Page 1


IDEI CONTEMPORANE


TEORII ALE LIMBAJULUI. TEORII ALE ÎNVĂŢĂRII Dezbaterea dintre JEAN PIAGET şi NOAM CHOMSKY

Studiu ,introducti_v: CALINA MARE In româneşte de :

ECATERINA POPA, IOAN A. POPA, MIHAELA TOADER, TIBERIU TOADER

usa

EDITURA

POLITICĂ

BUCURE-ŞTI


Redactor: ALEXANDRU SKULTETY Coperta : VALENTIN A BOROŞ

Theories du langage. Theories de l'apprentissage. Le debat entre Jean Piaget et Noam Chomsky organise --et·· recuei.Ui- par Massimo Piattelli-Palmarini

'E:ditions du Seuil, i9B2


Participanţi

SCOTT ATRAN

Departamentul de an­ tropologie, Universita­ tea - - ColWhbiă, _ New York

GREGORY BATESON

Kresge College, Uni­ versitatea din Califor­ nia, Santa Cruz

NORBERT BISCHOF

Institutul de psihologie,

Universitatea

rich.

din

Zu­

GUY CELLtRIER

internaţional Centrul de epistemologie �e�e­ t i c ă, Universitatea din Geneva

JEAN-PIERRE CHANGEUX

Catedra de comunicaţii celulare, College de Fran ce. Şeful Labora­ torului de neurobiolo­ gie, Institutul Pasteur, Paris

NOAM CHOMSKY

Departamentul

lingvistică

şi

Institutul

de

de

filosofie,

Massachuseţts Institute of Te chnol o gy , Cam­ bridge (Mass.)

ANTOINE DANCHIN

biologie

fizico-chimică şi Inst i­

tutul

Pasteur,

Paris


DitTER DtJTTING

Departamentul de bio­ logie moleculară, I nst i ­ tutul Mrut Pl anck, Tii­ bingen

JERRY FODOR

Departamentul

MAURICE GODELIER

BĂRBEL

de

psi­

h ologie şi Departamen­ tu l de lingvi stică, Mas­ sachusetts Instit ute of Technol ogy , Cambridge (Mass.)

Laboratorul de antro­ pologie so c i ală de la Colleg e de France şi Ecol e des hautes etu­ des en sciences soci ales, Pa ris

INHELDER

Facultatea de p siho lo­ gie şi ştiinţe ale edu­ ca ţiei, Universitatea d i n Geneva Catedra de gene tică ce­ de l ulară , College

FRAN<;OIS JACOB

France. Departamentul de biologie m olec ulară , Institutul Pasteur. Pr e ­ miul Nobel pentru me­

dicină, 1965

JACQUES MEHLER

Centrul de studii pri­ vind procesele cogni­ tive şi l imb aj ul, Ecole des hautes etudes en scien ccs soclales, Paris

JACQUES MONOD

Directorul Institutului Pasteur, Paris. Prem i ul Nobel p entr u medicină, 196!'>. Preşedintele Cen­ trului Royaumont pen­ tru o ş t i inţă a omului

SEYMOUR

Sectorul

P APERT

cercetări

studii şi In domeniul

de

educaţiei, Departamen­ tu l matem<tţkj. de Massachusetts lnstltutP.

of Technology, bridge (Mass.)

6'

Cam­


Centrul

JEAN PETJTOT

apli c ate

de matematici la ştiinţele so­ Maison des

ciale , sciences de l'homme, Paris, Universitatea din Paris-VIII, Vincennes

JEAN

Directorul Centrului in­ ternaţional de episte­ mologie genetică, Uni­ versitatea din Geneva

PlAGET

MASSIMO

Cnnfcrenţi:Jr, CP ntrul de studii interdiscipli­ nare, Ecol e des hautcs etud es en sciences so­ ciales, Paris ; directorul Royaumnnt Centrului p en tru o ştiinţă a omu­ l ui

PIATTELLI-PALMAHINI

DA VID PREMACK

Departamentul de psi­ hologie, UnivC'rsitatea din Pennsylvania, Phi­ ladf'lphia

HIL/\RY PUTNAM

DPpartamcntul de filoUn iv ersi t.<1tea s o f i e, Harvard, Cambridge

DAN SPERBER

Laho:·aturul de e tn ol o­ gie şi de sociologic comparată, Universita­ tea din Paris-X, Nan­ tcrrc

RENE TIIOM

Institut des hautes ctu­ des scicntifiques, Bu­ r!'s-sur-Yvette

STEPIIEN TOULMIN

The Committce on So­ cial Thought, UnivPr­ sitatea din Chicago

(Mass.)

ANTIIONY

Departamentul de stu­ dii despre comunicaţie, Simon Univers i tate a Fraser, Burnahy (Co­ lumbia britanică)

WILDEN

Tkpat·t;mwnlnl dP an­ lrnpoJogie, llni\'Pr:o.it:cJ­ Columbia, New tea Ynr)\

THOMAS DF. 7.F.Nc;OTJT.-\

7


Deschideri spre psihologia cunoaşterii

Lucrarea cu care face acum cunoştinţă ci­ titorul român reprezintă o deosebit de intere­ santă dezbatere, organizată la Centrul Royau­ mont pentru o ştidnţă a omului. intre Jean Pia­ get, creatorul psihologiei şi epistemologiei ge­ netice, şi Noam Chomsky, creatorul teoriei gramaticilor generative. €onfruntarea teoretică a avut, aşadar, ca fundal psihologia şd. lingvistica, dar s-a im­ plinit într-un amplu dialog pluri- şi interdis­ ciplinar. Aceasta, întrucît, pe lîngă adepţi şi colaboratori direcţi ai celor doi protagonişti, la dezbatere a participat un număr insemnat de personaLităţi creatoare din domeniul bio­ logiei, neurologiei, antropologiei, matematicii, inteligenţei artificiale, filosofiei şi logicii şti­ inţei. Caracterul deosebit al dialogului reiese nu numai din faptul că întîlnirea din 1975, con­ semnată în partea 1 a lucrării de faţă, este prima (şi, acum putem spune, singura) con­ fruntare directă intre Piaget şi Chomsky, ci şi din faptul că aici a fost vorba de o aşezare faţă in faţă a două şcoli de cercetare şi teore­ tizare a unor probleme umane, născute in două medii culturale diferite : cel francez şi cel american. In prefaţa la ediţia americană, H. Gardner prezintă acest eveniment ştiinţific ca fiincl 9


imaginar - comparabil cu o confruntare între DescartPs �i LockP în cadrul unei şe­ dinţe comune a Acaderniei franceze şi a So­ cietăţii Regale din Londra. S-ar putea face, la această apropiere, amendamentul important că ambii protagonişti ai dezbaterii contemporane sînt antiempirişti declaraţi şi, deci, au în co­ muq. o atitudine raţionalistă. Este însă de re­ ţinut din această paralelă nevoia resimţită de Gardner de a pune faţă în faţă două stiluri de gîndire cel francez şi cel englez. Se poate remarca şi faptul că în domeniul "teoretizări­ lor sociale" există încă anumite bariere în circulaţia şi asimilarea reciprocă a ideilor în­ tre. stnul cultural francez şi cel american, ba­ riere mult mai accentuate decît în cazul şti­ inţelor mature ale naturii. Şi din a(!est punct de vedere, dezbaterea or­ ganizată de Centrul pentru o ştiinţă a omului a însemnat un pas înainte, căci a urmărJt ex­ plicit depăşirea acestor bariere. , Aminteam , într-un studiu publicat anterior, că se poate face o comparaţie între această confruntare şi cea care a avut loc la Londra în 1964 între popperieni şi kuhnieni. Atunci , în­ tr-o dezbatere de filosofie a ştiinţeJ pe tema creşterii cunoaşterii ştiinţifice, confruntart:a a av:ut loc în. interiorul filosofiei anglo-amPri­ cane şi s-a soldat cu clarificări de sinteză, ve­ nind :dinspre popperieni, mai ales prin contri­ buţia lui I. Lakatos, adică dinspre teoria mai . veche. Massimo Piatteli-Palmarini, unul dintre or­ ganizatorii dezbaterii de la Royaumont, a fost atît de putt:rnic marcat epistemologie de dezbaterea londoneză din 1964 , încît a preluat _pen tru c})rezimtarea generală a celor două teo­ ,ril (teoi: ia pi�getiană .ca te_orJe a învăţării, cea . c.h<�n;nşkyană. ca teorie a limbajului) diferenţie­ rea propusă de Lakatos între nucleul dur al ·fiecăreia şi centura de protecţie specifică, di­ ·namică, variabilă. 10


Confruntarea de la Royaumont a vizat ideile centrale ale psihologiei genetice şi ale grama­ ticii generative, presupoziţiile filosofice expli­ cit formulate sau existente implicit, ca şi per­ spectivele de dezvoltare. Ar fi de remarcat că, in această confruntare, Piaget a ocupat poziţia unui şef de şcoală care şi-a consumat rezervele de creştere in dome­ niul ideilor teoretice conducătoare şi al re­ surselor metodologice, in timp ce şcoala lui Chomsky, mai tînără, se află încă într-o fază de mai mare eficienţă teoretică şi metodologică. De aici, consecinţele poziţiei celor doi pro­ tagonişti principali, in timpul dezbaterii şi in perioada de pregătire a lucrărilor pentr4 tipar (1975-1979), asemănătoare cu cele petrecute la Londra în 1964. Nevoia de asimilare este resimţită şi acum de şcoala mai veche. Astfel, la PJaget se remarcă o tendinţă spre concesii, spre explicitare mai nuanţată a propriilor po­ ziţii, spre asimilarea unor puncte de vedere noi, negate iniţial, chiar spre deschideri filo­ sofice. La Chomsky, dimpotrivă, se constată o anumJtă fermitate în susţinerea poziţiilor de plecare , în numele respectării principiului şti­ inţificităţii, adică al confruntării cu ceea ce s-a stabilit deja factual şi teoretic în aceste două domeniJ. Este interesant că o similară intoleranţă 1-a caracterizat şi pe Piaget în lucrările sale ante­ rioare deceniului 8, cînd, tot în numele res­ pectării ştiinţificităţii, a refuzat onice genera­ lizare ontologică sau epistemologică care să nu fie interioară ştiinţei. Au urmat apoi perioada pledoaniilor pentru interdisciplinaritate şi des­ chiderile spre încercarea de a teoretiza dome­ nii care nu deveniseră incă nemijlocit terito­ rii ale ştiinţei. I n acest sens, se poate invoca lucrarea Biologie et Connaissance * ca fundal al evoluţiei pJagetiene spre susţinerea teoriilor auto-organizaţionale, cu care se simţea soli* Traducerea în limba română a lucrării a apărut in 1971, la Editura Dacia, din Cluj-Napoca.

1J


d ar, pr i n i n ter pretarea cercetărilor pr o p r ii sau ale celor făcute în laLoratoarele de suL c ondu ­ cerea .s;I. Jn aceste lu crări , el suLlinbză mereu necesitatea depăşirii d o meniulu i supus direct investigaţiei ştiinţifice, prin deschideri inter­ disciplinare aflate la frontiera dintre ştiinţă şi filosofie. Chomsky, în s c him b , este foarte hotărît să nu ac cep te teorii sau concepte ce nu au sufici­ entă .întemeiere factuală . Dar, în fond, aşa cum s-a remarcat în dezbateri, nici Chomsky nu a putut evJta total presupoziţiile exterioare şti­ inţei. De fapt, situaţia este incomparabil mai com ­ plicat�, şi, m ărturi e pentru aceasta, stă tocmai dezbaterea de faţă , în care toţi participanţii (fiecare - somitate în domeniul s ău) fie că au luat poziţie de partea unuia, fie - neputînd respJnge total nici unul din cele două pro­ au căutat o soluţie de sinteză. grame Rezultatul cel mai important al dialogului este garantat de constatarea că, la capătul lui, este posibilă şi necesară depăşirea opoziţiei dintre soluţiile cel01· doi, spre soluţii de com­ plementaritat e şi chiar de sinteză. Lucrarea prezentă nu este , pur şi simpl u, consemnarea uneJ dezbateri . Ea este rodul unei acumulări valorice în cadrul dialogului înce­ put în 1975, acumulare care s-a realizat mai întîi prin explicitarea şi precizarea unor puncte de vedere, uneori doar schiţate în interven­ ţiile directe, dialog revigorat apoi de electri­ zanta dntervenţie a lui Hilary Putni:lm, care a determinat o nouă încrucişare de spade, mai ales c u Noam Chom sky şi cu aliatul său direct, Jerry Fodor. In cele din urmă, acest proces a a l i m en tat şi dial o g ul, de asemenea deschizător de noi orizonturi , î nt re Rene Thom si Jean Pi age t . Din păcate, acest din urmă dÎ alog a fost redus, din motive de economie generală a lucrării, doar la o a n exă . D ezbaterea, în întregul ei, e ste sistematic prezentată în amplele introduceri şi comentarii �

12


ale lu i Massimo Piattelli--Palmarini, cărora li se adaugă modul specific de tL.itare a proble­ melor proprii prefaţatorului ediţiei ;__tm ericane IL G a rd n e r , precum şi intervenţiile cu carac­ ter integrator ale lui Guy Cellerier sau Jac­ ques Mehler. De aceea, în cele ce urmează aş dori să sub­ liniez doar unele aspecte, pe care le cons ider im portant e din punctul de vedere al filosofiei cont empor ane a ş tiinţei în general, al fHoso­ fiei marxiste a ştiinţei, îndeosebi. O pr imă concluzie pozitivă, cu caracter ge­ ne ral epistem ologie, o constituie constatarea fertiloităţii dezbaterilor pluri- şi interdiscipli­ nare, vizind - aşa cum am remarcat şi cu alte prile j uri - atît i nt erdi s ciplinaritatea intraşti­ inţifică, cît şi os m oza dintre ştiinţă şi filosofie. In această etapă, considerată şi d e H. Ga r d ne r deschizătoare de drumuri pentru psihologia cognitivă, interdisciplinaritatea s-a manifestat mai cu seamă la nivelul clarificării conceptelor fundamentale şi al principiilor explicatoare, sub forma unui dialog direct şi sever între di­ verşi specialişt i interesaţi de problemele cu­ noasterii umane . E vorba de o mo dalit at e f o m:te interesantă, dezirabil ă, de a dobîndi noul, d e a f ert iliza creativitatea cercetătoru­ lui, obligîndu-1 la o fo a rt e deschisă şi directă confruntare a poziţiilor. Ţin să reamintesc că, la noi în ţară, p r ofesorul Alexandru Roşea a a cor d at o d eo s ebită atentie în s tudii dedicate creativităţii şttinţifice m e't odei dialogului real, eficient prin înalta sa competenţă, probitate şi forţă de argumentare. A doua constatare de ordin filosofic este aceea că orice cercetare ştiinţifică de m a i mare anvergură, care se cons tit ui e pînă la urmă în­ tr-un program de cercetare, ,impl ică neapă r at un f u ndal on tologico-epistemologic. Fundalul ontologica-epistemologie al a cest ei dezbateri este ideea evoluţiei g eneral e a exis­ tenţei şi a specificului ei la nivelul biolog icu­ lui, la nivelul psihicului animal, precum şi la ,

,

13


nivelul gîndirii ş� limbii Nlr�cteristice omului, abordate structural-sistemic. Pe acest fundal, extrem de general în ul­ timă instanţă, se instituie dezbaterea pro­ priu-zisă. Palierul esenţial aici îl reprezintă relaţia dintre înnăscut şi construit sau învăţat în gîndire şi limbaj, care trimite, apoi, mai adînc, la relaţia dintre ce este stabil şi ce este variabil în comportamentul animal şi uman şi, în cele din urmă, la problema modului în care asemenea modificări devin ereditare. O selecţie de aforisme concentrate pe această temă este edificatoare. La afirmaţia lui J. Piaget, făcută chiar la inceputul dezbaterii, că numai funcţionarea inteligenţei este ereditară şi că ea nu creează structuri decît printr-o organizare de acţiuni succesive exercitate asupra obiectelor (p. 99) , F. Jaco b spune că nu poate fi vorba de reglare decit pe structuri şi cu structuri existente, şi care sînt acolo pentru a regla (p. 156). N. Chomsky intervine pentru a sublinia că problema nu este de a explica stabilitatea nu­ cleului fix, ci de a lămuri caracterul său spe­ cific (p. 160), iar J. Monod conchide "Aceasta comportă o substructură pe care aş numi-o lo­ gică innăscută, elementară şi universală" (p. 295). Poziţia lui Piaget a cunoscut o evoluţie re­ marcată de mai mulţi participanţi în cadml dezbaterii. I n comentariul său referitor la dm­ pactul dintre Chomsky şi Piaget, Jacques Meh­ ler constată că Piaget a pornit de la respin­ gerea totală a preformismului (p. 99), pentru a ajunge la o acceptare destul de nuanţată a unui nucleu fix (p. 150) , chiar dacă şi-a menţinut pînă la capătul dezbaterii convingerea că mo­ dul de formare a acestui nucleu fdx nu poate fi lăsat exclusiv pe seama factorului întîm­ plare. Adept al modelului auto-organizaţional, Jean Piaget şi-a afirmat nu rareori rezervele faţă de modelul darwinist şi neo-darwinist al 14


mecanismelor evoluţiei, încercînd o sinteză în­ tre lamarckism si darwinism. · ln consecinţă, Piaget subliniază din nou, în "Consideraţiile finale", că, deşi nu crede în existenţa structurilor cognitive înnăscute ale inteLigenţei, acceptă ideea că funcţionarea in­ teligenţei implică mecanisme nervoase eredi­ tare de tipul reţelei booleene ; pornind de la ele, subiectul uman construieşte pas cu pas structuri cognitive tot mai complexe. Drumul lui Piaget, în această dezbatere, a fost - în fond - drumul spre recunoaşterea parţială a mecanismelor vaniabilităţii prezente în expli­ caţiile biologiei contemporane, cu menţinerea ideii sale de bază că aceste mecanisme sînt in­ suficiente pentru a explica geneza şi evoluţia comportamentului animal şi uman. De aici, menţinerea şi sub1inierea ideii sale directoare că starea iniţială So (a nou-născutului) este foarte puţin structurată şi că evoluţia de la starea iniţială S0 la starea finală S7 este pri­ oritar rezultatul învăţării, al construcţiei inte­ rioare. Astfel, Piaget continuă să susţină pînă la capăt că există o inteligenţă generală umană (cu aspecte corespunzătoare la prehominide), care este aptă să transforme în realitate po­ tenţele organizatoare elementare ale creieru­ lui uman, în diferite forme din ce în ce mai complexe (potrivit tezei "minimul de prefor­ mare, maximul de auto-organizare"). Ideea de creaţie, de producere a ceva nou este, în acest caz, o dezvoltare a tezei general ontologice re­ feritoare la evoluţie prin complexJficare. Iată de ce Piaget se simte solidar cu adepţii teoriilor organizaţionale, citînd entuziasmat cu deosebire lucrările lui H. von Foerster referi­ toare la autoreglarea şi auto-organizarea orga­ nismelor vi,i în interacţiunile lor cu mediul am­

biant. Delimitîndu-se de această manieră de a trata problemele, Chomsky susţine că a optat pentru o interpretare riguros ştiinţifică şi productivă, care nu acceptă metafore în locul explicaţiilor 15


şi care nu se aventurează spre speculaţii fără fundament verificat. El a pornit de la anrma­ ţia că creierul omenesc este înzestrat la naş­ tere - deci, în starea iniţială de nou-născut, So - cu o structură nervoasă înalt specifică, avînd capacitatea de a realiza structuri ling­ vistice complexe. Mai mult decît atît, el con­ sideră că creierul omenesc se maturizează la fel ca alte organe, cum este dnima sau ficatul, şi că, prin urmare, ideea de dezvoltare şi de construcţie, cînd este vorba de limbaj, nu are sens. Maturizarea creierului este caracterizată prin

developarea în sens fotografic a unor struc­

turi deja existente (adică punerea lor în evi­ denţă) şi nicidecum prdn dezvoltare sau învă­ ţare. Şi invocă, în acest sens, cercetările sale proprii. Argumentul său forte este că, spre deosebire de Piaget, el nu intră în discuţie cu presupoziţii extraştiinţifice, ci cu faptele ofe­ rite de stadiul actual al cercetării creierului uman : localizarea centrilor limbajului, care pledează pentru o astfel de specificitate eredi­ tară. Pornind de aici, el respinge teza inteli­ genţei generale care nu are din punctul lui de vedere nici o acoperire ştiinţifică, fiind doar o metaforă. Nota de ştiinţificitate a propriei poziţii Chomsky o vede accentuată şi de faptul că el lasă pe seama biologiei moleculare explicaţia modului cum s-au constituit aceste structuri uman, cel puţin pentru fixe ale creierului structurile lingvistice. In dezbatere, se consideră exagerată tendinţa chomskyană de a prezenta propria poziţie ca exclusiv ştiinţifică, cînd, de fapt, şi ea este

grevată de cel puţin două supoziţii extraştiin­ ţifice : convingerea că nu există nici o dife­ renţă între creier, inimă şi ficat şi tendinţa de

a autonomiza excesiv structurile lingvistice şi de a extinde această presupoziţie de autonomi­ zare asupra altor structuri. 16


Diverşi participanţi la dialog au furnizat ar­ gumente în sprijinul real, i zării unei punţi de legătură între cele două programe, în sensul nuanţării relaţiei dintre înnăscut şi construit (învăţat). In intervenţiile lor, mai ample sau mai scurte, Hilary Putnam, Guy Cellerier, Jacques Mehler scot în evidenţă aspectele considerate viabile şi cele slabe ale ambelor orientărd şi propun atît menţinerea şi dezvoltarea ambelor programe , pentru fertilitatea poziţiilor, cît şi unele încercări de sinteză. Una din ideile care mi se pare a fi extrem de rodnică în perspectivă este aceea apărată foarte ferm de Piaget şi care cred că nu poate fi contestată de nici un adept al evoluţiei ge­ nerale. I ntrebarea referitoare la geneza acestor structuri şi la mecanismele genezei se articu­ lează pe recunoaşterea caracterului înnăscut al anumitor structuri biologice şi psihice şi a di­ ferenţelor calitative exdstente între ele. Deci, în principiu, pentru un adept al evoluţiei , este clar răspunsul că aceste structuri, înainte de a se fixa, s-au format (şi diferenţele calitative pe scara biologică sînt evidente). Altfel, ră­ mînem prizonierii exp1icaţiei simplificatoare că toate relaţiile şi proprietăţile existenţei tre­ buie căutate în cele mai simple entităţi, ceea ce este absurd. Desigur, trebuie depăşită şi afirmaţia exce­ siv de limitativă că o anumită funcţionare presupune o anumită structură. Aici trebuie regîndită relaţia dintre morfologie şi fiziolo­ gie, în termeni de reciprocitate evolutivă. De remarcat că acest aspect este abordat mai nu­ an ţ at de Monod, Premack şi Putnam, in opo­ ziţie cu Chomsky şi Fodor, în prelungirea va­ lorificării ideilor piagetiene despre ereditatea fiziologkă. Pe acest fundal general, se impun şi citeva constatări teoretica-metodologice, referitoare, mai ales, la concepţia piagetiană, care este 17


mult mai amplă decît concluziile pe care şi le propune Chomsky. Astfel, în ultima perioadă, sînt puse în dis­ cuţie cadrele gen erale şi instrumentele de lu­ cru cu care şi-au organizat şi efectuat experi­ mentele de psihologie genetică Piaget şi cola­ boratorii săi. Cele mai serioase obiecţii sînt aduse lipsei lor de interes faţă de nou-născut şi anumite proprietăţi ale aparatului său cognitiv. Or, cer­ cetările mai recente scot în relief că nou-năs­ cutul este în stare să facă mult mai multe decît se presupunea. Jacques Mehler subliniază apoi în mod cri­ tic şi faptul că teoria piagetiană apare ca o se­ rie de modele statice, progresiv şi t i erarhic în­ lănţuite, fără să dea socoteală de ceea ce de­ termină trecerea copilului de la un stadiu la altul. Obiecţia se dovedeşte cu atît mai inte­ resantă, cu cît ea este făcută chiar în spiritul cerinţelor metodologice ale lui Piaget, potdvit căruia s tructurile generează şi genezele sînt structurate şi structurante. Fondul teoretic comun al teoriilor lui Chom­ sky şi Piaget îl constituie antiempi1·ismul lor, antiempirism care poate explica importanţa înrîuririi lor asupra psihologiei cognitive mo­ derne şi asupra psiholingvisticii. Dar ieşirea din empirism i a, la cei doi protagonişti , căi diferite la Piaget constructivismul , la Chomsky inneismul. Dacă pentru Chomsky importantă este specificitatea nucleului fix, pentru Piaget esenţialul îl reprezintă răspun­ sul la întrebarea : cum s-a ajuns la st<!ţ>jlitate§l nucleului respectiv. Deşi , la începutul dezbaterii, Piagct afirmă că omul nu posedă structuri cognitive înnăs­ cute (p. 99), spre sfîrşitul dezbaterii arată că adevărata problemă este de a explica cum s-au format aceste structuri cognitive şi , în cazul inneităţ.ii, să se stabilească modul ]or dP for­ mare. El pro pune distincţia între două feluri de adaptare 1 ) adaptarea-supravieţuire, carP 18


favorizează conservarea speciei prin trierea va­ riaţiilor utile şi a celor nocive, ambele produse' înainte de triere şi independent de ea, şi 2) a­ daptarea-adecvare, care implică o teleonomie în raport cu mediul (p. 469), prin mecanisme autoreglatoare. In finalul dezbaterii, această stnteză perso­ nală ia forma supoziţiei că principalul motor al evoluţiei îl constituie comportamentul înţe­ les ca expresie a unei nevoi constante de de­ păşire. Această supoziţie constituie, în fond, extinderea constructivismului epistemio uman, care afirmă : "minimul de preformare şi maxi­ mul de auto-organizare". Departe, aşadar, de a fi în opoziţie irecon­ ciliabilă , cele două orientări reprezintă o îm­ pletire intre aspectele înnăscute şi cele con­ struite în activitatea umană. Accentul diferit pus de Chomsky pe structurile lingvistice înnăscute şi de Piaget pe aspectele construite în învăţare se justifică, fiecare, parţial, permi­ ţînd nu numai menţinerea celor două pro­ grame de cercetare în relaţii complementare, ci chiar încercări rodnice de sinteză. Teritoriul disputei pluri- şi interdiscipLinare s-a dovedit extrem de fertil : a permis clarifi­ carea celor stabilite în m'"ld stiintific, a celor ' abordate metaforic, precum ş.i d esprinderen unor noi căi de cercetare în domeniul psiho­ logiei cognitive, pornind de la to t ce a realizat atît psihologia piagetiană a dezvoltării, cît şi psiholingvdstica chomskyană. Aceasta - în numele adevărului compll'::. dar mereu doar parţial , aşa cum este el cli1dit de ştiinţă şi de filosofia aliată cu ştiinţa.

Călina Mare


Prefaţă Massimo- Piattelli-Palmarini .....

De la 10 pînă in 13 octombrie 1975, parti­ cipanţii la această dezbatere s-au reunit la Abbaye de Royaumont, in jurul lui Jean Pia­ get şi Noam Chomsky. Această carte oferă o mărturie ieşită din comun : s-a născut din singura întîlnire personală care a avut loc între fondatorul epistemologiei genetice şi acela al lingvisticii generative, adică fondatorii a două sisteme conceptuale, chiar a două "filo­ sofii", care, de la prima lor formulare, nu în­ ceteaz ă să inspire nenumărate lucrări ştiinţi­ fice cam peste tot în lume. Lămuririle aduse de întîlnirea de la Royau­ mont sint de natură să depăşească cercul ce­ lor pe care-i voi numi destinatari "fireşti" ai lucrării noastre, adică al cercetătorilor profe­ sionişti in lingvistică, în psihologie şi in epis­ temologie, fiindcă aici sînt confruntate cu con­ structivismul piagetian şi cu inneismul chom­ skyan şi poziţiile teoretice şi opţiunile meto­ dologice cele mai bine stabilite din neurologie, etologie, psihologia animală , antropologia cu­ noaşterii, din domeniul inteligenţei artificiale şi al filosofiei proceselor mintale. Cercetători de elită din fiecare dintre aceste domenii au participat activ la dezbaterea dintre Chomsky şi Piaget, lărgindu-i orizontul şi permiţînd de21


gajarea unei sinteze, după cîte ştiu, fără pre­ cedent. Lectura unei astfel de relatări poate consti­ tui o cotitură pentru oricine (specialist în una din aceste discipline sau nespecialist) se inte­ resează de fundamentele limba j ului şi de dez­ voltarea �tructurilor cognitive . De aceea, pen­ tru a face această carte accesibilă unui public larg (nu ne a părat foarte " c unoscător " , dar in­ teresat de aceste probleme) , ne-am străduit să îndepărtăm orice caracter tehnic neesenţial, să ridicăm barierele t i mpuse de diferitele disci­ pline', să clarifi căm referinţe şi aluzii de la sine înţelese într-o discuţie cu uşile închise, între colegi , dar susceptibile "să facă ecran" între protagoniştii dezbatenii originare şi citi to r ul d e a s t ă zi. Cartea a avut ca bază de po rn i re transcrie­ rea dezbaterii , precum şi două texte ·prelimi­ nare scrise în vederea colocviului şi care au circulat la participanţi. Totuşi, aşa cum se pre­ Ztintă acum, volumul este, să s perăm, mai mult decît o simplă dare de seamă . I nainte de a oferi o priv i re generală asupra organizării lucrări i, cîteva cuvinte despre ori­ ginile aces tei iniţiative şi îrrtprejurărHe deose­ bite care i-au permis realizarea. Nu-l voi co­ pleşi pe cititor cu rememorări fastidioase, nioi cu o cron ică detaliată a colocviului propriu-zis. Pentru a reaseza de zba ter ea în contextul său !ji pentru a s ublinia anumite particul arităţi in­ tel e ctuale specifice, care îi conferă adevărata semnificaţie, este de a j un s să luăm ca punct de plec are o const a t a r e simplă, dar bogată in consecinţe , aceeaşi constatare care, la Centrul Royaumont p e n t ru o ş tiin ţ ă a omului , ne-a determinat să organizăm această întî ln i r e : pe de o p ar t e , teori� dezvoltării -cognitive, :elabo­ 'ra:t� de ·Piaget 'in celebrele sale lucrări despre · p s ihologi a copJlului , şi teor-ia· gramaticilor ge­ n erativ e , elabor ată de Cho m sky în lucrări tot atît de celebre despre universaliile lingvistice, erau din ce în ce mai frecvent comparate, în ·

·

22


termeni cînd de opoziţie, cînd de complemen­ taritate, în învăţămînt, în conferinţe, în discu­ ţiile epistemologice, în revistele de speciali­ tate; pe de altă parte, dacă am cerceta scrie­ rile autorilor acestor teorii, am descoperi că referinţele reciproce sînt puţin numeroase şi nu prea sistematice. Analizele tezelor lui P�a­ get în termeni chomskyeni sau, invers, anali­ zele tezelor lui Chomsky în termeni piagetieni nu sînt decît schiţate, şi, urmîndu-ne propriile înclinaţii metodologice sau filosofice, fiecare dintre noi am trage concluziile cele mai dispa­ rate. Ţinînd seama de statutul "paradigmatic" atribuit celor două teorii cam peste tot unde se punea problema raporturilor dintre înnăscut şi dobîndit, intre structuri biologice şi structuri cognitive, ne-am gîndit că Centrul Royaumont ar face un serviciu comunităţii ştiinţifice sus­ citind o confruntare directă şi aprofundată în­ tre Piaget şi Chomsky. Dincolo de interesul in­ trinsec al unei astfel de întîlniri, am vrut să realizăm un document cit se poate de complet şi de nuanţat şi să-1 difuzăm în rîndurile celor care doreau să-şi formeze o părere personală şi "obiectivă" asupra modului de a se ajunge în cele din urmă la o sinteză transdisciplinară în care orice discuţie asupra opoziţiilor sau a "compromisurilor" între Piaget şi Ghomsky să-şi găsească puncte de sprij�n mai solide. Scott Atran, pe vremea aceea colaborator permanent al Centrului, a devenit principalul propagator al acestei idei, şi entuziasmul său juvenil a devenit repede contagios. Piaget s-a arătat dispus să-I întîlnească personal pe Chomsky şi să discute cu el fundamentele sis­ temelor lor de gîndire, in prezenţa altor sa­ vanţi, care lucrau în domenti apropiate de ale lor. Jacques Monod, preşedintele Centrului Royaumont, a considerat că o asemenea ocazie riu trebuie lăsată să scape. Piaget îi oferea, de fapt, posibilitatea să realizeze un proiect la care el se gîndea de mult, după cum dovedeşte pasaju l care figurează aici ca moto, pasaj ex-

%3


tras dintr-un i n t e rv i u din 1970. Mai mult, această întîlnire s e îuscl"ia perfect pe linia de "deschidere" dintre ştiinţele vieţii şi ştiinţele omului, pe care Centrul Royaumont îşi pro­ pusese să o promoveze . Monod a sprijJnit pro­ iectul cu entuziasm, ne-a ajutat să-i asigurăm finanţarea, a participat la discuţii şi a prezi­ dat una din şedinţe, cu acel amestec de des­ chJdere spirituală şi critică necruţătoare - tră­ sătură atît de scînteietoare a personalităţii sale. Intervenţiile sale, care, din nefericire, nu au putut fi corectate şi nici dezvoltate din cauza morţii sale premature, sînt transcrise literal şi lămuresc, printre altele, poziţiile sale faţă de constructivism şi de inneism. Piaget a propus să se scrie, în vederea colocviului, un scurt text programatic de "invitare" (Psihogeneza cunoştinţelor şi semnificaţia sa epistemologică). Chomsky i-a răspuns, trimiţîndu...,i Structurile cognitive şi dezvoltarea lor. Distribuite parti­ cipanţilor, cele două texte au ajutat la iden­ tificarea de la bun început a aspectelor esen­ ţiale ale viitoarei dezbateri . Ele figurează aici la începutul primei părţi (cap. 1). Graţie aces­ tei "deschideri" care anticipa temele de fond ale întîlnirii, discuţia a fost, încă de la înce­ put, strînsă şi pasionantă . Prima parte a lucrării reproduce etapele dezbaterii în desfăşurarea lor cronologică, adică prezentînd cititorului principalele inter­ venţii, aşa cum s-au succedat. Pentru a reliefa pasajele cele mai importante şi problemele că­ rora dezbaterea le-a adus soluţii noi, a trebuit, totu�i, să se opereze selecţii, să se dezvolte anumite argumente şi contraargumente, să se renunţe la menţinerea digresiunilor. Schimbu­ rile de idei sînt respectate aproape cuvînt cu cuvînt pe pagini întregi ; cu toate acestea, în­ tre fidelitatea literală şi recrearea completă, am căutat un compromis. De comun acord cu autorii şi cu Editions du Seuil, s-a făcut un efort deosebit pentru a păstra, pe cît posibil, carac24


terul colocvial. Ceea ce nu a fost, des.igur, 1J.<?Or. Cu ocazia unei recitiri atente a transcrierilor, cîteva remarci care nu ocupau decît două sau trei rînduri, socotite insuficien te, au putut fi dezvoltate de către autorii lor ; ele ocupă acum una sau două pagini. Argumentele noi sau nou formulate au fost comunicate participanţilor, suscitînd uneori noi răspunsuri sau răspunsuri mai nuanţate. Datorită acestor "abateri" , tran­ scrierile cîştigau în claritate şi în rigoare. Me­ toda se dovedea interesantă şi folos.itoare. Am considerat inutil să marcăm grafic trecerile de la dezbaterea originară la completările intro­ duse după aceea - uneori cîteva rînduri , dar, uneori, şi cîteva pagini. S-ar fi îngreunat lec­ tura şi s-ar fi creat probleme tipografice su­ plimentare, fără o justificare reală, deoarece fidelitatea faţă de spiritul discuţiei este respec­ tată peste tot. Rezultatul, considerat de autori ca acceptabil, este, aşadar, o dezbatere lărgită , îmbogăţită şi, în acelaşi timp , mai densă. Spe­ răm că cititorul va aprecia şi el formula adop­ tată. Ţinînd seama de numeroasele şi importan­ tele modificări, precum şi de această creştere - să-i spunem epigenetică - a transcrierilor, Piaget s-a declarat dispus să recitească între­ gul manuscris, să extragă argumentele cele mai pertinente şi să le răspundă. Consideraţiile sale finale, care încheie prima parte a lucrării, deci dezbaterea propriu-zisă, sînt rezultatul acestei recitiri. A doua parte reprezintă o "dezbatere asu­ pra dezbaterii". Hilary Putnam , logician, cu­ noscut pe plan dnternaţional ca autor al unor lucrări despre filosofia cunoaşterii, nu a putut participa la reuniune, dar a promis că va stu­ dia atent transcrierile şi va redacta un text în acelaşi timp riguros şi provocant. Textul său, intitulat Ceea ce este înnăscut şi de ce, repune în chestiune puncte fundamentale ale expune­ rilor lui Chomsky, ale lui Fodor şi, deşi mai puţin sistematic, pe cele ale lui Piaget. Piaget 26


răspunde pe scurt lui Putnam tn Consideraţii finale. Chomsky şi Fodor şi-au dezvoltat f, i e­ care contraargumentele sub forma a două ar­ ticole extrem de minuţioase şi polemice. O scurtă replică a lui Putnam încheie această a doua parte. Am ţinut ca D-na Yvonne Noizet să păstreze în traducerea franceză caracterul "caustic" al acestui schimb de replici, inclusiv atacurile ad pe1·sonam şi gustul cam suprarealist al unor analogi , i şi al anumitor exemple ; găsim chiar o referinţă, pe j umătate serioasă, pe jumătate paradoxală, la existenţa lui Dumnezeu şi a în­ gerilor. Cele patru texte ale "disputei" Putnam­ Chomsky-Fodor au circulat de atunci încoace ca adevărate foi oficioase în mediile universi­ tare americane şi mi s-a întîmplat să le aud citate, aici, la Paris, într-o conferinţă a unui lingvist american. Un editor american ne-a ce­ rut permisiunea să le includă într-o lucrare antologică de filosofie a limbajului. Nu poate decît să ne bucure faptul că a doua parte a acestei cărţi a devenit "clasică" înainte d(' apa­ riţie. Răspunsul dat de Pi aget lui Rene Thom , provocat de critica pe care acest matematician eminent o face teoriilor genezei spaţiului , dez­ voltate de şcoala de la Geneva, f,igurează în apendice, ca şi textul lui Thom. Sugerată de lectura transcrierilor, această parte a cărţii reprezintă şi o dezbatere asupra dezbateri i . Faptul că această nesperată deschidere asupra problemelor fundamentelor matematicilor nu s-a putut constitui într-o adevărată a treia parte ţine doar de limitele materiale pe care a trebuit să le punem lucrărdi. Este de dorit ca acest apendice , precum şi textul foarte in­ teresant al lui Jean Petitot despre abordarea "catastrofistă" a lingvisticii să devină într-o zi punctul de plecare al unei alte dezbateri şi al unei alte cărţi. 26


"Modul de producţie" deosebit al acestei cărţi, cu intensa circulaţie a materialelor de la un autor la altul, pe de o parte, şi între fiecare autor şi C entr ul Royaumont, pe de altă parte, explică intervalul considerabil care desparte întîlnirea (octombrie 1975) de publicare. Cre­ dem totuşi că interesul faţă de această lucrare a crescut şi că se va menţine mai mulţi ani. In comentaniul ...âu de la sfîrşitul părţii a doua, Jacques Mehler, psiholingvist, fost cola­ borator al lui Chomsky şi al lui Piag e t, "pun­ tea de legătură" între şcoala de la Geneva şi grupul de la MIT (Massachusetts Institute of Technology), alcătuieşte un tablou sintetic al punctelor de convergenţă efective sau poten­ ţiale şi al divergenţelor dintre programul şti­ inţific al lui Chomsky şi cel al lui PJaget. Meh­ ler schiţează şi cîteva direcţii ale dezvoltării viitoare a cercetărilor în psihologia cognitivă şi în p sihologia lingvistică. La începutul şi la sfîrşitul capitolelor, am considerat util să introduc cîteva comentarii, să recapitulez unele puncte cruciale ale dez­ baterii, precum şi să anticipez unele probleme din capitolele următoare. Qtitorul care vrea să urmărească o anumită axă problematică va putea astfel să găsească puncte de reper şi să obţină imedia t cîteva informaţii privind "des­ tinul" unui concept, al unei idei, al unui dife­ rend In continuarea volumulw. Aceste inter­ venţii "din exterior" au fost deja experimen­ tate şi par să fi fost bine primite de cititorii altor publicaţii ale Centrului*. Bogăţia de probleme pe care dezbaterea le-a ridicat direct sau dndirect, ca şi eterogenitatea preocupărilor cititorilor cărora cartea le este destinată sugerează, in sfîrşit, cîteva cuvinte despre publicul său potenţial. Psihologii, ling­ viştii, filosofLi limbajului sint, aşa cum s-a *

de l'homme, Paris, Ed. du Seuil, 1974; colecţia "Points", 197 8 ; Le fait feminin, Fayard, 1978.

L"Unite

reeditare

Paris,

în

27


spus, destinatarii privilegiati. Dezbaterea fJind şi o reexplorare a "frontierelor superioare" ale blologiei, a teritoriilor şi a graniţelor unde biologia întreţine un schimb de concepte, de modele şi de metafore cu psihologia, lingv-i s­ tica şi teoria automatelor, putem spera că bio­ logii (neurobiologii, în special) vor putea găsi aici indicaţii preţioase. Filosofii ştiinţelor şi or,ice cititor sensibil la dezvoltarea treptată a teoriilor ştiinţifice vor găsi aici o mărturie "la cald" privind procesele de formare a consen­ sului ştiinţific. Sub ochii noştri, protagoniştii schimbă între ei acreditivele redactate în ter­ meni de opţiuni metodologice, de descoperiri empirice şi de interpretare teoretică a datelor. Este vorba, în fond, de o dezbatere între două programe ştiinţifice încă în plină deve­ nire : lingvistica generativă şi epistemologia genetică, definite de unii ca două revoluţii ştiinţifice ale epocii noastre. Aceste teorii exer­ cită o fascinaţie crescîndă în numeroase do­ menii ale cercetării antropologice, sociologke şi literare. Se vorbeşte adesea - pe temeiul u nor aspecte preluate din zbor, a unei consul­ tări sumare a textelor sau chiar pe baza unui "principiu de autoritate" - despre sistemele chomskyan şi piagetian ca despre nişte para­ digme ale spiritului ştiinţific. Lectura acestei cărţi ar trebui, aşa cum o dorisem iniţial, să permită fiecăruia să ajungă la o opinie nuan­ ţată şi personală, renunţînd la sursele indirecte şi la orice argument de autoritate. Poziţiile teoretice şi datele care le fundamentează sîn t ciiscutate aici de Chomsky şi P. i aget în lumina obiecţiilor făcute de specialişti din alte sec­ toare de cercetare. Teorii ale limbajului/teorii ale învltţării se vrea, în esenţă, un inventar critic al strategiilor de cercetare ;::a re ne vor înlesni mîine o nouă pr·ivire de ansamblu asu­ pra problemei mereu renăscute şi mereu re­ fulate a naturii umane. Astfel, această carte ne spune mult în privinţa naturi i explicaţiei ştiinţifice. 2R


O datorie elementară faţă de cit i to r i şi de autori mă obligă să subliniez că întregul me­ rit al acestei real· i zări trebuie atribuit compe­ tenţei , generozităţii şi zelului participanţilor ; orice insuficienţă nu ar putea fi, în schimb, imputabilă decît regiei. Colocviul şi cartea de faţă nu s-ar fi putut real· i za fără ajutorul financiar al Fundaţiei Volks w agen şi al E dition s du Seuil. In timpul pregătirii pentru tipar, Centrul Royaum ont a putut beneficia de aj utorul Fundaţiei Fard şi al Consiliului general al cercetării ştiinţific e şi tehnice. Ţin să aduc omagiu memoriei d-lui Henry Goui"n şi să mulţumesc d-nei Jsa­ belle Gouin pentru că ne-au pus cu generozi­ tate la dispoziţie, în timpul colocviului, o parte din locuinţa lor particulară de la Abbaye de Royaumont. Constantin Jelenski şi Sylvia D u­ chacek au acordat, o dată în plus, un ajutor preţios şi eficient la pregătirea şi desfăşurare a colocviului. Cal·i tatea deosebită a traducerii si­ multane, datorată remarcabilei competenţe a lui Christopher Thiery, a fost o condiţ i e sine qua non a dezbaterilor. Munca de transcriere a dezbaterilor a fost îndeplinită de Marilu Mehler, care, de altfel, m-a şi secondat în di­ feritele etape ale r edactării acestei cărţi . Mul­ ţumim, de as e men e a, d-nei Yvonne Noizet, care , asigurînd traducerea franceză, a trebuit să facă faţă n umeroa s elor dificultăţi puse de terminologie şi de natura însăşi a dezbaterii. Ajutorul de ultim moment pe care ni 1-au dat Annie-Claude Chauchat, Alain Delaunay, Claude Fischler şi Jean-Luc Pinard-Legry ne-a fost i n dispensabil pentru punerea la punct şi tuşele finale ale versiunii franceze a acestei cărţi. Paris, aprilie 197!!


Din prefata la ediţia americană*

. . . Cu toate că cea mai mare parte a coloc­ viului şi a manuscrisului original a avut loc, respectiv a fost redactat în limba filll."lgleză, ediţia americană apare la cîteva luni după ediţia franceză. Acest interval a fost bogat in rezultate, pentru că publicul cititor de limbă f ranceză şi presa au manifestat un viu interes faţă de carte. Unii lingvişti şi psihologi eu­ ropeni au mers pînă acolo , încît au numit-o "cartea anului". Totuşi, a devenit clar că interesul mare manifes.tat faţă de conţinutul cărţii a mers mină în mînă cu un sentiment de frustra re în rîndurile nespecialiştilor. S-au ri­ dicat întrebări de felul : "Unde duce asta, la urma urmei ?", "Ce este , de fapt, în joc aici ?" şi "In ce măsură are asta vreo legătură cu domeniul meu de activitate ?". De multe ori , acest "domeniu" este, pur şi simplu, condiţia umană. I ntre timp, am descoperit că recenzia stră­ lucită pe care psihologul american Howard Gardner a pubLicat-o mai întîi în revista "Psy­ chology Today", pusă apoi la îndemîna publi­ cului francez în "Psychologie ", constituie o foarte bună "in troducere". De aceea, m-am bucurat cind d i rectorul editurii Harvard Uni* La p regă t i rea pentru tipar losit şi e d i ţ i a americană. (Nota

at

a

volumului,

red.)

s-a

fo·


versity Press a avut ideea să-1 roage pe Gard� ner să scrie un cuvînt introductiv mai puţin tehnicist. Este o plăcere să confirm calitatea şi interesul stîrnit de acest sinopsis , mulţi cititori găsind că este util să beneficieze de o prezentare a acţiunii şi a personajelor princi­ pale înainte de a intra în edif,i ciul operei . Re­ cunoştinţa lor o va egala pe a mea atît faţă de profesorul Gardner pentru ducerea la inde­ plinire a unei sarcini atît de dificile, cît şi faţă de editura Harvard Un iversity Prcss pentru că i-a solicitat-o. Dacă, aşa cum susţine Gard­ ner, cunoaşterea s-a îmbogăţit datorită acestui colocviu şi acestei cărţi , trebuie să i se recu­ noască şi meritul de a fi făcut un fapt public din acest eveniment oarecum confuz.

Massimo Piattelli-Palmarini Decembrie 1979


DIN

CUVINT INAINTE

Maturizarea cunoaşterii Howard Gardner

Un viitor istoric al ştiinţelor cunoaşterii - acest ansamblu de discipline de dată re­ centă, care cercetează funcţionarea minţii umane - ar putea alege între mai multe epi­ soade ca punct de plecare al acestui domeniu. Dacă şi-ar îndrepta atenţia asupra celor mai vechi manifestări ale interesului pentru feno­ menele mintale, el ar putea reedita întrebă­ rile pe care şi le-au pus filosofii clasici - de exemplu, căutările lui Socrate legate de natura cunoaşterii. În scopul ident.i ficării unor ante­ cedente mai puţin îndepărtate, el s-ar putea opri asupra unor momente spectaculoase din istoria gîndirii moderne argumentarea lui Descartes că existenţa sa ar putea fi dedusă din capacitatea sa de a se îndoi, sau răspunsu­ rile lui Locke la întrebări le lui Molyneux despre exper.i enţele unui orb care şi-a recăpă­ tat vederea. Dacă istoricul nostru imaginar ar discerne originile mişcării cunoaşterii în înce­ puturile psihologiei experimentale, ar putea înfăţişa momentul în care Wilhelm Wundt deschidea, în 1 879, primul laborator la Leipzig, sau investigarea amănunţită efectuată de cer­ cetători de la Wiirzburg în jurul anului 1900 pe subiecţi puşi să rezolve probleme. Dacă le-ar discerne în lucrări originale care au in­ spirat actuala serie de savanţi, el ar putea 33


foarte bine cita Odginile inteligenţei la copil de Jean Piaget (ediţia franceză, 1936) sau Structuri sintactice de Noam Chomsky (1957). Cu toate că momentul naşterii ştiinţelor cu­ noaşterii ar putea fi controversat, perioada în care ele s-au maturizat pare destul de clară. Studiile privind cunoaşterea n-au captat decît in ultimii 10-15 ani atenţia în psihologie şi doar în această perioadă au gravitat spre o integrare semnificativă între domenii diverse ca filosofia, neurologia şi antropologia. A cres­ cut numărul publicaţiilor de specialitate, au fost publicate sute şi sute de cărţi, fundaţii şi agenţii guvernamentale s-au întrecut să spri­ jine astfel de cercetări. Dacă ar fi să alegem o serie de date care să marcheze "maturiza­ rea" oficială a acestui domeniu, s-ar putea isca o dispută. * Un lucru e sigur : un concu­ rent puternic 1-ar constitui data de 10-1 3 oc­ tombrie 1975, dată cînd Jean Piaget şi Noam Chomsky s-au angajat în dezbaterea privHoare la teoriile limbajului şi învăţăturii, relatată in aceste pagini. I ntilnirea de la Abbaye de Royaumont a avut importanţă istorică din mai multe mo­ tive. In primul rînd, Chomsky şi Piaget erau şefii recunoscuţi a două dintre cele mai dnflu­ ente (poate că cele mai influente) şcoli contem­ porane de studii dedicate cunoaşterii. Urmaţi fidel de toţi oamenii de ştiinţă din domeniul lingvisticii, respectiv al psihologiei dezvoltării , reputaţia lor internaţională trecuse dincolo de graniţele specialităţii lor. Împreună cu colegi legaţi intr-o măsură mai mare sau mai mică de programele lor de cercetare, Piaget şi * Intr-un eseu recent, nepublicat, asupra istoriei ştiinţel or cunoaşterii, George Miller prezintă simpo­ zionul ţinut la MIT in septembrie 1 956. La această intilnire, unde au par t icipat Claude Shannon, Je­ rome Wiesner, Noam Chomsky, Herbert Simon şi Miller, au fost pentru prima oară abordate simul ta n teoria informaţiei, simularea pe computer, psihologia experimentală şi lingvistica teoretică.

34


Chomsky şi-au prezentat i deile în faţa unei

Cldunăr,i ilustre de savanţi laureaţi ai Pre­ mi ului Nobel în biologie, figuri marcante în domeniul filosofiei şi matematicii, precum şi cîţiva dintre cei mai proeminenţi oameni de ştiinţă behavior,işti din lume. Toţi cei prezenţi au ascultat în mod critic argumentele prezen­ tate şi au luat parte activ la discuţiile care au urmat, fără să şovăie să-şi spună părerea sau să se declare de partea cuiva. Totul a fost ca şi cum două dintre figurile marcante ale seco­ lului al XVII-lea - Descartes şi Locke, să zicem - ar fi putut învinge timpul şi spaţiul pentru a se angaja într-o discuţie la o sesiune comună a Societăţii Regale din Londra şi a Academiei Franceze. Poate că această întîlnire a avut o semnifi­ caţie în plus. Poate că pentru prima oară per­ sonalităţi angaj ate în prima linie a unor dis­ cipline "mai delicate" ca psihologia şi lingvis­ tica au reuşit să implice un important şi dis­ tins grup de savanţi " unul şi unul" în discuţii formulate chiar de oamenii de ştiinţă behavio­ rişti - fără nici o urmă de condescendenţă din partea reprezentanţilor unor discipline "tari pe poziţie" ca biologia şi matematica. Fapt la fel de important, protagoniştii au re­ prezentat ştiinţele cunoaşterii - un domeniu de abia cunoscut (şi încă fără nume) cu două decenii în urmă, domeniu care - faţă de multe alte sectoare ale ştiinţelor comportamentale era prea puţin familiar atît marelui public, cît şi comunităţi,i oamenilor de ştiinţă. Întîlnirea de la Royaumon t a ridicat nume­ roase probleme pentru observatorii scenei in­ telectuale şi ştiinţifice contemporane. Multe din ele, referitoare la supoziţiile teoretice "de esenţă" ale celor mai însemnaţi participanţi la conferinţă, sînt abordate detal,i at în introdu­ cere şi comentariile la fiecare capitol , semnate de Massimo Piattelli-Palmarini, unul dintre organizatorii conferinţei şi persoana care şi-a asumat sarcina laborioasă de a pregăti pentru 35


tipar atît versiunea franceză, cît şi cea engleză a acestei cărţi. De aceea, voi discuta aici cî­ teva chestiuni de ordin general despre natura şi semnificaţia evenimentelor de la Royau­ mont. I n mod deosebit, se ridică întrebări le­ gate de formaţia intelectuală şi orientările ce­ lor doi bărbaţi aflaţi în centrul acestor dezba­ teri , motivele care au determinat întîlnirea la data respectivă şi factori i care, în ultimii ani, au impulsionat mişcarea pe care ei o exempli­ fică. I n sfîrşit, publicarea lucrărilor conferinţei îndeamnă la reflecţie asupra rezultatului aces­ t ei întîlniri atît grupul de participanţi, cît şi publicul larg pentru care au fost tipărite aceste dezbateri. Deoarece, chiar dacă un verdict asupra �nportanţei pe care o prezintă ştiinţele cunoaşterii a început să prindă formă în ca­ drul comunităţii ştiinţifice, semnificaţia acestei mişcări rămîne un mister pentru toţi ceilalţi. Este util să menţionăm că nici Piaget şi nici Chomsky nu sînt de formaţie psiholog·i , după cum nici unul nu va accepta bucuros eticheta de psiholog al cunoaşterii. Manifestînd din copilărie interes în ce priveşte comporta­ mentul moluştelor, Piaget şi-a început cariera profesională ca biolog. Urmînd o rută sinu­ oasă, atît de cunoscut, încît nu mai are nevoie de prezentare, Piaget a fost îndemnat să stu­ dieze originile cunoaşterii la copil şi etapele prin care trec copiii pînă la atingerea unui nivel adult de gîndire logică. Cu toate că a existat un moment în care a considerat timpul afectat acestei investigaţii o simplă digresiune în efortul său de a pune la punct o explicaţie biologică a naturii cunoaşterii, Piaget a ră­ mas, timp de aproape şaizeci de ani, un cer­ cetător al gîndirii copilului, întemeind, în cele din urmă, epistemologia genetică, un domeniu nou, care cercetează originile structurilor intelectuale la copil, evoluţia cunoaşterii în cadrul unor discipline ştiinţifice specifice, precum şi paralelele între aceste două direcţ.ii 36


de dezvoltare. Î n vîrstă de aproape optzeci de> ani la data conferinţ e i, Piaget a putut constata că părerile sale, cîndva marginale, despre co­ la nivel pil deveniseră extrem de influente universitar - în psihologia dezvoltării şi tot mai citate de cei ,implicaţi în procesul educa­ tiv. Ba, mai m ult, chiar în timp ce convingea mulţi psihologi sceptici să i se alăture în cer­ cetarea structurilor dezvoltării în cadrul cu­ noaşterii, Piaget obţinea un succes surprinză­ tor în integrarea veder.iJor sale cu cele ale altor personalităţi de frunte din domeniul şti­ inţelor sociale, biologice şi fizice. Noam Chomsky şi-a început cariera univer­ sitară ca cercetător în domeniul limbii, ma­ niera sa de lucru bazîndu-se pe o riguroasă ana1iză filosofică şi pe metode logico-matema­ tice formale. Convins de timpuriu de insufi­ cienţa încercări lor anterioare de explicare a naturii limbajului , Chomsky a introdus în lingvistică o serie de concepte revoluţionare. A formulat un plan pentru o lingv.i stică ştiin­ ţifică : găsirea unui ansamblu de reguli gra­ maticale care să ofere posibilitatea unei de­ scrieri sintactice pentru toate propoziţiile ad­ misibile, dar nu şi pentru cele non-admisibile în orice limbă dată . A form ulat ipoteza că o asemenea gramatică ar constitui o descriere valabilă a cunoştinţelor pe care le foloseşte un vorbitor al limbii atunci cînd alcătuieşte şi în­ ţelege propoziţiile limbii pe care o vorbeşte. Chomsky a făcut, de asemenea, propuneri spe­ cifice privind natura formală a sistemului gra­ matical care ar putea îndeplini aceste obiec­ tive. Intr-o suită de scrieri de răsunet, a postu­ lat un ansamblu de structuri lingvJstice ex­ trem de abstracte la care mintea umană este considerată sensibilă, structuri care nu e ne­ voie să fie învăţate, deoarece fac parte din sistemul înnăscut de cunoaştere al copilului . Poate că ruptura lui Chomsky de trecutul lingvistic a fost mai radicală decît îndepărta­ rea lui Piaget de psihologia anterioară lui, iar -

37


influenţa sa asupra generaţiei de cercetători care i-au urmat a c resc u t cu repeziciune. Ch o m sky nu se mul ţ umeşte cu succesele p e care le-a obţin ut în domeniul lingvisticii, de­ venind , în scurtă vreme, purtătorul de cuv î nt a numeroase cauze. Pentru marele public, el este c u n osc ut mai cu seamă ca un critic ne­ cruţător al politicii externe a meri c an e , însă în comunitatea şti inţifică ceea ce a atras cel meti mult atenţia a fost viziunea sa asupra modului in care trebuie studiat behaviorismul. Aceste biografii intelectuale impresionante au constituit probabil stimulentul principal al î ntîlnirH de la Royaumont. Amîndoi întocmi­ seră programe pentru ştiinţa cunoaşterii şi, deoarece foarte mulţi observatori au fost fra­ paţi de diverse asemănări şi contradicţii , s-a ivit necesitatea unei întîlniri şi a unui dialog între cei doi. Amîndoi au prezentat în cadrul confer·i nţei comunicări care, prin exemplelE', stilul argumentului şi viziunea lor despre şti­ i nţ ă , le-au reflectat convingerile. In mod ca­ racteristic, Piaget s-a concentrat asupra feno­ menelor comportamentale specifice ale copilu­ lui, pe c are le-a descoperit împreună cu col a­ boratorii săi - înţelegerea permanenţei obiec­ telor, care n u apare decît spre sfîrşitul primei copilării ; capacitatea generală de a simboliza, care se pare că stă atît la baza activităţilor lingvistice, cît şi a ac tivită ţ il o r "simulate", de j oc ; capacitatea de a aprecia conservarea ma­ teriei, care îşi face apariţia abia în primii ani de şcoală. Cu toate că Piaget şi-a crit.i cat vechii rivali, behavioriştii şi inneiştii , în cea mai mare parte a rămas dornic să-şi facă noi adepţi in re priveşte imaginea generală pe care a dat-o dezvoltării umane universale un portret atrăgător şi convingător în liniile sale gene­ rale, însă dificil de formulat în termeni sufi­ cient de exacţi pentru o confirmare sau infir­ mare promptă. Chomsky a oferit, de asemenea, un număr de exemple specifice extrem de interesante in -

38


spri1inul punctului său de vedere, dar abor­ d are a generală a problemelor a fost net dife­ rită. Spre deosebire de exemplele lui Piaget, exemplele sale nu se referă la fenomene com­ portamentale empirice ; mai degrab ă , a atras atenţia asupra unor reguli interne abstracte, cum ar fi condiţia subiectului specificat , de­ scrisă în consideraţiile sale introductive, care par a fi necesare în explicarea anumitor si­ metrii ale output-ului lingvistic. Aceste reguli se află prin examinarea trăsăturilor enunţuri­ lor lingvistice corecte şi a anumi tor construcţii sintactice ,incorecte, dar "posibile", care nu apar niciodată. O d ată puse în lumină, ase­ menea simetrii (cu toate că nu în mod necesar şi explicaţiile speciale ale lui 8homsky) devin evidente, o experimentare în scopul demon­ strării exactităţii lor părînd superfluă. I n con­ secinţă, Chomsky s-a bazat în mare parte pe astfel de exemple şi pe măiestrd.te reductiones ad absttrdum pentru a pune în umbră reguli şi puncte de vedere contrare. Nesatisfăcut de explicaţiile empiriste, el este prea puţin îngă­ duitor cu teza legăturii dintre mediu şi schim­ bările genetice, teză care constituie nucleul interacţionismului lui Piaget. Poziţia funda­ mentală a lui Chomsky o reprezintă imaginea vie a ceea ce trebuie să fie practica ştiinţifică : explicaţiile metaforice ş i impresioniste trebuie evitate în favoarea unor formulări mai pre­ cise, exprimate suficient de formal pentru a permite testarea şi, într-o epocă popperiană, infirmarea. Am avut, şi aici, de-a face cu o perspechlvă complet diferită asupra naturii umane : acolo unde Piaget vede copilul uman - şi mintea sa - ca agent activ, constructiv, care înaintează pas cu pas, într-o nesfîrşită operaţiune individuală, Chomsky vede mintea, ca ansamblu de unităţi esenţiale preprogra­ mate, dotate, fiecare, de la bun început pentru înţelegerea întregului arsenal de reguli şi avînd 39


nevoie doar de cel mai modest declanşator ambiental pentru a-şi etala produsele intelec­ tuale. Cu toate că liniile directoare ale dezbaterii erau cunoscute specialiştilor în sfera ştiinţelor cunoaşterii, ele nu constituiau monedă curentă printre specialiştii "ştiinţelor dure" ş i erau şi mai puţin familiare publ icului intelectual pro­ fan. 1n Statele Unite ale Americii cel puţin, discuţiile celor din afara psihologiei se axează pe două direcţii prea îndepărtate de atmosfera de la Royaumont. Pe de o parte, este psihana­ liza, studierea mecanismelor subconştiente ale minţii, un cîmp de investigaţie deschis de cer­ cetările strălucite ale lui Freud. Această dis­ ciplină care îşi are începuturile în medicina cli nică. a fost de mult asimilată de sectoare largi ale profesiunilor auxiliare, iar acum con­ sntuie parte integrantă a studiilor umanJste în domeniile istoriei, literaturii şi al interpre­ tării fenomenului cultural . La fel de renumit, dar situat la polul opus, este behaviorismul , care constă în studierea activ.ităţilor exte r ioare ale organismelor şi căutarea unui ansamblu limitat de principii care să explice întregul proces al învăţării. Această disciplină a fost lansată prin studiile stimulatoare privind com­ portamentul animalelor ale unor cercetători ca Pavlov şi Skinner, dovedindu-se, în scurt timp, un mijloc e f icie n t de dresare a animalelor si instruire a unor populaţii umane, iar acu � devenind un principiu larg folosit în ingineri a umană, nu în întreg.ime lipsit (după cum ne aminteşte Chomsky) de nuanţe politice. După cum poate confirma orice asistent uni­ versitar care lucrează cu studenţi de anul în­ tîi , atît psihanaliza, cît şi behaviorismul exer­ cită o atracţie imediată, deosebită asupra celor care manifestă interes pentru psiholog.i e. Şi aceasta nu numai datorită faptului că inter­ pretarea viselor şi consolidarea instinctului de orientare la porumbel au intrat de mult în 40


con ş tiinţ a p ublicului . Mai degrabă, atracţia exercitată de aceste domenii se datore ş t e , în primul rînd, confruntării anumitor aspecte de mare i nte res ale naturii umane e m oţ i ile pri­ mare , " anim a lu l " iraţional din noi, experienţa pl ă cerii şi a durerii, posibil i tatea l iber ei voinţ e , pu ls iun ile agres i unii şi cele sexuale. Ca să vorbim mai li m p ede, psi h a naliza şi beh avio ­ rismul nu tratează fiecare dintre aceste as ­ pecte în mod egal - şi nici interpret ă rile pc care le oferă nu co i ncid ! Dar aceste două ti­ puri de abordare - amîndouă favorabile unei analize evoluţioniste, a mî ndou ă axate pc pro­ bleme ale afectului, amîndouă ign orînd în mare măsură diversitatea raţionamentelor logice şi puterea de calcul a mi nţii - atacă de pe o aşa -zisă poziţie ştiinţifică avan tajoas ă proble m e ale exi s tenţei umane ca r e de mult ă vreme f o r ­ m ează miezul povestirilor, dramelor şi crize­ lor personale . Absenţa p s ihanal i ştilor şi a be­ h avioriştilor de la Royaumont demonstrează prăpastia aproape de netrecut dintre cei inte­ resaţi în p rimul rînd de ex.i stenţa emoţio n al ă şi motivaţional ă umană şi cei preocupaţi de ra­ ţiunea umană. Un al treilea domeniu al p s i h ologiei - pu­ ţin cunoscu t publicului l<, .. g şi absen t l a întîl­ nirea de la Royaumont, du:· care a domi n a t aproape î n totalitate scena universitară - este p s ihologia academică. Datînd de la deschiderea laboratorului lui Wundt şi culminînd cu o r ­ ganizaţia de profil care este Asociaţia Psiho-­ l ogic ă American ă , aceast ă dis c iplin ă şi-a C ( n ­ ce n t r at atenţia asupr a descoperi r ii leg i lor gC'­ nerale care g u verneaz ă activităţi adeseori tre­ cute cu vederea, dar, totuşi, de importanţă cru­ cială ca percepţia, înv ă ţa r ea şi memoria. Ope­ r înd mai cu sea mă în situaţ i i experimentale artificiale şi bazînd u-se cu deosebire pe rf'­ zultate obţinute pe cobai şi s tud e nţ i de anul doi c e r ce t ă to r ii din acest domeniu au construit m e t od i c , cărămidă cu cărămidă, un edifici u 41


'�are cuprinde încăperi pentru cum văd oamenii formele tridimensionale, cum învaţă să bată la maşină, cum îşi amintesc liste de cuvinte şi cum pot şocurile electrice să le influenţeze comportamentul, precum şi pentru o serie de alte aspecte care se pretează unei abordăr·i experimentale. Deşi reprezintă baza predări i psihologiei la nivel universitar ş i d e e a de­ pinde in fapt acordarea doctoratelor, psihologia academică a avut un dect neînsemnat asupra publicului larg, care (în ciuda potopului de psiholog·ie popularizată) rămîne aproape total ign orant în privinţa esenţei rezultatelor sale. Ba, mai mult, această situaţie işi poate găsi o justificare. Dacă psihologia academică tra­ diţională la început a ridicat şi apoi a rezolvat mici probleme, ea nu a reuşit să convingă prea mulţi observatord critici (inclusiv, foarte pro­ babil, Piageţ şi Chomsky) că studiile sale sînt de importanţă centrală pentru înţelegerea minţii umane. Sfera ştiinţelor cunoaşterii aşa cum a fost reprezentată la Royaumont nu abordează decit rareori probleme de afect şi motivaţie, mani­ festind neîncredere faţă de cîrpelile de labo­ rator ale psihologilor academiei obişnuiţi. I n momentele lor cele mai bune şi mad originale , reprezentanţii ştiinţelor cunoaşterii se adre­ sează în mod direct naturii minţii umane : cum funcţionează cînd efectuează cele mai com­ plexe forme de raţionament - joacă şah, re­ zolvă ecuaţii diferenţiale, scrie o povestire, un sonet sau compune o sonată ? Ajutate de com­ puterul modern , urmărind cele mai noi rezul­ tate obţinute în domeniul biologied şi al neu­ ropsihologiei, ştiinţele cunoaşterii anticipează o sinteză în care formele de bază ale minţii umane vor fi dezvăluite în întregime. Plăcerea de a exa m ina viaţa mintală în toată complexoi tat('a ei nu este, desigur, în întregime o inspiraţie a cognitiviş tilor din ultimii z ece ani ; primele indicaţii se pot găsi în mai multe 42


sectoare încă din primii ani ai psihologiei * . Jnsă exorcizarea a trei obstacole - fasci naţia psihanalizei pentru gîndirea nonraţională, refu­ zul behaviorismului de a tolera entităţi min­ tale şi evaluări introspective, ca şi idolatria manifestată în cercurile psihologiei academice faţă de metode atomiste şi unităţi de analiză - a inceput în Statele Unite ale Americii abia in anii cinoizeci şi şaizeci. Principalii factori stimulatori au fost capacitatea din ce în ce mai mare a computerului de a simula procese complexe de gîndire, reactualizarea interesului in domeniul strategiilor care sînt folosite pen­ tru rezolvarea problemelor dificile, demonstra­ rea existenţei la animale a unor capacităţi de raţionament şi comunicare ce desfid explicaţia în termenii modelelor stimul-reacţie, publica­ rea cărţii de mare răsunet a lui Uirie Neisser, Cognitive Psychology (Psihologia cognitivă , 1 967) şi, nu în ultimul rînd, cercetările de pionierat ale lui Piaget în domeniul procese­ lor de gindire la copii şi demonstraţiile con­ vingătoare ale lui <!! h omsky privind anumite principii lingvistic e. Opiniile lui Chomsky şi Piaget se întîlnesc în avershmea lor comună faţă de abordările anterioare ale psihologiei şi in (relativa) lor simpati e faţă de practic ieni de dată mai recentă în ştiinţa cunoaşterii, cum ar fi Roger Brown, J erome Bruner, George Miller şi Herbert Simon , ca şi faţă de recen­ tele abordări non-atomi ste , cum ar fi teoria schemelor. Dar, cu toate că ii unesc adversari comuni şi întinse influenţe istorice, în timpul dezbaterilor de la Royaumont au ieşit în mod Intr-adevăr, cele spuse pînă acum minimali­ zează importanţa mai multor personal ităţi din istoria psihologiei - de exemplu, James Gibson , Karl Lash­ l ey, Frederic Bartlett - şi a m a i m u l tor �coli cum sint psiholog i a form ei (Gestaltpsychologie) ş i

p s i hologia dezvolt ă r i i sovietică - , c a r<' s-au confrun­ t a t cu p roblem e m a i sensibile, atrăgi nd , p o <J te d i n această cauză, i n m a i m a re m ăsură aten ţ i a publi­

c-ului.

43


repetat Ia s u prafa ţ ă d i ferenţe p r o f u n de in pri­ vinţa mo d u l u i de a analiza pr o b lemele , mo-· delele cunoaşterii umane şi tematicile ştiinţi­ f i c e f un d am e n t al e .

Piaget şi Ch om s k y pot fi s t ud iaţi în cadrul unei tradiţii p s i h olog ic e care îşi are rădăcinile tntr-un trecut recent, d a r cu mult mai i m p o r­ tant este faptul că sînt m o ş t e nit orii une·i ve­ nerabile tradiţii de filosofie clasică. Trăgîn­ d u-şi seva din gîn dire a g r e c o - r o m an ă , d ar mai cu seamă din f ilo s o fia post-renascentistă, preo­ cupările am îndurora pot fi vă zute ca efortur i c o n tem p orane de a pune, a p r ec i za şi a d a r ă s pu ns urJ unor pr o b l eme ce au preocupat fi­ l osofi ca B e r k e l e y , Descartes, Hobbes, Hume, L ei bni z , Locke, Rousseau şi, mai ales, Kant. Şi, aşa cum strădaniile d� la Royaumon t pot fi con s i derat e ca o încercare contemporană de a aborda v echi p r obl e me filosofice, succesul fi­ nal al mişcării din domeniul ştiinţelor cunoaş­ terii poate fi foarte bine evaluat î n te rm e n i i p r ogres ulu i realizat de ea î n găsirea unui răs­ puns la aceste întrebări. Dacă am considera întîlnirea de la Royaumont ca o reeditare c o n ­ tem porană a unei dezbateri în t r e filosofi cla­ sici , ne-am p utea întreba , ca măsură a sem­ nif i c a ţ i e i e i , d a c ă aceşti filosofi a r f i î nţ ele s dezbaterea în ca z ul în c a re ar fi fo s t martorii ei, dacă ar fi considerat că dezbaterea a fost conformă cu p l an u l întocmit şi d a c ă ar fi tras concluzia că s-au înr eg i s tr at progrese în rezol­ varea punc tel o r d in pl a n Ce pr o bl e m e, formulate în fi loso fi a clasică, au răsunat între zidurile Mănăstirii de la Royaumont ? Printre su b i ec t el e ap ă r ut� î n t i mpul d i scuţ ii lor, s-au numărat raportul dmtre c apaci t ate a d e î nţ el egere a cop ilu lui şi cea � a d ul t u l ui ; legă t urile între intelectul animalulm si mintea omenească ; natura d i f e ri ţi lor purtă­ tori ai cunoaşterii, cum ar fi calităţi primare si secundarE', cuvinte, imagini, scheme ş i � emn e ; natura limbajului şi rap o rt u l său cu .

44


gîndirea. Probabil că problema dominantă a dezbaterii a fost una care îşi găseşte formu­ larea originală în paginile lui Shakespeare şi a constituit o sursă continuă de dispută între filosofi de pe cele două maluri ale Canalului Minecii dacă (aşa cum susţine Chomsky) cu­ noaşterea este în mare parte înnăscută, parte a dreptului individului la naştere, o formă a ideilor înnăscute existînd pe tărîmul "naturii" ; dacă (aşa cum au argumentat empiriştii tradi­ ţionalişti) cunoaşterea poate fi mai bine înţe­ leasă ca un produs al existenţei într-un mediu, o serie de mesaj e de "hrană spirituală" trans­ mise de alţi indivizi şi de cultura înconjură­ toare, care se grefează pe o tabula .rasa ; sau dacă (aşa cum insistă Piaget) cun oaşterea poate fi construită numai prin interacţiunea dintre anumite modalităţi înnăscute de prelucrare existente la copilul mic şi caracteristicile reale ale obiectelor fizice şi ale evenimentelor. Această problemă a contribuţiei genetice ver­ sus culturale la dezvoltarea minţii a fost con­ cis exprimată de Jacques Monod, principalul organizator al acestei conferinţe «Punîndu-mi vasta întrebare "Ce face ca omul să fie om" , constat că, de o parte, se află cultura sa, iar, de cealaltă, genomul său, e limpede. Dar care sînt limitele genetice ale culturii ? Care este componenta ei genetică ?» Desigur, toate aceste probleme au fost ati n se, însă ele nu s-au bucurat de aceeaşi atenţie. Cu sau fără voie, discuţia purtată în jurul inneismului propus de Chomsky opus "inter­ acţionismului" propus de Piaget a luat mult timp, dezbatere care la Royaum ont s-a concen­ trat pe întrebări privind originile limbaj ului. Tema disputei a constituit-o întrebarea dacă capacităţile lingvistice umane pot fi con side­ rate ca produs al dezvoltării intelectuale ge­ nerale "construite" (aşa cum a susţinut Piaget) sau dacă ele sînt o parte foarte specializată a moştenirii genetice umane, în mare măsură 45


separate de alte facultăţi umane şi conside­ rate, mai exact, ca un fel de cunoştinţe înnăs­ cute care nu trebuie decît să se dezvolte (aşa cum a subLiniat Chomsky). <:: a să fiu mai clar, întrebarea dacă limbaj u l este în mod hotărîtor dependent de anumite capacităţi nonlingvistice are o importanţă ca­ pitală şi a fost discutată la un nivel foarte abstract în timpul conferinţei. Totuşi , dezba­ terea specifică dintre inneism şi [nteracţio­ nism a fost considerată de mulţi observatori ca inutilă şi sterilă. I n cadrul ştiinţelor bio­ logice, mulţi cred că nu mai este bine să se­ parăm influenţele ereditare de cele ale me­ diului, iar, în cadrul ştiinţelor comportamen­ tale, pînă şi cei ispitiţi de această chestiune au găsit că este dificil să decidă asupra a ceea ce constituie dovezi în favoarea unei părţi sau alteia. Faptul că Chomsky şi Piaget au putut trage concluzii atît de diferite pe baza unor date cu aceeaşi valoare probatorie despre as­ pecte lingvistice şi cognitive de început şi că au fost momente cînd şi-au schimbat punctul de vedere in ce priveşte dovezile în sprijinul poziţiei respective îmi arată că motivul pentru care s-a insistat atît de mult asupra acestei probleme a fost mru curînd că cei doi repre­ zentanţi au avut păreri de neclintit în legătură cu ea decît că au încercat să se convingă unul pe altul sau pe "alţi" sceptici. La Royaumont au fost puse în discuţie şi alte subiecte importante şi mai uşor de solu­ ţion at. I n mod deosebit, merită amintite trei probleme înrudite şi recurente, pentru că ele subliniază diferenţele cardinale dintre cei doi protagonişti şi, spre deosebire de opoziţia na­ tură/educaţie, pot fi soluţionate în anii care vin. O primă discuţie priveşte dilema rous­ seau-istă a relaţiilor dintre gîndirea copilului şi cea a adultului : în timp ce Piaget şi adepţii lui cred în utilitatea etapelor, copiii însuşin­ du-şi, pe măsură ce înaintează în vîrstă, mo­ duri de raţionament calitativ diferHe (şi din 46


ce în ce tnai co m p l exe ) , co l egul lui Ch omsky , Jerry Fodor, a susţinut cu tărie că o as e mene a explicare a etapelor în dezvoltarea gîndirii estE' atacabilă din punct de vedere logic. Dup ă pă­ r erea lui Fodor, î n pri nc i pi u este imposibilă apariţia unor forme de gîndire mai puternice din forme mai slabe ; toate formele de raţio­ nament de care un individ va putea fi capabil sînt specificate la naştere şi se �vesc după ce trec prin t r - un proces de maturizare în cursul dezvoltării.

O a doua discuţie pasionantă a avut ca temă natura reprezentărilor mintale prin care ne concepem experienţele, inclusiv obiectele şi persoanele din lumea înconjurătoare. Din per­ spectivă piagetiană, capacitatea de a-ţi repre­ zenta cunoştinţele şi de a l.e repreze n ta şi al­ tora co n s tituie un pro ce s constructiv, care pre­ supune o serie de acţiuni asupra mediului în­ conj urător, care aşteaptă terminarea dezvoltării senzoriomotorii la vîrsta de doi ani şi care, l a rîndul ei , face posibile j ocul simboli c, visurile, imaginile mintale, limbaj ul, de fapt întreaga gamă de capacităţi de simboli zare. Chomsky �i colegii săi, pe de altă parte, şi-au e xpr imat îndoiala în legătură cu kgitim itatea grupării laolaltă a unei famil,i i de reprezentări , a re­ curg e r ii la o funcţie de simbolizare care apare într-un moment anumit al dezvoltări i ; după părerea lui Dan Sperber, limbaj ul ca s is t e m de simboluri trebuie radical disociat de alte forme simbolice ; în formularea lui Jerry Fo­ dor, copJlul se naşte cu o formă de reprezen­ tare, un limbaj al gîndirii pe care se grefează toate celelalte forme. In s fî rşi t, o altă problemă, legată îndea­ proape de p r i m e le două, se referă la generali­ tatea gîndirii şi a proceselor de gîndire. După Piaget, gîndirea este un ansamblu de capaci­ tăţi extrem de vast ; operaţ iuni mintale iden­ tice se găsesc la ba z a contactelor individului cu un reg.i stru larg de subiecte şi materiale cognitive (spaţiu, timp, mo r alita t e , cau za litate ), 47


iar rădăcinile formelor avansate de gîndire (de exemplu, raţion amentul în cadrul limbaj ului) pot fi localizate în forme timpurii (cum ar fi soluţionarea unei probleme senzbriom otorii de către un copil de un an). Din punctul de ve­ dere radical diferit al lui Chomsky, limbajul e ste rupt de alte forme (mai timpurii) ale gîndirii. Ba, mai mult, fiecare facultate inte­ lectuală este sui generis un domeniu separat al activităţii mJntale, localizată, poate, într-o regiune �eparată a creierului, oglindind multe dintre propriile sale procese şi maturizîndu-se în ritmul pe care şi-1 alege. Intr-adevăr, 8homsky recurge în mod repetat la metafora frapantă, dacă nu bizară a minţii ca ansamblu de organe, asemănător ficatului şi inimH. Nu spunem că inima învaţă să bată, ci spunem că se maturizează conform orarului său genetic. Tot astfel, ar trebui să concepem limbajul (şi alte "organe ale minţii", cum sînt cele care explică structura matematicii sau muzicii) ca entităţi mintale care sînt programate să se desfăşoare în timp. Aşa cum fiziologul disecă inima pentru a-i descoperi structura şi m eca­ nismele, lingvistul trebuie să execute o ope­ raţie chirurgicală analogă la nivelul facultăţii de limbaj a omului. Atitudinea celor doJ protagonişti privind aceste probleme exprimă stilurile şi fondul lor intelectual general, aspecte ale moştenirii lor intelectuale, care s-au evidenţiat tot mai clar pe măsura desfăşurării discuţiilor. De�i Piaget şi Chomsky aduc, amîndoi, un omagiu modelelor furnizate de biolog.i e şi logică, in­ teresul lor se îndreaptă cu precădere spre cu totul alte tipuri de exemple şi explicaţii. Pia­ get este fascinat de comportamentele copiilor şi, mai ales, de erorile comise de ei în solu­ ţionarea problemelor pe care li le formulează. A elaborat un vocabular tehnic minuţios, care îşi află rădăcinile în biolog.i e, pentru a descrie aceste fenomene, o descriere amplă a etapelor prin care trec copiii în fiecare dintre aceste 48


domenii de dezvoltare, ca şi propri ul său for­ mali�m logic, pentru a descrie afinităţi_le. care stau la baza comportamentclor structural în­ rud i te� şi diferenţele care apar pe parcursul d i fer.i telor etape mi ntale. Fcnomenele pe care le observă oferă o serie convingătoare de in­ stantanee ale traiectoriei dezvoltării, însă ter­ menii specifici pe care i-a elaborat şi modelele pe care le-a construit nu au rezistat unor cri­ tici riguroase. I n cel mai bun caz, aventura lui Piage t in ce priveşte vocabularul tehnic şi modelele formale oferă o cale convenabilă de sintetizare a volumului enorm de date pe care le-a acumulat. I n cele din urmă, ceea ce re­ prezintă o sursă de inspiraţie pentru cei care lucrează în acest domeniu este viziunea sa generală asupra modului în care se raportează capacităţile şi se dezvoltă cunoaşterea în va­ riatele ei forme. Deşi similară în anumite privinţe, realizarea lui Chomsky este fundamental diferită. I n loc să fie impresionat de fenomenele comporta­ mentale pe care se simte obligat să le descrie, Chomsky este condus de viziunea clară a căii de urmat în ştiinţa lingvistică, fiind convins că această abordare analitică poate fi extinsă la ştiinţele sociale. După părerea lui, cel care studiază lingvistica trebuie să construiască mo­ dele de competenţă lingvistică umană şi, prin acestea , să specifice "universaliile" de limbaj . Enunţarea regulilor, demersurilor şi principii­ lor cu maximă precizie (matematică) devine o cerinţă a activităţii în această sferă. Şi, astfel, chiar dacă Chomsky are toată consideraţia pen­ tru m odelele enunţate în aşa fel încit să poată fi definitiv testate, el respinge "poziţiile", "re­ guLile" şi "strategiile" indirecte şi mai ge­ nerale. Domeniile gîndirii care se pretează stu­ dierii (Chomsky avînd mari rezerve în legă­ tură cu domeniile care pot fi de fapt studiate în acest mod formal) trebuie investigate aşa cum face lingvistul, a la Chomsky : el trebuie să propună un sistem formal de regul i care 49


fie că va da naştere tocmai comport amentelol' acceptabile în acel domeniu , fie că s e va do­ vedi, în principiu, un eşec (deoarece, de exem­ pl u , ele dau naştere la comportamente prea multe, prea puţine sau greşite) şi trebuie să încerce să descopere tocmai regulile pe care mintea umană le urmează în realitate. Construind pe noţiunea riguroasă a modu­ lui în care trebuie să opereze lingvistica, Chomsky a trecut la alte domenii ale cunoaş­ terii, ajungînd la concluzii extrem de vigu­ roase (şi controversate) despre operaţiunile minţii. Este convins că limbajul e reprezentat în minte într-un mod extrem de abstract şi că indivizii îşi însuşesc limbajul chiar în cazul unei educaţii limitate şi al unor exemple să­ răcăcioase. El dă glas unui număr de reven­ dicări îndrăzneţe : tezei că toate cunoştinţele esenţiale despre limbaj sînt specificate de ge­ nomul individului, că aproape toate ipotezele posibile despre regulile sintaxei pe care co­ pilul ar putea să le inventeze sînt excluse de moştenirea genetică umană şi că limbile vor­ bite în toată lumea sînt în toate privinţele aceleaşi. Prin extensiune, şi alte domenii ale cunoaşterii sînt fixate prin moştenirea gene­ tică a individului - mediul înconjurător joacă , în cel mai bun caz, un rol declanşator, rolul factorilor sociali şi culturali în elaborarea cu­ noştinţelor de bază Wnd minim . Chomsky este, desigur, conştient că astfel de revendi­ cări, ca şi cele ale ştiinţei empirice, nu pot fi dovedite niciodată ; este imposibil să demon­ strezi , aşa cum îşi demonstrează concluziile logicienii şi matematicienii, că ceva nu este învăţat sau că mediul înconjurător nu are nici o contribuţie ; nimeni nu poate ajunge la con­ cluzia că un element oarecare constituie o proprietate universală a limbajului -- urmă­ toarea limbă studiată poate să te contrazică in această privJnţă. Pentru Chomsky însă aceste puncte vulnerabile sînt, în realitate, 50


vi"rtuţi, deoarece, dacă o teorie nu poate fi in� firmată (iar Chomsky se îndoieşte că teoria lui Piaget poate fi infirmată), ea nu merită să f i e emi să. Imprumutînd termenii lui Piaget, putem înţelege m ai exact impasul la care s-a ajuns în timpul conferinţei . Piaget a abordat pro­ blemele asimilator - cineva care doreşte să-şi lărgească sistemul pentru a-i putea cuprinde pe toţi criticii potenţiali -, în timp ce ţelul lui Chomsky a necesitat adaptare s-a aş­ teptat ca alţii să se adapteze schemei sale -, aşa încît nu e surprJnzător că gîndirea celor doi nu converge. Piaget nu a reuşit să-I apropi e pe Chomsky de tezele epistemologiei genetice, i ar Chomsky nu l-a convins pe Piaget să re­ nunţe la sistemul său şi să se adapteze în în­ tregime la ipotezele lingvisticii generative. In­ tr-un fel , fiecare protagonist a pus la bătaie cunostintele care I-au interesat pe celălalt : Cho � sky a manifestat un interes redus faţă de descoperirile întîmplătoare , concentrîndU-!?i forţa sa formidabilă pe precizarea formelor cunoaşterii care fac parte din repertoriul adult. Piaget a admis că anumite forme ale cunoaş­ terii pot fi prezente de la bun început, însă a subliniat că aceasta continuă să lase fără răspuns întrebarea fundamentală referitoare la cum aj unge să fie exprimat (sau suprimat) ceea ce e laten t. Tot ce s-a putut spune, aşa­ dar, în privinţa apropierii lor a fost că aceste două abordări "structuraliste" pot fi conside­ rate complementare. -

In ceea ce priveşte reacţiile celorlalţi parti­ cipanţi de la Royaumont, este necesară o de­ scriere mai complexă. Nu în mod surpr.i nzător, cei care erau deja în ton cu Piaget sau cu Ch omsky au rămas fideli perspectivelor aces­ tora - fiind, uneori, chiar mai intransigenţi decît protagoniştii înşişi ! Biologii, prea puţin legaţi profesionpl de una din "şcoLi", au părut mai apropiaţi de Chomsky decît de Piaget. O 51


este s uger ată în in­ troducerea lui Piattelli-Palmarini ; în plus, s-ar putea ca unele dintre ideile antidarwi­ niste ale lui Piaget să-i fi deranjat pe oamenii de ştiinţă biologi ; se pare că iscusinţa stilului ş i forţa argumentelor lui Chomsky i-au con­ vins pînă şi pe observatorii sceptici, un număr de oameni de ştiinţă "duri" manifestînd, pur şi simplu, de la bun început, mai multă în­ ţelegere pentru punctul de vedere dnneist. Cîţiva participanţi au încercat o reconciliere între cele două poziţii, în special neurob!o­ logul Jean-Pierre Changeux, cu teoria sa de­ spre plasticitatea neuronală. Uneori, însă, aceasta a luat forma unei condam nări estom­ pate ; în comentariile sale caustice, prezentate după terminarea dezbaterii, f.i losoful Hilary Putnam a pus în evidenţă ideile valoroase pre­ zente în cele două comunicări de început, dar i-a acuzat atît pe Piaget, cît şi pe Chomsky că au propus argumente ilogice şi neconvin­ gătoare. Psihologul comparatist David Premack şi-a însuşit multe din observaţiile metodologice ale lui Chomsky, dar a îmbrăţişat noţiunea de capacitate de reprezentare centrală propusă de P,i aget. Iar Guy Cellerier, afiliat cercului de la Geneva, este autorul metaforei creşterii cognitive, care a părut acceptabilă atît pentru preocupările lui Piaget, cît ş i pentru cele ale lui Chomsky ; el a descris plastic dezvoltarea mintală drept o varietate de urcuş, o ascen­ siune direcţionată, dar deschisă, totuşi, spre culmi intelectuale mai înalte. Personal, găsesc această fJgură de stil atrăgătoare, însă ea nu 1-a impresionat pe Chomsky. I n mod categoric, întîlnirea de la Royau­ mont a constituit mai degrabă o cercetare de­ cît o concluzie a problemelor controversate de importanţă majoră care au fost supuse discu­ ţiei. Nu trebuie să ne surprindă lipsa unei so­ luţii de încheiere - ar fi dificil să ne închi­ puim o întîl ni r e în cadrul căreia oameni de ş tiinţă care şi-au dedicat viaţa dezvoltării unor motivare a acestei situaţii

52


sisteme independente şi oarecum antagoniste să poată ajunge la un consens în mai puţin de o săptămînă. Totuşi, consider că la Royaumont a mai avut loc un eveniment, de importanţă egală. Ştiin­ ţele cunoaşterii, interesul latent manifestat de savanţi timp de secole şi care a prins noi pu­ teri în ultimele decenii au fost, in cele din urmă, integrate scenei intelectuale contempo­ rane. Ba, mai mult, acest eveniment s-a pro­ dus la o întîlnire care, după mine, este de aceeaşi valoare cu alte colocvii memorabile , ca Simpozionul Hixon, din 1 9 5 1 , şi Discussions in Child Development (Dezbateri pe marginea dezvoltării copilului), de la mijlocul anilor cincizeci. Mai limpede decit înainte, ştiinţa cu­ noaşterii intersectează vechi probleme ştiinţi­ fice si filosofice de cea mai mare importanţă şi aj � tă la clarificarea lor, chiar dacă solu­ ţiile finale rămîn încă necunoscute. Oricît de riscant este să fii istoric, esfe şi mai riscant să profeti zezi . Ezit să fac prono­ sticuri despre rezultatul final al dezbaterilor concrete care au avut loc la Rovaumont. Nu este imposibil să fi asistat la o a d evărată metamorfoză intelectuală ; în cîţiva an i, abordarea chomskyană , riguroasă şi formală, şi iootezele chomskyene, îndrăzneţe şi program atice, ar putea decanta abordarea şi ipotezele lui Pia­ get, reţinînd fenomenele pe care le-a desco­ perit eoJstemologia genetică, dar nu şi teoria carE' susţine că le explică. Este la fel de po­ sibil ca punctul de vedere al lui Chomsky - un strălucit tur de forţă. fără îndoială să se dovedească irelevant pentru direcţia do­ minantă azi a psihologiei dezvoltării şi să fie dat la o parte drept un anacronism cartezian. Este posibil (ba chiar probabil) ca viitorii oa­ meni de ştiinţă să culeagă din operele amîn­ durora acele comori care merită să fie pă­ strate : fenomenele care aţîţă curiozitatea (con­ sc:rvările lui Piaget , condiţia subiectului spe53


cificat a lui Chomsky), metodologiile folositoare (interviurile clinice ale lui Piaget, formalis­ mul lingvistic al lui Chomsky), orientările teo­ retice semnificative (căutarea de structuri care stuu la baza diverselor realizări din domeniul ştiinţei cunoaşterii şi interesul lui Piaget pen­ tru o logică bazată pe acţiune, care să poată modela şi performanţe mintale , căutarea uni­ versaliilor lingvistice şi pasilmea lui Chomsky pentru modelele explicative ale proceselor de limbaj). Pe măsura trecerii timpului, diferen­ ţele - acum, izbitoare - şi-ar putea pierde din importanţă, iar în locul lo r ar p u tea cîş­ tiga în însemnătate af·i nităţile structuraliste ale celor doi protagonişti, devotamentul lor pen­ tru biologie şi logică, viziunea lor despre o ştiinţă a cunoaşterii unită în spiritul lui Des­ cartes şi Kant. Dacă va fi aşa, eforturile de­ puse de ei vor putea fi pr·ivite în mod mai legitim (ca să folosim cuvintele lui Cellerier) ca o diviziune a muncii : Chomsky concentrîn­ du-se asupra aspectelor speciale ale limbaj u­ lui, iar Piag et asupra trăsăturilor comune di­ verselor facultăţi J.ntelectuale ; Chomsky defi­ nind însuşirile înnăscute comune ale umani­ tăţii , Piaget descriind făgaşul dezvoltării universale a acestora. I n orice caz, multe do­ menii cercetate în prezent nu-şi pot permite să ignore lecţiile învăţate de şcolile lui Piaget şi Chomsky. €hiar dacă, insă, Ştiinţele cunoaşterii vor prospera, chlar dacă Royaumont a inaugurat o epocă înfloritoare în domeniul cunoaşterii, în care cercetătorii din diferite sfere de acti­ vi tate vor începe să colaboreze între ei şi în cele din urmă se va naşte o sinteză , o între­ bare rămîne - una pe care nimeni dintre cei impllcaţi în ştiinţele cunoaşterii nu-şi poate permite s-o ignore. Va rămîne, oare, acest do­ meniu un joc cu mărgele de sticl ă pentru in­ te l ectual i , uh · exerciţiu interi:'sant şi capti v11nt 34


dar prea îndepărtat de preocupările celor din afara mediului acape­ mic ? Sau se va conlopi, in cele din urmă, cu acele probleme ale sp i ri tu lui şi acele aspecte ale e x p eri e n ţ ei umane care i-au angrenat în trecut şi pe nespecialişti şi care de mult au înscris psihanaliza şi behaviorismul pe firma­ mentul intel e c tu a l al secolului XX ? . . . pentru cunoscători ,


Punîndu-mi vasta întreba re ce face ca omul să fie om ?", constat că, de o par r�. se află cultura sa, iar, de cea la ltă, genomul său, e limpede. Dar care s î n t li mitele gen e t ice a l e culturii ? Care este componenta ei genetică ? N u ştim abso­ lut n i m ic. Şi e păcat, pen t ru că aceasta este prob l ema cea mai pasionantă, cea mai fascin a n tă care există. JACQUES

MONOD,

inrE'gistrat

!n

iulie

extra� 1 970.

în

d i ntr-un

"De

v!sta deli 'Ist !tuto dl filo.9 ofia, 56,

SE'pt.

1975,

p.

131.

I nterviu

llom i n e " ,

Roma,

n r.

Ri­

53-


INTRODUCERE

Despre "nucleul dur" al programelor ştiinţifice Massimo Piattelli-Palmarini

Putem considera această dezbatere ca o sec­ ţiune transversală deosebit de revelatoare a unui domeniu al cercetări.i aflat, în prezent, în plină dezvoltare. Deşi concentTată asupra limbaj �lui şi învăţării , dezbaterea prezintă o serie de argumente pertinente şi probante, care îmbrăţişează o multitudine de probleme strîns legate. Este deci vorba, înt r-un fel , de un aparat de testare a tuturor marilor stra­ tegii de explicare utilizate astăzi în ştiinţel e sociale şi care se confruntă direct sau indirect cu programele de cercetare în ştiinţele naturii şi, în special , în biologie . Constructivismul lui Piaget şi abordarea generativă a lui Chomsky necesită, în primul rînd, o punere în evidenţă din perspectiva continuităţii unei îndelungate tradiţii raţionaliste de cercetări care au ca scop ultim structurile înţelegerii umane, m:;ti mult chiar, natura omului. Numai pe fondul acestei tradiţii îşi pot primi justa lor apreciere teo­ riile, faptele pe care acestea se sprijină, pre­ cum şi criteriHe de inteligibilitate care se de­ gajă din ele. Pe scurt, o lucrare ca aceasta, prin desfăşurarea neobişnuită de opţiuni meto­ dologice întemeietoare (toate deschise, de alt­ fel , celor mai diferite judecăţi ale comunităţii ştiinţifice) ş i pDin analiza riguroasă a gradului de fiabilitate a acestor opţiuni (fiecare mai 59


mult sau m a i puţin împărtăşită de diferi ţii

cetători), constţi1,1ie, mai �;urir.1d,

cer­

explorare globală a acestor progrâme ştiinţifke, conside­ ra t e în complPxitatea lor, dPcît un inventar al teor i i lor psi hologice sau l i n � istice confrun­ t�•te cu fapte l ocale. Metodologia programelor de cercetare ştiin­ ţifică (MSRP) aşa cum a fost ea dezvoltată dc Imre Lakatos 1 ni s-a părut, lui Jacques Meh­ ler şi mie, .i nstrumentul cel mai adecvat pen­ tru reconstituirea raţională a traiectoriei para­ bolice a cunoştinţelor ştiinţifice generate de fiecare dintre aceste "programe", de la cele dintîi intuiţii pînă la deplina lor matur·i tate. I n această introducere, am încercat să tra­ sez o schiţă "arheologică" a programelor pia­ getian şi chomskyan , bazată pe căutarea unei continuităţi între fiecare dintre aceste pro­ grame şi corespondentele lor din ştiinţele na­ turale. I n comentar.iul său, Mehler trasează li­ niile de convergenţă şi de divergenţă, efective sau potenţiale, între programele care constituie astăzi baza celor mai multe cercetări în psiho­ logie, în l ingvistică şi în psiholingvistică. Se va găsi , de asemenea, în nota sa o evaluare a muJt.i pl elor perspective, deschise, pe termen scurt ş i pe termen lung, de teoriile lui Chomsky şi ale lui Piaget. Cititorul este, o�:icum , invitat să-şi aleagă propria "strategie" de iniţiere în această carte, fie respectînd ordinea existentă, fie invcr­ sînd-o . Putem presupune că biologul, fizicia­ nul, chimistul , inginerul, ca, de altfel, oricine prefNă o abordare genealogică a problemelor va fi avantajat dacă va urma ordinea prezen­ tări i ; dimpotrivă, specialiştii în problemele tratate aici (l·ingvişti, psihologi, filosofi ai cu­ noaşterii) vor prefera să treacă direct la tex­ tul introductiv al lui Piaget şi cel al lui Chomsky, fără să m ai facă ocolul pe care 1-ar prpsupun e lectura acestei introduceri . I n func60

o


ţie de " s t r u c tur a deschisă" a lucrării, singur a mea gTijă a fost c a lectura, orkare ar fi t�;ş­ scul ales, să rămînă ut i l ă şi plăcută. "NUCLEUL Dl T R ·· A L P R Cl G R .\ M l TLli i PI AGETJ AN

Din punct de vedere normativ, angaj area on­ tologică în măsură să canalizeze un program de cercetare ştiinţifică trebuie să îndeplinească două condiţii : ( 1 ) să fie a pdori suficient de plauzibilă pentru ca programul în chestiune să nu fie prea instabil şi să nu comporte prea multe reaj ustări (ce om de ştiinţă demn de acest nume ar accepta să apeleze fără încetare la ipoteze ad h oc ?) ; (2) să fie , totuşi, destul de aut orita ră, pentru a pretinde să reunească o mare abundenţă de date empirice printr-o reglementare strict articulată, nu printr-una care să vină de la &ine. Programe de cercetare care aspiră la o anu­ mită sistematizare esuează adesea din cauza unei falii neprevăzu te deschise într-un flanc sau altul al angajărilo r ontologice care ar tre­ bui să le asigure supleţea. Programul lui Locke şi cele care 1-au continuat, în ciuda deghiză­ rilor atrăgătoare, fie că e vorba de statuia lui Condillac sau de cutia cu porumbel a lui Skin­ ner, au eşuat în adîncurile unei ontologii spar­ tane, cantonate într-o concepţie a proceselor mintale pe care Popper a numit-o, sugestiv şi pe bună dreptate, "teoria găleţii goale" (the empty bucket theory of mind). Jerry Fodor ne oferă în această lucrare (vezi capitolul a l 6-lea al primei părţi şi răspunsul dat lui Putnam în partea a doua) o strălucită descriPre a acestui naufragiu spectaculos, 0xtrăgînd d i n el argu­ mente solide în favoarea unei ontologii mult mai generoase în materie de structuri mintale, admise ca "existînd în mintea noastră". Pro­ gra m ul kantian (de pildă, cel conţinut în pr�ma Critică) a eşuat, dimpotrivă, pe malul opus. Eşecul său s-a datorat, în parte, revizuirii 61


programe l or Ue cercetare in matematici Si 1 11 logică, deschis�. de exemplu , spre geome t r i j l "'

neeuclidiene, spre teoniile mulţimilor d e tip Bourbaki , spre teori a russelliană a tipurilor lo­ gice şi spre logicile modale, dar, î n part e , � i untrenat de deriva progresivă a problemelur (progressive problemshift) în matPrie de psiho­ logie a cunoaşterH - mişcare pornită şi pu­ ternic susţinută de Piaget. Limitele de nede­ păşit ale cunoaşterii , inerente subiectului kan­ tian , deveneau vizibil prea strîmte. Se poate afirma, în termeni mai la modă, că proiectul său era cronocentric, deoarece era văzut prJn prisma ştiinţei timpului său , şi adul tocentric, pentru că era insensibil la dezvoltarea concep­ telor odată cu vîrsta subiectului (static, aşa cum precizează Piaget în răspunsul dat lui Bischof). Subiectul kantian era după chipul prejudecăţilor kantiene. Programul piagetian este, în propriii săi termeni, " antiempirist" ş i inspirat de " u n kantism dinamic". Rezultă din aceasta că angaj area lui PJaget în materie de ontologie mintală se situează l a jumătatea drumului între "găleata goală" pe ca re ne-o oferă empirişti i tradi ţionali şi for­ mele perceptuale a priori postulate odinioară de Kant şi care sînt dezgropate de neoinncişti ca Chomsky sau Fodor. Dar unde se situează, de fapt, această angaj are ontologică ? Pentru a răspunde, e nevoie , mai întîi , să introducem noţiunea de "teme" (themata). Pri­ mul demers al oricărui program ştiinţific este făcut, fără excepţie - după opinia fizicianului şi epistemologului american Gerald Holton -, pornind de la una din aceste teme, adică de la o strategie selectivă foarte generală, care conferă o ordine realităţii şi se articulează prin "judecăţi cvasiestetice, profund înrădăci­ nate în psihologie" 2. Holton propune înte>me­ ierea unei disoipline , numită "analiza tematică a ştiinţei", care să adauge o a treia dimensiune, o a treia axă "Z" ortogonală, la cuplul de axe deja stabilite, care sînt analiza empirică şi ana82


Ifza

Cbnceptuală ·şi euri stică, de-a lung u l cărora

operează istordcii şi filosofii ş t i i n ţ e lor. " Acell­ stă a trei a dimensiune este dimensiw1ea pre­ supoziţiilor fund a m P ntale, a noţiunil or, a ter­ menilor, a judecăţilor metodologice şi a deci­ ziilor pe scurt, a temelor care, la rîn­ dul lor, nu sînt izvorîte nici din observaţia obiectivă, nici din tr o activitate raţiocinantă de tip logic, matematic sau formalizată in vreun fel. Cum temele nu derivă din aceste acte, nu se lasă dizolvate în ele." 3 E înde aj u ns de elocvent faptul că Holton recurge la o ana­ liză a "temelor" ba z ată pe o metodă de epi s t e­ m ologie genetică intru totul piagetiană : ,,Este posibil ca originea tem elor să se lase dezvă­ luită mai ales prin studii asupra naturii per­ cepţiei şi, in special, nsupra dezvoltării psiho­ logice n conceptel or la copi i . " 4 O a nal i ză "te­ matică" poa t e fi deci apl icaH'1 in mod aproape autoreferenţial la fundamentdc psi hologiei ge­ netice a l ui Piaget . Fnptul că programul piagdian nl unei psiho­ logii a dezvol t ării se spri jină efectiv pe tema echilibrului nu a scăpat numeroşilor comen­ tatori ai operei sale 5. Celelalte teme pe care pste fondată psiholog,ia piag e t iană, precum adaptarea, asimilarea, homeostazia şi autore­ glarea, sînt cu uşurinţă satelizate in jurul nu­ cleului central care este echilibrul. Eseul său Biologie şi cunoaştere 6 , foarte complex şi dens în argumente, poate fi considerat ca un fel de epistemologie a lui P,iaget prin Piaget. "Ipo­ teza directoare" , idPntificabilă cu ceea ce noi a m n umit a n gajar e ontologică, este nici lim­ pede explicată, deşi fără urmă de autocritică, sub pretextul că este "simplă şi cu totul ba­ nală" : "Vdaţa este esenţi a lmente autoreglare" . Î ntreaga carte este, după cum explică Piaget, o desfăşurare secvenţială a consecinţelor nu­ m eroase şi capitale ale acestei cons t a t ări Pu­ tem avansa aici reflecţiile pe care le face Pia­ get în această lucrare, cînd afirmă că a cău­ tat prin autoregl are o a treia cale între La-

-

-

.

63


marcK şi Darwin . Piatra ungh 1 ul ar � a aut ore­ glării o constituie bucla retroacţiuni i ciberne­ tice şi fluxurile informaţionale. Cunoaşterea nu ar fi decît un subdomeniu, în sens strict, al domeniul ui autoreglări i . Problema centrulă este de " a caracteriza organele înseşi ale aces­ tei reglări". "Pe de altă parte, reglările orga­ nice înglobează, cu t,itlu de componen tă fun­ damentală şi cu importanţă crescîndă, schim­ burile cu mediul, aceste schimburi fiind ele însele obiectul unor reglări particulare şi pro­ gresive." 7 Aceste presupoziţii ne antrenează spre ipoteza centrală, directonre, din care de­ curge întregul program al epistemologiei gene­ tice. Citim, sub pana lui Pinget , cu caractere cursive "Procesele cognitive apar atunci si­ multa n ca rezultantă a autoreglări i organice, ale cărei mC'canisme esenţiale le reflectă, şi ca organele cele mai diferenţiate ale acestei re­ glări în cadrul interacţiunilor cu exteriorul, i n a ş a fel încît sfîrşesc pri n a o extinde la uni­ versul întreg odată cu omul. " 8 Aceasta pare să constituie ceea ce Lakatos numeşte "nucleul dur" (hard c01·e) al programului piagetian , în jurul căruia se strînge "centura protectoare" (protective belt) a ipotezelor specific psihoge­ netice. Piaget ne propune aici să adoptăm un punct de vedere care poate deschide o dublă per­ spectivă. Există, într-adevăr, două interpretări posibile ale angaj ării ontologice a lui Piaget : una, "simplă şi cu totul banală" , exact aşa cum afirmă el însuş i , dar lipsit[\ de o adevi"i­ rată putere euristică ; c0alaltă, carP, dimpo­ trivă, nu ar fi banală, dar susceptibilă de a f.i respinsă (probabil fără ca Pi aget să fi fost con­ ştient de acest lucru). Interpretarea cea mai slabă ar consta în <1 afirma pur şi simplu că procesul numit viaţă se încadrează într-un proces cu caracter mai general , prezent de asemenea în sistemele ar­ tificiale şi anorganice, numit reglare. Cel pu64


ţin de la Claude Bernctnl , n ici un biolog nu ar putea contesta o asemenea afirmaţie . In schimb, interpretarea cea mai pu ternică la care Piage t pare să ne incite este aceea că s c h e m el e reglării, ca şi structurile concrete care le materializează, sînt ,,înglobate" de or­ ganism, spre folosul său, începînd cu elemen­ tele prezente în mediu, printr-un lanţ de ope­ raţii numite asimilm·e, reorganizare, aco­ modare . Metafora cea mai aptă să contureze această nouă presupoziţie e�te aceea a un u i t1·ansjer d e o r din e , mai mult chim·, a unui tmnsfer de s�ructură. Deşi Piaget nu foloseşte exact aceşti termeni, dinamicul său cadru con­ ceptual, în care sînt scoase în relief ,,struc­ turile de ordine", "îmbinările" şi ideea de "epi­ genotip" 9, ne lasă să întrevedem posibili.tatea unei astfel de reformulări. I ntrebarea fundamentală pe care o pune, în fond, interpretarea cea mai exigentă a anga­ jării ontologice piagetiene este următoarea pot exista transferuri de structură de la me­ diu la organism ? Apare evident că Piaget tinde să răspundă afirmativ la această între­ bare. I n prezenta lucrare, se poate constata în ce fel devine acest concept motorul celei de "a treia căi" pe care o caută Piaget între Dar­ win şi Lamarck. Guy Cellerier ne reaminteşte cu umor că Piaget este într-un "dezacord in­ tim" cu Darwin (vezi cap. 2). Această diver­ genţă de puncte de vedere va apărea frecvent pe parcursul dezbaterii. Soluţia pe care Piaget crede că a găsit-o sprijinindu-se pc noţiunea de ,,fenocopie" este opu�ă opiniilor unor spe­ ci alişti în biologia moleculară cum sînt Jacob, Changcux şi Danchin . Pentru Piagct, există într-adevăr o posibilitate ca un fenotip să se transforme, mai întîi printr-un efect de "si­ mul are", apoi de substi tutiP, într-un genot i p . Mecanismul mediator a r f i o destabilizare a genotipului care ,, antrenează variaţii semi­ aleatorii asupra cărora se exercită selecţia in­ ternă" (vezi "Cuns.ideraţii finale") . Acest m e 65


canism ar avea efectul de a spori " p ut e r i l e or­ ganism u l u i " . Piage t admite deci select ia , dar ar fi vorba de o selecţie internă acţionînd asu­ pra struct urilor devenite mai puternice. Or, biologii dezmint categoric o astfel de posibili­ t ate . I n pr� mul rînd, Jacob afirmă "Nu există reglare decît pe s tr u cturi şi cu structuri exis­ tente şi ca re sînt acolo pentru a regla" (vezi cap. 2). Această remarcă a lui Jacob îmi pare a fi g uvernată de o presupunere implicită şi pare să aibă o co nsecin ţ ă evidentă, deşi s ubîn­ ţeleasă. Pres u p u n erea este că orice regla r e se efectuează între d o u ă s t r u ct u ri (cea care re­ g le az ă �i cea care es te reglată) care sînt dej a , ş i u n a şi alta, l a locul l o r inaintea procesului de reglare. Consecinţa este că dom e n i ul global al m ecanismelor de reglare, care pot fi exploa­ tate de fiecare organism, este întotdeauna în prealabil limitat de constrîngerile programu­ lui g en e t ic al respectivului organis m . Nu pu­ tem depăşi limitele reprez e n t a t e de ceea ce Changeux numeşte "învelişul genetic" al spe­ ciei ; sau, mai degrabă, nu o putem face decit în urma unor mutaţii a l e atorii, survenind din interior, în gen om , prin tr-un mecanism inde­ pendent de orice " s tru c t ură", alta decît struc­ tura microscopică proprie materialului genetic. Mai mult chia r , "fenocopia" este o restrîngere a posibilităţilor de exprimare a org anismului şi nicidecum, după opinia biologilor, o î m bogă­ ţire (vezi "Nota critică" a lui Danchin, cap. 2). Piaget şi biologi a moleculară contem porană par deci să s e sprij ine pe presupuneri o ntolo­ gice foarte dif e ri te, chiar antitetlce. Mi se pare că această dezbatere arată pentr u prima dată în mod clar şi direct că 1) " n u cle u l dur" pia­ geti<m trebuie int e r pre tat după versiunea cea mai îndrăzneaţă, cea c a r e face loc unui t r ans­ fer de structură (substituţia) ce a r c ca sursă mediul , ca ben ef i c i a r organismul, iar ca mijloc m uH i pl <' . ac- t ivi t ă ţ i r l t• dv�;tahi l i :�.�tre u r m : 1 le d e• n oi au tureglăn ; 2) � �ceasEt I J JOtezi"\ - -· n t L 1 1i�l

(j(i


este în dezacord cu ipotezele speciaLi�tilor în biologic moleculară. "Nucleul dur" piagetian corespunde mai bine aceluia al unui program ştiinţific ce s-ar des­ făşura pornind de la principiul zis de "ordine prin zgomot" (aceasta constă, în mare, în anti­ ciparea apariţiei unei ordini globale doar prin efectele unor interacţiuni aleatorii şi locale). Acest program, în ci uda sprij inului pe care l-a putut găsi mai demult din partea cîtorva bio­ logi, cum sînt C. H. W addington şi Ludwig van Bertalanffy, are puţin în comun cu programul devenit de acum "canonic" în biologia molecu­ lară. Teoria zisă a "sistemelor auto-organiza­ toare" (self-organizing systems) şi principiul de ordine prin zgomot constituie două faţete ale acestui program. I n "Consideraţii finale" (capitolul 1 3), Piaget declară că a resimţit o profundă afinitate, chiar o iluminare (o ex­ perienţă de tipul "Aha ! " , cum va zice Bischof, citîndu-1 pe Karl Buhler) la citirea lucrărilor lui Heinz van Foerster. Aceste reflecţii, care urmează dezbaterii, demonstrează cît de aproape se simte Piaget de conceptele fonda­ toare ale teorHlor ordinii prin zgomot (order from noise), teorii cărora von Foerster le-a dat formalizarea care pînă atunci le lipsea. Este deci util să le examinăm mai îndeaproape, dacă vrem să ajungem la o idee mai clară şi nuan­ ţată despre nucleul dur piagetian şi despre structura sa logică. PRINCIPIUL ORDINII PRIN ZGOMO'l'

ŞI

PARADIGMA ALTERNATIVA A

"CH ISTAL ULUI"

Tendinţa fundamentală a oricărui s.i stem de a atinge starea de echilibru a constituit an­ gajarea ontologică majoră a mecanicii clasice . Principiul de echilibru, înnobilat şi generaLizat apoi de mecanica analitică prin principiile "mu11mei acţ iuni" şi n " d ru mului cel m a i scurt" , a trecut, b i n e pmific:1 t con('e p tunl şi ti 7


matema tic, in mecanica cuantică rămînînd aici şi în prezent. Termodinamica c i asică subsc�ia la o anga j are asemănătoare şi complementară s ta b i J . ind, la început în mod fenomenologi � (macroscopic), p r i ncipiul de conservare a ener­ gie i şi postulînd, pe de altă parte, c reşterea constantă a entropiei în orice s i ste m izolat, princi piu pe care îl putem i n terp reta în ter­ meni de creştere globală medie a dezordin i i în univers. Depl a s a re a progresivă a proble m a­ ticilor, începută de L. Boltzmann în pro gram u l său de cercetare ştiinţifică n umit "mecanică statistică", între 1 8 6 5 şi 1 8 7 0 lo, a p e rmi s să s e abordeze tot mai mult fundamentele micro­ fizice ale legiJ conse rv ării energi e i şi ale ce­ lui de-al doilea pr i ncipiu ( a l termodinamicii). Termodinamica clasică tindea astfel să devină o ap r ox i ma r e sta tistkă medie de m ăsu rători microscopice ideale efectuate pe un mare nu­ măr de molecule. Deja Helmholtz, în memoriul său capital din 1 847, intitula t " Despre conser­ varea for ţ ei " (Vber die Erhaltung der Kraft), se aventura să dec l are : "La întrebarea . . . dacă sub stanţele hrănitoare pot, prin ardere şi me­ ta m orfoză, · să genereze o canti tate de forţă egal ă cu aceea degaj ată în an i mal . . . se poate răspunde, cu apro x im aţ i e , afirmativ." 11 To­ tuşi, compatibilitatea - în dublu sens. - � n­ tre legi termodinamice şi fenomene bw log 1ce a continuat să p un ă problem e pînă nu dem"l.t lt . Două angajări o n t ologic e contrastante se vor înfrunta şi vor pers ista , fiecare pe cont ul său, suge r înd explicaţii i n com patibile între ele în l egăt u ră cu posi b ilitatea vieţii . F i eca re va pre­ zenta o explicaţie pretinzînd că este singura , cea adevărată, cea b u nă . Două teme, după pă­ rerea lui Holton, pot vizualiza proprietăţile complexe a t ri bu it e viului - cele mai esen­ ţiale - de fiecare dintre aceste două pro­ grame : de o parte cristalul (i mag ine a invari­ anţei şi a rcgularităţii unor structuri specifice), iar de cealal tă flacăra (imaginea constanţei unei forme globale exterioare, în ciuda neîncetatei 68


agitaţii Interne�. Căutarea unei a treia căi,

d

unui compromis, a un ei sinteze, pe scurt, a unei escamotări a d ile m e i între flacără sau c ristal (p ro c e s ul sau structura, autoreorganiza­ r e a sau sc he m ele înnăscute) , constituie ideea călăuzitoare, timp de mai bine de un secol, a u nor programe de cercetare destul de etero­ gene (luate împreună), uneori în c on c urenţă, ş i care nu au, cel mai adesea, în comun decît această idee că l ău z itoa re . Din mo tive de s p aţi u şi de c o e ren ţ ă , ne vom mărgini la o a rhe o logie selectivă, tr as în d în linii mari devenirea acelor prog ram e care au s up ravieţu i t pînă în z i lele noastre, pînă la de zbate re a dintre Piaget şi

Chomsky.

CRISTALUL, EMBLEMA A RAŢIO�ALITAŢII

TPma cristalului a f o s t investită cu demni t a ­ tea de model universal p e n tru prima dată în 1 7 8 4 , de c ă t r e R.-J. Haliy 12, de la Ac ad em i a de ştiinţe, care t oc m a i î i succeda lu i A. L . de Jussieu în funcţia de asistent de bot an ică . A căut a în formele constante ale cristalelor un fel de algebră combin a to r ie, s us c ep t ibi l ă să ex­ plice r egula ri t ăţi l e fiinţelor vii şi legile între­ gii lumi, a e r i j a paradigma cristalului în arhe­ tip al cx p l ic a ţiei ştiinţi f i c e înseamnă a te an­ g a j a să spri j i n i cel puţin două presupuneri care duc departe, şi a num e 1) presupune r e a că o rice formă viz.ibilă şi specifică se lasă rezol­ v a tă , în p r inci piu , prin postu lat m e t o d olog ie , în u n ivers u l microscopic, unde, conform unei legi , e a c o r Psp u n d e uno r co n f igura ţ ii molecu­ l are la fel de s p e c i fi c e ; 2) presupunerea că structurile p ro fun d e , cristaline şi molecularE>, se pot s c h imb a numai supunîndu-sc leg i l or p ro p rii ale microuniversului din care fac

parte. Transferurile între cele două lumi , cea

( ma cro s copică ) a f ormel or vizibile şi cea (mi­

cr o sc opică ) a forţ el or moleculare, se fac î n t o t ­ deauna în se n s unic : microcosmosul îşi dic­ tează legile sale macrocosmosului fără r eci p ro­ citate posibilă. August Weismann, părintele 69


t rorici plasmoi gcrm inative , era deja catego­ ric în această privinţă : "Cum moleculele indi­

viduale nu pot să se înlănţuie în voie atunci cînd un cristal se formează, ci numai supunîn­ du-se unei reguli fixe, diferitele părţi al e unui organism sînt dirij ate să se distribuie unele în raport cu altele . . . Nimeni , în privinţa crista­ lelor, nu s-a gîndit să atribuie dispunerea ar­ monioasă a părţilor unei puteri teleologice ; ar trebui oare, în acest caz, să invocăm o ase­ menea putere în interiorul unui organism ? Ar trebui oare să distrugem, în felul acesta, ten­ tativa deja atît de curajos întreprinsă de a atribui cauzelor sale naturale această armo­ nie între părţi , care este , aiei ca ş i acol o , gu­ vernată de legi şi, aici ca şi acolo , evi­ dent�\ ?" 13 Descoperirea cromozomilor, dato­ rată aceluiaşi Weismann, şi identificarea ce avea să urmeze î ntre aceste microstructuri ş.i purtătorii materiali ai caracterelor ereditare au fost două pietre de hotar pe drumul ce ducea d rept spre genetica moleculară contemporană . O altă supoziţie , bogată în consecinţe, asupra căreia voi reveni în detaliu cînd mă voi referi la "nucleul dur" al programului chomskyan, a fost dihotomia între genotip şi fenotip, lan­ sată de Johannsen. Prin această bipartiţie, s-au găsit separate atît material cît şi logic, în mod operaţional , de o parte repertoriul ideal de po­ tenţialităţi referitor la fiecare specie (compe­ tenţa genetică) şi, de alta, expresia, variabilă, legată de context şi idiosincratică fiecărui in­ divid , a structurilor vizibile aici şi acum (ex­ presia sau performanţa efectivă). In 1943, fizicianul german Erwin Schroedin­ ger avansa dpoteza - aş spune aproape că risca profeţia - constînd în asimilarea gene­ lor cu nişte "cristale aperiodice" . Zece ani mai tîrziu, datorită lui Jim Watson şi lui Francis Crick , structura microscopică a acestor cr,i stale aperiodice era pusă în evidenţă. Această scurtă rezumare a dezvoltării conceptuale şi istorice a programulu i de cercetare al biologiei mole70


culm·c ur trebui cel p u ţi n să permită citito· rului să-şi formeze o idee despre nucleul dur introdus tacit în această dezbatere prin contri­ buţiile lui Jacob, Monod şi Changeux şi prin "Nota critică" a lui Danchin despre noţiunea de fenocopit> (capi t olul 2 al primei părţi). Reveni nd, totuş.i , la celc>brele conferinţe ale lui Schroedinger, ţinute la Dublin în 194 3 1 4, putem vedea retrospectiv în acestea un eveni­ ment-sursă a două programe distincte şi chiar, cum s-a spus deja, concurente. Pornind de la ipotezele lui Schroedinger, se bifurcă, într-ade­ văr, programul ,"cristalin" al biologie.i molecu­ lare şi programul "autoorganizator al ordinii prin zgomot". Să vedem cum s-a putut pro­ duce acest lucru. ORDINE GLOBALA ŞI DEZORD INE L OCALA

Cristalele oferă, desigur, o temă bună, dar viaţa, cum se ştie , este o forfotă care nu ar putea fi asimilată ad litteram conceptului fix, static, de cristal. Ordinea invariantă şi re­ productivă a cristalului este poate necesari!, dar nicidecum suficientă pentru a explica viaţa in termeni microscopici. Trebuie să luăm , de asemenea, în considerare, cum a făcut-o Schroedinger, dezordinea statistică ce agită ne­ încetat reţelele cristaline sub formă de fluc­ tuaţii vibraţionale, rotaţionale, torsionale ; cele puse în mod curent în evidenţă prin tehnicile ele observaţie mai rafinate ajung la nivelul a tomic şi molecular. Din această dezordine mi­ croscopică se ivesc, pr.i ntre altele , mutaţiile lo­ cale, care afectează structurile materialului ge­ netic şi care sînt ele mult timp recunoscute drept sursă a variabilităţii evolutive. Schroe­ dinger a fost, deci, constrîns să facă o impor­ tantă reflecţie viaţa "se hrăn eşte" atît elin or­ dine (aceea a cristalelor aper.i oclice şi a altor arhitecturi moleculare), cît şi din dezordine (coliziuni atomice şi fluctuaţii ale centrelor re­ ţelei cristaline). 71


Această remarcă, la prima verJere cu t otul i r:10centă , avea să fie, peste puţin timp, apl! ­ cată la nucleul dur, dar fertil, al programului teoriei informaţiei, formul at ele Claude Shan­ non în 1939, şi să clc>vin ă un� cu n oţiunei1 de mesaj purtat de un can al pcrturbat de 7.gomot. Amestecul de ordine şi dezordine era consub­ stanţial uneia ca şi celeilalte problematici. In 1959, Leon Brillouin a favorizat inserarea unei noi şi importante angajări ontologice în mie­ zul programului teoriei informaţiei : identita­ tea d i ntre informaţie şi entropie, prima luată în sensul lui Shannon , a doua în sensul ter­ modinamicii clasice (notată cu un semn alge­ brie negativ, de unde termenul negentropi e ) . Aceste elemente dispersate brusc s-au îmbinat şi s-au a r moniz a t într-un nou cadru ontologic, centrat pe presupunerea următoare sistemele vii sînt esenţialmente aparate informat.ice, ge­ nele lor sînt o sursă de mesaje, diferitele lor activităţi metabolice o cale de tmnsmisie, iar starea funcţională a individului adult recepto­ rul (sau destinatarul). "Nucleul dur" biocibernetic şi " i p oteza di­ r e ctoar e " a lui Pi aget nu sînt, cum se vede, decît două versiuni usor diferite ale aceluiasi proiect. Şi unul , şi al t ul ne îndeamnă să cr� ­ dem că viaţa este un imens flux de i n for m aţii care acţionează ca un mediator (sau reglator) al unei tranziţii de la "universul întreg", de la o stare iniţială mai puţin organizată la o suită de stări staţionare din ce în ce mai organizate. Actele cognitive (ale oamenilor, îndeosebi) rf'­ p rezintă mediatorii cei mai e ficienţi în cadrul acestui flux informaţional , catali zatorii cei mai perfecţionaţi dintr-un lanţ de transferuri de ordine conectînd între ele compartimentele acestui univers. Această angajare ontologică este deschisă asalturilor critice ale raţional iştilor şi fără apă­ ra re în faţa dovezilor pe care adepţii oricărui alt curent de gîndire l e pot aduce împotrivă . 7'}


Este necesar să se găs e as că de la bun început un răspuns la o întrebare derutantă dacă s e doreşte evitarea acestor peri c o le . Acea­ stă î n t re b are va fi formulată astfel : se poate crede cii există o al tă crestere de or di n e decît una dirijată de un progrâm speci­ fic d ictat d i n a i n t e ? Scepti dsmul pe care-I su­ gerează această întrebare se referă, în speci a l, la compatibilitatea dintre conceptul de spon­ taneitate şi de autonomie a p roce s ul ui (pr efi x ul "auto" semnifică bine acest lucru) şi creşterea gradului de ordine. Biologia moleculară, urmaş viguros al concepţiei "cristaline" de altădată, este - am văzut-o - în măsură să concilieze spontaneitatea şi creşterea complexităţii gra­ ţie ipotezei unui program genetic sau genom. Ordinea poate să crească şi structurile să de­ vină din ce în ce m ai complexe, căci orice or­ ganism este dotat cu un plan de dezvoltare şi de funcţionare care rămîne distinct (atît din punct de vedere operaţio n al , cît şi conceptual) faţă de propriile sale realizări materiale. In acest plan sî nt îns c rise, încă de la plecare, toate variaţiile admisibile pentru exprimarea sa, programul genetic nespecificînd, după cum va preciza Changeux (în capi tolul 8), decît un "înveliş" de rezultate po s ibile . Zgomotul, adică fluctuaţiile stocastice şi schimburile cu mediul, poate facilita sau inhiba procesul de creştere. El poate, de exemplu, să bareze una sau mai multe dintre căile de dezvoltare, pentru a nu deschide decît alte cîteva (toate aparţinînd, to­ tuşi, acestui înveliş) ; el nu poate niciodată să le dicteze din exterior geometria. Pentru bio­ logia moleculară, nu exis tă transfer de struc­ tură de la macro - me d iu la micro - arhive , şi or­ ganizarea îşi poate anexa prefix u l "auto", cu condiţia să nu se ui t e niciodată rolul selectiv al zg omotului în rapor t cu numeroasele posi­ bilităţi de re a liz a re prevăzute în interiorul în­ velişului genetic . Heinz von Foerster 15 şi toţi cei care au ade­ rat la programul sistemelor auto-organizatoare, 73


i nc l us i v Pi age t , nutresc presttpttneri ue altă na� tur ă , aie ·căror cons e ci n ţe teoretice şi experi­ mentale sînt încă depart e de a fi toate înre­ gistrate. A n gaj area lor ontologică are în vedere crearea clP ordine prin fluctuaţi i şi nu o sim­ plă developare (termenul trebuie înţt>les în sen­ sul procedeelor fotografice) a unui plan orga­ nizator sub iacent. Cînd un sistem de înaltă complex itate este supus unor procedee ra­ dicale, ca, de exemplu, agitaţii, tăieturi, zdruncinături, f r icţiu n i etc. , părţile compo­ nente sînt susceptibile să găsească o nouă re­ organizare, să se asambleze din nou, după re­ guli inedite şi neaştepta t e, pe scurt, să ducă la formarea unui nou siste m , caracterizat prin­ tr-un nou grad de ordine . Acest grad de ordine poate deveni tot atît de ridic a t, chi ar mai ri­ dicat decît sistemul iniţial . Ordinea c are se iveşte din aceste proceduri brutale (să le nu­ mim "zgomot") este, desigur, co mpatibilă cu str uctura locală a componentelor sale elemen­ tare, dec·i , într-un fel, " în s cris ca posibilitate " în aceste s t ructuri . Ceea ce contează atunci este de a preciza că această ordine nu exista în prealabil nici!i e ri ca un tot ; nu era înscrisă decît local şi în stadiul de pur ă posibilitate teoretică, separat în fiecare componentă. Coe­ renţa şi "necesitatea" pl anului de ordine astfel creat s-au ivit din m ultipl e le înlănţuiri parti­ culare. El este "necesar", dar nu preprogra­ mat. Piaget va insista mult asupra unei con­ cepţii strict asemănătoare în materie de dez­ voltare cognitivă. De aceea mărturiseşte el că este entuziasmat de lucrările lui Foerster. La nivelul fizico -c himi c , ,,principiul de or­ dine prin fluctuaţii" a fost rig u ros dezvoltat de Ilya Prigogine, cu teoria structurilor disipative. Aceste fundamente cibernetice si fizica-chimice contribuie de acum înainte, deş i indirect şi fără ca majoritatea psihologilor şi lingviştilor să aibă cunoştinţă de acest lucru, la ascuţirea con­ fruntării dintre presupoziţiile progr a m ulu i lui Pi aget şi cele ale programul ui lui Chomsky . 74


Conceptele de autoreglare şi de selecţie prin "bifurcare" îşi găsesc o replică fidelă în pro­ gramul ştiinţelor e xa c t e descris mai sus. Este, deci, j ustificat să prevedem că cei care se opun unui program sau celuilalt pe chestiuni de fond (şi nu pe ipoteze particulare proprii ,,centuri­ lor lor protectoare") vor purta bătălia şi pe frontul programului lui Prigogine şi al adepţi� lor ordinii prin zgomot. Angajările o nt olog ice de acelaşi tip au tendinţa de a se întări unele pe altele, la diferite niveluri, chiar dacă una dintre ele se poate dovedi mai îndoielnică, sau se po t referi la un domeniu particular al rea­ lului. Is tori a cun o ştinţelo r ştiinţifice a demon­ strat că ruptw·ile localizate sînt reped e reme­ diate cind nava este solidă. Specialiştii in bio­ logia moleculară, de exemplu, au contestat atît presupunerile teoretice ale lui Piaget (această carte o demonstrează), cît şi pe cele ale lui Pri gogine ş.i ale adepţilor crdinii p rin zg o m ot . Ar fi , totuşi, important să ne oprim asupra acestor chestiuni tehnice. Să r evenim , deci, la dezbaterea dintre Piaget şi Chomsky şi să ana­ lizăm acum "nucleul dur" al program ului chomskyan. "NUCLEUL DU R " AL PROGRAMULU I

CHOMSKYAN

Tema (în sensul lui Holton) care domină programul şHinţific de cercetare în lingvistică inaugurat de Ch o m s ky este, fără îndoială, no­ ţiunea clasică de raţionalism . Jurămîntul fă­ �ut de Chomsky acestei forme a spiritului, care a fos t odinioară aceea a lui Descartes şi a lui Leibniz, este prezent in toată opera sa şi, in special, în scrierile lui filosofice. D e ce şi cum reuseste această temă să se asocieze atît de · strî � s cu programul "cristalului", aşa cwn l-am <lescris mai sus ? Tocmai acest lucru îl arăt încă de acum. Trebuie, totuşi , să comentez ter­ menul de raţionalism, pentru a evita orice n{'· înţelegere pos ibilă . 7l'i


Faptul de a cal ifica programul chomskyan drept "raţional" s a u raţ i onalist ţine de un uzaj convenţional, !istoric, şi nu implică nicidecum o j udecată de valoare. Nici lingvistica descrip­ tivă, n ici funcţionalismul, nici constructivis ­ mul lui Piaget, nici, la urma urmelor, beha­ viorJsmul şi empirismul nu trebuie, în opozi­ ţie, să fie înţelese ca fiind încărcate de iraţio­ nalitate. Programul în chestiune, istoric stabilit pe linia raţional iştilor cl asici, nu s-a considerat niciodată un antidot împotriva filosofiilor ab­ surde, ci un adversar al environmentalisme­ lor de orice fel, fie ele deghizate în empirism sau asociaţionism, în behavi orism sau în prag­ matism (chiar dacă este vorba , în cazul aces­ tuia din urmă, de formulele moderne ş i sofis­ ticate ale une.i anum ite lingvistici , mizînd pe actele limbaj ului şi pe j ocurile en unţării). Su­ poziţia fun damentală a programului raţiona­ list, cum va reieşi clar din această dezbatere, constă în a n u atribui nici o structură intrin­ secă mediului înconj urător. Nu există legi de ordine în afara acelora care vin elin interior ; adică orice structură legată de percepţie, fie ea de origine biologică, cognitivă, lingvistică sau alta, este impusă mediului de către orga­ nism şi nu extmsă din acesta . Legile acestei ordini sînt concepute ca referitoare la specie, şi, indiferent de epoci, indivizi şi cultur.i , in­ variabile. Euristica pozitivă a oricărui program raţionalist, inclusiv programul kant.i an, este> orientată spre studiul exhaustiv şi minuţios nl structurii interne a unui subiect u niver�al (Chomsky îl n u meşte "locutor ideal"), porn ind de la date empirice care sînt culese şi organ i­ zate sub autoritatea prealabilă a unor abstrac­ tizări pertinente. Abstractizările despre care este vorba nu sînt gen eralizări obţinute prin­ tt·-un proces de extensie progresivă şi neutră, iar datele nu sînt fapte brute observate de o "privire inocentă" (pentru a cita expresia lui Sir Ernst Gombrich). Euristica pozitivă a pro­ gram ului raţional ist pleacă de la constatarea 76


că teoria e s t e angajată î n ca de la pornire, în­ dată ce începe să se facă o primă triere între observaţiile pertinente ş i un zgomot de fond - un zgomot din care nu s e prevede apariţia nici unei ordini (a se vedea comentariul de la începutul capitolului 1 2). In această dezbatere , importanţa conceptului de pertinenţă (rele­ v an ţă) este fără încetare subliniată de Chomsky ş i Fodor, în concordanţă cu presupunerile ra­ ţionaliste ale strategiilor lor explicative (a se vedea cap. 12 şi partea a doua). Deşi poziţiile lui Chomsky şi a lui Fodor po t părea oare­ cum "extreme" în această privinţă, ei nu comit n iciodată eroarea care constă în a nega faptul că limbajul şi cunoaşterea pretind mult mai mult : şi anume o cultură, interacţiuni sociale, o dimensiune emoţională etc. Abordarea inne­ istă nu neagă importanţa acestor factori, dar este categorică în stabilirea unei graniţe clare între ceea ce ste pertinent pentru a-i rezolva problema (a descoperi structura subiectului universal abstract) şi tot restul, majoritatea trăsăturilor contingente ce ţin de multiple con­ texte rămînînd dreductibil străine programului raţionalist. Există la raţionalişti ca Chomsky o încre­ dere perfectă (văzută de unii dintre criticii lor ca un orgoliu) în ce priveşte această împăr­ ţire, considerată, în acelaşi timp, ca legitimă şi fructuoasă. Raţional·i smul se bazează, într-ade­ văr, pe o concepţie regională ; adică pe ipoteza că procesele mintale sîn t numeroase, distincte unele faţă de altele �! , î n principiu, i zolabile. Structura in ternă a l ocutorului ideal, sau a su­ biectului universal al cunoaşterii, trebuie con­ cepută ca specifică atît în totalitatea sa, cît şi în fiecare dintre substructurile în care poate fi descompusă. Fiecare dintre aceste substructuri, odată ce a fost bin e conturată, se lasă înţeleasă prin metode particulare. Angaj ările ontologice ale programului raţionalist articulează , deci, î n t r e' .el e presupoz i ţ i i l e i n nei ste , încredPrea ne­

c l i n t i l tt in :tbs t r < � c· t L:<t l't! (motiv:l l it �i g ui:�·rn�ttă 77


de teorii) şi presupoziţia că se poate ajunge la

un decupaj nearbitrar. Strategia acestui dccu­

paj constă în conturarea diferitelor domenii ale

universului mintal, în compartimenlarea lor pentru a reduce la minimum , ba chiar a anula, orice interacţiune, apoi a d se studia structurile de bază prin metode specifice şi efi­ ciente. Modelele abstracte la care se aj unge vor avea, pentru fiecare dintre aceste struc­ turi, valoare ştiinţifică în măsura în care ele vor fi sufi c i e n t de generale pentru a prinde cu adevărat caracteristicile universale ale s u­ biectului şi suficient de precise pentru a fi operaţionale, deci falsificabile prin exper.i enţă. Mai mult chiar, pot să n u se ruşineze că sînt modele locale (circumscrise unui subdomeniu particular) şi exigente (organismul este consi­ derat ca posedînd caracteristici înnăscute foarte p articulare). Trebuie subliniat că una este să admiţi că există potenţialităţi înnăscute rudimentare şi slab articulate (nici chiar beha­ vioriştii cei mai intransigenţi nu au respins acest lucru), şi alta este să pretinzi că există structuri înnăscute foarte specifice, foarte com­ plicate, şi că ele sînt puse efectiv la dispoziţia organismului. Tocmai această presupoziţie in­ n eistă este ironizată de Hilary Putnam, care o etichetează drept "miracol atît de confuz" (vezi partea a doua) . Răspunsul lui Chomsky şi al lui Fodor la această butadă trădează o dată în plus euristica lor negativă, "raţionalistă" "de ce ar fi trebuit să ne aşteptăm la altceva ?" De vreme ce castorii au, în mod evident, o schemă înnăscută de com por tament apt pentru construirea de digur.i , iar păianjenii o schemă innăscută de comportament apt să construiască pînze, de ce să ne mil·ăm că oamenii, echipaţi cum sînt la nivelul creierului, au structuri lingvistice înnăscute tot atît de complexe pre­ cum "condiţia de subiect specificat" şi "ana­ fora le g a tă " (a �e vedea cap. 1 şi partea n

doua) ? Presupoz.iţiile raţ i onRliste ale lui Fodor 78


şi ale lui Chom!'iky ies cu claritate in evidenţă în aceste pasaj e. Există oare o paralelă între tem a raţionalis­ mului şi teoria cristalului ? Faptul că prog ra ­ mul de cercetare " cristalin " a fost riguros ştiinţific formulat de Haiiy, cu " lege a raţio­ nalităţii indiciilor", pare să arate că există o a n um ită înrudire între noua cristalografie şi programul raţionalist în sens strict. Aceste două noţiuni de r aţionalit at e mi se pare că nu sîn t decît una singură, şi voi spune pe scur t de ce. Nu este vorba nici de un j oc de cuvinte, nici de un exerciţiu steril de exegeză concep­ tuală. Dimpotrivă, prin aceste cîteva frînturi de arheologie a ideilor, cititorul poate să aibă un acces direct la marile mişcări de gîndire pe care această dezbatere intre C ho m sk y şi Pia­ get le face o dată în plus actuale. S-a văzut d e ja, prin dntermediul esenţialului , de ce pro­ gra m ul piagetian se deosebeşte de programul biologiei moleculare. Acum este util să vedem de ce programul lui Chomsky se apropie în schimb foarte mult de aceasta. Haiiy îmbrăţişase "ideea, atît de satisfăcă­ toare şi j ustă, că natura tinde în general spre simplitate şi uni f ormitate " 16 . A ceasta nu este altceva decît tema cristalului, exprimată în for­ ma sa cea mai frumoasă. Haiiy se arată, tot­ odată, mai angajat şi mai hotărît cînd aplică acest concept, aici, pe pămînt, la lumea mine­ rală. " Raporturi l e între măsurile formelor-li­ mită posedă această din urmă proprietate r sim­ plitat e a] într-un mod remarcabil" 1 7 • Spiritul crd stalog r af i c se car a c t eri zează , într-adevăr, prin ipoteze mult m ai pasionante decît "sim­ plitatea". El crede într-o proporţionalita te între toat e f orm ele vizibile, inclusiv formele fi­ inţelor vii. Ideile sale călăuzitoare sînt : spe­ cificitatea (reţelelor), direcţionalitatea ( f orţe ­ lor ) , stabilitatea ( structurilor locale ) , număra­ bilitatea ( mulţimii finite de asamblaje obţinute po r nind de la o simplă combinaţi e ) şi , în sfîr­ şit, ideea capit::l l ă că formele cri stalelor se ob79


ţin printr-un proces de precipitare sau rev e ­ lare, şi nu printr - o acţiune de creaţi e , infinit reînnoibilă şi capr i cioasă , din partea mediului. Vom vedea în cursul acestei dezbateri cît de i m portantă este pentru Chomsky noţi unea de revelare sau developare (ca pentru fotografie) . I n ve rsiune a sa m odernă, în biolog.ia molecu­ lară, acest concept este exprimat prin "tipar" (templa te), şi pr in exprimare (o genă "se ex­ primă" printr-o proteină). Botanistul german Schleiden, cu limbajul pe car e i-l per m i t P a epoca sa, scria în 1 850 : "Natura cristalului preexistă în lichid, dej a format, şi este sufi­ cient să scoţi solve n t u l ca forma sa să se ma­ nifeste obligatoriu şi în m od prestabilit." 18 Consideraţiile chimice ale lui Schleiden se bsă cu u ş uri n ţă transpuse în modelele lui Chomsky referitoare la datele lingvistice. Chomsky vor­ beşte într-adevăr de "expunerea" subiectului la aceste date şi de developarea unui clişeu preexisten t . La urma urmei, procedeul de de ­ velo p are fo tog rafi că constă literalmente în fixarea unei cristaliz·ări induse de lumină. ,,Nucleul dur" - atît al "raţionalităţii" crista­ lografice, cît şi al lingvisticii generative -, se vede clar de acum, constă în a crede că "orice structură apare d i n interior". Mediul revelează această s t ru ctură, însă el nu ar p utea în nici un mod să o imprime sistemului prin interme­ diul propriilor sale scheme. I nfruntarea la care a sistăm , în c uprinsul volumului , între inn c ism şi constructivism, se de sfă ş oa ră chiar pe acea­ stă l i n i e crucială care separă cele două cîm­ puri.

EURIST I C A POZIT I V A

PROTECTOARE

�[

C F. � T U H J L E

Continuumul care, dup ă părerea noastră, s ubzistă între programul "cristalografic" în şti­ inţele naturii şi programul lingvistic al lui Chomsky s e în tinde şi î nt r e e u risticile pozitive ale acestora. După Lalnitos , <,e uristica neg�1tivă 80


s p e cifică nucleul dur (hm·d core) a l programu­ lui, care este " i ref u t a bi l " în ce priveşte deci­ ziile metodo lo g i ce ale părţilor sale ; euristica pozitivă constă, dimpo tr ivă , dintr-un ansam­ blu parţial articulat, de in d i ca ţii şi de aluzii privitoare la schimbările "vers i unilor refuta­ bile" ale programului de c e rcetare şi m ijloacele de a face mai suplă şi mai so fi s t ica tă centura pro t ectoare {protective belt), care, însă, este refutabilă.•• 1� Ang ajăr ile proprii unei euristici negative se expr�mă prin anticipaţii de exclu­ dere (nu se va găsi o structură in trinsecă a m edi u l ui, nu se va detecta nici un transfer de structură între mediu şi o rgan i sm etc.). Anga­ jările pr opr i i unei euris ti ci pozitive se ex­ primă, mai curînd , pr in anticipaţii selective subordonate anumitor condiţii. Cînd, alături de adepţii eu r is t ici,i negative proprii programului "crista lografic" , presupunem că nici un pr i n ­ cipiu de ordine nu es te furnizat de mediu , din aceasta se deg a j ă o euristică pozitivă, care con­ stă în a prevedea : 1) că orJce structură trebuie căutată în organism ; 2) că legile structurale sînt proprii speciei ; 3) că ele s î n t contingente

(nu vom reuşi să le descriem şi să le explicăm

doar p ri n raţionamentul ab str a ct, fără ajuto­ rul experienţei) ; 4) că ele sub zi st ă prealabil oricărei interacţiuni reglate cu mediul e x t e r i or .

Această listă de anticipaţii este, prin forţa lu­ crurilo r , incompletă şi aproximativă ; se cu­ vine să o susţinem mai bine şi să aducem cî­ teva precizări. I n ce priveşte presupoziţia de nestructurare a mediu l ui, se poate spune Chomsky, asemenea oricărui teoretician de ori­ entare "cristalografică" , crede că structu r a me­ diului înconjurător nu este structura intrinsecă a organismului şi că prima nu poate fi anexată ca atare de către acesta din urmă . St r uctura o rganismulu i stabileşte care scheme de orga­ niz a re proprii mediului pot fi trans ferate în or­ ganism. Transferul în acest cadru conceptu al trebuie să fie înţeles în sensul de decodaj şi de proiecţie cartogra fică (mapping) efectuată 81


de si stem ul perceptiv-cognitiv al subiectului , ceea ce este altceva decît o î n corp ora r e sau o simplă " a nexare " . A se interesa de ordinea or­ ganismului nu în s eamn ă a se inte r esa în mod obligatoriu şi de ordinea mediului, fiindcă cer­ cetărHe v i z ează determinanţii intrinseci : de exemplu, proprietăţile înnăscute ale cortexului vizual (permiţînd anumitor structuri ale me­ diului de a a cţiona într-un anumit mod asupra stării staţionare la car e se ajunge) sau genoti­ pul sau gramatica universală 20. Centura protectoare a p rogramului cristalo­ grafic este constituită pornindu-se de la ipo­ t eze p recise pri v ind modul î n care structurile sînt selecţionate de param etrii variabili ai me­ diului pornind de la o mulţim e finită şi nu­ mărabilă de configuraţii posibile. In chimie şi biochimie mai ales, prin studiul structurilor m oleculare , mulţimea c onformaţiilor posib i le este gen e rată cu ajutorul grupelor de trans­ formare (grupe de simetrie, grupe de transla­ ţie, grupe de rotaţie etc.) care se aplică unor unităţi elementare ideale, numite "celule". Orice formă cristalină care poate fi observ ată reprezintă aplicarea ordonată şi specifică a unei suite de astfel de t ransformări . Informa­ ţiile pri v ind proprietă ţ ile abstracte ale atomi­ lor diferitelor specii chimice , adăugîndu-se ce­ lor referitoare la parametrii prop ri i sol v entului (temperatură, presiune, forţă ionică etc.), de­ termină, în mod univoc, ce secvenţă particu­ lară de transformări trebuie selecţionată, pen­ tru fiecare caz, din ansamblul de sec ven ţ e po­ sibile . Fo rmel e " preexistă" în lichid, cum gîn­ dea Schleiden, şi se "m aterializează în mod obligatoriu" dacă există condiţii favorabile. Euristica pozitivă a lui Chomsky este orien­ tată în aceeaşi direcţie. El preci z ea z ă, într-ade­ văr, că, dacă se aplică însuşirii limbaj ului o metodă "raţionalistă", trebui e să se pornească de la "presupo z iţi a că diferitele universalii de tip formal şi de tip substanţial sînt p ro prietăţi intrinseci ale sistemulu i de însuş ire a lim82


baj ului , şi că acestea furnizează o schemă care se aplică datelor şi care determină în chip extrem de restrictiv forma generală, precum şi , parţial, t răs ăt u ri l e substanţiale ale grama­ ticii suscpptibile să iasă la iveală la prezen­ t are a unor da t e pertinente." �1 D a t e l e nu au f un c ţ i i "formative" care să se exercite asupra locutorului ideal. După Chomsky, nu există asimilare sau interiorizare de către subiect a u no r structuri existînd gata făcute în exte­ rior. Că datele acţionează mai curînd ca .,de­ clanşatori" este o pr es u po z iţi e tipică abordării raţionaliste. Chomsky a exprimat-o , de fap t , foarte clar : "In parte, datele lingvistice de­ termină care este li m baj ul , dintre toate lim­ baj ele posibile, la care te afli expus cînd il înveţi . . . , dar aceste date pot juca şi un cu totul alt rol, şi anume, un anumit ti p de date şi de experienţe se poate revela indispensabil pen­ tru a pune în funcţie dispozitivul de învăţare lingvistică, fără ca, totuşi, aceste date şi aceste experienţe să poată cîtuşi de puţin să-i afec­ teze funcţionarea." 22 î n prezenta lucrare, Ch om sky şi Fodor fixează această ipoteză prin imagi nea "cheii de contact" (ignition key) (vezi cap. 7). Mo torul este pus î n funcţiune prin cheia de c o n ta ct , dar structura con t a c t e lor d e d e ma r�re nu are nici o ase mă n are cu struc­ tura motorului cu explozie. Euristica lor este dominată de a ce as tă p r e su p oziţi e . :Se la Leibniz încoace, orice program raţio­ n a l i s t se angajează să caute ansamblu l de re­ g ul i formale cărora universu l structur ilor po­ sib i l e tre buie să li se supună. Intuiţia teoreti­ cianului , ajutată de o solidă capacitate de ju­ decată, e s t e singura c a l e de acces în ac es t uni­ vers ascuns. Nici' o enumerare s i mp l is tă a for­ melor vizibile hic e t nunc nu poate conduce aici . Cataloagele nu servesc la nimic dacă nu au fost inspirate, chiar de la început, de un mo d e l teoretic refutabil şi nont rivi a l . Dacă nu s î n t călăuzite de o teorie c ap abi l ă să le dea o 83


semnificaţie, informaţi ile nu informează des­ pre nimic. "Chestiunea care se pune, înainte de toate, este de a şti cum s e pot obţine in­ form aţii asupra competenţei locutorului, adică asupra cunoaşterii limbajului de către acesta. Ca majoritatea faptelor importante şi intere­ sante, informaţia nu este nici expusă privirii imediate, nici susceptibilă de a fi extrasă din date prin procedee inductive, oricare ar fi ele." 23 Programul lingvistic al lui Chomsky, spre deosebire, totuşi, de programele clasice ale ra­ ţionalismului filosofic, este un program de cercetare ştiinţifică, deci orientat asupra unei munci meticuloase, pornind de la date perti­ nente, care pot testa supoziţiile formulate î n cadrul "centurii sale protectoare". Este adevă­ rat că faptele sînt î ntotdeauna impregnate de teorie, şi aceasta din necesităţi inevitabile, dar nici lingvistica, nici psihologia cognitivă nu trebuie să se lase prinse într-o elucubraţie in­ terminabilă asupra consecinţelor logice a două sau t rei presupoziţii fondatoare. Ele nu sînt sectoare ale matematicilor pure. Chomsky avertizează deschis asupra acestor pericole. Nu te poţi lipsi de experienţă şi de date empirice, oricît de nesigure, de puţin reproductibile şi aproximative ar fi ele. Zgomotul de fond este de temu t în orice ştiinţă şi, cu atît mai mult, în ştiinţele umaniste : de unde, necesitatea impe­ rativă de a stabili o separare logică şi operaţio­ nală între universul organizărilor posibile şi multiplele sale materializări. Acestea din urmă trebuie să fie luate (aşa cum o vrea euristica raţionalistă) drept cazuri particulare (instantia­ tions) ale legilor generale care se aplică primu­ lui. Programul raţionalist nu se poate lipsi de dihotomizarea "obiectului" său ştiinţific. Atît în versiunea sa aplicată la ştiinţele naturii (pro­ gramul "cristalografic"), cît şi în versiunea aplicată la lingvistică şi la psihologia cognitivă, această bipartiţie a două universuri distincte şi interdependente comportă consecinţe onto84


logice interesante. Mai întî i , exisEl o tcnd i nţ1 de a crede că ansamblul de f o rme posibile, pre ­ cum şi legile care le g uvernează sînt intrin­ seci domeniu Lui propriu de studi u şi nu doar rezultatul unui exerciţi u de imaginaţie sau niste entităti care nu au rezultate decît "în ca p ul" sava� ţilor . A doua p a rte a a ce s tu i vo­ lum este foarte revelatoare în a ceast ă privinţă. Problema centrală a dezbaterii dintre Chomsky, Fodor si Putnam este de a dec id e da c ă g ra­ mat i ci i� sînt proprietăţi intrinseci limbajului,

creierului locutorului, sau ambelor în acelaşi timp.

Cristalografii introduseseră concepte ca : "forţă de cristalizare" (von Leonhard), " putere formativă" şi " proces formati v " (Ung a r) . Mai tîrziu , s-a recurs la noţiunile de valenţă chi­ mică, număr de coordonare, afinitate. De la Sch r o edin ger încoace , este posibilă sprijinire a pe no ţ iunea de "specificare" (rebotezată în zi­ lele noastre " conţ i nu t informaţional"), mate­ rializată prin structura aperiodică a cristalelor biologice (acizi nucleici şi proteine). Strategiile de dihotomizare au produs, mai întîi în cito­ logie, conceptele binare şi complementare de soma şi de germen (Weismann), în genetică pe cele de g enoti p şi de fenotip (Johannsen). In ce-l priveşte pe Chomsky 24, el a făcut ce­ lebră distincţia dintre competenţă şi perfor­ manţă 25, de finindu - le drept " măsura în care l ocutorul îşi cunoaş t e limba" şi "folosirea efec­ tivă a limbii î n situatii concrete". Proximita­ tea cuplului compete il ţă fperformanţă faţă de cuplul genotip/fenotip va apărea limpede, sper, la lectura acestui volum (mai ales, prin re­ marcile unor b iologi ca J acob, Changeux ş i Danchin) 26• Să notăm, totuşi, că Premack ri­ dică aici, în tr-o anumită măsură, problema ac e s tei dihotomii atunci cînd se întreabă dacă noţiunea de competenţă nu ar trebui să ia în considerE! re predispozi ţ i a de a folosi efectiv această compete nţă. Intrebar ea pusă de Pre­ mack, aşa c u m ne reamint eşte Monod (vezi cap. 8&


face prtl'le J i n traJiţia raţ_ionalisiii clasică, fi­ indca ea se află dej a în centrul creaţiei lui Pes­ cartes. Modelele gramaticii generative nu au î ncetat să se rafineze de cînd Chomsky i-a sta­ b i l i t princi p i i l e con s t i t u t ive 27. Această muncf1 a Lkut să fluctueze, u neo r i cu reaj ustări ma­ jorf', "nivelurile lingvistice" unele în rapor t cu altele (nivel lexical, sintactic, semantic, prag­ matic etc.). Este vorba de transformările tipice oricărei "centuri protectoare", şi ele nu au atins (nici nu ar fi putu t atinge, după schema lui Lakatos) "nucleul dur". Să rămînem, deci, în:mntrul acestuia si să analizăm anumite con­ secinţe ale bipartiţ iei între competenţă şi per­ formanţă. Gramatica universală este, prin de­ finiţie, invariabilă în raport cu indivizii, cu di­ feritele limbi , cu schimbările culturale. Natura s a profundă ne trimite (evident şi obligatoriu, spune Chomsky) la structurile neuronice pro­ pr;i speciei umane. ln dezbatere, ni se amin­ teşte adesea că această "reducţie" de la ling­ Yistic la neuronic este posibilă în pl"incipiu, chiar dacă ea nu este încă introdusă în prac­ ticCt. Chomsky sugerează cft la o primă apro­ x i mare s e poate presupune starea iniţială a facult[tţit de li mbaj invariant şi propriu spe­ ci P i . In consPcinţ[l , se poate face abstracţie de di ft>renţcle individuale şi culturale eventual prezente. Este de la sine înţeles că un studiu analitic mai exigen t şi complet vizînd com­ petenţa reală (real se opune aici lui ideal) la care aj unge starea staţionară va fi diferită în funcţie de culturi şi de indivizi. Există o com­ petenţă asociată unei limbi date (franceza, en­ gleza, j apom•za etc.). Variaţii există şi între indivizi care vorbesc "aceeaşi" limbă. Ipoteza lui Chomsky n u implică faptul că descrierea formală a stării iniţiale în ceea ce priveşte facultatea limbajului (şi care este, foarte pro­ babil, înscrisă în genom) ar fi literalmente in­ variabilă, ci, mai curînd, că se poate face în mod legitim abstracţie de variaţii, cu scopul de a S f' s i z a caracterele de bază ale speciei că86


reia ii aparţin e organismul. Este acelaşi lucru şi atunci cînd se face abstracţie de diferenţele individuale pentru a descoperi ce fare ca oa­ menilor să le crească braţe şi nu aripi (vezi discuţia din capitolul 2). Competenţa este o proprietate abstractă, care este atribuiUl "stării staţionare" la care ajunge locutorul ideal in cursul dezvoltării sale biologice, stare ce rezultă dintr-o dezvoltare neuronică şi dintr-un protocol adecvat în ceea ce priveşte "expunerea" la datele lingvistice "pertinente". Dacă excludem ideea că s-ar fi putut produce leziuni neurologice grave şi că subiectul ar fi putut fi cu brutalitate privat de orice contact cu semenii săi (cum a fost cazul copiilor săl­ batici descrişi in memorii celebre), se ajunge intotdeauna la starea staţionară (steady state). A construi un model plauzibil al acestei stări, a-1 face în acelaşi timp specific, susceptibil de a fi respins şi bogat în informaţii, consti­ tuie sarcina principală a "gramaticii univer­ sale". Conceptul de stare staţionară este, deci , o componentă fundamentală a "nucleului dur" a lui Chomsky. In plus, el se pretea ză la o analiză tematică interesan tă. CE ESTE O STARE ?

Puterea euristică a noţiunii de stare sta­ ţionară la Chomsky este comparabilă cu cea a noţiunii de autoreglare la Piaget. Totuşi, fiecare face parte din sisteme diferite de an­ gaj are ontologică. O da t ă în plus, mi se pare că există două "niveluri" posibile de anga­ jare : un nivel i nferior, unde eşti sigur că vei face faţă, dar unde nu ai de cîştigat mare lucru, şi un nivel mai ridicat, unde există riscul unor decepţii, dar unde se întrevăd avantaj e. I ntr-adevăr, este întotdeauna posibil să caracterizezi un sistem fizic oarecare prin faptul că "se află" într-o anumită stare ; dacă este nevoie, această stare poate fi precizată cu ajutorul unei mulţimi de valori referitoare 87


7), l n para m 0 tr i i s ă i constitutivi . A c e s t n ivel mi­ n i mal de a n gajare ontologic[\ este veci n cu tautologia, deoarece to t ce se p res u p une prin această notiune d e stare n u este nimic mai mult (şi n i'c i mai puţin) d e c ît posibilitatea ele a avea acces la s i s t em u l în chestiune prin in­

termediul u n o r măsuri, chiar dacă aproxima­ tive. Stările astfel definite trebuie să se di­ f e r enţiez e într-un fel de altele (o an umită stare nu v a fi identică unei alte stă r i), deci identificabile fie prin ansambluri numerice, fie p r i n pro tocoale p r eg ă t i t o ar e (sau cel puţin prin descrieri lipsite d e ambiguitate). Fără aceste g a ra n ţii minime, este improbabil să se poată vorbi de un sistem în sensul fi z i c i i . La acest nivel infe r i o r nu îţi angajezi de c î t pro­ p r i a î ncredere î n cît eva regularitCtţi din lumea care n e înconjoară. Cho msky merge evident mai departe în angaj ă r i le sale o n t o l o gi c e cînd precizeazC1 n o ţi une a sa de stare st aţ i o n ară . El ne spune, în ai n te de toate, că analiza lingvis­ ticii trebuie să tindă spre o intuiţie a " c u n o a ş ­ terii tacite a locutorului autohton" (the tacit knowledge of the native speaker) p r i n mijlo­ cirea unei "e viden ţe i n tr o spe c tive " . Există, deci, acces la sistem printr-un protocol parti­ cular, şi p r o tocolul este considerat capabil să ajungă la o i den tifica re a stă ril o r sistemului prin proprietăţile ce le caracterizează pe unele în rapo rt cu altele. Vom afla, într-adevăr, în acest vol um c.:-1 un sist e m care ar aj un ge la anumite operaţii ( o pe r aţii i nd epe n de nt e de structură, c a proceduri plauzibile să formeze propoziţii interogative po rn i nd de la propoziţii afi rmative) nu ar fi un "locutor uman " . Un sistem care ar opera pe b a z a unor criterii in­ fc re n ţiale de un anumit tip ar fi ipso facto dezvăluit ca altul în r a p or t cu sistemul "lo­ cutor ideal" uman studiat de lingvi st . Se pot, deci , efectua măsurători asupra acestor stări staţionare, fiindcă regulile li n gv i s t ice de trans­ formare implic ă urmări ordonate de calcule al căror grad de c omp lexit ate este, î n prin88


c1 pm, măsurabil . O descriere precisa a urmă­ rilor permite, aşadar, identificarea stării sta­ ţ i onare A a l t a decît starea staţionară B, B pu­ tînd chiar sit fie incompatibilă cu A. Chomsky merge chiar mai departe, căci el afirmă nu numai dt anumite stări sînt incom patibile, dar că, avînd în vedere modul în care sistemul se dezvoltă, eficacitatea operaţiilor sale şi viteza de selectare a ipotezelor, anumite stări staţio­ nare sînt incom patibile cu ceea ce se cunoaşte din structura sistemului. Fără îndoială, stă­ rile pot fi camcterizate u nele î n raport cu altele, pot fi ordonate (ierarhic, secvenţial, cronolo­ gic) şi supuse unor criterii de eliminare deduc­ tivă în termeni de compatibilitate şi de incom­ patibilitate. Stările în chestiune apar, în rea­ litate, ca regimuri de funcţionare ce deter­ mină univoc anumite clase de rezultate obser­ vabi le. Acestor regimuri li se poate face o analiză factorială , etapă cu etapă, calcul cu calcul. "Stările staţionare" , aşa cum le atri­ buie Chomsky locutorului ideal, sînt în mod tipic ipoteze asupra capacităţii ele elaborare de date a creierului unui subiect uman carac­ terizat în mod abstract. Angaj area ontologică a lui Chomsky implică o identitate substantială si formală între re­ prezentări de ordin i ingvi � tic şi calcule (com­ putations) efectuate într-un spaţiu-suport adecvat. Intenţia de a identifica a priori stări mi n tale �i o peraţii de ca lcul este o presupo­ ziţie ontologică di ntre cele mai importante şi bogah' în consecinţc. .Jcrry Fodor a sus­ ţinut toate aceste consecinţe în eseul său ThP­ J,a nguage of Thought (,,Limbajul gîndi rii") şi citează cîteva dintre ele în prezenta lucrare (vezi prezentarea sa la începutul capitolului 6 !?i răspunsul dat lui Putnam în partca a doua). Tem a cal culului s�u prelucrarea digital ă (computing) pare a fi una dintre temele cen­ trale ale programului raţionalist modern, în s peci al al l i ng\'istici i generative şi al psiho­ logi ei cogniti\·e, aşa cum este ea conce p ută de 89


cealaltă parte a Atlanticului. Fodor este tran­ şant în această privinţă : "Singurele modele psihologice ale proceselor cogni tive care pot pretinde că au un grad cît de mi c de plauzi­ bilitate ne reprezintă aceste procese ca prelu­ crări di g itale (computational)." 28 A adopta o asemenea concepţie înseamni'\, prin forţa lu­ crurilor , a te angaj a să identifici st ă rile min­ tale cu secvenţe ordonate de microstări neu­ ronice, caracterizate prin abateri discrete intre parametri locali. Elaborarea locală a datelor lingvistice s-ar traduce printr-o clasă de suc­ cesiuni particulare între aceste microstări. Cel puţin în principiu, şi Chomsky insistă mult asupra acestui p unct, trebuie să te g înde ş ti că neurobiologii anilor două mii îşi vor aswna sarcina de a preciza natura specifică a acestor stări, folosind grafuri detaliate, unde vor apă­ rea foarte numeroşi deviatori sinaptici în po­ ziţie de deschidere sau de închidere. Dacă o astfel de realizare ţine încă de science-fiction, prezintă dej a interes faptul că această identi­ tate nu pare să pună nici o problemă de prin­ cipiu. Starea staţionară se lasă asimilată unui program centralizat cu performanţe multiple (multipurpose master program) căruia îi sînt supuse, în cadrul ordinatorului cerebral afec­ tat calculelor lingvistice, mulţimi de subpro­ grame facultative care pot funcţ i ona simul­ tan sau în succesiune. Diferitele etape ale prelucrării corespund tot atîtor microstări specifice ale ordinatorului cerebral. Angajă­ rile on tologice luate una după alta în urma primelor, inocente, pre s up o ziţii centra te pQ " s tare a s taţionară " ne-au dus destul de de­ parte. Euristica pozitivă se află acum în impas. Microstări l e la care conceptul global şi molar al stării sta ţi o n a re (steady state) se află acum redus sînt tot stări ideale, abstracte. Ele nu sînt accesibile experie n ţei decît prin­ tr-o extrapolare îndr ă z neaţă de acelaşi tip cu aceea care prelungea î n universul microfizic al lui Boltzmann no ţiunea macrofizică de, 90


"stare termodinamică". Programul de cerce­ tare ştiinţifică al lui Boltzmann în mecanica statistică s-a poticnit in faţa obstacolelor pe care i le punea mecanica cuantică. Obstacolul principal a fost demonstrarea în termeni cuan­ tici a faptului că microstările concepute de fi­ zica boltzmanniană sînt idealizări nelegitime ale noţiunilor clasice de stare dinamică. Legile cuantice interzic în principiu să se extrapoleze pînă la nivel atomic şi molecular noţiunea de măsură extrem de precisă, care rămîne, totuşi, la nivel macroscopic, o idealizare legitimă. I n­ văţătura principală care s-a putut trage din acest eşec (şi care priveşte, în perspectivă, şi programul chomskyan) a fost aceea că noţiu­ nea de s tare fizică nu este o invariantă atunci cînd se trece de la o scară de fenomene la alta. Identitatea presupusă astăzi intre stările mintale şi microstări cerebrale poate, la mo­ mentul oportun, să se dovedească înşelătoare. Sîntem, aşadar, în prezenţa unei angajări on­ tologice cu un destin îndoielnic şi care se află, totuşi , în inima nucleului metafizic al progra­ mului chomskyan. Acestea fiind zise, se pot înlătura pentru moment aceste griji, fiindcă nici lingviştii, nici psihologii cunoaşterii nu au ajuns încă aici. Se poate presupune că pen­ tru o perioadă importantă de timp ei vor avea alte griji, cu probleme mai apropiate de ade­ văratul lor obiect de studiu. Dezvoltînd această analiză tematică, nu putem , totuşi, să trecem sub tăcere un astfel de impas, chiar dacă se zăreşte doar la orizont. Noţiunea de stare este, în fond, mai inocentă decît s-ar fi p utut crede. STA RI

STAŢIONARE,

FLACARI

Şl

CRlSTALE

Stările staţionare caracterizează echilibreZe dinamice, în timp ce stările stabile caracteri­ z ează echilibrelte statice . Chnmsky este perfect îndreptăţit să presupnnă ca starea de func­ ţ i onare (sau regimul standard de calcul), stare 91


atribuita subicc � i l u r sai ideali , este staţion ar;l. , !?i nu s tabilă, deoarece este vorba, în mod evi­ dent, de un echilibru dinamic. O bilă de bi­ liard rostogolindu-sc spre adincitura unui ba­ zin şi oprindu-se acolo, cristalele formîndu-se într-o soluţie progresiv suprasaturată sînt două f'Xemple tipice de procese care ajung la s tări stabile. Stările staţionare, dimpotrivă, pot să apară de fiecare dată cînd, printr-un proces dinamic, un flux constant de energie este aso­ ciat cu un rezervor de m ateriale care sînt în­ locuite de îndată ce s-au uzat (turn- over). Exemplul clasic e s te fl acăra unei lumînări sau a u nui bec Bunsen degaj îndu-se într-o at­ m osferă lipsită de c urenţi . Adjectivul "staţio­ nar", aproape la fel d e "inocent" ca substan­ tivul "stare", constituie, totuşi, o punte tema­ tică între programul cristalografilor şi progra­ mul teoreticienilor ordinii prin zgomot. ln ochii unui analist al temelor ştiinţifice, noţiu­ nea de stare staţionară se prezintă, de la bun început, ca un punct de convergenţă posibilft între modelele vieţii şi ale cunoaşterii fondate pe arhetipul cristalului şi cele fondate pe ar­ hetipul flăcării. Aceste două modele fiind pînă a cum întotdeauna în conflict din motive isto­ rice şi epistemologice , existenţa unei teme "conciliatoare", ca aceea a stărilor staţionare, merită atenţia noastră. Biologia contemporană, cum s-a văzut, a putut ieşi din dilemă datorită angajării sale ontologice în favoarea modelelor fondate pc noţiunea de program genetic. Cristalele bio­ m oleculare sînt con cepute ca nişte rezervoarc microscopice î n care sînt adunate cantităti considerabile de informa.ţie . Echilibrele din a:­ mice de care depinde funcţionarea fiinţelor vii sînt astfel controlate în mod specific, unul cîte unul, de o "consolă" centralizată care, la momentul potrivit, trimite pe loc instrucţiu­ nile cerute sub formă de moletule stereospe­ dfice. Noţi unea de informatie cod ificatii si no­ ţ iunea, strîns legată, a exprimării sale (pro·

92


cessing) - soră gea m ă n ă a no ţ iun i i de c alcu ­ lare - îndeplinesc condiţiile cerute pen tru a împăca n oţiun e a fixă de crist al , luată în sen­ sul ei tra di ţional , cu noile cerinţe de dina­ mism şi sup l e ţ e pe care le i mpun e o veritabil:1 e x pl ica ţi e moleculară a vieţii . Progra mul mo-

dern d e cerc etare ş tiinţific ă în b iolog i a mole­ culară se bazează pe noţiunea de informaţie legată (subînţeles, legată prin arh itecturi spe­ cifice macromoleculare) , c are nu este decît v e ch ea no ţ iun e de c r ista l , întinerită prin stră­ dania lui Sch roed inger şi a lui Watson-Crick. La nivelul cunoaşteri i , fluxurile de infor­ maţie sînt elaborate de creier graţie unor pro­ gra m e-standa rd , al căror com p ila tor este, în ultimă instan ţă , programul genetic al indivi­ d ulu i în cadrul p rogramulu i spec i e i . Dar toc­ mai î n le g ă t u ră cu ace a s t ă reducere, susţi n ă ­ tori i ordinii prin zgomot �i construdiviştii îşi pun î n v a l oa re argumentele c r i t i c e . Un model explicativ al pro ce s elo r cogniti v e bazat pe inneism nu poate trece sub t ăc e re , spun aceş­ tia, mecanismele orig i n a re prin care s-a putut constitui un program genetic. Dacă excludem orice interventie m i ster i oasă si dac ă nu ne m ulţumi m s ă ' invo că m un " � iracol " , sîntem obligaţi să p resupunem că ceva care la început nu era în p rogram a devenit, pr i n autoorga­ nizare şi prin autoreglare. Formarea şi evolu­ ţi a programelor înseşi nu s-ar putea explica prin recu rgerea la alte progr a m e, prin regre­ siune la i n f i n i t. Trebuie, de ci , să e xis te undeva �i autoconst ituirea şi autoorgan i zarea fi:irtt aju­ to rul pr og ra mel or gen e t i c e . Cel puţin aceasta trebuie să se fi pr o d us în trecut, cind s-au for­ mat primele fiinţe vi i. Piaget a fir m ă că dacii stru cturile c unoaş terii nu s-ar e xp l i c a, în ul­ t i m ă a n a lizt't , decît prin i n neism, am fi obli­ gaţi să ne întoarcem pî n tt la viruş i şi bac te ri i (vezi cap. 1) . Inneişti ca Chomsky şi Fodor r ăspund că viruşii şi bacteri ile nu pos e dă nici p1Cware, mc1 a rip i şi, cu t o ate acestea, ele sînt produsul unui program înnăscut de dez .. 93


voltare Ia ani malele superioare. Studiul na­ turii şi al dezvoltării programelor genetice in cursul filogenezei se face, după părerea lor, la un cu totul alt nivel decît acela al studierii modului în care un patrimoniu genetic dic­ tează caracterele globale ale unei specii date. Inneiştii neagă existenţa vreunei contradicţii în păstrarea distinctă a acestor niveluri de analiză. Susţinătorii teoriilor constructiviste şi ai teoriilor ordinii prin zgomot continuă, totuşi, să creadă că orice explicaţie bazată pe înnăscut este logic nesatisfăcătoare, afară doar de cazul în care ea nu furnizează şi un model pentru constituirea programelor la originea lor. Chiar şi cei mai concilianţi dintre ei sînt de părere că reglarea bazată pe un program genetic preexistent este un caz particular al legilor ordinii prin zgomot. Ei susţi n că prin­ cipiul general de ordine prin zgomot este acela care a permis naşterea programelor genetice, şi nu invers . Prefixul "auto" (self) alipit cu ­ vîntului organizare înseamnă că la început nu exista organizare. Şi nu există nici un pro­ gram care să-i "dicteze" flăcării forma şi sta­ bilitatea ; totuşi, peste tot unde condiţiile ge­ nerale de echilibru dinamic sînt îndeplinite, flacăra se materializează şi continuă să ardă, prezentînd, invariabil, aceeaşi structură de zone luminoase, de zone întunecate şi de ha­ louri . Flacăra, ca orice stare staţionară, nu are drept sursă a propriei sale invarianţe şi a pro­ priei sale necesităţi decît legile fizica-chimice care guvernează şocurile dintre particule şi proprietăţile locale ale constituenţilor săi. De aceea, euristica lui Piaget este supusă princi­ piului că putem avea "o n ecesitate fără innei­ tate", iar, în alţi termeni, că reglabilitatea şi reproductibilitatea structurilor (inclusiv a structurilor cognitive şi lingvistice) se pot ex­ plica prin altceva decît printr-un program ge . netic. O ordine globală poate apărea dintr-o dezordine sau dintr-o ordine strict l ocală dacă sînt respectate unele principii de inchidere şi 94


de compatibilitate . Noţiunea de stare staţia­ nara este piatra mighiulară a aces tei concepţii. Atunci există oare o "punte" euristică sus­ ceptibi lă să reuneasc1t programul inneist şi programul eonstructivist '? Putem oare preco­ niza un "compromis" între Chomsky şi Pin­ get ? Numai cititorul poate j udeca dacă da sau nu, şi ne putem aştepta ca fiecare cititor să ajungă la concluzii diferite. Dezbaterea îi va furniza toate elementele pentru o judecată nuanţată şi personală. Se va vedea că Piaget, Changeux, Papert, Cellerier, Inhelder şi Put­ nam sînt, fiecare, pe baza unor argumente di­ versificate, în favoarea unui astfel de "com­ promis" . Chomsky şi Fodor vor insista asupra faptului că programul lor global de cercetare se deosebeşte de programul şcolii de la Ge­ neva practic în privinţa tu'turor presupoziţii­ lor epistemologice şi metodologice fundamen­ tale. In comentariile inserate la începutul şi la sfîrşitul fiecărui capitol, atrag atenţia ci­ titorului asupra acestor probleme pe măsură ce apar în cursul dezbaterii. Pentru a încheia această introducere, mă voi mărgini la a subli nia că "temele" indicate an­ terior, cărora li se pot adăuga teme ca "cen­ trat-necentrat" , "local-global", "structură-pro ­ ces", formează un nucleu abia schiţat, în j urul căruia se vor forma probabil noi programe de cercetare în ştiinţele biosociale. Programul as­ tăzi în plină aplicare în biologia moleculară, cel care pivotează în j urul conceptului de in­ formaţie legată, se va putea probabil integra acestor programe pe cale de a se constitui, aşa cum, dimpotrivă , s-ar putea să li se opună. Aşa cum este, se prezintă bine şi constituie cel mai bun răspuns dat de inteligenţa umană provocării pe care o reprezintă o explicaţie ştiinţifică a structurilo r biologice fundamen­ tale ale speciei umane. Aceasta nu este, evi­ dent, decît una din căile posibile de abordare a naturii umane, aşa cum o demonstre ază această dezbatere. Aici, natura umană este 95


conturată de teoriile limbaj ului şi ale cunoaş­ terii, prin care, de asemenea, se menţine mereu deschis un dialog cu biologia. Progra­ mele de cercetare al lui Chomsky şi al lui Pia­ get ne sînt explicate în detaliu chiar de fon ­ datorii lor. Această introducere nu a spus mare lucru despre lingvistică sau psihologia cogni­ tivă. Nu le-am prezentat aici decît condiţiile epistemolgice care le fac posibile. I n ce pri­ veşte modul lor de existenţă, întreaga carte le este consacrată. Paris, aprilie

1978


Parte a I

DEZB ATEREA


CAPITOLUL 1

DESCHIDEREA DEZBATERII

Psihogeneza cunoştinţelor şi semnificaţia sa epistem ologi c ă Jean Piaget

Cincizeci de ani de experienţe ne-au învăţat că nu există cunoştinţe rezultate dintr-o simplă înregistrare d e observaţii, f ără o strU<;turare datorată activităţilor s ubi ectului. Dar nu existf1 (la om) nici structuri cogni tive a priori sau în­ născute ; numai funcţio n area inteligenţei este ereditară şi nu creează structuri decît printr-o organizare de acţiuni succesive exercitate asu­ pra obiectelo r . Rezultă din aceasta că o epis­ temologie conformă datelor psihogenezei nu ar putea fi nici empiristă, nici pr eformist ă , nu poate consta decît într-un constructivism, cu elaborare continuă de operaţii şi de structuri noi. Problema centrală este a tunci de a înţe­ lege cum se efectuează astfel de creaţii şi de ce ; rezultînd din ele construcţii nepredeter­ m inat e , ele pot să devină pe parcurs logic ne­ cesare. 1. EM I ' l R ISMUL

Critica empirismului nu constă în negarea o l ului experimentării, dar studiul "empiric" al genezei cunoştin ţelor arată C'U uşu ri n ţă i n -

r

9 !1


s uficic n ţ a i n t 0 r p r c t:u· i i " <"' m p i r i s tc " a <"' X j)<"'­ ricntd. Nici o c u n o a s tere n u e s te î n tr-adevăr dato � ată numai perc � pţiilor, deoarece acestea sînt întotdeauna dirij ate ş i încadrate de nişte scheme de acţiuni. Cunoaşterea decurge deci din a�·ţiune, şi orice acţiune tare se repetă sau se generalizează prin aplicare la noi obiecte generează chiar prin aceasta o "schemă", adică un fel de concept practic. Le­ gătura fundamentală constitutivă a oricărei cunoaşteri n u este, aşadar, o simplă "asociere" între obiecte, fiindcă această noţiune negli­ j ează partea de activitate datorată subiectului, ci "asimilarea" obiectelor la scheme ale aces­ tului subiect. Acest proces prelungeşte, de alt­ fel, diversele forme de "asimilaţie" biologică, dintre care asimilarea cognitivă este un caz particular ca proces funcţional de integrare. In schimb, cînd obiectele sînt asimilate la schemele acţiunii, există obligaţia unei "aco­ modări" la particularităţile acestor obiecte (cf. "acomodările" fenotipice în biologie), iar această acomodare rezultă chiar din datele ex­ terioare, deci din experienţă. Acest mecanism exogen este cel care converge, aşadar, cu ceea ce este valabil în teza empiri�tă, dar (şi această rezervă este esenţială) acomodarea n u există î n stare "pură" sau izolată, d e vreme ce ea este întotdeauna acomodarea unei scheme de asimilare ; aceasta rămîne, prin ur­ mare, motorul actului cognitiv. Aceste mecanisme, vizibile încă de la naş­ tere, sînt cu totul generale şi se regăsesc la di­ feritele niveluri ale gîndirii ştiinţifice. Rolul asimilaţiei se recunoaşte aici prin aceea că ceva "observabil" sau un "fapt" sînt întotdeauna interpretate încă de la lectura lor; într-adevăr, aceasta necesită întotdeauna, de la bun în­ ceput, utilizarea unor cadre logica-matematice ca puteri în relaţie sau în corespondenţă, ve­ cinătăţi sau separări, cuantificări în plus sau în minus care conduc la măsurători, pe scurt o întreagă conceptualizare datorată subiectu1 00


lui şi care exclude existenţa unor "fapte" pure în întregime exterioare subiectului, cu atît mai mult cu cît el trebuie să varieze aceste fenomene pentu a le asimila. In ce priveşte procesele de învăţare, invo­ cate de empiriştii behaviorişti în favoarea te­ zelor lor, Inhelder, Sinclair şi Bovet au arătat că ele nu explică dezvoltarea cognitivă, ci sînt supuse legilor ei, un stimul neacţionînd ca atare decît la un anumit nivel de "compe­ tenţă" (altă noţiune biologică, apropiată de aceea de asimilaţie). Intr-un cuvînt, acţiunea unui stimul presupune prezenţa unei scheme, stimulul fiind adevărata sursă a răspunsului (ceea ce inversează schema SR sau o face si­ metrică S R). De altfel, Pribram a pus in evidenţă o selecţie a intrărilor (input) încă de la nivelurile neurologice. 2. PREFORMAREA

Trebuie atunci să ne orientăm în direcţia preformării cunoştinţelor ? Vom reveni mai încolo asupra problemei inneităţii şi ne vom mărgini , pentru moment, la critica ipotezei predeterminărilor. Limitîndu-ne la faptele psi­ hogenezei , constatăm, mai întîi, existenţa unor stadii care par să dovedească o construcţie con­ tinuă. ,Jn primul rînd, o perioad�t senzoriomo­ torie, anterioară limbajului, vede constituin­ du-se o_ logică a acţiunilor (relaţii de ordine, asamblarea ·schemelor, intersectări, puneri în corespondenţă etc.), bogată în descoperiri şi chiar în invenţi i (obiecte permanente, orga­ nizarea spaţiului, a cauzalităţii etc.) . De la 2 la 7 ani , are loc conceptualizarea acţiunilor, deci reprezentări cu descoperirea funcţiilor între covariaţiile fenomenelor, identităţilor etc., dar încă fără operaţii reversibile, nici de con­ servare. Ultimele două se constituie la nivelul operaţiilor concrete (7-10 ani}, cu "grupări " logic structurate, dar încă legate de manipu­ larea nhif'dPlor. Tn sfirşit, c;-,trc l 1-12 ani, 101


se constituie o logică propoziţională i potetico­ deductivă, cu capacitate combinatorie, "ansam­ blul părţilor", grupuri de cuatetnalitate etc. Numai că aceste frumoase construcţii suc­ cesive şi secvenţiale (fiecare necesară celei următoare) ar putea fi interpretate ca actua­ lizarea progresivă (legată de maturizările ner­ voase etc.) a unui ansamblu de preformări, în felul în care o programare genică reglează "epigeneza" organică, deşi ea rămîne în inter­ acţiune cu mediul şi obiectele sale. Atunci pro­ blema este de a alege între d ouă ipoteze : construcţii autentice cu deschideri succesive spre noi posibilităţi sau actualizări succesive ale unui ansamblu de posibilităţi dat de la plecare. Să remarcăm , mai întîi, că problema cste aceeaşi în istoria ştiinţelor : oare perioa­ dele atît de distincte ale istoriei matematici ­ lor rezultă din creaţiile în etape datorate ma­ tematicienilor sau nu constituie decît realizR­ rea prin tematizări progresive a mulţimii tu­ turor posibilităţilor corespunzătoare, în acest caz, a unui univers de idei platoniciene ? Or, mulţi mea tuturor posibilităţilor este o noţiune rmtinomică , precum mulţimea tuturor mulţimi­ lor, căci .,toate" nu înseamnă altceva decît tot o posibilitate. In plus , lucrările actuale arată că, dincolo de numărul transfinit "kappa zero" (limita predicativităţii), deschideri spre noi PO­ sibilităţi se mai m anifestă încă, dar sînt efec­ tiv imprevizibile, din lipsa posibilităţii de a se baza pe o combinatorică. Deci ori matema­ ticile fac parte din natură, şi atunci ele se datorează unor construcţii umane, creatoare de noutăţi , ori au ca surs�t un univers supra­ sensibil şi platonician, în acest caz trebuind să demonstrăm prin ce mijloace psihologice luăm cunoştinţă de el, ceea ce nu s-a putut arăta niciodată. Aceasta ne readuce la copil, deoarece în cîţiva ani el reconstruieşte spontan operaţiile !)i structurile de Lazii dc natură logico-mate­ nwt.ic·:'l, frtrit de care el nu ar înţelege nimic 102


din ce-l va înv[tţa şcoala. In felul acesta, după lunga perioadă preoperatorie în care îi lip­ sesc încă aces t e instrum en t e cog nit ive , el rein­ ventează pentru sine, în j urul vîrstei de 7 ani, r eversibili t atea , tranzitivitatea, recursivitatea, reciprocitatea relaţiilor, incluziunea claselor, conservarea mulţimilor numerice, măsura, or­ ganizarea referinţelor s paţiale (c oordonate ) , morfismele şi an umiţ i fun c to ri etc. , altfel spus, toată t emeli a logicii şi a matematicilor. Dacă acestea ar fi p re fo rmate , ar în s e m na deci că la naştere c op il ul posedă deja, virtual, tot ceea ce Galois, Cant o r, Hilbert, Bourbaki sau MacLane au pu tut să realize ze de atunci . Şi, cu m puiul de om este el însuşi o rezultantă, ar trebui să ne întoarcem pînă la pro tozo a re !'ii la viruşi pen t ru a localiza sediul "ansam­ b lul ui p o s i b ilită ţi lor ". Intr-un cuvînt, teoriile pref o rmări i c uno ş ­ t inţ elor ni s� par tot atît de lipsite de adevăr concret ca şi interpretările empiriste, pentru că structurile logico-matematice, în infinitatea lor, nu sînt localizabile nici în ob iecte, nici în subiect la pun c tul său de o ri gine . Acceptabil nu este decît un c o ns t ru c t i vis m , dar a căru i grea sarcină este d e a e x plica în acelaşi timp mecanismul de formare a n o u tă t ilor si carac ­ terul de necesitate l og i c ă pe ca re a c este a îl dobîndesc pe parcurs. 3. ABSTRACTIZAREA

REFLEXIVA

Dacă structurile logico-matematice nu sînt preformate, trebuie, dimpotrivă, să urcăm foarte sus pe n tr u a le găsi răd ă cini l e, adică m e c a n is mele e l e m e n tare care permi t elabora­ rea lor ; şi încă de la n i v eluri senzor i om otorii, a dică m ul t în a int e a limb aj ul ui , se găsesc ast­ fel de p u nc te de ple c are ( de alt fel, fără un î n c eput ab s olut, pentru că este necesară pe urmă o în t o ar c ere pînă la organismul însuşi : Vf'zi § (!!). r�lrf' sîn t. :1t11n('i nwc:mismt·k re asi­ �:nr;-t cnrd.rncţiile de la 1111 st:tflin la altul? 103


Primul va fi ceea ce vom numi "abstractizarea reflexivă". Intr-adevăr, se pot distinge trei feluri dife­ rite de abs tra ctiz f1 ri (1) să numim "abstracti­ zare empirică" -pc aceea privitoare la obiecte fizice exterioare subiectului. (2) Abstractizarea logico-matematică , dimpotrivă, va fi numită "rc­ flcxivă " pentru că pleacă de la acţiunile şi ope­ raţiunile subiectului . Este chiar în dublu sens reflexivă, de unde două procese solidare, dar distincte : acela al unei proiecţii pe un plan superior a ceea ce este extras din nivelul in­ ferior, şi atunci este vorba despre o "reflec­ tare" ; şi acela al unei "reflecţii" ca reorgani­ zare pe un �lan nou - această reorganizare neutilizînd mai întîi decît cu titlu instrumen­ tal operaţiile extrase din nivelul precedent, dar vizînd (chiar dacă această vizare rămîne, în parte, inconştientă) să le coordoneze într-o totalitate nouă . (3) ln sfîrşit, vom vorbi des­ pre o "abstractizare deliberată" sau despre o "gîndire reflexivă", pentru a desemna temati­ zarea a ceea ce rămînea- operaţional sau in­ strumental în (2) ; faza (3) constituie, astfel, rezultatul firesc al lui (2), dar presupune, in plus, un joc de comparaţii explicite de un nivel superior reflecţiilor care acţionează in utilizările instrumentale si în constructiile in devenire din (2). Este i m portant, aşad ar, să distingem fazele de abstractizări reflexive, care intervin în orice constructie în solutiona­ ' rea unor probleme noi, şi abstractizarea deli­ berată, care adaugă un sistem de corespon­ denţe explicite între operaţiile astfel temati­ zate. Abstractizările reflect<mte si reflexive sînt atunci surse de noutăti struct urale din moti­ vele următoare : in primul rînd, reflectarea pe un plan superior a unui element luat dintr-un palier inferior (de exemplu, interiorizarea unei acţiuni într-o reprezentare conceptualizată) constituie stubil i rea unei l<>gttt uri, CC(•a ce este deja n nonbte, �i aceast.:t cleschiclc atunci 104


calca altor log<"tturi posibile, coon ce rcpr<'­ :;;intă u "dt'schiderc" nou[t. t:lcmcntul trans­

ferat la noul nivel este atunci compus cu cele care se găseau deja acolo sau care li se vor alătu r a, ceea ce nu mai este rezultatul "reflec­ tării", ci al "reflecţiei", deşi c erută de către aceasta ; de aici rezultă n o i co mb inaţii , care po t duce la construirea de noi operaţii bazate "pe" pr ecedentele, ceea ce cons tituie mersul obi�nuit al progresului matematic (exemplu la copil o SC'rie de adunări care ge ne re a ză înmulţirea) 1. I n general , orice re­ flectare la un nou nivel antrenează şi necesită o reorganizare, recons truc ţie productivă pe care o num im "reflecţie" ; or, cu mult inainte de tem ati zare a sa de ansamblu , ea intră în ac­ ţiune, pri n tr- u n joc de asimilaţi i şi de coor­ donări încă instrumentale, fără conştientizarea structuri i ca at ar e (şi aceasta se regăse şte pQ tot parcursul istoriei matematicilor). I n sfîrşit, devine

posibilă

abstractizarea

reflexivă

sau

tematizarea retrospectivă, care, necuprinzînd decît elemente de j a construite, constituie, fi­ reşte, o construc ţie nouă, prin faptul că, prin legături transversale, ea face să devină si­ mult an ceea ce pînă atunci era elaborat prin legături succesive longitudinale (cf . , în gî n di ­ rea ştiinţifică, tematizarca "structurilor" de că­ tre Bourbaki). ) 4. GENERALIZAREA CONSTRUCTIV A

Este de la sine înţeles că abstractizarea şi generalizarea sînt strîns legate, fiecare dintre ele sprij in i n d u -se chiar pe cealaltă. Rezultă, p rin urmare, că abstractizării empirice nu-i vor corespunde decît generalizări inductive, mergînd de la "cîţiva" la "toţi" pe cale pur şi simplu ex tensională , în timp ce abstracti ­ zărilor reflectante şi reflexive le vor cor e sp unde generaliz ări constructive şi, î n deo s eb i , "cpm­ pletive". 105


Prima

an•ea

a

problemă

de

rezolvat este

atunci

!'onstruirii niv(•h1rilor Sl!C('l'SiVP,

!'<In'

au fost doar slabilitc în paragrafele prece­ dente ; or, fiecare dintre ele rezultă dintr-o asimilare sa•J operaţie nouă, destinată să umple o lacună a nivelului anteri or şi actua­ lizînd, aşadar, o posibilitate deschisă de aceasta. Un bun exemplu este acela al treceri i de la acţiune la reprezentare datorită formării functiei semiotice. Asimilarea senzoriomotorie " nu c onstă decît în a asimil a obiecte la scheme de acţiune, în timp ce asimilarea repre­ zentativă asim ilează obiectele unele la al­ tele, de unde constituirea de scheme concep­ tuale. Or, această nouă formă de asimilare era deja virtuală în forma senzoriomotorie de vreme ce aceas ta se referea la obiecte multiple, dar succesive ; era sufici ent atunci să com­ pletezi aceste asimilări succesive cu u n act simultan de punere în legătură pentru a trece la nivelul următor. Dar un astfel de act implică evocarea unor obiecte percepute anterior, şi această evocare necesită formarea unui instrument specific care este funcţia se­ miotică (imitaţii amînate, joc simbolic, ima­ gine mintală, cnre este o imitaţie interiori­ zată, limbaj gestual etc., pe lîngă limbajul vocal �i învăţat). Or, există deja semnificanţi senzoriomotorii care sînt indicii sau semnale, dar care nu constituie decît un aspect sau o parte a obiectelor semnificate ; funcţia semio­ tică, dimpotrivă, începe atunci cînd semnifi­ canţii sînt diferenţiaţi de semnificaţi şi pot corespunde unei multiplicităţi a acestora . Se vede atunci că între asimilarea conceptuală a obiectelor între ele şi semiotizare există o de­ pendenţă reci procă şi că ambele pornesc ast­ fel de la o generalizare completivă a asimilării senzoriomotorii cu abstractizare reflexivă a unor elemente care îi sînt împrumutate direct. Ar fi uşor de arătat şi că noutăţile proprii nivelurilor operaţiilor concrete, apoi ipotetico­ deductivf', portwsc tot de la genf'rali zărilf' com106


pletive. În felul acesta, operaţiile concrete îşi datorează .,,oile lor puteri cu.ceririi reversibi­ lităţii, deja pregatita de răsturnarea preopera­ torie, dar care pretinde, în plus, o reglare sis­ tematică a afirmaţiilor şi a negaţiilor, altfel spus o autoreglare de altfel întotdeauna activă în generalizările constructive (şi asupra căreia vom reveni în § 6). Jn ce priveşte operaţiile ipotetico-deductive, ele sînt făcute posibile prin trecerea structurilor de "grupări" fără combinare ·si ale căror elemente sînt disjuncte, la cele ale "ansamblurilor de părţi" cu com­ binare şi generalizare a partiţiilor 2• Acest e ultime progrese sînt datorate unei forme deosebit de importante a generalizări­ lor constructive, care constă în a ridica o ope­ raţie la o putere superioară ; astfel, combina­ ţiile sînt clasificări de clasificări, permutările sînt serializări de serializări, ansamblurile de părţi sînt partiţii ale partiţiilor etc. Să scoatem, în sfîrşit, în evidenţă o formă mai simplă, dar tot atît de importantă, care constă în generalizări prin sinteză de structuri analoage, cum este coordonarea a două sis­ teme de referinţe, intern şi exterior unui pro­ ces spaţial sau cinematic (nivelul de 1112 ani). 5. RĂDĂCINILE BIOLOGICE ALE CUNOAŞTERII

Ceea ce am văzut pînă aici pledează net în favoarea unui constructiv ism sistematic. Nu este mai puţin adevărat că sursele sale trebuie căutate în planul organismului, deoarece o suc­ cesiune de construcţii nu ar putea col!lporta un început absolut. Dar, înainte de a propune o soluţie, se cuvine, mai întîi , să ne întrebăm ce ar însemna din punct de vedere biologic o soluţie preformistă, altfel spus ce ar deveni apriorismul odată tradus în termeni de in­ neitate. Or, un mare autor a arătat acest lucru cu toatii claritatea acesta este K. Lorenz, care 107


se

consideră kantian şi care 1·amme partiza­ a marilor structuri <tle gindirii, presupunin d ca ele ar fi preala­ bile oricărei ach iziţii rezultate din experienţă. Oar, fiind biolog, Lorcnz ştie bine ci:i, spre deo­ sebire de ereditatea "generală", comun�i tuturor fii nţelor vii sau unor mari ansamblu r i, eredi­ tatea specifică v ar iază de la o specie la alta ; cea a omului, de exemplu, rămîne specială pentru specia noastră deosebită. Rezultă de <tiei că, în mod foarte onest, Lorenz, deşi cre ­ zînd în caracterul înnăscut, prealabil, al ma­ rilor n o astre categorii de gîndire, nu poate, tocmai de aceea, să le afirme generalitatea ; de unde, formula sa foarte instructivă du pă care aspectele apriorice ale raţiuni i ar consta, pur şi si m pl u , în "innatc worldng hypotheses" (ipoteze de lucru înnăscute). I n alţi term en i , Lorenz reţine din a priori punctul său de ple­ care, anterior construcţiilor subiectului, şi îi înlătu ră necesitatea, totuşi mult mai importantă (în timp ce noi facem exact invers, insistînd pe necesitate - vezi § 6 -, dar considerînd-o ca rezultat al construcţiilor, fără p r ograma re ered itară prealabilă) 3• Poziţia lui Lorenz este, deci, re v elato are : d acă raţiunea este înnăscută, atunci este sau generală, şi astfel trebuie să o facem să urce pînă la protozoare, sau este specifică (sau ge ­ nerică etc.), şi astfel trebuie explicat prin ce mutaţii şi sub influenţa căror selecţii naturale a putut ea să se instaleze (chiar privată de ca­ racterul său esenţial de necesitate) . Or, în sta­ diul actual al cuno ş ti nţelor, explicaţiile cu ­ rente .s-ar reduce, p e n tru această problemă deosebită, la un pur v e rbalis m ; ele ar consta, într-adevăr, în a face din raţiune produsul unei mutaţii aleatorii, deci al unui simplu hazard . Dar ceea ce inneiştii par să uite în mod sur­ prinzător esle că există un m ecanism tot atît de general ca şi er e d i t a tea şi care chiar o co­ mandă într-un sens autoreglare a, care joacă un rol la toate scările, încă de la ge·nom, şi un nul Ullei origini ereditare

108


rol cu atit mai important cu cît te apropii do:> tlivelurile superil,are 9i de • nmportament. Au­ toreglarea, ale carei rădăcini �int evident or­ ganice, este , astfel, co mun ă p r ocese l or vitale

!;ii mi nta l e , şi acţiunile �ale au, în plus, ma­ rele avantaj de a fi direct controlabile ; deci în această d i recţie şi onu doar în eredit at e tre ­ buie căutată explicaţia biolog i că a construcţi­ ilor cognitive, cu atît mai mult cu cît, prin jocul reglărilor de reglări, autoreglarea este, chiar prin natura sa, eminamente constr u ctivistă (şi d i alec tic ă ) 4• I n acest fel, se înţelege de ce, deşi simpati ­ zmd pe deplin cu aspectele transformaţionale ale doctrinei lui N. Chomsky, nu putem ac­ cepta ipoteza "nucleului fix înnăscut". Aceasta, din d ouă motive. Primul este că, din punct de vedere bi ologic, această mutaţie proprie speciei umane ar fi inexplicabilă : nu vedem în nici un fel de ce hazardul mutaţiilor face fiinţa umană aptă "să înveţe" un l i m b aj articulat, şi, dacă ar trebui să-i atribuim pe deasupra inneitatea unei structuri lingvisti c e raţiooale, ar însemna să o d evalorizăm, sup unînd-o pe ea însăş i la astfel de hazarduri şi, împreună cu Konrad Lorenz, să facem din raţiune o colecţie de sim ple "ipoteze de lucru" . Al doilea motiv al nos tru este că "nucleul fix înnăscut" şi-ar păstra toate virtuţile de "nucle u fix" dacă nu ar fi înnăscut, ci ar coostitui rezultatul " necesar" al c onstrucţiilor proprii inteligenţei senzoriomo­ torii, anterioară limbajului şi care rezultă din autoreglările organice şi comportam entale care determină această epigene ză. Tocmai această explicaţie a "nucleulu i fix" neîn n ă scu t , ci pro­ dus de inteligen ţa senzorio motorie, a fost ad­ misă, în cele din urmă, de autori ca R. Brown, E. Lenneberg şi D. MacNe ill, iar acest lucru arată că i pote z a inncităţii este inutilă coeren­ ţei frumo sului sistem al lui Chom s ky . A

­

­

J09


6. NECESITATE

ŞI

ECIIILIDHATIE

NP rr�mim· d1· ITrn·iat de ( " ( ' con�h ucţiile pe formarea gîndirii le pretinde devin pro­ gresiv necesare, în timp ce fiecare începe cu încercări variate, în parte co ntin gente şi com­ portînd pînă de stul de tîrziu o doză impor tantă de i r aţ i ona l (neconservări, e ror i de reversi­ bili tate, un i nsu fi cien t reglaj a l negărilor etc.). Ipoteza va fi, bin eî nţel es , că această necesitate progresivă rezu l t ă din autoreglări şi se traduce !'are

printr-o echilibrare de asemenea p rogres i vă a structuri lor cognitive, ne cesi t ate a provenind atunci din " î nc h i de re a " lor. Putem dis t i nge , în această pri vi'l1ţă, trei forme d e echilibrare . Cea m ai simplc:i şi, deci, cea mai precoce e a ce ea a asim il ări i şi acomo­ dări i . lncă de la n i vel ul senzoriomotor, e de la sine înţe les că o schemă de acţiuni aplicată unor obiecte noi trebuie să se di feren ţ ie z e în funcţie de proprietăţile acestora, de unde un echilibru care t r ebuie, în acel aşi timp, să con­ serve schema şi să ţi n ă cont de proprie tăţil e o bi ectului , dar care poate, atunci cînd proprie­ tăţile sînt n eaştepta te şi i nt e r esa nt e , s ă antre­ neze forma rea unei subscheme sau chiar a un ei noi s c h eme , care vor n ecesita pro pria lor echi­ librare. Dar aceste mecanism e funcţ io n al e se regăsesc la toate nivelurile. Chiar şi în ştiinţă, asimilarea vitezelor lineare şi angulare com­ portă, în acelaşi timp, o asimilare a raportu ­ rilor spaţio-temporale comune şi o acomodare la aceste situaţii distincte ; de asemenea, în­ corporarea s istemelor deschise în sistemele ter­ mo din am i ce generale pretinde o acomodare di­ feren ţ ia to a re şi asim i lă r i în egală măsură. O a doua formă de echilibru se impune î ntre subsis teme , fie că este vorba de subscheme ln tr-o sche mă d e acţi une, de subclase î ntr-o clasă gen eral ă, sau de subsisteme ale ansam­ blului de operaţii de care dispune un s ubi ect , ca , de p ildă , numerele şi măsurile spa ţ i a le în evalu[tri, unde pot interveni amîndouă. Or, subJIO


sistemele Pvoluează cu viteze d iferite şi între <'le se pot ivi conflicte. Echilibrarea lor pr<!SU­ pune, în acest caz, o dis tincţie între părţile lor comune şi proprietăţile lor diferite şi, prin ur­ mare, un reglaj compensator atît î·ntre afir­ mările şi negările parţiale, cît şi între opera .. ţiile di recte şi inverse, sau chiar utilizarea de reciprocităţi. Se vede atunci prin ce conduce ech ilibrarea la necesitatea logică : coerenţa progresivă spre care tinde şi pe care o obţine în cele din urmă subiectul provine, mai întîi, dintr-o simplă reglare cauzală de acţiuni ale cărui rezultate se dovedesc după aceea compa­ tibile sau contradictorii, apoi ea ajunge la în­ ţelegerea legăturilor sau implicaţiilor devenite deductibile şi, prin aceasta, necesare. A treia formă de echilibrare se sprijină pe precedP.nta, dar se d eosebeşte de aceasta prin construirea unui nou sistem global ; ca este [:ceEa de care are nevoie chiar procesul de di ­ ferenţiere a unor noi su b sisteme şi care pre­ tinde, în această situaţie, un demers compensa­ \or de integrare într-o nouă totalitate. I n apa­ renţă, avem de-a face cu o simplă balanţă de forţe opuse, diferenţierea ameninţ�nd unita­ tea întregului, iar integrarea punînd în primej­ die distincţiile •necesare. De fapt, originalitatea echilibrului cognitiv (şi, de altfel , a sistemelor organice) constă, dimpotrivă, în asigurarea îm­ bogăţirii întregului în funcţie de importanţa diferenţierilor sale şi în asigurarea multipli­ cării acestora (şi nu numai a coerenţei lor) in funcţie de variaţiile intrinseci (sau deveni te in­ trinseci) ale totalităţii în însuşirile sale. Iar aici se văd, din nou, limpede raporturile dintre echilibrare şi necesitatea logică progresivă, ne­ cesitatea unui terrninus acl quem rezultîn d din integrarea finală sau din "înch iderea" sis­ temelor. I ntr-un cuvînt, echilibrarea cognitivă este, aşadar, "maj orantă" , adică dezechilibrele nu duc spre ua regres la forma anteri oară de echi 111


l ihru, ci la o formi't superioarrt, caractt>rizatrt prin inm ulţirea dependenţelor reciproce sau a impli ca ţiil or necesare. În ce priveşte cunoştinţele experimentale, echilibrarea lor comportă, în plus faţă de le­

gile precedente, o trecere progresivă de la exo­ gen la endogen , în sensul-că perturbaţiile (dez­ minţirea aşteptărilor e tc.) sînt, mai întîi, anu­ late sau neutralizate, apoi, treptat, integra t e (cu deplasări de echilibru) şi, în sfîrşit, încorporate în sistem cu titlu de variatii intrinseci deduc­ tibile, reconstruind exogen � l pe cale endogenă. Echivalentul biologic al acestui proces (vezi From noise to order, de H. von Foerster 5) tre­ buie căuta t în "fenocopie", aşa cum am în cerca t si't o gencralizăm într-un eseu recent 6. 7. PSIHOGENEZA

ŞI

ISTORIA ŞTIIN'fi<:LOR

După cum spunea Holton 7, se pot recunoaşte anumite convergenţe între psihogeneză şi dez­ voltarea istorică a structurilor cognitive. Este tocmai ceea ce încercăm să precizăm, împreună cu fizicianul R. Garda, într-o lucrare viitoare. In unele cazuri , în ştiinţa d � dinainte de se­ colul al XVII-lea , se poate chiar observa un paralelism stadiu cu stadiu. Pentru raportu ­ rile di ntre forţă şi m i şcare, se pot distinge ast­ fel patru perioade 1) aceea a teoriei celor două motoare, a lui Aristotel, avînd drept consecinţă modelul antiperistasis-ului ; 2) o explicaţie glo­ bală, în care forţa, mişcarea şi elanul rămîn nediferenţiate ; 3) teori a elanulu i (impetus), concepută de Buridan ca un int e rm ed i ar ne­ cesar între forţă şi mişcare ; 4) o perioadă fi­ nală şi prenewtoniană, în care elanul tinde să se reducă la acceleraţi e. Or, la copil se con­ stată o succesiune d e patru stadii foarte ase ­ mănătoare . Primul este acela în care cele două motoare rămîn destul de sistematice, ca rămă­ �iţe ale animismului , dar cu un mare număr de exemple spontane de antiperistasis (şi aceasta, adesea, în situaţii neprev[tzute şi nu l12


!:lumai în ce pri ve� te mi�carca proiectilelor). Intr-un al -doilea stadiu, intervine o noţiune globală comparabilă cu "acţiunea" şi care poate fi simbolizată prin mve, unde m reprezintă masa, v viteza, iar e drumul parcurs . Intr-o a treia perioadă (7-10 ani) , apare spontan "ela­ nul", în sensul termenului mediator al lui Bu­ ridan, dar, în plus, cu puterea de "a traversa" intermediare le imobile, trecînd prin "int<.>riorul" lor cînd mişcarea este transmisă prin interme­ diul lor. În fine, în al patrulea rînd, apar (către 11-12 ani) începuturile acceleraţiei . Pentru perioade istorice mai mari, nu se re­ găsesc, fireşte, paralelisme stadiu cu stadiu, dar �e pot găsi mecanisme comune. Istoria geome­ triei o:::c identale face, astfel, dovada unui pro­ ces de structurare ale cărui etape sînt cele ale unei centrări pe singurele relaţii intrafigurale (Euclid), a unei construiri a relaţiilor interfigu­ rale (coordonatele carteziene) şi, apoi, a unei algebrizări progresive (începînd cu Klein) s. Or, la copii se regăseşte, la scară redusă, un proces a-nalog, aceştia debutînd, fireşte, prin intrafi­ gural' şi descoperind, către vîrsta de 7 ani, că, pentru a determ ina un punct pe un plan, nu ajunge o măsură, că este nevoie de două, care �a fie dispuse ortogonal. Acestei etape "inter­ figurale" (necesară şi pentru construcţia ori­ zontalelor) îi urmează o alta, pe care o putem n urni "transfigurală", în care însuşirile care trebuie să fie descoperite nu se pot citi pe o �ingură figură, ci necesită o deducţie sau un calcul, de exemplu curbele mecanice, mişcările rdative etc. Aşadar, aceste analogii cu istoria ştiinţelor vorbesc, desigur, în favoarea constructivismului nostru . Antiperistasis-ul nu s-a transmis ere­ ditar de la Aristotel la copiii din Geneva, ci Aristotel a început prin a fi un copil, căci co­ pilăria este anterioară vîrstei adulte pentru toţi oamenii, inclusiv pentru cei din peşteri. Ce păstreazft omul de ştiinţă din anii săi de ti­ llereţe '! Plistre�t/.;.t

nil

n

113

c·olec-ţie de iclt:i

în-


nascute, de vreme ce se constată tatonări in nmbele cazuri, ci o putere constructivă si ' unul

dintre noi tocmai spunea că un fizicia � de ge­ niu este un om care a ştiut să-şi păstreze crea­ tivitatea propri e copilăriei, în loc să o piardă la şcoală.

Despre structurile c og nitive şi evoluţia lor un răspuns lui Piaget

;

Nomn Chomsku În interesantele sale remarci despre psiho­ gcneza cunoaşterii şi semnificaţia ei epistemo­ logică, J ean Piaget formulează trei puncte de vedere cu privire la felul în care sînt însuşite cunoştinţele empirism, "preformare" ("inne­ ism") şi propriul său "constructivism". El ca­ racterizează punctul meu de vedere în mod co­ rect, ca o varietate de "inneism", ca să folo­ sesc cuvintele sale . Mai precis, studierea lim ­ bajului uman m-a dus l a convingerea că o fa­ cultate de limbaj determinată genetic, care este una din compO'Ilentele spiritului uman, preci­ zează o anumită clasă de "gramatici omeneşte accesibile". Copilul îşi însuşeşte una din aceste gramatici (în realitate, un sistem de astfel de gramatici, dar mă voi rezuma la cazul cel mai simplu, la cazul ideal) pe baza datelor limitate care-i sînt accesibile. In cadrul unei anumite comunităţi lingvistice, copiii cu o experienţă care variază de la caz la caz îşi însuşesc grama­ tici comparabil egale, determinate, în mare mă­ sură, de datele care le sînt accesibile. Ne pu­ tem imagina o gramatică, reprezentată mintal într-un fel sau :tltul, ca pc Hff sistem care pre­ <'Îie:tz;-t. Jwnprit·L"t!il<' fott<'lil'c\, sint:ldic·c ş\ 114

sc-


m antice ale unei clase infinite de propoziţii potenţiale. Copilul cunoaşte limba astfel deter­ minată prin gramatica pe care şi-a însuşit-o. Această gramatică este o repreze'iltare a "com­ petenţei sale intrinsece:'. In însuşirea limba­ j ului , copilul dezvoltă, de asemenea, "sisteme de performanţă" pentru a-şi pune această cu­ n oaştere în aplicare (de pildă, strategii de for­ m are şi percepţie). Se ştie atît de puţin despre p roprietăţil e generale ale sistemel or de perfor­ manţă, încît nu se pot emite decît ipoteze de­ spre baza dezvoltării lor. Eu unul aş em ite ipo­ teza că, aşa cum se întîmpl[l în cazul gramati­ dlor, un sis tem fix şi genetic det<.>rminat constrînge strict formele pe care le pot lua aceste sisteme. Aş mai emite ideea că analize analo::tgc s-ar putea dovedi fructuoase şi în pri­ vinţa altor structuri cognitive ale omului. Impotriva acestei concepţii, Piaget oferă două argumente de bază (1) mutaţiile proprii spe­ ciei umane, care ar fi putut da naştere struc­ turilor înnăscute postulate, sînt "inexplicabile din punct de vedere biologic" ; (2) ceea ce poate fi explicat pe baza ipotezei structurilor fixe în născute poate fi explicat şi drept «rezulta­ tul "necesar" al construcţiilor proprii inteligen­ ţei senzoriomotorii . . . Nici unul dintre argumente nu mi se pare ho ­ tărîtor. In legătură cu primul, nu sînt de acord decît în parte. Desfăşurarea evoluţiei este, fără îndoială, "biologic neexplicată" . Dar nu văd nici un motiv să admit afirmaţia şi mai peremp­ torie conform căreia ea este "biologic inexpli­ cabilă". Exact acelaşi lucru se poate spune des ­ pre orga'ilele corpului. Evoluţia acestora este, şi ea, "biologic neexplicată". Putem. post hac, !'mite o ipoteză privito are la felul în care ar fi putut avea loc această dezvoltare , dar nu putem oferi o teorie care să explice dezvoltarea aşa cum a avut loc şi care să excludă altele m ai puţin conforme princi­ piilor l'l11 ist• �lil'i în l<.>gi'ttltri't ctl 0voluţia organistrJL•lor.

Dt•�i

PSlP foarte adev;1r:-tl 115

ci't


nu avem nici o idee cum si de ce mutatii întîmplătoare au înzestrat spe � ia umană cu c � ­ pacitatea specifică de a învăţa un limbaj uman, este tot atît de adevărat că �'lu stim exact nici cum şi de ce mutaţii întîmplăto are au dus la dezvoltarea structurilor particulare ale ochiului ma)Jliferelor sau ale cortexului cerebral. De aceea, nu tragem concluzia că natura de bază a acestor structuri la individul matur este deter­ minată de interacţiunea cu mediul înconjurător (deşi o astfel de interacţiune este, fără nici o îndoială, necesară pentru declanşarea proceselor genetic determinate şi, fireşte, influenţează caracterul organelor ajunse la maturitate. De­ sigur, se ştie puţin despre desfăşurarea evolu­ ţiei, dar din necunoaştere este imposibil să tra­ gem vreo concluzie. I ndeosebi, este imprudent să concludem fie că (A) legile fizice cunoscute nu sînt, în principiu, suficiente pentru a ex­ plica dezvoltarea urnor structuri particulare, fie că (B) legile fizice, cunoscute sau necunoscute, nu sînt suficiente din principiu . S-ar părea că concluziile (A) sau (B) decurg din afirmaţia că desfăşurarea evoluţiei este literalmente "inexplicabilă" pe temeiuri biologice. Se pare, însă, că la ora actuală nim ic nu justifică să luăm în serios (B), iar (A), deşi plauzibil ade­ vărat, este o simplă speculaţie. In oricare caz, problema crucială în legătură cu aceasta este că structurile cognitive şi orgaaele corpului par să fie comparabile, cel puţin în ceea ce pri­ veşte posibili tate a unei "explicaţii biologice". Cel de-al doilea argument mi se pare mai important. Cu toate acestea, nu văd care ar putea fi baza concluziei la care aj unge Piaget. lJupă cîte ştiu, nu există propuneri de fond pri­ vitoare la "construcţii de inteligenţă senzorio­ motorie'', care să ofere vreo speranţă în expli­ C'area fenomenelor de li mbaj care necesită acest lucru . După cîte ştiu, nimic plauzibil nu se află la originea acestei sugestii. Aş putea adă-­ uga de�i unii au susţi nut că ipoteza unei ca­ p�u:i L-t\ i lingvislit'L' ţ�L·r1di(' dd.crmin:�tc f'onsti116


tuiP o "prtitio principii", acpastrt afirm<1lic · ('stc cu sig uran��� neîntemeiat�\. Ipoteza nu repre­ zintă o " pe t i t i e principii " în cazul structurilor mh1tale ca, de altfe l, nici ipoteza analoagă în c a z ul dezvoltării organelor corpului. Propuner i

rie fond referitoare la caracterul acestei capa­ cităţi de limbaj sînt refu tabi le dacă sînt false , confirmabile dacă sînt adevărate. Anumite ipo­ teze au f o st adesea co ntestate şi modificate în lumina cercetărilor ulterioare, iar eu nu am n ici o înd o ia l ă că această situaţie va continua. Una din c u r i o zităţile istoriei ·a oastre intelec­ tuale o constituie fa p tul că structurile c ogni ­ tive dezvoltate de mintea omenească sînt, în general, p rivite şi studiate în mod foarte diferit de structurile o rgani c e dezvoltate de cor p . Nu există nici un motiv ca un om de ştiinţă impar·· ţial să ad o p te aces t pun ct d e vedere . Dim po ­ t rivă, va abord a sau ar trebui să abordeze struc­ t ur il e cogn itive de ti p ul l i mb aj ului uman oare­ cum în acelaşi mod în ca re ar studia un organ precum och iul sau i n i m a , căutî nd să dete r­ mine : (1) ca r a c teri st i c i l e sale la un ind ivid dat ; (2) p ropr ietăţile sal e generale, invariante la întreaga specie, excepţie făcînd orice defi ­ c ienţă evidentă ; (3) locul său într-un sistem de stru ctu ri de a ces t fel ; (4) curs ul dezvoltării sale la indiv id u l re s p e ctiv ; (5) baza gene tic determ inată a a cestei dezvoltări ; (6) factorii care au dat naştere acl'stu i organ mintal în cu rsul e vo lu ţi e i . Probabilitatea ca construcţiile de i nteligenţă sen z o ri o mot o rie să d eter m ine ca­ racterul unui o rg a n mintal de tipul li mb aj ul ui mi se pare la fel de puţin plauzibilă ca şi afir­ maţia conform căreia p r o p rie t ăţ ile fundamen­ tale ale o c h iulu i sau ale cortexului vizual sau ale inimii se dezvoltă pe această bază. De alt f e l , cînd l uăm în considerare p r o p rietăţi l e s pecif i ce ale acestui organ mintal, con s tată m că p rea pu­ ţine lucruri j ustifică o astfel de c o n vi ng e re , ct>l puţin aşa cum văd eu lu cr u rile. 117


Nu voi

încerca si"i aduc argunH'nte dl't<tli<th'

însa nli schiţa tipul de raţiun<tlllcnt care mă duce la concluziile pe care le-am exprimat.

aici,

Să presupunem că ne-am propus să studiem dezvoltarea cognitivă a unei persoane într-un mediu natural. Putem î·ncepe prin a încerca s ă delimităm a numite domenii c ognitive, guver­ nat fiecare de un s istem integrat de principii de un anumit tip. Este, în mod sigur, perfect legitim să considerăm limbaj ul drept un ast­ fel de domeniu, cu toate că limitele sale exacte şi relaţiile cu alte domenii rămîn să fie deter­ minate. I n exact acelaşi mod, am putea începe să stud iem •n atura şi dezvoltarea unui organ al corpului. Conform acestei foarte legitime ipo­ teze, observăm că dezvoltarea unei persoane porneşte de la starea iniţială So genetic deter­ minată, trece printr-o succesiune de stări s�, S2,... şi aj unge, în cele din urmă, la "starea sta­ ţwnară" (steady state) S , care nu pare după aceea să se modifice decît marginal (să zicem, imbogăţind vocabularul). Starea staţionară este atinsă la o vîrstă relativ fixă , la pubertate s au ceva mai devreme. Studiind această stare sta­ ţia.-1ară, putem construi o i poteză cu privire la gramatica intern reprezentată. Am putea în ­ cerca să facem acelasi lucru si ' în stadiile i nter­ mediare şi să înaint ă m prin aceasta în înţele ­ legerea dezvoltării limbajului. I n principiu, este posibil să inventariem cvasiexhaustiv experienţa acumulată de per­ soana care a atins această stare stationară . De­ sigur, în practică nu întrep rindem aŞ a ceva, dar ne putem concentra atenţia asupra unor aspecte particulare ale acestei experienţe legate de ipo­ teze specifice privind natura lui S şi S0• Pre­ supunînd că am obţinut un inventar suficient E al experienţei perti nente, putem, apoi, con­ strui o ipoteză de ordin secund privind carac­ terul lui So. Această ipoteză trebuie să întru­ nească anumite condiţii empirice. Ea nu poate fi atît de s pecifică, încît să elimine stări statio­ nan' atestate ca atare în toate limbile. Ea t retlî!


hui�'

f ie suficientă pentru a exvlica tre­ de la So la S rb� fiinrl E. în c�7.1Jl ori ­ l'i"lrei persoane (normale). Putem considera cr-rf:';l

a('easta drept o ipoteză privind o funcţie care proiectează pe E în s . . Pentru orice alegere a lui E suficientă pentru a da naş tere cunoaş­ terii unei limbi L, această funcţie trebuie să atribuie un S corespunzător, în care este re­ prezentată gramatica lui L. Am p u tea numi această funcţie "teoria învăţării umane în do­ meniul limbajului" (the learning theory for humans in the domain of language)- s-o nu­ mim LT(H,L). Făcînd abstracţie de diferen­ tele individuale, putem considera So - care specifică LT (H,L) - ca un caracter al speciei genetic determinat. Se pot, aduce perfecţionări, dacă a cordăm mai multă atenţie etapelor dez­ voltării . M a i general, pentru orice specie O ş i domeniu cognitiv D identificate şi delimitate în mod ex­ perimental, putem studia în mod adecvat LT(O,D), adică "teoria învăţări i " pentru orga­ nismul O în domeniul D, proprietate a stării iniţiale genetic determinate. Să presupunem , de pildă , că studiem capacitatea fiinţelor umane de a recunoaşte şi identifica chipul omenesc. Presupunînd că "recunoaşterea chipului" con­ s tituie un domeniu cognitiv legitim F , putem încerca să specificăm LT(H,F) , principii genetic determinate care dau naştere unei stări staţio­ n are (probabil posteri oare fixaţiei neurale a limbajului şi reprezentate, se pare, în regiuni omoloage ale emisferei drepte, după cum suge­ rează unele lucrări recente). I n mod similar, pu­ tem studia şi alte domenii cognitive la oameni şi la alte organisme. Să nu ne prea aş teptăm să gă­ sim proprietăţi interesante comune la LT(O,D) pentru un O,D oarecare ; adică să nu ne prea a�teptăm să descoperim că există ceva care poate fi numit "teorie generală a î nvăţări i" . După cîte ştiu, perspectivele unei asemenea teorii nu sînt mai bune decît cele pentru o ,.teorie a dezvoltării ", situată între biologia il

119


celulară şi s t u d i erea u n o r organe particulare, ş i � r e ;_A _se a ._· upe d e prhwipiile c a r e guverneaz:t d ezvoltarea uno r o rgan e oarecare la organisme

c

oarecare.

în

perfp('ţ iona i n n•stiga ţ i a , da( 'Ct lu:u n cons i derare şi e ta pel e intermediare .

Ne putem

Revenind la cazul l imb aj ulu i, ca să d e sc o perim proprietăţile lui Sa, ne vom concentra atenţia, în mod firesc, asupra proprietăţilor evi­ dente în etapele ulterioare (în special, s. ) care nu sî·at determinate d e E, adică elemente cu­ noscute ale limbajului, dar p e n t ru care nu pare să existe dovezi pertinente. Să luăm în d i scuţie cî t e v a e x e mple . ­

I. PROPRIETATEA DEPEN D ENTEI DE STRUCTURA A REGULILOH L I NGVIST I C E

Să analizăm procesul de formare a interoga­ tivelor simple cu răspuns da/nu în limba en­ gleză. Avem perechi enunţiative-interogative de felul ( 1) ( 1 ) The man is here. - Is the man h e re ? The man will leave. - Will the man leave ? Omul este aici. - Este omul aici ? Omul va pleca. Va pleca omul '? -

Fie următoarele două ipoteze de natură să explice această clasă infinită de perechi : H1 dezvoltaţi propoziţia enunţiativă de la început pînă la sfîrşit (de la stînga la dre a p ta) , cuvîn t cu cuvînt, pînă cînd aj ungeţi la prima ocurenţă a cuv b1 tel o r is, will etc. ; transpuneţi această ocurenţă la început (stînga), formînd astfel propoziţia interogativă corespunzăto are . H2 procedaţi ca în H � , dar alegeţi prima ocurenţă a cuvi ntelor is, will etc. care urmează primului grup nominal al propoziţiei enunţia­ tive.

Vom spune că H 1 este o "regulă indepen­ dentă de structură", iar H2 o "regulă depen120


d entă de s truct ură". în felul acc's t a . I I 1 cere o analiză a c n u nţ i a l iY€i î n tr-o sim plă secvenţ ă d e cuvinte, în timp ce Hz cere, în afara unei

analize în cuvinte succesive, o analiză în gru­ puri abstracte, precum "grupul nom inal". Gru­ purile sînt "abstracte" prin faptul că limitele şi denumirea lor -nu sînt, în general, marcatli! fizic ; ele sînt mai degrabă construcţii min­ tale. Un om de ştii nţă care ar urmări vorbitori de limbă engleză, pus în faţa unor date de felul celor prezentate la (1), ar alege, în mod natural, ipoteza H t , preferînd-o ipotezei mai complexe H2, care postulează, în plus faţă de H � , un proces mintal abstract de natură nontrivială. In mod similar, puşi în faţa unor date de felul celor prezentate la (1), este logic să presupunem că un copil "nonstructurat " va presupune că H 1 este valabilă. I n realitate, după cum ştim, nu este, iar H2 este (în mai mare măsură) co­ rect. Să luăm în discuţie exemplele urmă­ toare (2) (2) The man who is here is taU. Is thc man who is here tall ? The m an who is tall will leave. - Will the man who is tall leave ? Omul care este aici este înalt. - Este omul care este aici înalt ? Omul care este înalt va pleca. - Va pleca omul care este înalt ? -

Aceste exemple sînt prezise de H2 şi respi·ag

1-I t , care mai degrabă ar prezice propoziţiile

interogative (3) :

(3) Is the man who here is tall ? Is the man who tall will leave ? Este omul care aici este înalt ? Este omul care înalt va pleca ? Problema care se ridică acum este următoa ­ rea : cum ştie un copil că H2 este (aproape) corectii , da r c{t H1 este fals{t ? Jn mod �ig u r nu 12 1


va începe prin a alege H t (cum ar face-o un om d e ştiinţă i mparţial), pentru ca, apo i , să fie siht s<t·-1 respingă pe baza datelor de tipul (2).

Ni ci un copil nu e învăţat care sînt faptele pertiuente. Copi ii fac multe greşeli în procesul de învii ţare a limbii, dar, anterior unei instruiri şi experienţe corespunzătoare, nu greşel i de t ipul (3). Cineva poate să trăiască o bună parte d in viaţă sau toată viaţa sa fără să fi benefi­ ciat de o experienţă adecvată, dar, cu toate acestea, va folosi fără să greşească H 2 , nicio­ dată H t , cu prima ocazie pertinentă (presupu­ n înd, bineî·n ţeles, că e vorba de cineva care este ca pabil să folosească structuri l e ) . Aparent, nu putem explica preferinţa pentru H2 pe te·· meiul eficienţei comunicaţiei sau ceva asemă­ nător, şi n ici nu par să existe, în alte domenii cognitive, analogii pertinente altele decît foarte superficiale şi puţin instructive. Dacă fiinţele umane a r fi alcătuite în alt chip, atunci ele şi-ar însuşi o gramatică ce admite H t . şi nu le-ar strica. Î n fond , ar fi dificil să ştim, din­ tr-o simplă observare pasivă a performanţei lingvistice totale a unei persoane, dacă foloseşte Ht sau H2. Asemenea observaţii sugerează că este o proprietate a S0 - a dică a LT(H,L) faptul c.ă regulile (sau regulile unei categorii speci­ fice, identificabile pe temeiuri destul de gene­ rale de către un mecanism determinat genetic) sînt dependente d� structură. Copilul nu are nevoie să ia în considerare H1 ; este exclusă de proprictii ţ ile stării sale mintale iniţiale, 80• Cu toate că acest exemplu este foarte simplu, aproape trivial, el ilustrează problema gene­ rală care se ridică atunci cînd tinem seama de proprietăţile specifice ale stă rilor cognitive atinse. -

CONDITIA

SUB I ECTULUI SPECIFICAT

Să analizăm un exemplu ceva mai complex. Propozţ i i l c (4) şi (5) sînt aproape sinonime : 122


( 4) E a ch of the mcn likes the others. Fiecărui o m îi place de ce i la l ţ i . (5) The mcn like each other. Oamen i i se plac u n i i pc a l ţ ii . Î n mod mai general , perechile each of the men . . . the others şi th e men . . . each other se

pot substitui reciproc, fără ca înţelesul să su­ fere Vl'eo modificare (notabilă). I n unele con­ texte, totuşi, acest lucru nu este deloc valabil. Să a n aliză m, d e exemplu, propoziţiile de ti­ pul (6) (6) (a) Each of the men expects [John to like the others] . Fiecare om se aşteaptă [ca lui John s ă-i placă de ceilalţi] . (b) Ea ch o f the men was surprised at fJolm's ha tre d of the others] . Fiecare om a fost surprins [de ura lui John faţă de ceilalţi] . (c) Eact o f the men likcd [John's stories about the others]. Fiecărui om i-au plăcut [relatările lui J ohn despre ce ilalţ i ] . Inlocuind each of the men. . . the others cu the men. . . each other în (6), vom obţine, pe rînd, propoziţiile de tipul (7) (cu schimbarea automată a flexiunii ve rbal e , pe care o pu­ tem, î nsă, ignora) (7) (a) The men expect [John to like each other] . Oamenii se aşteaptă [ca lui John să- i placă u n ul pe altul ] . (b) The men were surprised at [John's hatred of each other]. Oamenii au fost surprinşi [de ura lui John faţă de u n ul pe altul ] . (c) The men liked [John's stories about each other]. Oamenilor le plac [ relatările lui J ohn

dcspr<' u n ul

pc

123

altul ] .


I nsă exemplele d i n (7) ·n u sîn t sinonime apro­ piate cu exemplele corespon dente din (6). D e fapt, ele nu constituie deloc propoziţii engle­ zeşti bine formate, deşi, dacă am fi siliţi să le dăm o interpretare, am putea-o face - am da, probabil, interpret[Lrile exemplelor corespon­ dente din (6) . Temeiul acestei judecăţi nu-l poate constitui "incoerenţa semantică" sau ceva asemă·a ător ; să comparăm propoziţiile (6 a-c), care sînt perfec t coerente, dar, pentru un oa­ recare motiv, nu exprimă înţelesul din (7 a-c). Cum ştie vorbitorul de limbă engleză că este aşa ? De ce gramati c a lui, în starea S s , deter­ mină aceste fapte ? Cred că răspunsul se află în principiul ge­ neral al structurii limbii, pe care îl voi numi ,, condiţ.ia sub iectului s�cificat" the specified snbject conclition (SSC) . Această condiţie pri­ veşte regulile care stabilesc un raport între X şi Y într-o structură de tipul (8), unde struc­ tura i nserată în paranteze este o propoziţie sau o sintagmă nominală : -

( fi )

X

[ . .Y . ] .

..

SSC susţine, în linii mari, că nu se poate aplica n i ci o regulă lui X sau Y dacă structura inserat[t conţine un subiect distinct de Y. Să analizăm acum propoziţi a (7a). Parante­ zele delimitează o propoziţie inserată ; de unde rezultă că (7a) este de forma (8). Să luăm sin­ tagma reciprocă each other drept Y, iar ante­ cedentul său propus, the men, drept X. Dar propoziţia inserată conţine un subiect, John, distinct de each other, astfel că relaţia dintre X ş i Y este blocată de SSC. Acelaşi lucru este valabil în alte cazuri ale aşa-numitei "anafore legate". Să notăm că propoziţia (9) este destul de corectă , deoarece sintagma de reciprocitate each other este e a însăşi subiect :

(9) The

canclidates to w i n ] . 1 24

expec t

[ each

o ther


Candidaţii �e aşteap tă unii pe alţi i să cî�tige. Dar ce se întîmplă în propoziţia (7b) ? Exact aceeaşi condiţie va bloca (7b) dacă luăm John d rept "subie c tul" substantivului hatred (cum ar fi în propoziţia corespondentă John hates . . . ) în grupul nominal cuprins în paranteze. In mod similar, (7c) este explicat dacă luăm John drept "subiectul" cuvîntului stories în grupul nominal din paranteză. Să observăm că pro­ poziţia (1 0) este bine formată, deoarece grupul nominal inserat nu conţh1e nici un subiect şi, prin urmare, nici un subiect distinct de each other (Y din (8)) ( 1 0) The men heard fstorics about each other] Oamenii a u auzi t [relatări despre unii pe alţii] . S ă observăm c ă noţiunea de "subiect" , in­ clusă în SSC, este destul de abstractă, o gene­ ralizare a noţiunii corespondente din grama­ tica tradiţională . Există temeiuri serioase, total independente de aceste consideraţii , de a ge­ neraliza astfel noţiunea tradiţională. SSC este valabilă nu numai în cazul anafo­ rei legate, dar şi al unor reguli de natură foarte diferită. Să analizăm, de exemplu, interogati­ vele în wh din (1 1 ) : ( 1 1 ) (a) Who did the men hear [stories about] ? Despre cine au auzit oamenii fre­ latări] ? (b) Who did the men hear [John's sto ­ ries about] ? Despre cine au auzit oamenii fre­ latările lui John] ? ( l l a) este o propoziţie gramaticală în limba engleză, dar (l l b) nu este, deoarece regula de forn..1 :1rc :1 propoziţiei in terogative este blocată de SSC

( ( l l b)

:1r

pn l ea f i blor:-1Ft �: i ele 1 ?5

un

:. l i l


care i m pune condiţii mai riguroase cu privire la locul prepoziţiilor).

Explicaţia este discutabilă şi, pentru mo­ ment, voi evita multe alte întrebări şi pro­ bleme. Cred, însă, că, în esenţă, explicaţia este corectă. Putem acum pune exact aceleaşi întrebări în lc g;'Hură cu proprietatea p e care o au regulile de a fi dependente de structură. Cum ştie cel care învaţă o limbă că SSC se apl i că anaforei legate e ach other, şi nu l a the others în (6) ? Pe de altă parte, nu se poate imag i n a ca aceluia care învaţ[\ l imba să i se "predea" aceste lucruri sau pri ncipille perti nente . După cum nimeni n u face greşeli pentru a fi corectat. Ca şi în ca­ zul principiului dependenţei de structură, ob­ servarea pasivă a performanţei totale a unei per­ soane n-ar putea să ne ofere posibilitatea să spunem dacă principiil e sînt efectiv respectate (la fel cum experienţa nu va fi, normal, sufi­ cientă pentru a furni z a această informaţie ce­ lui care învaţă limba), chiar dacă "experienţa" ne va dezvălui că este aşa. S ingura concluzie raţională este că SSC şi noţiunea abstractă per­ tinentă de "subiect" şi " anaforă legată" sînt pro prieU1ţi <� l e stării S3, adică fac parte din LT(H,L). Rămîne să precizăm diferenţ� dintre anafora legată each other şi anafora liberă the others, diferenţa r evel a tă de comparaţia di nt r e (6) şi (7) . Ace;1.sta fără doar şi poate . Să remarcăm că antecede·atul lui e ach other este strict deter ­ minat de o proprietate a gramaticii propoziţi­ ilor, în timp ce anteccdentul lui the oth crs poate, în general, fi determinat în afara pro ­ poziţiei în care apare, printr- o trăsătură a con­ textului s ituaţi onal sau pe baza cu n oştinţelor acumulate. Astfel că propoziţia ( 1 2) este per­ fect posibilă, d ar (1 3) nu este : ( 1 2) The others left. Cei l a l t i : l l l plerat. 1 26


(13) Each other left. Unii pe alţii au plecat.

Propoziţia ( 1 2) poate apărea în cadrul unui discurs, dacă participanţii ştiu la ce grup se referă ; de exemplu, în discursul (14)

(14) Some of the men stayed. The othcrs left. Unii au rămas. Ceilalţi au plecat.

Dimpotrivă, ( 1 3) nu poate apărea în nici un discurs. De asemenea, în propoziţii de tipul (4) şi (6), sin tagma the others s-ar putea să nu aibă nici o legătură cu sintagma each of the men. Să analizăm discursul (15) : (15) Each of the women likes some of thc books. Each of the men likes the others. Fiecărei femei îi plac unele cărţi . Fiecă ­ cărui bărbat îi place de ceilalţi . Putem înţelege că the others se referă la ce­ lelalte cărţi. Dar acest lucru nu e posibil dacă (4) este înlocuit cu (5) în (15). Prin urmare, nu este tocmai exact dacă spunem, cum am făcut-o mai înainte, că (4) şi (5) sînt sinonime apro­ pi ate. Aceste propoziţii nu acoperă aceeaşi arie de înţeles, după cum o demonstrează aceste exemple. Acestea sînt cîteva din proprietăţile de bază care deosebesc anafora liberă de cea legată. Un vorbitor trebuie să cunoască această distinc­ ţie, pentru a şti care este aria de aplicare a SSC. I n plus, se pare că o asemenea cunoştinţă tn:,bui e să fie proprietatea stării So, deşi , aşa cum este cazul cu multe alte proprietăţi gene­ tic determinate (de exemplu, debutul puber­ tăţii, încheierea procesului de creştere), apari­ ţia acestei caracteristici mintale poate întîrzia mulţi ani după naştere şi poate depinde even­ tual de efectul declanşator al experienţei per­ t inente (din nou, aşa cum este cazul altor struc­ t

mi �;i pror·esc

î·, m:�lr;f'ute). 1 27


SUB I ECTE "PREZENTE M l NTJ\. L"

Să analizăm acum următoarele exemple ceva mai complexe. Să luăm propoziţiile ( 1 6 ) şi ( 1 7) : ( 1 6) John seems to each of the men [to like the others] . John pare fiecărui om [să-i placă de ce i lalţi ] . ( 1 7 ) J ohn seems to the men [to like cach other] . Joh:il. pare o a men i lor [să-i placă unul de altul]. Propoziţia (16) este bine · formată, dar (1 7)

n u este. Care este explicaţia acestui fapt ?

Din nou, răspunsul nu este dat de SSC. Ex­ presiile din paranteză în ( 1 6) şi ( 1 7) nu se pre­ zi·ntă ca nişte propoziţii întregi, deoarece le li pseşte subiectul. Dar sînt înţelese ca propo­ ziţii cu subiect sau, ca să folosim termenul tradiţional, fiecare are un "subiect s ubînţeles " , şi anume John. Subiectul subînţeles John din fragmentul de propoziţie inserat în ( 1 7) este suficient pentru a bloca, prin SSC, regula in­ tPrpretării reciproce, la fel cum subiectul John al propoziţiei inserate a blocat aceeaşi re g ulf1 în (7a). Singura diferenţă între (7a) şi ( 1 7) este că s u bi e c tul este fizic prezent în primul caz, însă este doar "mintal prezent" în cel de-al doilea . După cum arată exemplul, subiectele prezente mintal se comportă, în ceea ce pri­ veşte SS C , la fel ca cele fizic prezente. Ca şi în celelalte cazuri discutate mai sus , nu se poate concepe că orice vorbitor de limbă en gleză care poate face distincţia între ( 1 6) �i (1 7) a învăţat că subiectele prezente m intal sînt suficiente pentru a pune în funcţiune prin ­ ci piul SSC sau că a fost expus unei experienţe pertinente. Din nou subliniez că nu puteam ştt în urma unei observări pasive dacă o persoană cun on�tc (în mod i n con�ti ent, desigur) princi­ pii ! ] ] w rl i t w t tt . T 1 1 pl t t s , < Lt l·:'t t'l i gl l• Z ; l 1 28

nn

;tr

r,i n l'


de acest princqJJ ll <� nume, nu ar fi cu o limbă "mai puţin bună" ; dimpotrivă, în a c e a s t ă pseudo-mgleză ( 1 7) ar însemna (16). Orice vorbitor care şi-a atins starea staţionară cunoaşte bine principiul conform căruia su­ biectele prezente mintal sînt sufi ciente pentru a pune în funcţiune SSC. I n mod clar, trebuie să presupunem, din nou, că acest principiu este o proprietate a stării 80, care devine eficientă la un anumit moment al dezvoltării mintale. �f

< nn :t

uimic

DESPRE NOŢIUNEA DE "SUBIECT SPECIFICAT"

I n exemplele precedente, SSC a servit la blocarea aplicării regulilor în cazul unei propo­ ziţii inserate sau grup nominal cu un subiect diferit de grupul (Y di't1 (8)) căruia regula i se aplica în cadrul acestei structuri inserate. Alte e xem p le arată că "subiectul specificat" trebuie să fie diferit şi de X din (8). Să luăm , de pild ă , următoarele propoziţii ( 1 8) (a) John seems to thc m e n [to like each other.] . (identic cu ( 1 7) ) John pare oamenilor [să-i p lac ă unul de altul] . (b) The m en seem to John [to like each other] . Oamenii par lui John [să le placă unul de altul] . (c) J ohn ordered the men [to kill each other] . John a poruncit oamenilor [să se omoare unii pe alţii]. (d) John promised the men [to kill each other] . J ohn a promis oamenilor [să se omoare unii pe alţii]. P r o p o z iţi ile ( 1 8 b) şi (18 c) sînt formate co­ rect şi au ap roxi m ati v acelaşi înţeles ca şi pro­ poziţiile corespondente care conţin each of the 1 29


we n . . .

the

o Uwrs

în

l oc

de t h e

men . . .

each

( l 8a) �i ( l B b) nu s î n t binP formate. Ex �licaţia est : uşor de î nţeles. Î n (18 b) şi (18 c) other. Dar

sub tectul submţeles, prezent m intal, al frag. . mentelor de propoziţie inserate este identic cu an teceden tul the m e n şi, de aceea, SSC nu se poate aplica, cum este cazul în ( 1 8 a) şi ( 1 8 d), unde subiectul prezent mintal este diferit de antecedent. Vedem , deci, c ă un " subiect speci­ ficat" în g ru pul inserat din (18) este un subiect deosebi t de X din (8). Trebuie precizat exact c e înseamnă "diferit " în cazul de faţă ; nu voi a naliza, însă, acest lucru ai c i 9• Din nou, nu există nici un m otiv aprioric ca ceea ce su s ţin eu să fie aşa, şi nici nu se poate imagina ca principiul să fi fost învăţat sau de­ rivat d intr- o construcţie senzoriomotorie sau altceva asemănător. I n toate aceste cazuri, avem de-a face, se pare, cu o cunoaştere care îşi are obîrşi a " în mîna creatoare a naturii", ca să reiau cuvintele lui Hume, adică cu o "cunoaştere înn ăscută" . Pentru a e vita o deşartă dispută terminologică, voi e v ita termenul, remarcînd, pur şi simplu , că o anchetă lingvistică ne du ce la atribuirea anumitor proprietăţi stări i invariante Sa, cum dependenţa structurală a regulilor, SSC, ar fi 'iloţi unile de "anaforă legată" şi "subiect ab-­ stract", condiţia conform căreia subiectele pre­ zente m intal se comportă la fel ca s ubiectele prezente fizic în ceea ce priveş t e SSC, c ondiţii l e legate de subiectul specificat şi aşa mai de­ parte. I ntr-un mod mai general, am presupus tacit pe tot p arcursul discuţiei 2 xistenţa unui anumit cadru de reguli şi principii care trebuie atribuite î n intregime sUlrii So, ca parte a an­ samblului de scheme care determin ă forma cu­ noaşterii limbajului care r ezultă. Detaliile spe­ c ifice sînt, desigur, un rezultat al experienţei. Ca fiinţe umane într-un mediu social, sîntem în mod natural preocupaţi de diferenţele care există i ntre indivizi şi culturi, şi tindem să nu ţinem seama sau să nu fim conştienţi de asemă1 30


nC1rile lor. Acestea sînt privite ca "naturale" sa u ,, neces are" s a u , pur � i s i m pl u , sî n t admise l '.. l atare a�a c um admi tem c a atare proprietă­ ţile "evidente" ale mediului înconj urător na­ tural. Dar omul de stiintă care încearcă să în­ ţeleagă natura şi o �igin � a capacităţilor cogni­ tive umane trebuie, dimpotrivă, să se preocupe de acele proprietăţi invariante de care poate, fără riscuri şi pe drept cuvînt, să nu ţină seama în relaţiile cu alţii. Sarcina sa este să deter­ mine LT(H,D) pentru fiecare D ; în mod deo­ sebit, trebuie să determine LT(H,L), "teoria învăţării" la oameni în domeniul limbajului , care este o proprietate a stării iniţiale So. Am sugerat cîteva dintre caracteristicile care par adecvate pentru a fi atribuite stării So. Aceste caracteristici sînt destul de abstracte ; ele sînt ceea ce am numit în altă parte "universalii for ­ male", condiţii legate de forma şi funcţia sis­ temului de reguli şi principii care constituie teoria noastră despre structura unui domeniu cognitiv dat. Prin comparaţie, sînt, după cîte ştiu eu, mult mai puţine de spus despre "uni­ versalii substanţiale", elemente fixe care intră în componenţa gramaticilor speciale. Exemplele noastre au fost luate din domeniul s i n taxei şi al interpretării semantice a structu­ rilor sintactice. Se pot găsi exemple similare în fonologie şi fonetică sau în semantica pro­ priu-zisă. Să analizăm, de pildă, proprietăţile complexe ale ordinii regulilor şi aplicării lor în fonologie, proprietăţi care au fost studiate î n anii din urmă. Ca si în celelalte cazuri discu­ tate, aceste propriet ă ţi aparent nu sînt învă­ ţ a te, fiind, aşadar, proprietăţi ale stării So. Sau s ă analizăm cîteva din îmbunătăţirile accepta­ bile în caz de "ambiguitate semantică" în com­ paraţie cu ambiguitatea ,, accidentală" sau "de­ term i nată sintactic". Să comparăm exemplele ( E J ) � i ( 2 0) _

( H l) (a) John wrote a book .

J ohn a scris o carte. 13 1


(b) Thi s book we i ghs five p o und� .

Această carte cîntăreşte cinci livrE'.

(�O) (a) F l yi n g planes are a dangerous) .

n uis a n c e

( are

Avioanele care zboar[t sînt o pacoste (sînt periculoase) . (b) Flying planes is a nuisance (is dan­ gerous). A pilota avioane este o pacoste (este periculos). In ( 1 9a), referentul c u v î n tului book este ab­ stract. Cînd enunţăm propoziţia ( 1 9 a), putem să n u avem în minte nici un obiect concret (de fapt, s-ar putea ca J ohn să fi scris cartea doar în minte, neaşternînd nimic pe hîrtie) . Dacă avem în faţă două exemplare ale cărţii, putem i n d i c a pe oricare din ele şi e posibil să spunem "John a scris această carte", dar nu putem trage concluzia că J ohn a scris două cărţi . I n (1 9b), dimpotrivă, referirea lui book este concretă sau cel puţin ar trebui să fie în mod normal. Astfel, folosirea cuvîntului book comportă o a n umit ă ambiguitate ; el poate fi folosit fie cu referire abstractă, fie cu referire concretă. Desi în stadiul actual al semanticii descriptive s� cere o anumită prudenţă, se pare că este, totuşi , posibil să afirmăm că această ambiguitate este total sistematică şi nu consti­ tuie o proprietate idiosincrasică a cuvîntului b ook, aşa cum este o proprietate idiosincrasică a cuvîntului trunk faptul că acesta se referă la un cufăr de voiaj sau la un apendice al ele­ fantului. I n propoziţiile din (20}, sintagma flying planes este folosită în două feluri : cu referire la anumite obiecte care zboară în (a) şi la actul pilotări i în (b) . Dar această ambiguitate este sintactic determinată şi nu constituie o pro­ prietate generală a sintagmelor cu aceste fun c ţii semantice. 1 32


Cele două propozit, i i din ( 1 9) pot fi "combi­ într- o construct. i e prin relati vizare asu pra lui book, în ciuda ambiguităţii acestui cu­ vînt, ca în ( 2 1 ) :

J� a b: "

(21) (a) J ohn wroie a book thai weighs fi v e pounds. John a scris o carte care cîntăreşte cinci livre. (b) The book that John wrotc weighs five pounds. Cartea pe care a scris-o John cîntă­ reşte cinci livre. (c) This book, which John wrote, weighs five pounds. Această carte, pe care a scris-o J ohn, cîntăreşte cinci livre. In (a), de pildă, referentul lui book este ab­ stract în propoziţia principală şi concret în propoziţia relativă inserată, dar propoziţia este corect formată. Dimpotrivă, pornind de la (20), nu se pot construi relative ca acele din (22) : (22) (a) Flying planes , which is a nuisance, are d angerou s . Avioanele care zboară , care este o pacoste, sînt periculoase. (b) Flying planes , wh ich is dangerous , are a nuisance. A pilo ta avioane, care este periculos , sînt o pacoste. Această proprietate a ambiguităţii sistema­ tice, deşi destul de ciudată, este totuşi foarte generală. Să analizăm următoarele propo­ ziţii (23) : (23) (a) John's intelligence, which is his most remarkable quality, exceeds his fo­ resight. Inteligenţa lui John, care este cea mai remarcabilă c a litate a sa, de p ă­ şeşte puterea sa de previziune. (b) The temperature, which was 7 0 de­ grees this morning, will rise rapi dly. 1 33


Tempera tura , a:-:.i - dimi n e a ţ{i , pezici une.

care ,.a

a

fost de 2 0 ' C mare re­

c r E' :;; t c cu

(c) The pricc of brc a d , wh i ch w a s fi x e d at 1 .00 a loaf by t h c monopol y, will

rise rapidly. Preţul pîinii , care a fost stabilit l a preţul d e 1 d ol ar o pîine d e către monopol , va creşte cu repeziciune.

l n (23a) intelligence se referă la o calitate a propoziţiei inserate şi la un grad de inteli­ genţă în propoziţia principală. Exemplele (23b) şi (2 3c) ilustrează un tip diferit de ambiguitate sistematică. Termeni ca temperature sau price of bread desemnează funcţii, care pot creşte sau scădea. l nsă termenii care desemnează funcţii pot fi folosiţi în mod ambiguu pentru a desemna şi valorile lor. Astfel, în (23b) şi (23c) termenii în discuţie desemnează o func­ ţie în propoziţia principală şi valoarea ei la un moment dat în propoziţia relativă, dar, cu toate acestea, operaţia de relativizare nu este blocată. Probabil că ceea ce eu am numit "ambigui­ tate sistematică" este determinat, în cadrul componentului lexical al gramaticii, de prin­ cipii generale şi, probabil, universale. Ambi­ guitatea sintactic determinată (sau ambiguita­ tea lexicală idiosincrasică, cum a fost cazul cu­ vîntului trunk) nu este stabilită de principii lexicale generale. Astfel , în cazul exemplelor book, intelligence, temperature sau the price of bread, există un singur element formal cu un înţeles (sau arie de înţeles) fix, ceea ce per­ mite relativizarea. Dar, în cazul exemplelor flying planes sau trunk, avem, de fapt, două elemente formale cu aceeaşi formă fonetică ; în acest fel, relativizarea nu este permisă. Pare rezonabil să presupunem că principii generale ale reprezentării semantice, elemente ale stării i n i ţiale S0, sînt cuprinse în aceste 134


j udecă ţ i . A�a cum se î n tî m pl�l în gcncra l , cînd de-a face cu exemple luate din dome­

avem

niul semnificaţiei şi referirii, aceste cazuri sînt mai puţin i zbitoare decît cazurile sintactice sau fonologice, poate d in cauză că domeniul semanticii este, pur şi simplu, mai puţin bogat în principii fundamentale sau pentru că aceste principii, indiferent care ar fi ele, ne-au scăpat pînă acum . Dacă există principii semantice atît de fundamentale şi de generale ca acelea care sîn t acum parţial cunoscute în domeniile sintaxei, fonologiei şi interpretării semantice a structurilor sintactice, atunci şi aceste prin­ cipii vor candida în mod legitim printre prin­ cipiile teoriilor învăţării umane în domenii cognitive speciale şi, deci, considerate ca pro­ prietăţi ale stării cognitive iniţiale generale. Tipul de inferenţă din exemplele precedente este, cred eu, perfect justificat, chiar dacă, na­ tural, este nondemonstrativ. I n fiecare caz, începem prin a preciza anumite proprietăţi ale competenţei lingvistice atinse sau starea sta­ ţionară atinsă s . . Ne întrebăm cum se dez­ voltă aceste proprietăţi pe baza interacţiunii dintre experienţă şi echipamentul genetic. Proprietăţile au fost cercetate şi selectate în aşa fel, încît să minimalizeze rolul probabil al experienţei şi, în acest fel, să pună în evidenţă echipamentul genetic atît de fidel pe cît este în stare o proprietate a unei stări staţionare. Astfel, în cazurile în discuţie, nu pare deloc probabil ca o experienţă pertinentă să fie direct accesibilă în t o a t e (sau, poate, în cîteva) cazurile în care cel care învată limba a atins starea staţionară. Desigur, s- a r putea obiecta că o experienţă pertinentă este indirect acce­ <;ibilă, în sensul că ca a antrenat dezvoltarea anumitor capacităţi generale, dintre care pro­ prietatea lingvistică în discuţie este un caz spe­ ci al ; presupun că ceva de felul acesta se pro­ pune în teoria "constructivistă". I nsă, după cîte ştiu, nu există nici o propunere specifică referitoare la astfel de "ca p acităţi generale" şi 1 35


n u pare deloc probabi l , cl'l puţin în ce m[t p r i ­ veşte, ca proprietă ţile liu gvislicc î n discu ţ i e să reflecte construcţii ale inteligenţei senzorio­ motorii sau ceva asemănător. I n exemplele pe care tocmai le-am analizat, nu am ezitat să propun un principiu general al structurii lingvistice pe baza observării unei singure limbi . O astfel de inferenţă se justi­ fică pe baza ipotezei că oamenii nu sînt adap­ taţi în mod specific să înveţe o limbă ome­ nească anume şi nu alta, să zicem engleza mai degrabă decît j apone z a. Presupunîn d că această capacitate lingvistică genetic determi­ nată constituie o facultate comună tuturor oa­ menilor, putem conchide că un principi u de limbaj este universal dacă sîntem puşi în si­ t u aţia să postulăm că acest principiu este o premisă (precondition) a însuşirii unei limbi d ate. I n felul acesta, SSC poate fi propus drept principiu universal pe b aza faptului că studie­ rea limbii engleze, pe linia celor analizate, ne duce la postularea acestui principiu drept ele­ ment al stării iniţiale So, o condiţie prelimi­ n ară a î n v ă ţ ă rii limbaj ului, o proprietate a ca­ pacităţii lingvistice generale, care este una din facultătile mintii. Pent ;u a testa o a s tf e l de concluzi e, ar trebui, desigur, să studiem într-un fel asemănător şi alte limbi . S-ar putea ca aceasta să resping ă inferenţa noastr ă . Să analizăm, de exemplu , următorul argument, analog ca structură cu argumentele prezentate mai sus. Putem avea propoziţii de tipul (24) şi (25), dar nu (26) : (24) (a) John, who likes math, goes to MIT. John, c ă ruia îi place matematica , merge la MIT. (b) People who like man are likely to get jobs. Oamenii cărora le place matematica au şans a să primească posturi. (c) John, who goes to MIT, l ikes math . Lui J ohn , care merge la MIT, îi place m atematica.

l 3 1:i


(d) Pcople who go lo MIT are likely to

get jobs. Oamenii care merg la MIT au şansa să primească posturi . ( 2 5 ) People who like math who go to MIT are likely to get j obs . Oamenilor cărora le place m atem atica care merg la MIT au şansa să primească posturi . (26) John, who likes math , who goes to MIT, is l ikely to get a j ob . John , căruia îi place m atematica, care merge la MIT, are şansa să primească un post. Pe scurt, relativele determinative (restric­ tive) se pot "stoca" (stack) (ca în (25)), in timp ce propoziţiile relative nondeterminative nu se pot (să comparăm cu (26)). Aşa cum am pro­ cedat înainte, putem cerceta originea acestui principiu. O propunere rezonaBilă ar fi că este un principiu general al limbajului, determinat de capacitatea de limbaj . In felul acesta, ca şi mai înainte, e greu să credem că o informaţie pertinentă este în mod invariabil oferită su­ biecţilor capabili să facă aceste distincţii in limba engleză. Dar, în cazul de faţă, concluzia se pare că este prea fermă. Astfel, in japoneză şi coreeană, de pildă, propoziţiile relative non­ determinative se pot "stoca", oferind o con­ strucţie analogă propoziţiei (26) (ba, mai mult, în aceste limbi se pare că nu există o distinc­ ţie între cele două tipuri de relativă). De aceea, trebuie să căutăm o formă modificată a primei propoziţi i pc>ntru a explica proprietat ea men ­ ţionată a limbii engleze, şi ace asta, probabil , în termeni i vreunei alte trăs [lturi a limbilor în cauză, care să determine dacă relativele se pot sau nu "acumula" . Inferenţele noastre anterioare, în măsura în care sînt n ondem onstrative, sînt supuse ace­ l u i aş i mod de veri ficare. Struct u r a pe ca re o ) :3 7


atribuim capacităţii de limbaj genetic deter­ minate trebuie să întrunească două condiţii empmce trebuie <:ă fie suficient de bogată şi de specifică pentru a explica dobîndirea competenţei lingvistice în anumite limbi, dar nu trebuie să fie atît de bogată şi de speci­ fică, încî t să excludă cazurile atestate. Teoria "gramaticii universale" trebuie să se situeze între aceste delimitări empirice. Cînd se face o propunere specială referi­ toare la gramatica universală, trebuie să o su­ punem acestei duble m o d alităţi de confirmare empirică. I n principiu, sînt posibile verificări d i recte ; anume, putem creşte o persoană in­ tr-un m ediu controlat, în care informaţia le­ gată de propunerea în discuţie lipseşte şi , apoi, să determinăm dacă comportarea este conformă sau nu cu propunerea. Desigur, astfel de ex­ perimente sînt excluse. O parte a fascinaţiei i ntelectuale a studierii limbajului o constituie faptul că este necesar să elaborăm argumente complexe, pentru a compensa faptul că expe­ rimentul direct este rareori posibil. Această limitare contingentă nu ameninţă deloc statu­ tul empiric al problemelor ridicate, cu toate că, fără îndoială, afectează credibilitatea şi forţa anumitor teorii. Poate că ar fi bine să spunem cîteva cuvinte pe marginea verificării empirice a gramatici­ lor. Pînă acum mi-am bazat argumentaţia pe date oferite de limba engleză ; de exemplu, faptul că propoziţiile interogative formate corect sînt cele din (2) şi nu cele din (3) , fap­ tul că (7a) nu este o parafrază a lui (6a) (şi, în fond, nu este formată corect) şi aşa mai departe. Aceste observaţii faptice nu sînt re­ zultatul unor experimentări minuţioase, deşi nu ar exista nici o problemă de principiu in construirea unor experimente care să ofere astfel de observaţii, acoperind o arie de fapte foarte interesantă. Desigur, orice propunere cl0 0X pcri c n ţ i1 ar t rebu i si1 în trun ească anumite r·n n c l i ţ i i cl0 :vl e c v a rP . Si1 p resupu nem di C'in0v:1 138


construieşte o procedură experiment;.tlă al că­ rei criteriu operaţional este "gramaticalitatea" (well-formedness), şi că această procedură atribuie această proprietate formelor din (3), şi nu celor din (2). Vom şti că persoana a con­ struit, pur şi simplu, un experiment greşit ; " criteriul său operaţional" orice ar fi putut fi, numai un criteriu de gramaticalitate nu. E foarte uşor să construieşti experimente greşite, care dau rezultate lipsite de sens ; este mult mai dificil să construieşti experimente care sii ofere date folositoare. O problemă înrudită este aceea că datele ex­ perimentale se leagă în mod necesar de com­ portare (performanţă) şi, astfel, n u privesc decît indirect natura competenţei lingvistice cuno_ş. şterea limbii -, care nu este decît unul din factorii performanţei. Problema, de­ sigur, nu priveşte doar studierea limbii . I n fi­ zică ş i , de fapt, în toate şti inţele naturii, se pune întotdeauna problema determinării gra­ dului în care dovezile experimentale se aplică la teoriile care comportă aspecte cruciale de constructi i i ntelectuale. Pornind de la aceste contingenţe inevitabile ale investigaţiei raţio­ nale, nu poţi, desigur, conclude că datele ex­ perimentale - în acest caz, studii ale perfor­ manţei - nu sînt pertinente în ce priveşte teoriile postulate, şi, după cîte ştiu, această idee absurdă nu a fost avansată niciodată. Sîntem, mai degrabă, puşi întotdeauna în faţa situQ.ţiei de a determina importanţa observa­ ţiilor faţă de construcţiile teoretice, indiferent dacă aceste observaţii provin din experimen­ tare sau, pur şi simplu , sînt rezultatul intro­ specţiei . Sperăm să construim , în cele din urmă, o teorie explicativă globală a performanţei care să descifreze în detaliu interactiunea diverse­ lor sisteme , între care cunoaşterea limbii (competenţă lingvistică, gramatică). Observa­ ţ i i l e d espre performan ţCt an o I cgittură di rectă c u :-t CP�.t �� i s t P m expl i c:-�ti v � i , pl"Î i l a rP :l r. t :l , î n -

1 39


mod indirect, cu componentele pe care le pos­ tulează. Pentru moment, întrevedem doar ce ar putea fi o astfel de teorie explicativă glo­ bală şi, de aceea, trebuie să examinăm, bine­ înţeles, cu grij ă observaţiile despre perfor­ manţă. Vreau să remarc, din nou, că acest lucru este valabil indiferent dacă observatiile provin din introspecţie, experiment psihollng­ vistic, neurofiziologie sau din alt domeniu. Toate observaţiile de acest fel sînt, în princi­ piu, de mare importanţă şi interes. Legătura lor cu teoriile despre structura şi funcţia cog­ ni tivă rareori este clară ; deseori , ea e com­ plet obscură. Aceste observaţii generale, care ar trebui să fie cît se poate de clare, au fost făcute adesea şi în trecut. Totuşi, ceea ce s-a propus dă încă naştere la seri oase erori de interpretare. Un caz edificator I-ar constitui lucrarea Lo gi c ancl the Theory of Mincl (Logica şi teoria minţii) de Carol Fleisher Feldman şi Stephen Toulmin, care a apărut în Lucrările simpozio­ nului asupra motivaţiei organiz at la Universi­ tatea din Nebraska *. Feldman şi Toulmin afirmă că m-mn o cupat d e " chestiunea dove­ zilor experimentale dîndu -le deoparte" şi am susţinut "poziţia extremă" că «prin comporta­ mentul lingvistic al subiecţilor de laborator . . . n u s e poate nici confirm a, nici infirma .,rea­ litatea psihologică" a stru cturilor din grama­ tica chomskyană•>, considerînd , astfel , "datele observabile despre comportam12nt" drept .,do­ vezi inadecvate" în comparaţie cu «"intuiţiile" unui vorbitor de li mbă maternă•> ; acestea constituie ,,singurul substi tut potrivit". Ei trag concluzia că acest procedeu "revoluţionează legile de bază ale investigaţiei ştiinţifice" 1°. Or, în realitate, acesta este un punct de veProceedings of the Nebraska Symposium on 1\fo­ ( 1 974-7!'!). Articolul , care la d a ta respectivă e r a în curs ele publi care, a frd pus b d ispozi ţia pnr­ ti d p w , ţ i l or la f'O l c J cv i u el e S lep l 1 e n Toul m i n . *

tivation

1 40


derc pc care întotdeauna l-am respins în mod explicit, tocmai din motivele amintite aici . Este adevărat, însă, că nici o observaţie, fie ea rezultatul introspecţiei sau al experimen­ tului, nu poate nici confirma, nici infirma ipo­ tezele teoriei lingvistice într-un mod hotărî­ tor. Este tot atît de adevărat că rezultatele experi mentale trebuie să întrunească anumite cond iţii de compatibili tate intuitivă pentru a fi posibil să precizăm aportul lor ; să analizăm din nou un experiment ipotetic, care 1-ar clasa pe (3), şi nu pe (2) ca format corect. I n afară de aceasta, după cum am accentuat în repetate rînduri, toate observaţiile trebuie j udecate cu cea mai mare grijă, pentru a le descoperi per­ tinenţa faţă de ipotezele teoretice, şi aceasta pentru motivele pe care le-am prezentat mai sus . Departe de "a revoluţiona bazele investi­ gării ştiinţifice", aceste remarci indică, pur şi simplu, că studierea limbajului este compa­ rabilă, în bună măsură, cu orice cercetare non­ trivială din sfera ştiinţelor naturii, unde este întotdeauna necesar să evaluăm influenţa da­ telor experimentale asupra construcţiilor teo­ retice şi, în special, să determinăm în ce mă­ sură au aceste date contingenţă cu ipoteze care, în cazuri nontriviale, implică diverse construcţii şi abstractizări. Dar faptul că ex­ perimentarea şi observarea comportamentului pot furniza "dovezi adecvate" constituie un truism, pe care eu (şi nici alţii) nu l-am con­ testat vreodată şi pe care l-am subliniat în repetate rînduri. Am atins numai cîteva exemple. I n fiecare caz, cînd investigăm proprietăţile particulare ale cunoaşterii umane, găsim principii extrem de s pecifice şi Îoarte strîns mticulate, structuri de o minunată complexitate şi supleţe. Ca şi în cazul organelor fizice, se pare că nu există nici o posibilitate de explicare a caracterului şi originii structurilor mintale fundamentale în termenii unei interacţiuni organism-mediu î n conjurător. Organele mintale şi organele fi14 1


zice s î n t d e t e r m in a t e , şi une l e , şi al tel e , de proprietăţi sp ecifice sp e ci e i şi determinate ge­

netic, deşi, în ambele cazuri , interacţiunea cu mediul î n co njură t o r este necesară pentru a d e c lanş a procesul de creştere, pe care-1 va in­ fluenţa în ce p r iveşt e structurile care se dez­ v o l tă !? i pc c e1 rc l e v a m o d e l a . Neşti i n ţ "l noa­ s tră - s ;t speră m , t e m p o r a r ă -- pri v i nd fun­

damentele fizice ale structuri l o r m i n t a l e ne constrînge să rămînem, din ace a st ă cauză, la o caracterizare abs tractă ; dar nimic nu ne p er m ite să presupunem că dezv o ltare a şi ca­ ra c te rul s t ructurilor fizice im p l i cat e sînt fun­ damental diferite de caracterul si dezvoltarea alt o r organe fi zice mai b i n e cu � osc ute, chiar d acă o lungă t ra di ţie a su s ţi n u t tacit că nu es te aşa.

Dar în ce p r i v e şte alte capacităţi şi reali­ c o g n i t ive - de pi ldă , dezvoltarea siste­ mului nostru de convingeri "de bun - simţ " des­ pre spaţ i ul fizic şi obiectele pe care le con­ ţine, despre acţiunea umană şi structura per­ s o nalit ă ţi i , n a t ur a şi f un c ţi a obiectelor artifi­ ciale şi a l t e l ucruri asemănă toare ? Sau în le­ gă tu r ă c u p ri n ci p i i l e , încă necunoscute, care zări

sbu

la b a z a

a

ceea

ce

Pei rce

a

num i t " abduc­

ţ i e" (abduction), a d i c ă principiile cu ajutorul c ăr o ra oamenii au construit te or ii şti i n ţi fi c e pentru a ex pli c a fenomenele care îi intrigă ?

văd nici un m o t i v să mă îndoiesc că şi există c a p a cită ţ i înnăscute cu un înalt g r ad de speci ficitate, care determină dezvol­ tarea structuri lor co gn i t iv e , d i n tre care unele rămîn inconşticnte şi d i n c o lo de lim i t e le in­ tros p e c ţ iei, î n timp ce altele, de un t i p , pro­ babil, foarte d i feri t , sînt e x pli ci t enunţate şi puse la încercare. Ignoranţa noastră în acest domeniu este imensă, dar nu e ste i mposib i l ca rezul t a te l e inve s t i g ă ri i d o m en i il o r cog n i t ive relativ bine definite, ca limbajul uman, să su­ gereze un model eficient pentru extinderea Nu a i ci

cercet:t ri i . 142


In aceste două f r>xte se găsesc de pe acum, expuse cu preci..:ic, p u nct ele esenţiale care prefigurează fiecare elin cele d o uă poziţii. Pen­ tru a plasa cititorul, încă din acest prim ca­ pitol, în perspectiva discuţiilor ulterioare, ni s-a părut util să le subliniem pe scurt punc­ tele de articulaţie prin cîteva remarci anali­ tice. Controversa dintre Piaget şi Chomsky pare să se refere, de la bun început, la modul lor divergent de a explica necesitatea (logică sau factuală) şi natura acestui nucle u fix, că­ ruia amîndoi îi recunosc existenţa. Pen­ tru Piaget, consistenţa procesului construc­ tiv, asociată unei com b i na ţ i i el e substruc­ turi în evoluţie, contrînse prin închiderea cîm­ pului cognitiv, este o bază mult mai solidă pentru garantarea necesităţii nucleului fix decît mutaţiile întîmplătoare ale procesului neodarwinist. După părerea sa, inneitatea este un argument mai slab, care ar antrena, pe dea­ s upra o ri?g7·esiune l u nesjî1·şit, s pTe ba c t e r i i şi viruşi. Pentru Chomsky, structurile înnăs­ cute, caracteristice speciei şi care se pot ex­ prima prin universaliile formale (şi nu numai substanţiale) ale limbajului, sînt argumentele evidente care pot explica spontaneitatea, ca­ racterul uniform şi complex al regulilor de producere şi de înţelege1·e a propoziţiilor gra­ maticale. Ca principiu, inneitatea nu pune probleme, dar dificultăţile apar de îndată ce este vorba de a traduce acest principiu în ter­ menii uno1· ipoteze vel'ificabile, care se pot în­ scrie în cadrul ştiinţelor naturii. Şi structurile anatomice prezintă aceleaşi dificultăţi, cînd se pune cu precizie problema plasării lor, a re­ construirii detaliate a originii şi a filogene­ zei l or. Capitolul următ01· este consacrat acestei pro­ bleme, în legătură cu care biologii vor avea un cuvînt de spus. Interpretarea de către Pia­ get a mecanismelor fundamentale ale evolutiei şi importanţa pe care el o atribuie conceptu­ lui de "fenocopie'' sînt greu de împăcat cu ,

143


prin cipiile Tigu roase o l e

aşa

biol ogiei

contempo­

aratâ Jacub , in remarcile sale, şi Danchin, la sfîrşitul capitolului ("Note des­ ra n e ,

cum

pre noţiunea de fenocopie"). Compromisul, propus de Changeux şi pe care Piaget l-a pri­ mit atît de bine (vezi cap. 1 3, "Consideraţii finale"}, se referă la o cu totul altă problemă, care merită să fie relevată. Conceptul de "în­ veliş genetic" propus de Changeux se acordă bine cu acela de epigeneză, aşa cum îl expune Piaget în acest capitol şi cum îl aminteşte în cel care urmează. Totuşi, acest înveliş este de­ limitat el e ereditate, iar evoluţia sa a urmat îndeaproape normele de mutaţie şi de selecţie neodarwiniste . Compromisul este între plasti­ citatea dezvoltării reţelelor neuronice (această plasticitate fi i n d, totuşi, delimitată de un în­ veliş genetic propriu speciei) şi specificitatea stării staţionare finale . In realitate, nu este vorba aici decît de extinderea teoriilor selec­ tive la domeniul, odinioară sacru, al dezvol­ tării cognitive şi al suportului neuronal al acesteia. Or, compromisul nu este posibil dacă intc1·pretarea conceptului de fenocopie implică, aşa cum sugerează Piaget, un mecanism de ,,fe e d - b ack" oricît de subtil şi modulat ar fi el - acţionînd între exprimare şi gene, în­ tre fenotip şi genotip. Această controversă atrage multe luări de poziţie, mai ales cele ale lui Bateson, Toulmin şi Wilden. Ei subli­ niază cu deosebire caracterul neadecvat al ex­ plicaţiilor neodarwiniste despre evoluţia struc­ turilor complexe, fie ele biologice, comporta­ mentale sau cognitive. Dar această critică este marginală şi nu face decît să atingă în treacăt esenţa controversei dintre Chomsky şi Piaget . U n alt punct s e referă l a formele de expli­ care a oricărei teodi constructiviste . Pus in discuţie cu Foclor în capitolul 2, acesta v a fi dezvoltat în întregime de către acelaşi autor, în capitolul 6, sub titlul "Fixarea credinţelor şi dobîndirea conceptelor". Fodor şi Chomsky ţin să sublinieze imposibilitatea logică şi vidul -

1 44


experimental care invalidează teoriile invlt­ ţădi în care este implicată "însuşirea" (l'acqui­ sition) în sens strict, adică în care subiectul îşi apropriază structuri şi operaţii cu adevărat · noi, prin intermediul unor experienţe asupra mediului înconjurător. Dimpotrivă, Piaget, ca şi Papert şi Cellerier, susţine că teoriile învă­ ţării care implică însuşirea de elemente cu totul noi sînt pe cît de coerente din punct de vedere logic, pe atît de verificabile experi­ mental. Aprofundarea acestei dezbateri duce la o analiză detaliată a conceptului de "însu­ şire" şi la o examinare a problemei globale a inducţiei (capitolul 1 2). Schimbul de argu­ mente dintre Chomsky, Putnam şi Fodor de după colocviu (partea a doua) contribuie la elu­ cidarea poziţiilor filosofice expuse în această primă rundă de discuţii. Deşi e vocate mai rar, punctele de conver­ genţă merită, şi ele , atenţia noastră. Acestea constituie, într-un fel, fundalul implicit pe care se conturează dezbaterea, acordul de prin­ cipiu asupra unor valori care face posibil acest schimb de opinii. Aşa cum spune Piaget (în paginile precedente şi în continuare), respin­ gerea teoriilor empiriste ale cunoaşterii şi a behaviorismului este punctul comun între el şi Chomsky ; şi este, de asemenea, după păre­ rea noastră, punctul lor comun cu ceilalţi par­ ticipanţi. Reprezentanţii psihologiei animale (Premack), etiologiei (BischofJ, inteligenţei ar­ tificiale (Papert), biologiei (Monod, Jacob, Changeux, Danchin), filosofiei ştiinţelor (Fa­ dor, Putnam, Toulmin) vor expune o varietate de poziţii, demersuri metodologice şi criterii de gîndire, păstrînd, totuşi, cel puţin două postulate implicite comune : (1) nici o cunoaş­ tere nu este posibilă fără să pornească de la o formă de organizare cognitivă ; {2) nici o cu­ noaştere nu este posibilă fără ca subiectul să acţioneze, într-un fel sau altul, asupra mediu1 45


lui. Cît despre modalităţile, originile, gradele de universalitate, trăsăturile constitutive şi proprietăţile discriptibile ale acestor structuri cognitive, ele vor constitui miezul dezbaterii.


CAP ITOLUL 2

DESPRE NUCLEUL FIX ŞI INNEITATEA SA

Aici începe cu adevărat dezbaterea, capito­ lul 1 fiind consacrat textelor scrise şi distrir­ buite participanţilor înaintea conferinţe i. Des­ chizînd prima şedinţă, Piaget îşi exprimă ad­ miraţia pentru Chomsky şi subliniază puncteZ!! esenţiale asupra cărora crede că este de acord cu el. Acest capitol conţine primele discuţii, centrate, în esenţă, pe natura nucleului fix, pe varia bilitatea şi originile acestuia. Punctul controversat, odată admisă existenţa a "ceva" înnăscut, este, de fapt, specificitatea acestui nucleu, care, cu cuvintele lui Hume citat de Ch omsky, izvorăşte "din mîinile originare ale n3.turii". Antiempirist şi antibehaviorist, Pia­ get a respins întotdeauna modelele bazate pe asociaţionism . Odată cu noţiunea de schemă, din care decurge asimilarea şi apoi acomoda­ rea, Piaget ne prezintă activitatea endogenă a subiectului ca fiind deschisă spre un cîmp de interacţiuni constructive cu mediul înconjură­ tor. Semnul distinctiv al dezvoltării cognitive este, după Piaget, "construirea noului" ; acest iwu are două trăsături specifice : este fără pre­ cedent pentru fiecare subiect şi "se pretează la construcţii adiţionale". O structură exteri­ oară se transformă, graţie asimilării, într-o structură coresponde ntă interioară . Oclatâ asimilată, noua construcţie aparţine subiectului. 147


Ea poate fi integrată ca o componentă a unor construcţii mai complexe şi poate să atingă, după o algebră combinatorie, nivelul ulterior, acela al unor construcţii porntnd de la con­ strucţii. Autoorganizarea globală a subiectului este produsul variabil al schemelor de auto­ echilibrare integrate local. Pentru Piaget - aşa cum am subliniat deja în introducere (vezi introducerea) -, acest proces răspunde în mod esenţial unui model biologic. Cunoaşte r·ea este un subdomeniu al clasei in te radaptărilor biolo­ gice între organism şi mediu. Aici atribuie Pia­ get un rol major conceptului ele fenocopie sau aceluia, mai t e mpe ra t , de " asimilare genetică" (împrumutat.. de la C .. ll . Waddington). O parte a acestui capitol este consacrată de­ finirii cooceptului de fenocopie şi pune în ev.�� denţă confruntarea dintre biologia lui Piaget şi biologia biologilor (vezi jntervenţiile lui Ja­ cob, Changeux şi Danchin). Cu ajutorul unor metafore biologice mai puţin, îndrăzneţe, Chomsky descrie însuşirea limbajului în termeni de "maturaţie" sau " creştere" . Limbajul nu este propr iu-zis u� ,,organ", precizează Chomsky în răspunsul dat lui Bateson (vezi .cap. 2), şi, totuşi, dezvolta­ rea compe-tenţelor şi a performanţelor lingvis­ tice ar trebui studiată întocmai cum anatomo­ fiziologul studiază creşterea şi funcţionarea fi­ catul ui sau a inimii. Intre aceste două poziţii "extreme" - cea a lui Piaget, pentru care cu­ noaşterea este "ordine pornind de la zgomot", ,<;i aceea a lui Chomsky, care consideră liml;>a­ jul ca pe un "organ" -, Cellerier şi- o apără pe a sa, propunînd un posibil compromis în­ tre inneism şi cqnstructivism. Cercetar:ea acestui "compromis", amorsată prin strategiile .de "escaladare a muntelui" (hill-climbing) de către Cellerier, se orienteazi:i apoi pe calea perceptronului lui Papert şi se .continuă mai mult sau mai puţin asiduu de-a lUngul capitolelor 4 şi 5. Aici intervine Fodor, ale cărui argumente, prezentate în capitolul 6, 148


împiedică serios aceste tentative de conciliere, " demonstrînd " , pe baze pur logice, că un sis­ tem conceptual "mai bog at " nu po ate nicio­ dată să derive dintr-un sistem "mai sărac". In întîmpinarea acestei argumentaţii, Putnam şi Pe t itot vor aduce, fiecare în parte, o convin­ găt oare critică. Putem prevedea de pe acum că reuşitele şi înfrîngerile "compromisului" vor reflecta fide l oscilaţiile consensului spre unul sau a ltu l din "pro grame le de cercetare

ştiinţifică".

Cnnsideraţii introductive Jean Piaget

prin a-i mărturisi lui admiraţia pe care o am pentru opera sa �i s[l-i prezint punctele esenţi ale· asu­ pra cărora cred că sînt de acord cu el . Aceste· p u n cte sînt într-atît de esenţîale şi de fun­ damentale, încît problema eredităţii sau a i nn eităţii limbaj ului îmi pare cu totul secun­ dară. Mai întîi, sînt de acord cu el în privinţa a ceea ce îmi pare a fi principalul aport al lui. Chomsky în psihologie, şi anume că limba�jul este un produs al inteligenţei -sau al raţiunii şi nu al unei · învăţări i'n sensul behaviotist al termenului . Mai sînt, apoi , de acord cu el asupra faptului că această origine raţională a1 li mbajului presupune existenţa unui nucleu fix necesar elaborării tuturor limbilor şi care presupune de exemplu raportul dintre subiect şi predicat şi capacitatea de a construi te laţi L Î n al treilea rînd, · sînt, fireşte, de acord cu el. în ceea ce priveşte constructivismul parţia l a l lucrări l or sale, mai precis gramaticile trans­ formaţionale. Cred că există un acord în pri­ vi nţa aspectelor esenţiale şi nu văd nici un As

vrea sa mcep

N. C h o m sky

149


conflict importan t între lingvistica lui Chomsky şi propria mea psihologie. Pot chiar să spun că, în privinţa punctelor care privesc raporturile dintre limbaj şi gîndire, mă con­ sider simetricul lui Chomsky. Atunci , de ce există dezacordul privitor la inneitatea acestui nucleu fix ? Aş vrea, mai întîi, să spun că eu cred că am înţeles de ce Chomsky a recurs la această ipoteză : a fă­ cut-o pentru că este frecventă opinia că un comportament este mai stabil dacă este puter­ nic înrădăcinat, cu alte cuvinte dacă este ere­ ditar şi nu un simplu produs al autoreglări i. Altfel srps, nucleul fix al lui Chomsky ar pă­ rea mai fix, mai important, deci de valoare superioară dacă ar fi fix datorită eredităţii. Dacă această opinie ar fi adevărată, eu însumi aş fi un partizan al inneităţii structurilor ra­ ţionale şi al structurilor lingvistice. Dar se ştie astăzi că problema inneităţii comportamentu­ lui este mult mai complexă decît problema unui caracter morfologic oarecare al organis­ mului şi că este foarte greu să se cadă de acord asupra inneităţii atunci cînd este vorba de­ spre formarea de comportamente. In psiholo­ gie, încă demult McGraw scria în Manualul lui Carmichael l că alternativa maturizare şi experienţă era o falsă alternativă , care în­ greuna discuţiile în loc să le clarifice. Şi in etologie s-a ajuns la o mare prudenţă din ace­ leaşi motive ; nu se mai vorbeşte astăzi în eto­ logie de instinct in acelaşi sens în care o face Konrad Lorenz, pentru că nu s-au putut sta­ bili graniţe ferme între înnăscut şi dobindit. Unul dintre succesorii lui Lorenz la Seewie­ sen, Wickler, a scris de curînd un articol 2 , în care m-a izbit pasajul unde afirmă că forma­ rea comportamentelor specifice (fiindcă se în­ locuieşte acum termenul de instinct cu ter­ menul de comportament propriu unei speci i) nu este numai un produs al selecţiei , ci, in multe cazuri , un produs de fenocopie, şi voi reveni îndată asupra acestei probleme. f so


I n ce priveşte n ucle u l fix î n nă scut al l im ­ bajului, am fost foarte s urprins de recentele lucrări ale lui Roger - B rown 3, Le nn eberg 4 şi MacN eill 5 c are s-au convertit la o e x pl i care prin inteligenţa senzoriomotorie, mai ale s MacNeill, care la început era foarte combativ în favoarea inneităţii şi care şi-a schimbat deci o p inia. Aş vrea, în continuare, să amintesc observaţia foarte profundă a lu i James M. Bald win 6 (dec i nu foarte recentă), care spu­ nea despre copil că este mai bătrîn decît t oţi adulţii şi că este anterior chiar omului preis­ toric , ceea ce este absolut evident ; rezultă că ceea ce este general la copil nu este în mod necesar moştenit de la adult ; de ex e m p lu , stu­ diind fizica copiilor mici din Geneva, am găsit multe exemple de ex pl i car e a mi şcării p ri n antiperistasis-ul lui Aristo t e l , ipoteză după care curentul de aer ce refulează în urma mobilu­ l ui care îl prod uce îl împinge înainte. Acest antiperistasis este o noţiune curentă la copi lul între 7 şi 9 a n i . Am regăsit în detaliu noţiu­ nea de impetus a lui B u ridan , deci de "elan". ca intermediar necesar între forţă şi mişcare. Or, este evident că î n t re Aristotel şi Buridan nu există ereditate şi nici între aceştia şi copiii genevezi sa u polonezi asu pra cărora s-au efec­ tuat cercetările, la Geneva de către noi, iar in Polonia de către Szeminska 7• I n cazul nucleului fix al lui Chomsky, mi se pare că la această dificultate se adaug ă o obiec­ ţie maj oră inneitatea este inutilă pentru ga­ rantarea formării şi stabilităţii acestui nucleu, inteligenţa senzoriomotorie fiind suficientă. Aceasta poate fi studiată de la naştere pînă la vîrsta de 1 an şi j umătate - 2 an i , adtcă la în ce p u tul lim b aj ul u i , şi se distribuie în şase stadii succesive, care se caracterizează prin s ch e m e de ac ţi une ce se coordonează între ele conform u n ui proces de a u to re g lare extrem de

regulut, cu corecţi i , întăriri etc., şi abia în cel de-al şaselea s tadi u - atunci cînd asimilarea f ii i


o �Jecteioţ

i& schemei � ' ;�� acţh,lll e devine sus­ sepţi}?Vă d� a . n c::9 m.Ql�lat� . (!ti o asimiţare ,�h qpie��l.Qr· între ele, <dHel ·�pus �u o reprezen..:: .

ţa[,e

---:

Îr}cepe lirnqaju,l, În

.

ac;esf al

$as�lea

sta'�iy . îricepyturile limqaj ului ' benefiCiind de o îritre'agă cohstrucli� realizată anterior' si asu-

P,f�',c�teicY vâ�r rev��.C . . �D·a.r �eaa �e mă q.er�njeazr1 .mai m u lt Jn ipo-;­ '

.

'

.

,

tE;�& i��.eţtăţii este- fP,ptl11 Că explicaţiile ..

·

C'!J;

t�i)te al�· neodarwiniştilor referitoare Ia· for mallea unut :nou caract�r qarecare în organism· f,l.u se b_azează astăzi decît' pe noţiUnile de mu-: taţie Şi_ de� s ele cţi e ; · .pr,, o mutaţie e�te ilf mod n�cesar ' ale at o rie :Şi , Ir f conse�inţă, dacă ar fi vqrtia . de in:'ileitate, 'raţiu n e a ;şi limbajul s-ar d!:tfora upor î ntî m pl ă r i selecţionate, dar se1ec-· ţiâţtate ulterior, Jn timp 'ce lfdrmarea în8ă�i· s.:a.-r ,datora/unor mutaţii, ar fţ deci aleatorie. ţonsîder ,ca · in ac&st caz am zdruncina · rolidi­ tar�a · n.u�leuţur fix ' şl·,· în general, a cunoaş­ terH,·· :îrl "Îoc ''· să·· ·o conso lida'm , · cum, · de făpt; se doteşt� · prin r�clitRerea' la ipoteza 1nneităţii : Esl;� to8nm ceea· ce' Korirad J.libren·z, îh. ·ac�iasi ti!bp 1 �ntiari şi biolog, înţelege foarte bin�. atupct 'Cînd aff'rniă di · notiunile· a priori ale lui Kaht Sint echfValen'ful· î�născutuhti · din punct d'� vedeh!! oro'Iogic,: Şi �augă' da, . dar· er�di!J tate a este s p e c i fi c ă', -deci' :ea potlte varia · dei l'a (} speci�. Ja altă:Şij ' in> COnBeci.nţă, Jli.U are nimic neceSar� şi • termină prin a: ; tradl.tee categorii.l� a · pr1orir . a.]je lui · Kant · .sub; •forrna unpt" sirnpl� ,.jpoteze :{1�,--l�ru, înnăscut�" - ! Qr., ,"ipoteza, qe hg:ru; �n,�scu,Hi": nu ;t�ste . su � �ci.f.nţă p �t;ltrţ� : .EP�:-, pli ca�ea . �IJI!lOc.ţ� tf: rii · Ştiinţifice. In , ceea c�, . m� [Wi\;'�ţe, refvz · s a · _cred . c� s t ru ctur'i l e matema­ tîco.:.fogice: · ar ·av1=a origine a:ledtorie ; el� ·nu a'&' · niinic fB.rtiHt: Şi ''fiu prin seleciii de supra� \rietuir�\'s-ttti"puţu f ' cc:ins tiltrl.-' ci' 'pi'intr;_o ai:iec­ v�t�·. pfb priu-zisă · si . detaliată: !la ' realitate. ' .. ··Uar· sa· pt-e�-di;iu nMn· că ��c dcn'l'onst�ază a�ea­ stâ ihi1 e'i!itte: S-ar · p u tea întîmpla să c:k>sr-0perim geneic · �a\.! loci c •are permi t · demo-nstrarcn ' r e a _

...

.

1 52


lităţii unei asemenea i n m 3i tăţ i . In acest caz, aş răspunde că nu . ·e vorba de o mutaţie aleato­ rie, ci că s ingura ex pl i c aţi e posi bilă este · cer­ cetarea în direcţi a fenocopiei, adică în acel fe­ nom en pe care, îrr ·ceea ce mă priveşte, am în­ cercat să îl explic în felul u rm ă tor : fenoc:opia este un proces biologic, în care anumite com­ portame n te .(este valabil, mai ales , în domeniul comportamentelor) ori o anumită formă sau 5tr1,1ctură morfologică :s.înt mai întîi dobîndite de fenotip, dar fără ereditate. Fenotipul, dim­ potrivă, modif1că .. mediul intern, modifică ni­ velurile superiom:•�,:ale :mediului epigenetic, iar atunci variaţiile sau 'mutaţiil e care se· pot pro­ dlllce în•.genom vor fi :..�selecţţonate nu de . me.,. diul extern, ' ci de Tel intern sau epigenetic;; care le va canaliza în d ire cţ i a conduitei d-eja dobîndi te de fe n o ti p ; altfel spus, am avea .Gfe-a f ace cu reconstrucţia genetică sau g c n i că . a unei achiziţii făcute de fenotip: Deci, demon­ s tr a rea inn eitătii încă nu ar dovedi că ar . fi vollha d·e o mut �ţie aleatorie. lmi veţi· răspunde, bineînţeles , că nu am · nici J o competenţă în bio­ l ogi e ; nu · sînt� . desigur, decît un ucenic în bio­ logie, d&r unul care; . în .ultima vreme, a fost încuraj at de două sau trei ori . î n · p rihml rînd, de ultima lucrare a regretatului Wadding,tcm , Evoluţia unui evoluţionisi3, al curei capi tol IX este consacrat exemplului meu privind Lim­ nea de . mlastină sau din m aril e lacuri din Suedia ·şi . di � , ElV'eţia 9 ; Waddington vede în ace ast a cel mai· bun exemplu pen t r u ceea ce el numeşte asimilare .genetică şi care este un echivalent al f e n o co pie i . Este ce l . m a i elocvent caz de as i m i l a re genetică, s p un e · el, observat în natură şi nu provocat în laborator, ca în cazul drosofilelor etc . De ·.asemenea, într-un recent s im po zi on · 1 de . etol ogi e ·de la P.arma 1 0, geneticianul italian F. S�udo s-a� raportat .la aceleaşi : lucrări ·despre "Limnea ' şi - .la ��'altell?, pentru. a a r ă ta cventpala . lor semnificaţie î'l\ cazul formării unni comportament , înnăScut. · Altfel spus � şi cu aceasta mă ap rop iu de "fS3


concluzie -, ar fi două lucruri care trebuie luate în considerare 1) nu există opoziţie ca­ tegorică şi totală, cu o frontieră delimitabilă, intre ceea ce este înnăscut şi ceea ce este do­ bîndit ; orice conduită cognit iv ă comportă cel puţin o parte de inneitate în funcţionarea sa, în timp ce structura mi se pare că se constru­ ieşte, puţin cîte puţin, prin autoreglare ; 2) ade­ vărata problemă nu este de a decide dacă un astfel de nucleu fix sau alte structuri cogni­ tive sînt sau nu înnăscute, ade v ărata problemă este cum s-au format ele şi, în caz de inneitate , care este m odalitatea biologică de form are a acestei inneităţi. Avem de-a face cu mutaţii aleatorii sau cu procese mai complexe ca, de pildă, cel al fe'Il o c opiei, la care tocmai m-am re­ ferit ? Dacă ar fi v orba de fenocopie, construcţia iniţială s-ar datora desigur comportamentelor şi, în consecinţă, inneitatea devine iarăşi inu­ tilă prin aceea că, pri ntre achiziţiile comporta­ mentale care sînt asigurate de fenotipul unei specii oarecare, există unele care dau naştere unei fenocopii, dar există un mare număr care nu determină asemenea reconstrucţii genice şi în cadrul cărora conduit a şi comportam entul fenotipic se formează din nou la fiecare gene­ raţie, fără să fie nevoie de o fixare ereditară. I n concluzie, inneitatea îmi pare inutilă pen­ tru scopul pe care ni-l propunem, adică subli­ nierea stabilităţii şi importan ţei structurilor cognitive şi, în spe c ial, ale nucleului fix în do­ m eniul lingvisticii. Cred că pro cesele autore­ glării sînt tot atî t de stabile şi asigură aceeaşi importanţă unei formăr i oarecare ca şi ere­ ditate a însăşi. Trebuie , totuşi, să observăm că auto reglarea în cadrul organismului se limi­ tează, in general şi în mod firesc, la păstrarea unei anumite stări de echilibru, iar, î·n cazul unei devieri sau al unei formări, să-1 readucă la starea iniţială. In timp ce, dimpotrivă, auto­ reglarea din domeniul comportamentelor îm­ pinge neîncetat organismul - subiect ul, dacă 1 54


este vorba boi

de

un comportament cognitiv

-

1�

dep�şiri. Organisn�ul fiziologic nu ar'? r,'iici

un motiv să v:ar;iezţ, nu există, cum fo arte bine sp�ne Monod, i1.id un motiv d e schimbări evo­ ' lutive. Conse_rv�tea este riorm� supr e mă peh.iţh echilibrul fţziologic, pe ţîtă vre�e, de' 1în�;lâ�'ă ce intrăm în domeniul compo �afr1.1fn'tu1ui 'V�­ _, dem c'ă acesta urmăreşte două ·�copuri : primUl este 7�tincţeh�a me� iult.H, de J?ă !,; irea rriedi�ţui îrt ca!e . se află organismul,. prin· exp�o�ă.ri . şi iat al . d6i1�a este hi'tă­ 'cercetări de noi medii, rirea pJi'� tiior pe cifre le are o i-giinh:in:ul �su:. pra m e diului. o a'tit c>re�fit"re care este, �tii aee.:. laşi thnp, capabilă să · conserve trecuful şi ' să ' depăsească neîncetat, · 'priti a ce�stă 'dublă ··ti­ ' Î nalit'â te a extinderii �diuh i şr e:. întăririi "Pu­ teril'6r; mi se 'pare; pentru comportmnerttele· ' Şi procesele cognitive, un ·mecanism :mult 'mai _, . important decît ereditgtea însăşi. •

Discuţie Franrois Jacob : A� d o i·(s ă fac două rem ar.c i ' biologice. Prima se r �feră le fenocopii.' In b i o­ logie, fenocopiile sînt nişte modificări datorate mediului şi care imită efecte genetice. De exem­ plu, dacă. s,-ar lua un . individ care ar trebui să d evină femelă şi ar fi îrribăiat ÎJ1 .t�ţpsţeron, ar deveni fenotipic mascul . . Dar ac'eăsta rămîne o mică variaţie Î'il cadrul a ceea ce permite genotipul. In cazul animalelor· mici ae pe fun­ dul lacului Leman, variaţiile. observate sînt tot acelea pe care le permite genotipul .lor. Se . ră­ mîne tot în interiorul limi..t elor de Il1Ş.Pevră. au­ torizate de gene şi avem numai o rnică.1-y�riaţie dah>rată temperaturii, presiunii osmot}ce t:!t � . Cea de-a doua rema!7.că pe care aş ;vre.a. să o fac este în legătură cu mecanismul autore155


gliir!·i n u e:ri s l ă 1·eglctl'e decît pe struct uri şi �'U structuri exi.stente şi ca re sint acolo pentru o. regla, st ru c t ur i care în biol ogie s înt şi ele prescrise de gene ; ele aj ustează desigur l i_mita de manevră care este permisă, dar şi de data aceasta g e noti pul este acela care fixează li­ mitele. Altfel spus, în toate ca z uri l e, inclusiv în cele date de Pi aget , pr o ble m a a fost dată puţin înapoi , fără a fi, de fa p t , suprimată . Cînd spui fenocopie, ramii în interiorul unui ge n o ti p , oferi o mică marjă de m a n e v ră p e n tru r eg l are :şi ad ap ta re , dar ai d e sigur nevoie, pentru toate .mecanismele b i ol og i c e , în or i c e caz, de o s t r uc ­ .tură gen eti c determinată. Jean Piaget : A ş vrea să fac t re i r e m a r c i . Prima este că mă surprinde exemplul foarte ,restrîns de fenocopie pe care ni-l dă Jacob şi, .î n orice caz, el n u se aplică la L i mne a de adî nci m e de vremB ce, în acest caz, n u era Yorba de fi x a re , ci numai de o va r i aţie fenoti­ pică c e a revenit la tip o d at ă cu schimbarea m e d iu l ui . Dimpotrivă, î·a ca z ul speciilor l i t o ­ rale de L imn e a , m e d ii l e ag i t at e de vînt şi de v aluri� marilor lacuri duc l a a pariţia, la for­ marea unor noi genotipuri care nu aparţin nor­ mei de reacţi e a genotipului s p e c ie i , un nou genotip . . .

F. Jacob : U n fenotip . . . J. Piaget : Nu, g e not i p, aceste Linmea con­ tract ate care se găsesc în medi il e agitate rămîn h1 a n u m i te locuri în stare de fe not i p , dar în lo­ curile cele mai :igit at e ale l a cu l u i , şi n u numai acolo, sînt variaţi i devenite ere d i t a r e , deoarece dacă ac es t e a sînt crescute în acvariu sau î n bălţi s t ă t ătoa re îşi p ă s t re a z ă complet forma contractată. S pu n " d e ve nit e " pentru a scurta, <iar a ve m desigur de-a face, în acest caz, cu o inl o cu i re a unui fe n o t i p printr-un g�notip de aceeaşi f o r mă . Este c e ea ce numesc eu "feno­ copie" . 1 56


F Jacob Atunci nu este o fenocopie. D e­ fi n i ţ i a fenocopiei este imi tarea fen o t i pi c ă a

unui

alt genotip.

J. Pi age t

: îmi permi t să pun un semn de intrebare ... Cînd Lorenz dă un exemplu, el îl n um eş te genocopie pentru a marca diferenţa. El citează exemplul păsărilor ale căror pene din moţ în d e pl ine s c o funcţie precisă în anu­ m ite com port a mente şi devin organ ereditar în alte situatii . Dar acesta e un detaliu. Dacă ter­ ' menul de fe noc op i e dă prilejul la definiţii di­ verse, să vorbim atunci simplu de a sim ilare genetică în sensul lui Waddington, ceea ce este

şi pentru el înlocuirea unui fenotip de aceeaşi formă. Dimpotrivă, punctul esenţial al obiecţii­ lor lui Fran�ois Jacob este faptul că aparatul a utoreglator presupune structuri genice, bine­ inţeles cînd este vorba de morf ogeneză ; dar ceea ce este pr o p riu comportamentului e chiar

fa ptul de a se depăşi permanent şi de a face din autoreglare o autoorganizare ce duce la structuri noi. Speranţa mea este că se va găsi aceasta şi în biologie, ca şi în p s ih olo g i e . I n psi­ hologie, autoreglarea nu este î ntoa r c erea la �>ta­ rea anter i oară determinată de o s t r u ctură ge­ nică oarecare, ci în t o t d e a u n a depăşire. Acum , în ce priveşte ra p o rt urile d i ntre feno c o p i e şi genom , aş vrea să vă reamintesc această re­ marcă profund ă a lui Paul Weiss 1 1 cînd spu­ nem "în relaţie cu genomul", aceasta poate avea două sensuri cu totul diferite : primul sens, " d e t erm i n a t de gene" , iar al doilea sens, " compatibil cu genele" , ceea ce nu este acelaşi l ucru. Şi în cazul fenocopiei există formaţii ere­ ditare noi compatibile, cl a r nu de terminate de genele anterioare . Pentru definirea fenocop:ei am folosit trei surse Lorenz, care nu este un ignorant în ge­ netică, Hovasse, cu capitolul său despre evo ­ luţie d i n En-:yclopedie ele la Pl eiade, şi, mai ales, Mayr, care, în marea lucrare coJ �ctivă 157


Animal Specie::; and Evolution 1 2, defineşte fe­ noc0pia ca pe înlocuirea unui fenotip cu un genotip de aceeaşi formă şi declară că acestn �- un prcx;es curent, d�r obscur din punct de vedere · ge·n eţic. Iatr-un ?lt 'pas.âj al capitp h.Jlui respectiv,· e� _dă' ace�aŞ t . definiţi �. vorl;>ind de prq p�� s u� al cărui m�can"lshl răm îne n'ec'u noscu � . Je an- Pierre. Change ux : Contr-ovecsa . provine, cred, eu, din faptul că apar-ent . ·aveţi de-a .face cu două. specii de Limnea, a_ căror- variabili­ tate fenotipică diferă. Ceea ce e ste genetic Qe­ terminat e potenţialitatea. ca o, Limnea dată să aibă forme diferite, şi această pot6'Ilţialitate. esţe mai . limitată la, o specie_ decît . la alta :- -aceasta defineşte învdişul .genetic al caracterului în discuţie. Dar .cum a spus F. Jacob, această va­ riabilitate fienatipică se manifestă ' În cadrul genotipului dat şi este ltmitată de ge:rwtip. Cît despre cu.vîntul fen.ocopie, "copie" nu există, după - cîte ştiu, decit -în mintea observatorului : cuvintul copie înseamnă că, în calitate de ob­ servatori, comparăm cele două obiecte. .

.

J. Piaget : Toate acestea nu există decît în mintea observatorului, dar eu aş răspunde în a celaşi fel în legâtură cu noţiunea de potenţia­ litate, care este cea mai primejdioasă dintre noţiuni. E o noţiune aristotelică de tipul "vir­ tute dEirmitivă" şi care nu dobîndeşte sens de­ cît din momentul. în care există măsuri (energie potenţială etc.). Stephen To u lmi n : In acest :punct al discu­ ţill'or, vorbind de probleme de evoluţie, am putea, după părerea mea, să risipim neliniştile lui Piaget în legătură cu 11caracterul aleatoriu" al mutaţiei. Aceasta mi se pare într-adevăr o diversiune pe care ar trebui să o îndepărtăm cît de repede. E o diversiune în care este an­ trenat Şi Chomsky prin expunerea !'!a, şi se cuvine să fim atenţi. Să considerăm procesul după care .un anumit caracter - care la origine se prezintă sub forme nesusceptibile de a fi 158


moştenite şi c are rezultă dintr-un e fort muscu­ l ar sau dintr-o dezvoltare a fenotipului apare într- o generaţie ulte r i o a r ă din cu tot ul alte motive, în urma unei s c h i mbă r i g€'11 e tice. Ori ce reflectare în plan i n tele ctua l a acestei din urmă schimbări trebuie căutată în transfor­ mările de tip ecologic avî nd legătură cu adap­ tarea - schimbare care este legată, după ex­ p r es ia lui Pi aget, de " a d u cere a la re al i t ate la n i vel biologi c". Totuşi această trecere a fe noti ­ pului la genoti p nu · s-ar putea produ ce decît în cond iţii le unui ansamblu de mutaţi i pe baza căruia o selecţie ecologică să poată determina forma unui n ou genom. A şti în cele din urmă d e unde provin aceşti mutanţi - dacă s-au produs în mod aleat o ri u sau dacă sînt (de exemplu) efectele iradierii cu raze X - este un lucru fără i mportanţă pentru problema pe care o pune Piaget, şi el se nelinişteşte degeaba, p unî nd într-atît accentul pe presupusa " ori gin e ale atori e" , pe care o consideră a fi o serioasă obiecţie la toate e xpli caţiile geaetice ale fun­ damentării diferitelor structuri cogn i t ive .

Noam Chomsky : Mai î ntî i , în legă t ură cu eea ce Toulmin, pe bună dre ptate , a lăsat deoparte, pentru moment, ca o pro bl e mă se­ c un d ară , să- mi fie permis să spun sim pl u că sînt enorm de multe probleme adevărate şi, pentru a evita falsele probleme, voi spune că observaţiile despre evoluţie pe care le-am fă­ cut în expunerea mea 1 3 nu au nici cea mai m ică legătură cu diversiunea în chestiune. Voi spune , pe scurt, care este problema după părerea mea. In primul rî nd, există o structură cognitivă fixă, un "nucleu fix" ? R ă spuns ul este da, şi se pare că sîntem cu toţii de acord asupra a ce s tui punct. I n al doilea rî n d, ches­ t i un e a pe care o discutăm, acest nucleu fix care, îmi î n ch ipui , este ceea ce am numit gra­ matică universală în acest caz particular rezultă el oare din proprietăţile structurale ge­ netic d e te rmi n a te ale organismului, s a u se stac

Jii 9


bileşte, în fi�are caz pa1·ticular; prin meca­ nisme de autoreglare ? Ar. trebui să .-ştim· cum s[t căutăm răspunsul la această. întrebare nu printr-o: discuţie filosofică, ci considerind· pro.,­ prietăţile specifice .ale "nucleului fix" . şi între­ !Jîndu�ne cum ar putea ele să provină din me­ t: a n i sm e de: aut()reglare · sau din construcţii sen­ zol'ioll),.o torii·, şi. · aşa mai departe. Pentru a�mi exprima . simplu poziţia, mi se pare de necon­ ceput existenţa vreunei -relaţii semnif.ic.ative . între aceste structuri specifice şi str ucturile in­ teligenţei . senzormm()torii sau proprietăţile ge­ nerale ale mecanismelor autoreglatoare. Nu am cîtuşi de p1:1ţin idei preconcepute în legătură ·Cl,l aceasta ; dacă cineva ar fi în stare şă arate că anumite însuşiri elementare al� li·rnbaj ului de­ spre care am vorbit în comunicarea· mea rezlJHă efectiv din mecanisme· autor.eglatoare, aŞ fi în­ cîntat, dar la aşa ceva · nu mă aştept. ; Un alt punct de vedere care, după părerea mea, ar trebui formulat cu mai multă exacti­ tate este ·următorul . problema nu. este să ex­ pli căm s tabilitatea nucleului fix, ci caracterul specific. al acestuia. Piaget are perfectă drep­ tate atunCi cînd spune că stabilităţii i se pot d a n umeroase explicaţii, dar aici nu este vorba d e ace�sta, problema e de a şti cum s ă explicăm structurile specifice pe care am ajuns .să le atriquiiŢl organismului adult şi, indirect, n ou­ nă�cutului qtunc1 cînd studie m ceea · Ge face, cum face şi aşa mai departe. După părerea mea, .ar ţrebui să finl: în st are să găsim I"tlspun,­ sul la această probl eil).ă prin examinarea cazu­ rilor specifice şi a tutUror explicaţiilor posibile, întocmai cum �m proc�da în problem a cu totul comparabilă a structuri i ficatului, a cordulu � �au a mecanismelor complexe ;ale cortexului v izual. Nu vom trece la· discuţii filosofice asu­ pra. acestor structuri, ci v..om · întreba, pur şi simplu, dar3ă. s.tructutil:e specifice despre care credem că e:1dstă şi că . funcţionează , în orga­ nisme într-ulil fel sau altul, avind însuşiri par:J iO


ticulate-, sînt determinate genetic sau rezultă din· 'activitatea· mecanismelor autoreglatoare ale individului.

�- Piage.t �)i yq i , l;.â�pJYT}d� l ui Cho�sky' în­ �dnd să, ,; îi arăt mbdl;ll _c um ) .nteligenţţ�. · sen� semiotică . in 1 zoriomotorie · pregăteşte ftin�ţia ,, general (v�zi sa p . 7). , Anthony Wilden . Aş vr.ea să pun trei "meta­ întrebări'', dacă mi se ·îngădu ie acest _ţermen,. referitoare la . tipurile de• probleme : p.e: care le dezbatem: '" · Atunci cînd dezbatem genetica dezvoltării şi a organişŢnului,. .despre, ce r�?} aţ ie vor.b im, ·de fapt, ? ,Pe : ,. ce ,Jpot�ze -�pistemologice lucrăm ? �nţeleg. . .din ' spu�e lui . J aqob, ţJle lui Pi_aget sau ale lui Chomsl,{y că e .o clisqJţie c are pre­ supu�ţe implicit �ptîieţ,a� organismului a�upra_ rpediului său. Iată o poziţie e{:li�t�mologic;:ă, ye ­ cbe de ·('el puţin, o sută (le . .ani.: : şi se pare că am ţJit9t că .ea a fos.t inventată, . nu descqperit�. So�otesc· că evolJJţia . sau .ecpLogia nu. ofer�, pici o :.bttză penb;u :a �qntipua să presupunem că aceăstbf;lOzi'ţie e va;labil� ; noţez că nw�roşi' biologi;- -eeolQgi, . ş i C\lţii · -:-""'" d� aiŢlb�le părţi file Atl-aniicului>- rr- s;-:au. jn.depărtat în , ulţimii al!l\ de ea; în parte. datc;>rită ; ;influenţei exercitate de ab,idăril� n�mecai).ici::;te l�gate de. .cibern e­ tică şi �p , teQria siştemdpr. De aceea, ' luîrid în consider.�re po?:iţia· relaţ\oni'stă, dtît a org�mis:.. mului',"tit 'şi, a nied iulur, ' prirria niea întrebare este ·utma�oarea- ce parte a �,·ilucleufui! - fix" sau a "sti:ucturli -genetice" se găSeŞte "în orga� rHsm'' �� ce parte "în mediu" :? Nu ,vom putea. după · părtlrea ::mea, să răspundem . c;;o nvenabi,l la ace astă întrebare decît pornind de la o. con­ cepţie sistem-med iu, în care "structura de 'pro­ totip" """ ca .să . folosim o expreşi�. . a lui. Pia­ get - "1"" , este �h�ar _acea�tă.,_n�lat,.ie,_ ,9i . pp . .SP:'Iţ 110{; ganismlfl�' sal}.. "m�d ipl" . . . Cea de-.a doua înlrebare este legată de prima. ' Ce iinpTI (;Aie are, de. 'fapt, la n ivef epi st�fm)-= logic, fofos-irea :metaforei de ,,defurminare' ' gi J _

181


netică" ? Imi pare ca o răm ăşiţă a determinis­ mului mecanicist, care implică o relaţie uni­ Yocă intre programul genetic, mediul în care se află organismul şi mediul (din interiorul or­ ganismului în dezvoltare) pe care acesta il cre­ ează. Ar trebui desigur să avem în vedere nişte constrîngeri asupra li bertăţii semiotice rela­ tive la exprimarea programului genetic. Unele di ntre aceste constrîngeri rezultă din exprima­ rea programului genetic ce pare organizat ie­ rarhic ; unele sînt însuşi ri ale mediului încon­ jurător sau ale mediului Î't1 sensul curent al termenului . Cea de a treia întrebare se referă la o altă metaforă care s-a folosit de mai multe ori : aceea a "autorC'glării". Aceasta este, de fapt, o expres i e tranzitivă, o expresie care se cere în tregită. Dar ea este folosită aici , ca, de altfel, şi în altă parte, ca şi cum ar fi intranzitivă, mai precis completă în ea însăşi şi prin ea în­ saşi. ln acest sens, termenul de "autoreglare" dezvăluie o legătură ideologică şi epistemolo­ g : că cu limbajul atomismului sau al individua­ li smului în discursul academic 14 ! Se dezvăluie aici necunoaştE:>rea epistemologică fundamen­ tală caracteristică "mecanicismului" aşa cum le ştim ignorarea relaţiei sistem-mediu pe care am am intit-o. Cea de a treia întrebare este deci "cine se autoreglează" şi în raport cu ce ? Expresia este, prin ea însăşi, o absurditate logică şi ecologică. Se pare , totuşi, că această întrebare privind relaţia nu va primi niciodată răspuns. De fapt , mă îndoiesc că întrebarea a fost percepută ca atare şi, cu atît mai puţin, identificată .

N. Ch o msky Toate acestea nu au încă nimic de-a face cu întrebarea pe care o pun, anume aceea de a şti care este origi nea diferitelor !:>tructuri specifice de foarte mare complexitate în petal iu şi foarte puternic organizate. 1 62


Guy Cellcrier o bserv;! că J ean Piaget nu­ treşte de multă vreme un "dezacord intim" cu ne odarwinismul . A şa cum apare în ca1·tea sa Com portamentul motor al evol uţiei 1 5, noţiunea de "fenocopie" reprezintă pentru Piaget un ar­ gument central al pledoariei sale în favoarea t:onstructivismului. In această carte, ca şi în "consideraţii finale" (cap. 1 3), Piaget îşi dez­ voltă mai limpede concepţia despre termenul de "fenocopie", a cărui utilizare în cursul dez­ baterii i-a contrariat pe biologi, aceştia crezînd cel în contextul respectiv termenului i s-a apli­ cat un sens "metaforic" (cum spune Danchin). Nemulţumirea suscitată printre biologi de acea­ stă derivare dintr-un concept a cărui definiţie genetică este extrem de riguroasă apcire în scurta discuţie declanşată între Jacob. Şi Pia­ get şi în o bservaţiile lui Changeux. Argumen­ t e le avansate ulterior de Piaget nefiind sufi­ c:iente pent.1·u a pune capăt polemicii, ni s-a părut utilă includerea în această secţiune a wwi text de A . Danchin, care tratează despre n oţiunea de fenocopie. Danchin, care aparţine generaţiei tinere de biologi şi care este parti­ zanul fervent al unui neodarwinism rafinat, ne p1·ezintă în textul său o analiză lămuritoare a definiţiei "fenocopiei" din punctul de vedere al b i ologiei contemporane .

Notă critică privind utilizarea termenului de fenocopie Antoine Danchin

In măsura în care confuzia pare să mai dom­ ce prive�te utilizarea a•a u­ m itor termeni, mi se pare necesar să am i n tesc, in legătură cu utilizarea metaforică de către

neas<'ă încă în ceea

1 63


J. Piaget a cop.ceptulu i de fenocopie, contri­ buţia . definitivă şi explicativă a biologi ei mole­ culare la această noţiune, pen.tru a evita orice rieînţel�gere ulterioară. Regăsim, ..într-adevă r, în legătură cu această pr9J:?�emă, 9poziţia dintre Lîsenko şi partîzanii' n�odarwinism ului mendelian, o}:>oziţie care do­ m! nă qţologia epocii staliniste. Intr-adevăr, pen­ trN . Lîs'enko {enotipul poate avea o influenţă considerabilă asupra genotipului, deoarece "în selecţia naturală . . . sînt incluse în orice moment ereditatea, variabilitatea şi capacitatea de a supravieţui [autoreglarea) a organismelor " Iti, ş_i această autoreglare, "facultate electivă - a or­ ganismelor, a organelor şi a celulelor, este re� .mltaţul adaptării istorice a generaţi ilor prece­ dente la ·condiţiile. de mediu extern" 17. "Ast­ fel , . p1Qd.ificarea naturii unui corp viu se dato­ reP:� modificării tipului de asimilaţie, modifi­ cării tiptJ!Ui de metabolism . Condiţiile externe, odată absorbite, asimilate de corpul viu nu mai sîtlt <:9"'ldiţii exteme1 ci interne, nltfel spus, ele d�\Jin elemente ale corpului viu şi necesită pen­ tr.u creştere şi dezv{)ltare hrana, condiţiile de med iu extern, adică ceea ce. erau ele însele îna­ inte� Intr-1,\n fel, corpul viu se compune din. elementele mediului extern pe care le-a asi­ milat" I B . S-ar putea astfel c ontinua demonstra­ ţia lui Lîsenko, după care se respinge nucleul înnăscut al "morganiştilor" 19 în numele nece­ sităţii echilibrării corpurilor vii . Să reţinem că Piaget face (în acest capitol) o descriere a evoluţiei unei ... Limnea strict paralelă cu aceea a lu i Lîsenko ·pentru . grîu 20: : · Or,. toată această atitudine provine dintr-o profundă necunoaş­ tere a rolului hazardului şi a variabilităţii la nivelul genomului, care produce familii de va­ ri ante susceptibile de a interacţiona diferit cu mediul extern . Să· Tevenim, de exemplu, la fenocopia utili­ zată:. metaforic de Piagct şi dată cu titlu de refef'inţă pentru a conduce la o analogie eu ipo­ teza' •constructivistă.. Dacă înainte de biolog iu .•

184


moleculară se p utea crede în apariţia unui pri� ci piu expl icativ de tip "instructiv" sau ,;crea.:. t or " în determinarea caracteristicilor unef fiinţe v ii , care să producă o feno�op�e adaptati vă (cam î n felul în care Lam<:�rck presupuneq. �<?!iteni, rea .carru:: tetelor dobindite), acest . mod ,de � vedea lucrurile nu mai este astăzi decît ,un episod din istoria ideilor. Să precizăm . Pînă în 1 940, genetica , a per­ mis, mai ales, defiairea existentei unei . �redi­ t ăţi fixe, conserv.ată în , materia compl-exă a cromozomilor. · Geneticienii credeau. ;deci; în. ceâ mai mare parte. că influenţa mediUlui nu · Se manifest{\ pecît în expresia genomului . � mi în identitatea lui : mutaţiile preexistă eveni­ ment Ulu i selectiv. Subzista o cootroversă la-:­ tentă, impregnată de o anumi-tă lnterpretar� - inexactă, de altfel - a ideilor lui Larnarck despre a�castă prc existenţă efectivă, -s tocas-: tică a mutaţiilor. După experienţele deosepit de simple şi de probante ale lui Luria .şi )Jel­ })r.i.i.ck. � 1 , care dovedesc . această influenţă _ab­ solută a hazardului, se vor concretiza unele (Jbservaţii prin descoperirea suportului co�cret al eredităţii. Intr-adevăr, în această perioadă se precizează relaţiile dintre genetică şi biochimie ; Morgan, 'Ephruss'i, Beadle şi Taţum ajung la conc,:hi:?:i� simplificată a corespodenţei centrale o genă/ o proteină 22 . Relaţiile dintre individ şi mediu devin mai clare şi se precizează distincţia din-

...

·

· ...

tre genotip şi fenotip. ; descoperirea structurii ADN-ului va permite chiar să se dea un su-;­ port material caracteristicii principale ce crista­ lizează în jurul genotipului programul genetic. Acest ccmcept central, abstract�are a tU­ turor observabilelor legate . de genotip, nu se va bucura , totuşi, decît de o utilitate re­ strînsă atîta vreme cît nu va fi permisă găsirea unei relaţii directe cu expresia fenotipică. De altf-el, tocmai lipsa acestei relaţii 1-a deterrmnat r,e Lîsenko să respingă in întregime ideea de ' 1 65


gene, pentru că el observa o variabilitate feno:. tipică enormă la plante (sensibilitate la frig, practica "iarovizării"). Descoperirea suportului concret al genelor şi, mai ales, elucidarea mecanismelor de reglare a expresiei genetice, in primul rînd cu cele le­ gate de transformările succesive ale informaţiei ereditare, de la secvenţele nucleotidelor de ADN şi pînă la proteine, vor da pe deplin sens programului genetic ; într-adevăr, aceste re­ glări introduc relaţi i de ordine între diferitele elemente ale informaţiei conţinute în gene. Re­ laţiile de ordine sînt atunci dezvăluite în cursul expresiei temporale a programului genetic. Ele pot, deci, duce, pentru un program dat, la o mulţime de realizări particulare, de vreme ce numărul de combinaţi i posibile devine rapid imens. Este limpede, după descoperirile făcute de F. Jacob şi J. Monod 23, că acestea sînt gene care corespund funcţiilor reglatoare care vor fi răspunzătoare de variabilitatea fenotipică şi, mai ales, de adaptarea aparent ideală a unui sistem viu la mediu, şi , mai general, a tuturor manifestărilor desfăşurate în timpul genotipu­ lui . Am ajuns deci să considerăm trei caracte­ ristici particulare care ne perm it să reprezen­ tăm fiinţele vii : un program care rezumă con­ stringerile ereditare şi care este, de fapt, no­ ţiunea abstractă subiacentă a definiţiei tuturor indivizilor unei clase (specii) date ; o stare ini­ ţială a sistemului 2\ care reprezintă contextul in care trebuie să se exprime programul în momentul naşterii individului , şi o realizare particulară a fiecărui program, care coincide cu dezvoltarea individuală. Toate aceste realizări la un loc constituie învelişul genetic, şi acesta permite, prin inducţie, obţinerea caracteristici­ lor esenţiale ale programului . In principiu, o structură ech ival en tă cu precedenta ar putea fi constituită din datul programului, din starea iniţială şi din ansamblul evenimentelor din me1 66


dml extern care produc o interacţiune oarecare cu individul. Definiţia speciei, de pildă, torespunde inter5ectării unei familii particulare de realizări in­ dividuale, şi nu este deci decît o aproximare globală, precară, în măsura în care programul poate să nu fi fost însuşit î'n toate implicaţiile 5ale, dacă indivizii luaţi ' îii considerare făceau parte,' de exemplu, ' dintr..un mediu cu însuşir i r;xcepţionale. In felul acesta, unele specii au pu­ tut fi confundate cu altele, fiindcă într-un mediu dat indivizii se asemănau mult, Şi numai după observarea unei variabilităţi particulare a unei clase de indivizi în· raport cu alta spe­ ci ile au putut fi separate. Să reţinem, de altfel, că această observaţie furnizează uşor un model ce explică anumite aspecte ale evoluţiei s'p�­ ciilor : o familie de gene reglatoare permite, de exemplu, producerea, într-un mediu neobiŞ­ nuit pentru specie şi foarte specializat, a unei "fenocopii" destul de distincte de fenotip'ul pa­ ren:tal obişnuit (mediu anaerob, de pildă, pentru indivizii în general obişnuiţi cu viaţa ae'robă, dar facultativ anaerobi). După mai multe gene­ raţii, se constată frecvent, în plus faţă de tipul original, ·a cărui descendenţă îşi regăseşte ti­ pul obişnuit de îndată ce revi!lle la mC!diul uzual, un tip invariabil în care fenotipul cores­ ]JUnde fenocopiei stabile. Aceasta a lăsat ade­ sea să se creadă că era vorba de o demonstra­ tie a unui efect instructiv al mediului, făcînd, Î ntr-un fel, ereditare caracterele dobindite ;

este vorba, de fapt, de o simplă degeneres cenţă a tipului iniţial, care şi-a pierdut aptitudinile reglatoare ce-i permiteau schimbarea fenoti­ ]Jului în funcţie de mediu, nemaipăstrînd decît un singur aspect ; acesta este adaptat la mediul specializat în care a ajuns un ansamblu de indivizi în deplasarea lui întîmplătoare, şi această pierdere nu s-a putut produce fără daune decît pentru că mediul în discuţie a ră­ mas constant mai mult timp : nu a avut loc se­ lecţi a celui mai apt, ci numai o conservare a 167


tuturor acelor indivizi d1rora le era suficient ce le oferea mediul exterior, i nclus iv a acelora rare îşi pierdus�ră, prin hazardul mutaţiilor, una dintre proprietăţile adaptativc ale speciei originare . Schemele generale ale regl ărilor exprimării patrimoniului ereditar, aşa cum sînt cunoscute de cîţiva ani în coace, sînt suficiente probabil pentru descrierea unui foarte mare număr de proprietăţi (dacă nu chiar a tuturor) ale feno­ tipurilor individuale, fără să prilejuiască vreo­ dată, în vreun fel, intervenţia unei noţiuni in­ f.tructive din partea mediului. Proprietăţile adaptative par să derive, pur şi simplu, din faptul că programul furnizează în fiecare mo ­ ment o alegere posibilă între diferite interac­ ţiuni (datorate diverselor mişcări moleculare, fluctuaţiilor de formă şi poziţie) şi pe care le­ gile termodinamicii le conduc la selecţia celor mai stabile, deci a celor mai durabile, care, prin mecanisme amplificatoare adecvate, se reper­ mtează asupra structurii şi funcţionării globale a individului . Are deC'i loc o selecţie sistema­ tică, făcută de mediu, a caracteristicilor indi­ viduale care-i sînt cel mai bine adaptate, ţi­ nînd seama, bineînţeles, de constrîngerile con­ siderabile ale programului - un peşte poate t răi într-un număr destul de mare de medii acvatice, dar î·n general nu în aer ! Desigur că ceea ce am amintit aici pe scurt nu a înfăţişat decît un fenoti p foarte simplu, fixat printr-o singură genă de reglare, dar ex­ primarea coordonată a componentelor globale ale fenotipului individual este rezultatul unei a sau mai multor combinatii ' între existenta unei gene reg latoare şi a un � ia sau mai multor ca­ racteristici ale mediului. Aici, global î nseamnă ceea ce este legat de comportamen tul, morfolo­ gia sau metabolismu l general. Astfel, fenocopia nu este nicidecum o construcţie, ci o simplă realizare a unui anum it program d upă un de­ termin ism strict : nu este n ici preformism , nici ach izitie , ci numai exprimare diacronică. In 168


î u n cţ i c ele ('CC�t ce se i� î n ( o n s i d erare, fi loge­ ontogcHcza s::: u epi geneza ind ividuală, n.'alizarea va avea loc la un nivel d iferit. Re­ prezent area m i n tală fiind ulti mul s t a d iu , re­ p re z in t ă dej a rezultatul d iacraniei e v o lu ţi e i speciilor, al diacron iei d i ferenţi eri i celulare şi al dezvoltării m d i vid u ale ş i , în sfî r ş i t, al dia­ cron ici epigenezei s istemului nervos central. n eza ,

Strategii cognitive în rezolvarea problemelor Guy Cellerier In coment a r i i l e sale preliminare la această disc:uţie (vezi c a p . 1 3 ) , Toulmin notează că d i feren ţele t<_,ore t i ce d i n t r e i n n e ism şi construc­ tivism sî·nt atît de mari, încît cineva s-ar putea s imţi "tentat să se mulţumească s ă opteze pen­ tru una din poziţii". Ceea ce, spune el, ar pri­ I t> jui o confruntare sterilă. .Sînt, fireşte, de <.�cord cu Toulmi n ; dacă arg um ent ă m în ab­ �tr<.tct, de fiecare d ată cînd " o b s e rv ăm " două sturi de cunoastere consecutive într-un dome­ ' niu co g n i t i v ş i admitem că cea de a doua stare are, într-un anumit sens, un plus de conţi nut structural faţă de prima, inneistul poate pune în valoare faptul că noile reguli nu sînt decît actuali zarea regulilor preexistente care erau deja vi r tu al prezente, pe cînd constructivistul v a s pun e că acestea au f o s t produse aici şi acum . El v a hîcerca să-şi facă i deea plauzibilă ară­ tînd c:\ o nouă regulă ar putea rezulta dintr-o sin1.plil t r::msformarc de evoluţie sau dintr-o combinare de regul i prezente în starea prece­ dentă. Dacă i nnei s t ul este bine dispus, va imita br o as c a ţestoasă din d i alogul lui Lewis CaroU d i ntre ţestoasă şi Ah i l e şi va spune "admit", 1 69


însă va adăuga " dar regula d e transformare în�; c1 •: i f'ra deja pn'i:r>n Ut" Construc t i v i :; t u l \ " CJ face la fL'l : \ ' a ad m i tP , i nsi\ va ad<-t uga "dar e a a rezultat d intr-o transformare prin construcţie de nivel s uperior pe regulile de transformare anterioare" şi aşa mai departe, şi discuţia ar putea regresa într-un mod destul de steril . Dacă acest t i p de raţionament s-ar f i ţinut între doi scolastici , n i ci un fu11dament logic sau empiric n u ar fi pus capăt acestui mers înapoi. Cred că stăm ceva mai bine acum, cînd cei doi participanţi la acest gen de dialog, ori­ care le-ar fi punctele de vedere privind teo­ ri a neod arwin istă asu pra evoluţiei, ar admite cunoaşterea ca fiind mecanic legată de func­ ţ ionarea creierului şi pe acesta ca fiind el în­ suşi o construcţie a evoluţiei biologice. Aceasta în seamnă că pînă şi un constructivist radical va admite o structură înnăscută iniţială în sis­ temul nervos central, ceea ce ar transfera bio­ logilor problema de a şti cum a fost produsă structura şi ar pune capăt regresiunii logice. In discuţie, constructivistul va încerca transferul cît mai tîrziu cu putinţă, spre deosebire de in­ neist, care se va grăbi să-1 realizeze cît mai devreme. Mă voi strădui acum să a răt că în acest context "devreme" este " tîrziu" tot aşa cum "pe jumătate gol" înseamnă "pe j umătate plin". Aprioric vorbind, e uşor, căci cine ştie cu ce se aseamănă jumătatea timpului unei teo­ rii ? Ea se află, fireşte, undeva între cele două puncte extreme ale ei şi, de vreme ce eu am acum cuvîntul, sînt primul care poate hotărî unde se află ea î·11 acest moment. Dar voi în­ cepe pri n a compara teoriile mai mult sau mai puţin punct cu punct : partea ce urmează va subl inia anatomia comparată a acestora. Pentru în ceput, vo i spune că atît Chomsky, cît şi Piaget admit existenţa unei "stări ini­ ţiale Sa determinată genetic" nevidă, urmată de o secventă de stări intermediare si · de o stare finală � tatiO'll a ră relativ stabilă, sau S s , stabilă cel puţi � în ceea c e priveşte dezvolta1 70


rea observabilă a limbajului (poate mai p uţin � tabilă în ce priveşte m a tematic i l e ) . Ei admit în e g a l ă măsură, şi unul şi cel ăl al t, că o parte a conţinutului aces tor st ă r i IHI es t e înnăscută, ci do b î ndi tă , adică "învăţată" într-un mediu exterior cara c terizat de "probleme c' . Ch est i u­ nea clasică este de a şti care parte din acest conţinut este înnăscută şi care este dobîndită. Dar cred c ă e mai p o tr i v i t să ne î ntrebăm de­ spre tipul de crm ţi n u t decît despre pa r t e a de c o n ţ i n u t . Con ţ i nutul minim al pe care i-1 p u ­ tem da lui SJ este acela de a poseda tocmai c eea ce tre b ui e pen tru a face din SNC ( s i ste ­ mul nervos central) un organ care să fun cţio ­ I teze. E chivalentel e moderae pentru tabula rasa a empiriştilor sînt nişte entităţi ca maşin i l e universale sau sistemele logice universale mul­ tivalente, şi poa te încă şi m a i aproape de litera tl: oriei sînt p e rc e p t r on i i 25. Dar aceste sisteme, ele însele foarte g e ner ale, t r ebuie s ă posed e o str u c t u ră internă ini ţ ial ă p r evă zînd i nserţiunea lor bi olo g ică şi care să le p erm i t ă să funcţio­ neze ca inte rpr ete sau să "înveţe" prin ajusta­ rea pra g ur i l o r , p r i n i n termediul unor în t ă ri r i . N i ci P i a g e t , nici Chomsky nu sînt empiri şti , aşa că am î n d o i admit că 80 treb u i e să conţină nu n u m ai o s truc t ur ă independentă de me d i u (în sensul în car e o maşină universală nu este adapt ată la o problemă s pecifică de med i u), ci � i o st r u ctu ră mai s p e cific ă , ce trebuie să per­ m ită SNC să lucreze adaptativ într-un mediu sau într-un domeniu cognitiv dat. Această cu ­ noaştere limitată la problemă poate fi, în p rin­ cipiu, de două feluri ea p oate să descrie fie con ţ inutul , fie fo rm a mediului. Distincţia aceasta este perfect clară atît în p oz i ţ ia lui Plaget, cît şi în cea a lui Chomsky, şi i mp or­ tanţc:t rel a t ivă a formei faţă de conţinut e ste a ce e aş i în amb€le p o z i ţ ii . In concepţia l u i Chomsky, SJ a re, în esenţă, ca r a cte ri s t i ci abs t ra ct e " un iversalii formale condiţii p ri v ind natura şi funcţionarca sis te : mu l u i de r e g uli şi de p r incipi i ca re cons tit u i e 1 71


reprezentarea noastră despre un domeniu cog­ nitiv" ; S3 mai conţine şi "universalii substan­ ţiale, elemente fixe ce intră în gramaticile par­ ticulare" ; dacă bin e am înţeles, mult mai puţin se poate spune însă - după părerea SJ de­ spre un i\'ersali i din pun ct de vedere al num[t­ rului l or şi al importanţei lor funcţionale. În concepţia lui Piaget, forma i niţială a in­ teligenţei, inteligenţa senzoriomotorie sau prac­ tică, se dezvoltă porn ind <l e la un nucleu de programe de acţiune senzoriomotorii înnăscute f:i preadaptate. A ceste programe, spune Pia­ get, org«HizeazCt , c o c Jrdoncaz[t acţiunile şi per­ ( epţiile particulare care sînt ad[1.ptate conţi n u­ tului specific al mediului în care operează . Ace�;tc elemente particulare î nglobează cunoaş­ t(:ren conţinutului specific. Dar Piaget adaugă c[t , pe ntru a le Gsambla în prog rame de lucru , este necesarit o cunoastere mai formală a struc­ turii spaţiului. Acea �tă cunoaştere formală e conţinută în ceea ce Piaget numeşte "coordo­ nări generale ale acţiunii", care sînt "nişte pro­ cese de coordonare general Ct ce caracterizează orice alcătuire motorif' sau m intaEi " . Coordo­ nările generale stau la baza tuturor construcţi ­ ilor ulterioare d e structuri intelectuale şi sînt ! n dependente de acţiunile particulare sau de răspunsurile primare ce trebu ie combinate. Aici cred că din nou cele două concepţii sînt foarte apropiate : distincţia lui Chomsky între for­ mal şi substanţial corespunde celei pe care o face Piaget între general şi particular. Voi în­ cerca să arăt că fu ncţia lor în "teoria dezvol­ tarii" este, în ambele cazuri, aceeaşi . In capi­ tolul lor d i n Manualul de psihol ogie matema­ tică, Chomsky şi Millcr descr i u o parte a dispo­ zitivului de învă �arc a limbi i pc rmc îl posedă copilul şi spun că , "luînd drept input u n eşalon de fraze gram aticale (eventual , cu unele restricţii privind ordinea prezentării lor), acest dispozitiv ar trebui să producă o gramatică a l imbii 26 . El ar trebui s ă fie ghidat de "anumite principii euristi ce rare i-ar permite, pornind de -

1 72


la datele de i ntrare şi de la o serie de grama­ tici posibi l e , să opereze o selecţie rapiclă între un număr mic de eventualităţi promiţătoare care ar putea fi atunci supuse unei proceduri de evaluare" 27 . Această descriere a mecanismului este, fi­ reşte, foarte schematică, dar cred că el poate fi caracterizat, după o formulare poate mai ba­ rocă, d ar mai generală , ca o varietate a sis­ temului de rezolvare a problemei escaladării muntdui (hill-climbing) cu o metodă de ex­ plorare globală, de producere şi punere la în­ cercare a i potezelor în domeniul gramaticilor. Utilizez termenul hill-climbing în accepţiunea sa obişnuită, în inteligenţa artificială, de ser­ vomecanism "capabil să se adapteze" sau să "se autooptimizeze". Minsky îl defineşte foarte cla r în Steps towm·ds Artificial Intelligenc e 28.

"Să pre supunem că încercăm să aj ungem pe vîrful unui munte pe o ceaţă foRrte deasă. Strategia care se impune este explorarea lo­ cului în jurul unui punct pentru a găsi panta cea mai înclinntă . Facem apoi o anumită dis­ tant. ă în direcţia respectivă şi repetăm proce­ sul pînă cînd ameliorarea se stabi l i zează". Tot a�tfo1 , m ecanismul cen tral uo co nstruc­ ţie al lui Piaget, pe care îl numeşte proces de "ochilibrare", s o poate retopi în acelaşi ti­ par. Funcţia s a pri nci pală este de a-l fcce pe cel care învaţă să treacă de la o stare d e echi ­ libru cognitiv mai sl ab l a stări de mai mare echilibru în spaţiul d e explorare a structuri­ lor logico-matem atice . In form ulMea lui Pia­ get, caracterul de autooptimizare este întru totul explicit. In nmbele concepţi i , partea de teorie n în­ văţării constă, în esenf ă , în problema ,.omului care escalndează un munte". Pe de altă parte, pontru a deveni un sistem fu ncţional, cel care psc::�ladează muntele trebuie să aibă o struc­ tură i nternă independentă de mediu. Şi mai trebuie> să p ::>sedc o cun oa�:tere speci fică a me­ d i ului său pentru n ncţi on a ndaptati v. Mai pre1 73


cis, el trebu i e să fie plasat î n t r - o poziţie ini­ ţialâ pe suprafaţ� d e adaptare şi nu în afara spaţiului propriu problemei, iar generatorul său trebuie constrîns să nu efectueze decît de­ plasări autorizate, adiC'i't să se m işte numai pe această suprafaţă de adaptare. Totodată, pen­ tru a face din el un sistem eficace de rezol­ vare de probleme, generatorul mai trebuie să fie constrîns să producă nu toate deplasările autorizde din j urul fiec�1rui punct, d num ai o submulţime de d eplasări, care par .,sigure" sau "plauzibile" în jurul unei poziţii date. Acenstă orientare euristică a generatorului este pn rtea cea mai delicată a teoriPi învăţări i . Or, această "constricţie", dacă îmi este permis s�i folosesc acest termen, se efectuează aproape în acelaşi fel în ambele concepţii o p ::>ziţie iniţială este definită prin acţiunile particulare sau universaliile substanţiale, iar generatorul este constrîns să procede�e la deplasări auto­ rizate de coordonări l e generale sau de u n i ver­ saliile formal e (în ambele cazuri , se emite i po­ teza că omul care escaladează un munte po­ sedă o structur[t m i n i m ală independentă de mediu). Şi totuşi, î n partea euristi că aparP şi prima d i vergen ţ ă cu adevărat i mportantă : Piaget u t i lizeaz[t o e u ristică pe care o numeşte " ab­ stractiz<� re reflexivă" şi c<:1 re, în parte, se apro­ pie mul t de o euristidt esenţială apărută în E:v nluţia sistemelor genetice, aceea a reprodu­ ceri i sexuate, care comportă combinarea men­ deliană de cromozomi întregi şi recombinarea segmenţilor de cromozomi prin "crossing­ over". Aceasta constrînge generatorul l a pro­ ducerea stării următo are folosind părţile reu­ şite ale stării prezente şi vecinătatea sa. Ceea ce înseamnă că demersul următor nu se va întreprinde înainte cn anumite stări vecine să fie explorate în tr-o oarecare măsură ; se obţin nişte pb tforrn e fun cţi onale ntunci cînd are loc o explorare l o g ică sau însoţită de reorganizări 174


şi recombinări şi cînd al e g e r e a etapei adapta­ tive următoare se fa ce di n tre re o rgan iză ri . După cîte ştiu, g ene rato rul de gramati că n u c o m p o rtă n i mi c asem ănă t o r ; se po at e , p roba ­ bil , imagina că, pentru a-şi ghida explo rările, ansamblul de deplas ă ri autorizate de care dis­ pune este mult m ai re s t rîn s şi nu p r oduce decît stări pertinente, ceea ce, fireşte, vulga­ r i ze az ă problema, sau că în anumite clase d e s tări i n t ervi ne o regulă înnăscută corespun­ zătoare, care d e f i n eşte ceea ce urmează să se facă apoi şi aşa mai d e part e (ceea ce se poate imagina ca fiind, de fapt, fără prea mare im­ portanţă). Dar, în cazul d e care n e o cupăm, rămîne de explicat modul în ca re această euristică în­ născută a fost dobîndită de-a lungul evo luţi e i b iol og i c e La acest nivel, nu putem recurge la regresiunea scolastică în se n s ul că nu mai pu­ tem face a pe l la o soluţie inneistă . Mi se pare că n imi c în teo r i a contemporană a evoluţi e i nu ne permite să afirmăm cu seriozitate că ev oluţ ia speciilor rezultă din executarea unui pl a n di re cto r p r eex i s te n t Sistemul genetic al u ne i s p ec ii est e d esc ri s c a u n dispozitiv de autooptimi zare care trebuie să-şi c o n s t ru i as c ă , pe măsură ce progresează, prop riile sale eu­ .

.

ristici. In aces t sens, orice concepţie inneistă

este, în cele din urmă, constructivistă şi tre­ buie să înfrunte exact aceleasi probleme cu care se confruntă constructivismul lui Piaget atunci cînd trebuie să răspundă la întrebarea : de unde provin, la origine, mecanismele de construcţie pe care le invocă şi euristicile lor ? Cred, d e asemenea, că acest.;> ipoteze ar t r ebui să se d ezvol t e într-un mod foarte analog. De fapt, este ceea ce se şi face. Şt i u că Pia get nu va apr ec i a ceea ce avansez eu acum. pen tru

că el nutreste ceea ce voi numi "un dezacord intim" cu Darwin în p rivi n ţ a mecanismelor specifice care ameliorează al pi ni s tul care u rcă pe munte, din modelul da rw in i s t . 'Totuşi. tipul de î n t reb ă r i pe care va trebui să l e p ună bio1 75


logul (ca, de pildă : care e valoarea adaptativă . care e originea unui component specific într-o structură anterioară ?) despre filogeneza cu­ noaşteri i şi despre concepţia mecanismului evoluţiei şi secvenţelor dezvoltării pe care le acceptă teoria darwinistă, acest tip de între­ bări, spun, este foarte aproape de Piaget, cel puţin în spirit, dacă nu în literă. Din punctul de vedere al evoluţiei, între inneism şi constructivism nu mi se pare că e vorba de incompatibili tate, însă între ele in­ tervine mai degrabă o relaţie de diviziune a muncii, nu numai în ce priveşte construcţia însăşi, ci şi explicaţiile pe care trebuie să le dăm : trebuie să considerăm porţiunea cogni­ tivă a SNC ca fiind un sistem de rezolvare ra­ pidă a problemelor, a cărui structură (hard­ ware) este produsul unui sistem de rezolvare mult mai lent, sistemul genetic. După argu­ mentaţia darwinistă, to t ce facilitează funcţio­ narea cognitivă va prilejui un avantaj în se­ lecţie. De exemplu, dezvoltarea sistemelor cog­ nitive complexe poate fi orientată şi subdivi­ zată în subsisteme printr-o "orientare înnăs­ cută" ce apare în puncte strategice ale dezvol­ tAri i . Dacă l uiun în considerare, din acest punct de v€'dere, stadiile psihogenetice, aces­ tea par să se caracterizeze prin apariţia suc­ cesivă de moduri de funcţionare calitativ di­ ferite, despre care se poate crede că sînt, in parte, fondate pe ceva cum ar fi maturaţia

progresivă a unei structuri (hardware) specia­ lizate. Voi lua ca exemplu o secvenţă de ma­

turaţie semiipotetică care se desfăşoară în felul următor : există la orice copil mic mai întîi mişcări greoaie ale braţelor, urmate de mişcări fine ale degetelor, care sînt urmate de locomo­ ţie. Aceasta ar putea indica acţiunea unei eu­ ristici înnăscute, care reduce ansamblul pro­ blemei mişcării în spaţiu la o secvenţă ordo­ nată de învăţare vizînd probleme mai redrînse, tratabile mai uşor 29. Ştiu că secvenţa de dez­ voltare pe care o urmărim de la nucleul in· 1 76


născut al programelor senzoriom otorii pînă la inteligenţa senzoriomotorie (organizată de ceva cum ar fi condiţionarea sau, într-un sens mai general, învăţarea) şi, apoi, pînă la apariţia reprezentării urmată de apariţia capacităţilor, cum e reversibilitatea sau raţionamentul ipo­ tetico-deductiv , va avea acelaşi gen de funcţi e. Tot astfel , activarea funcţiei semiotice, de pildă, la momentul adecvat, adică după dobîn­ d irea unei anum i te experienţe senzoriomotorii, ar constitui o euristică bună. Ar trebui, în­ t r-adevăr, spus că la copilul mic capacitatea limitată de calcul a creierului este consacrată în întregime explorării, mai întîi a unui spaţiu­ de-probleme (problem-space) limitat ; apoi, în­ trucît acest domeniu a fos t îndeaj uns de ex­ plorat � i s-a stabilit un ansamblu de programe care funcţionează fără intermitenţe, se poate începe executarea lor "mintală" pe bazf1 de simbolu ri şi se p o t anticipa rezultatele pro­ babile. Pentru a rezuma esenţialul punctului meu de vedere, să spunem că problema evoluţiei şi a cunoaşterii este destul de dificilă pentru ca înţelegerea ei să pretindă simultan întreaga forţă a teoriilor darwinistă şi constructivistă.

Discuţie Noam Chomsky : Permiteţi-mi să indic iarăşi , fără a m ă lega de problemele care vor urm a , punctele asupra cărora cred c ă Cellerier a mers mai departe decît mi-aş putea permite eu. Mai întîi, în ceea ce priveşte alegerea tabe­ rei nu sînt dispus absolut deloc să optez pen­ tru una sau pentru alta din ele. Ambele stra­ tegi i pe care le sugerează el pun problema în177


tr-un mod care ar trebui evitat. El propune două strategii : fie că se atribuie cantitatea maximală de structură iniţial lui So, fie că i se atribuie acestuia o cantitate minimală de structură iniţială. Cred că strategia bună ar fi să se încerce atribuirea structurii sale ade­ vărate stării iniţiale. După părerea mea, pro­ blema, să spunem aceea a naturii limbajului, ar trebui tratată fără prejudecată şi exact în felul în care s-ar trata problema unui organ fizic al corpului. Dacă am avea în vedere cor­ dul sau cortexul vizual , propunerea acestor două strategii n-ar avea nici un sens ; evident, orice sistem de acest tip rezultă din factori determinaţi genetic şi din factorii de mediu. N -ar avea nici un sens o punerea celor două strategii, una care maximizează şi alta care mi­ nimizează contribuţia genetică, iar psihologul ar spune, dimpotrivă, "să încercăm să găsim ce este această contribuţie". I n ce priveşte analogia pe care Cellerier o stabileşte între un dispozitiv generator de gra­ matică şi sistemul de escaladare a muntelui, aş vrea, de asemenea, să mă ţin departe de ea ; cred că escaladarea muntelui este o teh­ nică foarte specială şi, eventual, corectă (cu toate că sînt destul de sceptic) pentru a atinge uneori structurile cognitive ; dar mă îndoiesc că e metoda potrivită. De fapt, mi se pare mai verosimil în acest caz (aici este vorba despre altceva, care va urma în text) că este vorba d e s pre maturaţia progresivă a unei structuri (hardware) specializate. Mi se pare foarte plau­ zibil ca ceea ce numim (folosind, probabil, o metaforă nepotrivită) învăţarea limbii (cred că ar trebui să vorbim de creşterea (growth) limbii sau aşa ceva) să implice efectiv dezvol­ tarea unei structuri specializate sau a unui sistem specializat care începe să funcţioneze, poate în felul în care se produce maturaţia sexuală la o anumită vîrstă din raţiuni care sînt, probabil, profund înrădăcinate în gene178


tică , deşi, în m od f iresc, sînt necesare condiţii externe adecvate . Mă î ndoiesc deci foarte tare că e s c a l a d a rea muntelui ar fi modelul care con­ vine sau chiar că învăţarea ar fi metafora po­ trivită. Este întru totul adevărat că vorbim despre ea ca desp re o îtwăţare, dar asta e pen­ tru că se presupune, în mod tradiţional, că ceea ce se petrece în minte implică o in teracţiune între organism şi mediu şi că ceea ce se pe­ trece în corp este, într-un fel sau altul, ceva determinat fizic. Cu toate că ştiu că această ipoteză s-ar putea dovedi adevărată, atîta vreme însă cît eu nu am găsit nici un argu­ ment în sprijinul ei , nu o consider adevăra tă. Să presupunem acum că am ajuns, de probă, să atribuim cutare sau cutare structură înnăs­ cută organismului. Admit că se pune problema explicării modului în care ele au evoluat. Dar nu văd prin ce această problemă este funda­ mental diferită de problemele comparabile pe care le putem ridica în ce priveşte caracteris­ ticile corpului şi nici prin ce este ea mai com­ plexă decît acestea (pentru că este cu certitu­ dine mai puţin complexă). Dacă cineva de­ clară - ceea ce, cred eu, ar face orice fizio­ log - că structurile specifice ale cortexului vizual sînt determinate genetic sau că faptul că avem un cord sau că avem braţe şi nu aripi este determinat genetic, nimeni n-ar do­ vedi contrariul, pentru că a explica evoluţia este o problemă foarte dificilă. Nu are nimeni nici cea mai mică idee despre felul cum ar trebui explicată ; se poate spune : "aces t lucru s-a produs şi era o adaptare" şi aşa mai de­ parte, dar nu există prin c ipii generale pe baza cărora să se poată face azi o deducţie după care, pornind de l a o stare anterioară, am ob­ ţine acel fenomen particular, dat fiind aces t fapt fizic. Ceea ce nu înseamnă că e inexpli­ cabil, ci, pur şi simplu, neexplicat, şi, după cîte ştiu, tot atît de neexplicat în cazul parti­ cular al li mbaj u lu i , cît şi în cel al organelor fizice ale corpului . Se pune ad e sea în valoare 1 79


faptul că pri ncipi ile propuse pentru organiza­ rea mintală au un grad de complexitate atît de mare, încît este de neconceput ca ele să poată fi determinate de evoluţie. Există, im­ plicit, o metrică a complexităţii pe care eu nici nu o înţeleg, nici nu o impărtă�esc şi după care aceste presupuneri implică o complexitate care merge dincolo de proprietăţile fizice ale corpurilor. După cîte ştiu, nu astfel stau lu­ crurile ; ideile cele mai complicate care au fost vreodată propuse în ce priveşte organizarea mintală par extrem de comune in comparaţie cu complexităţile care intră în j oc în structu­ rile fizice ale corpului, care rămîn neexpli­ cate, deşi ele nu sînt inexplicabile în acelaşi sens. O ultimă remarcă : în toată discuţia a exis­ tat implici t un fel de paralelă între învăţare şi evoluţie, paralelă avansată de Cellerier şi asupra căreia el a mai revenit. Aş vrea să pun din nou întrebarea dacă acest mod de a vedea este fecund ; mi se pare că ceea ce se petrece în ceea ce numim învăţare este un pro­ ces foarte complex, care implică probabil efec­ tiv ceea ce se poate numi maturaţie progre­ sivă a unei structuri specializate (şi o implică în primul rînd) şi nu se găseşte nimic compa­ rabil în acest sens în evoluţie. De aceea, mi se pare că aceste procese sînt atî t de diferite pe toate planurile, încît nu este cu putinţă să se stabilească vreun fel de legătură între ele.

Scott Atran : Şi eu cred că analogia între un copil care învaţă limba şi alpinistul care esca­ ladează în ceaţă muntele nu e foarte valabilă şi , dacă, aşa cum susţine Cellerier, explorarea e numai locală, atunci de unde poate şti al­ pinistul care dintre căi este cea bună ? Ar putea şti cel mult care e calea cea bună în ra­ port cu alte căi de care a ţinut realmente seama. Dar s-ar putea to t atît de bine ca dru­ mul ales să fie rău, raportat la altele, de care nu a ţinut seama. Pe de altă parte, muntele 1 80


ar putea avea mai multe p i s c uri , toate î nvă� luite în ceaţă, despre care alpinistul nu şti e c ă ar exista. Aceasta �r însemna c ă alpinistul nu poate într-adevăr să ştie dacă a progresat sau nu, afară doar de cazul în care dispune di nainte de o imagine destul de clară a for­ mei muntelui şi a lanţului de piscuri . Explo­ rarea locală, adit ă experienţa, 1-ar aj uta numai să-şi dea seama dacă s-a îndepărtat sau nu prea tare de drumul dinainte trasat. Maşsimo Piattelli-Palmarini : Cred că cei mai mulţi dintre noi nu pun la îndoială faptul că se poate stabili un fel de izomorfism între explicaţia faptului că inima există, a modului în care funcţionează etc. şi raţiune pentru care anumite proprietăţi lingvistice specifice sînt prezente ; mă întreb, însă , dacă Chomsky consideră că este vorba, în acest caz, de ace­ l eaşi categorii explicative ; nu spun superio::�re, nici inferioare ; mă întreb , pur şi simplu, dac:1, pentru a explica mecanismul fiziologic sau pentru a explica genul de structuri pe care Chomsky le cercetează , se pot sau nu folosi categorii explicative. N. Chomsky : A7 vrea să revin asupra aces­ tei noţiuni de ,,maturaţie progres ivă a unei structuri (hardware) s peciali zate" , care îmi place ; este, după părerea me8 , o met<'lforă bună, care se aplic[l destul de bine dezvoltării embriologice a organelor sau dezvoltării lor ulterioare, precum şi dezvoltării structurilor mintale , ceea ce noi numim înviiţare . O ipo­ teză devenită clasică, cnre îşi are originea în dogma scolastică, atribuindu-i lui Aristotel anumite doctrine referi toare la vacuitatea spi­ ritului , spune că învăţarea impli că repetarea continuă a unui ansamblu de o peraţii foarte simple. Cred că s-a făcut un mare pas atunci cînd psihologia a îndepiirtat r cest concept, care, timp de secole, a stopat orice progres în do­ meniul studierii naturii spiritului uman. Ar trebui atunci să ne întrebăm ce meca­ nisme particulare sînt puse în joc în diferitele 181


,.; tadii ale dezvo!Utri i . Problema se poate exa­ m i n a pe m ai m u l te planuri pri n stud i i e x ­ perim entale asupra copiilor confruntal, i cu sar­ cina de a rezolva probleme sau studiind ca­ racteristicile stării finale de îndată ce ea a fost realizată. Fiecare din aceste metode furnizează o anumită informaţie, dar mai există, cu s i ­ guranţă, şi altele. t n principiu, dac[t am putea efectua expe­ rienţe asupra omului, aşa cum efectuăm asu­ pra animalelor inferioare, am putea studia pro­ blema foarte direct am şti cu precizie cum să proced ăm ; am putea construi medii con­ trolate şi am putea să vedem ce se întîmplă cu un organism care se dezvoltă în aceste medii controlate sau am putea proceda l a o experi­ mentare directă pe creier, de exemplu. Toate aceste proceduri se exclud din motive evidente şi, din această cauză, munca noastră se va face prin abordări indirecte ; dar nu cred că aceasta schimbă ceva în principiu, ci că, mai

d egrabă, ne va face munca mai interesan t ă, mai pasionantă. Mi se pare că exact aceleaşi categorii explicative se aplică la acest nivel, cel puţin după cîte ştim noi, la studiul dezvol­ tării at î t a organelor fizice, cît şi a organelor mintale, cum este limbajul. G.

Bateson : Credeţi că limbaj ul e un organ ?

N. Chomsky : Cred că, în măsura în care vorbim prin metafore, aceasta e mai bună decît cele folosite mai înainte. (Se înţelege că nu e un organ în sensul în care să poată fi de­ limitat fizic.) Dar cred că creşterea (growth) acestei capacităţi are caracteristicile generale ale aceleia a organelor. Se poate foarte bine ca dezvoltarea limbajului să se termine, în esenţă , în preaj ma pubertăţii. Se pare că ar fi înt�­ meiată postularea existenţei unor dispozitive de identificare a figurilor omeneşti care apar în regiuni ale creierului foarte probabil omo­ loage ariilor limbajului , şi aceste capacităţi de iclentificare a figurilor se dezvoltă în timpul 1 82


l:lltimei perioade prepuberale, foarte probabil după ce capacităţile limbajului s-au fixat în emisfera stîngă. Acesta nu înseamnă deloc să trecem dincolo de înţelegerea noastră privind dezvoltarea structurilor fizice, ci să trecem la interpretarea într-un mod foarte analog a dez­ voltării limbajului şi să încercăm să izolăm sta­ diile succesiv-!! şi structurile succesive care se dezvoltă într-un mediu adecvat, dar al căror caraoter se dezvoltă fundamental diferit de acest mediu. Altfel fie spus, caracterul lor este determinat, deşi pentru realizarea lui este ne­ voie de un mediu adecvat, ca şi în cazul dez­ voltării embrionare. Antoine Danchin : Sîn t de acord că inima şi creierul ar trebui studiate cu · aj utorul acelo­ raşi metode, cred, însă, că inima şi creierul sînt total diferite, pentru că nu se poate moş­ teni de la tată decît inima, nu şi memoria.

N. Ch oms ky : O mare parte a structurii cre­ ierului este total independentă de diferitele amintiri stocate în creier. Şi, fireşte, inima depinde, în acelaşi timp, de pildă , de mediul nutriţional particular î n care se dezvoltă em­ brionul. Ca fiinţe umane, acordăm o atenţie deosebită variaţiilor privind modul în care se d�zvoltă structurile cognitive reprezentate în creier la indivizi diferiţi. Dar nu acordăm o prea mare importanţă diferenţelor de mărime şi de funcţionare a inimii, pentru că aceasta nu ne interesează la fel de mult. Dar, în ca­ litate de o ameni de ştiinţă, nu avem nici un motiv să adoptăm acest punct de vedere : dacă, să zicem, un superorganism marţian ne-ar exa­ mina, ar putea ajunge la concluzia că, din punctul său de vedere, variaţiile creierelor, memoriilor şi limbilor sînt destul de nesem­ nificative şi întru totul analoage variaţiilor privind mărimea inimilor, funcţionarea aces­ tora şi aşa mai departe şi s-ar putea amuza descoperind că, prin tradiţie intelectuală, su­ biecţii pe care îi cercetează emit alte ipoteze. 183


Dar acest lucru este foarte uşor de explicat, căci este absolut normal ca pe noi să ne inte­ .'eseze nişte diferenţe care, dintr-un alt punct de vedere, sînt considerate diferenţe nu prea mari între indivizi, dar care pentru viaţa noas­ trfl de fiecare zi sînt de o importanţă extremă. G. Bateson : După p ă r e rea mea, ar trebui să privi m aceste metafore cu mare prudenţă ; de aceea, pe mine mă interesează distincţiil e care se operează între niveluri , şi Cellerier pare s ă fie de ac o rd cu distincţia care trebui e făcută între fi loge n e z ă , înv[tţare şi morfoge­ neză şi, prob a bil, mediu . După cîte înţeleg, nu ni se cere să consi derăm că învăţarea şi , î n m o d deosebit, învăţarea refe r itoare la limbaj seamănă mai mult cu morfogeneza decît cu un proces filoge netic care apare în cursul evolu­ ţi e i . Aici e problema. (La urma urmelor , mor­ fogeneza e determinată de gene, filogeneza, nu.) Să examin ăm, aşadar, această metaforă şi să vedem care poate fi diferenţa dintre cele două surse ale ei. J n morfogeneză, ceea ce ca­ racterizea ză ansamblul procesului este aranj a­ rea de solicitări i n te racti v e în relaţiile dintre părţi cu acumulare de tensiune cantitativă, care, dacă se rupe, se rupe întotdeauna la o substructură pregătită.

N. Chomsky E foarte s implu, după păre­ rea mea. Nu e oare adevărat că, de pildă, anu­ mite gene foarte specifice declanşează dezvol­ tări foarte particulare într-un stadiu tîrziu al morfogenezei , dacă se atinge acest stadiu, şi duc, mai apoi, la structuri foarte complexe ? G. Bateson : Desigur, numai că schimbarea se efectuează pe o tr a i e ctorie "homeorhetică" unde intervin dej a nişte compensaţii, în asa fel încît, între anumite limite, se va urm a o tr a iectorie normală. Chiar dacă dezvoltarea iese din limite şi introduce un elem ent nou, ea ur­ mează, totuşi, o traiectorie p redictibilă (pre­ dictibilă intern) . 1 84


N. Chomsky Cu toate că, în fu n c ţie de me­ diu, se vor produce variaţii considerabile, sînt de acord cu ceea c e spuneţi . Dar dacă s-ar arăta că dezvoltarea braţelor, mai degrabă decît a aripilor, trebuie studiată după un model clasic al învăţării care este, de fapt, analog modelului evoluţiei, aţi spune că embrionul este prevăzut cu nişte apendice pe care le pune la încercare şi , dacă aces tea cresc în sus, vor deveni aripi ; dacă nu, vor deveni braţe. Fi­ r�te că nimic de felul acesta nu se poate în­ tîmpla.

Jerry Fodor : Se ş tie, copilul posedă anumite date despre corpusul enunţurilor p rodu s e de comunitatea lingvistică din care face parte şi despre situaţi a în care a ces te enunţuri sînt produse ; nimeni nu neagă şi nu se îndoieşte de acest lucru. Copilul dispune, pînă la urmă, de un corpus de informaţii , ceea ce îi permite să vorbească limba. Co ns i de r a rea lui ca sistem de rezolvare de probleme este plauzi­ bilă (şi, de fapt, întru totul c ore c tă, aş spune) pentru a caracteriz a procesele în cauză drept nişte inferenţe ale unui ansamblu de credinţe pornind de la aceste date. Problema care se pune este, aşadar, aceea de a şti dacă meca­ nismele i nferenţi al e sînt sau nu spe cial iz a te si determinate în mod în nă s c ut. Aceasta mi se p are a fi, de fapt, probl em a , şi nu văd ce ne face să ne întrebăm de c e copiii nu învaţă să-şi formeze aripi. Dan Sperber : In multe privinţe, asistăm aici la o falsă dezbatere. I ntr-adevăr, la prima ve­ dere, avem de-a face cu două poziţii sim et ri ce şi opu s e , în mare cea a lui Piaget şi cea a lui Chomsky, între care ar trebui să tranşăm ; dar, privind mai de aproape, această simetrie nu există. Nu există, pe de o parte, ipoteze constructiviste şi, pe de alta, ipoteze inneiste privind învăţarea l i mbaj ul ui, ci, mai degrabf1 , există u n a priori constructivist, care respinge orice ipoteză inneistă, şi o atitudine de schisă, 1 85


care admite atî t ipoteze inneiste, cît şi ipoteze constructiviste, cu condiţia ca ele să explice ceva şi să nu fie im ediat infirmate . Expunerea lui Chomsky prezintă c îteva exemple de ipo­ teze inneiste şi, în general, nu există nici un motiv pentru a respinge a priori acest tip de ipoteze, adică faptul că dispoziti·ml de care se foloseş te copilul pentru învăţa rea unei limbi ar poseda un anumit număr de proprietăţi de­ terminate genetic. Poziţia zisă inneistă nu este decît o atitudine deschisă în această privinţă şi, ca orice ati tudine deschisă, nu are nevoie de o jus tificare deosebitii . Î ncă o dată, această at tudine nu constă în acordarea unei prefe­ rinţe ipotezelor inneiste, ci numai în a le con­ sidera drept i poteze care pot fi acceptate . Î n schimb, poziţia constructivistă constă în îndepărta rea de la bun început a oricărei ipo­ teze inneiste sau, cel puţin, î n acordarea unei preferinţe vizibile oricărei ipoteze neinneiste. Această prejudecată merge pînă la prefera­ rea proiectului unei ipoteze constructiviste încă nedefinite unei ipoteze efectiv construite şi explicative, d ar care are implicaţii inneiste. Desigur, se poate întîmpla ca un om de ştiinţă să aj u ngă să prefere proiectul unei ipoteze de construi t uneia dej a existente, lucru fără ne care ştiinţa nu ar progresa deloc. Dar atîta timp cî t savantul, odată ajuns aici , nu şi-a construit noua ipoteză, nu are motive să facă să se prefere în continuare tot propriul pro­ iect ipotezei existente ; el se află în stadiu de labora tor, nu de dezbatere publică. Aceasta este axart situaţia constructiviştilor în ce privt".şte învăţarea limbi i , cu nuanţa că nu opun un proiect nou unor i poteze vechi, ci, dimpotrivă, un proiect vechi, rămas în stadiul de proiect, unor ipoteze noi şi efective. De altfel, chiar dacă constructiviştii ar dis­ pune de o descriere mai bine pusă la punct a ÎP.văţării li mbnj ului , aceasta to t nu ar însemna ră, în principiu, ipotezele inneiste ar fi de exclus. Î n arest caz, nu am avea decît de con1 86


fruntat două ansambluri de ipoteze, şi ar fi posibilă o a cl c vărntă dezbatere, iar rezultatul nu ar depi nde ele nici un argument a priori. Dar nu am aj uns la aş a ceva . Chomsky a prezentat nişte date de care orice teorie a în­ văţării treb u i e să ţină s e a m a şi nişte ipoteze i nneiste care explidi aceste date. Dacă con­ structiviştii nu au nici date suplimentare car e să infirme aceste ipoteze şi nu dispun nici de ipoteze alternative, nu putem decît să luăm act de reticcnţa lor şi de speranţa lor de a le găsi într-o zi, însă continuarea dezbaterii ca şi cum am avea aici două poziţii simetrice ar fi o pierdere de timp. Guy Cellerier Voi răspunde îndată că o ex­ pli caţie proastă este mai satisfăcătoare dEcît l ips:1 totală a expli caţiei ; poziţia inneistă nn e deloc o expl icaţie.

D . Sp e r b e r În ce sens nu constituie deloc o explicaţie ? Dumneavoastră veţi accepta, nu-i aşa, să expli caţi existenţa unui sistem cardio­ vascular pri ntr-o i poteză i nneistă. N. Chomsky O ipoteză inneistă e o ipoteză refutabilă. Ori ce ipoteză după care o proprie­ hlte sau alta a l i mbRj \.' lu i este determinată ge­ netic este pasibil{l do res pi ngerea imediată şi cea mai categorică. Asemenea ipoteze au fost de nenumărate ori comhătute în trecut doar prin examinarea Dl tor fenomene din 2 ceeaşi limbă sau din altă limbă. Iată mot ivul pentru care s-au form ulat cu atîta greu tate ipotezele privind structurile determinate genetic. G. Cellerier

fapt, că ipoteza

Dar dumneavoastră . arătaţi , de nu e generală . . .

Dacă ipoteza este respinsă pentru o altă l imbă, atunci e falsă. Unitatea speciei fiind, fireşte, admisă (consider ca ad­ mis faptul că spec i a umană nu comportă sub­ specii), dacă ace�· t lucru e adevărat, atunci , dacă cineva propune proprietatea P şi spu n e că tot ce poate sugera este că această proprieN . Chomsky :

1 87


tate P este determinată genetic, el va fi ime­ diat combătut dacă luăm în considerare o altă limbă, despre care se va putea arăta că nu sEo supune propriet[1ţii P. I n expunerea mea (vez; cap. 1 ), am dat exemple de o inferenţă foarte acceptabilă a unei proprietăţi universale a lim­ bajului despre care se ştie că e falsă şi care necesită propunerea unei alte proprietăţi. G. Cellerier : Dar dacă găsiţi o proprietate universală, nu puteţi , totuşi, să arătaţi că este în născută. N. Chomslcy : Nu se poate dovedi prin de­ monstraţie că o proprietate este înnăscută, pentru că noi facem ştiinţă, nu m atematici ; chiar dacă s-ar analiza genele, tot nu s-ar putea dovedi. In ştiinţele naturii , nu aveţi in­ ferenţe demonstrative ; în ştiinţă, puteţi acu­ mula date după care anumite ipoteze pot fi re­ zonabil prezentate , şi cam asta e tot ce puteţi face ; altfel, faceţi matematici. Dar cred că se pot găsi foarte multe date convingătoare ; date care sînt, desigur, mult m ai puţin convi ngătoare decît ar fi dacă am putea proceda cu omul aşa cum facem cu drosofilele. Aşa c e v a nefiind posibil, sîntem constrînşi să rf'curgem la ar­ gumente mult mai indirecte şi mult mai com­ plexe, la ineferenţe care nu sînt decît în parte susţi nute, la întrebări deschise, pe care, în principiu, ştim cum să le studiem, dar care sîn t excluse din investigaţie ; iată limitele cer­ cetării asupra omului, dar aceasta nu ridică nici o problemă de principiu ; nu se ridică nici probleme filosofice, nici probleme epistem olo­ gice, nu e vorba decît de o problemă ridicată de deontologia experimentării pe om. Sînt de părere că fiecare caracteristică a ipotezelor ex­ plicative pe care le cunosc răspunde presupu­ nerilor specifice asupra structurii înnăscute, numai că, în acest caz, condiţiile de verifi ­ care sînt m a i puţin satisfăcute decît ar fi rbc[t am putea experimenta pe om. 1 88


Jean Piage t : Aş vrea să fac o mică remarcă în legătură cu ceea ce tocmai s-a spus nu trebuie să c onfundăm "general" şi "'innăscut"'. Toată slăbiciunea op e r ei lui Jung cunstă în faptul de a fi crezut că, întrucît un mi t e ge­ neral, el corespunde unui arhetip înnăscut. Or, 1 ) generalitatea singură nu confirmă înnăscu­ tul şi 2) problema este de a şti dacă g e ne ra 1 i tatea este comună tuturor n ivelurilor de dez­ vol tare sau d acă dev ine generală. î n nume­ roase cazuri, structurile devi n genera le, dar ele nu sînt nstfel înaintea nivelului avut în vedere şi p e care îl putem studia experimen­ tal foarte uşor. -

N. Chomsky : Sînt de acord cu aceste două puncte : f ap tul că ceva este general invită doar la gîndul că este înnăscut, dar nu de­ monstrează că este înnăscut. Dacă un lucru nu este general, atunci acel lucru nu este, cu siguranţă, înn ăscut. Dar ceea ce căutăm noi să de sco pe ri m sînt nişte proprietăţi care să fie biologic necesare, iar g e n er a l i t a te a este o p ro ­ prietate necesară, dar nu suficientă . Şi iată-ne din nou confruntaţi cu dificultatea de a nu p ut ea proceda la un control experimental ; pentru a o p e ra o distincţie între ceva numai general şi ceva biologic necesar, experienţa im­ pune construirea unui mediu p erfec t contro­ lat ; acest lucru fiind exclus, trebuie să găsim mijloace indirecte pentru surmontarea acestei inferente nedemonstrative. Cel de-al doilea punct, c are, după părerea mea, poate fi apă­ rat, este un punct asupra căruia aş vrea să insist, şi anume că anumite proprietăţi sînt generale şi, presupun, determinate biologic, dar numai la ni şte niveluri s p e c i f i ce ale dezvol­ tării. De e x e m pl u , la un anum it nivel avansat al dezvoltării unui organ, ceva complicat se va p roduce cu necesitate. Aş emite, în p aralel , ipoteza că nişte proprietăţi ale structurii li m ­ baj ului, de exemplu, nu devin operante decît dacă s-a atins un anumit nivel de complexi1 89


tate. Cred că toate aceste lucruri despre care vo·rbim vor primi, în cele din urmă, o expli­ caţie prin proprietăţile creierului ; totuşi, da­ torită neştiinţei noastre, nu putem vorbi de­ spre structura fizică a creierului ; d e aceea, nu putem vorbi decî t despre unele dintre condi­ ţi ile pe care structurile fizice treb u i e să le sa­ tisfacă, oricare ar fi modul în care ar face-o. Nu dispunem de datele care ne-ar arăta în ce fd ar putea fi reprezentate în sistemul fizic concre t structu rile abstracte. Aceasta nu în­ seamnă că ar t reb1 1 i s[l încetăm cercetările asu­ pra aces tei probleme. Cred că putem merge suficient de dep<1 rte în termeni de ti puri li­ mitate de date d isponibile pentru a i m pune cond i ţi i destul de restrictive �i destul de spe­ cifice la ceea ce trebu i e să facă aces t sistem fizic. Dar răm în mulb� întrebări la care nu vom fi nici odntă î n măsură să răspundem . Fran r;ois Jacob Aş vrea doar să amintesc, de vreme ce tot o. fost vorba d� dezvoltare, că despre dezvoltarea structurilor fizice nu ştim m are lucru. Putem descrie, a"a cum face Choms};:y pentru lingvistică, o stare So care trece î n tr-o stare S" , S a este o celulă, oul fertili zJ t. S x la o m este de ordinul a circa 1 0 13 celule, ceea ce înseamn:t că în genom nu se află destulă informaţie genetică pentru a des crie detaliat �:msamblul individului, pentru a descrie fiecare celulă şi a spE.cifica, de pildă, că celula 2 327 va fi în contact cu celula 242 000 etc. Ceea ce ştim este că l a 10 13 celule există un repertoriu de aproximativ 2 0 0 ele ti­ puri celulare. Numărul ş i dis tribuţi a celor 200 de tipuri sînt acelea care determină dife­ renţele de formă dintre un mamifer şi altul sau dintre o vertebrată şi alta. Genele nu con­ ţin descrierea detaliată a individului. Ele conţin un program care specifică structurile celulare, numărul şi poziţia celulelor. Dar logica internă a acestui program ne este, deocamdată, com­ plet necunoscută. Putem incerca să compar[un

1 90


o celulă cu un a u t om a t , să spunem că are parte constan t;�t � i u n a \'ariabilă, partea con­ stantă fi i n d genotipul, i a r partea \' nr i a hilă ti­ purile macromoleculare pc care le c onţine . Asta înse a m nă, de f a p t , că toate celulele unui i ndivid au a cele a şi gene. Dar , d e la un tip ce­ l ular la altul, nu aceleaşi gene se află în po­ ziţie de mers sau d e o p r i re. Se m a i poate spune că, după toate probabil ităţile, c el ul e l e se află, d ('-a lun gul istoriei l or, în timpul on­ togen e zei , î n faţa unui anumit nu mă r de ale ­ geri binare succesive. După fiecare alegere, urmează o alta, astfel că celulele trec printr-o serie de stări succesive. I n acest fel, aceleaşi s e mnale pot fi utilizate de mai multe ori, ele avînd semnificaţii diferi te, în funcţi e de starea celulelor. De unde, posibilitatea de a avea un sistem de d i ferenţiere foarte complex printr-un sistem combi na t o riu de semnale în număr limi­ tat. Se pare, deci, că genele conţin un anumit număr d e specifi c aţii p ent ru a lege ri succesive ; cam atît se poate spune în momentul de faţă.

Cîteva lămuriri asupra inneismului şi constructivismului Guy Cellerier

Voi î n ce rca să lămuresc cîteva confuzii su­ perficiale, pentru a-mi putea concentra atenţia asupra unor puncte ale arg um ent aţ ie i în fa­ vo a r ea inneis mului , puncte care mă lasă destul de sceptic. STH.ATEGII

Carac t erizîn d strategiile inneiste şi cc·�lstru�.:·· tiviste , nu am sugerat alegerea uneia dintre ele, ci doar am descris poziţiile c a re, de fapt, 191


nu fost d e'j : \ ado ptate de PiagL't �i ele Chomsky î nsu<]i . Cnd C!1 0 m s k y tleclară 6t "cele dou:1 strategii pun problema într-un mod pe care a r fi l-.,i n e să-1 ovităm", sînt intru totul de acord cu el, î n măsura î n care cred că va fi nevoie de intreaga pute1·e atît a teoriei evolu­ ţ iei, cît şi a psihologiei genetice pentru a ex ­ rl ica dez vo!tarea în interacţiune a aspectelo r înnăscute ş i a aspectelor dobîndite a l e lim b a ­ jului. Totuşi, atunci cînd Chomsky continuă, spunînd că strategia cea bună este de ., a trata problema . . . naturi i limbaj ului fără prej udecată şi exact în felul î n care s-ar trata problema unui organ fizic al corpului" . . . ca, de pildă, i n i ma, si ngura concluzie pe care o pot trage este că e l ori n u credo că d ez v o î tarea i n im i i este determinată gene t i c , ori c ă o crede, şi rev i ne, prin etceasta, la una din cele două stra­ t: gii despn� care t o c m a i spunea că a r fi b i n e >ă le ovi tăm , ceea ce este o contradicţie . Ambii LPrmeni ai alternativei intr o d u c o contradicţie în a părarea inneism ului de către Chomsky. ESCALADA HEA M U NTELUI

Păre:rea mea este c:1 toate prdceselc orien­ tde spre u n s c o p sau ndaptati ve (rezolvare de probleme, stubilire d e inferenţe, echilibrare sau funcţi onare a sistemului genetic al unei populaţii) pot fi descrise, l a un anumit nivel de abs t ractizare, ca escaladare a muntelui în­ tr-un �pat iu-de-probleme simbol i c . Nu nm de­ loc i n tenţia să stab ilesc o ai'lalogie între însu­ şircn limbajului şi escaladarea mu ntelui ; ceea ce caut să fac este să genernlizcz ucfiniţi a es­ caladării muntelui şi să o utiliz.:z ca schemă a unui c i clu general de adaptare. Această schcmi1, grr,ţie unei adaptări a proc�durilor sale d e expansiune generativă şi de testare, poate a coperi totalitatea metodelor de rezol­ vare de probleme, de la metoda prin încercări şi erori aleatorii pî nă la un comporto.m ent în în tregime preprogramat care duce I L: realiz.a.1 92


rea scopului, fără cercetare. Aceasta furni­ un cadru comun comod, în interiorul căruia se pot exprima şi compara structurile preformismului şi ale constructivismului. Sînt, deci, de acord cu Chomsky atunci cînd se in­ depărtează de o analogie neintenţională, dar rămîn convins că descrierea dobîndirii limba­ jului pe care a făcut-o împreună cu Miller era mult mai aproape de constructivism decît po­ ziţia pur preformistă pe care o apără astăzi. zează

MORFOGENEZA FAŢA IN FAŢA CU FILOGENEZA LIMBAJULUI

Cu toate că Bateson şi Fodor folosesc cu­ vinte diferite, cred că ei spun, de fapt, acelaşi lucru. A spune că însuşirea limbajului ,.se aseamănă mai mult cu morfogeneza" (Bateson) echivalează cu invocarea unui mecanism de rezolvare de probleme sau mecanism inferen­ ţial specializat, determina t genetic şi făcînd posibil, mai tîrziu, un organ mintal ("ansamblu de credinţe") determinat genetic (Fodor). A spune că mecanismul "se aseamănă mai mult cu filogeneza" înseamnă să afirmăm că el este general şi determinat genetic. Totuşi, produsul funcţionării sale nu este determinat genetic de vreme ce în constituirea sa intervine un nou factor (în cazul evoluţiei darwiniste, o variaţie aleatorie}. Prin urmare, alternativa nu este in­ tre specializat şi înnăscut sau invers . Oricare ar fi mecanismul, fie el specializat sau nu, este determinat genetic ; nici un circuit ner­ vos nu se dezvoltă fără ca nişte gene să le specifice anatomia, interconexiunea şi fiziolo­ gi a. Alternativa devine deci următoarea : me­ canismul este autor de programe sau simplu executant ? ! n cel de-al doilea caz, el se în­ rudeşte cu morfogeneza, în cursul căreia nu se creează nici un program genetic nou şi în care doar se execută programe preexistente ; în primul caz, se înrudeşte cu filogeneza, in care sistemul genetic operează ca un sistem 1 93


de rezol vare d e probl eme d eterminat geneti c, general, asigurîndu-şi propria programare şi din care rezultă programe genetice noi. Dacă adoptăm perspectiva morfogenetică a lui Chomsky, omul devine j ucăria pasivă a pre­ destinării genetice şi a determinismului me­ diului, pe cînd concepţia lui Piage t păstrează o mare parte de liber arbitru şi de autonomie creatoare ; cu cuvintele sale, "copilul nu se naşte nici bun, nici rău din punct de vedere intelectual, ca şi din punc t de vedere moral, ci stăpîn al destinului său". Aceasta este, după p ărerea mea, principala problemă subiacentă. I n măsura în care pînă în prezent nu ştim care este natura stării iniţiale So, genetic de­ terminate a creierului uman, atît o concepţie, cît şi cealaltă rămîn legitim admisibile. De fapt, cea de-a doua constituie ipoteza funda­ mentală a psihologiei, şi anume că o structură cognitivă este dobîndită prin experienţa psiho­ genetică a individului . Această ipoteză este epistemologie fundamentală de vreme ce, dacă o înlocuim cu conversa ei chomskyană, "orice structură cognitivă este dobîndită prin expe­ rienţă filogenetică în cursul evoluţiei speciei", obiectul psihologiei dispare, iar psihologia este redusă la biologie. ACUZAŢI ILE LUI SPERBER, PENTRU NEVINOVAŢIE

O

PLEDOA RIE

Remarcile precedente sînt susceptibile să lămurească intrucitva contribuţia lui Sperber la dezbatere 3°. Mă tem că, "citind comunică­ rile înainte de conferinţă", ca să reiau cu­ vintele lui, i-a confundat pe autorii acestora sau cuantificatorii săi. "Ideea că o parte a echipamentului mintal pe care îl foloseşte co­ pilul în învăţarea limbajului sau în orice alt aspect al domeniului cognitiv ar putea fi în­ născută", idee pe care i-o atribuie lui Chomsky, ii aparţine, de fapt, lui Piaget, în versiunea lui Chomsky "parte" fiind însă înlocuit cu "în194


treg", deoarece m edi ul nu şi aceasta, furnizează nici un echipament, ci doar un continu t de tratat. Această eroare fundame1�tală de interpretare îi atenuează vizibil acuzaţia de prejudecată ideolo­ gică în privinţa constructivismului şi pe aceea de "a prefera forma generală, pe care ipoteza ar trebui să o ia în termeni constructivişti, unei ipoteze efectiv existente, cu implicaţii in­ neiste". Dat fiind faptul că nu se cunoaşte So, se poate spune acelaşi lucru şi despre in­ neism şi, deci , in pari turpitudine, s-ar cuveni să ne oprim aici în privinţa acestui punct. In măsura în care el va servi la introducerea chestiunii următoare, îl voi discuta, t otuşi, pe scurt, acum. Ţinînd seama de faptul că ignoranţa noa­ stră în privinţa naturii lui So este totală, psi­ hologul care lucrează cu ipoteza de bază că anumite elemente ale echipamentului mintal al copilului ar fi dobindite (în sensul că ele ar fi o construcţie a individului, şi nu a speciei) nu ştie dinainte dacă un element dat este în­ născut sau dobîndit. El va încerca, aşadar, în primul rînd, să găsească o explicaţie construc­ tivistă ; nu e vorba aici nici de prejudecată ideologică, nici de preferinţă, ci de compatibi­ litate cu ipoteza lui . Dacă el atribuie acestui element o origine înnăscută, şi atunci cînd face acest lucru recunoaşte că elementul respectiv nu-şi găseşte o explicaţie constructivistă in psihologie, afirmă, în acelaşi timp, necesi­ tatea unei explicaţii biologice. Totuşi, a afirma pur şi simplu că un element este înnăscut, fără să se aducă rezultatele unui studiu ge­ netic, nici cel puţin o derivaţie filogenetică plauzibilă, înseamnă a nu-i da nici o explica-. ţie, nici psihologică nici biologică. ,Jnseamnă să se considere ca dat ceea ce trebuie explt cat, o petitia principii. Este exact poziţia lui Chomsky şi a susţinătorilor săi , aşa cum voi arăta acum . ..

1 9S


DOVEZI ALE

INNEITAŢII

Cînd un biolog consideră că o trăsătură anatomofiziologică este înnăscută, o face în funcţie de un ansamblu de teorii şi de expe ­ rienţe, care lipseşte în mod ciudat din afirma­ ţiile lui Chomsky. Mai mult, ştiu că metodele pe care el le preconizează, ba chiar le propune să fie generalizate la studierea altor domenii cognitive, sîn t incapabile, în principiu, să dea un astfel de ansamblu de date. A considera universalitatea drept criteriu al inneităţii nu pare suficient, după normele biologiei contem­ porane. Toate organismele se supun legilor gravitaţiei şi , t otuşi, nu tragem de aici conclu­ zia că aceste legi sîn t înnăscute. Anemia he­ molitică fundamentală nu e universală şi, cu toate acestea, o considerăm înnăscută. I ntr-un cuvînt, universalitatea nu e nici măcar o con­ diţie necesară, iar căutarea ei, chiar dacă ad­ mitem uniformitatea speciei umane, va duce, dimpotrivă, la ignorarea unor trăsături care, de fapt, sînt înnăscute, dar produse de alelele unei gene date. I n sfîrşit, "limitările cercetării asupra omului", dacă nu permit să se facă experienţe şi să se obţină "medii perfect con­ trolate", nu i-au constrîns pe biologi să re­ curgă la "argumente mult mai indirecte şi mult mai complexe" în studierea de către ei, să spunem, a eredităţii grupelor sanguine la om, unde acest tip de argument şi de expe­ rienţă nu s-a dovedit necesar pînă acum . Dacă dorim "să tratăm problema naturii limba­ jului ... exact în felul în care am trata problem a unui organ fi zic al corpului", recurgerea la practica biologică obişnuită va părea sufici­ entă pentru a dovedi inneitatea eventuală a anumitor trăsături lingvistice ; acestea ar tre­ b�i să se mai supună şi legilor mendeliene de ttansmitere, să fie s usceptibile de recesivitate şi de dominanţă, de mutaţie şi de recombi­ nare etc. Şi dacă lucrurile stau astfel, date e m pirice o vor demonstra. J 96


POZIŢIA ANTICARTEZIANA

A

LUI

FODO'R

Demonstraţia lui Fodor, potrivit căreia nu putem învăţa şi concepe decît ceea ce cu­ noaştem dej a 31, de vreme ce orice concept pe care ni-l formăm trebuie construit pornind de la concepte şi relaţii dej a posedate, are ceva din afirmaţia foarte cunoscută după care "toate cărţile se găsesc deja în alfabet". Reci­ proca acestei afirmaţii fiind tot atît de ade­ vărată, putem deduce că "ansamblul tuturor cărţilor este egal cu alfabetul", adică "există 26 de cărţi" şi "alfabetul este un ansamblu nesfîrşit". Aplicată la biologie, teorema lui Fo­ dor duce la concluzii şi mai surprinzătoare, dintre care una îndepărtează definitiv orice reflecţie suplimentară în legătură cu aces t su­ biect. Prima este aceea că mecanismele dar­ winiste sînt incapabile să producă secvenţa de forme care duc la specii ca homo sapiens. De aici decurg afirmaţia după care "toate speciile şi formele lor subsecvente sînt con­ ţinute în alfabetul protogenetic iniţial" şi con­ cluzii analoage celei din exemplul precedent. Cea de-a doua este aceea că specii ca homo sapiens nu există de fapt ; lucru pe care 1-a� numi cogito ergo non sum ul lui Fodor. -

Lectura acestor prime două capitole pune

în evidenţă diferenţa fundamentală dintre stra­

tegiile de cercetare şi arată cum abordările, construite pornind de la presupoziţii care le sînt proprii, duc la definirea cîmpurilor de studiu care nu sînt aceleaşi şi care se deose­ besc prin adoptarea de criterii de pertinenţă şi norme de inteligibilitate diferite. Lectura capitolelor următoare va permite elucidarea diferitelor opţiuni şi va scoate în evidenţă temperamentul fiecărei abordări. Poziţia lui Chomsky, care, considerînd sterilă orice dez­ hatere referitoa re la mecanismele generale ale învăţării, propune cen trarea discuţiei pe de­ finirea a c ee a ce este "adevărata natură a 197


stării iniţiale", a atras numemase simpatii. Ca­ pitolele care urmează vor scoate la lumină teme cum sîn t etapele dezvoltării, fundamen­ tul teoriilor învăţării şi interacţiunile dintre invariante le cognitive şi invariante le culturale . B. Inhelder şi J. Piaget expun conţinutul şi sti­ lul numeroşilor lor ani de experienţă cu copii genevezi ; principiile inteligenţei artificiale pre­ zentate de S. Papert vor declanşa o discuţie strfnsă între el, Chomsky şi Fodor asupra a ceea ce trebuie să fie o teorie a învăţării. J.-P. Changeux explică, în continuare, cum poate contribui neurobiologia contemporană la lămurirea mecanismelor subiacente prin stu­ diul dezvoltării reţelei neuronale. Dezbaterea asupra limbajului şi a cunoaşterii - al cărei subiect implicit sau explicit este fiinţa umană - se îmbogăţeşte prin prezentarea făcută în acest capitol şi în următoarele de Papert a unor maşini complexe şi prin descrierea surpriză­ toare, pe care o face Premack în capitolul 9, a competenţelor cognitive ale unei primate in­ fraumane - cimpanzeul. Aceste dezvoltări ana­ litice ridică, la rîndul lor, probleme mai im­ portante şi mai complexe, care vor relansa ine­ vitabil dezbaterea (mai exact, în capitolele 6, 7 şi în partea a doua) pe terenul metodologi­ iZor divergente. Din diferite puncte de vedere, Toulmin, Godelier şi Wilden critică poziţiile constructivistă şi generativă, ca fiind, ambele, prea "individualiste" ; rolul interacţiunilor cul­ turale şi sociale în dezvoltarea limbajului, a cunoaşterii şi a simbolismului constituie su­ biectul capitolului 1 1 .


CAPITOLUL 3

INTELIGENŢA ARTIFICIALA ŞI MECANISMELE GENERALE bE DEZVOLTARE

Chomsky a afirmat în repetate rînduri (vezi capitolele 1 şi 2) că nu crede într-o "teorie generală a învăţării", care, b ogată din punct de vedere informaţional, să fie şi confirmată sau respinsă experimental . Cellerier a adus ar­ gumente împotriva euristicii negative a lui Chomsky, susţinînd nu numai că o teorie ge­ nerală a învăţării este posib ilă, dar că ea există deja, cel puţin ca o primă aproximaţie valabilă. Această 1·ealizare este atribuită lui Marvin Minsky şi Seymour Papert de la Labo­ ratorul de inteligenţă artificială al Massachu­ setts Institute of Techno logy (MIT). In acest capitol, Papert schiţează o schemă clară a principiilor directoare ale experimen­ telor sale, întreprinse împreună cu Minsky, de simulare cu ajutorul computerului a procese­ lor cognitive superioare. Rezultatul concret al cercetării lor este un sistem cunoscu t (după Rosenblatt) sub num ele de perceptron, capa­ bil să formuleze ipoteze simple, pornind de la prezentarea repetată de date "brute" şi, apoi, să controleze aceste ipoteze preliminare, după un program de consolidare suplimentară cu cm·e experim entatorul alimentează maşina. Avrrntajul perceptmnului, care nu este altceva decît un "elev" rudimentar artificial, îl con­ constituie accesul liber la toate părţile sale 1 99


constitutive şi la toate me cani smele de acţiune, cu alte cuvinte la tot ceea ce reprezintă sta­ rea sa iniţială ( S0). Papert contestă ipoteza inneistă expusă , mai întîi, de Chomsky şi, în cursul d i scuţiilor care urmează, susţinută de Fodor, prezentînd modul în care perceptronul "descoperă" teo­ rema lui Euler. Intr- adevăr, cînd i se cere să analizeze noduri de formă neregulată şi să eva­ l u eze numărul acestora sau să calculeze gradu 1 total de conectivitate al aces tor noduri, apara­ tul execută operaţia perfect, prin "învăţarea" unei reguli (teorema lui Euler despre cur b ura totală a unor figuri simplu conexe). Or, afirmă Papert, această re gulă nu este o propri etate constitutivă a perceptronului şi, prin urmare, nu aparţine stării in i ţiale (S0). Ceea ce este înnăscut (adică ceea ce face parte din schema de conexiuni a aparatulu i ) nu este decît o ca­ pacitate generală şi n onspecifică de a calcula caracteristici primare (de exemplu, pătrat ver­ sus nonpătrat, rotund versus alungi t etc.), şi nu teorema lui Euler, nici conectivitatea sau numărul ca predicate care pot fi atr i b uite for­ melor care i-au fost prezentate. Chomsky şi Fodor sînt acuza ţi de a fi co­ mis o eroare, "eroarea inneistă". In mod con­ stant, ei vor susţine că sînt nevinovaţi, în ciuda acuzaţiilor lui Cell e rier, Papert, Toulmin şi Putnam. Eroarea, ca să s implifi căm termenii, este de a atribui creierului ceva ce nu e ste decît o proprietate abstractă a operaţiilor sale. După cum spune Putnam (vezi capitolul 1 7), dacă spun că geografia lanţului muntos White Mounta i ns (din Munţii Apalaşi, n.t.) există în mintea mea, adică ea este reprezentată în­ tr-un fel în creierul meu, aceasta nu înseamnă deloc că geografia lanţului muntos respectiv este ea însăşi o d e s criere a creierului meu. Sau, cum spune Mehler, dacă culoarea ochiu­ lui este înnăscută, aceasta nu implică faptul că genele sînt ele însele colorate . In capi tolele care urmează, vor fi prezentate şi dezbătute 200


formulări mai puţin provocatoare şi mai subtile ale pretinsei erori inneiste. Contururile acor­ durilor şi dezacordurilor privind teoria gene­ rală a învăţării şi structurile cognitive înnăs­ cute vor deveni din ce în ce mai clare şi mai mfinate .

Rolul inteligenţei artificiale în psihologie Seymour Papert

Voi încerca să arăt cîteva modalităţi în care inteligenţa artificială (AI) poate lămuri o dez­ batere în sfera psihologiei teoretice cum este cea de faţă dintre Chomsky şi Piaget. In pri­ mul rînd, vreau să evi t confuziile curente ale rolului j ucat de AI în raport cu psihologia traditională. Ce � mai importantă dintre aceste confuzii consideră AI ca similară behaviorismului din punct de vedere metodologie, în sensul că amîndouă sîn t prezentate uneori ca tinzînd spre o rigurozitate sporită prin limitarea do­ meniului investigaţiei psihologice : behavioris­ mul prin excluderea tuturor referirilor la mentalism, AI prin refuzarea modelelor teo­ retice care nu pot fi simulate pe computer. Această interpretare care face din Al o teorie limitativă este complet falsă, ca şi ideea care îi este asociată, conform căreia AI aplică mo­ dele "simple" la fenomene complexe. Dimpo­ trivă, AI caută să fie extensivă prin adăugarea unor ti puri de mecanisme noi şi puternice la repertoriul teoretic al psihologului, iar mode­ lele pe care le construieşte sînt mult mai com­ plexe decît ale psihologiilor tradiţionale. Per­ ceperea modelelor ca "simple" decurge adese­ ori din necunoaşterea limbajelor de computer, fap t care ne poate face să confundăm descrie20•


rile teoriilor AI în limbaj curent cu teoriile

propriu-zise. AI a progresat în trei direcţii legate de con­ troversele despre inneitate în cadrul psiho­ logiei şi lingvisticii. Două dintre ele sînt uşor de enunţat. Prima tinde să reducă ansamblul de struc­ turi considerate ca fiind înnăscute, arătînd cum pot fi ele dobindite prin funcţionarea unor m ecanisme de dezvoltare mai puternice. A doua merge în direcţie opusă ; în mod paradoxal, prin conceperea unor mecanisme de dezvoltare foarte puternice, se poate vedea cum anumite structuri, a căror existenţă este total necunoscută de psihologia tradiţională, ar putea, dacă ar fi prezente în mod înnăscut, să j o ace rolul de germeni de dezvoltare a funcţionării mintale. Aceste două pătrunderi îşi găsesc o tradu­ cere directă în termenii dezbaterii de faţă. Cred că Chomsky este înclinat să considere anumite structuri sintactice drept "imposibil de învăţat" (unlearnable), deoarece paradigma sa subiacentă despre procesul de învăţare este prea simplă, prea restrictivă. Dacă singurele procese de învăţare ar fi cele pe care, aparent, le recunoaşte, aceste structuri sintactice ar trebui să fie înnăscute ! A accepta un ansam­ blu de metode de învăţare mai bogat nu do­ vedeşte, desigur, că principiile în discuţie sînt, de fapt, "învăţate" ; a dovedi existenţa unei astfel de învăţări ar necesita, în cel mai rău caz , o investigare empirică destul de com­ plexă. Dar eu voi susţine că o teorie mai so­ lidă a învăţării înclină balanţa plauzibilităţii în favoarea i potezei că structurile sintactice sînt "învăţate" şi, în aces t fel, în favoarea adoptării unei strategii de cercetare care în­ cearcă mai degrabă să precizeze cum are loc acest proces decît să urmeze o strategie care să presupună "inneitatea". I n cadrul argumentaţiei mele, voi trece în revistă (pe cît o poate permite o scurtă ex202


punere) tipurile de structuri pe care gînd i­ rea calculatorului ne face să le admitem ca f ii nd aproape cu siguranţă necesare funcţionării unui computer atî t de c omp lex cum este cre­ ierul . Aceste structuri nu sînt spec ifi c ling­ vistice, astfel încît ne pun în contact cu un alt aspect, poate mai fundamental, al dezba­ terii Chomsky-Piaget măsura în care func­ ţionarea limbajului şi restul sistemului inte­ lectual au structuri comune. Piaget consideră această trăsătură comună ca extensivă, con­ trar tendinţei "organiciste" a lui Chomsky de a vedea funcţiile mintale ca mult mai distincte, organizate ca nişte organe al minţii (să folosim analog ia sa), la fel cum inima, ficatul etc. sînt organe distincte ale corpului. Contribuţia pe care AI o aduce în această direcţie este d e a arăta cum structurile calculatoare primitive sînt indispensabile tuturor funcţ iil or mintale : prin considerarea "organelor mintale" d rept procese calculatoare, sîntem înclinaţi să le ve­ dem mai puţin fundamental diferite unul de altul decît sînt inima şi ficatul. Savoarea foarte metaforică a acestor ultime remarci ne duce la a treia tendinţă, mai sub­ tilă, a inte l i gen ţe i artificiale : ea curăţă lim­ bajul psihol ogic de metaforele preştiinţifice prin el ab orare a unei terminologii şi a unui cadru conceptual m ai precise ; adică ea stabi­ leşte un nou ansamblu de "metafore", folo­ sind situaţii bine precizate, pe baza cărora poate să fie testată c oe ren ţ a intelectuală a " i de il or generale. Ca să înţelegem mai bine, să analizăm reacţiile care se pot ivi la afirmaţia lui Chomsky că lucruri ca "SSC" (condiţia de subiect specificat), «noţiunea abstractă de "subansamblu",, sau "anafora legată" sînt pro­ prietăţi ale stării iniţiale genetic determinate a nou-născutului. S-ar putea vorbi pe margi­ nea exactităţii sau plauz ibilităţii acestora, dar ne-am putea în aceeaşi măsură întreba cît de metaforice sînt aceste afirmaţii : ce înseamnă ,

203


să sp ui că noţiunea de ,,subiect" sau de "ana­ foră" face parte din starea iniţială a nou-năs­ cutului ? Răspunsurile facile ne duc la dificultăţi de ordin conceptual. Se spune, oare, chiar lite­ ral, că aceste noţiuni, în forma pe care o cu­ noaştem la adulţi, sînt, într-un sens (care sens ?), prezente la nou-născut ? Sau se spune, oare, că vreun precursor al noţiunii este pre­ zent la nou-născut - ceva nespecificat, care va creşte precum sămînţa, pînă va ajunge, de pildă, noţiunea de "anaforă legată" ? Inter­ pretarea literală este greu de acceptat fără un cadru teoretic care să lămurească (printre alte enigme) ce s-ar putea înţelege prin gra­ matică la un subiect care nu a atins stadiul limbaj ului . Dimpotrivă, versiunea cu "sămînţa" este în sine o afirmaţie foarte şubredă, aproape trivială, pe care nimeni nu ar avea intenţia să o scoată în evidenţă şi care, în mod sigur, nu justifică criticile evidente pe care Chomsky le aduce lui Piaget, noţiunii de AI şi altor puncte de vedere. Aceeaşi dilemă apare în formulările noi, in­ telectual mai elaborate ale acestei chestiuni, sub form a unui fel de determinism : se poate deduce din starea iniţială a copilului mic fap­ tul că limbaj ul său de adult va manifesta con­ diţia SSC ? Stricta sensu, aceasta permite să deducem proprietatea "ochi albaştri" din pre­ zenţa anumitor gene, ceea ce este greu de cre­ zut . Dacă, pe de altă parte, atenuăm propo­ ziţia, pentru a o face credibilă, apare dificul­ tatea de a nu înţelege exact despre ce es t e vorba. (Acest mod de a pune problema nu este, desigur, străin de modul de gîndire al lui Chomsky ; l-a folosit în felul său foarte con­ vingător în critica pe care a adus-o concep­ ţiei despre comportamen t ul verbal a lui Skin­ ner 1.) Primul dintre comentariile mai tehnice la care mă voi opri acum are rostul să precizeze necesitatea unor clarificări în legătură cu sen204


sul inneităţii . Pentru aceasta, voi descrie un automat, o maşină pe care - putem spune o cunoaştem în amănunţime, şi mă voi in­ treba în legătură cu ce este şi ce nu este în­ născut aparatului. Dacă întrebarea nu este limpede nici în această situaţie-"miniatură" , atunci de cît mai multă limpezime e nevoie în situaţia complexă a evoluţiei umane ? Aparatul în chestiune se numeşte perceptron. Structura sa este foarte simplă : dispune de o retină pe care se pot proiecta imagini, iar scopul maşinii este de a recunoaşte dacă această imagine are sau nu o anumită proprie­ tate numită "predicatul" (de exemplu, este un pătrat - is a square). Dispune de un mare număr de submecanisme, fiecare din ele în stare să calculeze răspunsul, exprimat prin "da" sau "nu", la orice întrebare precisă despre o regiune foarte mică a retinei . î mpreună, aceste submecanisme (numite "funcţii locale" local function) acoperă întreaga retină , dar nici una din ele nu posedă nici un fel de cu­ noştinţe globale. I n special , nici una din ele nu poate vedea întreaga figură. Mai există un organ central, care are acces la răspunsurile date de mecanismele locale ; dar acest organ este supus condiţiilor unui algo­ ritm simplu special pentru a genera decizia globală (de exemplu, acesta este un pătrat ?) din informaţia primită de la funcţiile locale, mai precis "funcţia lineară a pragului de de­ cizie" outputurile binare da/ nu ale funcţiilor locale sîn t reprezentate prin 1 şi, respectiv, O ; maşina formează o sumă ponderată a acestor numere folosind coeficienţi de ponderare carac­ teristici perceptronului respectiv ; apoi, ia de­ cizia în funcţie de faptul dacă suma rezultată este mai mare sau mai mică decît o anumită cantitate căreia îi spunem "prag" (threshold). I n sfîrşit, perceptronul este dotat cu un "mecanism de învăţare", care funcţionează ast­ fel : cînd maşina zice : "acesta este un pătrat", va fi informată că răspunsul este corect sau -

205


incorect şi, d acă este incorect, ea va folosi acest feed-back pentru a-şi modifica coeficienţii de ponderare (într-o manieră ale cărei detalii nu e locul să le precizăm aici). Ce poate învăţa un perceptron ? Răspunsul nu este întotdeauna imediat evident, nici din­ tr-o examinare a "structurii sale înnăscute", nici din experienţe simple. Nu este greu să vedem că un perceptron poate învăţa să facă distincţie în dihotomii de tipul pătrat versus triunghi ; căci, în acest caz, funcţiile locale recunosc prezenţa sau ab s enţa a cel puţin unui unghi care nu este unghi drept, şi, astfel, ipo­ teza pătrat poate fi eliminată pentru "raţiuni" locale. Există, î nsă, cazuri în care este mult mai greu să vedem dacă decizia globală se poate reduce la astfel de decizii locale. Exem­ plul clasic este predicatul este conex (is con­ nected). Imaginea de pe retină se presupune a fi o figură neagră pe un fond alb, iar între­ barea care se pune perceptronului este dacă figura neagră este formată dintr-un singur fragment sau din mai multe fragmente. Se poate reduce o astfel de decizie la observaţii locale ? Intuiţia spune că nu, iar analiza m a­ tematică o confirmă. Dar lucrurile sînt foarte diferite dacă impunem figurii negre condiţia restrictivă de a fi constituită din noduri a căror formă poate fi arbitrară, dar care nu trebuie să aibă goluri. Intuiţia continuă să spună că un perceptron nu va fi în stare să distingă dacă este vorba de un singur nod sau de mai multe. Dar putem adapta o profundă teoremă matematică a lui Euler pentru a arăta că perceptronul poate învăţa orice predicat de tipul : numărul de noduri este mai mic decît K. Să ne închipuim acum un cercetător care nu cunoaşte teorema lui Euler şi care vrea să ştie dacă numerozitatea nodurilor (în sensul predicatului mai sus menţionat) este înnăs­ cută în perceptron. Ne putem imagina în ce încurcătură ar fi pusă o asemenea persoană 206


dacă i s-ar arăta schema d e montaj a percep­ t ronului . Ea nu va vedea acolo nimic care (dup ă mintea sa) să semene nici pe departe cu numerozitatea. Ar putea aj unge la conclu­ zia că probabil exis tă omisiuni în schema noastră de montaj (de ac e - ea, unul din învă­ ţămintele poveştii noastre este că trebuie să fii foarte atent în privinţa unor concluzii de felul acesta). I nsă concluzia cea mai impor­ tantă, ca să nu spunem că şi cea mai subtilă, este aceea că, pînă şi atunci cînd eşti în po­ sesia unei cunoaşteri perfecte (a schemei de montaj şi în domeniul matematicii), nu est e deloc clar dacă se cuvine să spunem sau nu că numero zitatea este înnăscută. In un ele ac­ c epţiuni ale cuvîntului " înnă scu t " ea este, dar, în alte sensuri, nu. Concluzia mea este că avem nevoie de un cadru teoretic elaborat cu mul t mai multă grij ă, în interiorul căruia să formulăm adevăratele întrebări subiacente unor formulări de felul : " Posedă subiectul X noţiunea de Y ?" sau "Este Y o proprietate a stării i n iţiale a ac es tui subiect ?" sau "Este Y în năs cut ?" Unul din scopurile unui astfel de cadru t eo­ retic ar fi să înlocuiască te rmen i ca " noţiune" cu ceva mai tehnic. Este dezolant să constaţi că li mb aj ul folosit astăzi în discuţii intelec­ tuale serioase nu diferă sensibi l d e limbaj ul lui Ar i stotel . Desi gur, Chomsk y el însuşi a contribuit foarte mult la schimbarea acestei stări de l ucruri în cadrul lingvisticii , şi aceasta face şi m ai p a radoxal faptul că meta­ limbajul său psihologic este atît de pretehnic. P e rmiteţi -m i să dezvolt acest punct de vedere opunînd modul în care Chomsky şi Piaget se întreabă despre evoluţia a ceea ce , în termeni populari, se numeşte o " noţiu n e" . O interpre t are naivă a tezelor lui Piaget constă în a spune : nimic nu este înnăscut, totul emerge din dezvoltare. Este o afirm aţie absurdă, desigur, dar este împinsă, nedialec­ tic, la limită ; dar ceea ce ne spune Pi age t este, 207


de fapt, altceva : dacă întocmeşti o listă de structuri, noţiuni şi reguli (sau oricum le spui) prezente în inteligenţa adultului şi întrebi care din ele este înnăscută, răspunsul va fi nici una. Ceea ce se află în spatele acestei apa­ rente contradicţii este destul de simplu : orice lucru are o istorie evolutivă (developmental) în cursul căreia emerge din alte lucruri foarte diferite. Indiferent de ce se crede despre în­ născut, putem, cel puţin, fi siguri că nu este o parte separabilă a minţii adulte (şi nimic asemănător). Principiul ar putea să pară des­ tul de evident ; dar, deşi întreaga operă a lui Piaget o demonstrează, cu exemple, în mod profund şi subtil, acest principiu este violat de felul în care Chomsky sugerează că entităţile care apar în cursul dezvoltării - "condiţia subiectului specificat (SSC)" sau "noţiunea de anaforă legată" (acestea sînt propriile sale cu­ vinte) - ar putea fi "proprietăţi" ale stării iniţiale. I n fond, putem considera o bună parte a operei lui Piaget drept o căutare de entităţi intermediare, care pot juca rolul de precursori ai structurilor prezente la adult sau chiar la copil, indiferent de vîrstă. Astfel, întrebarea «Este înnăscută noţiunea de "număr" ?>> face loc studierii dezvoltării sale pornind de la di­ feriţi precursori a căror existenţă nu a fost văzută nici de Aristotel, nici de alţi psihologi de dinaintea lui Piaget. Caracterul tehnic al operei lui Piaget se reflectă în faptul că sub­ stantivul abstract "număr" apare mult mai bine evidenţiat in titlul cărţii sale asupra nu­ mărului 2 decît în textul propriu-zis : concep­ tul pretehnic de "număr" nu indică decît o direcţie de cercetare care nu poate fi dusă la bun sfîrşit cu intuiţia pretehnică de "număr". Voi spune (nu fără oarecare ironie în contex­ tul prezentei discuţii) că forţa contribuţiei lui Piaget va fi prea puţin alterată dacă s-ar sta­ bili "inneitatea" obiectelor intermediare pe care le-a descoperi t. Partea dificilă şi profundă a efortului a fost descoperirea precursorilor. 208


Dacă transpunPm această observaţie la proble­ mele ridicate de Chomsky, ea sugerează că di­ ficultatea, în acest caz, va consta în descope­ rirea precursorilor din care au apărut, de pildă, SSC şi alte structuri similare. Va trebui apoi să căutăm precursorii acestor precursori şi, printr-o genealogie mai mult sau mai puţin lungă, să ajungem, în cele din urmă, la pro­ prietăţile stării iniţiale. Acesta este obiectul oricărui studiu privind dezvoltarea, este un drum lung, laborios şi tehnic. Prin contrast, mi se pare un lucru remarcabil că Chomsky declară , în esenţă : eu, Chomsky, nu văd cum poate fi învăţată SSC, şi astfel toţi oamenii rezonabili trebuie să concludă că SSC este "in­ născută". Dar ce îl face pe Chomsky să ia această po­ ziţie ? Dacă susţin că poziţia sa este absurdă, îmi revine sarcina să explic acest mister. De aceea, voi încerca, în cele ce urmează, să schi­ ţez interpretarea mea despre Chomsky. Aceasta pivotează în jurul părerii că Chomsky, în ciuda criticii binecunoscute pe care a adus-o lui Skinner şi behaviorismului , în general, a ră­ mas profund ataşat de o poziţie behavioristă in ce priveşte modelul de învăţare pe care îl propune ; este ceea ce voi dezvolta, schiţînd o taxonomie a teoriilor dezvoltării, în care Skinner, Chomsky, Piaget şi Simon vor deţine un loc explicit. Ca un prim pas, voi aminti , c u uşoare modificări , notaţia lui Chomsky. Copilul mic se naşte în starea 80 şi, în cele din urmă, atinge starea finală S r . 80 şi S sînt structuri de adîncime şi, astfel, nu sînt accesibile în mod direct. Prin urmare, există posibilitatea, în principiu, ca observatori di­ feriţi să aibă păreri diferite în privinţa com­ plexităţii acestora . De fapt, atît Chomsky, cît şi Piaget au evidenţiat că behavioriştii subes­ timează, în mod caracteristic, complexitatea stării 8 1 • Teoriile privind dezvoltarea se pot clasifica în funcţie de cît atribuie ele din com209


plexitatea m inţii umane stărilor So şi S r ş i componentei funcţiei mintale responsabile de dezvoltare. Skinner, de pildă , crede că este posibil să explici trecerea de la S0 la S r prin­ tr-un mecanism general de dezvoltare (GDM) . Atit Chomsk y , cit şi Piaget s-au folo s it de ar­ gumente puternice pentru a ne convinge că S r este, in mod sigur, mai complexă decit consideră Skinner şi, probabil, prea complexă pentru ca un simplu GDM să-i indrume creş­ terea de la tipul de stare So pe care o admite Skinner. Dificultatea căreia trebuie să-i facă faţă Skinner constă intr-o noncongruenţă in­ tre starea sa S0 simplă şi s t area SI prezumtiv complexă. I n principiu, există trei re ac ţ ii (şi nu sînt singurele) faţă de ac e as tă noncongru0nţă a paren t ă : se poate postula că S0 este mai com­ plexă decît a considerat Skinner ; este calea pe care a urmat-o Chomsky ; se poate postula, aşa cum face Piaget, că GDM trebuie să fie mai put e rnic decît a crezu t Skinner ; în sfîr­ şit, se poate nega existenţa u nei noncongru­ enţe, argument i nd, cum face Herbert Simon, că S r este, la urma urmei, simplă structural şi , în felul ace s ta, că S0 şi GDM po t să fie, şi ele, simple 3 (cu toate că GDM şi S0 sint , la Simon, fundamental diferite de cele ale lui Skinner) . Voi consacra restul intervenţiei mele pen ­ tru a arăta că Chomsky pare să fie in mod taci t partizan al unui tip foarte skinnerian de GDM ; voi ilustra acest lucru cu cîteva exem ­ ple in care m ecanismele de dezvolt?re ale l u i Piaget, c a !)i opini a des p r e A I care s e contu­ rează pot fi considerate m ai degrabă dr0pt principii matPmatice şi epistemologice decît mecanisme biologice m a i puternice . In această pri v i nţă, se cuvine să vedem exact ce spune Chomsky (vezi capitolul 1) : «Pe de altă parte, nu se poate imagina ca aceluia care învaţă limba să i se pre dea " aceste lucruri sau principiile pertinen t e . După "

210


cum nimeni nu face greşeli pentru a fi co­ rectat. Ca şi în cazul principiului dependenţei de structură, observarea pasivă a performan­ ţei totale a unei persoane n-ar putea să ne ofere posibilitatea să spunem dacă principiile sînt efectiv respectate (la fel cum experienţa nu va fi, normal, suficientă pentru a furniza această informaţie celui care învaţă limba), chiar dacă "experienţa" ne va dezvălui că este aşa. Singura concluzie raţională este că SSC şi noţiunea abstractă pertinentă de "subiect" şi "anaforă legată" sîn t proprietăţi ale stării So, adică fa c parte din LT(H,L)••. Am citat aceste rînduri, pentru a atrage aten­ ţia asupra modelului care stă la baza procesului de învăţare, model care are următoarele ca­ racteristici - proprii modelelor tipic beha­ vioriste : accent pus pe predare, fie explicită, fie prin corectarea greşelilor ; respingere vă­ dită a "experienţei " ca metodă aplicabilă în învăţarea limbajului la copil ; ipoteza că ceea ce se învaţă este lucrul însuşi (structura adul­ tului) şi nu un precursor al structurii de adîn­ cime care apare în procesul dezvoltării. De­ oarece sîntem în fata unei chestiuni fundamen­ tale, o voi exprim a şi al l[(·l. Desigur, copilul nu învaţă SSC printr-o prc d �re directă ; nu în acest mod sînt dobindite structuri funda­ mentale sau deprinderi . Şi, desigur, copilul nu învaţă SSC prin observare pasivă. Piaget CI eliminat orice tendinţă care-I cosideră pe co­ pil ca angrenat într-un proces de "observ<tre pasivă". De aceea, aş fi crezut că "singur<"� concluzie raţi onală" rezultată din ansamblul de enunţuri ale lui Chomsky este aceea că copilul descoperă SSC prin "experienţe". Dacă m -aţi întreba de unde vine capacitatea de a face experienţe, aş fi mai înclinat să admit că aceasta este o proprietate a stării So. Ştim cu siguranţă că precursorii recognoscibili ai componentelor activităţilor complexe cerute in 211


activitatea de experimentare sînt vizibili l a copii foarte mici . Nu este, desigur, suficient să spunem că co­ pilul învaţă făcînd experienţe. Este necesar să înţelegem cadrul conceptual in care pot fi concepute şi interpreta te astfel de experienţe. Şi întotdeauna revenim la problema centrală de a descoperi structuri intelectuale interme­ diare. Contribuţia lui Piaget în această direcţie merge mai departe decît oricare din analizele structurale speciale pe care le face aspectelor sau etapelor particulare ale aptitudinilor in­ telectuale. Poţi să nu fi de acord cu analizele sale specifice privind etapele sau aspectele (o face pînă şi el) , trebuie, însă, să apreciezi va­ loarea paradigmei foarte originale cu care a inzestrat psihologia dezvoltării. Pentru a scoate în evidenţă o analogie cu Chomsky, putem spune că această paradigmă constituie con­ ceptul structurii de adîncime în domeniul dez­ voltării. Mie unuia îmi place expresia lui Piaget : "Nu există geneză fără structuri, nu există structuri fără geneză" (pas de genese sans struc tures pas de structures sans genese). Nu poţi înţelege geneza numărului mulţumin­ du-te să te ghidezi după forme superficiale, cum sînt întrebuinţările efective ale numere­ lor înseşi. Trebuie căutat un sistem de struc ­ turi mai adînci , între care gruparea (groupe­ ment) lui Piaget ar putea constitui un exemplu al unei astfel de structuri . Dar nimeni nu poate găsi structuri inteligibile fără să reflecteze de la început asupra problemei genezei. Pentru a-mi concretiza ideea, voi merge îna­ poi şi voi examina formularea a ceea ce, după mine, ar trebui să fie problema-cheie a teoriei învătării : să reducem sentimentul că forta de a gî � di şi de a se dezvol ta a minţii est � un m i racol . Este rezultatul pe cRre-1 obţinem prin teorema lui Euler in i poteza studierii percep­ troanelor, propusă in mica mea parabolă cal­ culatorie. Aş dori să schiţez acum un exem plu ,

2lZ


real, al cărui merit le aparţine lui Piaget şi Bourbaki. Vom vedea, în acelaşi timp, cum înţelegerea unor aspecte epistem ologice şi ma­ tematice întîlnesc gîndirea psihologică a dez­ vol tării. Sînt sigur că cei din grupul Bourbaki nu şi-au considerat teoria despre structuri ca o contribuţie la teoria învăţării, după cum nici manualele de psihol ogie nu includ grupul Bourbaki în lista lor de teoreticieni ai învă­ ţării. Totuşi, dacă sarcina teoriei învăţării este să atenueze misterul aparent al a ctelor învă­ ţării, Bourbaki a adus o contribuţie însemnată prin dezvoltarea ideii că matematica este mai mult legată de învăţare decît înainte. Or, nu este vorba de o simplă iluzie : o anumită înţe­ legere a naturii numărului dezvăluie faptul că anumite aspecte ale structurii sale joacă un rol capital în toate procesele de învăţare. Unul dintrQ acestea (printre multe altele) s-ar putea numi principiul de factorizare (factor­ ing) : structur i care pot fi considerat e com­ puse din părţi mai simple, dar, totuşi, semni­ ficative (substructuri) tind să fie mai uşor de învăţat. Teoriile de bază ale aritmeticii s-ar pute a ordona pe o axă a "învăţabilităţii" (learn­ ability) : numărul "·a la Pea n o" sau teoria funcţiei recursive se găseşte la limita neînvă­ ţ abili t ă ţ ii ; numărul "a la Russel / Whitehead" este mai uşor învăţabil ; numărul .,a la Bour­ baki / Piaget" este mult mai învăţ abil ; şi dez­ voltările AI a l e acestei ultime concepţii merg şi mai departe. Ne-am putea întreba dacă teoria lui Piaget despre structurile antecedente ale gîndirii ma­ tematice informale este exact aceeasi cu teo­ ria matematicii formale a lui Bourb aki ; dar importanţa acestui lucru constă în faptul că aceste teorii sînt suficient de apropiate pen­ tru a permite să se pună astfel de întrebări. Prezenta no a stră expunere caută să pună în mmină un tip de explicare a învăţării c are este 213


în afara unui GDM beha viorTSt -Ş1 nu pare să fi luată în considerare de către Chomsky. Exemplul este, desigur, luat din matematică, şi nu din lingvistică, însă ceea ce ne intere­ sează este să ştim dacă analize structurale si­ milare vor reduce gradul aparent de "neînvă­ ţabilitate" (unlearnability) al proprietăţilor limbaj ului . Există motive cie optimism în tendinţa re­ centă de legare a inteligenţei artificiale de ;:�"­ pectele teoriei lingvistice privitoare la gra­ maticile sistemice şi gramaticile cazuale şi de mult mai strinsa interconectare a structurilor sintactice şi structurilor cognitive (unii ar spune "semantice"). Nu voi analiza decît un singur exemplu, şi voi alege, în interesul sim­ plităţii, exemplul foarte general pe care Chomsky îl numeşte "proprietatea de depen­ denţă structurală a regulilor lingvistice". V n răspuns posibil la întrebarea cum învaţă un copil cu atîta uşurinţă să dezvolte reguli ale limbajului dependente de structură este acela că a ajuns s-o facă în afara limbaj ului ; un al t răspuns posibil este acela că natura proce­ selor de calcul prescrie că regulile vor fi de­ pendente de structură. Admit că fiecare din aceste eventualităţi este compatibilă cu ideea unei anumite inneităţi a dependenţei de struc­ tură. La drept vorbind, aceasta nu este o re­ gulă lingvistică înnăscută, ci un precursor mai general, iar aceasta constituie, în sine, o in­ depărtare semnificativă de poziţia lui Chomsky şi o apropiere de una mai piagetiană . Ajungem, în sfîrşit, la ultima verigă a lan­ ţului meu : apariţia în cadrul AI a unei depen­ denţe de structură suficient de generale pentru a produce limbajul, percepţia vizuală, raţiona­ mentul curent şi, de fapt, întreaga prelucrare a informaţiilor la om şi în maşini . Este im­ posibil să facem aici o prezentare tehnică a unei astfel de teorii şi, la drept vorbind, ea nu a făcut obiectul unei descrieri detaliate. 214


Ea constituie, însâ,

o t�rnă răspîndită de cer­ cetare în sfera AI, iar cititorul poate afla mai multe de t alii în alte surse. 4

Discuţie Chomsky : Papert susţine că nu văd cum aş putea explica starea finală în tenneni de me­ canisme de dezvoltare generale de tip behavio­ rist şi că, deci, trag concluzia că este înnăscută . De fapt, spun că nu văd cum aş putea explica starea finală in termenii unui mecanism ge­ neral de dezvoltare sugerat de inteligenţa ar­ tificială , mecanismele senzoriomotorii sau orice altceva. Papert obiectează, tot pe nedrept, că mie îmi revine sarcina să depăşesc afirmaţia că nu văd ce se poate face. Desigur, nu are dreptate : dacă cineva doreşte să ara t e că ex1stă mecanisme generale de dezvoltare (nu ştiu să fie însă vreunul), atunci trebuie să facă exact ce a făcut Rosenblatt (care a inventat per­ ceptronul) , adică să propună un astfel de meca­ nism ; dacă credeţi că mecanismele senzorio­ mo torii au de jucat un rol, dacă le puteţi face o caracterizare precisă, voi fi încîntat să stu­ diez proprietăţile lor matematice şi să văd dacă sfera de actiune a acestor mecanisme include · şi cazul în discuţie. I n mod similar, greşiţi dacă consideraţi că mecanismele au vreo legă­ tură cu însuşirea regulilor dependente de struc­ tură ; ele nu au nici o legătură. Faptul că poţi descrie sau chiar descoperi o organizare ierar­ hică nu îţi spune deloc dacă regula în chestiune trebuie să urmeze, în acest caz, o structură ierarhică sau trebuie să respecte proprietatea cel mai din stînga. Dacă cineva crede că există un asemenea mecanism de dezvoltare atît de general, de acord : să-1 propună, să-1 explica clar. Apoi eu şi alţii îl vom examina, ca să 215


vedem dacă există cumva vreo legătură, fie ea directă sau metaforică, cu problema con­ cretă a aj ungerii la starea finală. Deoarece, după cîte ştitr, acest lucru nu s-a realizat ni­ căieri în inteligenţa artificială sau în cerce­ tările în domeniul inteligenţei senzoriomotorii, nu pot face ceea ce am făcut, de pildă, în urmă cu douăzeci de ani, cînd a fost propusă teo­ ria markoviană a surselor cu stare finită. Acesta este un exemplu similar cu cel al per­ ceptronului : a fost propusă o teorie specifică despre natura structurilor gramaticale 5, şi apoi a fost posibil să-i studiem proprietăţile matematice şi să demonstrăm că, oricît timp i-am consacra, nu se puteau concepe realizări ale acestei structuri, care să aibă anumite pro­ prietăţi observate în sfera limbilor 13. Aşa că, din momentul în care cineva a propus teoria markoviană a surselor cu stare finită, făcînd din aceasta o superdezvoltare generalizată, foarte complicată a teoriei behavioriste a lan­ ţurilor de răspuns - teorie care, de fapt, in­ clude pînă şi proprietăţile ritmice â la Lash­ ley - a fost posibil să studiem această teo­ rie şi, în cazul acesta, să demonstrăm că ea şi toate subteoriile sale erau false. Dar, cînd nu dispunem de teorii, singurul lucru pe care îl putem spune este : "Nu văd nici o legătură între asemenea idei şi o astfel de conseci nţă". Nu-mi permit să merg mai departe ; sarcina dovedirii în acest caz revine persoanei care apreciază că principiile există cu adevărat, iar, dacă cineva, de pildă, poate prezenta o teorie a construcţiilor senzoriomotorii într-o formă destul de clară, care să permită studierea posi­ bilităţi i de a obţine "condiţia subiectului spe­ cificat", voi fi încîntat să o studiez. Cît priveşte teoria generală a structurii, este vorba exact de ceea ce s-a ocupat gramatica genera tivă în ul­ timii douăzeci şi cinci de ani. Intregul alai complicat de structuri, începînd, să zicem, cu automatele cu stare finită, diversele tipuri de 216


gramatici independente de context sau depen� dente de context şi diferitele subdiviziuni ale acestor teorii ale gramaticii transformaţionale - acestea sînt, toate, teorii care fac să pro­ lifereze sistemele de structuri, în încercarea de a situa structura particulară care este lim­ baj ul. Astfel că nu poate exista nici o contro­ versă în legătură cu legitimitatea acestei ten­ tative ; de fapt, de mai mulţi ani tocmai in această directie s-au concentrat toate efortu­ rile depuse î� lingvistica formală.

Papert : Ceea ce încerc eu să fac este să-i si­ tuez pe Chomsky şi Piaget într-un context mai larg, fapt care s-ar putea exprima astfel : dacă este adevărat că gramatica transformaţională caută să găsească un anumit tip de structură, ea se bazează pe exemple lingvistice, ca sursă principală, în formularea tipurilor d e struc­ tură de care are nevoie. Opus acestei tendinţe, unii, printre care specialiştii în inteligenţa ar­ tificială şi Piaget, caută în înseşi structurile matematice exemple din care s-ar putea scoate o t eorie gen erală a structurilor. Aceasta este o tendinţă actuală, iar, dacă doreşti să înţe­ legi ceva din aceste discuţii şi puncte de ve­ dere diferite, trebuie să ai o viziune mai largă a scopului pe care îl urmăresc aceşti cercetă­ tori. Chomsky Teoria structurilor elaborate în gramatica generativă s-a înscris într-o teorie matematică particulară, adică teoria funcţiilor recursive ; mai precis, teoria ierarhiilor sub­ recursive a fost cea care a oferit cadrul de studiere a diferitelor tipuri de structuri ling­ vistice . Insă, poate că n-ar fi trebuit să luăm teoria ierarhiilor subrecursive, ci o altă teorie matematică ; dar ideea de a căuta în teoriile matematice idei despre clasa structurilor i a tă ce este pertinent . ..

Pape1·t : Nu, nu aceasta este problema : ideea nu este de a folosi matematica pentru teorii matematice ale structurii, ci de a aborda struc217


tura matematicii în acelaşi mod în care abor­ daţi structura limbaj ului, ca obiect &1. teo rie i structurilor. De exemplu, este foarte impor­ tant în demersul lui Piaget şi pentru plauzi­ bilitatea explicaţiei pe care Piaget o dă dez­ voltării gîndirii m atematice la copii ca pro­ fundele de scoperiri făcute de grupul Bourbaki să se dovedească adevărate. Prin revelarea anu­ mitor aspecte ale structurilor matematicii insu­ ficien t de clare înainte, Bourbaki a modificat gradul aparent de complexitate al învăţării matematicii . De atunc i , avem o cu totul altă viziune despre evoluţia matematicii, fie în is ­ toria ei, fie la individ.

Chomsky : Toate acestea nu cons tituie cum spunea Toulmin, decît o pură diversiune. Nu există ceva care să se poată numi structura matematicii ; în cadrul matematicii, întîlneşti to t felul de structuri pe care le poţi studia istoric, n o nis toric sau cum doreşti. Insă teo ­ ria ierarhiilor subrecursive abia dacă a existat ca structură a matematicii acum d o uăzec i şi cinci de ani şi, de aceea, nu puteţi ci'\uta acolo sugestii detaliate privitoare la tipurile de struc­ turi per tinente ; în cel mai bun caz, a oferit un cadru general. In ceea ce priveşte struc­ turile studiate de Bourbak i structuri alge­ brice sau structuri topologice, să vedem dacă ele corespund problemei în chestiune, să ve­ dem, de pildă, în ce măsură studierea structu­ rilor topologice are legătură cu problema exis­ tenţei regulilor dependente de structură. Dar voi repeta afirmaţia care nu îi p lace lui Pa­ pert : nu pot concepe nici o legătură posibilă între ele ; dacă consideraţi că afirmaţia este falsă, atunci arătaţi-mi măcar o conexiune, oricît de vagă, între ele. ,

,

Papert : Legătura între Bourbaki şi reg ulile dependente de structură în sfera limbajului nu este nemijlocită. Dar, de vreme ce negaţi că se poate conce pe o legătură, chiar şi vagă, intre ele, perm iteţi -mi să amintesc un a din 218


legăturile asupra căreia am insistat. Aritme­ tica, aşa cum a axiomatizat-o Peano, ar părea iot atît de imposibil de învăţat ca o regulă a limbajului axiomatizată de Chomsky. Apar, însă, Bourbaki/Piaget şi situaţia în aritmetică s e schimbă. Peano nu a greşit, desigur, ca specialist al formalizării ; el a greşit ca teo­ retician al dezvoltării. Poate că j usteţea ling­ vistică a teoriilor dumneavoastră despre lim­ baj nu schimbă cu nimic posibilitatea să vă fi înşelat ca teoretician al dezvoltării .

Chomsky : N u aceasta a fost întrebarea mea. Intrebarea mea se referă la aspectul pe care l-aţi ridicat la început, că, într-un fel, ti pul de investigaţie întreprinsă de Bourbaki duce la o teorie a structurilor care este legată de în­ trebarea de ce există reguli dependente de structură în gramatică ; cred că nu se poate concepe nici o legătură în această privinţă, deşi cred că există una cu o altă parte a ma­ tematicii, de pildă, teoria ierarhiilor subrecursi­ ve. Eu, însă, nu sînt legat de această teorie ; dacă găsiţi, de exemplu, vreo legătură între teoria spaţiilor topologice şi problema regu­ lilor dependente de structură, va fi perfect, dar nu are rost să susţii doar că o asemenea legătură ar putea exista. Atran : Mi se pare că interesul pentru struc­ turile bourbakiene decurge din nişte presupu­ neri foarte ciudate si duce la unele concluzii destul de discutabil e. 1n conformitate cu doc­ trina pe care Piaget o numeşte "epistemologie genetică" - şi presupun că la aceasta se re­ ferea Papert -, fiecare pas înainte în dome­ niul teoriei fundamentelor matematicii antre­ nează o lărgire a teoriei cunoaşterii . Ba, mai mult, chiar dacă se dezvoltă un model mate­ matic care nu intră în cadrul teoriei fundamen­ telor, el este, prin definiţie, parte a mişcării structurale. Aşa trebuie să fie dacă, cum sus­ ţine Piaget, "cunoştinţele logico-matematice nu reuşesc să ne rupă de realitate sau de lumea 219


obiectelor", şi dacă fiecare deducţie Iogico­ matematică reprezintă o "teorie a fenomenelor fizice după eveniment". Este foarte posibil ca i ncercare a gru pului Bourbaki de a analiza matematic noţiunile semnificative în termenii anumitor precedente istorice sau structuri euristice de bază să ofere o explicaţie a demersurilor cogniti ve impli­ cate in construcţia anumitor sisteme matema­ tice. Dacă este aşa, încercarea lor contribuie la luminarea acelei părţi a minţii care este im­ plicată în construirea şi interpretarea de sis­ teme matematice. Biologii ar av ea a poi drep tate să caute bazele �eurofiziologice ale aces­ tor sisteme într-o regiune a creierul ui speci­ ficată de programul genetic complex al fiinţe lor umane. Pentru Piaget, însă, o structură bourbakiană cum este grupul con st ituie astăzi baza alge­ brei ; după Piaget , grup ul este dej a folosit într-o măsură importantă în fizică ,şi, foarte probabil , va veni ziua cînd va dobîndi un rol fundamental şi în biologie. Asemenea "fapte" par astfel să s ugere z e lui Piaget că structu­ rile-mamă ale grupului B ourbak i corespund coordonărilor care sînt necesare întregii ac­ tivităţi intelectuale. Dar, deşi grupurile au fost primele s tructuri alg ebrice studiate, ele nu sînt mai importante în algebră decît alte structuri generale. F iecare tip de structură algebrică comportă un ansamblu interesant de regularităţi caracteristice unei colecţii de sis­ teme matematice înrudite ; cu toate acestea, pot exista tot atîtea structuri "de bază " sau generale cîte reg ula rităţi interesante e x istă în diversele sisteme dej a existente sau care pot fi create în viitor. Po ate că anumite g rupuri cu proprie tăţi specifice vor fi folositoare la descrierea anumitor domenii ale fizicii, bio­ logiei sau cunoaşterii. Cea mai mare parte a celor mai importante teorii ştiinţifice nu de­ pinde , însă, în nici un fel de grupuri sau de o structură bourbakiană. In consecin ţ ă , P iage t ­

­

220


încearcă să sporească importanţa grupului, atribuindu-i o importanţă c are depăşeşte pre­ ocupările algebrei. Folosind metafore luate din teoria echilibrului corpurilor gazoase şi din funcţia reglatoare şi structurală a genelor, el sugerează că coerenţa structurală a grupului se menţine prin autoreglare ; stabileşte o pa­ ralelă între noţiunile matematice de închidere, identitate şi transformare şi cele de autocon­ servare, reversibilitate a proceselor şi formare. Această definiţie a grupului i-ar putea părea destul de arbitrară unui matematician de pro­ fesie şi poate fi , deci, ignorată. Asemenea în­ cercări ad hoc de a generaliza noţiuni precise prin analogie nu pot duce decît la banalităţi. Cu toate acestea, trebuie să admitem că de­ mersul ad hoc propriu epistemologiei genetice poate duce cîteodată la rezultate interesante. Pornind de la faptul că structuralismul, ca pro­ gram empiric, îşi propune să construiască lim­ baje formale, el face un efort constant de a testa intregul registru al structurilor matema­ tice in diverse domenii ale cunoaşterii. Acest procedeu ar putea duce la o explicare intere­ santă a fenomenelor ; aşa s-ar putea explica, de pildă , aparentul succes al unei structuri de tip grup, numită "grouping" (groupement), in explicarea unor deplasări in focalizarea per­ ceptivă . In mod obişnuit, încercarea de a trans­ pune rezultate dintr-un domeniu în altul , cum este cel al limbajului şi al matematicii înseşi, nu serveşte decît la întunecarea sem­ nificaţiei rezultatelor originale. Faptul că se pot inregistra unele succese cu ajutorul unei astfel de abordări, înseamnă, totuşi, că o res­ pingere a premiselor structuralismului nu este aplicabilă în mod necesar la anumite cazuri particulare. Dar raţionamentul pe care U im­ pun aceste premise face adesea dificilă o dis­ tincţie a ceea ce este semnificativ de ceea ce este trivial. 22 1


In prezentarea lui Seymour Pape1·t, am ci­ tit cîteva afirmaţii care m erită să fie scoase în e v i denţ ă , deoarece o bună parte a d ţscu­ ţiei care urmează va gravita în jurul lor : "Dacă întocmeşti o listă de struc[uri, noţiuni şi re­ guli (sau oricu m le spui) prezente în inteli­ genţa acluli ului şi între bi care elin ele este înnăscută, răspunsul va fi nici una. . . Partea dificilă şi p r o fundă a efortului a fost descope­ rirea precursorilor. Dacă transpunem această o bservaţie la p ro ble m ele ddicate de Chomsky, ea sugerează că d ificultatea, în acest caz, va consta în de s coperire a precursorilor din care au apărut, de pildă, SSC şi alte st ructuri si­ milare . Va trebui apoi să căutăm precursorii acestor precursori şi, printr-o genealogie mai mult sau mai puţin lungă, să ajungem, în cele din w·mă, la proprietăţile stării iniţiale. Acesta este obiectul o 1· i căr u i studiu privind dez z:ol­ tarea". Acesta este miezul c o mpr o misului - între inneismul lui C h o msku şi co nstructivismul lui Piage t -, aşa cum l -au propus partizanii săi. Să ad o p t ăm, mai întîi, un pun c t de t'e ­ dere inneist cu privire la caracteristicile pri­ mare (sau precursorii) universale, nediferen­ ţiate, nonspecifice ; să îmbrăţişăm, apoi, un punct de vedere strict constructivist pentru a explica structurile cognitiv e sau lingv istic e mai complexe care decw·g din aceşti pre­ cursori în c ursu l d ezvoltării . Vo1n constata că o a s tfel de "diviziune a muncii", cum a nu­ mit- o Cellerier, între inneism şi constructivism i-a at ras pe mulţi, inclusiv pe Monod (după cum re i ese din răspunsul său la i n tervenţia lui Fodor, în capitolul 6 ) . To t u şi, dincolo de această poziţie iniţială, încep să apară diver­ genţe în ce priveşte caracterul înnă s cut al pla­ nului secvenţial pr o priu zis al dezv ol t ării Pia­ ge t respinge ip o teza conform căreia secvenţa etapelor succesiv e, care integrează şi diferen­ ţiază caracteristicile primare, decurge dintr un pro gram ge ne tic dete1·minat, în tim1J ce Mo-

.

-

222


nod sprijină în mod deschis un ase m enea punct de vedere . Chomsky şi Fodor sînt mai tran şanţ i ; pen­ tm ei, această polemi că trebuie întreruptă în­ tr-o fază incipientă : ei susţin într-ade v ăr că de zv oltarea cognitivă nu este un proces "de îmbogăţire", ci constă, mai degra b il , într- o specializare progresivă dirijată de mediu. Cu a lte cu v i nt e , sarcina oricărei teorii a dezvol ­ tării în domeniul cunoaşteri i şi limbajului, cum este văzută de Chomsky şi F o d or, nu este de a explica o cons t 1 · u cţie în trepte, pornind de la caracteristicile primare, a structurilor din ce în ce mai specifice şi puternice (rea­ lizată fie pri ntr-un demers de înr.e rcare şi eroare , fie printr - un demers ascendent hill climbing), ci de a e xpl ica pred ispoziţia înnăscută a organismului de a selecta cu pr ompti tudine şi fără greşeală un demers spe­ cifi c (operaţii d e pe n d e nte de s tructură, SSC, e chi v al en ta între subiectul explicit şi subiec­ tul implic it, amhiguita.tea s i stem a ti c ă r�tc.). Pentm ce i doi, î nvă ţare a nu este decî t apli­ care a dispozitivului p o tri v it la moment ul opor­ tun ; dat e le prim i t e nu s int folosite decît ca test al sistemelor de fil traj specializat e care sînt deja încorporate . Chomsky e xplică, în capitolul următor, de c e consideră că inneismul său "extrem" pare să fie plauzibil - într-adevăr, cea mai pla u ­ zihilă ipoteză, cm·e este com pati b ilă cu o bo9ăţie de date lingv i � tice , ps i hologice şi neuro­ fiziologice. Podor va pre z e nt a punctul său de vedere, a na log celui al l u i Chomsky, în ca­ p i t o lu l 6 .


CAPITOLUL 4

STARI INIŢIALE ŞI STARI STAŢIONARE

Acest capitol constă mai cu seamă din ple ­ doaria lui Chomsky în favoarea "spiritulut cartezian". El porneşte de la p1·esupunerea că, deşi, pînă în momentul de faţă, "neexplicate", structurile cognitive şi lingvistice sînt, în prin­ cipiu, "explicabile", ca expresie a unui pro­ gram genetic universal al speciei umane. Dis­ cursul său (acesta este termenul adecvat, avînd în vedere transcrierea fidelă a expunerii sale) fn acest capitol este atît de clar şi exhaustiv, încît orice comen tariu su:plimentar ar fi, în cel mai bun caz, redundant. Totuşi, Chomsky menţionează un experiment dintre cele ma i revelatoare în neurofiziologie, care este de o importanţă cardinală în argumentele pe care le aduce . Presupun că o scurtă relatare a des­ coperirilor făcute de Hv bel şi Wiesel ar fi bi­ nevenită pentru cei care, spre deosebire de majoritatea participanţilor la în tîlni1·e, nu sint familiarizaţi cu acest experiment. Motit•ele pentru care aceste de <>coperiri vin în sprijinul modelului cunoaşterii propus de Chomsky şi pentru care ele consolidează noţiunea de îm:ă­ ţare ca "stabilizare selectivă a sinaps el o r în curs de dezvoltare" (ca să adoptăm expresia 224


fericită a lui Changeux şi Danchin) • este ne­ cesar să fie prezentate în mod explicit. Pe la mijlocul anil6f' şaizeci, neurofiziologi ca Jerry Lettvin, Humberto Maturana, Davzd Hubel şi Thorstein Wiesel au elaborat o teh­ nică ex trem de inge n i oasă şi fină, care detec­ tează răspunsul specific al neuronilor indivi­ duali în cortexul vizual cînd o figură data (linii orizontale, linii verticale, unghiuri as­ cuţite, puncte în mişcare) intră în cimpul vl­ zual al unui animal. Interesul rezultatului aces­ tor experienţe a fost că s-a putut constata că, la cîteva ore după naştere, anumiţi neuron i erau în mod specific sensibili să nu reacţioneze (adică să transmită o secvenţă de impulsuri electrice) decît la o clasă bine precizată de sti­ muli vizuali. De exemplu, neuronii care au o predispoziţie înnăscută să reacţioneze cînd o dungtt o rizont a lă este expusă în cîmpul vi­ zual al unui pui de pisică nou-născut nu vor reacţiona cînd aceluiaşi animal îi este expusă o linie verticală, şi vice versa. Ba, şi mai inte­ resant, Hubel şi Wiesel au fost primii care au demonstrat că un anumit tip de neuroni spe ­ cializaţi poate deveni total inactiv dacă puiul de pisică este crescut, începînd de la naştere, într-un mediu optic sărac în stimuli optici (adică un cilindru înalt, vopsit numai în dungi verticale sau numai în dungi orizontale, şi ni­ mic mai mult). Categoria de neuroni specia­ lizaţi pentru receptarea imaginii prezentate de acest mediu "sărăcit" va rămîne activă, in vre me ce toţi ceil a l ţi neuroni optici vor deveni Vezi J.-P. Changeux, P . Courrege şi A. Danchin, în Proceed ings of the Nationa l Academy of Science U.S.A. 70 : 2974-2978, 1973 ; şi J.-P. Changeux şi A. Danchin, "Apprendre par stabilisation selective de synapses en c ou r s de developpement" in L'Unite de l 'homme, ed. E. Morin şi M. Pi attelli-Pal marini (Paris, F:d itions du Seuil, 1974). 225


inactivi, deoarece sinapsele corespunzătoare vor degenera. O asemenea pierdere a capaci­ tăţilor vizuale riscă să fie ireversibilă. Acestea şi numeroase alte experienţe de acelaşi fel privesc direct argumentul central al acestei dezbateri, deoarece au demonstrat sau, cel pu­ ţin, au făcut p lauzibile . următoarele in.ferenţe (1) filtre perceptuale foarte specializate sînt prezente deja la naştere (dovezi ale inneismu­ lui) ; (2) aceste filtre configurează lumea vi­ zuală conform unor forme geometrice esen­ ţiale (spiritul cartezian) ; (3) contururile geo­ metrice externe (structura lumii exterioare) provoacă reacţii specifice interne (configuraţie ordonată a activităţii neuronale), dar nu de­ termină forma reacţiei (dovezi împotriva "asi­ milării", care confirmă că este vorba de o simplă activare ele mecanisme preîncorporate). In consecinţă : (1 ) "experienţa" extrasă din mediul înconjurător se traduce printr-o se­ lecţie de stimuli "pertinenţi" conform unor criterii discriminatorii care sînt prealabil "în­ corporate", adică sînt înnăscute (învăţarea ca proces selectiv) ; (2) actualizarea şi întărirea unei structuri cognitive date se fac cu şi pe seama altor posibile structuri alternative care se pierd în mod ireversibil în cursul dezvol­ tării (fixarea sinapselor în urma unei funcţio­ nări reale şi degenerarea celor inactive). Acest ultim aspect a fost larg dezvoltat de Changeux şi Danchin, în teoria lor despre "stabilizarea selectivă a sinapselor în curs de dezvoltare", şi de Jacques Mehler, în teoria sa de "cunoaştere prin dezînvăţare" * . Pe baza acestor premise, oricît d e impre­ cise şi fragmentare, cititorul va putea înţelege mai bine argumentaţia lui Chomsky şi ideile sale de răsune t. * J. Mehler, "Con n aître p a r desapp rentissage", în L ' Unite de l'homme.

226


Abordarea lingvistică Noam Chomsky

Mă voi referi doar la expunerea mea pre­ cedentă (vezi capitolul 1 ) şi voi scoate în evi­ denţă anumite puncte generale pe care am încercat să le desprind, lăsînd la o pa rt e deta­ liil e . Modul g eneral în care abo rd e z proble­ mele mi s e pare sincer şi s implu, însă, cu toate acestea, co rect . Să începem p ri n a obse r va că aparţinem unei anumite specii, că pu tem presupune o unifor­ m i t ate ideală, li ps ită de variaţie. Această spe­ ci e posedă ceea ce putem n umi o stare ini­ ţială , adică o stare a n t e ri oar ă e xperienţei, pl"O­ prie speciei şi numită S0• D escope ri m în urma i nves t ig aţiei că în dom en ii cogni t ive particu­ lare, de pildă în domeniul limbajului, d ar nu numai aici, individul parcurge o serie de stări şi aj unge la ceea ce e ste , de fapt, o stare sta­ ţionară, stare care se schimbă foarte puţin, cu excepţia unor aspecte marginale. In ce p ri ­ veşte limbaj ul, se pare că starea staţionară este atinsă , în mod i nvari abil , aproximativ la vî rs ta pube r tăţ ii. Ne put e m pune î nt reb area care este natura s t ă rii s t aţi onare atinse şi care trebuie să fi fost caracterul stării iniţiale pen• tru ca starea staţionară să fie atinsă, în lu­ mina naturii experienţei trăite . S-ar pute a să nu trebuiască să ne p re ocupă d e ace as tă in­ trebare, dar pe mine mă preocupă. Cea mai interesantă întrebare din acest punct de ve­ dere este : care e natura stă rii in i ţi ale , adică în ce constă natura umană în această pri­ vinţă ? Evident, este nevoie de experienţă pentru a atinge starea staţionară, aşa că pu­ tem considera starea iniţială ca fii nd, de fapt, o funcţie care proiectează experienţa pe sta­ rea staţionară. Putem exprima ideea în acest mod fără să o văduvim de gene ralitate , iar această formulare permite orice· grad d e interm

227


acţiune şi complexitate, noi dispozitive în eta­ pele ulterioare etc. Această funcţie, care proiectează experienţa pe starea staţionară, funcţie care, de fapt, ca­ racterizează starea iniţială, poate fi foarte bine considerată ca o teorie a învăţării ; cu alte cuvinte, această funcţie este, pur şi simplu, teoria învăţării limbaj ului uman. După cum am menţionat în expunerea mea precedentă, nu văd nici un motiv anume să cred că există o teorie a învăţării ; ideea că un asemenea lu­ cru există mi se pare ciudată, la fel ca şi dacă ar exista ceva de tipul unei teorii a creş­ terii pentru organe. Desigur, există un nivel pentru care există o teorie a creşterii , şi anu­ me biologia celulară, dar nu văd de ce ea ar exista şi peste acest nivel. In mod similar, dacă studiem dezvoltarea structurilor cognitive, cred că vom descoperi teorii distincte ale învăţării ; fără îndoială, ele vor avea unele proprietăţi comune, dar presupun că vor fi întru totul specifice unor domenii cognitive particulare şi unor specii particulare sau, cel puţin, dacă nu este aşa, va fi surprinzător şi va fi necesar să o demon­ străm. A presupune contrariul, deci că există o teorie generală a învăţării, mi se pare discu­ tabil, nedovedit şi, pentru moment, lipsit de justificare empirică şi plauzibilitate. Să ne oprim asupra acestei întrebări parti­ culare şi să vedem care este natura teoriei învăţării limbaj ului uman, mai precis, care este funcţia de însuşire care proiectează ex­ perienţa pe starea fi nală sau, să o spunem cu alte cuvinte, care este natura stării iniţiale S0 (toate acestea sîn t diferite modalităţi de a formula aceeaşi întrebare). Se pot face diverse propuneri în această privinţă şi putem găsi în istoria ultimelor sute de· ani un anumit număr de tentative generale de abordare a problemei în termenii de mai sus. S-ar putea, de pildă, susţine că există me­ canisme generale de dezvoltare (GDM), care 228


r e prezintă, de fapt, starea iniţială şi care, în consecinţă, co nst i tu i e funcţia care proiectează experienţa pe s tarea atinsă. Dacă înţeleg bine i deile avansate aici despre construcţiile inte­ ligenţei senzoriomotorii, acestea din urmă se încadrează, în primul rînd, în această cate­ gorie ; în mod similar, remarcile lui P apert despre GDM se încadrează, ş i ele, în această c at eg o r ie (vezi capitolul 3). După părerea mea, aceste propuneri privesc p roprietăţile stării iniţiale, adică starea iniţială este constituită dintr-un sistem de GDM, care vor duce la starea finală, ţinînd seama de experienţă. Fi­ reşte, dacă cineva prezintă un astfel de sis­ tem, îl putem studia ; dacă cineva propune un GDM într-o formă suficient de sp eci fi c ă pen­ tru a trage c o n c luzi i p o rn i nd de la propunerile i n iţial e , atunci putem cerceta justeţea unui asemenea sistem . Inainte de a prezenta un ase­ menea tip d e GDM, mă tem că trebui\! să recurg la remarca - atît de neplăcută lui Pap e rt - că, în a bse n ţa oricăror propuneri concrete care pot fi supuse in v es t i gaţi ei, nici o suges tie n u mi se pare plauzibilă. Sînt unii care au şi făcut asemenea propu­ neri . De exemplu, Patrick Suppes, de la Uni­ versitatea d in S tan fo rd, a prezentat o propu­ nere foarte explicită şi interesantă, bazată pe teoria probelor statistice (statistical sampling theory), a lui Suppes-Estes, care oferă un mo­ del general de dezvoltare pentru atingerea unei �tări finale pe baza experienţei 1 , Iată o pro­ punere care poate fi studiată, ceea ce Suppes a şi făcut : a fost destul de clară şi explicită pentru a fi studi ată, şi el a arătat că, la li­ mită, acest sistem poate atinge un sistem echi­ valent, din toate punctel� de vedere, unui sis­ tem markovian cu stări fi n ite, cm·e produce simboluri de la stînga la dreapta. E un lucru i n ter esant, deoarece ştim că un asemenea sis­ tem este inadecvat pentru limbaj , căci sis.. temele care, în pr i ncipiu, pot fi atinse în ca­ drul acestui model nu sînt sisteme care sînt 229


atinse în fapt de om. Avem, aşadar, în faţă o respingere explicită a acestei teorii a mecanis­ melor de dezvoltare. A spune că respingem teo­ ria echivalează cu un comentariu pozitiv pe marginea ei, deoarece înseamnă că această teo­ rie a fost prezentată într-un mod destul de clar pentru a putea determina dacă a fost corectă ori nu sau, cel puţin, pe punctul de a fi co­ rectă. Este o calitate pentru o teorie de a pu­ tea fi infirmată. Propunerile care nu permit o asemenea determinare sau să apreciem dacă pot fi dovedite nu au acest merit. Propune­ rea de care tocmai am vorbit este cea mai sub­ tilă sugestie pe care o cunosc cu privire la mecanismele generale de dezvoltare. Dacă ne întoarcem în timp, mai sînt şi alte propuneri. Hume, de pildă, a făcut propu­ neri specifice, foarte denigrate în zilele noa­ stre, deşi nu ştiu de ce - ele sînt bune, după părerea mea, pentru că sînt concrete. A in­ ventariat mecanismele pe care le-a considerat că ţin de ceea ce eu numesc starea iniţială : contiguitate, asemănare, cauză şi efect per­ cepute, şi a afirma t în mod explicit că siste­ mele noastre de cunoaştere pot fi atinse pe baza acestor mecanisme generale de dezvol­ tare. Aceasta este o teorie aproape explicită ; a fost dezvoltată în teoriile asociaţioniste ulte­ rioare şi poate fi supusă investigării, dar este atît de evident falsă, că nu are ros t să ne oprim asupra ei. Cel puţin, însă, a fost sufi­ cient de concretă pentru a fi studiată. Lingviştii descriptivi ai anilor patruzeci au făcut propuneri foarte explicite referitoare la ceea ce s-ar putea considera mecanisme de dezvoltare (pe care ei nu le-au considerat ca atare), mai precis, aşa-numitele proceduri "de descoperire" ale gramaticilor, care au luat forme destul de subtile. Am putea studia şi aceste propuneri şi am putea dovedi din nou că, în principiu, ele nu pot duce la starea staţionară - şi acest lucru este interesant. 230


Dacă doriţi să vă dezvălui ce cred cu pri­ vire la toată această problemă, voi spune că, fireşte, nu poţi demonstra că mecanismele ge­ nerale de dezvoltare nu există - lucru impo­ sibil -, dar cred că efortul d e a le explica s-a dovedit zadarnic şi nu există vreun mo­ tiv special să credem că este bine să proce­ dăm astfel. Istoric, există o abordare generală a întregii chestiuni , care, î n perio ad a modernă , merge î n apoi pînă la Descartes. Acesta face urmă­ torul tip de observaţie : să presupunem că de ­ senez un triunghi pe tablă ; Descartes spune că oricine priveşte figura respectivă va vedea un triunghi prost desenat. Iar întrebarea pe care o pune Descartes este de a şti de ce e aşa. De ce considerăm figura a ceea un triunghi prost desenat, şi nu un exemplu exact a ceea ce este ? Sună a întrebare prostească, dar, ca multe întrebări prosteşti , ea este, într-un fel , destul de adîncă. De ce vedem acest lucru ca un triunghi prost executat ? Descartes răs­ punde că natura minţii este astfel alcătuită, încît f iguri le geometrice regulate fac oficiul de modele pentru interpretarea experienţei ; mintea este făcută în a ş a fel, încît , dacă ar fi să dezvolţi o ştiinţă a minţii , ai face-o în ter­ me n i i unei astfel de geometrii. De unde, re­ zultă că trebuie să considerăm orice f igură pe care o vedem drept o figură geometrică regulată prost executată, deoarece min t ea func­ tionează în a c e s t mod . Avem de-a face aici � u un alt tip de abordare a stării So ; conform acestei abo rdări, 80 p os e dă anumite co n d iţii structurale specifice care sînt impuse oricărui sistem dob î ndit . Desigur, în acest caz, So şi s tarea stabilă S sînt, probabil, identice pen­ tru Descartes, dar asta n-are importanţă ; se poate vorbi şi despre sisteme în care, poate, c o nd i ţ iil e i n iţial e doar impl i că figuri geome­ trice regulate şi în care o schemă experien� ţială permite atingerea unor stări mai speci­ fice (nu ştiu dacă este v a labi l în acest caz). 231


Dacă abordarea d e tip cartezian este aplica­ bilă, cre d că este cea bună. Se poate apoi ur­ mări şi studia în diverse feluri, cu mijloac� psihologice, şi se pot căuta mecanisme neuro­ logice. tn acest caz special, mi se pare plau­ zibil să consider că activitatea pasionantă a ultimilor zece-cincisprezece ani în domeniul cercetării cortexului vizual oferă baza neuro­ logică pentru o teorie de tip cartezian a min­ ţii . Astf el, experienţele lui Hubel şi Wiesel 2 au d eterminat închegarea unei imagini a cor­ texului vizual, conform căreia acesta poate efectua analize primitive în t ermeni de linie, unghi, deplasare etc. ; aceste analize produc un sistem fizic concret, care posedă multe din proprietăţile minţii (spiritului) carteziene postu­ late şi care oferă, poate, începutul unui răs­ puns la întrebarea de ce vedem în acest obiect un triunghi prost desenat. Această abordare mi se pare întru totul rezonabilă. Revenin d la limbaj , dacă fiinţele umane ar fi co b ai, am şti cu exactitate cum să proce­ dăm pentru a studia orice ipoteză particulară pe această temă. Cum lucrul este, evident, ex­ clus, trebuie să folosim un al t tip de abor­ dare . Modul natural de a proceda, dacă în­ cercăm să determinăm natura lui S0, este să încercăm găsirea unei proprietăţi a stării sta­ ţionare care este cel mai puţin posibil afec­ tată d e experienţă, o proprietate pentru care E (experienţa) este redusă la zero . Desigur, pentru a d emonstra că nici o experienţă nu este pertinentă în privinţa unei anumite pro­ prietăţi a limb ajului, va trebui să d ispunem d e un inventar amănunţit al experienţei per­ soanei în cauză - o sarcină total plictisitoare ; cunoaşterea unei astfel de experienţe nu ri­ dică nici o pro blemă d e ordin empiric, d ar nimeni nu va încerca să o facă. Să încercăm, d e aceea, să găsim proprietăţi pentru care este extrem de puţin probabil ca fiecare să dispună în această privinţă d e experienţa pertinentă. I n expunerea mea (vezi capitolul 1), am dat 232


citeva exemple de acest fel, şi am crezut că voi putea vorbi acum de exemple mai compli­ cate, dar, în urma discuţiei anterioare, m-am gîndit că ar fi bine să rămîn la cel mai sim­ plu exemplu şi să încerc să-i scot în evidenţă logica. Cel mai simplu exemplu pe care îl pot con­ cepe, unul cvasitrivial, este următorul : să luăm propoziţii ca The man is tall ("Omul este înalt"), pentru care formăm interogative corespunzătoare Is the man tall ? ("Este omul înalt ?"} prin deplasarea cuvîntului is. Exem­ ple de acest fel fac posibile inferenţe induc­ tive, care ne permit să punem întrebări mai complicate. Să luăm, de pildă, cazuri ca "The man who is tall is sad ("Omul care este înalt e trist") . Din exemple simple de felul acesta, putem opera două tipuri diferite de inducţie : am putea, pe de o parte, presupune că ocu­ renţa cuvîntului is cel mai din stînga (leftmost) este plasată în faţă. Conform acestei inducţii, am avea Is the man who tall is sad ? (,,Omul c are înal t este trist ?") ; am putea, pe de altă parte, face o inducţie conform căreia pri ma ocurenţă a lui is care urmează subiectului pro­ poziţiei este deplasată spre stînga, în care caz vom obţine Is t h e man wh o is tall sa d ? (.,Omul care este înalt trist ?"). ln m od clar, facem a doua inferenţă (sînt, desigur, şi alte posibili­ tăţi , dar să ne limităm la acestea două). Un a este o i nducţiP asupra proprietăţii ce l mai din stînga, cealaltă o inducţie asupra proprietăţii urmează primului gru p nominal . Constatiim că oamenii efectuează al doilea tip de inducţie. De ce ? Iată o întrebare nontrivială. Nu cred cîtuşi de puţin în noţiuni de simplitate abso­ lută sau de teorie generală a simplităţii şi aşa mai departe, dacă cineva ar vrea să creadă în ele (eu nu vreau), ar spune cu siguranţă că cel m a i din stînga este o proprietate mai simplă decît urmează primul ui grup n o m inal , şi acea­ sta pentru simplul motiv că proprietatea cel m ai din S·tînga poate fi total definită în ter233


menii simbolurilor fizice înseşi. Pentru a în­ ţelege proprietatea cel mai elin st înga, e su­ ficient să cunoşti simbolurile fizice şi ordinea lor, în timp ce, pentru a cunoaşte proprieta­ tea urm ează primului grup nominal, trebuie să intervină o anumită prelucrare mintală abstractă, care îţi spune că acest lucru (omul care este înalt) este o unitate de un tip par­ ticular. Desigur, nu e nevoie să existe nici o delimitare fizică ; această unitate nu are după ea un spaţiu liber sau ceva asemănător - este un continuum sonor. "Urmează" este o no­ ţiune fizică concretă, dar "primul grup nomi­ nal" sau "subiect" este o noţiune extrem de abstractă, atît de complexă, încît n i meni nu ştie cum să o descrie corect. Astfel, presu­ punînd că există o ierarhie a proceselor induc­ tive, dacă un om de ştiinţă de pe Marte ar examina exemple ca acestea şi ar pune între­ barea pe care şi-ar pune-o orice om de şti­ inţă, şi anume cum să treci la cazul următor, el ar lua, desigur, mai întîi, proprietatea cel mai elin stînqa, şi nu proprietatea urm ează subiectului . Intr-adevăr, în orice fel de ierar­ hie a proceselor inductive, prima este, evident, proprietatea de examinat mai întîi, căci este o proprietate fizică concretă , care nu implică tipuri subtile, complexe şi necunoscute de pre­ lucrare mintală abstractă * . Este, fără îndoială, adevărat, copiii nu fac niciodată greşeli în le­ gătură cu astfel de lucruri : nici un copil nu incepe prin a încerca mai întîi ipoteza mar­ ţiană, ca apoi să înveţe că nu e bine, şi, ulte­ rior, să treacă la ipoteza cealaltă. Procesul de învăţare a limbii nu se aseamănă cu modul în care ar stud ia aceas t ă chestiune un om de sti­ inţă, încercînd, mai întîi, procesele induct i ve * Pe n t ru o analiză detaliată, vezi comun i carPa l u i Pu t n a m î n capitolul 1 4 a l acestu i volum. Replica l u i Chomsky la critica e x p r i m a tă de Putnam s e gă seş te fn "Discuţii pe marginea comentariilor lui Putn am", in c apito l u l 15.

234


elementare şi trecînd apoi în caz de e şec la i poteze mai complexe. Aceasta ridică între­ barea de ce i n d ucţ ia se aplică acestei proprie­ tăţi foarte complexe şi nu celei foarte simple. Am spus în expunerea mea pr e ced en tă că observarea pasivă a c ee a ce fac oam en i i nu ne-ar permite să ştim dacă ei folosesc această ipoteză sau cealaltă, pe n tru că, de fap t , ca­ zurile ca ac e s ta se ivesc rar ; poţi foarte bine trăi o vi aţă înt re a gă fără să fi produs vreodată un exemplu pertinent, care să arat e că folo­ seşti o anumită ipot e ză şi nu pe cealaltă . Este exact singurul caz unde se pune problema , şi poţi parcurge un material vast de date ale experie nţ ei fără a da un asemenea caz. Astfel, d e pildă, în mu l te cazuri, observaţia pasivă nu ar permite savantului marţian să şti e d acă s ubie c t ul fo l oseşte prima ipoteză sau pe a doua. Propunerile care mi-au fost atribuite au fost descrise în alţi termeni nu am spus că un copil nu poat e aprecia prin observare pasivă dacă o ipoteză sau a l ta este ad e vărat ă ; am spus că nu putem şti prin observare pasivă dacă, de fapt, o p e rs oan ă fo l oseş t e o ip o t e ză sau alta, deoarece probele lipsesc fundamental, la fel cum , cel mai ades ea , copilu l nu d ispu ne de acestea, în term enii unei experienţe l ingvistice directe. Fapt este că operaţia inductivă con­ duce fără greş, şi chiar fără pie d ici , la ipoteza a doua. Cum poate fi expli cat acest lucru ? Voi menţiona, m ai în tîi , două soluţii posi­ bile, care nu au valoare de explicaţie. S ă luăm cercetările lui Papert despre iden ti ficar e a J:ro­ filului unui "arc". Putem c o n strui un program care s[l tra t e ze această structură în termenii unor grupuri de elemente dintr-o structură ie­ rarhică ; pu t em stabi li , de asemenea, un J:ro­ gram care să trateze aceas tă structură ca pe o secvenţă lineară . Deoarece o putem face in am îndouă fel urile, p ut em, în principiu, să efp ctuăm inducţi a şi î n t r un fel , şi în celă­ lalt. Adică putem d escrie s tructura cum vr em . Se poate descrie ca o organizare li n ea ră de -

-

235


cu vi n t e , ŞI , m acest caz, folosim proprietatea cel mai din st.înga ca bază a i n d ucţiei ; o pu tem d es cri e , de asemenea, ca pe o structură i era rh i că , în ca re caz folosim pro pri et a te a ur­ mează subiectului, dacă s i st e mul ierarhic func­ ţionează în aces t fel . Nu învăţăm nimic din fa ptul că e posib1l să construim programe r:;en­ tru a interpreta lucrurile tn mod i e ra rh i c, de­ oarece este p osib i l să construim şi programe care să interpreteze lucrurile în mod lim·ar. I n acest caz, chestiunea e s te : int e rp retă m pro­ p o ziţ i il e linear sau ierarhic pentru a efectua i nd uc ţ ia ? Faptul că e x i s tă un program cdre p o a t e face un l ucru SI'IU altul este i relevanT in ­

explicarea inducţ 1 ei. O întreb are mai pertinentă ar f i aceasta oare în alte cazuri Gamenii stabilesc i n ducţia pe sisteme structurate ierarhic sau pe sisteme structurate linear ? Di n păcate, această între­ bare nu ne duce nicăieri, pentru că amîndouă cazurile sî n t pos ibile. Sînt cazuri în care oa­ menii acţionează proprietăţi cum este cel mai din stînga (ei c o ns i de ră şirurile ca lineare şi iau în co n s i de rare organizarea fizică a obiec­ telor) , în timp ce alţii iau în cons i d erare tot felul de structuri ierarhice, în domeniul vizual sau nu. In trebare a pe care trebuie să o punem este aceasta care e pro pri e t a tea stării ini­ ţi al e S0 ca re n e con strînge , in a ces t caz lingvis­ tic s pe ci fi c , să recurgem întotdeauna la regula abstractă ierarhică şi să neg li j ăm mereu regula fizică mai simplă a l i n ea ri tăţii ? Au fost p ro ­ pu se m a i m ul te ră spun s u r i la această între­ bare : cel mai corect se gă s eşte , cred eu, în teoria gra m ati c ii t ransfor ma ţ i o nale care afirm ă , în tr ad evă r , că există o notare care permite descrierea regul il o r lingvistice, iar această no­ tare nu î ng ăd u i e formularea proprietăţii cel mai din stînga. I n fond, p e n tru a formula pro­ prietatea cel mai din stînga în c ad rul acestei notări, ar trebui fo l o s iţi cuantificatori în descrierile structurale ale regulilor ; or, ac e s t lu,

-

236


cru nu este autorizat. Mai mult, din unghiul acestei notări, ar fi extrem de complex (fo­ losind cuantificatori) să descriem proprietatea cel mai din stînga, în timp ce să descriem pro­ prietatea urmează primului grup nominal ar fi foarte trivial * . Desigur, acestea sînt pro­ prietăţi ale teoriei specifice şi ale notării, !Şi nu proprietăţi ale structurilor generale sau ale sistemelor generale. Este o proprietate a aces­ tei teorii specifice foarte concrete aceea cA formularea în cadrul proprietăţii cel mai din s tînga necesită folosirea de cuantificatori, în timp ce formularea proprietăţii urmează pri ­ mului grup nominal se poate face fără a folosi cuantificatorii, în termeni de funcţii booleene. Există , aşadar, o teorie a structurilor foarte specifică, pentru care urm e ază primului grup nominal este o proprietate mai trivială decît cel mai din stînga ; e vorba, însă, aici de o pro­ prietate a acestei teorii concrete specifice, şi nu de o consecinţă a oricărei teorii generale a structurilor. Desigur, această proprietate are multe consecinţe : pentru gramatică, unde, aplicată la alte structuri lingvistice, fo­ losirea categoriei cel mai din stînga (adică utilizarea cuantificatorilor în categorizarea regulilor) ar trebui să apară mereu mai puţin accesibilă decît proprietăţile ca urmează pri­ mului grup nominal. Această ipoteză este foarte bogată în consecinţe empirice şi, după dte ştiu, este exactă. Să considerăm aceasta ca o propoziţie de natură pur carteziană. La fel cum spune Descartes - şi cred că avem chiar anumite fundamentări fizice pentru a o spune azi - că percepem figuri într-un spaţiu vi­ zual bidimensional ca figuri geometrice re­ gulate proiectate şi deformări ale imaginii lor, deoarece aceasta este natura minţii , ceea ce * Această presupunere este atacată de Putnam in expunere a sa (capitolul 14), fapt care a suscitat pre­ ciz ă ri ulterioare dezvoltate de Chomsky în r ăspunsul pe care i-1 dă.

237


sugerez eu aici este că t e o ri a foarte ex p l i cit ă şi specifică ce face mult mai complexă for­ mularea unei p ro prie t ăţi decît formularea al­ teia este în natura minţii şi poate că cineva va desc o peri într-o zi şi baza f i z i că a acesteia. Putem, după părerea mea, considera că vor­ bim despre cr eier, aşa cum c o nsid e răm că teo­ ria perceperii a lui Descartes vorbeşte despre creier, însă o facem la un nivel abstract, căci dispunem acum de mecanismul lui Hubel­ \Viesel * .

Discuţie Wilden : O mică informaţie , pentru a înţelege o altă dimensiune a exemplului pe care î l fo­ losiţi : ce se întîmplă cu înţelesul propoziţiei dacă adăugăm un not după al doilea is şi fa­ cem, apoi, aceeaşi tran s formare ca înainte ? Vo m constata, atunci, că t ransformarea nu mai d ă acelaşi rezultat. Această diferenţă pare să provină din fun c ţiile ierarhice în propo z i ţi e , şi aici mai ales din situaţia ierarhică a negaţiei sintactice (adică not d i s t in ct de no) în enunţu­ rile l i n gvi s tice . Cho msky Ceea ce obţii es t e t a ll ?" ("Nu e s te omul înal t ?" )

"

I s n ' t the man

Wilden : Nu asta am întrebat. Perm iteţ i - m i s-o e xpri m altfel. Dumneavoastră aţi stabilit o t r ans f o r mare deplasînd termenul is în aşa fe l, încît să obţinem o interogativă. I n exem­ plul dumneavoastră, "The man wh o is tall is sad" este transformat în "Is t he man who is tall sad ?" Ceea ce vreau să spun este că dacă introducem pe not în acest exemplu şi •

ca p

Vezi comentariile editoriale la inceputul acestui

itol .

238


operăm, apoi, ceea ce pare, l a supra faţă, sâ fie exact aceeaşi transformare, nu obţinem aceleaşi rezultate. Să luăm ca propoziţie ori­ ginară : "The man who is tall is not sad". ("Omul care este înalt nu e trist.") Să-1 depla­ săm pe is not, pentru a forma o interogativă, şi rezultatul va fi : "Isn't the man who is tall sad ?" ("Nu e omul care este înalt trist ?"). Cu ajutorul a ceea ce pare să fie o simplă reordo­ nare sintactică, se schimbă structura seman­ tică a propoziţiei. I ntrebarea este : de ce ? De ce s-a schimba t nivelul semantic ? Chomsky : Aşa este, dar semantica nu are nici o legătură cu asta ! Wilden : Ba are, şi încă foarte mare ! Obiec­ tul întrebării mele a fost t ocmai să scot in evidenţă acest aspect : care este exact rela­ ţia între structura sintactică şi structura se­ mantică ? Şi de ce întîlnim aceste aparente interferenţe între ele ? Chomsky : Semantica intervine altfel. Vorbim aici despre un sistem de reguli care ne dau formele de suprafaţă ale propoziţiilor, iar teo­ ria în chestiune spune că formele de supra­ faţă ale propoziţiilor sînt date de - să spu­ nem - derivări, fiecare derivare în parte re­ prezentînd o secvenţă de reprezentări abstracte a structurii grupurilor ; să le zicem K1 şi Kn, fiecare în parte fiind o reprezentare a structurii grupurilor propoziţiei , iar tre­ cerea de la K, la Kt + 1 avînd loc cu aj utorul uneia dintre transformările expri­ mabile în această notare. Ultima dintre aceste reprezentări ale structurii grupurilor este nu­ mită, uneori, structură de suprafaţă, în timp ce prima se numeşte structură de adîncime. Regula particulară despre care vorbeam este o regulă care dă structura de suprafaţă por­ nind de la o reprezentare ceva mai abstractă a ceea ce am prezentat aici ca propoziţie. I n239


trebarea pe care o puneţi este : ce înseamnă aces t ansamblu ?

Wilden : Nu , nu mă interesează "ce înseamnă acest ansamblu". Sensul real al acestei propo­ z iţi i nu mă interesează deloc. Nu pun între­ bări în legătură cu sensul acestei propoziţii sau al oricărei alteia. I ntrebarea mEa se re­ feră la relaţii. I n acest exemplu, întrebarea mea se referă la ce se întîmplă cu explicaţia teoretică a transformărilor cînd pleci de la un exemplu care conţine o expresie - în cazul nostru not al cărei nivel în termeni de tip logic a l a Russell e în mod clar diferit de cel al tuturor celorlalte expresii ale propoziţiei . Iată ce am inteles eu cînd m-am referi t la ierarh ii . -

·

Chomsky : Ră s pun s ul meu la această între­ bare este că, dacă introduceţi cuvîntul not, atunci întreaga unitate, din motive pe care n-o să-mi ba t capul să le explic aici, trece în faţă. Wilden : Iar propoziţia îşi schimbă sensul. Chomsky : Da, însă ce spuneţi este inopor­ tun înainte de a trece la următoarea întrebare, şi anume : cum sînt asociate derivările cu sen­ surile ? Wilden : Dac ă îmi este permis să vin cu o clarificare mi se pare că incapacitatea noastră evidentă de a cădea de acord asupra obiectului efectiv al acestei întrebări este rezultatul fap­ tul u i că, î n discursul no s tru şti i nţifi c , vorbim limbi diferite. Dumneavoastră vorbiţi în ter­ meni lingvistici ; întrebarea mea a fost pusă în t erm e n ii metalingvistici a i comumcaru se­ miotice. Dar să rămînem aici şi continuaţi ce aţi început să spuneţi. Chomsky : Următoarea întrebare care se poate pune e de a şti cum se leagă derivările de sensuri prin structura de suprafaţă. Există un tip de relaţii semantice, numite, uneori, re240


laţii cazuale sau relaţii tematice (ca agentul, instrumentul etc. ) , care par să aibă de-a face cu structura (de adîncime) iniţială ; dar, în orice altă privinţă, şi, în mod sigur, în pri­ vinţa noţiunilor ca negaţia şi, de fapt, întreaga structură logică, sensul apare direct determi­ nat de structura de suprafaţă. I n mod cores­ punzător, ne-am aştepta, după această teorie, ca sensul acestor proprietăţi să difere, deoa­ rece sensul ar depinde de configuraţia struc­ turii de suprafaţă care se întîmplă să aibă not amplasat în diferite locuri . Putem avea cazuri foarte izbitoare, unde sensul se schimbă, în funcţie de aplicarea transformărilor. Să luăm propoziţia "Many arrows didn't hit the tar­ get" ("Multe săgeţi nu au atins ţinta") şi să o comparăm cu forma ei pasivă : "The target wasn't hit by many arrows" ("Ţinta nu a fost atinsă de multe săgeţi"') ; aceste propoziţii au sensuri totnl diferite, condiţii de adevăr total diferite şi aşa mai departe. Aceasta decurge dintr-o teorie fo arte temeinică a interpretării part iculelor logice în structuri de suprafaţă. Aşa că întrebarea este perfect legitimă, însă nu are nici o legătură cu problema în discuţie. Wilden : Dimpotrivă, are o anumită legă­ tur{l. Din nefericire, exemplul dumneavoastri1 cu săgeţile, deşi perfect legitim în sine, nu este de acelaşi tip cu exemplul realizat de mine prin inserarea lui not în propoziţia cu care aţi început. Cu alte cuvinte, în exemplul d umneavoastră ele negaţie la formele activă şi pasivă ale propoziţiei despre săgeţi şi ţintă, expresia not nu suferă nici o modificare de funcţie în urma transformării, în timp ce, in exemplul meu, not îşi schimbă funcţia, iar pro­ poziţia îşi schimbă sensul din această cauză. Să punem problema cît mai simplu posibil : cînd "The man who is tall is not sad" devine, printr-o simplă modificare a poziţiei "Isn' t the man who is tall sacl ? ", formularea negativă din propoziţia originară - care, în termenii 24 1


lui Jakobson , se referă numai la nivelul co­ dului, şi nu şi la circuitul comun icaţional d i n­ tre emiţători şi receptori - nu numai că de­ vine o interogativă, dar mai introduce şi un modificator (shifter). Semnul shifter indică re­ laţia emiţătorul ui cu mesajul şi , de aici, cu receptorul, precum şi cu cod ul. I a r shifterul, î n interogativă, este cuvîntul not. Cum se face că CPea ce pare să fie o simplă deplasare sin­ tactică poate da naştere nu atît unui înţeles diferit, cît efectiv unei noi dimensiuni seman­ tice a propoziţiei ? Not şi-a schimbat caracte­ risticile şi funcţia. I ntrebarea pe care mi-o pun acum este dacă, în astfel de exemple, nu sîntem puşi cumva în faţa unei ierarhii de determi nare logică în comunicare (şi nu nu­ mai în limbaj), o relaţie între niveluri de co­ municare şi una între m es<�j şi mediul său cu alte cuvinte, o relaţie sau relaţi i care nu sînt luate în considerare de felul în care ex­ plicaţi aceste forme d e transformare. Nu este o întrebare uşoară şi ştiu că nu-i vom găsi un răspuns simplu . Chomsky E o î n trebare serioasă, dar răs­ punsul este nu, după părerea mea, pentru mo­ tivul pe care l-am descris adineaori, a nume că în ce p riveşte noţiunile rle s tru c t u ră logicii, cum sînt n e ga ţ i a , cuantificatorii, an afo re l e , sfera a c es t o ra şi aşa mai departe, semnifica­ ţia este o f u n cţ i e a s t ru c tur ii de suprafaţă, care i nc l u d e siructum propoziţiei şi împărţi­ rea ei în grupuri . Cele două propoziţii " Isn't the man wh o is taU sad ?" şi "The man who is tall isn't sad" prezi ntă o formă fizică dife­ rită, apoi organiză ri fizice diferite şi, pornind de la aceste aspecte şi organizări fizice dife­ rite, putem infera sensurile, obţinînd sensu­ rile distincte despre care vorbeaţi . P roblema este însă că intPrvin inte>rncţiuni între ordine, pa rticule logice, cuantificatori şi aşa mai de­ parte, toate lucruri care a u de-a face cu struc­ tura de suprafaţă şi, cu cît introduc em mai 242


n , u l l c c:lc; ne l l t c Je acest tip într-o propoziţi�, cu atit mai mu1 t se s chimbă sensul, care de­ pinde de transformările ce rezultă din simplol fdpt că semnificaţia este direct extrasă din struct� <ra de sup1 afaţă. Pornind de aici, in expunerea mea prece­ dentâ, am urmat analiza şi am dat exempn mai comple!:e ; voi cita unul şi voi da un exem­ plu analog în limba franceză. Unul dintre exemple era legat de ceea ce eu numesc con­ diţia subiectului specificat ; pe scurt, avem de-a face cu urmatorul tip de configuraţie ; să presupunem �eva de felul : ., W e expect J oh n to like each oth er" - de ce n :.! put€m enunţa asemenea propoziţii ? Putem spune, dimpotrivă, "We expect each other to win". De ce prima propoziţie nu înseamnă "Each of us expects J ohn to like others" ? Ar putea să însemne acest lucru - sensul este perfect perceptibil - de ce, totuşi, propoziţia nu are acest sens ? Nimic nu este incorect din punct de vedere semantic. Să luăm o altă propoziţie : "W e like each other" ; această propoziţie în­ seamnă "Fiecare din noi îi iubeşte pe ceilalţi". Atunci, de ce propoziţia "We expect John to like each other1', nu înseamnă, prin inducţie, "Fiecare din noi se aşteaptă ca Ion să îi iu­ bească pe ceilalţi" ? Această propoziţie este co­ rectă, dar "We expect John to like each other" nu are acest sens ; în tr-un fel, inducţia, gene­ ralizarea sîn t blocate. Generalizarea care spune "înlocuiţi we . .. each other cu each of us . th e others" este blocată în acest caz. Iată încă ceva care nu este "predat" nimănui , şi, o dată î n plus, se ridică întrebarea de ce nu efectuăm generalizarea naturală. Cred că răspunsul tre­ buie căutat într-o condiţi e foarte generală asupra regulilor, conform căreia, in esenţă, dacă o propoziţie inserată are un subiect, nu­ mai subiectul are acces la regulă. Această pro­ poziţie are un subi ect, Joh n ; de aceea, numai acest subiect are acces la reguli şi, în mod deosebit, la regula i nterpretării reci proce. ..

243


Din această cauză, cred c[l, aşa cum este rezonabil să presupunem că notaţia specificCl ce conferă ierarhia corespunzătoare posibili­ tăţilor inductive este parte a stării 80, în mod asemănător este perfect rezonabil să presu ­ punem că şi condiţi a subiectului specificat este parte a stării SJ. Dacă cineva crede c[t această condiţie sau orice altceva asemănător provine de la mecanisme generale de dezvol­ tare, tot ceea ce are de făcut este să propună GDM, care vrea ca, dacă propoziţia inserată are un subiect, atunci numai subiectul are acces la regulă . Papert r egulă" ?

Ce înţelegeţi exact prin

,,acces

la

Chomsky Asta înseamnă esenţialmente că există o regulă care corelează două grupu ri de pildă, regula interpretări i reciproce, care i<1 un grup n0minal la plural şi grupul eac '1 r.ther, care se poate găsi în orice parte a pro­ poziţiei şi care spune că aceste două ele­ mente sînt corelate de princi pi ul interpretării reciproce, ceea ce, in esenţă, conferă sensul each of these... the others. Aici , însă, regula nu se poate aplica grupului nominal we şi each other în "We expect J ohn to like each other" ; deci, each other nu are acces la re­ gula interpretării reciproce. De ce ? Deoarece propoziţi a subordonată inserată "John to like each oth er" are un subiect, J ohn, şi principiul spune că, dacă propoziţia a re un subiect, nu­ mai subiectul are acces la regulă. -­

-

Papert pri ncipi i .

Piaget a propus drseori asemenea

Chomsky Voi spune doar c ă literatura nu conţine mei o pro punere din care, prin de­ duc ţie, să se poată aj unge la concluzia că în eagleză operează cond i ţia subiectului spccifi­ c<.�t. Dacă aveţi un exemplu contrar, aş deri să studiez deducţia ; dar, sincer, nu mă aştept !:'·

fac.

244


Hevenind la expunerea

mea,

am rem arcat

c{1 problem a e, în realitate, şi mai complicată,

şi am dat următorul exemplu să luăm pro­ poziţ i a "John seems to t hc men to like Bill" (J ohn pare oameni lor S{l îi placă de Bill ). Acum să încercăm "J ohn seems to the men to like l'ach other". (J ohn pare oamenilor să-i placa unul de altul). Prima variantă este corectă ; <1 doua nu este . De ce propoziţia a doua nu î nseamnă "John seems to each of the men to like the otlwrs" (J ohn pare fiecărui om să-i placă de ceilalţi) ? Propoziţia "John seems to cach of the men to like the others" este o propoziţie perfect corectă în limba engleză ; atunci de ce nu realizăm inducţia din "We like each other" (Nouă ne place unii de alţii) la "J ohn seems to the men to like each other" pentru a obţine semnificaţia "John secms to each of the men to like the o thers" ? Ce anume blochează acpastă inducţie ? Să notăm că SSC (condiţi a subiectului specificat) nu o blochează , deoarece nu avem un subiect în acest caz :?i, deci, SSC nu blochează inducţia, cel putin a parent. Cu toate acestea, exemplul este foar te a:>emănător cu celălalt, şi vom spune că, dacă SSC ar fi fost corect formulată, ea ar treb ui sf1 i ncludă şi acest caz. Un mod natural de a oferi o formulare co­ rectă acestei probleme este să folosim o no-· ţ i une a gramaticii tradiţionale, şi anume no ­ ţiunea de subiect subînţeles. Dacă ne gîndi m la propoziţia : "John seems to the men to like B i ll", gramati ca tradiţională ar spune că like a n• efectiv un subiect, şi anume un subiect subîn ţ.eles, John, deoarece John face acţiunea <'Xpr i m at[l de p1·ed icat. Noţiunea de subiect subî n ţ eles este frn1rte compl exă, foa rte compli­ cată şi depinde de tot felul de proprietăţi ::.e ­ mantice ale cuvintelor, însă este o noţiune foarte important{! . Ceea ce pare că se întîmplă este că SSC nu ţine cont dacă subiectul este fizic prez•_• nt sau doar mintal. Să spunem mai d0grabă că la un ni v el al acestui si stem �b24 �


stract de reprezentări el este fizic prezent . i n sistemele de calcul pe care, conform ipotezci noastre teoretice, le foloseşte mintea. Astfel, la un anumi t nivel, subiectul este prezent în mod real, iar acest fapt se dovedeşte a fi cru­ cial. Ceea ce pare să se întîmple, judecind după exemple ca acesta (mai există multe altele), este că regula nu se poate aplica unui ele­ ment dacă există un subiect prezent fie fizi c, fie mintal în propoziţia în care apare acel ele ·· ment ; acesta este principiul real. Să observăm că pri ncipiul nu are nici un suport necesar logic ; e ngleza ar fi o li mbă perfect corectă dacă nu ar avea acest principiu, dar atunci am spune în englezeşte "John seems to the mcn to like each other". Nu ar exista nici un fel de probleme legate de comunicare ; toate proprietăţile ar fi acceptabile. Insă nu m· .fz o limbă umană ; ar fi limba unui alt organisn:, un organism a cărui stare iniţială nu ar com­ porta acest principiu. Ne-am putea imagina un organism asemănător omului , neînzcstrat, însă , cu condiţia subiectului specificat, şi care ar vorbi o l i mbţt corectă , pc care ar putea-o folosi în tontf' scopurile posibi lE'. Am putea chiar ob ­ s e r v n o rganis mul res pectiv un timp în delungat, fără să ne dăm se<:.�ma că nu foloseşte SSC, căci , în general , osemenea întrebări nici nu se pun . Este cam la fel ca şi cu fizicienii, care ar putea observa lumea fizică t imp îndelunga t, fără s�t ştie că anumite proprietăţi i ntere­ sante din punct de Yedcre fizi c n-au fost n i ci­ odată realizate - iată de ce fac o amenii e x ­ peri mente. La fel , d acă ar fi �ă observăm pur şi simplu fl uxul experi enţe i , s[t facem un film cu o<J meni care vorbesc, nu am putea şti dacă f'i folosesc SSC sau nu, şi cu si guranţă nu d ac{t îl folosesc în sensul special în care su­ biectele prezente mi nt8l acţionează ca subiecte prezente fizic. Totuşi , fapt este că toată lumea, fără să comită vreodată o greşeală, foloseşte cond i ţ ia amintită, chiar dacă nu dispune de 4!4 8


nici o experienţă p e rtinen tă. Am putea do­ vedi a c e st lucru dacă, avind în mînă dosarul complet a l experienţei un e i persoane, am a răt a că el nu a produs niciodată a s e mene a e x em p l e sau că a fost s p e ci a l instruit în a c e a stă di­ recţie ; dar nu cred că este un experiment în c a re merită să i n v e st im ti mp, deoarece e clar ce rez ul ta t am obţine ; dar, oricum , este un experiment care s-ar putea realiza, dacă există cineva care nu crede ce spun . Prin rezultat clar, înţeleg că n i ci od at ă nu vo m intilni vreo experien ţă pertinentă. Dacă cineva nu mă crede, să stud ie ze copiii şi să d es c o pere mo­ ment ul cind aceştia sînt puşi în faţa unei ex­ perienţe care le spune că subiectele p rez ente mi n t a l a cţ ione a z ă la fel ca subi ec tele prezen­ te fizic. Iată o pro bl e mă susceptibilă de un răspuns. S-ar putea ca aceşti copii să ince rce să spună lucruri de felul "John se e m s to the men t o like each other", să li s e spună că nu pot face aceasta, iar ei să tragă, intr-un fel, co nclu zia că subie ct el e prezente mintal nu sînt ca subiectele pre.zente fizi c ; dar cu siguranţă că nu se va î ntîm pla aşa. Să luăm acum un exem pl u care ilustrează felul cum operează acest principiu într-un do­ meniu total diferi t, intr-o alt ă limbă - în acest caz, franceza - in c are , se pare , poţi spune lu­ cruri de felul "J'ai laisse Jean m a n ge r X" (Am lăsat J ean să mănince X) sau ,,J'ai laisse m anger X a J e a n " (Am lăsat lui Jean să mă­ nînce X). Dacă avem un cuantificator, de pildă "tout" în loc de X , at u nci există o re­ g ul ă care spune că "tout" p oat e fi deplasat, d e pl asare care a r d a aceste două propoziţii : ,,J'ai tout laisse J ean manger" sau "J'ai tout la isse mange r a Jean". După cite ştiu, a d oua pr op o z iţi e este co r ectă prim a, însă, nu ; de ce a ceastă di ferenţă ? In primul caz, există un s ub i e c t în propoziţia inserată ; de aceea , prin S S C numai s ub i e ct u l are a cces l a o re­ gulă c are deplasează un el em en t ş i , astfel, nu putem deplasa cuvîntul t out, la fel cum ,

247


nu

am putut interpreta propoziţia reciprocă in cazul lui "each other", cînd a avut un su­ biect. I n al doilea ca z, nu există nici un subiect, ci ceva care func ţionează ca un subiect într-un grup prepoziţional (a Jean) ; deoarece nu există nici un subiect, SSC nu se aplică, de aceea tout are acces la regulă şi, de aceea, se de­ plasează. Este, aşadar, aceeaşi condiţie, care operează, însă, într-un domeniu total diferit, în care ceea ce face nu are nici o legătură cu ceea ce făcea în alte condiţii şi diferă total de acesta. Există o multime de cazuri în care aceeaşi · condiţie foarte abstractă are consecinţe en1pirice asupra a ceea ce este posibil sau nu în limbă. I n măsura în care această condiţie duce la consecinţe empiri ce, e foarte uşor să dovedeşti că este falsă, dacă este cazul ; dar ceea ce vreau să spun despre această condiţie este că ea are un caracter foarte specific şi, după cîte ştiu, e fără analogie - chiar vagă - într-un alt domeniu cognitiv. Nu există nici un principi u general al structurii cogni­ tive din care să se poată deduce că a cest prin­ ci piu este valabil pentru limbaj . Din acest motiv, cred că avem aici un mecanism ling­ vistic extrem de specific, proptiu acestui do­ meniu cogn itiv care face parte din starea 80. S-ar putea continua cu multe alte exemple de acest fPl, da r toate ne induc în eroare asu­ pra unui punct important (şi , recitindu-mi co­ municarea, am r ema rca t că şi ea inducea în eroare în această privinţă), şi anume asupra faptului că ceea ce am expus acolo seamănă unei liste de proprietăţi care aparţin stării So . Ceea c e n u am reuşit s ă spun, 1?i ar f i trebuit s- o fac, este că această listă de ]Jropl"ie lăţi constituie o teorie integra tă într-un înalt grad . Nu pare să fie aşa cînd sînt doar consemnate în exem ple, dar, de fapt, converg într-un m od foarte natural ; ele nu decurg logic din altele, d ar sînt atît de apropiate ca formă atunci cînd 248


le formulezi corect, încît observi că, într-ade­ văr, decurg din tr-un fel de concept comun , o teorie integrată a ceea ce este sistemul. Aceasta mi se pare exact ce trebui e să spe­ răm să descoperim : că există în starea cog­ nitivă ini ţială luată în mod general un subsis­ tem (pe c are · îl numim aici S0 pentru limbaj) care are un caracter integrat specific şi care, de fapt, este programul genetic pentru un or­ gan specific (este vorba aici de programul pen­ tru organul specific care este limbajul uman) . Evident, nu este posibil acum să îl formulăm exact, pînă la detaliul nucleotidelor, deşi nu văd de ce nu ar putea-o, în principiu, face cineva. La fel, mi se pare că cineva, care nu ştia legile fizicii, ar. fi putut spera, în secolul al şaptesprezecelea, că teoria perceperii s-ar explica prin structurile corticale. I n mod si­ milar, sîntem într-o poziţie comparabliă cu cea a lui Descartes în ce priveşte perceperea vi­ zuală . Putem spune cum trebuie să arate pro­ gramul genetic (desigur, acest "trebuie" este ştiinţific, nu matematic, este vorba de o ipo­ teză despre realitate), dar nu putem spune, în prezent, ce este programul genetic - ceea ce nu înseamnă că nu putem spune ce este. Este necesar să facem o distincţie foMte pre4 cisă între noţiuni ca "inexpli cabil" şi noţiuni ca "neexplicat". I n momentul de faţă, nu există nici o explicaţie, în termenii structurii biolo­ gice a organismului, pentru programul genetic al acestui organ special şi, desigur, situaţia este aceeaşi pentru orice alt organ. A spune că nu există, în momentul de faţă, nici o ex­ plicaţie înseamnă, pentru mine, că nu există nici un ansamblu de principi i în virtutea C'ă­ rora să putE:'m conchide, prin deducţie, un lu­ cru sau altul. Nu există nici o explicaţie in momentul de faţă pentru faptul că inima este ceea ce este şi că ficatul este ceea ce este. Asta nu înseamnă că avem de-a face cu un lucru inexplicabil, căci e posibil ca principiile să fie efectiv cunoscute, dar noi nu ştim cum 249


să tragem concluziile, pentru că e prea com­ pl i c a t . Or, dac:l este valabil pentru ficat, de ce să n u fie şi pen tru creier ? Ficatul - imi spun

neuroanatomistii - are cam acel asi număr de celule ca Ş i creierul, dar creieru i este in­ finit m a i complex ca organ . Aşa c ă de ce să ne aşteptăm că ar fi mai uşor să explicăm componentele genetice ale creierului decît componentele genetice ale ficatului, care sint la fel de n ee:x plicate, dar nu inexplicabile '! Hăspunsul este că nu există nici un motiv s-o credem . A spune, cum cred că o face Toul­ min (vezi capi tolul 1 3), d acă îl înţeleg corect, că a presupune aceste proprietăţi in starea SJ înse<�mnă a-i atribui o structură atît de specifică, încît povara pusă pe umerii teoriei e ceva pe cm e, evoluţion iste este prea grea pur şi simplu, am să-1 neg. I nainte de toate, nu cred că structura presupusă aici, adică SSC, este m ai complexă decît structura pe care o presupunem valabilă în cazul ficatu­ lui ; de fapt, d acă ar fi să explicăm în detaliu funcţi o narea ficatului, sînt sigur că am avea proprietăţi cel puţin la fel de complexe ca chiar infinit complexe -, deşi pe ni­ SSC meni nu-l deranjează faptul că lăsăm pe seama teoriei cvoluţioniste s ă explice de ce ficatul este ceea ce este. Nu presupunem că un copil în­ vaţă să aibă un ficat, aşa cum nu văd moti­ vul pentru care proprietă ţi mult mai simple împovăra i nsuportabil teoria evoluţiei ; ar d i m potrivă, acest lucru ar rămîne adevărat chiar dacă am putea progresa în studiul nostru pînă la a obţine o teorie mult mai complexă şi, după părerea mea, în cele din urmă, vom d e s c o p e ri o teorie i nfini t mai complexă a ceea ce treb uie să fie starea iniţială. O teorie a creierului ar depăşi, fără îndoială, in impor­ t::m t ă o teorie a ficatului. Ştim că ficatul este un � rgan mult mai puţin complex decî t cre­ ierul, în ciuda faptului că are aproximativ acela�i nu măr de celule. -

-

250


Ca remarcă fin ală , mi se parc că mct o po­ v-ară i nacceptabilă nu e s t e i mpusă, în acest caz, teoriei evoluţiei, dimpotrivă. Este posibil , fireşte, c a argu mEntul me u s ă fie greşit, de vrem � ce nu nre vaJoare de demonstraţie, dar cred că avem dovezi suficiente în sprij inul lui . Ba, mai mult, cred că este genul de fapte pe care ar trebui să ne a ş t e ptă m să le aflăm. Ar trebui să ne aşteptăm să aflăm că structurile extrem de speciale ca structura generală a cor­ texului vizual la mamifere care duce la pro­ prietati " c a r t e z i ene" , sau structurile foarte specifice ale organelor cogn itive particulare, cum este creierul, nu reprezintă decît reflec­ tarea t,.mui program genetic. Aceasta expli că de ce avem aceste sisteme remarcabile şi deo­ sebit de complexe care se dezvoltă, într-un fel, în mod dezordonat, conform unor scheme de i nferenţă inductivă care par foarte ciudate din punct de vedere al mducţiei ştiin ţifice, dar care, cu toate acestea, sînt absolut uniforme, de o mare specificitate şi deosebit de com­ plexe în privinţa rezultatel or spre care ne conduc.

Cu greu pot accepta explicaţia pe daţi SSC. S e pare că, în două pror;o­ ziţii 1) "Each of the men likes the others" şi 2) "The men Iike f'ach o t h er", sensul nu este acelaşi . De ce aveţi nevoie de SSC, d8că avem de-a face cu o p r o b l emă de semantica ? Dii.tting

care o

Am spus că cele douli propoziţii sinonime. Aceasta este o primă aproxi­ maţie acceptabilă, dar încă, oarecum, inexactă . Ar fi trebuit să spun că cele două propoziţii au o relaţie fixă de semnificaţie care se apro­ pie de sinonimie. Să numim R această relaţie de semnificaţie. Relaţia R se aplică intre cele două prop�ziţi i , ceea ce înseamnă că perechea de gr u pu r i 1 ) "The men . . . each other" poate fi pusă în locul perechii 2) "Each of the men... the other(s}, cu condiţia să păstrăm relaţia R pe un domeniu foarte larg. Sînt, toChomsky

sînt

251


tuşi, cazun m care acest lucru nu este vala­ bil, în anumite contexte. De ce este aşa ? Iată problema care trebuie expli c at ă : de ce schema de generalizare nu funcţionează în acest caz ? Ră s punsul pe care l-am sugerat în acea�tă problemă este SSC. Există, de asemenea, o diferenţă între the other şi the others . Vom spune că t h e othe r este legat prin R cu each oiher, iar the others prin R' cu each other. Putem, apoi, pune aceeaşi întrebare la un ni­ vel ceva mai corn plex : de ce nu este păstrată nici relaţia R, mei re l a ţ ia R' ? Să presupunem că sîntem de acord că SSC este motivul pentru care generalizarea nu func­ ţionează . Apare i m edia t un paradox : anume, propozi ţia "Each of the men expected John to like the other(s)" este perfect corectă, dar pro­ poziţia "The men expected J ohn to like each other" nu este. Cauza este SSC. Totuşi, ad­ miţînd că regula care leagă t he men cu each other este , în acest caz, blocată, cum se ex­ plică f a pt ul că regula care leagă each of the men şi the others nu este bl o cată în cazul celălalt ? De ce diferă ce le două cazuri ? De ce nu este respi nsă SSC de p ro p ozi ţia perfect corectă "Each of the men expected John to like the others " ? Asta se î n t î mplă pentru că o a ltă regulă de reciprocitate intervine în acest caz ; ea spune că the o th e rs nu este t h e rest of the men. O regulă se aplică deci ; de ce nu estC> blocată ? Iată o î n trC>bare importantă ; răs punsul ei pivotează în j u rul marii diferenţe care exi stă între each oth e r �i the others. T h e others nu este legat anaforic, o regu l ă a gramaticii pro­ poziţiei, cu t h e men. (A ce st lucru devine clar dacă observăm că the othe1·s poate începe o propoziţie, în timp ce each o t he r nu poate ; po t spune, de pildă, "Some of the men are happy. The others are sad" (Unii oameni sînt fericiţi. Ceilalţi sînt trişti), insă nu p o t spune ,.Some of the men are happy. Each other are 252


s ad " ( Un i i oameni sî n t fericiţi. Unul pe celă­ lalt sînt trişti ) . Premack : Primul exemplu al lui Chomsky, "The man who is tall", imi aminteşte de un caz paralel din l 'unct de vedere logic, din­ t r- un sistem mai si mplu , care priveşte un cimpanzeu, şi reg u l a punerii la plural, pe care se pare că a învăţat-o. l n limbaj ul lui Sarah, pluralul se form e ază prin adăug area unei bu­ căţele de p las ti c , căreia îi spunem particula plu r alului sau "pL" ln timpul pregătirii, am opus fo r me de singular de tipul "apple is red" ("măr este roşu" ) şi forme de plural c u m ar fi "apple banana is pl. red" (m ăr banană este pl. roşu), tn care "is + pl."-"are" (este -1- pl. -sint). Deşi Sar a h a în văţat propoziţiile de antrenament şi a mers mai departe, trecînd testele de transfer obişnuite pe propo zi ţii noi, ne-am gîndit că ar putea exista alte teste, pe care să nu fi e în s t are să le treacă . Şi asta, deoarece, din antrenamentul la care am f.U­ pus-o, ar fi putut invăţa oricare din cele două reguli , dintre care numai una era corectă. Ar fi putut învăţa să folosească o trăsătură f i z ică comparabilă cu cea din exemplul lui Chomsky, şi anume aplicarea unei particule de plural ori de cî t e ori ex is tă două cuvinte la stinga de is. Sau ar fi putut induce o regulă bazată nu pe o trăsătură fizică, ci pe una gramati­ cală, şi anume a plicî n d o particulă de plu ral cind subiectul este la pluraL Cînd am testat-o cu propoziţii de felul "red apple ? fruit" ver­ sus "orange grape ? frui t" ("măr roşu ? fruct" versus " portocal ă str u g u re ? fruct"), am cvn­ �tatat că a răs puns corect, î nlocuind "?" cu "is", în primul caz, şi cu is pl., în al doilea. Astfel, cimpanzeul a indus o regulă bazată pe o trilsătură gramaticală, şi nu una fizică, in ciuda faptului că trăs ă tura fizică s- ar put ea considera mai si mplă decît cea gramatical ă, iar antrenamentul l a care am supus animalul 253


a fost compatibil cu amîndouă alternativele, in mocl eg<�l .

Sperber : Aş vrea să fac două remarci, care se referă î n mod direct la expunerea lui Chomsky. l n primul rînd, n u există o stare fi nală pentru toate d omeniile cunoasteri i . Cu­ " noşti n ţele en<:icloped ice, de pildă , s poresc pe tot p ar c ur su l vieţi i . ln al doilea rînJ, Chomsky sugereaz�1 că poate construi o teol"ie specială a învăţării pentru fiecare domeniu al cunoaş­ terii. Nu sînt îm potriva acestui punct de ve­ d ere, dar aş dori să ştiu cum ar determina Chomsky ceea ce constituie un domeniu cu adevărat autonom, j ustiţiabil, al unei teorii a învăţării propriu-zise. Cho msky ln ce priveşte prima chestiune, desigur, aşa e cunoştinţele enciclopedice nu încetează să sporească, dar acest aspect este valabil şi pentru limbaj ; de pildă, înveţi din ce în ce mai multe cuvin te, dar sistemul nu se schimbă fundamental. Nu ştim, totuşi, d acă acest lucru este adevărat şi în cazul a ceea ce humiţi cunoştinţe enciclopedice. S-ar putea prea bine ca, pînă la un anumit punct, indi­ ferent care ar fi acela, oamenii să dezvolte sisteme pentru organizarea informaţiei, iar du pă aceea doar să adauge informaţii sistemek r. (Nu ştiu dacă este aşa, dar nu m -ar m ira să fie). I n legătură cu a doua chestiune cum ho­ tărîm că e vorba de un domeniu autonom ? Nu putem s-o spunem a priori ; nu putem h o­ tărî decît în momentul în care avem un sis­ tem organizat. Cînd dăm peste un sistem inte­ grat de proprietăţi speciale şi interconexiuni interne, atunci putem postula în mod rezo­ nabil că este vorba de un sistem. Este, fireşte , o idealizare, după cum idealizare este să vor­ beşti despre inimă. De ce spunem că inima este un organ ? Este posibilă, î n principiu, orice altă prezentare ; şi, de fapt, această idea­ lizare este înşelătoare într-un anumit stadiu 254


al investigaţiei, c i n d trebuie să vorbim despre integrarea acestui sistem in sisteme mai bo­ gate, mintale, fizice etc. Este, aşadar, o idea­ l iz::Ire legitimă, dar înşelătoare ca şi alte idea­ lizări care del i m i tează subsisteme de i nve·> ti­ gat. 1n ce priveşte alte dome ni i cogniti ve, cred că mai sîn t şi alte zone in care s-ar putea, cel puţin, s:i ne dam cu părerea. Să luăm mu­ zica, de pildă, care, dupa toate aparenţele, constituie un sistem ; sau matematica. Nu am destu l e i n formaţ i i în aceste privinţe, dar am i m pres ia că , dacă luăm istori a matematicii , pu­ tem constuta că, din motive foarte obscure, în cursul evoluţi ei umane, s-a dezvoltat, ca produs derivat al altei acti vităţi, această ca­ pacitate cu adevăra t uimitoare de a imagina proprietăţile abstracte ale sistemului numeric. Or, estC' o capacitate care nu prezintă avan­ taje selec tivc în sine ; poate fi un produs de­ ri vat din ceva care prezintă astfel de avo:>l!_­ tajc. În o rice c a z , la un anumit stadiu al evo­ luţiei u mane , a apăru t un fel de dublare a capacităţii de a imagina în mod abstract ;:>ro­ bleme ale spaţiului tridi mensional şi proprie­ tăţi ale sistemului numeric, iar din acea ca­ pacitate extrao rdinară s-au dezvoltat două mii sau două mii cinci sute de ani de matema­ tică ; într-un anumit sens, această perioadă a dus, în cele din urmă, la un fel de istovire la începutul secolului al douăzecilea. I n linii ge­ nerale, s-ar putea spune că matematicile cla­ sice au obosi t, în sensul că problemele teo riei numerelor şi ale analizei clasice erau mult prea dificile pentru o fiinţă umană de rînd ; dacă n-ar fi fost, Gauss le-ar fi rezolvat. Ceea ce s-a întîmplat, în acel moment, a fost că analiza cla­ sică şi teoria numerelor au devenit, într-un fel, un domeniu rezervat unui grup exotic de oameni, care, din punct de v edere evolu�io­ nist, semănau cu nişte monştri, genh excep­ ţionale, care şi-au făcut apariţia pentru mo2!i5


tivul ciudat că acest domeniu era mult prc:a dificil pentru ca matematicienii obişnuiţi să-şi practice meseri a . Rezultatul a fost că 5 ·3U dezvoltat alte ramuri ale matematicii, fără în­ doială tocmai pentru că matematica clasică devenise prea dificil ă . Este, desigur, o hiper­ $.impl ific;are, . d!lr cred că , în lin ii mari, aceasta este pOvestea celor întîmplate şi asta pare să�mi sugereze că o capacitate cognitivă umană specifică, d�schisă căutărilor, a fost dusă pînă aproape de limi tă în dezvoltarea matematicii clasice, şi, apoi , epuizată.

Ca toate metodele teoretice, "spiTitul carte­ zian" postulat de Chomsky este susţ inut de unele metafm·e constitutive, a căror analiză poate fi rerelatoare . Chomsky descrie procesul prin care se atinge starea staţionară finală S pornind de la starea iniţială S0 ca o "funcţie ele proiectare" (mapping function). S0 este, in­ tr-aclevur, "o funcţie care pmiectează (maps) experienţa staţionară". Dacă ţinem seama de mecanismele perceptive "a la Hubel-· Wiesel" (descrise pe scurt ele mine în comentariul de la începutul acestui capitol), devine clar de ce noţiunea de proiectare cartografică (map­ ping) este atît de importantă pentru Chomsky. Mapping înseamni1 instituirea unei corespl)n­ clenţe stricte între scheme care ţin de două spaţii dife1'ite (spaţiul "real" şi spaţiul-"ima ­ gine" sau hartă). A spune că experienţa este proiectată pe starea finală echivalează cu a spune că ea este tratată activ de către subiect, in conformitate cu regulile pe care �e impune, care sînt universale şi pot fi explicitate . Contrar metaforelor constitutive ale siste­ mului 1Jiageiian, noţiunea chomskyană de corP-s­ pondenţă 1·egla t ă (mapping) este proiectivă şi nu introiect.i vă ; ea este concepută ca un sis­ tem complet ele 1·eguli de care dispune copil ul nou-născut şi nu ca o construcţie progresi z 'ă realizată pl'in încercare şi e roare. 256


Demonst rată de lucrările neurofiziologice ci­ tate în comentariul meu precedent, existenţa filtrelor înnăscute concordă cu ipoteza că pro­ cesul de învăţare constă în structurarea me­ diului înconjw·ăt01·, şi nu în exploatarea acestui mediu pentru a deriva din el structuri. Me­ diul canalizează proiect area lui S0 spre s. ; el nu instruieşte subiectul cum să facă. După Chomsky, subiectul este "expus" infor­ maţiei pertinente, structu1"ile subiacente fiind apoi, "revelate" prin acţiunea mediului. Pre­ dominanţa metaforelor optice (proiective şi fo­ tografice) se armonizează cu caracterul raţia­ naZist al concepţiilor fundamentale ale teoriei chomskyene. După cum am văzut în introdu­ cere, concepţia raţionalistă a lui Chomsky di­ feră de poziţia "vitalistă" a lui Piaget. Niciunde în această carte atitudinea de bază a lui Chomsky nu este expusă atît ele analitic şi com­ plet ca în acest capitol. Intreaga semnificaţie a discuţiilor care ur­ mează, inclusiv cele cu Putnam, în partea a Il-a, nu ar fi înţelese dacă nu am avea pre­ zente în minte în pe1·manenţă poziţiile lui Chomsky, aşa cum sînt ele exprimate aici .


CAPITOLUL 5

SCHEMELE COGNITIVE ŞI RAPORTUL LOR CU ÎNSUŞIREA LIMBAJULUI

Deosebirile dintre presupoziţiile, scopurile şi modurile de explicm·e ce caracterizează şi dis­ ting constructivismul şi inneismul au fost deja subliniate în capitolele precedente . Capitolul care urmează priveşte, la un nivel mai adînc, stiluTile de abordare care îi opun pe Chomsky şi pe Fodor şcolii de la Geneva. B. Inhelder propune, la l"indu l său, o argumentaţie extrem de convingătoare în favoarea unei reconcilieri între pmpria sa teorie a limbajului şi aceea a lui Chomsky. Exemplele pe care le prezintă sînt luate rlin semantică sa u chiar din linqvi.s­ tica propriu-zisă. Pledoada sa pentru un p osi­ bil compmmis se face în domeniul producerii şi înţelegedi pmpoziţiilor. B. Inhelder obse1Tă un raport direct, o identitate substanţială chiar, între structurile lingvistice specifice şi alte ope ­ raţii cognitive nonlingvistice . Exemplele sale ele operaţii semantice par să se bazeze ast.fel direct pe viziunea pe care o are copilul asupra struc­ tudlor lumii exterioare. Poziţia netă a lui In­ helder în această privinţă suscită un răspuns exact al lui Chomsky : "Nu am putea nega fap­ tul că anumite proprietăţi ale acţiunilor uma­ ne, fiind vorba ele limbaj, sînt legate de alte aspecte ale dezvoltării lor cognitive ... ci ... mai precis caut să găsesc proprietăţile care nu pot fi legate în mod plauzibil de alte aspecte ale dezvoltării cognitive, şi, dacă o fac, este pen2&8


tru că mă interesează natura omuluicc (vezi cap. 5). Diferenţa strategiilor fundamentale de cer­ cetare apare aici limpede, ca şi obiectul precis ele investigm·e al lui Chomsky. Această "did­ ziune a muncii", despre care vorbea Cellerier, să existe oare cu adevărat ? In ceea ce -i pri­ 'veşte pe constructivişti, aceştia se străduiesc sc'i studieze proprietăţile lingvistice care au baze comune cu alte domenii cognitive, iar inneiştii caută să delimiteze stmcturile lingvistice pro ­ prii speciC'i umane (de unde, referirea lui Ch om sky la natum omului) care nu îşi au re­ plica nicăieri altundeva în ansamblul capaci­ tăţ ilor cognitive . Această distincţie, care părea să poată diviza poziţiile respective în două domenii de cercetare superpozabile, este, to­ tuşi, repusă în cauză de Chomsky, care îi atri­ buie lui Piaget poziţia - inconciliabilă cu pro ­ pria sa poziţie - după care " t oate proprietă­ ţile de utilizare şi de structură ale limbajului pmvin din construcţia senzoriomotorie" (vezi cap. 5 ) . Controversa ia aici o nouă întorsătură.

Limbaj şi cunoaştere în cadrul constructivismului Biirbel Inhelder In comunicările lor, Piagct şi Chomsky, unul apărînd constructivismul, celălalt adoptînd o poziţie inneistă, şi-au expus punctel e de ve­ dere după optici foarte diferite, care ar pu­ tea masca faptul că, în realitate, ei au atacat acelaşi adversar : empirismul sub toate for­ mele şi în toate nuanţele sale. Chomsky nu a desfiinţat, oare, dintr-o singură trăsătură 259


de condei, abordarea behavioristă din Verbal Behaviour 1 , iar Piaget nu a consacrat decenii de argumentaţie epistemologică pentru a da lovitura de graţie empirismului logic ? Toate resursele mediului nu pot explica ele singure creativitatea spontană a copilului , ine­ rentă formării limbajului şi gîndirii sale în primii ani de viaţă. In studiul lor asupra sche­ melor senzori omotorii, a structurilor limbaju­ lui şi a j udecăţii, Piaget şi Chomsky nu s-au limitat să înregistreze formele manifeste ale gîndirii şi limbajului ; amîndoi au căutat să le analizeze structurile subiacente, clar pe căi diferite. In timp ce primul se străduia să pună în evidenţă structurile cele mai generale ale ca­ tegoriilor cunoaşterii, cum sînt obiectul per­ manent, spaţiul, ti mpul, cauzalitatea etc. , cel de-al doilea ataca problema formelor univer­ sale specifice limbaj ului. Nu spune el, de fapt, că, după părerea sa - recunoscînd, totuşi, că este o pură ipoteză - , "există un sistem au­ tonom de gramatică formală care este deter­ minat, in principiu, de facultatea limbajului şi de componentele sale universale" 2 ? Pen­ tru Piaget, limbaj ul face parte dintr-o orga­ nizare cogni tivă mai generală, care-şi are ră­ dăcinile ,,în acţiunea şi în mecanismele sen­ z o r iomotorii mai profunde decît faptul ling­ vistic" 3 ; în particular, limbaj ul este unul d i ntre elementele unui fascicul de m a n ifestă r i care se sprijină pe funcţia semiotică la care pmticipă jocul simbolic, imitaţia amînată !)i imaginea mintală. Diferenţa fundamentH l ă d i ntre Chom sl.; y şi P i ag<>t vi ne din faptul că acesta elin urm ă con ­ s i de r[• orice achiziţie co g n itivă, i n clusiv l i m ­ bajul, c a p e produsul unei construcţii progre­ sive, pornind de la formele evolutivc ale em­ brioge nezei b i ol o g i ce !)i pînii la gî n d i r e a şti­ i n ţifi că con tem porană, refuzînd i poteza u n ei preprogramări î n sensul strict al termenului. D:1r să pre c i z ăm că pentru Pi aget înnăscută 2 60


este o cnpuci b tc generalii de a rccombina ni­ velurile s uccesive ale unei organizări cogni­ tive din ce în ce mai dezvoltate. Din acest motiv, printre altele, el consideră reprezenta­ rea dincolo de hic et nunc ca fiind rezultatul inteligenţei senzoriomotorii . Ceea ce nu în­ seamnă cîtuşi de puţin că Piaget vede în acea­ sta o pregătire s uficientă pentru toate perfor­ manţele şi competenţele lingvistice ulterioare - aşa cum pare să presupună Chomsky, atunci cînd afirmă că "nu se poate imagina nici ca principiul să fi fost învăţat sau derivat dintr-o construcţie senzoriomotorie sau altceva asemă­ nător" (vezi cap. 1). Atunci cînd în psihologia genetică se arată desfăşurarea cronologică şi filiaţiile condui­ telor, nu se presupune că o conduită anteri­ oară este capabilă ea singură să genereze conduitele următoare. Fiecare nivel senzoriomo­ tor şi semiotic pare guverna t de principii evo­ lutive, dar analogia nu e în mod necesar iden­ titate, iar reconstruirea la un nivel superior nu echivalează cu o simplă repetiţie a ceea ce s-a operat la nivelul inferior. Brown nu scrie oare : "Primele fraze exprimă construirea rea­ lului , care este rezultatul inteligenţei senzorio­ motorii . . . Mai precis, reprezentarea începe cu noţiunile care îi sînt cele mai a ccesibil e schemele de acţiune înglobînd agenţi şi obiecte, aserţiuni de nonexistenţă, de recurenţă, de localizare etc." ? 4 I n vreme ce Brown şi alţii insistă asupra legăturilor care există între dezvoltarea sen­ zoriomotorie şi conţinutul semantic al enun­ ţurilor, alţii caută legăturile structurale 5 sau dialogice 6, După Sinclair, "la nivelul sen­ zoriomotor, copilul poate stabili relaţii de or­ dine, de timp şi de spaţiu ; el poate clasa obiecte, altfel spus, poate utiliza o categorie de obiecte pentru aceleaşi acţiuni sau aplica un ansamblu de scheme de acţiuni aceluiaşi obiect. El poate lega obiectele şi acţiunile, ca �i acţi u n i l e între ele. Echivalentu l l i ngvistic al 26 1


u n o r astfel Jc structuri de acţiune ar fi conc'a­ tenarea, categorizarea, în special categoriile esenţiale de P, GN, GV şi relaţii gramaticale funcţionale, subiect al, obiect al, etc. " 7 Sche­ matizările senzoriomotorii ar furniza astfel co­ pilului o euristică ce i-ar permite abordarea structurilor sintactice şi dialogice ale limbii sal e. Nici Piaget, nici Chomsky nu au avut ca temă principală de studiu relaţiile dintre lim­ baj şi gîndire. I n ceea ce-l priveşte pe Piaget, el apreciază ci:i limbaj ul este o condiţie ne­ cesară, dar n u suficientă pentru construirea operaţiilor logice. Ea este necesară, spune el, "caci, fără sistemul de exprimare simbolică pe care-l constituie limbajul, operaţiile ar ră­ mîne la stadiul de acţiuni succesive, fără a se integra vreod ată în sisteme simultane sau care cuprind simultan un ansamblu de transfor­ m[tri solidare. Fără limbaj , pe de altă parte, operaţiile ar rămîne individuale şi , în conse­ cinţă, nu ar cunoaşte reglajul care rezultă din scllimbul interindividual şi din cooperare. Deci, li mbaj ul este indispensabil elaborărji gîndirii î n dublul sens al condensării simbolice şi al reglaj ului social. I ntre limbaj şi gîndire există, astfel , un cerc genetic, în sensul că unul din cei doi termeni se sprij ină în mod necesar pe celălalt într-o formaţie solidară şi în perpetuă acţiune reciprocă . Dar amîndoi depind, în cele din urmă, de inteligenţa însăşi, care este an­ terioară limbajului şi independentă de acea­ sta" s. Chomsky, la rîndul său, consideră că se poate dovedi imposibilă o distincţie netă între componentele lingvistice şi nonlingvis­ tice ale cunoaşterii. Un limbaj efectiv ar re­ zulta numai din interacţiunea mai multor fa­ cultăţi mintale, una fiind chiar facultatea li mbaj ului. Nu ar exista cazuri concrete despre care să se poată spune că sînt numai produsul facultăţii limbajului, nici acţiuni specifice care să rezulte numai din exercitarea funcţiilor lingvistice. Probleme de această natură apar,

262


din spusele lui Chomsky, oricare ar fi aspec­ tul li mbii pe care încercăm să-1 elucidăm. Cu cît av ans ă m mai mult î n cu n oaşte r ea dezvoltării lingvistice a copilului, cu atît mai mult luăm cunoştinţă de activ i tate a intensă pe care el o desfăşoar[t î n descoperirea regul i­ lor şi a funcţiilor propriei sale capacităţi li ug­ vistice. Sîntem îndreptăţiţi să credem că, la

rîndul ei, această activitate de d e scope rire a li m bajului se repercutează asupra dezvoltării cunoştinţelor sale în alte domenii 9• Contrar aserţiunii lui Chomsky, care afir­ mă că nu există o teorie generală a învăţă­ rii cognitive, sîntem convinşi, în ce ne pri­ veşte, că învăţarea cunoaşterii corespunde unui proces foarte general, fie că este vorba de cunoştinţe logica-matematice, fizice sau de cunoştinţe avînd ca obiect limba maternă. Piaget însuşi nu a consacrat niciodată tnsu­ şirii limbajului studii atît de profunde cum a făcut-o pentru alte aspecte ale cunoaşterii umane. Totuşi, la Geneva o echipă întreagă de cercetători s-a consacrat ac e stei probleme. Vom schiţa pe scurt cîteva rezultate ale aces­ tor studii psiholingvistice care, puse în relaţie cu cercetările noastre recente asupra proce­ sului de descoperire la copil, ilustrează punctul nostru de vedere după care ar exista analogii foarte adînci între geneza l imbajului şi acee a a gîndirii. Una din primele probleme care se pun e s te aceea de a încerca să ştim care sînt structu­ rile cognitive în joc ce a r explica dificultăţile întîmpinate de copil şi modul depăşi r ii lor în pro c es ul î nsuşiri i anumitor aspecte semantice şi sintactice ale limbajului . Să începem cu un exemplu de ord i n sintac­ tic. Numeroşi cercetători au pus în evidenţă că s tructura di atezei pasive este înţeleasă relativ tîrziu de copil. în timp ce unii atribuie această achiziţionare tardivă doar complexităţii l ing -

263


v1stice su bi a ce nte , psiholingviştii genovezi ar tinde să-i discearnă cauza în difi c ultăţil e cog­ ni tive 1 0 d ificultă ţile în a con se rva semnifi­ caţia în ope ra ţ ii de ordine a cuvintelor , în a opera inversiuni etc. Asemen e a probleme d e­ păşesc cu mult cazul specific al diatezei pa­ sive şi privesc orice schimbare de o r din norma­ tiv (de exemplu , Ferreiro n , d e spre inversiu­ nile de relaţii temp orale ) . Nu e , d e si g ur , în­ tîmplător că aceste dificultăţi sînt toa t e de­ păşite pe la vîrsta de 7 ani, moment î n care încep operaţi ile concrete . Relaţiile di ntre limbaj şi cunoaştere sînt încă şi mai frapante î n domeniul semanticii . S-a demonstra t pe larg că, î n ciuda utilizării precoce a u nor "mărci ale limbaj ului", funcţi a lor se modifică în mod considerabil în cursul dezvoltării. I ntr-un studiu asupra evoluţiei m�lrcilor verbale la copil, Bronckart 12 a arătat cf• primele flexiuni temporale au o semnificaţie aspectuală. Abia spre vîrsta de 8 ani se stabi­ lizează utilizarea temporală a acelo raşi mărci . I ntreaga problemă este de a şti de ce copilul optează mai întîi pentru sem n ificaţia as pec­ tuală . I n general , în cursul dezvoltării cogni­ tive, el îşi centrează, după cum se ştie, atenţia iniţială asupra stărilor şi rezultatelor acţiuni� lor înainte de a le putea explica transformările. Numeroase cercetări concordante ne determ i n i:i să credem că legile gîndirii ar tinde să explice în parte evoluţia mărcilor de natură seman­ tică. Această î n c e rcar e de a demonstra relaţiile existente între structurile sintactica-sem an­ tice ale limbajului şi cele ale gîndirii în d eve­ nirea sa este unul din modurile de a vedea problema. O abo rdare complementară constă în a căuta să se pună în lumină reţelele de pm­ cese cognitive pe care copilul le pune în joc atît pentru a-şi învăţa limba, cît şi pentru a î nţe lege un iv ersul imediat. Prog resele făcute de copil în descoperire a universului său rezultă din depăşire a con fl i c264


telor generat e de proceduri diferite menite să r ezolve probleme de ordin fizic sau lingvistic . Emitem ipoteza că depăşire a conflictelor se desfăşoară în mod analog în cele două do­ menii. Intr-un studiu de învăţare a noţiunii de lungime pornind de la cantităţi discrete, Bovct a construi t situaţii care au suscitat con­ flicte între scheme 6l rdinale şi scheme nume­ ric e 13. Or, copiii cei mai mici se mulţumesc să juxtapună cele două sisteme de scheme ; mai tîrziu, însă, de vin sensibili la contradi cţia dintre acestea şi descoperă soluţii de compro­ mis. (De exemplu, pentru a parcurge două drumuri de aceeaşi lungime, ei respectă si­ multan frontierele ord i nale între linie dreaptă şi linie in zig-zag şi numărul de segmente, rupînd anumite elemente în două.) Numai pe parcursul învăţării ei ajung să descopere con­ diţ iile necesare egalităţii lungimilor. Un studiu al însuşirii marc ă rii genului ln limba franceză a lămurit un fenomen ana­ log 14. Confruntaţi cu situaţii de discordanţă între gen gramatical şi gen natural sau între gen gramatical şi terminaţii fonologi ce copiii mici nu resimt nici un c onfl ict . Ei utilizea ză, de pildă, genul ma s culi n pentru a se referi la un personaj feminin, continuîndu-şi, în ace­ laşi timp, vorbi r ea cu pronume fe m inine. Ca şi in exe mplul p r e cede n t, ei j uxtapun în felul acesta proceduri diferite. I n momentul în care conflictul e resim ţ it , ei adoptă iarăşi soluţii de co m promis schimbă genul articolului pen­ tru ca el să concorde cu terminaţia fonologică a sufixul ui, sau in v ers . Astfel, une bicron de­ v i ne le bicron sau la bicro nne 1 5• Deşi proce­ durile fonologice rămîn dominante , atunci cînd copilul depăşeş t e soluţiile de compromis, de­ vine capabil să coordoneze diversele proce­ duri între ele. Ne-am mărginit să cităm cîteva exemple din cercetările în curs . Ansa m blul rezultatelor, dintre care cele menţionate nu constituie de­ cît un mic eşantion, ne incită să repunem în 265


discuţie afirmaţia lui Chomsky după care ar exista capacităţi înnăscute de un inalt grad de s pecificitate pentru a explica principiile cu ajutorul cărora oamenii construiesc teorii şti­ inţifice în scopul explicării fenomenelor care-i intrigă (vezi cap. 1 ) . Evoluţia construirii cu­ noştinţelor şi procedurilor, fie că e vorba de cele care explică universul fizic, fie că e vorba de cele pe care copilul şi le făureşte pentru a-şi aborda limbajul, are, dimpotrivă, un înalt grad de generalitate. Dacă e adevărat că lu­ crările geneveze s-au centrat mai ales pe as­ pectele generale ale conduitei, nu considerăm, totuşi, in nici un fel că limbajul nu este decît una din manifestările gîndirii, nici că aspec­ tele sale specifice sînt reductibile la legile ra­ ţiunii. I n contextul dezbaterii care ne reţine aici, nu este oare surprinzător că se pot aminti cuvintele unei psiholingviste geneveze care pot sugera, credem noi, că opticile lui Chomsky şi Piaget nu sînt chiar atît de contradictorii pe cî t încearcă ei să ne facă să credem : "It is Chomsky's work that is making possible the study of language acquisition within a pia­ getian framework" I6 ? Şi nu numai la Ge­ neva s-a făcut această apropiere. Cromer nu-şi încheie oare discursul afirmînd : "Per­ haps Chomsky and Pi<�get are both right" l7 ?

Discuţie Noam Chomsky Voi încerca, mai întîi, să scot în evidenţă o simplă chestiune de logică , fără să încerc să rezolv problemele. Să presu­ punem că eu spun că este ceva verde în cameră şi să presupunem că cineva răspunde : "păi, nu-i aşa, pentru că este ceva alb" - aceasta nu m-ar asigura că am greşit spunînd că este ceva verde în cameră. I n acelaşi mod, dacă spun 266


că anumite proprietăţi de utilizare �i de struc­ tură ale limbajului sînt determinate în sta­ rea iniţială de principii specifice limbajului, nu sînt convins că greşesc dacă mi se spune că anumite aspecte ale utilizării limbii şi ale structurilor sale sînt legate de alte aspecte ale dezvoltării cognitive - este o simplă ches­ tiune de logică .. Două ipoteze reies din expunerile grupului din Geneva : una este aserţiunea pe care o face Inhelder, după care unele, şi nu toate proprietăţile de utilizare şi de structură ale limbaj ului pro vin din construcţia senzoriomo­ torie, ceea ce nu contest cîtuşi de puţin. Cea­ laltă aserţiune este aceea a lui Piaget, după care toate proprietăţile de utilizare şi de struc­ tură ale limbajului provin din construcţia sen­ zoriomotorie sau, pentru a spune lucrurile în termeni logic echivalenţi, "ipoteza inneistă a nucleului fix este inutilă, deoarece principi­ ile inteligenţei senzoriomotorii sînt suficiente pentru a explica nucleul fix", adică toate pro­ prietăţile. După părerea mea, această aser­ ţiune este falsă : nimic nu ne permite să cre­ dem că principiile construcţiei senzoriomotorii sau orice altă metodă generală privind dez­ voltarea vor fi suficiente pentru a explica toate proprietăţile nucleului fix. Dar nu am putea nega faptul că anumite proprietăţi ale acţiunii umane, fiind vorba de limbaj , sînt le­ gate de alte aspecte ale dezvoltării cognitive . Tocmai de aceea am încercat să găsesc pro­ prietăţile structurilor limbajului şi ale utili­ zării lui în domeniul semanticii (unde ele sîn t numeroase), în domeniul sintaxei şi al fo­ nologiei. Mai precis, caut să găsesc proprietă­ ţile care nu pot fi legate în mod plauzibil de alte aspecte ale dezvoltării cognitive, şi, dacă o fac, este pentru că mă interesează natura omului . Seymour Papert : Cred că maj oritatea exem­ plelor date de Inhelder ar putea fi despărţite de 267


problemele care au fost dezbătute, în virtutea principiului verdelui şi al albului . Ea a ab o rdat , însă, anum i te pr o bleme care a co p e ră indea­ proape nişte exemple date de Chomsky în ex­ punerea sa. Pr i ntre acestea, să ci tăm impor­ tanta domeniului senzoriomotor al schemati­ z ă r li în termeni de subiect-acţiune. O astJel de s che m atizare face ca cel de-al doilea tip de regulă a l u i Chomsky (adică regula depen­ dentă de str u c tu ră ) să fie din punct de vedere logic mai simplu decît primul. Procesul ge­ neral de asimilare la o schemă existentă im­ plică faptul că o ipoteză formulată î n terme­ nii ace stei scheme va fi ipoteza cea mai simplă . I n acelaşi fel, chiar şi în ce priveşte condiţia subiectului specificat, da c ă reg ula este fo rmu­ lată în te r m e n ii unui element al schematizării, de exemplu sub i e c tul, acesta va fi o f o r m ă d e reg ul ă mai naturală. Un ultim exem pl u , l a care I n h e lder n u s-a re fe rit direct, priveşte accederea la timp. Ea a arătat, î ncă o dată, cum subiectul, prin schematizare, are întot­ deauna de-a face mai degrabă c u un obiect mintal p r e zen t decit cu un obiect prezent fi­ zic sau tr a tează obiectul prezent în minte ca şi cum acesta ar fi prez e nt fizic. Aceasta con­ stituie un punct capital al dezvoltări i inteli­ genţei senzoriomotorii, care lămureşte d irect unele dintre aspectele limbajului pe care Chomsky le găseşte atît de misterioase. JeTry Fodor I na i nte ca această discuţie să se desfăşoare în mai m ulte direcţii, s -ar cuveni să d e o sebim subiectul unei propoziţii de per­ soana care o pron u nţă. Dacă spun : "Daţi-mi mărul", subiectul implicit al propoziţiei s în­ teţi dumneavoastră, complementul direct este m ă rul, iar eu nu am decît rol de complement indirect . Nu trebuie să greşim în privinţa deo­ sebirii dintre "subiect" în sens e go c en tric şi "subiect" în sensul de subiect al propoziţiei . Odată făcută această distincţie, nu mai ex istă 268


pur şi s i mpl u o relaţie între o constringere definibilă asupra subiectului propoziţiei şi o c e n tra re a copilului asupra lui în s uşi .

Massimo Piattelli- Palmarini E x e m plel e d e capacităţi d e limbaj legate de capacităţi cog­ nitive date de Inhelder se raporte:1Ză mai ales la semantică. Putem, oare, să spunem că alte capacităţi cognitive sînt legate de un i ve rs a­ liile formale despre care vorbeşte Chomsky ? Biirbel Inhelder : Anu m ite reguli de tran s­ formare atît de fundamentale , ca reguli , îşi pot găsi echivalentul din punct de vedere al co nstrucţiei logicii subiectului ; dar există, pe de al tă parte, bineînţeles, aspectele seman­ tice, şi cred că este i mpo rt ant ca încă ce la n i vel ul senzoriomotor copilul să descopere şi tot jocu l de semnificaţii . M. Piattelli : Dar regulil e lui Chomsky !>lnt de altă natură.

N. Chomsky : Această chestiune mă intere­ sează, totuşi, în cel mai înalt grad şi am im­ presia că l a exam in area acestor probleme s-ar găsi aspecte ale structurii sem antice pe care nu le putem e xpl i ca în te r men i de inteligenţă senzoriomotorie şi care pun in joc moduri foart e spe c ifice de organizare cognitivă . Exem­ plele p� ca re le-am găsit nu sînt, după păre­ rea mea, atît de f ra p a n t e ca exempl el e sintac­ tice (în expunerea mea, am dat u n ul , care se raportează, de fapt, la amb igu it at e a seman­ tică) . Dar, în l eg ătură cu o n oţiune atît de "simplă" cum este cea a integrităţii unui obiect (noţiune, totuşi , foarte c ompl exă), s-a spus, in trecut - Russell, de exemplu -, că un obie c t care poate fi denumit poate satisface in î ntre gim e condiţia de contiguitate spaţio­ temporală. Or, acest lucru este in mod evident fa ls ; dacă examinăm m ai îndeaproape, ne dăm seama că lucruri non-conti gue pot fi obie ct e ; de exempl u , u n mobil de Calder poate fi un 269


obiect denumibil. Dimpotrivă, masa de frunze a unui copac nu este un obiect. De ce ? După cîte cred eu, e din cauză că în examinarea unor asemenea cazuri, pentru noi, ca adulţi , cel puţin , noţiunea de voinţă umană şi de crea­ ţie joacă un rol esenţial cînd încercăm să de­ terminăm ceea ce se defineşte ca obiect. Dacă este adevărat că definiţia unui obiect implică ' noţiunea de "creat printr-un act al voinţei omeneşti", şi dacă vrem să explicăm acest fapt, presupus ca pornit de la construcţii ale inte­ ligenţei senzoriomotorii, trebuie să depăşim stadiul analogiilor aproximative. Va trebui atunci să dăm o explicaţie deductivă - şi in­ sist asupra acestui lucru -, o demonstraţie conform căreia, pornind de la o proprietate a interacţiunii senzoriomotorii, se va putea deduce că o parte a definiţiei unui obiect tre­ buie să fie : "creat printr-un act al voinţei omeneşti". I n alţi termeni, trebuie să se treacă de la proprietăţi demonstrabile ale construc­ ţiei senzoriomotorii la concluzia că o parte din ceea ce caracterizează integritatea unui obiect fizic presupune, după cum am arătat, actul creaţiei umane. Aceasta ar explica faptul presupus pornind de la teoria construcţiilor senzoriomotorii ; dar tot ceea ce nu ar com­ porta o astfel d e demonstraţie nu ar avea va­ loare de explicaţie . Nu am putea considera ca o explicaţie simplul fapt de a observa că in alte domenii ale comportamentului uman no­ ţiunea d e voinţă omenească joacă un mare rol. Jacques Monod : Mă gîndesc la o experienţă teoretic foarte simplă : dacă dezvoltarea lim­ baj ului la copil este strîns legată de experienţa senzoriomotorie, se poate presupune că un co­ pil născut cvadriplegic, de exemplu, ar avea cele mai mari dificultăţi în dezvoltarea lim­ bajului. Cei din şcoala de la Geneva s-au i n­ teresat de cazuri asemănătoare ? Cred că şcoala de In Geneva [\ lucrat intotde[luna cu copii 270


normali şi mi se pare că ar fi mu l t e de in­ văţat de la copii care prezintă afecţiuni la fel de g rav e ca aceasta.

B. i ;1helder : P înă în pre7.ent, n u c;- a luc r a t deloc pe cazuri atî t de grave ; s-a lucrat mult pe batrini care işi p i erd anumite funqii, c e e a ce este cu totul altceva. I n general, trebuie să extste un minim de miscare, evident, tre­ buie să se poată apro pia �b (cc tele unele de altele . . .

J. Monod : Dacă înţeleg bine teoria piage­ tian ă trebuie să poţi avea o acţiune asupra realului exterior pentru ca limbajul să se dez­ volte. ,

B. Inhelder : Da, dar aceasta poate fi acus­ tică, vizuală, poate fi, în sfîrşit, m ultiplă .

J. Fo d o r : Dacă, pentru ca inteligenţa sen­ zoriomotorie să intre în j oc este suficient să existe deplasare (ca deplasarea unui pahar d i ntr un loc în altul), cum distingeţi învăţa­ rea de ceea ce etologii numesc funcţie de­ clanşatoaJ·e (triggering function) ? Dacă orice ar fi de natu ră să o pună în joc, precum, de exem plu, să-ţi mişti ochii o dată ce distincţie puteţi stabili între construcţie datorată inte­ ligenţei senzoriomotorii şi simplă de cl a nşare (releasing) prin gest motor ? ,

-

,

B. Inhelder : Domeniul perceptiv al nou­ n ăscuţilor, luat în t o tal i tate, prezintă tot felul de s t ra t e g i i care se dezvoltă foarte de tim­ puriu şi pe care le p utem urmări ; este mai mul t de ci t o simplă funcţie declanş a toa re .

Aceasta nu răspunde la între­ ce aţi face în caz de capaci ta t e extrem de redusă ? Cr e deam că răspunsul este că ajunge să faci foarte puţin, să-ţi mişti pur şi simplu ochii. Dar atunci de ce să nu spu­ nem că ori ce declanşator etologic, orice l e gă­ tură înnăscută a unei acţiuni oarecare cu o schemă de i nt el i g en ţă puternic dezvoltahi. ar J.

bare

Fodor :

2' H


putea avea valoare de învăţare ? O asemenea afirmaţie face p u r şi simplu trivială doctJ;"ina conform cărei a i nteligenţa se naşte din acti­ vitatea senzoriomotorie, astfel încît în reali­ tate din ea nu mai rămîne, ca să spun aşa, nimic. M onod 1"idică o pmblemă esenţială, bazată pe o experienţă imaginară (Gedankenexperi­ ment) : dacă e adevărat că dezvoltarea limba­ jului la copil este stdns legată de activităţile senzoriomotodi, copiii atinşi de tulburări mo­ torii gra v e nu ar trebui să ştie să vorbească sau nu şi-ar putea dezvolta, în cel mai bun caz, decît un limbaj foarte sămc. Inhelder răs­ punde că, deşi asemenea studii nu s-au făcut încă de către grupul de la Geneva, se poate presupune că pînă şi în aceste cazuri ex­ treme limbajul ar trebui să fie d e stul de bo­ gat. Pot intra în joc "acţiuni" de toate felu­ rile, fie ele acustice, vizuale sau tactile. Aici pun inneiştii, în cazul de faţă Jerry Fodor, "beţe în roate" : dacă " precurs01·ul " este cam orice, atunci este vorba mai curînd de o acţi­ une declanşatoare (triggering) în sens etologic decît de o caracteristică primară sau ele un pr ec u rsor în sens constructivist. Inhelcler răs­ punde că schem ele precursoare senzoriomoto­ rii se găsesc undeva în poziţie intermediară, că sînt mai complexe şi mai specifice decit o simplă acţiune declanşatoa r e (triggering) , dar nu destul de specifice pentru a se reduce la o acţiune pur musculară, nici pentru a fi legate de o condiţie de motricitate normală. Raportu1'ile dintre scheme, acţiuni declanşatoare şi pre­ cursori ror fi elucidate de Premack în capitolul 9, de Risc h of şi Piaget în capitolele 7 şi 1 0 .


C A f' l T O L U L G

DESPRE IMPOSIBILITATEA A DOBINDI STRUCTURI "MAI PUTERNICE"

DE

Poziţia radicală şi foarte categorică, expusă aici de Jerry Fodor, poziţie prezentată deta­ liat în eseul său Limbajul gîndirii, constituie o piatră de încercare pentru toţi acei care, ca Papert, Inhelder, Cellerier şi Piaget însuşi, sînt pentru un "compromis între inneism şi construc­ tivism. Bazele pentru un astfel de compromis au fost căutate prudent, deşi cu insistenţă, în domeniul "precursorilor cognitivi", adică în acele procese timpurii, încă destul de puţin diferenţiate, din care s-ar putea naşte, în cursul dezvoltării, structu1·i lingvistice specifice şi strategii cognitive mai eficiente. Admiţînd că unele structuri sînt înnăscute, nu printre re ­ gulile lingvistice complexe, extrem de speci­ cifice, cum ar fi condiţia subiectului specifi­ cat (SSC) sau anafora legată trebuie să cău­ tăm . Aceste reguli pot fi rezultatul final, com­ plicat al unei clase largi de interacţiuni între precursori mai simpli, de găsit într-un reper­ toriu de capacităţi computaţionale polivalente, servind ca bază unică unei varietăţi de compe­ tente lingvistice şi paralingvistice. O aseme­ nea concluzie, deseori reluată de grupul de la Geneva şi de Seymour Papert, constituie, în plus, piatra de temelie a argumentaţiei lui Put­ nam în partea a doua a acestei lucrări. Cînd Piage t insistă pe delimitarea între proprietă273


ţile sistemul u i cogniti v - proprie tăţi "compa­

tibile cu genele, dar nedeterminate de ele" -, cînd Cellerier restrînge componenta genetică la rolul de "calculator autoprogramat de fo­ losinţă generală" capabil să creeze noul auten­ tic (vezi capitolul 2), cînd Papert pretinde că sfera specificării genetice se opreşte la nive­ lul "precursorilor" operatori, problema cen­ trală este mereu şi de fiecare dată aceea de a 1·econciLia specificitatea (structurilor invariante) cu flexibilitatea (gamei generale de perfor­ manţe). Admiţînd că un ansamblu finit de precursori operatori de folosinţă generală (şi nimic alt­ ceva) este înnăscut, diferenţierea şi integra­ rea pmgresi vă a acestor structuri fundamen­ tale prin acţiunea mediului exterior poate ex­ plica varietatea competenţelor cognitive şi ling vistice, t ransformînd astfel inneismul şi constructivismul în două feţe ale aceleiaşi mo­ nede. Iată, în termenii cei mai simpli, cum poate fi formulat "compromisul" care ar putea concilia, în ochii unora, teoriile lui Chomsky şi Piaget. Or, demonstraţia lui Fodor zădăr­ niceşte aceste speranţe de conciliere la un ni­ vel d€ adîncime, esenţial, împingînd aborda­ rea inneistă într-o poziţie aproape parado­ xală, făcînd să se clatine fundamentele înseşi ale ipotezei compromisului. El susţine că ni­ mic nou nu poate fi "achiziţionat" în timpul dezvoltării cognitive, şi aceasta din raţiuni pur logice . In afară de evidenta acumulare de le­ xic şi informaţie, creşterea limbajului şi dez­ vol tarea cwwa�� terii t1·e buie considerate ca dezvoltare progresivă a stadiilor predetermi­ nate, care implică specializarea şi restric­ ţia competenţelor. Compromisul, respins de Chomsky pe baza faptului că ipotezele con­ structiviste propuse sînt prea slabe (vezi ca­ pitolul 6 ), este din nou criticat de Fodor pe un plan mai general, vizînd caracterul confuz al ideii ele "clobîndiTe a unei structuri mai pu­ ternice". Implicaţiile argumentelor lui Fodor 274


la nivelul filosofiei gîndirii (mind) vor fi şi mai limpezi în "1·ăspunsul" său adresat lui Put­ nam, în partea a II-a.

Fixarea de convingeri şi dobîndirea de concepte Jerry Fodor Mi se pare că, într-un anumit sens, nu există o teori e a învă ţ ării, şi acest lucru este perfect compatibil cu punctul de vedere al lui Chomsky că poate nu există un mecanism general de învăţare care se apli c ă de o p o triv ă perc epe ri i , limbaj ului etc. Voi sus ţ i n e nu nu ­ mai că n u e xi st ă teorie a învăţ ării, dar că, în­ tr-un an um it sens, nici nu ar putea exista ; i d ee a însăşi de învăţare de concepte este, după părerea mea, confuză 1 . Avem de-a face aici cu o luare de po zi ţ ie care merge împotriva curentului do minant din g în direa filosofică şi psi h ol og i că din ulti m i i aproximativ trei sute de ani. Tabloul pe care sîntem i n v itaţi să-1 contemplăm atît în filo­ sofie, cît şi în ps i hologi e se reduce, în mare, la două posibilităţi : pe de o parte, opţ iunea nativistă, metodolo g ic ă foarte obscură, care poate că nu este nici ştiinţ ifică, n ici inteli g i­ bilă, şi, în orice caz, se află pe o treaptă mult inferioară în i e r arh ia teoriilor posibile ; pe de altă parte, op ţ i unea învă ţării. Aceasta, cel pu­ ţin, se pare că e clară ad i c ă ştim ce ar în­ semna să avem o teorie a în văţ ări i ; ştim ce ar însemna să e xpli că m ceva în termenii învă­ ţării. Singura întrebare este de a preciza cu ce g r ad de genera litate putem preti nde să o facem. -

275


Mi s e parc, t otuşi, că nimeni nu a pr ezen t a t vreodată ceva ca re s{l fi avut cel puţin carac­ t er i s t i ci l e fund a me ntale ale unei teorii a în­ văţării în sensul unei teorii de dobîndire de concepte. Motivul pentru care se crede că o asemenea teorie există este că se confundă o teorie a dob îndirii de concepte cu o teorie cu structură logică total diferită, pe care o vom numi teoria "fixării de convingeri". Dacă teorii ale învă ţ ă ri i de concepte nu există, există, în schimb, teori i ale fixării de convin­ geri, ş i cred că ele sînt foarte profunde şi foar t e importan te . Necazul este că, pentru a le face să funcţioneze, trebuie să fii radical in­ neist în ce priveşte originea conceptelor. Pe scurt, nici o teorie a învăţării elaborată pînă în prezent nu explică, după cîte ştiu, cum se dobîn d esc conceptele ; asemenea teorii ne ipun, mai degrabă, cum se fixează convingerile prin experienţă - ele sînt, în esenţă, logici induc­ tive. Acest tip de mecanism , care ne arată cum sînt fixate convingerile prin experienţă, nu are sens decît pe un fundal de nativism radical. Iată poziţia pe nt r u care voi încerca eu să pledez. Din motive de timp, nu-mi po t expune în amănunţime p u n c t u l d e vedere ş i , fireşte, n-o pot face în modul cel mai cuprinzător ; mă voi mulţum i , a ş a d ar, să schiţez liniile mari ale argumentaţiei pe care o am în vedere şi voi da, apoi, două exemple aplicative : unul la ceea ce este cunoscut în psihologie sub nu­ mele de experimente de învăţare de concepte (mă gîndesc la cercetările lui Vî gotsky , Bru­ ner şi nlţii), iar celălalt la ceea ce consider a fi un mod de interpretare a siste mului lui Piaget. I n prim u l rînd, aş vrea să reamintesc fap­ tul că, după părerea mea, toată lumea a presu­ pus că teori ile învăţării sînt, într-o formă sau alta, adevărate. Oricine a elaborat o teorie a învăţării în termeni de procese intelectuale (deci, oricine a spus vreodată ceva despre cum 276


are loc fluxul (flow) de i nfo rm aţi i în învăţare) spus, de f a p t, că î n v ă ţ are a este o ches tiune de ext ra p ola r e inductiv[l, adică o f o rmă de in­ ferenţă nondemonstrativă. Re z ul tă că teori a învă ţării es t e o fu ncţi e pr i n intermediul că­ reia se trec e de la co n vi n ger i asupra experien­ ţe lor p ro prii la c on v i n ger i generale de o na­ tu ră sau alta ; şi, în al doilea rî nd , voi spune că orice teorie de acest fel t reb u i e să admi t ă , printre procesele i mplic at e în î nvăţare, for­ marea şi verificarea de i po teze . Să vedem modul de fu n cţ i onare . Să luăm aş a - n um itul experiment de învăţare de con­ cepte. Subiectul este pus într-o s it u aţi e de ex­ periment şi cel care face experimentul îi pune in faţă un pachet de cartonaşe ; avem, să zi­ cem, pe cartonaşe cercu ri r o ş ii , t ri un gh i u ri verzi, tetraedre albastre şi aşa mai departe. Culorile şi formele obiectelor desenate pe car­ tonaşe pot să varieze. Su"Biectului i s e cere să le sort e ze în gră me z i numite plus şi minus ( şi care s - ar putea, de asemenea, numi "îl s a­ tisfac pe e xp erimen t a t o r" şi " nu-l satisfac pe experimentator", sau "cons olid at" şi "necon­ solidat" şi aşa mai de p art e) . De f iecare dată cînd subiectul (S) alege cartonaşele, experi­ m ent at or ul (E) îi s pu n e dacă alege corect (de pildă, îi spune " c ore ct" sau îl aprob ă din cap sau îi dă o bomboană) . I n cele din u rm ă , S ajunge să sorteze cartonaşele "c o re ct", adică să le aşeze pe toate cele d o ri t e de E într-o g rămadă da t ă . Se consideră, uneori, că ac es t tip d e expe­ riment implică atît învăţare de limbaj, cît şi î n vă ţ are de concepte. Ex p e ri m entul asupra limbajului se poate face în felul u rm ă tor : în loc să i se c e ară subiectului să pună car t o­ naş ele într-o gră m adă sa u a l ta , i se cere să pronunţe un cuvînt fără sens, ca, de pil dă, miv, cî n d consideră cartonuşul că este de un fel, şi non-miv, cînd îl c o n s ide r ă de u n alt fel. Putem, astfel, considera acest e xp er i m e nt ca unul în care se î nvaţă cu v întul miv sau ca a

277


unul în care se învaţă descriptorii care defi­ nesc conceptul miv . Şi acum, să luăm în discuţie teoriile referi­ toare la ceea ce se întîmplă în experiment. Nu cunosc decît una, şi aceasta funcţionează în felul u rmător organismul (copil, adult, cobai sau orice) ajunge să dezvolte o ipoteză de fe­ lul X este miv, dacă şi numai dacă X este . . . , pe care o completează în spaţiul liber din dreapta cu specificarea descriptorilor, adică a criteriilor care-1 definesc pe miv, să spunem roşu şi pătrat. Tot ceea ce ne spune experi­ mentul este cum (de exemplu) diferite alegeri de d escriptori sau diferite alegeri de consoli­ dare sau diferite relaţii între cele două afec­ tează tendinţa subiectului de a alege ipoteza corectă. Ceea ce experimentul nu ne spune este de unde provin ipotezele (şi conceptele pe care acestea le implică) ! Dacă vă gîndiţi la ex­ perimentele clasice de învăţare de concepte , veţi vedea că acest lucru este valabil pentru oricare dintre ele. ! n rezumat : toţi sîntem de acord că S ajunge, în cele din urmă, să trieze corect car­ tonasele în miv si " non-miv si că el reuseste să · facă acest lucru prin deru i area infor�� ţiilor care i-au fost date în privinţa cartonaşelor care sînt miv şi a celor care nu sînt. Ba, mai mult, există prototeorii ale acestui proces, teorii care ne spun, de fapt, cu ce probabilitate un ansamblu de experienţe cu cartonaşe va duce la fixarea unei convingeri sau a alteia despre extensiunea lui miv. Asemenea teorii au, aşa cum am remarcat mai înainte, caracteristica generală a logicilor inductive : şi anume, ele proiectează (map) perechi de ipoteze ("X este miv dacă şi numai dacă X este . .. " ) şi ans am­ bluri de date ("Cartonaşul numărul 1 7, pe care am fost învăţat să-1 numesc miv, are de­ senat un pătrat roşu) pe un număr care poate fi interpretat drept gradul pînă la care acest ansamblu de experienţe tinde să fixeze con­ vingerea despre adevărul acestei ipoteze. Psi278


hologia dubî 1 1 d i r i i

de concepte precizează

acea­

stă proiectare : ea ne arată modul în care gra­ dul de fixare a convingerilor variază în funcţie de variaţiile parametrilor experimentali. Eu susţin că toate teoriile învăţării fac, fără ex­ cepţie, acest lucru şi numai acest lucru (ex­ ceptînd c îte v a detalii). Totuşi, dificultatea unei astfel de teorii re­ zidă în faptul că nu ne spune nimic despre originea conceptelor. h tdeosebi, această teo­ rie consideră ca "date" "descriptorii" care for­ mează ipotez e le " fixate" în situaţia experimen­ tal ă . I n consecinţă, o teorie despre modul în c are convingerile ne sînt determinate de ex­ perienţele noastre nu este o teorie a sursei ipotezelor noastre inductive. Dimpotrivă, ea presupune accesibilitatea acestor ipoteze (şi, desigur, a datelor experienţei) şi ne arată cum probabilitatea ca o i p o te ză sau alta să fie ac­ ceptată de organism variază în funcţie de as­ pectele experienţei pe care organismul o are despre mediu. O l ogică inductivă (adică o teo­ rie a fixării convingerilor, adică o teorie a în­ văţării in singurul sens în care există teorii ale învăţării) nu ne poate spune cum este do­ bîndit conceptul miv, deoarece presupune exis­ tenţa acestui concept din moment ce ad m ite că miv apare cînd ipoteza inductivă este veri­ ficată. După cîte ştiu, nimeni - cu excepţia nativiştilor - nu a mai pus întrebarea cum e ste dobîndit conceptul miv (adică 1·oşu şi pă­ trat) ; nativiştii au afirmat că nu e dobîndit. Desigur, nu pretind că ar trebui să abando­ năm ideea că un mecanism de învăţare este, în esenţă, o logică inductivă exemplificată. Dimpotrivă, problema care se pune este că, pentru a lăsa un asemenea mecanism să reali­ zeze ceea ce are de făcut, trebuie să presupu­ nem un cîmp de ipoteze, un cîmp de con­ cepte a supra căror a operează logica inductivă. Cu alte cuvinte, ca să laşi această teorie să facă ceea ce are de făcut, trebuie să fii, de fapt, nativist. Trebuie să ai concepţii nativiste 279


du;prc rcsur:.e:lc concq,tu:..� l e ale organismului de vreme ce teoria inductivă a învăţării nu

spune nimic despre acest lucru - o presu­ pune doar -, iar teoria inductivă a învăţării este singura teorie pe care o avem. Să vedem, în continuare, cum se aplică acest mod de a privi lucrurile la teoria lui Piaget, cel puţin aşa cum este interpretată ea în anu­ mite locuri din Statele Unite ; să zicem, în sectorul meu de cercetare. Mi se pare că ceea ce voi prezenta constituie cel puţin un mod de a formula concepţia piagetiană : să presu­ punem că sînteţi Kant şi sînteţi preocupat de scrierea primei "Critici", adică veţi căuta să caracterizaţi capacităţile de calcul (computa­ tionaZ capacities) ale organismului în termem de constrîngeri foarte generale asupra caracte­ rului conceptelor care îi sînt accesibile. Un mod de a interpreta poziţia lui Piaget constă în a spune că dacă raţionezi asupra mai multor tranşe temporale ale organismului (în loc să te rezumi la adult) vei obţine o constelaţie de constrîngeri asupra conceptelor organismului fundamental diferite. Mai mult, aceste dife­ re nţe ar avea şi următoarea caracteristică im­ portantă : logica exemplificată de sistemul de concepte în orice stadiu i este mai slabă decît logica exemplificată de stadiul i + 1 (ceea ce poate să implice observaţii conform cărora, la anumite stadii, copiii "nu au" concepte tran­ zitive sau reversibilitate şi aşa mai departe). Dacă, pe scurt, privim organismul ca pe o suc­ cesiune de logici, atunci el este o succesiune de logici din ce în ce mai puternice, termenul "puternice" considerat într-un sens destul de strict, în care, de exemplu, ansamblul de ade­ văr exprimabil prin folosirea conceptelor dis­ ponibile la momentul i este un subansamblu al ansamblului de adevă r exprimabil prin fo­ losi rea conceptelor disponibile la momentul i + 1. S ă presupunem, pentru moment, că, d e fapt, organismul se descompune în exact acest fel ; 280


ci'i. un copil în dezvoltare constituie o serie de logici astfel încît fiecnre logică o conţine lite­ ralmente pe cea precedentă , rel aţia "conţine" fiind o relaţie asimetrică. Logicile devin atunci din ce în ce mai puternice, în sensul că fiecare logică ulterioară o conţine pe cea precedentă ca parte a sa. Să presupunem că acest lucru este adevărat. Ei bine, ce vreau să susţin aici este că, dacă acest lucru este adevărat, atunci Piaget nu trebuie să fie, din punctul de vedere al necesităţii logice (şi nu al necesităţii empirice}, non-nativis t în inter­ pretarea sch imbărilor de stadiu, adică în ce priveşte mecani smele care te trec de la un stadiu la altul. I n mod deosebit, doresc să de­ monstrez faptul că, în conformitate cu acest mod de a vedea lucrurile, schimbarea de stadiu nu poate fi u n proces de învăţare. lată un ar­ gumen t fundamental analog celui pe care l-am adus cînd am discutat problema învăţării con­ ceptelor. De ce nu poate fi un proces de învăţare ? Să presupunem , din nou , că învăţarea este o problemă de inferenţă inductivă, adică un pro­ ces de formare şi verificare de i poteze. Ar tre­ bui să fim cel puţin în stare în stadiul 1 să caracterizăm condiţiile de adevăr ale propozi­ ţiilor ce conţin concepte din stadiul 2. Tre­ buie să fim în stare să facem acest lucru, pen­ tru că în stadiul 1 trebuie să dispunem de ipo­ teze despre momentul în care aceste concepte sînt exemplificate, formarea şi verificarea i po­ tezelor fiind singurul model de învăţare pe care îl avem. Avem, aşadar, o succesiune de stadii din ce în ce mai puternice şi urmează să avem şi învăţare, şi anume formare şi verificare de i poteze, care asigură relaţia între stadii. Cum va funcţiona acest proces ? Din exemplul ur­ mător va reieşi clar că el nu poate funcţiona . Să presupunem că avem un organism ipo­ tetic pentru care, în primul stadiu, forma de logică utilizată este logica propoziţiilor. Să 2RI


presupunem ca m stadiul 2 forma de logică utilizată e ste logica cuantificatorilor de ordinul întîi. Exemplul ales este total indiferent, nu­ mai că vreau să fie în mod clar un caz de sis­ tem slab în stadiul l, urmat de un sis tem mai puternic în stadiul 2 . Or, evident, orice teo­ remă a logicii propoziţiilor este o teoremă de logică a cuantificatorilor de ordinul întîi , dar contrariul nu este adevărat. Şi acum, vom încerca să trecem de la sta­ diul 1 ]a stadiul 2 printr-un proces de învă­ ţa re, ad ică printr-un proces de formare şi ve­ rificare de ipoteze. Evi dent, acest lucru nu poate fi realizat. De ce ? Deoarece, pentru a învăţa logica cuantificatorilor, va trebui să în­ văţăm condiţiile de adevăr pentru expresii ca "(X)F" " · Iar, pentru a învăţa acele condiţii de adevăr, va trebui să formulăm, cu aparatul conceptual disponibil fn stadiul 1, ipoteze de tipul "(X)F x " este adevărat dacă şi numai dacă . . . Dar o asemenea ipoteză nu poate fi, de­ sigur, formulată cu aparatul conceptual exis­ tent în stadiul 1 ; iată exact motivul pentru care logica propoziţiilor este mai slabă decît lo­ gica cuantificatorilor. Din moment ce nu există nici o modalitate de a oferi, în logica propo­ ziţiilor, condiţii de adevăr pe formule ca pen­ tru toate "(X) F x ", tot ceea ce putem face e să spunem : ele inel ud F a şi Fb şi F c şi aşa mai departe. Reflectînd la acest lucru, veţi vedea că este vorba de o form ă de raţionament absolut ge­ n erală, conform căreia nu este niciodată po­ sibil să înv eţ i o logică mai bogată pe baza unei logici mai sărace, dacă ceea ce înţelegeţi pr in î nvăţa re este formare şi verificare de ipo­ tm:e. Şi, totuşi, repe t că î nvăţarea trebuie si"i fie inferenţă nondemonstrativă ; nu poate fi n icicum altceva . Şi singurul m odel de inferenţă nondemonstrativă care a fost propus vreodată este formarea şi verificarea de i poteze. Deduc de u i ci cCt nu se poate decît învăţa un sistem conceptual mai bogat decît cel pe 282


care îl posedăm ; totuşi, nu avem nici o idee cum ar fi să trecem de la un sistem mai sărac conceptual la unul mai bogat conceptual prin ceva ca, de pildă, un proces de învăţare. Ipo­ teza nativistă este, aşadar, singura accepta­ bilă, iar problema a fost pusă exact invers în toţi aceşti 300 de ani. Singura teorie inteligi­ bilă despre îmbogăţirea resurselor conceptuale face din aceasta o funcţie a maturizări i , căci nu există nici o teorie care să explice modul în care învăţarea poate acţiona asupra concep­ telor.

Discuţie Papert : Modelul de învăţare 2 propus de Winston se prezintă astfel se emite o ipoteză şi, pornind de la ca, se calculează o modifi­ care a ipotezei . Nu este, aşadar, vorba de se­ lectare sau de verificare, ci de un proces de modificare succesivă a ipotezei . Nu ştiu dacă ader la părerea lui Winston, dar modelul lui sigur nu corespunde cu modul în care aţi de­ finit dumneavoastră teoria învăţări i . Fodor : Din punctul meu d e vedere, aceasta nu schimbă lucrurile. Dumneavoastră spuneţi că, mergînd de ici colo, puteţi avea bucle de retroacţiune (feedback loops), dar acest lucru nu schimbă situaţia logică. Retroacţiunea tre­ buie, în fond, îndreptată spre respingerea ipo­ tezPi, dacă aceasta este fal să, sau spre accep­ tarea ei , dacă este adevărată ; în ambele cazuri , ipoteza trebu ie să fie accesibilă sistemului care învaţă pînă cînd va fi modifi cată, pentru a deveni mai bună , şi atunci această ipoteză tre­ buie ea însăşi să fie accesibilă. A ne pune in­ trebarea dacă mecanisme de retroacţiune sînt implicate sau nu în acest proces î nseamnă să complicăm problema şi m a i mult. Admiţînd că mecanism ele sînt o form ă de logică induc283


tivă, atunci orice formă de logică inductivă va pune o asemenea probl emă.

Piaget : Comunicarea lui Fodor m-a interesat în mod deosebit şi sînt total de acord cu el în ce priveşte prima parte, şi anume în legă­ tură cu imposibilitatea de a explica dezvol­ tarea limbajului printr-o teorie a învăţării în sensul obişnuit al cuvîn tului ; dar modul în care Fodor reduce ideile mele la o teorie a învăţării mi se pare niţel cam exagerat şi nu mă recun osc în această interpretare. Ideea că fiecare structură devine un subansamblu al unei structuri mai bogate este foarte corectă . Am încerca t (fără s-o fi formulat explicit) să arăt că dezvoltarea cognitivă la copil - cu alte cuvinte, construirea de structuri succesive este analoagă în istorie cu formare a matemati­ cilor, adică generali zarea unei structuri mai slabe ce duce la o structură mai puternică, prima structură devenind o substructură, un subansamblu. Atunci , a aplica teoria lui Fa­ dor la istoria matematicii ar fi echivalent cu a spune că nimic nu a fost inventat niciodată ; c ă totul este conţinut într-o stare anterioară şi că, în consecinţă, matematica, în totnl itatea ei, este predeterminată şi înnăscută. Or, acest caracter înnăscut al matematicii îmi pune o problemă deosebită : la ce vîrstă vom descoperi apariţia caracteru lui înnăscut al numerelor ne­ gative, al numerelor complexe şi aşa mai de­ parte - la vîrsta de 2, 7 sau 20 de ani ? Şi, mai cu seamă, cum naiba ar putea fi asta o particularitate a speciei umane dacă avem aici structuri înnăscute necesare ? I n ce mă pri­ veşte, imi vine greu să cred că teoriile lui Cantor sau teoriile actuale ale categoriilor există dej a preformate la bacterii sau viruşi ; ceva trebuie să se fi construit . . . Fodor a vor­ bit, dacă am înţeles bine, despre Kant, iar eu unul mă simt profund kantian, dar de un kan­ tianism care nu este static : categoriile nu sînt date gata făcute de la început ; este, mai 284


degrabă , un kantianism dinamic, in care fie­ care categorie deschide noi posibilităţi, ceea ce este total diferit. Sînt de acord că structura anterioară, prin însăşi existenţa ei, deschide noi posibil ităţi ; dezvoltarea şi construirea în istoria matemJ.ticii valorifică aceste posibili­ tăţi la maximum , le actualizează şi le trans­ formă în realităţi. Atunci, ceea ce era dat --,. şi aici sînt de acord cu Fodor - e că s tr uc tu ra an­ terioară conţinea deja ceva din următoarea, nu ca o structură, ci ca o posibilitate. Ce este această posibilitate ? Ce este ansamblul posi­ bilităţilor ? Cred că ansamblul posibilităţilor este o noţiune la fel de antinomică ca ansam­

blul tuturor ansamblurilor. Cred că posibili­ tatea este un proces care se îmbogăţeşte trep­ tat ; o structură slabă nu oferă decît puţine posibilită ţi . Există o adj oncţiune, o creare de noi posibilităţi , şi în acest sens consider in­ neismul greu de acceptat ; cGnstructivismul mi se pare mu lt mai aproape de ceea ce obser­ văm, atî t î n dezvoltarea copilului, cît şi în istoria matematicii. Cele două puncte de ve­ dere mi se par com plet paralele şi convergente. Cînd gîndesc în termeni de psihologie gene­ tică, totdeauna păstrez undeva în minte ceva bazat pe istoria ştiinţelor sau istoria matema­ ticii, pentru că este acelaşi proces. Foclor : Desigur, nu voi argumenta cu Pia­ get asupra exegezei cărţilor sale, dar voi face două observaţii referitoare la argumente in­ dividuale. l n primul rînd, un nativist nu este cu nimic obligat să spună că viruşii cunosc teoria an samblurilor, aşa cum nu este obligat să spună că viruşii au picioruşe ; şi nu pentru că viruşii nu au picioruşe se întîmplă că aces­ tea nu sînt înnăscut specificate. Este adevă­ rat şi, pentru mine, e total paradoxal, dar, fără îndoială, exact că în orice teorie a modi­ ficării conceptelor care ne sînt accesibile, nu găsim urme ale inventării conceptelor. Este, de asemenea, limpede că trebuie să existe un 285


anumit sens conform căruia repertoriul nostru conceptual este sensibil la experienţele noas­ tre, inclusiv experienţele speciei , cînd inven­ tează, de pildă, matematica. Asta înseamnă, după părerea mea, că o teorie a plasticităţii conceptuale a organismelor trebuie să fie o teorie a modului în care mediul operează o selecţie între conceptele înnăscute specificate. Nu este o t e o ri e a mo d u l u i în care se dobîn­ desc co n cepte z·e , ci o teorie a modului în care mediul determină care sînt părţile mecanismu­ lui conceptual în pr i n ci piu di sp o ni b i l e care vor tre bui exploatate . Nu ştiu dacă o aseme­ nea teorie poate fi stabilită intr-o manieră va­ labilă, dar personal nu consider, î n pri ncipiu, că este o idee i ncoerentă şi vom şti, punînd-o la încercare, dacă poate fi făcută să reziste (aşa cum am încercat să facem , sute de ani la rind, cu cealaltă teorie, cu consecinţe absol ut falimentare). Aş vrea să spun cîteva cuvinte despre no­ ţiunea de potenţialitate, pentru că ceea ce am spus ar putea fi confundat cu o teza ban8lă, care nu merită discutată. Această teză afirmă că nu în-_răţăm decît ceea ce putem învăţa, orice concept posibil fiind potenţial accesibil. Sper că nu aceasta este ideea pe care am sus­ ţinut-o. Ceea ce i ntenţionez să susţin este ceva mult mai trainic. Am de gînd să mă refer, în argumentaţia mea, la o concepţie general ad­ misă despre învăţare, care este, de fapt, o for­ mare şi o verificare de ipoteze. Conform aces­ tei idei, conceptele care figurcază în ipote­ zele pe care aj ungem să le acceptăm nu ne sint doar potenţial accesibile, ci servesc, de fapt, pentru a media învăţarea (adică, veri­ ficarea ipotezei). Verificarea unei ipoteze ca "X este miv dacă şi numai dacă este roşu şi pătrat" cere nu munai ca roşu şi pătrat să fie potenţial accesibil organismului, ci şi ca aceste noţiuni să fie efectiv folosite pentru a media 286


rel aţia între ej{perienţel e organismului şi cpn­ vingerile care rezultă despre extensiunea lui miv. Aceasta este o afirmare cu mult mai pu­ ternică în privinţa accesibilităţii conceptelor anterioare experienţei, o afirmare mult mai puternică decît simpla tautologie conform că­ reia se poate d obîndi orice concept care poate fi potenţial dobîndit. Dacă este într-adevăr aşa, trebuie să ne schimbăm complet optica asupra fenomenului de plasticitate, aşa cum a făcut Chomsky (creci că în mod adecvat şi temeinic) în domeniul limbii. I nainte de lucrările lui Chomsky, mis­ terul de elucidat consta în a şti cum se întîm­ plă că între limbi există nişte relaţii. Căci, de fapt, organismul este flexibil într-un mod ar­ bitrar, mediile pot diferi tot în mod arbitrar şi, astfel, existenţa eventualelor universalii ale limbii este o enigmă ce va trebui explicată. O dată acceptată o teorie nativistă, misterul se inversează ; se pune problema de a face su­ ficien t loc în structura înnăscută a organis­ mului pentru a explica faptul că comporta­ mentele lor diferă, că ele sînt sensibile la efectele mediului . Cred că în felul acesta va trebui să vedem şi problema învăţării în ge­ neral. Problema este să explicăm plasticita­ tea, nu generalitatea ; cu alte cuvinte, pro­ blema este să găsim destulă flexibilitate (looseness) în mecanismele conceptuale înnăs­ cut disponibile ale organismului pentru ca această flexibilitate să se poată reflecta în con­ gruenţele dintre particularităţile mediului şi particularităţile convingerilor organismului. După părerea mea, un model de fixare de con­ vingeri pe linia logicii indu:.:tive trebuie să fie corect, dacă nu pentru al t motiv, cel puţin pen­ tru că nu dispunem de alte modele. Dar acest model , cum am spus, presupune nativismul cel mai radical , şi anume că orice angrenare a or­ ganismului în mediul său trebuie să fie mediată de existenţa oricărui concept care face parte din convingerile sale. Organismul este un sis287


tem închis, care propune lum ii înconjurătoare i poteze, apoi lumea alege dintre ele, î n funcţie de un sis tem de logică inductivă.

Wilden : Sînt surprins că cineva poate con­ sidera org:mismul un sistem înch i s . Organismul t>ste, termod i n amic vorbind, un sistem deschis input- ului �i outp u t-ului, materiei şi energiei în aceeaşi măsură . Dar aceste input-uri , pur­ tătoare de d iferenţe, transportă şi informaţia, fără d e care organismul nu ar putea supravie­ ţui nici o clipă în mediul său. Fără a intra în amănunte, este suficient să luăm în con­ siderare ceea ce Herbert A. Simon 3, printre alţii , a denumit "moneda alfabetică" a schim­ bului între organism şi mediu, exprimată cu ajutorul ami noacizilor. Bateson 4 şi alţii, inclu­ siv cu, au încercat să se ocupe într-un alt fel de numeroasele n iveluri ale acestei forme de schimb de informaţii, ca şi de alte schimburi . Organismul este, aşadar, deschis în trei sen­ suri : este deschis materiei, energiei, informa­ ţiei. Presupun că, fără a scoate în evidenţă vreo afirmaţie făcută de vreunul dintre par­ ticipanţii prezenţi aici, această problemă a re­ laţiei "organism-mediu" (sau "sistem-mediu") este simptomatică în privinţa diferenţelor epis­ temologice profunde care există între mulţi dintre noi, diferenţe care ar cere să fie dis­ cutate la un nivel pe care ar trebui să-1 nu­ mim, raportat la nivelul general al discuţiei noastre, "metateoretic". Dar, pentru moment, ceea ce mă preocupă, mai ales, este "succesiunea" de logici prezen­ tată de Fodor si modul în care acesta folo­ seşte termenii d e "mai slab" şi "mai puternic", într-un sens genetic sau de dezvoltare, pentru a le descrie. Este posibil ca această folosire implicit "evoluţionistă" să fie epistemologie le­ gată de o folosire similară a acestor termeni de Piaget, lucru pe care am încercat să-I ana­ lizez şi critic în altă parte 5. Cred că succesi­ unea de logici în dezvoltare propusă de Fodor 788


este sau pe dos, sau cu capui în jo s , iar acest lucru este rezultatul unei concepţii d es pre lo­ g i că, o concepţ i e exclusivă şi e x t rem de re­ strictivă, care n dominat în cultura noastră de mai multe secole. Fodor vorb e ş te despre un întreg subsistem în r e laţiile sale de comunicaţie multidimensională cu diferi t ele sale medii, nu numai locale, ci ş i trecute, prezente şi viitoare. !n schimb, analiza lui nu se referă decît la un aspect foarte limita t al tuturor acelor re­ laţii e cologic e . Fodor spune că, pe măsură ce s e progresează î n ace a s tă succesiune de logici de dezvoltare (sau de construire), stadiile ul­ terioare apa r "logic mai bogate" şi "mai puter ­ nice" decît cele anterioare. O asemenea afir­ maţie este corectă şi nu pune nici o prob lemă dacă, în locul celor două expre s ii folosite de Fodor, folosim una singură "sintactic mai pu­ ternice" . Raţiunea acestei s ub stituţii constă în fap t u l că, la toate celelalte niveluri de re­ la �ie, ad ică cele care, pentru un motiv sau altul, au fos t excluse din analiza lui , se mani­ festă o s ecv e n ţ ă inversă. Pe măs ură ce s i n­ taxa logicii p a r t ic ulare pe care o descrie Fo­ dor devine mai puternică, din cauza posi bi li­ tăţilor de manipulare pe care le a s ig u ră , ea devine în acelaşi timp semantic şi pragmatic mai slabă. Folosesc aceşti termeni într-un sens mai d egrab ă semiotic decît lingvistic, deoa­ rece înţeleg că a c ce p ţiunea pe care o dă Fo­ dor " s e ma n t icii "' se referă la acel domeniu limibt al semnif icaţiei digitale guvernate de abaterile consb nte care în limba engleză se n u mesc, de ob i c e i, meaning ("sens"'), în timp ce , di n perspectivă semiotică, " semantica" con­ sideră că sensul, ca bază a semnificaţiei, este caracteristic c o m u n i că r ii analogice care se des­ fet�oară pe un con t i nuum sau , conform unei alte tPr m i n o l o g i i , aşa-numitul domeniu "para­ l i n g v i s t i c" . De fapt, Fodor \'orbeşte despre re­ l a ţ i a d i ntre logica analo g ică � i log i c a digitală, dar f:tr�l să o ia pc pri ma în c o n s i de r are în mod co respunz:ttor. Ceea ce spune el despre rela289


ţ i a d e reprezentare între domeniu l A şi do­ meniul C, ca şi problema de a şti cînd şi dacă reprezentările sînt reversibile înseamnă, de fapt, să discutăm problema traducerii digitale a comunicărilor analogice. Fodor discută efec­ tele pe care le antrenează folosirea unui sistem de logică şi de comunicare codat discret sistem în care spaţiile albe dintre elemente fac parte din cod - pentru a reprezenta sau verbaliza continuum-ul analogic nondiscret care constituie contextul său şi, in realitate, sursa lui ultimă. Ştim - şi în toate sistemele vii şi sociale constatăm mereu - că comuni­ carea analogică (sau logică, dacă vreţi) şi co­ municarea digitală funcţionează împreună în­ tr-o manieră complexă. Ştim, de asemenea simpla luare în considerare a lucrărilor lui Freud şi ar ajunge -, că traducerile din ana­ logic în digital reprezintă o sursă potenţială de dificultate şi paradox şi, de fapt, în con­ texte sociale specifice, o sursă de patologie, ceea ce a arătat Bateson, prin "teoria dublu­ lui impas" (double-bind). Unde vreau, aşadar, să ajung ? I ncerc să scot în evidenţă că suc­ cesiunea de logici se bazează, după Fodor, pe un anumit număr de supoziţii implicite privi­ toare la logică, conform cărora aceasta ar fi codată discret. Asta în primul rînd. I n al doi­ lea - ipotezele lui Fodor despre logicile "mai slabe" şi "mai puternice" nu sînt, în realitate, decît o formalizare incompletă, pentru a spune că un sistem codat discret nu poate niciodată reprezenta complet şi adecvat caracterul non­ discret al continuum-urilor realităţii cu aju­ torul unui număr finit de "biţi". După cum se ştie, condiţiile acestor reprezentări au fost fixate, în anii patruzeci, de teorema reţelei nervoase a lui McCulloch şi Pitts 6, conform căreia orice proces poate fi reprezentat de o reţea nervoasă finită, cu condiţia să poată fi descrisă fără ambiguitate de un număr finit de cuvinte. Problema nu e numai că procesele continue nu pot fi decît aproximate de siste290


melc digitale, dar ca, m cea mai mare parte a caz u ril or, nu există, pur şi simplu, cuvinte care să poată fi fo lo site în descriere şi, cu atît mai puţin, un număr de cuvinte finit şi non­ ambiguu. Cu alte cuvinte, cred că nu este le­ gitim să impunem logicii şi c om u nică rii restric­

ţiile pe care analiza şi schema lui Fodor le

impun acestora efectiv. Am i mpr e s ia, în plus, ca Fodor se acomodează cu această eroare pri­ mă, consfinţind sărăcirea semantică şi pragma­ tică a d i g i t alul u i prin f ol o s i rea extensivă a ter­ menului "mai p u te r nic" . Aş v re a , de asemenea, să semnalez faptul că Fo d o r uită că logicile de

care vorbim constituie ierarhii atît reale, cît şi i maginare. I n cadrul realului, comunicarea ana­ logi că este, în m o d evident, de un tip lo g i c su­ p er i or comunicării digitale ; în so c ieta t ea noa­ stră, acea s t ă ierarhie a su fer i t, totuşi, o răsturnare imaginară, care postulează - pentru raţi u n i ce p ot fi, la urma urmei , r a port a te la factori social-economici - că digitalul este de un tip logic superior analogicului. Rezumînd esenţialul punct u lui meu de vedere - pe care nu-l pot, din neferici re , exprima în prezentul centext fără acest lung preambul -, voi spune 61 propunerea lui Fodor privind suc ces i unea lo­ g idlor, aş a cu m a schiţat-o el, nu es t e vala­ b i l'\ decît dacă şi numai dacă se a d m i t e răstur­ narea imaginară a rel a ţ ii lor logice, aşa cum a m e x p u s - o pe scurt, ş i dacă pre s upunem, în plus, aşa cum se proce d e a z ă , în general, în cadrul d iscursului ştiinţific în societatea noastră, că logica trebuie să fie necesar şi p u r digitală. Acest punct de vedere confirmă foarte exact ceea ce am scris în alte părţi în legătură cu a num i te ipoteze avansate de Piaget. După pă­ rerea mea, în consec i nţă, dat fiind faptul că l ogica, comuni care a şi limbaj ul nu sînt de na­ tura pur digitală, succesiunea de logici, aşa cum o prezintă Fodor, nu este valabilă .

.Fodor Cred că există în mod evident ca­ zuri în care un sistem este mai puternic decît 291


altul, în sensul că sistemul mai puternic poate reprezenta funcţionare continuă, pe cînd celă­ lalt nu poate. Dar este la fel de clar că nu toate cazurile sînt de acest fel.

Wilden : Vorbim de sintaxă - ordonare sau de semantică şi pragmatică - de valoarea de schimb şi valoarea de folosire a semnelor şi semnificanţilor ? I n ce sens înţelegeţi "mai puternic" ? Fodor : Vorbim de semantică, cu alte cu­ vinte ne situăm în cazul în care ceea ce se poate reprezenta în sistemul cel mai avan­ sat include continuitatea variabilelor, în timp ce într-un sistem mai slab n-o putem face . Acesta este un tip de caz, dar, desigur, nu ca­ zul general. Faptul că logica cuantificatorilor, de exemplu, este mai bogată semantic decît cea propoziţională nu are nimic de-a face cu caracterul continuu sau discret al situaţiei pe care o reprezintă. Diltting Am impresia că, în ce priveşte conceptele, ele se dezvoltă în sensul că tră­ sături semantice brute sînt adăugate la fie­ care stadiu al dezvoltării şi că aceste trăsă­ turi sînt dobîndite în interacţiunea cu lumea, ceea ce permite generalizări. I n acest sens, sînt de acord cu Wilden. De ce n-aţi numi atunci acesta un tip de învăţare, din moment ce nu este vorba, strict vorbind, de logică simplă ?

Fodor : Trăsăturile semantice, după cîte ştiu, nu sînt decît predicate. Dacă acest lucru este corect, atunci argumentul se aplică perfect, pentru că exact ceea ce nu putem face este să introducem un predicat care nu se poate defini prin predicatul avut la dispoziţie ante­ rior : asta este problema. Din această cauză, toţi cei care au vorbit de trăsături semantice, printre alţii îl includ şi pe Locke, au presupus totdeauna că ansamblul de trăsături defini­ tarii este accesibil organismului de la bun în292


ceput. Sing u rul dezacord constă în faptul că Locke a considerat că ansamblu l de trăsături primitive este înlocuit de trăsăturile senzo­ riale ; dar Locke nu are o altă teorie despre provenienţa acestor trăsături semantice decît că aparatul senzorial al organismului este în­ născut. Nimeni, de altfel, după cîte ştiu, nu a propus vreodată o teorie cu privire la pro­ venienţa trăsăturilor primitive, şi asta mă face să cred că o asemenea teorie n-ar putea să

existe. Monod : I n primul rînd, aş dori să aflu dacă

am înţeles bine ce a spus Fodor şi, de ase­ menea, aş dori să pun cîteva întrebări, fără îndoială, naive. Nu ştiu dacă am inţeles punc­ tul de vedere e xpus d e Fo dor . (Trebuie să spun că nu cunosc deloc această probl emă şi că nu înţeleg, într-adevăr, nimic din toate acestea, fapt care mă supă r ă niţel, pentru că, neprice ­ pîndu-mă deloc la logică, n-ar trebui să fiu capabil să fac ştiinţă, şi, totuşi, puţină tot fac ; cum se poate ?) Dacă luăm două sisteme, S 1 şi S 2 , dintre care unul este mai puternic decît celălalt, atunci S2 este capabil să exprime toate rela­ ţiile din St , dar, prin definiţie, s, nu poate face acelaşi lucru pentru S2. De aceea - şi aici nu-mi prea este clar ce a vrut Fodor să spună -, din moment ce S2 nu poate să pro­ vină din S 1 şi nu este conţinut in S t , atunci S2 trebuie să fi provenit dintr-o oarecare sursă innăscută. Fodor nu a spus efectiv acest lucru, dar eu cred că 1-a subînţeles. Pentru mine, pro­ blema se prezintă, aşadar, astfel : cum p utem genera s2 din moment ce nu-l putem deriva din S, ? Fodor : Dacă admiteţi acest lucru, nu mai a veţi nevoie de argumentele mele filosofice. Ceea ce combăteam eu era poziţia conform că­ reia se porneşte de la s, şi, printr-o oarecare procedură de calcul , se ajunge la S2. Dacă ad­ miteţi că nu puteţi face acest lucru, atunci există alte posibilităţi Dumnezeu o face pen293


tru dumneavoastră marţe a , dumneavoast ră o faceţi căzînd în cap, sau este înnăscută. Monod : Ei bin e , a ici intervi ne propunerea mea naivă. Putem, fireşte, arăta că se poate ajunge la u n paradox absolut i magi n î nd u-n e dl s-ar putea să existe un sistem Sa care s-ar putea să nu fi fo s t încă inventat, care 1-ar conţi n e pe 82 şi pe s � , şi aşa mai departe, la infinit. După cîte-mi pot da seama, vor exista , fără îndoială, logicieni peste o sută de ani , şi putem conclude că, foarte probabi l, ei vor de­ riva astfel de sisteme la infinit. Fodor : I ntre n oi este o neînţelegere total�1 ş i , fără î ndoial ă , C'U sînt de vină . Eu nu vorbesc despre evoluţ i a d i s c i pli n ei l o g i c i i , cu alte cu­ v i n te nu mă refer l a situaţi a în caro un l o ­ gici a n , dîndu-i-se o logică de un anum i t ca­ racter formal , meditează asu pra ei ti m p de zece an i ş i prPco n i zează u n form alism ş i m a i putern i c . E u vorbesc despre următoarea pro­ blemă din psi hologie să ne imagi n{lm că sis­ temul conceptual a l unui organism într-o anume perioadă a dezvoltări i sale este form a­ l i zat ca logică. Cu alte cuvinte, ştim cum arată acest s i s te m con ce ptua l ; ştim ca re sînt ele­ mentele sale, îi cunoaştem semantica şi ştim ce mecanisme combinatorii există . Iat{l , aşa­ dar, cum arată organismul reprezentat ca o algebră în starea 8 1 ; a poi descoperi m , c a fa p t empiric, că el ajunge la 82. Acum se pun e problem a cum a a j un s organismul la 8 2 ? Diferite evenimente ar putea avea ioc : s-ar fi putut produce evenimente de maturi ­ zare, care nu au nimic de-a face cu proce s ul de î nvă ţa r e şi nici cu o procedură de calcul . Ast a se întîmplă, pur şi s i m plu, pentru că creierul se reface, aşa cum am spus, "marţea" ; acest lucru este foarte posibil. I ntr-adevăr, eu asta cred că se întî m pl ă in unele cazuri ale "dezvoltării cogni tive". Dar o altă posibili bte, pe care o exclud pentru motivele pe care le-am arătat, ar fi u r mătoarea are loc un pro­ ces de învăţare - e povestea clasică -, iar 294


acest proces de învăţare a provocat formarea şi verificarea de ipoteze . M onod : Cred că sînt de acord cu dumnea­ voastră şi nu vreau să denaturez ce aţi spus -- dimpotrivă. Dumneavoastră numiţi S � , 82, 83 "logici" . De ce nu admiteţi posibilitatea că, de fapt, cuvîntul nu este utilizat corect ? Aceasta comportă o substructură pe care aş numi-o logică înnăscută, elementară şi univer­ sală şi de la această logică înnăscută, elemen­ tară şi universală foarte simplă construiţi dumneavoastră diferite logici combinatorii, fo­ losind metode de derivare din ce în ce mai subtile. Cu alte cuvinte, cuvîntul "logică" nu se aplică întocmai acestor combinaţii .

Fodor : A veţi perfectă dreptate, partea proastă e că nu ştim deloc în ce sens se aplică efectiv. "Sistem conceptual" sau "programul organismului la timpul T" s-ar potrivi, dar sînt tot atîtea metafore nereuşite. Monod : Ceea ce aş vrea să întreb, de fapt, este dacă sînteţi de acord că folosim cuvîntul "logică" în două accepţii destul de diferite. O accepţie serveşte la definirea acelor siste­ me matematice sau logice diferite care pot fi, într-adevăr, construite mai mult sau mai puţin arbitrar, dar pe care nu le putem construi fără a folosi totdeauna aceleaşi proceduri ele­ mentare înnăscute, şi pe care le admit ca în­ născute. Ia aceste proceduri sau elemente de logică sînt postulate ca înnăscute de însuşi Desca rtes. Chomsky : Cred că ceea ce spune Fodor este : resursele nenumăratelor sisteme care ar putea fi inventate vreodată de aces t genotip, deci acele resurse sînt genetic fixate. Monod : Voi merge mai departe şi voi în­ cerca să dau un început de răspuns unei în­ trebări puse de Piaget mai înainte trebuie, oare, să spunem că matematica modernă, ma­ tematica clasică şi matemati ca euclidiană, în 295


totalitatea lor, sînt înnăscute ? Fireşte că nu . Dar procedurile elementare logice c are per­ mit construirea acestor matematici trebuie, după părere a m ea, să fie înnăscute.

Piage t : Cred că problema ridicată de Ma­ nod este foarte importantă ; în esenţă, ea atinge diferenţa enormă între ceea ce eu n u ­ mesc structură, pe de o parte - adică ceea ce subiectul este în stare să facă şi să con­ struiască -, şi, apoi, pe de altă parte , tem a­ tizarea acestei structuri şi formalizarea ei. l n acest caz, c h i a r dacă nu cunoaştem logica şi nu formalizăm stru cturi l e pe care le folosi m , aceste structuri determină construcţii, fiecare din ele d esch izîn d calea spre noi posibilităţi, care ne conduc spre etapa următoare, în care fol osim noile structuri . Faptul că nu ştim cum să le formalizăm dacă nu sîntem logicien i nu are nici cea m ai m ică impor tanţă cînd apli­ căm structurile la experienţa şi problema pe care o discutăm aici . Astfel, a spune că punctul de pornire este înnăscut (în această privinţă, am dubiile mele, pentru că î m i aj unge o func­ ţionare înnăscută) nu are nici o importanţă. Problema constă în a şti cum o structură pur­ cede din alt a , şi, în acest ca z , observaţ i a arată , la toate nivelurile, şi la omul de ştiinţ ă , fii la copil, că orice structură dă naştere la altele, prin posibilităţile pe care le desch ide . Un exemplu luat din istoria actuală a mate­ maticii este modul în care grupul Bourbaki şi-a construit structura formalizată şi tema­ Uzată, folosind, fără s-o ştie, instrumente care, de fapt, erau corespondenţe, morfisme şi cate­ gorii. Următorul pas a constat în aflarea mo­ dului în care şi - au construit ei structura şi ce instrumente au folosit ca mijloace de ac­ ţiune, dar nu ca formalizare şi temat i zare . De la descoperirea mijloacelor de acţiune, s-a tre­ cut la pa sul următor, şi anume d e scope rire a t eori e i c a tegoriilo r şi rriorfismelor. 296


Atran : Trebuie să admit�m ca fapt istorie că teoria gramaticii generative îşi datorează,

în parte, existenţa cercetărilor asupra bazelor matematicii. De la Descartes încoace, unii şi-au dat seama că limba posedă un aspect într-ade­ văr "creator", care permite folosirea infinită a unui număr finit de mijloace. Cu toate aces­ tea, descoperirea mecanismelor recursive şi na­ tura algoritmilor n-au făcut posibilă decît într-o epocă mai recentă concentrarea pe această problemă şi formularea precisă a me­ canismelor de care fiecare limbă dispune per­ miţînd folosirea liberă şi neîngrădită a aces­ tora. La începuturile sintaxei transformaţio­ nale, structura-nucleu, care făcea parte din modelele algebrice ale acestor mecanisme, a constituit obiectul unor specul aţii. Nucleul nu constituia decît o singură parte a modelului şi nu avea nici o prioritate asupra altor meca­ nisme sintactice, semantice sau fonologice în producerea efectivă a propoziţiilor. Mai re­ cent, speculaţiile despre natura empirică a nu­ cleului au fost, în mare, abandonate ; această natură părea, într-adevăr, să intereseze mai mult modelul propriu-zis decî t fenomenele pe care încerca să le descrie. Cu toate că lingvistica algebrică îşi are ori­ ginea în lucrări despre teoria bazelor matema­ ticii, interesele celor două ştiinţe s-au dife­ rentiat net. Cele mai multe dintre modelele de care dispune lingvistica sînt prea bogate, prin faptul că ele fac posibil un număr infinit de limbaje "imaginabile", care nu sîn t limbaje umane într-un sens esenţialmente psihologic. I n consecinţă, sarcina principală a lingvisticii algebrice este de a introduce constrîngeri for­ male care să excludă formularea altor lim­ baj e decît limbaj ele umane. Oricum, nu avem nici un motiv să credem că o cunoaştere a mecanismelor de coordonare senzoriomotorie sau a altor domenii cognitive 1-ar putea ajuta pe lingvist să descopere care sînt aceste re­ stricţii. 297


Critica adusă de Fodor t e oriilor actuale ale învăţării, c ritică, după cum se cunoaşte, în­ dr e p tată " împotr i va c u rentului do m inant din g îndire a filosofică şi psihologică din ultimii aproximativ trei sute de ani", constituie o sfi­ dare majoră nu numai a "compromisului" din­ tre Chomsky şi Piaget, dur şi a î n t r egului sis­ t e m elaborat de Piuget. Disputa va fi reluată în cursul acestei dezbateri . Chiar da c ă unele din implicaţiile inneismului radical susţinut de F o d or au fost trecute cu vederea şi anu­ mite aspecte i mplic i te gîndirii sale au fost pe nedrept neglijate sau denaturate, forţa argu­ mentaţiei sale e st e atît de convingătoare oricui este i nte r e sat în teoriile lim bajului şi ale în­ văţării, încît merită s ă se traseze mai clar li­ niil e ce despar t cele două şcoli de gîndi re re­ prezentate aici. Datorită deosebirilor care se conturează acum între constructivism şi in­ ne i sm, esi.:: j us tifi cată compa raţia între poziţia lui Chom5ky şi poziţia lui Fodor, pentru a ved ea cum amîndoi combat modul de gîndire împărtăşit de şcoala de la Geneva şi de Papert. Piage t remarcă în mod pe rtine n t că este de ne cont e stat faptul că, în cl c: c u rsul timpului, noi concepte � i scheme cogrdive mai pute rnice s î nt do bîncl ite de facto a t i t de indivizi, cît şi de comunitatea ştiin ţ if i că , în g e n e ra l. Is t o ria matematicii (in ochii lui Piaget, un dom e niu pr ivil e giat înt1·e toate realizările omului ) se prezintă ca un proces de gene rc. l izări din ce în ce mai bogate, în care se integrează struc­ .t uri conceptu d e an terioare . Pia g e t vrea să demonstreze că d ez v oltarea istorică a mate­ maticii şi ontogeneza cunoaşt e rii sînt strîns l e gate , că ele sînt mai degrabă i zo morfe decît pur şi simplu analoage . Dacă dobîndirea de noi c q n c e pte şi de sisteme log i ce mai bogate sînt i ri e xplicabile înt r- un dom eni u, acest proces, pe acelaşi temei, trebuie să fie ine xplicabil sau chiar i mp osib i l şi în celăl a lt : este argumentul pe care-l folose şte Piage t pent ru a as i m i l a teza lui Fodor unei reductio ad absurdum. Monod 298


vede un m ij l oc ele evitare a a cestui JJaradox apare nt şi pledează pe n t r u o teorie conform căreia predispoziţiile com b i natorii înnăscute ar fi acti vate de mediu. Apariţia noilor sisteme logice, sugerează Monod, s-ar face datorită unor noi combinaţii de unităţi operatorii în­ născute, care permit astfel stăpînirea unor calcule din ce în ce mai complexe. Cu toate acestea, poziţia lui Monod diferă de construc­ tivismul lui Piaget într-un aspect esenţial (care o apropie astfel de inneismul lui Fodor), şi anume : regulile combinatorii pot ele însele fi înnăscute şi selectate de mediu. Admiţînd acest lucru, în ce priveşte celelalte aspecte, teoria constructivistă şi propunerea lui Monod nu se deosebesc una de cealaltă. Dimpotrivă, Piaget re spinge categoric noţiunea de inneitate a sub­ structurilor proprii dezvoltării cognitive, care stau la baza folosirii unor "metode de deri­ vare din ce în ce mai subtile " , aşa cum se ex­ p1·imă Monod. Pentru Piaget, necesitatea şi universalitatea ţîşnesc din constrîngeri con­ structive, nu din dotare genetică ; ele aparţin "structurii mediului" în aceeaşi măsură în care aparţin planului de detaliu al organismului. lată punctul în care apare ruptura decisivă în­ tre inneism şi constructivism. Trebuie, oare, să atribuim mediului o anumită structură ? Dacă răspunsul este afirmativ, ce se înţe leg e prin " asimila rea" unei astfel de structuri de organism ? Răspunsul inneist este net : mediul îşi are propria structură, dar întreaga structură a organismului vine din "interior", din subiec­ tul cognitiv şi se dezvoltă conform prog1·a­ mului speciei ; structurile exterioare nu in­ tervin decît după ce au fost decodate de fil­ t re le de selecţie ale organismului. Mediul (adică observaţiile, schimburile comunicaţionale şi fluxul de info rm aţie) poate declanşa sau în ­ tîrzia, cataliza sau suprima performanţele cog­ nitive, dar niciodată nu le poate modela p rin t ransfera1·ea asupra organismului a uno r s truc 299


turi care aparţin rnediu l ui si car�? ram tn asa� dar "exterioare " organism� lui. Fodor me ;·ge pînă la a-i sugera lui Piaget o formulă expli� cativă care este un fel de imagine răsturnată a celei propuse pînă aici de epistemolog ii ge� neticieni : dacă, într�adevăr, copilul dobîndeşte structuri cognitive mai bogate, atunci "Piaget nu tre buie să fie, din punctul de vedere al necesităţii logice (şi nu al necesităţii empirice}, non-nativist în interpretarea schimbărilor de sta cliu . . . schimbarea de stadiu nu poate fi un proces de învăţare". Replica lui Piaget că pro­ pria lui teorie nu poate fi "redusă" la o simplă teorie a învătării in sensul stric t al cuvîntului este justifica tă, dar nu răspunde la întrebare. Capitolele următoare vor mai aduce clarifi� cări acestei controverse, cu toate că deseori în mod indirect. lnctinte de a ne alătura partici­ panţilol· la discuţii şi de a-i da c uvîntul lui Pia­ get pentru a-şi detalia expunerea cu privire z.a felul în care vede corelaţiile între operaţiile cognitive şi structurile lingvistice, să ne oprim puţin pentru a rezuma poziţia lui Fodor şi, res� pe ctiv, Piaget cu privire la istoria ştiinţei şi pentru a vedea unde şi de ce poziţiile lor sînt divergente . Grupul de la Geneva pare să fie gata să combată inneismul lui Fodor numai dacă următoarele argumente se dovedesc a fi simultan corecte pe temeiuri logice (nu numai empirice) : (1 ) dezvoltarea cunoaşterii, aşa cum este raţionol reconstituită de-a lungul istoriet ştiinţei, şi ontogeneza structurilor cognitive, raţional reconstituită prin experienţele în ps i ­ hologia copilului, sînt esenţialmente analoage sau chiar riguros izomorfe ; (2) abordarea in­ neistă este în principiu (şi nu numai provizoriu) incapabilă să explice dezvoltarea cunoaşterii ştiinţifice şi, în mod special, a gîndirii mate1natice ; (3) de a c e e a , abordarea inneistă este, în principiu, neadecvată pentru a explica dez­ voltarea cognitivă. Aceasta este argumentarea 300


el aboratâ şi prezentata de Piage t în prezentul capitol . Există cîteva probleme care trebuie pe scurt analizate. In primul rînd, epistemologia moderni1, prin lucrările lui Popper, Kuhn, La­ katos, Elkana, Putnam şi mulţi alţii, în ciuda diferenţelor interne şi a neînţelegerilor locale, sprijină teza lui Fodor conform căreia dezvol ­ tarea conceptuală este esenţialmente bazată pe "fixarea de convingeri", "inferenţa nondemon­ · strativă" şi "formarea şi confirmarea de ipo­ teze" *. Progresul ştiinţific este departe de a fi t otdeauna o dezvoltare eşalonată conform unei bogăţii conceptuale crescînde, în care fie­ care nouă fază o include pe cea anterioară ca subdomeniu. Poziţiile inneiste sînt explicitate în cele mai multe din lucrările recente ale lui Popper, iar principiul "de la amoe ba la Ein­ stein" revine frecvent în întreaga sa operă. Convingerile şi previziunile, exprimate în ter­ menii ipotezelor, sînt anterioare observaţiei; şi, aşa cum subliniază Fodor în replica dată lui Papert în aces t capitol, faptul că, prin pro­ cese de retroacţiune, observaţia empirică in­ teracţionează cu stocul conceptual, contribuind la reevaluarea convingerilor şi la selectarea ipotezelor nu rezolvă întotdeauna problema originii acestor ipoteze. A considera că stocul de concepte, convingeri şi previziuni există în­ scris de la începu t (adică este determinat ge­ netic) constituie o strategie de cercetare pe care au adoptat-o mulţi epistemologi modemi şi nu numai Fodor. Ipoteza exprimată în propoziţia (2) nu se poate susţine. S-ar părea că nu există motiv de principiu care să blocheze a priori drumul spre o explicaţie inneistă satisfăcă­ toare a dezvol tării cunoaşterii ştiinţifice, inCea mai reprezentativ'i luC'rarc in acest donwniu este volumul colectiv Criticism and the Growth 6/ Knowledge (Critică şi dezvoltarea cunoaşterii), edi­ tat de I. Lakatos şi A. Musgrave, Cambricig<>, Cam­ bridge University Press, 1970. 301


clusiv matematica *. Punctu l (1) rezumă una <lin cele mai îndnlgite zwziţii de cercetare ale şcolii de la Geneva şi constituie, în acelaşi timp, o reeditare rafinată a ideii că ontoge­ neza (dezvoltarea cognitivă individuală de la naştere la maturitate) este compatibilă cu fi­ logeneza (dezvoltarea istorică a cunoaşterii şti­ inţifice) **. Coloana vertebrală a teoriei epi­ genezei cognitive, elaborată de Piaget, este formată din principii explicative ca : "echili­ brare", "autoorganizare", "asimilarei acomo­ dare", concepte care trădează, toate, impor­ tanţa rolului euristic dat modelelor evoluţia­ niste. Dar astfel de modele sînt, la rădăcină, antidarwiniste. Principiului selecţiei, care, prin constrîngerile mediului, nu reţine decît anu­ mite procese între toate cele care po t fi înscrise genetic, este comparabil cu schema lui Pia­ get. Comparaţia între ontogeneză şi filogeneză este foarte discutabilă şi, chiar admiţînd că dezvoltarea cognitivă şi progresul istoric al ştiinţei sînt similare, mai trebuie, totuşi, do­ vedit că nativismul radica l şi ipoteza unui pur mecanism de mutaţie şi de selecţie nu pot, in principiu, propune o explicaţie comună, va­ labilă pentru amîndouă. Nu există nici un mo­ tiz; ca această posibilitate să fie exclusă pe baze logice. Astfel, inferenţa (3) devine, în cele din urmă, nulă, chiar dacă argumentul {1 ) se dovedeşte adevărat. In sfîrşit, Fodor nu exclude, bazîndu-se pe criterii logice, ca formalisme mai bogate sau noutatea reală să poată fi realizate de oameni de ştiinţă (sau de copil, în anumite stadii). El se mulţumeşte să demonstreze, tot pe baze la*

Pentru o istorie

a

matematicii

aşa

cum

este

văzută d intr-o structură non-bourbakiană şi non­ piagetiană, vez i 1. Lakatos, Proofs and Refutations : The Logic of Mathematical Discovery (Dovezi şi dez­ minţiri : Logica des coperirii matematice), Cambridge, Cambridge University Press, 1976. ** Ve zi observatiile făcute de Mehler în conclu­ zi ile la acest volu m . 302


gice, că aceste realizări nu pot fi, în mct un caz, rezultatul vreunui proce s de "învăţare". Dacă, de exemplu, teoria numerelor este un subdomeniu al teoriei ansamblurilor, şi aceasta, cum se suge rează, este, la rîndul său, un sub­ domeniu al teoriei categoriilor, contingenţa is­ t orică a unei asemenea strateg i i de descope­ ri1·e nu implică, în nici un caz (pe baze lo­ gice şi empirice}, că toate con c eptele puse în joc de teo ria ca t e g o rii l or sînt mai pu t e rnic e decît conceptul de n umăr întreg, sau că ele n-ar fi înnăscute în ace e aş i măsură ca şi acesta. Aceasta este o ipoteză mai puternică decît ideea lui Piaget de " co nc e pte potenţial disponibile", căci ea îşi propune să demonstreze eli aceste concepte t1·e buie să fie "într-adevăr dispon i ­ bile" (adică înnăscute) înainte ca organismul să fie expus vreunei experienţe pe rtinen te . Aceste p rob l e me vor fi pe larg ana l iza t e în cap it olu l 12 şi În Partea a II-a.


CAPITOLUL 1

LIMBAJUL lN CADRUL

CUNOAŞTERII

In afara cîtorva noi lămuriri asupra raţiu­ nilor în virtutea cărora, după Piaget (opus lui Chomsky), "limbajul depinde de achiziţiile făcute la nivelul inteligenţei senzoriomotorii", acest capitol prezintă o altă ipoteză interesantă. Este vorba de o nouă piesă a "puzzle"-ului pia­ getian, care poartă numele de "funcţie semio­ tică". Piaget atribuie acestei funcţii semiotice sau simbolice următoarele însuşiri : posibilita­ tea de a fi integrată cu scheme de asimilare proprii nivelului senzoriomotor (scheme sim­ bolice se pot îmbina într-o logică pur "activă"), imitarea (concepută ca o repetare intenţională şi adecvată a comportamentului obiectelor, prin intermediul mişcărilor corporale), imita­ rea. interiorizată (care generează imagini inte­ rioare şi reprezentări mintale), jocul evocator şi imitarea amînată (repetarea schemelor în absenţa obiectului corespunzător). După Pia­ get, limbajul e un caz particular al funcţiei semiotice . Orice ar fi, subliniază el, apariţia funcţiei semiotice în timpul celui de-al doilea an este "contextul în care debutează limbajul". Sincronismul dintre aceste două competente nu poate fi, după păre rea lui Piaget, "un efect al hazardului". Chomsky răspunde că, deşi, evident, copilul face multe lucruri şi dezvoltă tot felul de com304


petenţe care sînt sincrone cu apariţia limba­ jului sau o preced cu foarte puţin, aceasta nu dovedeşte că limbajul depinde, într-un fel sau altul, de aceste activităţi. Chiar şi ipoteza mai restrictivă după care apariţia competenţelor senzoriomotorii sau a capacităţilor cognitive generale con d iţionează limbajul pe căi indi­ r ect e este respinsă de Chomsky în termenii evocaţi de Monod în capitolul 6. Intr-adevăr, nici copiii nevăzători, nici copiii paraplegici nu manifestă o inferioritate semnificativă în performanţele lor lingvistice. Dan Sperber (al cărui domeniu este antro­ pologia cognitivă) va merge mai departe, ne­ gînd că noţiunea de "funcţie semiotică" ar avea sens. Reducerea limbajului şi a jocului imita­ tiv la numitorul comun de "funcţie semiotică" i se pare tot atît de arbitrară ca şi reduceTea "tuturor părţilor protuberante ale corpului . .. la o ramură specială a biologiei" (vezi cap. 7; acest argument este amplu expus în capitolul

11).

Discuţia care începe aici între D. Premack şi N. Chomsky anticipează deja problematica pe care o pun comparaţiile între specia umană şi alte specii în domeniul competenţelor cogni­ tive. Acest aspect face obiectul capitolului 9.

Schemele de acţiune şi învăţarea limbajului Jean Piaget

Am d o ri să explicăm tn cîteva cuvinte de ce credem că limbajul depinde de achiziţiile făcute la nivelul i nteligenţei senzoriomotorii. Intr-adevăr, aceasta conţine dej a o întreagă logică în acţiune , de vreme ce nu există încă 305


gîndire, nici reprezentare, nici limbaj . Dar ac�ste acţiuni sînt coordonate după o logică ce conţine dej a multiple structuri, care se vor dezvolta mai tîrziu într-un mod s p ectacul os Mai întîi , are loc, bineînţeles, o generalizare a acţiun ilor. De exemplu, copilul se află în faţa unui obiect suspendat, încearcă să-1 apuce, nu reuşeşte, dar îl balansează ; devine foarte interesat, continuă să-1 lovească pentru a-l face să se mişte şi, apoi, de cîte ori vede un obiect suspendat, îl împinge şi îl balansează. E un act de generalizare, care dovedeşte, de­ sigur, un început de generalizare logică sau de inteligenţă. Fenomenul fundamental la ni­ velul acestei logici a acţiunilor este asimilarea, şi voi numi asimilare integrarea rlP noi obiecte .

sau de noi situaţii şi evenimente la scheme an­ tedoare; n umesc schemă ceea ce rezultă din

generalizări le din care to:mai am dat un exemplu în legătură cu obiectul suspendat. Schemele de asimilare reprezintă un fel de concepte, dar nişte concepte pra:tice. Sînt con­ cepte în sensul că ele comportă înţelegerea (eu opun înţelegerea extensiunii conform uzajul u i francez în logică) ; sînt concepte d e comprehen­ siune, adică se referă la calităţi şi predicate, dar nu implică încă extensiunea ; altfel spus, co­ pilul recunoaşte un obiect suspendat, ceea ce înseamnă înţelegere, dar nu are posibilitate::1 să-şi reprezinte ansamblul obiectelor suspen­ date. Şi dacă nu are loc extensiunea, aceasta se întîmplă pentru că a m in ti r e a nu este încă prezentă, căci pentru a ajunge să-şi repre­ zinte ansamblul obiectelor care au aceeaşi ca­ litate e nevoie, fireşte, de o capacitate de evo­ care, deci de reprezentare ; este ceea ce va permite funcţia simbolică sau semiotică ce se v a constitui mai tîrziu şi care nu este dată de la început, de und� limitările acestor concepte practice pe care eu le numesc scheme de asi­ milare. Dimpotrivă, dacă nu există încă extensiune, există coord01 ări de scheme, şi aceste coordo306


nări Yor constitui întreaga logică senzoriomo­ torie. Iată un exemplu de coordonare imn­ ginaţi-vă un obiect aşezat pe un altul ; relaţia aşezat pe poate fi coordonat[\ cu ncţiunea de a trage, şi copilul va trage spre el un obiect aşezat pe o cuvertură, în aşa fel încît să îl poată atinge. Cît despre felul în care se veri­ fică dacă este vorba de o coordonare, e destul să aşezăm obiectul puţin mai departe decît suportul : dacă copilul continuă s[1 tragă, în­ seamnă că n-a înţeles nimic şi că nu a avut loc o coordonare, pe cînd dacă copilul aşteaptă ca obiectul să fie deasupra şi atunci trage, în­ seamnă că a avut loc o coordonare. Găsim in plus în această logică senzoriomotorie tot fe­ lul de corespondenţe sau de morfisme prac­ tice, morfisme în sens matematic ; găsim re­ laţii de ordi ne, bineînţeles mijloacele sint an­ terioare atingeri i scopul ui, ele trebui e ordonate într-o anumiU1 succesiune ; găsim îmbinări , adică o schemă poate fi îmbi nată cu o alta cu titlu de schemă particulară sau de subschemă ; pe scurt, găsi m o întreagă structură care anunţă structura logi d i. Să revenim la prima mea problemă cum va t rece subiectul de la această logică a ac­ ţiunii la o logică conceptuală ? ,!nţeleg prin lo� gică conceptuală acea logică ce comportă re­ prezentare şi gindire, deci conceptele în ex­ tensiune şi nu numai în comprehensiu ne. Această trecere la logica conceptuală este esen­ ţialmente o transformare a asimilării. Pînă aici, asimilarea era integrarea unui obiect la o schemă de acţiune ; de exemplu, acest obiect poate fi apucat, celălalt obiect poate fi şi el apucat etc., toate obiectele de apucat sînt asi­ milate, incorporate unei scheme de actiune care este acţiunea de a apuca. I n timp ce n oua formă de asimilare care se va constitui şi va permite logica conceptuală este o asimilare între obiect e şi nu numai între obiecte şi o schemă de acţiune ; altfel spus, obiectele vor fi asimilate direct unele altora, ceea ce va per307


mite extensiunea. Dar aceasta presupune, bi­ neînţeles, evocarea, pentru care e nevoie de o necesitate de evocare, adică de a gîndi la ceva ce nu este actualmente şi în mod percep­ tiv prezent. Atunci de unde vine această evo­ care ? Aici vedem constituindu-se funcţia sim­ bolică sau semiotică despre care vorbeam adi­ neauri. Funcţia simbolică sau semiotică se consti­ tuie în cursul celui de-al doilea an si mi se pare de o foarte mare importanţă pe ntru pro­ blema noastră. Limbajul e, fireşte, un caz par­ ticular al ei, dar nu este decit un caz parti­ cular, deosebit de important, nu neg cîtuşi de puţin, dar un caz limitat în ansamblul mani­ festărilor funcţiei simbolice 1 . Chomsky îmi va spune poate că fac seman­ tică şi că semantica este, pentru problema noa­ stră, mai puţin interesantă decî t sintaxa, dar eu susţin că avem aici o sintaxă, o sintaxă lo­ gică, bineînţeles, de vreme ce avem coordonări de scheme şi coordonări care joacă un rol fun­ damental în logica ulterioară. Imitaţia mi se pare că are un foarte mare rol în formarea funcţiei semiotice. Inţeleg prin imitaţie nu imi­ tarea unei persoane : copilul nu a imitat ges­ tul unei persoane, a imitat un obiect, ceea ce este copia prin gesturi a caracteristicilor obiec­ tului : obiectul are o gaură care trebuie mă­ rită şi această mărire este imitată prin miş­ carea de deschidere şi de închidere a gurii. Această imitaţie joacă un rol foarte mare, în­ trucît ea poate fi motorie, ca în cazul pe care l-am arătat, dar ea se prelungeşte după aceea în imitaţie interiorizată, şi susţin că imaginea mintală nu este alta, la început, decît o imi­ taţie interiorizată generatoare de reprezentări. O altă formă de funcţie simbolică este jocul simbolic. Există, fireşte, joc înaintea vîrstei pe care o examinăm acum ; copilul se joacă de la o vîrstă foarte fragedă, d ar jocurile iniţiale, anterioare acestui nivel, sînt jocuri de repe­ tare a unei acţiuni, de altfel, serioase. Copilul 308


şl.-a putut exercita puterea, de exemplu, in

faptul că a balansat obiectul suspendat, iar apoi se amuză numai din plăcerea de a-şi exer­ cita puterea ; e un joc de simplu exerciţiu sau de repetare, în care nu avem încă nici un sim­ bolism. In vreme ce la nivelul pe care-I exa­ minăm acum începe jocul simbolic, acela care evocă o situaţie nonactuală, nonperceptibilă, cu ajutorul gesturilor 2 . Aş vrea să citez, ca pe un al treilea exemplu, imitaţia amînată ; în psihologie, se numeşţe imitaţie amînată acea imitaţie care începe în absenţa modelului. Este contextul în care debutează limbajul ; vedeţi, deci, ipoteza mea : condiţiile limba­ jului fac parte dintr-un ansamblu mai larg, pregătit de diferite stadii ale inteligenţei sen­ zoriomotorii. Se pot distinge şase stadii con­ siderabil diferite prin achiziţiile lor succesive, dar am considerat suficient să caracterizez în mare logica senzoriomotorie şi, apoi, apariţia acestei funcţii simbolice. In acest moment apare limbajul, el putînd beneficia astfel de to t ce a fost dobîndit prin logica senzoriomo­ torie şi prin funcţia simbolică în sensul larg în care folosesc eu acest termen, limbajul ne­ fiind decît un caz particular al acesteia. Cred, deci , că există o raţiune a acestui sincronism şi o înrudire între inteligenţa senzoriomotorie şi formarea limbajului ; formarea funcţiei sim­ bolice, care este un derivat necesar al inteli­ genţei senzoriomotorii, permite însuşirea lim­ bajului şi, de aceea, în ce mă priveşte, nu văd necesitatea de a conferi inneitatea structurilor (subiect, predicat, relaţii etc.) pe care Chomsky le numeşte "nucleu fix". Sînt de acord cu Chomsky în privinţa necesităţii acestuia, dar nu cred în inneitate, dat fiind că faptele pre­ cedente explică perfect formarea acestuia. Alt­ fel spus - şi asupra acestui punct sînt în în­ tregime de aceeaşi părere cu Chomsky - lim­ bajul e un produs al inteligenţei şi nu inteli309


genţa un produs al li m bajului. Iată cele cî­

teva fapte pe care voiam să le pun la dispoz i­ ţia dumneavoastră pentru discuţia asupra rela­ ţiilor dintre li mbaj şi inteligenţă sau gîndire. Se cuvine, în plus, să prec i ză m că acest sin­ c ronism are o semnificaţie ca sincronizare, căci în ipotez a inneităţii nu se vede de ce l i m baj u l nu ar apărea cu şase luni mai devreme sau cu un an mai devreme sau mai tîrziu. De ce această sincronizare '? Ea nu mi se oare a fi un efect al hazardului. Şi apoi, dacă- vrem să introducem inneitatea pentru li m baj , de ce nu am introduce-o pentru funcţia simbolică în ansamblu �i, în fine, pentru orice lucru cu car acter generul ?

Discuţie Noam Chomsky: Este de netăgăduit faptul î n ai n te de a învăţa limbajul, copilul face multe lucruri . Problema pe care se cuvine să o ridicăm este de a sti care este rel a t ia dintre lucrurile pe c are le' face c op i l ul în a in te de dezvo l t a rea limbaj ului şi a s pec tele p articu l ar e

că,

ale structurii sistemului care se dezvoltă. Or, poziţia lui Piaget dife ră radical de aceea pe c a re se situează Inhelder şi este important să nu se pi a rd ă din vedere acest lucru, în m ăsura in care multe în t re b ă r i se ar t i c u lează în j urul acestui fapt. Inhelder a susţinut ( v ezi cap. 5) că anumite aspecte ale naturii li mbajului sînt în r elaţi e cu construcţiile inteligenţei senzorio­ motori i sau cu alte elemente ale dezvoltării intelectuale. Nu am nimic de obiecta t la acea­ stă poziţie, nu am ni mic de spus de spre ea. Dar poziţia lui Piaget e m ult mai tare ; pen­ tru el, este inutilă postularea unei structuri înnăscute în explicarea aspectelor p a rti cu la r e ale structurii semantice a limbajului sau, ar 310


f;pu11e el fără îndoială, a structurii sale sin­ tr�ctice ca. de <Jltfel, a structuri i sale fonnlo­

gice (nu fac aici decît să extrapolez ceea ce a spus el ). Jean Piaget : A m spus dej a că toate condui­ tele comportă un aspect înnăscut şi unul do­ bîndit, dar că nu se ştie unde se află frontiera dintre ele. Nu am negat niciodată că există ceva înnăscut în funcţionare, căci niciodată nu s-a reuşit să se facă un om inteligent din­ tr-un imbecil.

N. Chomsky : De acord, dar aceasta contra­ zice celălalt punct de vedere, căci, dacă struc­ tura limbajului comportă elemente înnăscute, atunci e fals că ar fi inutil să se postuleze structurile înnăscute. Nu le putem avea pe amîndouă în acelaşi timp, ori e una, ori e alta. Orice ar fi, să lăsăm deoparte acest as­ pect de logică şi să ne întoarcem la chestiunea concretă evocată mai înainte. Am admis că un anumit număr de lucruri se petrec anterior dezvoltării limbajului ; vrem să ştim care este relaţia dintre aceste lucruri care se întîmplă înaintea dezvoltării limbaju­ lui şi sistemul care îşi face apariţia. Şi, pen­ tru a corecta în trecere ceea ce mi-a părut o greşeală persistentă într-o mare parte a aces� tei discuţii, voi spune că nu e adevărat că am (sau că, în general , lingviştii au) motive deo­ sebite să vreau să exclud din discutie seman­ tica sau pragmatica sau orice altcev � . De fapt, exemplele pe care le-am dat în comunicarea mea (vezi cap. 1) implică, toate, într-un fel, semantica. Resping, aşadar, remarca lui Pia­ get sau alte remarci anterioare, conform că­ rora, în ochii mei, sintaxa este, intrinsec, mai interesantă decît semantica. Totuşi, lucrurile stau efectiv astfel într-un punct, un punct im­ portant, care are legătură cu această discuţie : de ce sintaxa sau zonele de interacţiune ale sintaxei şi ale semanticii pe care le discutăm sînt mai interesante ? Acest interes mai mare 311


ţine de faptul eă în aceste domenii s-au obţi ­ nut rezultate, s-au propus principii şi, fireşte, subiectul devine, din punct de vedere intelec­ tual, mai interesant în măsura în care se obţin rezultate. Există alte domenii ale semanticii pentru care am dori să avem rezultate, am dori să avem principii în legătură cu natura con­ ceptelor limbajului, dar, din nefericire, ase­ m e ne a rezultate lipsesc, în afară de cîteva la nivelul cel mai superficial. Din acest motiv şi numai din acesta numeroase domenii ale se­ manticii nu prezintă mare interes pentru mine în această discuţie. Am putea, de altfel, să ne întrebăm pentru ce lipsesc rezultatele în aceste sectoare. Poate că nu sînt de aştepta t rezul­ tate, o mare parte a semanticii constituind eventual un subiect fără interes, fără profun­ zime. Se mai poate şi să existe ceva profund de descoperit, ceva ce noi n-am găsit încă. Dar, oricare ar putea fi răspunsul cred că pentru această discuţie ar trebui să ne intere­ seze acele aspecte ale limbajului care com ­ portă rezultate semnificative, adică principii generale nontriviale, cu o mare încărcătură empirică şi de o mare putere e x pl icati vă care nu sînt evidente în mod superficial (am men­ ţionat citeva, pe care le consider a fi din acea­ stă categorie şi care interesează sintaxa şi se­ mantica) . DacCt ne interesează sectoarele în care există un oarecare număr de rezultate (şi , cum am sugerat mai înainte, întîlnim imaginea unui sistem integrat prevăzut cu principii relativ complexe, care conduc la fenomene destul de surprinzătoare şi furnizează explicaţia unui e\'antai interesant de fapte), întrebarea pe care se cuvine să o punem este următoarea : în ce fel este legată structura speci fică a acestui organ mintal particular de ceea ce face co­ pilul înainte ca sistemul să apară ? Această întrebare presupune un anumit număr de răs­ punsuri posibile ; unul dintre ele ar putea fi acela că nu există relaţie ; fapt u l că există 312


o succesiune t e m p ora l ă , o pro gr esie regulată nu e foarte impresionant. M at u ri z are a sexuală urmează în s uş ir ii limbajului, dar nu vom trage concluzia că, de pildă, însuşirea lil1)ba­

jului determină forma de maturizare sexuală. Există o m ulţim e de raţiuni p entr u care lu­ crurile apar într-o o rd ine regula tă, care poate avea de-a face, de e xemplu, cu dezvoltarea dendritelor. Intre 2 şi 4 ani, în creier se p e ­ trec multe lucruri

ciudate ;

structurile den­

dr iti c e se dezvoltă puternic şi e posibil ca aceas t a să i n ter vină în faptul că limbajul se dezvoltă. Se mai petrec şi alte fenomene, de­ spre care ştim foarte puţin, dar nu ar fi, de­ sigu r, surprinzător ca progresia regul at ă pe care o co nsta tăm să fie în relaţie cu fenome ne bi ol ogice legate de acest organ extraordinar de com plex, deosebit de puţin cunoscut, poate toc mai d a torită comp l exit ă ţ ii sale. Ordinea pro­ gresiei nu mi se par e, a şa dar , că ar arăta mare l u cr u. Să revenim l a întrebarea noastră ca.re este relaţia dintre - te mpo r a l - p rimele reali­ zări ale co pilulu i şi stru ctur a specifică a siste­ mului care apare ? Am p ute a , probabil, să adoptăm, cel p uţin uneori, pozi ţia temeinică a lui Pia g e t , adică să considerăm că toa te a s­ pe c te l e acestui organ mi nt a l sînt determinate de c o n struc ţi i l e intel igenţei senzoriomotorii. Este ceea ce consider a fi s e mni ficaţ i a afirma­ ţiei că este inutil să p ostul ă m orice formă s p e­ cifică a inn e ii ăţii . Din punctul meu de ve· dere, a rgu me n tel e împotriva acestei poziţii sînt, p e n tru moment, zdrobitoare ; mi se pare că în toate cazurile în care se di spu ne de un p r i nci pi u a pa r e nt pl a uz ibil referitor la natura <1cestui sistem, acest p r i n c ip i u nu prezintă nici o relaţie demonstrabilă cu co n strucţii le i n te l igen ţe i senzoriomotorii. Forma f o rte a a ces t ei teze mi se p a re , a ş ad ar , i na cce pt abilă. Nu am, evide n t , n im i c î m potr iva f a ptului de a fi propusă cu titlu de i po t e ză pentru desco­ periri viitoare, dar nu văd nici cea mai mică 313


soliditate în această ipoteză acum. Nu s-ar putea propune o concepţie mai atenuată ? Con­ strucţiile inteligenţei senzoriomotorii n-ar pu­ tea fi, de exemplu, o condiţie necesară a apari­ ţiei limbajului ? Acest lucru s-ar putea studia în diferite feluri, de exemplu, aşa cum sugera Jacques Monod mai înainte (vezi cap. 5). Dacă construcţiile inteligenţei senzoriomotorii sînt o condiţie necesară dezvoltării limbajului, îm­ piedicarea lor ar trebui să o antreneze pe aceea a inteligenţei care duce la însuşirea limbaju­ lui ; dacă sînt drastic reduse, limbajul ar tre­ bui să fie virtual eliminat. Deci, dacă adop­ tăm această poziţie atenuată (care e, poate, justă, dar nu am o doctrină), conform căreia construcţiile inteligenţei senzoriomotorii sînt o condiţie necesară pentru însuşirea limbajului, trebuie să facem o serie de previziuni, pe care să le examinăm, de pildă în cazul cvadriple­ gicilor. Nu ştiu dacă s-a căutat să se vadă ce se întîmplă în acest din urmă caz, dar eu, cel puţin, prevăd că nu se va observa nici cea mai mică relaţie şi că, dacă, totuşi, s-ar observa vreuna, aceasta ar fi cel mult o relaţie cu to­ tul marginală între deficienţe grave, făcînd ca pentru un asemenea copil dezvoltarea, accesul la toate acele lucruri despre care vorbea Pia­ get şi însuşirea limbajului să fie virtual impo­ sibile. Incă o dată, nu ştiu dacă acest lucru a fos t studiat sistematic, dar noi sîntem totuşi in posesia unor rezultate semnificative. S-a studiat mult, de exemplu, nivelul de însuşire a limbajului la copiii nevăzători : aceştia pre­ zintă, dacă nu o reducere de lOOOfo, cel puţin o reducere importantă a capacităţii de dezvol­ tare a construcţiilor inteligenţei senzoriomoto­ rii, mai cu seamă a acelora care implică lu­ mea vizuală. ln acest caz se întîmplă, totuşi, ca nevăzătorii să-şi însuşească limbajul mai rapid decît copiii văzători, ceea ce, în unele privinţe, nu este chiar atît de surprinzător, pentru că ei sîn t mai dependenţi de acesta. 314


Oricum, în acest caz, nu este vorba de o slă­ bire a capacităţii lingvistice, iar, dacă ar fi vorba de un copil paralizat, prev1zmnea pe care aş face-o este că nu se va observa nici un efect sensibil în dezvoltarea limbajului acestuia. Dacă lucrurile stau, într-adevăr, ast­ fel, e greu de văzut cum s-ar putea susţine teza atenuată, care face din construcţiile inte­ ligenţei senzoriomotorii o condiţie necesară a însuşirii limbajului. Totuşi, această teză ar pu­ tea fi exactă într-un sens şi mai atenuat, suge­ rat mai înainte de Fodor : s-ar putea ca dez­ voltarea schemelor de acţiune să aibă o funcţie dcclanşatoare . Este un lucru cunoscu t în bio­ logie - de exemplu, în legătură cu o pro­ blemă analoagă însuşirii limbajului : structurile Hubel-Wiesel, structuri care susţin spaţiul vi­ zual3. De la cercetările începute acum zece sau cin s prezece ani şi care vizau determinarea reacţiilor unor celule izolate cu ajutorul unor microelectrozi , au fost adunate o mulţime de inform�ţii despre structura extrem de specifică a tratării celei mai superficiale în cortexul vi­ zual. Unul dintre subprodusele acestor cerce­ ti'iri a fost teoria conform căreia aceste struc­ turi degenerează �i nu funcţion ează decît su­ puse unei anumite experienţe de declanşare; altfel s pus , dacă puiul de pisică nu întîlneşte o structură de stimulare la vîrsta adecvată, aces t sistem degenere ază pur �i simpl u, pro­ du c îndu-s e o degenerescenţă neuronală. Lu­ mina difuză nu este suficientă pentru menţi­ ţinerea în funcţiune a sistemelor şi, fireşte, or­ birea le distruge într-un mod foarte se mni fi ­ cativ. Evident, structura de stimulare nu de­ termină ceea ce face sistemul, ea nu face decît lucrul pentru care este concepută. Experienţa trăită nu va schimba un pui de pisică într-o caracatiţă. Dar structura (pattern) de stimu­ lare determină activarea sistemului. E oare­ cum asemănător cu punerea c ont a ct ul ui la un automobi l pentru ca maşina să pornească, 315


este necesar să se întoarcă cheia de contact, dar acest lucru nu determină structura moto­ rului cu combustie internă. Această structură va face ceea ce trebuie să facă atunci cînd o veţi porni punînd cheia. Este întru totul po­ sibil şi imaginabil că anumite tipuri de inter­ acţiune cu lumea exterioară îndeplinesc o func­ ţie declanşatoare pentru însuşirea limbajului. Aceasta este o teorie şi mai atenuată între cele care s-ar putea propune, şi n-aş putea spune dacă e adevărată sau falsă. După cîte ştiu, nu există motive să i se acorde credit în acest moment. Singurul motiv care a fost propus este, după cîte ştiu, progresia ordonată, despre care spuneam că nu constituie o dovadă foarte im­ portantă şi, de asemenea, faptul că există nişte similitudini nu prea generale, între anumite lucruri care se produc în limbaj şi anumite lu­ cruri care se petrec aiurea : reprezentări, scheme, fixări, ordine temporală şi aşa mai de­ parte. Totuşi din momentul în care luăm in considerare oricare aspect particular al lim­ bajului, semantic sau sintactic, pentru care dispunem de rezultate semnificative (repet, în­ ţeleg prin aceast a principii de o anumită ge­ neralitate care au o putere explicativă), se pare că nu există asemănare, similitudine sau re­ laţii între aceste principii şi construcţii cunos­ cute ale inteligenţei senzoriomotorii . Nu în­ seamnă, însă, că cineva nu ar putea să le des­ copere într-o zi. Eu unul nu văd nici o relaţie şi, după cîte ştiu, nimeni nu a propus ceva care să ne permită să spunem că o astfel de relaţie există. Voi spune, deci, că o abordare raţională ar consta în a presupune că, în do­ meniul în care avem anumite rezultate non­ triviale privind structura limbajului, princi­ piile de organizar� care determină structurile specifice ale limbajului fac pur şi simplu parte din starea iniţială a organismului. In stadiul actual al cunoştinţelor noastre, aceste princi­ pii nu se generalizează, adică nu cunoaştem analogii în alte domenii ale inteligenţei (se 316


poate ca, parţial, ele să existe, dar ramme încă de văzut}. Cred că e raţional să se tragă această concluzie, pornind de la puţinul pe care-1 ştim. ln plus, e, oarecum - ca să re­ iau o remarcă făcută de Fodor (vezi cap. 6} -, "ipoteza nulă". Chiar dacă nu ar exista nici o dovadă, de nici un fel, aş spune că avem aici o ipoteză rezonabilă, pentru că e greu de imaginat altceva. De exemplu, dacă există construcţii ale inteligenţei senzoriomotorii sau concepte speciale, care se dezvoltă în mod spe­ cial, aş aprecia, cum releva Fodor, că şi în aceste cazuri va fi deajuns să presupunem că conceptele înseşi sînt esenţial determinate în mod înnăscut, dat fiind faptul că nu cunoaştem nici un al t mod de a explica dobîndirea lor. De aceea, descoperirea (dacă e descoperire, şi, in ce mă priveşte, cred că este} a ceea ce con­ sider a fi o dovadă puternică a caracterului înnăscut al aspectelor particulare ale limba­ jului mi se pare că verifică ipoteza nulă, o verificare interesantă, dar nu surprinzătoare. Biirbel Inhelder : Aş vrea să pun o între­ bare ceva mai generală : credeţi că e posibil să existe un limbaj elaborat în aceste cazuri de deficienţă foarte pronunţată, fără să existe o deficienţă de gîndire ? N. Chomsky : Nu ar putea exista deloc, pen� tru că limbajul este foarte profund implicat tn numeroase aspecte ale gîndirii. Nu cred că gîndirea e doar un discurs tăcut, ci că o parte considerabilă din ceea ce numim gîndire constă numai într-o manipulare lingvistică. Prin ur­ mare, dacă există o deficienţă gravă a limba­ j ului, va exista şi o deficienţă gravă a gîn­ dirii. Nu văd ce altceva s-ar putea spune. Jerry Fodor : Se comite constant o eroare stupidă, repetîndu-se banalitatea după care li mbajul s-ar sprijini pe dezvoltarea concep­ tuală : nimeni nu ar învăţa cuvîntul "pisică" fără să ştie ce e aceea o pisică. Bineînţeles, nu se poate învăţa un cuvînt care exprimă un 317


concept pe care nu îl posedăm. Problema este de a şti dacă astfel se afirmă sau nu ceva mai profund decît aceasta. Cînd Piaget spune că este de acord cu o interpretare precum aceea a lui Chomsky �i a mea - anume că limbajul se sprijină pe inte­ ligenţă, şi nu invers -, presimt douft optiuni , pe care - pe amîndouă - le-aş refuza cu plăcere ; mi se pare destul de puţin probabil că are vreun sens să considerăm limbajul ca pe o construcţie a principiilor noastre generale de inteligenţă. Acest lucru este aproape tot atît de puţin probabil ca faptul că inteligenţa ar fi o construcţie ce rezultă din principiile generale ale limbajului. N. Clwmsky O asemenea interpretare nu ar putea fi susţinută decît de un watsonian ve­ ritabil, cineva care crede că gîndirea este un discurs tăcut. Seym o ur Papert: Există copii surzi care nu vorbesc, dar care gîndesc destul de corect. N. Chomsky: Cred că este evident faptul că gîndirea e un domeniu cu totul diferit de lim­ baj , deşi limbajul e utilizat pentru exprimarea gîndirii , iar pentru o bună parte a gîndirii avem nevoie absolută de medierea limbajului.

Dan Sperber : Piaget a adus un argument la care se pare că Chomsky nu a răspuns în între� gime. Dacă înţeleg corect, Piaget nu se mul­ ţumeşte să noteze simultaneitatea apariţiei lim­ bajului şi a activităţii simbolice. Pentru el, simultaneitatea în cauză capătă toată impor­ tanţa din faptul că e l vede in aceste două fe­ nomene, două aspecte ale unei aceleiaşi funcţii semiotice . O corespondenţă atît în timp, cît şi in funcţie are o valoare argumentativă mai mare decît o singură corespondenţă în timp, singura la care s-a referit Chomsky în răspunsul său. Aceasta fiind spusă, chiar restabilind argu­ mentul lui Piaget în toată puterea sa, el ră­ mîne încă prea slab pentru a putea convinge. 318


Desigur că şi activitatea imitativă, pc de o ·partE', şi vorbirea, pe de altă parte, au în co­ mun faptul că sînt comportamente expresive. Dar ajunge acest punct comun pentru a pos­ tnla o .funcţie comună, funcţia semiotică ? B foarte putin probabil. Nimeni nu este tentat ·să creadă de pildă, că toate părţile protu­ berante ale corpului - nasul, urechile, dege­ tele sau mai ştiu eu ce au o funcţie co­ mună şi că ar trebui să constituie obiectul de ·studiu al unei ramuri speciale a biologiei. Tot :astf('l cum existenţa unui caracter expresiv ·comun comportamentului imitativ si limbaju­ lui nu este suficientă pentru a justifica ipoteza unei funcţii semiotice proprii. Aceasta este, de altfel, o ipoteză pe care am încerca t să o rPs­ ning mai direct şi m:1i pe Iar� in cartea me<1 r�e S'lfmbolisme en ţJeneral 4. AstfPl incit, chiar dadi. i-am restitui antumentului lui Piagct in­ trcnga sa forţă iniţială, el c>ste încă deparb� de a <'1vea greutate. ,

-

N. Chomsku: Sînt de a co rd cu CC'lc spuse şi voi adăuga că un alt mod ne a le cxorima ar fi, poate, să !"pun că aş fi exclus funr·tla scmintiră din disrutie. nentru a rămîne le� rP­ gnlilP fnnde�mentale dună carP ar trPbui să f'Xaminăm niste dom enii in care s-au desco­ Pf'rit nrincipii V<Jloroe�se. Nn cred că aşa c!'va ar fi de spus in l e gătură cu funcţia semiotică. S. Papert : Aş vrea să vă întreb numai dacă nu cumva luaţi prea uşor coincidenta menţio­ nată de Piaget, spunind că nu are importanţă dacă funcţia sexuală survine mai tirziu; ea nu numai că survine în acelaşi timp, dar este şi f oarte strins coordonată. N. Chomsky : Acest lucru e tot atit de vala­ bil şi pentru limbaj. După cite îmi spun ex­ perţii, este ap arent exact că apariţia pubertăţii marchează perioada în care emisfera dreaptă nu mai poate efectiv să preia funcţiile ling­ vistice în caz de afazie gravă. Cu alte cuvinte, 319


afazia gravă, corelată cu o distrugere a ariilor cerebrale ale limbajului, poate fi compensată la copil de emisfera dreaptă, iar, cînd a avut loc o leziune gravă, distrugere totală sau abla­ ţiune chirurgicală a emisferei stîngi , emis­ fera dreaptă asigură preluarea, pînă la un punct, dar nu după pubertate. S-ar putea, aşa­ dar, demonstra că există o legătură profundă. S. Papert : Dar ce credeţi despre observaţia făcută de Hermine Sinclair 5, conform căreia există în mod real un paralelism foarte strîns între dezvoltarea complexităţii sintactice şi dezvoltarea inteligenţei ? De exemplu, copiii atinşi de debilitate mintală gravă pe care i-a studiat, şi care au înţeles conceptul de con­ servare cu mulţi ani mai tîrziu (unii n-au ajuns deloc să-1 înţeleagă} nu utilizau nici­ odată construcţia pasivă. Veţi spune, fireşte, că nu au avut niciodată motive să o folo­ sească, întrucît tipul lor foarte limitat de ca­ pacitate mintală nu cerea aşa ceva. Cu toate acestea, această operaţiune specială, despre care cred că veţi spune că este o regulă de transformare foarte centrală, pare să fie amî­ nată exact în cazurile în care dezvoltarea, dacă nu a inteligenţei senzoriomotorii, cel puţin a operaţiilor tipic piagetiene, este amînată. N. Chomsky : Nu am auzit vorbindu-se despre aces t rezultat, dar mă surprinde puţin, pentru că în literatura de specialitate s-a spus că pînă şi subiecţii atinşi de sindromul Down posedă reguli ca transformarea pasivă. S-a con­ statat de nenumărate ori că probabil există o lipsă de corelare frapantă între dezvoltarea trăsăturilor structurale fundamentale ale lim­ bajului şi alterările chiar foarte importante ale capacităţilor intelectuale de alt gen. Dar cu totul în afara acesto" probleme, aş fi în­ clinat să admit, chiar fără a proceda la vreo investigaţie, că va exista o corelaţie între pe �: formanţă lingvistic ă şi inteligenţ[\ ; oamenn rare sînt inteligenţi f olos esc limbajul aproape 320

Noam Chomsky, Jean Piaget - Teorii ale limbajului. Teorii ale invatarii_Part1