Issuu on Google+

întotdeauna mai corect decît ceilalţi . E posibil chiar să ştie mai multe despre limbaj ; de aceea, cînd vorbim de o stare finală stabilă - idea­ lizată, fireşte -, se poate foarte bine (şi unele fapte o demonstrează efectiv) ca starea stabilă atinsă să difere la persoane cu nivel de instruc­ ţie diferit, chiar dacă nu avem motive să cre­ dem că există vreo diferenţă privind inteli­ genţa. Vă dau un exemplu : soţia mea 6 a cer­ cetat însuşirea structurilor lingvistice de com­ plexitate medie cu fraze ca : "L-am întrebat ce să citesc" (I asked him what to read) şi "I-am spus ce să citească" (1 told him what to read). Dacă spun : "Il întreb ce să citesc", eu sînt acela care citeşte; dacă spun : l-am spus ce să citească", el este acela care citeşte. Acesta e un caz în care nişte principii generale de tip minor explică diferenţele de interpretare. Ea a descoperit că principii de felul acesta se dez­ voltă aparent după o ordine mai mult sau mai puţin regulată, aproximativ între 5 şi 10 ani. A fost o descoperire interesantă. Zella Luria a cerut unor studenţi să refacă aceste obser­ vaţii, şi unul dintre ei a descoperit că elevii din clasa în care materialul a fost prezentat răspundeau toţi corect cînd exemplele erau dis­ cutate, dar cînd ea a vorbit cu ei mai tîrziu, mulţi nu înţelegeau despre ce este vorba. Răs­ pundeau numai pentru că nu vroiau să pară proşti . S-a constatat că mulţi nu înţelegeau exemplele. Ea a efectuat apoi o cercetare asu­ pra unor adulţi pentru a vedea dacă aceştia făceau efectiv distincţiile respective şi a con·· statat că foarte mulţi adulţi, cel puţin la testele cele mai complicate care au putut fi construite, nu făceau aceste distincţii 7• Imi vine foarte 2reu să cred, şi aş spune că în această privinţă anumite date experimentale s-ar putea dovedi contradictorii. Astfel, mi s-a spus că cineva a făcut o experienţă cu studenţi de două vîrste diferite şi a constatat o creştere considerabilă a performanţei în cazurile unde interveneau distincţiile în cauză, ceea ce este greu de împă821


cut cu ideea că un anumit procentaj de subiecţi nu sesizează deloc deosebirea. Toate acestea sînt deci extrem de contradictorii, şi poţi chiar con­ chide că oamenii au pur şi simplu dificultăţi cu însuşi faptul de a trece astfel de probe. Oricum, este întru totul credibil că un mare număr de subiecţi nu elaborează anumite struc­ t.uri complexe, poate pentru că în mediul lor exterior gradul de stimulare este insuficient pentru ca ei să le elaboreze. Acest lucru nu ar fi prea surprinzător. Dacă examinăm efectiv detaliile dezvoltării acestui sistem special, vom g{lsi, poate, asemenea date, dar eu m-aş aştepta să găsim acelaşi lucru studiind oricare organ fizic. Modul în care se dezvoltă un organ va depinde de tot felul de factori de mediu, dar noi ne-am aştepta să descoperim (lucru care se 9i întîmplă uneori) că proprietăţile funda ­ mentale de organizare, trăsăturile generale nu sînt la dispoziţia fiecăruia, ci sînt invariabile şi cred că, de altfel, m-aş alătura lui Jerry Fo­ dor pentru a spune că proprietăţile specifice sînt ele însele invariabile. David Premack : Pe baza remarcilor lui Noam Chomsky, se pare că există cel puţin două feluri de inneism, unul în care factorii care participă la limbaj datorează mult gene­ lor, dar sînt totuşi generali - o parte a inte­ ligenţei luată în ansamblul ei - şi unul care datorează tot atît de mult genelor, dar în care vizat este un factor special limbaj ului. Am im­ presia că Chomsky îndepărtează prea repede prima eventualitate. El vorbeşte despre or­ ganul limbaj ului şi elimină anumite rezultate susceptibile să pledeze pentru prima interpre­ tare, sub pretextul că ele sînt triviale. Nu văd ce înţelege Chomsky prin "date nontriviale", dar cred, de exemplu, că relaţia despre care vorbeşte Piaget dintre competenţa reprezen­ tării şi limbaj sprijină prima poziţie. Astfel, de pildă, putem arăta prin metode foarte directe 322


că o asemenea competenţă este prezentă sau n u, că sistemul mnemonic posedă sau nu o ase­ menea calitate, că reprezentarea internă de

care este capabil sistemul mnemonic posedă 5au nu o astfel de calitate ; putem apoi arăta că, dacă aceste condiţii nu s e îndeplinesc într-o specie dată, nu e posibilă inculcarea unui le­ xic. Aceasta nu ne arată ceea ce am dori să ştim, adică modul în care este organizat siste­ mul mnemonic, ci constituie doar un prim şi, după părerea mea, valoros pas în acest sens. Este o relaţie între un tip de competenţă, foarte importantă pentru limbaj, implicînd toată activitatea de reprezentare, sub diferite forme, precum şi faptul că poate sau nu să existe o funcţie lexicală în s pecie. Am putea continua cu o demonstraţie sensi­ bil mai complicată. Dacă putem găsi într-o specie dovada unei analize cauzale, putem găsi tipuri de propoziţie care utilizează noţiuni ca­ uzale. Dar, dacă nu putem găsi dovada unei analize cauzale în specie, nu pare posibilă in­ cluderea ei în comportamentul de exprimare al speciei. N. Chomsky : Este cam ceea ce exprima Fa ­ dor cînd spunea că dacă nu ştim ce este aceea o pisică, nu ştim ce înseamnă cuvîntul "pisică". D. Premack : Este banal, după părerea mea, dar poate nu întru totul. Putem folosi dovezi de natură strict nonverbală pentru a putea pune întrebarea : această specie se pretează sau nu inferenţei cauzale ? N. Chomsky : Şi în cazul în care răspunsul este nu, nu veţi avea, desigur, noţiunea de cauză în limbaj, ci e ca şi cum am spune că dacă cineva nu distinge culorile, nu va uti­ liza cum se cuvine termenii de culori. D . Premack : Perfect, dar, dacă conceptele semantice nu sînt prezente, nu le vom găsi în limbaj - aceasta face parte din raţionament. N. Chomsky : Desigur, dar nu e interesant. E adevărat că, dacă o subspecie umană pre323


zentînd o cecitate la culori, s-ur dezvolta în· tr-o zonă retrasă, de pildă Noua Guinee, nu am fi surprinşi să constatăm că limba lor n u comportă nume d e culori. Tot astfel, dacă, in virtutea unei mutaţii, s-ar dezvolta o altă sub­ specie, prezentînd o cecitate la cauzalitate (cau­ sality-blind), incapabilă să perceapă cauzali­ tatea, am şti, emiţînd ipoteza că membrii aces­ teia ar supravieţui, că limbaj ul lor nu va comporta noţiuni c.auzale. Dar prima parte a observaţiei lui Premack este foarte pertinentă şi nu îl dezaprob. Să lăsăm deoparte cuvîntul "trivial", ştiu că el poate fi foarte discutabil (eu îl foloseam într-un sens tehnic, fără să mă gîndes c la altceva) ... Prin rezultat nontrivial în� ţeleg un rezultat care are o oarecare forţă ex­ plicativă asupra unui evantai de fapte em­ pirice şi care poate fi dezminţit. Or, nu văd nimic de acest fel cînd vorbim, de exemplu, despre funcţia de reprezentare ; nu ştiu cum să arăt caracterul ei eronat şi nici să spun ce este ... , deşi admit că este vorba despre ceva real. Dar nu uitaţi că eu nu susţin că fiecar& aspect a ceea ce numim limbaj posedă, ca să spun aşa, o cutie specifică în creier şi care este utilizată numai pentru acel lucru ; dimpo­ trivă, am susţinut inversul ani şi ani de zile. Acum cîţiva ani, George Miller şi cu mine 8 am făcut un studiu, în care încercam să ex­ plicăm judecăţile de acceptabilitate în termenii unor proprietăţi al e sistemului mnemonic. Poate că acest studiu este e x act sau poate că e fals, dar el avea ca obiectiv să arate că o întreagă varietate de j udecăţi lingvistice se poate explica prin termeni de proprietăţi mne­ monice independente. Am încercat chiar să arătăm că motivul pentru care avem o gra­ matică transformaţională este legat de faptul că s i s t e m u l de memorie comportă o memorie de termen lung şi una de termen scurt, şi că acest sistem este departe de a fi lipsit d e te­ mei. Orice s-ar putea crede despre această ar­ gumentaţie, ea constituie în aceeaşi măsură do324


\' a d a f aptu l ui că sînt ga t a sa a d m it câ anu­ mite aspecte ale limbajului sînt în legătură cu inteligenţa. Lucru care cu siguranţă se va ve­ rifica. Dar revin la ceea ce spuneam înainte : în do­ meniul rezultatelor triviale sau nontriviale în sens tehnic -, nu cunosc analogii serioase cu rezultatele privind limbajul şi, pe deasupra, nici nu mă aştept să le găsesc. Singura mea doctrină asupra acestei chestiuni este că tre­ buie să studiem limbajul în acelaşi fel în care studiem ştiinţele fizice şi naturale şi nimic mai mult. Mi se pare că, studiindu-1 în acest fel, fără dogmatism, vom constata că în acest stadiu al investigaţiei e x i s t ă cel puţin nişte re­ zultate nontriviale în ce ea ce priveşte natura limbajului şi cii a c e s t e a nu au a nalog i i în altă p ar t e , lucru care, de fapt, nu e deloc surprin­ zător. D. Premack : Presupuneţi, pentru moment, că nişte metode de c ercetare nonverbale vă arată bogăţia reprezentării interne, gradul de putere sau de slăbif'iune al reprezentărilor sto­ c a te de specie �i că aţi fi atunci în măsură să preziceţi puterea cuvîntului, adică aptitud inea l ui de a servi drept dispozitiv de recuperare (retrieval) a informaţiei. Dacă nu există mai întîi w1 stocaj s i gur, ar fi riscant s ă ne a�tep­ tăm ca cuvî ntul s ă p o ată r e c u p e r a m ultă i n­ formaţie. N. Chomsky

Sînt de acord , dar situaţia m i

s e pare com parabilă culori.

cu

argumentul cecităţi i la

D. Pre11W.ck : Mi se pare că af'easta merge dincolo de problema de a �ti dacCt conceptul e prezent ca precondiţie a însu�irii unei "eti­ chete" pentru concept. E de la sine înţeles c ă e aşa. Totw;i, m i s e pare că problema struc­ turii conceptuale este mai im]'lortantă decît vreti să adm iteti dumneavoastră, dacă ţinem sea {n a de argu � entul ad us în favoarea facto­ rilor generali. 325


Pe de altă parte, aţi spus că nu putem spera să găsim in domeniile nonlingvistice proprietă­

ţile formale pe care le vom găsi în limbaj ...

N. Chomsky : N-am spus aşa ceva : am spus că nu văd nici o speranţă pentru asta. D. Premack : După părerea mea, aceasta e o judecată pripită. Sînt de acord cu dumnea­ voastră cînd spuneţi că domeniile nonlingvis­ ticii nu oferă nici o dovadă nontrivială în do­ meniul structurilor formale. Dar tocmai pentru că nu există nici una şi că genul de investi­ gaţie de care avem nevoie pentru a decide ne lipseşte, cred că e prematur să considerăm că s tructurile formale, care, se ştie, există în lim­ baj, sînt de negăsit. La alte specii, şi poate chiar la alte domenii umane, lucrul poate fi posibil. Trebuie să aşteptăm. N. Chomsky : Sînt de acord cu Premack în această chestiune. Are dreptate să vorbească despre două probleme diferite in toată această controversă despre înnăscut. Una priveşte de­ terminarea genetică a structurilor (pentru mine, faptul este dovedit î n mod incontestabil, cu toate că e s te vorba, fireşte, de o problemă empiri că ). A doua problemă este aceea a spe­ cificităţii. E o problemă i nteresantă, pe care se cuvine să o explorăm exact aşa cum suge­ rează Premack. Dacă credem că există meca­ nisme generale de acest fel, trebuie să luăm un alt domeniu cognitiv, să-1 delimităm cum dorim şi să încercăm să-i studiem structura, aşa cum studiem limbajul, în acest mod naiv care, după părerea mea, nu e d e cît metoda şti­ inţifică normală, pe care nu trebuie să o îm­ podobim cu termeni sclipitori. Altfel spus, trebuie să căutăm să caracterizăm stadiul final atins, mai ales dacă este vorba de o stare sta­ ţionară susceptibilă, în consecinţă, să arate ceva interesant despre specie şi să încerce, după aceea, să formuleze, pornind de la starea staţionară atinsă, ipoteze despre proprietăţile 326


care au fost necesare pentru a explica realiza­ rea ei pe baza experienţei. Aprofund î n d acest gen de investigaţie, am dispune de alte infor­ maţii despre un nou So şi am pro ceda la o c omparaţie cu So pe care îl avem pentru lim­ uaj . Nu văd n i ci un motiv deose bit pentru a ne aştepta la acelaşi re zultat, dar, dacă acest lucru se va produce, voi fi foarte mulţumit. D. Premack : E un fel de a p r o ceda. Un al­ tul constă în efectuarea unui stud iu inter-specii.

Jacq ues i'vlonocl : Aş vrea să pun o întreb are în legătură r�u investigarea inter-specii ; ea se raportează la ceea ce Piaget spunea înainte. Presupun că, ascultîndu-! pe Piaget, Premack, cu experienţa sa în legătură cu puii de cim ­ panzeu, trebuie să fi recunoscut numeroase fe­ u o m en e c[1rora le-a constatat dezvoltarea la cimpanzeul tînăr. Or, dacă l<un înţeles bine, Piaget aproape că a pus sem nul egal ităţii între dezvoltarea la copil a capacităţilor asemănă­ toare cu cele ale unui ordinator analogic şi ca pacitatea lui de a exprima rezultate ale aces­ tui calcul sub formă de limbaj . Problema este că, în ce prive şte observaţ iile l u i Premack, după cîte ştiu din lucrările sale, micuţa mai­ muţă Sarah realizează un mare n umăr din aceste calcule şi, cu tonte acestea, nu vorbeşte. P remack a a j uns să o pună să facă ceva ce seamănă a discurs, dar e sigur că ea n u face aşa ceva în mod spontan. A reuşit datorită lui Premack, dar dezvoltarea acestei capacităţi la cimpanzeu se face fără nici un fel de sponta­ n eitate. Stephen Toul m i n Ce să considerăm ca spon­ taneitate ? !n cazul lucrărilor lui Gardner 9 , găsim multă spontaneitate. J. Monocl : Să pre z entăm lucrurile în felul următor Premack o r ecu n o a şte pc Sarah în copiii lui Piaget '! Eu aş spune că da. 327


D. Premack : I nţeleg perfect ce vrea să spună Monod, iar misterul pe care îl ridică s-ar putea exprima astfel : ce competenţă de tip lingvistic posedă maimuţa înainte ca omul să intervină ? D istingem la maimuţă multiple dovezi ale unei capacităţi de reprezentare, ale aptitudinii de a înlocui un lucru cu altul şi chiar indicii de simbolizare spontană. Dar ob­ servăm foarte puţine lucruri în acest din urm ă e:az şi este greu pentru mine să găsesc dovada existenţei capacităţii cu dovezi atît de slabe ale utilizării acestei capacităţi. Am presupus în­ totdeauna că aptitudinea de a utiliza o capa­ citate este parte integrantă a acestei capacităţi.

J. Monod : A spus-o un om care se numea Descartes. D. Premack : Nu e exclus ca maimuţele an­ tropoide să posede un nivel de simbolizare a cărui întindere rămîne să fie descoperită. Ră ­ mîne, aşadar, de văzut dacă există efectiv un mister, şi este ceea ce vom analiza acum. Mai­ muţa posedă capacităţi de calcul foarte dez­ voltate, care apar puţin legate de capacităţile sale de comunicare - cel puţin aşa stau lu­ crurile dacă ne gîndim că comunicarea sa na­ turală se limitează la stări afective. Procedăm în momentul de faţă la experienţe care, din fericire, nu ne cer să spunem cum comunică între ele, pentru a specifica ce tip de infor­ maţie şi ce complexitate de informaţie sînt ele în stare să comunice. S-ar putea adeveri că legătura dintre capacităţile de calcul şi capa­ cităţile de comunicare este mai importantă de­ cît ne-am putut imagina pînă acum. N. Chomsky : Găsesc acest gen de studiu foarte pasionant şi cred că se va descoperi (în parte s-a şi dovedit) un comportament inte­ ligent de înalt nivel la maimuţe, implicînd co­ municarea socială, construcţii senzoriomotorii, noţiuni de cauzalitate, şi aşa mai departe. Dar ceea ce nu se va descoperi este posibilitatea 328


de a impune acestei specii, cu orice e fort s-ar face, un sistem c a r e să posede o oarecare pro­ prietate a limbajului în domeniul despre care vorbesc, adică în domeniul rezultatelor non­ triviale. Nu cred că vom putea ajunge să im­ punem acestei specii un si stem care să com­ p o r te , de exemplu, reguli recursive care să sa­ tisfacă condiţia dependenţei structurale (p entru a lua proprietatea cea mai simplă a limbajului omenesc) 10. Voi menţiona încă un rezultat al lui Pre­ mack absolut pasionant. Glass, Premack şi Gazzaniga au găsit ceva ce eu aş fi prezis cu si guranţă sau mi-ar fi plăcut să confirm : au d es coperit că în cazurile de afazii globale se­ vere (subiecţi la care aparent distrugerea ba­ zei organice a capacităţii limbaj ului este aproa­ pe totală) le-a fost posibilă, p r in utilizarea tehnicilor lui P rem a ck, suscitarea unui sis­ tem foarte comparabil celui pe care şi l-a în­ suşit cimpanzeul 11 • Cîteva cercetări au sugerat, de altfel, acelaşi lucru 1 2 • Este un rezultat la care ne aşteptam, pentru că el arată că dmpanzeul este foarte dotat, că posedă tot felul de capacităţi senzoriomotorii (cauzalitate, funcţii de reprezentare, funcţii semiotice etc.), dar că îi lipseşte ceva : acel mic fragment al emisferei stîngi, răspunzător de structurile foarte specifice proprii limbajului omenesc. Este întocmai ceea ce ar trebui să iasă la iveală dacă structurile specifice ale limbajului ome­ 'lesc sînt determinate genetic, şi, prin urmare, as vedea bucuros dovada că lucrurile s tau ast ­ f�l. Ace astă dovadă suplimentară respinge, în acelaşi timp, ideea că emergenţa structurilor specifice este într-un fel legată de inteligenţa senzoriomotorie. De a cee a , devine încă şi mai puţin plauzibil c[l a c es t e a ar fi produsul inte­ ligenţei senzoriomotorii . 329


In discuţia precedentă, figurează o remarclf interesantă, exprimată pu ţin cam brutal mai întîi ele Foclor şi reluată apoi de Chomsky. A tunci cînd se afirmă că limb?jul depinde de alte competente cognitive sau senzoriomotorii, trebuie încercată elucidarea unui truism : cum o spune Fodor pe şleau, «nimeni nu ar învăta cuvîntul "pisică" dacă nu ar şti re este ace � a o pisiră>> . După Chomsky, dacă o spe cie (sau un t rib omenesc ideal) este daltonistă, e sigur că repertoriul expresiv al acesteia nu va con­ t ine n oţiunea anumitor culori. Lucrul e, desi­ qur, adevărat, dar e banal . Totuşi, Premack, rare a demonstrat (vezi expunerea sa din cap. fi) că cimpanzeii sînt capabili să facă inferenţ� rauzale şi că pot, de asemenea , să trateze o legătură cauzală abstractă, consideră că a cest truism nu e chiar atît de banal pe cît se pare . Ceea ce il uimeşte pe Premack este raportul eventual dintre posesia unei competente şi propensiunea spre .folosirea acestei competenţe . Este ceea ce Monod numeşte dilema lui Des­ cartes . Astfel reformulat (în ce fel utilizarPa efectivă a unui conce pt depinde de faptul de a-l ,,poseda"), truismul elevi ne mult mai pro­ blematic. Versiuni mai rafinate ale acestui ,.truism" sînt prezentate şi discutate în capito­ lul 9 şi în partea a doua . Se cuvine să subliniem , în sfîrşit, că Monorl formulează o între bare pe care mulţi dintre noi ne-am pus-o : uimitoarea competentă de care dau dovadă cimpanzeii în domeniul lim­ bajelor simbolice (limbajul surdo-mutilor l 'l cimpanzeii lui Gardner, utilizarea d e elemente simbolice abstracte de către aceia ai lui Pre­ mack) corespunde, oare, competentei lingvis­ tice umane ? Chomsky răsvunde răspicat : nu. F:l îşi spriJină punctul de vedere r.itînd date furnizate chiar de Premack în Ptudiile sale asu­ pra subiecţilor umani afectaţi de afazie glo­ bală. Avînd în vedere că 1 ) aceşti c;ubiecţi sînt atinşi de leziuni grave ale cre ierului întinzîn ­ du-se pe aproape toată aria limbajului, şi că

13Q


2) e i sînt, tot uşi, capabili să înveţe eficient uti­ l izare a unui l imbaj simbolic asemănător celui pe care Premack îi învaţă pe cimpanzei, atunci, spune în concluzie Chomsky, limbajul uman "real" şi celelalte competente sînt clinstincte şi independente . "Acel mic fragment care lip­ seşte emisferei stîngi" face, prin absenţa ei, ca subiectul să fie incapabil de a woduce un l imbaj asemanător l imbajului omenesc . Un cimpanzeu şi un afazie grav pot face lucruri m inunate, pot avea capacităţi reprezentative, să man ipu leze înlănţuiri complexe de simbo­ lud, să facă judecăţi de cauzalitate, dm· nu pot, pur şi simplu, să vorbească. Acest argument adus de Ch omslcy va fi de­ seori combătut în cursul dezbaterii.


CAPITOLUL 8

PROPRIETĂŢI ALE ANSAMBLURILOR NEURONALE

Chomsky consideră drept "refutabilă şi em1Jirică" (vezi cap. 2) ipoteza conform căreia structurile lingvistice care stau la baza "tutu1"or gramaticilor accesibile omului" trimit la o specializare a structurilor cere brale. El sus­ ţine, de asemenea, că studiu l limbajului nece­ sită aceleaşi metode imparţiale pe care le adoptă biologii atunci cînd ce1·cetează ficatul sau inim� . Este, aşadar, foarte pertinent ca un specialist în neurobiologie moleculară ca J.-P. Changeux să poată lua aici cuvîntul, pen­ tru a-şi expune punctul de vedere în legătură cu inneismul şi cu constructivismul. Changeux, Danchin şi Courrege au dezvoltat o teorie din cele ma i originale şi mai complete la ora ac­ tuală asupra creşterii şi dezvoltării reţelelor de neuroni. Aşa cum am mai subliniat (vezi cap. 4), conceptul fundamental al teoriei lor este "stabilizarea selectivă de sinapse în curs de dezvoltare". Strîns legată de conceptul de "înveliş genetic", noţiunea de stabilizare se­ lectivă lasă mult loc plasticităţii neuronale şi împacă, astfel, determinismul genetic şi varia­ bilitatea individuală. Pentru început , Changeux prezintă un "1apt" simplu : este imposibil ca specificitatea tuturor sinapselor să fie dictată de gene. Un simplu cal­ cul al cantităţii de informaţie teoretic nece 332


sară pentru codarea fiecăreia din cele 1 0 14 si­ napse arată că genomul unei specii de mami­ fere, în acest caz omul, nu poate conţine de­ cît o parte din această informaţie . Ceea ce e dictat de gene este "învelişul genetic", adică un ansamblu de posibilităţi, o clasă de "struc­ turi potenţial accesibile", la care se adaugă un program detaliat privind gradele succesive de conectivitate a sistemului în ansamblul său. Această strategie de economisire utilizează maximum de informaţie utilă folosind o canti­ tate minimă de gene. Admiţînd, în acelaşi timp, determinismul şi plasticitatea, modelul lui Changeux permite un "compromis" între inneism şi constructivism. Vom vedea în "Consideraţii finale" (cap. 1 3) că modelul propus de Changeux este primit foarte favorabil de Piaget. Dar, aşa cum se va putea constata în capitolele următoare, anu­ mite puncte ale acestui demers conciliator nu sînt lipsite de controverse.

Determinismul genetic şi epigeneza reţelelor de neuroni : există un compromis biologic posibil între Chomsky şi Piaget ? Jean-Pierre Changeux INTRODUCERE

E dif1cil pentru un neureJbiolog să prezinte fa pte şi interpretări ce emană din propriul său

cîmp de cercetare în contextul de excepţie al unei întîlniri dintre Chomsky şi Piaget. Aceşti doi savanţi eminenţi au consacrat ani de muncă celor două comportamente - cele mai com­ plexe şi mai elaborate - ale omului : cunoaş­ terea şi limbajul. Experienţa mea în acest do­ meniu fiind , practic, neglijabilă, îmi voi li333


mita expunerea la cîteva exemple privind neu­ robiologia sistemului nervos periferic la ver­ tebrate. Putem spera că, în ciuda simplităţii lor, exemplele vor servi la înţelegerea unor pro­ cese comportamentale foarte elaborate. Mai întîi, ele pot constitui elemente ale sistemelor mai complexe care determină aceste procese. Este întru totul admis faptul că natura chi­ mică a genelor şi manifestarea lor la om sînt aceleaşi sau sînt foarte asemănătoare cu cele pe care le găsim la colibacil ; de asemenea, nu putem si'i uităm nici faptul că creierul uman e format d in neuroni, ca şi sistemul nervos al altor organisme, şi că proprietăţile neuronilot exercita ;onstrîngeri ri guroase asupra tuturor performanţelor sale. O altă raţiune, adesea menţionată, de a ne raporta la sisteme simple este că acestea pot prezenta "analogii structu­ rale" cu sistemele mai complexe. Totuşi, cău­ tarea unei "convergenţe structurale" poate duce uşor la un impas. Un exemplu printre altele : di n tentativele vizînd găsirea unor re­ laţii fundamentale între codajul şi stocarea de informaţie în creier, nu a rezultat nimic. !n această privinţă, e important să fim con­ ştienţi de pericolul, subliniat de Louis Althus­ ser, de a instaura o relaţie de "exploatare" a unei discipline de către o alta. Găsim, atît în expunerea lui Piaget, cît şi în aceea a lui Chomsky (vezi cap 1 ) , o tendinţă de a ex­ ploata biologia în profitul psihologiei şi al lingvisticii . E uşor de spus că limbajul uman este o facultate determinată genetic. Este, de­ sigur, mult mai puţin uşor pentru biolog să demonstreze determinismul genetic al capa­ cităţii comportamentale celei mai si mple. Di­ ficultatea creşte şi mai mult, cînd ne propunem să explicăm determinismul genetic al conecti­ vităţii cerebrale la un mamifer mic, de exem­ plu la un şoarece sau la o pisică. I n calitate de neurobiolog, sînt întru totul de acord cu Chomsky, cînd scrie (vezi cap. 1) că "de:ivol.

334


tarea însuşirii limbaj ului ar t rebu i să se st u ­ dieze ca şi dezvoltarea oricărui alt organ". Dar ar însemna să mergem prea departe dacă am spune, aşa cum face el în discuţie, că "me­ diul nu introduce mai multă complexitate in creier decît în alte organe". Metafora creier­ ficat se poate dovedi utilă pentru un public de lingvişti, dar ea este înşelătoare pentru psiho­ logi sau biologi. In realitate , neuronul, in ca­ litate de celulă, este infinit mai complex de­ cî t un hepatocit. Prin prelungirile sale axo­ nale şi dendritice, el poate adeseori intra în re­ laţie cu mai multe mii de alte celule, ceea ce, evident, un hepatocit nu poate face. Funcţiile principale ale sistemului nervos şi, în spe­ cial, capacitatea de învăţare sînt determinate de aceste relaţii intercelulare. Tendinţa de a exploata biologia se întîlneşte şi în expunerea lui Piaget. Distincţia dintre "ereditatea generală" şi "eredit atea specifică" sau "mutaţiile specifice la om" sînt noţiuni care nu au nici o s e mnificaţie biologică evi­ dentă, în ciuda faptului că "mutaţie" şi ,,ere­ ditate" sînt concepte biologice perfect defi­ nite. Intr-o manieră mai generală, dacă meta­ forele biologice sînt uneori utile, ele devin, în scurt timp, pr i mejdioase. Trebuie să evităm să cădem în ceea ce aş numi "biologism" ; să luăm în cons i derare, mai întîi, complexitatea sistemului nervos şi să căutăm explicaţii au­ tentic biologice (mai degrabă decît să abuzăm de acelea de care d i sp u nem astăzi ) . COMPLEXITATEA ORGANIZARII FUNCŢIONALE A SISTEMULUI NERVOS CENTRAL LA VERTEBRATE

Citind în co ntribuţia lui Piaget că "numai funcţionarea inteligenţei este ereditară şi că ea nu creează structuri decît printr-o organizare de acţiuni succesive exercitate asupra obiecte­ lor" (vezi cap. 1) , ne dăm seama că acest lu­ cru nu explică distincţia între trei niveluri evidente, dar fundamentale : 1) anatomia : re335


n e u ro n i , 2) activitatea : influxurile nervoase care circulă în rete aua de neu ro n i în mod spontan sau ca o c o n � ecin ţă a unei in­ te ra cţiuni cu m ediul şi 3) comportamentul : ac ţ iuni le org anismului asupra mediului. Limbajul şi cunoaşterea sînt d e sc r i se şi stu­ diate, mai ales, ca operaţii de c o m po r t ament , ca un ansamblu de " r elaţii vi zibile", ar spune Maurice Godelier, î ntre organisme şi mediu. In c i uda splendidei sale orga nizări, sistemul nervos u ma n este rareori privit de c ă t r e ling­ vist sau de către psiholog cu mai multă curio­ zitate decît aceea pe care ar avea-o în faţa unei cutii negre, şi numai re g u l i le relaţiilor int r are - i eşire sînt descrise la adultul normal sau în cursul dezvoltării . De fapt, există o or­ g:mizare s ub iacentă , pe baza căreia trebuie exp l ic a tă această o rganiza r e aparentă, expli­ caţie ce re zidă 1) în anatomia circuitelor neu­ ronale avute în v ede re, 2) în activita te a aces­ tor ci rcuite şi 3) m semnalel e pe care organis­ mul le p ri m e ş t e prin organele sale senzoriale. O descriere satisfăcătoare - şi, prin u r m a r e , o e x pl ic a ţ i e - a acestui întreg act comporta­ mental a r t r e bu i să includă o bl i g at o ri u aceste trei ni veluri de org< mi zare subiacentă şi, mai precis, pe primele două. In pr i ncipi u , ar tre­ b u i să fim în stare să d e te r mină m orice act comportamental pornind de la cunoaşterea anatomiei, a activităţii şi a s emn a lel or care o d e c lan ş eaz ă . Sarcină formidabilă, desigur, în practică, dar a priori posibilă în t e o r i e şi care t i n d e e fe ct i v să se r e a l iz eze cu s u cces pe sis­ te m e simple ( s au simplificate). Co nst rîn ge ri l e putern i ce şi de neînvins pe care le impun anatomia şi activitatea nerv o a s ă c o mp o rtamentului fac întîmpl ă t o a re orice miş­ care inversă care vizează să deducă or g aniza­ rea s u biace n tă - anatomia, activitatea şi de­ terminismul lor genetic - din comportament, După c u m sublinia Chomsky (vezi cap. 1 ), " o parte a fascinaţiei intelectuale a studierii lim­ bajului o constituie faptul că e st e necesar să

ţeaua de

336


elaborăm argumente complexe, pentru a com� pensa faptul că experimentul direct este ra­ reori posibil" ; fascinaţie pentru unii, decepţie pentru alţii. Să fie acesta motivul pentru care cuvintele ,.a infera" sau ,.inferenţă" apar frec­ vent în expunerea lui Chomsky ? Motivele succesului limitat al unor aseme­ nea inferenţe se sprijină fundamental pe prin­ cipiul organizării anatomice a sistemului ner­ vos. Operaţii de comportament aparent sim­ ple ca, de exemplu, mişcările ochiului sau, la pisică, actul de a omorî un şoarece implică recrutarea unui mare număr de neuroni (mii, milioane) aparţinînd mai multor regiuni ale creierului. In afară de aceasta, nu pare să existe nici o regulă simplă în organizarea ma­ croscopică şi histologică a unui centru parti­ cular al creierului. Pentru ce ar exista o lo­ gică, de pildă, a prezenţei şi rolului structuri­ lor subcorticale la mamiferele puternic ,.corti­ calizate", cu excepţia a însuşi faptului că aceste structuri existau în creierul unor ani­ male primitive din care ele au evoluat ? Un act comportamental dat poate, în realitate, să pună în joc simultan şi obligatoriu ansambluri de neuroni apărute în perioade diferite ale dezvoltării vertebratelor. Stabilizarea sau se­ lecţia acestor centri avea propria ei logică în momentul cînd s-au format. Dar această lo­ gică se află mascată de milioanele de ani ai unei istorii care s-a desfăşurat apoi în condiţii ecologice eminamente variabile. Pînă la un punct, "caracterul arbitrar" al anatomiei re­ flectă variabilitatea istorică a mediului. Ea nu poate fi inferată decî t de explorarea ei di­ rectă. La nivelul celulei, apar, totuşi, reguli de ar­ hitectură simple şi generale : de exemplu, sub­ diviziunea neuronului în soma, prelungiri axo� nice :Ji dendritice ; modul în care interacţio­ nează cu alte corpuri celulare prin contacte sinaptice ; convergenţa sau divergenţa termi­ naţiilor nervoase pe sau de la un corp celular 337


dat ; stabilirea de bucle care permit "reflec­ tarea" şi "punerea în corespondenţă a nive­ lurilor" ale lui Piaget. De aceea, în lucrările noastre experimentale şi teoretice, am ales celula ca nivel de bază pentru studiul siste­ mului nervos. Celula este situată, de fapt, la punctul de convergenţă a două linii de cer­ cetare : aceea a specialistului in biologie mo­ leculară, care o consideră ca pe un sistem de macromolecule în interacţiune, şi aceea a neu­ robiologului şi a embriologului, care, dimpo­ trivă, o consideră unitatea de bază de la care se construieşte organul sau organismul. ! n orice caz, în punctul de pornire al aces­ tei abordări experimentale a unui fenomen biologic se află o alegere critică aceea a ni­ velului de organizare, care va servi de refe­ rinţă într-un "clivaj" calitativ al obiectului biologic. Un asemenea clivaj ar trebui să ducă la delimitarea elementelor constitutive, la de­ finirea regulilor de organizare şi de interac­ ţiune sub o formă simplificată, dar suficientă pentru explicarea funcţionării globale. DETERMJNISMUL GENETI C AL ORGANIZARII FUNCŢI ONALE A SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Criticînd atitudinea preformistă, Piaget scrie,

in legătură cu funcţia cognitivă a copilului

:

"Dacă acestea [logica şi matematica] ar fi pre­ formate, ar însemna, deci, că la naştere co­ pilul posedă deja, virtual, tot ceea ce Galois, Cantor, Hilbert, Bourbaki sau MacLane au fost in stare să realizeze de atunci. Şi, cum puiul de om este el însuşi o rezultantă, ar trebui să ne întoarcem pînă la protozoare şi la viruşi pentru a localiza sediul «ansamblului posibili­ tăţilor••" (vezi cap. 1). Găsirea unei explicaţii sau cel puţin a modelelor plauzibile ale acestui determinism îi revine efectiv biologului care admite că principalele scheme (patterns) ale organizării funcţionale a creierului sînt deter­ minate genetic. 338


Darwin scrie că " ere ditatea este l egea". D e z ­ voltarea sistemului nervos este s upusă acesteia, aşa cum este dezvoltarea întregului organism, iar căutarea invarian ţei sale de-a lungul ge­ neraţiilor, ori care ar fi mediul , revine anato­ miştilor şi eto l ogilo r . Sing u rele excepţii de la această stabilitate sint variaţ iile spontane şi rare ale genomului : m utaţii l e cărora l i se poate urmări devenirea în cursul e x pe rienţelor de h ibridare. Este fra­ pant faptul că una din pri m ele demonstrări ale legilor lui Mendel la şoareci a fost stabi­ lită de Yerkes 1, la începutul secolului , asupra unui mutant c ompo r tam e ntal : şo a recele " val­ sator", care a apărut în evul medi u , datorat reproducătorilor chinezi. La om, pent r u a cita un exemplu bine documentat, ereditatea fami­ lială a psihozei maniaco-depresive provine dintr-o genă do m inant ă legată de cromozo­ mul X. Modificări anatomice sau f u ncţ ion al e, uneori foarte discrete, stau la baza v ar iaţ i ilo r ere­ ditare ale comportamentului. Astfel, Sidman 'l a arăta t că necoo rdona r ea motrice care înso­ ţeşte mutaţia " ş ovăi toare " (staggerer mutation) l a şoareci corespunde pie r derii u n ei categorii p rincipale de sin a pse în cerebel. Pînă la nive­ lul sinaptic, sistemul nervos este supus omni­ potenţei gen el o r . Dacă se admite acest punct de vedere, se ive ş te o altă dificultate. Dacă organizarea func­ ţională a sistemului nervos p î nă în cele mai mici detalii este supusă unui determinism ge­ netic atît de riguros, atunci există, oare, în aparatul cromozomic un număr suficient de gene pent r u a e x plica acest lucru ? Corpul uman comportă cel puţin 200 de ti­ p u ri diferite de celule, neuroni, celule m us ­ culare, celule glandulare etc. In creierul uman, există peste 1 010 neuroni, în jur de 1 014 (sau mai multe ) sinap s e. F iecare din aceşti neuroni sau sinapse îndeplineşte o funcţie caracteris­ tică. Acestei complexi tăţ i extreme şi acestor 339


numere mari li se opune, în general, slaba can­ titate de informaţie genetică disponibilă în nu­ cleul oului : 3, 0 X 1 0 - o !J. g de ADN in nucleul spermatozoidului la om, 6,0 în nucleul unei celule somatice, de exemplu o celulă a fica­ tului sau un ou fecundat, aproximativ aceeaşi cantitate, în aceleaşi celule, la vacă, la şoa­ rece sau la cimpanzeu. Dacă luăm ca defini­ ţie a unei gene cantitatea de ADN necesară pentru codarea unei proteine de greutate mo­ leculară 100 000, aceasta reprezintă circa 1 mi­ lion de gene. I n realitate, o fracţiune conside­ rabilă de ADN cromozomic, circa 40%, arată secvenţe repetate, adică pare să fie redun­ dantă, şi, cu toate că nu se cunoaşte cu exac­ titate numărul "adevăratelor" gene structu­ rale care codează proteinele, se apreciază că el ar fi c e l p u ţin de ordinul de la 30 000 la 1 00 000. Nu se ştie care este funcţia restului (redun­ dant sau nu) de ADN, dar el ar putea să con­ ţină, cel puţin în parte, gene reglatoare. In orice caz, extrema complexitate structu­ rală a SNC contrastează cu slaba cantitate de informaţie genetică disponibilă. Cum este posi­ bilă formarea unui creier omenesc pornind de la un număr de gene atît de redus ? Situarea somelor neuronice. Este vorba de un proces de dezvoltare embrionară. După Morgan, Jacob şi Monod, şi după alţii, se con­ sideră diferenţierea diversel or categorii celu­ lare pornind de la ou ca o reglare selectivă a activităţii genelor. De exemplu, Kaufman s şi Wolpert 4 au stabilit modele de reglare la ni­ vel genic, modele care arată cum, pornind de la un număr limitat de gene şi cu un număr limitat de semnale, este posibilă crearea unei însemnate diversităţi. Principiul este că, la fiecare stadiu al dezvoltării sale, fiecare ce­ lulă embrionară nu poate alege decît între foarte puţine posibilităţi diferite. Alegerea între acestea poate fi ghidată de simple semnale da/nu, care ar putea varia, de exemplu , in 340


funcţie de poziţia celulei în embrion, de isto­ ricul ei etc. Punctul esenţial, în acest caz, est e că alegerea, odată făcută, va determina ce op­ ţiune devine posibilă la decizi a următoare. Gene unice ar putea, aşadar, determina o de­ cizie de importanţa aceleia care, pentru un segment particular al unui embrion (disc ima­ gina!) de drosofilă, constă în a deveni o antenă sau un picior (mutaţia Aristopedia face să se dezvolte, la drosofil ă , un picio r acolo unde ar trebui să apară o antenă). Pornind de la o expresie secvenţială de gene şi de la o com­ binaţie simplă a ac e stora , se poate genera o complexitate extremă. Prin urmare, se ob­ servă aici o analogie formală cu l i ngvistica , sub­ liniată adesea de specialiştii în biolog i a mo­ leculară. Regulile ar putea să fie foarte sim­ ple : de exemplu, 20 de semnale da/nu pot genera astfel 2 20, adică 1 milion de mesaje diferite şi, de aici, 1 milion de moduri dife­ rite de a st abili stadiul la care trebuie să se ajungă. Acesta nu este decît un e xem plu foarte teoretic. Pentru moment , nu ştim ce sînt sem­ n alele puse în joc în comunicare a dintre celu­ lele embri onului. Schema este , totuşi, plauzi­ bilă �i ar putea explica situaţia marilor cate­ gorii de soma n euronale , a diferi ţ ilor centri, a diferitelor nuclee sau arii al e creierului . Dezvoltarea

conexiunilor

nervoase.

Avem

t oate motivele să credem că diferenţierea şi situarea principalelor categorii de neuro n i nu

diferă în mod semnificativ de cele 200 de al te t i puri de celule ale organismului. Cum s-a ară­ tat deja , ansamblul final este, dimpotrivă, pro­ priu sistemelor nervo a se şi de un ordin de complexitate superior. Cum îşi ating cele 60 000 de fibre ale nervului optic al broaştei ţintele respective în tectumul optic ? Mai mult ca oricî nd, penuria de gene se resimte acut. Ea limitează extrem de mult numărul de modele ce ne vin în minte pentru a explica un pro341


ces care, trebuie să admitem, la ora actuală ne scapa. Totuşi, s-au propus mai multe ipoteze : după Sperry 5, fibrele nervoase, în timpul dezvoltării lor, conţin marcaje chimice complementare celor ale ţintelor lor neuronale. Cei doi par­ teneri se identifică şi se unesc cu o selectivi­ tate care depinde strict de capacitatea de ade­ renţă între suprafeţele celulare. După J acobson 6 şi Gaze 7, creşterea diferen­ ţială a fibrelor nervoase este aceea care duce la apariţia unei ordini. Atingînd neuronii-ţintă la momente diferite, ele îi "numerotează" după o ardine secven ţială. Puţinul pe care-I ştim despre dezvoltarea sinaptică indică faptul că fiecare dintre aceste ipoteze este, în parte, adevărată. Nu încape îndoială că în procesul de creştere terminaţiile nervoase t rebuie să-şi identifice ţintele potrivit suprafeţei lor celulare, dar probabil că aceasta nu se face cu gradul de selectivitate pe care îl implică ipoteza lui Sperry. De la Ramon y Cajal 8 şi Marinescu încoace, un al treilea mecanism a reţinut atenţia ge­ neraţiilor de neurobiologi. Intr-un fel sau al­ tul, starea de activitate a sistemului nervos in dezvoltare participă la stabilirea conectivităţii finale. Această ultimă i poteză a condus la o cerce­ tare efectuată în strînsă colaborare cu Phi­ lippe Courrege şi Antoine Danchin 9• Nu voi da aici decît un scurt rezumat. O primă serie de fapte de care trebuie să se ţină seama şi ca re a fost dej a menţionată se referă la determinismul genetic al siste­ mului nervos. Acest determinism este cvasiab­ solut la o nevertebrată mică, un nematod sau un crustaceu. El este mai puţin riguros în creierul unei vertebrate. Să examinăm în de­ taliu ramificatiile unui neuron dat din creie­ rul adult al U:nor i�divizi genetic identici, de exemplu la un peşte partenogenetic. Se va con­ stata că celulele sînt aproape superpozabile, 342


dar nu "exact" s u perpozab i le . După cum a atras atenţi a Cyrus L ev inth al 1 0, o fluctuaţi e minoră, dar semnificativă se man i festă la ni­ velul numărului precis de contacte sinaptice, al orientării axonilor sau al dendri telor . . . To­ tuşi, a ceastă fluctuaţie nu apare decît intr-o zonă de foarte mică întindere. Este limitată de un "înveliş g enetic" . In al doilea rînd, în timpul formării lor, pri­ mele contacte sin a p tice nu sînt stabile. S tarea rigidă a adultului este precedată de o stare la­ bilă. In al treile a rind, se observă adesea fenomene de regresiune spontane în cursul dezvoltării. Ramon y Cajal ll notează că în celulele lui P u rkinje din cerebelul nou-născutului axonul prezintă de la 20 la 24 de colaterale. La 2 luni, subzistă numai 4 sau 5 dintre ele. In ace­ laşi fel, în cursul primelor stadii de inervaţie a mu ş chiulu i striat, fiecare dintre fibrele mus­ culare primeşte mai multe term i naţ ii nervoas e funcţ ionale şi redundante. Una singură dintre aceste terminaţii persistă la adult. Intr-un do­ meniu diferit, Jacques Mehler 1::! a subliniat faptul că la om dezvoltarea anumitor procese p e r cepti v e şi cognitive e s te însoţită de o pier­ dere spontană de C')mpetenţă. Al patrulea şi ult i mul punc t al acestor pre� mise biolog i ce, ce l mai import ant, priveşte efectul mediului asupra anumitor arii senzo­ riale ale cortexului cerebral. Aşa cum au ară­ tat Hubel şi Wies el 1 3, Barlow14 sau Michel Imbert 15, n e uroni i ariei corticale vizuale la p is i că posedă o s p ec i fic i tate funcţională . De exemplu, ei răspund la semnale provenite de la un singur ochi sau de la amîndoi, sau la puncte luminoase care se deplasează în cîmpul vizual după o orientare pri vilegiată. Acum este perfect s t abilit faptu l că o expenenţă vizuală incompletă contracarează dezvoltarea acestei speci ficităţi . 343


"Stabilizarea selectivă" a sinapselor ca me­ canism de "economisire de gene". Ţ inî n du -se seama de aceste premise biologice, ne apar mai multe p osib i lităţi . După o primă interpretare, interacţiunea cu mediul exterior nu îmbogăţeşte sistemul în mod semnificativ. Acţiunea lui s-ar limita la declanş area p rogra mel or prestabilite. Ea ar stabiliza o organizare sinaptică dej a specifi­ cată genetic. Aceasta este atitudinea pe care au adoptat-o Hubel şi Wiesel, Chomsky sau Fodor. "Empiriştii" postulează, dimpotrivă, că în­ tr-o mare măsură conectivitatea este sp ecificată de activitatea sistemului , de exemplu , prin orientarea dezvoltării terminaţiilor nervoase sau prin trasarea de căi în reţelele mai mult sau mai puţin aleatorii. Cu titlul de compromis între cele două ati­ tudini, am postulat ("ipoteza stabilizării se­ lective") că programul genetic comandă inter­ acţiunea convenabilă între principalele cate­ gorii de neuroni, de exemplu, prin intermediul mecanismelor indicate mai sus. Totodată , în cursul dezvoltării în sinul unei categor i i date de neuroni, se pot forma mai multe contacte cu aceeaşi specificitate, altfel spus, există o "redundanţă" semnificativă, dar l i mitată a co­ nexiunilor. Cea dintîi activitate a circuitelor, spontană (la embrion) sau evocată (după naş­ tere), ar argumenta specificitatea sau organi­ zarea sistemului, prin reducerea acestei redun­ danţe tranzitorii. Ipoteza stabilizarii s elective a fost formali­ zată şi aplicată la cîteva sisteme. Printre alte avantaj e, ea îl prezintă pe a c ela de a permite o importantă econo m i e de gene. In realitate, nu este exclus ca anumite gene, care comandă, de exemplu, regulile generale ale dezvoltării, p ro prietăţile de stabilizare a sinapselor nema­ ture, reglarea stabilizării acestor sinapse prin activitatea sinapsei ne-mature, proprietăţile de integrare ale neuronului postsinaptic, să p oată 344


fi repartizate mai multor categorii de neuroni sau chiar să fie comune tuturor neuronilor. Ansamblul de gene pus în joc (învelişul gene­ tic) ar trebui, deci, să fie mai redus decî t dacă fiecare sinapsă ar fi determinată individual. In ­ velişul genetic oferă o reţea schiţată vag, iar activitatea îi defineşte unghiurile. Stabilizarea selectivă prin activitatea sinap­ selor în curs de dezvoltare ar deveni o etapă critică a dezvoltării sinaptice, asigurînd cu­ plajul între activitate şi stabilire de conexi­ uni. Modelul biochimie pe care-I putem pro­ pune se inspiră, în acelaşi timp, din ciberne­ tica chimică a celulei bacteriene si ' din acela a sinapsei. Proteina receptoare a neurotrans­ miţătorului joacă un rol princi pal în cadrul acestui model. In celula nematură, molecula receptorului există sub formă labilă si mobilă. Durata sa de viaţă este de numai c'îteva ore şi ea difu­ zează prin translaţie la suprafaţa neuronului. De îndată ce intră celula în activitate, sinteza ei încetează. Incepînd cu acest moment, două categorii de semnale îi dirijează evoluţia spre o formă în acelaşi timp stabilă şi localizată în puncte precise ale suprafeţei celulare. De la bun început, t ransmiţătorul este eliberat de către terminaţiile nervoase labile ; după aceea, unul sau mai multe semnale intracelulare sînt kimise spre interiorul celulei prin proteina receptoare, după -ce aceasta a fost activată. Acest ultim tip de semnal asigură un cuplaj funcţional între primele contacte sinaptice. So­ sirea conjugată 3 acestor două categorii de semnale pe aceeaşi moleculă de receptor îl imobilizează într-o stare, dacă nu "eternă", cel puţin mult mai rezistentă la degradare . Dacă unul dintre aceste două semnale lipseşte, atunci o zonă a receptorului stabil ori nu se formează, ori regresează. Activitatea nervoasă se exprimă prin concen­ traţii diferite, prin diverse ritmuri de produ­ cere ale transmiţătorului şi ale semnalului in345


tern. Este limpede ca, m aceste condiţii, re­ ceptorul se va acumula sub anumite sinapse şi nu sub altele. Terminaţiile nervoase situate deasupra suprafeţelor bogate în receptor ar fi, la rîndul lor, supuse unei stabilizări provenind din receptor. Adevărată sau falsă, această schemă are, cel puţin, meritul de a sugera experienţe. Ea ne permite să luăm serios în considerare posi­ bilitatea de a înţelege o proprietate specifică a calculatorului cerebral, aceea de a-şi modi­ fica, în limite foarte strînse, propriul circuit, datorită circulaţiei semnalelor nervoase. Această teorie a învăţării este o teorie "se­ lectivă". Ea se opune radical t eoriilor "instruc­ tive" care postulează, de pildă, că activitatea nervoasă dirijE-ază dezvoltarea terminaţiilor nervoase spre ţintele adecvate. Ea nu nece­ sită apariţia de noi specii moleculare, cum pre­ supun Hyden 1 6, Ungar 1 7 şi chiar Szilard 1 8• Dimpotrivă, în conformitate cu această teo­ rie, "a învăţa înseamnă a elimina". CONSI DERATII ASUPRA EVOLUŢIEI

La organismele mai simple decît omul, pre­ cum numeroase nevertebrate sau vertebratele primitive, determinismul genetic al organiză­ rii funcţionale a sistemului nervos este aproape absolut. La vertebratele superioare şi la anumite ne­ vertebrate (cum sînt cefalopodele), învăţarea reprezintă o ruptură minoră, dar semnifica­ tivă în acest determinism. învăţarea permite o lărgire a nişelor ecologice pe care organismul le poate explora. Prin intermediul învăţării, organismul se adaptează şi îşi reînnoieşte m � tr-un ritm mai rapid comunicarea cu mediul. Situarea sistemului nervos într-un organism primitiv se realizează aproape exclusiv prin combinarea internă şi autonomă de gene şi de semnale intercelulare. La vertebratele evo­ luate, organismul devine receptiv la combinaţii 346


externe şi mobile de semne pe care, şi el, le poate produce. Circumscrise de limitele redun­ danţei tranzitorii a sinapselor în curs de dez­ voltare, aceste combinaţii externe pot evolua în viitor prin ele însele ; se implantează o cul­ tură. Dobîndirea performanţelor noi prin învăţare se realizează în intervale extrem de scurte. Dezvoltarea aceloraşi performanţe datorită evoluţiei genomului ar necesita mult mai mult timp. Se înţelege de ce, odată apărută, capa­ citatea de învăţare s-a stabilizat. Conform teo­ riei dezvoltate aici, costul in gene al dobîndi­ rii acestei capacităţi "celulare" nu trebuie să fi fost foarte ridicat. Din motive încă neclare, stocul global de gene a rămas constant şi re­ lativ slab de-a lungul evoluţiei mamiferelor. Totuşi, complexitatea sistemului nervos a con­ tinuat să crească. Programarea internă a sis­ temului devenind din ce în ce mai dificilă, determinismul genetic e rupt, iar redundanţa conectivităţii se amplifică. Putem considera învăţarea ca rezultat al unei complexificări crescînde a sistemului cu un număr constant de gene. Nimic nu ne obligă să postulăm că meca­ nismele genetice care au guvernat evoluţia in­ velişului genetic al SNC al mamiferelor sînt de natură diferită de aceea a mecanismelor puse în j oc pentru restul organismului, în ciuda faptului că semnalele care reglează expri­ marea lor fenotipică au particularităţi care le sînt proprii. Genele care asigură codajul sis­ temului nervos sînt constituite din ADN aşa cum sînt cele care asigură codajul ficatului ! Teoriile moderne ale evoluţiei se bazează pe mutaţiile spontane şi la întîmplare ale mo­ leculei de ADN şi recombinarea segmentelor sale ; se înţelege de la sine că aceste interpre­ tări sînt valabile în cazul vertebratelor supe­ rioare şi pare greu de imaginat la ora actuală 347


un mecanism molecular pentru ceea ce Pia­ get numeşte "mutaţiile specifice omului". Pe de altă parte, factorii care determină sta­ bilizarea fluctuaţiei unei gene într-o populaţie naturală rămîn întru totul obscuri. Selecţia naturală este cu adevărat necesară ? Dacă ne alăturăm teoreticienilor moderni ai evoluţiei, cum este Kimura 1 9, repartiţia aleatorie a ge­ nelor intr-o populaţie eterogenă, în urma unei izolări geografice, de exemplu, ar fi de ajuns pentru a explica diversificarea speciei fără in­ tervenţia unei selecţii. Totuşi, nu este exclus ca asupra evoluţiei fondului genetic al popu­ laţiei "comportamentul" organismului să exer­ cite efecte semnificative, deşi indirecte, prin jocul, de exemplu, al comportamentului se­ xual sau al regulilor sociale. Selecţii "artifi­ ciale" pot chiar să aibă loc şi să ducă, de exem­ plu, la domesticire. l n măsura în care un lup poate fi învăţat să trăiască împreună cu omul, cîinele domestic devine o "fenocopie" a lupu­ lui astfel educat. In acest domeniu, ceea ce se poate numi fenocopie corespunde, de fapt, unei diminuări a potenţialităţilor genetice ale organismului. Este ceea ce se întîmplă şi cu Limnea lui Piaget (vezi cap. 2). Varietatea care "se adaptează" la medii diferite printr-o modificare a formei poate prezenta mai multe fenotipuri diferite, în timp ce "fenocopia" sta­ bilizată ereditar îl exprimă nwnai pe unul din­ tre acestea în medii diferite. E uşor de con­ ceput că fenocopia derivă dintr-un tip po­ limorf ca rezultat al pierderii (sau al inacti­ vării) genelor care determină celelalte fenoti­ puri şi ca rezultat al manifestărilor constitu­ tive (fără reglare prin mediu) ale celorlalte gene. Fenocopia nu ar corespunde dobîndirii unei competente noi, ci unei pierderi de poten­ ţialităţi genetice . Teoria stabilizării selective a sinapselor are o consecinţă interesantă asupra variabilităţii 348


fenotipului SNC, adică topologia conexiunilor nervoase la adult. In anumite stadii critice ale dezvoltării, sinapsele prezintă o redundanţă li­ mitată, dar nu t oţi indivizii vor trăi exact ace­ eaşi interacţiune cu mediul şi nici exact în acelaşi moment. Teoria prezice că dobîndirea unei relaţii intrare-ieşire date se poate pro­ duce, la indivizi diferiţi , de-a lungul căilor neuronale diferite şi se poate înscrie într-o structură de conexiuni diferită. Intr-o popu­ laţie genetic omogenă se aşteaptă ca tipul de conexiuni la adult să varieze de la un individ la altul datorită unei fluctuaţii de conectivi­ tate limitată, dar semnificativă. In populaţiile naturale, fluctuaţiile conectivităţii se suprapun fluctuaţiei materialului genetic. Pentru stabi­ lizarea variaţiilor ereditare ale genomului, este nevoie de mai multe generaţii. Dimpotrivă, amprenta mediului se înscrie în sistemul ner­ vos într-un interval de timp mult mai scurt. In timpul vieţii individului, fluctuaţia conec­ tivităţii prelungeşte şi include lanţul fluctua­ ţiei genetice al ascendenţei sale. In sfîrşit, aş vrea să spun că asemenea con­ cepţii constituie un fel de compromis între cele ale lui Piaget şi cele ale lui Chomsky. Exis­ tenţa unei redundanţe tranzitorii in cursul dezvoltării reţelelor de neuroni este, în mo­ mentul de faţă, bine stabilită în cîteva cazuri precise. Problema rămîne de a şti în ce măsură activitatea reţelei în curs de dezvoltare re­ glează diminuarea redundanţei observate. Această etapă epigenetică nu corespunde de­ cît unei declanşări de funcţii deja programate ? Sau poate are loc o creştere a specificităţii şi, în consecinţă, a ordinii, datorită interacţiunii cu mediul semnificativ mai importantă în creier decît în oricare alt organ ? Iată nişte întrebări cărora ar trebui să li se dea un răspuns defi� nitiv în anii care vor urma. 349


Discuţie Jean Piaget : ti mulţumesc călduros lui Changeux pentru a fi analizat atît de exact compromisurile posibile între Chomsky şi mine. În ce mă priveşte, am î ncercat, în ca­ drul acestei reuniuni, să găsesc un asemenea compromis, admiţînd ereditatea de funcţio­ nare în construcţiile înseşi. Nu mă pricep de­ loc la neurologie, dar, citind o lucrare de Paul Weiss 20 despre formarea sistemului nervos, am fos t foarte surprins de refuzul lui de a ad­ mite o programare fixă şi de insistenţa sa în a arăta posibile variaţii individuale pe parcurs. Cît despre cercetarea de compromis pe care o doreşte Changeux, aceasta necesită o obser­ vaţie : s-a spus mai înainte că matematicile sînt înnăscute. Or, ce e înnăscut în matema­ tici ? Lucrul cel mai simplu ar fi numărul na­ tural, dar, după cum bine ştiţi, acesta duce la noţiunea de infinit, iar infinitul nu este un lucru concret. El nu este un număr real pe care să-I putem determina la fel cum putem face cu numărul 14 ; infinitul este o construcţie continuă ; atunci dacă spunem că numărul ne.­ tural este înnăscut, ceea ce este înnăscut nu e numărul ca atare, ci procesul de construire a numărului.

Dieter Diltting : Am două întrebări de pus : 1) Plasticitatea neuronală creşte odată cu evo­

luţia organismelor superioare ? 2) Este nece­ sară o verificare funcţională pentru stabili­ tatea reţelelor definitive ? Dacă, odată stabi­ lite conexiunile dintre centrii vizuali şi cre­ ier, se suprimă vederea în timpul perioadei critice, aceste conexiuni degenerează grav ? Jean-Pierre Changeux : în legătură cu pri­ ma întrebare, aş vrea să fac o ultimă remarcă privind filogeneza. Aşa cum s-a mai spus, sta­ eul genetic nu pare să se schimbe mult în cursul evoluţiei vertebratelor, deşi complexi350


tatea sistemului nervos creste foarte sensibil. Creşterea complexităţii dă �rganismului posi­ bilitatea explorării mediului şi a fost, din acest motiv, selecţionată. Complexitatea SNC creşte fără sporire a relativă a informaţiei genetice ; capacitate� de a învăţa devine un subprodus al complexificării cu un număr constant de gene. Capacitatea de a învăţa nu a fost selec­ ţionată ca atare, ci, mai curînd, a rezultat, pur şi simplu, din fluctuaţia introdusă în sistem, fiindcă nu e posibil să se programeze totul foarte riguros. Aceasta ne duce la cea de a doua chestiune, interpretarea lui Hubel şi Wiesel. Cred că aici problema este încă nelămurită. De la lucrările de pionierat ale lui Hubel şi Wiesel, rămîne în discuţie care este, la început, importanţa inneităţii. Conform cercetărilor lui Michel Im­ bert 21, este evident că o fracţiune a neuronilor este în întregime specificată. De fapt, problema de a şti dacă există o altă parte, nespecificată, ne interesează mult, pentru că celula nespecifi­ cată reacţionează în toate direcţiile, şi, în afară de aceasta, cîmpul receptor al acestor celule este mult mai întins decît la celulele specifice. Vă puteţi, într-adevăr, imagina că aveţi o re­ ducere a numărului de sinapse, dar nu acesta este punctul de vedere al lui Hubel şi Wie­ sel ; ei spun că există o verificare funcţională a circuitului specific al sistemului, că sistemul trebuie să fie stabilizat printr-o funcţionare conformă cu construcţia sa ; dacă nu este, el degenerează. Celălalt punct de vedere este, după părerea mea, diferit, de vreme ce suge­ rează că, printr-o multiinervaţie a sistemului, avem mai multe posibilităţi, dar mai puţină organizare ; este, aşadar, o altă atitudine aceea de a ne întreba dacă genul de semnal care se introduce în sistem creează specificitatea. Jacques Monod : Se ştie că există aproxi­ mativ 1 06 gene pe care le-am putea utiliza teoretic, dată fiind cantitatea de ADN conţi­ nută în celule. De fapt, ştim că numai o frac35 1


ţiune a ADN-ului este funcţională cu scopuri structurale, astfel că nu sînt, probabil, decît 1 04 ge ne structurale disponibile . In fiecare ce­ lulă va trebui să recrutaţi o anumită fracţiune din aceste gene pentru a asuma fu n cţii l e nor­ male pe care orice celulă trebuie să şi le asu­ me. 1 03 gene sînt aproape de ajuns pentru a putea explica fu n cţionarea biochimică a unei celule elementare cum este bacteria. Or, avet i nevoie de 1 0 proteine structurale pentru a eti­ cheta o celulă particulară. Aceste 1 0 proteine structurale se pot alege dintre cele 1 04 neu t i­ lizate. In con secinţă , p uteţi alege din ceva de ordinul a 1 040 etichete diferite, ceea ce este mult mai mul t decît trebuie pentru construi­ rea SNC. Atunci cum oper aţi a l egerile ? 1 040 nu diferă mult de 2130 ; aveţi aşadar nevoie de 1 3 0 de biţi sau alegeri binare pentru a ajunge la o etichetă , utilizînd doar o mică parte din informaţia genomului pentru a opera alegerile corecte, chiar şi pentru specificarea unui organ extrem de complex.

Noam Chomsky : Am o observa ţ ie şi o în­ trebare. Observaţia este în legătură cu comple­ xitatea. Cred că merită subliniat faptul că discuţia noastră privind capacităţile înnăscute ale SNC nu mi se pare că adaugă decît foarte puţin la complexitatea presupusă a organis­ mului. De aceea, oricare ar fi complexitatea manifestă în organism, această complexitate, alăturată lui epsilon infinitezimal despre care vorbim, nu schimbă problema. Cel puţin pînă aici, toată masa de speculaţii la care s-a de­ dat fiecare este infimă în comparaţie cu ceea ce trebuie să presupunem pentru a explica doar simplele fapte ale organizării fizice. Cît despre întrebarea pe care voiam să o pun : nu-i aşa că cercetările experimentale provenind, cred eu, din laboratorul lui Hubel şi Wiesel arată că, dacă un pui de pisică este expus unor benzi orizontale, numărul recepto­ rilor săi orizontali va creşte în mod radi cal ? 352


J.-P. Changeux : Aceasta face parte din chestiunile controversate. A specifica orienta­ rea unui neuron şi a adăuga un epsilon este ceva ce dumneavoastră aţi putea considera tri­ vial, dar, de fapt, ar fi poate destul să intro­ duceţi aici foarte puţină informaţie, adică o precisă secvenţă a impulsurilor, lucru care ar putea fi deja foarte delicat de stabilit. Pro­ blema care a fost discutată anterior este, mai exact, următoarea : cum să estimăm cantitativ gradul de organizare între S0 şi S 1 , şi acela al semnalului pe care îl introducem, şi este efec­ ti v posibilă explicarea lui S 1 de la So, adică pornind de la organizarea lui S0 plus ceva ? N. Chomsky : După părerea mea, nu e în­ trebarea potrivită. Trebuie să ne întrebăm ur­ mătorul lucru : ce supliment de complexitate se adaugă - ţinînd seama de această tranziţie specifică de la So la S r la cel pe care tre­ buie oricum să ni-l asumăm, pentru a ne pu­ tea considera fiinţe umane cu o structură fizică deosebită ? Dacă am încerca să descriem struc­ tura fizică a organismului în modul în care descriem limbajul, am avea o masă de speci­ ficaţii atît de însemnată, încît suplimentul despre care vorbim acum nu s-ar putea nici măcar decela. De aceea, oricare ar fi răs­ punsul la problema det�rminării specificităţii, el nu ar răspunde la întrebarea pe care ne-o punem acum. -

J.-P. Changeux : Sînt de acord cu Chomsky pînă la un punct : cînd examinăm dezvoltarea unei reţele, dacă un nou val de sinapse sau de neuroni se adaugă peste o alta şi dacă aceasta merge de la S0 la S 1 , este clar că nu putem să o explicăm numai adăugînd informa­ ţia externă provenind din activitate. Problema e ste de a şti dacă , pentru operaţiile cu un înalt grad de integrare a SNC, avem efec­ tiv schimbări calitative ale categoriei de si­ napse pe care le fabricăm, şi continuu să cred că aceasta este o problemă deschisă. 353


Changeux subliniază că, "în conformitate cu această terif'ie, <<a învăţa înseamnă a eli­ mina»" (vezi cap. 8). 'teoria selectivă a dez­ voltării cognitive prezentată de Changeux se potriveşte splendid cu teoria formulată inde­ pendent în psihologie de către Jacques Meh­ ler, conform căreia cunoaşterea se face pl"in­ tr-un proces de dezînvăţare. Considerate din punct de vedere evoluţionist, cum ne îndeamnă Changeux să o facem, mecanismele selective sînt consecinţa logică a unei strategii de eco­ nomisire adoptată de gene : " ... stocul global de gene a rămas constant şi relativ slab de-a lungul evoluţiei mamiferelor. Totuşi comple­ :ritatea sistemului nervos a continuat să c1·eas­ că ( . . . ) Putem considem învăţarea ca rezultat al unei complexificări crescînde a sistemului cu un număr constant de gene" (vezi cap. 8). Teoria stabilizării selective a sinapselor pare să ofere un complement inneismului chomskyan şi conceptului de "fixare a credinţelor" al lui Fodor. Atunci cum constituie ea, în acelaşi timp, un compromis cu concepţiile lui Piaget ? Chan­ geux subliniază că teoria sa selectivă trebuie în mod necesar să se acomodeze cu o "redun­ danţă tranzitorie în cursul dezvoltării reţelelor de neuroni". Rămîne de văzut dacă diminuarea de redundanţă observată "corespunde doar unei declanşări de funcţii deja programate" sau corespunde şi "unei creşteri a specifici­ tăţii şi, în consecinţă, a ordinii, ca urmare a unei interacţiuni cu mediu l". Scrupule aproa­ pe newtoniene îl împiedică pe Changeux să se aventureze în domeniul ipotezelor privind plauzi bili t atea a priori a unei explicaţii in­ neiste (în termenii unei ordini pornind de la fluctuaţii). Această "suspendare a judecăţii" priveşte mecanismele detaliate ale unui nivel epigenetic cu fază tranzitorie foarte precisă a dezroltării neuronale. Procesul de învătare în totalitatea sa face obiectul abordării s elec­ tine a lui Changeux. Pentru a răspunde unei întrebări care i-a fost pusă, Changeux reia ar354


gumentul conform căruia "capacitatea de a învăţa nu a fost selecţionată ca atare, ci, mai curînd, a rezu ltat, pur şi simplu, din fluctuaţia introdusă în siste m" . Să fie oare ceea ce Piaget numeşte, după van Foerster, "ordine prin zgo­ mot" ? In acest caz, o atare ordine nu este, pur şi simplu, decît o selecţie aleatorie la nivel microscopic ? In plus, Changeux propune un al doilea tip de explicaţie : " ... este, aşadar, o altă atitudine aceea de a ne întreba dacă genul de semnale care se introduce în sistem creează specificita­ tea". In cadrul dezbaterii, acesta este punctul în care cele două "programe" $e apropie cel mai mult. Changeux alătură ceea ce în altă parte 22 am numit "programul cristalin" şi "programul ordinii prin zgomot" ; el le tra­ duce cu precizie în ipoteze privind mecanis­ mele sinaptice, dincolo de care problema ră­ mîne în suspensie. Adevăratul progres al cu­ noaşterii ştiinţifice se face adesea cu ajuto­ rul răspunsurilor obţinute din experienţe cru­ ciale şi bine construite . Important este de a şti mai mult şi nu de a decide cum. In ches­ tiunea care ne interesează aici, este limpede că demersul lui Changeux, care retraduce pro­ blemele inneităţii şi ale constructivismului în ipoteze locale şi specializate, permite reformu­ larea controversei în alţi termeni. Aici, învă­ ţarea rezultă dintr-o reducere a fluctuaţiilor, însoţită de o creştere de specificitate a sinap­ selor în curs de dezvoltare, ce poate deriva fie clint1·-un proces de întărire pdn funcţionm·e, fie dintr-o desfăşurare secvenţială de reţele pre­ dPterminate. Cele două programe de cercetare alternative pot duce astfel, amîndouă, la o experienţă crucială. In acest punct, arbitrajul disputei se află în mîinile neurobiologilor. O ultimă chestiune merită să fie subliniată. După Chomsky, specificitatea şi inneitatea structurilor lingvistice - ca, de exemplu, con­ diţia de su biect specificat (SSC), echivalenta dintre subiect explicit şi subiect implicit, pre355


cum şi altele - sînt perfer.t compatibile cu "strategia de economisire" a genelor pe care o descrie Changeux. "Ceea ce vă trebuie este un epsilon de informaţie suplimentară", declară Chomsky, un supliment infinitezimal la "mul­ titudinea de specificaţii", deja cerut de struc­ tura globală a organismului . In alţi ter-meni, încărcătura impusă stocului genetic prin adău­ garea la caracteristicile "cw·ente" a unor- struc­ turi lingvistice specific umane, este, după Chomsky, neglijabilă. Din nou prudent, Chan­ geux preferă să nu se pronunţe asupra aces­ tor- ipoteze şi să lase chestiunea deschisă. A da un răspuns definitiv la două sau trei în­ trebări de acest fel ar echivala cu pretenţia de a tranşa, în sfîrşit, o dispută veche de cel puţin două secole.


CAPITOLUL 9

COMPARAŢI� ALE CAPACITAŢILOR COGNITIVE INTRE SPECII DIFERITE

In cartea sa Inteligenţa la maimuţa antro­ poidă şi la om, publicată după acest colocviu, David Premack declară că a întreprins stu­ dierea capacităţilor cognitive ale cimpanzeilor în speranţa că va obţine o descriere a propriilor noastre competente pe o cale indirectă : adică aşa cum sînt percepute de o altă specie . Pre­ mack a început, astfel, un fel de revoluţie co­ pernicană în psihologie : nu rnai este omul cel care caută să descrie structura cognitivă a altui organism, ci invers. Premaclc a întreprins ac­ ţiunea de autocunoaştere aşa cum este impusă de deviza socratică, printr-o strategie nouă, in­ directă şi laborioasă. In primul rînd, experimentatorul întăreşte fluxul de comunicare ce se stabileşte între el şi maimuţă ; îi prezintă probleme, îi pune în­ trebări, îi măsoară competenţele şi o îndeamnă să şi le perfecţioneze. Forma predominantă de interacţiune este, evident, cea cognitivă. Spre deosebire de stilul de dialog mai aproape de "joc" şi mai "spontan", stabilit cu cimpanzeii de alţi specialişti în psihologia animală, ca Allen şi Beatrice Gardner, Premack admite că "cimpanzeii mei, sărmanii, sînt victimele unui experimentator cu puternice înclinaţii pentru un învăţămînt şcolăresc". Această înclinaţie de institutor riguros este congruentă cu ideea 357


interesantă avansată de Premack că "limbajul este procedeul ideal de reproducere (replay)", că numai limbajul este echipat pentru a sus­ ţine "reproducerea şi, fireşte, rezolvarea pro­ blemelor" şi că aceste operaţii nu sînt "mai pu4 ţin fundamentale decît comunicarea socială" . Intr-adevăr, aceasta din u1·mă, specifică Pre­ mack, "poate foarte bine avea loc şi fără limbaj" . O dată stabilită interacţiunea "şcolară" între experimentator şi cimpanzeu, se petrec o mul­ ţime de lucruri interesante. Premack îşi descrie minuţios metodologia. In acest capitol, el pre­ zintă al t e rezultate surprinzătoare (perceperea de legături cauzale, reproducerea simbolică, schiţarea de transformări dependente de struc­ tură), obţinute printr-o atentă "interogare" a cimpanzeilor săi. Concluziile pe care le trage referitor la structurile cognitive pe care le are la dispoziţie cimpanzeul, ca şi ipotezele episte­ mologice care i-au orientat cercetarea merită un scurt comentariu. In primul rînd, pe baza unei solide dovezi experimentale, Premack respinge trei ipoteze (1) că asociaţiile încrucişate (vizual-auditiv, vi­ zual-tactil şi olfactiv-vizual etc.) sînt specifice omului ; (2) că perceperea de categorii este specifică omului ; (3) că lateralizarea cerebrală (brain lateralization) este specifică omului. După cum spune el, "Iată trei exemple bune pentru ceea ce înţelegem prin factori înnăscuţi, dar ei nu par să fie factori specifici ai limbajului şi, în nici un caz, proprii numai omului". In al doilea rînd, în loc să încerce descoperirea unui mecanism general de dezvoltare sau a unei teorii generale a învăţării, Premack alege o cale mai prudentă, încercînd să identifice "factorii care fac parte din inteligenţa umană şi joacă un rol şi în limbaj" - factori cum sînt, de pildă, capacitatea de reprezentare, ac­ cesibilitatea cunoaşterii, cauzalitatea şi sinoni­ mia. Se constată că toţi aceşti factori sînt pre­ zenţi la cimpanzeu într-o măsură neaşteptată. 358


Această descoperire i se pare lui Premack deo­ sebit de importantă şi pertinentă, cel puţin po­ tenţial, pentru problemele ridicate în această polemică de Chomsky şi Piaget. De exemplu, capacitatea de reprezentare i se pare lui Pre­ mack a fi o capacitate "mai centrală decît sin­ taxa sau intenţionalitatea". Reluind o remarcă anterioară a lui Piaget (care atribuie acestei "funcţii semiotice" o importanţă deosebită, în cadru l căreia, după Piaget, limba este un sub­ produs}, Premack afirmă că, "Dacă privim limbajul ca pe o familie de sisteme reprezen­ taţionale, între care limbajul uman este o va­ riantă, putem epura studierea limbajului din limitările sale etnocentrice". La aceasta, Pre­ mack adaugă o observaţie care refl�ctă o po­ ziţie metodologică elaborată : "A adopta acest punct de vedere prezintă un avantaj chiar dacă, pe această planetă, o asemenea familie nu poate avea decît un singur membru natural, adică vorbirea". Din această perspectivă, com­ paraţia atentă între specii a capacităţilor cog­ nitive poate duce la considerarea limbajului uman, oricît de unic ar fi el, ca membru al unei clase potenţial foarte cuprinzătoare, chiar dacă această clasă, pentru motive aleatorii (atribuite ciudăţeniilor filogenezei) nu conţine decît acest membru unic. E vorba de o poziţie metodolo­ gică b ogată în consecinţe, care sugerează expe­ rienţe posibile şi noi criterii de interpretare a rezultatelor deja obţinute. Partea a doua a in­ tervenţiei lui Premack, precum şi discuţiile ce au urmat enunţă aceste consecinţe în detaliu. In sfîrşit, aş vrea să atrag atenţia cititorului asupra argumentului antibehaviorist pe care Premack îl dezvoltă în ultimul paragraf al tex­ tului său. Formulată prima dată de "bătrînul profesor" al lui Premack, Herbert Feigl (unul din cei mai autorizaţi epistemologi şi filosofi ai ştiinţei din vremea noastră), argumentul în­ cearcă să reevalueze "testele mai slabe" ca o bază suficient de sigură pentru a infera exis­ tenţa unei capacităţi date. Obsesia behavioriş359


tilor de a obţi n e doar dovezi irefutabile prin teste negative puternice ( care să dovedească că cutare sau cutare experienţă este absolut com­ patibilă cu absenţa unei capacităţi date) a pa­ ralizat strădaniile specialiştilor în psihologia animală multă vreme. După cum susţin Feigl şi Prema c k, este, într-adevăr, posibil "să ajungi la ce se întîmplă in realitate" (to get at what's what), dincolo de criteriile Zimitative şi simetric opuse "nimic altceva decît" şi "ceva mai mult" (adică atitudini care re l evă sterilitate beha­ vioristă şi speculaţie pură de salon). Miza bine cunoscută filosofilor ştiinţei - este aici criteriul de demarcaţie între cele mai bune do­ vezi disponibile şi cele mai uşor imaginabile. Oamenii de ştiinţă experimentalişti, spre deo­ sebtre de matematicienii puri, trebuie să se mulţumească cu pri m ele şi să se ferească să se lase paralizaţi de utopia secundelor. Acest capitol, ca şi restul lucrării lui Premack, ne arată unde poate conduce folosirea inteligentă, riguroasă şi creatoare a dovezilor pe care le avem la dispoziţie .

Capacitatea de reprezentare şi accesibilitatea cunoaşterii. Cazul cimpanzeilor David Premack Din păcate, voi avea puţine de spus cu pri­ vire la întrebarea de interes major pentru mulţi dintre noi, şi anume : sintaxa umană provine din factorii genetici exclusiv lingvis­ tici sau din factorii c ognitivi generali ? In urmă cu zece ani, prima concepţie ar fi fost susţi­ nută cu tărie, azi , însă, din ce în ce mai puţin. Schimbarea de concepţie a dus la noi cerce­ tări ; sîntem acum în măsură să oferim o de360


scriere foarte detaliată a dezvoltării comuni­ cării preverbale între mamă şi copil. Dar nu s-a demonstrat că această comunicare prever­ bală este o condiţie necesară pentru sintaxa adultului. Mai mult, din motive deontologice, nu putem pune în evidenţă direct acest lucru (nu-i putem sustrage pe nou-născuţi de la co­ municarea preverbală) şi, astfel, răspunsul va depinde de descoperirea unor modele de tes­ tare indirectă. Deocamdată a devenit clar că numai comunicarea preverbală nu este o con­ ditie suficientă a sintaxei adultului. S-a do­ . ve dit existenţa comunicării preverbale în diada mamă-pui la maimuţe 1 , fără să mai vorbin de primatele superioare ; şi, într-adevăr, în ce priveşte comunicarea socială primitivă, este, desigur, dificil să diferenţiem un primat de altul. Şi, totuşi, un singur primat dezvoltă un limbaj natural. Mi se pare îndoielnic ca punctul de vedere conform căruia limbajul rezultă din comunicarea socială, punct de vedere care îl înlocuieşte acum pe cel al fac­ torului unic, să fie mai bine fundamentat decît cel care l-a precedat. Intr-un sens, schim­ barea la care asistăm acum constituie, pe drept cuvînt, înlocuirea unei mode cu alta. O altă abordare cu totul diferită pentru a so­ luţiona problema ar fi obţinerea unor grama­ tici pentru orice domeniu nonlingvistic - j oc, confecţionarea uneltelor, artă - suficient de bine închegat pentru a permite identificarea unităţilor şi, deci, şi determinarea secvenţelor de unităţi . O comparaţie a proprietăţilor for­ male ale gramaticilor nonlingvistice cu cele ale gramaticilor limbajului ar trebui să permită aprecierea părţii comune la comportamentele de limbaj şi diferitele forme de comportament nonlingvistic. Cu toate că s-a propus să fie realizat din mai multe părţi 2, după cîte ştiu, nimic nu s-a făcut încă. Recent, Kim Dolgin, Dan Osherson şi cu mine am conceput o pro­ cedură specific axată pe j oc la cimpanzei şi 361


la copii. Sînt cel puţin două rezultate posi­ bile care ar putea prezenta interes. Dacă am reuşi efectiv să scriem o gramatică a jocului, s-ar putea face şi comparaţiile dorite cu lim­ bajul. Totuşi, s-ar putea să nu fie posibil să se scrie o gramatică a j ocului ; poate că pro­ blema unitătilor este de neînvins sau că ar mai putea a p ărea şi alte greutăţi. Dacă e aşa şi dacă am putea dovedi că dificultatea nu este o dificultate trivială, ci provine din fac­ tori de adîncime, aceasta ar sugera că jocul şi limbajul nu sînt sisteme comparabile şi, în consecinţă, nu sînt de natură să se influenţeze una pe cealaltă. Asta, fireşte, nu e decît o posibilitate - îndepărtată, poate -, dar o menţionez pentru a da consistenţă posibilită­ ţilor de a efectua această comparaţie, deoarece gama lor pare mai mare decît s-a considerat pînă acum. Există cîteva dovezi de natură circumstan­ ţială, care, după părerea mea, se referă la problema : nu a factorilor înnăscuţi, ci a fac­ torilor înnăscuţi exclusiv lingvistici. Voi men­ ţiona trei. In primul rînd, s-a pretins că aso­ ciaţiile modale încrucişate sînt dificile, dacă nu chiar imposibile pentru speciile nonumane (Geschwind, 1 9 64). Or, această părere a fost infirmată nu numai la primatele superioare (apes) 4, ci, mai recent, chiar şi la maimuţele cu coadă (monkeys) (care am - intuitiv impresia că sînt mai îndepărtate de maimuţa antropoidă decî t este aceasta de om). Cowey şi Weiskrantz au relatat recent o experienţă prin care au arătat existenţa asociaţiilor vi­ zual-tactile la maimuţe 5• La maimuţa antro­ poidă, pot fi puse în evidenţă nu numai aso­ ciaţiile vizual-tactile, ci şi - faptul cel mai interesant - cele vizual-auditive. Am con­ statat recent că maimuţele antropoide cu care s-au folosit informal cuvinte în timpul in­ struirii lor formale cu cuvinte din plastic au fost, ulterior, capabile să înţeleagă înseşi cu� vintele. Inţelegerea a fost foarte limitată, re362


strînsă doar la cuvinte şi mult mai puţin exactă decît în cazul "cuvintelor" din plastic, dar, în acest caz, ," instruirea" lor "lingvistică" era ea însăşi limitată şi complet incidentală. In orice caz, teza care limitează asociaţia mo­ dală încrucişată la om trebuie abandonată. ,I n al doilea rînd, putem, de asemenea, re­ nunţa la afirmaţia conform căreia perceperea categorială este proprie sunetelor vorbirii, pe de o parte, şi omului, pe .de alta. Această du­ blă afirmaţie stă la baza concepţiei conform căreia numai omul este înzestrat cu detectori ai vorbirii . Se pare că această opinie a fost coroborată atunci cînd Eimas şi alţi cercetă­ tori au descoperit o discriminare categorială a sunetelor vorbirii la nou-născuţi . Dar perti­ nenţa datelor culese de la sugari referitoare la ipoteza unui detector al vorbirii specific speciei a fost pusă sub semnul întrebării de date suplimentare de două feluri. Mai întîi, s-a descoperit că specii nonumane discrimi­ nează categoria! anumite sunete ale vorbirii. Maimuţele rhesus 7 şi şinşila 8, la care struc­ tura urechii interne este asemănătoare cu a omului, fac distincţia sonor-surd în contras­ tul dintre It/ şi /df, şi o fac în exact acelaşi mod categoria! ca şi vorbitorul uman adult. In al doilea rînd, discriminarea categorii:1lă nu numai că nu este proprie omului, dar nu este proprie nici sunetelor vorbirii. Adulţii umani discriminează categoria! un instrumen t cu ar­ cuş şi un instrument cu coarde ciupi te 9• Aş­ teptăm alte experienţe, pentru a vedea dacă teza detectorilor de vorbire proprii omului nu poate fi reconstituită pe o bază mai exactă. Dar, între timp, s-a sugera t că problema ar tre­ bui gîndită nu în termenii detectorilor de vor­ bire, ci ai unui echipament auditiv (auditory hardware) care s-a găsit o vreme în rezervă de evoluţie înainte de a fi cules de om şi în­ corporat limbajului. Există, aşadar, un fac­ tor înnăscut, dar nu un factor înnăscut speci­ fic limbajului. 363


In al treilea rînd, au fost prezentate, recent, cel puţi n două cazuri de lateralizare anatomică la maimuţele antropoide. Lemay şi Yeni-Kom­ shian şi B enson ( 1 9 76) au raportat diferenţe emisferice în creierul maimuţei antropoide ana­ loage celor care se găsesc la om , chiar da c ă mult mai puţin pronunţate ; de asemenea , au raportat absenţa unor astfel de diferenţe la maimuţele cu coadă. lncă nu ştim, desigur, dacă, la maimuţa antr opoidă, diferenţa ana­ tomică este asociată sau nu unei diferente funcţio n ale sau - în cazul că este - dife ­ renţa este comparabilă cu cea de la om. Din cînd în cînd, Gazzaniga şi, mai recent, J. L evy şi-au propus să facă inve s tigaţii privind late­ ralizarea funcţională la cimpanzei şi, cu con­ diţia să - şi lase acasă sfredelul şi bisturiul, sînt bineven iţ i să o facă . Or, primele studii n-au scos în e v i denţă vreo preferinţă manuală la cimpanzei, ceea ce înseamnă că cimpan­ zeul este lateralizat, dar că di s t ribuţia prefe­ r i nţei manuale în populaţie este aleatorie. N-ar fi rău să se mai revadă acest lu cru, deoarece este re zu l b t ul unui studiu mai vechi . Deci, în rezumat, trei factori - asociaţia intermodală, detectorii vorbirii şi lateraliza­ rea a n atomică a creierului - nu mai pot fi indiscutabil atribu iţi exclusiv omului. Doi din­ tre aceşti trei factori participă clar la lim­ baj ; pentru al treilea, lucrurile sînt mai pu­ ţin sigure. I a t ă trei exemple bune pentru ceea ce înţelegem prin factori înnăscuţi, dar ei nu par să fie factori specifici ai limbajului şi, în nici un caz , proprii omului . Voi î ncerca să vorbesc în continuare (mă tem că foarte programatic) despre factori care par să caracterizeze inteligenţa umană şi să vedem dacă putem găsi aceşti factori şi în altă parte. Există, după părerea mea, două moduri de a con d uce raţionamentul în ce pri­ veş t e factori i înnăscu ţ i şi necesitatea lor. Unul este cel expus de Chomsky în foarte ele ganta sa arg u me n t are există proprietăţi formale ale 364


limbaj ului, dar nu s-ar părea să existe vreun meca n ism general de dezvoltare (GDM) c are să fie în stare să genereze aceşti factori . Este o formă j ustificată de a rgument , care depinde, însă, p u ţ in de ceea ce ar p utea să ne a nunţe mîine primul cercetător scli pi t or. Incă de pe acum, s - ar p utea ca un tî n ă r inteligent , să -i s punem G o ldschmi d t , să stea în c ă m ăru ţ a lui de la mansardă, încercînd să gă s eas c ă o moda­ litate de a construi mecanisme generale de dez voltare care să realizeze proprietăţile for­ male ale lui Ch o msk y . Prefer o ab ordare mai p uţin d e p en d entă de ceea ce Goldschmidt ar putea sau nu face, o abordare care spune : i ată elementele care fac p a rte din intel i ge nţa umană, ia t ă momentul cînd le p utem găsi la sugar, şi e p rea apropiat de zero p entru ca ex­ peri enţ a să joace un rol important sau exclu­ siv ; ba, mai mult, aceas ta e s te d i stribuţia acestor elemente în spe c i e . Deci , Goldschmidt, ai c o n c e put un minunat GDM i p ote t i c , dar el nu este p ertinen t p entru a c eastă p r oblemă p ar­ t ic u lară. Să ex am i năm trei sau p atru factori care fac p arte din inteligenţa umană şi joacă un rol şi în limbaj. Să l u ă m capacitatea de reprezen­ tare, accesibilitatea cun oa şteri i , cauzalitatea şi, da c ă timpul ne permite, sinonimia. Memoria este, evident, un factor critic atît pe ntru limbă, cît şi pentru ca p aci t a t ea de repre zentare. Prima întreba re pe c ar e o putem, a ş a d a r , pune este : c a r e e s t e calit a t e a i nfo r maţie i pe care o s peci e o poate în m a ga z i n a ? Dacă o sp e cie nu poate î n m ag a zi n a o r e p rezent a re p uternică a cuvîn ­ t ul u i , ch iar dacă, într-un anumit sens, am pu­ tea să-1 învăţăm cuvinte, acestea ar fi inefi­ ci e nte ; ele nu ar putea fi folosite pentru a re c u p e ra m u l t ă infor m aţ i e , deoarece, dintru î n c e p ut , nu ar exista s ufi c ientă i nforma ţ i e în­ m agc:zinatil . Forţa c u v înt u lui este limitată de cantitatea de i n fo rma ţ ie pe care s p ec i a o po ate înmagazina. 365


PUTEREA C UVINTULUI

Pentru a evalua capacitflte;a cimpanzeului de a-şi aminti atributele obiectelor, pe de o parte, şi cantitatea de informaţie pe care o poate asocia cu denumirea lor, pe de altă parte, am folosi t fructe şi obiecte din plastic ca " nu m e" pentru fructe. Am împărţit fructul în mai multe bucăţi , am dat cimpanzeilor o bucată, ce r îndu-le apoi să identifice alte bu­ căţi care aparţineau aceluiaşi fruct. Am pre­ supus că, dacă animalul ştie o mulţime de lu­ cruri despre un obiect, ar avea nevoie doar de o mostră foarte mică pentru a-1 identifica. Presupunînd că nu i s-ar da decit un peduncul, un sîmbure sau să guste o bucă ţ ică, un ani­ mal informa t ar trebui să fie în stare să iden­ tifice fructul din care s-a luat mostra. Ce diferenţă este între ceea ce poate ani­ malul să perceapă despre un obiect şi ceea ce poate să reconstruiască din memorie ? Cînd unui animal i se cere să asocieze mărul şi cu­ loarea roşie, obiectul şi m ostra de culoare se potrivesc, ceea ce dă o măsură a percepţiei. Dacă, totuşi, mostra rămîne roşie, dar mărul este acum vopsit în alb, obiectul şi mostra de culoare nu vor mai fi asociate. In schimb, ele se vor potrivi pe baza informaţiei reconsti­ tuite din memorie. Cu toate acestea, testele prin care se cere reconstruirea informaţiei din memorie nu depind in mod specific de alter­ native care prezintă distorsiu n i. Relaţia între peduncul şi coajă, peduncul şi sîmbure, sîm­ bure şi coajă, culoare şi formă, formă şi mă­ rime, culoare şi peduncul, formă şi sîmbure şi aşa mai d eparte sînt, toate, cazuri care nu prezintă distorsiuni. Elementele acestor pe­ rechi nu au tră s ături comune, ci sînt înrudite, pur şi simplu, ca fiind atribute ale aceluiaşi obiect. In testele noastre, fructele au fost împărţite în patru componente canonice şi doi descrip­ tori feli e , peduncul, coajă şi sîmbure ; cu3111


loare şi formă. S-a adăugat gustul, ca atribut nonvizual. Opt fructe au fost împărţite ast­ fel : banană, portocală, măr, lămiie, p i ersi că , pară, strugure şi ci reaş ă . Cimp anzeulu i i s-a dat un el e m e n t sau altul ca mostră, împreună cu două alte elemente, ca alternative, şi i s a cerut să aleagă varianta c o rect ă. De exemplu, animalului i s -a dat ca mostră sîmburele mă­ rului , impre u n ă cu un ped u n cul de mă r sau de pară, şi e l a t rebui t să aleagă pedunculul de măr. La sfîrşitul unei serii de aproximativ două­ zeci şi p a t ru de teste individuale cu cei patru s ub i e cţ i , am reuşit să stabilim o ierarhie a componentelor şi descriptorilor în fun cţie de c ar a cte rul lor inform ativ. Cum e r a de aşteptat, fructul întreg era indicele cel mai încărcat de i nfo rm aţi e . Urmau, în o r d i ne culoarea şi co aj a apo i , foarte anroape, gustul, apoi, la acelaşi ni v el f o r m a, felia şi oedunculul şi, la s fî rş i t , a u rmat s ă m î n ţ a , indicele cel m a i puţin în­ c ă rcat de informaţie. Totu ş i , în mod impre­ sionant, Sarah a f o s t in stare să folosească toţi i n d i c i i corect, iar ceilalti trei cimpanzei s-au a ră t at c�pabili să i d en t i fi c e cel mai b i n e sursa atributului unui fruct după culoare sau c o ajă şi c el mai p uţi n d u p ă s îm b u re. -

,

,

,

In s e r i a următoare de teste, s-au dat ca mostre chiar părţi d i n fructe, iar a l t e rna t ivele au fost cuvinte din pl a s t i c care nu m eau fruc­ tele. Rezultatele acestor teste au fost neobiş­

nuit de clare. Cuvintele au furnizat animalu­ lui tot atîta inform atie cît prezenţa întregului fruct ; ba, mai mul t , cuvintele au fost mai încărcate de informaţie decît părţile reale ale fructului. Intr-o altă s e rie de t est e , am folo­ s it denumiri de culori în locul celor de obiecte şi am obţinut rezultate i d e nt i ce . De ex em pl u , am putut substitui în t e s tul de asociere cu­ vîntul roşu cu un exemplu r e al de roşu, fără să s e p i a rd ă din exactitate. Deoarece la m ai ­

muţa

antropoidă

cuvintul 367

se

substituie

clar


referentului său, ni se pare potrivit să vor­ bim despre "forţa cuvîntului" şi în cazul cim­ panzeului, şi nu numai la om. Faptul că denumirile fructelor şi culorilor pot servi ca substitute ale referenţilor lor, fără să se piardă din precizie, arată că, atunci cînd se dau prerogative lingvistice itemurilor arbi­ trare (cum ar fi bucăţelele din plastic), se transferă, în consecinţă, itemului arbitrar to­ tul sau o parte a informaţiei pe care animalul o posedă despre obiectul asociat. In ce con­ diţii are loc acest transfer de informaţie ? Poate că are loc doar după ce bucăţica de plastic a fost folosită drept cuvînt, pentru a cere sau descrie obiectul de un anumit număr de ori. Aceasta ar fi singura ipoteză posibilă dacă unicul mod de a produce denumiri ar fi asocierea acestora cu referenţii lor într-un context lingvistic sau altul. Cu toate acestea, ştim deja că această procedură poate fi abre­ viată. Denumirile pot fi generate mai direct prin indi caţii (instructions) de tipul "X este denumirea lui Y", în care X este o bucată de plastic ce nu a fost folosită anterior, iar Y un obiect ce nu a fost denumit. Urmînd o indi­ caţie de acest fel, Sarah a folosit X în toate felurile în care folosise şi denumiri introduse în procedura mai clasic utilizată. Indicaţii de tipul "X este denumirea lui Y" trebuie să aibă ca efect transferarea către X a întregii infor­ maţii sau a unei părţi a informaţiei pe care cimpanzeul a înmagazinat-o în memorie des­ pre Y. Acest fapt clarifică în parte natura pu­ terii limbajului şi, în acelaşi timp, este un in­ diciu pentru tipul de inteligenţă cu care o speci e trebuie să fie înzestrată. pentru a şi-1 însuşi. Pentru a accede la limbaj , o specie trebuie să fie în stare să înmagazineze o bogată re­ prezentare a lui Y ; dacă nu, informaţia trans­ ferată lui X va fi slabă, iar denumirea va apărea ca un mediocru substitut al referentului . In plus, indicaţiile de tipul "X este denumi388


rea lui Y" t rebu i e să aibă forţ a de a trRnsfera lui X o parte - ideal ar fi în întregime din informaţia pe care subiectul a înmagazi­ nat-o despre Y. Acestea nu sînt sing urele ca­ pacită ţ i pe care o specie trebuie să le aibă pentru a putea accede la limbaj , dar sînt două capacităţi ce par a fi fu n damentale . Sarah a fost capabilă să opereze substituţii, să înţeleagă enunţuri privitoare la " lucruri care nu sînt acolo". Cînd i s-a dat indicaţia "maro culoarea ciocolatei" care permitea in­ troducerea lui "maro" şi i s - a spus apoi "ia maro", Sarah a acţionat corect, alegînd discul maro din cele p atru o ferite . Capacitatea cim ­ panzeului de a înţelege enunţ uri despre "lu­ cruri care nu sînt acolo" decurge din capaci­ tatea sa demonstrată de a î nmagazina repre­ zentări adecvate şi de a folosi cuvi n tele pent ru a re c upera informaţ ia înmagazinată . Subs ti ­ tuirea cuvîntului măr cu un măr adevărat fără a pierde din precizie , în t o ate testele de aso­ ciere, furnizează dovada directă că cimpan­ zeul posedă această cap:lcitate. Substituţia nu este un fenomen lingvistic specific, ci conse­ cinţa unei anumite calităţi a memoriei. Să trecem acum mai direct la capacitatea de reprezentare . Deşi maimu ţa antropoidă a ma­ nifestat pînă ac u m, în privinţa î nvăţ ă rii lim­ baj ului , o competenţă lingvistică extrem de redusă, ea a demonstrat o c a pacitate de repre ­ zen t a r e remarcabilă. Influenţaţi de lingvist , pe de o parte , de semiotician, pe de altă parte, am avut tendi nţa să nu luăm în considerare c apa c itatea de reprezentare, capacitate, după părerea mea, mai importantă decît sintaxa sau intenţionalitatea. CAPACI TATE A

DE

REPREZEN TARE

Capacitate a de reprezentare este puterea de a aprecia relaţiile dintre evenimente reale şi reprezentările lor. Pute m să punem, de pildă, 369


un cartonaş roşu peste unul verde şi să lntre­ băm cimpanzeul "Este roşu pe verde ?" sau "Ce este pe verde ?" (" ?roşul pe verde" sau " ?pe verde"). Răspunzînd corect la aceste două întrebări, cimpanzeul a demonstrat că recu­ noaşte relaţiile dintre ele, un cartonaş-roşu­ pe-un-cartonaş-verde, şi reprezentarea itemu­ lui, "roşu pe verde". Cimpanzeul poate răs­ punde la întrebări chiar şi în absenţa carto­ naşelor colorate, demonstrînd că îşi poate aminti situaţiile vizuale şi recunoaşte repre­ zentări ale situaţiilor absente. Dacă privim limbajul ca pe o familie de sisteme reprezentaţionale, între care limba­ jul uman este o varian tă, putem epura stu­ dierea limbaj ului din limitările sale etnocen­ trice. A adopta acest punct de vedere prezintă un avantaj chiar dacă, pe această planetă, o asemenea familie nu poate avea decît un sin­ gur membru natural, adică vorbirea. Cu toate acestea, ne putem imagina şi alte variante, putem găsi indicii ale acestora (în stadiile de dezvoltare din cursul însuşirii vorbirii de către copii şi în populaţiile umane patologice) ; pu­ tem, de asemenea, dezvolta sau sintetiza alte variante în speciile nonumane, aşa cum facem acum cu maimuţele antropoide. Adoptînd această interpretare largă despre limbaj , ră­ mîne, totuşi, discutabil să considerăm comu­ nicarea la albine ca limbaj . Se opune, în ge­ neral, limbaj ul albinelor şi limbajul uman pe baza faptului că doar unul dintre ele se în­ vaţă, dar această deosebire este îndoielnică, căci anumite aspecte critice ale limbajului uman, şi, printre ele, părţi din sintaxă şi din fonologie, nu sînt, probabil, învăţate. Iar ceea ce este şi mai important, chiar dacă sistemul propriu al albinelor ar fi învăţat, acesta, fără îndoială, nu ar avea valoare de limbaj . O opo­ ziţie mai bună a celor două sisteme ar consta în a pune întrebarea dacă albinele manifestă vreun semn de capacitate de reprezentare. 370


Să presupunem că o albină-cercetaş ar urma să adune informaţii despre direcţia şi distanţa unei surse de hrană pentru stup. Albina co­ d ifică informaţia în dansul ei, iar o altă albină decodifică dansul ; dar ar putea, oare, albina, dacă i s-ar arăta propriul dans, j udeca dacă acest dans reprezintă corect direcţia şi dis­ tanţa pînă la sursa de hrană ? Ar putea re­ cunoaşte albina acel dans ca pe o reprezentare a propriei sale cunoaşteri ? Dacă o albină ar fi capabilă să facă distincţie între situaţia reală şi o reprezentare a acestei situaţii, ar fi posibil să interogăm albina, aşa cum putem interoga maimuţa antropoidă. O speci e care poate fi in­ terogată, aşa cum e c azu l cimpanzeului, este pe cale de a fi în stare să facă judecăţi adevărat/ fals . Dar nu cunosc nici un fel de date care, chiar cît de vag, să sugereze că albina este ca­ pabilă să identifice dansul ca pe o reprezentare a cunoaşterii sale. Atîta timp cît aşteptăm ex­ perienţe critice, care să demonstreze o astfel de capacitate la albină, trebuie să adoptăm o po­ ziţie agnostică cu privire la capacitatea de lim­ baj la albină şi să ne menţinem poziţia că al­ bina are un cod, o corespondenţă între ele­ mente interioare şi exterioare corpului ei şi nu neapărat un limbaj , deoarece limbajul depinde de capacitatea de reprezentare. O altă problemă rezultă din tendinţa de a califica drept simboluri elemente ale dansului albinei. La cimpanzeu este posibil să decidem în mod foarte direct dacă un element al lim­ bajului funcţionează ca simbol sau nu. Dacă o bucăţică albastră triunghiulară de plastic este continuu asociată cu un măr în experienţa de fiecare zi a maimuţei, mai tîrziu, ori de cîte ori cimpanzeul doreşte un măr, va pune bucă­ ţica albastră de plastic pe tăbliţa de scris şi i se va da un măr. Dacă, în prezenţa mărului , instructorul întreabă : " C e este aceasta ?", cim­ panzeul răspunde prin aşezarea bucăţelei al­ bastre de plastic pe tăli>liţă. Cum conchidem că maimuţa foloseşte forma de plastic ca sim371


bol ? Putem realiza două teste pe cimpanzeu, obţinînd ceea ce echivalează cu o analiză da caracteristici ale mărului. Ca şi noi, maimuţa antropoidă vede mărul ca fiind roşu (mai de­ grabă decît verde), rotund (nu pătrat), ca avînd un peduncul (decît fără) şi aşa mai departe. Cînd înlocuim mărul cu bucăţica triunghiulară albastră de plastic, oferind, încă o dată, ace­ leaşi alternative şi obţinînd astfel o analiză de caracteristici a ceea ce ar putea fi un cuvînt, primim aceleaşi răspunsuri ca înainte. Mai­ muţa antropoidă ne spune că triunghiul al­ bastru de plastic este roşu, rotund, are un pe­ duncul şi aşa mai departe. Analiza cimpan­ zeului este compatibilă cu ideea că maimuţa antropoidă efectuează o j udecată nu asupl'a triunghiului albastru de plastic în sine, ci asu­ pra lucrului pe care îl înlocuieşte triunghiul albastru. Dacă maimuţa antropoidă nu ar putea fur­ niza alte dovezi ale funcţiei sale lingvistice, ar trebui să reducem scala interpretării aces­ tor rezultate ; dar ne menţinem interpretarea (cu toate că doar cu titlu de probă la început), deoarece performanţa lingvistică a maimuţei antropoide nu se termină aici, ci continuă pînă aproape de performanţe umane din ce în ce mai complexe. De exemplu, aşa cum într-un anumit stadiu maimuţa antropoidă este capa­ bilă să efectueze judecăţi asupra concordanţei dintre un item şi reprezentarea acelui item, tot astfel, într-un stadiu mai avansat, maimuţa (Sarah) poate efectua judecăţi asupra conco r­ danţei dintre două reprezentări. Ulterior, ea a efectuat judecăţi asupra relaţiei dintre pro­ poziţii ca "mărul este roşu" şi "culoarea roşie; a mărului". Astfel, capacitatea de a j udeca între două itemuri nonlingvistice (ca şi în ca­ zul testelor de cauzalitate ; vezi secţiunea de­ spre inferenţa cauzală) a progresat pînă la sta­ bilirea de judecăţi intre un item lingvistic şi unul nonlingvistic, culminînd, în final, cu ju­ decata de sinonimie, in care cimpanzeul a 372


comparat două reprezentări lingvistice în cău­ tarea unei similitudini. Acestea sînt doar cîteva din multele t este care demonstrează că maimuţa antropoidă po­ sedă o competenţă de reprezentare impresio­ nantă. Or, dacă se consideră, aşa cum o fac eu, că prin competenţă înţelegem, în parte, o dispoziţie naturală de a exercita competenţa, este neplăcut să găseşti atî t de puţine dovezi ce simbolizare spontană la maimuţă. Din fe­ ricire, la Sarah există ceva dovezi de acest fel, nu destule, însă, să şteargă încurcătura în care ne găsim, dar destule pentru a sugera unde ne-am putea îndrepta privirea pentru a găsi mai multe. Lui Sarah i s-a prezentat fotografia feţei unui cimpanzeu, tăiată în bucăţi - ochi , nas şi gură - pentru a vedea dacă ştie să o reconstituie ; ea s-a dovedit capabilă să o facă, ceea ce este dej a interesant în felul său. In timp ce era supusă la aceste teste , i se dădea, de asemenea, posibilitatea să-şi pună pălării şi să se privească în oglindă, ceea ce îi plăcea foarte mult. In treacăt fie spus, maimuţele an� tropoide, spre deosebire de m aimuţele cu coadă (monkeys), sînt capabile să identifice imaginea care le apare în oglindă ca fiind a lor ; mai­ muţa (ape) priveşte fix oglinda, în timp ce continuă să o pipăie cu mîna, dar, după apro­ ximativ zece ore, cimpanzeul încetează să pi­ păie oglinda, priveşte în oglindă şi începe să se pipăie pe sine 11• O dată, cînd Sarah se uita în oglindă, îşi potrivea pălării şi se amuza grozav, i s-a prezentat un cap de cimpan­ zeu, în bucăţi separate. Ea i-a plasat ochii, nasul şi gura conform reconstrucţiei exacte pe care obişnuia s-o facă, apoi s-a oprit, a luat gura, a întors-o şi a pus-o deasupra capului, ca o pălărie. Cînd am repetat proce­ deul în mod experimental , am constatat că îi putem declanşa un joc simbolic fiabil, cu con­ diţia să-i precedăm experienţa de reconstituire (puzzle experience) cu posibilitatea de a se ve­ dea pe sine purtînd pălării. 3 73


Realizînd o formă vizuală comparabilă cu cea pe care o văzuse mai înainte în oglindă, Sarah părea să se fi angajat într-o versiune complexă a unei forme de comportament în care se angajase de mică. De exemplu, cînd Sarah era de vreo 18 luni, a intrat la ea în cameră o femeie care purta o fustă de lînă. Sarah a pipăit un moment fusta, apoi s-a re­ pezit la patul ei şi a mîngîiat pătura, care era tot de lînă. Nedispunînd, la vremea aceea, de nici un limbaj , Sarah nu avea nici un alt mijloc de a anunţa sau celebra descoperirea unei echivalenţe. Cu faţa cimpanzeului, Sa­ rah a ajuns şi mai departe, pentru că nu nu­ mai că a depistat echivalenţa, ci a produs una sau, cel puţin, a contribuit la producerea ei. Faţa din oglindă şi cea din fotografie nu erau decît parţial comparabile ; ea, însă, a schimbat una, făcînd-o mai asemănătoare cu cealaltă. Tot acest comportament s-ar părea să fie un exemplu de dispoziţie fundamentală, care ia diferite forme şi care poate fi descrisă în mai multe feluri. Se poate vorbi de o dispo­ ziţie de a descoperi (sau produce) echivalenţe, de a se imita pe sine, de a reproduce în alte feluri experienţe anterioare. Astfel, vedem copiii care se joacă şi, în acelaşi timp, vor­ besc, descriindu-şi joaca ; vedem acelaşi lu­ cru şi la cimpanzei ; şi ei se joacă şi-şi de­ scriu joaca cu cuvinte din plastic. Intr-adevăr, din toate procedeele ce pot fi folosite pentru a reproduce experienţa anterioară, nici unul nu poate fi mai eficient decît limba. Limba­ jul este procedeul ideal de reproducere (re­ play). Cînd discută despre limbaj , oamenii pun foarte des accentul pe comunicarea so­ cială, deşi comunicarea socială poate foarte bine avea loc şi fără limbaj . Dar numai lim­ bajul este capabil să susţină reproducerea şi , fireşte, rezolvarea problemelor, aceste opera­ ţii nefiind mai puţin fundamentale decît co­ municarea socială. 374


Să trecem acum la una din cele mai cru­ ciale şi cel mai puţin înţelese aspecte ale in­ teligenţei : accesibilitatea cunoaşterii. Profeso­ r ul Piaget s-a ocupat, desigur, de ace astă pro­ blemă, aşa cum s a ocupat de cele mai multe probleme ale inteligenţei, aşa că eu nu voi face decit să schiţez problema, pentru a-i demon­ stra pertinenţa in cazul animalelor. -

ACCESIBILITATEA CUNOAŞTERII

F apt u l d e a dispune de o hartă cognitivă este o condiţie suficientă pentru a fi capabili să folosim o hartă în înţelesul său adevă­ rat ? Dat fiind faptul că avem d es tule motive să presupunem că nu, rămîne să explicăm de ce o specie poate avea in minte o reprezen ta re de tip hartă a teritoriulu i său şi, totuşi, să nu identifice relaţia intre harta sa cog nitivă şi o hartă adevărată. Problema nu trebuie, bineînţeles, limitată la hărţi. De ce se întîmplă că unele specii pot identifica reprezentări, in­ clusiv reprezentări ale propriei lor cunoaşteri, iar altele, aparent, nu pot ? Din faptul că maimuţa antropoidă reuşeşte să-şi amintească localizarea unor obiecte as­ cunse, conch ide m că ea posedă o hartă cog­ niti vă 1 2 • T o tuş i, putem d educe acel aşi lucru şi pentru alte specii, deoarece relaţiile spa­ ţiale constituie unele din cele mai uşor ana­ lizabile forme de cunoaştere. S-a demonstrat că şobolanii l3 şi chia r insectele 14 pos edă o informaţie de acest tip Diferenţele constatate la diferite specii in privinţa capacităţii de a folosi reprezentări e x terne ar putea să depindă de trei factori. Primul factor se referă la natura informaţiei şi nivelul la care este înmagazinată. Dacă dan­ sul albinei, de pildă, nu ar codifica in mod specific direcţia, ci, mai degrabă, dis tanţa, natura şi/sau importanţa sursei de hrană, atunci aceşti factori ar putea fi atribui ţi sis­ temelor motivaţionale, controlate de intestin, .

375


de receptorii gustului sau alte viscere, în­ soţite de o reprezentare nervoasă extrem de slabă, dacă af?a ceva există. In al d oilea rînd, independent de modul în care este înmaga­ zinată informaţia , speciile diferă, fără îndo­ ială, după gradul în care au acces la ea. Acest factor ar p utea nu numai influenţa capacita­ tea speciei de a folosi hărţi sau limbaj , ci ar putea afecta gradul de comportament auto­ reflectiv pe care această specie o poate atinge. In al treilea rînd, chiar dacă informaţia ar fi înmagazinată într-o formă favorabilă şi spe­ cia are acces la ea într-o formă satisfăcătoare, noi, o specie străină, s-ar putea să nu fim în stare să alcătuim o hartă adecvată, care să semene cu natura informaţiei înmagazinate de specia în cauză. In momentul de faţă, sîntem încă departe de punctul de a spune dacă unul din aceşti factori - natura informaţiei, gradul de accesibilitate, caracterul apropiat al repre­ zentării - intervine şi, dacă este cazul, care este susceptibil să explice limitele diferitelor specii. Probabil că această capacitate a unei specii de a folosi fie hărţi, fie l imbaj depinde, mai ales, de prezenţa a cel puţin două forme diferite de reprezentare sau de înmagazinare a informaţiei. Această seducătoare idee mi-a fost sugerată de colegul meu dr. Randy Gal­ listei într-o discuţie particulară. Dacă o specie poate înmagazina informaţia nu numai sub formă de imagini (la care e posibil să fie li­ mitate insectele), dar şi sub formă de propo­ ziţii (demonstrabilă la om şi cimpanzeu), atunci aceeaşi informaţie ar putea fi înmaga­ zinată în ambele forme . Cazuri de acest fel ar putea aperi speciei posibilitatea să traducă o formă de reprezentare internă în alta. Experienţa şi indicaţiile furnizate pot ajuta un animal să identifice relaţia între un item şi reprezentarea acestui item, deoarece, în prin­ cipiu, aceasta este similară cu capacitatea de a identifica relaţia între două rep r ezentări interne echivalente. Anumite tipuri de infor376


maţie pot, prin natura lor, să se preteze la o imagine sau la o formă de tip hartă ; altele la o formă propoziţională (aceste două cazuri extreme nefiind niciodată reprezentate în am­ bele feluri). Altele pot fi intermediare în ce priveşte forma şi pot fi reprezentate mai mult sau mai puţin automat atît ca imagine, cît şi ca propoziţie, în funcţie de împrejurări. In 1 932, Tinklepaugh a condus o serie de teste de memorie cu maimuţe antropoide (apes) şi maimuţe cu coadă (monkeys), în cadrul că­ rora a folosit un tip de informaţie ce putea fi uşor transformată în aşa fel, încît să permită înmagazinarea sub formă de imagine într-o si­ tuaţie, sub formă propoziţională în alta şi, eventual, în ambele forme în alte situaţii 1 5. Tinklepaugh a testat maimuţele antropoide în felul Ulmător : a aşezat şaisprezece perechi de vase intr-un cerc (cu un diametru de 7 metri), a pus hrană într-un vas din fiecare pereche, in timp ce maimuţa observa operaţia din cen­ trul cercului ; apoi, după diferite intervaluri de timp, a dat drumul maimuţei, care trebuia să găsească vasul cu mincare. Cele şaisprezece vase, constînd dintr-o varietate de cutii de lemn vopsite sau nu, cutii de conserve, ceşti , nu erau puse într-o ordine anumită de la o incercare la alta , iar hrana din vas era pusă la întîmplare. Pentru ca animalul să reuşească într-o asemenea experienţă, imaginea, se pare, ar trebui să fie cea mai practică formă de in­ magazinare. Aranjarea circulară a vaselor ar face mai puţin apropriat sistemul de coordo­ nare pe care se bazează hărţile, căci jumătate din perechi:,le de vase ar avea aceeaşi valoare pe abscisă, iar cealaltă jumătate aceeaşi va­ loare pe ordonată, factor care ar reduce posi­ bilitatea de identificare. O formă propoziţională de înmagazinare pare, de asemenea , n epotrivită pentru expe­ rienţele lui Tinklepaugh . Teoreti c, ea poate fi folosită, dar lipsa de relaţii sistematice în­ tre tipul de vas şi sistemul de distribuţie a 377


hranei reduce foarte mult avantaj ele unei tra­ duceri propoziţionale, care funcţionează foarte eficient dacă informaţia este structurată in patternuri sau sistematică . De exemplu, dacă, ln cazul tuturor vaselor de tablă , se punea hrană in vasul din stinga al perechii, atunci informaţia putea fi economicos înmagazinată in traducere propoziţională. Ba, mai mult, această traducere propoziţională nu pare să im­ plice vreun predicat străin naturii conceptuale a cimpanzeului . Intr-adevăr, Sarah a învăţat cu succes cuantificatorii - folosirea diferiţilor modificatori comparabili cu "vase de lemn" şi "vase de tablă" - şi, cu toate că nu a fost învăţată "dreapta-stînga", ea a învăţat să eti­ cheteze distincţii de tipul "parte de sus - parte de "jos", înmagazinînd astfel informaţie de un tip nu diferit de cel cerut de studiile lui Tink­ lepaugh. In principiu, s-ar părea să fie posibil să schimbăm forma de înmagazinare a animalu­ lui - prin imagine, hartă, formă propoziţio­ nală - prin adaptarea mai multor parametri gradul de pattern al informaţiei, forma aran­ j amentului geometric, fiabilitatea poziţiei va­ selor după ce s-a distribuit hrana. Pentru va­ lori intermediare ale acestor parametri, se poa­ te face in aşa fel, incit animalele capabile de mai mult de o formă de înmagazinare să folosească ambele forme, stabilind, astfel, o echivalenţă între două reprezentări interne di­ ferite. Această strategie poate ajuta animalul să identifice relaţia dintre o situaţie şi repre­ zentarea situaţiei. Cu toate că această i poteză pare, în momentul de faţă, că scapă unei ve­ rificări directe satisfăcătoare, teste indirecte sînt, totuşi, posibile şi ar putea duce la de­ monstraţii mai satisfăcătoare mai tîrziu . INFERENŢA CAUZALA

Insuşirea limbajului înseamnă în�uşirea eti­ chetelor pentru conceptele existente ; această 378


aserţiune poate fi admirabil testată în multe cazuri. Ştie un animal să distingă între exem­ ple in cnre se opun "acelaşi " şi "diferit" ? "toate" şi "nici unul" ? "roşu" şi "negru" ? Dacă da, în conformitate cu aserţiunea prece­ dentă, ar trebui să fie posibil să îl învăţăm pe animal nume pentru "acelaşi" şi "diferit" , pentru cuantifica to ri şi alte lucruri de acelaşi gen. Dar nu toate conceptele sînt aşa de sim­ ple, şi unele din ele trebuie pricepute în mod diferit. De exemplu, abordăm relaţia "dacă­ atunci" sau relaţia condiţională prin observa­ rea faptului că propozi ţia condiţională este un mod de a exprima o relaţie cauzală : "Dacă scapi asta, se va sparge". "Dacă -i zîmbeşti Ma­ riei, şi ea îţi va zîmbi". "Dacă atingi asta, te vei arde". Aceste propoziţii şi nenumărate al­ tele analoage exprimă o relaţie cauzală între un antecedent şi o consecutivă. Numai o spe­ cie care face o analiză cauzală a experienţei sale va folosi propoziţii de acest fel în mod productiv. Pornind de aici , am construit un test vizual simplu, ca răspuns la întrebarea : face subiectul o analiză cauzală a experienţei sale ? Subiectului i s-a prezentat un obiect intact , un spaţiu liber şi acelaşi obiect, într-o formă schimbată sau stare finală, împreună cu dife­ rite eventualităţi şi a fost incitat să comple­ teze secvenţa prin plasarea uneia din eventua­ lităţi în spaţiul liber. I s-au dat, de pildă, lu­ cruri simple, ca un măr întreg şi un măr tăiat, un burete uscat şi unul umed, o foaie de hîrtie curată şi una scrisă. Cele trei eventualităţi ofe­ rite subiectului nu fost un cuţit, un vas cu apă şi ceva care să servească la scris. Trei dintre cei patru cimpanzei testaţi în acest fel n-au avut nevoie decît de adaptare generală la tipul prezentării testului inainte de a da răspunsuri corecte. Capacitatea lor de a plasa cuţitul între mărul întreg şi mărul tă­ iat, apa între buretele uscat şi cel umed, cre­ ionul între hîrtia curată şi cea scrisă cu cre379


ionul a demonstrat că au identifica t corect in­ strumentul necesar pentru a schimba obiectul din starea lui iniţială în starea lui finală. Cit de simplu ar fi rezultatul, i se poate da, totuşi, o interpretare mai solidă decît s-ar părea la prima vedere . Secvenţele vizuale sînt infinit de ambigue fiecare poate fi codat într-un nu­ măr nedefinit de mare de feluri, cum ar fi roşu- liber-roşu, unu- liber-doi, rotund-liber-ne­ ted, mare-liber-mic. Nu numai itemurile testelor, ci şi cele trei eventualităţi sînt supuse unui număr nedeter­ minat de codări. "Cuţit", de pildă, nu se înţe­ lege neapărat cuţit (instrument care taie), ci poate fi codat ca ascuţit, metalic, lung, stră­ lucitor şi aşa mai departe, şi asta este valabil şi pentru celelalte posibilităţi. In mod evident, subiecţii nu codau secvenţele sau eventuali­ tăţile în acest fel, căci alegeau mereu even­ tualităţi compatibile doar cu un singur codaj, şi anume cum se aduce un obiect din stadiul lui iniţial în stadiul final ? Cu ce instrument se produce schimbarea ? Dat fiind că aceşti subiecţi au interpretat secvenţele într-un mod specific şi consecvent - găsind aceeaşi între­ bare în fiecare secvenţă -, deduc că ei pose­ dau o schemă, o structură care atribuie o in­ terpretare unei propoziţii care, de altfel, este deosebit de ambiguă. 8apacitatea maimuţelor antropoide de a răspunde în acest fel nu a fost deloc limitată la perechea cunoscută obiect-unealtă. Ele au executat sarcina la fel de bine nu numai pe perechi niciodată întîlnite, dar şi pe perechi ce prezentau anomalii sau nu aveau sens, cum ar fi mere pe care se scrisese, burete ce fu­ sese tăiat şi hîrtie de scris care fusese muiată în apă. Merită , de asemenea, să menţionăm faptul că secvenţele vizuale nu erau, în nici un caz, reprezentări iconice ale acţiunilor testate. Tă­ ierea , umezirea şi marcarea cu creionul sînt procese analoage, prin care un agent cauzează 380


o modificare progresivă a unui obiect. In ce priveşte tăierea, de pildă, un agent sprijină cuţitul pe măr, exercitînd o presiune pînă ce mărul se desface. Itemurile testului nu au ară­ tat tăierea progresivă a mărului, ci au pre­ zentat într-o manieră discretă etapele impor­ tante ale procesului analog, iar agentul nu a fost prezentat deloc. Cu toate acestea, este clar că cimpanzeii au identificat secvenţele testului ca reprezentări ale acţiunilor. Dacă testele ar fi dat greş, am fi putut lu a în con ­ siderare folosirea de filme sau alte forme ico­ nice de reprezentare, dar animalele au reuşit, in ciuda formei abstracte de reprezentare. Cimpanzeii posedă astfel nu numai o schemă pentru relaţiile cauză-efect, dar şi una care poate fi activată prin reprezentări noniconice . Deoarece aceste teste s-au ocupat doar de domeniul fizic, întrebarea dacă cimpanzeii pot sau nu recunoaşte relaţii de cauză-efect în domeniul psihologic sau social rămîne o pro­ blemă deschisă. Lipsa de stimuli adecvaţi ne-a impiedicat să facem astfel de teste, cu toate că se poate uşor descrie forma pe care le-ar avea acestea Intr-un asemenea test, de pildă, cele trei imagini ar fi următoarele : Elizabeth ce­ rînd mîncare de la Peony, un spaţiu liber, Elizabeth şi Peony jucîndu-se, îmbrăţişîndu-se şi angajîndu-se într-o activitate de igienă cor­ porală reciprocă. Eventualităţile ar include (1) Peony simulează că ignoră cererea Eliza­ bethei ; (2) Peony împarte hrana cu Elizabeth; (3) Elizabeth fură mîncarea lui Peony şi aşa mai departe. Din aceste eventualităţi , doar cea în care Peony împarte hrana cu Elizabeth ar fi compatibilă cu rezultatul armonios din ima­ ginea a treia, şi alegerea adecvată făcută de cimpanzeu în acest test şi în alte teste com­ parabile ar indica faptul că el ar fi capabil să identifice reprezentări de acţiuni sociale cît şi fizice . Să menţionăm, printre altele, că testul este proiectat în aşa fel, încît alegerea ima­ ginii care lipseşte nu poate, pur şi simplu, fi 381


bazată pe cunoaşterea acţiunii fizice. Dacă in imaginea a treia animalele ar fi arătate mîn­ cînd, s-ar putea trage concluzia doar pe teme­ mri fizice că Peony trebuie să fi împărţit hrana cu Elizabeth. Dar, din moment ce nici unul din cele două animale nu este arătat mîn­ cînd, conţinutul celei de-a doua imagini nu poate fi inferat decît începînd cu caracterul social al comportamentului din imaginea a treia. Să presupunem, pentru nevoile discuţiei, că maimuţele antropoide pot trece teste sociale aşa cum le-au trecut pe cele fizice, ceea ce nu ar fi o presupunere prea riscantă, dată fiind evidenta inteligenţă socială a cimpanze­ ului. Dacă maimuţa antropoidă poate i denti­ fica reprezentări de acţiuni atît fizice, cît şi sociale, probabil că ar putea face pasul urmă­ tor şi ar putea identifica structuri de ordin superior, care sînt compuse din acţiuni fizice şi sociale. Actele fizice şi sociale sînt elemente de construire a povestirilor, romanelor, poveş­ tilor şi a altor lucruri de acest fel. De fapt, întreaga proză narativă este construită prin combinarea adecvată a actelor fizice si sociale. Dacă o specie este capabilă să iden tifice ele­ mentele fundamentale din care se construieşte povestirea, poate că este capabilă să i dentifice şi povestirea în sine. Capacitatea individului de a identifica o povestire în benzi desenate poate fi revelator testată prin procedee verbale, de tipul celor pe care Walter Kintsch, studenţii săi şi eu însumi le folosim la ora actuală cu copii de 3 şi 4 ani ; dar această capacitate poate fi tes­ tată, cel puţin pînă la un punct, şi prin proce­ dee nonverbale. Intr-o primă fază, animalului i se pot da cărţi de poveşti de o simplitate adecvată ; în unele, ilustraţiile sînt aşezate în ordine, în altele, la întîmplare. Preferinţa pen­ tru cărţile cu ilustraţii puse în ordine ar fi sugestivă. In faza a doua, animalului i se pot da sarcini de învăţare serială, care să-i pre382


tindă să înveţe cum să aranjeze, să zicem, cinci ilustraţii într-o anumită ordine. In unele ca­ zuri, ordinea d ată este ordinea obişnuită in care apar ilustraţiile în carte, în altele nu este. Dacă învăţarea serială este sensibilă la succe­ siunea desfăşurării povestirii , astfel încît ani­ malul învaţă prima poveste mai repede decît pe a doua, se poate considera că acest rezultat furnizează dovada capacităţii de a înţelege po­ veştile din benzile desenate. Inţelegerea de această natură este importantă, deoarece ar indica faptul că animalul poate nu numai să-şi împartă experienţa proprie în unităţi cauzale, dar poate utiliza scheme de ordin superior pentru a organiza unităţile cauzale. ACCESIBILITATEA LA INFORMAŢII ŞI PROBE CIRCUMSTANTIALE

S-ar putea face un test şi mai slab, nu pen­ tru a dovedi inferenţa cauzală, ci pentru a produce probe circumstanţiale care să indice cea mai simplă posibilitate de inferenţă cau­ zală. Propun această abordare ca antidot la orice abordare de tip behaviorist, dezechi li­ brată de grija de a evita afirmaţii false, adică atît de concentrată pe căutarea unei poziţii neutre, încît propune false negaţii una după alta. Nu este, oare, posibil să ajungem la "ce este ce" (what's what), cum obişnuia să spună bătrînul meu profesor Herbert Feigl, fără să ricoşăm exagerat de la nimic, dacă nu spre ceva mai mult ? Deseori se pare că nu este aşa. O idee despre capacitatea, pînă azi ipote­ tică, de inferenţă cauzală la animal poate fi obţinută dintr-un test de tipul următor : ştim că nonprimatele sînt capabile să înveţe pe baza observaţiei, cu toate că ceea ce învaţă ele exact, o simplă schimbare motivaţională sau ceva mai cognitiv, a rămas încă o chestiune de elucidat. Să facem un experiment cu şobo­ lanii, deoarece ei sînt destul de jos pe scara 383


ierarhică pentru ca problema să nu fie lipsită de interes. Să punem şobolanii să observe două scene şi să vedem care din ele exercită o mai mare influenţă. In prima scenă, şobolanii ur­ măresc un şobolan-model care împinge o bilă de pe marginea unei mese ; bila cade într-un vas de dedesubt, după care apare hrana în­ tr-o cupă. In scena a doua, şobolanii urmăresc un şobolan-model care împinge aceeaşi bilă de pe marginea mesei ; dar, de data aceasta, bila se ridică spre tavan, după care hrana apare în cupă. Să presupunem că şobolanii cărora li s-a arătat prima scenă vor imita comportamentul modelului (şi vom efectua toate controalele necesare, pentru a elimina ipotezele concu­ rente bazate pe noutate sau altceva de acest fel). Pentru specii de acest nivel de inteligenţă, acest tip general de probă circumstanţială poate demonstra, în modul cel mai evident, că specia are acces la cunoaştere, la informaţia pe care a înmagazinat-o. (Desigur, nu ne pu­ tem aştepta ca şobolanii să producă propozi­ ţii condiţionale sau să reuşească vreo variantă a unor teste de cauzalitate vizuală de tipul ce­ lor descrise mai înainte, indiferent de cît ar fi de simple). Chiar dacă şobolanii nu fac să­ rituri lungi în faţa unei gropi mici sau nu fac o săritură prea scurtă peste o groapă mai mare, ci se comportă în lume în mod realist, s-ar putea să nu aibă acces la informaţia care stă la baza realismului performanţei lor. Iar eşecul poate că nu rezidă în forma în care este înmagazinată informaţia, ci, pur şi simplu, în accesibilitatea sa, factor despre care ştim prea puţine lucruri. Am arătat într-o propoziţie mai simplă decît primul exemplu dat de Ghomsky, dar logic echivalentă (vezi capitolul 1), că Sarah a fă­ cut pluralul nu pe baza trăsăturilor fizice, ci pe baza înţelesului propoziţiei. Aceeaşi capa­ citate intră în joc cînd animalul efectuează o judecată despre echivalenţa a două propozi384


ţii

el răspunde unei serii de elemen te verbale

nu în funcţie de proprietăţile lor fizice, ci de

ceea ce semnifică ele "'. Toate aceste exemple ilustrează capacitatea de reprezentare a ani­ malului, aptitudinea sa de a trata bucăţelele de plastic nu la nivelul proprietăţilor lor fizice, ci la nivelul semnificaţiei lor. Să fie cimpanzeul, cum presupune Chomsky, global vorbind, bogat inzestrat sub aspect cog­ nitiv, dar, specific, lipsit de factorii lingvistici care stau la baza proprietăţilor formale ce se găsesc în limbaj ? Este o posibilitate şi, aş<I cum s tau lucrurile în momentul de faţă, n u avem nici o probă hotărîtoare a contrariului. N-am pretins niciodată că cimpanzeii sînt fiinţe umane. Lucrînd pe amîndoi în acelaşi timp, nu mi-a fost greu să îi disting pe unul de celălalt. Dar cred că este prea devreme să presupunem în mod categoric că nu vom găsi o dovadă cît de slabă a unei urme a factorului de tip sintactic, despre care nu pot decît să presupun că va fi de o complexitate formală considerabil mai mică decît cea pe care o gă­ sim la om, dar, cu toate acestea, calitativ iden­ tică, diferenţa fiind cantitativă.

Discuţie Bateson : Mi se pare că ar trebui să acordăm o atenţie sporită ultimei părţi a comunicării lui Premack. Ceea ce mi se pare fundamental în expunerea sa este ceea ce, la un moment dat, califică drept intirziere. El susţine că o * Această capacitate a fost definită de Chom�ky ca "dependentă de structură". Premack susţine aic1 că cimpanzeii posedă capacitatea de a indeplini ope­ rati i dependente de structură. Totuşi, problema pare să fie controversată, aşa cum subliniază Scott Atran în discuţia care urmează (vezi, de asemenea, dis­ cuţia dintre Putnam şi Chomsky în partea a 11-n). 385


maimuţă antropoidă poate învăţa cutare şi CU · tare, dar este clar că experienţele au o struc ­ tură secvenţială care constituie în sine o sec­ venţă de învăţare. Acest lucru, cred eu, este deosebit de important. Acestea sînt cele mai solide date de care am auzit vreodată în spri­ jinul progresului în înv ă ţare, învăţarea învă­ ţării. Premack : Nu cred deloc în cuvîntul "învă­ ţare" şi sînt mai degrabă în favoarea argu ­ mentului lui Fodor (vezi capitolul 6). Cred că instruirea făcută de om cimpanzeulu i nu face decît să releve capacităţi care sînt p rezente . Intervenţia omului nu constituie decît o foarte modestă contribuţie : aranjăm decorul în aşa fel, încît inteligenţa animalului să se poată exprima. Cred, bineînţeles, că există ceva ce se poate exprima ca învăţare a învăţării, situa­ ţie care se găseşte, fireşte, şi la specii mult in­ ferioare cimpanzeului. Dar ceea ce am vrut, de fapt, să spun se referă la evoluţia de la a fi ca­ pabil să examinezi o secvenţă de tipul : un măr, un cuţit şi un măr tăiat la a judeca această secvenţă in funcţie de performanţa realiza tă anterior ; aceasta presupune dej a capacitatea psihologică absolut capitală de a putea iden­ tifica reprezentările propriului comportament. Nu ştiu pînă unde în jos pe scara evoluţiei poate fi urmărită această capacitate, dar mă hazardez să spun că p oate fi un fenome n ca • racteristic strict primatelor. Cu riscul de a mă repeta, arătaţi-vă vigilenţi, evitaţi principala eroare behavioristă şi întrebaţi-vă ce este nu dovada cea mai puternică pe care o puteţi găsi unui fenomen, ci, dimpotrivă, dovada cea mai slabă, pentru a-l putea urmări. Vom avea ast­ fel o şansă de a găsi un experiment care să ne ofere o slabă dovadă preliminară a unui astfel de fenomen la specii aflate la un nivel şi mai scăzut. Am căutat să arăt că cimpanzeul este ca­ pabil să identifice reprezentări ale propriului comportament. Sub acest aspect, îl putem dis386


tinge net de a lb ină, despre care se poate spune în mod sigur că p os ed ă un cod, dar că acest

cod nu va putea fi niciodată i n te ro gat . Albina părăseşte stupul, lo c al i z e ază hrana ; dar, după cîte şt i u, nu v a p u te a d es co p e ri hrana dacă va fi pusă în p reze n ţ a d i fe ri tel or rep r e z e n tă ri prin dans a ceea ce a descoperit sau nu ; nu v a fi în s t are să efectueze judecăţi asu pra experienţei sale perceptive şi a repreze ntări l o r acesteia. Or, este exact ceea ce p utem face în fiecare zi cu cimpanzeul. Fenomenul fun dame n t al - pe care vo i fi fe ri c i t să-1 înţeleg - îl constituie capaci t ate a de a i de nti fi c a o reprezentare a p ro p ri ulu i com­ portament sau al celuilalt. Mi-ar plăcea să di­ sec acest lucru, să-1 desfac în elementele sale constitutive şi - realizînd, la modul ideal, ca să spun aşa, exp e rie n ţ a lui Frankenstein - să iau un organism în c ar e putem crede că acest e elemente sînt, fără îndoială, prezente , dar fără raport între ele, fără interconexiune, să găsesc un pro c e d eu care să permită această intercone­ xiune şi să d au prin asta unei s p e c i i, care, pînă atunci, nu putuse i den ti fic a o reprezentare de­ spre ea însăşi, capacitatea de a o face.

Bateson : Lucrul pe care încerc să-1 fac în­ ţeles este că a r ecu no a ş te reprezentările este un lucru - şi aceste re p etiţ ii ludice vehicu­ l ează, într-un fel, noţiunea d e identificare a reprezentărilor. Dimpotrivă, a fi în stare să răspunzi la o întrebare despre rep r eze n tă ri este mult mai mult decît a tît . Premack : Adevărat ? Să vedem cum se î n ­ tîmplă lucrurile pas cu pas : nu văd di fe ren ţe fu nda me n t al e c în d a j unge ţ i s ă vă î nt reba ţ i ce se în tîm p lă cînd animalul ră s pu nd e "da" sau "nu". Daţi-mi voie să vă dau o fază inter­ mediară. Această judecată se poate p ro d uce în diferite feluri : felul convenţional este de a folosi o particulă "da" s au "nu". Dar mai sînt şi altele, inventate cîteodată de animal ; 3R7


să luăm un animal căruia i se prezintă, de pildă, ochelari pe o hîrtie ; i se pune întreba­ rea : "Ochelari pe hîrtie ?", el dispune de par ­ ticule "da" şi "nu" şi răspunde "da". Apoi , într-o altă situaţie, i se pune întrebarea : "Ochelari pe ceas ?" (ochelarii sînt pe hîrtie) ; animalul ar trebui atunci să spună "nu", şi chiar o face cîteodată, dar se întîmplă să aibă felul său de a rezolva astfel de chestiuni ; dacă este întrebat : "Ochelarii sînt pe ceas ?", în loc să spună "nu", animalul spune "da", aşe­ zînd ochelarii pe ceas, adică modifică realita­ tea şi face, în felul acesta, posibil un răspuns "da" (în treacăt fie zis, cimpanzeii noştri par să aibă o pa·edilecţie să spună "da").

Godelier : Să ne întoarcem la prima parte a discuţiei lui Premack : el arată că există simbolizare şi că aceasta constituie un proces activ, care ajunge pînă la capacitatea de re­ prezentare a propriului comportament. Iată întrebarea mea : cimpanzeul pare să fie capa­ bil de simbolizare, de organizare a experienţei, de reprezentare a propriei scheme de compor­ tament, dar se pare că el nu poate transform a regulile care îi decid comportamentul, adică regulile relaţiilor sale sociale. Piaget spunea că funcţia simbolizării - deci evocarea apare în cel de-al doilea an al copilăriei şi încearcă să conecteze aceasta cu practica sen­ zoriomotorie ca practică creatoare şi aşa mai departe. Or, mi se pare că aceste două exem­ ple, cel prezt>ntat de Premack, referitor la funcţia simbolizării, şi celălalt, referitor la conservare, prezentat de Piaget, ne arată că funcţia simbolică este, dintr-un anumit punct de vedere, deja programată. Dar ceea ce este programat, de fapt, este capacitatea potenţială de a transforma - de exemplu, pentru noi, specia umană - relaţii sociale, adică regulile de comportament, instituţiile, ceea ce este o problemă mult mai profundă decît cea a lim­ bajului. 1n acest caz, mica sintaxă formală a 388


cimp anzeul u i şi a n o as tră , care este mult mai complexă, ar fi a spect e ale capa cităţii unei s pe ci i d e a t ra nsfo rma reg u li le j ocul u i său şi, astfel, să creeze rel aţii sociale noi, oricare ar fi ele, acţionînd asupra indiferent cărui lucru. Aş dori să-i p un o întrebare l u i Changeu x re­ ferito a re la această proble mă : pu tem noi, t n­ t r-o p ers pectivă a evo l uţiei speciilor şi a for­ mării si s tem ul u i nervos central uman, să dăm o e xpl ic aţi e m a sivei capacităţi de a crea re­ laţii sociale şi chi ar limbaje care sînt nece­ sare pe ntru a transforma şi repre zent a aceste relaţii ? Astfel , întrebarea pusă se refe ră, pe d e o parte, la c ap a ci tăţile sintaxelor şi la po­ sibilităţile d e transformare, iar, pe de alta, la s istemu l nervos şi evoluţia sa, in care apare o dife ren ţ ie re a s p e ciilor . Este o intrebare care ne permite intro d uce rea funcţi ei de simboli­ zare, programată genetic. Cu toate acest ea, in a c el a ş i timp, nu este vorba numai de funcţii'! de simbolizare, e ste capacitatea unei specii de a-şi transforma condiţiile de existenţă. De la acest p unct , p roblem a este să aflăm dacă capa­ citate a de a transforma a ces t e condiţii este pro­ gramată în fu ncţie de diferenţierea sistemelor nervoase şi de sistemul nervos central despre care a vorbit C h ang eux (vezi cap. 8). !n acest caz, eu personal aş fi de pă rerea lui Chomsky cu pri vi re la programarea capa­ cităţilor. fără a vedea în a st a doar o p r oblemă a soecificităţii l i mba j ul ui la om , ci, m ai de­ grabă, a aptitudinii speciei no a st re umane de a-şi t r ansfor m a c on d iţiil e de exi s tenţă şi jocul comportamentului ei . Premack : Ex p erimentu l care ar mări la ma­ ximum p osi bil it a tea acestui rezultat nu s-a făcut încă. Am fost, de asemenea, întrebat dacă animalul a cceptă pasiv inpu t-urile furnizate de lumea exterioară, sau d a că sînt situaţii în care el acţionează asupra acest or imput-uri şi le t r ansfor m ă . Această î n t r eb a r e se pune şi tn cazu rile în care ani m alul, căruia i s-a dat i m a ­ gin ea un ei feţe de c i m p a nz e u cu pălărie p e 389


cap, ia decupajele şi nu le reconstruieşte doar pentru a obţine faţa cimpanzeului, ci, dimpo­ trivă, acţionează asupra acestora pentru a rea­ liza o echivalenţă între input şi materialul dat. Consider asta ca un exemplu slab al fap· tului de a nu accepta pur şi simplu pasiv in­ put-u l lumii exterioare, ci de a acţiona asupra acestui input. Acest lucru este, desigur, foarte limitat, dar, cu toate acestea, arată că dispo­ ziţia de a produce echivalenţa intervine în au­ todescriere, în imagini . Este cam ce se în­ tîmplă cînd un soţ se întoarce dintr-o călătorie şi, în timp ce merge spre casă cu soţia, îi po­ vesteşte în maşină ce a făcut, iar ea, la rîndul ei, îi povesteşte ce a făcut, ambele povestiri fi­ ind aparent expresia interesului manifestat unul faţă de celălalt. Eu unul consider acest lucru ca un exemplu de reproducere (replay), pen­ tru care limbajul este instrumentul aproape p erfect. Mi-ar plăcea foarte mult să înţeleg de ce posedăm această dispoziţie adînc înrădăci­ nată de a produce echivalente intre o expe­ rienţă şi alta într-o formă puţin modificată. Cred că găsim deja o slabă manifestare a aces­ tei dispoziţii la cimpanzeu, cînd el transformă faţa, acţionează asupra ei, pentru a o face mai asemănătoare cu imaginea pe care el a avut-o inainte. Papert : Aş menţiona, în primul rînd, o ex­ perienţă făcută recent de Stambak, Sinclair şi alţii, o experienţă relevantă pentru ideea de schemă în sensul folosit de Piaget 16. Expe­ rienţa a constat în a da unor copii mici un număr de obiecte - un pahar, o cutie, un be­ ţişor - şi a urmări ce fac cu ele. Observaţia interesantă a fost că, în unel e perioade - de obicei, cam o lună -, copilul era preocupat de o singură activitate, legată de un repertoriu foarte restrîns. De exemplu, un timp, copilul era foarte preocupat să-şi ducă lucrurile la gură. După un anum i t timp, renunţa la aceasta Şl mcepea s[t se intereseze de un alt gen de activitate, ca, de pildă, să pună beţi şoare în390


tr-un vas . Voi folosi c uv î ntul " c on str ucţie" (frame) p e ntr u structurile care controlează fiecare situaţie (consideraţi-le gramatici cazu ale , d ac ă dori ţi ) : f i ecare " c onstru cţie" dă loc uno r entităţi - cazurile ei - , de exemplu un vas, un lucru şi de pus în vas şi o ac ţi une ; se poate vorbi, de asemenea, de o con s tru c ţ i e "în" (in-frame) (v asul), de const r uc ţ i e "pe" (on­ frame) şi aşa mai depart e . Pare să fie clar că un vocabular minim de scheme fundamen t al e de acest gen se poate dezvolta la c opil foarte de timpuriu sau este înnă s c ut . Mi se pare, însă, că cei care vor să d e sco p ere mecanisme înăscute în spatele lim­ bajului şi manipulă ri i concept u al e ar face mai bine să examineze aceste aspecte, decît feno­ mene c o mpl e xe , specific li n gvis tice, cum ar fi condiţia subi e c t u lui specifi cat. Aş vre a să e xa mi nez acum situaţia măr, cu­ ţit şi măr tă i at . Pentru a descrie asta ca pe o "construcţie", să sp u n em că include trei ca­ zuri starea iniţială, st area finală şi t r aie cto ­ ria sau un i n s tru ment . Iată un fel mai bun, dup ă m i n e , de a o explica decît să spunem că reprezintă cunoştinţe despre cauzalitate ; să spunem, mai degrabă, c ă a c este c unoş ti nţe des pre cauzalitate vor apărea mai tîrziu şi vor fi codate în termenii primei codări a situ aţiilo r reale, conform unor scheme de acest fel. Prima întrebare ce se pune este d acă s-a ţ i nut seama de p r o pri etăţ i le sintactice ale schemelor. Un e x e m pl u p r o v in e d i n ind i caţ i a că ci mpanz e ii nu sînt foarte pri c e p u ţ i la ordinea cuvintelor ; să fie, oare, mai p ricepuţi în ce p riveşte ordi­ nea obiectelor în re p rez e nta re a schemelor ? De e x emp l u , îl interesează pe cimpanzeu că mă­ rul tă i at este în s t în g a şi mă rul întreg în dre a pt a ? ­

Premack : Voi face două ob s ervaţi i . Una nu e legată decît indirect de problema n oast ră , d a r nu e lipsită de i ntere s : e s te p r o bl e ma lui ,,î n-pc". Ac um cîtva ti mp, un psiholingvist, pe baza datelor lui Clark 17, a arătat di, la c o pi ii 39 1


de la 2 la 4 ani, capacitatea de a răspunde co­ rect la teste cu pe este mai mică decît în ca­ zul testelor cu în şi foarte mică în cazul ce­ lor cu sub . Cînd am aflat de aceste date, toc­ mai terminam nişte experienţe de control pe cimpanzei. Cimpanzeului i s-a prezentat o masă, pe care se găseau un vas şi un obiect susceptibil să fie pus "dedesubt". Pentru un ansamblu de itemuri şi în absenţa ansamblului de reguli necesare testului, se constată că ani­ malul are o tendinţă pronunţată să pună lu­ crurile în, mai puţin pronunţată să le pună pe şi foarte puţin pronunţată să le pună sub. Apoi, am strîns lucrurile de pe masă şi am desenat cu creta un cerc. Cercul exercită aceeaşi atracţie ca şi vasul : obiectele tind să fie aşezate în interiorul cercului. In partea a doua a experienţei, experimentatorul se duce la cuşca animalului şi desenează aici un cerc mare. Cîteodată, animalul, după ce stă aşezat un timp fără să facă nimic, apoi priveşte în j urul său şi îşi face toaleta, examinează dese­ nul făcut cu creta, apoi se aşează în interiorul cercului, manifestînd o vădită emoţie. Se ob­ servă, aşadar, pe de o parte, o netă predilecţie de aşezare a obiectelor în interiorul cercurilor mici , dar şi o predilecţie de a se aşeza pe sine în interiorul unui cerc mai mare, de dimensiuni convenabile. Intrebarea pe care ne-o punem la ora actuală este de a şti dacă ne găsim sau nu în faţa unei relaţii simbolice, fapt pe care-1 studiem cu ajutorul unei paradigme .de supli­ nire, cînd un lucru se înlocuieşte cu altul. Să presupunem că, într-un fel, este aşa. Să pre­ supunem că predilecţia de a pune un obiect în interiorul unui cerc mic scade cînd există po­ sibilitatea de a se aşeza pe sine în interiorul unui cerc mai mare. Ceea ce este interesant în această alternativă, adică dacă două acţiuni sînt sau nu substituibile una cu alta în sen­ sul arătat, rămîne o întrebare deschisă. Dar ceea ce mă intrigă cel mai mult este ceea ce urmează. Să presupunem că vom considera în 3112


cele ce urmează suplinlrea ca un criteriu al simbolizării : dacă un act poate fi suplinit pînă la un anumit punct de un altul, simetric sau nu, atunci putem spune că, pe drept cu­ vînt, unul este simbolul celuilalt, că îl înlo­ cuieşte pe celălalt. Să presupunem că e aşa : mi-ar plăcea să ştiu dacă acelaşi criteriu poate îi aplicat sau nu în cazul limbajului, dacă fap­ tul de a spune lucrurile va suplini, pînă la un anumit punct, faptul de a le face sau dacă a le face va reduce probabilitatea de a le spune . Asta pare să meargă în întîmpinarea fenome­ nului de reproducere de care vorbeam, dar cred că e vorba de puncte diferite ale curbei. La ora actuală, experimentăm în această problemă, ex­ perienţe în care cred că vom găsi o anumită su­ plinire nu numai între acte nonverbale , ci şi între un act verbal şi un act nonverbal. ln ce priveşte ordinea sintactică, constatăm că animalul combină ceea ce s-ar putea analiza ca o schemă care ilustrează cauzalitatea. ln ce mă priveşte, şi eu consider că aceasta este o schemă, adică o structură răspunzătoare de interpretare, de lectura acestor itemuri, astfel că, finalmente, acestea nu pot fi interpretate arbitrar aşa cum pot fi un măr, un spaţiu, un măr. Ele sînt interpretate într-un mod spe­ cific, lucru pe care trebuie sii-1 presupunem pentru a explica concordanţa rezultatelor. Iată ce înţeleg prin schemă - şi cred că sînt destul de aproape de ceea ce înţelege profesorul Pia­ get prin acest lucru : o structură şi un creier impun o interpretare unui ansamblu de ite­ muri, susceptibil, altfel, să primească o infi­ nitate de interpretări . ln ce priveşte, aşadar, ordinea, cimpanzeii manifestă aproximativ 85% un factor "ru­ brică" - pe care sînt, pentru moment, în mă­ sură să-1 precizez - în folosirea ordinii pe care le-o impunem. Această ordine este, fi­ reşte, arbitrară, dar, în momentul în care com­ pletează cele trei rubrici, ei folosesc această ordine. Nu procedăm în momentul de faţă de..

3113


cit la experienţele cele mai decisive ş i mai lă­ muritoare în ce priveşte capacitatea lor de a coda ordinea. ln aceste experienţe, anima­ lului i se dă, de pildă, un obiect umezit carei trebuie tăiat şi, d acă observă ordinea, dacă regula cere să umezească întîi şi să taie după aceea, în opoziţie cu a tăia întîi şi apoi a umezi, ar trebui să avem, în cele două ca­ zuri, rezultate complet diferite. Cu alte cu­ vinte, dacă am avea un măr şi dacă instrumen­ tele ar fi cuţit şi apă, în opoziţie cu apă-cuţit, rezultatul ar trebui să fie diferit. In prezent, nu sînt în măsură să spun pînă la ce punc1i vor observa ei ordinea. Dar e posibil să efec­ tuăm experienţe care să stabilească un diag­ nostic mai bun al modului cum folosesc co ­ dajul de ordine decît au făcut-o experienţele de pînă acum.

Papert : Se pare că există un repertoriu re­ strîns de cîteva scheme discrete foarte impor­ tante, scheme care joacă un rol crucial în structurarea mediului copilului . Atran : După cîte ştiu, nimic nu dovedeşte că asemenea scheme, comune copilului şi cim­ panzeului , ar constitui baza construirii lim­ baj ului uman. Chiar şi corelaţia prin analogie este extrem de slabă, deoarece exemplele date sugerează, pur şi simplu, că o "schemă" nu serveşte la nimic altceva decît să prezinte suc­ cesiv itemuri şi să restrîngă posibilitatea să le "interpreteze" sau să le reprezinte într-un nu­ măr infinit de moduri. A căuta în comporta­ ment sau în inferenta cauzală manifestată de copii şi cimpanzei " � chivalenţe" analogice ale regulilor gramaticale nu poate fi decît o pier­ dere de vreme. Cred că aceste observaţii se referă şi la ca­ zurile de "echivalenţă formală", de genul celei menţionate aici de Premack. De exemplu, ca dovadă a existenţei regulilor "dependente de structură" în "limbajul" cimpanzeului, Pre­ mack citează următorul experiment : lui Sa­ rah i se prezintă itemuri pentru propoziţia 394


enunţiativă simplă .,măr este fruct" şi este i nsiruită să pună aceste item uri la plural : "măr" ; "banană" ; "este" ; "articol plural al" ; şi "fruct". Premack spune în continuare : "din antrenamentul la care am supus-o, ar fi putut învăţa oricare dintre cele două reguli, din care numai una era corectă. Ar fi putut învăţa să folosească o trăsătură fizică comparabilă cu cea din exemplul lui Chomsky, şi anum e apli­ carea unei p art i cul e de plural ori de cîte ori există două c uvinte in stînga lui is. S au ar fi putut deduce o regulă bazată nu pe o tră­ sătură fizică, ci pe una gramaticală, şi anume aplicînd o particulă de plural cind subiectul este la plural". Premack spune că avem de-a face cu un echi­ valent logic al regulii formării interogativelor, enunţată de Chomsky, în care animalul pune la plural nu pe baza unei trăsături fizice, ci, mai degrabă, conform unei reguli bazate pe o trăsătură gramaticală. Dar asta mi se pare o generalizare neîntemeiată a unui principiu sintactic al limbajului uman. In primul rînd, regula de formare a propo­ ziţiilor interogative în limbajul uman nu de­ pinde invariabil de înţelegerea sensului. In al doilea rî nd, noţiunea de "dependenţă de structură" nu are doar scopul să reflecte fap-· tul că între elemente există alte relatii · decît simplele succesiuni perceptuale, ci, de aseme­ nea, să arate că regulile sintaxei acţionează asupra unui anumit tip de reprezentări abstrac­ te, şi anume grup nominal, grup verbal şi aşa mai departe. In cadrul teoriei gramaticii este bine cu­ noscut faptul că sensul unei propoziţii se ba­ zează pe sensul părţilor ei şi pe modul lor de combinare ; cu toate acestea, nu înseamnă că natura semanticii este identică cu cea a sin­ taxei în ce priveşte regulile lor de reprezen­ tare. Chiar şi noţiunea de sens pare să se ba­ nalizeze cînd se aplică la cimpanzei, deoarece multe - dacă nu toate - din caracteristicile 395


semantice ale unui limbaj n u rlOt fi dcfinit0 decî t în fu n c ţ i e de noţiunea de propoziţie, a�a cum regulile de "dependenţă de structură" nu pot fi definite decît în termenii grupului no­ minal şi al altor grupuri de acest fel. 1 Folosirea de metafore pentru propoziţii şi grupuri nominale nu ajută la nimic. Un prin ­ cipiu nu cîştigă interes ştiinţific decît în mă­ sura în care se integrează complet şi congruent într-un sistem teoretic bine închegat, pe ca­ re-I putem tes ta în funcţie de o gamă impor­ tantă de fenomene. A izola un asemenea prin­ cipiu şi a-i " demonstra" prezenţa într-un cu totul alt domeniu cognitiv sau la alte specii prin condiţionare, încurajare sau evocare în­ seamnă să nu demonstrăm absolut nimic.

Premack : Tot acest argument confundă te­ oria cu evidenţa. Ca propuneri teoretice, afir­ maţiile lui Atran nu ridică obiecţii. Dar el nu are dovezi pentru nici una din ele şi nici nu-şi face probleme cu ele. Pentru început, să spu­ nem că distincţia pe care o face între sintaxă şi semantică eludează faptul supărător că ra­ reori e posibil să găsim performanţă lingvis­ tică concretă care să realizeze această distinc ­ ţie - care să dea dovadă de competenţă sin­ tactică excluzînd cu desăvîrsire rolul seman­ ticii. Aşa că, referitor la exemplul meu legat de capacitatea lui Sarah de a pune la plural, este destul de uşor să afirmi că nu are de-a face nimic cu sintaxa, este doar semantică. Mă întreb cîte din exemplele lui Chomsky ar scăpa unei obiecţii similare - de exemplu, cîte propoziţii interogative formează vorbito ­ rii umani care să fie independente de sens ? In al doilea rînd, noţiunea de sens nu este trivializată cînd se foloseşte la maimuţa an­ tropoidă. Dimpotrivă, cel puţin cîteva din conceptele maimuţei sînt rămăşiţe ale propri­ ilor noastre concepte, în mod deosebit în ce priveşte gradul lor de abstracţie. De exemplu, termenii "culoarea ... a", "forma ... a" şi "spală", aşa cum au apărut în propoziţiile maimuţ e i 396


"culoarea roşie a mărului", "fo rma rotundă a mingii" şi "Maria spală portocală", au fos t fo­ losiţi de Sarah abstract, aşa cum sînt folosiţi şi de noi. Ea le-a folosit nu numai în exem­ plele din timpul instruirii, d ş i în nenumăl'ate cazuri noi. I ntr-adevăr, ea a depăşit criteriul obişnuit de transfer, deoarece nu numai că a folosit aceste predicate în cazuri noi, ci a fo­ losit cel puţin unul din ele pentru a genera un cuvînt nou. Sarah a folosit cu succes "culoarea maro a ciocolatei" pentru a genera un cuvînt nou, "maro" - demonstrînd că poate folosi predicatul în mod productiv, adică să genereze noi exemple ale acestuia. Aceasta nu înseamnă să spunem că nu există nici o diferenţă între cuvintele produse de om şi cele produse de maimuţă. Dar propunerea lui Atran nu ne duce în direcţia bună. Cred că diferenţa între cele două specii poate fi cu­ prinsă în răspunsul la următoarea întrebare : ce defineşte un cuvînt în mintea cimpanzeului şi în mintea omului ? Simplificînd foarte mult, avansez următoarea idee : la maimuţa antro­ poidă, cuvîntul este definit de o imagine sau o reprezentare senzorială ; la om, cuvîntul este definit de alte cuvinte. Pot oferi probe deta­ liate chiar acum, dar a aduce dovezi în această direcţie este o altă chestiune.

Bischof : Revin la problema învăţării. Există o corespondenţă între a învăţa din partea pă� rinţilor şi dorinţa de a fi învăţat din partea copilului, şi, după cîte ştiu, există o vîrstă spe­ cifică în dezvoltarea copilului uman (cred că în jur de 2 ani), numită de psihologii dezvol ­ tării "vîrsta lui ce e asta", cînd copiii sînt avizi să afle numele lucrurilor. Este interesant că, ceva mai tîrziu, apare o nouă vîrstă, nu­ mită "vîrsta lui de ce", cînd copilul pune în­ trebări despre relaţii cauzale. Este clar că ni­ mic asemănător unei "vîrste a lui de ce" sau "a lui ce e asta" nu se manifestă spontan la cimpanzeu . Aţi dat vreodată de cazuri în care cim panzeii v-au pus întrebări ? 397


Premack : Cimpanzeii mei, sărmanii, sînt vic­ timele unui experimentator foarte înclinat spre un învăţămînt de tip academic. Alţii, ca gru­ pul Gardner şi diferiţi cercetători care lucrează pe cimpanzei, mai puţin înclinaţi către acest tip de învăţămînt, oferă, probabil, surse mai bune pentru acest tip de probă. Singurul lu­ cru pe care-I pot spune în legătură cu aceasta este că, în pofida perseverenţei cu care am parcurs lista cu ceea ce cred să fie elementele fundamentale ale limbaj ului, constrîngînd ani­ malul să înţeleagă o lecţie construită exclusiv pe logica preocupărilor mele, aşa încît anima­ lul nu dispunea decît de ceea ce-i puneam de­ liberat la dispoziţie, în toiul frumoasei mele lecţii o lua la goană cu cuvintele mele de plastic pînă în mijlocul sălii, unde era mai greu de aj uns. Aici îşi punea întrebări din lecţie, pre­ cum şi altele, şi, de cele mai multe ori, răs ­ pundea corect. D e fapt, în aceste cazuri, ni­ velul performanţei sale tindea să fie de 100 la sută ; în timp ce, cînd răspundea la întrebările mele, nivelul performanţei sale era de apro­ ximativ 85 la sută. La fel, Elizabeth, o altă elevă foarte activă, dar foarte departe de a-i egala pe cei m ai buni elevi-cimpanzeu, a fost pusă, în cadrul unei lecţii, să descrie ce făcea instructorul (acesta efectuează acţiuni simple, iar maimuţa trebuie să le descrie), în care caz performanţa a fost tot de aproximativ 85 la sută. Dar, deseori, aşteptînd testul următor şi intervenţia instructorului, animalul execută acţiuni pe care le descrie spontan, lucru pe care noi nu i l-am cerut, performanţa sa fiind, în asemenea cazuri, de 1 00 la sută. Un alt aspect interesant : cînd Sarah îşi pu­ nea întrebări, manifesta o mare aversiune faţă de răspunsul negativ. Prefera să răspundă la întrebarea "Care este denumirea acestui lu­ cru ?" decît la întrebarea "Care nu este de­ numirea acestui lucru ?". Totuşi, cîteodată se întîmpla să-şi pună întrebări negative, dar pro­ centajul de reuşită era, în acest caz, foarte 398


ln rapoartele pe care le posedăm d e spre alţi cimpanzei antrenaţi - este interesant de notat -, folosindu-se metode foarte diferite şi , cîteodată, metode pe care le găsesc contes­ tabile, ci m pa nze i i reuş es c s ă -ş i ducă lecţia la bun sfîrşit şi, oricare ar fi modul în care sînt antre naţ i , ei fac, totuşi, aproape acel aşi lucru. La ceilalţi cim p anz ei , antre naţi mai puţin şco­ lăr eş t e şi cărora li s-a lăsat mai multă liber­ tate - mult mai multă decît alor mei -, avem dovada că pun întrebări despre numele lucru rilor. Frecvenţa acestor întrebări este, cred, foarte slabă ş i departe de a o atinge pe cea observată la copil. Dacă există o propo rţi e î nt re dispoziţi a naturală de a exercita o c ap a cit ate şi forţa acestei cap aci tăţi, probabil că aşa tre­ buie să fie. Ne putem, în sfîrşit, întreba dacă animalul posedă cel puţin ideea de cuvînt, ideea că lu­ crurile pot fi denumite. Putem face următoarea experienţă şi cu cele mai puţin capabile ani­ male : includem în setul de cuvinte un cuvînt potenţial, adică un cuvînt de plastic, despre care se po ate demonstra că este un cuvînt p o­ tenţial, pentru că are toate prop ri etăţ i l e clasei, da r n-a fost folosit niciodată ca un cuvînt. Fo­ losim, de asemenea, un item cunoscut, dar care nu a fost niciodată denumit ; chiar şi cel mai neînzestrat animal construieşte r apid pr o po ziţi a "Dă-i lui X (numele animalului) această bu­ căţi că nouă de plasti c". Cu alte cuvinte, anima­ lul întreabă itemul nedenumit cu bucăţica de plasti c nefolosită pînă atunci. Cimpanzeii re­ cunosc, aşadar, că cuvîntul potenţial, care nu a mai fost utilizat, este potrivit pentru a se cere itemul dorit, care, totuşi, nu este încă denumit. Există, după părerea mea, căi mai elegante de a face acest lucru, da r oamenii le preferă, de­ seori, pe cele neelegante. Wilden : Din datele dumneavoastră, reies problema negaţiei şi diferite tipuri sau nive­ luri de negaţie. Evident, ne-am putea aştepta la o punte de legătură între cele două domenii : slab.

399


sistemul de comunicare al cimpanzeilor şi sis­ temul de comunicare uman. Intrebarea mea se referă la modul în care cimpanzeul reuşeşte să folosească negaţia. Premack : Dacă animalul este întrebat ce re­ laţie există între A şi B, şi d acă cuvîntul "di­ ferit" este deliberat înlăturat din lexicul de care dispune, animalul va răspunde "nu ace ­ laşi". El poate, aşadar, printr-o instruire co­ rectă, să efectueze şi acte de negaţie. Wilden : Este o formă de negaţie, dar nu singura. Premack : Nu este decît o formă de negaţie, desigur, dar nu una trivială. Se remarcă, de asemenea, o anumită aversiune faţă de nega­ �e ; acelaşi lucru se manifestă şi la copiii arie­ raţi . In mod normal, dacă vrem să predăm, de pildă, noţiunea "numele a ceva" sau "culoarea a c�" sau "forma a ceva" sau orice alt pre­ dicat de acest fel, opunînd afirmativul şi ne­ gativul, vom introduce "culoarea a ceva" opunîndu-1 noţiunii "nu culoarea a ceva". Dar există situaţii cînd aşa ceva nu se poate face, cînd animalul respinge formele negative, caz în care trebuie să-1 instruim folosind "numele a ceva" sau "culoarea a ceva" în relaţie cu predicatul afirmativ dej a cunoscut. Preferăm, aşadar, să opunem "numele a ceva" şi "cu­ loarea a ceva" decît "culoarea a ceva" şi "n'l culoarea a ceva". După cum am spus, la copiii arieraţi s au autişti, la care se folosesc aceste procedee, respingerea formei negative este cîteodată atît de generalizată, încît cu forma negativă nu se poate lucra decît o foarte scurtă perioadă de timp şi, în consecinţă, nu se in­ troduc decît denumiri de noi predicate, opunînd toate formele pozitive. Am observat aceleaşi as­ pecte la animalele cărora li se puneau întrebări cu răspuns da/nu şi la care răspunsul bun era n u . In aceste condiţii , nu obţinem răspuns şi , adesea, decît să răspundă nu, animalul acţio­ nează asupra lumii pentru a o face conformă întrebării, apoi răspunde da. Nu cred că acest 400


lucru ar putea fi interpretat ca o performanţă superio ară cu o formă nonmarcată decît cu o formă marcată. Este, fără îndoială, vorba de o formă nonmarcată , şi avem dovada unei învă­ ţări mai lente a formelor marcate faţă de cea a formelo r nonmarcate. Dar asta mi se pare să semene mai curînd cu o aversiune faţă de ne­ gaţie, aspect care se leagă de o serie de alte lu­ cruri de care vorbim şi pe care le înţeleg mai greu.

Cu toate că Premack, prin analiza aprofun­ dată a universului cognitiv al cimpanzeului, face loc unei a treia poziţii intre Piaget şi Chomsky, una din propoziţiile sale trădează ati­ tudinea sa fundamental inneistă. Replicindu-i lui Bateson (referitor la învăţarea învăţării), el spune : " Nu cred deloc în cuvîntul ••Învăţare.­ şi sînt mai degrabă în favoarea argumentului lui Fodor. Cred că instruirea făcută de om cim­ panzeului nu face decit să releve capacităţi care sînt prezente". Zona de convergenţă între Pre­ mack şi Piaget trebuie căutată în altă parte : în capacităţile generale (adică nonlingvistice sau prelingvistice) comune primatelor superi­ oare şi omului. După Premack, capacitatea de reprezentare şi trăsătura complexă pe care el o numeşte accesibilitatea cunoaşterii sînt depis­ tabile atît la om, cît şi la cimpanzeu, iar lim­ bajul se poate dezvolta pe baza unor asemenea capacităţi (dacă sînt prezente structuri cores­ punzătoare ale creierului). Cu toate acestea, Premack, spre deosebire de Piaget, consideră aceste capacităţi cognitive ca fiind înnăscute. In "Consideraţiile sale finale", Piaget va mai face comentarii asupra rezultatelor lui Pre­ mack cu privire la ipoteza inneistă şi la origi­ nile posibile ale "necesităţii" in dezvoltarea cognitivă. In capitolul următor, i se dă cuvîntul lui Norbert Bischof, etolog din şcoala lorenziană. Lucrarea sa, precum şi discuţiile cu Piaget vor sublinia alte probleme importante privitoare la comparaţia între specii. 40J


CAPI TOLUL 10

FILOGENEZĂ ŞI CUNOAŞTERE

Intr-o notă precedentă (vezi comentariul fi · nal la cap. 1 ), am atras atenţia cititorului asu­ pra atacurilor convergente ale t uturor partici­ panţilor împotriva empirismului. Pe un ton glumeţ, Piaget ne spune că empirismul este ţinta preferată a ironiilor sale, recunoscîndu-l ca adversarul privilegiat în raport cu care şi-a construit principalele teze . Inspirîndu-se din ideile lui Feigl, Premack a avansat deja un ar­ gument convingător împotriva behaviorismului. Bisch of, oferindu-ne acum o fericită sinteză între Lorenz şi Feigl, schiţează o pertinentă şi convingătoare teorie a cunoaşterii, bazată pe filogeneză, şi încheie, şi. el, printr-o respingere a behaviorismului. Sîntem aici martorii mai puţin ai unei con­ fruntări între diferite teorii ale limbajului sau ale învăţării, cît ai unei dispute în legătură cu teoriile cunoaşterii, domeniu încărca t de rezo­ nanţe destul de pompoase şi intimidante cu car� Z-au înconjurat anumite şcoli filosofice ger­ mane în secolul al XIX-le a (Erkenntnistheo­ rie) . "Ce este realitatea ?" sau "Ce este ade­ vărul ?" sînt două dintre întrebările fondatoare care, cel puţin din secolul al V -lea î .e .n., au dat formă acestei philosophia perennis, a cărei le­ gitimitate a fost nu o dată pusă în chesti une în ti mpurile elin urm ă. Una dintre particularităţile 402


acestei dezbateri, precum şi ale epocii în care ea se situează o constituie întinerirea acestor între bări "eterne", pe care le priveşte altfel de­ cît prin prisma filosofiei "pure" sau profesio­ niste. Piaget, ca psiholog al copilăriei, şi Bt­ schof, ca etolog, încearcă să abordeze chiar aceste probleme. Bischof reia (rafinînd - o, în acelaşi timp) teoria evoluţionistă a cunoaşterii dezvoltată de Lorenz, pentru a răspunde ia unele dintre criticile avansate de Piaget în tex­ tul ," Psihogeneza cunoştinţelor şi se mnificaţia sa epistemologică", di stri buit participanţilo r înaintea colocviului (vezi capitolul 1 ). Erorile pe care Piaget le atribuie lui Lorenz sînt, in esenţă, următoarele : 1) de a-şi fi bazat teoria cunoaşterii pe Kant, fără s�� atingă nivelul (după expresia lui Piaget) unui "kantism dinamic" : 2) de a fi susţinut despre "categoriile gîndirii" că sînt nu numai "statice" (adi că întotdeauna identice celor ale minţii adulte), ci şi specific umane ; 3) de a le fi atribuit originea unei ere­ dităţi genetice proprii speciei ; 4) de a le fi atri­ buit "necesitatea" caracterului lor înnăscut. Ve­ dem că este vorba mai puţin de o dezbatere "pentru sau contra" kantismului, cît între două interpretări posib i le ale lui Kant în lumina unor date obiective contemporane. Aşa cum am văzut în capitolele precedente, necesitatea este, pentru Piaget, atît logic cit şi practic, independentă de inneitate . Pare să-l deranjeze şi ideea, la Lorenz, a "ipotezelor de lucru înnăscute" în acelaşi timp necesare (pre· zente în toate fiinţele umane) şi eficace (dînd o rep1·ezentare adecvată a realităţii). Lorenz, asemeni unui mare număr dintre cei care con­ sideră problema cunoaşterii umane dintr-un. unghi evoluţionist, concepe jocul concordanţelor şi al discordanţelor între reprezentările interi­ oare şi realitatea exterioară ca rezultat al unui lung proces de selecţie. Prin hazardul mutaţi­ ilor şi filtrul selecţiei numai structurile cogni­ ti ne au fost apămte, permiţînd o reprezentare adec vată a lumii exterioare. Toate celelalt� 4 03


structuri (sau, mai curînd, toate structurile neu­ ronale care le serveau de suport) au fost eli­ minate . Această interpretare apare, şi în lucră1'ile recente ale lui Karl Popper 1, sub forma principiul "de la amoeba la Einstein" . Savoa­ rea foarte darwinistă a acestor teme nu este, desigur, pe gustul lui Piaget. Intr-o replică precisă, Bischof răspunde ar­ gumentelor lui Piaget ; prezentarea coerentă pe care o face abordării "realiste" a cunoaşterii, al cărei iniţiator a fost Lorenz, rezultă, întru­ cîtva, dintr-un sincretism filosofic între Dar·­ win şi Kant. Această abordare i-ar fi putut plăcea lui Bertrand Russell, care se între ba acum vreo treizeci de ani : "Cum se face că fiinţele umane, ale căror contacte cu lumea sînt scurte, personale şi limitate, pot să ajungă, totuşi, la atîtea cunoştinţe ?"

Consideraţii asupra lui Lorenz şi Piaget ; cum pot fi "necesare" "ipotezele de lucru" ? Norbert Bischof

In expunerea sa (vezi capitolul 1 ), Jean Pia­ get argumentează împotriva poziţiei lui Lo­ renz, care susţine despre categoriile gîndirii că s-au dezvoltat în cursul adaptării filoge­ netice la mediu a speciei umane. In mod foarte logic, Lorenz numeşte aceste categorii "ipote­ zele de lucru înnăscute" ale sistemului cogni ­ tiv uman. Piaget, pe de altă parte, este con­ ştient de faptul că statutul contingent şi pro­ vizoriu al unei "ipoteze de lucru", născută din conj ectura aleatorie a mutaţiei, este in contradicţie cu caracterul ,,necesar'' al struc­ turilor noastre cognitive. 404


Aş vrea să argumentez în favoarea punctu­ lui de vedere lorenzian. Mai ales, am de gind să sco t în evidenţă faptul că noţiunile de "ipo­ teză de lucru" şi de "necesitate", aşa cum le utilizează Lorenz şi, respectiv, Piaget, nu sînt deloc contradictorii . 1. U N

ARGUMENT EPISTEMOLOGIC

Lorenz porneşte de la un punct de vedere epistemologie pe care îl împărtăşesc majorita­ tea etologilor (şi, în acelaşi timp, de exempl ' l , psihologii gestaltişti şi unii logicieni empirişti, ca H. Feigl) şi care a fost numit "realism cri­ tic" 2. Ipotezele de bază ale realismului critic sînt următoarele : 1. Există o realitate structurată, lumea spune "lume obiectivă", a cărei structură rămîne ace­ eaşi, fie că există sau nu organisme care o per­ cep corect sau o percep pur şi simplu. 2. Organismele formează un subansamblu particular al acestei "lumi obiective". Ele se caracterizează prin aceea că comportamentul lor e "adaptativ" în sensul optimizării şanselor lor de supravieţuire. 3. Caracterul adaptativ defineşte o relaţie de corespondenţă ; pentru orice comportament po­ sibil al unui organism se poate presupune că există un ansamblu de situaţii de mediu în care comportamentul ar fi optim adaptativ. Compor­ tamentul unui organism conţine, aşadar, o "in­ formaţie" privind caracteristicile mediului . Această "informaţie" trimite la intersecţia tu­ turor situaţiilor posibile în care comportamen­ tul dat ar fi optim adaptativ. 4. In acest context, conceptul de "informa­ ţie" nu se limitează la simplul sens sintactic pe care îl are în teoria informaţiei. El poate, dimpotrivă, să fie interpretat semantic : se poate vorbi de informaţie "adevărată" sau "falsă" după cum un comportament s-a adap­ tat efectiv sau nu la situaţia existentă. 405


Acest lucru trebuie lămurit printr-un mi c

exemplu. Un ansamblu de mişcări oculare in­ voluntare sînt controlate de vestibul ; sînt mişcările numite "reflexe oculare vestibulare". Intre alte posibilităţi, ochiul uman poate, în­ tr-o situaţie dată, să efectueze o mişcare con ­ tinuă în plan orizontal ; în alte situaţii, glob1i oculari se pot înclina într-un unghi dat în j urul axelor lor sagitale. Pe de altă parte, dacă un organism uman este supus unei accelerări li­ neare laterale, ochii realizează o mişcare reac­ ţională. Totuşi această mişcare nu constă în­ tr-o deplasare laterală, ceea ce ar permite subiectului să urmărească mediul ce defilează, ci, dimpotrivă, într-o înclinare stabilă în ju­ rul axei optice. Această reacţie nu ar fi adap­ tativă decît în contextul unei înclinări laterale a corpului, care, în acest caz, ar ajuta la men­ ţinerea stabilităţii imaginii reti niene. Putem descrie deci situaţia, spunînd că organismul a "interpretat greşit" mişcarea lineară laterală ca pe o înclinare stabilă a corpului (de fap l, accelerarea laterală a inferat cu forţa gravita­ ţională, provocînd o deflexie a autolitelor, care este echivalentă cu deplasarea laterală a cor­ pului şi nu se deosebeşte de ea). In acest caz, "informaţia" conţinută în mişcarea oculară pri­ vind situaţia spaţială a corpului este falsă ; pentru a fi adaptativ, comportamentul ar avea nevoie de o situaţie care nu există în reali­ tate. 5. Subiectul supus experienţei pe care am schiţat-o nu este conştient de mişcările ocu­ lare (involuntare). Dar dacă este întrebat dE­ spre experienţa lui subiectivă, el va confirma efectiv senzaţia de a fi fost deplasat lateral. Altfel spus, experienţa subiectivă corespunde "informaţiei" pe care observatorul extern o atribuie răspunsurilor organismului. Realismul critic postulează în mod general că experien ţa noastră subiectivă sau "lumea noastră feno­ menală" poate fi înţeleasă ca "informaţie" con­ ţinută în totalitatea stărilor noastre de pregă 406


tire (readiness) comportamentale. Cu alte cu ­ vin te, lumea fenomenală a oricărui subiect 5c se află într-o relaţie de corespondenţă cu rea­ litatea obiectivă, căreia îi corespunde mai mult sau mai puţin exact, fără a-i fi in nici un fel identică. In viaţa cotidiană, nu operăm această dis­ tincţie. Pentru înţelegerea mea naivă, nu există o lume misterioasă dincolo de lumea experien­ ţei mele imediate ; obiectul care emite unde lu­ minoase spre ochii mei şi obiectul care, core­ lativ, îmi apare în faţa ochilor sînt luate drept unul şi acelaşi obiect situat intr-unul şi ace­ laşi spaţiu. Acest punct de vedere banal este numit "realism naiv", şi noi ne acomodăm foarte bine cu el în afara laboratoarelor (dato­ rită faptului că dispozitivul de corespondenţă este atît de ingenios, încît nu conţine decit foarte rare şi minime erori). Dar, ca savanţi, trebuie să ne ferim să cădem în concepţia naivă atunci cînd situaţia teoretic.ă cere, de fapt, o poziţie mai critică. Dihotomia critica-realistă între lumea obiec­ tivă şi lumea subiectivă este indispensabilă de îndată ce vrem să tratăm teoretic conceptul de "informaţie falsă", ca, de pildă, în cazul unei iluzii optice sau a oricărui gen de eroare cog­ nitivă. Pe de altă parte, subiectul naiv, în lupta sa de fiecare zi, are un interes vital ca struc­ turile sale cognitive să fie veridice. Departe de a fi o simplă problemă de epistemologie teoretică, tentativa de a stabili în mod adecvat o corespondenţă subiectivă a realităţii obiec­ tive determină în fapt şansele de supravieţuire. Este deci vital pentru subiect să dispună, in lumea sa fenomenală, de indicii care să-i arate în ce cazuri ar avea motive să presupună că reprezentarea cognitivă este exactă. In acest punct al rationamentului, trebuie să facem o scurtă incursiune în psihologia gîn­ dirii. 407


II.

UN

ARG UMENT 1MPRUM U fAT DIN

PSIHOLOGIA COGNI TIVA

Voi apăra teza că la om cercetarea cunoaş­ terii are o structură similară în principiu ace­ leia a unui impuls natural. Etologii disting, în general, două faze prin­ cipale într-un impuls : "apetenţa" şi "con­ sumarea". lntre ele se pot stabili următoarele deosebiri : 1 . Apetenţa (de exemplu, căutarea hranei) este însoţită de o stare de tensiune. In consu­ mare (de exemplu, înghiţirea alimentelor), această tensiune este redusă mai mult sau mai puţin brusc. Reducerea tensiunii este însoţită de un sentiment de plăcere. 2. In timpul evoluţiei, comportamentul de apetenţă devine din ce în ce mai complex, din ce în ce mai variabil si din ce în ce mai ela­ borat, în timp ce co �portamentul de consu­ mare rămîne, prin contrast, primitiv, rigid, ne­ modificabil prin experienţă. 3. Putem crede că orice impuls natural are o semnificaţie biologică, adică produce cu în­ deajuns de mare certitudine un efect care pri­ lej uieşte direct un avantaj selectiv. Totuşi, în ciuda importanţei lui, acest efect nu intervine decît rar în experienţa noastră subiectivă ; daci:i efectul se produce sau nu, acest lucru atinge afectivitatea noastră mai puţin decît ne putem aştepta. Această slabă rezonanţă este datorată prea marii dificultăţi pe care ar reprezenta-o pentru aparatul nostru perceptiv constatarea directă a efectului. Din această cauză, rămî­ nem în primul rînd legaţi de o verigă primi­ tivă, mai accesibilă, a lanţului cauzal : consu­ marea. ·In consecinţă, consumarea este obiec­ tivul trăit (experienced) al comportamentului de apetenţă, deşi nu constituie obiectivul bio­ logic. Acesta din urmă - adică "efectul" men­ ţionat mai sus - nu e decît o urmare a consumării. 408


Astfd , de exe m pl u , în împerechere, cC'e::t este t ră i t prin consum a re nu e fe c u n daţi a în sine, ci, mai degrabă , a n um i t e fenomene le­

ce

accesoriu de transportul seminţei orga­ nismului mascul la organismul femelă, adică de e v enimentele pregătitoa r e ale fertili z ă rii şi c are, în realitate, nu antrenează în mod nece­ sar fertilizarea. Vedem, deci , că, în p rinci p iu , o experienţă de consumare reuşită, oricît de mult ar reduce tensiunea, nu antrenea z ă niciodată în mod ne­ cesar efec t ul natural vizat. Emoţiile omului o igno ră însă ; el, simţindu-se împins doar spre consumare, numai în aceasta îşi va găsi liniş­ tirea . Tot ce e d i ncolo de consumare rămîne, cel mult, o chestiune de etică. Fără îndoială că paralelismul cu comportamentul cogn i ti v s-a l ămurit deja din cele spuse pînă acum. De fapt, analogia este frapantă, dacă admitem că "actul" se produce intern şi nu în sfer a com ­ p o r t amentului observabil. Omul găseşte şi în activitatea c og n iti v ă o apetenţă mai mult sau mai puţin compl e x ă o stare de tensiune în care soluţi a p r oblemei este căutată prin punerea la încercare a unor diferite strategii, prin aplicarea e x p e ri e nţei an­ t e rio a re şi prin gîndirea productivă. ln ca z ul unei r e u ş i te , tensiunea se descarcă brusc într-o experienţă de consumare . Situaţia de consu­ mare a fost studiată , mai ales , de psih ologia formei (Gestaltpsychologie). E ste ceea ce Karl Biihler numeşte «experienţa lui "Aha ! "" apariţia bruscă a u nei semnificaţii ce se jus­ tifică pri ntr-o evidenţă i r e z istibi lă, indis c uta­ bilă. E xperi e nţ a aceasta este însoţită şi, de fapt, c au z ată de o modificare caracteristică a st ruc ­ turilor co gn i tiv e în joc. In t ermeni de psiho­ logie a form e i , problemele nerezolvate apar ca nişte "structuri imperfecte" : sînt structuri că­ ro r a le lipsesc anumi t e părţi sau în care unele părţi se contrazic. In general, problemele sînt gate

409


nişte structuri în dezechilibru. In procesul gîn­ dirii productive, se observă manifestări bruşte de echilibru, şi tocmai cîştigul brusc de echi­ libru şi de armonie îşi găseşte reflectarea emo­ ţională în .. experienţa lui "Aha ! ""· Atît, despre consumare. Totuşi, efectul asociat în mod nor­ mal consumării şi căruia aceasta îi datorează existenţa sa biologică - acest efect este ade­ vărul cunoaşterii : "adevăr" în sensul critic­ realist al adaptării optime a s t ructurilor cogni­ tive la realitatea obiectivă. In acest sens, putem spune că, în timp ce adevărul este efectul obiectiv al gîndirii, ex­ perienţa evidenţei este obiectivul subiectiv al ei. Evidenţa, aşa cum am văzut, se naşte din echilibrul structural, din armonie şi ordine, care, in ultimă analiză, sînt mai degrabă cate­ gorii estetice decît categorii epistemologice. Dar, după felul în care este construit sistemul nostru cognitiv, se pare că frumuseţea duce la adevăr. Natura pare să împărtăşească încre­ derea pe care o exprimă formula medievală "verum et pulchrum convertuntur" încre­ derea că "adevăr" şi "frumos" sînt concepte interschimbabile, sinonime, tinzînd, şi unul şi celălalt, în cazul în care cuvintele sîn t insu­ ficiente, spre acelaşi Inexprimabil. Singurul neajuns este că această formulă ascunde un realism naiv, adică un realism care confundă corelaţie şi identitate. Consumarea este numai in corelaţie cu efectul, ea nu îl poate asigura ; experienţa evidenţei garantează tot atît de puţin adevărul pe cît experienţa orgasmului garantează fecundarea. Dacă lu­ crurile ar sta altfel, atunci în ştiinţă nu s-ar pune problema "verificării". -

III. CONSECINŢE ALE CONCEPTULUI LORENZIAN DE "IPOTEZA DE LUCRU" Voi schiţa acum consecinţele argumentaţiei precedente asupra unei evaluări a criticii pe care o face Piaget poziţiilor lui Lorenz. 410


Mai întîi, atunci cind utilizăm concepte ca "ipoteză de lucru" şi "necesitate", s-ar cuveni să precizăm dacă argumentaţia noastră se si­ tuează la nivelul realităţii subiective sau la cel al realităţ ii obiective. In general, cînd vor­ bim despre o ,,i poteză de lucru", avem în minte şi unul şi celălalt nivel. Din punct de vedere obiectiv, o ipoteză de lucru se carac­ terizează printr-o corespondenţă destul de slabă cu realitatea. Din punct de vedere subiectiv, ea este exploratoare, neconstrîngătoare, un fel de conj ectură fără angajare. Această conotaţie subiectivă este absolut ex­ clusă din raţionamentul lorenzian. Cît despre nivelul subiectiv, L o renz ar fi întru totul de acord cu Piaget asupra caracterului incontes­ tabil, necesar al categoriilor ereditare ale ra­ ţiunii. El susţine că aceste categorii sînt mai mult decît un simplu mijloc de a organiza ex­ perienţa (cum vroia să spună Kant) , că, de f a pt, ele au, în acelaşi timp, o func ţ ie de re­ prezentare, că ele spun ceva despre structura lucrului-în-sine. Dar Lorenz vrea, dimpotrivă, să spună şi că aceste categorii , oricît de evi ­ dente, necesare şi infailibile ar părea, nu sînt totuşi, decît o tentati vă filogenetică de atin­ gere asimptotică a adevărului. ,

Dacă trecem acum la conceptul de "necesi­ tate", aşa cum îl utilizează Piaget, pare tot atît de limpede că el nu poate denota decît aparenţa subiectivă a produselor gîndirii . Ter­ menul "necesitate" trimite vizibil la ceea ce eu am numit "evidenţa irezistibilă" a unei solu­ ţii , care, în cele din urmă, apare ca o "form ăl bună". De fapt, Piaget derivă în mod explicit "necesitatea" din procesele de echilibrare şi am văzut că stabilirea echilibrului cognitiv antrenează efectiv experienţa evidenţei. Dacă am vrea, totuşi, să spunem că procesele de echilibrare produc "necesitate" în sensul obiec­ tiv de "necesarmente adevărat", nu s-ar mai vedea pe baza căror principii epistemologice

-

411


(altele decît realismul naiv} s-ar mai stabili această corespondenţă. Avînd în vedere că Lorenz utilizează ter­ menul " ipoteză de lucru" intr-un sens pur obiectiv, în vreme ce noţiunea de "necesitate", după Piaget, trebuie să fie înţeleasă, pe de altă parte, ca referindu-se strict la subiectiv, urmează că, logic, cele două concepte nu se pot contrazice. Nu le-am putea considera con­ tradictorii decît în cazul în care nu am opera nici o distincţie între nivelul subiectiv şi ni­ velul obiectiv, ceea ce ar echivala cu o po ziţie realist naivă.

IV. PROBLEMA NEC'ESITAŢII LOGICE ŞI NECESITATII MATEMATICE

A

Piaget ar putea arăta că precedentele con­ sideraţii nu dau răspunsul dorit. El ar putea spune că, atunci cînd vorbea de " necesitate " , nu se refere a la simplul caracter incontestabil, că nu înţelegea nici adevărul obiectiv în sens realist, ci că, de fapt, se gîndea la validitatea logică. De fapt, o propoziţie ca "2 + 2=4" nu este, în nici un caz, o "ipoteză de lucru". Tre­ buie arătat că în articolul despre care vorbeşte Piaget, Lorenz abordase deja îndelung această problemă cu exactitate. El scria : «Nimic din ceea ce poate gîndi creierul nos­ tru nu are o va li di t ate a priori absolută ... , nici măcar ma t ematicile , cu toate legile lor. Legile matematicilor nu sînt altceva decît un organ de cuantificare a lucrurilor exterioare şi care, în plus, reprezi n tă un organ foarte im­ portant pentru viaţa omului. . ., care a dat ast­ fel mari dovezi ale valorii sale, biologic vor­ bind, aşa cum au făcut-o toate celelalte struc­ turi "necesare" ale gîndirii . Fireşte că mate­ matici le " pure " ... , ca teorii ale legilor interne ale acestui minunat organ de cuantificare, sînt de o importanţă pe care nu trebuie să ne te­ mem că o supraestimăm. Dar acest lucru nu ne îndreptăţeşte să le considerăm absolute. Calculul şi numă r ul afectează realitatea cam în 412


felul în care o fac maşina de dragare şi cupele ei. Din punct de vedere statistic . .. fiecare cupă draghează cam aceeaşi cantitate, dar, de fapt, nu se întîmplă niciodată ca două cupe să aibă acelaşi conţinut. Ecuaţi a matematică pură este o tautologie . . . Două cupe ale maşinii mele sînt absolut egale, pentru că, strict vorbind, de fie­ care dată este aceeaşi cupă, adică numărul unu. Dar numai fraza vidă are intotdeauna această validitate. Două cupe umplute cu ceva sau cu altceva nu sînt niciodată egale, numă­ rul unu aplicat la un obiect real nu îşi va găsi niciodată egalul în tot universul 3». Mă îndoiesc totuşi că Piaget se va mulţumi cu această explicaţie. Oricît de tautologice ar putea fi matematicile, nu sînt, în mod sigur, triviale în sens psihologic. Rezolvarea unei pro­ bleme de matematici este un veritabil act de gîndire productivă un fel de interacţiune cu înalt grad de complexitate a "maşinii de dragare" cu ea însăşi , interacţiune pe care mo­ delul lui Lorenz nu o explică. Raţionamentul matematic este o activitate a creierului, aşa cum este orice rezolvare de probleme empirice. De aceea, întrebarea piage­ tiană iniţială subzistă : cum ar putea un pro­ dus al unor mutaţii aleatorii şi al selecţiei, contingent şi fundamental imperfect, să atingă vreodată o stare în care să facă lucruri cum ar fi, de exemplu, o ecuaţie matematică, ne­ cesarmente adevărată pentru că este ideală ? In realitate, nu este altceva decît vechea enig­ mă carteziană : cum este posibil să percepem, în desenul trasat în grabă pe tablă de către matematician, triunghiul ideal a cărui sumă a unghiurilor este exact (şi în mod necesar) -

180 o ?

In cazul în care categoriile gîndirii noastre ar reflecta doar nivelul de perfecţiune dobin­ dit genetic al structurii (hardware) creierului nostru, gîndirea noastră matematică nu ar pu­ tea, în acest sen s, să atingă starea ideală şi să 413


conceapă "2 + 2=4", ci ar fi limitată la ceva ca "2 + 2 � 3,98". Totuşi , acest argument implică un izomorfism foarte concret între structurile mintale şi structurile creierului. De fapt, dacă un triu ngh i perceput sau desenat nu ar fi altceva decît un fel de proiecţie (mapping) f o tograf i că a unui triun gh i c on s trui t p o rni n d de l a potenţialităţile co r te x ului vizual , cu greu am putea înţelege că e l ar putea avea proprietăţi ideale - chiar dacă durata f i l og e n e zei ar fi infinită ! Exact în acest gen de argumentaţie s-au lă sat prinşi t e o r e ti ci e ni i formei, cînd au pos tul at e x i st enţ a " cîmpu r i l o r de for ţă" din creier pentru a ex­ plica regularităţile fo rm e l o r (Gestalten) min­ tale. Impasurile nu vor putea fi evitate decît re­ nunţînd, odată pentru totdeauna, la conside­ rarea fenomenelor subiective ca pe n iş te " fa c ­ sim ile" ale proceselor creierului. Nu configu ­ rarea unui mesaj nervos, ci semnificaţia l u i poate f i înţeleasă ca d i re c t reprezentată în con­ ştiinţă ; termenul de " s e m n i f ic aţi e" (sau de " i nf o rm a ţ i e " , cum preferă Lorenz să spună) trimite la caracteristicile de mediu care a:r tre­ bui pr es up u se p e n tr u a fa c e ca efectele com­ portamentale ale mesaj ul u i nervos să fie op­ tim adaptative. F a pt i n tere s ant, n o ţ i u nea i m pl ic ă o rel aţ i e de complementaritate între limitările c o mpo r ­ tamentului şi gradul de regularitate al semni­ f ic aţ i e i atrib u i t e . Dacă ar exista un m i j l o c să î n t r e b ăm broaş­ tele lui Jerome Lettvin 4 despre forma muşte­ lor, ele ar ră s p un d e , prob ab il, că toate muştele sînt ideal rotunde - pur şi s i m pl u pentru că sistemul lor se n zori al nu permite diferenţiE'ri comportamentale pr iv i nd orientarea muştei . Organismele situate mai sus în ierarhie, al că­ ror echipament senzoriomotor permite, de exe m plu , ghicirea d i r ecţ i ei în c a re este cel m a i proba b il ca musca să facă mişcarea ur­ m[t toare, trebuie s[t pl ă t e a s c ă această compe414


tenţă mai accen tu a t ă prin pierderea simetriei re pre z e ntare a lumii. Văzută din acest unghi, lumea platoniciană a ideilor pure, care se revelează intuiţiilor noastre îndărătul umbrelor deformate ale lu­ crurilor empirice, este departe de a fi asimp­ tota pe care un aparat cognitiv meşterit de o mutaţie oarbă şi o selecţie schiloadă ar pu­ tea să nu o atingă niciodată. Dimpotrivă, ca­ pacitatea n o a stră de a concepe formele şi rea­ lizările ideale este moştenită din stadiile pri­ mitive ale filogenezei cognitive. Experienţa necesităţii logice o facem în do­ meniul formelor ideale. Un silogism ca "Toţi X sînt U ; Y este X ; deci Y este U" nu este cu necesitate adevărat decît pentru o minte capabilă să înţeleagă ideea de suprafeţe in­ cluse în aşa fel încît să fie cuprinse succesiv unele in altele. Numai caracterul ideal al aces­ tei imagini conceptuale furnizează intuirea ade­ vărului fără excepţie - adică necesitatea silo­ gismului de mai sus. In rezumat : cine are de gînd să pună în dis­ cuţie originea filogenetică, şi deci caracterul "ipotetic" al categoriilor fundamentale ale gin­ dirii, nu le poate considera "necesare" în sensul de evidente, incontestabile, ideale şi perfecte. Aceasta lasă întreagă problema de a şti dacă, în general, concepţia unei filogeneze prin mu­ taţii întîmplăto are şi supravieţuirea celui mai adaptat este un m odel bun. In stadiul în care ne aflăm, este cu certitudine singurul model legitim pe care îl avem la dispoziţie. Dar se cuvine să ţinem seama că el nu explică rea­ li tatea conştiinţei. Desigur, selecţia permite introducerea conceptului de adaptativitate în descrierea organismelor şi, deci, atribuirea de "semnificaţii" proceselor creierului, semnifica · ţi i ce pot fi considerate ca descrieri ale conţi­ nuturilor conştiente. Dar este o procedură pur formală, un "fel de a spune", un fel de a ne organiza conştiinţa. Conştiinţa este, totuşi, mai mult decît o simplă c o n st r u c ţie formală - cel în

415


puţin pentru posesorul creierului in cauză. Această realitate pe care behaviorismul s-a mulţumit să o treacă sub tăcere, dar pe care nu a respins-o niciodată cu adevărat, ar trebui să ne amintească de caracterul prealabil al înţelegerii actuale a naturii de către noi.

Comentariu Jean Piaget

Nu-mi este uşor să-i răspund lui Bischof ; expunerea lui e atît de bogată şi atît de subtilă, încît ar trebui să o recitesc atent pentru a-i putea răspunde în detaliu 5 ; aş vrea, însă, mai întîi, să spun că, din păcate (şi mă simt vinovat), nu am citit mult din Konrad Lorenz. Dar l-am cunoscut bine, îm­ preună cu Inhelder, într-un "study-group" de psihologie a dezvoltării la O.M.S. 6, patru ani la rînd, unde am constatat, amîndoi, că abia la sfîrşitul celui de-al patrulea an am început să ne înţelegem . In cel de-al patrulea an, Lorenz a exclamat : "Dar nu sînteţi un empirist, eu credeam că sînteţi ! " Ca să vă arăt cît de pu­ ţin ne-am înţeles . Şi i-am răspuns : "Dar sînt un adversar absolut al empirismului, iar eu credeam că dumneavoastră sînteţi empirist", după care mi-a răspuns : "Dimpotrivă, eu sîn t discipolul bătrînului meu coleg de la Konigs­ berg, adică al lui Kant, şi caut să traduc ca­ tegoriile lui Kant în termeni biologici sub formă de inneitate". In pasajul pe care Bischof îl critică în tex­ tul meu, nu era vorba de discutarea inneită­ ţii , la care m-am referit în legătură cu Chom ­ sky. Voiam numai să semnalez că Lorenz, că­ ruia i-am pus imediat problema de a şti dacă. în cazul în care categoriile kanti ene ar fi în416


născute, este vorba de o ereditate generală sau numai de o ereditate specifică, mi-a răs­ puns că are în vedere o ereditate specifică şi, în consecinţă , variabilă de la o specie la alta. In felul acesta am înţeles noţiunea de "innate working hypothesis". In textul meu, îl laud pentru prudenţa de a nu considrea inneitatea categoriilor kantiene ca pe un caracter uni­ versal. l-am spus, aşadar, lui Lorenz (şi con­ tinuu să cred) : "Dumneavoastră reţineţi din Kant, mai întîi de toate, ideea prealabilului ceea ce condiţionează experienţa -, şi sînt întru totul de acord cu acest antiempirism, dar sacrificaţi necesitatea, în măsura în care acea­ stă inneitate nu ar fi decît specifică. Insist, în ceea ce mă priveşte, asupra necesităţii , dar asupra unei necesităţi logice, care - se inţe­ lege de la sine - nu poate rezulta din sistem<! închise. Din acest punct de vedere, echilibra­ rea este construirea de structuri in final în­ chise, care se compun autonom, ca un grup in domeniul matematicilor". Cu alte cuvinte, îl lăudam pe Lorenz pentru prudenţa lui in le­ gătură cu categoriile kantiene, dar găseam, in acelaşi timp, că delimitarea prealabilă pare secundară ; în ce mă priveşte, contest preala­ bilul în sensul inneităţii structurilor, dar reţin necesitatea în sensul la care m-am referit. Bi­ neînţeles, dacă în articolul meu aş fi discutat mai în detaliu despre Lorenz, aş fi formulat şi alte rezerve, îndeosebi rezerva privind explica­ rea adaptării cunoştinţelor numai prin selecţie şi prin avantajele pe care o cunoaştere mai mult sau mai puţin adecvată le procură speciei ; cred că dacă lucrurile stau astfel în legătură cu cu­ noştinţele practice elementare (adică procura­ rea hranei, căutarea unui loc potrivit pentru cuibul unei păsări etc.), nu văd absolut deloc cum poate selecţia să explice, cînd este vorba de cunoştinţe umane, avantaj ul obţinut de spe­ cia umană în inventarea, de pildă, a numerelor imaginare sub forma rădăcinii pătrate a unui -­

417


număr negativ. Mi se pare greu de înţeles, în concepţia neodarwinistă a instinctelor lui Lo­ renz, corespondenţa formării ereditare a mor­ fogenezei şi a comportamentelor. Intr-adevăr, comportamentul depăşeşte frontierele somei şi presupune tot felul de anticipări raportate la mediul extern. Dacă aş fi discutat această pro­ blemă mai îndeaproape cu Lorenz, ţinînci seama de neodarwinismul său, aş fi citat exem­ plul cu pagurul, care mi se pare foarte re­ prezentativ. Pagurii sînt victimele unor mutaţ1 i aleatorii în sensul că au abdomenul moale, dar, în acelaşi timp, apare o conduită speci­ fică ereditară, şi anume aceea de a se adă­ posti în cochilii de gasteropode ; deci, pe de :J parte, o mutaţie defavorabilă pentru supra­ vieţuirea speciei, apoi, pe de altă parte, un comportament ce remediază, com pensează şi readuce la o situaţie normală. Or, nu poate fi vorba de d ouă formaţii de aceeaşi natură, adică amîndouă datorate unor mutaţii aleatorii car � trebuie puse pe acelaşi plan . Iată direcţia în care aş fi discutat cu Lorenz ; însă, repet c:i, pe terenul pe care s-a situat Bischof, n-am făcut decît să citez interpretarea ipotezei înnăs­ cute de lucru ca pe o laudă la adresa pruden­ ţei lui Lorcnz de a nu voi să confunde direct înnăscutul şi univcrsalul.

Răspunsul mai detaliat al lui Piaget la ar­ gumentele lui Bischof figurează în capitolul 1 3 ("Consideraţii finale"). Din scurtul răspuns dat lui Bischof, în cursul dezbaterii, am ales un pa­ saj de natură să lămurească concepţia piageti­ ană asupra necesi tăţii : "Insist ( ... ) asupra ne­ cesităţii, dar asupra unei necesităţi logice, care - se înţelege de la sine - nu poate rezulta din sisteme închise. Din acest punct de vedere, echilibrarea este construirea de structuri în fi­ nal închise, care se compun autonom, ca un grup în domeniul matematicilor". Expresii ca "în final închise" şi "care se compun autonom" par să conţină cheia noţiunii piagetiene de ne418


cesitate . S e pare ca Piaget sugerează o "zăvo­ rîre", asemănătoare unui proces de constituire a ordinii prin zgomot, urmat de închiderea com­ binatorie a sistemului, după asamblarea între ele a părţilor. Intr-adevăr, acestea par să fie mecanismele care asigură noutatea şi necesita­ tea în modelul piagetian. Această dilemă (ne­ cesitate versus fluctuaţie imprevizibilă, actua­ lizarea unui traseu predeterminat versus or­ dine prin zgomot) a atins deja punctul cel mai aproape de soluţionare (soluţia va fi obţinută prin dovezi empirice) în expunerea lui Chan­ geux şi în discuţia care urmează (vezi cap. 8 ) In cursul dezbaterii, nu se va obţine de la Piaget o imagine mai clară a surselor necesi­ tăţii. Totuşi, în mai multe lucrări, el tratează această problemă. Trebuie notat, de asemenea, rolul pe care Bischof îl atribuie "echilibrării" şi "reechilib1·ării", cînd descrie agentul biologic al noutăţii conceptuale ("experienţa lui ··Aha ! ••") ; în această privinţă, concordanta cu Piaget este evidentă. .


CAPI TOLUL 1 1

CUNOAŞTEREA ŞI " FUNCŢIA SEM IOTICĂ"

Dan Sperber, antropolog al cunoaşterii, a că­ rui abordare originală a simbolismului se acordă cu lingvistica ge l'teratiră a lui Chomsky *, s-a înt1·ebat deja despre sensul termenului "funcţie simbolică sau semiotică" (vezi capitolul 7 ). Ba­ zîndu-se pe ipoteza inneistă, el construieşte aici o critică a semiologiei. Argumentul esen­ ţial al lui Sperber este că orice poate de-z;eni un simbol . El consideră că nu există clasă în­ chisă şi determinată de entităţi (percepte, serii de fenomene, obiecte exterioare şi aşa mai de­ parte) caracterizabile prin proprietatea lor co­ mună de a fi simboluri reale sau potenţiale . Toate perceptele, conceptele ş i relaţiile po t fi transformate atît în descrieri, cît şi în simboluri. Sperber este de părere că nu există o aşa-numi­ tă "gramatică a simbolismului", pentru că an­ samblul de fenomene interpretabile simbolic nu este nici numărabil, şi nici supus regulil01·. "Condiţiile input" sînt singurele criterii vala­ bile pentru ca un fenomen să se proiecteze în lumea simbolică a unui anumit individ şi/sa., al unei culturi. Or, nu se pot cunoaşte condiţiiie de input valabile a i c i şi acum decît prin metode e mpirice, prin studierea atentă a dispozitivului mintal asociat transformărilor simbolice şi a * Vezi D. Sperber, Rethinking Symbolism, Cam­ bridge, 1975.

420


dispoziţiilor înnăscute care orientează selecta­ ,·ea datelo1· ; se e fec t ueazâ apoi traducerea lor în scheme simbo lice adecvate, putînd, după caz, să fie investite cu o rezonanţă deosebită (cog­ nitivă şi/sau emoţională) . Sperber asociază fie­ care reprezentare conceptuală cu reprezentarea perceptuală corespunzătoare după trei modali­ tăţi distincte, dar compatibile : modalitatea se­ mantică, modalitatea enciclopedică sau descl"ip­ tivă şi modalitatea simbolică. Acelaşi percept poate fi asociat cu trei modalităţi de 1·eprezen­ tare, dar aceasta nu înseamnă că cele trei me­ canisme de transformare se confundă. Cu alte cuvinte, Sperber respinge "teza curentă" con­ form că1·eia reprezentările semantice şi sim­ bolice sînt, amîndouă, subsumate unei singure modalităţi de decodare, numită funcţie semio­ tică. Există o capacitate de simbolizare speci­ fică şi înnăscută. Modalitatea de reprezentare sim bolică se dezvoltă, în aceeaşi măsură, în cursul ontogenezei ; mecanismele sale interne nu sînt învăţate şi nu pot fi explicate în ter­ meni de "inteligenţă gene1·ală". Sperber antici­ pează ideea că antropo l ogii cunoaşterii, odată eliberaţi de prejudecata relativistă, vor putea contribui în mare măsură la clarificarea pro­ blemei fundame n telor înnăscute ale cunoaşterii umane . Inzestrat atît cu capacităţi înnăscute proprii speciei, cît şi cu conţinuturi variind în funcţie de culturi, domeniul reprezentărilo r simbolice p1·ezintă un interes deosebit. El con­ stituie, pentru Sperber, o activitate mintală majoră, independentă de limbă, dar tot atît de importantă pentru mecanismele intrinseci ale gîndirii conceptuale. In discuţia care urmează, poziţia lui Sperber este contestată de Piaget şi Papert ; ei susţin că ceea ce, la prima vedere, pare a fi "neîn­ v ăţat " este, de fapt, rezultatul învăţării indi­ recte. 42 1


Observaţii despre lipsa unei contribuţii pozitive a antropologilor la problema inneităţii Dan Sperber

Din nefericire, antropologia actuală nu are de adus o contribuţie deosebită în această dez­ batere ; în consecinţă, mă voi limita la cîteva observaţii destul de simple. Pînă în prezent, contribuţia majoră a antro­ pologiei la problema inneităţii a fost nega­ tivă ; ea a furnizat izbitoare contraexemple la ipotezele inneiste etnocentrice, care atribuiau un caracter natural instituţiilor şi valorilor occidentale, făcînd din moravurile noastre bu­ nuri ale omului perfect. Combătînd acest na� turalism naiv, antropologii au ajuns la convin­ gerea că toate ipotezele inneiste sînt naive şi, în consecinţă, le-au tratat cu dispreţ. Ei au încetat să mai ia parte la o dezbatere a cărei inutilitate au crezut - prematur - că o de­ monstraseră deja. Cu toate acestea, cercetările şi argumentele lingviştilor generativişti sînt, astăzi, atît de solide, încît nu mai este admisibil să se nege că limba poate avea puternice baze înnăscute. Antropolgii antiinneişti vor trebui, aşadar, să cedeze în această privinţă, care nu-i priveşte direct, dar vor aduce, totuşi, argumentul că, tocmai pentru faptul că Homo sapiens este ge­ netic înzestrat cu fundamentele limbajului, nu mai este nevoie de nici o bază înnăscută pen­ tru a explica învăţarea culturii. Limba şi in­ teligenţa generală care o însoţeşte constituie, probabi l, instrumente destul de puternice pen1:ru a explica tot restul procesului de în­ văţare ; pe scurt, se va abandona relativismul lingvistic pentru a asigura mai multe garanţii relativismului cultural. Tocmai această atitu422


dine de renunţare îi caracterizează pe antro­ pologii de azi şi acest lucru aş dori să-1 critic aici . Cei care susţin concepţia "inneism lingvistic plus relativism cultural" vor avea la îndemînă două tipuri de argumente. In primul rînd, în­ treaga cunoaştere enciclopedică de natură să fie învăţată poate fi explicată şi, în consecinţă, transmisă verbal ; deci, un copil care îşi înţe­ lege limba nu ar mai avea nevoie de nimic altceva pentru a-şi înţelege cultura. In al doi­ lea rînd, aptitudinea pentru interpretarea sim­ bolică, aspect esenţial al culturii, ar fi depen­ dentă de un sistem semiologie analog cu cel al limbii, şi orice copil care ştie cum să vor­ bească poate, doar datorită acestui lucru, să dispună de structuri care îi vor permite să simholizeze. Limba ar interveni, aşadar, în în­ văţarea culturală în două feluri : direct, ca in­ strument de transmitere a cunoaşterii enci­ clopedice ; indirect, ca model de dispozitive simbolice. Aş vrea să arăt pe scurt că aceste două ipoteze îşi pierd plauzibilitatea cînd sînt confruntate cu fapte pe care se presupune că le explică şi că, deci, poziţia de retragere care pare să-i tenteze pe susţinătorii relativismului cultural nu poate fi apărată. În primul rînd, chiar dacă, în principiu, con­ ţinutul propoziţional al cunoaşterii culturale poate fi transmis verbal prin predare/învăţare explicită şi completă, lucrurile nu se întîmplă întocmai aşa. Instruirea directă nu joacă de­ cît un rol parţial - chiar minim - în procesul învăţării ; fiecare fiinţă umană ştie mult mai mult decît a fost învătată. Pentru a nu da · decît un exemplu, orice fiinţă umană care tră­ ieste într-o societate stie cum să recunoască, să. înţeleagă şi să apre cieze, conform culturii sale, un repertoriu deschis de vorbe de duh. Or, nu numai că instruirea adulţilor în această privinţă este foarte vagă, dar însăşi vorba de duh propriu-zisă nu este cu adevărat recunos­ cută ca atare decît de o persoană care nu are 423


nevoie să-i vadă pe alţii rîzînd pentru a o con­ sidera şi el hazlie, şi nu este apreciată decît de o persoană care nu a avut nevoie să i se explice. Dacă exemplul şi instruirea joacă un rol în învăţarea vorbei de duh, ele sînt inca­ pabile să funcţioneze în procesul învăţării fără ca o anume aptitudine să se fi dezvoltat în in­ divid. De regulă, chiar dacă procesul de în­ văţare se bazează în principal pe enunţuri auzite, el nu constă, pur şi simplu, din înregis­ trarea conţinutului propoziţional al acestor enunţuri ; în consecinţă, nu se poate afirma că cunoştinţele dobindite sînt deductibile din enunţuri auzite exclusiv prin operaţii ale inte­ ligenţei generale lipsite de specializări înnăs­ cute. Realitatea este că nu ştim nimic despre aceste lucruri, şi că ar fi greşit să excludem a priori ipotezele inneiste (după cum ar fi la fel de greşit, desigur, să le dăm întîietate tot a priori) . A doua ipoteză, conform căreia activitatea simbolică utilizează mecanisme analoge celor al e limbajului, pune o problemă şi mai inte­ resantă, în primul rînd pentru că este unanim acceptată, nu numai de antropologi, dar şi de psihologi, filosofi şi alţii, în al doilea rînd, pen­ tru că ea poate fi în întregime combătută, şi, în al treilea rînd, deoarece, prin combaterea ei, se relevă posibilitatea unor mecanisme min­ tale înnăscute de un tip nou. O reprezentare conceptuală poate fi asociată cu reprezentarea perceptivă din care provine în trei feluri. Primul, în cazul particular în care reprezentarea perceptivă este reprezenta­ rea fonetică a unei propoziţii, o reprezentare semantică îi este asociată prin gramatică. Al doilea, orice reprezentare perceptivă poate fi descrisă printr-o reprezentare enciclopedică. Al treilea, o reprezentare perceptivă poate evoca o reprezentare simbolică, care nu este nici un sens determinat de gramatica limbii, şi nici nu reprezintă o descriere a perceptului. 424


Evident, reprezentările semantice, enciclo­ pedice şi simbolice nu sînt incompatibile şi pot fi asociate cu acelaşi percept. Dacă, de exemplu, Paul îi spune Mariei "Te iubesc", Maria aso­ ciază sunetelor percepute o reprezentare se­ mantică a propoziţiei, o reprezentare enciclo­ pedică de tipul "Paul mi-a făcut o declaraţie de dragoste" şi, în sfîrşit, o reprezentare sim­ bolică, ce depinde de propriile ei sentimente. Sau, la fel, o predică religioasă are semnifica­ ţia propoziţiilor rostite ; este descrisă ca o com­ portare a predicatorului şi evocă credincioşilor sentimente de teamă faţă de propriile păcate. Teza cea mai general acceptată, implicit sau explicit, constă în ideea că această reprezen­ tare tripartită de concepte nu este decît apa­ rentă şi, de fapt, este subsumată uneia bipar­ tite : reprezentările semantice şi reprezentă­ rile simbolice ar depinde, împreună, de o sin­ gură funcţie semiotică şi s-ar referi la semne, enunţuri sau simboluri, pe care mintea le-ar descifra, spre deosebire de alte obiecte ale per­ cepţiei, pe care mintea s-ar mulţumi doar să l e descrie. Dacă această concepţie semiologică ar fi exactă, ea ar conferi un caracter verosi­ mil iniţial concepţiei potrivit căreia activitatea simbolică este modelată pe activitatea lingvis­ tică şi nu presupune nici o aptitudine înnăscută deosebită. Şi, totuşi, această concepţie este greşită, aşa cum am încercat să demonstrez în detaliu într-o carte a mea 1 • Nu voi aduce aici decît un singur argument împotriva concepţiei se­ miologice, dar acesta va fi suficient pentru a o infirma şi are consecinţe directe asupra pro­ blemei echipamentului mintal înnăscut. Concepţia semiologică sau nu are nici o semnificaţie empirică precisă, şi, în acest caz, nu mai are rost să fie discutată (un punct de vedere apărat mai devreme de Chomsky vezi capitolul 7), sau trebuie să afirme că există o gramatică a simbolismului comparabilă cu cea a limbajului . O gramatică este un dispozi425


tiv c are enumeră (în sensul matematic al cu­ vîn t ulu i) ansamblul p ropoz i ţi i lor unei limbi. In acest sens, gr a ma t ic a diferă de alte d i s po zit iv e mintale în care a n s a mb l ul de părţi care le con­ stituie nu p o a t e fi enumerat. De exempl u , ni­ mănui nu-i va t rec e prin cap să construiască o gramatică din posibili stimuli vizuali ; ansam­ bl u l acestor stimuli este, în ge n e ral , definit de condiţii de i n pu t (cum ar fi l u n gi m e a d e undă şi i n t e n si t a t e a ) şi nu poate fi e n umer a t. Intre­ barea constă, deci, în a şti dacă a n s a mb lul de fen o men e susceptibile de o i n t e r pre t a re sim­ bolică este e n u m er a bi l şi de pe n d en t de o gra­ matică ori nu poate fi defi n i t decît de con­ diţii de i n pu t . I ndată ce întrebarea este expri ­ mată în aceşti termeni, răspunsul este evident : în a numi t e condiţii, orice obiect al Rî n di ri i poate stîrni o e voca re simbolică ; astfel, an­ samblul de fenomene sim boli c e nu este e nu ­ merabil şi nu p o a t e fi definit decît de condiţii de i n pu t . In consecinţă, d i s p ozi t i v u l mintal pe care se întemeiază activitatea simbolică este cu desăvîrşire diferit de cel pe care se î n t em e ­ i a ză activitatea ling-vistică. O r i ce concepţie se­ m i o l o g i că , fie cea elaborată de antropologi , fie cea elaborată de Pia�et. care a trib u i e structuri de acelaşi tip atît l i m b i i , cî t şi s i mb ol i s mului este. aşadar, eronată. Aşa-numita functie se­ miologică nu există. P ro b l em a înv ăţăr ii sim­ bolismului rămîne n e a t i n s ă . R es p i ng ere a ac es t ei c once pţii s ug e re az ă cî­ teva observ a ţ ii de ordin sp e cul a t i v . Dacă con ­ cepţia s e m i ol o g i că a r fi fost justă, ea ar fi dat p e loc răspuns la două întrebări fundamen­ tale ale o r i c ă re i teori i a simbolismului ( 1 ) In ce co n d i ţ ii este un fe n ome n i n t erp r e tat sim­ bolic ? (2) Care este l e gă tu ra dintre fenomenul s imbolic şi i n t er pre ta r e a lui ? In t r-a d e v ăr, dacă simbolismul ar a ve a o g ra ma ti c ă , t oate obiec­ tele cr e a te de această gramatică ar fi interpre­ tate si m b ol i c , i ar gramatica în sine ar defini lcg[t tura între obiect şi interpretarea lui . Dar , 426


deoarece nu există o gramatică a simbolismului, aceste două întrebări fundamentale rămîn fără răspuns. Alte două tipuri de răspun s pot, de asemenea, fi înlăturate pe loc. In primul rînd , activitatea simbolică nu face obi ectul instruc­ ţiunilor explicite şi exhaustive şi, de aceea, gama şi mecanismul i n terpr e tă r i i simbolismului nu sînt determinate de procesul de învăţare. In al doilea rînd , nu este clar ce consideraţii raţionale (de adaptare , de exemplu) ar con­ strînge fiinţele uman e să facă din unele per ­ cepte puncte de plecare pentru o evocare sim­ bolică ; ar fi , deci , arbitrar să afirmăm că dispozitivul simbolic este, pur şi simplu, pro­ dusul unei inteligenţe generale. Dimpotrivă, pare de conceput că, cu cît înţelegem mai bine mecanismele selectării şi interpretării simbo­ lice, cu atît vom ajunge mai curînd să credem că organismul care le-a dezvoltat a fost înzes­ trat de la bun început să le îndeplinească în acest fel. Această aptitudine înnăscută ipotetică este de două ori interesantă, o dată pentru că se referă la o activitate mintală majoră (spre deo­ sebire, de exemplu, de mecanisme înnăscute minore, legate , probabil, de identificarea culo­ rilor sau recunoaşterea chipurilor) , iar, în al doilea rînd, pentru că această aptitudine este de un tip radical di f e r it de aptitudinea pentru limbă, chiar dacă intervine, la nivelul gîndirii conceptuale, ca şi limba.

Dacă antropologia tr eb u i e , în cele din urmă, să contribuie în mod pozitiv la studierea baze­ lor genetice ale cunoaşterii, o va face la ni­ velul gîndirii conceptuale, în care metoda ex­ perimentală are limite recunoscute, şi , mai cu seamă, în domeniul simbolismului, unde varia� ţiil e culturale sînt cele mai pline de învăţă­ minte. O asemenea contribuţie nu va fi posi­ b i l rl decît dacă antiin neismul şi sem i o lo g i s mul vor fi ubandonate.


Discuţie Papert : Aş vrea să mă refer la problema ri­ dicată de Sperber privind capacităţile ce apar la copil fără ca ele să-i fi fost predate . Este gre­ şit să identificăm învăţarea cu situaţia clasică în care un profesor stă în faţa clasei sau o mamă interacţionează cu copilul. Societatea poate transmite cunoştinţe tinerilor mult mai indirect . Ţinînd seama de obiectivele noastre teoretice, aceste căi indirecte sînt folosite şi în învăţămînt. De pildă, avem multe exemple de corespondenţă biunivocă în viaţa noastră socială. Sistemul de monogamie ne învaţă multe lucruri, printre care un precursor al arit­ meticii, şi anume ideea de corespondenţă bi­ univocă. Nu este, oare, plauzibil ca formele so­ ciale să fie selectate pentru acest tip de funcţie de un proces de evoluţie ? Sperber : Este necesar să facem distincţie intre instruire explicită şi directă, care explică ea singură procesul de învăţare, şi obiectele de reflecţie care nu pot să sugereze subiectului o dezvoltare sistematică decît dacă este în­ zestrat pentru acest lucru. Un organism care a construit relaţia biunivocă prin observarea monogamiei nu-şi datorează cunoaşterea unei "învăţări" propriu-zise, ci, mai degrabă, pro­ priilor sale facultăţi . Papert : Funcţia învăţării constă, în parte, în a da modele, şi asta s-ar putea rezuma şi' astfel : "Iată, acest aspect al l um ii este im­ portant ; gîndiţi-vă la el, însuşiţi-vi-1 ca mo­ del de folosit mai tîrz i u " . Chomsky şi, alături de el, întreaga tradiţie de inteligenţă artifi� cială susţin că o problemă extrem de dificilă privitoare la procesul de învăţare se referă la întrebarea de ce, dintre atîtea căi pe care le poate urma cel care învaţă, el alege unele şi nu altele. Cred că există multe explicaţii , din­ tre care unele pun în j oc lucruri de felul ace428


Iora pe carlil Piaget le-ar numi "echilibrare" între mai mulţi factori ; altele ţin de faptul că societatea are metode de a atrage atenţia celui care învaţă prin etichetarea unor lucruri ca importante. Faptul că există sau nu un ase­ menea principiu călăuzitor este de natură să joace un rol fundamental în determinarea a ceea ce este sau nu "învăţabil". Să presupunem că am vrea să-i învăţăm pe copii, printre altele, că un lucru ca "omul care a fos t aici ieri" ar trebui să fie tratat, i11r tr-un sens, ca un obiect în sine. Una din mo­ dalităţile de a o face ar fi să repetăm "omul care a fost aici ieri" în afara contextului unei inserţii într-o propoziţie. �n acest fel, s-ar pu­ tea construi o structură particulară, care ar juca un rol în învăţarea perceperii structu­ rilor în general. Dar iată ce-am vrut să spun : nu cunosc nici un studiu care să facă o încer­ care serioasă de a trece în revistă mulţimea de posibile modalităţi indirecte de a învăţa ceea ce ar putea exista într-o societate dată ; şi, dacă nu facem o asemenea încercare, sîntem pe un teren foarte nesigur ca să putem face o afir­ maţie competentă. Chomsky : Există motive foarte bine înteme­ iate de ce un asemenea studiu nu există, !)i asta merge pe linia celor spuse de Papert, lu­ cru pe care îl consider greşit. Papert a spus că adevărata problemă (în această privinţă, sînt de acord cu el) constă în a afla de ce în­ văţarea preferă să meargă pe un drum şi nu pe altul ; a mai spus că există multe expli­ caţii pentru acest fenomen, dar cu asta nu sînt de acord. Nu cunosc decît o singură explica­ ţie, şi anume ipoteza despre condiţiile preîn­ scrise care limitează output-ul posibil ; dacă ar exista, într-adevăr, multe alte explicaţii, nume­ roase propuneri ale căror consecinţe să le pu­ tem testa, am fi în măsură să examinăm aceste multe explicaţii, cum sugerează Papert. Dar, înainte de a întreprinde aceasta, trebuie să 429


!ll a i existe ceva care să fie examinat. Pînă nu se avansează o propunere sau un ansamblu de propuneri care să aibă consecinţe empirice pe care să le putem investiga, este, pur şi sim­ plu, inexact să spui că există numeroase ex­ plicaţii. Nu spun că pentru orice eveniment fizic care se produce nu există un număr i nfinit de lu­ cruri despre care se poate crede că 1-au cau­ zat. Dar nu se poate examina numărul infinit de cauze posibile. Se încearcă să se stabilească teorii ştiinţifice care să conducă la consecinţe şi care să fie eventual comparate. In cazu­ rile în care există un ansamblu de teorii de rezervă, o analiză le poate compara, cînd, însă, nu există un ansamblu de asemenea teorii , nu se poate face nimic. Premack : Trebuie să spun că Chomsky a luat problema şi a pus-o acolo unde ea se si­ tuează pe linia acestei conferinţe, adică în do­ meniul limbii, dar cred că modul în care un student învaţă ceva este un mister care depă­ şeşte sfera limbii. Încercînd să învăţăm pe ci­ neva, fie chiar cel mai simplu lucru, nu-l în­ văţăm "un lucru", ci un număr infinit de lu­ cruri. A şti care sînt exact lucrurile care se po t preda cuiva şi, din acestea, cîte învaţă subiectul înainte de a învăţa acel unic lucru pe care l-am avut în vedere, iată un lucru pe care-I putem afla dacă ne ostenim să numărăm fie ele şi numai cîteva scheme care au figurat în programul nostru de instruire. Să presu­ punem că încercăm să învăţăm un animal re­ laţiile biunivoce între bucăţele de material plastic şi diferite fructe şi că, la început, ani­ malul prinde extrem de greu aceste relaţii. Spunem - de fapt, greşit, cum se va dovedi - că animalul nu a învăţat nimic, deoarece continuă să răspundă la întîmplare despre co­ respondenţa cuvînt-referent. In cele din urmă, observăm că există alte relaţii, pe care, de asemenea, le predăm proprietăţi de clasă ale 430


cuvintelor, proprietăţi de clasă ale referenţilor, operatori specifici cuvintelor, operatori specifici referenţilor. Există şi posibilitatea ca, înainte de a învăţa relaţiile biunivoce, subiectul să în­ veţe o relaţie supraordonată - ca să zicem aşa - conform căreia orice membru al clasei de cuvinte poate fi folosit pentru a obţine orice element al clasei referentului şi să înveţe asta chiar dacă nu este corect. Se poate ca subiectul să înveţe toate acestea înainte de a învăţa că doar un anume cuvînt îi dă uri anume referent. Dacă luăm în considerare lunile care sînt nece� sare pentru a-l învăţa asta, ne vom da seama că, de fapt, înainte ca subiectul să înveţe că un anumit cuvînt este necesar pentru a obţine un anumit obiect, el învaţă toate cele menţionate mai sus şi, fără îndoială, mult mai multe lu­ cruri, care nouă ne-au scăpat. Faptul că stu­ dentul învaţă exact lucrul pe care profesorul îl are în minte (din mulţimea nedeterminată de lucruri din care se poate presupune că pro­ fesorul alege un exemplu) este un mister la care cred că trebuie să medităm mai mult. Fodor : Oricine înţelege prima etapă a unei teorii a inferenţei nondemonstrative (în ca­ drul căreia învăţarea constituie un caz special) ştie că nu se obţin asemenea inferenţe decît dacă punem constrîngeri anterioare asupra ela� sei de proprietăţi proiectabile. La stadiul în care ne aflăm astăzi, aceasta nu mai este de­ cît o remarcă banală în filosofia ştiinţei ; toată lumea ştie acest lucru de mulţi ani. Aşa că singurul argumen t posibil în privinţa nativis­ mului este argumentul în privinţa rigurozităţii. Care sînt natura şi dimensiunea acestor con� strîngeri ? Faptul că trebuie să existe aşa ceva este demonstrabil pe baze logice. Premack : Aş vrea să corectez impresia că am acuzat antropologia ca fiind nonpertinentă sau trivială fie în sens tehnic, fie în sens ne­ tehnic. N-am vrut decît să spun că antropo­ logul ridică cu o mare perspicacitate o pro431


blcmă ai cărei prizonieri sîntem cu toţii şi, <�poi, n e lasă fără soluţie. Dacă antropol ogul mă dezamăgeşte, asta se î n tîmp lă doar pentru că, după c e formulează extrem de elegant pro­ blema, nu are nimic mai elegant de oferit ca

soluţie decît să spună "Nu vă descurajaţi , în­ ce rcaţi , încercaţi din nou" ; or, este tocmai ceea ce oricum facem cu toţii. Problema pedagogică constă din unirea ce­ lor două p r obleme pe care le-am discutat. Pro­ blema dacă m o nogamia poate fi un exemplu de coresponden ţă biunivocă nu reprezintă de­ cît jumătatea problemei ; cealaltă jumătate este că ea poate fi, în principiu, un exemplu pentru o infinitate de lucruri. Cu excepţia ca­ zului în care anumite scheme sau disp oz i t ive permit o anumi t ă citire sau interpretare a exem­ plului, este puţin probabi l să existe vreun re­ zultat specific sau demn de luat în conside­ rare . Permiteţi-mi să menţionez o dovadă ele­ gantă şi foarte simplă oferită de Levine 2 în sprijinul ideii conform căreia, pentru ca învă­ ţarea să aibă loc, ipoteza trebuie să fie în min­ tea celui care învaţă. Levine foloseşte o si­ tuaţie atît de simplă, încît putem ş ti imediat ce ipoteze utilize u ză subiectul. Din comporta ­ rea subiectului în ce priveşte alegerea dintr-o serie de încercări, se poate spune imediat dacă se gîndeşte la cul o are, formă, mărime şi aşa mai departe. Rezultatele arată că, în pofida unei perfec te conjugări a stimulului, a răspun­ sului şi a consoli d ării, dacă ipote za nu este în mintea subiectului, procesul de î n văţare n u are loc. Ba, mai mult, aşa cum o poate dovedi Fodor, studiile asupra condiţionării verbale arată că aceasta nu se rea l i z ea z ă decît dacă o ip o teză coextensivă cu ceea ce este luat în con­ s ider a tie este cun o s cută de subiect . Este toc­ mai c e ea ce opera lui Levine ne arată într-un mod foarte concludent. Discuţia este axată pe două aspecte cruciale, care decurg din capitolele anterioare şi conti432


nuă

în cele

put

struc turat, un material upi pentru o

se

care

au mat rwnas. Pl"imul aspect

refe ră la pro blema demarcării între un·

i n­

ac­

ţiune "constructivă" mijlocită de învăţare, şi o simplă declanşare, care vine foarte puţin în sprijinul desfăşurăl·ii unui program genetic. Cel ele -al doilea aspect, legat de primul, priveşte natura constrîngerilor a priori care limitează căile cunoaşterii. Constructivismul apelează la structuri exLerne şi la o necesitate a posteriori pentru a explica în ce fel posedă subiectul cog­ nitiv capacitatea de a învăţa şi de ce această învăţare duce mereu spre scopul propus. Innei:>­ mul încearcă, în primul rînd, să demonstreze că structurile externe pretins specifice nu a u nici o structumm demnă d e acest nume, şi pe ­ t"iclitează apoi chiar noţiunea de învăţare. Ar­ gumentul conform căruia Monod şi Fodor sus­ ţin (rezi capitolul 5) că, dacă există dezvoltare, aceasta nu are loc prin învliţare, ci, mai ele­ grabă, printr-un "mecanism declanşator" este sprijinit aici de Sperber în domeniul sim b o l i s ­ mului . In ceea ce priveşte prtmul aspect al disc uţiei, în partea l nu se conturează nici o clarificare esenţială. Cititorul interesat de o analiză mi­ nuţioasă a argumentului antiinneist este îndru­ ma t spre partea a II -a, unele Putnam a rată că despre teza "inteligenţei generale" se poate vorbi mai mult decît s-a făcut pînă aici. Cel de-al doilea aspect, pe care Chomsky l-a defi­ nit ca "ipoteza despre condiţiile preînscrise care limitează output-ul posibil", capătă o nouă orientare în capitolul 1 2, în care ChomsJ..:y şi Fodor rezumă criteriile unei epistemologii anti­ inductiviste - cele elaborate de Carl llempel şi Nelson Go�Jdman în termenii constrîngerilor a priori asupra "predicatelor proiectabile". In capitolele precedente, s-a putut observa, im­ plicit sau explicit, un fel de provocare ; în­ tr-ade văr, aluzia la problema constrîngerilor înnăscute (sau, în orice caz, a priori) la ccu·e ar fi supusă întreaga producţie cognitivă po433


sibi!ă transpa re d e-a l ungu l întregii dezbateri. Prezentarea lui Fodor în capito lu l 6 , observa­ ţiile repetate ale lui Chomsky din capitolele precedente , expunerea făcut ă de Bis chof de­ spre ipoteze înnăscute de lucru şi p l edoa r i a lui Sperber pentru predispoziţiile cogn itive in­ năs cute , toate se refe ră la această problema­ tică. In următorul capitol , Chomsky şi Fodor expun mai detaliat originea istorică a teoriei inducţiei şi explică motivele pentru care acea­ stă problemă filos ofică este atît de controver­ sată, cu conotaţii metafizice , ideologice şi chiar politice. O întreagă s ecţiune a cărţii lui Chomsky Reflecţii asupra limbii este dedicată un e i ana lize apro fundate a teoriilor inductiviste ale cunoaşterii. In cele ce urmează, ca răspuns la un argument lansat ele antropologul Thomas de Zengotita, Chomsky examinează concomt­ tenţele ideologice ale inductivismului.


CAPITOLUL 1 2

EROAREA INDUCTIVISMULUI

Discuţia prezentată în acest capitol, pre­ scurtată pentru motivele pe care le-am ex­ pus în prefaţă, este continuarea firească a ca­ pitolului 6 şi constituie baza argumentelor pe care Putnam, Chomsky şi Fodor le vor re­ lansa în partea a 11-a. Ca o primă aproximare, vom scoate în evi­ denţă trei pro bleme majore care reies din această discuţie. In ordinea prezentării, ele sînt următoarele : (1) natura (şi originile plau­ zibile) ale regularităţilor supuse legilor, pe care subiectul le proiectează a priori pe un ansam­ blu de date empirice relevante ; (2) eşecul "pro­ gramului lui Locke" şi impa_ctul lui asupra psi­ hologiei moderne, şi (3) raţiunile ştiinţifice şi extraştiinţifice (religioase, ideologice şi politice) cm·e slujesc la respingerea ipotezelor inneiste . Abordate discursiv ş i precedate d e u n simplu rezumat recapitulativ, aceste teme merită, în inte1·esul cititorului nespecializat, cîteva preci­ zări preliminare de ordin istoric şi circumstan­ ţiale. Cel mai uşor mijloc de acces la pmblemă este, probabil, critica inducţiei, original elabo­ mtă de Hume şi, mai apoi, dezvoltată de filo­ sofi moderni ai ştiinţei - Karl Popper, Carl G. Hempel, Herbert Feigl şi Nelson Goodman. Inducţia este, de la Aristotel, legitimarea fi­ losofică a procedeului inocent conform căruia 435


probabilitatea apariţiei

ttnor

evenimente vff­

toare este dictată de rezultatele experienţei tre­ cute. Astfel, faptul constatat în mod empiric că "toate lebedele observate pînă azi sînt albe" dă naştere inducţiei rezonabile că "toate lebedele (o bservate sau nu) sînt albe". O astfel de in­ ducţie - a şa cum ţin Chomsky şi Fodor să ne c1mintească mereu - nu este demonstrativă, adică este considerată valabilă doar pînă cînd este dezminţită de o contraprobă (descoperirea unei lebede negre). Acest procedeu nu pune nici o problemă în viaţa de toate zilele şi, aşa cum subliniază Chomsky în discuţii, nici în ştiinţele experimentale . Ceea ce, în schimb, ridică pro­ bleme , şi încă foarte mari, este justificarea in­ ducţiei pe baze pur logice. Hume a fost p ri­ mul care a renunţat la asemenea speranţe (şi, prin reducerea inferenţei inductive la o simplă pro blemă de "obicei sau obişnuinţă", el a pro­ vocat, în termenii anatemizanţi ai lui Bertrand Russell, "prlibuşirea fundamentelor raţionale ale secolului al XVIII-lea" * . Critica adusă de Hume inducţiei nu a împiedicat practicarea ei (care, în ciuda logicienilor, continuă să se pre­ zinte bine şi azi, ca, de altfel, întotdeauna}, ci, mai degrabă, a împiedicat căutarea regulilor in­ ducţiei. Intr-o lucrare devenită clasică, publi­ cată în 1 945, Carl Hempel repune problema la locul ei : "Vorbind la modul general, asemenea reguli ne-ar da posibilitatea să deducem, din­ tr-un anumit ansamblu de date, ipoteza sau ge­ neralizarea care explică cel mai bine toate da­ tele particulare ale acestui ansamblu. Dar această interpretare a problemei antrenează o concepţie greşită : cu toate că procesul de in­ venţie care duce la descoperirile ştiinţifice este, de regulă, ghidat şi stimulat psihologic de cu­ noaşterea prealabilă a faptelor specifice, aces­ tea nu determină logic aceste rezultate ; mo­ dul în care ipotezele ştiinţifice sau teoriile sînt * B. Russell, IIistory of Western Philosophy, dra, George Allen and Unwin, 196 1 , p. 645.

436

Lon­


descoperite nu poate fi asimilat unui ansamblu de reguli generale de inferenţă inductivă". Această "erom·e" sau acest argument înşelător, aşa cum specifică Hempel, duce la presupuneri importante, deşi fără fundament : "0 bună re­ gulă de inducţie ar t1·ebui să furnizeze ... prin­ cipii mecanic aplicabile, apte să determine fără ambiguitate şi fără a ţine seama de inventivi­ tatea sau a mpl o area cunoaşterii celui care o fo l o seşte , toate noile concepte abstracte care ar tre bui create pentru formularea teoriei ce va explica fenomenul observat. Este evident că această cerinţă nu poate fi satisfăcută de nici un ansamblu de reguli, oricît de bine ar fi ele inventate ; nu poate exista nici o regulă gene­ rală de inducţie în sensul menţionat mai sus ; a pretinde contrariul înseamnă să confundăm probleme logice şi psihologice" * . Din această cauză, "logica inductivă" este, ca să spunem aşa, inte rcalată la locul ei adevărat, între psihologia creativităţii ştiinţifice şi regu­ lile generale de "acceptabilitate" aplicabile ipo­ tezelor (suficient) confirmate. Aceste reguli de acceptabilitate "ar indica aproximativ pînă unde trebuie confirmată o ipoteză dată de ob­ servaţiile experimentale fiabile, pentru a fi ea însăşi considerată fiabilă din punct de vedere ştiinţific". Dacă aceste reguli pot fi interpre­ tate pe temeiuri "pragmatice" sau "pur logice" rămîne, după Hempel, ,,o chestiune deschisă". Pentru a reveni la dezbaterea noastră, o mare parte din discuţiile conţinute în acest capitol, în capitolul 6 şi în partea a Il-a se referă exact la psihologia creativităţii ştiinţifice . Procesele implicate în "limbajul gîndirii" al lui Fodor şi in "psihoqeneza cunoaşterii" a lui Piaget sînt e xact acele procese pe care Hempel le doreşte diferenţiate o dată pentru totdeauna de logica Hempel, Science a nd t he Logic of Con­ nr. 54. 1945, pp. 1-26, 97-1 2 1 ; re­ ti părit în C. G. Hempel, Aspects of Scient i.fic Expla­ na tion, New York, Free Prcss, Coll icr - Mncmi l l an, 1965, pp. 5 , 6 . •

Carl

G.

firmation, Mind

437


inductivă propriu-zisă . Deoarece această confu­ zie a revenit adesea, nu este, deci, surprinzător că o mare parte a acestei dezbateri este consa­ crată erorii inducţiei. Legitimitatea însăşi a cri­ te riilor de demarcaţie care despart psihologia, logica inductivă şi regulile pragmatice de ac­ ceptabilitate va da naştere unui dezacord pro­ fund între Chomsky şi Fodor, pe de o parte, şi Papert şi Bateson, pe de alta. Acest "paradox", a cărui anunţare deschide discuţia, reprezintă un aspect particular al erorii inductiviste ; el se referă la definirea a pri ori a ceea ce este "dovadă valabilă" pen­ tru o ipoteză dată, ceea ce implică, de aseme­ nea, intervenţia criteriilor pe care subiectul le are la dispoziţie a priori pentru alege1·ea aces­ tei ipoteze dintre un număr (infinit) de i poteze în aceeaşi măsură compatibile cu datele. După Hempel, "în discutarea metodei ştiinţifice, con­ ceptul de pertinenţă (relevance) a dovezilor joacă un rol important. Şi, cu toate că unele relatări inductiviste ale demersului ştiinţific par să admită că pot fi adunate dovezi perti­ nente sau date valabile în contextul unei in­ !'estigaţii anterioare formulării oricărei ipoteze, este evident, după o scurtă reflecţie, că vali­ ditatea (relevance) este un concept : validita­ t.ea sau nonvaliditatea datelor experimentale nu se pot stabili decît în funcţie de o ipoteză dată ; şi ipoteza este aceea care determină ce fel de date sau dovezi îi sînt apropiate. Intr-adevăr, o descoperire empirică nu are va­ liditate reală pentru o ipoteză decît dacă ea oferă dovezi pentru sau împotriva acestei ipo­ teze ; cu alte cuvinte, dacă ea confirmă sau infirmă ipoteza. Astfel, o definire precisă a oricărei noţiuni de pertinenţă presupune o ana­ liză a confirmării sau a infirmării" * . In cursul discuţiilor, se va face constant re­ ferire la acest fapt evident ca fiind o "tauto­ logie". In parte a a II-a, Putnam contestă legi*

C. G. Hempel. op. cit. (subl. noastră). 438


timitatea unei asemenea cticheti11·i, la care Chomsky răspunde că termenul "tautologie" nu are aici sensu l strict de "definiţie circu­ lară", ci pe cel mai suplu şi mai colocvial de "adevăr evident" (cum spunea şi Hempel : " este evident, după o scurtă reflecţi e ") . In te r­ menii cei mai simpli, tau t ologia din d i s cuţie constă în a spune că nici o cunoaşter·e nu este posibilă dacă ipotezele şi conce p tele nu sînt deja "în mi nt e " înainte ca un luc1·u s ă fie ob­ servat. A cceptînd aceasta, pare la fel de legi­ timă şi postularea ideii că sursa concept e lor şi ipotezelor este înnăscută . Pentru Chomsky şi Fodor, această concluzie este atît de evidentă, încît nu mai merită să fie d i s c utată. Ei afirmă, de asemenea, că mo t ivul pentru care mulţi gîn­ ditori, inclusiv Nelson Goodman şi Willard Quine, au evitat această concluzie inevitabilă rezidă în aspecte mai degrabă ideologice decît de filosofie pură. Ultima parte a capi t o lul u i se ocupă, aşadar, de aspect el e ideologice ale ipo­ tezelor inneiste şi environmentaliste . Acceptar·ea "tautologiei", dup ă Fodor, nu im­ plică, totuşi, în lipsa argumentelor, demonstra1"ea înt regii puteri a unui program alternativ de tip i_nneist în psihologie şi lingvistică. Tre­ buie să recunoaştem, paralel, eşecul programu­ lui lui Locke . "Ideea - spune el - că cea mai m a re parte a conceptelor umane se pot des­ compune într-un repertoriu limitat ele concepte simple - să zicem, o fu ncţie de adevăr a da­ telor senzoriale primitive - a fost contestată de două secole de cercet ări filosofice şi psiho­ logice . După păre rea mea, eşecul programului reducţionist al e m piri sm ului este, probab i l, cC'l mai important rezultat al ulti melor două sute ne

ani

în domeni u l c u noasterii " .

Progrmnul lui Locke s d baza pe o euristică negativă, ce 1 e spi ng e în î ntregime ideea de " principii înnăscute în minte", şi pe o euristică pozitivă, ce punea la baza întregii cunoaşteri umane numai " senzaţia " şi "reflectarea " . Să-l cităm : ,;Toate acele gînduri sublime care se ·

4o9


înalţă deasupra norilor şi se ridică pînă la ce­ ruri îşi au rădăcina aici ; în toată această mare întindere, unde se mişcă mintea, în toate acele speculaţii îndepărtate unde pare să se înalţe, ea nu merge dincolo de ideile pe care simţul şi reflectarea i le-au oferit spre contemplare" * . Locke poate fi con'Siderat fondatorul progra­ mului "ordine prin zgomot" (vezi introducerea) in psihologie. Capitolul de faţă constituie, elin această cauză, un exemplu în plus al felului în care diferitele programe de cercetare, după ce-şi susţin presupoziţiile fundamentale, îşi confmntă euristicile pozitive şi negative . Ar fi, totuşi, prematur să încercăm să formulăm o judecată definitivă asupra acestor probleme înainte de a citi partea a Il-a, unde sînt dez1•oltate mai multe argumente centrale privind aceste euristici. Intr-un sens, şi prezenta dis­ cuţie este doar o introducere generală.

Expunerea paradoxului Noam Chomsky şi JeTry Fodor

Chomsky : I n istoria fi lo s ofiei m ode rn e , e x i s t ă o vastă li t e r at u ră de sp e c i al i ta te care se ocupă de c ît e va proble m e foarte triviale despre imposibilitatea inducţ.iei, cum ar fi dez­ baterea des pre paradoxul lui Goodman 1• î n­ cepînd din momentul în care înţelegem para­ d o x ul, este evident că tre buie să a vem un an­

samblu de prejudecăţi dinainte stabilit, pentru ca inducţia să fie posibilă ; d a r asta nu schimb ă cu nimic faptul că există o bogată l i t era t u ră in care s-a î n c e r c at să se arate că acest lucru nu e5te adevărat. * John Locke, An Essay Concerning Iluman Uncl er­ stancling, New York, Dutton , 1 9 7 1 , vol. I, ca rtea a I I -a, cap. 1, partea 24, p. !!9.

440


Fodor : Aş vrea să expun pc scurt felul t n care a descris Hempel paradoxul c u treizeci de ani în urmă, lămurindu-1 într-un mod foarte simplu 2 • A făcut-o în termenii inducţiei , dar, dacă ne gîndim bine, acelaşi lucru se aplică în cazul învăţări i . Hempel spune să presu­ punem că avem un ansamblu de observaţii asu­ pra valorilor a două variabile ale unei game de circumstanţe. Aceste observaţii pot fi re­ prezentate ca un ansamblu de puncte în sis­ temul cartezian de coordonate bidimensional. O dată reprezentate grafic, punctele pot fi unite printr-o curbă care reprezintă o induc­ ţie despre relaţi a ipotetică între cele două va­ riabile. Problema i nducţiei, în această si tu:-tţie, constă în a decide care curbă trebuie aleasă. Alegerea este subdeterminată de date. Pentru fiecare ansamblu fin i t de puncte date, va exista un ansamblu infinit de curbe, care, toate, co­ respund în aceeaşi măsură datE'lor. Imagina­ ţi-vă, de exemplu, un ansamblu de puncte dis­ puse într-o linie pc>rfect dreaptă. In acest caz, desigur cf1 am dori să alegem o curbă liniară pentru a reprezenta relaţia. Dar datele nu im­ pun această alegere. Deoarece, în plus faţă de alegerea liniară, există un ansamblu infinit de curbe sinusoidale, fiecare din acestea co­ respunzînd punctelor la fel ca şi linia dreaptă. Aceste unde sinus variază liber în amplitudine, clar au o perioadă fixf1 în aşa fel aleasă, încît fiecare trece prin fiecare din punctele de ob­ servaţie. Dat fiind acest ansamblu de alterna­ tive, avem, evident, nevoie de un princ1p1U care să selecteze linia drE'aptă şi să renunţe la undele sinus. Ce înseamnă să spunem că trebuie s<'i renun­ ţăm la ele ? Inseamnă c[t, înainte de a examina datele, trebuie să ordonăm curbele posibile în conformitate cu preferinţa, astfel că, pentru anumite date, alegem linia dreaptă, pentru date uşor neregulate alegem curba cel mai simplu de ajustat şi aşa mai departe. Puteţi numi 44 1


aL�astă simplitate sau ordonare a priori a func­ tiilor sau nativism . Asta duce la aceeasi ' ob­ s ervaţie ca mai înainte nu putem efec tua o inducţie, este logic imposibil să facem o infe­ ?·enţă nondemonstrativă fără să avem o ordo­ nare a priori a ipotezelor. Problema generală p� care o pune nativismul este atît de evi­ dentă, încît este superfluu să o discutăm ; s in­ gura întrebare care se pune este cît de spe­ cifice sînt constrîngerile înnăscute. Chomsk.y : Intrebarea specifică privind pre­ dicatele a fost o variantă a întrebării subli­ niate de Nelson Goodman. Interpretarea fă­ cută de el a părut, însă, multora întru totul paradoxală şi a dat naştere unei dezbateri imense. Dar la ce se reduce, în esenţă, această dispută să presupunem că vrem să efectuăm cea mai trivială i nducţie din "Am văzut atîtea smaralde verzi într-un şirag" la "Toate sma­ raldele sînt verzi ", un caz cu totul elementar de inducţie. Goodman arată că ar putea exista ceea ce el numeşte predicatul "grue" * , care, pentru noi, are următorul înţeles (dar care, pentru o persoană care vorbeşte această limbă înseamnă doar "grue") : "privit înainte de a fi citit această pagină şi constatat verde" sau după citirea acestei pagini şi constatat albas­ tru". Predicatul "grue" a fost verificat pînă acum sută la sută : fiecare smarald privit este verde, iar o persoană care vorbeşte limba în care "grue" este predicatul cel mai simplu va presupune că următorul smarald este "grue", adică, pentru noi, verde. Prin urmare, pu­ tem prezice, conform predicatului pe care-1 alegem, ori că următorul smarald este verde în limba n oastră, ori că este albastru în limba Con tragcrea adj cctivclor englezeşti

green

(verde)

şi b lue (albastru) . Pentru mai multă simplitate, vom

păstra , în continuarea textului, expresia lui Good­ man, contragerea cea mai grăitoare în româneşte, "verdastru", nerespcctînd ordinea comp onentelor din engleză . (N. t r.). 442


noastră, şi că în cealaltă l i mbă este fie "grue'', fie " ble e n " . Putem scăpa de acest exemplu particular , impunînd o restricţie care să spună să a legem mai bine " green " d ec î t " grue " (şi ne putem gîndi la un milion de astfel de restri c­ ţ i i), dar a t u n c i găsim i m ediat u n algoritm pen ­ tru a crea contraexemplul următor. Co n secinţa seriei infinite de contraexemple pe care le pu ­ tem construi cu a j uto rul ace stui algoritm este că, într-un sens, trebuie să avem de la început ansamblul complet de predicate. Iată un lucru elementar, care, însă , ne împiedică să găsim bogata literatură de specialitate de care vor­ beam, c a re nu e de mare interes (sau e fără interes) pentru oamenii de ştiinţă, dar care prezintă un interes maj or pentru cei care se preocupă de natura inducţiei. Cred că există multe alte teorii, dar ele nu sînt t e orii desp re problema în discu ţ ie . Să pre­ supunem, de pil d ă , că există o teorie a dezvol­ tării învăţării umane care spune că un copil la trei ani poate executa cutare clasă de lu­ cr u ri, iar la cinci ani altă clas ă de lucruri ; e o teorie esenţială , fascinantă, importantă , dar nu este o teorie despre problema pe care o discutăm n oi . Cred că Fodor avea dreptate cînd spunea că întreaga problemă a nativismului es te în afara subiectului, în sensul că teza generală este atît de evident adevărată, î ncît nici nu mai merită să fie luată în discuţie . I ntrebarea pe ca r e ar trebui să o punem este cea a factorilor înnăs­ cuţi , care fac ca lucrurile să se întîmple cum se întîmplă. Unul din aceşti factori înnăscuţi este, poate, că există, dintr-un motiv pe care ne-ar plăcea foarte mult să-1 înţ elegem , un proces de maturizare care face ca, atunci cînd un copil atinge vîrsta de 3 ani, să se întîmple ceva în creierul său care îl face capabil să facă anumite lucruri . Poate că din motive pre­ în scrise în gene, ajungînd la acest stadiu, el nu va atin ge stadiul următor decît dacă în med i ul s ău apar an umite fenomene complexe. 443


Este o teori e posibWi, dar care nu are nimic de-a face cu nativismul, deoarece nu face alt­ ceva decît să suplimenteze can t itatea de ma­ terial pe care o plasăm în gene, din moment ce este singurul loc în care putem situa o ex­ plicaţie. In acest sens, cred că toată problema controversată a inneismului este în afara su­ biectului şi că singurul motiv pentru care o discutăm, după părerea mea, îşi are rădăcinile în iluzia întreţinută de trei sau patru secole despre această chestiune * .

Discuţie De Zengotita : Se poate, oare, spune că, dacă nativismul este în afara subiectului, acest lu­ cru depinde, în ultimă analiză, de evidenţa tautologiei de care am vorbit ? Chomsky : Important nu este, pur şi simplu, să reperăm o "tautologie", ci să-i vedem şi semnificaţia. Semnificaţia "tautologiei" constă în faptul că nu are nici un rost să căutăm o teorie generală a învăţării. Trebuie să exami­ năm aspectele complexe ale s istemului de dez­ voltare şi relaţia cu mediul, complexitatea mediului şi aşa mai departe. Cred că ceea ce spunea Papert e foarte important (vezi capi­ tolul 1 1 ) ; are dreptate cînd spune că nu este suficientă doar furnizarea de date ; poţi aşeza un copil în faţa televizorului, de pildă, şi-i poţi prezenta propoziţii corect formate ; sînt sigur că nu va învăţa nimic. Aceasta înseamnă, aşadar, că s impla prezentare de d ate nu este suficientă pentru învăţare. Să presupunem că încerc s-o învăţ ceva pe Sarah, cim p anzeul lui Premack ; sînt sigur că aş putea să-i dau toate probele - un măr, un triunghi -, ea n-ar *

Clarificări ul terioare ale erorii inductiviste se în partea a II-a a ace�tui volum.

găsesc

444


învăţa nimic, pentru ci:i n u fac nimic d i n cec<' ce este necesar pentru a pu n e sistemul în func tiune. Nu stiu cum se fa ce acest lucru ; Pre­

� ack ştie. T rebuie să descoperim ce este ne­ cesar să facem c a sistemul să fu n cţione z e ; apoi, dacă vrem să mai facem un pas, ne vom întreba ce anume face, î n acest organism (de­ sigur, genetic determinat) , ca, prezentînd pro­ bele aşa c um le - am prezentat eu, să nu fac ceea ce era necesar pentru a pune sistemul în f uncţiune . Nu merită să continuăm controversa despre nativism, deoarece, din momentul în care în­ ţeleg-em ceva, ştim încotro trebuie mers. Va tre bui atunci să luăm legătura cu biologii, şi acest lucru va fi cu atît mai important, cu cît ei vor să ştie ce anume trebuie să explice. In consecinţă, trebuie să precizăm ce vor avea de explicat. Bateson : De la tautolog i e, dacă înţ el eg bine, va trebui să ştim care e ste p a sul următor : cimpanzeul a învă��at, de pildă, să a ş e z e oche­ larii pe verde ; următorul pas este să cunoaş­ tem multitudinea de lucruri pe care le-a în­ văţat din f aptul că a aşezat ochel ari i pe verde, ceea ce nu mai este înnăscut, ci constituie o parte a contextului învăţării următoare, iar noi nu ştim cum se potrivesc aceste lu c r uri . Chomsky De ac ord, dar să presupunem că am mers mai depart e şi am descoperit ce este implicat în trecerea la pasul următor. Ne în­ trebăm atunci care este or i ginea acestui lu­ cru X care este implicat. Răspundem, în mod trivial, că este vorba de determinarea gene­ ti c ă, şi o facem ori de c î t e ori obţ i ne m un răs­ puns, pentru că nu există al te posibilităţi . Premack : Aş vrea să s pun că, după părerea m ea, adevărata problemă este legată de ele­ mente - nu de originea lor, ci de natura acestora ; combinate în mod corespunzător, elementele explică actele de intel igenţă de 445


toate felurile

judecata de sinonimie, distinc­

ţia între propoziţiile sintetice şi ana l i t i ce , ca­ padtatea de a recunoaşte reprezentări ale pro­ priei persoane şi aşa mai departe. Din ce ma­ terial psihologic sînt compuse aceste acte ? Cînd îşi fac ele apariţia ? Care sînt factorii de experienţă care le influenţează ? A l e căuta originea înseamnă să ne pierdem vremea. Chomsky : Sînt de acord cu Premack pînă la un punct. Problema ştiinţifică reală pentru cei mai mulţi dintre noi este să răspundem exact la întrebarea pusă de el. După cîte în­ ţeleg eu, întrebarea lui este : care sînt univer­ saliile limbajului ? Care sînt proprietăţile ne­ cesare ale limbajului care sînt adevărate nu numai dintr-un accident sau din simplul fapt că limbile existente sînt ceea ce sînt ? E o întrebare la care este greu, dar posibil să răs­ pundem. La acest punct se face o trecere pe care o cred inevitabilă şi pe care de-abia aş considera-o ca inferenţă. Dacă afirm că anu­ mite proprietăţi sînt proprietăţile necesare ale limbii, rezultă imediat, dacă se acceptă "tau­ tologia" lui Goodman şi consecinţele ei, că aceste proprietăţi îşi au rădăcinile în gene. Nu­ mai dacă eşti mistic poţi crede altceva. Apare apoi următoarea întrebare : avem intenţia să încercăm să-i dăm o explicaţie ? Asta depinde de starea de lucruri din biologie ; aş dori foarte mult să găsesc o explicaţie şi presu­ pun că şi biologilor le-ar plăcea. Ei ar dori să afle ce se presupune că face investigarea re­ ţelelor neuronale. Pentru a da posibilitate biologiei să facă pasul următor, este necesar să se descrie aceste proprietăţi ale organis­ mului, şi cred că aici nu există şi nu poate exista nici cea mai mică controversă ori dis­ pută între biologi, lingvişti şi psihologi ai dez­ voltării îndată ce aceştia înţeleg importanţa a ceea ce fac. Nu neg deloc această importanţă, cred doar că acest lucru a fost deseori greşit descris şi că, în momentul în care aceste cer448


cetări vor fi descrise corect, ele pot contribui la efortul comun, asemenea tuturor celorlalte cercetări. Bateson : După cîte înţeleg, încercăm să ex­ plicăm o componentă oarecare a descrierii unui organism, fie că e vorba de o trăsătură com­ portamentală sau de culoarea pielii. Să zicem, de pildă, că pielea mea are o anumită culoare. Ei bine, este această trăsătură determinată ge­ netic sau nu ? Şi cum vom interpreta între­ barea ? Ştim cu toţii că, prin expunere la soare, culoarea pielii se va schimba. lată o altă ob­ servaţie legată de organism : această schim­ b:.�re se produce. Iar această observaţie ur­ mează să fie pusă în relaţie cu genomul sau cu mediul. Constatăm că Homo sapiens are în mod evident capacitatea genetică de a se bronza. Ne putem atunci întreba : poate Homo sapiens învăţa să devină arămiu In soare ? Po­ sibil. Am putea să exersăm bronzarea la soare. Să presupunem că obţinem un răspuns 1:1 această metaîntrebare ; avem de-a face cu o p roblemă de niveluri logice. Nu e problema nativismului şi a non-nativismului, ci a nive­ lului logic unde se situează contribuţia gena­ tipului. Genotipul ar putea furniza capacitatea de a învăţa ceva sau capacitatea de a învăţa să învăţăm ceva. Indiferent de ce nivel este v orba, o componentă a fenomenului îşi are întotdeauna originea în genotip. Chomsky : Ceea ce a spus Bateson este foarte adevărat, dar cu desăvîrşire irelevant pentru ceea ce am spus eu. Premack, eu şi alţii sîntem, sper, de acord că primul pas este să încercăm să descoperim ce este esenţial pen­ tru un organism dat. Prima noastră încercare poate da greş : ne-am putea uita la fiecare din jurul mesei şi am putea crede că ceea ce este esenţial organismului este de a avea pielea albă. S-ar putea obiecta atunci că, dacă cineva stă la soare două sau trei ore, pielea lui nu va mai fi albă. Spunem atunci că esenţialul nu a fost 447


asta, şi astfel prima idee a fost greşită. Ceea ce este esenţial pentru organism este că, în anumite condiţii, organismul are pielea albă şi, în alte condiţii, pielea arămie. Vom consi­ dera că acest lucru este esenţial pentru orga­ nism şi, apoi, vom căuta sii vedem dacă este aşa sau nu. Facem, apoi, alte expedenţe şi, în cele din urmă, găsim ceva care, cu titlu de încercare, poate fi considerat esenţial pentru organism. Toate întrebările lui Bateson sînt le­ gate de primul demers, dar, din momentul în care acesta este făcut, n u ne mai punem în­ trebarea cu privire la origine, pentru că nu există alternative, dacă nu cumva sîntem mistici ; singura posibilitate este genetică şi, din această cauză, nimeni nu-şi mai bate ca­ pul să pună celelalte întrebări. E posibil să greşim, poate că nu am făcut destule experi­ mente, dar asta nu înseamnă decît că facem ştiinţă şi nu matematică. Oricînd e posibil să comitem o eroare ; o ştim foarte bine. Să nu mai vorbim, aşadar, de erori. Ţine de definiţia cercetării să avem în vedere posibilitatea ca unele supoziţii să se dovedească false, dar, cu toate acestea, logica procesului de cercetare este limpede. Din momentul în care sîntem, pînă la un punct X, siguri că o anumită caracteris­ tică este esenţială pentru organism, nu ne mai întrebăm despre originea acestei caracteristici, deoarece cunoaştem răspunsul la această în­ trebare. Iată de ce nimeni nu întreabă : în­ vaţă oamenii să aibă inimă ? S-ar putea să fie aşa, dar nimeni nu pune întrebarea, pen­ tru că sîntem siguri că acest lucru este esen­ ţial pentru organism. Papert : Este oportun să ne amintim de exemplul dat de mine, genomul perceptronului (vezi capitolul 3). Acesta determină în modul cel mai direct limitarea procesului de deci­ zie la combinaţii liniare ale proprietăţilor lo­ cale. Dar ce se poate spune de capacitatea lui de a număra ? Ne aşteptăm, oare, să găsim 448


descrieri ale numărulu i în s tr u c tur a maşmu sau în codul său ge ne tic, dacă ar fi f iinţă vie ? Desig u r că nu. In oric e caz, nu vom gă si ni­ mic c a re să s e m e n e direct cu n u m ărul . Iar c e rce tători i (în situaţia i p o teti că a existenţei unei ştii nţe e mpiri c e de perceptroni vii) s-ar p utea angaj a în dis p ute sterile şi în cercetări inutile d a c ă ar cre de că trebuie să găsească o reprezent a re a numărului sau un mecanism care să genereze ipoteze despre număr. De fa pt , i n tel igenţa p e rce p tro n ulu i în p riv i nţa nu­ merelor ţine de proprietăţi total d i ferite . Este, într-adevăr, uluitor să d esco peri, cum a fă­ cut-o un mare matematicia n ca Euler, că n u­ merele pot fi calcul a te prin efectuarea d e ob­ s e rvaţ i i locale a su p ra nodurilor, fără a şti de­ loc dacă două observatii no n adi a ce nte se re­ fe r ă la a ce l a ş i nod. F �ptul subiacent este că suma al gebrică a tuturo r curburilor d e pe c i rcumferi n ţa nodului, indiferent de formă, tre­ buie să fie de 2 Dacă, deci, a fl ăm o sumă de 6 1t î n tr-o lume formată din noduri (adică suprafeţe cu forme arbitrare , dar fără goluri), putem fi siguri că e vorba de trei obiecte. Asta merge împotriva intuiţiei, dar, cu toate a ces­ tea, este adevărat.

Chomsky : Trebuie spus că există o anumită p ro prietat e, indiferent care, şi că se poate de­ monstra că acest dis p oziti v îl ar e. Putem, apoi, reveni la problema centrală, care, în ac est caz, este foarte clară. Dumneavoastră nu vorbiţi de problema pe care am d i s cutat - o . Noi ne întrebăm cum putem trece d e la obse rv ar e a activităţii unui orga n ism la d e sco peri re a pro­ prietăţilor sale e se n ţi ale , la i n fere n ţ ă asupra genelor s al e . Dumneavoastră puncţ1 o î n t re ­ bare total diferită, d ac ă cu n oaşteţi dinainte ge­ nele. C u n o aş t e ţ i structura iniţială a dispoziti­ vului. C u n o sc î n d genele, puteţi, pri n teoreme matematice p rofu n d e , să spuneţi ceva des pre ele . .

419


Papert : Nu e vorba de asta . Să presupunem că nu ştim nimic despre gene şi că tot ce pu­ tem face este să observăm comportamentul or­ ganismului. Atunci, cineva poate aduna genele, poate face experienţa cu numerele şi spune : trebuie să fie mai multe g ene căutaţi-le, pen­ tru că trebuie să fie o genă şi pe ntru număr. Această persoană îşi bazează convingerea că o rgan ism u l trebuie să aibă o genă pentru nu­ măr pe : (1 ) observaţia că mecanismul poate recunoaşte numerele şi (2) pe faptul că nu poate concepe un mecanism (nimeni nu a reu­ şit înainte de Euler) conform căruia această capacitate decurge pur şi simplu din alte pro­ prietăţi genetice, dej a cunoscute. Aşa că el postulează alte gene şi-1 trimite pe biolog să caute lucruri inexistente. ,

Chomsky : Iată ceva pertinent, dar, de data aceasta, analiza făcută de dumneavoastră dă greş din alt motiv. Ea nu face altceva decît să ilustreze truismul pe care l-am subliniat înainte, şi anume că argumentele nondemon­ strative pot să se dovedească false . Este in­ o i scutabil că un rationament nondemonstrativ se poate dovedi g r � !?it ; acest l ucru ţine, prin definiţie, de natura sa. Dacă conc h ide m prin inferenţă ştii nţifică că n cest organism trebuie să aibă o l ist ă de 83 de gene (pentru că aceasta este singura modalitate de care dispunem pen­ tru a explica faptul că organismul face cu­ tare sau cutare lucru) ar putea veni altcineva, din moment ce ar g u m e ntul este nondemonstra� tiv, şi spune toate sînt bune şi frumoase, dar eu pot să ar[lt cum e�celaşi rezultat se poate obţine cu numai 32 de gene din cele 83. Nu pu tem fi ni c ioda tă s i guri că n ar fi aşa, pen­ tru că sîntem într-o inferenţă nondemonstra­ tivă . Nu înţeleg de ce aceste trivialităţi fac parte din discuţia n oastră. -

.

.

Bateson : P entru că e s te în natura acestei

tau tol ogi i .

4 ;) 0


Papert : Să o d i scutăm, totuşi, din moment ce admiteţi că majoritatea oamenilor n-a ac­ ceptat acea5til tautologie. Chomsky Nu este adevărat că inferenţa nondemonstrativă poate duce la concluzii false ? Papert : Fireşte . . A� dori să-i pun o între­ bare lui Fodor. El susţine că nu poţi găsi un predicat decît dacă există dej a. In acest caz, exista dej a predicatul ? Da sau nu ? .

Fodor : Nu l-aş fi observat, decît dacă aş fi un matematician la fel de deştept ca Euler. Chomsky Asta nu s chimbă cu n im ic faptul că pre d icatul exista deja. Fodor : Dată fiind o ipoteză despre structura înnăscută a organismului, este clar că vor exista o mulţime de întrebări interesante, re­ feritoare la ce ar putea face un dispozitiv cu o asemenea structură ; iar acestea sînt fun­ damental întrebări de natură matematică. Dacă a v e ţi o dovadă matematică, de exemplu, că un E.numit dispozitiv nu p oate executa u n anumit lucru şi, în afară de asta, o dovadă experimen­ tală că un anume organism poate executa acel lucru, aceasta înseamnă că avem un rezu l tat foarte important, care permite limitarea mo­ delelor posibile ale organismului. Toată lumea a înţel es acest lucru, cel puţin de la Locke înconce - i nclusiv Locke. El a avut o concep­ ţie foarte solidă despre structura înnăscută a unui organism o algebră combinatorie de tip fundamental boolean, plus un sensorium. Dis­ punem, î n momentul de faţă, de o întreagă masă de rezultate, de raţionamente nu for­ male, ci semidemonstrative, izvorîte din ten­ tative de construcţie ; aceste tent8.tive au ajuns la anumite dispozitive, la anumite concepte naturale ca a cumpăra şi a vinde, au tomobil, maşină de scris �i aşa mai departe, şi ele ne permit să ştim cu c e r titu d i n e că acest tip de orga n i s m - m o d el nu poate dobîndi aceste con­ cepte. Dar noi avem aceste concepte, ceea ce 4 ;3 1


sugerează că înzestrarea noastră înnăscută nu este ceea ce Locke presupunea că este. lată cu ce se amănă investigaţiile ştiinţifice în acest domeniu . Emitem ipoteze despre ce sînt capacităţile de expresie ale dispozitivului, ne întrebăm dacă dispozitivul cu aceste capaci­ tăţi de expresie poate executa operaţia cutare sau cutare, comparăm acest dispozitiv cu un o rg a n i sm p rin procedee ex p eri mentale. Aşa arată metoda ştiinţifică în a c e s t domeniu. Papert : A-;; avea de făcut o remarcă despre i ntervenţia lui Fodor şi despre cartea sa The Language of Thought, care îi exprimă mai de­ taliat poziţia 3. Să luăm ansamblul de predi­ cate pe care le cunosc în acest moment. Să presupunem , apoi, că învăţ un predicat nou. Fodor vrea să-i nege noutatea şi spune că pre­ dicatul exista deja, într-un anume sens. Dar, de fapt, exista în două sensuri şi, după păre­ rea mea, Fodor trece de la unul la altul. Un sens spune literalmente că predicatul exista deja ; celălalt sens spune că noul predicat se defineşte, pur şi simplu, în termenii predica­ telor vechi. Dar, în al doilea caz, ne mulţu­ mim să spunem că un predicat nu poate pro­ veni din nimic. Fodor : Argumentul nu spune aşa ceva ; am spus că predicatul este prezent pentru motive independente, care este acelaşi lucru cu a con­ stata eşecul proiectului lui Locke. Chomsky : Fodor nu neagă fapt ul că ansam­ blul de predicate disponibile poate fi interco­ nectat şi că unele din acestea pot f i defin ite i n termenii altor pr e di ca te. Aceasta nu poate fi , totuşi , demonstrat în amănunt decit desco­ perind care este structura efectivă a ansam­ bl ul ui de predicatc. Papert : Un a d evă r a t specialist în psiholo­ gia dezvoltării sau cineva care într-adevăr do­ reste să constru i 11 scă o masină care să functio­ · ne � c bine t r eb u ie să acl m ltă tautologia că nu se po11 te porni de la nimic. Este cu t ot u l alt452


ceva, însă, dac ă î n ce p em cu un număr mic de elemente sau dacă presup unem lucruri foarte complicate cum ar fi cond i ţi a subiectului spe­ cificat şi existenţa numărului. Aceasta e�te, de f a p t, controversa între du mn e avo a s t ră şi Piage t : nu e v o rba să ştim dacă ceva trebuie să existe de la plecare, ci, mai deg rabă, în ce cantitate şi în ce fel. Chomsky : E xact, dar, după cum am mai s pus, este un p r oiect nobil şi mi-ar plăcea să văd nişte rezultate, dar nu va a ve a contin­ genţă cu p ro b l ema nativismului. Papert : Asta rămîne pentru mine un mist er, la fel ca şi î n t reb a rea de ce nu acce p tă toată lumea t aut o l o gia lui C h o m sky . Mi-ar plăcea să-1 întreb pe Fodor de ce a scris o ca r te atît de greu de c i ti t , încît a trebuit să petrec ore î n ­ tregi descifrînd-o, d a că tot ce a v r u t să spun ă se rezum ă la tautologia că nu poţi construi ceva din n i mic. Fodor : Am scris-o din trei m otive. Primul este că, în c i ud a acestei trivialităţi, cel puţin a cele i menţionate de Papert, mi se p are că literatu ra despre dezvoltare i nclude doctrine tratate cu multă gravitate (mai cu s eamă, pă­ rerile lui Piaget), care sfidează această tau­ to.l ogi�. Sistemul lui Piaget, pe cît în ţeleg , ne­ cesită, între stadii, o trecere im posibilă : dez­ voltarea unor logici structural m ai b ogat e din st r ucturi mai sărace. Al doilea mo t iv este că ipoteza a u xiliară necesară construirii unei ar­ g ume nt aţ i i serioase (opuse unei simple tauto­ logii) constituie e ş ecul programul u i lui Locke. Consider că ideea că cea mai m a r e parte a conce pt elor u m a n e se p o t des c om p u n e într-un repertoriu limitat de conce p t e simple - să zicem, o funcţi e de adevăr a datelor senzo­ riale primitive - a fo st contestată de două se­ cole de cercetări filo sofice şi p5ihologice. D upă părerea mea, eşecul programului reducţ i on i st al empirismului e s te , probabil, cel nwi impor­ tant rezultat al ultimelor două sute de ani în ·

453


d omeniul cunoaşterii. Al treilea este că argu­ mentul citat de Papert nu este argumentul pe care l-am avansat eu . Argumentul meu a fost următorul : modelele de 'învăţare au fost inva­ riabil modele ele formare şi verificare de ipo­ teze. Implicaţiile acestui argument sînt mult mai adînci, aşa cum o spun mereu, decît dis­ ponibilitatea potenţială a unui repertoriu de predicate. Aceasta presupune ca exploatarea efectivă a predicatului-definiţie să facă parte din procedeul de învăţare, aşa cum am încer­ cat să demonstrez mai înainte (vezi capito­ lul 6). De aceea, motivul pentru care am urmă­ rit firul argumentului meu, în ciuda faptului că îl găsesc jenant de trivial, cel puţin aşa cum pune Papert problema, este că ( 1 ) nu l-am formulat aşa cum a făcut-o Papert, vrînd să-1 prezint mult mai puternic, şi că (2) mi se pare că are ramificaţii de o foarte, foarte mare im­ po rtanţă, de fapt atît de mare, încît atunci cînd asociez cele trei motive sînt înclina t să cred că argumentul trebuie să fie greşit, că un nativism împins pînă la acest punct nu se poate susţine, că ceva importan t tre buie să fi fost omis. Cred că nu despre un argument a priori în favoarea nativismului este vorba, cît despre faptul că tre buie arătată necesitatea unei concepţii despre învăţare atît ele incredi­ bil ele diferită de cea pe care am imaginat-o noi, încît, aşa cum stau lucrurile, nici nu ştiu cum ar arăta. Şi, pentru că am aj uns aici, acest lucru l-am spus şi la începutul comunicării mele. Bateson : I mi perm iteţi să-i atrag atenţia lui Fodor asupra unei probleme care m-a in­ trigat în tot timpul dezbaterilor. Considerăm o stare iniţială S0, care este, în principal, un ansamblu de predicate, propoziţii, injocţiuni şi aşa mai departe. Ceea ce nu am înţeles din felul în care s-a vorbit aici pînă acum este dacă acel repertoriu este conceput, în esenţă , ca un corp coerent din punct de vedere tau­ tologie, astfel încît premisele să se acorde 154


unele cu altele Pf>lî tru a constitui o anumită structură , s R u dacii el cont ine incoerenţe, in ­ compatibilită\i sau , poate, contradictii şi aşa mai d epart e. Fod u r

Ştiu

asta

:

pe

Je

o

parte, stările

fie astfe l , î n c î t să poată fi adevărate sau false, deoarece ele vor con­ stitui premisele inferenţelor. Pe de altă part e , ele t rebu i e să posede capacitatea de a genera un ansamblu infinit de posibilităţi, deoarece există un număr infinit de lucruri pe care le putem învăţa . Aceasta, plus ideea generală că, într-o oare c are măsură, Kant a avut dreptate reprezintă aproape tot ceea ce şt i u şi tot ceea ce b ă nu i e s c despre structura generală a aces­ tui dispozitiv. Ba, mai mult, cred că, metodologie vorbind, a pune problemele la fel de ambiţios cum le-a pus K ant - "Să c ău t ă m dintr-o dată o ima­ gine generală a acestui dispozitiv" - este, probabi l, o soluţie fără ieşire. Mi se pare pre­ ferabil sft adoptăm o strategie exact inversă : să î nce rcă m să găsim un mic domeniu care să aibă cît mai puţină legătură cu 1·estul şi să căutăm să-l studiem ca pe un fel de protomo­ del a ceea ce se pet re ce . I n definitiv, acest mecanism este, probab i l , cel mai complicat sistem din univers şi mi se pare că cel care se î n t r eabă cum arată structura generală a aces­ tui sistem este, pu r şi simplu , sortit să dea greş. Se p o at e ca unele aspecte ale a c estui sis­ tem să poată fi izolate, adică să f i e specifice, de pildă, limbaj ului. Examin a rea pro p ri e tăţ i ­ lor foarte l i mitate ar permite, poate, să ne în­ trebăm cum trebuie s �l a r a t e ansamblul de axi o m e pentru acest c a z � i , presupunînd că avem un model pentru acel caz, am putea, probabil, trece la alte lucruri . Motivul pentru care cred că este atît de important ca Chomsky să aib ă dreptate în priv inţa specificităţii în­ născute a limbaj ului sau, cel puţin , în pri­ vinţa specificităţii î nn ă scu te a unui subdoelementare trebui e

465


meniu psi h ol o gic interesant este că, dacă nu există ri i rh i c ce poate fi s tudiat î n tr-adevăr independent, mă î ndoiesc că vom descoperi ceva ; problema ar deveni prea dificilă.

Chomsky : O s curt ă remarcă ·de ce să fi întreţinut atîta timp iluzia existenţei altor po­ sibilităţi şi de ce să continuăm s-o facem ? Nu cunosc răspunsul definitiv, care trebuie să fie clar, cel puţin celor care ştiu matematică . Se poate întîmpla ca un matematician să con­ struiască ipote z e perfect clare şi, cu toate acestea, consecinţele acestor ipotez e să fie foarte greu de descoperit ; aceasta este, de fapt, matematica. Cred că, într-un sens, sîntem în­ tr-o situaţie care nu este deosebită, cu toate că nu ne ocupăm de matematică. T oţ i cerce­ tători i ne acceptă premisele cînd le ce rc e te ază cu a tenţ i e . Dar, pe parcurs, dacă i n ferenţa duce la vreun r e z u l tat care nu le pl ace, dau înapoi. Trist... Uneori, consecinţele ipotezelor nu sînt uş o r de accept a t (asta creează o con­ s tr î n g e r e psiho l o gică ) , dar aceasta nu înseamnă că nu ar trebui să le acceptăm. De Zengotita

Aţi putea descrie ce înseamn[l ?

o cons trîngere ps i h ol o gi că

O în d el un ga tă tradiţie, care, bi­ de pe v r em e a scolasticii şi s e contopeşte, apoi, cu curentele empiriste, ar dori să cr ed e m că m i ntea umană este g o a l ă , o tabula msa. Nim en i n-o mai admite , dar unora le vine g reu să se dep ă rte z e prea mult de ace a s t ă i poteză. In al doilpa r i n d - şi asta nu e d e c î t pură speculaţie din partea mea, nu am nbsolut ni c i o probă -, credinţa că mintea uma n ă este goal[l furnizează j u st i f i c ări pentru toate t i p u r i l e de s istC'me autoritare' . Dacă min ­ tea omenească este g o ală, orice metodă d e a mod e l a minţile este le g it i m ă , şi puteţi vedea acest lucru dus pînă la fo rm e extreme, ca la Skinner, d e pi l dă . Totul se term ină cu un fel de schemă fascistă, provenind din ipotez a că, la urma urmei, mintea omenească este goală . . . Chomsky

neînţeles, d a te ază

456


a � a ci1 în aşa

noi , a rh i tecţ i i cei buni . o vom ar,mja fel, î n c: î t mediul înconj u rător să fie bun

şi toată lumea va trăi fericită de acum înainte. Intelectualii trebuie sii fie foarte atenţi cu ast­ fel de l u c r uri , deoarece ci cred că lor le va re­ \'eni misiunea de a m odela m i n ţile.

Speculînd din nou, voi menţiona o foarte curioasă inversiune de credinţe religioase străvechi : conform unei doctrine religioase ancestrale, sufletul omenesc este i naccesibil, el nu poate fi cercetat, este problema preotu­ lui. Ştiinţa se poate ocupa de orice, dar nu de sufletul omenesc. De ce s-a sustinut această ' părere ? Nu ştiu, dar e clar că asta se face cu tărie. S-a întîmplat, după părerea mea, ceva foarte curios cam în secolele al şaptespreze­ celea sau op tsprezecelea. Sub pretextul de a căuta o modalitate să se învingă această cre­ dinţă, ea s-a formulat altfel : nu vom studia sufletul omenesc cu metodele ştiinţelor natu­ rale, îl vom studia prin metode pur a prio r i , adicf1 ne vom mulţumi să spunem că mintea omenească e goală sau că are cutare sau cu­ tare ansamblu de proprietăţi, şi vom studia aceste proprietăţi. Este cazul psihologiei aso­ ciaţioniste, de exemplu, care nici măcar nu arc aspect de ştiinţă . O abordare ştii nţifică ne va spune : iată ce face mintea ; iată ce va trebui să postulez pentru a o explica. Adepţii psihologiei asociaţioniste au ale� o abordare diametral opusă. Ei spun : iată ce este mintea, iar eu voi studia consecinţele acestei presu­ puned ad infinitum , şi puţin îmi pasă dacă ceea ce descopăr se am ănă într-adevăr c u ceea ce face mintea. Un asemenea studiu se poate continua o ve�nicie ; se pot găsi d i n ce în ce mai multe c onsf'c inţc ale a :: cs t o r supoz iţii false, şi nimic n u ne va opri s[l mergem aşa pînă la infinit. Interesant este că această abor­ dare a fos t prezentată ca ştiinţifică, ea fiind, în realitate, exact antiteza ştiinţei. Este o abo rda re pur dogmatică, care pleacă de la ipo­ teze a priori, de necontestat despre natura 457


minţi i , trăgînd co nsec i n ţ e, fără să-şi f ac ă vreo­ dată probleme în legă t ur ă cu exactitatea aces­ tor ipoteze. Este vorba, după părerea mea, de un fel de inversiune - şi nu ştiu de nici un alt exemplu is t ori c - a u nei dogme religioase tradiţionale, deghi z ate în numele ştiinţe i . Nu se m ai spune că sufletul nu poate fi studiat ; se spune, mai degrabă, implici t , c[l nu poate fi studiat prin metodele ştiinţelor naturii. C red că trebuie să existe raţiuni foarte puternice pentru care e greu de acceptat conclu zia care decurge din această doctrină simplă. Există cîteva exemple frapante. Să luăm, de pildă, p a radoxul "grue", pe care l-am menţionat ; persoana care l-a născocit şi l-a dezvoltat în­ tr-o lucrare clasică a fost Nelson Goodman, care e s t e, probabil, cel mai extremist apărător al explicaţiei prin m ediu care a ex is t a t vreo­ dată. El crede că totul se învaţă ; d acă am în­ ţeles bine, pentru el orice structură înnăscută a minţii este falsă - şi nu poate exista. Dacă îi interpretez corect concepţiile, el crede că, d a că ar fi să vizităm un trib primitiv imagi­ nar, pentru a prezenta unui grup fotografii ale unor persoane, iar altui grup re produ c eri de picturi abstracţioniste ale lui Kandi n s ky , pe­ rioada nece sară de i n s tru i re p e ntru ca ei să recunoască fotogr afiile ca fotografii ale unor persoane, iar picturile abstracte ale lui Kan­ dinsky ca r e prezentări de oameni ar fi cam aceeaşi , pentru că nu exist ă nici un sistem de reprezentare preînscris , conform căruia fo­ tografiile au vreo legătură speci ală cu lucru­ rile fotografiate. El a apărat as tfe l de argu­ mente. Or, din punctul de v e dere al sociolo­ giei ştiinţei, este surp rin z ător ca tocmai cel care a furni z at argumentele fundamentale îm­ potriva acestei concepţii s-o susţină, totuşi, într-un fel. Un alt exem plu important este Quine, care este, probabil, cel mai bun filosof al Americii, dacă nu din întreaga lume. El s-a situat, în această problemă, suc c esiv, pe po­ ziţii diame tral opuse. Î n une l e locuri , Qu i n e 458


spune că nu poate exista nmuc care să scape condiţionării, cu toate că este de acord cu po­ ziţia fundamentală a lui Fodor, conform că­ ruia trebuie să existe un spaţiu apropia t pen­ tru ca această condiţionare să aibă loc. Une­ ori, a spus că tot ce este învăţat este condi­ ţionat, iar alteori că este de neconceput ca ceea ce ştim să fie rezultatul condi ţionării . De fie­ care dată, se contrazice. Cred că aceste lucruri s-ar putea explica prin argumentele indirecte pe care le-am sugerat ; nu văd nici o altă ex­ plicaţie raţională. PapeYt : Sigur că există puternice motivaţii iraţionale care animă ambele părţi implicate în controversa nativistă. Intelectualii sînt per­ sonal interesati să creadă în existenta unei puteri cerebrai e, superi oare şi înnăscut e , astfel încî t ei sînt expuşi unor forţe putern ice, care se opun ideii că minţile lor reprezintă rezul­ tatul unei constructi i . Dadi credem că sîntem in teligenţi, ne plac � să credem că sîntem i n­ teligenţi de la naturii ; ne place să credem că această inteligenţă este o proprietate a eului nostru. De aceea, elitismul şi atitudinile auto­ ritare şi fasciste care-i sînt asociate conduc la susţinerea nativismului. Dar, pe de altă parte, cum spune Chomsky, fasciştii au interes să creadă că masele sînt modelabile, şi în nici un caz d eterm inate de gene ; astfel, nici aspectele politice ale controversei nu sîn t mai clare şi nici mai explicite decît argumentele ştiinţifice. Mai mult, teoria lui Chomsky nu este plauzi­ bilă decît dacă se foloseste un anumit criteriu de rigoare foarte special ; care este foarte exi­ gent cînd se pune problema justificării tutu­ ror poziţiilor cu excepţia celei de inneitate. Chom.sky : Sînt de acord cu ceea ce a spus Papert acum, dar aş vrea să subliniez că există o asimetrie fundamentală. S-a pus întrebarea de ce, în ciuda unor copleşitoare probe ale contrariului, oamenii îşi menţin o anumită po­ ziţie. Am sugerat un răspuns. Iar Papert în­ treabă de ce, în faţa unei probe copleşitoare 4 59


favoarea poziţiei lor, oamenii se menţin pe o anumită poziţie. S-ar putea s ă existe şi răs­ punsuri iraţionale la această întrebare. Papert : Dar ce înseamnă "probă copleşi­ toare" pentru ceea ce este deja în ochiul ob­ serv·atorului ? După mine, acest lucru este per­ fect simetric. Chomsky : Spuneţi-mi atunci unde păcătu­ ieşte argumentul care merge de la "tautologie" la concluzie. Papert : De la tautologie la care concluzie ? De la tautologie la concluzia că trebuie să existe ceva înnăscut, că trebuie să existe vreo structură determinată ? Aces t lucru nu-l va nega nimeni. Dar existenţa acestor lucruri par­ ticulare depinde, în cel mai bun caz, de accep­ tarea sau neacceptarea a ceea ce eu numesc principiul 17 al lui Chomsky .. Chomsky : Argumentul conform căruia lu­ cruri specifice trebuie atribuite minţii nu este nici deducţie, nici demonstraţie ; din această cauză, ar fi cu totul nedrept din partea mea să vă întreb unde păcătuieşte argumentul. Este evident că ştim cu toţii unde ; nu este un ar­ gument deductiv. Dar vă voi pune o altă în­ trebare : în pofida faptului că aceasta este sin­ gura teorie existentă pînă în prezent care să explice o anumită categorie de fapte, de ce insistaţi să spuneţi că ea nu este exactă ? Papert : Deoarece, oricît de ciudat vi s-ar părea, nu mi se pare că ar fi singura teorie care există. Chomsky E � nu este "în mod sigm " ndcv:l­ rată ; toate nu sînt decît ipoteze. Repet : sînt conj ucturi , ipoteze �tiinţifice şi , dacă doriţi să-mi ştiţi părerea, sîn t sigur că ele sînt false. Nu pot să consider cii o ipoteză niţel mai ela­ borată pe care o propun astăzi sau pe care ar propune-o altcineva are şanse să fi� adevărată . ln

.

Dezbaterea propriu-zzsa s e încheie cu această notă de modestie. Restul volumului includ€. ar ticole inspirate de dezbatere .şi scrise 460


d u pii te r minare a ac e s t e i a.

In timpul colocviu­ lui, cartea l ui Chomsky Tieflections on Lan­ guagc (Reflecţii asupra limbajului) era sub tipar. Cred că ultima parte a discuţiei dintre Papert şi Chomsky asupra "ideologiei" teorii­ lor inne istă si env·ironmentalistă devine mai clm·ă în lumi1 w a două fragmente din Reflec­ tions on Language, în care problema este ana­ lizată în mod exhau stiv, cu o deosebită clari­ tate . . . . Este rezonabil să presupunem că, aşa cum structurile intl"insece ale minţii sînt subiacente dezvoltării structurilor cognitive, tot astfel un «Caracter specific» cons tituie cadrul material al dezvoltării conştiinţei morale, al progresu­ lui cultural şi chiar al participării la viaţa unei comunităţi drepte şi libere. Emiţînd această ipoteză, este clar că se face un mare salt - de la observaţii asupra dezvoltării cog­ nitive la concluzii pdvind legile naturii noas­ tre şi condiţiile optime ca ele să-şi împlinească menirea ; concluzia, de pildă, că necesităţile omului şi capacităţile sale îşi vor găsi expre­ sia cea mai completă într-o societate de pro­ ducători c1·eatori şi liberi, muncind într-un sis­ tem bazat pe libera asociere în care «legătu1"ile sociale» vor înlocui «lanţurile impuse de socie tatea umani'i». Istoria atestă un mare nu­ măr de propuneri importante în această pri­ vinţă. Cînd sînt asociate ipotezelor empiriste, proqresiste şi spiritului luminii, cred că le cresc rădăcini şi mai adînci în eforturile raţionaliste de a stabili o teorie a l ibertăţii umane. A pune la încercare, a aprofunda şi, dacă este posibil, a sprijini ideile dezvoltate de această tradiţie conform unor me tode şt ii n ţifice constituie o sa rcină fundamentală pentru o teorie socială a liberti"itii de cnnstiintă. Numai viitorul ne va spune d a că analiz� '&d revela probleme abor­ dab ile sau m istere carr> n e vor paraliza . . . " * .

N. Chomsky, RP!lecti o ns on

Pan thcon, 1 9 7 5 , pp. 1 3 2 - 1 3 -1 .

L a n guage, New York,


C1\PITOL1J L 1 3

CONCLUZIILE DEZBATEHII

Către o cale de mijloc în tre constructivism şi inneism * Stephcn Toulmin Diferenta de vederi d intre Piaget şi Chomsky, exprimată concis în comunicările prezentate la aces t simpozion - Piaget decla­ rînd că "numai funcţionarea inteligenţei este ereditară", iar Chomsky pledînd per contra că "limbajul uman" este un "organ mintal cu o structură înnăscută la fel de specifică cum este cea a ochiului sau inimii -, este atît de mare, încît participanţii ar putea fi tentaţi să se mulţumească să opteze pentru una din po­ ziţii în favoarea sau împotriva inneismului şi, respectiv, constructivismului. Aceasta n-ar fi (după mine) decît o confruntare sterilă ; ar trebui, mai degrabă, să luăm serios în consi­ derare posibilitatea ca amîndouă punctele de vedere să fie inacceptabile, aşa cum se pre­ zintă, fapt pentru care. ar trebui să căutăm o explicaţie a dezvoltării capacităţilor mintale care să ducă la g[tsirea unei căi de mijloc între aceste extreme. ·

,. In con cluziile acestor consideraţii, d i.stribuite la desch iderea colocviulu i , Toulmin propu nea extinde­ rea di scuţiei dincolo de cele două poziţii - a l u i Chomsky şi a l u i Piaget (inneismul şi constructivis­ mul) ; această propunere s-a materializat sub forma textel or redactate după colocvi u de H. Putn 'l m , J. Fodor şi N. Chom sky (a se vedea Partea a t:oua) 462


Motivele mele sint parţial cpistemologice şi par\ial biolo g ice. ( 1 ) I n primul rînd, să vedem consideraţiile de ordin epistemologie : cei doi autori stabi­ lesc o p a r a lelă intre "structurile logice" ale sistemelor noastre de reprezentare (gramati­ cale, matematice etc.) şi "structurile empirice" ale pre su p uş i lo r corespondenţi mintali ai aces­ tor reprezentări, şi o fac intr-un mod care ri­ dică probleme controversate grave şi dificile, pe care nu le tratează în mod adecvat. ( A ceasta este esenţa articolu lui meu, scris împreună cu Carol Feldm an şi intitulat "Logic and the Theory o.f Mind" -- " Lo gi ca şi teoria mi nţ i i " ) . Ar fi , fără îndoială, mai prudent să evităm să spunem că rela ţ iile interne in cadrul, de pildă, al unuia din "stadiile" cognit ive ale lui Piaget sau al în ţ elegerii preliminare a propoziţiilor la indicativ sint "logic necesare" sau că ex­ primă ., teoria" copilului despre gramatica enunţurilor pe care le-a auzit pînă atunci, cu excepţia cazurilor în ca r e a avut loc o "inte­ riorizare" e x plicită a unui sistem formal. Este cazul, de pildă, al copilului care învaţă geo­ metria abstractă în contextul şcolii sau al adul­ tului care învată cum să formeze cele zece verbe pornind 'de la rădăcina triliteră arabă, cînd abordează limba arabă ca limb ă străină de un ti p nou. Pentru moment, mă întreb dacă nu cumva expr e si i ca " s tructură mintală" şi " gramatic a copilului" mai mult provoacă con­ fuzie decît aj ută în dezbaterea noastră. (2) In al doilea rînd, în ce pri ve ş te raţiu ­ nile. între altele b i ologice , pen t ru gă s i rea u ne i poziţi i intermediare : am imp re si a că, aşa cum stau lucruril e, amîndoi autorii se joacă la în­ tîmplare cu d o v ezile pe care le au la îndemînă. Aserţiunca lui P iag e t citată mai sus este mult prea or i e nt a tă intr- o singură direcţie. Se ştie , într-adevăr, că multe specii cu reţele neurale c omplexe manifestă răspunsuri percep tive şi cognitive, ca şi aptitudini extrem de speci463


fice, în mod eviden t "eredi tare" : cum poate atunci cineva să declare cu atîta siguranţă că specia umană scapă componentel or ereditare - că "omul nu are structuri cogni tive înnăs­ cu te " ? (Bănuiesc că Piaget face aici o confu­ zie, considerînd că "structuri cognit ive" în­ seamnă numai "structuri logic necesare" ; vezi primul meu argument (1) mai sus). Dimpotrivă, există tot mai multe dovezi experim entale în favoarea existenţei unei "reprogramări" în echipamentul perccptual /cognitiv al nou-năs­ cutului, după cum arată lucrarea lui Tom Bo­ wer despre reacţiile copilului nou-născut la "obiect e fizice" simulate 2• Argumentele lui Chomsky, pe de �ltă pmj_e, sînt prea orientate în direcţia opusă. I n comu­ nicarea sa introductivă capitolul 1), ca şi în alte texte, el rămîne insensibil la considf>raţii care provin de la teoria evoluţionistă : "Se ştie, desigur, prea puţine despre desfăşurarea evoluţiei, dar din ceea ce nu ştim este impor­ sibil să tragem vreo concluzie" (vezi capito­ lul 1 ) . Concilierea teoriilor sale asupra ,,capa­ cităţii de limbaj " a omului cu biolog ia gene­ rală, inclusiv teoria evoluţionistă, pune cîteva probleme foarte reale, care n u pot fi date la o parte : de exemplu, "evc •lu t ia in salturi" a formelor primare ale acestei ,,c!=tpncităţi" la primii oameni 3• Trebuie, cu sig m an ţă, să pre­ supunem , oarecum împotri va cel or susţinute de Piaget, că facultatea de a înv ă ţ a limba de­ pinde de existenţa la omul nou-născut a unor "capacităţi" foarte specifice ,,înnăscute", adică "montate în sistemul nervos central" ; există, desigur, probe neurologice independent e de existenţa unor asemenea capaci tăţ i "înnăs­ cute". Dar capacităţile particulare pe care Chomsky le atribuie copilului par să fie mult prea specifice pentru a fi plauzibi le, lăsînd la o parte faptul că este greu de con ceput care ar putea fi coresponden ţii lor neu rul og ic i . 464


Consideraţii finale Jean Piaget

Î n concluzi a i ntervenţiei sal e, J.-P. Chan­ geux a spus < ă este posibi l un com pr omis în­ tre inneismul lui Chomsky şi punctul meu de vedere constructivist, lncru în legătură cu care mi-am expri111at deja bucuria în cursul acestui s i m p o z ion (vezi discuţiile de la capitolul 8). De atunci , frumoasa lui lecţie de deschidere de la College de France a fost făcută publică , iar eu am reţinut din ea cele mai va lo ro a s e învă­ ţăminte 4. Reţin ca fundamental f a p tu l ci:'t ati­ tudi n i i lui Chomsky şi a lui Fodor, pentru care "interacţiunea cu l u m ea exterioară . . . nu acţionează decît ca declanşator de programe prestabilite" , Chan geux îi opune o "epigeneză func ţion ală" car€' " rf uce la o economisire de gene" datori tă fa pt ului că " activitatea intro­ duce o ordi1 1e su pHmentară în reţeaua de dez­ voltare" ; "învelişul gen e tic oferă o reţea cu un contur vag, i a r acti v i t atea îi defineşte un­ ghiurile" (vezi c�pitolul Il). Nu aş putea decit să mă bucur de afirma­ ţiile eminen tului biolog, cu atît m ai mult cu cît el s pune, în concluz ie, că prin învăţare "organismul devine receptiv la co mbin aţ i i ex­ terne şi mobile de semne pe care, şi el, le poate produce" (vezi capitolul 8). Acest lucru mă întoarce la o idee pe care nu am reuşit să o fac destul de hin t! î n ţe l eas ă în cursul discu­ ţ iilor noastr e : în măsu ra în care un compor­ tament implk.!i o progr a mare care iese din li­ m itele somei şi care este bine adaptat ă la me­ diul extern , n u există decît două soluţii : ha­ zardul urm a t de selecţie, explicaţie clasică, dar inadm i s ibi l ă pen t r u formarea de structuri cognitive, cum si nt cele logico-matematice, sau o structurii cumbinatorie, dar compusă din ele­ mente ind irect influenţate de mediu. Or, fără 465


a reveni cîtuşi de puţin la noţiunea lamarcki­ ană de acţiune a mediului asupra genomu­ lui, tot mai numerosi · sînt autorii care admit astăzi, sub numele de "asimilare genetică" (Waddington), de "efect Baldwin" sau de "fe­ nocopie", posibilitatea înlocuirii unui fenotip cu un genotip de aceeaşi formă. Î n ce mă pri­ v:eşte, văd aici efectul unei selecţii exercitate _de mediul intern şi epigenetic, cînd mediul a fost modificat într·o oarecare măsură de un fen o tip dobîndit şi cînd · �c e st dezechilibru a antrenat (ceea ce nu e valabil pentru orice fe­ notip) o sensibilizare a genelor reglatoare ; nu intervine, aşadar, nici un "mesaj" de la somă la genom, ci o simplă perturbaţie, ce antre­ nează variaţii semialeatorii asupra cărora se exercită selecţia internă, de unde reajustările simulînd o fixare a fenotipului, cînd , în rea­ litate, el a fost ,,înlocuit" printr-o reconsti­ tuire pur endogenă. Aceasta nu e, desigur, decî t o speculaţie, dar, dacă mă înclin cu respect în faţa simplităţii explicaţiei neodarwiniste cînd este vorba de schimbările de culoare ale unui fluture, vreau să se recunoască partea de speculaţie care există în generalizarea acestui model în cazul comportamentelor. Modelul devine atunci, pur şi simplu, neverosimil dacă ne gîndim la atîtea procese încă misterioase şi bi ologic compara­ bile, cum sînt rafinamentul anumitor instincte specializate sau incredibila adaptare a mate­ maticilor umane la cele mai mici detalii ale realităţii fizice, scoase la iveală de tehnicile _contemporane. Cred, deci, că speculaţia e utilă pentru a combate alte speculaţii, fiindcă din opoziţia lor pot să ia naştere conştientizările altor probleme, şi, în domenii în care obser­ varea şi experimentarea nu mai sînt posibile, cum este domeniul formării istorice a compor­ tamentelor, o conştiinţă critică a problemelor este departe de a fi de neglijat. Chomsky crede, desigur, că şi-a simplificat poziţia, transmi­ ţînd biologilor prob-lema inneităţii "nucleului 466


fix". Dar, tn ce m ă ptive�te, cred că această simpli ficare nu este, p'o ate, decît aparentă, căci mulţi biol,)gi car e nu sînt etologi (uneori chiar şi aceştia) în ţeleg destul de greu că com­ portamentul ridică cu totul alte probleme decît cele ale put�rii unice a genelor, ale mutaţiilor şi recombin i'i rilor acestora. Trebuie, aşadar, să salutăm în Changeux un autor de excepţie în această pri v i n ţă. Imi pare rău că nu i-am cu­ noscu t poz i ţia cînd am scris o lucrare mai mică, aflată acum sub tipar, dar care rămîne, din păcate, pur spec ulativă 6• In ea apare o idee care, dacă ar fi fondată, ar inversa efec­ tiv inneismul care e l a modă azi după mine, comportamen tul, conc put nu în sensul la­ marckian de produs al "circumstanţelor" exte­ rioare, ci ca expresie a unei nevoi constante de depăşire (extinderea mediului şi creşterea puterilor organ ismului ), ar constitui, de fapt, principalul motur al evoluţiei. Îngrijorat de imprudenţa mea, un pri eten biolog, foarte cri­ tic, mi-a în apoiat man uscrisul, cu următorul comentariu : "stimulant şi poate chiar adevă­ rat". Nici nu doresc mai mult, iar, dacă poves­ tesc această întîmplare, o fac pentru a spune că, în cazul în care constructivismul empiric este adevăra t pentru om, mi se pare că el tre­ buie să înc �eapă încă de la comportamentul animal ; alt fel spus, dacă este motivat în pri· vinţa raţiun i l or sale i n t rinseci (minimum de "preformări · ' şi maxi m u m de autoorganizare), el trebuie să ri'im î n ă val a bil la toate nivelurile vi ului . In concluzie şi pentru a reveni la ceea ce Changeux numeşte un "compromis" între Chomsky şi mine, nu văd ceva foarte diferit de ceea ce am susţinut întotdeauna, căci, dacă nu cred în existenţa structurilor cognitive în­ născute în cadrul inteligenţei, se înţelege de la sine că, după m ine, funcţionarea acesteia implică mecanisme nervoase ereditare, cum este reţeaua booleană pe care McCulloch şi Pitts 7 au descoperit-o în activităţile neuronice. 467


Tot ceea ce susţi n , şi tezele lui Changeux par să-mi dea dreptul să o fac, este că , pornind de la funcţionarea înnăscută, sînt necesare noi re­ glări , de data aceasta construite pas cu pas de către subiect, pentru elaborarea structurilor pre­ operatorii , apoi logice, dintre care, în mod deosebit, acelea ale inteligenţei senzoriomo­ torii ce duce la "nucleul fix" al lui Chomsky. Cred, deci, că nu trebuie să cedez mare lucru pentru a refuza un inneism masiv, care nu este decît simetricul environmentalismului naiv, şi nu o depăşire a acestuia. Aceasta mă readuce c u gîndul la reflecţiile lui Toulmin asupra autoreglării (vezi începutul aces tui capitol), care i se pare insuficientă pentru explicarea progresului structurilor cog­ nitive ; m-a înţeles greşit atribuindu-mi un model de "homeostazie", care, de fapt, nu mi se pare deloc suficient ; eu nu mă refer decît la un tip de "homeorhesis" B epigenetic gene­ ralizat, şi cred că găsesc în faptele experi­ mentale o trecere gradată de la reglări la auto­ reglări (cu feedforward etc.) şi, de aici, la autoorganizarea care caracterizează stadiile operatori i 1li formarea de structuri echilibrate. La acest nivel, autoorganizarea se prelungeşte chiar, în multe cazuri , în autoprogramări : pro­ cesul general este, deci, o echilibrare "majo­ rantă", pe care o analizez detaliat într-o carte recentă 9• In privinţa rolului culturii asupra educaţiei individului , ar trebui să fim foarte naivi să nu ţinem seama de el, dar problema psiholo­ gică este de a se stabili în ce mod acţionează : ea dă prilej unei asimilări active şi prin in­ termediul aceloraşi structuri şi instrumente ca adaptarea (practică şi cognitivă, care for-· mează un tot) la orice realitate. In ce priveşte mecanismele comune istoriei �tiinţelor· şi psihogenezei funcţiilor cognitive, scriu acum o carte pe această temă, în strîns[t colaborare cu un fizician şi istoric al ştiinţe­ lor, Rolando Garda, şi sîntem amîndoi izbiţi 468


de generalitatea unora dintre aceste meca­ nisme. N u voi cita decît un exemplu, acela al abstractizării p c care o numesc "reflexivă", pentru că porneşte nu de la obiecte, ci de la operaţiile subiectului ; teoria " categoriilor" şi a morfismelor 1 0, de pild ă, a fost dedusă de MacLane şi Eilenberg din punerile în cores­ pondenţă de care s-au servit matematicianii d in grupul Bourbaki în construirea structuri­ lor lor, dar cu ti tlu instrumental şi încă fără temati2'.ări . Or, sub formele sale elementare, abstractizarea reflexivă este exact unul dintre instrumentele autoorganizării, prin intermediul căreia copilul îşi construieşte structurile ope­ ratorii, ea intervenind chiar în explicarea fap­ telor fizi2e, cînd tranzitivitatea, recursivitatea, comutativitatea sau distributivitatea sînt atri­ buite relaţiilor dintre obiecte, pe cînd abstrac­ tizarea empirică pornind de la observabile nu ajunge pentru această înţelegere. Dar, pentru a-l convinge pe excelentul meu coleg Toulmin, ar trebui să vedem faptele psihologice de foarte aproape, acelea pe care eu mă strădu­ i esc, cu mai mult sau mai puţin succes, să-mi fondez epistemologia. Voi mai reveni la aces­ tea cînd vom vorbi despre Premack. Un al t punct în care nu pot fi de acord cu Toulmin, nici cu ceilalţi biologi, de altfel, in afară de Paul Weiss şi de Changeux, este uşu­ rinţa cu care se explică adaptările comporta­ mentale şi cognitive prin selecţie, ca şi cum ele ar constitui un fel de putere organizatoare care transformă variaţii oarecare sau aleatorii în conduite adaptate. Or, trebuie să distingem două feluri de adaptări : ( 1 ) adaptarea-supra­ vieţu i re, care favorizează rata de înmulţire şi conservarea speciei prin tricrea variaţiilor utile şi nocive, ambele produse înaintea acestei trieri fii i ndependent de ea, şi (2) adaptarea-adec­ vare, care implică o teleonomie în rapor t cu mediul (de exemplu, cuiburile de păsări în­ deplinesc cele trei condiţii de adăpost împo­ triva prădătorilor, de soliditate şi de tempera4 il9


tură suficientă) ; or, tocmai teleonomia trebuie P X pl i ca t � , pen tm ·dt , cl aei{ şi ea · favorize<12:fl supr a v i c � uire a , nu ar mai putea re z ul t a din­ tr-o simplă triere, altfel ar fi fost necesar sa­ crificiul a mii de generaţii, de exemplu de rî n­ dunele etc. înainte ca hazardul să facă pentru ele cuiburi perfecţionate. In ce priveşte struc­ turile logico-matematice proprii inteligenţei şi, între altele, " nucleul fix" l i n gvis t ic pe care Chomsky îl crede "înnăscut", mă în treb în ce ar consta etapele f orm ă rii lor genetice, dacă ne-am limita doar la factorii pe selecţie ai neodarwinismului. I ată de ce consideră Paul Weiss 11, pe bună dreptate, că este necesar să se atribuie comportamentelor o organ i zare în "sisteme" cu "dinamica lor g l o b ală " , deşi tot el este primul care spune că mecanismul ei rămîne de găsit. Acesta este şi motivul pentru care Ch an g eux invocă o " epigeneză funcţio­ nală". Eu reţin, desigur , ideea de selecţie, însă, în ce prive ş te instinctele specializate sau în­ ceputurile inteligenţei, m-aş gîndi la o selec­ ţie prin mediul intern şi epigenetic în măsura în care el a fost modificat de activităţi feno­ tipice, care, în cazul comportamentului, pre­ supun, toate, mai mult decît o teleonomie in­ ternă, atîta vreme cît este vorba de acţiuni exercitate asupra mediului, de unde noi sis­ teme de reglare, tot endogene, dar cu o fina­ litate ex t erioară somei. Cît despre Premack, frumoasa lui expunere îmi dă o mare satisfacţie. Contrar lui Toul­ min şi atîtor alţi autori anglo-saxoni, el a în­ ţeles ce vreau să spun prin "structuri" şi mai dă noi ş i frumoase exemple privind cauzali­ tatea la cimpanzeu cînd folose ş te instrumente, analoagă celei pe care o observăm la copilul mic ( 1 2-18 luni) în ultimul din cele şas e stadii senzoriomotorii. Or, se î n ţe leg e de la sine că la cimpanzeu structura corespunde definiţiei pe care o dau mereu : este sistemul a ceea ce poate face un subiect şi nu a ceea ce subiectul spune sau gîndeşte că poate face ; structura cauzală 470


utilizată de maimuţă nu există , aşadar, numai în mintea lui Premack, ci şi în acţiunile înseşi ale simpaticilor săi subiecţi. Ii rog atunci pe Toulmin şi pe alţi critici ai noţiunii de struc­ turi să-mi permită să beneficiez de aceeaşi to­ lerantă aceste structuri există în ceea ce · "fac" copiii pe care îi studiez şi nu numai în semiformalizările pe care le dau eu ! Dar fru­ moasele descoperiri ale lui Premack merg încă ş i mai departe cu analizele "limbajului"' do­ bîndit şi înţeles de cimpanzeu, pentru că re­ găsim aici, sub o formă mult mai spectacu­ loasă, structurile cognitive pe care le-am con­ siderat ca fiind constituenţi ai unei logici sen­ zoriomotorii coordonări si ' îmbinări de scheme cu subordonarea abstracti zărilor empirice unor abstractizări reflexive extrase chiar din aceste coordonărl. Recitind articolul subtil si interesant al lui Bischof, înţeleg mai bine p unctele de acord şi de divergenţă di ntre Lorenz şi mine. Am susţinut întotdPauna, în ce mă priveşte, că sur­ prinzătoarea adaptare a m atematicilor la rea­ li tatea fizică se datorează nu (sau nu numai) ex­ perienţelor pe care le fac organismul şi su­ biectul asupra obiectelor care le sînt exteri­ oare, ci unei surse endogene datorate faptului că organismul, el î nsuşi un obiect fizico-chi­ mic, îşi vede acţiunile şi reacţiile depinzînd încă de la început de universul fizic, deoarece, chiar în organism, ele fac parte din acest uni­ vers şi se supun legilor lui . Şi dacă, în felul acesta, mă pronunţ întru totul în favoarea unei origini endogene a structurilor logica­ matematice, nu înseamnă deloc că ele sînt în­ născ ute în stările lor succesive, şi asta pentru că formarea şi dezvoltarea cunoştinţelor nu se efectuează după un mers sau o progresie lini­ ară , ci se face, nivel cu nivel , cu reconstructii necesare la fiecare nivel nou. Or, aceste recon­ strucţii prezintă dublul caracter remarcabil de lărgire sau îmbogăţire a structurilor anterioare (fiindcă este vorba de un nou nivel, cu in471


strumente mai puternice, cum, de exemplu, este reprezentarea în raport cu acţiunea sen­ "loriomotorie) şi, în acelaşi timp, dă înrădăci­ nare mai adîncă în direcţia surselor endogene , în virtutea mecanismelor abstractizării refle­ xive. Originea endogenă a cunoştinţelor con­ stituie, aşadar, punctul meu de convergenţă cu Lorenz, dar o divergenţă mi se pare că sub­ zistă în necesitatea de a substitui inneitătii un mecanism de continue reconstrucţii şi d e c:onstruqii lărgite prin autoreglare sau auto­ organizare (foarte aproape, repet, de tezele lui H. von Foerster, pe care nu le cunoşteam în timpul simpozlonului nostru). Cît despre realismul critic pe care n anali­ zează atît de bine Bischof şi despre caracte­ rul de adaptare optimă (dar niciodată com­ pletă) a cunoştinţelor etc., cred că, în gene­ ral, sînt în acord cu observaţiile lui, în afară de un punct, poate, important. Bischof, dacă înţeleg bine, crede, ca şi m ine, că obiectul nu se atinge niciodată în întregime ; el rămîne o limită, şi vorbeşte, în acest sens, despre un mers asimptotic. Dar problema este de a şti dacă această limită este convergentă sau di­ vergentă. Eu o cred divergentă, în sensul că obiectul se transformă în timp ce cunoaşterea se apropie de el. Lucrul acesta mă îndepăr­ tează încă şi mai mult de "realismul naiv" la care se teme Bischof că mă poate duce re­ curgerea la mecanismele de echilibrare (vezi capit o lu l 1 0). În privinţa reflexiilor lui H. Putnam 12 asu­ pra conservărilor şi abstractizării reflexive, dezacordul e total, şi aceasta chiar pe terenul faptelor, pe care Putnam pare să nu le cu­ noască decît în insuficientă măsură. E greşit, într-adevăr, să credem că aceste procese im­ plică limbajul : dovadă faptul că pe la 9-1 0 luni sugar u l ajunge, după o îndelungă ş i foarte instructivă construire, la o înţelegere a per­ manenţei obiectelor care se păstrează îndără­ tul ecranelor. Această conservare precoce este, 472


aşadar, cu mult anterioară limbajului şi ea necesită abstractizări pornind de la coor�o­ nări de acţiuni (ceea ce nu are nimic dintr-o generalizare empirică, pur extensională}, fi indcă există, aşa cum am mai amintit chiar aici, o întreagă logică senzoriomotorie, cu co­ ordonări de ordine, îmbinări, intersectări, co­ respondenţe etc. şi, în plan spaţial, construi­ rea unui "grup de deplasări" (cum spunea dej a Poincare). A califica toate acestea drept "me­ tafore" dovedeşte doar o analiză incompletă a faptelor experimentale ... Dacă doresc, în sfîrşit, să trag o concluzie din aceste dezbateri pro sa u contra inneismu­ lui, ceea ce mă frapează este lipsa de sime­ trie între soluţia Chomsky-Fodor, pe de o parte, şi a mea, pe de alta. Pentru ei, totul se petrece ca şi cum interpretarea mecanisme­ lor cognitive ar fi totul sau nimic : inneism radical sau empirism behaviorist. Eu am, dim­ potrivă, obligaţia, pe linia constructivismului, să ţin seama de toţi factorii aflaţi în joc : inneitatea punctelor de plecare, caracterul en­ dogen al construcţiilor logice şi matematice, cerinţele experimentării pentru cunoaşterea obiectelor, dar necesitatea, pentru atingerea observabilelor, de a le asimila în cadre din nou endogene etc. Nu am, aşadar, ambiţia de a tranşa între tot şi nimic, ci numai candoa­ rea de a dori să diferenţiez situaţiile şi de a mă crede cîştigător pe toate planurile ...


Par tea a I l-a

DESPRE LOGICA EXPLICAลขI ILOR IN N EI STE


CAPITOLUL 1 4

CE ESTE INNASCUT ŞI DE CE. COMENTARII PE MARGINEA

DEZBATERII

Hilary Putnam

Pot rezuma în două cuvinte ce cred despre Chomsky şi Piaget : nici u nul nu are argu­ mente bune, dar este aproape sigur să există un fond de adevăr în ceea ce spune fiecare. In această expunere, am de gînd, în primul rînd, sii arăt de ce argumentele lor nu sînt bune şi, apoi, să discut o problemă mai impor­ tant;\ de ce este ceva corect în ceea ce spune fiecare. Voi începe cu argumentele lui Chomsky. Cînd îl citeşti pe Chomsky, t e izbeşte sentimen­ tul unei mari puteri intelectuale ; ştii că te afli in prezenţa unei minţi extraordinare. Şi aceasta atît din cauza farmecului personalită­ ţii sale puternice, cît şi evidentelor sale ca­ l i tăţi intelectuale originalitate, dispreţ faţă de mode şi faţă de superficialitate ; voinţă de a reinvia (şi capacitatea de a reinvia) poziţii (ca "doctrina ideilor înnăscu te") ce păreau în­ vechite, interes pentru subiecte perene şi de o importanţă capitală , ca structura minţii umane. Şi, cu toate acestea, ţin să declar · că diferite argumente ale sale nu sînt bune. Voi examina aici doar un e xe mpl u , dar preti nd că s-ar putea analiza în acest fel oricare din argumentele pe care le-a prezentat la această conferinţă, şi rezultatul ar fi acelaşi . 477


Argumentul se referă la "procesul de for­ mare a interogativelor simple cu răspuns da/nu în limba engleză". In comunicarea sa intro­ ductivă (vezi capitolul 1 ), Chomsky anali­ zează "perechi de propoziţii enunţiative-inte­ rogativ e"' de felul ( 1) The man is here . Is t he man here ? The man will leave . Will the man leave ? -

-

şi ia două ipoteze "avansate pentru a explica această clasă infinită de perechi" (desigur, Ht nu a fost nici odată "avansată" de nimeni, şi nici o persoană normală nu ar face aşa ceva) Ht dezvoltaţi propoziţia enunţiativă de la început pînă la sfîrşit (de la stînga la dreapta) , cuvînt cu cuvînt, pînă cînd aj ungeţi la prima ocurenţf1 a cuvi ntelor is, will etc. ; transpu­ neţi această ocurenţă la început (stînga), for­ mînd astfel propoziţia interogativă corespun­ zătoare. H2 : procedaţi ca în H 1 , dar alegeţi prima ocurenţă a cuvintelor is, will etc., care ur­ mează primului grup nominal al propoziţiei enunţiative. Apoi Chomsky scrie Vom spune că Ht este o " regulă indepen­ dentă de structură", iar H2 o "regulă depen ­ dentă de structură". în felul acesta, Ht cere o analiză a enunţiativei într-o simplă secvenţă de cuvinte, în timp ce H2 cere, în afara unei analize în cuvinte succesive, o analiză în gru­ puri abstracte, precum "grupul nominal"· Grupurile sînt "abstracte" prin faptul că li­ mitele şi denumirGa lor nu sînt, în general, mf)rcate fizic ; mai degrabă, ele sînt construcţii mintale. Un om de ştiinţă care ar urmări vorbito ri de limbă engleză, pus în faţa unor date dE> felul c€lor prezentate la ( 1 ), ar alege, în mod natural, ipoteza H t , preferînd-o ipotezei mai complexe H2, care postulează , în plus faţă 4 78


de H t , un proces mintal abstrac t de natură non tri vinlă . In mod s i milar, pu ş i î n fn1. a unor date âe felul celor prezentate la (1), este logic să presupunem că un copil "nonstructurat"' va presupune că I-1 1 este valabm1. In realitate, după cum ştim, nu este, i ar H2 este (în mai mare măsură) corectă . SJ. luăm în discuţie exemplele următoare (2) (2) The man who is here is tall . - Is the man who is here tall ? The man who is tall will leave. - Will the man w h o is tall leave ? Aces te exemple sînt prezise de H2 şi res­ ping H t . care mai degrabă ar prezice propo­ ziţiile interogative (3) :

(3) Is the man who here is tall ? Is the man

who

tall will leave ?

Problema care se ridică acum este urmă­ toarea : cum ştie un copil că H2 este (aproape) core ctC1, dar că I-11 este falsă ? In mod sigur va începe prin a alege H, (cum ar face-o un om de ştiinţă imparţial) pentru ca, apoi, să fie silit să o respi ngă pc baza datelor de tipul (2).

Dirt toate acestea, concluzia lui Cho.msky este următoarea : Asemenea observaţii sugerează că este o proprietate a S0 adică a LT(H,L) faptul că regulile (sau regulile unei categorii speci­ fice, identificabile pe temeiuri destul de ge­ nerale de către un mecanism determinat ge­ netic) sîn t dependente de structură. Copilul nu are nevoie să ia în considerare H, ; este exclusă de proprietăţile stării sale mintale iniţiale, Sa. -

-

Aş dori să uiscut acest exemplu punînd două întrebări diferite ( 1 ) putem noi explica de ce alege copilul ipoteze "dependente de structură" şi concepte în cursul învăţării limbii pe baza inteli genţei generale, fără să postulăm că pre­ ferinta pentru H2 faţă de I-I, este preînscrisă sau c3 un model al unui limbaj uman tipic 479


este preî nscris, aşa cum doreşte Chomsky să facem ? şi (2) putem noi explica în mo.d spe ­ cific preferinţa pentru Hz faţă de H t fără să presupunem că o asemenea preferinţă specifică este preinscrisă ? Inainte de a discuta aceste două întrebări , aş analiza întrebarea mult dez­ bft tută "Ce este o gramatică ?". NATURA GRAMATI C I LOR

O gramatică este un sistem care - în mod ideal - generează " propoziţii gramaticale" ale unei limbi, excluzîndu-le pe cele negramati­ cale. O propoziţie gramaticală este o propo­ ziţie generată de gramatica limbii (sau de orice gramatică adecvată, dacă socotim , aşa cum o face Zel l i g Harris, că nu exist[t n i m i c care să semene gmrnat i ci i unei limbi) 1 . Aceste de­ finiţii sînt în mod evident circulare. Dar cum putem rupe ci rcularitatea ? Chomsky a emis, cu mulţi an i în urmă, ideea următoare (în "Explanatory Models in Linguistics") 2 : copilul îi aude pe oameni cla­ sificînd propozi ţiile în propozi ţi i "gramatical e" sau "ncgramaii cale" desigur, nu cu ace'iti termeni , ci auzindu-i corectîndu-se unii pe alţi i sau corectîndu-1 pe el - şi construieşte o gramaticft, cea mai simplă extrapolare a unor asemenea date, care satisfac anumite constrîngeri înnăscute. Necazul, în acest caz, e că premisa bazată pe aceste fapte este evident falsă. Oamenii nu obiectează la toate propoziţiile negramati­ cale, şi nu numai la ele. De fapt, s e obiectează la propozitiile deviante - dar, cînd oamenii se corectează reci proc, nu spun clar (în aşa fel , încît un copi l să poaUi înţelege) d acă aba­ terea a fost sintactică, semanticii, teoretic­ d iscursivă sau de v reun alt fel. Chomsky afirm ă că un copil primeşte , de fapt, "o listă cu propoziţii gramati cale" şi "o listă cu propoziţi i negramaticale" şi t rebuie să extrapoleze pornind de la acec;te două liste. -

480


Dar acest i ucru este sigur . fals . Copllui ur­ măreşte, mai d e g rab ă , o listă cu propoziţ ii ac­ ceptabile şi o listă cu propoziţii devi ante pen­ tru un motiv sau altul ; o gramatică a limbii sale va genera (idealizînd puţin) toate pro­ poziţiile acceptabile din prima l i s t ă , dar, din nefericire, nu va genera nici una din propo­ ziţiile deviante din lista cealaltă. Dimpotrivă, propoziţiile gramaticale vor constitui un su­ praansamblu (al listei finite) de propoziţii ac­ ceptabile, c a re nu este rupt de (lista finită de) propoziţii deviante. !n al doilea rînd , lista a doua nici nu e ne­ cesară. Chomsky invocă faptul că copiii pot î n văţa limba maternă fără s[l fie co rectaţi ; şi sînt sigur că nici nu c re d e că ar fi net•oie ca ei să-1 audă pe un altul corectat. Chomsky ar putea replica la aceasta, renunţînd la a doua listă ipotetidt (lista propoziţi ilor "negra­ maticale" sau, în orice caz, "neacceptabile"). Ar putea spune că gramatica (unei limbi oare­ care) este cea mai simplă proiectare a oricărui ansamblu finit şi co re s pun z ăt o r de propoziţii acceptabile care satisfac un ansamblu de con­ strîngeri înnăscute . Acest lucru transferă con­ strîngerilor înnăscute întreaga povară de a de­ fini ce este o gramatică. Vreau să propun o abordare diferită una conform căreia, în mod clasic, gramatica unei limbi este o proprietate a lim bii, şi nu o proprietate a creierului lui Homo sapiens. C A LC U L U L PROPO Z I 'f i O N A L

Să începem cu un exemplu simplu şi bine cunoscut : limbajul artificial numit "calcul pro­ poziţional" cu interpretarea sa clasică. Gra­ matica calcul ului pro po z iţi o n a l poate fi for­ mulat::i în feluri d i fe r i te dar echivalente . Iatil un exemplu ,

(I) O variabilă propoziţională izolată este o expresie bine formată . 481


(li) bacă A şi a sînt e:)tpresii bine for­ mate, atunci A, (A 1\ B); (A V B) şi �

(A => B) sînt, şi ele, expresii bine for­ mate 3• (III) Nici o expresie nu e bine formată, decît dacă acest lucru rezultă din (1) şi (II). Caracterul limbilor naturale, conform căruia

o propoziţie perfectă din punct de vedere gra­

matical poate fi deviantă din motive seman-� tice se regăseşte în acest limbaj simplu, din moment ce "p 1\ p" (de exemplu) este per­ fec t gramatical, dar nu ar fi "pronunţat" din motive semantice clare * . S ă luăm acum "semantica" calculului propo­ ziţional, reprezentată de definiţia inductivă a adevărului în termenii adevărului primitiv (adevăr al variabilelor propoziţionale, care ră­ mîne nondefinit) . Faptul că adevărul primitiv răm îne nondefinit înseamnă că poate fi vorba de o schemă de interpretare, care devine in­ terpretare cînd este asociată cu orice definiţie a adevărului primitiv. �

Definiţie : (i)

A este adevărat dacă şi numai dacă

A nu este adevărat.

(ii) (A V B) este adevărat dacă şi numai dacă A şi B sînt amîndoi adevăraţi. (iii) (A V B) este adevărat dacă şi numai dacă cel puţin unul din termeni este adevărat. (i v) (A => B) este adevărat dacă numai A este adevărat şi B nu este adevărat. Observaţi că definiţia inductivă a adevărului în calculul propoziţional este paralelă (într-un * I n limbajul obişnuit, acesta este redat ca ,.p şi non-p". Accesibilitatea sa este b locată de definiţiile (i) şi (ii). Această situaţie este deseori descrisă ca .,principiul terţului exclus" (.,the princîple of ex­ cluded middle").

482


sens care poate fi precizat, dar nu voi încerca s-o fac aici) cu definiţia inductivă de grama­ tical în calculul propoziţional. Există, desigur, şi alte moduri de a defini ce este gramatical în calculul propoziţional, recurgînd, de. pildă, la proprietatea conform căreia există definiţii paralele şi corespunză­ toare - bazate pe procedee ind ucti ve - ale adevărului în calculul propoziţional. Dar, dadi ne limităm la moduri de definiţie maniabile la nivelul calculului (adică, subprogramul de­ cizional să fie scurt cînd este scris în orice format standard, şi calculul-tip să fie, de ase­ menea, scurt), observăm că nu cunoaştem decît puţine şi că toate sînt extrem de asemănă­ toare. In acest sens, calculul propoziţional ca sistem interpretat posedă o gramatică intrin ­ secă şi o semantică. Să încercăm să precizăm puţin lucrurile. Dacă există marţieni, e foarte posibil să fi descoperit calculul propoziţional şi s-ar putea ca, atunci cînd folosesc calculul propoziţional, creierul logicienilor lor să întrebuinţeze eu­ ristici diferite de cele pe care le întrebuin­ ţează creierul logicienilor noştri . Dar asta nu înseamnă că acest calcul propoziţional are o gramatică diferită cînd este folosit de un mar­ ţian şi o alta cînd este folosit de un pămîn­ tean. G ramatica este cea mai simplă definiţie inducti vă (una dintre definiţiile inductive cele mai simple) a ansamblului de înlănţuiri (strings) din alfabetul calculului propoziţional pentru care ade vărul este definit - adică cea mai sim� plă definiţie inductivă (cele mai simple definiţii inductive}, avînd proprietatea că există paralel definiţii inductive ale adevărului . Dată fiind �enumtica calculului propoziţional (presupu­ nînd o informaţie nulă în creierul locutorilor}, cl asa de gramatici rezonabile este stabilită de această semantică şi nu de structura creierelor care efectuează prelucrarea. S-ar putea socoti că am eludat prea multe probleme prin introducerea predicatului "ade4 83


vărat" ; dar el nu este esenţial in cadrul ar­ gumentului meu. Să presupunem că nu definim "adevărat", ci "rezultă din". Orice definiţie rezonabil de simplă a relaţiei "x rezultă din y" in calcu­ l ul propoziţional va avea proprietatea de a presupune o analiză sintactică de tip clasic. Cu alte cuvinte, a supune controlului dacă ceva este o axiomă sau o demonstraţie etc. înseamnă a activa controlul asupra înlănţui­ rilor şi componentelor acestor înlănţuiri pen­ tru a ne asigura că ele au formele (p 1\ p), ,....., p, (p V q), (p :::::> q). Gramatica (1), (II), (III) generează nu numai ansamblul de înlănţuiri pentru care relaţia "rezultă din" este definită, dar o face în aşa frl, încît corespunde proprie­ tăţilor înlănţuirilor la care face referire defi­ niţia relaţiei "rezultă din". Revenind la limbajul natural : să presupu­ nem că o limbă naturală este un limbaj for­ malizat foarte complicat a cărui formalizare nu este cunoscută (se pare, in felul lui Chomsky). Să presupunem că locutorul este un ordinator care, printre alte lucruri, cal­ culează dacă anumite înlănţuiri sînt "adevă­ rate", date fiind anumite input-uri, sau, dacă nu vă place "adevărate", să-1 considerăm atunci un ordinator care calculează dacă anu­ mite secvenţe de înlănţuiri sînt "demonstraţii" sau ca "gradul de confirmare" a anumitor în­ lănţuiri şi aşa mai departe. E dar că fiecare din aceste noţiuni semantice, logico-deductive sau logico-inductive va avea o definiţie induc­ tivă, ale cărei elemente sînt paralele unei ana­ lize sintactice a limbii sau, cel puţin, o pre­ supun. Şi, pentru a conchide : sugerez că ( 1 ) gra­ matica enunţiativă * a unei limbi este defi* Prin gramatică enunţiativă, înţeleg partea gra­ matici i care generează propoziţiile enunţiative ale limbii. Se admite, în general - şi Chomsky în suş i a emis această ipoteză că propoziţiile interogativP, imperative etc. sint derivate din enunţiative. -,

484


nirea inductivă a unui ansamblu de inlăn­ ţu iri care este a nsambl u l pe baza că rui a se definesc pred i c a tel e semantice, logico-deduc­ tive, logico-inductive etc. ; (2) aceasta treb ui e să a i bă o astfel d e formă, în cît definiţiile induc­ tive ale predi c atel o r semantice etc. să-i poată cu u ş u ri n ţ ă " c o res p un d e" ; (3} subp rogra mul decizional trebuie să fie maniabil la nivelul calculului în măsura în c a re o permi t (1) şi (2) . Dacă o limbă este co n cep ută in acest fel - ca un s i stem de înlănţuiri avînd o semantică, o lo­ gic ă deductivă, o logică inductivă şi aşa mai departe -, atunci se poate vedea cu u ş u ri n ţ ă că gramatica p oa te fi o proprietate a limbii şi nu a creierului locutorilor. NATURA lNVAŢARII LIMBII

Să examinăm capacităţile lingvistice ale lui Washoe (ci m pa nz eul-fe melă pe care Alan şi B e at rice Gardner 1-au învăţat de la naştere să folosească un anumit număr de semne din limbajul surdo-muţilor *). Fără îndoială, Chomsky va ev iden ţi a faptul că lui Washoe ii li ps esc multe din c a p a ci tăţile si n t actice pe care le posedă omul ş i, pe a ce astă bază, el va declara că e s te greşit să folosim termenul de "limbaj " pentru ceea ce a învăţat maimuţa. Dar nu fol osire a termenului este i m po rtan tă aici, ci următorul lucru :

1 . Există o anumită clasă de cuvinte pe care le voi n u m i substantive pentru Washoe, pe care Washoe le asociază (claselor d e) lucruri. De ex e m plu, Washoe asociază cu­ vîntul " st rugure " (în limbaj pri n semne) cu struguri mai mul t sau mai puţin ste­ reotipizaţi , "banană" cu banane mai mult

*

Cunoscut

sub

numele

guage sau ameslan. (n. tr.). 4 85

de American Sign Lan­


sau mai puţ in �tereotipizate şi aşa mai departe . 2. Există o construcţie "- dă - (lui) ", însuşită de Washoe (de exemplu , "Alan dă măr lui Trixie") . 3: Ea este capabmt să conceapă noi utili­ zări ale acestei construcţii. Dacă o în­ veţi un cuvînt nou, să zicem "curmal{•" · ea va ghici de una singură cum trebuie să folosească "- dă curmală (lui) -" . 4. Ea este capabilă s ă folosească cuvîntul "şi" pentru a combina propoziţii . Este capabilă să găsească utilizarea lui p şi q d i n folosirea separat[t a lui p şi q 5• De fapt, cap<1 c i tăţilc lu i Washoe depăşesc cu mult pe cele patru enumerate ajci ; să ne oprim, însă , pentru moment, la acestea. Sin ­ gura explicaţie plauzibilă pe care o putem d a cel or întîmplate e st e c ă Washoe şi-a însuşit, pe d0 o parte , o regulă din care decurge ci1 , dacit X c>ste un s u bs t a nt i v pentru Waslwe, �i A, B �i C s î n t n u m i' de> persoane - considc>­ rînd-o P�' Washof' (firC'ŞtC') persoană - , atu nci "A dă X lui R" este o propoziţie şi , pe de o parte , o regul[t din care decurge că , dacă p, q sînt propoziţii , la fel este p şi q. Şi este vorba de reg ul i dependente ele structură pe care Washoe le-a învăţat fără ajutorul unui model î nnăs cut al limbajului. Acest lucru nu este chiar surprinzător. Să introducem un predicat semantic pentru a descrie minusculul fragment din "limbajul" lui Washoe indicat mai sus (cu "ghilimele ", pen­ tru a evita acuzaţia de petitia principii), de pildă, predicatul "corespunde condiţiei că". lată "regulile semanti ce" pentru fragmentul men­ ţionat : (I) Dacă X este un substantiv pentru Washoe, dacă B, C sînt nume de persoane şi dacă X corespunde unor lucruri de tipul

486


K, i a r b, c sînt persoanele care corespund lui B, C, atunci "B dă X (lui ) C" co res­ p un d e con d i ţi e i că h dă cev a de t i pul K l u i c. (II) Dacă p, q s î n t propoziţii pentm Washoe, p şi q c ores p un d e condiţiei că condiţia care corespunde l u i p şi c o n d iţ i a care corespunde lui q sînt amîndouă satis­ făcute. Presupun că \Vashoe nu este cu adevărat interesată S{l î nveţe că anumite înl ă nţu i r i ne ­ i nte rp r e ta t e de gesturi au o anumită proprietate neinterpretată numită "gramaticalitate". Ea e s t e interesată s�i înveţe (I) şi (II) din m o ­ tive pur practice - răspl a t ă , aprobare etc. Dar învăţarea lui (I) şi (II) implică automat să în­ veţe fa p te l e gram ati cale următoare (i) Dacă R, C s î n t n u m e de persoane şi X f'ste un substantit• pentru \Vashoe, "R dă X (lui) C" e s t e o propoziţie pf'n t ru W a sh o e .

(ii) Dacă p, q sînt propoziţii la fel e s t e şi p şi q. Pentru a n s amblul

pentru

dt> p ro poziţii

"

Washoe,

g e n er a t e "

de "gramatica", (i ) şi ( i i ) constituie exac t an-, samhlul p e n t r u care predicatul semantic -

"corespund e condiţiei că -" - este definit de de fi n i ţ ia i nductivă (I) şi (II) ; i ar pro po z i ­ ţiile (I) şi (II) pr e su pu n exact anal iza sintac­ tică furnizată de (i) şi (i i ) . Dat fiind că Washoe încearcă să înveţe semantica Washoe-eză (Washoe-ese), iar sintaxa este doar un mijloc pe n t r u atingerea acestui scop, nu există decît două posibili tăţi ori inteligenţa ei va fi prea puţin dezvoltată p e ntru a-şi însuşi re g uli "de­ pendente de structură" ca (I) şi (II) şi nu va reuşi ; ori va fi destul de d ez vo l ta tă şi, ca un 4�7


corolar, i i vom atribui lui Washoe o "cunoaş­ tere implicită" a regulilor sintactice (i) şi (ii) -,- nu pen t ru că e a "ştie" (1) şi (II) şi, în plus, mai "ştie" (i) şi (ii), ci pentru că , dispunînd de "priceperea" (know-how) care constituie cu­ noaşterea implicită a lui (1) şi (Il), ea include "cunoaşterea implicită" a lui (i) şi (ii). Dar acelaşi lucru este valabil şi la copil. Copilul nu încearcă să înveţe un mănunchi de reguli sintactice ca un fel de scop in sine ab­ surd . El învaţă, caută să înveţe reguli seman­ tice, iar acestea nu pot fi formulate fără in­ tervenţia noţiunilor dependente de structură. Acestea nici măcar nu pot eventual să aspire la s tatutul de reguli semantice independente de structură. Astfel încît se înţelege de la sine (dat fiind că inteligenţa sa este destul de dez­ voltată pentru a învăţa limbajul) că copilul îşi însuşeşte reguli dependente de structură. Şi, dat fiind că el trebuie să-şi construiască o "reprezentare interioară" de noţiuni structurale abstracte cum sînt propoziţia, substantivul, grupul verbal etc. , cînd învaţă să _înţeleagă limbajul, si mplul fapt că H2 foloseşte aseme­ nea noţiuni, iar H t nu, H2 n u devine mult mai puţin plauzibilă decît H t . Intr-un fel, Chomsky "ne-a jucat o farsă". El ne descrie copilul ca pe un expert în lingvis­ tică demenţial scientist. Amîndoi privesc lim­ bajul ca pe un şuvoi de zgomote neinterpretate ; pe amîndoi ii interesează o proprietate ocultă de "gramaticalitate". Din acest punct de vedere (absurd), nu e surprinzător faptul că H t pare infinit "mai si mplă" decît H2. Şi atunci în­ trebarea - Chomsky ne întinde cursa pre­ gătită cu grij ă : "De ce copilul nu încearcă ipoteza mai-simplă-dar-falsă H , înaintea ipo­ tezei corecte H2 ?" Insă copiii (sau lingviştii normali) nu sînt deloc aşa. Copilul încearcă să înţeleagă en­ gleza. El şi-a dat deja seama (dacă poate Washoe, atunci poate şi el !) de faptul că, pen­ tru asta, trebuie să-şi însuşească noţiunile de488


pendente de structură . De aceea, simplul fapi că H2 foloseşte asemenea no ţiun i nu o face deloc neplauzibilă sau excesiv de comple'Xă . Fapt e că învăţarea gramaticii depinde de în­ văţarea semanticii. Şi nici măcar nu există eventuale reguli semantice independente- - de structură (dacă, t otuşi, există, ele sînt respinse foarte devreme pînă şi de c rei erul unui cim­ panzeu) . EXAM IN"\ REA

MAI APROFUNDATA A LUI

H1

Am susţinut , pînă aici, că H2 din punctul de vedere al unui creier inteligent, care nu beneficiază de un model înnăscut de limbaj, este departe de a fi atît de ciudată pe cît do­ reşte Chomsky. Dar nu am adus nici un ar­ gument împotriva ipotezei H1. De aceea, între­ barea "de ce nu î n cearcă copilul H1" rămîne. Să încercăm să aplicăm acestei probleme concepţia gramaticii pe care am schiţat-o mai sus (gramatica, concepută, să zicem aşa, ca semantică minus pred i catel e sem antice) . H1 nu va fi "încercată" de copil decît dacă acesta ,.încearcă" ipoteze semantice care corespuncl lui H1 • Copilul caută să înţeleagă propozi ţi i i nterogative, şi nu n umai să le "marcheze cu steguleţe" ca interogative . Dar este plauzibil să presupunem (Chomsky î n suşi ar face-o) că a î nţ elege interogat iv a im plică regăsi re a enun­ ţiativei subiacente. Aceasta înseamnă că trans­ formarea interogativă presupune o transfor­ mare inversă pe care co pil ul o poate efectua. H1 este, i ntr-adevăr, simplă, dar inversa ei este teribil de complicată. Ba, mai mult, in­ versa ei utilizează toate resursele gramaticii ; toate noţiunile, ca, de pildă, "grupul nominal", noţiune pe care H, nu o foloseşte, trebuie fo­ losite la căutarea enunţiativei începînd de la rezultatul aplicării lui H 1 . Aşadar, nu este un mister că nici copilul (nici creierul său) nu " încearcă " niciodată o teorie semantică atît 489


de impracticabilă şi, prin urmare, niciodată nu "încearcă" H 1 . De altfel, H 1 n u este nici e a "independentă de structură", de v reme ce conţine conceptul de s tru c t u r ă de grup "enunţiativă" , iar a-l aplica, dacă ar fi vorba de o regulă a limbii e ngl ez e, ar impl ica, în consecinţă, să se lu­ creze cu noţiuni ca " g ru p nomi!lal", deoarece acestea trebuie neapărat folosite pentru a re­ c::u n oaşte "enunţi ativele". Unele limbi posedă ef e ctiv transformări interogative, la fel de "in­ d ependente d e s t r ucturii " ca H1 ; în ebraică, de pildă, se poate forma o interoga t i vă pornind de la o pr op oz iţ ie enunţiativă prin simpla adău­ gare a prefixului na im . Dar această operaţ i e de prefixare posedă o inversă simplă, şi anume eliminarea prefixului na im. Aş dori acum să discut anumite remarci mai abstracte făcute de Chomsky la în ceputul co­ municării sale (vezi c a pitolul 1 ) . Să încep cu ceea ce spune el des pre inteligenţă. CHOMSKY

DESPRE I N T E L I GENŢA GENERALA

Pînă acum, am p re supus că inte l ige n ţ a ge­ nerală există efectiv. Altfel spus, orice alt­ ceva ar include repertoriul nostru cognitiv în­ născut, el tre buie să in c lud ă strategii de în­ văţare po l iv a le nte (multipurpose), e uri s tici şi aşa mai departe. Ceea ce Chomsky neagă în mod expli c it (vezi capitolul 1 ) . Citez Mai gPneral, pentru o r ic e spec i e O şi dome­ niu cog ni ti v D i de nti fi c ate şi d elimita te în mod ex pe r i men ta l, putem studia în mod adec­ vat LT(O,D), adică "teoria î nvăţării" pentru org anism ul O în domeniul D, proprietatea stă­ rii iniţiale g e ne tic determinate. Să presu punem, de p i l dă, că studiem capac i tatea fiinţelor umane de a r ecunoa ş t e şi identifica chipul omenesc. Presupunînd că "recunoaşterea chi­ pului" constituie un domeniu cognitiv legi­ tim F, putem încerca să specificăm LT(H,F), 490


principii genetic determinate care dau naştere unei stări staţionare (probabil posterioare fi­ xaţiei neurale a limbajului şi reprezentate, se pare, în regiuni omoloage ale emisferei drepte, după cum sugerează unele lucrări recente). In mod similar, putem studia alte domenii cog­ nitive la oameni şi la alte organisme. Să nu ne prea aşteptăm să găsim proprietăţi intere­ sante comune la LT (O,D), pentru un O,D oa­ recare ; adică să nu ne prea aşteptăm să des­ coperim că există ceva care poate fi numit "teorie generală a învăţării". După cîte ştiu, perspectivele unei asemenea teorii nu sînt mai bune decît cele pentru o "teorie a dezvoltării'\ situată între biologia celulară şi s tudierea unor organe particulare şi care să se ocupe de prin­ cipiile care guvernează dezvoltarea unor or­ gane oarecare la organisme oarecare. In acest argument, noţiunea-cheie este aceea de "domeniu". Cît de întins este un dorpeniu ? Totalitatea matematicii constituie un singur domeniu ? Dacă este aşa, ce spunem despre ştiinţa empirică ? Sau fizica, chimia etc., con­ stituie fiecare domenii diferite ? Dacă Chomsky admite că un domeniu poate fi tot atît de vast ca ştiinţa empirică (că. poate, · aşadar, exista o "teorie a învăţării şti­ inţei empirice"), atunci a admis că există ceea ce pe drept cuvînt se poate numi "inteligenţa generală". (Chomsky ar putea replica : numai indivizi excepţional de inteligenţi pot desco­ peri noi adevăruri în ştiinţa empirică, în timp ce oricine îşi învaţă limba maternă. Acesta este, însă, un argument deosebit de el i­ tist : în fond, capacităţile oamenilor excepţio­ nal de inteligenţi trebuie să fie, la urma ur­ mei, de aceeaşi natură cu cele ale oamenilor de rînd, iar mecanismele corespunzătoare tre­ buie să fie prezente şi să opereze, la un anu­ mit nivel de funcţionare, în creierul tuturor oamenilor). Chiar dacă numai fizioa sau nu­ mai fizica solidelor sau numai fizica solidelor cristaline constituie, fiecare, un domeniu, re491


zultatul este acelaşi : euristicile şi strategiile capabile să ne permită să învăţăm noi fapte în acC'ste sfere dC' cunoaştere trebuie să fie extraordinar de poli valente (şi , la ora actuală, nu avem nici o idee ce sînt ele). în momentul în care se admite că asemenea strategii poli­ valente de învăţare există, devine extrem de dubios să pretinzi că ele nu pot explica învă­ ţarea limbajului, cum am susţi nut cu m ulti\ vreme în urmă 6• (Vezi Washoe ! ). Dimpotrivă, dacă "domeniile" se restrîng i ntr-atît, încît fiecare domeniu poate folosi nu­ mai strategii de învăţare de o foarte mare specificitate (cum ar fi, de exemplu, "identi­ ficarea chipului", "învăţarea unei gramatici"), atunci este un adevărat miracol că evoluţia ne-a inzestrat cu toate aceste agerimi, cele mai multe (matematicile superioare, fizica nu­ cleară etc.) nefiind utilizate decît după ce e\'o­ luţia rasei s-a desăvîrşit (cam acum 1 00 000 de ani şi mai mult). Iar analogia cu dezvoltarea organelor nu stă în picioare deloc : motivul pentru care nu este necesar să existe un me­ canism de dezvoltare polivalent în timp ce este necesar să existe un mecanism de învăţare po­ livalent este că nu existii decît un număr li­ mitat de organe, în timp ce numărul "dome­ niilor" este virtual nelimitat. ,. P E RSPEC TIVELE"

A

"TEOR I EI

GENE R ALE

INVATARII"

Chomsky e conştient că "perspectivele" "teo­ riei generale a învăţării" sînt destul de sumbre ::;:i sînt de acord cu el. Nimic, după părerea mea, nu ne perm ite să credem că funcţionarea amănunţită a minţii umane se va dezvălui vre­ odată clar minţii umane ·r. Dar existenţa inte­ ligenţei generale este o chestiune, iar perspec­ tivele unei descrie ri revelatoare este alta . De altfel, dacă ipoteza inneităţii este exactă, nu sînt mai optimist î n privinţa perspectivelor unei descrieri care să pună în lumină modelul 492


înnăscut al li m ba j u l u i . Exemplele pe care n i le-a dat Chomsky în privinţa m odulu i de a infera structura modelului (cum este argu m en ­ tul despr e H t şi H 2 ) sînt a rg umente atît de slabe , încît ele aruncă o serioasă umbră de îndoială asup r a posibilităţii de realizare a pro­ gramului, cel puţin în aces t stadiu al istorie! (mai ales, dacă există atît inteligenţă generală, cît şi un model înnăscut). Dimpotrivă, am putea foar te bine desco peri f apte şi legi interesante despre inte l igenţ a ge­ nerală, fără a fi î n stare să o descriem complet sau s ă - i stabilim un model sub forma, să zi­ cem , unui pro g r a m de ordinator. Putem pro­ g res a în studierea inteligenţei g enerale, fără să reuşim, totu ş i , vreodată să aşternem pe hî r ­ tie o "teorie g ene ra lă a înv[lţării" în sensul unui m o del matematic al î nvăţării pol ivalente. CHOMSKY DESPRE EVOLUTIE

Chomsky scoate din d i scuţie întrebarea lui Piaget referitoare la ce ar putea fi evoluţia unu i model înnăscut oarecare al limbaj ului (vezi capi tolul 1 ) . Nu ar trebui, însă, s-o facă. Ar fi putu t răspunde, între altele : limbajul primitiv a apărut mai întîi ca o invenţie, in­ trodusă de un membru excepţional al speciei şi î n vă ţ a t de ceilalţi, aşa cum Was h o e îşi în­ vaţă fă rîme l e de l i mb a j . Originea existînd, ar fi fost p o s ibil să se producă modificări gen e ­ tice care să as i g ure o m a i bună fol o s i re a in­ strumentului (i n clusiv extinderea aşa-numitu­ lui " c e nt ru al vorbiri i"' în emisfera stîngă a oa men il o r no rmal i ) şi, d acă e î ntr-ade v ăr aşa, e l e să se explice prin selecţia n aturală . Chomsky nu a elat acest răspuns, deo are c e . fără îndoială, ( 1 ) nea să nege că există ceva ca inteli genţa generală şi să neg e că pînă şi cea mai simplă g ra m atică ar putea fi însuşită numai prin i nteligenţă generală ; şi 2) vrea sii neg e că performanţa lui Washoe este în con t i ­ nuitate cu în\'ăţ area l i m b a j u l u i , să nege că 493


ea ar prezenta vreun interes pentru studiul învăţării limbaj ului . Este, însă, incontestabil eronat. Dacă prima fiinţă care a folosit un lim­ baj ar fi avut deja un model înnăscut complet, asta ar fi constituit, fără îndoială, o ruptură în secvenţa evoluţiei, după cum şi spune Pia­ get efectiv. Chomsky declară că nu cunoaştem nici de­ taliile dezvoltării organelor motorii, ceea ce este adevărat. Ne-ar plăcea, însă, să postulăm că s-au dezvoltat puţin cîte puţin, dar, de fapt, nu e aşa, căci nu există făpturi cu do u ă treimi de a ripă ! Chiar în cazuri de reuşită, în acest sens (de exemplu, evoluţia ochiului), "saltu­ rile" rămîn. (Problema celor "două treimi de aripă" este omniprezentă : aripile trebuie să aibă nu numai o anumită mărime şi formă, dar şi muşchi cores punzători ; am găsit fiinţe cu membrane pentru zborul planat, care sînt, într-un fel, "două treimi de aripă". Am găsit ochi a căror retină prezenta numai celule cu bastonaşe (nu şi celule cu conuri) şi ochi a căror retină prezenta numai celule cu conuri (nu şi celule cu bastonaşe) . Dar, de cînd am scris prima versiune a acestei comunicări, s-au făcut noi sugestii interesante în teoria evolu­ ţionistă 8• Una e să spui că nu sîntem în măsură să explicăm ştiinţific cum au luat naştere anu­ mite structuri (şi teoria selecţiei naturale nici măcar nu pretinde că aceste structuri au fost probabile) şi cu totul altceva e să spui că acum avem motive ştiinţifice să postulăm că există un mare număr de "organe m intale" la fel de specifice ca diferitele domenii şi subdo­ menii ale cunoaşterii umane. O astfel de o r­ ganizare mintală n-ar putea să se explice ab­ solut deloc ştiinţific ; ar însemna că Dumne­ zeu, la un moment dat, a decis pur şi simplu să producă aceste structuri, deoarece erau structurile de care avea să aibă nevoie peste - să zicem o jumătate de milion de ani . (Deşi nu mă îndoiesc că Dumnezeu este, în cele -

4 9 .J


din urmă , responsabil de ceea ce sîntem , e o proas tă metodologie ştiin ţifică să-L invocăm ca deus ex machina. Şi , în orice caz, să-I atri­ buim un miracol, atît de c o n fu z ! De ce să ne fi ticsit El capul cu un m i l i a r d de diferite "or­ gane mintale"" , î n loc să ne fi fă c u t , pur ş i s impl u , deştepţ i ?). Dimpotrivă, dacă capacita­ tea noastră de limbaj s-a dezvoltat într-adevăr puţ in cite p u t i n , chi a r şi " î n s a l t u r i �� . o descriere a primului "fragment" ar semăna, cu s iguranţă , c u o descriere a l u i Washoe. Dar, în acest c a z , vom fi admis că putem ex plica o anumită " î n ­ suşire" a r eg u l i l o r l i n g v i s t ice (cel puţin, sub formă-pro tot ip) făr[l să facem apel la inncitate. U N A RGUMENT MAI BUN

Dar aceasta ne s u g e rea z ă că există un ar­ gument pentru o anumită "inne i t a t e " , pe care Chomsky 1-ar fi putut folosi. Să luăm feno­ menul numit de "ecolocaţi e" la liliac. Liliacul emite "zgomote" ultrasonice care sînt reflec­ tate de pradă sau orice alt obiect sau animal (de pi ld ă , o insectă izolată), iar liliacul se poate "conduce" prin intermediul acestor re­ flexii sonore, la fel de bine ca şi dacă le-ar vedea (poate evita fire fi n e , poate prinde ţîn­ ţarul care încearcă să-i scape etc.) . Exam inarea creierului liliacului arată c ă s-u produs o dezvol tare form i dabilă a centdlor le­ gaţi ele a u z ( e i o c u p ă apro x i mativ şapte optimi din creierul liliacului) în c om pa raţ ie cu alte m a mi fe re (inclusiv, fără î n d o i ală, cu cei cure 1-au precedat în e v ol u ţ i e). In m o d evident, o mare parte a capacităţii de ecol o c aţ i e a lilia­ cului este în prezent "înnăscută". Să p res u pun e m că Chomsky ar admite ci:i Washoe posedă un protolimbaj şi, de aceea, admite că inteligenţa generală poate servi drept explicaţie pentru o anumită î nv ăţa re a li mbaj ului . In acest caz, ar putea folosi evolu­ ţia ca argument al unei (anumite) "inneităţi". Cu alte cuvinte, am putea s u s ţ i n e că, dat fiind 495


avantajul considerabil pe care-1 constituie ca­ pacitatea de limbaj ( d e importanţă la fel de fundamentală pentru viaţa omului ca ecoloca­ ţia pentru cea a liliacului), este plauzibil să fi apărut modificări genetice pentru a pe rfe c­ ţiona instrumentul (de exemplu, dezvoltarea "centrului vorbirii" în emisfera stîngă). Dar să fim atenţi : dacă emisfera stîngă suferă le­ ziuni într-o fază precoce, vorbirea se poate dezvolta în emisfera dreaptă. După cîte ştiu, acest argument este singurul oare face plau­ zibilă ideea că există o anumită structurare înnăscută a limbajului uman, care nu este pu r şi simplu corolarul structurării înnăscute (adică, genetic predeterminată) a cunoaşterii umane, în g eneral . Argumentul, însă, nu este foarte puternic : inteligenţa generală a fo st , poate, genetic perfecţionată puţin cîte puţin ca atare mai degrabă decît un mod el ipotetic de limbaj . Intr-adevăr, chiar şi aspectele spe­ cific e speciei şi nefolositoare din punct de ve­ dere funcţional ale tuturor limbajelor umane ar putea fi produsul unor aspecte necunoscute, dar genetic predeterminate ale funcţionării globa l e a crei erul ui uman, şi nu i n d ici i refe­ ritoare la un model de limbaj ; iată de ce simpla existenţă a unor astfel de aspecte nu vine în sprij inul ipotezei modelului . Cred că există un răspuns pe care Chomsky 1-ar putea da acestei o b i ecţi i ; mă . voi referi la el după ce voi fi discutat Piaget. "CONSTR U C' T I V I SM U L " LUI PI AGET

Concepţia pe care am e xp rim at-o - că tot ceea ce Chomsky atribuie unui model înnăs­ cut al limbaj ului , "organ mintal" specifi c pro­ iectat pentru a ne da posibilitatea să vorbim, poate, du pă cîte ştiu, să fie explicat prin inte­ ligenţa generală - concordă, în linii mari, cu punctul de vedere al lui Piaget. Totuşi, mi se pare că aceasta comportă grave dificultăţi con­ ceptuale cînd este asociat cu interpretarea spe496


cifică pe care Piaget o dă inteligenţei gene­ rale. Piaget presupune că inteligenţa umană se dezvoltă î n etape, fiecare etapă depinzînd de maturizarea biologică (adică de vîrsta copilu­ lui) şi de faptul că etapele anterioare au fost efectiv atinse. In tr-o anumită etapă, apar, în mod caracteristic, anumite concepte ca, de pildă, conceptul conservării. Dar ce înse�mnă să posezi un concept cum este conservarea ? Voi spune că singura interpretare coerentă pe care o putem da în momentul de faţă fap­ tului de a "poseda" conceptul de conservare este aceasta : a poseda conceptul înseamnă să fi stăpînit puţină teorie, adică să-ţi fi însuşit folosirile caracteristice ale unor expresii ca "aceeaşi cantitate", şi unele convingeri-cheie, exprimate prin propoziţii care includ expresii, sau un simbolism echivalent. Nu pretind că toate conceptele constituie capacităţi de utili­ zare a simbolisticii ; s-ar putea spune despre un animal care se aşteaptă ca apa să se ridice la acelaşi nivel cînd · este turnată din cană în pahar că posedă un concept minimal de "con­ servare" ; dar eu spun că un concept de con­ :servare în plenitudinea sa consistă în capaci­ tatea de utilizare a simbolismului cu comple­ xitatea limbajului . (Nu pretind că aceasta este o "tautologie" ; este, mai degrabă , singura interpretare co­ erentă pe care o putem da în momentul de faţă pentru ceea este desăvîrşirea unui con­ cept. Şi nu pretind să fi dezbătut această pro­ blemă aici, am discutat-o, însă, în altă parte 9 ; şi, fireşte, acest mod de a vedea nu-mi apar­ ţine mie, ci lui Wittgenstein. De fapt, este în­ săşi esenţa Investigatiilor filosofice lOJ. Dar dacă un program de maturizare care implică dezvoltarea conceptelor este înnăscut, iar conceptele sînt esenţial legate de limbaj 1 1 , atunci ipoteza lui Piaget ar părea că o implică pe cea a lui Chomsky ; "constructivismul" ar avea ca rezultat "nativismul". 497


Desigur, Piaget nu comite o eroare atît de grosolana. El nu prPsupun€' că programul de maturizare e dat (adică în născut) ; consideră ca dată .,abstracţia reflE'ctantă" : ea nu există "înaintea limbajului" fiind cea care ne duce de pe o "treaptă" pe u rmătoarea. "Reflectarea" şi ,.abstracţia" n u au, însă , nici u n înţeles literal dincolo de limbaj ! Dacă termenul de "abstracţie reflectantă" nu are semnificaţie literală, asta este fie o metaforă pentru "generalizarea" empirică, insuficientă pentru a explica învăţarea şi folosirea limba­ j ului (vezi mai jos), fie o metaforă pentru nu-se-ştie-ce. Mi se pare că Piaget ar trebui să considere 61 ,,abstracţia reflectantă" este ceva asemănă­ t or folosirii limbajului în realizarea de infe­ renţe ipotetico-deductive, aşa cum recomandă Chomsky şi Fodor, şi, de aic i , să conchidă că ceva ca folos i rea limbaj ului este "înnăscut". Această poziţie 1-ar fi apropiat de Chomsky, în loc să-1 ::mtr<>neze într-o ceartă i nutilă . ln plus, ideea pe care o emitea el însuşi în H l55, con form căreia logi ca formală este cel m a i bun m odf'l de gîndire al omu l u i 1 1 Pste în depl ină consonanţ{l cu o asemenea poziţie . .:r.\UTOLOG I A" L U I FODOH

ln cursul discuţiilor, Fodor a avansat unele lucruri cam riscante. Aş vrea să rectific unele din aceste erori, nu de dragul de a fi "tipicar", ci pentru că discuţia devine îngrozitor de con­ fuză în acest punct critic dacă le lăsăm aşa. ! n primul rînd, o simplă arguţie Fodor şi Chomsky pur şi simplu nu au dreptate cînd spun că este o "tautologie" că nu putem în­ văţa nimic, dacă nu cumva anumite ,,pre-j ude­ căţi" înnăscute sînt "preînscrise" (built-in) (vezi capitolul 1 2). Nu este logic imposibil să avem capetele vide şi, totuşi, să vorbim, să iubim etc., n-ar fi decît un exemplu-limită de anom11 l ie cauzală dacă s-ar întîmpla vreo498


dată ca o făptură lipsită de structură i nternă �ă facă acPste l ucru ri . Nu m [t îndoiesc nici o c l i pă că î n cl i na ţ i i le noastre au o expl ic a ţ i e cauzală ş i , î n mod evident. o expl i caţi e s-ar putea căuta în organizarpa funcţională a cre­ ierului nostru (deşi eu unul cred că în viito­ rul previzibil nu vom fi în măsură să o de­ scriem detaliat) 12. Dar aceasta nu este totuşi o tautologie. In al doilea rînd, este adevărat că nu putem învăţa să învăţăm dacă nu avem anumite în­ cli naţii de învăţare prealabile trebuie să po­ sedăm anumite înclinaţii de a învăţa, care, ele, nu sînt învăţate, chiar dacă regresăm la infinit (totuşi, imposibilitatea unei regresiuni l a infinit în lumea reală nu prea este, desigur, o "tautologie" !) ; dar nu înseamnă că este logic necesar (o "tautologie") ca înclinaţiile neînvă­ tate să fie înnăscute. S-ar putea (logic posibil) să dobîndim o nouă încl i naţie neinvăţată la fiecare ci n c i m i nute fără o cauză anume sau d i ntr-o cauză care nu consti tuie o formă de "învăţare". l n acest domeniu, nu există, în­ tr-adevăr, tautologii semnificative. N-am putea, aşadar, vorbi de o pură argu­ ţ i e pentru următorul motiv : în momentul în care reducem marea "tautologie" a lui Fodor şi Chomsky la ceva de felul de fapt (nu logic ! ), nici un fel el e îrwăţare fără legi ale im·ă ţării, vedem dt n i meni, empiriştii, în pri­ mul rînd, nu au negat-o vreodată. A pretinde, ca Noam Chomsky şi Fodor, că e vorba de o mare şi misterioasă tautologie de care nimeni nu şi-a dat seama pînă la Nelson Goodman şi că adversarii lor nu sînt în stare să o con­ ceapă este retorică goală (vezi capitolul 1 2) . FODOR Ş I CHOMSKY

DESPRE

PERCEPTRON

In cadrul discuţiilor (vezi capitolul 1 2), Pa­ pert a descris perceptronul : dispozitiv simplu de măsurare «a proprietăţii a "trei noduri"» (sau a oricărei alte proprietăţi care depinde 499


de anumite tipuri de caracteristici locale ale figurilor) ; adică un instrument care poate fi programat să imprime "da", dacă pe ecranul lui apar trei noduri (sau dacă apare o struc­ tură cu orice proprietate P de tipul căutat) şi "nu" dacă numărul de noduri este de trei . Fodor a susţinut (şi Chomsky odată cu el) că acest di�pozitiv posedă predicatul "trei noduri". Pe baza aceluiaşi raţionam<>nt, ar trebui să spună că termometrul "posedă predicatul 2 1 ° " , c ă vitezometrul "are predicatul 90 km/h" şi aşa mai departe. Departe de a arăta că mode­ lul de prelucrare a limbajului este, în prezent, singurul model viabil pentru "inteligenţa ge­ nerală" (ceea ce vrea să arate), Fodor s-a mul­ ţumit să arate că el şi Chomsky pot să-Şi lăr­ gească termenii pentru a le adapta oricărui fapt, adică exact ceea ce acuză ei la Skinner. Dacă pot acum să folosesc termenul de "tau­ tologie", voi spune : faptul că orice sistem ca­ pabil de a învăţa (sau, aparent, chiar de a măsura) posedă predicate este ceva pe care Fo­ dor l-a transforrrwt în tautologie ! Dar, în pri­ vinţa sensului expresiei "posedă (utilizarea) unui predicat", acesta este un termen absolut fals. ,.J NDUCTRON UL" ŞI "CARNAPTRONUL"

Să considerăm următorul dispozitiv, · pe care îl voi numi "inductron". Dispozitivul constă dintr-un ordinator digital clasic programat (1) să spună (în maniera perceptronului) dacă sînt sau nu 3 noduri pe un ecran dat ; (2) să spună dacă nodurile sînt toate albe ; (3 ) să mărească totalul stocat la o anumită adresă {să-i spunem "adresa 1 ") cu 1 de fiecare dată cînd răspun­ sul la amîndouă întrebările este ."da" ;· (4) să-I schimbe pe O stocat la o anumită adresă (să-i spunem "adresa 2") într-un 1, dacă răspunsul la prima întrebare este "da" şi răspunsul la a doua întrebare este ,.nu" şi, începînd din acel moment, să-I lase pe 1 stocat la adresa 2 fără 1500


să-1 modifice ; (5) sa 1mprime ,,ori de cîte ori numărul de noduri e 3, ele sînt toate albe", dacă vreodată totalul la adresa 1 depăşeşte 1 0 0 şi numărul stocat l a adresa 2 e s te O ; ( 6 ) să imprime "uneori, numărul de noduri e 3, dar ele nu sînt toate albe" şi să se oprească calcu­ lele dacă numărul la adresa 2 este vreodată 1 . Adresele 1 ş i 2 s e presupune c ă î l conţin pe O la start. Presupun că inductronul este o realizare tri­ vială a unui model simplu asociaţionist de în­ văţare (mai simplu, fireşte, decî t a postulat vreodată un asociaţionist). Este capabil să facă o "inducţie" şi numai una ; el poate "in­ duce" că toate grupurile-de-trei-noduri sînt albe, cu condiţia ca N să fie mai mare sau egal cu 1 00, iar generalizarea să nu fi fost contra­ zisă (în acest caz, N este numărul "exemplelor pozitive"). Să considerăm acum un al doilea dispozitiv, pe care îl voi numi "carnaptron". Carnaptronul este un ordinator cuplat la un progf\am de re­ cunoaştere de forme, care îi dă posibilitatea să "accepte" anumite "propoziţii de observaţie" într-un limbaj simplu de ordinul î nt î i in cir­ cumstanţe corespunzătoare (ar putea fi circum­ stanţe de tipul celor pe care le poate detecta perceptronul). A "accepta" înseamnă doar că aceste propoziţii sînt stocate într-un compar­ timent special. Carnaptronul operează prin cal­ cularea gradului de confirmare (în sensul lui "c*" al lui Carnap) pentru orice propoziţie despre care îl întreabă operatorul şi imprimă ,,gradul de probabilitate al acestei propoziţii este ... ", unde " ... " este valoarea lui c * pe care o calculează ("Dovada" e folosită in calcul este, desigur, chiar ansamblul de propoziţii din compartiment.) Presupun că e minimal adecvat să descriem carnaptronul ca "posedînd un limbaj , de vreme ce foloseşte un program de calcul definit in­ ductiv, a cărui definiţie este exact ansamblul 50 1


d e propoziţii a ceea ce numim un limbaj 13. In mod similar, ipotezele fiind clasate într-o or­ dine de complexitate crescîndă în acelaşi lim­ buj , o "maşină ipotetico-deductivă" ar putea efectu� inducţii prin eliminare, cum am pre­ supus-o în articolul meu din volumul despre Carnap 14• Presupun că cepa ce Chomsky şi Fodor sus­ ţin în realitate - fapt pe care-I găsesc foarte plauzibil - e că i nductronul este un model la fel de execrabil pentru inteligenţa generală, ca şi pen tru învăţarea limbaj ului (şi nu numai pen tru că i-am dat doar 1 clasă de generali­ zare î n loc de 1 0 0 sau 10 000), şi că singura i poteză plauzibilă este că minţile noastre po­ sedă (aş adăuga : cel puţin în parte) o struc­ tură mai asemănătoare carnaptronului sau ipo­ tetico-deductronului 15• Greşeala de a spune, însă, că perceptronul "posedă predicate" mas­ chează acest punct în loc să-1 scoată în relief. Căci , dacă perceptronul "posedă predicate", atunci chiar şi inductronul este o maşină "ipo­ tetico-deductivi'l " (cu "organizare prin comple­ xitate crescîndă" trivială, care constă într-o " i poteză" şi un parametru de prudenţă fixat la N 1 0 0 ) . Dar atunci , opoziţi a - Locke sau Kant, asociaţionism sau capacitate de calcul ling\'istic preînscris - se pierde. Dacă totul e apă , de ce si't vi't întind un prosop ? (Prosopul este apă şi el). =

A R G U M E N T U L LUI FODOR I N FAVOAREA I N N E I TA Ţ I I T U T U RO R CONC EPTELOR

În ultima parte a acestui articol, voi ex­ pune un modest argument "a priori" în favoa­ rea concepţiei lui Fodor şi Chomsky conform căreia ceva asemănător unei capacităţi de pre­ lucrare a li mbaj ului trebuie să fie înnăscut . lnsă, dacă argumentul lui Fodor din The Lan­ guage of Thought (rezumat în capitolul 6) ar fi acceptabil, eu nu aş mai avea nimic de făcut. 502


Aşa că, mai întîi , va treb ui să expli c de ce resping argumentul lui Fodor. Argumentul lui Fodor are două părţi. l ntîi, el afirmă că singurul model pentru creier de care dispunem în prezent este ordinatorul di­ gital polivalent. El mai susţine că un astfel de ordinator, dacă "învaţă" ceva, trebuie să aibă un "program" înnăscut pentru a efectua generalizări în limbaj -maşină preînscris. (Aici el se grăbeşte - este exact ceea ce trebuie să argumenteze). Mai mult, conchide că orice predicat pe care un astfel de creier poate să înveţe să-1 folosească trebuie să aibă o tra­ ducere în limbajul-maşină al acelui creier. Ast­ fel, nici un concept "nou" nu poate fi însuşit : toate conceptele sînt înnăscute ! Voi examina acum această a doua parte a argumentului, care este eronată chiar dacă o admitem pe prima. Raţionamentul lui Fodor este următorul : învăţarea semnificaţiei unui predicat înseamnă să inferăm proprietăţile se­ mantice ale acestui predicat, adică să conchi­ dem (în mod inductiv) spre o generalizare de felul : (A) Pentru orice x, P este adevărat pentru x dacă şi numai dacă Q (x). Dar dacă (A) este în limbajul creierului, la fel e Q (P nu are nevoie să fie ; P este men­ ţionat, dar nu folosit in (A). Dar Q este folosit, nu nwnai menţionat). Iar dacă (A) este corect, Q este coextensiv lui P, şi este aşa în virtutea a ceea ce înseamnă P (altminteri, (A) nu este o caracterizare semantică exactă a semnifica­ ţiei lui P). Deci Q este sinonim cu P ; P nu este un concept nou, deoarece există un predi­ cat (anume Q) în "limbajul creierului" care îi este sinonim. Dar P este un predicat arbitrar pe care creierul poate învăţa să-1 înţeleagă. Deci, nu pot fi învăţate nici un fel de con­ cepte noi ! Greşeala acestui argument e clară . Ipoteza este to t atît de puternică pe cît e ceea ce do­ reşte Fodor să dovedească. Nu ne rămîne decît 503


să arătăm de ce este f alsi:t, în ciuda perspec­ th·ei genera le a lui Fodor, astfel încît lucrurile si! se rezume la o petitia principii. Pentru î nceput, o chestiune de terminologie. Orice ordinator p osedă un "limbaj -maşină" in­ tern (a built-in "computer language"), dar nu un limbaj care conţine cuantificatori (adică cuvintele "toate" şi "unele" sau sinonimele lor) . Să vă explic. Un ordinator digital este un dispozitiv care îşi stochează propriul progra m, pe care îl con­ suită în cursul operaţiilor de oalcul. Nu este deloc necesar ca şi creierul să fie un ordina­ tor digital în acest sens . La urma urmei, cre­ ierul nu trebuie reprogramat ca în cazul or­ di natorului digital polivalent. (S-ar putea obiecta că învăţarea este o " reprogramare" ; dar Fodor vorbeşte despre programul pent ru învăţare, nu despre ce se învaţă, iar acest pro­ gram s-ar putea să fie stocat ca structură a creierului şi nu cod). Lăsînd la o parte această obiecţie : programul pe care îl stochează un ordinator digital constă din "instrucţiuni" de felul "adunaţi cele două numere la adresa 1 2" şi "reveniţi la etapa 6" - şi nici una din ele nu foloseşte cuvîntul "toate". Astfel că gene­ ralizarea (A) nu p oat e fi e nu nţa tă niciodată în "limbaj-maşină", chiar dacă programul ordi­ natorului este un program destinat să facă in­ ferenţc inductive într-un limbaj formalizat (de exemplu, dacă programul este cel al maşinii ipotetico-deductive menţionate mai înainte). Ba, mai mult, limbajul-maşină nu conţine (nici nu se pot i ntroduce în el prin definiţie) n o ­ ţiuni ca "pom", "vacă", "sărituri", "spontan". " i ronic" etc. ; n u conţine decît noţiuni ca "adună", "scade", "0", " 1", "pune rezultatul la adresa 1 7", "întoarce-te la instrucţiunea cu­ tare" şi "imprimă conţinutul adresei cutare". Să presupunem, totuşi (fapt ce trebuie de­ monstrat), că creierul nostru este o "maşină i potetico-deductivă" şi că efectuează inferenţa într-un limbaj formalizat ILL (lnducti ve Logic 504


Lan9uage), conform u n u i progril m pentru i n­

rlucţ i u eli m i n a tnrie. Şi să presu pun em că , t n ­ tr-adeve:ir, Fodor n u vorbPşte despre limbajul­ maşină al creierului cînd îşi postulează "lim­ bajul gîndirii", ci despre ILL. Chiar dacă este admis[l o i poteză atît de puternică, argumentul său tot nu este valabil. Pentru a vedea de ce nu este valabil, să ne amintim că, atunci cînd vorbitorul a aj uns să stăpînească , în cele d i n urmă, predicatul P, con form modelului lui Fodor, el se presupune cf1 şi-a însuşit un nou "subprogram" (subrou­ t ine ) Chiar dacă acest subprogram este de­ scris iniţ ial în ILL, într-un "limbaj de progra­ " m a re , speci al ori în amîndouă, el trebuie tra­ dus în l imbaj maşină pe care "compilatorul" creierului să-1 dezlege, sau, dacă n u , creierul nu va "executa" acest subpregram . Fie S des­ crierea subprogramului în chestiune în limbaj maşină ; chiar dacă admitem că creierul în­ vaţă P prin efectuarea unei inducţii, nu e ne­ cesar ca această inducţie să comporte conclu­ zia (A). Ar fi suficient ca creierul să cQnchidă : .

(B) P îmi va conveni perfect (I will be doing with P), dacă se foloseşte subprogramul S. I a r aceasta se poate enunţa în I L L c u con­ diţia ca ILL să posede conceptul "un item îi convine perfect lui" şi dacă ILL conţine lim­ baj-maşină. Dar aceasta nu pretinde limbaju­ lui formalizat ILL să conţină (sinonime pen­ tru) "chip", "vacă", "sărituri", "spontan", "iro­ n ic" etc. Argumentul lui Fodor a căzut. Răspunsul pe care i-l dă lui Fodor (vezi ca­ pitolul 1 2) sugerează că Fodor ar vrea să pre­ ti ndă că descrierea în limbaj -maşină a modu­ lui în care folosim, să zicem, "pom" este (o formă a) predicatul(ui) pom. Dar aceasta nu este decît o extindere de utilizare vizînd s[t facă din teza sa o "tautologie" neinteresantă. Desigur, predicatul "P îi convine perfect lui" poate stîrni suspiciune. Dar nu e cazul. "Maşina" (creierul) nu este nevoie să înţeleagă 505


acest pred icat cum 1-ar în ţelege lingviştii şi fi losofi i ! Genera l i zarea (B) este, pu r şi simplu, semnalu l, pen tru m aşină, că trebuie adăugat subprogramul S la repertoriul ei de subpro­ grame. (Nu trebuie să uităm avertismentul lui Dennett în legătură cu pericolul de a vorbi în "limbaj-maşină" , căci sîntem tentaţi să confun­ dăm capacităţile noastre legate de formalis­ mul în chestiune cu cele ale maşin i i ) . C R E I ERUL NOSTRU ESTE

O

MAŞI NA

I POTETI CO-DEDUCTI V A '!

Nu e vorba, dacă am d reptate, să dovedim "toate conceptele sînt înnăscute" 16• Dar ce se întîmplă cu afirmaţia mai modestă că sin­ gurul model de care dispunem în momentul de faţă pentru organizarea funcţională a creie­ rului nostru (sau al aspectului său care explică învăţarea) este maşina ipotetico-deductivă ? Şi aici trebuie să ne ferim de o serie de ar­ gumente greşite . Nu e un argument să spui că asociaţionistul trebuie să postuleze clase de generalizare înnăscute. Asociaţionistul nu face greşeala de care îl acuză Fodor şi Chomsky negarea totală a structurilor înnăscute (legi ale învăţării) şi, după cum am văzut, a poseda clase de generalizare înnăscute nu este acelaşi lucru cu a poseda predicate înnăscute. Nu con­ stituie un argument nici faptul că asociaţio­ nistul trebuie să postuleze un număr foarte mare de clase de generalizare înnăscute. Or­ ganizarea noastră funcţională s-a dezvoltat de-a lungul a milioane de ani, nu ştim cum (aşa cum observă Chomsky în mod j ust). De ce atunci să-i facem o descriere scurtă ? Nu con­ stituie un argument nici să spunem că asocia­ ţionistul nu-şi poate enunţa în detaliu ipo­ teza ; încercarea logicienilor inducţiei - d e la Bacon (care, ca să-i folosim propria expresie, "nu a fost un em piric oarecare" ) la Carnap şi la alţii, de după el de a explica detaliat cum sînt efectuate inferenţele ipotetico·-deduccă

-

506


tive a eşuat şi ea. Şi, după cum om spus-o deja, ideea lui Chomsky că nu există un pro­ gra m pentru o învăţare polivalentă - ceea ce es t � înnăscut constă în scheme de răspuns spe­ c i l J ..:c la întrebări specifice - nu pare să fie corect .J.. A.,;tfel , argumentul lui Fodor în favoarea modei·.! lui ipotetico-deductiv conform căruia nu dispunem, în prezent, de nici un alt model , prezinta Llvuă neaj unsuri pe de o parte, există, în preze nt, un alt model (asoci aţionismul) ; pe de altă )Jdrte, nici unul dintre aceste două mo­ dele nu este susceptibil să fie testat. Cu toate acestea, cc,n sider c[t Ch omsky şi Fodor au dreptate : ui maşina ipotetico-deductivă este cel mai bu n model . Vreau, aşadar, să încerc s[t apăr această teză. Oricum, nu am de gînd să pretind că pot produce un argument "zdrobitor" acolo unde Chomsky a dat greş . Mi-am exprimat dej a ad­ miraţia pentru forţa intelectuală a lui Chomsky ; şi, dacă ar exista un argument zdro­ bitor în acest domeniu, probabil c{t el 1-ar fi furnizat. Cred că pot oferi o trecere în revistă a m otivelor pentru care modelul ipotetico-dC'­ ductiv pare astăzi mai plauzibil, a priori nwi exact, decît modelul asociaţionist. Modelul asociaţionist poate include o m u l ­ ţi me de inducţii independen t e de nivel u l i n L i ( i nd ucţi i d e tipuri foarte compli cate .,lcg{'a consolidftrii" poate fi mult mai <.>ofisticată decît m odelul simplu al "parametrului de prudenţă" pe care l-am num i t incluctron) . Nu pare si:! poată include fără a se confunda cu modelul inducţiei logice inducţiile de nivel superior ceea ce Reichenbach a numit "inducţii în­ crucişate" (cross-inductio ns) 1 7. Un exemplu simplu de inducţie încrucişată este următorul : facem multe inducţii inde­ pendente de primul nivel, care duc, de pildă, la concluzii ca "noaptea urmează zilei", "apa fierbe cînd este (suficient) încălzi tă", "toate lebedele sînt albe", "toate ciorile sînt negre". -

507


"plumbul n·u se transformă niciodată în aur" ; apoi, considerînd un tip particular de astfel de inducţii - şi anume, cele de forma "toate pă­ sările de cutare specie au cutare culoare" -, descoperi m (bazî ndu-ne pe experienţă) că in­ ducţiile de acest tip n u sînt fiabile, deoarece, de multe ori , culoarea (păsărilor) v ar i ază în funcţie de aria geografică (de pildă, există le­ bede negre în Australia, dar nu in Europa). Atribuim, aşadar, unor astfel de inducţii pro­ iectate în viitor o greutate care reflectă eva­ luarea pe care o facem în privinţa fiabilităţii lor (în acest caz, destul de slabă) . Pare s ă nu existe nici o îndoială c ă inductii încrucişate de multe feluri se produc efecti � , şi chiar inducţii încrucişate despre alte inducţii încrucişate - inducţii "de nivel superior''. (Este ceea ce Carnap - în opera sa tîrzie desemnează sub numele de "analogie") . Dacă, aşadar, după cum pare s-o fi gîndit Bayes, distribuţia de probabilitate, numită "distribuţie a priori de probabilitate", pe care o folosim în inferenţele statistice, este ea în­ săşi produsul experienţei, procesul de învăţare pe care-1 implică nu poate fi altceva decît o inducţie încrucişatii. Totuşi, de înd ată ce încercăm să compliciim modelul asociaţi onist pentru a permite inclu­ derea de inducţi i încrucişate, el începe să-şi schimbe caracterul. Nu numai că avem nevoie de clase de generalizare de tip s upe ri or (clase de clase, clase de perechi de clase etc.), d ar avem ne,·o ie de o modali tate de simboUzare a claselor, inducţiilor şi aşa mai departe. Pen­ tru că, chiar dacă se poate programa un dis­ pozitiv care să identifice o proprietate într-un lucru (de pildă, "pătrat") şi să furnizeze un răspuns ori de cîte ori proprietatea este pre­ zentată, nu îl putem programa să identifice o inducţie decît dacă inducţia este reprezen­ tată într-un fel sau altul. Un program avînd ca obiect stabilirea simplei inducţii încrucişate descrise de Reichenbach («trecerea de la specia -

508


d e păsări l a culoa re nu Pste fi abilă, chiar dacă numărul "exE.'mplelor pozi tive" este mare») im­ plică, după c î t se poate vedea, o înregistrare a tuturor inducţiilor efectuate, o triere a celor c a re privesc relaţi a specia păsării/culoarea (de exemplu, prin clasificarea corespunzătoare a ceea ce este înregistrat), o triere de cele care s-au dovedit false, şi realizarea unui calcul . Dar nu seamănă oare asta cu folosirea unu i l imbaj rudimentar ? Nu înseamnă că nu facem decît ceea ce face perceptronul : acceptăm în­ tr-un caz şi respingem în altul 18 • Inregistrăm ceea ce facem şi efectuăm transformări com­ plicate în ceea ce am înregistrat. A înregistra inducţiile trecute (cazurile în care am conchis că "Tot ceea ce aparţine lui A aparţine lui B") implică să dispunem de un mijloc uniform de a reprezenta "tot" şi, de aici, să posedăm în "limbajul gîndirii" ceva asemă­ nător unui cuantificator. Nu va fi util să atri­ buim "greu tăţi" inducţiilor decît dacă aceste greutăţi influenţează, în cele din unnă, com­ portamentul nostru. Singurele modele pe care le avem în prezent la dispoziţie de folosire a probabiliU1ţilor de nivel superior în teoria de­ ciziilor sînt, pe de o parte, modelul bayesian (în care posibilităţile de nivel superior sint considerate ca "distribuţii prealabile de proba­ bilitate") şi, pe de al tă parte, modelul induc­ ţiei prin eliminare (care foloseşte o clasare pe grad e a ipotezelor în loc de o schemă nume­ rică). Aceste două modele cer, amîndouă, o importantă transformare sintactică a reprezen­ tărilor de ipoteze şi date. Iar dacă deducţiile sînt în mod necesar împletite cu inducţiile în procesul gîndirii şi Piaget a sugerat el în­ suşi că logica formală este cel mai bun model pentru raţionamentele deductive -, atunci ,·or interveni cu atît mai mult transformări de tip "lingvistic". Pe scurt, un asociaţionism complicat po ate explica un număr practic in­ finit de inducţii independente de "nivelul întîi". El nu poate explica producerea şi nici măcar -

509


folosirE'a i nd ucţiilor de ,,nivel su � erior", îm­ pletirea dPducţiilor şi inducţiilor 9 . Poate că aceasta din urm ă apare doar după ce se în­ vaţă limbajul ; dar mă îndoiesc că vreun model de învăţare polivalent ar fi viabil dacă nu comportă o formă de inducţie încrucişată şi o formă de raţionam ent deductiv 20. Este amu­ zant să notăm că, dacă asociaţionistrul neagă necesitatea inducţiei încrucişate, modelul său va semăna foarte mult cu modelul lui Ch omsky ; clasele de generalizare indepen­ dente prestabilite pentru fiecare din lucrurile pe care se presupune că le învăţăm seamănă foarte mult cu tot atîtea "organe mintale" spe­ cifice. Poate că Chomsky este, la urma urmei , un asociaţionist ! I n concluzie, voi spune că atît Chomsky, cît şi Piaget a u contribuit, după părerea mea, E>norm la schimbarea centrului atenţiei noastre în ps i hologic d e la formele cu rbelor de învă­ ţare (ceea ce nu înseamnă că nu merită să fie studiate) la mecanismele învăţări i . Poate că lui Piaget ii este mai clar decît lui Chomsky ct1 aceasta f'ste problema, da r Chomsky şi , în special, Fodor - este m R i conştient de ca­ racterul cvasi-sintactic al funcţionării mintale (în măsu ra în care Rm avea, în prezent, mo­ dele p0ntru accast[l funcţionare) decît Piaget. Aş mai adăuga doar că i poteza lui Fodor des­ pre un "limbaj al gîndirii" - simbolism al creierului analog limbajului nu este, totuşi, aceeaşi cu ipoteza lui Chomsky despre un "or­ gan m intal" pentru vorbire ; ba chiar o face inutilă pe aceasta din urmă. --

-

510


CAPITOLUL 15

DISCUTAREA COMENTARIILOR LUI PUTNAM Noam Chomsky

Discutarea a ceea ce Hilary Putnam numeş te "ipoteza inneităţii" prelungeşte o analiză cri­ tică anterioară la care se referă 1 . După pă­ rerea mea, această critică se bazează pe o serie' de erori specifice şi o concepţie greşită asupra problemei în discuţie. Am discutat toate aces­ tea în detaliu cu altă ocazie 2 şi nu voi mai reveni aici . "Comentariile" actuale ale lui Put­ nam (vezi capitolul 1 4) conţin cîteva argu­ mente noi, care, cred eu, sînt toate eronate. Nu le voi examina pe toate, ci mă voi opri asupra acelora care vizează in mod special contribuţia mea in această lucrare. După cum spune Putnam, îi susţin "ipoteza inneităţii" şi atribui (ca şi Fodor) "asoci aţio­ niştilor" - adversarul - greşeala "de a nega în întregime structurile înnăscute" (legile în­ văţării). Cea de-a doua aserţiune este cu de­ săvîrşire falsă. Am susţinut de nenumărate �ri, cu insistenţă şi clar că toate abordările raţionale ale problemelor învăţării, inclusiv "asociaţionismul" şi multe altele, de care mă ocup, atribuie organismului o structură înnăs­ cută 3. Sînt sigur că acest lucru este valabil şi pentru Fodor 4• I ntrebarea nu este să ştim dacă structura înnăscută este o condiţie prealabilă a învăţării , ci, mai degrabă, să ştim ce este această structură. De altfel, în această privinţă, 51 1


literatura d e specialitate este clară �i expli­ cită. Din această cauză, nu am folosit niciodată expresia "ipoteza inneităţii" în prezentarea concepţiilor mele, şi nici nu sînt - din punc­ tul de vedere al doctrinei pe care o profesez - adept al vreunei versiuni particulare a ceea ce o fi avînd Putnam în minte cînd foloseşte această expr('sie (care, după cîte ştiu, îi apar­ ţine în totalitate) . Ca principiu general, sînt adeptul "ipotezei lipsei de prejudecăţi" cu pri­ vire la starea i niţială genetic determinată în învăţarea limbii (să-i spunem s� ) şi sînt adept al unor ipoteze explicative s peciale despre S � în măsura în care ele par cred ibile şi sînt con­ firmate empiric. In contribuţia mea la această lucrare, am schiţat o posibilă strategie de cer­ cetare pentru a determina natura lui S � ş i a m enunţat u n număr de proprietăţi care pot fi rezonabil atribuite lui S � , în aplicarea aces­ tei strategii . Putnam studiază unul din aceste exemple, cu precădere caracterul pe care-I au regulile sintactice de a fi "dependente de struc­ tură", susţin în d că aspectul esenţial al proble­ mei nu este demonstrat. Susţine că această proprietate particulară derivă din "inteligenţa generală". Dacă Putnam ar putea efectiv ca­ racteriza "inteligenţa generală" şi "strategiile d e învăţare polivalente" şi ar putea indica, fie cît de vag, cum proprietatea pe care o au re­ gulile sintactice de a fi dependente de struc­ tură decurge din presupunerea că structura înnăscută este astfel caracterizată, aş fi fericit să iau în considerare ipoteza că această pro­ prietate ar trebui atribuită mai degrabă "inte­ ligenţei generale" decît lui S � , cum cred, pen­ tru moment. Nu va rezulta, este evident, nimic în legătură cu alte proprietăţi despre care spun că pot, în mod plauzibil, să fie atribuite lui S � . l n afară de aceasta, dacă s-ar putea arăta că toate proprietăţile lui S � pot fi atri­ buite "inteligenţei generale", o dată clarificatit această noţiune misterioasă, voi fi bucuros să 512


admit că nu există nici un fel de p roprietăţi s peciale ale facultăţii limbaj ului. Dar Put n am nu ne propune nici cea mai mică sugestie, fie dt de vagă sau i mp r e ci s ă , cu priv i re la natura " in teli ge nţei general e" sau la "strategiile de învăţare polivalente " pe care le consideră că există. Din această cauză, aserţiunea sa potri­ vit căreia o p roprietate particulară a lui S8 poate fi explicată în te rme n ii acestor noţiuni nu poate fi evaluată 5. Ea are forma unei ipo­ teze empirice, d ar nu şi c onţ i n u tul ei. In plus, arg umente le sale s p eci fi c e cu privire la singu­ rul exe mpl u pe care îl discută sînt, toate, ba­ zate pe erori de fapt sau de raţionament. Din această cauză, nu văd nici un motiv să modific sug estiile pe care le-am făcut în articolul meu cu privire la dependenţa de structură. Putnam examinează cele două ip o teze H 1 şi H2 pe care le propun p entru a explica for­ marea interogativelor cu răspun s dajnu în limba engleză. El remarcă faptul că ipoteza H1 a u ne i reguli indepe n d e nte de structură nu ar fi propu s ă de nici o "persoană n ormală" , ceea ce este foarte adevărat, dar nu constituie decît o parte a probl emei ce urmează a fi rezol­ vată. Căci în trebarea este : de ce ? R ăsp u n s u l pe care-I sugerez este că principiile generale ale gramaticii transformaţionale aparţin lui S5 ca parte a unui ansamblu de scheme ca­ racteristice ale "limbaj elor um ane p o s ibile" . Se poate demonstra cu uşurinţă că H2 poate fi formulată di rect ca regulă transformaţională în co n corda nţă cu aceste principii , pe cî n d H1 nu poate fi. Cu alte cuvinte, propriet atea "verb principal" sau "prima ocure n ţă a lui is (etc.) după primul grup nominal" e cu uşu­ rinţă traductibilă în această teorie, în t i mp ce p roprietatea " p rima ocure nţă a lui is ( etc . )" nu se poate traduce fără o îmbog ăţire substan­ ţială a teoriei (din punct de vedere tehnic, necesită cuantificatori în descrierea structurală a transformărilor, în timp ce prima proprie ­ tate nu o c e re ) . De aici rezultă că un uce n ic 513


în ale limbi i , dotat cu principii ale gramaticii transformaţionale ca parte a lui s� ' va for­ mula mai degrabă H2 decît H1 pe baza unor d ate com patibile c u amîndouă. Aceste prin­ c i pi i nu sînt, fi reşte, inventate ad hac pentru �1. crst exemplu ; exist[l probe independente care le confi rm ă . A ,·e m , aşadar, o explicaţie pla u ­ zibilă pentru f ap t u l că ş i copiii fac automat "i nducţi a" exactă a u n ei ip ote z e care, pentru motive generale, ar fi considerată mai com­ plexă. ln acelaşi fel, " persoanele normale" care au şi ele o î n ţe leg e re i n tui tivă, preteo retilă a n a turii limbaj ului, nu vor folosi Ht . în ciuda simplităţii sale , în comparaţie cu H2• Di m po ­ t rivă, un om de ştiinţă de pe Marte, neînzes­ trat cu principiile gr am aticii transformaţionale ca ansamblu de scheme care caracterizează limbaj ul uman, nu va ezita să folosească H 1 . Aceasta n u înseamnă c ă ar f i "anormal", ci, pur şi simplu, "nonuman" ; adică îi lipseşte s � . Putnam oferă, împotriva punctului meu de v edere, mai multe argumente, pe care le voi examina pe rînd. Primul se referă la datele di sponibile pentru învăţarea l i m b aj u l u i . Am spus că pu te m , în condiţiile unei idealizări adecvate, considera că cel care învaţă o limbă primeşte o mostră de propoziţii formate corect şi (poate) o mostră de pro poziţii greşit formate - adică corectări ale greşelilor sale. Fără în­ doială că mult mai multă informaţie este ac­ cesibilă şi poate fi ne cesară pentru învăţarea limbajului, cu toate că se ştie puţin despre această problemă. Nimic din ce spune Putnam nu are nici cea mai vagă legătură cu propu­ nerea mea (destul de inofensivă), aşa cum a fost, de fapt, formulată. Astfel, "premisa falsă" conform căreia oamenii obiectează la toate pro­ poziţiile n eg r a m atic al e , şi numai la e le, este o premisă pe care nu am propus-o niciodată, iar discuţia sa despre enunţurile deviante este compatibilă cu punctele mele de vedere asu­ pra acestui subiect, pe care le-am exprimat încă pe la m ij lo c u l anilor cincizeci . Iată de ce 514


nu voi zăbovi la aceste observaţ i i , care nu au n i ci o legătură c u problem a di scutată �i, dupi'! cite înţeleg, nici cu opiniile mele privitoare la î nvăţarea limbajului . Putnam obiectează la concluzia mea că " î n ­ treaga povară de a defini c e este gramatica [revine] constrîngerilor înnăscute", susţinînd, dimpotrivă, că gramatica unei limbi este o pro­ prietate a "limbajului " . Nu înţeleg deloc această parte a discuţiei sale, care mi se pare foarte confuză. Inainte de a lua în considerare "abordarea diferită" a lui Putnam, să vedem ce respinge. Inţelege, oare , Putnam că grij a de a defini ce este o gramatică incumbă, în parte, numai constrîngerilor înnăscute ? Dacă da, atunci care parte ? Care parte incumbă altui lucru, de ce şi cum ? Nu s-a dat nici un răspuns ; nu este, aşadar, clar dacă îmi res­ pinge concluzia şi nici dacă - în cazul în care o face în ce mod. Să remarcăm că n-ar putea pretinde decît cu greutate că con­ strîngerile înnăscute nu intervin deloc, altfel spus că nu există constrîngeri înnăscute asu­ pra a ceea ce este o gramatică posibilă şi, de aici, un limbaj uman posibil. Astfel, chiar dacă limbajul este constrîns, după Putnam, doar de "inteligenţa generală", rezultă că definirea a ceea ce este un limbaj rămîne în sarcina con­ strîngerilor î nnăscute şi, de aici, "definirea a ceea ce este gramatica" cade în sarcina con­ strîngerilor înnăscute, d acă gramatica este, aşa cum pretinde Putnam, o proprietate a "lim­ baj ului". S-o spunem de la bun început că este foarte neclar care e punctul de vedere pe care Putnam crede că-I critică. De fapt, contrapunerea lui Putnam indicii faptul că se gîndeşte la ceva cu totul diferi t ş i că obiecţia sa este, pur şi simplu, greşit for­ mulată . Contrapunerea sa este că "gramatica unei limbi este o proprietate a l imbajului, şi nu o proprietate a creierului lui Homo sapiens". Or, această formulare s e referă la gramatica unei anumite limbi, să zicem engleza, şi nu la -

515


constrîngerile înnăscute ale limbilor şi grama­ ticilor posibile. Se pare că Putnam confundă gramaticile unor limbi particulare (subiectul contrapunerii sale) cu "gramatica universală", idee pe care o are despre "ceea ce este o gra­ matică" (subiectul obiecţiei sale). Să ne oprim puţin la contrapunerea lui Putnam, aşa cum o formulează el. Cele două puncte de vedere care se opun sînt, deci, următoarele : ( 1 ) punctul meu de vedere, conform căruia gramaticile sînt repre­ zentate în creierul locutorilor adulţi, limbile sînt determinate de aceste gramatici, locutorii unei limbi pot comunica în măsura în care limbile caracterizate de gramaticile din creie­ rul lor sînt asemănătoare ; (2) punctul de ve­ dere al lui Putnam, conform căruia gramati­ cile nu sînt reprezentate în creierul locutori­ lor, ci sînt proprietăţi ale "limbilor". Este dificil să comparăm aceste interpretări, deoarece cea avansată de Putnam mi se pare foarte puţin inteligibilă şi, în măsura în care este clară, este incompatibilă cu alte poziţii pe care le apără. Să lăsăm la o parte faptul că noţiuni ca "limba engleză" nu sînt lingvistic definisabile, ci sînt, mai degr abă, de naturf1 socio-politică. Să considerăm acum " abordarea diferită" sugerată de Putnam. Să remarcăm, în primul rînd, că Putnam admite, fireşte, că limbajul este reprezentat neuronal (mai pre­ cis, "în centrul vorbirii, din emisfera stîngă", sau în emisfera dreaptă, în caz de leziune pre­ coce ; vezi "cel mai bun argument" al său). Rezultă, deci, că limbajul meu este o proprie­ tate a creierului meu. Dar Putnam pretinde că gramatica este o proprietate a acestui limbaj . In consecinţă, este, în general, o proprietate a creierului meu, contrar cu ceea ce susţine Putnam. Dacă, aşa cum pretinde Putnam, gra­ maticile nu sînt proprietăţi ale creierului, ci sînt proprietăţi ale l imbajelor, rezultă că nici gramaticile nu sînt "proprietă ţi ale creierului lui Homo sapiens. Cu alte cuvinte, cunoştinţele 61d


mele de e n gl ez[t (şi c<J p aci tatea de a folosi l i mba engl e z ă ) nu constituie o propri etate a c r e i e rului meu şi nu sînt repreze n ta t e în cre­ ierul meu, î n "centrul vorbirii" sau altundev a . Dar, desigur, nu ac e s t a este punctul de vedere al lui Putnam . S-ar putea să luăm lucrurile şi altfel şi să spunem că gramatica este, pur şi simplu, un artefact, dar nu aceasta este abordarea lui Putnam , care adoptă, aparent, o poziţie "realistă" în ceea ce priveşte grama­ tica. Poate că cineva ar vrea să considere calcu­ lul pro po z iţ ion a l (exemplul lui Putnam) ca un "obiect matematic" înzestrat cu tipul de exis­ tenţă atribuit unor astfel de "obiecte", dar aceasta nu are nimic de-a face cu problema empirică de a determina proprietăţile siste­ melor naturale de tipul limbajului uman, aşa cum sînt reprezentate (presupun) în creierul i n divizilor în starea lor matură sau de a de­ termina proprietăţile lui S 6' , oricare ar fi ele. P u tnam nu dă nici o expl i caţ ie acestei abordări pretins "tradiţionale". Mă îndoiesc că o explicaţie coerentă este: posibilă ca o alternativă real ă la abordarea pe care vrea să o respingă. In termenii acestei abordări, gra­ matica este o proprietate a creierului, iar "de­ finiţia" gramaticii aparţine, de fapt, teoriei lui S� . Nu văd nici un ros t să continuu să comentez remarcile lui Putnam referitoare la calculul propoziţional, cu menţiunea, totuşi, că nici chiar acestea nu sînt scutite de erori 6 . Putnam spune că "gramatica enunţiativă a unei limbi este definirea inductivă a unui an­ samblu de înlănţuiri care este ansamblul pe baza căruia se definesc predicatele semantice, logico-deductive şi logico-inductive etc." şi că ea trebuie să uşureze aceste definiţii, să fie calculabile etc. Să admitem toate acestea pen­ tru nevoile discuţiei, lăsînd la o parte o im­ portantă literatură de specialitate care se ocupă de aşa-zisa "paralelă" intre p ropri etă ţ ile se­ mantice şi proprietăţile sintactice ale limba517


j ului n a tural 7. În 8 C(> a s t ă concepţie nimic nu decu rge din faptul că gramaticile sînt mai de­ grabă o proprietate a "limbii" decît a "creie­ rului locutorilor", contrar cu ceea ce susţine,

fără argumente, Putnam. Această concepţie este perfect compatibilă cu interpretarea con­ form căreia gramaticile sînt reprezentate în creier în aşa fel, încît predicatele semantice (etc.) au definiţii ale căror elemente "sînt pa­ ralele cu .. . o analiză sintactică" (deşi cred că există temeiuri serioase să considerăm că a doua concluzie este falsă, ceea ce constituie o problemă empirică, pe care nu o voi dezbate aici). Putnam trece apoi la Washoe, afirmînd că ea a dezvoltat reguli dependente de structură. Discuţia lui Putnam suferă, totuşi, de un echi­ voc in ce priveşte noţiunea de "dependenţă de structură". Se va remarca faptul că ambele ipoteze prezentate de mine, H1 şi H2 , prezintă reguli care se aplică unei propoziţii, deformîn­ du-i structura internă (să fiu exact, regulile se aplică structurilor abstracte care stau la baza propoziţiilor, dar putem omite această precizare). Atît regula independentă de struc­ tură, H � , cît şi regula dependentă de struc­ tură, H2, utilizează conceptele de "propoziţie", "cuvînt", "primul" şi altele ; ele diferă prin aceea că H2 reclamă, în plus, o analiză a pro­ poziţiei în grupuri abstracte. O regulă care modifică structura internă a propoziţiei este o regulă care poate fi dependentă de structură s au independentă de structură, după cum se bazează sau nu pe analiza în g rupu ri a pro­ poziţiei căreia se aplică. O regul�l care nu mo­ difică structura internă a unei propoziţii, nu este nici dependentă, nici independentă de structură . De exemplu , o regulă a structurii grupului, parte a gramaticii structurii grupului în sensul tehnic al termenului, nu este nici dependentă de structură , nici independentă de s tructură. 518


Regula conjuncţiei pe care o discută Put· nam, în remarcile legate de Washoe, ia două propoziţii p şi q şi le combină pentru a forma p 1\ q ; din punctul meu de vedere, aceast3 este mai degrabă o regulă a structurii grupu­ lui, decît o regulă transformaţională. In sensul în care folosesc eu aceşti termeni, ea nu este nici dependentă de structură, nici indepen­ dentă de structură, din moment ce nu pretinde o analiză internă a propoziţiilor cărora li se aplică ea ca secvenţă de cuvinte sau ca sistem de grupuri. Regula nu afectează cu nimic structura iniernă a propoziţiilor şi, din această cauză, rămîne cu desăvîrşire în afara limite­ lor prezentei discuţii. Se va remarca faptul că, atunci cînd am discutat formarea interogativelor, am opus o ipoteză dependentă de structură, H2, şi una independentă de structură, H � , şi am pus pro­ blema de ce una este preferată la alegere ce­ leilalte, din moment ce avem date compatibile cu ambele. Cînd discută conjuncţia, Putnam nu avansează două ipoteze concurente. Moti­ vul pentru care nu o face este că, în acest caz, nici noţiunea de "dependenţă de struc­ tură", nici cea de "independenţă de structură" nu se aplică. Regula sa nu comportă un con­ trariu "independent de structură", deoarece nu este nici dependentă, nici independentă de structură. Chiar dacă ar f i să admitem , aşadar, că Washoe şi-a învăţat regula şi este capabilă să formeze p şi q (în principiu) pornind de la propoziţii arbitrare p, q, aceasta nu atrage după sine nimic cu privire la dependenţa de struc­ tură sau la alegerea între H, şi H2• Celelalte exemple cu Washoe sînt, şi ele, în afara su­ biectului discutiei noastre. Ele nu au nimic . d e-a face cu d ependenţa sau indepedenţa de structură ; sînt un exemplu de substituire de itemuri într-un cadru dat. Din cîte ştiu, nu există dovezi că cimpanzeii ar folosi reguli de­ pendente de structură (sau independente de structură), în sensul pe care-I dau eu acestor 519


e"presii. Este evident că ceea ce s pune Putnam nu implică folosirea nici -uneia dintre reguli. h1 consecinţă, putem lăsa la o parte discuţia despre W ashoe, care este la fel de puţin rele­ v :mtă ca �i problema calculului propoziţional. Amîndoui"'1 aceste probleme privesc un fel de sintaxă la care conceptele în discuţie nici mă­ car nu se aplică (mai precis, în cazul calcu­ lului propoziţional, al gramaticii structurii grupului independente de context ; în cazul lui Washoe, a gramaticii cu stări finite extrem de limitată, poate -chiar fără cicluri). Acelaşi lu­ cru este valabil pentru exemplul din ebraică dat de Putnam, care implică o regulă a structurii grupului nontransformaţională, ca şi regula care introduce un marker de întrebare în multe din modurile de tratare a gramaticii limbii engleze. Putnam susţine, mai departe, că H1 emisă de mine este ea însăşi dependentă de structură şi, odată în plus, se înşeală în privinţa sem­ nificaţiei termenului. Nu mi-am brevetat ter­ menii si Putnam e liber să-i folosească cum doreşte ; dar, în sensul pe care li-1 dau eu, re­ gula nu este, clar, dependentă de structură. Nu este clar de ce a introdus Putnam pro­ blema calcului propoziţional şi pe Washoe în discutarea dependenţei de structură. Probabil, raţionamentul lui este că, din moment ce co­ .1-Jilul (ca Washoe, chipurile) poate învăţa re­ gula conj uncţiei �i din moment ce această re­ gulă care este "dependentă de structură" (în sensul lui Putnan'l , dar şi al meu), atunci co­ pilul , printr-un fel de inducţie, va alege ipo­ teza dependentă de structură, H2, în locul ipotezei independente de structură, H 1 . Ezit să sugerez că acesta este argumentul implicit al lui Putnam (argument explicit nu există), căci ar fi atunci în contradicţie cu afirmaţia lui conform căreia atît H 1 , cît şi H2 sînt de­ pendente de structură (după părerea lui) ; dacă e aşa, atunci şi una, şi cealaltă ar fi putut fi enunţate pe baza "inducţiei", iar problema ini520


ţială ramme . Sau poatP. că Putnam nea � ă �pună că acest concept de "dependenţă de structu ră", a!?a c u m îl i nţelege el, ('Ste o n o ­ ţiune a "inteligenţei generale" (d i n momen t ce Washoe, pare-se, o posedă) . Dar aceasta nu vine în sprijinul d('monstraţiei sale, din moment ce Washoe, fără nici o îndoială, po­ sedă şi noţiunea "inainte" în timp şi, pro­ babil, noţiune de "primul", astfel încît şi aceste două noţiuni, conform demonstraţiei sale, fac parte din inteligenţa generală. Rămîne, totuşi , deschisă problema de c e copilul alege H2 î n locul lui H t , lucru pe care "inteligenţa generală" îl face posibil (din moment ce această regulă i mplică doar noţiunile de "înainte" sau "pri­ mul", aplicabile la secvenţe de cuvinte). In acelaşi fel, dacă ambele ipoteze sînt (cum sus­ ţine Putnam) "independente de structură" (în înţelesul pe care-I dă el), atunci tot ne rriai rămîne de rezolvat problema iniţială de ce este aleasă H2 ? Indiferent dacă Putnam s-::J. gîndit sau nu l a aşa ceva, a ş dor i s ă adaug cîteva observaţii pentru cazul în care altcineva ar putea fi in­ dus in eroarea de a presupune că aici avem de-a face cu un argument bazat pe o anumită " inducţ i e" . Să ne inchipuim un nou concept ele "dependenţă de structură" (să-1 numim SD*), conform căruia regula c o n j u nc ţ i ei şi H� sînt dependente de structură (au proprieta­ tea SD*), dar H t nu este. Să mergem mai de­ parte şi să presupunem că copilul învaţă re­ gula conjuncţiei şi alte reguli asemănătoare. care posedă proprietatea SD* . Putem, în acest caz, explica preferinţ.a s a pentru H2, care are proprietatea SD * , şi nu pentru H1 , care nu po­ sedă proprietatea respectivă ? Acest lucru nu este posibil decît dacă presupunem că predi­ catul SD* este "la dispoziţie" ca predicat pro­ iectabil pentru inducţie. Dar asta înseamnă să presupunem că problema în chestiune este re­ zolvată. Adică putem acum întreba de ce efec­ tuează copilul o inducţie cu predicatul SD* 52 1


în loc s-o facă cu un alt predicat, S I * , un pre­ dicat la fel de bun , ca re valorează cît regula conj uncţiei şi a lui H 1 . dar nu a lui H2 (să ne gîndim, de exemplu , la proprietatea de a fi- o regulă care nu deformPază propoziţia în structura internă a grupului). Pe scurt, acest pseudo-argument cere ca predicatul SD* , şi nu SI* să fie disponibil pentru "inducţie" (în­ văţare). Şi atunci se n aşte întrebarea : de ce SD* , şi nu SI * ? Dar asta nu este decît o va­ riantă a problemei noastre iniţiale. E vorba de o variantă suplimentară a cunoscutului para­ dox al lui Goodman, numai că, în acest caz, nici nu mai putem spune care, dintre SD * sau SI * , este "grue'', din moment ce nici unul din cele două concepte nu pare să constituie o alegere satisfăcătoare pentru a fi un predicat "proiectibil". Putnam examinează, apoi, direct H t şi H2 , avansînd primul său argumen t real, conform căruta copilul foloseşte, desigur, reguli de­ pendente de structură. El susţine că acest lu­ cru rezultă din faptul că copilul doreşte să înveţe "reguli semanti ce" care nu pot fi for­ mulate fără noţiuni dependente de structură. Să presupunem , nşadar, pentru nevoile ratio­ namentului , că regulile semantice sînt reguli dependente de structură. Explici1 acest lucru de ce copilul alege H2 în loc de H t ? Categoric, nu. Să presupunem că, în t r- adevă r, limba en­ gleză utilizează regula independentă de struc­ tură, H t , pentru formarea interogativelor cu răspuns da/nu. Asta nu ar pune nici o pro­ blemă pentru formularea regulii semantice adecvate. Regula referitoare la interogative cu răspuns da/nu pretinde, pur şi simplu, ca acestea să se distingă de enunţiative ; numai în măsura în care e vorba de regula seman­ tică, ele se pot distinge de H � , de H2, dacă le vopsim în verde, dacă stăm în cap în timp ce le enunţăm sau facem mai ştiu eu ce. Regula întreabă : este enunţiativa corespondentă ade­ vărată sau falsă ? (De fapt, problema este mult 522


m a i com plexa , d a r acca:; t a n u a r e contingenţă î n n ici u n fel c u discuţia noastră . Vo m trece i medi at la căutarea "enunţi ativci corespon­ dente". Dar Putnam nu avanseaz[l nici un ar­ gument în sprij inul afirmaţiei sale că H2 fa­ cilitează stabilirea unei reguli semantice rele­ vante, şi asta într-un mod în care H1 nu o permite. Ba, mai mult, nu există nici un astfel de argument, cum ne-o arată clar semantica . Aş mai adăuga că, în discuţiile despre învă­ ţarea limbajului , se apelează foarte frecvent, cînd apar probleme, la "semantică" sau "prag­ matică". Atîta doar că, în multe cazuri, nu se vede exact ce este în joc. Argumentul lui Put­ nam, cu desăvîrşire lipsi t de forţă, este un exemplu elocvent al acestei tendi nţe regre­ tabile. Putnam susţine că copilul t rebuie să folo­ sească structura de grup abstractă pentru n înţelege limbaj ul şi că, în consecinţă, H2 este naturală. Uită să adauge, însă, că a cesta folo­ seşte şi noţiunile de "cuvînt", "primul" (con­ ţ.inute atî t de H 1 , cît şi de H2) pentru a înţe­ lege limba ; ipoteza H1 nu este, a�adar, mai puţin "naturală" în această privi nţii. Şi atunci sîntem puşi , din nou , în faţa întrebării ini­ ţiale : de ce foloseşte copilul H2, care utili­ zează, in plus faţ ă de noţiun ile conţinute în H 1 , analiza pe grupuri ? Argumentul lui Put­ nam nu spune nimic cu privire la această pro­ blemă şi, de acee a , merge pe drumul celorlalte. Putnam pretinde. apoi, că (A) "învăţa rea gra­ maticii depinde de învăţarea semanticii". Pen­ tru el, (A) constituie o parafrază evidentă a aserţiunii sale anterioare, conform căreia gra­ matica trebuie să aibă grijă de definirea pre­ dicatelor semantice. Or, aceasta nu este cîtu')i de puţin o parafrazare a acestei afi rmati i . Tn altă parte, Putnam a fost destul de clar în pri­ vinţa distincţiei şi, intr-adevăr, a avansat o teză foarte diferită şi mai plauzibilă 8. Nu este uşor să reconciliezi (A) cu observaţia anteri­ oară făcută de Putnam, conform căreia defini523


ţiile i n d u c ti Y e a l e n oţ i u n i l o r sem;:tntice .,s î n t paralele sau, cel puţin, presupun o analiză sintactică a li mbii". Dacă defi niţiile noţiunilor semantice presupun o a n ali ză sintactică (adică o gramatică formală care stab ile ş te structura de g rup, determină formarea corectă a expre­ siilor şi aşa mai departe), cum poate atunci învăţarea acestei g r a mati ci să fie "dependentă" de o învăţare ( ante ri o ară ?) a semanticii ? 9 Dar să lăsăm această întrebare la o parte şi să presupunem că (A) este adevărat, într-un sens care rămîne de explicat. Rezultă din aceasta ceva referitor la H 1 şi H2 ? Nu rezultă nimic din ceea ce Putnam să fi enunţat sau demonstrat. Semantica interogativelor cu răs­ puns d a/nu nu are preferinţă nici pentru H . , nici pen tru I-!2. 'I n contin u are Putnam s us ţi n e că H2 este preferabilă lui I-!1 pentru că "inversa" ei este simplă, pe cînd inversa lui H2 este "teribil de complic a t f1". El nu ne explică de ce crede că este aşa. După cîte ştiu, nu este ,a şa cum spune Putnam ; inverscle sînt foarte asemănătoare. I n fiecare caz, operaţia i nversă cere să găsim pozi ţia î n care n fost mutat is (etc. ) , adic[l o poziţie i m ed i at î n ain tea predicatului . Pentru I-1 1 , căutăm p r i m a poziţie de acest fel (şi, dacă cineva ar vrea să a rgu m en te ze că, de fapt, in­ versa lui H 1 este mai simplă, el ar putea ob­ serva că operaţia de căutare este, în plus, uşu­ rată de prezenţa cuvîntului who ( e tc. )) . Pentru H2, vom cău ta poziţia " pri nci pa lă", folosind pentru aceasta analiza exhaustivă a structurii de grup. S-ar putea avea în vedere diferiţi algoritmi dar, după cîte ştiu, nici unul nu di­ ferenţiază I-1 1 de H2 • Din moment ce Putnam nu oferă nici un argument, o s ă m ă opresc, cu ace astă problemă, aici. Să notăm, printre altele, că, chiar dacă al­ goritmul invers trebuie să fie "dependent de structură", acest lucru este fără legătură cu alegerea între H , şi H2 , adică cu întrebarea dacă pe locul întîi este propusă prima ocu,

524


renţă a lui i s (etc.) sau ocurenţa "principală". Nu putem pretinde că, inversa fiind (prin ipo­ teză) dependentă de structură, la fel ar fi şi r e g u la Presupunînd chiar că cineva ar avansa un asemenea argument ilegiti m , acesta tot nu ar a vea legătură cu aspectul esenţial al p r o­ blemei . Ne-am putea reformula întrebarea primă şi am putea pune întrebarea cum se întîmplă că ocurenţa lui is după grupul nomi­ nal principal este deplasată, şi nu prima ocu­ renţă de după u n grup nominal (adică ocu­ renţa cea mai din stînga în "The man who is here is tall"). Pentru a risipi orice confuzie în această pri­ vinţă, să considerăm cele trei forme de inte­ rogative pertinente care urmează : (I) Is - the man here ? (Este - omul aici ?) (II) Is - the man who is here taU ? (Este - omul care este aici înalt ?) (III) Is - the man who here is tall ? (Este - omul care aici este înalt ?) Atît Putnam, cît şi eu presupunem că cel care învaţă limba întîlneşte multe exemple ca (I) şi formulează fie H 1 , fie H2 pentru a le explica. Cazurile (II) şi (III) arată că H2 este ipoteza bună. Pentu a aplica algoritmul invers în (I), (Il) şi (III), copilul trebuie să fie capabil să depisteze unde lipseşte i s la d reapta de î n aceste expresii. Problema nu a fost stud i ată , dar pare probabil că, în etapa î nsuşirii limb i i , cînd copiii pot forma liber propoziţii ca ( I I ) (folosind I-12 ) , ei nu vor întîmpina nici o greu­ tate în a determina unde li pseşte is, în oricare dintre forme, la dreapta de - în (I), (II) şi (III). Nu m-ar mira, într-adevăr, să aflu că ei sînt in măsură să rezolve mai uşor problema pentru (III) decît pentru (II). Dar capacitatea de a rezolva această problemă este tot ceea ce se cere pentru ca algoritmul invers să func­ ţioneze. Din această cauză, aserţiunea gratuită a lui Putnam, conform căreia operaţia inversă pentru H1 este "teribil de complicată" în com­ p:Jraţie cu operaţia inversă pentru H2 pare prea .

525


departe de adevăr. Dacă, în realitate, este mai uşor să rezolvi problema pentru (III) decît pen­ tru (II), avem o enigmă în plus pentru omul nostru de pe Marte, care ar fi putut considera că acest fapt îi confirmă ipoteza aparent evi­ dentă că H1 trebuie preferată . Aceste comentarii epuizează argumentele lui Putnam cu privire la dependenţa de struc­ tură. După părerea mea, nici unul nu are va­ loare. Concluziile mele rămîn, aşadar, identice cu cele formulate în articolul care apare în prezentul volum. Putnam ajunge, apoi, la problema "inteligen­ ţei generale", începînd cu următoarea aser­ ţiune

(B)

"Pînă acum, am presupus că inteligenţa ge­ nerală există efectiv {şi comportă] strategii de învăţare polivalente, euristici şi aşa mai departe". I n realitate, (B) este o aserţiune care poate i nduce în eroare. Tot ceea ce a presupus Put­ nam pînă acum este că S � , indiferen t ce ar fi aceasta, conţine doar mecan ismele generale de învăţare. Să ne aducem aminte că el nu spune nimic despre ce sînt aceste mecanisme . A invoca o "inteligenţă generală" nespecifi­ c ·a t<:i sau "strategii de învăţare polivalente" ne­ specificate clarifică lucrurile la fel de puţin ca şi referirea, la un moment dat, la interven­ ţ i a divi n{l. N i m i c nu ne permite să ştim ce a presupus, de fapt, P utnam, d acă o fi presupus ceva . Acest l ucru m erită să fie subliniat, î n măsura în care ilustrează o eroare obişnuită în discuţiii de acest tip. Folosirea unor cu­ vi nte ca "inteligenţ{J generală" etc. nu consti­ t •. t i l' o ipoteză empirică, decît dacă aceste no­ ţiuni sînt clarificate. Aşa cum stau lucrurile acum, se poate spune că (B) este relativ lipsit de sens. Putnam declară că "strategiile sale de în­ văţare polivalen te" ne dau posibilitatea să în526


văţăm şi să creăm fizica. El pare să cre::1dă că şi eu aş admite aşa ce,·a, din moment ce afi rm , natural , că şi una, şi alta sîn t pos i b i le . Dar nu vreau să mă angajez într-o afirmaţie găunoasă. Dacă Putnam ne va spune, oricît de vag şi de simplu, ce sînt aceste "strategii de învăţare polivalente", m ă alătur bucuros ac­ ţiunii de a cerceta în ce constă eficacitatea lor în ce priveşte explicarea modului cum învă­ ţăm fizica etc. I n absenţa oricărei propuneri, n u mai am de spus nimic despre această pro­ blemă. Şi - important de subliniat - nici Putnam . Există, de fapt, diferenţe uluitoare şi evi­ dente între învăţarea limbajului şi învăţarea (descoperirea) fizicii. În primul caz, un :;istem bogat şi complex de reguli şi principii este însuşit într-un mod uniform, rapid şi fără efort, pe baza unor date limitate şi destul de alterate din cauza erorilor, devierilor, incom­ pletudinilor etc. I n cazul al doilea, sîntem obli­ gaţi să procedăm pe baza unor principii enun­ ţate explicit şi supuse unei verificări minu­ ţioase, în care intervin perspicacitatea perso­ nală şi, deseori, geniul. Este foarte clar că do­ meniile cognitive în discuţie sînt total dife­ rite. Omul e făcut (designed) să înveţe limba­ jul, care nu este altceva decît ceea ce constru­ ieşte mintea sa, cînd este pusă în condiţii adec­ vate. Nu este, însă, făcut ca să înveţe fizica . Observaţi i sumare sînt suficiente pentru a ne duce la concluzia că principii de "învăţare" extrem de diferite sînt puse în joc. In ceea ce priveşte delimitarea exactă a do­ meniilor cognitive şi natura lor, nu am nimic de adăugat la analiza făcută, la conferinţa d e I a Royawnont sau în a l tă parte to. I n cazul î n care un sistem bogat şi complex d e convingeri şi cunoştinţe este însuşit rapid şi uniform pe baza unor date limitate şi alterate, sîntem tn­ drituiţi să presupunem că intervine un "organ m intal" cu o structu ră deosebită şi să î ncer­ căm s ii cletermin<l. m n atura şi proprieElţile 527


acestui "organ", d o m en i u l cognitiv lega t el e el , c a !?Î relaţ i ile l u i c u alte sisteme, c a re f a c parte din str uctura generală a minţii. Se pot realiza progrese în delimitarea acestor domenii şi în determinarea naturii lor, prin studii ana­ loage celor pe care le-am discutat în cazul lim­ baj ului sau chiar pe alte căi . Putnam susţine că numărul de domeni i este "virtual nelimi­ tat" şi că strategi ile pe care le folosim "tre­ buie s<I fie extraordinar de polivalente". Adaugă, totuş i , că, "în momentul ele faţă, nu sti m deloc ce sînt". Nici eu nu stiu mai mult d ecît Putnam despre aceste str� tegii, despre delimitarea domen iilor, şi nici despre numă­ rul sau caracterul lor specific. Dupf1 părerea mea, di.ferenţa di ntre noi, î n acest caz, este că eu nu sînt încl i nat să avansez ipoteze care par să fie i poteze empirice acolo unde, şi cu asta sîntem de acord amîndoi, nu avem nici o idee care pot fi faptele. După părerea mea, Putnam ar trebui să adopte, şi el, " ipoteza lipsei de prej udecăţi" şi să se abţină să emită aserţiuni ca (B) sau ca altele, care apar în această parte a comentariilor sale. Putnam este ele părere că, dacă există do­ menii cognitive ca "învăţarea unei gramatici", "recunoaşterea feţei" şi altele, care sînt "a tît ele restrînse" şi cer strategii de învăţare cu o "foarte mare specificitate", este, într-adevăr, "un miracol că evoluţia ne-a înzestrat cu toate aceste capacităţi", din moment ce cea mai mare parte a lor (de exemplu, matematica) n-au fost folosite decît după ce evoluţia rasei s-a desăvîrşit. Eu nu văd nici un m i racol aici . Să ne gindim l a capacitatea pe care o are omul de a mînui proprietăţi relativ profunde ale sistemului numerelor. Cred că această ca­ paci tate este genetic determinată la om, cu toate că este greu de imaginat că aceasta a contribuit la o reproducere diferenţială. Dar, dacă e aşa, nu e nevoi e să presupunem că este un miracol. S-ar putea ca aceste capacităţi să fi apăru t concomitent cu proprietăţile structu528


rale ale creierului, care s-au dez voltat din alte motive. Să presupunem că a existat o selecţie în direcţia unui creier mai mare, a unei su­ prafeţe corticale mai mari , a unei specializări emisferice pentru prelucrare analitică sau a oricărei alte proprietăţi . Creierul care s-a dez­ voltat ar p utea la fel de bine să aibă tot felul de proprietăţi speciale care nu au fos t selec­ tate individual ; nu e nimic miraculos în aşa ceva, e doar opera normnlă a evoluţiei. Nu avem, în prezent, nici o idee despre cum se aplică legile naturii cînd 10 I O neuroni sînt pla­ saţi într-un obiect de mărimea unei mingi de baschet, şi asta în condiţiile speciale apărute în cursul evoluţiei umane. S-ar putea ca ele să se aplice în aşa fel încît să furnizeze cre­ ierului care a evoluat (în urma selecţiei pen­ tru mărime, tipuri particulare de complexi­ tate etc.) capacitatea de a cunoaşte proprietăţi ale sistemului n umerelor, ale continuităţii, spa­ ţiului geometric abstract, ale anum itor părţi ale ştiinţelor naturii etc. Aici se ridică nenu­ mărate probleme, dar nu văd de ce ar trebu i să apelăm la miracole. Şi nici problemele care se ridică nu par calitativ diferite d e cele pe care le întîlnim în mod curent cînd explicăm evoluţia structurii fizice a organismelor. Remarcile făcute apoi de Putnam despre evoluţie mi se par mistificatoare. După păre­ rea lui, am "respins" concepţia lui Piaget des­ pre evoluţie, dar acest lucru nu este cîtu�i de puţin adevărat. Dimpotrivă, am spus că struc­ turile pc care am ajuns să le postulez pentru S � , cu toate că sîn t "neexplicate din punct de vedere biologic", nu sînt, aşa cum afirmă Piaget, ,,inexplicabile din punct de vedere bio­ logic". In plus, n u văd să se ridice nici o pro­ blemă specifică diferită de cele ob işnuite (chiar dacă, deseori, misterioase) în cazul organelor fizice. Ceea ce spune Putnam în continuare pare să indice că e de acord . De aceea, con­ sider că a înţeles mai mult sau mai puţin greşit ceea ce am spus eu în această pri vinţă . 629


ln cadrul discuţiei de mai sus referitoare la critica adusă de Putnam "ipotezei inneităţii" (vezi nota 2), am spus că părerile lui despre evoluţie mi se par foarte ciudate. Astfel, în lucrarea la care se referă 1 1 , Putnam afirmă că «invocarea "inneităţii" nu face altceva decît să respingă problema învăţării, dar nu o re­ zolvă». lată un principiu foarte straniu, un principiu pe care nu-l va promova nimeni in legătură cu dezvoltarea organelor fizice. Dacă proprietăţile generale ale vederii binoculare sau faptul că ne cresc braţe în loc de aripi sînt efectiv genetic determinate, n-ar avea nici un sens să spunem că "invocarea innei­ tăţii nu face decît să respingă problema învă­ ţării vederii binoculare sau a învăţării braţe­ lor, şi nu a aripilor". O asemenea problemă nu este "de rezolvat". E adevărat, o problemă rămîne, dar nu problema învăţării ; este cea a explicării originii şi dezvoltării structurilor care sînt înnăscute. Nu văd nici un motiv· să abordăm un alt punct de vedere cînd studiem facultăţile mintale superioare. Dacă anumite proprietăţi ale l i mbajului sînt efectiv genetic determinate, atunci «invocarea "inneităţii"» nu "respinge problema învăţării" în ce priveşte aceste proprietăţi, ci reprezintă, dimpotrivă, demersul corect, din moment ce nu există "problemă a învăţării" din acest punct de ve­ dere. Putnam pare să fie de altă părere, dar nu văd de ce. Nu voi vorbi despre "argumentul cel mai bun" al lui Putnam , decît ca să notez că n u are nici pe departe legătură cu chestiunile pe care le-am discutat şi care mi se par intere­ sante, adică cele referitoare la natura lui S� , care sînt relaţiile acestuia cu alte facultăţi ale minţii sau cu "inteligenţa generală" (indi­ ferent ce ar fi ea) şi aşa mai departe. Putnam îşi rezumă punctul de vedere ast­ fel : «Tot ceea ce Chomsky atribuie unui mo­ del înnăscut al limbajului, "organ mintal" spe­ cific proiectat pentru a ne da posibilitatea să 530


vorbim, poate, după cîte ştiu, să fie explicat prin inteligenţa generală». Şi sugerează că această concluzie corespunde, "în linii gene­ rale", cu opiniile lui Piaget. La nivelul de im­ precizie la care discută problema, aş fi de acord cu el, dacă argumentele sale specifice ar fi înlăturate ca eronate. Astfel, sînt de acord că, "din cîte ştim", o anumită noţiune de "in­ teligenţă generală", despre care "nu ştim ce ar putea fi", ar putea explica tot ceea ce am atribuit lui s[) . I n acelaşi fel, n-ar fi deloc cazul să discutăm aserţiunea conform căreia, "din cîte ştim", o fo rţă misterioasă, despre care "nu ştim ce ar putea fi", ar putea ex­ plica tot ceea ce fizicienii încearcă să explice cu aj utorul construcţiilor lor complexe. Astfel, contrar a ceea ce crede P utnam , nu-i voi nega afirmaţia. Atîta doar că eu nu ţin cont de ea, în timp ce el pare s-o considere impor­ tantă. De ce ? Nu ştiu. Ar fi multe de spus şi despre modul în care Putnam discută pe marginea ideilor expuse de Piaget, dar nu voi intra în detaliile acestui subiect. Un lucru merită, totuşi, să fie men­ ţionat. Putnam consideră că abordarea lui Pia­ get converge cu punctul meu de vedere, în sen­ sul că noţiunea de "abstracţie reflectivă" este legată de folosirea limbajului în inferenţă. Cu riscul de a părea dezagreabil, trebuie să ridic o obiecţie. Ceea ce mă supără în legătură cu " abstracţia reflectivă" nu se datorează faptu­ lui că este plasată "în afara limbajului" (cum afirmă Putnam), ci faptului că nu ştiu ce în­ seamnă expresia, la ce procese se referă, care îi sînt principiile, aşa cum nu ştiu ce are Put­ nam în minte cînd vorbeşte de "inteligenţa generală", "strategi i de învăţare polivalente" 1? i aşa mai departe. Din această cauză, îmi este imposibil să iau poziţie faţă de convergenţa t>ventuală pe care o vede Putnam . Putnam susţine că Fodor şi cu mine folosim greşit termenul de "tautologie". El a omis să reţină cii termenul nu a figurat în nici una 53 1


din comunicările noastre, ci a fost introdus în cadrul discuţiilor (de cine, nu-mi amintesc * ) , fiind, apoi, folosit de toţi participanţii , n u în sensul tehnic de "adevăr logic", ci în sensul obişnuit, de "adevăr evident". Din moment ce nu putem vorbi folosind ghilimele pentru avertizare, s-ar putea ca acest aspect să nu fie explicit în transcrierea textului, dar, desigur, contextul nu lasă nici o îndoială în privinţa D.ccepţiunii termenului . Dat fiind că Putnam este de acord că punctul în chestiune este un adevăr evident, nu mai există nici un dezacord i n această privinţă. Modul în care Putnam discută apoi despre i nducţie, învăţare, inferenţă şi altele merită s ă fie comentat, dar nu e locul să dezvolt aceste puncte. Nu văd nici un argument care să aibă cît de cî t vreo legătură cu poziţia pe care am susţinut-o sau chiar oferit-o ca spe­ culaţie. Putnam îsi încheie articolul declarînd că ipoteza lui F odor despre un "limbaj al gîn­ dirii" face ... total inutilă ipoteza mea privi­ toare la un .. "organ mintal" pentru vorbire». In sprijinul acestei afirmaţii, Putnam nu oferă nici cel mai mic argument. El ar avea drep­ tate, dacă "limbajul gîndirii" ar avea, în ge­ neral, proprietăţile lui s& . Dar exact această problemă Putnam omite să o abordeze, dacă facem abstracţie de erorile din argumentaţie şi de constatările incorecte. Eu nu susţin ferm că teza este falsă ; spun doar că, din cîte ştiu, nici Putnam, nici altcineva n-a oferit nici un argument în s prijinul ei, în timp ce există ar­ gumente empirice (cu toate că evident nonde­ monstrative) care arată că S l:; posedă anumite proprietăţi pentru care nu se cunosc în altă parte expresii analoge semnificative. I n plus , teza despre o inteligenţă "nediferenţiată" 1 2 comportă dificultăţi reale şi, î n general, sub­ apreciate. Dacă nu sîntem în măsură să găsim *

De T. de Zengotita

şi

M. P.P.).

532

G.

Bateson .

(Nota

lui


în altă parte expresii analoage sp�cifice pro­ prietăţilor postulate pentru s� este pentru că, pur şi simplu, cunoştinţele noastre despre alte aspecte ale cunoaşterii nu sînt suficiente sau poate că postulatul acestor proprietăţi este incorect. Sau poate este pentru că, aşa cum bănuiesc, "organul mintal" al limbajului are într-adevăr proprietăţi speciale, concluzie puţin surprinzătoare, care e departe de a fi un adevăr necesar. Aş putea, probabil, conchide cu o remarcă personală. Vechiul meu prieten Hilary Putnam şi cu mine dezbatem aceste problem e de cîţiva ani buni. Şi-a început aici intervenţia cu cîteva observaţii binevoitoare, pentru care îi sînt re­ cunoscător. Merge chi ar pînă acolo încît spune că, dacă nu sînt în stare să furnizez argumente pentru ceea ce el numeşte "ipoteza inneităţii", asta este, fără îndoi ală, pentru că ea nu poate fi dovedită. După cum am spus-o, socotesc că nu şi-a j ustificat nici unul dn punctel e de ve­ dere ; dimpotrivă, mi se pare că argumentele mele stau în picioare aşa cum le-am avansat, cu clarificările şi observaţiile făcute. Dar da­ ţi-mi voie să întorc complimentul. Putnam are daruri intelectuale remarcabile şi este o auto­ ritate impunătoare în multe domenii ale cu­ noaşterii. I n plus, mai mult decît oricare alt fil osof pe care-I cunosc, a arătat interes faţă ele problema la care se referă prezentele co­ mentarii, încercînd să arate că "inteligenţa generală" sau "strategiile de învăţare poliva­ lente" sînt suficiente pentru a explica func­ ţi onarea specifică a limbaj ului . Pînă azi, după părerea mea, nu numai că nu şi-a putut justi­ fica poziţiile, dar, de fapt, nici nu a reuşit să clarifice în ce constau ele . Faptul că nici măcar un filosof ele anvergura sa nu a reuşit ne dă, poate, dreptul să conchidem că . . .


CAPITOLUL

16

RASPUNS LUI PUTNAM Je1'ry F odor

Nu multe din ob s erv a ţ i i le critice făcute de Putnam mi se par s{l necesite o d iscu ţ i e amplă ; si c e l e mai multe din cele care au necesitat a ces t lucru figurează în răspu n sul lui Chomsky (vezi capitolul 1 5) . Deci, nu mă voi referi decît la acele observaţii ale lui Putnam, care pri­ vesc afi rma ţ ii ale mele spuse la aceas tă con­ ferinţă şi în lucrarea mea The Language of Thought 1 (Limbajul gîndirii). PUTNAM ŞI "TAUTOLOGIA LUI FOOOR"

Profesorul Putnam, p reve n it o r, îmi ami n teş te mie (şi lui Ch o msky) că "nu es te logic impo­ sibil să a v em capetele vide şi, totuşi, să vor­ bim, să iubim etc." ; că am fost " puţi n cam necumpănit" să sugerez contrariul. Aşa ar fi fost dacă s-ar fi î n tîmpla t astfel . De f�pt, ter­ menul de "tautologie" nu fi g u rea ză în comu­ nicarea mea, nici nu l-am i ntro dus în d i scu ţi e şi nici nu am sugerat (vre od ată o ri und ev a) că " n i m eni nu ş i - a dat seama pînă la Nelson Goodman" că nu poate exista " ni d un fel de î nv ăţare fără legi ale învăţării". (Ceea ce a m sugerat, într-adevăr, est e că d em on s traţia că nu există in d u c ţ ie fără o d el i mi t a r e a priori a cîmpului p1·edicatelo r proiectabile se d a t o­ rează lui Goodman şi are implicaţii pro fun de 534


pentru teoriile învăţării. Această observaţie, care nu are întru n imic de-a face cu existenţa sau inexistenţa legilor învăţării, este una la care voi continua să subscriu). , '[ n sfîrşit, "tau­ tologia" folosită în discuţii nu are, evident, sensul de "a devăr logic", ci pe cel de "adevăr manifest, adevăr evident în sine . . . etc.". Pro­ fesorul Putnam spune că obiecţiile sale asu­ pra "tautologiei" nu sînt "o simplă arguţie", dar că le vom lua ca atare pînă cînd va apă­ rea o adevărată tautologie. PUTNAM ŞI POZIŢIA

DESPRE

LUI FODOR ŞI CHOJ\1SKY

P:ERCEPTRON

1 . Putnam emite ideea că, dacă spun că per­ ceptronul "posedă predicatul P" cînd dispozi­ tivul învaţă să deosebească între exemple de P şi exemple de non-P, ar trebui să spun că «termometrul "posedă predicatul 21 °", că vi­ tezometrul "are predicatul 90 km/h" şi aşa mai departe». P u tnam nu oferă nici un argument probator (m-aş fi mirat), ci, mai degrabă, o aserţiune neevidentă în sine, astfel încît nu ştim de ce crede el aşa şi nici care din aceste enunţuri ipotetice le consideră ca fiind adevă­ rate. De exemplu : sînt toate maşinile de aşa natură în cît, dacă spun că ele posedă un pre­ dicat, trebuie să spun în consecinţă că şi ter­ mom etrele posedă unul ? Nu ştiu nimic, iar Putnam nu ne-o spune. Este suficient să spunem, însă, că, pentru a bloca inferenţa de la perceptroni la termo­ metre, e nevoie doar să găsim o proprietate (sufi cient de pertinentă) pe care perceptronii o posedă, dar term ometrele (şi altele) nu o au. Acest lucru f'stc uşor de real izat, din m oment ce (aşa cum observă Putnam într-un paragraf următor) perceptronii sînt (dar termometrele şi vitezometrele nu sînt) mecanisme de în­ văţare. Iar afirmaţi a conform căreia "orice sis­ tem capabil să înveţe . . . posedă predicate" nu este (oh, Doamne ! ) o tautologie, nici în sensul 535


strict al cuvîntului , şi nici într-un sens mai larg. Ea se înscrie într-o teorie a operaţiilor de calcul care sînt subiacente învăţării adică asemenea operaţii implică formarea şi verifi­ carea de if'oteze. (Presupun că premisa enti­ memei "nici o ipoteză fără predicate" este, dacă nu tautologică , cel puţin evidentă). 2 . Putnam pune o întrebare provocatoare dacă perceptronul posedă predicate, de ce nu posf'dă predicate i nductronul (dispozitiv pro­ gramat doar pentru a a j u nge să imprime "da", dacă ş i numai dacă i se prezintă trei noduri clbe şi care este întrebat dacă toate nodurile sînt olbe) ? Ceea ce Putnam pare să aibă în minte este u n a rgument-capcană , o formă d,.., d i alectică faţă de care aş fi crezut că filosofii au învăţa t pînă acum să manifeste neîncredere. ( D a c ă u n ste,i ar mic este un stej ar, atunci de ce n u este şi ghinda u n stej ar ? Dar dacă nimic nu este un stejar d acă nu este şi ghinda unul , atunci n i m i c nu este u n stej ar"). Iată. în orice caz. un m otiv pentru a nu spune că "induc­ tronul" posedă predicate : dacă am face-o, nu am fi cap"'biJ i să s pu n e m ce predicate posedă . Cînd inductronul spune "da". spune, oare, da, sînt t rei noduri ?lbe" sau ,,da, receptorii mei sint stimulati într-un anumit mod" sau «da . sînt trei n odud albe si tu tocmai ai scris .. sînt toate nod urile albe ?"" sau «da. tocmai scriu ,.d a"» ? Dat fiind că toate aceste (şi o infinitate de alte) descrieri sînt coextensive di spozitivu lui pe care il descrie Putnam , nimic nu ne permite s ă alegem unul sau etltul ca expresie a pred i catul u i pe c:1 re d i s p o z iti v ul îl posedă . Pe s c u rt : noţiunea de a poseda u n pre­ dicat nu arc sens decît pentru un dispozitiv care " are acces" la un ansamblu suficient de bogat de opţiuni de calcul . Pred icatele i ntră în sisteme. Este, însă, adevărat că nu pot spune cînd devine un sistem destul de bogat pentru a fi îndreptăţiţi să-1 co n s i d e ră m limbaj . Nu pot spune nici cînd devine ghinda stej ar. ,.

..

1136


Dar să presupunem că teoria limbajului cere efectiv să se spună că inductronul este un caz (limită) de dispozitiv care "posedă predicate" . Este greu de înţeles de ce ar trebui să fim încurcaţi, atîta vreme cît teoria nu cere ca şi termometrul şi vitezometrul să posede predi­ cate. Putnam se mulţumeşte cu un răspuns re­ toric, conform căruia dacă «chiar şi inductro­ nul este o maşină "ipotetico-deductivă" ... atunci opoziţia -... asociaţionism sau capaci­ tate de calcul lingvistic preînscris - se pierde>>, Dar acest lucru arată că Putnam a pierdut fi­ rul discuţiei. Chomsky şi cu mine am arătat că problema nu este asociaţionism vs inneitate ; toate teoriile învăţării sînt ipso facto nativiste în privinţa a ceva (şi acesta este punctul pe care l-am considerat (în mare) tautologie). Pro­ blema este m ai degrabă aceea a nativismului specific unui domeniu vs ipoteza că doar prin­ cipiile generale ale învăţării sînt înnăscute. Nu văd de ce întrebarea dacă inductronii po­ sedă predicate afectează în vreun fel această d istincţie. (Cred că este o trăsătură generală a observaţiilor lui Putnam că problemele de­ spre calcul şi reprezentare internă au fost tra­ tate împreună cu probleme despre nativism, într-un mod care nu foloseşte nici uneia. Voi reveni la această idee în continuare). Putnam şi inneitatea tu turor conceptelor după Fodor. Putnam interpretează (eronat) un argument pe care l-am dat î n T he Language of Thought. Voi examina întîi versiunea lui şi apoi voi expune de ce este incorectă inter­ pretarea sa şi de ce este important să fie. Rationamentul lui Fodor este următo rul : în­ văţar� a semnificaţiei unui predicat înseamnă să inferăm proprieH'1ţile semantice ale acestui predicat, adică să conchidem (în mod inductiv) spre o generalizare de felul

(A) Pentru orice x, P este adevă rat pentru x dacă şi numai dacă Q (x). 537


Dar dacă (A) est e în limbaj ul creierului , la fel e Q. (P nu are nevoie să fie ; P este men­ ţionat, dar nu folosit în (A) . Dar Q es te folosit, nu numai menţionat) . Iar dacă (A) este corect, Q este coextensiv cu P, şi este aşa în virtu ­ tea a ceea ce înseamnă P (altminteri, (A) nu este o c aracteri z a r e semantică exactă a sem­ nificaţiei lui P). D eci Q este sinonim cu P ; P nu este un concept nou, d eoare oe există un pre d i ca t (anum e Q) în "limbajul creierului" care îi este sinonim. Dar P este un predicat arbitra r pe care creierul poate î nvăţa să-1 în­ ţeleagă . D ec i , nu pot fi învăţate nici un fel de concepte n o i !

Putnam a nali z e a ză defectele acestui argu­ m e n t " I po teza e s te tot atî t de p u tern i că pe cît e ceea ce doreO?te F o d o r să dovedească. Nu ne rămîne decît să :1rătăm d e ce este falsă . . . , astfel încît lucrurile să se rezume la o petitio principii". Presupun că această formulare a lui Putnam este destul de pripită, pentru că nu este u�or Stl vezi cum un argument ar putea fi ire f ut a b i l dacă "premisele" sale n-ar fi (cel puţin) la fel de puternice ca şi concluzia. Put­ nam vrea probabil să spună că premisele sînt la fel de tendenţioase ca şi concluzia . Dar acest lucru este evident fals, d i n m oment ce premi­ sele (operative) spun : a învăţa un predicat î nseamnă a-i învăţa semnificaţia, iar învăţa­ rea limbajului constă (inter alia) în proiecta­ rea şi verificarea ipotezelor. Or, există o în­ treagă tradiţie pentru a face exact aceste pre­ supuneri, tradiţie care d ate a ză literalmente de sute de ani în filosofie şi care a rămas , în rea­ litate, pur şi simplu ne co ntesta t ă în psihologia cognitivă contemporană. Intr-adevăr, ceea ce ne surprin d e la acest argument (dacă este, în­ tr-adevăr, ceva) este exact faptul că el pre­ tinde ca aceste premise relativ banale să ajungă la concluzia uimitor de par a d oxală că toate conceptele sîn t înnăscute. (Presupun că este de competenţa filosofului să dezvăluie ce 538


este paradoxal în aceste puncte de vedere apa­ rent netendenţioase, şi apoi să le înlăture). Ce ne poate oferi Putnam în locul acestor presupuneri deconcertante ? Putnam face un lucru extrem de ciudat. In loc să urmeze doc­ trina despre învăţarea limbajului propusă în lucrări ale sale ca «The Meaning of "Mean­ ing"» («Sensul "sensului"••), (doctrină la care mă voi referi imediat), el sugerează că "chiar dacă admitem că creierul învaţă P prin efec­ tuarea unei inducţii, nu este necesar ca această inducţie să comporte concluzia (A) . Ar fi su­ ficient ca creierul să conchidă : (B) P îmi va conveni perfect dacă se foloseşte subprogra­ mul S". Putnam nu ne spune ce fel de sub­ program este S, dar remarcă (pe drept cu­ vînt) că S va trebui să fie determinat în lim­ baj-maşină dacă vrem ca maşina să fie în stare să îl execute. Am putea adăuga (ceea ce, în mod surprinzător, Putnam nu face) că, dacă a î nvăţa să se execute subprogramul S trebuie identificat cu a învăţa P, atunci maşina (cre­ ierul etc.) nu numai că trebuie să conchidă, dar trebuie să conchidă cu adevărat, că "P îi convine perfect", dacă foloseşte S. (Există, în fond, o deosebire între a poseda un predicat şi a crede pur şi simplu că-1 posezi). Şi, atunci, care ar putea fi subprogramul vis-a-vis de P a.stfel ca, atunci cînd am învăţat să executăm acest subprogram, convingerea noastră că P ne convine perfect este adevărată ? Sugestia clasică spune, desigur, că t rebuie să dispunem de un procedeu pentru trierea lucrurilor care-1 satisfac sau nu-l satisfac pe P, referindu-se la faptul că proprietatea Q se manifestă sau nu. Iar acum, dacă adăugăm faptul că pose­ siunea proprietăţii Q determină satisfacerea lui P se presupune a fi o consecinţă a înţele­ sului lui P, ceea ce regăsim este , din nou, (A). Intr-adevăr, (A)-ul meu este o versiune a (B)-ului lui Putnam. Ba, mai mult, este ver­ siunea-standard a lui (B) ; iar Putnam nici nu ne sugerează cum să evităm paradoxurile re539


zultate d i n faptul de a-l conside r a pe (B) sub forma l u i ( A) �i nici nu ne pr o p u n e o versiune a lui (B) care :-, ă constituie o altcrnativ�t pen­ tru (A). Putnam pare să presimtă u n astfel de răs­ pu ns , căci, în comentari ile sale privind sch im­ bul de p ă re r i între mine şi Papert, el s pune că eu a ş pretinde <<Că descri erea în limbaj maşină a m odulu i în care folosim, să zicem, "pom" este (o formă a) predicatul(ui) pom . Dar aceasta nu este d ecî t o extindere de uti­ lizare vizînd să facă teza sa [adică a mea] o " t au t olo g ie " nei nteresantă » . T o tuşi , nu mi se pare deloc să fie o extinder e de utilizare. Put­ nam a su b scri s, într-adevăr, părerii că ceea c e învăţăm cînd învăţăm "pom" este un an­ samblu de p rocedee de u t ilizare a cuvîntului. La urma urmelo r, Wittgenstein (şi nu eu) a fost acela care a su gera t că regula de utilizare r epre z intă cel m a i potrivit candidat pntru se m ­ nificaţie. I ar lui Putnam nu îi este, desi g ur, necunoscută o lu ng ă tr a diţ i e filosofică ce asi­ milea z 3 asemenea reg uli unei definiţii opera­ ţ i on a le ( s ub o formă s au alta) a termenului ( t radiţie la care - în treac ă t fie spus - s ub ­ scriu c u entuzi a s m cam p ionii " p rocedurii se­ mantice" ale c ăror lucrări au cons t itui t su­ biectul discuţiei între Papert şi mine, dispută la care face Pu t nam aluzie) . Cu toate acestea, cred că lucrul la care se gîndeşte Putnam este ceva f oa r t e diferit de ceea ce sugereazft a cest argument - ceva ce are foart e puţin de-a face cu aceste "su bpro ­ grame". Cred că, de fapt, se gîndeşte că ar treb u i să abandonă m (forma clasică a) ideii cfl a învăţa un cuvînt înseamnă a învă ţ a ce se m ­ nifică el ; cu alte c uvinte, face o distincţie între a învăţa P şi a învăţa înţelesul lui P şi sus ţ ine că al doilea nu este necesar p rimu ­ lui (aşa cum nu este deloc, dacă înţelesul lui P determină cond i ţ ii le logic nec e sare şi sufi640


ciente ale validităţii lui P). Această mişcare - toati\. lumea Yede este , într-adevăr, ten­ denţioasă, dar Putnam pledează pentru ea în .,'fhe Meaning of "Meaning",. şi, deşi cred că argumentele lui din carte nu sînt, în final, convingătoare, nu mă voi ocu pa de ele aici . Pentru ceea ce ne interesează acum, nu spun decît că, pe această bază, un vechi subpro­ granl oarecare S nu va mai conven i vis-a-vis de P . Avem nevoie aici de un subprogram foarte special, care nu furnizează nimic ase­ mănător unei definiţii operaţionale. De fapt, conform acestei versiuni , un obiect dat ar pu­ tea satisface subprogramul asociat cu "pom" şi, în ciuda acestui lucru, să nu fie un "pom". Fireşte , dacă s-ar putea demonstra acest lucru, atunci am demonstra că (A) cade şi, de aici, că nici un argument care se bazează pe (A) nu ar dovedi că semnificaţia de "pom" este în născută. Trebuie, totuşi , să observăm că, în confor­ mitate cu această părere, semnificaţia de "pom" nu este nici ea învăţată . Intr-adevăr, dintr-un asemenea punct de vedere, este foarte posibil ca nimeni să nu ştie acum - şi, poate, nu va şti niciodată - semnificaţia lui "pom" (în sen­ sul tradiţional, să spunem, de condiţii esen­ ţiale pentru a fi pom. Pentru că, dacă ceva este sau nu pom depinde (cum se spune) nu de faptul că posedă proprietăţile pe care am învăţat să le asociem cu "pom" (în special, nu este determinat de rezultatul executării sub­ programului S), ci, mai degrabă, de faptul dacă posedă sau nu acele proprietă\i pe care "pro­ gresul ştiinţei" ne va spune (sau ne va putea spune) că trebu ie să le posede un pom . Şi , de­ s igur, învăţarea acelor proprietăţi (a acelora care, într-un fel, dau înţelesu l 1·eal de " pom") nu face parte din învăţarea lui "pom". Iată de ce faptul că Putnam a interpretat greşit argumentul pe care l-am dat în The Language of Thought capătă aici o m are im­ portanţă. In această carte, nu am subscris la -

64 1


(A) (principiul pc care Putn a m l-a a tacat î n prezenta lucrare), c i , pur ş i simplu, l-am dez­ voltat, pentru a arăta ce c o nseci nţe ar antrena faptul de a susţine că a învăţa un cuvîn t în­ seamnă să-i înveţi definiţia (de exemplu, cea operaţională) . Dar, după cum am subliniat pe larg şi cu referinţe e x p l icite la poziţiile lui Putna m 2, se pot emite ipoteze mai slabe decît (A) despre ceea ce se învaţă cînd se învaţă P ; şi, dată fiind structura argumePtului meu, aceste ipoteze mai slabe despre ceea ce se în ­ vaţă vor concorda cu concluzii la fel de slabe despre ceea ce este î nnăscut. Am subscris, în­ tr-un cuvînt, la o sche m ă de argument de fe­ lul următor : îmi spuneţi ce credeţi că se în­ v aţă (cîn d se înv a ţ ă P), şi eu vă voi s pune ce trebuie să presupu ne ţi ca fiind disponibil în­ născut din mecanismul învăţării . S puneţi " semnific a ţiile se înv a ţă " , iar eu vă voi arăta că trebuie să faceţi ipoteza că semnificaţiile sînt înnăscute ; spuneţi : "subprogramele sînt învăţate" , iar eu vă voi arăta că trebuie să presupuneţi că s ubprogramele sînt înnăscute ; într-adevăr, îmi spuneţi ce sens al cuvîntului "concept" aveţi în minte cînd vorbiţi despre "învăţare de concept", iar eu vă voi arăta că trebuie să consideraţi conceptele în acest sens ca înnăscute. Nu cred că există ceva în obser­ vaţiile lui Putnam care să submineze această strategie ; nu găsesc nimic în observaţiile sale care să aibă vreo contigenţă cu ea. PU TNAM ŞI ASOC IAŢ I ON I SMUL

Putnam consideră că asociaţionismul oferă a l ternativ ă modelului i po tetic o-deductiv . Dacă, totuşi , ceea ce Putnam înţelege prin model ipotetico-deductiv este că învăţarea constă în testarea ipotezei, atunci are în minte o formă foarte brută de asociaţionism. Pentru că toate modelele "mediaţi onale" ale învăţări i prin asociere necesită în mod explicit o noţiune de reprezentare internă, şi aceasta exact peno

542


tru a putea pregăti domeniul de calcul pentru inducţie . Probabil că Putnam nu se gîndeşte la Hume, Locke, B erkeley, Titchner, Wundt, Hebb, MiU, Osgood, H u ll, Je n ki n s, Tolman etc., ci la un asociaţionism specific skinnerian, care defineşte î nvăţarea mai degrabă pe clase de stimuli patenţi şi pe răspunsuri manifeste decît pe reprezentări interne. Dar crede, oare, Put­ nam într-adevăr că învătarea constă în trans­ formarea funcţi e i de prob abilitate din Ss către Rs ? Este, oare, necesar să revenim asupra tuturor acestor l u cruri elin nou ? PUTNAM ŞI

L l l\ T I TF L E

ASOC I A TI ON1 Sl\1ULUI

P utnam emite i dee:..� eZi i nducţiile încruci­ şate sînt s i ng u r u l lucru căru i a asociaţionismul nu-i poate face faţă. P e n t ru i n d u c ţii încruci­ şate, avem n e \·oie "de o m odal itate de simbo­ liz a re a claselor, i ml uc ( i i lor şi aşa mai departe. Pentru că, chiar dac[t s e poate programa un dispozitiv care s[t i dentifice o pro p r i e t a te în­ t r-un lucru . . , nu îl putem p ro g r a ma să iden­ tifice o inducţie decît dacă inducţi a nu este 1·eprezentată într-un fel s au altul". Trebuie să observăm atît aici, cî t şi în partea prece­ dentă, că problema nu mai este "ce este în­ născut ?'', ci, mai degrabă, "care sînt proce­ sele psihologice care necesită o reprezentare internă ?". Se pare că, în conformitate cu această sugestie, ar t rebui să a pel ăm la re­ prezentare internă cînd proprietatea atribuită printr-o convingere (belief) nu se găseşte efec­ tiv "într-un lucru". Mai c-am fi ele acord cu ceea ce se subîn­ ţelege din această sugestie ; un a rgument si­ milar este preconizat şi în The Language of Thought 3. O demonstraţie foarte schematică a lu cru rilo r ar fi următoarea : dacă cred că un lucru este roşu, atunci calitatea de roşu trebuie să se si tueze pe undeva. Dacă ceva este roşu (dacă proprietatea este "în acel lucru"), atunci acolo se situează cali tatea de .

543


roşu ; dacă nu, calitatea de roşu trebuie să se s itueze în modul în care îmi reprezint acel lucru. Apare ca proprietatea pe care mi-o-re­ prezint-despre-lucru. Dacă aceasta este problema pe care o pune Putnam, atunci vom avea nevoie de o no­ ţiune de reprezentare cu mult înainte de a ajunge la inducţii încrucişate . Vom avea ne­ voie de aceasta (de exemplu) pentru a explica părerile despre viitor, părerile despre trecut, părerile despre ceea ce nu este perceptual pre­ zent, părerile modale şi (N.B.) părerile false . (Să presupunem că eu cred că Putnam este regina Maria. Nu e vorba să identific o pro­ prietate "într-un obiect", căci Putnam n u este regina Maria şi nici altcineva nu este. Totuşi, poate că e vorba de faptul că mi-1 reprezint pe Putnam într-un anumi t mod). Să presupunem, cu toate acestea, că Put­ nam are dreptate şi că sîntem obligaţi să atri­ buim organismelor reprezentări interne nu­ mai cînd luăm în discuţie fenomenul induc­ ţiei încrucişate. Greu ar putea să rezulte oă organismele nu folosesc reprezent�tri interne în alte procese psihologice (de exemplu, în formarea părerilor i nductive de ordinul fntîi), care, după Putnam ar avea dreptate, ar putea fi explicate fără atribuirea de reprezentări in­ terne (apelînd, de pildă, la "asociere" sau la altceva) . Cu alte cuvinte, Putnam pare să fi confundat d ouă probleme cea de a şti "ce fe­ nomene psihologice îl constrîng pe teoretician să recunoască existenţa reprezentărilor in­ terne" (o întrebare pur epistemologică) şi "ce fenomene psihologice implică efectiv repre­ zentări interne" (o întrebare despre cum e alcătuită lumea) . O eroare paraleEl ar putea suna astfel : "Dat fiind că numai cînd ob­ servăm fenomene ca solubilitatea sîntem obli­ gaţi să postulăm natura moleculară a mate­ riei , numai materialele solubile sînt făcute din molecule". I n concluzie, chiar dacă numai in544


ducţia încrucişată ne-ar învăţa că asociaţio­ nismul este necesar fals, nu ar exista nici un motiv să credem că nu este fals şi în alte ca­ zuri . Dimpotrivă. PUTNAM ŞI CEEA CE FODOR A FACUT INUT I L

Putnam spune că «ipoteza lui Fodor despre un "limbaj al gîndirii" . . . nu este . . . aceeaşi cu ipoteza lui Chomsky despre un "organ min­ tal" pentru vorbire ; ba chiar o face total inu­ tilă pe aceasta din urmă». Nu înţeleg ce vrea să spună Putnam aici . Probabil, a confundat întrebarea dacă procesele cognitive (de exemplu, învăţarea limbajului) presupun un mediu de reprezentare cu întrebarea dacă ase­ menea procese presupun o informaţi e (neîn­ văţată) ascunsă de acel mediu . După cîte în­ ţeleg, teza lui Chomsky (care, pentru nevoile discuţiei, poate fi înţeleasă astfel teoria ling­ vistică generală este 'innăscută) o antrenează pe a mea pe principiul nici o informaţie (în­ născută) fără reprezentare (înnăscută) . Dimpo­ trivă, poate exista un mediu înnăscut de re­ prezentare fără să existe informaţie înnăs­ cută despre (de exemplu) limbajele naturale (sau despre orice a ltceva). Am menţionat mai înainte că în articolul lui Putnam este destul de frecventă tendinţa de a nu distinge între problemele privind inneitatea şi problemele privind reprezentările interne ; s-ar putea să fie exact cazul aici . Dar s-ar putea, de ase­ m enea, ca Putnam să fi confundat problemele privind inneitatea conceptelor şi cele privind inneitatea părerilor, iar teza conform căreia teoria lingvistică generală (General Linguistic Theo1·y) este înnăscută este, în primul rînd, o afirmare a inneităţii părerilor, în timp ce teza conform căreia limbajul gîndirii (Lan­ guage of Thought) este înnăscut este, înainte de toate, o afirmare în legătură cu inneitatea primelor. N-aş vrea să sugerez că aceste al545


ternative se exclud, deoarece nu este imposi­ bil ca Putnam să fi făcut confuzii asupra tutu­ ror deodată. P U TNAM, DIVI N I TATEA ŞI OMUL

Putnam spune : Nu mă îndoiesc că Dum­ nezeu este, în cele din urmă, responsabil de ceea ce sîntem ... [dar] să-I atribuim un miracol atît de confuz ! De ce să ne fi ticsit El capul cu un miliard de diferite "organe mintale", în loc să ne fi făcut, pur şi simplu, mai deş­ tepţi ?••. I ată un argument greşit, chiar dacă pare să fie construit pe presupoziţi a operativă că principiile estetice ale lui Dumnezeu sînt greu de deosebit de cele ale lui Putnam. Pentru a vedea cît de prost este argumentul, să încer­ căm să-1 aplicăm la o altă specie. De ce nu a făcut Dumnezeu păianj enul deştept, în loc să-1 înveţe, pur şi simplu, să mănînce muşte şi să-şi ţeasă pînza ? De ce a înzestrat prihorul şi plevuşca cu un talent mărginit în construi­ rea cuibului , în loc să-i fi înzestrat cu "inteli­ genţă generală" sau cu înclinaţi e pentru ar­ hitectură ? Şi cărui miracol confuz îi cores­ punde d ansul albinei ? Zei inteligenţi ar fi creat albine inteligente, care a r fi putut astfel inventa n avigaţia şi telefonul la momentul po­ trivit. D umnezeu , ce confuzie ! Data viitoare mai bine să consultăm un filosof ! Fapt este că, fi reşte, la toate celelalte specii capacităţile cognitive sînt modelate de forţa se­ lecţi ei, aşa cum trebuie să ne aşteptăm, ţi­ nînd seama de învăţătura lui Darwin. O inte­ l i g e nţă cu adevărat generală (o capacitate cog­ nitivă capabilă să descopere orice adevăr care exi stii) a r fi o ano m <� l i e biologică şi o enigmă a evoluţiei. Probabil cii nu aceasta este ceea ce crede Putnam că posedăm . Dar, în măsura în care nu ne spune nimic despre inteligenţa generală, n-avem de unde să ştim. Presupunerea rezonabilă, în orice caz, este că fiinţele umane au o etologie, întocmai ca «

546


şi celelalte specii ; că morfologia capacităţil o r noastre cognitiv e reflectă modalităţile noastre specifice de adaptare (în ambele sensuri). Fi­ reşte, în unele privinţe sîntem extrem de rău plasaţi pentru a-i elucida structura (p e nt ru a duce la bun sfîrşit programul kantian) . Văzut de unde sîntem, pa re că sîntem apţi să gîndim toate gîndurile ca re pot fi gîndite (cf. " un mi­ liard de or·gane mintal e " ) . Este aş a, de s igur, pentru că acest lucru e vă z ut de unde sîntem. Dar avem motive bine întemeiate să presu­ punem că este vorba de o hybris născută de o ilu z i e epistemologică. Căci p ăian j e nii cred că pînza lo r a e p uizat toate posibilităţile. Noi ştim mai mult decit ştiu pft i<mjeni i , sin­ tem cap abili să ne a m i nt i m (�i ar trebu i s-o f a ce m) d e pre ced e nt e biologi ce. Aceste pre­ cedente ne sugerează că trebuie că părem î n ­ gerilor aşa cum alt e specii sînt în ochii noştri : organisme a căror inteligenţă este modelată de propria lor istori e , fragm e ntară din această cauză, orientată spre î n deplinire a anumitor sarcini şi specifică unui dom eniu . Sînt sigur că asta spun îngerii cînd fac antropologie . Presupunînd cft ş i- a r bate capul cu aşa ceva . . .


CAPITOLUL

17

COMENTARII PE MARGINEA RASPUNSURILOR DATE DE CHOMSKY ŞI FODOR Hilary Putnam

COMENTARIU LA RASPUNSUL LUI CHOMSKY

1. !n răspunsul său, Chomsky susţine că noţiunea de inteligenţă generală este înspăi­ mîntător de vagă (contrar unor noţiuni ca "starea iniţială genetic determinată răspunză­ toare de însuşirea limbajului", "gramatica universală" şi "capacitatea de limbaj "). De fapt, nu este vagă deloc. Prin "inteligenţă ge­ nerală" înţeleg euristicile folosi te de creier pentru a învăţa răspunsurile la întrebări al căror răspuns (sau schemă de răspuns) nu este preînscrisă genetic, cum este; după Chomsky , o schemă a gramaticii limbajului uman. Ase­ menea euristici există în mod sigur - me­ trica probabilităţii subiective a expresiilor for­ mate corect într-un limbaj corespunzător con­ stituie un model matematic ; procedeele prin .. probă şi eroare" care permit extrapolarea funcţi ilor pornind de la cantităţi finite de date. procedee studiate de numeroşi cercetători în inteligenţa artificial ă, constituie un alt model . Faptul că asemenea modele nu sînt realiste nu înseamnă că capacitatea, al căror model sînt, este vagă ; ştim ce înseamnă preferinta, d eşi modelul nostru matematic de preferinţă este idealizat şi simplifica t excesiv. Ideea unei capacităţi de învăţare nu este o noţiune mct::\548


fizică. (Nu este, cum pretinde Fodor, mc1 o facultate misterioasă menită să descopere toate adevărurile care sînt de descoperit : teoremele r eferitoare la faptul că maşinile indu ctive nu pot învăţa constituie, într-adevăr, o parte con­ siderabilă a literaturii de specialitate). 2. O bună parte din răspunsul lui Chomsky se sprijină pe ipoteza eronată că oricine neagă că gramaticile descriu proprietăţi ale creierului este sortit să nege că ele sînt reprezenta te în creier. Acesta este un caz de non sequitur. Neg că gramatica calculului propoziţional ar fi o descriere a proprietăţilor creierului meu ; însă nu neg că, dacă învăţ calculul propoziţio­ nal, în creierul meu se va forma o reprezentare a acestei gramatici (probabil diferită de cea pe care aş folosi-o la scrierea unei cărţi de lo­ gică). Geografia lanţului muntos White Moun­ tains este reprezentată în creierul meu ; însă geografia acestui lanţ muntos nu este o de­ scriere a creierului meu. 3 . Chomsky sugerează, de asemenea, că eu confund gramatica unui limbaj specific (en­ gleza sau calculul propoziţional) cu "grama­ tica universală" teoria formei normale ge­ netic determinată a tuturor gramaticilor care pot fi învăţate de fiinţele umane. Aceasta pre­ supune că problema în discuţie - dacă există sau nu ceva pre c u m "gramatică universală" este rezolvată. Desigur, constituţi a noastră fizică limitează şi determină limbajele pe care le putem învăţa, sporturile pe care le putem învăţa. Chomsky nu crede într-o ştiinţă numită "sport univer­ sal", deoarece el crede, fără îndoială, că multe constrîngeri diferite provenind din numeroase aspecte diferite a ceea ce sîntem şi interve­ nind în diverse feluri, determină ce sporturi putem învăţa. De aceea, nu există nici un mo­ tiv să credem că o formă normală a sportu­ rilor pe care le putem învăţa ar fi necesară sau posibilă. El crede că constrîngerile care -

549


l i mb aj ele pe ca re le putem învăţa sînt, ca să re i au un termen pe care Chomsky l -a folosit în cursu l Prelegerilor Russell l, "spe­ cifice limbaj ului", din care cauză crede că este pos ibil ă o ştiinţă ca "gramatica univer­ sală". După ce, timp de douăzeci de an i , a îmbrăţişat cu pasiune acest punct de vedere, în scris şi pe viu, este destul de neloial din partea lui Chomsky să spună că se mulţu­ meşte să recomande "ipoteza lipsei de preju­ decăţi " în privinţa constituţiei noastre gene­ tice. Cine ar putea fi împotriva lipsei de pre­ judec ă ţi ? d e t e r min ă

4 . Chomsky admite că nu to a te capacităţile n oastre sînt necesar specifice sarcinii specific selectate în acest scop (spre d eosebir e de Fo­ dor, care ne compară cu castorii ) . In legă tură

cu matematica, el vorbeşte de "prelucrarea ana l i ti c ă" ("prelucrarea analitică" pare să fie un termen corect, dar "inteligenţa generală" este tabu) şi spune că, în acest domeniu, ca­ paci tăţile noastre "se poate să fi apărut simul­ tan cu proprietăţile structurale ale creierului care s-au dezvoltat din alte motive". Sînt to­ tal de acord . Este tocmai ceea ce cred . Dar, dacă acest lucru este adevărat pentru capaci­ tatea matematică, ar putea fi adevărat, în ace­ eaşi măsură, şi pentru capacitatea l i ng vi stică. 5. ! n sfîrşit, trebuie să spun cîteva cuvinte în leg ăt u ră cu două chestiuni de ordin teh­ nic pe care le ridică Chomsky 2 . ( I mi cer scuze că nu pot discuta toate punctele pe care le-a r i d i c a t, dar "editorul" mi-a cerut să fiu foarte s cu rt) . a. !mi pare rău dacă ceea ce am scris a l ă sat impresia greşită că cimpanzeii nu pot învăţa propo zi ţii cu o structu ră internă (dincolo de o s ubstituţie în cadrul unor construcţii (frames) bine definite) ; sînt cu siguranţă capabili s-o facă . Mai cu seamă, regula semantică depen­ dentă de structură, conform c ă reia o propo­ zi ţ ie de forma "N V8 " nu este adevărată decît 550


dacă obiectul corespunzător lui "N"' are pro­ prietatea corespunzătoare lui "V s " , este evi­ dent însuşită de cimpanzei ; iar cealaltă expli­ caţie avansată de Chomsky, conform căreia ei învaţă "substituţie în cadrul unor construcţii fixe", este contrazisă de o mare cantitate de date ştiinţifice. b. Inversa ipotezei Ht cere încercarea tutu­ ror poziţiilor posibile pentru cuvîntul deplasat is, cloes etc. - cel puţin eu nu cunosc nici un alt algoritm, iar Chomsky nu sugerează nici unul. Inversa ipotezei H2 nu cere decît loca­ lizarea punctului (break) principal, şi - cel puţin în cazul gramaticilor structurilor de grup - există algoritmi eleganţi pentru a face asta fără o astfel de căutare, algoritmi descoperiţi de logicienii polonezi cu mulţi ani în urmă. COMENTARIU LA RASPU NSUL L U I FODOR

1 . Cartea lui Fodor The Language of Thought apără două teze a. Creierul este analog unui calculator care efectuează raţionamentul simbolic într-un lim­ baj formalizat (să-i spunem "mentaleză" mentalese). (Dacă este adevărat, atunci nu este surprin­ zător că limbajul natural pare să posede o gra­ matică înnăscută ; gramatica limbii naturale ne-am putea aştepta să fie - în anumite pri­ vinţe, deşi nu în toate (deoarece "mentaleza" nu este o limbă vorbită, ci numai un mijloc de calcul) - gramatica " mentaleze i . " Dar "mentaleza " a e voluat înaintea limbajului ; fără îndoială, creierul ci mpanzeului calculează în­ tr-o formă primit i v ă a "mentalezei" . Aşa că ipoteza "mentalezei" nu mai lasă nici o şa nsă încercării de a tria între trăsăturile "înnăs­ cute" ale limbajului natural care re flec tă struc­ tura mental e zei şi cel e care sîn t "specifice lim­ bajului" - cel puţin, pînă vom avea o de­ scriere a "mentalezei"). 511


b. Fodor avansează, de asemenea, teza

pe care el însuşi o consideră şocantă toate concept el e sînt înniî sc11 l c .

-

In expunerea m e a , am susţinut că (a) e pro­ babil adevărată, deşi nu din motivele invocate de Fodor, f?i că (b) nu este decît o greşeal ă . Do.t fiind că am discutat atît (a), cît şi (b), am pus în discuţie - n u "am confundat" atît "problemele reprczen t<1rii ", cît ş i " problemele nativismului". -

2. Uneori , Fodor foloseşte cuvîntul "repre­ zentare " ca şi cum ar fi o tautologie că, dacă cred că cev a este roşu , atunci creierul meu conţine o reprezentare a predicatului roşu ; alte­ ori , vorbeşte de parcă teza că o părere implică reprezentări ar fi o descoperire a "psihologiei cognitive". Dacă este o tautologie că o părere implică reprezentări, atunci teza conform că­ reia creierul nostru conţine reprezentări de predicate este compatibilă cu faptul că sîn­ tem "inductroni" ; nu are nici o contingenţă cu teza substanţială (a), conform căreia cre­ ierul calculează prin mijlocirea unor dispozi­ tive cum sînt cuantificatorii şi funcţiile de a devăr. Dimpotr ivă, chiar dacă " psihologii cognitivi�ti" se exprimă cam în felul în care vorbeşte Fodor, acest mod de a vorbi îngreu­ n at de filosofie nu mă impresionează cîtuşi de puţi n . Fodor se plînge că trebuie să intrebe dacă f'stc necesar să examinăm din nou ideea că sîntem inductroni (sau forma pe care i-a dat-o Skinner) . Pretind că argumentele obiş­ nuite împotriva acestei idei n u arată decît că ea prezintă dificultăţi şi nu demonstrează că altele ar prezenta mai puţine dificultăţi aşa cum ne oferă motive suficiente pentru a ac­ cepta o anumită alternativă specifică behavio­ rismului skinnerian . 3 . Remarca anterioară ar trebui să arate în mod clar de ce resping argumentul facil pe care mi-1 propune Fodor, conform căruia, fi­ reşte, inducţi a încrucişată implică reprezentări , 652


deoarece implică păreri . Dacă sîntem induc­ troni, atunci efectuăm asociaţii şi ni le "re­ prezentăm" în s e n s ul că înregistrăm asocia­ ţiile efectuate. Dar, în măsura în care nu există inducţii încrucişate, nu este nevoie ca această î n registrare să fie uniformă - "Tot c e ea ce a p a rţi n e lui A îi a p a r ţ i n e lui B" p oat e fi în­ registrat în diferite moduri conform perechi­ lor de asociaţii A-B . Cu alte cuv i nte, chiar dacă considerăm că inductronul posedă pre­ dicate (şi mă bucur că Fodor este de acord cu mine că n-are), el nu posedă cuantificatori. Argumentul meu din cadrul expunerii este că un dispozitiv care efectuează inducţii în­ crucişate şi deducţii elementare trebuie să aibă o înregistrare care să posede structura formală a unui limbaj cu cuantificatori. "Tot ceea ce aparţine lui A îi aparţine lui B" trebuie s ă aibă o reprezentare în care o anumită trăsă­ tură recuperabilă reprezintă forma logică " T o at e - s î nt -". 4. Fodor scrie : "Să presupunem ( . . . ) că Put­ nam are dreptate şi că sîntem obligaţi să atri­ buim organismelor reprezentări i nterne nu­ mai cînd luăm în discuţie fenomenul induc­ ţiei încrucişate. Greu ar putea să rezulte că organismele nu folosesc reprezentări interne în alte procese psihologice (de exemplu, în for­ m arca părerilor inductive de ordinul întîi), care, dacă Putnam ar avea dreptate, ar putea fi explicate fără atribu irea de reprezentări interne . . . " Aici Fodor forteaz[l usi deschise. Desigur, folosim "mentalez �" în f o"rmarea pă­ rerilor inductive de ordinul întîi, presupunînd că o folosim. I ntrebarea este de unde stim noi că folosim "mentaleza". Fodor scrie «Putnam parc să fi confundat două probleme cea de a şti "ce fenomene psi­ hologice îl constrîng pe teoretician să recu­ noască existenţa reprezentărilor interne" (o întrebare pur epistemologică) şi "ce fenomene psihologice implică efectiv reprezentări in­ terne" (o întrebare despre cum e alcătuită ·

653


lumea». Fodor nu citează nici un cuvînt folo­ sit de mine în care aceste două probleme sînt confundate sau în care să fi spus că "menta­ leza" nu este folosită decît în inducţii încru­ cişate, pentru că aşa ceva n-am spus.

5. Conform teoriei semnificaţiei pe care am propus-o, cunoaşterea semnificaţiei unui cu· vînt (de exemplu, "aur"), în sensul înţelegerii cuvîntului - a nu se confunda cu a cunoaşte descrierea sub formă normală a semnificaţiei cuvîntului - constă în (1 ) însuşirea unor dis­ poziţii diverse, care permit o folosire nor­ mală a cuvîntului (aceasta ar fi o problemă de însuşire a subprogramelor corespunzătoare, într-un model de ordinator şi (2) în a fi le­ ga t de lucruri care fac parte din cîmpul de extensiune a cuvîntului prin lanţuri cauzale adecvate. Al doilea element - elementul cau­ zal/referenţial - nu este o problemă legată de starea psihologică în sensul unei stări a creierului . Astfel, starea creierului nu deter­ mină, in cadrul acestei concepţii, dacă un lo­ cutor vrea să spună "aur" cînd foloseşte un cuvînt C. Trebuie să vedem nu numai dacă utilizarea (subprogramul) se aseamănă sufi­ cient cu utilizarea cuvîntulu i golcl de către locutorul de limbă engleză, ci şi dacă mate­ rialul în discuţie este aur. Conform acestei teorii, conceptele nu sînt în capul nostru. Şi pentru a relua cuvintele lui Wittgenstein, "Dacă Dumnezeu ne-ar fi examinat minţile, n-ar fi putut vedea despre ce vorbim". Răspunsul meu la "argumentul" lui Fodor, conform căruia toate conceptele sînt înnăs­ cute, va fi întotdeauna prezent tuturor celor care consideră semnificaţia ca fiind, în ace­ laşi timp, element referenţial şi element de "folosire". Dar argumentul lui Fodor ar fi in­ corect chiar dacă semnificaţia s-ar reduce la "utilizare". Căci un subprogram este o descriere a folosirii unui concept, _ şi nu conceptul (pre­ dicatul) însuşi. Dacă utilizarea ar fi, pur şi simplu, semnificaţia, argumentul lui Fodor ar 554


dovedi că "mentaleza" conţine dispozitive pen­ tru reprezentarea folosirii tuturor predicatelor şi nu că "mentaleza" conţ ine dej a toate pre­ dicatele. 6. In sfîrşit, în legătură cu cuvîntul "tauto­ logie" : am crezut, şi cred şi acum, că afir­ maţia conform căreia ar exista o mare, mis :­ terioasă "tautologie" pe care toţi adversarii "nativismului" (sau inneităţii specifice unui domeniu) ar privi-o cu dispreţ, a influenţat ne­ gativ discuţiile. Faptul cii nici Fodor şi nici Chomsky nu citează o asemenea "tautologie", în răspunsurile pe care mi le-au dat, îmi con­ firmă opinia că pretins:1 "tautologie" pur şi simplu nu există. C-ar putea fi " n u există învăţare fără legi ale î nvăţării" n-a fost decît o sugestie a mea, şi nu un citat pe care l-aş fi im putat lui Fodor sau Chomsky, şi-mi re­ t rag cu plăcere sugestia, din moment ce Fo­ dor a precizat acum ce ar putea fi această "tautologie" : "Demonstraţ ia {sic !] că nu există inducţie fără o delimitare a priori a cîmpului predicatelor proiectabile se datorează lui Good­ man şi are implicaţii profunde p entru teoriile învăţării". Trei remarci î n legătură cu aceasta şi am încheiat : a. Goodman nu consider[\ că distincţia între predicatele proiectabile şi nonproiectabile este a priori. b. Nici măcar nu este adevărat că "nu există nici inducţie fără . . . ". Orice logică inductivă presupune că anumite ipoteze sînt mai bine verificate decît altele în anumite situaţii, dar clasificarea i potezelor nu este neapărat o or­ dine bazată pe predicate conţinute în acestea şi cu atît mai puţin pe o dihotomie care ar repartiza predicatele în predicate "proiecta·

555


bile" şi "nonproiectabile". Ceea ce Fodor pre­ tinde a fi "demonstrat" este ceea ce nu acceptă nici un logician al inducţiei şi, în primul rînd, Goodman. c. Atît Chomsky, cît şi Fodor spun că prin "tautologie" au înţeles doar "evident". Vai ! ca să reiau cuvintele lui G eorg Kreisel, "nu e evident ceea ce este evident".


CAPITOLUL

18

PSIHOLOGIE ŞI PSIHOLINGVISTICĂ : INFLUENŢA LUI CHOMSKY ŞI A LUI PIAGET Jacques Me hler

1 . La ongmea impactului novator pe care Chomsky l-a avut în lingvistică stau propria filosofie a ştiinţei şi abordarea epistemologică a comportamentului, ambele revoluţionare. In cadrul vederilor pe atunci dominante, pe care behavioriştii le-au apărat atît de mult, Chomsky s-a luptat să schimbe paradigma şti­ i nţifică în acest domeniu. Dintr-un unghi de vedere practic, el recomandă recurgerea la anumite intuiţii nu mai puţin respectabile de­ cît datele taxonomice curente pînă prin anii şaizeci . El a susţinut că intuiţiile trebuie con­ siderate ca date cînd sînt reproductibile, sta­ bile şi reprezintă cunoaşterea noastră despre limbă 1. Faptul că nu sînt măsurabile nu con­ stituie deloc o problemă ; operaţionalismul, în absurditatea lui , ar fi făcut, pur şi simplu, imposibile apariţia fizicii teoretice şi progre­ sele ştiinţelor naturii, dacă s-ar fi rămas în li­ mitele exigenţelor sale. De pe aceleaşi poziţii, Chomsky a criticat şi o altă idee dominantă prin anii şaizeci . Behavioriştii pretindeau că descriu comportamentul utilizînd numai date care se referă la comportamentul însuşi 2. Chomsky a demonstrat clar că, pentru a se aj unge la o formulare corectă a limbii, era necesară utilizarea unor entităţi abstracte sub­ iacente, care îşi află justificarea în raţiuni in557


terne ale gramaticii, deci în funcţia lor în gra­ matica însăşi. Valoarea acestor entităţi trebuia să fi e dată de interesul lor operator. Demer­ sul este într-atît de acceptat în prezent, încît pare greu de crezut că a putut fi şi altfel pînă nu demult. De fapt, pozitiviştii aduseseră dej a lingvişti, ca B l oomfi e l d, şi chiar psiholing­ vişti, ca Osgood sau Mowrer, pentru a dep ă şi prin aceştia, constrîngerile metodologice şi pentru a face, implicit, ceea ce Chomsky a proclamat e x p l i c i t ulterior. Huli este, po a te , ex e m pl ul c el m a i e dific a to r al a c e stui d e me r s In privinţa lui Piaget, el a insistat �ult asu­ pra necesităţii u t i l iz ă r ii metodei clinice. Ca şi Ch o msk y , el a petrecut multă vreme lucrînd într-un climat dominat de pozi tivismul logic. Nimeni nu ar fi fost surprins dacă Pi aget ar f i cerut şcolii de la Geneva să fo l ose a s că inten­ siv metodele behaviorismului dominant ; tre­ buie, aşadar, să-i recunoaştem perspicacitatea, care l-a făcut, încă de la început, să respingă asemenea metode, încercînd, în acelaşi timp, să impună metoda clinică . Metoda devine po­ sib i l ă prin faptul c ă sch imburile între expe­ rimentator şi copilul testat sînt nenormative şi nedirective. Investigatorul, cu ajutorul unor obiecte care diferă de la test la test, încearcă să evalueze stadiul mintal sau nivelul în ra­ port cu un stad i u d a t c a re îl caracterizează pe copilul te s t a t . Evaluarea se face într-un mod analog celui în care un clinician stabileşte pre­ zenţa unei bol i sau a alteia la un pa cient. Cli­ n icianul nu va putea stabili un sindrom doar pe baza unui singur simptom ; îşi va stabili d i agnosti cul verificînd s im p t om el e şi e v o lu ­ t i ile lor di namice. La fel , p s i h ol ogul care fo­ l oseşte metoda clin ică nu trebu ie, după P i a ­ get, să se m ul ţ um e a s c ă doar cu observarea unei singure conduite în e v al u a re a stadiului unui copil . Astfel , o eventual ă eroare nu ar trebui să ducă la co ncl u zi i false, fiindcă psi­ hologul încearcl't să evalueze stadiul o p i n iilo r e x p r im a te d e c o p i l în l eg ăt u r ă cu o p roble m ă .

.

558


dată, ansamblul de date permiţîndu-i să sta­ bilească starea de echilibru în care se află co­ pilul în raport cu dezvoltarea sa. I n această metodă, se va da întotdeauna mai multă cre­ zare la ceea ce spun copiii decît la ceea ce fac. Psihologia a cunoscut numeroase tensiuni şi conflicte rezultate din raportul ambiguu al psi­ hologilor cu datele empirice. Vreme de secole, precursorii psihologiei au elaborat teorii şi au enunţat ipoteze despre procesele psihologice fără a căuta să le intemeieze pe date şi ob­ servaţii ; apari ţia psihologiei experimentale a răsturnat această stare de lucruri , contestîn­ du-i pe cei care, fără s[t se sprij ine pe date experimentale , căutau să înţeleagă şi să explice universul psihologic. Reprezentanţii psihologiei experimentale au crezut că pot apropia psihologia de celelalte ştiinţe ale naturii pornind tocmai de la această răsturnare şi prin utilizarea de metode mai riguroase. Psihologia prewundtiană nu reuşise să gă­ sească rezolvarea unor contradicţii născute din afirmaţii nefondate, iar introspecţiile cele mai arbitrare au găsit adesea o audienţă respec­ tuoasă printre psihologi . Pe de altă parte, psi­ hologia experimentală, preocupată exclusiv de culegerea de date, fără o orientare teoretică fundamentală, nu a ajuns, nici ea, la o mai bună cunoaştere a mecani smelor psihologice. Astfel, mulţi psihologi au crezut că găsesc la Chomsky sau la Piaget o ieşire care să le per­ mită să depăşească multi plele obstacole pe care le întîlniseră pînă atunci .

2. Perspectivele modelului chomskyan au fost adesea prost înţelese de ps i hologii care căutau o teorie a utilizării limbaj ului. Gramatica transformaţional:l este o teorie care se referă la cunoştinţele proprii locuto rului, şi nu o ipo­ teză privind procedeele, mecanismele şi euris­ ticile folosite în recunoaşterea frazelor sau în elaborarea enunţurilor lingvistice. Or, sîntem îndreptăţiţi să ne temem că interesul crescînd 559


pe care psihologii îl manifestă faţă de psiho­ lingvistică ar putea să-i ducă la confuzii pe cei care nu au înţeles că domeniul lingvisticii nu tratează despre proprietăţile caracteristice ale locutorilor. Lingvistica se bazează pe intuiţii ; d eşi acestea sînt folosite pentru a delimita pro­ prietăţile limbii, ele rămîn, totuşi , insuficiente pentru descrierea regulnrităţilor limbii cu aju­ torul unor reguli şi procedee formale. După unii teoreticieni, cum este, de exem plu, Katz 3, lingvistica ar trata un obiect platonic, în timp ce psihologia limbaj ulu i trebuie să explice pro­ cesele de înţelegere şi de producere a limba­ j ului. Se înţelege de la sine că regulile nece­ sare descrierii obiectului (lingvistica formală) nu sînt legate în m od necesar de cele pe care le vom putea observa în cazul înţelegerii sau producerii de enunţuri . Nu avem intenţia să trecem în revistă domeniul deseori evaluat şi di scutat al "realităţii psihologice" a gramati­ cii. Această problemă a făcut recent obiectul unor analize în acelaşi timp minuţioase şi , după părerea mea, foarte satisfăcătoare 4. Dintr-un punct de vedere general. anumiţi fiJ osofi îl acuză pe Chomsky de psihologism în contri­ buţiile sale la li ngvisti că . Deşi această critică poate să fie parţi al valabilă, aspectul pozitiv al poziţiei lui Chom sky este de a-i fi inspirat pe psihologi să lucreze în optica sa, şi tocmai contribuţiile lor trebui e evaluate. O şcoală psihol ingvistică cuprinzînd psiho­ logi experimentali s-a grefat rapid pe mişca­ rea gramaticii generative. De asemenea, psi­ hologi ai dezvoltă ri i s-au al:'i.turnt şcolii de epistemologi geneticieni . Mulţi dintre aceşti a din urmă f'redeau în capacitatea inteligenţei generale de a explica sisteme specializate cum este limbajul şi. de aici , s-a născut o disciplină care studiază filiaţia inteligenţei folosind no­ ţiunile derivate din inteligenţa artificială, dis­ ciplină care este reprezentată în acest volum de Papert, Cellerier şi, de asemenea, apărată de Putnam. 660


Deci, chiar dacă Piaget şi Chomsky au ela­ bora t teorii care, la început, nu aveau ca obiect psihologia, ei au contribuit la elaborarea li­ niilor care sînt astăzi cele mai la modă şi cele mai dinamice in domeniul meu, adică în psi­ hologia dezvoltării şi în psiholingvistică. Iată de ce este foarte important să cîntărim con­ tribuţia celor două şcoli la psihologie. Iniţial, scopul psiholingvisticii era să de­ monstreze că gramaticile generative trebuie să corespundă unei realităţi psihologice. Se credea atunci că gramatica trebuie să "repre­ zinte" efectiv procesele cognitive care acţio­ nează în recunoaşterea propoziţiilor. Pe de altă parte, psihologia dezvoltării s-a orientat în mare parte spre explicarea filiaţiei structuri­ lor cognitive, perceptive şi lingvistice pornind de la regularitatea acţiunilor unui subiect, emiţînd minimum de ipoteze posibile asupra stării iniţiale. ln ultimii ani, psiholingvistica a fost influ­ enţată de două mari curente. Pe de o parte, s-a admis în general că mecanismele de elo­ cuţiune sînt autonome în raport cu gramatica, care rămîne, totuşi, o teorie despre cunoştin­ ţele locutorului privind propoziţiile în momen­ tul în care ele au fost în mod ideal recunos­ cute. Pe de altă parte, psiholingvistica a fost supusă asalturilor specialiştilor din domeniul psihologiei cognitive şi al psihologiei dezvol­ tării. Ei cred că este imposibil să se descopere felul în care sînt folosite regularităţile lingvis­ tice fără a exploata corelaţiile temporale şi secvenţiale ale propoziţiilor auzite şi că este dificil să se dea o descriere teoretică adecvată a performanţei lingvistice fără a ne referi la parametrii puşi în j oc de en unţare şi de con­ versaţie. Acest curent se dezvoltă activ. Anu­ miţi cercetători acordă o atenţie tot mai mare procedeelor pe care le foloseşte locutorul în momentul în care se comportă ca un gramati­ cian. Astfel se manifestă interes pentru cer­ cetarea mecan ismelor răspunzătoare de intui561


ţiile pe care locutorul îşi bazează concepţiile lingvistice. Psiholingvistica a suferit, aşadar, recent mari transformări, care o fac foarte diferită faţă de cea din anii şaizeci. Curentul care admite idee a că mecanismele de elocuţiune sînt auto­ nome în raport cu gramatica pare să se im­ pună. Gramatica rămîne, totuşi, o teorie pri­ vitoare la ceea ce locutorul "ştie" despre pro­ poziţii in momentul recunoaşterii lor. Această schimbare a crescut astfel rolul atribuit pro­ ceselor cognitive în timpul recunoaşterii enun­ ţurilor. Se consideră că locutorul este activ angaj at în procesul de recunoaştere care se continuă cu generarea de ipoteze şi folosirea de strategii bazate pe regularităţile sintactice şi secvenţi ale ale enunţurilor. S-a observat cu claritate că anumite aspecte pragm atice şi con­ versaţionale dependente de context intervin din plin în recunoaşterea enunţurilor. In schimb, nu e sigur că paradigma instaurată de transformaţionalişti poate deveni aptă să explice aceste schimbări . !n momentul de faţă, s-ar părea că paradigma respectivă rezistă des­ tul de bine, chiar dacă se constată că rezer­ vele faţă de ea cresc. Este imposibil să se pro­ pună un model al performanţei lingvistice fără să se facă referinţă la capacităţile cog­ nitive în general. Pentru modelul de compe­ tenţă lingvistică, ar părea posibilă propunerea unui ansamblu de reguli care fac în întregime abstracţie de proprietăţile psihologice sau en­ ciclopedice 5 ale locutorilor. !ncă de la începutul carierei sale, Chomsky a făcut apel la noţiuni care se raportau la însuşirea limbajului pentru a constrînge struc­ tura gramaticii generative. !n mod deosebit, a definit un dispozitiv de însuşire a limba­ jului (LAD 6) care ar avea drept consecinţă gramatica limbii cu prezenţa doar a unui cor­ pus limitat. Dar anumiţi cercetători au ex­ primat. critici care vizau demonstrarea faptu­ lui că acest dispozitiv nu poate (chiar în con562


diţii ideale) să îndeplinească sarcina pentru care Chomsky l-a propus. Maj oritatea critici­ lor pun în discuţie validitatea concepţiei for­ male şi specific lingvistice, proprie dispoziti­ vului de însuşire a limbajului, şi nu cred că ar fi de conceput prezentarea unui proces de însuşire a limbajului care să nu se sprijine pe dezvoltarea celorlalte capacităţi cognitive 7 • Nu e mai puţin adevărat că pentru o mare parte dintre psiholingviştii geneticieni spiritul în care LAD a fost formulat este încă viu. Acest demers permite postularea unui dispo­ zitiv prin care locutorul aj unge la utilizarea unei gramatici eficiente a limbajului, neavînd la dispoziţie decît experienţa unui corpus li­ mitat. De fapt, LAD ar fi nucleul de la care limbajul ar putea deveni instrumentul carac­ teristic al speciei umane. Chiar dacă ne animă această speranţă, trebuie să mărturisim, to­ tuşi, că ne simţim adeseori încurcaţi de un anumit paradox. Se acceptă, în general, că o gramatică bazată doar pe principiile formale caracteristice gramaticilor transformaţionale nu pare să poată explica fenomenele de ac­ ceptabilitate sau de interpretare ; trebuie să se facă apel şi la noţiuni referitoare la lume, în care se presupune că propoziţiile vor func­ ţiona. Este, de asemenea, adevăra t că singurele cunoştinţe pe care le putem însuşi în mod logic au o complexitate care nu este superioară complexităţii structurii de care dispune su­ biectul care învaţă (ceea ce Fodor a şi arătat). Trebuie, totuşi, să remarcăm faptul că această problemă este mai puţin decisivă pentru ling­ vistică decît pentru psiholingvistică. Dacă re­ gulile formale descriu o sintaxă şi dacă ea este interpretată pe baza dicţionarelor şi a unor surse de cunoştinţe mai mult sau mai puţin sofisticate, modelul nu se schimbă în esenţă. Dimpotrivă, dacă se demonstrează că LAD nu poate funcţiona în afara unui context cogni563


tiv şi de însuşire, în general, atunci o mare parte din avantaj ele atribuite iniţial modelu­ lui gramaticilor transformaţionale dispare. I ată de ce cred unii psiholingvişti şi lingvişti că pot ieşi din i mpas graţie unui model cu pro­ p rie tă ţi echivalente celor ale LAD. Acest m o­ del ar putea funcţiona ca ghid al interac­ ţiunii subiectului cu mediul, asigurînd astfel o experienţă suplimentară în înţelegerea func­ ţionării limbaj e l or naturale. Pentru a înţelege modul de funcţionare a limbaj elor naturale, dincolo de interesele comune ale lui Piaget şi Chomsky, este indispensabil să punem pro­ blema însuşirii limbaj ului . Putem să o conce­ p em fie ca pe un proces autonom, fie , dimpo­ trivă, ca pe un proces inseparabil al dezvol­ tării inteligenţei. Pentru şcoala de la Geneva, alegerile sînt clare de mult timp. Astfel, Sinclair spune că "Piaget consideră că limbajul nu este o con­ diţie suficientă pentru însuşirea operaţiilor intelectuale 8". Ea susţine că a validat empiric punctul de vedere piagetian conform căruia limbajul ar fi nu sursa, ci consecinţa logicii. Dar experienţele la care se referă Sinclair nu par cu adevărat concludente. Ea a descoperit, pe bază de teste, mari diferenţe în folosirea li m baj ul ui între două grupuri de subiecţi , din care unii conservă cantitatea, iar alţii nu. In­ tr-o a doua etapă, ea i-a supus pe copii i cei m a i puţin avansaţi unui antrenament le­ xical, constatînd apoi că progresele lor ling­ vistice nu avuseseră nici cea mai mică inci­ denţă asupra gîndiri i lor l ogice. In 1 9 70, Pia­ get conchidea că operaţiile intelectuale ar fa­ voriza progresele lingvistice, fără ca reciproca să fie adevărată . Alături de mulţi alţi autori . printre care Fodor, Bever şi Garrett, aş vrea să insist asupra fa ptulu i că Sinclair trage con­ cluzii care nu decurg logic unele din altele . S-ar putea foarte bine imagina că dezvoltarea gîndirii logice şi cea a însuşirii li mbajului au loc pe căi autonome ; această viziune ar fi 664


pe de-a întregul compatibilă cu experienţele, dacă nu chiar cu concluziile pe care le trage Sinclair. Dar, dacă argumentele avansate de psihologii şcolii de la G eneva pot fi respinse, precum am văzut, problema rolului inteligen­ ţei în î nsuşirea limbajului rămîne. Un chomskyan convins , cum este Bever, afirmă că "anumite proprietăţi structu rale universale ale limbaj ului ar putea exprima m ai degrabă constrîngeri generale ale cunoaşterii decît structuri lingvistice înnăscute particulare 9". In ce priveşte problema specificităţii, pare prematur să pretindem a da un răspuns de­ finitiv. Trebuie să remarcăm, totuşi, că ipo­ teza unei specificităţi lingvistice constituie baza pe care se organizează disciplina psiho­ lingvisticii . Revenind l a psihologia dezvoltări i, este lim­ pede că epistemologia genetică se bazează pe o mulţime impresionantă de date empirice. Stadiile sînt previzibile ; datele privind con­ servările, incluziunea de clase, tranzitivita­ tea etc. sînt deosebit de fiabile. Totuşi, pro­ blemele persistă, fiind situate în altă parte. Astfel, statutul conceptelor de bază rămîne adesea vag ; noţiunea de conservare, de pildă, a devenit un instrument de măsură cvasiuni­ versal şi, practic, toţi specialiştii în psihologia dezvoltării au considerat-o un instrument care permite evaluarea stadiului de dezvoltare cog­ nitivă atins de copil. Se presupune că rezul­ tatele obţinute de copil la proba conservării indică dacă el a ajuns să poată constitui gru­ pări (gruparea fiind ea însăşi una dintre no­ ţiunile teoretice cele mai importante ale sis­ temului piagetian). In Psihologia copilului, Pia­ get spunea, într-adevăr : «Operaţiile concrete fac, aşadar, trecerea de la acţiuni la structu­ rile logice mai generale care implică o capa­ citate combinatorie şi o structură de "grup" coordonînd cele două formR de reversibilitate . . . Caracteristica acestor structuri , p e care noi le numim "grupări", este de a constitui înlănţuiri &61


progresive comportînd compuneri de operaţii directe (de exemplu , o clasă A combinată cu complementara ei A ' dă o clasă totală B ; apoi, B + B ' C etc.), inverse (B A' = A) , identice ( + A - A 0), tautologice (A + + A A) şi parţial asociative : (A + A ' ) + A + (A ' + B ' ), dar (A + A) - A #­ + B' #- A + (A - A) 10." Or, în ultima vreme, unii cercetători au sus­ ţinut, independent, că teoria grupărilor pare să prezinte contradicţii şi indeterminări, astfel încît nu mai poate servi drept cadru teoretic în studiul dezvoltării inteligenţei. Dacă aban­ donăm acest cadru, noţiuni cum sînt conser­ varea, permanenţa etc. par să nu mai fie uti­ lizabile, cel puţin în aceleaşi condiţi i . De alt­ fel, Osherson 1 1 a arătat că ideea piagetiană după care conservarea este rezultanta a trei componente primitive - inversiunea, identi­ tatea şi compensarea ridică o problemă, fiindcă cele trei componente se aplică la fel de bine la situaţii de conservare, ca şi la si­ tuaţii de nonconservare . De pildă, este imposi­ bil de ştiut a priori că o covarianţă este con­ secinţa unei compensări exacte. In teoria pia­ getiană, statutul conservării şi, mai ales, felul în care ar fi dobîndite conservarea si identi­ tatea invarianţei nu au fost niciod � tă sufi­ cient de limpede explicate. In afara unor vagi noţiuni de decalaje, teoria nu spune practic nimic în legătură cu acestea. Or, nu văd cum ar şti copilul a priori că greutatea este o in­ variantă în raport cu modificările de formă, în timp ce a ri a nu este 1 2 ; nici cum ar şti a priori că la deplasarea laterală a unei mase greutatea rămîne invariantă, în timp ce de­ plasarea acesteia de la etaj ul al zecelea la eta­ j ul întîi are drept consecinţă o variaţie de greutate. Bryant I3 a arătat că baza empirică a constructivismului un este atît de solidă pe cît părea şi că multe date pe care se bazează pot fi interpretate cu folos într-un cadru di­ ferit. In acelaşi sens, Bever şi cu mine am pus =

-

=

=

=

-

568


în evidenţă, printr�o serie de experienţe, exis­ tenţa unor performanţe precoce la copiii mici confruntaţi cu probe asemănătoare celor- uti­ lizate de Piaget pentru testarea conservării 14• Se pare că aceste performanţe precoce se dez­ organizează într-un anumit număr de luni sau chiar ani, pînă cînd o performanţă asemănă­ toare celei descrise de Piaget apare la vîrstele indicate de el. De atunci, experienţele au fost reluate de Bower 15, care a obţinut reuşite pre­ coce la probe de conservare şi a tras concluzii apropiate de ale noastre.

3. Fără a intra în detaliile experimentale sau teoretice ale poziţiilor care au evoluat ca re­ acţie împotriva psihologiei genetice a lui Pia­ get, putem susţine că aspectul psihologiei dez­ voltării este pe cale de a se schimba profund, aşa cum o demonstrează, de al tfel, dezvoltarea psihologiei nou-născutului. Pentru numeroşi specialişti în psihologia dezvoltări i, acest domeniu prezenta puţin i n­ teres. Se presupunea despre copiii mici că nu întreţin decît raporturi limi tate cu mediul şi că achiziţiile lor sînt încă foarte slabe. Piaget s-a ocupat de copiii mici, dar a observat re­ pede că cei mari sînt mai instructivi. Tendinţa s-a inversat în cursul anilor şaizeci, prin studii serioase asupra sugarilor de aproximativ o lună. In prezent, subiecţi i sînt studiaţi la vîrste tot mai mici, iar anumite experienţe au putut fi efectuate pe copii chiar în ziua naşterii . După cîţiva ani de studii s e pot face deja anumite afirmaţii . Deci, n u se mai poate susţine astăzi c ă su­ garii sînt tabula rasa fără predispoziţii, fără curiozitate şi fără capacităţi. De fapt, se pare că orice copil mic este capabil de unele coor­ donări senzoriomotorii complexe şi neaştep­ tate 16 • In plus, copilul ar poseda o anumită schemă corporală care-i permite să imite ges­ turile adulţilor cu care el interacţionează 17. Capacitatea lui de a distinge culorile 18, anu­ mite forme, distanţele 1 9 este foarte complexă. 567


In domeniul auzului , capacitatea lui de orien­ tare către o sursă sonoră este certă 2°. Capa­ citatea de a face judecăţi asupra proprietăţi­ lor temporale ale anumitor stimuli acustici în ­ cepe să fie mai bine înţeleasă 21. De aseme­ nea - se pare -, capacitatea lingvistică a nou-născutului este relativ importantă ; s-ar părea, într-adevăr, că este dota t cu un dispo­ zitiv care tratează în mod destul de distinct sunetele lingvistice, dar, în momentul de faţă, nu se poate spune d acă acest dispozitiv e spe­ cific sau nu . Anumite proprietăţi ale aparatului cogniti v par destul de bine dezvoltate la nou-născut. S-a putut susţine, pe baza unor date destul de convingătoare (fără ca ele să fie, totuşi, inatacabile) , că noţiunile de cauzalitate, de permanenţă a obiectelor 22, de continuitate spa­ ţio-temporală, de construcţii senzoriale 23 sînt, printre multe altele , propensiuni inerente apa­ ratului cognitiv al nou-născutului. De fapt, experienţele menţionate suscită controverse şi pot primi interpretări paralele. Se pare, însă, că nu se mai poate susţine punctul de vedere conform căruia individul suportă struc­ turarea aparatului său cognitiv fără să con­ tribuie activ la această structură. Dimpotriv[t , de un deceniu încoace, numeroşi psihologi nu î ncetează să admire capacităţile extraordinare ale nou-născuţilor. Descoperirile descrise ridică multe probleme, fără a aduce vreo soluţie la poziţia piagetiană. Aportul înnăscutului nu mai poate fi negat şi nici tratat superficial, fără a fi integrat teoriei care se elaborează. Indiferenţa pe care piagetienii o manifestă faţă de înnăscut face ca termenii teoretici să apară din ce in ce mai metaforici. Aceşti termeni nu pot explica anumite observaţii (deşi concepuţi, ei înşişi, por­ nindu-se de la observaţii) . De exemplu, con­ servarea, permanenţa obiectelor, incluziuni de clase etc. par să poată fi mai bine explicate în cadre diferite de cele propuse de Piaget. 568


Se poate constata că unele dintre observaţiile care au contribuit la crearea forţei sistemului piagetian sînt tocm ai cele mai contestate în prezent. Descoperirile piagetiene vor rezista, desigur, încă multă vreme şi va trebui să se ţ ină seama de ele în orice teorie a dezvoltării care caută să explice dinamic dezvoltarea şi achiziţiile. In ce mă priveşte, înţeleg teoria piagetiană ca pe o serie de modele statice, înlănţuite progre­ siv şi ierarhic, pe măsură ce copiii ating vîrsta de a, b . . . n, (n + 1 ) ani. Această teorie nu ex­ plică, însă, niciodată ce îl face pe copil s[t treacă de la un stadiu la altul. 4. Cum s-a văzut în această dezbatere, Chomsky şi Piaget împărtăşesc anumite opinii şi poziţii, chiar dacă, în general, punctele lor de vedere sînt fundamental divergente. Astfel, opoziţia lor faţă de behaviorişti pare să le apropie sistemele, tot aşa cum divergenţele privind inneismul le separă. Este, însă, fără îndoială, important ca aceste aspecte să fie tratate în detaliu. Unul dintre rezultatele cele mai importante ale confruntării dintre Piaget şi Chomsky la Royaumont este con vergenţa lor privind refu­ zul pozitivismului şi al empirismului 24. Ei au repetat fără încetare că empirismul es t e o vi­ ziune îngustă şi falsă a cunoaşterii, în măsura în care consideră că organismele sînt total pa­ sive. Deci, în acest caz, mediul ar putea fi considerat ca o invariantă, cînd, de fapt, com­ portamentul subiectului studiat rezultă din modificarea mediului. După părerea lui Pia­ get, această concepţie empiristă este prea li­ mitată. Procesul de inserţie într-un mediu şi de interacţiune cu el poate fi conceput ca un proces prin care organismul în dezvoltare va asimila fragmente ale structurii mediului. aco­ modîndu-şi, în acelaşi timp, propriile scheme în funcţie de asimilări. Piaget demonstrează cu putere că nu putem descompune cuplul asimilare/acomodare : nu există acomodare 669


fără asimilare, cum nu există nici asimilare fără acomodare. Acesta este punctul de vedere pe care Piaget s-a bazat în primul rînd cînd a criticat erorile asociaţioniştilor. Astfel, el a putut spune : «Legătura fundamentală consti­ tutivă a oricărei cunoaşteri nu este, aşadar, o simplă " asociere" între obiecte, fiindcă această noţiune neglij ează partea de activitate dato­ rată subiectului , ci "asimilarea" obiectelor la scheme ale acestui subiect» (vezi capitolul 1). N u încape, deci , nici o îndoială că Piaget este un antiempirist, într-atît, încît unii psihologi i-au considerat poziţia ca pe un fel de neokan­ tism. Dar, vom vedea mai jos, această jude­ cată constituie o aproximare sumară, în mă­ sura în care Piaget crede despre constructivism că prezintă o soluţie di alectică, situată între empirism şi nativism . Poziţiile lui Chom sky sînt şi mai violent antiempiriste, în măsura în care el aderă aproape fără rezerve la vederile nativiste. Luarea de poziţie în favoarea înnăscutului îi permite să se angaj eze într-o argumentaţie foarte polemică faţă de behaviorişti. In celebra sa trecere în revistă a lucrării Verbal Beha­ viour de Skinner 25, el a arătat, în cele mai mici detalii, că pozitivismul şi empirismul i se par false ca poziţi i filosofice, nu pot fi apă­ rate ca poziţii psihologice şi sînt total i nac­ ceptabile ca teorii ale ştiinţelor naturii. El a demonstrat, în acest sens, că noţiunile i mpli­ cate în lanţul stimul-răspuns sînt definite cir­ cular şi că ele sînt fără utilitate, chiar şi la nivel descriptiv. Printr-o demonstraţie formală, el a arătat că, datorită gradului lor de comple­ xitate, regulile de ti pul S-R (stimul-răspuns) nu pot explica multe capacităţi umane cum sînt limbaj ul , rezol varea problemelor etc. Chomsky a mai afirmat că nu am putea face să progreseze concepţi ile noastre teoretice decît situîndu-ne pe poziţii diametral opuse empi­ riştilor, adică respingînd ideea că o teorie tre­ buie să fie constituită doar cu ajutorul obser570


vabilelor, şi, mai exact, negînd că orice achi­ ziţie trebuie să fie atribuită acţiunii mediului asupra celui care învaţă. De fapt, Chomsky repune în chestiune modelele de învăţare care fac apel doar la inducţie. Convergenţa lui Piaget şi a lui Chomsky pe poziţii puternic antiempiriste ar putea fi unul dintre motivele marii influenţe pe care au exercitat-o în psihologia cognitivă modernă , fapt care ar permite chiar să se înţeleagă de ce un anumit număr de psiholingvişti au adop­ tat altern ativ poziţii mai apropiate de una sau de alta di n cele două teorii. Mulţi alţii au în­ cercat să împrumute cît mai mult posibil din ambele teorii în acelaşi timp. Un astfel de amalgam, însă , nu pare posibil. Antiempirismul celor doi teoreticieni se situează în două cadre teoretice foarte diferite. Piaget spune, de exemplu : "rezultă din aceasta că o epistem9logie conformă datelor psihogenezei nu ar pu­ tea fi nici empiristă, nici preformistă, nu poate consta decît într-un constructivism, cu elab0rare continuă de operaţii şi de structuri noi" (vezi capitolul 1 ), iar Chomsky, pe de altă parte, afirmă că o facultate de limbaj , genetic determinată şi constituind una din componen­ tele gîndirii umane, specifică o anumită ••clasă de ,,gramatici omeneşte accesibile". Copilul îşi însuşeşte una din aceste gramatici. . . pe baza datelor limitate care îi sînt accesibile» (ibid .). După cum o demonstrează cele două citate, a înfrunta un duşman comun nu înseamnă obli­ gatoriu a lupta în aceeaşi tabără . Diferenţele dintre Piaget şi Chomsky în privinţa empiris­ mului sînt foarte adînci ş i , pentru a le înţe­ l Pge, trebuie să mergem m<l i departe în com­ paraţi a tematică întreprinsă. In ce priveşte innei smul, se pare că poziţia lui Piaget a evoluat în cursul confruntării de la Royaumont, fiindcă el a pornit, în prima sa prezentare, de la o respingere totală a prefor­ mismului, pentru a ajunge, totuşi, la o ac­ ceptare destul de nuanţată a unui nucleu fix. 57 1


Astfel, în capitolul 1 al acestui volum, el spune că "nu există nici stru cturi co gnitive a priori sau înnăscute", iar, în capitolul 2, precizează "Mai sînt, apoi, de acord cu el [Chomsky] asu­ pra faptului că această origine raţională a lim­ bajulu i presupune existenţa unui nucleu fix necesar elaborării tuturor limbilor . . . atunci de ce există dezacordul privitor la inneitatea acestui nucleu fix ?", şi, în sfîrşit, mai depart e , în cadrul aceluiaşi capitol : "Adevărata pro­ blemă este cum s-au format ele .[structurile cognitive şi n u cleul fix] , şi, în caz de inneitate [a nucleului fix] , care este modalitatea biolo­ gică de formare a acestei inneităţi". In prezentarea sa iniţială, Chomsky a pos­ tulat neîncetat existenţa un u i nucleu fix, pe care îl nume ş te gramatică uni v ersală. Pro­ blema de a ş ti în ce măsură o asemenea gra­ matică universală rezultă din structuri înnăs­ cute generale care ar supradetermina-o (să spunem, principii de autoreglare, predispo ziţii co gniti ve sau chiar acţiunea) este, pînă la un anumit punct, o problemă empirică. Problema fundamentală, pentru Chomsky, rămîne aceea de a evalua - pornind de la un ivers a l i i ling­ vistice pe care ar trebui să le putem izola em­ piric - gramaticile universale la care am pu­ tea ajunge. Pozi ţ iile lui Chomsky ş i a lui Piaget alu ­ necă destul de clar pe urmele inneiştilor şi, respectiv, ale " em piri ş tilor" contemporani . Fi­ losofii empirişti acceptă , de fapt, un nucleu fix înnăscut, dar, cum au su b li n ia t Osherson şi Wasow 26, dezbinarea între cele două şcoli se axea z ă, în pri ncipal, pe problema specifici­ tăţii nucleului fix pentru diferite predispoziţi i cum sînt, de pildă, limbaj ul, raţionamentul , matematicile etc. "Empiriştii" m oderni vor să încerce derivarea tuturor predispoziţiilor spe­ cifice pornind de la proceduri nespecifice foarte generale, pe baza cărora s-ar putea con­ cepe filiaţia limbajului, logica, învăţarea şi in­ teligenţa generală . I nnei ş tii încearcă, dimpo. 572


tri vă, să arate că fi e care din aceste predispâ• ziţii îşi g ăseşte o filiaţie cu condiţia să se spri ­ j in e pe pre d ispo ziţi i înnăscute specifice. In acest sens, ultima poziţie a lui Piaget la Royaumont reprezintă o manifestare a poziţiei "empiriste". Ojată recunoscută existenţa unu i nucleu fix, contrastul între paradigme este şi mai evident. In concepţia lui Piaget, explica­ rea stabilităţii nucleului fix în t ermeni de mecanisme autoreglatoare devine scopul prim al epistemol ogiei, în vr e m e ce, p e n t ru Chomsky, o im portanţă capitală are, î n pri­ mul rînd, specificitatea nucleului fix, şi nu m odul în care acesta a d e v eni t fix. Atîta timp cît nu se recunoaşte specificitatea nucleului fix, n u va exista, după Chomsky, nici un pro ­ gres posibil în studierea gîndirii umane. Pia­ get crede " . . . că o ştiinţă îşi s t ab i l eşte, dimpo­ trivă, un obiect limitat, şi nu m a i după reuşita unei as emen e a delimitări debutează cu titlul de disciplină ştiinţifică" 27, iar scopul pe care i-1 defineşte i se pare absolut legitim. Aceasta ar putea chiar sugera că diferendul dintre Piaget şi Ch om s ky se situează la ni­ velul scopului pe care şi-1 fixează cei doi . Chomsky încearcă să caracterizeze un nucleu specific pornind de la cunoaşterea limbilor na t ur a le ; această cunoaştere trebuie să per­ mită, în schimb, înţelegerea faptului care face posibilă existenţa nucleului . In timp ce, în concepţia lui Piaget, principiile devenirii pri­ mează întotdeauna. In consecinţă, chiar dacă ar fi posibil să i se demonstreze existenţa nu­ cleulu i fix, nimic , după părerea lui, nu s-ar schimba, problema devenind i media t următoa­ rea : cum a d evenit astfel ? Trebuie observat că, dacă poziţia l u i Pi a get pare demnă de lau d ă , nu este cîtuşi de puţi n evident că pro­ iectul său ar fi real izabil.


APEN D I CE

1

GENEZA NOŢIUNII -DE SPAŢIU DUPĂ PIAGET Rene Thom

In ansamblul teoriilor inspirate direct din matematici, cele ale lui Piaget privind origi­ nea noţiunii de spaţiu la copil par foarte în­ doielnice. Mai întîi, trebuie înţeles faptul că problema genezei psihologice a noţiunii de spaţiu nu poate fi disociată de o ontologie im­ plicită. Căci ne p utem, oare, gîndi să elucidăm originea noţiunii de spaţiu fără să ne punem întrebarea fundamentală a statutului ontolo­ gic al spaţiului însuşi ? Una din două : ori spaţiul exterior există pur şi simplu - ca un cadru universal în care se situează orice rea­ litate (şi, în particular, omul însuşi) ; ori, dim­ potrivă, spaţiul nu este exterior omului fie că este (din punctul de vedere kantian) pro­ iecţia unei structuri interne omului, condiţie a priori a oricărei experienţe, fie că este con­ struit pornind de la elemente nespaţiale, de la trăiri psihologice elementare (este punctul de vedere al fenomenologiei şi al logicienilorJ cum sînt Carnap sau Russell, care s-au stră­ duit să reconstit uie logic spaţiul prin reguli combinatorii de evenimente elementare) . Henri Poincare a prezentat, şi el, o teorie analoagă. Este limpede că aceste ultime teorii cu carac­ ter subiectivist cu greu pot să pună problema genetică a formă rii noţiunii de spaţiu la copil ; pentru că nu putem concepe o categorie a 575


priori ce s- a r c o n st it u i progr e s i v în m i nt e ea ori există, ori nu. Şi dacă un me c a n i s m sin­ tetic - cum este Aufbau al lui Carnap există la adult, nu e clar cum t reb u ie descrise mecanismele precursoare care ar putea pre­ ceda formarea lui la animal, la s u g a r sau la c o pi lul mic. S-::1r părea, d e c i , în p r i m ul rînd, că problema genetică neces i t<:i o teor i e rea­ listă asupra s pa ţi ul u i . Dar atunci r e z o l va r e a problemei g e net i c e d e v i n e s i m pl ă , c va s ita u t o l og i că : ideea de s pa ţi u îşi află sorgintea în chiar s pa ţi u l a m b ia n t , care, într-un fel, creează în spaţiul activităţilor mint a l e un sistem c a re îl simulează . R ăm î n e doar să p re ci zăm etapele, eventualele distorsiuni şi, dacă e p o si b i l , me­ c anismel e fi z i o l og i ce subiacente acestei con­ strucţii a spa ( iului mintal p o r n i n d de l a spa­ ­

ţiul fizic. După c î t se pare, Pi aget a do ptă teza realistă a existenţei exterioare a spaţiului . D a r , ca ma­ joritatea p s ih o l o gil or p rofe sioniş t i - a c ă ror grijă este să păstreze a u t o n o mi a d o m eni ulu i ştii n ţ ifi c propri u -, pare să dea î n ap o i în faţa aparentei t au t o l og i i care găseşte în spaţiul fi­ z i c o rig i n e a sp a ţ i ul u i mi ntal şi p r e f eră să "con­ s t r uias c ă " s pa ţ i ul l a c o p i l p o rnin d de la "sche­ m el e senzoriomotori i " şi de la " a ct iv i tate a su­ biectului". Ce sînt aceste f aim o a se " s ch eme senzoriomotorii" ? Adeseori i n v o cate , ele nu sînt, de fapt, d e sc r i s e nicăieri . Nu se ştie, de c i , dacă ele c o mp o rtă o s t ruc tu ră spaţială, o ge o­ metrie, o topologie etc., ş i d a c ă ele co mpor t[l elemente nespaţi ale, de e x em plu, cu ca r a c t er afectiv. De fa pt , ps ih oge ne z a spaţiului după Piaget es t e c o n c e p ută d u p ă modelul unei con­ s t r u cţ i i l ogi c i st e de t ip ul celei a lui C a r n a p , t i m p ul de z v o l t ă r ii j u cî nd rolul timpului care intervine într-o d e d u cţ ie l o gi că , determinînd trecerea de la premise la concluzie. Se speră, astfel , într-o el iber are de aparenta tau t o l o gie după c a re spaţ i ul mintal izvorăşte din sp a ţi u l fizic. S-ar cuveni să amin t im aici - în trea­ căt - că to at e construcţiile log icist e se îm&78


potmolesc în dificultăţi inextricabile legate de u rm ătoare a problemă : cum poate fi posibilă apariţia unei co ntinuităţi geometrice din pul­ berea fină de stări sau de procese psiholo­ gice ? Necesitatea de a defini evenimente " proxime " impune o structură (asociere, ase­ mănare memorială, relaţie de toleranţă pentru Henri Poincare) peste ceea ce a dat ; structură care este pur şi simplu substitutul t opologiei local euclidiene a spaţiului-timp, ceea ce face ca aceste construcţii să nu fie, în cele din urmă, decî t tautologii deghizate. . . Piaget ad­ m i te, cred, că aceste scheme senzoriomotorii, oricît de primitive ar fi, comportă elemente met r ice. Lucrul este cu atît mai greu de negat, cu cî t un sugar de şase luni este capabil să apuce şi să bage în gură un obiect exterior care îi este pus la îndemînă o adevărată pro­ blemă metrică, pe care sugarul o rezolvă cu foarte mare precizie şi eficacitate. Să amintim aici că teza centrală a lui Piaget este că spa­ ţiul reprezentaţional începe prin integrarea structurilor de spaţiu cele mai generale, adică a structurilor topologice, apoi a structurilor asociate grupului proiectiv, pentru a încheia cu grupul euclidian. Psihogeneza este astfel asimilată programului de la Erlangen al lui Felix Klein . . . Existenţa elementelor metrice la s ugarul de şase luni n-ar putea fi reţinută ca un aspect potrivnic teori ei, pentru că, zice Pia­ get, t rebuie să distingem cu grijă "spaţiul re­ p r e zent aţ ion a l" , care este spaţ iul conceput m i ntal, de spaţiul senzoriomotor, care guver­ nează activităţile senzoriale şi motorii. La drept vorbind, spaţiul senzoriomotor nu este niciodată definit. Ce este el ? Să fie spaţiul eucludian obişnuit ? Sau, dacă e diferit, prin ce diferă de acesta ? (De altfel, nu i s-ar pu­ tea reproşa lui Piaget tăcerea în legătură cu această chestiune, tăcere pe care o împărtă­ şesc toţi confraţii săi psihologi sau fi ziologi). Acestea fiind spuse, conceptul însuşi de spaţiu r epre z e ntaţional mi se pare v ici at de o gravă 577


ambiguitate. Pentru că ce este, de fapt, con­

ş tiinţa ? Ce distinge un individ treaz de un individ care doarme ? Individul conştient este acela care are o re prezen t are (in ternă) a spa­

ţiului înconjurător şi a poziţiei corpului său

în acel spaţiu. Nu înţeleg cum s-ar putea vedea în a ceast ă hartă locală pe care o conţine or­

ganismul altceva decît spaţiul nreprezentaţio­

nal". Căci, dacă spaţiul reprezentaţional este altceva decît această hartă locală, cel puţin el o conţin e ca pe o parte esenţială şi o ri gina ră asociată corpului şi activităţilor sale. Cu al t e

cuvinte, cel puţin în vecinătatea imediată a

o rgan i smului, spaţiul reprezentaţional este în mod necesar în legătură directă cu spaţiul ac­ tivităţilor senzoriomotorii ; nu pot exista dis­

crepanţe grave între spaţiul reprezentaţional local şi spaţiul fizic fără a se crea tulburări la fel de grave de comportament : acţiuni ra­ tate, ameţeli, halucinaţii, del ir . . . De fapt, pa­ tologia stărilor de conştiinţă se identifică, în mare parte, cu patologia repreze ntă rii spaţiu­ lui. Bineînţeles, reprezentarea mintală a obiec­ telor depărtate poate, dimpotrivă, suferi de­ formări considerabile, fără inconveniente func­ ţionale serioase. Cîţi adulţi, chiar instruiţi, au o reprezentare spaţială corectă a diametrului Pămîntului, a sistemului solar, a galaxi e i ? Cîţi sînt capabili să se orienteze într-un loc mai puţin cunoscut ? Este limpede că precizia cu care ne repre zentăm spaţiul descreşte foarte repede odată cu d is t a n ţare a de organismul nos­ tru, dar că, în vecinătatea noastră, reprezen­ tarea constant controlată prin acţiunile şi schimbările noastre de poziţie nu poate fi decît ex trem de fidelă. Marea slăbiciune a teoriei piagetiene rezidă în conceptul unui spaţiu nreprezentaţional" abstract, complet şi artificial separat de ac­ tivităţile senzoriomotorii şi po stu ra le . Am pu­ tea, de altfel , pune următoarea întrebare : ani­ malele şi, în special, animalele superioare au un "spaţiu rep rez entaţ ion al" ? Pare dificil să 578


le

neg.:J.m o reprezentare internă a spaţlUiUl

î nco n jurăto r , şi e x e m plul păsărilor m igratoa r e ridică prob lema dacă aceas t ă reprezentare nu este infinit m ai fidelă şi mai exactă decît aceea pe ca re o găsim la om .. .

Pentru a-şi justifica teza, Piaget oferă două tipuri de argumente : pe de o parte, experien­ ţele de manipulare pe nevăzute a obiectelor ascun se arată că conexitatea obiectelor este percepută înaintea proprietăţilor lor metrice ; pe de al t ă parte, desenul copiilor scoate în evi­ denţă, pînă la o v î rs t ă destul de tîrzie, o di­ ficultate maj oră în repreze nt area proprietăţi­ lor proiectiv e , apoi metrice ale obiectelor. Ex­ perienţele de primul t ip se sprij ină pe activi­ tăţi senzoriale (sau, în orice caz, pe percepţii) ; deoarece ele recurg la o si t uaţie conflictuală, ne putem întreba în ce m ăsură această priori­ tate relativă a proprietăţilor topologice (sche­ matice, de altfel) nu este un artefact bazat pe slăbirea relat ivă a activităţilor tactile la vă­ zători în avan taj ul activităţilor vizuale, infinit mai rapide şi mai eficace. Argum ent ul cu de­ senul copiilor necesită o discutare mai apro­ fundată. Succesiunea stadiilor desenului la copii, definită de Luquet, este b in e stabilită ( stadiu ideografic 1, realism in telectual, realism vizual). In s t a diul realismului intelectual (spre vîrsta de 5-7 ani), se observă fo a rte adesea distorsiuni metrice în redarea fi gu r ilor , în spe ­ cial fe n om e nul de " î ncli n are" (rabattement), după Luquet. Orizontalele şi verticalele sînt adesea redate oblic. P utem , oare, trage, de aici, concluzia, aşa cum o face P iage t , că, la această vîrstă, copiii nu concep corect mări­ mea obiectelor şi p o zi ţia lor în spa ţiu ? Ex­ perienţele Lilianei Lur�ţat par să dovedească, în orice caz, că un proce n ta j important din copiii mai mici este cap ab il să respecte direc­ ţiile vert i cale şi ori zon tale ; felul în care are loc exper ime nt ul are aici o m are însemnătate asupra rezultatului obţinut. Fără să lungim prea mult ac ea s tă d i scuţie relativ t ehnică, nu 579


putem decît să fim de acord cu Lur'rat, cînd invocă specificitatea reprezentărilor grafice . Spaţiul grafic este un spaţiu real, distinct de spaţiul reprezentaţional şi supus unor constrîn­ geri specifice ; mai mult, să nu uităm faptul că el corespunde unei funcţii ludice. Copilul ştie că reprezintă obiectul ·prin desen şi-i face plăcere. Foaia de desen- riu mai este un spaţiu ,;reprezentaţicm.al", ci un fragment al spaţiu­ lui reprezentaţional de gradul al d oilea, sub­ ordonat în întregime obiectului (subiectului) desenul ui . Am putea, o are, susţine că autorii de caricaturi, de benzi desenate nu au atins stadiul realismului vizual pe motiv că lucră­ rile lor dovedesc foarte adesea o totală necu­ noaştere a metricii obiectelor figurate ? Decît să invocăm un foarte ipotetic parale­ l i s m între psihogeneză şi incluziunea m atema­ tică a grupurilor, ar fi cazul, pentru a explica evoluţia desenului la copii, să revenim la u n fapt uman fundamental adică la existenţa limbajului şi a "funcţiei simbolice". Mai ex­ plicit : într-un stadiu preverbal, ca, de exem plu, la animale, secvenţa senzaţie --+ acţiune reflexă necesită o formă de judecată este vorba, în senzaţia percepută, de a recu­ noaşte o formă biologic semnificativă (ca ima­ ginea u nei prăzi sau a unui animal de pradă) ; odată forma recunoscută, se va declanşa un reflex de captură (sau de fugă). Putem defini funcţi a simbolică la om prin extinderea aces­ tei proprietăţi de semnificare la un foarte m are număr de obiecte (în principiu, neutre din punct de vedere biologic), de a evoca, aşa­ dar, un răspuns la început motor, apoi numit verbal. Cînd copilului i se cere să desemneze un obiect A, secvenţa : vederea lui A --+ 1·eprezentarea grafică a lui A necesită ca in­ termediar un raţionament, mai precis, recu­ noaşterea obiectului A ca aparţinînd unei clase bine definite de obiecte răspunzînd unui con­ cept C (A). Altfel spus, copilul răspunde co580


menzii de a d e s en a obiectul A, ca şi cum i s-ar fi pus întrebarea : ce este o b iec t ul A ? El fa c e din desenul său echivalentul grafi c al cuvîntului. Tot aş a cum cuvîntul va p rovo c a în mintea ascultăto rului de zv ălui re a semnifi­ caţiei conceptului, desenul va actualiza d e zvă­ l ui re a grafi că a concept ulu i . Or, un concept se anal i zea ză în s ubco nc e pt e, această descom­ punere efectuîndu-se li n g v isti c prin o per aţi a ge n i ti vul ui . Astfel, "coada cîin elu i " d e fi neş te

un shlbobiect al obiectului cîine, exprimat to­ pologic prin apartenenţa domeniului spaţial ocupat de coada cî i nel ui la acela al ciinelui. Mînuirea corectă a gramaticii presupune, aşa­ d a r , o pe rfec tă stăpînire a unei topologii i m ­ p l i c i t e avînd ca obiect conexiunile, proximi­ tă ţi l e, r elaţi i le între obiecte. Tot ceea ce P i a ­ get d efine ş t e ca r apo rt uri topologice între obiecte nu con sti tui e , de fa pt , d ecît rap o rtu ri semantice intre concepte. Şi a ce as tă topologie impl i c ită există în mod necesar în mintea co­ pilului din momentul în c are acesta ştie să vorb ească . Aici, de al tfel, aş p refe ra să-1 u r­ mez pe Luquet decît pe Henri Wallon, care neagă existenţa unui " m o d el interior" al con ceptului : cum să explicăm caracterul repeti­ tiv, s tereoti piza t a l i m a gini l o r din d esenele făcute de co pii , dacă acestea nu c o res pund unui mod cvasiuniversal de a anali za un con­ c ep t ? Stadiul i d e ograf i c este p rec edat de u n stadiu enumerativ, foarte trecător, în care copilul simbolizează dintr-o dată un sub c on c epu t , toate aceste elemente fiind reunite într-o figură co nex ă printr-o l i ni e orizontală. Dar, foarte c u rîn d , cu "bare" şi cu "cercuri", copi lul este în m ă s u ră să reprezinte grafi c un mare număr de ob ie ct e elementare. Dacă i se cere să dese­ neze un obiect compl ex , copilul va d e scom pune obiectul în eleme nt e "cedate", pe care le poate asimila g rafi c, apoi va reconstitui fi­ gu ra gl o b al ă prin agregarea spatială a elemen­ telor corespunzătoare, desenate fieca re in harta ­

­

581


lui locală. Această agregare este ordonată mai mult după funcţia semnificativă a elemente­ lor în concept decît prin perspectiva vizual ă, care nu se va impune decît mult mai tîrziu. Altfel spus : imaginea vizuală nu este abstrasă decît puţin cîte puţin din concept, fiindcă acesta este unul, pe cîtă vreme imaginile, apa­ renţele sînt multiple . . . Fo arte frecvent, de alt­ fel, un obiect - privit ca un concept - po­ sedă gradiente epigenetice (cum este gradien­ tul cefalo-caud al al unui animal) , pe baza că­ rora se va proiecta ,,schema corporală'' a sub­ iectului, viziunea obiectului tinzînd să pre­ fere aceste coordonate mari . De exemplu, dacă obiectul are un plan de simetrie, obiec­ tul va fi văzut, de preferinţă, d upă di recţi a n ormală la acest plan (care permite, de altfel, o mai bună priză m anuală a obiectului) ; tre­ cerea de la stadiul de realism intelectual la stad iul de realism vizual exprimă slăbirea pro­ gresivă a acestor constringeri semantice asu­ pra reprezentării vizuale. Am greşi , deci , dacă am afi rma că, în stadiul de realism intelec­ tual , copiii nu cunosc proprietăţile metrice ale obiectelor ! Simpla nevoie de exprimare gra­ fică îi obl igf1 să se adreseze conceptului , care este si ngura lor modalitate de a domina obiec­ tul, şi acest intermedi a r s0m a ntic poate per­ turba reprezentarea grafică. Să mai dăm un exemplu : de�că un copil care îşi descnee�7..ă fa­ mil ia ,reprezintă un tătic foartf' mic faţă d e o mamă gigantică, aceasta n u înseamnă c ă e incapabil să com pare metric tal i ile părintil nr, ci că simte n evoia să expri m e în term en i de predominanţă fi zică raporturi J P df' rred o m Î ­ nanţă psihologi că exis tente în familia sa. Foarte probah i l , spaţiul sem a ntic S f' dda­ Ş E' a z ă pri n exfoliere df' Pf' h arta senzoriomoto­ ri<'. la vîrsta învătări i limbajului. Cînd u n ni cop i l în vîrstă de 3-4 ani i se cere să dese­ neze u n obiect. pri m u l pas pen tru el este rC'­ cunoaşterea obiectului, apo i "propagarea" lui asu pra receptorului imaculat. foaia de desen .

582


Este firesc atunci ca această propagare să îm­ prumu t e canalul comunicării verbale, care este, la această vîrstă, singurul mijloc prin care un concept se poate implanta într-un sub­ strat exterior. Conceptul se va desfăşura pe foaie, aşa cum form a inteligibilă se desfă­ şoară în mintea ascultătorului la a u z i rea cu­ vîntului . In concluzie, este greu să nu vedem în teo­ riil e piageti e ne o fundamentală necunoaştere a co ndi ţiil o r pe baza cărora matematicile se articulează pe realitate. Cu toate că în epis­ temologia sa Piaget neag ă constant că ar fi plat onician, identi ficare a pe care o pr o pun e între psihogeneza spaţiului şi p r o gram ul de la E rlangen mi se pare că ţine de i postaza ge­ neralizată a entităţilor m at ematic e i dealizate , j ustifi cate de scien ti smul secolului al XIX-lea, prin descoperirea marilor legi fizice (Newt o n , Maxwell). Piaget atribuie, fireşte, geneza ma­ rilor structuri matematice (în s peci al, noţiunea de grup) " activităţii subiectului" . Dar nu ve­ dem cum ar putea aceste structuri să se con­ stituie re p etitiv şi stabil, dacă ele nu ar co­ respun d e unei scheme înnăscute sau dacă nu s-ar bucura de capacitatea de a se încorpora în real. Or, trebuie să recunoac;tem că, pentru a construi structura matematicii în i ntegrali­ tatea sa, min t ea trebu ie să ignore deli b erat realul. Nici o minte nu a numărat vreodată toate numerele natural e . Cînd u n grup topo­ logic o pe re ază intr-un sistem real. acest grup nu operează niciodată în inte g ral i t a te a sa. In embriologie, în fiziologia o rgani c ă , grupurile sînt prezente, dar numai în stare de scheme sau de germeni : în tr-o ar t iculaţie cum este cea a co­ tului , de e x em plu, care uneşte humerusul cu radiusul, t otalitat e a po z i ţ i il or pos i bile ale unui os în ra p o rt cu altul d ef i ne� t e o arie re­ lativ restrîns ă a grupului de rotaţi i piedici osoase (epi fize) i nterzic continuarea rotaţiei dincolo de o anumită limită. Este o situaţie generală : în orice sis t em organic, s t ruct ura 683


matematică este schiţată, dar anumite con­ strîngeri spaţiale interzic realizarea ei inte­ grală . (Astfel, omul a realizat roata, sistem si­ mulator integral al grupului 81 soe), grup de rotaţii pe care viaţa nu 1-a realizat). Există în activitatea matematică o voinţă deliberată de a ignora realul şi chiar de a ignora uneori constrîngeri i mpuse de propriile ei reguli . Aproape toate progresele algebrei au izvorît din această dorinţă de a realiza operaţii in­ terzise (numere negative, raţionale, imagi­ nare etc . ) . Trebuie să se înţeleagă că această îndrăzneală imaginativă are ca replică inefica­ citatea acţiunilor care realizează aceste struc­ turi . Să dăm un exemplu (fictiv) : să presupu­ nem că un animal are la dispoziţie două re­ flexe motorii desemnate prin literele a şi b. Dacă animalul este dotat matematic, el va putea simboliza mulţimea strategiilor sale mo­ trice prin cuvintele m onoidului liber M (a, b) generat de (a, b). Dacă aceste reflexe duc la mişcări efective ale animalului, vor exista cu­ vinte de lungime destul de mare, care, reali­ zate în termenii deplasării , vor face ca ani­ malul să iasă din habitatul său natural si-1 ' vor duce la moarte. Structura algebrică nu se va putea realiza în întregime decît dacă re­ flexele sînt total ineficiente. Cerinţa repeti­ ţiei formale ned efinite a operaţiilor este deo­ sebit de nenaturală si numai miracolul - izo­ lat - al legilor fizi �ii ne-a putut face să cre� dem că această construcţie are un corespon­ dent î n realitate. Confundînd cerinţele axio­ matice, pe de o parte, şi structurile funda­ mentale ale psihismului, pe de alta, teoria pia­ getiană a servit, într-un fel, drept garanţie experimentărilpr moderniste în învăţămîntul matematic, cu consecinţele supărătoare care au urmat. . . Sînt, fără îndoială, profund convins de faptul că matematicile "informează" lumea aşa cum "informe ază" şi propriile noastre structuri . Dar aceste matematici nu sînt cele pe care le cunoaştem, cele pe care algebriştii =

584


ni le fabricii in elanul încăpăţînat al iteraţiei indefinite a operaţiilor formale. M atematica de mîine va consta, dimpotrivă, în studierea li­ mitărilor naturale ale formalismelor.

Răspuns lui Rene Thom Jean Piaget Intrucit am răspuns dej a 2 eri ticilor aduse de Liliane Lur'rat concepţiilor mele, arătîndu-i în detaliu cît de greşit m-a înţeles , şi deoa­ rece împărtăşesc aceeaşi impresie în privinţa comsntariilor lui Thom, voi fi scurt. Inţeleg foarte bine că un autor atît de original nu are timp să citească toate lucrările celorlalţi, d ar, cînd vrei să critici, este necesară o oare­ care prudenţă ; este, deci, întrucîtva surprin­ zător că el aj unge să spună despre schemele mele senzoriomotorii că, "adesea invocate, ele nu sînt descrise nicăieri", cînd am publicat o întreagă carte, intitulată "Naşterea inteligen­ ţei la copil" 3, pentru a le analiza în diversele lor aspecte. o

In privinţa spaţiului, Thom porneşte de la alternativă pe care precizez că eu am ridi­

cat-o : sau un spaţiu exterior fizic, sau o con­ strucţie a subiectului. Răspunsul meu este, dimpotrivă, că, dacă matematicile se adaptează la realitate, este pentru că subiectul, în sur­ sele sale organice, este un obiect fizico-chi­ mic şi spaţial printre celelalte şi că acesta, construindu-şi structurile cognitive, porneşte, deci , de la surse neurologice şi biologice ale căro r legi sînt cele ale realului : astfel, spa­ ţiul construit de subiect se acordă cu spaţiul exterior pe cale mai ales endogenă, şi nu nu­ mai exogenă ; ele există, deci, amîndouă, fără conflicte şi converg fără să se confunde. 585


Cît despre a priori, Thom nu a văzut că, în cadrul "constructivismului" meu, disociez cele două caractere pe care Kant le c red e a , în m o d greşit, solidare : necesarul, pe c a re îl reţin, dar pe care îl situez l a s fî rş i tul construc­ ţiilor, şi prealabilul, pe c a re îl contest, pentru că sursele o r g a ni ce nu constituie decît punc­ tul de plecare al acestor c onst ru c ţi i şi nu l e conţin p e toate din a in te prin inneitate. In p r i­ vinţa acestor probleme de inneitate, am ex� p l ic a t suficient punctul meu de vedere în alte părţi ale acestei lucrări pentru a nu mai fi ne v o i e să revin asupra lui. O altă critică pe care o găses c , în ce mă pri­ veşte, destul de s tu pefi antă , este fa pt u l că mi se reproşează " m a re a slăbiciune" de a fi "se­ parat artificial" spaţi ul reprezentaţional de activităţile senzoriomotorii ; cele două lucrări recente ale mele despre Conştientizare 4 şi A reuşi şi a înţelege 5 dovedesc, însă, exact con­ trariul, ca, de altfel , multe alte lucrări prece­ dente, înce p î n d cu Formarea simbolului 6. Cît despre c a ra c terul e u clidi an sau n eeu cli ­ d i an al s p a ţ iului senzoriomotor, Thom p a re să nu cunoască lucrările lui Luneburg, reluate la Centrul nostru de e p i ste m olo g ie de către Jonck­ heere, asupra c ar a c terulu i a p aren t necucli­ dian al p a r a lelel o r perceptive, pe c are le pun prudent pe s ea m a unei stări de structurare in­ suficientă din p arte a subiectului . Dimpotrivă, este limpede că î ncepîn d cu stadiul senzorio­ motor există cu a nt i fi c ă ri în plu s sau in minus. In ce p ri ve ş te a pl i ca ţ ii le p e d ago g i c e ale idei­ lor mele ( a plic a ţii de care nu sînt deloc răspun­ zător), un i nte rvi u recent 7 este de n a tu ră să îl liniştească pe Thom în p rivi nţ a rezervelor mele şi a s i m p a t i e i mele r e d u se faţă de axio­ matică. Asupra acestui ultim punct gîndesc, ca şi e l (iată că există şi puncte de acord ! ) , c ă mai avem încă mult d e aşteptat d e la stu­

diul limită rilor form ali!;mului, şi văd şi în aceasta un arg um e nt esenţial al epistemologiei mele constructiviste ! R 588


Articolul lui Thorn comp o rtă , între altele, un oarecare număr de interpretări ps i hologi ce care, l a prim u l contact, îl pot lăsa pe gînduri pe e x per im enta to r, dar mă voi feri să le judec, pe ntru că nu l-am citit în întregime pe Th om . Dimp otri vă, ţin să termin acest răspuns sem ­ nalînd faptul că, de şi n eî n ţele şi de el, cău t ăm să aplicăm în cî t eva puncte teoria catastro­ felor elaborată de el. Fizicianul Asch er, care este cel mai competent dintre noi în această privinţă, scria de curî nd : "D a că vom căuta ce ar putea fi comun operelor lui Piaget şi celor ale lui Thom, gă sim cel puţin numele lui Wad d ing to n cu noţiunile de peisaj epigenetic, de chreodă şi homeorhesis". Şi continuă, c o m parî n d "atr ac to ri i" cu schemele şi "bazinele" lor cu ex te ns iunile acestora. Dar dific ul t atea constă în faptul că un "peisaj epistemic ... nu este rig i d, ca p e is aj ul ep igenetic, ci flex ibi l, în fun cţi e de starea sistemului...". Atractorii se modifică, d eci, iar "bazinele se pot schimba î n tr- u n m o d încă şi mai complex" 9• Ascher crede, totuşi, în soluţii matematice posibile. Doresc să îmi închei r ă spuns ul pe această ­

notă optimistă, fiindcă nenumăratele neînţele­ geri al căror obiect am fost, în loc să mă afec­ teze, m-au făcut mai cu rîn d să mă gîndes c , cu ri s c ul unei lipse de modestie, că poate te­ zele mele nu sînt în întregime obişnuite. S-a întîmplat ca pe.rsoane care m-au contrazis cu pasiune să î ş i modifice brusc opiniile. I n ce mă pri veş t e, mă simt mult mai aproape de p ărţil e constructive ale operei lui Thom decît este el de opera mea, iar, cînd va renunţa s ă mi atribuie teze t ri viale şi, în acelaşi timp, contrare tezelor mele, am putea să ne înţe­ legem. -

687


APENDICE 2

Această lucrare n-ar fi fost completă, dacă i-ar fi lipsi t un "al treilea" punct de vedere, astăzi în plină emergenţă, acela al lingvisticii bazate pe teoria catastrofelor. Rene Thom, au­ torul acestei teorii, a deschis un dialog cu Pia­ get asupra genezei spaţiului la copil. In apen­ dice 1 , am urmărit acest schimb foarte stimu­ lant între Thom şi Piaget, schimb în care par­ tea lingvistică lipseşte totuşi. Jean Petitot este matematician şi se interesează exact de pro­ blema epistemologică a compatibilităţii/incom­ patibilităţii între ipotezele inneiste chomsky­ ene, ipotezele constructiviste piagetiene şi teo­ ria catastrofelor. Petitot a participat la dezba­ terea de la Royaumont şi a prezentat o comu­ nicare destul de tehnică referitoare la tezele inneiste ale lui Fodor analizate din unghiul logicii formale. Această parte a discuţiei nu figurează aici, fiindcă înţelegerea ei ar fi ri­ dicat probleme cititorului nespecialist, căruia îi este, de fapt, consacrată această lucrare. Cri­ tica pe care Petitot o face tezelor inneiste şi soluţiile alternative pe care le propune, ba­ zate pe teoria catastrofelor a lui Rene Thom şi pe anumite aspecte ale gramaticii cazuale, au fost, totuşi, reelaborate şi simplificate aici de acest autor. Deşi date în apendice din mo ­ tive de lizibilitate şi de spaţiu, reflecţiile epi588


stemologice ale lui Petitot sfnt importante, fiindcă oferă o adevărată alternativă, cel puţin în stadiul unui p1·ogmm de cercetare viitor, celor două poziţii dominante ale dezbaterii. Petitot ne propune, într-un fel, schiţa unui program de cercetare al unei l ingvisti ci de tip nou.

Ipoteza localistii şi teoria cat astrofelor ; notă asupra dP.7baterii Jean

Petitot

1. Nota de faţă îşi propune să arate modul în care ipoteza ch omskyană (neok antiană} a unei com;trîngeri genetice spe cificînd în clasa gramaticilor formale subclasa gramaticilor "omeneşte accesibile" depind e de presupozi­ ţiile metodologice ale lingvisticii chomsky en e , adică de de cizia asupra modului în care este dete rm inat propri ul său obiect lingvistic . Se ştie că această decizie a dobîndit, într-o anu­ mită măsură , puterea evidenţei . Aş v rea, to­ tuşi, să susţin ipoteza ( aparent p a radox ală } conform căreia forţa în s ăşi a a ce s tei evidenţe ocultează a priori sen su l real al p roblemei in n e i s m ul u i şi că, d a că ipo te za inneistă e s te , într- adev ăr, s i ngura pla u zibilă în acest mo­ ment, trebuie să adă u g ă m că este singura ipo­ teză plauz ibilă compatibilă cu decizia chom­ s kyan ă . Ipoteza inneistă este, p robabil, singu­ rul răspuns intraregional la p roblema achizi­ ţiei lingvistice, dar problema constă tocmai în faptul că aceasta nu este, pentru l ingvi stică , o chestiune i ntr a regional ă , ci un p rag episte­ mologie. 2. Decizia chomskyană con s tă în identifica­ rea sintaxei ca fenomen legat de automatis589


mele limbajului exprimat. Se poate vedea clar în ce măsură delimitează ea o arie metodolo­ gică. Să remarcăm, totuşi, că ea implică o con­ strîngere formală fundamentală. Aşa cum no­ tează Chomsky, "transformările trebuie apli­ cate în secvenţă şi trebuie, deci, aplicate la obiecte de acelaşi tip cu cele pe care le pro­ duc". Această constrîngere face parte din "evi­ denţa" chomskyană. Ea nu este decît metodo­ logică 1 . Dar este, totuşi, departe de a fi fără urmări. Fiindcă, în momentul în care ajungem la problema achiziţiei, sîntem în mod firesc înclinaţi să o descriem ca pe o succesiune de stadii ducînd de la o stare iniţială S o la o stare finală S 8 staţionară (steady state). Fie­ care din aceste stadii este o "stare" gramati­ cală şi este deci "evident" că este caracterizat de un ansamblu specific de automatisme. Re­ gresînd pînă la stadiul iniţial S0, sîntem, aşa­ dar, confruntaţi cu un nucleu de automatisme prin definiţie nondeductibile. Dacă adăugăm că la fiecare stadiu (îndeosebi la steady state s. ) există automatisme nondeductibile, ajun­ gem în mod firesc la concluzia că starea ini­ ţială So este o stare genetic constrînsă 2 spe­ cificînd LT (H, L) (Learning Theory for Hu­ mans in the Domain Language). Dar vedem că ipoteza inneistă nu este decît efec tul "evi­ denţei" că starea So este gramaticală în sen­ sul unui sistem de prescripţii (de reguli). Toate exemplele prezentate de Chomsky (reguli de­ pendente de structură, anaforă legată, "speci­ fied subject condition") ţin de următorul ar­ gument. Există automatisme (universalii for­ male) ca : (1) locutorul (copilul) nu comite nici o gre­ şeală în folosirea lor ; (2) locutorul nu le-a învăţat totuşi ; (3) nu există nici un privilegiu formal care să permită o selecţie a lor ; (4) ele sînt deci genetic constrînse. Or, dacă acest silogism este valabil pentru punctele ( 1 ) şi (2), el pune probleme în legă590


tur[t cu punctul (3). Căci constatarea că nu există nici un criteriu formal care să permită deducerea 3 universaliilor formale nu implică concluzia (4) decît dacă ipostaziem natura reală (necunoscută) a fenomenului sintactic în arte­ factul programatic al descrierii sale algebrico­ combinatorii, adică numai dacă admitem "evi­ denţa" chomskyană. D ar aceasta ar însemna să luăm drept o petitia veritatis ceea ce este, de fapt, o opţiune privind metoda 4• Or, me­ toda, repet, se bazează pe un postulat struc­ tural de închidere care, tocmai pentru că au­ tonomizează sfera sintactică, o separă de pro­ pria ei geneză 5. T otul se petrece, deci, ca şi cum i poteza inneistă ar avea drept funcţie in­ troducerea unei extedorităţi radicale (neuro­ biologică şi genetică), exterioritate care - toc­ mai pentru că este radicală - permite "înră­ dăcinarea" ariei lingvistice fără m ediere, fără delimitare, fără e fecte de margine sau de fron­ ti eră cu ariile "vecine" 6. Orice geneză este un feno men global de dez­ intricaţie între arii (niveluri). Nu există o de­ scriere intraregională a acestuia . Singurul lucru pe care-1 putem spune este că metodologiile modelizatoare proprii acestor niveluri nu sînt ele însele intricabile, că există, deci, o obstruc­ ţie formală în modelizarea genezei şi că este, aşadar, mai eficient să se introducă o exte­ rioritate radicală. Problema este cea a mode­ lelor, şi , din limitarea lor intrinsecă, nu ne putem pronunţa în legătură cu inneismul decît dacă le considerăm ca fiind, în momentul de faţă, singurele disponibile (poziţie programa­ tică) sau d acă le ipostaziem (poziţie ideolo­ gică). Pe scurt, argumentaţia chomskyană nu ar avea, în ultimă instanţă, o însemnătate ştiinţi­ fică, ci, mai curînd, una strategică . Ea ar per­ mite "rezolvarea" a priori a aporiei însuşirii limbii, menţinînd, în acelaşi timp, "mitul" neo­ mecanicist al limbajului ca organ-program (pentru a relua o expresie a lui Thom). 59 1


3. Rămîne de văzut dacă există o metodă care să ne permită să trecem dincolo de "evi­ denţa" chomskyană (şi, deci, să o deconstruim). Chestiunea este, evident, nontrivială. Să re­ luăm, aşadar, concluzia lui Chomsky : "Neşti­ inţa noastră - să sperăm, temporară - pri­ vind fundamentele fizice ale structurilor min­ tale ne constrînge să rămînem, din această cauză, la o caracterizare abstractă ; dar nimic nu ne permite să presupunem că dezvoltarea şi caracterul structurilor fizice implicate sînt fundamental diferite de caracterul si dezvol­ tarea altor organe f!zice mai bine �unoscute, chiar dacă o îndelungată tradiţie a susţinut tacit că nu este aşa 7". �cest silogism reia silogismul precedent ( 1 ) nu se cunosc (încă) bazele fizice ale lim­ bajului ; (2) tocmai de aceea, sîntem constrînşi să nu formalizăm decît structurile abstracte ale limbajului manifestat (exteriorizat) ; (3) universaliile formale nu sînt deductibile din această specificare formală ; ( 4) există, deci, constrîngeri genetice. Voi opune acestei deducţii următoar�a for­ mulare, care, deşi neconcluzivă, mi se pare mai riguroasă (1) nu se cunosc (încă) bazele fizice ale lim ­ bajului ; (2) trebuie, totuşi, să le presupunem şi, deci, să presupunem existenţa unui proces dinamic subiacent expresiei lingvistice ; (3) dacă, în ce priveşte concretitudinea sa, acest proces descrie performanţa, în ce pri­ veşte structura sa internă abstractă el deso:rie competenţa ; (4) procesul este nu numai inobservabil, ci se şi distruge cînd serveşte ca bază expresiei lingvistice ; (5) în raport cu tot ceea ce formalizează gramaticile generative-transformaţionale, acest proces lasă un nucleu rezidual eterogen ; 692


(6) din structura acestui nucleu rezidual ete­ rogen trebuie deduse constrîngerile ca re selec­ ţ i o nează g ra m aticile " omeneşte accesibile" ; (7) înainte de a postula că acest nucleu este înnăscut, trebuie să ştim de ce ti p specific de entitate formală depinde ; (8) ce e a ce e înnăscut este ceea ce ranune contingent în raport cu constrîngeri le pe care l e impune această entitate formală . Vedem, aşadar, că problema i nne i sm ulu i con­ duce la o î nlănţui r e, la o m edi ere naturală, şi anume la posibilitatea de a deduce din ipoteza creierului-"cutie neagră" (ipoteză extraregio­ nală pentru lingvistică) un nucleu primar de constrîngeri morfologice imposibil a fi deduse direct din formalizarea (algebrico-combinato­ rie) a automatismelor manifestate.

4 . Ceea ce î m piedică luarea în considerare a unei asemenea medieri este, evident, faptul

că ea pare inconsistentă. Se pare că există o contradicţie între ipoteza însăşi a "cutiei ne­ gre" şi posibilitatea de a deduce din ea tot ceea ce ar p u tea fi constrîngere. Cu atît mai mult cu cît această deducţie nu se po ate face decît a priori (adică sub forma unei teoreme). Dar, de fapt, "cutie neagră" nu înseamnă că în joc nu intră procese, ci numai că acestea sînt in­ observabile. Problema rămîne, în definitiv, de­ ducţia a priori a nucleului S 0 pornind de la principii generale apodictic valabile pentru procesele subiacente şi de la evidenţe feno­ menologice luate ca axiome s. Un răspuns (desigur încă foarte parţial) poate fi dat nu atît în ce priveşte universaliile formale, cît în ce priveşte universaliile sub­ stantive. De exemplu : ( 1 ) există o limită absolut ă a numărului de actanţi legaţi printr-un verb ; (2) geniti vul pare să fie un caz str u ctu ral eterogen ; 593


(3) anum ite ambiguităţi (de exemplu, între prepoziţiile "prin" şi "cu") par să fie univer­ sale 9• Acest răspuns se baze ază pe modelele sin­ tactice catastrofice introduse de R. Thom, mo­ dele care nu au (încă) audienţa lingvistică pe care o pretinde. Aceste modele sînt deduse a priori (în maniera unei teoreme) din prin­ cipii apodictice care nu sînt lingvistic accep­ tabile decît dacă deconstruim ipoteza chom­ skyană luînd drept axiomă o evidenţă fenome­ nologică rrwi primitivă decît aceea a automa­ tismelor manifestate. Aceste modele trec, aşa­ dar, printr-o altă ipoteză care j oacă rol de decizie în privinţa naturii sintactice a obiec­ tului lor. ,

5 . Ipoteza cea mai pertinentă aici pare să fie cea cazuală, mai pre::: i s ipoteza localistă. Pentru a explica rigiditatea şi fixitatea apa­ rente ale morfologiilor gramaticale, trebuie, într-adevăr, introdusă ipoteza unei dinamici subiacente care le produce şi le reglează sta­ bilitatea. Problema este că gramaticile cazuale : (1) n au reuşit niciodată să depăşească tri­ v i a litatea propriei lor ipoteze şi s-au izbit de imposibilitatea de a deduce din manifestare o taxonomie sistematică de cazuri profunde pre­ supuse universale IO ; (2) nu au putu t "spaţializa" cazu r i l e pro­ fu nde (i poteza lo calistă) decît trecînd printr-o semiotizare a spa ţiului (ele rămîn, deci, analo­ gice) ; (3) introduc o eterogenitate primară în sin­ taxă, întrucît între spaţializarea cazuală şi re­ sursele generative există un "gap" ireductibil ; (4) nu pot explica predicaţia şi, îndeosebi, frazele "ecuative" . In ce priveşte "limitarea" (3), aceasta nu e o limi tare ca atare, dimpotrivă. O înţelegere reală a constrîngerilor nucleare inderivabile din m anifestare necesită aşezarea unui prin-

594


cipiu de comple mentaritate între entitatea for­ mal[t a morfologiilor nucleare primare şi aceea a morfologiilor secundare descrise prin arborii sintagmatici. Introducerea unei asemenea ete­ rogenităţi permite divizarea (splitteT) proble­ mei inneismului, pe de o parte, în cea a com­ plementarităţii, iar, pe de alta, în cea a con­ struirii nucleului primar. Chestiunea crucială (hotărîtoare) devine aceea de a şti care este entitatea formală 1· e ală a structurilor profunde cazuale. In cadrul unor descrieri (cum este ca­ zul gramaticilor cazuale cunoscute), problema este înlocuită de aceea a notaţiei abstracte. Se ştie că Fillmore i-a acordat multă importanţă şi că a înţeles foarte bine că alegerea notaţiei are, în general, consecinţe decisive pentru funcţionarea gramaticii. Cazurile nefiind ca­ tegorii , nu pot fi simbolizate prin noduri eti­ chetate care domină grupul nominal. Fillmore s-a orientat spre o notaţie stemmatică (stem­ matique) suficientă pentru a obstrucţiona ar­ gumentul chomskyan (vezi § 2). Căci, înce­ pînd cu momentul în care în locul structurii de adîncime se introduce ca intrare (input) în ciclul transformaţional un "plan compoziţion al" care arată cum trebuie încorporate diferitele stemme (stemmas) unele în altele pentru a pro­ duce structura de suprafaţă, paradigma "auto­ mat, input-output" devine imposibilă. Soluţia acestei dificultăţi trece prin posibi­ litatea de a transforma (în sensul unei alte­ rări a tipului formal de entităţi) stemmele în arbori si ntagm atici care pot fi folosiţi ca in­ trare. Dar ace s t lucru nu e s t e posibil decît dacă dispunem, mai mult decît de o n o ta ţ ie ab­ stractă, d e o e n ti ta t e .formală c>.fectivă a stcm­

melor.

Cit despre limita rea (4), ea arată, pur si simplu, că, pentru gram aticile cazuale, .,a fi" nu este un verb (în sensul unei entităţi pur­ tătoare de singularitate, al unui element or­ ganizator de locuri , al u nui element org-aniza­ tor de relaţii cazual e). De altfel, această echi595


vocare originară a verbului-copulă "a fi" este aceea care impune un principiu de comple­ mentaritate. Incă de la .greci (cf. stoicii), există o ambiguitate inevitabHă între abordarea pre­ d icativă (logică) şi abordarea cazuală (scenică). Intotdeauna a exista t dorinţa să se reducă această ambiguitate, cînd, de fapt , ea trebuie mentinută ca atare. In " ce priveşte limitările (1) şi (2), acestea sînt în mod evident redhibitorii. Dar tocmai ele sînt acelea care fac posibilă căderea mode­ lelor catastrofice. 6. In radicalitatea ei, ipoteza localistă în­ seamnă esenţialmente două lucruri : (1) Morfol ogi i l e sintactice elementare sînt formal reductibile la sisteme de locuri r:oloca­ lizate. Această colo c aliza re stemmatică (presu­ poziţie reciprocă) este organizată de verbul care distribuie locurile sub formă de relaţii cazuale. (2) Aceste colocalizări (în care locurile nu au o identitate intrinsecă, ci doar o identitate de poziţie definită printr-un sistem de pra­ guri) sînt deductibile din interacţiunile spaţio­ t emporale elementare care există intre actanţii spaţiali : cazurile sint derivate din si tua ţi i spa­ ţio-temporale originare fixate în scheme sin­ ta ctice 11• Dificultatea insurmontabilă pe care a î ntîl­ nit-o pînă aici ipoteza locali stă a constat în impo sibilitatea de a conce pe şi de a elabora într-un mod pur ideal -formal conceptul pri­ mitiv de colocalizare. Această ipoteză a fost, deci , redusă la o analogie s paţi al ă �':!miotică (§ 5, limitarea 2). Or, rezultatul fundamental al lui Thom este următorul : Dacă se defineşte un sistem de locuri c olo ­ caUzate separate pr i n praguri ca o structură generată, menţinută şi reglată prin conflictul acesto r locuri înseşi (prin presupunerea lor re­ ciprocă) şi dacă se r e marcă faptul că aceast a este în mod ne ce sar o soluţie pentru prindSit


piul de existenţă reprezentat prin stabilitatea structurală (evidenţă apodictică), p utem, pe această bază, clasa structurile. Rene Thom a putut demonstra că aceste morfologii se des­ făşoară în "spaţii" ideale (numite spaţii ex­ terne), a căror dimensiune presupune o con­ strîngere drastică a complexităţii lor. In spe­ cîal, dacă se impune a priori ca dimensiunea să fie in fer i o a r ă sau egală cu 4 (dimensiunea spaţiu-timp), se o bţ i n e o listă de morfologii "sintactice" arhetipale 12. Cum, în acest caz, es te vo rb a despre o teoremă dedusă pe baza unui principiu a p o di c ti c de stabilitate structu­ rală ( prin ci piu de jude cată structurală) şi ad ap tat la evide nţ a fenomenologică (luată ca axiomă) a s truc turii sintactice ca sistem de relaţii cazuale, putem ide ntifi c a a priori această listă de a rh etipuri cu nucleul morfologic ca­ ract er i sti c stării iniţiale Sa în ce priveşte universaliile cazuale.

7. Mo del i z a re a catastrofică permite reinter­ pretarea ipotezei localiste ca o i p oteză asupra

limitării dimensiunii spaţiilor externe . Intr-adevăr, dacă p roi e c tăm spaţiile externe pe o hartă locală de spaţiu-timp, arhetipu rile sintactice se identifică cu interacţiunile spa­ ţ io-tempo ral e elementare între a c tanţi spa­ ţiali 13. Astfel re i n t e rp retat ă, i p otez a localistă devine o ipoteză puternică şi consistentă (li­ beră de orice analogie vagă), care are legături cu filogeneza. In timpul p roc esului de homi­ ni zare, cîmpul perceptiv simulînd interacţiu­ nile spaţio-te m porale elementare între actanţi spaţiali s-ar fi "exfoliat" în cîmp sintactic. M or fo l o g ii l e a rheti pa le s-ar fi ritualizat şi, de­ venite mat ri c e rigide , ar fi servit drept scheme pentru mulţimea structurilor sintactice ele­ mentare abstracte. Oricît de speculativă, această ipoteză are meritul de a fi, în acelaşi t i m p, consistentă şi nontrivială şi de a servi drept intermediar în probl ema inneismului. Se vede, într-adevăr, că ea nu constă în postula597


reu unei constringeri genetice in ce priveşte universaliile care sînt relaţiile cazuale. Aces­ tea sint, în cazul de faţă, deduse. Partea de inneism pe care o conţine ipoteza vizează, pe de o parte, percepţia (şi nu limba), iar, pe de a l b , exfolierea şi ritualizarea. 8. Modelizarea catastrofică a ipotezei loca­ liste arată, deci, că dezb a t e re a dintre un neo­ kantism a la Chomsky 1 4 şi un constructivism a la Piaget rămîne prematură, atîta timp cît

nu s-a elaborat un model (oricît de elementar şi de speculativ) care să controleze procesul dinamic subiacent emiterii unei fraze. Un ase­ menea model a fost propus de Thom 1 5. Pen­ tru explicarea dinamică a "naturii intime a verbului" (distrusă î n manifestare ; vezi § 3) şi a descrierii catastrofice prin arhetipuri (care nu este încă decît taxonomică), ne putem re­ prezenta verbul ca pe u n oscilator care men­ ţine imperceptibil " actanţii fictivi" care sînt locurile c�lzuale. La emiterea frazei, acest os­ cilator este " bl o c a t" şi "eliberează" actanţii fictivi dintre care fiecare îşi va alege un ac­ tant (concept, S\,lbstantiv din lexic) p rintr- o catastrofă de excizie 16 • Mai exact : "Conceptul în spaţiul său semantic este legat de un do­ m e n i u al hărţii s p a ţi a le (senzoriomotorii) prin­ tr-un localizator-conector. Acest localizator este distrus prin coliziunea cu actantul fictiv care se scindează în două : unul dintre actanţii rezultaţi din această catastrofă va excita con­ ceptul şi va suscita emiterea substantivului corespondent. Cealaltă jumătate a actantului va excita o imagine mintală a domeniului spa­ ţial, care va deveni, în felul acesta, un atrac­ tor şi va suscita apariţia unui cîmp motor deictic, care atrage spre acest domeniu spa ţi al o parte a corpului (de exemplu, extremitatea indexului), în timp ce transferul din spaţiul mintal în spaţiul fizic necesită simultan emi­ terea unui demonstrativ, sau, dacă gestul deie­ tic este reprimat, emiterea unui a r tico l ) " . 598


Această descriere dinamică a emisiunii fras­ tice face să intervină o conexiune între spaţii semantice şi hărţi senzoriomotorii, între spa­ ţiul reprezentat şi spaţiul motor ; ea nu satis­ face, deci, principiul închiderii care animă de­ cizia chomskyană. Dar nici nu se confundă, totuşi, cu abordarea piagetiană, de vreme ce se sprijină pe teorema de clasificare a inter­ acţiunilor arhetipale. Funcţia sa metodologică şi epistemologică este aceea de a permite în mod firesc : (1) delimitarea lingvisticii şi articularea teo­ retică (şi nu numai experimentală) la regiuni învecinate care o mărginesc ; (2) înţelegerea motivului pentru care un anu­ mit nucleu de constrîngeri morfologice este inderivabil din formalizarea izolată a limba­ jului exteriorizat : dacă centrul organiza tor se distruge în momentul emisiunii, formalizarea "externă" este fără memorie ; (3) localizarea cu mai multă precizie a punc­ tului de impact al ipotezei inneiste : faptul că limita drastică a universaliilor cazuale este in­ derivabilă din criteriile formale externe nu implică inneitatea acestora. Totalitatea acestor probleme devine incom­ prehensibilă dacă ipostaziem entitatea sintac­ tică pe automatismele manifestate.

699


Note

Introducere

Massimo Piattelli-Palmarini 1. I. Lakatos, "Falsification and the Meth odology of Scientific Resear ch Pr ogra m me s", in 1. Lakatos

şi A. Musgrave (ed .), Criticism and the Growth of Knowledge,

Cambridge (Mass. ) H arva r d Univ. Press,

1970.

2 . G.

Pre ss,

Thematic

Holton,

Tho ught,

Cambridge

Origins

(Mass.),

of

Harvard

Scientific

University

1973, p. 26.

3. I bidem, p. 57.

4. I b idem, p. 28.

5. Vezi , de e x e m p l u, duction

to

Pia get,

P.

G.

L on d ra ,

Richmond, A n Intro­

Routledge

and

Keia n

Paul, 1 9 7 0 ; J. H. Flavel l , The Developmental Psycho­ logy

1963.

of

.Jean Piaget, NPw Yor k , D. V a n Nostrand Co.,

6 . J. Piaget, Biologie et Connai.� sance, " l d e es " , 1967.

Paris,

Gal-

li mnrd, coll.

7. I b idem. 8 . I b idem, p. 49.

233-234. Y. Elkana, "Boltzmann's Scientifi c Research Programm and Its Altern atives", în Y. Elkana (e d . ) 9 . I b i l em, pp.

10.

The

Interaction

Between

Science

and

,

Philosophy,

H i g hl a n d s (N . J . ) , Humanities Press, 1 9 74 . Y. El kana, T h e Discovery o f the Con.�e1·vation of Energy, Cambridge (Mass.), Harvard Univ. Press, 1974, p. 1 28. Atlantic 11.

1100


1 2. J. Lorch, .,The Charisma of Crystals in Biol­ ogy·•, în The Interaction Between Science and Phi­ losophy, op. cit.

13. A. Weismann, Studies in the Theory of Descent, Londra, 1882 (citat în J. Lorch, loc. cit., pp. 458-459). 14. E. Schroedinger, What Is IAfe ?, Ca mb ridge Univ. Press, 1945. 15. H. von Foerster, .,On Self-organizing Systems and Their Environments", în M. Yovitz şi S. Cam­ eran (ed .), SeL/-organizing Systems, Londra, Pergamon Press, 1960. 16. Citat în J. Lorch, loc. cit., p. 4 4 9 . 17. Ibidem. 18. M. J. Schleiden, citat in J. Lorch, loc. cit., p. 452.

19. 1 . Lakatos , op. cit., p. 135. 20. Vezi comentariul de la sfîrşitul cap. 4. 2 1 . N. Chomsky, Aspects o f t h e Theory of Syntax ,

Cambridge (Mass.), MIT Press, 1965, p. 53 (tr ad. fr. : Aspects de la tluiorie syntaxiq ue, Paris, Ed. du Seuil, 1971). 22. I bidem, p. 33.

23. Ibidem, p. 18.

24. Vezi contribuţia lui Mehler la s fîrş itu l acestui volum, precum şi lucrarea lui Chomsky Reflections on Language, New York, Pantheon Books, 1977 (trad. fr. : Retlections sur le la ngage, Paris, Maspero, 1977). 25. N. Chomsky, Aspect$ of the Theory of Syntax, op. cit., p. 4. 26. Specialiştii in genetică moleculară se confruntă, în prezent, cu problema stabilirii unor reguli gene­ rale referitoare la ansamblul de mecanisme prin care informaţia genetică işi dirijează propria expre­ sie funcţională cu ajutorul unei v a rie t ă ţ i de strategii de autocorectare şi de reparare a erorilor. I n repe­ tate rîndur i , au fost su ge r ate analogii cu lingvistica. 27. Aceste principii a u fost prezentate, pentru prima dată, în mod sistematic în lucra rea sa Syn­ tactic Structures, Haga, Mouton, 1957 (trad. fr. : Structures syntaxiques, Paris, Ed. du Seuil, 1969).

28.

J.

A. Fodor, The Language of Thought, New Crowell Co., 1 9 7 5. p. 27.

Yo r k, Thomas Y.

60 J


Partea I

DEZBATEREA Capitolul

1

Deschiderea dezbaterii

Psihogeneza cunostintelor şi semnificaţia sa epistemologică Jean Piaget 1. Prin luarea in considerare a numărului acestor adunări , şi nu numai a rezultatului lor. 2 . Să reamintim că generalizarea completivă este un proces constructiv esenţial în matematici : exem­ plu : trecerile de la grupoide la semigrupuri şi, de aici, la moncide, apoi la grupuri, la i nele ş i la corpuri. 3 . Tezele lui Lorenz sînt expuse de N . Bi scho? şi comentate de Piaget în capitolul 1 0 al primei părţ.i. Piaget le analizează şi în "Consideraţiile finale" de la sfîrşitul primei părţi. 4. Este adevărat că autoreglarea este în parte in­ născută, dar mai mult ca funcţionare decît ca struc­ tur i . 5. H. von Foerster, " O n Self-organizing Sy stems and Their Environments" , în M. Yovitz ş i S. Cam­ eran (ed.), Se lf-organizing Systems, Londra, Pergamon Press, 1960, pp. 3 1-f>O. 6. J. Piaget, Adaptation vitale et psychologie de l'intelligence.

Se lection

organique

et

phenocopie,

Paris, Hermann, 1974 . 7. G. Holton, Themat i c Origins of Scientifi� Thought, Cambridge (Mass.), Harvard Univ. Press, 19 7 3 , p. 1 0 2 .

8. Pentru paralelismul intre i storia geometriei şi dezvoltarea structurilor cognitive la copil, vezi dez­ baterea Piaget-Thom , prezentată în apen dicele vo­ lumulu i .

Despre structurile cognitive şi evoluţia lor. Un răspuns lui Piaget Noam Chomsky 9. Vezi , de exemplu, N. Chomsky, Essa ys o n Form Interpreta t io n , Amsterdam, Elsevier /Norrh Hol-

and

602


l a nd,

1977

sau Reflecl io11 s

an

L a ngua ge, New

York,

Panth e o n , 1 9 7 5 .

1 0 . C. F. Feldman şi S. Toul min, "Logic and the Theory of Mind", in W. J. Arnold (ed.). Nebraska Symposium an Motiv a tion ( 1 9 7 5 ) , Lincoln (N e b r . ) , Uni­ versity o f Nebraska Press, 1977, pp. 4 09-4 76. Capitolul 2

Despre nucleul fix şi inneitatea sa Remarci i ntroductive

Jean Piaget 1. P.

(ed.), Carmichaet's Manua l of York, Wiley and Sons, 1970. 2 . W. Wickler, "Vergleigende Verhaltensforschung und Philogenetik", în G. H eb erer, Die Evolution der Organismen, voL 1, Stuttgart, G. F.i sc h e r , 1967. 3. R. W. Brown, Psychoringuistics. Selected Papers by Roger Brown, New York, Free Press, 1970. H.

Mussen

Child Psychology, New

4. E . E. Lcnn eberg, Biologica! Foundations of Lan­

W i l e y , 1 96 7 . Ve zi şi "On E xplaining vo i . 164, 1 969, pp. 63 5-643. 5 . D . M ac N e ill , în P. Weiss (ed.), Sentences as Bi­

guage, N e w York,

L a n g u age " , Scie n ce,

ological System s, 1 9 7 1 , p p . 59-5 8 .

M. Ba l d win , Dictionary o f Philosophy and Gloucester (Mass.), P. Smith, 1960. 7 . A . S z emi n s k a , in J. Piaget et al., E tudes d'epis­ temologie genetique, voi. 27, La Transmission des mouvements, Paris, Presses Universitaires de France, 6. J.

Psychology,

1972.

8. C. Waddington, T h e Evolut ion o f an Evolution­ Ithaca (N.Y.), C ornell University Press, 1975. 9 . Pe fundul lacului Geneva, există un mic gaste­ ropod, care trăieşte la 300 de metri adincime şi care pare să fie o specie cu totul d i ferită de speciile lito­ rale. Acum cîţiva a n i , cînd au putut fi pescuite vii citeva exemplare �i crescute în acvariu, a avut i me­ diat loc o întoarcere la tipul iniţial ; in acest caz, nu era decît o variaţie fenotipică ce se producea la fiecare generaţie, fără să fie nevoie de reconstrucţie gen otipică. 10. Â . Balestriei, D . de M artis şi O. S ic i liani (ed.), Eto logia e Psichiatria, Bari, G. Laterza, 1974. ist,

603


Discuţie 11.

P. Weiss, Hierarchi cally Organized Systems in New York, Hafner Publ. Co.,

Theory and Practice,

1971. 12. E. Mayr, Animal Species and Evolution, C am­ bridge (Mass.), Harvard Univ. Prcss, 1963. 13. Vezi capitolul precedent. 14. Garry Wills a făcut o analiză extrem d e rigu­ roasă a acestei metafore, in formele ei politice, in l ucr area Nixon Agonistes : The Cr is i s of the Self­ Made Man, New York, Signet , 1 969. 15. J. Piaget, Le comport e ment moteur d e l'evolu­ tion, Paris, Gallimard , 1976.

Notă critică privind utilizarea termenului de fenocopie. Antoine Danchin 16. T. Lîsenko, Agrobiologie, :E:d. de Moscou, Moscova, 1953, p. 1 7 1 . 1 7 . I bidem, p. 242. 1 8 . I bidem, p. 404. 19. Termen derogatoriu utilizat de Lîsenko p entru a-i desemna pe geneticieni (printre ai căror repre­ zentanţi de frunte se numără şi T. H. M orga n ) (N.R.). 2 0 . Vezi şi J. Piage t , Biologie et Connaissance, Paris, Gallimard, coll. "Idees", 1 967, pp. 4 1 6-42 1 . 2 1 . S. E. Luria ş i M . Delbriick, "Mutations of Bac· teria from Virus Sensitivity to Virus Resistance", Genettcs, nr. 2 8, 1943, p. 491 . 22. G. S. Stent, Molecular Genetics. An Introduc­ tory Narrative, San Francisco, W. H. Freeman, 1 97 1 . 2 3 . F. Jacob şi J . Monod, "Genetic Regulatory Mechanisms in the Syn thesis of Protcins", Journal of Molecular B i ology, nr. 3, 1 9 6 1 , p. 318. 2 4 . Această stare poate deriva ea însăşi din con­ strîngerile unui program strict : variaţia ind ividuală provine atunci din fluctuaţii stocastice deosebit de importante cînd starea iniţială este con stituită d in­ tr-un număr mic de componente (vezi M. Blanc şi A. Lecocq, "L'individualite des bacteries" , La Re­ cherche, nr. 72, nov. 1976).

604


Strategii cognitive în rezolvarea problemelor Guy Cellerier 25. Perceptronul, a cărui teorie matematică a fost elaborată de Minsky şi Papert la MIT (Massachusetts Institute of Technology), funcţionează cu un pro­ gram de consolidări (vezi cap. 3) (N.R.). 26. N. Chomsky şi G. Miller, "Introduction to the Formal Analysis of Natural Languages", în R. D. Luce, R. R. Bush şi E. Galanter (ed .), Hand book of Mathe­ matical Psychology, New York, Wiley, 1963, vol. I I, p. 276. 27. I b i dem, p . 277. 28. M. Minsky, "Steps towarcl Artificial Intelli­ gence", in E. A. Feigenbaum şi J. Feldman (ed .), Computers a n d Thought, New York, McGraw-Hill, 1963, p. 410. 29. Vezi, în legătură cu aceasta, schimbul de pă­ reri dintre J. Piaget şi R. Thom, la sfîrşitul volu­ mului.

Cîteva lămuriri asupra inneismului şi con­ structivismului Guy Cellerier 30. Vezi şi contribuţia lui D. Sperber în cap. 11. Vezi şi contribuţia lui J. Fodor in cap. 6.

31.

Capitolul

3

Inteligenţa artificială şi mecanismele generale de dezvoltare

Rolul intel igenţei a r t i fic ial e

în

psihologie

Seymour Papert

1. N. Chomsky, ,.A Review of Skinner's Verbal L anguage nr. 35, 1959, pp. 26-28 (trad . fr. i n Langages nr. 16, 1969, pp. 16-1 9). 2. J. Piaget şi A. Szemin ska, La Genese du nom bre chez l'enfant, Neuchâtel, Delachaux et Niestle, 194 1 . 3 . H. A. Simon, Sciences o f the Artificial, Cam­ bridge (Mass. ), MIT Press, 1970 (trad. fr. La Science d es systemes. Science de l 'artificiel, Pari s, EPJ, 1974) Behaviour",

605


4. M. Minsky (ed . ) , Se m a n t i c Information Process­ Cambridge (Mass.), MIT Press, 1969 ; P. Winston (ed.), The Psycho logy of Computer Vision, New York, McGraw-Hill, 197 5 ; F. Minsky şi S. Papert, An In­ troduction to Computationa l Geometry, Cambridge (Mass.), MIT Press ; S. Papert, Mindstorms Com­ puters, Children, anrl Powerfu l Ideas, N ew York, Basic Books. ing,

D i s c uţ i e 5. N. Chomsky, .,Three Models for the Desc ription of Language", în IRE Transactions on Information Tl� eory, voi. IT-2, 1956.

6. N . Chomsky, Syntactic Structurcs, Haga , Mou­ ton, 1957. Capitolul 4 Stări iniţiale şi stări staţionare

Abordarea lingvistică Noam Chomsky 1. P. Suppes, "Stimulus-Response Theory of Fin ite A uto ma ta " ,

Journa l

nr. 6, 1969, pp.

of

Mathemat ica l

Psychology

327-355.

2. T. N. Wiesel şi D. H. Hubel, J o urn a l of Neuro­ nr. 25, 1963, p. 1003 ; nr. 28, 1965, pp. 1029, 1060 ; Journal of Physiol ogy nr. 206, 1970, p. 4 1 9 .

physiology

Capitol ul

5

Schemele cognitive şi raportul lor cu însuşirea limbajului

Li m b aj şi c u noa ş te re în cadrul constructi­ vismului Bărbel Inhelder 1. N . Chomsky, ,. A Review of B. F. Skinner's Ver­ Behavior", în Fodor şi Katz (ed.), The Structure

bal of

L a nguage :

guage,

Readings in

the

Philosophy

of Lan­

Englewood C!iffs ( N.J.), Prentice-Hall, 1964. 606


an L a nguage, New 2. N. Chomsky, Reflections York, Pantheon, 1975. 3. J. Piaget, "Le lan gage et la pensee du point de vue genetique", în Six etudes de psychologie, Geneva, Gonthier, publicat mai întîi în Acta P sychologica, Amsterdam, voi . 10, 1 9 5 4 . 4 . R. W. Brown, A First Language : T h e Early Stages, Cambridge (Mass.), Harvard University Press, 1973, p. 200. 5 . H. Sinclair, "Sensorimotcr Action Patterns as a Con dition for the Acquisition of Syntax", în Huxley şi In gram (ed .), L anguage A c q ui sition : Mo:iels and Methods, New York, Academic Press, 197 1 . 6 . J. S. Bruner, .,From Communication t o L a n .. guage A Psycholo-g ical Perspective", in Cognition nr. 3 , 1 9 7 5 , pp. 255-2 8 7 . 7. H. Sinclair, op. cit. , p. 1 2 6 ; H. Sinclair şi J. P. B ron ckart, "SVO - A Linguistic Universal ? A Study in Developmental Psycholinguistics", în Journal of Experiment a l Child Psychology nr. 14, 1972, pp. 329-348 . 8 . J. Piaget, op. c i t . , p. 98. Piaget reia termenul de l i mbaj într-un sens foarte larg (inclusiv limbajul prin gesturi) �i nu în acel a al uneia sau alteia din­ tre limbile noastre naturale. 9. A. Karmiloff-Smith, "Developpement cognitif et acquisition de la plurifonctionnalite des determi­ nants", in Genese de la parol.e, Paris, Presses Uni­ versitaires de FrancP, 1 9 7 6 . 1 0 . H. Sinclair � i E. FcrrC'iro, Production ct re­ petition des phrasPs au m o d e passif", în Arch. Psy­ chol. , nr. 40, 1970 , pp. 1-42 ; A . Sinclair, H. Sinclair şi O. Marccllus, "Young C' h i l d ren's Comprehension and Pro::luction of Passivc Sentcnces", în Arch. Psy­ chol, nr. 4 1 , 197 1, pp. 1 -22. 11. E . Ferreiro, L e s Relat ions tcm pore lles dans le langage de l'enfant, Paris, Droz, 197 1 . 1 2 . J . P. Bronckart, G c n i•se i't orga nisation des ..

formes vcrlJales chcz l ' e nfant : de l 'aspect au temps,

Bruxelles, Dcssart ct Mardaga, 1976. 13. B. I n helder, H. Sincla i r şi M. Bovct, Appren­ Paris, Presses Universitaires de France, 1974.

tissage et structures de la connaissance,

(l07


14. A. Karmiloff-Smith , "The Inberplay between Syntax, Semantics and Phonol o gy in Language Ac­ quisition Processes", in Proceedings of the Stirling Conference on the Psychology of Language, Londra, Plenum Press, 1976. 15. Pentru a accentua rolul procedeului ales, cu­ vintele p rop us e sînt lipsite de sens. 16. H.

Si nclai r , Sensorimotor Action Patterns, ("Opera lui Chomsky este aceea care face posibilă situarea însuşirii limbajului intr-un cadru pia getian") op. cit., p. 204

.

17. R. F. Cromer, "The Development of Language and Cognition : The Cognition Hypothesis", în Foss (ed.), New Persp e ctives in Child Development, Har­ mondsworth (Middlesex), Penguin Books , pp. 184.252 ("Probab il că Chomsky şi P ia get au amîndoi dreptate" ). Capitol ul 6

Despre imposibilitatea de a dobîndi structuri "mai puternice" Fixarea de convingeri şi dobîndirea de con­ cepte Jerry Fodor 1. A r gumentu l rezumat aici este prezentat în de­ taliu de J. Fodor in The Language of Thought, Cam­ bri d ge (Mass.), Harvard University Pr e s s

,

1979.

Discuţie 2. P. H. Winston (ed.), The Psychology of Com­ New York, McGraw-Hill, 1975.

puter Visio n,

3 . H. A. Simon, Sciences of the Artificial, C am­ bridge (Mass.), MIT Press, 1970. 4 . G.

Bateson, Steps to an Ecology of Mind, New

York, Chan dl er , 1972 (t ra d fr. : Vers une ecologie de l'esprit, Paris, :E:d. du Seui l , 1977). .

5 . A. Wilden,

"Ecology,

I deology,

Economy" (l u c r are nepublicată) , 1975. 608

and Politica!


6. W. S. McCulloch şi W. Pitts, "A Log i ca l Calcu­ lus of the Idcas I mmanent in Nervous Activity", BuUetin of Mathematics and Biophysics, vol. 5, 1943, pp. 1 1 3-133.

Capitolul 7

Limbajul în cadrul cunoaştel'ii Schemele de acţiune şi învăţarea limbajului Jean Piaget 1. Am putut observa la doi dintre copm mei un inceput al funcţ i e i simbolice. Mai in tii, la una din · tre fetiţele mele : ii prezint o cutie de chibrituri întredeschisă, punind înăuntru, sub och i i ei, un obiect (un degetar ; precizez că nu era un obiect de mincat, şi se va vedea de ce). Copilul încearcă să deschidă cutia, pentru a ajunge la ob i ectul care se a flă înăun­ tru, trage din toate părţile, fără rezultat, apoi, în sfîrş i t, se opreşte, priveşte cutia şi deschide �i în­ chide gura ; era simb ol izarea a ceea ce trebuia făcut (de vreme ce acolo nu era nimic de mtncat). Un nou fapt confirmă această int erpret a re : am repetat ex­ perienţa patru ani mai ti r ziu cu fiul meu, la aceeaşi vîrstă, iar el, in loc să desc h idă şi să închidă gwra in urma nereuşitei cu deschiderea cutiei, a pr i v i t deschizătura, � i - a privit mina, apoi a deschis şi a inchis mîn a. Deci, aceeaşi s i mbol i z a re, de data aceasta prin intermed iul mîinii, dar se poate vedea clar că este reprezentarea scopului c a r e trebuie atins (de altfel, după această evocare, şi-a vîrît degetul în desc hi zăt u ră şi a î nceput să tragă) ; ambii copii, la un interval de pat r u a n i , au rezolvat p roblema nu­ mai după această evoca r e s i mbol i că. 2. Am observat primul j oc simbolic la una d in fetiţele mel e în situaţia următoare : pentru a adormi, avea n evo i e să prindă in mînă colţul unei stofe oa­ r e car e, să-şi ducă degetul mare la gură şi să-I sl'Jgă. Intr-o dimineaţă, fetiţa se deşteaptă complet, mama o ia din leagă n şi o aşază l îngă ea, în pat, nu vrea să ma i doarmă, rămîne şezînd, da r , observind un colţ de cearceaf, îl p ri nde în mină, îşi duce degetul Ia gură, i�i înclină capul şi-şi inchide ochii : se pre609


face că doarme, zîmb ind şi fără să se culce ; de data aceasta, se i mitase pe sine însăşi, i m it a se tot ritualul pe care-I folosea în fiecare seară pentru a dormi. E un exemplu de joc simbolic ; după cîteva zile , jocul devenise foarte complex.

Discuţie 3. Vezi comentariul de la c ap. 4 . 4. D. Sperber, L e Sym bolisme en general, Paris, Hermann, 1974 ( trad. engleză : Rethin king Symbol­ ism, Cambrid ge , Cambridge University Press , 1975). 5. H. Sincl ai r de Zwart, Acquisition du langage et developpement de la pensee, Pa r is, Dunod, 1967. 6. C . Chomsky , The Acquisition of Syntax in Chil­ dren from 5 to 1 0 , Cambridge (Mass.), MIT Press, 1969. 7. P. E. Kramer, E . Koff şi Z. Luria, "The D eve ­ lopment of Competence in an Exceptional Language Structure in Older C hi ldren and Young Adults", Child Development nr. 43, 1972, pp. 1 2 1-130. 8. N. Cho msky şi G. Miller, "Finitary Models for Language U sers" , in R. D. Luce, R. R. Bush şi E. G alanter (ed.), Handbook of Mathematical Psychol­ ogy, New York, Wiley, 1963, vol . 2 , pp. 4 1 9-491 (trad. fr. : L 'Analyse formelle des langues nature l les, Paris, Gauthier-Villars, Mouton, 1968). 9. A. R. Gardner şi B. T. Gardner, " L ' ense i g n e ­ ment du langage des sourds-muets â W ashoe " , in L'Unite de l 'homme, Pa ri s, li:d. du Seuil, 1974, pp. 3236. 10. Capacitatea maimuţelor antropoide de a face operaţii de dependenţă structurală este menţionată din nou de Putnam in c e a de-a doua parte şi repusă in discuţie în răspunsul dat de C h omsky lui Put­ nam (N.R.). 1 1 . A. V. Glass, M. S. Gazzaniga ş i D. Premack, " Artificial Language Training in Global Aphasics", Neuropsychologia nr. 13, 1975, pp. 95-104. 12. G. Ettl inger, H. L. Teuber şi B. Miller, "Re­ port : The Seventeenth International Symposium of Neuropsychology", Neuropsychologia nr. 13, 1975, pp. 125-134. 610


Capitolul 8

Proprietăţi ale ansamblurilor neuronale Determinismul genetic şi epigeneza reţelelor de neu roni există un compromis biologic posibil între Chomsky şi Piaget ? Jean-Pierre Changeux 1. R. M. YPrkes, Tlz e Dancing Mouse, N ew Macmi!lan, 1 907.

York,

2. R. L. Sidman, "Contact Interaction Among De­ veloping Mam m alian Brain C e l l s , în A. A. Moscona (ed.), Th e Cel l Sur/ace i n Devel opment, New York, Wiley, 1974, pp. 22 1-253. "

3. S. Kau fma n, in Scienre nr. 181, 1973, pp. 3 1 0-

3 18. 4 . L.

Wo l p Pr t şi J. H. Lewis, în Federat ion Pro­ nr. 34, 1975, pp. 1 4-20.

ceedings

în R. L. De Haan şi H. Ursprung, York, Hoi t , Rinehart ami W in­ ston, 1965, pp. 161- 1 86. 5.

R.

W. Spcrry,

Organogenesis, N ew

6. M. Jacobson, Developmental Neurobiology, Yor k , Hoit, Rinehart and Win ston, 1970.

New

7. R. Gaze, The Formation of Nerve Connections, New York, Academic Press, 1970.

8. S. Ramon y Cajal, Studies on Vertebrate Neur!J­ Springfield, Thomas, 1929.

genesis,

9.

J.-P.

Changeux, P.

Proceedings of

the

Courrege

şi A. Danchin, in

National Academy

of Sciences,

nr. 70, 1973, pp. 2976-2978 ; J.-P. Changeux !)i A . Danchin, în Nature nr. 264, 1976, pp. 705-7 1 2 ; J.-P. C h a n geux, în Communications 1 8, 1972, pp. 37U.S.A.

47. 10. F. L ev i nthal , E. Macagno şi C. Levinth al. in Cold Spring Harbor Symposia on Quan titative Bio­ l ogy

nr. 49, 1976,

11. S. R a m on

y

pp. 3 2 1-322.

Cajal, op. cit.

12. J. Mehler, "Connaître par desapprentissage", în E . Morin şi M. Piattelli-Pal marini (ed.), L'Uni te de l'homme, Paris, Ed. du Seuil, 1974, pp. 287-350. 6H


13. D. H. Hubel şi T. N. Wiesel, in Proceedings of the

Royal

Society ;

Series

B :

Biological

Sciences

198, 1977, pp. 1-59. 14 H. B. Barlow, în Nature nr. 258, 1975, pp. 199204. 15. M. Imbert şi P. Buisseret , în Experimental Brain Research nr. 22, 1975, pp. 25-36. 16. H. Hyden şi P. Lange, in F. O. Schmitt, The Neurosciences, Second Study Program, New York, Rockefeller University Press, 1970, pp. 278-289. 17. G. Ungar, în Internationa l Review of Neuro­ bzology nr. 13, 1970, pp. 223-233. 18. L. Szilard, in Proceedings of the National Aca­ demy of Sciences, U.S.A. nr. 51, 1964, p. 1092.

nr.

19. M. Kimura, în Nature n r . 217, 1968, pp. 624626 ; J. M. Thoday, în Nature nr. 255, 1975, pp. 675677.

D iscu ţ ie 20. P. Weiss, Hierarchically Organized Systems in New York, Hafner, 1971.

Theory and Practice,

2 1 . M. Imbert şi P. Buisseret, op . cit. 22. Vezi i ntroducerea la această lucrare.

Capitolul 9 Comparaţii ale capacităţilor cognitive între specii diferite

Capacitatea de reprezentare şi accesibilitatea cunoaşterii. Cazul cimpanzeilor David Premack 1. Vezi , de exemplu, R. Bases

of

Human

Social

Hinde,

The

Behavior,

Biological

New

York ,

McGraw-Hill, 1974. 2. P. Lieberman, "The Evolution of Speech and Language", in J. F. Kavanaugh şi J. E. Cutting (ed.), T h e RoZe of Speech in Language, Cambridge (Mass.), MIT Press, 1 975 ; P. C. Reynolds, Play and Evolu­ tion of Language (teză de doctorat), Yale University, 1972. 612


3. N. Geschwind, "The Development of the Brain and the Ev o l u tion of La n guage", în C .I.J.M. Stuart (ed .), JHonograph Series on Language a nd Linguistics, Wash ington (D.C.), Georgetown U n iv ersity Press, 1964, pp. 155-169. 4. R. K. Dave n p ort şi C . M. Rogers, "Perception of Photographs by Ap e s", în Behav ior nr. 39, 1971, pp. 2-4.

5 . A. Co w ey şi L. Weiskrantz, "Demonstration of Cross-Modal Matching in Rhesus Monkeys, Macaca Mu la t t a", în Neuropsychologia nr. 13, 1975, pp. 1 17120. 6. P. D. E imas şi J. D. Co rb i t, Sel e ct ive Adapta­ tion of Linguis t i c Features D e te ctors", in Cognitive P syc ho logy nr. 4, 1973, pp. 99-109. 7. P. A. Morse şi C. T. Snowdon, "An I nvestiga­ tion of Categorica! Speech Discrimlnation by Rhesus Monkeys", în Pe rc cption and P s ychophys i cs . nr 17, 1975, pp. 9-16. 8. P. K. Kuhl şi J. D. Miller, "Speech Perception by the Chinch illa : Voiced-Voiceless Distinction in Alveloar Plosive Consonants", în Science nr. 190, 1975, pp. 69-72 ; C. K. Burdick şi J. C. Miller, "Speech Perception by the Chinchilla : Di scrimination of Sus­ tained /a/ and /il", în Jour nal of the Acoustical So­ ciety of America nr. 58, 1975, pp. 415-427. 9. J. E. Cu tting şi B. S. Rosner, "Categories and Boundaries in Speech and Music", in Per ception and Psychophysics nr. 16, 1974, pp. 564-570. 10. M. Lemay, "Morphological Cerebral Asymme tries of Modern Man, Fossil Man, and Non-Human Primate", în S. R. Harnad, H. D. Steklis şi J. Lan­ c aster (ed.), O rigin s and Evolution of Language and Sp e e ch New York, New York Academy of Sciences, 1976. 11. G. Gallup, Chimpanzee s : Self-recognition", in Science nr. 167, 1970, pp. 86-87. 12. E. W. Menzel, "Chimpanzf'e Spatial Memory Organization", în Sci ence nr. 182, 1973, pp. 943-945. "

­

,

"

13. D . S. Olton şi R. J. Sa mu elson "Remembrance of Places Passed : Sp atia l Memory in Rats", in Jour­ nal of Experimenta l Ps y cho l ogy : Animal Behavior Pr oc e s ses nr. 2, 1976, pp. 97-1 16. ,

613


14. J. J. A. van Iersel şi J. van den Assam, "As­ pects of OrientatiQn in the Digger Wasp, Bem bix Rostrata", în Animal Behaviour (Suppl.) nr. 1, 1969, pp. 145-162. 1 5. O. L. Tinklepaugh, "Multiple D el a ye d Reac­

tions with Chimpa nzees a n d Monkeys", în Journal of Compa ra tive Psych o loay

nr.

13, 1032, pp. 207-243.

Discuţie 16. M. 1\f. S ta mba k CRESAS

nr.

I I.

Si nda i r, i n B u l l et in du

1 4 , 1976.

17. E . Cla r k , "N o n Linguistic Strategies and th e Acqui sition

of

Wo rd Meaning", în Cognition

nr.

22,

1973, pp. 1 6 1-182. Capitolul 1 0 Filogeneză ş i cunoa ş tere 1. "The Rationality of Scienti fic Revolutions", în

R. Ham� (e d . ), Pro b lems of Scientific Revolutions :

Progress and O bstacles to Progress in t h e Sciences,

Oxford, Clarendon Press, 1975.

Consideraţii asupra lui Lorenz si Piaget : cum pot fi "necesare" "ipotezele de lucru" ? Norbert Bischof 2. Vezi, î n partea

a

do ua , discuţia dintre H. Put­

n am, N. Chomsky şi J. Fo d o r în legătură cu " rea l i s­ mul critic". Putn a m este con siderat ca unul din re­

p rezenta nţ i i cei mai notorii ai a ce stui curent de gin­ dire.

3 . K. L<H"PilZ, " K a n t's L ehr0

vom

A p riorisch<"n l m

L i chte gegP nwi.i rtigc!" Biologie" , Hliittcr fii !· Dcu tsche n r . 15, 19·1 1 , p . 104 . 4. J. Y. Lettvin, H. R. M a tu ra n a , W. S. Culloch �i W. H. Pitts, "What the Frogs' Eye Tells the Fr o g's B r a in" , în Proceedings of t he J.R.E. nr. 47, 1959, pp. 1940- 1 9 5 1 .

PhiLosophie

614


Comentariu

5.

VC'zi "Con s i : ' f'ra ţ i i finale"

cap. 13. 6.

Organizaţia

Mon d i al ă a

el e

J.

Piaaet,

in

Sănătăţi i .

Capitolul 1 1 Cunoa ş terea ş i "fun cţi a semiotică" Observa ţ i i despre l i psa unei contribut; i i pozi­

tive a antropologilor la problema i nn e i tăţ i i Dan Sperber

1 . D. Spcrber, Rcthinldng Sym b olism, Cambridge, Ca mbridge Un iversity Press, 1975 ; vezi şi "Rudi­ mC'nts de rhetorique cognitive", in Poetique nr. 23, 1975, pp. 389-4 15. Discuţie

2. M. Levine, "I-Iypothesis Theory and Non-learning Despite Ideal S-R Reinforcement Contingencies", în Psychological Rev iew nr. 78, 1971 , pp . 130-140. Cap itolul 12 Eroarea inductivismului Expu nerea parad oxului

Noam Chom sky şi Jerry Fodor 1. N. Goodman,

Fact,

Fict i o n

and

Forecast

a I I-a), Indianapolis ( I n d . ) , Bobbs-Merrill, 1 965.

(c�l.

2. C. G. Hempel, "The Theoretician's Dilemma", in C . G. Hcmpel, Aspects of Scientific Explanation a n d Ut h1·r Essays i n t he

( 1 T 1 . ), Frec Press, HJ6fl.

Philosopy

of

Scie u cc, G l <� n coc

Discuţie 3.

J. Fodor, The

L anguage

of Thought, Cambridge

(Mass . ) , Harva rd University Press, 1979. 615


Capitolul 1 3 Concluziile dezbaterii

Către o cale de mijloc între constructivism şi inneism Stephen Toulmin 1 . C. F. Feldman şi S. Toulmin, " Logic and the Theory of Mind " ,

in

J. Arnold (ed.), Ne braska 1 975, Lincoln (Nebr.), Uni­ versity of Nebraska Press, 1977, pp. 409-476. 2. T. G. R. Bower, A Primer of Infant Development, W. H. Freeman an d Co., 1977. 3. Asupra acestei probleme şi a altor probleme în­ rudite, vezi contribuţia mea la discuţii în Human Understanding, secţiunea 7.2, Oxford , Clarendon Press, W.

Symposium on Motivation,

1972.

Consideraţii finale Jean Piaget 4 . Lecţie inaugurală ţinută la 16 ianuarie 1976 la College de France, la catedra de comunicaţii celu­ lare. 5. J. Piaget, Le Comportement moteur de l'evolu­ tion, Paris, Gallimard, 1976. 6. W. S. McCulloch şi W. Pitts, "A Logical Calcu­ lus of the Ideas Immanent in Nervous Activity", in Bulle tin of Mathematics and Biophysics nr. 5, 1943, pp. 1 13-133. 7. Această expresie a fost introdusă de C. Wad­ d ington. 8. J. Piaget, L' tquilibration des structures co�mi­ Paris, Presses Universitaires de France, 1 975 (tr. engleză : J. Piaget, The Development of Thought : Equili brium of Cognitive Structures, New York, Vi­ king Press, 1977). Vezi şi lucrările lui H. von Foerster asupra autoreglării şi autoorganizării organismelor vii în in teracţiu n il e lor cu mediul, epistemologia acestui b iofizician şi cibernetician ajungind, în final, la un eonstructivism generalizat, de care ne' simţim foarte apropiaţi (H. von Foerster, "On Self-organizing Sys­ tems and Their Environment", in M. Yovitz şi

tives,

618


S.

Cameron (ed.), Self-organizing Systems, Londra, Pergamon Press, 1960). 9. MacLane, Homology, Berlin, Springer Verlag, 1963.

P. Weiss, Hierarchically Organized Systems in Practice, New York, Hafner, 197 1. 1 1 . Vezi partea a doua a acestei lucrări. 10.

Theory and

P a r t e a a II-a

DESPRE LOGICA EXPLICAŢIILOR INNEISTE Capitolul 14

Ce este înnăscut şi de ce. Comentarii marginea dezbaterii Hilary Putnam

pe

1. Z. S. Harris, Methods in Structura l Linguistics, Chicago, University of Chicago Press, 1951 ; Z. Harrls, Math.ematica l Structures of Language, New York, In­ terscience Publishers (Wiley), 1968 (trad. fr. : Struc­ tures mathematiques du langage, Paris, Dunod, 1971). 2. N. Chomsky, "Explanatory Models in Linguis­ tics", în E. Nagel , P. Suppes şi A. Tarski (ed.), Logic, Methodology and Philosophy of Science, Stanford (Ca­ lif.), Stanford University Press, 1962 (trad. fr. : "Mo­ deles explicatifs en li nguistique", în J. Mehler şi G. Noizet (ed.), Textes pour une psycho-linguistique, Paris-Haga, Mouton, 1974, pp. 67-98). 3. Fiecare formulă corespunde unei expresii in limbaj obişnuit : "nu-A", "A şi B", "A sau B", "dacă A, atunci B". 4. Prin "gramatică enunţiativă", înţeleg acea parte a gramaticii, care generează propoziţiile enunţiative

ale limbii. Se admite, în general - şi Chomsky emite şi el această ipoteză -, că propoziţiile interogative, exclamative şi aşa mai departe sînt derivate din pro­ poziţiile enunţiative. 5. Am relatat aici extrem de simplificat aptitudi­ nile reale ale lui Washoe. Cititorul interesat poate ron sulta următoarele lucrări : B. Gardner şi R.A. Gard617


net·,

"Twu-Way C u m m u n icalion w i tb

an

ln!a n t Cl! i rn­

p a n ze e " , în A. Schrier şi F. Stollnitz (ed.), Behavior

Non-Huma n l'r i m a t e s , voi. 4, pp. 1 1 7-184 ; B. Gardner şi R. A. Gardner, "Teaching Sign Lan­ gu<ţge to t h e C h i mpan zee Washoe", film sonor d e 16 m m , State Col!ege of Pen nsylvania, Psychologi­ cal Cinema Register, 1 9 H ; B. G a rd n e r şi R. A . Gard­ ner, "Comparing t h e E a r l y Utterances of Child and C h i mpanzee", in A Pick (ed.), Minnesota Symposia on Child Psychology, Minneapolis (Minn.), University of Minnesota Press, 1974 ; B. Gardner şi R. A. Gard­ ner, "Evi de nc e for Sentence Constituents in t h e Early U tterances o f Child C h i m p a n z ee , în J o urn al of Ex­ of

perimental Psychology

General nr. 104, 1 9 7 5 , pp. 244-

U lti m e l e

di ntre aceste lucrări de referinţă p r i­ v e s c direct ap titudinea lu i Washoe ele a învăţa reguli "dependente t: e str u ctm·,-l " . 6. Vezi cap itolul 5 d i n I I. F utnam, Mind, Language, crnd Rca l i t y, Cambridge, Ca mb r i d g e University Press, 267.

197 5 .

Mă refer la această problemă în conferinţele John Locke din 1 9 76, Meaning and the Moral Scie nces, Londra, Routledge and Kegan P au l, 1 9 78 . 8. Pentru o prezen tare mai amp lă a acestor sugesti i, recomand lucrarea lui Stephen Gould, Ontogeny an d Phylogeny, Cambri ' ge (Mass.), Harvard University Press, 1 9 7 7 . 9 . V2zi cap . 1 al cărţii mele Mind , L anguage, ami 7.

desore

Rcality, op. cit.

L. Wittgen stein, Investigations philosophiques, Ga lli m a r d , 1965. 1 1 . Merită să fie menţionat, in legătură cu această problemă, că metoda de cerc e t a r e a lui Piaget (cu ex­ cepţia citorva experienţe) constă în studierea com­ porta mentului verba l. 10.

Paris,

1 2 . J. Piaget şi B. I n helder, T h e G rowth of Logi­ !rom Ch i l d ho od ta Adolescence, Londra , R � utledge and Kegan Paul, 1958 (originalul fr. De ca! Thinking

la

logique

de

l'enfant

a l a logique de

!'adol escent,

Paris, Pt·esses Universitaires de F r a nce, 1 9 5 5 ) . 1 3 . Acest lucru este discutat în confe r inţel e mele despre John Locke (1\feaning and the Mora l Scie n c e s , O]l. cit.).

618


14. Dar se cere prudenţă 1 Aşa cum a observat (Content a nd Consciousness, New York, Humanities Press, 1969), maşina poate folosi ceva ce noi numim limbaj formalizat, dar acest lucru nu înseamnă că posedă capacităţile noastre privind for­ malismul în discuţie.

D. C. Dennett

1 5. Vezi cap.

17 din H. Putnam, Mathematics, C ambridge, Cambridge Univer­

Matter, and Method,

sity Press, 1975. 16. Acest punct de vedere este susţinut de Fodor în cap. 1 din Language of Thought, Cambridge (Mass.), Harvard University Press, 1979. Dar consider că ar­ gumentul său este extrem de neconvingător ; în spe­ cial, din cauza încrederii excesive în cuvîntul "tre­ buie" (must) şi a imprecizieî supărătoare în folosirea unor noţiuni de tipul "părere" (belie/) şi "sistem de reprezentare".

17. In «The Meaning of "Meaning"•• (republicat în cap. 12 din lucrarea mea Mind, Language, and Reality), susţin că folosirea unui predicat ca "aur" (gold) - reprezentat, în acest caz, de subprogramul S nu-i determină extensiunea ; aceasta este de­ terminată, în parte, de alţi vorb itori (experţi cărora vorbitorul li se supune) şi, în parte, de natura reală a ob iectelor acceptate ca parac igme de vorbitori. Dacă este într-adevăr a�a. atunci "sensul" unui asemenea cuvînt nu există în capul nostru deloc (la acest lucru se referă, fără în doială, Wittgenstein, cînd spune : ,.Dacă Dumnezeu s-ar fi uitat în minţile noastre, n-ar fi putut vedPa despre ce vorbim."). -

18. H. Reichenbach , Quantum

Mechanics,

Philoso phic

Foundations

of

Berkeley, Un iversity of Cali­

forn ia Press, 1948. 19. Perceptron ul - sau ordinatorul digital care serveşte drept "creier" - procedează, şi el, la o în­ regi strare : scrie numere. Dar singura "transformare" pe care o efectuează - adunarea numerelor (care exprimă curburi locale) şi împărţirea sumei prin lht - este o tran sformare pe care o poate efectua orice calculator de b uzunar care este prevăzut cu un bu­ ton pentru :rr . Chiar dacă nu există o frontieră foarte precisă între cal culel e care au valoare de utilizare 619


cele care nu au, acest m in im a l ă a unui l i mbaj lucru este, desigur, fals. 2 0 . Să obscrvii m neccsitatpa unei n otaţ i i uni! o r m c pentru .,tot ce a p a r ţin e lui A ii aparţine lui B" (dacă trebuie să I'X i st e o in d uc ţ i e de nivelul doi). Dacă atri b uim creil'rului capacitatea de a "reuni" Tot ce a parţ i ne lui A

lui

il

îi

îi

apa rţine

lui

C

lui

13 şi Tot ce a parţine

şi de a .,obţine" Tot ce aparţine lui A îi aparţine lui C, ca şi capacitatea de a reuni Tot ce aparţine lui A îi aparţi n e lui B şi Acesta este un A şi de a obţine Acesta este u n B, a t unci a m atribuit acestei n otaţi i uniforme exact pu­ terile inferenţiale ale unui c u a n t ificator ; adică mo­ delul nostru de ra ţ ionam e n t este cel de logică for­ mală (aşa cum arată Pia get şi In helder). 21. De exemplu, dacă Washoe învaţă reguli de ­ penden te de stt·uctură ( a ş a c u m se susţine in B. Gard­ ner şi R . A. Gar d n c r "Evidcn ce for Sen tcnce C o n st i t ­ uen ts"), înseamnă c<i •a clasifică împreună S('mne pe care le-a asocia t cu clasele de lucruri o a so­ ciere el e nive l u l doi. Şi e d e s t u l de dificil să ne gîn­ dim la vreun al t model pentru a ceastă învăţare. aparţin e

,

-

Capitolul 15 Discutarea comentariilor lui Putnam

Noam Chomsky

1. Vezi H. Putnam, Mind,

Language,

and Rea lity,

5, Cambridge, Cambridge U nivers ity Press, 1975. 2. Vezi cap. 3 şi 6 din lucrarea mea Language and M i nd, ed i ţ i e adăugită, New York, Har c ourt ­ Brace-Jovanovich, 1972 (trad. fr. Le L a ngage et la Pensee, Pari s, Pay ot, 1972). 3 . Pentru u n exemplu tipic, vezi cap. 1 , secţiunea 8 din lucrarea mea Aspects of the Theory of Syntax, Cambridge (lVIa ss. ) , M I T Press, 1965. 4. Vezi J. A. Fodor, T. G. Bever şi M. F. G a t re t t , The Psych ology of Language, New York, McGraw­ Hill, pp. 436 sq. cap.

-

5 . A m putea chiar susţine că această propunere, dc�i aproape l ipsită de sens, poate fi într-adevăr eval uată şi respinsă. Singurul conţinut al acestei pro620


puneri, aşa cum arată acum, este că proprietăţile lui � sî nt, pur şi simplu, ,.meca n i sme generale de fn­ viiţarc", care se a p li că l i ber i n toate domeniile cog­ conţine mecanisme nitive. Dar există probe că şi structuri pentru care este d i ficil să găsi m chiar � i u n analog vag în a fara l i mbajului ; dP p i l d ă , p r i n ­ c i p i i l e speci fice de gramatică transformaţional:'i po­ stulate pentru a explica regul ile dependen ţei de structură (şi multe altele) . In consecinţă, convingerea că proprietăţile lui S"{) sînt, de fapt, "mecanisme generale de înv ă ţare este total neplauzibilă, luînd in considerare conţinutul său empiric minimal. S

S�

"

6. De exemplu, cind afirmă că "p 1\ - P" este "de­ vi ant d i n motive semantice" şi «nu ar fi "pronunţat" pentru motive semantice evidente . Această expre­ sie nu este deloc deviantă şi ar putea fi foarte bine "pronunţată" ca element al unei demonstraţii prin ....

reductia a cl a bsurdum.

7. Vezi, de pildă, O. Jespersen , The Philosophy of & Unwin, 1924, iar, pentru o d i scuţie mai recentă, articolul meu .,Questions of

Grammar, Lon d ra, Allen

Form and

I nterpretation",

în

Linguistic

Ana lysis,

voi. 1, nr. 1, 1975. 8. Vez i H. Putnam Mind, L a n guage, and Re ali ty, cit., voi. 2, cap. 4. ,

op.

9. Putnam vrea probabil să spună că învăţarea gra­ m aticii este .,dependentă" de învăţarea semanticii, I n sensul că semantica oferă obiectivul s a u motivul pen­ tru învăţarea sintaxei. Dar dacă la acest lucru se re­ feră Putn am, argumentul cade din nou, deoarece, aşa cum s-a remarcat deja, nu e nici o p robl e mă să enunţăm semantica prin intermed iul regulilor inde­ pendente de structură. 10. Ve z i cap. 1 din cartea mea Ref[ections on L an­ guage,

New York, Pantheon, 1975.

1 1 . H. Put n am, Mind , Language, a n d Reality, op. cit., cap. 5 .

1 2 . VPzi cap. 1 �i 4 d i n Reflections on L a n g uage pentru anu m i te aspe c te a le di scuţ i e i . 62 J


Capitolul 1 6

Răspuns lui Putnam Jerry Fodor 1 . J. Fodor, The Language of Thought, Cambrid ge (Mass.), Harvard Un iversity Press, 1 979.

2. I bidem p . 6 1 . ,

3. Ibidem, p p . 28-34. Capitolul 17 Comentarii pe marginea răspWtsurilor date

de Chomsky şi Fodor Hilary Putnam 1 . N. Chomsky, Pro b lems of Knowledge and Free­ The Russell Lectures, New York, Random House, 1972 (trad . fr. : Le Pro b l e me du savoir et d e la liberte, Paris, Hachette, 1973). dom :

'

Capitolul 18

Psihologie şi psiholingvistică : influenţa lui Chomsky ş i a lui Piaget

Jacques Mehler 1. Vezi J.

Katz, Language and Other A bstract (în pregătire la data elaborării ediţiilor franceză şi americană). 2. Construcţiile lui Huli sînt reprezentative din acest punct de vedere. El a incercat să-şi impună modelul ipotetico-deductiv - de fapt, complet ab­ stract -, dînd cite un nume de COilliP o rtame•t fie­ cărei variabile a acestuia (ob işnuinţă, forţă etc.). Vezi : C. Huli , Principl e s of Behavior, New York, Appleton-Century, 1943. 3. J. J. Katz, op. cit. 4. Z. Pylyshyn, "Competence and Performance", Journal of Psycholinguistic Research, vol. II, 1973, pp. 21-50. 5. Acest termen este folosit cu inţelesul pe care l-a dat D. Sperber (vezi cap. 1 1 ) . 6. Language Acquisition Device. 7. J. J. Katz, op. cit. O bjec ts :

An

J.

Essay

622


B. I-I. Si nclai r, "Lang u age .IÎ.et! U i sition and the De­ velopment of Thought". 9. T. G. Bever, "The Cognitive Basis for Linguis­ tic Structures", in J. R. Hayes (ed.), C og nit io n and the Development of L a nguage, New York, Wiley, 1976. 10. J. Piaget şi B. Inhelder, La Psychologte de l 'enfant, Paris , Presses Universitaires de France, 1966, p. 78. 1 1 . D. Osherson, comunicare personală. 1 2 . O experienţă simplă şi foarte instructivă pe adulţi : intrebindu-i dacă aria delimitată de o sfoară, arie căreia degetele experimentatorului ii dau forma unui pătrat, se modifică atunci cind, apropiind pro­ gresiv degetele şi menţinînd sfoara întinsă, facem să varieze forma delimitată de sfoară, maj oritatea adul­ ţilor răspund că aria este constantă, iar unii n u î�i dau seama de eroare decit în momentul în care ex­ perimentatorul atinge limita, adică în clipa dispariţiei totale a oricărei arii, cînd sfoara înti nsă nu mai con ­ stituie decit o lirtie. 13. P. Bryant, Perception and Understanding in Young Children, Londra, Methuen and Co., 1974. 14. J. Mehler şi T. G. Bever, "Cognitive Capacity of Very Young Children", in Science n r . 158, 1967, pp. 14 1-142 ; "Quantification, Conservation and Na­ tivism", în Science nr. 162, 1968, pp. 979-981 ; J. Meh­ ler, "Le Developpement des heuristiques perceptives chez le tres jeune enfant", în H. Hecaen (ed.), Neu1·opsychologie de la perception visuelle, Paris, Masson, 197 1 , pp. 154-167. 15. T. G. R . Bower, Scientific American, nov. 1976. 16. Vezi C. Trevarthen, P. Hubley, L. Sheeran, "Les activites innees du nourrisson", în L a Recher­ che, vol. 75, 1975. 1 7. Vezi A . N. Meltzoff, "Imitation of Facial and Manual Gestures of Human Neonates", in Science nr. 198, 1 977, pp. 75-78. 18. Vezi M. Borenstein, W. Kessen şi S. Weiskopf, .,The Categories of Hue in Infancy", in Science nr. 191, 1 976, pp. 20 1-202 . 1 9 . Vezi T . G. R. Bower, A Primer o f Infan t De­ velop me n t, San Francisco, Freeman , 1977.

20. E. Noi rot, comun i care person ală. 623


21. J. Berton c i n l şi J. Mehler, .. tn fant Recognition of Rhythms" (in pregătire la data el aborări i ediţiilor franceză şi a m eri ca nă) . 22. P. Mou n oud şi T. G. R. Bower, Conservatîon of Weight in Infants" in Cognition nr. 3, 1, 19741975, pp. 29-40. 23. M. H. Bornstei n , C. G. Gross şi J. C. Wo lf, "Perceptual Sim i l arity in Mirror lmages in In fancy " , 1n Cognition nr. 6, 2, 1978, pp. 89-1 16. 24. Vezi de cl a raţii le lui Piaget in cap. 1 , argu ­ mentele prezentate de Chomsky şi Fodor in cap. 1 şi 6. Vez i şi comentariul de la sfîr ş i tul cap. 1 . 25. N . Chomsky, A Review of Sk inn er 's Verbal Behavior", in Language nr. 35, 1959, pp. 26-68. 26 . D. O sherson �i T. Wasow, " T a sk S p eci ficity and Species Specificity in the Study of Language : A Meth­ odological Note", in Cognition nr. 4, 1976, pp. 203214. 27. J. Piaget, Introduction d l'epistemologie gene­ tique, P aris, Pre�ses Universitaires de France, 1949, vol. 1 , p . 13. "

"

Apendice 1

Geneza noţiunii de spaţiu după Piaget Rene Thom

1. "Stadiul ideografic" a fost, de fa p t , precizat de L. L urc; at . Luquet numea acest prim stadiu "mizgă­ litură interpretată " .

Răspuns lui Rene Thom Jean Piaget 2. J. Piaget, Cahiers de psychologie, Un i versite de Provence, 1977. 3. J. P i aget, La Naissance de l'intelligence chez Neuchâtel , Delachaux et Niestle, 1970.

l'enfant,

4. J. Piaget, La Prise de conscience, Paris, Presses Universitaires de France, 1974 (trad. engl e z ă : J. Pia­ get, The Grasp of Consciousness, Cambridge (Mass.), Harvard Un ivers i ty Press, 1976). 5. J. Piaget, Reussir et comprendre, Paris , Presses Universitaires de France, 1974 (trad. en gl e z ă : J. Pia 624


get, Success and Understanding, Cambridge (Mass.) Harvard University Press, 1978). 6. J. Piaget, La Formation du symbole chez Z• e n­ !ant, Neuchâtel, Delachaux et Niestle, 1970. 7. "Une heure avec Piaget", în Revue francaise de pedagogie nr. 37 (oct.-dec.), 1976. 8. Vezi J. Piaget, Le Structuralisme, Paris, Presses Universitaires de France, coli. "Que sals-je ?" nr. 8, 1974. 9. Vezi Epistemologie genetique et equilibration, partea a treia, Neuchâtel, Delachaux et Niestle. Apendice 2

Ipoteza localistă şi teoria catastrofelor ; notă asupra dezbaterii Jean Petitot 1. Aceasta înseamnă că ea nu este inerentă enti­ tăţii sintactice, ci dezvăluie descrierea formală ln termeni de transformări. Noţiunea formală de trans­ formare pretinde ca input-ul şi un output-ul (sursa şi scopul) să fie entităţi formale de acelaşi tip. 2. Pentru a rezuma descrierea lui Chomsky, dacă E este un corpus suficient pentru cunoaşterea unui limbaj L, există o aplicaţie E - S. care defineşte un S8 in care este reprezentată gramatica lui L. Proprietăţile lui S 8 (constrînse) sînt proprietăţile lui S 0 care nu sînt determinate de E. 3. Deducerea şi, bineinţeles, nu descrierea. Univer­ saliile formale sînt descrise exact ca reguli formale. 4 . Imperfecţia silogismelor produsă de decizia chomskyană a fost bine reţinută de Fillmore în le­ gătură cu structurile de adîncime. iln "The Case for Case", el afirmă : "Structura de adincime a lui Chomsky este un nivel artificial intre structura de adincime semantică pe care o putem descoperi em­ piric şi structura de suprafaţă accesibilă observaţiei, nivel ale cărui proprietăţi ţin mai mult de obligaţiile metodologice al gramaticienilor decit de natura lim­ bajelor umane." . 5 Această disjuncţie operează in toate demersurile structurale al gebrico-combinatorii. De aceea, tn res821


pcctivcle demersuri, e x i stă întotdea u n a un con fl i ct intre str u ct u r ă şi geneză. 6. De p i l d ă , sfera schemelor senzoriomoto r i i sau s fera si m bol iculu i . 7. Vezi sfîr�itul cap. J . a . O p r ob lem ă d e ac e s t fel a fo s t rezolvată d e von Neuman n , î n t e o r ema s a privi n cl automatele autoreproducătoare. I n p roblema r e p ro ducer ii b iolo­ g i cr-. c m·pu l , ca s i stem orga n i c s a u cel ular, a jucat mult t i m p rolul ele "cutie neagră". Se tr ă ge a, astfel, concluzi a că r i g i d it a t ea spcc i il o r are o c auză care t r a n scende b iolog i a . C o n s iclcr î n cl d r e p t ax iome d a ­ te l e fenomenologice p r i v i n d aut o rep rod u c ere a s i str•­ mcl or vii, iar ca pl"incipiu a p o d i c t ic ti pul formal el e �automat fi n i t " , von Neumann a arătat (printr-o de­ ducţie a priori) că autoreproducerea cerc un ,.cod genet i c " ; fapt pe care experienţa nu putea d ecît să-1 confirme. In m o d curios, Chomsky fol ose ş t e acest fapt stab ilit biologic ca o cauză t ranscendentă a structu r i l or mintale ( mitul limbajul u i ca organ­ p rogram) . 9. Nu putem decît să ne mi r ăm de s ubevalua r ea sistematică a acestor fenomene, cu atit mai mult cu cit ele mani festă în cel mai înalt grad constrîngeri nedeductibile (ceea ce nu înseamnă, repet, nedesc r ip ­ tibile) incontestab ile ale modelelor algebrico-combi­ natorii. 10. Există, int r -adevă r , u n conflict i n tr e necesita­ tea de a ded u c e a p1·iori ca z u ri le ce a dincime (de vreme ce sint un i ve rsali i ) şi m et o dolog i a care le generează ca discriminatori de fraze care, deşi sînt sintactic diferite, au acela ş i arbore si ntagmatic. �n momentul in care admitem că nu se p oa t e elabora un sistem cazua l pornin d de l a fo r me l e cazuale de s u pr a faţă (cazurile de a d î nci m e fi i n d de n atură s i n ­ tactică, nu morfologică), n e trez i m p r i n ş i i n apor i a u n e i inte rpretări cawa l c (ş i n u a u tw i d e:l ucţ i i ) a

structurilor

de a d î n c i me .

11. Această ipo t e z ă ( f i l ogenctică) mi se p a rc a f i astă z i cea mai pl a u zi b i l ă în p r iv i nţa genezei s tr u c ­ turilor de bază. 12. Lista se găseşte la sfîrşitul l ucrării Structur a l Sta b i lity and Morphogenesis : An O u t l i n C' of a Gen628


cral Theory of Models Heading (Mass.), W . A. Bm­ jamin, 1974. 13. Acesta este motivul pentru care intervine con­ diţia de dimensiune � 4 în teorema lui Thom pri­ vind clasificarea. 14. "Nu văd nici un motiv să mă îndoiesc că ş i

aici există capacităţi înnăscute cu un înalt grad d e specificitate, care determină dezvoltarea structurilor cognitive, dintre care unele rărnin inconştien te şi di ncolo de limitele introspecţiei, în timp ce altele, de un tip, probabil , foarte diferit, sint explicit enun­ ţate şi puse la incercare." (cap. 1). 15. Vezi R. Thom, op. cit., pp. 3 1 0-3 1 5 . 16. Nu este vorba aici decît de o aproxi mare ce duce la ipoteza lui Fillmore, con form căreia intr-o propoziţie elementară există o corespondenţă biuni­ vocă între grupul nominal şi relaţiile cazuale, chiar dacă grupul nominal se poate descompune în pro­ iecţia la suprafaţă (linearizare) a stemmei. In mod d eoseb it, dacă mai mulţi actan ţi sint intim legaţi in aceeaşi relaţie c::zual ă, lcgătura lor este i ntraca­ zuală.


C u p rin s

DESCHIDERI SPRE PSIHOLOGIA CUNOAŞTERII , Călina Mare

9

PREFAŢA, Massimo Piattelli-Palmarini .

21

D in PREFAŢA l a ediţia americană, Massimo Piattelli-Palmarini

31

Din CUVINT INAINTE. MATURIZAREA CUNOAŞTERII, Howard Gardner

33

INTRODUCERE. DESPRE "NUCLEUL DUR" AL PROGRAMELOR ŞTIINŢIFICE, Massimo Piattelli-Palmarini

59

PARTEA I. DEZBATEREA .

97

Capitolul 1 . DESCHIDEREA DEZBATERII. Psi­ hogeneza cunoştinţelor şi semnificaţia sa epistemologică, Jean Piaget .

99

Despre structurile cognitive şi evoluţia lor ; un

1 14

răspuns lui Piaget, Noam Chomsky

Capitolul 2. DESPRE NUCLEUL FIX ŞI INNEITATEA SA

147

Consideraţii introductive, Jean Piaget

149

Discuţie intre Fran<;ois Jacob, Jean Piaget, Jean-Pierre Changeux, Stephen Toulmin, Noam Chomsky, Anthony Wilden

155

Notă critică privind utilizarea termenului fenocopie, Antoine D anchin

163

629

de


Strategii c o g n i t i ve Guy Cellerier

în

1;ezol varea

pro b l e melor,

169

între Noam Chomsky, Scott Atran , Massimo Piattell i-Palmarini, Gregory i3ateson, Antoin e Danchin , Jerry Fodor, Dan Sperber, Guy Cellerier, Jean Piaget, Fran<;ois Jacob Discuţie

Citeva lămuriri asupra inneismului şi constructivism ului, Guy Cellerier

177 191

Capitolul 3 . I NTELIGENŢA ARTI FICIALA Ş I MECANISMELE GENERALE DE DEZVOLTARE

199

Rolul inte ligenţei Seymour Papert

201

artificiale

în

psihologie,

intre Noam Chomsky, Seymour Papert, Scott Atran Discuţie

2 15

Capitolul 4. STARI I N I ŢI A LE ŞI STAHI STA'fl ONARE

224

A bordarea ling vistică, Noam Chomsky

227

Discuţie în tre Anthony Wilden, Noam Chomsky, Seymour Papert, Dieter Diitting, David Premack, Dan Sperber

238

Cap itolul 5 . SCHEMELE COGNITIVE ŞI RAPORTUL LOR CU !NSUŞIREA LIMBAJULUI

2 58

L imbaj şi cunoaştere în cadrul constructivismul ui, Bărbel Inh�lder

259

Discuţie în tre Noam Chomsky, Seymour Papert, Jerry Fodor, Massimo Piattell i-Pal marini, Bărbel Inhelder, Jacques Monod

266

Capitolul 6. DESPRE IMPOSIBILITATEA DE A DOBINDI STRUCTURI "MAI PUTERNICE"

273

Fixarea de co n v i n geri şi dobîndirea de concepte, Jerry Fodor

275

între Seymour Papert, Jerry Fodor, Jean Piaget, Anthony Wilden, Dieter D iitting, Jacques Monod, Noam Chomsky, Scott Atran

283

Capitolul 7. LIMBAJUL lN CADRUL CUNOAŞTERI I

30 4

Schemele de Jean Piaget

305

Discuţie

Discuţie

acţiune

şi

învăţarea

limbajulu i ,

între Noam Chomsky, Jean Piaget, Băr-

bel In helder, Jerry Fodor, Seymour Papert, Dan Sperber, David Premack, Jacques Mon od, Ste-

phen

Toulmin

630

310


Capi tolul 8. PROPRIETATI ALE ANSAMBLURILOR NEURONALE

332

Determinismu� genetic �i epigeneza reţelelor d e ne uroni : există un compromis b iologic posi bil

între Chomsky şi Piaget ? J ean -P i erre Changeux Discuţie

i n tr e Jean Piaget, Dieter D ilttin g,

Pierre Changeux, Chomsky

Monod,

Jacques

333

Jean­ Naam

350

Capitolul 9. C OM PARA Ţ II ALE CAPACITA'fiLOR COGNITIVE JNTRE SPECII DIFERITE

357

Capacitatea de reprezentare şi accesibilitatea cunoaşterii. Cazul cimpanzeilor, David Premack

360

între Gregory Bateson , David Premac k, Mau r i c e Go de lie r , Seymour Papert, Scott Atran, Norbert Bi schof, Anthony Wilden

385

Capitolul 10. FILOGENEZA ŞI C UNOAŞTERE .

402

Consideraţii asupra lui Lorenz şi Piaget ; cum pot fi ,.necesare" "ipotezele de lucru" ?, Norbert Bischof

404

Discuţie

Comentariu

416

de JP.an Piaget

Capitolul 11. CUNOAŞTEREA ŞI "FUNCŢIA SEMIOTICA" O bservaţii despre lipsa unei contribuţii pozitive a antropologilor la pro blema inneităţii, Dan

420

Sperber

422

Discuţie între Sey mou r Papert, Dan Sperber, Noam Chomsky, David P rema ck, Jerry Fodor

428

Capitolul 12. E ROAREA INDUCTIVISMULUI

435

Expunerea Jerry

paradoxului,

Chomsky

Noam

Fodo r

şi

Discuţie intre Thomas de Zengotita, Noam Chomsky, G r ego ry B ateson, D avid Premack, Seymour Papert, Jerry Fodor 1 3 . CONCLUZIILE DEZBATERII Către o cale de mi;loc între constructivism şi inneism Stephen Toulm i n

440

444

Capitolul

Consideraţii finale,

Jean

Piaget

D E SP RE INNEISTE

PARTEA A I I-A.

CAŢIILOR

LOGICA

462 465

EXPLI4 75

Cap itolul 14. Ce este înnăscut şi de ce. Comentarii pe marginea dezbaterii, Hilary Putnam

63 1

477


Capitolul

11 am,

1 5 . Discutarea

Noam Chomsky

.

um e n t al'iilor l ui l'ut-

Capitolu l 1 6 . Răspuns l u i l ' utnam, Jcrry !<'odor

Capi tolul 1 7 . Comentarii pe m arginea răspunsurilor <late ele Chomgky .�i Fodor, Hilary Putnam

Capi tolul 1 8. Psihologii• .�i p.dho lingvistirtl

511 534 548

in

J l ue n ţ c1 lui Chrml.�ky .�i a l1ti. Piaget, Jarques

Mehler

557

Apendice 1. Geneza noţiunii de �paţiu după Piaget, Rene Thom

575

Răspuns lui Rene Thom, Jean Piaget

58 5

A pendice 2.

588

Ipoteza

.

localistă

şi

teoria

catastrofelor ;

notă

as upra dezbaterii, Jean Petitot

589

Note

600

Tehnoredactor : FLORICA PASLARU Format Bun

de

24/60X90.

tipar 25

mal

Coli

1988 .

Comanda

nr.

Intreprinderea poligrafică str.

tipar

Republi<'"

iunie

1988

441/193 "13

Decembrie 1918",

Grlgore Alexar.drescu

Buc u reşti,

26,33

.A părut -

nr.

89-97,

Socialistă R o m â n i


Noam Chomsky, Jean Piaget - Teorii ale limbajului. Teorii ale invatarii_Part2