Page 1

Redactor: Irina Ilie

© Ediţura Paideia,

1998

Şos. Ştefan cel Mare nr. 2, sector

tel.

1 71216 Bucureşti, România : (00401) 210.45.93, fax: (00401) 210.69.87 Str. Gen. Berthelot nr. 41, sector 1 tel.: (00401) 311.35.31

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale Despre Pythagora şi pythagorei : fragmente. - Bucureşti: Paideia, 1998 244 p. : 17 cm. - (Colecţia cărţilor de seamă) Ediţie bilingvă română-greacă ISBN

1.

973 - 9393 - 05 - 3

Pythagoras

14(38) Pythagoras 929 Pythagoras


Despre Pythagora Ĺ&#x;i pythagorei Fragmente Traducere Ĺ&#x;i note de Mihai Nasta

PfilDElfi


A) VIATA 1 . H E ROD.II 1 23 1tP&'tOl OE Kat 't6VOE 'tov 'A.6yov Alyu1t'ttol dcn oi d 1t6v'tE� m� av8pomou \jIUX" a8uva't6� Ea'tt, 'tou arojla'to� OE Ka'ta<p81 VOV'tO� E� ă'A.'A.o �&toV aid Yl V6jlEVOV EaouE'tat, E1tEaV OE 1tuv'ta 1tEP1E'A.8T11 'ta XEpaata Kat 'ta 8a'A.uaat(l Kat 'ta 1tE'tEtVU, aun� E<; av8pomou a&jla Ylv6jlEVOV EabUVEtV, 't"V 1tEpt11'A.UatV OE aU't'lll YlvEa8at EV 'tplaXl'A.lotat E'tEal. 'tOU'tWl 't&l 'A.6Y(J)l Eiat OL 'E'A.'A."vwv EXPTJaav'to, oi jlEV 1tp6'tEPOV oi OE ua'tEpov, m� lOlWl EWU't&V E6vn· 't&V EYOl Ei&W<; 'ta ouv6jla'ta ou ypuqxo. II 81 ou jlEV'tot E<; "tE 'ta ipa [der Ăgypter] Ea<pEpE'tat EiplvEa OUOE aUYKa'ta8u1t'tE'tal cr<pl· ou yap OOtov· OjlO'A.0yEOUat SE 'tau'ta 'tOtat 'Op<plKOtat Ka'A.EOjlEVotat Kat BaKX1KOtat, EOUat OE Aiyu1t'tlotat [vg I . 1 96, 1 7) , Kat nu8ayopEÎotat· OUOE yap 'tOU'twv 't&v OPY1WV jlE'tEXOV'ta oat6v Ea'tl EV EiPl VEotat Eljlaat 8a<p8i1Vat. Ea'tt SE 1tEpt au't&v ipo<; 'A.6yo<; 'A.E"(6jlEVO�.

1 . HERODOl/sforii ll, 1 23. Tot egiptenii sunt aceia care vorbesc primii despre această Învătătură: <anume că> sufletul omului este nemuritor şi că odată cu pieirea trupului el intră În altă vietate , care se naşte întruna din noul . Iar d u pă ce s-a perindat, trecând pe râ n d prin t o a t e •

Traducerile fragmentelor atribuite pythagoreilor aparţin lui M.

Nasta (cf.1. Banu , Filosofia greacă până la Platon", voL! , partea a 2-0 , " Ed .şt. şi enc . , Bucureşti, 1979).


a n i m a l e l e , - c e l e d e u s c a t , c e l e d i n m a re ş i c e l e într-a ripate - i ntră d i n n o u în tru p u l u n u i o m c a re s e n a şte . Şi a c e a stă p e re g r i n a re c i c i i c ă a s u fletu l u i s e p e t r e c e în t r- u n r ă s t i m p d e t r e i m i i d e a n i 2 • D e a c e a stă învătătură s-a u folosit u n i i d i ntre g r e c i - f i e m a i în a i nte , fie m a i târziu - c a ş i c u m a r fi fost a lor propri e . N u m e l e a cestora l e c u n osc , dar n u m-apuc să le scriu a i cP . I I , 8 1 . î n l ă c a ş u ri l e sfi nte (egipte n i i ) n u p o a rtă stra ie de l â n ă - c â n d i ntră la s l uj b e4 şi n i c i nu se în g r o a p ă cu a s e m e n e a v eş m i n t e , c ă c i e s t e o n e c u ră t e n i e . î n a c e a s t ă p r i v i n t ă s e p o t r i v e s c a i d o m a c u aşa- n u m ite l e practi c i orfice ş i c u cele b a c c h i c e - c a re d e fa pt s u nt tot e g ipte n e (co m p . 1, 9 6 , 1 7) - p re c u m şi c u c e l e pyt h a go re i c e5• C ă c i n u în g ă d u i e l e g e a s f â n t ă 6 s ă f i e în g r o p a t c u v e ş m i nte d e l â n ă c e l c a re a fost p ă rtaş l a a ceste m i st e r i i . I a r d e s p re a c e ste a e x i st ă c e e a ce s e c h e a m ă u n " d i s c u rs sacru " . 7 . .

2. IV 95 ro� ()E EYro 1tUVeaVO�at 'tmv 'tOV 'EAAi)cr1tov'tov olKE6v'tcov 'EAAi)vcov Kal n6v'tov, 'tOV LaA��lv 'tOu'tov E6v'ta ăvepC01tO V ()OUAEUcrat EV La�C01 , ()OUAEucrat ()E nueay6pT\1 'tml MVT\crapxou. -

2. H ERODOT IV, 95. După cum am aflat eu de la elenii care locuiesc pe meleagurile Helespontului şi ale Pontului, acest ZalmoxisB, care era un om (ca toti oamenii) , a sluj tt în robie la Samos, fiind robul lui Pythagoras, fiul lui Mnesarchos9. 3. DIOG . VI I I 8 <PT\crl bE Kal 'APlcr't6ţ,EVO� (fr. 2 FHG " 2 72) 'ta 1tAEucr'ta 'tmv "elKmv ()oy�a'tcov Aa�Eîv 'tOV

nueay6pav 1tapa eE�lcr'tOKAEi.a� 'tftc; EV �EA<poîC;. 6


3 . DIOG. LAE RT. VI I I , 8. Spune şi Aristoxenos (fr. 1 5 We hrli) că Pyth a goras p re l u ase lO m aj oritatea p re­ ceptelor etice de la Themistocleea 1 1 , preoteasa d i n Delfi. 4. ISOC R . Bus . 28 nu8cxyopcx� o Lajlto�." aqltKO­

jlEVO� Ei� AtYU1t'Wv KCXt jlCX8Trt11� EKdvrov [der Ăgypter] YEVOjlEVO� 'tllV 't' ăAATlV <ptAoao<picxv 1tp&'to� Ei� 'tou� 'EAATlVCX� EKOjltaE KCXt 'ta 1tEpt 'ta� 8uaicx� KCXt 'ta� ayta'tdcx� 'ta� EV 'tol� iEpol� E1tt<pcxvEa'tEpov 't&v ăAAroV Ea1tOU()CXaEV llYOUjlEVO�, Ei KCXt jlTl()EV cxu't&t ()ta 'tcxu'tcx 1tAEOV yiyvOt'to 1tcxpa 't&V 8E&V, aAA' ouv 1tcxpa YE 'tol� av8p6)1tot � E K 't o u 't ro v jlaAta't' EU()OKtjlllaEtv. 2 9 01tEP cxu't&t Kcxl aUVE�Tl. 'toaou'tov yap Eu()o�iCXt 'tou<; ăAAOU<; U1tEpEI3aAEv, roa'tE KCXt 'tou� vEro'tEPOU� &1tcxv'tcx� E1tt8ujlElv cxu'tou jlcx8Tl'ta� ElVCXt, KCXt 'tou� 1tpEa�u'tEpoU� il()tov opâv 'tou� 1tCX1()CX� 'tou� cxu't&v EKdvon aUyytyvOjlEVOU� fl 't&v olKdrov E1tt­ jlEAOUjlEVOU�. KCXt 'tou'tOt� oux oiov 't' a1tta'tElv' E'tt yap KCXt vuv 'tou� 1tpoa1tOtoUjlEVOU� EKEtVOU jlcx8Tl'ta� E t VCXt jlâAAOV C5ty&v'tcx� 8cxujla�ouC5t v fl 'Wu� E1tt 't&t AEYEt v jltyta'tTlv oo�cxv EXOV'tCX�. 4. ISOCRATE, Busiris 28 . Pythagoras d i n Sa mos ". sosind în Egipt şi devenind acolo d iscipolul (egiptenilor) , a intro d us p ri m u l În E l a d a c e l e l a lte învătăt u r i a le filosofiej l 2 şi preceptele referitoa re la jertfe şi la riturile care se săvârşesc în timpul cere m o n i ilor rel i g ioase , a rătâ n d m a i m u lt ze l decât toti c e i l a lt i , deoarece socotea că deşi n-ar c âştiga n i c i u n fe l d e foloase din partea ze ilor, măcar p ri ntre oameni va dobândi cea 7


m a i m a re f a i m ăI3 d e p e u r m a u n o r a s e m e n e a stră d a n i i . 29. Ceea ce , d e fa pt, i s-a chiar întâmplat. C ă c i într-atât i-a depăşit prin bunul său renume pe ceilalti învătati, încât până şi tinerii râvneau c u totii să devină d iscipolii să i , iar bătrâ n i i îşi priveau copiii cu m a i m u ltă plăcere, ori d e câte ori a ceştia începeau să-I fre cventeze , d e cât atu n c i când îşi vedeau de treburile casn i c e l4 . Şi nu este cu putintă să n u d ă m crezare acestor fapte . Căci până în zilele noastre cei c a re trec d re p t d is c i p o l i i lui su nt mai a d m i ra t i în tăcere a l orls d e c â t c e i c a re obtin gloria cea m a i aleasă prin c uvântări . 5. DIOG. VI I I 56 (O. AI I 1 56 b 6 Sauppe) 'AAKt8a�a� 8' EV 'to)t <I>U<HKO)t [vgl . 3 1 A 1 , 56 ] <P1l<H . . . 'tOV 8E [Empedokles] 'A va�ayopou 8taKoucrat Kal. ITu8ayopou Kal. 'tou �EV 'tT,v crE�vo'tll'ta SllArocrat 'tou 'tE �tOU Kal. 'tou crxit�a'to�, 'tou 8E 'tT,v <pucrtoAoytav. ARIST. Rhet. B 23 . 1 398 b 9 Kal. w� 'AAKt8a�a� [O . AI I 1 55 fr. 5. S], o'tt 1tav'tE� 'tou� crO<pOU� 'tt�&mv. IT<iptot youv 'APXtAOXOV Kat7tt p �Aacr<pll�Ov ov'ta 'tE'tt�itKacrt . . . Kal. 'I'taAtro'tat IT u8ay6pav Kal. Aa� 'l'aKllVOl. 'A va�ay6pav �EVOV ov'ta E8a'l'av Kal. 'tt�ro<HV E'tt Kal. vuv.

5. DIOG. LAE RT. VI I I , 56. Alkidamas, în tratatu l său

Despre fizicăl6, n e informează . . . c ă (Empedocles) ascu lta ca d iscipol prelegerile lui Anaxagoras şi pe ale lui Pythagoras, i m itând c u râvnă seriozitatea vietii şi a purtărilor a cestu ia 1 7 , iar pe de a ltă parte doctrina celui d intâi d espre natură l 8. ARISTOTE L, Retorica II, 23. 1 398 b 9. Şi după c u m ne spune Alkidamasl9, toti oamen iiîî cinstesc pe întelepti . în orice caz parien i i l-au cinstit 8


pe Arc hi lochos , deşi era un defă imător2o ( . . . ) . I a r ita licii l-au c instit pe Pythagoras şi cetătenii din La mpsa kos i­ au fă cut îngropăciune cu onoruri l u i Anaxagoras, deşi era stră i n . Şi până astăzi le mai a rată încă c insti re . 6 . D I O G . I X 38 boni 8E (D e m o k rit), <P11O'tV 6 epaO'uAo� , �l1AW't1l� yqOV€Vat 'tmv nu8ayoptKmv' aAAa Kat mhou nu8ayopou �€�V11'tat 8au�a�wv mhov EV 'tmt 6�wvu�wt O'uyypa��a'tt (n ă m l i c h nu8ayoP11� c a p . 46 ; vgl. 68 A 33 . B I 1 ). 1tav'ta 8 E bOK€iv 1tapa 'tOU'tou Aa�€i v Kat au'tou b' <Xv aK11KO€Vat, ti �n 'ta 'tmv Xpovwv E�ax€'to. 1tav'tw� �€v'tOt 'tmv nu8ayoptKmV 'ttvo� aKouO'at <P11O'tv au'tov rAauKo� 6 �P11y i vo� Ka'ta 'tou� au'tou� Xpovou� au'tmt yqovro�. P o r p h . V . P . 3 �OUpt� b ' 6 Laflto� EV b€U't€PWt 'tmv "wpwv [FGrH ist . 7 6 F 23 I I 1 45] 1taiba 't' au'tou (d es Pythagoras) avaypa<ptt 'Aplfl v11O''tov Kat btbaO'KaAov <P11O't y€v€0'8at �l1flOKPl'tou . 'tov b' 'APlfl v11O''tov Ka't€A8oV't' a1to 'tft� <puyft� xaAKouv avâ811fla 'tmt l€pmt 'tft� "Hpa� ava8€ i val 't1lV btafl€'tpov EXOV EYYU� bUO 1tilX€wv , ou E1tlypaflfla T\V Eyyqpaflfl€VOV 'tOb€'

nu8ayop€w <plAO� ulo� 'Aplflv11O''tO� �' av€811K€ 1tOAAa� E�€UpWV ti vt AoYOt� O'o<pla�. 'tou'to b' aV€AoV'ta Lî�ov 'tov apflOVtKoV Kat 'tov Kavova O'<p€'t€ptO'afl€VOV E�€VqK€iv w� tblOV. tiVat flEV ouv E1t'ta 'ta� avayqpafl�€Va� O'o<pla�, bta bE 't1lV fllav, llv Liflo� U<pdA€'tO, O'uva<pavt0'8ftvat Kat 'ta� ăAAa� 'ta� EV 'tmt ava8i1flan yqpaflfl€va�. 9


6 . D I O G . LA E RT. I X , 3 8 . < D e m o c rit> , s p u n e Thrasylos2 1 , a fost, p a re-se , u n adept a l pythagoricilor, ba chiar şi a m inteşte de Pythagoras, a d m irându-I într­ o scriere cu acelaşi nume (intitu lată Pythagoras, ef. Democrit, A , 33, B 1, 1 ) . S-ar părea că toate ideile le­ a r fi luat d e la e l şi, dacă n u s-a r împotrivi cronologia , a r putea fi socotit d iscipolul acestu ia22• Î n orice caz, G l a u kos din Rhegion , c a re era un contempora n al să u23 , spune că a fost instru it de unul d intre pythagorici. P O R P H Y R I O S , Viata lui P yth agoras 3 Iar D u ris d i n Sa mos24, în cartea a doua a scrierii sale intitulată Anale (FGrH ist. 76, F, 23, I I , 1 45) consemnează pe un fiu <a l l u i Pytha goras> , pe n u m e Arimnestos25, şi ne spune că a fost înv ă t ă t o r u l l u i D e m o c r i t . A r i m n estos d e c i , întorc ându-se d i n exi l , consa cră în te m p l u l H e re i u n d a r votiv d e a ra mă26, c u u n d ia metru d e a proape doi cot i . Şi e ra g ravată pe a cest dar u r mătoa rea epigramă: M-a consa crat Arimnestos , fiu l i u b it a l l u i Pythagoras, F i i n d c ă e l a izvod it m u lte < a rte> întelepte între p roporti ile muzicale27• Acest dar votiv a fost furat de Simos, armonicianul, iar a cesta , d upă ce şi-a însuşit formula monocord u l u i28, a d at-o în vileag c a şi c u m a r fi fost a l u i proprie . Şi e r a u c o n se m n a t e în e p i g r a m ă ş a pte a rte ( s a u " " ra porturi întelepte ) , însă d i n cauza uneia singure , pe c a re o în l ă t u ra s e S i m os29, au d is p ă rut şi c e l e l a lte înscrise pe darul votiv. 10


6a . PROCL. in Eucl. 65, 1 1 Fr . (nach Eudem fr. 84; nach 1 1 A 1 1 ; vgl . 85 B 1 2) �E'ta bf. 'tou'tov (Thales) Ma�EpKo<;

6 L'tllO'lXOPOU 'tou 1tolll'tOU abEA<po<; 00<; E<p(X\Jfa�Evo<; 'tft<; m: Pl YEOJ�E'tpiav O'1tOubft<; � Vll�OvEUEîm . . . E1tl bf. 'tOU'tOl<; n. 'tTtV 1tEPl a\>'tTtv <plAoO'a<piav Ei<; O'xft�a 1tmbEia<; EAEU8€pou �E't€O''tllO'EV ăVOJ8EV 'ta<; aPXa<; mhft<; E1tlO'K01tOU�EVO<; Kal aUAOJ<; Kal VOEp&<; 'ta 8EOJp,,�a'ta blEPEUVoo�EVO<;, 0<; bTt Kal 'tTtV 't&V ava AOYOV 1tpay�a'tEiav Kal 'tTtV 't&v KOO'�lK&V O'Xll�a'tOJv O'uO''taO'lv aVEupEv. 6a . PROCLOS, Comen tarii la Euc/id 65 , 1 1 Fried l . ( d i n Eudemos fr. 84; d u p ă 1 1 , A 1 1 ; c f . 85 B 1 2) . După acesta U. e . Tha lesL este a m i ntit M a mercos, frate le poetu l u i Stesicho ros30, ca unul c a re s-a a pucat d e st u d i u l g e o m e tr i e i ( . . . ) . A d ă u g â n d l a stră d a n i i l e acestora stu d i i l e sa l e , Pyth a g o ras a tra nsfo r m a t f i l os o f i a refe r ito a re la g e o m etr i e , p e n t r u a - i d a c o n f i g u ra t i a u n e i e d u c a t i i l i b e ra l e3! , e x a m i n â n d principiile e i d e bază , ce rcetân d ration a l ş i abstract teore mele a cestei ştiinte . E I , de fapt, descoperise şi teoria n u m e re l or i r a ti o n a le (sa u a p r o p o rt i i l o r) ş i constructia figurilor cosmice32• 7.ARISTOl Meta ph . A 5 986 a 29 Kal yap EY€VE'tO 'tTtV ilAlKiav 'AAK�aiOJv <V€O<;> E1tl y€poV'tl nu9ayopm. Aus des Aristateles Buch nEpl 't&v nu8ayopEiOJv (fr. 1 9 1 Rase) sta mmt d i e e rste Aufze i c h n u n g d e r Pyth a g a ras­ legende . Excerpt bei APOLLON mir. 6 'tOU'tOl<; [ Epimen ides, Ar isteas, Hermatimas, Abaris, Pherekydes] bf. E1tlYEVO�EVO<;

nu8ay6pa<; MVllO'apXOU uia<; 'tO �f.\I1tp&'tOV blE1tOVEÎ'tO


1tEpt 'ta �a8illl a'ta Kat 'toue; upt8�oue;, UO"'tEPOV OE 1tO'tE Kat 't11e; <I>EPEKUOOU 'tEpa'to1tOtiae; OUK U1tl�0"'tll. Kat yap EV ME'ta1tOvnrot 1tAoiou dO"EPXO�EVOU <popnov EXOV'tOe; Kat 'tffiv 1tapa'tuxov'trov EUXO�EVrov O"roO"'tOV Ka'tEA8ElV Ota 'tov <p0p'tOV E<pEO"'tffiO"a 'toihov d1tEÎv 'VEKPOV 'toi vuv <paV1lO"E'tat u� lV O"ffi�a iXyov 'to 1tAOlOV 'tou'to'. [vgl . Andro n . den Theopomp a usschreibt nach Porphyr, bei Eus. P. E. x 3 , 6]. 1tâAtV O' EV KauAroviat, we; <PllO"tV 'APlO"'tO'tEAlle; <1tPOUO"1l�llVE 't1lV AEUK1lV ă.pK'tOV. Kat 6 au 'tOc; 'AptO"'tO'tEAlle;> ypâ<prov 1tEpt au'tou 1tOAAâ �EV Kat iXAAa MYEt Kat ''tov EV TUPPllViat, <PllO"iv, OâKvov'ta 8avâO"t�ov o<ptV au'toe; OâKVroV U1tEK'tEtVEV'. Kat 't1lV ytvO�EVllV 8E O"'tâO"t v 'tOle; nu8ayopEiOte; 1tPOEt1tElV. OtO Kat de; ME'ta1tOVnov U1t11PEv U1tO � 1l0Evoe; 8EroP1l8Eie;, Kat uno 'tou KâO"a 1to'ta�ou otaf3aivrov cruv iXAAOte; llKouO"E <proV1lV �EyâAllV U1tEP iXv8pro1tov ' nu8ayopa, xalpE'. 'toue; OE 1tapov'tae; 1tEptOEEle; YEvE0"8at. E<PâVll 8E 1tO'tE Kat EV Kp6'trovt Kat EV ME'ta1tonirot 't11t au't11t "�Epat Kat mpat. EV 9€â'tp<l)t & Ka81l�EV6c; 1tO'tE E�aviO"'ta'to, we; <PllO"tv 'AptO"'tO'tEAlle;, Kat 'tov rOWV �llPOV 1tapE<PllvE 'tOle; Ka811�EVOte; ilie; Xpooouv. AEL . V. H, 11 26 'Aristotelis (fr, 1 9 1 ) AEyn U 1t O 'tffiv K po'tro Vta'tffiv 'tov n u8ayopav 'A1tOAArova 'Y1tEpf30PEWV 1tpocrayopEUE0"8at. IV 17 EoiooO"KE n. 't0Uc; uv8pW1tOUC;, on KpEt't'tovrov yEyEVll'tat O"1tEp�â'trov il Ka'ta 't1lV <pUO"t v 't1lV 8Vll't1lV. Folgen die oben 1 98 , 40 ff, berichteten Beweise , Kat MUAAiav OE 'tov Kpo'troVtâ'tllV U1tE� vllO"Ev, on Mioae; 6 rOpOiou EO"'tl v 6 <I>pu�, Kat 'tov unov OE 'tov AEUKOV Ka'tE\jfllO"EV u1to�Eivav'ta au'tov. IAMBL , V. P. 3 1 10"'t0PEÎ Of Kat 12


'A P 10"1"O'tEAll� E V 'to î � nEpl. 'tfi� n UeaYOplKfi� qnAoO"o<pia� [fr. 1 92] �haipEcriv tlVa 'tOl<XVOE \mo 'tmv avop&v EV 'toî� 1t<Xvu a1tOpp,,'tOl� Ola<pUA<X't'tEcr8al' 'tou AOY1KOU sonou 'to �Ev EO"n eE6�, 'to OE ăvepo)1tO�, 'to OE otov nueay6pa�. 7. A R I STOT E L , Me taph. I CA) , 5 , 986 a 2 9 . Se pare c ă ş i A l k m a i o n d i n C roto n a ş i-a în s u ş i t a c e a stă conceptie33, fie că a îm prumutat acest fel de a vedea de la pythagorici, fie că d iscipolii lui Pythagoras au preluat teoria de la dânsul; căci tineretea lui Alkmaion a coincis cu vre mea când Pythagoras era bătrân34. A P O L LON I O S , Mirab ilia 6 ( P r i m a c o n se m n a re a legendei lui Pythagoras preluată sub formă de excerpt din cartea lui Aristotel , Despre Pythagorei, fr. 1 9 1 Rose) . Ve n in d d u p ă a ceştia ( d u p ă E p i me n i d e s , Ariste a s , Hermotimos, Abaris, Pherekydes)3s, Pythagoras, f i u l l u i Mnesarchos s-a osten it mai întâi c u ştiintele - îndeosebi cu învătătura despre n u mere. Iar mai târziu n-a fost stră i n nici de meşteşug urile l u i Phere kydes referitoare l a m i r a c o l e 36. C ă c i o d a t ă , c u m i n t r a în r a d a Metapo nt-u l u i31 o navă în că rcată c u mărfuri, în timp ce o a m e n i i care se aflau de fată se rugau să acosteze t e a f ă r ă din pricina încărcătu rii, stând Pythagoras în fata lor le-a spus: J n a d evăr o să se a rate că această navă duce trupul unui mort " . 38 Şi apoi, iarăşi, în Caulon ia39, <pre c u m ne spune Aristote l , a tă lmăcit se mnele, prevestind u rsoa ica cea a ibă> . <Acelaşi filosof>40, printre a lte le m u lte pe care le scrie despre e l , mention ează că "î n Etruria a ucis un şarpe cu muşcătură mortală , muşcându-I el însuşi " .41 Şi 13


le-a m a i prevestit pythagoricilor răscoala Împotriva sectei42• În urma răzvrătirii (Pythagoras) se Îndepărtă , fugind d i n M eta pont, fără să-I vadă nimeni. Şi cum trecea prin vad , sub malul fluviului Kasa , dimpreună cu a ltii, auzi glas mare , mai presus de puterea unui om: " " Bucură-te , Pythagoras .43 Iar cei de fată s-au speriat foarte . Şi odată se ivi În ace laşi timp, În aceeaşi zi şi la aceeaşi oră , În Crotona şi În Metapont. Iar altădată , c â n d se a f l a l a teatru , s-a r i d i c a t brusc , pre c u m relatează Aristote l , şi a lăsat s ă s e a rate , celor d i n preajmă , coa psa l u i , care era d e aurM• AEL. , Varia Historia 1 1 , 26. Aristotel, (fr. 1 9 1 ) ne spune că Pythagoras era numit de către c roton iati Apolion Hyperboreanul45• IV, 1 7 . Pythagoras îi Învată pe oameni că el s-a născut din sământa unor făpturi mai puternice mai presus de firea cea muritoar�. (Urmează mărturiile din pasajul excerptat mai Înainte cu privire la diferitele apar�ii minunate.) Şi lui Myllias crotoniatulîi aminti că este Midas frigianuL fiul lui Gordios47 şi mângâie vulturul alb pe care l-a lăsat să se apropie de el. IAMRLlCHOS, Viata lui Pythagoras 3 1 Ne informe ază Aristote l , În cele scrise Despre filosofia p ythago rÎcă, precum că bărbatii din secta lor păstrează printre cele mai secrete Învătături următoarea diviziune: În a lcătuirea fiintei rationale o parte anume fiintează ca divinitate, alta ca om şi alta În felul lui PythagoraSIB. 8 . C LE M . AL. Stro m . 1 62 ( 1 1 39, 17 St . ) Ou9ayopac; jlE.V ouv MVTlO'apxou :EajltOC;, WC; <PTlO'tv 'l1t1to�o'toC;, ffiC; OE. 'APtO''tOţ,EVOC; EV 'tO)l Ou9ayopou �i((ll [fr. 1 FHG II 272] 14


Kat 'Apicr'tapxo� ['APlcr'tO'tEÂ:Il� Preller, fr. 1 90 Rase] Kat eE01tO�l1tO� [ FGrH ist . 1 1 5 F 72 II 550] TUPPllvo� liv, m� &E NEav81l� [FGrHist. 84 F 29 II 1 98] LUPlO� il TUplO�. wcr'tE tivm Ka'ta 'tou� 1tAdcr'tou� 'tOV Ou8ayopav BâpBapov 'to yEVO�. DIOG. VIII 1 m� 'APlcr'tO�EVO�, TUPPllvo� a1to f.uâ� 't&v vllcrOJV a� EcrXOV 'A81lvaîol TUPPllVOU� €KJ3aA6� [Lemnas, vgl. Neonthes b. Parph. V. P. 2). DIOG. I 1 1 8 'APlcr'tO�EVO� &' tv 't&l OEpt Ou8ayopou Kat 't&v YVOJpiflOJV au'tou [ o . O. fr. 3] <P1l0"l voollcrav'ta au'tov [Pherekydes 7 A 1 ] {mo Ou8ayopou 'ta<pilvm €V L111AOJl. PORPHYR . V. P. 9 YEyovo'ta &' €'t&v 'tEcrcrap<:XKov't<:X <PllO"lV o 'APlcr'tO�EVO� [ o . O . fr. 4] Kat op&V'ta 't1lV 'tou OOAUKP<:X'tOU� 'tupavvi&a cruV'tOVOJ'tEpaV oucrav, wcr'tE KaA&� EXElV €AEU8EPOJl av&pt 't1lV €mcr'tacriav 'tE Kat &Ecr1to'tdav [fl1l1 U1t0flEVElV, OU'tOJ� &11 't1lV d� 'I'taAiav ă1tapm,v 1tOlllcracr8m. THEOL. ARITH M . (ous Anotalias) p. 40 Ast 'A V&pOKU&ll� &E o Ou8ayoplKo� o OEpt 't&v cruflBoAOJV YP<:X\j1a� Kat EuBoUAi&ll� o Ou8ayoplKo� Kat 'APlcr'tO�EVO� Kat 'I1t1toBo'to� Kat NE<:xv81l� oi <'ta> Ka'ta 'tov ăv&pa avayp<:X\j1a v'tE� O"l� E'tEcrl 'ta� flE'tEfl\j1UxwcrEl� 'ta� aU't&l cruflBEBllKUia� E<pacrav YEyOVEvm. flE'ta 'tooau'ta youv E'tll d� 1taAl'Y'YEvEmav €A8Eîv Ou8ayopav Kat ava�ilcrm mcravEl flE'ta 't1lV 1tpw'tllV avaKuKAOJO"lV Kat €1t<:Xvo&ov 'tou a1to E� \j1UXOY O VlKOU KuBou , 'tou & ' au'tou Kat a1to­ Ka'tacr'tanKOU &la 'to cr<palPlKOV, m� &E Kat ăAAllV &la 'tOU'tOJV av<:x�1l0"l V EcrXE ' rol Kat crUfl<pOJVE î 'to Eu<popBou 't1lV \j1UX1lV €crXllKllval Ka't<:X YE 'tOU� XPOVOU�' yap Kat l& E'tll E'Y'Ylcr'ta a1to 't&V TPOJlK&V icr'topEî'tm flEXPl 3EVO<p<:XVOU� 'tou <pUO"lKOU Kat 'tmv 15


'A VaKpEOV'tO� 'tE Kal nOAuKpa'tou� xpovrov Kal 'til� U1tO 'Ap1tayou 'tou M1Îoou 'Iwvrov 1tOAtopKta� Kal aVa(J'tacrEro�, fl v <l>roKEl� <j>UYOV'tE� MacrcraAtaV wlKllcrav' 1tam yap 'tOU'tOl� 6�oxpovo� 6 n . · U1tO Ka�pucrou youv icr'topEl'tal A tyu1t'tov EAOV'tO� cruVlltx�aAro'ttcr9at EKEl cruvota'tptl3rov 'tol� iEpEum, Kal d� BapuAffiva �E'tEA9ffiv 'ta� BapPaptKa� 'tEAE'ta� � U1l9ilvat, O'tE Ka�pucrll� 'tilt nOA uKpa'tou� �EXpt 'tupavvtot cruvEXPOVEt, fjv <j>EUYrov d� Atyu1tp'tov �E'tilA9E nu9ayopa� . Ol� ouv a<j>atpE9dcrll� 'til� 1tEptOOOU ('tou't' €crn ol� 'tffiv m� E'tffiv) AOma ytVE'tat 'ta 'tOU Piou au'tou 1tp. DIOG. VIII 4 'tou'tov [ Pythagoras] <j>llcrtv 'HpaKAEioll� o nOVnKO� [fr. 37 Voss, v. Î. a. s. 7 B 8] 1tEPl au'tou 'taOE AEYEtV, w� Elll 1to'tf. yqovffi� AieaAtOll� Kal 'Ep�ou uio� vo�tcr9Eill' 'tov Of. 'Ep�ilv El1tE 1 V aU'tffit EAEcr9at o n â,v pOUAll'tat 1tAT]V a9avacrta�. ai't1Îcracr9at ouv �ffiV'ta 1ml 'tEAEU'tffiv'ta �v1Î�llv €XEtV 'tffiv cru�Patvov'trov. EV �f.V OUV 'til1 �roilt 1taV'trov ota� Vll�ovEucrat· E1td of. a1t09aVOl, 'tllpilcrat 'tT]V aU'tT]v �vit�llV. Xpavrot o' Ucr'tEPOV d� EU<j>opPov EA9ElV Kal U1tO MEVEAEro 'tpro9ilvat. o o' EU<j>opPo� €AqEV, w� Ai9aAtOll� 1t0'tf. yqOVOt, Kal on 1tap' ' E p � o u 't0 o ffi p o v A a P O t K a l 'tT]V 'til� \jf u X il � 1tEpmOAllmv, w � 1tEptE1tOAit911 Kal d� Ocra <j>U'ta Kal. �ffila 1tapEYEVE'tO Kal Ocra il \jfUXT] EV 't&t "AtOllt E1ta9E Kal ai Aomal 'ttva U1tO�EvoucrtV. (5) E1tEtOT] of. EU<j>opPo� a1t09aVOl, �E'taPilvat 'tT]V \jfUXT]V au'tou dt; 'Ep�on�ov, o� Kal au'to� 1ttcrnv 9EAroV OOUVat E1tavilA9Ev d� ppayxioa� Kal dcrEA9ffiv d� 'to 'tou 'A1tOAArovO� iEpOV E1tEOEtSEV fjv MEvEAao� aVE911KEV 16


ucr1tlDa (i:: <j> T\ yap au'tov, <)'(' U1tE1tAEt h: Tpola<;, uva8€lvm 't&t 'A1tOAAWVt 'tilv ucr1tlOO) Dtacr€crT\1tul:av iîDT\, JlOVOV DE DtaJlEvov 'to EA€<j>avuvov 1tpOaW1tov. E1tEtDil DE 'EpJlouJlO<; u1tE8av€, y€vEcr8m n6ppov 'tov �ijAtoV UAtEa' Kat 1tav'ta 1taAtV JlVT\JlOV€UEtV, 1tCD<; 1tp6cr8€v Ai8aA1DT\<;, €i't' EUq>op�o<;, IOha EpJlouJlo<;, IOha nuppo<; yEVOt'tO. E1t€tD il DE nuppo<; u1tE8av€, y€vEcr8m nu8ayopav Kat 1tav'twv 't&V EiPT\JlEVWV Jl€vilcr8m. Pherekydes Lehrer des p, s. 1 A 1 l a . '

-

8. CLEMENf DIN ALEXANDRIA, Stromat. 1, 62 OI, 39; 1 7 St,), Pyt h a g o ra s , fi u l l u i M n esa rc h o s , e ra d e c i d i n Samos, după c u m spune Hippobotos�9; d a r d u pă cum ne informează Aristoxe nos, În scrierea sa despre Viata lui Pythagoras (fr, l F H G I I 272) . Ia fel ca Aristarh (sa u Aristote l - fr. 1 90 Rose) şi Theopomp (FGrH ist. 1 1 5, F, 72, 1 1 , 550) era etrusc50• Însă după Nea nthes (FGrH ist, 84, F, 29, 1 1 , 1 98) era fie siria n , fie d i n Tyr51 , Astfe l Încât, d u pă majoritatea a utorilor, Pythagoras era de neam barbar. DIOG. LAE RT. VI I I . 1 . Însă , potrivit lui Aristoxenos, era etrusc , de obârşie din una d in insulele pe care le-a u stă p â n it aten i e n i i . d u p ă c e izgon iseră p e etru s c i (Lemnos - conf. N e a n t h e s la PORPHYRIOS, Viata lui Pythagoras 2) . DIOG , LAERT. 1 . 1 1 8 . Însă În scrierea sa Despre Pythagoras şi discipolii săi, Aristoxenos (fr. 3) afirmă că el (Pherekydes) 52 , murind , d u pă ce fusese b o l n a v , a fost În g r o p a t de Pyt h a g oras la D e l o s . PORPHYRIOS, Despre viata lui Pythagoras 9. Şi ne m a i spune Aristoxenos (cf, supra fr, 4 ) că fiind Pytha goras În vârstă. de patruzeci de a n i şi văzân d că tirania lui Polycrates53 se Întă rea peste măsură astfe l Încât u n bă rbat l i b e r nu mai putea suporta a utoritatea de stat .

11


şi despotismul e i - a ridicat ancora , îndreptându-se spre I ta l i a . T H E O L . A R I T H M . , ( d i n A n a t o l ios) p . 40 Ast . Androkydes pythagoreicul, cel care a scris lucrarea Despre sim b oluri, E u b u l i d e s , tot un pyt h a g o r i c , A r i stox e n o s , H i p p o b o t o s ş i N e a n t h e s - c a re a u conse mnat elementele trad itiei referitoare l a acest bărbats4 - ne spune că metempsihozele întâmplate filosofu lui se petrecură În d e curs d e 2 1 6 a n i . După ce a trecut acest număr de a n i , Pythagoras ajunse la palingene ză55 şi a retră it ca şi cum, după cea d intâi rotatie a ciclului şi întoa rcere a cubului număru l u i şase , psihogoni c , (fiind a cesta capabil de a reveni la pozitia initială în virtutea naturii sale sferice56, prin asemenea potriviri , el a r fi obtinut a ltă perioadă a vietii rege ner­ ate . Cu această m ă rturie concordă şi afirmatia că e l că pătase într-o vre me sufletul l u i Euphorbos57 • Efectiv, d u p ă cercetă rile istori c e , sunt 5 1 4 a n i de la eve n i­ mente le războiului troian până la epoca lui Xenofa n f i losofu l n a t u r i i (fiz i o l o g u l) , a l u i A n a c re o n ş i a l u i Polycrates58 , când s-a petrecut şi răzvrătirea ionien ilor a se d i a ti de H a rp a g o s M e d u l , f u g i n d a tu n c i d i n această împresura re foceenii pribegi care întemeiară M assa lia59. Dec i , Pythagoras era conte mpora n cu toti a ceştia . Se m a i povesteşte că după ce Cambyses cucerise Egiptu l , Pythagoras fusese luat prizonier acolo, pe c â n d t o c m a i îi f r e c v e n ta pe s a c e rd o t i60• Şi mutând u-se apoi la Babilon61 , a fost initiat în misteriile b a r b a re la v re m e a c â n d d o m n i a l u i C a m byses c o i n c i d e a c u tira n ia l u i Polycrates, d e c a re fugise filosofu l şi trecuse în Egipt. Dacă vom scădea aşadar de două ori n u m ă ru l de a n i a l a cestui ciclu (<;:eea ce înseamnă de două ori 2 1 6 a n i ) , ne mai ră mân 82 d e 18


a n i62 pe ntru d u rata vietii sa l e . D I O G . LAE RT. V I I I , 4 Hera kleides Ponticul (fr. 37 Voss, cf. şi Pherekydes 7 , B 8) ne spune că a cesta (Pythagoras) povestea despre el ur mătoarele : cum că ar fi de obârşie (prin naştere) , un Aitha lid şi era socotit fiu l lui Hermes63• I-a spus deci H ermes să aleagă orice şi-ar dori , în afa ră de nemurire . E I atunci i-a cerut ca atât în timpul vietii , c â t şi după ce s-a r fi săvârşit, să poată păstra me moria celor întâ mplate . Astfe l , cât era încă în viată putea să-şi a d u c ă a m inte de toate , iar d u p ă moa rte la fe l a păstrat aceeaşi a mintire . Ceva m a i târz i u , sufletul l u i a intrat în tru p u l l u i Euphorbos, care a fost ră n it de Menela uM• I a r Euphorbos spunea că fusese cândva un Aith a l id şi că darul său îl primise de la H e r mes. Povestea ciclului m igratiilor sale: c u m se reînca rnase , în ce pla nte şi în ce animale intrase , câte pătimise sufletul lui în H ades şi toate întâ mplările, c âte le mai aşteaptă pe celelalte suflete <în mete mpsihoză > . (5) După ce a murit Euphorbos, sufletul lui s-a mutat în trupul lui Hermotimos, care , dorind şi e l să dea mărturie (că fusese însuşi Euphorbos) s-a întors la Bran h izi65• Şi mergând la sanctuarul lui Apolion , arătă acolo scutu l consa c rat de Menelau (că c i , după c u m spunea e l , c â n d plecase a cest erou d e la Tro i a , pentru a naviga spre casă , îşi consac rase scutu l lui Apolion) . Iar acum era d ej a p u t re d : r ă m ă s e s e din a c e l s c u t n u m a i îmbrăcămintea d e fildeş. După c e a murit Hermotimos, a renăscut în p e rsoa n a l u i Pyrr hos , un pesc a r d i n Delos66• Ş i d i n n o u îşi. a m intea d e toate : c u m fusese mai îna i nte Aitha l i d u l , apoi Euphorbos, apoi Hermo­ timos, pe urmă Pyrrhos . I a r d upă ce a m urit Pyrrhos, se 19


născu Pythagoras, ca re-şi a m intea de toate ce le mentionate aici. (Pentru P h e re ky d e s , maestru a l lui Pythagoras, vezi şi 7 A, 1 - 7 a DK) . 8a . P OR P H Y R . V. Pyth. 1 8 Errd 6E 'til� 'l't<lAtU� ErrE�T\ KUt EV KPO'tOJVl EYEVE'tO, CPT\OlV 6 LllKUtUPXO� [fr. 20 FHG I I 2441, ro� aV6po� acplKo�EVOU rroA urrAâvou 'tE KUt rrEpl HOU KUt Ku'ta 'tllV i6tuv cpum v urro 'til� 'tUXT\� EU KEXOPT\YT\�EVOU ('t1lV 'tE yap iMuv dVal EAEU8EPlOV KUt �EYUV Xâpl v 'tE rrAdO''tT\v KUt KOO'�OV Errt 'tE 'til� cpOJvil� KUt 'tOU il80u� KUt Errt 'tWV ăAAOJV Cx rrâv'tOJv €XElV), OU'tOJ� 618Eî Val 'tllV KPO'tOJV1U'tWV rrOA1V, W<H' Errd 'to 'tWV YEp6V'tOJV apXEÎov 6!,uXUYWYllO'EV rroAAa KUt KUAa 61UAEX8d�, 'toî� VEOl� rrâAlv i]�llnKa� ErrOl1lO'u'to rrUpalVEO'El� urro 'twv apxov'tOJv KEAE'\)()8Ei�' �E'ta 6E 'tuu'tu 'toî� rralO'tv EK 'twv 616UO'KUAdOJv aep6Ol� O'UvEA80umV' E t 'tU 'tU î� YUVal�t KUt YUValKWV O'UÂ.AOYO� UU'tWl KU'tEO'KEUâ0'8T\. (19) YEVO�EVOJV M 'tm�)'tOJv �qâA T\ rrEpt uu'tou T\u�1l8T\ Mţ,u, KUt rroAAou� �EV €AU�EV E� uu'til� 'til� rroAEOJ� 6�lAll'ta� ou �ovov ăV6pa� aAAa KUt YUVUîKU�, rov �lâ� YE eEUVOU� KUt 61E�01l8T\ 'touvo�u, rroAAou� 6' arro 'til� O'UVEYYU� �up�âpou xwpu� �umAEî� 'tE KUt 6uvâO''tu�. il �EV OUV €AqE 'toî� O'uvoumv, OU6E d� €XEl cppâO'al �E�UtOJ�' KUt yap 0'06' i] 'tUXOUO'U ilV rrup' uU'toî� mOJrr1l. �âA10''tU �EV'tOl YVWP1�U rrupa rrâmv EYEVE'tO rrpw'tov �EV ro� a8âvu'tov dVUt CPllm 'tllV 'l'Uxf]v, El'tU �E'tu�âAAO,\)()UV d� ăAAU YEVT\ �W1OJV, rrpO� 6E 'tOU'tOl� an KU'ta rrEplOOOU� nva� 'ta YEVO�Evâ rro'tE rrâA1V ytVC'tal, vfoV 6' oUOCv Cxrr� fun Kut On rrâvm 'tU yt�va €�'I'UXU �OYEvfl &î VOjlîSElv. cpatVC'tal yap E� 11lV EM.âfu 'ta OOy�u'tu rrp&t� K�tO'at 'tamu n'\fuy�. 20


8 a . P O R P H Y R I O S , Viata lui P yth agoras 1 8 . Ne spune Dikaiarchos (fr. 29 F H G I I , 244) , cum că ajungând Pytha goras în Ita l i a ş i sta b i l i n d u-se la C roto n a , se d oved ise a fi un b ă rbat c ălătorit, foa rte ales, bine înzestrat de soartă în privinta fă ptu rii sa le : era îna lt, avea înfătişarea unui om liber, cu totul fermecător, pe deplin armon ios (prin voce , prin purtările lui, prin toate celela lte)67 . Astfe l de senti mente izbutise el să inspire cetătii c roto n i atilor încât, d u p ă ce c âşt igase (prin " " psyc hagogie ) suflete le bătrân ilor c a re a l cătu i a u sfatul , rostind multe şi fru moase cuvântări, la îndemnul a rhontilo�8 a mai compus şi pentru tineri d iscursuri d e Îndreptare (parene ze) , potrivite sufletelor adolescente , şi apoi a cuvântat de asemenea pentru cop i i , care se strângeau de prin şco l i , în număr mare , şi, tot la fe l , vorbi pentru fe m e i , care s e adunaseră şi e l e ca să-I asculte . ( 1 9) Iar după ce se întâmplară aceste a , fa ima învătături i sale a crescut considera b i l şi a făcut multi adepti , fie în această cetate - n u n u m a i bărbati , c i şi fe m e i ( n u m e l e u n e i a s i n g u re d i ntre e l e , Thea n6, căpătând pretutindeni răspândire)69, fie chiar în tinutul barbar Învec inat , de unde veniră să-I asc u lte multi reg i şi stă pânitori . Ce spunea d iscipolilor care intra u în relatii c u dânsu l nu a r putea nimeni să a rate în mod sigur; c ă c i în cercurile lor tă c e re a n u ră m â n e a la voia întâ mpIării70• În orice caz d i ntre cele m a i cunoscute de toti era învătătura potrivit căreia sufletul este , după cum spune el, nemuritor iar apoi trece în a lte spec i i de vietuitoare . P e l â n g ă a cestea ma i sustinea că cele întâmp late se vor întâmpla cândva iarăşi, potrivit u nor perioa de ciclice, şi că în mod nemij locit nimic nu este n o u ; că t o a t e f ă p t u r i l e în s u f l e t i t e tr e b u i e să l e 21


considerăm fiinte pe care le uneşte Înrud irea . În mod evid e n t a c este o p i n i i Pyt h a g oras le-a i ntro d u s c e l d intâi În Elada . 9. - 6 1tEPl. 'tll<; otoao'KaÂta<; a1nou [ Pythag.] oi 1t€lOU<; 'ta �EV 'tmv �a811�anKmv KaÂoU�EvCOV E1tta'tll�mv 1tap' AiYU1t'ttCOV 'tE Kal. XaÂoatCOv Kal. <l>OtV1XCOV <paal.v EK�a8Eîv' YECO�E'tpta<; �EV yap EK 1taÂmmv xp6VCOV E1tt�EÂ1l8llvm Aiyu1tTIou<;, 'ta OE 1tEPl. apt8�ou<; 'tE Kal. ÂOyta�Ove; <l>Ot VtKa<;, XaÂoatOu<; OE 'ta 1tEPl. 'tov oupavov 8ECOpll�a'ta' 1tEPl 'tae; 'tmv 8Emv ayta'tEta<; K a l. 't a  O t 1t a 't m v 1tEPl. 't o v � t O V E1tt'tllOEu�(hcov 1tapa 'tmv Maycov <paal. OtaKOuam 'tE Kal Âa�E î v . Kal. 'tau'ta � E V aXEoov 1tOÂÂOV<; E1ttytyvmaKEtv Ota 'to yqpa<p8m EV {)1t0� vll�aat v, 'ta OE Âoma 'tmv E1tt'tlloEu�a'tcov ll't'tov Elvm yvmpt�a ' 1tA. i)v 'toaau'tllt YE ayvEim <Pllal v Euoo�oe; EV 'tllt E�06�llt 'tlle; rlle; 1tEptaOOu [fr. 36 Gisinger L'tOtXEîa a VI 1 1 9] KEpXlla8m Kal. 'tflt 1tEPl. 'tove; <pavoue; <PUYllt Kal <povEuav'tCOv, ilie; �i) �avov 'tmv E�,!,UXCOV a1tEXEa8m, aÂÂa Kal �ayEipOte; Kal. 811pa'topat � llOE1tO'tE 1tÂllmaSElv. STRAB. XV 7 1 6 (aus Onesikritos fr. 10 M O I I . ] d1tav'toe; o' [ Kala nos] on Kal nu8ayapae; 'tOtau'ta [Askese 1 ÂEyOt KEÂEUOt 'tE E�,!,UXCOV a1tEXEa8m K'tÂ. DI OG . V I I I 20 8uatme; 'tE EXPll'tO a'!'uXOte;, oi OE <pamv, on aÂEK'topm �avov Kal Ept<pOt<; yaÂa811voîe; Kal 'toîe; Âqo�EVOte; a1taÂtm<;, llKta'ta OE apvamv. O YE �i)v 'Apta'ta�EVOe; [fr. 7 F H G I I 2 7 3J 1tav'ta �EV 'ta ăÂÂa auy�copEÎV au'tov Ecr8tElv EWjfUxa, �avov o' a1tEXE<J8m �ooe; apo'tllP0<; Kal KPtOU. GELL. IV 1 1 , 1 opinio vetus falsa -

occup avit et con valuit Pythagoram philosophum non 22


esitavisse ex animalibus, item abstin uisse fabu/o quem Graeci KuallOV appellant. 2. ex hac opinione Callimachus poeta scripsit ( fr. 1 28) Kcd Kuallmv ă,rro xEipa<; EXEt v,

uV1mv'to<; EOECHOU, KUYW, ITu8ayapa<; w<; EKEAEUE, AEym. 4. Sed Aristoxenus musicus, vir litterarum ve terum di/igentissimus, Aristoteli phi/osophi auditor, in libro quem de Pythagora reliquit (a. O), n ullo saepius legumento Pytha­ goram dicit us um q u a m fab is, q u o n iam is cib us e t subduceret sensim alvum et levigaret. 5 . verba ipsa A ris toxeni (fr. 7 FHG I I 273) subscripsi. IT. OE: 'tmv 6<mpimv llaAl<Ha

'tov KuallOV EOoKillaO'Ev· AEtaV'tlKaV 'tE yap Ei Val Kal Otaxmpll'tlKav· 010 Kal llaA10''ta KEXPll'tal m)-cml. 6. porculis quoque minusculis et haedis tenerioribus victitasse idem Aristoxenus refert. 7. quam rem vide tur cognovisse e Xenophilo Pythagorico familiari suo et ex quibusdam aliis natu maioribus, qui ab aetate Pythagorae <haud tantum aberant> 1 2. 'AP10''tO'tEAll<; [<pp. 1 94] OE: IlTt'tpa<; Kal . . .

Kap8ia<; Kal UKaATt<Pll<; Kal 'tOlou'tmv 'tlvmv ă,AAmv umXE0'8ai <PllO'lV 'tou<; ITU8aYOP1KOU<;, Xpfjcr8at OE: 'toî<; ă,AAOl<;. Vgl. c. 52 . 9 . P O R P H YR . , ibidem 6 . Despre învătătu ra l u i (Pythagoras) cei mai m u lti a utori ne s p u n că elemen­ tele ştiintelor n u m ite matematice72 le-a învătat de la egipteni, chaldei şi fen icie n i . Căci eg iptenii se ocupau d e geometrie d i n vremuri străvechi; fe nicienii cu ltiva u ştiinta despre n u mere şi calcule iar chaldeii teori ile despre cer)3. N otiu nile cu privire la ceremoniile sacre închinate ze ilor şi celelalte practici aplicate în viată , e i ne spun că le-ar fi a uzit şi le-ar fi preluat de la magi. Şi notiunile de cult le cunosc destul de multi, fiindcă 23


sunt conse m nate în scris74, dar restul precepte lor sunt mai putin c u n oscute; în afară d o a r d e mentiunea fă cută la E u d oxos75 în c a rtea a şa ptea d i n Ocolul pământului (fr. 36 G i s i n g e r, Elemente VI , 1 1 9) , unde se spune că e l d ă d ea d ovad ă d e o neprihăn ire atât de mare şi d e o repu lsie atât d e considerabilă pentru vărsarea de sânge şi pentru cei care va rsă sângele , în cât nu numai că se a btinea de la consu marea ce lor însufletite , dar nici măcar nu se a propia vreodată de b u c ă t a r i sa u d e v â n ă to r i . STRABON XV, 7 1 6 ( d i n Onesikritos, fr. 1 0 M O I I . ) . . Ş i spunea (Ka la nos) 76 că ş i Pythagoras vorbea despre asemenea lucruri (d espre asceză) şi recoma n d a a btinerea d e la consumarea celor însufl etite . . . Ol O G . LAE RT. V I I I , 20. Şi a d u c e a ofra nde n u m a i d i n c e l e neînsufletite; iar unii s p u n c ă folosea la jertfe d o a r cocoşii s a u iezii neîntărcati şi aşa­ n u m itii p u rc e i de l a pte , d a r n i c i d e c u m m i e i i . Î nsă Aristoxenos (fr. 7 , F H G 1 1 , 273) ne spune că el îng ă d u ia s ă m ă n â n c i d i n toate c e l e l a lte a n i m a l e 7 7 , reco­ mandând n u m a i să te a btii de la carnea boului care trage la jug şi a berbecu l u i . A U LUS GELLl US, Noptile uttice I V, 1 1 . 1 . S-a răspâ n d it şi a că pătat crezare o veche părere greşită , potrivit căreia filosofu l Pytha­ goras n u obişnuia să mănânce d in carnea de a n i m a l . D e asemenea că e l s e a btinea s ă consume bobups pe care grec i i î1 numesc k yamos. 2 . Acord ând creza re aceste i opin i i , poetu l Callima chos (fr. 1 28) a scris: .

.

Să nu te-atingi de-a bobului grăunte indigeste; Cum Îndemna P ythagoras, la fel zic eu! 24


4. Dar muzicia n u l Aristoxenos (fr. 25 We hrli) , u n b ă rb a t foa rte p r i c e p u t Î n p ro b l e m e d e l iteratură veche, discipolul fi losofie i lui Aristote l , În cartea pe care ne-a lăsat-o despre Pythagoras ne spune că filosofu l de nici o a ltă legumă n u se folosea m a i des decât d e b o b , f i i n d c ă a cest a l i m e nt g o l e şte p e n e s i mt ite stoma c u l 80 şi-! uşurează . 5. Am copiat m a i jos Înseşi cuvintele lui Aristoxenos (fr. 7 , FHG I I , 273) : " Dintre toate legumele , Pythagoras c e l m a i m u lt a p re c i a bobu l , deoarece uşura d igestia şi e ra laxativ; d i n a ceastă cauză îl folosea foarte des " . 6. Acelaşi Aristoxenos mai mentionează c ă mânca d e asemenea pu rcei d e lapte şi carnea de i e d fragedă . 7 . S e pare că obtinuse a ceastă informatie de la Xe nophilos , u n pythagoric81 , prieten a l său , şi d e la a lti oa meni d intre cei mai În vârstă , care nu se aflau prea departe de vremea lui Pythagoras < . . . > 1 2 . Aristotel (fr. 1 94, c itat de Pluta r h , Moralia VII) ne informează că pythagoricii s e a btineau să consu me uterul şi i n i m a , iar d intre peşti, u rzica de mare şi a lte a limente de acest soi . Î nsă că e i mâncau din toate celela lte (conf. şi DK 52) . 1 0 . P LAT. d e re p . Eţ 600 A a')..,)"iJ. 01) Ei �1) 01l�oo1.at, lOtat nO't v TtyqHll v 1tatOdu<; uu'tO<; �&v AEYE'tat 'O�llPO<; YEVE0'9at, Ol EKEtVOV 1lyam.ov E1tt O'uvoumat KUt 'tOt<; UO''tEPOt<; 606v n vu 1tUpEooO'a v �tOU 'O�llptKllV, O)emEp nu9uyopu<; uu'to<; 'tE Ota<PEPOV'tW<; f1tt 'tOU'tWt Ttyu1t1l91l, KUt oi UO''tEPOt En KUt VUV nU9UYOpEtOV 'tP01tOV E1tO VO�a�ov'tE<; 'tou �tOU Ota<puvEt<; 1t1l OOKoumv d vat EV 'tot<; ăAAOt<; ; DIOG. VIII 45 TlK�U�E OE (Pythogoras) KUt KU'tU 't1)v f,ţllKOO''t1)v l)AU�maOu [540- 537], KUt uu'tou 'to O'uO''tll�u OtE�EVE 25


�EXPl YEVEWV EVVE<X ft K<Xl DEK<X. 46. 'tEAElYC<X10l yap EYEVOV'tO 'twv Hu9ayopdwv, OUC; K<Xl 'APlO"'tO�EVOC; [fr. 1 2 FHG I I 2 75] dbE, avoq>lAOc; 'tE 6 X<XAKlbEUC; ano 8palKTlC; K<Xl <l>aV'twv 6 <l>AlacHoc; K<Xl 'EXEKpa'tTlC; K<Xl �lOKAflc; K<Xl n OAU�V<X(J'toc; <l>AlacrlOl K<Xl <xu'to . îicr<xv b' aKp0<X't<Xl <l>lAoAaou K<Xl Eupu'tou 'tWV Ţ<xpav'tl vwv. 1 0 . P LATO N , Sta tul X , 6 0 0 A . Aşa d a r, nu se s p u n e o a re că H o m e r, în ti m p u l vietii sa l e , c h i a r d e n - a fă c ut-o p u b l i c , m ă c a r în p a rti c u la r a fost e l însuşi c ă l ă uza e d u c a t i e i82 unor o a m e n i care-I în d ră g e a u pe ntru că l i se în g ă d u ia să-i stea î n preaj m ă ş i c a re a u l ă s a t u r m aş i l o r o a n u m ită c a l e h o m e r i c ă d e v i a t ă , tot a ş a c u m Pyt h a g o ra s e ra d e ose b i t d e în d ră g it e l însuşi pe ntru a c e a stă m e n i re ş i , p â n ă în z i l e l e n o a stre , u r m a ş i i l u i , c a re n u mesc " pythagoric " u n a n u m i t fel d e viată , o a re n-a u aj u n s e i c u totu l d e osebiti printre c e i l a lti o a m e n i ? D I O G . LAE RT. VI I I , 45 E ra ( Pythagoras) în floarea vârste i l a vremea c e l e i de-a 6O-a olimpiade (540 - 537 î.e . n . ) ; i a r aşeză mântul şcolii sale a d ă i n u it p â n ă într-a noua sau a zecea generatie83• 46. Ultimii pythagorei au fost cei pe c a re i­ a m a i a p u c a t şi A ristox e n os (fr. 1 2 , F H G 1 1 , 2 7 5) : X e n op h i los d i n C h a l k is-u l traci c , P h a nton d i n P h l i u s , E c h ekrates, Dioc les ş i Po lymnastos tot d i n P h l i u s . E ra u a c e ştia d is c i p o l i i l u i P h i l o l a os ş i E u rytos 8�, pytha g o r e i d i n Ta rent. 1 1 . H I PPOL. Ref. I 2 , 12 (Dox. 557) �lObWpoC; bE 6 'EPE'tP1EUC; K<Xl 'APlcr'tO�EVOC; 6 �oumKoc; <p<xm npoc; Z<xpa't<Xv 'tov X<XA8alov EATlAU9EV<Xl nu9ayop<xv. 26


1 1 . H I PPOLYTOS , Refutatio 1 , 2 , 1 2 ( D . 557) . Diodor din Eretria şi Aristoxenos muzicianul (fr. 1 3 Wehrli) spun că Pythagoras a mers la Z a r a t a s c h a l d e u l (Za ra­ thustra) .

12. D I O G . V I I I 14 Kal 1tp6':l'toV [Pyt h . ] de; 'toue; EAAllvae; �E'tpa Kal cr'ta9�u dcrllyijcracr9at, Ka9u epllO'lV 'Aptcr'tO�EVOe; 6 �OUO'tKOe; [fr. 10 FHG 1127 4 ] . Porp h . V . P . 221tpocrflA90v o' au'tffit, we; epllO'l v 'Aptcr'tO�EVOe; [fr. 5 F H G I I 2 7 3 ], Kal AEuKavol Kal M EcrcrU1ttOt Kal nEUKEUOl Kal 'Pro�alot. Vgl. lambl. V. P. 24 1. '

1 2. DIOG. LAE RT. VI I I , 1 4. Şi cel d intâi (Pythagoras) ar fi intro d u s l a g r e c i u n ită t i l e de m ă s u ră (pentru 'Iungime) şi cele de greutate (unitătile pondera le) 86, după cum afirmă Aristoxenos muzicia n u l (fr. 24 Wehrli) . PORPHYRIOS, V P 22. Şi a u început să-I frecventeze lucanii, messa p i i , peucetii87 şi ro m a n i i (cf. şi IAM BL. , VP 24 1 ) . 1 3 . PO R P H . V. P. 4 aAAOt o ' E K eEaVOUe; 'tfle; nU9mvaK't0e; 'to YEVOe; Kpijcrcrlle; Ulov TllAauyfl nu9ayopou avaypuepouO'l Kal 9UYa1:Epa MUlav [vgl. 58 A ge g . E n d.l, 01 OE Kal 'Aptyvm'tllv (iliv Kal cruyypu��a'ta nu9ayopna crmt�Ecr9at) . Ti�atOe; [fr. 78 FHG I 2 1 1 ] o' lcr't0PEl 't1lV nu9ayopou 9uya'tEp<X Kal 1tap9EVOv oucrav 1lYE lcr9at 'tffiv 1tap9Evrov EV Kp0'trovt Kal yuvalKa 'tffiv yuvatKffiv. 't1lv o' olKlav �1l�l1'tpOe; lEpov 1t0lflcrat 'toue; KpO'trovtu'tae;, 'tov OE cr'tEvro1tOV KaAElv MoucrE lov. Vg l . DIOG. VIII 1 5 . l a m b l . V . P. 1 70 Y1l�av'ta OE 't1lV YEvv119E1crav au'tffit 9uya'tEpa, �E'ta 'tau'ta OE MEvroVl 'tffil KPO'troV1U'tll1 cruvOlKllcracrav,


&:yaytî v OUTlO<; roaTE 7tap8EVOV flf.V ouaav TtYEîa8at Tmv xopmv, yuvaîKa of. YEVOflEVllV 7tpWTllV 7tPOO"tfVat TO î<; �lOflO î<;· TOU<; of. METa7tOVTt vou<; Ola fl V1lflll<; EXOVTa<; ETt TOV nu8ayopav Kat flETa TOU<; aUTOU XPDVOU<; T1)v flf.V olxlav aUTOU f11lflllTpo<; lEpOV TEAEaat, TOV of. aTEVlO7tOV Mouatîov. I USTI N 20, 4 (aus Timaios ) Pythagoras c um annos viginti Crotonae egisset, Meta­ pontum emigravit ibique decessit: cuius tanta admiratio fuit ut ex domo eius templum facerent. V. Cic , d , fin , V, 2 , 4, PAP, HERC, 1 788 (Coli, alt, VIII fr, 4; Crbnert Ko/otes u, Mened, S 1 47 <EV of. KP1lTlll KaTEA8wv d<; TO 'Ioaîov ă>V<T>pOV

< . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . > Kat Ta 7tEpt 8E<mv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . EV> <X7tOPP1lTot<; <fla8wv <X7trjpEV> d<; KpOTlOva <Kat KaTEaTpE\jfEV E>VEV11KOVTa <ETll �toU<; Kat ETa><pll EV METa<7tOVTtwt> [na ml. Pytha goras]. 1 3 , P O R P H Y R I O S , Vita p, 4, I a r a ltii mai con­ semnează odraslele care i s-a u născut din Thean688 , fiica lui Pythonax - după nea m o cretană: Telauges a l lui Pythagoras ş i o fiică , Myia . I a r d u pă unii < a r m a i fi fost şi> Arignote (s-ar fi păstrat chiar d e la ele scrieri pythagoreice)69, Tima ios (FHG 566 F, 1 3 1 ) relatează În istoria lui90, că ea , nefii n d încă mă ritată , conducea corul fecioare lor din C rotona la vremea fecioriei , iar c â n d s-a căsătorit - coru l femei l o r91 şi că l o c u i nta <filosofului> a u Înc h inat-o croton iatii Demetrei , numind porticu l ei " locaşu l M uzelor" , (Compară de asemenea D I OG, LAE RT. VI I I , 1 5) , I A M BLI C H OS, VP, 1 7 0 , S p u n oamenii că însuşi Pythagoras nu era mai putin a d mirat pentru b u n a sa r â n d u i a l ă fa m i l i a l ă decât pentru filosofie, Căci după ce se căsătorise, pe fiica lui ce i s- a 28


născut, şi care s-a măritat apoi cu Menon croton iatu l , a în d ru mat-o în a ş a fel în cât l a v r e m e a fe c i orie i c o n d u c e a c o ru r i l e . Ş i o d a tă c e aj u n s e fe m e i e măritată s e a propia de a lta re cea d intâ i . I a r cetătenii oraşului Metapont păstrân d vie a mintirea lui Pytha­ goras chiar şi în vre mea ce urmă după anii vietii sa le, sfinti nd u-i casa au fă cut d i n ea tem p l u l Demetrei92, iar din portic Museion. I USTI N U S 20 , 4 (informatie luată din Timaios) . Pythagoras, după ce a petrecut douăzeci de a n i la Crotona , e m igră la M eta pont şi acolo se petre c u din viată . O a d m iratie atât d e m a re l-a înconjurat în acel oraş, încât locuitorii a u fă cut din casa lui un templu (cf. C icero, De finibus V, 2, 4) . PAPYRUS H ERC U LANENSIS 1 788 (Col I . a lt. VI I I fr. 4) . Şi mergând apoi în Creta , (Pythagoras) cercetă peştera m u nte lui Ida < . . . >93 , i a r după c e învătă d o ctrina d espre zei cuprinsă în preceptele secrete , plecă mai departe la C rotona . M uri după ce a trăit nouăzeci de ani şi fu îngropat la Metapont. 1 4 . DIOD. XII 9, 2 ff.[Ephoros ?] YEVOflEVO<; 8E reap' aU'toî<; [Sybariten] 811flaywyO<; TilA u<; Kal Ka'tllyopmv 'tmv flEYter'tw v av8pmv EreEtcrE 'tou<; Lu�apt 'ta<; <puya8Eucrat 'tou<; Eureopw't<X'tou<; 'tmv reOA 1 'tmv reEv'taKocrtOU<; Kal 't(x<; oucrta<; aU'tmv 811flEucrat. (3) 'tmv 8E <puy<x8wv reapEASov'tWV Ei<; Kpo'twva Kal Ka'ta<puyov'twv Erel 'tou<; d<; 'tTtV ayopav �WflOU<;, 6 fl E V TilAu<; E�EreE flo/E repEcr�Eu'ta<; repo<; 'tou<; KPO'twvl<X'ta<;, 01<; TtV repocr'tE'tayflEvov � 'tou<; <puy<x8a<; EK80uvat � rroAqwv rrpocr8EXEcrSal. (4) cruvaxSEicrll<; 8E EKKA llcrta<; Kal rrpo'tESEicrll<; �OUA il<;, rro'tEpov xpi) 29


'tou<; lKE'ta<; EK�OUVat 'toî<; L'U�api'tat<; il 1tOAqwv U1tOflEîvat 1tpO<; �'UVa't(J)'tEpO'U<;, a1tOpO'UflEVll<; 'tE 'tll<; a'UYKA Tt'tO'U Kal 'tOU �TtflO'U, 'to flEV 1tp(O'tov EPPE1tE 'taî<; YVWflat<; 't0 1tA1190<; 1tpO<; 'tl,V a1tooom V 'tmv lKE'tmv �la 'tOV 1tOAEflOV. flE'ta �E 'tau 'ta n'U9ayopo'U 'tou <plAoao<po'U a'Ufl�o'UAd)aav'to<; aW1sn V 'tou<; lxE'ta<;, flE'tE1tEaOV 'taî<; YVWflat<; Kal 'tOV 1tOAEflOV U1tEP 'tll<; 't&V lKE't&V aw'tllpia<; avEiAov'to. (5) a'tpa'tE'Umxv'twv �' E1t' au'tou<; 't&v L'U�apl 't&v 'tpuxKov'ta fl 'Upuxal V av'tE'tc.Xx91laav 01 Kpo'tWVHX'tat bEKa fl 'UPlc.Xm MiAwvo<; 'tou a9A 11'tOU r,YO'UflEVO'U Kat �la 'tl,v U1tEP�OAl,v 'tll<; 'tou aWfla'tO<; pWfl 11<; 1tpw'to'U 'tpE\jfaflEvo'U 'tou<; Ka9' au'tov 'tE'taYflEvo'U<;. (6) o yap avl,p OU'tO<; E�c.XK1<; 'OAUfl1tla VEV1K11KW<; Kal 'tl,V aAKl,V aKoAo'U90v EXWV 'tlll Ka'ta 'to amfla <puan AEYE'tat 1tpO<; 'tl,V flc.XX11V a1tav'tllaat Ka'tEa'tE<pavWflEVO<; flEV 'toî<; 'OI..'Ufl1tlKOî<; a'tE<pâvOl<;, �lEaKE'UaaflEVO<; DE d<; 'HpaKAEo'U<; aKE'Ul,V Af.OV'tlll Kal P01tc.XAW1· al 'tlOV �E YEVOflEVOV 'tll<; ViKll<; 9a'Uflaa9ilvat 1tapa 'toî<; 1tOAt'tat<;. (l0,1) 't&v �E Kpo'twvla't&v �1c.X 'tl,v opYl,v SwypEîv flEV flll�EVa �0'UA1l9E v'twv, 1tc.Xv'ta<; �E Ka'ta 'tl,V <p'UYl,V 'tou<; U1t01tEaov'ta<; a1tOK'tn vov'twv oi 1tAEio'U<; Ka'tEK01tllaav' 'tl,V �E 1tOAl V �lTtp1taaav Kal 1tav'tEA&<; EPllflOV E1toi llaav [510]. Vgl. lambl. V. P. 260 'tou<; 'tPlc.XKov'ta fl'UPlc.X�WV 1tEPl 'tOV Tf.'tpc.XEV'ta [Tpc.XEV'ta Bentley n. Diod . XII 22. 1] 1tEpl YEVOflEVO'U<;. 1 4 . D I O D O R D I N S I C I LI A X I I , 9 . (Pasajul ar putea fi preluat < d i n E p h o ros?> Istori c u l prezintă situatia geografică şi economică a cetătii Sybaris) . (2) Ivindu­ se la ei u n conducător a l m u ltimilor (demagog)9� Telys, 30


acuză În public pe cei mai de vază bărbati şi convinse pe syba riti să exileze c i n c i sute de cetăte n i foa rte înstăriti şi să le treacă averile În patrimoniul obşte i . (3) Iar exilatii ajungând la C rotona s-a u refugiat lângă a lta rele d i n agora. Telys a trimis atunci soli croton iatilor, pentru a l e p o ru n c i s ă - i p re d e a p e fu g a r i , c ă c i a ltminteri TI aştepta război u l . (4) Fiind convocată deci adunarea poporu l u i pentru a se hotă rî dacă fu gari i trebuie predati celor din Syba ris sau de-ar fi cu putintă să Înfru nte cu război un duşman mai puternic, sfatu l şi poporul intraseră Într-o mare înc u rcătură . Şi m a i Întâi părerile multimii Înclinau spre decizia d e a preda pe suplicanti95, de tea ma războiului. Însă , după aceea , când i-a sfătuit Pytha goras filosofu l , să-i salveze pe suplica ntL poporu l şi-a mutat g â n d u l şi a dec retat războ i pentru sa lvarea celor care ceruseră azi l . 1 5 . DIOG. I I 46 m1yw,n [Sokratesl n�, Ka8u <PllOlV 'APl(J'tO'tEAll� EV 'tpl't(t)l nept 'tOlllnKft� [fr. 75l, E<plAOvlKCl 'AV'riAoX� AiU1Vl� !Cat 'Avn<p&v 6 'tcpa'tOOK01t� [86 A 1 . 5], ffi<; I1u8ayopat K uÂrov [s. Z 1 7] Kat 'Ovu'ta<; [58 A].

1 5 . Ol OG . LA E RT. I I , 46 . ÎI duşmăneau În vreun fe l şi (pe Socrate) a matorii de gâlceavă , precum zice Aristotel În cartea a treia a Poeticii 96 , un Antiloc hos din Lemnos şi un Antiphon , tâlcu itor profetic de semne (86, A 1 . 5) , la fe l cum i-au fost duşmani lui Pythagoras - Kylon şi Onatas. 1 6 . I A M B L . V. P. 2 4 8 ff. an Il f. v o u v <X1tov't o � n u8ayopou EYE Ve'tO " E1tl�OUA Îl , 1tU V'te� (J U V 0IlOAOYOUOl, Ola<pEpOV'tat o f. 1tept 'tft� 'tO'te <X1tOOllllla<;, 31


oi �EV 1tpo<; <l>EPEKuollV 'tov LUPtoV, oi OE d<; M E 'tcmOV'tl o v A E y o V 't E <; c.X 1t O O E O ll � ll K E V a t 't o v Hu9ayopav. a i O E ahiat 'tfj<; Em�ouAfj<; 1tAElOVE<; Myov'tat, �ia �EV {m o 'tmv KUAroVElrov AEYO�Evrov c.XvopWv 'tOtaOE YEVO�EVll. KUArov c.XVTtP Kpo'troVta'tll<; YEVEt �EV Kal 06�llt Kal 1tAOU'trot 1tpro'tEUroV 'tmv 1tOAt 'tmv, ăAAro<; OE xaAE1to<; 'tt<; Kal �iato<; Kal 90pu�WOll<; Kal 'tupaVVtKo<; 'to 1190<; mîcrav 1tp09u�iav 1tapacrxo�EVO<; 1tpo<; 'to KOtvrovfjcrat 'tou nu9ayopE1ou �lou Kal 1tPOcrEA9ffiv 1tpo<; au'tov 'tov nu9ayopav ijoll 1tPEcr�{)'tllV ov'ta c.X1tEOOKt�c.Xcr911 oux 'ta<; 1tPOEtPll�Eva<; al'tia<;. (249) YEVO�EVOU OE 'tou'tou 1tOAE�OV lcrXUpov iipa'to Kal au'to<; Kal oi <piAOt au'tou 1tpo<; au'tov 'tE 'tov nu9ayopav Kal 'to\.><; E'talpou<;, Kal ou'tro cr<poopa 'tt<; EYEVE'tO Kal ăKpa'to<; il <ptAo'ttJ.l.la au'tou 'tE 'tou K UArovO<; Kal 'tmv �E't' EKEl vou 'tE'taY�Evrov, Wcr'tE Ota'tE1Vat �EXpt 'tmv 'tEAE'U'tairov nu9ayopElrov. 6 �EV ouv nu9ayopa<; ota 'tau'tllv 'tTtV ahiav c.X1tfjA9Ev d<; 'to ME'ta1tov'ttov Kc.XKE1 MYE'tat Ka'tacr'tpE\jfat 'tov �iov. oi OE K U A W V El O t AqO� E V O t O t E't E A O U V 1tp o <; nu9ayopElo'U<; cr'tamasov'tE<; Kal 1tâcrav EVOEtK\r6�EVOt oucr�EVEtav. c.XAA' o�ro<; E1tEKpa'tEt �EXpt 'tt vo<; il 'tmv nu9ayopElrov KaAoKaya9ia Kal " 'tmv 1tOAErov aU'tmv �ouAllm<;, Wcr'tE {m' EKElVroV olKovo�E1creat �UAEcr9at 'ta 1tEPl 'ta<; 1tOA t 'tEla<; . 'tEAO<; OE d<; 'tocrou'tOv E1tE�OuAEucrav 't01<; c.Xvopamv, Wcr'tE EV 'tfjt M1Arovo<; OlKiat EV Kp6'trovt cruvEOPEUOV'trov 'tmv nu9ayopElrov Kal �OUAEuo�Evrov 1tEPl 1tOAt'tlKmV 1tpay�a'trov u<pa\jfav'tE<; 'tTtV OlKiav Ka'tEKa'\)()av 'tou<; ăvopa<; 1tATtV oUE1v, 'APXl1t1tou 'tE Kal Aucrtoo<;· OU'tOt 8E vEW'ta'tOt 32


OVtE� KUt EUPffiCJ'tO'tU'tOt DtE�E1tUtaUV'to E�CO 1t�. (250) YEvoflEVOU DE 'tou'tou KUt AOYOV OUDEVU ItOtllaUflEVCOv 'tWV 1tOAECOV 1tEpt 'tou aUfl�av'to� 1ta80u� f1tUUauv'to Tft� fmflEAEtU� oi nU8UyOpEtOt. aUVE�ll DE 'tou'to Dt' afl<po'tEpU� 'ta� uhtu�, Dta 'tE TrlV OAtYffipiuv 'tWV 1tOAECOV ('tou 'tOtOu'tOU yap KUt 'tllAtKOU'tOU YEVOflEVOU 1ta80u� OUDEfltuv fma'tp0<pT]v f1tOtllauv'to) Dta 'tE 'tT]V amOAEtUV 'tWV TtYEflOVtKCO'ta'tffiV avDpwv. 'tWV 8E DUO 'tWV 1tEptcrffi8EV'tCOV afl<Po'tEpffiV TupaV'tt VffiV OV'tffiV o flEV "APXt1t1to� aVExropllaEV d� TapuV'tu, o DE Afut� fltallau� 'tT]V OAtycoptUV a1tfjpEv d� 'tT]V 'EAAaDu KUt fV 'Axulm DtE'tpt�E 'tfjt nEA01tOVVllatUKfjt, E1tEt'tU d� ell�u� flE'tcotKlau'to a1tOuDfj� n VO� YEvoflEVll� ·OU1tEp fYEVE'tO 'E1tUflEt vrovDu� aKpou'tT]� KUl 1tU'tEPU 'tov Aumv fKaAEaEv. roDE KUl 'tov �lov Ku'tEa'tpE 'I'Ev. (25 1 ) oi DE AOt1tOl 'tWV nu8uyopEÎcov a8pOta8EV'tE� d� 'ta 'PllYWV fKEl DtE'tpt�OV flE't' aAAllAcov. 1tPOtov'to� DE 'tou Xpovou KU 1. 'tWV 1tOAt 'tEufla'tcov f1tl 'ta XE lpOV 1tPO�at VOV'tCO V a1tEa'tllaUV 't fj � 'hu A i u� 1tA T] V 'APXl1t1tOU 'tou Tupav'tl VOU. Yjauv DE o i a1touooto'tu'tOt <Pav'tcov 'tE KUl 'EXEKpa'tll� KUt nOAUflvua'tO� KUl llWKAfj� <PAtaaWt, 3EVO<ptAO� DE XUAKtDEU� 'tWV a1to epatKll� XUAKtDECOV. f<pUAU�UV flEV OUV 'ta f� apxfj� �81l KUl 'ta flu81lflU'tU KUl 'tOt fKAt1tOUall� 'tfj� uipEaEco�, ECO� EUYEVW� il<puvlcr8llauv. 'tuU'tU flEV ouv 'Apta'to�Evo<; [tr. 1 1 FHG 1 1 274] DtllYE1'tUt. NtKOfluxo� DE 'ta flEV ăAAU auvofloAOYEl 'tou'tOt�, 1tUpa DE 'tT]V a1tODllfl1UV nu8ayopou <Pllat YEYovEvm 'tT]V fm�UAT]V 'tuu'tllV K'tA. [Vgl. 44 A 4 a şi c. 46l PORPHYR . V. P. 56 lltKUiupxo� [fr. 3 1 FHG II 245] DE KUl oi aKpt�Ea'tEpOt 33


Kcd 'tOV H\)9uyopuv <pucrtV 1tUPE1Vat 'tfit E1tl�OUAfiL P OLYB. II 38, 1 0 ff. 'ta llEV ouv 'tfi� 1tPOatPEcrEW� KUt 'tO 'tlî� 1tOAt'tEiU� lOlwllu 'to VUV Eipl111EVOV KUt 1tpO'tEPOV U1tfiPXE 1tupa 'tol� 'AXatOl� . (39, 1 ) Ku9' OU� yap KatpOU� EV 'tOl� Ku'ta TJlV 'I'tuAluv 't01tOt� Ku'ta 't1lV llEYaAl1v 'EAAaou 'tO'tE 1tpocruYOPEUOllEVl1V EVE1tPl1crUV 'ta crUVEOPW 'tmv nu9uyopEiwv, (2) llE'ta 'tuu'tu ytVOllEvOU KtvTtllu'to� 6AOcrXEpou� 1tEpt 'ta� 1tOAt'tEiU� (01tEP EiKO�, ffi� âv 'tmv 1tpro'twv avopmv Eţ EKacr'tl1� 1tOAEW� O'i.l'tW 1tUPUAOYW� OtU<p9UPEV'tWV) (3) cruvE�l1 't� KU't' EKEiVOU� 'tOu� 't61tou<; 'EAAl1VtKa� 1tOAEt� avu1tAl1cr9fivut <povou KUt cr'tacrEw� KUt 1tuv'toou1tfi� 'tupaxfi�. (4) EV Ot� KatP01�, a1to 'tmv 1tAElcr'twv llEpWv 'tfi� 'EAAaoo� 1tPEcr�EUOV'tWV E1tt 'ta� OtUA ucrEt�, 'Axuwl� KUt 'tfit 'tou'twv 1tlcr'tEt cruvEXPTtcruV'to 1tpO� 't1lV 'tmv 1tUpov'twv KUKmv EţUYWYTtv. . .

1 6 . IAMBL" V P. 248 şi u r m . Prec u m c ă s-a u rzit o conspiratie, Î n vreme c e Pythagoras era p lecat, toti a utorii s u n t de acord . Însă p ă rerile lor se deosebesc În ceea ce priveşte locul unde s-a că lătorit, unii afir m â n d că s-a refugiat la Pherekydes d i n Syros , a ltii la Metapont97. Referitor la Îm p rej u ră r i le c o m p l otu l u i , p ot r i v i t a c estor s p u se d istingem m a i m u lte ca uze. Una d i n ele pune cele petrecute În sea ma bărbatilor d i n partida lui Kylo n . I a r întâ mplările s-a u desfăşurat ca m în felu l acesta . Kylon era u n bă rbat d i n Crotona , c u fa imă şi avere, u n cetătean de frunte98 • Altminteri însă era de nesuferit: om siln ic, ce că uta gâlceavă , fire de tira n , îşi arătase toată stră d u i nta pentru a fi a d m is în comun itatea 34


pythagoreică şi venind chiar în preajma lui Pythagoras, el însuşi deja bătrân , acesta l-a respins, d oved indu-I nepotrivit, din motivele a rătate m a i sus. (249) După ce s-a întâmplat acest i n c i dent, porn iră u n război a marnic - el şi prietenii lui - împotriva lui Pythagoras şi a tova răşilor să i . Într-atât de vaj n i că şi de neîmpăcată invidie se aprinsese la Kylon şi la cei rân d u iti în jurul să u în cât avea să d u reze până la cei d i n urmă pytha­ go rei99 • Aşa d a r, d i n a c ea stă c a uză Pyth a g o ra s a plecat la Metapont şi acolo, zice-se, îşi află sfârşitu l . I a r a ş a - n u m it i i p a rtiza n i a i l u i K y l o n îş i petrecea u vremea u rz i n d vraj b a îm potriva pyt h a g o rei l o r ş i a r ă t â n d u - l e î n o r i c e c l i p ă d u ş m ă n i e . C u t o a te acestea , până la o vreme, se d oved ise m a i putern ică f r u m u setea m o r a l ă şi vred n i c i a ( kalokag a fhial pytha goreilor, deopotrivă cu vrerea cetătilor înseşi de a le încredinta cârmuirea treburilor obşteşti . Dar, în cele d i n urmă , atât de m u lt u neltiră d uşma n i i împotriva bărbatilor din a cea sectă , încât într-o bună zi. când se aşezară pythagoreii la sfat, pentru chestiuni politice, În casa lui Milon , la Crotona , d ă d u ră foc locuintei şi îi a rseră d e v i i p e cei a d u n a t i a c o l o , în a fa ră d e A rc h i p p os şi d e Lys i s , c a re a u s c ă p a t c u viată l °O . Aceştia d o i . fiind c e i m a i tineri şi î n putere, izbutiră cumva să-şi croiască drum în afară . (250) Iar după cele petrec ute, deoa rece n-au făcut caz cetătile pentru n ă pasta c a re- i lovise, pythagoreii au în cetat să le poa rte de grijă . S-a u n i merit aşa lucru ri le d in două motive: pe de o parte, a fost de vină chiar nepăsa rea cetătilor, căci deşi se petrecuse o nenoroc ire atât de cumplită n-au luat nici o măsură , pe de a lta , s-a ajuns aici din ca uza p ieirii bă rbatilor cel o r mai înzestrati 35


pentru c o n d u cere. D intre cei d o i c a re scăpaseră teferi, a mândoi ta rentin i , Archippos s-a retras în Ta rent, iar Lysis, care n u s-a împăcat cu nepăsarea cetătenilor, se d use în E la d a şi acolo zăbovea în Achaia Pelopo­ nesul u i . U lterior s-a m utat la Theb a , unde s-a bucurat întruc âtva de trecere. D isc ipolul său a fost E p a m i­ nondas, care-I n umea pe Lysis " tată " I O I . Acolo deci şi­ a fă cut vea c u l până la moarte. (25 1 ) Restu l pytha­ g o rei l o r se a d u n a ră cu tot i i la R h eg i o n , u n de-şi petrecea u zilele între ei . Dar, pe măsură ce a trecut ti mpul, râ n d uielile politice îndreptându-se doar spre m a i ră u , a u în cep ut ş i ei să p ă răsească Ita l i a , c u exceptia lui Arc h ippos (sau Archytas?) 102 d i n Ta rent. Cei m a i v red n i c i d i n t re a c eş t i a e r a u P h a n t o n , Ec hekrates, Polymnastos şi Diok les d i n Philus, Xeno­ p h i los d i n pen insula C h a l c i d i c a a Tra c iei . Au păzit a c eşt i a n o r mele d e v i ată şi p r i n c i p i i l e d o c t r i n e i p r i m o rd i a le, d e ş i secta lor îşi în cetase a ctivitatea , trăind astfel până ce a u d ispă rut 103 cu noblete. Toate acestea le povesteşte Aristoxenos (fr. 1 1 , F H G 1 1 , 274) . N icomac hoslO4 este de acord c u fa ptele înfătişate, relata rea sa deosebind u-se n u m a i întru cât, după el, conspiratia s-a petrecut după ce Pytha goras plecase în că lătorie. P O R P H Y R I OS , V. P. 5 6 . Dika iarchoslO5 şi a lti a utori c a re au dat d ovad ă de scrupulozitate m a i mare, spun că Pythagoras s e a f l a la Crotona când s­ a urzit conspiratia . P O LYBI OS 1 1 , 3 8 , 1 0 şi u r m . Principiile de guvern a re şi a cest specific a l constitutiei despre c a re a m v o r b i t a c u m lO6 ex ist a u ş i m a i în a i nte l a cetătenii d i n Achaia . (39) C ă c i , tocmai l a vremea în care incend iaseră în a cel tinut al Ita liei numit Grecia M a re sed iile pythagoreilor, iscând u-se după a ceea . .

36


pretutin d e n i răscoale prin oraşe (aşa c u m era d e a şte pta t , fii n d c ă p i e riseră d i n f i e c a re c e tate p e neaşteptate oa meni d e frunte ) , lucrurile aj unseseră p â n ă într-acolo în cât cetătile g receşti d i n p a rtea locului e rau pline de omoruri. De zavistie şi de tot fe lul de tulburări. În ase menea împ rejură ri s-a u trimis d e pretutindeni d i n Elada sol i care să read u că pacea lO7, dar acestea pentru stârpirea raze lor s-a u b izu it pe a c h e e n i şi p e în c re d e rea d e c a re se b u c u ra u ei <printre ceilalti greci> .


B) ÎNVĂŢĂTURA. OPERA 1 7 . P H I LOD. de piet. p . 66, 4 b 3 Gomp . Hu9uyopou D' uu'tou YE OUDEV <pucri 'ttVE<; dvat 't&v avu<pEpOflEvmv 1tUpa <'ta 'tpiu EKEîvu �t�Aiu?>. IAMBL V. P. 1 99 [verm. a us Aristoxe nos] 9uUfleXSE'tat DE KUt 't11<; <puAuK11<; aKpi�Etu' EV yap 'tocruu'tat<; YEVEUî<; E't&V ou9d<; OUDEVt <pUiVE'tat 't&V nu9uyopEimv U1t0flVllfla'tmv 1tEpl'tE'tEUXW<; 1tpO 't11<; <l>tAOAeXOU TtAtKiu<;, aAA' O\)'to<; 1tp&'tO<; E�i]VEYKE 'ta 9PUAOUflEVU 'tuu'tu 'tpiu �t�Aiu, il AEYE'tat Mmv 6 LupuKoumoc; EKU'tOV fl v&v 1tpiucr9at nAeX'tmvo<; KEAEUcruV'tO<;, d<; 1tEviuv 'ttva flEYeXAllV 'tE KUt icrxupav a<ptKOflEVOU 'tou <l>tAOAeXOU, E1tEtDll KUt UU'tO<; ilv a1tO crUYYEVEiU<; 't&V nu9uyopEimv, KUt Dta 'tou'tO flE'tEAU/3E 't&V �$Aimv. Vgl . 44 A 1 (cap. 85) . c . 1 8, 4. .

1 7 . P H I LODE M , De pietate p. 66, 4 b 3 Gomp. Unii spun că n u există nimic păstrat <În scris> d e la Pythagoras el Însuşi, d intre operele care i s e atribuie , În afară d e <acele tre i cărţi?> 108. IAMBLICHOS, V P. 1 99 (probabil d i n Aristoxenos) . Se a d m iră străşnicia cu care a u păzit <sec retul scrierilor> . Căci de-a lungul unei succesi u n i de atâtea generatii se vede ciar că nimeni nu a dat peste comentariile pythagore i lor, mai Înainte de epoca lui Philolaos. Ci numai acesta , primul, a scos la iveală cele tre i cărţi despre care se face atâta caz. Se s p u n e c ă Dion d i n Syra cusa le-ar fi c u mpărat la înd e m n u l l u i Plato n , pentru o sută de m i n e 1 1 o, d u p ă c e P h i l o l a o s aj u nsese Într-o m a re ş i 38


cumplită sără c i e . Dar întrucât era e l însuşi rubedenie cu cineva din secta pythagoreilor intrase în stăpânirea cărtilor. 1 8 .IOSE P H . c . A p . 1 1 63 au'tou [ Pyth.] �E.V ouv OUDE.V 6�oÂ.oyEÎ'tat O'uyypa��a, 1tOÂ.Â.OL Of. 'ta 1tEP1. m)-rov t(J'top1ÎKa01, KaL 'tou'twv E1tlO'l1�O'ta't� EO'TIv "Ep�l1t1tO� (vgl. 1 1 A 1 1 . c. 1 9 , 2) . PLUl Alex. fort . 1 4 p . 328 OUDE. nu8ayopa� Eypa\jfEV OUDE.V OUDE. LWKpâ'tl1� OUDE. 'ApKEcriÂ.ao� OU'tE KapVEâDl1�. GAL. de pla c . Hipp. et Plat. 459 MOII. nOO'Et&OVlO� DE. KaL nu8ayopav <rl1O'lv [na ml. er habe bereits die Platonische Psychologie vertreten],

au'tou �E.V 'tou TIu8ayopou O'uyypâ��a'to� OUDEVO� d� ll�â� DtaO'Wl�O�EVOU, 'tEK�atp6�EV� Of. E� WV EVlOl 'tffiv �a811'tffiv au'tou yqpâ<paO'lV. Vgl. in Hipp. de nat. homo XV 67 K.

1 8 . IOSE P H US F LAVI US, Contra Apionem 1, 1 63 . Prin consens genera l s e a d mite c ă nu există nici o scriere <păstrată d irect d e la Pythagoras> . M u lti au c e rcetat ştirile tra nsm ise despre d o ctri n a sa 1 1 1 , i a r printre aceştia cel m a i însemnat este Hermippos (cf. 1 1 , A 1 1 c 1 9 , 2 D K) . PLUTARC H . , Alex. fort. 1, 4, p. 328. Pythagoras n u a scris n i m i c , pre c u m n i m i c n-au scris n i c i Soc rate , n i c i Archesilaos, n i c i C a r n e a d e s . GALE N US, De placitis Hippocratis et Platonis 459 M O I I . Poseidon ios s p u n e că şi Pythagoras ( a r fi ela borat deja o psihologie de tip platonic) 1 1 2 < . . . > dar întrucât n-a fost sa lvată n i c i o scriere a S'J ':are să ajungă până la n o i . el face :-:Jed ucti i . judecând astfe l după lectura l l3 celor sc rise CJ e u n i i elevi a i aceluia . 39


1 9 . D I O G . VI I I 6 EVtOt JlEV OUV I1uSuyopuv JlllDE EV K U t u A t TC E l v O'UyypUflfla <puO't (OtaTCUi�OVtE � . 'HpaKAHto� yoi)v o <pUO'tKO� [22 B 1 29] JlOVOVOUXt KfXpaYE Kui <PllO't· 'I1uSUYOPll� MVllO'apxou 10'tOpillV TlO'KllO'EV avSpomffiv JlaAtO'tU TCaVtffiv. KUt EKAE�aJlEvO� tUUtU� ta� O'uyypu<pa� ETCOt ilO'uto fumoi) O'o<pillv, TCoAUJluScillV, KUKOtExvivr( OUtffi 8' dTCEV, ETCH8i1TCEP E VUPXOJlEVO� o I1 uSuyopu� toi) <I>UO'tKOi) O'UY ­ ypaJlJluto� AEYH ffi8E' 'ou Jla tOV aEpu, tOV avuTCvEffi, ou Jla tO UOffiP, tO TCi Vffi, ou KUt' OlO'ffi ",oyov TCEpt toi) AOYOU t o i) 8 E ' . Y E Y P U TC t U t 8 E t W t I1 uSuyoPUt O'uyypaJlJlutu tpiu , I1 alOEU'ttKO V , I1 0 A t 'ttKO V , <I>UO'tKOV') (7) tO 8E <pEPOJlEVOV w� I1u9ayopou AuO'too� EO'tt toi) TupaV'tivou I1ueayoptKOi) <puyoV't� d� 81l13a� KUt 'ETCUJlHVOVOU KUSllYllO'UJlEVOU [vg l . c. 46]. <PllO't 8' 'HPUKAci811� o toi) LUPUTCiffiVO� EV tftt Lffitlffivo� ETCttOJlftt [fr. 9 FHG I I I 1 69] yqpa<pEvm UUtOV KUt I1EPI. toi) OAOU EV ETCEO'tV, OEUtEPOV tOV 'IEPOV AOYOV, ou " apxiJ' 'ro VEOt, aAAa O'E�EO'SE JlES' "O'uxia� taOE TCavta', tpitov I1Ept ",uxii�, tEtaptOV I1EPI. EUO'E�cia�, TCEJlTC'tOV 'HAoSaAii tOV 'ETCtXaPJlOU toi) Kwou TCatEpa [vgl . 23 A 3 . 8], EKtOV KpOtffiVa Kal. ăAAOU�. tOV 8E MUO''ttKOV AOYOV ' ITCTCaO'ou <PllO'I. v ci Val , YE'YpaJlJlE vov ETCt 8ta�OAiit I1uSayopou [vg l . c. 1 8]. TCOAAU� OE Kal. imo "AO'tffiVO� toi) KpotffiVtatoU ypa<pEVta� aVatESftvm I1uSayopm.

1 9 . D I OG . LAE RT. VI I I , 6 . Ci unii spun că Pythagoras nu a lăsat nici o lucrare scrisă . (Dar de fapt iau lucrurile În glumă . Căc i , măcar Herac lit, filosofu l naturii, mai că nu strigă <cu ind ignare> 1 1 4 când spune: " Pyt h a 40


g o ra s , f i u l l u i M n e s a r c h o s , a r a t ă r â v n ă p e n t r u c e rceta re m a i m u lt d e cât t o t i c e i l a lti o a m e n i ş i , a d u n â n d u-şi a ceste scrieri într-o c u le g e re , ş i - a făurit d i n e l e o în t e l e p c i u n e p r o p r i e - o m u lt i m e d e c u n oşt i nte , u n r ă u m e ş t e ş u g " . 1 1 5 S - a rostit a stfe l d e o a re c e Pyt h a g o ras în c e p e scrierea sa Despre naturăl 16 în fe l u l u r m ător: " N u ! p e a e r u l p e c a re îl res p ir e u , pe a p a ce o b e a u , n u voi ră b d a vreo critică îm potriva tratatu l u i a cesta " . Au fost atri b u ite lui Pytha goras tre i l u c ră r i : Carte pen tru e ducatie, Despre politică, Cartea naturii)! 1 7 . ( 7 ) I a r c e e a ce s­ a tra n s m i s s u b n u me l e să u , d e fa pt n e v i n e d e l a tarenti n u l Lysisl 18 , u n pythagoric exilat la Theba , u n d e a f o s t în v ă t ă t o r u l l u i E p a m i n o n d a s . D o a r H e ra ­ k l e i d e s , f i u l l u i Sa ra p ion , n e s p u n e î n a l s ă u Rezumat al operei lui Sotion 1 l9 (fr. 9 F H G I I I , 1 69) c ă Pythagoras a m a i scris o lu crare în hexa m etri Despre Univers ş i un a l d o ilea poe m , Discursul sacru ( Hieros logos) a l c ă r u i în ceput s u n ă a stfe l : ,, 0 , voi t i n e r i , venerati cu tăcerea toate a ceste a ! " 1 20 - a po i a tre i a o p e ră Despre sufle t, a patra Despre e vlavie, a c i n c e a Helothales - titl urile fiind puse d u p ă n u m e le pe c a re­ I p u rta tată l l u i E p i c h a r m os d i n C O S 1 2 1 - a ş a s e a , Cro tona ş i a ltele în c ă . Cât priveşte Discursul mistic1 22 n e s p u n e că este a l l u i H i ppasos, f i i n d sc ris p e ntru a-I c a l o m n i a pe Pytha goras. De a ltfe l , m u lte o p e re scrise d e Aston c roto n iatu l 1 23 a u fost a t r i b u ite l u i Pythagoras. 2 0 . - IX 2 3 ( Parmenides) OOKEl 1tpOl'to<; 1tE<pWPUKEVal 'tOV umov tival 'E<mEpov KUt <f){oo<pqx>V [28 A 1 cap. 23] , ...

OL oc fhfuyqxxv .

41


20 . D I O G . LAE RT. I X , 2 3 . (Parmen ides) , pare-se , a observat cel d intâi că luceafărul de searâ24 şi cel de dimineată sunt una şi a ceeaşi stea (28, A, 1 , 23) < . . > , i a r a ltii atribuie lui Pythagoras această descoperire . .

2 1 . A ET. II 1 . 1 (D. 32 7 , 8) P. 1tponoc; ffivOJlacrE 'tllV 'twv

OA(J)V 1tEptoXllV K o cr Jl o V EK 'tf}c; EV aU'twt 'ta�E(J)C;. 2 1 . A ET. I I , 1 , 1 . Pythagoras, cel d intâ i , a n u m it cuprinderea tuturor lucrurilor k o s m o s, de pe urma rânduielii ce domneşte În alcătuirea sa . 1 2S


C) ELEMEN7f ALE DOCTRINEI ANONIME A VECHIULUI PYTHAGORISM* Sectiunea 58 B. l a . DIOG . VIII 24 ep'Tjal. 3e Kal. 6 'AAEţav3po� €V 'Lal� 'L&V <l>tAOaaqxov 3ta30xal� [epp. 1 40 <l>Hr III 240] Kal. 'Laiha EUp'TjKEVm €V nu8ayoptKol� U1t0IlVrUlaalv' ( 25) apl'Tlv Ilev 't&v (irr a vtcov llova3a, €K 3e 'Lft� IlOVOOo� a6ptamv 30000 ffi<; <'Xv UATIV 'tftt llova3t ainCOt ov't't u1toa'tftvm, €K 3e 'tft� llova30� Ka1. 'tft� aopia'Lo'U 3'Ua30� 'tou� apt8Ilou�, €K 3e 't&v apt81l&v 'ta a'TjIlEla, €K 3e 'tou'tcov 'ta� ypalllla�, €ţ mv 'ta €m1tEoo aX1llla'La, €K 3e 't&v €m1tE3cov 'ta a'tEPEa aX1llla'ta, €K 3E 'tOU'LCOV ta aia8'Tj'ta arolla'ta, mv Ka1. 'ta a'tOlXEla d vm 'LE't't'apa, 1tUP, u3cop, yftv, UEpa, il IlE'ta�aAAav Ka1. 'LpE1tEa8m 3t' OACOV. Ka1. yiyvEa8m €ţ au't&v Kaallov Ell \jI'UXov, vOEpav, aepmopEt3ft, IlEa'TjV 1tEptExov'ta 'L"V yftv Ka1. au't"v aepmpoa3ft Ka1. 1tEPtOtKO'UIlEV'Tjv' (26) dvm 3e Ka1. av'ti1to3a� Ka1. 'ta TtlllV Ka'tco €KdvOl� ăvco. iaallotpa 'tE El vm €V 't&t KOOIlCOt cp&� Ka1. aKa'tO� Ka1. 8EPIl()V Ka1. \jI'UXPOV Ka1. ţ'TjPOV Ka1. uypav, WV •

Pentru în tre a g a p a rte considerată ca punct C, s-a

respectat ord inea fragmentelor din volumul 1 D . K " " Die Fragmente

der Vorsokratiker" , sectiunile 58 B şi C, luându-se În considerare doar

cele a căror traducere În limba română poate fi găsită În volumul lui

1. Banu - " Filosofia greacă până la Platon " , vol . ! . Partea a 2-a , Ed. şt.

şi encicl" 1 979. Traducerea fragmentelor apartine lui M. Nasta .

43


Ka't' E1tlKpU'tnaV 8ep�ou �Ev eEp� Ylyvccr8m, 'l'uxpou oE xn�mva <�11POU o' Eap Kat uypou <p8tVo1t())p ov>. ' rixv oE icrO�otpfjl, 'ta KUAAlcr'ta dvm 'tOU E'tOUe;, ou 'to �Ev 8UAAOV Eap uytnvov, 'to oE <p8lVOV <p81V01t())POV VocrepOV. aAAa Kat 'tfje; "�Epae; 8UAAnv �Ev 'tTtV E()) , <p8lvnv oE 'tTtV Ecr1tEpaV, o8ev Kat VocrepOl'tepOV dval. 'tov 'te 1tept 'tfjv yfjv a i 8 E p a ăcrncHov Kat vocrep6V Kat 'ta EV mhml 1tuv'ta 8V11'tU, 'tov OE av())'t u't()) actKl V11'tov 'te d vm Kat Ka8ap6v Kat uyui, Kal. 1tuv'ta 'ta EV aU'tml a8ava'ta Kat Ola 'tOU'tO 8da. (27) TlAtOV 'te Kat creATlV11V Kat 'toU<; ăAAOUC; acr'ttpae; dvm 8coue;· E1tlKpa'teî yap 'to 8ep�ov EV au'toîe;, 01tep Ecr'tl. �())fj e; atnov. 'tTlV 'te creATlV11V AU�1tecr8m u<p "' ''Uou. Kal. aV8pO)1t()) 1 e t vm 1tpOe; 8coue; cruYYEvClav Ka'ta 'to �e'tExn v ăv8po)1tov 8ep�ou· OtO Kal. 1tpovodcr8at 'tov 8eov ,,�mv. d�ap�Ev11v 'te 'tmv OA()) V Kat Ka'ta �EpOe; ahiav dvm 'tfje; OtotKTlcreooc;. OtTlKnV 'te a1to 'tou "AlOU aK'tîva Ota 'tou aleEpoe; 'tou 'te 'l'uxpou Kat 1taXE� (KaAoucrt f>E 'tov �Ev ixEpa '1' U X P o v aiSEpa, 'tTtV oE 8aAacrcrav Kat 'to uyp6v 1t a X U v a i 8 E p a ). 'tau't11v oE 'tTtV aK'tîva Kal. de; 'ta � E v 8 11 OUccr8al Kal. Ota 'tou'to �())o 1tolCîv 1tuv'ta. (28) Kat �fjv �Ev 1tuv'ta Ocra �e'tEXCl 'tou 8ep�ou (OtO Kal. 'ta {j>u'ta �mta d vm), 'l'UXTtV �EV'tot �Tt EXetV 1tuV'ta. dvm OE 'tTtV 'l'UXTtV a1t6cr1tacr�a aieEpoe; Kat 'tou 8cp�ou Kat 'tou 'l'UXpou 'tmt <'te> crU��e'tEXCl v '1fUXpou aleEpoe; Ota<pEpel v 'I' 'UXTt V � ())fj e;. ix8uva'tov 'te dvm au'tTlv, t1tnoTl1tep Kat 'to a<p' OU1tep a1tEcr1tacrmt a8ava'tov ['tE] Ecrn. 'ta oE �mla yevvacr8m E� aAATlA()) V a1to cr1tep�U't()) V , 'tTtV oE EK yfje; YEVecrtv aouva'tov u<picr'tacr8m. 't0 oE 44


a1tEPIHX. El Vat a'tuy6vu EYKE<paÂOU 1tEptEXOUaUV EV EaU'tTtt 8EPIlOV a't1l6v' 'tau'tll<; OE npoa<pEpoIlEVll<; 'tTtt Il Tt'tpat a1to IlEV 'tau EYKE<paÂou i X w p a Kat uypov Kat atlla 1tp0'lEa8at, E� WV aapKa<; 'tE Kat VEupa Kat oo'tâ Kat 'tP\.Xa<; Kat 't0 oÂOV auv\.a'taaBat aWlla, a1tO OE 'tau a'tllou 'l'UXt,V Kat ataBllat v. ( 2 9 ) llop<poua8at O E 't o IlEV 1tpw'tov 1taYEv EV "IlEpat<; 'tEaaapaKov'ta, Ka'ta OE 'to'0<; 'tTt<; apllov\.a<; Â6you<; EV E1t'ta fi EvvEa fi oEKa 'to 1tÂE1a'tov ll11at 'tEÂEtffiBEV anoKu'laKEaeat 'to 13pE<pO<;. EXEt v OE EV aU'twt 1tav'ta<; 'wU<; Â6you<; 'tTt<; �ffiTt<;, WV dpollEvffiv auvEXEcr8at Ka'ta 'to'0<; 'tTt<; apllov\.a<; Â6you<; EKaa'tffiv EV 'tE'taYIlEvOt<; Katpo1<; E1ttyt VOIlEVffiv. 'tTtV 'tE ata811m v KOt vw<;, Kat Ka't' Eloo<; 'tt,V opaatV, a't1l6v 'tt va ăyav El Vat BEPIl6v, Kat Ota 'tou'tOV AEYE'tat Ot '" aEp0<; opâv Kat Ot '"uoa'to<;' aV'tEPElOEaBat yap 't0 8EPllOV a1to 'tou 'l'UXpOU, E1tEl 'tOt, d 'l'UXpO<; iiv o EV 'to1<; 0llllam v a'tIlO<;, OtEta'tTtKEt <'Xv <OUOEV> 1tpO<; 'tov 01l0toV aEpa' vuv OE Ea'ttv EV Ot<; "  \. ° U 1t U  a <; KaÂE1 'to'0<; 6<p8aÂllou<;' 'ta o' aU'ta Kat mpt 'tTt<; aK0Tt<; Kat 'tWV Âomwv aiaBTtaEffiv oOYlla't\.�Et. (30) 'tt,v o' avBpol1tou 'l'UXt,v OtlltpTta8at 'tptXTt, d<; 'tE VOUV Kat <ppEva<; Kat BUIl6v. vouv IlEV OUV Kat 8uIlOV ElVat Kat EV 'to1<; ăÂÂOt<; �Wtot<;, <j>pEva<; OE 1l6vov EV aV8pW1tffiL El Vat OE 'tt,V <ipXt,V 'tTt<; 'l'UXTt<; a1tO KapO\.a<; IlEXpt<; EYKE<paÂou, Kat 't0 IlEV EV 'tTtt KapO\.at IlEp0<; aU'tTt<; U1tUpXEtV 8U1l6V, <PPEva<; OE Kat VOUV 'ta EV 'twt EYKE<paÂffiL a'tay6va<; o' E t Vat a1tO 'tOU'tffiV 'ta<; aicr8TtaEt<;· Kat 't0 IlEV <ppO vtlloV a8Uva'tov, 'ta OE Âoma 8vll'ta. 'tpE<pEaBai 'tE 'tt,V 'l'UXt,V a1tO 'tau a1Ila'to<;' 'tO'0<; OE Â6you<; 'l'UXTt<; aVEllou<; El vaL 45


aopa'tov 8' el Vat at)Tll v Kal 'tou� AOYOU�, E1td Kal o ai91lP aopa'to�. (3 1 ) 8ecrfla 'te e t vat 'tll� \jfUXll� 'ta� q>M�a� Kal 'ta� ap'tllpia� Kal 'ta VeUpa. o'tav 8' tcrXDllt Kal Ka9' au'tllv yeVOflEVll TtPeflllt, 8ecrfla yiyvecr9at at)'tll� 'tou� AOYOU� Kal 'ta Epya. EKptq>geîcrav 'te m'nllv E1tl Yll� 1tAa�ecr9at EV 't((ll aEpt ofloiav 't&t crwfla'tl. 'tov 8E ' EpflllV 'tafliav elVat 't&V \jfuX&v Kal 8ta 'tOU'to rrOfl1tEa MyeaBat Kal rruAaîov Kal Xe6VlOV, E1ttt8111tep ou'to� Kal dcr1tEfl1ttt a1to 't&V crwfla'twv 'ta\jfUxa� a1to 'te Yll� Kal EK 9aAa't'tll�· Kal ăyecr9at 'ta� flEV Kaeapa� E1tl 'tov U\jftcr'tov, 'ta� 8E aKa9<ip'tOu� flll'te EKdvat� 1teAa�ttV flll'te aAAllAat�, 8tîcr9at 8' EV aPPllK'tOl� 8ecrflOî� U1tO 'EptVDwv. (32) elvai 'te 1tav'ta 'tov aepa \jfuX&v Efl1tAeWV · Kal 'to{)'tou� 'tou� 8aiflova� 'te Kal iipwa� vOfli�ecr9at Kal U1tO 'tO'u'twv 1tEfl1tecr9at aV9pW1t0l� 'tou� 'te 6vdpou� Kal 'ta crllfltîa vocro'U 'te Kal <uytda�, Kal> ou floVOV aV9pW1t0l�, aAAa Kal 1tpo�a'tot� Kal 'tol� ăAAOt� K'tllVeCllV. d� 'te 'tou'tou� yiyvecr9at 'tou� 'te Ka9apflou� Kal a1to'tp01ttacrflou� flavnKllv 'te 1tâcrav Kal KAl186va� Kal 1>a OflOta. flEYlCJ'tov 8E q>l1Cll 't&v EV aV9pW1t0l� el Vat 'tllV \jfUXllV 1teîcrat E1tl 'to aya90v 11 E1tl 'to KaKov. eU8atflOVelV 'te av9pffi 1tou�, o'tav aya91l \jfUXll 1tpocryEvll'tat, fl118E1t0'te SE llPeflelV flllSE 'tov au'tov poov Kpa'telV. (3 3) 0PKtOV 'te el Val 'to 8iKaLOv, Kal 8ta 'tOU'to Ma 0PKLOV AEyecr9at. 'tllv 'te ăpe'tllV apfloviav el Vat Kal 'tllV uyittav Kal 'to aya90v a1tav Kal 'tov geov· 8to Kal Ka9' apfloviav cr'UVecr'tavat 'ta OAa. q>tAiav 'te el Vat EvapflovLOV tcro'tll'ta. nfla� 9tol� 8elV VOfli�ttV Kal iipwCll flll 'ta� tcra�, aAAa 9toî� flEV ad fle't' eUq>l1flia� 46


ÂEUXEUJlovOUV'tm; Kat CXYVEUOvrCXC;, fjprocrt DE ano JlEcrou llJlEpCXC;· 't1lV DE ayvEicxv tiVat DUX Kcx8cxPJlmv Kcxl ÂOu'tpWv Kcxl nEptppcxV'tllptrov Kcxl Dta 'tOU cxu'tov Kcx8cxPEUEtV ano 'tE KTtDOUC; KCXl ÂEXOUC; KCXl JluxcrJlCX'tOC; ncxv'toc;, Kcxl anEXEcr8at /3pro'tmv 8VllcrEtDtrov 'tE KpEmv KCXl 'tptyÂmv KCXl JlEÂCXVOUProv KCXl wtmv KCXl 'tmv WtO'tOKroV [TI �6)trov] KCXl KUUJlroV KCXl 'tmv ă,ÂÂrov wv ncxpaKEÂEUOV'tat Kcxl 01 'tac; 'tEÂE'tO:C; EV 'toîC; lEpoîC; E1tt'tEÂOUV'tEC;. D I O G . LA E RT. V I I I , 2 4 . Spune şi Alexa n d ros, În c a rtea sa Succesiunile filoso filor1 26 , c ă a g ă s i t În comentariile pythagoreice următoarele Învătături: (25) Principiul tuturor lucrurilor este unitatea, iar d i n această un itate provine doimea nedefinită 1 27, servin d ca suport material u n itătii ca re este ca uza . Din un itate şi d i n d o i m e a n e d efin ită se tra g n u me re l e , d i n n u m e re punctele , din puncte liniile, d i n linii figurile plane , d i n figurile p l a n e figurile solide 1 28, din figurile solide corpurile sensibile ale căror elemente sunt patru la n u măr: focul. apa , pământul şi aeru l . Acestea se tra nsformă şi trec pe rând prin toate lucrurile . Astfe l se n a şte d i n ele U n iversu l (Kosmos) însufletit, Înzestrat cu ratiune , sfe ric şi cuprinzând la mij loc pământul; d e asemenea ceea ce la n o i e j o s , În d re p t u l a n t i p o z i l o r e s u s . Se repartizează În mod egal În Univers lumina şi Întunericul. fierbinteala şi frig u l . uscă ciunea şi u meze a l a . Dintre aceste a , dacă predomină căldura este vară , când b i r u i e fri g u l e i a rn ă , p re d o m i n â n d u sc ă c i u n e a e prim ăva ră , În sfârşit, b i r u i n d u meze a l a , e to a m n ă târzie . D a c ă toate a c estea s e c u m pă nesc În mod ega l , (echilibrându-se) , avem cele mai bune perioade 47


a l e a n u l u i , d intre c a re primăvara Înfloritoare 1 29 este sănătoasă , iar pieirea o a d u ce toa mna , purtătoare de boli. Tot la fe l se petrece ziu a : dă În floare dimineata şi piere odată cu Întuneric u l . De unde şi vremea d i n a m u rg e m a i nesă nătoasă . Aeru l d i n j u r u l pă mântului este neclintit şi a d u c ător de boli. De a ceea , tot ce se află În acest a e r e muritor. Dar văzdu h u l cel mai d e s u s este mereu Î n m işcare , pur şi sănătos; iar toate d i n cuprinsu l lui s u n t fără de moarte şi, din această pricină , d ivine . (27) Soarele şi luna dimpreună cu celela lte astre sunt zei; căci În ele predomină căld ura , iar aceasta e c a u za vieti i . Lu n a e l u m inată d e soare şi o m u l se Înrudeşte c u ze i i , Întrucât a re parte ca om de căld ură; de aceea ze ii p riveghează pe oameni cu gândul 1 30• Destinul este cauza rânduielii tuturor lucrurilor şi În parte <a fiecărui lucru > . Raza soarelui pătrunde prin " eter" , care este rece şi dens (că c i e i nu mesc aerul " eter rece " , iar marea şi umezeala " eter dens " ) . Şi această rază se cufu n d ă până În a d âncuri şi astfel dă viată tuturor lucruri lor. (28) Deci toate c âte au p a rte de căldură tră iesc; de aceea plantele sunt fiinte vii, dar nu toate a u suflet. Acesta este o frântură d esprinsă d in efer, formată şi d i n căldură şi d i n răcea lă , fiindcă participă şi la eterul rec e . Sufletul se deosebeşte de viată . E I este n e m u ritor, Întrucât e desprins d i n ceva de asemenea n e m uritor. Fiintele vii se ză mislesc una din a lta prin să mântă . Naşterea spontană d i n pământ nu există . Să m ânta este u n cheag picuratl3 1 din c reier şi contine În e l u n suflu ca l d . Cheagul acesta , introdus În uter, aduce din creier u n zer, umezeală şi sânge , d i n care se formează carne a , nervii , oasele, părul şi toate părţile corpu l u i , pe când sufletul şi simtirea se 48


plămădesc d i n acel sufl u . (29) După ce m a i Întâi se coagu lează p icătura , ea ca pătă formă În aproape patruze ci d e zile şi, potrivit legilor a r m o n i e i , copilu l deplin dezvoltat e adus pe lume În şapte , nouă sa u Lece l u n i . Are În e l toate proporţiile care a lcătuiesc viata şi aceste a , legate Într-o serie continuă , se tin laola ltă , potrivit ratiunilor armoniei l32, fiecare făcându­ �i apa ritia la interva le regu late . Senzatia , În genera l , şi vederea , În specia l , a r fi un suflu neobişn u it de cald . De aceea se spune că se vede prin aer şi prin a p ă , fiindcă eteru l cald este combătut cu cel rec e . C ă c i de-ar f i fost rece suflul d in orga nele văzu l u i , nu şi-ar f i păstrat Întru nimic deosebirea , Întâlnind u-se cu aerul asemănător. Există chiar pasaje În care Pythagoras n u meşte o c h i i " port i l e soa re l u i " 133. P ă r e r i l e l u i sunt a celeaşi În ceea ce priveşte a uzul şi celela lte simturi. (30) Pyt h a g o ras m a i s p u n e c ă sufletu l o m u l u i se Impa rte În tre i : ratiunea (nous) , m i ntea (phrenes) şi pasiunea ( thymos) . Ratiune şi pasiune a u şi celelalte a n i m a l e , d a r m i nte n u m a i o m u l . Prin c i p i u l sufletu l u i f i intează d i n d reptu l i n i m i i şi se Întinde până la creier. Partea care se află În inimă este pasiunea , iar părtile c a re s ă I ă ş l u iesc În c re i e r sunt m i ntea şi ratiu n e a . Simturile sunt stropii care picură din acestea. Elementul menta P34 este nemuritor, iar toate celela lte muritoare . Sufletul s e hrăneşte d i n sânge: facultătile sufleteşti sunt a d ieri ca de vânt, căci şi sufletul şi fa c u ltătile sale 1 35 sunt nevăzute , d e vreme ce şi ete rul e nevăzut. (3 1 ) Vinele, a rterele şi nervii a l cătuiesc legăturile sufletu l u i . D a r c â n d sufletu l pri n d e v i g o a re ş i s t ă Î n repaos, concentrat În sinea sa , atu n c i vorbele şi a cte le devin legăturile sa le. Expu lzat pe păm ânt, e l rătă ceşte prin 49


a e r, ase m ă n ător tru p u l u i . H e rmes este vist i e r n i c u l sufletelor, fiind n u m it d i n această cauză " Însotitorul " , " " " Portarul şi " Subpământeanul 136. Căci el călă uzeşte sufletele desprinse de trupuri , atât pe uscat cât şi pe mare . Pe cele c u rate le duce în tărâ mul cel mai d e s u s , iar celor impure n u le îngăduie să s e apropie între ele, ci sunt legate de către Erinyii cu lanturi ce nu se pot frânge . (32) Tot văzd u h u l e plin de suflete le , ce se cheamă daimoni sa u eroi 1 37, c a re trimit o a m e n ilor vise le , semnele d e boa lă şi de sănătate . Şi nu le trimit n u m a i o a m e n i lor, c i de asemenea şi oilor şi tuturor vitelor; la ei ( daimonit) se referă riturile de purificare şi c e l e a p o t r o p a i c e , în t re a g a d i v i n a t i e , g l a s u r i l e prevestitoa re ş i toate celelalte de ace laşi fe P3B. I a r o p reoc u p a re d e frunte între c e l e o m e n eşti este să în demni sufletul spre bine sau spre ră u 139. Su nt fericiti oamenii când e sădit în făptura lor un suflet b u n , dar acesta nu stă nic iodată în repaos . . . şi nu predomină m e re u a c e la ş i c u rs . (33) C e e a c e este d rept a re putere d e j ură mânt şi de aceea lui Zeus i se spune " "Zeus, (te mei) a l jură mintelor . Iar virtutea este armonie, la fel ca sănătate a , la fel ca binele - sub orice formă s­ ar găsi - la fel ca d ivin itate a . Din această cauză toate s u n t a l c ătu ite potrivit l e g i l o r a r m o n i e i 1 40. Priete n i a rezultă şi ea d i ntr-un raport armonic a l ega litătii. N u tre b u i e a c o rd a te c i nstiri e g a l e z e i l o r şi eroi lor. Să v e n e ră m t o t d e a u n a z e i i c u tă c e re re l i g i o a s ă , înveşmântati în alb şi a d u c â ndu-Ie prinos141 . I a r pentru eroi să tinem ceremonii n u m a i de la miezul zilei încolo. Curătenia sufletească se obtine prin purificări, prin băi ritu a le şi lustratii, prin ablutiuni după o slujbă funebră , după ridicarea din patul nuptia p42 , d upă orice atingere 50


i m p u ră (miasma) ş i p r i n a bt i n e re a d e l a c a r n e a anima lelor moarte , de la roşioare, mrene de mare, ouă şi a n imale ieşite d i n ouă, nemâncând bobul şi pra cticând celelalte a btineri prescrise de cei care oficiază riturile de initiere În slujbele sacre 143• 4. ARISTOl Meta p h . A 5 . 985 b 23 EV 8E 'to{ytot<; Kal 7tpO 'tOU'twv [ Leukippos und Demokritosl oi KaÂoU/lEVot nUSaY0pEtot 'tWV /laSll/la'twv (nva/lEVot 7tp&'tot 'tau'ta 7tPOTl'YayOV, Kal EV'tP<X<PEV'tE<; EV au'tol<; 'ta<; 'tou'twv apXa<; 'tWV oV'twv apXa<; om1911<Jav Eivm 7tav'twv. E7tEl 8E 'tou'twv oi aptS/lol <poon 7tp&'tot, EV M 'tOl<; aptS/lOl<; E80KOUV SEWPElV o/lotw/la'ta 7toÂÂa 'tOl<; OUat Kal ytYVO/lEVOt<;, /lâ,ÂÂov f\ EV 7t'Dpl Kal yfjt Kal u8a'tt, a'tt 'to /lEV 'totov81 'tWV aptS/lwv 7taSo<; 8tKaw<Juvllv, 'to 8E 'towv81 'l'UXTt Kal vou<;, E'tEPOV M Kmpo<; Kal 'tWV ăÂÂwv 00<; El7tElV EKa<J'tov O/lolw<;, E'tt 8E 'tWV cXp/lOvtwV EV aptS/lol<; OPWV'tE<; 'ta naSll Kal 'tou<; ÂOYou<;, E7tEl 8Tt 'ta /lEV ăÂÂa 'tOl<; aptS/lOl<; E<pa1 VE'tO 'tTtV <pUat v a<pW/lotw<JSm 7tâ,<Jav, oi 8' aptS/lol 7ta<Jll<; 'tfj<; <pU<JEW<; 7tpw'tot, 'ta 'tWV aptS/lwv <J'totXEla 'tWV OV'tWV <J'totXEla 7tav'twv U7tEÂa13ov d vm, Kal 'tov aÂOV oupavov ap/lOV1av E l Vat Kal aptS/lo v ' Kal a<Ja E l XO V O/lOÂOYOU/lEVa 8EtKVUvm E V 'tE 'tOl<; aptS/lOl<; Kal 'tal<; ap/lovim<; 7tpo<; 'ta 'tOU oupavou 7taSll Kal /lEPll Kal 7tpo<; 'tTtV a llV 8taKo<J/lll<Jt v, 'tau'ta <Juvayov'tE<; EqnlP/lo't'tov. Kâv El 'ti 7tOU 8tEÂEt1tE, 7tpo<JcyÂ1Xov't0 't O U <J u V E t P O /l E V ll V 7t â, <J a v a U 't o l <; E l v a t 't Tt V 7tpaY/la'tElav. Myw 8 ' olov, E7tn8Tt 'tEÂEWV " 8EKa<; E l Vat 80nl Kal 7tâ,<Jav 7tEptEtÂll<PEVat 'tTtV 'twv aptS/lwv <pu<JtV, Kal 'ta <pEpO/lEVa Ka'ta 'tov oupavov 51


8fxa flEV dvai epa<HV, ovt(ov 8E EVVEa flOVQV 't&v epavtp&v 8ux 'tO'u'tQ OCKâ'tll v 'tTtV avnx90va 1tQtOOO1v. 8uDpl()'tm oc 1tEp1 'tO'u'twv EV f:tEpot<; "fl îv aKptf3Ea'tEpoV. ALEX. z. d . St. S 4 1 , 1 ')..iYEt OC 1tEp1 'tQU'twv Ka1 EV 'tQ1<; ITEP1 QUpaVQU [s. 58 B 37] Ka1 EV 'ta1<; 't&v ITu8aYQptK&V 86ţm<; aKpt�Ea'tEPQv. 75, 1 5 'tTl<; 8E 'tâţEW<; 'tTl<; EV 't&t Q u p a v& t , il v E 1t Q t O U V'tQ 't & v a p t 8 fl & v Q i IT u8ayopEtOt, fl V11flQVEUEt E V 't&t 8EU'tEpwt ITEP1 'tTl<; ITu8aYQptK&V 8oţ11<;. [ARISTOT.] M . Mor. A 1 . 1 1 82 a 1 1 1tpOO'tQ<; flEV QUV EVEXEÎP11aE ITu8ayopa<; 1tEP1 apE'tTl<; d1tE1V, QUK 6p8&<; 8E . 'tU<; yap eXpE'tU<; d<; 't0'l)<; eXpt8flQ'0<; avâywv QUK OtKEÎav 't&V eXpE't&v 'tTtV 8Ewpiav E1tOlE1'tQ· ou yâp Ean v " 8 t K a t ° a U v 11 a p t 8 fl o <; t a â K t <; t a ° <; . ARISTOl M eta p h . M 3 . 1 078 b 2 1 01. oc ITu8a­ y6PEtOl 1tpO'tEPOV 1tEpi n vwv oAiywv, wV 'tO'0<; AOYOU<; d<; 'tO'0<; apt8flo'0<; aVTl1t'tov, olov 'ti Ean Kmpo<; il 'to 8iKatOV il yâfl0<;' EKEÎVO<; [Demokrit] 8' EUAOYW<; E�lÎ'tEt 'tO 'ti Ean v. Eth . N i c . E . 8 1 1 32 b 2 1 80KE1 8E 'tt<H Ka1 'to av'tt1tE1tQ v80<; t i VUl U1tA&<; 8iKa w v , Wa1tEp oi ITu8ayopEtOt Eepaaav· wPl�ov'to yap U1tA&<; 'to 8iKatOV 'to av'tt1tE1tov80<; ăAAWl. Zur uPflovia Koaflou vgl . auch SEXT. adv. mat h . VII 95 ff.

ARISTOTEL, Metaph. I (A) , 5, 985 b 23. Printre a ceşti f i l os o f i ( ş i m a i în a i n te c h i a r de e i ) 1 44, a ş a - n u m it i i " " pythagorei , care s e îndeletn iceau c u matematica , fă cuseră cei d i ntâ i să propăşească studiile a cestea şi, întrucât era u e d ucati în spiritu l lor, au considerat că principiile matematicii sunt principii ale tuturor lucrurilor existente 1 4s. Şi cum în stu d i ile matematice numerele ocupă , în mod natura l , primul loc , iar lor li se părea 52


că în nu mere contemplă m u lte ase mă n ă ri c u lucrurile ce fiintează <permanent> şi cu cele aflate în devenire mai m u lte decât a r fi găsit în ele mentele Foc , Pământ şi Apă - deoarece pentru ei o a n u m ită mod ificare a n u merelor146 înse m n a " d re ptatea " , cutare înse mna " " " sufletu l şi ratiunea , cuta re " prilejul potrivit şi aşa mai departe - fiind exprimabilă nu meric oricare a ltă sta re a lucrurilor - observând pe deasupra că şi mod ificările de s u n ete ş i ra p o rt u r i l e a r m o n i e i m u z i c a l e s u n t e x p r i m a te p r i n n u m e re , i a r a p o i c e l e l a lte l u c r u r i arătân du-şi la fe l toată firea l o r printr-o a semănare ce ia chipul numerelor147 , a ceste nu mere dovedindu­ se cele d intâi principii ale întregii naturi, a u aju ns la presupunerea că elementele numerelor sunt <implicit> elementele tuturor lucrurilor şi cerul întreg este armonie şi număr. Şi câte a lte potriviri se pricepeau să dea la iveală , pentru a raporta proprietătile n u m erelor şi ale scării a r monice148 atât la d iferite atribute şi părţi ale ceru l u i cât şi l a întocmire a U niversul u i , a d u n â n d u-Ie pe toate acestea laola ltă , le a lcătuiră într-un siste m . I a r dacă s e ivea o lacună undeva , râvneau c u tot dinad insul să facă un adaos, pentru ca întreaga lor teorie să ră m â n ă b i n e Înc h e g ată . Aşa de p i l d ă , întrucât z e c e < decada> era considerat u n număr perfect, care cuprinde natura întreagă a numere lor, ei afirmă că şi corpurile c e se m işcă prin ceruri sunt zece, dar fiind numai nouă cele vizibile, din acest motiv ei n ă s c o c esc a l zec e l e a corp , n u m it a n t i h t o n ( " Anti-pământ " ) . Despre a ceste p robleme a m stabilit ce trebuie înteles cu mai multă precizie În altă parte < . . . > 149 . 9 8 6 a 1 5 ( D K 5 8 B 5 ) . Se vede aşad a r că şi aceşti gânditori consideră n u mărul atât ca principi u , 53


cât şi ca materie pentru lucruri, modelând accidentele suferite de aceste a l SO şi stările lor permanente . Drept e l e m e n t e a l e n u m ă r u l u i ei s o c o t p e re c h e a ş i n e p e re c h e a , i a r d i ntre a cestea p r i m u l este infinit, c e l ă l a lt fin it. U n itatea prov i n e d i n a m â n d o u ă elementele (că ci este ş i pereche ş i nepereche) , iar număru l d i n unitate . De a ltfel, după cum s-a spus, cerul întreg înseamnă pentru e i n u mere . Altii apoi, care fac parte din aceeaşi şcoa l ă , spun că există zece principii, o r â n d u i t e d u p ă în r u d i r e a l o r : f i n i t u l şi i n f i n i t u l , neperechea şi pereche a , u n u l şi plura l itatea , drea pta şi stân g a , masculin şi feminin , repaos şi mişcare , plan (drept) şi curb , l u m ină şi întuneri c , bun şi ră u , pătrat şi oblong IS I < . . . > Acest fe l d e a orân d u i principiile l-a conce put pare-se şi Alkmaion din Crotona , fie că el îl împru mutase de la gând itorii aceia , fie că şi-au însuşit ei conceptia l u i . Pythagoreii a u a rătat în mod lă murit câte şi ce fe l sunt a ceste contrarii. (986 b) Aşad a r, putem lua d i n a mbele doctrine a le a cestora numai atâta : c ă opozit i i l e < g ru p u rile de contra r i i 1 S2> sunt principii ale lucrurilor existe nte . Dar câte şi de ce fel sunt a ceste principii n u aflăm decât de la una d i n ş c o l i (a pythagoreilor de obedientă strictă) . Cum pot fi însă ra portate la cauzele a rătate principiile nu reiese în mod a rticu lat d i n enuntarea lor. S-ar părea totuşi că ei orâ n d u iesc asemenea elemente în domeniul materiei 1 s3, întrucât afirmă că substanta lucrurilor se compune şi se plăsmuieşte d i n acestea ca d i n părţi ale l o r i m a n e nte 1s4 • Cele s p u s e p â n ă a c u m sunt suficiente ca să ne pute m da seama de fe lul de a g â n d i a l a c e s t o r f i l o s o f i v e c h i c a re a u a d m i s plura l itatea elementelor naturi i . Există însă unii care 54


au conceput Universul ca o natură unică , dar nu toti În acelaşi fel . nici ca frumusete a gândirii, nici În ce priveşte natura lucrurilor. Dar pentru cercetarea cauzelor de care ne ocupăm aici, discutia privitoare la părerile lor nu are nici un rost. Căci nu procedează precum unii dintre filosofii naturii, care , după ce au stabilit că Fiinta este Unul, o generează totodată din Unitate, ca dintr-o materie. Ci altfel spun ei: pe când filosofii naturij155 adaugă m�carea, făcând să se nască astfel Universul. aceştia sustin că el este imobil. ARISTOTEL Magna Moralia A (1) , 1 1 82 a 1 1 . Cel dintâi Pythagoras se apucă să vorbească despre virtute. Dar nu <a enuntat> corect <conceptul>. Căci raportând la numere virtutile nu făcea un studiu aplicabil virtutii fiindcă dreptatea nu este un număr pătrat. Cf. de asemenea Eth. Nicom. E (V) , 8, 1 1 32 b 2 1 . U nora li se pare că tratamentul retributiv este În mod absolut d re p t u I , aşa cum au sustinut pythagoreii. Fiindcă ei defineau simplu d r e p t u I ca fiind o retribuire proportională I56 cu altceva. ARISTOTEL, Metaph. XIII (M), 4, 1 078 b 2 1 . Socrate se ocupa cu studiul virtuti lor morale şi căuta - cel dintâi - să dea defin�ii generale cu privire la ele. Căci dintre filosofii naturii numai Democrit atinsese putin <un asemenea domeniu> şi definise oarecum caldul şi recele. Iar mai Înainte, pythagoreii nu t rataseră decât probleme referitoare la câteva lucruri, ale căror defin�ii le reduceau la numere, cum se Întâmplă de pildă cu ocazia, cu dreptatea sau cu căsătorial57 • Dar <Socrate> În chip firesc a căutat să afle ce ar fi esenta . 6. ARISTOT. Eth . N i c . A 4 . 1 096 b 5 m9avO:l'tEpOV 8' rotKa(JlV oi nu9ay6pEtOl AEYHV mpt a\Yrou, n9fvw; EV nit TWV ayae&v <J1)eJ'tOlxlm L() EV.


A R I STOTE L, Etica Nicomahică A , 4 , 1 096 b 5 . Pythagore i i s e rostesc d espre a ceastă probiemă I5B în mod m a i convingător, aşezân d Unitatea ( " Unul " ) În acelaşi rân d cu cele bune Înrud ite primord i a l . 7 . Eth . N i c . B 5. 1 1 06 b 2 9 'to yap KUKOV 'tou anEÎpou, olC; oi flu8uYOPEtOl ElKUSOV , 'to b' ayu80v 'tou nEnEpacr�EvOU. -

ARISTOTE L, Et. Nic. I I , 5 , 1 1 06 b 29. Răul tine de nemărginire (infinit sau " nelimitat " ) , aşa cum presupuneau

În reprezentările lor pythagoreii, pe câtă vreme binele tine de finit. 8. Metaph. A 5. 987 a 9 �XPl �v OUV 't&v hUAtK&V KUt XOţllc; rKElVWV �opux6m:pov EipllKaalv oi ă.Â.Â.ol 1tEpl u1rr&v, nAilv, 0lmrEp El�V, buoîv uinmv 1'U)'xavoum KEXPTU-tEV01, KUl 'toU't(J)v nlV E'tEpaV oi �v �laV oi oc bOO 1tOtOUm, nlV OOEv " Kl\fTl<J1.c; · oi oc rru8aY�lOl bOO �v mc; apxixc; KU'tU 'tov uu'tov EipllKum -rpOnov, 'toooU'tov oc 'T{X1OCnEl:l::crav, O KUl lbt6v Wnv uU'tiOv, On 'rO 1tE�VOV KUl 'to ă,7tttpov KUl 'rO EV otJx E'tEpac; nvac; Wl$rpUV d\Ul <pUm:lt;, oiov 7tUp fi YllV " n 'tOlOmOV E1EpOV, aM'UUW 'to ă,nEtpov KUl uu'to 'to EV oucriuv Ei Val 'tolmJ)v rov KU'tlŢfopouV'tm' bill KUl apl�OV d\Ul nlV OOOlaV amV'tffiv. 1tEpl 'te 'tomwv oUv 'toU'tOV <i7rEqnl\Uvw 'tov -rp01tOV, KUl 1tEpl 'taU n raTIv rpţ,uvw �v Â.EYElv KUl <VLSm8m, AlaV b' anAroc; rnpay�u'tEffirtcruv. WplSoV'to 'te yap rm1tOAatwc;, KUl rol 1qXÎYCWt Urcap1;ElEV O AEX8Elc; qn;, 'tom' Ei vm nlv oOOlaV 'tou npay�u'toc; rv6j.ltSov, 0lmrEp El 'ttc; OlOl'tO 'tuuwv Ei\Ul bmAamov KUl nlV buabu, blO'tl npOO'tov imapXEt 'toîC; bucrt 'tO bmAamov. aAA' ou 'tuu'tov Ecr'tlV lcrWC; -

56


'to Ei Vat butAacrtrol Kal bu&& . Ei DE flll, 1tOAAa 'to KcXKEtVOl<:; crUvE�atV€V. V g l . e b e n d . B 5 .

E V Ecr'tat, o 1 0020 8 .

ARISTOTEL, Mefaph. I (A) , 5, 987 a 9 - 1 7 . Până la filosofii ita licil59 şi (apoi, u lterior) , lăsând deoparte pe a ceştia , ceilalti filosofi au tratat cam neclar problema principiilor. Atâta doar, că şi ei se folosesc, după cum a m spus, numai de două ca uze <în doctrina lor> . Iar pe aceea d in care provine mişcarea 1 60, unii o consideră unică , a ltii dublă . Tot în acelaşi fe l şi pythagoreii a u afirmat c ă există două principii. Dar, au adăugat - în aceasta constă particula ritatea gând irii lor - că există Finitul (şi U nitatea) şi I nfinitu l ( apeironL pe care nu le-au considerat ca n işte naturi aparte - c u m a r fi Foc u l . P ă m â n t u l s a u a ltc eva d e a c e l a ş i g e n , - c i însăşi Il e m ă r g i n i r e a (infinitul) şi însăşi u n i t a t e a sunt substanta lucrurilor, că rora li se adaugă ca predicatl6 1 . De aceea numărul este substanta tuturor lucrurilor. Aşa s - a u rostit d e c i în p ro b l e m a c a r e n e p r e o c u p ă , illcepând să vorbească despre ceea ce există I62 şi să dea definitii . Dar au procedat foarte simplist în expunere, venind cu definitii superficiale . Astfel . de pildă , primu l 1 1u măr căruia i se potrivea o determinare dată de ei îl considerau substanta lucrului determinabil <cu care l usese pus în raportI63> . Ca şi cum ar socoti cineva că dublul şi notiunea de " doi" : (dyada sau " doimea " ) ar fi u ll u l şi acelaşi lucru , fiindcă notiunea de dublu este irierentă mai întâi numărului doi. Dar nu este a celaşi lucru a fi dublu sau a fi doi. Altfel . Unul (unitatea) va fi pluralitate , ceea ce li s-a întâmplat chiar (pythagoreilor) ucelora l64 dezorientati de false reprezentă ri numerice . 57


9.

-

M6. 1 080 b 1 6 Kal oi nu9ayop€tOt &' Eva, 'tov

1 .ta9T1I1a'ttKOV [nomlich apt9j.lov],

rrÂTtv ou K€XWptaIlEVOV aÂÂ' EK 'tOU'tOU 'tac; aia91l'tac; ouaiac; auv€a'tav<lt <paaiv. 'tov yap oÂov oupavov Ka'taaK€Ua�OUatv E� apt9llmv, rrÂTtv ou 1l0va&tKmV, aÂÂa 'tac; Ilova&ac; 'i.moÂall�avoUatv EXHV IlEy€90C;· orrwc; &r. 'to rrpm'tov EV auvEa'tll EXOV IlEy€90C;, arrop€lv EoiKaatv. .

A R I STOTE L, Mefaph. XI I I ( M ) , 6, 1 080 b 1 6 . I a r pytha gore i i sustin şi e i c ă s i n g u r u l n u m ă r este c e l matemati c l65, n u m a i c ă , <În d o ctri n a l o r> n u este separat de lucruri, ci substantele sensibile sunt a lcătuite din a cesta . Constru iesc Universul (" cerul " ) Întreg din n umere - dar n u din un ităti (monades) abstra cte, căci, aşa c u m presu pun e i , u n ităti le a u Întindere (mărime spatia lă) 1 66. Pe cât se pare n u găsesc o ieşire pentru a explica În ce fel s-a a lcătuit unul primordial (hen pro­ fon) Înzestrat c u m ă r i m e . Alt g â n d itor sust i n e c ă n u mărul primord ia l ar f i u n u l ide a l 1 67 , iar a ltii c ă numărul i d e a l este i d e nt i c c u cel m a te ma t i c . Tot aşa de Împărţite sunt şi p ă rerile privitoare la lungimi, suprafete şi figuri solide. U n i i socot mărimile matematice ca fiind deosebite d e cele care vin după Idei. Dintre cei care sustin astfel d e teori i , u n i i rec u n osc mărimile mate­ matice , dar considerate numai sub ra port matematic . Aşa procedează cei care nu fa c din numere idei şi, d e a ltfe l , nici nu a d m it existenta I d e i lor. Altii a d m it m ă r i m i i e matemati c e , d a r n u le i a u În sens mate­ matic '68. C ă c i , după ei, n u orice mărime se d ivide În mărimi şi n u orice fel de u n ităti pot fi o dualitate ( dyas) . Aşa d a r p l e a c ă d e l a postu l a t u l c ă n u m e r e l e se alcătuiesc d i n u nităti (monadikoi arifhmoO toti cei care


o fi r m ă c ă U n u l este e l e m e nt ş i p r i n c i p i u a l c e l o r cxistente l69, în afa ră de pythagore i . c a re , d u p ă c u m :;puneam îna i nte , atribuie n u merelor mărime . 1 0 . ARISTOl Metaph. M 8. 1 083 b 8 6 oc 'tmv fl'\fu'YqJElwv

trx)n:o; Ujt �v EA.aTI� EXEl 0'OOXf.PElm; 'tmv EiPllJlEVWV, nîl oc ioi<xC; E'tEpaC;. 'to JlEV 'Yap Jl" XWP1<J'tOV 1tOlElV 'tov O'.P10JlOV rupatPE l'tat 1tOAAix 'tmv crouveX'tWV' 't0 OC 'ta 0WJl<X't<X E� aplOJlmv E t Vat <JUYKElJlEV<X, K<Xl 'tov aplOJlOV toihov Ei vat Jl<x81lJl<xnK6v, crouv<X't6v E<Jn v. OU'tE 'Yap ( (TOJl<X JlEyE81l AE'YElV uAlleEC;' El O' an JleXA1<J't<X 1'O'D'tOv !:XEl 'tov 'tp61tOV, OUX <Xl 'YE JlOV®EC; JlE'YEOo<; Exoumv. I IE'YEOo<; o' E� crotatpf'twv cruyKElGSat 7t&; ouv<XT6v; UAAa ' 1 l 11 V a '1 aptOJlll'ttKOc; aptOJlOc; JlOV<X01KOc; E<Jnv. EKElVOl ('il: 'tov aplOJlOV 'ta oV't<X AE'YOum V' 'ta 'YOUV 8EwpitJl<X't<X npo<JeXmoum 'tOlC; <JwJl<xmv dJc; E� EKElVWV ov'twv 'tmv ( XfJ10Jlmv. ARISTOTEL. Mefaph. M , 8, 1 083 b 8. Modalitatea explicare din doctrina pythagoreilor într-o anumită p rivintă c o m p o rtă d ifi c u ltăti m a i m i c i d e c â t c e l e mentionate m a i înainte , dar din a lt punct de vedere implică dificultăti de natură diferite, care-i sunt proprii. ,o concepi numărul ca fiind nesepa rat <de lucruri> ' ,uprimă multe din consecintele imposibile 1 70, însă , pe de I l ltă parte , a considera corpurile compuse din numere , I I l r numărul acesta ca fiind c e l matematic este ceva II nposibil. Căci nu este adevărată afirmatia că există I nărimi spatiale indivizibile (afoma) şi chiar dacă s-ar întâlni · ot de multe mărimi de acest fel. măcar unitătile în mod mt nu au mărime. Cum ar fi atunci posibilă ex istenta unei 1 1 1ărimi compuse din <elemente> indivizibile? Cel putin I

le

.

.

59


numărul aritmetic, luat ca atare, implică unităti abstracte 1 7 1 . D a r pentru pytha gore i n u m ă ru l însea mnă lucru ri c u existentă <rea Iă> I 72 . Ei aplică d e c i enunturi teoretice corpurilor, ca şi cum ar fi alcătuite din acele n u mere . 1 1. L. 7 . l O72b 30 aO"at 8€ i)1tOAa��avoucrtv, OOO"1tep oi nu8ay6pnol Kat L1teUcrt1t1tO<;, 'to KaAAlO"'tov Kat ăP10"'tOV �Tt EV apXTll elvm, 8ta 'to Kat 'tffiv <pu'tffiv Kat 'tffiv �cOl(.ov 'ta<; apXa<; al na �€V el vm, 'to 8€ KaAov Kat 'tEAeLOV EV 'to't<; EK 'tou'twv, OUK op8ffi<; oloV'tm. -

ARISTOTEL, Metaph. X I I (A) , 7 , 1 072 b 30. C â t p r iveşte p e a ce i a c a re socot p re c u m şi pythagoreii şi Speusippos, că Frumosul cel mai presus şi Binele suprem nu există în obârşia lucrurilor 1 73, întrucât p ri n c i p i i l e p l a nte lor şi a n i ma lelor sunt c a uze l e , d a r Fru mosul şi Desăvârşitul s e află în cele care d erivă d i n a ceste < p ri n c ip i i> , e i n u-şi formează o părere core ctă <judecând a stfel> . 1 2 . - - A 6. 987 b 1 0 'tTtv 8€ �Eec1;LV 'touvo�a �6vov �e'tE�aAeV [Platon]. oi �EV yap nu8ay6peLOl �t�ilO"tt 'ta ov'ta <paO"tV elvm 'tffiv apt8�ffiv, nAa'twv oc �e8E1;et. 'tTtV �EV'tOt Ye �E8e1;tV il 'tTtV �l�Tlcrtv fln<; âv dTl 'tffiv d8&v, a<petO"av EV K01Vffit �Tl'tctv.

ARISTOTEL, Metaph. I (A) , 6 , 987 b. Deoarece pythagoreii spun c ă lucrurile existente fiintează prin imitarea <mimesis> numerelor, Platon <afirmă că există> p r i n p a rti c i p a r e , tra nsfo r m â n d d o a r ter m e n u l . Însă problema d e a preciza ce a r fi participarea sa u imitarea Ideilor au lăsat s-o cerceteze îndeobşte a ltcineva . 60


22

'ta �EV'tot YE EV oucrt<Xv dvat, K<Xl �1l E'tEpOV YE 'tt 0V AEYEcr9at EV, rr<xp<xrrA'I1crtCOC; W t C; n'U9<xyopEloU; EAEyE [nA<X'tovl K<Xl 'ta 'touc; (xpt9�ou<; <xi 'tto'U<; d Vat 'tOt<; aAAot<; 'tf\<; oucrt<x<; (J)cr<xu'tco<; EKEl Vot<;. 'ta 8E av'tl 'tou arrElp0'U cO<; EVo<; ()'U<x8a rrot ilcral, 'ta 8E ărrEtpov EK �EY<XAO'U K<Xl �tKPOU, TOU't' r8tOv· K<Xl E'tt 6 �EV 'tou<; apt9�ou<; rr<xpa. 'ta. (X 1cr9'11 't <X, 01 8' apt9�ou<; ti v<x t <p<xO't V <xu'ta. 'ta. rrp<xy�<x't<X, K<Xl 'ta. �<x9'11 �<X'ttKa. �E't<xl;u 'tou'tcov ou n9E<xO'tV. 'ta �EV ouv 'ta EV K<Xl 'tou<; apt9�ou<; rr<xpa. Ta. rrp<xy�<x't<X rrotf\crat, K<Xl �1l OXY1tEP 01 O'U9<XYOPEtOt, K<Xl " 'tmv d8mv dcr<xycoY1l 8ta. 't1lV EV 'tOt<; AOYOt<; I:YEVE'tO crK€\jJ'lV (oi ya.p rrpo'tEpot 8t<XAEK'tlKf\<; ou f LE'tEtXOV) K'tA. 13.

-

A 6. 987 b

A R I STOT E L , Metaph. I CA) , 6 , 987 b 2 2 . Totuşi e l , ( P laton ) , s p u ne a , potriv i n d u-se a i c i c u pyt h a g o re i i , c ă U n u l este su bsta nta ş i c ă n u se d ă p re d i c atu l " u n u " p entru n i m i c a ltceva 1 74 • La fe l se a propie d e pytha g o r e i c â n d s p u n e c ă n u m e r e l e s u nt c a uze le Gx istente i re a l e a c e lorla lte l u c ruri . D a r este proprie d o ctri n e i s a l e e n u ntarea p otrivit c ă re i a În l o c să considere I nfi n it u l (apeiron) o u n itate , i a ca prem isă d y a d a şi c o n st r u i e şt e I n f i n it u l d i n c e l e d o u ă G n t i tă t i : M a re l e ş i M i c U 1 1 75 • D e a s e m e n e a , e l s o c oteşte c ă n u m e re l e a u e x i s t e n t ă În s i n e , p e l â ngă l u c ru r i l e sensi b i l e (se p a rat d e e l e ) , p e c â n d pythagore i i sustin c ă n u m e re s u n t l u crurile Înseşi ş i 1 1 U consideră o b i e ctele mate matice c a ceva I n t e r m e d i a r În t r e i d e e a d e n u m ă r ş i a c e st e a ( l u crurile sensibile) . Aşa d a r l a Înc h e ierea c ă Un ul şi Numerele fiintează s e p a rat d e l u c r u r i , deci n u aşa 61


c u m s u st i n e a u pyt h a g o re i i , e l ( P l at o n ) , aj u n sese od ată c u intro d u c e rea " I d e i l o r " În siste m u l să u , prin reflexia c u p r i n s ă În ratio n a m e nte l o g i c e , Întrucât predecesorii să i n u re c u r g e a u la d ia l ecti C<:l 1 76. 1 4 . THEOP H R . M eta p h . 33 p . Xla 27 Usener (Ross-Fobes)

nAa,'[(oV Of. KUt. 01 nueay6pElOl l-WKpav 'tT]V arroo'tuo'lV E1tl<VOllcrUV'tEC; 't(DV apx&v olov'tat 'ta EV> j.tlj.tEîcr8at y' E8EAEl v arruV'tu. Kui 'tOl Ku8arrEp av'ti8Ecri v 'tlVU rrOlOU<Jl v 't1Îc; aopicr'tou ouaooc; KUt. 'tOU Ev6C;, EV 111 KUt. 'ta ărrElpov KUt. 'ta ă'tUK'tOV KUt. rrâcru ooc; drrEîv aj.top<piu Ku8' U{)'tllv. OA(OC; oux oi6v 'tE ăVEU 'tU{)'tllC; 'tT]V 'tOU OAOU <pUcrlV [ na m l i c h Elvm], aAA' oi o v lcrOj.tOtPEî v 11 KUt. urrEpEXEl v 't1Îc; E'tEPUC; 11 KUt. 'tac; apxac; Evuv'tiuc;. 010 KUt. OUOf. 'tov 8Eav, ocrOt 't&t 8E&t 'tT]V ui'tiuv avarr'toU<JlV, ouvucr9at rrav't' Eic; 'ta ăplcr'tOV ăYElV, aÎ-.,A' drrEp, E<p' ocrov Ev8f.XE'tUl. TEOFRAST, Metaph. 33 , p XI a 2 7 . Platon şi pytha­ gore i i , observâ n d o m a re d istantă Între p r i n c i p i i <şi d o m e n i u l rea l itătii> , consideră că toate lu crurile tind să i m ite (să refa c ă m i metic) 1 77 U n u I . Oric u m a r fi, e i c o n c e p u n fel d e a ntiteză Între d u a l i t a t e a n e m ă r g i n ită şi u n i t a t e , <a ntiteză> În c a re intră a t â t n e m ă r g i n i r e a ( ap e iron) , c â t şi c e e a c e fii ntează n e o râ n d u it (atakton) ş i , c a s ă z i c e m aşa , tot c e e a c e e s t e i n fo r m În s i n e . F ă r ă a c e a st ă < o p o z i t i e a n t i te t i c ă > n u p o a t e s u bzista n a t u r a Î n t r e 9 u l u i 1 7 8 , c i este veros i m i l să c re d e m c ă e l e c h i l i b rează e l e m e ntele , f i e c ă p re d o m i n ă a s u p ra c e l e i l a lte n ă z u i nte < d e d isloc are a p ă rt i lor> , fie c ă 62


se c u m p ă n e s c p r i n c i p i i l e c o ntra re . D i n a c ea stă pricină n i c i chiar d ivin itatea (pentru cei care leagă ca uza lucrurilor de d ivinitate) nu este în sta re să le in drume pe toate spre binele supre m , c i atu n c i c â n d reuşeşte , <aceasta> se înt â m p l ă n u m a i În măsu ra posib i l u l u i . 1 5 . A El I 3, 8 ( D . 280) nueay6pa� MVllcrcXjJXO'U La�ll�

rrp(Î:l't� <jnAo()(xpiav 'tOU'tWt 'tWt p1l)la'tl ITpooayoptooa� arxac; 'tOD<; apt8)loD<; Kal 'tac; cru)l)lE'tpi� 'tac; EV 'tOU'tOt�, Ci� Kal ap)lovia� KaÂ.tl, 'ta Of E� c.X)l<pO'tEpwv cruv8E'ta CHOtXela, KaAOU)leva Of yeW)lE'tptKa. ITaAtv Of 'tT]V �lOVa&x Kal 'tTjv aoptcr'tov 8ua&x EV 'tal� apxal�. crrreOOet 8E atnwt 'twv <.Xpxwv " )lE-v EITl 'ta ITOt Tl'tlKOV al'tlOV Kal Ei8tK6v, orrcp Ecrn vOU<; 6 8E�, " Of EITl 'ta ITaSfl'ttK6v 'te Kal UAtK6v, orrcp Ecrnv 6 6pa't� K6cr)l�. dvm Of 'tTjv (pOOtV 'tOD apt8)loD ocKa. )l€XPt yap 'twv ocKa ITaV'te� EAATlvt�, ITaV'tE� /3<ipj3apot apt8)loOOtv, E(ţ>' Ci EAe6V'tE� rraAtV c.XvaITo8oDmv EITl 'tTjv )lova&x. Kal 'twv OCKa rraA1V, (pYJcriv, " Mva)li� Ecr'tlV EV 'tol� 't€crcrapm Kal 'til1 'tE'tp<i81. Ta Of al 'tlov· El 'tl� c.XITO 'til� )lovaoo� [c.XvaITo8&v] Ka'ta rrp6cr8m1 v 'tl8EiTl 'toUs ap18)loD<; ăXP1 'twv 'tecrcrapwV rrpoeA8Wv EKITATjp<OOH 'tov <'twv> ocKa apt8)l6v· Eav Of \J1teppaATlt n� 'tov 'til� 'te'tpa8o� , Kal 'twv DEKa \)7ttptKrrecrel'tat· olov El 'tl� 8EiYJ EV Kal 800 rrpoo8E iTl ",al 'tpia Kal 'tou'tOt� 'ttcrcrapa, 'tov 'twv ocKa EKITATlfXÎXlH (Xpt8)l6v. W<J'te 6 ap18)l� Ka'ta )lE-v )loveiOO EV 'tol� ocKa, ",a'ta Of Mva)llV EV 'tol� 'ttcrcrapm. 810 Kal Erre(ţ>8€yyoV'tO ( li nueay6pE101 � )lEYicr'to'U OpKO'U ăv't� 'til� 'tE't� I IJyth . vers. fr. 4 Nauck (hinter Iamb!. V. P. p. 229) l 63


ou Jla 'tOV uJlE'tEpat KE<paÂât mxpaoo na 'tE'tpaKTUV mxyav acvâou <pOOEro<; pH�(J)Jlâ 't' Exoooav. Kat il ilJlt'ttpa 'l'uxit, <pTlC5iv, EK 'tE� m1yKttmt. yap wuv Emcr'tftJlllv 'fi1:,av atoSrptv, El; wv 1tâcra 'ttXV1l Kat Emcr'tftJlll Kat amOt A.oytKOl EO}lEV K'tÂ. Vgl. 44 A dVal

1 3; T H E O S . 9 7 , 1 4 H i l l . ; SEXT. a d v . math . V I I 94ff . ne bst Parallelstellen.

AET. 1 3 , 8 (O. 280) . Pythagoras, fiul lui M nesarchos, de fe l d i n Sa mos, pri m u l c a re a d e n u m it c u a cest ter men f i i o s o f i a , <numind totodată> p r i n c i p i i n u m e r e l e şi s i m e t r i i l e d i n c uprinsul a cestora , că rora le m a i s p u n e ş i armonii, c e l e rezu ltate d i n a cestea două fiind e l e m e n t e l e c o m p u s e numite şi g e o m e t r i c e . Distinge apoi d y a d a 1 79 nelimitată . Pentru el unul dintre principii tinde În directia u n e i c a uze eficie nte (poietikon aition) şi formative ( eidikon) , d ivin itatea identificând u-se de aceea c u inte lige nta . C e l ă l a lt principiu tinde spre o re a l izare sensibilă În substa nta materia l ă , identificându-se cu lumea (kosmos) vizibilă . Afirmă că decada e natura numărulujl80, Întrucât până la zece numără toti elen ii, la fel ca toti barbarii şi ajungând a colo se Întorc iar Înapoi la unitate . Mai spune de asemenea că virtualitatea ( dynamis) numărului zece se găseşte În numărul patru şi În te tradă. Pri c i n a este u r mătoare a : d a c ă c i n eva (pornind tocmai) de la unitate ar pune la rând toate n u merele p â n ă la patru însu mate u n u l d u p ă a ltu l , Îna intând v a împlini numărul celor zece (unităti) . Dacă depăşeşte n umărul tetradei, va trece dincolo de zece. Acesta (zece) se obtine numai dacă ia cineva pe u n u 64


şi adaugă pe d o i, la care mai pune pe t r e i, adăugând a p o i a c e stora u n p a t r u , p â n ă ce va îm p l i n i n u m ă r u l z e c e . Aşa d a r, s u b ra p o rt u l monadei (a l u n itătilor) n u m ă r u l fiintează în z e c e, dar sub raport virtual este cuprinsîn p a t r u. Din această cauză pythagoreii invocau t e t r a d a ca fiind cel mai mare jurământ (Pyth. vers. fr. 4 Nauck; IAMBL. , v. p, p. 229) .

Da! <Jur> pe cel ce-a dăruit seminţiei noastre tetraktys-ul Număr ce cuprinde izvorul şi rădăcina veşnic curgătoarei naturi. Şi sufletul nostru, spune el, se alcătuieşte din tetradă. Deoarece el este i n t e l i g e n tă , ş t i i n t ă , opinie (doxa) şi simtire l81 , iar noi înşine suntem înzestrati cu judecată discursivă (/ogiko/) , etc. etc. (Compară 44 A 1 3, D K; Theo S. 97, 1 4 Hill.; SEXTUS EMPIRICUS, Adv. math. VII , 94 şi urm. cu multe alte locuri paralele) . 1 6. (ARISTOT.) Probl. 1 5, 3 . 9 1 0 b 36 Ober die Dekas 11 Ou EV OCKa cX� 1E:'t"tCXfE; �tKOt <Xpt8!lOt cX1t01E.Aa0vtat,

El; wv qxxmv <Xpl8f.t&V oi n1fuY�lOl 'to rriXv cruVE<Yt<iVat. A R I STOT E L , Probl. 1 5 , 3 . 9 1 0 b 3 6 . ( . . . Despre decadă . . . ) sau că patru numere cubice se împlinesc în zece analogii (progresii) 1 82 - numere din care pythagoreii spun că este alcătuit întregul (Univers) . 1 7 . ARISTOT. de caelo A 1 . 268 a 1 0 Ka8a1tEp yâp qxxm Kat oi nlfuy�t, 'tO rriXv Kat 'tU mivta 'toiC; 1ptcr1.V �· 1EÂE1·ml yap Kat �ov Kat <Xpx1l 'tOv <Xpt8f.tov EXt1 'tov lOU 1tav'tOC;, 'tau'ta DE 'tov 't1lC; 'tpt<XDOC;. 65


A R I STOTE L, Despre cer I (A) , 1 . 268 a l O . După cum s p u n şi pythagore i i , între g u l ( to pan) şi toate lucru rile ( ta pan ta) sunt defin ite d e cele tre i <notiuni>; c ă c i s f â r ş i t u 1 , m i j l o c u I şi î n c e p u t u I a u n u m ă r u l în tre g u l u i l 8 3 , a c e st e a în să < a l c ă t u i e s c > n u mărul t r i a d e i . 1 8 . EUDEM . fr. 83 (Porp h . z. Ptol. Harm. 1 7 p . 1 1 5, 4 DOr.)

fV TOlt 1tpomot Tilc; 'Apt9JlllTtKilC; i<JTopiac; MYffiV 7ttpt T(Î)V nuElayopEÎffiv W:UTt KUTa Mc,tv' 'ETt 8E muc; T(Î)V Tpt(Î)V <J'U!..Uj>ffiVt(Î)V "Aayou<; TOU TE bta TE<J<JaproV KUt TOU bta rcf.VTE KUt TOU bta 1tu<J(Î)v OTt (J'\)Jl/3f�llKEV fV 1tPOJTOtC; U1tCxpxftV T01C; fVvEU' � yap KUt y KUt b yiVCTat EVvEU'. EUDEMOS fr. 83 (din PORPHYRIOS, Comentariu la Ploi. Harm. 1, 7, p. 1 1 5, 4 Dur.). În prima carte a Istoriei aritmeticii, vorbind despre pythagoreL spune cuvânt cu cuvânt cele ce urmează: " raporturile celor trei consonante - cvartă , cvintă şi " d i a p a s o n " (octava) - se găsesc în primele nouă I8<1 numere. Căci 2 cu 3 şi cu 4 fac 9. 1 9. PROCL. in Eucl. 1 47 p. 426, 6 Fr. (fV T01C; 6peaYffivlOtC; TptyWVOtC; TO a1tO Tilc; TllV 6pe11 v YffivlUV U1tOTftVOOOllC; 1tAEupâc; TfTpaYffiVOV t<Jov E<JTt T01C; a1tO T(Î)V TllV 6pe11v Yffiviuv 1tfptfXo'\)(J(Î)V 1tAE'UpWV TETpayWVOtC;) T(Î)V JlEV i<JTOPC lV Ta ăpxulu �'U"Ao�V(f)V aKOOOVTac; TO 9EWj:n,JlU mUTO dc; n'UElay6pav aVU1tfJl1taVTffiV E<JTtV EUpelv KUt �ueuTElv AEyavTffiv UUTOV f1tt Tilt EUpf<JEt.

PROC LOS, Comen tarii la Euclid 1 . 47 , p . 426 b Fr. În triunghiurile d reptunghice pătratu l construit pe latura ce su bîntinde u n g h i u l d rept (hypotenusa) este 66


egal cu pătratele constru ite pe laturile c a re cuprind a ceste unghiuri (catete le) 1 85 , 20, in Eucl. l 44p, 4 1 9, 1 5 (ru:xpCx 'tT)V 808E1:aav eu8cîav 'tffit D08EV'tt 'tpt ymvo)t lao v 7tapaAAllA6ypa/l/lov 7tapal3aAeîv EV YWvlat, ii Ea'ttv lall 'tf\t D08ciallt YWVlat eu8uyp<:X/l/lWt) fau /lE-v apxaîa, <paat v oi 7tept 'tov EUDll/l0V [fr, 89 Speng ,], Kat 'tf\� 'tffiv nu8ayopciwv /lOUall� eupi)/la'ta 'tau'Ta ii 'te 7tapal3oAT] 'tffiv xwpiwv Imt " U7tepI30AT] Kat " EAAH\jft�. -

P R O C LO S , ibidem 1 , 44 , p , 4 1 9 , 1 5 , A co nstru i l a o d re a p t ă d a t ă u n p a r a l e l o g r a m e g a l u n u i tri u n g h i d a t , Într-u n u n g h i recti l i n i u d a t l 86 , Ac este a , s p u n c e i d i n ş c o a l a l u i E u d e mos (fr, 8 9 S p e n g e l) , sunt vechi descoperiri a l e m uzei pytha g o r e i l o r şi la fe l - d i ntre locurile geometrice , p a r a b o l a , h i p e r b o l a şi e l i p s a , 2 1 , PROCL. in Euclid, 1 32 p, 379, 2 (n:aV't0:; 1ptymvou /l� 'tffiv 7tAe1ţJOOv 1tpOOEKi3AT]8cl� " EK'tO:; ywvia D'\XJ1. 'taî� EV'tO:; Kat a1tCvavnov lcr" roTI, Kat ai EV'tO:; 'tOU 1ptywvou 'tpcî� ywvim D'\XJ1.V 6peaî� lam dmv) EOOll/l� oc () nept1ta'tll'ttKo� [fr, 88 Speng.] d� 'tOU� nueayopdou� ava�1tCt D1V 'toi38€ 'toD �a� e�mv, On 1plYwvov &n:av D'\XJ1.v qfuî� la� fXH � EvID:; yw� Kat OCtKV'->vat <pl1<.11.V aVro� oiYtw 'to 1tpOKCi!lcVOV· 'fu'tw 1piywvov w ABr, Kat lix€KD Dtix 'toD A 'tf\t Br n:apâAAT]ÂO; " Llli . E1tCt ouv n:apâMllAoi dmv ai B r � E, Kat ai EvaJJ..iJE, lam dmv· lcr" &pa " !lf.v imO � 'tf\t imO ABr, " oc imO EAr 'tf\t imO ArB. Kotvi] 1tpO<JKCtoBw " <\mo> BAr. ai &pa un:O 67


MB BAi iAE, 'tO'U'tfunv ai i:JrrD MB BAi, 'tO'l)'tEO"nv ai &60 qful. tO"m Eim mî<; 'tou ABi 'Tpl'yrovou 'Tptm ywviat<;. ai &pa 1p€î<; 'COu 'Tpl'yrovou &60 qfuî<; Eimv tO"m'.

PROCLOS, ibidem 1 , 32, p . 379, 2. Prelungindu-se o latură a oricărui triunghi dat, unghiul extern <care se formează astfel> este egal cu cele două unghiuri opuse, iar cele trei unghiuri interne ale triunghiului sunt egale cu două unghiuri drepte. Eudemos peripateticul (fr. 88 Spe n g . ) atri b u i e d e s cope rirea teore m e i a ceste ia pythagoreilor - <enuntul potrivit căruia> orice triunghi are unghiurile interne egale cu două unghiuri drepte - şi sustine c ă e i demonstrează În fe l u l a cesta e n u ntul propus: fie triunghiul ABC, iar prin A să se ducă d reapta DE, para lelă cu latura Be . Deoarece dreptele BC şi DE sunt para lele, unghiurile alterne interne sunt egale . Deci unghiul DAB este egal cu ABC , iar unghiul EAC este ega l cu ACB. Fie unghiul BAC comun . Ca atare unghiurile DAB, BAC şi CAE , adică cele cuprinse sub DAB, BAC, Însumând două unghiuri drepte , sunt egale cu cele trei unghiuri a le triunghiului ABC . Deci toate trei unghiurile unui triunghi sunt egale cu două unghiuri drepte . 22 . ARISTOT. M eta phys. A 8 . 989 b 29 oi �EV ouv KaÂou�EVot nU9ayopEWt 'taî<; �EV apxaî<; Kal. 'toî<; O"'totXElot<; EK't01tW'tEPot<; Xp&v'tat 'tffiv <puO"wÂoywv ('to o' at npv on 1tapEÂa�ov au'ta<; OUK E� ai0"91l'tffiv· 'ta yap �a91l�anKa 'tffiv ov'twv ăVEU KtVTjO"Ero<; EO"nv, €�W 'tffiv 1tEPI. 'tftV aO"'tpoÂoYlav), otaMyov'tat �EV'tot Kal. 1tpay�a'tEuoV'tat 1tEPI. <pUO"EW<; mxv'ta · YEvvffiO"l 'tE yap 'tov oupavov, Kal. 1tEPI. 'ta 'tou'tou �EPll Kal. 'ta 68


1teX911 Kat 'ta Epya Dta'tl1POUCH 'to cruj.l�aîvov. Kat 'ta<; apxa<; Kat 'ta atna Ei<; 'tau 'ta Ka'tavaÂ1.crKouCHv, 00<; Oj.lOÂoyoUV'tE<; 'toî<; ăÂÂOl<; <j>ucrlOÂOYOl<; an 'tO YE DV 'tOU't' Ecr't1. v ocrov aicr911'tov Ecrn Kat 1tEptE1. l1<pEV o KaÂOUj.lEVO<; oUpaVO<;. 'ta<; D' ai't1.a<; Kat 'ta<; apxeX<;, OOcr1tEP El1tOj.lEV, lKava<; ÂEYOUCHV E1taVa�l1Vat Kat E1tt 'ta avuJ'tEpm 'tmv oV'tmv, Kat j.lâÂÂov il 'tot:<; 1tEpt <pOOEW<; ÂOYOl<; arj.lO't'toooa<;. EK TIVO<; j.lEV'tOl 'tp01tOU K1.V1lCH<; Ecr'tat rtEpa'to<; Kat a1tE1.pou j.lOVOV U1tOKEtj.lEvmv Kat 1tEpt HOU Kat ap't1.0U, ou9Ev ÂEYOUcrt V, il 1tm<; Duva'tov ăVEU Ktvllm:m<; Kat j.lE'ta�oÂ11<; YEvECHv ElVat Kat <p90pav il 'ta 'tmv <pEpoj.lEvmv Epya Ka'ta 'tov oupavov. En DE El'tE Do1.l1 n<; aU'tot:<; EK 'tou'tmv ElVat 'to j.lEYE90<; El'tE DEtX9E1.11 'tOU'tO, oj.lm<; 't1. va 'tP01tOV Ecr'tat 'ta j.lEv KOU<pU 'ta DE �âpo<; EXOV't<X 'tmv crmj.leX'tmv; E� rov yap U1tO'tteEV'tat Kat MyOUCHV, ou9Ev j.lâÂÂov 1tEpt 'tmv j.la911j.lanKmv MyoUCH crmj.leX'tmv il 1tEpt 'tmv aicr911'tmv· Dto 1tEpt 1tUpo<; il Y11<; il 'tmv ăÂÂmv 'tmv 'tolOu'tmv crmj.leX'tmv OUD' onouv dpnKaCHv, ihE ou9Ev 1tEpt 'tmv aicr911'tmv OIj.lat MyoV'tE<; tDlOV. En DE 1tm<; bEi Âa�Eîv atna j.lEv d vat 'ta 'tOU apt9j.lou 1teX911 Kat '"Cov apt9j.lov 'tm v Ka'ta 'tov oupuvov ov'tmv Kat ytYVOj.lEvmv KUt E� apX11<; Kat vuv, apt9j.lov D' aÂÂov j.l119EVa E l va t 1tapa 'tov apt9j.lov 'tOU'to v E� ou cruvEcr'tl1KEV o KOOj.lO<;; o'tav yap EV 'tmtDt j.lEV 'tmt flEPEt D o � a Kat <'t 6  fl a , EV 'tmtDt Db K a t p o <; al)'toî<; iit, j.llKPOV bE ăvm9Ev il KeX'tm9Ev a D t K 1. a Kat K p 1. cr t <; il j.l 1. � t <; , a1tl)�;n�tv DE ÂEYOXHV an '"Cou'tmv EV EKacr'tov apt9j.lo<; Ecrn, cruj.l�a1. VEt DE Ka'ta 'tOU'tov 'tov 't01tOV liDll 1tÂ1190<; E t vat 'tmv cruVtcr'taj.lEvmv 69


,..u::YEe&V bUX 'to 'ta mxBrt 'tUU'tu axoAou9E1V 'tolC; 'torrotc; EKeXC)'tOtC; rro'tEpov O\)'tOC; o uu'tOC; Ean v apt91l0C; o EV 't&t oupuv&t, GV bEL AU�E1V an 'tO\)'tffiV EKua'tov Eanv, l1 rrupa 'tou'tov dAAOC;; Vgl. N 3 . 1 090 a 20. ,

-Metaph. I (A) 8, 989 b 29- 990 a. Iar cei care se n u mesc pytha gorei operează cu principii şi elemente m a i neobişn u ite decât cele pe care le deosebeau primii fi losofi a i naturii. Pric ina unei asemenea situatii se datoreşte fa ptului că au preluat principiile din afara d o m e n i u l u i s e n s i b i l , d e o a re c e Ob i e c t e l o r mate­ matice 1 87 le lipseşte mişcarea (şi fa c excePtie numai cele d i n d o m e n i u l astronomie i) . Totuş i , e i d iscută şi stu diază tot ceea ce se refe ră la natură . Într-ad evăr, d o ctri n a lor se o c u p ă d e g e n eza Ceru l u i şi s u p u n o bservatiei p ă rtiie sa l e : ce se întâ mplă c u e l e , ce a ctiu ni suferă şi c u m lu crează <părţile acestea con­ stitutive > . F o l osesc p r i n c i p i i l e ş i c a uze l e p e n tru a explica exclusiv asemenea fenomene, ca şi c u m a r fi de acord c u ceilalti filosofi ai naturii cum că există n u m a i ceea ce cade sub simturi şi este cuprins de aşa- n u m itul Cer. Dar a ceste ca uze şi principii e i sustin , aşa c u m a m spus, c ă sunt capabile să s e ridice ş i până la l u c ru ri l e s u p rasensibile , fi i n d mai potrivite pentru exp licarea lor d ec ât pentru d iscursurile referitoare la n a t u ră . . . Ş i a p o i c u m ar tre b u i s ă l u ă m d rept o explicatie coere ntă ideea că mod ificările număru l u i , la fel c u n u mărul însuşi, ar f i cauze le celor ce fiintează şi se întâmplă în ceruri , de la primele începuturi până astăzi , fără să existe vreun alt număr în afa ră de acesta d i n c a re se a l cătu ieşte U n ivers u l ( kosmos) ? C â n d p o t r i v i t în v ă t ă t u r i i l o r, în tr- o a n u m i tă reg i u n e < a 70


U n ive rsu l u i > s- a r a f l a o p i n i a şi c uteza nta , în a lta ocazia ( Kairos, mome ntu l " c ritic " sau " oportun " ) , iar ceva m a i s u s , ori c e v a m a i j o s , n e d re p t a t e a şi despărtirea sau a meste c u l , d a c ă n e - a r d e m onstra c o n f i g u ratia lor, spu n â n d c ă fiec a re d i n a c este a este u n n u m ă r şi c ă se întâ m p lă să fie d e pe a c u m În a c e ste l o c u r i o p l u r a l itate d e m ă r i m i c o m p use , deoa rece însuşirile n u m e rice d i n a lcătuire a lor merg împre u n ă cu fiecare grup de locuri - < d a c ă lucrurile sta u a stfe l > , atu n c i o a re a c e s t n u m ă r aflător în l 88 c e r este e l a c e l a ş i c u n u mă r u l pe c a re l - a m luat d rept <în fătişare p a rt i c u l a ră> pentru fiecare d i n c e l e <situate în U n ivers> sa u m a i există u n a lt u l în afară d e a c esta ? 2 3 . Z 2 . 1 028 b 1 6 DOKEl M. nat 'ta 'tou aWJla'to<; ITtpa'ta, olov EITt<pavna Kal. ypaJlJl ft Kal. anYJl ft Kal. Jlova<;, Ei vat ouaiat, Kal. Jlă.AAOV fl 'to aooJla Kal. 'to a'tEpEav. En ITapa 'ta aia9T\'ta oi JlEV OUK Olov'tat t i Vat ou9EV 'tOtOu'taV, oi DE ITAtiOO Kal. JlâAAOV ona aiDta roaITEp nAa'toov 'ta 't' dDT\ K'tA. -

ARISTOTE L, Me taph. V I I (Z) , 2 . 1 028 b 1 6 . U n i i s u n t d e p ă r e r e c ă l i m i t e l e c o r p u r i l o r, a d i c ă suprafata , l i n i a , p u n ct u l ş i u n itatea - s u n t su bsta nte şi c h i a r într- u n g r a d m a i m a re d e c ât c o rp u l sa u vol u m u l ( " so l i d u l " ) . 24 . N 3 . 1 090 b 5 dal. &f. nVE<; ol EK 'tOU ITtpa'ta El Val Kal. Eaxa'ta 'tftV anYJl11V JlEv ypaJlJl 11<;, 'tau'tT\v D' EmITtDoD, 'tOU'to DE 'taU a'tEpcou, olov'tat tiVat avaYKllV 'tOlau'ta<; <puan<; E 1: val. -


A R I STOTE L, Metaph. X I V ( N ) , 3 , 1 090 b 5 . U n i i g â n d itori , pornind d e la obse rvatia c ă punctul este limita şi extrem itatea liniei, aceasta la rândul ei este limita suprafete i , iar suprafata este limita volu mului (a corpului " solid " ) 189, consideră că trebuie să existe " fiinte " (obie cte ale firii) de acest so i . 25 . Z 1 1 . 1 036 b 8 cmopouOl 'ttVE� liOl1 Kal E1tl 'tou KUKAOU Kal 'tou 'tptywvou, w� ou 1tPOO'flKOV ypal_qlaî� 6pl.�E0'8at Kal 'tOlt O'UVEXEî , aAAa. mina 'tau'ta 6Jlol.(J)� AEYEcr8at roO'avEt O'(ipKE� 11 00''t& 'tou av8pw1tou Kal xaAKo� Kal A1.80� 'tou avopt(iv'to�. Kal avayouOl 1tav'ta d� 'tou� apt8Jlou�, Kal ypaJlJl fl� 'tov A6yov 'tov 't(ov OUO dval. <paO'tv. -

ARISTOTE L, Metaph. VI I (Z) 1 1 , 1 036 b 8. Însă de vreme ce lucru l a cesta p a re a fi cu putintă , doar că nu este limpede În ce cazuri a n u m e , u n i i cugetători sunt n e d u meriti chiar cu privire la cerc şi la triunghi, socotind că n u se cuvine să le definim prin linii şi prin conti n u u l 90, ci trebuie să le consideră m aşa cum se vorbeşte despre carnea şi oasele u n u i om sau despre arama şi piatra unei statui; ca atare pe toate le red u c l a n u me re , a fi r m â n d c ă d e f i n itia l i n ie i rezu ltă d i n notiunea d e d o i . C ât despre cei care sustin existenta I d e ilor, u n i i spun că d y a d a este linia În sine, a ltii spun că s e s u p ra p u n e I d e i i de l i n i e , c ă c i <În o p i n i a p laton icieni lor> 191 l a unele lucruri Ideea se confundă c u exemplarul concret În care se Întruchipează ea (aşa c u m s e Întâ m p l ă c u d y a d a şi cu I d e e a d y a d e i ) , d a r a c e astă <su p ra p u n e re > n u este va labilă şi pentru linie . De aici rezu ltă că o singură Idee 72


va fi Ideea mai m u ltor lucruri. care, În mod văd it , sub raportu l specie i . ră mân d iferite (cum sunt d y a d a şi I d e ea d y a d e i ) . L a r e z u l t a t u l a c e sta aj u n g ş i pyt h a g o re i i . M a i u r m ează c ă p u t e m c o n c e p e o singură Idee În sine a ce lorla lte Idei, ceea ce înseamnă că celela lte <Întelesuri> n u fiintează ca Idei şi astfel toate lucrurile vor fi reduse la o singură u n itate . 26. N 3 . 1 09 1 a 1 3 oi �EV ouv nU9<XYOpElOt 7tO'tEfX)V 7tOlOfutV fl 7tOlOfut YEVEOlV, oDeEv 8E1 8ta'tat;Etv' tpaVE� yap AEYO'OO1V W<; 'tOU EV(x; a'OO't<X8f.V'tCX;, d't' fS E1ttm&ov d't' EK xpot� d't' EK a7tf.p�<x'tCX; d't' ES mv eX7tOfX)futV ti1tE1 V, EU� 'to liyyta't<X 'tou eX1tElpo'U on EtAXE'tO K<Xl E1tEp<XlVE'tO U7tO 'tou 7tf.pa'tCX;. eXAA' E1tEt8" KOO�07tOlOfut K<Xl <p'OO1KOOs j30uAOV'tat AEYEtV, 81K<XlOV <xmoUs ESE'teXSEtV 'tftt 7ttpl <pUcrtm<;, EK oc 'tfte; vUV ci<pElvat I lEe6&>'U' . . . 'tou �EV OUV 7ttp t't'tou YEVEOl V ou <p<X0l V, W<; 61ÎAov on 'tou ap'tlo'U oualle; YEvEaHOe;. ou

-

ARISTOTEL, Metaph. XIV ( N ) , 3 , 1 09 1 a 1 3 . De a s e m e n e a este a bs u rd s ă a t r i b u i m u n o r l u c r u r i veşnice 192 principiul generării. Sa u , m a i degra b ă , este c eva i m posib i l . În privi nta o p i n i e i pyth a g o re i l o r în a c e a stă p ro b l e m ă - d a c ă a t ri b u i e s a u n u c e l o r veşnice genera rea - nu trebuie s ă existe n i c i o îndoială . Căci e i ne spun limpede că după ce s-a format U n u l , rie din p l a n u r i , fie d i ntr-o suprafată , f i e din să mântă sau din altele, pe care nu sunt capabili să le precizeze , indată partea cea mai învecinată cu nemărginirea ( apeiron, " in-finitul " ) începu să fie atrasă şi hotărnicită de către finit (peras, " limita ') .


28. ARISTOl Phys. G 4. 203 a 1 1tavrtc; yap 01 8oKouV'tE�

astOAayo:x; i1<peat 'tf\� 'tOtauTIl� <ptAooO<pta� 1tE1tOtllV'tat AOYOV 1tEpt 'tOU <X1tEtpou Kat 1tav'tE� ffi� apXTtV 'ttva 'tt8taffi 'trov ov'tcov, oi �EV oxmEp nu8aYOpEtOt Kat nAa'tcov Ka8' au'to, OUX � <ru�j3E�llKCx; 'tt vt E'tEpcot, MA' oumav amo 0v 'to ă1tEtpOv. 1tAilv oi �v nu8ay�tOt EV 'toî� atcr811'toî� (ou yap Xcoptcr'tov 1totOumv 'tov apt8�ov), Kat d Vat 'to E�CO 'tOU oUpavou ă1tEtpOv . . Kat oi �EV 'to ăm�tpov d vat 'to ăp'ttov ' 'tou'to yap EVa1tOAa��vO�Vov Kat U1tO 'tou 1tEpt't'tou 1tEpCXtVO�vov 1tCXpfXEtv 'toî� oUat �v ă1tEtptav' <JTj� îov o' d Vat 'tomou 'to <ru��îvov E1tt 'trov apt8�rov' 1tEpt'tt8E�tvcov yap 'trov yvco�ovcov 1tEpt 'to EV Kat xcopt� ()'tE �EV ăAAO act ytyvccr8at 'to d�, ()'tE Of. EV. Vgl. Plut. O) Stob . Eel. l pr. 1 0 p . 22, 1 6 W. 'tf\t �OV®t 'trov E<pE�il� 1tEptcrcrrov yvco�ovcov 1tEpt'tt8E�VCOV 6 ytVO�EV� act 'tE'tpaycov(x; Ecr'tt· 'trov Of. apTIcov 6�oto:x; 1tEpt'tt8E�tvcov f:'tEpo�TtKEt� Kal ăvtcrOt 1tav'tE� <X1tO�tvoumv, tcr� Of. tcraKt� oood�. SIMPL. Phys. (z. d . St.) 455 , 20 O\)'tOt [die pythagoreer] 'to ă1tEtpOv 'tov ăpnov apt8�ov EAtyOV Ota 'to 1tâv �EV ăpnov, ros <pCXffiV oi E�l1Yll'tat, d� tcra otatpEicr8at, 'to Of. d� tcra OtatPOU�EVOV ă1tEtpOv Ka'ta �v Otxo'to�tav· it yap d� tcra Kal it�t<JTj otalpEffi� E1t' ă1tEtpov' 'to Of. 1tEpt't'tov 1tpo<J'tE8Ev 1tEpCX1VCt au'to' KCOAOCt yap au'tou �v Et<; 'ta tcra OtatpEffiV . . . OilAOV o'tt OUK E1t' apt8�rov <XAA'E1tt �tyE8&v Aa��voum 'tilv E1t' ă1tEtpov 'to�Ttv. ARISTOTEL, Fizica I I I care s-a u învred n i c it să lor În acest domeniu a l d espre infinit ( apeiron) 74

(G) , 4, 203 a 1 şi urm. Toti cei fie mentionati pentru opiniile filosofie i l 93 deschid o d iscutie ş i c u totii iau d rept pre m isă


împrejurarea c ă este u n principiu a l celor existe nte . Iar unii, cum a r fi pythagoreii şi Platon, consideră infinitul un p r i n c i p i u în si n e , nu c a un a c c i d e nt p e l â n g ă altceva , c i ca fiind e l însuşi o substa ntă . N u m a i că pythagoreii îl aşază În rân d u l obiectelor sensibile (căc i nu fac din n u m ă r o Însuşire separa bilă) ş i sustin că ceea ce fiintează În afara ceru l u i este infinitl9� < . . . > Iar u n i i afirmă că fin itul este <elementul> pereche (par) . C ă c i toc mai acest principiu par, dacă este inclus şi delimitat d e c ă t r e < e l e m e n t u l > i m p a r, c o n fe ră l u c ru r i l o r existente nemărgin i rea 195. O ind icatie În a cest sens ne­ o dă ceea ce se Întâ mplă cu n umerele. Căci dacă punem d e fie c a re dată g n o m o n i i 1 96 fie În j u r u l u n itătii, f i e În afara e i , În una din constructii obtinem o f i g u ră m e r e u d iferită , În c e a l a ltă m e r e u a c e e a ş i <figură > . Platon Însă consideră că există d o u ă infinituri: unul m a re şi unul mic. Cf. şi STOBAIOS, Eclogae Physicae (compilat probabil după Pluta rh şi Aetios - respectiv Celsus 1., pr. 1 0, p . 22, 1 6) :

Gnomonii d in n u mere impare a d ă u g â n d u-se pe rând u n ităti i , <prin acest procedeu> va rezulta mere u o figură tetragonală: ia r adăugându-se la fe l gnomonii c u număr par În jurul u n ităti i , toate figurile ies inegale, cu două d i ntre laturi d e l u n g i m i d iferite , n ic i u n a neÎncadrându-se În m o d egal, c u laturi echid ista ntel97 . ( U n c o m e n t a r i u a n a l o g ş i l a SI M P L I C I U S , In A ristotelis Physica Commentaria 455, 20 referitor la pasaj u l a ristote lic de mai sus) : Ac eştia (pythagoreil) n u m e a u i n f i n it u l n u m ă r pereche , fiindcă - a ş a c u m spun interpreti i - " orice < l ucru> pereche (par) se d ivide În părţi egale, iar ceea ce se Împ a rte În ra porturi egale este infinit În privinta -


dic hotomie i . C ă c i despărţirea În ju mătăti egale tinde spre infinit , pe câtă vreme principiul impar, adăugându-se nemărginirii (infinite) , Împiedică d iviziunea ei În părţi egale " . În fe lul a cesta ei raportează nemărginirea la pa ritate (Ia conceptul d e n u m ă r pereche) În functie d e Împ ă rtirea e i În j umătăti . De unde re iese clar că ei n u iau section a rea la infin it sub forma unor raporturi Între' n u mere , c i se referă la mărimi198• Însă Aristotel nu consideră de fe l Împărtirea În jumătăti d rept un criteriu determinat pentru definirea infi n itu l u i . 29. G 5 . 204 a 2 9 KCX'tU crUJl�E�l1KO� ăpcx U1tUPXEt 'to ă1tEtpov. uÂÂ'd ou'tw�, dp11'tal on OUK EVOEXE'tal cxu'to ÂEYEtV UPXTtV, uÂÂ' EKEtVO rol crUJl�E�l1KEV, 'tOV UEPCX il 'to ăpnov. rocr'tE u'ta1tw� âv un:oqxxi vOtV'to 01 A€yoV'tE� ou'tw� rocr1tEP oi nu9cxyapEtOi q>CXcrtV' &JlCX yap oucricxv 1t01Ucrt 'to ăn:Etpov KCXl. JlEpiSOUcrtv. -

ARISTOTEL, Fizica I I I (G) , 204 a 29. I nfinitul există deci ca atributl99• Însă , dacă este astfel precum s-a spus, el nu poate fi n u m it prin c i p i u , ci numai acel lucru c ă ru i a i n f i n itu l îi este atri b u it : c u m a r fi a e r u l sa u p e r e c h e a ( c e v a p a r) . Astfe l În c â t se doved eşte a b s u r d ă p ă re r e a c e l o r c a re s u n t de a c o r d c u pythagorei i . Căci e i fac d i n a cest infinit o substa ntă şi totodată îl d ivizează . 30. D . 6 . 2 1 3b 22 dVal o' Eq>cxcrcxv KCXL oi nueayapEtOt KEvav, KCXl. E1tEtcrtEVal CXU'tWl 'tWl oupaVWt EK 'tOU un:etpou n:VCUJlU 'tE w� UVCX1tvEOVn KCXL 't0 KEvav, o OtOpiSEt 'tU� q>ucrEt�, w� oV'to� 'tOU KEVOU XWptcrJlOU nvo� 'tWV Eq>ES,fI� KCXL ['tfj�] OtOpicrEW�' KCXL 'tOU't' dVal -

76


1tponOV EV 'toî<; apt9�wî<;' 'to yap KEVOV &toPlSEtV 'tTtV <pUO"t v ct\)'tmv. SlO B . E e l . I 1 8 . 1 e ( D . 3 1 6) n o e h d e r Aristote lesste l l e E V &E 'tm n Ep1. 't11<; n 'U 9ayopo'U <ptAOO"O<pla<; 1tPO)'tffit [tr. 20 1 Ros e ] ypa<pEt 'tOV �Ev oupavov Eivm Eva, E1tEtO"aYE0"9m &E EK 'tou ă1tElpo'U Xp6VOV 'tE Ka1. 1tVOTtV Ka1. 't0 KEVOV, o &toPlSEt fKaO"'tffiV 'ta<; xwpa<; aEl. ARISlOl de eoelo B 2 . 284 b 6 E1tEt&Tt &E 'tt VE<; dmv 01 <p<Xmv Etvm 'tt &E�tOV Ka1. aptO"'tEpOV 'tou oupavou, Ka9a1tEp oi KaAoU�EVOt n'U9ayopEtot (EKElVffiV yap 01>'to<; 6 AOYO<; EO"'tlV) K'tA. SI M P L . z. d . St. 386, 20 'to youv &E�tOV Ka1. ăVffi Kal E�1tpo0"9EV Kal aya90v EKaAo'Uv, 'to &E aplO"'tEpoV Ka1. Ka'tffi Ka1. 01tt0"9EV Ka1. KaKov EAEyOV, 00<; au'to<; 'AptO"'tO'tEATl<; 10"'tOPTlO"Ev EV 't11t 'tmv n'U9ayopElot<; apEO"KOV'tffiV cruvaYffiY1Ît [tr. 200 R.]. A R I STOTE L , Fizica I V, 6, 2 1 3 b 2 2 . Pyt h a g o re i i . d e a s e m e n e a , s u st i n e a u c ă există vidul ş i c ă i n tră În U n iv e rs (în " c e r " ) , d i n n e m ă rg i n ire ( apeiron) , ca şi c u m l - a r a b s o r b i c e r u l , ca u n s u f l u . V i d u l d e l i m i t e a z ă n a t u r i l e l u c r u r i l o r, f i i n d u n f a c t o r d es p ă rtito r2°O ş i o d e l i m it a re a c e l o r a f l a t e În s e ri e . Ş i a c e a st ă p r o p r i e t a t e s e g ă s e şte m a i În t â i În n u m e r e . C ă c i v i d u l d e l i m itează ( " d isti n g e " ) n a t u r a l o r. STO BA I O S , Florilegiu 1 , 1 8 , 1 c . Î n p r i m a c a rte a l u c ră r i i Despre filos o fia lui Pyth agoras, e l s c r i e c ă U n iv e rs u l este Un ul ş i c ă d i n n e m ă rg i n i r e sunt a d use În c u p r i n s u l său T i m p u l , S u f l a re a şi Vi d u l , c a re d e l i m itează totd e a u n a locurile < d i f e r ite l o r s e r i i d e l u c ru ri > . A R I STOT E L , Despre cer II ( B) , 2, 284 b 6. D e vre m e c e s u s t i n u n i i . e x istă 77


ceva l a d r e a p t a şi la s t â n g a c e r u l u i , a ş a c u m a f i r m ă c e i n u m it i p yt h a g o r e i ( c ă c i a l o r este a c e a stă e n u ntare) < . . > S I M PLI C I U S (în comentariu la a c est p a saj ) (386, 20) . Aşa d a r, ceea c e vine la d re a p t a , în s u s ş i în fată c ă p ă t a l a ei d e n u m i r e a d e " b i n e " , i a r c e e a c e v i n e î n j o s ş i în a p o i z i c e a u c ă este ră u l . p re c u m n e i n fo r m e ază în suşi A r istote l ( f r. 200 R . ) . .

3 1 . ARISTOl de caelo B 2 . 285 a 1 0 DtO KUt 'tmv nueuyopdrov <Xv n<; 8aulluaEtEv an DUO Ilovm; 'tuu'tu<; aPXa<; €Aeyov, 'to DEStOV KUt 'to aptcr'tEpOv, 'ta<; DE 'tEUUPU<; [namlich <xvro, KU'tro, €1l1tpoaSEv, omaSEv] 7tUPEAt1tOV OUSEV llUOV KUPlU<; ouau<;. b 22 DlÎAOV 'tOl vuv an 6 a<puv,,<; 7tOAO<; Ea'tt 'to <Xvro. KUt oi IlEV EKE1 OtKOUV'tE<; EV 'tmt <xvro datv "lltcr<patPlrot KUt 7tpo<; 't01<; DESW1<;, "IlE1<; D' EV 'tmt KU'tro KUt 7tpO<; 'toi<; apt<J'tEp01<;, EVUV'tlro<; fi w<; oi nusuyopEtOt 'AEyou(}'tv' EKEÎVOt yap "11&<; avro 'tE 7tOWU(}'t KUt EV DEstmt IlEPEt, 'tOU<; D' EKE1 KU'tro KUt EV 'tmt apta'tEpWt. SI M P L . z . d. St. 392 , 1 8 w<; UU'tO<; EV 'tmt DEU'tEprot 't1Î<; auvuyroYlÎ<; 'tmv nuSuyoptKmV ia'topEÎ , 'tou aAou Oupavou 'to IlEV <xvro 'AEyou(}'tv Ei Vat, 'to DE KU'tro, KUt 'to IlEV KU'tro 'tou Oupuvou DES tOV Ei Vat, 'to DE <xvro apta'tEpov KUt "11&<; EV 'tmt KU'tro [avro verbessert Alexa nder richtig ebenda 392 , 24] Ei Vat.

ARISTOTEL, Despre cer 285 a 1 0. De aceea s-a r putea minuna cineva d e pythagore i . fiindcă vorbesc doar despre a ceste două principii şi anume <ceea ce vine la> d r e a p t a şi <ceea ce vine la> s t â n g a , d a r a u lăsat d e o p a rte c e l e patru reg i u n i , - şi 78


a n u m e : ceru l d e sus, cel de jos, c e l d i n fată şi cel d i n d ă ră t , deşi a c e s t e a nu s u n t p ă rt i m a i p u t i n Însemnate . Este clar deci c ă polu l201 invizibil este cel de sus. Iar <fă pturile> ce locuiesc a c o l o se află În em isfe ra de sus şi lângă cei d e la d reapta , pe câtă vreme noi ne aflăm În emisfera de jos, lângă cei de la stânga; tocmai contrariul celor afirmate de pythagorei. Căci ei ne fac să locuim <regiunea de> sus şi În partea d rea ptă , iar pe cei de acolo îi situează În partea de jos şi la stân g a . SI M P LI C I US (în comentariul la acest pasaj) Aşa c u m ne informează el Însuşi ( i . e . Aristotel) , În a d o u a carte a c u legerii s a l e d e Opinii pyth a­ goreice, aceştia spun că există o pa rte de sus a cerului Întreg şi o parte de jos. Partea de jos a cerului este la drea pta , cea d e sus fiind la stânga , iar noi suntem În regiunea de sus. 32 . E U D E M . Phys. fr. 2 7 (Si m p l . Ph. 43 1 , 1 3 nach 47 A 23) 'tO of. aoplO''tO V K<XA&� E1tl 't11V Ki. vllO'l v oi.

I1u9<XYOPEtOl K<Xt 6 I1Aci'tmv E1ttcptPOUO'lV (ou yap. 011 ăAAO� YE ouoEÎ� 1tEpt <XU't1Î� dpllKEV) ' aAAa yap aoplO''t<X il OUK fc>n, K<Xt 'tO a'tEAf.� 011 K<Xt 'tO M-11 0V' yi. VE'tat yâp, Yl VOM-EVOV of. OUK fO'n. E U D E MOS (apud SI M PLICI US, Ph. 43 1 , 1 3) , fr. 27. Ceea ce este n e d e l i m itat (aoriston) pytha goreii şi Platon îl pun În legătură printr-o frumoasă asociatie cu m işcarea (căci nimeni a ltci neva n u a mai vorbit despre ea). Însă nedelimitate sunt cele care nu există (încă) , aşadar şi nedesăvârşitu l202, la fe l şi ceea ce n u fiintează ; c ă c i <toate acestea> " devin " , dar toc mai devenind nu există <Încă> . 79


33. ARISTOl Phys . D 1 0. 2 1 8 a 33 oi IlEV yap 'tl1V 'tOD oÂ.ou KlVllmV tival <pao'lV [nămlich 'tov xpavov], oi &E 'tl1V mpaîpav aU'tl1v. A El I 2 1 , 1 (D. 3 1 8) rru8ayapa�

'tOV xpavov 'tl1V O'<paîpav 'tOD rrEptEXoV'tO� El val. ARISTOTEL, Fizica IV (D) , 1 0, 2 1 8 a 35 - 2 1 8 b 20. U n i i spun că ti m p u l este mişcarea Întregului (Un ivers) , a ltii că este Însăşi sfera. AEI 1 , 2 1 , 1 (D. 3 1 8) . Pythagoras afirmă că timpul este sfe ra ce cuprinde (Un iversul) . 34. E U D E M . Phys . B I I I fr. 5 1 (Simpl. P h . 732, 26) 6 &E au'to� xpavo� rra'tEpov yivE'tat mO'rrEp EVWl <pamv fi ou, arropf]O'EtEV ăv n� . d &E n� rrtO''tEuO'EtE 'toî� rru8ayopdot�, mO''tE mxÂ.tv 'ta aU'ta apt8llwt, Kayro llu8oÂ.oyf]O'm 'to pa�&iov EXmv ullîv Ka81l1lEvOt� oll'tm, Kat 'ta ăÂ.Â.a mxv'ta 61l0lm� E�Et, Kat 'tov xpavov EUÂ.oyav EO'n 'tov au'tov ti val. Iltâ� yap Kat Tfi� au'ti1� Kt vf]O'Em�, 6lloim� &E Kat rroÂ.Â.wv 'twv au'twv 'to rrpO'tEpov Kat UO''tEPOV EV Kat 'tau'tav, Kat 6 'tou'tmv &11 apt8Ila�' mxv'ta ăpa 'ta aU'tâ, mO''tE Kat 6 xpOvo�. . .

EUDEMOS, fr, 5 1 , apud Simplicius, Phys. 732, 26. Ar putea cineva să stea la Îndoială dacă timpul În devenirea sa este acelaşi, cum sustin unii sau dacă nu <ar fi identic> , mai ales atunci când s-ar Încrede În pythagorei. De s-ar nimeri În aşa fel Încât să revină (mereu) aceleaşi întâmplări după număr şi eu atunci voi cuvânta din nou cu bagheta În mână pentru voi cei aşezati la fel În jurul meu - cum sunteti acum - şi celelalte vor fi asemenea, rânduite În acelaşi chj p, toate aşa cum se află În prezent şi se va considera cu temei că t i m p u l e s t e acelaşi. Căci mişcarea fiind singură şi a ceeaşi , ceea ce vine mai 80


îna inte şi ceea ce vine u lterior, d i n m u ltele întâ mplări identice , nu este decât u n u l şi a ce laşi lucru şi există un număr al a cestora . Toate deci sunt aceleaşi, astfe l în cât şi timpul (este identic întru totul cu sine însuşi) . 35. ARISTOT. de caelo B 9. 290 b 1 2 <paVEpOV O' EK W'0'tooV, O'tl Kal 'to <pavm YlvEcr8m <pEPO)lEVOOV [nămlich

nDv ăcr'tPOOV1 ap)lovlav, w� crU)l<pmvoov Y1VO)lEVOOV 'twv \lfa<pooV, KO)l\j1W� )lfV dpT\'tm Kal rrEp1't'tW� {ma 'twv Elrrav'toov, ou )l1lV O,hoo� EXEt 'taA,T\8E�. OOKEÎ yap ncrtv avaYKa îov d vm , 'tT\A,lKO'0'tooV <pEPO)lEVOOV (JOO)la'toov YlyvEcr8m \j1apOV, Errd Kal 'twv rrap' Tt)lîv OU'tE 'tOU� ăYKOU� Exav'toov lcrou� OU'tE 't010'0'tOO1 'taXEl <pEP0)lEVOOV' TtA,lOU &E Kal crEAE.VT\�, E't1 'tE 'tOcrO'0'tooV 'to rrA,f\80� ăcr'tpooV Kal 'to )lEYE80� <pEPO)lEVOOV 'tW1 TaXEl 't01a'0'tT\v <popav, ao'0va'tov )l1l YlyvEcr8m \j1apov u)l1Îxavav 'tlva 'to )lEYE80�. {m08E)lEV01 Of 'tau'ta Kal 'ta� 'taxu'tf\'ta� EK 'tWV arrocr'tacrEOOv EXEl v 'tou� TWV crU)l<pOOV1WV A,ayou�, Evap)lav1av <pacr1 YlyvEcr8m 't1lV <pOOV1lV <pEPO)lEVOOV K'0KA,001 'tWV ăcr'tpooV. Errd o' ăA,oyov EOaKEl 'to )l1l cruvaKO'0El v Tt)lâ� 'tf\� <pOOVf\� m'0'tT\�, al'tlOv 'to'0'tou <pacrtv dvm 'to Y1YVO)lEV01� Eu8u� urraPXElv 'tov \j1a<pov, Wcr'tE )l1l OlaOT\A,OV dvm 1tpO� 't1lV Evav'tlav O"lYT]V' rrpo� ăA,A,T\A,a yap <pOOVf\� Kat cr1yf\� dvm 't1lV olayvoocr1v, Wcr'tE Ka8am::p 'toî� xaA,Ko't'0rr01� Ola cruvTj8nav OOOEV OOKEî ola<ptpElV, Kat Toî� �� muw <YUf.$alVElv. ALEX. Metaphys. 75, 1 5 � oc �� � EV W1 a4n\{Î)1, ilv E1t01OUVTO WV ap1(ţt&V oi D'lfuY�lOl, )lVT\)lOVEUE1 [Ar.1 EV W1 &1.>'tEpw1 DEpt � n'lfuyop1KWV oo.;� [fr. 202 Rosel Uber die 't�� 001EpwV vgl. auch 58 B 22. , ferner Eudem. fr. 95 (oben 1 2 A 1 9) . 81


A R I STOTE L, Despre cer I I (B) 9 , 290 b 1 2 . Din toate a cestea reiese că teoria d u pă care a r monia se naşte od ată cu m işcările astre lor (prin ceru ri) , iscându-se sunetele în consona ntă203 , deşi a fost e n u n tată c u ingen iozitate şi elegantă , nu este adevărată - aşa cum sta u lucrurile. Dar unora l i se pare o necesitate să se producă sunetul când se rotesc atât de mari corpuri c e reşti , d e vre m e ce ex istă ş i u n u l al corpu rilor d i n re g i u n e a n oa stră c a re n u a u mase c o m p a r a b i l e ş i n i c i n u s e d e p l a sează204 c u o repezi c i u n e l a fe l d e m a re . C u atât m a i m u lt , rot i n d u-se c u a s e m e n e a iute a l ă , soa r e l e şi l u n a , o d ată c u c e l e l a lte astre , atât d e n u m e roase şi atât d e m a ri , este c u n e p utintă s ă n u se işte o ru m o a re205 d e o intensitate n eîn c h i p u ită . Bizu i n d u-se pe a c e st rati o n a ment şi socotind c ă viteze le corpurilor c e reşti, <ded use> d i n e v a l u a re a d i s t a n t e l o r < a c e s t o r a > 206 , se a f l ă în a c e l e a ş i ra p o rturi cu i nterva l e l e de conso n a ntă , e i s p u n c ă se p r o d u c e u n s u n e t a r m o n ios c â n d s e rotesc a stre l e p e orb ita lor. Deoarece însă l i se p a re i l o g i c s ă n u a u z i m în a c e l a ş i t i m p t o n a l i t ă t i l e a r m o n i e i , sust i n p e ntru a l ă m u r i c a uza fen o me n u l u i , c u m c ă su netu l201 a cesta s e a f l ă în a uz u l n ostru d e în d a t ă c e n e n a şte m , a stfe l în c â t n u p o a t e f i d e ose b it d e t ă c e re - fe n o m e n u l o p u s - d e vre m e c e s u n etele ş i tă c e re a se d isti n g între e l e n u m a i p r i n contrastul care le o p u n e . Ca atare , întocmai precum l i se p a re bronza r i l o r, d e p e urma d e p r i n d e r i i cu zgomotu l d e cioca n e , că n u se m a i d istinge tăcerea , la fe l se întâmplă şi c u o a m e n i i . (Cf. d e a s e m e n e a ALEXA N D ROS, Comen tariul la Me tafizica lui Aristotel

(75, 1 5)) : 82


Aminteşte Aristote l (fr. 202 Rose) În a d o u a carte Despre o p i n i i l e filosofi l o r pyt h a g o r e i " de o r d i n e a " c e d o m neşte Î n c e r u r i , p e c a re o Înto c m e a u d i n n u me re . (Referitor la " o rd i n e a " ( taxis) c e rească , vezi d e ase m e n e a teoria l u i E u d e mo s , d e rivată d i n Anaxi­ m a n d ros - 1 2 , A , 1 9 , D K) 36. A E T. I I 29, 4 ( D . 360) 'tffiv Du8uyopdc.ov 'tlVEe;

Ku'ta 'tll V 'Apla'tO'tEJ.,.ElOV ta't0pluv KUl 'tTjv <l>lA1TC1tOU 't o u ' O n o u v 't l o u a n a <p u a l v a v 't u u Y E 1 U l K U l av'tl<ppu�El 'tO'tE JlEV 'tile; Yile;, 'tO'tE &E 'tile; av'tlx8ovoe; [ n a m l i c h EKAdnElv 'tTjv aEAllvllv). 'tffiv 8E VEc.o'tfpc.oV dat 'tl VEe; o ie; E8o�E KU't' E1tl VfJlll<Jl v <pAoyae; KU'ta JllKpaV E�un'tOJlfvlle; 'tE'tUYJlfVc.oe; Ec.oe; iiv 'tTjv 'tEAElUV n U V a f A ll V O V a n o 8 ffi l , K U l n u A t V a v u A a y c.o e; JlElOUJlfVlle; JlfXPl 'tile; auva8ou, Ku8' fl v 'tEAElc.oe; a�fvvu'tUl. A E T. 1 1 , 2 9 , 4 ( D . 360) . U n i i pyt h a g o r e i - p o t r i v i t c e r c e t ă r i i a r i s t o t e l i c e şi d u p ă c u m d e c l a r ă P h i l i p p o s d i n O p U S208 - a r ă t a u c ă < e c l i p s a d e l u n ă > s e În t â m p l ă d i n c a uza r e f l e ctă r i i l u m i n i i ş i a i n t e rp u n e r i i u n u i c o r p c e re s c , a c e s t a f i i n d o d a tă p ă m â nt u l ş i a lt ă d a tă A n t i - p ă m â n t u l . D a r, d i n t r e c e i m a i r e c e n t i , u n i i s u s t i n p ă re r e a p ot r i v i t c ă re i a < fe n o m e n u l a re l o c > d u p ă c u m s e p r o p a g ă fo c u l < d i n l u n ă > : s e a p r i n d e p u t i n c âte putin d u p ă o a n u m i tă r â n d u i a l ă , p â n ă c e n e dă s t r ă l u c i r e a d e l u n ă p l i n ă , i a r a p o i , În m o d analogic, văpaia lui se micşorează până la conjunctia <corpurilor cereşti>209, când se stinge totul. 83


3 7 . ARISTOl de caelo B 1 3 . 293 a 1 8 (vgl . 44 A 1 6. 1 7)

't&v 1tAEÎcr'tCOV E1tt 'tou IlEcrOU KE lcr8at AqoV'tCOV [namlich 'tT,V yftv] . . . EvaV'tlco<; oi 1tEpt 'tT,v 'I'taAlav, KaAoullEvOl DE fIu8ayopEtOl AEyoUcrlV· E1tt IlEv yap 'tou IlEcrOU 1tUP El val <pacrt, 'tT,V DE yftv EV 't&V ăcr'tp<Dv oucrav KUKACOl <PEpoIlEVllV 1tEpt 'ta IlEcrOV VUK'ta 'tE Kat 11llEpav 1t01E1V. E'tt D' EvaV'tlav ăAAllV 'tau't1l1 Ka'tacrKEueX�OUcrt yftv, flv av'tlx80va ovolla KaAofulv, ou 1tpo<; 'ta <patVOilEva 'tOU<; AOYOU<; Kat 'ta<; ai'tla<; �ll'tOUV'tE<;, aAAa 1tpo<; 'tt va<; AOYOU<; Kat ()6sa<; au't&v 'ta <p a l VOlltva 1tPOcrE A K O V'tE<; Kat 1tEtPWIlEVOl cruYKocrllElv. 1tOAA01<; D' âv Kat E'tEPot<; cruv()6SHE 1lT, DE1 V 'tftt yfh 'tT,V 'tou IlEcrOU xwpav a1tOD1()6Vat, 'ta 1ttcr'tov OUK EK 't&V <PatVoIlEVCOV a8poucrtv aAAa 1l00AAOV EK 't&V AOyCOV. 't&l yap 'tllllCO'teX'tCOl olOV'tat 1tP0<J11 K tlV 'tTjv 'ttlllCO'teX'tllV U1teXpXHV xwpav, tiVat DE 1tUP IlEv yft<; 'ttlllW'tEPOV, 'ta DE 1tEpa<; 't&V Ilt'tasu, 'ta D' Ecrxa'tov Kat 'ta IlEcrOV 1tEpa<;. b 1 E'tt D' 01 YE fI u8ayopE tOl Kat Dla 'ta lleXA lcr'ta 1tP0<J11 K E t v <pUAeX't'tEcr8at 'ta Kuplw'ta'tov 'taU 1tavtCx; . 'ta oc !lf.crov ti\Ul WtOmov- o � 1 0 <; <p U A a K Tj V ovolleXSOucrl, 'ta 'tau'tllv EXOV 'tTjv xffipav 1tUP, rocr1tEP 'ta IlEcrOV U1tA&<; AEYOIlEVOV Kat 'ta 'tou IlEYE80u<; IlEcrOV Kat 'tou 1tpeXYlla'tO<; DV IlEcrOV Kat 'tft<; <pfutco<;. KaÎ'tot KaecX7ttp EV 'tOl<; �WtOt<; oU mmov 'ta 'taU SW10U Kat 'taU crffijla'tD<; IlEcrOV, omco<; U1tOAll1t'tEOV 1l000AoV Kat 7ttpt 'tov OAOV o1.>pav6v. SIMPL. Z.d. St. 5 1 1 , 26 EV !1EV 't&l !lf.crCOl 'tou 1taV't0<; 7tUp El\Ul <pam, 7ttpt OC W !lf.crov 'tT,V avnX80\U �aful qxxm yftv oOOav Kat a1.>'tT,v, avnX80\U OC KaAou!lf.VllV Dt&.. 'ta ES E\UvTIa<; 'tf\l& 'tf\l yftl tivm, IlEm oc 'tT,V avnx80\U 84


� yfi Ti& <pfpO�Vll Kal a\m1 1tEpl 'to Jlfuov, jlE'ta 8€ TI]V yfiv 11 O'EA.1Îvrr 0&00 yap ama:; EV UÎ:l1 nEpl UÎ:lv Htfuyop1K&V icl'tCJP€ [Arist. fr. 204 Rose J TI]V 8€ yfiv ffi:; EV 't&v ă.crtprov omav KlVO'l.�.1EVllV 1tEpl 'tO �crov Ka'ta TI]V np6:; 'tOv TlA.10V OXEmv vUK't<X Kal �v ITOlElV. � 8€ avnx{Xov KlVOU�Vll m:pl 'to Jlfuov Kal E:1tOjlEVll 'tfi1 yfi1 't<XVrrt1 oUx qxl't<X1 Dep' 1l}.t&V b1a 'to Em�lV Ty.!lV m:l 'to "ti); yfi<; crc"4ta ... oi &: y v 11 cr 1 ro 't E P o v am&v �E'taox6vtE<; 1li'Jp �V EV 't&l �lEcr001 Af:yO'\xn TI]V b�lO'VflK1lV MV<411v TI]V EK Jlfuou rrâcrav TI]V yfiv �oolOyo\lCl'Ucrav Kal 'to a1lE\jf�VOv alYrfi<; avaeaAITOmav' b10 oi �fV Z 11 v o C; n u p y o v au'to KaA.oUmv, ffi:; ama:; EV 'tOlC; n'lfuyop1KOlC; lcr-rq,TlO'EV, oi &: L'l l O C; <P u A. a K " V , ffi:; EV 'tomOlC;, oi 8€ 11 1 o C; {} P 6 v o v , (lx; ăÂÂo1 <pacri.v. ămpov 8€ TI]V yfiv EA.EyOV ffi:; <V'ravov Kal a\m1v Xj)6VO'l)' iylEp&v yap Ecr'tlV amr, Kal vuK't&v aina' 11�Epav �fV yap nOlEl 't0 npoc; 't&l "U001 �EPOC; Ka't<XAaJ.lITO�Vll, vUK'ta &: Ka'ta 'tOv K&VOV "ti); YlVO�VT]c; an' alYrfi<; aKl&;. a v 't i X {} o v a &: TI]V otA.1ÎVllv EKaAoUV oi n'lfuY�lOl, Wcm:Ep Kal a i {} E P i a v y fi v . ARISTOTEL, Despre cer I I (8) , 1 3, 293 a 1 8. Pe câtă vreme cea m a i m a re p a rte a o a m e n ilor s p u n că < p ă m â ntul> este aşezat În m ij locul u n iversu l u i < . . . >, l i losofii d i n Ita l i a , cei n u m iti pythagore i , sustin teoria contrară . Ei spun că În centru ("Ia m ij loc " ) este focu l , Iar p ă m â ntul fiind u n u l d intre aştri face <să s e perinde> Liua şi noaptea prin d e plasarea sa circulară2lO. Mai I ntocmesc <În teoria lor>2 1 1 şi a lt pământ, care se află i l l pozitie opusă fata d e al nostru şi îl nu mesc " Anti­ p ă m â n t " , Întrucât ei nu c a ută să p u n ă de ac ord 1 8 0 r i i l e ş i c a uze le c u fe n o m e n e l e c e reşti , c i , m a i 85


degra b ă , prin ra portarea fenomenelor la unele teorii şi o p i n i i ale lor În c e a rc ă să le a r m o n izeze cosm i c , <acord â n d u-Ie c u gând irea teoretică> . Numeroşi a lti < c e r c e t ă t o r i > nu ar f i tot u ş i de a c e e a ş i p ă rere , n e v r â n d s ă d e a p ă m â n t u l u i p o z i t i a c e ntra l ă ş i neacord â n d creza re observării fe nomenelor, c i mai degrabă sprij inindu-se pe cele ded use d i n teori i . Căci, aşa c u m socotesc e i , se cuvine lucru l u i cel mai pretuit locul cel mai de pret; iar foc u l este mai pretios decât pământu l , la fel c u m lim ita este mai pretioasă decât ceea ce se află În pozitie intermediară . Or, marginea exterioară ( " circumferinta " F12 şi centrul ( " mijbcul " ) sunt limite. Judecând astfel analogic , ei consideră că nu pământul se află În centrul sferei, ci mai degrabă focul. (b) Mai aduc Încă pythagoreii şi alt argument, dedus din credinta lor că cel mai de frunte loc al Întregului Univers se cuvine să fie vegheat. Şi acesta e tocmai centrul, pe care-I numesc " " veghea lui Zeus 213, un loc În care se află focul, termenul centru fiind folosit de ei în mod absolut, ca şi cum centrul unei figuri geometrice ar fi totodată şi al unui lucru din natură. Totuşi, precum se Întâmplă şi la vietuitoare, la care nu este acelaşi mijlocul trupului şi centrul vietii, mai degrabă astfel trebuie să concepem cerul Întreg <sub raportul ierarhiei părţilor> . SIM PLICI US, De cae/o 51 1 , 26. În centrul Universului s p u n că este foc u l , i a r În j u r u l ce ntru l u i se roteşte A n t i p ă m â n t u I , fiind el Însuşi un pământ şi numindu-se astfel deoarece fiintează ca ceva opus acestui pământ (al nostru) . Iar după Anti-pământ vine pământul nostru, rotindu-se de asemenea în jurul centrului; după pământ vine luna . Căci aşa ne informează Însuşi <Aristotel> În lucrarea sa " Despre pythagoricieni " (Arist. fr. 204 Rose) . Pământul, (arată el), fiind unul dintre astre, mişcându-se În


jurul centrului, face să apară ziua şi noaptea, în functie de poz�ia sa fată de soare. Iar Anti-pământul, cum se mişcă În jurul centrului pe urmele acestui pământ, nu este văzut de noi, fiindcă se interpune mereu vederii noastre massa pământului (care-i stă în cale) . . . Întemeindu-se aşadar pe rationamentul că decada este numărul desăvârşit au vrut s-a ducă până la zece numărul corpurilor care gravitează În cerc. Astfel, zice filosoful, după ce au stabilit că sfera stelelor fixe214 ar fi una singură , iar planetele ar fi şapte, apoi venind pământul nostru , au împlinit decada cu Anti­ p ă m ântul2l5. Aşa a e x p u s îns u ş i Aristotel doctrina pythagoreilor. Dar cei care se tineau în mod mai autentic de învătăturile sectei consideră focul, situat în mij locul <întregului Univers> forţa demiurgică dătătoare de viată care Încălzeşte din centru părţile mai reci ale pământului. De a ceea u n i i îl n u mesc " Turnul lui Zeus " - aşa cum a c o n s e m n a t în s u ş i A r i st o t e l în ( c a rt e a ) " D e s p re pythagoricien i " - iar a l ţ ii " Veghea lui Zeus " , c u m spune filosofu l în acest pasaj. In sfârşit, TI mai numesc unii " Tronul lui Zeus " , aşa cum ne informează a lte izvoare . Şi mai ziceau că pământul este un astru, întrucât trebuie socotit şi el un instrument <de producere> a timpului: fiindcă tocma i aceasta este cauza care determină zilele ş i noptile. Face (să răsară) ziua , fiind luminată regiunea care priveşte soarele; iar noaptea , se întinde după cum apare conul de umbră ce se desprinde în urma sa2 16 . lar unii pythagorei dădeau numele de Anti-pământ lunepl7, tot aşa cum i se mai spune pământului " cel eteric " . 370 . ARISTOT. de coelo B 1 3. 293 b 1 8 ooOt �v 1l'fl8' Em TOU �ou KEiothi qxxmv <X\mlv [namlich n1V yfiv], KlVEiotht l<..-DKMol 11Ep1. 'te.) IlEO'ov, oU 1l6vov oc mVrrtv, &X)Jx K<X1. n1V

(XvTIX{Xw<x.

87


ARISTOTEL, Despre cer I I (B) , 1 3, 293 b 1 5, Aşadar, despre poz�ia pământului unii au această părere, la fel în legătură cu repaosul sau mişcarea lui. Însă nu concep toti în acelaşi mod fenomenele, Ci <învătatii aceia>, câti afirmă că pământul este aşezat în centrul Universului, sustin că se mişcă în cerc împrejurul centrului şi nu numai acesta , dar şi Anti-pământu l , aşa c u m s-a spus m a i îna inte (ef, şi ARISTOTEL, Mefeorol, A 8345 a 1 3) , 3 7 c , AET. I I I 1 , 2 (D, 364) 't&v nU8Uyopflmv oi IlEV f<pucruv acr'tEP0<; tiVUl 81âKuumv [die M ilchstrasse] EKm:cravw<; IlEV a1tO 't1Î<; i8iu<; r8pu<;, 81' ou 8E 1tEP1E8puIlE Xmpiou KUKAO'tEp&<; uu'to 1tEPUPAESUV'tO<; E1t1 'tou Ku'ta <l>aE80v'tu EIl1tPllcrllou' oi M 'tov itA1UKov 'tUU'tll1 <pucr1 KU't' apXa<; Y€YOVEVUl 8p6llov. 't1VE<; 8E Ku't01t'tP1KllV El Vul <puV'tucriuv 'tOU itAiou 'ta<; uuya<; 1tpo<; 'tov oupuvov aVUKA&V'tO<;, 01tEP Ka1t1 't1Î<; tp180<; E1t1 't&V VE<p&V crull�ui VEt.

AEr. I I I , 1 , 2 (D, 364) , Unii dintre pythagorei au spus că <dâra lăsată de Calea Lactee> reprezintă combustia definitivă a unui astru , după ce ar fi căzut din aşezarea so , Iar locul pe unde s-a prăbuşit mistuindu-se într-o mişcare circulară <păstrează dâra lui> în urma unei învăpăieri, precum a fost şi arderea lui Phaeton2lB, Unii însă mai sustin că pe acolo trecuse la început cursul soarelui. Altii mai presup u n în sfârşit că este o imagine p roven ită d i n reflectarea soarelui care-şi frânge razele < " ,> de botta cerească , întocmai ca în oglindă219, aşa cum arată şi curcubeul, prin reflexia luminii solare pe norii cereşti, (Cf, de asemenea fragm, 4 1 , 1 0 DK d i n Oinopides - c u refe ririle d i n Mefe orol, A , 8 , 345 a 1 3) , 88


38. ARISTOT. de caelo r 1 . 300 a 1 4

't0 b' au'to ()u/l!3atvtt Kat 'tOle; E� Ctpt8/lmv cruv'tt8cîm 'tOV oUpav6v' tvtot yap 'tTtv <pOOtv E� Ctpt8/lmv cruvtcr'tâmv, cOOrccp 'tmv I luBayop€l.wV 'tt�. 'ta �v yap <pumKa crro/la'ta <patvt'tat B&poc; ExoV'ta Kat KO�'ta, 'tac; oc /lo� OU'tE crm/la rr01.f:lV ot6v 'tE cruv'tt8c/lEvae; OU'tE � EXEtV. A R I STOTE l, Despre cer I I I , 1 , 300 a 1 4 . D e c i c orpurile natura le comportă În m o d evident greutate şi uşu rintă , dar u n itătile care ar fi compuse220 nu pot I l ici să a lcătuiască un corp , nici să posede gre utate . 3 9 . de anima A 3 . 407 b 20 oi 8E /l6vov E1nXEtpoDm AEYEt V nOl6v 'tt il \j!uxi) , nEpt br 'toD bE�O/lEVOU mJ)/la'tOC; oDeEv E'tt npocrbtopt1;oumv, &anEP EVbEX6/lEVOV Ka'ta 'toue; Du8ayoptKOUe; /lu80ue; 'tTtV 'tuxoDcrav 'I'UXTtV de; 'to 'tuxov EvbuEcr8at crm/lu. -

ARISTOTE L, De anima I CA) , 3, 407 b 20. Iar unii În c u metă numai să s p u n ă c e fe l d e l u c r u este ';ufletu l , Însă nu precizează deloc definitiile referitoare lu trupul care-I primeşte . Ca şi cum a r fi cu putintă , , l u p ă m it u r i l e pyt h a g o r e i c e 22 1 , c a o r i c e s u f l et , l a I l ltâmplare, s ă intre În orice tru p .

';0

40. A 2. 404 a 1 6 EOlKE b r Kat 't 0 napa 'tmv I I u8ayopEtWV Âcy6/lEVOV 'tTtV at)'tTtv EXEtV btâvotav' I (pacrav yâp nVEe; mhmv \jIUXTtV dVal 'ta EV 'tmt eXEpt : , \)cr/la'ta, oi br 'to 'taD'ta Kt voDv. nEpl. br 'tou'twv I t Pll'tal, bt6n cruvExme; <pai VE'tat Kt vou/lEva, Kâv îlt \ llvE/lia nav'tEÂi)e;. -

89


ARISTOTEL, De anima I (A) , 2, 404 a , 1 6. S-ar părea că şi cele tra nsmise prin spusele pythagoreilor contin aceeaşi idee. Căci unii din şcoala lor spuneau că sufletul e alcătuit din firele unei pulberi222 împrăştiate prin văzduh; a�ii (afirmau) că este ceea ce pune în mişcare (pulberea) . Vorbeau de!pre aceste ( " fre ") deoarece se vede nendobs cum se mŞcă neihcetat, chardacă vântul ar Ipsi cu desăvârşire. 4 1 . Palit. e 5. 1 340 b 1 8 010 TrOAAOl <pa01 "COOv O'O<p<Î)v 01 j..lE V <lpj..loviav dvm 't1)v \jIUX1lV, 01 0' EXElV <lpj..loviav. -

Vgl. de anima A 4. 407 b 27 ( 44 A 23) .

- Politica VI I I (B) , 5, 1 340 b 1 8 . Din această cauză m u lti înte lepti spun că sufletul este a rmonie iar a ltii că a r fi înzestrat c u armonie. 42. - de sens. 3 . 439 a 30 "Co yap XPffij.a .l 11 EV "COOl TrEp<l'tl EO''tlV 11 TrEpa�. 010 Kal 01 Ou8aYOpElOl "CTJV E1rl<p<.XVElaV X p O l a v EKaAouv.

ARISTOTEL, De sensu 3, 439 a 30. Iar culoarea ori este cuprinsă în limită (peras) , ori este însăşi limita. Din această cauză pythagoreii numeau suprafata " cubare " . 43. 5. 445 a 1 6 O OC AEyoum 'tl� 'tffiv Hu8ayop::iwv oUK EO''tlV dSÎU.r'(ov· 'tj)E<pro8a1 yap <pamv EVla �OOla 't<Xî� 6o}..taî�. Vgl. Diag. IX 43 und 6B A 28. 29. -

ARISTOTEL, De sensu 5, 445 a 1 6. Ceea ce spun a n u m iti pythagorei n u este înte meiat ration a l : s ustin a n u me c ă u n e l e vietu ito are se h r ă n esc doar c u mirosuri ( c f . Diogenes La e rtios IX, 4 3 şi Democrit 6 8 A 28, 29, D K) . 90


Sectiunea 58 C 2. PORPH. V. P. 4 1 €M-YE & nva Kat llucrnKOOt 'tp07tUlt O'DIl/30AtKOO<;, &. 8" E7tt 7tAEaV 'Ap10''ta'tEA11C; (fr. 1 96 Rase 1

(�vEYP(X\JlEV, arav an -rr,v 8aAanav IlEV EKaM-t dvat 8 (� K P D a v, 'tac; & ăpK'tOl,>C; ' p E a C; X E î p a c; , -rr, v & I IAEt&&x M a D O' & v A U p a v , 'taU; & 7tAaviyra.c;K U v a C; t li C; fI E P O' E <p 6 v 11 C; , 'tov 8' EK XaAKaU KpOOO!lf.vaD YI v6jlEvov itx,av <p (() V " v dval TIvoc; 't & v 8 a 1 11 6 v (() v !'va1tEtA11Il!lf.VT)V 't&t XaAKOOt. AEL. V. H . IV 1 7 €M-YE & 1!'(XOmWV dva1 'tO TIi<; llaAaX11<; <pUAAoV. fuYE oc &t mxV't(()v mxpffimwv 6 apt�6c;, OClrtcpcx; & 6 'talC; 7tpcXYllam nx 6v6f.tam �/lEvoc;. Kat 'tOv O'EO'/lov EYEvmA6YEt mXi€v « (AAo d vad , O' U v a 8 a v 't & v 'tE e v U D 't (() v , 11 & tptc; I lfXXO'KEV ro:; a U Y " 't a U 11 A 1 a D EO'n Kat 6 1tOAAaKtc; I pm7t't(()v 'talC; Wcnv itx,oc; <p (() V " 't & v K P E 1 't 't 6 v (() v . PORPHYRIOS, V. P. 4 1 . Rostea unele Învătături Într­ formă figurat-simbolică şi m istică223, iar pe acestea II � a conse mnat pe l a rg Aristote l (fr. 1 96 Rose) . De I J i l d ă , fa ptul că m a rea o n u mea lacrimă şi constelatia 1 J rselor - " mâinile Rheei " , iar Pleiadele se numeau " lira r l luzelor " , plantele " câinii Persephonei " , sunetul iscat , l e l o v i r e a b ro n z u l u i e r a u n g l a s a l u n u i a d i ntre , Inimoni, Înc h is În a ra m ă . AE LIAN . , Varia Historia I V, 1 / . Zicea că cel mai sfânt (lucru , d i ntre pla nte) este I r u nza de n a l b ă . l a r d i ntre toate n u m ă r u l este cel ma i I I d e lept lucru; În a l doilea rând c e l c a re a pus n u m e I l l c r u r i l o r. I a r d e s p re c u t re m u r, sta b i l i n d o b â rş i a I I I ; nomene lor) , obişnuia s ă spună că n u este a ltceva II ' c ât o Întâ lnire a celor care toc m a i au m urit; apoi

I J

9i


c ă i r i s u l ( d i n a l c ă t u i re a ) o c h i u l u i este l u m i n a soa re l u i224 ş i ră s u n et u l c a re se repercutează În u re c h i d e m a i m u lte ori este u n g l a s a l < daimon- i l o r> m a i p u te r n i c . 4 . I A M B L . V. P . 8 2 - 8 6 EO"n O E 11 jlEv 't&v aKouO"­ jlanK&v qnAoO"o<pla 'AKoUO"jla'ta aVa1tOOE1K'ta Kal. ă,vEU AOYOU, on O\.l'tro<; 1tpaK'tEov, Kal. 'tiiAAa, oO"a 1tap' EKd vou EPPE8T\, 'tau'ta 1tElp&v'tal O"ta<pUAaHEl v WC; 8da ooYjla'ta,m':J'tol. 8E 1tap' au't&v Oi.l'tE AEYEl v 1tPOO"1tOlOUV'tal Oi.l'tE AEK'tEOV Ei Val, aAAa Kal. a\.l't&v \)1tOAajl�a VOUO"l 'tou'tOu<; EXEt V �EA nO"'ta 1tpOC; <pPOVT\O"l V , Otn VEC; 1tAE10"'ta 'AKouO"jla'ta EO"XO V. 1ta v'ta OE 'ta o i h roc; <KaAOUjlE va> 'A KouO"jla 'ta OlTtlPT\'tal dC; 'tpla dOT\ ' 'ta jlEV yap au't&v 'tl EO"n O"T\jlal va, 'ta OE 'tl jlaA10"'ta, 'ta 8E 'tl OE l 1tpaHEl v fl jlTt 1tpa't'tElv. 'ta �LEv ouv 'tl EO"n 'tOtau'ta, OIOV 'tl EO"n v ai jlaKaprov VilO"Ol; llhoC; Kal. O"EA TtVT\. 'tl EO"n 'ta EV LlEA<pOlC; jlav'tElov; 'tE'tpaK'tuc; ' 01tEP EO"'tl.V 11 apjlOvla, EV 11t ai 3ElpilvE<;. 'ta OE 'tl jlaA10"'ta , olov 'tl 'ta OlKalo'ta'tov; 8unv. 'tl 'ta O"o<poHa'tov; ap18�LoC;, OEU'tEPOV 8E 6 'tolC; 1tpaYjlacrt 'ta ovo�La'ta 8EW :VO<;. 'tl O"o<pclHa'tov 't&V 1tap' 11jl LV; ia'tplKTt. 'tl KaAA10"'toV; a p jl o v l a . 'tl K p a n O" 't o v ; Y V tO jl ll . 'tl ă,p t <T 'tO v ; EUoaljlovla. 'tl OE aAT\8EO"'ta'tov AEYE'tal; on 1tOVT\pol. oi av8pro1t0L. 010 Kal. 1t01T\'tTtV 'I1t1tooajlav'ta <paO"t v E1talVEO"al au'tov 'tov LaAajllvlOv, 0<; E1tOlT\O"EV' & 8Elot, 1t08EV EO"'tE, 1t08EV 'tOlOlO' EYE vEcr8E; ă,v8pro1tOl, 1t68EV EO"'tE , 1t68EV KaKol &0' E YEv E cr8E; 92


(83) 'tafrca Kat 'tOlaU'ta fan 'ta 'tO\)'tOU 'tOU y€VO�

ÂKooofla'ta · EK(Xa'tov y&.fJ 'trov 'tOWll'tWV fleXA1a'teX 'tl I'an v. Ean o' aUTll Tj a\l'tll 'tf]l 'trov fma (j(xpla'trov )cf,yofl€VI11 (j(Xplat. Kat y&.fJ fKElvOl f(,Tt'tOUV ou TI fan Hxya86v, aAAa TI fleXA1(Ha; oUDE 'tl 'to xaAETtaV, aAAa [i Ta xaAEmI)'ta'tOv; on 'to au'tov yvrovai f<Jn v· OUDE 'tl ril palOWV, aAAa TI 'to pala'tov; on 'to E9El xpfloBat. 'tfll wtaUTlll yap (j(xptat flETllKOAOuet,K€Vat EOlKE 'ta 'tOlama ( {Kooofla'ta· npO'tEPOl yap 01l't0l HuSay6pou fy€VOV'tO. HX OE TI 1tp<XK't€OV fi ou 1tp<XK'tfOV 'trov 'AKOucrfleX'tWV wtau'teX fanv, otov on &î 'tEKV01tOlelcr8al· &î y&.fJ ( {VnKa'taAl1tE1V 't0D<; SEpa1tEUOVTae; 'tov 9Eav· fi on OEl LilV OE�lOV {maOElaSat 1tpa'tEpov, il on ou OEl 'tae; M(J)<p6po� BaOt(,H v OOOue;, ouoE de; 1tEptppaV'tllPWV q l �mHv, OUDE fV BaAavdwl AOUEoBat. ăOTlAOV y&.fJ fV mim 'tOU'tOle;, d Ka8apEOOU<JlV 01 KOlVWVOUV'tEe;. (84) "'(Xl ăAAa 't&of. q>OpTIOV flll cruYKa8alpelv· ou y&.fJ Oel I I. Î nov ylVccr8al 'tOU fl ll 1tOVE 1 v· cruvavane€vat Of. XPU<Jov !' XODcrT)l flll 1tATlmeXSHv f1tt 'tEKV01tOllat. flll MYHV aVEu I [XIHOc;. amv&lv 'toîe; 9Eole; Ka'ta 'to 0Uc; 'tf]e; KUA1Koc; ( )\WVOU EVEKEV Kat 01tWC; flll a1to 'tOU au'tou mVTl'tat. fV ,"i! X.K'tUAlOJl flll <P€PC1V aTlflE10V 9Eou dKava, 01tWC; flll ! t Iai VTl'tat· ăyaAfla yap, 01tEp &1 <ppoupflaat fV 'trol , 11'KOJl. yuvalKa ou &1 OlWKHV 'tllv a{)'tou, lK€ne; yap . , ) l i) Kat a<p"[aTIae; ayaflESa, Kat Tj Afl\jfle; Ola OE�UXe;. 1 I 1l8E aAEK'tpu6va AEUKOV <SUH v>. lK€Tlle; yap <Kat> [ l'pOe; 'tou M Tl vae;· 010 Kat aTlflalvoucrlv wpav. (8 5 ) [\ (x.l aUflBoUAEUEtV fl 1l 0 E V 1tapa 'to B€A'tl<J'tOV Trol , I \JflBoUAEUOfl€Vmt· lEpov yap aUflBouATt. ayaSov 01 j, ' l VO l , al oE Tjoovat fK 1tav'toe; 'tpa1tou KaKav · f1tt 93


KOAaaEl yap fA8oV'ta� &El KoAaa8ilvm. 8uElv XPTt avu1t68rl'wv Kat 1tpO� 'ta iEpa 1tpOatEvm. d� iEpov ou &El fK'tpE1tEa8m · ou yap 1tapEpyov &El 1totEla8at 'tov 8EOV. U1tO/-lEVOV'ta Kat EXOV'ta 'tpau/-la'ta fV 'ton E /-l 1t p o a 8 E V 't E A E u 't il a a t aya8o v , f va V'ttW� &€ fvaV't tOV. d� /-lova 'tWV sWtWV OUK daEpXE'tat av8pw1tou \jfUXTt, oi� 8E/-lt� fa'tt 'tu8ilvm · &ta 'tOU'to 'tWV 8uat/-lwv XPTt fa8iElv /-lOVOV (oi� <'Xv 'to fa8tElv Ka81lKllt) , ăAAou &€ /-lll&EVO� swwu. 'ta /-l€V ouv 'totau'ta 'twv 'A KOua/-la'twv fa'tt, 'ta &€ 1tAEla'tov Exov'ta /-l ilKO� 1tEpi 'tE 8uaia�, Ka8' EKaa'tou� 'tou� Kmpou� 1tW� XPTt 1totEla8m, 'ta� 'tE ăAAa� Kat 1tEpt /-lE'totK1laEW� 'til� fV'tEU8EV, Kat 1tEpt 'ta� 't(X(pa� 1tW� &El Ka'ta8a1t'tEa8a t . ( 8 6) f 1t ' f viwv /-l E v ouv E 1t t A E Y E 't a t < 't o & t a > 't t & E l , o l o v o'tt & E l 'tEKV01totEla8at EVEKa 'tOU Ka'taAt1tE1 V E'tEpov av8' Eau'tOu 8EWV 8Epa1tEu't1lv· 'tol� &€ ou&d� AOYo� 1tpOaEa'tL Kat EVta /-lEV 'tWV f1ttAEyO/-lEvwv &oţEl 1tpOa1tE<puKEVat a1tap'tl, EVta &E 1tOPPW, olov 1tEpt 'tOU 'tov ăp'tov /-l Tt Ka'tayvuvm, on 1tpO� 'tTtv fV &t&ou K p i a t v o u a U /-l <p E p E L a i & E 1t p o a 't t 8 E /-l E V a t E l K o 't o A o y i a t 1t E p t 't W V 't O t O u 't w v O U K E l a t Du8ayoptKat, aAA' fVtWV Eţw8EV f1ttao<ptS0/-lEVWV Kat 1tElPW/-lEVWV 1tpOaa1t'tEtV dKo'ta AOYov, olov Kat 1tEpt 'tOU VUV AEX8Ev'to�, &ta 'ti ou &E l Ka'tayvuvm 'tov ăp'tov. oi /-lEV yap <paat V , on ou &El 'tov auvayoV'ta &taAUElv· 'to yap apxalov �ap�aptKW� 1tav'tE� f1tt Eva ăp'tov aUV1ltEaav oi <piAo1 " oi &' on ou &E l Otwvov 1totE la8at 'tOWU'tOV apX0/-lEvOV Ka'tayvuv'ta Kat auv'tpi�ov'ta. 94


IAM BLICHOS, De vita pythagorica (82-86) . Filosofia sedei acusmaticilor este a l cătu ită d i n ac usmate ( " precepte de ascultare " ) nedemonstrabile şi în afa ra u n u i logos (fără d iscursivitate)225, învătându-i pe oameni cum că astfel trebuie să actioneze şi a rătându-le de asemenea celela lte , c âte se păstra u din spusa l u i . Pe acestea încearcă să le respecte întocmai ca pe n işte credinte divi n e , înşişi <adeptii> p refă când u-se că n­ a u v e n i t de la ei s p u s e l e şi tre b u i e rostite astfe l , considerând înadins c ă d i n rândurile lor se poartă cu cea ma i îna ltă cumintenie numai aceia care a u ştiut să tină cele mai multe acusmate. Deci toate cele care se c heamă " învătătu rile de ascu lta re " (akusmata) se I m part în trei specii: unele tâlcuiesc ce este (un anumit semn)226, altele ce este mai presus, a ltele ce trebuie să l a ci sau să nu faci. Deci se includ între acelea care te Il wată " ce este " , pildele de a cest fel: ce sunt Insulele I ericitilor? (Tâlcul) : Soa rele şi luna . Ce este oracolul din I )elfi? Tetraktys-ul, cel care înseamnă tocma i armonie, II) care se află şi Sirenele227• Apoi, d intre cele care sunt Illai presus avem tâlcuri de felul acesta : care a r fi lucrul ( :el mai drept? Să oficiezi un ritua l de jertfire. Cea mai 11 1a ltă întelepciune? Numărul ş i în a l doilea rând cel care ( 1 dat nume lucrurilor. Dar cea mai iscusită întelepciune228 ( le la noi? Medicina . Cel mai frumos lucru? Armonia . ( � e l mai puternic lucru? Chibzuinta (gnome) . Cel mai I l un? Fericirea (eudaimonia) . Care a r fi spusa cea mai ( ldevărată? Că oamenii sunt ticăloşi. Din această cauză ',ustin că el însuşi (Pythagoras) Iăudase pe H ippoda mos, I loetul din Sa lamina (sa u d i n Sa mos)229 , care făcuse I Jrmătoarele versuri: 95


o, divinităti de unde sunteti? cum de-ati ajuns

asemenea făpturi? Oameni, voi de unde sunteti? cum ati ajuns aşa de răi? Acestea sunt acusmatele şi c a m de a cest gen este învătătura lor. C ă c i fie c a re d i n exe m p lele de a cest fe l se m n ifică ce este m a i presus şi a c eastă întelepciune se identifică întocmai cu sofia celor şa pte întelepti23o. Căci şi aceia nu căuta u ce este binele, c i d o a r c a re a r fi c e l m a i p resus ( b i n e) ; la fe l n u (se întrebau) ce este d ific u ltatea , ci se întreba u : care a r f i lucrul c e l m a i d ificil? (Răspuns) " Cunoaşterea de sine " şi n u se întreb a u ce însea m n ă u n lucru lesn icios, c i a n u m e : c a re a r f i c e l m a i lesnic ios? " Să recurgi l a deprindere " 231 . O întelepciune de a cest fel urmau ş i acusm a tele în f ă t i ş a t e . C ă c i a s e m e n e a c uv i n t e deve n iseră c e l e d intâi (atribu ite) lui Pythagoras. Cât priveşte acele acusmate referitoa re la ce trebuie să faci şi ce nu trebuie fă cut, ele se înfătişează în fe lul acesta . De pildă " trebuie să faci copii " , fiindcă trebuie să laşi d u pă tine sluj itori a i d ivinităti i . Sa u : " trebuie să te înca lti mai întâi cu dreptul " . Sau : nu se cade să umbli pe d ru m u ri bătute de norod , nici să te speli cu apa d intr-un vas de lustratii sau să te sca lzi în baia publică . Căci în toate a ceste împrej u rări nu se ştie neîndoios dacă cei care se folosesc în comun (de apă sau de d r u m u r i ) p ă st r e a z ă c u ră te n i a . (84) I a tă şi a l te acusmate. Să n u ajuti pe u n u l care desca rcă povara . Fiindcă n u trebuie să fii tu cauza l i psei de tru d ă , ci se cade să pui u m ă ru l pentru a încărca povara232• Să nu te a propii de o fe meie care poartă a u r, pentru a fa ce copii c u ea. Să n u vorbeşti fără l u mină233 . S-aduci zei lor 96


libatii (vărsând prinosul) în dreptul toartei vasului, pentru a fi de b u n a u g u r şi ca să nu se b e a d in aceeaşi margine. Să nu porţi chipul zeitătii însemnat pe inel, c a s ă nu s e p â n g ă r e a s c ă ; c ă c i e s t e un o d o r venera b i l234, care trebuie păstrat în casă . N u trebuie să-ti p r i g o neşti c u mva sot i a , căci este r u g ătoare (sacră) ; de aceea o aducem de la vatra căminului şi este luată cu d rea pta235. De aseme nea , să n u jertfeşti cocoş u l a l b , c ă c i este rugător, consa c rat Lun i i ; d e a c e e a tocmai vesteşte ora236. (85) Şi să n u d a i nici u n sfat care n u a r f i doar spre binele c e l u i sfătuit; c ă c i Gste sacră sfătuirea . Sunt b u n e trudele , iar plăcerile de orice fel sunt u n ră u . Căci trebuie să fie mustrati (pedepsiti) , cei care vin pentru pedea psă237. Descult trebuie s-aduci jertfă şi să te apropii de cele sfinte . Nu trebuie să te întorci din drum când mergi la temp l u , fiindcă nu s e cuvine s ă fa ci d in ze itate o înd e letn icire Iătura l n ică . Este bine să sfârşeşti ca u n u l ce ra bdă , primind ră nile în fată , iar dacă vei face a ltfel <soarta> I'ti va fi potrivn ică . Sufletu l o m u l u i nu intră în a c e l e vietu itoare din care , d u pă d atin ă , se a d u c jertfele. De aceea le este îngăduit să mănânce doar carnea unor a n imale de jertfă « ace lora> c ă rora l i se cuvine să m ă n â n ce (carne», dar să nu guste c a rnea n i c i u n u i a lt a n ima l . Aşa s u n t (lăsate) u n e le acusmate. I a r c e l e c a re a u o c u p ri n d e re m a i ma re se referă la s a c rifi c i i : o c a z i i l e în c a re t re b u i e fă c ute ş i toate celelalte ( .. . )238 . Se mai referă la stră mutarea (sufletelor) d i n această lume şi la îngropăciune - c u m trebuie să te îngropi . (86) La unele precepte se adaugă din ce cauză trebuie <să procedezi într-un a n u mit fel> . Aşa de pildă : că trebuie să fac i copii, ca să laşi în loc u l 97


tău un a lt slujitor a l zeului. Dar pentru anumite precepte n u se m a i d ă n i c i o e x p l i c a ti e . Şi u n e l e tă l m ă c i ri a d ă u gate vor d a impresia că se contopesc îndată cu fa pta ; a ltele tintesc m a i d e p a rte , aşa c u m se întâ mplă c u interdictia de a frâ nge pâinea , stipulată fiindcă n-ar fi de folos pentru judecata din H a des239• I a r tă lmăcirile a d ă u gate pentru a se obtine un sens verosimiF4°în legătură c u asemenea precepte n u sunt pythagoreice , c i reprezintă sofismele unora care fac s p e c u l a t i i d i n a f a r ă 24 1 ş i în c e a r c ă s ă a d a u g e o e x p l i c a t i e a p ro p i a tă d e a d e v ă r, c u m a r fi c e a referitoare la interdictia for mulată c h i a r a c u m (în cele de mai sus) : de ce nu trebuie să frângem pâinea . Căci unii mai spun şi a ltfel : a fost lăsată interd ictia fiindcă c e l c a re a d u n ă o a m e n i i n u tre b u i e să " împrăştie " a d u n a rea . D e o a re c e , în ve c h i m e , d u p ă o b i ce i u l barbar, toti tova răşii <unei confrerii>242 s e adunau în jurul unei singure p â i n i . I a r a ltii pretind că nu trebuie să fa c ă u n ase menea gest prevestitor cel c a re la început frânge pâinea şi o fărâmitează împreună c u ceilalti. I a r d intre figurile solide Pythagoras considera că cea m a i frumoasă este s f e r a , d intre suprafete le <plane> c e r c u i . Şi bătrânetea poate fi ase m u ită c u cele c a re se află în scă dere; d i mpotrivă , tineretea şi creşterea forme i , boala d istrugerea e i . Despre sare zicea că trebuie pusă pe masă , pentru a ne a m inti de ce este d re pt; fiindcă sa rea conservă tot ceea ce primeşte şi ia naştere d in cele mai curate (elemente) : soarele şi m a rea . (36) Alexa n d ros afirmă că toate a cestea le-a găsit el în Comentariile pythagoreice, cele c a re u r mează < m a i d e p a rte> după ele , fiind aflate d e Aristote l . 98


5. (ARISTOll Oec . A 4. 1 344 a 8 1tpOO'tOV �EV OUV VO�Ol

1tpO<; yuvalKa Kal. 'to �Tt aDtKElv' OiS'tffi<; yap âv OUD' au'tO<; aDtKol'tO. 'touS' U<PllYEl'tat DE [o] Kal. O KOlVO<; VO�O<;, KaSa1tEp Ol. I1uSayopEtOt AEYOUOW, W(j1tEP lKE'ttV Kal. a<p' Ecr'tla<; TtY�EvllV ffi<; TlKtcr'ta DE1V [OOKElV] aDtKElv.

Aristotel , Tratat despre economie I (A) , 4, 1 344 a

8. M a i întâi deci sunt legile referitoare la sotie şi anume

(principiul) de a nu-i fa ce nedreptate , căci astfe l nici bărbatul nu va fi înd reptătit e l însuş i . Acest (principiu) TI arată şi legea statornicită îndeobşte , precu m a firmă pyt h a g o re i i : " c a o r u g ă t o a re243 , c u m este c e a condusă (în mod sole mn) d e l a vatră , cât m a i putin trebuie nedreptătită <sotia> . 6 , I A M B L . P rotr. 2 1 ( p . 1 06 , 1 8 P i s t l <ppacrSllcro�Eva LU��OAa 'tau'ta' a. d<;

Ecr'tffi DE 'ta l.EpOV ammv rrpocrKuvfjcrat, �l1DEV ăAAO �E'ta�\> �tffi'ttKOV �1Î'tE AEYE fl"'tE 1tpâ't'tE. 13 . bDOU 1tapEpyov OU'tE dm 'tEOV d<; tEPOV lllS'tE 1tPOcrKUVll'tEOV 't0 1tapa1tav, OUD' d 1tpo<; 'ta î<; OUpat<; aU'tal<; 1taptmv yEVOto. y aVU1tODll'tO<; SUE Kal. rrpocrKuVEl. 8. 'ta<; AEffi<p0POU<; ODO\><; EKKA1VffiV Dta nDV a'tp<X1t(DV �aDt�E. E. flEAavoupou a1tEXou' XSovlffiv yap Ecr'tt SEmv. � YAWcrcrll<; 1tpO 'tmv ăAAffiV Kpa'tEt BEO î<; E1tO�EVO<; . �. aVE�ffiv 1tVEOV'tffiV 'tTtV 'HXm rrpocrKuVEl. 11. 1tUP flaxalpllt �Tt crKaAEUE. 9. 6�lDa (l1tO crEau'tou a1tocr'tpE<pE 1tâcrav. t. aVDpt E1taVa­ nSE�EVffit �EV <pop'tlov crUVE1tatPE, �Tt cruYKaSalpEt ()E a1to'tt8E�EVffit. ta. d<; �EV U1t<X)l1crtv 'tov &�tOV 1t00a repo1tUpEXE, d<; DE 1toOOVt1t'tpov 'tov EUWV\)�OV. t�. 1tEpt .

99


flu9ayopElffiV CX,VEU <pffi'tO<; JlTt AeXÂa. ty . Suyov JlTt {Y1l:Ep�at VE. lb. (X1toDT]Jl&V 't11<; oi KEla<; JlTt E1tlCJ'tPE<pOU, "'EPl VUE<; yap JlE'tEPXOV'tat. lE. 1tpO<; fîAlOV 'tE'tpaJlJlEvo<; JlTt oupa. �oolDlffil OOKOV JlTt a1t6jlaO'm:. lS, aÂEK'tpoova 'tPE<PE JlEV, JlTt 9UE M. MT]Vt yap Kat 'HAlffil Ka9lEpro'tat. lT]. E1tt XOlvlKl JlTt Ka9Esou. 19. yaJl\jlWVUXOv JlT]DEV 1tapeX'tpE<pE. K. EV 08&l JlTt 0X1sE. Ka. XEAlMva OtKlat JlTt Mxou. Kj). DaK'tUAlOV JlTt <P0PEl. KY · 9mD 'tU1tOV JlTt E1tlYAu<PE DaK'tuAlffil. KS. 1tapa AUXVOV JlTt EO'ompisou. KE.1tEpt 9E&V JlT]9EV 9auJlaO''tov a1tiO''tEl JlT]DE 1tEpt 9Elffiv DOYJleX'tffiV. K<;. aO'XE'tffil YEAffi'tl JlTt fXE0'9at. KS, 1tapa 9uO'lat JlTt avux1sou. KT]. DE�lav JlTt 1tav'tt patDlffi<; EJl�AAE. ict1. O''tPffiJleX'tffiV avaO''ta<; O'UVEAlO'O'E ama Kat 'tOV 't01tOV O'uvO''topVUE . X . KapDlav JlTt 'tp&YE. Aa. EYKE<paAov JlTt f0'9lE. A�. a1tOKapJleX'tffiv O'&V Kat a1tovUXlO'JleX'tffiV Ka'teX1t'tUE. Ay. Epu9î vov Jl Tt 1tpoO'AaJl�eXvou. AO. XU'tpa<; lXvo<; a1to O'1tODoD a<peXv1sE. AE . xPuO'ov EXOUO'T]l Jl Tt 1tA T]O'iaSE E1tl 'tEKV01tOllat. � 'tpo1tlJla 'to O'X11Jla Kal �l1Jla 'toD 'crx11Jla Kal 'tPlWj30AoV'. AS · KOOJlffiV arrExou. Ar1. JlOAOXT]V E1tl<pU'tEUE JlEV, JlTt f0'9lE M. A9. EJl\jlUXffiV a1tExou. (Andere Symbole bei lambl. V. P. 1 09 . 1 52- 1 56. DIOG. VIII 1 7- 1 9 . Hippol. Ref. VI 25-2 7 . S. zu 1 462 , 37).

IAM BLI C HOS, Protrepticul 21 (p. 1 06, 1 8 Pist . ) . Acestea să fie reg u l i l e (si m b o l u r i l e ) 244 l a c a re trebuie să c ugetă m : ( 1 ) D a c ă a i ieşit pentru a merge într-un templu mai întâi să te închini şi pe d ru m (între timp) să nu spui şi să nu faci nimic din cele obişn uite în viata de fiecare zi. 1 00


(2) În timpul unei că Iătorii24s nu trebuie să intri Tntr­ un te mplu , nici să te înc h i n i defe l , c h i a r de te-a i afla I II trecere prin fata porţilor. (3) S-a d u c i jertfe le şi să te înc h i n i descult. (4) Să te a bati d i n largul d ru m u rilor ( m a ri) şi să u m b l i pe cărărui (înguste) . (5) Să te a btii de (a mânca) din peştele cu coada neagră (Oblata melanura) , căci este p rivegheat de Lei htonieni. (6) Urmează d ivinitătile şi stăpâneşte-ti limba mai Ilîa inte de toate (celela lte) . (7) Să te înc h i n i venerând246 vuietul c â n d suflă vânturile. (8) Să nu zădăreşti focul cu o sabie. (9) Îndepărtează de tine orice fel de substantă acidă . ( 1 0) Dă o mână de ajutor u n u i om ce încarcă povara247 , dar n u ajuta pe cel care o pune jos. ( 1 1 ) Când te încalti , leagă ? mai întâi sandala pe dreptuj248 , iar la spă larea picioarelor începe cu stângul. ( 1 2) N u vorbi despre subiecte pythagoreice fără lumină. ( 1 3) S ă n u calci peste u n j u g . ( 1 4) Când a i plecat d e acasă (î n c ălătorie) s ă n u priveşti înapoi, căci s e iau E rinyile (Furiile) d u pă tine . ( 1 5) N u u rina cu fata spre soare . ( 1 6) Să nu şte rgi sca u n u l cu surcele de p i n . ( 1 7) Creşte u n cocoş, d a r n u p entru sa crifici i249, r: ă c i este consacrat l u n i i şi some l u i . ( 1 8) Să nu t e aşezi p e ban�G <de grâne> (choinix) . ( 1 9) N u tlră n i pe lângă tine o <pasăre> răp itoa re . 101


(20) La drum să n u spargi lemne. (2 1 ) Nu pri m i rân d u n ica sub streaşina case i , ca să nu-şi facă la tine cuib. (22) Să n u porţi inel. (23) N u grava pe u n inel portretul u n u i zeu . (24) S ă n u te u iti în oglindă l a lumina opaitu lui. (25) Nu te a răta n eîn c rezător fată d e v r e o minune zeiască sau când e vorba despre hotărâriie d ivine. (26) N u te lăsa c uprins de o vese lie nestăpânită . (27) În timpul u n u i sacrificiu să n u-ti tai unghiile250• (28) Să nu-ti d a i d rea pta oricui prea uşor. (29) C â n d te scol i din pat strânge aşternutul şi netezeşte locul (în care a i stat întins) . (30) N u mânca inimă de a n imal25 1 • (3 1 ) N u m â n c a (de asemenea) creier. (32) Scuipă deasupra fire lor tunse d i n părul tău şi peste ră măşitele u n g h i i lor tale tăiate . (33) Să n u mănâ nc i p lătică . (34) N u lăsa în cen uşă vreo urmă întipărită d e o a lă . (35) N u t e a prop i a p e ntru împ re u n a re d e o femeie care poartă vreo podoabă d e a u r. (36) Să p re t u i e ş t i m a i m u lt h a i n a ş i tri b u n a oratorul u i m a i degrabă decât haina şi simbria de trei oboli252• (37) Să te a btii de la gră u ntele de bob. (38) Sădeşte floarea d e na lbă , dar fereşte-te s-o mănânci. (39) Abtine-te de a mânca d i n carnea făpturilor vii.

1 02


NOTE

Am tradus litera l textu l . " A se naşte într-una din nou " este o expresie care presupune fiinta c u un suflet identic, nepieritor, sortit să intre - potrivit cadrului conceptual de aici - în vietuitoare d iferite , c a re , odată c e c u nosc l i m a n u l existentei. pregătesc făpturii o <nouă> naştere pământeană. Aceasta este palingeneza , " renaştere " şi fenomen reiterat al devenirii ciclice, mentionată de istoric în fraza următoa re . I

2 La E m p e d o c l e s , fr. 1 1 5 c i c l u l d u re a z ă 3 0 0 d e a notimpuri; l a Platon, în Phaidros 248 E se ajunge l a cifra mai conventională de l a 000 de ani. De acum trebuie spus că analogia cu religia vechilor eg ipteni n u poate fi împinsă atât de departe. 3 Deşi atribuie religiei străvechilor egipten i prioritatea în ceea ce priveşte doctrina despre metempsihoză, istoricul se grăbeşte să adauge că ea devenise un fel de valoare de întrebuintare pentru greci . Desigur, pythagoreii (şi în orice caz orficii) propovăduiau unele învătături despre justitia retributivă după moarte (vezi de ex. chiar OdiseeaXI , fresca da mnatilor, cu motivul orfic a l chinurilor infernale, reluat şi de Pindar în OI. II) . Pentru Herodot o doctrină initiati că atât de veche nu poate fi decât de obârşie egipteană , revelată esoteric . Grec ii " dinainte " (mai arhaiciîn raport cu istoricul) par să fie aici Cadmos, legendarul ctitor de c ivilizatie teban , venit din Asia Mică, ş i Melampus, in itiator profetic (cf. Istorii I I , 49) . Prin răspând irea credintei " mai târziu " se întelege probabil pro p a g a re a de către ortic i şi pythagorei. pe care istoricul i-a putut cunoaşte foarte bine în Magna Graecia 1 03


(Sudul Ita liei) , unde venea În contact c u ei şi de aceea nu vroia să Încalce porunca secretului, apărată cu străşnicie de initiatii secretelor, care uneori puteau deveni răzbunători . 4Termenul din text, ta hira, " cele sacre " , slujbe, nu se referă neapărat la temple, ci la ritualuri şi ceremonii.

5 Pasajul a suscitat numeroase discutii, Întrucât manuscrisele herodoteice din familiile A B nu contin referirea la practicile bacchice (proprii unor culte in�iatice ale lui Dionysos din Tracia şi celor din regiunea italică). Unele manuscrise au lectiunea " cele (după unii comentatori prescrieri) orfice sau bacchice " . Exista probabil efectiv o potrivire - sau chiar o concordantă absolută în ceea ce priveşte interzicerea veşmintelor de lână pentru ritualuri la cele patru categorii de culte sau doctrine semnalate aici de istoric, dar obârşia egipteană a prescriptiei rămâne cu totul discutabilă (cf. M . Timpanaro Cardini a. 1. şi W. K. C. Guthrie, Orpheus and Greek Religion, Cambridge, 1 952). Este singura dată când Herodot se referă la " secta " pythagoreilor cea mai veche mentiune dintre mărturiile directe literare. -

6 Textul spune " nu este sfânt" - deci contravine unor codificări de cult care stabileau normele sacralitătii şi ale curăteniei rituale (vezi şi L. Moulinier, Le pur et /'impur dans la pensee des Grecs, Paris, 1 952) . Lâna era interzisă la pythagorei deoarece provenea de pe trupul unor vietuitoare . Am redat prin misterii termenul grecesc orgia, " practici rituale şi credinte in�iatice " . 7 Am tradus astfel acceptiunea pe care o capătă În con­

text hieros logos, " cuvântul sacru " (după Timpanaro Cardini o " " prescriptie liturgică ) . Aici termenul se referă la o anumită recomandare din Discursul sacru (pentru continutul acestuia vezi 1 04


mai departe n. 1 20- 1 22). Din ambele mărturii herodoteice se vede că istoricul ia faptele greceşti drept termen de comparaţie pentru cele egiptene şi nu invers. Dar şi în alte pasaje din cartea a II-a face să derive rituri sau credinte ale grecilor din religia egipteană .

8 Unele manuscrise (cu exceptia celui Sancroftian, de la Oxford, reprezentând o traditie recentă) ne dau forma r.âÂJloţ� Salmoxis. În capitolul acesta , din cartea consacrată scitilor şi popoarelor învecinate, istoricul redă în continuare datele cu privire la credinta în nemurire a getilor, cea mai semnificativă însuşire a religiei lor. 9 Înteleptul este prezentat deci ca ionian, difuzându-şi doctrina mai întâi în insula Samos. Povestea unui stagiu petrecut de Zalmoxis pe lângă Pythagoras, cu prilejul unei captivităti, urmărea, pe cât se pare, o înnobilare a credintelor pythagoreice care ar fi inspirat doctrina reformatorului religiei getice. De fapt, întrucât, aşa cum constată şi Herodot la sfârşitul capitolului, se interpune şi un anacronism , c u ltul lui Zalmoxis fiind anterior lui Pythagoras, relatia poate fi exact inversă .

10 Fragmentele 3-7 cuprind elemente din cea mai veche trad itie biografică utiliza bilă pentru a sta bili cronologia relativă a vietii lui Pythagoras, însemnătatea doctrinei sale ş i p r i m e l e r e p rezentă ri g l o b a l e pe c a re ş i l e fă c e a u contemporanii despre locul acestei personalităti în cultura epocii de a pogeu a Eladei clasic-a rhaice , receptivă fată de gând irea ştiintifică înglobată în paideia C, educatia " ) multilaterală . Prima mărturie - ca şi altele - provine din cartea a V l l l - a rezervată d e D i o g e n e s L a e rti o s , i n t e g ra l , l u i 1 05


Pythagoras şi doctrinei sa le , Fragmentul 3 face o referire la filosoful peripatetician Aristoxenos din Tarent - sec , IV î.e , n " c unoscut ritmician ş i ca atare propagator a l doctrinelor muzicale pythagoreice, În calitate de biograf a l filosofilor a scris lucrări encomiastice , ca Viata pythagoreică şi despre adeptii maestrului din Samos, De a colo provine informatia lui Diogenes (v , şi p, Wehrl i . Die Schu/e des Aristoxenos, Heft 2: Aristoxe,nos, Base!. 1 945) , 1 1 ln�ierea filosofului de către o preoteasă din Delfi pune de la început figura sa sub auspiciile religiei apollinice (vezi mai departe fr, 7, mărturia din Aelianus), Diogenes va repeta aceeaşi trimitere în VIII, 2 1 , Pentru analiza surselor, cf, A. Delatte, La vie de Pythagore de Diogene Laerce, Bruxelles, 1 922, Într-un pasaj din Porphyrios, Viata lui Pythagoras 4 1 . p reoteasa d e lfică se numeşte Aristocleea , Fragmen tul 4 provine d i ntr- u n eseu de c oloratură sofistică a l retorului Isocrates, compus în jurul anului 390 , ca un fel de elogiu al civilizatiei dezvoltat polemic, d rept răspuns la c a lomniile unui a lt literat. care-I denigra pe regele mitic al egiptenilor Busiris (prezentat şi de legenda lui Hera kles ca un monarh -ostil străinilor şi antropofag), 1 2 Textul spune atât restul filosofiei cât şi. . , " Aici cuvântul filo­ " sofia înseamnă, ca şi în Herodot 1 . cap, 30, " râvna pentru întelepciune " , 1 3 Rationamentul poartă întrucâtva şi amprenta conceptiilor isocratice, Importantă este aici atestarea faimei (gr, eudoxia) de care se bucura Pythagoras ca filosof al pietătii regăsite în practicarea jertfelor şi a ceremoniilor, De aceea , chiar dacă in�ierea în Egipt poate fi îndoielnică, nevoia pythagorismului de 1 06


a se prevala de religiozitatea egiptenilor (popor cu cele mai conservatoare practici În acest domeniu), pune în lumină unele afinităti spirituale subliniate de la început de adeptii sectei. 14 1 nculcarea unor precepte morale se fă cea În mod public, TI deprindea deci pe tineri cu această e m u latie deschisă , preferabilă deprinderii de a-şi duce viaţa în atmosfera patriarhală din oikos, domeniul familial (oikeia, " cele ale casei" epitetul din text). Noua filosofie pythagoreică pare să fie una dintre primele care cultivă un învătâmânt public. 15 Aluzie la celebra deprindere a discipolilor de a-şi stăpâni vorba(celebra EXEJ,n& , vezi mai departe fr. 84- 87 b). " Tăcerea de aur " recomandată de pythagorism devenise aşadar celebră din cele mai vechi timpuri. Totodată autorul nostru se gândeşte la tăcerea rituală prescrisă in�iatilor şi - În general - participantilor la misterii. În acest caz ea mai caracterizează de asemenea " " " sfiala şi " cumintenia adeptilor sectei. 16 Titlul unui dialog neidentificat al retorului-sofist Alkidamas din Elea , doctrinar al culturii din secoluI IV î. e . n . , contemporan c u Isocrate . Aşa c u m rezultă şi d i n m ă rturia u rmătoare , (aristotelică) , în opera sa figurau consideratii despre faima Învătătu rilor pythagoreice şi prestigiul fondatorului " sectei " . 1 7 Întreaga formulare contine un anacron ism . 1 8 Î n text <pU<HOAoYla d e c i " f iz i o l o g i e " - în s e n s etimologic : " ştiinta naturii" . BineÎnteles, este vorba de o influentă formativă n u de o filiatie d irectă . De a ltfel verbu l grec utilizat ze/oo - d ese mnează i mitatia ca riva l itate zeloasă între u rmaş sau d iscipol şi u n model c lasic pe care acest " zelator " se străd uieşte cu râvnă să-I întreacă. -

1 07


1 9 Altă refe r i re l a sofistu l m e n t i o n a t m a i s u s (vezi nota 1 6) , c o n fi r m â n d e x istenta u n e i s u rs e d e a c e e a ş i n a t u ră pe c a r e au folosit-o atât D i o g e n e s cât şi Aristote l . 20

Î n text f i g u re a z ă c uv â n t u l blasphemos, a p l i c a t i nv e c t i v e l o r l u i A r c h i l o c h o s c a re , potrivit t r a d itie i , a r f i îm p i n s l a d is p e ra re ş i c h i a r l a s i n u c i d e re p e r s o n aj e l e " " d e fă i m ate d e i n v e c t i v e l e s a l e . 21

Î n v ă t a t u l T h ra sy l o s d i n M e n d e s f u s e s e astro l o g u l îm p ă r a t u l u i T i b e r i u , în s e c . I e . n . S - a o c u p a t d e îm p ă rt i r e a o p e r e i l u i D e m o c r i t , g r u p â n d s c r i e r i l e în tetra l o g i i . D u p ă u n i i f i lo l o g i c a ta l o g u l a c esta de t i t l u ri a l e o p e r e l o r l u i D e m o c r it c u p ri n d e a ş i f a l s u r i ta rdive , p r i ntre c a re s - a r fi stre c u ra t trata t u l i ntitulat Pythagoras (vezi n ota d i n D i e l s - K ra n z , v o I . I I , c a p it o l u l D e m o c riL I . c . ş i cea d i n e d i t i a T i m p a n a ro C a rd i n i , p. 28-29) . 22

D e s i g u r, e ra u n a n a c ro n i s m fl a g ra nt , înt r u c â t m a t u r i t a t e a l u i D e m o c ri t s e s i t u e a z ă în a d o u a j u m ă t a t e a s e c . a l V - l e a î. e . n .

23 Acest G l a u kos s e d istin gea printre conte m p o ra n i i m a i t i n e r i a i l u i D e m o c rit c a s p e c i a l i st în d o m e n i u l m e t ri c i i ( a l v e r s i fi c a t i e i ) ş i a l m u z i c i i . 24 D u r i s , c o m p atriot a l f i l osofu l u i , a s c ri s l a sfârşit u l s e c o l u l u i I V î. e . n . A n ale samie n e , z ă b o v i n d ş i a s u pra p e rson a l it ă t i l o r c e l e b re ale i n s u l e i . 25 N u m a i î n a c est izvo r ( m ă rt u r i e i n d i r e c t ă ) a p a re n u m e l e u n u i f i u a l f i l o s o fu l u i . 1 08


26

Darul era proba bil un disc de bronz, unde puteau fi gravate şi formulele unora dintre raporturile proporţionale , laolaltă cu inscriptia (..epigrama " ) în care descoperitorul se omagia pe sine.

27 În greceşte ()(xpim ..întelepciuni" , descoperiri ale iscusintei. " - termenul referindu-se probabil la raporturile de medietate arte " muzicală şi la proporţii în general. După cum arată Diels, (DK voI. 1 . 58, p. 445, nota 2), această poveste a epigramei votive, relatată de istoricul Duris din Samos, păstrează amintirea unei rivalitătiîntre succesorii maestrului. Întrucât Pythagoras el însuşi descoperise, potrivit trad�iei. numai principiul celor trei raporturi sau medietatii proporţionale de bază - aritmetică, geometrică şi armonică, discipolii săi din generatiile următoare (printre cei mai recenti numărându-se Myonides, Eufranor şi Simos) adăugară alte şapte raporturi. Simos revendica , potrivit ipotezei lui Diels, inventia ultimei b

a- e

medietăti (de tipul - b cf. M . Timpanaro Cardini, o. c . . voi. e

=

a-

II, p. 437, nota a . I.). Aceasta fusese " publicată " de el - aşa cum reiese din restul mărturiei - , probabil datorită faptului că avea unele aplicatii utile în muzică . Din acel moment Si mos devine obiectul invidiei camarazilor săi de breaslă, care ar fi născocit această falsă epigramă, atribuind " multe " din raporturile " "întelepte de mai sus, adăugate celor funda mentale, lui Arimnestos, un fiu (ipotetic) al lui Pythagoras. 28 Traducem astfel termenul kanon, din original (aici cu valoare tehnică). La fel ca A. Pasquinelli (versiunea din seria de clasici publicată la Einaudi, în 1 958, p. 69) , credem că formula monocordu/ui a putut fi amplificată . Simos o publicase în această elaborare nouă, ca şi cum şi-ar fi " însuşit-o " , după ce adăugase ultimul raport de medietate proporţională . 1 09


29 D e zn o d ă m â nt u l p o v e st i r i i a n e c d o t i c e r e f l e c t ă indignarea lui Simos care a r f i înlăturat d i n textul inscriptiei (vezi supra nota 26) fomula ultimei medietăti proporţionale, atribuită în mod a buziv de a utorii falsului tot lui Arimnestos.

30 U n u l din reformatorii poeziei corale culte , originar din H i mera (în Sicilia) . M aturitatea sa se situează la sfârşitul sec . V I î.e . n . D e c i ş i a c est frate a l poetu l u i p re c e d ă c u o generatie ivirea lui Pythagoras. Contextul mărturiei noastre mai adaugă - în afa ră de Thales - şi numele unui oarecare H ippias, pentru a ne confirma împrej u ra rea fu ndamentală că studiile de geometrie deveniseră o traditie încă de la începutul sec . VI î.e . n . , c u c âteva decenii mai îna i nte de propagarea învătă mântului pytha gori c . 3 1 Î n t e x t ele u th e ros p aideia, " l i b era e d u c a t i e " . Ta n n e ry ş i T i m p a n a r o C a r d i n i înte l e g p r i n a c e a s t ă fo r m u l a re u n " în vătă m â n t l i b e r " d e o r i c e c o n s i d e re nte p r a c t i c e l i m itate , c u m e r a u i nt e r e s e l e p ro p ri eta r i l o r f u n c ia ri ş i a l e c o m e r c i a n t i l o r c a re a u sti m u l at d e f a p t i v i r e a g e o m e t r i e i c a g e o dezie ş i r e p re z e n t a r e a m ă s u r i l o r ( g e o m e trein în s e m n a i n i t i a l " a m ă s u r a p ă m â n t u l " , u n f e l d e t o p o m e t ri e ) . D a r aşa c u m re i ese d i n e v o l u t i a u lt e r i o a ră a c o n c e pt u l u i d e paideia, c e l e d o u ă c u v i n t e d i n t e xt u l n o s t r u î n t ă r e s c i d e e a d e a n sa m b l u : g e o m e t r i a d ezvoltată d e Pyt h a g o ra s s u b fo r m a c e r c etă r i i teoretice f u n d a m e n t a l e d e v i n e te m e l i a u n e i e d u c a tii u m a n is te l i b e ra l e , î n c a re o şt i i n t ă - p i i o t se s t r ă d u i e şte s ă p r e c izeze l a tot p a s u l s i t u a t i a i n d iv i d u l u i î n K o s m o s , m o d e l â n d u - l c a o m l i b e r, c u v e d e r i e l evate . 1 10


32 În manuscris această frază , de o mare importantă p e n t r u s t a b i l i r e a d e s c o p e r i r i l o r c a re a u în c u n u n a t activitatea fi losofu l u i , n e d ă m a i întâ i fo rma aA6ywv (sc . rrpaYf.ux-twv), care s-ar referi la numerele irationale (totalitatea numerelor fractionare neperiodice) . Unii editori au considerat nepotrivită atri b u i rea u n e i a s e m e n e a d e s c o p e r i r i l u i Pythagoras ş i a u e m e n d a t textul s u b fo rma anaJogon : teoria proporţiilor (Diels-Kranz) . Dar această investigatie, destul de complexă , tine în egală măsură de preocupările de natură muzicală ale şcolii. Aici se potriveşte mai bine mentinerea cercetărilor pur matematice în domeniul numerelor irationale, asociate cu c e l e c a re se refe ră la figurile cosmice, a d i c ă problema constructiei celor c i n c i polie d re re g u late c a re pot fi însc rise în sfe ră (cf. M . T i m p a n a ro C a rd i n i , nota a . 1 . , p . 30- 3 1 ş i c a p it o l u l Hipp asos , fr. 4) . S e n u m e a u cosmice, deoare c e s i m b o l u l geometric a l sfe rei sugera p e rfecti unea între g u l u i kosmos. 33 Este vorba despre teoria contrariilor sau a principiilor opuse din care ar fi alcătuit Universul. 34 Formularea exactă din manuscrise , - " Alkmaion era în privinta vârstei cam din vremea când Pythagoras îmbătrânise " a fost întregită cu adjectivul neos, " tânăr" , pentru a da un sens satisfăcător. Pentru Pythagorasîncă din antichitate se propuneau datări diferite. Una lega maturitatea lui Pythagoras de sincronismul cu domnia lui Polycrates din Samos (olimpiada a 62-a) deci 532/ 28. Aşa reiese de exemplu din Clement, Stromat. 1, 354 P; 346 P; Cicero, Tusc. 1 , 38 şi IV, 2; Aulus Gellius XVII , 2 1 . Se propune chiar o maturitate mai timpurie: în olimpiada a 6O-a, între 540- 536 î.e.n. Acest re per n i se pare o l i m ită mai verosim i lă (Diogenes La e rtios VI I I , 45) . Dacă se a d m ite d u rata vietii propusă

111


d e Diogenes - c a m 75 de ani -, naşterea filosofului trebuie situată prin 57 1 - 70, mutarea sa în Italia prin 499, moartea pe la mij locul primului deceniu al secolului V î. e . n . Cealaltă datare , propusă printre altii de Eratosthenes, împinge naşterea într-o perioadă şi mai timpurie; prin 606/5 (cf. Diog. Laert. VIII, 45; Pausanias VI , 1 4- 1 2; lamblichos, v. P. 1 1 şi 1 9) . În asemenea conditii maturitatea cade prin 538 î.e . n . Oricum anul naşterii nu poate fi deplasat d incolo de 620, întrucât trebuie să tinem seama atât de sincronismul cu tiranul Polycrates, cât şi de evenimente din Graecia Magna , cum ar fi d istrugerea cetătii Sybaris, în 5 1 0 î.e .n. Maturitatea târzie a filosofului nu poate fi împinsă mult după 540, chiar dacă se consideră că domnia lui Polycrates a început încă din 630, iar Pythagoras a părăSit patria sa putin după înscăunarea tiranului. 35 M a i în a i n te , A p o l l o n i o s ( e r u d it c o l e c ti o n a r d e para d oxuri de prin secolul I I î. e . n . ) c itase alte personaje celebre pentru " minunile " sau isprăvile taumaturgice) pe care le înfăptuiseră . Aristeas din Prokonesos trece drept un poet cvasilegendar din sec . VI, despre care povesteşte Herodot în IV, 1 3.

36 După cum reiese din această referintă , provenită în primul rând din Aristotel , filosoful din Samos a început prin a se ocupa mai întâi de teoria numerelor. Pentru minunile de magician ale lui Pherekydes, vezi capitolul respectiv, fr. AI (DK) . I n itirea lui Pythagoras în acest domeniu este atestată de epigrama funerară citată de Diog. Laertios (1 , 1 1 9) şi concordă c u ra porturile pe care le-a r fi întretinut pythagorismul cu Orientul semitic , pentru a extrage unele cunoştinte din bogatul esoterism astrologic oriental. 1 12


37 Oraşul din Sudul Italiei, unde se va strămuta filosoful. avea un port cu o radă celebră. 38 Prin darul său de vizionar, Pythagoras simte că nava , deşi va sosi fără nici o stricăciune, va purta un cadavru: trupul unui om care nu s-a putut salva (In contrast cu soarta încărcăturiD.

39 Caulonia: cetate din Calabria, pe litoralul Mării loniene. Ursoaica aibă trebuie să fi fost un animal miraculos, legat de credinta în nemurire prin metempsihoză (cf. Rhys-Carpenter, Mythus, Folktale and Saga in the Homeric Epics, Berkeley, 1 946). 40 Adică Aristotel. În lucrarea sa Despre pythagorei, din care Apollonios şi-a extras aceste informatii.

4 1 Se redă textual un citat din studiul aristotelic (vezi supra) . Etruria (In text Tyrrhenia) desemnează prin sinecdocă restul Italiei (sa u În orice caz regiunea ei centrală şi insulele din dreptul coastelor, în opoz�ie cu sudul peninsulei, ocupat de coloniile greceşti) . 42 A l u z i e l a răs c o a l a c et ă t i i Îm potriva c o n d u c e r i i pythagoreice, relatată În fragmentul 1 6.

43 Formulă de salut a grecilor (xaî�). Glasul este al fluviului Kasa (ce curge În dreptul Metapont-ului): o divinitate primordială (cum era de pildă şi Acheloos-ul din Thessalia). 44 După indicatia dată de un scoliast al lui Lucian " pe coapsa dreaptă a lui Pythagoras era Întipărit Phoibos Apolion " cu alte cuvinte: prin această strălucire aurie iradia harul apollinic alîntregii sale făpturi (cf. A. Delatte, La vie de Pythagore de Diogene Laerce, Bruxelles, 1 922, p. 1 7 1 ). Alte variatii pe aceeaşi temă sunt citate de [ )ietrich, În Nekyia, Leipzig-Berlin, 1 9 1 3, p. 38 şi urm.


45 Apolion Hyperboreanul era venerat la Delfi în lunile de iarn ă . 46 Făptura filosofului. aşa c u m reiese ş i din mărturia următoare, ocupă un loc intermediar între daimoni şi zei (conf. importanta monografie a lui M. Detienne, La nofion de Dai'mân dans le py1hagorisme ancien, Paris, 1 963, în special partea a III-a, cap. 1: " L ' a m b i g u ite de la notion d e SaifH.ov et sa v a l e u r d ' intermed ia ire " , p . 1 3 1 ş i u r m .

47 Celebru m o n a r h a l u n e i d inastii frigiene. C e l dintâi care a purtat a cest nume, tatăl primului Midas, domneşte într-un trecut îndepărtat, mitologic . 48

D a t e l e a c e s t e a e ra u d e zvoltate p ro b a b i l d e Aristote l în d o u ă scrieri: Obie c tii re feritoare la pyth agorei şi Despre pythagorei (cf. Dio g . Laert. V, 25) . Statutul de făptură intermediară nu este spec ific numai taumaturgului capabil să a p a ră în mai multe locuri sau să-şi a m i ntească reîn c a r n ă rile . Aceeaşi c o n d itie e ra proprie fon d atoru l u i secte i . în c a l itatea sa d e mediator între om şi d i v i n itate (cf. Detie n n e , op. cit" p. 1 32- 1 3 7 ) . 49Hippobotos: autor a l unui catalog a l fibsofibr - sec. I e .n. 50

Adică dintr-o familie de obârşie italică.

51 Deci fenician. 52 Din nou un e p isod a l b i o g rafiei cvasi l e g e n d a re , urmă rind să sta bilească , prin conexiuni rational j ustificate , o adevărată ereditate spiritua lă care l-ar fi legat pe filosoful nostru de maestrul său fenicia n . 1 14


5J Atestarea primului eveniment cu relevantă istorică din biografia filosofului: este martorul ascensiunii lui Polycrates, tiran luminat al insulei Samos între 532-523 î.e.n. (sincronism foarte im­ portant pentru a stabili începutul maturitătii lui Pythagoras, vezi supra nota 34). Ceea ce nu spune mărturia noastră, extrasă din lucrarea lui Aristoxenos (cu tendintă de idealizare laudativă) trebuie citit în subtext. Filosoful nu este doar ostil " despotiei " . Noul regim favoriza de fapt păturile mijlocii şi pe cele " de jos " şiîngrădea considerabil drepturile aristocratiei. Deşi Pythagoras promova o atitudine ascetică şi temperată , ideologia sa reformatoare presupune, aşa cum vom vedea, o guvernare înteleaptă a intelectualilor cu privilegii aristocratice . De aceea nu putea să rabde " concurenta " lui Polycrates: domnia unui singur stăpân sprijinit în mod tacit de mase. 54

După cum reiese din enumerarea numelor de autori. traditia referitoare la viata lui Pythagoras - inclusiv ciclurile reîncarnărilor sale - era păstrată aproape fără întrerupere, cu adaosuri tot mai fanteziste. Primele două nume citate aici făceau parte probabil din şcoala pythagoreică medie: Eubulides ca in­ terpret al simbolurilor sectei şi Androkydes, aproape necunoscut. Aristoxenos reprezintă , aşa cum s-a văzut, o sinteză din sec. IV a doctrinelor ritmica-muzicale, iar Hippobotos (v. n. 49) este doar un biograf. aşa cum era probabil Neanthes " cel tânăr " , istoric obscur din epoca greco-romană , când se fixa se probabil computul esoteric al ciclurilor de reîncarnări. în functie de vârsta eroică (vezi şi 1 . Levy, Recherches sur les sources de la legende de Pythagore, Paris, 1 926).

55 Am redat întocmai termenul tehnic din text: " re-naştere " ciciică de tipul palingenezeL lmplică o religie naturistă , în c a re învierea naturii a sugerat posibilitatea învierii sufletu l u i 1 15


propriu-zis revenirea lui În făptura unei fiinte vii . prin migratia de tipul metempsihozei sau prin reÎncarnarea în trupul unui o m ( c e e a c e , pe b u n ă d re ptate , u n savant n u m eşte metensomatoză, întrucât soma - trupul, deşi este d iferit, ajută la regăsirea şi păstra rea identitătii unei persoane individuale) . Un ciclu al reînca rnărilor durează , potrivit esoterismului. 2 1 6 ani. deoarece această cifră Înseamnă ridicarea la cub a numărului 6 (v. nota următoa re) . După un prim ciclu de 2 1 6 ani. care include o serie nedeterminată d e vieti. sufletul este regenerat, printr-o palingeneză care-i dă senzatia că şi-a regăsit identitatea pe rfectă , de nou-născut, şi Începe un nou ciclu de vieti care durează 2 1 6 ani.

56 Se dă astfel explicatia celor două cicluri . de 2 1 6 ani. C u b u l n u mărul u i , şase devine s i m b o l u l de psihogonie , ,, (re) generare de suflete " , d i n două motive . P e de o parte există o interpreta re mistică a ridicării la putere În traditia pythagoreică. Notiunea de cub psihogonic este definită În Nicomac hos din Gerasa , sec . II e . n . (EicruywYl] cXpte�T]'ttKit I I , 1 7 , 7 , p. III Hoche) . Cuburile numerelor terminate În 1 , 5, 6 se numeau solide sferice , deoarece numerele rezu ltate din rid i c a rea la pute re avea u ace leaşi terminatii (Ia fel ca pătratele lor, numite circulare) . Deci , numărul 2 1 6, cub al lui 6 , avea o natură sferică , pe rfectă şi putea simboliza o renaştere , mai ales Întrucât şi baza şase Închidea în sine virtutile de număr perfect, 'tf)".f:tCX; cum reiese din formula următoare: 1

1

1

6= 6 . 6+ 3 " 6 + "2 " 6= 1+ 2+ 3 . Despre acest rationament v. K.

Praechter, " Hermes " , 46 ( 1 9 1 1 ) , p. 407 şi urm . , citat de Timpanaro Cardini. 0. 1 . , p. 39, AI doilea motiv pentru care se deschidea un ciclu nou odată cu epuizarea duratei de 2 1 6 ani tine de 1 16


interpretarea magică dată cubuluica un zar, pe fetele căruia sunt gravate cifrele de la 1 la 6. Dacă se iau la rând fetele, după ce ies la iveală d iferitele numere , ajungem la cifra maximă 6, al cărui opus este totdeauna (pe zarurile " corecte " ) fateta cu cifra 1 , adică " pozitia initială " sau începutul unei rotatii noi. 57 Euphorbos (Euforb) este numele unui erou din traditia epică şi al unei figuri legendare din misteriile orfice . Ulterior, devine un daimon-mediator, asimilat cu Apollon-Pythagoras, poate şi din cauza credintei într- un patron a l celor care posteau şi luau hrană vegetariană cu virtuti supranaturale: Eu-ph orb os, de la <p€pj3€cr9at " a paşte , a se hrăni " (cf. Karl Kerenyi, Pythagoras und Orpheus, Amsterdam, 1 940) . Aici se face aluzie la un erou din ciclul troian . 58 Sincronisme destul de vagi. Pentru epoca l u i Polycrates, vezi nota 53. La curtea lui a trăit o vreme poetul liric ionian Anacreon . Filosoful Xenofan era în schimb mai vârstnic, maturitatea sa fiind situată între 540-536. Potrivit calculelor date în ansamblul rationamentelor din această mărturie , pentru a se fixa maturitatea lui Pythagoras se stabileşte o durată de 5 1 4 ani în care se includ cele două cicluri de reîncarnări (2 1 6 + 2 1 6) , la care se va adăuaga o durată conventională de 82 de ani al vietii personajului istoric Pythagoras (vezi mai departe nota 62) . Acest interval (2 1 6 + 2 1 6 + 82) 5 1 4 se scade din anul 1 052 , data războiului troian . Astfel 1 052 - 5 1 4 538, a n u l maturitătii l u i Pythagoras. Detaliile calculelor au fost reconstituite de Corssen şi Laqueur, pe baza emendării lectiunilor din manuscrise (cf. Diels-Kranz, p. 99, nota la 1 1 . 25 şi urm. cu bibliografia problemei) . =

=


59 Adică Marsilia , Întemeiată de unii coloni foceeni prin 600 Î.e . n " după ce fusese subjugată lonia de medo-perşi. 60 Una din variantele biografiei lui Pytha goras lega deci şederea sa În Egipt de invazia din vremea regelui Cambyses al medo-perşilor (528-52 1 ) , ale cărui a rmate l-ar fi făcut prizonier, întreru pând initierea sa pe lângă preotii egipte n i , m e nt i o n a t ă ş i în m ă rt u r i i l e f ra g m e n t e l o r 4 ş i 9 . D a r sincronismul acesta n u s e m a i potriveşte c u cel dinainte . 6 1 Se mai s u bînte l e g e c ă a fost dus în Ba b i lo n ca p rizonier a l p e rşilor. Deşi i nformatia e fa ntezistă , putem presupune că potrivit acestei versiuni biografice filosoful îşi reca pătă libertatea după moartea lui Cambyses . 62 Potrivit calculelor înfătişate în nota 58 , deduse d i n raportarea c i c lurilor la u n a d i n d a t e l e p r o p u s e pe ntru răz b o i u l Tro i e i : a n u l 1 05 2 , re p e r p e n t r u v i a t a e r o u l u i E u p horbos d i n legendele troiene (vezi nota 57) . S e cobora c u trei g e n e ra t i i d ata c o n ve n t i o n a l ă , sta b i l ită pentru răz b o i u l t r o i a n de E r a t o st h e n e s : 1 1 84 . To a t e a c este fantezii c ro n o l o g i c e sunt inspirate d e obsesia cic l u l u i de reîn c a r n a re , p reze ntă şi în a lte izvoare (vezi d e ex. D i o g . L a e rt . V I I I , 1 4 c a re d ă o p e r i o a d ă d e 2 0 7 a n i , c ifră emendată de filosofi) . 63 Această mărturie provine de la Herakleides din Pont, filosof neoplatonic, fascinat de esoterism , minutios în ceea ce priveşte genealogia legendară a înteleptului - asociat aici şi cu Hermes, zeul cu puteri asupra tărâmului subpământean (deci htoniană) , însotitor al sufletelor ('I'UX01t0Il1t09, indicat ca strămoş îndepărtat al eroului reîncarnărilor.

1 18


64 Sursa biografică utilizată aici dă un lant de reîncarnări cu verigi mai numeroase decât versiunea precedentă . Ajungem astfel la Euphorbos, personajul din războiul troian (vezi nota 57). ÎI răneşte Menelau şi ] smulge cu această ocazie scutul. pe care TI va recunoaşte fosta victimă într-o altă existentă . Acest avatar al frigianului Euphorbos (altă ipostază a lui Pythagoras), devine cel mai cunoscut element al mitului reîncarnărilor sale - vezi de ex. Horatiu, Ode I. 28, 1 0 şi mai ales Ovidiu, Metamorfoze >N, v. 1 6 1 : " Panthoides Euphorbus eram " " . În mărturia noastră se spune " rănit " şi nu " ucis " , deoarece, pe cât se pare, izvorul nu admite o moarte dezonorantă pentru eroul venerat.

Hermotimos, prezicător şi " teolog " se duce într-un templu al lui Apolion din Didyme, lângă Milet, unde oficia neamul de sacerdoti al Branhizilor. 65

66 Din seria de reîncarnări pentru care legenda inventa se lantul de personaje Aithalidul - Euphorbos - Hermotimos, ultimul nume, cel al pescarului Pyrrhos din Delos (insulă apollinică) ­ nu a re nici o semnificatie particulară . Poate îna dins a fost ales un personaj umil. cum se întâmplă şi c u unele figuri din galeria celor şapte întelepti (de exemplu Bias din Priene) . Odată cu mărturia ce poartă sigla fragmentului 8 a , se dau principalele mărturii despre activit atea de îndrumător publiC a lui Pythagoras: propagator al unei reforme spirituale, (J I unei doctrine a echilibrului dintre individ şi Kosmos, mai I Ilainte de a fi întemeitorul sectei. Primele informatii despre această etapă fundamentală au fost extrase de Porphyrios dintr-o lucra re a filosofului peripatetician Dikaiarchos din Messene (sec. IV î.e . n . ) , probabil un fel de prezentare pe mul­ tiple planuri a momentelor importante din trecutul Eladei.

1 19


67 Portret uşor idealizat care sintetizează un ideal de kalokagathie, dublată de farmecul intelectual. Pentru harurile frumusetii sale şi ale glasului (persuasiv) textul foloseşte termenul kosmos, " podoabă " dar şi " armonie cosmică " (In filosofia pythagoreică). Afară de buna sa cuviintă în comportarea zilnică, Pythagoras se mai distingea în toate celelalte împrejurări ale viepi prin calitătile aproape supranaturale atestate, după cum s-a văzut, de traditia biografică. 68 Magistratii care conduceau efectiv cetatea îi încredin­ tează o functie de orator public, de tipul unui " arringatore " din liberele oraşe-comune ( " republici"), în Italia renascentistă. !fi Thean6: cea mai celebră dintre femeile pythagoriciene, de la care s-au păstrat şiînvătături Csentente " ) apocrife în trad�ia syriacă . Trece în unele surse drept sotie sau fiică a filosofului - cf. M. Meunier, Femmes pythagoriciennes: Theano, Paris, 1 932 şi fragmentul 1 3, despre Thean6 ca sotie.

70 Celebrul consemn al tăcerii, piatră de încercare pentru discipolii sectei. Izvorul reprodus aici, Porphyrios, nu citează d o a r pe D i k a i a r c h o s . M e n t i o n e az ă f ă r ă t r a n z i t i e u n învătăm ânt public ş i apoi predominanta celui secret. 7 1 Toate fă pturile însufletite - oameni, animale, insecte fa c parte din aceeaşi comunitate naturală, sacră , a fiintelor vii " asemănătoare prin geneză " . 72 Î n u r m a t ra d it i e i d e c e r c e t a re i n a u g u rată d e pythagorei în Graecia M a g n a (Su d u l Ita l i e i , l a c a re se adaugă Sicilia) , ştiintele matematice (de la mathema, " " învătătură ) incorporau a ritmetica , geometria , astronomia şi a rmonia . 1 20


73 Am tra d u s eti mologic theoremata: " observatii şi elemente de sistematizare ştiintifică " , nediferentiate încă de astrologieîn cunoaşterea fenomenelor astronomice la vechii babilonieni. denumiti aici chaldei. Pare verosimilă traditia despre tripla sursă de docu mentare a lui Pytha goras în domeniul unor cunoştinte de tip matematic a -astronomic: c a l c u l e de geodezie şi a rh itectură orie ntată astra l d i n cultura egipteană, tra d itii de a ritmetică (socotitul) de l a c o m e rc i a nt i i fenicieni, c o m p u t astra l ş i d e s c r i e r i a l e fenomenelor astronomice în documentele chaldeilor. 74 Note sau " însemnări " (gr. h ypomnemata) , redactate pentru a permite discipolilor să tină minte multitudinea de pre c e pte şi c h i a r d eta l i i le unor rati o n am ente prec ise rudimentele ştiintelor exacte . Tocmai datorită consemnelor de a p l i c a re s t r i c t ă a re g u l i l o r, în t r e g u l în v ă t ă m â n t pythagoreic putea ră mâne pe de-a întregul ora l , protejat de secretul traditiei esoterice . 75 E u d oxos d i n C n i d os ( c . 39 1 - 338 î. e . n . ) , cea m a i proeminentă figură de astronom-matematician din şcoala lui Platon, scrisese un Ocol al pămăntului(TIEptOOOr; "[fir; rfir;) . Mentionat aici ca sursă despre abstinenta pythagoreică, deoarece se găseau p robabil în una din c ă rţile acestei lucrări d ate mai vec h i d espre înte meietorul primei şcoli matematice greceşti . portretizat în toată complexitatea făpturii sale. 76 Kalanos apare în istoriile despre Alexandru cel Mare ca gymnosofist (un fel de yogin) care însotise marea exped�ie în India. Lăsase nişte însemnări ale sale despre sacetism - cea mai veche atestare a prescriptiilor vegeta riene respectate în 121


pythagorism. Această mărturie (redată de Strabon) , la fel ca următoarele două (din Diogenes Laertios şi Aulus Gellius) se referă la interdictiile şi la codul de prescriptii alimentare ale pythagoreilor, studiate recentîn fundamentala contribuţie a lui Marcel Detienne, La cuisine de Pythagore, în " Archives de Sociologiedes religions" , nr. 29, din 1 970, p. 1 4 1 - 1 62. Probabil în sens larg: " cele însuftetite " . Informatia este atribuită lui Aristoxenos (vezi nr. 1 0) , filosoful preocupat să polemizeze cu cei care atribuiau sectei un rigorism alimentar exagerat. 77

76

Un fel de fasole: vicia toba.

79 Probabil Viata pythagoreică. Din nou polemica împotriva celor care ar fi confundat de astă dată interdictii alimentare cu prescriptii vegetariene şi de igienă dietetică (ulterior Însotite de interpretări esoterice). 60 Leguma fiartă Într-un anumit fel era folosită deci pentru virtuti depurativ-Iaxative. 61 Xenophilos din Chalcidica Traciei este consemnat în seria ultimilor pythagorei. 62

În textul platonic hegemon paideias, deci o figură proeminentă a literaturii eroice sapientale, un ctitor de cultură spiritual-estetică. Este singurul pasaj din Platon unde se dă şi numele de Pythagoras - denumirea dată adeptilor fiind mai frecventă În vechile atestări din texte filosofice. Exagera re . Textua l Diogenes sustine că " sistemul " reprezentat de un învătământ viu a d urat aproa pe zece generatii . deci până În secolul I I I . De fapt, după informatia 63

1 22


dată de Diodor din Sicilia , succesorii dire cti a i şcolii tard ive ar fi continuat până la olimpiada 1 03- 1 02 (deci 346-360 î, e , n ,) , Un nou c u rent, neo-pytha gorism-uL derivă ulterior, începând cu secolul l î, e , n " din ra mificatiile neo-platonice, 84 Pentru a ceste nume ale filosofilor din pythagorism ul med i u , vezi diferite subcapitole din Diels-Kranz, voI . 1. p , 443 , Xenophilos este atestat mai m ult ca prieten (vezi supra nota 8 l ) , continuator lipsit de originalitate , 85 Dua l is m u l re l i g i e i avestice fusese tra nsformat d e magul Zoroastru într-o filosofie cosmică ş i morală , Poate c ă influenta e i s-a limitat la unele îm bogătiri a l e dialecticii naturi i . e c h i l i b rat-d u a l iste în siste m u l m a r e l u i g â n d itor samian , Paralelismul a fost însă exagerat u lterior. Lucrarea de referintă c u privire la influenta zoroastrismului râmâne R , Reitzenstein-Schaeder, Studien zum antiken Synkretismus aus /ran und Griechen/and, Leipzi g , 1 926, Totuş i , doctrina grecească arhaică n u a împrumutat de acolo u n dua lism între bine şi rău , c u implicatii religioase , 86

D i n a c e st m o m e nt i ntrăm î n sfe ra u n o r asociatii dualiste , metaforico-religioase, ipotetice pentru pythagorism - plauzibile cel mult în cadrul sintezei orfice, Su rsa mărtu riei a cesteia tinde să exa g e reze , m a i ales întru c ât a utorul e c lesiastic H i p p o lytos (ca re a folosit p ro b a b i l pe Diodor din E retria , u n interme d i a r obscur) scrie o Combatere (Re futatio) a tuturor erezii/or, (se c , I I I e , n ,) , 86 bis

U n itătile de măsură a r fi fost pe rfectionate de Pythagoras pe baza sistemelor metrice din Egipt şi F e n i c i a , 1 23


87 Sunt p o p u latii ve c h i ita l i c e d i n s u d u l p e n i n s u le i . înve c i nate c u L u c a n i a . D e o răs p â n d i re progresivă a pythagorismului în lumea romană se poate vorbi abia d upă secolul III î. e . n . Prin 1 80 apar nişte false c ă rti esote rice atribuite regelui-sacerdot Numa , care s-ar fi călă uzit după doctrina înte l e p t u l u i samian - c f . L . Ferrero . Storia del Pitagorismo nel mondo Romano, Torino , 1 955 . Printre italici în general doctrinele de acest tip se d ifuzează prin Archytas din Ta re nt. 88 Pentru acest personaj vezi supra nota 69 . În denumirile din această mărturie sunt transparente semnificatii esoterice legate de lumea initierii. Myia la lamblichos (cf. DK 58 A) apare într-un catalog a pythagoreilor, ca sotie a lui M ilon .

89 Desigur falsuri: " însemnări " apocrife. 'Xl Timaios redactase în epoca elenistică o Istorie a Siciliei, păstrată ulterior ca lucrare de referintă .

91 Aşa cum se întâmplă şi cu învătăturile progresive de morală şi asceză , pythagorismul se preocupă de diferentierea propagandei şi a riturilor pe clase de vârstă şi în functie de statutul relatiilor dintre sexe , pentru a da o vitalitate nouă codificărilor de acest tip utilizate în riturile tribale (mai ales În comunitătile doriene - vezi acum CI. Calame, Les choeurs de jeunes filles en Grece archai'q ue, Morphologie , fonction religieuse et sociale , voI. 1-1 1 , Roma , 1 97 7 , cu o documentare concludentă) . 92 Poate fiindcă zeita roadelor pământului - a grânelor, mai abundente în Sicilia preclasică - era şi patroana unor importa nte m isteri i .

1 24


93 C e l e b ru l loc d e i n itiere a c o nfre riei c u retilor - legat d e ve c h i m i ste r i i ( e g e e n e ) ale u n u i Z e u s cu d u b l ă i p o stază : c e re a s c ă ş i h t o n i a n ă . Fragmen tele 1 4 - 1 6 c u p ri n d c e l e m a i s e m n i fi c ative date d e s p re m iş c ă r i l e p o l i t i c e ostile c o n d u c e r i i a risto c ratice a pytha g o reilor şi despre c a uzel e retra gerii filosofu l u i din viata p u b l i C ă (Ia Metapont) . Astfe l inte rvine u n h iaL până la m o artea sa nema iexistâ nd vreo ştire c o n c retă despre ulti m i i a n i . 94 Te rme n u l re dat de n o i eti m o l o g i c se re fe ră la u n c o n d u cător a b i l d i n c lasele d e m ij l o c , priceput s ă ralieze s u s t i n ă t o r i i d e m o c r a t i e i şi p o p o r u l îm p o t r i v a u n e i c o n d u c e ri a ristocratice (în a lte îm prej u rări u n rol s i m i l a r joacă la Ate na Cleon) . 95 Î n c a litate d e " s u p l i c a nti " ( hike tai, a c eşti exilati c a re c e r d rept de azil pe l â n g ă a lta re aveau u n statut sa c ru . 96 U n a d i n c ă rtile p i e rd ute ale tratatu l u i . 9 7 Faptul că înteme ietorul sectei n - a fost prezent l a răscoală este adeseori interpretat de cercetătorii moderni ca un indiciu că mişcările antipythagoreice s-a u petrecut după m oa rtea lui Pythagoras şi au avut loc în repetate rânduri. În orice caz el nu putea fi plecat la Pherekydes, care murise înainte de venirea sa în Italia. Sursa primelor atestări ale răscoalelor ar fi istoricul Timaios. Pentru d iscutarea datelor controversate, cf. Delatte, Essai sur la politique pythagoricienne, Uege-Paris, 1 922, şi referintele din Timpanaro Cardini, a . 1 . 98 Probabil un reprezenta nt al clasei în ascensiune de llegutători sau conducătorul unei fractiuni oligarhice rivale . 1 25


99 Indicatie clară în sprij inul presupunerii că este vorba de mişcări s u c cesive , c a re i-au în d e p ă rtat pe rând pe conducătorii din secta pythagoreică în cetătile din sudul Italiei şi Sicilia . 1 00

Sunt unii d i ntre pythagoreii ta rdivi - vezi mărturiile despre activitatea lor în DK, voI . 1, 46-47. Evadarea din sediul incendiat poate fi o peripetie anecdotică (deşi mai multe asemenea incendii sunt atestate în izvoare) . La Theba , conducătorul Epaminondas TI consideră pe Lysis părinte spiritual. Acesta reprezenta probabil un filon mai pur al doctrinei, străin de exagerările ideologiei oligarhice, după ce adeptii lui Pythagoras trăseseră anumite concluzii de pe urma înfrângerilor politice. Pentru legătura dintre cele două personaje vezi şi Cornelius Nepos, Epaminondas 2, 2; Pausanias, IX, 1 3, 1 . 101

1 02 Man uscrisele dau Arc hytas, ca în Diog . Laert. VI I I , 39, dar avem d e-a fa ce c u o veche eroa re de copist. 1 03

Text u l foloseşte o fo r m u l a re poetică : " s-a u fă c ut nevăzuti " . Se c o n s e m nează astfe l d is p a ritia sectei c a e ntitate ( m a i îna i nte se vorbea d e o " e c l i psare " ) , n u şi a sim patiza ntil o r. 1 04

Paralel c u Aristoxenos şi Dikaiarchos, matematicianul Nicomachos, mai recent decât ceilalti , este a treia sursă , folosită de l a m b l i chos ş i Porphyrios, pentru a reconstitui evenimentele răscoalei antipythagoreice.

1 05 Geograful p e ri patetic i a n D i k a i a rc h os p o l e m iza probabil cu cei care prezentau mai realist evenimentele biografiei , arătând că întemeietorul sectei lipsea În timpul 1 26


răscoalei - fie că plecase la Metapont din motive diplomatice (pentru a nu agrava disensiunile) , fie că mişcările s-au petrecut după moartea sa ,

106 Fusese vorba despre principiile egalizării democratice a cetătilor acheene din Pelopones, 107 Propriu-zis: delegatii pentru arbitrarea conflictelor, Fr, 1 7-2 1 ale acestei sectiuni 8, Învă(atura. Opera, cuprinde numai mărturiile referitoa re la scrierile lui Pythagoras el însuşi (personajul cvasi-Iegendar) , întemeitorul şcolii care TI poartă numele şi al " sectei " , M a i depart e , în sectiunile intitulate Elem e n te ale doc trin ei an onime şi A u torii vechiului P vthagorism, vom regrupa fra gmentele care ne permit să re constituim - adeseori conjectural - continutul doctrinei propri u-zise , în stadiul dezvoltă rii arhaice a conceptelor, schitate probabil sub forma unor învătături concise (implicit mai simpliste) de gânditorul din Samos, Îndoielile cu privire la paternitatea unor prime scrieri ale " magistrului " vor subzista mereu - pe bună dreptate - , atâta vreme cât nu se pot infirma testimoniile multiple despre interdictia d ivulgării preceptelor elaborate în cadrul primei şcoli. În orice caz, aşa-numitele " " cărţi atribuite lui Pythagoras n-au fost redactate de mâna sa, ci ar fi putut circula numai sub forma notelor, consemnate de primii adepti şi scoase la iveală în mod neoficial (chiar dacă uneori enuntarea " spuselor " îmbrăca de la început forma " discursului sacru " , investit cu autoritatea c itatelor şi a expresiei ritmate, ca în vechile poeme de initiere), 1 08 Î n textul grec această mentiune l i pseşte , A fost introdusă (ca împlinire a lacunei manuscrisului) de H, Diels, pe baza comparării cu mărturia următoa re din lamblichos,

1 27


la rândul ei coroborată de OlOG. LA<203>RT. VIII, B. A existat probabil o sursă comună , utilizată în a ceastă privintă de majoritatea biografilor. 1 01

Adică până spre sfârşitul secolului V î.e.n. (vezi şi capitolul Philolaos la Oiels-Kranz, voI. L p. 398-4 1 9). Aşa cum va reieşi din mărturiile despre Hippasos, chiar unii dintre cei mai apropiati d i s c i p o l i au fă cut înc e p uturi spora d i c e de divulgare a pythagorismului. Cele mai vechi scrieri au fost ..însemnările pentru memorizare " - gr. hvpomnemata atestate chiar în această mărturie. Termenul va căpăta curând valoarea denumirii latine de commentarii, in�ial totînsemnări concise, veridice (uneori pe baza notării cuvânt cu cuvânt), menite să păstreze întocmai enuntarea unor idei care nu trebuiau deformate printr-o memorizare aproximativă. -,

1 10 O sumă considerabilă . Mina valora 1 00 de drahme (etalonul fiind apreciat prin greutatea drahmei. c . 4,32 grame de aur) . 111 Textul grecesc spune literalmente: rroM.ot 7tEpt «mov im:�Kamv, " au făcut cercetări în jurul său " - deci " relative la el.

ca personalitate filosofică " . Termenul historeo implică însă mai ales la losephus Flavius (autor din sec . I e.n.) şi ideea de " păstrare a trad�iei celor aflate " . Biograful mentionat ulterior, Hermippos din Smyrna, sec . III î.e .n" întocmise o stufoasă monografie Despre vieti compilând materia le din toate epocile despre figurile reprezentative ale culturii greceti (vezi indicatiile din A. Frenkian, " " Izvoarele filosofiei antice greceşti , studiul introductiv la Oiogenes Laertios, versiunea Balmuş, Bucureşti. 1 963, p. 5 1 ) . 1 12 Aşa cum se observă mai ales din Phaidon, conceptiile platoniciene despre natura sufletului nemuritor derivă efectiv din credintele pythagoreice.

1 28


1 1 3 În greceşte verbul sugerează obtinerea de indicii sau dovezi prin d e d u cti e . M o d a l itatea în a c est c o ntext o reprezintă consultarea unei traditii scrise, aşadar lectura documentelor. C irculau după secolul IV î.e . n . opere scrise ale pytha gorismului. 1 14 Conotatia implicată de folosirea verbului " a tipa " în original , pentru a sublinia pozitia ostilă , dispretuitoa re , a lui Heraclit fată de combinarea ştiintei c u morala şi c red intele religioase în doctrina pythagorismului. După Diels , propozitiile din această mă rturie , puse în paranteză până la paragraful 7, provin aproape textual d intr-o sursă intermed ia ră , care ar putea fi un adept sau simpatizant al secte i , preocupat să dovedească peremptoriu că circula u din cele mai vec hi timpuri opere pythagorice. De acolo expresia " iau lucrurile În glumă " (deci privesc trad itia cu frivolitate), c uvinte prin care sunt stigmatizati cei neîncrezători , d ispuşi mereu să nege autenticitatea oricăror scrieri vechi ale sectei. Citatul heraclitian este oricum bine ales. Deşi H . Diels îl consideră un fa ls, alte mărturii c itează opinii asemănătoa re cu ale Heraclit (vezi de ex. fr. 40 şi 41 DK şi comenta riul nostru în nota u r mătoare) , d e m o nstrând că la în c e p utul se c . V filosoful d ialectician c unoştea deja existenta unui corpus al ştiintei sau al literaturii filosofice care sintetiza pytha gorismul. " 1 1 5 În textul grec: rroAUJlaBtiT]V KUKO'tf.XvlT]V. " Ştiinta multiplă era suspectă probabil înteleptului din Efes datorită caracterului prea eclectic. Tot în legătură cu filosoful nostru, poiymathia este opusă de Heraclit " bunei chibzuinte " (\60v EXclV) în fr. 40 DK. " Mu�imea cunoştintelor nu te învată să ai minte " . Cât priveşte kakotechnia, ea se referă la explicatiile discutabile, poate chiar la preceptele unei " arte " sau discipline ritualiste a vietii şi a 1 29


practicilor religioase subordonate credintei în metempsihoză (Timpanaro Cardini traduce prin " arte de ciarlatana " , o acuzatie care se potriveşte cu stigmatizarea mystagogilor şi a magilor) . În formularea greacă, " cercetare " apare sub forma " historie" consacrată de pythagorei şi de Hippocrates ca sinonim al " investigatiei" . Ea se aplică în opinia lui Heraclit unei scrieri de tipul poemelor hesiodice dar poate chiar şi unor tratate despre natură . V. şi A. Frenkian, Die Historia des Pythagoras, " Maia " , 1 959, 243-245. 1 16

Diogenes dă pentru toate titlurile forme de neutru, permqând să se subînteleagă cuvântul tratat(de obicei în proză). Aici avem un (1)'\)Ol.KOV mJyypaf.lIHX. Se consideră că această scriere, singura din care izvorul nostru dă un citat în dialect ionic, este o falsificare alexa ndrină , de tipul tratatelor pe care începuseră să le publice milesienii şi chiar elevii înteleptului din Samos. II!

Titlurile, în formularea lor concisă (Paideutikon, Politikon şi Physikon) , reflectă cele trei orientări paralele primordiale, fiind stabilite de fondatorul şcolii mai înainte chiar de transformarea ei într-o " sectă " . Reiese de fapt că aceste trei cărli - mult discutate - grupau primul compendiu al doctrinei. publicat sub formă de însemnări de către cei mai vechi discipoli (şi nu de magistru el însuşi). Sunt considerate de o bună parte din cercetători falsuri tardive. 1 18

Despre Lysis, care ar fi SCăpat, împreună cu Archippos, din sediul incendiat la Crotona - vezi fr. 1 6 şi nota 1 0 1 . Reprezenta probabil un curent al pythagorismului reînviat la Theba . Nu reiese clar dacă i se atribuiau lucrările citate mai înainte sau alt corpus mai compact de scrieri pythagoreice - eventual una din primele 1 30


" ed�ii" . A îndeplinIT probabil menirea unuia din cei mai vechi " " divulgatori la fel ca Hippasos, Philolaos şi enigmaticul crotoniat mentionat la sfârşITul paragrafului.

1 19 Compilatorul H erakleides Lembos (secolul I I î. e . n . ) întocmise u n rezu mat ( g r. epitome) a l o p e re i filosofu l u i peripatetician Sotion , contemporan a l s ă u mai vârstnic, unul din p r i m i i isto r i c i a i ş c o l i l o r d e g â n d i re , p r i n vasta sa monografie intitulată Succesiunea filosofilor. 1 20

Acest în d e m n contine în că d i n p r i m e l e c uvinte (ve rsificate într-un hexa metru) porunca fundamentală a sectei: consemnul tăcerii, spre interiorizarea celor aflate . De fapt tăcerea rituală însoteşte orice participare la m isterii (adeseori pantomime sacre , în orice caz drame cultice) . Ea definea o d ispozitie sufletească pentru comuniunea cu a d evărurile de ta ină şi era prezentă în celebra fo rmulă cvasiliturgică prin care inaugura orice slujbă rituală: E\XPllJ.lEI: 'tE, E\XPllJ.lEI:'tE . . . , " vorbiti de bine " ; la Horatius în Ode I I I . 1 . v. 2: " " " favete lin guis . În contextul nostru " tinerii sunt neofiţii (VECxpU'tot); pentru alte detalii vezi mai departe paragrafele referitoare la prescriptiile sectei. Astăzi numeroşi cercetători consideră că Discursul sacru (lEpo<; 'A6yo<;) ar fi fost una din ra rele scrieri pythagoreice autentice (chiar dacă sub forma versificată o definitivaseră d iscipolii de-a lungul deceniilor) . Un sustinător elocvent al acestei teze rămâne A . Rostagni. " verbo di Pitagora, To rino , 1 924. O p i n i i m a i n u a ntate în lucrările lui J . E . Raven , Vogel şi Delatte . 12 1

În afară de Discursul sacru, aceste ultime titluri sunt falsuri şi, în cazul lui Helothales, aduc în lectură greşită indiciile unei traditii manuscrise pe care Diogenes nu o mai întelegea 131


(sau exe mplarul izvorului consu ltat p rezenta " coruptele " ) . Poate că era vorba d e u n tratat polemic: "Î mpotriva lui Helothales din Crotona " . Despre poetul Epicharmos din Cos ştim că ne-a lăsat mărturii asupra doctrinei vechi pytha­ goreic e . Filiatia indicată de mărturia noastră pare aproape neverosimilă . 1 22 A c e a stă s c r i e re - propri u-zis u n " Disc u rs despre initierea în m isterii " ( Mystikos logos) a r fi prima scriere polemică de reconsiderare a Discursului sacru . Oric um chiar şi această nouă ela borare a doctrinei a fost integrată în seria scrierilor pythagorismului din perioada veche. -

1 23 Aston din Crotona rămâne un simplu nume, obscur, neatestat d e a lte izvoa re . Reprezintă - d u pă Kranz - o d e fo r m a re a n u m e l u i A i g o n , c a re a p a re în cata l o g u l pythagoricilor d a t de lamblichos (DK 5 8 A) . 1 24 Astrul numit de greci Hesperos, de latini Vesper, spre deosebire de ipostaza din zori a planetei Venus, aşa-numitul Phos-phoros, propriu-zis Luci-fer. S-a presupus că mărturia noastră , care îl citează pe Callimachos, desprinde această opinie din analiza la care a supus erudiul literat a lexa ndrin un poem despre luceafă r, atribuit fie lui Pythagoras, fie lui Parmenides.

1 25 Precum reiese dintr-un pasaj asemănător din Diogenes Laertios VI I I , 48, conceptia era de asemenea atribuită lui Parmenides (vezi fr. 28 A 44 DK) şi se putea întâlni chiar la poeti arhaici ca Hesiod. Dar acolo se aveaîn vedere fie cerul cu astrele, fie lumea înc o nj u rătoare ca întru c h i pa re a d iv i n itătilor p r i m o r d i a l e , n a t u ra d e v e n i n d astfe l kosm o s , a d i c ă " " p o d o a b a re a l itătii p e r c e pt i b i l e d e înte l e g e r e a 1 32


omenească (tot aşa c u m vorbirea o r n ată e ra u n kosmos al l i m b aj u l u i ) . Se poate sustine în s c h i m b , fă ră tăga d ă , că Pyt h a goras c e l d i nt â i a f o r m u l a t o t e o r i e d e s p re kosmos, înte les c a " u n ivers a rmonic a lcătuit " , inspirându­ se şi d i n c o n c e ptiile doriene despre eu-kosmia, " b u n a rânduială " d i n societate ( di n polis- u l c a re în c e a rcă s ă legitimeze conti n u itatea g uvernării a ristoc ratice) . Pentru e v o l u t i a c o n c e p t u l u i vezi l u c ră r i l e l u i M u l e r, Va n d e r Wa e r d e n ş i K . R e i n h a r d t ( Ko s m o s u n d S ymp a th ie , M u n c h e n , 1 926 - investi g a rea dezvoltă rilor stoice) . 1 26 0 p e ra l u i Alexa n d ros Polyh istor d i n M i let, e r u d it a l secol u l u i I î. e . n . , c a re s e a răta d eose b it de i nteresat d e s i m b o l u rile pyt h a g o re i c e ; a i c i util izează p ro b a b i l aşa­ n u m it e l e " îns e m n ă r i " s a u " c o m e nta r i i pyth a g o r e i c e " . Potrivit c e rcetă rilor l u i We l l m a n n (a p u d D i e ls-Kranz, vo i . 1 , p . 448 , notă l a fr. 5 8 B 1 a ) , s u rsa c o m p ilată d e Diogenes Îşi lua de fapt materia lul din Xenophilos, un pythagoreu d i n vremea l u i Plato n . Contine multe idei ale pythagorismului. chiar dacă m a rtorul intermediar ( .. metatextul " ela borat de Alexa n d ros) le-a e n u ntat într- u n l i m baj e l a b o rat de sto i c i . 1 2 7 În text aoris tos dyas. D o i m e a t i n d e s p re i n f i n i t , întrucât şi matrice a d ivizi b i litătii. Ca su bstitut a l materie i . " doimea nedefinită " s e mai întâlneşte în d octrina nesc risă a l u i P laton (ăypa<pa D6yf.w·Ţ(X,) şi în d i a l o g u ri l e sal e de maturitate ( m a i ales În rimaios şi Phi/ebos) . Fragmentul nostru d ă m a i d e p a rte g e n e rarea fiintelor matematic e , potrivit u r mătoarei progres i u n i \!:l e c a re o reprod u c e m folosind schema l u i A . Frenkia n , nota 93 la Diogenes Laert. VI I I , p. 705 d i r· e d . c itată ) :


Doimea nedefinită (800<;) � Numărul (apte�6<;) 1 Punctul ('t�E't6v, (j'tt'Y��) 1 Linia (Yp<XIlIlTÎ) 1 Suprafata pla nă (O"tEpEDV) 1 Solidul (sa u " volu mul') (alcrlhlta mOllata) 1 Corp uri sensibile (cele 4 elemente: atEpeOV O"xfil!a) Unitatea (�OVW;)

__

U nlversu . 1 I

-

' (KOOfW<;)

1 28

Pentru acest proces de generare , în afară de schema din nota precedentă , vezi de asemenea diferitele subcapitole c a re însumează fra gmentele despre " U n u şi d u a l itate " , " " " Cosmogeneză , " 'erarhii spaţiale şi calitative . Unia se naşte din " punct prin " fluxiune . La rândul lor liniile decupează spatiul ca figuri plane (sau " suprafete " , Em1tffu) şi ca volume - proiecţiile spaţiale numite de antici " figuri " (sau " corpuri) solide " (aici (HEpt<X crxit�(X'ta) . Pentru caracterizarea întregii configuraţii epistemologice vezi Kirk-Raven , 0 . 1 " subcapitolul The nature of number, p. 243 şi urm. Reţinem în special următoarea explicaţie globală, pregnantă: " thanks to the tacit confusion between the unit of arithmetic and the point of geometry, the first unit has by one and the same process generated both the next three in the series and the three dimensions " . 129 În text, propriu-zis: " primăvara înfloritoare " (sau " care dă în floare " ), opusă " toamnei care aduce pieirea " , întrucât această noţiune intra chiar în structura uneia din denumirile anotimpului (<p9tv6mopov). Influenţa diferitelor anotimpuri asupra corpului omenesc - stabilită şi pe baza consonantei dintre micro-kosmos 1 34


şi macro-kosmos - tine de latura medicinei pythagorice , dezvoltată d e u n Alkmaion ş i d e şcoala hippocratică. 1 30

În text ou'> 1tpOvOEîcrBat 'tov SEov l1,.HÎlv formulare influentată de stoicism: " zeii ne poartă de grijă cu pronia lor" (sau prin providentă). Rationamentul operează cu distributia celor patru elemente, ca În străvechiie sisteme ale alchimiştilor chaldei, grefate cu influente iraniene . Din acest grup de stihii, rămân de fapt numai două, re-generatoare: focul şi aerul. Focul şi uscăciunea sunt elemente divine; aerul, un suflu care generează umezeala şi apa, iar sub forma eterului (aither, " " văzd u h u l r a r e f i a t c a re a r d e ) d ă n a şt e re s u f l e t u l u i . " Pământul" , c a materie constitutivă , n u mai apare În sistemul dichotomiilor pythagorice , întrucât predomină interesul pentru psychogonie (generarea sufletului) şi legăturile vietii (harmonia înseamnă tocmai " legătură " , " a rticulare " ) . -

În greceşte stagon, " picătura " unui lichid vâscos, În cazul de fată , deci un fel de cheag. Doxografia compilată de izvorul nostru Înfătişa mai întâi c uprinsul unui tratat (sau al înse m n ă ri l o r) de trad itie pyth a g o r ic ă , " D e s p re suflet " , rezumând foa rte strâns, fără nici o explicatie de tranzitie şi teoriile unei lucrări asemănătoare " Despre trup " . 131

1 32

-

În original harmonias logoi, raporturi proportional armonice " . Mai Îna inte se mentionau A.6YOt 'tfj� t;;ffi fj� " " p roportii (logol) ale vietii , a d i c ă aşa- n u m itele " ratiuni " seminale . Sunt duratele ce determină armonie transformarea spermei şi apoi a fătu l u i (care ca pătă " formă " ) În trup omenesc proporţionat. "

Intrăm aici în definitiile unei " psihologii " , elaborate de vechiul pythagorism - şi anume În teoria senzatiilor. 1 33

1 35


1 34 În terminologia greacă 'to <pp6vtJlOV de la <PPit v (pl. phrenes) , " minte " . De fapt " sufletul " pythagoreilor este o triplă harmonia, alcătuire armonic organizată de functii şi entit ăti. Partea cea mai nobilă o constituie elementul mental ( to phronimon) , emanatia sufletului nemuritor. Termenul generic <pj)€V€<; propriu-zis mintile , apare Încă din poemele homerice , unde sediul senzatiilor este identificat cu diafragma <PPit v phren. AI treilea element, " sufletul pasional" sau thVmos (tot un fel de suflu) care Îşi avea sediul În inimă , devine la Platon, care preia tripartitia pythagoreică , o dublă manifestare a psychismului: pasiunea generoasă (9uJlO<;) şi pofta senzorială (E1tt - 9uJlia) . Mai ştiintifică este localizarea functiei gânditoare (nous) În creier la Alkmaion . De aceea compromisul exprimat În pasajul nostru , sub forma unei localizări a principiului psihic Într-o regiune care Începe În inimă şi cuprinde creierul. Acolo (în sediul cerebra l) vor fi acum situate judecata ratională ( n o us) şi m i ntea (<pPEV€<;) , c a s e d i u al senzat i i l o r, sursa perceptiilor. Pentru a explica natura concretă a senzatiilor pythagoricii recurg la ideea " picurării" lor sub formă de " stropi" , dintr-un fel de concretiuni a " sufletului " mental. Spre deosebire de A. Frenkian (comentariu la versiunea citată , p. 700) , nu credem că ideea despre nemurirea elementului mental (phren es) , n e g lij i n d u-se sufletul ratio n a l (nous) , singurul nemuritor la toti ceilalti filosofi greci . ar fi dovada unui eclectism tard iv al acestei surse pythagoreice. Dimpotrivă , tocmai această " credintă " n i se pare un indiciu de arhaitate, Întrucât dintotdeauna nous-ul era o facultate de gândire sau o formă latentă de sensibilitate (ceea ce conotează sau semnifică termenul inimă, când e vorba de sentimente personale sau de o sublimare afectivă) . În schimb , pluralul generic <pj)€V€<; " " m intile , ca sediu a l tuturor pasiunilor şi perceptiilor (în perioada a r h a i c ă , p â n ă la fi losofi , l o c a l izat În dreptul -

1 36

-


diafragmei, ulterior la pythagorici transformafÎn functie complexă, cu anumit e localizări În creier) - acest receptacoL şi genera­ tor a l făpturii senzitive , capabil totdeauna de cunoaştere nediferentiată , se potriveşte cu natura sufletului nemuritor. În ultima instantă nous coincide mai mult cu " gânduL iar Într-o formulare celebră din Sofocle ('tOV vof>v 'tiOv <ff'Ev&v Ant. v. 1 099) denotează chiar " gândirea ca expresie a mintii " .

135 " Facultătile sufletului " sunt desemnate În text prin termenul logoi (MryOl ti); 'JIUX1l<;) adică " putinti concrete exercitate de

sufluri " (A. Frenkian).

1 36 Aceasta este divinitatea multiplă a riturilor de trecere, stăpânind atât secretele cuvântului şi ale inteligentei specula­ tive (ca mesager şi mediator sau Hermes-Mercur, patron al negotului), cât şi inso(irea (7qurft) sufletelor desprinse din trupurile celor morti (de acolo primul epitet pompaios şi cel mai vechi. de \I'UXo- 1tO�7tO;). " Poarta " simbolizează probabil aici orice fel de trecere, dar mai ales cea În tărâmul de dincolo; la fel epitetul de " htonian " (redat prin subpământeanul). Pythagoricii. venerând chipul a cestei d ivinităti. au adus o contributie majoră la elaborarea unei cunoaşteri esoterice, încărcată ulterior cu toate aluviunile magiei orientale şi sortilegiile " artei de a interpreta " , proprii hermetismului şi hermeneuficii(termeni derivati tocmai din numele acestei divinităti Herme-ias sau Hermes). 137 Cuvântul, redat uneori prin " genii, nu poate fi de fapt tradus satisfăcător. De aceea păstrăm echivalentul transliterat daimoni (gr. &xi.�OVE<;) , Întrucât lexemul demon este Încărcat cu sensurile conotative ale creştinismului (" duh rău " ) . Initial, te rmenul d e s e m n a " p u t e r e a d i v i n ă " , n e d e t e r m i n a t ă , a d e s e o r i p r o p r i e fă p t u r i i a m b i v a l e n t e a s u f l e t u l u i o m e n e s c , d e d u b l a t p r i n m iş c ă r i n e p revăzute a l e 1 37


p a s i u n i l o r ş i g â n d u l u i ( v e z i în a c est s e n s daimonion-ul c a re fa c e tranzitia către " d e m o n u l socratic " ) . Tre ptat daimon-ul devine o d ivinitate intermediară , subordonată sau htoniană , misterioasă (aproa pe un " demon " ) şi astfel poate s-ajungă ipostaza sufletului omenesc , desprins de trup şi rătăcind prin văzduh - potrivit credintelor orfico-pythagorice. Eroii sunt de fapt a i c i s u fletele p r iv i l e g iate ale eroilor a poteozati s a u transformati în sem i-ze i ( c red i ntă post­ homerică , ulterioară în orice caz lliadei). Se pregăteşte astfel iera rhia pythagorismului esoteric: suflete omeneşti ale celor vii. suflete rătăcitoare după moarte şi/sau daimoni, suflete izbăvite de e ro i s e m i-ze i . divinităti prop riu-zise (SCOt) . Şi Pythagoras ocupă în această ordine a iera rhiei sufletelor locul unui mediator de tip heros. O d iscutie cuprinzătoare la M . Detienne , La notion de daimon, p. 3 1 -54, 75-92 , 1 241 68) . Rezumatul comp ilat aici de Diogenes pare să implice o subîmpărţire a tipurilor de daimoni, obliterată în meta­ texte ulterioare (sursele intermediare) . 1 38

Acest univers , populat de suflete-daimoni, păstrează totuşi natura unui psihism destul de concret. cu posibiiităti de trecere nelimitate pe scara fiintelor vii - oameni şi animale, toate înrudite mai a les în virtutea universalitătii principiului animist. Oaimoni cu virituti deoseb ite ajung să mij locească d iferitele tipuri de mantică (�J.(xV1:Eta) " pre-vederea viitorului " , semioza bolilor şi a sănătătii « HIIlEîa vocrou Kal. uytEtac;) tâlc urile p r a ct i c i l o r m a g i c e şi a l e riturilor. E i sunt făc uti răspunzători de " preştiintă " , de cunoaşterea mediumnică, aproape supranaturală. Astfel " demonul " lui Socrate va fi de fapt un al şaselea simt" premonitor. După câteva secole, " a c est " d a i m o n i s m " se transfo rmă pe ntru c reşti n i s m în domeniu pola rizat: pe de o parte demonii malefi c i . de 1 38


cea laltă îngerii păzitori . Grecii din perioada c lasică aveau fie sentimentul eu-daimoniei, " fericirea " (numită în textul nostru), rea l izată prin echilibrul d intre întâm plare şi daimon­ ul favorabil, fie senzatia unei actiuni mai obscure , u neori nefastă , a celorlalti daimoni. Pe cât se pare , pentru a-i Ileutraliza pe aceştia din urmă (răspunzători de fenomene malefice, neexplicate de " ştiinta " primitivă : boli, foamete , catastrofe natura le) , religia d i n toate vremurile utilizează practicile apo-tropaice, mentionate a i c i (propriu-zis de " respingere " sau " deturnare " ) . 1 39 Referire l a celebra psychagogie, " in�iere ş i îndrumare a :;ufletelor" , de obicei pe cale intuitiv-senzorială şi prin semioza simbolurilor, ca în toate misteriile. Această "îndemnare " este desemnată aici cu termenul care se folosea şiîn doctrina retorilor­ psihologi: " a convinge " ('ro 1lE1J:EtV devenit ulterior 'l'UXcryooyl<x).

140 Am văzut cât de important este principiul determinării I lumerice a intervalelor muzicale. Pornind în esentă de la Jescoperirea legilor armoniei, şcoala filosofilor care ascultă de ' lutoritatea maestrului apollinic subordonează întreaga imag­ I I l e a Universului-Kosmos ideii de armonie proporţională; un con­ , ept pentru care se potrivea atât polisemantismul cuvântului logos ( 1 ) " ratiunea proporţională " , adică relatia dintre două r nărimi care se află într-un raport numeric constant cât şi '.emnificatia termenului harmonia (<'xpJ..tOvl<x) "jonctură " , relatie l onală dintre sunetele scării muzicale (deci armonia în sensul " bişnuit al cuvântului) . Bineînteles, de analiza raporturilor . a rmonice " propriu-zise se leagă şi teoria modificărilor numărufui, , lezvoltată atât ca ştiintă , cât şi ca modalitate a vietii contem1 , lative : un fel de " m istică " a numerelor (exa gerată de I ,ythagorismul tardiv, după se colul I I I î.e . n " sub influenta I

1 39


ermetismului oriental şi a neoplatonismului). Astfel se ajunge la o întelegere larQă a termenului harmonia în concluzia din textul nostru Ka8' �ovtav <ruvcO"'tâvat m OAa. Ceea ce mai poate fi redat, strict filosofic, prin formula: " elementele întregului se cuprind laolaltă ca sistem , potrivit cu ha rmonia " (în functie de legile ei). -

1 41 Corelativ cu tăcerea religioasă (celebrul cU({)llJlcîv v. nota 1 5) , noua filosofie impune un cod al reguli/or de puritate (âyvda) în c e r c â n d să reva lo rizeze a utoritatea re l i g i e i trad itionale asupra sufletelor. Prescriptiile de puritate sunt va l a b i l e atât materi a l m e nte ( c u răte n i a m â i n i l o r c a re oficiază , a trupului scăldat ritua l) , c ât şi sufleteşte . 142 Se c e re a u p u rifi c ă ri d u pă ce o persoa n ă venea în c onta ct d irect s a u i n d i re ct c u u n m o rt (mai ales în c a d r u l ritua l urilor fu n e b re , desem nate a i c i cu termenul generic kedos, p ropri u-zis " d o l i u " ) şi d u p ă actul sexual sau ieşirea din /eh uzie (c uvântul a pa re chiar în text: /ekhos " " pat n u ptial ) , înc o nj u rată d i n cele m a i ve c h i timpuri d e prescriptii referitoare la c u răte n i a ritu a l ă (j ustificată) , i m p u s ă toto d a tă ş i p e n t r u a s e p a ra s o l e m n d i fe rite c o m p o rt a m e nte din viata p rivată . -

1 43 R e f e r i r e a t â t l a i n i t i a t o r i i d i n c a d r u l ş c o l i i pyt h a g o r i c e , c a re d u p ă a c e a sta d e ve n i s e o se ctă , c â t ş i l a t ra d it i o n a l i o fi c i a nt i c a re s l uj e a u în te/e tai, " " m iste r i i ( c u m e r a u c e l e b r i i o rp h e o te/estai, legati de caracterul d ifuz-initiatic al o r f is m u l u i ) . 144 Adică m a i înainte de filosofii atomişti Le ucippos şi Democrit. Prin formularea prudentă " aşa-numitii pythagorei " Aristote l îşi manifestă rezerva fată de orice paternitate certă 1 40


ideilor atribuite de traditie lui Pythagoras. La Stagirit numele filosofului apare numai de două ori: în Retorica I I , 23, 1 398 b 1 4 şi Metaph. A 5 , 986 a 30 (unde ar putea fi o interpolare). Prin fo r m u l a rea " m a i în a i nte c h i a r d e e i " pot fi desemnati nu numai atomiştii - ulteriori anului 450 î.e.n" ci totodată chiar primii pythagorei şi magistrul el însuşi. a

145În text aPXa<; 7tUV'tOlV 'twv OV'tOlV. Pentru " lucruri din Ilatură " se foloseşte termenul on ta, participiul verbului " a fi " . Deci " entitătile ontic reale " sau - mai scurt - " cele existente " . 146 Propriu-zis 7tu80<; 'twv apt8�wv - cele ce se pot "întâmpla cu numerele " . 147 U n echivalent arhaic a l procesului de " modelare numerică " . În text: 'ta �EV ăUu 't01:<; apt8�01:<; E<pai. VE'tO Tilv <pumv a<po�otofu8at. Pentru ra porturile muzicale vezi nota următoare şi fragmentele lui Hippasos. 148 " Proprietătile numerelor şi ale scării armonice " - sau " c e l e i m a n e nte a r m o n i i l o r " m e n t i o n ate m a i îna i nte : " raporturile armonice , muzicale, exprimabile prin numere " . Această cuantificare poate fi considerată una din cele mai reprezentative descoperiri ale pythagoricilor: o intuire a principiului rezonantei. În teoria intervalelor primul sunet care a pare în rezonantă după octava fundamentalei este cvinta . Astfe l , deşi n-a u c u noscut d i rect principiul rezona nteL pytha goreii a u aj uns totuşi să obtină seria naturală a armonicelor pe baza monocordului (vezi nota 28) , făcând să vibreze porţiunea scurtă a coardei în cadrul succesiunii 4 5 2 3 de raporturi: l (octavă), '2 (Cvintă) ' "3 (cvartă), "4 (terţă 141


6 8 5 majoră), 3 (terţă minoră), 3 (sextă minoră), "5 (sextă majoră). O suprapunere de două (sau mai multe) sunete cu aceleaşi vibratii 1 2 alcătuieşte unisonu/, deci raportul ]" . Prin raportul 1 se obtine octava. " Mai ales pe baza corelatiei stabilite între acorduri şi intervale muzicale, pe de o parte, şi, pe de altă parte, raporturi aritmetice derivate din tripla combinatie tetraktys - pentadă decadă, notiunea de tetraktys «numărul patru» , capătă semnificatia unui adevăr al misteriilor în doctrina şi în ritmul pythagoreic, axate pe această tetradă care nu este altceva decât forma «figurată» a decadei concepută ca număr triunghiular ( 1 + 2 + 3 + 4 1 0) " - M. Ghyka, Le nombre d'or, Paris, 1 93 1 , t. I (Les rythmes), p. 1 0 1 - 1 02. În sfârşit speculatiile care au dus la celebra teorie a muzicii " sferelor" (derivă din extrapolarea no�unii de " consonantă " (<JUj.l- qxovia) în domeniul m�cării astrelor, al armoniei cosmice. =

149 Din comentariul lui Alexandros la acest capitol (vezi In Metaph. 4 1 , 1 , DK, 58, B 4, la noi) se întelege că Stagiritul mai tratase aceste probleme în De caelo B 13 şi în tratatul pierdut Opinii ale pythagoricilor. Cele zece corpuri mentionate aici grupează nouă planete şi " antihtonul " . Cât priveşte decada ( 1 O), în afară de ipostaza pe care o reprezintă suma primelor patru numere (vezi nota precedentă), ea mai era figurată ca număr triunghiular printr-o dispunere a unită�lor ei constitutive în felul următor cu ajutorul punctelor sau al literelor: • • •

a a a

• • •

a a a

• • • •

a a a a


În ordinea simbolurilor geometrice Înscrise Într-u n cerc (proiectia sferei cosmice) se atribuiau conceptelor-cheie poligonuri stelate corespunzătoare : pentru om (respectiv micro-kosmos) pentagrama, pentru Întregul armonic al lumii (macro-kosmos) decagonul. 1 50 Deci numerele sunt pe de o parte cauze materiale, prime (deoarece " şi aceşti gânditori" - pythagoreii - postulau, ca În filosofia Stagiritului. existenta unor asemenea principii cauzale) , pe de altă parte " cauze eficiente " ale lucrurilor din natură şi de aceea determină modificările lor ( " accidentele " ) , l a fel c u m delimitează forma lor definitivă ( " stările perma­ nente " În gr. hexeis) . După cum prec izează D. Bădărău numerele " tind să devină deja modele pe care lucrurile singulare le imită; ceva analog cu ideile lui Platon " (cf. Aristotel, Metafizica, versiunea St. Bezdechi. Bucureşti. Ed . Academiei. 1 965, p . 67, nota 1 0 1 şi referintele de acolo). ISI

Avem aici atestarea celebrei tabula oppositorum, paradigma unor cupluri de contrarii fun d a menta l e , c a re actionează dialectic În natură. Întregul context distinge două eta pe În elaborarea d octrinei respective . Pytha goras şi cei mai apropiati discipoli stabiiiseră numai conceptul de model numeric al fenomenelor (numerelor) din natură - principiu care determină atât devenirea cât şi configuratia lor statică . Motorul devenirii 'il constituia u , potrivit acestei prime disocieri . uchilibrul sau , dimpotrivă , dezechilibrul cinetic provocat de cuplul număr par - număr impar, iar În planul accidentelor finitudine (proprietatea nu merelor pare , spatiale) versus in finit ( g r. apeiron, prop rietate c o r e lativă a n u merelor impare). În a doua etapă contemporanii lui Alkmaion şi apoi 1 43


adepţii lui Philolaos (care fac parte din pythagorismul mediu) dezvoltă mereu pri n cipiul acestor d isocieri. plecând tot de la primele două perechi de contrarii . Potrivit taxonomiei lor dia lectice În coloana din d rea pta vor fi grupate Însuşirile pozitive (mai puternice) , În cea stângă proprietătile nega­ tive , mai slabe. Vom avea u rmătoarea ierarhie: finitudine (peras) - infinit (pereche) impa ritate (neperec he) - paritate (pereche) unul (monada ind ivizibilă) - p l u ra l itatea (respectiv divizibilitate) dreapta (dextrogire, faste) - stânga (proprietăţi levogire, nefaste) ... ş.a.m.d. (vezi textul Întregii enumerări) . U lt i m u l c u p l u d e c o ntra r i i În c h i d e seria d is o c i e r i l o r c u perechea figurilor geometri c e , a căror suprafată decu­ pează spatiul potrivit unor tendinte paradoxal-divergente: cele pătrate ( " tetra gonale " ) vor avea mereu laturi egale şi coresp u n d p ro p rietătilor sta b i l ite de pythagorei pe ntru c o l o a n a d i n d re a pta (fi n i t u d i n e a si metri ei p e r fe cte a numerelor impare) , Dimpotrivă , figurile de tipul oblong, cu laturile inega/e (gr. heferomekes) corespund coloanei din stânga: nedeterminarea unei asimetrii a figurilor construite prin aplicarea unor gnomoni cu număr par În jurul punctului. 1 52 Stag iritul operează o d istinctie În teoria contrariilor: <elemente> o puse (gr. enan fia) şi principii sau crite rii de opoziţie (gr. enanfioseis) . 1 53

În greceşte : tiv UATje; d8et, " sub specie materiali" sau " " În chip mate rial - respectiv consideră numerele ca uze materiale.

1 44


1 54 Numerele aşadar sunt principii imanente ale materiei l u c u rurilor. Textul origina l nu contine substa ntivul " părti " . Formularea este redată însă cu această lărgire , pentru a scoate în evidentă reprezentarea concret-numerică , proprie sistemului pythagoric şi unei anumite Weltanschauung.

155 Enuntarea " unii dintre filosofii naturii " desemnează în acest context şcoala pythagoreilor, calificati drept physiologoi. 156 Şi în această definitie îşi găsea probabil aplicatia un principiu dia lectic a l vec h i u l u i pyt h a g o r is m : d re ptatea înseamnă o adeverire a ceea ce este d rept ('to 81.K(Xtov) prin precisa înfăptuire a reciprocitătii ('to avn1tE1tov86<;) . Trata mentul la care va fi supus c ineva răspunde într-un anumit fel intentiei şi îndreptătirii factorului activ. Dacă cel implicat suferă în mod nedrept, vina cade asupra agentului. Dacă ispăşeşte , în sensul retributiv al termenului, vinovătia se stinge, restabilindu-se p rin compensatie proporţională o stare de repaos, o " egalitate " a non-vinovătiei. 157 Din toate fragmentele se întelege tot mai clar că vechiul pythagorism stabilea o ecuatie numerică pentru orice fel de rea lităti ontologice din natură şi din lumea reprezentărilor. Termenul conventional utilizat de noi, " lucruri " , provine din meta l i mbaj u l latin (de ex. natura rerum) ; în fra g m e nte (majoritatea meta-texte despre pythagorei) ne întâlnim doar cu referinta mai largă: " cele existente " . Acum ne dăm seama că " " lucruri de acest fel nu sunt numai obiectele materiale, alcătuite dintr-un număr determinat de unităti-puncte atomare ( " unit­ point-atoms " ), ci totodată şi conceptele abstracte, cum sunt cele Înşirate. Numerele care încifrează de astă dată esenta unor 1 45


asemenea fenomene-abstractiuni sunt: 7 pentru Ocazie (kair6s), 4, 5 sau 9 pentru Dreptate , 5 pentru Căsătorie . Desigur ele reprezintă aici " existentul " în mod simbolic . Dar totodată pythagoreii simteau, pare-se, că numărul figurat materializa însuşiri de tipul tensiunilor sau al " fortelor " care duc la realizarea unor asemenea fenomene-procesual ităti . De pildă Căsătoria, simbolizată prin 5, rezultă din combinarea primului număr par, 2, Femininul ca dyadă sau " matrice scisipară " , (M . Ghyka) şi primul număr " impar, masculin asimetric, desăvârşit, 3 (triada) " . Şi în fragmentul 37 (din Magna Mora/ia) se protestează împotriva asimilării conceptu lui de Dreptate cu numărul 4 (un număr " " egal luat în mod egal ) .

1 58 Din nou este atestată existenta celebru l u i sistem pythagoric al celor zece opozitii . Problema la care se referă p ro p ozitia n o a stră e ste c e a i n d i cată m a i îna inte : d e ­ terminarea b i n e l u i În m o d specific. Aici se întreb u intează pentru încadra rea sa în paradigmă expresia " coarticulare principială a celor bune " (C5UC5'tOtXia 't<Î:Jv ayae&v) referitor la coloana sau " rândul " principiilor situate în prima pa rte a ta bloului - deci acolo unde Finitul (sa u limita) se " înrudea primordial " cu I mparuL Unitatea, Dreapta , Masculinul etc. S-a supra pus deci foarte curând o d i c hotom iza re morală peste c e a natu ristă , de rivată din a n a l iza un o r proprietăti " " matematice (în optica pytha goreilor) . Dea ltfe l . c h i a r fra g m e n t u l u r m ă t o r p r ec izează î n mod c l a r a c e astă derivatie (sau " genealogie " conceptuală) .

1 59 " Filosofii italici" sunt aici mai a les pythagoreii vec hi. poate şi unii filosofi care fac tranzitia spre asertiunile sistemului eleat. Toti şi-a u desfăşurat activitatea în cetătile Peninsulei Ita lice (de sud) sau în regiunea insulară Iimitrofă . 1 46


1 60

Ca racterizarea siste mului se fa ce În l i m itele unei conceptii largi a istotelice despre cele patru c a uze . 161

C u a lte c uv i nte " l u c r u r i l e d i n n a t u ră " (sa u real itatea celor existente În natură) pot fii nta n u m a i prin c u p l a re a sau t e n s i u n e a d i a l e c t i c ă d i ntre in finit (sa u " " nedeterminare ) şi finitudine (sau d ete r m i n a rea d e t i p u l unităţii) . Î ntrucât c ore latia d i ntre a c eşti d o i fa ctori fa c e să existe o r i c e lucru (sa u " existent " ) Î n m o d esenti a l (sa u ca " su bstantă " ) , a i c i nu avem d e a fa c e cu elemente materia le d iferite , cum e ra u " foc u l " sau " p ă m â ntul " la a l t i f i l o s o f i a i n a t u r i i s a u În t ra d i t i a c o s m o g o n i c ă . M ateria l itatea p r i n c i p i ilor eleme ntare la pytha g o re i fi i n d m a i a bstra ctă , in finitul sau finitudine a n e s p u n ( s a u " " semnifică , Înc a d rează categorial - g r. Ku81lYOPOUV'tat) c um s u n t l u c r u ri l e şi ce s un t ele . O r, a c e st e d o u ă predicamente definesc l a rândul lor proprietăti numerice, deci " numărul este substanta tuturor " . De notat c ă u n i i copişti a u i nte rcalat în m a n usc rise cuvintele " şi U n itatea " d u p ă c e lă l a lt te rmen a l d u a l ităt i i , I nfinitul ( apeiron) . N o i a m l ă s a t Î n e n unt a c e astă inte r p o l a re ( c u p rinsă Între p a ra nteze drepte) d a r am a p ro piat-o d e c uvântul pe c a re p rob a b i l tre b u i a să-I explic iteze sub formă de g losă : U n itatea c a re În c h i d e p ri n c i p i u l finitu d i n i i s u b fo rma sa e l e m e ntar-dete rminată. 1 62

Sa u , aşa c u m propune Bezd e c h i În versi unea sa , " a u Înc e p ut să dea p re c izări c u privire la ese nta F i i ntei " . Textu l e n u ntă Însă În terme n i l a p i d a ri : AEYHV m:pl. 'tau 'ti. EO''ttV ,, <d iscutia> despre < p roblema de a şti> c e este ceva " . Definitia g ravitează d e c i tot În sfera quid-dităţii. -

1 47


1 63

Odată ce se corelau numerele (în primul rând cele dintr-un şir dominat de seria decadei - primele 1 0 numere întregi) cu determinări de tipul finit-impar şi masculin-bun etc . , se stabileau forme sau (ma i exact) designate numerice pentru orice lucru din natură determinabil prin asemenea corelate , începând c u echivalenta dintre kosmos şi decadă , să nătate , fru m usete şi pentadă etc . M a i a les d atorită s p a t i a l iz ă r i i c u r i o a s e a r e p reze n t ă r i l o r u n o r n um e re geometrice v. de ex. pentagonul stelat şi hexagonul omului - nu avem în filosofia pythagorică doar modele şi raporturi n u m e r i c e . C h i a r o b i e ct e l e p r o p r i u -zise ş i c o n c e p t e l e abstracte, derivate d i n lumea senzorial-perceptibilă , îşi găsesc o formulă rezu mativă , simbolic şi arbitrar determinată de proprietătile u n u i singur n u m ă r, " cel rămas l i b e r în seria numerelor " (Bădărău). -

1 64 Pasajul comportă un rationa ment specific , redat cu elipse. Aşa cum a răta m , pythagoreii sunt criticati pentru că se grăbesc să identifice realitatea obiectelor determinabile cu proprietătile unor elemente din seria numerelor întregi. Dar judecând astfel . ei ajung la rezultate contradictorii. chiar în ă u ntrul s iste m u l u i lor. Sta g i ritul alege d re pt exe m p l u atribuirea p roportiilor dyadei u n o r obiecte î n c a re s-a r ide ntifica ra portul de dublu (2.x) . Or, deşi efectiv dublul este un concept determinat de numărul 2, aparţinând aşadar sferei foarte largi a conceptului de dyadă, reciproca nu era valabilă în cadrul pythagorismului. Se postula participarea Infinitului (apeiron) la Finitul reprezentat prin Unitate , pentru a se obtine astfel principiul lumii (al Universului) , prin " ceea ce se numeşte Dyada infinitului şi a U n itătii " . Î n asemenea circumsta nte dyada este i d entificată c u multiplul şi c u infinitul; ea capătă esenta pluralitătii. Cum rămâne însă c u 1 48


dublul p rovenit din od�ionarea unităţilor prin dublare, câtă vreme noţiunea pythagorică de dualitate (dyadă) comportă mereu pluralitatea (infinit ului) , deci nu mai poate fi analizată În unităţi? Era inevitabil, aşadar, să se ajungă la un rezultat aberant, atunci când se d isc ută această " doime " (unitatea simplă fiind conjugată cu alta , infinită, de natura pluralităţii) . Pe de altă parte, chiar altfel. proprietatea " dublului " , constatată printr-o simplă inducţie, nu poate fi echivalată de-a dreptul cu numărul doi. Întrucât trebuie precizată natura elementelor care se află În această relaţie (de " duplicare " ). Se pot număra două elemente cu totul inegale, suma lor nemaiavând În felul acesta nimic de-a face cu dublul. Ambiguitatea s-ar fi putut rezolva dacă se deosebeau trei concepte diferite: dyada ( 1 + x) , numărul 2 ( 1 + 1 ) , dublul (2 ' x). 1 65

M a i Îna i nte Aristote l d eoseb ise d o u ă c o n c e pte fundamentale diferite: 1) Numere ideale, formate din unităţi nead�ionale - sau ad�ionale, numai În interiorul acestor entităti; 2) Numere matematice, ale căror unităţi sunt ad�ionale . Oricum, Stagiritul considera că " aceste două feluri " de numere există În afara sensibilului. determinare opusă reprezentării concrete promovate de pythagorism. E adevărat că se mentionează, (ca treaptă intermediară), conceptia unor filosofi despre numărul matematic: o realitate foarte abstractă " existând ca primă fiintă, separat de lucrurile materiale". 166 Pentru această modalitate de a concepe numărul geo­ metric vezi nota 1 98 şi În general fragmentele referitoare la gnomoni. -

167 Probabil un platonician, neidentificat, tot aşa cum nu este limpede cine ar fi ceila�i filosofi, alăturati În aceeaşi frază gânditorului indicat la Început. Am reprodus în continuare şi restul 1 49


conceptiilor redate de Stagirit, întrucât ele fac parte tot din prezentarea doctrinei pythagoreice despre Unitate şi natura numărului. La Diels-Kranz, fr. 9, se întrerupe odată cu simpla mentiune a dificuttătilor " fără ieşire " (aporiile în ceea ce priveşte Unul primordial). 1 66 Î n general " academicii " care au preluat succesiunea lui Platon - în primul rând un Speusippos - au analizat realitatea ontologică în termenii unei teorii (de orie nta re idealistă) a numărului. a bandonând conceptul de Idee, în favoarea ca ntitătilor matematice, aşa c u m ne indică formularea precedentă din mărturia noastră . La capătul acestui proces de a bstra ctizare i n t e rvi n e c h i a r tentativa u n e i u lt i m e reevaluări a conceptelor moştenite de l a pythagore i .

169 Formularea din acest enunt a ristotelic foloseşte doi termeni diferiti . care ar putea să pară perfect sinonimici unui cititor modern neavizat. De fapt trebuie să păstrăm distinctia celor după conotatii d iferite ale sinonime lor din text. Mai întâi numerele se a lcătuiesc din Unită ti gr. monades (pl. de la J.!6vac;) . Apoi se mentionează Unul gr. hen J.!6vac; (EV) " e l e m e n t « HOlXE- tOV) şi p r i n c i p i u (UPXin al c e l o r existente " . N u este încă limpede pentru cercetători dacă vechiul pytha gorism e ra întru totul " dualist " , cum sustine Rave n , sau înc lina mai degrabă spre o conceptie " monistă " (sau mona d ică , în sensul doctrinei dezvoltate ulterior cu o argumentare d iferită de Leibniz, teoretician al monadel) . Chiar în ipoteza corelatiei i n disolubile d i ntre monadă şi dyadă, primii pythagorici nu consideră Unitătile notiuni per­ fect abstracte , desprinse de realitatea sensibilă , întrucât " ca şi restu l p reso c rat i c ilo r e i n u izb ute a u să sta b i lească o delimitare netă între corporal şi incoporal " (Raven) . În sensul =

=

1 50


acesta, pentru Aristotel, ei fac opinie separată , neadm�ând că " numerele se alcătuiesc din Unităti <abstracte>: monades " . De fapt şi pe acest plan dialectica lor implica dificultăti. aşa cum se arată chiar la începutul pasajului , (respectiv 58 B 9, DK sau 302 I<aven). Fraza lui Aristotel se referă cu precădere la platonicieni şi la teoria lor despre Unul primordial. Oricum ar fi. pentru Aristotel filosofii care se diferentiază de pythagorism ajung să stabilească o echiv alentă între Unu ca element primordial (gr. hen) şi Unitate (gr. monas) ca element constitutiv al numărului. Or, Unitatea pythagoreilor înteleasă ca o mărime nu poate fi, în opinia Stagiritului. un element constitutiv al numărului matematic (şi nici al celui " ideal " , despre care se vorbeşte în altă parte). Acest rationament capătă relieful unei demonstratii în pasajul aristotelic înfătişat de fragmentul următor. 1 70

Textul are doar termenii " s e p a r a b i 1 " lXWPtO''t6v] şi antonimul său . De bună seamă ele se referă la conceptiile de sorginte platonică d espre n umere ideale şi n umere matematice, a mbele " sepa rate " (sa u desprinse " ) de " realitatea sensibilă (sau de " lucruri") . Numerele pythagorice fiind c o n c ret-spatiale (într- u n fel " materiale " ) , această presupoz�ie fundamentală suprimă speculatiile platonicienilor despre a nterioritatea N u m e relor sau a I d e i lor şi stra n iile consecinte care decurg din teoria idealistă despre generarea Unitătilor Dyadei - principiu alcătuit din doi termeni antagonişti inegali. Marele şi Micul. egalizati ulterior prin Unul. 171

Acestea sunt - cum s-a mai putut constata - monade/e (în acceptiunea greacă primord ială) . De aceea numărul " format d i n u n ităti a bstra cte " este n u m it a i c i arithmos monadikos. Unitătile astfel concepute fiind abstracte , nu le putem considera mărimi elementare . 151


1 72

Textul: " ei numesc număr cele existente " ( ta onta) . Corelatia cu adverbul ontos (OVtm<; "în adevăr " , " efectiv " ) şi a lte contexte demonstrează că prin acest participiu al verbului " a fi " se desemnează realitatea < ontică> şi adeseori cea materială . Întregul fragment ne conduce - în mod mai explicit decât cel dinainte - la teoria fundamentală din vechiul pythagorism, corolara dialecticii despre generarea l u m i i d i n numere: u n itătile-puncte , fo rme primitive a l e atomului stau 10 baza materiei. Raven ( op. laud" p. 247-248 şi nota 1 ) reaminteşte şi definitia dată în Metaph. 986 a 1 5 (Ia noi fr. 23 58 B, 5 DK) numerelor " care functionează ca materia din lucruri " (OOe; i»)..,TlV 'taie; OUat) . Acum se vede clar c ă U n iv e rs u l a l c ăt u i t d i n n u m e re îns e a m n ă d e fapt alcătuirea obiectelor naturii din agregarea unitătilor-puncte de tipul atomilor. În acelaşi sens pledează şi definirea siste m u l u i dată d e fra g m e ntele următoa re , unde se prec izează a ce eaşi c o n c e ptie despre materia l itatea ipostazei primordiale (sau stihia/e) a numărului, asociată notiunii de numere figurate, dar totodată diferită de ea, întrucât este anterioară ontologic. N u avem indicii destul de ferme pentru a preciza când au elaborat pythagoreii teoria despre numerele constitutive ale " stihiilor " Universului (elemente numerice) : corpul întreg având numărul 2 1 0, focu/ numă ru l 1 1 , aeru/numărul 1 3 , apa numărul 9 . Informatia se găseşte la un comentator aristotelic, destul de tardiv: Ps. Alexander, In Aristotelis Mefaphysicam commentaria (ed. M . Hayduck, Berlin, 1 898) , p . 767 , 1 1 (respectiv Comm. in Arisfof. Graeca f) . În orice caz speculatii de acest fel au început încă din faza primelor extrapolări ale conceptului de raporturi numerice proporţionale, descoperite de Pythagoras sau de cercetători din cercul elevilor apropiati. =

1 52


1 73 După c e a m văzut În c e fe l c h i a r şi orientarea " părţilor " Universului (primele coordonate ale spatiului) era I I lsumată categoriilor din tabula oppositorum ( " paradigma <: o ntra riilor " ) , m ă rt u r i a d e s p re n a t u ra F r u m o s u l u i şi a fJe rfecti u n i i subordone ază a c este noti u n i u n e i optici qenetice corecte . După teoriile pythagoreice, principiile respectiv cauzele prime - dau naştere mai Întâi vietuitoarelor C ., animalele " În sens larg) şi plantelor, iar numai Într-o etapă 1 ilteriaară omul descoperă frumusetea şi desăvârşirea ca nişte l oporturi generate de acestă lume vie. 1 74 Altfel spus: Unitatea nu este doar elementul predicabil, Clccesoriu, ci - aşa cum reiese din toate fragmentele grupate În , lcest capitol - avem de a face cu un principiu generator, potrivit leprezentării concret-senzoriale a numărului. Bezdechi traduce prin formularea mai forţată " afirmatia că Unul este o entitate de �,ine-stătătoare şi că nu e un atribut de ceva ... " . În acest capitol foarte important al Metafizicii surprindem diferenta dintre filosofia I lythagorică şi teoria lui Platon. 1 75 Întreaga constructie teoretică Însumată de acest rationament nu ne este cunoscută În detaliu (cf. versiunea română citată, cu observatiile lui Bădărău de la p. 72-73, notele 1 33- 1 37). Definitiile reflectă Învătământul platonic oral din ultima perioadă. 176 Stagiritul atribuie aici lui Platon inventia metodei dialectice, , Jeşi În alte pasaje consideră că a denaturat-o, veritabilul ei leoretician fiind Zenon eleatul. 177 Această filiatie este surprinsă prima dată de Aristotel, În 11celaşi capitol 6, din care provine la noi fragmentul precedent. I l îtreaga expunere defineşte conceptul de " participare " 1 53


(�EeE�tI;) a ideilor la realitate. Teofrast redă mai precis mişcarea conceptelor. De aceea verbul �t�îaeat a fost lămurit de noi prin formula dată între paranteze drepte. Termenul nu înseamnă doar " a imita " (In acceptiunea curentă). Procesul determină o " " compunere mimetică , fiind o împlinire în plan cosmic a cuprinderii expresive, aşa cum o semnifică însuşi termenul de mimesis. 1 78 În greceşte 1:0 oÂov (to holon) , un designativ cu n u a nte c o notative , p rezente şi în terminologia c a re d e n u m e şte U n ive rsul (se prefi g u rează în fe l u l a c esta monismul) . 1 79

Numerele - şi mai ales raporturile pe care le întretin între ele (numite de pythagorei sym-metriai sau armonii) generează figurile geometrice sau corpurile spatiale, " solide " , În sensul acesta elementele g e o m e t r i c e sunt compuse, Designarea se întemeiază pe observatia că figurile geometrice sunt construite pe baza raporturilor matematice dintre linii, puncte , suprafete şi proiectarea lor spatială . -

1 80

Decada sintetizează p roportiile celorla lte numere incluse în cuprinsul e i şi " proportiile " sau raporturile care se pot sta bili între ele , pe ntru a genera pe de o parte figurile geometrice şi armoniile sunetelor, pe de a ltă parte seria numerelor naturale - ambele concepte corelându-se în cadrul numerelor figurate, În Le nombre d' or (T. 1 . Les Rythmes, Paris , 1 93 1 . cap, 1 . p. 1 7-4 1 . în special p. 33 şi urm,), Matila Ghyka redă esentialul conceptelor despre număr şi armonie, folosind mărturiile din Philolaos, speculatiile platonice din Timaios şi mai ales interpretarea doctrinei traditionale în scrierile matematice ale neo-pythagoreismului: Theon din Smyrna, Th e o l o g u m e n a A ri th m e tic a e şi N i c o m a c h o s d i n 1 54


( �e rasa (sec . I I e . n . ) , c u a sa A rithmetica In troductio. De ( l colo se vede În mod mai explicit c ă D e c a d a este privită ca un ansamblu, rezultat din tetraktys ( " sau cvaternar"), mai precis din suma primelor 4 numere ( 1 + 2 + 3 + 4 1 0), r e p reze ntâ n d toto d ată al I V- l e a n u m ă r tri u n g h i u l a r, t a c ă p r i v i m o r â n d u i r e a u n it ă ţ i l o r s u b fo r m a f i g u r i i p l a n e re g u l ate : =

<

1 1 1

1 1

1

1 1

1

Mai ales ca Număr Pur sau divin , alcătuind formula decadei, Însuşi te traktys-ul devine simbolul U n iversu l u i . I <eferitor la caracterul paradigmatic al decadei, modul ';uprem, există numeroase definiţii, dintre care putem selecta I Jrmătoarele consideratii: " Cum Întregul era o multitudine I lelimitată < . > trebuia instituită Ordinea < . . . >. N umai În I l eca dă preexista un echilibru Între ansamblul şi elementele ·;a l e . Din această pricină ze ul ordonator prin lucra rea qândului său a folosit Decada ca un canon pentru toate . . . . > şi de aceea lucrurile , din Cer până la Pământ, Îşi ()rdonează raporturile şi concordanta elementelor consti­ t utive cu Întregul lor pe temelia Decadei " (Nicomachos, r ezumat de M. Ghyka , op. cit. , p. 36) . Prin pen tadă (numărul � ) ş i figura pen tagrame/) , simbolul căsătoriei şi al u n irii ( lI,tropomorfe În aceeaşi matrice a decadei, se realizează < onsonanta micro-Kosmos - macro-Kosmos. Întreaga teorie ( 1 proportiilor arhitectonice foloseşte proiecţia decadei, plecând de la trupul omenesc . " Deoarece natura a făcut < orpul omenesc În aşa fel Încât toate membrele răspund În . .

1 55


anumite proportii întregii lui înfătişări , apoi cu drept cuvânt se poate spune că bine au orânduit cei din vechime ca şi în săvârşirea operelor de artă membrele acestora , luate indi­ vidual, să aibă relatii dimensionale comune cu înfătişarea g e n e r a l ă a între g u l u i < . . . > U n itătile de m ă s u ră l e - a u împru mutat de la membrele corpului, precum degetu l , palma , piciorul, cotul. Ş i toate acestea l e - a u subîmpărtit după numărul perfect pe care grecii îl n umesc te/eion etfAElO V ) . Anti c i i au c o n s i d e rat ca p e rfect n u m ă r u l z e c e , c ă c i el a fost inve ntat d u p ă numărul degetelor de la m â i n i " (Vitruv i u , Despre arhitec tură I I I , 1 , ve rs . ro m â n ă , B u c u re ş t i , 1 9 64 , p . 1 02 ) . Î n r e a l itate ba za teoretică a lui zece, c a figu ră-ca non pe ntru " natura " numerelor, se a flă în teoria despre ra porturile n umerice proportio nale , invaria nte com u n e a rmoniilor, orb itelor astronomice , d ial e cticii par-impar, întregului echilib ru al l u m i i . De aceea 1 0 n u este kosmos- u l propriu-zis, ci formula tensiunilor echilibrate care-I sustin. 181 Am văzut expunerea unei teorii mai ample despre suflet. Aici ne apropiem, pare-se, de prima ei fundamentare. Sufletul are potrivit acestei conceptii vechi pythagoreice p a t r u p ro p ri e t ă t i c o nstitutive : vou<; ( " rati u n e a " s a u " " inteligenta ) , 06�a (j ude cata personală sau păre rea iluzorie , izvor al aparentelor înşelătoare pentru Heraclit şi P a r m e n ides), atcreTJcrt<;, s i mturile, E1ttcr'tit�TJ " ştiinta " pro p riu-zis c a p a c itatea de a d iscerne rational şi de a sistematiza cunoştintele autentice acumulate . 1 82

Referinta este destul de enigmatică: " . . . EV OEKa avaAoytat<; 'tf't'tapE<; KUPtKOi. apte�01. a1to'tEAoUV'tat, Eţ, wv <pacrtv . . . 'to mxv cruvEcr'taVat" . " Analogii " poate însemna 1 56


la fel ca sym-metriai - raporturi proporţionale numerice sau )rogresiuni. Formulele diferitelor tipuri de analogii sau " proporţii" I lythagoreice sunt examinate Într-o sinteză elegantă de M. Ghyka I op. cit" cap. 1, p. 25-4 1 ) . Retinem definitia riguroasă, dată după 1 uclid: " raportul este relatia calitativă - În ceea ce priveşte , l imensionarea - Între două mărimi omogene . Proportia ( naÂ.oyia) este echivalenta raporturilor" . În termeni algebrici vom I

a

c

' Nea proporţia geometrică între patru mărimi b = d

sau

proporţia disjunctă " . Aşa cum precizează Ghyka: " Les Grecs I Heferaient reserver le nom de nombres aux nombres­ , lenombrants (entiers) et donnaient aux nombres-mesures l' , lppellation et la forme de rapports ou de relations " . Bineînteles, I (]oria raporturilor proporţionale este dezvoltată În primul rând ' , u b forma celor trei " medietăti " de care se vorbeşte în alte I ragmente. Referitor la stabilirea celor zece tipuri de " analogii " .ou relatii proporţionale există mai multe atestări. Una utilizează I lrogresele matematicii de-a lungul traditiei pythagoreice. Se I lune la contributie principiul economiei şi o dialectică simplă , lintre Identitate şi Alteritate, aşa cum s-a procedat în epoca I loastră, pentru a se obtine prin proceduri logice " sectiunea de ( JUr" , pornind mereu de la două mărimi. Ca În proporţia continuă ( jeometrică , în asemenea cazuri termenul intermediar se " " I lu meşte " medie sau " medietate . După Theon: " Luăm trei I n ă ri m i şi p ro po rtiile ce se pot sta b i l i Între a c e stea şi I Hocedăm la schimbarea termenilor Între ei. Vom arăta că l ot sistemul matematici lor se sprij inăa pe sta bilirea unor I Hoportii Între cantităti iar sursa şi elementele lor rezuma I latura unei analogii esentiale (''[ ilc; avaAoyiac; <j>U<HC;) . Aici " este însuşi e d ificiul mate­ I I I mod inechivoc " între g u l I naticilor. Se d ă d e a u pentru a c easta zece tip uri de 1 57


proportii, care se pot scrie sub forma unor egalităti cu

exemplele numerice corespunzătoare: c-

b

[ 1 1 -b-a

c = -

c

( 1. 2. 3)

c- b

c

[ I I I] -- = b-a

b-a

a c

[ I V [ -- = c- b

c-a

a

( 2. 3. 6) ( 3. 5. 6)

c

[Vl I I] -- = c- b

c-a

c-a

c

[VI I ) -- = b- a

a

a

b

[ I XI - = -

( 6, 8. 9)

b-a

a

(

( 6. 7 9,\ )

4. 6. 7

Desigur, şi în fragmentul nostru se mention ează o paradigmă combinatorie de acest tip, sprij inită pe un anumit grup al transformărilor unor egalităti initiale, Totuşi trebuie Iămurit în acest enunt rostul " numerelor cubice " din cuprinsul decadei. Ştim că se făcea o distinctie pe de o parte între numere pătrate (ri) şi numere triunghiulare, Acestea din urmă calculate ca în constructia gnomonului "împlineau " la un moment dat numărul zece: 1 , 1 + 2, 1 + 2 + 3, 1 + 2 + 3 + 4 (formula n(n + Il ) ' , - - ' --. A I C I se men t loneaza Insa c I ar zece ana Iogll. a I e 2 numerelor cubice. I ntrucât şi ridicarea la putere este o descoperire pythagoreică , n i se pare mai verosimil să presupunem existenta unui grup de zece analogii stabilite între 4 numere ridicate la cub sau între numere " cubice " în sensul arhaic al termenului. Deci cuburile numerelor 1 , 2, 3, 4 ( te trada) ne dau seria 1 , 8 , 2 7 , 64 , care se însumează în numărul Universului, 1 00 1 0 x 1 0, sau " seria decadică de la 1 la 1 0 repetată d e 1 0 ori " (Timpanaro Cardini). _

=

1 58


1 83 Fiecare din elementele triadei (numărul trei) simboliza ufectiv un moment din generarea lucrurilor. Monada ca u n itate ( 1 ) e ra prin c i p i u l pe r fect (apxi)) , " înce putul " , considerat uneori în afara seriei numerelor, Dyada (2) era , după cum am văzut, principiul nelimitării, care, împreună cu unitatea, genera seria numerelor, dar, totodată , potrivit opticii traditionale, simboliza " mij loc ul, mai important chiar decât întregul" (proverb citat de Hesiod) . Trei împreună cu Unu forma un cuplu de numere prime, limitând astfel per­ l ect nedeterminarea dyadei. Se reîntregea în felul acesta , prin triadă, echilibrul întregului. conceput ca Unu perfect (spre deosebire de Monada înteleasă ca unitate aritmetică <lditionaIă) . De bună seamă definitiile de tip " mate matic " �; a u suprapus unor credinte superstitioase despre sensul I atidic al numerelor 1 şi 3, care se întâlneau în religia majoritătii p o p o a re l o r i n d o - e u ro p e n e : t r i a d a ve d i c ă , t re i m e a :apitolină , triadele d i n diferite culte greceşti (Zeus, Hera, I\thena sau Zeus, Hera, Dionysos) etc . În legătură cu simbolismul straniu al numerelor în diferite lone ale conştiintei . v. şi lucrarea lui L. Paneth , La symbolique des nombres dans / 'in conscie n t, Paris, 1 9 76, în special partea a II-a, cap. " Nombre . Symbole . Archetype . Idee " . I

1 8 4 D i n n o u refe r i re l a c e l e t r e i c o n s o n a n t e ( " symphoniai") , care sintetizează perfectiunea e d ificiului n r m o n ie i , s i m b o l izat în a c e astă m ă rturie prin c ifra 9 . I Jentru a întelege în ce sens raporturile dintre sunete dau valorile 2, 3 şi 4 , însumate de numărul nouă (care se regăseşte 1 1 1 simbolica muzelor din corul a pollinic şi în suma celor nouă I llanete) , trebuie să avem în vedere felul în care se măsurau , o nsona ntele . Pornind de la u n sunet fundamenta l , se 1 59


obtinea mai întâi octava

(�J printr-o împărţire a coardei în (�) pri ntr-o îm p ă rt i re în tre i .

d o u ă secti u n i . a p o i c vin ta

(�l

î n sfârşit c varta pri ntr-o d ivizare î n patru . Aşa c u m precizează enuntul conclusiv al mărturiei . numărul nouă însumează operatiile succesive (2 + 3 + 4 9). De fapt denumirea de symphoniai (el"ull- <pwvim) corespunde termenului de " " c o n s o n a n t e p e r f e c t e din limbajul muzical modern. Grecii sesizaseră distinctia pe care o facem şi noi între cvartă, cvintă şi octavă, pe de o parte, şi tot restul intervalelor, numite diaphoniai (Oto.- <provtm) pe de alta . În gama intonatională netemperată (..absolută " ), aceste ultime intervale (mai ales terta Ş sex/o) sunt " false " în raport cu primele. Corespund întru totul disonantelor din sistemul temperat. =

1 65 Este atestată prin această mărturie importanta uneia din cele mai vechi descoperiri ale gândirii matematice: aşa-numita teoremă a lui Pythagoras. Formularea lui Proclos pare un citat dintr-un izvor foarte vechi. întrucât nici nu foloseşte încă termenul tehnic de catetăo Întreaga enuntare se face dealtfel în termenii unei demonstratii figurativ-concrete o Astăzi enuntul este cunoscut sub forma sa standardizată: " pătratul ipotenuzei este egal cu suma pătrateior catetelor" o Mai semnificativ rămâne însă corolarul acestei teoreme, descoperit de asemenea de Pythagoras (aşa cum reiese chiar din constructia pătratelor luate în considerare pentru enuntul demonstrativ) : incomensurabilitatea între diagonală şi latura pătratului. Se ajunge la constatarea fundamentală că anumite cantităti geometrice nu pot fi exprimate prin nu mere d eterminate şi se prefigurează o " " teorie a irationalelor o Pentru diferite aspecte ale stud iului acestor probleme de-a lungul veacurilor, cfo H o Lietzmann,

1 60


Der Pythagoreische Lehrsafz, Leipzig, 1 956. Adăugându-se la

folosirea practică a gnomonilor, teorema dreptunghiului şi cea a diagonalei pătratului formează cele trei coloane ale teoretizărilor lui Pythagoras, considerate îndeobşte descoperiri ale sale. De metoda gnomonilor se leagă introducerea echerelor şi a celebrei practici computationale proprie aritmeticilor elementare: " tabla lui Pythagoras " (sau tablaînmu�iriD. O a patra descoperire basilară - unanim considerată un apanaj al maestrului - completează edificiul primordial: teoria " simfoniilor" şi monocordul, baze ale doctrinei tonale, analizată pe larg de noi în notele precedente. Pentru soarta teoriei despre numerele irationale vezi mai departe capitolul Hippasos. Vezi de asemenea monografia lui F. FranciosL L 'irrazionalitd nella matematica Greca arcaica, Roma, 1 977. 1 86

O teoremă la fel de semnificativă ca şi precedenta - deşi mai putin celebră. Se găseşte de asemenea în Elementele lui Euclid (1, 44). Poate fi enuntată într-o transcriere modernă după cum urmează:

� c

I

�D

I

I

I

_

,,

"

,,

"

"

_

,, "

K

,, 1

_

I

_

I

I

��----� 'hr�/M A

EsG = C' fie BEFG, astfel încât EsG + GBA = 1 800 fie GH astfel încât HGB + BGF = 1 800 ; HGB + BGF = 1 800 AH // BG// EF AHF + HFE = 1 8!Jl; 161


fie HB; BHF + HFE < 1 800 (deoarece BHF AHF ;\HEl) HB Il FE fie K intersectia între HB şi FE; fie KL, astfel încât KL II EA II FH ( 1 ) fie AL, astfel încât A L I I EK; AL II BM II EK fie BM, astfel încât BM II EK; AL II BM II EK HL II GM II FK (2) =

-

( l ) KL II FH (2) HL II FK FHLK paralelogram =

FHLK parlelogra m HK diagonală în FHLK; dar EBMK, GBAH paralelograme în jurul diagonalei HK =

=

=

KBM GBH (opuse la vârf) GBR ABH ( opuse la vârf) ABM 1 800 - ( ÂBH KBM); + KBM) GBE 1 800 (EBK + GBH) 1 1 8 00 ------� � --....::-.... GBE ABM; dar ABM C GBE C q. e. d. =

=

=

=

-

=

-

=

-

=

=

Cf

1 87 Conceptul de Obiecte matematice provine din acelaşi domeniu al speculatiilor platonice despre numere m a t e m a t i c e ş i n u m e re i d e a l e , d e f i n ite la n ota 1 65 . Propriu-zis, a ceste " obiecte " functionează c a " elemente de mediatie " între Idei şi lumea sensibilă , înlesnind reductia sens i b i l u l u i la I d e i . D a c ă c e rc etă m exe m p l e l e p a ra ­ d i g m a t i c e fo losite p e n t r u a i l ustra n e c e sitatea u n e i asemenea constructii , recunoaştem filiatia lor pythagoreică , decantată de geometrul care a dat numele dialogului: Opinia (sa u i l uzia părelnică 86�a) 4 , Ocazia (sau " Katp6C;) 7, Nedreptatea 5, Judecata momentul critic " (sau " discriminarea " Kptmc;) 4. În mod fatal , acelaşi număr încifrează foarte multe " lucruri " ! -

-

=

-

1 62

=

=

=


1 88 " Numărul din cer " este de fiecare dată o esenţă nu merică stihia l ă , c a re Întruchipează - potrivit vechilor pythagorei - anumite concepte funda mentale: Unul din centrul Universului. Dyada, generatoare de infinit. iar apoL lângă centru (tot În cer) , Şapte, simbolizând " momentul potrivit " (Kair6s) şi constelaţia Pleiadelor, Cinci, simbolizând - În mod contradictoriu - atât nedreptatea cât şi Micro­ Kosmos-ul ş.a . m . d .

189 Tot denumirea generică stereon, " corp solid " , pentru corpul al cărui model numeric (sau - mai exact - număr figurat) ne dă un volum (o figură tridimensională de tipul celor studiate de geometrie prin desfăşurare sau proiecţie În spaţiu) . 190 În original 1:0 ()1M::XE� continuum. În ipoteza unei asemenea definiţii suprafeţele nu mai trebuie concepute ca nişte numere figurate care a lcătuiesc structuri punctate C,flexiuni" de unităti discrete) , ci avem de a face cu diferite delimitări sau decupări de continuum plan prin linii Închise . =

191 Aceştia sunt unii platonicieni, care, spre deosebire de

ceilalti succesori ai fondatorului Academiei (care defineau linia prin " Ideea de linie " ) , continuă să sustină că linia este o dualitate (un " produs " al dyadet) . 19'2 Ca În alt e locuri şi În această discutie apare termenul cele veşnic existente " , referindu-se la principii stihia le sau " elemente ale naturii. Problema initială a cosmopoiezei este geneza tuturor lucrurilor din Unitatea primordială, concepută de pythagorei fie ca un fel de atom primar, capabil de a se proiecta În spatiu (potrivit unei teorii ulterioare , de " a curge " )

1 63


pe ntru a genera dyada liniei, fie ca o " sămân tă care, în c onj u rată d e materia nedefin ită ( apeiron) , se Iasă hotărnic ită sau delimitată de principiul finitudinii şi devine la râ n d u l e i - u n fe l d e ag ent plasmatic sau efic ientă formativă , pusă În mişcare de Unitatea-limită . Totul rămâne destul de vag . De abia În fragmentele următoare se va preciza În ce fel " nemărginirea " fusese concepută la un moment dat ca un principiu de tipul vidului, absorbit de actiunea Unitătii elementare , primordiale . Deoca mdată retinem factura concretă , metaforică, proprie celor mai vechi reprezentări despre o cosmogeneză de tip seminal­ biologic . Desfăşurarea formelor primordiale trece de la Unul neprecizat - oricum Înzestrat cu mărime - Ia primele " planuri " , şi apoi la suprafete. Textul numeşte suprafata initială " piele· sau " culoare·' (Xpoux, propriu-zis " tenul'· ) . Aceasta pare să fie materia de tranzitie între " sământă " şi corpurile solide. " Culoarea " functionează ca un fel de epidermă , tocmai un Înveliş al semintei nediferentiale, care , " fiind Învecinat cu nemărginirea " , prin reactie , transformă nedeterminarea într-o tensiune a determinării, deci este supus unei " tractiuni a limitei " şi În cele din urmă hotărnicit (" delimitat"' de ea) . 1 93 În această carte Sta giritul ia În considerare acel

" domeniu a l filosofiei " care a fundamentat cunoaşterea naturii: problematica timpului şi a mişcării - respectiv a spatiului ca dete r m i n a re şi ca principiu n e d eterminat (infinitul­ apeiron) . Ingemar During, În monografia A risfofeles (Heidel­ berg , 1 966) , p. 3 1 0, redă textual acest incipif aristotelic (de la oi. 80Kouvn:c; aţLOÂ.6ymc; Tj<p9at 'tf)c; 'tOlaU'tllC; q>lAocroq>iac;) şi propune următoarea versiune abreviată pentru Întreaga propozitie: " Das erhellt schon daraus dass alle namhaften Naturphilosophen sich mit dem Unbegrentzten befasst haben " . 1 64


1 94 Ac est ap eiro n , " i n f i n i t - n e d e t e r m i n a re " (sa u " ) se află dincolo de m a rg i nea cerului prim nemărginire " (textual 'to E�(J) 'tOu oupavou ă7tHPOV) , De la pythagorei s-a încetătenit folosirea cuvântului " cer" (adeseori fără altă determinare) pentru a desemna sfera scobită , determinată de această primă întindere , înăuntrul căreia se mai rotesc sfera stelelor fixe (sau zodiacul) şi cele şase sfere cu planetele (astre " rătăcitoare " : lupiter, Marte, M ercur. Venus , Soare, Lună - cea de a şaptea planetă , Saturn , rotindu-se cu al doilea cer, zodiacul) . Dacă tinem seama şi de cerul sub/unar (care se întinde până la suprafata pământului, nemişcat în centrul întregii lumi), acest Univers este alcătuit din nouă ceruri. Dar terminologia greacă nu foloseşte în perioada clasică un astfel de plural colectiv (despre " ceruri" se vorbeşte de abia în Septuaginta) . Singularul Uranos, " cer" poate să corespundă aşadar în terminologia filosofică, fie termenul generic de Univers, fie sensului concret intensiv din contextul nostru: ceru/­ prim, exterior alcătuit din sfera sferelor (însumând aşadar celelalte ceruri) . Întreaga .. lume " ordonată poate fi calificată drept kosmos, mai ales dacă străbatem cu privirea cerurile concentric spre pământ. Limita sau " marginea " (peras) care o defineşte ar fi Unitatea care generează numărul zece al Universului (cf. The% gumena Arithmeticae, 59 unde formula decadeiînseamnă Cerul - ca Univers inclus am adăuga noi). Dincolo de această Unitate-limită sau margine de includere a Cerului-Univers avem infinitu/(dinamic-generator, mentionat În textul nostru) - de fapt " ne-mărginire " (a-peiron) . Dialectica generativă I i m i t ă (peras) - Unii ote versus n o n - I i m i t ă (0peiron) sau nedeterminare numei ică este definită în restul fragmentului prin opozitia impar - par. Întreaga constructie ,

1 65


atât de stranie pentru gând irea modernă, pleacă de la imposibilitatea de a concepe În-afara " limitei " Universului ( C e r u l exte rn) n i m i c u l sau zero ca m a rgine a bsolută . Bineînteles, avem de a face pe de o parte cu o incapacitate conceptuală , în măsura în care nu existau nici numere nega­ tive , nici fractionări de tipul subunitătilor şi. pe de altă parte, pe plan filosofic trebuia găsită o ieşire din aporia ex nihilo nihil.

1 95 E n u ntarea deosebeşte aici infinitul apeiron ca principiu particularizat sau imanent unei substante anume ( r e s p e c t iv o b i e c t e l o r m a t e m a t i c e ) ş i p r o p r i e t a t e a nemărginirii, a " nedeterminării" , apeiria. A m putea spune c ă un obiect impar nedeterminat (apeiron) include un obiect par (arfion) cu limita lui (peras, " determinatul " ) şi un principiu de nede terminare ( apeiria) . Aşa cum reiese din constructia gnomonică, acest principiu este reprezentat de unitate (sau de unităti) care se adaugă de fiecare dată unei figuri generate de o dyadă. 1 96 Gnomon-ul: propriu-zis " instrument de cunoaştere " sau

" " distinctie ; denumirea, în acceptiunea sa concretă, bagheta înfiptă vertical. în centrul cadranului solar (de acolo denumirea de gnomon astronomic) . În matematicile aplicate gnomon-ul aritmetic la care se referă contextul. era un echer. Procedeul descris în fragmentul nostru presupune două mişcări. În primul caz gnomonul se aşează la distante " egale în jurul unitătii " pe care o include perfect. Atunci laturile alcătuite din pătrătele care au aceeaşi mărime ca şi Unitatea de bază presupun totdeauna adăugarea unui număr impar de unităţi-pătrăţele. Deci încadrarea cu gnomon impar va genera mereu în jurul unitătii un număr pătrat şi o figură globală rectangulară. Totalurile din 1 66


figurile succesive reprezintă de fiecare dată din punct de vedere aritmetic pătratele fiecărui element din seria numerelor naturale întregi:

Dacă citim numărul punctelor de pe laturile gnomonului vom căpăta şirul numerelor impare 1 , 3, 5, 7, etc. Constructiile pot fi reprezentate astfel:

D

etc . 3

5

În celălalt caz gnomonul exclude unitatea . Cu laturile sale inegale , d a r pe c a re citim totd e a u n a un n u m ă r pereche de puncte , gn omonul p a r ne va permite s ă construim seria numerelor pare (2, 4, 6, 8) . De fiecare dată latura mai lungă depăşeşte cu 1 (unitatea exclusă !), pe cea mai scurtă . Produsul laturilor ne dă aşa-numita serie sa u progresiune a " numerelor dreptunghice " : 1 x2

=

2, 2 x 3

=

6, 3 x 4

=

1 2, 4 x 5

=

20.

Această descoperire va fi elaborată după Euclid În teoria pătratelor proporţionale. Totuşi elementele doctrinei existau deja înainte de Platon: ..It was kllown that the sum of any series of successive even numbers starl ing from 2 (say 2 + 4 + 6 etc.) is always an oblong number whose fo"tors differ by 1 ( 1 x 2, 2 x 3, 3 x 4, etc.)". Fr. Lassere, The birth ofMarnc rnatics in the Age ofPlato, London, 1 964, p. 44. Vom avea următoarele reprezentări pentru dreptunghiurile eJe tipul E1EpOJlTtKCtJ;: 1 67


2x3

3x4

4x5

Şi Platon va dezvolta nucleul pythagoric a l acestor conceptii în Timaios 35 A păstrând opoz1ia celor două tipuri de gnomoni: divizjbil versus indivizibil.

197 Textul spune mai lapidar: " nici una <din figurile patrulatere> nu mai este generată egală în mod egal (lcra; tcraKl.s)" . Cu alte c uvinte nici u n patrulater nu mai este un pătrat perfect, construindu-se numai dreptunghiuri (care vor tinde la capătul unei lungi constructii spre structura pătratică). 198 M işcarea gnomonului cu numerele impare duce la constructia figurii perfecte a patrulaterului cu laturi egale, din numere impare. Procedeul este cu atât mai paradoxal dacă privim tendinta - mentionată mai sus - de formare a figurii cu laturi inegale, care însumează totuşi numere pare, mereu divizibile prin 2. Or, paradoxul acesta se lămureşte numai prin con­ templarea spatială a celor două deplasări de gnomoni. La cel impar o diagonală perfectă - limita punctului median - desparte mereuînjumătăti egale suprafata punctată. Totuşi. dacă socotim numărul de puncte de pe două laturi în pătrate succesive, diagonala trecând mereu prin punctele mediane functionează ca un principiu-limită (deci " impar " ), care împiedică diviziunea numărului total de pe cele două laturi. Aceasta va fi totdeauna un număr par + 1 intercalar, deci " nemărginirea " neutralizată! De bună seamă " sectionarea " în aceste reprezentări se referă mai ales la " mărimi" , adică la numerele geometrice (sau spatiale) .

1 68


1 99 Textu a l : " infi n itul fiintează în mod a c cesoriu " (KU1;(X <JUjlPllPllKO<;; ) . D e c i este vorba de o p ro p rietate a u n o r ob iecte . Pentru pythagorei infinitul poate fi în a c elaşi t i m p atribut şi substa ntă . Considerăm c ă întreg u l e c h ivoc s e m a i d atorează şi d ub l e i s e m n ificatii a terme n u l u i g r e c apeiron " n e - d etermina re " şi/sau " in-finit " . =

200 Vidul a c e sta nu a re c o ntin g e nte c u repreze ntă rile noastre de natură fizi c o - c h i m i c ă , deşi în mod evident pyth a g o re i i detin p rio ritate a a bsol ută c a p re c u rsori în utilizarea u n u i ase menea c o n c e pt p e ntru a re p reze nta i m a g i n e a C e r u l u i ca U n i v e r s . D a r vidul se i ns e rează d e o c a m d ată ca u n non-element, c a re s e p a ră u n fel d e c o n g l o m e rat d i n a i ntea g e n e ră rii U n ităti l o r- p u n c te . N u este foarte clară moda litatea rep reze ntă ri i . Genetic vidul este aspirat ca un suflu de forta virt u a l ă şi late ntă din c u p rinsul U n itătii (sa u a " U n u- l u i " primord i a l ) , dar ulterior devine însăşi functia despă rtitoa re (OV"[O<; 'tOu ](EVOU XmPl<JjlOU KU1. "[il<; olOpim:m<;) - d e c i ceea c e tine la d ista ntă şi a rticulează prin goluri fo rmele sa u constructele al c ătu ite din p u n cte-unităti (corp u ri atomare) . 20 1

B i n eîn t e l e s p olul c e r e s c , c o n c e p u t p o t r i v i t rep reze n t ă r i l o r c o n c rete a l e a n t i c i l o r, d re p t u n p u n c t ­ t e r m i n us a l axei, în j u r u l c ă re i a se în v â rt e s c sfe re l e d i ferite l o r ceruri . 202

A i ci enuntul în cearcă să c l a rifi c e re lati i l e , utilizând terme n i i aopl<J"[OV " nedelimitat" şi an:Â.€<;, " ne-desăvârşit" sau " n eîn ch e iat " . Prin a ceasta se sugerează cu prec izie notiunea u n e i m işcări infin ite .

1 69


203 Din nou referire la " consonante " (symphonia/) stabilfte în scara sunetelor. Nu reiese clar dacă sistemul armonic al sunetelor cunoscute de noi era un caz particular al " armoniei " cereşti sau se avea în vedere numai o anumftă extrapolare de pe o treaptă de perceptii umane, pe altă treaptă " suprasenzoria Iă " , reconstituftă prin speculatiile despre mişcările orbitale descrise sumar în acest excurs pOlemic din tratatul Stagirftului despre cer. 204 În original termenul a se purta " ('t1']A.lKOU;rwV ��VOlV) " care se referă atât la o deplasare a corpurilor mişcate în spatiu, cât şi la rotatia sau perindarea corpurilor cereşti. 205

Un zgomot nespecificat (\jI6<po:;).

206 Vitezele corpurilor cereşti ar fi fost proporţionale cu distantele constante dintre orbftele cebr 7 planete şi " cerul" stelelor fixe - toate orândufte concentric. Aceste raporturi analogice (In sensul pytt'jagoric al termenului) �epetau la scara Universului ceea ce se întâmpla cu intervalele din scara sunetelor. Armonii corelative sustineau edificiul cosmic, adeverind regula de aur a legăturilor de symmetrie din care se alcătuiesc părţile pentru a permfte Întregului (W OAoV) să fiinteze ca un cer unftar.

207 Mai înainte, calificând rumoarea produsă de mişcarea corpurilor cereşti, textul întrebuintase formularea nobilă " viers acordat armonic " (EwpjlDvt9v <pCO\'l'JV). Apoi cuvântul se repetă, când se pune problema perceperii acestui " glas " al muzicii (ceea ce se numeşte îndeobşte " armonia sferelor"), iarîn cele din urmă revine termenul \jI<'xpo;, " rumoare " , deoarece se cftează explicaţia perceptiei întrucâtva înnăscute a unor sunete care s-au contopit cu Tăcerea, fiind în realftate un zgomot de fond al universului nostru acustic. 1 70


208 Elev al lui Platon, matematician şi astronom, Philippos din Opus (sa u Medma) era contempora n cu Speusippos şi Xenocrates. Din ultima p a rte a fra g m e nt u l u i reiese c ă pyt h a g o r i s m u l m e d i u în c e p e a să se d ista nteze d e o i nterp retare c o rectă , înt r u c â t atri b u i a l u n i i o " vă p a i e proprie " .

209 Ca uza litatea eclipsei. explicată tot prin interpunerea unui corp ceresc , se preta unor analogii c u fazele lunii. De b ună seamă nu se putea da explicatia e c l i pselor prin intra rea lunii în conul de umbră a l pământului. fiindcă luna era o planetă şi se învârtea în jurul Pământului Împreună cu Soa rele. Totuşi . apă ruse o explicatie corectă a mişcării aştrilor pe orbite sa u " sfere " . În momentul în care luna se afla în acelaşi punct cu soa re l e , fată în fată pe orbitele lor, aveam de a fa ce cu " conjunctia " de tipul synodos - între două corpuri ce reşt i . Astfel se interpreta în mod corect f e n o m e n u l de l u n ă n o u ă , ca un r e z u l t a t al a c e ste i sup ra p u n e ri . Fa ntezistă era n u m a i exp l i c a rea disparitiei l u m i n i i s e l e n a re p e n t r u o b s e rv a t o r i i de pe p ă m â n t . Deducem d i n fragmentul nostru că luminiscenta lunii era priVită de unii ca un foc c u intensitate varia bilă , care se aprinde şi se stinge odată c u fazele lunii. adică pe măsură ce se d e plasează astrul pe orbită , concomitent cu a lte planete - diferitele pătrate şi toate implicatiile calendarului lunar fiind stabilite în functie de aceste perioade " synodice " , c a l c u late u lterior c u prec izie , pe b a za c e rcetă rilor l u i f'udoxos. 210

Este vorba de rotirea pământului în jurul propriului său centru - mişcare pe care pythagorismul o interpretează ,�orect, chiar dacă nu intuieşte clar principiul gravitational 171


şi consideră că celelalte planete (în râ n dul cărora este inse rat şi Soarele) g ravitează în jurul Pământului sau a l centrului Universului (optica geocentrică) . 21 1

Formularea din original recurge la o expresie mai concretă: "întocmesc (speculativ ... ) alt pământ. . . " . Teoria lor are nevoie de a zecea planetă pentru a se "împlini" numărul per­ fect decada: simbolul echilibrului cosmic. -

Textul are " partea cea mai îndepărtată " ('tO Eaxa'tOV). În mod evident se are în vedere forma sferică a Universului şi această " " margine (peras) devine o circumferintă, opusă - cum arată următoarele cuvinte - centrului. Se ia în considerare " învelişul " sfe ric şi liniile care 11 a lcătuiesc , orbitele sau c ircumferintele sale constitutive . Acestea , ca limite exterioa re , se corelează cu centrul . limită interioară , opusă lor. Tot ce se află între aceste două principii de limitare ocupă " pozitii intermediare " (chiar dacă e vorba de cerurile incluse , de orbitele sa u sferele a ltor aştri) . 212

2 13 Propriu-zis un fel de .. locaş de pază " (AlO<; <pUÂ.aKll,

redat de Raven prin termenul " Guard-house of Zeus " ) . Se întrezăreşte o conceptie ipostaziată a lui Zeus, veghetor al focului universal . Într-un fel cosmologia înteleptului din Samos reabilitează imaginea primordială din religia indo-europeană: Zeus (Dyaus) , d ivinitate a cerului diurn. Aşa cum reiese însă d i n fra gmentul n ostru , imaginea Lumii nu era u n itară la pythagorei (cel putin mai îna inte de sinteza eclectică a neopythagorismului. Universul - după una din cele mai vechi reprezentări . nealterată de unii pythagorei - ar fi fost, totuşi . perfect geocentric. Ar mai fi de mentionat că se poate desluşi eventual oscilatia sau ambiguitatea unor concepte ierarhice: 1 72


Universul stihial putea fi mai cuprinzător chiar decât Lumea noastră geocentrică . În orice caz, Petron enuntă cu tărie ideea pluralitătii lumilor. Nu se poate preciza raportul dintre sfera "întregului " , vegheată de focul ei central, şi sfera (sa u chiar ansamblul de sfere) cu o situatie concentric ă . 214

Teoria " sferelor " este bine atestată , ca o contributie a şcolii pythagorice. Desigur - cum s-a mai putut c onstata " " sfe rele sunt reprezentări astronomice ale ceru rilor care poa rtă diferitele tipuri de astre cu orbitele lor. " Sfera stelelor fixe " (definite în opozitie c u planetele) alcătuieşte unul dintre cerurile externe. Urmau în ord ine concentrică " sferele " celor şapte planete , între care se numărau de asemenea Soarele şi Luna (laolaltă cu Saturn, lupiter, M a rte, Mercur şi Ven us) . În al nouălea rând - concentric - venea cerul sublunar şi orbita Pământului; iar odată cu introducerea stra niului Anti­ Pământ se împlinea la zece numărul astrelor c u " cer orbita!" . 215

În afară de conditiile numărului perfect al U niversului, introd ucerea unui asemenea corp ceresc mai satisfăcea probabil şi o necesitate demonstrativă de altă natură , mai greu a c c e s i b i l ă înte l e g e r i i n o a stre , în lipsa izvo a re l o r pyt h a g o r i c e o r ig i n a l e . E v e n t u a l se p o a t e p r e s u p u n e dezvoltarea unei teorii d e a nsamblu, pentru armonizarea c e lor d o u ă ce ntre a l e U n iversu l u i : F o c u l primordial d i n mij locul întregului spatiu cosmic ş i pământul propriu-zis, ca re inte rferează doar orbita centrală, devin la rândul lor axul unei concatenatii de " sfere " . Pe orbita primului " Centru " am avea numai Anti-PământuL ia r celelalte ceruri orbita le s-a r fi deplasat printr-o mişcare de natură ecliptică , ajungând să graviteze în mod real în jurul pământuluL lnconvenientele

1 73


unei viziuni geocentrice au produs astfel, încă de timpuriu, ten­ tative de a corecta definirea planete lor. I poteza " focului cen­ tral " putea să fun ctioneze ca o solutie de c o m p romis, exprimând totodată intuitia unui alt " mij loc " în jurul căruia se rotesc planetele (cu mult înainte de a se re-stabili corect mişcarea lor de revolutie în jurul soarelui) . 216

D i n a se m e n e a c o n t e xte n e d ă m s e a m a c ă pythagori c i i , la fel ca majo ritatea geometrilor-astronomL d i n descendenta lor, îşi imaginează corect pământul ca un mare corp sferi c , a cărui luminare partială face să se desprindă în regiunea opusă sursei de lumină un con de u m b ră : s u p rafata c u p rinsă treptat de noa pte . Până la Pythagoras predomina reprezentarea pământu l u i ca o Întindere plană . 217

Există deci şi o interpretare poetică pentru acest corp ceresc ipotetic: el era un fel de lună şi de aceea pentru unii pythagorei termenul devenise un sinonim al lunii. Alternativa răsă rise poate din dubla semn ificatie care se poate da prefixului anti 1) " situat în fată " , " opus " , " corespondent " ; 2) " " " în schimbul . . . ; " în loc de (cu această semnificatie mai ales În prepozitie) . Deci pentru o anumită optică se lua În considerare pozitia planetei an ti-pământ, mereu interpusă între astrul nostru şi soare (sensul 1 ) , iar pentru altii prevala caracterul de artefact al acestui succedaneu sau " înlocuitor al pământului " . La fel califică H6lderli � luna " Nebenbild der Erde " . =

=

218

Phaeton, fiul Soarelui şi al unei Oceanide, ceruse tatălui său carul înflăcărat ce-I purta pe bolta cerească , dar urcând prea sus, se sperie şi nu mai izbuti să-şi stăpânească armăsarii. 1 74


Deoarece provoca o conflagratie universală , a fost fulgerat de Zeus şi astfel s-a prăvălit din înaltul văzduhului de-a lungul unei traiectorii pe care legenda o înfătişa ca o dâră de foc sau - aşa cum ne atestă fragmentul nostru - o luminiscentă de tipul Căii Lactee. Bolta cerească era concepută efectiv ca o tărie " (Ia Homer un fel de cupolă de bronz). Ea reflecta şi sunetele şi lu­ mina. În ceputurile optic;; la greci (implicit în ştiinta mondială) sunt legate de experimentele cu oglinzi - instrumente care au dat şi numele acestei discipline ştiintifice: katoptrica (de la kafoptron) . Întrucât era de la început asociată cu astronomia, li se pot atribui şi în acest domeniu pythagoreilor primele cercetări cu caracter analogic-experimental. 219

220

Întrucât Aristotel n u a d m ite u n ităti ato m a re sa u corporale " , chiar numerele compuse din -mai multe unităti

" (monades syntithemena/) rămân pentru el simple abstractiuni, fără mărime sau greutate (deci cu totul diferite de proprietătile fizice ale oricărui corp). Expresia " mituri pythagorice " s-ar putea referi la unele pilde sau apologuri vehiculate de pythagorei, pentru a ilustra nemurirea sufletului sau natura îmbinării sale armonice, figurată numeric şi prin metafor. Mai transpare însă în designativul aristotelic şi o conotatie dispretuitoare. 221

222

Termenul grec �OOJla't'(x denumeşte fire mărunte ca pulberea unei pilituri sau firimiturile desprinse prin radere, pielitele unei descuamări . Bineînteles, aici " sufletul " e reprezentat ca firele de praf ce plutesc într-o dâră de lumină. Acest suflet ar fi deci o alcătuire de particule sau o cvasi-materie, împrăştiată în

1 75


suspensie , u n d eva prin a e r. Alti pythagorel concepeau elementul " suflet " ca un principiu abstractizat al " suflării " (duhul din credintele ancestrale, reprezentare stereotipă , din cea mai veche fază a credintelor animiste până la speculatiile neoplatonice sau creştine) . Deşi se gândeau poate şi ei la un fel de alcătuire din partic ule, principiul psihic şi entitatea nemuritoare devenind un " motor " sau " primum movens " al făpturii sufleteşti. cum e adi e rea care face să se mişte prin văzduh firele de praf. 22 3 C uvântul ca pătă semn ificatia u n e i rostiri f i g u rat­ s i m b o l ic e , aşa c u m e ra l i m baj u l i n itierii - d e c i IlU(J'tlKcŢ! 'tp67t<!l Kat (JUIl[30A1KW<; , "în maniera mistică " (acordându-se termenului întelesul etimologic " raportat la mvsterii'').

În text aUyTJ 'toi) TtA10U, "l umină " sau " rază de soare " . Metafora poate fi şi o expresie a observatiei corecte despre functia reflectantă a ochiului (cf. Alkmaion) , dar ea pare mai degrabă inspirată de forma iris-ului (denu mire medicală, inve ntată de medicii din această perioadă de pe u rma coloratiei şi a reflexelor de " curcubeu " ale acestei suprafete " " irizate ) . 224

225

Am redat între paranteze d repte sensul termenului logos, în contextul nostru " explicatie discursivă " , supusă logicii discursului sau " dării de seamă " rationale. Acusmate/e nu comportă demonstratii de tipul rationamentelor obişnuite . 226

Propiu-zis: ce realitate anume (din planul pragmatic) semnifică un anumit simbol , un enunt alegoric pentru initiati (promovat astfel la rangul de învătătură esoterică) . Tipurile de interpretare (,,fâlcuire " ) ne oferă exemple interesante de semioză codificate . Unele acusmate explică un de ce sau 1 76


asertează ceva ca un adevăr de credintă . Pe această linie, momentul axiologic este ind icat prin a doua specie de " " " răspunsuri : en un tul superlativizat c.. ce este foarte . . . , sau " cel mai. .. " ) . A treia specie de acusmatecontine precepte deontice, morale, corelative interdictiilor (prohib�iilor) .

227 Sirenele treceau drept simboluri ale fascinatiei unei cunoaşteri a tuturor întâmplărilor, apoi a sensurilor ascunse ale lucrurilor (vezi şi Pindar, fr. 52 i Snell) . Acum prin cântul lor suprafiresc întruchipează însăşi rezonanta unei armonii înrudite cu muzica sferelor (cf. Theon, p. 1 47 , 3 N). Mai înainte Soarele şi Luna fuseseră considerate tărâmuri de d incolo unde se duc sufletele mortilor, asimilate cu I nsulele Fericitilor (un fel de p a ra d is) . A c u m te traktys- u l . fo r m u l a n u m ă r u l u i p a t r u , înc ifrează însăşi armonia cosmică - d e c i cântul de Sirene. Pentru credinta în sufletele " fericitilor " , cf. K. Reinhardt. Kosmos und Sympathie, Munchen, 1 926, p . 3 1 2 . Şi pentru Sirene , ca personificări ale muzicii sferelor, se adaugă prestigiului muzicii conotatii de natură daimonică : sufletele " în răpire " , fascinate de un viers al eternitătii. 228 Virtutea supremă a întelepciunii creatoare , de tipul iscusintei ('to O'oqxîrta'tOV). m

Poet necunoscut din alte atestări.

230 Am păstrat ca neologism cuvântul sotia (sau sophia) , intraductibil de astă dată , deoarece este vorba de iscusinta unor inteligente practice, aliată cu o cumintenie profundă. 231 Deprinderea (gr. E�) aici este opusă , în corelatie aproape neutrală , efortului ascetic al cunoaşterii de sine .

1 77


232 Explicatia " si � bolului " care figurase şi În fragmentul precedent din Profrep ficu/atribuit lui Pythagoras (îndemnul n r. 1 0) . D e a c u m În a i nte majoritatea exe m p l e l o r de acusmafe vor d a de fa pt " tâlcurile " Învătăturilor enuntate mai Înainte ca simboluri.

233 De astă dată formularea paralelă din fr. 78, ma i explicită .

nr.

1 2 era

234 Chipul zeu l u i este o " icoană " . N u trebuie pângărifă , venind prea des În contact c u obiectele şi trupul omenesc , dacă figurează În efigie pe u n inel. Se sugerează apoi că orice statuie sau re prezentare a unui zeu este un obiect de c u lt (de aceea versiunea noastră foloseşte termenul " odor"). Dacă nu se află Într-un templu, măcar să fie păstrată ca unul din obiectele sacre ale case i .

235 Aluzie l a un ritual de căsătorie foarte vechi, În care bă rbatul Îşi conduce sotia ridicând-o de la vatra căminului, cum ar lua-o de la un a lta r. 236 Din nou interpretarea cosmică dată unui animal de bun augur. În această formulare Luna este desemnată prin termenul Men, ipostaza care coincidea cu cea calendaristică. 237 Moralitatea care sea mănă c u teze le unei religii a izbăvirii de tipul orfismului şi prefigurează chiar auste ritatea eschatologiei creştine : omul vine pe aceasfă lume pe ntru a suferi aici, pentru a Îndura " pedea psa " ( " penitenta " ) unui tra i pământesc În seria Încarnărilor. 238 Lacună În manuscris. 1 78


239 Adică "judecata de apoi" , Pâinea trebuie tăiată ritual. nu frântă , deoarece este pusă sub oblăduirea divinitătilor htoniene, fiind preparată din grâne, rod sacru al pământului. revelat de ze�a Demeter, înrudită cu Hades, la misteriile Eleusine, Aşadar frângerea şiîmpărtirea pâinii la masă capătă semnificatia unui moment sacral. încă din cele mai vechi timpuri, 2<1') În greacă eikoto-Iogia - un cuvânt în structura căruia întâlnim termenul eikos, " verosimilul " , menit să joace un rol fun­ damental în doctrina Poeticii lui Aristotel şi În fundamentarea " credibilului" de orice fel. 241 Deci " profanii sau curioşii din afara sectei. care propun şi ei unele explicatii pentru revelarea simbolurilor, străine Însă de sensul " autentic " al acusmate/or. 242 Kranz atrage atentia că substantivul din text, " prietenii" (adică " so�i" sau " tovarăşii" - <piÂot) este folosit pentru membrii unei confrerii(..technischer Ausdruck der Bundesbruder"), Efectiv, elementul acesta de convietuire rituală (cum este agapa de care va fi vorba mai departe) ne permite să comparăm viata sectei cu alte moravuri ale unor .. in�iati" legati prin jurământ, 243 Aceeaşi datină, consemnată şi de lamblichos, pe care simbolismul pythagoric o interpretează ca pe un semn al cinstirii femeii, condusă de la vatra noii case, ca o suplicantă lăsată În grija bărbatului pentru in�iere, 244 Termenul symbolon devine sinonim c u " regulă " sau

Jndreptar de conduită şi credintă " , (derivat fie dintr-o pildă sau i m a g i n e a l e g o r i c ă , fie d i nt r- u n g e s t . d i ntr-o a n u m ită comportare a vietii cotidiene care capătă dimensiunea de simbol) , c u răsfrângeri asupra vietii mora le şi sufleteşti.

1 79


245 Litera l : " pe lângă drum " , - dacă te abati din cale, p e n t r u a fa c e d i n în d a t o r i r i l e s a c re o s u p e r fl u it a t e . Pyt h a g o r i s m u l se st ră d u ieşte să o b t i n ă o rest a u ra r e a spiritul u i re ligios. Dintr-un asemenea îndemn reiese că se protesta îm potriva formalism ul ui fără acope rire a l riturilor. Acestea tre b u ie din nou îndeplinite cu dăruire - nu ca nişte simple parerga (Iexe m u l d i n text) , pract i c i " latera le " , " " adaosuri . Simbolurile care u rmează n u se îndepărtează însă prea mult de aria superstitiilor primitive , c unoscute Încă din vremea lui H esiod . N u avem de a ltfel nici o ga rantie cu privire la corpus-ul autentic de prescriptii . Lui Pythagoras i­ ar fi putut a p a rtine numai un fel de decalog i n iti a l , c u indicatii de rit, preluate atât din fond u l trad itional , de re ligie populară , cât şi din Orient, sau c h i a r de la get i . Restul s i m b o l u ri l o r se c o n g l o m e rează de-a l u n g u l s e c o l e l o r u r mătoa re , d u c â n d la c onstituirea u n u i cod " , de tipul " " re g u l e i " c o m u n it ă t i i d e l a Q u m r a n (sa u a vestite l o r " r e g u l a e m o n a c h o ru m " ) . N u m e ro t a r e a p r e s c r i p t i i l o r figurează î n text u l m a n uscris, p ă strâ n d a m prenta u n e i amb itii de cod ificare . Prohi bitia următoare ( " a nu atâta focul cu un cutit") tinde şi ea să respecte neprihănirea stih iei, care nu trebuie profa nată c u lama care taie carnea de animale şi lucrurile impure . 246 Întoa rcere la venera rea elementelor: " răsunetul

["XWl vânturilor " , zvonuri personalizate ale suflării lor (un ecou stihial) .

247 Una din prohibitiL care poate fi un apolog de mora lă practic ă : " să dai o mână de ajutor pentru orice trudă , dar să nu te grăbeşti s-aj uti numai pe cei care termină treaba " . 1 80


248 Echivalentul banalei superst�ii ancestrale " să-ncepi cu dreptul " . La ablLItiunile rituale se Iasă la urmă piciorul de bun au­ gur. Urmează şi atte prescriptii comune deisidaimoniei străvechi (., teama de puteri demonice " sau de " piază rea"). Aşa cum arată şi A. Frenkian, " sunt tabu-uri extrem de vechi, cu un caracter arhaic, pe care le întâlnim şi la sfârşitul poemului hesiodic Munci şi Zile" (vezi de ex. interdictia nr. 1 5). 2�9 De fapt cocoşul era un animal de sacrificiu numaiîn cuttul lui Asclepios (de obârşie apollinică) . Motivarea de aici se străduieşte şi ea să reabiliteze un cutt al elementelor. Câteva enunturi din cele care urmează îmbină superst�ia cu prescriptiile de puritate rituală şi de sobrietate, pentru a nu fi luate în batjocură semnele sfinte (nr. 23); refuză vanitatea podoabelor (m 22) , idolatria propriei persoane. 250 Un tabu foarte vechi al magiei celebrelor " rituri de trecere " priveşte unghiile şi părul (vezi şi n r. 32) , atribute inalienabile ale persoanei, receptacole sau depozitare ale " " puterilor insului, ale integritătii sale . 251 Consumarea inimii era prohibită , deoarece, după mutte credinte, acolo îşi avea sediul sufletul. La fel, o parte din sufletul complex, în fiziologia pythagorică, are o localizare în creier (de unde interdictia de la m 3 1 ) . 252 Mai degrabă o maximă, interpolată probabil atunci când s-a introdus triobolia, un fel de salariu al Adunării poporului din care trăiau la Atena foarte multi oameni. Ultimele interdictii alimentare (m 37-39) sunt cele mai generale şi probabil autentice pentru programul pythagoreilor: obtinerea de la consumarea cărnii (limitată la unele animale, potrivit unei versiuni a " regulei " atestată de Anaxagoras), prohib�ia, insuficient explicată , de a 181


mânca bobul (după altă mărturie - cf. fr. 9 Gellius - recomandat cu tot dinadinsuD şi naiba (protejată probabil în legătură cu religia htoniană, - v. şi M. Detienne, La cuisine de Pythagore, în " Arch. de Sociol . des Religions " , nr. 29/ 1 970, p . 1 4 1 - 1 62) .


D) AUTORI DIN ŞCOALA VECHIULUI PYTHAGORISM KERKOPS

*

Cle. de n. deor. I 38, 1 07 Orpheum poetam docet Aristote/es (fr. 7) numquam fuisse et hoc Orphicum carmen Pythagorei ferunt cuiusdam fuisse Cercopis. CLEM. Str. I 1 3 1 (II 8 1 , 1 1 Stahl). 'EmYEV1le; &f. E V 'tOte; OEpt 'tfte; de; 'Op<pEa <ava<pEpO�V1lC;> 7tOHlaEox; KEpKW1t� El Val ÂiYEt 'tOD I1\fuy�lou n,v Ei<; �At&m Ka�v Kat 'tOv lEp6v Afryov [ang. Schriften des Pythagoras, s. 36 B 2], 'tOV OC OEnAoV Kat m (1)OOlxeX Bpovrivou [c. 1 7]. SUID. s. v. '�1x;. lEpO'\); Afrymx;,

EV pa'l'Wl&tale; KO. ÂiyoV'tal OC El Val E>EOYvt1'tOU 'tou &:O'O'aAoU, oi oc KEpK� 'tOO HuxxYqJ€tou. DIOG. I 46 (s. 1 1 03, 1 0 ff.) Kat KEpKW'I' BmO&ul Sffivn [naml. E<plÂ.OvtKEtl. Wohl ein anderer, namlich Kerkops von Milet. dem man, wie Hesiod, das Gedicht Aigimios zuschrieb; vgl. Kinkel Epic. Graec. trag. S. 82 ff" Rzach fr. 1 90. CICERO, De natura deofUm 1 , 38, 1 01. Aristotel (fragm. 5) arată că n-a existat niciodată Orfeu şi aşa-numitul " Poem

orfe" 1 ; martorii traditiei spun că ar fi opera unui anumit Kerkops, pythagoreul. CLEMENT, Stromat. 1 . 1 3 1 (II, 8 1 , 1 1 Stahl.). Epigenes2,În cărţile " Despre poezia care i se atribuie lui Orfeu " , spune că a partin lui Kerkops pythagoreul " " Coborarea În Hades" şi " Discursul sacru , pe câtă vreme " " " Peplos -ul şi " Fizica J sunt de Brontinos. (c . 1 1) SUDA, s.V. 'Traducerea a p a rt i n e l u i M. N asta (cf. 1 . Ban u , " F i l osofia greacă

până la Platon " , voI. 1, p a rtea a 2-a , Ed . şt. şi e n c . , Bucureşti , 1979)

1 83


" " Discursurile sacre 4 În 24 de cânturi sunt atribuite lui Theognetes din Thesalia , după a�ii, ÎI aparţin lui Kerkops pythagoreul. DIOG. LAERT. I I , 46. Şi Kerkops a fost rival şi contemporan cu Hesiod. N OTE I Una din scrierile obscure ale sectei orfico-pythagoreice (datând probabil din epoca în care primii acusmatici sintetizau în spiritul noii doctrine orfismul anterior). " Tradiţia " despre care se vorbeşte pare să fie veche . Kerkops poate fi datat aproximativ în prima jumătate a secolului V î.e.n.

2 Gramatic alexandrin care s-a ocupat de autenticitatea scrierilor arfice.

3 Dintre aceste ti11uri, Peplos (propriu-zis " vălul " ) era o denumire

convenţională , dată unor scrieri esoterice sau savante pentru a le dedica ze�ei Athena, căreia i se consacra efectiv cu ocazia Panatheneelor un văI cu broderii somptuoase, ca un fel de odăjdii ale statuii. Fizjca reprezenta probabil un tratat despre natură.

4 Nu este vorba despre " Discursul sacru " (Hieros-Logos - vezi

capitolul Elemente ale doctrinei anonime a vechiului pytha­ goreism) , ci avem de a face cu o theogonie rapsodică a orficilor. Un bilanţ recent al problemei literaturii orfice la M.L. West, Graeco­ Oriental Orphism in Third Century B. C. , în volumul Assimilation et resistance CI la culture greco-romaine dans le monde ancien, Bucureşti-Paris, 1 976, p. 22 1 -226.

5 Nu este vorba de filosoful pythagoric. cu un poet epic omonim din M ilet . 1 84

Se

face confuzia


PETRON

*

PLUf. de defect. or. 22 p. 422 B 'tfXl<; KUt 6y80ijKovra KUt EKumv Ei\al [n. K�O\X;] (j'\)vtE'IDw.E.\OU:; Ku'ta crxflllu TPl)'ro\U:tOC<;, aU 1tAE� EKâ.crtrlV f1;ijKOvra K�OU:; EXflv. 'tPlmv oc 'tmv Aol1tmV EKua'tOv i8pfuBcu Ku'ta )'roviuv, ămtrofut. oc wU:; �i); illi]Arov a1:f4ta nqmo\llU<; WcmFt> EV X�lat. 23 p. 422 D fM:yxEt ()' U1rIDV 6 't&v K�rov &pt8f.t6:; OUK WV AlyU1t't1.O<; oU&. lv8O:; &XAix L1�lE1x; am) LlKEAta<;, av8{Xx; lflEtXXtou wUVOjlu OE1pO)\o<;' umoU �v EUt vou �l�At81OV OUK avE)'vrov oU&. oi8a 8lUa(J)l�6IlEvOV, "ImtU<; DE 6 'PTl)'lvo<;, ou IlEIlVll'tCU <l>aviu<; 6 'EpEmo<; [fr. 22 FHG 11 300], iCJ't�l OCJ:,uv Eivcu 'IDVrrtv OE1pO)\o<; KUt A6yov, 00:; EKU'tOV KUt O)'80ijKOV'tU KUt 'tPE1<; K6alloU<; o v'tu<; , <xmo!1E\OU:; 8' illi]Arov Kum CJ'tOlXE10V, o n oc 'tofu' Ean 'to 'Kum CJ't01XE10V ăm:roBat, Il" �tacraqXOv 1lrt8' ăÂÂT\V nm mBa\OnŢta 1tpOO'â,mrov.

PLUTARCH . , De defectu oraculorum 22, p. 422 B. Spunea (străinul) că lumile nu sunt nenumărate , nici una sau cinci la număr, ci o sută optzeci şi tre j l , dispuse În figura unui triunghi, cu şaizeci de lumi pe fiecare latură . Din restul de trei lumi m a i este aşezată câte una În dreptu l fiecărui unghi şi se cuprind astfe l Într-un şir, una după cealaltă , rotin du-se liniştit ca În cercul horeF. se

(La începutul capitolului următor personajele dialogului arată uimite de faptul că " străinul" are atâtea cunoştinte , "Traducerea apartine l u i M. Nasta (cf. 1 . Ban u , " F ilosofia greacă

! l â n ă la Platon " , voL ! , partea a 2-a , Ed. şt . ş i enc . , Bucureşt i , 1979)

1 85


ca şi cum ar fi " furat de pretutindeni" opinii ale oamenilor şi tot felul de teorii despre care aftase în rătăcirile sale. Existau dealtfel indicii pentru a-I recunoaşte ca grec " plin de muza culturii elenice " .)

23. p. 422 D ÎI mai dovedeau (ca nebarbar, înzestrat cu întelepciunea grecească şi) notiunile despre numărul lumilor, (o conceptie) care nu vine din Egipt, nici de pe tărâmul lndiei, ci este doriană , din Sicilia, fiind a unui om din H imera , numit P e t r o n3; n-am citit cărticica sa şi nu ştiu dacă a fost salvată pentru posteritate . Dar H ippys din Rhegion , de care aminteşte Phanias din Eresos<1, ne atestă prin mărturia sa că această conceptie ar fi aparţinut lui Petron, la fel ca rationamentul cu privire la existenta celor o sută optzeci şi trei de lumi, d ispuse în şir, una lângă alta. Ce ar fi " a dispune în şir"5 nu explică şi nici nu adaugă vreo a rgumentare pentru a Întări demonstratia cu temeiul convingerii. -

NOTE I Numărul pare fantezist dar este una din cele mai vechi mărturii despre conceptia pluralITătii lumilor, comună mai multor filosofi din şcoala materia listă milesiană. Prezentă în orice caz la Anaximandros, indiciu folosit pentru tratarea lui P e t r o n din Himera printre cei mai vechi pythagorei. contemporani cu şcoala ionia nă . Modelul de gând ire al doctrinei pythagoreice se recunoaşte în structura unui tablou cosmologic articulat sub formă de triunghi în care lumile se grupează în număr finIT, - aşa cum reiese din mărturia de ansamblu -, dispuse câte {jJ pe fiecare latură a unui triunghi. probabil echilateral, restul de trei (până la suma întreagă de 1 83) fiind cele primordiale, care corespund unghiurilor generatoare de unde ar fi pornit eventual întreaga

1 86


cosmogeneză (pentru semnificatia triunghiului în doctrina pythagoreică vezi şi Proclos, in Euctidem 1 1 5, 1 Fried l. ) . Şi la Epicur se regăseşte ipoteza unui kosmos cu perimetrul care descrie o figură geometrică - de ex. triunghi sau cicloid (vezi referirea la Timpanaro CardinL 0 . 1 . , nota , p. 7 1 -72) . Întreaga problemă este discutată pentru şcoala milesiană de J. Bur­ net, L 'aurore de la philosophie grecque (tra d . fra nceză), Paris, 1 9 1 9, p. 63-64 (capitolul " Les mondes innombrables " ) .

2 Deci lumile graviteazG în cerc ş i descriu astfel figura unui dans (gr. aoreia) . Nu este clar ce se află între lumi. Poate cerul unui eter nedefinit nu chiar vidul. 3 Lipsesc a lte atest ă r i p e ntru filosofu l - g e o metru şi astronom, dar se vede clar (în primul rând luăm în considerare această " forma mentis " matematică, aproape rationalistă) că avem de-a face cu arientarea vechiului pythagorism. 4 Izvorul nostru, Plutarch" Moratia, foloseşte un citat dintr­ un erudit obscur, Phanias. Pe bună dreptate Wilamowitz­ Moellendorff a presupus (în " Hermes " , voI. XIX, p. 442 şi urm.) că s-a făcut o confuzie - din cauza deformării numelui - între Hippys şi Hippasos, savantul pythagoreu în Metapont, care ar fi reprodus doctrina predecesorului său Petron, îmbogătind­ o probabil c u rationamente matematice . Vezi şi Ch. M ugler, Deux themes de la cosmologie: devenir cyc/ique et pluratite des mondes, Paris, 1 953. 5 În text <X7t'toIlEVOUS KU'tU cr'tOtXElov. Expresia preciza dispunerea În ordine (sau " şir " - cf. stichos, Înrudit cu stoicheion) graduală , potrivit unei succesiuni stabilite în mod necesar, cum se înşirau gradele monomului sau n u merele într-o serie ( Timpanaro Cardini). ...

1 87


BRO (N)TI N OS

*

1 . IAM BL. V. P. 267 p . 1 89, 5 Nauck ME'tU7tOV'tlVot Bpov'ttvot; KA't. p. 1 94, 2 8Euvro YUY1l 'tou ME'tU7toV'tlvou Bpov'tlvou. 1 32 p. 96 7tpot; �Etvmvro yap 'tl1V BpoV'tlvou YUVUtKU, 'tmv nusuyopElmv fVOt;, ouauv ao<pf}v 'tE KUt 7tEpt't'tl1V 'tl1V \jfuxf}v, ilt; fa'tl KUt 'tO KUAOV KUt 7tEptl36ll'tov Pfjj.1U 'tO 'tl1V yuvUtKU eSEtV Suav UU8r]j.1EpOV aVH'J'tUj.1E vllv a7tO 'tOU fUU'tfjt; aveSpot;, o 'tl vEt; cit; 8Euvro avu<pEpoU<Jl, 7tpOt; eSl1 'tUU'tllV 7tUPEASoOOUt; 'tat; 'tmv Kpo'tmvla'tmv YUVUtKUt; 7tUpUKUAEaal 7tEpt 'tou aUj.17tEtaal 'tov nuSuyopav eStUAEXSfjVal 7tEpt 'tfjt; 7tpOt; uu'tat; am<ppoauvllt; 'tott; aveSpa<Jlv uu'tmv K'tA. DIOG. VIII 42 ilv eSt. 'tmt nuSuyopat KUt yuvf}, 8Euvro OVOj.1U, Bpov'tlvou 'tou Kpo'tmvt<i'tou Suyâ'tllP' oi eSE, YUVUtKU j.1t.v dVal Bpov'tlvou, j.1uSf}'tPlaV eSt. nuSuyopou, ilv uu'tmt KUt 8uyâ'tllP �uj.1m, cOt; <P1l<Jl AU<Jlt; fV f1tla'toAfjt 'tfjt 7tpot; '1 7t7tuao v. 1 . IAMBL. , v.P. 267, p. 1 44, 1 Deubner. «Pythagorei» din Metapont: Brontinos etc. (p. 1 46- 1 47) . Thean6, sotia lui Brontinosl din Metapont. ( 1 32 p. 75, 1 ). Se spune că sotiile cetăteniior din Crotona mergeau la Deinon62, soti a l u i Bro n t i n o s , u n u l d i ntre pytha goreL fe m e i e Înteleaptă şi cu suflet a les - de la care a rămas vorba frumoasă , vestită În toate , cum că " femeia trebuie să "Traducerea a p a rţine lui M. Nasta (cf, 1. Ban u , " F ilosofia greacă

până la P laton " , val. 1. partea a 2 - a , Ed, şt , şi e n c " Bucureşt i , 1979)

1 88


a d u c ă jertfă înd ată ce se ridică d e lângă bă rbatu l ei, când se arată d i mineata " , c u geta re atribu ită d e u n i i l u i T h e a n 63 • M e r g â n d a ş a d a r o d a t ă l a e a nevestele croton iatilor, i - a u cerut să le ajute , pentru a - I convinge pe Pytha g o ras să stea de vorbă c u b ă r b a t i i l o r d e s p re b u n a - c u v i i ntă4 c e tre b u i e s-o păstreze fată de ele . . . 1 ):

2. DIOG. VI I I 83 Alkmaion beginnt seine Schrift (24 B

'AAX�<llWV Kpo'twVtTrtllC; 'taDE EAE�E OE1P190u uioC; BponVWl K<ll AEovn K<ll Ba9UAAW1' 1tEPl 't(Î)v aq><lVEWV K'tA. 2 . D I O G . LA E RT. V I I I , 83 ( Începutul cărţii l u i Alkmaion , redat l a a cest filosof, fr. 1 , p . 393) . Alkmaion din Croto n a a spus a c e ste a lui Bro n t i n o s . Leon ş i Batylos5 : despre cele nevăzute . . . etc . (DK 2 4 B 1 ) . 3 . VIII 55 'tTtV yap 1tEpt<PEPO�EVllV WC; TllA<lUYOUC; E1ttO''tOA1lV, an 'tE �E'tEO'XEV [E mpedokles] 'I1t1taO'ou K<ll Bpo'tlvou, �Tt dV<lt a�161tt (HOV. -

3. DIOG. LAERT. VI I I , 55. Scrisoarea care circulă sub numele lui Telauges6, unde se spune că Empedocles ar fi urmat învătătura lui H i p pasos şi a lui Brontinos, n u merită s ă i s e dea creza re . 4. SUID. s.v. 'OP<PEUC; [ 1 A 1 ) OE1tAOV K<ll MK'tUOV' K<ll 't<lu't<l ZW1tUPOU 'tou 'HP<lKAEO)'tOU, oi DE Bpo'tl vou . . . K<ll <l>UO'lKa, a Bpo'tlvou <p<lO'lv. C LE M . Str. I 1 3 1 . (11 8 1 . 1 3 St.) (vgl. I 1 06, 2) 'tOV DE OE1tAOV K<ll 'ta Cl>UO'lKa lSchriften des Orpheus] Bpov'tlvou. 1 89


4. SUDA (s.v. Orfeu) . " Peplul " şi " Năvodul " ? şi aceste

scrieri su nt ale lui Zopyros d i n Herakleea . După a ltii sunt de Brontinos « . . . » . I a r Fizica se spune că este a lui Brontinos. CLE M . , Stromat. 1 , 1 3 1 (1 1 , 8 1 . 1 3 Sta b l . ) . Însă " " Peplul" şi " Fizica sunt de Brontinos (cf. Kerkops, p. 1 61 ) . 5. IAMBL. d . comm. math . sc 8 p . 34, 20 Festa Otomop

KUt Bpo-rîvo� EV -r&t nEpt voD KUt OtUV01U� XWP1�WV U\n<x an' aAA TjAwv -rUOE AEyn. Zitate aus der gefă lschten Schrift auch Syrian. Meta ph. p. 926 a 2 und 6fters (Ps. Alex . Met. 82 1 . 34 Hayd . ) ; Stob . b . Phot. bibl. 1 1 4 a 29.

5. IAM BL. , De comm. math. SC. 8, p. 34, 20 Festa . De aceea şi Brontinos, intitu lând cartea sa Despre minte şi despre gândire8, face o d istinctie Între a ceste două concepte . N OTE

1 Ambele variante ale numelui. Brontinos şi Brotinos, se întâlnesc în diferitele izvoare care mentionează acest filosof, prieten apropiat şi discipol al lui Pythagoras - pe cât se pare înrudit cu el. În orice caz, în " catalogul pythagoreilor" dat de lamblichos (58 B I DK, de unde provin datele din prima parte a fragmentului nostru) cu Brontinosse deschide lista celor din Metapont - al doilea grup de adepti ai maestrului. după cel dir} Crotona, mentionat în primul rând. 2 N u m e l e nu se întâ l n e şte în c a t a l o g u l c e l o r m a i însemnate femei pythagoriciene cu care s e încheie biografia lui lamblichos. Eventual s-ar fi putut strecura o confuzie de copist În tra d itia man usc risă cea mai ve che, de unde o 1 90


rezultat o formă hibridă (prin deformarea lui Theano sub influenta lui Damo, scris poate şi Demo, c u vocalism attic !) c a re a p ă rea În a lte mărt u ri i . N u a r fi exclusă n i c i con­ t ami n a rea cu Demetra, n u m e l e d ivin ităti i , aso c i ate cu soarta casei familiale În fr. 13 din Pythag. Dacă admitem totuşi că avem de-a face cu două femei diferite, nu trebuie ignorată emendatia propusă de Scaliger: Deino (&l\KJJ) , la fel ca Thean6 C8tuvro), deoarece nu pare verosimilă forma Deino-no (cu reduplicarea ultimei silabe) . Asemănarea cu totul evidentă, dintre Deino şi Theano, ar fi provocat ulterior eliminarea primului nume din traditia doxografică în favoarea celuilalt mai frecvent. J Oricare ar fi fost legătura de rudenie, Thean6 apare ca discipolă importantă, căreia i se atribuie scrieri sau vorbe de duh.

4 În text cr�Vll, " cumpătare înteleaptă " (sau " cuviintă " ). Timpanaro Cardini redă prin " Ia continenza da osservarsi verso di loro " . Aşa cum reiese din contextul de anasamblu (al capitolului despre unele fe mei pythagoriciene) , se fă c use a p e l la îndrumătorul de cugete pentru ca bărbatii cetătii să nu mai frecventeze pe picior de egalitate curtezanele şi sclavele con­ cubine laolaltă cu propriile lor neveste . Dictonul citat mai Înainte reflectă tendinta de a introduce un fel de ritualism sexual în viata conjugală (i'n ton cu preceptele referitoare la procreatie). 5

Aceşti doi pythagorei, mai putin cunoscuti din alte izvoare, adaugă lui Brontinos, În cercul foarte restrâns al adeptilor din vechea şcoală cărora Alkmaion consideră că trebuie să le ( Jedice cu precădere tratatul său. ';e

6 Telauges apare În diferite izvoare drept fiu al lui Pythagoras fr. 1 3 din capitolul respectiv. Totuşi epistola mentionată aici . Către Philolaos " ) este şi ea un fals, la care se referă de tre i ori

ef.

191


biografia lui Diogenes Laertios (cu unele informatii suspecte , plăsmu ite pe ntru a racorda educatia lui E m pedocles la mediul vechilor pythagorei) . 7 Aceste titluri de lucrări cu caracter esoteric (sau de prozelitism şi eruditie În domeniul riturilor) poartă denumiri simbolice . Pentru cel dintâ i . Peplul (Il€1tAOC;) , vezi capitolul Kerkops şi atribuirea sa filonului orfic. AI doilea , " Năvodul " (lllXtUOV) reprezintă şi el o denumire generică; de aceea pate rnitatea incertă semnalată În fragmentul nostru .

8 În original Il €pt vou K<Xt bt<xvoiac; - o a lt ă falsificare, mentionată de mai multe izvoare inte rmediare. Pare să provină dintr-o indicatie răzleată , dată de un comentator al lui Aristotel . Şi ea trebuie să acrediteze o d isociere la care tineau În mod deosebit adeptii vechiului pythagorism : pe de o parte nous, " mintea" - ca " gândire intuitivă " , pe de altă parte dianoia, .. i nteligenta <sau ratiunea> d iscursivă " .


H I PPASOS

*

VIATA 1 . DIOG. VII I 84 "Innaa� ME'tanovtîv� Kat au'tO<; nueayoplKO<;. E<j)T\ Of. XP6vov Wpl<J)lEVOV Ei Val 'tfj� 'tou KOO)lOU )lE'taI3oAfj� Kat 1tE1tEp<Xa)lEVOV Ei Val 'to nâv Kat UElK1VT\'tov [aus Theophrast. vgl. n . 7].<j)T\at D' au'tov LlT\)lit'tPl� EV 'O)lEvU)lOl� )lT\Of.V Ka'taAl1tEIV mJyypa)l)la. ycyavam Of. "InnaaOl DOO, 0\)'t0<; 'tE Kat E'tE� ycypa� EV nEV'tE BlBA10l� AaKcOV(JJ V noAl'tElav. ilv Of. Kat au'tO<; AaK(JJ V.

1 . DIOG. LAERT. VI I I , 84. H ippasos din Metapont, el îns u ş i un pyt h a g o r i c . S p u n e a c ă e x istă un t i m p dete r m inat a l tra nsformării întreg u l u i Kosmos 1 ş i c ă Universul este limitat ş i În perpetuă mişcare . fr.

7) .

(lnformotie derivată probabil din Teofrast - ef. mai departe

Demetrios, În lucrarea intitulată Omonimii,2 spune că n-a lăsat nici o scriere . Au fost de fapt doi Hippasos: acesta şi un altul care a scris Constitutia laconienilor, În cinci cărţi. Era şi el un laconian. l a . SUID. s. V . 'HpaKÂEl't� [22 A l a1 . 'tlvE� Of. amov E<paaav DtaKOmal 3EvO<p<ivo� Kat 'Innaaou 'tou nueayopelOU. .

.

'Trad ucerea apartine l u i M. Nasta ( c f . 1 . Ba n u , " F ilosofia greacă

până la Platon " , v o l . ! . p a rtea a 2-0 , Ed. şt. şi e n c . , Bu c u reşti , 1 979)

1 93


l a . Lex. SUDA (s. v. Heraclit) « " . » Spun anumiti a utori că fusese un discipol al lui Xenofan3 şi al lui Hippasos, pythagoreul (cf. 22 , A l a DK) . 2. I A M B L . V. Pyth . 2 6 7 p . 1 90 , 1 1 N . LU�ap l 1'(Xl

ME'tffi1toc;,"I1t1tacroc; K'tA. - - 81 [ous Nikomac hosl oua yap ilv YEVll Kal 'twv llE'taXElplSOIlEvffiV a1.l't11 v [Pythagoreische Philosophie], oi Ilf.V aKoucrllanKol, oi of. lla811llanKOl. 'tOU'tffiVl of. oi Ilf.V lla811llanKol wlloAoyouv'to Ou8ayopElOt Elvm U1tO 'tWV f'tEPffiV, 'tOUC; of. aKoucrllanKouc; OU 'tOt OUX wlloAOYouv, OUOf. 'tllV 1tpaYlla'tElav au'twv dvm nu8ayopou, aAA' 'I1tmxcrou' 'tov of. "I1t1tacrov oi Ilf.V Kpo'tffiVtc.X'tllV <pacriv, oi of. ME'ta1tOV'tlvOV. OOP1tll · n. n . 3 6 acra YE 1l 1l V 'tG l C; 1tpocrwucrt OtEAEYE'tG [ Pythagoras], il OtE;OOtKWC; il crull�OAtKWC; 1taplltvEl. 37 Ot't'tov yap ilv au'tou 'tfic; OtOacrKaAlac; 'to crxfilla. Kal 'twv 1tPOcrtOV'tffiV oi Ilf.V EKaAouv'to lla811llanKol, oi o' a K o u cr ll a n K o l . Kal ll a 8 11 ll a n K o l Il f. V o i 'tov 1tEpt 't'tO'tEPOV Kal 1tpOC; aKpl�Elav ota1tE1tOVllIlEVOv 'tfic; Emcr'tllll11C; AOYOV EKIlElla811KO'tEC;, aKoucrllanKol o' oi �lOVOC; 'tac; KE<paAmroOElC; u1t081lKaC; 'tWV ypallllc.X'tffiV Ci VEU aKpt�Ecr'tEpac; Ot llYllcrEffiC; aKllKOO'tEC;.

2 . I A M B L I C H O S , V. P. 2 6 7 , p . 1 44 , 2 0 D e u b n . ( Catalogul pyfhagoricilor) . Sybariti : Metopos, H ippasos etc . IAMBL.

- - 8 1 (din Nicomachos) .Căci erau două categorii de adepti care se Îndeletniceau cu doctrina4" . (Urmează

textul dat În PYTHAGORAS, Elementele doctrinei anonime, fr. 89) .

PORPHYRIOS, V. P. 36-37 . Învătăturile răspâ n d ite În

1 94


dialogurile cu ascu ltătorii săi « Pythagoras» le for­ mula fie pe larg , fie În vorbire simbolică . Exista u două forme a le Învătăturii lui: u n grup d e d iscipoli primea n u mele d e " matematici " , iar celă lalt p u rta n u mele de " " " a c usmatici . " M ate m aticii e ra u aceia care Învă­ taseră o expunere a m ă n u ntită , pe larg şi cu precizie, a cunoştintelor, " a cusmatici i" find cei care ascu ltaseră n u m a i preceptele grupate pe ca pito l e , strâ nse pe scurt, fă ră expunerea lor mai precisă .

3 . DIOG. VIII ? (s. ob. 1 1 05, 1 9) 'tOV Of: MOO''tlKOV AOYOV [des Pythagoras] 'ITmu<Jo'U CJ>ll<Jt dvm yE"fpaf-lf-lEVOV bCt

D1a�OA 111 n 'U8ayopo'U. 3 . DIOG. LAE RT. VI I I , 7 ( H era k l ides Lem bosl spune că Discursul despre misterii e ra d e H i ppasos, care l-ar fi scris pentru defă i marea lui Pythagoras.

4. IAMBL. V. P. 88 und de e . math. se. 25 1tfj)t 8' lmte.WO'U

AEYOumv, ro; Tjv �V 'twv n'l.fuy�lrov, DtiX oc 't0 �EVEYKEîv Kat ypU\jfa<J8a1 1tp6)'t� <Jcpaîpav n,v EK 'twv &D&Ka TIEV'tayw\l(t)v aooAOl'ta Ka'ta eaAauav ro; cXm:J3ncra.c;, OCJ:,av oc �1 ro; EWeDv, dvm oc nUV'ta ' EKElvo'U 'taU av8jXx; , . ITjXXJay�ooum yap o&m 'tOv n'l.fuyCpav Kat aU KaAaUmV o\Oj.uxn. EnE&oKE oc m J.UX8!ltam, ETIEt �llvExertcrav, «am 1Iâ<Jav n,v EM.afu, Kat np&r0'1 'twv 'tmc f-laB1lf-lanKwv Evof-ll<J81lcrav> D1<J<JOt rrpOOYOV"lE f-laA1ma � 'tE 6 KWllvaîo; [ e. 431 Kat 1nnoKpU'tl):; 6 Xîo; [ e. 42]. AEyoum oc oi n'l.fuyqx10l �EV1lvEx8m YEWf-lE'tplav oiYtm<;. a1tOj3a.AEî v nva n,v aUmav 't(Î)v n'l.fuy�lrov, ro; oc 'taG't' rrruxT\<JE, �va1 aVr&l XPllf-lCXW(X(J(h1 anO )'ffilI.'tpl .lE a.c;. v. P. 246 1 95


ŢOV youv 1qXÎ:lŢOV €K<PT]VUv-rU TI]V 1lÎ� 0'UjlIlf-ŢptU� KUl &cruj.11lf-1:pt� <p\mv wî� aval;tou; Ilf-1EXEtV uDV !JryWV crihro:; qxxfvfi a�vat, ro; jlll jlOWV €K � KOlVJ); 0'U\O\XJ"lm; KUl 8tatTrl� €�opt(j"81Îvm, &),),.(1. KUt ŢU<pOV UUŢOU KUŢU<JKEuacreilvm cb<; 81ÎŢu a1tOlXOjlEVOU €K ŢOU jlEŢ' a�1t(J)V �iou ŢOU 1tmE EŢUipoU YEWjlEWU. 247 oi oc <pum KUl ŢO 8atjlOVlOV V€jlE(j"iî(j"at Ţoî� E�6xpopa ŢU IT'\fuyOpou 1tOlT)<JujlEWU;. qfrxpiîvat yap ro; �i]cruvŢU EV 8aAU(j"(j"llt ŢOv 811AcOOUVŢU ŢllV ŢOU ElKOOUYwvou mrnamv, wmo 8' TtV OO&Kat8poV, EV 't&v nEVll: ÂEyojlEvwv (j"�mv <JXllIlu'r(J)V, El<; mpaîpav EKUOtv€<J8ut. EvtOl OC 'tOV 1t€pl � &Aoyi� KUl � &crujl�lE1:p� �t1tOv-ru wmo na8€îv �UV. CLE M . Strom. V 58 (II 364, 27 St.) qxxffi yofJv U1t1tapXOV (sic) ŢOv IT'\fuyqxtOV uinuv EXOVtU ypa'JIamht ŢU wu ITu8uyopou (j"u<pm� E�EAu81ÎVat ŢlÎ� 8tuŢpt�1Î� KUl (j"ŢT]AllV €1t' uUŢmt YEVE(j"8m OIU vEKpmt. 4. IAMBL" V. P. 88, De comun. math. se. 25. Despre Hippasos se povesteşte că fusese unul dintre pythagorei, însă fiindcă divulgase cel dintâi «solutia în» problema constructiei unei sfere în care se înscriu douăsprezece pentagoane şi-ar fi găsit pieirea în mare, ca unul care făptuise o fărădelege (un sacrilegiu) . Totuşi, el a păstrat gloria acestei inventii, deşi toate erau ale " acelui bărbaf"5 . Căci astfel � poreclesc ei pe Pythagoras şi nu obişnuiesc să-i dea numele. EI dăduse În vileag aceste Învătături matematice care se răspândiseră În toată Elada şi primii doi matematicieni dintre cei mai vestiti de atunci le-au dezvoltat în cel mai înalt grad: Theodoros din Cyrene şi H ippocrates din Chios6• Apoi pythagoreii mai spun că 1 96


geometria a fost propagată în felul acesta : unul dintre pythagorei îşi pierduse avutul şi din această cauză , pentru a-I despăgubi de necazul său, i-au acordat dreptul să-şi obtină agonisita de pe urma geometriei . -- v. P. 246 . Cel care a dezvă l u it prim u l natura mărimilor comensura b i l e şi a celor incomensura b i l e ' u n o r a s c u ltăto ri n e d e m n i d e a s e îm p ă rt ă ş i d i n asemenea cunoştinte , s e spune c ă şi-ar f i atras u n resentiment atât de mare , încât n u a fost n u m a i exclus din comunitate şi de la mesele obşte i , d a r i-a fost chiar d u rat u n mormânt, ca şi c u m c e l c a re fusese od ată un tovarăş al celorla lti d iscipoli a c u m ar fi încetat c u a d evă rat să m a i tră i a s c ă . ( 2 4 7 ) A l t i i s p u n c ă s e m â n i a se c h i a r şi d ivin itate a îm potriva c e lor c a re divulgau învătătura l u i Pythagoras. Căci a r fi pierit ca u n făptaş de sacrilegii omul care d ezvă l u ise cum se înscrie în sferă eikosagon-u l , adică dodecaedrul8 , una din cele cinci figuri numite " solide " . Totuşi , unii relatează ace laşi lucru despre omul care a r fi d ivulgat doctrina irati o n a l e lor şi a c e l o r i n c o m e n s u ra b i l e . C LE M E NT, Sfromaf. V, 58 ( I I , 3 64 , 2 7 St) . Se p o v e steşte c ă pyt h a g o re u l H i p p a rc h o s9 (proba b i l e ro a re pe ntru Hippasos) ar fi fost exclus din comunitate şi că i-au înă ltat o stelă funerară , cum se obişnuieşte pentru un mort.

5. IAMBL. V. P. 257 'ta �EV 'tOlCX,U'tCX" Kcx'9<im::p 'tpoElrrov [cap. 255], frrt 'tooou'tov fA\mEl KOlVfu; &rrCX,v'tru; f<p' mov EcOpwV ioiasov'tm; [V CXl)'W l<; 'toD<; O'U�1tErrcx.toEu�EVO'\)(; . . . apxo v'twv 8r. w \ n w v [ nu m I . 't Gl v O'UYYEvGlvl 'tlÎ<; olcx'O''taO'Ew<; E'toi.WO<; 01 AOl11: 0 , rrpodmmov d<; 't1lV EXepaV, KCX,t il..fyo\''twv f� CX,l)'twv 'tGlv X1Aiwv 'IrrrraO'ou KCX,t �l�lU J(CX,1 E>Eayou<; UrrEp 'toD rravt<X<; KOlVWVE1V 1 97


'tmv &pxmv KUt 'ti); EKKArplat; KUt olM\Ut � €ueu� 'tOU:; ăpxOV'tat; EV 'toî� EK rravtCOV AaXofutv, E\UV'ttO'UI1E\{J)V &- 'tmv Hu9uyopeloov 'AAKtjlâXO'U KUt �€tvâpxO'U KaW ME't(J)VO:; KUt �1lIloKiJ<)ou; [c. 1 9] KUt OlaKOOAOOV'tOOV TItV rra-rptOV 1tOAt1Eluv jlll KU'taAUctV EKp<X't'Y)O'UV oi 't(Î)t 1tATject <J\.lvrrYopou�. jl€m oc 'tumu <J\.lvcABOV'toov 't(Î)v 1tOMWV ot€Âi>jl€VOt 'tW; 01lll1Ţ)'�1at; KU't1Ţ)'�UV TIv8; ummv EK 'tmv PYl'tqxuv, KuAffiv KUt Ni\{J)V [aus der Erzahlung des Apolionios]. 5. IAMBL, V. P. 257 (Din Appolonios, Mirabilia) . Lucrurile relatate mai Înainte erau cu atât mai dureroase pentru obşte, cu cât vedeau toti că dis cipolii îşi dau viata în seama lor « . . . » . Odată ce au început părintii şi rudele această răzvrătire, ceilalti (discipoli) au ajuns şi ei să-şi arate pe fată duşmănia şi, dintre aceştia , - care erau cam o mie la numărlO - H ippasos, Diodor şi Theages, vorbind pentru ei, a u în ceput să sustină că toti puteau să ia parte la magistraturile publice şi la adunări şi că magistratii ar fi treburt să dea seama pentru functiile lor în fata obştei celor aleşi de întreg norod u l prin tragere la sorti . Acestora li se împotriveau pythagoreii Alkimachos, Deinarchos, Neton şi Demokedes, care sustineau că nu trebuia desfiintată constrtuţia primrtă din strămoşi. Au Învins cei care se aflau de partea mu�imii. Atunci, fiind convocată o adunare a poporului, luară cuvântul doi oratori - şi anume Kylon şi Ni­ non I l , care au formulat acuzatia împotriva sectel. 6. CAEL. Aurel. acut. pass. I 1 aiunt Ippallum (so) Pythagoricum phi/osophum interrogatum quid ageret respondise: 'nondum nihi/; nondum quiderr mihi in vide tur. 6. CAELIUS AURELIANUS, Acut. passl, 1 . Se povesteşte că i s-a pus lui I pp a llus ( H i ppasos) 12, filosof pythagoric, 1 98


Între barea " ce făcea " . I a r e l a r fi răspuns: " N i m ica d e o c a m d ată; căci n u mă invid iază d e o c a m d ată nimeni " .

ÎNVĂŢĂTURA 7.ARIST. Metaph. A 3. 984 a 7 '1 . oc rrUp 6 ME'ta1tOvtî \!'OS Kat BpaKAEl'to; 6 Eqimo;. SIM PL. Phys. 23, 33 (D. 475; Theophr. Phys. Opin . fr. 1 ) "I. oc 6 ME'tCX1WV'tîvo; Kat

1-Ipc.iKAEl'ID; 6 Eqimo; [22 A 6] EV Kal amot Kal KtV()1)/lEvov Kal TIE1tEpCXO}lEvov, illa rrUp E1tOl:rpav nlV apxllv Kal EK � 1tOtOfut m aVID ffi)JrnOOu Kal �avWau Kal buxAOOum miA t v Ei� 1tUP cb� 'ta{l'tll� � tâ� OU(Jll� <pU(JECO� 't1Î� U1tOKEt��. AEr. I 5, 5 ( D. 292) '1. oc 6 ME'ta1tOvtl\!'OS Kat IIp<XKAEt'to; 6 BAOOCOVo; 6 E<pf.mo; EV dvCXt 't0 1tâv cX.tuciVl"\'toV Kat TIE1tEpCXO}lE\\)V, apxllv oc 'to rrUp WxllKEmL 7 . ARISTOTEL, Metaph. A 3 , 984 a 7 . H i ppasos d i n Metapont şi Hera c l it d i n Efes « iau d rept principiu» focu l . SI M PLICIUS, In Physicam p . 23, 33 (din Teofrast) . H i ppasos din M etapont şi Heraclit din Efes a u a d mis şi ei existe nta u n u i singur U nivers care se află În mişcare şi este l i m itat, d a r a u luat ca principiu focul şi d i n foc ei generează l u c rurile existe nte 1 3 , prin c o n d e n sa re şi p r i n ra refa cti e , i a r apoi din n o u l e destra mă În foc , a cesta fiind d u p ă e i sing urul substrat « a l deven irii tuturor l u c ru r i l o r d i n natură» . A ET. 1 , 5, 5 (D. 292) H ippasos d i n M etopo:lt şi Heraclit d i n Efes, fiu l l u i Blyson , a u sust i n ut c ă Într( g u l U n ivers este u n u l , mereu În m işcare ş i lim itat, i a r principiul să u este focu l . 1 , 3 , 1 1 , ( D . '283) H e ra c l it şi H i p pasos d i n M etapont 1 99


adoptă drept principiu al tuturor lucrurilor focul. Căci din foc , afirmă ei, iau naştere toate şi toate sfârşesc În foc . 8 . C LE M . Protr. 5 , 64 S. 49, 3 Stâ hlin 'to 1tUP 9tov

{mEtATtc.pcx'tOV "I. 'tE 6 ME'tcx1tov'tîvo� Kcxl 6 'Ec.ptalO� 'HpâKAEt'to�. 8 . C L E M E N T, Pro tr. 5 , 64 , p . 4 9 , 3 (Stâ h l ) . Au c o n s i d e ra t o d iv i n itate foc u ! J� , atât H i p p a sos d i n M eta pont. cât ş i H e ra c lit d i n Efes. 9. A ET. IV 3 , 4 ( D . 388) ncxp�Evt811� Kcxl "I. Kcxl 'HpâKAEt'tO� 1tUpw811 [nâml. 'tlÎv 'l'UXTtv ] . TE RTU LL. de a n i m a 5 Hipparchus (so) et Herac/itus ex igni. 9. A ET. IV, 3 , 4 (D. 388) Parmenides, H i ppasos şi Heraclit susţin că sufletul are natura focului1;. TERTULLIAN US, De anima 5. Hipparchosl6 şi Heraclit derivă sufletul din foc .

1 0. C LA U DIAN . MAM . de a n i m . I I 7 Hippon (so) Metapontinus ex eadem schola Pythagorae praemissis pro statu sen tentiae suae insolubilibus argumentis de anima sic pronuntiatl o n g e a l i u d a n i m a , a l i u d c o rp u s e s t , q u a e c o rp o r e e t t o rp e n t e vig e t e t c a e c o vide t e t m o rtuo vivit, unde autem, hoc est quo principio, nescire se dicit (wie n . l l aus einer gefălschten neupyth . Schrift) . 1 0 . C LA U D I A N US M A M E RTUS, De anima I I , 7 . H ippon d i n M etapont1 7 , care tine d e aceeaşi şcoală a lui Pythagoras, după ce a înfătişat unele argu mente de necombătut , pe ntru a d e m onstra p ă rerile sa le 200


despre suflet, se rosteşte În fel u l u r mător: " C u totul a ltceva este sufletul , a ltceva este tru p u l : deoarece sufletu l , chiar şi Într-u n trup a morţit a re vlagă , chiar şi În cel orb ved e , chiar şi În cel mort tră ieşte l 8 " , Dar de u n d e v i n e « ratio n a m e nt u l s ă u » , a d i c ă d i n ce principiu deduce astfe l , spune că n-a r şti să a rate, 1 1 , IAMBL, de anima bei Stob, Ee!. 1 49, 32 p, 364, 8 W. &J.J.iJ.. Kal. 'tWrov [naml. 'tov cXpt�v] <xrrAro:; �v aiSuu:;

EVtot "C(Î)v f1'\fuy�lroV 't1)t 'l'UXllt <ruvapJlOSaucnv. ffi; O' al>ToKl VTl'tov 3cVOKp<X't1l<;, ffi; oE AayOUC; 7tEptExoucrav <\jfUX1lv?> MoO€pa't0<; (, f1'\fuyqxto<;, ffi; oc K P t 't t K o V K o cr Il o U P Y o U 9 E o U o p y a v o v '1. (, aKo'\XJjlauKOc; "C(Î)v f1'\fuy�lroV. IAMBL. Nieom , arithm. 1 0, 20 Pistelli oi oc 1tEpl. "Irrrracrov uKoucrllaUKOl. cXpt91lov Elrrov rr a p â o E 1 Y Il a rr P 6) 't o V K o cr Il o rr o t i a <; Kal. rrâAtV K p t 't t K o V K o cr Il o U P Y o U 9 E o U o p y a v o v . Vgl.

Syr, in Ar, metaph, p 902 a 31 Us,

1 1 , IAMBL. , De anima (citat la Stob, EeI, 1 , 49, 32, p . 364, 8 W) , U n i i dintre pythagorei fac să corespundă sufletul numărului În mod a bsolut (si mplu) 19, În schimb Xenocrates îl face să corespundă n u mărului Întru c ât se m işcă el Însuşj2o, iar pytha goricul Moderatus Întrucât e l c o n t i n e r a p o rt u r i a r m o n i c e 2 1 , i a r H i p p a s o s , u n acusmatic d intre pythagore i , « îl consideră astfe l» Întrucât este un instrument al j udecătii zeu l u i creator al Universului22, IAM BL" In Nicom. arithm, 1 0, 20 Piste lli. Acusmatici i din şcoala l u i H ippasos n u meau numărul " " prima para d igmă a creatiei U n iversului23 , Şi alteori " u n i n st r u m e n t a l j u d e c ă t i i u n u i ze u c r e a t o r a l Universului " , SYRIANUS, In Aristotelis metaph, 1 080 b 1 6 20 1


(p . 1 23 , 7 , K ro l l ) . H i p pasos şi toti a c usmatic i i sustin n e a p ă rat c ă n u mă r u l este " instru m e n t u l j u d ecăti i zeu l u i creator a l U n iversu lui " şi " parad igma creatiei " . 1 2 . SCH OL. PLAT. Phaed. 1 08 D lA<xuKou 'tEXVlll n

E7tt 'tmv jl" (xlloiox; K<X'tEp'Y<XSOjlEVffiV n E7tt 'tmv 7t<Xvu E1ttjlf:A&<; K<Xt EV'tEXVffi<; Eipy<xcrjlEVffiV. "I. yap n<; K<X'tE<JKEoom: X<XAKOU<; 'tE't'tap<X<; oi<JKOU<; o\hox;, Wcr'tE 'tU<; jlE-V Ot<XjlE'tpou<; <xu'tmv lcr<x<; U7t<XpXEtV, 'to & 'tOU 7tponou oi<JKOU 7t<XXO<; E7tl'tpl'tOV jlEv Ei Val 'tou ocu'tEpoU, TJjltOAtOV & 'tou 'tphou, Ot1tA<xmov & 'tou 'tE't<Xp'tOu, KPOOOjlEVOU<; & 'tou'tou<; E1tt'tEAEIV <JUjlqxovi<xv nv<X. K<Xt AEYE'tal lA<XUKOV lOOV't<X 'tou<; E7tt 'tmv Oi<JKffiV cpe6yyou<; 7tpOO'tov EYXEtpTtcral Ot' <xu'tmv XEtpouPYElv, K<Xt a7tO 't<xu'tll<; 'tTt<; 7tp<XYjl<X'td<x<; En K<Xt vUV AEYEcrSal 't"v K<XAOUjlEVllV lA<xuKou 'tEXVllV. jlEjl Vll'tal & 'tou'tou 'Aptcr'tOţ,EVO<; EV 'tmt flcpt 'tft<; jlOumKTt<; aKpo<X<JEox; [fr. 77 FHG II 288] K<Xt NtKOKATt<; EV 'tmt flEpt 8Empi<x<; [vgl. Zenob. 11 9 l ]. Vgl . Eus. e . Mare. XXIV 746 M igne €'tEpo<; & -r1lV E7t' ăKPOV jloumKft<; Ejl1tEtpi<xv jlap'tUp,pa<; 'tmt lA<XUKffit 'tOU<; K<X't<X<JKEuacreEv'ta<; un' <xu'tOU oi<JKou<; X<XAKOU<; <Pllm 'tE't't<Xpa<; npO<; 'tO EjljlEATt nv<x <ouD 'tft<; KPOOOEox; -r1lV <JUjlqxovi<xv 'tmv <p8OyYffiV a7to'tEAElv. 1 2. SCHOLIA AD PLATONEM, Phaed. 1 08 D (Despre expresia " meşteşugul lui Glaukos " ) . Adică meşteşugul acelor lucrări ce n u pot fi executate uşor sau al migalei celor lucrate cu râvnă şi cu măiestrie. « Se spune a stfel» deoarece u n anume H ippasos confectionase patru discuri de bronz, în aşa fel încât diametrele acestora să fie egale, dar grosimea celui dintâi 202


o măsură fată de al doilea cât un întreg şi o treime, fată de al treilea o dată şi jumătate, fată de al patrulea de două ori mai mare, iarîn aceste cond�ii dacă erau lovite (discurile) făceau să răsune de fiecare dată un acord muzica l24• 1 3 . T H E O SMYR N .

p . 59, 4 H i l l . 'tau't(.x� 8E 'ta.�

cr'Ull<Pwvia� oi IlEV a1to pap&v ,,�io'Uv AallPavElv, oi 8E a1to IlEyES&V oi 8E a1to Kt VTtcrEwv Kat aptSIl&v oi 8E a1to ayydwv [Kat IlEyES&vl Aâcro� 8E o 'EPlllOVEU�, ffi� <pam, Kat oi 1tEpt 'tov ME'ta1toV'tlvov '!I1t1tacrov O'USayoptKoV ăv8pa cr'UvE1tEcrSm 't&V KtVTtcrEWV 'ta. 'taXll Kat 'ta.� p'ta8'U'tft'ta� 8t' wv ai cr'Ull<Pwvia EV aptSIlOl� TjYOUIlEVO� A6yo'U� 'tOlOU'tO'U� EAallPaVEv E1t' ayydwv' tcrwv yap ov'twv Kat 0IlOlWV 1tav'twv 't&V ayydwv 'ta IlEV KEVOV Eacra�, 'ta 8E 11lltcr'U uypou <1tAIIp<OOa�> E\j1O<pEl EKa'tEpwt, Kat mh&t Tj 8ta. 1tacr&v a1tE8i80'to cr'Ull<pwvia' Sa'tEpov 8E 1taAtV 't&V ayydwv KEVOV E&V d� Sa'tEpov 't&V 'tEcrcrcXpWV IlEp&v 'ta €V EVEXEE , Kat KpoucraV'tt mh&t " 8ta. 'tEcrcrapwv cr'Ull<pwvia a1tE8i80'to, Tj 8E 8ta. 1tEV'tE, « )'ŢE> €V IlEPO� 't&V 'tpt&v cr'UVE1tATtPO'U oucrll� 'tft� KEvmcrEw� 1tpO� 'tT,V E'tEpav EV IlEV 'tftt 8ta. 1tacroov ro� P 1tpO� E.V, EV 8E 't&t 8ta. 1tEV'tE ro� y 1tpO� P , EV 8E 't&t 8ta. 'tEcrcrapwv ro� 8 1tpO� y. 1 3 . THEO S M Y R N A E U S , p . 59, 4 H i ller. U n i i s-a u gândit să obtină a cord u ri de acest fe l prin ra porturile de gre utate (în cadrul experimentu lui de percutie) 25; altii folosind mărimi varia bile , altii « stabilind» numere « ded use» d i n vibratii26; a ltii prin obiecte concave27 • D u p ă c u m s e povesteşte , Lasos d i n Hermione28 şi a p o i 203


şcoala grupată În jurul lui Hippasos din Metapont, bărbat « de obed ientă» pythagoreică , u r mează criteriul vibratiilor lente sau rapide , - «mişcări» prin care se produc şi consona ntele29 « . . . » . Socotind aşadar că asemenea raporturi se regăsesc În numere, luau vase (pentru experimentare) . Dec i , lucrând cu două vase de dimensiuni egale şi cu aceeaşi formă , lăsau pe unul gol şi um pleau pe celă l a lt până la j u mătate c u a pă30. Lovindu-le pe amândouă obtineau acordul de octavă; apoi din nou , lăsând unul gol, umpleau numai a patra parte din celălalt şi, lovindu-le, se producea un acord de cvartă; În sfârşit obtineau şi acordul de cvintă31 , când umpleau numai a treia parte . Astfel răsunetul păr1i1or vide, comparat cu răsunetul celuilalt vas dădea raportu l 2 : 1 În conso n a nta (a cord u l) d e octavă , 3 : 2 În consona nta de cvintă , 4 : 3 În consonanta de cvartă . 1 4. BO ETH . I nst. mus. I I 1 0 (aus N i komachos) sed Eub ulides (vg l . I 99 , 27) atque Hipassus alium con­

sonantiarum ordinem ponunt. aiunt enim multipticitatis augmenta superparticularitatis deminutioni rato ordine respondere. itaque non posse esse duplum praeter dimidium nec triplum praeter terfiam parfem. quoniam igitur sit duplum, ex eo diapason consonantiam reddi, quoniam vero sit dimidium, ex eo quasi contrarium divisionem sesquialteram , id est diapen te , e ffici proportionem. quib us mixtis, scilicet diapason ac diapente, triplicem procreari, quae utramque contineat symphoniam. sed rursus triptici parfem terfiam contraria divisione parfiri, ex qua rursus diatessaron symphonia nascetur. triplicem vero atque sesquiterfium iunctos 204


quadrupiam comparationem proportionis efficere, unde tit, ut ex diapason ac diapente, quae est una consonantia, et diatessaron una concinentia coniungatur, quae in quadruplo consistens bis diapason nomen accepit, secundum hoc quoque hic ordo est ,' diapason, diapente, diapason ac diapente, diatessaron, bis diapason. 1 4, BOETHIUS, Inst, mus, I I , 1 9 p, 250 (din N icomachos) , D a r E u b u l id e s ş i H i p p a sos sta b i lesc a ltă ord i n e a c u n oşti ntel or, E i p o r n esc d e la p r i n c i p i u l că o r i c e augmentare adusă raportului d e muitiplicitate corespunde unei scăderi din seria " e p i m o r i c ă " (superparticularitas)32, În virtutea unei legi constante , Aşa se face că nu poate să existe dublul fără să-i corespundă o jumătate , nici triplul fără să existe a treia parte, Deci, dacă raportul e dublu se obtine acordul de octavă (sau " consonanta " d i a p a s o n 2 : 1 ); dacă luăm Însă raportul înjumătătit - şi anume inversul celui precedent (1 : 2) - se obtine (ca relatie " epimorică " 3J) un acord de cvintă ( " consonanta diapente" 3 : 2) , Dacă se unesc acestea - respectiv octava şi cvinta - 1 05 se obtine un raport proporţional triplu care contine ambele acorduri Apoi iarăşi a treia parte (" terţa " ) rezultă ,

� ,�= 4

'

dintr-o diviziune a proporţiei triple, dacă inversăm raportul

(deci obtinem 3 : 1 , 1 : 3); de unde, la rândul său , se va naşte acordul de cvartă L,consonanta " diatesaron 4 : 3) , Unind mai departe proporţia triplă şi cvarta se formează raportul

4 �=4

proporţional cvadruplu Şi astfel se face că în urma contopirii octavei şi a cvintei - care formează deja împreună o singură consonantă - cu un acord adăugat, de cvartă , rezultă o singură potrivire de sunete� care, '

'

205


constâ n d ea însăşi d i n ra portul cva d ruplu , primeşte denumirea de " d ublă octavă " (4 : 1 , bis d iapason) . Şi astfel, potrivit chiar doctrinei lor, aceasta este ordinea : octavă ( diapason) , cvintă , (diapente) , octavă şi cvintă (diapason şi diapen te) , cvartă dublă octavă (bis dia­

pason)35. 1 5. IAM BL. in Nic. p. 1 09, 1 9 Pist. Jlavm oc 'to ItuÂmov

'tpEî� �cruv JlEcr6'trl'tE� fItl oueay6pou KUl 't&v KU't' uu'tov JlU91'\JlU'tlK&V, a p t 9 Jl 1'\ 'tt K " 'tE KUl Y E (O Jl E 't P t K It KUl " ItO-rf JlEV U It E V U V 't i U AEYO}lEVT\ 'tftt 'tal;n 'tpi'tT\, UItO oc 't&V 1tEpl 'Apxu'tuv [47 B 2] uuet� KUl "IItItucrov a P Jl o V t K It JlE'tUKÂ1'\9El:cru . . . aÂÂuYEv'to� DE 'tou ovaJlu'to� oi JlE'ta 'tuu'tU 1tEPl E�ov JlU91lJlU'tlKOl ăÂÂu� 'tpEî� ItPOOUVEup6V'tE� JlEcra'tT\'tu� 'tItV 'tE'tCxp'tT\V iDi� U It E V U V 't i U v fKeXAEcrUV, .... 'ta� DE Âoma� Mo aItÂ� Ku'ta 'tTjv 'tal;t v 1tpOO1'\y6ptucruv nEJlIt'tT\V 'tE KUl EK't1'\V. Vgl. S. 1 1 3, 1 6. 1 1 6, 1 Pist. 1 5 . IAM BL. , In Nicomachi Arithmeticam 1 00, 9 Pisteli. În vec h i m e erau n u m a i tre i m e d ietăti ( m e d i i p ro­ p o rtio n a l e ) 36 , în vre m e a l u i Pyt h a g o ras şi a mate­ m a t i c i e n i l o r d i n ş c o a l a s a : cea a ri t m e ti c ă , c e a geometrică ş i a treia d i n această serie, numită p e atunci subcontrarie, dar desemnată ulterior cu denumirea de medie armonică d e şcolile lui ArchytasJ7 şi H i ppasos « . . . » . După ce a fost schimbat astfel numele acesta , cei din epoca u lterioară - mate maticienii din şcoala lui EudoxosJ8 descoperind alte trei medietăti au desemnat cu un termen propriu de " subcontrarie " (opusă) pe a patraJ9, iar pe celelalte două le-au denumit pur şi simplu, În ordinea în care veneau, " a cincea " şi " a şasea " . 206


NOTE

1 Î n text metabole kosmu; propriu-zis o transm utatie a întregului kosmos, la capătul unui c i c l u a l evolutiei s â le . Î n c l i n ă m s p r e a n t e rio ritatea v e c h i l o r pyth a g o r e i - ş i , respectiv (în probleme d e cosmolog ie) , sustinem prioritatea l u i H i p p asos . S - a r p ă rea d e c i că a c e a stă me tabolă înseamnă pre-schimbarea sa u re-generareaîntregului. În plus a lcătuirea Universului este limitată (pan peperasmenon) , întregul fiind dom inat de dialectica pythagoreică d i ntre limită (peras) şi nedeterminarea infinită ( apeiron) .

2 Demetrios din Magnesia : un compilator din sec . I Î. e . n . care a lcătuise un re pertoriu de a utori şi personaje istorice, g r u p a t e după c rite r i i l e omonimiei, p e ntru a p e r m ite c ititorilor să se orienteze În m u ltitud inea de apelative unice, aplicate la rândul lor unor serii de ind ivizi c u totul diferiti . care purtau acelaşi nume. Timpanaro Cardini trim ite la pre­ zentă rile lui De metrios În FHG IV, 382 ( M O l ler) şi RE IV, 28 1 4 . Nota c itată de Diogenes ne confirmă doar c a ra cterul laconian a l numelui Hippasos şi atestă fa ptul că În primele decenii Înaintea erei noastre filosoful Începea să aparfină t ra d i t i e i o ra l e a v e c h i u l u i p y t h a g o r i s m ( m a i e x a c t " " anonime ) . 3 Se face o racordare a formatiei filosofului din Efes l a şcoala lui Xenofan şi la învătământul lui Hippasos. Retinem sincronismul Xenofan - Hippasos atestat de acest fragment prin raportarea la domnio lui Darius (deci. sfârşitul secolului VI Î. e . n . ) .

207


4 În textul Întregului fra g ment se certifică " scindarea " În două g rupuri de adepti, În urma dezbinărilor ideologice determinate d e agravarea tensiunilor, a luptei de c lasă În ambianta de la C rotona . Optă m pentru acea lectiune manuscrisă care fa ce din Hippasos o că petenie a sectei mathematicilor. La fel opinează A. Rey (La jeunesse de la sci­ ence grecque, Paris , 1 933, p. 288) , Delatte , Frank şi, mai re­ cent, Va n der Waerden (citati de Timpanaro Cardini. p. 86) , Kirk-Ravem K . v . Fritz (cf. de ex . articolul său din Artemis­ Lexikon der Alten Welt, ZOrich-Stuttgart, 1 965) . Nici În această p rivintă izvoarele nu Îngăduie pron u nta rea u n u i verdict absolut clar. Spiritul ştiintific al orientării lui Hippasos fa ce din doctrina sa un etalon pentru grupul mate maticienilor, aşa cum s-a desprins el ia un moment dat din ansamblul şcolii. care În faza când se respecta vechea rânduială mai grupa , eventual ierarhic (în structura unui " Ordin " ) , pe cei obligati să stea mai Întâi " sub ascultare " - deci acusmatici, promovati cu timpul şi pentru activitătile de cercetare pură şi aplicativă , deven i n d m a th e m a tici. C h i a r d i n a ltă m ă rt u r i e a l u i lamblic hos, D e communi mathematica scien tia, p . 7 6 (Festa) - , reiese că În urma sciziunii. " erezia " nouă , cond usă de Hippasos , se intitula grupul (autentic !) al mathematicilor. În afară Însă de pasajul din fragmentul pe care-I ad notă m (V. P. 8 1 ) , acelaşi lamblichos TI atribuie din nou geometrului nostru d izidenta de tip acusmatic În citatul (grupat laolaltă cu a lte mărturii) din cadrul fragmentului 1 1 . Vom Încerca să mai aducem unele clarificări pentru lămurirea fluctuatiei În notele ulterioa re . -

5 Formulă core lativă cu celelalte rostiri, prin care se fă c e a u refe riri În infa i l ib i l a , străvechea a utoritate a l u i Pyt h a g o r a s : " e l Îns u ş i a s p us-o " , Î n e c h ival e ntă l a t i n ă 208


" " magister dixit . De aici se mai deduce că din respect pentru patronaj u l său spiritual se încetătenise obiceiul de a i se . atribui orice nouă descoperire a pythagoreilor, ind iferent cine ar fi fost autorul ei. Şi din fr. 6 Pythagoras - vedem însă că se produceau neîntelegeri şi tentative de uzurpare a unor " inventii" , deoarece consemnul " secretului profesional" (sa u o aplicatie a " regulei tăcerii " ) n u era în fond compatibil cu de7'1oltarea şTiintei. Hippasos a r fi fost pedepsit cu înecul pentru divulgarea inscrierii dodecaedrului În sferă (aceasta fiind a i c i desem nată prin c uvintele " sfera c e l o r 1 2 pentagoane " ) . progresa deci proiectul initiat de Pythagoras: c o nstru i re a t e o r e t i c ă , p r i n d e m o nstra re cu m ij l o a c e matematice, a figurilor c unoscute de meşteşugari ş i artişti din practica lor cotid iană (cf. Pyfhagoras, fr. 5 a, mărturia lui Proc los) . Operatiile de înscriere a figurilor geometrice în cerc şi în sferă fuseseră printre p rimele întreprinse de vec hiul pythagorism, simultan cu teoremele de geometrie plană , referitoare la triunghiuri şi patrulatere. De problema sferei se lega însăşi posibilitatea de a întregi o cuprindere conceptuală , în numere figurate, linii şi proiectii geometrice , a kosmos-ului întreg (deci a Universului, de natură sferică , el însuşi ! ) . În Elemen tele lui Euc/id, cartea a X I I I - a , se dă lista celor cinci corpuri: te trae dru, o c ta e dru, cub, eicosaedru, dode cae dru (propozitiile 1 3- 1 7) . Timpanaro Cardini fa ce de asemenea o trimitere la cele cinci elemente " ale sferei cosmice " la Philolaos (fr. 44 , B, 1 2 , DK) . Teorema va fi dezvoltată u lterior de Thea itetos, " pentru a constru i teoria generală a figurilor cosmice şi a ra porturilor dintre acestea şi sferă " . La fel ca statutul diagonalei sau al diametrului şi asemenea constructii pun problema numerelor irationale (preoc upări similare se vor lega În vremuri mai recente de " cvad ratura cercului " ) . Pentru o mentalitate superstitioasă n e aflăm aici În zona -

209


misterului sau a enigmei esoteric e , ale cărei dimensiuni în aproxi marea figurat-numerică se cereau păstrate ca un secret al secteL ba chiar un simbol de recunoaştere , cum devenise pentru pythagorei pentagrama. Pedeapsa prin Înecare pare o născocire anecdotică , atunci când se referă la H i p pasos , d a r ca tip de p e n a l itate se potriveşte c u o b i c e i u r i l e u n e i fratrii c o n s p i rative : executorii s u p r i m ă vinovatul fără vă rsare de sânge şi dau un exemplu a ltor ereticL a rătând cum se poate închide gura ind iscretilor.

6 Aceşti doi savanti geometrL Theodoros din Cyrene (colonie doriană din Africa) şi H ippocrates din Chios (un i o n i a n m a i putin c u nosc ut) , preiau de la Pyt h a g o ra şi H i ppasos p r i n c i p a l e l e date despre n u merele irationale (totalitatea numere lor fractionare neperiodice) şi problema c o m e n s u ra b i lităt i i , dezvo ltâ n d o a d evă rată d o c t r i n ă geometrică de natura u n u i studiu fundamental în domeniul matematicii superioare , ilustrând astfel pythagorismul mediu d i n s e c o l u l V. D e s i g u r H i p p a s o s n u f ă c u s e d e c â t să demonstreze posibilitatea înscrierii dodecaedrului şi fusese învinuit mai ales fiindcă d ivulgase c âteva din teoremele corpurilor ge o metrice în spati u , fă ră să fi tre cut d rept adevăratul lor descoperitor (o asemenea cunoaştere fiind în realitate prin excelentă o lucra re colectivă de tipul " work in progress " ) . 7 Descoperirea mărimilor incomensura bile în cepe în v e c h i u l pyth a g o r i s m c u o b s e rva t i i l e d e s p re ra p o rt u l incomensurabil dintre ipoten uză ş i latura pătratului. Simulta n se p u n e a ş i p r o b l e m a c a re d e f i n eşte .îns ă ş i c e l e b ra " " sect i u n e de aur pythagoreică : îm părtirea unei drepte potrivit cu " ra portul " mediu şi cel extrem (Euclid , VI . 30) . În 210


definirea divinei proportii, Matila Ghyka stabileşte legătura dintre raportul asimetric şi problema comensurabiiitătii, direct implicată în constructia poliedrelor: Le partage inegal (asymetrique) le " plus simple d ' une grandeur en deux parties, (obtenu en appliquant le ' Principe d' Economie' des concepts et des operations), est celui qui etablit entre la grandeur initiale et ses deux parties la proportion dite « moyenne et extreme raison» ou section doree. Si a et b sont ces parties (segments lineaires lorsqu' a+ b a a 5+ 1 il s' agit d' une longueur), on a � = b ' d' ou b = 2 1 .6 1 8 . . . J' 5+ 1 ai rappele que ce rapport 2 , qu' apres sir Th. Cookje nomme o pour simplifier les ecritures et les calculs, se retrouve dans les figures geometriques derivees du pentagone regulier (specialement dans le pentagramme ou pentagone etoile) et du decagone regulier convexe ou etoile " ( Le nombre d' or, t. 1 , p. 43-44). Într-un comentariu la Euclid, descoperit în secolul trecut, se spune clar că teoria cantitătilor comensurabile şi a celor inco­ mensurabile rationale şi irationale, s-a născut în şcoala lui Pythagoras, fiind dezvoltată ulterior de Theaitetos atenianul (prin adoptiune ... ). Alte mărturii la Timpanaro Cardini, voI. 1, p. 87-9 1 , preluate în parte din K. von Fritz, The Discovery of Incommensura­ bilify by Hippasos, în " Annals of Mathem. " 46 ( 1 945), p. 242 şi urm. Se demonstra cum ar putea fi un număr par şi totodată impar (cf. Aristotel, Anal. prior. 41 a 24, 50 a 37). Apoi se mergea probabil mai departe cu demonstrarea irationalitătii lui 3, 5, 7. Astfel se ajunge la meditatiile care au călăuzit anterior întreaga practică şi modelare a fo rmelor din şcolile g receşti de a rhitectură şi a rte plastice: combinarea suprafete lor recta ngulare pornind mereu d e la în c a d rarea în s u p rafete c u m o d u l i d e natură i n c o m e nsura b i l ă ( 2 , 3 , 5 , 0 , etc . ) , pe ntru a g e n e r a c o r p u r i ş i s u p r a f e t e c o m e n s u r a b i l e în t r e =

21 1


e l e , într-o serie sau progresi u n e cu mult iple corelatii, domi­ nate de aceeaşi proporţie: " s y m e t r i a bazată pe acea proporţie numită de greci a n a l o g i e " (Vitruvius).

8 Autorul compilator simte nevoia să releve sinonimia: dodecaedrul (corpul cu 12 laturi) se numea eikosagon, fiindcă număra 20 de unghiuri. 9 Deformarea numelui devine tot mai frecventă în mărturiile tardive, deoarece forma Hippasos era tot mai rară. 10 Este vorba de membrii marcanti ai partidei democratice adversarii oligarhiei de teoreticieni pythagorei (care nu trebuie de altfel confundată cu oligarhia tuturor membrilor unei clase suprapuse) . Poate că cei o mie reprezentau (aproximativ) grupul " " părintilor (al .. rudelor ) unor tineri tot mai numeroşi, dominati de membrii vechi ai sectei. Această mişcare nu este neapărat cea descrisă în mărturiile doxografice despre viata lui Pythagoras. Marca probabil ult ima fază de sciziune, ivită mai întâi chiar între pythagorei, unde grupul oamenilor de ştiintă ( " matematici"), condus de Hippasos, se raliase opozitiei democratice . Poate că ulterior această dizidentă îşi anexează propria ei grupare acusmatică şi, pentru a-şi preciza originalitatea, Hippasos compune un " Discurs sacru " (sau " mistic "): cel atestat maiînainte, în fr. 3 (unde apare confuzia , în temeiul căreia i se atribuie principalul Hieros logos pythagoreic). II

N inon era Că petenia partidei democratice (pentru Kylon, vezi mărturia din cap. Pythagoras, fr. 1 6 şi notele de acolo) . După a lte surse (în special Heraklides Lembos) , cei doi oratori a r fi dat citire unui " Discurs sacru " , tic luit pentru a demonstra cara cterul discriminatoriu, oligarhic, a l învătăturii " " Ordinului întemeiat de pythagorei. 212


1 2 Altă denatura re a numelui; atestă existenta unor s u rse i n t e r m e d i a r e , p r e l u a t e d e c o p iş t i i c a re n u m a i cunoşteau nici aspiratia vocalelor l a initială de cuvânt. 13

În acest enunt preluat d i n Teofrast realitatea materiei sau a substantei tuturor lucru rilor din natură este din nou desemnată prin te rmenul onta ('ra ov't:a) , " cele existente " . Î n t re g u l fr a g m e n t c a re u r m e a ză ( d i n A e t i o s 1 , 5 , 5) , oglindeşte polemica dintre o viziune geometrică a lumii unice (presu pozitia eleată) şi acei pythagorei înd răzneti din grupul vechilor a depti - care acceptă ideea pluralitătii lumilor (Petron, Hippasos, Alkma ion) , independent de faptul că numărul acestora este finit şi se cu prinde în alcătuirea U n iversului a rmonie-unitar.

14 D u p ă c u m se poate c o nstata d i n fra g m e nt ele heraclitiene , echivala rea focului c u o divinitate este ma i degrabă de natură simbolică . Şi la pythagoreii anonimi. fo c u l c e ntra l d i n m ij l o c u l U n iv e rs u l u i poate fi d e n u mit meton imie Zeus, întrucât această d ivinitate este " veghea " sau păzitorul cerului. La Hippasos, divizarea focului tine mai mult de necesitatea de a se proclama suprema domnie a elementului care începe şi regrupează toate transformările din natură . 1 5 Sufletul este de natură " ignee " (gr. 1tuproDll<;) , întrucât

este un " suflu " desprins din ete rul pur, care a limentează el însuşi arderea corpurilor cereşti (aşa cum sufletul întretine mişcarea şi arderea vietii) .

1 6 Altă confuzi e , datorată desigur insuficientei atestă ri a numelui în mărturiile preluate de a utori latin i.


1 7 H ippon era efectiv numele unui filosof din şcoala pytha gorismului mediu (v. DK, cap. 38 şi notele de acolo) . Întregul context ne dovedeşte însă că ne aflăm în fata unei întelegeri g reşite a numelui. Ideile provin dintr-o mărturie suspectă despre H ippasos, privit probabil ca o autoritate initiatică . 18

În editia Diels-Kranz se consideră pe bună dreptate că un asemenea c itat p o artă a m p renta proze l itismului neopytagoreic, formula rea fiind prea incompletă , în ciuda ca litătilor ei poetic e . Totul pare a fi o falsificare . Poate că esentialul d i n această laudă stra nie a nemuririi sufletu lui p ă strează d e l a H i p p a sos n u m a i o b s e rvati i l e d e s p re mişcarea veşnică de care acest focar al vietii nu este lipsit, o r i c a r e ar fi s o a rt a t ru p u l u i . N e - a m p utea g â n d i l a o reintegra re a focului centra l sau a celui etheri c , de unde primul păstrător a l id � ntitătii noastre vita le s-a r fi desprins, pentru a face să se mişte corp u l . întruchipa rea persoane i .

19 Termenul grecesc a1tA&<;, înteles de unii ca " simplu "

(itaI. semplicemente) mai înseamnă şi ..în mod absolut " , plenar - în cazul determinării sufletului prin calităti numerice, aşa cum se făcea în doctrina pythagorică -. Hippasos ar fi avut destulă perseverentă (şi fantezie speculativă) pentru a propune o definitie care, aşa cum se precizează în tratatul aristotelic Despre suflet, de unde provine fragmentul nostru - caută să regăsească esenta sufletului în esenta matematică . -

20 Mai exact: "se mişcă singur " a\)'wK1vrrwv, sufletul fi ind o e ntitate c a re c u prinde în sine p r i n c i p i u l mişcării (nemuritoare ca şi slujitoarele " automate " , concepute de Homer, acolo unde vorbeşte de statuile-robot care-I ajută -

214


pe Hepha istos În cântul XVI I I al lliode/) , a re În plus fată de proprietătile nepie ritoa re acest atribut suprem. Xenocrates din Chalcedon, care-I concepuse astfel, figurează printre filosofii academici, adepti directi ai marelui Platon, desfăşurându-şi activitatea în secoluI IV Î.e.n. (cf. Diog. LaM. IV, II). 21

Moderatus din Gades, neopythagoric din ultima parte a se c o l u l u i I Î. e . n " a ut o r d e e s e u r i a s u p ra d o ct r i n e i (flu8ayoptKat crX0Â.at) . BineÎnteles, nu face decât s ă reia o conceptie mai ve che. Denumirea logoi Însea mnă şi aici ra porturi " proportional-armonice " . Eve ntua l , În perioada tard ivă În care trăia Moderatus a r fi fost cea mai a bstra ctă dimensiune din vechea reprezenta re demnă de a mai fi luată În considera re . 22 Definitia din tratatul Despre sufle t este reluată de acelaşi autor În comenta riul său la N icomedes. 23

Pare să fie u n citat autentic dintr-o definitie d ată de H ippasos mai ales Întrucât revine În formularea (uşor diferită) din comentariul lui Syria n us (reprodus i nte gral numai de Timpa naro Cardini) . Sufletul devine, În partea sa intelectivă , un instrument d isc riminativ ( orgonon kritikon) , prin care de fapt se vădeşte forta de judecată a zeului kosmourgos (deci În fond un " demiurg a l armoniei cosmice " - reprezentare influentată de neoplatonism şi preluată metaforic , iar apoi chiar " 6 1a lettre " , de meditatia creştină . Syrionus atribuie Întregirea predicativă " paradeigma k o s m o p o i i a s " numărului, fără să mai vorbească de suflet. Termenul de kosmopoieză autentifică de asemenea relatia cu vechiul pythagorism. Oare va fi fost (J l c i În traditia unui text al doctrinei lui H ip pasos un subtext precis a rticulat despre suflet , re prezentat concret, ca o

215


e ntitate desăvârşită , printr- u n u l d i n n u merele armonice importante pentru sectă şi de aceea - pe baza unui rationament antropomorfizant - devenit paradigma kosmopoiezei, deci a unei divinităti-demiurg? Ne vine greu să propunem un răspuns categoric. Ipoteza rămâne foarte probabilă. Mai trebuie corelată şi de Împrejurarea că definitia este atribuită unui context acusmatic al Învătăturii dezvoltate de " secta " filosofului dizident.

24 Şi aici textul are symphonia, " consonantă " , ca În citatul

următor din Eusebios unde expresia se Întregeşte sub forma

crull<P(()Vta 'twv <p86yy(()v ( .. a cord al sunetelor " de tipul consonantei) .

25 Textul spune doar " de pe urma greutătilor" . Dar este clar că se referă la experimentul de percuţie cu ciocane de greutate variabilă , " inventie " pythagoreică mentionată şi de Boethius (lnstitutio musica V, 1 0, 1 1 ) . Ciocanele din acelaşi material, confectionate În dimensiuni diferit e, pentru a se obtine Însă greutăti riguros proporţionale, produceau sunetele diferitelor intervale prin lovirea În cond1ii identice. 26 Propriu-zis: raporturile numerice Între vibratii. După cum specifică Timpanaro Cardini, descoprirea raporturilor dintre frecventa vibratiilor şi Înă�imea sunetului aparţine unei epoci ulterioare (Theon În alt pasaj o atribuie lui A r c h y t a s şi Eudoxos - cf. DK, 47 A. 1 9 şi B 1 ) . lntu1ia unei dependente Între frecventa (" rapiditatea " ) vibratiilor şi Înăltimea sunetelor putea fi totuşi constatată Încă din vremea primelor experimente. 27 Vasele - şi În general obiectele concave - au fost utilizate Încă din cele mai vechi timpuri ca rezonatoare. 28 L a s o s din Hermione, poet şi muzician celebru de la Începutul secolului V Î. e . n . 216


29 În ciuda unor anacronisme care au pricinuit uneori condamnarea veracit ătii acestei mărturii, În ansamblul ei se atestă clar experimentul de măsurare a frecventei vibratiilor pentru stabilirea intervale lor dintre sunetele suprapuse care ne dau acordurile gamei: c o n s o n a n t e l e - cu raportul exact, plăcut, euforizant, dintre sunetul fundamental şi armonicele sale. După cuvântul symphoniai(consonante) intervine În textul nostru o lacună.

30 În felul acesta vasele erau umplute omogen, pentru restrângerea efectelor de rezonantă în functie de parametrii stabil�i cu precizie.

3 1 Prima dată se obtinea deci acordul dia-pason (bUl mro&v) , o c t a v a sunetului fundamental. Urmează aşa-numitul acord dia tessaron (bul 'tEQ'crOprov) c v a r t a , În sfârşit acordul dia pente (btU n€V'tc) sau c v i n t a . Denumirile noastre din latineşte calchiază pe cele greceşti, introduse de pythagorei şi de şcoala lui Lasos. Cadru �

Cadru -

� . :: ���L(�J:E&I��) _2LJl1I§ijmgJ_j@jjii�.J.I.Jz' Suport de lemn

Sus: Monocordul Jos: C - cadru mobil: A B coard a supusă vibratiei - În pozitia (C l ) , la i din coard ă , vibrează AC l octava fundamentală - În p ozitia ( C 2 ) , la � d i n c o a rd ă , v i b reaz ă AC2 cvinta sunetului fundamental =

=


32 Raportul multiplu şi superparticularitas sau epimorios

(E1tl1l6ptOC;) poate fi exprimat astfel :

p;

1,

arătând u-se cum

se ra portează o mărime superioară uneia mai mici. 3 3 Fată de seria obtinută dacă a ugmentăm multiplii unitătii (2 , 3 , 4 etc .) , căpătăm una corespunzătoa re prin

diminuarea valorilor inversate :

2 4 5

1 1 1 etc . De unde seria 2 3 4

- ' -' -

epimorică 3' 3 ' 4 obtinută atunci când adăugăm unitătii

1

3

1 4

1 5

seria va lorilor inversate : 1+ '2 = '2' 1+3 =3 ' 1+4= 4 etc . Potrivit

lui Boethius, ordinea consonantelor stabilite de Eubulides şi Hippasos era întemeiată pe corespondenta celor două serii. Plecând de la unitate , numărul 2 luat ca multiplu dădea raportul de octavă (2; 1 ) . iar ca divizor al unui raport epimoric dădea consonanta diapente (3; 2) ş,a.m,d, (M. Timpanaro Cardini). în alte paragrafe ale lucrării lui Boethius (Inst. mus. II, 1 8 şi 20) se definea în fe l u l u rmător rationamentul' de ansamblu a l pythagoricilor: " Fie seria numerelor 1 , 2, 3, 4 . Comparând p e 2 unitătii. căpătăm octava: gradul maxim de consona ntă . Comparând pe 3 unitătii. obtinem acordul diapason şi diapente. Raportarea lui 4 1a 1 ne dă dubla octavă, 3 1a 2 ne dă diapente, iar 4 la 3 diatessaron':

34 în legătură c u această " potrivire de sunete " , care ca pătă d e n u m i rea de dublă octavă, se cuvine să fa cem u rmătoa rea observatie . D u p ă octavă şi cvintă se pro­ duce interva l u l de cva rtă , c a re re prezi ntă dubla octavă fată d e sunetul f u n d a m e n ta l . Din fo r m u l a rea d e a i c i s-ar înte lege că este vorba de mai mu lte interva l e , În să , de fapt, această serie ne prezintă analitic primele tre i interva le în ordinea naturală prin c a re se obtin a rmonicele (octavă 218


- cvintă - cvartă ) , unde reunirea primelor două dă naşte re octavei şi cvinte i , re u n i rea tuturor având d rept rezultat " " dubla octavă . 35 În textul latin figurează numai denu mirile greceşti: diapente, dia tessaron , bis diapason, În ordinea propusă de H ippasos şi Eubulides (acesta din urmă pare să fie un pyth a goric ulterior, d e d a t s p e c u latii lor n u m e ri c e - vezi Pythag. fr. 8 , mărturia din Theolog. Arithm. p. 40) . După cele ind icate a i c i , la ceilalti pythagorei va predomina ord inea : octavă - octavă cvintă - dublă octavă - cvintă - cvartă . Oricare ar fi fost seria , se recunoştea u numai cinci interva le pentru consona nte . 3 6 Med ietătile: În realitate sunt numai două - aritmetică şi geometrică. A treia , care că pătase n u mele de " medie armonică " denumeşte ceea ce reprezintă În matematicile moderne diviziunea armonică. Pentru a rămâne la vechea terminologie : o medietate armonică este inversul mediei armon ice. Astfe l , dacă a + C 2b (media a ritmetică) , se =

va determina media armon ică prin formula

1

1

2

-+-=b' a

c

Me-

dia geometrică a unor numere date este egală cu radical din prod usul lor (a . c b 2 b ac) . Deci pentru o med ietate se iau În considerare trei nu mere , iar două d ife rente dintre e le se află În ace laşi raport ca şi două d i n aceste numere. C o m b i natiile posibile s u nt şase . T i m p a n a ro C a rd i n i dă următoare le formule pentru primele trei mentiona te În text . F i e a b c. Vom avea ca m e d i e a ritmetică a - b : b c , a : a (b : b c : c) ca medie geometrică a - b : b - c a : b (b : c) ca medie armonică a - b : b - c a : c =

=

-


37 A r c h y t a s ar fi preluat de fapt conceptul de medie armonică de la Hippasos (păstrându-i această nouă denumire, după ce înlăturase pe cea de <sub>contrarie, atribuită de pe urma faptului că era, " inversul " (sau contrariul) mediei aritmetice). 38 E u d o x o s (sec. IVî.e.n.), cel mai însemnat matematician şi astronom din şcoala lui Platon, a mai fost mentionat în legătură cu doctrinele cosmologice transmise de pythagorism. În şcoala sa completează până la şapte seria medietătilor, cu raporturi care pot fi exprimate prin următoarele formule: (a 4-a medietate) a - b : b - c : : c : a (a 5-a medietate) a - b : b - c : : c : b (a 6-a medietate) a - b : b - c : : b : a

39 Acum se

numeşte subcontrarie a patra " medietate " (vezi mai sus), întrucât este inversul mediei armonice.


KALLl PHON ŞI DEMOKEDES ' 1 . H E R O D OT. I I I 1 2 5 n O A UKpa1'lle; Of rracrlle; crull�ouAllle; aAoyr]<Jae; ErrAEE rrapa 1'OV 'Opol1'Ea cxlla ayallEvoe; ăAAOUe; 1'E rroAAOUe; 1'&v halpwv, fV OE O" Kat �1l1l0K1l0Ea 1'OV KaAAl<p&V1'Oe; Kpo1'wVlll1'llV ăvopa 11l1'paV 1'E f()V1'a Kat 1'"V 1'EXVllV acrKEOV1'a ăptcr1'a 1'&V Ka1" fWU1'av. 1 29 1'il1 OE O" erYO()1l1 1lIlEPlll EXOV1'l oi [ Dareios 1 <pAaupWe; ola O" rrapaKoucrae; 1'le; rrp()1'EpOV EU fV Lap01crt 1'OU Kpo1'wvl 111'EW � 1l1l0K1l0COe; 1'"V 1'EXVllV fcraYYEAAEl 1'& �apEiw1' o OE ăYElv 1l1V 1'"V 1'aXlcr1'llV rrap' EW'l)1'OV fKEAE'l)()E. 1'OV OE ffic; f�EUPOV fV 1'Olm 'Opol1'EW aVOparrooOlm OKOU O" arrllllEAllllEvov rrapilYov fe; IlEcroV. . . 1 30 IlE1'a OE we; oi frrE1'pE\jfE 'EAAllvlKoîm 11lllam XpEWIlEvoe; Kat llma IlE1'a 1'a lcrxupa rrpocraywv urrvou 1'E 1l1V AayxaVElv frrolEl Kat fV xpavw1 OA1YWl uY1Ea 1l1V f()V1'a arrEoE�E ouoalla ETI fArr1Sov1'a ap1'lrrouv EcrEcr9at. &opEÎ1'at 01l 1l1V IlE1'a 1'aU1'a o �apEloe; rrEOEwv XPUcrEwv OUO SEuYEm' o OE 1l1V ErrdpE1'o, El oi Ol1tAllcrlOV 1'0 KaKov frrl1'llOEe; VEIlEl, 6TI 111v uY1Ea frrolllcrE. Die Gema hlinnen des Dareios beschenkten ihn darauf dessen Geheiss so reichlich, we; 1'OUe; arrorrlrr1'OVTae; arro 1'&v <plUAEWV cr1'a1'Ttpae; frt()IlEVOe; o OlKE1'lle;, 1'0)1 oDvolla llv LKl1'WV [Quelle Herodots?l, aVEAEYE1'O Kat oi XPTtlla rrOAA()V 1'1 xpucrou ' Traducerea aparţine lui M. Nasta (cf. 1 . Ban u , " F i l osofia greacă

p â n ă la Platon " , vol . ! , partea a 2-a , Ed. şt . şi e nc . , Bu c u reşt i , 1 979)

22 1


<JUVEAExBrt. 1 3 1 6 oc �. omo; ro&: EK Kp&rwvcx; amy�vcx; nOÂUKp(X1:n Wj.!iÂrpt. ITa'q)l <JUVE1XE'tO EV 'tflt l<pJ1rovt �v Xa.AE7t&t. 'tomov E�l'te OUK rouva'to �tv, arroÂt1rWv OtXE'tO 8; At)'tvav. Ka'to:cr� oc 8; 'tau-n,v rrpffi1mt E'tet �'to 'taU:; eMÂOU; 11lTPOU;, OOKEUl); � EmV Kal EXWV oUOCv 't&v ooa �l 'TllV 1EXV1lV ron EpyaATtta. Kal �tV &u1tpwt E'tet 'taAaVIDU Al)'tvfttat &�ocri.1ll �t<J8aGvtat, 'q)l'tWt oc E'tet 'ABrtvaîOl EKa'tov �vEwV, 'te'tap-rWt oc E'tet nOÂuKpCX'tl); &u&v 'taAaV'tWv. omw �v amKE'to 8; 'TllV U4-tOV Kal am) wUwu w6 a� oUK TlKtcrm Kpo'twvtfyrat i:ryrpol EU80�T)<Jav. EyEVE'tO yap wv 'tomo &te 7tp&t0l �v Kpo'tWVtil'tCXt 11l'tpol EAEYOV'tO ava 't1)v tÂÂUOO El vat, &'6u:pot & K Dp1lvaîOl. Heilung der Atossa (BrustgeschwOr; vgl. Timaios unten n. 2a S. 1 1 2, 9) . Flucht nach Torent und Kroton 1 33 ff. 1 37 'tOCJov&: �vtOt EVEu:i.Aa't6 <J<pt [den persischen Begleitern] �. avayo�EvOlm, KEAEUwV d�îv mpEcxc; �apEl(j)t, on

&pjlOO"Cat 'TllV Mi.AwVCX; 9uya1Epa �. yuvaîKa' 'tou yap &" rraAatcr1Ew Mi.AwVCX; [s.c. 1 4, 1 2. 1 3. 1 51 �v o'lSvqlCX rroÂAOV rrap&.. �t. Ka'ta & 'tomo �Ol OOKEî �fuat 'tOv yciJ.tov 'tomov 'teAEcrac; xp�(X'ta �YaAa ��0K1))1l;, 'lva epavf\t rrpCx; �apE10U EmV Kal EV 'tf\t EwU'tOU oo�o;. Demokedes in der Reihe der Pythagoreer, sein Tod durch Theages in Plataiai (Demos in Kroton?) nach Apollonios IAMBL. V. P. 257 . 26 1 (s. ob . I 1 08, 34 ff.) . Die Familie scheint weiter geblOht zu haben. Vgl. lnschr. aus Abydos MOWElov K. /3$Â. II 2. 3 ( 1 878) L. 13 ��0K1))ry;

BAOOWVCX; Kpo'tWvla'tl);.

1 . H E RODOT I I I . 1 25 Polycrates , fără să mai tină sea m a d e vre u n sfat. se d use pe m a re la Oroites, luând c u sine totod ată şi o mu lti me de însotitori, între care se afla şi Demokedes, fiul lui Calliphon , un medic, 222


bărbat priceput, care îşi exercita meseria mai bine decât toti ceila�i din vremea lui « . . . » ( 1 29) . Iar după câtva timp se Întâmplă ca regele Darius, gonind la vânătoare, să-şi sucească picioru l când a sărit de pe cal. Şi-a scrântit chiar atât de tare glezna, că osul ieşise din articulatiile lui. Socotind, aşadar, că are În primul rând la Îndemână egipteni, dintre aceia care treceau drept cunoscători de frunte În ale medicinei, se folosi mai Întâi d e p r i ceperea l o r. D a r a c eştia se a p u caseră să-i smucească piciorul şi tratându-I astfel, cu violentă, �au făcut mai mult rău. Vreme de şapte zile şi de şapte nopti se chinui atunci Darius, covârşit de acele dureri; iarÎn a opta zi, cum o ducea foarte rău, cineva (din preajma lui) care auzise m a i de m u lt vorb i n d u -se la Sardes despre a rta l u i Demokedes d i n Crotona , i-a dat d e ştire regelui. Darius porunci să fie adus cât mai degrabă Înaintea sa . ÎI găsiră atunci printre sclavii lui Oroites şi, aşa cum se afla , cu totul neîngrij it, a fost adus la curte În fata regelui, târându-şi lanturile cu obezile prinse de picioare, acoperit de zdrente ( 1 30) Înfătişându-se Înaintea tuturor, Darius l-a Întrebat dacă ştia meşteşugul vindecării. Nu-i răspunde însă grecul, de teamă ca nu cumva, dându-se pe sine În vileag, să nu mai fie lăsat deloc să se Întoarcă În Elada . S-a vădit cu toate acestea pentru Darius că omul se prefăcea cu meşteşug, deşi cunoştea «medicina» , şi a poruncit celor care TI aduseseră să mai pună lângă el bice şi tăruşi pentru cazne. Atunci grecul dădu adevărul În vileag, spunând că nu ştie cu de-amănuntuL dar că se pricepe Întrucâtva la vindecări, fiindcă mai Înainte avusese de-a fa ce cu un m e d i c . Drept c a re D a r i u s i se În c re d i ntă şi Demokedes l-a tratat cu leacurile greceşti: după remedii ..

.

223


puternice, i-a administrat remedii liniştitoare l-a făcut să­ şi redobândească somnul şi În putină vreme 11 asigură că i-a revenit să nătatea , deşi regele nu mai spera să mai fie vreodată cu piciorul zdravă n . De aceea Darius l-a răsplătit dăruindu-i două perechi de obezi de aur. Drept care l-a Întrebat Demokedes dacă Îna d ins 11 răsplăteşte cu u n rău Îndoit de mare , fiindcă 11 fă cuse sănătos. PIăcându-i acest cuvânt lui Darius, l-a trimis de acolo, să meargă la sotiile sa l e . Şi ducându-I acolo eunucii (împărăteşti) , le-au spus femeilor că acesta este omul care salvase viata regelui. (Medicul este răsplătit cu talgere pline cu aur, În ca ntităti atât d e mari că p â n ă şi sluga sa , Sk iton , adunând staterii ce se risipeau pe pământ, a strâns o avere În urma stăpânului său .) ( 1 3 1 ) Demokedes, venit de la Crotona , a făcut c u n oştintă c u Polycrates În fe l u l u r m ăto r : tră ise la Crotona cu tată l să u , om aspru şi sever. Fiindcă nu a putut să-I mai rabde, părăsindu-1, s-a dus la Egina. După ce se stabili acolo, Încă din primul an Întrecu pe toti ceilalti medici, deşi nu avea cu sine nici un fel de unealtă , lipsindu-i toate cele trebuincioase pentru a rta medicală . În a l doilea an totuşi, eginetii 11 iau cu simbrie , să le fie medicul de obşte, pentru un talant; În al treilea an îl cheamă atenienii, cu simbria de o sută de mine, iar În al patrulea Polycrates, plătindu-1 cu doi talanti. Astfel deci ajunsese la Samos, şi de la bărbatul acesta li s-a dus vestea cu deosebire medicilor din Crotona. Căci pe atunci, la vremea când se petreceau Întâmplările cu Demokedes, se spunea că medicii crotoniati erau cei dintâi de prin Elada , iar În al doilea rând veneau cei din Cyrene « . . » . .

224


(Se m a i i st o r i s e şt e m a i d e p a rte c u m a fost vindecată sotia lui Darius, Atossa , episod urmat, în ca pitolele 1 33 şi urm . , de relatarea fugii medicului în Tarent, apoi înapoi în Crotona , propria sa patrie . ) ( 1 3 7 ) I a r c â n d aj u n s e ră la l a rg « p e rş i i c a re fusese ră trimişi să-I a d ucă înapoi» , le-a dat însărci­ narea să-I spună lui Da rius că e l se însu rase cu fata lui M ilon; căci se bucura de mu ltă pretu ire la rege numele lu ptăto ru l u i a cesta , M i lon . Şi, după cum c red e u , Demokedes toc mai înadins grăbise nunta , c heltuind pe deasupra o multime de ban i , doar ca să-i a rate lui Darius că şi la el acasă era un om foa rte vestit. 2 . SUID. �TlI.lOKit81lC; KUAAt<pWVto<; u:p€ro<; EV KvîOOlt YEVO�EVOU 'AO'KAll1tWU, Kpo'tmvtâ:tllC; iu'tpOC;, 6C; EV AiYlvllt i<X'tPEUO'E 'tE KUt EYll�E, KUt nOAUKpU'tllV 'tOV LU�OU 't'opaVVOV iU'tPEUO'EV E1tt XPuO'lOU 'tUAUV'totC; 8'60, KUt \mo �apdou 'tou nEpcrOU �E'tE1tE�q>ell KUt O'UVtyEVE'tO U1)'tWt 'XpOvov lKuv6v' Eypa\jlEV iU'tptKOV �t�Alov. 2. SUDA Demokedes, fiul lui Calliphon , preot al lui Asklepios la Cnidos. A fost medic la Eglna , practicând acolo arta medicală, unde s-a şi căsătorit. Apoi a fost medicul tiranului Polycrates , pentru o simbrie de doi ta lanti. şi chemat fiind de către Darius, regele perşilor, a stat c u e l , « p e ntru în grijiri» , o vre m e d e st u l d e îndelungată . A scris o c a rte d e m e d i c i n ă . 2c . H I M E R . cod . Neapol. (Schenkl Herm. 46, 1 9 1 1 , 426) q>aO't 8E KUt �1l�OKE81l v EKELVOV 'tov Kpo'tm­

vtu'tllV, 'tov 1tpOO'tov iU'tptK1)v 'EAAOOa na.pa �p/3<lpouc; 225


KOJllaavta, Jl€'tu LOOOa Kal M1Î&n� 1tapa I1u9ay6pav <pOt't1Îaav'ta 1tÂ-Eov 'tOV oÂ-�ov ifl� EKt1. vou aO(pla� il 'tu �aiÂ-€ta SauJluaat xp1ÎJla'ta. " 2 c . H I MER. cod Neapol. (Schenkl, " Hermes , L16, 1 9 1 1 , p. 426) . Se spune că şi vestitul Demokedes din Crotona , care adusese cel d intâi la barbari medicina greacă , umblând la şcoala lui Pythagoras, după ce fusese la Susa şi pe la mezi, intrând în cercul discipolilor lui Pythagoras, mai mult admiră bogătia întelepciunii aceluia decât averile regelui. 3. STOB. Fior. 1 1 6, 45 M. �llJloK1Î80�. aUl;avoJlEvoU 'tou aWJla'tO:; auvaUl;oV'tat <Iml ai> <ppE�, YTtP<iaKoV'tO:; of. aUYYllpuaKouO't Kal d� 'tu 1tP1ÎYJlCX1:a 1tuv'ta aJlJ3Â-uvoV'tat aus Herod. I I I 1 34 otOaXS€îaa imo 'tou �llJloKiJ&o:; f) "A'tooaa 1tpOOE<ptp€. EV 'tflt Koi'tTlt �apd(Ot ')Jyyov 'totDV& ... 'vUv yap ăv 'tt Kal a1toOC�ato EpyOV, E� vEO:; d� f)Â.tKlllV. aUl;oJlEvrot yap 'tGn aWJla'tt . . . 1tuV'ta a'taJl�Â-uvoV'tat'. Vgl. Lucret. 111 445 Diels. .

3. STOB .. FIor. IV, 50, 80. 8 1 (Hense) . «Doctrina lui» Demokedes. Odată cu creşterea trupului. dimpreună sporesc şi facultăVle mintale, iar pe măsură ce îmbătrâneşte un trup omenesc, odată cu el îmbătrâneşte mintea şi se tocesc facultătile pentru orice lucrare. (Din H ERODOT I I I , 1 34) Învătată de Demokedes, Atossa , în timp ce se afla în pat lângă Darius, rosti cam astfel de cuvinte : " . . . Să te arăti acum vrednic printr-un lucru de ispravă , cât mai eşti încă la vârsta tineretelor; fi indcă 'mai târziu , odată cu c reşterea trupului. . . se tocesc facultătile « mintale» . ef. Lucretius I I I , 445. 226


PARM(EN)ISKOS

1 . IAMBL. v. P. 267 MetOOIDvtî\Ol Bpovtîm;, napjllc51m:; [so die Hs.], '(�(mxOOc; , Mmv !C'tA. Vgl. 58 A. 1 . IAMBL. , v. P. 267 (Catalogul pythagoreilor) Din Metapont: Brontinos, Parmeniskos, Orestadas, Leon etc. (cf. DK 58 A) 2. DIOG. IX 20 oo!CEî &. [Xenophanes, s . . I 1 1 4, 1 0] 1tE� 00 <*!Cat hlUoeal 00> 'tOOv HtfuYq:Jl!COOV napJ..LEv1mcOU !Cat '�<J'tâ&ru.

2. Diog. LAERT. IX, 20. Se pare că Xenofan (vezi DK 2 1 A) a r f i fost vândut <<şi apoi răscumpăratl» d e pythagoricii Parmeniskos şi Orestadas. 3. ATH E N . XIV 6 1 4 A napJ..lEviO'1CO<; [so die Hs.] &. 6 ME'ta1tOvtîm;, ro; <pllffiV L1ÎJ..lO:; EV E �l1Âu.Wo:; [fr. 8 FHG IV 493], !Cat YEVEl !Cat 1tAoVtwt 1tpO)'tE1xoV d� Tpoqxoviou !Ca't� !Cat aVEA800v oU!C E'tl YEAaV ED\>va'to. !Cat Tl> Oj..lEVWl 1tfPt 'toVtou it n� EqrrJ ' XPl1<J'tux1;

ElPl11 J..l' OJ-upt yfNmo:;, �lÂ1XE, J..lElÂ1XlolO· OOx:nol am J..llmP ol�m' -nlV ff;oxa 'tîE.

EA�(J)V D' <Xv E1ta� E� -nlV 1ta1pWa yEÂiro'El V, &� <oi> OUDEV �v 1tAEOV, oi6J..lE VO� E�ll1ta't'f\aem EpxE'tal 1tO'tE ·Traducerea aparţine l u i M. Nasta (cf. 1 . Ban u , " F ilosofia greacă " până la Platon , vaL ! . partea a 2-0 , Ed. şt. şi enc" Bucureşti , 1 979)

227


!Cu'ta WxllV E� LlfjAoV' !Cut rravra 'ta !Cum TItV vfpov 9aUJl<Xs<oV llÂ.eEv !Cut Ei� 'to All'twtOv, VOJlts<ov 'til� 'ArrhUrovo; JlTJ'tPO; ăAayJ.!<i TI �tV M,t6'N:ryoV' tooJV 8' umo �uÂ.Ov OV ăfl�v �� Eyf)uroEv. !CUt mv 'tou eEOU XPllO'JlOV O'UJl�uÂ.rov !Cut 'til� app<OO''ttU� a1tuÂ.AaYEt� JlEYuÂ.roan TItV eEOV EnJlllO'Ev. Inventar des Artemistempels zu Delos IG XI 2, 1 6 1 B 1 7 p. 49 vgl. p. 54 !Cpa't1)p �, ov avEs"KE napfltaKo;, OÂ.K1)v rxxxM xrT . 3. ATHEN. XIV, 6 1 4 A. Parmeniskos din Metapont, după cum povesteşte Semos2 în a cincea carte a Deliadelorsale (FHG 396 F 1 0) , un cetătean de frunte, prin naştere şi prin avere, după ce coborâse în peştera lui Trofonios3 şi apoi venise înapoi de acolo, nu mai era în stare să râdă. Iar Pythia , consultată de el «pentru acest beteşug», se rosti astfel: Mă-ntrebi de râsul cel dulce , tu văduvrr de orice dulceată; Maica ti-! va dărui, acasă: mai presus de toate s-o cinsteşti. Întorcându-se la el în patrie, cu nădejdea să mai râdă cândva , deoarece nu se întâmplă după cum aştepta, crezu că fusese amăgit. Dar într-o bună zi, nimerindu-se la Delos - dintr-un noroc anume . . . -şi admirând toate cele af1ătoare din ostrov, intră şi în templul Latone�, socotind să vadă vreo statuie închinată maicii lui Apolion, vrednică de laudă. Dar cum zărise numai o bucată de lemn informă, izbucni pe neaşteptate într-un hohot de râs. Întelese atunci prevestirea zeului şi dezbărându-se astfel de boala sa , închină rituri mă rete de cinstire ze ite i . 228


I NVENTA R U L te mplu lui zeite i Arte mis la Delos (I . G . XI , 2 , 1 6 1 B 1 7 , p . 49) . U n krater d e a rgint5 , d a r votiv În c hinat d e Parme­ n iskos În gre utate de 9572 d ra h m e .

NOTE I

Textul a fost resta b i l it a i c i c o njectura l . D u p ă K . von Fritz trebuie să citim " a p ri m it onorurile fu n e b re de la . . . " .

2 Istoric erudit care a sc ris o c ro n i c ă a Delos- u l u i s u b fo r m a d e s c r i e r i i c u l t u r a l - g e o g r a f i c e d e t i p u l u n e i periegeze a vestitei insule unde s-a celebrat c e l mai vechi c u lt a l l u i Apollo . 3 Trofo nios e ra un c e l e b ru prezicător c a re îşi avea c u lt u l o ra c u l a r într-o c a v e rn ă , s i m b o l iz â n d l u m e a de d i n c o l o înt r- u n rit a r h a i c hto n i a n ( c e l e brat în Beoti a , l â n g ă Leba deia) .

4 Te m p l u f o a rt e c u n o s c u t d i n D e l o s . A c o l o e ra venerată Let6 (lat. Lato n a , m a m a l u i Apolion , locaşul p u rt â n d u - i numele: Le f6on) . 5 Acest vas de a rgint (initial folosit pe ntru a mestecarea vinului) , krafer, ne ofe ră o atesta re epigrafică a evlaviei lui Parmeniskos (cf. " Bul l . corr. hell. " , n r. 1 4 , p. 403 , 1 7 şi urm. şi n r. 1 0 , p. 462 , 1 9) . Pe a c e astă inscriptie numele a p a re într-o varia ntă m a i s c u rtă , Parm iskos (TIaplltcrKoC; , fată d e flap/lE:VtcrKOC;) .

229


I K KOS

1 . PLATO. Protag. 3 1 6 D EYW oc 'rilv acxptcr'TIK'ijv 1iXV1'lV <Pll�l �v ElVat 1taÂauxv, 't0U; oc JlE'taXE1ptSqlE� aVri]v 't&v 1taAat&v av8p&v <pOj3ou�vous 'to E1tax8€� amfj� rrp)ax� 1tOlEla9at KUl 1rfXlKaAUrrr:taeat, 'taU; �v 1t01T]ffiv olov "OJlrpav 'lE Kal Haîo8ov Kal Ll�ffivilir]V, 'taU; oc au 'lEAE'tUs 'lE Kal �ffitOl� 't0U; a�<pl 'lE '0rxPffi Kal Moooalov, Evî� oc 'TI� Tîto9rjflat Kal y�vaanK'ijv olov 'lKKO:; 'lE 6 Tapavtilivo:; Kal 6 vUV E'TI rov oU&v&; ii't'tffiV acxpt<Yt1l<; HpOOtKO:; 6 LllAU�tav6;. 1 . PLATON, Protagoras 3 1 6 D. Eu - În ceea ce mă priveşte - sustin că arta soflSticii e străveche; dar oamenii aceia din vechime care o mânuiau o ascunseră Îndărătul unei aparente izvodite anume, temându-se de latura ei ticăloasă. Şi unii au Învăluit-o În straiele poeziei, cum se vede la Homer, Hesiod şi Simonide, a�ii În rituri şi oracole, ca la Orfeu, la Musaios şi la urmaşii lor. Iar a�ii, după cum am aflat eu, ar fi dat meşteşugului acesta forma gimnasticii, cum a făcut Ikkos din Tarent şi cel care în zilele noastre nu este mai prejos decât nimeni, Herodicosl din Selymbria. 2 de legg. VI II 839. 840 ap' OUV oUK 10J..lEv 'tov TapaV'tlvov 'flKKOV aKofjt om tOv 'OA�maaî 'lE ay&va Kal 'tOU� aAAOU�, m� oux <ptAOVtKlav Kal 'tEXVllV Kal 'tO �E'ta 'tOu affi<ppovE1 V avopE10V EV 'tfjt \jfUxfjt -

"Tra d u c e rea a p a rtine l u i M . Nasta (cf. 1 . Ba n u , Filosofia grea că " p â n ă la Platon " , voI. 1 , partea a 2-a , Ed . şt. şi enc . , Bu c u reşti , 1 979)

230


KEK'trU1EVO�, W� AOYO�, Ou 'tE nvo� 1tW1tO'tE YUVatKO� Tloo'tO 000' au 7tat&x; EV OA111 TIl1 TIl<; � <XKJlll1 ; PAUS. VI 1 0, 5 "I. DE 6 N1KoAa"lDa Tapav'tlvo� 'tov 'tE 'OAUJl1tlKOV (HE(j)avov EaXEV E1tl 1tEV'tu8Affi1 Kal ua'tEpov YUJl vaa'tTt� ăp1a't0� AEYE'tat 'tmv E(j)' au'tou YEVEcr9al. STEPH . Byz. S .v. Tapa� . "1 . 6 'tapav'tlvo� ia't� E1tl 'tll� o� [?1 OA UJl1tlUDO� ' JlEJl V11'tat 'tO\)'tOU Kat nAU'tffiV EV npo'tayopat. EUSTATH . z. H o rn. p. 6 1 0, 28 ( a us Steph. und d. Par6miencorpus) T 01tEP Ean KUPlOV ovoJla aO(j)ou ia'tpou 'Pr1Y1 vou Eţ, ou 1tapOlJlla ''to DEÎ1tVOV "IKKOU' D1a 'to Eu'tEAE� 'tll� EKElvou �ffill�. Z. Dionys . Per. 376 DeEV "1. Tiv 6 Tapav'tlvo� ia'tpo�, o� E1tl �lou EU'tEAElat Ei� 1tapOlJllav KE1'tat 'tTtV 'AEyoucrav ' "IKKOU DEÎ1tVOV' E1tl 'tmv a1tEpl't'tffi� DH1tVOUV'tffiV. 2. - Legi VI I I , 839 - 840. Oare n u şti m noi prea bine, d i n c â te am a uz i t , c ă I k kos din Ta r e n t În t i m p u l Întrecerilor olimpice ş i la celela lte jocuri atletice , fi ind e l p l i n de râvnă p e ntru victorii ş i p e ntru a rta sa , d o b â n d i n d p e d e a s u p ra şi c u m i n te n ia o d ată c u bărbăti a , să dite În sufletu l să u , n u s e atingea d e nici o femeie şi de nici u n bărbat, În tot răstim p u l exercitiilor ( d e a n t re n a m e n t) ? PA U S . V I , 1 0 , 5 I k k o s , f i u l l u i N i ko l a i d e s , d i n Ta rent , obtin u coroa na o l i m p ică la pentatlon şi, u lterior, deveni cel m a i bun gimnast al vre m i i sa le . STE P H . BYZ. (s . v . Ta ras) I kkos d i n Ta rent, medicul, a trăit cam În vremea olimpiadei a 77-02; de el aminteşte şi Platon În Profagoras. EUSTATH . , ad Hom. p. 61 0, 28. Ikkos este un nume propriu al unui medic Întelept din Rhegion , de unde vine rostirea " un prânz al lui Ikkos " , care a rămas de pe urma sObrietătiP felului să u de tra i . 23 1


- ad Dionys, Per. 376 ( Geogr. Graeci min. l I , p . 285) De acolo era I kkos, acel medic din Torent, core , d i n ca uza fe l u l u i s ă u sobru de tra i , a ră mas În acel prove rb core g lăsu ieşte despre " u n prânz a l lui I k kos " referind u-se la cei core prânzesc fără nici u n fel d e prisosu ri. N OTE

1 În mai multe izvoa re I kkos este amintit Împreună c u Herodicos. Astfel , Lucian , Cum trebuie scrisă istoria 35 şi În Aei " Var. hist. XI , 3 . Era renumit ca inventator al unei forme de masaj medica l , numit iatra1vptica (cf. Phis" Nat. hist. 29. Aristotel Rhe t. A 5, 1 36 1 b 5) . Ar fi stabilit o relatie simetrică Între lucrul pe care îl Îndeplineşte corpul omenesc şi hrana pe care o primeşte (Timpanaro Cardini) . Doctrina unor astfel d e p i o n ieri a i g i m n a sti c i i s p o rtive şi m e d i c a l e ( I k kos şi Herodicos) se inspira din teoriile alkmeonic e . Li s-a reproşat ulterior fa ptul că i m p u n e a u bolnavilor c u re de sl ăb ire exagerate .

2 Se pare că data din manuscrise trebuie corectată : olimpiada a 76-a (nu a 7 7-a) , care Începe În 476 Î.e . n . 3 Este vorba de simplicitatea programatică, de factură pythagoreică , pe care medicul nostru o impune În primul rând dietei.

232


PARON

*

ARIST. Phys . D 1 3 . 222b 1 7 oi flEV crO<pOO'tCftQV E'AEyOV [crX. 'tov Xpovov], 6 DE nu8ayopElo<; naprov afla8Ecr'ta'tov, on Kal E1tl'Aav8avov'tat EV 'tou'tun, 'AEYOlV op8on:pov. SIMPL. z. d . St . 754, 9 oU'to<; DE EOlKEV dvat, ou Kal EUDrulO<; [fr. 62 Sp.] aVOlVUflOl<; EflVTtcr81l ÂEyOlV EV 'O'AUfl1tlal LlflOlvlOOU 'tov XP6vov E1talVOUV'tO<; w<; cro<pffi'ta'tov, El1tEP EV aU'tO)l ai fla8TtcrEl<; yivov'tat Kal ai avaflvTtcrEl<;, 1tapov'ta nva 'tWV El1tE1V ''tl DE, ro LlflOlVlDll, OUK E1tl'Aav8avoflE8a flEV'tOl EV 'tWl Xp6VOll; ARISTOTEL, Fizica (IV) , 1 3. 222 b 1 7 . (Orice schimbare prin firea lucrurilor înseamnă desfiintare: cu timpul se generează totul şi se distruge) . Unii au numit timpul " cel mai întelept " (element) , dar pythagoreul Paron, gândind mai corect, ÎI zicea " cel foorte neînvăţat" , fiindcă în desfăşurarea luP oamenii uită. SIMPL. (comentariu la acest loc, 754,9) Acesta pare să fie cel amintit de Eudemos, fără să-i dea numele atunci când ne povesteşte cum se apucase , la Olympia , Simonide să laude timpul, ca fiind " cel mai întelept, întrucât învătăturile şi aducerile aminte se ivesc la timp " , iar unul dintre cei care gândeau cu întelepciune a exclamat: " Dar, Simonide, nu dăm, noi u itării « toate» la fel , în timp? " "Traducerea aparţine l u i M. Nasta (cf. 1 . Ban u , " F ilosofia greacă

până la Platon " , voI . 1. pa rtea a 2-a , Ed. şt . şi e n c . , Bucureşti , 1 979)

?33


NOTĂ

I Grecul exprimă ideea lapidar: " în timp " . Constructia cu dativul ne arată că este vorba de localizarea în " cuprinsul " sau în " " desfăşurarea timpului (un continut imanent categoriei obiective, interior" în raport cu mişcarea timpul�i-sferă din conceptia " pythagoreică) .


MEN ESTOR

*

1 . IAMBL. V. P. 267 p. 1 90, 1 1 N (58 A) Luj3apî'tat ME'tcorro<;, "Irrrr<xO'o<;, np6�EVO<;, EuCxvcop, AECxV<X�, MEvEO''tcop K'tÂ..

1 . IAMBL. , v. p 267, p. 1 90 , 1 1 N . (58 A) Syba ritii Metopos, H ippasos, Proxenos, Euanor, Leneax, Menestor etc l "

2. THEOPR. H . pl. I 2, 3 'to j.lEV ouv uyp6v qxxVEpOv, â 8" K<XAoOO1 nVE<; arrA&<; EV ărr<xmv 0 rr 6 v , We}1[Ep K<Xl M., oi oc EV 'toî<; ăÂ.Â.Ol<; j.lEV avcovUj.lW<;, EV oc nmv 0rrov K<Xl EV ăAAOl<; OOKpOOv. 2. TEOFRAST, H. pl. 1 , 2, 3 . Umedul, aşadar, este evi­ dent; unii îl numesc în toate ocaziile, simplu. sevă, cum o b i ş n u i eşte M e n estor, a lt i i însă , în u n e le c a zu r i , îl semna lează fără a-I n umi; în a lte cazuri îi zic sevă, iar în altele, lacrimă. 3.

v. 9, 6 rrupeî<x oc ytVE'tat j.lEV EK rroAAmv, &ptO''t<X

-

OC, ro<; <!'l'\m M., EK K t 't 't o u ' 'tCxXtO''t<X yap K<Xl rrAEîO''tov av<xrrVEî.

3. - V. 9, 6 1asca provine din multe esente de lemn, cea mai bună însă , cum spune Menestor, provine din lemn de iederă , pentru că se aprinde repede şi tine foarte mult. -

*Traducereo a partine Feliciei Ştef ( c f . 1 . Ban u . " Filosofia greacă

până la Platon " . voI . 1. partea a 2-a . Ed. şt. şi e n c .. Bucureşti, 1979)

235


3a. v. 3 , 4 SCPfloV oE Kal Kt't'tO<; Kal oaq>vT\ Kal OACO<; E� wv 'ta 1tUpeîa Yl Ve'tat. M . DE q>T\at v Kal cr u K a fl t v o v . -

3 . a . - - V, 3 , 4. Sunt d e esentă " caldă " şi iedera şi dafinul şi. în genera l . toti arborii din care provine iasca2• Menestor zice că şi d u d u l .

4. - de c a u s . p l . I 1 7 , 3 11 flEV ouv 'tll<; cruKafll vou [naml. aU�T\at<;] ota 'tO'u'to 1tpWto<;. 00<; oE M. q>T\crlV, 11

flEV �Aacr'tT\at<; aU't1Î<; O\jfla ota 'tllv \jfuXpO'tT\'ta 'tou 't01tOU, 11 oE 1tE\jft<; 'taXeîa ota 'tllv acr8EVEtav. 4. Caus. pl. 1 . 1 7 , 3. Dezvo ltarea d u d u l u i , d i n a ceastă c a uză este timpurie . I a r d u p ă c u m spune M e nestor, creşterea lui întârzie , d i n cauza te mperaturii reci a loc u l u i . dar coacerea fructe lor este timpurie , d atorită tere n u l u i slab. 5 . - 2 1 , 5 flla flEV ouv ahla Atye'tat 'tmv SePflmv Kal \jfUxpmv " d<; 'to Kap1ttflOV avayoucra Kal ăKap1tOV, 00<; 'tmv flEV SePflmv Kap1tlflCOV OV'tCOV <'tmv oE \jfUxpmv aKap1tCOv>, KaSa1tep Kal E1tl 'tmv sWtCOV 'tmv yovlflcoV Kal ayovcov Kal 'tmv sCOtO'tOKCOV Kal OOtO'tOKCOV. E 't E p a o' 11 Ka'ta 'ta<; xwpa<;, OtOV <8ePfla<; 11> \jfUxpa<; ' 'ta yap Evav'tla EV 'taî<; Evav'tlat<; ouvacrSat OtaflEVEtV, 'ta flEV SePfla EV 'taî<; \jfuxpaî<;, 'ta OE \jfUxpa EV 'taî<; SePflaî<;. oihco yap eUS\><; Kal 'tllv q>Uat v ycvvâv 00<; {mo flEV 'tou 0flOlOU q>SEtPOflEVCOV ota 'tllv {mep�oAilv, {mo OE 'tou Evav'tlou crCOtsoflEVCOV O t o v e U K pacria<; 't t vo<; yt VOflEVT\<; ' fficr1tep Kal 'Efl1teOOKA1Î<; [3 1 A 73] AtYEt 1tepl 'tmv swtCOV' 'ta yap

236


\>1tEp1tUpa 't1lV <pUOlV ăYEtv d<; 'to uyp6v. DE 'taUTll t 'tftt &6�l1t Kat M . ou �6vov E1tt (6) auv11KoÂou811KE DE 'tau't11t &6�l1t Kat M . ou �6vov E1tt 'tmv �WtWV, aÂÂa Kat E1tt 'tmv <pu'tmv. 8Ep�6'ta'ta yap dvat <Pilat 'ta �aÂta'ta EVUYpa OlOV axoî vov, KaÂa�ov, KU1tEtpOV' Dt'"o Kat U1tO 'tmv XEt�WVWV OUK EK1t�yvua8at · Kat 'tmv ăÂÂwv oaa �aÂta'ta EV 'toî<; 'l'uXpoî<; Duvaa8at Dta�EVEtV, OlOV EÂa't11v, 1tEUK11V, KEDpOV, ăPKEU8ov, Kt 't't6v. E1tt 'tou'tou yap OUDE 't1lV Xt6va 'tftt 8Ep�6't11n E1tt�EVEtV. E'tt DE aKoÂtOV dvat Dta 't1lV Ev'tEptWV11v 8EP�1lV ouaav Kat Dtaa'tpE<pEtv. (7) 't P t 't 11 v D' alnav ÂEYEt 'tou 1tpw'tBÂaa'tft Kat 1tpw'lKap1ta dvat· <pOOEt yap Kat 6 01to<; au'toî<; WV 8EP�O<; Kat BÂaa'tavEtv 1tpw'l 1tOtE î Kat 1tE't'tEt v 'tou<; Kap1tOu<;. a11�E îov DE 1totEî Kat 'tOu't'tou 'tov KtnOV Kat E'tEP' ăna . 't E 't a p 't 11 DE 11 'tmv aEt<puÂÂwv' Dta yap 8Ep�6't11'ta Kat 'tau'ta OrE'tat Dta't11pEîv, 'ta DE EVDdat 'tou'tou <puÂÂOBOÂEîv. 1t P o a E 1t t  E y E t DE 'toî<; EiP11�EVOt<; Kat 'ta 'tOtau'ta a11�EtOU�Evo<;, on 'ta 1tupEîa ăpta'ta Kat KaÂÂta'ta EK1tUPOU'tat 'ta EK 'tmv EVUDpwv 00<; 'ta Eyyta'ta 'tou 1tUPO<; ov'ta 'taxta'ta EK1tUpOU�Eva. 5. - 2 1 , 5. U n a d i n ca uzele p roven ite d i n cele calde ş i d i n cele reci se spune că este aceea c a re provoacă rodu l sau lipsa de rod , pentru că cele calde sunt rod itoare , iar cele rec i , nerod itoa re , după c u m şi în cazu l a n imale lor, unele sunt fec u n d e , a lte le sterpe , unele nasc pui v i i , a ltele se în mu ltesc prin o u ă . A doua ca uză este aceea care priveşte terenurile, de p i l d ă cele calde sau cele rec i , pentru că fiinte de natură opusă pot tră i În tere n u ri potrivn ice lor, astfe l , cele 237


calde În locuri rec i , şi cele reci În locuri c a l d e , Căci aşa le naşte natura sponta n , ca şi când similarul le-ar d istru g e , din c a uza excesu l u i , şi, d i m potrivă , a r fi salvate de contrariul lor, ca şi cum În a cest fe l s-ar crea u n e c hilibru , Aşa spune şi E mpedocles (3 1 , A, 73) În legătură c u a n i m a lele; cele c a re a u În natura lor u n surplus d e foc tind spre u me d , (6) Această pă rere a Împărtăşit-o şi Menestor, nu n u m a i În privinta a n i m a le lor, c i şi a plantelor, Căci plantele cele m a i " " calde , z i c e e l , su nt În special c e l e ce tră iesc În a pă , ca , d e pildă , stufu l , trestia , că prişoru l , d i n care ca uză ele nu În gheată iarna; şi cele ce Îndeosebi pot tră i În frig sunt, printre a lte l e , pinuL bra d u L cedru l , ienuperuL i e d e ra , Pe i e d e ră n i c i ză p a d a n u se mentine d i n c a uza c ă l d u r i i . E a Îşi strâ mbă tru n c h i u l d i n pricina naturii e i interioa re , care este caldă şi se Încolă ceşte , (7) A tre ia cauză , zice e l , este cea a În muguririi şi a coacerii timpuri i , c ă c i şi seva , dacă este caldă d e la natură , face să crească şi să se coacă fructele devreme, Dovadă a acestui fapt, iedera şi altele de acest fel. A patra cauză este cea a plantelor cu frunze permanente: căci tot din cauza căldurii, crede acesta unele plante Îşi păstrează frunzele, iar altora , din lipsa căldurii, le cad, EI mai ada ugă la cele spuse până aci şi ur mătoarele observatii, anume că iasca cea mai bună şi care arde cel m a i bine este cea p roven ită d i n esente lemn oase acvatice, ca fiind cele mai apropiate de elementul foc, 6, TH EOPH R, d , caus, pl. " 4, 3 it 8E 1t 1 E t p a [naml. Y11] OOJl1taV oU&vt SUJlq>€pEt q)'\yt&t' SllfXX1VEt yap JlâAAOV 'tOU ocoV'to<;, &cr1tEp Kat M. q)'Tlo1. 'totauTI\v 8' El Val n)v 1t A U V 't P 1 8 a , x'pwJla 8' U1tOAEUKOV. Vgl. a , 0, I 4, 5,

238


6. TEOF R " Caus. pl. 1 1 , 4, 3 . I a r (pă mântu l) gras n u prieşte d e l o c nici unei pla nte , pentru că o usucă m a i mult decât trebuie, după c u m s p u n e şi Menestor. Aşa este pământul alcalin, a lbicios la culoare .

7 . - VI , 3 , 5 Kat E'tl SE Ka'ta 'to jlâAAOV Kat ij't'tov ai b1<x<popai [năml. 'toov X'Ujloov]. b10 Kat oi 0jlOYEVEî� 1tAEio'U� olov auO''tllpoi, Amapai, 1tlKpoi, yA'UKEî�. DeEV Kat oi 1t a A a l O t 't 00 V <P 'U O' 1 ° A 6 Y ro v a1tEipo'U� E'tleEV'tO 'tou� X'UjlOU�, O)O'1tEP Kat MEVEO''trop' 01toia yap ăv 'tl� it jli�l� Kat it O'fl'jf1� YEVll'tal 'tou uypou Ejl<pU'tO'U, 'l'0lOU'tOV Ei Val Kat 'tov X'Ujl6v. 7. - VI , 3, 5. Mai sunt apoi şi deosebirile mai mult sau mai putin adânci a le sevelor. De a ceea seve le de provenientă asemănătoare sunt mai numeroase, ca de pild ă , cele acre , grase , amare, dulci. De a ici şi naturaliştii vechi ca Menestor, considera u că sevele sunt infinite , căci, aşa cum va fi combinatia şi fermentatia u morii d in interiorul plantei, aşa-i va fi şi seva . -

N OTE I Lista fi losofi lor pytha g o re i d i n Syb a ris fi g u rează În catalogul lui lamblichos, Vita Pytha gorae 267 .

2 Potrivit conceptiei despre contrarii se Înte lege că numai copacii c u " esente calde " produc iască .

239


XUTHOS

*

A R I STOT. P hys . D 9 . 2 1 6 b 22 dat DE nVE<; OL otel. 'tOU jluvou KU1. 1tUKVOU olov'tal <pUVEPOV Ei Val on Ean KEvav. d jlEv yap jlil Ean jluvov KU1. 1tUKVaV, oUDE aUV1EVal KU1. 1tlAEta8al otav 'tE . d DE 'tOU'to jl il El 11, fi OAffi<; Kl Vllcrt<; OUK Ea'tal il K U jl U V E t 't o o A o v , roa1tEp E<Pll 30u80<;. S I M P L . l.d. St. 683 , 24 X. 6 nu8ayoplKO<;, 't0U<; UiY1UAOU<; U1tEpXEt'tut. VgI. IAMBL. v. P. 267 [c. 58 Al KPO'tffiVU'X'tUt... Tljlato<;, BoOOo<; [30u8o<; 7] und 36 A 1 1 3 7 7 , 1 7 ( ? ) . A R I ST. , Fizica I I I , 9 , 2 1 6 b 2 2 . U n i i cred c ă d i n " " " ra r ş i d i n " d e n s re i ese l i m p e d e « fa ptu l» c ă există vid . C ă c i , d a c ă n u ex istă " ra r " ş i " d e n s " , n u e c u p u t i ntă c a « l u c ru r i l e » s ă se c o n stit u i e p r i n strâ n g e re a ş i în g ră m ă d i r e a l a u n l o c « a p a rt i ­ c u l e l or» . D a c ă n - a r fi aşa ceva , atu n c i î n g e n e ra l , n u v a exista m i ş c a re , s a u În tregul s e va umfla, c u m s p u n e a X u t h o s . S I M P L . , l a a c e st l o c St . 68 3 , 2 4 X u t h o s , p yt h a g o r e i c u l ( z i c e c ă în t r e g u l ) s e v a revă rsa ş i se va extin d e ş i m a i m u lt , a ş a c u m s e reva rsă m a re a peste tă r m u ri p r i n v a l u r i . C f . IAM BL. , V P. 267 ( c . 58 A) Loc u itori a i C roto n e i . . . T i m a ios, Buthos (Xuthos?) V. şi DK 36, A , 1 , 1 , 3 7 7 , 1 7 (?) . "Trad ucerea a partine F e l i c i e i Ştef (cf. 1 . Ban u , .,F i losofia greacă

până la Platon " , val. 1, p a rtea a 2-a , Ed. şt . şi enc . , Bucu reşti . 1 979)

240


SO'iOAS

*

SC HOL. ARISTO P H . vulg. a d N u b . 96 1tpo)'tov jlEV yap ,Mq)lÂoC; [der la mbograph PLG 11 504 Bergk] dC; Bo'f&xv tOV <j)tÂ60'O<pov GÂ6KÂllPOV O'UVE'taSE 1tOllljla, ()l' ou Kal dC; &mÂEiav Epu1taiVEto G <j)tÂOOCXPOC;. OU ()UX tOUtO OC EX9pOc; llv. E1tEtta Eu1toÂtC;, d Kal ()t' oÂiywv Ejl viJoBrt LWKpatOUC;, jl&.ÂÂOV 11 'AplO'to<pUVllC; EV oÂatC; talC; NE<j)EÂatC; autou Ka8" 'I' ato. SC HOL. , ARISTOPH " vu l g . a d . N ub . , 96. Căci mai Întâi Diphilos 1 (ia mbograful PLG II, 504, Bergk) a compus la a d resa filosofu l u i Bo'Idas u n poem Întreg , În care filosofu l era insu ltat de a fi căzut În sclavie . Dar, din această cauză , el nu era urât d e lume . După aceea , E u polis, c h iar d a c ă În putine cuvinte a a m intit d e Socrate , s-a legat totuşi d e e l m a i m u lt decât « a făcut-o» Aristofa n În toată comedia sa Norii. NOTE

1 Reprezentant al Comediei Noi . Imitat de Plaut. 2 Eupolis, contempora n cu Cratinos şi Aristofa n , sec . V Î.e . n " este unul din cei mai renumiti reprezentanti ai vec hii comedii greceşti.

<Trad u cerea a parţin e Feliciei Ştef ( c f . 1 . Ban u , " F i l osofia greacă " până la Platon , voI. 1, partea a 2-a , Ed. şt . şi enc" Bucureşt i , 1 979)

24 1


C U PRINS

A) ViATA

..................

.

.....

B) ÎNVĂTĂTU RA. OPERA

.

.......

...

..

..

...

.

...

..........

.

.

...

..

....

. . . .

..

..............

..

...

. . ..

......

.

........

.. .

..

...

....

.

.....

.

.

........

D) AUTORI D I N ŞCOALA VECH I U LU I PYTHAGORISM KERKOPS PETRON

.

. . . . . . . .

BRO(N)Tl NOS . H I PPASOS . .. ..

.

...

....

.

.

. . . . . . . . .

.

...........

.. . . .

.

......

. . . . . . . . . . . . . .

.

.

. . .

.........

. ..... ...

KALlI PHON ŞI DEMOKEDES PARM(EN) ISKOS I K KOS

......

PARON

.

...

.

.

....

.

. . . . . . . . . . . . . . .

...

.........

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

..

..

.........

....

. .... .

....

....

...

......

.

.

. . . .

..

. ... .

.

......

...

..

... .. .

. . .

XUTHOS

.........

.

BO"iDAS

.........

..

. . .. . .

......

.

..

.

....

.

.

...

....

..............

.

......

. .. .

1 83

..

1 88 1 93 22 1

. ..

......

. .

...

.

..

.......

.......

.

.

230

........

233

..

..........

.

....

.

.

...

.

...

. ..

...

.

...........

.........

.....

. .. . .

.

...

..

.

......

.

.

..

...........................................................

...........

1 83

.

.......

...

43

. 1 85

....................

. . .

38

" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227

...............................

M E N ESTOR

.

..

......

. . . . . . . . . . . . . . . . . ..................................... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . .

. 5

.................

C) ELEMENTE ALE DOCTR I N E I ANON I M E A VEC H I ULUI PYTHAGORISM* . . .. . .. . . .. .. ................

....

.... .

............

..

.. .

.......

. 235 . 240

...........

24 1

Mihai Nasta - Despre Pitagora si pitagoricieni  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you