. "

.

57 1


NOTE

1 3 8 7 Cf. Platon, Phaidros, 250 c; Enneade, VI, 7, 2 1 -22 . 1 3 88 Verbul acesta conotează unul dintre cele mai importante concepte plotiniene legate de repausul originar al principiului. 1 3 8 9 C f. nota anterioară şi indicii de la finele acestui volum. 1 3 90 C f. Aristotel, Metafizica, XII, 7, 1 072b 1 7. 1 391 C f. Platon, Republica, 509b. 1 39 2 C f. Platon, Republica, 52 1 a. 1 39 3 Folosirea atributelor celui prim din pasajul indicat mai sus din Metafi­ zica şi aplicarea lor la principiul citat din Repu blica conferă sensul acestei concluzii a paragrafului. 1 39 4 Cf. Platon, Timaios, 30b: aici, ca şi în primele paragrafe ale tratatului VI, 7, Plotin discută problema sensului termenului AOŢLO'J..l&; , folosit de Platon pentru a d es cri e ordinea real izării realităţ ilor plurale şi supuse devenirii. 1 39 5 Referinţa lui Plotin este la lumea ideilor, văzută ca o ordine superioară şi mai bună decât cele de jos, supuse devenirii. cf. Hesiod, Mun ci şi zile, v. 47 1 , apud Henry & Schwyzer, ed. minor, val. III, p. 263. cf. şi Enneade, IV, 4, 6. 13 9 6 Pasajul plotinian, văzut ca invitaţie de " a identifica in ten"on"tatea Unului cu interioritatea celui care Îl cau tă" (Leroux, op. cit., p. 370) îşi are corespondenţa în Augustin, Con fesiuni, III, VI , I l : "interior intimo meo et superior summo deo". Despre căutarea interioară care este căutare a unităţ ii, cf. şi Enneade, VI, 9, 7; VI, 9, 8. 1 397 C f. Platon, Timaios, 30 c. 1 39 8 C f. Platon, Legile, IV, 716 c. 1 399 Cf. Enneade, 1, 7, 1 ; VI, 7, 42. 1 400 Este posibil ca acest text să fie originea faimoasei definiţii conservate de Evul Mediu latin, de la Alain de Lille, Sermo de sphaera intelligibilis, la L iber qua tuordecim philosophorum, confonn căreia Dumnezeu este o sferă al cărei centru este pretutindeni iar circumferin ţa sa nicăieri. 140 1 Expresia reaminteşte sintagma a:ya,\)-o€lc511,; din Republica, 5 09a, folosită frecvent de Plotin. 1 40 2 Pentru folosirea sensului de "tată" referitor la unu, cf. Enneade, 1, 6, 8, II, 9, 2 ; V, 1 , 8; V, 5, 3 ; V, 8, 1 ; V I , 7, 29. 1 40 3 C f. Platon, Philebos, 28d; Omul politic, 284e. 1404 Despre acest tip de percepţie fără cuvinte, care este " viziune şi con­ templaţie" deopotrivă (ediţia Leroux, op. cit., p. 384), cf. VI, 8, 1 8 şi VI, 9, 1 0. 1 405 C f. Platon, Repu blica, VII, 533d; C f. şi Enneade, V, 5, 7; VI, 7, 36; V I, 8, 1 5 . 1 406 Cf. Platon, Republica, VI, S09b. 1 4 0 7 Cf. Platon, Gorgias, 49 1 d. 1 408 J.e. libertatea unului depăşeşte puterea de a face contrarii le. C f. 572


NOTE Enneade, II, 9, 9. A se vedea, comparativ, Platon, Legile, X, 902 d-e; Aristotel, Etica nicomahică, III, 1 1 1 3 b 6-8. 1 409 Cf. Enneade, VI, 8, 1 3. 1 4 1 0 Î n variantă substantivată, cruvOXtl se suprapune unei concepţii cosmologice de sorginte stoică (cf. Stoicorum veterum fragmenta, II, 1 7 3), potrivit căreia lumea este susţinută pe baza unui principiu unic (Leroux, op. cit., p. 400). Cf. Enneade, II, 1 , 1 , 3 5 ; II, 1 , 4; VI, 8, 1 9 ; VI, 8, 20. 1 4 1 1 Despre Întoarcerea la unu, cf Enneade, I I I 8, 1 0 ; V, 4, 1 ; V, 5, 4; V, 5 , 9. 1 4 1 2 Este vorba despre motivul retragerii şi al tăceri i, caracteristic tipului de reflecţie negativă asupra unului. C f. Enneade, III, 8, 1 1 ; V, 3, 1 3 . Cf. şi comentariul lui Leroux, op. cit., pp. 40 1 -402 . 141 3 Cf. Enneade, VI, 7, 36, unde acest tip de percepţie sau contact (numit astfel potrivit descrierii de mai sus a cercului în relaţie cu centrul; ef. Enneade, VI, 8, 1 8 apud Leroux, op. cit., p. 402) apare din nou legat de unirea mistică cu unul. Cf. şi Enneade, V, 1 , 1 1 ; V, 3, 1 7; V, 6, 6; VI, 9, 7, 25. 1 4 1 4 Cf. Platon, Sofistul, 255e-256d. 1 4 1 5 C f. Enneade, VI, 5 . ,

Enneada VI, 9 (9), Despre bine sau UlIU 1 4 1 6 Este vorba de forma intel igibilă a omului, existentă în inteligenţa divină, pe seama căreia sufletul produce oamenii sensibili. 1 4 1 7 E vorba încă o dată de principiul evocat mai înainte, după care Între unitate şi fiinţă există o legătură indisolubilă. Cf. şi Aristotel, Metafizica, IV, 2, l 003b 22-24. 1 4 1 8 Este vorba, probabil, de sufletul lumii, despre care vorbeşte şi Platon; cf. Timaios, 34 a 40 d . Cf. şi Enneade, 1, 1 , 8. 1 4 1 9 Adică în corp. 1 4 2 0 Adică de la inteligenţă, cum se va vedea mai jos. 1 42 1 Cf. şi Aristotel, Metafizica, X, 2, 1 054a 1 3 . 1 422 Ideea după care unul suprem ar fi intel igen ţă şi fiinţă se poate să îi fi aparţinut lui Origene platoni cianul: cf. fr. 7, Weber Produs, In Plat. Theol., II, 4, p. 3 1 , 1 6- 1 7, Saffrey-Westerink. 1 423 Cf. Aristotel, Metafizica, IV, 2, l 003b 25-27. 14 24 Cf. şi Enneade, VI, 6, unde Plotin reflectează la natura numărului şi la faptul că acesta " face parte dintre existente " . Sursa acestei ultime afirmaţii trebuie căutată însă la Platon: cf. Sofistul, 23 8a, unde se afirmă: " am pus -

=

numărul Între existente".

1 4 25 Legătura dintre unu şi fiinţă pare să depindă, afirmă Plotin, de legă­ tura mai generală dintre fi inţ ă şi număr. Dacă numărul este un ex istent propriu-zis, atunci e limpede că t01 astfel va fi şi unul. Dimpotrivă, dacă numărul nu este cu adevărat un exi stent, ci doar un instrument de care 573


NOTE

sufletul se foloseşte 'in parcurgerea lucrurilor, atunci caracterul de existent al unului devine şi el problematic. 1426 Este vorba, desigur, de existentul prim şi exemplar, ce le cuprinde pe toate, adică de inteligenţa divină. 1 4 2 7 C f. Platon, Phaidros, 79 d. 1428 C f. Platon, Scrisori, II, 3 1 2e. 1 429 C f. Anaxagora, fr. B 1 2 DK. 1 430 Cf Platon, Legile, 963 a. 1 43 1 Cf. Platon, Palmenide, 1 39b, 1 3 8b, 1 4 1 a. 1 43 2 C f. Platon, Banchetul, 2 1 1 b; Phaidros, 78d. 1 433 Cf. Platon, Scrisori, VII, 34 1 c. 1 43 4 ef. Platon, Republica, S32c. 1 4 35 Referinţa lui Plotin sunt mai cu seamă stoicii, iar doctrina lor este expusă în tratatul Despre destin (Enneade, III, 1 ). 14 36 Nemaiexistând, unul va fi unu în mod absolut, adică o realitate pentru care " unu" nu mai este un predicat de care, Întrucât ar fi un existent, să se poată deosebi. 14 37 Cf. Platon, Pmmenide, 1 42a. 1 4 3 8 C f. Platon, Palmen ide, 1 38a. 1 4 39 Am acceptat modificarea lui P. Hadot (cf. Plotin. Traite 9, p. 92), ce corectează ediţia Henry-Schwizer oferind unnătoarea expl icaţie: "Le sens de tout le developpemen t est le suivant: rUn est indivisible, non pas dans J 'ardre de la grandeur, mais dans celui de la puissance, puisque meme les etres qui viennent apres lui, les etres qui sant dans J ' In teJ/ect, sant indivisibles, non pas dans l 'ordre de Ia grandeur, mais dans ce/uÎ de la puissan ce. Il raut donc corriger 1 'cXJ..l€r€�€<;; des mss. (probablement inf1u­ ence par le J..l€r€�€l qui precede) en aJ.l€p€� (cf. Pannen ide, 1 3 8a)". De

altfel , o lecţ iune si milară este sugerată de traducerea engleză a lui P. A. Meijer (cf. Plotinus an the Good or the One, p. 1 99: For it is the grea test

not in size, but in power, so that also its indivisibility is indivisibiIity in po wer) şi de cea latină a lui M. Ficino (cf. Plotini Opera. p. 36 1 : quapropter quando dicitur individuum, indivisibilem dicimus potestatem). 1 440 C f. Platon, Parmenide, 1 37d. 1 44 1 Cf Aristotel, Fizica, III, 7, 207b 28-29. 1 442 Cf. Platon, PhiJebos, 20d şi 60c; Aristotel, Metafizica, XlV, 1 09 1 b 1 6- 1 7, Etica nicomahică, 1, 5, 1 097b 7-8. 1 443 Cf. şi Enneade, VI, 7, 4 1 . 1 444 C f. şi Enneade, VI, 7, 37. 1 445 Cf. Platon, Timaios, 50d-e; S VF, 1, 85. 1446 Cf şi Enneade, V, 5, 7; VI, 7, 25. 1 447 CE Platon, Legile, 624b; Pseudo-Platon, Minos, 3 1 9b şi e. Cf. şi Homer, Odiseea, X [X, 1 79. 1 448 Cf. Platon, Pha idros, 248d.

5 74


NOTE 1449 Cf. Platon, Parmenide, 1 38e. 1 45 0 Avem aici două interpretări posibile: altcândva decât în timpul contemplaţ iei este lectura lui Henry-Schwyzer (extra tempus summae cantemplationis); altcândva decât în timpul nebuniei sufleteşti reprezintă, în schi mb, interpretarea lui F. Moriani, în Plotino, Enneadi, voI. II, p. 1 1 30, nota 65, urmându-i pe Igal, Commentaria in Plotini de bona sive de una Iibrum (Enneade, VI, 9), p. 297, sau pe P. Hadot, Plotin, Traite 9 (VI, 9), p. 99, nota 1 5 1 . 1 45 1 Cf Platon, Timaios, 43 e, unde se vorbeşte despre frângerea mişcării circulare a sufletului, care dă naştere altor tipuri de mişcare, dezordonată. 1 452 C f. Platon, Phaidros, 249b. 1453 Teoria centrului analogic al sufletului este dezvoltată în Enneade, Il, 2, 2. 145 4 Este vorba probabil de natura primordială (apxalO:: cpoou;) pe care Platon o considera drept natura primă ş i originară a sufletului, anterioară coborârii acestuia în corp. C f. Platon, Timaios, 90d; Republica, 6 1 1 d; Banchetul, 1 2ge. Cf. şi Enneade, VI, 5, 1 . 1455 e [ P l aton Phaidros, 1 09d-e. 1 456 C[ Pl ato n Timaios, 90d. 1457 Cf Platon, Republica, 532e. 1 45 8 Cf. Aristotel, Me tafizica, XII, 7, 1 072b 27. 1 4 5 9 Cf. Platon, Banchetul, 209a-c. 1 460 Cf. Platon, Legile, 7 1 5e. 1 46 1 C f. Platon, Phaidros, 246c ş i 248e. 1 462 Psyche Înseamnă în greacă suflet, dar este totodată numele unui personaj mitologic, iubita lui Eros. În cazul de faţ'ă, Psyche, personajul mitologic, apare la plu ral (redat de noi prin Phsychcle), fiind asociat şi cu reprezentările mitologice, şi cu mul ţimea su fletelor omeneşti . 1 46 3 C[ Platon, Banchetul, 1 80d-e. 1 464 C[ Platon, Banchetul, 203c. 1 465 Cf. Platon, Phaidros, 247d. 1 466 C[ Platon, Banchetul, 2 1 2a. 1467 Cf. Pl aton , Banchetul, 2 1 1 e. 1 468 Formulă din misteriile din El e us i s, ef. Pausanias, Graeciae descriptio, 1, 37, 4, ca şi Enneade, I, 6, 7. 1 46 9 E vorba, desigur, de vederea contemplativă, iar nu de cea sensibi lă. 1 470 E vorba de rat iunea discursivă. 1 47 1 Am respectat' aici edi ţ ia HS2, ca majoritatea traducători lor (Brehier, Armstrong, Hadot, Harder sau Mac Ken na) . Trebuie să semnalăm totuşi conjectura pe care o propune Meijer (op. cit., p. 269), care schimbă locul . negaţiei (ou), d ep la sând- o din p1ima în a doua p ro po zi ţ i e a frazei, şi oferă unnătoarea traducere: "And what has the v i si on i s hi n de red , but not the rest, wh ich, when the vision stops the contemplation, d o es not stop ,

,

575


NOTE knowledge, which consists in proofs and demonstrat1ons and soul 's dialogue" (s.n.). În versiunea Henry-Schwizer, pe care Meijer o corectează prin traducerea sa, fraza era, într-adevăr, obscură: căci, dacă facultatea contemplativă nu este împiedicată de nimic, cum pare să afirme textul grec, atunci cum se mai explică discontinuitatea contemplaţ iei? Mai mult, cum se împacă piedicile facultăţ ii raţ ionale, afirmate de textul grec, cu faptul că raţiunea, chiar şi după Încetarea contemplaţiei, Îşi continuă activitatea? Soluţia lui Meijer vrea dec i să rezolve aceste probleme: după el, piedicile se referă la facultatea contemplativă, a cărei activitate, spre deosebire de cea raţională, este discontinuă. Totuşi, conjectura lui Meijer are doar o justificare hermeneutică, nefiind întemeiată pe nici un manuscris. Drept urmare, am ales în cele din urmă varianta lui HS2. Plotin, aşa cum presupune şi Hadot (op. cit., p. 1 08), pare să se refere aici la o parte din suflet care ar rămâne mereu în legătură cu inteli gibilul (cf. IV, 8), întrucât contemplaţ ia este superioară raţiunii, iar conţinutul ei, spre deosebire de cel raţional, nu trebuie aplicat unor referenţi exteriori, de natură ' sensibilă. Iată din ce motiv contempl aţ ia nu poate întâmpina o piedică de natură corporală. 147 2 Adică în starea descrisă mai înainte. 1 473 e f. mai sus, VI, 9, 7. 1 474 C f. Platon, Phaidros, 247d. ef. şi Enneade, IV, 7, 1 0 . 1 475 ef. Platon, Phaidros, 24Sc. 14 7 6 ef. Philolaos, Fr. A 29 DK; Empedocle, fr. B 1 09 DK; Democrit, fr. B 1 64 DK. 1 477 Cf. Platon, Republica, S09b. 1 478 e f. Platon, Republica, 532e. 1 479 e f. Platon, Phaidros, 248a; Th ea ite tos, 1 76a. 1 480 Această celebră expresie plotiniană pare să fi fost curentă în epocă, după cum remarcă P. Aubin, Plotin et le christianisme, Paris, Beauchesne, 1 992, p. 1 3 5 . Ea apare şi la Numenius, fr. 2, 1 1 - 1 2, ed. E. des Places. La Plotin mai apare încă de trei ori, cf. 1, 6, 7; V, 1 , 6; VI, 7, 34.

576


INDEX

de concepte plotiniene Accidentul: II, 6 ( 1 7), 1 . II, 4 ( 1 2) , 1 5 - în raport cu corpul VI, 3 (44), 2 clasificarea lor VI, 3 (44), 3 . Actul: II, 5 (25).

ef. Acţiunea şi Fiinţa. 1. cara cteristici: a fi în act II, 5 (25), 1 . 2. actual: şi potenţ ial II, 5 (25). 3. ca acţiune: nu e st e al terarea din suflet m, 6 (26), 3 . 4. şi fiinţa: toate sunt act şi în act II, 5 (2 5 ), 3 - doar fiinţa necompusă, aflată în act, este veşnică m, 9

( 1 3), 8. 5. ş i materia: materia este o min­ ciună în act II, 5 (25), 5. 6. după Aris totel: VI, 1 (42), 1 5 ; 1 6 ; 1 7; 1 8.

AcţÎlUlea, acţionarea: doar ceea ce este multiplu poate să

acţ ioneze V, 3 (49), 1 0 - acţiunile, spre deosebire de corpuri, nu sunt compuse IT, 4 ( 1 2), 12 - multe miş­ cări sunt acţiun i VI, 3 (44), 2 1 - a acţ iona este un gen VI, 1 (42), 1 5 Înseamnă a avea în sine o mişcare independentă, ce vine de l a sine, fie o mişcare de la sine care se tennină în altul VI, 1 (42), 22 - raportul dintre acţionare şi afectare VI, 1 (42), 20; 2 1 ; 22. Cf. Actul.

Adevărul: rapo rtul cu inteligenţa şi intel i­ gibilul V, 5 (32), 1 - şi inteligenţa V, 5 ( 3 2) , 3 - în inteligenţă V, 5 (32), 2. Aerul: ca element IT, 1 (40), 7 - şi lumina IV, 5 ( 29 ), 4; 6 - şi sunetul IV, 5 (29), 5. Cf. A uzul.

577


Index de concepte plotiniene

Afectarea: IV, 4 (28), 23. 1, 1 (53), 5 - partea afectabilă a sufletului ID, 6 (26), 4 - afectarea se află doar în corp IV, 4 (2 8) , 19 - poate fi divizată în corpul la care se referă şi în sufletul în care este VI, 3 (44), 16 - există în compus m, 6 (26), I l - are loc deoarece lucrul are în sine o miş­ care de alterare VI, 1 (42), 22 esen ţa celui afectat nu câştigă nimic la nivelul e sen ţ e i

VI, 1 (42), 22.

Alterarea: nu afectează actele re ali tăţ ilor imateriale m, 6 (26),_ 2 - în raport cu compunerea şi disoluţia VI, 3 (44), 25.

Alteritatea: inteligibilă II, 4 ( 1 2), 5 - deşi este primul derivat din unu, nu este unu V, 3 (49), 15 - şi materia IT, 4 ( 1 2) , 1 3 ; 1 6 - binele este separat de creaţia lui prin alteritate, la fel şi primele realităţ i V, 1 (1 0), 6. m, 9 ( 1 3), 1 - este necesară pentru a putea să existe gânditorul şi ceva gândit şi pentru ca lucrurile gândite să fie diferite între ele V, 1 ( 1 0) , 4 - alteritatea primă este principiul răului, V, 1 ( 1 0), 1 - este o specie a mişc :i-ii, care face un lucru să iasă din sine însuşi VI, 3 (44), 2 1 - nu constă în a realiza o persi stenţă Într-un altul VI, 3 (44), 22 incorporalelt�· nu sunt despărţ i te de corpuri prin loc, ci pri n alteritate ş i diferenţă VI , 9 (9), 8.

Amestec (al corpurilor): IT, 7 (37). IV, 7 (2), 8b - amestecul total IT, 7 (37), 1 - sufletul şi corpul sunt amestecate? 1, 1 (53), 3 amestecul calităţilor sau a mate­ riei? IT, 7 (37), 1 - nu materia ca atare refuză amestecul IT, 7 (37), 1 - amestecul adevărat trebuie să producă un întreg omogen IT, 7 (37), 1 - ceea ce este esenţial este neamestecat I, 1 (53), 2. Cf. Suflet şi Corp.

Amintirea: cf. Memon'a. Analiza Oogică): 1, 3 (20), 4. Analogia: ca rege universală, face posibilă co­ eziunea şi prevestirea fi, 3 (48), 6. Animalul:

cf. Vieţuitorul.

Apa: ca element IT, Element.

1

(40), 7 . ef.

Aritmetica: VI, 3 (44), 1 6. Armonia: sensi bilă şi inteligibilă 1, 3 (20), 1 . 1, 6 ( 1 ), 3 . m, 2 (47), 2 - universală IV, 4 (2 8), 45 - sufletului m, 6 (26), 2. Arta:

1 . caracteris tici: e ste posterioară naturii pe care o şi imită IV, 3 (27), 1 0 - artele sunt nişte raţiuni care se

578


Index de concepte plotiniene

află între cele sensibile VI, 3 (44), 1 6. 2. şi inteligibilul: arta şi modelul ideal V, 8 (3 1), 1 - arta deţine frumosul şi se raportează la raţiunile din care provine natura V, 8 (3 1 ), 1 raporturile cu inteli­ genţa V, 9 (5), I l . 3. divinatorie: posibilitatea previ­ ziunilor ID, 3 (48), 6. 4. imi-ta tivă: nu ţ ine de lumea inteligibilă V, 9 (5), 1 1 - priveşte proporţia vieţuitoarelor V, 9 (5), 1 1 . 5. ca şi cauză: unele cauze proxime ale unor evenimente trebuie rapor­ tate la arte ID, 1 (3), 1 . -

Asemănarea (cu zeul): IT, 9 (33), 9. 1, 6 ( 1 ) , 6. 1, 2 ( 1 9), 1 5 - şi neasemănare (confruntare cu teoria lui Aristotel) VI, 3 (44), 1 5 . Astrele, stelele, corpurile celeste, planetele: IT, 3 (52). ef. Semn, Corp şi Suflet. 1 . caracteristici: în sufle tiJe sau neînsufleţite? IT, 3 (52), 2 - calde -şi reci II, 3 (52), 2 - sunt zei inseparabili de inteligibile V, 1 (1 0), 2. IV, 3 (27), 1 1 - fac parte dintr-un vieţuitor unic N, 4 (28), 8 - nu au memorie IV, 4 (2 8); 30; 42 - au simţuri? IV, 4 (28), 30 - nu ne in fluen ţează capacităţ ile cognosci­ bile II, 3 (5 2), 2. 2. determinism astral: este absurd fi, 1 (3), 5 şi IT, '3 (52), 6. 3. şi un ivers ul: sunt părţi ale cerului IT, 3 (52), 8 colaborează -

cu întreg universul şi există în vederea prevestirii II, 3 (52), 8 oferă puterea lor ca pe o iluminare involuntară IV, 4 (28), 35 - privesc spre inteligen ţă N, 3 (27), 1 1 . 4. după gnostici: IT, 9 (3 3), 5. 5. şi oam enii: influenţe asupra oamenilor IT, 3 (5 2), 2. IV, 4 (28), 33 - ascultă rugăciunile? IV, 4 (28), 30 - nu au nici senzaţii şi nici nu ascultă rugăciunile IV, 4 (28), 42 - nu provo acă evenimente umane negative N, 4 (28), 3 l . 6. influenţe: TI, 3 (52) - astrele sunt semne care anun ţă viitorul IT, 3 (5 2), 7; 8; 1 0. m, 1 (3), 6 - sunt precum nişte litere scrise pe cer IT, 3 (52), 7 - anunţă evenimente, dar nu le produc IT, 3 (52), 1 . 7. viaţa şi mişcarea astrelor: IT, 2 ( 1 4), 2; 3 - au o viaţ ă, tot timpul aceiaşi, care este imobilă pentru ce se află în afara lor, dar în mişcare faţă de sine IV, 4 (28), 8 - sunt impasibile în sine IV, 4 (28), 42 nu au nevoie de hrană IT, 1 (40), 8 configuraţiile acestora sţlnt o�do­ nate raţional IV, 4 (28), 35. -

-

Atomul, atomismul: III, 1 (3), 3 - atomii nu au rang de materie IT, 4 ( 1 2) , 7 absurditatea atomismului m; 1 (3), 3 . -

Auzul: aerul este mediul auzului N, 5 (29), 5 . IV, 6 (4 1 ), 2. Bila (ca organ) : l, 1 (53 ), 5 şi IV, 4 (28), 32. Mânia

579

ef.


Index de concepte plotiniene

Binele: 1, 7 (54) (binele suprem), V, 5 (32). VI, 7 (38); 9 (9). De cele mai multe ori se identifică cu unul. Vezi de ase­ menea Unul, Frumosul şi Materia 1. caracteristici: a. pozitive: este simplu şi nu îi aparţ ine nimic V, 6 (24), 4 realitate la care aspiră toate 1, 6 ( 1 ), 7. 1, 7 (54), 1. 1, 8 (5 1 ), 2 - actul părţii cel e mai bune, natural şi nelipsit de nimic al oricărei fiinţe 1, 7 (54), 1 - de natură primă şi deci simplă IT, 9 (33), 1 - cel de care toate fiinţele depind 1, 7 (54), 1 trebuie să rămână acelaşi 1, 7 (54), 1 - este măsura şi limita tuturor 1, 8 (5 1 ), 2 - depăşindu-Ie pe toate, el este cauza lor, fără a fi el însuşi acestea, el doar este V, 5 (32), 1 3 ne este propriu VI, 5 (23), 1 chipul binelui VI, 7 (38), 1 8. b. nega tive: nu priveşte spre altceva, nu parti cipă la nimic, nu depinde de nimic, nu doreşte nimic şi nu se mişcă 1, 7 (54), 1 - este inactiv V, 6 (24), 6 - nu are nimi c în sine V, 5 (32), 1 3 şi V, 6 (24), 4 - nu are conştiinţă de sine VI, 7 (3 8), 4 1 . 2. autosuficienta: îşi este suficient sieşi, nu are nevoi e de nimic 1, 8 (5 1 ), 2 - nu are nevoie de nimic, nici măcar de gândire V, 6 (24), 4 autarhic IT, 9 (33), 1 . 3. principiu creator: VI, 7 (38), 3 2 - a dat d i n e l însuşi intelectul, esenţ a, sufletul, viaţa şi activitatea intelectuală 1, 8 (5 1 ), 2.

4. participarea Ia bine: toate participă la bine 1, 7 (54), 2 fiecare lucru participă la natura binelui, după puterea lui de participare IV, 8 (6), 6. 5. transcenden ţa binelui: este primul D, 9 (33), 1 - în frunte este binele, după el, inteligenţa, iar apoi sufletul IT, 9 (33), 1 . 6. şi actul: dincolo de act 1, 7 (54), 1 - este un act perrnanent VI, 8 (3 9), 1 6. 7. şi frumosul: VI, 7 (38), 30; 3 1 până la el, toate sunt frumoase, dar el însuşi este frumos 1, 8 (5 1 ), 2 dincolo de frumuseţe 1, 8 (5 1 ), 2; 1, 6 ( 1 ), 9 şi V, 5 (32), 1 2 - cauza tuturor celor frumoase 1, 8 (5 1 ), 2 nu are nevoie de frumos V, 5 (3 2), 1 2 - identic cu frumuseţea 1, 6 ( 1 ), 6 - din el se trage inteligenţa, care este frumosul 1, 6 ( 1 ), 6. 8. unu, unitate: despre bine sau unu VI, 9 (9) - pentru unu, nu există bine, ci el este deasupra binelui VI, 9 (9), 6 - este acelaşi lucru cu unu IT, 9 (33), 1 - cu cât un lucru obţine binele, cu atât mai mult el este unu VI, 2 (43), 1 1 . 9. duaJitatea şi multiplicitatea: nu este doi V, 6 (24), 6. 1 0. şi sufletul: 1, 2 ( 1 9), 4 oamenii ac ţi onează în vederea binelui care se află în suflet m, 8 (30), 6. 1 1 . şi fiinţa: I, 8 (5 1 ) , 6 - dincolo de intel igenţ ă 1, 7 (54), 1 - natura lui nu este de a fi toate, nici de a fi vreuna dintre toate V, 5 (32), 1 3 -

580


lndex de concepte plotiniene

toate participă la bine 1, 7 (54), 2 toate imită pe cât pot principiul în bunătate V, 4 (7), 1 - nu este la fel în toate părţ ile fiinţei, ci este de un rang primordial, secundar şi ulterior VI, 2 (43), 1 7. 1 2. şi gândirea: nu este gândire, căci nu are ce gândi V, 6 (24), 6 nu are nevoie de gândire, iar gândi­ rea nu îi aparţine V, 6 (24), 4-6 - a mişc at gândirea spre sine V, 6 (24), 5 - gândirea nu poate fi inerentă binelui însuşi VI, 7 (3 8), 40. 13. ca principiu: spre el asipră toate fiinţele ca să-I aibă ca principiu 1, 8 (5 1), 2. 1 4. şi cauza: este cauza tuturor celor frumoase 1, 8 (5 1 ), 2 - cauza care a produs binele şi în altceva trebuie să fie sau bine în sine sau generatorul binelui Într-o natură particulară VI, 6 (34), 1 0. 1 5. ca finalitate: fiinţa care parti­ cipă la viaţ ă şi inteligen ţă tinde spre bine 1, 7 (54), 2 - toate sufle­ tele doresc binele VI, 5 (23), 1 toate sufletele tind să atingă acelaşi bine VI, 5 (23), 1 0. 1 6. şi inteligenţa: actul prim �l binelui 1, 8 (5 1 ), 2 - dincolo de inteligenţă 1, 7 (54), 1 - din el se trage inteligen ţa 1, 6 ( 1 ), 6. 1 7. şi limita: este limita tuturor 1, 8 (5 1 ), 2. 1 8. şi răul: nimic nu este bun pentru cel rău m, 2 (47), 6. 1 9. şi natura: sursa şi principiul actelor naturale 1, 7 (54), 1 - natura primă a binelui este lipsită de

formă VI, 7 (3 8), 33. şi adevărul: revarsă adevăr peste toate inteligibil ele IV, 7 (2), 1 0. 2 1 . şi viaţa: 1, 7 (54), 3. 22. binele suprem: părintele tuturor V, 1 ( 1 0), 6. 23. n ume şi metafore ale binelui: cerc şi soare 1, 7 (54), 1 . 24. bun urile corpului: dispreţul faţa de ele 1, 4 (46), 1 4. 25. ierarhia: VI, 2 (43), 1 7.

20.

Boala: lipsă şi exces a ordinii şi măsurii în corpurile materiale 1, 8 (5 1), 5 după gnostici il, 9 (33), 1 4 - lipsu­ rile şi bolile nu sunt nimic pentru cei buni m, 2 (47), 5.

Bogăţia: prevestită de astre II 3, (52) 14. Bucwia: sufletului VI, 9 (9), 9. Calitatea: IT, 6 ( 1 7). ef. Cantitatea. 1 . caracteristici: nu modifică substanţa, nici nu derivă din ea IT, 6 ( 1 7), 1 - există calităţi schimbă­ toare şi constante IT, 6 ( 1 7), 2 - este formă II, 4 ( 1 2), 8. IT, 6 ( 1 7), 3 este· afectare VI, 3 (44), 1 6 împreună cu materia şi cantitatea, completează realizarea substanţei sensibile VI, 3 (44), 15 - sensibilă VI, 3 (44), 1 7 - calităţile sunt puteri şi un fel de raţiuni şi de forme VI, 1 (42), 1 0 - de ce cantitatea şi calitatea nu sunt printre genuri le prime VI, 2 (43 ),

581


Index de concepte p lotiniene

1 3; 1 4. 2. şi substanţa: este o anumită dispozi ţie aflată În substan ţ ele existente deja, care fie este dobân­ dită, fie aparţine substanţei de Ia început IT, 6 ( 1 7), 2 - este ceva aflat cu totul în afara substan ţei şi chiar ceva în plus faţă de substanţă IT, 6 ( 1 7), 2- ca diferenţă substan­ ţială IT, 6 ( 1 7), 1 . 3. şi inteligibilul: VI, 1 (42), 1 2 este raţ iune imaterială şi incorpo­ rală IV, 7 (2), 8a - acolo sus, toate calităţile sunt acte, la fel şi mode­ lele lor inteligibile IT, 6 ( 1 7), 3. 4. originea: derivă din primele principii V, 1 ( 1 0), 4 - este una dintre calităţi şi derivă imediat din unu V, 3 (49), 1 5 5. şi sufletul: VI, 4 (22), 1 . 6. şi corpul: este diferită de corp IV, 7 (2), 8a - nu este corporală, dar este în relaţ ie cu corpul ca afectare VI, 3 (44), 1 6. 7. după Aristotel: VI, 1 (42), 1 0; I I . .

Cantitatea: Cf. Materia şi Calitatea. 1. caracteristici: este măsură ş i număr IT, 4 ( 1 2), 8 - î n fiecare gen, cantitatea se detennină o dată cu forma IT, 4 (1 2), 8 - fiecare lucru are un "cât" aflat Într-un număr în cazul celor materiale şi Într-un interval În cazul unui subiect VI, 3 (44), 1 1 exi stă, şi În privinţa ei, o contrarietate VI, 3 (44), 1 2 - există când uni tatea sau când punctul progresează VI, 3 (44), 1 2 şi numărul VI, 6 (34), 1 6 - ş i mări-

-

mea VI, 1 (42), 4 - orice corp este cantitate IV, 7 (2), 8a. 2. originea: derivă din primele principi i V, 1 ( 1 0), 4 a apărut prin participarea la unitate V, 5 (32), 5 genurile prime se nasc cand fiinţa coboară spre cele inferioare şi fac ca substanţa să nu fie doar substan­ ţă, ci o determină cantitativ Ş I calitativ VI, 2 (43), 15. -

Categoria: VI, I (42), 4; 5; 6. Cf. Genurile tiinţei. Cauza, cauzalitatea: 1 . legi ale cauzalităţii: cauza tuturor lucrurilor nu este niciunul dintre lucruri VI, 9 (9), 6 - cele prime nu se pot reduce la alte cauze m, 1 (3), I toate cele ce devin devin datorită unor cauze ID, 1 (3), 1 toate lucrurile se nasc prin cauze m, 1 (3), 10. 2. tipuri de cauze: ID, 1 (3), 2; 3; 7 cauze prime ID, 1 (3), 2 cauze proxime ID, 1 (3), I - cauzal itate cosmică ITI, 1 (3), 8 - Împletirea reciprocă a cauzelor m, 1 (3), 2; 4 cauza determinantă IT, 3 (52), 1 4. 3. ale sufletului şi ale realităţii: a evenimentelor şi a fiinţelor m, I (3), 1 - autodeterminarea individu­ ală ID, 1 (3), 8 - cauze ale sufletu­ lui şi cauze ale mediului exterior m, 1 (3), 1 0. -

-

-

-

-

Căderea sufletului: Vezi Sufletul şi Înălţarea sufletului.

582


Index de concepte plotiniene

Cerul: IT, 1 (40) şi IT, 2 ( 1 4). Cf. Sufletul şi Corpul. 1 . caracteristici: este întregul IT, 2 ( 1 4), 2 - este asemeni unui loc şi nimic nu îl împi edică IT, 2 ( 14), 2 nu are nevoie de alt corp pentru a persista IT, 1 (40), 8 - este purificat de rele şi se mişcă mereu în ordine şi cu regularitate 1, 8 (5 1 ), 6 - este un vieţuitor fericit V, 1 ( 1 0), 2. 2. corpul şi sufletul ce111lui: IT, 1 (4 0 ), 2 - înainte ca sufletul să îi dea viaţ ă, cerul era materie obscură, nefiinţă V, 1 ( 1 0), 2 - e unitar datorită sufletului V, 1 ( 1 0), 2. 3. şi astrele: IT, 1 (40), 5-6. 4. ca foc: IT, 1 (40), 7 - dacă cerul conţ ine doar foc II, 1 (40) , 6 . 5. inteligibil: V, 8 (3 1 ), 3 -4 . 6. mişcarea celestă: este mişcat cu o mişcare veşnică de către suflet V, 1 ( 1 0), 2 - mişcarea nu este Întâm­ plătoare, ci urmează raţiunea IV, 4 (28), 33 - nu are nevoie de alte cor­ puri pentru a se mişca IT, 1 (40), 8 - acţionează asupra celor pămân­ tene IV, 4 (28), 3 1 . Vezi Mişcarea. 7. după gnostici: IT, 9 (33), 5. Cercul, Centrul: centrul unui cerc este imobil II, 2 ( 1 4) , 1 - centrul corpului şi al sufletului II, 2 ( 1 4), 2 - ca metaforă a unului I, 7 ( 5 4) , 1 . VI , 9 (9), 8 ca metaforă a inteligen ţei ID, 8 (3 0), 8 şi V, 1 ( l 0), 7 - ca metaforă a binelui IV, 4 (28 ), 1 6 ;- ca meta­ fora a sufletului IV, 7 (2), 6.

Cetatea: raportul cu sufletul IV, 4 (28), 1 7. Compusul: IT, 3 (52), 1 6 - a materiei cu forma IT, 4 ( 1 2), 6. Configuraţia astra1ă: ID, 1 , (3), 5 şi IV, 4, (28), 33; 3 5. Continuu1: VI, 3 (44), 1 3 - şi cantitatea VI, 6 (34), 1 4. Conştiinţa: 1, 4 (46), 1 0. Contemplarea: ID, 8 (30). 1. caracteristici: toate fiinţele tind spre contemplare, chiar şi cele rară raţiune ID, 8 (3 0), 1 - chiar şi acţ iunile se străduiesc În numele contemplării ID, 8 (3 0), 1 ; 6 - con­ templarea părţii inferioare a sufle­ tului este mai slabă ID, 8 (30), 5 este dincolo de virtuţ i VI, 9 (9), 1 1 - este o fugă a celui singur spre cel singur VI, 9 (9), 1 1 . 2. ca finalitate: este scop şi' pentru cei care nu acţionează ID, 8 (30), 6 - actele de generare pleacă de la contemplare pentru a se împlini Într-un obiect de contemplat ITI, 8 (30), 7. 3. forţă creatoare: produc ţia este contemplare m, 8 (30), 3 - con­ templarea produce contemplare m, 8 (30), 5 - acţ iunea are loc în ve­ derea contemplării ITI, 8 (30), 6 - a produce ceva Înseamnă a produce o formă, ceea ce Înseamnă a le umple

583


lndex de concepte plotiniene

ficare, un abandon de sine, o aspi­ raţie către atingere, un repaus VI, 9 (9), 1 1 .

pe toate de contemplare ID, 8 (30), 7 toate derivă din contemplare şi sunt contemplare m, 8 (30), 7. -

4. în realităţi şi în sufletul uman:

nu este la fel în toate sufletele ID, 8 (30), 5 urcă de la natură la suflet şi de la el la inteligenţă m, 8 (30), 8 - în inteligibil, contemplarea este continuă V, 8 (3 1 ), 5 pentru a putea contempla unul, sufletul tre­ buie să se transfonne în inteligenţă VI, 9 (9), 3 este cauza care face sufletul să apară ca plural, astfel încât să poată gândi VI, 2 (43), 6. 5. contemplator şi contemplat prin contemplare, cel care vede devine simplu [VI, 9 (9), 1 0], fără nici o diferenţă, rară mişcare, rară raţiune şi gândire, un s ingur lucru cu obiectul văzut VI, 9 (9), I I - con­ templatorul, prin unirea cu unul, ' ajunge "dincolo de fiinţă" VI, 9 (9), 1 1 prin contemplare, şi con­ templatul şi contemplatorul depă­ şesc raţiunea VI, 9 (9), 1 0. 6. şi unul: sufletul se vede tran s fonnat în unu VI, 9 (9), 1 1 pentru a putea să contemple unul, sufletul trebuie să fugă de multi­ plici tate VI, 9 (9), 3 - sufletul trebuie să fie rară formă pentru a contempla natura primă VI, 9 (9), 7 sufletul trebuie să se detaşeze de toate din exterior şi să le ignore pe toate" chiar şi pe sine VI, 9 (9), 7 sufletul trebuie să se întoarcă cu totul spre, interior VI, 9 (9), 7 contemplarea unului este un fel de a vedea, o ieşire în afară, o simpli-

-

-

-

-

Contrariile: se asOCIaza, iar lumea nu există rară ele IT, 3 (52), 1 6 sunt confor­ me cu raţiunea ID, 2 (47), 1 6- 1 7 toate contrariile se împletesc ID, 3 (48), 6 în lumea sensibilă VI, 3 (44), 20. -

-

Convingerea: convingerea stă în suflet, iar nece­ sitatea în inteligenţă V, 3(49), 6.

Corpul:

IV, 8 (6). Cf Sufletul. 1. caracteristici: alcătuirea corpului 1, 1 (53), 3, IT, 4 ( I 2), 1 1 - este doar multiplu IV, 2 [ 1 ] (4), 2 - orice corp este compus IV, 7 (2), 1-2 nu poate persista singur IV, 7 (2), I are natură temporară IV, 7 (2), I - are mărime şi poate fi tăiat şi spart în bucăţi mici IV, 7 (2), I orice corp este cantitate IV, 7 (2), 8 a - va oscila mereu între jos şi sus IV, 4 (28), 1 8 este format conform cu raţiunea IV, 3 (27), 1 0 este asemeni unui instrument, adică pasiv IV, 3 (27), 26 - nici un corp nu este simplu V, 4 (7), 1 nu poate fi principiu V, 4 (7), 1 natura corpului este rea 1, 8 (5 1 ), 4 diviziunea nu este a corpului, ci a unui corp de o anumită dimensiune VI, 4 (22), 3 . 2. frumuseţea corpurilor. 1, 6 ( 1 ), 8 - originea 1, 6 ( 1 ), 6 - ca bună modelare a contururilor IV, 7 (2), 8. -

-

-

-

-

-

-

5 84


Index de concepte plotiniene

3. C01PUri cereşti: II, 1 (40), 2-3. este implicat în mişcarea sufletului IV, 8 (6), 2 face parte din univers, depinde de univers şi este animat II, 3 (52), 9. 5. al universului: II, 1 (40), 3 ; 6 când corpul universului întâlneşte universul veritabil, se roteşte în acelaşi loc VI, 4 (22) , 2 - este perfect, potrivit şi suficient sieşi IV, 8 (6), 2. 6. şi sufletul: este în suflet V, 5 (32), 9 - închisoare şi mormânt pentru suflet IV, 8 (6), 3 uniunea cu sufletul 1, 1 (53), 4 - sufletul există fără corp numai în lumea intel igibilă IV, 5 (29), 1 - este stăpânit de suflet IV, 8 (6), 2 - s-a apropiat de suflet, devenind nu doar un simplu corp, ci unul viu VI, 4 (22), 1 5 . 7. şi omul: ca unealtă IV, 7 (2), 2 este al nostru IV, 4 (28), 1 8. 8. şi incorporaluJ: IV, 7 (2), 8 a corpul terestru este cel mai departe de natura incorporală IV, 3 (27), 1 7. 9. feluri: simplu sau compus" VI, 3 (44), 2 - material sau organic VI, 3 (44), 9. 4. al astrelor.

-

Corpul celest: cf. Astrele. Corporeitatea: II, 7 (37) , 3 - diferită de materie 4 ( 1 2), 1 2.

IT,

Corupţia, conflictul, distrugerea: ill , 6 (26), 8 - necesare ordinii universale ID, 2 (47), 4 - pieirea a unui compus IT, 4 (1 2), 6.

Creaţia, producerea, geneza: V, 2 ( 1 1 ) - producerea este rară efort V, 8 (3 1 ) 7 - este propriu fiecărei naturi să producă ceva după ea IV, 8 (6), 6 - orice lucru ajuns la desăvârşire naşte ceva V, 4 (7), 1 şi V, 3 (49), 1 6 - orice generare este o înaintare în multi­ plicitate V, 3 (49), 1 6 - realităţilor V, 2 ( 1 1 ), 2 - toate realităţ ile provin din contemplare, sunt con­ templare şi devin obiecte de con­ templare m, 8 (30), 7 face parte din procesiunea spre altă existenţă IT, 9 (3 3), 3. Cf. Contemplare. ,

-

Creatorul: V, 9 (5), 5 - orice prim producător trebuie să fie prin sine însuşi superior celui produs V, 8 (3 1 ) , 1 . Culoarea: II, 8 (35), 1 - raportul cu lumina IV 4, (28), 29 rezul tă din amestecul corpului cu materia IV, 5 (29), 7 frumosul nu depinde de culori 1, 6 ( 1 ), 1 - ceea ce este vizibil mai întâi II, 8 (35), 1 - combinarea lor VI, 3 (44), 20. -

Cumpătarea: 1, 2 (1 9), 1 - sunt puri ficări, ca ş i înţelepciunea 1, 6 ( 1 ), 6 - î n suflet 1, 2 ( 1 9), 3 - în inteligenţă 1, 2 (1 9), 6 - viziunea cumpătării V, 8 (3 1 ), 1 0 . Cf. Curajul şi Prudenţa. amoaşterea: 1 . în general: cunoscătorul, atât cât cunoaşte, ajunge să fie una cu obiectul de cunoscut ID, 8 (3 0), 6 -

585


Index de concepte plotiniene

tenta autentică a fiecărei esente de i trebuie să existe înain e esenţei şi să o genereze VI, 6 (34), 13 - este de ce-ul lucrurilor VI, 7 (3 8), 2.

Eternitatea: ID, 7 (45). Cf. Timpul.

t�

1. caracteristici: poate fi individuală sau specifică IT, 1 (40), 2 - nu este proces sau expansiune ID, 7 (45), 6 - este în natura inteli­ gibilă, provine din ea şi coexistă cu ea ID, 7 (45), 4 - este perpetuă ID, 7 (45), 6 - este incoruptibilă ID, 7 (45), 6 - este perfecţ iune lipsită de părţi ID, 7 (45), 3 - este identică cu zeul ID, 7 (45), 5 - nu trebuie con­ cepută în afara fiinţei inteligenţei ID, 7 (45), 1 1 - lucrul născut nu este etern IV, 3 (27), 8 - corpurile, fiind compuse cu materia, nu pot fi eterne m, 9 ( 1 3), 8 - fiinţa ei este stabilă ID, 7 (45), 3 - este ceea ce nici nu era, nici nu va fi, ci doar este ID, 7 (45), 3. 2. şi sufletul: anterioară sufletului m, 7 (45), 1 3 - sufletul este etern IV, 3 (27), 8. 3. inteligibilă: este lumea inteli­ gibilă ID, 7 (45), 2 - coexistă cu natura inteligibilă m, 7 (45), 4. 4. ca repaus: participă la repaus, dar nu este repausul însuşi ID, 7 (45), 2 - este viaţ ă în repaus, identică sieşi, unifOImă şi infinită ID, 7 (45), 1 1 . , 5. ca simultaneitate şi totalitate: are mereu prezent totu] ID, 7 (45), 3 este toate lucrurile simultan ID, 7

(45), 3 - este mereu în prezent ID, 7 (45), 3 - nu are trecut şi viitor m, 7 (45), 3; 4 - toate lucrurile imită V, pe cât pot principiul în veşnicie . 4 (7), 1 . 6. şi timpul: timpul se referă la ceea ce devine, iar eternitatea la natura veşnică ID, 7 (45), 1 . 7. şi unul: rămâne în unu, provine din el şi se raportează la el ID, 7 (45), 6 - act al vieţii persistent prin sine însuşi, orientat spre unu şi existând în el ID, 7 (45), 6 - are o viaţă imuabilă, dată toată deodată şi infinită în act, absolut stabilă, fixată în unu şi orientată spre el m, 7 (45), 1 1 . 8. viaţă eternă: imuabilă ID, 7 (45), 1 1 -infinită în act deoarece există în totalitate ID, 7 (45), 5 - infinită m, 7 (45), 1 1 - absolut stabilă m, 7 (45), 1 1 - identică sieşi ID, 7 (45), 1 1 - întreagă ID, 7 (45), 5 este viaţa deodată toată şi deplină m, 7 (45), 5.

Facultatea sufletului: 1 . în general: IV, 3 (27), 29 - loca­ lizarea ei în corp IV, 3 (27), 23 apetitivă IV, 3 (27), 23 - vegetativă IV, 3 (27), 19; 23 - de creştere ş i hrănire IV, 3 (27), 2 3 - senzitivă 1, 1 (53), 6 şi IV, 3 (27), 19; 23. 2. vegetativă: IV, 4 (28), 28. Cf.

Sufletul, Percepţia şi Senzaţia.

Fericirea: 1, 4 (46) şi 1, 5 (36) - este un scop, ultimul hotar al unei tendinţe naturale 1, 4 (46), 1 - starea fericirii

588


Index de concepte plotiniene

este situată în prezent şi este actul vieţii 1, 5 (36), 1 este eternă 1, 5 (36), 7- omul trebuiesă caute autar­ hia pentru a fi fericit 1, 4 (46), 5 dac ă aparţine tuturor vieţuitoarelor 1, 4 (46), 1 - şi raţiunea 1, 4 (46), 2 - şi viaţa 1, 4 (46), 3 şi 1, 5 (36), 7 - şi sufletul .vegetativ 1, 4 (46), 1 4 - plăcerea mai îndelungată ocupă numai prezentul, la fel ca şi feric i rea 1, 5 (36), 4 - amintirea fericirii 1, 5 (36), 8 - nu acţiunea produce fericire, ci dispoziţia sufletului 1, 5 (36), 10 - efectul contemplării frumosului 1, 6 ( 1 ), 7 - şi binele VI, 7 (38), 24; 27. Figurile geometrice: VI, 6 (34), 1 7 - (punctul şi linia) ca metaforă a eternităţi i m, 7 (45), 3 punctul ca limită a unei lin ii VI, 3 (44), 1 4. ef. Linia. Fiinţa: V, 6 (24). V, 9 (5). VI, 4 (22) . VI, 5 (23). 1 Fiinţa in sine şi in general . 1 . caracteristici:

în existentul veritabil, fiinţa, gândirea şi intel igenţ a se află împreună V, 6 (24), 6 - este definită şi limitată ID, 6 (26), 6 cea reală este realitatea care fiin­ ţează peste tot ID, 6 (26), 6 - este un act V, 9 (5), 8 - este un gen prim VI, 2 (43), 15 - rămâne în sine VI, 4 (22), 4. VI, 5 (23), 2; 3 - binele este după ea VI, 6 (34), 18 - este toate lucrurile VI, 9 (9), 2 - totală VI, 6 (34), 1 5 - este cel m ai ferm a. pozitive:

punct de sprijin pentru toate lucru­ ri le VI, 2 (43), 8 - şi esenţa VI, 8 (39), 1 4 - este şi, totuşi, nu este în sine VI, 5 (23), 3 - şi prezenţa VI, 4 (22), I l - şi locul VI, 5 (23), 2; 3. b . negative: nu este gen al tuturor celorlalte genuri VI, 2 (43), 9 - "a ajuns" nu poate fi folosit în cazul fiinţei VI, 8 (39), 9 - fiinţa şi unul nu sunt identice VI, 9 (9), 2. 2. şi cauza: ( abs o l ut ă) constituie cauză pentru fiinţele cu existenţă aparentă ID, 6 (26), 6 - cauza fiinţei 1, 6 ( 1 ), 7 - cauza ei şi a gândirii este diferită de ambele V, 1 ( 1 0), 4. 3. şi actul: este cea spre care se îndreaptă şi de la care vine actul VI, 2 (43), 8 - fi inţa necompusă, aflată în act, este veşnică ID, 9 ( 1 3), 8 4. şi inteligenţa: V, 1 (1 0), 4; 7. VI, 6 (34), 1 5 - fiinţa şi i nteligenţa sunt o unică natură V, 9 (5), 8 - este inteligenţă şi înţelepciune deplină m, 6 ( 26) , 6 - cea spre care priveş­ te inteligenţa este fi inţa, iar nu vederea sa VI, 2 (43), 8 - inteligen­ ţa şi fiinţa, gânditor şi gândit V, 1 , ( 1 0), 4 - prima i nteligenţă posedă existentele V, 3 (49), 5 - înaintea inteligen ţ ei există fi inţa, care este una şi multiplă VI, 6 (34), 8. 5. ş i gândirea: V, 9 (5), 8 - fiinţa, gândirea şi inteligenţa se află împreună V, 6 (24), 6 - i nteli genţa şi fiinţa, gânditor şi gândit V, 1 , (1 0), 4 - este deplină când ia forma vieţii şi a gândirii V, 6 (24), 6.

589


lndex de concepte plotiniene

6. şi unul: VI, 2 (43), 9 - faptul de a fi este urma unului V, 5 (32), 5 unul-fiinţă nu este unul prim VI, 2 (43), 9 - în fiinţă, unul apare ca principiu şi scop VI, 2 (43), 1 1 aparţine unului neseparat de ea VI, 4 (22), I l - a fost generată pornind de )a unu VI, 6 (34), 9 - unu) este un principiu şi în temeiul lui ea este fiinţă VI, 6 (34), 9 - cel ce desco­ peră existentul descoperă şi unul?

VI, 9 (9), 2. 7. iden ti tatea: (absolută) deţ ine identitatea m, 6 (26), 6 - rămâne la fel şi nu se îndepărtează de sine, nici nu există vreo devenire în privinţa ei VI, 5 (23 ), 3. 8. absolută: este desăvârşită m, 6 (26), 6 - este limitată m, 6 (26), 6 - existenţei ei nu îi lipseşte nimic m, 6 (26), 6 - constituie cauză pentru fiinţele cu existenţă apa­ rentă m, 6 (26), 6 - este într-o viaţ ă desăvîrşită m, 6 (26), 6 - este inteligenţă şi înţelepciune deplină m, 6 (26), 6 - deţine eternitatea şi identi tatea In, 6 (26), 6 - nu primeşte nimic În ea m, 6 (26), 6 nu este nici corp, nici substrat pentru corpuri 1lI, 6 (26), 6.

9.

şi frumosul:

� 6 ( 1 ), 9.

ca număr unificat VI, 6 (34), 9 - ca număr fixat În mulţime VI, 6 (34), 1 0. 1 1 . şi eternita tea: (absolută) deţine eternitatea şi identitatea m, 6 (26), 6 - nu se naşte şi nu piere VI, 5 (23), 2 - eternitatea nu trebuie concepută În afara fiinţei inteli1 0. şi numărul:

gibile m, 7 (45), 1 1 .

12. şi inteligibi}u} şi sensibil: tiin ţa şi inteligibilul sunt una cu actul V, 3 (49 ), 6 - în inteligibil este înţe­ lepciunea V, 8 (3 1 ), 4 - fi i nţa din materie, cea din formă şi cea din compus sunt deosebite VI, 3 (44), 7 - există într-o măsură mai mare şi în sens mai propriu în esenţă, fie ea şi sensibilă, decât în celelalte ge­ nuri VI, 6 (34), 1 3 - fiinţa nu este sensibjlă, ci inteligibilă, deşi sensi­ bilul participă la ea VI, 6 (34), l 3 . 1 3. au tosuficien ţa: lŞl este suficientă sieşi VI, 6 (34), 1 8. 1 4. unitate şi m uItiplicitate: este pretutindeni una VI, 4 (22), 4 - este unu VI, 2 (43), 1 1 - este multiplă datorită alterităţii, nu locului VI, 4 (22), 4 - este împreună un întreg VI, 4 (22), 4 - Întreaga fiinţă este una, diferitul este în ea şi alteritatea îi aparţine VI, 4 (22), 1 1 - aparţine unului neseparat de ea VI, 4 (22), 1 1 - este În acelaşi timp unu şi plural şi este un unu multiplu, care ţ ine pluralele într-o unitate VI, 2 (43), 2 - nu este una VI, 2 (43), 1 ; 2 - nu este atâta unitate câtă fiinţă VI, 2 (43), 1 1 - este una şi muItiplă

VI, 6 (34), 8. 1 5. diyizi bilitate

şi

totalitate:

trebuie să rămână nedivizată VI, 4 (22), 8 - există în mai multe lucruri deodată, fiind, totodată În sine un tot unitar VI, 5 (23), 3. 1 6. ş i viaţa ş i Yieţuitoru1: este deplină când ia forma vieţ ii şi a gândirii V, 6 (24), 6 - este Într-o

590

I


Index de concepte plotini ene

viaţă desăvîrşită m, 6 (26), 6 fiinţa şi viaţa sunt una VI, 2 (43 ), 6 - (totală, adevărată, de acolo) este şi fiinţă, şi inteligenţ ă, şi vieţuitor perfect VI, 6 (34), 1 5 - este toate vieţuitoarele la un loc VI, 6 (34), 1 5.

Filosofia:

-

ca despărţire a sufletului de corp 1, 1 (53) , 3 . Filosoful: V, 9 (5), 2

I 7. diverse teorii: VI, 1 (42), 1 . IT. Fiinţe 1 . caracteristici:

-

ca tip uman 1, 3 (20), 3 .

Focul: 1, 6 ( 1 ), 3 - celest IT, 1 (4 0) 6 ; 7 vietăţile de foc IT, 1 (40), 6 - şi pământul, apa, aerul şi lumina IT, 1 (40), 7 - ca element IT, 1 (40), 3 în sine VI, 5 (23), 8 inteiigibil VI, 7 (3 8), 1 1 . ef. Cerul. ,

relaţi ile dintre ele

IT, 9 (33), 3 - cele prime sunt act IT, 5 (25), 3 - sunt viaţă IT, 5 (25), 3 fiinţa nu exclude fiinţele VI, 4 (22), 4 dacă ceva participă la

-

-

-

fi inţa inteligibi lă, o face prin puterea Întregului, nefiind deloc afectat şi nefiind divizat VI, 4 (22), 8 - fiinţa inteligibilă nu este în nimic, însă alte lucruri participă la ea, câte pot şi pe cât pot fi în ea VI, 5 (23), 3 şi numărul VI, 6 (34), 9 cele provenite din unul sunt inco­ ruptibile VI, 4 (22), 1 0. 2. neînsufleţite: sunt instrumente

Forma:

1 . caracteristici: universul este formă şi toate în el sunt forme, deoarece modelul său este formă V, 8 (3 1 ), 7 diversele semnificaţii ale termenului VI, .3 (44), 3 corespunde mişcării de sus VI, 3 (44), 2 - este o fiinţă superioară materiei VI, 3 (44), 7 - este mai degrabă un repaus al materiei şi este ca o pace a ei VI, 3 (44), 2 formele au fost numite henade şi numere VI, 6 (3 4), 9. 2. şi frumosul: V, 8 (3 1), 8. VI, 7 -

-

-

IT, 3 (52), 1 3 . 3. in teligibile: sunt eterne, nu în timp IT, 5 (25), 3 ierarhia lor VI, 5 (2 3), 4 deşi multiple, -

-

inteligibilele sunt unu şi, fiind unu, sunt multiple, În virtutea naturii lor nelimitate VI, 5 (23), 6 sunt toate Împreună VI, 5 (23), 6. 4. sensibile: nu fiinţa inteligibilă a venit spre ele, ci ele, fiind dispersate, participă toate la ea VI,

orice realitate a luat formă fiindcă s-a Întors spre cel care a generat-o ID, 4 ( 1 5), 1 - este o imagine pe materie V, 9 (5), 5 şi mărimea IT, 4 ( 1 2), 1 2. 4. inteligibilă: este act şi mişcare

4 (22), 7.

VI, 3 (44), 2.

(3 8), 32. 3. sensibilă:

-

m. Nefiinta: 1, 8 (5 1 ), 3. VI, 9 (9 ) ,

-

1 1 - este altceva decât fiinţă !, 8 (5 1 ), 3 nefiin ţa absolută nu se poate amestea cu fiinţa IIT, 6 (26), 1 4. -

59 1

5. ierarhia: sufletul este mai mult formă decât forma corpului, iar intel igenţa este în mai mare măsură formă VI, 7 (3 8), 28.


Index de concepte plotiniene

Forţa, puterea:

dacă forţele ar fi co rpuri IV, 7 (2), 8a - unul este cea dintâi putere V, 4 (7), 1 .

Frumuseţea, frumosul: I, 6 ( 1 ) şi V, 8 (3 1 ). Cf.

Simetria.

aparţ ine divinului care îi este şi sursa I, 6 ( 1 ), 6 - se naşte din s i metria rec iprocă a părţilor şi faţă de întreg I, 6 ( 1 ), 1 - nu rez idă în simetri e sau culori 1, 6 (1), 1 - consistă în asemănarea cu zeul 1, 6 ( 1 ), 6 - a ze ilor V, 8 (3 1 ), 3 - nu este gen prim VI, 2 (43), 1 8 - se află acolo sus I, 6 ( 1 ), 9 frumosul însuşi 1, 6 ( 1 ), 7. 2. şi sufletul: este orice virtute a sufletului, şi anume una mai adevărată decât celelalte I, 6 ( 1 ), 1 din el provine frumosul fiinţelor pentru că este o parte a frumosului 1, 6 ( 1 ), 6 - este frumos pri n inteligenţă I, 6 ( 1 ), 6 - în su fl etul virtuos V, 8 (3 1 ), 3 - nu ar fi putut să vadă frumosul dacă nu ar fi devenit el însuşi frumos I, 6 ( 1 ), 9. 3. şi binele: este identic cu binele I, 6 ( 1 ), 6 - ca scut al binelui 1, 6 ( 1 ), 9 - are nevoie de bine, deşi binele nu are nevoie de el V, 5 (32), 12. 4. raportul cu ideea şi forma: frumo­ sul inteligibil deţine locul ideilor I, 6 ( 1 ), 9 - frumuseţea ideilor 1, 6 ( 1 ), 9 - cele sensibile sunt fiumoase prin participarea la idee I, 6 ( I ), 2 pare să strălucească peste idee VI, ' 2 (43), 1 8 . 5. şi in teligen ţa: V, 5 (32), 8 frumuseţea din inteligenţă I, 6 ( l ), 6. 1. caracteristici:

-

6. şi fiinţa: dacă lipseşte frumosul, lipseşte şi fi in ţ a V, 8 (3 1 ) , 9 frumosul este iubit pentru că este fiinţă V, 8 (3 1 ), 9. 7. de sus: este acolo ·şi provine de acolo V, 8 (3 1 ), 1 3 - viziunea frumos u lui de sus V, 8 (3 1 ), 1 0. 8. şi purificarea: I, 6 ( 1 ), 5 sufletul ajunge la frumos prin intermediul purificării I, 6 ( 1 ), 7. 9. grade ale fiumosului: I, 6 ( 1 ), 1 ; 9. V, 9 (5), 2. I O. tipuri de frumuseţe: i nteligibi l ă şi sens i bil ă 1, 3 (20), 1 . IT, 9 (33), 1 7 - superioritatea frumuseţ ii in­ corporale şi interioare I, 6 ( 1 ), 2; V, 8 (3 1 ) 2 - a naturii V, 8 (3 1 ), 3 - a c orpului , a sufl etului şi a inteligen ţ ei V, 9 (5), 2 - diferenţele dintre frumosul i nteligib i l şi cel sensibil VI, 3 (44), 1 6. ,

­

Fuga: IV, 3 (27), 32 - din corp I, 2 (1 9),

1 şi I, 8 (5 1), 7 - este viaţa conform cu virtutea 1, 8 (5 1 ), 6 - de materie şi rău I, 8 (5 1 ), 7 - de lume 1, 6 ( 1 ), 8 - ca separare de toate cele ce sunt adăugate IT, 3 (52) , 9 - în sus ID, 4 ( 1 5), 2 - a se afla Între lucrurile sensibile este fugă, cădere şi pierdere de aripi VI, 9 (9), 9. Cf. Virtutea şi Sufletul.

Fusul: ca semn al destinului IT, 3 (52), 1 5 - metafora cerului IT, 3 (52), 9. Gândirea:

V, 6 (24).

592

1. caracteristici:

e s te mai multe şi


Index de concepte plotiniene

nu un singur lucru V, 6 (24), 6 nu este primă nici ca fiinţă, nici ca valoare, ci este secundă V, 6 (24), 5 este ca şi o vedere V, 1 ( 1 0), 5 actul gândirii este întreg pentru toţi, deoarece este comun VI, 5 (23), 10 ar fi ridicol să aibă nevoie de un loc VI, 5 (23), 10 nu este al unui corp VI, 5 (23), 1 0 funcţionează succesiv, ca o descriere V, 3 (49), 1 7 - existentele se află în cel care gândeşte, iar actul şi gândirea sunt în existente V, 9 (5), 8 - trebuie să fie mereu într-o diferenţă şi, în acelaşi timp, în mod necesar, într-o identitate V, 3 (49), 1 0 - gândirea este repaus fără început VI, 2 (43), 8 - este un repaus care nu porneşte VI, 2 (43), 8 - este ea însăşi nedefinită, ca o privire V, 4 (7), 2 este definită de inteligibil V, 4 (7), 2 gândire de sens prim şi secund V, 6 (24), 1 gândirea nu gândeşte, ci este cauza faptului de a gândi al altuia VI, 9 (9), 6 adevărata gândire y, 3 (49), 1 se sprijină pe unu VI, 6 -

-

-

-

-

-

-

-

-

(34), 1 3.

2. discursivă: ne gândim gândurile în raţiunea discursivă V, 3 (49), 3 raţiunea discursivă este cea care raţionează şi îşi dobândeşte cu­ noaşterea pornind de la cele exte­ rioare V, 3 (49), 4 gândirea discursivă 1, 1 (5 3), 9 . 3. şi fiinţa: fiinţa este deplină când ia forma gândirii V, 6 (24), 6 gândirea, viaţa şi fiinţa trebuie să se afle împreună în existentul

veritabil V, 6 (24), 6 va fi împreună cu fiinţa V, 6 (24), 6. 4. şi inteligenţa: V, 3 (49), 3 - dacă gândirea este a unui lucru interior inteligenţ ei, el este forma inte­ rioară, adică ideea însăşi V, 9 (5), 8 - inteligenţa nu deţ ine o gândire discursivă V, 3 (49), 1 0. 5. gânditor şi gândit V, 6 (24) unitate şi dualitate V, 6 (24), 1- nu gândirea gândeşte, ci posesorul ei V" 6 (24), 6 - cel ce gândeşte trebuie să fie unu şi doi V, 6 (24), 1 cel ce gândeşte trebuie să sesi­ zeze ceva diferit şi apoi altceva diferit, iar obiectul gândit să tie divers V, 3 (49), 1 0 - cel ce gândeşte trebuie să rămână simplu, mai ales dacă se gândeşte, pe �ine V, 3 (49), 10 obiectele gândite trebuie să fie şi identice şi dI ferite de inteligenţă V, 3 (49), 1 0 ' ­ fiecare dintre obiectele gândite poartă cu sine identitatea şi dife­ renţa V, 3 (49)" 1 0 - simplu şi compus V, 3 (49), 1 - dacă există multiplu în cel ce gândeşte, trebuie să nu fie gândire în cel ce nu ' este multiplu V, 6 (24), 3. -

-,

-

-

General:

-

-

-

acela mai general este anterior după natură VI, 3 (44), 9. Geneza: cf. Creaţia. Genurile fiinţei:

VI,

593

VI, 2 (43 ). VI, 3 (44). există mai multe şi vin de la unu VI, 2 (43), 3 - unul este în 1 (42).

1. şi unu:


Index de concepte plotiniene

afara genurilor

prin faptul că sunt genuri VI, 2 (43), 3 .

2. În lumea sensibilă şi inteligibilă: VI, 1 (42), 1 . VI, 3 (44), 1 .

3. genuri prime: fiinţa, mişcarea,

repausul, identicul şi diferitul sunt genuri peste toate VI, 2

(43), 8 -

genurile prime se nasc când fiinţa

coboară spre cele inferioare şi fac ca substanţa să nu fie doar substan­ ţă, ci o determină c ant i t at iv şi cali­ tativ VI, 2 (43), 1 5 - şi speciile lor VI, 2 ( 43) , 1 9.

un

unu

V, 9 (9),

2 - de ţin

VI, 5 (23), 8. 2. şi in teligenţa: corespunde inteligenţei V, 9 (5), 8 - gîndirea inteligenţei V, 9 (5), 8 - dacă ideile există Înaintea inteligenţei li, 9 ( 1 3), 1 . 3. şi frumosul: 1, 6 ( 1 ), 9 frum osu l intel igibil deţine locul ideilor 1, 6 ( 1 ), 9 - frumuseţea ideilor 1, 6 ( 1 ), 9 - pregăteşte fiin ţa pentru frumos 1, 6 ( 1 ), 2. ordinea modelelor

Identic, identitate: pri ntre primele derivate din unu

1 ( l 0), 4 şi

V, 3 (49),

15

-

V,

este

că inteligenţa este (1 0), 4 - în l umea i nte l i gi b ilă şi în lumea sensibilă VI, 3 (44), 2 - ca specie VI, 4 (22), 1 .

nece sară pentru

Geometria: VI, 3 (44), 1 6 .

una cu sine

Gnosticii : n, 9 (33).

Grădina lui Zeus: raţiunile revărsate d in intel igen ţă în suflet m,

este

VI, 2 (43), 3 -

există prin unu, fiind egale Între ele

5 (50), 9.

V,

1

lluminarea: după gnostici II, 9 (3 3), 1 2.

Imaginaţia:

Greşeala sufletului: Vezi Sufletul.

Gustul: IV, 6 (4 1 ), 2.

Ideea: V, 7 ( 1 8). V, 9 (5). VI, 7 (3 8). 1. caracteristici: creează unitatea prin acordul părţi lor 1, 6 ( 1 ), 2 formează armon ia 1, 6 ( 1 ), 2 - dacă există idee a individua l u l ui V, 7 ( 1 8), 1 - este una 1, 6 ( 1 ), 2 - idei le sunt născute în măsura în care au o origi ne, dar sunt nenăscute dacă nu au origine în timp n, 4 ( 1 2), 5 - nu

este intermediară între amprenta natw-ii şi inteligenţă IV, 4 (28), 1 3 - natura nu are i m ag in aţ ie , iar i n t e l ig enţ a este m ai presus de i magi naţie IV, 4 (28), 1 3 - şi memoria IV, 3 (27), 29; 30; 3 1 două imagi n aţ i i IV, 3 (27), 3 1 este provoc ată de pasiunile corpu­ lui VI, 8 (39), 3.

Impresia: 1, 4 (46), 2;

lO

-

sufletul receptează

impresia fie direct de l a corp, fie

prin i nterm ediu l lui IV, 3 (27), 26 asemănătoare gîndiri i IV, 3 (27), 26 - cele care trec pri n corp se

594


lndex de concepte plotiniene

opresc În suflet, pe cînd cele ale sufletului sunt numai ale lui IV, 3 (27), 26. Impulsul: IV, 4 (28), 2 1 - la stoici ID, 1 (3), 7. Incantaţiile magice: IV, 4 (28), 40; 43 . Incertitudinea: IV, 4 (28), 1 7. Incorporalele: m, 6 (26). ef. Neafectarea incorporaJelor.

Individul, individualul: dacă există ideea de individual V, 7 ( 1 8), 1 - genul este întreg în fi ecare individ VI, 2 (43), 1 2. Infinitul, infinitatea: este un multiplu nenumărabil VI, 6 (34), 1 - este o părăsire totală a unului VI, 6 (34), 1 - şi l imita VI, 6 (34), 3 - este şi simultan nu este con­ trariile VI, 6 (34), 3 - este al nos­ tru, când numărăm VI, 6 (34), 1 8. Influenţa: astrală IV, 4 (28), 3 1 ; 38 - ames­ tecul de i nfluenţe IV, 4 (28), 38. ef. Astrele. Intelectiv (act): I, 1 (53), l . Intelectual: V, 3 (49), 6. Inteligenţa: V, 5 ( 3 2 ) . V, 9 (5). L Inteligenţa în sine (ca real itate),

1. caracteristici: este prima realitate care cunoaşte V, 3 (49), 1 2 - este inteligibilă, perfectă, şi universală V, 3 (49), 8 - nu poate fi În afara sa V, 3 (49), 6 - cum se naşte şi de ce nu poate fi principiu generator V, 4 (7), 2 - nu foloseşte demonstraţia V, 5 ( 3 2), 1 - este existentele V, 9 (5), 6 - nu este primă, trebuie să fie ceva dincolo de ea m, 8 (30), 9 - se află întreagă etern sus, niciodată nu coboară de la cele ce îi revin şi influenţează lumea de jos prin intermediul sufletului IV, 3 (27), 1 2 - este o mişcare liniştită şi imobilă, avându-Ie pe toate În sine şi fiind toate VI, 9 (9), 5 - ceea ce în primul rând gândeşte il, 9 (33), 1 - este mereu la fel, fiind constantă Într-un act stabil IL 9 (33), l - este toate lucrurile V, l (l 0), 4 - este superioară tuturor V, 1 (1 0), 6 inteligenţa şi gândirea sunt una V, 3 (49), 6 - este mai presus de imaginaţie IV, 4 (28), 1 3 . 2. şi alteritatea: mai ales ea se Împarte, graţie alterităţii, în părţi care sunt întotdeauna la fel unele cu altele IV, 3 (27), 4 - intelectul este mul tiplu prin alteritate, nu prin loc VI, 4 (22), 4 - născut din iden­ titate şi din alteritate VI, 7 (3 8), 1 3 . 3. şi sufletul: I, 2 ( 1 9), 4. IV, 4 (2 8), 2 - când este perfectă, naşte sufle­ tul V, 1 ( 1 0), 7 - dă raţ iuni sufletu­ lui universal n, 3 (52), 1 7 - con ţine sufletul de după ea VI, 2 (43), 22 deţ ine real ităţ ile, iar sufletul le primeşte IV, 4 (2 8), 1 3 - prin

595


Index de concepte plotiniene

inteligen ţă, sufletul devine intelec­ tual il, 9 (33), 1 - i n fluen ţ e ază lumea de jos prin intermediul sufletului IV, 3 (27), 1 2 - nu există intermediari între ei V, 1 ( 1 0), 6 există o inteligenţă asemănătoare unei fOlTIle a sufletului V, 9 (5), 3 . 4 . activÎtatea: s e gândeşte pe sine, aşa cum este ea şi drept ceea ce este V, 3 (49), 6 ; 7 - rămâne în contem­ plaţia sa, neprivind spre nimic alt­ ceva decât spre frumos V, 5 (32), 8. 5. şi actul: V, 9 (5), 5. VI, 2 (43), 20 - este act şi tinde doar spre sine V, 3 (49), 7 - este actul prim al binelui 1, 8 (5 1 ), 2 - este constantă Într-un act stabi l II, 9 (3 3), 1 - este actul esen ţei VI, 6 (34), 8 - este o viaţă intelectuală şi un act fără imperfec ţ iuni VI, 2 (43), 2 1 - este actul deja definit VI, 7 (3 8), 2 1 . 6. autocW1oaşterea şi contempla­ rea: V, 3 (49), 4; 5; 7; 1 0 - rămâne în contemplaţia sa V, 5 (32), 8 - I a niv elul intel igenţei, contemplările nu sunt una în modul a ceva intim ID, 8 (30), 8. 7. autosuficienţa: V, 3 (49), 1 7. 8. şi frumuseţea: V, 8 (3 1 ), 3 - este frumoasă prin sine V, 9 (5), 2 - este mai frumoasă decât toate ID, 8 (30), 1 1 - priveşte doar spre frumos V, 5 (32), 8. 9. şi binele (unu): m, 8 (30), 1 1 este actul prim al binelui 1, 8 (5 1 ), 2 - situată în b i n e, este împl inită şi fără nevoi VI, 8 (39), 6 - acţ ionea­ ză în jurul binelui tot aşa cum trăieşte în jurul lui 1, 8 (5 1 ), 2 - este

inferioară binelui 1, 8 (5 1) - diferă de bine V, 6 (24), 4 - are chipul binelui VI, 7 (38), 1 8 . 1 0. ca şi cauză: este cauză V, 1 ( 1 0), 8. 1 1 . cunoaşterea ei: V, 3 (49), 8 este necesar să conte mpl ăm inteli­ genţa prin inteligenţă VI, 6 (34), 8 - nu poate fi cunoscută raţionând discursiv 1, 8 (5 1 ), 2. 1 2. şi vederea: V, 3 (49), 7; 1 1 . V, 5 (32), 7 - trebuie să se vadă pe sine, ba chiar să posede actul vederii în sine V, 3 (4 9), 1 0 - substanţa ei este vedere V, 3 (49), 1 0. 1 3. şi creaţia: ca veritabil creator şi demiurg V, 9 (5), 3 - demiurg il, 3 (52), 1 8 . 1 4. dualitatea ei: ca dublă VI, 9 (9), 2 - ţine de cel seclU1d, în privinţa gândirii m, 9 ( 1 3), 7 - în ea există o dualitate IV, 3 (27), 1 - este ceva inteligibil dar şi ceva inteligent, iar de aceea ea este deja doi V, 4 (7), 2 - dacă ea însăşi este şi cel ce gândeşte şi ceea ce este gândit, ea va fi dublă, nu simpl ă VI, 9 (9), 2. 1 5. şi fiinţa: a. În general: este o lege a exis­ tenţei V, 9 (5), 5 - ca prim legiuitor V, 9 (5), 5 - inteligenţ a şi fii n ţ a SlU1t identice V, 4 (7), 2 - dacă este fiin ţ ă, este şi i nte l igen ţ ă, iar dacă este inteligenţă, este şi fiinţă V, 6 (24), 6 - a făcut fiinţa în urma unui raţionament VI, 2 (43), 21 - este a doua în ordinea existenţei VI, 6 (34), 8. b. în particular. este existentele m,

596


Index de concepte plotiniene

3 (48), 3 . V, 3 (49), 1 1 . V, 9 (5), 6 - prima intel igenţă posedă toate existentele, ba chiar este identică cu el e V, 3 (49), 5 - vede existente­ le din ea posedându-Ie sau despăr­ ţindu- le pe 'fiecare, de fapt, ele sunt deja despărţite în ea dintotdeauna VI, 6 (34), 7. c. fiinţă şi gândire: V, 1 ( 1 0), 4. V, 9 (5), 5 ; 8. 1 6. şi eternitatea şi timpul: ea doar este, iar acest este e veşnic, nefiind loc nici pentru trecut nici pentru v iitor V, 1 ( 1 0), 4 - este n emuritoa­ re şi ac ţ ionează prin ceva nemuritor IV, 7 (2), 1 3 - este perenă VI, 6 (34), 1 8 . 1 7. ş i puterile: VI, 2 (43), 2 1 . 1 8. şi ideile: vede ideile care se află În vieţu i torul perfect VI, 2 (43), 22 - are în sine idei le VI, 2 (43 ), 22. 1 9. iden tic şi divers: este identică cu existentele V, 3 (49), 5. 20. imobilitate şi mobilitate: le conţine pe toate, imobile în acelaşi loc V, 1 ( 1 0), 4 - stă în sine mereu V, 9 (5), 7 - are parte şi de repaus şi de mişcare în jurul primului m, 9 (1 3), 7 - nu există o inteligenţă în repaus şi alta în m işcare IT, 9 (33), 1 - mişcarea spre ea şi în jurul ei este opera sufletului n, 9 (33), 1 . 21. divizibiJitate: este di v i zoru l m, 9 ( 1 3 ), 1 - mai ale s ea se împarte în părţi care sunt întotdeauna la fel unele cu altele IV, 3 (27), 4 fiecare parte a ei tre bu ie să le con ţină pe toate şi totul m, 8 (30), 8 - în el este totul II, 5 (25 ), 3.

22. şi infinitul: este infinită m, 8 (3 0), 8. 23. şi inteligen ţele particulare: IV, 8 (6), 3. VI, 2 (43), 20 - produce şi pluralitatea intel igen ţ elor VI, 2 (43), 22 - toate inteligenţele individuale se află ca părţ i ale ei şi ele au un număr VI, 6 (34), 1 5 . 24. şi inteJigibilul: V, 4 (7), 2 - este un i ntel i gi b il diferit V, 4 (7), 2 este inte ligibilă, perfectă şi universală V, 3 (49), 8 - este împreună cu in t e l i g ib ilul m, 8 (30), 9 - le cun oaşte pe cele intel igibile V, 3 (49), 1 . 25. şi lumea/universul: m, 2 (47), 1 - şi lumea inteligibi lă V, 9 (5), 9 toată inteligenţa se află întreagă şi un iversală în lumea inteligibilă IV, 8 (6), 3 - universul provine de la inteligenţă m, 2 (47), 1 . 26. şi mişcarea: se mişcă în jurul celui prim m, 9 ( 1 3), 7 - intelectul stă şi se mişcă simultan, fiind că revine asupra lui însuşi IT, 2 ( 1 4), 3 - este o mişcare liniştită şi imobilă, avându-Ie pe toate în sine şi fiind toate VI, 9 (9), 5. 27. şi necesitatea: m, 2 (47), 2. 28. ca n umăr: toate intel igenţele individuale se af1ă ca părţ i ale ei şi ele au un număr VI, 6 (34), 15 este număr care se mişcă În sine VI, 6 (34), 9. 29. originea: V, 1 ( 1 0), 7 - s-a născut din intel igenţă V, 2 (I 1 ), 1 provine din diada n ede fi n i tă şi din unu V, 4 (7), 2. 30. ca gândire şi cunoaştere: V, 3

597


Index de concepte plotiniene

(4 9 ) , S. V, 9 (5), 8 - posedă gândirea orientată spre altceva m, 9 ( 1 3), 7 - şi cunoaşterea V, 5 (32), 2 - dacă gândeşte prin sine şi d i n sine, ea este Însăşi cel e pe care le gândeşte V, 9 (S), S - este intel igenţă prin faptul că gândeşte şi fi inţă prin faptul că este gândit V, 1 (l 0), 4 - trebuie să constea din gândire VI, 9 (9), 2 - inteligenţa cea mai blIDă trebuie să fie lIDa care, fără a privi În afara ei, îl gândeşte pe cel anterior ei VI, 9 (9), 2 - dacă ea Însăşi este şi cel ce gândeşte şi ceea ce este gândit, ea va fi dublă, nu simplă VI, 9 (9), 2 se va gândi pe sine căci va gândi inteligibilul care era ea însăşi V, 3 (49), 6 - are toate actele ca Într-o gândire, Însă nu o gândire discur­ sivă VI, 2 (43), 2 1 . 3 1 . şi perfecţ iunea: este un fel de raţiune unică, mare, perfectă VI, 2 (43), 21 - este lU1 act fără imper­ fec ţ iuni VI, 2 (43), 2 1 - este absolut perfectă şi toate cele din ea sunt perfecte V, 1 ( 1 0), 4. 32. şi po ten ţa: nu trebuie să o concepem ca pe ceva în potenţă V, 9 (S), 5 . 33. prezenţa şi omniprezenta: ra ţ i­ unea se revarsă etern, cât timp inte­ ligenţa este prezentă în cele ce sunt ID, 2 (47), 2 - acest univers de­ pinde de inteligen ţă şi puterea ei s­ a extins asupra tuturor m, 2 (47), 6. 34. şi providen,ta: m, 2 (47), 1 . 35. şi raţiunea: ceea ce se revarsă din ea este raţiunea m, 2 (47), 2 -

este de două feluri: una care raţionează şi una care îi permite să raţioneze V, 1 ( l 0), 1 0. 36. şi ştiin ţa: a deven it cauza ştiinţ elor din suflet VI, 9 (9), S are în sine mai multe ştiinţ e V, 9 (5), 6. 3 7. după gnostici: n, 9 (3 3), 6 . 3 8 . În raport cu spaţiul şi locul: este multiplu prin alteritate, nu prin loc VI, 4 (22), 4 - nu exi stă Într-un loc anume V, 1 ( 1 0), 1 1 - cu atât mai mult inteligen ţa, nu poate fi într-un loc V, 2 ( 1 1 ), 2. 39. ca tot şi totalitate: este toate lucruri l e 1, 8 (5 1 ), 2. m, 3 (48), 3 . V, 4 (7), 2. V, 9 (5), 8. VI, 9 (9), 5 - este totul VI, 2 (43), 21 - este toate laolaltă V, 9 (S), 7 - este toate fonnele V, 9 (5), 8 - l e are pe toate în sine şi este toate VI, 9 (9), 5 toate lucrurile sunt în ea şi de la ea VI, 2 (43 ), 2 1 - pe toate le deţine în puterea sa VI, 2 (43), 2 1 - ea le cuprinde pe toate şi le parcurge pe toate VI, 2 (43), 2 1 - acest complex şi compunere a tuturor în unu este inteligenţa VI, 2 (43), 21 - le are pe toate fără să le aibă 1, 8 (5 1 ), 2 este măsura şi limita tuturor 1, 8 (S I ), 2 - le cuprinde în sine pe toate cele nemuritoare V, 1 ( 1 0), 4 - este universală şi deci a tuturor ' m, 8 (3 0), 8. 40. unicitate şi multiplicitate: V, 3 (49), 1 1 - inteli gen ţa şi fiin ţa sunt unu în şi mai mare măsură VI, 2 (43), 1 1 - este o unitate V, 9 (5), 8 - nu este simplă, ci multiplu pentru

S98


Index de concepte plotiniene

că se manifestă Într-un compus, chiar dacă inteligibil V, 4 (7),_ 2 nu este ceva unitar m, 8 (30), 8 este o unitate V, 9 (5), 8 - este un fel de raţ iune unică VI, 2 (43), 2 1 este una în toate existentele V, 9 ( 5), 6 - este un ită Într-adevăr cu sine, rară întrerupere VI, 9 (9), 5 vrea să fie unu, dar nu este unu, ci are [onna unului VI, 9 (9), 5 - este ceva plural ce vine de la unu şi având în acelaş i timp natura alte­ rităţ ii, ea este unu plural VI, 2 (43), 22 - este una şi multiplă IV, 8 (6), 3 este o mul ţ ime indistinctă ş i totuşi distinctă VI, 9 (9), 5 - este totul şi este întreg, toate lucrurile sunt în ea şi de la ea şi este unu şi plurale VI, 2 (43), 21 - este multiplu prin alterÎtate VI, 4 (22), 4 - poate fi contempl at în cele multiple V, 1 ( l 0), I l - în ce sens este multiplă V, 3 (49), 1 0. 41. şi unu: V, 1 ( l 0), 6 - nu poate fi primul principiu VI, 9 (9), 2 - ea nu este primă, fiindcă nu este un unu ŞÎ nici simplă VI, 9 (9), 5 - nu este unu, ci are fonna unului VI, 9 (9), 5 - este o imagine a unului V, 1 ( l O), 7 - substanţa ei este ca una din părţ ile unului, provi ne din el şi primeşte forţ a de la el V, 1 ( l 0), 7 - vine de la unu VI, 2 (43), 22 - se naşte din unu V, 2 ( l I ), 1 - a ieşit multiplă din unu V, 3 (49), 1 1 - şi contemplarea m, 8 (30), 8 - imită tatăl (unul) pe cât poate n, 9 (3 3), 2 - trebuie să privească spre unu pentru a deveni inteligenţă V, 1 _.

( 1 0), 6.

42. şi omul: 1, 1 (53), 8 - .acţio­

nează asupra noastră: căci este o parte a noastră şi spre ea ne înălţăm 1, 1 (53), 1 3 - sufletul este inteli­ gent, iar i ntelecţia este viaţ a lui superioară 1, 1 (53), 13 - este a noastră şi nu este a noastră V, 3 (49), 3 - noi nu suntem inteli gen ţ a V, 3 (49), 3 - este regele nostru V, 3 (49), 3 - cum se poate ajunge la cunoaşterea ei V, 3 (49) , 8. 43. şi adevărul: V, 5 (32), 2; 3. 44. şi virtutea: L 2 ( 1 9), 3 ; 4; 6; 7. VI, 8 (39), 6. 45. şi viaţa: m, 9 ( 1 3), 1 - trăieşte potrivit voinţei sale VI, 8 (39), 6 este vieţuitof perfect şi esenţă a vieţuitorului VI, 2 (43), 2 1 - este ca un mare vieţuitor IV, 8 (6), 3. 46. şi voin ţa: VI, 8 (39), 6. 47. ş i forma: V, 9 (5), 3 - este toate fonnele V, 9 (5), 8 - fonna ei V, 1 ( l 0), 3 - ca formă 1, 8 (5 1 ), l . 48. şi materia: dând ceva din sine materiei, le-a făcut pe toate netul­ burată ş i în linişte m, 2 (47), 2. 49. şi zeul: îl cunoaşte pe zeu V, 3 (49), 6; 7 - a zeilor V, 8 (3 1 ), 3. n. Inteligenţa umană. 1. caracteristici: în lumea de sus, inteligen ţele nu pier, nefiind divi­ zate după corpuri IV, 3 (27), 4 inteligenţa universală este Într-un fel anterioară celor particulare care sunt În act VI, 2 (43), 20 - inteli­ genţa este toate intel igenţ ele VI, 2 (43), 20 - toate cele particulare alcătuiesc un întreg al tuturor VI, 2

599


Index de concepte plotiniene

(43), 20 - inteligenţ a care domină toate lucrurile furnizează intel igen­ ţelor particulare tot ceea ce ele sunt VI, 2 (43), 20 - inteligenţa univer­ sală este potenţa celor particulare şi le conţ ine in universalitate VI, 2 (43), 20 - în inteligenţa se află in­ teligenţele individuale IV, 8 (6), 3. 2. contemplativă: activitatea inteli­ genţei contemplative şi prime este în puterea ei, iar activitatea ei este e a însăşi, situându-se în bine VI, 8 (39), 6 - se întoarce în întregime spre ea însăşi, există împlinită şi fără nevoi VI, 8 (39), 6. 3. libertatea ei: VI, 8 (39), 4; 5. Inteligibilu1, fiinţele inteligibile: 1 . caracteristici: VI, 7 (3 8), 37 este substanţa primă şi gândire substanţială V, 3 (49), 5 - este actul prim şi cel mai frumos V, 3 (49), 5 - este inteligenţa V, 3 (49), 5 - este frumos, el posedă viaţa cea mai bună, deoarece nu este lipsit de n ici o viaţă VI, 6 (34), 1 8 . 2. şi sufletul: IV� 4 (28), 2 - în inteligibil, sufletul va avea simultan o gândire multiplă şi variată şi gânduri multiple IV, 4

(28), 1 . 3. unu şi multiplu: inteligibilele

sunt unu şi, fiind unu, sunt multiple VI, 5 (23), 6 - nefiind unitar, poate

recepta în sine natura celor plurale IV, 4 (28), 1 . 4. şi in teligenţa şi gândirea: IV, 4 (2 8), 1 - nu sunt În afara inteli­ genţei V, 5 (32), 2. 5. şi omul: sinele nostru autentic

este inteligibilul m, 9 ( 1 3), 6. Involuntar (act):

este o abatere de la bine şi către constrângere dacă <ceva> este purtat spre ceea ce nu este bun pentru el VI, 8 (39), 4. Iubirea: m, 5 (50) - daimon, zeu sau afectare a sufletului m, 5 (50), 1 -

dorinţa iniţială a sufletelor spre acelaşi frumos ID, 5 (50), 1 depinde de suflet ca de principiul său m, 5 (50), 7 a existat de când există şi sufletul m, 5 (50), 9 Afrodita (mama lui Eros) celestă şi mundană In, 5 (50), 2 - este o existenţ ă şi o substanţă ce provine dintr-o substanţă m, 5 (50), 3 sufletul iubeşte zeul cu care vrea să se unească VI, 9 (9), 9 - cerească şi vulgară VI, 9 (9), 9. Cf. Iubitorul. -

Iubitorul:

ca tip de om 1, 3 (20), 1 ; 2 - suflete care iubesc frumosul 1, 6 ( 1 ), 4 cei care văd o fonnă şi tind spre ea m, 8 (30), 7. Cf. Iubirea. înălţarea sufletului:

cele două căi 1, 3 (20), 1 ; 2; 3 ascensiunea spre unu V, 5 (32), 4 ca purificare 1, 6 ( 1 ), 7 - după gnostici n, 9 (33), 5 - grade ale Înălţări i VI, 7 (3 8), 36 - şi libertatea VI, 8 (39), 1 5 . Cf. Sufletul.

întâmplarea: ITI, 4 ( 1 5) . VI, 8 (39), 1 0 - sorţ ile nu-I privesc pe virtuos 1, 4 (46), 1 3;

.600


Index de concepte plotiniene

după naştere, sufletul este 16 supus întâmplărilor n, 3 (52), 10 nu este stăpână peste inteligenţă, raţiune şi ordine VI, 8 (39), 10 pare a fi chiar contrară raţiunii VI, 8 (3 9), 10. -

-

înţelepciunea: 1, 3 (20), 6. V, 8 (3 1 ), 5 este gîndirea care conduce sufletul spre cele de sus 1, 6 ( l ), 6 - în natură se află raţ iunea formală V, 8 (3 1 ), 5 adevărata înţelepciune este fiinţă şi adevărata fiinţă este În ţelep­ ciune V, 8 (3 1), 5 produce toate cele ce devin V, 8 (3 1 ), 5 înţelep­ ciunea lumii inteligibile este eternă şi întreagă V, 8 (3 1 ), 4 - în în ţ elep­ ciunea în act există fericirea 1, 4 (46), 9 frumuseţea înţelepciunii V, 8 (3 1 ), 2. -

-

-

-

-

Inţeleptul: 1, 4 (46), 1 4 - şi fericirea 1, 4 (46), 15 - nu se teme de nimic 1, 4 (46), 15 cel mai bun prieten 1, 4 (46), 1 5 - trebuie să privească spre şi să trăiască con form binelui de sus 1, 4 (46), 1 6 este daimon şi are ca daimon un zeu m, 4 ( 1 5), 6. -

-

întunericul: metafora răului 1, 8 (5 1 ) , 8 metafora materiei il, 4 ( 1 2), 5 şi 1 0 după gnosti ci IT, 9 (33), 1 2. -

Legea: nu există datorită nelegiuiri i, ci invers m, 2 (47), 4 l egea divină este inevitabilă IV, 3 (27), 24 - a universului N, 3 (27), 1 3 ; 1 5 -

60 1

raţiunea universală ca lege IV, 4 (28), 39.

Libertatea, autodeterminarea: VI, 8 (39). 1. caracteristici: autodeterminarea nu trebuie raportat la acţiuni, nici la activitatea exterioară, ci la cea interioară, la intel ecţia şi contempla­ rea v irtuţii înseşi, respectiv la inteli-genţă, în care se şi află VI, 8 (39), 5; 6 ceea ce e liber este ceea ce e imaterial VI, 8 (3 9), 6 - apar­ ţ i ne celui liber de pasiunile tru­ pului datorită activităţilor inteligen­ ţei VI, 8 (39), 3 putem raporta ceea ce stă în puterea noastră la voinţă, plasând-o apoi pe aceasta În raţ iune, pe urmă în raţiune dreap­ tă VI, 8 (39), 3 - libertatea şi faptul de a avea ceva în putere se caută de dragul binelui VI, 8 (39), 4 ac ţionează împreună cu virtutea VI, 8 (39), 4 - la stoici m, 1 (3), 7. -

-

Limbajul, discursul : sufletele din lumea inţeligibilă nu folosesc limbajul IV, 3 (27), 1 8 discursul din voce şi cel din suflet 1, 2 (1 9), 3.

-

Limita: binele este limita tuturor 1, 8 (5 1 ), 2 - materia este străină de orice l imită ID, 6 (26), 15 sufl etul se află la marginea inteligibilului VI, locul este limită a 4 (22), 16 corpului care cuprinde VI, 3 (44), 5 receptaculul unei limite nu este limitatul, nici limita, ci nelimitatul ca nelimitat IT, 4 ( 1 2), 1 6 - forma -

-

-


Index de concepte plotiniene

în repaus este limita inteligenţei VI, 2 (43), 8 - şi in finitul VI, 6 (34), 3 - puterile inteligenţei nu au nici o limită VI, 2 (43 ), 2 1 niciunul dintre exi stente nu se află Într-o lim ită VI, 6 (34), 1 8 şi nelimitatul VI, 6 (34), 3.

Linia: VI, 6 (34), 1 7 - diversc tipuri VI, 3 (44), 1 3 - dreaptă VI, 3 (44), 1 4 senzaţia este ca o linie V, 1 ( 1 0), 7. Cf. Figuri geometrice.

Liniştea: pentru inteligen ţă, liniştea nu se află în ieşirea din sine, ci este un act V, 3 (49), 7.

Lipsa, privaţiunea: 1, 8 (5 1 ), I l . ef. Boala şi Sărăcia. 1. şi materia: IT, 4 ( 1 2), 1 3 ; 1 5 dacă este materi a sau în materie IT, 4 ( 1 2), 1 4. 2. şi nefiin ţa: asemeni nefiinţei IT, 4 ( 1 2), 14; 1 6. 3. şi răul: 1, 8 (5 1 ), 1 ; I l . 4. diverse tipuri: VI, 3 (44), 1 9. Locul: inteligibilelor V, 8 (3 1 ), 9; V, 9 (5), 1 0 - vieţ i i II, 5 (25), 3 - şi sufletul IV, 3 (27), 20 - este " cuprinzător al corpulU1�' VI, 3 (44), 1 1 - nu este cantitate şi deci nu conţ ine nici contrari etăţ i VI, 3 (44), 1 2 .

Lumea, universul: IT, 1 (40). Cf. Sufletul şi Unul. L Lumea inteligibilă. 1 . caracteristici: ID, 7 (45), 3; 4 nu caută un loc şi nu se află deloc

în ceva, fiind întreg nu se poate separa de sine, ci este plin cu sine şi egal sieşi VI, 4 (22), 2 - este primul şi deţ in e toată puterea, anume una capabi lă să producă al tceva fără a căuta să producă m, 2 (47), 2 - face lucnrri mari ch iar prin faptul că nu produce m, 2 (47), 1 - este şi subzistă veşnic li, 2 (47), l 2. şi fiinţa: natura inteligenţei şi a fiinţei este universul veritabil şi pri­ mordial m, 2 (47), 1 - se află În fi­ inţă, af1ându-se în sine VI, 4 (22), 2. 3. şi in teligen ţa: IV, 8 (6), 3 provine de la inteligenţ ă, iar aceasta este anterioară prin natură şi îi este cauză m, 2 (47), 1 . 4 . şi raţiunea: este doar raţ iune li, 2 (47), 2 - acolo toate sunt raţiune şi mai presus de raţiune m, 3 (48), 5. 5. totalitate, completitudine, unitate şi perfecţiune: este complet, nu îi lipseşte nimic m, 2 (47), 1 - fiind peste tot unu şi fiind desăvârşit, universul este în repaus şi nu cunoaşte schimbare m, 2 (47), 1 fiecare din cele de sus sunt totul m, 2 (47), 1 4 - universul sensi bil, venind de pretutindeni cu părţile sale spre cel veritabil, îl descoperă pretutindeni întreg şi mai mare ca el VI, 4 (22), 2 - universul veritabil trebuie să existe ca întreg VI, 4 (22), 2 - va fi pretutindeni aceeaşi numeric, nedivizată, ci întreagă VI, 4 (22), 12 - este mult mai unitar VI, 5 (23), l O .- este unitar m, 2 (47), 1 - este peste tot unu m, 2

602


Index de concepte p lotiniene

(47), 1 - acolo toate sunt una n, 6 (1 7), 1 6. universul veritabil/adevărat m, 2 (47), 1 ; 2. VI, 4 (22), 2. ll. Lumea sensibilă. 1 . cara cteristi ci: n, 1 (40), 6 - este un compus format din corp şi suflet ll, 3 (52), 9 - acţ iunile ei IV, 4 (2 8), 3 1 - corpul ei IT, 1 (40), 3 există de-a lungul unor perioade determinate de nişte raţ iun i, la finalul cărora revine la acee aşi stare IV, 3 (27), 1 2. V, 7 ( 1 8), 1 . 2. şi sufletul: este sufletul Între­ gului n, 3 (52), 9 - a fost întotdea­ una însufleţit IV, 3 (27), 9 - se limitează atât cât, Plin înaintare, sufletul îl stăpâneşte conservându-l IV, 3 (27), 9 - are un singur suflet răspândit în toate părţile sale IV, 4 (28), 32 - sufletul universului IV, 8 (6), 7 - nu sufletul este în ea, ci ea este în suflet V, 5 (32), 9. 3. şi autosuficienţa: este un Întreg cu totul frumos şi autosufic ient m, 2 (47), 3 - este şi îşi va fi suficient IV, 3 (27), 1 2. 4. şi zeul: există datorită voin ţei zeului IT, 1 (40), 1 - este un zeu n, 3 (52), 9 - este un mare daimon II, 3 (52), 9 - exi stă prin zeu şi priveşte spre el n, 9 (3 3 ), 9 - este un zeu datorită sufletului V, 1 ( 1 0), 2. 5. şi eternitatea: nu are început n, 1 (40), 4. ll, 9 (33), 7 - nu se va srarşi, ci există mereu II, 9 (33), 7 persistă, chiar dacă se schimbă etern ll, 1 (40), 4 - nemuritoare II,

1 (40), 3 - persistă etern, fiind condus de ordinea şi puterea celui care îl stăpâneşte n, 3 (52), 7 - are şi eternitatea, ca imagine V, 8 (3 1 ), i 2 - este eternă şi subzistă veşnic m, 2 (47), I - îşi are permanenţa în mişcare IV, 4 (28), 32. 6. şi diferen ţa: exi stă În el diferenţ e între mai bine şi mai rău IV, 4 (28), 45. 7. unitate şi muItiplicitate, totalitate şi părţi: multiplicitatea ei nu este În confl ict cu unitatea VI, 4 (22), 4 este o fiinţă vie care tinde spre uni­ tate IV, 4 (28), 32 - nu este doar un vieţuitor unic, ci şi plural IV, 4 (28), 32 - mu ltiplicitatea ei este formată din puteri care provin din intel igibi l VI, 4 (22), 9 - este foarte divers şi toate raţ iunile se află în el, precum şi infinite potenţe diverse IV, 4 (28), 3 6 - nu este cu adevărat unu, ci este plural şi divizat în plural itate m, 2 (47), 2 - cuprinde toate vieţuitoarele IV, 4 (28), 32. V, 9 (33), 8 - con ţ ine toate lucruri le IV, 3 (27), 1 0. 8. generarea lumii: nu poate fi pusă pe seama hazardului şi a întâmplă­ rii m, 2 (47), 1 - naşterea lui a fost un amestec din intelect şi necesi­ tate I, 8 (5 1 ), 7 - are un principu şi o cauză primă extinsă peste toate n, 3 (52), 6 - naşterea sau pieirea vieţuitoarelor îi împl inesc viaţa IV, 4 (28), 32. 9. şi realităţile sensibile: se află în toate lucruri le VI, 4 (22), 3 cuprinde în sine toate vieţuitoarele

603


Index de concepte plotiniene

şi

toate

vizibilului

lucrurile

din

VI, 6 (34), 7

sfera este

-

prezentă ca întreg în orice corpuri

VI, 4 (22), 1 2

- în ea nici un

vieţuitor nu poate să rămână singur

IV, 4 (28), 32 - fiecare corp ocupă în el o ordine asemeni unor părţi IT, 3 (52), 1 0. 1 0. şi raţiunea şi materia: nu este

inteligenţă şi raţiune, dar participă la ele

m, 2 (47), 2

-

se opreşte la

raţiune şi materie care sunt ames­ tecate şi guvernate de suflet

m, 2

(47), 2. 1 1 . şi viaţa: m, 2 (47), 7. ITI, 3 (4 8), 6. IV, 4 (28), 3 2. V, 8 (3 1 ), 1 2. V, 9 (33), 8. 12. şi lumea inteligibilă: realizează armonia dintre cele două lumi IV, 3 (27), 1 2 există într-un loc, iar cea inteligibilă este pretutindeni V, 9 (5), 1 3 uni versul de aici este o -

-

2. şi sufletul: V, 3 (49), 8. 3. şi corpul: IV, 4 (2 8) , 29 şi IV, 5 (29), 7. 4. şi elementele: şi focul IT, 1 (40), 7 - şi aerul IV, 5 (29), 4. 5. funcţii ale luminii: iluminează sufletul

V, 3 (49), 8 - mediu al V, 5

vederii inteligibile şi sensibile

(32), 7. 6. şi vederea: IV, 5 (29), 4 şi V, 3 (49), 8.

Luna: 11, 3 (52), 5 - metafora V, 6 (24), 4. Vezi Astre şi

influenţ a ei sufletului

Soare.

Magia: IV, 4 (28), 30; 40; 42 - 44 valoarea şi limita ei IV, 4 (28), 42

-

- dragostea nu poate proveni din farmece

IV, 4 (28), 43 - daimonii N, 4

nu sunt impasibili la farmece

imitaţie, imagine sau copie a celei

(28), 43

IT, 4 ( 1 2), 4. V, 8 (3 1 ), 1 2. VI, 2 (43), 22. VI, 4 (22), 2.

vrăjitoriei

de sus 1 3.

nega tivi ta tea

gnosticilor IT,

ei:

OpInIa

9 (33), 1 3; 1 7.

1 4. pozitivitatea ei: este frumoasă

m, 2 (47), 3. V, 8 (3 1 ), 1 2. VI, 6 (34), 1 .

Lumina: 1 . caracteristici: nu are corp

(29), 4

-

IV, 5

dacă se poate naşte în

absen ţa aerului

IV, 5 (29), 6

-

în ea

un act şi o viaţă deplină IV, 5 (29), 7 e,ste incorporală 11, 1 (40), 7 lumina adevărată 1, 6 ( 1 ), 9 lumină din lumină IV, 3 (27), ] 7.

există

-

-

-

-

doar contemplaţia scapă

IV,

4

(28),

44

-

înţelepciunea dată de filosofie este superioară magiei

IT, 9 (33), 14.

Magnanjmitatea: dispre ţul faţă de cele pământeşti

1

6, ( 1 ) 6. Matematica (media): 11, 1 (40), 6. Materia: Il, 4 ( 1 2). 1. Sensibilă 1 . caracteristici: 11, 4 ( 1 2), 1 - este sterilă m, 6 (26), 1 9 - este una şi continuă 11, 4 ( 1 2), 8 - este simplă, nu este compus II, 4 ( 1 2), & nici

604

-


Index de concepte plotiniene

nu se măreşte şi nici nu scade m, 6 (26), I l nu poate avea parte de nici de formă nici de mărime m, 6 (26), 1 6 este toate lucrurile prin participare m, 6 (26), 1 6 rămâne în sine m, 6 (26), 1 5 nu este corp m, 6 (26), 1 6 materia celor ce devin este pe rând toate lucrurile şi este una În fiecare II, 4 ( 1 2), 3 este profunzimea tuturor lucrurilor 11, 4 ( 1 2), 5 - este ceea ce e comun şi se află În toate substanţele, dar ea nu este genul lor VI, 3 (44), 3 nu are un rang prim VI, 3 (44), 7 este o minciună în act TI, 5 (25), 5 - materia elementelor este în sine lipsită de figură V, 9 (5), 3. 2. şi binele: deşi participă la bine, nu este afecată de bine m, 6 (26), 1 1 - este lipsită natural de bine m, 6 (26), 1 4 - chiar şi materia participă la natura binelui, după puterea ei de participare IV, 8 (6), 6 pentru materie, binele este forma VI, 7 (38), 25. 3. şi corpul: este incorporat ă, fiind anterioară corpului m, 6 (26), 7 dacă materia este aceeaşi deoarece este un corp IV, 7 (2), 8a - nu este · un corp IT, 4 ( 1 2), 8 este incorporală IT, 4 ( 1 2), 9 corporală şi incorporală IT, 4 ( 1 2), 1 - nu este corp IT, 4 (1 2), 1 2 - materia ca materie nu se opune amestecului corpurilor IT, 7 (37), 2. 4. În raport cu fiin ţa şi nefiinţa: fiinţa îi este anterioară II, 4 ( 1 2), 1 6 - este un nonexistent şi nu poate fi legată de nici un tip de fiinţă II, -

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

5 (25), 4 - este ca scoasă afară din fiinţ ă, complet separată şi incapa­ bilă să se transforme II, 5 (25), 5 este nefiinţă m, 6 (26), 7 are o fiinţă obscură şi mai precară decât lucrurile întemeiate pe ea VI, 3 (44), 7 - nu dă fiin ţă celor înte­ meiate pe ea VI, 3 (44), 7. 5. şi forma: a. raport nega tiv: nu este formă IT, 5 (25), 4. m, 6 (26), 1 3 - nu poate avea parte de nici o formă m, 6 (26), 1 6. 1, 8 (5 1 ), 9 - forma nu a fost absorbită în materie ID, 6 (26), 1 4 - natură contrară formei 1, 8 (5 1 ), 1 0 este nedeterminată şi informă 11, 4 ( 1 2), 2 propriul materiei nu este forma IT, 4 ( 1 2), 13. b. raport pozitiv. receptacul al for­ melor II, 4 ( 1 2), 1 . ID, 6 (26), 1 3 ; 1 8 - deţine forma ca şi cum nu ar avea-o niciodată m, 6 (26), 1 3 nu este lipsită de formă, dar aceasta se schimbă permanent II, 4 ( 1 2), 3; 1 0 este purtată către fiecare formă întruna IT, 4 ( 1 2), 1 1 raportul acestora în cele compuse VI, 3 (44), 4. 6. funcţii: este locul formelor m, 6 (26), 1 3 ; 1 8 - reflectă mereu în ea contrariile, micul şi marele m, 6 (26), 7 - calităţile care i se adaugă produc diferenţele Între lucruri IV, 7 (2), 8 a - determină particularită­ ţile V, 9 (5), 1 2 este condiţie de existenţ ă pentru lucruril e sensibile VI, 3 (44), 7. 7. şi mărimea: nu poate avea parte -

-

- .

-

-

-

605

-

-


Index de concepte plotiniene

de mărime ID, 6 (26), 16 - nu are mărimea în sine, căci altfel ar fi ea Însăşi mărime m, 6 (26), 1 6 primeşte mărimea de la altul II, 4 ( 1 2 ), 1 1 - este necesară atât calită­ ţ i i cât şi mărimii şi corpurilor II, 4 ( 1 2), 1 2.

raţiunii şi căderea ei VI, 3 (44), 7 se cuvine să i se spună doar "altele" IT, 4 ( 1 2) , 1 3 - este cauza slăbiciunii din suflet şi a viciului 1, 8 (5 1 ), 1 4. 1 3. şi ordinea şi măsura: este lipsă de măsură, ordine şi măsură 1, 8 ( 5 1 ) , 4 - este nedefinită 11, 4 ( 1 2),

8. neafectarea şi impasibijitatea ei:

3; 5 . 1 4. pasivitatea ei: n u produce nimic ID, 6 (26), 7. 1 5. cunoaşterea ei: nu este vizibilă în sine ID, 6 (2 6 ) , 13 - poate fi

r m

ă ân e neschimbată în sine ID, 6 (26), 1 0 - este neafectată ID, 6 (26), 7; 9; 1 2. 9. infinitatea, nelimitarea, indeter­ milJarea ei: este infinitul IT, 4 ( 1 2), I S - indeterminarea ei seamănă unui volum, receptacul al mărimii IT, 4 ( 1 2), 1 1 - este nedeterminată II. 4 ( 1 2), 1 0 - este obscură IT, 4 ( 1 2), 5 - Înseamnă faptul de a nu fi de o anumită cal itate şi de a nu avea o anumită formă II, 4 ( 1 2), 1 3 - este străină d e orice limită ID, 6 (26), 1 5 - nu conţ ine diferen ţ e VI, 3 (44), 3. J O. şi mişcarea şi devenirea: primeşte etern tot altă şi altă formă, nu este mereu aceeaşi IT, 4 ( 1 2), 3 este anterioară devenirii şi schim­ bării m, 6 (26), 1 3. 1 1 . necesitatea ei: 1, 8 (5 1 ), I S este necesară atât calităţii cât şi mărimii şi corpurilor II, 4 ( 1 2) , 1 2. 12. nega tivitatea ei: este răul iniţial 1, 8 (5 1 ), 14 - întunericul materiei I, 6 ( 1 ), 3 - este re a II, 4 ( 1 2), 1 6 . 1, 8 (5 1), 4 - este minciună În act II, 5 (25), 5 - este obscură II, 4 ( 1 2), 5 - nici nu trăieşte, niCi nu gândeşte, ci este doar un cadavru Înfrumuse­ ţat II, 4 ( 1 2), 5 - este o umbră a

concepută printr-un raţ ionament bastard, fără conţinut IT, 4 ( 1 2), 1 0; 1 2 - nu po ate fi percepută prin nici un s imţ IT, 4 ( 1 2), 1 2. 1 6. ca poten ţă: dacă este în poten ţă 11, S (25), 2 - este în potenţ ă toate existentele II, 5 (25), 4; S. 1 7. şi privaţia: Il, 4 ( I 2), 1 4; 1 5 ; 1 6. 1 8. calitate şi can titate: lipsită de calitate 1, 8 (5 1 ), 1 0. IT, 4 ( 1 2 ), 8 este necesară calităţii IT, 4 ( 1 2), 1 2 - trebuie să fie cu totul lipsită de calitate VI, 9 (9), 7. 1 9. ca receptacul: receptacul al formelor II, 4 ( 1 2), 1 . m, 6 (26), 1 3 ; ] 8 - receptacul al mărimii IT, 4 ( 1 2), 1 1 - receptacul al corpurilor II, 4 ( 1 2), 6 - este receptacul, doică şi mamă m, 6 ( 26 ), 1 9. 20. alte concepţii: VI, 1 (42), 25-29. II. Inteligibilă: II, 4 ( 1 2). IT, 5 (25) - materia divină posedă o viaţă detelminată şi inteligentă U 4 ( 1 2), 5 - este un substrat adevărat II, 4 ( 1 2), 5 - este o substanţă iluminată II, 4 (1 2), 5 - este eternă II, 4 ( 1 2), 5 - este produsă de alteritate care

606


Index de concepte plotiniene

este şi mişcare primă II, 4 ( 1 2), 5 este infinitul II, 4 ( 1 2), 1 5 - se poate naşte din intlnitatea, puterea s au eternitatea unului II, 4 ( 1 2), 1 5 - este o anume fiin ţ ă II, 4 ( 1 2), 1 5 - deţine mereu aceeaşi formă II, 4 ( 1 2), 3 este contrară materiei sensibile II, 4 ( 1 2), 3 . -

Materialismu1: argumente împotriva material is­ mului IV, 7 (2), 2. Mărimea: m, 6 (26), 1 6- 1 8. II, 4 ( 1 2), 1 2 materia nu poate avea parte de nici de fOlmă nici de mărime ID, 6 (26), 1 6 - este o formă, nu un receptacul m, 6 (26), 1 7 - inclusă în raţiunea fonnatoare a corpului m, 6 (26), 1 6 - nu este o relaţie VI, 3 (44), 1 1 este imaterială ID, 6 (26), 1 6 marele este materia frumosului VI, 6 (34), 1. Cf. Cantitate. Măsura: 1, 2 ( 1 9 ), 2. 1, 8 (5 1 ), 3 .

IV, 6 (4 1 ), 1 memoria nu trebuie pusă nici pe seama zeului, nici a fiinţei, nici a inteligenţei IV, 3 (27), 25 corpul este un obstacol IV, 3 (27), 26 - şi imaginaţ ia IV, 3 (27), 29-3 1 . IV, 4 (28), 3 - şi reamintirea IV, 3 (27) , 25 - şi astrele IV, 4 (28), 6- 8 - rolul ei în cunoaştere V, 3 (49), 3 - amintirea celor trecute 1, 5 (36), 8 ; 9. 2. şi sufletul: aparţ ine sufletului IV, 3 (27), 26 - cărei părţi a sufletului aparţine? IV, 3 (27), 2730 - sufletul este şi devine lucrurile pe care şi le am i nteşte, căci amintirea este fie gândire, fie imaginaţie IV, 4 (28), 3 - memoria sufletului despre sens ibil şi inteligibil IV, 4 (28), 1 -4 - cum se produc în suflet amintirile ID, 6 -

-

(26), 2.

Mirosul: IV, 6 (41 ), 2.

Misterele: 1, 6 ( 1 ), 6.

Mânia:

Mişcarea:

IV, 4 (28), 28.

Memoria, amintirea: IV, 6 (41 ). J. caracteristici: memoria este în sine nereceptivă, dar produce percepţia a ceea ce nu conţ ine în ea IV, 6 (41 ), 3 - memoria este o putere şi o pregătire pentru ceva disponibil IV, 6 (4 1 ) , 3 - amintirile nu sunt depozite de cunoştin ţe şi senzaţ ii IV, 6 (4 J ), l - memoria nu rezultă din persi stenţa impresiei

1 . caracteristici: a. pozitive: ca alteritate II, 4 ( 1 2), 5

este calea de la potenţ ă la lucrul despre care se spune că este în po tenţă este o fonnă aflată în stare de veghe VI, 3 (44) , 22 - şi viaţa corpuri lor e st e o m iş care VI, 3 (44), 22 - este un gen VI, 3 (44), 22 mi şcarea este una şi este un gen unic VI, 1 (42), 1 9 - este o înaintare şi o parcurgere a dmmului de la potenţă şi de la -

607

,

-


Index de concepte plotiniene lucrul posibil la act VI,

3 (44), 22

mişcarea este altceva şi este un

-

acţ i onează

VI, 3 (44), 2. 5. şi fiinţa: este un gen prim VI, 2 (-43), 1 5 nu trebuie aşezată nici

continuu

sub fiinţă, nici deasupra fiinţei, ci

accident

este posibilă datorită puterilor din care provine şi datorită cărora

VI, 3 (44), 23 - este un VI, 3 (44), 1 1 - ea este

-

ceva înainte de a fi a cuiva, chiar

cu fiinţa, deş i nu se află în fiinţă ca

VI, 3 (44), 21 - vine din nemi şcare m, 2 (47), 4 (d in lucrurile sensibile)

într-un substrat

dacă ulterior este a cuiva

VI, 2 (43), 7

-

este

un act al fiinţei şi nici una dintre

provine în ele de la un altul; ea le

VI, 2 (43), 7. 6. şi intelectul: nu intel ecţia mişcă­

veghe şi le impulsionează pe cele

rii a produs mişcarea în sine, ci

el e nu exi stă fără cealaltă

-

agită, le dirijează, le ţi ne în stare de

care participă la ea

VI, 3 (44), 23.

b. negative: nu este uşor sau este chiar imposibil să o încadrăm Într-o defini ţ ie mCI

VI, 3 (44), 22 mCI

substan ţa,

-

nu este

calitatea

conţin VI, 3 (44), 2 1 nu poate fi redusă la acţiune şi nici la afec tare VI, 3 (44), 21 nu se poate reduce nici la relaţie VI, 3 (44), 21 - nu a fost situată într-o cantitate VI, 3 (44), I l - nu produce o cali tate VI, 2 (43), 1 5. 2. tipuri de mişcare: II, 2 (1 4). IT, 4 ( 1 2), 5. VI, 1 (42), 1 9. VI, 3 (44), 2; 24; 25 ; 26. 3. circulară: II, 2 ( 1 4) - este mişca­ rea cerului II, 2 ( 1 4), 1 - este o lucrurilor care o -

-

mişcare spre sine, care se percepe pe sine, se gândeşte pe sine şi este mişcarea vieţ i i

II, 2 ( 1 4), 1 - este

compusă dintr-o mişcare a corpului

II, 2 ( 1 4), 1 . 4. corpului şi a sufletului: mişcarea naturală a sufletului este asemeni celei circulare VI, 9 (9), 8 - sufletul

şi una a sufletului

se mi şcă circular în jurul centrului şi al originii sale

VI, 9 (9), 8

-

ai ci

mişc area în sine a produs intelecţia VI, 6 (34), 6 dacă există gândire, există şi mişcare V, 1 ( 1 0), 4. 7. şi act şi potenţă şi acţiune: este un act al fiinţei VI, 2 (43), 7 raportul cu actul şi afectarea VI, 1 (42), 1 9-22 - raportul cu poten ţ a VI, 3 (44), 23 a ac ţiona înseamnă -

-

-

a avea în sine o mi şcare inde­

VI, 1 (42), 22. 8. după Aristotel: VI, 1 (42), 1 5- 1 8 . 9 . şi timpul: timpul este mereu altul, ti ind produsul mişcării VI, 3 (44), 22. 1 0. terestră: pământul nu deţ ine miş care locală IV, 4 (28), 22 nu este complet imobil IV, 4 (28), 26.

pendentă, ce vine de la sine

-

Moartea: aparţ ine doar celor compuse II, 9 (33), 3 - este separarea sufletului de corp 1, 6 ( 1 ), 6 - virtuosul ştie ce este moartea şi din acest motiv nu îl face să sufere 1, 4 (46), 4 - dacă este un rău 1, 4 (46), 7. 1, 7 (54), 3 - moartea sufletului 1, 8 (5 1 ), 1 3 este sch imbarea corpului m, 2

608

-


Index de concepte plotiniene

(47), 1 5. Cf. Separarea (În străin a­ rea) sufletului de corp. Morala: a gnosticilor şi a lui Epicur IT, 9 (33), 1 5 . Multiplul, multiplicitatea: multiplul unificat şi absolut VI, 6 (34), 3 - multiplu inteligibil nu se naşte din ceva multiplu V, 3 (49), 16 - se caută pe sine şi doreşte să se adune şi să se perceapă pe sine V, 6 (24), 5 - multiplicitatea inteli­ gen ţei V, 3 (49), 17 - nu poate exista multiplu fără un unu V, 6 (24), 3 - orice multiplu şi non-unu are nevoie de unu pentru a exista VI, 9 (9), 6 - este o părăsire a unului VI, 6 (34), 1 - cum este posibil multiplul? V, 9 (5), 1 4. Muzica, m:uzicantul: V, 8 (3 1 ), 1 . V, 9 (5), I l . VI, 3 (44), 1 6 - muzicantul ca tip uman 1, 3 (2 0), 1 - iubitorii de muzică m, 4 ( 1 5), 2. Naşterea: în lumea inteligibilă indică ordinea şi cauza V, 1 ( 1 0), 6. Cf. Creaţia, producerea, geneza. Natura: m, 8 (30). 1 . caracteristici: nu este n ici gândire, nici viziune, ci doar o capacitate de modificare a materiei II, 3 (52), 1 7 - este natural ca lucrurile să nu fie egale Între ele fi, 3 (48), 3 - nu are parte de

cunoaştere, ci doar acţionează IT, 3 (52), 17 - viaţa confonnă cu natura 1, 4 (46), 1 - binele este sursa ş i principiul actelor naturale 1 , 7 (54), 1 - începe cu originea, nu are nevoie de deliberare IV, 4 (28), 1 1 - este înţelepciunea universului IV, 4 (28), 1 1 - 1 4 - este o imagine a Înţelepciunii şi o ultimă parte a sufletului IV, 4 (28), 1 3 - nu are imaginaţie N, 4 (28), 1 3 - nu are nici percepţ ia, nici conştiinla a ceva IV, 4 (28), 1 3 - este reflectarea conştiinţei suflehtlui în materie N, 4 (28), 13 - forma obiectului plăs­ muit de natură este o specie diferită de natură în sine IV, 4 (28), 1 4. 2. şi sufletul: m, 8 (30), 6 - este un suflet, născut de un suflet superior m, 8 (30), 4 - numită ca fiind sufletul din semin ţe V, 9 (5), 6. 3. şi con templarea: contemplarea ei are loc în tăcere şi oarecum mai obscur fi, 8 (30), 4 - este con­ templare şi obiect contemplat, fiind o raţiune şi ea produce deoarece este aceste lucruri m, 8 (3 0), 3 - În cazul ei generarea este o con­ templare m, 8 (30), 5. 4. şi raţiunea şi forma: s-a născut din raţiuni superioare fără ca acestea să fi acţionat m, 8 (30), 4 este o raţ iune care produce o altă raţiune fi, 8 (3 0), 2 - trebuie să fie o fonnă m, 8 (30), 2 - conţ ine În s ine cea din unnă raţiune iluminată IV, 4 (28), 1 3 . 5. ca forţă crea toare: ceea ce naşte este cu totul precar, deoarece o

609


Index de concepte plotiniene

contemplare precară produce un obiect precar In, 8 (30), 4 - nu cunoaşte, doar produce involuntar IV, 4 (28), 1 3 - produce corpurile şi le oferă o formă IV, 4 (28), 20 ca mamă IV, 4 (28), 20. 6. şi materia: are nevoie de o materie căreia să îi dea formă m, 8 (30), 2 - ca agent natural II, 3 (5 2), 1 7 - ac ţionează asupra materiei IV, 4 (28), 1 3 . Neafeclarea (incorporalelor): m 6 (26). Cf. Afectarca. Necesitatea: necesi tatea răului 1, 8 (5 1 ), 7 necesitatea metafizică a unului de a produce V, 3 (49 ) , 1 5 . Nedeterm.inatul: n, 4 ( 2), 3. Nedreptatea: este necesară şi conformă cu raţ iu­ nea, conform ordinii universale: N, 3 (27), 1 6. Cf. Dreptatea. Nefericirea: I, 5 (36), 6 - cel ce nu posedă binele este total nefericit: 1, 6 ( 1 ), 7. Vezi Fericirea. Nefiinţa: cf. Fiinţa. Nemurirea sufletului: IV, 7 (2) - argumentul contra celor care nu susţin această teorie IV, 7 (2), 1 1 ; 1 2. Cf. Sufletul. Număntl: VI, 6 (34).

1. caracteristici: toate numerele cad sub un gen unic VI, 3 (44), 1 3 unul şi numărul sunt anterioare existentelor VI, 6 (3 4), 1 0 - ca substan ţ ă V, 1 ( 1 0), 5 - este o formă V, 1 ( 1 0). 5 - acolo sus, ca şi diada, este raţiune ş i inteligenţă V, 1 (1 0), 5 - există înaintea oricămi vieţuitor şi chiar a vieţ uitorului desăvârş it VI , 6 (34), 1 5 - numărul to tal corespunde viel ui torului desăvârş it şi este Înaintea existen­ telor VI , 6 (34), 1 5 - numărul esenţ ial este un aspect al formelor şi un cogenerator al lor şi o exi stenţ ă primară În fiinţă VI, 6 (34), 9 - În intel igibil este delimitat VI, 6 (34), 18 -- şi unul VI, 6 (34), 5 - omul în sine este un număr, de pildă o diadă, vieţ uitor şi raţional VI, 6 (34), 16 -- produs de real ită­ ţ i le prime V, 1 ( 1 0), 4 - provine din diadă V, 1 ( 1 0), 5. 2. tipuri: total VI, 6 (34), 8; 15 corespondent unui solid luat ca extrem II, 1 (40) , 6 - infinit VI, 6 (34), 1 7 - primar şi adevărat VI, 6 (34), 1 5 - numărătoare a numerelor şi numărabilelor VI, 6 (34), 1 5 fi inţa este număr unificat, existentele număr destăşurat, inteligenţa număr care se mi şcă În sine, iar v ieţui torul număr care cuprinde VI, 6 (34), 9 - există numerele în sine numite substanţe, pentru că sunt în s ine, şi numerele din lucrurile ce participă la numere VI, 1 (42), 4. 3. ca forţă creatoare: numărul

610


Index de concepte plotiniene

primar şi adevărat este principiu şi sursă a realităţ ii autentice pentru existente VI, 6 (34), 1 5 generarea se produce cu asistenţ a numerelor VI, 6 (34), 1 5 4. şi inteligenţa: numerele sunt în inteligenţ ă ca sumă a actelor intel igen ţei VI, 6 (34), 1 5. 5. şi fiinţ a: fi inţ a generează existentele deoarece se mişcă după număr, punând numerele să prezideze realitatea lor autentică VI, 6 (34), 1 5 - fiinţa devi ne număr VI, 6 (34), 1 5 fiinţa a generat atâtea ex i sten te câte comporta numărul VI, 6 (34), 1 5 . 6. şi sufletul: este şi sufletul V, 1 ( 1 0), 5 - sufletul se foloseşte de număr pentru a măsura pluralitatea VI, 1 (42), 4. -

-

Omul: 1, 1 (53). 1. definiţii şi caracteristici: nu poate fi ceva simplu, este compus din suflet şi corp IV, 7 (2), 1 poate fi în formă senzitivă, raţ io­ nală sau vegetativă m, 4 ( 1 5), 2 nu şi-a pierdut raţionalitatea m, 2 (47), 9 - înainte eram acolo, oa­ meni diferi ţi, un ii chiar zei, tiind părţi ale inteligibilului nediferite ş i neseparate, c i care aparţ ineau Întregului VI, 4 (22), 1 4 - ceea ce ne aparţine şi noi înşine se reduce la fiinţă, ne înălţăm spre unu şi spre prima realitate VI, 5 (2 3 ), 7 om terestru şi inteligibil VI, 6 (34), 15 - şi raţiunea VI, 7 (38), 4. 2. şi sufletul: prin sut1et, este legat 61 1

şi de lumea inteligibilă şi de cea sensibilă m, 4 ( 1 5), 3 . 3 . şi frumosul: este o tăptură frumoasă, atât cât poate fi frumoasă ID, 2 (47), 9 - este frumos dacă se recunoaşte pe sine şi urât dacă se ignoră V, 8 (3 1 ), 1 3 . 4. ca natură intermediaTă: nu este cel mai bun dintre vieţuitoare, ci ocupă pozi ţ ia de mijloc m, 2 (47), 9 - participă şi la lumea inte ligibilă şi la cea sens ibilă m, 4 ( 1 5), 3. 5. şi libertatea: acţ ionează singur ID, 2 ( 1 5), 1 0 - a al es singur pozi ţ ia de mijloc m, 2 ( 1 5) 9 deţine un principiul libertăţii m, 3 (48), 4. 6. şi răul: este rău neintenţ ionat m, 2 ( 1 5), 1 0 - cauzele decăderii m, 3 (48), 4. 7. tipuri umane: iubitor 1, 3 (20), 1 ; 2 filosofI, 3 (20), 3 muzicant 1, 3 (20), 1 cele trei genuri de om: cei care nu pot zbura, cei care abia zboară şi cei divini V, 9 (5), 1 omul originar şi cel ulterior VI, 4 (22), 1 4; 1 5 - de trei feluri VI, 7 (3 8), 6. 8. omul adevăra t 1, 1 (53), 7 deţine virtuţ ile ce ţin de intelecţie 1, 1 (53), 10 - coincide cu sufletul raţional I, 1 (53), 7. 9. şi totul: V, 8 (3 1 ), 7 - nu ne aflăm În afara întregului VI, 4 (22), 1 4. ,

-

-

-

-

-

Opinia: cui aparţ ine I, 1 (53) 1 ; IV, 4 (28), 1 7 ; V, 9 (3 3) 7 este receptivă V, 5 (32), 1 . ,

-


Index de concepte plotiniene

Ordinea: V, 2 ( 1 1 ) - nu există datorită dezordinii m, 2 (47), 4 nivelelor existenţei IV, 4 (28), 1 6 - ordinea universului este întinsă peste tot m, 2 (47), 1 3 - confonnă naturii II, 9 (33) l . -

,

(28), 26 - sensibilitatea sa nu este legată de corp, ci doar purtată de el IV, 4 (28), 2 7- este parte a universului viu IV, 4 (28), 22 - nu nu este imobil IV, 4 (28), 26 de ţ ine mişcare locală IV, 4 (28), 22 - rămâne mereu în configuraţia şi volumul lui propriu II, 1 (40), 3 se află la mijloc, ca o punte, ca să ofere un suport solid II, 1 (40), 7. -

-

Partea: în raport cu corpurile, numerele şi realităţ ile suprasens ibile IV, 3 (27), 2; 3 eternitatea este aceeaşi ş i pentru Întreg ş i pentru parte 11, 1 (40), 1 - părţile sufletului IV, 3 (27), 20 - sufletul nu este În corp ca o parte într-un întreg IV, 3 (27), 20. Cf. Totul.

Participarea: sensi bilului la i ntel igibil V, 9 (5), 5 - şi materia m, 6 (26), 1 2 - l a fiinţa inteligi bilă VI , 4 (22), 8 unei naturi superioare la una inferioară VI, 4 (22) , 16 - materiei la idei VI, 5 (23), 8 - Întotdeauna se face la altul, neasemenea VI, 4 (22), 1 3 - un corp nu va participa la un alt corp VI, 4 (22), 1 3.

-

Pasiunea: 1, 1 (53), 5. VI, 3 (44), 28. Cf.

Sufletul.

Pământul:

Pedeapsa: IV, 3 (27), 25 pedepsele sufletele rele IV, 4 (28), 45. -

pentru

Percepţia: 3 (27), 26 - a corpurilor sensibile IV, 5 (29), 1 - organul seamănă obiectului perceput IV, 5 (29), 8 - utilitatea ei IV, 4 (28), 24 este doar a ceea ce este extern V, 3 (49), 2 - universul nu are percepţ ie a realităţ ii, ci doar o anumită percepţie de sine IV, 4 (28), 24 - pământul are sensi­ bili tate, deci şi percepţie IV, 4 (28), 26 - şi sufletul IV, 4 (28), 23 ; IV, 3 (27), 3 - şi simpatia cosmică IV, 5 (29), 8. IV,

-

Perfecţiunea: unui individ nu i se poate pretinde să fie perfect, fi ind doar parte m, 2

(47), 1 4.

are suflet IV, 4 (2 8), 22; 26 are un suflet vegetativ IV, 4 (28), 22 are facultate generativă şi vegetativă IV, 4 (28), �7- este foarte divers ş i este compus din toate elementele IV, 4 (28), 22 - ca eleme� t 11, 1 (40), 3 - are sensibilitate IV, 4 -

-

Perioadele: V, 7 ( 1 8), 1 .

Plăcerea:

ef. Fericirea dacă pl ăcerea pură survine din suflet I, 1 (53), 2 - cui aparţ ine? 1,

612


Index de concepte plotiniene

1 (53), 1 - şi fericirea 1, 4 (46), 5 este ştiinţa pe care o are vieţuitorul despre reinstalarea imaginii sufle­ tului în corp IV, 4 (28), 19 - ocupă numai prezentul 1, 5 (36), 4 - şi bi­ nele şi inteligenţa VI, 7 (3 8), 24; 30. Planeta: cf. Aştrii. Planta: IV, 4 (28), 22 - potenţa vegetativă m, 4 ( 1 5), 1 ; 2 - sufletul ei V, 2

( 1 1), 2.

Puterea, potenţa: li, 5 (25). 1. caracteristici: unului V, 3 (49), 15 - inteligenţei IV, 8 (6), 3 - ş i cantitatea VI , 5 ( 2 3 ) , 1 2 - şi materia IT, 5 (25), 2 - sufletul este potenţă producătoare II, 5 (25), 3 a fi în poten ţă nu trebuie considerat absolut, pentru că ceva nu poate fi în potenţa a nimic IT, 5 (25), 1 trebuie numit în potenţ ă ceva care este deja un altul faţă de sine IT, 5 (25), 1 - după cum nu poate fi o substanţă fără putere, nici puterea nu poate fi fără esenţă VI, 4 (22), 9 - puterile sunt fi ecare lucru ca întreg ce devine multiplu ş i seamănă reciproc VI, 4 (22), 9 - fie că există aceeaşi putere pretutin­ deni fie că este împreună peste tot întreagă, nedivizată, ca şi cum ar fi În unul şi acelaşi corp VI, 4 (22), 9. 2 şi inteligibi1u/: puterile nu pot fi separate de inteligibilul de unde provin VI, 4 (22), 9 - puterea din inteli gibil este exi sten ţ ă şi

substanţ ă, sau chiar superioară substanţei VI, 4 (22), 9. 3. patenţa vegetativă: şi sufletul m, 4 ( 1 5), 1 - şi omul ID, 4 ( 1 5), 2 - şi soarele IV, 4 (28), 35. Predicatul: VI, 3 (44), 3 - orice este predicat despre ceva a ajuns în acel lucru de la altul sau este actul acelui lucru VI, 6 (34), 1 0. Prezentul:

Cf. Timpul.

1 . şi fiinţa: există în prezent 1, 5 (36), 2. 2. şi fericirea: există în prezent 1, 5 (36), 1 ; 5 - plăcerea mai îndelungă ocupă numai prezentul !, 5 (36), 4.

Prezenţa ( fiinţei) : diverse moduri VI, 4 (22), 1 1 . Prietenia: It 4 (46), 1 5 - rel aţia dintre universul inteligibil şi cel sensibil m, 2 (47), 2. Primul: V, 2 ( 1 1 ). Cf. Unul. Principiul: / . caracteristici: inteligibilul este principiu şi de la el vin toate V, 8 (3 1 ), 7 - este acelaşi cu scopul şi deci este totul în întregime şi fără lipsă V, 8 (3 1 ), 7 - toate imită pe cât pot principiul V, 4 (7), 1 principiul organizator al lumii nu este materie şi fonnă, ci doar formă şi putere IV, 4 (28), 16 - nu are nevoie de cele de după el, iar

613


Index de concepte plotiniene

principiul tuturor nu are nevoie de nimic VI, 9 (9), 6 - vede principiul

Ptmctul: cf Figuri geometrice.

prin principiu şi doar asemănătorul

Purificarea:

se uneşte cu asemănătorul VI, 9

(9), 1 1 - al răului şi al binelui 1, 8 (5 1 ), 6 - în principii nu există distincţie între act şi potenţă II, 9 (33), 1 . 2. crea tor: IV, 4 (2 8), 1 0. V, 3 (49), 1 0. 3. şi sufletul: N, 4 (28), 16 - dacă

este demi urg sau suflet al uni ver­

sului IV, 4 (28), 1 0. 4. ca principiu prim: este primul

dintre toate V, 4 (7), 1

-

coincide cu

principul producător V, 3 (49), 1 0.

Providenţa: m, 2 (47). m, 3 (4 8).

1 . caracteristici: IT, 9 (3 3), 1 6. m, 3 (48), 2 - universului provine de la intel igenţă m, 2 (47), 1 - este una m, 3 (48), 5 - implică şi binele şi răul m, 3 (48), 7. 2. şi des tin ul: în realitatea infe­ rioară este destin m, 3 (48), 5. 3. limitele ei: m, 2 (47), 9 - cel e două providenţe m, 3, (48), 4 4. universală: este conformă şi posterioară cu intel igenţă m, 2 (47), 1 - inteligenţa îi este cauză m, 2 (47), 1 - se află în toate m, 3 (48), 6.

Prudenta: V, 9 (5), 2.

sufletul ajunge la zeu prin purificare 1, 6 ( 1 ), 7 - înseamnă a lăsa sufletul si ngur m, 6 (26), 5 ne conduce la cunoaşterea celor mai alese lucruri IV, 7 (2), 1 0.

Raportul:

VI, 1 (42), 8 ; 9. Raţiunea:

1 . caracteristici: este pnnClplU ş i toate sunt raţiune m , 2 (47), 1 5 este imobilă m, 8 (30), 2 - nu este cu totul completă m, 2 (47), 1 6 este formă IT, 7 (3 7), 3 - totul este de la raţ iune, şi ce este bun şi ce este rău m, 2 (47), 1 8 - nu se dă pe sine întreagă şi totală celor ce se dă m, 2 (47), 16 - a dat naştere războiului şi luptei m, 2 (47), 1 6 raţiunea corespondentă configura­ ţ iei vizibile este moartă şi incapa­ bilă de a produce alta, iar raţiunea soră cu ea are viaţă şi produce aceeaşi putere cu a ei în fiinţa care devine m, 8 (30), 2 - legată de materie produce corpul II, 7 (37), 3 - raţiunea universală conţine atât lucruri bune cât şi rele ca părţ i m, 3 (48), 1 - întreţese cu legile toate pasiunile şi actele oamenilor IV, 4 (28), 39 - şi universul IV, 4 (28), 12 - planta - de aici este o raţiune fonnală pusă într-o viaţ ă VI, 7

(38), I l . şi sufletul: m, 2 (47), 1 6. V, 3 (49), 2 - inteligenţa şi sut1etul au

2.

614


Index de concepte plotiniene

născut raţiunea m, 2 (47), 1 6 sufletel e mai divine din acest univers sunt părţi ale ra ţ iun i i m, 2 (47), 1 8 - nu este din genul sufle­ tului pur, ci depinde de el m, 2 (47), 1 6 - oare toate ra ţiunile sunt sufl ete? m, 2 (47), 1 8 - oare raţ i unile din suflet sunt gânduri? IT, 3 (52), 1 7 - cât există inteligenţa şi sufletul, raţiunile vor emana către ace as tă speie de suflet II, 3 (52), 1 8 - raţiun i l e sunt actul unu i suflet universal ID, 3 (48), 1 . 3. conform cu raţiunea: contra­ rietatea este confonnă cu raţiunea ID, 2 (47), 1 6 - şi pe cele rele le face confonn cu ea m, 2 (47), I l cele ce se nasc sunt con forme raţiunii ID, 2 (47), 1 5 - conform raţiun ii , fiecare ocupă locul potri­ vit pe care l-a ales m, 2 (47), 1 7 . 4. şi inteligenţa şi inteJigibilul: m, 5 (50), 9 - vine de la o unică inteligen ţă şi de la o unică viaţă, amândouă fiind complete ID, 2 (47), 1 6 - conţ ine toată diversi tatea intel igibilă ID, 2 (47), 1 1 - este intelect II, 7 (3 7), 3 - în lumea intel igibilă toate sunt ra ţiune fi, 3 (48), 5 . 5. unitate ş i multiplicitate: este un a c a întreg, ch iar dacă nu este unitară m, 2 (47), 1 6 - are păr ţ i inegale m, 2 (47), 1 2. ID, 3 (48), 5 - este una, dar se împ arte în părţi inegale m, 2 (47), 1 7. 6. tipuri: raţ i un ea seminală IT, 3 (52), 1 7. II, 7 (37), 3 . IV, 3 (27 ) , 1 0 . IV, 4 (28), 39. V, 7 ( 1 8), 2. VI,

2 (43), 2 1 . VI, 3 (44), 16 p ro ducătoare IT, 7 (37), 3. m, 2 (47), 1 4 - universală m, 2 (47), 1 7. m, 3 (48), 1 . IV, 4 (2 8), 39 - a lumii (la gnostici) IT, 9 (3 3), 5 primară IT, 3 (52), 1 7 - corectă IV, 4 (28), 17 - unică VI, 2 (43), 2 1 fromală VI, 1 (42), 1 0 - imperfectă VI, 1 (42), 1 0. 7. şi materia şi natura: m, 8 (30), 3 - de fapt nu este separată de materie IT, 7 (37), 3 - produce în materie IT, 3 (52), 1 7 - natura este o raţiune care produce o altă raţiune care este rezultatul ei m, 8 (3 0), 2. Răul: 1, 8 (5 1 ). J . caracteristici: acolo, sus, nu exi stă rău V, 9 (5), 1 0; II, 9 (33), 1 3 - aici, jos, derivă dintr-o insufi­ cien ţă, pri vaţ i e şi defect V, 9 (5), 1 0 - este lipsă de măsură 1, 8 (5 1 ), 3 - este nelimitat 1, 8 (5 1 ), 3 nat ura rea este un fal s primar şi absolut 1, 8 (5 1 ), 6 - este contrarul binelui? I, 8 (5 1 ), 6 - primul şi al doilea rău I, 8 (5 1 ), 5; 8 - rel ele 1, 1 (53 ), 9. 1, 2 ( 1 9), 1 - ca eroare i nvoluntară ID, 2 (47), 1 0 - nu există nimic mai prejos de rele, atunci relele sunt contrariile binelui VI, 7 (38), 23. 2. şi nefiinţa: este nefiinţă VI, 9 (9), 1 1 - se află printre cele non­ existente, ca formă a lor 1, 8 ( 5 1 ), 3 - este lipsă de fonnă 1, 8 (5 1 ), 3 este veşnic nedefmit 1, 8 (5 1 ), 3 nicăieri stabil I, 8 (5 1 ), 3 - afectat

615


Index de concepte plotiniene

V,

9 (5), 5 - exerciţiile

de toate, nesătu l , de o saraCIe

reamintirii

1, 8 (5 1 ), 3 binelui 1, 8 (5 1), 1 ; 5.

de n;amintire duc la o fortificare a

completă

- absenţă a

sufletului

3 . şi materia: este o afectare a materiei care ratează o formă

(5), 1 0 - este

materia

V,

1, 8 (5 1 ), 8

este materie încă nearanjată 1,

(5 1 ), 7

-

9

ef.

-

-

Memoria.

Reîncamarea:

8

posibilităţile ei m,

materia este rea fiindcă nu

are calitate 1,

IV, 6 (4 1 ), 3 este IV, 3 (27), 25.

diferită de gândire

4 (1 5), 2.

Relaţia:

8 (5 1 ), 1 0.

nu trebuie să considerăm că este o

4. necesitatea răului: nu se poate ca relele să nu exi ste 1, 4 (46), 1 1

relaţie ceva ce mai înainte este şi

este nevoie de o limită a ieşirii din

abia apoi este al altuia

-

bine care este răul L

8 (5 1), 7 - răul

este necesar universului pentru a fi perfect II,

altul şi alăturarea lor simultană

3 (44), 28

3 (52), 1 8.

5. primul şi al doilea rău:

1, 8 (5 1 ),

6. pentru om şi suflet:

L 4 (46), 7

substanţei sau ca o cauză,

-

3 (44), 28 şi predicatele VI, 3 (44), 3 - ca şi categorie aristotelică VI, 1 (42), 7-9.

1 (1 0), 1 2 (1 9), 4 - şi relele pot fi utilizate bine m, 2 (47), 5 dorin ţa de a-şi aparţ ine V,

-

-

nimic nu este rău pentru cel bun ill,

experien ţa răului este o

cunoaştere mai clară a binelui

IV, 8

(6), 7. şi inteJigibilul: răul este pal1e a

raţiunii universului m,

2 (47), 1 8 -

în lumea inteligibilă nu există rău

II, 9

(3 3), 1 3 ; V, 9 (5), 1 0

-

dacă

este posibilă cercetarea răului 1,

8

(5 1 ), 1 .

un

principiu saU un element VI,

- al sufletului 1,

7.

VI,

când este produsă de o

relaţie ca substanţă, ci ca o parte a

pentru suflete, principiul răului este

-

-

legătură a substanţei, nu este o

2; 5; 8; 1 1 .

2 (47), 6

VI, 3 (44),

21 - este o legătură a unui lucru cu

Repausu1: VI, 3 (44), 27. VI, 2 (43), 7; 8 este principiu prim V, 1 (1 0), 4 este gen prim VI, 2 ( 4 3), 8; 9; 1 5; 16 exi stă în măsura în care -

-

inteligenţa este identică cu sine

V,

1 ( 1 0), 4 - este Între ce le de sus V, 9 (5), 1 0 - forma este repaus al materiei VI, 3 (44), 2 - şi materia VI, 3 (44), 2 fiinţa a întemeiat -

Reamintirea: V, 3 (49), 2

-

repausul şi îl are nu ca adăugat, ci demonstrează eterni­

tatea sufletului

IV, 7 (2), 1 2 -

de la sine şi în sine

VI, 2 (43), 8

sufletul contemplă realităţile prin

şi

(6), 4 - ce este cel care îşi reaminteşte IV, 3 (27), 25 şi memoria N, 3 (27), 25 teoria

gândirea

VI, 2 (43 ), 8

fi i n ţ e i ,

repausul

reamin tire N, 8

-

-

-

este cea în care se opreşte gândirea este cea de la care porneşte -

în privinţa

este

mai

îndemână decât m işcarea

6 16

la

VI, 2


Index de concepte plotiniene

(43 ), 7. Cf. Eternitatea

-

-

Reprezentarea: ID, 6 (2 6), 4 nu seamănă cu nişte amprente în ceară m, 6 (26), 3. -

Rugăciunea: IV, 4 (28), 40; 4 1 şi V, 1 ( 1 0), 6 valoarea şi limita ei IV, 4 (28), 42 - ascultă astrele rugăciunile? IV, 4 (28), 30. Cf. Astre şi Simpatia.

Sărăcia: lipsa de lucruri materiale necesare 1, 8 (5 1 ) , 5 nu înseamnă nimic pentru cei buni m, 2 (47), 5 . -

Sângele: 1, 1 (5 3), 5.

Seminţele:

-

-

-

-

-

V, 9 (5), 6 ca i magine a suprasensibi lului II, 6 ( 1 7), 1 . Vezi si Raţiunea -

Semnul: astrele ca btere II, 3 (52), 7 toate sunt pl ine de semne II, 3 (52), 7 anunţă influenţele cosmice IV, 4 (28), 39. Cf. Astrele. -

-

Senzaţia, sensibilitatea: IV, 6 (41 ). 1 . definiţii: 1, 1 (53), 1 ; 9 . 1, 4 (46), 2; 1 0 . V, 3 (49), 1 aparţine compusului 1, 1 (53), 6 senzaţiile -

-

de aici sunt ni şte gânduri neclare, iar gândurile de acolo sunt nişte senzaţ i i cl are VI, 7 (3 8), 7 aparţine naturi i vieţuitorului 1, 1 (53), 7 senzaţia sufletului este o percepţie prin intermediul unor organe asemănătoare obi ectelor

-

-

percepute IV, 5 (29), 8 înseamnă o anumită vigoare IV, 6 (4 1 ), 3 când vin în principiul dominant, gânduri devin senzaţ i i le în indivizibi le IV, 7 (2), 6 mişcare, sufletul naşte senzaţia care persistă în el m, 4 ( 1 5), 1 externă 1, 1 (53), 7 nu produce nici impres ii, nici amprente IV, 6 (4 1 ), 1 . 2. activitatea: IV, 5 (29), 7 nu percepe lucru însuşi, care rămâne exterior, ceea ce este cunoscut este o imagine a lucrului V, 5 (32), 1 . Separarea (înstrăinarea) sufletului de corp: I, 2 ( 1 9), 5; 1, 4 (46), 1 4; ID, 6 (26), 5; V, 1 (1 O), 10 prin filosofie 1 , 1 (53), 3. Cf. Corp ş i Suflet.

Simetria: frumosul se naşte din si metria reciprocă a părţ ilor şi faţă de întreg frumosul nu rezidă în 1, 6 ( 1 ), 1 simetrie sau culori 1, 6 ( 1 ), l . -

Simpatia: IV, 5 (29), 1 ; 2

toate părţile universul ui se află, datorită asemănării şi unităţ ii, în simpatie naturală IV, 4 (28), 32 explică magi ile IV, 4 (28), 40 are loc În natura vieţuitorului unic IV, 5 (29), 8 are loc fi indcă şi fiinţele care simt şi cele care sunt sim ţ i te aparţin vieţuitorului unic IV, 5 (29), 8 fi ind un vieţui tor uni c, universul este constrâns să fie în simpati e cu sine IV, 4 (28), 35 rugăci unea are efect deoarece -

-

-

-

-

-


Index de concepte plotiniene

părţ ile universului simpatizează una cu alta IV, 4 (2 8), 41 - sufletul stă în simpatie cu sine IV, 7 (2), 3 .

Specia:

şi indivi d VI, 3 (44), 9 - şi gen VI, - ceca ce se află deasupra individualelor VI, 3 (44), 1 - specia va fi, alături de materi e, un fundament pentru compuse VI, 3 (44), 4 - ultima specie este în mare măsură infinită VI, 2 (43), 22 fiecare dintre speci i este unu doar prin sinonimie, căci specia este o pluralitate VI, 2 (43), 1 0. 2 (4 3 ), 2

C f. Percepţia.

Simplificarea:

sufletul care atinge simplul, Unul V, 3 (49), 1 7. Simplul:

nici un corp nu poate fi simplu, fiind năs cut V, 4 (7), 1 . Cf. Compus.

Simţ (organ de): Dar din partea zeului VI, 7 (3 8), 1 - capabil să primească afectări IV, 4 (28), 23 - intermediar între exterior şi suflet IV, 4 (28), 2 3 . C f. Percepţia, A fectarea şi Senza ţÎa. Simţitor (subiectul):

este în întregime un itar IV, 7 (2), 6 - trebuie să fie identic cu sine în toate părţ ile IV, 7 (2), 7. Sinuciderea: 1, 9 ( 1 6), 1 . Soarele:

după gnostici II, 9 ( 3 3 ), 5 împreună cu astrele, acţ ionează asupra celor pământene IV, 4 (28), 35 - ca metaforă a inteligenţ ei IV, 3 (27), 1 1 . V, 6 (24), 4 - metaforă a unului V, 5 (32), 8 - este şi el zeu pentru că este însufleţit V, 1 ( 1 0), 2. Cf. Astrele. Somnul:

împiedică fericirea 1, 4 (46), 9.

Stelele:

cf. Astrele. Substanţa: II, 6 ( 1 7) - întregul este o substanţă

IT, 6 ( 1 7), 1 - acolo sus toate sunt substanţă IT, 6 ( 1 7), 1 - acolo sus cal i tăţile sunt diferen ţ e ale substanţei legate de substanţă sau de fiinţă II, 6 ( 1 7), 1 - nici cea compusă nu este afectarea altui a (forma şi compusul sunt subiecte în al t sens pentru afecte) VI, 3 (44), 4 - este ceea ce nu e în subiect VI, 3 (44), 5 - cea de sus VI, 3 (44), 5 este ceea ce de fapt îş i aparţ ine VI, 3 (44), 4 - este cea de la care sunt celelalte şi prin care sunt celelalte şi relativ la care are loc afectarea şi de la care are loc acţiunea VI, 3 (44), 4 - iubirea este o substan ţă ce provine dintr-o substanţă fi, 5 (50), 3 - substratul de acolo de sus este o substanţă iluminată II, 4 ( 1 2), 5 - lumea sensibilă este numită şi substan ţă m, 7 (45), 3 unul nu este substanţă m, 8 (3 0), 1 0 - viaţa este o substanţă IV, 7

618


Index de concepte plotiniene

(2), 1 1 - sufletul este substan ţă IV, 9 (8), 4. IV, 7 (2), 8e - număr ca substanţă V, 1 (1 0), 5. Cf. Calitatea. Succesiunea:

de la cel prim la lucruri IV, 4 (28), 1 6. Sufletul:

IV, 1 [IT] (2 1 ); 2 [1] (4) ; 3 (27) ; 4 (28) ; 5 (29) ; 7 (2) ; 8 (6) ; 9 (8).

1. Sufletul şi sufletele.

1 . definiţii şi caracteristici: a. pozitive: structura sufletului m, 8 (30), 5 - este omul însuşi IV, 7 (2), 1 - este incorporal IV, 9 (8), 4 - este o substanţă IV, 7 (2), 8e. IV, 9 (8), 4 - este raţiunea tuturor, iar natura lui este ultima dintre inteli­ gibile şi prima dintre sensi bile IV, 6 (4), 3 - este o putere IV, 6 (4), 3 - este intelectual V, 1 ( 1 0), 3 - este număr V, 1 ( 1 0), 5 - este mai pre­ ţios decât lucrurile pe care le-a creat V, 1 ( 1 0), 2 - ajunge până la plante V, 2 ( 1 1 ), 1- este cuprin­ zător, nu cuprins IV, 3 (27), 20 precede natura şi acţionează rară a fi afectat IV, 4 (28), 1 3 - se află ca întreg peste tot IV, 7 (2), 5 - este act IV, 7 (2), 8e - este etern şi infinit în potenţă IV, 3 (27), 8 sunt atât de mari cât îş i doresc IV, 3 (27), 8 - nu se separă niciodată de sine IV, 3 (27), 8 - este nemuritor şi in destructi bil, deci inafectabil 1, 1 (53), 2 - chiar şi partea lui de jos este o imagine a lui VI, 2 (43), 22 are în sine ideile în măsura în care este suflet VI, 2 (43), 22 - este o

existen ţ ă în sine care gândeşte discursiv V, 1 ( 1 0), 7 - este simplu, indestructi bil şi inafectabil 1, 1 (53 ), 2 - sufletul pur (rară corp) IV, 7 (2), 1 0. b. negative: nu are cantitate IV, 7 (2), 5 - nu vede ceea ce posedă V, 3 (49), 8 - nu are figură şi nici culoare IV, 7 (2), 10 - nu 'este armonie IV, 7 (2), 8e - este ne­ determinat înainte de a vedea m, 9 ( 1 3), 5 - nu este formă a corpului ca atare IV, 7 (2), 8e - nu ia fiinţă prin aşezarea sa într-un corp IV, 7 (2), 8e. 2. suflet şi suflete: toate sufletele sunt un singur suflet m, 7 (45), 1 3 . IV, 3 (27), 6 . VI, 5 (2 3 ) , 9 - acelaşi suflet conţine toate sufletele VI, 4 (22), 14 - după moarte, cel indi­ vidual devin e parte a sufletului universal I, 7 (54), 3 - cel universal şi cele particulare sunt omogene IV, 3 (27), 2. 3. Între inteligibil şi sensibil: IV, 8 (6), 4; 7 - natura lui este ultima dintre i nteligibi le şi prima dintre sensibile II, 9 (33), 2. IV, 6 (4), 3 a făcut, prin imitarea lumii inteligi­ bile, lumea sensibilă m, 7 (45), 1 1 - produce suf1etul vegetativ care este limita dintre cele două lumi m, 4 ( 1 5), 1 - este la mijloc între cele două lumi şi le percepe pe ambele IV, 6 (4 1) , 3 . 4. activităţi: privind spre realitatea anterioară lui, el gândeşte IV, 8 (6), 3 - privind la sine, el ordonează, guvernează şi conduce ceea ce îi

619


Index de concepte plotiniene

unnează IV, 8 (6), 3 - îi este natural ă gândirea m, 9 ( 1 3), 5 coboară pentru vieţuitoare care sunt asemănătoare lui IV, 3 (27), 1 2; 1 3 - naşte senzaţia şi natura m, 4 ( 1 5), 1 . V, 2 ( 1 1), 1 - conţine ca parte potenţa vegetativă m, 4 ( 1 5), 1 - produce ceva total di ferit de sine, care nu are viaţă şi îi este receptacul ID, 4 ( 1 5), 1 - este cauza producătoare a lumii materiale II, 9 (3 3), 4 - naşte lucruri inferioare lui V, 1 (I O), 7 - toate sufletele sunt toate lucrurile confoIm cu ceea ce exercită IV, 3 (27), 8 arde de nerăbdare să producă şi acţionează ca un demiurg IV, 7 (2), 1 3 - a racut toate vieţuitoarele insuflân­ du-le viaţă V, 1 ( 1 0), 2. 5. raportul cu corpul şi cu spaţiul: IV, 3 (27), 20-22. VI, 4 (22), l raportul cu corpul 1, 1 (53), 3; 4. m, 1 (3), 8 - cum ajunge în corp IV, 3 (27), 9 - şi materia 1, 8 ( 5 1 ), 4 rară a ieşi din sine vreodată, ele pătrund peste tot în corpuri IV, 3 (27), 8 - nu este un corp IV, 3 (27), 20 - şi corpul se apropie prin limitele sale de suflet, dar nu prin s ine IV, 3 (27), 20 - nu este o parte a sufletului IV, 3 (27), 20 este invizibil, iar corpul este vizibil IV, 3 (27), 20 - corpul, ca cel stăpânit, cuprins şi ca cel care dev ine, se află în suflet IV, 3 (27), 20 - este separabil de corp IV, 3 (27), 21 - în unele părţi ale sufletului nu există corp IV, 3 (27), 22 - este îngropat în corp IV, 8 (6), 1 - nu este o masă -

-

-

corporală VI, 9 (9), 9 - este divizat după corpuri IV, 2 [ 1 ] (4), 1 - este incorporal IV, 7 (2), 8b - şi locul IV, 3 (27), 20 - nu se află Într-un loc V, 2 (1 1 ), 2 - nu este nicăieri, ci în cel de nicăieri, el este totodată pretutindeni V, 2 (I l ), 2 - ca formă a corpului 1, l ( 5 3), 3 - partea de jos a sufletului se ocupă de corp V, 1 ( 1 0), 1 0 corpul ca unealtă IV, 7 (2), 1 - nu poate aparţ ine în întregime corpului IV, 7 (2), 1 3 sufletul pur (fără corp) IV, 7 (2), 1 0. 6. şi zeul şi divinul: este un lucru preţios şi divin V, 1 ( I O), 3 - este i n tangibil şi înrudit cu natura divină şi veşnică IV, 7 (2), 1 0 - îl cuprinde pe zeu de jur împrejur cu iubire, pe cât îi stă în putinţă IT, 2 ( 1 4), 2 - deoarece nu se poate îndrepta spre zeu, realizează o mişcare circulară în jurul lui IT, 2 ( 1 4), 2 - este mereu îndreptat spre divin II, 3 ( 5 2), 1 8 - a fost trimis de zeu în această lume pentru a o desăvârşi IV, 8 (6), 1 - este diferit de zeu, deşi provine din el, dar îl iubeşte cu necesitate din moment ce vrea să se unească cu el VI, 9 (9), 9 un suflet exterior ne poartă în sus, spre divin n 3 (52), 9. 7. unitate şi multiplicitate, parte şi Întreg. IV, 9 (8) - în raport cu divizi bilul şi indivi zibilul IV, 3 (27), 1 9 - este unu VI, 2 (43), 1 1 sunt şi unu şi multiplu IV, 3 (27), 8 - este o parte a unei părţ i, fiind ca un act ce vine de la inteligenţ ă VI,

620

-

-

-


Index de concepte plotiniene

2 (43), 22 - este unitar şi complet V, 1 (1 0), 3 - se află ca întreg peste tot IV, 7 (2), 5 - nu se fragmentează V, 1 ( 1 0), 3 - este simultan divizibilă şi indivizibilă IV, 2 [ 1 ] (4), 1 - se dăruieşte întregului fără să înceteze a fi una IV, 2 [ 1 ] (4), 1 - este o plurali tate care este unu VI, 2 (43), 5 păstrează identi tatea şi diferenţa, căci rămân fiecare una şi s imultan toate una IV, 3 (27), 5 - este o natură unică plurală VI, 2 (43), 4 este o pluralitate care este unu VI, 2 (43), 5 - sufletul este unu şi plural, el este unu faţă de s ine, însă este plural faţă de celelalte VI, 2 (43), 6 - este o singură fi inţă, dar se face pe sine plural printr-un fel de mişcare VI, 2 (43), 6 - este un singur întreg, însă, atunci când caută să se contemple pe sine, el este plural VI, 2 (43), 6 - deşi este multiplu, nu este compus din părţi VI, 9 (9), 1 - vin din unul singur şi sunt multiple în sine IV, 3 (27), 5 are o natură unică în mai multe facultăţ i IT, 9 (3 3), 2. 8. formă şi raţiune: produce o formă în materie, deci este diferit de form ă IV, 3 (27), 20 - ca formă 1, 8 (5 1 ), 1 - de ţine formele fiin ţelor adevărate, fiind el însuşi formă m, 6 (26), 1 8 - posedă toate formele m, 6 (26), 1 8 - vede formele sensibi l e separate de masele l or III, 6 (26), 1 8 - este raţiunea tuturor IV, 6 (4), 3 - este raţiune şi suma raţiunilor, iar actul

său sunt raţiunile IV, 6 (4), 3 substanţa lui constă în puterea raţiunilor IV, 6 (4)� 3 - produce formele ca pe nişte gânduri V, 3 (49), 7 - este o raţiune unică ce se conţine pe sine VI, 5 (23 ), 9. 9. ierarhia: V, 9 (5), 1 3 . 1 0. după gnostici: IT , 9 (3 3), 5 ; 6 ; 7 ; 8; 1 0. 1 1 . şi inteligenţa: m, 9 (1 3). IV, 4 (28), 2. V, 1 ( 1 0), 3 - este expresia inteligenţei IV, 3 (27), 5. V, 1 ( 1 0), 3 - este materie în raport cu inteligenţa ID, 9 ( 1 3), 5 - doreşte inteligen ţa VI, 7 (3 8), 20 - inteli­ gen ţa, când e perfectă, naşte sufletul V, 1 ( 1 0), 7 - se mişcă în jurul ei, fiind lumină şi urmă a inteligenţei ataşată ei V, 1 ( 1 0), 7 este întregul ei act şi viaţa pe care ea o răspândeşte pentru existenţa altuia V, l (l a), 3 - este în inteli­ genţă V, 5 (32), 9 - sunt mai dezvol tate decât inteligenţele IV, 3 (27), 5 - după o parte, seamănă originii sale ( inteligen ţa) V, 3 (49), 8 - contemplând intelectul, vede zeul 1, 8 (5 1 ), 2 - examinează cele exterioare lui, doar inteligenţ ei îi revine să examineze cele ce îi sunt proprii şi sunt în ea V, 3 (49), 3. 12. şi binele: este mi şcat spre bine II, 2 ( 1 4), 3 - când ajunge la bine, devine el însuşi şi devine ceea ce era VI, 9 (9), 9 - iubeşte binele VI, 7 (3 8), 3 1 . 1 3. ş i răul: nu poate fi răul in iţial pentru că binel e nu îi lipseşte de tot 1, 8 (5 1 ), 1 1 - dacă este neprihănit

62 1

=


Index de concepte plotiniene

sau supu s păcatului 1, l (53), 1 2 nu este în sine rău 1, 8 (5 1 ), 4. 1 4. şi nefiin ţa: s e poate indrepta şi spre fi inţă şi nefii nţă ID, 9 ( 1 3), 3 - îndreptându-se spre sine, produce o i magine a sa, adică nefiin ţa m, 9 ( 1 3), 3 - nu va ajunge la nefiinţa absolută VI, 9 (9), I l . 1 5. părţile lui: dominante m, 4 (1 5), 2 - părţ ile sufletului vicios' m, 6 (26), 2 - părţile sufletului iraţional IV, 4 (28), 28 - partea lui afectabi lă m, 6 (26), 4 - e ste tripartit IV, 7 (2), 14 - o parte a sufl etul ui este cu mai multă îndreptăţire fomă, dar alta este şi mai mult VI, 7 (38), 28. 1 6. şi mişcarea: naşte, fi ind în mişcare, senzaţia şi natura ID, 4 ( 1 5 ), 1 . V, 2 ( 1 1 ), 1 - se mişcă în juru l inteligen ţei V, 1 ( 1 0), 7 - este principiul mi şcări i , care oferă mi şcare celorlalte lucruri, deşi el se mişcă de la sine IV, 7 (2), 9 - se află mereu in m i şcare V, 1 (1 0), 1 2 - prin mişcarea sa, naşte o imagine V, 2 ( 1 1 ), 1 - rămâne nemişcat şi interior sieşi 1, 1 (53), 9 - şi natura II, 2 ( 1 4), 1 . 1 7. omniprezen ţa şi eternitatea:

este etern IV, 3 (27), 8 - toate sufletele sunt unul, dar aşa încât sunt un infinit VI, 5 (23), 9 - în intreg sufletul s-ar găsi un iversul VI, 5 (23 ), 9 - este unul şi le conţ ine pe toate împreună VI, 4 (22), 1 4 - este prezent întreg peste tot V, 1 ( 1 0), 2 - străbate toate realităţ ile IV, 7 (2), 8a - sufletul

poate străbate cu totul şi cu totul un alt corp, deci este in corporal IV, 7 (2), 8b - este nemuritor 1, 1 (53), 20. VI, 4 (22), 1 0. 1 8. şi unu: V, 3 (49), 1 7. VI, 9 (9), 1 - toate sufletele, prin natura lor, ar vrea să se strângă într-unu VI, 2 (43), 1 1 . J 9. şi via ţa: şi vieţuitorul în sine ITI, 9 ( 1 3), 1 - orice suflet are grijă de cel neînsufleţit (= sufletul vegetativ) li, 4 ( 1 5), 2 - dă corpului însufleţ it viaţa pe care o are de la sine IV, 7 (2), 9 - nu deţine viaţa ca pe o materie menită să îi fie subiect IV, 7 (2), 1 1 - are viaţă prin propria definiţie 1, 8 (5 1 ), I l - viaţa aparţ ine vi e ţui ­ torului (compusului), nu sufletului 1, 1 (53), 6. 20. gen şi specie: când sufletul acţ ionează ca gen sau ca specie, celelalte suflete sunt speci ile sale VI, 2 (43), 22. 2 1 . originea: toate sufletele vin din aceeaşi sursă ca şi cel universal şi sunt în simpatie IV, 3 (27), 8 pentru suflet, centrul este originea de unde provine II, 2 ( 1 4), 2 - cum se naşte din intel igenţă V, 2 ( 1 1 ), 1 . 22. şi cunoaşterea şi afectarea: IV, 4 (28), 1 9; 24. IV, 6 (4 1 ), 3 - are propria inteligenţă şi voin ţă de a înţelege V, 2 (22), 2 - în el se află doar gândire IV, 4 (28), 23 - nu are nici o percepţ ie a sens ibil ului IV, 4 (28), 23 - este şi devine lucrurile pe care şi le ami nteşte IV, 4 (28), 3 - trebuie să facă deducţii despre

622


Index de concepte plotiruene

natura inteligenţei V, 3 (49), 9. 23. căderea sufletului: IV, 8 (6). 1, 8 (5 1 ), 1 4. II, 9 (33), 4 - sufletul unic nu cade în corp IV, 3 (27), 4. 24. greşeala sufletului: este dublă: una ţ ine de cauza coborârii şi una de relele săvârşite ajuns o dată aici IV, 8 (6), 5. 25. alte teorii despre suflet: materi al ismul IV, 7 (2), 2 atomismul IV, 7 (2), 3 - stoicismul IV, 7 (2), 4. 26. fuga sufletului: c( Fuga. 27. şi libertatea: devine liber când se străduieşte neîmpi edi cat spre bine VI, 8 (39), 7.

II. Sufletul universului. 1. caracteristici: este separat II, 3 (52), 9 noi îl putem imita II, 9 -

(33), 1 8 nu s-a născut nicăieri, nici nu a venit în vreun loc, căci nu era unde m, 9 ( 1 3), 3 - şi timpul IV, 4 (28), 1 5 - este orientat mereu spre intel i gi bil şi nu percepe sensibilul IV, 4 (28), 25 - este nemuritor IV, 7 (2), 1 2 - priveşte spre bine II, 3 (52), 9 trebuie să contemple cele mai bune real ităţi, fiind mereu îndreptat către natura intel igibilă II, 3 (52), 1 8 - este frumos în natura sa V, 8 (3 1), 1 3 nu poate realiza o activitate inferioară IV, 8 (6), 7 - rămâne mereu sus, deoarece pentru el nu există ni ci coborâre şi nici conversie spre sensibil IV, 3 (27), 4 - posedă În sine toate sufletele VI, 4 (22), 4. 2. şi corpul universului: există fără -

-

-

623

grijă II, 9 (33), 2 - guvernează fără a reflecta IT, 9 (3 3), 2 - ordonează corpul cu puterea sa minunată prin contempl area sa îndreptată spre ceea ce îl precede n, 9 (33), 2 iluminează şi este veşnic iluminat II, 9 (33), 2 - nu este legat de corpul său II, 9 (3 3), 7 - nu se află Intr-un corp II, 3 (52), 9 - corpul, fiindu-i vecin, a participat la el m, 9 ( 1 3), 3 - corpul i se ataşează, pe când sufletul stă în repaus m, 4 ( 1 5), 4 - nu părăseşte corpul IV, 3 (27), 4 - se află în tot corpul în care a pătruns IV, 3 (27), 8. 3. şi creaţia: IV, 3 (27), 6. IV, 4 (28), 1 0 - le realizează pe toate, având rolul de princi piu IT, 3 (52), 8 - acţ ionează modificând sufletul generativ care este angajat în materie II, 3 (5 2) 1 7 .- naşte din sine o l imită iunferioară lui, produ­ cătoare a lucruri lor, respectiv este cea din urmă forţă producătoare II, 3 (52), 1 8 . 4. imobilita te, impasibilitate: nu poate fi tulburat, căci nu este nimic care să-I atingă IT, 9 (33), 18 - stă În repaus m, 4 ( 1 5), 4. 5. raportul cu formele şi raţ iunile: intelectul îi conferă formele inteligenţei IT, 3 (52), 1 8 este o raţ iune un ică IV, 4 (28), I l în el nu există trecut, ci doar raţiunile seminale date simultan IV, 4 (28), 16 - are puterea totală de a ordona conform ra ţiuni lor IV, 3 (27), 1 0 forma universului este nă'icută de suflet IV, 3 (27), 1 0 . ,

-

-


Index de concepte plotiniene

6. şi alte suflete: este diferit de celelalte suflete VI, 4 (22), 4 - în privinţa principiului mi şcării IV, 7 (2), 12 - celelalte suflete vin din cel universal ID, 9 ( 1 3), 3. 7. unitate şi multiplicitate: este lipsit de părţi 1, 8 (53), 8 - există un singur suflet 1, 8 (53), 8 - faptul că este unul nu exclude pluralitatea de suflete VI, 4 (22), 4 - nici sufletul unic şi întreg nu opreşte existenţa mul tiplului în el, nici sufletele multiple nu suprimă sufle­ tul unic VI, 4 (22), 4 - sufletele se deosebesc fără a fi diferite şi nu sunt separate reciproc de anumite limite VI, 4 (22), 4 - nu este divizat în părţi VI, 4 (22), 4 - va avea si mul tan o gândire mul6plă şi variată IV, 4 (28), 1 - este unul şi funcţ ia sa unică IV, 4 (28), 10 este multiplu şi variat şi totodată simplu IV, 4 (28), I l . 8. şi universul: guvernează univer­ sul confonn raţ iunii II, 3 (52), 1 3 ; 1 6 - guvernează universul cu o putere neobosită IV, 8 (6), 2 conţ ine universul, ba mai mult, el însuşi este univ ersul VI, 4 (22), 5 niciodată universul nu a fost neînsufleţ i t IV, 3 (27), 9 stăpâneşte universul conservându-1 şi limitându-l IV, 3 (27), 9 . m . Sufletul superior: depinde de soare şi rămâne acolo ca ş i intel igenţa IV , 3 (27), I l transmite ce provine de la cel de sus la cel de jos şi invers IV, 3 (27), I l - a descins oarecum din intel i-

genţă IV, 3 (27), I l - fiind cel mai aproape de inteligenţă, el se dis­ pune mai degrabă potrivit formei primite de la ea şi o dăruie celor mai prejos de ea IV, 3 (27), 1 2 ajunge până la plante V, 2 ( l I ), 1 . IV. Alte suflete: V, 2 ( 1 1 ), 2. 1 . perfect şi pur. m, 1 (3), 9. IV, 7 (2), 1 0. - se îndreaptă spre intelect de care este total definit 1, 8 (5 1 ), 4 - se Îndepărtează de materie, de nedefinit şi de rău în general !, 8 (5 1 ), 4 - generează un zeu şi iubirea acestui suflet este un zeu ru, 5 (50), 6 - sufletul care are intel igenţă este desăvârşit V, 1 ( 1 0), I D. 2. al astrelor. priveşte spre bine II, 3 (52), 9 - sunt şi intelective şi bune II, 9 (33), 16 - noi putem imita şi sufletul universal şi pe cel al astrelor II, 9 (33), 1 8. 3. al cerului: provenit de la zeu II, 1 (40), 4 - vine imed iat în spatele demiurgului IT, 1 (40), 5 - o imagine a sufletului cel est produce vieţui toarele de jos IT, 1 (40), 5. 4. raţional: coincide cu omul 1, 1 ( 5 3), 7 - gândeşte, privind la s ine, el ordonează, guvernează şi conduce ceea ce îi unnează IV, 8 (6), 3 - ţine de inteligenţă m, 6 (26), 2. 5 . alte tipuri: materiale - separate 1, 8 (5 1 ), 1 4 - separate de materie care au căzut - intelectuale 1, 4 (46), 1 0 - rele 1, 8 (5 1), 4 - mare V, 1 ( 1 0), 2 - sensibil IV, 9 (8), 1 senzitiv IV, 7 (2), 8e - vegetativ.

624


lndex de concepte plotiniene

IV, 9 (8), 1. IV, 7 (2), 1 4 - apetitiv IV, 7 (2), 8e - al cetăţ ii IV, 8 (6), 3 - al animalelor IV, 7 (2), 1 4 origi nar IV, 3 (27 ), 1 1 - al pământului IV, 4 (28), 27 - al "morţ ilor" IV, 7 (2), 1 5 - imparţial II, 9 (33), 2 - divin IV, 8 (6), 2.

20 - ştiin ţ a celor i materiale este identică cu obiectul ei V, 9 (5), 5.

Tăcerea: când sufletul atinge Unul, simplul, nu are răgazul pentru a vorbi, căci este discursivă raţ iunea succes ivitate V, 3 (49), 1 7 universul a produs în tăcere V, 8 (3 1 ), 7.

Sunetul: VI, 4 (22), 1 2. VI, 3 (44), 1 9. Cf. Auz. ştiinţa: m, 9 (1 3), 2 - adevăratele ştiinţe fac parte din sufletul puri ficat IV, 7 (2), 1 0 - ştiinţele referitoare la sensibile sunt mai degrabă opinii, iar cel e referitoare la inteligi bile sunt cele veritabi le V, 9 (5), 7 - în ştiinţă, teorema le conţine pe toate în potenţă IV, 9 (8), 5 - ştiinţa este raţ i une, iar raţ iunea înseamnă multi plu VI, 9 (9), 4 - în inteligibil VI, 6 (34), 1 5 - obiectul ei, fiind imaterial, este si multan intel igibil şi intelecţ ie VI, 6 (34), 6 - ştiinţ ele sunt, în suflet, nişte raţ iuni VI, 9 (9), 5 - inteligen ţa a devenit cauza ştiinţ elor din suflet VI, 9 (9), 5 felul în care corpul participă la suflet diferă de felul în care ştiin ţa participă la suflet şi ştiinţa la o altă ştiinţă VI, 4 (22), I l - toate părţ ile ştiinţei sunt Într-un indivizibil , deşi fiecare este separată de celelalte VI, 9 (9), 5 - este mişcare de sine, deoarece este viziune a fiinţei şi act VI, 2 (43), 1 8 - orice ştiinţ ă este potenţa tuturor celor particulare VI, 2 (43 ), 20 - universală VI, 2 (43),

Timpul: li, 7 (45). Cf. Etemitatea. 1. şi suflet m, 7 (45), I l ; 1 2 - se află În toate sufl etele, inclusiv în cel al universului li, 7 (45), 1 3 spre el s-a ori entat originar mişcarea sufletului m, 7 (45), 1 3 sufletul s-a temporalizat pe sine m, 7 (45), I l - este viaţa sufletului Într-o mişcare de trecere de la o viaţă la alta m, 7 (45), 1 1 - este prezent în suflet, în el şi existând în el m, 7 (45), I l - nu este în afara sufletului m, 7 (45), I l - nu este conceput conform cantităţ ii VI, 3 (44), 1 1 - diverse teorii m, 7 (45), 7. 2. şi eternitatea: este imaginea eternităţii m, 7 (45), 1 1 . V, 1 ( l 0), 4 - diferenţ e m, 7 (45), 1 - timpul trebuie să fie imaginea etemităţii, aşa cum acest univers este faţă de cel inteligi bil m, 7 (45), 1 1 . 3. şi natura primă: VI, 5 (23), 1 1 nu există pentru inteligibile m, 7 (45), 1 1 4. şi lumea: universul este în timp li, 7 (45 ), 12 - s-a născut o dată cu acest univers m, 7 (45), 12 - orice

62 5


Index de concepte plotiniene

există în timp este incomplet rn, 7 (45), 6. 5. ş i m işcarea: şi măsura mişcării m, 7 (45), 9. VI, 3 (44) , 5 ; 1 1 timpul este mereu altul, fi ind produsul mi şcării VI, 3 (44), 22 este cons ecinţ ă a mişcării ID, 7 (45), 1 0 6. origin ea lui: generat prin raţ iune m, 7 (45), I l sufletul l-a generat împreună cu universul sensibil ID, 7 (45), 1 2. 7. "când"; VI, 1 (42), 1 3 .

-

.

-

Totul: IV, 4 (2 8), 3 1 . m, 2 (47), 3

IV, 8 (6), 2.

Unitatea: a celor sensibile şi inteligibile IV, 8 (6), 6 - toate cele ce au pornit din unu se înd reaptă spre el cu necesitate m, 3 (48), 1 unitate numerică şi speci fică II, 1 (40), 1 toate astrele se împletesc în unitate IV, 4 (28), 3 8 unitatea adevărată nu este ca o unitate compusă din mai multe părţi şi nici nu poate fi divizată de l imite VI, 5 (23), 8 este esenţa unului VI, 5 (23), 9 diferite nivele VI, 9 (9), 1 virtutea sufletului es te ca acesta să fie unificat Într-un unu şi Într-un acord unic VI, 9 (9), 1 . Cf. Un u şi Diada, -

-

-

-

-

-

-

sufletul este divizibil deoarece se află în toate părţ ile unde este prezent şi este indivizibil deoarece este întreg În toate IV, 2 [ 1 ] (4), 1 mul tiplul şi unu ac ţionează cu întregul asupra întregului şi tot cu întregul asupra părţi i VI, 5 (23), 6 partea primeşte în sine actu l iniţ ial, ca pe al unei părţi, dar însoţ eşte întregul VI, 5 (23), 6 fi in ţa este în sine un tot unitar VI, 5 (23), 3 eternitatea este viaţa deodată toată li, 7 (45), 3 toate care au pornit din unu se îndreaptă spre el ID, 3 (48), 1 unul este rh toate şi nici u uI V, 2 ( 1 1 ), 1 . Cf. Partea. -

-

-

-

-

. Transmigrarea sufletelor (metem.psihoza): ID, 2 (47), 4 după gnostici IT, 9 (3 3 ), 6. -

Unirea (între corp şi suflet):

dualitate.

Universul: c( Lumea.

Unul: ID, 8 (30). V, 4 (7). VI, 8 (39); 9 (9). 1. caracteristici:

nu are spre ce să îş i îndrepte activitatea, ci fiind retras şi s ingur, va rămâne complet imobil V, 3 (49), 1 0 - diverse semnificaţi i al e lui unu V, 5 (32), 6 - diverse doctrine despre unu V, 1 ( 1 0), 9 este puterea producătoare a tuturor V, 1 ( 1 0), 7 este rădăcină a raţ iunii VI, 8 (39), 15 mai întâi el însuşi este voin ţa VI, 8 (39), 2 1 . b. pozitive: V, 5 (3 2), 1 0 este pri m V, 5 (32), 10 - este prima real itate şi din el se nasc restul a. generale:

626

-

-

-

-


Index de concepte plotiniene

real ităţilor V, 5 (32), 5 - dăinuie în sine V, 5 (3 2), 5 - este existenţă primă VI, 8 (39), 15 dacă i se adaugă ceva, se diminuează VI, 7 (3 8), 41 - prin natura sa fecundă face ca unul să nu fie unu VI, 2 (43), 3 - acţi onează liber VI, 8 (39), 8. c. negative: el nu este acesta V, 5 (32), 6 - nu este ceva anume VI, 9 (9), 3 - nu a generat nimic în plus în el, căci el era deja aceasta V I 8 (39), 2 1 . 2. definiţii prin relaţionare: V, 1 ( 1 0), 6. V, 2 ( I l ), 2 ceea ce este produs de unu îi este inferior şi nu este unu V, 3 (49), 1 5 rămâne simplu, pe când ceea ce provine din el este mul tiplu şi depinde de el V, 3 (49), 1 2 nu este acelaşi pentru toate lucruri le VI, 2 (43), I l ordinea celor care provin din unu V, 4 (7), 1 . 3. şi sufletul: sufletul este unu VI, 9 (9), 3 în unu, sufletul îşi găseşte odihna şi scapă de rele VI, 9 (9), 3 - lângă unu, sufletul devine el însuşi şi devine ceea ce era VI, 9 (9), 9. 4 . activitatea şi actul: este act prim VI, 8 (39), 20 - actul lui nu este menit spre desăvârşirea altui lucru, ci el este cu totul acesta VI, 8 (39), 20. 5. autocunoaşterea: V, 3 (49), 1 0; 1 1 - nu se gândeşte pe s ine III, 9 ( 1 3), 9 - nu se cunoaşte pe sine V, 6 (24), 6 intel igen ţa se naşte din autocontemplarea unului V, 1 (1 0), -

,

-

-

-

-

-

7. 6. au to crea ţ ia: VI, 8 (3 9), 20 - s-a născut pe sine VI, 8 (3 9), 20 - nu putea să se facă pe sine altfel decât s-a tăcut VI, 8 (39), 2 1 . 7. autosuficienţa şi au todominare: dincolo de autosuficienţă V, 3 (49), 1 7 el este şi cel ce se conduce pe sine să fie VI, 8 (3 9), 20 - dacă este stăpânul lui VI, 8 (39) , 1 2 - nu are nevoie de nimic V, 3 (49), 1 2 nu caută nimic V, 3 (49), 16 este plin cu sine şi egal sieşi VI, 4 (22), 2. 8. şi frumosul: depăşeşte ceea ce este conform frumosului V, 8 (3 1 ), 1 3 - nu este frumos altfel decât prin sine şi în sine VI, 8 (3 9), 1 5 este frumos deoarece este întreg pentru toţi VI, 5 (23 ), 1 0. 9. ca bine: III, 8 (3 0), 1 1 . II, 9 (33), 1 1 0. ca şi cauză: este cauza cauzei VI, 8 (39), 8. 1 1 . şi cunoaşterea: dincolo de cunoaştere V, 3 (49), 1 2 - nu are nevoie să cunoască V, 3 (49), 1 2 este indicibil V, 3 (49), 1 3 nu admite nici discurs, nici ştiinţă V, 4 (7), 1 - este dificil de cunoscut, fii nd cunoscut mai degrabă pe seama celui născut din el , a fi inţei V I, 9 (9), 5. 1 3. ca şi creator: generează esen ţa VI, 8 (39), 19 este generator al tuturor, dar nu este niciunul din ele VI, 9 (9), 3 - lucrurile generate de el nu se răspândesc pentru a-l micşora VI, 9 (9), 9 - lucrurile generate de el sunt eterne VI, 9 (9),

627

-

-

-

-

-

-


Index de concepte plotiniene

9 - felul cum produce multipli ci­ tatea V, 3 (49), 1 5 - a generat mişcarea şi repausul V, 5 (3 2 ) , 1 0. 1 4. şi diada: este înaintea diadei V, 1 ( l 0), 5 - cum se nasc din unu numărul, multiplu şi diada V, 1 (l 0), 6. 15. şi zeul: este mai mult decât zeul VI, 9 (9), 6. 1 6. şi esenţa: nu are esenţă VI, 8 (39), 12 - generează esenţa VI, 8 (39), 1 9 nu este supus esen ţei VI, 8 (39), 1 9 este prin cipiu al esenţ ei VI, 8 (3 9), 1 9 - nu a racut esenţa pentru el şi, când a racut-o, a lăsat-o în afara lui însuşi VI, 8 (39), 1 9. 1 7. şi fiin ţa: se află în fi inţă, aflându-se în sine VI, 4 (22), 2 atât cât este depărtarea lUmi lucru faţă de unu, atât este şi faţă de fiinţă VI, 2 (43), 5 - unul-fiinţă VI, 2 (43), 9 exi stent în sine V, 4 (7), 1 - cum se naşte din unu V, 2 ( I l ), 1 - este principiul faptului de a fi şi superioară fiinţei V, 5 (32), I l - a generat fiinţa VI, 8 (39), 9 - este un principiu şi în temeiul ei VI, 6 (34), 9 - unul nu este unu în te­ meiul fiinţei VI, 6 (34), 9 - fiinţa şi unul nu sunt identice VI, 9 (9), 2 nu se raportează la nici o fiinţă VI, 8 (39), 8 - toate existentele sunt existente datorită unului VI, 9 (9), 1 . 1 8. ca scop: întreaga natură tinde spre el VI, 5 (23), 1 -pentru om V, 9 (5), 2 toate tind spre el dintr-o nevoie naturală V, 5 (32), 1 2 - non­ unu, adică cele multe, aspiră la unu -

-

-

-

-

-

V, 3 (49), 1 5 . 1 9. şi forma şi determinarea: nu are

figură, nici părţ i, nici fonnă V, 5 (32), 1 1 - nu este determinat V, 5 (32), 6 - nu are formă V, 5 (32), 6. VI, 8 (3 9), I l - anterior oricărei forme VI, 9 (9), 3 nu este prins în vreo formă V, 1 ( 1 0), 7 - lucrurile sunt informe în el IV, 8 (6), 6. 20. şi puterea: este cea dintâi putere V, 4 (7), 1 - este omnipotent VI, 8 (3 9), 1 - este puterea producătoare a tuturor V, 1 ( l 0), 7 este neli­ mitat şi are putere nelimitată V, 8 (3 1 ), 9 . 2 1 . şi genul: VI, 2 (43), 3 ; 9 ; 1 0 . 22. şi identitatea: ce provine din el, nu este identic cu el V, 3 (49), 1 2 natura sa este identic cu sine II, 9 (33), 1 . 23. şi imobilitatea şi mişcarea: rămâne complet imobil V, 3 (49), I O rămâne în locul lui V, 2 ( 1 1 ), 2 - este nemişcat şi nici nu vrea să se mişte V, 1 ( 1 0) , 6 - puterea lui este necl intită şi nemişcată VI, 8 (3 9), 21 - nu este mişcare VI , 9 (9), 6 a generat mişcarea şi repausul V, 5 (32), 1 0. 24. şi infinitul: este infinit pentru că puterea îi este nelimitată VI, 9 (9), 6 - nu este nici măsurabil, nici numărabil V, 5 (3 2), I l - este nelimitat şi are putere nel imitată V, 8 (3 1 ), 9 - nu este limitat că nu arc ce să-I limiteze V, 5 (32), 1 0. 25. şi inteligenţa: cum se naşte inteligenţa din unu V, 2 ( 1 1 ), 1 . V, este dincolo de 4 (7), 1 ; 2

628

-

-

-

-


Index de concepte plotiniene

inteligen ţă V, 3 (49), 1 2 este născătorul şi tatăl inteligenţei VI, 7 (3 8), 29 inteligenţa se naşte din autocontemplarea unului V, 1 ( l 0), 7 intel igenţa vrea să fie unu, dar nu este W1U, ci are fonna unului VI, 9 (9), 5 rămâne înaintea inteli­ genţei, generând inteligenţa din puterea lui VI, 8 (3 9), 18 ceea ce îi urmează unului este împreună cu el, În jurul lui, spre el şi se află în contact cu el VI, 5 (23), 4 multiplicitatea inteligenţei este un unu şi deşi este o mul ţime, are identitate V, 3 (49), 1 5 . 25. şi locul: nu are un loc, pentru că acesta îi este ulterior VI, 8 (39), 1 1 nu are nici un loc, căci nu are nevoie de un sediu VI, 9 (9), 6 - nu caută un loc şi nu se află deloc în ceva VI, 4 (22), 2 . 26. ş i gândirea: III, 9 ( 1 3), 9 - î i este inuti lă gândire a V, 3 (49), 1 3 nu are nevoie de gândire I II, 8 (3 0), 1 1 . VI, 7 (3 8), 37 nu este gândire VI, 9 (9), 6 în ce îl priveşte, nu va exi sta ignoran ţă, fiindcă nu se cunoaşte şi nu se gândeşte pe sine Vl, 9 (9), 6 nu este gândire şi nu poate fi gândit V, 3 (49), 1 3 . 27. şi necesitatea: nu este ţinut de necesitate, ci el însuşi este neces i­ tate şi lege a celorlalte VI, 8 (39), 1 0. 28. şi iubirea: este el însuşi iubit, este iubire şi iubire de sine VI, 8 (39), 1 5. 29. ca principiu: este principiu V, 3 (49), 1 6. V, 4 (7), 1 adevăratul principiul a toate VI, 8 (39), 9 - nu -

-

-

-

-

-

-

-

-

are nevoie de cele de după el, iar principiul tuturor nu are nevoie de nimic VI, 9 (9), 6 principiul nu este toate lucruri le I II, 8 (30), 9. 30. şi unitate şi unicitate: este determinat, Întrucât este unic VI, 8 (39), 9 - ca să putem predica unitatea ca despre substanţă, trebuie să se manifeste ca având o natură opusă s ieşi, una a multiplu­ lui în potenţă VI, 5 (23), 9 trebuie să fie unic V, 4 (7), 1 - din unu apare multiplu V, 4 (7), 1 . 31. şi omul: suntem mereu în jurul lui, dar nu privim mereu spre el VI, 9 (9), 8 când privim spre el, ne găsim scopul şi odihna VI, 9 (9), 8 ne păstrăm existenţa deoarece el nu ne dă viaţă VI, 9 (9), 9. 32. cu sens aritmetic: VI, 6 (34). -

-

-

-

Urâţenia, urâtul: respingerea lui de către suflet 1, 6 ( 1 ), 2 corespunde vieţii conduse de corp 1, 6 ( 1 ), 5 urâtul absolut 1, 6 ( l ) , 2 este o materie care nu a pus stăpânire pe formă 1, 8 (5 1 ), 5 - este contrar naturii şi zeului m, 5 (50), 1 . Cf. Frumosul. -

-

-

-

-

Vederea: 8 (35); IV, 5 (29). Cf. Lumina 1. caracteristici: IV, 5 (29), 4 diverse explicaţ ii ale fenomenului IV, 5 (29), 2 - a intel igibi lului şi a sensi bilului V, 5 (32), 7 are nevo ie de intermediar IV, 5 (29), 1 4 - ş i intel igenţa VI, 6 (34), 1 7. 2. a frumosului: V, 8 (3 1 ), 1 0 frumosul se află mai al es în vedere

II,

629

-


Index de concepte plotiniene

1, 6 ( 1 ), 1 . 3., şi lumina:

lumina

este

intermediarul necesar privirii IV,

(29), 4 lumi nii

-

5

vederea este contactul

din

ochi

cu

lum i n a

5 (29), 2. 4. şi percepţia: IV, 5 (29). 5. şi cel care vede: V, 8 (3 1 ), 1 0; 1 1 . intermediară IV,

Viaţa: 1 . caracteristici: VI, 7 (3 8) este binele pentru fiinţa care participă la actul vieţ i i 1, 7 (54), 2; 3 este o substanţă IV, 7 (2), 1 1 perfectă L 4 (46), 4 - este s i nonim ă cu fericirea 1, 4 (46) 3 are mai mul te sensuri 1, 4 (46), 3 - este completă, -

-

-

,

adevărată,

real ă

-

şi

realitatea intel igibilă

există

în

1, 4 (46), 3

-

4 (46), 1 6 cea mai bună viaţă 1, 5 (36), 7 - a fiinţei 1, 5 (36), 7 - a inteligen ţei V, 3 (49), 1 6 - confonnă cu natura 1, 4 (46), 1 - a universului II, 3 (52), 1 3 adevărată VI, 9 (9), 9 Între cele este mixtă 1,

-

-

-

Viciul: 1, 8 (5 1 ), 9 este slăbiciunea sufletului 1, 8 (5 1 ), 1 4 - materia este cauza viciului 1, 8 (5 1 ), 1 4 impediment pentru suflet 1, 8 (5 1 ), 1 3 ca privaţie parţială 1, 8 (5 1 ), I l ; 1 2 este autorul răului, nu răul 1, 8 (5 1 ), 1 3 - provine din -

-

-

accidentele exterioare ale sufletului

IT, 3 (52), 8 e �te lipsă de annonie III, 6 (26), 2 este produs de opiniile false ,m, 6 (26), 2 raportul cu virtutea m, 6 (26), 2. ef. Virtutea. -

-

-

Vieţuitorul: 1, 1 (53). 1. caracteristici: vie ţuitorul în sine VI, 6 (34), 7; 8 - este compus din corp şi suflet 1, 1 (53), 3; 5 şi IV, 3 (27), 26 - îi aparţine facultatea senzitivă 1, 1 (53), 7 este i ntel igibil ID, 9 ( 1 3 ), 1 col aborează la întreg II, 3 (52), 1 3 -

-

există confonn raţiunii întregului

II, 3 (52), 1 3 - fiinţ a totală

sensibile, viaţa înseamnă cădere,

univers

fugă şi 'pierdere de aripi VI,

9 (9), 9 şi inteligenţa VI, 2 (43), 8. 2. sufletului: 1, 1 (5 3), 6 - nu este schimbare a sufletului m, 6 (26), 3 . 3. compusă din suflet şi corp: I, 1 (53), 6. 1, 7 (54), 3. 4. şi moartea: viaţa veşniciei 1, 5 (36), 7 - există după moarte I, 7 (54), 3. 5. şi gândirea: întreaga v i a ţ ă

este vie ţuitor perfect VI, 6

-

2. şi frumuseţea: frumuseţea lui

aparţine genului gândirii ş i este gândire mai

m, 8 (30), 8

adevărată este

gândire

m, 8 (30), 8.

-

viaţa cea

viaţa

prIn

VI, 6 (34), 1 8

-

(34), 1 5 .

nu poate să existe

un vi eţuitor frumos dacă vieţuitorul în sine nu este frumos VI,

(34), 7

-

6

vieţuitorul de prim rang

posedă frumosul în sine VI,

6 (34),

8. 3. şi inteligenţa: (vieţuitorul în

sine)

VI, 6 (34), 8

-

este al treilea

(după existent şi inteligenţă) VI,

6 (34), 8. 4. şi lumea: IV, 4 (28), 8. VI, 6 (34), 1 5 - ca vieţuitor, inteligibilul

630


lndex de concepte plotiniene

este frumos şi posedă viaţa cea mai bună VI, 6 (34), 18 - nu este lipsit de nici o viaţă VI, 6 (34), 18 cuprinde în sine toate vieţuitoarele VI, 6 (34), 7; 8.

Viitorul: este necesar pentru universul sensi­ bil m, 7 (45), 4 - fiin ţele generate nu pot exista fără viitor li, 7 (45), 4 - este i mposibil pentru cele negenerate IV, 7 (45), 4 cunoaşterea viitorului IV, 4 (28), 12 - fiinţa în timp nu poate fi perfectă pentru că are nevoie de viitor ID, 7 (45), 6. Cf. Timpul. Virtutea: Cf. Viciul. 1 . caracteristici: 1, 2 ( 1 9) - virtutea este a cuiva, dar fiecare virtute în sine îşi aparţine I, 2 ( 1 9) , 6 - toate sunt purificări 1, 2 ( 1 9), 3 - duce la a deveni asemănători zeului 1, 2 ( 1 9), 1 - trebuie să aparţină celor veşnice IV, 7 (2), 8 - naturală 1, 3 (20), 6 - şi dialectica 1, 3 (20), 6 lipsită de stăpân II, 3 (5 2), 9 - pune măsură dorin ţelor şi pasiunilor I, 2 ( 1 9), 2 - contemplarea este dincolo de virtute VI, 9 (9), I l - şi nume­ rele VI, 6 (34), 1 5 . 2. şi sufletul: 1, 2 ( 1 9), 1 - este a sufletului 1, 2 ( 1 9), 3 - vine din sursa originară a sufletului II, 3 (52), 8 - este constituită de părţile sufl e tului, annonizate natural între ele m, 6 (26), 2 - este incorpo­ reitatea sufletului IV, 7 (2), 8. 3. şi binele şi frumosul: nu este

binele 1, 8 (5 1 ) , 6 - ajută la produ­ cerea binelui 1, 8 (5 1 ), 1 3 - nu este frumosul în sine şi nici binele în sine, ci participă oarecum la frumos şi bine 1, 8 (5 1 ), 1 3 - frumosul virtuţ ilor 1, 6 ( 1 ), 1 . 4. şi purificarea: dacă este identică cu purificarea 1, 2 ( 1 9), 3; 4; 7. 1, 6 ( 1 ), 6 5. a înţeleptului: 1, 2 ( 1 9), 7. 1, 4 (46), 8. 6. şi zeul: 1, 2 (1 9), 1; 2; 3 - dar al zeului II, 3 (52), 9. 7. ca fugă şi separare a sufletului de corp: din această lume 1, 2 (1 9), 1 ; 3 - de corp 1, 2 ( 1 9), 5 - de viciu şi viaţa conform virtuţii 1, 8 (5 1), 6 posedarea virtuţii şi separarea de corp 1, 8 (5 1 ), 7. 8. şi inteligenţa: 1, 2 ( 1 9), 1; 6; 7 este a sufletului, nu a inteligenţei 1, 2 ( 1 9), 3 - este act al inteligenţei VI, 2 (43), 1 8 . 9. tipuri: civică 1, 2 ( 1 9), 1 - 3 pol itică m, 4 ( 1 5), 2 - ce ţ ine de i ntelecţie 1, 1 (5 3), 1 0 - superioară şi inferioară 1, 2 ( 1 9), 7 - practică VI, 3 (44), 1 6.

Voinţa: VI, 8 (39) - universului IV, 4 (28), 35 - priveşte spre bine IV, 4 (2 8), 35. VoltunuI: prima determinare a materiei II, 4 ( 1 2), 1 1 .

Vorbirea: VI, 1 (42), 5.

63 1


Index de concepte plotiniene

Zeul, zeii şi divinul:

marele rege al inteligibilelor II, 9 (3 3), 9 - deşi rămîne ceea ce este, dă naştere tuturor celorlal ţ i zei care depind de el IT, 9 (33), 9 - nu se restrînge la o singură fiinţă II, 9 (3 3), 9 - toate sunt atrase de el şi îl cuprind, nu prin raţiune, ci din nevoi naturale II, 2 ( 1 4), 2 - şi sufletul IT, 2 ( 1 4), 2 este în toate, nu într-un loc anume fi, 2 ( 1 4), 2 - şi virtutea 1, 2 ( 1 9), 1 voin ţa lui n,. 1 (40), 1 este identic cu eternitatea ID, 7 (45), 5 - este fiinţă i muabilă. identică şi statornică m, 7 (45), 5 alcătuit din multipl icitate m, 7 (45), 5 - îndreptarea spre zeu prin intermediul sufletului V, 1 (l 0), 3 rege al regelui şi al regilor V, 5 (32), 3 - există pretutindeni prin sine şi rămâne în sine şi are din sine fi inţa VI, 5 (23), 1 2 - critica zeului zeul:

1.

-

-

stoic VI, 1 (42), 27 - nu poate fi divizat VI, 5 (23), 4 - este identic şi întreg pretutindeni VI, 5 (23), 4 - natura lui este nelimitată VI, 5 (23), 4 - pentru el, vi itorul este prezent VI, 7 (3 8), 1 . 2. zţ:ii: II, 9 (33), 9 - sunt fericiţi m, 2 (47), 4 - toţ i ze ii sunt prezenţi pretutindeni VI, 5 (23), 4 - şi daimoni m, 5 (50), 6 - zei vizibili şi inteligibili m, 5 (50), 6 în zei inteligenţa este mai activă, încât este vizibilă V, 8 (3 1 ), 3 veghează de sus II, 9 (33), 9 inteligenţ a este zeu secund V, 5 (32), 3. 3. divin ul: este sursa frumosului şi a tuturor celor înrudite cu el 1, 6 ( 1 ), 6; 9 - în el se află limita şi măsura 1, 8 (5 1 ), 6.

Zodia, zodiac: II, 3 (52), 3 . IT, 9 (3 3), 12.

.632


INDEX

de metafore plotiniene AGRICULTORUL II; 3 (52), 1 6: Sufletul este asemeni unui agricultor care, după ce a însămânţat şi a pl antat, îndreaptă tot timpul daunele provocate de iernile ploioase, frigurile persisten­ te şi vânturil e furtunoase. m, 2 (47), 8: Nu este suficient ca un om să se roage zeului pentm a câştiga un război, el trebuie să lupte cu curaj , la fel , roadele nu se strâng prin rugăciune, ci îngrijind pământul, de aceea nu trebuie să ne supărăm dacă cei răi obţin recolte mai bogate, pentru că asta Înseam­ nă. că le-au cultiva t după regulile specifice, nu că zeii i-au ocro tit.

IV, 3 (27), 4: Partea superioară a sufletului nostru este asemeni unui agricul tor care curăţ ă viermii (partea noastră inferioară) care apar în părţ ile putrede ale plantei .

ANIMALE III, 2 (47),

9: Nici o creatură ce deţine intel igenţă nu trebuie să se plângă că există vieţuitoare care muşcă, pentru că nici omul nu trebuie să trăi ască dormind. ID, 4 (1 5), 6: cf. Plan tele.

Albinele m, 4 ( 1 5), 2: ef.

Păsările (Animale).

Calul

exemplu de animal care poate fi numărat sau produs : IT, 3 (52), 1 2. m, 6 (26), 1 6. m, 7 (45), 9. 1, 6 (1), 8: ef. Drumul, mersul, călăuza şi fuga 2. IT, 3 (52), 1 3 : Cele neînsuf1eţite sunt nişte instrumente şi au nevoie de o acţ iune exterioară lor pentru a ac ţ i ona, însă în cazul celor însutleţ ite, unele deţin o mişcare nedeterminată, aşa cum sunt cai i înhămaţi înainte ca vizitiu} să îi

633


Index de metafore plotiniene

conducă în cursă şi să fie mânaţi prin lovituri. Numai fiinţele raţio­ nale îşi au în sine vizitiul, iar când deţin cunoaşterea vor merge în linie dreaptă. m, 1 (3), 6: Fiecare vieţuitor, deşi poate fi influenţat de poziţia astrelor la naştere, se va naşte în primul rând conform naturii sale, cal pentru că se naşte din cal, om pentru

că se naşte din om şi cel de

o anumită specie pentru că se naşte din acea specie. m, 3 (48), 1 : În univers, totul este parte dintr-o unitate şi totul tinde spre o ordine unică. De exemplu, deşi cai i se luptă, se muşcă Între ei se ceartă şi se mânie aprig, ei fac parte dintr-un singur gen, asemeni celorlalte vieţuitoare. Calul împli­ neşte funcţiile unui cal. III, 7 (45), 9 : cf. Numărul şi măsura 1. m, 8 (30),

5: Aceeaşi contemplare se află în orice suflet, dar nu la fel în toate sufletele şi în toate părţile lor, de aceea, vizitiul oferă cailor din ceea ce vede, iar ei primesc şi îşi doresc ceea ce văd. Câinele 1,

8 (5 1 ), 8: Când materia pune stăpânire pe forma întruchipată de ea, o corupe la fel cum câinele alterează propria mâncare pe care o transformă în sucurile şi sângele propriu. Fiara 1, 1 (53), 7. 1,

1 (53), 1 0: Omul este un vieţuitor compus din mai multe

părţi care pot fi numite şi ierarhi­ zate astfel: partea pură, partea leonină şi fiara, ultima reprezen­ tând corpul cu părţile sale cele de mai jos (Platon, Republica, 588c59 1 c). Omul adevărat va fi acela care va reuşi să se cureţe de afectările pe care le primeşte de la partea leonină şi fiară. VI, 7 (3 8), 7 : Cf. Artistul şi meşteşugarul (Arta, artizanul).

artis tul şi

Liliecii 1, 9 ( 1 6), 2 : Zeul este veşnic prezent pentru noi, doar că un"ii dintre noi putem deveni nevrednici de el, la fel soarele îşi distribuie lumina la fel, însă liliecii nu au capacitatea să îl vadă şi fug de el.

Maimuţa VI, 3 (44), 1 1 : Heraclit spune că şi

cea mai frumoase dintre maimuţe pare urâtă în raport cu un alt gen dar în rapOli cu sine este frumoasă, pe când În raport cu un altul este fie mai frumoasă, fie dimpotrivă, deci frumosul este relativ. Mieii şi lupii (cf. m,

secţiunea Păstorul) 2 (47), 8: Copii, cu trupuri şi suflete needucate din cauza lenei, care sunt bătuţi în luptă de către alţi copii, cu trupuri antrenate, dar cu suflete inferioare din cauza lipsei de educaţie, sunt asemeni unor miei îngrăşaţi care, din această cauză, devin pradă lupilor.

Peştii şi monştrii marini IV,

634

5 (29), 1 : Dacă ochiul vede un


Index de metafore plotiniene

obiect, intennediarul nu este influ­ enţat, sau dacă totuşi este, această influenţă este de un cu totul alt fel decât cea exercitată asupra orga­ nului. Nici undiţa dintre mână şi peştele torpilă nu este afectată ca şi mâna, dar dacă nu ar fi intermediar, atunci nici mâna nu ar fi afectată. IV, 9 (8), 2: Se spune că monştrii marini, datorită mărimii lor, nu simt o senzaţie slabă aflată într-o parte a corpului. Acest lucru poate să însemne că sufletul nu este întreg în corp? Păsările 1, 4 (46), 1 : Şi animalele ar putea fi fericite din moment ce îşi petrec viaţa conform naturii lor şi îşi împlinesc destinul după natura lor, de exemplu păsările cântătoare sunt fericite pentru că îşi petrec viaţa, după natura lor, cântând, ajungând astfel la viaţa dorită. II, 3 (52), 3: Mişcarea astrelor nu ne influenţează viaţ a, ci este accidentală în raport cu noi, pentru că noi nu avem nici o comuniune cu ele, chiar dacă se poate întâmpla să credem că păsările ne semnali­ zează ceva ce se va întâmpla în viitor, acest lucru va fi doar un accident. Cf. II, 3 (52), 7. IT, 4 ( 1 2), 8: Materia nu deţ ine nici cantitate, nici calitate, fonna intră în materie şi le aduce cu sine pe toate, de aceea în fiecare gen, cantitatea se detennină o dată cu fonna, o alta pentru om, o alta pentru o pasăre şi o alta pentru o

anumită pasăre. Calităţile din lumea sensibilă pot fi de două feluri: unele sunt diferenţe ale substanţe­ lor, cum sunt bipedul şi patrupedul, iar altele, nefiind diferenţe, se numesc doar calităţi. Aceeaşi calitate poate fi, într-un caz, dife­ renţa care completează substanţa, iar într-altul doar un accident, de exemplu, în lebădă sau în ceruză, albul este diferenţa care comple­ tează substanţa, pe când în tine acesta este doar un accident. il, 6 ( 1 7), 1 : Calitatea nu modifică substanţa, nici nu derivă din ea, ci, când ea există deja, îi produce din afară o anumită dispoziţie adău­ gată la substanţa lucrului, fie că se produce în suflet, fie în corp. În cazul lebedei, albul nu este o asemenea completare, ca şi în cazul ceruzei, pentru că pot să existe şi lebede care nu sunt albe, ci este vorba de acel alb care este produs de către raţiunile seminale. m, 1 (3), 6: cf. Literele. m, 4 ( 1 5), 2: La sÎarşitul unei vieţi, împărţirea corpurilor se face astfel: iubitorii de muzică se transfonnă în păsări, regii care au domnit iraţio­ nal în vulturi, astrologii în păsări care zboară în văzduh, cel care a practicat virtutea politică devine om, iar cei care au practicat-o mai puţin ajung albine. Cf. IV, 3 (27), 1 2. IV, 4 (2 8), 29 : Dacă admitem calităţile ca fiind indestructibile înseamnă că culorile animalelor nu

635

II, 6 ( 1 7), 1 :


Index de metafore plotiniene

ar mai

fi produse de raţiunile semέ

Ţestoasa IT, 9 (33), 7 : Părţile acestei lumi se

nale, la fel ca în cazul păsărilor multicolore.

mişcă coerent, unele natural , altele

V, 9 (5), 1 : Cei care nu fac decât să

suportă această acţiune. Cele care

considere drept rău sau bine ceea

nu se alin iază acestei ordini a

ce este dăunător sau plăcut În

universului sunt distruse, la fel cum

obiectel e sensi bile, considerând că

o

doar atât Înseamnă a trăi înţelept,

marşului unui mare cortegiu, care

ţ estoasă,

prinsă în

mij l ocul

să se înalţe,

se mişcă ritmic, suferă pentru că nu

seamănă unor păsări greoaie care

se poate sustrage, dar nici nu poate

fără să dorească

au luat multe de la pământ şi nu

să se coordoneze acestuia.

mai pot să zboare la înăl ţime, deşi

Viermii N, 3 (27), 4: cf. Agricultorul.

au primit aripi de la natură.

VI, 7 (38), 22 : cf. Focul şi căldura.

Porcii

1, 6 ( 1 ), 6: cf Mlaştina.

Şerpii IT, 3 (52), 1 8 : Relele sunt necesare

APA ŞI RÂUL 1, 6 ( l ), 8: cf. Oglinda. 1, 8 (5 1 ), 6: cf. Focul. II, 3 (52), 1 : Conform astrologilor, acţ iunea

şi uti le în un ivers, chiar şi vietăţ ile

amestecată

a

tuturor

astrelor produce un efect diferit

veninoase.

celui pe care l-ar produce fiecare

credem că rugăciunile vin din

amestecul unor l i chide diferite

IV, 4 (28), 40 : Nu trebuie să voinţa unui zeu care le ascultă, la fel cum, atunci când un şarpe fasci­

dintre acestea individual, la fel cum produce un efect diferit de Iichidele combinate luate individual.

nează un om, cel fascinat nu are

IT, 3 (52), 1 7 : Raţiunea (seminaIă)

conşti inţa acestei influenţ e, o va şti

produce în materie, iar agentul

doar când ea deja l-a afectat, deş i

natural nu este nici cunoaşterea,

partea principală a sufletului lui nu

nici viziunea, ci o capacitate de

a fost afectată. La fel, cel care se

mod i fi care a materiei ; ea doar

roagă primeşte ceva de la cel l a

acţionează, asemeni unei unne şi a

care se roagă, dar soarele sau vreun

undei

alt astru nu ştiu nimic despre aceasta.

(apărută

Taurul din Pha1aris

acţ iunea unei pietre, de exemplu).

1, 4 (46), 1 3 .

IT, 4 ( 1 2), 6: cf. Aurul. II, 5 (25), 1 ; 2: cf. Bronzul, arama şi statuia (Arta, artistul şi artizanuJ). II, 7 (3 7), 1 : cf. Artistul şi meşteşugarul ( Arta, artis tul şi artizanuJ).

Tăunu1 m, 5 (5 0), 7: Iubirea este asemeni unui "tăun" care, l ipsit de resurse prin Însăşi n atura lui, trebuie să se hrănească din altul.

636

circul are formate în apă nu

pri n

sine,

ci

prin


Index de metafore plotiniene

IT, 7 (37),

2: Problema amestecului

total dintre

un

ci doar ceva provine din partea lor.

corp lichid şi o carte

De aceea nu trebuie să ne mire faptul că

sau lână.

Focul şi căldura.

m, 2 (47), 4: cf.

m, 4 ( 1 5), 3 :

Prin

un

ticălos care se roagă

chiar poate să primească ceea ce a

facultatea

cerut, pentru. că este ca şi cum

raţională suntem legaţ i de cele de

ticăloşii ar scoate apă din râuri,

sus, dar în acelaşi timp, prin limita

deşi râul nu şti e că dă, ci doar dă.

ei inferioară suntem legaţi de cele

N, 5 (29), 2: Dacă imaginile, care

de jos, ca şi cum am transmite o

trebu ie să ne afecteze văzul, nu

anumită revărsare de sus în jos.

traversează aerul asemenea unui

fi, 6 (26), 7: Obiectel e traversează

curs de apă, de ce aerul ar trebui să

materia tară să o dividă, la fel cum

fie afectat?

sunt obiectele trecute prin apă.

VI, 2 (43), 22: Cf. Oglinda şi

m, 6 (26), 7: cf. Oglinda şi reflexÎa 2. ill , 6 (26), 8: Un lucru umed suferă

reflexia şi Operele şi modele artei (Arta, artistul şi mtizanul).

o

VI,

schimbare

datori tă

apari ţ ie i

4 (22),

5: Sufletul este o natură

uscăciunii, dar materi a n u este

veşnică ce nu se scurge. Dacă s-ar

afectată.

scurge, ar merge cât ar putea de

m, 6 (26), 1 4: cf. Oglinda şi reflexia 2. ill, 7 (45), 8: Dacă spunem că

ar putea, nici nu are unde să se

timpul

este

intervalul

miş cări i ,

acesta ar fi Ia fel ca şi apa care curge neîntrerupt.

fi, 8 (3 0), 1 0: Viaţa curge din unu

departe, Însă nu se scurge; nici nu scurgă, căci conţine universul, ba mai mult, el Însuşi este universul.

VI, 4 (22), 1 0 : Cf. Oglinda şi reflexia. VI, 5 (23), 8 : Ideile nu se află local

ca dintr-un izvor. Acest izvor nu

separate şi nici ideea nu se reflectă

are altă origine, el dă toate râurile,

În materie ca În apă.

dar acestea nu îl pot epuiza. Râurile

VI, 7 (38), 1 2: Cf. focul şi căldura. VI, 7 (3 8), 36: Cel care contemplă binele, fiind aproape de el , aban­

care provin din el rămân împreună până când fiecare dintre ele îşi află propriul curs.

donând întreaga învăţătură, este

IV, 3 (27), 23: Inima este sursa

smuls de Însăşi inteligenţa divină, un

(izvorul) sângelui.

la fel ca

IV, 3 (27), 26: Natura corpului,

precum valul care se umflă.

aflată în mişcare şi în devenire, este

VI,

cauza uitării, acesta ar fi şi sensul

ţ inută de corp (ca cineva care ar

"

râului uitării " (Lethe).

val şi este ÎnăI ţat de ea

9 (9), 8:

O parte din noi este

avea picioarele În apă, iar restul cor­

IV, 4 (28), 42 : Î n astre nu există o voinţă de a ne asculta rugăciunile,

pului deasupra apei), iar noi ne Înăl­ ţ ăm cu partea nescufundată în corp.

637


Index de metafore plotiniene

ART� ARTISTUL ŞI ARTIZANUL Arta şi na.tura 1, 3 (20), 2: Iubitorului trebuie să i se arate frumuseţea în arte şi apoi unitatea frumuseţii, la fel cum tre­ buie să i se arate că de la virtuţi la intelect şi fiinţă se urcă În mod gradual. IV, 3 (27), 1 0: Sufletul produce natural, fără o cunoaştere dobândită şi rară să aştepte vreo deliberare, nu printr-o tehnică, posterioară naturii, care nu face decât să o imite ajutându-se de instrumente şi producând copii Întunecoase, jucării rară preţ. IV, 3 (27), 1 8: Raţionarea se naşte în suflet când acesta este deja aici şi inteligen�a nu îi mai este sufi­ cientă, la fel şi În cazul artelor, raţionarea apare doar când artizanii sunt în dificultate. IV, 4 (28), 3 1 : Ac ţ iunile şi pasiunile care se produc în univers se pot împărţ i În naturale şi artificiale. Dacă cele naturale se leagă de la Întreg la părţ i sau invers, cele artificiale SlU1t fie cele care Încep de la artă şi se încheie În produsele artizanale, fie cele care folosesc forţele naturale pentru a modifica acţiuni naturale. V, 9 (5), 1 0: Acolo sus nu există nimic contrar naturii, aşa cum nici în arte nu există ceva contrar artei şi nici În seminţe vreo infinnitate. VI, 2 (43), I l : Nici una dintre lucrurile care sunt În natură nu ar

suporta să existe, dacă efortul ei nu s-ar îndrepta spre unu şi unitate, la fel şi în artă, fiecare dintre ele îşi îndreaptă produsele ei înspre unu, atât cât poate acea artă şi cât pennit produsele însele. Artistul şi meşteşugarul

6 ( 1 ), 3: cf. Casa. 6 ( 1 ), 9: Pentru ca cineva să devină înţelept trebuie să îşi deprindă sufletul să vadă ocupaţ iile frumoase, apoi operele frumoase, nu cele ale artizanilor, ci cele ale oamenilor virtuoşi, Încer­ când să vadă sufletul acestora. Acest lucru se poate numai dacă acel cineva revine în sufletul său şi se priveşte. Dacă sufletul lui nu este frumos, atunci precum un rauritor de statui, nu va trebui să înceteze să cureţe ceea ce este de prisos şi strâmb până nu se va manifesta în el strălucirea divină a virtuţii şi va putea vedea cumpă­ tarea aşezată pe un piedestal pur. ii, 4 (12), 8: Materia este substratul total nedeterminat al tuturor corpurilor sensibile, la fel cum este lutul materie pentru olar. n, 7 (37), 1 : Natura a racut corpuri­ le în aşa fel încât sudoarea să nu îi producă tăieturi, ci numai să îl traverseze, la fel cum artizanii pro­ duc obiectele lor, când sunt subţiri şi continue, în aşa fel încât se poate vedea cum elementul umed le Înmoaie cu totul şi trece prin ele. n, 9 (33), 4: E ridicol să se creadă că Demiurgul a creat această lume 1,

1,

638


illdex de metafore plotiniene

pentru a fi onorat sau din îndrăz­ neală, cum susţin gnosticii, care îl compară cu sculptorii de aici. n, 9 ( 3 3), 9: Mulţimea mizerabilă este asemeni unui lucrător manual, care produce cele necesare celor buni. In, 2 (47), 2: Intel igenţa, care deţine toată puterea din sine, o putere capabilă să producă altceva, fără a căuta să producă, le-a creat pe toate fără efort. Dacă nu ar fi avut această putere din fiinţa sa, ar fi semănat artizanului, care nu are de la sine capacitatea de a produce, ci şi-a În­ suşit-o, dobândind-o din învăţătură. m, 2 (47), 1 1 : 1 . Raţiunea care le produce pe toate nu a dorit ca toate lucrurile să fie bune, aşa cum nici artizanul nu face tot animalul numai din ochi. 2. Dacă noi criticăm ordinea lumii pentru că conţine şi răul, suntem ca cei needucaţi, care acuză arta picturii deoarece culorile nu sunt peste tot frumoase, deşi pictorul le-a aranjat pe cele potrivite la locul lor. m, 8 (30), 2: Comparând lucrarea naturii cu actul de creaţie al sculptorilor din ceară se observă diferen ţe mari : natura nu are nevoie de instrumente exterioare sau organe, cum ar fi mâinile, cum au nevoie sculptorii, care în plus nu pot crea culori dacă nu le iau din altă parte. În natură există o potenţă persistentă. m, 8 (3 0), 7: Defectele lucrurilor care devin şi a celor înfăptuite se datorează unei abateri a celor ce

contemplă de la obiectul contem­ plat. Cel care produce forme greşite pare a fi un artizan rău, pe când cei îndrăgostiţi sunt dintre cei care văd o formă şi tind spre ea. m, 8 (30), 1 1 : cf. As trele, soarele şi lumina 2. V, 5 (32) 1 : Oare inteligibilele se expun ca imaginile din aur sau din alt material, Tacute de vreun sculptor sau pictor? V, 7 (1 8), 3: Existente asemănătoare (gemeni sau mai multe progenituri animale) au raţiuni seminale dife­ rite, decât dacă nu sunt absolut nediferite, aşa cum artizanul, deşi face lucruri nediferite, totuşi percepe lucrurile identice cu o gândire diferită. V, 8 (3 1 ), 1 : Pentru a înţelege cum se poate contempla lumea inteligibilă, trebuie să exemplifi­ căm cu ajutorul a două pietre mari: una este informă şi neprelucrată, cealaltă este deja prelucrată într-o statuie a unui zeu sau om (dar în mod necesar unul frumos). Astfel, piatra prelucrată nu este frumoasă fiindcă este piatră, ci datorită formei frumoase imprimate prin artă. Acea formă a existat în artizan, nu pentru că avea ochi şi mîini, ci fiindcă participa la artă. V, 8 (3 1 ), 7: Creatorul nu a produs lumea cum lucrează artizanii, folo­ sindu-şi mâinile şi uneltele, căci mâinile şi picioarele apar ulterior. V, 9 (5), 3 : Inteligenţa este conducă­ torul raţiunilor universale, aşa cum

639

,


Index de metafore plotiniene

şi raţiunile care le dirijează activi­ tatea ajung în sufletul artizan ilor din ştiinţele artizanale. VI , 7 (3 8), 5: Sufletul, ajuns în corp, l-a făcut pe acesta conformat sieşi şi a creat o altă imagine a omului, pe cât putea primi corpul, aşa cum un pic tor ar zugrăvi o altă imagine după această imagine. VI, 7 (38), 7: Sufletul creează ce poate, în cel mai rău caz, o natură de fiară, ca şi artizanii care ştiu să modeleze multe fonne, dar la final fac fie doar ce li s-a comandat, fie doar ce le pennite materia prin proprietăţile ei. Bronzul.� arama şi statuia 1, 6 ( 1 ), 9: cf. Artistul şi meşteşu­ garul (mai sus). n, 5 (25), 1 ; 2: Există două sensuri pentru a fi în potenţă, arama sau bronzul sunt statuia în potenţă, în acest sens, acestea vor continua să rămână ele însele şi după ce devin statuie sau chiar dacă nu devin statuie, în alt sens, alte elemente, pentru a deveni altceva în act, de exemplu apa pentru a deveni aramă, sau aerul foc, se distrug pe sine pentru a se transfonna. IT, 5 (25), 3 : Cele inteligibile nu sunt în act, aşa cum este În act compusul statuie, care este astfel doar după ce materi a a luat o anumită formă, pentru că cele inteligibile sunt fonnă şi sunt ceea ce sunt în mod desăvârşit. In, 2 (47), 1 4: cf. Operele ŞI modelele artei (mai jos).

m, 6 (26), 1 2: Dacă s-ar spune că focul străbate materia şi o şi aprinde, este ca şi cum s-ar afirma că statuia circulă prin bronz. IV, 7 (2), 8e: Peripateticii spun că sufletul deţ ine rangul de formă în compusul cu corpul "natural dotat cu organe care are viaţa În potenţă". Dar, dacă sufletul ar fi asimilat cu corpul, ca fonna unei statui faţ ă de bronz, atunci, dacă s­ ar divide corpul, sufletul s-ar divide şi el, ceea ce este imposibil. V, 8 (3 1 ), 4: Toate lucrurile din lumea inteligibilă sunt ca nişte statui care se fac ele pe însele vizibile, spectacol pentru spectatori preaferici ţi. V, 9 (5), 3: Operele artizanului conţ in bronz, lemn sau piatră, dar aceste elemente nu au fost desăvâ­ rşite până în momentul în care fiecare artă a introdus În ele o statuie, un pat sau o casă, prin introducerea formei pe care o cuprinde. V, 9 (5), 5: Lucrurile sensibile sunt ceea ce sunt prin participare, Întrucât natura l or îşi primeşte forma din altă parte, precum bronzul o primeşte de la şti inţa sculptorului sau lemnul de la cea a tâmplarului. VI , 3 (44), 22: Dacă fiinţa în poten ţă are loc, pe de o parte, pentru că ceva se îndreaptă spre o formă, de exemplu statuia în potenţă, pe de altă parte, pentru că ceva se îndreaptă spre un act, de

640


Index de metafore plotiniene

exemplu cel de a merge; când ceva înaintează spre a fi o statuie, această înaintare este o mişcare, iar când ceva se îndreaptă spre a merge, mersul însuş i este o mişcare. La fel şi în cazul dansului. VI, 6 (34), 6: Dreptatea nu este o intelecţ ie a dreptăţii, ci ea este ca o statuie inteligentă care stă în picioare de la sine, se manifestă în sine şi chiar există în sine. Intrumente şi unelte 1, 1 (53), 3 : Dacă pentru sufl et, corpul ar fi asemeni unui instrument atunci nu ar trebui să fie afectat de ceea ce se află în corp, la fel cum meşteşugarii nu sunt afectaţi de uneltele lor. 1, 1 (53), 4: Fierul configurat în conturul toporului este cel care îndeplineşte funcţia de a tăia, nu forma, la fel trebuie să se atribuie afecţiunile corpului, nu sufletului. 1, 3 (20), 5: Dialectica este cea mai importantă parte a filosofiei, nu este doar un instrument al acesteia. 1, 6 ( 1), 3: Sufletul se foloseşte de facultatea sa, care corespunde frumuseţ ii inteligibile, pentru a o recunoaşte pe aceasta, la fel cum se foloseşte o riglă pentru a se vedea ceea ce este drept. 1, 8 (5 1 ), 8: Nu fonn a toporului taie, ci fierul, la fel răul este cauzat de către materie, nu de către fonnă. 1, 8 (5 1 ), 9: Datorită riglei putem afla dacă ceva este drept sau nu, la fel prin intermediul virtuţii, putem afla viciul , adică ce este în 64 1

dezacord cu ea. IV, 3 (27), 2 1 : Oare am putea spune că sufletul se află în corp, la fel cum se află arta în instrumente? Nu, aşa nu putem să ne apropiem de soluţia problemei. ef. Corăbierul ş i corabia N, 3 (27), 23: Pentru că nervii au originea în creier, unii au aşezat aici originea senzaţiei, deşi era mai corect să spună că acolo se află originea actului acelei facultăţi, la fel cum pe începutul mişcării unui instrument trebuie să se sprijine şi capacitatea artizanului adaptată instrumentului. IV, 3 (27), 26: Dacă sufletul este asemănător artizanului (celui care coase s au ţe se), corpul ar fi instrumentul, iar actul simţirii ar trebui să fie asemănător actului de a străpunge cu acul sau celui de a ţese. Corpul este cel afectat, iar sufletul receptează impresia. Se poate spune atunci că simţirea este funcţia lor comună, însă memoria aparţ ine doar sufletului. N, 4 (28), 23: Sufletul are nevoie de instrumente, care sunt interme­ diare între noi cei care judecăm şi cele pe care le judecăm, asemeni artizanului, care are nevoie de o riglă pentru a-şi judeca opera. IV, 7 (2), 1 : Omul nu poate fi ceva simplu, el are un suflet, dar şi un corp, care este pentru noi o unealtă, sau cev a adăugat altfel , pentru o perioadă de timp. Totuşi, sufletul este omul însuşi.


Index de metafore plotiniene

Operele şi modelele artei 1, 2 ( 1 9), 7: Asemănarea oamenilor cu forme ale binelui este asemăna­ rea unei imagini cu o altă imagine, amândouă provenind din acelaşi model, dar asemănarea cu zeul este asemănarea cu modelul în sine. 1, 8 (5 1 ), 1 4: Viciul este slăbiciunea sufletului care decade din rău în mai rău, el este precum cele mai slabe dintre produsele artei sau ale naturii care sunt distruse cu uşurinţă de către vânturi sau căldura soarelui . lI, 3 (52), 1 8 : Chiar ş i răul este util universului, el produce şi multe lucruri frumoase, cum sunt frumuseţile oricăror arte, care mobilizează către prudenţă şi nu ne îngăduie relaxarea. il, 3 (52), 1 8: Lumea aceasta este asemeni unei imagini care' reflectă ş i se reproduce rară încetare. IT, 4 ( 1 2), 1 5 : Infinitul inteligibil şi infinitul sensibil se diferenţ iază ca modelul şi· imaginea sa. IT, 9 (33), 1 6 : Cel care vede un iversul sens ibil, admiră de asemenea şi lumea inteligibilă, care se reflectă în sensibil, la fel ca şi aceia care privesc un tablou, care nu îl privesc;; l a fel când se uită la el cu ochi i sau când sesi zează o imagine a ceva de sus în el. m, 2 (47), 1 : Universul provine din inteligenţă, care îi este anterioară şi cauză, ca un fel de arhetip şi model faţă de care universul este imagine . ID, 2 (47), 1 4: Cerul este asemeni

unei statui mari şi fi-umoase, fie însufleţită, fie creată prin arta lui Hefaistos' şi căreia astrele îi străluces c pe faţ ă şi pe piept. N, 7 (2), 1 0: Sufletul vede chibzuinţa şi dreptatea în el cum ar vedea n işte statui, pe care, fiind pline de praf, le-a curăţat. V, 7 ( 1 8), 1 : Nu poate exista aceeaşi raţiune pentru oameni diferi ţi şi nu este suficient nici un singur om ca model pentru oameni diferiţi, nu doar ca materie, ci şi prin numeroase diferenţe specifice, căci indivizii nu sunt ca imaginile lui Socrate faţă de arhetip. V, 8 (3 1 ), 2: Oare nu este frumuseţea o formă venită de la producător la produs, aşa cum în arte s-a spus că vine de la arte la produsele lor? V, 8 (3 1 ), 5: Acolo sus sunt imagini frumoase, însă nu pictate, ci reale: V, 8 (3 1 ), 8: Admirând un lucru făcut conform cu un model, se ad­ miră de fapt modelul. În acest fel se admiră frumosul în imaginile sale. VI, 2 (43), 1 : Este ridicol să se pună fiinţa în acelaşi gen cu nefiinţa, ar fi la fel ca atunci când cineva ar pune pe Socrate în ace1aş i gen cu imaginea lui Socrate. VI, 2 (43), 7: Din imaginea unui om lipsesc multe l ucruri, dar şi cel mai important, adică viaţa; la fel se întâmplă şi în cele sensi bile, fiinţa lor este o umbră a fiinţei. VI, 2 (43), 22: 1 . cf. Oglinda şi reflexia.

642


Index de metafore plotiniene

2. La fel cum universul sensibil este o imitaţie a celui inteligibil, tot aşa o pictură sau o reflectare în apă este imaginea celui ce pare a fi din faţa apei sau a picturii. VI, 3 (44), 1 5 : Raţiunea (seminală a) lui Socrate este în acelaşi raport cu Socrate în care se află Socrate cu imaginea lui. VI, 4 (22), 1 0: Cf. Oglinda şi reflexia.

ASTRELE� SOARELE ŞI LUMINA l, 1 (53), 4: Faptul că sufletul şi corpul sunt întreţ esute nu înseamnă că cele două vor suporta Ia fel afectările venite pe calea corpului. Sufletul , deşi străbate corpul, este posibil să nu sufere aceste afectări, la fel ca lumina care, deşi luminează materia, nu este afectată de limitările acesteia. 1, 1 (53), 7: Sufletul nu se dăruieşte ca atare întregului corp sau celuilat membru cu care " compune un vieţuitor, ci din tr-un - " corp detenninat şi dintr-un fel de lumină, care este dată de la sine, face natura vieţuitorului, adică ceva diferit, căruia îl aparţin senzaţia şi celelalte afectări care îi sunt proprii . 1, 6 ( l ), 1 : Unii (stoicii) cred că doar compusul poate fi frumosul, pe când părţ ile acestuia nu au din sine fiinţa frumosului, ci doar dacă se adună în întreg. Pentru ei şi culorile fi-umoase, de pildă lumina soarelui, fiind simple, nu pot fi

frumoase, dacă nu au frumosul din simetrie. 1, 6 ( 1 ), 4: Nici luceafărul de seară şi nici cel de dimineaţ ă nu sunt la fel de frumoase precum chipul dreptăţii. 1, 6 (1 ), 5 : Ceea ce se distinge deasupra unor virtuţi, ca o lumină, este inteligenţa. Cf. 1, 2 (1 9), 4; 6. 1, 6 ( 1 ), 9: Doar când cineva devine în întregime lumină adevărată, superioară OrICarei măsuri şi oricărei cantităţi, poate vedea Frumosul în el însuşi, căci numai un ochi care a căpătat chipul soarelui poate să vadă soarele. 1, 7 (54), 1 : cf. Cercul, centrul şi sfera (Figuri geometrice). 1, 8 (5 1 ), 9: cf. Ochiul şi văzul. 1, 8 (5 1 ), 14: 1. cf. Operele şi modelele artei (Arta, artistul şi artizanul). 2. Materia, aşezându-se sub suflet, este luminată, dar nu poate pune stăpânire pe cel de la care primeşte lumina. t 9 ( 1 6), 2: cf. Liliecii (Animale). II, 3 (52), " 1 8 : Cât timp există inteligenţa şi sufletul, raţiunile vor emana către sufletul lumii, asemeni tuturor razelor din soare, care emană către lume, cât timp el există. il, 3 (52), 1 1 : cf. Focul şi căldura. IT, 4 ( 1 2), 5: 1 . lntelectul înaintează În profun­ zimea lucrurilor sensibile. Această profunzime este materia, care este obscură, fi indcă lumina este raţiune, iar intel igenţa este ra ţ iune.

643


Index de metafore plotiniene

2. cf. Ochiul şi văzul. li, 2 (47) 1 4: cf. Operele şi modelele artei (Arta, artistul şi ,

artizanuJ). m, 5 (50), 2: Sufletul este ataşat de inteligenţă mai mult decât lumina de soarele care o produce şi în jurul căruia străluceşte. li, 5 (5 0), 6: Zeii in feriori (planetele) urmează şi sunt cores­ punzători celor intel igibi li, de care depind precum nimbul de lumină din jurul fiecărui astru, de cel care îl produce. m, 6 (26), 5: Separarea sufletului de corp este asemănătoare luminii care nu se mai at1ă în ceaţă, lumin a scufundată în ceaţă nu este afectată de aceasta, la fel cum nici sufletul nu este afectat de corp. m, 6 (26), 9: Materia nu este afectată de obiectele din ea, la fel cum nici lumina nu schimbă forma obiectului pe care îl iluminează. m, 6 (26), 1 3 : Intrarea fiinţelor în materi e nu o face vizibilă pe aceasta, l a fel ca şi aerul care rămâne i nvizibil şi când este luminat. li, 6 (26), 1 4 : cf. Oglinda şi reflexia 2. m, 6 (26), 1 6 : Lucrurile, care nu sunt afectate de către prezenţ a altora nu păstrează nimic d e l a ele după ce acestea dispar, aşa cum nici aerul nu este afectat de apariţia sau di spari ţia luminii. m, 8 (30), 1 1 : La fel ca şi cel care ridi că och i i la cer, priveşte

strălucirea astrelor şi reflectează la autorul acestuia ş i îl caută, tot aşa şi cel care a contemplat universul inteligibil trebuie să îl caute pe creatorul acestuia. IV, 3 (27), 4: Sufletele particulare, care ţin de ceea ce este sus prin l imitele lor superioare, cad aici şi acolo, aşa cum se împarte lumina pe pământ prin case, doar că ele nu sunt fragmentate, ci rămân în unitate. IV, 3 (27), 9: cf. Focul şi căldura. IV, 3 (27), 1 0 : Ordinea celor de dinaintea sufletului şi a celor de după el este asemănătoare celei a aerului, luminii, soarelui sau lunii şi din nou a luminii şi soarelui, care sunt toate împreună, deşi au rang prim, secund şi terţ. IV, 3 (27) , I l : Relaţia dintre un inteligibil şi reflexia lui sensibilă poate fi exempl ificată prin intermediul soarelui. Există o inteligen ţă corespondenţă soarelui şi după el urmează sufletul, care depinde de el, care dă soarelui sensibil limitele proprii şi produce legătura dintre cei doi, asemeni unui interpret. IV, 3 (27), 1 4: Când inteligenţa îşi împlineşte destinul de a trimite jos sufl ete, universul se umple de lumini şi se împodobeşte strălucind de suflete. IV, 3 (27), 1 7 : Există ceva asemeni unui centru, în jurul lui un cerc, iluminat de acesta, iar în jurul acestora un altul, lumină din

644


Index de metafore plotiniene

lumină. În afara acestora mai există un cerc care însă nu mai deţine lumină proprie şi deci necesită lumina altuia. Apo i este ceva asemeni unei roţ i sau sfere care primeşte măsura iluminării sale de la cea de-a treia sferă, cu care se află în continuitate. Lumina cea mare i luminează rămânând imobilă, dar luminile celelalte pot fi atrase de splendoarea lucrului pe care îl iluminează. Centrul este unul, iar cele trei cercuri sunt inteligenţa, sufletul şi sfera lumi i. IV, 3 (27), 3 1 : Noi posedăm de fapt două imaginaţii datorită celor două suflete care formează o unitate. Cea a sufletului superior este ca o lumină mare, iar cealaltă care o însoţeşte este ca o umbră sau ca o lumină mai mică care pătrunde în raza uneia mai mari. Astfel, memo­ ria, care se află în unirea celor două imaginaţii, unire dominată de cea superioară, produce o imagine unică în sufletul nostru. IV, 4 (28), 1 4: Oare natura este în plante şi animale cum este lumina în aer, care nu mai reţine nimic din lumină după di spari ţ ia ei? Cf.

Focul şi căldura, IV, 4 (28), 1 4. IV, 4 (28), 22: Perceperea anumitor lucruri, de exemplu a soarelui şi a celorlalte astre, este plăcută prin sme. IV, 4 (28), 29: cf Focul şi căldura. IV, 4 (28), 29: Sufletul vegetativ poate fi diferit de cel raţional, chiar dacă ambele ar părăsi corpul în

acelaşi moment, căci şi când soa­ rele apune, dispare odată cu el nu numai lumina pe care el o produce, ci şi cea deosebită de el. IV, 4 (28), 36: În univers există o diversitate de potenţe, nenumărate şi uimitoare, ca şi în astrele care parcurg cerul. IV, 4 (28), 40: cf. Şerpii (Animale). IV, 4 (2 8), 45: Depl asarea sufletelor este supusă armoniei uni­ versale, la fel cum şi soarele, luna şi celelalte astre se mişcă într-o anumită ordine. IV, 5 (29), 3 : cf. Focul şi căldura. IV, 5 (29), 6: Oare lumina, de exemplu cea a soarelui, poate să se nască în absenţa aerului ? Da, pentru că lumina nu aparţine în mod originar aerului ca atare, ci fiecărui corp de foc sau strălucitor, precum şi pietrelor care au culori luminoase. IV, 8 (6), 4: Conversia sufletului este dublă: spre inteligibil şi spre lumea sensibilă, asemeni luminii care, deşi depinde de soare, nu refuză să guverneze lumea inferioară ei. V, 1 ( 1 0), 2: Sufletul a intrat în corpul cerului şi i-a dat viaţă, la fel cum razele soarelui care luminează un nor întunecat îl fac să strălu­ cească şi să pară de aur. V, 1 ( 1 0), 6: Unul rămâne în sine şi produce o radiaţ ie care luminează ce este în jurul lui, la fer ca şi strălucirea din jurul soarelui pe care soarele o răspândeşte în timp

645


Index de metafore plotiniene

ce el rămâne imobi l. ef. Focul şi căldura, V, 1 ( 1 0), 6. V, 1 (1 0), 7: Între unu şi inteligenţă există aceeaşi asemănare ca şi cea dintre soare şi lumina lui. V, 3 (49), 8 : 1 . Aici jos, privirea, care este lumină sau mai degrabă este unită cu lumina, vede lumină, căci vede culori. În lumea inteligibilă însă nu se produce cu ajutorul altcuiva, ci doar prin sine. Aşadar, inteligenţa vede o lumină cu o altă lumină, fără ajutorul unui organ străin, şi se vede pe sine. Astfel iluminează sufl etul, îl face intel ectual şi asemănător cu lumina de sus. 2. Viaţa şi actul inteligenţei sunt prima lumină care străluceşte mai întâi pentru sine şi este o strălucire îndreptată spre sine, luminând şi fiind în acelaşi timp luminată. V, 3 (49), 9: Sufletul păstrează lumina in teligenţei, care este o imagi ne a acesteia, ca lumina soarelui care se revarsă din globul său dincolo de el. Dar, în timp ce lumina soarelui este în spaţiu şi aer, sufletul, care s-a născut din inteligenţă, ca o lumină înconjură­ toare, nu are nici un loc. V, 3 (49), 12: Se poate admite raţional că actul, care se revarsa oarecum din unu, este ca lumina care este emanată de soare, şi putem presupUne în continuare că toată natura 'intel igibi lă este o lumină. Unul, care stă nemişcat ca un rege deasupra inteligibilului, nu

îndepărtează de la sine ceea ce străluceşte din el, care poate fi o altă lumină, anterioară luminii. V, 3 (49), 1 5: Este dificil de înţeles cum o fiinţă simplă poate produce multiplul, deşi se poate admite că unul absolut poate naşte un unu simplu, la fel cum se poate vorbi de strălucirea care derivă din el, ca dintr-o lumină. V, 3 (49), 1 7 : cf. Religia. V, 5 (32), 8: cf. Ochiul şi văzul. V, 6 (24), 1 : cf. Ochiul şi văzul. V, 6 (24), 4: Se poate compara primul principiu cu o lumină, pe cel care urmează (inteligenţa) cu soarele, iar pe al treilea (sufletul) cu luna. Unul este lumina, inteligenţa nu este doar lumină, ci o realitate i luminată până în substanţa sa, iar sufletul are o lumină achizi ţionată, care îi colorează suprafaţa. V, 8 (3 1 ), 4: 1. În inteligibil fiecare îi este în interiorul său vizibil celuilalt, căci sunt lumină vizibilă luminii, totul este totul şi fiecare este totul, de exemplu soarele este toate astrele şi fiecare astru este la rândul lui soarele şi este toate celelalte astre. 2. În lumea inteligibilă, totul este inteligenţ ă, ca şi cum ne-am imagina despre acest cer vizibil, de esenţă luminoasă, că lumina din el dă naştere astrelor. Aici j os, dintr-o parte nu se naşte alta, ci fiecare rămâne o parte, dar acolo, fiecare se naşte Întotdeauna din întreg şi

646


Index de metafore plotiniene

fiecare este simultan şi întreg. V, 8 (3 1 ), 9: cf. Cercul, centrul şi sfera (Figuri geometrice). V, 8 (3 1 ), 1 0 : Frumosul, care se ridică di ntr-un loc invizibil în înălţime, luminează asupra tuturor, însă îi orbeşte pe cei de jos, care se întorc să îl vadă, pentru că străluceşte ca şi cum ar fi soarele. V, 9 (5), 6: cf. Focul şi căldura VI, 2 (43), 8: Privind inteligenţa pură, însă nu cu ochii aceşti a trupeşti, se va vedea vatra substanţei şi pe ea o lumină tără odihnă. VI, 4 (22) , 3: Universul veritabil este prezent, exi stă în sine, iar puteri le vin de la el spre toate lucrurile şi astfel, se spune că există pretutindeni. Sufletele sunt ca nişte raze, astfel 'lncât el rămâne fixat în sine, dar razele lui odată trimise, se nasc când într-un vieţuitor, când în altul. VI, 4 (22), 7: Cum poate fi aceeaşi fiinţă extinsă peste toate lucrurile? Exemplu: Dacă ai face o mică masă luminoasă ca un centru şi ai pune în jurul ei un corp sferic şi transparent mai mare, astfel încât doar lumina din i nterior să lumineze în în­ tregime întregul corp înconjurător. Astfel, acea lumină s-a răspândit în sfera exterioară. Să presupunem că s-ar îndepărta masa corpului, dar s-ar păstra puterea luminii: oare ai mai spune atunci că lumina se află Într-o anumită parte a corpului, sau ar fi prezentă în mod egal în toată

sfera exteri oară? Nu veI putea spune nici de unde vine, nici încotro se îndreaptă. La fel , în cazul soarelui. VI, 4 (22), 9 : 1 . Puterile provenite din inteligibil diferă de cele rămase acolo, fiind inferioare şi obscure, ca o lumină d in lumină, una obscură din una mai strălucitoare. 2. Puterile nu pot exista separate de fiinţa universală. La fel o lumină separată de sursa sa, devine foarte slabă şi dispare. VI, 4 (22), 1 0 : Cel e provenite din unul sunt incorupti bile, astfel că sufletele şi întregul intelect sunt nemuritoare. La fel cum soarele, dacă ar rămâne în repaus pe undeva, el tot ar răspândi aceeaşi lumină pentru aceleaşi regiuni. Dar dacă s-ar spune că nu este·aceeaşi lumină, ar trebui să admitem că corpul soarelui ( unul) este trecător, ceea ce este absurd. VI, 4 (22), 1 1 : Ceea ce este prezent, este prezent datorită capacităţ ii receptorului şi fiinţa este pretutin­ deni ca fiinţă, căci nu se poate îndepărta de sine, este prezentă doar în ceea ce poate fi prezentă şi după propria capacitate, nu confonn cu locul, precum transparentui este prezent în lumină. VI, 4 (22), 1 5 : Prin învecinare, corpul a primit o amprentă de la suflet, însă nu a părţ i i superioare, ci ceva asemeni unei călduri sau iluminări.

647

=


Index de metafore plotiniene

VI, 6 (34), 7: În lumea inteligibilă, toate sunt împreună, nu ca în cazul sensi bil elor, unde fiecare este separat, soarele într-un loc şi altceva în alt loc. VI, 6 (34), 1 8 : Viaţa vieţuitorului în sine nu este ostenită, ci este cea dintâi şi cea mai învederată şi are în ea explozia trăirii, ca o lumină primară de la care şi sufletele îşi trag viaţa acolo şi o poartă cu ele când vin încoace. VI, 7 (38), 1 1 : Aerul, focul şi apa au şi ele un suflet, dar nu este vizibil, pentru că nu sunt solide. Acestea au sensibi litate, dar nu în sens de afectare. Aşa cum aerul se îndepărtează de lumina propagată în linie dreaptă şi rămasă nemi şcată, tot aşa el ocoleşte şi nu ocoleşte sufletul din el: iar celelalte elemente fac la fel. VI, 7 (38), 1 6: La fel cum soarele, datorită faptului că este pentru lucrurile sens ibile cauza faptului că sunt văzute şi cauza generării lor, este oarecum şi cauza vederii, tot aşa şi natura binelui, fiind cauza esenţei şi a inteligenţei (analogic este lumină pentru vizibilele de acolo şi pentru cel care le vede), nu este mCI existentele, mCI inteligenţa, ci este cauza lor, adică cea care oferă, prin lumina proprie, revărsată asupra exi stentelor şi asupra inteligenţei, facultatea de a gândi şi de a fi gândi te. VI, 7 (3 8), 1 7 : Inteligenţa, raportată la suflet, este as tfel

lumină pentru el, cum este unul pentru inteligenţă. VI, 7 (38), 1 7: La fel cum asupra corpurilor, deşi au în ele amestecată lumina, se revarsă o altă lumină spre a face vizibilă culoarea din ele, care este lumina lor, tot aşa şi asupra celor de acolo de sus, deşi deţ in multă lumină, trebuie să se reverse şi o altă lumină, mai puternică, pentru ca ele să fie văzute de ele însele şi de altul. VI, 8 (39), 1 8 : Există în inteligen ţă ceva mai mare decât în unu, ca o 1 um ină ce se revarsă departe, care porneşte de la ceva unic care este în sine strălucitor; lumina revărsată este imagine, în schimb cea din care provine este cea adevărată. VI, 9 (9), 4: Orice lucru frumos este posterior unului şi provine din el, aşa cum toată lumina zilei vine de la soare. VI, 9 (9) , 9: 1. Lucrurile care provin din unu sunt eterne, căci pri ncipiul lor rămâne la fel, fără a se diviza în ele, ci rămânând întreg. De aceea şi ele rămân neschimbate, aşa cum şi lumina rămân e neschimbată dacă soarele rămâne la fel. 2. cf. Focul şi căldura.

AURUL 1, 6 ( 1), 1 : Frumuseţea nu este datorată simetriei, de exemplu cea a aurului. 1, 6 ( 1 ), 5: Sufletul s e murdăreşte dacă se amestecă cu corpul, la fel

648


index de metafore plotiniene

cum aurul devine murdar şi urât în amestec cu pământul. La fel ca şi sufletul, aurul redevine la fel de frumos dacă este curăţat şi rămâne separat de celelalte, doar cu sine. IT, 4 ( 1 2), 6: În cazul materiei nu există pieire, ci doar transformare , astfel, dacă o cupă se preface în aur, aurul se preface în apă şi aşa mai departe. IV, 7 (2), 1 0: Sufletul trebuie să purifice tot ce deţ ine pentru a ajunge să se cunoască cu adevărat. De exemplu, dacă aurul ar fi fost însufleţit, după ce s-ar curăţa de noroi, ar vedea că el este cel mai preţios şi că nu mai are nevoie de nici o frumuseţe de afară. V, ] ( 1 0), 2: cf. Astrele, soarele şi

lumina. V, 5 (32), 1 : cf. Artistul ŞI meşteşugarul (Arta, artistul ŞI artizanu/). V, 8 (3 1 ), 3 : Pentru a ne face o idee asupra inteligenţei trebuie să plecăm de la inteligenţa din noi şi să o purificăm, la fel cum am lua din întregul aur o bucată ca mostră, care dacă nu ar fi curată, fie am încerca să o curăţăm, fie am spune că nu reprezintă aurul în întregime, ci este doar o parte a masei. VI, 6 (34), 1 0: Aurul este unu, dar noi nu vrem să facem numărul aur, ci aurul să îl facem număr, adică vrem să atribuim numărul aurului, încât aurul să devină, ca accident, de o anumită cantitate. Dimpotrivă, dacă existentele au fost generate

înaintea numărului, iar numărul ar fi un aspect sesizat în existente, el e ar fi atâtea câte sunt datorită întâm­ plării, nu confonn unei predispoziţii.

BASTONUL IV, 5 (29), 4: Există o ipoteză care susţine că sufletul se foloseşte de lumină ca de un baston pentru a atinge obiectul vizibil.

CASA 1, 2 ( 1 9), 1 : Casa sensibilă nu este identică cu casa ideală, cea sensibilă participă la armonie şi ordine, pe când cea ideală nu. De asemenea noi participăm la armonia şi acordul de acolo prin virtute, deşi lumea inteligibilă nu are nevoie de toate acestea. 1, 6 ( 1 ), 2: Ideea ordonează şi combină părţile multiple pentru a da o fiinţă unitară. Frumosul se aşază în această fiinţă dăruindu-se pe sine părţilor şi întregurilor. Când frumosul cuprinde o fiinţă unitară şi omogenă se dăruieşte întregului la fel cum un arhitect dăruieşte frumosul o dată unei case întregi şi părţilor sale, iar tehnica îl oferă altă dată unei singure pietre. 1, 6 ( 1 ), 3: Atunci când cineva percepe în corpuri o idee interioară care s-a înstăpânit pe natura opusă a materiei informe, acel cineva vede frumosul, la fel cum arhitectul apreciază frumuseţ ea unei case exterioare după ce o acordează casei interioare. IT, 8 (3 5), 1 : cf. Colina.

649


lndex de metafore plotiniene

II, 9 (33), 1 8 : Gnostici i urăsc corpul şi cri tică argumentele contrare (cum este cea a lui Plotin) care susţin legătura dintre corp şi suflet. Această si tuaţ ie poate fi asemănată cu următorul caz: doi oameni locuiesc în aceeaşi casă frumoasă, unul critică construcţia şi arhitectul, dar continuă să o locuiască, celălalt nu o critică, ci dimpotrivă, spune că arhitectul a construit-o cu mare artă, dar aşteaptă cu răbdare momentul în care o va părăsi şi nu va mai avea nevoie de ea. Ultimul este cel cu adevărat înţel ept. li, 6 (26), 9: Dacă există o acţionare între lucmrile care se întâlnesc în natură, materia rămâne impasibilă, la fel cum casa şi aerul din ea rămân impasibile, chiar dacă obiectele din ea se lovesc reciproc IV, 3 (27), 4: cf. Astrele, soarele şi

lumina. IV, 3 (27), 6: Sufletele particulare sunt ca nişte surori ale sufletului universal, care le stăpâneşte şi le distribuie destinul, ca şi cum le-ar pregăti sălaşuri. IV, 3 (27), 9: cf Focul şi căldura. IV, 3 (27), 1 6: Relele, care se petrec celor buni, nu provin din raţiuni naturale, ci sunt legate de raţiunea universului, de exemplu, dacă o casă s-a prăbuşit, iar cel de sub ea a murit, oricine ar fi fost el de fapt, sau dacă 'două cavalerii înaintează ordonat, sau doar una, el e vor lovi sau vor afecta ceea ce Întâlnesc.

IV, 3 (27), 1 7: Sufletele trec din lumea inteligibil ă în cer, ca Într-un prim adăpost. IV, 4 (28), 36: Universul nu este as emen i unei case mari ŞI neînsufl eţ ite, compusă din mai multe tipuri de materiale uşor de enumerat, ca piatra şi lemnul, CI este un vie ţuitor treaz. V, 3 (49), 1 7: cf Religia V, 5 (32), 4: ci: Unu şi multiplu. V, 9 (5), 3 : cf. Bronzul, arama şi

statuia (Arta, artistul şi artizanul). VI, 2 (43), I l : cf Unu şi multiplu. VI, 6 (34), 1 3 : Unul rezultat din

ordine a redus la unu natura multiplului şi nu este mincinos, după cum, în cazul unei case, nu este mincinos unul rezultat din o mul ţ ime de pietre; de fapt, este în mai mare măsură unu cel raportat la casă decât cel raportat la oaste. VI, 7 (38), 3 1 : Frumuseţile din acest Un Ivers nu m ai sunt adevăratele realităţi frumoase, ci sunt captive în cărnuri şi corpuri şi pângărite de sălaşul în care se găsesc, dispersate în mărimi. VI, 7 (3 8), 35: Sufletul , ajuns în inteligibil se men ţine în jurul inteligenţei, dar imediat ce îl vede pe unu, abandonează toate inteligi­ bil ele, ca şi atunci când cineva, după ce a intrat într-o casă variat împodobită şi foarte frumoasă, admiră pe rând toate podoabele din ea şi se umple de admiraţ ie înain­ tea de a-I vedea pe stâpânul casei, dar, după ce îl vede, rămâne

6 50


Index de metafore plotiniene

fascinat de el, pentru că el este vrednic de o adevărată contt;mplare. VI, 9 (9), 1 : cf. Păstorul.

CERŞETOAREA m, 6 (26), 1 4: Materia parcă vrea să cuprindă cu sila formele, asemeni unei cerşetoare insistente, lipsită natural de bine, care se mulţumeşte cu orice. CETATEA IT, 9 (33), 7: Faptul că sufletul s-a unit cu corpul nostru nu duce la un lucru mai bun pentru suflet. A înţelege sufletul universului, care subjugă în sine toate corpuril e, fi ind neafectabi l de către acestea şi liber, pornind de la al nostru, este ca şi cum cineva ar critica o cetate bine constituită, ţinând cont doar de grupul olari lor şi al fierarilor. IT, 9 (33), 9: Universul îl pedep­ seşte pe cel care merită acest lucru, la fel cum procedează o cetate şi nu se pot face reproşuri pentru acest lucru nici universului, nici cetăţii. Dacă însă unul se plânge de această orânduială, nu este obligat să îi rămână cetătean. ' m, 1 (3), 1: În univers totul devine datorită unor cauze, de exemplu cauza mersului unuia în piaţă este faptul că trebuie să se întâlnească cu cmeva sau să recupereze o datorie. m, 2 (47), 1 7: Dacă cineva nu îşi "joacă" armonios rolul în univers nu diminuează cu nimic valoarea acestui univers, la fel cum llICl 65 1

călăul (dacă este rău) nu face ca o cetate bine organizată să fie mai rea, căci este nevoie şi de un asemenea om. m, 2 (47), 1 8: cf. Familia. IV, 3 (27), 1 3 : Când momentul a venit, sut1etele coboară în corpurile care li se potrivesc, ca la chemarea unui crainic. IV, 4 (28), 1 7 : Raţiunea corectă venită din partea superioară a sufletului este mai slabă din cauza compusului cu părţile inferioare, nu datorită naturii ei, la fel cum cel mai bun din membrii cons iliului este făcut să tacă de către cei răi care strigă. IV, 4 (2 8), 39: Raţiunea universală semănă cu o raţiune care introduce ordinea şi l egea într-o cetate, fii ndcă ea deja ştie ce vor face cetăţenii şi din ce motive, pentru a aduce annonie prin legi. IV, 8 (6), 3 : cf. Focul şi căldura. V, 5 (32), 1 3 : Dacă cineva i-ar atribui o calitate Unului ar fi ase­ meni celor care diminuează faima celor elogiaţi pentru că le adaugă calităţi inferioare valorii lor, pentru că le compun elogii fără pricepere. VI, 3 (44), 1 : Dacă cineva doreşte să clasi fice cele sensibile, trebuie să lase la o parte sufletul, pentru că este de natură inteligibilă, la fel cum cin eva, dacă doreşte să ordoneze cetăţ enii unei anumite cetăţ i , după ranguri sau după meserii, trebuie să îi l ase deoparte pe străinii care o locuiesc.


Index de metafore plotiniene

4 (22), 1 5 : Sufletul din partea divină este lin iştit şi rămâne în sine însuşi în acord cu propriul caracter, spre di ferenţă de corp, care fremătând din cauza slăbiciunii, se îndepărtează de sine însuşi şi, izbit de lovituri din afară, strigă spre comuni tatea vieţuitorului şi transmite tulburarea sa întregului . Această imagine este asemănătoare uneia dintr-o adunare în care, în timp ce bătrâni i poporului poporul meditează liniştit, dezordonat, cere hrană şi se plâng de alte suferinţe şi transformă întreaga adunare într-un vacarm necuviincios. VI, 5 (23), 1 0: Actul gândiri i , la care participăm, este unul şi acelaşi şi întreg împreună cu sine, iar noi nu primim părţi ale lui; aşa cum în adunările umane, întreaga adunare este ca tma care se îndreaptă spre un si ngur act al gândirii, căci separat, fiecare este slab în gândire. Cf Muzica şi muzicantul. VI, 6 (34), 2: Noi multiplicăm omul într-un multi plu, atribuindu-i şi frumosul şi alte atri bute, aşa cum multiplicăm cetatea care, nu există aşa La fel multiplicăm şi numerele şi împreună cu imaginea fiecărui lucru, noi generăm şi imaginea numărului. VI, 6 (34), 1 2: Stoicii pretind că unul sau numele lucruri lor s-au produs ulterior în noi, îndeosebi, gloa tă şi sărbătoare şi oaste şi mulţime căci, aşa cum mulţ imea nu este nimic în afara lucruri lor VI.

-

despre care se spune că sunt multe, nici sărbătoarea, în afara oamenilor care s-au adunat şi îşi găsesc bucuria în ritualurile sacre.

CIllPUL l, 1 (53), 8: cf. Oglinda şi reflexia

1, 6 ( 1 ), 1 : Simetria unui chip nu îl

face în mod necesar frumos, având în vedere că acesta poate să pară uneori frumos, alteori nu, deci devine clar că alt lucru face ca un chip să fie frumos. 1, 6 ( 1 ), 3: Când cineva percepe ideea interioară din corpuri, care a înstăpânit materia informă şi contrară ideii, el vede frumuseţea, este ca şi cum pentru un om bun gingăşia de pe chipul unui tânăr este unna virtuţii care este în acord cu virtutea veritabilă şi interioară. 1, 6 ( 1 ), 4: Chipul dreptăţii şi al cumpătării este frumos. ef. Astrele, soarele şi lumina. 1, 6 ( 1 ), 9: Dacă un suflet pângărit de rele se îndreaptă spre contem­ plare, acesta nu va vedea nimic, chiar dacă este ajutat, căci un ochi nu poate vedea soarele, dacă nu a căpătat el însuşi chipul soarelui. Cf Astrele, soarele şi lumina. II, 9 (33), 1 6 : Cel care vede imaginea frumuseţii întipărită pe un chip este transportat sus în inteligi bil. IV, 4 (28), 1 : Sufletul are intuiţia tuturor inteligibilelor simultan, la fel cum, odată cu perceperea unei feţe, se văd imediat şi ochii, şi nasul şi celelalte.

652


Index de metafore plotiniene

V, 8 (3 1 ), 2: Frumuseţea inteligibilă se află în interiorul lucrurilor, frumuseţea unui om se caută în în ţelepciunea lui, nu admirând faţa lui, care poate fi urâtă. VI, 5 (23), 7: Din cauză că privim d in afară lucrurile de care depindem, nu ştim că suntem o unitate, asemeni unor numeroase feţe care văd în exterior, dar au un singur cap orientat în interior. VI, 7 (3 8), 1 4: Raţiunea nu permite materiei să rămână uniformă, de exemplu un chip nu este o masă unică, ci este şi nări şi ochi, iar nasul, nefiind nici el o masă unică, ci variată, dacă vrea să fie nas, atunci trebuie să aibă ca proprietate di feri tu 1. VI, 7 (38), 15: Intel igenţa se poate compara cu un lucru alcătuit din multe chipuri. VI, 7 (3 8), 22: Dacă rămâne în inteli genţ ă, sufletul vede spec­ tacolul unor lucruri frum()ase ş i venerabile, dar încă n u intră deloc în posesia a ceea ce caută. De fapt, este ca şi când se apropie de un chip frumos, care nu îi poate atrage prIVIrea, deoarece graţia nu licăreşte în frumuseţea lui. VI, 8 (39), 1 8: cf. Cercul, centrul şi sfera (Figuri geometrice).

COLINA II, 8 (35), 1 : În cazul unei îndepăr­ tări, mărimea se diminuează pro­ porţional cu culoarea, acest lucru devine şi mai clar în cazul

priveliştilor variate, de exemplu, dacă avem în faţă nişte înălţ imi cu mai multe case, copaci şi altele, putem alege să privim separat fiecare lucru, după proporţiile căruia am putea măsura ansamblul.

CORĂBIERUL ŞI CORABIA 1, 1 (53), 3 : Sufletul este o formă care mânuieşte materla, la fel ca un navigator corabia sa. (Aristotel, Despre suflet, II, 1 , 4 1 3a 9) 1, 6 ( 1 ), 8: cf. Drumul, mersul, călăuza şi fuga 2. m, 4 ( 1 5), 6: împreună cu daimonul lui, sufletul coboară pentru prima dată în acest univers ca într-o luntre . Apoi , fusul necesităţii îl ia şi îl aşează pe un j i l ţ al sorţi i , ca într-o navă. Mişcarea circulară universală îl va purta ca un vânt pe cel care va sta pe navă, iar lui îi vor apărea multe schimbări şi întârnplări, după cum se va mişca nava sau el, datorită balansului navei. IV, 3 (27), 1 7: La fel cum, pe timp de furtună, corăbierii se ocupă mai mult de îngrijirea corăbiilor, fără a se îngriji de ei, până la a uita că prin neglijarea lor aduc o mai mare primejdie de a provoca naufragiul, tot aşa şi sufletele coboară mai mult decât este sigur pentru ele, pentru a ilumina lumea de jos. IV, 3 (27), 2 1 : Se spune că sufletul este în corp asemeni corăbierului în corabie: această comparaţie arată cum sufletul este separabil de corp, dar nu explică nimic despre modul

653


Index de metafore plotiniene

în care este prezent. Ca şi călător, el se află pe navă accidental, dar ca şi corăbier, el nu se află în toată corabia, cum este sufletul în corp. Atunci, se poate spune că el se află în corp cum este arta în instrumente, de exemplu în timonă, ca şi cum timona ar fi însufleţită, astfel Încât arta navigării s-ar afla în interiorul obiectului mişcat după regulile arte i? Nu, pentru că cele două se deosebesc, fiindcă arta este exterioară. Dar, chiar dacă am urma mode lul corăbierulu i ce conduce din ăuntrul timonei şi am presupune că sufletul este în corp ca Într-un instrument natural , tot nu am avansa în afl area solu ţ i ei, penhu că nu am şti cum se află sufletul într-un instrument. IV, 5 (29), 3: cf. Focul şi căldura. VI, 9 (9), 1 : cf. Păs torul.

CULOAREA 1, 1 (53), 4: cf. Linia şi punctul (Figuri geometrice). 1, 6 ( 1 ), 5: sufletul este incolor 1, 6 ( 1 ), 1 : ef. Astrele, soarele şi lumina. IT, 4 ( 1 2), 5: c[ Ochiul şi văzul 2. IT, 6 (1 7), 1 : cf. Păsările. IT, 8 (3 5), 1 : cf Colina IIT, 2 (47), 1 1 : cf. Artistul şi meş teşugarul (Arta, artistul ŞI artizanul). ID, 6 (26), 3: Supărarea, dorinţele sau spaimele nu produc schimbări sufletului pentru că nu aparţin aces­ tuia, altfel ar fi ca şi cum am spune că sufletul roşeşte sau devine palid.

m, 6 (26), 9: cf. Linia şi punctul ( Figuri geometrice). Cf. III, 6 (26), 1 9. m, 6 (2 6), 1 7: Materia pare a poseda mărimea pentru că este coextensivă cu corpurile, dar această mărime vizibilă s-a născut dintr-o mărime invizibilă (formă inteligibilă) cu care este doar omonimă, la fel cum culoarea v izibilă s-a născut din ceva ce nu este culoare. ID, 8 ( 3 0), 2: ci� Artistul ŞI meşteşugarul (Arta, artistul ŞI artizanul). N, 2 (4), 1 : Sufletul este unu, dar este în acelaşi timp divi zat în corpuri, el diferă totuşi de culori sau cal ităţi care îşi pi erd unitatea în multiplici tatea de mase corporale. N, 3 (27), 2: Albiciunea din lapte nu are părţi speci fice, ci părţ i numerice, dar despre suflet nu se poate vorbi în acest sens. N, 3 (27), 20: Sufletul nu se află în corp ca Într-un subiect, căci atunci ar fi ca o afectare a subiectului , ca o culoare sau o formă, pe când sufletul este separat de corp În acest sens. N, 4 (28), 23 : 1 . Sufletul poate vedea culoarea sau figura, aşa cum sunt în obiectul sensibil, numai pri n intermediul celui care pri meşte forma Aşadar, în percepţie nu există doar exteriorul şi sufletul ci şi receptorul fonuei. 2. cf. Focul şi căldura 2. N, 4 (28), 29:

654


lndex de metafore plotiniene

1. cf. Gustul. 2. cf Păsările (Animale).

N, 5 (29), 6: cf. Astrele, soarele şi lumina. N, 5 (29), 7: cf. Oglinda şi reflexia. N, 7 (2), 9: Sut1 etul nu trebuie o dată să fie, altă dată să nu fie, l a fel cum nici albul nu este o dată alb, altă dată non-alb. V, 3 (49), 8: Dacă inteligenţ a vrea să vadă intel igibilul, nu îl caută ca şi cum acesta ar fi asemenea unei culori sau figuri corporale, căci inteligibi lul le este anterior. Cf. Astrele, soarele şi lumina 2. V, 3 (49), 1 0 : cf. Ochiul şi văzul. V, 8 (3 1 ), 1 0: Cei care sunt în lumea inteligi bilă sunt l uminaţ i şi astfel devin frumoşi, tot aşa cum oamenii care urcă în locuri înalte, în care pământul este galben la culoare, se umplu de culoarea de acolo, devenind asemănători acelui pământ. VI, 3 (44), 5: cf Lemnul. VI, 4 (22), 1 : Sufletul nu seamănă unei calităţ i, ca să se extindă în tot corpul, ca dulcele sau culoarea. Acestea sunt afecte al e corpurilor, încât întregul afectat deţine afectarea şi ele nu exi stă deloc în sine, ci doar aparţ inând corpului şi concepute astfel. Astfel, albul unei părţi nu este afectat la fel cu albul alteia. Albul prezent într-o parte este identic ca specie cu cel prezent în alta, dar nu şi ca număr. Ci: VI, 6 (34), 5. VI, 5 (23), 6: Felul în care albul

este pretutindeni şi cel în care sufletul fiecăruia este acelaşi în fiecare parte a corpului diferă. VI, 5 (23), 1 0: Actul gând irii nu este ca albul, căci nu este al unui corp. VI, 6 (34), 1 0 : Lucruri le nu îşi arată de la sine numărul, aşa cum îşi arată culorile. VI, 7 (38), 1 2: Cf. Focul şi căldura. VI, 7 (38), 1 7 : cf. Astrele, soarele şi lumina. CURAJUL ŞI TEAMA l, 3 (20), 1 : cf. Muzica ŞI m uzicantul. I, 4 (46), 1 0: Cei atenţi pot găs i activităţi multe şi frumoase când meditează şi când ac ţionează, dar când cred că nu le au, respectiv nu au conşti i nţa lor, aceştia ac ţ io­ nează mai bine, la fel ca cel curajos care nu trebuie să şti e că este curajos când este curajos şi acţ ionează confonn curajului. La fel cel care studiază. I, 4 (46), 1 5 : cf. Înţeleptul ş i discipolul. IV, 3 (27), 32: cf. Lupta, jocul şi sjXJrturiJe.

DANSUL l, 8 (5 1 ), 2: Sufletul dansează din exteri or în jurul intelectul ui şi priveşte spre el, contemplă inteliorul lui şi vede zeul din el. II, 9 (33), 7: cL Ţestoasa (Animalele) . ID, 2 (47 ), 1 5 : Luptel e care respectă o ordine stabilită, la fel ca în dansuri l e pyrrh ice, în care

655


Index de metafore plotiniene

oamenii se înarmează unul contra altuia, demonstrează că moartea nu are nimic înfricoşător. ID, 2 (47), 1 6 : Actul vieţii, care vine din inteligen ţ ă, este comparabil mişcării dansatorului, căruia arta dansului îi ghidează miş cări le. În aces t fel viaţ a seamănă cu arta. m, 2 (47), 1 7: În univers există şi buni şi răi, ca părţi necesare, la fel cum în aceeaşi artă a dansatorului sunt şi cele contrare ( mişcările). ID, 6 (26), 2: Când părţ ile sufle­ tului sunt armonizate natural, constituie virtutea, dar fiecare parte trebuie să împlinească ce i se cuvine, la fel sunt şi coreuţii care dansează şi cântă, armonizându-se între ei, deşi sunt diferi ţi, fiecare trebuie să cânte frumos partea care i se cuvine, prin propriul talent muzical. IV, 4 (28), 35: Î n univers există o armon ie şi o ordine unică şi fiecare parte a acestui vieţuitor care dansează îşi urmează dansul potrivit unui număr. VI, 1 (42), 27: Substratul materiei poate deveni el însuşi orice lucru şi poate lua divers e forme, ca un dansator, care poate să devină orice în dansul său. VI, 3 (44), 22 : cf. Bronzul, arama ş i statuia (Arta, artistul şi artizanuI). VI, 7 (38), 7 : Fi ecare suflet executant se va confi g ura pe sine asemeni celui care, într-un dans, se confonnează rolului din piesă, care i-a fost dat. =

DRUMUL, MERSUL, CĂLĂUZA

ŞI FUGA 1, 2 (1 9), 1 . 1, 8 (5 1 ) : Deşi există rel e în această lume, ea trebuie parcursă, dar pentru că sut1etul vrea să scape de ele, trebuie să fugim din această lume, adică să devenim asemănători zeului prin înţelepciune şi să ne îndepărtăm de vicii, care sunt de fapt relele. 1, 3 (20), 3: Filosoful este pregătit natural să se înal ţe spre lumea de sus, iar dacă este nesigur tol de ce are nevoie de o călăuză care să îi arate calea. 1, 6 ( 1 ), 8: 1. Trebuie să ne refuzăm desfătările ochilor şi să fugim spre Unu, la fel ca şi Ulise care a plecat, când nu i-a mai plăcut să rămână, de la vrăji­ toarea Circe şi Calypso unde avea parte de un prisos de frumuseţe sensibilă. 2. Călătoria sau fuga spre patria noastră, locul de unde am venit şi unde se află tatăl nos tru, nu se face cu ajutorul picioarelor, căci ele ne poartă pretutindeni de la un tărâm la altul, nici cu ajutorul vreunui atelaj cu cai sau a vreunei corăbii, acestea sunt lucruri de care trebuie să ne lepădăm. Trebuie doar să ne închidem ochii şi să folosim cealaltă pri vire. 1, 6 ( l ), 9: Dacă ai reuşit să îndepărtezi tot ceea ce este de prisos, devenind pur ca lumina adevărată, şi te-ai Întors deja în tine însu ţ i, atunci nu mai ai nevoie de călăuză.

656


Index de metafore plotiniene

1, 8 (5 1 ), 1 3 : Aşa cum, plecând de

gen cu celelalte, nu este predicat

la virtute în sus, sufletul va găsi

despre ele ca gen, şi nici ca altceva,

doar fru mosul şi binele, la fel ,

şi este necesar ca şi ele să fie

pornind d e la viciu în jos, v a găsi

genuri, dacă au sub ele specii. El

doar răul absolut.

este deasupra lor, la fel cum, dacă

ID, 1 (3), 1 : cf. Cetatea. ITI, 5 (50), 1 : Cei care vor să

tu produci actul de a merge, mersul

genereze nelegiuit şi contra naturii,

genul lui; iar dacă înaintea lui nu ar

nu ar fi sub tine ca şi cum tu ai

fi

chiar dacă la încep pe cale naturală,

exista nimic altceva ca gen al lui,

fi

Însă ar exista cele de după el, atunci

abătându-se de la ea, ca şi cum ar

alunecat în afara drumului, zac prăbuşi ţ i deoarece nu au putut

cunoaşte ţ i nta iubiri i . ID, 6 (26), 7: Materia este nefiinţă, dar nu

aşa

mişcarea

cum

sau

este nefi i n ţ ă

repausul,

ci

ca

mersul ar fi un gen între fiinţe. VI, 3 (44), 22: cf. Bronzul, arama şi statuia (Arta, artistul şi artizanuI) . VI, 3 (44), 23 : Nu trebuie să confun­

dăm lucrulile mi şcate cu mişcarea

însăşi: căci nu picioarele sunt mersul,

adevărată nefiinţă.

ci actul corespunzător picioarelor,

N, 4 (2 8), 7: A deosebi în

care porneşte de la o potenţă.

deplasarea sufletelor un "ieri" şi un "anul trecut" este ca şi cum cineva

VI, 6 (34), 1 6: Când se numără, se generează un număr şi totodată, prin

ar diviza în mai multe mişcări

acest lucru, se produce existenţa

mişcarea de un pas a piciorului.

unei canti tăţ i, aşa cum, prin mers,

V, 9 (5), 1 : Oameni i divini prin

se produce o anumită mişcare.

puterea lor care reuşesc să se ridice

VI, 7 (3 8), 1 3 : Întreaga călătorie a

în

inteligenţei

l ocul

lor

propriu,

cel

al

adevărului, de deasupra obscuri­

este o străbatere a

vieţii, adică o străbatere totală a

tăţ ii pământeşti, sunt asemeni unuia

vieţuitoarelor, aşa cum şi pentru

care a revenit, într-o patrie bine

cel care străbate pământul, toate

guvernată, după o lungă pribegie.

regiunile pe care le străbate sunt

VI, 1 (42), 1 6 : Plotin respinge teza

pământ, chiar dacă pământul le

aristotelică conform căreia mişcarea

deţ ine ca diferenţe.

este

VI, 9 (9), 4: Putem doar să vorbim

un

act imperfect: de exemplu,

a

mersul era mers, încă de la început.

şi să scriem pentru

Dacă cineva trebuia să parcurgă un

trezi prin cuvinte contemplaţ ia, ca

stadiu şi nu l-a terminat de parcurs,

şi cum am arăta drumul celui ce s ă contemple

conduce şi a

atunci ceea ce este incomplet nu

vrea

este mersul şi nici mişcarea, ci

învăţătura conduce numai până la

cev a.

Căci

parcurgerea acelei distan ţe.

drum şi este trecătoare, contem­

VI, 2 (43), 3: Unul nu este de acelaşi

plarea în sine este scopul.

657


Index de metafore plotiniene

EFIGIA, CEARA, AMPRENTA ŞI URMA II, 3 (52), 1 7: cf. Apa şi râul. ID, 6 (26), 2: cf. Ochiul şi văzul l. ID, 6 (26), 9: Relaţiile dintre două lucruri pot fi de mai multe feluri , cea în care nu se afectează deloc unul pe altul este asemeni felului În care se imprimă o formă în ceară, respectiv ceara nu suferă nici o afectare din partea formei. III, 8 (3 0), 2: cf. Artistul şi meşteşugarul (Arta, artist ul şi artizan uI) . N, 3 (27), 26: Impresiile nu sunt nişte mărimi, nu sunt nici ca unna unui sigiliu, nici ca ni şte amprente într-o materie rezistentă sau nişte Întipăriri, fiindcă nu este vorba de o apăsare. N, 4 (28), 1 3 : Natura este o imagine a în ţelepciun ii şi o ultimă parte a sufletulu i, ea conţine în sine u ltima raţ iune luminată şi este asemeni amprentei, care străbate de pe o parte pe cealaltă o bucată de ceară groasă, pe care se văd urmele marcate pe partea de sus, pe când cele de jos sunt confuze. N, 5 (2 9) 3: Vederea nu se naşte pentru �ă intermediarul ( aerul) a fost afectat, pentru că astfel ar trebui ca afectarea aerului să fie corporală, aşa cum apare o unnă În ceară, ceea ce este absurd. N, 6 (4 1 ), 1 : Pentru că percepţ ia se produce acolo unde se află obi ectul şi În exterior, În suflet, sau nu se produce nici o impresie, când vede ,

=

un obiect, sau nu vede, pentru că a receptat o amprentă, aşa cum se imprimă un inel În ceară. N, 7 (2), 6: Dacă cel care simte ar fi un corp, atunci senzaţ ia s-ar produce exact ca peceţ ile inelelor imprimate în ceară, iar amprenta obiectelor percepţ iei s-ar face fie în sânge, fie în aer. Dacă se vor imprima ca nişte corpuri lichide, ele se vor şterge pentru a apărea altele şi nu va exista memorie. Dacă însă este posibilă amintirea, respectiv senzaţ iile unor obiecte vor exista şi nu vor fi obstacol altora, ahmci sufletul nu poate fi corp. N, 9 (8), 4: Sufletul unic, aflat în corpuri multiple, este asemeni unei imagini repetate, tot aşa cum cu un singur inel, s-ar face în mai multe bucăţi de ceară imprimabile aceaşi amprentă. V, 3 (4 9), 7: cf. Focul şi căldura V, 9 (5), 2 : Inteli gen ţ a este amprenta binelui în multiplicitate. VI, 4 (22), 1 5: cf. Astrele, soarele şi lumina. VI, 7 (38), 1 8 : cf. Focul şi căldura. VI, 9 (9), 7: cf. Gândirea. FAMILIA 1, 4 (46), 7: Pierderea unui copil nu trebuie să distrugă fericirea unui adevărat În ţelept. 1, 4 (46), 8: cf. În ţeleptul şi discipolul. 1, 6 ( 1 ), 8: cf. Drumul, mersul, călăuza şi fuga 2. Il, 4 ( 1 2), 1 6: Privaţ ia (lim ita) când

658


Index de metafore plotiniene

intră în materie (nelimitatul) nu o distruge, ci dimpotrivă, o menţine în viaţă şi o duce înspre implinirea naturală, la fel cum este neînsămânţatul când este sămânţat şi când femela este însămânţată de mascul, pentru că ea nu pierde natura sa, ci devine în mai mare măsură femelă. IT, 9 (33), 6: Dacă cineva poartă afecţiune unui tată, va purta aceeaşi iubire şi rudelor şi copi iilor aces­ tuia, la fel, dacă cineva spune că iubeşte zeul, nu poate spune că dispreţuieşte lumea, al cărei tată este zeul. II, 9 (33), 9: cf. În ţeleptul şi

discipolul. II, 9 (33), 1 7: Universul nu poate fi comparat cu un copil imatur, care mea trebuie să primească perfec ţiunea (din partea tatălui său), ci el deja posedă totul, pentru că este frumos. II, 9 (33), 1 8 : Sufletul lumii, soarele şi astrele sunt propriu-zis surorile şi fraţ ii noştrii. ID, 2 (47), 1 3 : Providen ţa se arată şi prin faptul că, cel ce şi-a omorât mama, va deveni femeie pentru a fi omorâtă de fiul său. m, 2 (47), 1 8 : Consec inţele acţ iun ilor rele din un ivers sunt conforme raţ iunii, la fel din adulter pot proveni copii, conformi cu natura, şi oameni mai buni, tot aşa cum pot apărea alte oraşe mai bune, în locul unora devastate de oameni răi.

N, 3 (27), 6 : cf. Casa N, 3 (27), 7: Deş i ne naştem înăuntrul universului, sufletul nostru nu este o parte a sufletului lumii, căci chiar şi copilul din înăuntrul mamei are un suflet diferit de al ei. N, 4 (28), 20: Natura, ca o mamă, are în vedere intenţiile celui suferind. N, 9 (8), 5: c f. Ştiinţele 2. V, 1 ( 1 0), 1 : Deşi sufletele provin din zeul-tată, se pot îndepărta de acesta şi pot ch iar să-I uite, asemeni unor copii care, smulşi de lîngă părinţi imediat după naştere şi crescuţi departe de ei, nu se cunosc nici pe ei în şişi, nici pe părinţii lor. V, 1 ( 1 0), 3: Sufletul a primit per­ fecţiunea de la inteligenţă, care este asemeni unui tată, ce a născut un fiu imperfect, în comparaţ ie cu sine. V, 5 (32), 1 2: Binele este bătrân şi binevoitor, pe când frumosul, mai tânăr, îi atrage pe ignoranţi departe de bine, aşa cum îndrăgostitul îşi smulge iubita de lângă tatăl ei. V, 9 (5), 4: Realităţ ile prime sunt perfecte, cele secunde Însă sunt imperfecte, provenind din primele şi primindu-şi perfecţiunea de la cele care le-au născut, aşa cum părin ţii îşi desăvârşesc copiii pe care i-au născut iniţ ial nedesăvârşiţi. VI, 8 (39), 1: Dacă cuiva i-ar sta în putere să ucidă, crima nu ar fi volun­ tară pentru cel ce a înfăptuit-o, dacă nu ştia că victima îi este tată. VI, 9 (9), 7: Cei ce fug în afara

659


Index de metafore plotiniene

binelui, mai exact în afara lor înşile, nu îl pot percepe pe cel de care au fugit. Ei vor fi asemeni unui copil care, ajuns în afară de sine, din cauza nebuniei, nu îşi va recunoaşte tatăl. VL 9 (9), 9: Într-o stare confolmă naturii sale, sufletul iubeşte zeul, cu care doreşte să se unească, aşa cum o fecioară îşi iubeşte cu o dragoste frumoasă tatăl cel frumos. VI, 7 (38), 2 6 : Nimeni nu se poate mul ţumi doar cu afectarea unei realităţi, fără să îl deţină şi pe cel la care se raportează aceasta, ca şi cum am fi încântaţi de prezenţa unui copi l, fără ca el să fie, de fapt, prezent. Nici cei care aşează binele în satisfacerea trupească nu simt plăcerea de a mânca, fără a mânca, nici cei care se dedau plăcerilor dragostei, fără să se împreuneze, de fapt, cu femeia dorită.

FIGURI GEOMETRICE

Cercul, centrul şi sfera 1, 7 (54), 1 : Unul este un cerc care rămâne imobil şi nu depinde de nimic, în schimb toate fiinţele depind de el şi se întorc spre el, la fel ca un cerc spre centrul din care pornesc toate razele, asemenea soarelui. IT, 2 ( 1 4), 2: Centrul trebuie în ţel es ca o analogie, pentru că, în cazul sufletului, centrul este originea de unde provine el, pe când în cazul corpului are un sens local. La fel cum sufletul se învârte în jurul centrului său, zeul, la fel şi corpul.

IT, 3 (52), 1 7: cf. Apa şi râul. m, 8 (3 0), 8: Inteligenţa, uitând de sine, devine multiplă, tot aşa cum un cerc care se des făşoară pe sine devine o figură, o suprafaţă, o circumferinţă, un centru şi ni şte raze, dintre care unele sunt îndreptate în sus, altele în jos. N, I [2](2 1 ), 1 : Sufletul este făcut din tr-un suflet superior şi din unul care depinde de el dar descinde până aici asemeni razei dintr-un centru. N, 2 [ 1 ](4), 1 : Esenţa sufletului este indivizi bilă, mereu identică s ieşi şi comună tuturor celor aflate în continuitate cu ea, asemenea centrului unui cerc de la care toate razele orientate spre circumferinţă îi permit să rămână în sine însuşi, pentru că ele îşi au geneza şi fiinţa de la el. N, 2 [ 1 ] (4), 2: Dacă sufletul ar fi indivizibil, atunci nici un întreg care ar primi suflet nu ar fi însufle­ ţ it, căci el ar sta ca într-un centru şi vieţuitorul ar rămîne fără suflet. N, 3 (27), 2: cf. Linia şi punctul (Figuri geometrice). N, 3 (27), 1 7 : cf. Astrele, soarele şi lumina. N, 4 (28), 1 6 : Sufletul care vine după inteli gen ţă este venerabil, asemeni unui cerc unit cu centrul său, crescut foarte aproape de centru, şi aşa este fiecare, dacă cineva ar aşeza în centru binele, inteligenţa pe un cerc nemişcat, iar sufletul pe un cerc în mişcare. N, 7 (2), 6: Sufletul este ca un

660


Index de metafore plotiniene

centru spre care converg toate impresiile ca razele unui cerc. V, 1 ( 1 0), 7: Unul care este diferi t de percepţie sau de inteligenţă. Percepţia este ca o linie dreaptă, iar inteligenţă este ca un cerc, deşi acesta este divizibil, iar inteligenţa nu. V, 1 ( 1 0), 9: Aristotel admite multe alte inteligibile, pe cât de multe sunt sferel e din cer, pentru ca fiecare să mişte câte o sferă. V, 1 ( 1 0), 1 1 : Prin cipiul, cauza şi zeul intel igenţei, deşi nu este divizibil şi dăinuie neschimbat, el poate fi totuşi contemplat în cele multiple, pe măsura fiecăruia dintre cei care au puterea să îl recepteze ca pe un alt sine, aşa cum şi centrul cercului există în sine dar, fiecare din punctele lui îl deţine, şi la fel şi razele se orientează spre el. V, 8 (3 1 ), 9: Să ne imaginăm lumea sensibilă cu toate părţ ile ei împreună pe cât posibil şi să le vedem pe toate ca într-o sferă transparentă. Apoi, suprimă masa şi imaginează-ţ i în tine încă una ş i invocă zeul care a produs sfera. V, 9 (5), 6: Puterile seminale sunt indistincte în întreg şi raţ iunile sunt ca într-un centru. VI, 4 (22), 7: cf. Astrele, soarele şi lumina. VI, 5 (23), 4: Fiinţele din inteligibil sunt multiple, prime, secunde şi terţ e şi, asemeni razelor unei singure sfere, lipite de un singur centru, unul.

VI, 5 (23), 5: Toate inteligibilele pot fi comparate cu centrele multiple, îndreptate spre un singur centru şi unite cu el. Astfel, ele par multiple datorită razelor, dar nu fiindcă razele le-au generat pe acestea, ci doar pentru că le-au indicat VI, 5 (23), 9: Dacă Într-o singură figură sferică există toate elemen­ tele care devin, nu ar putea exista mai multe cauze ale producerii acesteia, ci una singură care o pro­ duce ca pe un întreg. Mai degrabă producătorul sferei să fie un unu Iară părţi, ce nu se răspândeşte în sferă, şi întreaga sferă să depindă de producătorul ei . Aşadar, sfera conţ ine o viaţă unică şi identică, căci sfera însăşi este aşezată într-o singură viaţă; deci toate lucrurile din sferă au o singură viaţă, şi toate sufletele sunt unul. VI, 6 (34), 1 7: 1 . Lucruri le inteligibile sunt obiecte reale, chiar dacă sunt gândi te. Căci toate · existentele sunt aşa, intelec­ tive şi oarecum reale. Dovedeşte aces t l ucru figura uni versului, anterioară nouă, precum şi toate figurile naturale care există între existentele naturale, care, În inteli­ gibil, trebuie să fie, cu necesitate, neconfigurate, înaintea corpurilor, şi să fie figuri primare. 2. Intelecţ ia deţ ine o sferă abso­ lută, pe când vieţuitorul universal de ţine o sferă a vieţ uitorului. VI, 7 (3 8), 1 5 : Lumea inteligibilă

66 1


lndex de metafore plotiniene

poate fi asearnănată cu o sferă variată vie. VI, 8 (3 9), 1 1 : Unul trebuie considerat ce este, spunând că este prin necesitatea argumentelor, dar că locul, ca şi restul, este ulterior ş i ultimul dintre toate. Datorită aces­ tei lipse de loc, nemaipunând nimic în jurul lui, ca într-un fel de cerc, ne face incapabili să îl cuprindem cât este de mare. VI, 8 (39), 1 8: Raţ iunea ş i inteligenţa s e află î n jurul unului, ca un cerc care ar fi în contact cu centrul său peste tot şi care· are puterea din centru şi ar avea "chipul centrului". VI, 9 (9), 8: Mişcarea naturală a sufletului este asemeni celei circulare, nu în jurul unui punct exterior, ci în jurul unui centru (centrul fiind originea cercului). Sufletul se mişca în jurul originii sale şi va depinde de ea, purtându­ se pe sine spre centrul spre care ar trebui să se poarte toate sufletele, dar spre care sunt purtate mereu doar sufletele zeilor; şi tocmai pentru că se poartă spre el, ele sunt zei . VI, 9 (9), 1 0: În timpul contem­ plaţ iei, subiectul devine parcă un altul, nemai aparţ inându-şi, el ţine de cel de acolo de sus şi, devenit unu, îi aparţ ine aceluia, ca un centru legat de alt centru. Căci şi aici jos, întâlnindu-se două centre, ele devin unul singur, redevenind două doar când se separă.

Linia şi punctul 1, 1 (53 ), 4: Sufletul şi corpul sunt două naturi atât de diferite încât nu se poate vorbi de unirea lor, aşa cum nu se poate vorbi de amestecul unei linii cu culoarea albă. 1, 6 ( 1 ), 3 : cf. Instrumente şi une/te (Arta, artistul şi artizanuJ). 1, 8 (5 1 ), 9: cf. Instrumente şi unelte (Arta, artistul şi artizanuJ).

II, 7 (37), 1 : Dacă există un amestec total, cum susţin stoicii, atunci acest fenomen nu este comparabil cu juxtapunerea a două linii puse capăt la capăt, astfel încât capetele lor să se atingă la câte o extremitate, aranjare din care ar rezulta o creştere, ci este asemă­ nător cu coincidenţa celor două linii, caz în care nu ar mai rezulta nici un fel de creştere. m, 6 (2 6), 9: O l inie sau o suprafaţă nu pot suferi nici un fel de afectare din partea unei culori, în acelaşi fel materia nu este afectată de fOImele pe care le poate primi. m, 7 (45), 3 : Eternitatea conţ ine în sine totul deodată, fiind perfec­ ţ iune lipsită de părţ i, ca şi cum toate sunt deodată într-un singur punct şi nu s-ar desprinde de acesta pentru a deveni o linie. m, 7 (45), 9: Dacă timpul este măsura mişcării, atunci aces ta trebuie să fie o mărime de felul liniei, care în soţeşte mişcarea şi se desfăşoară odată cu ea. N, 3 (27), 2: Este imposibil să se

662


Index de metafore plotiniene considere că o parte a sufletului

mişcarea inteligenţei are loc de l a

este asemănătoare unei părţi a unei

un anumit punct ş i spre u n anumit

linii sau a unui cerc, care sunt în mod nece sar diminuate datorită divizării. Dimpotrivă, sufletul nu poate

suferi

nici

'

punct, ca sfârşit al ei . Atunci, intermedi arul dintre ele este ca o l inie, sau ca un alt corp cu părţi asemenea şi nevariat.

o diminuare,

pentru că nu este o cantitate.

VI, 9 (9), 5: Nu putem vorbi de

IV, 4 (28), 23 : 1. Este imposibil ca un punct să

indivizibilitatea lui unu ca şi cum

devină asemănător unei linii, el

rămâne în s ine însuşi, la fel sufletul nu poate deveni asemănător unui

am vorbi

desemnează principiile cantităţ,ii .

VI, 9 (9), 6: Unu poate fi adaptat gândirii noastre, dacă îl admitem în

obiect sensi bil.

Instrumente şi unelte (Arta, artistul şi artizanul). IV, 7 (2), 6: Cel care percepe

2. cf.

trebuie să fie unitar, căci dacă punctul ar fi extins, fie senzaţiile ar

mai multe sensuri decât cele de unitate aritmetică şi punct.

FOCUL ŞI CĂLDURA 1, 2 ( 1 9), 1 : Putem deveni

şi fiecare capăt ar percepe

lucruri diferite, fie s-ar întoarce în acelaşi punct, în mijloc.

V, 1 ( 1 0), 7: cf. Cercul, centrul ş i sfera (Figuri geometrice). VI, 4 (22), 1 3 : Fiinţa corporală nu este

indi vizibilă

ca

noastre v irtuţi, chiar dacă zeul nu ar deţine virtuţi, pentru că nu are nevoie de ele, la fel cum nu este necesar ca focul să se încălzească în prezenţa focului, care încălzeşte un ob