Page 54

Sens si adevăr .

55

delimitare prost definită nu ar fi o delimitare. Wittgenstein nu renunţă propriu-zis la idealul de claritate şi ordine, atunci când afinnă că ordinea, claritatea trebuie să-şi facă simţită prezenţa şi în cea mai vagă frază. Misiunea filosofiei este de a aborda "vagul" care iradiază în jurul conceptelor şi cuvintelor noastre, şi de a urmări procesul de elucidare a acelui "nimb" care înconjoară actul gândirii . Cercetări se orientează, din perspectivă metodologică, în mod explicit către un discurs ce se referă nu la phenomena, ci la condiţiile de posibilitate ale acestora. Wittgenstein împărtăşeşte o pozWe antiesenţialistă, întrucât se distanţează critic, din punct de vedere ontologic, de ideea că lumea ar fi ordon ată în clase perfect dis tincte de obiecte înaintea reprezentării fiinţei umane. Wittgenstein II ocoleşte dificultatea comunicării lingvistice, soluţia sa presupunând trei planuri de dezvoltare: (a) ontologic, conturat în jurul concepţiei că lumea nu trebuie considerată ca fiind structurată anterior reprezentării umane, (b) semantic, centrat pe ideea de semnificaţie, şi (c) legat de critica adusă teoriei carteziene despre minte şi procese mentale. D ummett este nemulţumit că Wittgenstein II nu poate "furniza un fundament pentru o operă viitoare în filosofia limbajului sau în filosofie în general", întrucât nu a oferit o "teorie sistematică a înţelesului" şi , în consecinţă, nimic pe care să construim. Însă Wittgentein însuşi a considerat imposibilă o astfel de teorie, o dată ce şi-a repudiat concepţia anterioară potrivit căreia ,,înţelesurile propoziţiilor noastre sunt date de condiţiile care le fac în mod definitiv adevărate sau false", substituind-o cu aceea că ,,înţelesul trebuie explicat prin prisma a ceea ce este considerat ca justificând o rostire, , 1 . Wittgenstein a scri s filosofie spre a reliefa universalitatea şi necesitatea din individual şi contingent, ajungând să fie implicat în disputa dintre filosofie şi poezie începută de Platon, şi sfârşind prin a încerca stabilirea unor condiţii onorabile în care filosofia s-ar preda poeziei2. Pentru Wittgenstein, solipsismul reprezintă o problemă filosofică demnă de luat în seamă, oferind o poziţie denwnită solipsism conceptual. Pe când un solipsist obişnuit neagă că există şi alte minţi (sau se îndoieşte de acest lucru), solipsistul conceptual susţine că existenţa acestora este de neconceput. Platon şi Aristotel înclină spre varianta faptelor lingvistice din cauza presiunii socratice (şi sofistice) care conducea

Marin Turlea, George Lazaroiu-Sens si adevar-Cartea Universitară (2003)  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you