Issuu on Google+

Filozoful- Rege? Filozofie, morală" şi viat-ă publică Editor; MIRCEA FLONTA

r i

I


Coperta: IOANA DRAGOMIRESCU-MARDARE

© HUMANITAS, 1992,

pentru versiunile în limba română ale

textelor antologate.

ISBN 973-2B-0209-X;


CU P RI N S

Prefaţă EDMUND

7 HUSSERL

Criza ştiinţelor ca expresie a crizei existenţiale dici11e " umanităţii europene

ra-

15

ALFRED NORTH WHITEHEAD AvcrJtura LUD\VIG

32 WITTGENSTEIN

o cOlJ.ferinţă despre eti că RICHARD M. HARE Libertate

şi raţiune. Un exemplu practic

55

KARL J ASPERS Sarcina filozofiei în

prezent

BERTRAND RUSSELL Filozofii ale pute rii W. K. C. G UTHRIE Filozofia şi ideile

pol iti ce

KARL R. POPPER Despre sursele cunoaşterii şi ale igmmiţei

107 5


J. W N. WATKINS Teoria cu noaşterii şi politica

136

FERDINAND GONSETH

Filozofia deschisă

161

ROBERT NOZICK

Filozofie coercitivă şi plu ra lism filozofic

180

Despre autori

197


PREFAŢĂ

Volumul de faţă reuneşte tex,te ale unOr gindit o ri re­ prezentativi ai secol'l1Jui no stru alese pentru a ilustra lu­ ,

mina pe CClJI1eo p08Jte arunca spculaţia filozofică şi ana­ liza conceptuau.ă asupm unor preocupări spiri tuale Şi prac­ tice, ale individului şi oolectiviiăţii sociale. în cîteva din­ tre aceste a se polemizează cu prejudecăţile populare pri­ vitODre la caraoterul g ratuit al filozofiei sau eu teor - H mai noi care afirmă ;;au sugerează că analiza conceptuală se raportează neutru la acele interese sacre sau profa-lle ce pun în mişcare sensibmt1atea şi gîndirea offilUJui ins,truit: Din perspective variate, aceste texte identifică unele din firele ţesăturii ce leagă gîndirea filozofică cu năzu­ inţe şi preocupări majore situate în afara perimetru lui ei şi fără legătură apar:entă cu problemele filozofiei. Sint scoase la iveală motivaţii şi raţiuni vitale care inspiră şi orientează construcţia şi reflecţia filozofică şi, mai ales, diferi,te modalităţi în care idei fi:lozofice din cele mai abstracte sînt în măsură să apere şi să legitlmeze poziţii şi sitOOri distincte în sfera vieţii soda�e şi poli­ tice Asemenea raporturi dintre fHozofie şi alte' Or1Zionturi ale vieţii omeneşti pot fi i dentifi oate dincolo de dif, e!renţe accentua,te înwe acele moduri de a pradica filozofia pe care le documentează textele alese. Se conferă astfel mai multă consistenţă şi f'arţă de convingere impresiei spon­ tane Cl prof anului că bo,lia oelrească a gîndirii filozofice nu p o ate să fie atît de departe de pămînt dt lasă să se înţeleagă lectura unor sorieri filoz-ofice sau o spun uneori filozofii. e

.

Am or d ona t rtextele, traduceri din au tori străini, în trei grupuri. Tema ce nt ral ă a primuLui grup o consti-: în primul r î n� tuie relevarea implicaţiilor spiri tu ale ,


anumiior princi pi i filozofice precum unOr dIS­ cută din dire ri te unghi uri de v ede re raporturile gîndirii filozofice cu domeniul vieţii publice, cu i de il e pqJitice, cu practica p ol iti că şi ou alte interese de ordin pra ctic. În sfî rş it, am plasat la 'UJrmă dou ă texte care desfăşoară tot atîte a perspeotiv-e o rigi n ale as:upra naturii demersu ­ lu i fi lozof ic, a locului interog1aţiei şi anaU zei filozofice în universul cunoaşterii şi al vieţii spi ritu al e. etice, aLe asumării

şi a aport u lu i analizei conceptuale la clarificarea p r i ncipii ale vieţii morale. Al doilea grup de texte

În vederea unei orientări pneli mi nar e a. ci titorul ui, vom p re2Jenta foarr-te pe scurt conţinutul fiecăreia din contribuţiile cuprinse în acest volum. Vorbind de o criză a st ' iintelor în s eco lul nos·tru si ca­ rac teri zînd această oriză dr€pt "o criză existen ţi al ă 'r adi cală a umanităţi i europene", E. Husserl d ez vo ltă pr op ria Iu'i concepţie cu privir:e la mi.siunea filozofiei şi Ia sem­ n ificaţi a ei spiritJu ală şi mor ală . Hlozofia, aş a cum a fost ea creată de gre ci , era c araderizat ă prin asp iraţia spre tola;Ji,tate. Ea cuprindea ideea infinităţii. pe care aJUltorul o apreci ază ca fiin d de o importanţă hotă rîtoa re pentru spiritul occidental. Aoeastă viziune a oonsti tuit temelia p� oar€ au apărut şi s-au dezvoLtat ştiinţele europene in­ cepind din Rena,s.tere. Evolutia ulterio·ară a stUnteLoJ" mai ' ales de La sfî rşitul secolLuhl i al XIX-lea , � reprez� ntat însă o abandonare crescî n dă a men1rii lor, aceea de a cu­ prind-e existentul în totalitatea s.a. Prin izolarea lor cres­ cîn dă faţă de fi lozofie, ştiinţele .sÎnt li psd te de aceI fu n­ dament car e le conferă un sens uman . Totodată, spiritul p :n iti vist şi con cu renţa sistemelor îndepărt ează filozofia de la a d evărat a ei menire. Criza şti in ţelor devine astfel nu numai o ca"iză a ounoaşterii, ci şi o criză existenţialel. Numai restaurarea fil ozoîi e i ca ştiinţă univers al ă, aşa cum o concepe fenomenologia, po,ate dezvălui ş tiinţe lor pozi­ tive teme lia pe car'e s- au dezvoltat şi f·avoriza o nou ă I nţ elegepe a rapor tul u i dintre subie ct şiexiSitenţă, de­ păşire a rupturiii m oderne dintre subiectivitate şi obiec­ tivitate. Ca reîntoarcere la sine a raţiuni i omeneşti, fi­ lozofia e,s.te singu ra în măsură să ofere omului evoluat din punct de ve d-ere spiritua;l o ori e nta re normativă. Fi­

8


]ozoHa are, aşadar, eminenta menire etică de a indica omenirii ceea ce trebuie ea să fie. În opoz iţie cu procedur a cercetătolrului care se stră ­ duieşte să determine ce este civilizaţia prin tr-o ceroe tare ist or ic ă a fapt el or, a s o ci et ăţilor din trecut şi din pre­ ZE�nt , A. N. Whitehead pTiopune un r ăspuns la ac east ă în­ trebare pOQ'nind de la p ri nci pii filozofice ah"tracte. În pasaj ul ales sînt form ulate trei principii me tafizice care întemeiază Aventura (ef' ortu i creator de noi valori), ca detenninare cons,titutivă a civilizatiei. În confru nt are cu tradiţia fi loz ofi că, îndeosebi -'cu cea plato niciană, a utor ul susţine mai întîi principiul că exis ten ţa are un. caracter . procesual şi, pri n urmare, perfecţiunea nu poate fi men­ ţinută ca real itate statică. Al doilea prinCipiu este oeI al finitudinii realului, un principiu care ne oonduce "la În­ ţelegerea imposibiJităţii reunirii şi înfăptuirii simultane a t ut u ror valorilOr. Al treilea p ri nc ip iu este cel al indi, ­ vidualităţii, a c ărui expresie o repr ezint;>. ex i st enţa indi­ vi du alilor durabili. Pentru Whitehe,ad armonia existenţei este armonia individualităţilor dur a bi le legate in uni tatea unui fundal. Libertatea însăşi nu est e decî t exp res ia Dl.!­ toaiirmării individualului. Contrar aparen�ei totalei lor Înstrăinări de lWTlJe, principiile metaiizioe pot oferi astfel baza pent ru o mai bună înţelegere a nat uri i şi dinamicii civ ili za ţii l or ist orice. Ca şi textul lui H us serl, textul lui Whitehead evocă noţiuni şi idei greu accesibile dtitorului încă nefamilia­ ri zat cu scrierile ac es tor au tori. Greutăţile traduc e rii sînt, de asemenea, co ns ider a b i le. Versiunile prezentate aici nu trebuie să fie s oc o tit e mai mult decît un început. Reco­ mandăm ci,titor ului pe care asemenea g reută ţi l-ar putea -descuraj a să înceapă lec tura cu textele următoare . l

Conferinţa desp re moralâ a lui L. Wit' tgenstein, u n text mai puţ.in cunos,cut al oelebrului aiUtor, dezvoltă prin demersuri caracteristioe filozofiei analitice o teză în eS1enţă negativă. Autorul caracterizează opoziţia dintre j udecăţi de val oare şi judecăţi d es pre f.apte �i susţine in­ de pendenţa absolută a primelor în raport cu ultimele cu referire la dis ti nc tia dintre sensul absolut şi s,en s ul rela­ tiv al unei evaluă:ri. Spre deosebire de enunţurile fac­ tuale, judecăţile de valoare în sens absolut, care intervin

9


în discursurile etice şi religioase, sînt caraderizate drept lipsite de 'sens. Lipsa de sens a acestor enunţuri este apre­ " ci,ita ca "esenţa lor ultimă , . deoarece prin ele "e trcce "dincolo de graniţele limbaju ' lui " Aceas< tă concluzie ci

analizei logico-epis temologice nu ne împiedică totuşi să. recUnoastem că în evaluărHe noastre cu sens absolut îşi găsesc �xpresia nevoi şi suneteşti ireductibilc. Concluzia ra dical a este că morala şi religia au ră dăcini

aspiraţii

a dinci în fiinţa noastră, chiar dacă ele nu pot primi, principiu, -o justi ficare raţională.

în

Fragmentul ales din eartea lui R. Hare subliniază în­ semnăta,tea pe care o capătă analiza argumente10r şi ra­ ţionamentului moral În abordarea şi evalu.area unor si­ tuaţii de viaţă dilematice, cum este cea a conflictelor rasiale. CerC$tarea întreprinsă urmă1reşte intre alt·ele o· pai bună clarificare a raIului en�nţurilor despre fapte în raţionamentele morale curente. Raţionamentul moral este designJlr o aotivitate spontană a omului. Cu t.oate acestea, clarificarea structurii sale logi·ce nu reprezintă o

activitwte_ gr.atuită în măsura în oare poate contribui la determinarea premiselor saiLe şi prin aceasta la punerea Într-o lumină nouă a răspunderii subiectului care formu­

lează

sau acceptă ju decăţi momle

cu

mari

implioaţii

asupra rapof'iurilor interumane. Art-icolul lui K. J aspers reprezintă o apo.logie a filozo-, fiei. Autorul sustine că orice reflectie sistematicil sau,· in spontană asupra sensului existenţei o eneş.ti are o s.ubstantă filozofică. Preocupările filo:wfice nu ar trebui so-' � 1 ' 59tit ,-aşa dar, un lux int€!lectual. n realita te ele reprezintă o componentă inalierrabilă a a conş-tiinţei de sine şi acest sens,

pîn�

şi

a

�resul

dezin

�nei trep te mai evo'luate

vi�ţiispirituale a omului. în omului instruit

pentru:

filozofie este tot o filqz-ofie. Realitatea socială şi politică: in ca.re trăim este .J.'€Zlul1atul unui anumit mod de a gîndi: ' / şi de a acţio!l-a; � şa dar, în cele din mmă, pro dusul unei -; arlJUmite Jil 6 ;ofii. Sistemele politice totaditare şi democra- ;

tice

sirit

as{Îpra

omului şi

lumea de

10

inspirate

de

viziuni diferite,

societă ţii.

dirunetral

Confruntarea

opuse,.

dintre ele în

azi este, totodată; o confruntare --intre con-cep�i


ţEle oare le susţin. In un i ve rsul totalitar, conştiinţa dem­ nităţii fiinţ.ei umane, pe cClre o trezeşte şi O într eţine o re fle cţie filozofică autentică , constituie si nguru l t€mei tr aini c al rezistenţei şi spe r a nţei Pe de altă parte, în .societatea democratică reflecţia filozofică lrucidă şi cri ti că reprezintă pavăza spirituală cea mai de preţ îm potr iva tuturor orientărilor si for telo r oare ame n in tă libertatea ' şi p o t favoriza reî�viere� totalitarismului. Încrederea .

într�un viitor mai bun

în lumea de as tăz i nu poarte fi

des p ăr ţită de nă de jde a că marea tradiţie filozo{ică va putea contrib ui prin forţeLe sp iri tuale pe oare le trezeşte şi le pune în mişcare la dezVoltapea c on ştiin ţe i de s ine a fii nţei omeneşti. ,

Într-un te x t foarte oond.s, care pElc.ă!tuieşte poate prin simplificări, dar rămîne incitant prin vervă polemică şi .spirit provocator, B. Russell c orele az ă postula'be de bază ale o unor sisteme de gindire o onsacr ate CIU intenţii şi înc li­ naţii de ordin p oli tic şi moral, mai muolt s-au mai puţin c()n�tiel1te, ale cre ato ri lor lor, în pr im ul rind cu ceea ce numeşte apeti,tul pentru puter·e (love of power). Aut orul crede că tocm ai aseme n ea in te nţi i şi î nclinaţ ii asi gu ră nu o dată unit.atea şi coerenţa u n or sisteme metaf izi ce .

W K. C. Guthrie formrule,ază unele cons ideraţ ii gene­ rale cu p rivi r e la su rsele şi fundamentele f iloz of ioe ale unor con troverse în ,chestiuni de o rdin poli t ic şi moral .

.

Diferite rep rezen ti'rr i despre natlur,a umană au mijlocit ade se a re la ţi a di nt I' e p r in ci pi i m€ltafizice şi e pistemolo gice abstracte, pe de o parte şi idei morale şi poHticea căror sem nificaţie practică este evidentă, pe de altă parte. Autorul înfăţişează şi disc'el,tă evâl uări .divergente ale rolului r a ţ iu nii şi s imţ uri lo r în ' cunoaşteTe la fH oz of i antici greci, precum şi dez vo l tar ea mode-mă a tradiţiei r.aţionaliste şi emp ir is te în ·epistemologie din pune-bUil d", ved ere al semnificaţiei aO�ltor poziţii pentru abordare a proble maticii morale şi poliU,ce. Disputa mai rrecentă asu­ pra îndreptăţirii caract'erizării ce se dă sofiştilor în dialo­ gurile lui Platon ilustrează în mod sugestiv anumite relaţii în tre concepţiile filozofioe şi politice ale au t02'ilor ,care au sus ţinu t această controversă. ­

,

11


Texlt1l'l lui K. R. Popper disoută consecinţ�l'e practice ale "filozofiei pure" CU referire la co�secin�ele sociale şi politice ale unor teze epistemologiee. In acest fel, arutorul argumentează în sprijinul punctului de vedere mai gene­ ral că există idei filozofice puternice care nu pot fi îngră­ ' dite în limitele 1ll1!Ui domeniu problematic limitat, ci pătrund şi modelează modul nostru de a gindi asrupra oricărui S1Ubieat, ou deosebi!"e as, u pra unor probleme de interes general. In particular, autorul analizeazil rapor­ tul dintre ideile liberal ismului, ca dootrină politică, şi anumite teorii ale cunoaşterii pe care le califică drept variante ale optimismului şi pesimismului epistemologic. Această an.aliză arată, între aHele, că ' o teorie epistemo­ logică care nu rezistă criticii poate totuşi să întemeieze idei sociale şi politice poZ'itive, dar, totodată, că autori­ tarismul şi practicile antidemocratice din Iirecut şi de astăzi au şi Un suport epistemologic. Auto,pua sugerează acel fel de a vedea crunoaşterea uman ă care este în mă­ sură să susţină o teorie a instituţiilor democratice şi prac­ tica democraţiei. Articolul lui J. Watkins reprezi ntă, în linii mari, OI continuare a problematiciidiscutate în tex:tul lui Popper. Autorul explorează corelaţii ia prima vedere nebănuite­ între concepţii epistemologiee şi situări politice. Deşi nu pot fi derivate pur şi simplu din idei filo:wfice, mrulte teorii politice stau într-o relaţie caracteristică de depen­ denţă faţă de aceste,a. S-ar putea .spune că prirn�le le f:'prijină, le sancţionează sau le legitimează pe ultimele. Aceastăooncluzie esrte sprijinită prin evide'l'lţierea impli, caţiilor t�zei empiriste şi respectiv failibiliste pentru y.pn'Clerea deosebirllior de opinii carg sînt esenţiale în funcţionarea instituţii lor democI1<lj.iee. Teza, la prima ve­ dere surprinzătoare, a lui Waj.k.1ns est� că o teorie empi­ ristă a cunoaş.terii nu est� ..fu măSI1iră să susţină institu­ ţiile democratice. în,tr-4devăr, în teoria empiristă a ounoaşterii lui Hume eroarea nu apare ca inerentă cunoaşterii omeheş1i, ci, mai degrabă, drept consecinţa tendinţei i-nieresate de a-i înşela pe alţii. Or, daci eroarea va fi socotită nefirească şi arbitrară" !U!l'1Tlează că deose­ birile de opini i între partide şi grupuri vor duce la suspi-

12


dune reciprocă, o stare de spirit ce ameninţă să fie fatală pen tru ins;tituţiile democraotiee. Textul lui F Gonsetth schi�eazi'i contururile mari ale unei filozofii deschise cu referire la ceea ce el caracteri­ zează aici drept metodologie a deschiderii la experienţă. Autorul examinează modul cum se răsfrînge asupra înţe­ legerii filozofiei �i a practicii ei opţiunea fundamentali a deschiderii la experienţă. Degajarea premise�or şi 'exi­ genţelor specifice ale deschip,erii la experienţă in filo­ zofie este exemplară pentru înţelegerea cerinţelor şi condiţiilor unei cercetări desohise în genere. Se exami­ nează posibilitatea concilierii acestei opţiuni cu si�altutul tradiţional al filozofiei ca disciplină diseursivă. Se relevă totodată că practicarea filozofiei din perspectiva a.cestei opţiuni duce la ştergerea frontierelor rigide dintre fi1{)zo­ fie, cercetarea ştiinţifică 'şi alte act:ivităţi omeneşti înte­ mei.ate pe cercetări eu caracter sistematic. Pasajele care au fost alese din capitolul introductiv al cunoscutei cărţi a lui R. Nozick schiţează un portret sugestiv al unui mod consacrCllt de ,a concepe Hlozofia şi propun o viziune alternatvă. Nici îndrăzneala construc­ ţiei speculative, nici rigoarea argumentării nu exprimă destul de bine acele particularităţi care individualiZlează gîndirea filozofică şi explică fascinaţia pe care a exerci­ tat-o şi o exercită pînă astăzi asupra tuturor celQr capa­ bili de gindire independentă. () filozofie originală ,�ste in primul cînd un' nou fel de a întreba. Fil9ZOful se în tr e ab ă de obicei cum este ou p utinţă un a numi t lucru de vreme ce recunoaştem şi presupunem acceptate alte lucruri. Urmează că în scrierile filozofice va trebui să căutăm în primul rînd nu demonstraţii, ci explicaţii filo­ z.ofice : Valoarea unei filozofii stă mai ales în capacitatea ei de a: stimula şi dezvol ta curiozi,t�tea intelectuală, do­ rinţa de a înţelege- şi nu în realizarea unui consens inte­ lectual cit mai ouprinzător, întemeiat pe argumente oonstrîngătoare. Privite din aoeastă pers pectivă, filozo­ fiile apar mai degrabă drept răspunsuri ipCYtetice date unor întrebări privitoare la modul în care este posibil ,ceva, decît drept sisteme de adevăruri definitive, care �'7 13


exc lud -reciproc. Pluralismul filozofic exprimă, aşadar însăşi natura activităţii filozofice şi nu, aşa cum s-a cre­ zu t şi s-a spus adesea, €şecrtJl încercărilor de a atinge presupusul ei obiectiv, acela de a stabili o dată pentru totdeauna adevărul.

o ultimă ·observaţie. InteI"e:suf prioritar pentru temele ce sînt discUitate In această carte nu se sus�ine numai prin consideraţii de principiu. El se justificil şi prin a'cele cons1trîngerir exterioare care au împiedicat fie şi numai invocarea lor în tot ce s-a publicat în această ţară de-a lungul mai multor decenii. Editorul rămlne Îndatorat traducători lor şi pentru con­ tribuţia lor la alegerea 'textelor.

MIRCEA FLONTA


CRIZA ŞTIINŢELOR CA EXPRESIE A CRIZEI EXISTENŢIALE RADICALE A UMANITAŢII EUROPENE" EDMUND HUSSERL

Traducere rJe TllOmas Kleininger

§ 1. Ţinînd seama de succesele lor permanente se poate vorbi oare într-adevăr de o criză a ştiinţelor? Nu trebuie să mă surprindă dacă în aceslt lăoaş dedi­ �at ştiinţ.elor însuşi titlul acestor conferinţe, în speţă Criza ştiinţelor europene şi psihologia, va provoca obiec­ ţii. O criză a ştii nţelor noastr,e pur şi simplu se poate vorbi oare pe drept cuvînt de aşa ceva? Nu este oa re -

această expresie atît de des auzită astăzi o simplă exa­ gerare? Criza unei şt iin ţe nU înseamnă nimic aLtceva decit <::ă autentica ei ştiinţificitabe, întregul mod crum şi-a con­ ·ceput sarcina precum şi f,elul cum şi-a elaborat În conse­ cinţă metodica au devenit îndoielnice. Poate că run ase­ menea diagnostic se potriveşte filozoHei care pare pe cale să cadă as'tăzi pradă scepticismulrui, iraţionalismului, mis­ ticismului. Acelaşi lucru poate fi valabil şi pentru ps.iho­ logie în mă:::Jura în care mai are ambiţii filozofice. şi nu se mărgineşte a fi.o ştiinţă pozitivă între celelalte. Dar cum ar fi posibil să se vorbească de-a dreptul şi cu toată se­ riozitatea desp r e o criz ă a ştiinţelor În genere, aş a dar şi .a ştiinţelo!, pozitive; prinJtre ele a matematicii pure şi a ştiinţelor exacte ,a.le naturii pe care nu vom Înceta nici­ oda tă să le admirăm ca pe nişte modelle adevăraite .ale unei ,

'" Edmund Husserl, Die Krisis der europăischen Wis8ensc'ho.f. ten tmd die transzendentale Phănomenologie, Haag, Mal'tinus Nijhoff, 1962, pp. 1-17. Punctul de plecare al scrierii l-au cons­ titl..it i conferinţele pnule de autor la Viena, în mai 1935.

15


ştiinţificităţi rigur�lase şi deosebit de eficiente. FiI1eşrie că în ceea ce priveşte stilul general al teoriei şi al metodolo­ giei lor sistematice aceste ştiinţe se dovedesc schimbc:i­ toare De CUTînd ele au izblUlti't să dep ăşească o înţepenire ce risca să se instaleze sub titlul de fizică clasică; ame-· ninţarea venea din faptul că un stil confirmat de expe­ rienta mai multor veacuri tindea să se erijeze Î,o,tr-o pre­ sup� desăvîrşire clasică. Dar 1 upta victori.oasă impotriva. i de a lului fizicii clasice, p recum ŞI disputa încă neincht::jahl. cu pri vire la forma de edificare au:t€TIItică a matematicii pure înseamnă oare toate .acestea că fizica şi matematic-a din treout nu alU fost încă ştiinţifice slau că nu au putut. dobindi în sfera Jor de lucru rezultate evidente chi.ar dacă .

aceste ştiinţe au mai fost încă grevate de iln'umite noola­ rităţi sau întunecări? Oare pentru noi, cei care ne-am eliberat de astfel de ochelari de cal, acele rezulta,te nu mai sînt convingătoare? Oare nu înţelegem perfect, atunci cind ne repUnem în situaţia claskişHlor, cum au şi €Itern:

luat naŞltere în ea rtoate acele descoperiri măreţe valabile, precum şi mulţimea de inven ti i tehnice

care {.lI constitu . it un temei atît de bun pentru admiraţia genera­

ţiilor precedel:te? Fie că fjzica este rep rez e n t a t ă de un New ton de un Pla n ck saU de un Einstein, sau de oriei-ne altcineva în viitor, ea a fost şi va rămîne întotdeauna şti­ i nţ ă exactă. Ea r ă mî ne ,astiel chiar dacă au dreptate cei Care pretind că o formă absolut ultimă a sti�lUlui de edi­ fi care a întregii teo["ii nici nu trebuie să fie CI.�teptata şi nici nU m.erită să fie dorită. ESlte evident că lucrurile stau la fel 'si în cazul al,tor m a ri gI1lpe de ştiinţe pe care obişnuim să le O'umărăm pri n tre ştii nţele pozitive, şi anume în c a z u l ştiinţelor C!iiî-· crete ale spiritului - lăsînd deopa r t e relaţia lor CQnt:ro­ n aturi i versa.t ă cu idealul exa-eUtătii din stiintele o ' î n trebar e ce vizează de altfel de j a rapr;rtul disciplinelor l>i o fi zic e ("concret�' naturale) cu ştiinţele exacte ale n;!­ turii Rigoare.a Şltiinţificităţii tuturor acesto'!' di sci pl i n e evidenţa performanţelor lor teoretice şi a succese lor lor permanent constrîngătoare sînt indubi tabile Numai în ,

-

.

,

.

oazul psihoiLogiei vom avea poate unele

rezerve,

oricît

concr€te· ale spiritului, ştiinţa abstractă de bază, cea căreia îi re­ vine in ult im ă instanţă fUne-ţia explicativci. DiSibanţ.a viar

15

pretinde

ea că reprezintă,

pentru

ştiinţele


zibilă ce o desparte,

în pnvmţa metodei şi a performan­

ţei, de cele,lalte ştiin ţe poate fi pusă pe seama unei dez­ voltări prin natura ei mai lente şi îngăduie ca psiholo­ gia să fie numărată şi ea, in g ene re, printre ştiinţele exacte. ln ori ce caz, contrastul dintre ,;ştiinţificitatea" proprie ac est or grupe de ştiinţe şi

" neştii

nţifid tatea�4 fi­

lozofiei nu poate fi trecut cu vederea. Recunoaştem, aşa ­

dar, din capul locului că prima obiecţie lăuntri că a oa­ menilor de ştiinţă , siguri de metoda lor, faţă de titlul conferinţelor es�e oarecum îndreptăţită"

§ 2. Reducţia pozitivistă a ideii. ştiioţei la ştiinţa factuală. "C riza" ştiinţei ca pierdere a semnificaţiei ei pentru viaţă Poate că totuşi vom putea obţine îndreptăţirea de

a

critici se­ rioase şi foarte necesare fără a fi nevoi ţi să renunţăm la primul s ens al şti inţifi cirt:ă ţii , inatacabil prin legitimi­ tatea pe care o oferă performanţele lor de ordin meto­ dic, cJaci.� ne vom lua ca pun ct de plecare plîngerile atit de răspîndite despre criza culturH noastre şi despre ro­ supune

ştiinţificitatea tuturor

ştiinţelor unei

lul atribuit î n acest context ştiinţelor.

Intenţionăm într-adevăr să iniţiem schimbarea in sens a d i re-c ti ei in care urmează să con si der"ăm lu­ crUrile. Vom observa de indată că i ndoiala ce planează asupra psihologiei nu doar de azi sau de ieri ci deja de m ai multe secole - este vorba de o " criză " sp€cifică ei­ ,I cest

posedă o semnificaţie centrală pentru scoater ea la ivea­ lă a unor n eclarităţi enigmatice şi de nerezolvat ce apar in ştiinţele moderne, chiar în ce le matematice şi, în le­ gătură CU acestea, pentru apariţia unui soi de enigme ale universului, necunoscute vremurilo"r treclUte. Ele conduc

toate tocmai către enigma subiectivităţii şi sint de aceea indisolubil legate de enigma pl'oblematicii şi a metodei psihologiei" lală o primă sugestie despre sensul mai pro­ fund a ceea ce îşi propun conferinţele de faţă. Vom lua ca PW1ct de plecare o modifioare a evaluării generale a ştiinţelor, care are loc pe la sfî rş itul secolului t re cut . Această ev aluar e nu vizează ştiinţificitatea lor, 'ci

,,I"�;7


�'t?mnificaţia pe ca re a avut-o şi pe care poat�::;� D--aibă � tifiiţ-a-Y.îi.-gen.eie -pentru exisfeil'ţaumai"1a. Ex clusi v ita tea cu care întreaga concepţie despre l ume a om uLui modern s-a lăsaJt determinată în a doua jurnătalte a secolului a l XiX-lea de ş tii nţe l e pozi ti ve şi orbită de (l c e a JJpro '-1'1'­ rity" car� i se da tora il echivalat cu o întoarcer·e wd i­ __

ferenfă de la problemele care sînt decisive pentru o um a­ nitate autE:n'tică. Simple ştiinţe despn8 fapte dau naşt.ere unor oameni doar factuali . Mai a les după război, modifi­ carea evaluării e i pu blice a devenit inevitabilă şi, du pă curIi se ştie, în rîndurile tinerei generaţii ea se transfor­ mă înoetJul cu încetul într-o a>titudin�_ duşmănoasă. Au­ zim spunîndu-se în criZ'a ce a cuprins viaţa noastră această ştiţnţă nu ne eS1te de nici un folos-o E,a exdude din principiu tocmai acele în trebăr i oare sInt arzM,oarc pentru omul aban don at în vremurile noastre nefericite celor mai teribile ră sturnă ri e vo rba de chesltiunile pri­ vitoare la sensul sau la li psa de sens a întregii exisltenţe omeneşti. Ţinînd seama de generalitatea şi necesi1JaJtea lor pentru toţi @ amenii, nu reoLamă oare ac este lntrebări o medi taţie g enerală şi o dezlegare bazată pe înţelegere raţională? La urma urmei, ele vizează omul ca fiinţă oapabilă să decidă liber asupra comport amentu lui său în raport cu lumea înconjurătoare fie ea u ma nă sau eX'bra­ umană, ca fiinţă liberă în posibilităţile slale de oonfig u­ rare r aţional ă a sinelui său şi a lumii înconjurătoare. Ce are de spus ştiinţa despre raţi une şi non-mţiune, oe are ea de spus despre noi oamenii ca su biecţi ai aces'tei li­ bertăţi? Simpla ştiinţă ref€fitoare la corp nu are de si ­ gur nimic de spus de vreme ce fa c e abstractie de tot ce este subiec t iv . În cea ce priveşte, pe de a ltă ·parte, ş'tiin­ ţele spiritului care studiază, cum bine se ştie, în toate disciplinele lor speciale şi generale omul în existenţa s a spirituală, deci în orizontul istoriciJtăţii satle, ştiinţificita­ lea lor r'i g ur oa să f2,:::larnă, se spune, e'a :ceI'ceU:Î:uorul S,-l excludă cu mare grij ă o r ice a titudine valorizeltoare , orice întreoore referitoare la raţiunea şi la lipsa de raţiune a umani tăţii co nsi derate . precum şi a configu raţ i ilor SC1 lE: culturale. Adevărul ştiinţific, obiectiv, reprezintă doar st-a-Q-ilir.ea.-3-eeeaTe--este-de fapt lum e a, aItît lLilTI€iâ fizică cît şi cea spJ..rHuală.--Dar-Qare lumea şi existenţJa umană Tii' iUrii e--pot avea cu adevămt UD 'Sieiis--d-acă ştiinţele re­ OUnosc drept adevăr doar ceea ce poate fi constatJat obiecl

18


istoria nu ne poa,te îhvăţ;a I1Iin'ic' configuraţiile lumii spirituale, că toate legă't.urile vitale, tDate idealurile şi normele care cons·tituie puncte de sprijin pentru oameni se formează şi se desfac apoi asemenea unor Vialuri trecă,toare, că aşa a fost şi va fi me r eu, că întotde<.\ una raţiunea va trebu.i Si:l devină un nonsens, iar bi n.efac e re a un chin? Putem să ne m ul ţu mim cu atît, pu tem trăi în aceaS'tă lume a cărei devenire i storicii nu este nimic alrtc.ev!a decIt o ne­ sfîr�it,-'i irulănţuire de avînturi pline de iluzii şi de amare tiv în acest mod, dacd altceva ;decît că toate

decepţii ?

§ 3. Întemeierea autonomiei umanităţii eur open e pe noua concepere a ideii de filozofie în Renaştere Exigehţa proclamate'i de ştiinţă ca adevărul să fie ri­ guro6 îi'ltemei<lt In sensul acelei obiect ivit ăţi ·care domină din punct de vedere metodic ştiinţele noas.1:lre poziti v e o e x ig e nţ ă care acţionează mult dincolo de eLe, oferind sprijin şi răs pîndi re generală unui poziltivism filozofic, unei c,Dll cep ţ ii pozi. tiviste asupra lumii, reprezintă un fe­ nomen rerlativ nou. Problemele s pecific umane nu au. '

,

fost intotdeauna exilate din imperiul ştiinţei şi nici nu a fost lăsată la o parte .relaţia lor internă cu toate ştiin­ ţele, nici c h ia r cu acelea în care nu omu l este itema cer­ cetării (aşa cum se întîmplă în ştiinţele D'C1lturii). Cîtă vre­ me ' această relaţie a fost păstraUi, ştiinţa putea să re­ clame pentru sine o anume semnificaţie în raport cu umani;�art-ea e u rope a n ă care, o di::i�ă cu Renaş,tetea, a· ln-. ceput să se configureze î ntr- un mod cu totul UO,U, ba d u pă cum !?tim, ea a putut avea chiar rDlul hotărîtor în ace'as:tă res.tructurare. Pentru ţelul pe care-l urmăresc conferinţele noastre este i mport ant să înţelegem m.oti vele mai profunde. pentru oare şi-au pierdut ele ,acest ro,l con­ ducător, de ce a apăi:'ut o schimbare esenţială în direcţia îngrădirii pozitiviste a ideii de ştiinţă. Uma nitate a e urop eană cunoa şte d u pă cum se ştie, î n Renaştere o schimbare revoluţionară. Ea se dezice de modul său de existenţă de pînă atunci, adică de cel me­ dieval, il devalQ r i zează şi doreşte să se reconfigureze in .

,

Hl


'deplină libettate .

'U manita t

ea

a nt ică repr ezin tă modelul este modul de exis­

spre care tinde cu a d m iraţi e. Acesta tenţă pe care vrea să-I imite.

Ce anume este conceput drept element esenţial al omul ui antic? După unele ezitări, e senţi alul este desc<"J­ perit în forma "filozofică�' de existenţă faptul de a-ţi da în chip liber, de a da î ntregi i tale vie ţi regula por­ nind de la raţiunea pură, de la filozofie. Filozofia teore­ tică se află în prim pla n . Se urmăreşte ins ta u mre a u nei contemp1ăr i superioare a lumi i , o contemplare liberă de legătu rile cu mitul şi cu tradiţia în gene re, o C'unoaşt e r e universală a lumi i şi a omului neîrnpovărată de nici un fel de pr ejudecăţi , în fine, de recunoaşterea ra ţiuni i ce săIăşluieşte în lume, a teleologiei şi a princip i ului ei su­ prem Dumnereu. Filozofia ca teo rie îl face liber nu nu­ mai pe cercetător, ci pe o r i ce om cu instrucţie filazu­ fică. Autonomia teoretică a duce cu si ne pe cea practică. în perspect iva idealului ce guvernează Renaşterea, omul antk este omul care se form ează pe sine potrivit raţiu­ nii libere. Pentru "pl.atonismul" reî nno it aceasta înseam­ nă ceea ce contează nu este numai de a te reconfigu ra etic pe tine însuţi pornind de l a raţi u ne a libe ră, ci şi de a recon-figura întreaga ambianţă umană, existenţa,socia­ lă, po li tică a o m e n irii pe ba za principiilor une i filozofii universale, Potriv'it acestui model antic, care se impune mai Întii cîtorva indivizi şi în cercuri restrînse, se tinde către o nouă fUozofie teoretică ce nu t rebui e preluată o'fobe:şte din patrimoniul tradiţional , ci <trebuie să ia naştere din nou prin propria cercetare critică. Trebuie să subliniem a i ci faptu l că i de ea de filoz o fie preluată de la a ntici nu co in ci d e cu conceptul ei de ŞCOLl­ lă, care ne e'3te fa m i l ia r şi care nu cup ri nde decît LIn grl.,p de discip l ine; ce- i drept , curînd după preluare ea se s-chimbă dest ul de mult, dar în primele secol-e ale epocii moderne ea păstrează formal s ens u l unei ştiinţe atoiclL­ prinzătoare, al ştiinţ e i despre total ita tea existentului. Şti­ i n ţel e la plural, to a te cele care vor fi c î n dva intemebtc. pr ec um şi toate cele care se află deja la lucru, nu s î nt decît ramuri, lipsite de independenţă, ale Filozofiei Uni­ ce. Printr-o îndrăzneaţă, ba chiar exal tată amplificare a senSluţui univers al ităţii , amplifica re ce î nce pe deja cu_ Desoartes, această n ouă filozofie aspiră la nimic altceva

20


decît la cuprinderea riguros ştiinţifică a tuturor proble­ melor ce ar putea avea un sens in unitatea unUL SlsLem teoretic, într-o metodă ce poate .fi înţel�as ă apodiclic şi intr-o progreslune infinită, dar raţional 'ordonata, El cer­ cetării. Un unic edificiu, care urma să crească din gE­ nEraţie în generaţie la infinit - edificiul unor adev:! ruri definiti ve, corelate teoretic -, trebuia aşadar să ofere răspunsurile la toate problemele imaginabile - la problemele factuale şi la cele ale raţiunii, la problemele temporalităţii şi ale eternităţii. Conceptul pozitivist al ştiinţelor din epoca noastră �ste, aşadar, privit din punct de vedere istork, un concept 1'ezidual. El a lăsat să cadă toate întrebările care fuse­ seră incluse în conceptele, cînd mai înguste, cînd mai cuprinzătoare, ale metaIizicii, printre ele toate ,acelea care se numesc cu un termen destul de neclar "intrebările su­ preme şi ultime" Privite mai îndeaproape, aceste intre­ bări şi toate cele care au fost eliminate îşi au unitatea indisolubWi in aceea ce ele conţin, fie explicit, fie impli­ cit in S€ILSul lor, p1'Oblemele raţiunii - ale r,aţiunii in toate ipostazele ei partioulare. In mod explicit, raţiunea reprezin,tă tema disciplinelor ce vizează cunoaşterea (cu­ noaşterea adevărată şi autentică, cunoaşterea raţionaIă), a celor care vizează valorizarea �devărată şi autentică (valorile autentice ca valori ale raţiunii), a celor ale ac­ ţiunii etice (acţiunea intr-adevăr bună, acţiune ce derivă din raţiunea practică) ; in acest context raţiunea desem­ nează idei şi idealuri "absolute", "e,terne", "supratempo­ rale", valabile "necondiţionat" Atunci cînd omul devine problemă "metafizică", p roblemă specific filozofică, el este conceput ca fiinţă raţională, iar atunci cînd este cer­ cetată istoria sa, sint vizate "sensul", raţiunea în istorie. Problema lui Dumnezeu conţine în chip vădit problema raţiunii "absolute" ca sursă teleologică a oricărei raţiuni in lume, a "sensului" lumii. Fireşte că problema nemu­ ririi este şi ea o problemă a raţiunii, şi nu mai puţin pro­ blema libertăţii. Toate aceste probleme "metafizke", adică acelea eare, în sensul larg, sînt desemnate în vorbirea obişnuită drept problemele specific filozofice, trec din­ colo de lume ca univers al simplelor fapte. Trec dincolo tocmai ca probleme care vizează ideea raţiunii. Şi toate reclamă o demnitate sporită în raport cu problemele pri­ vitoare la fapte care se află la un nivel inferior şi înl 21


. cea ce priveşte ordinea interogaţiei. S-ar putea spune că pozitivis mul decapitează filozofia. 'Dej a în ideea an­ tică de filozofie, care-şi are uni tat ea în unitatea insepa­ rabilă a întregii fiinţări, era subînţeleasă o ordine plll1ă de sens a tlinţării şi deci şi a problemelor fiinţări i. În consecinţă, metafizicii, ştiinţei despre problemele supre­ me şi ultime, i s-a atribuit demnitatea de regină a ştiin­ ţelor, al cărei spirit, abia el, conferea tuturo r cunoştinţe­ lor, tuturor celorlalte ştiinţe .:sensul lor ultim. Şi ac�a"t{l inspiraţie a fost preluată de filozofia care se innoia. Ea credea chiar că a desc'operit adevărata metodă universală prin oare ar fi posibilii edificarea unei asemenea filozofii sistematice care ar urma să cuJmineZ!e în metafizică, şi anume într-adevăr ca phil osophia perennis. Aşa se explică aVÎ n.tJUl care .a însufleţit toate demersu­ rile ştiinţifice, chiar şi pe cele care nu vizau deoî t ştiinţe­ le factuale de pe treapta inferio ară av�nt car·e, in seco­ lul al XVIII-lea, cel Care s-a numit pe sine "filozofic" , :l umplut 'cercuri din ce în ce mai largi de entuziasm faţă de filozofie şi faţă de toate ştiinţ-ele particulare, ca rami­ fica ţii ale acesteia. De aici provIne acea fierbinte dorinţă de inSJtruire, acel zel pentru o reformă filozofică a siste­ mulu i de educaţie şi a tu1JUror fo'rmelor sociale şi poli­ tice de existenţă ale 'omenirii, care face ·ca aceas.tă epodi atît d-e hulită a iluminismului să fie atît de demnă de stimă. O mărturie nepieritoare a acestui spirit o Gvem în "Odă bucuriei" a lui Sohiller şi Beethoven. In zilele noas­ tre acest imn nu poate fi ascultat decît ou o strîngere de inimă. Un mai mare coni:r'ast de.cit cu situatia noastră . a,01uală nu poate fi Imaginat. ,

§ 4.

Eşecul noii ştiinţe care a fost

mai Întli încununată de succes şi motivul neexplicat al acestui eşec

Dacă umanitatea nouă însufleţită şi îmbogăţită de acel spirit superior nu a rezistat, atunci acest lucru nu s-a putut întîmpla decît c!in cauza f.aptului că a pierdut În­ cre<;ierea stimulatoare într-o filozofie univ ers ală în ideaIul ei şi în însemnătabea noii metode. Si într-adevăr asa s-a întîmplat. A reieşit că a.ceastă m� todă nu poa te �duce ,

,


succese i ndubitabile de ci t în sfera ştiinţelor poziti ve. Cl,.l �otul a l tf el se petreceau lucrurile în me tafi zic ă , respectiv 111 problemele fi lo z o f i ce în sensul special al cuvIntului. de şi n i ci a i ci nu au lipsit unele începuturi dătătoare de speranţă şi care păreau cu adevărat izbutite. Filozofia univers1alc1, în care aceste probleme era u legate, de st u l d e neclar d e altfel , d e ştiinţele f actu a le, a dobîndit con ­ figuraţia unor fil o z ofii de sistem i m pre�i ona n t e , dar care, din pclciltC, nu t i n de a u către o un ificare, ci se inloc l1ia l' w1ele pe 'altele. 1n secolul al XVIII-lea mai el1a vie încâ c onvi nger ea că se va aj unge l a u nifi ca re , la un edificiu ce nu va p u te a fi zd r un c i n a t de nici o critică şi se va extinde în plan teoretic de l a o generaţie la alta, aşa Lurn se intîmpla, fără nici o îndoială şi în admi raţia tuturor, in şti i n ţele pozitive, dar această convin gere n-a putut rezista in timp. Credinţa în i de al ul filozofiei şi . al meto ­ dei care dominase de la î n cep utul epocii moderne diferi­ tele pro c e s e a p i e rd ut teren. Şi aceasta nu din tr -un mo -· tiv pur e x teri or, da torită accentuării crescîn de a c ontr as ­ mlui dintre eşe cul continuu al metafizicii şi ur ia ş e le �; uc­ ce se teoretice şi practice ale ş ti i n ţelor pozitive. Ace:;; t motiv a av u t o influenţă crescî ndă asupra celor situaţi în afaril, d ar şi asupra o-ameni l or de ştiinţă care în d o­ meniul sp e ci,a li z at al ş t ii nţe l o r pozitive au devenit din ce In ee mai mult specialişti liberi de orice pr eocu pa re fi­ l oz:)fiul. Dar �: i in rîndul cerce t�itorllor, ca r e erau : I l ! i-­ m aţi pe de-a întregul de spiritul f il ozofic şi care erau de aceea interesaţi cu pri ori tate de chestiunile metafizice su preme , s-a instalat un sentiment din ce în ce mai ac­ centu at al eş ecu lu i . Motivele lor erau cele m,a i profunde, chiar da ci� în intregime neelucidate . Ele au reprezentat obiecţii tot mai vehemente faţă de adînc j n ră d �cinatele evide nţe ale i de alulu i dominant. A u rmat o sforţare înde­ lungată 0i pli ntt de pasi une, care d Ure'ază de la Hume şi Kant pînă în z ile l e noastre , pentru a ajunge la o înţel e­ gere clară a adevăratelor motive care au condus la acest eşec vechi de ma i multe secole este, fireşte, o sforţare c<"t re i a i se e x pu n doar cei foarte puţini chemaţi şi ale�i, în timp ce mas,a celorlalţi şi-a găsit şi îşi găseşte r:epede formula pri n care a utorul se poate l i n i şti pe sine şi ii poate linişti pe cititorii săi.


§ 5 . Idealul filozofiei universale şi procesul destrămării sale interne Urmar€a neces ară a fost o ciudată modificare a Între­ gii gîn diri. Filozofia a devenit o problemă perrtru ea I n ­ saşi .şi aceasta mai intii, aşa cu m este şi firesc, i.n forma posibilităţii metafizicii, fiind astfel vizate implicit, con­ form celor arătate mai sus, sensul şi posibilitatea întregii prohlematici a r a ţiu ni i . În ce ea ce priveşte ştiinţele po­ zitive ele s e infătisau în primă instanţă ca ina t acabi le . ' Num�i că problerri a posibilităţii metafizicii cuprindea i n sine e a ipso ş i posibilitatea ş t i i nţelo r faotuate care aveau totusi sensul 101' :relational, sensul lor de adevăruri des ­ pre �impl,e d om eni i a ie existentului în un i ta tea indisolu·­ bilă a filozofiei. Pot fi oare separate raţiunea şi fiindul ·

acolo unde ratiunea '

cunoscătoare

este

cea ' care deter­

mină ce anume este fiindul ? Întrebarea însăşi aj u nge .pentru a sug e r a că în tregul proces is toric ere o configu raţie foarte ciudată, c ar e devine vizi b il ă abia atunci ci n d se scoa te la lumină şi se desluşeş te motivaţia lui intHll':', ascunsă nu este o dezvoltare lină, nu este o creştere continuă a unor achiziţii s pi rituale durabile sau o modi­ ficare a conţinuturilor spirHruale, a co nce p tel or , a teori ­ ilor, a sistemelor, modificare ce ar putea fi exphcată por­ nind de 1a situaţiile istorice aleatorii. Un ideal bine 'defi­ nit al filozofiei universale şi me to d a ei proprie se af:lă la î n ce put ca să spune m aşa, ca o ctit01'ie originară a filo­ zofiei' moderne şi a tuturor seriilor ce se dezvoltă în e a . Dar în l oc ca aoest ideal să dea într-adevăr roa de, e l cunoaşte ' o d estrămare internă. Aceasta j us tif ică în r a ­ port cu Încercările de a continua şi consolida acest ideal, înnoiri, restructurări revoluţi onare mai mult sau mai puţin radicale . Problema idealului autentic .al unei filo­ zofii universale si .al meto dei ei autentice dev i n acum forţa de propulsi � internă a tuturor mişcărilor filozofice ounoscute în epocă. Aceasta :înseamnă însă că pînă la urmă toate ştiinţele moderne au i nt ra t în măsura în care fuseseră întemeiate ca ramuri ale fi lozofi e i - sens pe care l-au purtat după a c e � a perm3nent în d�' înt.r-o criză ciudată resimţită tot mai mult ca e ni gm a ti că . Este vorba de o criză care nu ata că ceroetarea ştiinţifică spe­ cială în real izăril e ei te or etice şi pr acti ce şi care totuşi zdruncină pe de-a întregul a devărul cuprins în ea. Nu ­

,

,

,

--

24


este ceva ce ţine de o formă spe cială de c u ltu ră ,_ �,ştiinţă", respectiv " fi lo z o fi e " , ca o f o r m ă prin tre altele produse de umanitat ea f'uropeană. Căci ctitori a or i g i n ară a n o i i

filozofii este, potriVit celor arătate , ctitoria originară a umani tăţii europ e n e moderne, şi anume î n c a l i t a tea sa d e umanitate o a r e vrea să se înnoiască radical î n raport cu uman i tatea d e pînă atunci , cea medieva l ă şi cea antică,

_p r i n noua sa filozofie şi num a i prin eCl-. Asadg,G,. criza filozofiei înseamnă cri z a tuturor ştiinţelor m oderne în ·calTtb.1eu·-rby-ae' ·'c6hipone"nte are univefS�llit�ţU -Jil.ozofice,.

T1'î.za- mai iri.tii lare n tR� care cu timpul ' devine îrl �iL? i r. in ce m a i evid entă. a u manită ţii ,europene însăşiyif.l .-î.n�. ·tregul sens al vieţii s a l e c u-'-l t-urale . in int reaga sa "exis ..-tenţ� S ce p ti cism u l i n privinţa posibili tăţ i i un ei 'metafizi,c i , niiruirca cre di n ţei într-o filozofie universală d re p t îndru­ mă t oare a omului nou înse amnă tocmai năruirea credinţei în "raţiune "' , înţeleasă în sensul în c a re anticii opuneau pe episteme lui cloxa, Ea este cea care în u lt i mă instan�u conferă sens tuturor celor ce par să fie, tutu ror lucruri­ lor, v a l o ril or , scopurilor, şi anume incidenţa normati vă asupra a cee a ce a fost d€semnat încă de la începuturile filozofiei pr i n cuvîntul adevăr - adevăr în si ne - şi 'OV1:O<; bV, corelativ prin cuvîntul fiind O dată cu aceasta se prăbuşeşte şi c red i nţ a într-o raţiune "absolută(( d i n caTe l um e a îşi de rivă sensul, cred inţ a în sensul isto­ riei, în sensul u m an ităţii , în l i bertatea ei, şi anum e în c

ce

capacitatea omului de a da un sens raţion-al sale individuale şi general umane. Dacă

existenţei

omul pi erde această credinţă, el pierde credi nţa

"în el însuşi", în propria fiinţă pe care nu ' o a r e dintot­ dea una şi care nu i se conferă o dată cu eVi d enţa lui , " e u sî n t " , ci pe care o are şi o poate avea numai sub forma l uptei

p entr u adevărul să".1, a l uptei p en t,ru

sine însuşi

adevărat.

.el se face pe Pretutindeni fiinţa adevărată este

o ţintă ideală, o sarcini) a epistemei, a "raţiunii", opusă doar pre supuse şi r;:are în doxa este _ "de la sine inţel easY' fiir':i il ITI n ! fi supusă interogaţici. In fond·, fie­ oare cunoa,?te această deo sebire rapo rtată l a umanitatea sa adevă rat ă şi autentică, tot aşa cum adevărul ca ti n tă nu îi este st ră i n deja în viiaţa de too3te zilele: ca ţel, ca sarciRă, deşi aici el apare , doar în s e p ara re şi în r.e lati ­ vitate . Dar filozofia tr ece dincolo de această formă pr efiinţei

2::;


liminară, în prima ctitorie originară a filozofiei antice, ,esizind ideea transcen dentă a u ne i cunoaşteri universale raportate la totalitatea fiindului şi propunîndu-şi-o pe aceasta ca silrcină. Numa i că, . în însăşi î ncercarea de CI o împlini - şi aceasta se manifestă dej a în opoziţia reci­ pr oc a a vechilor sisteme - , înţelesul naiv al ac es t ei S:.lf­ cini se transformă de la sine tot mai mult într-un lucru de neî}],ţeles. Privită dinăuntru, isto'ria filozofiei imbraca tot m.ai mult caracterul unei lupte pentru existenţă, şi anume o luptă în care filozo fia se epuiz ează în ohiar sfera m is iu nii sale - a fi lo zo f i ei animate de credinţa naivă il1 ra ţiune, aflate în con.fruntare cu scepticismul ca re o deva 10rizea.ză prin negaţie sau în mod empirist. Aceasta di n urmă invo·că merml lumea care este obie ctul trăiri i, cea a experi enţei reale, ca ceva în care 11IU se găseşte nimic din raţiune şi din ideile ei. Raţi unea însăşi şi fiin dul ei devin tot mai enig m a tice, raţi unea în mă s u ra in care ea. l' S � t; cea oare conferă de Ioa sine un sens lumii existente şi, văzută din partea o pusă, lumea în măsura în care fiin ­ ţează pornind de la raţiU!1e pînă ce, la urmă, enigma tuturor enigmelor, profunda legătură de es enţă dintre raţiune şi fiind, problema care a urcat în fine în planul conştiinţei, ,a trebuit să devină tema propriu-zisă . Interes ul nostru se îndreaptă aici numai către filozo­ fia modern{l. Da r ea nu este un simplu frag ment a ceea ce to cm ai am descris, al fenomenului istoric mai c1uprin­ zător a umanităţii care luptă pentru înţelegerea de sine (căci aceiist ă expresie spune totul). In Cf\litatei-1 ei de nOU,-l ctitorie a filozofi ei, cu o nouă sarcină universală si paralel cu sensul unei renaşteri a vech ii fi lozof ii e'a est-:= totodaUI o reluC'.re şi o tra nsformare universalit (l s.e n su lui. Prin această transformare ea se c on s i d e r a cl1l.�­ mată să î n c e a pă o n o u ă epocă , absolut sigură de idee:t ei asupra fi l o zof iei şi de m etoda e i adevărată ; sigur<! , de asem enea, d e CI fi depăşit toate naivităţi le de pînă ;l C U I1 l si astfel, simultrtll , şi ori ce formă de scepti cism , tocmai prill radicalit,ltea unui nou î nce pu t Dar gre'Vatd, fără să obs erve, de propr i i l e ei naivităţi , destinul ei este .de a trebui să c<l u te mai întîi de toate - pe calea unei autod ezvăluiri treptate, motivate in noi lupte i d 2 e�1 de fin it i va a filozo fi ei, tema ei adevărata, metoda ei acje­ vărată, să d escopere adevăratele taine ale lumii şi de a' trebui să le <iducă în domeniul d eciziei. -

,

.

-

'

26


Noi, oamenii prez e nt u lui, creaţiile acestei ev ol uţii , n E

expuşi marii pri mej d i i d e a ne S'cuf'unda în po­ top ul scepticis mului şi d e a a b a n d o n a as tfel prop riul i' nO.�tru adevăr. Chibzuind cum să i eş i m din a C est impc s, privirea n i se îndreaptă înapoi spre i s t.oria 'Umanităţii noastre de a st ă zi . Nu putem dobîndi înţelegere de s i ne şi, prin aceasta, fortificare i nternă, decît pr i n olarifioărea sensului ei uni t.:1r, c a re există in ea î n c ă de- l·a origini o dată ou s a rci n a din nou ins ti tu i tă , acţ i on înd ca o f ort, ă . m ot r i c e a străduin ţelor }i lozofice. gă si m

·

§ 6 . Istoria filozofiei moderne ca luptă pentru sensul vi eţii omeneşti Dacă medităm a Siupra ·eferctului pe C.:1re l-a avut d e z­ voltarea ideilor fi lozofice asupra întregii umanităţi (nu doar asupra acelei părţi o cupate cu st u d i i fil ozofi ce) , atunci 'trebuie să spunem Abi a î nţelegerea i n tem ă a di namicii unit a r e , chi ar dacă p l ine de co ntr ad icţ ii , a filozofiei mo derne de la Des­ cartes şi pînă .î n pr ezen t face posibilă o înţelegere a acestu i p rezent. Luptele adevărate, singurele lupte însem­ na te ale epocii noastre, siht luptele dintre umanitatea d ej a pră b u ş i t ă şi umanitatea care are încă un t e me i , dar trebuie să trudeaslcă pen tru a-l m enţ i ne , respectiv pentru a d o b în: di unul nou. Luptele s pi r i tua l e propriu - zis e ale uma nităţii e urop en e oa atare se desfăşoară ca lupte ,ale filozofiilor, şi a n um e ca lupte î ntre filozofiile sc epti ce - s a u , mai pre c is , dintre' non-filozofii c a re au păst-rat doar n um e l e, n'U însă şi sarcina filozofiei "'- şi filozofUle adevărate, încă vii. Vitalitatea aces.tora constă însă în f aptu l că luptă pentru a găsi s ensu l lor adevămt şi auten­ tic si deci sensul unei u m a n it ă ti autentice. S i n e:urul mod de a porfl i p.'" dru:w� l în f;:i ptuiri'i lor - o metaffzicR, res­ pectiv o liJ o zo fi e uni vf>rs '1!ă - , un d rum plin de eforturi, este acela d e a o bJ; in e pentru raţi unea latent,,, o înţr::: l e-· gere a proprii lor p o � i bî lit ăţ i 9i de a face a s tf e l in teligibi l ă posibi litateo 1111E'i met;' fî .,-i c i ca o posibil ita te existe nţă ,lntr- îdevf1 r. Doar in fe lul ,., cesta se V a deci d e dacă u m a ­ nitatpa eur ope:'ln<'i, cu telosnL ei născllt o dEltă cu ::r en eza fi lozofiei gn';�eş ti - o um a ni t a te care dore ş te să fie una l z';rorÎ1::,i din r:oţiunp filozofică, ş i nu p o ate să fie decît în

27


acest fel - în acea infinită mişcare de la raţi unea :a­ tentă l a cea manifestă şi în ne s fîrş i ta trudă d2 autonor­ mare prin intermediul a ces t ui adevăr şi a a ces tei auten­ tici tăţi care îi sint porprii, Teprezintă o s i mpl ă iluzie istoric-fetctuaIă, un cîştig întîmplător al unei umanIti}ţi întîmplătoare. aş ezate printre cu to tu l alte u m a nit a ţi � i istoricităti sau dacă nu cumva în umanitatea el i n ă s-a m an ifest � t pe ntru întîia oară ceea ce este cu pri ns ca cn­ telehie In um a ni ta tea ca i l ta re prin însăşi esen ţa ci. Uma­ nitatea în genere înseamnă, po tri vit esenţei. a fi om în gr upări u m a n e leg at e gener at i v şi so ci a l ş i dacă omu l este o fi i n ţă dotată cu raţiune (animal rationale), atunt:: i el este astfel n umai în măsura în care întreaga sa n a tu rA umană este întemeiatii pe raţiun e . în măsura în care este orientată latent către ratiune sau est e deschis orientată către entelehia care a ajLins la sine î nsăşi, care a deveni t mantfe-stă pen t ru ea însăş i 'şi {'are ac um , printr-o necesi­ tate d:e esenţă, conduce conşti ent d evenirea omenească. In con se cinţă, filozofi a, ştiinţ a ar pute a fi definite ca miş c w e istorică a reve lării mţiunii universale, "înnăs­ cute" um anitătii ca atare. Ar fi î n tr-a devăr aşa, dacă mişcarea astăzi încă nein­ cheiată s-ar fi d ov edit a fi entelehie ajuns ă în modul potrivi t p e drumul influenţei sale pure sau dacă raţiunea s-ar fi manifestat Într-adevăr în d epl in ă co nştiinţă de ' sine În forma care este proprie esenţei sale, adică dacă ea ar fi dev-E'nit manifestă sub fo r m a unei filozofii uni ­ versale, a unei filozofii care se dezvoltă printr-o înţele­ gere apodictică consecventă dîndu-şi singurii no·r mele în limitele unei metode apodictice. Abia în felul a ces ta s-ar putea determina dacă uma nit atea europeană poartă în sine o i dee absolută, faptul că ea nu este un tip antropo­ logie pl\.l1" şi ' simplu empiric cum ar fi "China" sau " In­ dia" ; şi s- a r mai putea decide dacă spectaco lul europe­ nizării tuturor oomunităţilor omeneşti este expresia gu­ vernării unui sens abs ol ut, dacă ea ţine de însuşi sensul lumii şi nu de un non-sens istoric al acesteia. Sîntem acum siguri că raţionalismul secolului al XVIII-le a modul în ca r e a căutat să obţină ceruta înte­ meie:re a umanităţii europene a fost o naivitate . Dar oare o d ată cu aces t raţionalism naiv, care la o analiză consec­ ventă se d ove d eşte chiar absurd , trebuie a bandonat chiar sensul autentic al raţionalismului ? Şi cum stau lucrurile ,

'

,

28


în ceea 'ce' pri veşte o clarificare serioasă a acelei nalVl­ tăţi, a acelei abS'urdi,tăţi, şi aum stau lucrurile cu raţio­ nalitatea iraţionalismul'lli care ni se propune insoţit cie atîtea laude ? Nu trebuie el oare - dtică e s ă-i dăm �cul­ tare - să ne convingă prin capacitatea sa de evaluare raţională şi de intemeiere ? Nu cumva iraţi onalitatea sa este pînă la urmă tot o ra ţionali ta:te meschină şi sterilă, mai rea chiar decît aceea a vechiului raţionalism ? Poate că e s te vorba aici . chiar de raţionalitatea "raţiunii leneşe" care ucoleşte lupta pentru o lămurire a pr emiselor ultime, a obi ective lor ş i căilor cu. adevăr.:1t raţionale prefigu rat e pornind de la e le ? Dar să ne oprim aici, am luat-o m u lt înai nte pentru a vă sugera serl1 nifka ţi a excepţională ce revin e lămuritE mot ivelor celor mai profunde ale crizei în care au intrat filozofia şi ştiinţa modern[t deja foarte devreme Şi care se perpetuează într-o i ntensificare uriaşă p înă î n zilele noastre.

§ 7. Inten ţia urmărită de cercetările această scriere

din

Dar a c um să ne întrebăm pe noi înşine, pe noi filo z ofii acestui prezent, ce semnificaţie pot .să aibă şi trebuie să aibă pentru noi consta tări de felul celor făcute mai sus ? Am vrut oare să ascultăm aici un simp1u di scu rs aca­ demio ? Putem aCl1m să ne reîntQarcem netJUlburaţi l u munca no astră profesională întreruptă asupra " pr oble ­ melor no astre filozofic e", aşadar la continuarea edificării propriei noastre filozofii ? Putem într-adevăr să facem aces t lucI'lu cu toată responsabilita tea, ştiind sigur că ea va av ea aceeaşi soartă ca şi opera tuturor Oo-filowfilor prezenţi şi trecuţi, va avea, adică, o existenţă efemeră de o zi în flora filozofiilor care se nasc şi mor mereu. Tocma i in uceus ta constă propria noastră mizerie, a noas tră a tuturor celor care nu sintem filozofi literaţi ci am fost educa ţi de filozofii autenţici ai mfirevului trecut, pentru a trăi în slujba adevărului. Noi nu trăim şi nu voim s ă trăim decît în propriul nostru ad evăr. Dar în calHate de filozofi ai acestui prezent am ajuns î ntr-o d u­ reroasă contradicţie existenţială . Nu putem abandona cre­ d.inţa în' posibi litate a filozofiei ca sarcină, a di·că în posi­ bili tatea unei cunoaşteri universale . Ca filozofi serioşi ne ,

,


simţim chemaţi să înfăptuim această sarci nă. Şi totuşi" oum să-ti mentii această credintă care nu-si a re rostul ' ' ' decit in rHaţie cu acel unic ţel comrun nou ă :tulturor, ş i anume filozofia ? In term enii cei mai generali am şi înţeles faptul cii filozofarea omenească, precum Şi rezultatele -ei in exis­ t€nţa umană totală nu au niddeaum semnificaţia unor scopuri culturale particulare sau limi tate în vreun fel. In filozlofia na-astă sintem aşadar - şi cum am putea face abslt raoţie de aceasta - funcţionari ai omenirii . Res­ ponsabilitatea oo to:tul personală pentru propri a , noastră existenţă adevărată ca fi lozofi în vocaţia noastră intern­ personală po artă, totodată, în sine r,e sponsabilitatea pen­ tru existenţa a devărată a omenirii, care nu este existenţă decît în mă,sura în care este îndreptată către Un te l os şi care nu poate ajunge la o realii împli n i re - dacă în ge­ nere e posi bil aşa ceva decît prin filozofie, prin Il ai, cu condiţia să fim într- adevăr şi cu toată responsa bilitatea filozofi. Există aici - în această condiţion a.re exist en­ ţială - o po.sibihtate de evaziune ? Şi dacă nu există, ce trebui€ să facem pentru a putea crede , noi cei care cre­ dem ; noi cei care nu mai putem continua cu adevărat filozofar€a noastră de pînă acum, care ne înd�eptăţeş tf-' să sperăm că vom avea filozofi i , dar nicidecum filozofia ? Pii ma noastră reflecţie istorică ne-a limpezit nu num ai situaţia fac1JUală prezen'tă şi miieria ei ca fapt sec, dar l!e-a şi reamintit faptul că noi, ca filozofi, sîntem în ceea ce priveşte conceptele, problemele şi me todele, moş­ tenitori ai trecutului , aşa cum indică prin s arcinile pe care ni le sugerează, nouă filozofilor, cuvîntul ,,IiIozofi€". E limpede (ce altceva ne-ar putea ajuta a ici ? ) că sînt necesare a ten t e reflecţii istorice şi critice orientate catre trecut pentru a obţine, inaintea oricăror decizii, o radi­ cală înţeleger€ de sine Va trebui să căutăm în trecut ce anume a fost voit initial si de fiecare dată ca filozofie ' şi a fost voi,t în contin {lare prin toţi filozofii şi prin t.oate filozofiile între care a existat o comiUnicare istoriCă ; va trebui s-o facem însă judec�nd critic ce ·anume probează că ea posedă prin sarcini şi metode acea ultimă autenti­ cztate originaril care, o dată s esizată, înfrînge apodict(c �

vointa .

dwm se poate face într-adevăr acest lucru .şi ce în­ seamnă de fapt apodictiCitatea aptă să hotărască asupra 30


fiin ţ e i no ast r e existen ţia l e, în c alitat e de filozofi, rămîne

deocamdată neclar. în cele ce urm e ază , VOl I n cerca să i n d i c cii ile pe care a m păşit eu î n s umi şi a c ăr or via1JiJj­ tate şi rezis tenţă am pus-o la înce rcare ti mp de cîte va dece nii. Vom m erg e , aşadar, împreună înarmaţi cu s tarea de spirit cea mai s c ept i c�l , dar nu din capul locului negd­ tivă. încercăm să pătrund em dincolo de cru s ta "fapt·e lor istorice" devenite exterioare ale istoriei filozofiei, in>tero­ gind, e videnţiind, punînd la încercare sensul lor interior, tel e ol ogi a lor ascuns;'L Pe această ca le apar treptat, mai întii aproape trecute cu ve dere a , d a r a poi din ce în ce mai insistente, p os i bili tăţi pentru perspective cu to t ul noi şi car e trimit ci:1 tre dimensiuni cu totul noi. Se fac a:uzite în trebări niciod Lltă puse, se evidenţiază cimpuri de acti­ vi tate în care n- a păşit încă nimeni, corelaţii ca re nu au fos t niciodată înţelese şi cuprinse într-un mod radical. Pînă la urmă, ele impun o s chimba re de esenţă a între­ gutui sens al fi lo z o fi e i, care a fost, ca 'Ceva " de la sine inţel e s" , valabil d e - a lungul tu turor configuraţiilor ei V;'." ­ ri c e. O da tă cu noua sarcină şi te m eÎ'ul ei universal apo­ dictic se evidenţiază· p os ibi l it at e a practică el unei noi filozofii prin faptă. Se ·evid enţi ază însă şi faptul că î n treaga fil oz ofi e 'a l recutului ·a fost :ori·e n tat Lcl ir:uteri·or către acest nou sens al filozofiei, chiar dacă ea însăşi nu a fost co nşti e n t ă de lucrul acesta. Sub .ace st aspect va deve ni inteligibil şi va fi pus în lumină mai ales tragicul eşec al psihologiei m odern e ; va deveni intelibigilă exis1e n ţa e i contradictorie, faptul că trebuia (prin senSJUl care i se atribuise treptat de�a lungul istoriei) să emită pre­ t e nţi a de a fi ştiinţa filozofică fundamenta lă,. în timp ce din această pretenţi e r ezul t au consecinţe care �rau în chip e vi d e nt a bs ur d e , cele a l e aş a - n u mitului " psi h ologi sm " .

Caut să înd ru m , nu să impun, cau t doar să arăt, să descriu ce e a ce văd . Nu am' nici o altă prete nţi e decît aceea să mi se îng ădui e să vorbesc după ş ti i nţa mea şi au c uge tul cura·t, în primul r înd mie î n su mi şi, în c ons e ­ cinţă, altora, ca unul care a trăit destinul une i existenţe filozofice în î nt re ag a ei gravitate.


AVENTURA

*

ALFRED NORTH WHITEHEAD

Traducere de' Ilie Pârvu

Secţiunea 1. Noţiu ne a de civilizaţie este faarte. decan­ cer:tJantă. Cu . taţii ştim ce înseamnă civilizaţi a . Ea suge­ rează un anu mit ideal de viaţă pe acest pămînt, şi acest ideal priveşte atît fi inţele umane individuale cît şi so­ ci etăţile umane. Un am poate fi civi liza t a întreagă socie­ ta: t e poate fi civilizată ; în cele d ou ă cazuri sensurUe sînt însă di ferite. Ou taate acestea civilizaţia "este u n a dintre acele na­ ţiuni g ener ale care sînt faarte greu de defini t. Ne pra­ nunţăm cu privire la s it u a ţi i partioulare. Bute m spune că ceva es te civilizat sau că. altceva e st e barbar. Tatu"i , într un fel sau altul, noţi unea generală este evazivă . De aceea vom p race da prin exemple. I n ultimele şase secole cultura eurapeană s-a ghidat ea însăşi după madele exemplare. Sacietăţile gr ec il a r şi r am a nil or în ep oci le 10.1" de culm inaţie au fast c on s i d er a te m o delul civilizaţiei . Cu to ţi i intenţianitm să r epraduce m perfecţiunea acestar so­ cietăţi, în mad deosebit a Atenei în peria ada ei de înfla­ rire. Aceste s t an da rde au servit ş i popoarelor eurapene. Proeedura prezintă însă dezavantaje. Ea e ste retraspec­ tivă şi este limita tă la un singur tip de perf'Bcţi-une so­ cială. Astăzi 'lumea trece înt r-'Un nou stadiu al existenţei ,

,

-

* Alfred North Whitehead, Adventm'es of ldeas, New York, Macmi1lan, 1933, Free Press Paperback, 1967, p ar t e a a patra, capitolul XIX (Adventure), pp. 273-283.

32


sale. Noile cunoştinţe şi noile tehnologii au mod ificat standardele. Mo delul unei societăţ.i antice propune un ideal prea static, neglijînd un vast cîmp de potenţialităţi. Nu este, într - adevăr, suficient să-ţi îndrepţi atenţia asu­ pra celor mai bune idei sau fapte -ale antichităţii. �ezul­ t atul va fi stati c, represiv şi va promova o mentalitate decadentă. Cred, de asemene 8 , că grecii înşişi nu erau conserva­ tori sau stati ci. În co mparaţie cu vecinii lor erau cu to'tul neiSltorici. Ei erau speoulativi, aventuroşi, avizi de noutate. Cel mai ne-grecesc lucru pe care-l putem face este să:-i imi,tăm pe greci. Căci, în mod sigur, ei DU erau imi tatori. Un alt pericol ce vizează formarea noţiunilor noastre

de civilizaţie este acela de a ne ooncţ'ntra exclusiv !'\supra

unor calităţi pasive, critice, avînd de-a face în prIncipal cu Artele Frumoase. Asemenea calităţi constituie un ele­ ment important al unei so cietăţi civilizate . D ar civili­ zaţia este m ai muLt decît aprecierea artelor frumoase. Nu trebuie s-o limităm la muzee şi ateliere artistice. Propun o definiţie generală a civilizaţiei o societate civilizată este aceea car·e manifestă -cele cinci calităţi ale Adevărului, Frumosului, Aventurii, Artei şi -P ăcii. Prin ultima calitate, Pacea, nu mă refer aici la rela­ ţiile politice. Am în vedere mai degrabă acea trăsătură a spiritului fj xat] in în cre.-Jerpa că acţiunea nobilă este înc:1rporată în ins3.şi na tl) r a l ucrurilor.

Este imposibil j 11 spaţiul <;(;1JI't a cinci capitole * să discutăm toa te problemele !:>peciale pe care le sugerează aceste noţiuni. În acest capitol ne vom concentra asupra unor aspecte de filozofie şi istorie care pun .î n lumină diferitele funcţii ale acestor elemente în cadrul civili­ zaţiei.

Secţiunea 11. Din cele trei capitole anterioare şi cu această scurtă explicaţie a Păcii să considerăm că Ade­ vărul , Frumosul şi Pacea sînt suficient de clare în pri­

vinta sensurilor lor. Ne vom concentra acum asupra Aventurii şi Artei ca elemente necesare ale civilizaţiei. Tocmai în raport ou a02'şti doi factori îşi d ovedes.c slăbi­ ciunea conceptele dominante ale civilizaţiei. * Acestea sînt 1 Adevărul ; 2 Frumosul ; Frumosul ; 4 Aventura ; 5 Pacea (N.t.).

3

Adevărul ii

33


Temeiul oricărei învelegeri a teoriei sociologice - adică al oricărei înţelegeri a vieţii umane - este ideea că nu este posibilă o menţinere statică a perfecţiunii. Aoeastă axiomă eSlte înrădăcinată În natura lucrurilor. Progresul sau de-caCi,enţa sînt singur ele alegeri în faţa cărora se află umanitatea. Conservatorul pur luptă Impotriva es'enţei universului. Acest punct de vedere neeesită o j ustificare întrucît el este în m o d implicit negat în tradiţia erudită

ce derivă din gîndirea antică . .Punctul nostru de vedere s,e întemeiază pe trei prin­ cipii metafiz ic e Un pri nci piu este că esenţa însăşi a reali­ .

tăţii veritabile - cu alte cuvinte, a ceea ce este pe deplin real - o reprezintă procesul. Astfel, orice lucru ' real poate fi înţeles doar în ,termenii devenirii şi pieirii lui. Nu există nici o oprire în care realitatea este to cmai s1a­ ticul afedat în mod accidental de însu.şiri derivate din schimbarea - ciroumstanţelor. Afirmaţia contrară este cea adevărată. Noţiunea statică, respinsă aici, este derivată din gin ­ dima antică pe două căi diferite. în perioada iniţială a gîndirii sElle, amăgit de frumuseţea matematicii, re ­ prezentată de perfecţiunea neschimbă:toare, Platon a ima­ ginat o supra-lume a ideilor etern perfecte .şi etern între­ ţesute. În ultima fază a filozofiei şale, Platon respinge uneori aceslt concept, deşi nu-l elimină în mod consecvent din concepţia sa. Ultimele sale di aloguri se centreaza �e .şapte noţiuni şi anume : Ideile, Elementele Fizice, Psy­ dw- ul, Erosul, Armoni a, Relaţiile Matematice, Re cepta­ coluL Le menţionez deoarece consider că orice filozofie reprezintă de fapt o încercare de a obţine un sistem coe-· rent pl-e cînd de la unele modificări aduse acestor noţiuni . In mare parte ele sînt evi dente prin sine în oeea ce pri­ veşte semnificaţia lor generală, luată fără vreo raportare determinată. Psych e u l este, desigur, Sunetul. EroSIUl este impulsul spre re a l i z ar e a unei perfecţiuni ideale. Recepta­ colul esrte formulat în mod expres de Platon ca o noţiune difi cilă, aşa încît putem să lăsăm la o parte aici, fără ez i,tare, explicaţiile sale f,a dle. Eu înţeleg prin această noţiune ideea unităţii esenţi ale a Universului conceput ca o realirtate, liUat Însă în abstra cţi,e- faţă de "vi aţa şi mişcarea" la care trebuie să participe toate reali tăţile. Dacă vom omite Psyche-ul şi EroSiul vom obţine o lume s tatică. " Viaţa şi mişcarea", care sînt esenţiale în gîndi-

24


rea tîrzie a lui Platon, sînt derivate din acţiunea acestor doi factorI. Dar Platon nu ne-a lăsat o mtOltafizică siste­ matică. În elaborarea m o dernă a aces tor şapte noţiuni m e t a fizice va tre bll i să pl ecii:m de la noţi unea de realitati.: C;l fiind, în esenţa ei, proces. Acest proces implică un aspect fizic, şi anume pieirea trecutului pe măsură ce acesta se transformă Într-o noud creaţie. Procesul implică, ' de 3se"­ menea, un aspect spiritual, �i anume Su netul care animă idei.

­

Astfel Sufletul cre e a z cl prin sin teză un n o u fapt, ,tlz.JG­ Tiţia (Appearance), o structură alcătuită din vechi :şi nou, din receJ.!tare :şi anti cip Ire, c e se transformă, la rindul ei, î n viitor.

Sinte�a finală a acestor

trei

complexe

este

s.copul spre . care este îmboldit Sufletul de Erosul care locuieşte în el. Partea bună a acestei sinteze rezidă în realizarea unei puteri a mai multor sentimente care se fortifică I1eciproc atunci cînd se întîlnesc în noua unitalte. Partea ei rea c.onstă în ciocnirea sentimentelor intense, prin care aces'tea îşi împiedică recipoc propria dezvol­ tare . Banalitatea ei , constă în anestezia prin care răul este îndepărta1t, În acest fel, prin pură omisiune, doar cîteva sentimente, dintre cele slabe, constituie Apariţia finală. Rău e ste C2ea ce stă la mij loc între peTfecţiune şi banali­ tate. El este violenta puterii împotrh7;a puterii. Aristotel a inltrodus viziunea statică eronată printr-un ' alt concept care a contamina t întreaga filozofie ulte­ rioară. El a gîndi t substanţele prime ca fundamente sta­ tice ce pot suferi modificări calitati ve. Pentru experienţa omenească, o versiune modernă 'a aceleiaşi n oţiuni eslte metafora lu i Locke, a minţii ca un "spaţiu gol" C<lri? primeşte acţiunea ideilor. Astfel, pentru Locke reali­ tatea nu c o nstă în proces, ci în recipientul static al pro­ cesului. După versiunile lui Aristotel şi Locke, o . suh­ stanţă primă nu poate fi componentul unei alte substanţe prime. Prin aceasta. interconexiunile substanţelor prime trebuie să fie golite de realitatea substanţială proprie subS'ta nţelor prime. Datorită acestei conaepţii, asocierea realităţilor a fost, în forme diferite, o problemă a filozo­ fiei mndern e atît a m:otafizicii, cît şi a epistemologiei. Defe ctul Logicii Aristotelice a arunoat întregul accent al gindirii m etafi'Zice asupra substanUvelor şi adjectivefor, -

neglijîndu-se prepoziţiile şi eimjuncţiHe. Aceas,tă doctrină


aristotelică este negată în mod sumar în cartea de faţă. Procesul în sine consti tuie realitatea şi nu oere un reci­ pient static anterior. Astfel, pro cesele tre cutului, prin chiar dispariţia lor, oferă energia ce constituie originea complexă a fiecăfiui nou evenimenrt. Trecutul este fiinţa­ rea ce constituie baza oricărei noi realităţi. Procesul este absorbţia într..., o nouă unitate C'll idealurile şi anticipările ei, prin acţiunea Erosului creato r .

Secţiunea III. Vom trece la al doi lea principiu meta­ fizic. Este concepţia că orice si,tuaţie prezentă a realităţii este prin natura sa propde finită. Nu există o totaUtate care să fie armonia tuturor perfecţiunilor. Ceea ce se rea­ lizează în o rioe eveniment al experienţei exclude în mod

necesar o varietate nelimiltată de posibilităţi contrare. Există de fiecare dată "alţii" care ar fi putut să fie daI' nu sînt. Finitudinea nu este rezultatul răului s.au al im­ perfecţiunii. Ea rezultă din f.aptul că există posibi lităţi de armonie care nu produc răul prin realizarea lor si­ multană sau hU sînt apte pentru o asemenea conexiune. Acest princi piu este un loc comUn în arte le frumoase. El este, de asemenea - sau ar trebui să fie - un loc comUn În filozofia politică. Istoria nu poate fi înţeleasă decît ca teatrul unor grupuri diferilte de idealişti ce ur­ măres·c idealuri care nu pot fi realizate în mod simultan. Nu poţi forma . vreo judecată de valoarea considerînd fie­ care grup în mod separat. Răul rezidă în as,ocierea care este urmărită.

Acest principiu al incompalt ibilităţii interne are o im­ portanţă deosebită pentru , concepţia noastră asupra lui Dumnezeu. Conceptul unei imposibilităţi de aşa Ratură înaît Dumnezeu însuşi nu poate să o depăşească a fost Un lucru pe deplin familiar teologilor de-a lungul seco­ lelor. Într-adevăr, fără de el ne-ar fi greu să gîndim o

natura

divină

determinată.

Dar,

în mod

�rios,

t

după

cîte ş'tiu, ,această noţiune de incompatibili ate n-a fost niciodată

aplicată

idealurilor

întrupate în realitate

di­

vină. Trebuie să concepem Erosul Divin ca o animare ac­

tivă a ţuturor idealurilor, impulsionînd realizarea lor fi­ nită, fiecare la momentul determinat. Astfe l · trebuie să

fie

inerent

naturii

lui Dumnezeu un proces prin

infinitatea să se actualizeze.

66

care


Nu 'este necesar să urmărim mai departe teologia. Dar se conturează distinct i deea că este posibilă susţinerea conc€ptuală a celor incompatibile şi la fel şi compararea Ion conceptuală. De asemenea, există sinteza dintre ani­ marea con ceptuală şi realizarea fizică. Ideea animată COll­ ceptual poate fi identică cu ideea actualizată într-un fapt fizic sau poa te fi diferită, compatibilă salU incompatibilă ou ea. Această sinteză a idealului cu realul esrte ceea ce se petrece î n fi ecare eveniment real finit. Astfel, în orice civilizaţie aflată l,a momentul ei de evoluţie cel mai înalt vom găsi realizat într-o mare mă­ sură un tip determinat de perfecţiune. Acest tip va fi complex, admiţ,i nd diferenţieri îh privinţa ,amănuntelor, într-un fel s au altul. Starea de înfl.orire deplină a unei civilizaţii se poate păstra la cel mai înalt nivel atita vreme cît sînt posibile experienţe noi înăuntrul tipului. Dar atunci cînd aceste variaţii minore sinlt ,epuizate, tre­ buie să s,e p€treacă un lucru din două. S-ar putea ca so­ cietatea respectivă să fie lipsită de forţa imaginaţiei. Atunci se instalează decăderea. Repetiţa produce o scă­ dere treptată a j u decăţii criticii aotive. Domină conven­ ţia. O orto doxie savantă înăbuşă aventura. Ultima sclipire de originalitate Ee manifestă în supra­ vieţuirea sa tirel. Sa tira nu implică neapărat o societate deca dentă, deşi înflorirea ei este legată de trăsăturile învechite ale sistemului social. Este caracteristic faptul că un autor satiric ca Lucian s-a născut la sfîrşitul epo­ cii de aur a culturii roma ne, puţin după mo artea lui Pli­ nius cel Tînă r şi a lui Tacitus. Din nou, la sfîrşitul epocii de aur a culturii Renaşterii, în secolul al XVIII-lea, Vol­ taire şi Edward Gibbon, în stiluri diferite, au adus satira la perfecţiun e . Satira era firească în perioadele în care se a p ropiau Revoluţia Americană, Revoluţia Franceză şi Revoluţia Industrială. Din nOu a apărut o epocă nouă, prima fază a industrialismului modern. Ea s-a dezvoltat

în mod constant timp de un secol şi jumătate. Perioada ei . centrală a fost numită Epoca VicJtotiană. În a ceastă perioadă popoarele europen.e au creat noi . metode pentru indu s t r i e ; ele au populat America de Nord ; au dezvol­ tat comerţul cu vechile civilizaţii ale Asiei ; au dat noi direcţii literaturii şi artei ; şi-au remodelat formele d e guvernare. Secolul a l XIX-lea a fost o epocă de progres a l civilizaţiei pe planul relaţiilor umane, al ştiinţei, �

37


industriei, literaturii, politicii. In cele din urmă ea şi-a istovit forta. Sfîrsitul ei a fost marcat d� izbucnirea Raz­ boiuiui Mondial, �are a mar·c at, de asemenea, schimbarea hotărîtoare a vietii umane Într-o directie încă neînteleasă pe deplin. Dar s fîrşitul epocii a fost �arcat de înfiorirea satirei - Lytton Strachey în Anglia, Sinclair Lewis în Statele Unite ale Americii. Satira este ultima strălucire de originalitate a u nei epoci pe sfîrşite, confruntate cu de­ cadenţa şi plictis·e ala.Noutatea a dispărut ; a rămas amă­ răciunea. Prelungirea formelor de viaţă istovite înseamnă de cadenţă lentă în care repetiţia nu mai este însoţită de apariţia unor valori noi . Ea ar putea avea o forţă puter­ nică de supravieţuire. Căci decadenţa, nes.tînjenită de ori­ g inalitate sau de forţele exterioare, este un proces lent. Dar valorile vieţii sînt in reflux lent. Rămîne spectaco­ lul civilizaţi ei fără nici una dIn r ealităţile ei.

Faţă de acest declin lent există o alternativă. Un po­ por poate epuiza o formă de civilizaţie fără a-şi fi epui­ zat propriile surse creato are dţ' originali-t ate. În acest caz, poate urma o perioadă rapidă de tranziţie ce poate fi sau nu însoţită de dislocări ce impHcă multe sÎ'tuaţii ne­ feri ci-te . Asemenea perioade au existat în Europa la sfîr­ şitul EVlUlui Mediu , în timpul peri oadei relativ lungi a Reformei, la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. Să sperăm, de asemenea, că epoca noastră poate fi considerată ca o perioadă de schimbare spre o nouă direcţie a civilizaţiei, ce va implica în dislocările ei un minimum de suferinţă omenească. Şi dej a, fără îndoială, suferinţa ' Războiului Mondial a fost suficientă pentru a se produce orioe schim­ bare radicală.

Aceste tranziţii rap ide spre noi tipuri de civilizaţie sînt posibiLe doar cînd gîndirea o ia înaintea acţunii prac­ tice. Vigoarea unui popor este atunci împinsă spre aven­ tura imaginaţei, astfel încît să se anticipeze avent�ra practi că, a explorării. Lumea visează la lucruri noi, pen­ tru ca apoi, la timpul po-trivit, să se trezească singură pentru a le înfăptui. Într-adevăr, orice aventură practică iniţiată pornind de la un scop determinat implică o aven­ tură a gîndirii referitoare la lu cruri nerealizate încă.

Înainte de a se îmbarca pentru America., Columb a vi:,at la Estul îndepărtat, la lumea s,ferică şi la o ceanul fără

drumuri.

38

Aventura îşi atinge

rar·eori ţelul ei predeter-


minat . Columb n-a aj un.s niciodată în China. El a des­ coperit însă America. ",

Uneori aventura acţionează în cadre date. Ea îşi poate calcula atunci ţelul şi îl poate atinge. Asemenea aventuri constituie pulsaţiile schimbării în cadrul unui tip de civi­ lizaţie prin care o epocă de 'Un gen determinat îşi men­ ţine ' prospeţimea. Dar, dată fiind vigoarea aventurii, mai devreme sau mai tîrziu saltul imaginaţiei derpă,şe'ş te li­ mitele sigure ale epocii şi limitele sigure ale normelor învăţate proprii j udecăţii critiCle. El produce atunci dis� 10cări şi confuzii ce prefigurează apariţia JUnor idealuri noi pentru opera civilizatoare. Un popor îşi menţine vigoarea atîta vreme dt el per­ cepe un contrast real între ceea ce a fost şi ceea ce poate fi ; şi atîta vreme cît are curaj-ul ,de a se ,aventura, dincolo de oertitudini1e ,trecutului. Fără aventură dvilizatia de. c,ade în mod definitiv. Din aceste motive, definiţia culturii ca fiind cunoaşte­ rea celor mai bune lucruri ce s-au spus sau făcut este atît de periculoasă, date fiind omisiunile pe care le impli­ că. Ea omite faptul fundamental că, la vremea lOT, ma­ rile realizări ale trecutului au reprezentat aventurile tI1e­ cutul'Ui. Numai un om cu spiritul aventurii poate înţe lege măreţia trecutlUlui. La vremea ei, literatura trecutului era o aventură. Eschil, Sofocle, Eturipide au fost aventu­ rieri în lumea i deilor. A citi operele lor fără nici o re­ ceptiviiate faţă de noi l e căi de înţelegere a lumii şi pen­ tru savur area emoţiilor ei înseamnă a pierde acea viva­ citate ce constituie întreaga lor valoare. Aventurile sînt însă pentru oamenii aventurilor. De aceea .o cunoaştere pasivă a trecuiului pierd e întreaga valoare a m�sajului lor. O civilizaţie activă are nevoi;e de erudiţie ; dar, prin în­ săşi natura ei, ea trebuie s-o depăşea.s,că. Secţunea IV Al, treilea princip1u metafizic poate fi numit Principiul Individualităţii. El s,e referă la doctrina Annoniei. Omiterea lui reprezintă, cred, cea mai mare bcună a discuţiilor tradiţionale asupra acestui concept. într-adevăr, în ultima vreme, o dată cu influenţa domi­ nantă a do ctrinei senzualisJte a percepţiei , concepţiile mo­ derne asupra Armoniei ce caracterizează o mare eXpt�­ rienţă au atins punctul cel mai de jos. A cea.stă doctri­ nă senzualistă .îşi concentrează atenţia mai degrabă asu­ pra unei armonii doar calitative într-o experienţă rela-

39


tiv săracă în privinţa o biectelor de semni1:icaţle supe­ rioară. C&mplexul căruia îi este aplicabil termer.ul Ar­ monie este gîndit d o ar ca un pattern spaţi o -temporal de

sezanţii. Armonia derivată dintr-un asemenea complex aparţine unui tip degradat, vag, banal, sărac în proiect şi intenţie. Cel mult el poate incita prin stranietate. Ceea ce este mai rău, el cade în nesemnificativ. El este lipsit de orice elemen t puternic, captivant, capabi l să pund în mişcare profunzimile simţirii. P eroepţi a senzorială, in ciuda proeminenţei ei în cadrul conştiinţei, aparţine ele­ mentelor superficiale ale ·experienţei. Tocmai in acest punct doctrina aristotelică a substanţelor prime şi-a ma­ nifestat efectul ei negativ cel mai grav. Întrucit conform acestei doctrine nici o substanţă indivi duală primă nu poate să intre în consti t uirea 'lInor complexe de obi ect e observate În orice situaţie determinată a experienţei . De­ terminările sufletului sînt astfel limita te la univers:11ii. Potrivit sistemului met afizic pe care.:.l sugerez, această concepţie aristotelică reprezintă o ero are absolută . Faptele reale indiViduale ale trecutului constituie baza experien.­ ţei noastre prezente. Ele constituie reali tatea din CUI E' se naşte situaţia prezentă, realitatea din care aceasta derivă izvorul �moţiej , din care-şi moşteneşte ţelurile, către care îşi orientează pasiUnile. La baza experienţei se âflă Un amestec de sentimente derivate din realităţi . indivi­ duale sau ori entate spre acestea. Astfel, pentru a conferi forţă experienţei, noi cerem să se distingă factorii corn­ ponenţi, fiecare ca ,u n "El" i n dividual cu propria sa se m­ nificaţi e. Viata noastră . es,te dominată de lucruri durabile. fie­ ' care fi i nd perceput ca o unitate a unei mulţimi de eve­ nimente legate prin forţa moşteniri i . Fiecare asemenea entitate permanentă stringe în unitatea ei calităţile schim­ bătoare ale numeroaselor ei evenimente. Este, poate. obiectul pe care-l iubim sau este cel pe care-l urîm . Exis'tă un "El" simplu U n fapt real a l trecutului , ce se prelungeşte în pr,ezent - care concentrează în sine -

bogăţia de emoţii derivată din numeroasele evenimente ce îl compun. Asemenea individualităti durabile'! ca fac­ tori ai experienţei, condiţionează o. � ariertate e senti­ mente, o amplitudine a scopului şi -o puteŢ1e regulativă de a coborî , în fundal rămăşiţele lucrurilor ce aparţin avut în irnensităţii trecutului. Desigur, acest lucru l-a

d

40


vedere Descartes prin realitas objectiva care, în concep­ ţia sa, se asea mănă mai mult sau mai puţin cu ceea ce în sensul nostru ar fi percepţiile.

O experienţă complexă ce include atenţia conştientă .asupra acestor individualităţi durabile desfăşoară de în­ dată un amestec de sentimente ce depăşesc or.i ce aspect derivat din configuraţiile senzoriale, considerate în S l l l e . Marea Armonie este armonia individuali,tăţilor durabile, .legate în unitatea unui fundal. Din această cauză noţiu­ n ea de li bertate obsedeazd civilizaţiile dezvoltate. Deoa­ rece libertatea, in oricare dintre multiplele ei sensuri, este aspiraţa către o puternică autoafirmare. Luînd în considerare procesul prin care se con�tituie ,existenţa unui eveniment în experienţă , percepţia indi­ vidualilor durabili trebuie să aparţină Apariţiei ultime prin care evenimentul îşi găseşte sfîrşitul. Deoarece î n faza primă trecutul s e află la originea procesului în -vir­ tutea adivizării dif'eritelor lui evenimente indiv i d uale. Aceasta este Re alitatea ce constituie sursa unor noi eve­ nimente. Procesul este orientat de acţiunea polului spi­ ritual cqre oferă conţinutul conceptual pentru sinteza cu Reali tatea. Acolo, în cele din urmă ia naştere Apariţia, care este Realitatea transformată după sinteza cu jude­ cata critică de natură conceptuală. Apariţia este o sim· plificare printr-un proces de accentuare şi combinare Astfel individualii durabili, cu varietatea lor de semni­ ficaţie emoţională, apar în prim-plan. În fundal stă o masă de situaţii nediferenţiate ce constitliie ambianţa cu

tonul ei emoţional vag. Într-un sens general, Apariţia re­ prezintă o o peră de artă, degaj ată din Realitatea prima­ ră. În măsura în care Apariţia accentuează conexiuni '?i calităţi ale conexiunilor care există de fapt in Healit atE: , Apariţia exprimă în med fidel Realitatea. Dar Aparitia s-ar putea s ă fi produs conexiuni . şi să fi introdys cali­

tăţi c e nu-şi află Un c.orespondent în Reali tate. In acest caz evenimentul experienţei conţine în sine un fals, :-ji anUme separarea Apariţiei de Realitatea ei. În orice caz. Apariţia este o simpli ficare a Re alităţii c ar e o reduce la un prim-plan de individuali dur abili şi la un fundal

de evenimente indistincte. Percepţia senzorială

aparţi ne

Apariţiei. Ea este interpretată ca indicînd, în m o d fidel

sau nu, indivi dualii du rabili.

41


în acest fel, baza unei experienţe puternice, pătrun­ zătoare a Armoniei este o Apariţie cu un prim-plan de individuaH durabili care aduc cu ei o forţă .cu 'un c:a rac­ ter subiectiv si cu un fundal care oferă conexiunea nece­ sară, Neînd-ailelnic, Armonia este esenţialmente o Armo­ nie a unor sentimente calitative. Dar introducerea indi­ vidualitor durabili tr:ezeşte din Realitalte o forţă a sen­ timentelor deja armonizate pe care n-o poate produce nici o reprez entare de suprafaţă a senzaţiilor. Aces ta nu eS1te un subiect de interpretare intelectuală. Exis.tă o contopire re ală a sentimentelor fundamentale. Astfel, civilizaţia, în scopul ei de a rafina simţirea, va trebui să-şi organizeze astfel relaţiile ei soci ale şi re­ latiile membrilor ei cu mediul lor natural, Încît să tre­ ze ască în experienţele membrilor ei Apariţii dominate de armonii ale lucrurilor durabile în mod puternic. Ou alte cuvinte, ,Arta trebuie să tindă la producerea indivi­ dualităţii deltaliilor componente ale alcătuirilor ei. Ea nu se poate mulţumi doar cu simpla agregare a calităţi lor. In acest din urmă caz ea ar deveni banală şi anostă. Arta trebuie să creeze astfel, încît în exp erienţa privitorului individualii s ă apară ca şi cum ar fi nemuritori prin mo­ dul cum soli cită străfundurile profunde ale simţirii. Din această 'cauză nu reprezintă un paradox afirmaţia ca o mare civilizaţie pă trunsă de Artă prezintă membriior ei lumea învăluită în Apariţia nemuririi. lndividualii pe care ea îi prezintă ca Apariţie aparţin în măsură egală eternitătii. ' Este tocmai ce·ea c,e întîlnim în m area Artă. înseşi detaliile operelor ei trăiesc în cel mai înalt grad pentru sine. Ele au pretenţii proprii la individualitate, c,ontribu­ ind în acelaşi timp la întreg. Fiecare asemenea detaliu participă la grandoarea prin într�g şi manifestă, de a';€­ menea, o individualitate c e pretinde atenţie ca atare. Ca un exemplu, sculptura şi ornamentele unei cate­ drale gotice - bunăoară cea din Chartres - sînt, sub.­ ordonate armon,iei. Ele conduc privirea în sus, spre ar­ cadele superioare, şi orientează privirea orizontal, către simbolismul suprem al altarului. Ele atrag atenţia pr,in frumuseţea detaliului. Şi totuşi, ele se. suSJtrag atenţiei deter�inînd privi r:ea să pătrundă senmificaţia întl"'egului. Dar sculptura şi ornamentele nu şi-ar rea liza rolul lor dacă n-ar avea o individualitate absolută, rtrezind o va42


rietate de sentimente atunci cînd sînt considerate sepa­ rat. Fieoare detaliu pre ti n de o exist enţă p erman en tă

pentru sine şi în acel aşi timp o cedează în folosul î ntregi i

c�poziţii. Din n ou, valoarea disonanţei este produsă de această importanţă a i nd ivi dual i tăţii puternice a detalii lor. Di­ sonanţa i ntensifică întregul atunci cînd ea s.erveşte la ac­ �entuarea indivi dualităţii părţilor. Ea transformă preten ­ ţia lor de existenţă în sine într-un sentiment puternic.

Ea salvează întl"'egul de banalitatea unei armonii doar calit 3'tive In acest fel apare acum importanţa adevărului. A d E- ­ vărul opini!e i este i mportant atît în sine, cît şi prin con­ s eci nţele lui. Dar mai presills de toate apare i mpo r tuntă relaţia a d ev ăr a Lă a Ap a ri ţiei cu R e al i t at e a O' imperfec­ ţi u ne gravă a adevă rul ui li mitează măsura în car;� o forţă oarecare a sim ţi ri i poate f i adunată din străfundu­ riie Realităţii. Fal s it ăţi i îi lipseşte astf el f orţ a magIca prin care frumosul ce e:ste dincolo de puterile de expre­ sie ale vorbirii poate fi chemat la viaţă parcă de baghe t a unui vrăj i tor. Din a cest e m otive, civilizaţia u n ei societăţi presupune virtuţile Adevărului, Frumuseţii, Aventurii şi Artei. .

.

.


o CONFERINŢĂ DESPRE ETICA LUDWIG

*

WITTGENSTEIN

Traducere de Cătălin Partenie

î nainte de a începe să vorbes,c despre tema propriu­ zisă a a,c2stei confer inţe, îngăduiţi-mi să vă spun cîteva lucruri cu caracter introductiv. Simt că voi avea mari d ificultăţi în a vă comunica gîndurile mele şi cred că unele dintre ele ar putea fi diminuate prin menţionarea. lor prealabilă. Prima, pe care aproape că nu aş avea nevoie să o menţionez, , este că engleza nu este limba mea maternă şi, prin urmare, exprimarea mea va fi ade­ sea lipsită de aoea precizie şi subtilita,te care sînt de do­ rit atunci 'CÎnd cineva vorbe9te despre un subiec.t ,dificiL Tot ce pot să fac este să vă cer să-mi iaceţi sarcina mai uşoară, încercînd să ajungeţi la înţelesul spuselor mele. în ciuda greşeli lor d� engleză pe care am să le fac în

mod constant. A doua dificultate pe care o menţionez­ este aceea că, probabil, mulţi dintfle dumneavoastră aţi veni,t la această cOhferinţă a mea cu aşteptări puţin ne­ întemeiate. Pentru a vă clarifica aS,upra ac-estei chesti­ uni, am să' vă spun cîteva ,cu"inte cu privire la motivul pentru care am ales acest subi ect. Cînd fostul dumneavoastră secretar lŢli-a făcut onoarea

de a-mi cere să ţin

o expunere în cadTul acestei Societăţi, primul meu gînd a fost C;ă am să o ţin negreşit, i ar al doilea gînd al meu a fost că, de vreme ce voi avea prilejul să vă vorb-esc. '" Ludwig Wittgenstein, "A Lecture on Ethics", The Philoso­ 1965, pp. 3-12.

phical Review, ian.

44


.ar trebu i să vorbesc despre un lucru care m-ar pasiona să vi-l comunic şi că n-ar trebui să ratez acest prllej , ţinîndu-vă o co nferinţă despre, să zicem, logică. Am ]lU­ mit aceasta o ratare, căci - pentra- dumneavoastră explicarea u nei chestiuni \'?tiinţifice ar necesita o serie de conferinţe şi nu o expunere. de o :oră. o altă variantă ar f i fost aceea de a vă oferi ceea ce se numeşte o COYl­ ferinţă ştiinţifică de popularizare, adică o conferinţă care urmăreşte să vă facă să credeţi că înţelegeţi un lucrLl pc care, de fapt, nu-l înţ-21egeţi şi să satisfacă ceea ce cu -c red că este una di ntre cele mai ieftine dorinţe ale omu­ lui mo dern , şi anume curiozitatea superficială cu privire la ultimele descoperiri ale ştiinţei. Am respins aC2::.te variante şi m-am decis să vă vorbesc despre- lln subi. ect ce ' î mi pare a fi de importanţă generală, sperînd ca f:X­ pUI1-2rea mea v-ar putea ajuta în clarificarea gîndurilor dumneavoastră despre acest subiect (chiar dacă veţi fi într -lin dezacord total cu ceea ce voi spun e despre el) . A treia şi ultima mea dificultate este una inerentă, de fapt, majori tăţii conferinţelor filozofice lungi, şi anume că ascultătorul este incapabil să privească şi drumul pe. ·c are este condus şi ţinta spre care este co ndus . Cu alte cuvinte, ascultătorul îşi spune fie "Înţeleg tot ce zice, dar unde Dumnezeu vrea să aj ungă", fie "Văd ce urmă­ reşte, dar cum Dumnezeu o să aj ungă acolo". Tot ce pot să fac este să vă cer încă o dată să aveţi răbdare !?i să sp€­ raţi că la sfîrŞit veţi putea vedea şi drumul şi locul către <:-are el se îndreaptă. Acum am să încep. Tema conferinţei mel'e est:e, după cum ş,tiţi, eţica�_şi am să adopt explicaţia Re care profe­ sorul MoorE: '-o�-- aă acestui termen în cartea sa PrilLcipia Ethica. El spune aşa "Etica este cercetarea generală a ceea ce es'te bun. " Eu am să folosesc însă termenul de etică într-un sens puţin mai larg, şi anume într-un sens care include de fapt ceea ce eu cred că este partea esenţială a ceea ce se numeşte în general esteticd. Şi ca să vă fac să vedeţi cît mai clar cu putinţă care consider eu că este obiectul eticii, am să vă prezint un număr de expresii mai mult sau rŢlai puţin sinonime, fiecare putînd ft substituită definiţiei de mai înainte ; şi, en u­ merîndu-le, aş dori să obţin un efect de acelaşi fel cu �el pe -care l-a produs Galton atunci cînd a suprapus pe 45


aceeaşi placă fo,tografică mai multe imagini ale unor chipuri diferite, pentru a obţine astfel imaginea acelor trăsături tipice pe care toate chi purile re spe c ti ve le a ve au în comun. Şi, aşa cum - ar�tîndu-vă o astfel de­ fotografie colectivă - aş putea să vă fac să vedeţi care este chipul tipic de, să ,zicem, chinez, to,t aşa, dacă vă. veţi . uita prin şirul de sinonime pe care am să vi-l pre­ zint, veţi putea - sper - să vedeţi trăsăturile caracte­ ristice pe care 'ele toate le au în co mun - şi acestea: sînt trăsăturile car acteristice ale eti ci i . Acum, in loc s ă spun "Etica este cercetarea generală a ceea ce esie bun''. aş putea spune că etica este cercetarea a ceea ce teste va,­

s a u ' a ceea ce e s t e cu adevărat important, sau aş putea s'pune că etica este cercetarea sensului vieţii, şau a ceea ce Iace r a viaţa să merite să fie trăită, sau a mo­ ,d u l ui corect de a-ţi trăi via ţa. Cre.d că , d acă v'ă ve,ţi uita la toate aceste fraze, veţi avea o idee aproximativă cu privire la ce este acel ceva de care se ocupă etica. Acum, primul lucru frapant în l egătu ră cu ·to ate acest.e expresii este că fiecare din ele este de fapt -:r�losit� -in d ouă sensuri foarte diferite. P e unul -n "v:oi-ni.imi serl ­ stil comun sau relativ, iar pe celălalt sensul - e tic s alI absolut. Dacă spun, de exemplu, că acesta este. uri-scaun bun, a cea st a înseamnă că scaunul serveşte unui anum e scop predetermi na.t, i a! cuvîntul bun are aici �[lţ€'les nu­ mai în măsura în care acest scop a f os t fixat în p re ala ­ bil. De fapt, în sensul său relativ. cuvîntul bun în­ seamnă pur şi simplu corespunzător unui anumit s t a n ­ dard predeterminat. Astfel, cînd spunem că acest om este u n bun pianist, noi vrem să s punem că el poa t e interpreta piese d e un anumit g "ad d e difi c ul t a t e c u Un a nu mit grad de dex t e r i t at e . La fd, dacă spun că pentru mine este important s ă nu r ăcesc, vreau să spun că ră­ ceala pr od u ce în vi aţa mea -a nu m i te tulburări CE: po t fi d escris e şi dacă spun că aceasta este calea ce a bună, vreau să spun că aceasta es te calea cea bună în ra po r t cu o anumită ţintă. Folosite astfel, aceste 2xpr esji nil p rezintă nici o problemă dificilă sau obscură . Dar l) U a'ce sta este modul în care le foloseşte e ti ca. Să presu­ punem că eu aş putea juca tenis şi că unul dintre dum­ neavr: astră m-ar vedea jucînd , şi mi-ar s p un e "Jod dest ul de prost". Să presupunem că i-aş răspunde

l ciro s

"Ştiu, .j oc prost, dar nu vreau ., ă joc mai bine". In acest

46


caz, tot ceea ce ar putea spune celălalt ar fi ,! Atunci totul e în regulă". Să presupUnem însă că i-m n spus cuiva o minciună absurdă şi că ac'esta vine la mine 5i-mi spune "Te.-ai purtat ca un ticălos" ; dacă eu li răspund "Ş tiu că m-am purtat urît, dar atunci nu am vrut să mă port rpai bine" , ar putea el să-mi spună " Atunci totul e în regulă" ? Bineînţeles că nu ; el mi-ar spune "Trebuia să fi vrut să te porţi mai bine. " Aveţi aici o judecată absolută de valoare, în timp ce în pri­ mul caz era vorba despre o judecată relativă. Esenţa acestei diferenţe pare să Iie în mod evident aceasta fie­ care judecată de valoare relativă este un simplu Enunţ faotual şi de aceea ea poate fi pus ă într-o formă care îşi pi erde orice aparenţă a unei j udecăţi de valoare ; în loc să spun "Acesta este drumul bun spre Granchcs­ ter", pot la fel d'e bine să spun "Acesta este drumul bun pe care -trebuie să îl urmezi dacă vrei să ajungi in Granchester în cel mai scurt timp " . "Acest om este un bun alergător" înseamnă pur şi simplu că acest OHl. aleargă un anumit număr de mile într-un anumit număr de minute şi aşa mai departe. Ceea ce vreau eu să sus­ ţin este că - deşi toate judecăţile de valoare relativă por fi prezentate ca fiind simple enunţuri factuale - nici un enunţ factual nu poate fi sau implica vreodată o ju­ decată de valo are absolută. Daţi-mi voie să vă explic aCe'SJt lucru. Să presupunem că cineva dintre du:mnea­ voastră este om,n isdent şi, prin urmare, cuno aşte toate mişcările tuturor corpurilor din lume, fie acestea vii sau moarte, şi că, de asemenea, cuno aşrte !toate stările men­ tale ale tuturor fiinţelor umane ,care au 'existat vreo­ dată ; şi să presupunem că acest om a scris tot ce ştk într-o carte mare. Atunci, această caI'te va conţine în­ treaga descriere a lumii . Ceea ce vreau să spun este că această carte nu conţine nimic din ceea ce noi am nu­ mit o judecată etică sau ceva ce ar putea implica logic o astfel de judecată. Ea conţine desigur toate judecăţile rela'tive de valoare şi toate propoziţiile ştiinţifice adevă­ rat.e, ş i , de fapt, toate propoziţiile adevărate care pot fi alcătuite. Dar, toate faptele descrise, ca să zicem aşa, stau la acelaşi nivel şi, în acelaşi fel, toate pI'Opoziţiile stau la acel aşi nivel Nu există propoziţii care, în vreun sens abs olut, să fie sublime, importante, sau banale. Poate că unii dintre dumneavoastră veţi fi de acord cu 47


acest lucru şi vă veţi a minti de vorbele lui Hamlet : "Nimic nu-i bun sau rău, gîndirea doar le face aşa." ,J??T aceas ta poate duce din nou la o înţelegere greşită. Ceea ce spune Hamlet pare să implice că b un şi rău, deşi nu sînt cali tăţi ale lumii din afara noastră, sînt atribute pentru stările noastre mentale. Ceea ce vreqU însa să spun -este că o stare mentală în măsura în care prin aceasta înţelegem un fapt pe care îl putenieiescrie-,- 'riu e s t e în nici un sens etic bună sau rea. Dacă' vom '-cm:-' de exemplu, în c a rte a lumii - de ca r e v 6'rb ea m - descrie­ reiuJ,n'eL Qri me cu toate detaliile sale fizice �i psIholo­ gIce, si mpla descriere a aces'tor fapte nu va conţine ni­ mTc-afrf 'cee a ce noi am putea să numim propoiiţie etică. Crirrîa va fi exact la acelasi nivel cu ori car e alt eveni­ mffit,-sa,--.zicem căderea unei pietre. D esigu r citirea aces­ tei- CTe.<;'crieiT' po ate să ne producă a'urere �au mînie, s ", u o ri ce altă emoţie, sau am putea citi d-espre durerea �al"i m înia produsă de această crimă în sufletul altor oameni atunci cînd ei au aflat despre ea, dar ,to ate acestea nu sînt decît fapte, fap te şi iar fapte şi nu etică. Şi acum, trebuie să spu n că d acă mă gîndesc la ceea ce ar tre­ bui să fie cu adevărat etica, în cazul în care ,ar exista o astfel de ştiinţă, rezultatul îmi pare evident. Imi pare evi dent că nimic din ceea ce am putea gîndi sau rosti vreodată nu poate fi chiar ace.l lucru Că nu putem scrie o carte ştiinţifică, al cărei subiect să fie în mod intrin­ s ec sublim şi deasupra tuturor celorlalte subiecte. Eu nu pot să descriu ceea ce simt decît printr-o metaforă ; dacă cineva ar putea scrie o carte despre etică, care să fie cu ade vărat 'O carte despre etică, această carte ar distruge, cu o explozie, toate celelalte 'cărţi din lume. Cuvintele noastre, folosite aşa cum le folosim în ştiinţă, sînt vase capabile numai să conţină şi să .transmită în­ ţeles şi s e n s înţeles şi � ens natural . Etica, da�ă �este cev,a. este supranaturală, iar cuvin t ele noastre nu ex primă de­ cît fapte ; aşa cum o -ceaşcă nu po ate conţine deeft o· ceaşcă plină cu apă chiar dacă torn în ea un galon. Am spus că , în ee priveşte fap tel e şi propoziţiile, nu există decît valori relati v e şi un bine, drept etc. relativ. Daţi-mi voie, înainte de a merge mai departe, să ilus ­ trez aces,t lucru printr -un exemplu destul de evident. Drumul cel bun este drumul care duce către un scop predeterm inat în mo d arbitrar şi este foarte clar pentru ,

'

,

-

,

,

.

,

'

48


nai taţi că nu are nici un sens să var b i m despre drumul' cel bun în afara unei asemenea ţinte predeterminate. Să vedem acu m ce am putea înţelege prin ex presi a "dru­ mul bun în mad absalut". Cred că am putea înţelege drumul pe care oricine, văzîndu-I, ar trebui să îl ur-­ meze cu necesitate lagică sau ar trebui să se simtă ru­ şinat dacă nu îl urmează. In mod similar, binele absolut, dacă ar fi a stare de lucruri ce paate fi descrisă, ar --I( acela pe care fiecare, independent de gusturile şi încli­ naţiile sale, ar dari în mad necesar să-I dobîndeascA sau s-ar simti vin ovat în cazUl în care nu l-ar dobîndi. Vreau să spun" că a atare stare de lucruri este a himeră. Nici a stare de lucruri nu are, in shie, ceea ce aş nu mi pute­ rea cae'r citivă a unui judecător absalut. Atunci, ce are fiecare dintre nai care - ca mine - este tO,tuşi tentat­ să fol osească asemenea expr.esii, precum "bine absolut" , " valaa r e absGlută" etc., 'ce avem na i în minte şi ce în­ cercăm să exprimăm ? Ori de cîte ari încerc să-mi cla­ dfic acest lucru, este firesc să-mi reamintesc unele ca­ zuri în care aş falasi, cu siguranţă, aceste expresii, şi atunci sînt în situaţia în care veţi fi şi dumneavoastră dacă, de exemplu , vă vai ţine a canferinţă despre psi­ holagia plăcerii . CeE:a ce aţi face în această situaţie ar n s ă încercaţi să vă reamintiţi unele situaţii tipice în care <I ţi simţit in t atdea u na plăcere. Căci, păstrînd această tu aţie în minte. tat ceea ce vă vai spune va deveni c on ­ cret şi, ca să zicem aşa, contralabil. Cineva şi-ar alege paate ca exemplu senzaţia avută în timpul unei plim ­ bări în tr-a frum aasă zi de vară. Eu sînt în aceeaşi situa­ ţie dacă v reau să-mi fixez în minte ceea ce înţeleg prin valaare absalută sau valaare etică. în cazu1 meu. se în­ tîmplă întotdeauna ca ideea unei experienţe ,particular€" să mi se înfăţişeze în sine ca ceea ce ea este, într-un sens, experienţa mea prin excelenţă acesta este mO'ti-· vul pentru care, varbin du-vă, vo i falasi această expe­ rienţă ca pri mul şi principalul meu exemplu. (Aşa cum am s pu s mai înainte, aceasta este a ches t iun e întru ta ­ tul persanală, alţii var putea găsi alte exemple mult mai frapante.) Am să descriu această experienţă - pe cît posibil - în ardine, pentru a vă face să vă reamin­ tiţi aceeaşi experienţă sau unele asemănătaare, pentru a putea avea o bază comună în cercetarea no astră. Crea că cel mai bun mad de a a descrie este să spun că, 49'


o am, sînt uimit âe existenţa Lumii. Şi sînt inclinat să folosesc fraze in genul "cît de extraordin'lr este fapt ul că ceva există" sau "cît de extraordinar este faptul că lumea există". Voi menţiona imediat o altă eJs.. ­ p er ie n ţă pe care, de asemenea, 'o cunosc şi cu care unii dintre dumneavoastră s-ar putea să fie famili arizaţi ; este ceea ce cineva ar putea numi ·experienţa de a te simţi absolut în siguranţă. Înţeleg prin aceasta, starea mentală în care " cineva este înclinat să spună "Slnt în sigur anţă, nimic nu-mi poate face rău, orice s-ar în­ timpla". Îngăduiţi-mi să iau în consid erare aceste ex-, perienţe, căci ele manifestă, cI'e d, chiar acele caracte­ ristici cu privire la c are noi încercăm să ne lămurim. Primul lucru pe care vreau să-I spun este că expI'esia verbală pe care o d ăm acestor experienţe este un non­ sens ! Daca spun " Sînt :u i m i t de existenţa lumii ", eu folosesc în mod greşit limbajul. D aţi'-mi voie să vă ex­ plic. Are un sens perfect adecvat şi clar să spun că s înt uimit de ceva ce exi stă de fapt ; toţi înţelegem ce în­ seamnă a spune că s î n t uimit de mărimea unui clin e care este mai mare decît orice alt cîine pe care l-am vă­ zu t pînă ac u m sau de orice alt l ucru care, în se ns u l o biş­ nuit al cuvîntului, e5>te extraordinar. In fiecare din aceste " cazuri sînt uimit de ceva ce există ae fapt, dar pe care eu pot să-I concep ca neexistînd de fapt. Sînt uimit de mărimea acestui .cîine pentru că mă pot gîndi la un alt cîine, şi an u me la cel care are o mărime obişnuită, de care nU sînt uimit. A spune " Sînt uimit de cutare şi cutare lucru care există de fapt" are sens numai dacă pot să-mi imaginez că acel lucru nu există de fapt. I n acest sens cineva poate fi uimit de existenţa unei case, să zicem, atunci cînd o vede după ce nu a vi­ zitat-o multă vreme, vreme în care şi - a imaginat că a fost demolată. Dar este un nonsens să sprui că sînt uimit de exis tenţ a lumii, pentru că nu-mi pot imagina că ea nu există. Desigur, pot fi uimit de faptul că lumea din j urul meu este aşa oUm este. Dacă aş av ea , de exem­ plu, această experienţă în timp ce privesc cerul albas­ tru, aş putea fi uimit de faptul că el es te seni n ca fiind op us cazului cînd este înnorat. Dar nu asta vreau eU să spun. Eu . sînt uimit de cer, indiferent cum este. Cineva atunci cînd

,

50


ar putea fi tentat să spună că lucrul de care eu sînt ui­ mi t este a ta utalogie, :?i anume iaptul că cerul este senin sau nu este senin, Dar atunci este Un nonsens sa spui că cineva este uimi t de a tautalagie, Taate ac�stea se aplică şi la cealaltă experienţă pe care am menţia­ nat-a, experienţa siguranţei absalute, Taţi ştim ce În­ seamnă în viaţa de taate zilele să fii în sigurari'ţ ă . Sînt în siguranţă în camera mea, cînd nu pat fi călcat de un autabuz. Sînt în siguranţă dacă am avut tuse convulsivă. căci nu a mai pat face din nau. A fi în siguranţă în­ seamnă, în esenţă, că este impasibil din punct de vedere fizic să mi se întîmple anumite lucruri şi de aceea este un nansens să spun că sînt în siguranţă, arice s-ar în­ tîmpla. Din nau, aceasta este a faţasire greşită a cuvîn­ tului "sigl,lr " , aşa cum celălalt exemplu era al .unei fala ­ siri greşite a cuvîntului "existenţă" sau "uimire". Aş vrea să vă fac să înţelegeţi că a anumită folasire gre­ şită, caracteristică, a limbajului nastru Se regăseşte în toate expresiile etice şi religiaase. Taate aceste expresii par, la prima vedere, că sint daar comparaţii . Astfel, pare că, atUnci cînd falasim cuvîntul drept într-un sens etic, deşi noi nu avem în vedere sensul lui camun, este varb a d� ceva similar, şi cînd spunem "Acesta este un băiat bun", deşi aici cuvîntul bun nu are înţelesul pe care îl are în prapaziţia "Acesta este un bun j ucătar de fotbal", pare să existe ,a aarecare similaritate. Şi cînd spunem "Viaţa acestui am a avut ' valaare " , nu avem în minte sensul pe care îl avem atunci cînd varb im despre o bij u·terie valoraasă, dar pare să existe un gen de ana­ lagie. Taţi termenii religiaşi par în acest sens să fie fa­ losiţi ca nişte camparaţii sau în mad . alegaric. 8ăci atunci cînd varbim despre Dumnezeu şi despre faptul că el vede tat şi cînd îngenunchem şi ne rugam lui, taţi termenii no'ştri şi taate acţiunile noastre par să fie părţi ale unei ample şi bine dezvoltate alegarii care îl repre·­ zintă ca a fiinţă umană extrem de puternică, a cărei milă înce rcăm să a dabîndim etc. Dar această alegorie des·crie, de asemenea, experienţa la care tocmai m-am rE­ ferit. Căci prima dintre ele este, cred, exact acel lucru la ('are se referă a amenii cînd spun că Dumnezeu a creat lumea ; şi experienţa siguranţei absolute a fast des­ crisă spunînd că nai ne simţim în siguranţă în mîinile lui Dumnezeu. O il treia experienţă d'e acelaşi fel este aceea 51


de a te simţi vinovat, şi din nou aceasta a fost descrisă prin fraza în care se spune că Dumnezeu d ezaprobă pur­ tarea noastră. Astfel, în .limbaj ul etie şi religios se pare ,că folosim în mod constant comparaţii. Dar o compara­ tie trebuie să fie comparaţia a ceva. Şi dacă descriu un .tapt cu ajutorul unei comparaţii, trebuie, d.e asemenea, să po.t lăsa deoparte comparaţia şi să pot descrie faptele fără ea. În cazul nostru, imediat ce lncercăm să lăsăm d'eo·· parte comparaţia şi să expunem pur şi simplu fEi'ptele ce stau în spatele ei, ved em că nu există asemetlea fapte. Şi as tfe.!, ceea ce la început părea a fi o comparaţie, acum pare a fi Un nonsens. Cele trei experienţe pe c�are--vi le-am menţionat (şi aş fi putut adăuga şi altele) par, pentru cei care le-au experimentat, bunăoară pentru mine, a avea într -un anume sens o valoare intrinsecă, absolută. D ar cînd spun că ele sînt experienţe, ele sînt, fără îndo i ală, fapte ; ele au avut loc atunci şi acolo, a U ·durat o vreme ş i pot fi în consecinţă d'escrise. Şi astfel, pornind de la ceea ce am spus acum cîteva minute, tre­ buie să admit că este Un nonsens să spui că ele au o valoarea absolută. în ce priveşte punctul m eu de vedere, il voi face mult mai net spunînd că "Paradoxul este că o .. experienţă, Jln fapt poate părea a avea o valoar e �upranatural ă". Ex istă un mod, tentant pentru mine, Je a întîmpina acest para dox. Daţi-mi voie să iau în conside­ rare, din nou , prima noastră experienţă cu privire la ui­ mirea produsă de existenţa lumii şi să o descriu într-un mod puţin diferit. Toţi ş.t im ce s-ar numi, în vi aţa de toate zilele, un miracol. În mod evident, el este pur şi simplu un eveniment nemaivăzut pînă atunci. Să presu­ punem că un astfel de eveniment a avut loc. Să ludr.l, de exemplu, cazul în care unuia dintre dumneavo'as tl"ă i-ar creşt'e deodată un cap de ' leu şi ar începe/să ragă. După cîte îmi imaginez eu, aceasta ar fi, desigur, un lu­ cru cît se poate de extraordinar. Ei bine, atunci cînd ne-am reveni după ac eastă surpriză, eu aş sugera să tri­ mi tem după un doctor pentru a putea investiga în mod 'Ştiinţific cazul şi, dacă aceasta nu l-ar vătăma, aş pro­ pune să - i facem o vivisectie. Dar unde ar m ai fi atunci miracolul ? Căci este clar că atunci cînd privim lucrurile în acest fel, tot ceea ce este miraculos dispare ; cu excepţia cazului în care ceea ce noi înţelegem prin acest termen >este pur şi simplu că un fapt nu a fost încă explicat de :52


către ştiinţă, ceea ce înseamnă, din nou, că noi nu am putut pînă acum să clasificăm acest fapt laolaltă cu altele într-un sistem !itiihţific. Aceasta arată că este absurd să· spui "Ştiinţa a dove dit că nu există miracole". Adevărur este că modul !itiinţific de a privi un fapt nu es,te modul de a-l privi ca pe un miracol. Căci , indiferent ce fapt v-aţi. imagina, el nu este în sine miraculos. în sensul absolut al . acestui terme n . Căci, noi vedem acum că am folosit cuvîn­ tul "miracol" într-un sens relativ !ii într-unul absolut. Şi acum am să descriu experienţa cu privire la uimirea produsă de existenţa lumii, spunînd că ea este experienţa de a privi lumea ca pe un miracol. Sînt tenta t să spun că expresia corectă din limbaj pentru miracolul existen­ ţei lumii, deşi nu are nici o propoz,i ţie di.n limbaj, este existenţa limbajului însuşi. Dar ce înseamnă atunci să fii uneori con;;tient de acest miracol, iar alteori nu ?' Căci tot ceea ce am spus prin schimbarea expresiei mi · raculosului, dintr-o expresie formulată cu ajutorul lim­ bajului în expresia prin �xistenţa limbajului este, din nou, că noi nu putem exprima ceea ce dorim să expri­ mRm şi că tot ceea ce noi spunem cu privire la miraco­ lul absolut rămîne un nOnsens. Răspunsul la toate aces­ tea va părea, pentru mulţi dintre dumneavoas,t ră, foarte clar. Veţi spune : "Bine, dacă unele experi enţe .ne ten­ tează în mod constant să le atribuim o calitate pe care noi o numim valoare, absolută sau etică , !ii importanţă, ace asta arată pur şi simplu că prin ac es,te cuvinte noi' nU înţelegem un nonsens, că - la urma urmelor - ceea ce noi înţelegem, atunci cînd spunem că o experienţă are valoare absolută, este chiar un fapt ca oricare alte fapte. şi el se reduce la faptul că noi nu am .izbutit încă să găsim o analiză logică corectă a ceea ce înţelegem prin expresiile noastre etice şi religoase". Cînd mi se obiectează acest lucru, eu văd imediat, clar, ca Într-o străfulger are, nu numai că nici o descriere la care aş putea să mă gîndesc nu ar descrie ceea ce înţeleg eu prin valoare absolută. ci şi :că eu aş r-espinQe orice de­ scriere cu sens pe care ar putea cineva să mi-o propwlă. ab in it io .pe temeiul s'ensului ei. Aceasta înseamnă a spune v�d acum că aceste expresii lipsite de sens n u erau lipsite de sens din cauză c ă eu n u găsisem încă expresiile corecte, ci lipsa lor de sens este însăşi esenţa lor. Căci tot ceea ce eu am vrut să fac cu ele a fosct doar ,

5;1


să trec dincoLo de lume, iar aceasta înseamnă a' spune dincol o de limbajul cu sens. Intreaga mea tendinţă şi, cred, tendin ţa tuturor oamenilor <c9re au încercat yreo­ dată să scrie sau să vorbească despre etică sau religie ci fost aceea de a trece dincolo de gra niţele limb"8i utui. Aceas,tă încercare de a ,trece - dincolo de zidurile - temni­ ţei noastre este complet, absolut lipsită de orice spe­ ranţă. Etica, atîta vreme cît i�yorăşt'e din ,qorinţa de a spune ceva despre înţeleSiul ultim al vieţii, despre �i­ n�ţe abs olut şi valoarea ab!,olută, nu poate fi ştjj.nţă. Dar ea este o dovadă a unei tendi n ţe a spiritului uman, pe care eu personal nu pot să nu o respect profund şi p e care nu aş ridiculiza-o pentru nimic în lume.


LIBERTATE ŞI RAŢIUNE. UN EXEMPLU PRACTIC * RICHARD M. HARE

Traducere de Mihail Radu Solcan

1 . Este nevoie, pentru a întă ri ideile avansate teo­ retic, de aplicarea lor la o problemă morală importantă� pusă în termenii cu care ne confruntam în viaţa reală. Aceasta va servi atît ca o ilustrare, cît şi ca o recapitu­ lare a principalelor teze apăra.te de mine. Cea mai bună problemă la care mă pot gîndi şi care ar putea sluji acestui scop este cea s'llscitată de conflictele între rase în speci al, de conflictele între rase de culori diferi te, Aluzii la această problemă au fost făcute dej a ; ea me­ rită însă o abordare mai largă. Prin "mai largă" eu nu înţeleg o tratare a probl emei sub toate aspectele ei ; aceasta. ne-ar scoate din filozofie şi ne-ar obliga să intrăm în cercetarea istori ei, în soci o!oclgie, psihologie şi politolo­ gie. -Orice încercare de rezolvare a problemei care nu include contribuţii din aceste domenii este condamnată să rămînă parţială şi superficială ; avem nevoie să ştim de ce (din punct de vedere istoric şi psihoJogic) oamenii dau curs animozităţilor rasiale şi ee schimbări în condi­ ţiile soci ale le-ar înlătura. în discuţiile pe marginea acestei probleme, noi descoperim cît .se poate de repedecă există foarte m ulţi oameni care sînt absolut incapa­ bili să adopte maniera filozofică de rezolvare a proble­ mei, constînd în a căuta argumente raţionale şi a fi gata -

*

Richard

sity Press,

M.

1972,

Freedom and Reason, 203-224.

Hare,

pp.

Oxford Univer­


:să pui la încercare corectitudinea acestor argumente. Nu are nici un rost să încerci. să-i convingi pe aceşti oameni s a u să vrei să-i faci să-şi schimbe cOt:I1portamentul nu­ mai cu ajutorul filozofiei. Pentru a sp�ra să faci un pas .înainte în această direcţie este nevoi e înainte de toate de o profundă pricepere a psihologiei. Mai mult decît atît, în cadrul oricărei tratări adecvate a problemei, ar trebui examinate temeiurile ştiinţifice, dacă or fi vreu­ nele, ale clasificării oamenilor pe rase şi ale ierarhiză­ rii acestor rase după gradul lor de inteligenţă şi după .Ilte calităţi (dacă acea stă ierarhizare este posibilă, lucru care , pare îndoielnic). In toate acestea este Însă implicată o problemă filozofică a cărei neglijare ar face să fie sup�r­ ficială orice analiză a temei date. Avem nevoie să cu­ .noastern nu doar cauzele care determină o anumită com­ portare, ci şi să stabilim dacă modul în care se ,com­ portă oamenii est,e bun sau rău. Iar pentru a stabili acest lucru trebuie să vedem cum este posibil să raţionezi co­ rect în problemele morale. Din acest motiv, eu nici n u îmi cer scuze pentr'lI faptul că dedic ,tot acest capitol doar discutării aspectelor filozofice ale problemei. Voi începe prin a face o succintă clasificare a argu­ mentelor ce ar putea fi utilizate de către oamenii con­ fruntaţi cu conflicte între rase, clasificare însoţită de exemple. Nu sper să ofer o clasificare foarte detaliată sau ·completă ; tot ce vreau este să construiesc mostre ale principalelor tipuri de argumente care prezintă i nteres din punct de vedere logic. Primele prezentate vor fi ar­ gumen t ele care pleacă d� la da,te factuale ; pe acest"e a le voi subîmpărţi apoi în argumente care tratează ches­ tiupi factuale autentice şi argumente referitoare la în­ trebări care par a fi despre fapte, dar eate se dovedesc a nu viza chestiuni factuale. Voi examina apoi diverse argumente morale care pot fi avansate chiar şi atunci cînd există un acord asupra faptelor. Nutresc speranţa că această clasificare va prez enta un interes din punct de vedere filozofic, deoarece aruncă o lumină asupra rapor­ tului dintre fapte şi judecăţi morale. ' 2. Deci, mai întîi, trecem la 'e xaminarea problemelor legate de stabilirea ca atare a faptelor. În ace astă cate­ gorie, putem menţiona mai întîi chestiunile referitoare la trăsăturile aparţinînd efectiv unor rase diferite. Aces:5 6


iea pot , ţile lor ,de altă seamnă ,anume

fi împărţite în (1) chestiuni legate de capacită­ ; (2) chestiuni legate de înclinaţiile lor morale şi natură ; (3) chestiuni referitoare la ceea ce în­ să fii membru al unei rase sau al alteia într-o situaţie.

(l) Capacităţile diferit�lor rase Se spu ne uneori că oegrii nu se pot cîrmui singuri sau nu pot fi lideri (politici sau de alt fel), sau nu pot urma invăţămîntul 'Superior, sau nu pot dobîndi ni.cÎ mă­ :car cunoştinţele necesare în unele meserii manuale. De­ sigur, dacă aceste afirmaţii ar fi adevărate, el� ar avea un efect asupra unora dintre argumentele morale ; este ,e vident că llU ar avea nici un rost să susţii că negrilor -ar trebui din punct de vedeTe moral să li se permi tă sa se cîrmuiască singuri, dacă ei nu pot realmente să facă acest lucru. Nu are nici un rost, tot aşa, s,ă spui că tre­ buie promovaţi pe posturi de maiştri, dacă ei nu pot :să îndeplinească efectiv această sluj bă;. "Argumentul lip­ sei de capacitate" nu este totdeauna expus în forma aoeasta extremă. Uneori, se spune că, deşi oei de !2uloare pot realmente să aibă asemenea capacităţi, ei nu pot face acest lucru în aceeaşi măsură ca şi albii şi sînt, prin ur­ m are, nevoiţi să rămînă în urmă din acest punct de ve­ dere. Oamenilor nu le este Însă cîtuşi de puţin cl ar că forma mai slabă a argumentului propune aceleaşi con­ cluzii pentru argumentele morale ca şi forma sa tate . Or, de exemplu, oamenii d,e culoaI"€ s-ar putea să nu fie În stare să se cîrmuiască la niveLul standardelor ce se zice că ar fi respectate la Westminster ; dar acesta -nu este un argument împotriva punctului de vedere după <:are ei trebuie lăs aţi să se cîrmuiască aşa cum pot ei. Pe de altă parte, ai putea să spui că oameni i de cul oare, deşi s-ar putea să devină capabili să se cîrmuiască sin­ guri vreodată în viitorul îndepărtat, nu sînt în stare să facă ac est lucru acum. Acest lucru, dacă .ar · fi adm is, ar avea urmări importante pentru unele probleme mo­ rale, dar nu aceleaşi urmări ca şi una sau alta dintre cele două teze menţionate. 57


(2) Înclinaţiile morale şi de altă natură ale rasebr Se spune uneori că membrii anumitor rase moşte­ nesc, fie genetic, fie cultural, defecte de caracter care· ar putea îndreptăţi aplicarea unui tratament diferit de acela aplicat altor rase. Evreii au fost adesea ţinta urlor astfel de acuzaţii . Din cînd în cînd, s-a mai susţinut şi că orientalii proveniţi din anumite ras e ar fi mai puţin înclinaţi să spună adevărul şi sînt în mai mică măsură oameni de cuvint decît se consideră a fi englezii. Dacă aceste acuzaţii cu un aer aro gant ar fi Întemeiate, ele­ n-âr rămîne fă ră consecinţe pentru argumentele morale. Intensitatea acestor consecinţe ar depinde de defectul pus în evidenţă. Dacă defectul ar fi moştenit cultural şi nu genetic, ai fi obligat însă să examin€'� în ce mă­ stlră factorii culturaJi şi sociali care favorizează perpe­ tuarea defedultli sînt rodul faptei rasei incriminate şi în ce măsură sInt urmarea acţiunilor altor rase. Un exemplu în acest sens l-ar constitui persecutarea evreilor. Aceste două tipuri de argumente fa ctuale nu sînt de na tură să fie întemeiate sau respinse prin procesul dE" raţionare filozofică. Examinarea cu mijloace · adecvate el faptelor imputate poate să arate dacă avem de a face cu adevăruri sau cu falsuri ; aceasta presupune o cerce�.<lre obiectivă a istoriei şi, acolo unde este cazul, efectuarea unor experimente şi anchete sodale şi psihologice. Sin­ ceritatea oameniI-or care fac asemenea afirmaţii poate , într-adevăr, fi pusă la încercare de astfel de cercetări obiective.

(3) CUm o duci ca membru al unei anumite rase Un alt tip de argument factual care poate fi invocat în disputele de ordin moral referitoare la relaţiile inter­ rasiale constă în aducerea în discuţie a efectelor anu­ mitor moduri de a-i trata pe oame-ni asupr a fericirii şi altor aspecte ale vi-eţii membrilor unei anumite rase. În acest sens, s-a 'susţinut că a-i folosi pe negri ca sclavi sau a-i ţine în condiţii asemănătoare sclaviei nu este 'Un lu58


.cru tot atît de crud pe cît a�r fi utilizarea albilor ca sclavi, ,deoarece negrii nu sînt tot atît de sensibili ca şi albii. ,O formă extremă a acestui argument este doctrina după care negrii sînt asemenea animalelor sau chiar sînt efec­ tiv animale (după cum s-a şi susţinut uneori) . Această formă extremă aparţine însă mai degrabă secţiunii ur­ mătoare, căci este vorba despre un argument pretins iadual. Este însă sigur că, dacă munca la o fermă în .aceleaşi condiţii ca şi un bou nu l-ar face mai nefericit pe un bantu decît pe bou, a-tunei an umite argumente împ o triva tratării în ace�t fel a unui bantu ar ' cădea. Spre deosebire de primele două tipuri de argumente factuale în a cest caz există însă dificultăţi în calea avan­ sării unui asemenea tip de argument. Obstacole filozo­ fice binecunoscute barează calea verificării Pţopoziţiilor -despre simţămintele altora. ' Noi putem ocoli aceste difi­ cultăţi, zicînd că dificultatea de a şti cum te simţi atunci cînd eşti un bantu este incomparabil mai mică decîr!; aceea de a şti ce simţăminte ai avea ca bou. Dificultatea este de acelaşi soi cu aceea de a şti ce înseamnă să fii J ames sau să fii fratele meu geamăn ; diferenţa este doar de gra d . Spre deosebire de difioultatea filozofică . difi­

cultatea practică de a şti ce simte 1:l.n bantu care lu-, crează la o fermă ar urm a să fie depă şită printr-o fami­ liariz are mai bună şi prin punerea în situaţia unOr in­ divizi bantu de la o fermă. Nu voi relua decît mai În­ colo problema de ce este relevant pentru argumentele morale să ştii ce simte un bantu lucrînd la o fermă (v. par. 9) .

Un tip mai specia.l de argument factual trebuie men­ ţionat ; el nu se subsumează nici unuia din primele trei, ci este un mod de aplicare în- situaţii concrete a unuia sau a mai multora dintre ele. Se spune 'Uneori să dacă ar fi aplicate anumite politici rasiale, atunci efectele vor arăta aşa şi pe dincolo - insinuînâu-se că aceste rezul­ tate ar trebui evitate cu orice preţ şi că, prin urmare, po­ litica respectivă ar trebui abandonată. De pildă, s-ar putea susţine că abrogarea legilor referitoare la permi­

sele de deplasare ar conduce la scăparea de sub control a activităţilor subversive ale rasei supuse şi la izbucni­ rea a tot soiul de acte de violenţă, conducînd în cele elin urmă la pră buşirea guvernării stabile. Sau g-ar putea susţine că dacă sînt ridicate interdicţiile de căsătorie

!'i9


intre persoane de cul ori diJe rite , va rezulta metisa j ul (acesta fiind considerat Un rău de netăgădui t) . Aces te exemple sîn t ilustrări ale unui tip de argument r.are­ este deosebit de răpîndit în morală şi d espre care s-ar putea spune că reprezintă o parte compon'entă a orică­ cui aJ;"gument moral. El are forma următoare " Da c ă faci ac e st lucru în aceste ' împrejurări, ceea ce vei f ac e

va fi să provoci aceste consecinţe. " Efectul unui astfel de argument este acela de a arăta ce va fa ce , in con­ creta, persoana dacă se apucă să înfăptuiască tot ce propune. În contexte rasiale, asemenea argumente de.­ pind de argumente de genul celor examinate dej a de e xem p lu , s-a spus că dacă evreilor li se per,mite să facă

Un comerţ fără restricţii, atunci ei vor dobîndi un con­ trol excesiv asupra economiei ţării şi, în virtutea încli­ naţiilor lor morale şi de alt gen, vor folosi această pu­ tere contra intereselor neevreilor ; cîndva s-a mai zis şi că permisiunea acordată indienilor de a participa în mai mare măsură la guvernarea Indiei va atrage după sine, din cauza in competenţei şi coruptibilităţii lor, o prăbq­ şire a înaltelor standarde administra tive asigurate d e către Serviciul Civil Indi Jn (încadrat c u personal d·? ori­ gine britanică). Dacă vor fi fost ' corecte asemenea pre­ dicţii ipotetice, atunci ar fi fost de pus întrebarea dacă stările de lucruri prezise ar fi mai rele decît 'acelea pro­ vocate de c ătr e aplicarea de politici alternative celei propus e . Cu această c ondiţi e î nsă, iată un m od de argu­ mentare perfect legitim în morală, dacă premi s el e sînt 9.devărate. Cu alte cuvinte, este totul în ordine dacă În­ cerci să arăţi că faptele s t a u aşa încît aplicarea unei anu­

mite politici atrage după sine respectarea sau încălcarea anume principiu moral ; argumentarea îşi mută aten ţia apoi asupra chestiunilor legate de principiul mo­

unul ral.

3. Ne mutăm acum a ten ţi a de la argumentele fac­ tuale autentice la argumente factuale greş i t formulate. Aces,te argumente provin din ambele tabere implicate în cele mai multe dispute ras iale ; cei ale căror poEti c i sînt. d eza prob a te de lib eral i nu au monopol asupra 10!'. Voi începe totuşi cu argumente care sînt avansate de către oa­ meni ale 'că ror politici s î n t dezaprobate de maj oritatea cititorilor mei. Voi pune poate astfel mai uşor în evi60


denţă caracterul eronat al argumentelor. Apoi voi ana­ liza unele a rgumente similare, tot atît de lipsite de con­ sistenţă, folosite de către adepţii părţii angelice. Să presupunem că un nazist susţirie că el are drep­ tul să-i persecute pe ţnembrii raselor negerm anice, deo:i­ rece există ceva în zestrea ereditară (în "sîngele", ar putea el să spună) a raselor germanice care le conferă () superioritate naturală asupra altor rase şi dreptul de a le spUne. La prima vedere, aces·ta par'e un argument de natură factuală fără cusur avem de a face cu un e nunţ care susţine că, lucrurile stînd î n tr-un anume fd, se apli-că un anume pri ncipiu moral. Argumentul suferă totuşi de pe urma a două slăbiciuni fatale. Mai întîi, nu se oferă nici un criteriu precis de stabilire a prezen­ ţei acestui factor în zestrea ereditară sau în sîngel e unei anumite persoane. Nici un test empiric nu este sugl:rat pentru a verifica adevărul aserţiunii că membrii raselor germanice au efectiv acest semn de superioritate natu­ rală faţă de membrii altor rase. Prin urmare, argumen­ tul se bazează pe enun ţuri "factuale" al căror adevăr nu poate fi, în principiu, stabil it ; de aceea, nu avem cum s,tabili dacă premisele argumentului sau concluzia sînt adevărate. Nu este n evqie să fim pozi tivişti logici pentru a respinge acest tip de argument ; oricine va ac­ cepta un tip sau altul de teorie verificaţionistă a înţele­ s ului va merge mai departe şi va zice că premisele unor astfel de argumente sînt nu numai netestabile, dar şi lipsite de înţeles. Nu voi intra în amănunte, voi remarca doar că o controversă filozofică aparent abs tractă are o aplkatie directă în probleme practice. În . al doilea rînd, chiar dacă premisele ,a cestor argu­ mente ar fi fost neproblematice, cei care le folosesc n u ne-au spus de ce decurg din premise concluziile moral e. Pentru ca prezenţa acestui factor s'anguin la germani să justifice dominaţia lor asupra altor rase, ar trebui ca acest factor să confere dreptul de a domina. Este greu de văzut de ce lucrurile ar sta aşa. Chiar d acă s-ar pu­ tea demonstrâ pe cale experimentală că ori de cîte ori se adaugă o anume substanţă chimică la sîng�le german acesta devine purpuriu, iar sîngele nici unei alte rase nu devine, în aceste condiţii, purpuriu, tot nu s-ar sta­ bili prin aceasta că de aici decurg consecinţe de ordin m oral. Va trebui să amînăm examinarea acestei chesti,6 1


uni pma m momentul În care vom fi revenit la proble-­ ma generală a locului premiselor factuale în argumen­ tele morale. ' Alt exemplu d e asemen ea pseudoargument factual il constituie argumentul conform căruia creştinii pot să-i p ersecute pe evrei deoarece anumiţi evrei au spus În­ tr-o celebră situaţie cuvintele "Sîngele lui asupra noastră. şi asupra copiilor no�tri ! " I Tot 8.şa, un pseudoargu­ ment este şi că ,albii pot s,ă-i sulJjuge pe negri pentru .că negrii sînt urmaşii lui Ham şi se spune în Biblie oă Noe i-a blestemat pe descendenţii lui Ham fiindcă Ham s-a uitat la trupul gol al lui Noe atunci cînd el era pradă be�iei 2. In ambele cazuri, nu este de conceput nici o cale pe care s-ar putea descoperi dacă un anume evreu sau bantu care este maltra,t at este realmente urmaşul lui Ham sau uri descendent al unui a ce se afla în mulţimea din faţa palatului lui Pilat. Şi chiar dacă ar exista o' astfel de cale, nu este cîtuşi de puţin clar de ce aceasta ar justifica maltratările. 4". Să examinăm acum cîteva exemple de argumente' care suferă de exact aceleaşi două defecte, d ar care sînt adesea invocate de către oameni mult mai respectabili . Se spune adeseori că albii ar trebui să-i tra te1ze mai bine­ pe negri pentru că aceş'tia sînt fraţii lor ; sau pentru că, sint, ca şi albii, copii i Domnului. Ca şi Îna inte, nici un criteriu nu a fost enunţat pentru a se pui'ea stabili dacă un me)11bru individual al unei alte rase este sau nu este "fratele" meu, în sen.s larg, sau dacă el este sau nu este un copil al Domnului ; dacă doi oameni s-ar afla în dis­ pută . în legătură cu faptul dacă băştinaşii dintr-un anume teritoriu sînt sau nu copiii Domnului, este abso­ lut neclar ce teste ar putea folosi pentru a curma dis­ puta lor. Nu putem nega, desigur, valoarea acestor- forme de exprimare ca metafore ; dat noi am avea nevoie să aflăm la ce trimite metafora şi dacă propoziţiile conţi­ nînd asemenea expresii, prin substituirea I1}etaforelor Cll termeni nemetaforici, devin adevărate. In al doilea rînd, chiar dacă s-ar putea stabili din­ colo de orice îndoială că un anume om este "fratele" meu 1 2

62

Matei, XXVII, 25. Facerea, IX, 25.


:sau că este un "copil al Domnului", tot nu este limpede de ce de aiCi ar decurge că eu ar trebui să-I tratez în­ tr-un anume fel. Ce principii morale constituie baza- da­ toriei mele chiar faţă de fraţii mei reali, faţă de copiii tatălui meu pămîntesc ? Desigur, dacă vom cădea de .acord, după cum vor şi cădea cei mai mulţi dintre noi, că avem anumite datorii faţă de fraţii noştri reali, atunci ac�ste datorii trebuie să aibă drept temei ce va în legă­ tură cu relaţia " a fi fra tele lui ". Ar trebui elucidat ce este ac€st ceva - deoarece. pînă acest lucru nu va fi făcut, nu vom şti care este princi piul implicat. Este el legat, de pildă, de suptul la aoelaşi sîn şi ar trebui să se extindă, prin urmare, şi asupra fraţilor de lapte ? Sau el este legat de ideea de a avea părinţi comuni şi, atunci, ar trebui să fie comuni ambii părinţi sau doar unul ? Dacă am putea răspunde la aceste întrebări, atunci am şti care sînt exact acele trăsături ale fraţilor pe care noi le socotim că sînt temeiul datoriilor - noastre faţă de ei. Ar putea atunci să se pun ă şi problema dacă persoanele de culoare, care sînt fraţii noştri numai în sens larg, posedă, dimpreună cu fraţii noştri reali, acele trăsături care constituie temeiurile datoriilor noastre faţă de fraţii noştri reali . Ca să nu spunem mai mult decît atît, nu es,te cîtuşi de puţin probabil ca lucrurile .să stea aşa. Relevanţa acestui argument pentru tezele acestei cărţi este următoarea. Eu susţin că toate judecăţile mo­ rale sînt akătuite pe baza a ceva despr,e lucrul supus j udecării (ceea ce nu este dedt o altă manieră de- afir­ mare a tezei universalizabilităţii). In cazul de faţă, ar fi posibil ca acest "ceva" să fi e chiar relaţia biologică de ' de a fi fratele cuiva. Dar acest lucru pare implauzibil. Sîntem, de aceea îndemnaţi să cercetăm ce anume din cele legate de acastă relaţie ne face să acceptăm pre­ scripţia morală că noi trebuie să ne comportăm într-ur:: anume fel faţă de fraţii noştri. Acelaşi tip de dificultăţi le suscită şi expresia "copii i Domnului". Nu este a priori evident că trebuie să-i tra­ tăm pe semenii copii ai Domnului într-un anume fel. Noi presupunem ca date, se pare, premisa generală că trebuie să se înfăptuiască vrerea Domnului şi premisa particulară că Dumnezeu doreşte ca odraslele sale să se poarte unele cu altele într-un anume fel. în legătură cu _

63


ambele premise apar probleme filozofice binecunoscut e ; nu avem Însă spaţiul necesar pentru a le discuta aici. J 5. Putem observa prezenţa, în cele din urmă, în a­ ceastă clas 21 de argumente a unuia care se poate arăta că are toate defectele celorlalte, dar se bu cură totuşi de (} anume . respectabilitate filozofică şi care merită, prin ur­ mare, o atenţie aparte. Acesta este argumentul conform căruia noi trebuie să-i tratăm pe negri într- un anume­ fel, deoarece ei sînt oameni. De la bun început, trebuie spus că ac e s t argument este, în fapt, o îrrcercare L1c a opera o scur tătură ; este perfect posibil, dat fiind .faptul că negrii sint oameni şi date fiind o serie de alte supo­ ziţii, să construieşti un raţionament corect din care să rezulte că ei trebuie trataţi a s emenea altor oamen i . Voi ş i înc e rca s ă arăt c ă a ş a ş i stau lucrurile (v. par. 9 ) :' Dar argum entul este lipsit de valoar e aşa cum este el acum form ulat ; el suferă de acele defecte care au fost dej a puse în evidenţă. Pentru a-l transforma într-un ra · · ţionament valid trebuie să scoatem la lumină anumiţi paşi ascunşi în argument şi să punem în evi d enţă anu­ mite supoziţii tacite .. Cît despre repr oşul pe care il adre­ săm celor car e utilizează acest soi de argumente el nu este acela că ei ar ajunge la o concluzie greşită, ci acela c ă ei îngroapă, în dec urs ul argumentării, factorii efectiv interesaţi şi im portanţi şi, as tfel , as cund de ochii noştri o serie de trăsături fundamentale ale argumentelor mo­ rale şi ale discursului moral în genere. Numai înţeleglnd aceste trăsături fundamentale putem vedea de ce un ar­ gument moral este corect. Scurtă tura propusă trebuie. în acest sens, condamnată din două motive ea conduce la o concluzie dezirabilă pe baza unui mod nevalid de raţionare care ar putea tot atît de bine fi folosit pentru a trage cele mai condamnabile concluzii ; şi, părînd să o fere o cale facilă de atingere a acestei concluzii dezira­ bile, ne încuraj ează să abandonăm studierea fil ozofiei morale atunci cind ea a ajuns doar la un nivel extrem de superfi cial. Aşa formulată, trecerea de la "X este o persoană " la concluzia "Eu ar trebui să fiu bun cu X" nu este, din punct de vedere logic, mai bună decît tre1

Pentru

o

discuţie

succintă,

Listener, 1 3 octombrie 1955, p. 593 .

.64

vezi

articolul

meu

din

The


cerea de la "X este un non-arian" la "Eu trebuie să-I bag pe X în camera de gazare". Pentru a înţelege acest lucru, vă propun să obser­ vaţi, mai întîi, că argumentul care Îi invocă pe " oameni '" suferă de aceleaşi defecte ca şi argumentele care îi in­ vocau pe " fraţi " sau pe " copiii Domnului". Nu este fur­ nizat nici un criteriu p entru a şti ce anume este o per­ soană. Este suficient să fii un membru viu al speciei umane ? Nu pare să decurgă din faptul că o persoană de culoare este un membru viu al speciei umane nece­ sitatea ca eu să-I tratez îritr-un fel anume. Aşadar, dacă: luăm în considerare acest criteriu determinat de a fi considerat o persoană, atun ci nici o concluzie moral ă nu decurge - după cît se pare - din faptul că unul sau a l tul este o persoană. Tot aşa vor sta lucrurile ori de cîte ori vom alege un criteriu determi nat. De exemplu, ai putea să spui că un anume este o persoană da.că are ca­ pacitatea de a alege ra -ţional. Tot nu este înc5 evident de ce unei fiinţe umane care are această. capacitate ar­ trebu i să i se permit ii să o folO'oe<J '-;că la max imum ; ni.ci un fel de tem eiuri nu au fost oferite în acest sens_ Sii presupunem, în general, că există un criteriu de­ terminat pen tru a decide dacă o fiinţă dată este sau nu o perso an<1 . Ar fi nevoie apoi să stabilim dacă trebuie să tratăm această tiinţă într-un an ume fel mai degrabă de cît i ntr-altul. Confruntat cu aceasU'i probl emă, un apă­ rător al acestui tip de argument ar putea să facă din principiul apărat de el unul indubitabil, transformîndu-l într-un princi piu analitic. El ar putea sEi spună că, o dată ce a stabilit că X este o persoană, a stabilit că X tre­ buie să fie tratat -ca o persoană j iar aici avrun analiUci­ tate, deoa rece "ca o persoană " nu înseamnă altceva dE­ cît "trebuie tratat ca o persoană" Deşi este în mod si­ gur anal itic că oamenil trebuie trataţi aşa cum trc--­ buie trataţi oamenii, problema este cum ar t rebui oamenii să fi e trataţi ? O cal e care ar putea fi sugerată pentru a ieş i din această dificultate ar fi să se înscrie în noţiunea de per­ soană un anumit co n ţi nut moral . Numind o fiinţă per­ soană, am presupune, ca parte a înţelesului spusdor noastre, că ea trebuie tratată în t r-un anume fel. Aceasta ar valida pasul de la "X este o persoană" la "X ar trebui să fie tratat Într-un anume fel". Dar acum am rămas 65


fără un criteriu determinat şi neutru din punct de ve­ dere moral pentru a descoperi dacă este cineva o per­ soană. Pentru a fi siguri că el este o pers oană ar trebu i să ne convingem mai Întîi că el trebuie tratat într-un anume fel şi nu s-a creat încă nici o bază pentru a emite această judecată morală. 6. După ce am abordat un număr de argumente ne­ s atisfăcătoare şi o serie de argumente care sînt incom­ plete, deoarece ele apelează la principii morale dej a date, am aj uns acum la partea constructivă a acestui capitol. Ea se bazează pe analiza limbajului moral şi a �aţionartJ.entelor morale cuprinsă în capi,t olele anteri­ oare şi în cartea mea despre limbajul moralei. Să ne întrebăm, mai întji, de ce credem că argumen­ tele denumite de către mine factuale sînt relevante în problemele morale. De ce am spus că argumentele fac­ tuale (de exemplu, cele despre rezultatele previzibile a lE: anumitor po litici) sînt perfect admisibile şi de ce, pe de altă parte, avem de a face cu acest fenomen straniu prin care naziştii şi alţii inventează argumente factuale evi­ dent eronate pentru a-şi justifica din punct de vedere moral acţiunile 7 De ce să nu continuăm opera de exter­ minare a evreilor .7 Ce nevoie este satisfă cută prin pre­ tenţia nejustificată că germanii au în zestrea lor eredi­ tară un anume element care îi distinge de alţi oameni 7 De ce are totuşi importanţă pentru un argumen"l moral faptul că o decizie po litică va avea drept unnare un anu­ mit rezultat 7 Lucrurile stau ca şi cînd faptele (sau anu­ mite tipuri de fap te) vor fi fost socotite relevante pentru argumentele morale ; această tendintă de a tine cont de fapte este atît d e puternică, Încît d �că nu s int la dispo­ ziţie fapte autentice, atunci sînt inventate nişte simu­ lacre. De ce stau aşa lucrurile 7 Pe scurt, care este pon­ derea faptelor în argumentele morale ? Ace asta este una dintre problem ele centrale ale filozofiei morale si eu am încercat în această carte si ' în cartea mea ante ;ioară să schiţez un răspuns la ea. Fără a mai face însă alte trimiteri la cele scrise anterior, să încercăm să formu­ lăm răspunsul nostru pe cît de scurt şi de clar posibil. Un răspuns evident şi, în limitele sale, adevărat, dar incomplet, la întrebarea "De ce sînt faptele relevante pen­ tru argumentele morale 7" este următorul judecăţile 66


morale trebuie să fie despre ceva ,' faptele cazului exa­ m inat s Int, în acest sem, cele care ' d et erm in ă ce an u me s upunem judecării. Aşadar, atunci cînd punem întrebări cu c onţ in u t moral despre o acţ i une propusă , are rele­ vanţă cunoaşterea a cee a ce ar face persoana care între­ pri nde acţiunea ; dacă nu şt im acest lucru, atu nci lite­ ralmente nu vom ş ti nici d espre ce anume vorbim. Eu spun că acest răspuns este i n compl et din două motive. Primu l este că nu se explică de ce noi s o coitim c ă anumit e fa pte , şi nu altele, sînt relevante pentru ar­ gumentele morale. Al d oi lea este că nu se expJi că de ce argumentele morale se dif er enţiază de alte argumente. Dacă aş decide doar ce să fac, fără a mă gîndi la ce ar trebui moralmente să fac , tot ar fi important pentru m ine să ştiu ce ar trebui să fac dacă adopt urî anume curs al ac ţiu ni i. Vom vedea că aceste două inc omple� '. tudini sînt c o r el ate una cu alta. Există unii filozofi la care m-am referit destul de mul t în carte şi care pot vedea doar o singură oale pe care fa ptele ar putea ave a relevanţă în cadrul argumen­ tel or moral e. Aceasta este o legătură de o rdi n logi c, rea­ lizată în virtutea înţelesuril o r cu vintel o r , între premi­ sele factuale si c on cl u ziile de ordbi mo ral. Eu Însă· nu cred că ex i stă ' vreo l egătur ă de acest gen, iar pentru că aceşti filozofi nu au ochi decît pentru acest tip de rele­ vanţă, ei cred că dacă eu neg p osibi lita tea unei astfel de legături, m-am angaj at să susţin şi că faptele nu sÎr.t r e leva nt e pentru argu men tel e morale ; aceasta ar fi însă , o poziţie abs ur d ă . Ceea ce eu a m susţinut este că f ap t ele sînt relevante pentru argume ntele m o r a l e, d a r nu în felul în care cl;ed a ceşti oam eni . Fapt ele sînt relevante pentru argumentele morale de­ oarece ele discriminează între cazuri care altfel ar fi si­ m i l are. Vom ilustra aceasta printr- o reexaminare a ra­ ţu nilo r care i-au făcut pe nazişti să p u nă atîta preţ pe pretenţia că este ceva în sîngel e g erm anilor care îi se­ p a ră de CI [te rase. Ex p li ca ţ i a rezidă în aceea că ei îşi pr o pun eau să trateze alte rase într-u n mod s en si bil di­ fie rit decît aceIa de trat are a germanilor şi voiau un motiv în virtutea căruia ei ar fi trebuit moq"almente să facă acest lucru. Un nazist ar fi p u tut să Zica , 111 vreme ce îi observa pe evr eii pe caT1e îi mîna în ca mera de ga•

67


:zare " Aceşti oameni arată to.t aşa cum aş arăta şi eu dacă as fi infometat si dezbrăcat ca si ei ; ei au aceleasi simţă m:inte şi aspiraţi i şi nu există, l � prima vedere, ni �i o altă diferenţă relevantă între el şi mine sau prietenii mei germani. Iar eu nu aş So.c oti drept să tratez un ger­ man în aCest f.e l. Există însă ceva care ne diferenţiază ; deşi germanii şi evreii sînt adeseori de ne deosebit cu ochiul liber, există totuşi acel lucru ato-timp ortant în l e­ gătură cu ei, şi anume că le lipseşte acel factor din zes­ trea ereditară pe care îl au germanii veritabili şi care îi îndreptăţeşte pe germani să îi trimită în camerele de gazare." Formulat a.tît de grosier, argumentul are un aer grotesc ; şi totuşi ceva de acest gen stă în s patele multor pretenţii de s� perioritate rasială . Astfel, această parodie de gîndire morală, tocmai p.entru că este o pCi­ rodie de gîndire morală, i l ustrează extrem de bine rolul .pe care chiar fapte le născocite il pot j uca în argumen­ tele morale - chiar şi în cele greşite. Acest argument ,al nazistului pretinde că este asemenea unui argument moral cît se poate de corect şi tocmai de aceea ne arată cum anume ar arăta un argument moral bine cons.truit. Ideea-cheie este următoarea face parte din inţele­ surile cuvintelor morale interdicţia logică de a ajunge la două judecăţi morale diferite în două cazuri diferi te, atunci cînd n u putem invoca nici o diferenţă între cele două cazuri care să fie un temei pentru diferenţa dintre judecăţile morale. Acesta este un alt fel de a enunţa ce­ rinţa universalizabilit �ţii, care, aşa cum am văzut, este fundamentală pentru orice raţionament moral. Deoarece nazistul nU poate j ustifi ca tratamentul diferit apl�cat ger­ manilor şi evreilor, fără a invoca vr,eo diferenţă între .cele două cazuri, el inventează o diferenţă . Alţi participanţi la conflictele rasiale sînt mai noro­ coşi ; ei nu sint nevoiţi să inventez,e nimic ; diferenţa este la îndemînă, in văzul tuturor, în culoarea pielii vic­ timelor lor. Din aCEst motiv, pare mult mai u şor de jus­ ti ficat discrimi narea rasială atunci cînd există o dife­ renţă de culoare dec:ît at unci cînd nu există. Diferenţe şi mai puţin vizibil e decît acelea de cul08.re vor fi u tile îri acest scop . Ce este important pentru cel care practică discriminarea es te să. existe vreo difcr en1:ă cali tativă (deci, JlU doar o diferenţă numerică) între clasa oameni­ lor pe care el doreşte să-i oprim e, să-i exploateze sau 68


să-i persecute şi aceea a celor cărora el nU doreşte să le­ aplice aces't tratament. Unii dintre noi îşi pot aminti . cum, la şcoală, purtarea unui model de p antof aparte era sufici entă pentru a-l expune pe sărmanul băiat şi­ canelor. Aceste caricaturi de raţionare morală ne învaţă cîte' ceva despre substanţa reală a lucruri lor. Este, într-ade­ văr, nevoie, pentru a j ustifica un tratament dife renţiat al oamenilor, de indicarea unor diferenţe calitative în-o tre ei, între acţiunile lor- sau circumstanţele producerii lor. Noi încercăm să justificăm j u decăţile noastre mo­ rale singulare prin punerea în evidenţă a principiilor im­ plicate în ca drul lor se cuvine sau trebuie moralmente-' să faci acest gen de lucru într-o situaţie de a�es t gen� oamenilor de un anumit gen. 7. Desigur, aceste exemple de raţionamente morale' greşite sînt parodii. Problema care se pune imediat este, prin urma re, cum să distingem parodia· de original. Dacă. noi nu credem că faptul de a avea culoarea n eagră consti­ tuie o justificare adecvată pentru discriminarea unei per-o soane, cum am distinge atunci acele trăsături ale omului: sau ale situaţiei sale care ne oferă un temei p€ntru a-i · aplica persoanei de culoare un tratament diferit de acela' aPlicat celor care nu sînt de culoare ? La prima vedere, s-ar părea că nu există diferenţă formală între a spune' "Es.te drept să-I ucizi pentru că pielea sa este neagră" şi a spune "Este drept să-I ucizi pentru că el a ucis un alt om" . Unii oameni socotesc că atît într- u n caz cît şi într-al­ tul se oferă motive întemeiate ; altii socotesc că în nici un ' caz nu se oferă asemenea temeiu ri ; pentru a lţii aseme­ nea temeiuri există doar într-unul sau altul dintre cazuri. IT'rebuie să ne întrebăm, de aceea, dacă filozofia morală·. poate să ne ofere mijloace de un fel sau altul pentru a: distinge între motivele de bună factură şi cele de proastă� factură sau, cu alte cuvinte, dacă poate să ne ofere o dis-, tincţie între diferenţe relevante, care realmente justifică discriminarea, şi diferenţe nerelevante: Avem noi motive' pentr u a spune că pielea ne agră nu este relevantă, dar fap­ tul că eşti un ucigaş este relevant ? Există şi cei care încearcă să răspundă la 'a ceastă între- o bare în felul următor ei se uită la tipurile de diferenţe' pe care oamenii le apreciază ca relevante din punct de ve-


dere moral ; alcătuiesc o listă a acestor trăsături, le aduc, d acă pot, la un soi de sistem şi apoi spun că noi înţelegem prin "diferenţă relevantă din punct de vedere moral" e­ xact aceste diferenţe şi nU altele şi înţelegem prin "mora­ litate" exact acel sistem de evaluări care ia în considera­ ţie acestEi! difer enţe şi nu altele. Există multe obiecţii îm­ potriva acestei proceduri ; voi menţiona aici doar două. Mai întîi, de unde sîntem sigu ri că nu vom obţine o listă diferită dacă ne desfăşurăm cercetările în Africa de Sud, în Rusia sovietică sau în vechea Spartă ? În al doilea rînd, al cătuirea unei asemenea liste nu explică nimic ; ce vrem noi să ştim es'te ce anume conduce l. a includerea pe listă sau la rămînerea în afara listei. Cei care propun acest punct de vedere nu par să fi mers suficient de departe in căutarea unei explicaţii. Dar, dacă argumentarea din această carte este corectă, putem de fapt să merg'em substanţial mai departe, făcînd un pas care, în principiu, nu diferă deloc de acela pe C3'-e l-am întreprins cu un moment în urmă . Am văzut că din inţelesurile termenilor morali decurge că, atunci cînd se formulează judecăţi morale diferite, trebuie puse în evidenţă diferenţe relevante. Am mai văzut că aceasta este o versiune a cerintei universalizabilitătii . Dar noi nu am epuizat încă potenţi alul acestui principiu ; mai putem face apel şi la o altă utilizare a sa, explicată anterior În carte. Pentru a ilustra această utilizare, să presupunem că avem o dispută cu un om care susţine că pielea neagră, în sine'; 'este un temei sufici ent pentru a practica discrimina­ rea în raport cu persoanele de culoare. Noi îi vom povesti -şi el, fiind credul, va aprecia drept adevărată relatar,ea ur­ mătoare. Institutu l Sovietic al R,elaţiilor Interrasiale (care este mult mai întreprinzător şi lucrează pe baze ştii nţifi­ ce mai avansate dedt omoloageie sale din · Vest) a reuşit să producă recent un tip nou de bacil, pe care agenţii so­ vietici în momen tul de faţă chiar îl răspîndesc în zonele de confli ct rasial din lume. Bacilul e - ste foarte molipsitor . . Simptomul bolii provocate de el este următorul dacă pie­ ;lea pacientului era albă, atuncl ea devine pentru totdeauna neagră şi viceversa. Cînd omul căruia i-am relatat această poveste va fi priceput despre ce este vorba, îl pu tem întreba dacă mai orede că, în sine, culoarea pielii ar putea fi un motiv suficient pentru discriminar,ea morală.


Este neplauzibil ca el să continue să susţi nă acest lucru. El ar trebui să spună că, în situaţia în care el s-ar îm­ holnăvi, foştii I�egri care vor fi fost şi ei infectaţi de ba­ cilul respectiv au dobîndit d�eptul de a-l oprima pe el şi pe toţi prietenii lui care fuseseră anterior albi. Ce învăţăm din aceas·tă povestioară ştiinţifico-fantas­ t ică ? Noi l- am forţat pe oponent, cu ajutorul acestei înşe­ lătorii nevinovate, să efectueze o operaţie intelectuală care, dacă el ar fi vrut realmente să raţioneze moral, ar ·fi executat-o fără a il fo�t înşelat în prealabil. Acea�tă operaţie constă în luarea în considerare a cazului ipo­ tetic în care e.l însuşi şi-ar fi pierdut calitatea despre care s punea că este un temei suficient pentru discrimiuDre, iar victimele sale actuale au dobîndit-o ; şi toată aceo.stă situaţie ipotetică es te tratată ca şi cum ar · Ii reală. Există două stadii în procesul de universalizare. Primul este depăşi·t atunci cînd am descoperit un principiu uni­ versal, ce nu conţine nume proprii sau alţi termeni sirt­ gula r i principiu din care - date fiind faptele sit uaţiei particulare în care ne aflăm decurge j udecata morală pe care noi dorim să o formulăm. Acest stadiu est·e uşor de depăşit chiar de către cei care propun viziunile morale cele mai scandaloase. Este depăşit, de pildă aducînd în discuţie principiul că este cît se poate de corect ca oa­ meni i de culoare să fie asupriţi de către albi. Următorul stadiu este totuşi mai dificil. Este necesar ca principiul nu do-ar să fie formulat, ci ca persoaria care l-a enunţat să-I respecte efectiv. Este necesar nu doar să citezi o ma­ ximă, ci (în limbaj kantian) să vrei ca ea să fie o lege universală. Aici îşi face, În mod decisiv, apariţia a doua trăsătură logică maj oră a judecăţilor morale : prescripti­ vitatea. Dacă vrei să ai de a face cu o lege universală, atunci aceasta implică voinţa de a o aplica şi atunci cînd rolurile jucate de părţi sînt inversa te. Acest test nu va fi trecut de nici una din maximele şi principiile care îi atrăgeau pe opresori şi persecutori în decursul primului test. Se va descoperi într-adevăr, dacă aplicăm aceste două teste, a mîndouă întemeiate pe trăsături logice, for­ male, ale termenilor logici, ql vom fi în stare să separăm" In domeniul relaţiilor rasiale cel puţin, temeiurile discri� minării pe care n oi sîntem realmente pregătiţi să le so­ cotim ca fiind relevante din punct de vedere moral de­ cele nerelevante. ,

-

,

'

71


'8. Un rasist suficient de hotărît are totuşi o oale de :scăpare de ,concluzia de mai sus. Nu rămîne decît să ilus­ trăm, prin prisma exemplului de faţă, ce preţ trebuie să plătească pentru a scăpa. Să presupunem că există un rasist a cărui principală obsesie este teama de încTucişă­ rile interrasiale. Să mai presupunem că izv/orul aoestei te­ meri nu este o credinţă de Un fel sau altul despre urmă­ rile, sociale sau biologice, ale amestecului raselor. Rasis­ tul acesta, aşadar, nu este emoţionat de presupuse fapte ]egate de slăbirea omenirii prin încrucişări între persoa­ ne de dif�rite culori sau legate de viaţa plină de insatis­ Jacţii dUsă de descendenţii familiilor amestecate sau de orice altceva de acest fel. Dacă acestea ar fi motiVele sale, noi am putea discuta cu el ştiinţific, încercînd să-i arătăm că urmaşii prove niţi din căsătorii mixte sînt tot atît de sus,ceptibili să fi e viguroşi şi inteligenţi ca şi cei proveniţi din celelalte căsătorii ; am putea încerca, de asemenea, s ă-i arătăm că orice efecte sociale nocive ale metisajului ar fi înlăturate dacă el ar abandona încer­ cările de a impune o separare după criteriul culorii. Să presupunem însă că motivele sale nu sînt acestea, ci . ·doar oroarea de însăşi ideea împreunării dintre un băr­ bat negru şi o femeie albă. Aici nu au efect argumen­ tele ştiinţifice sau factuale ' de genul celor descrise mai 'sus. Şi s-ar mai putea să fie cît se poate de adevărat cil, pentru a preveni metisajul, este necesar să ai o separ :up rigidă a raselor iar dacă această separare este asigurată prin forţa legii şi generează reacţii ostile, ,atunci vor fi 'necesare noi măsuri represive pentru menţinerea ordi­ nii şi, în acest fel, ne vom trezi că se constituie întregul ,aparaţ represiv rasist. Dacă acest lucru ,este adevărat, .atunci va ' fi greu să intrăm în dispută cu acest om. El: :detestă metis ajuI atît de mult încît este pregătit să tră­ jască într-un stat poliţist pentru a-l evita. El trebuie să se p regătească pentru mai mult decît atît. El trebuie, dacă are de gînd să-şi universalizeze ju­ rlecăţile morale, să fie pregătit nu doar să trăiască într-un <stat poliţist, ci să trăiască în aceleaşi condiţii în care ,este gata acum să-i pună pe cei de culoare să trăiască - şi anume în condiţii care devin din ce în ce mai rele. ' El trebuie să fie pregăti,t ca eL să fie eventu al supus ares­ ocării arbitrare şi maltratărilor doar pe motive legate de .72


culoarea sa şi măcelăririi, dacă încearcă, dimpreună cu cei asemenea lui, să protesteze. Sigur, s-ar putea să existe oameni atît de fanatici incît să fie gata să î ndure toate acestea pentru _a evita amestecul raselor. Ei sînt î nsă, cu siguranţă, foarte pu ţi ni la număr. Represiunile au loc pentru că această mînă de oameni are de partea ei o mulţime de alţi oameni care nu sînt cîtuşi de puţin pregătiţi să sufere în chi­ p ul arătat, dar care nu au gîndit pînă la capăt argumen­ tul. Ei socotesc, probabi l, că totul va fi în ordine fără a recurge la prea multe re presiuni ; se gîndesc poate, că negrilor nu le pasă, tot atît de mult ca şt albilor, că sînt trataţi în acest fel ; cred, poate, că există b bază ştiinţifică pentru afirmarea superiorităţii rasiale - sau unul din tre acele numeroase alte lucruri pe care tind s5 le creadă rasiştii. Toate aceste credinţe pot fi respinse una cîte una de către oameni de ştiinţă sau alte per­ soane, fără nici un fel de ajutor din partea filoz,ofului ; dar ele sînt susceptibile, toate la un loc, să formeze în minţile rasiştilor un amalgam care îi transfo rmă în aliaţi ai celor fanatici pe mulţi care nU sint, ei 'inşişi, cîtuşi � de puţin fanatici. Contribuţia filozofului constă în decan­ tarea amalgam ului, în depunerea convingerilor care pot fi respinse cu metode ştiinţifice în recipientele oameni­ lor de ştiinţă şi , atunci cînd oamenii de ştiinţă şi au ter­ minat treaba, în denunţarea restului prescriptiv rămas din rasism drept ceea ce este ceva ce fanaticii ar pu­ tea să sprij i ne, dar grosul poporului chiar al unui popor at î t de ameninţat cum sînt albii sud-africani nu ar accepta niciodată. ,

,

-

-

-

-

9. Sîntem acum în măsură să explicăm de ce, în ciu­ da nevalidităţii unui argument menţionat m ai sus este relevant din punct de vedere moral fapt ul că negrii sînt oameni. Cînd spui că negrii sînt oameni, spui că ei sint asemenea nouă sub o serie de aspecte. Nu este încă lim­ pede sub ce aspecte. De la caz la caz, aspe.ctele relevante vor varia.- Principiul argumentu lui care pleacă de la faptul că negrii sînt oameni poate fi acum expus în felul următor dacă un om de culoare pe ,care eu am de gînd' să-I supun unui tratament discriminatoriu are o serie de trăsături comune cu mine - după c1,lm am toate motivele ,

7'J


să presupun - şi dacă, pentru a folosi un exmplu din­ tr-un seool precedent, el va suferi foarte mult în urma despărţirii de s oţia sa şi trimiterii amîndurora ca sclavi in ţări diferite, atunci eu pot raţiona după cum urmează. Eu nu sînt pregăti t, în general, să accept maxima că totul este în ordine atunci cînd oamenii separă soţul de soţie pentru a obţine un cîştig comercial. Aceasta ar însemna să fiu de acord cu j udecata că totul ar fi în ordine dacă mi-ar face mie cineva acest lucru, în cazul în care i-ar sta în putere. Pot să spun că nu-i nici o problemă dacă se procedează în acest fel cU negrii ? Ră spu n sul trebuie să fie "Nu". Dacă eu am în vedere cazul în care eu Însumi aş deveni negru, dar mi-aş păstra toate celelalte trăsături şi, în particular, trăsătura de a fi ataşat de soţia mea, atunci eu nu sînt gata (dat fiind fap t ul că eu nu sîn t un fanatic al libertăţii comerţului) să accept o maxi ­ mă care permite oamenilor să-mi facă mi e acest lucru. Pe de altă parte, dacă abordăm exemplul ucigaşului, adus şi el în discuţie mai sus, situaţia este schimbată. Pot fj gata să prescriu că, în caml în care comit o omuci­ dere, trebuie să fiu spînzurat. Desigur, dacă ar fi să ţin cont de opiniile mele reale, eu nu aş prescrie acest lu­ cru ; eu nu sînt Un adept al pedepsei capitale - din mo­ tive irelevante pentru argumentul de faţă. Dar. să zjcem, pentru a "ocoli această dificultate, că înlocuim termenii "spînzurat" sau "executat" cu termenul " înohis" . Sînt gata să prescriu că, dacă eu co mi t o crimă, trebuie să fiu închis şi motivele m:ele sînt de tip utilitarist, com­ parabile cu acelea ale judecătorului invocat în al şap­ telea capitol al cărţii. Mptivele de acest tip nu sînt ac­ cesibile rasiştilor. Astfel ne dăm seama de ce se sOco­ tEşte că nu este relevant faptul că omul' este negru, dar se apreciază ca fiind relevant faptul că el este un ucigaş. Mai mult decît atît, vedem de ce este relevant faptul că un sclav îşi iubeşte soţia. Datoriile pe care noi ni le asumăm faţă de oameni nu sînt deduse din "esenţa ,omu­ lui" sau vreo altă mistificare filozofică de acesf gen ; ele sint recunoscute în virtu tea faptului că noi spun em : j,Consimt la toate acestea pentru binele meu. Acel om este ca şi mine dintr-o serie de puncte de vedere impor­ tante ; în particular, acelea9i lucruri care îl fac pe el să sufere mă fac şi pe mi ne să sufă-r ; prin urmare, pînă nu sînt gata să accept o maximă care ar permite ca eu 74


să fiu tratat ca şi el dacă pielea mi s-ar face neagră (lucru care nu se întîmplă), nu pot să susţin că este corect din partea mea să-I tratez în acest fel pe el." Acest mod de a raţiona ne ajută să explicăm de ce admitem că avem anumite datorii atît faţă de animale cit şi faţă de oameni, iar alte datorii num ai faţă de oa­ meni. De pildă, nimeni nu va fi bănuit că oprimă ani­ malele dacă nU le acordă dreptul de autoconducere po­ l itică ; dar, pe de altă parte, este unanim admisă ideea că nu este bine să torturezi animalele pentru a te distra. De ce oare nu acceptăm animalelor dreptul de auto con­ ducere politică ? Pur şi simplu noi credem că există, din acest punct de vedere, o diferenţă reală şi relevantă Între oameni şi animale. Noi putem să spunem "Dacă aş de­ veni un animal, voi inceta să am vreo dorinţă de liberta­ te po.l itică şi, prin urmare, lipsa acesteia nu va fi o po­ vară pentru mine". Este posibil să spui acest lucru chiar despre oameni aflaţi în anumite stadii de dezvoltare. Ni­ meni nU crede că ar trebui să beneficieze copiii de o li­ bertate politică deplină ; cei mai mulţi oameni reCUnosc că ar fi o nebunie să introduci forme mai înaintate de libertate politică în mod brusc în ţări înapoiate, unde oamenii nU au ajuns la stadiul de a-şi dori asemenea li­ ber tăţi şi nici nU ar şti ce să facă dacă ar dispune de ele. A cest mod de a raţiona ne permite să facem numeroa­ sele distincţii necesare pentru a stabili obligaţiile noas­ tre faţă de diverse genuŢ! de oameni şi, în fapt, taţă de di versele fiinţe sensibile. In toate cazurile, principiul este acelaşi sînt oare pregătit să accept o regulă de compor· tare care ar permite ca acestea să-mi fie făcute mie, dacă aş fi în situ.aţia acestui om sau animal şi a-ş avea toate trăirile, dorinţele lor ? S-ar putea obiecta că nu toţi oamenii vor urma modul de a raţiona pe care îl sugerez eu. Cei care se dedau la chinuirea ursului nu au raţionat astfel "Dacă noi am fj urşi, am suferi îngrozitor dacă am fi trataţi în acest mod ; prin urmare, nu putem accepta 'nici o maximă care per­ mite ca urşii să fie trataţi în acest fel ; în concluzie, nu se poate spune că este corect ca· urşii să fie trataţi în acest fel." Nu există nicl o îndoială că există cîţiva sud-africani (o mînă de oameni) care ar fi insensibili dacă li s-ar spu­ ne că ei ii fac pe cei din neamurile bantu să sufere. Se

75


pare că s-ar cuveni să şi spun ce nu a funcţionat într-un asemenea caz. Motivele lipsei de efect a argumentelor morale corecte pot fi foarte diverse. Cel mai obişnuit motiv este ceea ce noi denumim insensibilitate sau lipsă de imaginaţie. Ce], care chinuie urşii nu-şi imaginează realmente ce înseamnă să fii Urs . Dacă şi-ar imagina acest lucru, ar acţiona alt­ fel. Un alt mod d2 a spune acest lucru ar fi să zici că aceşti oameni nu acordă atenţie similarităţilor relevante dintre ei şi victimele lor. Dacă ar fi să reC'Urgem din nou la metafore, după ce am înţeles ce rol j oacă ele, ar trebui să spunem că torţionarul de urşi nu socoteşte că ursul este fratele său - sau nici măcar vărul său. Este posibil, de asemenea, ca, deşi sînt pe deplin con­ stienti de ceea ce le fac victimelor lor, ei să nu rationeze rnorai în legătură cu aces t lucru. Cu alte cuvinte, e i nu i:şi pun întrebarea dacă îşi pot universaliz a prescripţille � deşi s-ar putea să se joace cu cuvinteLe morale pe care le-au auzit utilizate de către alţii, ei nu utilizează, in gîri.­ direa lor proprie, aceste cuvinte conform regulilor logic<.> care sînt implicite în înţelesurile lor. Mai există şi o se" rie de alte posibilităţi, mult prea numeroase pentru a fi menţionate aici, care au fost examinate pe parcursul aces­ tei cărţi. Ai putea să te întrebi ce-i tie făcut ? Poate filozoflll, în particular, să facă în această privi n ţă ceva ? Cînd VOI citi adepţii sud-africani ai supremaţiei albilor această carte, se vor grăbi ei imediat să elimine legile privitoare la permisele de deplasare în interiorul ţării şi vor face din negri egalii lor din punct de vedere politic ? Acest lUCl"ll este cît se poate de neplauzibil ; şi, oricum, ei nu vor citi cartea. Pentru a-i determina pe oameni să gîndească mo­ ral nu este suficient să le spui cum să o facă ;. trebuie să-i

faci să şi dorească acest lucru. Iar aceasta nu este specia­ litate a filozofului. Este mult mai probabil că politicienii luminaţi, ziariştii, 'comentatorii de radio, pred1catorii,

1"0-

mancierii şi toţi cei care au o influenţă asupra opiniei publice vor reuşi treptat să opereze o schimbare către mai bine - dacă evenimentele nu îi vor depăşi. Poate că oa­ meni din zonele de conflict rasial pot fi făcuţi, în cele din

76


urmă, să se gîndească la asemănările dintre ei şi membrii altor rase, ca fiind relevante din punct de vedere moral, iar la deosebirile dintre ei ca fiind. irelevante din punct de vedere moral. Poate vor Învăta chiar să-si cnltive si i m aginaţia. Filozofia doar atît po � te pretind � este ad �­ seori mai uşor să faci ceva dacă înţelegi limpede ce an u­ me încerci să dai la iveală.


SARCINA FILOZOFIEI îN PREZENT

*

KARL JASPERS Traducere de Alexandru Valentin

, Ce sarcină are filozofia astăzi ? Se poate auzi acest ' răspuns nici una, deoarece filozofia este lipsită de con­ sistenţă, ea fiind o treabă lăt.uralnică a unui an umit grup de specialişti. Filozofii de catedră, a căror existenţă vine din Evul Mediu, se întîlnesc făra rost la diferite congrese care nu sînt altceva decît 'forma modernă dE a te face preţuit de alţii. O literatură vastă, martoră a monologurilor filozofice, este puţin cItită şi mai puţin cumpărată, dacă facem abstracţie de manifestările de modă şi de snobism. Presa, exponentul opi niei publice, consemnează, desigur, aceste cărţi şi reviste, ce zac aco­ perite de praful bibliotecilor, dar fără un interes ,�utel1tic. Pe scurt, filozofia este superfluă, o rămăşiţă ' pietri­ ficată a trecutului, aflată pe punctul de a dispă!'ea ea nu mai are nici o sarcină. '.Împotriva unei astfel de respingeri, noi trebuie, mai întîi, să spunem

nu tot ce poartă numele de filozofie

trebuie să fie confundat cu filozofia propriu-zisă. Filo­ zofia se află pretutindeni unde, prin gîndire, omul de­ vine co'n ş1:-ient de sine. Ea este prezentă peste tot fără a fi numită ca atare, căci de indată se gîndeşte, omul fi­ lozofează, fie că o face bine sau rău, superficial sau pro* �arl Jaspers, Philosophie und Welt, Reden and Ausfsatze. Munchen, 1958.

78


fund, în fugă sau 'incet şi temeinic. Acolo u.pde există o lume a omului, acolo unde sînt acceptate anumite norme de conduită, unde oamenii deliberează, acolo se află şi filozofi a. în credin ţa coerentă a Bisericii există filozofie nu mai puţin decît în credinţa in€rentă unei concepţii filozofice cU;-'l ştiente, care se întemeiază pe ea însăşi, sau in credinţa necredinciosului, în destrămarea nihilistă, în marxism, în psihanaliză şi în multe doctrine despre viaţă răspîndit€ astăzi, precum antropozofia şi altele. În­ săşi respingerea filozofiei rezultă dintr-o filozofie care nu se ·ştie pe sine ca atare. Sarcina filozofil!or de profe­ sie din catedrele universitare este aceea de a ajuta această filozofie, de care nu ne putem feri, car€ se află· pretutindeni, să devină lucidă, mai ales prin prezenta­ rea marilor figuri istorice ale filozofiei. Aceasta este o � uncă folositoare şi nicidecum de dispreţuit. Dar cît de nevinovate ne apar consideraţii.le de mai sus cînd ne gîndim la realitatea fundamentală a omeni­ ri i din zilele noastre ! _.

Marile puteri cate stăpînesc astăzi globul pămîntesc sint lumea libertătii si lumea totalitarismului. A sta cu privirea aţintită a�up�a fiecăreia din aceste lumi . re­ prezintă, pentru conştiinţa noastră filozofică, un obiec­ tiv necesar, căci prin €le este determinată azi şi realita­ tea filozofiei. Gîndirea filozofică a produs, o dată cu propria ei realitate, şi aceste realităţi, iar, prin forţa sau slăbiciunea sa, ea va condiţiona înfăţi·ş area pe care o va lua viitorul nostru. De o . parte - manifestarea liberă a posibilităţilor, de cealaltă - puterea absolută a unui singur spirit ; de o parte - căutare şi discuţie, permanentă confruntare a spiritelor si a lucrurilor de cealaltă - cunoasterea totală şi lu pta intrigilor ; de o parte - planificarea prudentă, corelată cu conştiinţa � ceea ce nu poate fi planificat, de cealaltă - planificarea totală, lipsită de conştiinţa limitelor ph'mificării ; de o parte - diversi­ tatea dusă pînă aproape de anarhie, de cealaltă - uni­ formitatea împinsă pînă la marginea identi ficării sode·· tăţii cu un muşuroi de furnici, în care oamenii au înce tat s ă fie e i înşişi şi, reduşi la Un material în sine inJ diferent, sînt devoraţi de aparatul de partid şi de stat, de birocraţie, de poliţie, de armată.

79


L� �egjrp.ur:pe totalitare se comportă conform cu presu­ poziţia că ele se află în posesia unei cunoaşteri depline a mersului istoriei şi a ceea ce se petrece în natură, respectiv, că pe baza acestei cunoaşteri totale ele pot să planifice totul. Dar, întru cît nid un om, fie prin ştiinţă fi e prin acţiune, nu poate ţine în mînă efectiv întregul, acela care totuşi îşi închipuie că poate face aoest lucru va izbuti eventual ;să 0Ucerească l'UJmea eu forţa, dar o va stăpîni aşa cum un ucigaş stăpîneşte cadavrul celui ucis şi nU precum un om care, într-o comunitate de des­ tin cu alţi oameni, păşeşte spre fă urirea unei lumi a tu­ turor. Cel ce vrea să prindă întregul cu presupusa lui cu­ noaştere totală gîndeşte în interiOrul unei filozofii oare­ cum răsturnate. El gîndeşte cu intensitate logico-dia­ lectică cosecinţele formale, dar este lipsit de spirit cri­ tic. Întrucît nu se sinchiseşte de realitate, el nu poate fi dezis de ea ; de asemenea, el nu clarifkă presupoziţia propriei sale credinţe într-o fericire viitoare, o fericire foarte vagă, pentru a cc:irei realizare un factor necesar se dovedeşte a fi şi minciuna, deşi po trivit teoriei, această fericire ar trebui să se înfăptuiască în mod aU­ tomat, numai în virtutea procesului magic al dialeeticii istOriei. În imperiul totali tarismului, filozofia a ajl.]ns în mod evident la sfîrsituT ei. National-socialismul o consideră ca o chestiun e t erminată. Ea 1:1 fost înlocuită cu o antro­ pologie :rasistă şi cu o ştiinţă manipulată prin politică. În sînul bolsevismului ea este înlocuită cu doctrina mar­ . xistă. De a � eea, în universităţile est-germane, nu filo­ zofia, ci sociolog ia marxistă ",ste stu diul de bază pentru toată lumea. Atît naţional- socialism ul, cît şi bolşevis­ mul re,,-endică pentru sine calitatea de adevăr absolut, iar dne se împotriveşte acesuui adevăr abso lut este sor­ tit pieiri i. Cauza îndoielii privind aceste învăţături nu poa te să fie , după părerea partizan ilor lor, decît o i'€a­ vointă o fire j osnică o gindire âenaturată de interese de cia� ă sau o constii �tă falsă. o Ce sarcină poa t.e s ă-şi propună acela care filozofează în astfel de condiţii de teroare politică ? IstoriCi îi cu­ noaşte pe martiri şi pe pustnicii care s-au refugi,at în păduri sau în pustiuri. Dar pînă acum, aceşti singura­ Uei nu dispăreau , prin acţuinea lor, din orizontul seme80


nilor lor, ei continuau să fie susţi nuţi de o lume care îi cunoştea. :Î n zilele noastre, esenţial nou este acest lu­ cru oamen H dispa.c pur şi simplu, în mare număr, şi nimeni nU m ai aude vreodată ceva despre ei. Neputinţa individului este totală. Cît timp continuă să se menţină in viaţă, el se po?-te retrage in adăpostul absolut al fiin ­ tei sale cele mai intime, dacă ii este dat să-i întîlnească pe prieten, pe soţie, pe soţ în lăcaşul încrederii, în care, potrivit cuvîntului lui Nietzsche, adevărul începe să se împartă la doi. Căci în izolare completă, individul poate să piar d ă încrederea în sine, poate să se nască in­ doial a chiar şi în privinţa unor adevăruri evidente, :ltunci cînd doar el singur le contemplă, cînd rămîne în afara putinţei de a C'omunica cu alţii· Se pare, de aseme­ ;l ea, că individul poate lua drept adevăr ceea c� este mai absurd, dacă el este constr:îns la aceasta prin acţiune.'! indelungată a unui mediu atotputernic. În condiţiile acestei constrîngeri generatoare de sugestii şi ale -am.e­ nii1ţ3.rii cu o nim icire ce se produce făra zgomot, pentnl filozofarea individului rămîne acea realitate care, î n ri uda naturii sale impalpabile, este adevărata realitate' şi anume transcendenţa divinităţii, considerată de aşa­ zişii realişti do,ar o iluzie, o dorin'ţ ă" un vis. Iar conştiinţ3 celui ce se păzeşte, a celui ce se străduieşte' să fie pre � gătit s e po ate menţine pentru clipa eliberatoare, posi­ bilă în pofida improbabili tăţ ii ei. Sarcina filozofiei, aşa,· dar este aceea de a fortifica, prin" Jelu l ei de gîndire, ' ,pllt�rea de rezis tenţă Împotriva cinismului propagandei ce caracterizează o viaţă publică devenită monotonă, îlI:­ potriva descompunerii interioare provocate de credinţ.a în -âbsurd, care atinge unul dintre piscurile sale cele mai teri bile în recunoaşterea vinovăţiei la proce; ele înscenat.?" Cu totul altfel se petrec lucrurile în imperiul liber ­ t�ţii. Aici nimeni nu ţine in mînă lumea omului ca şi cum ea s-ar afla în afara lui. Aici omul caută să pun;'i s tapini re pe lumea lui prin colaborare cu alţi oameni. Aici el luptă pentru existenţa şi influenţa sa prin com­ petiţie, în ca drul unei ordini legale. El caută să treacă prin timp, reunind forţa creatoare a tuturor, fără inte r·­ ven ţia unei instanţe supreme atotcuprinzătoare şi atot­ diriguitoare, Create şi uzurpate de om. Condiţiile carc

81


coritinuă să fie inechitabile, el se străduieşte să le tran')­ forme prin legi mai bune, astfel încît toţi membrii S.Q ­ ci e tăţii să aibă şanse egale. El îşi continuă mersul, pă­ ;>ind cu o insatisfacţie plină de demnitate. Dacă_. în această lume a libertăţii apare viziunea unui sfîrşit sub forma totalitarismului , atunci acesta pare de neconceput f;'a stare el trebuie să explodeze de la sine, să lase în u�mă un deşert, din care însă nu trecutul se va recOn­ stitui , ci va urma ceva nou, imprevizibil. .;�o , A ici , î�llnE.�I.iul Ji,J?�J:: ţoătii , gî1:;�.ţrea .ţi!?�?ţ�ă ajung e, datorită "con2ITţiiI6i' foarte diferite, la o mU1titudine de posibilităţi. Şi aici există, astăzi, s entimentul neputinţei individului, acela de a fi doar unul dintre miliardele de indIvizi şi de a dispărea o dată cu efectul acţi unii pro­ prii. Dar această conştiinţă a neputinţei este în mod ra­ dical alta decît aceea care apare sub presiunea totalita­ rismului. Aşa cum în cadrul unor alegeri veritabile, vo­ tul individului apare, din cauza micimii sale, ca inefi­ cient, dar cu toate acestea, rezultatul alegerilor se con­ sti tuie din a-ceste voturi, dintre care fiecare în parte este doar un vot individual, tot aşa în lumea libertăţii, fie­ /care acţiune a individului ne apare ca dispărînd în indi­ ferenţă în raport cu mersul general al lucrurilor. V_o inţa d� putere se îndepărtează cu dezgust de această-O stare de l lici"llri. Voinţa umană, dimpotrivă, av1nd �onşti i nta solidarităţii cu 'toţi, prIveşte cu seriozitate şi simţ de ră�­ pundere exprimarea votului propriu, în pofida valorii saie infime, ca pe o inevitabilă participare la decizie şi , astfel, trăieşte ansamblul existenţei sale ca o substanţă minusculă, dar care �usţine întregul. În această nepu­ tinţă, libertatea rămîne vie, În lumea libertăţii există însă toate forţele spirituale � c re fie fără voie nimicesc liberlaţea, fie vor să o nimi­ cEască cu premeditare. Există unii care clamează împo­ triva totalitarismului dar, de fapt, prin gîn direa lor, îl favorizează, deoarece propria lor poziţie spirituală nll se Înrădăcinează în adevărul exist�nţei lor on este, ci, fără să- şi dea bine seama, înclină spre forţă şi s'U punere, iar la nevoie se alătură acestui a ca şi cum ar fi ceva de la she înţeles, Atunci cad dintr-o dată vălurile şi omul se arată aşa cum este el cu adevărat.


('. Există profesori de filozofie care sint de părere că. 1a o u niversi tate , ar trebui să fie un singur reprez 2ntant al filozofiei, căci în cazul mai multora s-ar produce con ­ fu.de in capul stu denţilor ; ba unii au ce rut ch ia r ca p <C> l1 tr u î nt rea g a naţiun e să existe un si n gur filozof, fi·· r e� te, fiecare avîndu-se în vedere pe- sin e în această ca­ Wate , deoarece n umai o singură filozofie poate fi ade­ vărată . Oricît de eter og e n ar fi co nţin ut ul filozofiei ace­ lora care au ase m enea pre t e nţii , m odul lor de gîndire­ este identic. Ei deschid drum t o t alitarismul ui . ( ) s �n;i )1 ă impor.t ant ă . a rE?flecţ i ei fi-lo�ofice este as­ ·

tă�i a'ceea de a·.,l;l.e_v:�:r!LoqR?QiJ� s}i -,obs ervf acesfe:-Ib.rţe. Cli;e, de fapt, chiar ele vor să o s��ime şi- Să o nimi­

cea.şc�'f" aceste f o rţe ce se-- ţll·ezifilă·�-âftr . de ade-inetiito L" acţhnează atît · de i!ldir�ct, a s cu n d1n ' ele adevărul şi il răst:'JJ m ăcesc mere u , acapareaz a ap t it u di ni remarcabile. Le putem numi l u ciferi ce , întruc:ît lipsa lor totală <le­ l oib l itate , c9,Rabilă de orice, poate s trăi u ci pr i n spi ri t . m a i cu seamă în poezie şi art ă , printr-o putere de ex'· prezie adecvată, d ar în acelaşi, timp î nceţ!o ş ătoare . Ele po i constringe printr-un cini sm extrem , fi e să se d2Z·· I ăn ţuie în mi tul naturalist al unei vitalităţi neîngrădite, in t�rm inologi a sălbatică a terifiantului sau În limbajul u nt i ve ridi c ităţi radicaliste. La bază se află viciul min· ci u n ii , care şi adevărul îl fo1 oseşte în fa v o area acestei a. Ele t olosesc intelectul pentru a distruge raţiun ea. El e reclamă li b ertatea pen tru a supri ma orice libertate Lips..l de onestitate răstălmdceşte s2nsul cu vîntul u i şi

fact' neve-ridică însăşi limba, deoarece ea vorbeşte fă r ă a c o mun ica . pentru a trage pe sf oar u . Ea stimulează, dar, cu aj u t o rul unei tehni ci strunite, duce la neant, unde 1 i psa dE g în d u ri laolaltă cu spaima în faţa imen si tă ţi i ne far:e gata de supunere. Toate aceste aspecte sint ca nişto ex e rc i ţii pr eg ă tit o are în vederea abando n .5 r ii noastre to­ tCllitarismuluL Sarcina filozofiei este de a com bate aceste forţe cu mij l oace sp ir i tu a le . Libertatea de gî n dire \I a fi dobîn dită de fiecare dintre n o i numai printr-o p er ma n ent ă victo­ rie o s u pr a acestor adversar i, în n o i înşine şi în c o nfr u n­ tările publice. De aceea, astăzi, răspunderea pentru li­ bertated omului este l ega t ă de fiecare act spiri tual . Ac('a stă răspundere se .rea lizează Însă numai o da t ă cu libertat.ea j udecăţii fiecăruia în co ntro verse l e publice,

83


fără interven ţi a nelegitimă a unei cenzuri ca instanţă de selectare şi de int erzi cere ., Dar lupta care se duce îm­ p otri va nefilozofiei totalitarului cuprinde in sin e o mare primejdie a d versa rul impotr i va căru i a eu lu p t imI

pune cu sila în mînă arme nepotrivite cu propriul meu fel de a gîndi. în lu pta împotriva spiritului inerent mo­ dului de gîndire vIolent, sentenţios, atitudinea funciar­ mente liberă, comunicativă poate ajunge în situaţia d e a nu mai rămîne toleranti:! în fata totalei intolerante. în dorinţa de a comunica, ea se v� d e de fapt p las a tE! 'î n faţa unei rupturi a comunicării , atunci cînd ce l ă lal t se fereşte în m od con'stant, tace, vorbeşte despre altceva, deviaz ă , trişează. Adversarul îşi impune prin constrîn­ gere 'metodele sale de luptă. Prin intermediul l o r , se schimbă fiinţa combatanţilor înşişi. LibertCltea va pierde lupta chiar 1')i atunci cîn d va obţine victoria, dacă va lăsa ca această schimbare să se petreacă î n ea însă şi : Ideea luptei caval er eşti conservă legătura d intre combatanţi - Cînd aceştia respectă norme comune. Lupta totală vede însă în adversari doar proşti, mistificatori, răufăcători , obligîndu-i şi pe aceştia să aplice asemenea c atego rii func::ţ ionarilor totalităţii. Lupta totală nu cu­ noaşte nici o îndatorire care să purceadă de la o ins tanţă supraordonată comunităţii. Ruptura care se produce astfel între oameni are consecinţe groaznice se revine inevitabil la starea de luptă pentru existenţă a fiarelor. În fo rma de luptă spirituală, această stare este pregătită şi anti cipa tă . Cu prilejul unOr asemenea experienţe ne cuprinde, desigur, frica. În candoarea partenerilor de discuţie şi în felul lor de a duce p o l emi ca simţ! m pr�­ zenta unor propagandişti şi ucigaşi potenţiali al to ta l I­ tari smului , fără Ca totusi dacă de la ei înşişi ne . să stim . putem aştepta la aşa ceva. 1 Un fa ct or esenţial al acestei nenorociri spirituale este faptul de a ti d9lŢ1ţn aţÎ de un mod de gîndir e ştiinţifică neclară. Oamenii cred în ştiinţă. Ş ti inţa este autoritatea pe care ne bizuim.

Cîteva exemple

Russell, apreciatul savant şi log i ci an englez, la sfi! ­ şitul tabloul ui s ău de a nsa mbl u asupra filozofiei occi­ dentale, se aşteaptă la o unifi care a om enirii cu ajutorul ştiinţei. To tuşi este curios prin . ştiinţă oamenii se pot uni, în general, numai ca intelect, nu ca oameni vii, în-


tregi, istoriceşte condiţionaţi. Acordul in problemele şti­ inţifice, de exemplu, acordul în cea ce priveşte eficaci1'a't ea cunoştinţei-or pe ea,pe ni. le furnizează, fizic'3J a dus la folos.irea acestor cunoştinţe pentru a făuri arme, de la toporul d e pi atră pînă la bomba atomică, cu care 0(1m'enii să se 'lupte între ei. ConC'oI'daJnţa' în dom,en'iul cu­ noaşterii ştii nţifice nu instituie încă laolaltă cu unitatea vederilor şi unitatea concepţiei despre lume. ştiinţa este în m o d greşit solici tată atunci cînd · i se cere să reali­ zeze acest lucru. ij In jurămîntul mod ern-iştilor din 1 9 1 0 , se găseşte pro­ poziţia "Eu admit că Dumnezeu va putea fi cunoscut, iar existenţa lui va putea fi dovedită cu certitudine prin operele vizibile ale creaţiei la fel ca şi caUza prin efect." Ciudat "Trebuie să credem în caracterul deqlOnstrabil al exi�l� enţei lui Dumneze u . " In:să oeea ce 'e:Slbe demQlI1Jstm­ bil nu are n�voie de credinţă, că ci nu este necesari'i o re.c uno aştere a'20'1 0 u nde int-elec'tul poate fUlI"ni'za oonţiI1J1.i­ tului ei un temei neces ar. Un al t r eil"f'3 exemplu ni-l oferă gîndirea regimuri­ lor totali tare. Ele se bazează pe ştiinţă, dar reclamă, există pentru această ştiinţă, o credinţă. De exemplu numai lumea şi ceea ce a reuşit să producă omul. In loc de revelaţie, el trebuie să se întemeieze pe ştiinţă. Dar curios, această ştiinţă este, în elementele ei fundamen­ tale, definitivă, ea cunoaşte întregul . Noi trebuie să cre­ dem în această idee, nu mai avem voi�' să facem obiec­ tii să ne îndoim, să verificăm, adică să cercetăm ştiin­ i f c, în afară doar de domeniul invenţiilor tehnice , care

ţ i

sînt de îndată folosite în practică. ;;ş Dar Russell şi autorii jurămîntului modernist, ca şi. gînditorii ştiinţei totalitare, au în vedere altceva decît ştiinţa. Ei vizează o gîndire, care este ea însăşi deja credinţă. Rils..,-eil crede- în puterea onestităţii în ştiinţă, ca într-o raţiune atotcuprinzătoare a omului. �utorul ju­

rămîll!.1l1ui modeJ:ni�ţ are o credinJsLiilQzofică .ce. se cer­ tlflea în forme de gîn9ire-care-riu recunosc lucruri, dar iluminează conştiinţa celui ce crede. Dogmaticul marxist crede că ar cunoaşte mersul necesar al istoriei, iar na­ ţional-socialistul legea obiectivă a supravieţuirii celui mai tare. Ambii vor doar să accelereze ceea ce trebuiE!· să Se întîmple oricum, şi anume prin stîrpirea celor ce se împotrivesc desfăşurării fireşti a lucrurile>r, prin ni-

.8:1


mICIrea prestabilită a unor oameni, clase, rase pretins inferio are . Amîndoi se supun, printr-o obedi enţă credin­ doasă, unei prejudecăţi luate drept ştiin-ţâ: ('- Aceste exemple, oricît ar fi de diferite, vizează un acelaşi punct, începînd de la care conştiinţa modernă a fost pusă în derută. Pretenţi? legitimă este să dobîn­ .qim prin ştiintă ,cunoaşterea a ceea ce este cr�4i;nţa .._Cre­ di rita este · te meiul de neîrilăhirafaT" omiiIui, care nu va put �a fi înlocuit niciodată de ştiinţă, aici , însă, dîndu-se în mod eronat drept ştiinţă. Eu trebuie să aştept, aşa­ dar, de la ştiinţă ·ceea ce ea nu poate nicicum să d ea. Eiu trebuie, de asemenea, să cred în ceea ce pot deja să con­ absurde sînt afirmate ca re­ sider ca o stiintă. Credinte ' zultate ale � tiintei. Toate exprimă ce va ce este mai mult decît o cun o aşt�re ştiinţifică, dar ,astfel ca şi cum ar fi Q cunoaştere ştiinţifică. Ele se află sub presiunea ex a : gerării moderne a posibilităţilor ştiinţei, a superstiţieI �tiipţifice. .. •' �J>;l,a.E�R-_.s"aJ:�tn�� .cL nt(),�q!J.�l as tăzi, sarcină deloc înde­ :pliiiifa,' este de -.il clarifica raportul dintre fil0zofie şi şti­ inţă, ceea Ce înseamnă a clarifica în general raportul -dintre diferitele moduri de gîndire şi cunoaştere. Această sarcină este, în realizarea ei temeinică şi prudentă, o treabJ a specialiştilor, dar în sensul rezolvării ei simpk. treaba tuturor. Această rezolvare va duce la e liberarea de superstiţi a ştiinţifică, iar o dată cu aceasta şi la fun ­ damenta,rea sensului şi graniţelor ştiinţei moderne n ă­ reţe şi inevitabile, precum şi· la autoc onvingere în pri­ vinţa posibilităţilor filozofării autentice. Problema ştiinţei este una dintre marile sarcini ale cercetării concrete în domeniul filozofiei . O. cu totul altă sarcină este dată astăzi filozofiei prin noua stare .q soCietăţii în lumea liberă, prin faptul că în prezent ma­ sele j-oacă un rol hotărîtor, nu pur şi simplu prin pune­ rea în mişcare a forţei lor de către o voinţă străină, ci prin propria lor cunoaştere şi voinţă în actul votării. Acţiunea gîndirii filozofice este posibilă astăzi numai dacă ea ajunge să pună stăpînire pe rriajoritatea indivi­ zilor . ... Ne aflăm în faţa acestei situaţii masele populare ştiu ·s ă scrie şi să citească, dar nu şi-au însuşit întregl �(lnţinutul culturii occidentale. Totuşi ele sînt co-ştiuto­ ril, co-g�nditorii, co-făptuitorii. Ele pot da satisfacţie acestei şanse noi cu atît mai mult cu cît ajung să pună 86


stăpînire pe întregul conţinut al înaltelor concepţii ş C al diferenţelor critice. Pentru orele de meditaţie ale fiecă­ rui om este, de aceea, necesar ca ceea ce este esenţial s ă capete o formă de comunicare cît Se poate de. simplă şi de clară, fără să fie afectată profunzimea,! 1n prezent, ' lucrurile stau încă în aşa fel încît mulţi oanieni nu ştiu cu adevărat ce vor. Fără să ţină seamă de adevăr sau fals, prin interese şi forţe, propaganda pune stăpînire pe firile slabe, incapabile să gîndeasc ă prin ele însele. Este inevitabil ca a devărul însuşi să se prezinte în forma pro­ pagandei, pentru ca să Roată ajunge la urechile oame­ nilor. Marea sarcină a gîndirii creatoare este, de aceea, elaborarea formelor simple ale a devărului, pentru ca el să aibă ecou în raţiunea proprie în mod original" fiecă­ rui 'om_ Esenţiale sînt gîndurile simple care îl nimeresc pe interlocutor cu claritatea operaţiunii în acel "punct în ,�are el n u numai că ştie, dar· şi acţionează lăuntric, adica unde este trează raţiunea ca întreg. .Împotriva poziţiei arătate la început, care susţine sfîrşitul filozofiei, cred că am făcut referire la unele sarcini ale filozofiei, care fac din aceasta o chestiune Ci oamenilor ca oameni. Impotriva presupusei cunoaşteri totale, filozofia are sarcina să menţină trează gîndirea independentă a individului şi, prin aceasta, existenţa lui indepen d entă, oare .se stinge s ub apăsarea.. f'orţelor to­ talitare. Ea trebuie să-i amintească fiecărui individ că el poate să fie el însuşi şi că.:eI încetează să fie om cînd ren unţă la acest lucru. Pentru viitorul nostru comun este hotărîtor fap-tul că reflexia .întemeiată pe ra ţiJune, î n lu­ ciditatea voinţei, ajunge la realitate din cea mai pro­ f�mdă responsabilitate. Noi cei ce sîntem însăr cinaţi, prin profesiunea noa�­ tră, să cultivăm filozofia ca obiect d e studiu, nu rE'uşim să ne apropiem cît de cît de ceea ce este menirea noas­ tră in a�eastă situaţie . Puţinul pe care cu cea mai mare nu trebuie bună,wintă îl realizează nU!m:�rosi bărbati . to tuşi să fie socoti t egal cu nimicu'l. .


FILOZOFII ALE PUTERII

*

BERTRAND RUSSELL -rraducere de Laura Bişoc

Scopul meu în acest capitol este acela de a lua în ,considerare anumite filozofii inspirate în principal de apetitul pentru putere, Nu înţeleg prin aceas ! a :ă ele . ar avea ca obiect puterea, ci că puterea reprezmtă pen­ tru filozof ' mobilul, conştientizat sau neeonştientizat, al metafizicii sale, precum şi al judecăţilor sale etice. Cunvingerile noastre rezultă din îmbinarea doiinţei cu observaţi a, în diferite proporţii. In unele din ele par­ tea unuia dintre factori este foarte mică ; în altele, cea a celuilalt factor. Cee� ce putem cu precizie stabili prin, ·dovezi empirice reprezintă foarte puţin, iar cînd convin­ . gerile noastre depăşesc această bază, dorinţa joacă şi ea un r:ol în geneza lor . Pe de altă parte, puţine convingeri mai supravi eţuiesc după ce s-au adus probe concludenie privind falsitatea lor, dar ele pot supravieţui mult timp cînd nu există nici o dovadă fie pentru, fie împotriva lor. Filozofiile sînt mult mai unitare decît vi a ţa In viaţă avem numeroase dorinţe, însă o filozofie anUme Este de obicei inspirată de o dorinţă dominantă, care îi dă coere nţă . .

.. B . .Russell. Pll1.ver A New Social Analysis, capitolul XVI. London, Unwin Books, 1967 (prima ediţie, 1938) . -

.88


Zu fragmentarisch ist Welt und Leben. Ich will mich zum deutschen Professor begeben, Der weiss das Leben zusammenzuseizen, Und er macht ein verstăndig System daraus. (Prea fărimiţate sînt lumea şi viaţa. Mă voi indrepta deci către profesorul neamţ Care ştie cum să pună la un loc faptele vieţii Şi să facă din ele un sistem lesne de înţeles.) Opera filozofilor a fost dominată de vari ate dorinţe. Există dorinţa de a cunoaşte şi, ceea ce nu e nici pe de-. parte acelaşi lucru, dorinţa de a demonstr a că lumea e cognoscibilă. Există porinţa de fericire, dorinţa de vir­ tute şi, ca o sinteză a acestora două; dorinţa de mintuire. Există dorinţa de comuniune cu Dumnezeu sa'u cu ce­ lelalte fiinte umane. Există dorinta de frumos, dorinţa de divertis � ent şi, în sfîrşit, dorinţa de putere . Marile religii au ca ţel virtutea, dar nu numai atît. Creştinismul şi budismul caută mintuirea, iar în for­ mele lor cele mai pronunţat mistice, contopirea cu Dum­ nezeu sau cu universul. Filozofiile empiriste caută ade­ vărul, în timp ce filozofiile idealiste, de la Descartes pină ' la Kant, caută certitudinea ; practic toate marile fi­ lozofii pină la Kant, inclusiv filozofia acestuia, au legă­ tură in primul rind cu · dbrinţe de natură cognitivă. )i'ilo ­ zofia lui Bentham si a scolii de la Manchester consideră că ţelul este plăce� ea, iar bunăstarea principalul mijloc de a-l atinge . Filozofiile puterii . apărute în timpurile moderne s-au constituit în mare parte ca o reacţie îm­ potriva "m anchesterismului" şi ca un protest împotriv � punctului de vedere potrivit căruia scopu'l vieţii ar fI acumularea de plăceri o ţintă care este criticată ca fiind atît fragmentară , cît şi insuficient ' de dinamizatoar€. Viaţa omenească fiind o perpetuă interacţiu l1e dintre voinţă şi fapte incotrolabile, filozoful care este călău­ zit de impulsul său spre putere caută să minimalizeze sau să compromită rolul acestor fapte care nu au ca uri­ gine propria noastră voinţă. Nu mă gîndesc doar la cei care glorifică puterea nudă, ca Machiavelli sau Thrasy­ machus în Republica lui Platon mă gindesc la cei ce născocesc teorii care ascund apetitul lor pentru putere -

8fJ


sub veşmintele metafizicii sau ale etici i . Primul dintre aceşti fil ozofi în timpurile moderne şi, totodată, ace l a care a avut influenţa cea mai profundă este Fichte. Filozofia lui Fichte porneşte de la Eu ca singurul lu­ cru ce există în lume. Eul există, deoarece se postulează pe sine . Deşi nimic altceva nu mai există, Eul priIJleşte Într-o zi un mic impuls (ein kleiner Anstoss), ceea ce îl face să postuleze ,N on-eul. El dă naştere apoi diverselor emanaţii, nu foarte deosebite de acelea din teologia gnostică ; numai că în timp ce gnosticii ariibuiau e ma­ naţiile lui Dumnezeu şi se raportau la ei inşişi cu senti­ men te de umilinţă, Fichte consideră distincţia dintre Dumnezeu şi Eu ca fiind de prisos. Cînd Eul şi-a înche­ iat sDcotelile cu metafizica, el trece la a pos tula că ger­ manii sint buni, iar francezii sînt răi , .'Şi că este, prin urmare, datoria germanilor să lupte împotriva lui Na­ poleon. Fireşte că atît germanii cît şi francezii sînt doar emanaţii ale lui Fichte, dar gerJ:I.1anii sint o emar.aţie super ioară, adică sînt mai aproape de realitatea ultimii, care este Eul lui Fichte. Alexandru şi Augustus s-au declarat .zei şi i-au forţat pe cei din jur să se facă cum că sînt de acord. Fichte, neavînd sub control guvernul, şi-a pierdut slujba în urma acuzaţiei de at€iS�, din mo­ ment ce nu şi-a putut proclama propria lui divinitate. Este evident că o metafizică de felul celei a lui Fichte nu lasă nici un loc îndatoririlor sociale, î ntrucît lumea exterioară este simplul produs al închipuirii filoz ofului. Singura etică imaginabilă în acord cu această filozofie este etica autodezvo1tării. Totuşi, în chip cu totul il ogic, cineva îş i poate considera familia şi naţiunea ca apar­ ţinînd mult mai profund Eului său decît alte fiinţe ome­ neşti şi, în consecinţă, ca fiind, mult mai demne de pre­ ţuit. Credinţa în rasă şi naţionalismul sînt astfel un pro­ dus, psihologic firesc al filozofiei solipsiste - mai ales că ac �asta este evident inspirată de apetitui pentru pu­ tere, Iar puterea poate fi obţinută numai cu sprijinul celorlalţi . Toate acestea sInt cunoscute sub numele de idealism si considerate de o mai mare noblete morală decît orice filozofie care admite realitatea lumi i exterioare. Realitatea a ceea ce este independent de voinţa pro­ prie se încorporează pentru filozofie în concepţii despre adevăr. Potrivit gîndirii comune, adevărul convingerilor 90


mele nu depinde, in cele mai multe cazuri, de nImIC din ceea ce aş putea eu face. Ce-i drept, dacă cred că îmi voi lua mîine micul d ejun, această convingere, în cazul că e adevărată, este qstfel si datorită a'ctelor de vointă ' viitoare, dar dacă creei că Cezar a fost asasinat la ide i e Iui m ,u-tie, ceea ce face convingerea mea adevărată se află cu totul în afara puterii voinţei mele. Yiiozofiilt;>. inspirate de apetitul pentru puter� gasesc ; '8. această si­ tu�ţie este neplăcută şi procedează, pe diferite c(�li, la subminarea concepţiei comune după care faptele sînt te­ meiill cldevarului sau fll.lsităţii convingerilor noastre. Hegelienii susţin că adevărul nu constă în acol:dul cu fap­ tele, ci în coerenţa internă a inttegului sistem al convin­ gerilor noastre. Toate convingerile n oastre sînt adevărate dacă, asemenea întîmplărilor dintr-un roman b qn, se po­ trivesc uriele cu altele ; nu există de fapt nici ci diferenţă între adevărul romancierului şi cel al istoricului. Aceasta dă frîu liber fanteziei creatoare, pe care o scapă din lan­ ţurile presupusei lumi "reale" Pragmatismul, în unele din formele sale> este, de B'ie ­ mene-rr; o filozofie a p uteri i . Pentru pragmatism , o C')fl­ vingere este adevărată dacă urmările ei sînt pJăoute. Insă oamenii sînt cei care pot face ca urmările u nei convin­ g!eri să fie plăcute sau neplăcute. Credinţa în meritele deosebitf' ale unui dictatol are urmări mal plăcute decît contrariul ei dacă trăieşti sub guvernarea lui. Oriunde avem de-a face cu o persecuţie reală, crezul oficial este "adevărat" în sensul pragmatist. Filozofia pragmatistă oferă deci celor aflaţi la IJutere o omnipotehţă metafizkă ,pe care filozofiile mai terestre le-o refuză_," Nu sugerez că majoritatea p'ragmatiştilor rp.cunosc ac este consecinţe ale filozofiei lor, spun 'doar r.ă acestea sînt C'onsecinţele şi că atacul pragmatismului împotriva concepţiei comune asupra adevărului este un rezultat al apetitului său pentru putere, deşi poate mai dp.grabă pentru puterea asupra naturii neînsufleţite de­ cît asupra oamenilor.

Evoluţia creatoare a lui Bergson este o filozofie a puterii căreia i s-a dat o dezvoltare fantastică în ulti­ mul act al piesei lui Bernard Shaw Inapoi la Matusa­ lem. Bergson susţine că intelectul , trebuie blamat ca fi­ ino în chip nejustificat co ntemplativ şi pur pasiv, şi că noi. putem înţelege cu adevărat numai în timpul un,or

91


acţiuni energice, ca de exemplu, o şarjă de cavalerie. El c;.r ede că cm,i malele au dobîndit ochi , deoarece au simtit ' că al' fi: , plăcut să poţi vedea ; atunci cîn d erau o ar'o e , jntelectul lor nu ar fi putut conc�pe vederea, Jaf intui­ ţia a fost în stare să realizeze acest miracol. După el, t()ată evoluţia se datorează dorinţei, şi ceea ce se poate­ ohţine dacă dorinţa e îndeajuns de intensă nu are li­ mite. Tatonările biochimiştilor pentru a înţelege meca­ nismul vieţii sînt inutile, fiih:dcă viaţa nu e mecanică, iar dezvoltarea ei e de asa natură încît in lelectul nu este­ în stare, prin propriile lui puteri, să o anticipeze ; viaţa ,nu poate fi înţeleasă decit prin acţiune. Urmează deci ca oamenii ar trebu i sa fie iraţionali şi pătimaşi ; din fericire pentru Bergson, cel mai adesea ei chiar aşa sînt. U nii filozofi nu îngăduie ca impulsul lor spre putere să le domine metafizica, dar :Li dau frîu liber în etică. Dintre aceştia cel mai important este Nietzsche, care­ resping€ m orala creştină, considerînd-o "0 - morală Je - 's;clav şi îi s ubstituie o morală potrivită conducătorilor eroici. Fireşte, nu avem de-a face cu idei esenţial noi. Ceva din ele poat€ fi găsit la Heraclit, ceva la Plato n, mult în Renaştere . Dar la Nietzsche ele sint prelucrate­ şi puse în opoziţie conştientă cu învăţătura Noului Tes­ tamen1\. In viziunea lui, gloata, nu are valoarea intrin­ secă, ci numai în măsura în care îl ajut:ă pe erou să ajungă la măreţie ; acesta ar€ dreptU'i să îi aducă sufe­ rinţe, dacă poate înainta astfel spre propria lui reali­ zare. În practică, aristocraţii1e au acţionat întotdeauna într-un mod în care numai o asemenea etică îl p03te justifica, in timp ce teologia creştină a ,susţinut �ă toţi oamenii sînt egali în faţa lui Dumnezeu. Democraţia poate chema în sprijinul ei învăţătura creştină, însă pentr u aristocraţie cea mai bună etică este cea a lui Nietzsche. " Dacă ar exista zei , eu cum aş putea îndura să nu fiu zeu ? Prin urmare, nu există ze i." Aşa grăi2ştt Zarathustra al l ui Nietzsche. Dumnezeu trebuie detro­ nat pentru a lăsa locul sau tiranilor pămînleşti. Apetitul pentru putere intră în firea omului , dar .fi:­ lozofiile puterii sînt, într-un sens foarte precis, nebu­ n�şti. Existenţa lumii exterioare, atît a maleriei cît şi a celorlalţi oameni, este un ' dat care poate părei'l umilitor pentru un anumit gen de mîndrie, dar poate fi tăgăduit numai - de un nebun, Oamen i care îngăduie apetitului lor 92


pentru putere să le deformeze viziunea asupra lumii pot fi i ntilniţi in orice azil unul va gîndi că este guvernato­ rul băncii Angliei, altul că este regele, iar altul că este Dumnezeu. Manii extrem de asemănătoare, atunc i cînd oameni civilizaţi le exprimă intr-un limba� ' obscur, con­ duc la ca t edre d e filozofie, iar dacă sînt exprimate de oameni păti maşi, într-un limbaj elocvent, ele dau naş­ tere la di ctaturi. Nebunii atestaţi medical sînt închişi datorită înclinatiei lor către violentă atunci cind Il �e pun la înd oial ă pretenţiile ; cei ned�clarati ca atare pri­ mesc sub c on trol armate puternic e şi pot aduce neno­ rocire s i moarte tuturor oamenilor teferi mintal din raza ior de actiune. Succesul nebuniei în literatură, filozofie ' şi politică este una din particulari tăţile epo cii noa�tr:e, iar formele de nebunie care se bucură de SUCces au Ca sursă, aproape în to talitate, impulsul spre putere. Pe ntru a inţelege ace astă situaţie, trebuie s.ă anali­ zăm relaţia dintre filozofiile puterii şi viaţa socială, re­ laţie mai complexă de c ît n e -am aştep ta '

.

.

susţine că Să începem cu splipsismul. Cind Fichte totul po,rneşte de la E u, citi t oru l nu spune "Totul por­ neste de la J ohann Gott l ieb Fichte ! Ce absurd ! D ar n � m auzit niciodată de el pînă acum C Ît eva zile. Şi vre­ murile cînd el nu se născuse î nc ă ? Chiar îşi închipuie că tot el l e - a inventat ? Ce înfumurare ridicolă ! " Re­ pet, nu asta spune cititorul. El se s ub s tituie lui Fi chte şi -

găseşte că argumentul nu este implauzibil. "La urma ur­ melor, gîndeşte el, ce ştiu eu despre ti mpur i le trecute ? Am avut d o ar anumite experienţe pe care am decis să

le

i nterpretez ca fiind lega te de o perioadEi. anterioară naşterii mele . Şi ce ştiu eu despre lo curi pe care nu le -am văzut ni ciodată ? Doar că l e a m văzut pe hartă, am citit despre ele sau am auzi t povestindu-se despre ele. Cu­ nosc doar propria mea experienţă, r es t ul sînt deducţii n esigure. Dacă decid să mă pun în locul lui Dumnezeu şi spun că lumea es te creaţia mea, nimic n u-mi poate do­ vedi că mă înşel . " Fichte susţine că există ,numai Fichte, iar J ohn S mith, citi n d argumentaţia, conchide că există numai Jo hn Smith, fără măcar să b age de seamă că nu asta spune Fichte. În a c e s t fel s olipsismul p o ate deveni baza unui anumit fel de viaţă s ocială. Un grup de ne­ buni, fiecare din ei crez i ndu se Dumnezeu, pot învăţa să se comporte civilizat unul faţă de celălalt. Dar acest -

-

8 3-


c o mportament durează numai atît cit fiecare Dumnezeu nu-şi vede omnipotenva ameninţată de celelalte divini­ tăţi. Dacă d-nul A. crede că e Dumnezeu, atunci el va tolera pretenţiilor celorlalţi atîta timp cît acţiunile 101 slujesc scopurilor lui . Dar dacă dl B. se h azardează să îl atace şi să aducă dovezi că nu este omnipotent, mî­ nia d-lui A. se va aprinde şi el va vedea in dl B. pe Satana sau pe unul din. slujitorii săi. DI B. îl va privI fireşte p€ dI A. cu aceiaşi ochi. Fiecare din ei va a ! ­ cătui CJ fracţiune ş i v a f i război, război teologic, crunt, necruţător, turbat. Î n loc de dl A. citiţi Hitler, in loc de dl B. citiţi Stalin şi veţi avea o imagine a lumii moderne. "Sînt Wotan ! " spune Hitler. " Sînt Materia­ lismul Dial ectlc ! " spune Stalin. Şi întrucît revendicarea fiecăruia este susţinută cu resurse enorme de militari, avioane, gaze toxice şi entuziaşti naivi, nebunia amîndu­ fora trece n e observată. Să luăm în continuare cult.ul eroului al lui Nietzsche, cărui i se cuvine "sacrificată pleava" . Cititorul admira .. tiv n-are nici o îndoială că el însuşi este un erou, în timr' 'ce cutare ticălos care i-a luat-o înainte prin intrigi ne,­ ruşlnate face parte din "pleavă". Urmeaz ă că filozofia lui Nietzsche este excelentă . Dar dacă acel ticălos o ci­ teşte şi o admiră. la rîndul său, cum se va putea decieIe car€ este eroul ? Evident, numai prin război. Şi cînd u n ul din cEci doi a obţinut victoria, va trebui să con'tinue să-şi dovedească îndreptăţirea la titlul de erou rămînînd la putert:. Pentru asta el trebuie să creeze o puternică po­ liţie secretă el va trăi cu spaima de a fi asasinat, iai" toţi ceilalţi cu spaima denunţării şi cultul eroismului va cl:ea­ în fillal o naţiune de- laşi terorizaţi. -

Aceleaşi probleme le ridică teoria pragm atistă, potr i­ vit căreia o convingere 'este adevărată dacă urmările ei sînt plăcute. Plăcute pentru cine ? Credin ţa în Stalin este plăcută pentru el, dar neplăcută pentru Trotsky. Cre­ dinţa în Hitler este plăcută pentru nazişti , dar neplăcută pentru cei trimişi în lagărele de concentrare. Numai forţ1 nudă poate decide răspunsul la în trebarea .cine s e V<l' buc,ura de acele urmări plăcute care dovedesc adev5rul unei convingeri ? }<'ilozofiile puterii se combat singure cînd li se anali· zeazâ consecintele sociale. Credinta că sînt Dumnezev, dacă mi o ma i împărtăşeşte nime � i, duce la trimil�re::r

94


mea in închisoare ; dacă o mai împărtăşesc şi alţii, duce la un război în care probabil voi pieri. Cultul eroui'li creează o naţie de laşi. Credinţa în pragmat i sm , d a c.ă este răspîndită, duce l a supremaţia forţei nude, ceea ce este neplăcut ; aşadar, conf.orm propriului ei criterIu, cregipţa !l) pr matism este falsă. Dacă e . ca viaţa so­ 8:g · cială să vină în 'întîmpinarea nevoilor sociale ea trebui.e funda.mentată pe o filozofie care să nu izvorască din ape­ titul pentru pute re .


FILOZOFIA ŞI IDEILE POLITICE W.K.C.

=1'

GUTHRIE

Traducere de Drăgan S t oi an o vi c i

Este interesant de remarcat cît de multe controv(,l'se, despre care S-Clr putea cI'ede că sînt etice S2U pol i tice , şi că deci au de-a face cu chestiuni pur practic€, depind, de fapt, de probleme filozoJice mult mai adînci. Ace astă ' consta tare rămîne valabilă chiar dacă oamenii de acţiu­ ne 'car!:' le pun în practică. pot să nu fie totdeauna c o nşti­ enţi că aşa s tau lucrurile ; deseori însă l€gătura este uaa pe deplin conştientă. Politica şi morala, teoriile generale despre natura umană, metafizica şi epistemologia nu pot fi separ ate între ele. L a suprafaţă putem avea de-a faec

cu d ivergenţ.e politice privito are la meritele relative ale

mflDarhiei şi republicanismului, ale democraţiei şi tota­ litarismului şi cu problema generală de a şti unde tre­ buie să se afle suveranitatea - în mîinile unui singur om, a le unei elite aristocratice s a u în mîinile întregului popor.

Există probleme care cer acţiuni imediate,

sint cele privind sclavia şi nială

sau relaţiile

rasiale.

cum

abolirea ei, stăpînirea colo­ , Dedesubtul acestui nivel de

pr o bleme se află un strat de idei care,

deşi se situează

încă în planul uman, sînt totuşi mai abstracte şi mai teo*

Textul d e faţă reprezintă traducerea,

puţin abreviată,

a

Introducerii la voI. I i I al cărtii lui W. K. C. Guthrie A History of Greek Philosophy, volum . subintitulat I luminismul secolului al cincilea, Cambridge at the U n ivers it y Press, 1969. Titlul

textului aparţine traducătorului.

96


r,=tke, angajind întrebări fundament ale cu prIVlre l3. na­ tura umană sînt toţi oamenii egali de la nautră ? Fap­ tul că există cîrmuitori şi supuşi, stăpîni şi slugi, ţi n e oare doar d e convenien ţa practică s a u izvorăşte d i n deo­ s,>biri naturale ireductibi le ? Studiind diferitele răspun­ suri C<lre au fost date în d€cursul timpului la aceste l:n­ t re-bi:.ri , istoricul ideilor va d escope ii adesea că explica­ ţia lor se situează la un al treilea nivel, şi mai adînc. Ele se bazează pe presupoziţii despre natura realităţii 'i11 an­ samblul ei şi despre procesele din univers de care u/?­ pin (k poziţia omului înăuntrul lui este universu l cîr­ mui t UE divinitate sau stăpînit de hazard, este el un cos­ m os ale cărui �ompone nte sînt organic interrela te SdU o c o l e c ţi e d e pă.-ţi reunite la întîmplar e şi fără legă tur� lăuntrice intre ele ?

Un exemplu ne oferă războiul civil englez din secolul al XVII-lea. La suprafaţă, este o luptă politică între dou� facţiuni rivale, regele !;ii parlamentul, luptă în care urmează s ă se decidă c î ne va guverna. Dedesubtul "Ices­ tei dispute se află întrebarea dacă oamenii sînt, în mod natural saa prin voinţa lui Dumnezeu, împărţiţi în supe­ riori şl inferiori ; cei ce credeau că oamenii sînt astfel împărţiţi işi intemeiau această convingere pe existenţa unei organizări ierarhice ce ar ' fi inerentă întregii nat uri. In f-ru ntea acestei ierarhii stă Dumnezeu, cîrmuitorul su­ prem, după el îngeri i, apoi omul, car� la rindul său este stăpîn peste anim al e, sub care se află plantele şi, în fine, mai jos decît toate, lumea neînsufleţită. Dumnezeu ie­ suşi a statornicit să e xiste categorii de fiinţe superio are şi infedoare şi a dorit ca o rînduială asemănătoare să se instituie şi in s o cietate,a umană. Aici , in porunca divină, rezidă sanctiunea ulti m ă a monarhiei absolute. princi pi·· ile creştine despre care maj oritatea dintre noi credem astazi că propovăduiesc egalitatea tuturor oam enilor I n a­ i n tea l u i Dumnezeu, erau atunci invocate to cmai în s pri­ j i nul ideii opuse 1

;

1 Fi lmel" considera drept o greşeală de neiertat la un 'Cr �) t ! n � ă creadă în comunitatea bunurilor şi egalitatea persoanelor, {Greenleilf, Order, Empiricism and Po litics, p. 92). Petru PU�GY, simpla recun oaştere a rangului şi a poziţiei sociale era u n f?pt ce ţine de providenţa divină" (Raportul Comisiei rega:e Cll pri­ vire la u n i v e rsităţi, 1852, la portul de către nobili al înSe 'TI1-.e­ lor disti ncti\'e). Dra M. A. Stod a rt in recenzia sa la Jane E1!fe "

,


EstE invocată aici analogia intre microcos mos, şi ,ma­ crocosmos, intre ordinea .societăţii umane şi ord ine.a na­ turii, ce presupune o concepţie despre univers ca un o r ­ ganism creat de divinitate şi perfect solid ar, con\'e.pţi.e ce urcă pînă la Platon, şi dincolo de e l . La fel de adin::: Înradiicinată în gîndirea greacă era filozofia rivală, cuc şi-a găsit expresia politică în ideea contractului soc ial, susţinută de Lo cke şi alţi.i. Relaţiile d i n tre cîrmui to r �i supuşii săi sînt bazate pe' ac�eptarea a c es t ui contract, cm"e impune obligaţii ambelor păr�i. Nu e vorba nicide e l I m de o po runcă divină, ci de o înţelegere pur uma n ă , şi u n popor a r e dreptul să-I răstoarne pe cîr m u i t o rul care o î ncalc ă, înt oomai Cum acesta îşi poate pedepsi supu�ii dac� ei nu se conformează legilor în care ea se concreti­ zează, Ideea că legea nu este mai mult decit o î n ţelegere ' Instituită de oa me n i şi m o di fic abi lă prin consens �ste o idt.e de bază a umanismului sofiştilor greci, a t acată i n schlJllb d e Platon pep.tru care dreptatea ş i legea existil În sine, iar oamenii po t încerca cel mult să le reproducu , pe cit posibil, în relaţiile dintre ei. Ca o paralelă mai tir'­ zie am pute,a cita pe Hug o G r o tius în o p era căru i a "pla " to n is m u l dreptu lui natural m o dern şi-a găsit cea mai d2săvîrşită expresie . . . Promulgînd diferite leg i pozitive, le­ giu itorul s e călăuzeşte după o normă valabilă î n mod abso l u t universal, care este exemplară pentru voinţ3. s a , ca şi pentru oricare alta" 1 . So fişti i -spunea P l a ton greşesc atunci cînd' văd - î n natură o antiteză a l Aqii, d(�­ oan:ce natura însăşi, fii nd produSUl unui proiect ,"a � l u nal, este suprema întruchipare a legii şi ordini i . In epistemologie, un'a din tre fi lo zofii , iniţiată de Par­ menide şi elaborată de Platon, manifestă o încredere l1eli­ mita t ii în forţele raţiunii umane, care, pentru Pl aton , se bazează pe identitatea de esenţă a raţiunii în om şi î n D umneze u Parmenide resping€ c u totul simţurile, i::.r Pla ton nu le acordă un rol mai însemnat decît acela ce a fi un punct de plecare pe care raţiunea trebuie sa-J

­

,

-

'

.

în Qu((rterly Review ( dec. 1848 ) , spune "Auiobiografi!l lui Jane Eyre este o compunere eminamente anticreşti nă În ea sInt presărate peste tot cîrteli împotriva bunăstării celor bogaţi .i împotriva lipsurilor de care suferă cei săraci , ceea ce, întrucît prive�te pe fiecare indi vid, este o cîrtea lă impotriva rînduielii stabilite de D u mnezeu." 1 E. Cassirer, Philosophy of the Enlightenment, p. �.to.

98


lase r e ped e în urmă. Dacă l i se acordă prea multă aten­ ţie, ele pot doar să devină o piedică în înţelegerea reali­ te)ţii. Cunoaşterea Îşi merită numele numai dacă este ab ­ aseme­ sol u tii şi universală, iar pentru dobîndirea unei nea cunoaşteri trebuie trecut dinco l o de experienţă, tre·­ buie străpuns vă lu l simţurilor şi conştientizat� adevaru­ rile aflate latent În suflet, deoarece acestei esenţe neml.l­ ri to31'<:' i-a fost hărăzi t deja să le contemple direct t)e cînd Era î n c ă neîntrupată. O ilustrare pregnantă a reapariţiei acestui punct de vedere în istoria mai recentă ne oferă un pasaj din CC1r­ te'l. dr. W H. Greenleaf Oi-der, Empiricism and PoliLics (pp. 276 şi urm.) , care descrie raţionalismul din AngllD seca; ui ui al şap tesprezecelea. " F ilozofii r a ţ i o nal iş ti din epocă . . aveau multe trăsătu r i de gir!­ dire comune CU tradiţia e m p i r i s t ă , dar, în ce priveşte esenţ.lalul, punctele lo r d e v e d er e erau contrare direcţiei empinste. Empi­ ristul recuno şt ea ce-i dr ep t I mp o r tanţa facultă ţii de cun o a şte re raţională şi avea multă încredere în ca p aci t ate a ei de a înţe­ leg e realitatea lucruri lor, dar punea accentul primordial pe ne­ ce si t at ea s p ri j inirii proceselor de gî ndir e pe fundamentul sol id al experi enţei . Datele senzoriale certe constituiau cea dintîi ce­ ri n ţ ă il m e t odei sa l e indu cti v e Raţionalistu l În schimb, tindea să subl i n ieze i mportanţa unică a raţiunii şi să su s ţin ă c ă ce l e la lt e [ac:ult ă ţi ale memoriei şi imagi n a ţi e i nu n umai că nu sînt de aj utor in înţelegerea rea l ităţ i i ci constituie p ie d i c i în calea dobîndir;; ei. Informaţia furni zată de simţuri e r a aşadar ob­ scură, " nesigură şi deru tantă , la conCluzii indubi tabile nepl.lt.în­ d u-se aju nge d ecît p r i n transcen d erea e xp erien ţ ei şi ridi ca r'2a l a 1'l i v e l ul superior a l ra ţ iuni i Această raţiune este o fac jJtate înnăsclltă, o l u m i n ă lăuntrică aşezată în fiecare individ de către Dumnezeu. garantul compatibilităţii ei cu realitatea creaţiei sale. Haţiunea îşi este suficientă sieşi în sensul că numai imui­ ţiile ei oferă acea înţelegere c la r ă şi precisă p rin c ăr e � e ca­ racteri zează şi pe care se întemeiază .ad evărata c u no aştere. Ai- ' doma r aţiunii e m pir ice ea analizează şi descompune. liJ("l'urlle în ,· naturi» fundamentale aceste «naturi» însă nu mai sînt simple n u me (cu în concepţia empirislăl, ci idei reale, absolut2:' ' Această caracterizare este extras ă din surse englt:­ .

,

·

,

.

,

­

,

,

,

.

1

.

,

zeşti contemporane, dar oricine l-a citit pe Platon va fi edificat asupra sursei ei de inspiraţie ; şi cu toate că a u­ torul citat Se referă în continuare la Descartes şi la viziu­ neil cnrteziană a unei "ştiinţe ma tematioe u niversale" ca prototip al ideilor de care vorbeşte, raţionaliştii secol u ­ l u i a l şaptesprezecelea î l cunoşteau, desigur, ş i p e Pla­ t Oil , în care vedeau pe precursorul lor cel dintîi. Cu si­ guranţă că i deea matematicii ca model al ştiinţei exacte şi ra ţIOnale nu lipseşte din scrierile sale. Macaulay a re-

99


levat pe dr ep t cuvint că fi l o z of i a platonică a d o m i n at spiri te l e pînă în m o m ent u l cînd Francis B a co n le-a În­ dr e ptat într-o altă direcţie. Empirismu l propune o viziune mult mai m o de s t5. asu­ p ra facultăţi lor omeneşti . I ndoieli cu privire la r:apacita­ tea rt oa s tr ă de a dobîndi 8devărul au apEir ut mai în t ii în­ tr- u n con t ext religio s , prin contrast cu cl a ri tat e a vizi unii di v i n e 1 , dar la ionieni ca Anaxagoras şi D em oc rit tre­ buie să vedem mai degrabă mo destia spiritului ştiinţi f i c. D emocrit, în momentele lui mai pe si m i st e afirmă "cu adevărat n u ştim ni mic, căci adevărul este î n adî ncuri" şi " fi e că nimic nu e st e ad,=,vărat din cele ce percepem, fie că adevărul ne rămîne ascuns " El nu er a însă total­ mente sC eptic 2. S imţ u r ile oferă CI im ag i n e înşelătoar.: 3r ea lit ă ţii , iar gîn d irii nu-i este u�or să pătrundă dincolo d e cunoaşterea "bastardă" pe care ne-o oferă ele ; t01.Li$i. pent r u el cel p uţi n , e xi s tă o re al it a t.e dincolo ue apa­ reuţe, fie că ne es t e sau n u deplin accesibile}. Pîn�i şi această conv ingere a fos t părăsită de unii s of işt i în fa­ voarea unui fenomenali sm extrem. Un s c epticism atit d e radical ca a c e l a a l l ui Protagoras şi Gorgias nu pu tea fi propice progre s ului gî ndi ri i ş tii nţifi c e . El a fost o re a c­ ţie violentă la raţionalismul extrem al eleaţilor., dar a da­ t o r a � mult şi ati t ud i ni i oamenilor de ş tiinţă i onieni con­ tempo r a ni , în cazul cărora agno s ti cis mul sau ne cre di n ţ a religic asă, negarea cauzelor finale şi umilinţa în faţa mag­ n.itudinii problemelor co s mi ce a netez it calea pel�tru l()Ut2 var ietăţile liberei cugetări. Şi în această privinţă ei îşi au corespon d enţi în alte perioade, inclusiv în a noa�_ t :·j. ldr cît priveşte a vîntul s p i r it u l ui ştiinţific în Renaştere, Qri­ ' cine parcurge literatura a c e l e i epo c i n u v a put ea să nu remarce l egătura ei desc h i s mă r turi s i t ă c u filozo fi i gr ec!. Meto dele empirice şi căile gîndirii empirice în ansam­ blul l o r au fo st i mpu lsi on ate d eo potri vă d e re s ur ec ţi a

eru­

di ţiei greceşti .ş i de prog re sele contemporane î n sfera cu­ nOc-J ş lerii. Un întemeietor al ştiinţei exp erimenta l e cum a fos t Fr an c is Bacon ştia bine că cele două şcoli de g'Ln­ dire ce se î nfr u n t a u în epoca sa reflectau un con flict de i de i similar d i n lumea antică. El scri a, spre exempl u, in

De Augmentis Scientiarum

[ De exemplu, la AlcmeoJ1, XenOfa [1 şi Herac lit. Fragm. 1 1 7 şi A 1 1 2.

1 00


" D in acest motiv, filozofia naturii a lui D emocri t şi a altora

ce el im inaseră d e v i n i t a t ea şi spiritul din alcătuirea lumii, care puneau fermarea u n i v ersului p e seama unei i nfinităţi d e încer­ cărI şi expe:'imente fă c u te de n atură (şi că rora ei le spuneau

destin) şi atribu:iau cauzele lu­ fără vreun amestec al cauzelor fin a l e, m i se pare ( at i t cît se poate d esprinde din rămă9i�ele fragmentare ale filozofiei lor) a sta, întrucît priveşte cauzele fiÎ:1tr-un

cruri!Jc,r

c\.l\- [ n t htimplare saa I)QrLiculare necesitatii,

'

Zice, PC' o t e mel i e mult mai solidă şi a fi p ătruns muLt mai adînc 1'1 natura dt:cî t filozofia l u i Platon şi Ar i stot el , ; şi asta pentru

unicul motiv că nu pun e a u nici un preţ pe cau z ele finaJe, pe ş i A ri sto t e l le invooau cu orice preţ:' 1

cî nd Praton

I{ Cithleen Nott l-a n ed r eptă ţi t, aş zice, pe B acon atunci cÎ!1d l-a creditat pe lordul Russell cu evidenţierea eXjs­

te n �ei a două principale linii de evoluţie a gîndirii euro­ pene i n măsura în care aceasta descinde de la gr_eci lini a idealistă şi cea empiri s tă prima începind cu Pla­ - -

,

ton, iar cea de-a doua cu Democrit. Asemeni maj orităţii oamenilor de la Bacon incoace, dînsa este partizană "VorlJind in ansambl u, dezvoltările umani.ste au izvorit din poziţia empiris tă, pe cînd cele ant iumaniste pot ii puse in legătură cu diferite form e ale id e alism ul ui filo­ z o fic. " :: Opoziţia dintre idealismul p lato n i c şi e mpirismu l şi sc ep Ucism u l sofişti1or va constitui tema principală il vo­ lumului de faţă şi a celui următor 3 . Aceasta ridică ime,' dirlt o problemă pentru studiul gîndirii so fi s t e . Cu sc­ fi?tii sîntem puşi în aceeaşi situaţie ca şf cu presocra t ic ii trebLlie sa reconstituim ideile un or oam eni ale Căi'Ol' scri eri" în cea mai mare parte nu n e stau la dispoziţi e, cea mai bogată sursă de informare cu privire la ei liiml însuşi Plat on, oponentul lor filozofic. I n acela şi tin;p, "

I

De

AHfjm,

S e " car t e a a 3 - a , cap. 4.

2 G er m a n InfJ uence ner, 1 3 i a nu a ri e 1 9 5 5 ,

i n M o de rn French Thought, The

r. ��te­

A i c i se cuvm făcute d o u ă men ţ i u n i (1) Ce va mai Î r colu detcr m , n ă m mai p r e c i s cine au fost so fi. � :' i i �i care este se mnificatia c uvîn tu l u i "sofist" Deocam d ată folosesc acest ' cuvînt i n tr-un <,e. ns l arg, ca desemnare pentru a nu mi t e tend mţe de gîn d i re pc ca re cu siguranţă oam e ni i n umiţi sofişti le-au re­ prezentat, chiar dacă nu in mod exclusiv. (2) Se obişnuieşte ca în, acest co ntext Soc r a t e să-i fie asociat l ui Platon da: f i ind că acesta in d i a lu gur i l e sale îşi lansează cele mai multe din atacu­ rile împotriva s of i şti l or prin gura lui Socrate. POZI �ia 1'1i Socrate este Însă m ai c o mp l e x ă şi d eo c a md a tă e preferabi l să vorbim n u ­ mai de Plalon ca antipod al gindi l'ii sofiste. 3

\"a

t re b u i să

101


talentul dramatic pe care acesta îl desfăşoară în înfăţişar23 peeso najelor şi a conversaţiilor lor, ca şi farmecul c a; atare al producţiilor sale lite rare (rareori s au poate nicio­ dată egalat de vreun alt filozof), las ă în noi o impresie apro ape de neşters. În secolul nostru s-a purtat o contro-' versă deosebit de a pr i. gă cu privire la fidelitatea sau in fi­ delitatea rela tc'i.rii lui Platon si la meritele relative ale celor două moduri de a privi l� mea. Pină relativ recent punctul de vedere do minant, cel i n spiritul căruia erau f.ormaţi şi cercetăt Jrii din gene­ r aţia mea, a fost că Platon a avut dreptate în disputa sa. cu sofiştii. Potrivit acestui punct de vedere, Plat0n a

fost Ceea ce el însuşi pretindea a fi, adevăratul filozof saL; iubitor de înţelepciune, pe cînd sofiştii au fo') t mşte gîndi tori superficiali, destructivi, care în cazurile cele mni rele practicau în mod deliberat am ăgirea, servi ndu-s,;:, de argumentări sofistice în sensul modern al termen U" lui. I ncepind însă din anii ' 30, am asistat la o pu temicj

mişcare de reabilitare a sofişti1or şi a ginditorilor in rl.l­ diţi cu ei, ca promotori ai progresului şi ai luminilor, concomitent cu repudierea lui Platon ca un -r eacţionar fa natic şi ca u n ad ept al autorităţii, care, întinînd r2p u­ taţia sofiştilor, a co ntribuit la suprimarea scrierilor lor. Sir K arl Popper i-a numit "Generaţia cea mare" şi tot ei sint vizaţi în primul rînd in titlul cărţii prof. Ravelocl\:

The Liberal Temper in Greek Politics (Poziţia Uberală in politica grea că ). Sofiştii reprezinta, după el, vi rful de

lan<:e al gîndirii liberale şi democratice din Greda, co­ virşită însă de mari le batalioane reprezentate de Platon şi Aristotel l . In 1953 cercetătorul american R. B. I J e ­ vinson putea spune, c u părere de rău, că "astăzi Platon ' ar.e prieteni în pri ncipal printre acei cercetători (şi pri,=­ teni sau discipoli ai acestora) a căror viziune despre el s-a format anterior ascensiunii nazismului" . E adevărat I

Pentru

o

critică interesantă

a

cărţii

lui

Havelock,

vezi

L. S trauss, The Liberalism of Ciassical Poli tical P hilQsophy", In

J, of Metaph., 1959. Aş re l e va în mod deosebit al ineatul final a l 'acestui studiu unde aJUtorul vorbeşte despre "primejdi.a pe care o reprezintă infl uenţa a ceea ce se numeşte filozofie a.'>U­ pra studiilor clasice" şi despre pretinsa toleran�ă ce "se p reface în ură ,aq:>r'Îgă fată d e eoi ce au enuntat cu t o M ă forta si ' cla ti­ tarea că există standarde imuabile întemelate pe natu ra um.an ă şi pe natura lucrurilor".

102


că aceas tă mi!'icare a fost puternic impulsionată de instaurarea guvernelor totalitare din Europa şi de cel de-a�;cloilea război mondial şi a fost realmente îngrijo­ rător'să constaţi că scopul Partidului Nazist din Germa­ nia, aşa cum îl definea programul ofidal al acestuia, era formcrrea de "paznici în cel mai înalt sens platonician" O alt:'i formf'l de atac a fost interpretarea psihanalitk:::î, potrivit' căreia Platon ar fi fost un homosexual împovărat de sentimentul vinovăţiei, cu o nevoie irezistibilă de dominaţie 1 Aşa cum am încercat însă să arăt, o asemenea dispută trece in profunzime dincolo de evenimentele actuale sau de teoriile la modă, dezacordul cu privire la modul în care Pla ton îi zugr�veşte pe sofişti fiind mai vechi decît par să-şi aminteas'C'ă unii dintre' partkipanţi. la dis­ PUUl, din ambele tabere, Problema a suscitat o dezbatere aprinsă de pe la mijlocul secolului trecut, punînd în joc argumente puternice. În prima ediţie a Istoriei sale (lB44�52), Zeller a fost probabil ultimul care a prezen­ tat drept necontestat punctul de vedere potrivit căruia doctrinele pînă şi ale celor mai buni dintre sofişti redu­ ceau finalmente totul, în mod inevitabil, ]a o chestiune de preferinţă şi prejude,cată individuală, transformînd f ilozofia din căutare a adevărului în mijloc de satisfa­ Cere a vanităţii şi pretenţiilor egoiste; singura cale de a evita o atare metamorfoză fiind cea a lui Socrate, care s-a străduit să cîştige ('u ajutorul raţiunii un funda/

1 Cel mai amplu !ii mai influent atac împotriva L.li Platon. o daţă cu eiogiul empiriştilor. sînt dezvoltate în cartea lui sir Karl Popper The Open Soci.ety and its Enemies (1945). Atacul In forma lui modernă a inceput cu The Platonic Legend (193-1,) a lui W. Fite. generînd apoi un lung şir de scrieri. djn care spicuim R. H. S. Crossman, Plmo 7'odaray (1937). A. Winspar şi T, Silver­ berg \Vho tL'CLS Socmtc:;:) (1939. carte scrisă de'pe poziţii marxi�­ te) ; C. NeliJ'a�h şi J, A. Lauwery�. Plato's Republic and German J:.'dltCatioll şi controversa ce i-a urmat (inclusiv contribuţiile lui G. C. Fie1d şi C.E.IVI. Joad) în " TI,e Journal of Educations" ain 1945; E, A. Havelock, The Liberal Temper in .Gree" I-nlitic" (1!J57) ; Pla!o. Totalitarian or Democrat?, eseuri editate de 'T. L Thor50n (1963) PIata, Popper and politics, ed, Bambrough (1967), Cea mai bună şi mai completă apărare a lui Platon faţa Je aCf.'ste atacuri o reprezintă cartea lui Levlllson In Defense of PlatI) care cupr,inde şi o bibliografie completă pînă la data publicării ei (1953). Abordarea psihanalitică propusă de H. Kelsen e�te di,s­ cutată în Le vinson. p. 100 şi urm.

103


ment m ai adînc şi mai du�abil at ît pentru cuno aşte re, cît .şi pentru moralitate (ZN, 1439). Acest punct de vedere a fost sustinut cu deosebită tărie în Germa ni a, iar Grote i s-a op us' în substailţialul' capitol al LXV I I-lea al cărţ ii sale ]sto'/"ia Greciei. El deplîngea fa pt u l că istoricii, ger­ mani ai fi lozofiei "confecţi-onează un monstru numit 'Die Sophistik', despre care p reti nd că prin î nvăţăt u ri corupte ar fi otrăvit Şi pervertit caracterul moral atenian" . Grote a fos t un. utilitari st şi un demo C'r at într-o vreme cînd, d es cr iind asc ens iunea democr aţiei ateniene , era nevoit să remacre că "maj·oritatea c itito ri lor m-oderni nu p ar a p rivi cu ochi buni democr aţia" 1 Apărarea luată de el sofiştL­ l or a fost salutată, în 1 872, ca o "d es co perir e istorică de primă însemnătate" de că tre Henv y Sidgwick, care re­ zuma în felul următor opinia curentă despre &ofişti ,

.. AcestiR au fost un grup de şarldtani apăruţi în Grecia în secolul V şi care au agonisit averi prin specularea credulităţii publLcului; declarÎndu-se învăţători ai virtuţii, ei îi învăţau, de fapt, pe amatori arta discursului înşelător, propagînd în fOr;td..Joc­ trine practice imorale. Gravitind spre Atena ca spre Pntan�ul Greciei, ei au fost înfruntaţi şi biruiţi de Socrate, care a dernas­ cat găunoşenia retoricii lor, a demontat stratagemele lo� şi a apă­ rat triumfător principiile etice sănătoase împotriva sofi"ticăriei . lor pernicioase."

Sidgwick nu l-a urmat totuşi pînă la capăt. pe Grote. La aserţiunea acestuia C'ă puţine personaj e din istorie au avut parte de un t r atament atît de nedrept ca aceşti aşa-numiţi soHşti, el replică astfel "Au cules în timpul vieţii lor mai multe succese decît ar :ii meritat, iar mulţi o am eni mai de valoare au fost trataţi mai rău de poste­ ritate". Principala criUcă fo r m ulată de Si dgwi ck era că în preocuparea sa de a le face dreptate so fiş tilo r , Grote a ex a gerat spiritul partizan al l ui Platon. Pentru GNte. Platon nu numai că a sustras acestui nume semni fi ca ţi a lui general admisă spre a-l ataşa în chip spedfic profe­ sorilor rBmuneraţi cu care polemiza, dar i-a şi asociat · eau parte din sem­ atribute exp re s denigratoare ce nu făc n ifica ţia lui originară şi necunoscută, ci . erau disti ncte de .

. .1

Grote,

History

led.

edIţIe a acestei lucrări a lui Zeller-.

104

.a

a 6-a, 1888), VII, 52 şi IV, 106. Prima apărut aproape în acelaşi timp cu cea


&entlmentul vag de a nti pa tie ce i se asocia; disti nct e deşi grefate pe acest sentiment. Reacţia împotriva �mor oomentatori de felul lui Stallbaum, spunea Sidgwick, care "îl tratează pe auto ru l lor ('a şi c um a ces ta ar relata ste-. nografic niJşte d ialo gur i reale", a fo s t necesară şi î nd re p­ tăţită, şi totuşi "simţi d e fiecare dată că umorul satiric ,

al lui Platon era contrabalansat de uimitoarea versatili­ tate a simpatJiei sale intelectuale" J. JDwett a publicat şi el o critică judIcioasă la adresa lui G ro te, în introduce­ rea scrisă pent ru traducerea făcută de el dialogului pla­ ton�cian Sofistul (1871), în" care susţinea că e fDa r te po­ sibil ca prin!"ipalii sofişti să fi fost oameni de bine şi ono­ ralbili, dar că proa sta reputaţie pe care o aveau la Atena era deja lucru curent, dintr�o varietate de motive (erau. străini, agon ise au averi însemnate, aţîţau spiritele juve­ fii'le ş.a.m.d.), nefiind nicidecum o invenţie a lui Platon 2. A urmat a poi, în acelaşi sens, un lung şi bine cumpănit eseu al lui si r Alexander Grant. Concluzia sa era că Gnrie a iibutit să respingă co ndamnăril e globale de pînă atunci la adresa soHştilor, dar că aceştia, totuşi, nu. fuseseră mora lmente impeocabili şi nici n u oferiseră idei filozofice adecvate şi că, deci, "portretele subtile şi pline de 9i�­ cernămint zugrăvite de Platon" nu merită blamul arLir:.­ <;at asupra lor de Grote 3.

Citindu-i p e aceşti erudiţi aparţinînd unei gen eraţi i trecut€, te s imţi ispitit să zăboveşt i în compania lor şi să rep rod uci lungi palsaje din ei. Aici nu 'e lo cul să proce­ dăm aşa, dar este important mă'car să arătă m că portre­ tele sofistilor oferite de Platon, atît de to.ntroversate astăzi, a� fost supus e unei temeinice şi riguroase jude­ c ă ţi de către marii viC'torieni, dintre care mu}.ţi erau nu numai subtHi c erc etă tori ci şi oa meni pTactici, cu expe­ ri,enţă în domeniul politic , educaţional şi în altele 4. Inu'

,

I Vezi cE1e două articole ale lui Sidgwick din "J. Phil.", 1872 şi 1873. , � Jo we t t, Dialogues of Plato (ed, a 4-a, 1953), III, p. n� 'ii urrn. J Gra nt, The Ethics of Aristotel (ed. a 4-a, (1985), 1. pp. 10455. 4 Despre Grote şi Jowett e de prisos să vorbim, iar Grant a lucr-at timp de opt ani în India in domeniul învăţămîntului. Descrierea făcută de Havelock metodelor utilizate de soEşti ca 1iind în esenţă cele ale proce.:.clor democratice a fost anticipată ,de Grote, îndeosebi în VII, 39, n. 2· (la p. 40, col. 2).

10')


til să mai spunem că si concluziile lor, la fel cu cele ale ' succesorilor lor, n-au rămas neafe-ctate de crezurile lor poli.tice sau filozofice. Karl Joel observa în 1921 (GesdL., 674 şi urm.) cum pozitiviştii s-au raliat în apărarea -sofi�tilor, mai cu seamă în Anglia, începînd cu Grote şi Lewes. Acelaşi lucru l-au făcut În Germania. Theodor Gomperz (sub influe · nţa lui GrotF.�), Laas şi Nietzsche în perioada sa pozitivistă. Mai surprinzător, la prima ve­ dere, e că JoeI adaugă la aceeaşi tabără "inteleotualismul hegelian", care i-a preţuit pe sofişti ca "maeştri ai gîn­ dirii reflexive" şi, din perspectiva filozofiei sale a istOriei. înţelegea şi scuza totul. Pe de altă parte era ineviubi1, dat fiind că istoria a avut desfăşurarea pe care o ştim. ca Platon să aibă acum de suferit de pe Urma elogiilor ge­ neroase ce i-au fost aduse de unii comentatori englezi de ]a sfîrŞitul secolului al nouăsprezecelea şi începu tu 1 secolului douăzeci. Ori-cIt de liberali ai- fi fost în crezu­ rile lOr personale, ei au putut totuşi, sub influenţa a ceea ce Havelock a numit "neoidealismul şcolii de la Oxford", să vadă în ,el imaginea unui liberal victorinl1 asemeni lor. Nil e cu totul fără temei afirmatia lui Havelock (Lib. Temper, 19) că la cel puţin unul d in aceşti autori "expu­ nerea sună ca şi cum ar fi o ferventă apologie", pe cînd "naturaliştii şi materialiştii, sofiştii şi democraţii sînt trataţi doar ca nişte voci plăpînde şi zadarnice ce răzbat din culise". In zguduirile şi deziluziile ce s-au abătut asupra Europei în deceniile următoare, era inevitabil să se producă o rea:cţie.


DESPRE SURSELE CUNOAŞTERII ŞI ALE IGNORANŢEI *

KARL R. POPPER

Traducere ele Drăgan Stoianovici

1 Problema pe care vreau s-o exa mine z dintr-o nouă perspectivă în acea:stă co nf erinţă �i pe ca re sper nu numai să o examinez, ci să o şi l'ezolv, ar putea fi ev·en­ tual d esc risă ca un aspect al ve rhii dispute dintre şcoala de filozoHe br itanică şi cea conti nent ală al di sputei dintre .

.

.

,

empirismul clasrc al lui Bacon, Locke, Berkeley, Hume si. MiU si ra tionali6 mul sau inte1edualismul cl as ic al lui :bescarte�, S p:inoza şi Le ibn iz. In acea<;tă dis pută şcoala britanică a susţinut că surSa ultimă a întregii cu noaşteri este o bservaţia, pe rînd şcoala continentală sus ţinea că această sursă o oonstituie intuiţia intelectuală a id eilor dare şi distincte.

Majoritat:ea ace s tor chestiuni sint încă foarte actuale, Empir�smul, doctrina încă dominantă în Anglia, nu pumai că a cucerit Statele Unite, dar este în p re zent larg accep­ tat c hiar şi pe continentul european, drept teoria ade­ vărată, a cuno-aşterii ştiinţifice, Iar inteledualismul car tezian, vai, a fost mult pr . ea adesea denaturat în una sau alta din variatele forme ale iraţionalismulUI modern. ,

­

* On the Sources oj Knowledge and of Jgnorance, in le Pop­ per, Conjectures and Rejutations, Lo n dra , Routledge arId ><: ega n

Paul, 1972 (1963). In traducerea de faţă, consideraţiile introductive şi cîteva paragrafe ale conferinţei au fost omise; iar din cîteva au fost reţinute doar unele pasaje, astfel încît .textuL să se in­ tegreze cît mai bine temei principale a culegerii. Oil1isiunile sint . marcate prin rînduri punctate, (N.t.)

1'07


In cuprinsul conferinţei de faţă VOI Incerca s ă arăt despre cele două şcoli - cea empiristă şi cea raţiona­ listă - că deosebirile dintre ele sînt mult mai mici" decit asemănările şi că ambele sînt greşite. Le Consider gre­ şite, d::şi eu î nsumi' sînt un fel de empirist şi un fel de raţiona]jst Cred însă că, deşi atît observaţia. cît şi if'a-· ţiunea joacă un rol important, rolurile lor nu prea sea­ mănă cu ('ele pe care li le atribuiau susţinătorii lor cJa­ ski. în particular, voi incerca să arăt că nici observaţia, nici raţiunea nu pot fi descrise drep t surse ale cunoaşterii în sensul în care s-a susţinut şi se mai susţine Încă. II

Problema de care ne ocupăm aici aparţine teoriei cunoaşterii, sau epistemologiei, so·cotită îndeobşte a fi domeniul cel mai abstract, eterat şi fără implicaţii prac­ tice ale filozofiei pure. Bunăoară Hume, unul din 2;"'P0nenţii cei mai de seamă ai acestui domeniu, era de părere­ că, din pricina caracterului eterat, abstract şi lipsit de releva.nţă practică al unora din rezultate-le sale, nici unlJ1 din cHitorii lui nu va crede în ele mai mult de o oră. Atitudinea lui Kant a fm:;t alta. El considera că între­ barea "Ce pot cunoaşte?" este una din ('ele trei Între­ bări de l1j aximă importanţă pe care omul şi le poate pune. Bertrand Russell, deşi ca temperament filozofic mai apropiat de Hume, pare a fi în a,ceastă chestiune ală­ tUri de Kant. Şi cred că Russell are dreptate cînd aLri­ buie epistemologiei consecinţe practice pentru ştiinţ{t, etică şi chiar politică, Căci, spune el, relativismul episte­ moLogic, adică ideea ('ă nu există adevăr obiectiv, şi prag­ matismul epistemologic, adică ideea că adevărul e totuna \} cu, utilitatea, sînt strîns legate de ideile autoriţare şi to­ talitare (Cf. Let the People Tll'ink, 1941, p, 77 şi urm.). Susţinerile lui Russell sînt, fireşte, controversate. Unii filozofi de dată recentă au dezvoltat o doctrină privind nepuHnţa esenţială şi irelevanţa practică ale oricărei filo­ zofii veritabile, aşadar, e de presupus, şi ale epistemo-· logierPrin însă,şi natura sa, susţin ei, filozofia nu po ate să aibă con'iecinţe semnificative şi ca atare nu poate influenţa nici ştiinţa şi nici politica. Eu însă cred Cfl ideile sînt lucruri redutabile şi putemi'ce şi că pînă şi

1108.


filozofii au produs cîteodată idei. Ba mai mult, nu mă indoiesc ciI această nouă doctrină a neputinţei oricărei filo:wfii este infirmată de numeroase fapte. Situaţia e, de fapt, foarte simplă. Credinţ.a unui li­ beral - credinţa în posibilitatea lfgalităţii, a dreptăţii -egale, a drepturilor funda m ent a le şi a unei societăţi li­ bere - poate foarte bine să supravieţuiasc<.l recuno aşte rii faptului că judecătorii nu sînt atoateştiutori şi că ei pot ('omite greşeli în pri.vinţa faptelor, că în practică dreptatea absolută nu se realizează niciodată în vreun caz pa rticula r adus în faţa L1n?i instanţe judecăt·oreşti. Pe di2 altă partc, nu văd cum c'·C'c!:nţ.'\ in posibilitatea le­ galităţii, a (lL'p!_�lţji !:,i a libe�-L ":ţj ar putea supravieţ.ui ac­ ceptării unE'i c;;istemolorsii cai'''' susţine că nu există fapte Ob\'2c\ive nu doar in c u tJ. re C<.IZ particular. ci în nţci un al­ tul ; şi cC:-t judecăt orul nu poate comite o greşeală faduală, dat. fiind că în privinţ a faptelor el nu poate nid să gre­ :;;ească, nici să aibă dreptate . ­

III

1\'1,Hea mi';care de elil�erare începută o daEi cu Renu:')­ terea şi care, prin numeroasele vicisitudini ale Reformei �i ale războaielor religioase şi revoluţionare, a dus la Si­ cietăţile libere în care popoarele anglofone a u privilegiul să t r;:i ia scă, această mişcare a fost peste tot inspirata de un optimism epistemologic fără pr e cedent de o viziune �xtrem de optimistă asupra puterii omului de a discerne adevărul şi de a dobî ndi cunoaştere. MiezLiI acestei noi viziuni optimiste asupra posibilită­ tilor cunoasterii îl formează dodrina că adevărul este ma­ �ifest. E p�sibil ca adevărul să fie uneori voalat. Dar el s·e poate dezvălui 1. Iar dacă nu ·se dezvăluie singur, îl putem dezvălui noi. Inlăturarea vălului poate să riu fie ,

1 Vezi Spinoza, Despre Dumnezeu, om şi fericir�a umană, cap. 15 (pa5aje cu co nţin u t similar se găsesc in Etic.:a, li, n0ta la propoz . 43 "Desigur, întocmai cum lumina se face c.:unosc'ltă pe sine şi face să se cunoască întunericul, tot aşa adeva.rul este norma ŞI pentru sine şi p entru ceea ce este fals." De trtu:l. cm., 35, 36 : scrisoarea Î6 (74), fi nele par. 5 (7). Locke, Cond. Underst. 3-4 (Cf. şi t-pistola cătr.e Romard, I, 19).

.

109


uşoară. Dar din momentul cînd adevărul nud stă dez­ vălu it în fa ţa ochilor noştri, av€m puter ea de a-l ve d ea ,. de a-l deosebi de fals .şi de a şti că el este adevărul. Nol�­ terea ştii nţei moderne şi a tehnol ogiei moderne a fOSl in­ spirat ă de ac eastă epistemologie optimistă, avîndu-i ca exponenţi P2 Ba c on şi pe Descartes. Ei au susţinut că 111. materie de adevăr nici un om nu trebuie să apeleze ]a autoritab, deoarece fiecare poartă înlăuntrul său surse]e cunoaşterii fie în facultatea p ercepţ ie i senzoriale de care 'Se po ate servi pentru observarea atentă a nat urii, fie în facultatea i ntui ţiei intelectuale, de care se poate servi pentru a de ose b i adevărul ele falsitate, refuzînd SEl ac­ cepte vr eo idee ce nu e percepută clar şi distin ct de că­ tre in teled. Omul p-::ate sel cunoascc[ ; prin urmare, el poate sil .fie liber. Aceast a este formula care e xplică legă t ura dintre opt.imismul epistemologic şi ideile liberalismului. Raralel cu această legătură există şi legătura oplft; ă . Neîncrederea în puterea raţiunii umane, în puterea omu­ lui de a discerne a de vă rul se leagă aproape invariabil de neîncrederea în om. Astfel, pesimismul epist emologie se leagă istoric de doctrina perversităţii omului şi t inde să ducă la revendicarea statornicirii unor tradiţii puternicE' şi a instituirii unei autoti tăţi f orte care să-I salveze pe om de nebunie şi viciu. (O schiţă preg na n tă a acestei teo­ ri i a autoritarismului şi o i magine a poverii ce o poartă ace.astă autoritate ne oferă povestea Marelui inchizitor din romanul lui Do s to ievski Fraţii Karamazov.) ContTastul dintre pesimismul şi optimismul epistemo­ logie se poa te spune că este ·în esenţă acelaşi cu contras­ tul dintre tradiţionalismul epis temologie şi raţionalism. (Folosesc acest din urmă termen în sensul lui mai larg, sens în care el este opusul iraţionalismului şi aco peră nu numa i intelectualismul cartezian ci şi empi r ismu l. ) Ciei putem interpreta tradiţionalismul dre · pt cre di nţa că, în ablsenţa unui adevăr obiectiv şi susceptibil de a fi rec u­ noscut ca atare, nu avem de ales decit între aoeeptarea autorităţii tradiţiei . şi haos ; în timp ce raţional ismui a susţinut, fireşte, dintotdeauna dreptul raţiunii şi al şti­ inţei empirice de a critica şi de a respinge orice tradiţie şi orice autoritate, întrucît aeestea se sprij ină pe simpla absurditate, prejude.cată sau întîmplare. 110


IV E un fapt tulburăt or că pînă şi un dom e niu de gîn­ dire atît de abstract cum este epistemologia pură nu B. atît de pur cum s-ar putea crede (şi c um a crezut Aris­ to tel) ideile sale putînd fi în mare m ăsură motivate şi iruoonştien t in s pi r ate de speranţe politice şi de visuri uto­ pice. Faptul acesta trebuie să dea de gînJit epis tem ol o­ gu1ui. Ce poate face el în această s itu aţ i.e ? I n calitate de epHstemo10g mă pr e ocupă ].In singur luc ru să deseopăr adevărul în problemele epistemolog . iei, fie că acest ade­ văr se potriv e ş te sau nu cu idl'ile mele politice. Dar nu mă pindeşte oare primejdia C.'l, în mod inconştient, să fiu influenţat d:� sp�Tanţele şi crczurile mele po litice ? Se întîm p l ă ca eu să fiu nu n u m ai un empirist şi un raţionalist de un anumit fel, ci şi un liberal (în sens u l ce se dă în. A ngl ia acestui termen); d ar tocmai pent ru :::<1 sînt un liberal, simt că puţ i ne lueruri sînt mai impor­ tante pentru un libera l decît să supu n ă diversele tsorii al'e liberalismului unei exigente examinări critice Pe cînd întreprindeam un asemenea examen critic, am descoperit rolul pe care-l joacă anumite teorii episte-· mologice în dezvolt<irea ideilor liberale ; în particular, ro ­ lul juca t în această pri vinţă de diferitel'e forme ale opti­ mismului epistemologic. Şi am ajuns la concluzia că, în calitate de epistemolog, trebuie să resping aceste - te o rii €pistemologie ' e ca fiind de nesusţinut. E},Ţ) '. erienţa mea în aceasl tă privinţă poate să ilustreze ideea că visuri le şi spera n ţele noastre nu t rebuie neapărat să predetermine rezultatele noastre şi ciI, în căutarea adevărului, poate că e cel niai bine să î nc epem prin a critica 80nvingerile noastr-e cele mai îndrăgite. Unora acest mod de a proceda ar putea să li Se pară fără noimă. Nu însă celor care do� resc .să afle adevărul şi eare nu se tem de el. ,

,

.

V

Examinînd epistemologia optim i s tă inerentă anumitor idei ale liberalismu�ui, am găsi t un mănunchi de doctrine care, deşi adesea aoceptate implicit, n-au fost, după cîte ştiu, discutate eX'plicit sau măcar remarcate de filozofi 11J


sau de i storici . Cea mai fllndamentaiă dintre ele este' una pe care am menţionat-u deja doctrina că adev;in)] e manifest. Iar cea mai stranie este teo ria conspiraţionul;: g,> ignoranţei, o curioasă @xci'escenţă a do ctrine i că ade­ vărul e manifest. Prin doctrina că adevărUi e manifest am în vedere. după cum vă amintiţi, viziunea optimistă că adevărul" dacă ni se prezintă în nuditatea lui, po ate fi totdeauna. recuno..<:>cut drept adevăr. Aşadar, adevărul , dacă nu se dezvăluie singur, e de ajuns să fie dez-văluit sau des­ coperit. Odată fă cut acest lucru, orice dezbatere devine de prisos. Ochii ne-au fost hărăziţi spre a vedea adevă­ rul, iar "lumina naturală" a raţiunii, spre a ni-l face vi­ zibil. Această doctrină ocupă un loc central aţît la Descar­ tes, cît şi la Bacon. Descartes îşi întemeia epistemoJog'ia sa optimistă pe importanta teorie a ceea ce el nume a ve­ racitas dei. Ceea ce ne apare în mod clar şi dinstinct. ca fiind a dev ă rat nu poate să nu fie adevărat; altmintEri ar însemna că Dumnezeu ne înşeală. Astfel, în virtu tea ve­ racităţii lui Dumnezeu, adevărul e cu necesitate manifest. La Bacon întîlnim o d octrină similară, pe care am putea-o numi doctrina despre vemcitas natume. Natura e o carte deschisă. Cine o citeşte cu un spirit neîntjnat n-are cum să greşească. Eroarea nu se po ate datora decit prejudecăţilor ce otrăvesc spiritul. Din această din urmă remarcă se vede că do ct r1 na adevărului manifest face necesară explicarea falsit �lţii . Cunoaşterea, stă pînirea adevărului nu necesită nici o e xplicaţie . Cum se poaU:' întîmpla însă, dacă adevărul e manifest, să că dem vreodată în ero are ? Răspunsul e prin propriul nostru refuz vinovat de a vedea adevărul manifest; sa u pentru că în mintea noastră săIăşluiesc pI'eiudecăţj' sădite în ea de educaţie şi de tradiţie ori alte Tnf1u e'nţe nefaste ce ne-au p2rvertit spiritul c:are la in­ ceput a fost pur şi inocent. Ignoranţa se poate da tora unor puteri ce conspiră spre a ne ţine în neştiinţ ă spre a ne otrăvi mintea umplînd-o cu falsuri şi spre a ne închide ochii, ca să nu putem vedea adevvTul manlfest. Asemenea prejudecciţi şi asen"enea puteri sînt d"cj;ursc ale ignoranţei. Teoria conspiraţională a ignor anţe i e destul de L,ine, cunos·cută în fo rm a ei marxistă, anume în ideea că i-JI esa: ,

112


capitalist'ă denaturează şi înăbuşă adevărul, umplînd min­ ţile muncitorilor cu ideologii fdlse. Un loc de frunte printre aceste ideologii false îl ocupă, fireşte, doctrinele religioase. E surprinzător să constaţi cît de neoriginală este această teorie marxistă. Figura preotului hain şi şar­ latan care ţine poporul în bezna ignor,anţei era un pon­ cii al secolului al optsprezecelea şi, mă tem, una din sur­ sele de inspiraţie ale liberalismului. Originile teol"iei pot fi căutate şi mai adînc în trecut, în ideea protestantă a. conspiraţiei Bisericii - rol1).ane, ca şi în credinţele acelor disidenţi care aveau vederi asemănătoare în privinţa bi­ sericii oficiale. (Într-o altă lucrare a mea, Societatea des­ chisă am urmărit preistoria acestei credinţe pînă la Cri­ tias. unchiul lui Platon; vezi .cap. 8-, secţiunea II.) Aceas­ tă bizară credinţă într-o conspiraţie este consecinţa aproa­ pe inevitabilă a credinţei că adevărul, şi deci şi binele,. se impun fără greş, cu condiţia doar de a se oferi adevă­ rului prilejul de a se arăta. ("Să fie o luptă dreaptă intrE: Lid�văr si falsitate; cine a văzut vreodată ca adevărul să fie biru it într-o întrecere liberă şi deschisă ?" Areopagi­ tica). Aşa se face că, atunci cînd adevărul lui Milton a fost înfrînt, s-a tras inevitabil concluzia că întrecerea n-a fost liberă şi deschisă dacă adevărul manifest nu se impu ­ ne, înseamnă că a fost înăbuşit cu premeditare. Se poate vedea de aici că o atitudine de toleranţă bazată p€ o credinţă optimistă în victoria adevărului poate fi uşor zdruncinată. (Vezi J. W. N. Watkins des pre Milton în The Listener, 22 ianuarie 1959.) Pentru că ea se poate meta-' morfoza într-o teorie conspir-aţională anevoie de împă­ oat cu o atitudin2 ele toleranţă. Nu susţin că această teorie a conspiraţiei n-a avut niciodată vrl?un dram de adevEir în ea. Dar în esenţă ea a fost, un mit, asa cum a fost un mit si teoria adevărului. ' manifest, din c::tre ea s-a dezvoltat. Pentru că adevărul simplu este că deseori la adevăr' S2 ajunge greu şi că, odată găsit. el poate fi pierdut din nou. Credinţele eronate au cîteodată o uimitoare putere de supravieţui.re, putînd dăinui mii de ani, în pofida expe­ rienţei, cu sau fără ajutorul vreunei conspiraţii. Istoria ştiinţei, şi îndeosebi a medicinei, ne poate oferi în acest sens multe exemple grntoare. Un bun -exemplu este în­ �8şi teoria generală a conspjraţiei. Am în vedere ideea eronată că, ori de cîte orj se întîmplă ceva rău, trebllie ,

.

113;


:să fie la mij loc reaua voinţă sau o putere funestă. Sub diverse forme, această idee a supravieţuit pînă iO zilele noastre. Aşadar, epistemolo&iia optimist5 a lui Bacon şi C2a il lui Descartes nu pot fi adevărate. Şi totuşi poate că LU­ crul cel mai straniu în toată aceasta poveste e că această epistemologie greşită a fost principalul inspirator al unei revoluţii intelectuale şi morale fără egal în istorie. Ea i-a încurajat pe oameni să gîndească cu propriul lor- cap. Le-a insu�lat speranţa că prin cunQaştere se pot elibera şi pot elibera şi pe alţii de robie şi suferinţă . Ea a fă­ cut posibilă ştiinţa modernă. Ea a devenit baza luptei împotriva cenzurii şi împotriva suprimării liberei cuge­ tări. Ea a devenit ba z a conştiinţei non-conformiste, a in­ dividualismului şi a unui nou sentiment al demnităţii umane; a revendicării învăţămîntului genemlizat ş.j el unei noi aspiraţii spre o societate liberă. Ea i-a făcut pe oameni să se simtă răspunzători pentru ei înşişi şi pentru alţii şi dornici să amelioreze nu numai pîOpria lor con­ diţie, ci şi pe cea a semenilor lor. E un exemplu de idee proastă ce a inspirat multe idei bune. VI

Ace3stă epistemologie falsă a dus şi la C'onsecinţ.� de­ zastruoase. Teoria că adevărul e manifest. ri'! oric�ne il poate veden, cu condiţie! doar de R dor'psEl-1 vadă., este baza fanatismelor de aproape toate felurile. Pentr u eZi n umai ticJlosi'1 ('ea maii0snică poate refuza să vadci adevărul manifest numai cei care au motive să se tearn�i de adevăr compir<'t la înăbuşirea lui. Dar teoria că adevărul e manifest nu numai că naşte fa nati ri - oameni stăpîniţi ele convingerea că toţi cei care nu văd adevărul manifest sînt cu siguranţă pose­ daţi de diavol -,ci poate să ducc1, deşi. eventuaL ili'�i puţin direct decît o epistemologie pesimi>stă, la autorita­ rism. Şi 8'�ta pentru simplul fapt că, de reQulă, adevărul nu' e manifest. Pre.tinsul adevăr are ele aceea permanent nevoie nu numOli de interpretare şi afirmare, ci şi de re­ interpretare si de reafirmare. Se cere �;ă existe o autori­ tate care să declare şi să statornic�ască, aproape zi de zi, în ce constă adevărul manifest, şi e a poate aj unge să facă 114


lucrul acesta in mod arbitrar şi ri nic . Iar mulţi epis temo ­ logi dezamăgiţi vor întoaroe spatele optimismului lor de pînă atunci şi vor e dif ica o sple ndi dă teorie autori­ tară pe tem elia u nei epis temol o gi i pesimiste . Mie unul mi se pare că Platon, cel mai mare epistemolog din toate ti m puri le , exemplifică această evoluţie tragică . VII

Platon joacă un rol d e cisiv în p re isto r i a doctrinei lui desp re veracitas dei - a doctrinei că intuiţia noastră intelectuală nu ne înşeală, de oar e(' � Dumnez·eu iubeşte adevărul şi nu poate să ne înşele; sau, cu alte c uvinte, a doctrinei că intelectul nostru este o s ursă a cu­ noaşterii, pentru că Dumnezeu e o s ur să a cunoaşt:=l'ii. Această doctri nă are o istorie îndelungată, ce pOatL��� fi: u rmărită uşor cel puţ in pînă la Homer şi Eesiod. Descartes

În dialogul platonidan Ion se face dis tincţie netă între inspira ţia di vină - delirul di vin al poetului - şi sursele sau originile divine ale adevăratei cunoaşteri. (Tema e dezvolt a t ă şi în Phaiclros, î ndeos ebi la 259 e şi mai departe_; iar în 275 b-c Pla ton insistă chiar, dupi'; cu m mi-a semnalat Harold C herniss, pe disti ncţia dintre problema originii şi cea a adevărului . ) Platon ,concede că poeţii sînt i nspiraţi, dar le contestă ori ce autori­ tate divină în p r etinsele lor cunoştinţe despre fapte . To­ tuşi, doctrina sursei divine a cunoaş terii v,oastre joacă un rol dedsiv în f aimoasa teorie platoni ciană a ana m ­ neze.i, conform căreia fierare om posedă surse divine 'de cunoaştere. (În această teorie este vorba de ·cunoaşterea esenţei sau a naturii unu i lucru, şi nu a vreunui fapt is­ toric particu lar. ) Platon scrie în Menon (81 b-d) câ nu E'xistă nimic oare să nu fie cunoscut de sufletul no s t ru nemuritor anterior nasterii noastre. Că ci toate naturile fiind înrudite între ele , sufletul nostru este înrudit cu toate nat urile . Dr e pt" urmare, el le cunoaşte pe toate, cu­ noaşte, adică, toat, e lucrurile. (Despre înrudire şi cunoaş­ tere, vezi şi Phaidon, 79 d; Republica, 611 d; Legile, 899 d. ) Prin f apt u l că ne naştem, uită m ; dar ne putem 115


:recupem amintirile şi cunoaşterea, deşi numai parţial; numai dacă vedem adevărul din nou, îl vom recunoaşte. Orice cunoaştere est.e deci re-cunoaştere - reamin�i,L' a esenţei sau a adevăratei naturi pe care odinioară am cunoscut-o. (Cf. Phaidon, 72 e şi urm. 75 e.) Potrivit acestei teorii sufletul nostru se află într-o stare divină de omniscie,ri.ţă cît timp săIăşluieşte, şi par­ ticipă, într-o lume divină a ideilor SJU esenţelor, sau ria­ turiI-or, înainte de a n� na:;;te . Naşterea unui om înseamnă decăderea lui din starea de graţi e, dintr-o stare n at u ril lă sau divină de cunoaş tere, fiind astfel originea şi cauza ignoranţei sale. (Poate că aici se află germenele ideii că ignoranţa e un păcat sau că, în orice caz, e legată de pă­ cat ; ef. Phaidon, 76 d.) E clar că există o strînsă legătură între această teo­ rie a anamnezei şi doctrina originii sau sursei divine a cunoaşterii noastre. Totodată, există o legătură strînsă între teoria anamneze i şi doctrina adevărului manifest de vreme ce, pînă şi în starea noastră d,ecăzută de uitare, iz.butim să vedem adevăruI., nu avem cum să nu-l recu­ noaştem ca adevăr. Aşadar, ca rezultat al anamnezei, ade­ vărul redoblndeşte statutul a ceea ce nu se uită şi nu este învăluit (alethes) el este ceea ce e manifest. ' Socrate face demonstraţia acestei idei într-un frumos pas,aj din Menon, ajutînd pe un s cl av fără şcoală să-şi l1reamintească" demonstraţia unui caz special al teore­ -mei lui Pitagora. Aici întîlnim într a d e văr o epistemolo­ gie optimistă şi rădăcina cartezianismului. Se pare' că în Menon Platon era conştient de caracterul foar - te optimist al teoriei sale, pentru că o descrie ca pe o doctrină ce-i face pe oameni dornici să inveţe, să cau'te şi să descopere. Trebuie însă că mai apoi a survenit deziluzia; pen­ tru că în Republic a (şi, de asem - enea, în Phai dros) 5i:i;.,ia, începuturile unei epistemologii pesimiste. În faimoasa parabolă a prizonierilor din peş teră (514 şi urm.) el arată că lumea experienţei noastre nu-i decît o umbră, un re­ flex al lumii reale. Şi mai arată că, chiar dacă vre , unul din prizonieri ar izbuti să iasă din peşteră şi ar da cu ochii de lumea reală, el ar întîmpina dificultăţi insur­ m ont abi le în a o vedea şi înt, elege, c;:a să nu mai vorbim de dificultă,ţile pe care le-ar avea încercînd să-i facă pe cei rămaşi înăuntru să înţeleagă. Greutăţile ce stau în ca1ea înţelE?g.erli lumii reale sînt aproape supraomeneşti, �i -

116


sînt foarte puţini, dacă în gt'nere există, cel In stare să acceadă la starea divină de înţelegere a lumii reale­ la starea divină de adevărată cunoaştere, de episeme. Acr>asta e o teorie pesimistă cu privire la aproape toţi oamenii, deşi nU cu privire la absolut toţi. (CăCi ea sus­ ţine că adevărul poate fi dobîndit de o minoritate - de cei aleşi. În privinţa acestora ea este, am putea spune, mai neîngrădit optimistă chiar şi decit do·ctrina că ade­ v5rul e manifest.) Implicaţiil-e autoritariste şi tradiţiona­ liste ale acestei teorii pesi.miste sînt deplin dezvoltate în Legile. Întîlnim, astfel, la Platon prima tranziţie de la o epis­ temologie optimistă la una pesimistă. Fiecare din aceste· două epistemologii oferă temeiul pentru una cj.in două filozofii diametral bpuse ale statului şi ale societăţii: pe de o parte, un raţionali.sm antitradiţionalist, antiautoritar, revoluţionar şi utopjc de factură carteziană, iar pe de alta,. un tradiţionalIsm autoritar.

VIII Ceea ce ne interesează însă aici este epistemologia op­ timistă a lui Platon, teoria anamnezei din MenoiL. Ea COn­ ţine, cred, nu numai germenii inteledualismului lui Des­ cartes, ci şi germenii teoriei aristotelice a inducţiei şi. îndeosebi, ai celei baconiene. Căci sclavul lui Menon este ajutat de întrebările ju­ . ă sau să redo­ dicioase ale lui Socrate să-şi reaminteasc bîndească cunoaşterea uitată pe care sufletul său a po­ sedat-o în starea sa prenatală de omniscienţă. Eu cred că Aristotel, atunci cînd spuneLl (în Metafizica, 1078 b 17 33 ; vezi şi 987 bil că Socrate a fost inventatorul metodei indudiei, făcea aluzie la această faimoasă metodă socra­ tică, {1umităîn Theaitetos arta moşitului sau maieutică. Vreau să sugerez că Aristot.el , şi de asemenea Bacon, înţelegeau prin "indurţie" nu atît infernarea de legi uni­ versale din cazuri particulare observate , cît metoda prin care sîntem călă uziţi pînă în punctul de unde putem in­ tui sau percepe esenţa sau adevărata natură a unui lu117"


-eru. Or, după cum am văzut, tocmai aces ta es'oe ' scopul maieuticii lui Socrate scopul ei este de a ne ajuta sau călăuzi ca să ajungem la anamneză; iar anamJlJeza este facultatea de a vedea adevărata natură sau esenţa unui lucru, natură sau esenţă la r a re am avut acces direct lruainte de a ne naşte, înainte de a fi decăzut din st a rea de graţi e. S oopuril e oel or două, al maieuticii şi al induc­ ţiei, sînt deci aceleaşi. (Să remarc"ă m în treacăt că, dupii Arist otel rezultatul unei inducţii - intuirea esenţei urma să fie exprimat prin definiţia re s pecti vei eS i::� n ţc . ) Să. privim acum mai dIe aproape cele două procedee. Arta maieutică a lui Socrate constă , în principal, în pu­ nerea de întrebări menite să distrug5 anumite prejudecăţi ; anumite opinii ce au adese-a g irul tradiţie i s:au al mo de i' ; anu mite răspunsuri false date în spiritul ignoranţei si­ gure de sine. Socrate însuşi nu are pretenţia de a fi cu­ noscător. Atitudinea sa es te descrisă de Aristotel în cu­ vintel e "Socrate întreba dar nu ră spundea, căci el obiş­ nuia să spună că nu ştie ce ră ispuns să dea " (Soph ist . El ., 1 83 b 7 ; cf. Theaitetos, 150 c - d, 157 c, 161 b). Aşadar maieutica lui S o crate nu e o artă ce urmăreste să inte meieze vreo opinie, ci una avînd drept scop ep.ura rea sau purificaTea (ef. aluzia la Amph idromia în Theaitetos 160' e) sufletului de opiniil@. fâlse, de cunoştinţele doar aparente, de prej udecă ţi. Ea realizeaz5 acest scop învă­ ţîOld u-ne să punem la îndoială propriiIe noa s tre con vingeri . Inducţia lui Bacon cuprinde ca parte ·a S1 o prooedură Identică în esenţăcu acea.sta. ,

----,-­

'

,

­

­

IX In ce fel ne putem pregă ti pentru a c iti fidel sau adervat oartea Naturii ? Bacon răspunde cură'ţindu-ne spiritul de toate anticipă rile, conjecturile, presupun�r i le sau prejudecă ţile (Nov. O1'g . , I, 68, 69 p artea finală). Pen­ tru ac eas ta se cer făcu te mai multe lucruri. Tf1ebuie să ne debarasăm de orice fel de "idoli". de opiniile false 'îndeobşte împărtă şite ; pentru că ele ne de naturează observaţiile (Nov . Org ., I, 97). Dar mai trebuie Da, aidoma 1 18


lui Socrate, să căutăm toi' felul de contraexemple prin care să năruim prej udecăţile privi toare la lucrul a cărui €sentă sEm n atur ă adevărată vrem s-o stabilim. Întocmai ca Soeral te, trebuie ca, purificîndu-ne in tel ectul . să ne pregătim sufletul pentru întîlnir·ea au h.,.rfli na eternă a esenţelor S'au naturilor (ef. Sf. Au gustin, Civ . Dei, VIII , 3 prejudecăţile noastre impure trebuie exorcizate prin invo'carea de contraexemple [Nov . O1'g., II, 16 şi urm.)) Numai după ce sufletele noastre au fO�lt astfel cură­ ţite, putem incepe opera de descifrare meticuloasă a cărţii deschise a Naturii, a adevăI'ului manifest. Întemeindu-mă pe to �te acestea, sugerez că inducţia baconiană (şi, de asemenea, cea aristotelic� ) este în esenţ;:l aoeeaşi cu maieutica socratică ; şi anume, pregă,urea inte­ lectului, prin curăţirea, l ui de prejudecăţi, spre a deveni apt să recunoască adevărul manifest, să descifr'e'ze cartea deschisă a N a'turii. Metoda carteziană a îndoielii sistematice este şi ea în esenţă aceeaşi o metod ă de nimicire a falselor prejude­ căţi ale intelectului, spre a ajunge la temelia de nezdr'!,!n­ cinat a adevărului evident. Aoum putem vedea mai clar cuin, în această epislte­ mologie optimistă, starea de cunoaşrtere 'es te starea na­ t urală sau pură a omului , st area och i ului inocent capabil să vadă adevărul, pe cînd starea de ignor,anţă îşi are sursa Î ntr-o vătămare suferită de ochiul inocent prin ' decă,derea omului din starea de graţ ie ; o vătămare ce s e p08 te lecui în parte printr-o cură d.e pu rifi care. Putem. de ac;emenea, v ed e a mai clar de ce 3C'eastă epistE'lffio logie, nu doar în forma ei carteziană, ci şi în cea baconiană, rămîne în esenţă o doctrină religioasă, 111 care sursa î ntn�gii Cllmoaşteri este autoritatea divină. S-ar putea spune că, înCiU ra j at de -"esenţele" divine sau "naturile divine" ale lui Platon şi de opoziţia greacă tra.diţimlală dintre adevărul naturii şi caracterul înşelător al convenţiei umane, Bacon, în epistemologia sa, substi­ tuie lui "Dumnezeu" " Na1tura " S-ar putea ca acesta să fie motivul pentru care trebuie neapă rat să ne purificăm înalil1Jbe de a m� putea apropia de zeiţ. a Natura : 'O dla'tă ,ce ne-am purificat infelectul, vor fi pure pînă şi simţurile noastre uneori nesigure (oonsi derate de Platon ire media119


bil impure). Sursele cunoaşterii pentru că orice impuritate poate

ranţă.

trebuie păs trate pure, d even i o slUrsă de ign o­

in ciuda caracterului religios al epistem ologiilor l or, ataourile îndreptate de Bacon şi Desoartes împotriva su­ perstiţiei şi împotriva opiniilor tradiţionale, la care ţinem din indolenţăsau din nechibzuinţ"ă, sînt în mod clar anti­ autoritare şi antitradiţi,onaIiste. Pen tru că ei ne cer să ne lepădăm de tOa/te opiniile cu excepţi a ce'lor al căror ade­ văr l-am sesizat noi înşine. Şi !l'U încape îndoilală că ata­ ourile lor au fost în mod voit îndreptate împotriva auto­ rităţii şi tradiţiei. Aceste atacuri făceau parte din ruz­ boiu!, pe atunci la modă, împotri va autorită ţii, din răz­ boiul împotriva autorităţii l ui Aristotel şi t radiţ iei 5CO­ lastiee. OamenH n-au nevoie de asemenea a u torităţi dacă pot pătrunde ei înşişi ad evăruL Nu cred însă că Bacon şi D escartes au i zbu tn să eli­ bereze epi sbemologiile lor de autoritate ; şi aceasta nu atît pentru că ,au apelat la autoriltatea rel igioasă -. la Na tură sau La Dumnezeu -, cît dintr-un motiv şi mai adinc.

In pofida tendinţelo r lor individualiste, cei doi n-au îndră znit s,ă apeleze la j udecata noastră critică- la j ude­ calta ,dumneavoastră sau a mea ; pe semne, pentru că, sim­ ţe.au că aoceasta ar putea du ce la subiectivism şi la arbi­ trar. Dar, oricare va fi fost motivul, e lucru cert că n-au fost în stare să se debaraseze de g.îndirea în termen i de autoritate, ori cî t de mul t vor fi dmi\t-o. Ei n-au izbuti t d ec,ît să înlo cui-as,că o autoritate - aceea a lui Aristortel şi :a Bi bl ie i - ou o al ta . Fiec,are din ei a apelat la cilte o nouă autoritate unul la autoritatea simturilor, iar ce. .. lăI'alt la autoritatea intelectului. Aceasta înseamnă că ei n-au izbutit sărezolvre marea problemă cum putem admite despre cunoaşterea noastră că este ,o operă omenească - mult prea- omenească, fără a concede în a cel,a ş i timp că este în totalitatea ei o fan­ tezie individuală, ,un lucru larbit ra r ? Şi totuşi, problema fusese demult sesizată şi rezol­ vată ; ea apa re pentru prima dată la Xenofan, iar apoi 1 2-0


·

.

.

la Democrit şi la Socr'ate (la Socriate cel din Apologie, nu cel din M en o rt) Soluţia rezidă în a înţelege că noi toţi .

putem greşi şi adesea greşim, individual sau colectiv, dar că însăsi această idee de eroare si ' de fa ilibilitate umană i m pL i c ă o alta - ideea adevărulu i o biectiv standardul pe care € pos ibil să nu-l atingem. Astfel, doctrina failibi­ lităţii nu trebuie considerată oa făcînd parte dintr-o epis­ temologie pesimistă. Această doctrină implică ideea că pll.bem căuta adevă rul, adevărul obiectiv, de-,? i cel mai adeSed răn1înem departe de 'el. Şi mai implică ideea cEi, dacă respectăm adevărul, trebuie să-I căutăm examinînd · ou perseverenţă erorile noastre ; exercitînd, adică, o neo­ ' bosi tă critică şi autocritică raţională. ,

'

-

Nicolaus Cusanus şi Erasmus din Rotlterdam (care face referiri la Socrate) au reînviat această doctrină, c ă o mu l e in chip esenţial supus riscului erorii ; iar pe această doctrină "umanistă" (opusă do ctrinei optimiste, pe c a r e se ,>prijinea Milton, că adevărul vă triumfa), Cus anus, Erasmus, Montaigne, Locke şi Voltaire, urmaţi de Ja-hn StJu·art Mill şi Bertrand Russell, fundamentau dodrina toleranţei. "Ce este tol�ranţa ? " întrebă Voltaire în al său Dicţionar filozofic ; şi răspunde "Este o conseci riţă necesară a faptului că sîntem oa,meni. Toţi sîn!tem supuş i e ro ri i şi înclinaţi să greşim ; de aC:2ea, să ne iertăm unii altora pros tiile. Acesta e cel dintîi principiu al dT€pt u l ui natural" (Mai aproape de noi în timp, doctrina -failibili­ tăţti a servit la întemeierea unei teorii CI li bertăţii poli­ tice ; adică [l libertăţii faţă de constrîngere. [Vezi f' A. Hayek The Constitution of Liberty, îndease.bi pp. 22 şi

291·)

XI Bacon ş i Descartes a u transformat observaţia şi ra­ ţiunea în noi autorităţi, pe care le-au aşezat în fiecare individ uma n . Dar prin aceasta au sdndat omul in două .părţi, una superioară, .ce deţine .autoritate - observaţiile la Bacon, intelectul la Descartes - şi una inferioa l3. Această parte inferioară reprezintă eurile noastre o biŞ­ nuite, pe străbunul Adam din noi. Pentru că, dacă adc-

121


vărul � man ifest, răspunzători de eroare sinte m hitllt­ deaima numa i " noi înşine" Noi, cu prejudec ăţile n o as t r e, cu negli j en ţa nOQ,stră, cu încăpăţînarea noastră sîntem de vină ; n oi înşine sîntem sursele ignoranţei n O ds ti e . IaJtă:-ne astfel scindaţi într-o parte omenească, adică noi înşine, parte din. cape izvorăsc opiniile noastre incerte (doxa), erorile noastre şi ignoranţa noastră şi o parte supra�omeneas,că, aşa cum sint simţurile sau intelectuJ, ::i u rsele ad�vări:ltei cunoaşteri (epis teme ) , a cărei alJtori­ tate mai presus de noi este a proape divină. Numai că această viziune nu stă în pi cio'are. Căci ştim' că fizica lui Descartes, .admirabilă cum a fost în multe privinţe, era greşită ; or, ea se întemeia exclusiv pe i dei pe care el le so ootea clare şi distincte şi care, ca atare, ar fi trebuit să fie adevărate. Cît despre autoritatea sim­ ţurilor ca surse ale cunoaşterii, faptul că simţurile ne pot înşela era ştiut dre antici încă înaintea lui Parmeni d e , spre exemplu d e Xenofan ş i Heraclit ; şi, fireşte, d e cătH:: Democni şi Platon .

Este curios că această idee a antichităţi i a putut fi apI"-oep e ign.o rată de către empiriştii moderni, inclusiv de către fenomenaliŞltL·lŞi pozitivişti ; fapt e, totuşi, că est·e ignorată în majoritatea ppobleme.lor puse de pozitivişti şi fenomenalişti, ca şi în soluţiile date de lei acestor pro­ bleme. Şi iată motivul ei cred că nu s im ţu ri l e noastre greşesc, ci că "noi înşine sîntem cei ce greşim in inter­ pretarea «d a!trulul» senzo rial.. " SimţurHe noarstre spun ade­ vărul, dar noi putem greş i , de exemplu, cind încercăm să formulăm în limbaj - care este convenţional, elabO rat: de om, imperfect - .ceea. ce ele ne SpUll. De vină e de­ s.cripţia noastr5 lingvistică, pentru că ea poate fi colorată de prejudecăţi.

(S�a dat astfel vina pe limbajul făurit de om. Mai apoi s-a de800perit însă că, într-un sens important, şi limbaj'u l nostru ne�,a fos.t " dat" că el întnuchipe.ază înţelepciunea şi experienţa a numeroase gen eratii şi că nu el e de vină dacă-i dăm o utilizare greşită. Aşa se face că limbajul a devenit şi d o autoritate demnă de crerere, care nu ne poate înşela niciodată. Dacă noi cădem în ispită şi folosim limbajul în deşert, <asupra noastr5 trebuie să cadă bla­ mul Pentru neplăcerile ce rezultă de aci. Pent:r.,u .că LM­ bajul e un Dumnezeu gelos şi nu va ierta pe ·cel c e ia Jh deşert cuvintul Său, ci îl va arunca în bnnă şi conf uzie.} 1 2-2


Dînd vina pe noi şi pe limbaj (sau pe abu zu l de Lim­ baj ), se poate s us ţine în continuare autoritate.a divină a si m�uri l or (şi ch i ar şi a LimbajuLui). Lucrul acesta poate fi făICut îns ă doar cu preţul adîncirii pră pa s tiei dintre această autoritate şi noi dintre i zvo ar e le cu rat e din ca re put em obţine o cunoaştere demnă de c rez ar e despre ze iţa N:l t '_lra cea pl i n ă de adevăr, �::i eu rile noastre impur� �l vinovate- di ntre Dumnezeu şi om. După .cum am arătat mai ina inte, această idee a veracităţii N at u ri i . idee ce ,cred că poate fi recunoscută �a Bac on, derivă de la grec i . Pe t1'tru că ea ţi ne de opo zi ţi a clasică dintre natură şi C011ve nţia umană ; o p o ziţie care, potrivit l ui Pla t o n , se d ato ­ rează lui Pindar ; poate fi recunoscută la Parmenid e ; şi este identificată de el, de că tre unii sofişti (de e�ernplu, Hippias) şi par ţ i al de că tre Platon lnsuşi cu o pp ziţi a din­ tre a d e v ă ru l di vin şi eroarea sau chiar falsitate-a umană . După Bacon, ş i s ub influenţa lui, idee a că n atu ra e di­ vină şi pbJtrunsă de adevăr şi că eroarea şi f a lsitat e a se n,ato re.ază car a cteru l ui a măg i tor !lI c o n v enţiil o r n o ast re omeneşti, a con �,in u at să j o ac e un ·r ol de s!Cam ă nu num,ai în i s to ri a filozofiei, a ştiinţei şi a politicii, ci şi în cea a 'Blt't€l or vi zu a le . Lucru'l Blces t a poalte fi' consua't.at, de exem­ pLu, în extrem de intere sant'ele teorii ale lui Constable despre natură, veracitate, prejudecată şi co n v enţie , deS1pre care vorbeste E. H. Go mbrkh în c artea sa Artă si iluzie· Ideea de c � re vorbim a jucat un r o l şi în istori � li. te r a ­ turi i şi chiar Şi în ce a a muzici i .

XII

Ideea aceasta stranie că a d evăru l unui enunţ poate fi decis ceI'cetîndu-i sursele - adică originea - ar putea ea oare să fi e explicată ca daitorÎnd:u-se unei erori logice susceptibile de a fi înlăturată ? Sau o putem explica cel mult în termeni de c r edi nţe religioase sau în t2rmeni psi h olog i ci - cu referire, eventual, la a utorita'tea pă­ 4 mî nte ască ? În ce mă priveş.te, cre d că se poate identifica aLei o eroare logică, leg ată de strîN.sa analogie dintre $emnificaţia c u vi nt e l or sau t e rmeni l or , sau co n cep t e ior noastre şi adevărul enu nţuri lor sau propoziţiilor noastr-e. (Vezi tabelul care urmează.) 1 2�


IDEILE

adică en unţ u rile sau propozîţiHe termenilor sau sau teoriile ooncept elo r pot fi formulate în aser ţi lunj cuvinte care pat fi adevăra�e dotate cu semnificaţie i ar a d ev H ru l semnificaţia lor poate fi redus prin derivări d efi n iţii din cea (cel) al propoziţiilor primi1 iv€ conceptelor nedefinite design ăll'i:l e

5ncelrcarea de a le stabili (şi nu doar re duc e) astfel semnifi caţ ia a d evă rul duce l a u n regres infinit Este uşor de observat că semnificaţia cuvinltelor noa&­ tI'e are o CI. numi t ă legătură cu is tor ia sau originea lor . Din p unct de vedere l ogic, un .cuvînt este un sem n convenţio­ nal ; d in punct de vedere ps ih o logi c , el este un semn a . că rui ::oemnific aţie este statornicită prin u z sau obicei , ,,<; L! a soci a ţ ie . Din punct d e vedere logic, semnificaţia lui s e stabile şt e, într-adevăr, printr-o decizie i n i ţi a l ă - prin ceva de felu l unei defÎ!lÎţii sau conv'enţii prima re, al unui contract sodal oTiginar ; iar d in punct de vedere psiho­ l'ogic, semn ificaţi a lui s-a fixat atunci cînd pentru prima daită a m învăţat s ă - I folosim, cînd ne-am format pentru prima dată depriuderile şi asociaţiile lingvistice . ( . . . ) Există, aşadar, un sens f a mil i ar , ca şi unul ce poate fi slUsţi nut din punct de vedere logic, în care s em nificaţi a ., a d evă ra tă " sau "propri e" a unui te rmen este semnifi..:· c aţi a lui originară ; încît dacă îl în ţelegem, îl înţelege m pentru că l �am învăţat coredt - de l a o autoril1:ate veri­ tabilă, de la un ounoscător al limbajului în cauză. Aceasta a r a tă că problema semnificaţiei unui cuvint este înl1:r-ade1 24


văr legată de problema sursei autoritare s au a originii sau a u2lului nostru. Altfel stau însă lucrurile cu problema adevărului unul enu nţ factual, al unei propoziţii . Pentru că oricine poate co mi'De o greşeală factuală, chiar într-o chestiune unde e pe drept s o c a c i t o autoritate, cum a.r fi chestiunea virstei pe Odl'e o are sau chestiunea culorii unui lucru pe care ehi::\> in c l i pa aceea l-a perceput în mod clar şi distinct. Iar cit despre origini, se poate fo arte bine ca un en unţ să fi fO'1t fals' ci nd a fos t formulat pentru i ntîi n dată ŞI cind a f o s t pentru înl:l i a dată corect înţeles. Un cuvînt, pe de alltJ parte, nu powte să nu fi avut o semnifica ţie pr :..p rie * ' de 'indată ce a lost odată înţeles. Dacă reflectăm astfel asupra deosebirii dintre modul in care semnificatia cuvi nt'e lor şi re�pectiv ad-e vărul enun­ ţllrilor se leagă de originile l o r, nu v o m fi ispitiţi să cre­ dem că problema originilor poate să conlteze mult cînd e vl,);-ba de cunoaştere şi de adevăr. Există totuşi o analogie prof undă între semnificaţie şi adevăr şi există un punct ·de vedere filozofic - numit de mine "esenţialism" - care încearcă să lege aEt de strîns semnificaţia cu adevărul, înci't ispita' de a le trata la fel pe cele două devi ne apmape 'irezistibilă. Pentru a exp lica pe scurt acest lucru, s ă mai privim o dată tabloul de mai sus al Ideilor, luînd aminte l a re­ l a ţ i a di ntre cele două pă rţi ale lui . Cum se leagă întTe ele cele două părţi ale tablouLui ? Dacă ne uităm la partea s t îng ă a tabloului, intîlnim acolo cLlvintui "definiţii" Or, o definiţie e un gen de enunţ s a u judecatii, sau propoziţie, aşadar unul din obiectele ce fi.g u­ rează în partea dreap tă a tabloului. (1n treacăt fie SPl,ls, f,aptul ac-est a nU di�truge simetria tabloullli ; p-e ntru că şi derivările transcend genul de obieote - enunţuri etc. ce figurează în partea în care apare cuvîntul "derivare" du pă CUi� Q definiţie se formul·ează printr-un anumit şir de c u vinte şi Ii.� printr-un cuvînt ; Itot aşa o derivare se formulează printr-un anumit şir de enunţuri, �;.i nu prin­ tr-un enu nţ,) Faptul că definiţiile, care figurează îli pdi'­ tea stî ngă a tabloului, sînt toltuşi enunţuri sugt)," ează că ,

• Adjectivul " p roprie" tr eoui e înţe,les aici .,im[l roprie'·, şi nu ca opus al lui "străină" (N.t.).

ca

opus

al

!>J.i

1 25


ele ar putea c ons ti tu i oumva o punte între partea stîngă. a (tabloului şi partea lui dreapt ă . Doctrina filozoHcă numită de mine "esenţialism" sus­

ţine, întTe al'tele, tocmai aoest lucru. P o triv it esenţi a li s­

mului (mai

ales în V1ersiunea lui Aristotel) , d efinirea în­

seamnă enuntarea esentei sau n a turii inerente CI unui lucflU. In acel� şi \ti mp, d·e finiţia enunţă semnificaţia un ui

cuvînt - a numelui ee d e s emneaz ă esenţa. (De exemplu, Deseartes, pr ecu m şi K a n t consideră- c ă desemne?ză ceva esenţialmente întins . )

expresia "corp"

Î n plus, Aristotel ş i toţi o eila lţi esen ţi alişt i co nsideră că definiţiile sînt "principii " , altfel spus, că ele f u rni z ează pr opoziţii primit ive (ca , de �xemplu, "Toate c o rpuri l e Si l;t. întinse") ce n u p o t f i derivate din alte propoziţii şi care formează baza oricărei d emon s tra t i i sau o parte din această baz ă . Ele formează astfel baza oricărei esente. (Cf. carltea mea The Open Society, indeosebi notele 27"33 la cap. I L ) De remarcat că a ceastă idiCe particulax el , deşi ·cons tituie o parte impo r tant ă a cr e z u l u i esenţi al ist. nru cruprinde nici o referire ta "esen ţ e " . Aşa se exp1îcă f a p t u l că ea e accept- aW de unii adversari no rn inal i ştt i ai es;:;mţialismului, eum es t e Hobbes sau, să zicem, Schli ck. (Vezi lucrarea acestuia d i n urmă Erkenntnislehre, ed. a

2-a, 1925, p. 62.)

Cred c ă d ispunem acum de mij lo a cel e necesare pentru a explic a logica punctului de vedere co nfDrm c ărui a pro­ blemelle privind originile pot deci de în c h esti u nea adevă­ rului fadual . Căci dacă originile pOlt să d e term i ne ade­ vărata semnifi caţie a un ui termen sau cuvînt, atunci ele pot să d e term ine adevărata definiţie a unei idei impor­ tante ş i , astfel, cel puţin unele din "principiile" de bază

care descriu esenţele sau naturile lucrurilor şi pe care s e spri j i n ă demonstraţiile n o a s t r e şi, în con s e ci nţ ă . cun o8\:ip­ rea noastră ştiinţifică.

Ar rezulta, în ace:,t caz, că există, surse autoritare de cunoaştere. Trebui"2 să întelegem tot usi că i n esenti alism E:,te ' eron ată s'Ulg e'3 t i a lc ă definiţiile pot ,adă uga cev � cunoaşte­ ri i noastre privitoare la fapte (deş i , în calitatea lor de · decizii privitoare la anumite convenţii . defin iţ iile po'c fi influenţate de cunoştinţele noastre despre fapte, şi d e�i

e l e creează instrumente ce pot la rîndul lor să influenţeze formarea teoriilor no-astre şi, prin aceasta, e vo l uţi a C'lJ-· n O il şteri i' noastre despre fapte) . O dată ce ne dăm sE.a ma

1 26


,că d efiniţiile

nu

furnizează niciodată

V!'eo cunoştinţă fac­

tuală despre " n atu ră " , 'sau despre "natura lucruri,for", ve­ dem- şi ruptura ce există î n ' legă tura logică pe care unii

fUowfi esenţialişti au încer,calt s-o edifi ce între problema originii şi cea a adevărului factual.

XIII Despre sistemele tradiţionale de epistemologie s-ar putea spune că rezultă dhl răspunsuri afirmative sau ne ­ gative la în trebarea privind sursele c un o aşterii noas iiT .

Ele nicioda.tă n u pun l a îndoială aceste întrebări şi nu l e conte stă legitimitatea ; întrebările sînt considerate c a .ablsolut fireş ti şi nimeni n u pare s ă vadă... ceva r.ă u în ele. Lucrul e cH se poate de i nlteresant, pentru că aceste l n trebări s.înt pătrunse î n mod vădit de u n spirit au tori­ tar. Ele pot fi 'comparate cu întrebarea !tradiţională din " Cine tre buie să guverneze ? " , înt. rebai € teoria politi că -care reclamă Un răspuns autoritar de felul ",cei mai buni" s_a u " cei mai î nţe l epţi " , sau "poporul". sau "m.aj oritatea".

(In Itre acăt îie spus, ea sugerează alternative stupide de felul " Cine trebuie s ă n e conducă capitalişti� s,au m u n ­ citorii ? " , avindu-şi anaJ ogul în "Care este s ur sa ulti mă a

cunoaşte rii

bare politică

intelehul s a li sim ţ ur i le ? ) Această înirE:­ este greşit pusă şi răJs.punsurlle la care con­

d,uce sînt paradoxale (aşa cum am înc ercat să arăt în car-o tea The Open Society, c ap, 7). Ea tr,ebuie înlocuită cu o Î l1Jbreba re total diferită, cu Înltrebarea

"Cum putem orga­ niza ins ti tuţi il e noastre p'Jlitice în aşa fel încît conducăto­ rii răi sau incompetenţi (pe care trebuie să inc.c;rcăm să-i î mpiedi căm �;ă vi nă la cîrm ă , dar se prea poate totuşi să nU izbutim) să nu poată dăuna prea mult ?({ Cred că nu" mai schimbî nd întrebarea n o astră in a CEst fel putem spera să avansăm s pre o teorie rezonabilă a instituţiilor politice.

Într.e bare a privind

�rurse le

c uno aşlte rii

noastre

po a tJe

fi înlocuită într-un m o d as.emănător. Ea a fost totdeauna

formulată în genul "Care sînt cele mai bune surse ale -cuno asterii noastTe - cele mai demne de crezare, c a r e nu. ne' VOr c on d uce la eroare şi cărora putem şi trebui e sii ne adresăm, în caz de îndoială, ca unei supreme curţ i de apel ?" Eu propUn ea, în loc de a pune o asemenea în-

121


trebare, sa admitem că a ta r i surSe ideale de c'Unoastere' nU: există - întocmai cum nu există nici con d u c ă1Jori ideali - şi că oricare din "surse" ne poate conduce uneori la e ro ri . Propun, aşadar, să în locuim întrebarea pri'IJ n d sursele cunoaşlterii noastre pri ntr -o întrebare total d i ­ ferită " Cum p'b.tem sp:?ra să. rleuctăm şi să eliminăm.

e1"Oarea ?{{

Întrebar e a privind sursele cunoaşterii noastre, ase­ m eni atîtor altor întrebări autoritate, este u na genetică. Ea vre,a să des-copere originea cunoaşterii noastre, -por­ nind de la C'onvingerea <Că aceasta se poate legitima pdn obîrşia ei. Nobleţea cuno aş'Î,e rii rasial pure, a c unoaşterii ne î nt i n a te , a cunoaşterii ce deriva de la autoritatea su­ a c estea s,Înt i d e­ pre m ă , dacă e pos i b i l de la Dumnezeu ile metafizice (adesea inconştiente) ce formează funda­ l ul întrebării pri vin d sumele cunoaşte r i i . Î n trebare a mea modificată

"Oum pu tem spera să

d etec\tă m

eroarE'a

1"

derivă, am put:ea spune, din co ncepţia că asemenea sur ­ se pure, neî ntinate şi cer·te nu există. şi

că întrebările

p ri vi n d originea sau puritatea nu Itrebuie confundate cu

S-ar Xenofan.

întrebările privi n d validitatea şi , respectiv, a devăr ul . pUlt ea afirma că această cO'ncepţie urcă pînă la.

în ţel es car,a cterul ipotetic al cuno aşterii noastre, faptul că ea ar e st atut d e op i n ie - de doxa şi nu dt' episte me - după cum 'le vede din versur ile sede (DK, B, 1 8 şi 34.) *

Acest filoZ!of

a

Nu dintru incepu t le-au cu vremea, căutînd, izb u te s c

dezvăl u it z ei i muritorilor găsească ce-i mai bun.

t oat e ,

ci

'" Redăm a ici fragmentele din Xenofan după Filosofia qn:acă f,.- ină la Piaton, voI. I , p ar tea a 2-a, red . coordonatori A del i n " Pin t­ kew ., ki o,i Ion Banu, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979, pp.

199. Avînd in vedere felul în c are sînt v alor i f i c< H e R i e i de călre Popp er aceste fragmente, trebuie să menţionăm că EXIS1ă anumite deosebiri semnificative între această traducere româ­ ne as c ă (R) �i cea engleză" (E) din care citează Popper. A stfel; unde în R avem ,.să gă s ea s că ce-Î mai bun ", În E f i g ure a zfl cu­ yintele "know things better" (să cunoască lucrurile mai bine) � in loc de "să s pună un l u cr u cu noimă" din R. a vem în E .,to utter the final truth" (să rostească a devărul u i t i m ) : in fine, pentru .,tuturor l e e dată părerea" din R avem în E "all lS \J u r '1. woven web of guesses" (totul nu-i decît - o u r z ea l ă de p,-esll p u. neri) (N.t.).

"1 9 7,

128


Cit prin'şte adevărul, nu-i om să-I fi văzut, ·nici în stare să-I

ştie, fie despre zei. fie despr e toate cîte sînt aci pomenite, căci şi de s-ar întîmpla cuiva - mai bine decît o ricui - să spună u n l u c r u C ;J noimă încă de ştiut nu l-ar şti căci tuturor le e dată pă r erea .

Cu toa te acestea, întrebarea tradiţională privind surse­ le autoritare ale cunoaşterii €'ste repetată încă ş i astăzi foarte frecvent de către pozitivişti şi de către. alţi filo­ zofi care se consideră pe sine răzvrătiţi împotriva auto­ rităţii. Răspunsul adecvat

la" întrebarea

mea

"Cum

put.em

spera să dete ctăm şi să eliminăm eroarea ?" este, cred, următorul "Criticînd teori ile SEliU conjecturile .altor.a şi

dacă i zbutim să ne formăm şi a.ce astă d.eprindere criticînd propriile noastre teorii sau conjecturi !' . (Aces t d i n urmă lucru, deşi cît se poate de dezirabil, nu este

-

totuşi indispensabil ; că ci dacă nu criticăm nCli înşine pro­

priile noastre teori i , se pot găsi alţii care s - o facii.) }{es­ punsul acesta rezumă o poziţie car€' propUn s ă fie numită " r aţionalism criti c". Este un pu nct de v e dere, o atitudine

şi o tradiţie pe care le datorăm grecilor. Raţionalismul cri tic dif:eră foa rte mult de "raţionalismul" sau "intelec­

tualismul" lui Descartes şi al şcolii sale şi diferă foarte mult chiar şi de e pistemologia lui K a nt. Totuşi, în d o rn€­ n i ul eticii, al cunoaşterii morale, Kant s-a apropiat de acest punct d·e vedere cu al său

principiu al autonomiei.

Principiul acesta exprimă ideea sa că nu trebuie să accep­

tăm ca fun dam ent al eti cii porunca unei autorităţi, fi e e a

oricît d e înal.tă. Căci o r i de -cite o r i n e aflăm î n faţa unei porunci date de o autoritate, npi sÎn;tem cei ce trebuie să j u decăm, să j udecăm critic,

dacă este moral ' sau imoral

să ne conformăm. S-ar putea ca autori tatea să dispună de puiterea necesară pentru a impune poruncile sale şi noi să fim n eputincioşi

de

a ne

opune

ei.

Dar

dacă

avem

puterea fizică de a alege, atunci respans:abilitatea ultimă

e

@

noastră . Noi sînt'em cei ce decidem critic dacă să ne

conformăm sau

nu unei porunci ; dacă să ne supunem

unei auto riltă t. i .

.

Kant a transpiUs în mod cutezător această idee rîmul religiei

pe tă-

"o ricare ar fi mo dul În care Divinitatea ţi

se face cunos cută, şi chia r . . . d Cl C ă Ea însăşi ţi s-ar revel a,

J 29


tu eşti . . . oeI ce trebuie să judeci dacă ţi-e îngăduit ;să crezi în e a şi să i te închiniH I Avînd în vedere această aserţiune îndrăzneaţă, a· lui Kant, pare ciudat că el n-a adeptat şi în filozofia ştiinţei aceeaşi atitudine de raţion alism critic, de că u t are critică a erorii. Sînt sigur că ceea ce l-a împiedicat să procedeze aşa a foslt numai faptul d2 a fi acceptat autoritatea cosmo­ logiei lui Newton, acceptare dat-orată succesul ui apro ape inC!redibil al acesteia în a rezista celor mai severe teste. Dacă interpretarea dată de mine aici lui K a nt eSlte co­ re'Ctă, atunci raţio nalismul !critio şi, de asem ene a, empi­ rismul critic) pentru care pledez nu face decît să. d2săvir­ şească filozofia critică a lui Kant. Iar aceas:tă desăvÎ19ire a fă·cut-o posibilă Einstein, susţinîn d că teoria lui Newton se poate dovedi falsd În pofida copleşitorului ei SUCLes. Răspunsul meu la întrebările "De unde ştii ? Care est,e sursa sau baza aserţiunii tal,� ? Ce observaţii 'te-au condus la ea ?" ar suna deci astfel "Nu ştiu aserţi unea mea e o simplă conjectură. N-are importanţă din ce sursă sau din ce surse pl'ovine - există multe surse po'sibîle şi s-ar putea să nu fi.u conştient nici de jumăta:te din ele ; iar originile sau gene alogiile, oricum, n -au mult de-a face cu adevărul. Dacă vă interesează însă problema pe care ,eu am încercat s-o rezolv prin aserţiunea mea conjectu­ rală, mă puteţi ajuta criticînd-o cît mai s'ever cu put inţă ; iar dacă puteţi concepe un test experimental despre care credeţi c ă ar putea să infirme aserţiunea mea, ;"\: "11 să vă ajut eu însumi bucuros, şi cu toate puterile mele, s-o infirmaţi . " Strict vorbind, răspunsul acesta 2 se apl fcă numai c h eLL e in j oc o aserţiune ştiinţifică, şi nu Una istorică. in cazul cînd conjectura mea ar fi una istorică, sursele (dar nU în s'ensui de "surse ultime") ar conta, desigur, în discuţia critică asupra validi tăţii ei. În esenţă, totuşi, după cum am văzut, răspunsul meu ar fi acelaşi .

1 Vezi I m manuel Kant, Religia în limiiele raţiunii pure, �d. 2-a (1784), cap. IV, partea a II-a, § 1, nit a 1. :? Acest răspuns şi aproape întreg conţinutul secţiunii XV Je aici si n t preluate, c u mici modificări, d i ntr-un articol pe care l-am publicat pentru prima dată în The Indian Journal of r'hi­

·a

losophy, 130

1,

nr.

1, 1959.


XIV

Cred că e timpul, acum, să formulez rerul'tatele epis­ temologi.ce ale ac estei discuţii. Le voi enunţa sub forma ·a zece teze. 1. Nu 'există surse ultime ale cunoa,şterii. Orice sursă, orice sugesti e este binevenită ; şi orice sursă, orice su­ ge-�tie e3ite deschisă examinării criti ce. Exceptînd cazul istoriei, noi de obicei examinăm faptele înseşi, şi nu su r­ sele informaţiilor noastre. 2. Întrebarea epistemolog ică ce trebuie pusă nu este una privito are la surse ; întrebarea ce ,t rebuie pusă este dacă aserţiune a făcută este adevărată ; altfel spus, d acă ea concordă cu faptele. (Investigaţiile lui Alfred Tarski au arătat că putem opera, fără 'a cădea în antinomii. cu ideea adevărului obi eotiv în sensul corespondenţei cu fapilele). I ar lucrul acesta încercăm să-I aflăm, atît cit n e stă în putinţă, prin examinarea sau testarea aserţiunii înseşi - fie în mod direct, fie prin examinarea sau testa­ rea consecinţelor ei. 3 . Î n oad rul acestei examinări, se pot dovedi relevante a rgru:mente de tot felul. Un procedeu tipic eSlte să exami­ năm dacă teori ile noastre sînt compatibile cu observaţiile noastre. Dar putem tot aşa să examinăm, de exemplu, dacă sursele no as;tre istorice sînt lăuntric consistente si . dacă sînt reciproc compatibile. 4 . Din punct de vedene cantitativ şi calitativ, cea m ai importantă sursă a cunoaşterii noastre - da,că lăsăm de o par-be cunoaşterea Înnăscută - este tradiţia . Cele mai multe dintre lucrurile pe care le ştim le-am aflat din spusele altova, din lecturi, învăţînd cum să criticăm, cum să primim şi să ac C'eptăm critica, cUm să respectăm ade­ vărul. 5. Faptul că majoritate.a surseloT cunoaşterii noastre sînt tradiţi onale arată superficiaritatea mentalităţii ant'i­ tradiţi onaliste. Faptul acesta nu poate fi luat însă drept: argu ment în sprijinul unei atitudini tradiţionaliste orice element al cunoaşterii noastre ,tradiţionale (ba chiar şi al cellei înnăscute) este deschis examinării crritice şi poate fi răsturnat. Totuş i , fără tradiţie cunoaşterea ar fi imposi­ bilă . 6. Cunoaş;terea nu poate să pornească de la zero - de la o tabulci rasa şi nici de l a observaţie. Progresul c:u-

1 31


nnaşterii constă, în principal, în modificarea cunoaşterii anterioar e . Deşi se întîmplă uneori, de exemplu în arheo­ logi e , să fa c em un progres graţie runei o bse rvaţii întîm­ plătDa re, im portanţa des c o pe r i ri i va d epinde, de o biCei , de capa citate a ei de a m o d ifica teoriile noastre a nterioar e . 7. Epistemologiile pesimiste şi cele optimiste sînt e ro ­ nate cam în aceeaşi măsură. Adevărată este la Platon pa­ rabola pesim istă a peşterii, şi nu poves tea sa optimistă privind anamneza (deş i trebuie .să ad mi tem că toţi oame­ nii, asemeni' tutur or celorlalte animale şi chiar tuturor plantel o r, p osedă cunoaştere î�născrută). Dar cu to ate că lume a aparenţelor este, într�adevăr, doar o lUffile de sim­ ple umbre pe pereţii peşterii noastre, noi -toţi reuşim me­ neu să pătrundem dincolo de ea ; şi cu toat'e că, după Oll m a spus Dembcriit, aCIevărul e as cuns în adîncuri, noi putem sonda adîncurIle. Nu dispunem de nici un cri t e riu al adevăru lu i , fapt ce vine în s pr i j inul pesimismului. Di s­ pune m însă de cri ter i i care, dacă avem noroc, ne pDt per­ m i te să recunoaştem erO,area şi fals i tate a . ClarÎ'1:a tea şi d is,ti ncţ i a nu sint criterii ale adevărului, dar camcte ri s­ tiei cum sînt obscurit atea ,sau confiu zi a pot să fie selnne ale er o rii . Tot aşa, cO eT e nţa nu poate dovedi adoevărul, dar inco erenţa şi inconsistenţ,a dov.edesc fialsitatea; Iar prop riile noastre erori, a;tunoi cînd sînt recu no scut e , sînt ca niş te slabe lu m ini ţe roşii ce ne ajută să dibuim dru­ mul prin be zna peşteri i noastre. 8. Nici o bser vaţi a , nici raţiunea nu sînt autorltăţi. In­ tuiţia i ntel ectu al ă şi imagil1laţi,a sînt m ijloa eele c ele mai importante, dar nu sînt mijloace sigure se- poate Întîm­ pla să ne arate foarte dar anumite fucruri şi to'tluşi să ne inducă în eroare. Ele sînt i ndis pens abil:e ca surse p r in­ cipale ale te o r iilo r no astre ; dar cele mal mu l te din teoriHe no ast re sînt, o ric um , false. Cea mai i m portant ă funcţi€ a observ.aţiei ,şi a raţionamentului, ba chiar şi a intuiţiei ,şi imagin aţiei, este de a ne ,ajuta în examinarea critică a a c elo r conj ecturi î nd ră zn eţe ce r e pre zintă mij 10MeLe noastre de sonda re a necunosoutului. 9. În ti mp c e claritatea este prin ea însăşi un lucru valo r os, exacti tatea sau precizia nu sînt aşa e făr ă rost să caLlţi mai mu ltă precizie decît reclamă problema de care te ocupi. Precizia lingvistică ,e o f an t o mă , iar pro1 32


blemele l e g a t e de semnific aţia sa u definiţia cuvintel<1r sint n eimpJrta nte. De unde urmează că tabloul Ideilor prezentat mai sus (p. 1 24 ) , în ciuda simetriei sale , are "o parte importantă şi- una neimportantă

în timp C€ partea stîngă (cuvintele şi s e mnificaţiile lor) este neimportantă.

p a r t E a dreaptă (teoriile şi problemele privi n d adevărul acestora) este de cea m a i m are importanţă. Cuvintele p :- ezintă interes doar ca instrumente pentru formularea de ,t'20ri i , i a r problemele verb ale trebuie evitate cu oriC€

preţ.

10.

Orice soluţ i e dată unei probleme ridică noi pro­

bl eme nerez o l vate, ş i aceasta cu atît mai vîrtos, cu cît

problema iniţială este mai profundă şi cu cît soluţia ce i s-a dat este m a i Î n drăzneată. Cu cît învătăm mai mult

despre lume şi cu cît cele în văţate sînt ma ( profuntie. cu atît mai conştientă, mai specifică şi mai elaborată va fi cunoaşterea noas tră privind sfera l UCf1Ur ilor pe care nu

le cunoaş<te m , cuno aşterea privind ignoranţa noastră . Căci , în fapt, aceasta e s Ursa princip a l ă a ignora nţei no astre faptul că cunoaş terea noas tră nu poat � fi decit finită, pe cînd ignoranţa noastră este inevitabil infinÎită. Ne putem face o oarecare id e e despre întinderea ranţe i noastre contemplînd necuprinsul ceru lui

igno­

deşi mă­

rimea ca atare a univers ului nu e cauza cea mai profundă a ignora nţei no astre, este şi ea una din cauzle l€ acesteia. "Se pare că mă deosebesc de unii din prietenii scria

F

P

Foundations

Ramsey

într-un

of Mathematics

fermecător

-

pasaj

de

puţi n

umilit

în

a

s"a

prin aceea că nu atribui

o m �re importanţă dimensiunilor fizi�e. Nu

tuşi

mei -

din

faţa imensităţii

simt cî�

ceruri lor.

Ste­

l e l e sî n t mari , ce-j dr ept, dar ele nlu pot să gîndească sau să iubească ; ia"r acestea sînt cali tăţi care mă impIiesi one ază

mai mult d e cî t m ă rimea. Ca om nu merit vr'eo cinsti re pentru faptul de a avea aproa pe

1 10

kilogr ame". In clin

să cred că prietenii lui Ramsey ar fi fo�;t de acord cu el în ce priveşte insignif i anţa simplei mărimi fizice ; şi în­ elin să cred , de as em enea, că dacă se simţeau umiliţi

în

faţa imensităţii cerului, e pentru că vedeau în ao€'asta

un

simbol al ignora nţei 1 0f.

] 33


xv Aş vrea să mai discut desp re o ultimă chestiune. E de.:..ajuns să că'Utăm, pe ntru ca într-o t eorie filozo­ fică, de altminteri trebuie respinsă ca falsă, să putem gc)C;l cîte o idee adevărată. Am putea .găsi o .asem enea idee în

vreuna din teoriile privind sursele ultime ale n oastre ?

cunoaşterE

Cred că da ; şi sugerez că este vorha de una din cele două idei principale subiacente doc:trinei că sUrsa în tre­ gii no as,tre cuno aşteri este supranaturală . Cred că prima din aceste două

adevărată.

Prima idee,

idei este fa lsă, pe cind cea de ,a doua e

oea falsă, ,este că trebuie să

ounoşţinţele sau teori ile

noastre

prin

ra ţiuni

justificăm pozitive,

adică prin r'aţiuni capabile să le dovedeas'că sau cel pu­ ţin să le ,confere o mare probabilitate ; orieum, prin ra­

ţiuni mai bun e decît faptul că pînă in prezent au rezis­ tat critici i. Această idee implică, aş sugera eu , că trebui e

s ă apelăm l a . a ruumi;te surse ultime sau de a u ioritate ale cunoaşterii adevărate ; ceea ce lasă încă n eelucidat carac­

terul acelei

autorităţi,

lasă

deschisă

întrebarea dacă e

vorba de o sursă..umană, de genul obs ervaţ i ei sau al ţiunii, ori de una supl'aIllmană (şi deci supranatJuraIă).

Cea de s1)bliniată

ra­

a doua idee - a cărei importanţă vitală a fost de Russe l l - este că autoritatea nici unui O IR

nu p oate stabili adevărul prin decret ; c ă n o i trebuie să

ne supunem adevărului ; că adevărul e toritatea omenească. Luate împr'eună,

aceste

două

mai presus de au­

idei duc ,aproape ime­

diat la concluzia că sursele din care derivă cunoaş!:ef( a

noas tră :trebuie să fie supra umane ; concluzi"e ce tinde să încuraj eze faris eismul şi folosirea forţei împotriva celor , ce ref'Uză să vadă adevărul d ivin.

Din păcate, unii din cei ce resping ace as,tă concluzie nu resping prima idee - cr,edinţa în existenţa unor sur­ se ultime ale cunoaşterii. I n schimb, ei respil)g oe,a de a

doua idee - tez'a că adevărul e d e asupra autorităţii umane - şi prin ac€o?sta primejd uiesc ideea obiect ivită­ ţii cuno'aşte rii şi i de e a unor Sitandarde com une ale cri­ ticii şi , raţionalităţii. Ceea ce tf"1ebuie să faoem, cred

eu , este să respingem

ideea surselor 'ultime ale cunoaşterii

1 34

şi să a dmitem că


to a t ă cunoaşterea este umană ; că e -amestecată cu erori­ le, pr ej udecăţi l e , visurile şi speranţele noastre ; că tot ce putem face este să tatonăm după adevăr, chiar de-ar fj sa n iJ-l afLtm n i cicind. P u t em admite că tatonările

no,astre sînt adesea inspirate, dar trebuie să ne ferim de cre,din1;a, o ri c î t de adînc simţită, că inspi raţia no as:t r ă

poseda vreo autoritate, divină sau d e alt

fel. Dacă admi­

j; : m astfel că în ,t ot cupr,insul cunoaşterii noastre , oricît de departe ar fi razbătL{t ea în necunoscut, nu există 'J ici o au tori tate sust rasă cri Ucj i , v o m putea păstra fără vreun pericol

ideea

că adevărul

e

mai presus

de

autoritat€a

om enească . Aceas-tă idee trebuie, de f·apt, s-o păstrăm. Pentru că furci ea n u pot exista standarde obiective ale

cerc2 l'ări i , nu se poate exercita critica conjecturUor n o a s­ tre, nu se poate t a t on a Rr in necunoscu t, nu poate - fi v or­ ba de a căuta noi cunoş tinţe.


TEORIA CUNOAŞTERII ŞI POLITICA

*

J. W. N. WATKINS Traducere de Mircea Flonta

Semnifica ţia logi că a analizelor filozofice pentru pro­

blemele politice est'e co ntes tată de mulţi

,

chiar d acă nu

de toţi filozofii de orientare analitică în vIaţă. Anthony Quinton afirma că pr incipii le filozofi'Oe şi po li ti c e ar fi

"cu totul eterog ene". "Cred - ş i exprim prin aceasta pă­ rerea mulltor filozofi cont:emporarii - că nu există o le­

gătură logică între t:eorii filozofice

şi

siltuări - moral e . "

1

admite totuşi că opiniile fi lozofice pot să Llibc:i o anumită af init a te p s ih o logi c ă cu , si,tuări po li ti,ce , deşi Quinton

această concesie este anrulată

în

cea mai m a re parte prin

argumentul său fundamental în favoarea autinomiei po­ liticii. Aceslt argument este că gî nd it o rii care sînt în ma­

re măsură de , acord în vederile lor filoz ofice se deose­

b€6C con SlÎd era bi l în opiniile lor pol i tice şi viceversa . Con­ aC'est argument drept foarte slab, căci teze logiee nu pot fi probate prin consideraţii i s tor ioe sumare. Diver­ genţele dintre opiniile politice ale acestor g i n di t ori pot fi explicate prin mici deosebil'i în pr,emisele lor filozo­ f ice prin deosebiri mai mari în premis e le lor nefilozo­ sider

,

fice sau, pur şi simplu , printr-o i ncapacitate de a identiJ. W.

Watkins, "Theory of Knowledge and PoliticoS", . Aristotelian So ci e ty , Londra. 1958. , "Philosophy and Belief", în The Twentie�h Century" iunie 1955, p. 500. N.

Proceedings of tht! 1 A. Quin ton 136


fiea unele d i n implicaţiile premiseior lor. Dat tontri b u­ ,ţ ia lui Quinton cuprinde în afară de aceasta preslUpune­ jfeia mult mai interesantă că ideea irelevanţei filozofiei pe n1JDu politică ar fi cuprinsă în însuşi conceptul filo­ zofiei analiti,ce, Dacii enunturi l e unui filozof analist se referă doar la ches tiuni l ingvistice sau sînt analitice, daei el, ca filozof, nu porute formula afirmaţii cu conţi nut faetLLa l , atunci enunturile sale de al doilea nivel vor fi ' l a fel de indiferente faţă de exprimările corect constru­ ite de la primul nivel, fie că ele au caracter politic, fie că nu. Marele interes al teze'i lui Quinton decurg1e, după părerea mea , nu numai din iscus inţa ,cu care a apăra,t-o, ci şi din faptul că el nu a prezentqt pr in aceasta o ţeză 1:'xee n trică de croială propri'e, ci a explici tat ,ceea ce era cuprins' implicit într-o infl'l.lentă miş.care filozofică. Voi încerca să combaJt această idee a independenţei reprezentărilor filozofice şi politioe, o idee oare poate 'i urmdri tă cel puţin pînă la Hume 1 , printr-o analiza a im­ plicaţii l or p olitice problematice pe oare le conţine descrie­ rea empiristă da,tă de Hume genezeţ cuno aşterii noas-tT e despre fapte . În tr-o prelegere publicată în 1 9 47, cu titlul FiLozt)jie şi politică, Bertrand Russell afirma că o con­ cepţie em piristă asupra cunoaşterii cupri nde implica ţiile po litice. Cu aoeasta sînt de acord . Dar în timp ce el sus­ ţ i nea că empirismul este " singura filozofie care oferă o legiti m are teoretică a d emocraţi e i în spidtul ei", voi sus­ ţi ne pu nctu l de vedere că empirisl11 u l formulat de Hume impHcă în orice caz o condamnar:e 'teoretică a acelui fel de de m ocra ţie pe ·care îl preferăm noi în Occident. ,

excurs despre metafizică şi morală

Un

I na i nte de a trece Ia tema mea propri u-zisă, aş dori -să oombat în mod sumar un alt argument popular în favoarea independenţei reciproce a filozofiei şi politici i . Aoest argum ent, ·care, î n opoziţie c u cel de:spre neutrali­ tatea 1

reşti,

şi

analiticitatea enunţurilor

filozofice,

recunoaşte

\'-ezi D. Hume. Cercetare asupra intelect1Llui omenesc, .Bucu­

EUltura ştiinţifică şi enciclopedică. 1987, pp. 209-210. (N.t.).

137


că filozofi a poate să formul eze enunţuri cu conţinut, fap­ tice SalU s i n te ti ce, ce aparţin unei alte categorii decît enunţurile empiri ce ale ştiinţei, ale istoriei şi ale gindi­ rii comune, contestă că ar putea fi deriv at'e recomandări politice din enunţuri filozofice fără a se comite eroarea nClJ�urali5tă. Pentr u a da greutate recomandărilor lor, fi­ lozofii clas.i ci ai politicii utilizau î n mod obişnuit atîi ve­ deri ontol ogice şi metafizic2 despre lu m e a în care trăim, cît ş i vederi epistemologice despre puterea şi întinderea, cunoa,şterii omeneşti. Se va răspunde însă 'că orice încer­ care de aceStt . fel ar reprezenta o încălcare a graniţei ce desparte "ceea ce este" de "ceea ce trebuie să fie" .

. Deşi admit că anumite conduzii politice prescriptive fi deduse din premise metafizice cu caracter des-o criptiv, totuf;ii, după părerea mea, o teorie politică po ate să fie Într-o relaţie de d epe nd enţă faţă de o teorie me­ tafizică , în aşa fel încit putem spune că ultima o " spr i­ jină" sau o "sancţionează" .pe prima . Voi începca să arăt acest lucru cu ajutorul unui exemplu imaginar care este, p oate; oarecum simplu .şi artifici al, d a r , sper, nu prea de­ parte de experienţa zilnică.

nu pot

Smi,th şi Jones au păreri diferite cu privire la trata­ r ea a d ecv a t ă a criminalilor. Pentru Smith, care se ană sub influenţa lui Samuel Butler, o faptă criminală este

si mptomul unei boli mintale. Ţe l ul aşa-numitei "pedep­ '

siri " ,ar trebui să fie o ter apie psihologică. Jones crede. dimpotrivă, că un asemenea tratament, care la o pri vire superficilală ar putea fi consider,at drept bi nevoitor, 1n­ răieşte mai

mult !Straturile mai

adînci

ale

criminaJ ilor

decît o p ede aps ă directă. Prin corecţi a corporală a ade­ văraţilor cri minali realizată cu asprimea corespunzăto,are, fără vreUn hocus pOCL1S

in afarZl

terapeutic, vor fi,

aceasta, probabil descuraj a ţi cri m i nali i potenţiali.

de

O ase­

mene a pedepsire poate să pa r ă urîtă şi dură dar deţinu­ tul ştie că el este tras la răspundere pentru d elidele s,aJe­ ca un adult, şi nu ca Un copil dezechilibrat.

1

I J. D. Malbot apără într-o luare de poziţie s pi r i t u al ă un de Vedere asemimător. Vezi art i c o l u l său "Freewil J and Punishment", H. Lewis (ed). ContemporQry British Philoso]Jhy, 1 9 5 5 , ed. a 2Q, Londra, New York, 1 9 6 1 . punct

1 38


Smhh critică teoria intlmidării prin pedeapsă a lui .Jones cu argumentul că statul nu ar fi oblig,at să facă ceea ce nu poate să facă de f.apt şi afirmă că bolnavul mi nJoal nu poate fi reţinut vreodată de la vreo f.aptă cri­ minalJ plănuită printr:;o ameninţare cu pedeapsa, oricare " ar fi 3cea5ta şi oricit ar fi de aspră . J ones răspuI1d� c5.. perutru orice faptă plănuită poate fi găsită o pedeapsa OoreCLl re posibilă, a cărei ameninţare ar fi destul de îl l ­ spăimintătoare pentru a - l reţine d e l a înfăptuirea ei p e u n criminal potenţial. Jqnes recuno aşte desigur c ă sta­ tul nu .este obligat să facă ce n-u- poate să facă, dar atdcă înfJel-egerea terapeutică a pedepsei cu argumentul că există oameni periculoşi şi bo lnavi mintali care (deşi sînt receptivi la ameninţări) nu pot fi niciodată vindecaţi. I mpotriva acesl tui argument, Smith observă că pentru orice boală mintală exislă o metodă oar ecare de t1'·3. ta­ ment oorespunzătoare, chiar dacă nu a fost aplicat ă sau nu este nici măcar cunoscută.

În acest exemplu imaginar, atît Smith cît şi Jones aplică enunţuri existenţiale pure ("Exisltă făptaşi care nu pot intimidaţi". "Există boli mintale ce nu pot fi vindecate"), precum şi aşa-numite enunţuri "toţi şi unii�� ca, de 'exemplu, "Pentru orice înclinaţie psihologică există un m i j loc de reţinere�' , "Pentru orice boală mintală exis­ tă u n remediu". Î ntr-un alt tex t 1 , am explicat că nUt €nun�'lrile existenţiale pure, cît şi e nunţurile ".t oţi ş i li n i i'� sînt me1afizice î n sensul c ă c.ele mai frec v ente exprimări . ale credi nţei şi cele mai multe teorii metafizice dasice au fost for;mulate cu ajutorul lor şi în se � sul câ ele, spre deosebire de enunţurile existenţi ale,. şi de ipO<t �­

zele ştiinţifioe universale, nu pot fi în n ici Un fel . t·eşltate experimental. Ori cu cite oazurl p�ihopato1ogice, apanii-l t ,

lipsi te de spenanţă, va fi confrunta,t Smith, el va:- '·pt\.ltea

afirma

intotdeaun a ca numai ignoranţ:a noastră

l e face

astăzi să apară cq, lipsite de speranţă şi că remediile vor fi găsite probabil în viitor. Şi cu 'O ricîte crime ar fi con­ fruntat J ones, el va afirma Intotdeau n a că aces·te crime nu ar fi fost săvîrşite dacă crimin'alilor l'e-ar fi fost cu­ nOlSlcute pedepse mai aspre care le pot fi aplicate. 1

În Philosophy, aprilie

1 95.7 . 13D


Din ac este a rezultă situaţia următo are. ExiSltă două recoma ndări politi c e r iv a le , A şi B, oare se opun una al­ tei a. Şi ex istă două teo rii meta f i z ic e Q şi b . Potrivit lui a ceea ce se re c omandă în B nu va putea fi nicioda,tă re a-o lizat. Potrivit lui b ceea ce se re c oq: andă î n A nu va pu­ tea fi realizat niciodată. Dacă se aPlică clauza "a trebui impli c ă a putea", a tun c i a i nv a lide az ă pe B şi lasă loc pentru A, ia r b anuleaz ă pe A şi l a să loc pe n tru B. TeJ()­ riile po liti c e A şi B stau a ş a dar in t r- o relaţie de depen­ denţă caract eristică faţă de teoriile Ipetafizice a şi b, deş i prim ele nu pot fi în nici un caz d er i v a te din ultim ele. Pentru a trece de la c ont ro vers a me a i m a gina ră la exem­ pl e r eale, relaţia dintre teoria lui P l a;ton asupra statului de d r ept şi teori a sa a ideilor, c a şi ce·a dintre pr·o gr.a-· 111Ul revoluţionar al lui Marx şi concepţia l u i asupra is­ torie i au acest caracter. D upă ce am arătat că teoriile ontologice spnJma o­ teorie pol i tică privilegiată, mă voi intoarce acum la j em a me'a propriu-zisă, şi anume că şi teo·ri ile epistemol ogice cuprind implicaţii politice, în particular, că o teori .e hu­ mearnă a cunoaşterii are implicaţii antidemocratice.

Democraţie şi deosebiri de opinii Aprecierea deosebirilor d e opi nii ou c are se confruntă orice om care a.cţionează într-un cadru poli ti·c democr a ti c , şi cu ace a st a şi a preC i e r e a greşelii -implica te în existenţa deosebirilo r de opinii, este în vădită c ontradi c ţi e cu a p re ­ cieTea greşel i lor şi a d e os ebirUor de opinii generate de aC'E'stea d e către un empi ris.t de tip hume a n . I n acest par a graf tra te z relaţi a dintre instituţii de­ mo cratice şi deosebirea de opinii , iar in cel u rm ăto r cea di ntre em pir ismul clasic şi eroare. Se acceptă în general că o democr a ţie parlameni'lar .ă nu pOlate supravieţui fără un inalt grad.. de c onsens între membrii e i. î n cuvintele lo r dullui B a lfo,u r " Es te evident că întregul nostru mecanism politic implică o colectivi­ tate care este a tit de unită încît îşi poate permite să poar­ te c ontroverse " . 1 După părerea mea, o de m o cr a ţi e nu 1 Introducere la Constitutia ford University Press. p . xxiv.

140

engleză de Walter Bagehot,

Ox­


poate să s upravi e ţ u i ască fără U n nivel înalt al deo&ebi ­ rilor de o p i ni i . Admit că teoria mea nu este t ocma i con ­ ' trar i'ul celei a lorduilli Balfour, căci după părerea mea un consens e xagerat nU e s te compatibil într�un mod cva­ s ilogic cu d emocraţi a, în timp ce el crede că o deosebire de opi n ii exagerată es te din punct de vedere cauzal in­ comp atibilă cu democraţia. Această perspectivă oauzală pI'eS llpUne un proces priri care conflictul moral şi inte­ l e ctual este tra nspus şi extins în tr-'un c0nflict politic şi cons tituţional. Procesul se produce cu cea mai "'m are pro­ babi li tat-2 iicolo unde deo6ebirea de 0 2inii conduce la Sti.S··

piciune. De exemp l u , eS te greu, dacă nu imposibil, să oontinui un j o c dacă fiecare p::ll" ee o bănuieşte pe c e alaltă de ll1ş<:>iC,to : i c: . L:jC�1 î nt r - o dL'mo craţie parla m en tară par­ tideho p o l i t i ce i r: c.::' p în mod ser i os s ă pună l a îndoială

lealitatea fa'�ă de constituţie a ce lor l � l t'e , atunci srupri­ mal'ea ordinii democratice este iminentă, chiar dacă nă­ zuinţa ambelor partid e ar fi în drep t ată spr e menţinerea ei. Că' ci fiecare partid este pus în faţa a l ter n ati vei , fie de a permi te adversarilor săi subminarea şi nimicirea ordi­ nii democratice, fie de a preveni această evoluţie prin utilizarea un or metode nedemo cratice. Fiecărui partid tre­ bui·e s8-i fie cl ar că alegerea oricărei a dintre aceste cai ar .atrage d upă sine vătămarea ce lor mai înalte valori. Trebuie însă oare ca o deosebire serioasă de op i nii să atragă după s i n e o s u s p i ci un e reciprocă ? Nu cred aceasta, dar recun osc că exis·tă temeiuri co n vi ng ătoare pentru o asem'enea presu punere . Dacă op iniile noastre asupra unei pro b l eme morale însemnate se deosebesc c Q n si de r abil , n u ne vom at ri bui oare reciproc, î n m o d taci t , unul alt ui a o poziţie imo ra l ă ? Şi vom avea oare încred�re în cineva dacă vom considera poziţia s.a drept imorală ? După apre­ derea mea , greutatea de a avea în cr e dere în cel car e are păreri raod ical diferite- de ale mele es te o c o n se ci nţ ă , chiar dg,cd o cons,ecinţă i n directă, a te o ri ei empir i s, t e a cun oaş c teJ,"ii 3. lui H um e . Dacă an aliza mea est'e corectă, rezul t ă di.' em pi rismul lui Hume jus tifică acea corelaţie stabilită de lordUl Balfour î n tre dife r en ţe l e accentuate de opi nii şi pr ăbuşirea instituţiilor democratice prin aceea că i n ­ 'terea lează un al treilea factor, anume s u spi c iunea , care fu n cţionea z ă ca un misi t intre celelalte două . Oamenii în tre care există puternice deo sebiri de p ă reri po t , după părerea mBa, c u toate acestea să-şi acorde

141


reci proc încr e dere şi -chiar să fie legaţi pri n relaţii de prietenie, atît ti m p dt fie ca re recuno aşte la celăI'ait dis­

ponibiHtatea de a admite po si bili t a t ea unei gr e şeli . Cred că o democra ţ ie poate să supravi eţuiască Unor d e o S€'bi l i

de opinii foar te mari , de ex emplu, d emocraţia engl eză în timp ul crizei Su e zului , a.tît'a timp cit p a r t i d e l e n u ' pun la îndoială leal itatea adversarului faţ ă de o rdinea con­ sti tuţi on ală . Concepţia empiristă despre geneza cuno aş­ terii , o csmcepţie care a fost susţinută de B acon, L{)cke, I I ume, Coi1dorcet şi Mill, mi se pare neplauzibi l ii . U'lr înainte d e a examina mai înd e apr oape aceste lucruri voi încerca să- m i în te m ei ez afir m aţia că deosebirile de opi ­ nii sînt pentru o dem oc raţi e nU num ai sănătoa se, ci şi necesare.

Nimeni n u va tăgădui că i ns ti tuţ iile noa stre pm l a­ ment:a re, ca şi tri b u nal el e de car'e sInt ele inspirate, re­ pre zi nt ă sc e n a unor controverse a peo ap e co n ti nui , ('an

sînt adesea monoton e, uneori prieteneşti, u ne o ri aspN:' şi rareori co n clud ente. As'em enea deosebiri nu trebuie să dure z e , şi în orice caz es t e posibil ca e.J e să dispară i n t r�o b:mă zi. Sînt însă c ) n v in s că, o dată cu dispariţi a l or, ir.­ stituţiile n oastre democratice ar pieri de asemenea, tOl aşa cum ar pieri cricketul dacă d o ri n ţa d e a ataca �;l d: a marca goluri ar dispăre a . C K . Gran t a co n s acra t expre­ sia " implicaţie pragmatică" p e n tr u a desemna un enunţ care, de.'1i n u poa t e fi indus sau dedus din deseriere& unei anumi te acţiUni, trebuie să fie totuşi adev�!rat sai.1 cel puţiri considerat a d evăra t de cel care îl utilizează, dacă acţiunea nu va fi li ps i tă de sens s·au absurdă. A ceas­ tă idee însemnată şi cu bătaie lu ngă po ·a te, cred, să ne

extinsă asupra instituţiilor sOociale. Un j oc de cric:ket fără motivaţia de a ataca şi de a m a rca goluri ar fi l ip­ sit de se ns sau absurd (în afară de eazul în care ar fi un j oc truc at, de exemplu pentru o 's cen ă de film) . După păr erea mea, deosebirfle de opi n ii sînt impli cate sau pre­

supus e pragmatic de i ns titu ţii le d elŢl o c r atice celelalte ar fi fără sens s a u absu rd e. Pentru - a

susţine aceas tă .afirmaţie, voi

întîi felul î n care sînt

fără u n el e . cerceta

mai

presupuse deosebi rile de o pi n i i in­

tr-un tribun al e ngle z ; căci din punctul meu de vedere ac­ tu al

există

o a nalogie

put'ernică

şi

neîndoielnică

practicil e no astre j u d i ciare şi cele parlamentare.

142

în tre


Oum ştie fiecare, pro ced urile în tribunalele engleze sînt " ac uza toa re " , şi nu "închizitoare" . Cît priveşte pro blema consensului sa U a deosebirHor de opinii; implica · ţiHe p ragma tI ce ale acestor două felUri de pro cese sî'nt foarte

diferite.

O inchiziţie

nu implică

o

deosebire

de

Dimpotrivă, ţel ul inchiziţiei este obţin erea adevă­ rului. In aces t scop acuzato ru l , j ud ecătorul şi ch iar acu­ op inii.

za1Ju[ trebui e să coopereze. Ca ş i o comisie regală cu o c.ompozi ţie eterogenă, un tri bunal inchi zi ţi o n a l trebuie �ă

î nvingă îndoiel i l e la care s î nf expuşi cu deos'ebire unii d in membrii săi pentru ci aj u nge la o sentinţă unanimă. Es.te un fapt logic că nici o descriere a unui domeniu spaţial şi tempo.r ai nu poate li vreodată completă. Pro­ cedura u n e i 1 11 ci1iziţii, care nu are :un alt ţel mai precis

alb ce s-a întîmplat" , nu va pute a să aibă încheiere natur ală . Seria descoperiri lor mereu noi n el va găsi vre :J d a t ă un sfîrşit. La fel ca şi un tratam2nt v;ih­ analitic, ea p O<.i te d o a r să fie "înreruptă" Se întîmpla adesea ca o inchiz.iţi e , care pare să evite această primej­ dec:u di.: " a

D

die prin limitarea la un anumit' ţel, anume de a afla dacj un a numit fap t , ca, de -exemplu, t.ră darea, s - a produs Î n ­

t r - o anumită situaţie, să se vadă ameninţată într-un alt

fel de primej dia unei cercetări fără de sfîrşit. Mă gîndesC' înd eosebi la acele c azur i tipice în care i nchiziţia nu în­

cear·că să dovedească fapte evidente, ci cinstea sau ne­ cinstea persoanei al cărei trecut este cercetat. Primej­

dia ascunsă ia naştere aici prin faptul că relaţiile dintre

materi alul doc umentar şi cinste, respectiv materIal d�­ curp e n tar şi necinste, sînt fo arte diferite. De p i ldă, di'n

faptul că m aterialul care i n di c ă exist enţa unor contra­ dicţii evi dente dintre afirm aţiile şi acţiunb-l-e unui om

poat.e să arate destul de concludent necinstea sa, se poa te trage uşor concluzia că mate rialul documentar po a te 53 pI'o beze şi cins.tea

u nui

om. De fapt, o mulţime

cît de

m�re de material documentar n u po ate garanta cinste a .

Dacii î n mintea unei femei s - a înră dăei nat o dată băn u­ nu o mai i ubeşte ou adevărat, aceas ta nu mai poate fi înlăt Urată nici de cele mai sincere gesturi j a l a .că soţul ei

de dragoste. FaptuL că raportul asupra unui 1:: u spect cu­

prinde numai activităţi anticomuniste este fără însemnă­ tate pentru căd

Comitetul pentru

pe ntru

3oţior..a

ca

oricine

activităţi antiamericane, este clar că agenţii comunişti pot

anticomunişti.

Nu se poate

decide

prin nici

143


o metodă empirică d a că o comp or tare 'este firească şi s i nceră sau este o l mit a re abilă a u nei c om portă r i fireşti! şi sincere. Nici un m anag er de bancă nu va acorda vreo-'

dată un împrumut dac ă singurul temei al faptului că eli ­ ent u l său pare solid din punct de vedere fin anci ar ar fi

do ve d it a fi lipsit de solidi­ tate din punct de vedere f i na nc i a r . Acest fel de sigu ranţă:

f a ptul negativ că e l nu s-a

n egativă este însă cea mai înaltă treaptă pe ca r e o pu-· tem atinge cînd facem ceva de felul a ceea ce treb u î e să facem în vi aţ a de fiecare zi, adică să avem încr edere in

cinstea al tor o am eni O in chizlţ ie priv i toare la leal itatea r eli g i oasă S il U fi­ d elHatea politică a unui om bănuit de erezie poate să fi e .

.

co nfruntată de aceea cU o căutare neînceta.tă , cu o masj î n continuă creştere d� m a t eri a l docum entar inerent ne­ condudent, în timp ce adevărata pr a dă se sus,trage con­

tinuu. Dacă facem abstracţie d e .prcs upuneri plauzib i l e,. există doar o persoană care posedă o cuno aştere precisă

a ceea ce doreşte să zatul însuşi.

cerceteze i n chi zlţia, şi anume acu­

Indiciile se · corele ază într-o presiune aproape irezi sti­ într-o a nu mi tă directie. O inchiz-itie este o străda­ coo per ati vă pJn tru a � tinge în c on s� ns a d evărul . Dar

bilă

nie

ea va tatona făr ă sfîrşit în intuneric pînă cînd acu z atuL va aduc e procesul la o încheiere oare cum natura l ă prin mărturisirea a d evărului. (Totuşi, o mărturisire nu d'uce

ches.ti unea în mod necesar la o încheiere n a turaJ ă, ci:iei credibilitatea ei poate fi p u să în d is cu ţ i e d i n n o u ş.a. m.ci.) Cons ensul este de aceea un ţel al inchiziţiei judiciare car e este adesea atins. Înt r-un proces " acuz ator " , consen­

sul nu numai că n u este ţelul, dar existenţa lui ar face ca de zbatere a să fie fă ră sens s au a bsurdă. Un asemenea ţel şi o asemenea conducere a dezbaterilor s-ar " in:erzioe reci proc " , pe ntru a utiliza o

al tă formulare a luî Gram.

intr-un proces acuzator n u este de da t ori a j u decătoT! /li.ll să afle ce s-a în tîmp l a t . Datoria lu i este mai degrabă să asculte

expl ke

acuzarea şi apărarea şi apoi să decidă s a u S8. juraţilor pe ,ce bază trebuie să fi e luată decizia

şi dacă acuzarea şi-a înfăţişat şi î ntemeiat c a u z a în mod convingător. E l poate să deei-dă î mptl tri v a acuzării . '.} cOil­ �' €ce aceasta n U şi- a întemeiat ·cauza în m od sat isfă CĂtor, chiar da·că personal este convi ns că în v i nui rile acuzării

sint pe deplin adevărate. Es:te esenţial pentru Un

144

pr'Oces.


aouzator ca Gă aibă loc două argumentări opuse una al-­ teia. într-o procedură juridică serioasă acuzatului nu j se va cere niciodată să-si recunoască vin a . Un asemenea consens ar însemna o f�ustrare. El nu se obţine n ici l a încheierea dezbaterilor 1 . A cuzatul îşi v a susţine- pînă I a sfîrşit nevinovăţia. Spre deosebire de procesele inchizi­ torlale, care ameninţă adesea să devieze fără nici o îngră­ dire, între două puncte de vedere opuse se poate decide într-un int'erval de timp re lativ scurt. Nu există necesi­ tatea �mei mărturisiri penitru a duce cauza pînă la capăt. . ParlC).I11 e ntul are, ca. şi un tribunal acuzator, două părţi Între care stă un demnitar nepărtinitor. Parlamen­ tul esite un loc în care se argumentează aproape continuu pentru şi împotriva cauzei guvernului. în afară de aceasta, există şi ceva de felul juriului în f.orma electo ­ ratului. Chiar dacă ia naştere, un timp, o unitate, aşa cum este ·cazul î n vreme de război, dispoziţia parlamentul u i d e a pune guvernul p e banca acuză-rii ş i d e a-l sili s ă -şi apere politica se va impune din nou. Putem auzi un eori plîngerea că singura deosebire perceptibilă dintre maril� partide ' politice În anumite democraţii ar sta în aceea că unul este înăuntru (in), iar celălalt în afară (out). Tot aşa de bine s-ar putea 'spune că singura deosebire percepH­ bilă între doi avocaţi prieteni, care susţin concepţii ase­ mănătoare. stă în aceea că unul îl reprezintă p€ rec1 3 mant, iar celălalt pe învinui,t, ca şi cum aceasta ar fi o deosebire lipsită de Însemnătate. Presupunînd că ambii' avocaţi ar con"i dera drept datoria lor să nu epuizeze toate posibilităţile de a pleda cauza clienţilor lor, ci să argu­ menteze fără prejudecăţi în favoarea adevărului pe care îl recunosc, şi presupunînd că vederile lor asupra aC€stui caz a,r fi convergen te , nimeni nu i-ar putea supune unui interogatoriu l uat în contradictoriu. Ei ar realiza un fel de d omin aţie in ertă în sala tribu.nalului, în faţa careia clienţii lor ar fi lipsiţi de apărare. Li ps a deo sebirilor de opinii dintre partide ar rămîne fără însemnă tate a·tît timp cît cei \,din afară" ar socoti că sarcina lor este să controleze şi să provoace politica celor -

.

mod firesc j u riul trebuie să realizeze consensul. dar 1 in aceasla trebuie să garanteze că a c uz atul va fi declara\ nevi no­ vat dacă pl edoaria acuzării, cît ar părea ea de adevărată, nu a convins pe deplin pe fiecare j u rat.


."dinăuntru" Dacă partidele s-ar decide însă să renunţe la această unică deosebire, dacă s-ar .contopi într-un sin­ gur partid c aracterizat printr-un consens dep iin, atunci democraţia parlamentară şi-ar da sufletul. Democraţia parlamentara im plică dezacord, argumente ce S2 contnv:ic şi puncte de vedere opuse. Idea�ul unanimităţii trebuie să-i apară unui adevărat democrat ca ceva fata l. Am susţi nut concepţi a că democraţia presupune deo­ sebirea de o'pinii fără suspic:iune. Prin aceasta teza mea .nu se deosebeşte de cea susţinută de Mill în scrietoea se:, L l ;·;crta tea . Dar Mill îşi intemeiază pledoaria sa p'� ntru dezacord şi deosebiri de opinii pe o etică utilitaristă, in s.patele căreia se ascunde o teorie empiristă a c:unoaşt2" rii. Voi încerca acum să arăt că o asemenea concepţie em­ piristă asupra dezvolttlrii convingerilor duce la concluzi20 'Că nu pot să existe deos ebiri serioaeie de vederi fără sus piciune .

Empirism şi eroare

__,

Ideea că teoria empiristă clasică a cunoaşterii c uprinde doctrina potrivit căreia a comite erori este condamn abi i o datoresc prelegerilor lui Karl Popper despre Bacon şi Descartes . I Popper susţine punctul de vedere c'i. pEntru inductivismul baconian, dt şi pentru de duct i-",is m ul car­ tezi1an, ' este necesar ca adevărul să fie conojderat "mani­ fest" Descar tes afirmă u<ce:::. t lucrU în mod expli cit. Ads­ vărul ideilor clare şi d istincte este garantat de verac i­ tatea lui Dumnezeu. Popper arată că o reprezenta r e a nalogă poate fi găsită implici,t şi l a Bac;:on, şi anume id eea veracităţii şi â cara·c terului neamăgitor al naturii FAră a·::eastă idee nu ar exi s.ta vreo garan"ţie că obs erve, · ţii1e empirice sînt veridice şi că generalizările derivate din el e sînt aplioabile în alte locuri şi sînt valabile în viitor Dacă însă natura nu înşeală şi' dacă oamenii au fost înzes­ traţi de ea cu un aparat senzorial şi de calcul care îi face 'capabili să înţeleagă, prin cercetare metodică acţiun ea ei, atunci greşelile trebuie să fi e contrare n aturii, o pedeapsi'l 1

Publicate acum ca articol introductiv al cărţii

sale Conjec­

tures and �cfll tations, �ub titlul Despre sursele cuno aştt:rii ,i ale ignoranţei.

146


pentru "an ti �ipa rea " pripită a ceea ce va sp u n e ea, 'in. l ocul unei aşteptări răbdătoare a răspunsurilor pe c are ea. l e va da după o tortură îndelunglată şi g rea . (Aceasta este metoda inchizitorială pe care lordul cancelar a introdus-o in filozofia naturii. Î ncrederea lui în v e r a dt atea naturii poart: e fi oar a·ct e rizată drept ,convingerea. că mărturiile na­

turi i sînt înto tdeauna sincere.) Î ntr-o lucrare n epu bli c at ă , car'e a foslt inspirată d E' ideile metodologice a l e lui P o pe r , J o s eph Agassi a des­ cris urmările ist ori ce nefericite ale convingerii baconiene". Acel deplorabil membrl! al Societăţii Re g ale cm e ar fi aVUIt îndrăzneala să publice o teorie i m pu n ă to a re în acord cu toate fapt ele cunoscu te, dar care ar p r o p un e un n � l1 expe rim en t d i n care ar r ezu lta mai tîrziu falsitatea t e o­ riei, ar trebui să se aştepte la r ea c ţii deosebi,t de cr iti c � ale colegilol' săi si tuaţ i pe poziţii inductiviste. S-ar fi spus că el a s ărit de la un material faptic insuficient Ia o co nc l u zi e f.alsă. Î n .opoziţie cu ac�sta, metoda baco­ ni ană urmă reş.te să prevină t oc m a i orice asemenea s a l ­ turi i ntelectuale şi să asigure că vor fi făouţi d oa r paşi scurţi şi siguri de l a materi alul faptic la generalizări a de ­ vărate de un nivel mai s că zut ş-i de la acestea la generali­ zări adevărate de un ni ve l ceva mai î n al t . La · eroare l-a. co n dus aşadar graba lui vinovată, provocaltă fără îndoiaJă de ambiţie personală. Dacă nu aş fi fost p r eg ătit de aceste idei, nu aş fi c:unoscut probabil în fil ozofia " sce p ti c ă " a lui David Hume' o încredere cu totul n e sc ept i c ă în capa,citatea animalelor şi o a m en ilo r de a cunoaşlte adev ărul cu pr i V ir e la fapte. şi existenţă, cu condiţia ca ei să o dorească. Această încre­ d ere este rezultatul firesc al te ori e i humeene a cunoaste­ rii, după care imaginaţia nu poa te să n ăsc oce as c ă v; eo­ dată o idee ,cu adevărat nouă, .ci doar să comb ine într-u n p

mod nou idei e x i stente, s.usci tate de simţuri.

(Originile

acestei reprezen tări venerabile pot fi urm ări t e pînă l a Epicur.) Spiritul nu are decît capacitatea "de a co m p u ne , de a transpun e , de a spori sau mic:şora materia pe care n e -o oferă simţurile şi e x p eri e nţa " . I m agi n a ţia nu poate a d ăuga nimic ma.teri al ului brut furnizat de simţuri ; ca poate doar să-I organizeze. "Doar amesteoul .şi compune­ rea elemen telor acestei materii sînt în puterea spiritului � l voinţei.'· Es te de sublini a t că Hume i ntroduce aici con­ c eptul co mp u n e ri i co nş·t i en t e a i deilor. Id e il e s e p o t COIn-

147


pun:e fie în mod natural, ca rezultat al exp�rienţei, fie în mod arbitr,ar, ca rezultat al unei in'tervenţ ii eonşti,fnte. Antiteza dintre compunerea naturală şi arbi trară a idei­ lor, dintre "cre dinţă" �i "ficţiune" , este sursa concepţiei funeste că - originea erorii ar sta în îndărătnicia o.me­ nească. Dar nu voi urmări mai întîi, în continuare, punc­ tul de vedere al lui Hume asupna compunerii conşUente a ' ideilor, ci mă voi apleca asupra con,cepţiei sale des pre relaţia lor n aturală. Această conc epţie es,t e general cunoscută şi poate f i , d e aC'eea, descrisă p e scurt. C a rezultat a l cohsta tării repetate CE!, de exemplu , pîinea ne hrăneşte, i deile pîine .şi hrănire se leagă strîns în spiritul nostru şi are 102 o trecere de�rmă de atenţie de la enunţul "Am găsi,t că un asem enea obiect a fost întotdeauna însotit ' de un anumit efec t" la enunţul foarte diferi t "Prevăd că alte obiecte, care sînt în aparenţă asemănăJtoare, vor fi însoţite de efecte asemănătoare ". Cum se ştie; Hume afirmă că ceea ,ce ne determină să deducem din experienţa unui număr finit de corelaţii din ,trecut păstrarea neschimbată a unor asemenea corelaţii în viitJQr este pur şi simplu dcprindfJ­ rea sau obişnuinţa, căci o asemenea generalizare induc­ tivă nu poate fi justificată, nici a primi, nici a posterio ri I Mulţi comentatori au observat Între timp că simpla de­ prindere este un fun dament destul de nesigur pentru a înălţa pe el edificiul ştiinţei. Nu a ceasta a fost însă păre­ rea l u i L u me. Să presupUnem, per impossi b ;le, cci ,Ir fi posibil, şi, în fapt, d emersul na,tural, să deduoem logic din experienţa trecutului predicţii asupra viitorului şi că acest demers nu ,ar fi cîtuşi de puţin instinctiv, ci s - ar -realiza întotdeauna în mod co nştient şi bine chibzui-l. Atunci, spune Hume, aprecierea noastră asupra viitorului ar fi "încredinţată deducţiilor înşelătoare ale raţiunii noastre, Ace-asta este înceată în operaţiile ei, nu apare deloc în timpul primi lor ani ai copilăriei şi este, în cel mai bUn caz, foarte expu.să erorii �i greşelii în orice peI Vezi K. R. Popper, Science : Conjectures and Refutatio n�, pentru o demonstraţie c ă "teoria psihologică a inducţiei a l u i Hume conduce la un regres infinit, strict analog orică."ul regres la infinit, ,un regres care a fost descoperit de Hume şi folo,;it de el pentru a conduce teoria logică a inducţiei ad absurdu7tt."

1 48


ri oadă a vieţii 1 In opoziţie cu aceasta, deprin derea in.:1uc­ tivă cu care am fost în Z'€'S iT aţi , din fericire, de natură are siguranţa _"unui instinct sau a unei tendinţe mecanice care poate fi infailibilă În funcţiile ei. . . " . Deoarece viaţa ar fi imposibi.lă fără el, acest instinct este întădăcinat în �r- o necesitate biologică. El face cu putinţă ca animalele � ă cîştige cu vîrsta "şiretenie ş i inteligenţă" ş i , într-adevăr, după părerea lui Hume, este neobişnuit ca un animal cu experienţă să săvîrşe ască vreodată o gr eşeală. Există obiecte ale căror efecte nu le cunoaşte pentTu că nu are experienţă sau are una neîndes,t ulătoare pentru a-şi put e.a forma aşteprt:ări inductive despre acestea. Dar deo arece si mţurile slale nu-l înşeală de obicei şi deoarece instinclul inductiv ' este mai sigur şi mai puţin failibil decît raţiona-, menotele omeneşti, este probabil că un anim al nu va apre­ cia fals obi eote despre care pos edă o experienţă bogată deşi ar putea fi înşelat printr-o păcăleală oarecare născo-· cită de oameni. S-ar putea presupune că oamenii care cercetează na­ tura ar pdea să fie într-o stare şi mai fericită, deoarece ei nu ar putea fi , probabil, înşelaţi printr-o păcăleală năs­ cocită de Dumnezeu. (Natura nu se înşe ală.) Pentru Bume există "un . fel de armonie prestabilită" între cUrsul re­ gulat al evenimentelor din natură şi SUccesiunea regulată a reprezentărilor despre aceste evenimente în spirit. Na­ tura " a sădit în 'noi Un instinct care conduce gîndirea într-o direcţie ce se află în acord cu cea pe care a stabi­ li t-o pentru obiectele exterioare . . . " De ce fac atunci oameni i, care sînt înzestraţi cu acest instinat şi cu un aparat senzorial normal, atît de des. greşeli atH de groso­ Iane ? Această întrebare ne a duce înapoi la concepţia lui Bum e despre compunerea conştientă a ideilor. In nume­ roasele pasaj e în care nu discută greşelile şi divergenţele dintre oameni în relaţie cU tulbUri interogaţii matematice, filozofice, metafizice sau teologice, ci în relaţie cu fapte "simple ", el vorheşte aproape întotdeauna dintr-o răsuflare de înşelătorie, şarlatanie, hoţie, escrocherie, min1 În alt loc, el spune că "o operaţie de o însemnătate atît de mare pentru viaţă ca aceea a d eri v ă ri i efectelor din caU-Z2 nu. poate fi în credinţată procesului nesigur al raţionăr"ii şi argumen­ tării"

1 49,


,ciuni, "de dogme năsoocite cu scopul înfrînării raţi l l l l ii rebele a omenirii" şi aşa mai departe . Hume afirm} aproape fără rezerve că erori efective se produc în pri­ .mul rind deo arece reprezentările au fost legate unel'2 de altele în mod intenţionat şi nepermis în loc de a fi legate prin experienţă, în mod natural şi potrivit. Intr-un alt pasaj , Hume sicrie totwşi în mod excep ţ 'l o­ ual "Deşi experienţa este singura n oastră călăuză î n .raţionamente privitoare Ia f:apte, trebuie să recunoaştem că această călăuză nu este pe deplin infailibilă, că ne poate duce în unele cazuri la greşeli ." Dar acest pa�aj evidenţiază ·cel puţin că experienţa s·e dovedeşte de obicei O' călăuză infailibilă în ceea ce priveşte faptele. În afară de aceasta, observaţiile ce urmează după acest pasaj arată că rătăcirile evidente cărora Je este supusă această căI::1uzti nu sînt În esenţă ade vărate .ră tă.ciri . Hume consideră aici regularităţi statistIce, e. căror examinare arată că un ,=ve­ niment B însoţeşte adesea, dar nu întotdeauna, un eve­ niment A. El arată că aşteptarea lipsită de echivoc .că eve­ nimentul B se va produce, deoarece evenimentul A s-a produ s deja, po a t e să nu se împlineas,că . Dar cîn d ea nu se împlineşte, aceasta se întîmplă tocmai fiindcă viitorul este cu adevărat asemi'inător trecutului, căci cele d.:lUă evenimente, care nu au fost legate întotdeauna în trecut. nu vor fi legate întotdeauna nici în viitor. In aceJ.stă siliuaţie, spune Hume, " nu am avea nici un motiv să ne plingem de experienţă, pentru .că acea'sta ne previne, jndeobşte, cu privire la nesigur,anţa tuturor conclu ziilor ce pot fi trase din ea, prin ,acele evenimente oontrar� de care putem afla printr-o observaţie sîrguincioas�l" Este, desigur, un fapt ·că în asemenea situaţii statistice sinLem înd;:- c::ptăţiţi, în cazul cel mai bun, să d erivă m un de n u n ţ probabilistic nefalsificabi.l ,asupra u nui eveniment vii tor singular sau o predicţie probabilis.tă despre o desfeişu ­ Tare pe termen lung a evenimentelor. Şi potrivit princi­ piilor lui Hume o asemenea predicţie nu va putea să nu se împlinească. Vedem astfel că o excepţie prima facie faţă de ideea · că experienţa senzorială în colaborare cu instinctul induc­ tiv este o călăuză sigură ' în ceea ce priveşte faptele n u este pentru el, pînă l a urmă, o excepţie. O altă· dovadă in sprijinul afirmaţiei mele că Hume . nu a fes t cîtuşi de puţin sceptic faţă de ca lJ acitatea noastrâ 150


de a cunoaşte legile naturii , poate fi adăugată conside­ rInd atacul său împotriva miraeol-e lor. El defineşte mira­ Golul drept "o Încălcare a unei legi a naturii print1'-un act determinat al v oinţei Divinităţii sau prin interven ţia vreunui agent nevăzut" (Sublinierea în original). Iar re­ ţeta sa pentru a .trata povestiri despre miracole constiJ în aceea că "nici o marturie nu ajunge pentru a stabili pro­ ducerea unei minuni, decît dacă mărturia este cumva de aşa natură încît falsitatea ei să fie mai mira<!uloasă decî� faptul pe care năzuieşte să-I stabilească" Această con­ diţie este probabil destul de tare pentru a înlătura aproape toate afirmaţiile istorice despre mirac'Ole, d3.r în mod evident nU pentru a decide aSlUpra posibilităţii mira­ colelor. Într-adevăr, Hume însuşi constru1eşte un exemplu imaginar - şi anume o relatare unanimă despre o eclipsă totală pe întregul pămînt cu durată de opt zile '� în C[\Z111 căreia falsitatea mărturiilor ar fi mai miraculoasă decit evenimentul des cris. De ce stăruie el însă asupra aces tui punct în loc de .a face pasul următor, care sare imecliat în ochi şi este convingător, anume de a spune că un ase­ menea eveniment nu ar în.căka o lege a naturii, ci doar ipotezele no astre susceptibile de revizuire cU privire la legile naturii ? Hume trăia într-o epocă postnewtoni,ană în care oame­ nii erau convinşi că <!ele mai importante legi fizice au f.ost stabilite o dată pentru totdeauna ; propria sa teorie a cunoaşterii l-a- condus, la aceleaşi conduzii. Experienţa, spune Hume, "ne asigură cu privire la legHe naturii". Dacă cunoaştem însă legile naturii, atunci un eveniment ce este în contradicţie cu ştiinţa no astră va fi o în călcare a .aces­ tOr legi şi nu o falsificare a ipotezei în cauză. Departe de a elimina miracolele, încrederea lui Hume 1 n capacitatea noastră ştiinţifică ameninţă să transforme într-un mira­ co.l acea infirmare experimentală. Presupun aşadar că el' a fost împiedkat să înl ăture posibilitatea logică a mira­ colelor de marea sa încredere în capadtatea noastră de a cunoaşte adevărul despre natură, o încredere generală de teoria lui empiristă 8JSupra cunoaşterii. Hume avea aceeaşi încredere în capacitatea noastră de a cl arifka aş a-numite probleme morale. Căci acestea erau pentru el, în esenţă, probleme practke. "Ipoteza noastră este simplă. Ea afirmă că moralitatea este deter­ minată de sentiment. Prin vjrtub� înţelegem orice activi1 5 1:


sau însuşire a sufletuiul. care provâăcd ln ceL care este de faţă .sentimentul plăcut al aprobării ; prin viciu înţelegem tocmai contrariul. Aşadar, noi nu întreprindem decît cercetarea unei simple stări de fapt atunci cînd ne î ntrebăm ce acţiuni au aceste efecte , " 1 Unui empin,, ';', îi este greu să nu fie într-un fel utHitarist. Căci senz aţiile .plăcute sau neplăcute sint în mod evident candidaţi pen­ tru un II01 în etică, candidaţi al căror rol es,te analog cu .rolul 'pe care îl j oacă, după părerea sa, senzaţiile vizuale şi tactile în ştiinţă, Şi nU există pentru el Vreo posibili·tate de a comite eroarea natur aliwi , (Ar fi fost ciudat dacă Hume ar fi descope'rit această eroare numai ca să o .poaM comite,) Utilitaristului, ca ,şi lui Hume, îi place să afirme "că ,toate îndatoririle recomandate de ea (de mo­ rală) sînt şi în adevăratul int'eres al individului " în aşa fel încît problemele morale sînt transform?te în pro bleme de înţJelepciune ; sau lui îi place să -lege fericirea şi vir­ tutea ,ou aj utorul unor afirmaţii etice factuale, iate

'::::si e clar 'că o teorie raţionalbtă sau aprioristă 'l Cl.i. ­ noaşterii , care afirmă că o cunoaştere despre natură sau o cun oaştere de natură 2tică va fi dobîndită prin consi ­ 'derarea unor axiome evidente ş i prin deducerea de con­ secinţe din a,cestea (făcînd abstracţje de greşeli ce pot fi făoute pe parcursul unor deducţii 'prelungite) presupune că ceva l1JU va fi În ordine cu o persoană ce nu cunoaşte adevăruL "Toate greşelile noastre - spune Rene Des.car­ tes - depind de voinţa noastră," 2 Se recunoa:::; tc in mod unanim că o anumită into lerantă fată de erori este con­ ţinută de obicei în concepţiile aplTi or iste asupra cunoaşte­ rii. Am încercat să arăt: că empirismul, în formularea cla­ sică pe care i-a dat-o Hum e, conţine o implicaţie asemă­ rLătlJy re, Această concepţie are drept consecinţă faptUl că a1runci cînd doi oameni se află într-o contradicţie s'erioasă de natură faptică sau morală, unul din ei trebuie să file. vi ctima direotă sau indire.ctă ,a unei Înşelăciuni intenţio­ nate, ori el însuşi unul care înşeală pe alţii. Condorcet credea că drepturile oamenilor pot fi derivate din cu­ noaşterea naturii lor sensibile, În opera lui sînt ela bo­ rate şi apr'obate cu entuziasm implicaţiile politice ale I Daviq Hume, An Inquiry concerning the Morals, 2 Vezi R. Descartes, Pl'incipia philosophiae,

1 52

Pl'inciples

of


€l11!,"l i ric;mului clasi c. Schiţa sa 1 incepe cu cuvintele "Omul se naşte cu capacitatea de a 'primi impresii senzo-. riale şi de a p ercepe şi distinge impresiile simple din ·care sînt ele compuse." "Şi cele mai abstracte dintre ideile no astre aici el îi imită pe empiri.ştii englezi - îşi au sursa in i mpresiile noastre senzoriale." Mai departf: ),Bacon dezvăluie adevărata metodă a studiu lui "naturii. utilizarea celor trei instrumente pe care ea ni le-:a dat pentru a-i pătrunde secretele observaţie, experiment şi calcul . " Dacă la aceasta s-ar reduce totul. atuncl nimic nu i �ar putea împiedica 'pe ,oameni să adauge neîncetat cuhoaş lierii pe care au dobîndit-o tot mai multe adevăruri şi .să le aplice in măsură tot mai mare spre f'olosul lor . Dar , deşi " natura nu a pus nici un fel de hotare desa­ vîrşirii capaci tăţi lor omeneşti", este totuşi adevărat că " er,arile comune pătrund în rindul popoarelor, se răspîn­ d esc , se menţin şi se eternizează". Cum se poate întîmpla .aşa ,ceva ? Natura ne-a înzestrat au un aparat senzorial care ne procură in totdeauna doar adevăruri - fără în­ doiaU. numai adevăruri parţiale şi fragmenta1'e ce trebuie 'să fie corelate şi generalizate - .dar întotdeauna adevă­ r.uri, şi nu erori. Eroarea trebuie să fie n.efirească şi arbi­ trară. Pe ntru a explica apariţia ei trebuie să vedem d3.Cd p u.t<2m descoperi atit cauzele "credulităţii primilor din cei înşelaţi, cît şi a îndemînării grosolane a primilor din cei ce l nşf<1I ă" Natura nu ne poat'� in" E'la, dar preoţii şi re� li {} fac. Eroarea este un produs al unui " gentlemen's agr 2c­ ment" cuprinzător. Şi deoarece sîntem inerţi şi supuşi .obişnuinţei, erorile cu care am fost îndoctrinaţi devin o a doua na tură şi noi continuăm în mod spontan opera Inşelării in măsura în care le transmitem copiilor noştri. Pentm a iolosi expresia lui Popper, pentru Condorcet adevărul este mEmifest: ; dar el este acoperit cu reprezen­ tări supers-iiţioase, care au fost născocite de oameni eu un interes adînc înrădă ci nat pentru eroare. De aceea des­ coperirea sau mai degrabă redescoperirea advărului esl. e mar puţin o sarcină creatoare, cît una destructivă. Tre­ buie să nimicim "edificiul nesigu r al prejudecăţii care îl întunecă". Dar această construcţie ideologică este legată cu întreaga structură de autoritate politică şi socială şi -

l Esquisse !humain, 11.94.

d'U71 .tableau

historique

des

progres

de

l'espriD

153

'


cu interesele înrădăcinate. Ideologia nu poate fi nim icită pînă cînd nu sînt nimiciţi stî lpi i ce o sprijină şi o su sţi n Rezultatul final este, pen tru Condorcet, că pr og r esul inte­ lectual V'a fi paralizat atît ti mp cît forţ,ele care i se opun "Fără mod nu au fo s t nimicite de o r ev o luţi e socialE. revoluţii pr ogre s ul civilizaţi ei va înceta ". Şi mai sînt oameni ce susţin că teoria cunoaşterii nu ar avea impli­ caţi i politice ? Credinţa lui Condorcet că progresul cu­ noaş t erii şi al bunăstării ar fi automa t dacă nu ar exista intrigi ale gr up u rilo r privilegiate este prea simplistă pen-· tru a merita o c e rc etare atentă. Ceea ce merită însă aten­ ţie este faptul că şi în zilele noastre rămîne vie o dezvol­ tare lla tur<llă a acestei concepţii asu pr a cun oaşterii, es le adevărat într-o prezentare mai subtilă şi mai puţin psjho­ logIcă. Desigur, pentru a ajunge de la empirismul l ui Condorcet la convingerea lui despre ne'c esitatea "u n or mari revoluţi i" avem nevoi e de o suită de premise nefi­ l ozofke. Dar dacă această teorie empiristă a cunoaşterii este d�lzvoltată pînă Ia o t e o ri e a erorii prin conspira ţie se vor găsi destui can didaţi p entru rolul de conspiratori, iar restul ni-l putem imagina [ . . . ] .

'

Empirismul împotriva democraţiei M�i întîi am susţinut teza că democraţia implică deo­ sebiri de vederi a căror existenţă presupun e că cineva se înşeală 'Şi că politicienii cu convingeri democratice, carE: îşi re proş ea ză unii a ltor a că gre ş es c vor trebui să aibă încredeN' în onestitate'a poHtică a adversarului. AIHel , ei riscil �a sistemul sl1 fie paralizat de neîncredere şi suspi ­ ciune. A doua mea teză a fost că o te ori e empiristă a cunoaşterii, ca aceea a lui Bacon, Hume şi Co nd orce t im­ plică idee a -că eroarea este prin originea ei nefirească şi arbitrară. Aceasta îns e amnă că dacă apreciez în mod se­ r i os părerile altora d rept false va trebui să-i socotesc: pe c ei ce gr,eşesc fi e drept victime ale unei în şelătorii , fie d.rept: şarlatan! ; şi este greu să ai încredere într-un om c are. este,.fie un şarlatan, fie un mincinos. Această te'ori e a cun oa şte rii se apropie fo arte mult de afirmaţia lordului Balfour că sistemul nostru democratic poate să supor te ,greu div� rgenţe de păreri care sînt mai mult decît o h ăr­ ţuială prietenească. Dacă am fi fost cu toţi empirişti con,

.

154


şt'i enţi în felul lui Hume şi am fi rămas ataşaţi implica­ ţiilor empirismului nostru, atunci sistemul nostru demo­ .cratic ar fi dej a par:alizat. Pină acum pretind doar să fi arătat că empirismul clasic şi democra ţi'a parlamentară sînt in compatibile pe temeiul impli caţiilor şi presupoziţiilor lor opuse. D ar care va fi condamnat şi de cine ? Este o reprezentare str{,ve­ -ehe că oamenii sînt cu adevărat l i beri cînd sînţ conduşi de o cunoaştere veridică ş'i că ei sînt sclavi dacă se rasă ori'entaţi de concepţii eronate, Într-o democraţie zgomo­ tOe1JS1 şi înclinată spre controversă, cu varietateă ei extra­ vagantă de păreri, şansa unui cet'ăţean de a ajunge sub ,domnia cunoaşterii adevămte palfe însă tot aşa de mică .ca şi şansa de a aj unge într-o zi cu furtună sub razele str,"i l ucitoare ale soarelui. Rouss eau re-cunoştea c;:ă englezii .sînt liberi dato rită alegerilor, Dar într-o asemenea con­ cepţie despre libertate, cum este cea înfăţişată mai sus, .ac.e,astă concesie pare prea generoasă deoarece popu­ laţia este foarte divizată tocmai în perioada alegerilor. In Anglia vocea celor ce gîndesc altfel şi a opoziţiei nu �sb� nidodată una liniştită, Un i i s-ar putea să aibă drep­ tate, dar r,estul trebuie să se înşele, Potrivit acestui punct de vedere, engl€zii vor fi întotdeauna sclavi. Să pres upunem că visul empiriştilor, după care oa­ menii fac să înainteze cunoaşteI'ea în mod cooperativ ş i p..'lS c u pas, ar f i adevărat. Mişcată d e even im entele anu­ l ui 1 8 48 şi inspirată d� i dee.a că oamenii cinstiţi se adună pl'� t-u tindeni pentru a lua controlul asupra soartei lor, Ge orge Sand declara " Expresia ideală a suveranităţii tu­ turor nu este maj oritatea, ci u nanimitatea, Va veni o zi cînd ratiun ea va fi atit de deplin eliberată de ochelarii ei de o� l, iar conştii nţa oamenilor va fi atît de liberă de îndoieli, încît în sfatul omenirii nu va exista nici o voc .' ·c are să se ridice împotriva adevărului." 1 Să presupunem că ,această zi va sosi. I ntr-o societ'ate a unanimi tătii va fi c u putinţă atu nci ca fiecare oetăţean să trăiască sub un sis tem juri dic comun, care s-ar potrivi ca o mănuşă convingerilor şi predispoziţiilor sale. OrLee fel de res­ tricţie exteri oară a r fi în aoest c az dep,ăş ită. Ar fi as tfel ' atinsă adevărata libertate. .

1 Citat d e Andre Maurois, Hachette, 1955, p, 382.

Lelia Ou la vie de George Sand,


Fără îndoială că acest lucru este utopic ; dar pentru. empiris tul cl as i c nu este o u topi e il1.lposibilă. Pe n tru el unanimitatea spo ntană va domina de indată c€ v oi n ţ a de a înşela va fi m o ar tă (de îndatffi ce va fi sugrumat u l ti m u l rege cu visc-erele u lt i mului preot) şi de îndată -ce va fj d ispă rut superstiţia răspîndită în trecut d e obscurantişt J . Căci toţi oamenii, c u puţine ex€epţi i, sînt înzes tr.aţi Cel acelaşi aparat se n zorial, cu acelaşi instinct inductiv şi cu aceeaşi aspiraţie spre bună stare. 1 Empi ri stu l n ·1S­ tru va recunoaşte că politica de parti d este lucrul cel mai bun pe care îl pu t e m spera atîta timp cît iu birea de adevăr va fi mmpromisă de iubirea de putere. Dar idea­ lul său rămîne o societate ce realizează unanimi lJatea,. o societate î� care oamenii se vor lăsa conduşi de cunoa;ş­ f e re a ee prog r e s ea z ă continuu. Pe mine, dim po tri vă perspe ctiva unei societăţi ba­ zate pe unanimitate mă umple de o anumită nel i n işte. in palJ'te deoar ece primesc un salariu modest pentru o' activi tate ce constă precumpănitor în argumentare, in parte din motive mai puţin egoiste. Î ndrăznesc să afirm că unanimitatea spontană va domni într-o .so cietat.e în stagnare. Stagnarea este poate pro dusul unanim it;jţiL După Kant, antagonismul este ·cel ce .,trezeşte ro ate for­ ţele olJleneşti".) Dar am con vin� er ea că într-o societ'1 î:e· cutezătoare din punct de vedere intelectual, ce înloou­ ieşte ideile vechi cu idei noi, nu este posibi l ă o unanimi­ tate s pontană . Dacă această convingere, pe care o voi întemeia În ultimul paragraf, este adevărată, atunci se explică tendi nţa curioasă a acelor filozofi ai politicii care susţin la început cea mai înaltă ' formă a libertăţii pen­ tru a ajunge mai tîrziu Ia o formă oarecare a totalita­ rismului. Dacă un filozof al poHtici i nu se poate dedara mulţumit decît cu cea mai bu n ă formă de libertate po­ li tică ce poate fi in general concepută, d acă el crede că aceasta implică o societate fără deosebiri de păreri şi da­ că recunoaşte că deosebirile de păreri se afi rm ă cu îndă­ rătnicie, .atund el se va simţi dator să ceară constituirea unanim ităţii. "Educaţia tre-buie să transmită tutu ror in­ d ivizi l or ce trăi esc în aceeaşi soci etate aceeaşi ştii n ţă �r .

,

r

De aceea, Hume vorbeşte de "simţul intern sau senti men­ tul care ne-a fost dat în măsură egală nouă oamenilor de către natură" . 1

1 56


:acel eaşi princIPll, t n aşa fel Încît să formeze, pentru a zice aşa, un corp care este înzestrat cu acelaşi intele ei' şi lucrează pentTu binele comun pe temelia unor concep­ ţii şi dorinţe unitare ." Acest pasaj ar putea să fie . luat dintr-un capitol al unui tratat continental despre adevă­ rat'a libertate, di ntr-un autor care este inspirat de un amef;tcc de pla tonism şi scientism. 1

Insemnătatea erorii şi a deosebirii de opinii Toţi vorbesc astăzi de metoda ipotetic-deductivă a !ştiinţei empirice, dar nu cred că toate implioaţme ace ki cincepţi i asupra c uno aşterii �tiinţifice, pe care a fâcui-o -eunoscută Popper în 1 9 34, sînt apreciate întotdeauna co­ red. D il� punctul de vedere pri vilegiat în ace Clstă lu­ crare, î nsemnătatea acestei metode constă în faptul că ea intreprinde o evaluare cu totul nouă a riscului intelec­ tual, a erorii şi a deosebirU de opinii. 1 . Risc În primul rînd este nimicită ideea inductivistă a unei od eri vări scurte şi sigure de la materialul faptlc la gene­ ralizări de n ivel scăz ut şi de aici la generalizări mai cu ­ prinzătoare şi mai înalte. Singurul raţionament induc­ tiv si.gur ar fi cel ce duce la o ·ipoteză ad hoc care du­ bl,ează pur ş i simplu materialul faptic pe care ar trebui :să -I explice. Metodologi a lui P opper nîmiceşte şi repre­ zentarea inductivistă formulată mai nou despre un ra­ ţi onJment propabilistic aproximativ sigur de la materia­ lul faptic la ipoteza explicativă. Căci prob a bilitatea unei ipoteze în r aport cu materialul faptic determinat, care este dat, se micşorează cu cît ipoteza depăşeşte sau tran­ see-de aces1t m aterial, cu cît ea f'ace posibile mai multe predîc ţii ŞI' enunţă'" mai mult. Singurul raţio nament va­ lid de la materi alul faptic la ipoteză est'e, după pă rerea lui Popper, raţionamentul strict deductiv de la fapte in­ finnatoare la falsi'tatea unui sistem ipot'e tic. 1 in realitate el provine din instru cţiunile unui minisLru al lui Napoleon. Vezi Pie ler Geyl, Napoleon. For and Ar,'a'n� t. Lon.­ don, 1949, p. 140.

1 ;:) 7


Deoarece pot fi n ăscoci t e ipoteze expli cative de n1.­ veI mai înalt şi deoarece ele Î1 u pot fi derivate printr-un demers logic oareCClJre din informaţiile existente, rezul tă că este falsă teoria empiristă clasică asupra -imaginaţier omeneşti, cărei a îi contestă capacitatea de a inventa o idee CU totul nouă. Prăbuşirea reprezentării că nou t3t'ea intelectuală ar consta doar în reorganizarea ideilor E'xi�.­ ten t e, împreună cu reprezentarea că o asemenea reon:,?­ nizare pc; ate avea loc n um ai prin experienţă, sau pri.ri 1'3·' ţionament co n ştien t , d uce la prăbuşirea reprezentarii că eroarea se sprijină pe bu nul plac. 1 Inventarea unei ipoteze expli cative îndrăzneţe este. aşadar, o întreprindere în mod necesar riscantă. Mate­ rialul faptic nu recomandă prin sine o ipoteză. Dacă na­ tura ne înşeală, aceasta se. întîmplă numai fiindcă ea n u este comunicati vă. 2. ErOGT e

Deşi se poate spune că ştiinţa năzuieşte spre expl i­ ca ţii adevărate, este necondiţionat util c.ă riscul ('li c ar·e este încărcată o încercare de explicaţie să se r e a. li ­ zeze sub forma unui experiment f.alsificator. Un a se m e­ nea experim en't tI'ehuie să fie inspirat fie de însăşi t<e o­ r i a falsificată, fie de o teorie rivală. Voi c onsidera airi doar carol mai puţin mulţumitor în care o ipoteză ce promitea mult' trebuie să fie abandonată şi locul ei nu este luat de nimic corespunză ţor. Totuşi aceasta înseam­ nă un pr ogres al cunoaşterii ştiinţifice. Căci înai nte de experiment n u se ştia dacă ipoteza este adevărat ă , saH falsă ; acum se ş'tie. Î n al doi}le'a rînd ; detlarece rezu)tel­ tul experimental era î n contradkţi e NI ipoteza şi llU Ci fos t anticipat pe baza unei ipot'eze rivale, el tre buîe să .fie un rezu l tat nou, o veritabilă descope:dre cu pdv irer la na tură . Va trebui să acceptăm pî l} ă la ugnă că [pca ce este înfăţişat în mod ohişnuit în cărţi sub titl ul dE: . , miracolel e ştiin ţei" sînt, în esenţă, des cop er i r i exp€rl­ m ent ale şi nu formule expJi.cative. I Caracteristica unei trepte mai înalte a inteligenţei estE> capacita tea de a co m i te erori, nu in capacitatea ele a fo.e€: ilCt'lJ. S · ta" (E. H. Price, Thinlâng and Experience Lonclon, 1 953, p. /J'i).

158


3. Deosebiri de opinii

Poa't.e fi formtflată obi ecţia că riscurile cărora le sînt supuse toate ipotez ele ş l'i inţifice şi infirrnările pe care le cun osc m ulte di ntre ele, de!;ii ara1.ă că progresul şti i nţ i -­ fic _'1 U c::,te uniform, n u implica o lipsa a unani mităţii î n r îndurile qamenilor d e ştiinţă. Căci chiar dacă deosebiri­ le de păreri semnalează că cineva greşeşte, descoperirea greşelii nu exdude ca oamenii să aibă, Într- un moment determinat, deosebiri de păreri . De îndată ce o ipotez ă este falsificată, oamenii de ştiinţă pot să-şi schimbe n::: ­ .î ntîrziat p<i.rerea, fără ca buna lor credinţă să fie pusă ] a îndoia]ă . Dar acela care îl cunoaşte pe Pierre D uhem ştie că un exper ime n t fa lsific-ator po-ate să arate doar că undeva €Xlst;i ceva fals_ 1 U nde anume este localizata er-Jalca poate să fi� obiectul unei controverse îndelungate. Teo­ ria est'e pusă pe banca acuzării şi procesul ei se desfă_ ­ .'Şoară cU înverşunare. Dar sprijinitorii ei încearcă poate S3. , dE zv-i novăţească printr-o plîngere împotriva unei t�Cl­ rii al ternative. Ştii nţa no-astră, ca şi dreptul şi politica noastră, este in mod esenţial polemică. Aş dori să închei cu observaţi a că empirismul humean, cu suge.stia sa cţă .eroarea este condamnabilă şi că ştiinţa progresează uni­ form şi armonios şi că şi politica ar trebui să progrese ze în acelaşi fel, este în ambele privinţe fals. Idealul unei societăţi care progresează şi este totodată în mod spon­ ta n u nanimă este un ideal i realizabi l. Deos ebirile de opi­ nii sint o parte a destin-Ldui nostru omenesc ; şi provi­ de nta care a orînduit în -acest fel l ucrurile a fost mai în­ ţel'e�ptă decî t empiriştii clasici şi filozofii raţionalişti. De obicei este utH să punem în evide nţă motivele care ne con duc. Am încercat să arD.'t pe scurt cu ref'2rire la doctrinele metafizice şi pe larg cu referire la teorIi�c epistemologice că i deile filozof�ce pot să aibă relevanţă logică pen tru idei le poli tice (nu în mod necesar o rele­ vanţă psihologică, căci Locke ş i J. S. MiU au " fost buni d.emocraţi). FiJozofi i de orient-are analiti că, care con1Jestă această teză, s usţin de obicei punctul de vedere că daca voeabularul politic a fost temeinic purifi.cş.t şi dacă fap -

1 P. Duhem, Latheorie physique ; son objet et sa stntctUl'e. lndeo,;ebi capitolul \-1 Les qualites primaires.

1 39


tele au fost s'tabilite, totul ar depinde de o decizie mo-­ rală ultimă, o de,cizie care ar putea să aibă o anumj,tă importanţă, dar care ar fi într-un grad înalt neraţiul1Cllă. Propria mea intenţie nU a r fi fost să critic o versj une a empiri smului, ci să arăt că poli tic a cît ar fi de bine sta­ bilite faptele empirice şi cît ar fi d'e puri fi.cată limba , se sprijină într-o măsură cOr:lsideTabilă pe gîndirea filo20fi că._ '

,


FILOZOFIA DESClnSp,.. FERDINAND

*

GONSETH

Traducere de Vasile Tonoiu

1 Există oare ceva n o u în situaţia pe" care 'secolul său o cr eeaz ă filozofului de azi ? După, părerea mea ace st lucru

nu poate fi p u s la îndoială. Poate fi f ă cu t răspunzător peuku aceasta" un factor determinat ? Poate că ar trebui să ' cităm mai mulţi. Unul capăt'<'j. t o tuşi o importaIlţă , diI1 ce în ce :rnai h otărîtoare apariţia, în cîmpul cuno aşţerij, C! ceroetării sis t �matice. Faptul nu , este r ece n t şi aproape că nu există domeniu în , ca r e conseci ntele sale . să 'riu se fi însc�is dej a. De partea filozofilor h;sA el dobîndeş� a n evo i e adevăratele sale dimensiuni. E drepJ că, încercind să şi:-l integreze, filoz ofia asistă la punerea într-o lumină n ouă a problem�i pr opr iei sale metodQlogU, Tot ce va urrn,a răspunde intentiei de a pune în evi­ de n ţă , condţţiile în care, s,e pune prqblema de ., a degaja exigentele cărora ' o eventua lă ' s olflltie trebu i e să le facă ' fată s i de a schita foarte smnar .Q atare soluJie. ' ,' . D�r pe ce cai e poate fi atacată chestjun e a , ? NLl :,:vom căuta' sa ' o fe r im o te o ri e a cunoaşterii pre al a bilă pt)�'<:!ţi,cii c.e rcetăiii . P�n;tr:u a at i ng� . obiectivul nostru, ani ; sp,\ir,le chiar' pentrlJ, a ţ�1cepe, lrebille în:tt-un f�l să r<'ţst:untărn, perspectivă ; p.qrljind de l'a p raC;tica c:ercet?rii" voiÎi ' d� prinde ' de' aici' cu ti tlu de ipot��Ei anticipa,tciare, q , rn�t94�:;i logie (metodologia cerce�rii) ' c'are "s ă" nit" fie im e diat d:eza:": vuată' de p ractI ca eficace: După ace�a, a�uteriticitatea inetbd,olog<if se "vâ ': afirtriă' în fnăs'ura ' lI) C'ar�' ijd�;;: aces'tei . . '

.

,

'

'

.... :" "

� :'/

,

- .' - �.

:: . ''

.

�:F: ,Gd�efli., :,:i:a, "'. , rir. '3-411969. '

.

. �

.

'

�hilosoph1e ' ouverte'" Dw.lectica; ." vpi� .23; r.. f. :,":::":; ; , .

'

',

��.

", ', "

1:61


meitdtea ei se va reînnoi, .:dică în m ăsu ra în ca re prac­ tica ş( metod(Hogia îşi vor pu'tea acorda un sprij in mu­ tual. Metodologia astfel constituită nu se va prez en ta ca punerea în acţiun e a unui anumit ansamblu de principii prime, ci ca pUfiE:rea în formă metodologică a unei anu mite opţiuni fundamentale, opţiunea deschiderii la ex­ perienţă. I ntrucît aceast'ă expunere tr ebuie să se înscrie în ca­ drul temei "Ştiinţete naturii şi filozofia" şi dat fi ind că metodologia desch isă 'se prezintă în pri m u l rînd ca o me­ todologie a ce rcet ării şti inţifice, va trebui inevi1::'\bil să punem accentul tocmai pe acest aspect al ch est iunii. Dar­ c e rcetarea astfel inaugurată nu-şi va fi atins prin acpasta .....ţinta. Es'te cu totul fir esc să ne Întrebăm da.că, În acelaşi spirit şi în aceeaşi perspectivă, n-ar putea fi reluată şi c ontinu ată într-o intenţie m ai generală. Această intenţie . ar pute:- lua una sau aHa din u rmătoa r ele două ori en­ ttări a) a arăta că metodologia deschisă poate fi interpre­ ;tată nu numai ca o metodologie a cercetării ştiinţifice dar şi ca o metodologie a ce r cet ării să nu z i cem cea mai ge­ :nerală, să zicem cea mai deschisd ; ar trebui atunci să se explice în ce mod filozofia se poate reclama de la o ;lSC­ 'menea metodologie, fără să înceteze a se institui ca d is­ cipli nă discursivă ; b) a arăta cum procedura complexă din ca re s-a născut metodologia deschisă in augurează o nouă formă <de cercetare filozofică. Problem a metodei ar fi atunci r eses i z ată ca problemă specific filozofică. Filozofia e c e a 'care ar tr€ bui atunci să se descl1idă opţ IUnii de deschid2f[> la experien ţă . Cele două direcţi i de cercetare mai sus in d icate s e :î ntîlnesc, de aUfel, în i deea unei filozo f i i deschise. i n nlei unul din cele două cazuri, garanţiile de jU,steţe nu pot fi oferite de un artsamblu de p rincipii prime care le-ar con­ ,ţine. Dimpotrivă, ele sînt de că uta t în reînnoirea eficaci­ 'tăţii opţiunilor fundamentale. Ar rezulte de aici, a�adar, că ş t i i nţa şi fi l ozofi a n , ar putea fi se par,abile întru,ci t sancţiune a insuccesului şi deci şi garanţiile eficacită ţii rămîn pre ponder ente tocmai în domeniul in ca(e operează ştiinţa. De la bun începat, en unţare a unui a,emen/i" proiect ridică o foarte gra vă -

­

.

,

,

,

162


obie'cţie. Nu sînt oarl' incompatibile intenţia de a păstret filozofiei statutul său de disciplină discursivă şi aceea de a o supune opţivnii deschiderii la experienţă ? Cum să:: solidarizăm experienţa sa deschisă cu închiderea discursi­ vităţii ? Paradoxul poate fi surmontat ? Iată punctul decisiv de care depinde în întregime realizarea proiec­ tului. Cred a fi înţeles :ji Iămuri't cum, adică cu ce preţ,. poate fi înlăturată dificyltatea. Trebuie renunţat mai întii. la idea însăşi a unei teorii a subiectului (a unei fenome­ nologii) inspirate de intenţ-ia de a face să apară subiectul in propria lui lumină punînd lumea în'tre paranteze. Tre­ buie să-i substituim. o fenomenologie des'chisă, adioă o· teorie a subi ectului punînd în evidenţă structurile subi.ec­ ti'vităţii graţie cărora şi în pofida cărora subiect.u I poate in acelaşi timp să se acordeze şi să se opună lumii, să i se insereze şi să se detaşeze de ea. Liniamen'tele unei ase­ menea fi? nomenologii au fost puse dej a de mult. Dar pentru ca discursul .să rămînă instrum entul privi­ legiat al unei cercetări de acest fel, trebuie r'enunţat şi la idealul unui limbaj care operează cu semnificaţii sa­ turate şi ne vaTietuT şi să facem apel la un sistem dis­ cursiv des:chis. Din principiu acesta nu poate comporta decît interpreUiri în stare de incompletitudine, adică sus­ c.::-p t:ibile de a fi completate, re'tuşate sau chiar revizuite. Vom eVoca de altfel îndată precauţi unile care trebuie' luate atunci cînd recurgem la ideea de deschidere.- Numai" Un lifubaj deschis poate fi capabil să primea.:.că şi să poaMe· cu sine o i nformaţie pe care experienţa o reînnoieşte. . In sfîrşit, cum pot f i corelate, în vedErea inserţiei efi-o cace a subiectului în mediul său, informaţia p�)Uă pe care­ o aduc� experienţa şi ihformaţia naturală pe Gare o deţin: structurile fenomenologice ale subieetului ? După ce instanţele absolute au fos1t afectate în opţiunea deschi­ derii, Jl' profilează acum, in spaţ clE tuturor chestiunilor­ metodologice particuLare, dominîndu-le, chestiunea cen-­ trală a inStanţei legitime. De altfel, practica. cercetării ştl­ inţifiet. filce loc ac:eleiaşi chestiuDi opera de �tiinţă es':\:! ' din ce in ce mai mult o operă colectivă, judecata savan­ tului indivi d ual participă tO'c mai mult la o judecată' emisă de OOITIUn acord. Pelltru a da socoteală de rolul care· revine fiecăruia, de libertăţile şi responsabilităţile pe· ca re fif (o rt: trelJuie să le întreţină C;; i menţină cu toţi acei::t 1 6 3;


de care este l€ga't printr-o muncă comună, trebuie să ima­ ginăm o conştiinţă de grup ce transcende conştiinţele in­ dividuale. Statutul acestei conştiinţe 'este cel al di alogu­ lui ; metoda îi enunţă legea, legea care rămîne în staX"e de i�com pletitudine. Mai tl'ebuie să adăugăm aici, dp la ordin ea materială pînă la ordin ea morală, tot ce e necesar pentru ca un ansamblu �J,e indivizi separaţi să devină ca­ pabili de intenţii, acţiuni şi scopuri în comun. La fel s e Sntîmplă şi cu filo zofia , cu erice operă Je civilizaţie. Oricît de izolat ar fi, filozoful nu este , niciodată singur l in faţa propriei sale gîndiri �i aceasta nu-i apar­ ţine niciodată numai lui. Cele patru puncte care au fost indicate nu sînt decît jaloane. �le sînt totuşi suficiente pentru a face să se înţe­ leagă cum , din aproape în a p r o a pe ma teria filozofi� poate fi s upusă opţiunii de deschidere. Repetăm, în această perspectivă frontiera intre şti inţe şi filozofie se şterge. Ne-ar lua prea mult timp să tratăm aici fiecare din aceste patru puncte. Ne vom mulţumi să revenim asupra celui dintîi, iar pentru celelalte ne vom limita la cîteva indicaţii complementare. ,

II. Metodologia deschisă 1) Preocuparea dominantă a oricărei metodologii este şi trebuie să fie aceea de a schiţa an cadru teoretic î.n care să se poate înscrie cercetarea reală, şi mai cu seamă cer­ cetarea ştiinţifică. Nu este plauzibil ca o atare metodo­ logi e să poată fi imaginată ş i dezvoltată intr-un' orizo nt teor€ltic s,eparat - separat, bineînţeles, de practic,a cer­ cetării însăşi. Trebui'e deci s ă renunţăm la considerarea metodologiei ca o disciplină care ar putea fi înjghebată pentru ea însăşi, anter io r aplicaţiilor ei u l ter io a re Aşadar se impune să observăm · în cercetarea însăşi exigenţele la care trebuie să răspundă o metodologie a cercetării. Ştiu prea bfne că acest mod de a prezenta problema edificării unei metodologii suS/cită un paradox jenant. Iată-I ,: exigenţele, se spune, la care trebuie să răspundă o metodol ogie valabilă a cercetarii trebuie să fie cău t a t e şi obsl?rvate in practica cerc€ltării. Fireşte, aceste exigenţe trebui e să fie j uste. Este deci indispensabil ca cercetar ea .

164


să fie ea însă si corectă. Dar aceasta înseamnă că, explicit sau implicit, � a este deja guvernată de o me'todologie va1abilă. Se ajunge astfel la următoarea dilemă sau această metodă a fost anterior explicitată, sau n-a fost. în primul caz, regăsim eventualitatea pe care tocmai am îndepăr­ tat-o ca puţin plauzibilă, aceea în care metodologia s-ar fi constituit într-o d isciplină anterioară sau exterioară practicii cercetării . în al doilea caz, întrucH cercetarea 'S-ar supune de la sine metodei care o v.alidează, se poate consi dera că nu este def.el urgent, nici măcar fol ositor, să degajărn o metodologie ca disciplină particulară . De altf€l, se poate aprecia că această din urmă întreprindere (aceea -de a degaja cu claritate metoda pe care! cercetarea o prac­ tică în mod eficace) este foarte aleatoare. Se poate admite că ea ar avea de oferit în prealabil garanţiile. ei de justeţe şi s-ar recădea astfel în obligaţia de a oferi garanţii meto­ dologice anterioare. Spuneam că acest paradox este foarte jenant întrucît pare a condamna în,săşi intenţia metodolo­ gi că. De altfel, el nu este decît o variantă a cunoscutului paradox al lnceputului care apare inevitabil ori de cîte ori se urmăr eşte f.undarea unei discipline în deplină legi­ timitate, adică astfel încît să nu mai fie p.evoie niciodată să revenim asupra chestiunii fundamentJUlui 'ei. Este ne­ cesar să insistăm deopotrivă asupra faptului că acest paradox este inevitabil şi asupra faptului că dacă meto­ dologia deschisă i se poate sustTage estle tocmai datorită caracterului ei deschis. Ne vom da seama din cele ce urmează. 2) Care sînt deci exigenţele pe care o metodologie trebuie să le sesizeze (pentro a le satisface) in practica cercetării care se dovedeşte . eficaoe în zileM noa;;tre ? Nu este vorba, fireşte, de a le enumera pe toate, ci numai elc a pune în evidenţă cîteva, într�un fel pe cele mai repre­ zentative.

A. Prima este aceea de a nu nesocoti specificitatea diferitelor orizonturi de realitate pe care 1rebuie să le corelăm şi de a concepe adecvat problema punerii lor în coresponden ţă. în această formă abs tractă, enunţul primei exigenţe va păr,ea poate obscur. Ar fi suficient totuşi un exempl l l pentru a-l clarifica. I l voi al�ge d i n învăţămîntul mate-

165


maticilor ŞI tn sp2dal al geometriei la nivelul şcoiuor medi i . Am chibzuit mult asupra lui şi am ajuns la con­ cluzia că are o import8nţă considerabilă -.:. în momen­ tul în care, împreună cu dr Marti, pe atunci inspector la şC(l lil e secundare din cantonul Berna, trebuia să fixăm ideile generale, ba chiar i ntenţiile metodologice care aveau să prezideze redactarea manualului Leitfadcn der Planimetrie. Nu consider că - azi şi-a pierdut din semni­ ficaţie, deşi în fooul unei necesare modernizări există o anumită tendinţă de a-l uita. Este vorba de cele trei aspecte sub care o noţiune de geo me'trie, dreapta de exemplu, se prezintă din primele momente ale dialogului dintre profes or şi "elev. Cel dintîi, c:: s pectul intuitiv, ne este oferi t de vedere cînd spunem, · de f"ildă "aşa cum O' văd eu, această şosea merge în l i nie· dreaptă" . Al doilea este cel al d reptei realizate în lumea fizică, de exemplu de muchia unui cub bine construit sau de o rază de lumină într-un mediu omogen. Srunî:L 1d de 'exemplu "am făcut tot ce mi-a st'ai în putinţă pentru ca această muchie să fie dreaptă", evocăm tocmai aspectul experimental. In sfîrşit, al treilea aspect e cel pe care profe sorul îl ela­ borează împreună cu elevul, pornind de la , prim€le Jouă. Acesta este aspect.ul specific geo metric pe care îl ·evocăm atunci cind spunem "prin două puncte trece o singură dreaptă". Î ntr...Ju n prim stadiu al predării es'te recoman­ dabil să nu ne sprijinim pe d.iIercnţele de natură care există între aceste trei aspecte, între aceste trei feluri de a v o rbi dEspre dreaptă. Dacă am vrea să le punem dint.('-:)· dată în evidenţă, am compromite efortul de elaborare, efortu l de abstracţie fără de a cărui reuşită n-am avea nici un teme i să vorbim de o disciplină geometrică. To� tuşi, a,ceste diferenţe nu po t fi indefinit 'trecute sub tă­ cere. Survine în mod i nevitabil un moment în care, în însăşi desfăşurarea învăţămîntului (a învăţă mî ntului luat în ansamtlul său), ele devin manifeste. Much i a pe care Do vedem dreaptă ou ochiul liber ne va apărea cu toiul al tfel sub microscop. Poincare a insistat în repetate rinduri asupra faptului că o continuitate la nivelul impresiilor senzoriale este cu totul altceva decît continuitatea mate­ matică. Şi, în sfîrşit, este suficient să trecem pragul fizicii. atomice pentru ca dreapta experimentală să nu mai poată fi consid€ra'tă ca o realizare pe deplin adecvată a dreptei geometrice. Se dovedeşte ct n�oi unul din cele trei aspecte i 66


nu poate fi total identic cu vreunul din eelelalte două. ldeea aplicabili tăţii perfecte a fiecăruia asupra fiecăruia nu poate fi riguros menţinută. Pe de altă parte, . ar fi la fel de fals, la fel de superficial, să abandonăm orice idee de adecvare darecare. Modul j ust de a ne reprezenta lucrurile şi de a vorbi despre ele se plasează înlTe aceste · două extreme dar care este el, cum să-I exprimăm, cum să-I descriem in aşa fel încît să ll'U fie pur şi simplu arbi­ trar ? Tocmai problema aceasta o evooam vorbind despre conceperea corectă a raporturilor dill'tre orizonturile de .I1ea lita te specific di ferite la care cercel'area trebuie să facă apel. Această problemă se ,pune în toate disciplinele şi încă mai acut cînd ne referim la articularea în tre ele a tuturor disciplinelor. Dar în geometrie ea poate fi cel mai uşor concepută. În cursul predării geometriei putem cel mai uşor lămuri următorul fapt importall't : cînd uti­ lizăm unele din rezultatele sale aplicindu-Ie la realitate, procedăm ca şi cuQ1 cele trei aspecte s-ar identifica. Î n al te împrej urări, în schimb, pentru a lua mai bine cu ­ noştinţă de ·ceea ce facem , se impune s ă punem în lumină diferenţele. Acestui joc de diferenţiere şi de identificare pra cticat într-un sens s au alt:ul , in funcţie de ce se aşteaptă de la el, i-am dat numele de sinteză dialectică . Repet, acest jo·c dblectic poate fi cel mai simplu explicat, chiar fără să-i pronunţăm numele, în geometrie. Impor­ tanţa sa apare în aceea că face legătura între geometru, fizici an şi fenomen olog. Odată şi-odată aces t joc trebuia explicat dacă nu vrem ca indispensab,ila integrare a ma­ teriilor predate într-un loc sau altul să rămînă pnea mult în suspensie. (Ştiu că mi-aş îngreuna, primejdios expunerea dacă aş încărca--o aici cu prea multe aluzii la discu ţia care se po art'ă asupra renovării învăţămîntului matematicilor. Nu mă pot totuşi reţine aici de la întrebarea dacă rol'ul me­ todologie pp care învăţămîntul geomeitriei îl poate astfel juca nu este de neînlocuit. O spun cu toată sinceritatea, n u vad ce avantaj i-ar putea compensa pierderea.) ReZ'Um după cum urmează lecţia aces1tui exemplu cercetătoru l es te obligat să- stabilească anum ite raporturi de concordanţă şi de diferenţă între diferitele aspecte sub care i se prez intă: realitaitea. Ipoteza după care aceste aspecte a�' fi aplicabile unul asupra celuilalt într-o adec­ vare în principiu completă se relevă ho tărît simplist:ă. Dar

167


prin ce anume trebuie s-o inlocuim ? Problema cere U Jl raspuns, �l cel care are privilegiul şi obligaţia de a-l da este metodologul.

B. A doua ' dintre exigenţele pe care am dori să le menţionăm este 'Următoarea o metodologie care vrea Sb. fie valabilă nu poate ignora decit în mod arbitrar faptul că ceroetarea învederează o cunoa�tere în permanentă stare de dialectizare. Forma daltă enunţării acestei se­ cunde exigenţe poate părea er:metică, mai ales datorită cuvintului " dialectizare" Pentru a-l explica mă voi servi ' iarăşi de u n ex'emplu care ar putea fo arte bine să facă parte din predarea cosmologiei la nivelul şcolii medii. Cred chiar că es1te mai dificil să nu spunem nimic despre el decît să-I tI atăm. În expllner�a unor materi i, pef:ij.Jcc­ tiva istorică nu este întotdeauna cea mai bună. Dar­ intr-un cury; de cosmologie ea se impune. Cum am putea să nu vorbim aici despre marea revolu ţie copern icană, adică " despre eliminarea .cosmologiei geocen'trice a lui Ptolemeu în folosul cosmologioei heliocentrice a lui Coper� nic ? Această considerabilă bulvers are ti imaginii lumii er a în fapt o dialectizare, dialectizarea ideii de c.osmos. l\ceastă dialectizal'e comporta o revizuire completă a ceea ce e comod să numim azi ipoteza cosmologică a lui Pto., lemeu. ReVizuirea s-a prelungi't şi precizat prin legile lui Kepl er. Ea părea justificată şi d(·finitiv siabilizată gru,ţic teoriei newtOni ene a atracţiei univer.sale. ar, noi am fest şi rămînem marto;rj,i unei noi revizuiri la fel de profunde, ai unsi noi dialedizări la fel de Lulversan l'€ VO ,bE'SC fireşte de înlocuirea teoriei newtoniene de către teoria­ einsteiniană a gravitaţiei. Arp aj'Mns astfel, în ace,astă ordine a cercetării, la sfîrşitul evoluţiei cunoştinţelor noastI'e ? Dimpotrivă, cercetarea continuă şi înai ntare'il cMi-e alte dialedizări pare a fi î nceput dej a. Ceea ce istoria cosmologiei pune în evidenţă cu cea mai mare claritate se regăseşte pretutindeni, În toate disdplinele, pe tO'ate direcţiile de cercetare. Am încercat să ară't - sînt de atunci mai bine de treizeci de ani că, în cont �adicţie cu' tot ce se putea ,crede-, � atem.atici­ le nu fac excepţie. Cercetările act uale as upra fundamen­ telor mă dezmint oare ? Nu ,cred defel, dar ne-ar ' lua pi:�a mim timp şi, în plus, ar fi difiCil p entru 'IlO; S-'(p . demonstrăm aicL '1 68


Cu alte cuvinte, exigenţa pe care exemplul cosmo.lo.,"" giei o ilustrează deosebit de clar este deci următoar�a. : o metodologie nu poate fi valabilă dacă nu rezervă cu,... noaşterii în general libertatea de evoluţie, adică dreptuL ei !]i mpJ u de a se corija, de a 5e revizui şi chiar dE a S e metamorfoza, dacă împrejurările o cer. C. A treia dintre exigenţele pe care vrem să Le men­ ţionăm este mai puţin aparentă, dar semnifieaţia ei duce şi mai departe decît cea a exigenţelor precedente. O fo.r­ mulăm astfel trebuie să. cerem de la orice metodologie: să salvgardeze, să poa:tă salvgarda de-a lu ngul oricărui. j':: r oces de didlec lizare valoare1 d e eficacitate pe care Q.. avea cunoaşterea înainte de dialectizarea ei . E ceea ce lJ.nii numesc indispensabila salvgardare a dobîndjtului. Cred că nu este de prisos să lămurim, ca şi în cele"­ l alte două cazuri precedente, sensul acestei a treia exi­ genţe printr-un 'exemplu. În plan matematic, calculul infinitezimal se dezvo.ltă pl·ecînd de la o anumită noţiune prec izată a continuului, aceea a mulţimii ordonate a numerelor reale. în linia fi­ zicii şi a tehnicii, aplicaţia acestui calcul s-a realizat mai jntîi în ipoteza că mărimile numite fizice se ofereau ele insele ca mărimi conti nue. Această ipoteză a devenit contesta bilă datorită faptului că, potrivit vederilor fizici1 atomice, realitatea î nsăşi nu mai trebuie concepută după acest model. S-a renunţat pentru ,aceasta la u tilizarea cal­ culului infinitezimal în toate cazurile în care ar putea fi. făcute asemenea rezerve ? Nicidecum. Pînă unde ace astă folosire va rămîne eficace şi legitimă de-a lungul dialec­ tiză'fii ideilor noastre asupra materiei ? Ace.asta este na­ tural o problemă dificilă şi în nici un caz soluţia ei nu poate fi oferită de abandon area pură şi simplă a calcu­ l ului infinitezimal sub pret'ex't că noţiu nile sale de bază nu mai cadrează exact cu structura universului aplicaţiilor' sale. Metodologi a nu trebuie deci să-şi însuşească o doc­ trină a totului sau nimic care ar reclama fie o perfectă aplicabilitate a calculul ui, fie o îndepărtare a lui ca im-· proprie . Fiecare din cele trei exemple . precedente ilustrează a' exigenţă la care trebuie să poată răspunde o metodologie

16�


valabilă a ,cercetării actuale. Repet nu voi căuta să epui­ , zcz tot CE' s-ar putea spune sub ac!on unghi. D. Se cuvine totuşi menţionată o a patra exigenţă, ,- :l � e dovedeste decisivă mai ales în cercetarea de înaltă - precizi e , E�te vorba de a elucida împrej urările şi condi­ ţii1e depăşirii unui prag de precizie. În măsurarea timpu­ lui, de exemplu, s,e depăşeşte un prag de precizie cînd se stabileşte, etalonează şi instaleaza un nOu orologiu mai precis dE ei t toate orologiile dej a existente. La pnma ve­ dere, operaţia pare a suscita un paradox metodologic ; acesi3 poate fi surmontat prin intervenţia unui moment �mtic, ;) ,'l tol' si ' deci ieot2tic CFlre nu se confirmă ultcri ul" :decî t 'p'r in- p unerea � a la probă. Pentru a putea fi j USt2, o meL,Jol ogie trebuie să-i poată face loc. Cum va reuşi ;·ea ? 'se

3) S-ar putea considem că o metodologie valabilci a cunoaşterii şi a cercetă'r ii trebui e să poat2\ fi edificată în­ tr-o perspectivă a fundării, a dică aplicînd anumite prin­ :cipii perfect. sigu re cc:re i-ar constitui funda mentul. Un ,proiect de acest gen n-ar putea fi dus la bun sfîrşit. Dar există alte moduri de a proceda ? Este m!ii conform spi­ ritului însuşi al cercetării şi momentului anticipator de -·care este inseparabil legat să încercăm a distinge ş i a enunţa principii idonee, ' adică acelea care se armonizează cu exiQentele de respectat, exigenţe pe care, de altfel, al fi arbitrar să le îndepărtăm, - Este adevărat că acestea (cele- patru exemple pr ece­ dente au aratat-o) nu pot fi sesizate de.cît în practica cer­ cetării şi nu se impun de la sine şi pentru ,ele însele cu titlu separat. Sînt deci exigenţe de fapt şi nu ex igenţe de pură I'aţiune. Presupunînd că aceste principii pot fi dega­ jate în număr suf icient pentru ca o metod ologie să se 'Constituie integrîndu-şi-le, această metodologie nu Va pute;,. fi deci o disciplină pur raţional;;i.. Ea va avea ace­ laş i statut ca disciplinele care apelează cel puţin parţial la experienţă.

Or. analiza exigenţelor care trebuie respectate \ iJell ­ cercetarea să nu fie privit ă În mod arbitrar de l i ­ bertăţile în lipsa cărora nu s�ar putea desfă şura cu efi­ '.cacitatea pe care i-o cunoaştem) permi'te a desprinde pa­ "tru principii cărora pare îndreptăţit să le conferim, C Ll ttt lru ea

,1-70


l u an ticipator, r ol u l de princIpI U director. Acestea ",in!: principiile d e reviZ'uibilitate, dualitate, tehnicltate şi 80-· lidarHai'e. Aceste prinCipii au fost clar explicate şi nu­ mite pentru prima dată acum douăzeci de ani, la Brmrel-· les, în cadrul pr imului colo cviu al Academiei internaţio­ nale de filozofia ştiinţelor. Cu o ex,cepţie, totuşi, întrucit al patrulea 'principiu purta atunci numele de principiu de integralitate. Iată, foarte succint, semnificaţia lor. Trăgînd consecinţele revizui·rilor la care progresul cu­ noaşterii ştiinţifice ne-a constrîns pînă la nivelul cunoş­ tinţelor mult'ă vreme considerate ca sigure şi chiar evi­ dente, principiul de revizuibilitate instituie ceea ce S-M ' putea numi drep�ul la revizuire. El nu afirmă, cum ' s-a spus uneori p e nedrept, c ă pentru orice cunoştinţă ....a: veni inevitabil clipa unei revizuiri' necesl3r€. Mult mai n uanţa t , el afirmă că n-ar putea fi legitim să ' sustragi o cunoştinţă revizuirii sale cînd împrejurările o fac indis­ pensabilă. Cred că n u e necesar să arăt în detaliu că. 'ilU el ceastă formă, principiul de revizuibilitate este curent aplicat in cercetare. Principiul de dualitate afirmă că, într-o situaţie de cercetare normală, teoria şi experienţa (şi mai special ipoteza expli ci t enunţată şi pu nerea sa la p.r obă experi­ mentală) au a�şi acorda un sprijin reciproc. Acest principiu - este necesar să insistăm ? - face parte din doctrina prealabilă a practicii din toate ştiinţe­ le care nu pretind excluderea principială a recurgem la experienţă. Principiul de tehnici l'a te enunţă faptul că inaintarea cunoasterii într-o situ atie determinată estoe în functie de ni velui de telmicitate r�alizat. Alături de elaborare ':" teo­ ri ilor şi a procedurilor experimental e , el introduce un aI treilea element de care depinde In mod esenţial continua­ rea cercetării cel al faoricării de noi instrumen� in . lipsa cărora nu poate fi depăşH nici un prag de preciz,�c. Î n sfîr�;it, principiul de solidaritate afirmă că- ansam­ blul cunoştinţelor dobindite formează un tot solidar. Va­ liditatea unui asemenea principiu se adevereşte intr-un' mod deosebit de' frapant cînd se analizează în ce condi­ ţii mărimile fizice, timpul de exemplu, pot fi măsurate cu o precizie crescîndă. În enunţare a şi explicarea aoestor patru prinC1pn nu' cred să existe ceva care ar putea surprinde sau şoca pe. In


-practicianul cercetării. El ar putea spune cel mul t căn-a simtit ni,ciodată nevoia sau chiar căn-a recunoscut nici­ odată utilitatea de a-şi îndrepta atenţi a către ele. De!l" DU cred că, după ce le va fi examinat cum se cuvine, .a.re de gînd să conteste că fiecare din. ele pune în eviden­ ţă un punct do? vedere din care poate fi observată prac­ tica ştiin ţi fică. Dar, poate va adăuga el, ce folos prezintă acestea pentru cei care pînă acum s-au lipsit de ele ? Voi reveni indată asupra în treb ării. Pentru nevoile acest·ei ex puneri m-aş îndrepta mai curînd către o altă întrebare aceste patr u prin cipi i pot servi cu adevărat la edificarea unei met odologii valabile ? Pentru mine răspunsul este neîn­ doio:; afirmativ. Există o metodologie oapabilă să -şi int'e-' greze C'p.le patru princip ii enunţate este metodologia nu­ mită de,,·chi să. Iată cîteva din trăsătur ile ei caracteristicE'. '

.

4) Dacă studiem condiţiile în care cele patru pr inc ipii putea :Iii aplicat,e, ne dum seama că într-un fel trebuia răsturnată pe,'spec:tiva tradiţională, aceea pe care am nu­ Iundamentului. Î n c adrul acesteia, se mÎ't-o persp2 d i \fc1 .începe CLl d egaj area unei situ aţii de fundament, adică '.o situaţie de cunoaştere care comportă cu titlul de cer­ titudine cunoştinţele anterior necesare edifi·cării cută­ rei sau eutărei discipline. Metodologia deschisă rEnun­ ţă la exigenta unei situaţii de fundam e n t privilegiate, o situaţie a că.rei certitudine va fi pus "':o dej a la adapost de orice revizuire. Dimpotrivă, ea face ca cercetarea săple,.ce de la () s i tuaţi e în definitiv oarecare, pentru ca Cl r o i să-i asig'l.lr::> progresul. Ideea de sHuaţie de cunoaştere · oarecare merită un scurt comentariu. Ea se opune ideii - carteziene de tabuZa Tasa în care, după ce în mod siste­ matic se va fi pus totul la îndoială, se reconsHtuie o si­ tuaţie de evidenţă pe ntru a face din ea o situaţie de por­ n ire. Situaţia oarec are este în chi p natural intermediară între situaţia de tabula rasa şi situaţia de evid enţă a1 €ste des>chisă intr-un dublu s ens a) Este în stare de incompletitudin e, ceea ce trebuie să însemne că nu comportă ansamblul încă foarte nedeter­ mi nat al tuturor cunoştinţelor posibile. b) Informaţia, adică ansamblul cunoştinţelor i mpli cite .şi explicite pe Care îl comportă, rămine supusă principiu­ l ui de revizuibilitate, interpretarea acestuia netr ebuind, de ar

.

.

1 72


altfel, să Se facă decît în sensul şi cu nuanţele indicate mai înainte. Î n rezumat, situaţia de cunoaştere oareeare este, sim­ plu, ceea ce trebuie să fie pentru a i se p utea aplica in mod normal principiul de revizuibilitate este o situa­ ţie de cunoaş tere deschisă. Fără nici o îndoială ea este şi situaţia în care se află cercetătorul jn fiecare clipă a cercetării sale. Cum se poate descrie aC'll m felul în care cele patru principii se articulează Între ele pentru a determina îna­ i ntarea cercetării, ple cînd. de la o situaţie iniţială desl?hi­ să ? Î n acest scop, metologia deschisă recurge la o pro­ cedurti normală numită proc('ciur�� a celor patru faze. Aceasta nu este decît modelul ideal, schema pe care practica o realizează cu aj ustările convenabi le . . Am c;:l�s­ cris-o şi explicat-o deja de atîtea ori , încît mi se pare că trebuie să mă limitez aici la cîteva scurte indicatii. ' Prima fază este aceea În care se degaj ă, se pune şi: se enunţă problema. A doua fază este aceea a căutării �i formulării un ei ipoteze plauzibile. A treia fază conţi­ ne punerea la probă a acestei ipoteze şi deci utilizarea, unui dispozitiv experimental, eventual Încă inedit. A doua şi a treia fază pun în j oC un· principiu de dualitate Între enunţarea ipotezei anticipatoar,e şi punerea la . pro-' bă a acesteia într-un orizont <;Il experimentării. Acest principiu de dualitate precizează şi generalizează princi­ piul sprij inului pe care trebuie să . .şi-l acorde teoria şi experienţa. In sfîrşit, a patra f'ază este ,aceea a revenirii la situa­ ţia de plecare în scopul de a pune aici în valoare evaluă:­ rile si rezultatele obtinute în fazele a doua si a treia. Sei întî �plă ca acest lu �ru să nu fie posibil de bt cu preţul unei revizuiri mai mult sau mai puţin profunde �i uneori foarte profunde - a situaţiei pe care s-a spriji...: nit procedura la îp.ceput. ES'te impor tant să remarcăm aici că eventualitatea unei asemenea revizuiri nu ar �r asigurată dacă situaţia de la care s-a pornit nu era deschisă apli-cării principiului de revizuibilitate. Această procedură dă cu adevărat seamă (cu 'titlu sche­ matic, bineîl lţeles) d e procedurile pe care le utilizează; . practic cercetarea ? Ii putem da cele mai coricludente' ilustraţii. As ; {el, de exemplu, suocesiunea încercărilor care şi-au gă' it încoronarea în teoria relativităţii şi r�-, �

1 73:


:pet"cusiu nile acesteia asupra fizicii prerelativiste pot fi prezentate ca un lanţ de aplicaţii ale procedurii celor patru faze. Acest exemplu pune cu osebire în valoare cea de- a patra fază a procedurii - întoarcerea la situa­ .:ţia iniţială .

.

5) C-ele patru p rincipii se prezintă astfel ca opţiuni. -metodologice, ca opţiuni de pus în valoare pentru ca pro ­ cedura normală să se poată desfăşura fără incident m e ­ todologi c. Garanţia lor de justeţe nu provine astfel d� la e',ridenţG, ci de la carac terul lor adecvat, de la i doneita­ {ea lor. Put>em merge şi mai departe pentru a ne întreba dacă procedura însăşi n-ar putea fi considerată ca punere în valoare a uneia şi acele i aşi intenţii sau ca aplicarea î,1 practică a unuia şi aceluiaşi p r i n ci piu . Astfel, de eXem­ ,plu" metoda carteziană era in intregime inspirată ş i justi­ ficată de singurul principiu al recurgerii şi reducerii la ,evidenţ.e. În cazul nostru trebui e dinainte abandonată <Q.rke i n t E'nţie de a recurge la un principiu prim C.lre ne-ar angaj a inevitabil într-o perspectivă de fundament. ,Nici procedura celor patru faze, nici cele patru princ i pU direclO'are' nu şi-ar putea găsi locul aici. Dar ceEa ce nu ne poate asigura un principiu prim, o poate face o opţiune nmdamentală. Tot ce am spus mai in ainte despre 1IUetodologia deschisă poate fi prezentat ca o punere În valoare, o punere în formă metodologică a uneia şi ace­ tf:i'3Şi opţiuni, a opţiunii deschiderii la experienţă . Dar cum ar putea fi jU!stHkată, la rindul ei, aceasta ,-din urmă ? Răspunsul vine cu totul firesc acceptată pdn . anticipare, validitatea unei opţiuni se confirmă prin fap­ -tu! d� a fi conformă cu ceea ce se aşteaptă de la ea. Op ­ ţiunea deschiderii la experienţă este deci ea însăşi o ches ­ .tiune de experienţă. A o respinge ar însemna să pari ezi împolriva _ experienţei cine s-ar putea gindi azi la aşa t.Ceva ? .

6) Pentru a încheia , revin pe scurt asupra în trebări i

privind utilitatea pentru cercetător a unei metodologii. fie

ea

.174

şi ·: ustă. Voi răspunde prin ::louă simjJl" remarci


A) Mai întîi ca, In starea actuală a cercetării, alege­ rea unei 'metodologii j uste şi deci ef1cace nu este (j ches­ tiune de simplu bun simţ. Ca dovadă, facilita:tea cu care pot fi adoptate anumite metodologii false - de exeml:��U: un pur operaţionalism - şi apoi B) că absenţa unei metodologii juste trebuie plătită prin tatonări şi erori de apreciere pe care nu este în7" totdeauna uşor să le eviţi sau îndepărtezi. Şi chiar, cind se afirmă, pentru a pune ,capăt oricărei discuţii "în cele din urmă ultimul cuvînt· îl are totdeauna experienţa"� tot la metodologia deschisă s e ' apelează, dar în forma ei cea mai rudimentară.

III. Impunerea progresivă a opţiunii deschiderii Ceea ce am spus despre metodologia deschisă nu tr� b:,J i e sfi aibă. dECI t valoarea unui exc'llplu, Era vorb3 de a da o primă ilustrare, e adevărat, încă destul de sche-­ matică, a modului în care opţiunea deschiderii poate pre-­ zida edific'area unei discipline desch ise. Acest exemplU': nu este singurul la care s-ar putea face apel în ac-eeaşi' intenţie, În consideraţiile noastre preliminare am indi­ cat altele trei pe o anum ită direcţie de pă'trundere a ma ­ teriei filozofice. Ne-ar lua prea mult timp să le tratăn.. aici unul dup ă altul, chiar şi numai tot a'tît de succint pe cît am fă cut-o pentru metodologia deschisă, Şi ' tot-w;;[ ar ' fi la fel de dificil să trecem complet peste ele. Va tre­ bui deci să ne lim ităm a le p une în evidenţă anumite tră� sături caracteristice, aceţ ea care ne vor :/ia-ce �să înţelegem cel mai bine cum trebuie să se opereze extinderea pro­ gresivă a opţiuni i deschiderii. Extinder·e a metodologiei deschise la cercetarea care vizează cunoaşterea subiectului pare a se izbi de existen­ ţa prealabilă a structurilor subiectivităţii - la care am . făcut deja aluzie, Ce trebuie să înţelegem prin s'tructurile subiectivită­ ţii ? Exemplul cel mai clar îl constituie ansamblul, cor­ pul ordonat al culorilor pe care un subiect este capabU ' să le vadă , Aşadar este o structură propri e subiectului: Este ea abs olut aceeaşi pentru toţi subi ecţii posibili ? Chestiunea va fi reluat ă imediat. Contează să ţinem se>a115,


tmă de existenta a nu mi to r anomali i . Am putea da şi exem­ plu reprezent ărilor noastre spaţiale, ansamblu multiplu structurat prin relaţiile de poziţie pe care un subiect 'este capabi l să le stabilească între figura ţi iIe pe care şi le va f ace despre obiecte şi despre el însuşi în percep­ ţia vizuală a unui spaţiu întins. In ambele cazuri evoca­ te, structura consider ată este în mod organic asociată ac­ tivi1tăţii unuia sau mai mul,t or organe senzoriale. Es te totuşi necesar să considerăm interpret ări mult mai largi 'nu exist�� nici o categorie de angaj are a subiectului care să nu prilejuiască (după expresia propusă) o str u cturi"l a subiectivi'tăţii. Cum să le a.b ordăm studiul şi să le supunem cercetă­ rii ? Modul în care le-am adus in discuţie nu le confleră .oare o exis tenţă separată într-un orizont de realitate unde principiul de revizuibilitate, de exemplu, nu mai poate avea acces ? Cel p uţin o con vi ngere de acest gen Jjare a inspira anumite cercetări fenomenologice. Dar cum să elaboram o altă teorie a subiectului ? Tre­ 'buie mai întîi să remarcăm că o a.s·emenea teorie - , sub pedeapsa de a nu fi considerată valabilă - trebuie să :poată ră'spunde anum itor exigenţe şi da seama de anumi­ .ie fapte. Acestea sînt, de exemplu - că de la subiect la subiec t structurile subiectivi­ tăţii pot să difere pină la anomahe ; - că funcţionarea 10r coordonată poate fi grav tulbu­ rată datorHă unor droguri ; - că anumite experienţe (aceea a ochelarilor cu ve ­ de-re răsturnată, de exemplu) revelează uimitoarea lor 'facultate de readaptare la situaţiile de ansamblu, la si­ 'tuaţiile integrante etc., etc , Pe scu rt, structurile subi ectivităţii- rămîn în interde­ l'endenţă de in terpre t'are cu structurile "exteri oare" ale oiiionturilor de interventie ale subiectului . Tr�buie a dăugat că di� momentul în ca re structurile tonsiderate nu mai ţin doar (sau in primul rînd) de in-­ se rţia subiectului în tr-un mediu nat u r-al, ci de integrar ea sa într- u n mediu sodal, plasticitatea organon-ului pe -cajoe îl formează ans amblul acestor structuri atrage dr� la sine atenţia . O taorie a � ubiectului (o fenomenologie) nu va p u tea fi deci. jus,tă d ecit dacă se doved eşte capabilă să reţină şi să integreze fapte atît de decisive. _

1.'16


"Pe ce rnetodologie se poate bizui căutarea unei ase­ menea teorii ? I nter dependenţa structurilor proprii su­ biectului şi a structurilor orizonturilor sale de interven­ ţie eXdude r€curgerea la punerea progresivă intre paran­ teze a acestora din urmă. Dimpotrivă, pare indispensabilă revenirea la un · univers în care subiectul va fi inserat mai întîi ca fiinţă naturală într-un mediu natural, apoi an­ gaj at ca fiinţă cu vooaţie socială într-un mediu în chip uman organizat, apoi luînd parte ca fiihţă cu vocaţie cul­ turală la activitătile unui mediu de civilizatie. In perspectiv � a cărei integritate este � stfel restabili­ tă, opţiunea des,chiderii poate fi repusă în v'aloare. Pun,=,­ rea sa în formă metodologică nu înlătură pur şi simplu prima versiune, anterior dată, a metodologiei deschise. Ea o retuşează şi o completează. Ea integrează anumite pro­ <:: e duri şi anumite principii care, fără a fi cu totul absente din prima versiune, sînt încă foarte puţin vizibile. Aşa !lint, de exemplu, principiul aUerităţii (care face din altt.l, dar nu numai altul uman, un element al comprehensiu­ nil de sine), principiul de exteriorizare (care studiază s tructurile s ubiectivităţii în proiecţia 'lor, adică în semni­ f icaţiile lor exterioare), procedul d res:mţirii 'i i a mărt\ !­ riei etc. In concluzie, dacă artkulaţia metodei se diversifică, spiritul metodologiei rămîne acelaşi. Opţiunea deschide­ rii o obligă să rămînă prospectivă şi dialectică. Prospec­ tivă, adică ea operează cu ajutorul unor ipoteze anticipa­ toare ; dialectică, adică revine să integreze în situaţia de la care s-a plecat, pentru a o stăpîni mai bine, rezul­ tatele mersului înainte . A treia problemă evocată î n preliminar ii este aceea. a valorificării opţiunii deschiderii la nivelul limbajului, al d is('ur�iviLăţii. Este vorba aici de () E: x tindel" � d icii:!ifi de simpla preocupare pentru unificarea formală ? TrebUI€, dimpotrivă, s-o considerăm ca o consecinţă inel udabnă a adoptării unei metodologii deschise ? Î n acest al qoi­ lea caz ea s-ar impune ca o măsură de protecţie, în lipsa căreia ar fi compr omisă organicitatea proiectului 'filozo­ fic. Dacă ne gîndim la aceste lucruri fără prejudecăţi, re­ cunoaştem că nu putem forţa elaborarea celor două ches­ tiuni precedente într-lUl cadru discursiv inchis (cum ar fi un sistem discursiv pur raţional) fără ca în schimb o p: i un c d deschiderii să nu fie pr;vată de c indi!:pensa-

I 'i 7


bilă dime ns i une a libertăţii s,au chiar a nedeterminăriL Deschidert:a limbajului, adică utilizarea sa sistematică şi del i bera t ă ca sistem discursiv deschis , este deci o condi­ ţie sine qua non a elaboTă1'ii discuTsive a p robl e m ei rt le­ todologice. Este o deschidere prin contaminare acest exemplu major arată că nu se poate adopta deschiderea (ca . pr : ncipiu de pus în valoare) în t r-un al1'..l 111; t sector al cercetării fU,020fice fără a tr ebu i procedat la fel pen<;ru tot restul. Respingî-nd această obligaţie meto dolo gi că o.m c o mp romite inevita,bil intenţia filo�ofică însă�i, a c ee a fiecare va ad,mite - de a relua totul în conştiinţă, dar ca un tot s o li dar . Aceasta este raţiunea internă, dar şi cea mai i mp e ­

rioasă şi decisivă dintre r aţiu ni , ca filozoful să adoD t c , pentru dis'Cuflsul p,rin care ÎlŞi conduce cercetarea, s tatu­ tu l u n ui disc urs deschis. El va adopta pentru ca anu­ mite linii de ruptură să nu compromită organicitaiea aoerentă a rnemersului său si a viziunii sale filozofi-:: e . Subliniem c ă deci z ia de .a f ace tot ce e necesar pentru ca discursul să poată rămîne agen tul privilegiat al ace <; l e i organicită.ţi c oerente es te opţiunea filozo fi.că prin exce­ lenţă. In f.apt opţiunea 'este aceea c are generea z ă şi ani­ mă filozo·fi a. La ea se întoarce, în cele din urmă, orice j ust ificare.

Acestea fiind -spuse, să rea mi nt im (ceea ce. d e ul tfel, ş t im cu toţii) că există numeroase alte exigenţe cărora trebuie să le facă faţă o teo r ie a li mbajului pe nt r u a Ii adecvată. Treb u ie , de exemplu , ca ea să poată să dea seamă de următoarele fapte -- ui o l i mb ă , proprietate d unui gruj:, lingvistic. aparţin e tuturor fără să fie totuşi iden t i c acee aş i pe n tru

toţi, - ca ea es te purtătoare a unEi inforll�aţj i na t ural !.' cane provine din legătura ei cu to a te structurile na tu ­ rale ale subiectivi tăţii,

- că îşi î n co rpo r ea z ă in f or m a ţ i a e x per i enţ ia lă carE provine de la toate orizonturile de i nt eir ven ţi e ale subiec- ' tului, - că poate prilejui ela borarea atit a u nu i d iscurs eu­

r is t k, d.t şi a unui discurs l ogieo-mate m atic et c .

Ne pubeni 'face o idee d es pre o limbă care satisf u c e ansamblui acestor exigenţe ? Este sufi cient să reluăm şi

178


eIRb,)rcll,) i d t: c ;) pe care o sug.:r2:1ză înslI", i m.)d lli i n care se însuseste o limbă, adică ideea limbii ca m2diu universai 'fi �Ul geneTis de figur aţL.� şi de Tl2[.;rezET:larp, mediu deschis mereu în stare de incompleti tudine şi me­ reu în stare de reelaborare. Această idee despre limbă este conformă opţiunii deschiderii. Ea ne permite să in­ ţelegem că filozoful, desfăşurîndu-şi cercetarea prin in ­ termediul unui sistem discursiv deschis, poate rămînE: in aoord cu toate cîmpurile informaţionale . Aceste scurte indicaţii ar cere f' nde largi explica� i i . Al patrulea punct evocat î n p r e l i m i narii (:ste cel al instanţei legitime. Este vorba de a d esemna ins� anţa Cb­ reia îi revin dreptul şi puterea de a pronunţa j udecăţi. de valc �;-e asupra cercetar i i filozo"(ice, aS :..L [J l'J m e t od e i ş i rezullatf'lor sale. După c e extinderea ' a iir�l lJ ;lj 'j o pţ i u­ ni I dE' deschIderE.' a atins t o a t e in3tan ţele absol u te, n e putem întreba dacă prin aceas ta nu a fost recuzată auto­ n t u t � ',l orIcarei instanţe i n [l�rs u b i ective. Nicidecum. cum S;1 asiguri i n prac­ Chest i u ll f"' a se reduce la aceast:l ti cei c1 r E. p t u l pe care trebuie ':i d-l a i ui-'I orice filozof de a i J ude ca pe toţi ceilalţi ? Chestill l l (' 1 nu este de felul Rce­ Iora pe care un forum să o poaţă trc: nş-a repli indu-se asu­ pră-şi. Dar ea poate fi rezolvată pUJIÎnd in v a l oa r e op­ ţiunea deschiderii din următoarele trei puecte de vedere a) Filozoful este angaj at în toate formele experienţei 9i în toate deschiderile acesteia : 11) Pune r ea în formă discursivă şi umizarea informa­ ţiei corespunzătoare se fac prin intermediul unui si stem discursiv deschis ; EU

c) Pentru promovarea opţiunii lor fundamentale co­ mune, filozofii trebuie să constituie un forum de dialog. Arbitrajul acestui dialog se face prin referire la roate­

formele de experienţă la care este deschis. Exigenţele care trebuie îndeplinite de participanţii la forum duc la n a şte re a unei conştiinţe de grup. ,

Intreg domeniul filozofiei poate fi astfel supus aproape În aproape opţiunii deschiderii la experienţă.

din


FILOZOFIE COERCITIVA ŞI PLURALISM FILOZOFIC *

ROBERT NOZICK

Traducere de

Mircea

Dumitru

Nici O cercetare filozo fi·că nu poate fi limitată la în­ trebările fundamentale ; urmărindu-le pe acestea, sîntem conduşi, de asemenea, la altele. A numite teme generale unifi-că observaţiile noastre asupra diverselor întrebar�, dar, în loc să încep cu acestea, considerate drept prin­ cipii prime, prefer să las legăturile să iasă la iveală. Ade­ sea, filozofii caiUtă să deducă imaginea lor despre tot din­ tr-un număr redus de principii fundamentale, arătind cum decurg toate lucrurile din axiomele lor întemeiate intuitiv. Ceea ce îi frapează pe cititori este că restul fi­

lozofiei depinde de aoeste principii . Cărămizile se îngră­ mădesc unele peste altele pentru a produce un turn fi­ lozofk înalt, O construcţie vastă. Cînd cărămizile de la bază se năruie sau sînt Înlăturate, totul se răstoarnă, in­ gropind chiar şi acele intuiţii care erau independente fa ţă de punctul de plecare. În locul turnului care Se clatină, propun ca modelul nostru să fie Parthenonul. Mai

Întîi

aşezăm

intuiţiile

noastre filozofice diferite, coloană cu coloană ; ulterior le reunim şi le urlificăm sub

un

acoperiş cuprinzător de

principii sau teme generale. Atunci CÎnd structura filo­ zofi.că se fărîmiţează oarecum, aşa cum ar trebui să ne * Robert . Nozick, Philosophical Explanations, Oxford Univer­ sity Press, 1981, Introducere, pp. 3-24.

180


aşteptăm pe t€meiuri induC'iive, ram1l1e în pIcIOare ceva interesant şi frumos. Se păstrează in că unele intuiţi i, co­ lo anele separate, unele relaţii stabile şi imaginea plin�i de nostalgie a unei unităţi grandioase erodate de acci­ dente sau procese naturale. Nu este nevoie s ă mergem aşa de departe încît să sperăm că ruina filozofică, aidoma al­ iora, va fi chiar mai frumoasă decît originalul. Totuşi, spre deosebire de turnul filozofic, această stru ctură va fi mai mult decît o grămadă de pietre.

Filozofie coercitivă Dată fii n d dorinţa filozofilor de a demonstra concf!p­ ·ţiile lor, faptul că pornesc de la f:lrincipii prime aparent neresare nu este o chestiune arbitrară. Dacă abandonăm structura de tip turn, atunci trebUle să părăsim totodata :şi ţelul acesteia. Dar poa te să aibă filozofia un alt scop decît demonstraţi,a ? Antrenamentul filozofic formează oameni capabili să argumenteze antrenează peTsoanele să producă argumente şi (aceasta face parte din argu­ mentare) să le critice şi să le evalueze. Seriozitatea unui filozof este j udecată. p€ baza calităţii argumentelor sale. Copiii cred că un argument înseamnă voci ridirate, mîni,e, emoţie negativă. A arg umenta cuiva este totuna cu a încerca să-I invingi verbal. Dar un argument filo­ zofic nu este de acelaşi fel - nu-i aşa ? Tenninolog i a artei fil ozofice este coercitivă arg u­ mentele sînt p ute1·nice şi cele mai bune sînt acelea care te clo boară ,. argumentele te forţează să a,ccepţi o co nr1u­ zi€ ; dacă accepţi premisele, atunci tre buie să a ccepţi con­ cluzi a ; unele argumente nu au prea multă forţă ş . a , fu. d . U n argumen t filozofic este o in cercare d e a determina pe cineva s ă creadă ceva, fi.e că acesta dore.şte sau DU .

Un argument filozofic reuşit, un argu·m eni puternic,

ţează

pe cineva să accepte o opinie.

for­

Deşi filozofia este intreprinsă ca o activitate coerci­ tivă, pedeapsa pe care o aplică filozofii este, totuşi, des­ tul de slabă. Dacă celălalt doreşte să fie considerat "ira ­ ţional" sau ca "avînd cele mai proaste argument e", el po ate să evite această constrîngere, menţipîndu-şi opinia anteri oară. El va fi urmărit, desigur, de im precaţii mo-

IHl


zafice azvîrlite cu furie de către filazaf "Ce înseamn{l aceasta, vrei să fii ira ţioni:ll ? Nu trebuie să fii iraţi anal pentru că . . ... , şi chiar d�iă filazaful este stînjenit de ne­ putinţa sa de a întregi prapoziţia aceasta în tr-un fel n c ­ circular - el nu paate decît să ·Cifere m a tive pen l'r u a accepta mative - el nu dareşte ta tuşi să-şi lase adversa­ rul să scape. Nu ar fi mai bine dacă argumentele filazafice nu ar mai da celuilalt nid a pasibilitate să răspundă, reducîn­ d'll-l la a tăcere nepu tinciaasă ? Chiar şi atunci, s-ar pu­ tea aşeza în linişte, zimbind, precum Buddha. Paate că filowfii au nevaie de argumente atît de puternice încît să prooucă reverberaţii în creier dacă celălalt refuză să accepte COncluzia atunci el va muri. Cum se p e trec lucrurile în cazul unui argument puternic ? Tatuşi, Cn' şi în cazul altor ameninţări fiz i ce (" banii s au vi aţa"), el pa.a te să ale agă sfidarea. Un argument filozafic " perfectI< n-ar lăsa nici o pos ibilitate de aleg'ere. Ce scapuri utile servesc argumentele filozofice ? Să credem că, dat fiind antrenaJ.11entul nostru în de.scoperi­ reia greşelilor în istoria mari l or argumentat-ori, sînt ar­ gumentele o cale promiţătaare spre adevăr ? Se madifică î n mad dimct probabilitatea ajungerii la o ooncepţie ade­ vărată (opusă uneia car e este cansistentă şi coerentă) sau se modHică aprapierea de adevăr a unei concepţii în func­ ţi,e de caracterul canstrîngătar

al

argumentelar

filozofi­

ce ? Argumentele fHoZ!ofice pot să fie folasite la elabof'i­ rea unui punct de vedere, la canturarea canţinutului sou. Luarea în consideraţie tice ş .,a.m.d.

a obiecţiila r,

a situaţiilor

ipote­

a jută într-adevăr la formularea mai precisă

a unui punct de vedere. Dar E<5te ne,v oie de taate acestea în încercarea de a demonstra

De

sau în argumentare ?

ce" intenţia filazofilor este de a forţa pe alţii să

nea-dă anumite lucruri ? Este aare

aceasta a camportare

frumoasă faţă de cineva ? Cred că nu putem. să-i facem mai buni pe aameni în felul acesta - mijlo acele com­ pramit scopul. Tat aşa cum dependenţa cuiva nu este eli:­ m i nată prin subordonarea acestuia şi nimeni nu poate fi canstrîns să fie liber, tat aşa individul nu devine cu mult mai bun dacă îl farţăm să creadă ceva împatriva voi p -

1 82


ţei s ale, fi e că doreşte sau nu. O personalitate nu poate fi modelată i mpunîndu-i o filozofie. ( . . . ) Nu ar putea să existe o folosire legitimă a argum entu­

lui, într-o a utoapărare împotriva vi olenţelor argum'�ll­ tative la care sîntem su pu şi din partea celorlalţi ? N u

s-ar putea m inui argumentele pentru a ataca poziţia ce­ luilalt , dar n umai după ce acesta a atacat-o pe a ta in­ suţi - un fel de j o c de karate intelectual c a răspuns la argumentul iniţial ? I ntr-un mod alternativ, argumentele ar pute,a să fie folosite exclusiv pentru a dezarma un agres o r .

Cu

abilitate,

forţa

asaltului ar putea

fi

deviată

sau chiar îndrepta tă î m p otriva agresorului, ceea ce ar f i judo sau dikido intelectual. P o ate că alţii ar pu tea fi

apăraţi în felul acesta de atacul violent al unei a treia părţi, deşi ar fi dificil să aducem în atenţia lor apărarea noastră argumentativă, fără ca prin acea sta să îi supu­ nem con strîngerii argumentelor noastre. Pentru a ne apăra n u ar fi necesar să argumentăm, ci d o a r să înre­ gistrăm în mod public violenţele puse la

cale de

către

ceilalţi - o satyagraha intelectuală, pentru a folosi ter­ m e nul

lui Gandhi pentru rezistenţa nonviolentă.

Din mom ent ce o demonstraţie sau u n argument reu­ ş it trebuie să

folosească

premise

pe care

cel

care

as­

c u ltă le acceptă, în ce fel se întoarce aceasta împotriva voinţei

sale ?

Argum entî n d în

favoarea

nu-i arăţi celuilalt to,cmai ceea ce

3.

unei

�oncluzii

acceptat dej a în mod

implicit ? Deş i autonomia nu este violată

de

un argJ­

m ent, aşa cum ar fi ea violată de o neuro-chirurgie

(in­

voluntară) care ar inculca o opinie, totuş i ,- a argumen ta în fav o3.rea

unei oon('] uzii nu îns€amnă numai

consecinţele

enun ţurilor

î nsea m n ă , în zătoare,

care

elimină

o piniile

a ' arăta

celuilalt ;

acelaşi timp, să cauţi premisele corespun­

pro p oziţi ile acceptate intr-adevăr de către

celă­

lalt, care îl vor cond uce la concluzia dorită. Recu n oscind legătura de d u c t ivă , putem fie să acceptăm �oncluzia, fie să respi ngem unul dintre enunţurile pe care îl acceptasem anterior, de î ndată ce observăm unde cond u c e . Aşa încît cel oare argumentează va căuta premis'e pe care cel că­ ruia i se adresează

nu le va

abandona.

Scopul

său nu

1 113


este pur şi s implu ,să indice legături Între pro p oz i ţi i ci �d im p un ă credinţa într-o a n umită propoziţie. 1 Îmi dau seama că citese de o bi oe i cărţi 'de filo zof i e care ,

au toate s cU turile ridicate, ou intenţi,a d e a descoperi unde a g reş i t a u torul. Din cî nd în cînd, după o scurtă pe rioa dă de lectură, Îmi dau seama

că t r ă ies c u n

_

alt senti m e n t �

devi n deschis la ceea ce autorul are să ne sp u n ă. Fără Îndoială că vooea autorului j oacă un rol ; poate, de ase­ menea, faptul că argumentar ela lui n u este l'Onstringăto&­ re. Un element suplimentar afectează p oziţia mea. Une­ ori un s cri ito r va începe cu un gînd a se m ă nă tor unui a pe care l-am avut şi eu şi de care am fost mulţumit, cu

deooebirea că al său este mai profund s a u mai s ubtil. Sau după ce am citit prim e'le propoziţii pot sa am gînduri s a u obiecţii pe care, m a i tîrziu, aut.orul l e va formula s a u le va înfru nta cu o acuitate mai m are. Este clar c ă a i c i se a flă cineva de l a eare pot să î n văţ. Sînt gata să accept gînduri pe oare le citesc at unci cînd am avut eu î nsumi gîn d ur i sim ilare ; sînt mai dor­ nic să accept pro priile mel e gî nd ur i decît pe acelea pe care le citesc. Totuşi, a avea un gînd nou nu eonsti t G i e o acţiune premeditată ; n u n e propunem n o u ă înşine s ă avem acel gînd n ou spedE i e . Dacă p ro pr i i le noastre gîn­ duri pur şi simplu " vin la noi" neinvitate, de ce să fim mai puţin receptivi faţă de acelea care so s esc prin lec­ tură ? Probabil pen tr u că noi a vem în mod s po n ta n nu­ mai acele gîn d ur i faţă de c are s înte m de j a receptivi . Aceasta mă poate face să pierd pr ilej ul de a învăţa de la a c eia care pot să mă înveţe cel mai mult, aceia car� gîndesc într-un fel <"'omplet diferit de al meu. Din păcate. totuşi încre derea mea în e i n u p oate să cr eas că în Ielul d escris aşa încît con ti n ui să-i cites'c de pe o po ziţ i e adversă. .

Intr-un anumit fel, fi lo z o fi a fără argum ente ne-ar orienta spre un punct de veder'e . Primul ca pi t g l al u n ei ciirţi de felul acesta prezintă gînduri pe care cititorul le - a avut (sau este pe punc t ul de a le avea), numai că prezen1 "Dacă o persoană se întreabă dacă să creadă sau să n u creadă propoziţia p, n u pulem să-i oferim c a ajutor motive să creadă '!.I Da, dacă aj utorul tău este neutru. Dar îi oferi, de aSemenea, motive pentru a nu crede propoziţia p ? Continui să-i oferi alte motive în favoarea lui p, dacă primul mi reu şeş ', e să-I convingă ?

184


t are a lor este m ai profundă. Citind acest capitol, eşti sti­ mulat să nutreşti gînduri noi , c"are te mulţumesc şi pe care le adopţi cu titlu de ipoteză, ca pe propriile tale gîndud. Capitolul al doilea adînceşte şi extinde chiar aceste gînduri ; cititorul le acceptă bucuros în această f('rmă. Aceste gînduri sînt aproape aidoma cu ceea ce el deja gîndea ; ele nu trebuie să îi fie argumentate. Acest al doilea capitol stimulează în contin uare gînduri noi, care produc plă,cere cititorului şi el le adoptă ipo tetic, socotindu-le ca pe propriile sale gînduri ; în al treilea capitol cititorul descop-eră aceste gînduri adîncite şi extinse ş . a . m . d . In nici un punct persoana nu este forţată s ă accepte ceva. Ea Înaintează cu blîndeţe, explorînd pr@priile sale gindur i şi gîndurile autorului. Explorează împreună cu autorul, miş CÎndu-se numai acolo unde este pregătită să o facă ; apoi se opreşte. Po ate că, mai tîrziu, cugetînd la cele citite sau după o a doua lectură, ea se va m işca mai departe. Cu acest fel de a ser ie, un autor s-ar putea învîrti i n cerc ş i reintoarce l a aceeaşi problemă mai mul t decît o singură dată. Nu ori-ce poate fi spus de prima sau de a doua oară ; un ci ti tor poate să nu fie încă pr:egătit să gîn­ dească întreaga chestiune pentru sine î nsuşi. In cadrul structurii fiecărui capitol, gîndi rea ar putea să se dis per­ sez.e tot aşa cum ar putea să înainteze, ating ind în final i dei atît de specul ative încît chiar şi autorul nu doreşte (încă ?) să le afirm e, nemaivorbind de faptul că nu doreşte nici să le susţină. O carte de felul acesta nu ar putea să convingă pe nimeni de ceea ce spune !?i nici n-ar incerca. (Să fie jude­ cată atunci prin s copuri care nu îi sînt propriI ?) An� . spus că o carte de felul acesta ar orienta fără să forţez'e, dar nu-şi va manipula ea cititorii ? Nu trece drept - manipulare orice modalitate prin care un profesor poate aj uta pe altul să vadă mai profund o anumită chestiune, cu atît mai mult ('U cît activitatea este văzută în acest fel şi de o parte şi de cealaltă. .. Acesta nu este preludiul unui anunţ, chiar dacă aş dori să prezint o concep,ţ ie filozofică în aoest fel, autor şi �ititor călătorind îm preună, fiecare ţîşnind continuu în faţa celuilalt. Nu numai că. îmi lipseşte măiestria să b c a ş a ceva, dar nici nu am în că o filozofie care s ă se reverse

185


a�a de profund şi firesc. Poate că o filozofie ar trebu i sti

fie testată p rin capacitatea sa de a fi prezentată în felul . acesta.

Chiar acest mod mai puţin dominator de a scrie me n­ .ţine o i·erarhie în limitele căreia cititorul trebuie să fie atent la gîndurile autorului, dar nu şi invers. (Deşi auto­ -Tui trebuie să se ocupe de răspunsurile po-sibile ale citi­ torilor n ecunoscuţi . aceasta nu m o difică asimetria.) Pro­ pun unii critki francez� ' contemporani să se decons . . truia:.':>că textele pentru a distruge această ierarhie, despre care se susţine că este indezirabil � , pentru a distruge chiar distincţia dintre autor şi cititor 7 Ar fi o i ronie dacă dorinţa unui autor de a nu-şi domina cititorii l-ar con.duce la refuzul unor gînduri . (Cum ar putea fi tran:j­ mise gînduri sau nelinişti despre asim etria autor-cititor .sau vorbitor-ascultător fără a invoca însăsi această asime ­ ' trie 7) Totuş i , numai gîndurile autorului pot fi respinse şi eliminate ; se întîmplă aCe asta pentru că atenţia asi­ metrică corespunde vulnerabili tă ţii asimetrice de care suferă (în mod Vlo luntar) orice este scris şi citit 7 Nu cer cititorilor mei o atenţie deos ebită ; sper în loc de aceasta .să citeas că, aşa cum fac eu, căutînd oeea ce pot să înveţe, fol osind-o, transformînd-o în raport cu in teli­ ţiile lor. Or:ld t de mult doreau să fie corect înţeleşi, fi}.î­ zofii tre0utului ar fi preferat, cred, acest răspuns, i n lo cul expunerii meticuloase ş i pline eLe înţelegere a con­ cepţiilor l·o r; sub toate a.spectele şi în toate contextele. Respectul pe oane ei l-au arătat faţă de predecesorii lor era respect pentru filozofie, şi nu pentru e·rudiţie . Mai degrabă decît să-i fi ascultat, oare ei nu ar fi preferat să. le fi vo-rbit 7 (Totuşi, tre buie să-i ascultăm cu destulă atenţie pentru a le vorb i . )

Explicaţii filozofice Există un al doilea tip de filozofie, care nu este îndreptat spre argumente şi demonstraţii ; el ca u tă e x ­ plicaţii. Diferite chestiuni fi l ozo fice cer s ă f i e expliC3tc :) teorie filozofică este ihtro dusă pentru a le explica, pen­ [ru a le face coerente si mai bin e î n telese. Multe probleme fi i ozofke ne c� r să înţelegem cum �ste sau cum poate fi ceva posibil. Cum este posibil să wem liber arbitr u, presupunînd că to ate acţiunile sînt

1 86


determinate din punct de vedere cauzal ? Intîmplarea, de­ asemenea, nu p are să fie mai neproblematică ; deci, cum este (chiar) posibil liberul arbitru ? Cum este posibil s a ştim ceva, date fiind faptele pe care le enumeră sc epticul ,. de exemplu, că e s te posibil din punct de vedere logic să visăm sau să plutim într-un rezervor, crei erul fiindu-ne stimulat să ne ofere exact experi-enţele obişnuite şi chiar întregul nOlstru trecut ? Cum este posibil să apară milŞca­ rea, d ate fiind argumentele lui Zen on ? Cum este posibil pentru ceva care se schimbă să fie identic cu sine de la un moment CII timpului" la altul ? Cum este p-Jsibll ca experienţele subiective să corespundă unei lumi fizice obiecti v e ? Cum pot să existe înţelesuri stabile (întreba Platon), da t fiind faptul c ă în lume . totul este s chimbător ? Cum este pos i bil să avem o cunoaştere neces·ară sinte­ Ucă ? (Această întrebare din urmă, întrebarea lui Kant, arată, dacă nici una dintre întrebări n u a fă cut-o înainte, că presupo ziţia întrebării,· şi anume că această cunoaştere este po s ibilă poate să fie controversată sau chiar falsă,. caz în care întrebarea ar fi retraotat ă ) Problema teolo­ gică a răului ia, de asemenea, ace·astă form ă cum este· posibil r ăul , presupunînd existenţa unui Dumnezeu atot­ puternic ato tştiutor şi bun ? O întrebare centrală a mo'­ zofiei seoolului al XX-le a a fo s t cum este posibil lim­ baj ul ? Ş i t>ă nu omitem din lista noastră cum est e posi b ilă f i lozofia ? Forma aces tor întrebă-ri este cum este posibil un lucru, date fiind (sa u presupu nînd ) anumite alte lucrur i ? Unele enun ţur i rl rn s înt pres u pus e sau acceptate sau udmise ş i există o tensiune între aceste enunţuri şi u n ali enunţ p ; p rim ele par s ă excludă că p est� a devărat. Să denuinim pe 1'1 eliminatori aparenţi (ai lui p). D in moment ce enunţul p e s te de asemenea. acceptat, ne aflăm în faţa întrebării cum €<5te posibil p, daţi fiind eliminatorii săi apa ren ţi Să observăm că problem a nu este dat fiind P. cum sînt posibili eliminatorii apar e nţi ? Tensiunea şi in­ :

.

,

'

...•

.

.

compatibili ta te a sînt relaţii sime trice între enunţuri. şi totuşi problemele tipic filozofice se concentrează asupra posibilităţii e n un ţurilor situate pe o latură a relaţi'E'�. Este o ches tiun e interesantă ce anum e determină direcţia in care ne sare în ochi problema .

Cel mai puternic mod de excludere ar fi incompati bi litatea logică eliminat-a rii aparenţi. luaţi în conjuncţie

­

1 8 1'


(şe pare că) implică din punct de vedere logic faptul că p este fals ; ei impHcă negaţia lui p, ceea ce putem seri e

ca non-p. Argumentele filozofice arată sau scot în evidenţă in00mpatibilităţile (aparente) sau alte tensiuni între enun­ ţuri ; acestea pot să aibă un rol important in fixarea problemelor filozofice, fără a-şi prop '-! ne să impună o ·opinie. Dată fiind incompatibilitatea (a parentă) dintre elimi­ na torii aparenţi şi p, există două moduri de a continua să menţii (posibilitate-a lUi) p. Primul , unul dintre elimina­ tarii aparenţi poate să fie negat sau p oate să existe o negare a oonjuncţiei tuturor acestora. Pentru a salva po­ sibilitatea lui p, nu este necesar să demonstrezi aceste negatu, ci numai să arătăm că nu trebuie să acceptăm pe unu'! dintre eliminatorii aparenţi s a u oonj uncţia lor. În ceea ce priveşte al doilea mo d , fie.care dintre elimi -. natorii apar;enţi poate fi menţinut în oontinuare, in timp ce incompatihilitatea lor aparentă cu p este îrilă turata, fie arătînd, în urma unei examinări atente, ·că raţi ona­ mentul de la 'eliminatori la non-p este nevalid, fie pla�;în­ du-i într-un . context mai larg sau î ntr-o te-orie care preci­ zează cum este susţinut p în confruntare cu aceşti elimi­ natori aparenţi.

Respingerea unui argument: în favoarea ..Jui non-p, construit pe baza unor elimin atori aparenţi specifici, înlă, tură un motiv care ne-ar dete'rmina să considerăm că p nu poate fi susţinut şi treoe, în felul acesta, drept un gen de explicaţie a posibilităţii lui p. Aceasta este o sarcină veşnic neînoheiată, Întrucît p2 măsură ce cunoaşterea avans ează sau pare să avanseze, apar noi eliminat-ori aparenţi şi deci şi noi înt�bări cu privire la posibilitatea

lui p. "Dalcă ştim că ori de cîte ori va surveni un nou eliminator aparent vom înoerca să arătăm. că p urmează să fie n1:enţinut în continuare, nu ar fi mai economic pur şi simplu să demonstrăm p o dată pentru totdeauna ?" Această propunere se baz.e ază pe o i nterpretare greşită a problemei pusă în discuţie aici. O dem onstraţie a hl! P ne va da convingerea că p este ad evărat. dar nu este ne·cesar să ne facă să înţelegem curri poate fi p adevărat (avind în vedere existenţa eliminatorului aparent). Chiar şi atunci cînd argumentul care se bazează pe un elimina­ tor aparent n u con duce la negarea lui p sau la indoiala

1 88


cu privire la adevărul lui p, putem totuşi să nu în ţelegem cum poate p să fie adevărat. I n mod caracleristic, argu:::' . mentele susţinătorului scepticisplUlui epistemologie nu ne conduc la concluzia că n u dispunem de cunoastere ., ci ne determină să ne întrebăm c um putem şti ceea ce retin­ dem că ştim, Totuşi, o demonstraţie că p este adevărat nu este nevoie să arate cUln este compatibil p cu elimi­ natorii săi aparenţi sau să arate care eliminator aparent este fals . Nu se impune menţionarea lor în general. Astf.el, sarcina de a arăta cum este posibil p nu poate fi îndeplinită o dată pentru "totdeauna printr-o demonstraţ ie că p, Ceea ce poate să facă o demDnstraţie - să ne arate că p este adevărat - nu este că noi deja credem aceasta. ştim că p este adevăr:-at, 'de' să înţ€legem '6um poate s'·.� >1Te �:atie'\răl'a:t� "" """" " ,,I.I""'O.' poate fi adevărat p (�ată fiind existe'nţa , aoes tdr�o�·t;ejliiTd?:-:;; ' natori aparenţi) înseamnă a înţelege în ce Jiel se 0 lucrurile uneI€' cu altele, Inţelegerea filozofică, adică des­ coperirea armoniei în tensiunea .şi incompatibilitatea �p,a .:: rente este, cred, intrinsec preţioasă. Totuşi nu aş încerca să forţez pe nimeni să aibă nevoie de aceasta sau să o dorească. Sarcina de a găsi o explicaţie pentru posibilitatea lui p nu este e puizată de către acţiunea de ari-ergardă a confruntării cu argumente care se bazează pe eliminatorii ce fapte s,au principii ar săi aparenţi . Rămîne întrebarea putea să determine existenţa lui p ? În cazul aoesta, filo­ zoful caută principii explicative mai profunde, de prrefe­ rat cu o anumită plauzibilitate independentă şi care să n u fie excluse de către cunoaşterea ohişnuită . A arăta că aceste principii, dacă ar fi adevărate, ar explica P. implică deducerea lui p din ele - cel puţin aşa susţine concepţia nomologic-deductivă, după eare fie care explicaţie dedu­ ce faptul care urmează a fi explicat din legi generalp si conditii initiale. Totusi aceasta nu este o încercare de � demo�stra şi ipot � zele cu putere explicativă, care sînt folosite în explicaţie, nu este nevoie să fie cunosaute ca fiind adevărate sau să fie crezute pe temeiuri indepen­ d en te de p însuşi.

"

..

..

p;

A produce această expHcaţi e posibilă a lui p înseamn;i, văzînd una dintre modalităţile care dete r mină existenţa lui p, să înţelegi cum poate ii adevărat p. "Cum este

1B9


sînt posibile cutare şi cutare posibil p ? I n felul acesta fapte şi ele cons tituie o cale explicativă căt r e p." Cu ::: i t ,sint mai verosimile aceste ipoteze c u putere explicativă, cu atît mai bi'ne în ţelegem cum poate fi a d evă rat p. Expli­ C'aţia (posibilă a) lui p pe baza acestor ipoteze are ,ea Însăşi un caracter ipotetic, fiind s upusă retragerii în faţa dificultăţilor sau a unor explicaţii alternative mai bune, folosind , probabil, principii ma i profunde care ar explica, de asemenea, ale lucruri. ( . .. )

Explicaţie versus Demonstraţie Am afirmat că argumentul filozofic, incercînd să de ..

termine pe cineva să creadă ('eva, indiferent dacă acesta doreş te sau nu dOi'e�te ,�a ceva, nu este o m o dalitate fru­ moasă de a te eompoda faţă de cineva ; de asemenea, nu :ooresptun-de motivaţiei orig ina l e pentru studiul sau pen­ tru iniţierea în filozofie. Această motlvaţie constă în per­ plexitate. curiozitate, o dorinţă de a înţelege şi nu o do­ rinţă de a pro duce uniformizarea opiniei. Maj oritate::! >oamenilor nu doresc să devină poliţişti ai g î ndi rii . 'f elul filozofic ,al expli caţiei, mai degrabă de.cît acela al demons­ traţiei, nu numai că este mai bun din punct de vedere moral, dar este în mai mare măsură în concordanţă cu motivaţia filozofică a fiecăruia. De asemene a, el se modi­ fică în funcţie de mod ul în care se de s făşo a ră demersul filozofic ; la macro-nivel (aşa cum am ob8ervat deja), ne îndepă'Ttează d e construirea turnului filozofic ; la micro­ nivel, determină ce mişcări fiLozofice sînt legi tim e în di­ feri te pu ncte. Chi·ar dacă demonstraţia (de ductivă) şi E'xpliraţia (de­ 'ductivă) au aceeaşi structură abstractă, in cadrul careia p este dedus din €nLmţurile q, pragmatica celor doua a c t i ­ vi tă ţi este deosebită. În cazul explicaţiei lucrul (p) rare

urmează să fie e x p lic at , să fi e de dus, trebuie să fie cu­ noscut sau, cel p uţin, considerat că este adevărat. Daci vi SE ce r e să e xpl i ca ţi de ce nu citiţi aceast.ă carte acum, ·dumneavoas tră respingeţi această cerere. Din moment ce d umneavoastră o citiţi acum, nu există vreun fapt pe care trebuie să îl expHoaţi . Nu începeţi să expli caţi ('ee a ce nu credeţi că este adevărat . To t uş i, puteţi începe să de­ m ons tr qţi ceea ce (încă) nu credeţi că este adevărat ; sta­ bilirea adevărului va d ete rm in a formarea credinţei. Pen-

1 90


tru a începe să dem onstrezi ceva, nu e ste necesar să crezi: de fapt că este dedusă concluzia p. Cu t,o ate acestea, pentru a demons tra p, trebuie s ă porniţi d e la premisele q , pe care dumneavoastră, sau aceia cărora le demonstraţi p, le cunoaşteţ i sau le credeţi. Să presupunem că încep să" vă demonstrez că există Dumnezeu po r n ind de la en unţul "tot ceea ce credea Maimonide es.te adevărat" în cazul acesta eu nu p-ot să nu iau în consideraţie obi ecţia dumneavoastră că nu cre­ deţi aceasta, spunîridu-vă că , oricum, eu voi începe să dem ons trez existenta lMi Dumnezeu. O demonstratie transmite c:onvinger � de la premisele sale la c-onc1uzia � a, aşa încît treb ui e să pornească de la premise (q) pentru care convingerea este dej,a formată ; în caz contrar, nu va fi nimk de t ransm i s . Pe de altă pa'Tte, o expli<;aţie poate� şD. introducă ipoteze explicative (q), carora ri u li se : acordă credit încă, din care p urmează să fie dedus Înt:r.;" ci mo� dalitate explicativă Reuşita chiar a acestei deducţH explr­ cative poate să susţină ipoteza şi să determine formarea credinţei, credinţă i ne x isten t ă a nterior . Activitatea de a ex plica cum este posibil ceva nu este deloc nouă p entru filozo f i e, dar noi, aici, ne disociem de concepţii le anterioare cu privire la natura sa ; Kant, de exemplu, cerea filoz'ofiei să fie &podiotică, folosind numa i principii care sînt sigure şi necesar adevărate. Pot fi ofer ite, totuşi, explicaţi i filo zof i ce cu valoare ipotetică, ipotezele sau teoriile prezentate putînd fi admise numai în calitate de conjecturi sau chiar, la înoeput, să nu fie admise deloc ; ele pot fi susţinute spre a fi supuse ulterior revizuirilor s,au pot fi introduse cu sco pul de a vedea, In princi pi u " eum ar putea fi explica t p. A propune drept ,ţ el al filozofiei ca e xplicaţia să lrllocuiască de­ m o nstraţia nu înseamnă a s ugera o activitate complet nouă C'3re re spi ng€' toată activitatea filozofică ant.erioară. A'ceasta ar fi absurd. Multe argumente import,inte, pe care le-au oferit filozofii, pot fi interpnetate ca pun·ere de întrebări cu caracter explicativ datori,tă incompatibilită­ ţilor pe care aceste argumente par să le stabilească - de aceea filozofii sînt încontinuu interesaţi de paradoxur i ' ­ în timp ce alte argumente filozofice pot fi rem odelate îritr-o formă explicativă , în aşa fel încît să reprezinte mai degr a bă explimţii posibile decît pretinse demonstraţii . [n tr ade v ăr o mare parte d ' n act ivitatea filozofilor, cu .

-

,

19�


deosebire cea de dată recentă în opozi ţi e cu di sc ursul lo!' metafilo21ofic, se potriveşte cu uşurinţ ă mod elului expli cativ ; prezentarea explicită a ţeIului explicativ al filozo­ fiei are virtltl:iea de a l egitima introd ucerea ipo te z e lor cu valoare eXplicativă, care sînt incerte . 1 ,

­

Devierea de la ţelul interpersonal al demonstraţiei are -Ca microe fect modificarea posibilităţii de a intr6ducE' propoziţii'le într-o anumită ordine. Să luăm în cons ide raţie problema filo zo fică a scepticismului ; aceasta a iost pre zenta t ă şi urmărită ca problemă a respingerii punctu­ Lui de vedere al scepticului, ca pro b lema de a-i demonstra aces tuia că ştie într-adevăr aeea ce s·e înd o ieş te că ştie sau de a-i demonstra că d umneavoastră într-adevăr stiti 'ce ea ce el ne agă că ştiţi. Preocuparea mea în le g ătură c � 'Scepticismul este di feri t ă corespunzînd cOTl c epţ iei despre filozofie ca .acti vitate e x plic a ti v ă . ­

,

'

,

Scopul meu nu este să-l resping .pe sceptic, să demonstrez că greşeşte, să-I convin g să i n troduc ar�� u ­ ,

.nente ş i motivaţii care trebui e să-I convingă (dacă este raţional). Nefiind pre ocupat să-I conving pe sceptic, s-ar păr ea că nu iau în serios eeea ce spune acesta, dar în t r u n

'

-

1 Fi i ozofii au oferit, un � ori argumente sau demonstraţii , şi anume argumente transcedentale, in care sînt prezente conside­ raţii explicative. Atît explicaţj�le filozofice cît şi argumentele transcendentale pornsc de la un p, care este acceptat şi cauta ipoteze explicative q, care j oacă un rol în apariţia lui p. TotuşI, un argument transcendental caută un q care este o condiţie preliminară a lui p. ceva fără care p nu ar putea fi adevărat. î n fe l ul acesta, şi acesta este scopul argumentului transc e ndenta i . e l argumenlează pentru adevărul lui q ; q trebuie să fie adevă­ rat pentru că p este adevărat ş i 1-' nu ar putea să fie adevarat decît dacă ş i q este adevărat. Un argument transcendenta l începe cu întrebarea ,.cum este posibil p ? " , dar, di n moment ce scopul său este să demonstreze ceva, el trebuie să găsească un q , eare nu numai cii. explică posibil itatea lui p (ca parte a unui set de condiţii su ficiente pentru p), dar, de asemenea, este o co n d i ţ ie necesară pentru p. Dacă ne-ar interesa numai să exp licăm cum este gosibi! p, o condiţie suficientă ar fi de ajuns. Pentru pro­ bleme l e filozofice de care ne vom ocupa este destul Je gTeu să invocăm condiţii suficiente, fără să cercetăm, de asemeanea, �i pe cele necesare şi să încercăm să demonstrăm că sînt necesare. Ex istă o diferenţă între explicarea l u i p via q şi" demo nstrarea i deii că explicaţia corectă a lui p este q, Un argumenl transc\?Jj­ dental încearcă să demon streze pe q , demonstrînd că el esle Q parte a oricărei explicaţii corecte a lui p, demonstrînd că enun­ ţul q este o condiţie preliminară pentru posibilitatea lui p .

192


'fel, eu iau mal In serios ceea ce spune s cepti c u l d ecît o

face cineva care, p ur şi simplu, încearcă să-I convingă . Dacă încerc să-I conving pe sceptic să accepte p, aceasta

este sarcina departamen tului rel aţiilor

externe

al siste­

mului meu de opinii. Trebuie să găsesc ceva, q, pe car� sc epticul îl acceptă (nu contează dacă şi eu accept aceasta) din care el să tragă concluzia că p. 1ntr-o dis cuţie asupra scepticism ului, dacă se spune q, cineva po at e să adu c ă

în mod ooncludent obiecţia c ă s cepticul nu va accept a , sau nu va fi nevoit să accepte, sau nu va trebui să aocepte pe

q, dacă s copul discuţiei este să-I convingem pe sceptic,

sau să descoperim ce anume îl va convinge, sau trebuie � ă-l c onvi ngă În încercarea de a-l convinge pe sc�pti( , .

ceea ce este relevant este cum stau laolaltă opi niile sale, . de aceea este vorba de relaţii externe. Dar lncel'Carea de a da o explicaţie problemei cum este posibilă sau cum poate s ă fie posibilă cunoaşterea, dat fiind ceea ce spun e scepticul, este o sarcină care cade in

s e ama biroului d e afaceri interne al sistemu lui meU de

opinii. Unele lucruri pe care le spune sau le scoate în relief scepticul (de exemplu că anumite si tuaţii sînt logic posibile), le accept ; acestea sînt sau devin o parte a propriului meu sistem de opinii. Problema mea este că nu-mi d au seama (sau nu-mi mai dau seama, după ce a

vorbit scepticul), cum se potrivesc. totuşi, aceste lucruri cu alte lucruri din sistemul meu de opinii, şi anume cu

numeroasele convingeri că eu şi al ţii cunoaştem anumite lucruri. Sarcina mea aici este să el i m in conflictul, să pun în ordine propriile mele opini i , să arăt cum se potrivesc

acele lucruri, pe care le spune s.cepticul şi pe care eu le accept, cu alte lucnlri pe care le accept. i n felul acesta, eu pr i vesc c u multă seriozitate ceea ce spune scepticul,

pentru că recunosc faptul că ceea ce spune el c r eează o

problemă pentru mine şi opiniile m ele. În felul acesta, înoercînd să-mi explic mie însumi cum este posibilă cun oaştere'a, relevant este ceea c e aocept e u ; expli caţia nu este mai puţin acceptabilă pentru mine pentru moti­ vul că SCEpticul respinge o parte a ei. ' Ţelul explicaţiei

legitimează demersul fil ozofului de a introduce propoziţii drept ipoteze (acceptabile pentru el). în timp ce acela�i

dem ers ar fi exclus de ţelul a ltern ativ al d e m on s t ra ţki datorită circuladtăţii sale (dem onstrează sceptkului că el cunoaşte) . Cu toate că ţelul meu

nu

este int erpersonal.

1 93


presupun că nu d au dovadă de idi osincrasie în modul in care, ceea ce spune soepticul , prezintă o problemă pentru D.1ine ; alţii însă nu vor putea în ţelege cum este posibilă

cunoaşterea, dacă acceptăm ceea ce spune scepticul. Dacă

exylicaţia pe care o ofer s e sprijină numai pe lu C'ruri pe care ace·şti oameni pot, de a sem e n ea să le acepte, atunci ,

ea va fi acceptabilă,

deopotrivă, şi pentru e i , indiferent

dacă scepticul {J acceptă sau nu , chiar dacă ţelul meu nu este să le-o ex plic lor. l

Aş putc'a descrie situaţia în f el ul următor. Eu îl iau face cineva care propune să-I con v ing ă, preocupîndu-se d·e ceea oe gîn­

pe scepti C' rpai puţin în serios decit o îşi

deiite

sau

con.tinuă să gind ească SCe p :: icul ;

dar

eu

i a.u

ceea ce spune s cepti cul cu mult mai mult în serios decît o fac e cineva C' are pur şi simplu îşi propune să-I con­ vingă, p entru că eu oonsider ceea ce spune scepticul ca o problem ă pentru mine, pentru opi n iile mele. Probl em a mea nu dis pa r e dacă sceptic u l disparp. sa u d acă s cepticul spune că a glumit numai, că el crede într-adevăr că a r e cunoştinţe. D a că reuşesc în c e e a c<,-mi pr opun, eu şi alţii '

ca mine învăţăm de l a sceptic, opini i l e mele se schimbă şi sînt reorgani zate, în ti m p ce scepticul nu are nevoie să înveţe ceva . În timp ce dacă 0el caI'e vrea să-I convingă

pe scep tic reuşeşte, aces ta din u rm ă va învăţa, deşi plm­ t.r u primu l nu este necesar să se întîmple acest Iue-r u. N u îl i a u pe soe p tic destul d e în serios pentru a dori să-l învc�ţ ; ia u

însă destul de î n s erios ceea ce spune a ..:: e sta ş.ub li n i at că,

pentru a dori să învă ţ de la el. Ar trebui

deş i constituie o problemă internă pentru sistemul meu de opinii lipsite de i d i os in crasie ) , această sardnă nu este lina intern} ; totul este d0 a· expli c a , de a înţelege (ln cazul acesta) cum este posibilă cunoaşterea. Distin cţia dintre rel aţ i i 1e exterrie

şi interne ale siste­

mului meu de opinii aruncă o lumină şi asupra unei alte 1 Dacii totuşi cuvintele scepti cului vă conv i n� sau . vă de ­ t e rmină să nu mai credeti că stiti ceva, a unc i nu vă mai revine ' sarcina de CI da o explic aţie r o bl emei cum este posi b i l să cu­ noaşteţi şi nici o ipoteză nu ,-,a dobîndi sprijin (în ochii dum-· neavoustră) p r i n îndeplinirea acestei . sarcini. Nu este totwşi ceva necugetat să fii convins de argumentele scepticului, să a' m a i m ultă' incredere î n ideea ca nco pa i bi tatea apar�ntă p e care

t

p

i

m t

li

invocă acesta este una reală decît in faptul că ştii diferite lu­ c ur ? o

r i

1 94


spune, uneori, " cu m ar putea fi convins Un anumit indivi d rău, să spuilem Sta lffi Hitler sau Mao, că greşeşte ; d acă nu a v em garanţia că

<enigme. In' discuţiile de etică se

există vreun argument care să-I convingă , aceasta nU arată că etica, într-adevăr, este subiectivă, pur şi simplu ,o chestiune de preferinţă sau opinie ?" Pro blem a este de ce

considerăm

această

pos i bilitate

a

u nui

dezacord

nerezolvabil ameninţă obiectivi tatea eticii, î n timp ce, ci� exemplu, u n de zacord nerezolvabil cu privire la probl�ma dacă cineva , într-un ospiciu, €ste Napoleon sau Isus r: u ame nin ţă , credem noi, obi ectivitatea unor asemenea fapte

chiar dacă n u există nici o cale de a putea convinge că greşeşte pe cel ce se înşală . Consider ca dinstincţia stă în acest punct bolnavul mental reprezintă o problemă pen­

tru relaţiile noasltre externe, dar �e e a ce spune nu cau­ zează difi.cultăţi asupra modulu i în ('are s'e armonizează opiniile noa:stre în cadrul propriului nostru sistem de c p ini i . Deci, nu treb uie s ă ne îngrijoreze d acă anumite părţi ale explicaţiei noastre cu privire la m o tivele pen-· tru care el nu este şi nu poate să fie Napoleon sau l s 1 ...<; sint respinse de către aces ta. Avem o concepţie gener ă�ă .despre istoria trecută, de spr·e fe lul cum aju ngem să cu­ noaştem anumite fapte despre ea, moti vele pentru care ,( chiar dacă o "r eî.ntoarrel'e" este posibilă) nu oricine care pretinde că este Napoleon s a u Isus poate să aibă d!'f;!'­ tate, de ce unii oameni îşi creează iluzii importante c n privire l a ei înş i şi ş . a . m . d . I m aginea noastră generală

despre lumea adevărurilor istorice obiective şi de spre legă tura nnastTă cu această lum e ne determină să gîndim

că ş tim de c e trebuie să fie greşite pretenţiile celui ce se înşală ; noi avem o anumită concepţie asupra modului 1n care putem şti şi în ('are ştim într-ad�văr că ac.esta greşeşte . Dezacordu rlle care ne îngrijo rează sînt acelea care se fixează asupra tensiunil or, neclarităţilor din interiorul propriului

anomaliilor "au nostru sistem de

') p inii. Tocmai pentru că nu ne dăm seama cum este po­ o etică obiectivă sîntem î ngrijoraţi de dezacordu­

sibilă

rile moraLe nerezolvabHe. Pentru acest motiv, noi nu tre­ buie, de fapt, să descoperim un dezacord de acest fel ­

dacă el nu există, noi îl vom inven ta. Pentru că posibili­ tatea unor dezacorduri de felul acesta este ac eea care ne îngrijo rează ; ne îngrijorează pentru că nu ne putem da seama în mod clar cum poate să existe o etică obiectivă. 195


Dacă ne-am p utea da seama cum ar fi pos ibi l ă o etică o biectivă, nu am atribui o impor tanţă teoretică faptului că C'i ne va nu ar putea fi co nvins să fie de acord Aşadar, ceea ce este interesant din pun ct de vedere .

filozofic

,

ceea ce

delimitează

din punct de vedere filozofic problema internă ce

ia

de za,corourile de alte

naştere

cu

importante

dezacorduri

privi re

este

la propri i le

noastre opinii. Pentru că această pro b lemă dă naştere unui interes filozofk, ne vom conC'entra asu pra chestiu nii explicative, mai degrabă decît asupra sar ci nii ne­

­

,

semnificative din punct de ve dere filozofic, d e a încerca să-I convingem pe celălalt .


Despre autori

FERDI NA.ND GONSE TH , filozof elveţian

de limbă franceză,

profesor de matematică şi filozofia Ştiinţei la Şcoala Poli tehnică

Znrich. Concepţia origi'1ală

din tura

cunoaşterii

l ui

a

Gonseth cu pr i v ire l:.t na­ . Ş I . a d emersu l u i fi lozofic: în

umane în general

special este cun oscuiă sub numele de i d oneis m sat� 'filozofia des­

chiderii ia

experienţă.

Cclc

mai

cun oscute lu crări

ale lui

Gon­

L es mathematiques et la realite, La geometrie et le

seth sînt

probleme de l'espace, Le probleme. du temps. Ideile lui Gonseth

circulă azi a

mai

mult in spaţi ul culturii fil ozofice franceze, fătă

fj găsit încă recepţia cuvenită în mediul gîndirii ang lo-saxone. WILLIAM

K.

C.

antică la

GUTHRIE, profesor de filoz.ofie

UniversitateLi din Cambridge, este unul d in cei mai imrC'l tan p is­ torici

contemporani ai filozofiei.

Lucrarea lui fun damentală este

o amplă istorie a filozofie greceşti (A History of GTeek Philo­ sophy) de la presocra ticii timpurii pînă la neoplatonici. Prin întindere şi putere de cuprind ere această., lucrare poate Il comparată doar cu cea publicată la începuiul secol ului d e Th. G o m ­ perz, c u specificarea c ă autorul a fost p u s în situaţia de a cunoa'1ie şi domina u n material i storic şi de exegeză critică nl ! llt mai vast. RICHARD 1\I. HARE, renumit profesor de filozofie · moral':! la O xford,

este

MOT a l1i �i

autorul,

FTe e do m

între

and

fost grupate în volumul

altele,

Re as o n.

al

cărţilor The Language

Eseurile sale pe

Essays on the Moral Concepts.

EDMUND H USSERL, profesor de filozofie la f'rejburg, 1 0rul

fenomenologiei,

secolului

al

XX-lea.

este unul Husserl

din Îşi

l ocul central al filozofiei în sistemul lozofia ca care

a

"ştiinţă riguroasă"

metodei

of

teme etice au

cei

mai i nfluenţi

propune

ai

restabilească

ştii nţelor ş i să dezvolte fi ·

Fenomenologia,

analitic-intenţionale

crea-

fil030fi

asupra

înţeleasă oricărui

C<l

o b ;ect

apli­ po-

l Cl 7


�ibil, a fo s t concepută de Husserl ca filozofie uni versală �i transcei�denlală. Opere pri ncipale Ideen zu einer reillell Pldino menologie und phănomenologischen Philosophie, Formale und transzendentale Logik, Meditatiolls cortesiennes, Die Krisi� der europăischen

Wisscnschaften und

die

transzend.entale

Phiinome­

nologie.

KARL JASPERS este unul d i n tre reprezentanţii de seama ai Îilozofiei existenţialiste din secolul nostru. Şi-a început " acti­ vit.atea acade mi că ca cercetător în ps i hiatr i e , Cartea sa, de mar e rasunet în epoc ă, Psychologie der We ltanschauungen marchează, reo rientarea l u i spre filozofie. A fust mu lţ i ani profesor de f i ­ lozofie la Heidelberg ş i , după război, l a Basel . Î n Jilerioada hitle­ rismului , Jaspers a fost declarat duşman al statului ş i sup u,; I;hilosophie şi Die grossen Phi­ persecuţiilor'; Lucrări prin ci pale Icsophen, fiecare în cîte trei volume, Die ge istige Situation cLer Zeit, Vernunft und t::nstenz, Von der Wahrheit, Von Ursprung u7ld Ziei der Geschichte. ROBERT NOZICK e!)ie profesor d e filozofie la Harvard Uni­ P r im a sa carte, Anar chy, State and UtuiJia (1974), c a � e apără cu vi g o ar e într-o manieră foarte sofisticata şi p a si o n at ă concepţia libertară, a fost unani m recunoscută ca una d i ntre cele mai importante lucrări de filozofie politică din a doua jum ăt a te a se co l u l ui nostru. Ca rtea a obţinut şi Premi u l Naţional Cărţi i în S.U.A. Cu lucrarea Philosophical Expeanations (1 981). a cărei introdu­ cere est e prezen�ată în a c tuala ant o lo gi e, R. Noz1ck ne apare ca

versity (S.U.A.).

al

l_n fJIolOf i m porta nt , cu o co ncep ţ i e libertară distinctă şi per!>c­ l laliL Luc rarea argumentează în fa voar e unui no u mod de a f i l o zofa. Î n lo c ul telurilor fi lozofice ob isnuite, semi - co er c i tive. ale demonstraţiei Ş I forţării indivizilor de a ac cepta concluzii, cartea propune expli caţiile filozofice şi înţelegerea drept scopu r i nle d eme rs u l u i fil ozof i c . P r i n această s::himbare c er c etăr i le f i l o-

a

zofice se aprop ie mai m u l t nos tru pentru f i l o zof ie.

de motivele originare ale interesului

KARL R. POPPER, năs c ut si format în Austria antebeli.::ă, a fi l o zofi ei , care se delimitează a tît faţă de filozofi tradiţionala,

a

ţ i onalismul

său

cr i t i c

reprezintă o

nouă

în ţelegere

şi

practica

a fi l ozo fi ei, care se delimitează atît faţă de filoz o fi a tradiţionalft cît şi În raport cu fi l o zofia anali ti că angl o- sa xo nă _ On t o l o gia ge· nerală a lui

sale

P o pper - teoria celor

epistemologice,

metodologice

şi

trei

lumi - unifică

soc ial -p o liti c e.

Opere

ide�lc prin­

cipa l e Logik d e r Forschung, The O p e n Society a n d its Enemie.>, The 'Povl?rty of lI istoricism, Conjectures and Refutations, O bjec­ t i t:e Knowledge.

şi

BERTRAND RUSSELL, matematician, filozof, gînditor soc1al m o ra l i s t , s-a făcut cunoscut şi prin răsunătoare luări de

198


poziţie în probl emele politice şi ale vieţ i i publ i ce. ceput şi a practicat filozofia în pri mul rînd ca .Socotit astăzi drept cel mai însemnat precursor al htice şi al empirismului logic, Russell a exercitat

enţa

asupra

Multe zmd Jll a i

din

dezvoltării

gîndi rii

anglo-saxone

scrierile sale se adresează unui

atenţie Pr i n

simplitate. Principia

importante

culoare

în

secolul nostru.

publi c mai

umor

şi

Russell a con­ analiză logică . filozofiei ana ­ o mare i n fl�-

Mathematica, în

larg, tre­

brita n i c .

Lu crări

colaborare cu

A.

N.

Whiteheadî; The Pro b lems of Philosophy, An Jnquiry into Mea­ ning and T r u th ; A History of Western Philosophy ; Human KnO w ­ lrdge lts Scope and its Limits.

A LFRED

W H I T EHEAD.

NORTH

fl; ozof englez (slab i l i t din .Iiaryard mai

University),

originale

Matematician, logician

1 9 22 în Stalele Unite ale Americii la

Whit e he a d este

constr ucţii

autorul

metafizic�

din

uneia

dintre oele

filozofia

secolului

e(12'e a exercitat o influen ţa . profun d ă asupra ştii nţei, artei, teo­ r i e i ed ucaţiei, teologlei etc. :Mari teorii sau programe de cerce­ ·tare din ştiinţa actuală (termo dinamica proceselor i reversibile a ; 'j l T. Prigogine, "fizica cuantică a procesulu i " , i n terpretarea ITI " c a n ici i cuan tice a l u i D . Bohm

fi l ozofia

-lui Whi tehead.

Opere

ş.a.)

se ins p iră in mod direct d i n Principia Mathematica,

principale

:l voI. 1 9 1 0-1 9 1 3 (în colaborare cu Bertrand Russell) th e i\1odern World ( 1 9 2 5)

Scien c e cnd

Process and Reality (1929), Advent-ures

of l d eas ( 1 9 33), Modes of Thought ( 1 9 38).

JOHN cei mea

mai

W.

N. WATKINS, elev al

cunoscuţi

filozofică

reprezentanţi

contemporană.

ai

lui Popper,

raţionalismului

Este urmaşul

lui

este unul J i n critic i n lu­

Popper l a

ca�e­

dra de filozofie a cunoscutei London School of Economics. A p u­ bli cat numeroase articole pe teme de epistemologie generală, me , todologie,

filozofia

LUD WIG 1

muril în

Tra�· t o tus

ştiinţei.

filozofie

WITTGENSTEIN s-a

1 95 1 ,

la Cambridge.

Logico-PhilosophietLs,

hn;estigations,

apărută

socială şi politică. născut

la

Viena

Lucrările sale apărut

postum, în

în

1953

1921,

în

1889 �i

fundamentale şi

Philosophi Co.l

- reprezintă

două

di!1

cele mai infl uente cărţi de filozofie ale secolului al XX-lea. Textul brie

1929 şi

�ocietăţii

publicat

aiCI

a

fost

elaborat

d ecembrie 1930 ; el a fost

"Ereti ci i "

Manuscrisul

citit,

origi n a l nu

între

septem-

probabil, în cadrul . avea

nici

un

ti tl u .


Mircea Flonta-Filosoful-rege-Humanitas (1992)