Issuu on Google+

ESEU ASUPRA INTELECTULUI OMENESC


EPISTOLA CATRE CITITOR

Cititorule, Depun ai ci în mîinile tale ceea ce a alcă tui t răsfăţul unora ��iatre ceasurile mele de răgaz, cînd nu-mi venea să fac nimic alt­ r"va; dacă această lucrare are norocul de a iz b uti să desfete la ; ··! şi unele dintre ceasurile tale de repaus şi să-ţi pricinuias că -ăcar pe jumătate atîta pliicere citind-o pe cît am avut eu scriind-o, ·i socoti tot atît de puţin că ţi-ai întrebuinţat rău banii pe cît .. �d eu că m-am ostenit într-un chip nepotrivit. Să nu înţelegi .. ·''stea greşit, luîndu-le drept laudă a lucrării mele ; şi nici să nu . .!Chizi că, de vreme ce mi-a plăcut să o fac, sînt încîntat ne bu­ te de ea acum că este gata. Cel care vînează cu şoimul ciocîrlii ·;răbii nu resimte mai puţină bucurie decît cel care se repede ·ă un vînat mai nobil, cu toate că prada lui este mult mai :in însemnată ; şi cunoaşte puţin suhiectttl acestui tratat, anume ''ELECTUL, ac ela care nu ştie C(J duptl cum aceasta este facul· 1 cea ma i înaltă a sufletului, lot astfel este întrebuinţată cu o '!Te mai mare şi mai statornică decît orice allfl facultate. Cerce­ . 1 intelectului în căutarea adevărului sînt u n fel de vînătoare 'e goană, în care chiar urmărirea vînatului produce o mare ) din plăcere. Fiecare pas făcut în înaintarea ei către cunoaştere o anumită descoperire şi se vădeşte nu numai ca lucru nou, ··i drept cel mai bun, cel puţin pentru clipa de faţă. ·'ci intelectului, ca şi och iului, judecînd obiectele numai întrucît .... de, nu poate decît să-i placă ce descoperă, părîndu-i rău mai ' de ceea ce i-a 5Căpat, de vreme ce îi este necunoscut. Astfel, are a renunţat la coşul cu pomeni, nemaifiind mulţumit să ,, ..··că în lenevie şi din fărîmiturile părerilor de căpătat, şi-şi la bă tai e propria sa mint e pentru ca să găsească şi să îmbră­ ., adevărul, va gusta neapărat mulţumirea pe care o simte . .lrul (peste orice ar da el); fiecare clipă a cercetării sale îi va ·: i ostenea la printr-o oarecare plăcere şi el va fi îndreptăţit :ii c;eadă că nu şi-a întrebuinţat rău timpul, chiar atunci cînd ntţ ·ea poate lăuda că a dobîndit un lucru prea de seamii, ·

·

·

·

·,

· ·.

·

·

·

.

·

..

·


2

.IOIIN

1.111 'K li

Aceasta este, cltlloru[,,, 11t'lrN't'rl'tl , . " ,", ,.,. îşi lasă minti lucreze slobodll şi îşi umwaztl fl'llfirlll" lor 1:i��t/uri atunci scriu; pentru a ceasta nu se c uv ine ca tu .�11·1 fl/.wruir•şt.i, deo..·; ei îţi dau prilejul unei plăce ri asemllnătvarc, c/a,.t1, dtinduvei înt reb uinţa prop riile tale g înduri . La aceste gi111luri mă eu, dacă ele sînt ale tale proprii, dar dacă sînt luate pc încn de la alţii, nu are cine ştie ce importanţă ce sînt ele, de v ce nu adevărul, ci vreo consideraţ ie mai măruntă te face :

.···

·

îmbrăţişezi ; nu merită să te intereseze ceea ce spune sau gîn cel care spune sau gîndeşte numai du pă cum este îndrume altcineva. Dacă tu judeci singur, sînt încredinţat că vei ft< in mod sincer şi că deci nu voi fi nedrcpltl(it sau jignit, 01 ar fi critica ta. Căci deşi este sigur că în acest tratat nu se nimic des pre care să nu fiu pe depli n convins că este cor. adevărului, totuşi eu mă socot tot aşa de supus greşelii ca şi şi ştiu că această carte trebuie să dăinuiască ori să cadă da ţie, păreri i tale despre ea, iar nu după părerea pe care o a. în această privinţă. Dacă găseşti în ea puţine lucruri noi sau in._ţ· .tive pentru tine, nu trebuie să mă învinuicşti pe mine de act (Lucrarea de fa ţă nu a fost destina/(1 acelora care slllpîneau dir. j acest subiect şi îşi cunoşteau în adîncime propriul lor int ci pentru propria mea î nvăţătură şi pentru satisfacerea cîtorva teni care mărturiseau că nu au examinat îndeajuns această ches1 .Dacă ar fi nimerit să te supăr cu povestea acestui Eseu, spune că cinci sau şase prieteni, întîlnindu-se la mine aca· discutînd despre un subiect foarte îndepărtat d e acesta, văzu·. curînd că se poticnesc în faţa dificultăţilor care se it,eau din , păr ţile . După ce ne-am sfredelit cîtva timp mintea, făr ă să aju de loc mai aproape de risipirea îndoielilor care ne frămîntau, dat prin min te că am apucat pe un drum greşit şi că înainte ... porni la asemenea cercetări, era ne c esar să verificăm prc 1 noastre posibilităţi şi să vedem care sînt chestiunile cu care lectul nostru ar h în__'I]Jij�ră să se ocupe. Am propus an cercului de pri eteni şi toţi au încuviinţat ·pe dată, căzîn . acord ca aceas ta să fie cea dintîi cercetare a noastră. r: ' ' gînduri pripite şi necoapte cu p rivire la un subiect pe care examinasem niciodată înainte, g îndttri pe care le-am aştem hîrtie pe ntru următoarea noastră întrunire, au făcut înce put u l a<. ··

· •

·.

tratat care, fiind iniţiat astfel datorită întîmplării, a fost du..

departe la st ărui nţ a aceloraşi prieteni ; el a fost scris în frag?' fără legătură între ele şi după lungi intervale de lilsare în t)ăl

·

. ,.


EPISTOLA CĂTRE CITITOR

3

·am reluat, după cum îmi îngăduiau dispoziţia sau împrejurările, zr în cele din urmă, în răgazul pe care mi l-a dat o retragere entru îngrijirea sănătăţii, el a fost adus în starea în care îl vezi cum. Acest fel de a scrie fără continuitate poate că a prilejuit, pe ngă altele, două greşeli opuse una alteia, anume că se poate să spus în lucrare fie p rea mult, fie prea puţin. Dacă găseşti că-h \ p seşte ceva, voi fi bucuros dacă ceea ce am scris îţi trezeşte · ., ărerea de rău că nu am mers mai de par t e ; dacă ţi se pare prea �ttlt, tre bui e .w'i î nvinuie şti subiectul, căci atunci cînd am pus mai •tîi pana pe hîrtie am cre zut că tot ceea ce aveam de spus în ·: eastă privinţă s-ar fi putut cuprinde într-o singură coală de hîrtie ; · '!T pe măs ură ce · înaintam, mi se deschidea o perspec tivă tot mai trgă ; noile descoperiri mă duceau mereu tot înainte şi astfel tcrarea creştea mereu pe nesimţite pînă cînd a ajuns la mă1'imea 1 care se prezinti/. acum . Nu voi tăgădui că poate ar fi fost cu utinţă ca ea să fie redusă la o întindere mai mică decît este şi :1 unele părţi ale ei ar fi putut fi restrînse, căci felul în care a •st scrisă, în crîmpeie şi cu multe intervale lungi de întrerupere, .-a putut duce la unele repetiţii. Dar, ca să mărturisesc adevărul, :um nu am n i c i o dispoziţie de lucru şi prea sînt prins de treburi , s-o mai scurtez. ·

Ştiu bine cît de JW(in ţin eu seama în cele de faţă de propria ?a reputaţie, atunci cînd cu bună ştiinţ1'i dau drumul lucrării cu . l cusur care poate, în aşa de mare măsură, să dezg us te pe citi­ •rii cei mai judicioşi, care sînt totdeauna cei mai pretenţioşi . Dar ;i cafe ştiu că lenea este pornită să se mulţumească cu orice :uză, mă vor ierta dacă m-am lăsat cuprins de ea acum cînd socot î am un motiv foarte temeinic să fac aceasta. De aceea nu voi •sţine în apărarea mea că acee(��i noţiune, avînd felurite înţelesuri, Jate fi po t ri vitt'i sau necesară pentru a dovedi sau a lămuri diferite 'îrţi ale aceluiaşi tratat şi că aşa s-a întîmplat în multe părţi ale �lui de faţă ; dar, semnalînd aceasta , voi mărturisi deschis că 'leori m-am oprit mai mult asupra aceleiaşi chestiuni şi că am :primat-o în diferite chipuri, în scopuri cu totul deosebite. Eu nu ·etind C(t public acest Eseu pentru instruirea oamenilor cu mintea

Lprinzătoare şi ager!l ; faţă de asemenea � mă declar un şcolar şi de aceea îi înştiinţez de la început să

J

.u

se aştepte aici la altceva decît la ceea ce, ieşind la lumină, din

·1intea mea necioplită, este potrivit pentru oamenii ce sînt pe

pentru aceştia poate că nu va fi ceva inacceptabil

ăsura mea; ·-

Eşeu - voi.

l

·


JOI IN

4

1.< H '1\E

fa/Jiul r'il m i - am dat tllllt't'l/l't' oslt'llt'alo sti /tu· t'tl 111intea lor vadtt limperlt• lllllllllilt' adt·t·rll'lll'i şi 1'11 r·lr: si1 It· dl'l i1ul famili rulcnlmri pt• t'tll't' /ll'l'illtlt·r·a(ilt· illriulrir'ina/t' .w/11 t't lt ' rl <'1' t•s/c abst•,

r·a 11' 11 /rinJI sii /it• gr<'ll tit· Îll(l'ies. U·., into11rst' pe toate fet.ele, şi aflllll'i I'Îiul nt.· r'l/111 1111/rlrtrisesc eu câ sînt pet.llru minu u 111'11 t•sft' no11a tliltll't· tlt't•sft•a ori in afara că răr i lor bătătorite, aşa , hiillllit'M' ni Por apiireu ele al t ora , - acea noţiune nu va iz.. .wi iulrr· iu illll'iectul fiecâruia n u ma i du piî o simplă privire , şi sti st• fi.\T:::.e acolo pri11tr-o întipârire darrl şi durabilt1. Eu cre,\ sint J ' ll ( in i cei care nu au observat la ei înşişi sau la alţii că { r't', fiirrdu-/e înfiîţişat Într-un anumit fel, era JWIIII'II ei foarte Obi "

in irll'ilt• Îm<'şi Jltlrlft•

ohil't'ft• tri'IJIIit· sa

fir·

de tJrmea foarte limm::de şi inteligibil cînd era e:J.•pri mat în alt , de:�; dupii aceea min/C'a giisea o deosebire neî11scmnatil între ex;, :;i

se

într!'!Ja riu r:c Îlllr-un

caz

era mai puţin înţeleasă dea·

t'l'lillalt. /)ar 1 1 11 oril'l' l11cru i:::.lwşte deopotrivâ imaginaţia tu.·

lntdr·r·fll( n ml r 11 1111 este mai putin felurit la oa ; im r·r·l l'tii'G t'rede l'ii tire/aşi l/llc•fliit va fi g · Îll JJWtl egal dc loula 1111111'11 dat'tl ,. in/a/işa/ ; " r1celaşi chip. !· tot atît du bi11c· ,,rî 1 ralt•::c· JW oricine cu acelaşi fel de !JU'i ' mîncarea poate fi uceca�;·i şi sâ fie bunii, dar poate sâ nu f.i gmtul tuturora aşa cum este ea potriv i til şi trelntie sli fie E:d in alt fel dacă v re i ca s-o înghită şi unii care n-o pot înghi_,: cum e. chiar dacă au o co.nstjtuţie rolmslă. Adevărul este că , cme m-au indemnat sâ puhlic acc:astc1 hlf'rr/rt• IIH/11 sftltuit ca. acest motiv. s-o Jilthlir· aşa Cl/111 t•ste ;' .)·i de r:rcme ce m-au 1 s-o las sii iasii la lumi11cl, doresc· ca oricine îşi w da osteneai. l'itea.\'t'tt sii fi hwt nmoşti11{ii ele acest motiv. Tin aşa de put , li]Jclrirea t·i. Îllr:Î/ claul nu mi-ar pliicea să cred câ acest J�s. putea fi de oarecare folos altora, clupii cum cred că a fost p mint'. l-aş fi Jitlstrut mărginindu-mti să-I arrlt aceloraşi prieteni mi-a11 dat cel dintîi prilej srl-1 compun. Prin urma1'e, publi lui f iilld lwtr1rîtă cu scopul ca sti fiu prin ac·casta folosita, orwwnilor.

d<'t:il cer11f /!,firii

·' ' · ·

·

dt sint

t'lt

în str!rc să fiu.

socot

cei

rm·f�

au

spiritul speculativ şi pătrunztl.tor să

se

plîrj',.·

lucrarea mea are unele pârţi plictisitoare, decît ca cineva ca:

este ohişuuit

cu

speculatiile abstracte sau care are mai

IW(irmi t!i{erile, scl Îll(eleagă

ett sii S)JUII,

·

.

am du sJilts srl fie, pe cît îmi este r·rt putinţă, curgâtor şi inte'· pe11/ru toate· r·ategoriile de cititori. Şi mult mai curînd mi-ar ]·.· ca

,.

'

cii este necesar sti fac ca ce

gre;;it ori să nu înţeleagii ceea

di. 1

ce .

'

• ·

·


EPISTOLA C.\ TRf.

CITITOR

să fiu criticat, fiiiJ(/ socotit drept tare ingimfat ruşine dacă pretind să i nstruies c veacul nostru luminat. ăci înseamnă apro ape ace laş i lucru atunci cînd mărturisesc că ublic acest Eseu cu speranta că va f{ de folos altora. Dar dac r1 oate fi în găduit să v or b im liber despre cei care, cu prefăcută wdestie, dec lară că ceea ce scriu ei înşişi es te nefolositor, mi se an că miroase a înfumurare sau a neruşinare mult mai mare faptul . 'e a publica o cart e în oricare· alt scop decît acela de a fi folositor ltora; şi păcătuieşte tari' 11111lt impotril•a rPspectului datorat publi­ u lui cel ce tipărC'� tc· o lunare. JW f'ar!' aşteaptă ca oamenii să o Se p re a portle

'LU

fără

itecs•că şi Îll nu·r· d 1111 111'1/ulrt·.ytc· co an•şlia sii rlea peste ceva lor i11şi;;i sart altora; şi chiar r/a('(/ iu tu·esl tmtat nu s-ar u te. z J.!.t/.vi nimic altceva demn de luat în sea mfl, totu9i ţelul meu u va înceta de a fi acesta ; iar · bunele mele inte n ţ ii ar t rebu i să ie ca o scuză pentru lipsa de valoar e a darulu i meu. Indeosebi

Jlm6tor

ta mă apă r(/ de a fi cuprins de frica de critică, de care nu 1ă ,.ştept să scap mai mult decît alţi scri it ori mai buni ca mine .

cea

·

'rincipiile oamenilor, noţiunile şi gusturile lor sînt atît de deosebite 1cît este .ere u să găseş t i o carte care sc1 placă ori să displacă la 'lată lumea. Recunosc că l)eacul în ca re trăim nu este cel mai •uţir luminat şi prin Ul'mare nu este cel mai uşor de mulţumit. > ac(J nu am norocul sii plac, totuşi ni m en i nu trebuie să fie supărat e m ;ne. Eu declar în mod cinstit tuturor cititorilor mei, cu excep­ :a uaei jumiiltl(i de du::;irul, 1'11 la îm:I'Jlllt lll'l'st tratat 11u le-a fost 'Psti �at lor. aşa t:t1 ei 1111 trebuie să se strt1duiasct1 a fi printre ei Ş•I.Se. Dar, cu toa t e acestea, dac!l ci1wt:tt socoteşte că c nimerit 'i se mînie şi să vorbească de râu lucrarea, poate face acest lucru 'irfl nici o grijâ, căci Doi Ş?.ăsi mi j locul de a-mi întrebuinţa mai •ine timpul decît într-o discu ţ i e de acest soi. Totdeauna voi avea atisfacţia să cu g et cii am urmiirit în mod sincer adevărul şi că m ţintit să fiu. de folo:> altora, deşi printr-unul dintre cele mai labe mijloace. ReJIIthlica literdor 1111 duce lipsâ în vremurile noastre 1e creatori-nuwştri, care al)înd planuri măreţe pentru p rogresul ţiinţelor, vor lăsa p entru admiraţia posterittlţii monumente du rabile ; 'ar nu fiecare' trebuie sr1 spere a fi un Boyle sau un Sydenham

i,

într-un sec o l care produce asemenea nweştri ca marele ca· incomparahilul Newton, p recum şi alţii de aceeaşi alie, este o ambi t ie destul de mare şi aceea de a fi întrebuinţat luygens, a

sa'-zhor

de rînd

fWIIfru

ra

cureţi

puţin terenul şi să indepăr­

ezi ceva din mo/o::;ul care stă în calea

Jrogresat desigur

cunoaşterii ;

aceasta ar

fi

mult mai mult în lume, dacă silinţele oamenilor (;


!III IN 1.111 :lil.:

11 III' jl Jo.�l tldtll'lllf'lft• 111/1' " mare măsurii folosin• srlt•llllftl rl11r u�ttmllt'tl tir• ,,.,."","/ ",."f,işrtuiţi, nefir. 11au tir• III'ÎII/dr·.� r'llf't' 1111 j11.�1 lrtlroduşl iu ş/1111/r· jiicîndu-se ingenioşi �� lwmil'/

o

întrullllill/llrt'rl 1"1' 1111 mq/r•şttg J'ÎIII1 intr tl/1111, lllf'tl filozofia, c nu eslt� uimil' allt't'Ptt dr'I'Î/ CttllllfiŞI!'rl'll atlt•r•tll'lllrt ,, IIU:rurilm fost siJI:olilt1 r·a IH'JIO/f'inilti ori r:a 1Wiill.w:eJJI/IJ//tl dt· 11 intra în ( ver11a{ ia llfltlll'llilor hirw crescuţi şi ci1Jilizaţi. /Jr: 11111llrl vre.

formele

de r'>..'/ITÎIIlare vagi şi fărâ nici un înţeles, JITI't'l/111 şi limb 1 rl'c drept mist e re ale şti inţei ; vorbe mari satt g1. întreiJUinţate, care înseamnă prea puţin sau nimic, au căpiitat, 1 pre11cripţie, un aseme nea drept de a fi luate în mod greşit d; ··: învăţătură adîncă şi înălţime a speculaţiei, încît nu va fi uşoc convingem pe cei care le întmbuinţeazii sau 11e cei care le ase că ele nu sînt decî t un miiloc de a ascunde twşliin(a şi de a ţ piedici adevăratei cuno aş t eri Socot că a face o SJitlrlură în z deşertăciunii şi al ignoranţei va fi un oarecare serviciu p c nt f u i lect!Ll o menesc ; deşi aşa de puţini sînt cei înclinaţi să cn eli, in întrebuinţarea cuvintelor, ei înşală pe alţii ori se î� JW ci îuşişi, s1111 t:tl limlwju/ �ectei din care fac parte cu prinde u. greşr•li ca rt• tii' 1 n·/mi sti f it· t'r' rei'/ ale îwlt'llflroapt• .wm C01'ect cu toate lltTslca, SJlt:r t:tl 111i .�e IW ii'Tla faptul cii Îlt cartea a m-arn oprit atît ele mult asupra acestui subiect şi m-am stră să-l fac aşa de evident, încît nici înrădăcinarea răulu i, nici prel i" pănirea obiceiului nu vor constitui o scuză p entru acei care nu ·.1 fi cu luare aminte la înţelesul propriilor lor cuvinte şi nu vor '1 mite ca alţii să cerce te z e semnificaţia expresiilor întrebuil impropriu,

.

.

'

..

��

\ Am auzit că un scurt rezumat al acestui tratat, care a fost ti ·t� în 1688, a fost ctnulmmwt de unii fără a fi fost citit, d in c că în el erau rcspime ideile înnăscute, conchizîndu-se cu mare grahtl cii, dact1 nu se presupunea existenţa ideilor înnăs. nu mai rt1mînea mai nimic nici din noţiunea, nici din dovada d1 spirite. Dact1 71e cineva îl supără acelaşi lucru la începutul ac tratat, îl voi ruga să-l citească pînă la capăt şi sp er că se va, 1, vinge apoi cii înliiturarea temeliilor false nu este în paguba ' vărului, ci în folosul lui, adeDărul nefiind niciodată vătămm primejduit aşa de mult ca atunci cînd este amestecat cu neade sau cînd

se

întemeia ză .

pe neadevăr.

In cea de-a doua ediţie am adăugat cele ce

urmează :

Editorul nu mi - o va ierta dacii nu voi spune nimic despre

a doua

ediţie

care, a făgăduit el, prin exactitatea ei, Da ,,

ac.

înd·,

,.

·

·


EPISTOLA

Ci\TRE

CITITOR

7

:meroasele greşeli strecurate în prima ediţie. El doreşte de ase­ să se ştie că ea cuprinde un întreg capitol nou privitor la ' rmtitate şi multe adăugiri şi îmbunătăţiri în alte locuri Trebuie înştiinţez pe cititor că aceste a nu sînt, toate, lucruri noi, ci sînt, ·le mai multe dintre ele, fie o întărire a ceea ce spusesem, fie plicaţii pentru a fmpiedica înţelegerea greşită a celor tipărite mai ainte ; ele nu sînt nicidel'um abateri de la cele spuse pînă acum, � singura excepţie a morlificxlrilor pe i-:are le am făcut în cartea II-a, capitolul XXI. Am ,\'O(:o/ it cii ceea ce scriscsem acolo r:u pri v ire la "libertate "voinţă" merită o revizuire atît de meticuloasă, cît eram eu în . are să fac, deoarece aceste subiecte au tulburat în toate ep ocile � învăţatii lumii cu într ebări şi dificultăţi care nu puţin au încurcat orala şi teologia, acele părţi ale cunoaşterii în privinţa cărora zmenii sînt interesaţi în cea mai mare măsură sii fie lămuriţi. După � aflJ cercetat mai îndeaproape felul în care lucrează mintea zmenilor şi după ce am examinat în mod riguros a cele motive puncte de vedere care acţionează asupra ei, am găsit temei z să modific întrucîtva felul în care am cugetat înainte cu pri­ �re la ceea ce determină în ultimă instanţă voinţa în toate acţiu­ 'lc voluntare. Nu mă pot abţine să nu r ecu n osc aceasta în faţa 1mii, cu inima tot atît de de schisă ca şi atunci cînd am publicat entru prima oară ceea ce mi se pilrea a fi corect pe acea vreme, - socotindu-mă mai interesat să abandonez şi să reneg oricare in propriile mele păreri atunci cînd adevlirul se arată a fi împo­ riva ei, decît să combat părerea altuia. Căci eu nu caut decît ·devărul şi el va fi totdeauna bine primit de mine oricînd şi de riunde ar veni el. Dar oricît aş fi de dispus să renunţ la pârerile mele, ori să mă !păd de cele scrise de mine, la cea din tî i dovadă a vreunei erori •e care ar cup rinde o ele, totuşi trebuie să mărturisesc că nu am tvut norocul să primesc vreo lumină de la obiecţiile pe care le-am ;ăsit p ub lica te împotriva vreunei părţi a cărţii mele ; şi nici nu rm găsit, în cele susţinute împotriva ei, motive ca să-mi schimb :îndul în vreunul din punctele puse în discuţie. Se prea p oat e ca ubiectul de care mă ocup să pretindă adesea mai multă gîndi.re şi atenţie decît sînt dispuşi să-i acorde cititorii grăbiţi, cel puţin r;ei ·ce sînt cu mintea stâpînită dinainte de alte păreri ; şi se mai oate ca vreo obscuritate din expresiile mele să-l acopere cu un •or. iar felul meu de a tra ta aceste noţiuni să le facă greu de iceput de către alţii; în orice caz, văd că deseori cuvintele mele >J

mea

.

-

"

-

'


1(11111

1<1<'1..1'

sînt lrwfro i11tr u11 st'll.� J.!,rt•ş/1 şi t'ti 1111 11111 11111111'11/ tit· a fi pret u lhmi t'lll'l'l't Îll(l'lt•s. !-ii11t IIŞtl tl1· lllldtt• t'.\t'IIIJIII' tic· arest fel, î cred 1:ti I'Îiitom{ lllt'll 111'1' tlrt'Jitlltt• Şi 1'11 Îll.mllli .\illt indrept Sll I'IJ11Cflif1, /it• Cii fllt'l'ffl'l'll 11/l'a I 'St t• Sl'rÎSII I'U tft•s/rt/11 /impez• pentru 11 /i Îll(t·/,•asa i 11 11111tl ,·orcct de c1'itrt' an•i 1'111'1' " l'itesc acea lrum� 11111i1rtt· şi 111'J'IIrlillire de care ar treimi .wi f i•· i11Suf• în le ct urâ cd l'llrc îşi va da osteneala s-a ci tească ; ori altmin că m i -am scris cartea într-un chip aşa de confuz încît i 11 zu m-aş mai a71uca s-a îndr ept . Oricare ar fi adevărul în aceaslii vinţă, de aci numai eu singur ies prejudiciat şi de a ceea depe .. de mine gîndul de a tulbura pe cititor 1'11 et't'll ce socot eu că putea răspunde celor cîtorva ob i ecţii înlîlnilt• de mine. care 1 făcut unor pasaje din car tea mea pe alo c u ri ; nki imi place cred ct1 1·d ce le consideră ca fiind destul de imJiortaute /11'1 a-l îngrijora, fie ele adevărate, fie fals6, va fi în stare să vadci t'CI'a l't' s-a spus " , ; 1111 est(' întemeiat, o ri nu se află în con trazi� cu doctri1111 IIII'Cl, atwwi cind .�i 1'"· şi mlncrsarul me11 sî ntem înţf mniwloi 11.)'11 1'11111 s1· I'IIPirw. •

/Jal'li 1111ii (grijulii .wi 1111 SI' pi11nli1 1'1'1'111111 1 tlintl'l' pr1'(io11.wde 1w J!llhlicat crilil'ill' pu t'llfl' !t · -11 1 1 adus E se ului meu, f(J

gînduri)

du-i cinstea de a nu-i îngâdui să fie l�seu, las ca publicul să :' seama de îndatorirea pe care o au ei fată de profesiunea lor critici şi nu voi risipi t imp u l cititorului fi'icîndu-l să-i dea o în huinţare aşa de fără rost sau de rea ca şi c ea pe care i-o daull' 1 după cum nu voi micşora mulţumirt'll JW l'aTI' l'ineva o si mte sau ,,; care o produce altora combătîncl CII îuoerşw!llrc Cl'ea ce am scris

Editorii, pregâtind cea de-a J>atra ediţie a E�eului meu, m înştiinţat cii, dacii aş avea răgaz, aş putea face unele adiiugiri modificări pe mre le-aş socoti potrivite. Atunci eu am crezut nim să previn pe cititor că pe lîngă diferite îndrep tăr i făcute de rr: ici şi colo, am flicut o modificare pe care era necesar s-o m ţionez, deoarece străbătea î n t reaga carte şi este impo rtan t să înţeleasă aşa cum trebuie . Cele ce am spus în această priVI

·

....

·:. .1

·,

!.

:" ; :1

erau următoarele :

"Idei clare şi distincte" sînt termeni care , deşi fre cv e nţi şi ffl-"' liari în gura oamenilor, am molir-e srl cred cii nu sînt înţeleşi· :< chip desrlvîrşit de toţi cei care îi folosesc. Şi poate că numai ici-( cîte unul îşi dă osteneala să- i examineze pînă într-atîta încît ştie cu exactitate ce înţelege el sau ce înţeleg alţii

sie. De

ace e a

eu

am

p rin

acea exr

preferat ca, în cele m ai multe cazuri, în . '

de "clar" şi "distinct" să pun ,.determinat" ca fiind

1111

curJînt ., '


EPISTOLA

CATilE

C!TlTOil

9

.limerit' p entru a îndrepta mintea o a m en ilor către ceea ce vreau sli spun în această materie. Prin acest te rm en eu înţeleg un .mumit o biect în minte şi, prin urmare , un o biect determinat, adiâi IŞa cum este el acolo văzut şi perceput că este . Eu c red că aceasta wate fi num ită în chip foarte potrivit o idee "determinată". atunci :înd ea, - aşa cum se află în minte în mod obiectiv într-un moment 1arecare, şi cum e deci determinată acolo, - este alipită, şi fixată . ără variaţie unei denumiri sau unui sunet· articulat care trebuie ă fie în chi p statornic semnul al exact acelu i aşi obiect al minţii, .rdică al ideii determinate. ·:u

Pentru ca să f'xplic an�asla ceoa mai amii11unţit : prin cuvîntul ,determinat'', a/unei cînd el e:>te aplicat unei idei simple înţeleg reca apariţie si mplă pe care mintea o are înaintea ochilor .w1i, sau Je care ea o percepe în sine însăşi, atunci c în d despre acea idee :e spune că se află în ea. Prin " dete rmin at ", atunci cînd termenul .�ste apl icat unei idei complexe, înţeleg acea idee care constă ·lintr-un număr determinat de anumite idei simple sau de idei mai JUtin complexe, îmbinate în acea proporţie şi în acele condiţii în .:are m intea are în ai n te a ochilor să i şi vede acea idee înăuntrul ;ău, atunci cînd ac easta este sau ar trebui să fie prezentată în ninte la d es emn ar ea ei de către cineva printr-o denumire. Spun .;ă .. ar treb ui să fie" din cauză că nu fiecare om. şi poate că ni c i tn,J,[ nu este aşa de griiuliu cu limhaiul său încît să 1w în treb ui n ­ .. eze n ici un cuvînt pînă cînd nu vede în minte i de e a precisă şi 'ete:rmina tă al cclrei semn holiirâşte el să fie cuvîntul. Lipsa aceasta ,d; ;ce nu TJUţină obs curita te şi confuzie în mintea o am en ilor şi în ;unvorbirile lor. ·

Eu ştiu că în nici o limbă nu există destule cuvinte pentru ·a spund e în întregime diversitâţii de i dei care i ntră în co n v o r ­ Jirile oamenilor şi în d is putele lor. Dar acea sta nu e ste o piedică

'� ore

;Jentru un om ca atunci cînd intrehuinţează un termen oarecare ;ă poată avea în minte o idee determinati1, al c!lrei semn el face ;ă fie acest cuvînt şi de care ar trebui să-l ţină ali p it în chip ..;tatomic în timvul acelei conunrbiri. Cîrui el nu face sau nu poate face acest lucru, în zadar năzuieşte la idei clare şi distincte; este evi den t că ale sal e nu sînt d e acest f el . Şi, pri n urmare, acolo unde w întrebuinţează as emen ea termeni care nu au o astf el de deter­ ni

tare precisă,

nu

ne .putem

aş te pta decît la obscuritate şi confuzie.

Pe acest temei am socotit eu câ dacă spun icf:ei "determinate",

aceasta este un fel de exprimare mai inţelea să greşit decît dacă spun idei

puţin

,. c la re "

susceptibilă dP. a fi

şi "distincte" ;

iar


JOIIN LOCKE

10

dacă

oa me nii ar atlt'll ostfd cit· icll'i cll'lnminalu cu pnvzre la tol ceea r;H ei judeci/, t't'rt'l'lt�azii sa11 clt•zfnll, ar JIIIIW l'aJUlt într-o mare măsură îruloielilor şi tlisJIIIII'ior lor. (:du mai mullc dintre întrebă­ rile şi cuntrovcrsl'!o caru incurt·ii pe omrwni sint lq.!,ale de fol osirea îndoielnicii şi uusigurii a t�rwinldor .wJU (ceea ce t•s/t� acelaşi lucru) a ideil or delnmiuale JIU caru ele sînt puse sii le rqm·zinte ; aşa fiind, eu am ales accşl i termeni pentru a indictl : .1) un anumit o biec t nemiilucit al minţii pe care ea îl percepe şi îl are în faţă, distinct de sunetul pe care îl întrebuinţează ca un semn al lui ; 2) cii accastâ idee, astfel determinată - adică pe care mintea o are în ea însăşi şi pe care o cunoaşte şi o vede acolo - este strîns legată făril vreo variaţie de acea denumire, iar denumirea este sta­ bilită pentru acea idee precisă. Dacă oamenii ar avea, în cercetilrile şi convorbirile lor, asemenea idei determinate, ar 1wtlt•a pînă unde se întind acestea şi totodată ar evita 1;ea mai mare 7111r/e a dispu­ telor şi cer tu rilor pe care le au c u alţii Pe lîngă aceasta, editorul este de părere câ e necesar si1 p rev in pe cititor cii mai exisltl o a dăugire a duuiî capitole cu totul noi : unul, despre Asociaţia de Idei, celălalt, despre Entuziasm*. Pe acestea, împreuni! cu ulte cîteva atlaosuri mai mari netipărite înainte, el s-a angaiat să le tipilreasâî separat în acu/aşi fel ş i în acelaşi sc op în care s-a fâcut acest lucru cînd a fost tipărit a doua oară acest Eseu. l n această a şasea edi ţie s-a adăugat sau. modificat foarte puţin ; cea mai mare parte a ceea ce e nou este cuprins în capitolul XXI al cărţii a II-a, pe care ori ci ne dacă socoteşte că merită, poate, cu foarte puţină muncă, să-l transcrie pe marginea ediţiei anterioar e . .

,

Cartea a 11-a, cap. 33, Cartea

a

IV-a, cap. 19.


CARTEA P


C" APJTOLUL

1

I:'.I'IWIH'('J·:HJ·:

§

i11ţelfctulu,i est_e pWcu,�tl şi fC!lQ5EQ(!JC. Deoa­ e om- de a s upra celorlalte fiin e ce a ază înzestrate cu simţuri� i îi conferă to a tă supenontatea si ominaţia . J.?b!e <L.l!l!LJ!SlJID:i&.JQI.", el este -�e_gr��ţ_tm subiect care merită, prm însăşi măreţia lu i , să ne dăm osteneala a-1 cerceta. lntelcctul, .ca şi ochiul, în timp ce ne face să vedem şi să pătrundem toate rece

L O .c.�!ceţare .a.

intelectul este cee

celelalte lucruri, de s ine nu ia de loc cunoştinţă

3

şi este nevoie

de fheşteşug şi de trudă pentru a-1 aşeza la dist an ţă şi a face ca

fi

însă greutăţile care stau .at ît de mult in igno­ ranţă faţă de noi înşine, sînt sigur cii. ori ce lumină pute m introduce în mintea noastră, orice cunoştinţă putem dobîndi despre propriul n ostru intelect, nu numai că vor fi foarte plăcute, dar ne vor fi şi de mare folos pentru călăuzirea gîndirii noastre în cercetarea - -a lto r lu cruri . el să fie propriul său obiect. Oricare ar

în

calea acestei

cercetări,

·-

ne

orice

·

·

-

-ar

ţine

·

·2/.J:.lanul 4/

§ A ş adar , ţelul meu fiind de a ceH·eta __wiq;!n,'K�·. certitudinea şrîptinderea cunoasterii 11mane, împreună cu temeiu­ rile şi treptele creainţei, 'opiniei şi asentimentului, nu voi intra acum in aprecieri de ord i n cu la minte, nici nu mă voi osteni să examinez m"" � cons t ă -�Q.tL.d sau prin ce mişcări ale spiritelor noastre animale 6 sau modificări ale corpu lui nostru _

�09�!

privire

ajungem noi să avem s enzaţii prin mijlocirea org a nelor

noastre

sau idei în inte lectul nostru, şi dacă acest e idei depind sau

nu,

în formarea lor, toate sau o parte din ele de materie. Oricît de instructive şi de plăcute sînt aceste speculaţii, eu le voi evita. deoarece ele sînt în afara drum ului care duce la ţelul pe c are îl

vedere acum. ___y_�_ ţ! -��- aju1'!:�2ntru ceea ce urmăresc în să JolnitiCe lale 2!!!.l.!il!.L înt_:.�-��ţ!ţJn.t!:ll.­ cît sîn le .a Hcate 015recte or d'i care -are de-a face. Şi voi socoti că nu-mi voi fi c eltuit c Jar ără n ici un rost energia cugetînd asu­ pra acestui subiect, cladi, folosind această mt"'todă istorică 7, simplă, am

în

p�zeut

pxarpineklfaR;pJtj�

-------

------


CARTEA

' voi

putea să a r ăt întrucîtva ce pgşcdăm d�

1

�p!r

t.tie

iRtfiliec·tul,,n�stry, .!!i unge �abil" f!le ccrtitudinii cunoa�Wrjj nonstre 8, s temeil�rile . lor convin­ geri_ care p0t fi găsi�J<l_Qall!_er_li, atît e va Î'late, de diferite şi cu Wtt!l contratlictoili,şi totu�i" susţinute înt r - un lo'c sau altul ..cu atita tirie- şi ccinVlngere, încît acela care ia seam.a opiniile oamenilor. ohscrvă opoziţia dintre ele şi, în acel aş i timp, ia în consideraţie căldm· evoţiunea cu care sint ele îmbrăţişate, hotărîrea şi zelni . . ''. sînt ele apărate, poate fi_ îndreptăţit să bănuiască, fie că

4-Jlotincil•

u

�''"

l

·

_

i�.

menea lucru ca adevărul nu e�istă de fel, fie că oamenii mijloa-2e î-ndestulătoare 2a fă ajungă kt o cunoaştere certă

n

.. § 3. Metoda. M erită dcd să cercetăm graniţele dintre opjnie şi cunoaş t ere 9 şi să examinăm, cu privire""la lucrurile d es pr e care -nu avem nici o cunoaştere certă, după care c�iterii ar trebui să ne eălăuzim a�entimentul şi să ne verificăm convingerile. ln a cest scop voi urm·a următoarea metodă : In pr im ul rînd, voi cerceta O·ii..gip� auelor id ei : noţiuni sau cum doriţi saTe" numiţi 10, pe care "omiţl e Q.QŞ�rvi1 şi de care el este conştient că se află în mintea sa, !) recu m şi .::ăi le pe care intelectul ajunge să fie înzes.trat cu__cl.e_ 1n al � rîTld, mă voi strădui să arăt< c� fel de cunoa tere dobîndeşte intel ecţyJ prin acele idei, p recum si certitudine:t:- =evi__

(i; .l

/

(i:

� rînd, voi face şi la baza credinţei şi

In al

â;"ntiment pe care

noi

şi aci, vom mentu l ui

.

o oarecare cercetare cu p rivire la -prin �r� eu înţeleg acel

opiniei 11

-îl dăm unei

cu p rivi re la adevărul căreia noi

avea prilejul

_

denţa şi întinderea acestei cunoaşteri.

0 natura

\

nu

propoziţii

so cotite

ca adevărată ,

avem totuşi o cunoaştere ,certă ;

să examinăm

teme iurile

si trevtele asenti ­

§ 4 ... Este folositor şă cuno te întele{;e.,. acă prin această cel·cetare a naturii intelectului eu ·pot să descopăr 2uterile sale, ,cit de departe ajung ele, căror lucrnrL le sînt ele potrivite în v�eo măsură şi unde ne părăsesc ele, atunci wcot că ea poate servi pentru a determina mintea nec ontenit activă a omului să nu fie aşa de nesocotită, ocupîndu-se cu l ucruri care depăşesc puterea ei de înţelegere, să se oprească atunci cînd a ajuns la întirrderea maximă a cîrr.pului său de ac)ţ�e şi, calm, �ă a

."_.____


15

CAPlTOLUL 1 (S 5)

se împ ac e cu ignoranta în ceea ce priveşte ace l e lucruri care, cînd sînt examinate, se arată a fi inaccesibile put e ril o r noastre 12• Atunci poate că nu 3llll fi a tît de pripiţi şi, dintr-o năzuinţă deşa�tă spre

cun oa ş te re universală, să ridicăm în t reb ă ri şi să ne înc u rcăm pe noi şi pe alţii în dispute de spre lucruri pentru care intelectul nostru nu e s te potrivit şi despre c are nu n e putem forma în minte vreo idee clară şi d is ti n ctă sau despre care nu avem absolut ni.ci o noţiune (după cum p oa t e s-a întîmplat prea des) . Dacă putem �ă aflăm cît de departe îşi poate întinde intelectul privirea, în ce măsură îi este p os ib i l să dobîndească certitudinea şi · în ce împrt?­ jurări p o ate el numai să aibă o părere şi să pr es upu nă atunci noi am pu t e a învăţa să ne m ul ţ u m im cu ceea ce p utem obţine în �tarea în care ne aflăm. � o

,

,

,

( l. ��\b>�9, C ·-

§

5.

Capacitatea noastră

este PEtpvită

cu

:� tarea şi interesele

n ostru nu vom av e a . totuşi destule m oti v e să slăvim pe enerosul autor al fii n ei noastre e care ni l e a acor at pentru măsura şi grad u l de ctinoa tere ·· şr care depăşesc atît de m u l t ceea ce el a acordat celorlalţi ocm­ tori ai acestui lăcaş al n ostru . Oameni i au m o ti v să fie pe d ep l in mulţumiţi cu ceea ce Dumnezeu a s oco tit nimerit pentm ei, d e o

d:oastre.._Căci, d eş i puterea de în�lege!e_ a intelectului aiunge nici pe departe să cuprindă v a st it at e a lucrurilor,

-

7tCXV"t'� 7tpO� �w�v x�� eucrf�e�v , "tot ceea ce este necesar pentru vi aţă şi evlavie" şi l e a dat putinţa să-şi găsească cele de t r eb ui nţ ă pentru această viaţă şi să afle calea ce duce sp re o vi a ţă mai bună 1 4. Oricît de departe ar fi cu n o aş ter e a lor de o CU!p r i nde r e universală sau d e să rece

le-a dat, după cum spune sf. Petrn

-

.

13 ' ­

vîrşită a tot ceea ce există, totuşi interesele lor es e nţiale sînt asi­ gurate prin faptul că ei au d e s tul ă lumină pentru a ajun e la cun oaş t e re a creatorului lor şi la .Pătrun erea propn or or înda­ toriri. Oamenii pot găsi de,;tule l ucr u ri cu care să-şi ocupe mintea şi să-şi întrebuinţeze m îini l e în chip variat, cu pl ăcere şi m ul ţu mire, dacă nu cum v a vor să se împotrivească cu semeţie propriei lor n atu ri şi să lepede d arurile de care mîinile l or sînt pline, numai din pricină că nu sînt în stare să îmbrăţişeze totul. Noi nu prea': vom avea motiv să ne pl îngem de îngustimea minţii noastre dacâ \ �rebiîiiiţăm nuiii ai la ceea-ce.ne-poâte H de fo!os , câcl pentx a aceasta ea este foarte încă p ătoare 15• şrar fr o·stiscep- . tibilitate c op il ă re as că şi de �fat da că am s ub e s ti ma foloaselE; ' cunoa ş t eri i şi am n eglij a s-o îmbun ăt ăţ im în s co pu ril e pentru care ne-a fost dată, din pricină că e x i s t ă unele lucruri ce ră mîn în afara

­

·

.. .


J !j sferei sale. U n Sl'rvitor lc·nt;� şi nPa,cultător care nu nu mea

ar

vrc;1 sa-ş1

lumina l mn î n ă r i i , nu ar putea invoca drept scuză faptul că i-a l ipsit lumina soarelu i . Lumin area {!are pilpiie în noi JH' h • m i nt•ază îndeajuns pentru toate treburile n o as tre . · oesc.,pcririle pc earl' le putem face cu aj to r u l ei 18 ar trebui să vadă de

sa la

u

m ulţumeasdi şi noi vom folosi just intelectul n os tru atunci cînd vom exam i n a l ucru rile în chipul şi în măsura în care ele sîn t potrivite fae u lt ăţ i l o r noastre , şi pe acea b az ă pe care lucruri l e ne

P"l să lie înfăţi şate m i n ţ i i noastre ;

o

)

cînd nu vom cere în m o d

eategorie s : l l l f ă r ă v re rezervă dovezi indiscutabile şi nu vom pre­ t i nde cert i tudine acol o unde nu se poate obţine decît p robabili­ tate 17, ş i aceasta este în destulătoare pentru rezolvarea tuturor trP­ b ur i l o r noastre. Dacă noi vrem să n e îndoim de orice din pricin:1 eă nu p u t<> m cunoaşte cu cl'rtit udine toate l u erurilc , vom proceda L'am c 1 1 tot atîta î n ţckpdmw ca ş i at'!•la -�are n u .. ar vrea să s e folos easeă de ...P.��:i_{_l_:I_J:��· . s_ah:, t•i a r prdna să stea nemişcat şi s:'i piară pl'n t m că n u a r avt•a a r ipi s;\�_...

'----

§ 6... .S.:'_u noast erea capru·itătii 111mstre este Wl leac împotriva �ce_u; .J.icjs!!'ului şi a le11ei �- Dal'ă ne vom eunoaştl' propria n oastra forţă, vom şti mai h i n e ee să în treprindem c n �se �m�ttă. ; şi cînd vom fi exam i n at hine puterile min ţii noastre şi vom fi s tabilit cam ee pu tem aşt ep t a de la ele, nu vom fi înclinaţi ni!'i s ă s t ăm impasibili, n epunînd de fel m i n t e a la treabă, în deznă­ dejd:>a de a nu putea c u n o a şt e nimic, nici, p e de altă p arte, să punem orice l uc ru sub semnul întrebării şi să discredităm orice c un oa ş tere din pricină că anum ite l u cruri nu pot fi înţelese. Este de mare folos pentru marinar să

său de sondaj,

rile ocean ului ; destul de lucru

es te

lung

cu

toate

nu

este de aj uns

u

eunoască l n gi m e a cordonului

poate să s o ndeze

dacă . el ştie că

cu

ac

el to ate adîncu­

es t

cordon este

ca s ă aj un gă pîn ă l a fund în locurile unde ace s t

necesar pentru dirijarea

c ă î l avertizează să bage de

vasului în

seamă ca

c ăl ăt o

ri a

ce

face

şi

să nu d e a cumva p e s te

bancurile de nisip care-I p ot du c e la pieire . M enirea noastră nu

aici lucrurile, ci pe acelea care · au impornoastră. Dacă noi putem descoperi normele

este să cunoaştem toate

�conduita

o fiinţă raţwnală, în s t a re a în care se află omul pe lume, poate şi treb u i e să-şi călăuzească opiniile şi acţiunile legate de această stare , a t u n d nu trebuie să ne tulbure fap tul că alte lucruri scapă cunoaşterii n o a s t r e 1 9 •

potrivit cărora

această


CAPITOLUL

1

}.;.'

(§�

7

8)

l 'i

§ 7. Ce a dat naştere acestui Eseu 20• De aici a pl e c at gîndul de a alcătui ac e st Eseu asupra intelectului. Căci am s ocotit că

primul pas de făcut pentru a .d e zleg a diversele chestiuni în cerce­ tarea cărora mintea este foarte înclinată să intre, constă în a n d e intelectul într-o rivire generală, în a examina propriile e:'- u noastre puteri şi în a v ea entru ce ucr 'ifffi socotit că atîta vreme dt nu facem acest lucru, noi o p ornim , greşit şi că în zadar căutăm acea multumire pe care· ne-o dă osesiunea lini tită · i si 'ură a devă ·n�ili.r care au cea mai mare insemn tate pentru noi , în timp ce lăsăm slobod gîndurile noastre pe vastul ocean al existenţei, ca şi cînd toată acea nemărginită întindere ar fi domeniul firesc şi neîndoiel n i c al intelectului nostru, c a şi cînd în cîmpul ei nu ar exista nimic care să rămînă în afara soluţiilor sale sau care să scape puterii sale de înţelegere. Cînd oamenii îşi întind cercetările di ncol o de puterile lor şi îşi lasă gîn durile să rătăcească în acele abisuri în care ei nu pot să găsească nici un punct de sprijin sigur, nu este de mirare că eL ridică întrebări şi înmulţesc controversele care, neajungînd nici­ odată la vreo soluţie clară, sînt bune numai să le perpetueze şi să le sporească îndoielile, şi să-i întărea!;că pînă la urmă într-un scepticism totaL Dacă, dimpotrivă, posibilităţile intelectului ar fi 5me cnitărite o dată ce ar fi descoperită întinderea cunoaşterii noastre şi ar fi aflată linia despărţitoare dintre părţile luminoase �i cele întunecoase ale lucrurilor - între ceea ce noi putem şi ceea ce nu putem înţelege - oamenii s-ar împăca, poate, ezitînd mai puţin, cu ignoranta mărturisită faţă de ceea ce ei nu pot înţelege şi şi-ar ocupa mintea şi graiul cu mai mult folos şi cu mai mul : ă mulţumire, în ceea ce ei pot înţelege. ........_ ..

·

-· -

§ 8. Ce înseamnă cuvîntul "idee " . Atît am socotit că e necesar să spun despre originea acestei cercetări cu privire la intelectul uman . Inainte însă de a merge mai departe arătînd ce am gîndit asupra acestui subiect, trebuie ca aci; la început, să cer iertare

cititorului pentru folosirea frecvent ă a cuvîntului "idee" pe care va găsi în acest tratat 21 • D eoarece el este, după părerea mea, termenul care s e rve ş t e cel mai bine ca să desemneze tot ceea ce . '"" .E.:�s_t_! ţ!:!!e obi�c tul _JJ_1ţ�J�gţ_ului ...f.Î!lcl �îndeşte un om, l-am folosit ca să exprim tot ceea ce se înţelege prin imaghîe, noţiune, repre­ zentare, adică orice poate ocupa mintea cînd gîndeşte şi nu am putut evita de- a-1 folosi adeseori . o

- -- - -

-- · · --

-

.


CARTEA

18

1

Cred că mi se va co nceda cu uşurinţă că există asemenea idei în mintea oamenilor. Fiecare îşi dă seama că ele se află în el însuşi, iar vorbele şi acţiunile oamenilor îl vor convinge că ele se află şi în ceilalţi. Vom cerceta d e ci mai întîi cum intră ideile în minte 22 •

CAPITOLUL II

ÎN

lUINTE NU

EXIS1'Ă

PRINCIPII

ÎNNĂSC'UTE23

§ 1 . lnft1ţişarea câilor pe care 1111� clo/JÎILc_fu_n orice _ cunoştinţă_ aj-unge pentr-u a do oedi câ ea 1111 este Îlllltlscutq. Este o părere în­ _

rădăcinată la un ii lramen i d1 în i n te]{'cl se afl ă a111 u mite principii înnăscute, anumite noţiun i prim are,

x.o �vod �votott,

24

caractere,

ca să spunem aşa, întipăritc în mintea o m ului, pe ·care su­ fletul le primeş te chiar din prima clipă a existenţei sale şi le aduce cu el pe lume. Pentru a convinge pe cititorii lipsiţi de păreri preconcepute de falsitatea acestei presupuneri, ar fi destul dacă aş demonstra doar, după cum sper că voi izbuti să fac în părţile următoare ale acestui tratat, că oamenii pot să dobîndească prin simpla folosire a facultăţilor lor naturale toate cunoştinţele ce posedă, fără ajutorul vreunei întipăriri înnăscute şi pot să ajungă la certitudine fără asemenea noţiuni sau principii originare. Căci, după părerea mea, oricine va admite cu uşurinţă că ar fi absurd să considerăm ideile despre culori ca fiind înnăscute într-o creatură căreia Dumnezeu i-a dat vederea şi puterea de a le primi prin ochi de la lucrurile exterioare ; şi, ca atare, nu ar fi mai puţin absurd să punem cunoaşterea diverselor adevăruri pe seama întipărlrilor de la natură ·ş i a caracterelor înnăscute, dnd putem observa în noi înşine că avem facultăţi potrivite pentru a ajunge la cunoaşterea acestor adevăruri cu tot atîta uşurinţă şi certitudine ca şi cum el e ar fi în tipărite în minte de la naştere 25. Deoarece însă nimeni nu poate ca, în cercetarea adevărului, să urmeze propriile lui gînduri fără a fi condamnat, atunci cînd ele se abat cît de puţin de la calea bătătorită 2 6, voi înfăţişa, ca pe o scuză a greşelii mele, motivele ce mă fac să mă îndoiesc de ade­ vărul acelei opinii, dacă greşesc cumva în această privinţă, ceea ce eu îi las să examineze pe acei care sînt gata, ca şi mine, să îmbrăţişeze adevărul oriunde îl găsesc.


CAPITOLUL

II (§§ 2-5)

19

§ 2. Argumentul principal în susţinerea principiilor înnăscute . este existenţa asentimentului general asupra lor. Nimic nu este mai îndeobşte admis decît că există anumite principii atît specu­ lative cît şi practice (căci este vorba de amîndouă felurile) 27, asu­ pra cărora toată lumea este fără excepţie de acord, şi care, pentru aceasta, se conchide, trebuie să fie întipăriri foarte durabile pe care sufletul omului le-a primit de la începutul existenţei sale şi pe care le aduce cu el pe lume, în chip tot atît de necesar şi de real ca şi pe oricare dintre facultăţile ce-i sînt inerente 2 8• , ·

§ 3 . Asentimentul universal asupra unui adevăr nu dovedeşte că acesta ar fi înnăscut. Acest argument pe care-I constituie exis­ tenţa asentimentului universal asupra unui adevăr prezintă însă neajunsul că, chiar dacă ar fi în fapt adevărat că există anumite adevăruri asupra cărora toţi oamenii sînt de acord, aceasta nu ar dovedi că ele sînt înnăscute, dacă s-ar putea demonstra că există o oarecare altă cale pe care oamenii pot ajunge la acel acord uni­ versal asupra lucrurilor, cu privire la care ei sînt de aceeaşi părere, ceea ce eu socot că se poate face 29• § 4. Principiil e : "ceea ce este, este" şi este imposibil ca acelaşi lucru să fie şi totodată să nu fie", nu sînt universal recunoscute ca adevărate. Dar ceea ce e şi mai rău, acest argument al ' asentimen­ tului universal, folosit pentru a dovedi existenţa principiilor înnăs­ cute, îmi pare a fi dimpotrivă o dovadă indiscutabilă că nu există nici un asemenea principiu înnăscut 30, căci nu există nici un principiu asupra căruia toţi oamenii să fie fără excepţie de acord. Voi începe cu principiile speculative şi voi da ca exemplu acele slăvite principii ale demonstraţiei : "orice este, este" 31 şi "este imposibil ca acelaşi lucru să fie şi totodată să nu fie" 3 2 , cărora li se recunoaşte, cred eu, mai mult decît oricăror altora, calitatea de înnăscute. Reputaţia lor de maxime universal acceptate este aşa de bine stabilită, încît va fi considerat desigur ciudat faptul ca cineva să pară a le pune la îndoială. Eu îmi iau totuşi libertatea de a spune că aceste propoziţii, departe de a se bucura de asenti­ mentul universal, nu sînt nici măcar cunoscute de o mare parte a oamenilor 33• "

§ 5 . Ele nu sînt întipărite în minte din naştere, deoarece nu J sînt cunoscute copiilor, idioţilor etc. Căci, în primul rînd, este evident că toţi copiii şi idioţii nu au nici ·cea mai mică idee sau 6


C' A H T E /\

'!O

1

cd m a i t l l'Î n st ' l l l l la l g î n d dt·spre d l ' , �i această lipsă este s ufici e n t ă pen t m a d t • s r i i n t a a ( ' ( · l a ·w n l imcnt universal care trebuie neapărat să î n s o ţ t • ascit l o a l t • adt•v:'i ruri lc înnăscute :14 ; deoarece mie îmi pare a

fi

apro a p t •

Cl

s ii se spună că există adevăruri întipă­ : t ( '(·sla nu ştie sau pe care nu le înţelege ; daC':'i î n seamnă ceva, nu constă în n i mi c

( 'OJ t l ra d i c \ it•

iitc in s n lk t '·' ' '

t · a rc

în trucît , î n l i p :î t i r1 · a ''\ altceva d t �C1t 1 1 1 a i :l l 'C L'a anum tte· adevărurlsa 11e ·c-unoscute. Căci I-;lll pan• gn • 1 1 dc în t d e s ca ceva să se înhpareascam minte fără ca ca sii-1 st,si zt•zt · . P r i n urmare, dacă copiii şi idioţii au s ufle t au m inte, l' l l at·e l c înlipăriri în e a , cttunci ei trebuie să afle în mod inevitahi l de cle 5 i în mod n C'ccsar să cuntK\scă şi să-şi dea asen­ t i mcntul act•s t o r aclevărmi ; .� i de vn•nw ce aceasta nu se î n t împl ă este evide n t t'�t 11 1 1 t•x i s t (t ; l', ! ' I I I < ' I H ' a întipări ri . Căd dacă ele nu s î n t idei înt i pă r i l t • de la n a � l l · r t • , l ' l l l l l pot sii fie î n n ii.st·utc ? Ş i dacă ele �înt it !t-i î n t i p :'i r i l l ' , l ' t l l l l pot sii fi e t H 't't l llost· u t e ? A spune că o i dee cste î n l i p i u· i t a în 1 n i n l l ' �i t o l 1 1 � i a sust i n e în acelaşi timp că m i n l l'a nu o t ' I I I HI: t� l c şi n -a ohserva t-o î n c:'i nidodată, î n s e a mn ă a n·d 1 t t 't' accas l il î n l i p ă r i n · b n i l l l Î l' . Des p re n i ci o propoziţie pe l ' a re m i n tea 1 1 1 1 a l'l l l l o s c u t - o î ncă vreodată, Je care ea nu a fost încă t t i c i o d a l:'i t·on � t i t•n l li , nu � e poate spune că există în minte . Căei dacă ,.,n poate susţine Jespre vreo propoziţie că există în m i n te � c•ste înt ipărită acolo în asemenea c o nd iţ i i , atunci se poate · s1 1sţine, d i n a\ 'claşi l llotiv, că e'; i s t ii în m i nte şi că sînt întipărite acolo toate propozitiile care sînt adevărate şi cărora mintea le-ar putea a eorda vreodată asentimentul său. Deoarece, dacă se poate spune că în m i nte se a flă vreo propoziţie pc care ea nu a cunos­ cu t-o î n c ă n i L'i odat li , aceasta se poate de b u n ă seamă numai pen­ tru că minte a e s te c a p a bi lă s-o cunoască ; şi mintea este în s t are de aceasta L'U · p r i v ire la t o a te adevărurile de care va ajunge vre­ odati1 să << ibii ş t i r e . Mai m ult încă, în felul acesta pot fi întipă­ rite în minte adevăruri pe care ea nu le-a cunoscut niciodată, şi nici nu le va cun oaşte vreodată, căci un om poate să trăiască multă v r e m e , ş i la urmă să moară, în n e şt ii n ţ a multor adevăruri pe c a r e m i n t e a lui era eapabilă s ă le c u n o as c ă ; şi încă cu certitudine. Aşadar, d at·:\ pretinsa î u tip ă r ir e nativă va însemna posibilitatea de a cunoaşte, atunci toate adevărurile p e care un om le va cuno aşte vreodată vor fi, potrivit acestei susţincri, tot a tî t e a adevăruri în­ născute ; � i astfel totul se va reduce numai la un foarte impropriu . fel de a Yorhi ; deoarece, deşi cei ce vorbesc astfel au p ret enţi a că a fi rm ă contrariul, ei spun exact acelaşi lucru ca şi' cei care tăgăduiesc principiile înn ăscute. Căci n i me n i , socot eu, nu a tăgă,

,

\


t: A r i r o u : r . r r

6-

'il

duit vreodată că mintea este capabilă să cun oaseă

ruri. Această capacitate, se

spune,

este înn ăscu tă,

div erse

adevă­

iar cunoaşterea

este dobîndită 36• Dar atunci ce rost are o asemenea l uptă pentru anumite maxime înnăscute ? Dacă at!evărnril e pot fi întipăritc în intelect fără ştirea lui, eu nu vad ciraf""plifca h \'ft'() deoscbire,­ C'U pnvue la originea lor, între �d��iirurilc pe c���-;- -�intea-este capabila sa le cunoască. Ele ti:CTjitic-săll'P:"-�fj(·;Jatt�-Tii n ă;;c(Je;Ori toate dubtndtte ;= m zal1arsc-v<i-sfi.-ă<Iul' c;ini'>va -să l e " deoscEească. Ca atare, cel -ce vorbeşte <le idei ' 1 7 în n ăscute în intell'ct n u poate (dacă prin aceasta el î n ( l'kge v rc u 1 1 kl deosebit de adevăr) , să creadă că în intelect st• af!(t asem<' J l l'a adevit ruri pe care intelectu\ nu le-a sesizat n iciodată şi c are - i sîn t Î l l l ' ă <·u t o t ul necu noscute. Căci dacă aceste cuvinte ("a se afla în in t elect " ) �înt cît de cît potrivite, atunci ele înseamnă "a fi înţel e s " . A ş a că, a s t• afl a în înt�� - <"!: n_u ţ� �y�les� - a_ se afl.?-__în �n�n!� cl�r a 11�1_fi n_iciodată sesizat, este totuna cu a spune că cc·• a se află şi n u se află în miî-ites.au - în i�tel �-;;t . D�că,-- prin urmare,- âc(;sfe (To'liiî IlropZiziţii : ;,orice' 'este:- este" .. Şi "este imposibil ca acelaşi lucru s;'i f!e şi tot­ odată să nu fie " , sînt întipărite de la n aştere. c:opiii nu pot să nu le cunoască ; pruncii, şi tot ce este înzestrat l'U suflet, trebuie în mod necesar să le aibă în intclectnl lor. să �.:unoască adevărul lor şi să le admită ca atare. __

ei

§

6.

Răspuns la ar_gumentul câ

_ _

c u n osc

oa m s nii le

aturlci cînd

a[U:f!:K!.ă.. -�(j_f:.?Josi_�;_s�â l_e ratt�i�1>eiîtru a--spuTnei::;·,îceastă- con ­

cluzie, se răspunde de obicei că toţi o am en ii cunosc aceste ade­ Yăruri şi le admit ca atare atunci cînd ajung să � c: folosească de raţiune ; şi că aceasta este de ajuns pentru a dovedi că ele sînt înnăscute. La aceasta eu răspund :

§ 7. 38 Expresii obscure, care nu au aproape nici un înţeles, trec drept argumente l impezi în uchii celor care. avînd păreri preconcepute, nu-�i dau os teneala să examineze nici măc:ar eeea ce spun ei înşişi. Căci dacă aplicăm , cu un sens cît de cît acceptabil acest răspuns la chestiunea de care ne ocupăm, el t reb u ie să însemne una din două : sau că de îndată ce mmeuii ajung să se folosească de raţiune, aceste presupuse întipăriri native le devin cunoscute şi ei iau aminte la ele, san că folosirea şi aplicarea ne­ e ri rea acestor contenită a raţiunii oamenilor îi ajută în C'ipii� să le ���-;;-ască-�-�rtlTliai'rie: ----

d-;;p

---·

--.. -- - -

i)�ll­

-· -

--


CARTEA

22

§ 8. ele

I

Chiar dacii le-ar descoperi raţiunea, aceasta nu ar dooedi sînt înnăscute 39• Dadi se susj:ine • c ă oamenii pot să desco­

r"i1ii�ş_�-i:-·ca

aceasta e�"_ţ�-�-( E��-ce._�sţ� principii_ P!:i� Iolosli:eâ"' �J!Ll?_e_nţ_r� a -Jo':_edi că ele sînt . înn�sc�t�, atţinci argumentaţia lor duce la această cm1cl uzie : anume că toate adevărttrile pe" care ratil.înea-mie IJoatc dezvăfL_ii cu cerhtudme -Şlpe�ciir� ca ne _!ace­ să }� �iJ!i:i�f�m ct� convingere sînt �nt!părHe _ţii �inte de !a naş l<?J'e, deoarece acel asentiment universal care e luat ca trăsătură distinc­ tivă; ior-- in.î iriseainnă.. in. fo�d _altc�va . decît �ă: - p�i olosi-re_a raţluriîî, - noi sîntem capabili . . să. ajungem · la . o - cu�<!aşter1;1 certă a lor -şi s1f' le admitem ; şi în acest fel nu va exista nici o deosebini ­ intre-- maxiinele ma'fematicTeiill or şi teoremele pe- c:rre-ei-le'-- deâu·c­ din acestea--;Toate voi.-·tr�Jiuf-iiii Ti�-de9po�riyă socotiTe ca -înnăs�u�, aeoarece toăte -si;J,t "d�scoperiri făcute cu aj utorul raţiunii, . adevă= ruri pe C�f� -o - fiinţă raţională pO(lte CII siguranţă să ]e CUnOasca, . da_c � :· îJî J?:l oseş te gîndirea în ac�st scop _ aşa cum trebuie . · _ _ _

�j __

, § 9. Nu este adeVllrat câ raţiunea le descoperă 4 0 • Dar cum pot aceşti oameni să creadă că a r fi necesară folosirea raţiunii pentru descoperirea unor principii considerate ca înnăscute, dacă raţ iu ne a · (potrivit spuselor lor) nu este altceva decît facultatea cu ajutorul căreia deducem adevăruri necunoscute din principii sau propoziţii care sînt deja cunoscute ? Fără nici o îndoială, nu poate fi nici- odată socotit ca înnăscut un adevăr p_entru descoperireă'-tiirui a avem nevoie de raţiune, afară numai dacă vom considera, după cum am spus, ca fiind înnăs-:: u te toate adevărurile certe pe care raţiunea ne face vreodată să le cunoaştem. Noi am putea tot aşa de bine să considerăm ca necesară folosirea raţiunii pentru a face ca ochii noştri să de�copere obiectele vi zibile,.. după -cum am putea să socotim că este nevoie neapărat de raţiune sau de apli­ carea ei pentru a face ca intelectul să observe ceea ce este de la naştere întipărit în el şi care nu se poate afla în intelect mai înainte ca acesta să-I fi sesizat. .Aşadar, a atribui raţiunii descope­ rirea acelor adevăruri întipărite astfel, înseamnă a afirma că folo­ sirea raţiunii dezvăluie omului ceea ce el ştia dinainte ; şi dacă oamenii posedă acele adevăruri înnăscute, întipărite de la naştere, înainte de folosirea raţiunii, şi totuşi ei nu le cunosc niciodată pînă cînd nu ajung să se folosească de raţiune, înseamnă de fapt a spune că oamenii le cunosc şi totodată nu le cunosc. ·


CAPITOLUL

II (§ 1 0- 1 1 )

:2 3

§ 10. 41 Se v a spune poate aci c ă demonstraţiile matematice, � · precum ş�lte_ ad�y_iiru rL <:_Ln l} SIJ?-t:.. înnas cute, _nuji_�i ment�I:::!�_o_s.ţ:·�--�-e !nd ată -� _sJ.nt înfăJ!şate minJi� _şi _ p_�in �C:�:l?!a ele se deoseb_e_�c:o .s!e. malfim�. . şi. . de alte adevăruri înnăscute. Voi aveă 'prilejUi mai tîrziu să vorbesc mai pe' lar'ifâes-pre' asentlmentul dat din prima clipă. Aci voi recunoaşte doar, şi aceasta fără nici o ezitare, că aceste maxime şi demonstraţii matematice se deose­ besc prin aceea că în ceea ee priveşte demonstraţiile, este nevoie ��-E-�ţiull� a să le desfli'Ş(>are - 6� �jlityiul ilin7eziioi; _şi . să. n�asentimentul ; în ·vreme ce m'!�ITI�·- de.. 1nda.tii. ce sînt îii.ţ�!ese ae noi, le fmbrăţişăm şi ne dăm faţă de ele asentimentul fără cel'mai simplu raţionament. . Cer însă totodată . îngăduinţă de- a ob;;eiva că -;.� �� s t� � coate la iveală slăbiciunea acestui subterfu­ gi u care susţine necesitatea folosirii raţiunii pentru descoperirea acestor adevăruri generale, deoarece trebuie să recunoaştem că în descoperirea lor nu se face uz de nici un raţionament. Şi socot că cei care dau acest răspuns nu vor îndrăzni să afirme că cu­ noaşterea maximei : "este imposibil ca acelaşi lucru să fie şi tot­ odată să nu fie" , este legată de deducţia raţiunii noastre. Căci aceasta ar însemna să fie redusă la zero acea generozitate a natu­ . rii la care ei par pe' aeoparte să ţină atît' de mult, în ti � c� �n . cunoaşte-rea acelor principii în funcţie de munca. ncnis'tre ; căci orice raiioi1ament presup�ne . cercet��e şi analiză şi cere . ��te­ neală şi stăruinţă. Şi cum se poate admite cu o aparenţă cît de cît raţională că pentru a J�;;;�P��Tceeă-ce a rost intipărit de- la naş­ ' tere- �a 'ba�{ ·şr gliid-pentrti 'i:ăţiunea noastra, ar fi nevoie ăe fclo- --- - ... - - ---- - - -- -- -- srreâ �ătiunii?

l!_l�sc_]i� �-tŢ: __

�istiij.

·

gî�dirii

p

p

§ 1 1 . Acei care îşi vor da osteneala să reflecteze cu puţină atenţie asupra proceselor intelectului, vor afla că acest asentiment pe care mintea îl dă pe dată anumitor adevăruri nu depinde n�i de o_ }g_t}pă:·�re nativă, nici de_ f�lo�irea ci . d� facultate l a miJ;Iţii cu t�tiîf distinctă de aceste d_Quă lucruri, după cum vom­ vedea rriai departe 42. Răţhinea neavînd ·aşadar . nici im ·ror îii . acoraaiei . as'entimeiltului nostru a;;; sto; m�xime : este cu . totUl fai�-- cî- � d . se spune că "oamenii' le CUnOSC şi-şi . d;u asentimentU1 d� i� d.ată ce ajung la 'folosirea ratiunii " , dacă prin aceasta se în­ ţei�ge că 'folo sir ea raţiunii ne ajută la: cunoaşterea acestor maxime, iar dacă ar fi adevărat, aceasta n-ar dovedi că ele sînt înnăscute·.

�ţî��iî,

�:


\ A R T E I\

l

§ 1 2 . No1 1 1 1 1 o j l l ll;!.• ' l l t in (J{:eloşi l i mp să ctmoaş l c tl l OCI's l c · uwxinw. Dacă

sil ne folo:;im de ra ţiune prin afirmaţia că noi le cunua�tem ş i le a dr 1 1 i lem "at u nei cînd ajungem la folosirea r aţ iu ­ nii" se înţelegt' l'iî acesta <'Stc mo me n t ul în care mintea află de ele şi că de îndatiî ce copiii ajung la folosirea raţiunii, ci ajung de asemem'a siî c u n o ască şi să admită aceste maxime, şi acest lu cr u este fals şi neîn temeiat 43• In primul rînd, este fals, deoarece ---� -....----este evident că m i n tea nu posedă ace,ste maxime tot atit· de tim-����e; -în p uriu -ca 'Şi"-;ap;;cit�tea 'de a 'f'oÎosi raţil} � ş,i! şi

ie

--

pri� .

moif-grcŞ!t iric)�_�:nţiiL Jii.-.\:: �_r9.. Jnc_e_pe folosirea raţiul)-ii este--ci'esem: riât "c;i""fiin'J';��la al de�coperirii acestor m axi � e'. 'cît� exemple.. de fulosTi-e_a ....răţfiiri."iC!;u - se ·p-,ji:- ohs<�r\.;;,-1ă- c:ii[ili eti mult înainte ca ei

:

vreo cunoşti n ţă despre m ax i ma "<· s l l' imposibil ea acel aşi lucru să fie ş i toto<lat:l s :l mr fie ! " �i o 1 1 1 a re p a rte d i n tre oamenii ir!�!:J.l_ţi .§..i_ .��!_lxtti_ci 44 pet n'<· m ul t i ,iiiT:---�Tll,ir ·oiii Virsta ·i: i fără ea măcar să s e - giîlik:tsl'ii la at·<·astii propoziţie g e n e ral ă sau la _al te1e-�;i,<ie!Ijă�ătmi_;:_e . Sînt de aciirLl, ciamen i i nu ajung ti-- cunoaŞ­ terea acestor adevăru r i g"nerale şi foarte abstracte, care sînt s oco tite înnăscute', m a i înainte de a ajunge la folosirea raţiunii, şi aclaug eu 1 1ici atunci. Ş i a �:easta p e n t ru că în miiţ�� _oam�nil()_r nu sînt formate, ck.:ît după ce ('i ajung la folosirea raţiunii, acele i d ei I[Cnerăte ' ânstract� d_ill care rezillti{ maximeÎe g_e�e�.f-i.le _Şi 'care -iri.- iri2'� � gfc}i( sîhC luate cln�pt priJidpiî ' î'rî naseute, pe cînd -ele sînt de fapt descoperiri, îr1 acelaŞi - fe1 f:'l cute, ş(- aclevifrurf, fn acel âşi fer aduse şi - i n t r; J t hise în minte,'-·ş-i atlai:e- trecii-ld ptin- ace­ leaşi trepte ş i diver�e alte propoziţii pe care n i m e n i nu' a fost aşa de absurd să le considc;re ca î n n ă s cu t e Sper să l ăm u re s c acest . , l u c ru în con tinuarea acestei l ucrări. R e c u n o s c aşadar că trebuie neaf!ă.mt. ca oamenii s:l ajungă la folosirea rntiliniTmiîiinain�de a dobîndi "cuno�tinţa - acelor aci'evăruri'_ :gene�ale ; "dâr' - contest Ca momentur 'i'n' care oa"rn CJ'J i i înce-p să 'se folosească ae Î'aţhuie' 'esfeac:-e!il- fn.-care ei descoperă aeesfe adevăi·uri 45. · - �� .--·• · r -· • "

să aibă

aţi':l� (

__

­

:

.

.

'

� - .,

§

,.

-

.

de alte adevă ruri care că afirmaţia "oamenii cuno�c şi acordit acestor maxime ascntimentul atunci cînd ajung la folosirea raţiu nii" s e reduce de fapt numai I a aceasta �..anurn� că ele nu sînt n i ciodată nici cc:noscute, n i ci observate î n a i n t e de a. în ce)) � foi;;� ire � răţiu;iiCJ:)r d ::se·-prea poate să p rim e a s c ă aseii-timeii{Jfrl i;l part�·a unui om ceva mai tîrziu, în ci.Irsiil vietH sale ; C ÎJlJ fnsă' ainnue, este ;,esigur ·!G, şi a cei aşi lucru 'se -poate întîmpla, pot

1 3 . Prin aceasta ele riu se deosebesc c u n oscu te. Este de remarcat t o t u ş i

-

·

fi

:

.. .


CAPITOLUL

Il

(� 1 4)

tot aşa de bine ca şi c:: u acestea, L'll tua�e celelal te adevăruri ce pot fi cunoscute, şi prin urmare ace�tea rm au rdci o superioritate faţă de celelalte şi nici nu se deosebesc de ele prin faptul că sînt cuno!>cute atunci cîn d ajungem la fulosirea raţiunii ; nici nu se dovedeşte prin aceasta că ele sînt înnăscute, ci tocmai dimpo­ trivă 47•

folosirea ratiunii ar douedi eri ele sint în năs­ cute. In al doilea rînd 4H însă, chiar dacă a r fi adevărat d mo­ mentul precis în care lutîm cunoş l i n ţ ii de t•b şi le acordăm asen­ timentul nostru ar fi ac:: d a în c:: a rc oanwnii devin capabili să se folosească de raţiune, nici aceasta nu ar dove d i L'ă elC' sînt înnăs­ cute. Această concluzie este tot atît de neîntenw i�,t•1 pc cit este de falsă premisa ei. Căci prin ce fel de logică se va învedera că o oarecare noţiune 49 este întipărită de · către nat• m'i în minte de la origine, din momentul formării ei din pricină că el este observat şi primeşte asentimentul pentru întîia dată atunci cînd începe să se manifeste o facultate a minţii care are un domeniu cu totul distinct ? Şi, ca atare, dacă s-ar presupune că atunci cînd dobîn­ dim facultatea vorbirii 50 este momentul în care ne dăm pentru prima dată asentimentul acestor maxime (ceea ce se poate în tîmpla tot atît de bine atunci ca şi în momen tul în care oamenii dobîn­ desc capacitatea de a folosi rar, iunca� ar fi <> dovadă tot atit de bună că ele sînt înnăscute, ca şi a sus{ ine t:ii ele sint înnăscute din cauză că oamenii le acordă asen timentul a lunci cind dobîndesc capacitatea de a se folosi de raţiune. Sînt d<: acord deci cu ac::e şti partizani ai principiilor înnăscute, că rnintc·a nu are nici o cunoş­ tinţă despre aceste maxime generale şi evidente de l a sine, pînă cînd ea nu începe să folosească raţiunea ; tăgăduie�c însă că atunci cînd începe folosirea raţiunii este momentul precis în care se ia cunoştinţă pentru prima dată de ele şi ch iar dc1că alunci ar fi acest momen t precis, eu contest că aceasta a r dovedi că maximele sînt înnăscute. Tot ce se poate înţelege, ca să fie ceva adevărat, prin propoziţia că : "oamenii îşi dau asentimcntul maximelor atunci cînd devin capabili să se folosească de raţiune", nu este decît că, deoarece formarea ideilor generde abstracte şi înţelegerea denumirilor generale însoţesc facultatea de a raţion a şi deoarece toate acestea sporesc pe măsură ce ea se dezvoltă, copiii nu dobîn­ desc � e obicei acele idei generale şi nici nu învaţă denumirile care le desemnează, înainte de a fi aplicat o hnnă l Juc:: a tă de vreme § 14. Chiar

dacă momentul Î n care începe

fi acela al descoperirii lor, acca.1ta

1111 ar


CARTEA

26

raţiunea lor asupra unor idei comune �i a alt or a mai deosebite, încît datorită felului lor obiş n u i t de a vorbi şi de a se purta cu alţii, ei s în t consideraţi ca fiind capabili de o conduită raţională. Dacă poate fi adevărat într-un o a reca re alt sens, că oamenii îşi dau asentimentul faţă de aceste maxime atunci cînd ei ajung să se folosească de raţiune, atunci aş dori să mi se arate acest lucru sau, cel puţin , să mi se arate în ce chip, în a ce st sens sau în oricare altul, se d oved e ş t e prin aceasta că maximele sînt în n ăs cu te .

§ 15 . Pe care trepte ajunge mintea să cunoască diverse ade­ văruri 5 1 • � ai li.!lli.. s imtu ril e intr�9_1!9.. idei Q.�.Itigpla.rţ_şt_mobilează încă_p�E�i!.l!19A .&Q�J.� 5 2 şi, m_i!ltt);!_ f!lrniJiar?:zîn_clu.:se trepţa.ţ . cu u�ele din ele, acestea sînt _aşez-ate în memorie şi primesc den u m i!i 53 • Mai" -ifr�i�- mintea, mer g în d mai d ep art e , . derivă din ele altele generale şi· "învaţă 1reptat · fol o s i re a denumirilor generale. In fel{J_l acestâ, "-mintea - ajunge să fie înzestrată cu idei şi cu elemente <I.e l imbaj , materialele asupra cărora ea poate să-şi ex erci te facul­ tatea ·de a raţiona ; şi c ap acit ate a de a fo l os i raţiunea devine pe zi ce-tr��e cu atît mai manifestă cu cît se acumulează m ai mult aceste materiale care îi d au de lucru . Dar cu to a te dl dobîndirea ideilor gene� şi folosirea te.rmenilQ:r generali si capacitatea de i folosi raţiunea spores c de obicei împreună, totuşi eu nu văd că a ce a sta dovedeşte în vreun fel că ele s înt înnăscute. Recunosc, mintea cun o a şte foarte devreme anumite adevăruri, dar într-un fel care a ra t ă că ele nu s înt înnăscute. Căci d a că vom fi cu luare aminte, vom găsi că înt o t de ai}_I!a .. eşt� v_g_rba de .. cun.Qaşţerea . ).mor idei dobîndite, nu î n născute� şi anume mai întîi acelea care sîn t Întlpărite la copi i ·ae -către· Ii.ICrurile exterioare, CU - care au de�a­ face .. �ei mai de timpuriu . copiii şi . care produc cele mai frecvente impresii asupra simţurilor lor. La ideile as tfel dobindite, descoperă mintea că u n el e se potrivesc şi că al tele se deosebesc între ele, şi probabil că aceasta se întîmplă de îndată ce ea are o oarecare capacitate de folosire a m emorie i , de îndată ce este capabilă să reţină şi să cuprindă idei d istin ct e 54 • Dar fie că a ce asta se în tî mpl ă atunci, fie că nu, ceea ce e s t e sigur e că ea face acest - lucru cu mult înainte_ ca un cop il să po-âti Cvoi-bi o ri să aj � n g ă la �e�� �e noi ��� i� de obi� i "c ap aci t at ea de a folosi ra-ţiunM". Căci un copil " cunoaşte; înainte de a -pu te a vorbi, tot atît d e bine deose­ birea dintre id e i le de dulce şi de amar (că, adică, dulcele nu este amar) , pe c ît ştie m a i tîrziu, cînd aj un g e să vorbească, că pelinul şi zaharicalele nu s în t acelaşi lucru. _

_

__

·


<.:APITOLUL II (§ 17)

27

§ 16. "5 Un copil n u ş tie că trei şi cu patru fac � ap te pma c în d nu dev i n e capabil să numere p în ă la şap te şi pînă cînd nu şi- a însuşit denumirea şi ideea de eg ali ta te 56 ; iar atunci, de în­ d ată ce i se expli că aceste cuvinte, el îşi dă a sentim entul faţă de această propoziţie, mai bine zis îi rec un oaş te adevărul. Insă el nu-şi dă atun ci lesne asentimentul llinCica''est(i'' voroă d.e un adevăr înnăscut, şi nici nu în se am n ă că nu şi-1 aăctus·e i>Iiîăâlll.ilcTfii;4E.ă . îi lipsea cap a cit ate a de a folosi ra ţ iun;a, ,ci că adevărul propozi­ ţiei"· înlpare de ·'inâată · ce şi-a fixat în min t e ideile clare şi .dis­ Şi a tun ci el recunoaşte tincte 5 7 desemnat e de a c el e denumiri. -adevărul ace1 ei propoziţii pe acelea·ş i te me iu ri şi pe aceleaşi căi

pe c are ştia lu cru ; �i, de

în ainte că o nuia şi o ci re aş ă nu sînt acelaşi pe a c el ea ş i temeiuri pe car e poate ajunge să ştie mai tîrzi u că " es te imposibil ca a cela şi lucru să fie şi tot­ odată să nu fie" , după cum se v a arăta m ai pe lar g în cele ce urmează. Aşadar, cu cît ajunge cin e va să dobîndească mai tîrziu ideile generale la care se referă acele maxime, ori să cuno a sc ă în­ ţel e s ul termenilor generali care le desemnează ori să alăture în mintea sa ideile desemnate de aceşti termeni, cu atît va aj u n ge , de ase m e n e a , mai tîrziu să-şi dea asentimentul acelor maxime, căci deoarece termenii lor, împ re un ă cu i d eil e pe care le d esem n ează , nu sînt mai înnăscuţi d e c î t aceia de pisică sau de nevăstuică, el trebuie să aştepte pînă cînd timpul şi ob servaţi a îl vor fi făcut să ia cunoştinţă de ei ; şi a t un ci va fi el în măsură să recunoască adevărul acelor maxime, la prima ocazie care-] v a face să alăture în minte aceste idei şi să observe dacă ele sînt în acord sau deza­ cord 58 , p otri v i t cu ceea ce se spune în acele propoziţii. Şi de a ce ea este pentru un om matur d e o potrivă de la sine evident că optsprezece şi cu n ou ă sp re zece fac treizedşişapte, precum -şj că unu şi cu d o i fac trei, în vreme ce un copil nu recunoaşte o p ro ­ poziţie tot aşa de n e î n t îrz i at ca şi pe c ealal t ă . Nu din lip s a cap a­ cităţi i de a folosi raţiunea, ci din pricină că ideile des em na te de cuvintele optsprezece, n ou ă sprezece şi treizecişişapte nu s în t dobin­ dite atît de curînd ca i dei l e desemnate de cuvi ntele unu, doi şi trei. m ai

a s e m en e a ,

§ 17. Faptul că o propoziţie primeşte asentimentul nostru de îndată ce ne este înfăţişată şi am înţeles-o, nu dovedeşte că ea CUJ21inde_ JlTI, .llflevăr Înnă:SCl_!ţ. Aşadar, acest subtefl\igîii- al aseiiti-

m e nt ul ui ge neral , pe care o am en i i 1-ar

a cord a atunci cînd dobîn­ desc capacitatea de a se folosi de ra ţ iu n e , dă greş şi nu lasă să

.


CARTEA

l

fie nici o deosPI�ire î n t re :1cd 1 • a d e v ă r uri presupuse ca înnăscute şi alt e adevăruri dobîJH! i l ! ' �i î u v ,\ ţ ate mai tîrziu ; de aceea unii oameni s-au str<\d u i t să k asigure un asentiment gen eral acelor pe care ei le n t 1 nws1' m a x i u w , spunînd că ele primesc asentimen­ tul general d t· înda l ă < '< ' sîn t înfăţişate şi sînt înţclcş i te rm enii în c a re sînt p rezP n l a i P 511• Văzînd că toţi oamenii, şi chi ar copiii, îşi dau asentimeu t 1 1 l ac<·�tor propoziţii de îndată ce le ami şi î n ţe leg termen ii lor, ei socot că aceasta este d e ajuns pentru a dovedi că e l e sînt în născ1 1te. Căci, d i n faptul că oamenii, o dată ce au în­ ·

ţeles cuvintele,

î � totdeauha aceste p ro p ozi ţii ca ade­ văruri neîndoielnice, susţinătorii ideilor înnăscute ar vrea să tragă concluzia că aceste propoziţii au :f ost cu siguranţă împlîntate de la început în in te l ect şi că m intea, fără nici o învăţătură, la prima lor înfăţiş are, le aprobă ş i - şi d ă imed iat asen timentul faţă de ele, iar d upă aceea, n u se mai îndoieşte n i dodată de adevăml l or . recUI J ( l S C

§ J 8. Dacli · u n astfel de asc l l l i m en/ ar fi o dovadă că acele propoziţii sînt î n ntl.\·t·rlfc, a l l l l l ci JJTOJW;:,i{iilc : unu şi cu doi fac trei,

o mie altde asl'nu1ur1toare, ar trebui să fie răspuns la a ee a s t a e 1 1 întreb da c ă asen timentul prompt ce �e ac or d ă u nei propoziţii de prima dată, cînd termenii ei s înt auziţi �i înţeleşi , este u n semn sigur de recunoaştere a unui pri ncipiu înnăscut. Dacă nu es t e aşa, a t u n ci în zadar se invocă un asemenea asentiment general drept dovadă pentru aceasta . Dacă se spune că el este o d o v a dă că e vo rb a de un principiu înnăscut atunci trebuie să se admită că sînt înnăscute toate propoziţiile care primesc în ge n e ral asentimentul de îndată ce sînt auzite. In felul acesta susţinătorii principiilor înnăscute se vor vedea î n z e s t r a ţ i din belşug cu asemenea p r in c i p ii . Căci pe acelaşi temei pe care ci ar vrea ca acel e maxime să treacă drept î nnăs c ute, adică pe baza asentimentului care este acordat cînd, lr prima dată, termenii sînt auziţi ş i înţeleşi, ei trebuie de asemenea să admită că diverse p ropoziţii privitoare la numere sînt înnăscute ; că, de pildă, "unu şi cu doi fac trei " , că "doi şi cu doi fac patru " şi o mulţime de alte p r op o ziţii asemănătoaŢe cu privire la

! dulce nu este a nutr. 'li

1

\ înnăscute.

Ca

n umere, cărora oric in e le acordă asen timentul de p ri m a dată cînd

aude

şi în ţ e l ege termenii lor

aceste maxime înnăscute.

Şi

110 ,

trebuie s ă aibă un loc printre

a c e a s ta nu este privilegiul exclusiv al

numerelor şi al propoziţiilor referitoare la unele din ele, ci ch i ar

fizica şi t o a t e

celelalte ş tiinţe ne oferă p ropoziţii care capătă sigur

asentimen tul de îndată ce sînt înţelese . De pildă, propoziţia : "două


CAPITOLUL

Il

(§ 19}

corpuri nu se pot afla în acelaşi loc" constituie un a d evăr înainte de a cc e pta re a căruia nimeni nu stă pe gînduri m a i mult decît atunci cînd e vorba de maximele : "este imposibil ca ace­ laşi luc ru să fie şi toto dat ă să nu fie " , "alb n u este negru " , "un pătrat nu este cerc", " g alben ul e s t e a l tc e va de cî t dul ce l e " 6 1 , ş i un milion de alte propozi ţi i de a ces t fel , sau cel puţin at î tea cîte idei distincte avem, cărora or i c e om cu mintea sănătoasă trebuie în mod necesar să le dea asentimcntul său de prima dată cînd aude şi înţelege ce înseamnă cuvin tele lor. Dacă a ce ş t i oameni vor rămîne credincioşi propriei . lor regul i, susţinînd că "asentimentul a c o r d a t de prima d a t ă . cînd termenii sînt auziţi şi înţeleşi" e s te un s em n că propoziţia est�Jnnăscută, ei trebu ie să admită că există nu n u m ai atîtea propoziţii înnăscu te cîte """i(1elcTi sfiîicfeau o am e n n , CI afiteă- Cî'te- 'E_ropo":liţfi;--.in--oâ.re-TiJ�L_g!f_eyŢf��in{·�·�i.âte una oe'' căfre"""al'tă, pQt formă '()amenll; c ăc i orice propoziţie, · 'fll d i f e ri tă" ae ea;va:-p-rTmi"cu sig u ran ţă asentimentul de -p;iffiâ- aatK 'cîn<:rvi'>t· Il'ătiz1ţT��� 'iiiţefeşi t'erm�v.n ei . lâ·-�r- ca . ·§i · propoz i ţ ia genim1Iă ·= ;este imposmn· ·ca: a cel aş i luc�u să fie şi totodâtă- să "nu fie,, sau ca această eiiie est'" fu ndam entul său şi este dintre arnînclouă mai uşor de î n ţ eles : " acela ş i lucru nu es te diferit" , şi potrivit cu a c e a s t a ei vor avea nenumărate propoziţii înnăscute numai de acest ft> l , fără s ă m a i vorbim despre altele. Deoarece însă nici o p ro p o z i ţ ie nu poate să fie înnăseută dacă i d e i le la care se referă ea nu sînt înnăscute, aceasta va însemna că toate ideile noastre despre culori , s u nete, gm;turi, fo r m e etc., să fie considerate c a în n ă sc ut e ; ceea ce ar c o n tra zi ce mai mult decît ori c e altceva raţiunea şi exp er i e n ţ a . Sînt de a cord , asentimentul uni ve rs al şi prompt dat atunci cînd terme­ nii u�eL.12E.<?Pg zjţ !i.. .�.?t. un· seâ1ii ai-evidentă _ de la. sinet. dar �eoare�� .�v i de n ţ� de la sinE' nu- dcpfriae -ae--rntipă­ riri înn ă scu te , ci de al t c eva (după ciuil ' "\.-(Jiri 'arăta' rna'C aepâite) , e a- revin e măf mu ltor propoziţii despre care n im e n i nu a fos t încă atît de ab surd încît să pretindă că sînt în născute .

.cru..�: -o }�.f. tsle.�ij�g!l.� -��-�ltlnaee ·

,

·

���iE:§.GJ1JeŢeŞr este

§ 1 9 . Asemenea propoziţii mai puţin gc11eralc inaintea maximelor universale. Să nu se spună J J i ci

sînt cunoscute l'ă propnziţiile

evidente de l a sine, mai parti culare. L'are primesl' aseJ Jtimcntul de prima dată, cînd sînt a uz i te , c::1 , de pildă : "unu şi cu doi fac trei " , "verde nu este ro ş u " etc., sîn t a d m i s e ca fiind consecinţe ale acelor propo zi ţ ii mai generale ce sîn � socotite principii î n n ă scut e ; căci o r i ci n e îşi va da numai o<('n :'.1!::. sii observe C e� se petrece în


30

CARTEA

1

intelect va vedea negreşit că aceste pr opo z iţ ii şi cele asemănătoare, adică mai puţin generale, sînt cunoscute fără vreo îndoială şi pri­ mesc asentimentul ferm din partea acelora care ignorează cu desă­ vîrşire maximele mai generale ; aşa că, deoarece ele se află în minte mai de timpuriu decît acele prime principii (cum sînt ele numite) , nu pot să le datoreze lor asentimentul cu care sînt primite de îndată ce sînt auzite pentru prima dată.

§ 20. Răspuns la obiecţia că propoziţiile : "unu şi cu unu fac doi" etc . nu sînt nici generale, nici folositoare. Dacă se spune că

propoziţiile : "doi şi cu doi fac patru " , "roşu nu este albastru" etc., nu sînt nici maxime generale, nici de mare folos, ră s pun d : aceasta nu atinge cu nimic argumentul asentimentului universal, dat la auzirea şi înţelegerea unei propoziţii. Căci dacă acesta ar fi semnul sigur că o p rop o zi ţ ie este înn ăscută, atunci orice propoziţie care se poate găsi că primeşte asentimentul general, de îndată ce e s te auzită şi înţeleasă, trebuie să fie c o nsid e ra ă ca o propo z i ţie în­ născută, ca şi maxima : "este imposibil ca acelaşi lucru să fie şi totodată să nu fie" , deoarece ele sînt egale din acest punct de vedere. Iar întrucît priveşte deosebirea dintre .aceasta d in urmă şi c e l elal te , anume că este o p ropo z iţ i e mai generală, ea face ca această maximă s ă fie şi mai departe de a fi considerată înnăscută ; căci acele idei generale şi abstracte sînt la început mai străine de înţelegerea noastră decît acelea ale propoziţiilor evidente de l a sine, m a i particulare. Ş i , d e aceea, trece m a i multă vreme pînă cînd intelectul în dezvoltare le admite şi îşi dă asentimentul faţă de ele . Iar în ceea ce priveşte utilitatea acestor slăvite maxime, se va vedea poate că ea nu este atît de mare pe cît se crede de obicei, cînd vor fi examinate mai îndeaproape, la locul potrivit.

t

§ 2 1 . Faptul că aceste maxime rămîn uneori necunoscute cîtă vreme nu sînt prezentate dovedeŞfe cif"eTe .nu-sinT.iiinilSciife132-:- Uăr . hicanu 'ăffi' termi�at c� "âsenti�en'tul 'dat propoziţiilor de pi·imă dată cînd termenii lor sînt auziţi şi înţeleşi" ; mai întîi este nimerit să luăm notă că acesta, în loc de a face dovada ·arci-;; sÎI:.;i î ;;� ă�= cu te:· dovedeŞte tocmai contrariul, căc( el presupune că un însemnat nurriăr"ae oameni, care înţeleg şi ��tiu alte lucruri, 'ignorează aceste princirii i pînă cînd le sînt prezentate şi că se poate să nu ai cunoŞ ­ tirWi de <l.ceste adevăruri pînă cînd nu le afli de la al tii. Căci dacă ele ar fi înnăscute, ce n.�':'oie ar fi ca ele să fie prezentate pentru .a dof?!;r;l(li asentim�rJ.tnl. d�� ;remc . ce:. âffînou�se - în 'intelect dato-


31

t:APITOLVL Ii (§ 21j

rită unei întlpa riri naturale şi originare (dacă aşa ceva ar exista) fie dinainte cunoscuţe ? S.<i» _poat_� fap_tul _ de a J i prezentate le întipăreşte în minte în chip mai desluşit decît a făcut . natura ? Dacă este aşa, atunci consecinţa va fi că un om le . cunoaşte mai bine după ce i-au fost arătate altfel decît înainte. De unde va urma că aceste principii pot deveni mai evidente pen­ tru noi datori tă învăţăturii din partea altora decît le-a făcut natura prin întipărire ; ceea ce nu se împacă cu preţuirea princi­ piilor înnăscute şi nu le dă decît puţină autoritate ; ba chiar, dim­ potrivă, aceasta le face improprii de-a servi ca fundament tuturor celorlalte cunoştinţe ale noastre, după cum se pretinde că sînt. Nu se poate desigur tăgădui că oamenii fac prima dată cunoştinţă cu multe dintre aceste adevăruri evidente de la sine atunci cînd le sînt prezentate ; este însă limpede, oricui i se întîmplă aceasta vede în sine că atunci începe să cun o a s c ă o propoziţie pe care nu o cunoştea înainte, şi de care nu se mai îndoieşte niciodată de atunci încolo, nu fiindcă era înnăscută, ci fiindcă examinarea na­ turii lucrurilor cuprinse în acele cuvinte nu i-ar îngădui să gîn­ dească altfel, în orice chip sau oricînd este determinat să reflec­ teze la ele . Şi dacă orice propoziţie care dobîndeşte asentimentul de prima dată cînd termenii ei sînt auziţi şi înţeleşi trebuie să treacă drept un principiu înnăscut, atunci orice constatare, care este bine fondată pe cazuri particulare şi transformată în regulă generală trebuie să fie înnăscută ; cu toate acestea este sigur că numai minţile pătrunzătoare ajung mai întîi la asemenea consta­ tări şi le transformă în propoziţii generale ; acestea însă nu le erau înnăscute, ci au fost deduse cu ajutorul reflecţiei din anu­ mite cazuri particulare cunoscute lor-rn;:riiiainte. · O dată stab ilite de către oamenii agerf la . minte, cei lipsiţi de agerime nu le pot refuza acestor propoziţii generale asentimentul atunci cînd le sîn t înfăţişate.

�J.� �r_ trebui· să

o

§ 22. A spune că aceste principii erau cunoscute în mod impli­ cit înainte de a ne f i fost prezentate ori înseamnă că mintea este în stare să le înţeleagă, ori nu înseamnă nimic 63• Dacă se spune că : "intelectul nu ar avea înainte de a fi prima dată auzite, o cunoaştere explicită a acestor principii, ci una implicită" (cum tre­

buie să spună ·cei ce susţin că ele se .află în intelect înaint e de a fi cunoscute), atunci este greu de conceput ce alt_9_ţly_a _şe 1I1.tel_ege_ printr-un principiu întipărit în mod implicit în intelect, decît că mintea este capabil ă să priceapă asemen � a p ropoziţii i să-şi dea _

Ş


C A R T E /\

1

în mod hotărît asen timeu tul fată de de. Aşa că toate te o remele matematice, precu m �i p r i mele prmdpii, t re bui e să fie c o ns i de r a te drept în tipăriri nat i vc asupra minţii 114 , ceea ee, îmi este teamă cu greu v o r acl m i tP că sînt ct'i care văd -că este mai anevoie să demonstrezi o teoremă decît să- ţ i dai asentimen tul faţă de ea după ce a fos t demonstrat;\. � i p u ţ i n i matem aticieni vor fi dispuşi s ă creadă că toate figurile pe c a re le-au desenat nu ar fi decît copii ale acelor caractere înnăscute, pe care n atu r a le-a întipărit în m i nt e a lor 11" . ­

,

§ 23. "'l.rgumentul asentimentului ce se acordă unei propoziţii prima dati1 cînd este auziti1 se spriiină pe presupunerea greşită că nu i-ar preceda nici o învilţătură. Argumentul dezbătut înainte

. de

/

mai are, mă tem , partea sl abă 66 că ar vrea să ne convingă că max i m e le pe c a re oamen i i l e ad m i t de pri m a dată cînd · le aud trebu i e să fie-Si1(i.i�Ht0(] ,:c;p1 iiniăscutl� peutru că ei îşi dau · asenti­ menhi1 unor propoziţii pe l'are nici l l l l le-mi în v ă ţ a t mai îi1ah{te ·

şi nic'C ri i:i

Ie�im accep tat

·

în virt utea vreunui a r g u m en t sau a vreune i demvnstraţii, ci în m m a uriei simple explicaţii sau înţeleg eri a ­ t e rrrţ� n il or lor. Aeeast�1 m i se pare a avea la hază falsa presupu-­ .

nere că oamenilor nu li se e x plică şi ei nu învaţă n imic care să fie de !W D O , pe dnd de fapt li se explică şi ei învaţă cev11. ce TII} ş ti11u înainte Căci, în p rimu l rînd, este ev i den t că ei au învăţat termenii 67 şi înţelesul lor, care nu le sînt înnă scute nici unul din ele. Dar aceasta nu este toa t ă cunoaşterea dobîndită în acest caz înseşi id e i le la care se referă prop o z i ţ i a , le sînt tot atît de puţin înnăscute ea şi denu m i rile acestor idei -, ci ele sîn t dobîn­ dite mai tîrziu. Aşa că, deoarece în toate p ro p o zi ţ i i le cărora li se dă asentimentul de prima dată cînd s î nt auzite nu este n i m i c în­ nă s cu t - nici termenii p ropo z i ţiei 68, nici că ei desemnează ase­ . .

-

,

,

menea idei, n ici ideile înseşi pe care ei le desemneaza, aş fi bucuros să ştiu ce mai r ăm î ne înnăscut în asemenea pr op o z iţi i . Căci mi-ar face plăcere să-mi i nd i c e cineva o p rop o z iţ ie ai cărei termeni sau ale cărei i de i să fie înn ăscute. Noi doQ!gdi!ll !r�J?!.l!t ide_i_ ş i gt:;nlllll.ÎJ'L.'l i î11 v ă ţ ăm să le legăm în chip potrivit între ele __ ' şi ap�i dăm _asentitnentul nostru, de pri �� � ată s îil auzit �, _ _ propoziţiilor formulate în te rmen i al căror înţeles l am învăţat şi -

...

'

:�în?.

(

-

prin care

pe cu

se el'i?�_im-ă acordul · sau de z acordul

dintre ideii �

n;a�tre,

care îl putem obs e rva atunci cînd sînt puse alături ;' aceasta;

t o a te că, în acel a ş i timp, noi nu sîntem nicide cum capabili să

ne dăm asen timentnl

faţă

de alte p r op o z i ţ i i tot atît .

de

certe

şi

de


CAPITOLUL Il

(§ 24)

, '"{'v

'

1

\

\. P:l3 \

care se ref eră la id� i care nu sînt dobin­ atît de timpuriu sau de uşor. Căci, deşi un copil îşi dă prompt asentimentul faţă de pro p o ziţi a "un măr nu este foc" , a tun c i cînd i s-au întipărit în mod distinct în minte ideile ace�tor două lucruri d i feri te şi a învăţat că ele sînt desemnate p r i n denumirile "măr"

evidente in ele înseşi, dar dite

şi "foc", totuşi vor mai t rece poate cîţiva ani pînă cînd acelaşi copil îşi va da a s e ntim e n tu l fuţ:l ele propoziţia "este imposibil ca

acel a:ş i lucru să fie şi toto d a tă s ă nu fie" : din p r ic i n ă că, deşi cuvip tele acestei P�0 itii sînt poate tot aşa d3 uşor de învăţat, înţelesul lo.r este însă mal" Tirg, mai . cupri nzător şi mai abstract decit . d e nu m iril e lucrurilor sensibile cu care are de-a face copilul, aşa că durează mai mult pînă cînd el învaţă înţelesul lor p r ec i s şi este nevo i e de . mai muit timp pentru el ca să-şi formeze în mint� . in mod . dar ideile generale pe care le desem nează aces t e d e n u miri 69. · Atîta vreme cît n u se va fi întîmplat aceasta, în zada-r veţi " încerca să-I fa c eţ i pe un copil să-şi dea asentimentul faţă de o p r opoziţ ie formată din asemenea termeni generali ; de îndată însă ce e l a dobîndit aceste din urmă idei şi a învăţat denu­ mirile lor, el admite neîntirziat atît pe una cît şi pe cealaltă din­ tre prop o ziţ i il e de care am vorbit mai înainte , şi pe am înd o u ă pentru acelaşi motiv, anume p e n t r u eă el vede că i<.lcile pe care le .are în minte concordă ori se contrazi C', d u p ă cum cuvintele care le desemnează sînt afinnate sau negate în propoziţie; unnl de către celălalt. Dacă însă c�il}11':1U -�� p��:zi.l_lt� p ropoziţii în cm·i ntc care desemnează idei ce nu se află încă î n mintea lui, .1tunci · fal;ă âe asemenea propoziţii, oriCît de vădit . adevărate sau false ar fi ele . -· în sine;--�1 n i�i �u- Ş i "dă asen t imen.tu1, nici nu le respinge, ci este" ignorant ... Căci, înfrucît · cu viri tele, âtîta vreme cît nu sînt semne ale ideifor no a s tre: ·sînt num ai sunete goale, noi nu putem să le · dăm asentimentul decît în măsura în care ele c ore spun d cu· ideile ·

·

·

mai mult de at.î t. Deoarece îns-ă te � a . arăta " treptele ş( căil e pc care a j ung e cu­ noastră, precum şi temeiurile diverselor grade

pe . care le avem; dar că rtfi .următoare . va fi

nu

a

noaşterea în mintea ale asentimentului, este de aju n s că am vorbit aici num a i în treacăt despre această chestiune ca despre una din c au zel e care

mă fac

să mă îndoiesc de

§ 24. Aceste prin cipii

ase_'l)tirn.f2nţ1.1T ur1Îveisaf'711 •

principiilor înn ăscute .

sînt înnăscute căci

nu

se

b ucură

Pentrh a ferinina cu acest argument

de

.

;1

eu · �iiit · de aCi1rd cu aceşti apărători _jli principiilor înn ă scut e că ele, dacă sî1�t înnăscute, t r e bui e neapiiasentimentului

t;nivers�l,

nu

existenţa


34

CARTEA

l

rat s ă primească _ asentimentul universal. C ă c i

este tot atît de n e ­ evă r să f ie înnăscut şi to tu ş i să nu p ri mea s c ă asen timentul, pe cît de neînţeles este ca un om _ să c u n o as c ă un · adevăr şi în acelaşi timp să-I i g n ore ze . Dar atunci, a ce s t e principii nu pot fi î nn ă s cu t �, după . însăşi mărturisirea ap�­ rătorilor lor ; deoarece ele nu p r im e s c asentimentul din partea acel ora care nu înţeleg termenii, precum şi de o mare parte dintre aceL care înţeleg t erm e n i ( dar nu au auzit încă niciodată de acfle propoziţii şi nici nu s - a u gîndit la ele, şi aceştia form ea ză , socot eu, cel puţin j u m ă t a t e din om e n i re . Dar chiar dac ă numărul aces­ tor o·ame n i ar fi mul t mai mi i\ da că numai copiii le-ar i gno ra , aceasta ar fi de ajuns ca să sp ulh e re universalitatea a s e nt im entulu i şi în ace s t fel să fa c ă dovada că aceste propoziţii nu sînt înnăscute. înţeles pentru mine ca un

ad

§ 25. Aceste maxime nu sînt c tmoscu/e înainte de orice alt­ Dar ca s ă nu pot fi acuzat că mă sprij in în raţionamentul meu pe gîndirea copiilor, c a re ne este necunoscută, şi că trag con­ cluzii d i n ceea ce se petrece în i n t c l c c tu l lor, mai î n a i nt e ca ei să spună c e se î n tîm pl ă acolo, adaug că c e le două propoziţii gene­ rale, de s p r e care am vorbit mai sus, nu sînt a de văruri le care se afl ă mai întîi în m in t e a copilului şi n u sînt anterioare tuturor no­ ţiunilor d ob î n di t e dinafară ceea c e , dacă ar f i înnăscute, ar trebui neapărat să fie. Este i n d i fe re nt dacă putem sau nu să-I stabilim cu pre ci z ie , dar există în mod sigur un moment în care copiii încep să gîndească, iar cuvintele şi acţ iun il e lor ne în credinţează că ei fac a c ea s ta . Cînd ei au deve n i t , aşadar, cap ab il i de gîndire, de cunoaştere, de co n s i mţ i r e , se poate oare presupune în mod ra ti o ­ nal că ei pot să nu aibă cunoştinţă de acele i d ei pe care natura le-a întipărit în minte, dacă ar ex i st a acolo aşa ceva ? Se p oate oare concepe, cu cît de pu ţ i nă aparenţă raţională, că e i percep impresiile datorate lu,c;nuilor e x t e ri o a re şi că în acelaşi timp ei rîu f!UnOSC acele c ara c tere pe care natura în s ă ş i a av ut grij ă să le înti- . părească înăuntrul . lor ? Pot ei oare să primească i de i venite d in ­ afară şi să-şi dea as ent im ent u l faţă de ele şi să nu aibă cunoştinţă de spr e acelea · care se p r es u pu ne că sînt fir e din însăşi canavaua fiinţei lor şi în t i p ă r it e acolo cu caractere de neşters, p e ntru a- le " servi ca temei şi călăuză a t u t u r o r cunoştinţelor dobî nd i te de ef şi a futuror r.a ţ i o n ament elo r lor viitoare .? Aceasta ar însemn� că natura se o s te n e şt e fără nici u n rost sau , cel puţin, că scrie f oarte rău 72, de vreme ce caracterele sale nu ar p u te a fi citite de c ă t re cei ce văd fo ar te bine alte lucruri ; aşadar, este foarte g re ş i t că aş a - zi s el e ceva 71 •


CAPITOLUL

li

(�� 26-27)

35

principii înnăscute sînt considerate a fi părţile cele mai limpezi a d evărul u i şi a c o n s t i t u i baza întregii noas t re cu n oaş teri ; că c i nu ele sînt cun o s c u te mai î n t î i şi nu este nevoie de ele p ent ru a ajunge la neîndoielnică a d ivers e alte Il!Q}lri. Cop ilUl ş t ie- Ctl certitudine că doica ce-l hrăneşte nu este nici p i s ica cu care el se joacă, nici maurul d e care-i este frică ; el ştie că s an t o nina 73 ş i muştarul pe .c are le refuză nu sînt mărul sau zahărul

ale

­

după care strigă : de aceasta el este în mod si gur şi fără îndoială convins. Dar po ate va spune cineva că copilul îşi în s u ş eş t e cu at ît a siguranţă aceste cu n o ştin ţ e, precum şi pe celelalte, în virtu­ tea princip iul u i că "este imp os�bil ca acelaşi lucru să fie şi tot­ odată să n u fie" ? Sau că c op ilu l ar avea vreo noţiune sau idee de spre această propoziţie l a o vîrstă la ca re totuşi, este evident, el cunoaşte o mulţime de alte adevăruri ? Cel ce va spune : "Copiii cunosc aceste idei generale abstracte o dată c u biberoanele şi jucă­ riile lor", poate fi socotit, pe drept, că arată mai multă pasiune şi zel pentru opinia sa, dar mai p u ţin ă sinceritate şi dragoste de a de văr decît un copil.

§ 26. Prin urmare, maximele nu sînt înnăscute 74 • Aşadar cu to ate că există diferite p ro p o z iţ ii generale care primesc în mod constant şi neîntirziat a s en timen tu l de îndată ce sînt înfăţişate

oamenilor maturi care au devenit capabili să folosească idei mai generale şi ab st r a cte şi şi-au îns uş i t denumirile care le desem­ n e ază, totuşi, deoarece asemenea p r op o z i ţii nu p ot fi găsite la cei de vîrstă fr��clli._92!�. cunosc totuşi alte lucruri, nu se poate pre­ tinde că � ele se buc ură de asentimerrtul ·universal al persoanelo r raţionale, aş a că ele nu pot fi în nid un · chip .c onsiderat e ca înnăscu te ; căei este imposibil ca vreun adevăr -care estle înnăsc�t ( d ac ă ar ex i sta vreun asemenea adevăr) să fie necunoscut, cel puţin cuiva care cunoaşte şi altceva ; deoarece, dacă există adevă­ ruri înnăscute, trebuie ca ele să fie gîn d u r i înnăscute, căci Wl ex istă nicidecum vreun adevăr în minte la care ea să nu se fi gîndit niciodată" De unde rezultă în mod evident că d ac ă ar exist â adevăruri înnăscute, ele .ar . trebui să fie în mod necesar primele asupra cărora să gîndeas c;ă. mintea, primele care să apară în ea: ,

.

.

§ 27. Ele nu sînt înnăscute, deoarece apar cel mai puţin acolo unde ceea ce este înnăscut se arată în chipul cel mai vădit. Am dovedi t deja îndeajuns că maximel e generale despre care vorbim nu le sînt cunoscute copiilor, i d i oţ il o r şi unei mari părţi a oame­ nilor ; iar de aici reiese în mod evident că ele nu se bucură de un


36

CARTI!A

1

asentiment universal şi că nu sînt întipăriri generale. Dar în aceasta se mai găseşte o dovadă că ele nu sînt înnăscute, anume că, dacă aceste caractere .ar fi întipăriri 76 native şi originare, ele ar trebui să apară în chipul cel mai net şi mai clar la acele persoane la care nu găsim totuşi nici o urmă a lor ; şi aceasta este, după părerea mea, o puternică prezumţie că ele nu sînt înnăscute, deoa­ rece e�e sînt cel mai puţin cunoscute de cei la care ar trebui neapărat să se arate cu cea mai mare putere şi vioiciune, dacă ar fi înnăscute 76• Căci, dintre toţi oamenii, copiii, idioţii, sălbaticii 1 şi analfabeţii au mintea ce -;maipuţfil ă.iteratll ·diitotiittObiceii.Ifilor1 sau·· op!�iilor împrumutate, . fiindcă . instrucţia şi educaţia nu . au i turnat gîndirea lor naturală în · tipare noi, nici nu au făcut să se i întunece. acele caractere lim pezi pe care natura le-a scris aco19, acoperindu-le cu învăţături străine artificio�se ; de aceea am putea .crede că în mintea lor aceste idei innăscute trebuie să se arate în plină.. lum�I.lă .Qri\'ţrilo! or�cui, după cu�1 este sigur că se înti�plă cu gîndurile copiilor. Ne-am putea foarte bine aştepta ca aceste principii sr Te fie· perfect cunoscute idioţilor, căci ele fiind înti­ părite direct în suflet după cum socotesc apărătorii principiilor înnăscute, nu pot să depindă în nici un chip de constituţia sau de organele �(}rpului, singura deoseofr() recurlosciifă dintre ei şi ceilalţi oameni 77• · Potrivit principiilor acestor · apărători a( ideilor înnăscute s-ar-putea crede că toate aceste raze de lumină native (dacă ar exista aşa ceva) ar trebui să se arate în toată strălucirea lor la cei care nu cunosc nici.un ascunziş,· care �u cunoSc de fel meşteşugul dişim�lării şi ar trebui să ne lase să · ne îndoim de· existenţa lor a�olo · tot atît de puţin pe cît ne îngăduie_ �ă ne îndoim de .. înclinarea spre plăcere a ·acestor persoane şi de sila lor faţă de suferil),ţă .. Dar vai ! Ce maxime generale se pot găsi la copii, la idioţi, la sălbatici şi la cei cu totul neinstruiţi ? C e principii univerşale de cunoaştere ? Ideile lor sînt puţin.e �i m ăr­ ginite, dobindite de la obiectele cu care e.i . ati avut mai mult de-a face şi" c�� · au produs - asupr� sfffit uriTor- lor�cele m·�Î-f��-c�;�te şi cele mai putern-i ce impresii. Un copil îşi cunoaşte doica şi lea­ gănul şi, treptat, jucăriile pentru o vîrstă ceva mai înaintată, iar un tînăr sălbatic are, poate, după obiceiul tribului său capul plin de ideile de dragoste şi de vînătoare. Mi-e teamă însă că cel ce va aştep ta de la un copil neinstruit, sau de la un sălbatic locuitor d pădnrilor, acele maxime abstJ:acte_ şi pretinse pri��ipii. ale ştiin­ ţelor va vedea că se înşală. Rareori se aud în coÎibeie indienilor 78 -a�emene�-· pr� o�iţii generale Şi .mult �ai pu_ţin _pru Jj de găsite

\

'


CAPiTOLELE ii-lll !§§

26

, 1)

' în mintea c op iilo r s au vreo urmă a lor î n m i nte a idioţilor. Ele intră în limb aj ul şi în preocupările ş c ol il o r şi academ iilo r naţiu­ nilor culte, ob i şnui te cu acest fel de co nvo rb i ri sau de ş tiin ţ ă şi unde disputele sînt frecvente, căci aceste ma x im e sînt p o tr ivi te pentru o argumen ta:r e abilă şi· folositoare pentru a înfunda pe adversar, însă nu contribuie prea mult la aflarea adevărului, adică la progresul cunoaşterii. Dar desp r e neînsemnatul folos pe care îl aduc ele progresului cunoaşterii, voi avea prilejul să vorbesc -mai pe l ar g în Cartea a IV -a, cap. 7.

§ 28. Recapitulare. Nu

rmaeştrilor retoricii şi

ştiu

este puţin

cît de abs u rde vor p ăr e a acestea p r ob abil că el e vor fi admise de

• Cei ce le aud pen tr u prima oară. De aceea trebuie să-i rog să nu

i

: ant ci p ez e , s ă amîne puţin de a se pronunţa şi să se abţ i n ă de a

� mă osîndi mai înainte de a fi ascultat tot ce vo i spune în conti­ · : nuarea ace s tu i tratat, căci sînt foarte dispus să mă înclin în f aţ a : unor păreri mai bune. Şi deoarece eu c au t în m od imparţial ade­ · vărul, nu mă v o i supăra dacă se va dovedi că am preţu it prea : mult propriile mele concepţii, -ceea ce, recunosc, sîntem înclinaţi : să fa cem toţi a tu n ci cînd studierea c u sîrguinţă a un ui s ubiect : ne-a înfierbîntat capul -cu ele. Intr-un cu v în t , eu nu pot vedea

: nici un temei p en tru a considera ca fiind înn ă s cute aceste două � faimoase maxime speculati_y,�_,_.de..oJ!!ţf_e . ele nu _ do bî nd esc ase!Jti­ : mentul universal. Iar asen time n t ul pe care-I dobîndesc în m o d ,';rt"it de ;;bi şn uit.. nu e st e ăftili aeCît cel de care se bucură, la fei <·Ca Şi ele, alte div��s � p;opoziţii care nu s in t socotite înnăscute ; · şi., in sfîrşit, d e oa re ce .ase_ntimentul ce li se acordă ia naştere -pe : a1tă cale şi nu se datoreşte ţ1nei intipăriri native, după · cum se · v·a· wedea, nu mă îndoiesc, în co n tinuarea acestui tratat. Şi dacă rez�ltă că .aceste p rime prlndpii -ale ctmoaşterii şi ş ti irnţei nu sînt inn ăseu te , atunci, socot eu, de sp re nici o altă m axim ă sp e c ula"t i vă t nu se poate s us ţi n e, cu mai multă îndreptăţire, că este înnăscută.

·

- - --------�---�----

CAPITOLUL III

t

·-

\

NU EXISTl PRINCIPII PRACTICE78 lNNlSCUTE �

� - Nu există principii de morală atît de clare şi acceptate (le g,e_��raT cd maxt"'tnete speculative mai sus-arătate. Dacă maximele speculative despre care am vo rb it în capitolul pre c e dent nu primesc în mod efect iv un asentiment u n i ve rsal, din

i�

.Q.�W _qt�t


CAI< TEA 1

partea tuturor oamenilor, după cum am dovedit acolo, apoi este mult mai vădit în ceea ce priveşte principiile practice, că acestea sînt departe de a se bucura de o acceptare universală _ şi cred că va fi greu să se dea un exemplu de regulă morală despre care să se poată susţine că primeşte un asentiment atît de general şi de prompt ca maxima : "ceea ce este, este" ori să fie un adevăr tot aşa de vădit ca maxima : "este imposibil ca acelaşi lucru să fie şi totodată să nu fie" . . De unde rezultă .în mod evident că despre ele se poate susţine cu şi m�i puţină îndreptăţire că sînt înnăscute, şi că împotriva acestor principii morale se ridică indoieli mai puternice că ar fi întipăriri native in mLnte decit împotriva celorlalte. Nu în sensul că prin aceasta adevărul lor ar fi pus în vreun fel sub semnul întrebării. Ele sînt deopotrivă de adevărate, deşi nu sînt deopotrivă de evidente. M aximele speculative citate mai sus sînt evidente prin ele însele, în vreme ce pentru pri n ­ cipiile morale este nevoie de raţionament şi chibzuire şi de o anumită gimnastică a minţii, pentru a pu-tea stabili certitudinea� adevărului lor. Ele nu stau la vedere ca nişte caractere gravăte în minte de la naştere, căci dacă ele ar fi astfel, ar trebui neapărat să fie vizibile de la sine, şi, datorită propriei lor lumini, să fie certe şi cunoscute de toată lumea. Aceasta nu constituie insă nici­ decum o' scădere a adevărului -şi a certitudinii lor ; după cum nu constituie de fel o scaăei·e a adevărului şi a certitudinii propo­ ziţiei : "cele trei unghiuri ale unui triunghi sînt egale cu două unghiuri drepte " , faptul că ea nu este tot atît de evidentă ca pro­ poziţia : "întregul este mai mare decît partea" şi nici aşa de proprie de a primi asentimentul de prima dată cînd este auzită. Este de ajuns că adevărul acestor reguli morale poate fi stabilit şi dţ aceea este propriâ-- iwastră vină dacă nu ajungem la o cunoaştere certă a lor. Dar necunoaşterea lor de către mulţi oameni şi inceti­ neala cu care alţii le dau asentimentul, sînt dovezi categorice că ele nu sînt înnăscute şi de aşa natură încît să se ofere singuri privirii lor, fără cercetare.

§ 2. Fifjelit'!_ t�a._ ş_i dreptatea nu sînt recunoscute ca principii de către toţi oamenii. Că nu există vreun principiu moral cu care toţi

oamenii si fie de acord 80, poate să spună oricine este întrucîtva cunos �ător al istoriei o'menirii şi a privit în .tQate părţile �§ncol� _de fumul prQP,rie.i, .,_gl.le vetre Unde se află acel adevăr practic ·care este admis de toată lumea fără îndoială sau ezitare, aşa cum ar trebui să fie dacă este înnăscut ? Dreptatea şi respectul con. .


CAPITOLUL

III

(� J)

39

tractelor 8 1 este principiul asupra c ă rui a se pare c ă sînt de acord 'Ceimal mulţi oam_eni . Acesta este un principiu despre care se crede "Că ajunge pînă în hrubele hoţilor şi la bandele celor mai maii ticăloşi ; şi că deci chiar cei ce s-au lepădat cel mai mult de omenie sînt fideli între ei şi respectă reguli de dreptate unii faţă de alţii. Admit că înşişi cei fără de lege procedează astfel unul faţă de altul, dar aceasta se întîmplă fără a vedea în aceste reguli legi înnăscute, legi de la natură. Ei le urmează pe acestea ca .Q� _Di$e . .re�jj utile . în ŞÎT}Ul propriei -for . grupări ; . dar este imposibil să concepem că c i ne va îmbrăţişează dreptatea ca pe un principiu practic dacă în vreme ce se poartă cinstit cu semenil . ş_�i_ tîlhari d� drumul mare, jefuieşte �au omoară pe p rimul om cinstit Pe care-l Îl).tîlneşte. Dr�ptatea şi adevărul sînt legăturile comune ale oricărei societăţi şi de aceea chiar criminalii şi hoţii care au rupt cu tot restul lumii trebuie să fie fideli şi să urmeze . reguli de echitate în raportu ril e dintre ei, altminteri nu pot s ă- ş i menţină unitatea. D ar ar putea oare susţine cineva că cei ce trăie s c din înşelăciune şi Jaf au principii înnăsc11t�}e adevăr şi drevtate, pe . care le recunos c şi cărora le dau asentimentu l_ ? 82 . _

§ 3. Răspuns la obiecţia : " deşi, în acţiunile lor, oamenii tăgă­ duiesc principiile de morală, ei le recunosc în cugetul lor" 83• Se va susţine poate că oamenii îşi dau asentimentul în mod tacit, în mintea lor, faţă de acele principii cu care vin în contradicţie acţiun ile lor. La aceasta răspund, în primul rînd că întotdeaJ.Ina am socotit că acţiunile oamenilor exprimă cer;nar-bine -gînd�rile l9i. ; ·deoarece ' iiisli. es'te . sigur .""Că acţiuni1e""ceT6r" mai multi" oărrieni şl declaraţiile publice ale unora din ei, fie că au pus sub semnul întrebării, fie că au tăgăduit aceste principii, este im po s ib il să s tab il i m existenta unui asentiment universal (chiar dacă l-am căuta numai la· adulţi) ; şi fără aceasta este imposibil să conchidem că aceste pri n cip i i sînt înnăscute. In al doilea rînd, este ceva foarte straniu 'Şi neraţional să considerăm ca fiind înnăscute principiile practice care se redu c la pure specul aţii 84 . Priri_cipiile practice care vin de 'la natură sînt menite să fie âplicate şi trebuie să ducă

la acţiuni conforme

cu

ele nu n um ai

la

o recunoaştere teoretică -

a adevărului lor, altminteri se face fără rost deosebire între �le

·

şi maximele speculative

85 .

Re cuno s c că natura

a

sădit în om o

nă zuinţă către fericke şi o repulsie faţă de nenorocire ; sînt

acestea

intr-adevăr principii practice îrtnăscute şi, după cum ar trebui să facă orice p rincipiu înnăscut, continuă neîntrerupt să lucreze


CARTEA

40

1

şi să influenţeze fără încetare toate acţiunile noastre , ele pot fi observate necontenit şi pretutindeni, la toate persoanele de orice v:rstă a:r fi ele ; acestea sînt însă dispoziţii naturale avînd la bază setea de hine, cu întipăriri ale vreunui adevăr în intelect 86 • Nu con test că există tendinţe naturale întipărite în mintea oa­ menilor şi că, chiar de la primele senzaţii şi percepţii, există unele lucmri care sînt plăcute şi altele care le sînt neplăcute ; unele lucru ri către care înclină şi altele de care fug ; dar aceasta nu vine cu nimic în sprijinul existenţei în minte a up._9r c:aractete înnăscute, care trebuiesa'Ire'-principiile de cunoaştere ce îndru­ me ază conduita noastră. Departe de a se învedera în acest cbip existenţa unor ·asemenea întipăriri native, aceasta constituie o do­ vadă împotriva lor ; căci dacă ar exista ·anumite caractere în­ tipărite în intelect de către natură, ca principii de cunoaştere, noi ar trebui să percepem că ele ,J ucrează necontenit în noi şi infl]len­ ţează .cunoaşterea noaf:tră, d upă clllm percepem influenţa pe care o exercită celelalte asupra voinţei şi dorinţelor, care nu încetează niciodată de a fi resorturile şi motivele constante ale tuturor ac­ ţiunilor noastre, spre care simţim neîncetat că ne împing cu putere.

le

' § 4. Regulile morale au nevoie de dovadă deci ele nu sînt în­ rlăscute:-6 ca�ză datorită căreia mă în doiesc de existenţa ·vreunui_ ,

. .

principiu practic înnăscut este că, după părerea mea, nu poate fi propusă spre acc_eptare vreo regulă morală asupra căreia un o� să nu poată cere pe drept un argument ; ceea ce ar fi cu totul ridicol şi absurd dacă aceste reguli a� fi înnăscute sau cel puţin evidente de la sine, căci orice principiu ·ÎP.I!ăscut trebuie neapărat să fie astfel şi să nu aibă nevoie de nici o probă pentru a ne în­ credinţa de adevărul său, de nici o explicaţie pentru a obţine aprobarea noastră. Ar fi socotit ca fiind lipsit de judecată sărtă­ toasă cel care ar cere , pe de o parte, să i se explice sau, pe de alta, ar căuta să explice de ce este imposibil r:a un lucru să fie şi totodată să nu fie. Această propoziţie poartă cu ea propria sa lumină şi evidenţă şi nu are nevoie de nici o altă dovadă. Cine îi înţelege termenii o admite numai pentru ea luată în sine, altmin­ teri nimic nu va fi vreodată în stare să-I convingă să facă aceasta.

Dacă însă cea mai nedezminţită regulă de morală care este fun­ damentul tuturor virtuţilor sociale, "poartă-te

cu

alţii

cum

ai vrea

să se poarte ei cu tine" ar fi propusă cuiva care nu a auzit încă

niciodată de

ea,

dar care

este în stare să-i priceapă înţelesul,

nu ar putea oare el, fără să săvîrşească

o

nerozie, să ceară un


argument ? Şi nu ar fi ţinut oare cel <:e a propus regula să-i dove­ dească acestuia adevărul şi caracterul raţional al ei ? Aceasta arată însă limpede că ea nu este înnăscută ; căci dacă ar fi ast­ fel, ea nu ar putea nici să aibă nevoie de vreo dovadă, nici să fie dovedită, ci ar trebui neapărat (cel puţin de îndată ce ar fi auzită şi înţeleasă) să fie primită şi recunoscută ca un adevăr incontestabil, de care un om nu poate în nici un chip să se în­ doiască. Aşa că adevărul tuturor acestor reguli morale depinde îri mod evident de altul anterior lor 87, din care ele trebuie să fie deduse, ceea ce nu s-ar putea întîmpla dacă ele ar fi înnăscute sau măcar evidente dt: la sine.

§ 5. Exemplul respectării convenţiilor. Că oamenii trebuie să respecte convenţiile încheiate de ei este desigur o importantă şi incontestabilă regulă de morală. Dar _ dacă totuşi un creştin , care crede în fericirea şi nefericirea din cealaltă viaţă, ar fi întrehat de ce trebuie un om să-şi ţină cuvîntul, el va arăta aceasta; drept motiv : "pentru că Dumnezeu, în puterea căruia stă viaţa veşnică şi moartea, ne-o cere " . Dacă i se va pune însă aceeaşi întrebare unui discipol al lui Hobbes, el va răspunde : "pentru că socie­ tatea cere aceasta şi Leviathan vă va pedepsi dacă nu faceţi aşa :: Iar dacăăf--frfosClii trebat acelaşi lucru unul din vechii filozofi păgîni, el ar fi răspuns : _,,pentru că a face altfel ar fi necinstit, mai prejos de demnitatea omului şi contrar virtuţii, cea mai înaltă cal;tate a naturii umane " . § 6. Virtutea primeşte aprobarea generală, n u pentru c ă este înnăscută, ci pentr'U- ca · este· folusttoare. De aci decnrge în mod

firesc m area diversitate de păreri - cu p-rivire la regulile morale, care se întîlneşte la oameni potrivit cu diferitele feluri de feri­

cire pe oare ei o au în vedere, adică şi-o �ixează ca ţel ; divAr­ sitate, care n-ar putea exista dacă principiile practice ar fi înnăs­ cute şi înNpărite în mintea noastră direct de mîna lui Dumnezeu. Admit _ că existenţa lui Dumnezeu se vădeşte pe atîtea căj,_ iar supunerea ce-i datorăm esţe atît de conformă cu raţiunea, încît _

o mare parte a oamenilor recunosc legea naturii ;

dar, -cu toate

acestea, socot eu, trebuie să convenim că diverse reguli morale

pot primi de la oameni o aprobare foarte generală fără ca ei

să cunoască ori să admită adevăratul temei al moralei, care nu

poate consta decît în voinţa şi în legea unui Dumnezeu. care vede

pe

oameni

în

întuneric,

care

are

în

mînă

răsplăţile

îi_

şi


CARTEA

42

I

pedepsele şi destulă putere pentru

oa să tragă la răspundere pe cel mai semet păcătos. Căci, deoarece Dumnezeu a unit laolaltă, printr-o legătură indes tructibilă virtutea şi binele public 88 şi a făcut ca practicarea virtuţii să fie necesară pentru conservarea societăţii şi să fie vădit folositoare tuturor celor cu care omul vir­ tuos are de-a face, nu este de mirare că fiecare, nu numai că recunoaşte, dar şi recomandă şi laudă altora acele reguli, de pe urma respedării cărora de către aceştia este sigur că va trage foloase pentru sine. El poate, fie din interes, fie din convingere, să proclame sacru ceea ce, o dată călcat în picioare ş i profanat, el însuşi nu poate să rămînă neatins şi să fie în siguranţă. Aceasta,

cu toate

nu

micşorează

întru

nimic

obligativitatea morală

şi permanentă pe care in mod evident o prezintă aceste reguli,

arată totuşi că recunoaşterea lor exterioară de către oameni, prin

cuvinte, nu este

o

dovadă -că ele sînt principi i înnăwute ; ba

chiar aceasta nu dovedeşte nici măcar că oamenii le admit în

sinea lor, în propria lor minte, ca reguli inviolabile ale propriei

lor conduite ;

căci noi vedem că interesul personal şi nevoile

acestei vieţi îi determină pe mulţi oameni Ia o recunoaştere şi

o aprobare exterioară

a

îndeajuns .că ei iau în

acestor reguli, dar acţiunile lor dovedesc consideraţie

foarte

puţin atît pe legiui­

torul care a prescris aceste reguli, cît şi iadul pe care acesta l-a orînduit

pentru pedepsirea celor ce le încalcă.

§ 7. Acţiunile oamenilor ne conving cei regula virtuţii nu este principiul lor lăuntric. Căci, dacă nu vom recun o aşte din politeţe

prea multă sinceritatet, declamţiilor făcute de oameni, ci vom so­ coti că acţiunile lor le tălmăcesc exact gîndurile, atunci vom vedea

că ei nu au o asemenea veneraţie l ăuntrică faţă de aceste reguli

şi nici o convingere atît de deplină cu privire la certitudinea şi obligativitatea lor. .Marele principiu de morală : "poartă-te cu alţii cum ai vrea să se poarte ei cu tine" este mai mult reco­ mandat decît practicat. Dar încălcarea acestei 'reguli nu poate ·fi

o

faptă �ai

vinov.rt ă decît ar părea de smintită şi de contrară

chiar interesului pe care oamenii îl urmăresc atunci cînd ei în calcă această regulă, fapta de a învăţa pe alţii că ea nu ·este o regulă morală, nici obligatorie. Se va aduce, poate, argumentul con­

nici

l !le:;J,. J�Q�lc:� ri, încJt obligativi­ �.Elr e �- 1!! 11.�!!.� -�illiJL!lJHl il� tatea lăuntrică şi statornicia regulii s-ar menţin ."


CAPITOLUL lil

(§§ 8-9)

43

§ 8. Co11ştiinţa nu este o do vadă că exiotă vreo regulă. morală înnăscută. �_!loe�sta răspund d, nu mă îndoiesc, fără să fie

sc�.s�_..în. Jp,iJna l2r, ID:um�:o11m eni pot ajunge, pe aceeaşi cale pe care ajung la cunoaşterea altor lucruri să-şi însuşească diverse re­ guli morale şi s ă fie convinşi de obligativitatea lor. Alţii pot să fie şi ei de a:ceeaşi părere datorită educaţiei , anturajului şi obi­ ceiurilor ţării lor ; această convingere, oricum ar fi ea căpătată, va servi să pună la lucru conştiinţa 89 , care nu este altceva decît propria noastră opinie sau �cfecată despre rectitudinea morală s'au imoralitatea propriilor noastre . acţitm.i. ·. I ar dacă conştiinţa ar fio dovadă a existenţei principiilor înnăscute, ar putea să fie înnăscute şi principiile contrarii, deoarece unii oameni, din ace­ laşi imbold al conştiinţei, urmăresc ceea ce alţii evită.

§, 9. Exemple de grozăvii săvîrşite fără remuşcare. Eu msa nu pot s ă văd cum ar putea oamenii să încalce vreodată, fără teamă şi cu seninătate, acele reguli morale, dacă ele ar fi înnăscute ş i întipărite în mintea lor . . Priviţi numai o armată .care pradă un oraş şi ved�<!�L se arată în rîndurile . ei vreun respect al pl1incipiilor morale, vreuiî""-slfuţ" mcrral s au vreo mustrare' de con­ ştiinţă pentr� toate . violenţele săwrşite. Tîlhă,riile, omorurile, silui­ rile sînt petrecerile unor oameni care nu au a se teme d� pe­ deapsă sau de reprubare. Nu au existat oare popoare întregi , şi cniar din cele mai civilizate 90, la care părăsirea copiilor şi lăsarea lor pe cîmp ca să moară de foame ori ca să fie mîncaţi de fiare, a fost o practică tot atît de p!J.ţin osîndită sau a s tîrnit tot a.tît de. pllţillă. silă ca şi. procrearea lpr ? Nu se îngroapă încă şi azi în unele ţări copilul împreună cu mama dacă aceasta a murit în timpul facerii ? Sau nu este el ucis dacă un pretins astrolog declară că s-a născut într-o zodie rea ? Şi nu există locuri în care �iii îşi omoară sau îşi expun ca să piară părinţii ajunşi la o anumită vîrsta, fără nici o "remuşcare ?- Intr-o regiune din Asia, bolnavîi; cînd ·se creâe - că 'boala este fără leac, sînt scoşi din casă şi întinşi pe pămînt înainte de a fi muvit şi lăsaţi

acolo, expuşi la vînt ş i vreme rea, ca să piară fără ajutor sau milă 91 • La mingrelieni, ll.J.L.P.OJ> O� de creştini, este ceva obişnuit

să-şi îngroape copiii

de vii, fără vreo ezitare

oare părinţii îşi mănîncă propriii lor copii ceiul de ·a�şi castra ·copiii pentru a-i

93 •

92•

Există locuri în

Caraibii aveau obi­

îngrăşa şi

a-i

mînca 94. Ş i

Garcilasso d e l a Vega ne povesteşte despre u n popor din Peru

la care exista obiceiul ca bărb aţii să îngraşe şi să mănînce copiii


CARTEA

44

1

pe care-i fă'Ceau cu femeile eaptive, pe care le păstrau în acest s c op drept cuneubine, iar eînd n u mai puteau face copii, le omorau şi le mîncau şi pe ele 95. V,i rtuţile prin care credeau tououpinam­ bosii că îşi asigură intrarea în rai constau în a se răzbuna şi a mînca pe cît mai mulţi dintre duşmanii l<Jr. Ei nu aveau nici măcar un nume pentru Du �l!z.JJJl admiteal!_vr�l1nJ?umnez�.u, nu aveau ni ci u rel i gie, nici un cult 96. Sfinţii ·care sînt canonizaţi lfC hi'rci . duc . vieţi care iiii -se - pot povesti- cu decenţă. Voi reda textul în limba în care a fost publicat, un remarcabil pasaj, cu acest subiect, din Descrierea de călătorie a lui Baumgarten, ca·re · este o carte 97 cu care nu te întîlneşti în fiecare zi. Ibi (se. prope Be lb es in A eg yp to) vidimus sanctum unum S a race nicum inter are­ narum cumulos, ita ut ex utero matris prodiit, nuâum sedentem. Mos est, ut didicimus, Mahometistis, ut eos qui amentes et sine ration e sunt, pro sanctis colant et venerentur. Insu p er et eos qui . cum diu vitam egerint inquin at iss imam , voluntariam demum poe­ nitentiam et paupertatem, sanctitate ve ne ra n dos deputant. Eiusmo­ di vero genus hominum libertatem quandam effraenem habent,

domas quas volunt intrandi, edendi, bibendi, et quod maius est, co n cumb endi ; ex quo concubitu si proles secuta fuerit, sancta similiter habetur. His erga hominibus, dum vivunt, magnos exhi­ b e nt honores ; mortuis vera vel templa vel monumenta extruunt amplissima, eosque contingere ac se p e li r e maximae fartun a e du­ cunt loca. Audivimus haec dicta et dicenda per interpretem a Mucrelo nostra. Insuper sanctum illum, quem ea loca vidimus, publicitus apprime ca mmendari , eum esse hominem sanctum, di­ vinum, ac integritate praecipuum ; ea quod, nec foeminarum un­ quam �ss et, nec puerarum, sed tan tumma do asellarum cancubitar

/M

atque mularum / 9 8 ai mul ţe de acelaşi fel , cu privire la aceşti faimoşi sfinţi ai turcilor, se pot vedea în scris oarea lui Pietro delia Valle din 25 i anuarie 1 6 1 6. Unde sînt deci aici acel� Tri'iîa!; c ute de dreptate, pietate, recunoştinţă, echitate, castitate ? S au unde este acel asentiment universal care să ne convingă că exist� aS€�11Er'l'f!ogUli ÎUUăSettte ? Qmpnujle ÎR-� 00 cÎnd moda le-a făcut ono -�t-·s'ăvîrşite fără mustrări de con­ ştiinţă ;

ba

chi ar,

în

multe

locuri. nevinovăţia 99

în

acest

este · cea mai mare ruşine. Iar dacă privim departe de jur prejur ca să-i cunoaştem pe oameni

aşa cum

caz

îm­

sînt, V'Om vedea

că într-un loc o �enii au remuşcări din pricină că au făcut ori

au

lăsat nefăcut un lucr:u, prin care, în alte locuri, ei socotesc

că-şi cîştigă un merit.


CAPITOLUL

lll

(§§ 1 0-1 1 )

45

§ 10. Oamenii au principii practice contradictorii 1 0 0 • A.�e!a.. eare

va studia cu luâream1nte-1516i·ia -omen'hli' ş( va privi departe la diferitele seminţii de oameni, examinînd în mod imparţial acţiu­ nile lor, se va convinge că este greu să se poată indica un principiu de p1or��ă sa'l!.J���in� o _ re��ă de virtut� c_axe s � nu . fie dispreţuită ş i reprobată într� un loc sau . altu1 d e practica ge­ nerală ' a unor s-oCietăţi ··omeneşti întregi, . cîrmuite de principll praCflce ·şi -reguil <le viaţă cu totul opuse faţă de cele ale alfor soCTerâţr · rcu - excepţia numai'_ a celor care sînt absolut necesare pe;:iiru_ a i;.;; piedica dezmembrarea societăţii şi care de obicei sînt şi ele nesocotite între societăţi diferite) . __

_ _

__

§ 1 1 . Popoare întregi resping unele reguli morale. Aoi se va obiecta poate că nu înseamnă că, deoarece regula este încălcată, nu ar fi cunoscută. Sînt de acord că obiecţia se potriveşte acolo unde oamenii, cu toate că încalcă legea, nu o resping, acolo unde teama de dezonoare, de reprobare sau de pedeapsă îi face să arate că legea are asupra lor puterea de a le insufla un oare­ care respect. Este însă imposibil de conceput ca toţi oamenii ce fac parte dintr-un popor să respingă şi să tăgăduiască în mod public ceea ce fiecare din ei ar şti, cu siguranţă şi fără vreo în­ d o ială, că este o lege căd aşa ar trebui să facă cei care ar avea-o întipărită in mintea lor de la naştere Este posibil ca uneori oamenii să recunoască anumite reguli de morală pe care , în s!nea lor, să nu le socotească adevărate, ci să arate că le con­ sideră astfel numai pentru a-şi menţine bunul nume şi stima în faţa acelor care sînt convinşi de obligativitatea lor. Dar nu se poate închipui ca o întreagă societate să respingă şi să calce în mod public şi făţiş o regulă de care nu s-ar putea ca toţi mem­ brii ei să nu fie negreşit convinşi în propria lor minte, convinşi că este o lege şi să nu ştie că toţi oamenii cu care au de-a face o recunosc ca atare ; şi, de aceea, fiecare din ei ar trebui să se teamă că-şi atrage din partea celorl alţi tot dispreţul şi ura ce se cuvin oelui care se declară singur lipsit de omenie şi celui care, confundînd criteriile recunoscute şi naturale ale binelui şi

101}

răului , nu poate fi privit decît ca un duşman declarat al păcii şi al fericirii l or. Oricare principiu practic care ar fi înnăscut

nu ar putea să nu fie cunoscut de oricine ca just şi bun. Ca atare, este aproape o contradicţie să presupunem ca membrii unor poapţ I e. ' I o �: . în p o :J,re în treg_ţ__s!.-�-��� int�J. a tî t _î�_v or� �l e . -��!.

chip unanim şi fără 'excepţie,

ceea

�{_t� � f � :

ce fiecare dintre ei ştie, cu


CAR TEA

46

1

cea mai ne clintită. c_ertitudine că este a d e văr at , dreP.t şi . bJin . Ac eas t a este d��t�1 pentiu a ·conV'inge că nici o r e gul ă practkă, încălc;rtă· trt vreun loc cu încuviinţarea sau îngăduinţa publică nu poate ·r r c on sid e r at ă ca înnăscută. Dar mai am de adău gat . . ceva --�â răspuns Ta această obiecţie. § 1 2 . Incălcarea u n e i reguli, se s p u ne , nu dovedeşte că ea este necunoscută. F i e şi aşa ; dar eu susţin că d ac ă încălcarea ei este îngăduită undeva în _mod gene� '1lmm�ta-�eŞte Că ea :Jlu esteiiinîiscuta. Să l u ăm , de exemplu, una din acele reguli care, ''fiind. -ceie mai· evidente deducţii ale raţ iu n i i umane şi corespunză­ toare încHnării naturale a celei mai mari p ă rţi a oamenilor, foarte puţini d intre ei au avut în drăzneala să le t ă g ăd u i a s c ă sau ne­ săbuinţa să se îndoiască de el e . Dacă vreuna dintre acestea poate fi soc o tit ă ca fiind întipărită de In naştere, apoi d esp re nici una, cred eu, nu se poate susţine <'l i mai multă îndreptăţire că e înn ăs cu t ă ca despre aceasta : , .părin ţ i , ocrotiţi şi îngPijiţi pe copiii voştri" . Cînd se sp un e , aşadar, că ea este o re gul ă înnăs c ută , ce se ·Înţelege prin aceasta ? Una din două : fie că ea e st e un principiu înnăscut, care, în toate împrejurările, determină şi . ÎR­ d rum ea z ă •acţiunireTuftiior oamenilor ; fie că ea este un a de ­ văr pe. . 'care 'hifi oi!.m.§n.iJ îl au întipărit <În minte şi pe care, în consecinţă, ei îl cunosc şi îl acceptă . Dar in nici' u nul diri aceste înţelesuri re g ul a nu e st e înnascută. Căci, -în primul mnd, am dovedit, prin exemplele de mai sus, că ea nu este un principiu care influenţează .acţiunile tuturor o am e nilor şi nici nu este nevoi e să căutăm t ocm ai în MingreHa sau în Peru exemple de neglijare, de maltratare, ba chiar de ucidere a copi il or lor, ori să vedem în acestea nu mai excese de brutalitate ale u no r popoare sălbatice şi barbare, cînd ne amintim că Ia greci şi l a romani era un pro­ ·

·

ceden obişnuit şi neblamat de a-şi părăsi fără milă sau remuşcare pruncii nevinovaţi, in aşa fel ca să p iar ă . In al doilea rînd, este de asemenea fals că ·această regulă este un adevăr înnăscut care e cunoscut de toti oamenii, deoarece "părinţi, ocrotiţi pe copiii voştri" dep arte de a fi un adevăr înnăscut, nu e s t e de fel un a d e­ văr, fiind o p o run c ă , nu o propoziţie, aşa că ea nu poate fi nici adevărată, nici falsă 1 0 2 . Pent ru a o face susceptibilă de a fi ad­ misă ca adevă r at ă , trebuie să fie s ch i m b a t ă într-o propoziţie cam ca aceasta : "este de datoria părinţilor s ă-şi ocrotească copiii " . Dar ceea c e este o datorie n u s e poate concepe fără o lege ; şi nici o lege nu poate fi recunoscută oa atare sau p res upu s ă fără


{CAPiTOLUl I I I (� 13)

41

Lm iegiuitor sau fără răsplah'i şi pedeapsă, aşa că este imposibil ca acesta sau oricare alt p ri n c ipi u practic să fie înnăscut (adică să fie înt ip ări t în minte ca o datorie), fără să presupunem că sîni înnăscute şi ideile de D umnezeu, de lege, de obligativitate, de pedeapsă şi de viaţă viitoare. Căci este evident de la sine că p e ­ deapsa nu urmează încălcării acestei reguli în această viaţă şi, în con se ci nţă , că nu are p utere de lege în ţ ăril e în c are modul de a ac ţion a îndeobşte admis este contra r . Dar aceste idei (care trebuie să fie, toate, î n n ăscu t e , dacă este astfel ceva în calitate de datorie) , de p arte de a fi înnăscute, nu sînt clare şi distincte nici. măcar la o ri ce om de studiu sau căruia îi pl ace să medi­ teze şi cu atît mai puţin la orice cr e a tur ă umană ; şi în capi­ tolul următor, va apărea, cred eu, foarte limpede pentru ori­ care om cu judecată, că una dintre aceste ide i care pare mai mult decît toate celelalte să fie înnăscută, nu (astfel mă ·. . ·este ---- - · z 'l 10( refe r la ideea de D umne e 1) __ _

---·--

· ·

·

-

cele spuse, socot că putem să t rag em concluzia certă orice regulă pract i c ă care este încălcată u n de va în chip ge­ ner ă v reo împotrivi!€! �� _poate-să fiecons'iăerata ca§!_s­ ff cut_! ; cact� esr�- rmposibil ca oamenii să ' incalce rară r u Ş i n e sau heamă, siguri de sine şi cu seninătate, o regulă des p re care ei nu s-ar putea să nu ştie cu ce rti tu d i ne că e statornicită de că t r e Dumnezeu (ceea ce ei ar trebui să ştie da că ea 1ar fi înnăscută) şi că el va pedepsi fără 1în doial ă incălcarea ei într-o as em ene a măsură încît va d eveni o foarte pro as t ă afacere pentru infractor. Fără o ·asemenea cunoştinţă, un om nu poate fi niciodată sigur că ceva este de datoria sa. Ig no r anţ a sau îndoiala în privinţa leg i i , nădejdea de a trece neobservat de către legiuitor sau de a scă p a de pu terea lui sau de altceva asemănător, pot face pe o amen i să s e lase pradă dorinţei lor prezente. Dar, dacă cine va vede greşea1a şi lîngă ea pedeapsa, pă c atul şi alături de el focul pregătit să-I chinuiască, plăcerea care ispiteşte şi mîna atotputer­ ni culu i ridicată în ch ip vizibil şi gata să-1 s ancţ io n e ze (căci aşa trebuie să fie ·da c ă este vorba de vreo datorie întipărită în m i nte ) ,

ft că

§ 1 3 . Din

J �

în a ce s t caz, spuneţi-mi dacă este posibil ca oameni cu

o

ase­

menea perspectivă, cu o asemenea cunoştinţă certă, să încalce cu nesăbuinţă şi fără e z itare o l e ge pe care o poartă î n tip ă ri t ă în sufletul lor cu caractere

timp ce e i o încalcă ;

de

neşters şi care le sare

în ochi în

dacă este cu putinţă ca oamenii , în vreme

ce simt în ei decre �ele întipărite acolo de un legiuitor atotputernic,


tARTEA

48

să nesocotească şî să calce în pw1o a r e , siguri de ei şi cu surist1l p c buze, cele mai sfinte porunci a e sale ; şi în fi ne, dacă es t e pos ib i l ca un om să sfideze a s tfe în mod de s chis această lege

l

l

înnăseută şi pe suprem ul 1egiuitor, pe cînd t o ţi cei ce-l văd, ba chiar guve rn a n ţi i şi cîrmuitorii p oporului care au exact aceeaşi p ă rere ca ş i el atît as upra legii cît şi a legiuitorului, să t re acă cu vederea, în tăcere ceea ce fac e el fă1;ă să-şi arate nemulţumirea sau fără să blameze cî t uşi de puţin fap t a lu i ? Pr incip ii l e 104 .acţiu n il or constau, e adevărat, în d orinţel e oa­ menilor, dar aceste dorinţe sînt atît de departe de , a fi principii morale -înnăscute, încît, dacă ar fi lăs a te în toată voia lor, ar duce oamen ii la răsturnarea oricărei morale. Legile morale sînt m e ni t e să fie un frîu şi o piedică pentru aceste dorin ţe 1 05 excesive, ceea

ce el e nu p o t fi decît

cu

ajutorul unor recompen se şi pedepse

care să ·covîrşească mulţnm i rea pc c:are

cineva ar ţinti , în m intea

procure prin îneăl 6area legi i . De acePa, cladi

oamenilor ar fi înti p ărit ceva

i

trebui negreş t

mod sigur

să ştie

cn

L\.'l

o

să şi-o

tuturor

lege, atunci toţi oam e nii a·r

certitudin e

că pedeapsa va unna în

ş i inevitabil călcării. legii. Căci dacă oame n i i pot să

ignore ze ceea ce

ace s tu i lucru,

e s t e înnăscut ori să se îndoi ască ,în privinţa

atunci nu . .are nici un rost să se insiste ,asupra pdn­

cipiilor înnăscute şi să fie su s ţ in ute asemenea principii ;

adevărul

şi certitudinea nu sînt de loc ga r antat e de ele şi oamenii rămîn în

a ce ea ş i stare de nesiguranţă,

ca

.frunza pe ·apă, cu sau fără ele.

O lege înnăscută trebuie să fie însoţită de cunoştinţa l impede şi

, n�îndoielnică a f.ace

ca

a unei pedeJ? se inevitabile şi destul de mare pentru vio l are a legii să fi e fo arte neconvenabilă, afară numai

dacă se p oat e presupune pe lîngă legea înnăscută şi o evanghel ie înnăscută 1 0 6 . N- aş vrea ca aci �ă fiu greşit înţeles s c ot indu- s e

i

o

că deoarece contest că ex s t ă vreo lege înnăscută aş crede că nu exis tă

decît legi p ozi t ive

107•

Este mare deoseb i r e •Între

o

lege

înnăscută şi o lege natu ral ă , între -ceva întipărit în min t ea noas­ . tră chi ar de J.a ori g ine ş i cev·a, ca re ne este n e c u no s eu t , dar l a a căru i cunoaştere p utem

ajunge prin

fol os irea şi apli carea in

modul

cu venit a facultăţilor noas t re naturale. Şi eu cred că � e îndepăr­ tează de opotrivă de adevăr acei care, căzînd în ce lelal t e extreme , fie c ă afitlpă e xis t enţ a legilor înnăscute, f i e că tăgădu ies c existenţa vreunei l egi ce poate fi cunoscut ă prin lumina naţurii, adică fără

ajutorul

unei

dezvăluiri p oz i t ive .


CAPITOLUL

III

(§ 14)

49

§ 1 4 . Acei care susţin că există principii practice înnăscute nu ne spun care sînt acele principii. Deosebirea dintre oameni

cu privire la principiile lor practice este atît de vădită 1 08 , încît eu cred că nu este nevoie să mai spun ceva pentru a arăta că este imposibil să descoperim vreo lege morală înnăscută cu aju­

torul acestui semn distinctiv al asentimentului general ;

şi aceasta

este de ajuns pentru a trezi bănuiala că presupunerea unor ase­ menea principii înnăscute .este numai

o

părere adoptată fără vreun

temei ; căci acei care vorbesc cu atîta siguranţă de ele tare se feresc să ne spună care sînt acele principii. Acest lucru ar fi îndreptăţit să-I aşteptăm din partea oamenilor care insistă asupra acestei opinii ; şi avem motiv să ne îndoim fie de cunoştinţele, fie de dragostea faţă de aproapele lor a celor care, deşi afirmă că Dumnezeu a întipărit în mintea oamenilor bazele cunoaşterii şi regulile de comportare în viaţă, sînt totuşi atît de puţin bine­ voitori cînd e vorba de instruirea aproapelui lor, sau de liniştea omenirii, încît, în mijlocul diversităţii de păreri care-i tulbură pe oameni nu le arată care sînt acele reguli. Dar, la drept vorbind, dacă ar exista asemenea principii înnăscute, nu ar fi nevoie să le învăţăm de la cineva. Dacă oamenii ar găsi întipărite în mintea lor asemenea propoziţii înnăscute, ar fi în stare să le distingă cu uşurinţă de celelalte adevăruri pe care le-ar învăţa mai tîrziu şi le-ar deduce din ele,

şi nu ar fi nim ic mai uşor decît să ştim

în ce constau şi cîte sînt ele. Nu ar ' putea fi mai multă îndoială asupra numărului lor decît asupra numărului degetelor noastre

şi este probabil că atunci orice sistem filozofic ar fi dispus să ni le prezinte 1 09 unul cîte unul . Deoarece însă, după cîte ştiu eu, nimeni nu

fi

s-a

încumetat înd să ne dea o listă a lor, nu pot

blamaţi cei care se îndoiesc de principiile .î nnăscute, căci chiar

cei care ne cer să credem că există asemenea propoziţii înnăscute, nu ne spun în ce· constau diferiţi oameni, întocmească

o

făcînd

·

ele. Este u şor de prevăzut că dacă

parte

din

diferite secte,

s-ar apuca

listă a acelor principii practice înnăscute,

ei ar

aşterne pe hîrtie numai ·pe acelea care ar corespunde diferitelor lor ipoteze şi care ar fi potrivite să sprijine doctrinele şcolilor sau bisericilor

lor

deosebite ;

o

dovadă

limpede

nu

există

asemenea adevăruri în născute . Ba chiar o mare parte dintre oa­ meni sînt atît de departe de a gă:si în ei asemenea principii mo­ rale înnăscute, încît contestînd oamenilor. libertatea, şi prin aceasta făcînd

din

ei

simple

maşini,

ei

înlătură

nu

numai

regulile

înnăscute , dar toate regulile de morală, oricare ar fi ele, şi nu


CARTEA

50

1

lasă nici o posibilitate de a crede în vreuna dintre aceste reguli celor care nu pot concepe că ar putea exista o lege pentru ceva oare nu este un agent liber ; şi pe acest temei trebuie să respingă toate pr.incipiile de virtute aceia care nu pot îmbina morala cu activit.atea mecanic ă 1 10 , două lucruri care nu sînt prea uşor de împăcat sau de a fi făcute să subzi·s te laolaltă. § 1 5 . Examinarea principiilor înnăscute propuse de Lordul Her­ bert 1 1 1 • Intrucit după ce scrisesem cele de mai sus, am fost in­ 'format că Lordul Herbert a stabilit care sînt aceste principii înnăscute în cartea sa De Veritate, am cercetat-o de îndată, spe­ rînd să găsesc, la un om de o valoare atît de mare, ceva care ar putea să mă lămurească asupra aces tui punct şi să pună capăt cercetărilor mele. In capitolul său De Instinctu naturali, p. 76, ed . 165 6, am întîlnit următoarele şase semne distinctive a ceea ce el numeşte notitiae communes : 1) Prioritas, 2) Independentia, 3) Universalitas/ 4) Certitudo. 5) Necessitas, ad ic ă după cum explică el, faciunt ad hominis comervationem 1 1 2, ; 6) Modus con­ formationis, adică, Assensus nulla interposita mara 113 • Şi în ultima parte a micului său tratat, De Religione Laici, el spune următoa­ rele despre principiile înnăscute : Adeo ut non uniuscujus is reli­ gionis confinio arctentur quae ubique vigent veritates. Sunt enim in ipsa mente coelitus descriptae, nullisque traditionibus, sive scriptis, sive non scriptis, obnoxiae. (P. 3.) 1 1 4 . Şi : Veritates nos­ trae catholicae, quae tanquam indubia Dei effata in foro interiori descripta După ce a arătat astfel ca<re sint semnele distinctive ale principiilor înnăscute, sau ale noţiunilor comune, şi a afirmat că ele sînt întipărite în mintea oamenilor de mîna lui Dumnezeu, el trece să le înşire ; şi ele sînt următoarele : 1) Esse aliquod supremum numen ; 2) Numen illud coli debere ; 3) Virtutem cum pietate conjunctam optimam esse rationem cultus divini ; 4) Resipiscendum esse a peccatis ; 5 ) Dari praemium vel poe'!am post hanc vitam transactam 1 16• Deşi recunosc că acestea sînt ade­ vămri clare şi de o asemenea natură încît , dacă sînt bine expli­ cate, o fiinţă raţională poate cu greu să se abţină de a le acorda asentimentul, eu cred totuşi că autorul este departe de a dovedi că ele s-înt intipăriri înnăscute, in foro interiori descrip­ tae 1 1 7 ; căci trebuie să-mi permit să remarc următoarele :

115.

§ 16. În primul rînd, că aceste cinci propoziţii nu sînt toate acele noţiuni comune scrise în mintea noastră de degetul lui Dumnezeu, că adică sînt mai multe de acest fel, dacă ar fi rezo-


CAPITOLUL

III

(§§ 17-1 8)

51

nabil să credem că ar fi vreuna scrisă în acest chip ; cact există alte propoziţii despre care, chiar după propriile sale reguli, se poate p r et ind •CU tot atîta îndreptăţire, că au o astfel de origine şi p o t fi considerate tot aşa de bine drept principii înnăscute ca şi, cel puţin, unele din cele cinci e nu m e r at e de către ele, De pildă ·Ca : "Poartă-te cu alţii 1aşa cum ai vrea să se p oarte ei cu şi poate vreo alte cîteva sute, dacă sînt b ine exa­ minate us.

e

tine"

§ 17. In al doilea 'rînd, că nu pot fi găsite toate semnele sale distinctive în fi�are din cele cinci propoziţii .ale sale, anume, pri­ mul, al doilea şi al treilea semn di·stinctiv al său nu se potrivesc în totul cu ni ci una din ele ; ·iar prim ul , al doilea, al treilea al patrul e a şi al şaselea s emn distinctiv nu se potrivesc decît foarte pu ţin cu propozi ţi a a treia, p atr şi a cincea. Căci, lăsînd la o p arte f aptul că istoria ne arată că mulţi oameni, şi chiar naţiuni între g i se îndo iesc de unele din a c es t e propoziţii, s au chiar de toate, ori le consideră ca false, eu nu pot să văd cum p oate fi principiu înnăscut a treia propoziţie, anume că vi rtu tea unită cu evlavia este cel mai bun ch ip de a-l preamări pe Dumnezeu " , cînd cuvîntul sau sunetul "virtute" este atît d e greu d e înţeles, expus la atîta incertitudine în ceea ce priveşte sensul lui, iar lucrul pe care-I desemnează - atît d iscu tat şi de g r eu de cunoscut. Şi, ca tare, aceasta nu po ate fi decît o r egu l ă foarte nesigură pentru ·conduita om ului şi nu este decît de foarte mic folos pen tru călăuzirea vieţii noastre, aşa că este foarte nepotrivit să fie defin i t ă ca un p rin cip iu practic înnăscut 1 19 • ,

a

a

,

"

de

a

·

§ 1 8 . Căci să e xam inăm această propoziţie în ceea c e priveşte -înţelesul ei (căci s ensul, nu sunetul este şi t rebu ie să constituie principiul noţ iun ea comună) , anume : "virtutea este cea mai bună preamărire a lui Dumnezeu" , adică îi este cea m ai plăcută ; or, dacă prin virtute înţelegem, cum se în tîm pl ă de obicei, acele acţiuni care potrivit op in iilor deosebite între ele, existente în diverse ţări, trec drept vrednice de laudă, atunci această propo­ z ţ i e nu numai că nu va fi certă, dar nu va fi nici măcar adev ă ­ rată. Dacă prin virtute s-ar înţelege acele acţiuni potrivite cu voinţa lui Dumnezeu s au cu n o r m a de conduită prescrisă de Dum­ nez eu (oa:re e s te adevăratul şi singurul cri t e riu al virtuţii , atunci cînd cuvintul virtute este întrebuinţat pentru a desemna ceea ce este, prin propria sa natură, bun şi d r ep t) , atunci propoziţia "vir-

sau

,

i


CARTEA

1

tutea este c.; e a mai bun ă pream ărire a lui Dumnezeu" va fi cu totul adevărată şi certă, dar de foarte mic folos în viaţa omului, de­ oarece nu va însemna mai mult decît că "lui Dumnezeu îi place să se îndeplineasc.;ă ceea ce el porunceşte " , ceea ce un om poate să ştie cu certitudine că este adevărat, fără să ştie ce anume po­ runceşte Dumnezeu, încît să fie tot atît de departe de a avea pentru acţiunile sale vreo normă sau vreun principiu ca şi mai înainte . Ş i cred că foarte puţini vor lua propoziţia "lui Dumne­ zeu îi pl ace să se îndeplinească ceea ce el porunceşte" drept un principiu moral înnăscut întipărit în mintea tuturor oamenilor, deoarece ea ne învaţă atit de puţin (oricît ar fi ea de adevărată şi certă) . Oricine face aceasta va avea motiv să considere sute de propoziţii drept principii înnăscute, deoarece există multe care �:int tot atî t de îndreptăţite de a fi cons.iderate ca atare şi · pe care totuşi nimeni nu le-a trecnt încă vrt.'O clată în rîndul principiilor înnăscute.

§

19.

N i l'i propuziţ i·a a patra

(adică "oamenii trebuie să se

căiască de păcatele lor" ) , nu este mult mai instructivă pînă cînd

se va preciza care sînt acţiunile socotite păcate. Căci întnwît cuvîntul pe ceata, adică "păcate" , este întrebuinţat pentru a de­ semna în general Eapte rele care vor at11age o pedeapsă asupra făptuitorilor, ce mare principiu de morală poate fi să ni se spună că ar trebui să regretăm şi să încetăm de a săvîrşi ceea ce ne va aduce o nenorocire, fără să ştim anume care sînt acele fapte care au asemenea urmări ? Aceasta este într-adevăr o propoziţie foarte adevăraJtă şi potrivită să fie întipărită în mintea celor care se presupune că au învăţat care acţiuni sînt păcate de vreun fel , şi să fie acceptate de ei. Dar nici despre această propoziţie, ni ci des;pre cea pre �edentă nu se poate presupune că ar fi prin­ cip;i înnăscute , sau că ar fi de vreun folos chiar dacă ar fi prin­ cipii înnăscute, afară numai dacă criteriile şi limitele proprii tu­ turor virtuţilor ş i viciilor ar fi întipărite în mintea oamenilor şi ar fi, de asemenea, principii înnăscute, lucru de care, după părerea mea, ne putem îndoi foarte mult. Ş i , de aceea, presupun eu, este greu să pară posibil ca Dumnezeu să întipărească în mintea oa­ menilor principii în cuvinte al căror înţeles este nesigur, ca, de pildă, "virtuţi" şi "păcate" , care pentru oameni diferiţi înseamnă lucruri di ferite ; ba nici nu se poate de fel presupune că această întipărire să se tacă în cuvinte, care, fiind la cele mai multe din aceste principii denumiri fomte generale, nu rot fi înţelese decît .


CAPITOLUL III (§ 201

53

dacă sint cunoscute cazurile particulare ce se incadreaza in ele. Iar în .c azurile practice criteriile trebuie să fie desprinse din cu­ noaşterea a cţiu n ilor înseşi, iar regulile acestora trebuie să fie inde­ pendente de, cuvinte şi anterioare cunoaşterii deq um iril or ; un om trebuie. să cun o as că aceste reguli, indiferent ce limbă se întîmplă ' să înveţe, fie en gleza, fie japoneza, sau chiar dacă nu ar fi învăţat nici o l imb ă sau dacă nu ar înţelege niciodată folosirea cuvi nte­ lor, cum se î n tîmplă cu surdomuţii . Atunci cînd se va dovedi că există oameni ,care ştiu, fără a cnnoaşte cuv in tel e sau fără a fi învăţat, datorită legilor şi obiceiurilor ţării lor, t:ă în preamărirea lui Dumnezeu intră şi faptul de a nu omorî pe alt om şi acel a de a nu avea legături decît cu o singură femeie, şi acela de a nu provoca avort, şi acţl a de a nu-ţi părăsi copiii în aşa fel ca să piară, şi acela de a nu lua de la altul ceea ce este al său, cu toate că ai nevoie de acel lucru, ci, dimpotrivă, de a-l ajuta şi de a-i da ce-i trebuie şi că ori de cîte ori am făcut contrariul ar trebui să ne căim, să regretăm şi să ne hotărîm să nu mai facem aşa ; atunci cînd, spun eu, se va dovedi că toţi oamenii cunosc şi îşi îns uş es c în mod efectiv toate aceste reguli şi numeroase altele de acest fel care sînt îmbrăţi ş ate, toate, de aceste două cuvinte · gene ­ rale ,folosite mai sus, .anume virtutes et peccata, "virtuţi şi pă­ c ate , vom .avea un temei mai puternic să con s ide răm aceste prin­ cipii şi pe cele asemănătoare drept noţiuni comune şi principii practice ; ş i totuşi, la urma urmei, asentimentul universal ( :Iacă ar exista aşa ceva cu privire la principiile morale) 'dat faţă de adevă­ rurile la a căror cunoaştere se poate ajunge pe altă cale, cu greu .ar dovedi ·că ·ele sînt înn ăs cut e, şi aceasta este tot ceea ce m ă străduiesc să arăt. .

"

§ 20. Răspuns la obiecţia potrivit careta "principiile înnăscute pot fi alterate" . De asemenea nu ar cîntări prea mult dacă ni s - a r da aici acea replică foarte lesnicioasă, dar nu prea nimerită, şi anume că principiile de morală înnăscute pot fi întunecate şi pînă la urmă în întregime şterse din mintea oamenilor, de către edu­ caţie şi obicei, precum şi de opinia geneJJală a acelora cu care sîntem în relaţii. Dacă această afirmaţie a .adversarilor mei ar fi adevărată, ea ar spulbera cu totul argumentul asentimentului uni­ versal prin care se încearcă a se dovedi te ori a p rin cipii lo r înnăs­ cute. Af.ară numai dacă acei oameni ar socoti că e rezonabil ca pro­ priile lor convingeri sau acelea ale taberei lor, să fie luate drept asentiment universal un lucru care se întîmpl ă nu rareori atunci -


CARTEA

l

cînd oamenii presupun că ei sînt singurii posesori al unei j u decăţ i drepte şi resping susţinerile şi opiniile tuturor celorlalţi ca nefiind vrednice de luat în seamă. Şi atunci raţionamentul lor sună astfel : "principiile pe care le recunoaşte ca adevărate întreaga specie umană sînt înnăscute ; acelea pe care le admit oamenii cu judecată dreaptă sînt principiile recunoscute de întreaga specie umană ; noi, şi acei care cred la fel ca noi, sîntem oameni ou judecată ; prin urmare, dacă noi le admitem, principiile noastre sînt înnăs­ cute" ; ceea ce este un foarte nostim fel de a raţiona şi un drum care duce drept la infailibilitate. Căci va fi foarte greu ca printr-o explicaţie dată în acest chip să se înţeleagă cum de există unele principii pe care toţi oamenii le recunosc şi sînt de acord cu ele şi cum de n u există totuşi nici unul dintre aceste principii pe care obiceiurile rele şi proasta educaţie să nu-l fi şters din mintea mul­ tor oameni, ceea ce înseamnă .a spune că toţi oamenii le admit, dar că totuşi mulţi oameni le resping şi sînt de altă părere. Şi într-adevăr, presupunerea unor asemenea prime principii ne va aduce un foarte mic folos şi vom fi tot aşa de rătăciţi cu sau fără ele, dacă ele pot fi modificate ori şterse cu totul din mintea noas­ tră prin vreo putere omenească, precum, de pildă, voinţa dascăli­ lor noştri sau opiniile celor din jurul nostru 'Ş i, cu toată această paradă ce se face cu primele principii şi cu lumina înnăscută, ne vom afla în aceeaşi m ăsură în întuneric şi în incertitudine ca şi cînd nu .ar exista de loc aşa ceva, deoarece este totuna să nu ai nici o normă de conduită ori să ai una care se va deforma într-un fel oarecare, sau dintre norme variabile şi contrare să nu ştii care este cea adevărată. I n ceea ce priveşte · însă principiile înnăscute, eu îi rog pe adversarii mei să spună dacă ele pot sau nu să fie întunecate şi şterse din minte, prin educaţie şi obiceiuri ; dacă aceasta nu se poate, atunci trebuie să le găsim la fel la toţi oa­ menii, şi ele trebuie să fie clare în mintea fiecăruia ; iar dacă ele pot fi modificate prin idei venite de la alţii, atunci trebuie să le găsim cu atît mai clare şi mai evidente cu cit sînt mai aproape de izvor, adică la copii şi la analfabeţi, care au fost mai puţin influenţaţi de opinii străine. Pe oricare dintre aceste poziţii s-ar situa ei, vor vedea desigur că e incompatibilă cu faptele vădite şi ou experienţa zilnică

12°.

/ § �1. In lume există principii contrare. Recunosc cu inima uşoară că există un mare număr de opinii care sînt admise şi îmbrăţişate

de către oameni din ţări diferite, cu educaţii şi temperamente dife-


CAPIT OLUL

III

(§§ 22-23)

55

rite ca principii prime şi indiscutabile, dintre care multe nu p o t fi adevărate, atit din cauza absurdităţii lor, cît şi din pricină că se contrazic unul pe..... altul.Aii totu.§i toate acelepropoz1ţu , ori3Ccfe potrivnice·raţ1uiîH ·a:l' fi ele, sînt conşfaerate .ic;{ .§.L �()JQ�_ l!.i iC .de sfinte;··incît• chiar oameni cu judecată în alte chestiuni mai de­ grabă ��'â.r despărţi de . viaţă şi de ce au ei m�i . scump decît să se . .

..

�1_14.i?iasc_ă de adevărul lor ori să l e îngăduie altora aceasta.

§

22. Cum a;ung

de

a

se îndoi

de

de obicei oamenii la principiile lor. Aceasta,

oricît de straniu poate să p ară, este totuşi ceea ce confirmă ex­ perienţa zilnică ; şi poate că faptul nu va părea atît de surprin­ zător dacă luăm în consideraţie căile şi treptele pe care are loc aceasta şi modul în care se poate întîmpl a în realitate ca învăţă­ turi, care nu au alt izvor mai bun decît superstiţia unei doici s au autoritatea unei bătrîne, să se ridice, datorită trecerii vremii şi asentimentului semenilor, la rangul de principii ale religiei sau moralei. Căci cei ce au grijă (după cum spun ei) s ă dea copiilor lor principii bune (şi sînt puţini care s ă nu aibă pentru ei înşişi un mănunchi de asemenea principii în care cred) , fac să pătrundă în intelectul nebănuitor, şi încă neutru, al copiilor (căci hîrtia albă primeşte orice caractere) acele învăţături pe care ei doresc să le reţină şi să le recunoască deschis copiii . Acestea fiindu-le predate de îndată ce ei au o oarecare putere de înţelegere şi fiindu-le confirmate necontenit în timp ce cresc, fie de recunoaşterea făţişă sau de asentimentul tacit din pa,rtea tuturor celor cu care au de-a face, fie cel puţin de aceia despre a căror înţelepciune, cunoştinţe şi evlavie au o părere foarte bună şi care nu îngăduie vreodată să se vorbească despre acele propoziţii în alt fel decît ca despre suportul şi temelia pe care ei îşi sprijină religia sau morala lor, ajung în acest chip să aibă reputaţia de adevăruri indiscutabile, evidente prin ele însele şi înnăscute.

§ 23. La aceasta putem să adăugăm că, atunci cînd oamenii

astfel instruiţi ajung la maturitate şi reflectează asupra propne1 lor minţi, nu pot găsi acolo nimic mai vechi decît acele opinii care le-au fost predate mai înainte ca memoria lor să fi început a înre­

gistra acţiunile lor sau a nota momentul în care au întîlnit vreun lucru nou ; şi, de aceea ei nu stau la îndoială să con chidă că acele propoziţii, pentru a căror cunoaştere nu pot să găsească origină în

ei

înşişi, sînt

cu

mc1

o

siguranţă întip ărite în mintea lor de

·


CARTEA

56

l

către Dumnezeu şi natură ş i nu p red at e de alţii. Pe acestea ei le veneraţie, aşa cum fac mulţi faţă de natural, - căci copiii nu fac aceasta să o facă, - ci fiindcă ei consideră au fost î n t otd eau n a educaţi astfel şi în care a în c ep u t acest respect.

păstrează ş i li se s up u n cu p ărin ţ i i lor, nu fiindcă este acolo u n de nu sînt învăţaţi că e cev a natural, întrucît nu-şi amin tes c de momentul

§ 24. Că aceasta se în tîmpl ă va ap ăre a foarte verosimil şi aproape inevitabil dacă luăm în consideraţie natura umană şi c arac te rul treburilor om en eş t i . Cei ma i mulţi oameni nu p o t să trăiască fără a-şi folosi t impu l muncind zilnic în me s e ri a lor, nici să fie liniştiţi în cugetul lor dacă nu au unele temeiuri s au principii pe care să-şi sp rij i ne gîndurile. reu se poate găsi un om cu inteleotul atît d� n es t at o rni c şi supe icial să nu-şi însuşească unele propoziţii pe car e ei le respectă, care sînt pentru el p rinci p iile pe a căror putere îş i întemeiază raţionamentele şi cu ajut o rul cărora j ude c ă adevărul şi neadevărul, ceea ce este d rep t şi ceea ce este nedrept. Unii oameni sînt l ip si t i de pricepere şi de răgaz, al ţ ii de imbold l ăun tric , iar altora li s-a spus că trebuie să nu cer cet e ze , aşa că se g ăs e s c puţini care să nu fie detenn i naţi să primească aceste principii pe garanţia altora, fără să le e xam in e ze, din c auz a igno­ . ranţei şi lenei lor, a edu c aţiei sau a pripelii.

t

§ 25 . Acesta este în mod evi d e n t cazul tuturor copiilor şi al oamenilor tineri. Iar ob i ce i ul , fiind o forţă mai mare decît natura, m ai totdeauna îi face pe oameni să preamărească dre pt ceva divin lucrurile în faţa că r or a s-au obişnuit să-şi ple ce mintea şi să-şi supună in t electul, încît nu este de mirare că oamenii adulţi, fie că sînt î n cu r c aţi în treburile necesare vieţii, fie că s în t doritori de plăceri , nu se op res c să cerceteze în chip temeinic credinţele lor, mai cu seamă atun ci cînd unul di:n prin c i p iil e lor este că princ ip iile nu trebuie să fie puse la in doi al ă . Şi chiar dacă oamenii ar avea răg azu l , facultăţile şi voinţa ne cesare, cine este a c ela care ar în­ drăzn i să clatine fundamentul tuturor gîndurilor şi a cţ iu n ilo r lui trecute şi să rab d e atragerea asupra sa a ruşinii de a fi trăi t multă vreme cu t o t ul în g re şe al ă şi eroare ? Cine este destul de în­ drăzneţ să înfrunte dezonoarea care îi aşteaptă pe toţi cei ce în­ · drăznesc să nu fie de acord cu opiniile ad o p tat e de ţ a ra sau p arti­ dul lor ? Şi unde s e poate afla omul care să poată .răbda să fie numi t zănatic, sceptic sau ateu, fiind sigur că aşa se va intimpla aceluia care se va îndoi cît de putin de vreuna din o p i n ii l e co-


CAPITOLUL

III

(§§ 26-27)

57

mune ? Şi îi va fi mult mai teamă să �e în doiască de acele prin­ cipii cînd va gîndi, cum fae eei mai mulţi oameni, că ele sînt norme aşezate de Dumnezeu în mintea sa pentru a-i servi drept regulă şi piatră de încercare pentru toate celelalte opinii. Şi ce-l poate împiedica să creadă că acele principii sînt sacre, cînd el vede că ele sînt primele sale gînduri din tre toate şi cele mai respectate de către ceilalţi oameni ? § 26. Este uşor să ne închipuim cum se întîmplă, în acest fel, că oamenii adoră idolii aşezaţi în mintea lor, îndrăgesc noţiunile cunoscute de multă vreme şi aplid eticheta divinităţii pe absur­ dităţi şi erori şi devin astfel adora:tori zeloşi de tauri şi maimuţe ; şi îşi susţin opiniile, se bat şi mor în apărarea acestora Dum salas credit habendas esse Deas, q uas ipse calit 121• Căci, deoarece facultăţile raţionale ale sufle tului, care sint aproape permanent folosite (cu toate că nu totdeauna în mod prudent şi înţelept) nu pot fi puse în funcţiune de cei mai mulţi oameni din lipsa de fundament şi sprijin, căci ei din lene sau distracţie - sau din lipsă de timp, de adevărate ajutoare sau din alte cauze - nu pot să pătrundă pînă la principiile cunoaşterii şi să urmărească ade­ vărul pînă la izvorul şi originea sa, astfel că pentru ei es te firesc şi aproape de neînlăturat să-şi însuşească unele principii de împru­ mut 1 2 2 ; acestea, fiind reputate şi presupuse ca dovezi evidente ale altor lucruri, sînt socotite că nu au nevoie ele înseşi de nici o altă dovadă. Oricine va primi în mintea sa asemenea principii şi le va păstra cu respectul arătat de obicei principiilor, fără a în­ drăzni weodată să le examineze, ci obişnuindu-se să creadă în ele pentru că trebuie să fie crezute, va putea admite drept principiu înnăscut ori ce absurditate izvorîtă din educaţia lui sau din obiceiu­ ri,le ţării sale ; şi privind îndelung aceleaşi obiecte îşi va slăbi ve­ derea atît de mult, încît va lua monş trii din propriul său creier drept imaginile divinităţii şi opera mîinilor acesteia.

§ 27. Principiile trebuie să fie examinate. Din diversitatea prin­ cipiilor opuse, acceptate şi păstrate de către tot soiul de oameni, se poate vedea uşor cît sînt de mulţi acei care ajung pe această cale la principii pe care le cred înnăscute . Şi aceluia care va nega că aceasta este metoda prin care cei mai mulţi oameni ajung la convingerea că principiile lor sînt adevărate şi evidente, H va părea poate greu să dea socoteală pe orice altă cale de principiile con­ tradictorii în care oamenii cred cu tărie, le afirmă cu încredere


CARTEA

58

I

şi pe care mulţi din ei sînt gata oridnd să le pecetluiască eu sîngele lor. Intr-adevăr, dacă ar fi privilegiul principiilor înnăscute să fie primite pe propria lor autoritate şi fără examinare, nu ştiu ce nu s-ar putea crede sau cum s-ar putea pune la îndoială prin­ cipiile cuiva. Dacă ele pot şi trebuie să fie examinate ·şi încercate, doresc să ştiu cum pot fi încercate primele principii înnăscute ; sau cel puţin este r e zon ab il să întrebăm care sînt semne·le şi caracterele prin care adevăratele principii înnăscute pot fi d eose bi t e de celela:lte, astfel ca, în mijlocul atîtor pretendenţi, să fiu ferit de greşeli într-o che s tiu ;1 e atît de importantă ca aceasta. Cînd aceasta se va realiza, voi fi gata să îmbrăţişez asemenea propoziţii binevenite şi folositoare. Dar pînă atunci pot să mă îndoiesc cu toată modestia, deoarece mă tem că greu se va dovedi că asenti­ mentul universal ( singura caracteristică invocată) este un semn destul de bun ca să îndrumeze alegerea mea şi să mă asigure de existenţa vreunui principiu înnăscut. Din cele ce s-au spus rezultă neîndoios că nu e x i s t ă nici un principiu p radic asupra căruia toţi oamenii să fie de acord şi prin urmare nici unul nu este înnăscut.

C A P I TOLU L I V A L TE CONSIDE RA ŢIJ ATÎT SPE ClJI,ATIVE

CU PRIVIRE J,A PRINl�IPIILE

( Î'f ŞI PRACTICE / ÎNN.� S<'ll TE I23 :·

j (,UI(J

\ § 1 . Principiile nu pot fi înnăscute dacă nu sînt înnăscute şi fdeile despre ele. D acă acei care ar vrea să ne convingă ă există c

principii înnăscute nu le-ar fi luat pe toate laolaltă 124, ci ar fi examinat separat părţile din care sînt făcute aceste propoziţii, poate că nu ar fi fost atît de g răbiţ i să creadă că sînt înnăscute, deoarece da; ejk �!J. car!l sînt fo�mate acele adevăruri nu sînt înnăscute,; este imposibil ca propoziţiile formate din ele să fie înnăscute sau cunoştinţa ce avem d es p re ele să fie născută o dată cu noi. Căci dacă ideile nu sînt înnăscute, a fost o vreme cînd mintea noastră era lipsită de acele principii şi deci ele nu sînt înnăscute, ci au altă origine, fiindcă acol o unde nu exis'tă idei nu poate .exista nici o curroaştere, nici un asentiment, nici o proppziţie -mliillrlă sau verEalăaespre -eie:

ă[fd

__

- -·

- - - - --

--- -

- - -- --

-

- -

-- ·


CAPITOLUL IV

(§§ 2-4)

59

.,

§ 2.. Ideile şi mai cu seamă ideile din c a re sînt făcute princi­ l lpiile nu se nasc o dată cu copiii. Dacă examinăm cu atenţie copiii ft

nou-născuţi, vom avea puţine motive să credem că aduc cu ei pe lume �lte i ei, ci, cu excepţia poate a unor idei slabe despre , foame, sete Şl cac ura şi unele dureri pe care le-au putut simţi în pîntecele mamei, nu există în ei nici cea mai mică urmă de idei determinate şi mai cu seamă de--.ide.il!'l care corespund terme­ nilor din care sînt făcute a cele propoziţii universale privite ca principii înnăscute. Putem percepe cum mai tîrziu ideile virtJnm,!_at în mintea lor şi cum nu dobîndesc nici mai multe ţdei _ şi nici_ alt_�le deo1t cele_ PI!J�@ r�te lor-decatreob servare r ce le-au ieşit în cale ; ceea ce ar putea fi suficient ca sa rie con­ sfu.t caract:.::_ î� tipări_:t �î� ��nte d e J<�: o!igine. _ _ _

Villgă - că-ei�-�i{-

fii

eXp_iiilintlCŞr

a__];!C �

§ 3. "Este imposibil ca acelaşi lucru să fie şi totodată să nu fie" este cu siguranţă un principiu înnăscut (dacă există vreunul) 1 2 5 . Dar poate cineva să creadă sau să spună că imposibilitatea şi identitatea sînt două idei înnăscute ? Sînt ele din aceTea pe care le "âu toţi oamenH şi cu care au venit ei pe lume ? Şi sînt ele primele idei pe care le au copiii şi anterioare tuturor ideilor do­ bindite ? Dacă sînt înnăscute, ele trebuie să fie astfel 126. Are copilul ideea imposibilităţii şi a identităţii înainte de a avea pe aceea de a:lb sau negru, de dulce sau amar ? Şi din cunoaşterea acestui principiu trage copilul încheierea că sinul frecat cu pelin nu mai are acelaşi gust ca înainte ? Oare cunoaşterea efectivă că Imp ossibile est idem esse, et non esse 1 27 face pe copil să deose­ bească pe mama lui de un străin, să iubească pe mam ă şi să fugă de străin ? Sau poate di mintea se îndrumează singură şi-şi în­ drumează asentimentul prin idei pe care nu le-a avut încă ? Sau poate că intelectul .tmge concluzii din principii pe ·care încă nici­ odată nu le-a cunoscut sau înţeles ? Denumirile "imposibilitate" şi "identitate" reprezintă două idei atît de departe de a fi înnăs­ cute, sau născute o dată cu noi, încît este nevoie de multă atenţie şi grijă, cred eu, ca să le formulăm în mod just în intelectul nostru . E:le sînt atît de departe de a veni pe lume o dată cu noi, atît de departe de gîndurile prunciei şi copilăriei, încît eu cred că, după cercetare, se va afla că mulţi oameni m aturi sînt lipsiţi de ele. § 4. Identitatea nu este o idee înnăscută. Dacă identitatea (ca să dăm numai acest exemplu) ar fi în_!!pări!:ă.- din :ca�te:r:e �­ consecinţă, ar fi atît de clară şi evidentă pentru noi încît ar trebui


CARTEA

1)( 1 s:i

r

o

eunoaştem chiar din leagăn, a� dori bucuros să mă lămurească: copil de şapte ani sau un bătrîn de şaptezeci, dacă un om care este creatură făcută din trup şi suflet, este acelaşi om atunci c'nd corpul său se schimbă ; dacă Euforbus şi Pitagora care au avut acelaşi suflet 128, au fost acelaşi om cu toate că au trăit la d stanţă de cîteva secole unul de altul ; ba chiar dacă şi cocoşul în care a trecut acelaşi suflet, nu era �ceeaşi fiinţă ca Euforbus şi Pitagora ? De unde se va vădi poate -că ideea noastră de iden­ titate nu este aşa de stabilă şi clară încît să merite s-o credem înnăscută în noi 1 2 9 • Căci dacă aceste idei înnăscute nu sînt clare şi distincte astfel ca să poată fi cunoscute în mod universal şi acceptate în chip natural , ele nu pot fi subiecte de adevăruri universale şi neîndoioase, ci vor fi prilej de neînlăturat de veşnică nesiguranţă. Căci eu bănuiesc că ideea fiecărui om despre identi­ tate nu va fi la fel eu aceea pc care a avut-o Pitagora şi mii de u rmaşi .ai săi. Şi atund care va fi· adevărată ? Care va fi înnăscută ? Sau există două idei diferite despre identitate, ambele înnăscute ? u :1

§ 5. Nici să nu creadă cineva că întrebările pe care le pun aci în legătură cu identitatea omului sînt simple speculaţii deşarte. Chiar dacă ar fi astfel , încă ar fi destul ca să se facă dovada că nu există în intelectul oamenilor nici o idee .înnăscută despre iden­ titate. Acela care va medita cu . puţină luare aminte asupra în­ vierii morţilor şi va vedea că justiţia divină va chema la judecată exact pe aceiaşi oameni să fie fericiţi sau nenorociţi în viaţa de ap0i , după cum au făcut bine sau rău în această viaţă, va găsi poate că nu este uşor să hotărască ce înseamnă acelaşi om şi în ce constă identitatea şi nu se va grăbi să creadă că el, toată lumea ş i chiar copiii au o idee clară despre identitate . 1

1

§ 6. Intregul şi partea nu sînt idei înnăscute. Să examinăm acel princi,piu matematic că "întregul este mai mare decît partea". Cred că acesta este socotit ca făcînd parte dintre principiile înnăscute şi cred că are tot atîtea drepturi la aceasta ca oricare alt principiu. Totuşi nimeni nu crede că este aşa 130 dacă se g.îndeşte că ideile cuprinse în pr-incipiu (întregul şi partea) sînt cu totul relative 13 1 • Insă ideile pozitive de care ele atîrnă în mod propriu şi nemijlocit sînt întinderea şi numărul, iar întregul, şi _Qa'l'tea ex­ primă numai relaţiile lor. Astfel dacă întregul şi partea sînt idei înnăscute, atunci tot astfel tre�u!ie să fie şi întinderea.. şi vumăr!Y, deoarece este imposibil să avem idee despre o relaţie, fără să avem


CAPITOLUL

IV

(§§

7-8)

61

vreo idee despre lucrul căruia îi aparţine ş i pe care este întemeiată. Acum, dacă ideile de întindere şi de număr sînt întipărite de către natură în mintea oamenilor, las ca acest lucru să fie cercetat de către susţinătorii principiilor înnăscute 132• § 7. Ideea de adoraţie nu este înnăscută 133• Că "Dumnezeu trebuie să fie adorat" este fără îndoială un adevăr atît de însemnat pe oît poate concepe mintea omenească şi merită primul loc între toate principiile practice, şi totuşi nu poate fi în nici un chip considerat ca înnăscut dacă nu sînt înnăscute şi ideile de Dum­ nezeu· şi de adoraţie. Că ideea desemnată de termenul "adoraţie" nu se află în intelectul copiilor şi că nu este un caracter întipărit în minte de la origine va recunoaşte, cred, cu uşurinţă oricine vede cît de puţini oameni dintre adulţi au o noţiune clară şi distinctă despre aceasta. Şi cred că nimic nu este mai ridicol decît să spui că principiul "Dumnezeu trebuie să fie adorat" le este înnăscut copiilor şi totuşi că ei nu ş tiu ce este adoraţia lui Dumnezeu, care este datoria lor. Dar să trecem mai departe. § 8. Ideea de Dumnezeu nu este înnăscută 134• Dacă vreo idee poate ..fi prjyitLC!L înni!s.�ută, atunci, dintre _!.qate _jgeile, i�-�4'!!l� Dumnezeu poate să fie socotit1i astfel.,...:e entru multe motive, căci ��!...�?�§��Uf.�ifl=.ă.�-_p:�t..ei��A�� Pii��iliiT��Ţ�r�: f��ăs cute, fără o idee înnăscută despre dumnezeire. Fără noţiunea -unui tegii�Itm- -�;te impos.ibirsiC avem · :nO'ţi;;D.eâunei legi şi obligaţia de-a o respecta 135• Pe lîngă ateii cunoscu ţ i la cei vechi şi înfieraţi de istorie, nu s-au descoperit oare graţie navigaţiei în ultimele veacuri naţiuni întregi în golful Soldania 136 , în Brazilia 137, în Boranday 138 şi în insulele Caraibe etc., la care nu s-a găsit nici · o noţiune _d es pre !?E�TI_!!!:_��-�!_ �!l�E!:� . .E�! i�ie-r-·-- -_ de Caaiguarum Nicholaus del Techo scrie în Literis, ex Paraquaria Conversione, următoarele : Reperi eam gentem nullum nomen ....

· · · · ..

habere, quod Deum et hominis animam significet : nulla sacra habet, nulla idola 139• Acestea sînt exemple de naţiuni la care

natura primitivă a fost lăsată singură fără sprijinul culturii şi instrucţiunii şi fără progresul artelor şi ştiinţelor. Se pot gă�i însă alte naţiuni, care s-au bucurat în foarte largă măsură de aceste avantaje-şi cărora totuşi le lipseşte ideea de Dumneze1_1 .�L�_\!noaş­ e � � ale. Nu mă terea lui, fiindcă nu şi-au îndrum-âf minţejî�jii�a-;; îndoiesc cr;; fi o s�:{rpri:Z{p�;tr� alţii, cum a fost şi pentn{ rriiiîe; · să afle că siamezii fac .I!arte dintre aceste naţjuni ; pentm aeeasţa, - --· ·· · �·-·

- � · - H-,. o • _,. _ , • • •

.,

,••

' o

'- • •

..._,_,

O

e• '


CARTEA

62

1

ei pot să consu l t e lucrarea fostului trimis al regelui Franţei acol o ao, în care aces ta nu relatează nimic mai bun nici d es p re chinezi 1 4 1 • Şi dacă nu ve ţ i crede pe La L o ube re , atunci m i si o narii Chinei, chiar iezuiţii, marii panegirişti ai chin ez il or , sînt cu toţi i pînă la un o m , de acord şi n e vor •convinge că •cei din s ecta literaţilor, adică a învăţaţilor, care păstrează vechea religie a Chin ei şi care constituie casta d omin ant ă de acolo, cu to ţii sînt atei . (Vezi N a v a r e t t e, în C ol ecţ ia de călătorii, voi . 1, şi Historia Cultus Sinensium) 142. Şi poate că d acă am privi cu aten ţ ie viaţa şi s p us e l e unor oameni nu atît de depărtaţi de noi, am avea şi noi p re a destule motive să ne temem că mulţi oameni din ţ ă r i mai civiliiate nu au puternic şi clar î ntip ărită în minte ideea de divinitate şi că lamentările cu privire la ateism ce se fac auzite din a,mvon nu sint fără temei. Şi cu toate că azi numai cîfiva" sceier�ţi care şi:ău PJffairt --r!Îşillea mărtu ri s e s c pe faţă că s-înt atei, am auzi poate mai mult vorbind despre ateism pc al ţ i i , dacă nu l e - ar î nchide gura fri ca de s abia magistratului s au de blamul semenilor lor. Dacă s-ar înlătura tem ere a de pedeapsă sau ruşine, ace ş ti oameni şi-ar declara ateismul tot aşa d e deschis cum îl arată prin felul lor de vi aţă 1 43• Dar da c ă toţi oamenii "de p retutin den i ar avea noţiune a (istoiTa-n:e- inviîţă"iii.sa· -contriffffi1), nilă'i ' urina' de aciea Tdeeă "de· 'Dill"JlT'fe7:etr- es'fe· înii�scută. - CăCi, chia r · -dacă nu s-argasni.1Ci-o ·naţiune- C!lJ-:e: )(a�·:nu: ·ptrs"ede o de n umi r e şi cîteva noţiU?i vagi despre el, ţotu ş i aceasta nu âr do yedi c ă ele sirit în­ tip ăriri native în minte, după cum denum iril e de "foc", "soare ", "căl dură " s au "nurriăr" nu cfovedesc c ă ideile pe care le d e s em n eaz ă sînt iîiităscute, num_ai_ pentru motivul că denumi ril e acestor lucruri ---şi ideile<fe;ip�� ;1� s î nt ;tî1: ci� -� rtive rs al ' adri-ii�; Şi c;:;noscute de - 'Oâmerii:-Ye ·ae altlCpârte, - nicr lTps·a - u nei as emenea-� denumir( s au ' 1ipsa·-Uhei a s tfel de noţiuni din m in t e a oamenilor 1 45, nu ar fi un argum ent •în contra existenţei unui Dumnezeu, după cum nu ar con­ stitui o dova d ă că nu există magnet pe lume faptul c ă o mare parte d intr e oameni nu au nici noţ iu n e a unui as em enea" lucru; nici o d enu mi re pentru el ; tot astfel , n-ar fi n ici umb ră de argument pen tru a dovedi că nu există diferite specii distincte de îngeri, adică de fiinţe raţionale d e as u p ra noastră, faptul că noi nu avem n i ci o idee d e s p re asemenea specii distincte sau denumiri pentru ele 146• C ăci oamenii, primindu-şi bagajul de cuvinte din limbajul obişnuit în ţara l o r , n u pot să evit e de a dobîndi unel e idei privi-

§

9 144•

unui Dumnezeu

·


CAJ>lTOLUL iV

!§§ I0-1 1 )

loare la lucrurile ale căro r denumiri l e au d pronunţate deseuri de către cei cu care stau de vorbă, şi dad ei c ap ăt ă p rin cuvinte noţiunea de perfecţie, de mărire sau de ceva extraordinar, d ac ă aceasta este însoţită de teamă sau de interes , dacă totodată intră în m int e frica de o pu tere absolută şi irezistibilă, atu n c i este pro­ babil că ideea se va adînci mai mult ·şi se va întinde mai dep art e , mai cu seamă dacă se potriveşte cu l u m i n a r aţ iun i i 147 şi p o ate fi d edus ă în mod natural din fie c are parte a cunoaşterii noastre, cum se în tîm pl ă cu id eea de Dumnezeu. Căci s em nel e vizibile ale inţelepciunii şi puterii extraordinare ap ar atît de vădit în toate op erel e creaţiei, încît dacă o fiinţă ra ţion al ă reflectează la ele în chip s erio s ea nu poate să nu d e s c ope re o d i v i n i t a t e ; iar in flu en ţa pe care treb uie să o ex erc i t e în chip n ece s ar d es c op eri rea unei asemenea fiinţe asupra minţii tuturor celor care au auzit o dată de ea este atît de mare şi aduce cu ea gîndu ri de atîta impor­ tanţ ă şi cu atîta putere de răspîndire, încît mi se pare mai straniu să se găsească undeva o în t reagă naţiune atît de sălbatică încît să nu aib ă noţiunea unui Dumnezeu, decît să nu aib ă nici o no­ ţiu ne despre num ere sau d espre foc. ,

§ 10 148 • Numele lui D um n ezeu o dată rostit într-o parte a l u mii pentru a desemna o f i i nţă su p erioară, p ut e rnică înţelelllp tă şi invi ­ zibilă, conformitatea un ei asemenea noţiuni cu p rin cip ii le raţiunii şi i n tere s ul pe care oamenii îl vor avea totdeauna s-o amintea s c ă adesea trebuie în mod necesar s-o r ăs pînd e as că în l ung şi-n l at şi s-o t rea că tuturo r ge ne raţii lor următoare ; totuşi f aptul că a cea s t ă denumire este prim ită în mod gen e ral şi că cu aju t o rul ei unele n oţiuni imperfecte şi n e s i gur e au i nt r at în mintea oamenilor fără j ud ecată nu d ov edeş t e că ea este înnăscută 14� ; a c ea s ta îns e a mn ă nu mai c ă a c ei care au d e s c op e r i t o au folo s i t j�st r aţiun e a lor, s au gîndit m atu r la cau z ele lucrurilor şi l e - a u urmărit pînă la origine. De la a ceşt i oameni, alţii cu mai puţ in ă j u de c a t ă au primit o no­ ţiune atît de importantă şi, o dată p rim i tă ea nu a mai putut fi ,

.

-

-

,

pierdută uşor.

§ 1 1 150• Aceasta este tot ce s-ar putea ded uc e din ideea d e Dumnezeu, dacă s-ar găsi în chip universal la toate seminţiile omeneşti şi dacă ar fi r ecun os cută de către toţi oamenii maturi / din toate ţările. Căci generalitatea recunoaşterii unui Dumnezeu nu se întinde, dup ă părerea mea, m a i mult. Iar dacă aceas t a ar fi destul pentru a dovedi că ideea de Dumnezeu este înnăscută,


CARTEA

1

atunei ar dove d i că şi lJeea de foc este de aseinenea Înnăscut ă , deoarece cred că se poate spune pe drept că nu este nimeni pe lume care să aibă ideea de Dumnezeu şi să nu aibă şi ideea de foc. i Nu mă îndoiesc că dacă un grup de copii ar fi aşezaţi pe o insulâ unde nu există foc, cu siguranţă că ei nu ar avea nici o noţiune despre un asemenea lucru, nici denumire pentru el, oricît de cu­ noscut şi obişnuit ar fi el în res tul lumii. Şi poate că ei ar fi tot atit de departe de a putea concepe noţiunea şi denumirea unui Dumnezeu pînă cînd unul dintre ei s-ar gîndi să cerceteze cauzele şi alcătuirea lucrurilor ; ceea ce 1-.ar conduce uşor 'la noţiunea unui Dumnezeu. Şi o dată ce-i va învăţa şi pe ceilalţi, raţiunea şi în­ clinarea firească a propriilor lor gînduri vor răspîndi după aceea învăţătura printre ei şi vor continua-o.

§ 12. Răspuns la obiecţia : 1 5 1 ,,Deoarece este ceva potrivit cu bunătatea lui Dumnezeu ca toţi oamenii să aibă o idee despre el, ideea de Dumnezeu este întip(trită de el în mintea oamenilor" .

I ntr-adevăr, se susţine că este ceva potrivit cu bunătatea lui Dum­ nezeu ca acesta să întipărească în mintea o.ameni.Jor caractere şi noţiuni despre el însuşi şi să nu lase pe oameni în întuneric şi îndoială cu privire la un lucru atît de important, asigurîndu-şi în acest chip omagiul şi veneraţia datorate de o creatură atît de inteligentă ca omul ; de aceea, a făcut el aceasta. Dacă acest argument are vreo forţă probantă, el va dovedi mult mai mult decît se aşteaptă acei .care se folosesc de el în acest caz ăci dacă noi putem conchide că Dumnezeu a făcut pentru oameni tot ceea ce oamenii vor socoti că este mai bun pentru ei, pentru că aşa ceva corespunde bunătăţii sale, atunci aceasta va dovedi nu numai că Dumnezeu a întipărit în mintea oamenilor ideea despre el, dar că el a 'lntipărit acolo în mod clar şi cu caractere clare tot ceea ce oamenii ar trebui să ştie şi să creadă despre el, tot ceea ce ar trebui să facă ascultînd de voinţa sa şi că el le-a dat o voinţă şi sentimente potrivite cu intenţiile sa Fără îndoială că oricine va socoti că aceasta este mai bine pen ­ tru oameni decît să bîjbîie prin întuneric după cunoaştere, pre­ cum ne spune sf. Paul că umblau toate popoarele în căutarea lui Dumnezeu (Acte XVII, 27) ; că este mai bine decît ca voinţa lor să se împotrivească intelectului şi poftele lor să se pună în calea datoriei. Catolicii spun că este preferat pentru oameni, şi potrivit cu bunătatea lui Dumnezeu, să existe un judecător in­ failibil al neînţelegerilor de pe pămînt, şi că de aceea există unul.

(55

g


CAPITOLUL

IV

(Ş 12)

G5

Şi, pentru ace l aşi motiv, eu spun că ar fi mai bine pentru oa­

meni ca f�are din ei să fie in fai li b i l . Eu îi �a:s ·să reflecteze dacă, în virtutea acestui argument, ei vor crede că fi e c are om este infailibil 152• f"E u cred că este un foarte bun argument să spui că "Dumne�u nemărginit de înţelept a rî n d ui t lucrurile astfel

şi de aceea aşa este cel mai bine " . Îmi pare însă că este cam prea mare încrederea în înţelepciunea noastră să spun em : "So­ cot că aşa este cel mai bine şi de a cee a Dumnezeu a rînduit lucrurile astfel " . Iar în chestiunea ce avem în faţă, în zadar am vrea să dovedim pe un a semen e a temei că D umn e z eu a rînduit lucrurile astfel, deoarece experienţa neîndoielnică ne arată că nu este adevărat. )15 ar Dumnezeu nu a lipsit pe oameni de bu­ n ătatea sa chiar fară să întipărească în mintea lor asemenea cu­ noştinţe originare /deoarece el a înzestrat pe . om cu acele fa­ cultăţi c a re - i vo / servi să descopere îndeajuns toate lucrurile necesare menirii unei a s em en e a fiinţe ; şi nu mă îndoiesc că voi putea arăta că un om poate, prin folosirea potrivită a fac ul t ă­ ţilor sale n atur ale , să ajungă la cunoaşterea l ui Dumnezeu şi a altor lu�ri care îl privesc, fără ajutorul nici unui principiu în­ năs cu t p ă ce Dumnezeu a înzestrat pe om cu acele facultăţi de cun o aş tere pe care omul le posedă, ·nu m ai era obl i ga t de bunătatea lui să sădească în min tea omului şi a cel e noţiuni . în­ născute, după c u m , dîndu-i raţiune, mîini şi m ate ri ale , nu a tre­ buit să-i mai construiască poduri sau ca s e 153 ; de acestea însă, u n i i oameni. deşi sînt bine înzestraţi cu aptitudini, duc lipsă în totul sau în buna �te, dupa ctim ·sînt -uriH oanierifcăreSînr -- . c� irş.ire lipsiti de ideea de -Dumnezeu şi de p rinc ipi i <le nforal�, sau, în orice caz, nu au decît principii foarte greştte ; în ambele cazuri, motivul este că ei niciodată u- ŞI-au folosit cu stăruinţă talentele, facultăţile şi forţele în acest scop, ci s-au mul ţumit cu opiniile, obiceiuril e şi cu l u c rur� din ţara lor aşa cum le-au găsit, fără să privească mai depa rt � Dacă eu sau dum­ neata ne-am fi născut în gol ful Soldaniei poate că gîndurile şi noţiunile n oa stre nu ar fi depăşit pe cele grosolane ale hotento­ ţilor ca re locuiesc acolo ; şi dacă Apochancana, regele . Virginiei, ar fi fost educat în Anglia, p oate ar fi fost un tot atît de priceput teolog şi un •tot atît de bun matematician ca şi unul de aici, deosebirea di n tre el şi un englez mai cult constînd numai în acee a că exerciţiul f acul tă ţ ilo r sale a fost limitat la moravurile, obiceiurile şi noţiunile din propria sa ţară şi nu a fost ni ciod ată indreptat în alt ă parte sau în cercetări mai îndepărtate ; şi dacă

���ă_v

f!!'


CARTEA

tlll nu

a

l

are nici o idee de spre un Dumnezeu, este numai fiindcă urmat acele gînduri care 1-ar fi îndreptat către. el .

nu

Dumnezeu diferit

la oameni diferiţi. Sînt de § 13. Ideea de acord că dacă ar fi aflat vre o idee întipărită în mintea oamenilor, sîntem îndre p tăţ i ţ i să ne aşteptăm ca ea să fie noţiunea crea­ torului lor, ca o pecete aplicată de Dumnezeu asupra propriei sale <'reaţ i i , 1wn tru a le aminti oamenilor atîrnarea de el şi da­ toria lor faţă de dînsul şi că în aceasta ar trebui să apară pri ­ mde exe mple de cunoaştere umană. Dar cît df' tîrziu se poate descoperi la cogji o asemenea n o ţ iune ! Şi cînd O"" găsim-, e-a seâ- ­ mănă mult mai mult cu opmm . §I noţiunea dascălului decît cu î ă pe a ci"e�ăratul Dumnez� ! Acel a care o noJiune care ·" va observă l a copil . prognisia p e care o urmea � ă mintea lor în dobîndirea cunoştinţelor C(' le au, va V('dca că obiectele cu care

rep-;;;·:ii;{

ei vin în con tact cel mai de t i mpmi t t şi î n modul cel mai intiţ11 , sînt acelea l'are prodt t(' cde (li ntîi impresii asupra intelectului lor şi n i d 1 1 1 1 va g its i v reo urmă a altui obiect . Este uşor · de ob­ servat dl gîndurile lor se lărgesc numai pe măsură ce iau cunoş­ t i nţă de o diversitate mai mare de obiecte sensibile şi devin capabili să păstreze în memorie ideile şi să le combine, să le lăr­ gească şi să le împreune în felurite chipuri . Voi arăta mai de­ parte cum ajung ei, prin aceste mijloace, să-şi formeze în minte ideea pe care oamenii o au de spre divinitate 1 54•

§ 1 4 155• Se poate oare crede că ideile pe care le au oamenii despre Dumnezeu sînt caractere şi semne ale acestuia întip ărite în min tea lor de propriul său deget, atunci cînd vedem că, în aceeaşi ţară, s ub una şi aceeaşi denumire, ei au idei şi concepţii foarte deosebite despre Dumnezeu, b a chiar adeseori contradic­ tori i şi incompatibile unele cu altele ? Acordul lor asupra unei denumiri sau unui s unet cu greu va dovedi că există o noţiune ·

înnăscută despre ele.

§ 1 5 '56• Ce noţiune adevărată şi acceptabilă despre divinitate putea� .avea acei ŞC � do�a - �te ·_de d{yin ităţi � Orice

divinitate

c�oŞi�;�

adorau ei mai

mul t

� �

decît una

_

singură,

era

mărturie incontestabilă că ei nu cu n oşteau pe Dumnezeu şi,

dovadă că

o o

ei nu aveau o noţiune adev ărat ă despre el, deoarece ea erau excluse u n itatea , nemărginirea şi veşnicia. Dacă la ac estea adăugăm concepţiile lor grosolane de corp oralitate expridin


CAPITOUL

IV

(§ 16)

67

mate în imaginile şi reprezentările zeităţilor lor, iubirile, căsăto­ riile, împreunările, desfrîu!, certurile şi alte însuşiri inferioare •atribuite de ei zeilor lor 1 57, vom avea puţine motive să credem că lumea păgînă, adică cea mai mare parte a omenirii, avea în minte o asemenea idee despre Dumnezeu, al cărei aiUtor ar fi fost e!Tnsuş1�·-· dfn-grija-ca:·-nu. cumva· oamenii" sa· ·se . înşeTe .asupra- lui. Şf"'ââcă ·a-ceastă -unTv·e-isaTifale · de aseritimerit, pe care se apasă atîta, dovedeşte existenţa vreunei întipăriri înnăscute, apoi atunci ea nu poate fi decît aceasta : că Dumnezeu a întipărit în mintea tuturor oamenilor care vorbesc aceeaşi limbă o denumire pentru el însuşi, dar nici o idee 1 56• deoarece acei oameni care sînt de · i;;; acGl'd.. asnpra.. ..den:IJ!:nir..i.i !lll j_n_ !l(!el concepţlr foarte . m:-· "t ferite despre lucrul desemnat prin ea. Dacă mi s·e ripostează-· că­ diversitatea zeităţilor ador.ate în lumea păgînă nu era decît un mod figurativ pentru a exprima diversele atribute ale acelei fiinţe ne cuprinse sau diverse părţi ale puterii sale ; . eu răspund : ceea ce au putut fi de la origine nu voi cerceta aci ; însă cred că nimeni nu va afirma că ele erau astfel în gîndirea oamenilor 'de rînd. Acela care va consulta Călătoria episcopului din Beryte, cap. XII (fără să mai pomenesc de alte mărturii) , va afla că teo­ logia siamezilor recunoaşte deschis o pluralitate de zei, sau cum observă mai judicios abatele de Choisy în al său Journal du voyage de 1 07/177, teologia lor constă de fapt în a nu recu­ noaşte absolut · nici un Dumnezeu. • ..

�ş;

p

Siam,

§ 16 15�. Dacă se spune că oamenii înţelepţi din toate seminţiile au ajuns să aibă idei exacte despre unitatea şi nemărginirea dumnezeirii, eu sînt de aiCord cu aceasta, dar atunci acea-sta : în primul rînd, exclude universalitatea asentimentului faţă de orice în afară de denumire, căci oamenii înţelepţi, fiind foarte rari, poate unul la o mie, această universalitate este foarte îngustă. In al doilea rînd, îmi pare că aceasta dovedeşte cu claritate că cele mai adevărate şi mai bune notiuni pe care oamenii le a� QeS.Q@__DU�!_'l eZeu nu�_l_l__ _fost_ll}!!l2._ărit�ci dobîndite prin gîndire �i meditare şijm;-folosirea potrivită a facultăţilor lor_,_ căci oa­ ' ' menii înţelepţi şi cu judecată au ajuns la noţiuni adevărate cu §l ..I®'�--��� l u cru _ şL}3:_��t�'-- �- illti-ebUlnta�;;atentă a gîndirii şi raţiunii lor, pe md oamenii leneşi şi cu ju­ decată, care sînt cei mai numeroşi, şi-au luat noţiunile la în­ tîmplare din tradiţia comună şi din concepţiile de rînd, fără să-şi bată mult capul cu ele. Şi dacă faptul că toţi oamenii înţe-•

p�-i�ti


68

CARTEA

I

lepţi au noţinnea despre D u mn ezeu ar c ons titu i un m o t iv de a cre de că ac e as tă noţiune este înnăscută, atunci şi virtutea trebuie socotită înnăscută căci şi pe aceasta au avut-o to t de aun a oamenii înţelepţi. Acesta a fos t în mod e vid e nt c a zul în t regului păgînism. Şi nici chiar Ia e vre i , creştini şi m aho m ed an i care admi t n um ai un Dumnezeu, această învăţătură şi grij a depusă la aceste popul aţ ii ca să li se dea oamenilor noţiuni adevărate despre Dumnezeu, nu au reuşi t să-i facă să aibă idei identice şi adevărate despre D umn e zeu . Şi dacă am cer ce ta , cîţi oameni, chiar printre noi, nu ar fi găsiţi că-şi înch ip u i e pe Du mn e ze u sub forma unui om aşezat în ceruri şi alte multe concepţii nepotrivite şi absurde d es ­ pre el ! Creş t in i i , ca şi turcii, au avut secte întregi care au recu­ noscut şi s u sţ in ut în mod serios că divinitatea este c o rporală şi are forma omenească. Şi CII toate că printre noi găsim puţini oameni care mărturisesc că sîn t antropomorfi şti 160 (cu toate că am în t î l ni t unii care recunosc aceasta) , totuşi eu cred că acel care şi-ar lua a ce as t ă însărcinare poate găs i mulţi de această opinie p rin t re cre ş t i nii ignoranţi ş'i neinstruiţi. Vorbiţi numai cu oamenii de la ţară, aproape de orice vîrstă, ş i cu tinerii, ap ro ap e de o ri ce c on diţi e , şi veţi afla că de ş i numele l u i Dumnezeu este d e s eo ri în gura lor, -t otuşi noţinnile la care aplică ei ace s t nume sînt atît de s t ra n ii , de josnice şi de j alni c e încît nimeni nu-şi poate închip ui că ei le-au înv ă ţ a t de la oam e ni cu j ud ecat ă şi încă mult mai puţin că ele ar fi caract e r e scrise de degetul lui Dum­ n e zeu însuşi. Nici nu văd cum s - ar abate Dumnezeu mai mult de la b unăt at e a lui prin faptul de a ne fi dat o minte neînzestrată · cu aceste idei de sp re el însuşi, decît prin faptul de a ne fi trimis pe lume cu trupurile n eîmb răc at e şi fără nici un meşteşug sau dibăcie înnăscute în noi. Dacă nu le avem, nu este din lipsă de dărnici e din partea lui, ci din lipsă de silinţă şi de l aten ţi e din partea no a s t ră, deoarece sîntem înzestraţi cu facul­ tăţ il e necesare pentru a le dobîndi. Este tot atît de sigur că există un Dumnezeu, p e cît este de s igur că sînt egale unghiu­ \ rile opuse form ate de în tret ăi er e a a dou ă linii drepte 1 61 Nu a • ' ' exi s t at niciodată vreo creatură cu judecată care să fi c erceta t în mod sincer a:devărul a� or propoziţii şi să nu-şi fi dat asenti� mentul faţă de ele. 911 toate acestea, nu e nici o îndoială că există mulţi oameni .bare nu şi-au îndreptat gîndurile pe această cale şi nu cunosc nici un a din aceste două p r opo ziţii . Dacă cineva aceasta asentiment universal • cre de că es te p otrivit să num im •


CAPITOLUL IV (§§ 11-19)

69

(luîndu-! astfel în cea mai mare întindere a sa), eu sînt de acord, dar atunci un astfel de asentiment universal dovedeşte tot atît de mult că ideea despre Dumnezeu este înnăscută, pe cît dove­ deşte că este înnăscută ideea despre egalitatea unghiurilor.

§ idee

17. Dacă nu poate

ideea de Dumnezeu nu este înnăscută, nici o altă fi considerată ca înnăscută Aşadar, deşi cunoaşte· .

rea lui Dumnezeu aLJ.ţ _cea _ rnai firească desc_o_perire a . raţiunii_ umane, totuşi ideea despre el nu est e înnă scută, după cum cred că s � v�4�Şte din cele ce am spus . De aceea, după cum s ocot eu, va fi greu să se găsească altă idee despre care să se poată susţine . că este înnăscută, . că ci dacă Dumn�zeu ar fi aşezat în intel�_ctul oameriilor vreo întipărire, vreun caracter, atunci este cel mai re· ZQI?- abil lucru să ne aşteptăm ca ace.asta s ă fi fost o idee clară şi _ uniforină desP.re el, în m_ăsura în care s lab a noastră putere de C1i.PJ.'.Înqere il minţi� ar fi ân stare s ă primească un obiect atît de necuprins şi de nemărginit. Dar faptul că mintea noas tră a fost la · început lipsită .de .aceaid!'<� pe care avem atîta i nte re s să o posedăm, este baza unei prezumţii puternice în contra oricăror altor carac­ tere înnă scute 1 62 • Ş i trebuie să mărturisesc că în măsura în care pot eu observa, nu pot să găsesc n ic i un ul şi aş fi mu lţu m i t ca altcineva să mă i ns tru iască în această privinţă. ,

§ 18. Ideile de substanţă nu sînt înnăscute 163• Recunosc că exis tă altă. idee care ar fi de un folos general oamenilor s-o aibă, după cum constituie subiectul general al discuţiilor Ior, ca şi cînd ar avea-o ; aceasta este ideea de substanţă pe care nici nu o avem.. şi nici nu o putem dobinâ i prin senzaţie s au reflecţie. Dacă na­ tura � · ar avea g ri j ă să ne înzestreze cu vreo idee, ne-am putea aştepta ca ea să fie din acelea pe care noi nu n i le putem procura prin propri ile noastre facultăţi ; noi vedem însă, dimpotrivă, că, deoarece această idee nu vine în mintea noastră p e aceleaşi căi ca şi celelalte idei, noi nu posedăm de fel o asemenea idee clară şi, în consecinţă, prin cuvîntul "substanţă" noi desemnăm numai o pres u p unere nesigură despre ceva care nu ştim ce este (adică ceva despre care nu avem nici o id e e p articulară, distinctă §i p ozi tivă ) , ceva p e care îl luăm dnipt substratum-u! sau su por tul acelor idei pe care le cunoaştem . §

idee

1 9. Nici nu este

propoziţie nu poat.e fi înnăscută, deoarece mcl o înnăscută. Aşadar, despre alice principii înnăscute

o

vorbim noi, fie speculative, fie practice, se poate spune cu tot atîta


CAktM. î

temei că un om are iOO de lire sterline în buzunar, în vreme ce se contestă că el posedă vreun penny, vreun shilling, vreo coroană sau orice altă monedă din care ar putea fi alcătuită această sumă 164, ca şi atunci cînd se socoteşte că anumite propoziţii sînt înnăscute, în vreme ce ideile la care se referă nu pot în nici un chip să tie considerate ca înnăscute. Faptul că aceste propoziţii sînt unanim acceptate şi capătă asentimentul general nu dovedeşte de loc că ideile exprimate în ele sînt înnăscute ; căci, în multe cazuri, indiferent cum au ajuns ideile acolo, va urma în mod necesar asentimentul dat cuvintelor care exprimă acordul s au dez­ acordul dintre asemenea idei. Oricine are o idee adevărată despre Dumnezeu şi adoraţia lui îşi va da asentimentul faţă de · această propoziţie : "Dumnezeu trebuie adorat" , atunci cînd ea este ex­ primată într-o limbă pe care o înţelege ; şi orice om cu judecată care nu s-a gîndit la ea azi, poate că mîine va fi gata să-şi dea asentimentul faţă de această propoziţie ; şi totuşi se poate foarte bine presupune că există milioane de oameni cărora le lipseşte azi una sau amîndouă aceste idei. Căci dacă vrem să admitem că sălbaticii şi cei mai mulţi oameni de la ţară au idei despre Dum­ nezeu şi despre adoraţie (ceea ce convorbirile cu ei nu-l vor face pe cineva să creadă cu uşurinţă) , socot totuşi că despre puţini copii se poate presupune că au acele idei, pe care ei trebuie deci să înceapă a le avea într-un moment sau altul, pentru a începe apoi să-şi dea asentimentul faţă de acea propoziţie, şi să nu se mai îndoiască vreodată de ea. Insă un astfel de asentiment dat la auzirea propoziţiei nu dovedeşte că ideile ei sînt înnăscute mai mult decît dovedeşte că un orb din naştere (cu cataractă care va fi operată mîine) a avut idei înnăscute despre soare sau lumină, despre şofran sau galben, faptul că, atunci cînd vederea sa va fi limpezită, el îşi va da cu siguranţă asentimentul faţă de propo­ ziţia : "soarele este luminos" sau faţă de propoziţia : "şofranul este galben", şi, prin urmare, dacă un astfel de asentiment dat la auzirea propoziţiei nu poate dovedi că ideile sînt înnăscute, cu atît mai puţin poate dovedi că sînt înnăscute propoziţiile formate din acele idei. Dacă cineva pretinde că are idei înnăscute, aş fi bucuros să mi se spună care sînt şi cîte sînt ele.

§ 20. In memorie nu se află nici o idee înnăscută.

La

aceasta,

fie-mi îngăduit să adaug, că dacă ar exis ta vreo idee înnăscută,

vreo idee în mi n�� �_!l}l n!,l . gî!J.deşte �n 12 rezent, atunci _ _ _ această idee trebuie să fie aşezată în memorie şi de acolo trebuie _ _


CAPITOLUL

IV

(§ 20)

71

s ă fie 3q_!!� � Ja. ye der� p rin_ . rea�-�tir(l ; ad ie �, ideea trebuie să . _ f:e recun oscută, in momentul ream intirii, ca o percepţie care a fosf � c :ila ă o r numai da ă nu p ate exis ta am in t ir e maj jnai n t e î �îB.te ; f�rii _reaminti�e 16_::fCă ci a-1i reaminti în�nă a percepe ceva cu

ajutorul memoriei, adică cu conştiinţa că acest ceva a fost cu n oscut sau perceput mai înainte : altminteri, orice idee intră în minte este nouă şi nu re am intită, această conştiinţă că ea a fost în minte mai înainte fiind ceea ce deosebeşte reamintirea de toate celelalte feluri de a gîndi. Orice idee care nu a fost niciodată percepută de către minte, nu s-a aflat niciodată în minte. Orice idee ce s e află în minte este, fie o percepţie actuală, fie, dacă a fost oî n dva o percepţie actuală, se află în minte astfel încît cu ajutorul m e ­ moriei poate fi făcută să fie iarăşi o percepţie actuală. De cîte ori există în m inte o percepţie actuală a une i idei fără ajutorul me­

moriei, ideea apare cu desăvîrşire nouă şi n ecun o scută mai dinainte cîte ori memoria aduce în mod efectiv la l um i nă o idee, avem conştiinţa că a fost acolo ăinainte şi că nu a fost cu totul străină minţii . Că aceasta e s te aşa sau nu, las să stabilească fiecare p otrivit propriei sale observaţii, şi apoi doresc să mi se dea ca exemplu o idee, pretinsă înnăscută, pe care cineva s-o poată reinvia şi reaminti ca pe o idee pe care a cunoscut-o mai înainte ca ea să fi fost întipărită pe căile pe care le vom arăta mai jos t6 căci, fără conştiinţa unei per.eepţii anterioare nu există ream intire şi orice idee care ne vine in minte, fără să fie însoţită de această conştiinţă nu este reamin tită sau nu e ştearsă din memorie, şi nici nu se poate spune despre ea că se află în minte mai înainte de acea percepţie. Căci ceea ce nu este nici efectiv în faţa ochilor, nici păstrat în memorie, nu se află în minte în nici un chip, este ca şi cînd n-ar fi fost niciodată acolo. Presu­ puneţi că un copil s -ar folosi de· ochi pînă cînd ar cunoaşte şi ar dis tinge culorile ; şi că apoi cataracta ar închide ferestrele şi bolnavul ar sta în întuneric deplin patruzeci sau cincizeci de ani, iar în acest timp ar pierde cu desăvîrşire orice memorie despre ideile de culori pe care le-a avut cîndva. Acesta a fos t cazul unui om cu care am vorbit o dată şi care ş "' pierdut vederea din cauza ; vărsatului de vînt pe cînd era copil , şi nu avea vreo noţiune de c�lori mai mult decît un orb din naştere. I ntreb dacă cineva poate

intelectului. De

iJ

} �

spune

decît

că acest

om avea totuşi în minte mai multe idei de culori

un orb din naştere ? Şi cred că nime ni nu oricare d in ei că avea vreo idee de culoare. Dacă

cataracta

celui -dintîi,

atunci el capătă idei

va spune despre ... îi este operată 1 6�/ (pe care nu şi re


CARTEA

72

I

reamirrteşte) de spre culori, de novo, tran smi s e minţii de către vederea sa restabilită şi aceasta fără să aibă vreo conştiinţă că le cunoştea anterior. Ac um el poate să reînvie aceste idei şi să le cheme în minte chiar pe întuneric. In acest caz, despre toate aceste idei de culori, care pot fi reînviate cînd nu s în t prezente, cu concŞtiinţa că erau cunoscute , anter ior , fiind astfel în memorie, se spune că se află în minte 169,7 A c e asta îmi foloseşte să arăt că orice idee ca r e 'se află în minte fără să fie în mod efe c t iv în faţa ochilor se află acolo numai fiindcă se g ă s e ş t e în memorie ; iar dacă nu se află în memorie, nu s e află nici în minte ; iar dacă este păstrată în memorie, nu p o at e fi readusă efectiv la vedere fără a p ercep e că ea vine din memorie, ceea ce înseamnă că ea fusese cunoscută mai din ainte şi că acum este reamintită. Dacă există, aşadar, idei înnăscute, ele trebuie să se afle în memorie, al t m i n teri nu se afl ă nicăieri în minte ; iar dacă se află în memori e , ele pot fi reînviate fără ajutorul nici unei imp res i i dinafară ; şi ori de cîte ori ele sînt readuse în minte, s în t reamintite, sînt însoţitP ck' perceperea că nu sînt cu totul noi pentru minte, aceasta fiind llPosehirea c ara cte ristică ce există în mod constant între ceea ce se află şi ceea ce nu se află în mem o rie sau în minte. Ori de cîte ori apare în minte ceva ce nu se afl ă în memorie, apare ca fiin d cu desăvîrşire nou ­

şi necunoscut mai înainte ; şi ori d e oîte ori ceva care se află în memorie s au în minte, apare prin intermediul memoriei, apare ca nefiind nou, ci mintea îl găseşte în ea însăşi şi ştie că e ra acolo dinainte. În acest chip, putem verifica dacă există în minte vreo idee înnăscută înaintea unei întipăriri prin senzaţie sau refl e cţi e Aş fi bucuros să dau d e omul care, atunci cînd a d obîn d it capacitatea să se folosească de raţiune, sau în ori:care alt moment, şi-a reamintit vre o asemenea idee, şi c ărui a , după ce s-a născut, aceste i dei nu i-au apărut niciodatâ ca n oi Dacă cineva va s p une .

.

că î n minte se află idei care nu se află în memorie, îl p oftesc sâ se explice şi să facă in t eli g ibil ceea ce vrea să spună.

§ 21 . Principiile nu sînt înnăscute pentru că ele sînt .sau de puţin folos sau puţin sigure. Pe lîng ă ceea ce am spus deja mai este un motiv pentru oare m ă îndoi e sc că aceste principii, sau altele ar fi înnăscute. Eu sînt pe dep li n convins că Du mn e z eu nemărginit de înţelept a făurnt toate lucrurile ou desăvîrşită înţe­ lepciune ; nu mă pot lămuri de ce trebu ie să se presupună că el întipăreşte în mintea oamenilor unel e p rinci p ii univers·ale, dintre care acelea p ret i n se înnăscute şi care prives-c sp e c ul aţi a nu sînt


CAPITOLUL

IV (§ 22)

73

de mare folos, iar cele care privesc practica nu sînt evidente prin ele însele şi nici unele din ele nu �J�t deosebi de alte adevăruri care nu sînt admise ca înnăscute 17 Că!Ci în ce scop ar fi gravate în minte, de degetul lui Dumnezeu, caractere care nu sînt mai clare decît cele introduse mai tîrziu sau care nu pot fi de­ osebite de acestea ? Dacă cineva crede că există asemenea idei

către

şi propoziţii înn ăscute, care prin claritatea şi utilitatea lor pot fi deosebite de tot ceea ce este în minte venit dinafară şi dobîndi t, nu-i va fi greu să ne spună care sînt ele şi atunci oricine va fi

capabil să judece dacă ele sînt sau nu înnăscute, căci, dacă ar exista asemenea idei şi întipăriri înnăscute, vădit deosebite de toate celelalte percepţii şi cunoştinţe, oricine ar vedea în el însuşi că aceasta este adevărat. Despre evidenţa acestor maxime pre­ supuse înnăscute am vorbit deja ; despre utilitatea lor 1 7 1 voi avea ocazia mai departe să vorbesc mai pe larg.

§ 22. Deosebirea dintre descoperirile făcute de oameni depind de felul deosebit în care îşi folosesc facultăţile. In concluzie : unele idei se oferă singme, 172 fără întîrziere intelectub.Ji-t:utumr oa-;w­

nilor ; unele feluri de adevăruri rezultă din unele idei de îndată ce-mintea le agză.. în propozilli ; alte ade �. de a _lll1te descoperite şi a obţine asentimen�u� _!losţ�!e�� _!.111_� � ��­ 'Idei aşe:zJate în ordine, o comparare a lor făcută cum se cuvine _i� p rima _r_ -unele- ad e-v-ăru i _d

[""

�-;-î

..- ;-�-�-!L!�c���--culii�@��i!-�ţ-a..��-�

categorie au fost greşit s ocotite ca înnăscute, datorită acceptării lor generale şi lesnicioase ; adevărul este însă că ideile şi noţiu­ nile nu sînt în mai mare măsură născute o dată cu noi decît artele şi ştiinţele ; cu toate că, într-adevăr, unele din ele se oferă facultăţilor noastre mai repede ca altele şi, de aceea, sînt admise în mod mai general, cu toate că şi aceasta are loc în măsura în care se întîmplă ca organele conpului nostru şi puterile minţii noastre să fie folosite ; căci Dumnezeu a înzestrat pe oameni cu .facultăţi şi mijloace ca să descopere, să primeasclj_şi să_ reţină �rurile potrivit cu cSrul în care sînt folosite aceste facultăţi. . Marea deosebire ce se .g�seşte între noţiunile oamenilor vine din faptul că ei folosesc în chip

diferit facultăţil e lor, în vreme ce unii (şi aceştia sînt cei mai mulţi) luînd lucrurile p e încredere, folosesc greşit facultatea lor de a-şi da asentimentul prin aceea

că îşi robesc din lene mintea poruncilor şi autorităţii altora, cu privire la învăţăturile pe care este datoria lor să le examineze cu grijă şi nu să le înghită orbeşte, cu

o

încredere

absolută 173,


74

CARTEA

1

lor numa1 m legătură cu cîteva lucruri, să Ie cunoască des tul de bine, atin g chiar un înalt grad de cunoştinţe asupm lor şi rămîn în ignoranţă cu privire la toate celeialte, pen tru că nu au lăsat niciodată mintea lor slobod ă ca să facă şi alte cercetări . De pildă : că cele trei unghiuri ale unui alţii, folosind gîndirea

ajung

triunghi sî,nt e gale cu do uă unghiuri drepte es te un adevăr oît se şi pe care îl socot mai evident decit multe dintre acele propoziţii care trec drept principii ; şi totuşi sînt milioane de oameni, foarte cunoscători in alte lucruri, care nu şti u de loc

poate de s i gur

aceasta, pentru că niciodată nu şi-au pus g îndirea la lucru asupra

unor asemenea unghiuri ; şi cel care cu noa ş te cu certitudine această propo2'liţie poate totuşi să i gnore cu desăvîrşire adevărul

altor propoziţii chiar ma tem aUc e şi care sint tot atît de clare ŞI de evidente oa şi aceasta, din cauză că, în cercetarea acelor ade­ văruri matemaUce, el şi-a întrerupt cursul gîndurilor şi nu a mers . mai departe. Acela-şi lucru se poate întîmpla cu privire la n oţ iunil e pe oare le avem despre existenţa unei divinităţi, căci deş i nu ex:istă adevăr pe care omul să-I poată stabili în mod mai evid en t pentru sine decît existenţa lui Dumnezeu, totuşi acela care se va mulţumi cu l ucru rile aşa cum le gă se ş te în această lume, privin­ du-le ca instrumente ale plăcerilor şi patimilor s ale, şi nu va ceroeta ceVQ mai adîntC cauzele, ţel u rile şi admirabila lor alcătuire, şi nu·şi va duce mai departe meditaţiile asupra lor, cu sîrguinţă şi luare aminte, acel a poate să trăiască m u lt ă vreme fără să aibă vreo noţiune despre o astfel de fiinţă Şi dacă, J2rin di s cuţ ie, .

i·a băgat în cap o asemenea noţiune, el poate . că o va crede, dar dacă nu a examinat-o niciodată, cunoştinţa ce va avea despre această noţiune nu va fi mai desăvîrşită decît a aceluia care, deoarece i s-a spus că cele trei un g hiu ri ale unui triunghi sînt egal e cu două unghiuri drepte, a dmi te aceasta pe încredere fără să i se facă dovada şi-şi dă asentimentul ca faţ ă de o opinie verosimilă însa nu are nici o cunoş tin ţ ă despre adevărul ei, pe care, totuşi, facultăţile sale, dacă ar fi fo los it e cu grijă, ar fi capab ile să i le facă l impede şi evident. Dar ac easta numai în treacăt , pentru a arăta oît de mult depinde cunoaşterea noastră d e folosirea corectă a acelor puteri pe care ni l e- a dăruit natura şi cît de puţin depinde ea de p rinc ipHle înnăscute, care degeaba cineva

sînt considerate a exista la toţi oamenii, pentru îndrumarea lor şi care nu s ·a r putea să n u fie cunoscute de către toţi oamenii dacă s-ar afla în mintea lor, altminteri s-ar afla acolo, fără nici un rost ; şi întruoît nu toţi oamenii le cunosc şi n ici nu pot să le


CAPITOlUL IV (§ 23)

75

deosebească de al te ad ev ăru ri v eni t e dinafară, noi put em să con­ cludem fo!l'rte bine că nu există aşa ceva. '

1

§ 23. Oamenii trebuie să gîndească şi să cunoască prin ei înşişi. ' Ce cuvinte de c on d am n are mi se pot cuveni, pentru că m-am înd oit de p ri n dp iil e înnăscute, din partea oam en il or care sînt di sp u şi să numească aceasta "a s m ul ge vechile temelii ale cunoaş­ t erii şi certiţudinii" nu p o t spune ; dar s înt , cel puţin, convin s că d rumu l ce am urmat, fiind c onfo rm cu a devă ru l , face m ai 'neclinllite a c el e temelii. De un lucru sînt sigur, anume că în tra­ tatul ce u rm eaz ă nu m�am st ră d u i t nici să mă îndep ăr tez şi nici să mă ţin de vreo aut o ri ta t e ; adevărul a fo st singura mea ţintă şi gîndirea mea s-a în drep tat n ep ărtin i tor o riu n de a părut că el o îndmmează, fără să iau în s eamă dacă pe acel drum se află sa u nu urmele paşilor altora. Nu că îmi lipseşte resp·ectul datorat opin iil o r altor oameni, căci, la urma urmei, cel ma i mare respect est e datorat adevărului ; şi sper că nu va fi lua t d rep t arog anţă dacă spun că noi am face poate progrese mai mari în dobindirea cunoştinţelor raţionale ş i speculative, dacă le-am c ăuta la izvor, în examin area lucrurilor · înseşi, şi d a c ă , pentru a le găsi, ne-am folosi mai degrabă de p r opri a noastră minte decît de a altor oam eni . Căci, d up ă părerea mea, n o i putem spera cu t o t atît temei să vedem cu ochii altora pe cît este să cunoaştem prin intelectul altor oam eni. Cît adevăr şi raţiune examinăm şi cu­ p rin dem noi înşine, atîta cun oa ş te r e reală şi adevărată p o s ed ăm. _ Fap tul că opin ii l e altor oameni pl ute sc în cre ierul nostru nu ne fac e nici cu o i o tă m ai d eş tepţi , cu toate că se poate intimpl a ca ele să fie a devăra t e . Ceea ce era în acei o am en i ştiinţă, nu este în n o i decît încăpăţînare, atîta vreme cît ne dăm asentimentul numai p en tr u că sînt ale unor nume venerate, şi nu fol o s im , cum au făcut ei, propria noastră raţiu ne ca să înţ el e g em acele adevă­ ruri ca r e le-au adus lor renumele. Cu siguranţă că Aris t otel a fost un om deş tept, dar nimeni nu 1� crezut vreodată a s tfel pentru că a îmb r ă ţi ş a t orb e ş te şi a răs pînd it plin de siguranţă opiniile altu i a . Şi dacă adoptarea principiilor a l tuia fără a l e examina nu 1-a făcu t pe el filozof 174, apoi c u greu cred că îl vo r face pe altul. In ştiinţe , fiecare posedă a tît cît ştie şi în tr-ad ev ă r înţ elege ; ceea ce el crede n um ai şi ia pe încredere de la alţii nu sînt decit-­ z d r enţe, care, orice va lo are a r avea î n bucata întreagă, nu adaugă nimic în s em n a t la cap i tal ul celui care le a dun ă . Asemenea bogăţie împrumutată, la fel ca mon eda magică, chiar dacă ar fi de aur ·


76

CART!!A t

în mîna din care ar lua-D, va fi folosită.

fi

numai fr un z ă şi praf dnd va

§ 24. D e unde vin opiniile despre principiile înnăscute. Cînd unele p�opoziţii generale de care nu puteau să se îndoiască de î���- ��- }?J�l�Şea.?• _ il. ţos t desigur un drum scurt şi lesnicios pentru a conchide că ele sînt.îi:mascute: · xceaslă c oiiduzi e, o dată a dm i să , uş ura p entru leneşi truda c ă u t ării şi oprea Cel'cet�rea a ceea ce es te îndoielnic , CU privi �� la tot ceea ce a fos·t o dată declarat ÎJ{lnăscut. Şi a f o s t de mare folos pentru acei ce se pretindeau maeŞtri · ş{ învăţători să stabilea5că acest principiu al p ri ncip i i l or : că principiile nu t reb u ie să fie puse la îndo ial ă Căci, o dată s tab il it ă dogma că ex i s tă principii înnăscute, discipolii lor au -lOSC nevoiti · să prim e a s că unele învăţături ea atare ; ceea ce a: însemnat· a-i împiedica să-şi fol os ească propria ror ·raţfune şi judecată, fiind nevoiţi să le croadă ş i să le primea�că pe încredere, fără altă examinare ; în această stare de oarb ă cre­ dul i t ate ei p u t eau fi mai uşor g uv ema ţ i şi făcuţi folositori unei specii de oameni care aveau dibăcia şi însărcinarea să le dea principii şi să-i îndrurneze 175• Şi nu este mică puterea pe care o capătă un om asupra altuia cînd ar e autorita�ea de a dicta prin· cipii şi de a fi învăţăto rul adevărurilor n eînd o ieln ice şi de a face pe un om să accepte ca principiu înn ă s cut ceea ce s erveş te soopu­ lui celui ce-l în vaţă Pe cîtă vreme, dacă ei ar fi examinat c ăile pe care oamenii ajung la cunoaşterea multor adevăruri uruiver­ sale, ar fi afl at că ele re zul tă în mi n t ea oamenilor din esenţa . l ucrurilor înseşi atunci cînd sînt cercetate cum se cuvine şi că ele au fost descoperire prin folosirea acelor facultăţi care au fos t ad aptate de natură c a să l e p rimească şi să judece atunci cind sînt întrebuinţate cum se cuvine în acest s co p oamen ii au gă s it

_

·

-

.

.

.

.

§ 25. Concluzie. A arăta cum proc ed ează intelectul în această privinţă este scopul cărţii următoare, dar înainte de a trece la aceasta voi observa că pînă acum a fost necesar să dau socoteală de motivele pentru care mă îndoiesc de principi ile înnăscute, în soopul de a-mi d eschide calea către acele tem elii care cred că sînt singurele adevărate, p e care pot fi stabilite no ţiun il e ce putem avea despre propria noastră cunoaştere ; deoarece un e le din argu­ mentele în contra principii l or înnăscute rezultă din opiniile în­ deobşte acceptate, am fost s ilit să iau de bune unele lucruri, ceea ce este greu de evitat pentru oricine are însărcinarea să arate ,


CAPITOLUL IV

(§ 25)

neadevărul şi neverosimilitatea vreunei

se se

77 dogme ;

în controverse

întîmplă ca şi la asaltul cetăţilor, unde, dacă terenul pe care aşază bateriile este solid, nu se cercetează de 1a cine a fost

luat, nici cUii aparţine, destul că el este bun pentru scopul pre­ zent. Deoarece însă, în următoarea parte a acestui tmtat, am intenţia să înalţ un edificiu uniform şi bine închegat, în măsura în care mă va ajuta propria mea experienţă şi observaţie, sper să-I înalţ pe o asemenea bază, înoit să nu mai am nevoie să-I

sprijin cu proptele şi contraforturi, care se reazemă pe temelii imprumutate sau cerşite ; or, cel puţin, dacă se va dovedi că este numai un castel în aer, mă voi sili să-I fac dintr-o bucată şi solid. Şi aici, previn pe cititor să nu se aştepte la dovezi irezistibile şi incontestabile, afară numai da,că mi s-ar acorda privilegiul, nu rareorn asumat de către alţii, de a se lua drept bune prindpiile mele, pe care nu mă îndoiesc că pe urmă le

voi putea şi demonstra. Tot ce voi spune despre principiile la care trec acum este că nu pot să .apelez decît l a experienţa şi observaţia imparţială a oamenilor, p entru a stabili dacă sînt sau nu adevărate şi aceasta este de ajun s pentru un om care nu

pretinde mai mult decît să expună sincer şi liber propriile sale presupuneri cu privire la un subiect care se află oarecum în întuneric, fără alt ţel decît cercetarea imparţială a adevărului.


CA R T E A

II

D E S P RE I D E I 1


C A P I T O L U L

DE SPRE IDE I ÎN GENERAL ŞI

I

DE 'PRE

ORIGINEA

LOR2

§ 1 . J�-�dJ.i.e.cml gî_nd;iriL.fFiecare om fiind conştient că gîndeşte, iar elementele asupra cărora se îndreaptă mintea în timpul gîndirii fiind ideile care se află într-însa 3, fără îndoială că � nii au în mintea lor diferite idei._cum sînt acelea exprimate prin CUV!mele : albeaţă, duritate, dulceaţă, gîndire, mişcare, om, elefant, armată, beţ 'e şi altele. Aşadar, trebuie să cercetăm în 12ri mu l rînd Cl![l1 ajunge omul Ia idei. Ştiu că este o învăţătu ră obişnuită după care oamenii au idei înnăscute şi caractere originare întipă­ rit.e în minte de la începutul existenţei- lor. Am examinat mai înainte pe larg această părere şi presup un că ceea ce am spus în cartea precedentă va fi mult mai uşor admis oînd voi fi arătat T' • de unde poate dobîndi intelectul toate ideile pe care .-e are EO oe cai şi trepte po e e sa patron ă în minte ; pentru aceasta voi f�ce apel la propriile observaţii şi propria experienţă a fiecăruia .

'\

.

§ 2 , T(Jţ!te ideile vin e calea senzaţiei sau a re lec iei 4• Să presup�m em, decf, că mintea este oar 5 pe ' care nu stă &eris nimic ; c ă e lipsită de orioe idee ; cum ajunge ea să fie înzestrată ? De unde dobîndeşte ea această nem ăsu rAtă mull!me de idei pe care imaginaţia fără odihnă si fără margini a omului i-o înfăţişează într-o diversitate aproape nesfîrşită ? De unde are ea toate elementele raţiunii şi ale cunoaşterii ? La aceasta eu răspund într-un cuvînt : din ex li er.ienţă. fe aceasta se sprijină toată cunoaşterea n oas t ră şi din ace� sta- provine în cele din urmă ea însăşi. .Observa ia noastră îndreptată fie SP.re obiec­ � tel6'-1 exterioare s ens · ie spre o.� procese!� lăuntrice ale minţ!l noa:str� P.f. care le percepem şi asupra cărora reflectăm, este c�ea ce procură int el ectului toate ef�ntele gîndirli; Acestea două sfnt izvoarele cunoaşterii, de unde se nasc toate ideile pe oare le ave� sau pe care le putem avea în chip natural.

' 1

-

V


CARTEA

82

II

§ 3 . Obief_tyLşe!}Z(lţiei este primul izvor al ideilor. Mai întll... sim urile noastre venind în" âtin ere cu - ănumite obiec�···"sen;Îbile ig_tr uc în minte i erite perceetii 7 disţincte a e ucrurilor, potn­ vit feluritelor căi pe care acele obiecte lucrează asupra simţurilor ; în acest fel ajungem la acele idei pe care le avem despre galben, alb, cald, rece, moale, dur, amar; dulce şi toate acelea pe care le numfm calităţi sensibile, despre care, atunci cînd eu spun că simţurile le introduc în minte, înţeleg că aduc în mint� de la obiectele externe ceea ce produce acolo acele pevcepţii. A.c:: � st în­ semnat izvor al celor mai multe dintre ideile pe care le avem, care depfndein 'îii"tr'e'g !me de sfrriţuri Şi ooffiuriid{ prfn-·ere cu intelectul, eu îl numesc ,,"senzâtie": . . . . ·

--- .

....

§

. ...

.

..

·

. . - ·- ----�

Procesele minţii noastre alcătuiesc celălalt izvor al ideilor.

4.

In al doilea rînd, c�l_al t _izvor din care experienţa alimentează .._. intelectul ou idei este erce erea proceselor lăuntrice ale prop;iei JJ.oaSfte mjnti, CÎn ea Se În reaptă asupra 1 CI Or pe care C-3,_ �d i it, care procese, ·_(ţtunci c!nd sufleţ_ul 8 atu_':l�e să reflecte:;e "de asupra ior şi . să le �xamineze, u intelectului o altă cat � . . . .. . u 1 _-a · · · tut - o'Stndi numai de la luc:_ruri e<lfn­ afară semenea i ei sînt erce ia, m irea, în oia a, cre · ţ actul de cunoaştere, actul de voinţă şi toat l.J raţ 0 nile felurite ale propnm no ·s re mm 1, e a care noi, nn con­ şTienţi de �bS'ervmdu-1e in noi înşine, primim în intelect idei tot aşa de distincte ca Şi ideile pe care le primim de la corpurile care ne · impresionează simţurile. Fiecare om are în el însuş{ in fn'tregi·me acest izvor de idei �şi cu toate că acesta nu este un simţ, într'Uclf nu are' de:a face întru .cu obiectele �fe-rioare-:-totuşi se a·s eamănă foarte mult ş i ar putea fi nul!}it .�stul de propriu· "simţ intern" . Dar cum eu numesc , ,senzaţie" Ce Îlalt !Zvof, -pe � s c :;�ecpe" ffl-, deoarece i? eJle pe care le procura acest 1zvor smt numai acelea pe care mmh;a le dobînd�Şte r!:lf1ectînd asupra propriilor ei procese. Deci, prin �efloctie, în partţ>;� tirmăţoar�· ·a acestei expuneri , aŞ vrea să s� 1 care mintea o ia despre propriile e1, î � gă acea cunoştin ă J4l'Ocese şi! despre ?.!.<!._l!.��le _ lor, .<!at�ită � ��eia �telectul Să aibă ideile .acestor procese-?�u spun ca acestea două 11, adică IUo'rurile 'materiale 'exterio�re Qa obiecte ale s enzaţiei şi procesele propriei noastre minţi în interior ca obieCte ale reflecţiei, �înt pentru mine singurele elemente originare în care îşi găsesc fn­ ceputunle toat� ideile · noastre 12 • . . E u întrebuinţez aici termenul

� ?iJ

f

·

r;ţ'

·

·

-

u�_e:;l�_a t} j§n _ _

_

afu;;_gel


�!TOLUL

J

(§§ 5-6)

de "procese" intr-un s ns � a rg , cuprinzînd nu numai acţiunile mi nţi i cu privi�e laJl_deile s,:le, ci şi un e l e f.el_uri de s tă ri _ af�ctl.Ve ca:� se nasc uneori din _ el�, cum este mulţumirea sau nelini�e � care se naşte dintr�un gind oareca�e.

§ 5. Toate ideile ne vin de la unul sau de la celălalt din aces te doud i'Zvoare. Intelectul nu-mi p are a avea nici c ea mai slabă lică ­ rire a vreunei idei pe care să n-o primească de la unul di n tr e aceste două i zvoa r!; Obiectele ex.tiTioa� J?.E_OCur ă m in ţii ideile ; calităţilor sensibile, car e sînt toate acele felurite- pe r c epţ i r pe - care ele-Te- pioouc - tn-- noi, iar- m inte a- furnizează intelectulu i ideile __

. Pi_C?P.!W?i��U?.:.����i Dacă vom trece

-

-

- - -

- -

-

-

- .

în revistă toate aceste idei şi d i ferit ele lor mo ­ duri, combinaţii şi relaţii, vom găsi că ele cuprind întregul fol,").d al id e:ilo r noţl,Stre şi că nu avem în minte nimic ca re să nu fi venit pe una din aces te două căi. Să examineze fiecare p r opni l e sale gîridlirCsiCcercefeze ·-cu migâlă în intelectul său şi apoi să-mi spună dac ă toate ideile origin a re pe care le are acol o provin din altă parte decît de ' Ia obi ectel e simţurilor sale sau de la procesele minţii sal e luate ca obiecte ale r eflec ţi ei sale, şi oricit de mare ar fi g-rămada de cunoştinţe d esp r e care îşi închipuie că sînt depuse acol-o, el va vedea, dup ă o ex am i n ar e amănunţită, că nu exi s t ă în mi n tea sa nici o idee în afară de cele în tipă r it e acolo pe un a din aceste două căi, de ş i poate că ele sînt combinate şi d ez­ voltate de către intelect într-o diversitate nesfîrşită, aşa cum vom vedea mai departe. '

§

t. .,.'--

C:

Aceasta se poate observa la copii. C in e va ex am in a cu atenţie starea unui c op i l îndată d up ă venirea lui pe lwne, va a vea un temei şu b red 13 pentru a c r ede că ·acesbi este în zes t rat cu "' bog ă ţ i a - de idei - ca r e va alcătui m a t e ri a lu l cunoştinţelor s �J e viitoare�- El-1e - a·o&îndeşte în mod treptat şi, cu toate că ideile �;;fi"tătik>r vădite şi fam ili ar e se întipăresc în a i n te ca meinoriă să în ceap ă a înregistra tjmpul şi ordinea lucrurilor, totuşi adeseori 6.

un el e calităţi neobi-ş nuite se înfăţişează minţii aşa de tîrz iu încît puţini oam_eni nu - ş i pot aminti cînd au inceput să le cunoască ; şi. da c ă ar m eri t a osteneala,- fără îndoială că un copil ar putea fi condus în aşa fel încît să aibă foarte puţine idei, chiar din t re cele obişnuite, pînă cînd ar ajunge la maturitate. Dar, 1ntrucît toţi cei care vin pe lume sînt în conj u ra ţ i de corpuri care îi im­ pres ion e a z ă necontenit şi în felurite chipu ri , în mintea cop iilor se 10

/


CARTEA

84 întipăresc

aceasta,

numeroase

idei

Il

felurite fie

că se îngrijeşte cin eva

fie că n u . Lumina şi culorile sînt

de

pretutindeni la înde­

car e este de ajuns să fie desch i s ; calităţi ce pot fi pipă i te solicită negreşit simţurile care le sînt pmprii şi îş i d eschid drum spre m int e ; dar cu t o ate acestea eu cred că se va admite cu uşurinţă că dacă un copil ar fi tim!!. Î!l�r:�rţ_ l oc în care niciodată nu ar vedea decît alb şi negru pînă cînd ·:u· aj urige om inare; atunci' er n-ar avea id e"ile Je �tilJcojiu sau ele . v er d e rmii mult decît acd a oare, d in

mînă putînd impresion a ochiul

sunetele precum şi

unele

negustînd niCiodată gustul speC'iai al acestora..

copilărie,

e

sau ananas, -"

are idei despre

sînt înzestmţi în mod diferit cu acest e i de i, după .se înf1iţişează. Prin u rma re, oamenii ajung s ă fie alimentaţi d i na far ă cu mai m ul te sau mai puţine idei, dup ă cum obiectele cu C'are au de-a bec le procmă Îil tr-o diversi�ate mai m are smr mai mică, şi din interior, de la procesele minţii, după cum ei reflectează i11ai mult s au mai p u ţin asupra lor. Căci, d eşi a·cela care meditează la p r o cesel e minţii sale nu poate decît să aibă idei clare ş i distincte 1 1 despre ele, totuşi, da că el nu-şi în­ dreaptă gîndurile într-acolo şi nu le examinează cu a t enţ i e , el nu va avea i d e i clare şi distincte d esp r e toate procesele minţii sale şi despre tot ce s e poate observa acolo mai m ul t decît va avea toate i de il e amănunţite ale unui peisaj oa,recare sau ale părţilor şi miş cărilor unui ceasornic acela cani nu-şi va îndrepta ochii î ns p r e acestea şi nu va observa cu atenţie t oa t e p ăr ţile lor. Pr i­ veli ştea sau ceasornicul pot fi aş ezate în aşa chip încît să-i stea în cale în fiecare zi, dar cu toate acestea el va avea numai o i d ee foarte nedesluşită despre toate p ărţile din c are sînt ele a l c ă tuite , p î nă cînd nu s e va p un e să le e x am i n e z e cu luare am in t e pe fiecare în p mte 15• ·

§ 7.

t

s r idi

Oamenii care li

obicctţ�[e.

·

§ 8 . Ideile care vin pe calea reflecţiei aiung mai tîrziu în minte din cauză că e le cer atenţie. Şi de aici noi vedem'"careeste motivul pentru care trece un tiffip destul de lung pînă cînd cei mai mulţi copii dobîndes·c idei as up ra proceselor propriei lor minţi, i ar unii nu au în tot timpul vieţii lor n i c i o i de e prea cl a ră sau de s ăvîrş i t ă despre cea m a i mare p a r t e a acestor procese ; aceasta se dato­ reş te faptului că, deşi aces te procese se d es fă şo ară acolo fără între­ rupere, totuşi, asemenea unor ved e n ii care flutură, ele nu pro duc impresii destul de puternice pentru a " lăsa în m in te idei clare,


CAPITOLUL.JL(§§ 9-10)

85

distincte şi desăvîrşite pînă cînd intelectul nu se ap lea c ă în inte­ rior a sup r a lui însuşi, n u reflectează asupr.a propriilor lui procese şi nu le face obiect al propriei lui meditări. Copiii, de îndată ce vin pe lume, sînt înconjuraţi de o mulţime de lucruri noi, care, prin tr-o solicitare conti n uă a simţurilor le atrag necontenit mintea g răbi t ă să afle ce e nou şi înclinată să se bucure de div er s ita te a hcrurilor care se schimbă mer eu . Astfel, de obicei copiii îşi în­ trebuinţează şi îşi petr ec primii lor ani privind în afar ă . Ocupaţia oam enil o r în aceşti ani este aceea de a se informa despre ceea ce , se poate găsi în exterior şi astfel cresc acordînd mereu atenţie senzaţiilor externe şi făcind mai rar vreo reflecţie serioasă as up ra celor ce se petrec în interiorul 1or pînă cînd ajung la o vîrstă mai c oap tă , iar unii nu s e gîndesc la aceasta ap roap e niciodată.

Sufletul începe să aibă idei atunci cînd începe să perceapă. A în treba la ce epocă începe omul să aibă unele idei înseamnă a înt reb a cind începe el să _perceapă, întrucit a- ·a:vea:--ider·şra ­ per� pf'_e5fiC_ilnul Şi acefaşi luc1Jl 16• Ştiu, este o părere dCsUIIeful gindeşte mereu, . că' . ai:e neîntrerupt în interiorul său percepţia efectivă a ideilor atîta vreme cît există şi că gîndirea efectivă este tot aşa de nedespărţită d e suflet, pe cît este de nedespărţită î n t in der ea efectivă de corp ; dacă acest luoru este ad evărat , a cerceta cînd începe omul să aibă idei înseamnă a cerceta oînd

� § 9.

începe el să aibă suflet. Căci, potrivit acestei păreri, sufletul şi ideile lui vor începe să existe amîndouă în acelaşi timp, ca şi corpul şi î n tin derea lui.

§ 1 0 . Sufletul nu gîndeşte merei{ căci aceasta nu se poate dovedi. Dar, fie că s uflet ul este c onsi d erat ca existînd înainte, în acelaşi · timp sau un 9arecare timp după primele elemente de organizar�u după începuturile vieţii corporale, eu las ca aceas tă chestiune să fi e dezbătută de către acei oa re au gîn dit mai mult la ca. Eu m ărtu ris e s c că am unul din acele spirite greoaie care nu se simt totde.auna meditînd la idei 17 şi nici nu pot -concepe că ; B!>te mai necesar pentru__m!ill_ . �ă gîndească .I!l.�r�u decît este ' pentru co11p s ă se mişte mereu, deoarece perceperea ideilor este 41/F ' .' . 2entru suFlet, d V cu m qed eu, ceea ce este rmşcarea pen tru nul in rocesele s al e şi, p rin urmare, corp, adică nu deş i · gÎ;-di � ea n-a fost �. idodată privită aş� - de · rimlt ca azi · drept activitatea proprie sufletului, totuşi nu este n eces ar să presupunem că ea ar gîndi mereu, că ar fi mereu în acţiune ; aceasta poate •

·

1 0*

\


cARTliA Il că este privilegiul autorului şi păstrătorului lucruri l or, "care n u aţipeşte şi nici nu doarme vreodată " , dar nu se potriveşte n'ici unei fiinţe măl"ginite, cel puţin sufletului omenesc. Noi ştim cu certitudine, din experienţă, că gîndim uneori ; şi deaTci tr� ge m concluzia sigură că în !!Oi există r;_<1: re a re Pllterea de a . _ gîndi ; dar, dacă această sub stanţă gmdeşte veşnic sau nu, · ue aceasta nu mai putem fi siguri decît în m ăsura în care ne infor­ mează experienţa . Căci a sp une că gîndirea efectivă este esen­ ţială pentru suflet şi inseparabilă de el înseamnă a presupune cunoscut ceea ce vrem să demons trăm şi nu a dovedi pe calea raţiunii, lucru pe care trebuie să-] facem, dacă nu este o afirm a ­ ţie evidentă prin ea însăşi . ' Dar eu mă adresez tuturor oamenilor pentru a hotărî dacă afi �aţia că "sufletul gindeste mereu" este evidentă prin ea însăşi, încît oricine s-o aprobe de îndată ce o aude t A . Este îndoielnic dacă eu am gîndit toată noaptea trecută

)

sau nu ; fiind vorba de o chestiune de fapt înseamnă a lua ca dovadă pentru · ea însăşi o ipoteză care este adevăratul lucru aflat în dezbatere, cale pe care nu se poate dovedi nimic ; n-avem decît să presupunem că toate ceasornicele gîn desc în timp ce pendulele lor bat şi am dQvedit îndeaj uns şi în chip neîndoielnic că ceasornkul meu a gîndit toată noap tea trecută . Dar aceb care nu ar vrea să se înşele singur ar trebui să sprijine ipoteza sa pe

ceva pozitiv şi să o explice prin experienţa sensibilă, nu să-şi în­ chipuie un fapt pozitiv pentru a-şi susţine ipoteza, adică să-I considere pozitiv pentru că el îl presupune .astfel, care fel de a dovedi se reduce la aceasta :

trebuie neapărat să mă fi gîndit

toată noaptea trecută deoarece altcineva presupune că eu gîndesc mereu, deşi eu nu pot percepe că gîndesc neîntrerupt. Dar oamenii, îndrăgostiţi de părerile lor, pot nu numai să pre­ snpună ceea ce se cercetează, dar pot să şi susţină lucruri neade­ vărate.

Ce altceva l-a putut face pe cineva să prezinte ca

o

concluzie a mea că un lucru nu există din cauză că nu ne dăm s e ama de existenţa lu i în timpul

somnului

?

Eu

nu

spun

omul nu are suflet din cauză că el nu este conştient de aceasta

în

timpul somnului, ci �>pun că nu poate gîndi nicicînd, în

stare

de veghe sau in timpul somnului, fără a�şi da seama că gîndeşte .

Pentru nimic altceva în afară de gîndurile noastre nu este necesar să ne dăm seama de aceasta ;

iar pentru ele este şi va fi mereu

necesar pînă cînd am fi în s tare să gîndim fără a fi oonştienţi că gîndim.

1

J


CAPITOLUL

1

(§§ 1 1-12)

87

§ 1 1 . Sufletul nu este totdeauna conştient că gîndeşte 19. Admit că sufletul unui om treaz nu este niciodată lipsit de gînduri, pentru că aceasta e s te starea de veghe ; dar chestiunea de a şti d a c ă a dormi fără a visa nu este o în clinare a omului luat în întregimea l ui , minte şi corp, poate m eri ta o s te n eal a d e a fi exa­ minată de un om afla t în stare de veghe, întrucît este greu să concepem că ceva ar gîndi şi nu ar fi conştient de aceasta. Dacă sufletul unui om ca re doarme gîndeşte fără a-şi d a seama, eu întreb dacă în timp ce gîn de ş t e astfel el ar e vreo plăcere sau 20 dure re , sau este în stare de fericire sau n e n oroci re • Sînt sigur că omul nu este mai în stare de aceasta decît este patul sau pămîntul pe care s-a în ti n s . Căci a fi fericit sau nenorocit fără a fi conştient de aceaJSta mi se pare cu totul contradictoriu şi cu n ep u tinţă . Or, d ac ă ar fi cu p u tinţ ă ca, în timp ce corpul doarme , sufletul să poată avea gîndurile, bu·curiile , supărările, plăcerea şi durerea lui în mod separat 2 1 , d e care omul să nu-şi dea s eam a şi la care să nu ia par t e , atunci este sigur că Socrate în timp ce doarme şi Soc ra te treaz nu sî n t una şi aceeaşi persoană ; iar sufle tu l său cînd doarme şi Socrate omul, alcătuit din corp şi suflet, cînd se află în stare de veghe, sînt dou ă persoane, de vreme ce Socrate în s t a re de veghe nu a r e nici o cunoştinţă sau in te res cu privi re la acea fericire sau n e nor ocir e a sufletului său, de care acesta se bucură singur în timpul s o mnulu i fără a percepe din ea ceva mai mult decît din fericirea sa u nenorocirea unui om din Indii pe care nu-l cunoaşte. Căci dacă des pă r ţim cu totul de acţiunile şi senzaţiile noastre, îndeosebi de plăcere şi d ure re , orice stare de conştiinţă, precum şi interesul care o însoţeşte, at un c i ne va fi gre u s ă ştim unde să plasăm identitatea persoanei. ) ' § 1 2 . Dacă un om care doarme gîndeşte fără să ştie, un om care doarme şi apoi se trezeşte sînt două persoane. "In tim pul 2 somnului adînc, s uf l etul gîn d eşte " , spun unii o am en i 2 • Pe cînd el g în deş te şi pe�epe est e desigur în s tar e să aibă percepţiile de desfătare sau mîhnire, precum şi altele, şi trebui e să fie n eap ăra t conştient de p rop ri ile sale percepţii . Dar e l are toate acestea aparte. Este evident că· omul care d o a rm e nu-şi dă seama de nimic din t oate acestea. Să pres upu n em deci că sufletul lui Castor s�a retras din corpul său în timp ce doarme , presupunere care nu este ceva imposibil p en tru oamenii cu care am de-a face aici şi care atribuie viaţă fără suflet gînditor tu t uro r celorlalte ani­ male 23• Prin urmare, aceşti oameni nu pot considera imposibil,


C i\ H T E! A

88

Il

cnu tracliqie c a trupul să trăiască fără suflet şi nici să aibă percepţii, chi ar pe corp 24. Să presupunem deci, precum spun, că sufletul lui Castor, d esp ă rţit în timpul somnului de corpul său, gîndeşte separat. Să presupunem de asemenea că el alege ca loc de desfăşurare a gîndirii sale corpul altui om, de pildă pe acela al lui Polux, care doarme fără suflet ; căci dacă sufletul lui Castor poate gîndi în timp ce Castor doarme, fapt de care Castor nu şi dă niciodată seama, nu are importanţă ce loc îşi alege pentru a gîndi. Aşadar, noi avem aici corpurile a doi oameni cu un singur suflet pentru ele, pe care noi le vom presupune că dorm şi se trezesy pe rînd, aşa că sufletul gîn deşte mereu în omul aflat în stare de veghe, fapt de oare cel ad orm it nu-şi dă niciodată seama, nu are niciodată nici cea mai slabă percepţie. Eu întreb, prin urmare, dacă în acest fel Castor şi Polux avînd la di s p ozi ţie un singur suflet care gîndeşte şi perce>pe într-unul ceva de care celălalt nu-şi dă niciodată seama şi pentru care nn are n i ci un i n t eres , întreb dacă ei nu ar fi două persoane tot aşa de dis ti ncte ca şi Castor şi Hercule sau ca Socrate şi Platon şi dacă unul dintre ei n-ar putea fi foarte fericit, iar celălalt foarte nenorocit ? Tocmai din rucelaşi motiv acei care spun că sufletul are separat gînduri de care om u l nu este conştient consideră omul şi sufletul ca două persoane. Căci, eu presupun că nimeni nu va crede că identi­ tatea persoanelor constă în unirea fiinţei sufleteşti cu exact acelaşi număr de particule de materie, întrucît dacă acest lucru ar fi neces·ar identităţii, ar fi ou n ep u t inţ ă, în acel flux neîntrerupt al particulelor corpurilor noastre, ca vreun om să fie aceeaşi per­ soană două zile ,sau două clipe la rînd. sau

ca

ar

fi

o

s u fl e t ul si"i s uhzi s lc şi să g în cl e rus că sau acelea de fericire sau nenorocire, fără

-

§ 13. Acei care dorm fără visuri nu pot fi convinşi că gîndesc timpul somnului. In acest fel mi se pare că fiecare moţăială de somn zdruncină doctrina acelora care susţin că sufletul lor gînde ş te mereu. Cel puţin, aceia care cînd dorm nu visează nu pot fi convinşi n i cioda tă că gîndurile lor sînt în activitate uneori timp de patru ore fără ca ei să ştie ceva despre aceasta şi dacă sînt surprinşi asupra faptului fiind treziţi în mijlocul a:c estei medi tări din somn, ei nu pot da nici un fel de socoteală despre ea. în

de

§

cel

Fără temei se susţine că oamenii au visu.ri fără a-şi amintt se va spune că sufletul gîndeşte chiar în somnul mai adînc, dar m emoria nu reţine cele gîndite. Este foarte 14.

ele. Poate


CAI'ITOr.trL

1

(§ 15)

greu de conceput (şi, pentru a ne f a ce să credem e n evoi e de mai mul t decît de simpla afirmaţie) că sufletul unui om care doarme ar fi în acel timp ocu pat să gîndească, iar în clipa urmă­

to are un om trea z nu şi-ar am in ti şi nici nu ar fi în stare să-şi a d u că aminte o iotă din to a t e a ce le gînduri . Căci cine p oate să-şi înch ip u i e, fără să stea prea mult în cumpănă, ci numali. pentru că i s-a sp us aşa, că cea mai mare parte a oamenilor gîndes·c în tot timpul v i eţi i lor m a i multe ore pe zi la ceva de ca·re, da că ar fi întreb aţi chiar în toiul acestor gînduri , nu şi-ar putea am inti abs olut n imi c ? Eu cred că cei mai mul ţi oameni î şi petrec o m a re parte a somnului lor fără a visa. Am c unoscu t odată un om c a re se fom1ase ca om de ş tiin ţ ă şi nu avea m em o­ rie proastă, care mi-a spus că n-.a visat niciodată în viaţa lui pînă cînd n-a avut acea febră din care t o cm ai îşi revenise ; el avea cam douăzeci şi cinci - douăzeci şi şase de ani. Socot că l umea ne înfăţişează mai multe exemple de acest fel ; în orice c az, per­ s oa nele cunoscute vor oferi înde aj un s fiecăruia asemenea exem­ pl e de o am eni care-şi trec cele mai multe nop ţi fără a visa.

§ 15. Potrivit acestei ipoteze gîndurile unui om care doarme ar trebui să fie mai raţionale 25 • A gîndi adesea şi a nu reţine nici­ odată ni ci m ă car o clipă ce ai gîndit este un fel de a gîndi cu totul . nefolositor, iar o as emen ea stare de gîndire a sufletului se

deosebeşte foarte puţin sau de loc de aceea a unei oglin zi care prim eş t e neîncetat feluri te imagini sau id ei, dar nu r eţ in e nici una ; acestea dispar şi se ris i pes c fără a lă sa urme, aşa că n ici oglinda nu este vreoda tă mai b u nă datorită unor asemenea idei, nici sufletul da torit ă unor a·semenea gî n d uri . Poate se va spune că "într-un om treaz el emen tele corp ului sînt puse la lucru şi folosite în gîndire şi că am in tirea gîndurilor sale se păstrează prin impresiile produse în creier şi prin urmele lăsate acolo dup ă o as tfel de gî nd ire , dar că în gîndir e a sufletului nepercepută de omul care doarme, sufletul gîndeş t e acolo s ep am t şi, nefolosin­ du"se de organele co rpu lui , nu lasă nici o în t ip ări re în el şi, prin

urmare, nici o am int(re a aces tui fel de gînduri ". Fără a mai pomen i iarăşi despre absurditatea existenţei a d ou ă persoane dis­ ti n cte ce

rezul t ă

din a ce astă presupunere,

eu m ai răspund, că

o ric e idei poate privi şi co nt em pl a mintea fără ajuto rul corpului,

es te raţional să tragem concluzia că ea poate reţine de asemenea

fără

ajutorul co11pului ; altminteri s ufletul , sau orice spirit de­ de 0011p nu va avea deoît un folos neînsemnat de p e unn a

osebit


CARTEA It

90

gîndirii. Dacă el nu ţine minte propriile lui gînduri, dacă el nu le poate aduna pentru a le folosi mai tîrziu şi nu este în stare s ă le readucă la nevoie, dacă nu poate să reflecteze la cele trecute şi să se servească de experienţele, raţionamentele şi meditaţiile anterioare pentru ce să mai gîndească ? Cei care privesc sufletul ca pe un lucru care gîndeşte 26 nu�I vor face ei în acest chip să fie ceva mult mai nobil decît aceia pe care ei îi condamnă pentru că admit că el nu constă decît în cele mai fine părţi ale materiei. Literele desenate în praf, pe care le ş terge cea dintîi suflare de vînt, sau impresiile făcute asupra unei grămezi de atomi sau de spirite animale 2 7 sînt absolut la fel de folositoare şi fac ca subiectul să fie tot atît de nobil pe cît îl fac şi gîndurile unui suflet care pier în mersul gîndirii, gînduri care, o dată ce au dispărut, s-au dus pentru totdeauna fără să lase după ele vreo am intire. Natura nu face niciodată lucruri deosebit de bune în scopuri puţin însemnate sau de nici un folos şi este greu de conceput că nemărginit de înţeleptul nostru creator ar fi făurit o facultate aşa de minunată ca puterea de a gîndi, facultatea care se apropie cel mai mult de desăvîrşirea fiinţei sale neco­ prinse, pentru a fi întrebuinţată cu .atîta lenevie şi într-un chip atît de nefolositor, cel puţin o pătrime din timpul cît există aici 28, încît să gîndească neîncetat fără a-şi aminti ceva din acele gîn­ duri, fără să facă vreun bine ei însăşi sau altora, ori să fie de folos în vreun chip pentru vreo altă parte a creaţiei. Dacă vom cerceta mai îndeaproape această chestiune, cred că nu vom găsi că mişcarea materiei brute şi insensibile este undeva în univers aşa de puţin folosită şi deci cu totul irosită. § 16. Dttpă această ipoteză, 'sufletul trebuie să aibă idei care

nu ar

proveni din senzaţie sau din reflecţie, ceea ce nu .se vădeşte de loc. Este adevămt, noi avem uneori exemple de percepţii in

timpul somnului şi păstrăm amintirea acelor gînduri, dar oît de ciudate şi de lipsite de legătură sînt ele în cea mai mare parte, oît de puţin se potrivesc perfecţiei şi ordinii unei fiinţe raţionale, nu mai e nevoie să li se spună celor care cunosc visurile. De aceasta aş vrea cu dragă inimă să mă conving : anume dacă sufletul, atunci cînd gîndeşte astfel aparte, de parcă ar fi ,despăr­ ţit de corp, acţionează în chip mai puţin raţional decît atunci 29 cind acţionează împreună cu el sau nu. Dacă gînduril e lui sepa­ rate sînt mai puţin raţionale, atunci adversarii mei trebuie să spună că sufletul posedă de Ia corp perfecţia gîndirii raţionale ;


CAPITOLUL 1

(§ 1 1)

91

dacă nu este aşa, de mirare c'ă visurile noastre sînt în cea mai mare parte aşa de frivole şi de iraţionale şi că sufletul nu reţine mc1 unul din monoioagele şi nici una dintre meditaţiile sale cele mai raţionale. § 17. Dacă gîndesc cînd nu ştiu de aceasta, nimeni altul n u o poate şti. Aş vrea ca acei care ne spun cu atîta siguranţă că sufletul gîndeşte efectiv totdeauna, să ne spună de asemenea ce idei sînt acelea care se află în sufletul unui copil ·Înainte sau .chiar în timpul unirii cu corpul, înainte de a fi primit vreo idee pe catlea senzaţiei. Visurile oamenilor adînciţi în somn sînt alcătuite toate, după cum socotesc eu, din ideile omului aflat în stare de veghe, deşi în cea mai mare parte ele sînt combinate într-un chip ciudat. Dacă sufletul are idei prin el însuşi pe care nu le-a căpătat nici prin senzaţie, nici prin reflecţie (cum trebuie să fie dacă ar gîndi înainte de a fi primit vreo impresie prin mijlocirea corpului), e2te ciudat ca el să nu reţină vreodată în ascunzişul secret al gîndirii lui (aşa de ascuns încît omul însuşi nu-l peocepe), vreuna dintre ele în clipa chiar în care se trezeşte din rucestea, pentru a-1 face atunci pe om să se bucure de noi descoperiri. Cine poate găsi că este raţional ca sufletul să aibă, în izolarea lui din timpul somnului, aşa de multe ore de gindire şi totuşi să nu dea niJCiodată peste vreuna din 3!Cele idei pe care nu le-a dobîndit nici prin senzaţie, nici prin reflecţie sau cel puţin să nu păstreze amintirea nici uneia în afară de acelea care, fiind prilejuite de corp, trebuie să fie ne31părat mai puţin fireşti pentru un spirit ? Este ciudat ca sufletul unui om să nu-şi amintească niJCiodată în torută viaţa de nici unul din gîndurile lui pure, native, de nici una dintre acele idei pe care le-a avut înainte de a căpăta ceva de la corp Şi ca niciodată să nu-i înfăţişeze omului aflat în stare de veghe vreo altă idee in afară de acelea care păstrează pecete a lucrului 30, avîndu-şi în mod vădit izvorul în unirea sufletului cu corpul. Drucă sufletul gîndeşte totdeauna, aşa că a avut 1dei înainte de a se fi unit cu corpul 31 sau înainte de a tfi primit vreuna de la ·corp, trebuie să presupunem numaidecît că în timpul somnului el îşi reruminteşte de ideile sale înnăscute şi că în timpul acelei izolări de co11p, pe oLnd el gîndeşte singur, ideile de care este ocupat sînt, cel puţin uneori, acele idei care sînt mai fireş ti şi mai asemănă­ toare cu ceea ce a avut în el însuşi nedobîndit prin corp sau prin propriile lui procese privitoare la ideile dobindite prin corp ; de­ oarece omul aflat în stare de veghe nu-şi aduce aminte niciodată


� A R TIA

02

Il

do l ' l c • , t n •h u i « ' s;'i cl<•d m •t •u l d i n a n ·a s ll'i i pottvt.u ori cu sufletul işi m u i u l <·� l < • I'Pva d t • t · ;u·t· on m l 1 1 1 1 - ş i mhll'C aminte, ori eu memoria so î.u t i u d o n u m a i la i c l ei·lc dobînditc p ri n corp sau prin procesele m i n ţ i i privi toare la de.

§ l 8 . Cu.m poate şti cineva că sufletul gîndeşte mereu ? Căci, o atare propoziţie nefiind evidentă prin ea însăşi, trebui e să fie dovedită. De asemenea, aş fi blllCuros să aflu de la aceşti oameni care afi rmă cu atîta conv in g e re că sufletul omenesc ( o ri , ceea ce este totuna, omul) gîndeşte mereu, cum aj u n g ei să ştie aceasta şi chiar cum ajung ei să ş t i e că gîn·desc ei înşişi, de ş i nu percep că gîndesc Tare mi-e teamă că aceasta înseamnă a afirm�a fără a dovedi şi a cunoaşte ceva fără a per��· EUOănuiesc Ca este o nOţiune confuză cons tr uită pentru a susţine o ipoteză şi nu unul din acele a d evă r ur i limpezi pe care propria lor evi­ d en ţ ă ne sileşte să l e admitem, iar ell:perienţa comună ne arat ă că a le n eg a înseamnă a fi lip sit de bun simţ. Căci cel mult se poate spune în această privinţă că e cu p utinţ ă ca sufletul s ă poată gîndi m ere u , dar că nu păstre az ă totdeauna în memorie ceea ce a gîndit ; iar eu spun că este tot aşa de posibil că sufletul nu g1ndeşte mereu, ba că e mult mai probabil că el în:cetează să gîndească uneori, decît să gîndească a des ea într-un lung interval, iar o clipă dup ă . a,ceea să nu-şi dea seama că a gîndit. .

§ 1 9 . Este cu totul improbabil ca un om să g îndească acum şi totuşi să nu reţină aceasta în clipa următoare. A presupune că sufletul gîndeşte şi că omul nu percepe ooeas t a înseamnă, aşa cum s-a spus, a fa,ce dou ă persoane dintr-un om şi dacă examinăm bine felul de exprimare al acestor oameni, vom fi îndreptăţiţi să ne îndoim că lucrurile sînt aşa. Căci eu nu-mi aduc aminte ca cei ce ne spun că sufletul gîndeş te mereu să spună vreodată că omul gîndeşte fără întrerupere. Or, poate gîndi sufletul fără să gîndească omul ? Sau poate un om să gîn dea sc ă fără a fi con­ ştient că gîndeşte ? Dacă ar spune alţii acest lucru, ei ar putea fi bănuiţi de pălăvrăgeală. Dacă ei spun : "Omul gîndeşte mereu, dar nu-şi dă seama totdeauna că gîndeşte , ei pot tot aşa de bine să spună că trupu l are întindere fără a avea părţi. Căci este tot aşa de neînţ el es să se spună că trupul este întins fără a avea părţi, ca şi a spune că cineva gîndeşte fără să fie conşti ent de ce gîn­ deşte ss sau fără să peoceapă că face ceva. Acei care afirmă acest lucru pot cu tot atît de mare îndreptăţire să spună, dacă au "


r A rnm.ut. r

/

11

.,,,

că un om este mereu flămînd, dar că el nu o simte totdeauna, în timp ce fo amea constă tocmai în acea senzaţie, după cum gîndirea constă în a fi conştient că

nevoie pentru ipotezele lor,

gîndeşti. D acă ei �pun că un om îşi dă totdeauna s e ama că gîn­ deşte, eu întreb cum de ştiu ei acest l u cru întrucît conştiinţa ,

este perceperea a ceea ce se petrece în prop ri a minte a omului 34• Poate al t om s ă perceapă că eu s înt conştient de ceva, d ac ă eu însumi n u percep aceasta ? In această p rivinţă ni ci o cu n o aş t ere ,

a omului nu s-ar putea întinde di n c o l o de experienţa lui. Treziţi un om dintr-un somn adînc şi întrebaţi-! la ce cugeta în acel moment. Dacă el în s u ş i nu-şi dă seama de nimic din ceea ce gîndea atun ci , trebuie să fii mare ghicitor de gînduri ca să-I poţi în cre d in ţa că

gîndea ; oare nu-l poţi încredinţa cu mai mult tem ei că nu a dor­

mit ? Aceasta este ce v a care depăşeşte filozofia şi nu poate fi decît

revelaţie 35, c a re să d es cop e re altuia că în mintea mea sînt gînduri, în vreme ce eu însumi nu p o t găsi acolo vreu n gînd ; acei oameni care pot v e d ea cu c ert itu dine că eu gîndesc trebuie să aibă neapă­ rat o ve d er e pătrunzătoare de vreme ce eu însumi nu pot percepe şi declar că nu percep : şi cu t o a t e acestea ei pot vedea că ele­ fantii sau cîinii nu g î n des c 36, deşi aceste animale ne d a u toate dovezile care pot fi imaginate, afară de fapt u l că nu ne spun chiar

ele că fac ace s t lucru . Aşa cev a poate fi b ănu it că depăşeşte în mi s ter pe fr aţii de Rosa Croce 37, deoarece se pare că e m ai uşor să te fac i invizibil faţă de alţii decît s ă mi faci vizibile mie gîndu­ -

ril e a lt u i a care nu-i sînt cunoscute lui însuşi. Dar pentru aceasta e ste de ajuns să d efine ş ti sufletul ca fii n d o sub st an ţă care gîn­ deşte totdeauna şi tre aba este gata. Dacă o astfel d e d efin iţie are vreo trecere, eu nu ştiu la c e altceva p o a te servi afară de faptul că face pe unii oameni să aibă bănuial a că n u au de loc s uflet, deoarece ei văd că îşi p et rec o m are p arte a v i eţi i lor fără a gîndi. Căc i nici o definiţie p e care o cun o s c , nici o presupunere a vreunei secte nu are destulă putere de a dărîma ceea ce arată experienţa constantă şi poate că pretenţia de a cunoaşte mai mult decît ceea ce pe rc ep e m produce atîta c eartă zadarnică şi atîta larmă în lume. ,

§ 20 . Dacă observăm pe copii, vedem bine că nici o idee nu ne 'Cine decît pe calea senzaţiei sau a reflecţiei 3 8 • Prin urmare, văd că nu e ste nici un motiv să c re d e m că sufletul gîndeşte înai n te . ca simţu r i l e sa-1 h dăruiT Tc'ieCasupra· c ă ro ra ;,-rgfndeăscă ; ·şi;'pe măsură ce i de ile sporesc la numar Şi . s înt memorate , sufletul ajunge prin e_:::�iţiu să-şi perfecţioneze facultatea de a gîn di în diferitele


94

CARTEA II

'

ei părţi ; de asemenea, mai tirziu, combinind acele idei şi reflectind la propriile lui procese, el îşi măreşte fondul de idei, precum şi uşurinţa de a-şi aduce aminte, de a imagina, de a raţiona şi alte moduri de a gîndi.

§ 2 1 . �el care va avea răbdare să se informeze prin observaţie şi experienţă şi nu va face din propria lui ipoteză v lege a naturii, va descoperi la un copil nou-născut puţine semne ale unui suflet obişnuit să gîndească mult şi încă mai puţine semne ale vreunui raţionament. Şi totuşi este greu să-ţi închipui că sufletul raţional ar gîndi atît de mult fără să raţioneze de loc. Se va avea în vedere că pruncii abia veniţi pe lume cheltuiesc cea mai mare parte a timpului lor dormind, că sînt rar în stare de veghe - ·şi numai atunci cînd fie că foamea îi cheamă la sînul mamei, fie că vreo durere (cea mai supărătoare dintre toate senzaţiile) sau vreo altă impresie violentă asupra corpului sileşte mintea să perceapă şi să bage de seamă. Acela care are în vedere aceste lucruri va găsi poate temei să�şi imagineze că foetusul în pîntecele mamei nu se deosebeşte mult de starea unei plante, ci îşi petrece cea mai mare parte din timp fără a percepe sau a gîndi, nefăcînd nimic altceva decît să doarmă într-un loc unde nu trebuie să caute hrană şi este încon­ jurat de o licoare totdeauna egal de fluidă şi aproape cu aceeaşi temperatură, unde ochii nu sînt impresionaţi de lumină, _ urechile aşa de astupate că nu sînt de loc în stare să înregistreze sunetele şi unde este o mică variaţie sau schimbare de obiecte sau nu se produce nici o schimbare care să impresioneze simţurile. § 22. Urmăriţi un copil de la naşterea lui, observaţi modificările pe care timpul le produce în el şi veţi afla că deoarece mintea este din ce în ce mai mult înzestrată, pe calea simturilor, cu idei, el ajunge să fie din ce în ce mai mult în stare de •veghe şi gîndeşte cu atît mai mult cu cît are mai mult material asupra căruia să gîn­ dească. După un timp oarecare încep să cunoască obiectele care, fiindu-i mai familiare, i-au lăsat impresii durabile. In acest fel, ajunge el treptat să cunoască persoanele cu care vine zilnic în contact şi să le deosebească de străini ; acestea sînt împrejurări şi efecte ale faptului că ajunge să reţină şi să distingă ideile pe care i le aduc simţurile ; şi aşa putem noi observa cum mintea se per­ fecţionează treptat în această privinţă şi înaintează în exercitarea celorlalte facultăţi care constau în a extinde, a combina şi a abstrac­ tiza ideile sale, de a raţiona şi a reflecta asupra tuturor ace5tora,


lucru despre care voi avea prilejul să vorbesc mai mult de acum înainte.

§ 23. Deci, dacă se va pune întrebarea : - Cînd începe omul ' să aibă idei ? eu cred că răspunsul corect este : 'de îndată ce are vreo senzaţie 39• Căci, întrucît nu apare nici o idee în mmte mamte ca simţuriTe să fi adus vreuna acolo, eu concep că ideile apar în intelect în acelaşi timp cu senzaţia, care este acea impresie sau ,

mişcare produsă într-o parte oarecare

a

corpului ce l asă o percep­

ţie oarecare în intelect. De aceste impresii produse asupra sim­ ţurilor noastre de către obiectele dinafară se pare că se foloseşte mai întîi mintea în astfel de procese ca acelea pe care le numim "percepţie, reamintire, examinare, raţionament" etc.

§ 24. Care este originea întregii noastre cunoaşteri.

Cu timpul,

mintea ajunge să reflecteze l a propriile ei procese privitoare la ideile dobîndite prin senzaţie şi în chipul acesta să s e îmbogăţească cu un nou grup de idei pe care le numesc "idei dobindite prin reflecţie " . Acestea, adică impresiile produse asupra simţurilor noastre de către obiectele dinafară, care sînt exterioare minţii, şi propriile ei procese care provin de la puterile lăuntrice şi proprii

minţii, care devin de asemenea obiecte ale meditaţiei sale atunci cînd reflectează asupra lor, acestea sînt, precum am spus, elemen­ tele primare ale întregii cunoaşteri. As tfel cea dintîi capacitate a intelectului omenesc constă în aceea că mintea e aptă să primească impresiile făcute asupra ei fie de către obiectele externe prin sim­ ţuri, fie de către propriile ei procese atunci cînd reflectează asupra lor. Acesta este primul pas pe care omul îl face către descoperirea lucrurilor şi baza pe care se sprijină toate acele noţiuni ce le va dobîndi cîndva în chip firesc în această lume. Toate acele gînduri sublime, care se ridică deasupra norilor şi ajung înalte cît cerul însuşi, aici îşi au începutul şi temelia : în toată a::: e astă mare în­

tindere pe care rătăceşte mintea în vastele ei speculaţii. acestea pot părea că o înalţă, dar ea nu depăşeşte cu o iotă acele idei pe c�re i le-a oferit spre medit a re senzaţia sau reflecţia ...

§ 25. Intelectul este de obicei pasiv în primirea ideilor simple.

In această privinţă intelectul este pur pasiv ·şi nu-i stă în putinţă să aibă ori să

nu.

aibă aceste începuturi şi

mente de cunoaştere. Căci

ca

spunem

aşa, ele­

obiectele simţurilor introduc anumite

idei în mintea noastră fie că vrem sau nu, iar procesele minţii ne


CARTEA

96

II

desp re ele îns ele , mc1 un om totul ceea ce face cînd cugetă. lntelectul nu de a avea aceste idei s i mp l e atunci cînd ele se prezintă minţii, nici să le modifice cînd s-au întipărit, să le ş teargă şi să p r o d u c ă el însuşi unele noi , mai mult · decît poate o oglin dă să refuze, să m od ifi c e sau să şteargă ima gi nil e sau ide il e la c are dau naştere obiectele aşezate în f aţ a ei 40• Cum co rp uril e care n e înconjură impresionează în chip aşa de felurit organel e noastre, mintea este silită să primească imp re s i ile şi nu poate evita să perceapă acele idei care sînt legate de ele. lasă cel puţin nişte noţiuni obscure

n ep u t î n d ignora cu p o at e nici să refuze

C A P I T O L U L

II

D E SI'RE IJ)EIJ , E SIMPLE4 1

§ l . Idei

care

au

înfăţişări simple. Pentru a înţelege m ai cunoaşterii noastre, trebu ie să

bine

·ao-:­ i lucru pri vit or la ideile pe care le avem şi . anume . c ă unele dintre ele sînt s im p l e , iar al t el e compl exe. Deşi calităţile care ne imp re s i oneaz ă simţurile sînt lllfU' -de bine unite şi amestecate chiar în lucruri încît nu există nici o separaţie, nici o distanţă între ele, totuşi este e vi d en t că i deil e pe care aceste calităţi le p r od uc în minte in t ră acolo prin simţuri, s imp le şi ne­ amestecate. Căci d e ş i vederea şi pipăitul primesc adesea de la acelaşi obiect în acelaşi timp idei deosebite - ca at unci cînd un om v ed e deodată mişcarea şi cu l oarea , sau atunci cînd mîna simte moliciunea şi c ăl dura acelei aş i b u c ă ţ i de ceară - t otuşi i d ei l e s i mp le unite în .ac e s t fel în ac e laş i subiect sînt deopotrivă cu de­ s ăvîr şire distin cte ca şi acelea ·care îi vi n prin simţuri d i fe ri te ; astfel, frigul şi duritatea pe care un om le simte la o :buc ată de gheaţă ·sînt idei tot atît de d i s tinct e în minte ca ş i parfumul şi al­ beaţa unui crin sau ca gustul de zahăr şi p arfumul unui trandafir ; nimic nu p oate fi mai eviden t pentru un om decît perc ep ţ i a clară şi distinctă a acel or idei simp le pe care le are ; acestea, fii n d ne­ compuse cînd sînt luate fi e c are în parte, nu p r ezin tă altceva de cît o înfăţişare uniformă care p ro d u ce în m inte o idee tot uniform ă în care nu se pot d i s t in g e idei diferite. natura, felul şi s e rv ăm

cu

'(u are

întinderea

.a � n t e un


CAPITOLUL II

(§§

2-3)

97

§ 2. Mintea nu p oate nici să creeze, nici să distrugă idei simple. Aceste idei simple, elementele întregii noastre cunoaşteri, sînt su­ gerate şi oferite minţii numai pe cele două căi menţionate mai inainte, _adică senzaţia .şi re fl e c ţia O dată ce a fost înzestrat cu aceste idei simple, intelectul are puterea de a le r-epeta 42, a le compara şi a le uni într-o diversitate aproape infinită şi aşa - poate alcătui după plac noi idei complexe. Dar nu stă -în puterea celui ma1 isteţ sau m ai v:ast intelect, oricîtă vioiciune sau diversitate , de gî.nduri ar avea, să inventeze sau să construiască în minte vreo nouă idee simplă, neprimită pe căile pomenite mai înainte ; şi nici o forţă din intelect nu este in stare să le drstrugă pe acelea care se află acolo, autoritatea omului în această mică lume a pro­ priului său intelect fiind cel mult la fel de mare ca şi cea pe care o are în această lume de lucruri vizibile, în care puterea lui, cu toate că este condusă cu artă şi dibăcie, nu izbuteşte decît cel mult să combine şi să împartă elementele care îi stau la îndemînă. Dar cît despre crearea celei mai mici particule de materie nouă sau cît despre distrugerea unui atom din ceea ce este 1n fiinţă dinainte, în această privinţă el nu poate .face nimic. Aceeaşi incapacitate o va găsi oricine în sine însuşi, dacă va încerca să formeze în inte­ lectul său vreo idee simplă pe care nu a primit-o prin simţuri de la obiectele externe sau prin reflecţie de la procesele propriei sale minţi cu privire la ele. Aş vrea să încerce cineva să-şi închi­ puie vreun gust care nu i-a impresionat niciodată cerul gurii sau să construiască ideea unui parfum pe care nu l-a mirosit niciodată şi atunci dnd va izbuti să facă aceasta, voi .ş i trage concluzia că un orb are idei despre culori şi un ·surd are noţiuni exacte şi dis· tincte despre sunete . .

§ 3. Acesta este motivul pentru oore, deşi nu putem crede

imposibil pentru Dumnezeu să creeze o fiinţă cu alte organe şi cu mai multe căi de introducere în intelect a informaţiilor des­ pre lucrurile corporale decît cele cinci pe care el le-a dat omului, după socoteala obişnuită, totuşi eu cred - c ă nimeni nu-şi poate închipui în corpuri alte calităţi, oricum ar fi ele întocmite, de care să nu putem lua cunoştinţă, în afară de s unete, de gusturi, de mirosuri şi de calităţile referitoare la vedere şi pipăit. Şi dacă omenirea ar fi fost înzestrată la creaţie numai cu patru simţuri, atunci -calităţile care se află în obiectele celui de-al cincilea simţ ar fi fost tot aşa de departe de cunoştinţa, de imaginaţia şi de priceperea noastră pe cît pot fi acum cele care ar ţ in e de un al este


CARTEA

98

II

'

şaselea, al şaptelea sau al optulea simţ, pe care ar fi o mare îngîmfare să afirmăm că este cu neputinţă să le aibă vreo altă creatură din vreo altă p arte a ac estu i v,ast şi uimitor univers. Cel care nu se va pune pe sine cu trufie în fruntea t utur o r lucrurilor, ci va exan;lina imensitatea acestei zidiri şi marea diversitate care poate fi găsită în această mică şi neînsemnată parte a ei cu care are el de-a face, poate fi înclinat să creadă că în alte aşezări ale universului pot fi al te fiinţe de os ebi te şi inteligente, despre ale căror facultăţi el are o cunoştinţă sau pricepere tot atît de slabă cît are v iermele ascuns în d ulap ul unei camere de lucru despre simţurile sau intelectul unui om, ·căci o astfel de diversitate şi de­ săvîrşire este potrivită înţelepciunii · Ş i puterii creatorului. Eu a.m urmat aid părerea comună că omul are numai cinci simţuri, deşi poate că ar fi just s ă se socotească mai multe 43, dar ·ş i o presu­ punere, şi alta servesc deopotrivă actualului meu scop. C A P I T O L U L

DESPRE

I D EILE

D OBINDITE

III

PRINTR-l'N

SINGUR SIMŢ

§ 1. 1mpărţirea ideilor simple. Pentru a pricepe mai bine id eil e pe care le primim pe calea senzaţiei, nu ar fi nepotrivit pentru n oi să le examinăm în le g ătu r ă cu diferitele căi pe care ele pătrund in minte şi se fac p ercepute de noi. Mai întîi deci sînt unele care intră în minte p rin tr-u n singur simţ.

!n al doilea multe simţuri.

rînd sînt altele care se

introduc

în

minte prin mai

al treilea rînd, avem altele căpătate numai pe calea reflecţiei. !n al p a t rul ea rînd, sînt unele care işi fac drum !JÎ se strecoară în minte pe calea senzaţiei şi pe cea a reflecţiei. Noi le vom examina separat, împărţite ·În aceste diferite grupuri : 1) Unele idei sînt primite în minte numai p rin tr- un singur simţ adaptat în mod special pentru a le primi. Astfel, lumina şi culo­ rile, ca alb , roşu, galben, cu diferitele lor gmde sau nuanţe ·Ş i amestecuri 44 ca verde , stacojiu, purpuriu, verde-marin şi celelalte pătrund numai prin ochi ; toate felurile de zgomote, sunete şi tonuri intră numai prin urechi ; diferitele gusturi prin cerul gurii şi mirosurile prin nas . Dar dacă unele dintre acest e organe ori nervii, care sînt canalele de aducere a lor dina,fară pentru primire a lor în �reier, camera de primire a minţii (dacă îl pot numi astfel) , !n


CAPITOLELE III-IV

(§§ 1

1

1)

99

funcţiunile, aceste se introduce şi nici un

1 senzaţ'i aşa de tu1burate încît nu-şi pot îndeplini nu au dosnică pentru .a sînt

mai

vreo portiţă

." alt drum pentru a se înfăţişa intelectului şi .a fi primite de el. Cele mai însemnate din acelea care ţin de simţul tactil sînt căldura, frigul şi soliditatea. Toate celelalte, care •constau aproape în între­ gime în forma exterioară ce cade sub simţuri, ca neted şi aspru, ori altminteri într-o coeziune mai mult sau mai puţin puternică a p ă rţil o r, ca tare şi moale, rezistent ·şi fragil, sînt destul de evidente. 2) Cred că nu va fi nevoie să enumerăm toate ideile simple dis­ tincte care ţin d e fiecare simţ în parte. Chiar dacă am vrea acest lucru, nu ar fi cu putinţă, deoarece sînt mult mai multe (ce ţin de majoritatea simţurilor) decît denu miri pentru a le exprima. Di­ versele mirosuri, care sînt aproape tot atîtea, dacă nu mai multe decît spec iile de corpuri din lume, nu au denumiri. Plăcut miro­ sitor şi rău mirositor ne folosesc la exprimarea obişnuită a acestor idei, ceea ce de fapt este abia cu ceva mai mult decît dacă spunem că sînt plăcute sau neplăcute, deşi mirosul de trandafiri ş· acela de violete, amîndouă plăcute, sînt negreşit idei foarte deosebite. Nici diferitele gusturi de la care primim idei cu ajutorul cerului gurii, nu sînt m ai bine înzestrate cu nume. Dulce, amar, acru, pi­ părat şi sărat sînt aproape toate epitetele pe ·Care le avem pentru a denumi nenumăratele varietăţi de gusturi care pot fi deosebite nu numai la aproape orice fel de creaturi, ci ,şi la diJferitele părţi ale aceleiaşi plante, aceluiaşi fruct sau aceluiaşi animal. Un lucru asemănător se poate spune despre ·cu lori şi sunete. Prin urmare, mă voi mulţumi, în privinţa ideilor simple pe care le înfăţişez aici, să notez numai pe cele care ne oferă cel mai bogat material po­ trivit actualului nostru scop sau pe acele care sînt în sine mai puţin susceptibile de a fi cunoscute, deşi foarte des ele sînt ele­ mente componente ale ideilor noastre complexe, printre care eu cred că pot foarte bine socoti "soliditatea", pe care o voi trata de aceea în capitolul următor.

CA PITOLUL

IV

DESPRE SOLIDITATE45

§ 1. Noi prtmtm această idee prin simţul tactil. Ideea solidi­ tăţ:i o primim prin simţul nostru tactil şi ea rezultă d'n rezistenţa pe care constatăm că o opune un corp la intrarea altui corp în 11 -Eseu-

voi.

J


100

CARTEA II

locul pe care îl ocupa, pînă dnd el 1-.a părăsit. Nu există mei o idee pc care s-o primim în mod mai constant prin senzaţie decît soliditatea. Fie că sîntem în mişcare sau în repaus, în orice situaţie ne aflăm, simţim mereu sub noi ceva care ne susţine şi ne împie­ dică să ne ducem mai departe în jos, iar corpurile pe care le mînuim zilnic ne fac să percepem că în timp ce se află în mî:nile noastre ele împiedică printr-o putere de neînvins alăturarea mîi­ nilor noastre care le strîng. Ceea ce împiedică astfel apropierea. a două corpuri cînd ele se miŞcă unul spre celălalt, eu numesc "S9liditate". Nu voi discuta dacă acest înţeles .al cuvîntului "solid" este rriai apropiat de semnificaţia lui iniţială decît sensul în care îl folosesc matematicienii ; eu cred că ajunge ·Ca noţiunea comună de soliditate să .autorizeze folosirea acestui termen, dacă nu să justifice această folosire, dar dacă cineva crede că e mai bine s-o numească "impenetrabilitate", are asentimcntul meu. Eu însă am socotit că termenul "soliditate" este mult mai propriu pentru a exprima ace::tstă idee, nu numai pentru că este folosit în mod obişnuit în acest înţeles, ci şi din cauză că el cuprinde ceva mai pozitiv decît acela ele iJPpenetrabilitate, ·Care este negativ şi care poate că este mai mult o consecinţă a soEdităţii decît soliditatea însăş;. Această idee, dintre toate celelalte, mi se pare .a fi cea mai strîns legată de corp şi mai esenţială pentru el, aşa că nicăieri în altă parte nu poate fi găsită sau imaginată dedt în materie şi, cu toate că simţurile noastre nu o observă decît în mase de materie de o mărime sufidentă pentru .a ne produce vreo senzaţie, totuşi o da�ă ce mintea a dobîndit această idee de la corpuri aşa de grosolane încît se fac simţite, o duce mai departe şi o examinează, la fel ca şi forma, în cea mai mică particulă de materie care poate exista şi găseşte că este legată în mod inseparabil de corp, oriunde ar fi şi orkum ar fi modificat el.

2.

Soliditatea umple spaţiul. Prin această idee care ţine de § corp, noi concepem că el umple spaţiul. Ideea a.cestei umpleri a spaţiului înseamnă <Că acolo unde ne închipuim vreun spaţiu ocu· pat de o substanţă solidă, concepem că ea îl ocupă astfel încît înlătură toate celelalte substanţe solide şi .că va împiedica întot­ deauna ca alte două corpuri care se mişcă unul către celălalt în linie dreaptă să ajungă în atingere unul •CU altul, afară numai dacă această substanţă solidă dintre ele nu se îndepărtează într-o di­ recţie care nu este paralelă cu aceea pe care se mişcă ele 46• Această idee ne-o procură îndeajuns corpurile pe care le mînuim de obicei.


CAPITOLUL IV (§ 3)

101

§ 3. Soliditatea este deosebită de spaţiu. Această rezistenţă prin care corpul ţin e .alte corpuri în afara spaţiului pe care îl ocup ă este aşa de mare, încît nici o putere, oric:t de însemnată ar fi, nu o p oat e înfrînge. Chiar dacă to a te co rpu rile din lume ar presa din toate părţile o p icătură de apă, tot nu ar p utea să învingă vreodată rezistenţa pe care o opune ea, aşa mo ale cum este, şi să se apropie, p î nă cînd nu 0ste îndepărtată din calea lor, lucru prin care se d e o s eb eşt e ideea noastră de soliditate atît de s paţ iul pur 47 care nu este capa bil nici de rezistenţă, nici de m işcare - cit şi de obişnuita idee de duri ta te . Căci un om poate concepe două corpuri cu o distan;ă între ele, care se p o t apropia unul de c elăl alt fără a atinge sau a deplasa vreun obiect solid pînă cînd suprafeţele lor aj ung să se întîlnească, de unde noi căpătăm ideea cl ară de spaţiu fără soliditate. Căci (fără a me rg e chiar pînă Ia de s fii n ţ are a oricărui corp) întreb dacă nu poate cinev a să ai bă ideea mişcării num ai a unui singur corp, fără ca vreun alt corp să-i ia de îndată locul. Este adevărat, cred, că el poate face aceas ta , căci ideea de mişcare într-un corp nu implică mai mult i de ea de mişcare în alt corp decît implică ideea ele figur ă pătrată dintr-un corp aceeaşi idee de figură păt r ată într-un alt corp . Eu nu întreb dacă corpurile există în· aşa fel încît mişcarea dintr-un corp să nu poată exista în mod real fără mişcarea altuia : a te hotărî pentru una sau alta îns e amn ă a susţine sau a c ombate existenţa unui vacuum 48• Dar întrebarea me.a este d acă nu poate cineva să aibă ideea unui corp în mi ş care pe cînd ce l el alt e sînt în re paus . Şi eu cred că n im e ni nu va tă gădui această posibilitate, iar dacă lucrurile stau astfel, apoi locul pe care l-a el i­ berat corpul prin mişcare ne dă ideea unui spaţiu pur fără solidi­ tate, în care po ate intra alt corp fără s ă i se opună vreo rezistenţă ori să fie împins de cineva. Cînd se trage pistonul unei pompe, spaţiul pe care îl ocupă în tub este desigur acelaşi, indiferent dacă vreun alt corp urme ază mi şcarea pis t onului sau nu, şi nu imp lică nici o contradicţie pr es upune r e a că după ce un corp s-a miş c a t nu-l urmează altul care îi este numai învecinat. Necesitatea unei asemenea mişcări este întemeiată numai pe presupunerea că lume a este plină, dar nu pe ide il e distincte de spa ţiu şi s ol i ditat e , care sînt tot aşa de deosebite ca şi rezistenţa şi nonrezistenţa, împinge­ rea şi neîmpingerea. Şi că oam enii .au idei d espre un spaţiu fără corp o demonstrează desluşit ch i ar dis putele lor despre vacuum, dup ă cum se a rată în altă parte 49• 11*


i02

1

CARTEA II

§ 4. Despre duritate. De aici urmează că soliditatea se deose· b�te de asemenea de duritate, dat fiind că soliditatea constă în plenitudine şi deci într-o înlăturare totală a altor corpuri din acest spaţiu, pe cînd duritatea constă într-o puternică coeziune a părţilor de materiJ') care formează masa de mărime sensibilă, aşa încît în· treaga masă nu-şi schimbă cu uşurinţă forma 50• Şi în adevăr, tare şi moale sînt nume pe care noi le dăm lucrurilor numai în raport ou constitutia propriilor noastre corpuri ; numim în general "tare" acel corp care mai curînd ne va produce durere decît să-şi modi­ fice forma prin apăsarea vreunei părţi a corpului nostru, iar "moale" dimpotrivă, pe acela care îşi schimbă poziţia părţilor sale în urma unei atingeri uşoare, fără sforţare mare şi obositoare. Dar această dificultate de a modifica poziţia părţilor percepti· bile între ele sau forma întregului nu dă corpului cel mai dur din lume o soliditate mai mare decît a celui mai moale ; iar un diamant nu este cu nimic mai solid dec:t apa. Căci, deşi cele două feţe netede a două piese de marmură se vor apropia cu mai multă uşu­ rinţă una de alta dacă între ele se află numai apă sau aer, decît dacă se află un diamant, totuşi aceasta nu se datoreşte faptului că părţile diamantului sînt mai solide decît acelea ale apei sau că rezistă mai mult, ci din cauză că părţile apei putînd fi mai uşor separate una de alta, ele vor fi îndepărtate mai uşor printr-o mişcare laterală şi vor îngădui apropierea celor două piese de mar· mură ; dar dacă ele ar putea fi oprite de a face loc prin acea mişcare laterală, ele ar împiedica veşnic apropierea acestor două piese de marmură la fel ca ş� diamantul şi ar fi tot aşa de imposi­ bil orkărei forţe să le infrîngă rezistenţa, precum îi este imposibil să învingă rezistenţa părţilor unui diamant. Cel mai moale corp din lume va rezista tot aşa de neînvins la alătmarea altor două corpuri ca şi cel mai dur corp ce se poate închipui, dacă nu este înlăturat din cale, ci rămîne între ele. Acel care va umple bine cu aer sau cu apă un corp moale şi mlădios va da repede de rezis­ tenţa lui, iar cel care crede că nimic altceva în afară de corpurile tari nu poate să-I împiedice de a apropia mîinile una de alta, poate fi rugat să facă o încercare cu aerul închis într-o minge de fotbal. Experienţa despre care vorbesc s-a făcut la Florenţa cu un glob de aur umput cu apă şi închis perfect, dovedind soliditatea unui corp aşa de moale ca apa. Căci globul' de aur astfel umplut a fost pus la o presă care a fost strînsă atît cît au îngăduit şuruhurile, apa făcîndu-şi drum prin porii acelui metal foarte compact : întrucît ea nu a mai găsit în interiorul globului nici un loc pentru o apro·


CAPITOLUL IV (§§ 5--6)

103

piere mai mare a particulelor ei, a scăpat în afară, unde a plutit ca o rouă şi astfel a căzut în picături mai înainte -ca laturile globu­ lui să fi putut fi făoute să cedeze la violenta presiune a maşinii care le strîngea .

§ 5. De soliditate depinde impulsul, rezistenţa şt zmpingerea. Prin această idee de soliditate se deoseb eş te întinderea corpului de întinderea spaţiului căci întinderea corpului nu este altceva decît coeziunea sau continuitatea părţilor solide care se pot d e s părţi şi mişca, iar întinderea spaţiului este continuitatea părţilor care nu sînt solide şi care nu se pot despărţi şi mişca. De soliditatea corpu rilor depinde deop otrivă impulsul reciproc, rezistenţa şi împinge­ rea lor. Apoi, despre spaţiul pur şi despre soliditate, mulţi (printre care mă declar şi eu) sînt de altfel convinşi că au idei dare şi distincte şi că ei se pot gîndi la spaţiu fără a concepe că în el se află ceva care rezistă sau care este împins de vreun corp. Aceasta este ideea spaţiului pur, pe care ei cred că o au tot aşa de limpede ca şi orice idee pe care o pot avea despre întinderea corpu lui de­ oarece ideea distanţei dintre părţile opuse ale unei suprafeţe con· cave este deopotrivă de limpede fie că se combină sau nu cu ideea vreunei părţi solide între ele ; pe de altă parte, ei sînt convinşi că, deosebit de ideea spaţiului pur, au ideea a ceva care umple spa­ ţiul şi care poate fi împins prin impulsul dat de alte corpuri sau poate să reziste la aceas tă mişcare. Dacă sînt alţii pentru care aceste două ide i nu sînt distincte 51, ci le confundă şi din am:ndouă fac una singură nu ştiu cum pot în acest caz nişte oameni care au aceeaşi idee sub denumiri diferite, sau diferite idei sub aceeaşi de­ numire, să se întreţină unul cu altul mai bine decît un om care, nefiind orb sau surd şi avînd deci idei distincte de spre culoarea stacojie sau despre sunetul unei trompete, ar vrea să discute despre culoarea stacojie cu orbul despre care pomenesc în altă parte care îşi înch ipuia că ideea de s tacojiu are asemănare cu sunetul unei tromp ete ,

­

,

,

.

§ 6. Ce este soliditatea. Dacă mă întreabă cineva ce este solidi­ tatea, eu îl trimit la simţuri să se informeze : să ia în mîini o bucată de cremene sau un balon şi apoi să încerce a-şi împreuna mîinile şi va şti ce est e soliditatea. Dacă el crede că aceasta nu este o explicare suficientă a solidităţii, - ce este şi în ce co nstă ea, - făgăduiesc să-i spun ce este şi în ce constă atunci cînd îmi va


104

CARTEA

II

spune ce este întinderea sau mişcarea, ceea ce poate părea mult I de ile simple pe care le avem sînt aşa cum ne învaţă experienţa că sînt ; dar dacă, în afară de aceasta, ne silim să le li mpe zim î n minte c u aj utor ul cuvintelor, nu vom izbuti mai bine decît dacă am încerca să împrăştiem, prin vorbe, întunericul din mintea unui orb introducînd acolo prin convorbire ideile de lumină şi cul oar e Voi arăta în altă parte cui se datoreşte a ce s t lucru 52• m ai u ş or

.

.

CAPITOLUL

V

DESPRE InElLE SIMPLE DOBÎNDITE PRIN MAI l\1ULTE SIMŢURI•3 Ideile pe care le dobîndim prin mai mult decît un singur simţ acelea de spaţiu sau de întindere, formă, repaus şi mişcare, deoa rece a cest ea produc i mp resi i perc ep tibil e şi a sup m ochilor şi a supra organelor simţului ta ctil aşa că noi putem primi şi intro­ duce în mintea noastră ideile de întindere, formă, mişcare şi repaus al corpurilor atît p rin vedere dt şi p ri n simţul tactil. Dar deo arece voi avea p ril ej ul să vorbesc mai pe larg despre acestea în alt ă parte, aici le enumăr numa i sînt

,

,

.

CAPITOLUL VI

DESPRE IDEILE SIMPLE DOBÎNDITE PRIN REFLEC'J'IE54

€)

§ Ideile simple dobîndite prin reflecţie sînt procesele minţii privitoare la celelalte idei ale sale. Intrucit min te a primeşte din­ afară ideile menţionate în c apitolel e a n terio are , atunci c înd îşi în­ toarce privirea înăuntru asupra ei însăşi şi-şi observă propri ile acţiuni p r ivito are la ideile pe ca re le ar e , scoate de acolo alte idei, care sînt tot a ş a de potrivite să fie obiecte ale m edi taţ iei sale ca şi oricare altele pe care le-a primit de la lucrurile dinafară.

1)>2. Ideea de percepţie şi ideea de voliţiune sînt dobîndite prin reflecţie. Cele două procese mari şi p rin cipale ale minţii examinate cel mai de.s şi care sînt aşa de frecvente încît oricine dore şte poate


CAPiTOLUL VII

(§� 1-S)

lua cunoştinţă de ele în sine însuşi, sînt următoarele : percepţia sau gîndirea şi voliţiunea sau actul de voinţă. Puterea de a gîndi se numeşte "intelect", iar puterea de a voi se numeşte "voinţă" : aceste două puteri sau capacităţi ale minţii sînt denumite "facul­ tăţi". Despre unele din modurile acestor idei simple dobîndite prin reflecţie, cum sînt reamintirea, discernămîntul, raţionamentul, jude­ cata, cunoaşterea, credinţa etc., voi avea prilejul de a vorbi mai tîrziu. C AP

1 TOL U L VII

DE SPRE IP.EILE SIMPLE P.OBÎN:'ITE PRIN SENZAŢIE ŞI REFLEl ŢIE66 § 1 . Plăcere şi durere. Există alte idei simple care int•·ă în minte pe toate căile senzaţiei şi reflecţiei, anume plăcerea sau desfătarea şi contrariul ei, durerea sau neliniştea ; puterea, existenţa şi uni­ tatea. § 2. Plăcerea sau durerea, una sau alta dintre ele, se unesc cu aproape toate ideile noastre dobîndite deopotrivă prin sen­ zaţie �i reflecţie ; şi greu se găseşte vreo impresie produsă din­ afară asupra simţurilor nonstre sau vreun gînd retras în int.:Jriorul minţii noastre care să nu fie în stare a ne produce plăcere sau du­ rere. Prin "plăcere" sau "durere" aş vrea să se înţeleagă orice ne incintă sau ne supără, fie că provine de la gîndurile minţii noastre, fie de la ceva care lucrează asupra corpului nostru . Căci fie că le numim ,,mulţumire, încîntare, plăcere, fericire" etc., pe de o parte, sau "nelinişte, supărare, durere, chin, suferinţă, nenorocire" etc., pe de al.tă parte, ele nu sînt totuşi decît diferite grade ale acelu­ iaşi lucru şi aparţin ideilor de plă·cere şi durere, încîntare sau nelinişte, termeni pe care îi voi folosi de obicei cel mai mult pentru cele două feluri de idei 56• § 3. Nemărginit de înţeleptul autor al fiinţei noastre ne-a dat puterea de a mişca diferite părţi ale corpului ncstru s:tu de a-1 menţine în stare de repaus, după cum credem că este nimerit, şi, de asemenea, prin mişcarea lui, de a ne. mişca pe noi înşine sau alte corpuri învecinate, lucru în care constau toate acţiunile corpu­ Jui ; el a dat, de asemenea, minţii noastre puterea ca în diferite


106

CARTllA Il

împrejurări să aleagă dintre ideile sale pe aceea Ia care vrea să se gîndească şi să efectueze cercetarea cutărui sau cutărui subiect, acordindu-i consideraţia şi atenţia cuvenită ; şi pentru a ne împinge la aceste acţiuni de gîndire şi mişcare pe care sîntem în stare să le săvîrşim, el a binevoit să alăture diferitelor gînduri şi senzaţii o percepţie de plăcere 51• Dacă aceasta ar fi cu totul separată de toate senzaţiile noastre externe şi de toate gîndurile lăun­ trice, nu am avea nici un motiv să preferăm vreu n gînd sau o acţiune faţă de altele, de pildă să preferăm n epă­ sarea f aţă de atenţie sau mişcarea faţă de starea de repaus şi astfel n o i nici nu ne-am mai mişca trupul, nici nu ne-am mai pune min­ tea la lucru, ci ne-am lăsa gîndurile (dacă pot spune aşa) să alerge la voia întîmplării, fără să aibă vreo direcţie sau ţintă şi am îngă­ dui ca ideile minţii noastre să-şi facă apariţia unde se nimereşte, la fel ca nişte umbre nebăgate în seamă, fără a ne păsa de e le ; în această stare, omul, deşi înzestrat cu facultatea intelectului şi cu aceea a voinţei, ar fi o creatură cu totul trîndavă, inactivă, petrec;ndu-şi tot timpul într-o visare leneşă, letargică. Prin urmare, înţeleptul nostru creator a binevoit să alipească diferitelor obiecte şi ideilor pe care le primim de la ele, precum şi celor mai multe dintre gîndurile noastre o plăcere care le însoţeşte, şi aceasta în diferite grade potrivit diferitelor obiecte, - încît acele facultăţi cu care ne-a înzestrat el nu mai pot rămîne cu totul trîndave şi nefo­ losite.

'l

§ 4. Durerea are aceeaşi eficacitate şi utilitate de a ne pune la lucru pe c are o are şi plăcerea, deoarece noi sîntem tot atît de .!dispuşi să ne întrebuinţăm facultăţile pentru a o evita pe c ea dintîi, j ca şi pentru a urmări pe cea de-a doua ; singurul lucru care merită să fie examinat este faptul că durerea e adesea produsă de aceleaşi obiecte şi idei care ne produc plăcere. Această strînsă legătură a lor, care ne face adesea să simţim durere în senzaţii le de la care am aşteptat plăcere, ne dă un nou pril ej de a admira înţelepciunea şi bunătatea făuritorului nostru, care în s copul conservării fiinţei noastre a alipit durerea Ia acţiunea multor lucruri asupra corpului nostru, pentru a ne înştiinţa de răul pe care ni-l pot face şi p e nt ru a ne îndemna să ne îndepărtăm de ele 58• Dar el, neurmărind numai conservarea noastră în ·general, ci conservarea fiecărei părţi şi a fiecărui organ în perfecţiunea lui, a alăturat în multe cazuri durerea chiar acelor idei care ne fac plăcere. Astfel căldura, care ne place foarte mult într-un anumit grad, se transformă într-un


CAPITOLUL VII (§§ 5-6)

107

chin neobişnuit atunci cînd creşte ceva mai mult ; şi chiar lumina, cel mai p lăcut dintre toate obiectele ce pot fi percepute prin sim­ ţuri, dacă este prea puternică, depăşind o anumită măsură potrivită pentru ochii noştri, produce o senzaţie foarte dureroasă ; acest lucru este orînduit în chip aşa de înţelept şi aşa de potrivit de către natură încît atunci cînd vreun oqiect dereglează prin forţa acţiunii lui instrumentele senzaţiei, a căror structură nu poate fi decît foarte precisă şi gingaşă, putem fi preveniţi prin durere ca să-I înlăturăm înainte ca organul să fie cu totul tulburat şi astfel să nu mai fie potrivit în viitor pentru îndeplinirea funcţiilor care-i sînt proprii. Examinarea acestor obiecte care produc durerea poate să ne convingă bine de tot că acesta este scopul sau utilitatea dure­ rii ; căci deşi o lumină puternică nu poate fi suportată de ochii noştri, totuşi întunericul cel mai adînc nu le dăunează de loc, pen­ tru că, neproducînd nici o miş ·care dezordonată în ochi, lasă acest organ delicat nevătămat, în starea lui naturală. Dar, cu toate acestea frigul peste măsură de mare ne produce durere ca şi căi� dura, din cauză că este deopotrivă de distrugător pentru acel tem­ perament care este necesar conservării vieţii şi îndeplinirii dife­ ritelor funcţiuni ale corpului şi care constă într-un grad moderat de căldură sau, dacă vreţi, într-o mişcare redusă la anumite limite ale părţilor imperceptibile ale corpului nostru. § 5. In afară de toate acestea, noi putem găsi un alt motiv pen­ tru care Dumnezeu a presărat pretutindeni diferite grade de plă­ cere şi durere în toate lucrurile care ne înconjură şi ne impre­ sionează şi le-a amestecat împreună în aproape toate acele lucruri cu care au de-a face gîndurile şi simţurile noastre ; aceasta s-a întîmplat pentru că, - găsind imperfecţie, nemulţumire şi lipsa unei fericiri complete în toate bucuriile pe care ni le pot procura creaturile, - să fim îndemnaţi a căut a fericirea în bucuria aceluia "în care este bucurie deplină şi care ţine în mîna lui dreaptă plă­ ceri veşnice". § 6. Plăcere şi durere. Deşi ceea ce am spus aici se poate să nu limpezească pentru noi ideile de plăcere şi durere mai mult decît o face propria noastră experienţă, care este singura cale pe care putem căpăta aceste idei, totuşi, deoarece examinare a motivului pentru care sînt ele alăturate atîtor alte idei ne serveşte pentru a ne insufla sentimentele cuvenite faţă de înţelepciunea şi bunătatea suvera111ului orînduitor al tuturor lucrurilor ; această examinare nu


CARTEA

108

II

scopul pr:r::dpal al acestor cercetări, cac1 mai însemnat al tuturor gîndurilor noastre şi ocupaţia firească a or icărui intelect este cunoaşterea şi venerarea l ui . poate fi

nepotrivită cu

ţelul cel

§ 7. Existenţă şi unitate. Existenţa şi unitatea sînt alte două idei sugerate intelectului de·fiecare obiect dinafară şi de orice idee din interior 59• Cînd în mintea noastră se află idei, le examinăm ca fiind efe ctiv acolo, tot aşa cum examinăm lucrurile ca fiind în mod real în afara noastră, ce ea ce î nse amnă că ele e xi stă sau că a u o existenţă şi că orice putem examina ca pe un sin gur lucru, fie un lucru real sau o idee, ne sugerează ideea de unit ate. § 8 . Putere. Pute rea este, de asemenea, alta dintre acele idei simple pe care le primim pe calea senzaţiei şi a reflecţiei , căci, obse rvîn d în noi înşine că putem mişoa d u p ă do rinţă diferitele părţi ale corpului nostru care se aflau în repaus, iar efectele pe care corpurile naturale le pot produce unul asupra altuia prezen­ tî ndu-se în fiecare clipă simţurilor noastre, dobîndim pe amîn­ două ace ste căi ideea de putere.

§ 9. Succesiune. In afară de aceste idei, mai este una, care, deşi ne-o procură simţurile, ne este totuşi oferită în mod mai c onstant de către ceea ce ni se petrece în minte, anume ideea de succesiune. Căci dacă privim nemijlocit în noi în ş ine şi reflectăm la ceea ce se poate observa acolo, vom ve d e a totdeauna că atu n c i cînd ne aflăm în stare de veghe sau ne gîndim la ceva, ideile noastre trec înşiruite, că una pleacă şi alta vine fără întrerupere 60•

§ 10. Ideile simple sînt elementele întregii noastre cunoaşteri. Acestea, enumerate mai înainte, chiar dacă nu sînt toate cele exişten te, sînt cel puţin (după cum cred eu) cele mai importante din ace le idei simple pe care le are mintea şi din care sînt alcătuite toate celelalte cunoştinţe ale ei : pe toate ea le primeşte numai pe cele două căi, adică ale senzaţiei şi reflecţiei menţionate mai sus. Şi să nu cre adă cineva că aceste limite sînt prea strîmte pen­ tru ca să se poată întinde în voie încăpătoarea minte a omului, care se înalţă pînă dincolo de stele şi care, n eput î n d fi îngrădită în limitele acestei lumi, îşi poartă gîndurile adeseori tocmai dinco lo de cea mai mare întindere a materiei, făcînd incursiuni în acest vid necuprins. Sînt de acord cu toate ac este lucruri, dar să încerce cineva să i ndice vreo idee simplă care nu a fost primită printr-una


CAPT I OLELE

VII-VIJI (§ 1-2)

109

din căile pomenite mai înainte sau vreo idee co mplexă care nu a fost formată din acele idei sim pl e . Şi nu va fi aşa de surprins să ob serve că ace s te puţine idei simple sînt de ajuns pentru activita­ tea celei mai ascuţite minţi sau a celei m ai mari capacităţi şi pen­ tru a furniza elementele tuturor acelor variate cunoştinţe şi celor mai diverse închipuiri ·şi opinii ale tuturor oamenilor, dacă ţinem seama cît de multe cuvinte pot fi form at e prin combinare a variată a douăzecişipatru de litere, ori dacă, făcînd un pas mai departe , nu vom refle cta decît la diversitatea co mb ina ţiilor care pot fi făcute numai cu o singu ră idee si m plă din cele mai sus-pomenite, adică numărul, al cărui fond este nesecat şi cu adevărat infinit ; şi ce larg şi imens cîmp de cercetare procură matematicienilor numai ideea de înti ndere ! ·

CAPITOL U L

VIII

/

)

CÎTEVA ALTE CONSIDERAŢII D ESPRE IDEILE NOASTRE SIMPLE

§ 1 . Idei pozitive produse de cauze privative 61• In privinţa ideilor s im ple dobindite prin senzaţie, trebuie să ţinem seama că orice lucru, care a fost alcătuit de natură în aşa fel ca să p oată da naştere în minte la o percepţie oarecare prin impresionarea sim­ ţurilor noastre1 produce prin acea sta în intelect o idee sim pl ă c are, • orice cauză externă ar avea, atunci dnd facultatea de a discerne ia cunoştinţă de ea, este privită de minte şi considerată ca o idee tot aşa de reală şi pozitivă în i ntelec t ca şi oricare alta, deşi poate că nu are drept cauză decît o privaţiune în subie ct 62• § 2. A stfe l, ideile de căl dură şi frig, lumină şi întuneric, alb şi neg ru , mişcare şi re paus sînt idei deopotrivă de lim pez i şi pozi­ tive în minte, deşi poate că unele di ntr e cauzele care le produc sînt numai privaţiuni în subiectele din care simţurile noastre s cot acele idei . Pe aces tea toate intelectul, cînd le vede, le consideră ca idei poz itive distincte fără a cerceta cauzel e care le produc ; căci această cercetare nu se referă la idee, aşa cum se află ea în intelect, ci la natura lucrului care există înafara noastră. Avem aici două l ucruri

foarte deo sebi te şi trebuie să le distingem ·cu multă

grijă, deoarece una este să percepem şi să cunoaş tem ideea de alb


CARTEA II

110

sau negru şi cu totul alta să c erce tăm ce f el de parti cul e trebuie să fie şi cum să fie aşezate ele pe suprafaţa unui obiect pentru a-l face să apară alb sau negru. § 3. Un pictor sau un vopsitor, care n-a cercetat niciodată cauzele ·culorilor, are în intelectnl său ideile de a lb şi neg ru şi de alte culori în mod tot aş a de clar, perfect şi distinct, şi poate mai distinct decît filozoful care s-a ocu p at cu ce rc etarea naturii culorilor şi care crede că ştie precis în ce măsură este fiecare dintre ele, în ceea ce priveşte cauza, pozitivă sau privativă ; iar ideea de negru nu este mai puţin pozitivă în mintea sa decît aceea de alb, deşi ·cauza acelei culori în obiectul extern poat e să nu fie decît o privaţiune. § 4. Da că prin 'lucrarea pe care am întreprins-o mi-aş fi propus să cercetez cauzele naturale şi modul de desfăşurare a percepţiei, aş încerca să explic în chipul următor de ce o cauză privativă poate produce o idee pozitivă, cel puţin în unele cazuri ; vreau să spun c ă deoarece toate s en z aţii le sînt produse în noi numai prin mişcarea de diferite grade şi feluri din spiritele no as tre ani­ male 63, agi ta te în chip va riat de obiectele externe, slăbirea oricărei mişcări anterioare trebuie să producă în mod tot aşa de necesar o nouă senzaţie, ca şi variaţia acestei mişcări sau creşterea ei şi să introdu că astfel în minte o nouă idee care depinde numai de o mişcare diferită a spiritelor animale în organul r e spe ctiv. ,

§ 5. Dar eu nu vreau să stabilesc aici dacă acest lucru este aşa vo i face apel la propria experienţă a fiecăruia pentru a hotărî dacă umbra unui om, deşi n u constă decît din lipsa luminii (şi cu cît este mai mare lipsa luminii , cu atît se poate vedea m ai bine umbra), dacă această umbră nu produce în mintea unui om care priveşte la ea o idee tot aşa de clară şi de pozitivă ca însuşi corpul omului, deşi acesta este a coperit cu totul de lumina l impede a s oarelu i ! Chi a r imaginea pictată a unei umbre este un lucru pozitiv."'4În adevăr, avem denumiri negative care nu reprezintă de-a dreptul idei pozitive, ci absenţa lor, ca : insipid tăcete, nimic etc., cuvinte care se 'referă la idei pozitive, anume acelea de gust, sune·t, existenţă, dar cu un înţeles· de absenţă a lor 64• s au nu, ci

,

§ 6. Idei pozitive p roduse de cauze privative 65• Şi astfel se poate spune pe drept cuvînt c ă vedem întuneri cul Căci, dacă pre­ supunem uri orificiu cu desăvîrşire întunecat, de unde nu se .


CAPITOLUL VIII (§§ 7-9)

111

reflectă nici o lumină, este sigur că i se poate vedea forma sau că poate fi pictat ; şi se pune întrebarea dacă cerneala cu care scriu produce vreo idee de alt fel. Cauzele privative pe care le-am con­ sidera aici că produc idei pozitive sînt conforme părerii comune ; de fapt, va fi însă greu să stabilim dacă există vreo idee produsă de o cauză privativă pînă cînd nu se stabileşte dacă starea de re­ paus este mai degrabă o privaţiune decît mişcare .

. A 7:. Ideile se află în minte, iar calităţile în corpuri 66• Pentru • - '1:1-"''

a

"'d s e 'Ctiperi m ai bine natura ideilor noastre şi pentru a vorbi despre ele într-un chip mai uşor de înţeles, ar fi nimerit să le deosebim după cum sînt ele idei sau percepţii, în mintea noastră, pe de o parte, şi modificări ale materiei corpurilor care ne produc astfel de percepţii, pe de altă parte, pentru ca astfel să nu ne putem gîndi (cum se face poate de obicei) că ele sînt cu exactitate imaginile şi asemănările a ceva inerent în obiectul care le produce, căci cele mai multe dintre ideile care se află în minte nu se aseamănă mai mul t cu ceva existînd în afara noastră decît seamănă denumirile care le reprezintă cu ideile noastre, pe care totuşi ele le pot trezi · în noi cînd auzim aceste denumiri.

r

�:...... ..

§ 8. Numesc 4.!.@��-· orice percepe mintea în ea însăşi sau ceea 1 ce_ este obiect nemijlocit al percepţiei, gîndirii sau intelectului, i a r r.;;_(:ş,litate" a unui obiect numesc puterea acestuia de a produce în \ minte'a -�oastră o idee. Astfel, la un bulgăre de zăpadă care poate produce în noi ideile de alb, rece şi rotund, numesc "calităţi" puterile de a produce în noi acele idei în măsura în care ele se află în bulgărele de zăpadă, iar în măsura în care ele sînt senzaţii sau percepţii în intelectul nostru, eu le numesc "idei" ; iar dacă despre aceste idei vorbesc uneori ca şi cum ar fi chiar în lucruri, aş vrea să se înţeleagă că am în vedere acele calităţi din obiecte care produ c ideile în noi.

_

§ 9., -calităţi primare 61• Calităţile, aşa cum le-am aflat la corpuri, sînt ·a·� două feluri. In prjmn1 rîtt8, acelea cu totul inseparabile da. corp, în orice stare ar fi ele, aşa încît corpul le păstrează în mod constant, orice modificări şi schimbări ar suferi şi orice forţă s-ar exercita asupra lui, acelea pe care simţurile le descoperă în fiecare particulă de materie suficient de mare pentru a pu tea fi percepută şi pe care mintea le priveşte ca inseparabile de orice particulă de materie , chiar (Iacă aceasta este prea mică pentru a .şe putea face percepută ea singură de simţurile noastre. De pildă, luaţi un bob


CARTEA

112 ·

li

de g rîu şi împărţiţi-] în două ; f iecare p a rte are încă sol iditate, întindere, formă şi m o bil i ta t e 68 ; împărţiţi-] din nou, er işi men­

. aceleaşi calit ăţi şi, dacă îl împă rţ iţi mai depar te pînă cînd părţile devin i mpercep ti bi le , fiecare din ele trebuie să-şi men­ ţină mereu toate aceste calităţi. Căci d ivi za re a (care este tot ceea ce fa ce o piatră de moară ori un pisălog sau ori ce alt corp asupr a altui c o rp , prefăcîndu-1 în părţi imperceptibile) nu poate niciodată să înlăture soliditatea vreunui corp, întinderea, forma sau m obili ­ tatea lui, ci num ai să facă două sau mai multe mase de materie separate din ceea ce a fost una singură mai înainte, mase distincte care, fiind consider a te ca tot a tîtea corpuri distincte, dau, după divizare un anumit număr. Pe a cestea eu le numesc calităţi ori­ ginare s au primare ale c orpu lui , pe care c re d ·că le pute m o bse rva p ro ducîl1 d în noi idei s i m ple, adică sol idi t ate a, întinderea, forma, . mişcarea s:m starea de repaus şi numărul.

ţlile'-încă

calităţ i înseşi decît e e�în noi d iferi te� n p u te r i le pc care le au obi ----..___ zaţii cu aj u t orul calităţilor lor primare, adică prin mă rim e a , fo rm a , - . structura şf mişcarea p ărţ ii or l �r imperceptibile, cum sînt culorile, sune te le, gusturile etc. 69, c alită ţi pe care eu le numesc se cundare . Ace.sfOra ii �; p�te adăuga un al t reilea fel de calităţ i considerate că sînt numai si mpl e puteri , deşi ele sînt calit ăţi tot aşa d e reale în subiect ca şi acelea pe care, pentru a mă co nfor m a modu l ui o bi şnuit de a vorbi, le n ume sc c al ită ţi, dar pen t ru a le deosebi le nume s c calităţi secundare. C ăci puterea pe care o a r e focul de a produce, cu ajutorul calităţilor lui primare, o nouă culoare şi con­ sistenţă în ceară sau în lut este tot a şa de mult o c ali tat e a focu­ lui 70 cît ş i puterea pe care o are de a produ ce în m i ne o nouă idee sau senzaţie de căldură o r i de arsură pe care n-am simţit-o înaint e , prin acel e aşi cali t ăţ i primare, adică mărimea, structura şi mişcar e a p ă rţi l or sale imperce pt ibile . § 10. Calităţi

care, la

drep t

secundare.

vorbind,

In al doilea rînd, avem acele

nu sînt nimic

în

o

·

ele

-

<::::":§ }_�; Cum produc în noi calităţile primqre icJei�13__}()!..:_ U rmătorul lucru pe care treb u ie să-] examinăm este modul în care co rpurile . prodl ! r în noi idei ; este vădit că aceasta se săvîrşeşte p ri nJ!fipul� 1 singura c a l e pe care noi putem concepe că acţionează cor purue t

l

asupra noastră.


CAPITOLUL VJIJ (§§ 12-13)

113

§ 12. Dat fiind că obiectele exterioare nu sînt în imediată atin­ gere cu mintea noastră atunci cînd produc idei în ea şi totuşi noi percepem aceste calităţi originare la acelea dintre ele care cad în mod individual sub simţurile noastre, este evident că în obiectele "exterioare trebuie să existe o anumită mişcare acţionînd asupra u nor părţi ale corpului nostru şi fiind con dusă de acolo cu ajutorul nervilor sau al spiritelor animale la creier, sediul senzaţiilor, pentru a produ ce în această privinţă în mintea noastră ideile deosebite pe care le avem despre ele. Şi deoarece ,întinderea, fonna, numărul şi mişcarea corpurilor de o mărime observabilă pot fi percepute cu vederea de la distanţă, este evident că anumite corpuri indi­ vidua1 imperceptibile 72 trebuie să vină de la obiectul privit de noi pînă la ochi şi în felul acesta să ducă la creier o anumită mişcare ce produce în noi ideile pe care le avem despre acele calităţi. ,

§ 13. Cum produc în noi calităţile secundare ideile lor. Noi putem concepe că în acelaşi mod în care sînt produse în noi ideile acestor calităţi originare, sînt produse şi ide ile calităţilor secundare, adică prin acţiunea unor particule imperceptibile asupra simţu r ilor . noastre. Căci, - întrucît este vădit că există corpuri, şi încă în număr mare, care sînt atît de mici fiecare în parte încît nu le putem descoperi cu nici unul din simţurile noastre nici mărimea, n ici forma, nici mişcarea lor (cum este evident la particulele de aer şi apă şi altele cu mult mai mici decît acestea, care poate că sînt tot aşa de mici faţă de particulele de aer şi apă pe cît sînt acestea faţă de bobul de mazăre s au cel de grindină), să presu­ -

punem că feluritele mişcări şi fo rm e, mărimi şi numere ale uno r

asemenea particule produc în noi prin

impresionarea diferitelor

organe ale simţurilor noastre feluritele senzaţii pe care le dobîn­ dim de la culorile şi mirosu ril e corpurilor, de pildă, că o viorea

produce în noi ideile de culoare albastră şi de miros plăcut al acelei flori (idei pe care trebuie să le producă în mintea noastră) prin impulsul primit din

partea unor asemenea particule imper­

ceptibile de materie de anumite forme şi mărimi şi cu mişcări de diferite grade şi modificări ; căci nu este mai cu neputinţă de con­

ar fi alipit astfel de idei la astfel de mişcări cu care nu au nici o asemănare, decît că el ar fi alipit ideea de

ceput că Dumnezeu

durere mişcării unei bucăţi de fier care ne taie carnea, mişcare cu 9are acea idee de durere nu are nici o asemănare.

'

:


114

CAR TEA I l

§ 14. Ceea ce am spus despre culori şi mirosuri se poate con­ cepe şi cu privire b gusturi şi sunete şi celelalte calităţi sensi­ bile asemănătoare care, orice realitate le-am atribui din eroare, nu sînt în fond nimic altceva decît puteri de a produce în noi diferite senzaţii şi depind de calităţile primare, care sînt, aşa cum am spus, mărimea, forma, structura şi mişcarea părţilor. - �r- -

1:1§} Ideile

calităţilor primare sînt imagini, iar cele ale calităţilor secundare, nu. Din cele de mai sus, cred că se poate trage con­ cluzia -că ideile calităţilor primare ale corpurilor sînt imagini ase­ mănătoare acelor calităţi şi că modelele lor există 'în mod real chiar în rorpuri, dar ideile produse în noi de calităţile secundare nu pre­ zintă nici o asemănare cu ele şi nu există chiar în corpuri nimic asemănător acestor idei ale noastre 73• In corpurile cărora le dăm denumiri bazate pe senzaţiile produse de ele nu este nimic altceva decît o putere de a produce în noi acele senzaţii, .aşa că ceea ce este dulce, albastru sau cald în ideea noastră este numai o anu­ mită mărime, formă şi mişcare a părţilor imperceptibile din înseşi corpurile pe care noi le numim astfel. § 16. Astfel, se spune că flacăra este fierbinte şi strălucitoare, zăpada albă şi rece, iar mllina 74 albă şi dulce, luîndu-se ca bază ideile pe care le produc în noi ; iar despre aceste .i:!�!ţ!�l.L�e� � d� .obiceLcă .s.inJ:_Jn._cQJllwi. 'l!!Q.�� lucru ca şi ideile în noi şi că una este imaginea desăvîrşită a ceîeTialte-câŞICilli:l-s-:arrerrecta" într-o oglindă ; iar dacă cineva ar spune altfel, această afirmaţie ar fi judecată de către cei mai mulţi oameni ca foarte ciudată. Şi cu toate acestea cel care va ţine seama că acelaşi foc, care la o anumită distanţă produce în noi senzaţia de căldură, ne va pro­ duce, dacă ne apropiem mai mult de el, senzaţia cu totul diferită de durere, ar trebui să se întrebe ce motiv are pentru a spune că ideea de căldură pe care a produs-o 'focul în el este realmente tn foc, iar ideea de durere pe care i-a produs-o acelaşi foc pe aceeaşi cale nu este în foc. De ce în zăpadă se află albeaţa şi răceala şi n � durerea, de vreme ce ea produce în noi şi o idee şi pe celelalte două 75 , ceea ce ea nu poate face decît prin mărimea, forma, numărul şi mişcarea părţilor sale solide ? .

-

§ 17. Mărimea anumită, numărul, forma şi mişcarea părţilor focului sau zăpezii se află realmente în ele, fie că simţurile cuiva le percep sau nu şi, prin urmare, ele pot fi numite calităţi reale,


CAPITOLUL

VIII (§ 1 8)

115

din cauză că exist ă în mod real î n acele corpuri. Dar lumina, căldura, albeata sau răceala nu sînt .în mo d mai real în ele decît greaţa ori durer,ea ·în mană. Î nlăturaţi sen z aţia acestor calităţi, faceţi ca nici ochii să nu vadă lumina sau culorile, nici urechile să nu audă sunetele ; cerul gurii să nu simtă gusturile �i nici nasul să nu simtă mirosurile, şi atunci toate culorile, gusturile, mirosurile, sunetele, ca idei deosebite de acest fel, se risipesc şi încetează de a mai exista fi 'nd Teduse ·Ia cauzele lor, adică, la mărimea, forma şi mişcarea p ărţil or 76•

§ 18. Un bob de mană de o mărime perceptibilă 77 este în stare să producă în noi ideea unei forme rotunde sau pătrate şi, fiind rnut at dintr-un loc într-altul, ideea de mişcare. Această ultimă

idee înfăţişează miş-carea ca şi cum ea ar fi în realitate în mana care se mişcă ; un cerc sau un pătrat sînt aceleaşi, în idee sau în existenţă, în minte sau în mană, iar mişcarea şi forma sînt amîndouă .în realitate în mană, fie că le observăm, fie că n u ; cu aceasta oricine este gata să cadă .de ·acord. In .afară de aceasta, mana poate, prin mărimea, forma, structura şi mişcarea părţilor ei să ne producă senzaţiile de greaţă şi uneori de dureri acute sau c o lice De asemenea, oricine cade de acord cu uşurinţă că aceste idei de greaţă şi durere nu sînt în mană. ci sint efectfl ale acţiunilor ei asupra noastră şi că nu există nicăieri cînd nu lfl simtim. Şi totuşi oamenii sînt determinati cu greu să creadă că dulceaţa şi albeaţa nu se află .în mod real în mană ci că elfl sînt numai efecte ale acţiunilor manei asupra ochilor şi cerului gurii, prin mărimea, mişcarea şi forma particulelor ei, tot aşa oum durerea şi greaţa pro duse de mană nu s·înt nimic altceva, cum recunoaşte toată lumea, decît efectele acţiunilor manei asupra sto­ macului şi inte stinel or, prin mărimea, mişcarea şi forma părţilor ei imperceptibile (căci, după cum s-a dovedit, prin nimic altceva nu poate acţiona un corp) ; ca şi cum mana n-ar putea acţiona asupra ochHor şi cerului gurii, producind în acest fel în minte anumite idei distincte pe care nu le are in ea însăşi, după cum admitem că ea poate acţiona asupra intestinelor şi stomacului producînd p rin aceasta idei distincte pe care nu le are în ea în­ săşi. Deoarece aceste idei sînt toate efecte ale acţiunilor manei, prin mărimea, forma, numărul şi mişcarea părţilor sale, asupra diferitelor părţi ale corpului nostru, ar trebui să explic ăm care este motivul pentru care ar trebui să credem că ideile produse pe calea ochilDT şi a cemlui gurii se află realmente în mană mai curînd .

,

12


116

('

1 t

CARTEA Il

decît acelea p rodu s e pe calea stomacului ş i

intestinelor, s au de ce durerea şi greaţa, idei care sînt efecte ale manei , ar trebui să fi e considerate că nu există n ică ie r i atunci cînd nu le s im ţ im şi că totuşi dul ceaţ a şi albeaţa, care sînt efecte al e aceleiaşi mane asu­ pra al tor p ărţi al e c orpulu i, produse pe căi d e op otrivă de necun os ­ cute, ar trebu i să fie considerate ca ex is tîn d în m an ă atunci cînd ele nu sînt nici văzute, n ici g us t ate.

§ 1 9 . Ideile calităţilor p rimare sînt imagmt, iar cele ale cali­ tăţilor secundare, nu 7 8 • Să ex aminăm culoarea r oşie şi cea albă a p orfirulu i ; să împ i e di că m lumina să-I inunde şi atunci culorile lui d i sp ar ; el nu ne mai produce nici o idee de acest fel. La re­ venirea l umin ii , e a p roduce iarăşi în noi apariţia acestor idei. Po ate cineva să-şi î nchipu ie că s-a p rodus vreo modificare reală în p orfir datorită prezenţei sau absenţei luminii şi că acel e idei de albeaţă şi ro ş e aţ ă se află realmente în porfirul luminat, cînd este evide nt că el nu are n ic i o culoare atunci cînd este întuneric ? El are într-adevăr o asemenea c o nfigur aţie de p a r ticule deopotrivă ziua ş i noaptea, încît este în stare să ne p rod ucă , prin razele de lum in ă reflectate de anumite părţi ale acestei pietre tari, ideea de ro­ şeaţă şi, reflectate de alte părţi, ideea de albeaţă. Dar albeaţa şi roşeaţa nu se află n ici od ată în porfir, .în el existînd num ai o as t ­ fel de s tru c tură care are puterea de a produce în n oi o asemenea senzaţie 79• § 20. Pisaţi o migdală : culoarea albă şi lim ped e va fi schimbată înt r-o culoare închisă, iar gu s tul dulce într-unul uleios . Ce altă m odificare re al ă poate p ro du ce baterea unui co rp cu p i s ăl og ul , decît o modificare a structurii lui ? § 21 . Ideile fi ind a stfel dife ren ţiat e şi înţelese, putem explica de ce ac eea ş i apă, în acel aş i timp, p o ate produc e ideea de rece la o m în ă şi cea de cal d rla cealaltă, pe cînd este cu neputinţă ca aceeaşi apă, dacă acele idei ar fi cu ade vă rat în ea, să fie în ac ela ş i timp şi caldă, şi rece 80• Că ci dacă ne în chipuim căldura, aşa cum se află ea în mîinile noa st re , a nu fi al t c ev a decît un anumit

fel şi grad de mişcare

în m inu sculel e

particule ale nervilor noştri

sau ale spiritelor animale, putem î nţ eleg e cum se p oate ca aceeaşi

apă 'Să pro du c ă în ac el a şi timp senzaţia de cal d într-o mîn ă şi de re ce în ceal alt ă , ceea ce nu se !:n tîm pl ă niciodată cu forma, căci niciodată form a care a produs ideea unui glob la o mînă n u J? rod uc e


CAPITOLUL VIII (§§ 22-23)

117

ideea unui p ă tr at la cealaltă mînă. Dar d acă senzaţia de cald şi rece nu este altceva decît întărirea sau slăbirea mişcării părţilor minuscule ale corpul ui IliOstru cauzată de către corpusculele vre­ unui a:lt corp, este lesne de înţeles că dacă acea m iş care este mai mare în tr-o mînă decît în ceal altă şi, dacă se aplică pe cele dou ă mîini un corp ale căru i p articule minuscule au o mi ş care mai mare decît acelea ale un ei mîini şi mai mică decît particule l e celeilalte mîini, el va amplifica mişcarea unei mîini şi o va reduce pe ceala:ltă, dînd naştere în ac est fel d ife ri t elo r senzaţii de cald şi re c e care depin d de acea mişcare. § 22. In cele spuse mai înainte m-am an ga jat în cercet ări bio­ logice 81 p uţ in mai adînc decît p oate că am avut d e gînd. Dar, deoarece este necesar să facem cît d e cît înţeleasă natura senza­ ţiei şi să facem ca difere n ţa dintre calităţile din corpuri şi ideile produse d e ele în minte s ă fie în mo d clar concepută, fără de care ar fi cu neputinţă să vorbim d es pre ele în aşa fel ca ·să ne înţelegem, sper că mi se va ierta a c e as t ă mică i n curs iu ne în fi'lozofia natu­ rală, deoarece este necesar pentru cercetarea de faţă s ă d e o seb im cal ităţil e p rimare şi reale ale corpurilor, care se afl ă totdeauna în ele (adică sol iditat e a, intinderea, forma, numărul şi mişcarea s au starea de repaus şi pe care uneori le percepem , anume atunci cînd corpurile în care se află ele sînt destul de mari luate individu al ca s ă le putem distinge), de calităţile s ecundare care s în t atribuite corpuril or , dar care nu sînt d e cît puterile diferitelor combinaţii ale calităţilor primare, atunci cînd ele a cţi on ea z ă fără a fi p er c ep ute în m o d distinct ; iar p ri n aceasta noi putem ajunge de as emen ea să ştim pare i dei sînt şi care nu sînt im a gini a ceva care există în mod real în corpurile pe care le de num im după aceste i d ei . ·

§

23.

In corpuri se află trei feluri de calităţi. Prin urmare, cali­ se află în corpuri ·s înt , dacă le ex aminăm bin e , de trei

tăţile care feluri :

In primul rînd, măriplea, fomla, numărul, poziţia şi m işc are a ' sau stare a de repaus a p ărţ il or ·lor soliăe ; aceste c al it ăţi se află în corpuri, fie că le percepem, fie că nu ; şi atunci cînd e·le au o a s tfel de m ărim e înoit l e putem percepe, avem cu ajutorul l o r o idee a lucrului aşa cum este în sine alcătuit, după cum se v ăd eşte la obiectele artificiale. Pe ace stea le numesc calităţ i primare. In al doilea rînd, put erea care se află •În o ri ce corp dat o ri t ă , calităţilor sale primare imp erceptibil e de a acţiona într-un mod


t.:All.TEA

1 18

II

1' special

asupra vreunuia dintre simţurile n oas tre 82 şi prin aceasta de a produ ce în noi felurile de idei ale diferitelor culori, sune te , mirosuri, gusturi etc. Acestea sînt numite de obicei calităţi sen­ , sibile. 1 In al treilea rînd, puterea care se află în orice corp de a pro1 duce, datorită naturii speciale a calităţilor sale primare, o astfel ·: de schimbare în mărimea, forma, structura şi mişcarea al tui corp, \ pentru a-l face să acţioneze asupra s imţurilor noastre în al t chip l de cît a acţionat înainte. Astfel, soarele are puterea de a face albă \ ce ara iar focul pe aceea de a f�ce plumbul fluid. Acestea sînt \numite de obicei "puteri" 83• ; Primele dintre aceste calităţi, după cum am sp us , cred că pot fi numite 'În mod propriu calităţi reale, originare sau primare, din �auză că se află chiar In lucruri, fie că ele sînt percepute, fie că !Ju ; şi de diferitele lor modificări depind c ali tăţil e secundare. ! Celelalte două sîn t numai puteri de a acţiona în chi p deosebit supra altor lucruri, puteri care rezultă din dife ritele modificări le acelor c alit ăţi primare 84. ,

.

l

§ 24. Calităţile de primul fel sînt imagini : cele de-al doilea fel sînt considerate imagini, dar nu sînt ; iar cele de-al treilea fel nici nu sînt, nici nu sînt considerate a fi astfel. D a r deşi aceste două din urmă feluri de calităţ i sînt pur şi s im pl u puteri şi nimic altceva decît pu teri , avînd l egătur ă cu d if eri te alte corpuri şi rezultînd din diferitele modificări ale cal ităţilo r originare, totuşi ele sînt considerate în general în alt chip. Căci felul al doilea, adică puterile de a p roduce în noi diferite idei pe calea simţurilor, sînt privite drept calităţi re ale în lu cru ri care ne impresionează astfel, dar cele de-al treilea fel sînt numite şi privite ca simpl e puteri. De pildă, ideea de căldură s au aceea de lumină, pe care le primim de b so are prin ochi sau prin si mţul tactil, sînt de obicei cons ide r ate d rept calităţi reale care există în soare şi care sînt în el ceva mai m ult d e cît s im ple p uteri Dar cînd examinăm soarele în raport cu ceara pe care o topeşte sau o albeşte, noi pri vim albeaţa şi moliciunea produse în ce ară nu drep t calităţi ale soarelui, ci ca efecte pro duse de puterile pe care le are, pe cînd dacă cer­ cetăm cum se cuv in e aceste calităţi de lumin ă şi căldură, care s înt percepţii ale mele oînd sînt încălzit ori luminat de soare, ele nu ·s e află în 'SOare î n alt mod decît acela în care se află aoolo s ch imbă ril e p roduse în ce ar ă cînd ea este albită sau topită. In soare, acestea toate sînt · deopotrivă pute ri, ca r e depind de cali,

.

-

,


CAPITOLUL

Vlll (§ 25)

119

tăţile lui primare, datorită cărora el este în stare într-un caz să modifice în aşa fel mărimea, forma, structura s au mişcarea unora dintre părţile imperceptibile ale ochilor sau ale mîinilor mele încît produce �în modul acesta în mine ideea de lumină sau căldură, iar în celălalt caz să modifice mărimea, forma, structura sau miş­ carea părţilor imperceptibile ale cerii încît o face potrivită de a-mi · produce ideile distincte de alb şi fluid.

§ 25 . Motivul pentru care unele sînt luate de obicei drept cali­ tăţi reale, iăr celelalte numai ca simple puteri, se pare a fi acela că ideile pe care le avem despre culori, sunete etc., necuprinzînd absolut nimic care să ţină de mărime, formă sau mişcare, noi nu sîntem inclinaţi să le considerăm ca efecte ale acestor calităţi pri­ mare, care nu apar ·simţurilor noastre ca participînd la producerea lor, şi cu care aceste idei n-au nici o potrivire vizibilă sau vreo legătură care să poată fi înţeleasă. I nclinarea noastră de a ne închipui că acele idei sînt imagini a ceva care există în mod real chiar în obiecte, vine din faptul că senzaţia nu descoperă în pro­ ducerea acestor idei nimic din mărimea, forma şi mişcarea părţilor şi nici raţiunea nu ne poate arăta cum ar putea corpurile, prin mărimea, forma, şi mrşcarea lor, să producă în minte ideile de albastru sau galben etc. Dar 'în celălalt caz, în acţiunile prin care un corp schimbă calităţile altui corp, noi descoperim 'în mod clar cum calitatea produsă prin această schimbare nu are de obicei ni ci 'O asemănare cu ceva existent în lucrul care a produs această calitate ; de aceea, noi o privim ca pe un simplu efect al unei puteri. Căci, deşi, primind ideea de căldură sau lumină de la soare, noi sîntem înclinaţi să o considerăm ca o percepţie şi o im agine a unei asemenea calităţi din soare, totuşi, cind vedem că ceara sau o faţă albă îşi schimbă culoarea datorită acţiunii soarelui, nu ne putem închipui că această schimbare este percepţia sau ima­ ginea a ceva care se află în soare, pentru că nu găsim acele diferite culori chiar în soare ; căci, întrucît simţurile noastre sînt în stare să observe o asemănare sau o neasemănare a calităţilor sensibile în două obiecte extern e diferite, noi vom deduce destul de repede că producerea vreunei calităţi sensibile într-un obiect oarecare este efectul unei ·simple puteri şi nu comunicarea vreunei calităţi care exista in mod real ·În lucrul care a produs-o, atunci cînd noi nu găsim în el nici o calitate sensibilă de �acest fel. Deoarece însă simţurile noastre nu sînt în stare să descopere vreo neasemănare intre ideea produsă în noi şi calitatea obiectului care o produce,


120

CAR TEA

II

sîntem înclinaţi să ne închipuim că ideile noastre sînt imagini a ceva care se află în obiecte şi nu efectele anumitor puteri ce ţin de modalitatea calit ăţilor lor primare, cu care cal i tăţi primare i de ile produse în noi nu au nici o asemănare.

§ 26. Calităţile secundare sînt de două feluri

:

în p rimul rî nd

cele care pot fi percepute nemijlocit şi în al doilea rînd cele care pot fi pe rcepute mediat. Pentru a încheia : în afară de acele

calităţi primare men ţionate mai înainte, care sînt în corpuri, adică mărimea, forma, întinderea, numărul şi mişcarea p ărţ ilor lor solide, toate celelalte, prin c are luăm cunoştinţă de corpuri şi le deosebim pe u nul de altul, nu sînt altceva decît diferite puteri din ele care depind de acele calităţi primare datorită cărora ele s·înt proprii să ne producă diferite idei, fie acţionînd nemijlocit asupra corpu­ rilor noastre, fie acţionînd asupra a:ltor corpuri în aşa fel ca să modifice calităţile lor primare, făcîndu-le să fie în stare să producă în noi idei deosebite de acelea pe care aceste corpuri ni le pro­ duceau m ai inainte. Pe cele dintîi dintre aceste două feluri de p u teri cred că le putem numi calităţi secundare care pot fi percepu t e nemijlocit, iar pe cele din urmă, calităţi secundare care pot fi percepute mediat.

C A P I T OL U L

IX

D E SPRE PERCEPŢIE § 1. Percepţia este prima idee simplă produsă pe calea reflec­ ţiei. Percepţia, fiind cea dintîi facultate a minţii care acţionează ast1pra ideilor noastre. este şi cea dintîi şi cea mai simplă idee pe care o dobîndim pe calea reflecţ ie i , fiind den um ită de c ă tre unii "gîndire" în general. Cu toate aces tea cuvîntul "gîndire" , în înţelesul lui propriu înseamnă acel fel de proces al minţii privitor la ideile sale în care ea este activă şi examinează ceva cu o atenţie voluntară de un anumit grad ; căci în percepţia pur ă şi simplă mintea este de obicei numai pasivă şi ceea ce ea percepe nu poate evita de a p er cep e 85.

§ 2. Nu există percepţie decît atunci cînd mintea primeşte impresia. Fiecare poate cunoaşte mai bine ce este percepţia reflec­ tînd la ceea ce face el însuşi cînd vede, aude, simte etc., sau gin-


CAPITOLUL IX (§§ 3-5]

121

cleşte, decît p rin orice expunere a mea. Oricine reflectează la ceea ce se petrece în mintea sa nu p o ate să n-o cun oas că şi, dacă nu refl ectează, toate vorbele din lume nu-l pot face să aibă vreo noţiune despre ea. § 3. Ceea ce este sigur e că orice mod ifi cări ar su feri co rpul , dacă el e nu ajung la m inte , şi ori ce impresii ar fi produse asupra p ărţilor exterioare ale lui, dacă ele nu sînt înregistrate în interior, nu dau l o c 1a p er cep ţie . Focul poate să ne ardă co rpul fără alt efect decît acela pe care îl are as up ra unui butuc de lemn, afară numa i dacă mişcarea l a care dă n aş te re în corpul nostru se trans­ mite pînă la creier şi produce în le gătu ră cu aceasta în m int e senzaţia de cald s au ideea .de durere, ceea ce constituie adevărata percepţie.

§ ·4. Oare nu poat e observa adesea fiecare în el însu ş i , în t im p ce mintea lui e ste adîncită în con templ are a anumitor obiecte, că, c er ce tînd plin de curiozitate u nele dintre ideile care se află în minte, el nu mai înregistrează de loc imp resiile care vin de la corpurHe s on ore asupra organului auditiv, însoţite de aceleaşi modi­ ficări care au loc de obi cei Ia p ro du c erea ideii de sunet ? I mp ulsul as upra org anului poate fi destul de puternic, dar, în trucî t el scapă observaţiei m inţ i i , nu urmează nici o percepţie , şi cu toate că în u re ch e se produce mişcarea ce de obicei dă naştere ideii de sunet, totuşi nu se aud e nici un sunet. Lipsa senzaţiei în acest caz nu este datorită vreunui de fe c t al org a n ului , nici faptului că urechile omului s în t mai p uţ i n afectate decît altă dată cînd el aude, ci fap tul ui că ceea ce p roduce de obicei această idee, deşi este introdus prin organul obişnuit, nefiin d observat de intelect şi deci neîntipă­ rind n ici o i d ee în minte, n4 urmează nici o s enzaţ i e 86• A ş a că oriunde există senzaţie sau percepţie, există o idee p rodu s ă în mod real şi p reze n tă în intelect. § 5. Deşi copiii au idei cîtă vreme sînt în pîntecele mamei, ei nici o idee înnăscută. De ace ea n-am vreo î nd o i al ă că înainte de a se naşte c opiii primesc, graţie impr es iil or produs e asupra simţu rilor lor de c ătre obiectele care le afectează, în pîntecele mamei, cîteva ridei, ca efecte inevitabile datorate fi e c orpurilo r care îi înconjură, fie acelor nevoi sau boli de care ei suferă ; printre aceste idei eu socotesc ( d acă ne este îngăduit să facem pre s upuneri în privinţa lucrurilor care nu p ot fi bine c e rce t ate) pe acelea de nu au


(' A R TilA 1 1

J 22

foame şi ciildnri'l, c a w , probabil, sînt unele Jintrc cele d intîi p e care le nu copiii şi pc care cu greu le pot p i erd e vreodată H7•

§

6. Dar, cu t o a te că e s t e raţional să cre 2li că copiii primesc

unele idei î nai n t e de a v en i pe lume, totuşi ac es te idei s impl e s în t de p a rte de acele id ei înnăscute pentru care s e lu p t ă unii şi pe care noi le-am respins înainte 88• Ideile de care vorbesc aici,

fiind efecte ale senzaţiei, vin numai de la unel e impresii făcute asupra corpului co p i ilo r în timp ce se află acolo , în pîntecele m am e i , aşa c ă ele depind de ceva dinafara minţii ; altminteri ele nu ·Se deosebesc în privinţ a modului lor de ·producere de alte idei care ne vin pri n simţuri, ci numari în ceea ce priveş te întîie­ tatea lor în timp ; în schimb, ac el e principii înnăscute sînt pre­ s upus e a fi cu totul de altă natură, deoarece ele nu vin în minte prin vreo modificare întîmplătoare în c o rp sau prin vreo acţiune asupra lui, ci, ca să spunem aşa, ele ar fi ca nişte caractere originare în tip ări te în min te din prima e i cl ipă de exi sten ţ ă şi de constituire.

§ 7. Nu este limpede care sînt cele dintîi idei. După cum s în t unele idei pe care în chip raţi on al le putem presupune a fi in t ro duse în mintea copiilor cînd ei se află în pîntecele mamei, idei care ·servesc nevoilor vieţii şi existenţei lor acolo, tot aşa, îndată după n aş tere ideile care se întipăresc cel mai de timpuriu în minte s înt acelea al e calităţilor sensibile care li s e înfăţişează cele dintîi ; printre ele, aceea de lumină nu este cea m ai de n ebă gat în seamă şi nici cu ce a mai slabă efi ca cita te Şi se poate bănui cît de lacomă este m in te a să agonisească toate ideile de acest fel care nu sînt însoţite de nici o durere, p orn ind de la ceea ce se poate ­

,

.

observa la copiii nou-născuţi care, oricum i-am aşeza, îşi îndreaptă to td eau n a ochii în d i re cţia din care vine lumina. Dar, deo are ce ideile care sînt cele mai familiare de la în ceput sînt felurite dup ă deosebitele împrejurări în care sînt ei primiţi în l ume, ordinea în care diferitele idei m cep să intre în, minte este foarte variată şi t ot odată nesigură şi nici nu este des t ul material pentru a o

cunoaşte. § 8. Ideile care vin pe calea senzaţiei sînt adesea modificate de către judecată. Mai departe, trebuie să observăm cu p rivire la

percepţie că ideile pe care le p rim im pe calea senzaţiei sînt adesea modificate la oamenii maturi de către judecată fără ca ei să-şi dea seamă de aceas ta Cînd punem înaintea ochilor un glob rotund .


C'A P ITOL!IL !X (1 III

J :.lll

de o cul o are uniformă oarecare, de pildă făcut din oaur, de alabas tru sau din cărbune, este ·sigur că ideea care se întipăreşte în minte în acest fel este · aceea a unui cerc plan umbrit în chip felurit cu o lumină şi o strălucire de diferite grade care ne izbesc ochii. Dar întrucît noi ne am învăţat prin exerciţiu repetat să percepem în ce fel ni se înfăţişează de obicei corpurile sferice şi ce modificări se produc· -în reflectarea luminii datorită deosebirii dintre formele sensibile ale corpurilor, j udec ata înlocuieşte pe dată datorită unei practici intrate în obi ş nu i nţă, aparenţa prin cauzele ei, în aşa fel că noi luăm acea adevărată diversitate de umbră sau culoare di n care reies e forma drept o indicaţie a formei şi ne construim per­ cepţia unei forme sferice de o culoare uniformă, pe cînd ideea pe care o primim de acolo este numai un plan felurit colorat, aşa cum se vede b ine în pictură. In acest scop eu vo i insera aici o problemă a acelui foarte ingenios şi studios promotor al cunoaşterii reale, savantul şi valorosul domn Molineux 89, pe care a binevoit să mi-o comunice pri nt r o scrisoare acum cîteva l uni ; probl em a este următoarea : "presupuneţi un om născut orb, care este acum adult şi care a fost învăţat să deosebească prin s imţul său t a ctil un cub de o sferă din acelaşi metal şi aproape de aceeaşi mărime, aşa ca să poată spune cînd o simte p e una şi cînd pe cealaltă, care este eubul şi care e s t e sfera. Presupuneţi că, apoi, e ubul şi sfera sînt aşezate pe o masă, iar orbului i s a redat vederea ; se pune �ntrebarea dacă el ar putea acum, cu ajutorul vederii sale, înai nt e de a l e fi atins, să le deosebească ş i ·să ne spună care e st e globul şi care este eubul" . La aceasta , pătrunzătorul şi j udi cio sul propunător al problemei răspunde : "nu, căci deşi el a căpătat expe­ rienţa modului în care îi afectează simţul tactil un glob şi un cub, totuşi el nu a dobîndit experienţa modului în care ceea ce îi impre sionează simţul tactil în cutare sau cutare fel trebuie să-i afecteze vederea într-un chip s au în al tul, că adică un unghi ieşit în afară al cubulu i care îi apasă mîna în mod inegal v a trebui să-i ap ară aşa cum ap are la cub" . Sint de acord cu acest gind itor pe care sînt mîndru să-I numesc prie tenul meu, în privinţa răs puns ulu i dat de el acestei probleme ale s ale şi sînt de părere că orbul nu ar fi în st are să spună . cu certitudine de la prima vedere ca re este ,

-

,

-

-

­

,

globul şi care este eubul, atîta timp cît 1 le-ar vedea numai, deşi cu aj u torul pipăitului şi le-ar distinge cu sigu ranţ ă prin deosebirea dintre formele pe care le-a simţit. Acestea le-am notat şi le ofer cititorului ca un prilej pentru el de a examina cît de mult poate fi îndatorat experienţei, instrucţiunii

le-ar putea desemna fără greş


CARTllA U

124

şi ideilor dobindite, atu nci cînd crede că nu are de la ele mc1 cel mai mic folos sau ajutor ; aceasta cu atît mai mult cu cît acest domn cu spirit de observaţie mai adaugă că propunînd, cu prilejul apariţiei cărţii m ele, această problemă la diferiţi oameni foarte ingenioşi, abia a întîlnit unul care i-a dat de la început răspunsul pe care el îl consideră corect, pînă cînd s-au c onvin s auzind

argumentele

sale.

§ 9. Dar aceas ta nu este, cred eu, ceva obişnuit la vreuna dintre ideile noastre în afară de cele primite cu ajutorul vederii, din cauză că vederea, cel mai cuprinzător dintre toate simţurile noastre, introducînd în mintea noastră ideile de lumină şi culori, care sînt potrivite numai acelui simţ, şi totodată ideile foarte deosebite de spaţiu, formă şi mişcare, ale căror felurite variaţii modifică aspec­ tele obiectelor care-i sînt proprii, adică lumina şi culorile, ajungem prin obişnuinţă să judecăm pe unele prin celelalte. Aceasta se înde­ plineşte în multe cazuri, cu ajutorul unei deprinderi formate în privinţa lucrurilor cu care avem de-a face deseori, în mod aşa de constant şi de prompt, încît luăm drept percepţie provenită din

senzaţiile noastre ao ceea ce este o idee formată de către judecata noastră, aşa că una din ele, adică percepţia care provine din sen­ zaţie, serveşte numai ca s-o excite pe cealaltă, iar ea îns ăşi abia este observată, încît un om care citeşte sau ascultă cu atenţ; e înţelegînd ce citeşte sau ce aude, nu ia mai de loc seama la litere ori sunete, ci la ideile pe care le trezesc acestea în el . § 1 0 . Şi nici nu trebuie să ne mirăm că aceasta se îndeplineşte cu o atenţie aşa de redusă, dacă ţinem seama de iuţeala cu care se săvîrşesc acţiunile minţii , căci , după cum se crede că ea însăşi nu ocupă nici un spaţiu, că nu are nici o întindere, tot aşa se pare că acţiunile ei nu cer timp, ci multe dintre ele par a fi îngră­ mădite într-o clipă. Spun aceasta în comparaţie cu acţiunile corpu­ lui. Oricine işi va da osteneala să reflecteze la propriile lui gîn­ duri, va putea observa cu uşurinţă acest lucru. Cum vede mintea no!lstră într-o străfulgerare şi, ca să spun aşa, într-o clipită, toate părţile unei demonstraţii, despre care se poate foarte bine spune că

e

lungă, dacă ţinem seama de timpul trebuincios pentru a

o

reda prin cuvinte şi pentru a o explica pas cu pas altcuiva ! In al do il ea rînd, nu vom fi aşa de tare surprinşi că acest lucru se petrece în

noi

însoţit de o atenţie aşa de slabă, dacă ne gîndim

în ce mare măsură face uşurinţa pe

car

e

o

dobindim prin săvîr-


CAPITOLUL

IX (§§ 1 1-12)

125

şirea unor lucruri, - pri n obişnuin ţa de a l e sav1rş1, ca ele să se p etreacă adesea în noi fără să ne dăm s e ama . Deprinderile, îndeos ebi acele care încep de timp u riu, ajung în cele din urmă să provo ac e în noi a cţi un i care scapă adesea ob s ervaţie i noastre. De cîte o ri în cursul unei zile nu ni se în tîm pl ă să închidem p leoa ­ pele, fără a per c e pe că sîntem cu to tul în î nt une ri c ! Oamenii care s-au deprin s să se folosească de o zicală pronunţă aproape în fiecare frază sunete pe care ei înşişi nici nu l e aud, nici nu le observă , d e ş i c eilal ţi le remarcă. Şi, prin urmare, nu este aşa de

în locul sale şi că face dintr-una numai mijlocul de tre zire a cele il alt e , fără a ne da s eama de aceasta 91• ciudat că mintea noastră pune adesea ideea senzaţiei sal e aceleia

a

judec ăţii

§ 1 1 . Percepţia constituie deosebirea dintre animale ş i fiinţele inferioare 92• A ce ast ă facultate a percepţiei m i se pare a fi aceea

care constituie deosebirea d i n t re regnul ani mal şi elementele infe­ rioare ale naturii . Căci, deşi plantele au, m ult e dintre ele, unele grade d e mişcare şi îşi m o difică cu m are iuţeală formele şi miş­ cările atunci cînd as up ra lor se a p l i c ă al t e co rpu r i căpă tîn d astfel numel e de " p lant e senzitive " , de la mişcarea care are o oarecare as em ă n are cu ceea ce u rm e a z ă la animale după s enzaţie , totuşi eu presupun că este un simplu mec anism 93 şi că m i şcarea nu este produs ă în alt chip decît se p rodu c e ră su c i r e a mu s tă ţ il o r ovăzului sălbatic p rin p ătrundere a p artic ul elor de um eze al ă, ori s curtare a unei frîn gh ii prin udarea ei cu apă , lucruri care se petrec, toate, fără vreo senzaţie în s ubi e c t sau fără ca el să aibă sau să p rime a s c ă vreo

§

idee.

12.

Eu cre d că percepţia se află într-o anumită m ă s u r a

m

speciile de anim al e, de şi se poate ca în unele dintre ele căile prevăzute de natură p entru prim i rea s e n z aţiilor să fie aşa de puţine, iar percepţia prin care a ces t e a sînt în re g i str ate să fie atît de obscură toate

şi de n e clară, încît ea es te mult mai prejos , ca vioiciune şi diver­

sitate, faţă de s enzaţ iil e altor anim ale ;

cu toate acestea însă,

c o n d iţ i e i specii de animale care . sînt al cătu i t e în a:::: e st fel ; aşa c ă înţelepciunea şi b u nă t ate a creatorului se arat ă în ch i p vădit în toate p ărţil e acestei uimitoare zi d i ri şi în toate creaturile de diferite grad e şi ordine. ea este suficientă şi în chip înţelept a dap tat ă stării şi acelei


126

CAR TEA

Il

§ 13. Din felul în care este alcătuită o stridie sau o scoică 94, cred că putem deduce în chip raţional că ea nu are simţuri nici aşa de multe, nici aşa de vii ca un om sau ca multe alte animale şi chiar dacă ar avea aceleaşi simţuri nu ar fi mai desăvîrşită, dacă ar rămîne în starea în care se află şi în incapacitatea de a se muta de la un loc la altul. Ce bine i-ar putea aduce vederea şi auzul unei creaturi care nu se poate mişca înspre sau de la obiectele la care percepe din depărtare binele sau răul ? Şi n-ar constitui vioiciunea senzaţiei un neajuns pentru un animal care trebuie să stea mereu acolo unde întîmplarea 1-a aşezat o dată şi să suporte acolo năvala apei mai reci sau mai calde, curate sau murdare, aşa cum se nimereşte să vină la el ? § 14. Totuşi eu nu pot crede decît ca m aceste animale există oarecare percepţie foarte slabă prin care ele se deosebesc de fiinţele cu totul insensibile. Şi că aceasta poate fi aşa, avem exemple l"mpezi chiar printre oameni. Luaţi unul dintre acei bătrîni nepu­ tincioşi căruia vîrsta i-a şters din memorie cunoştinţele pe care le-a avut în trecut şi i-a înlăturat cu totul din minte ideile cu care mintea ii era îmbogăţită mai înainte şi i-a închis, prin distru­ gerea totală a vederii, auzului şi a mirosului său, şi prin distrugerea într-o mare măsură a gustului, aproape toate căile de acces pentru pătrunderea altora noi ; ori, dacă ar exista unele porţi de intrare, pe jumătate încă deschise, impresiile produse abia ar fi percepute sau n ar fi de loc reţinute. Eu las să se aprecieze (cu toată lauda ce se aduce principiilor înnăscute) cu cît este mai presus un ase­ menea om, prin cunoştinţele şi facultăţile sale intelectuale faţă de condiţia unei scoici sau a unei stridii. Şi dacă un om ar fi petrecut şaizeci de ani într-o astfel de stare, ceea ce s-ar fi putut întîmpla la fel ca şi timp de trei zile, mă îritreb ce deosebire ar fi fost, în privinţa oricărei perfecţiuni intelectuale, între el şi animalele de pe ultima treaptă. o

-

15. Percepţia este calea de dobîndire a cunoştinţelor. Deci, pas şi prima treaptă către cunoaştere calea pe care intră toate elementele ei, cu cît mai puţine simţuri

�•întrucît § percepţia este primul

şi are un om sau orice altă creatură şi cu cît mai puţine şi mai slabe sînt impresiile produse prin mijlocirea lor, şi cu cît mai tocite sînt facultăţile puse la lucru de aceste impresii, cu atît mai înde­ părtat este acest om şi această creatură de acea cunoaştere care poate fi găsită la unii oameni. Dar, cum ea se prezintă într-o mare


CAl'ltOLtJt X (U 1-2)

127

diversitate de grade (după cum se poate remarca la oameni), nu poate fi descoperită cu certitudine la diferite specii de animale şi mai puţin încă la fiecare dintre indivizii lor. Mi-e de ajuns numai de a fi remarcat aici că percepţia este primul proces dint!"_!l J toate facultăţile noastre intelectuale ŞI calea pe care intrăJ!!Jnintea � noastră taate etmoştintele ŞI sint tncltnat sa cred că percepţia, în cel mai de jos grad al ei, este aceea care alcătuieşte graniţa dintre animale şi categoriile inferioare ale creaturilor. Dar eu menţionez aceasta numai ca o părere a mea, în trecere, căci este indiferent pentru subiectul de care mă ocup în clipa de faţă cum vor hotărî savanţii în această privinţă.

CAPITOLUL

X

DESPRE REŢINEREA86 IDEILOR § 1. Contemplarea. Următoarea facultate a minţii prin care ea face un pas înainte în cunoaştere este aceea pe care eu o numesc reţinere sau păstrarea acelor idei simple pe care mintea le-a primit pe calea senzaţiei sau a reflecţiei. Aceasta se săvîrşeşte pe două căi. Mai întîi, nepierzînd din vedere în mod efectiv, un timp oare­ care, ideea introdusă în minte, ceea ce se numeşte contemplare 96• § 2. Memoria. Celălalt fel de reţinere este puterea de a reinvia . în minte acele idei care au dispărut după întipărire, ori au fost, ca să spunem aşa, puse la o parte, ferite de vedere şi aşa facem noi cînd ne gîndim Ia căldură sau lumină, la galben sau dulce, după ce obiectul a fost îndepărtat. Aceasta este memoria, care e, ca să spun aşa, depozitul ideilor noastre. Căci, întrucît mintea strîmtă a omului nu este în stare să aibă sub ochi şi să examineze mai multe idei deodată, a fost necesar să aibă un rezervor pentru a depune acolo acele idei de care ar putea avea nevoie altă dată. Dar, deoarece ideile noastre nu sînt altceva decît percepţii efec­ tive în minte, idei care încetează de a mai fi ceva atunci cînd nu mai există nici o percepţie a lor, această strîngere a ideilor noastre în depozitul memoriei nu înseamnă decît aceasta, anume că min­ tea are în multe cazuri o putere de a reinvia percepţiile pe care le-a avut odată, însoţită de această percepţie suplimentară că le-a avut înainte. Iar în acest sens se spune că ideile noastre se află


CARTEA li

128

în memoria noastră, pe cînd la drept vorbind ele nu sînt în mod re a l nicăieri, ci există numai o putere a m inţi i de a le reinvia

·

cînd vrea şi ca să spunem aşa, să şi le zugrăvească din nou, deşi pe unele cu greutate mai mare, pe altele cu greutate mai mică, pe unele mai viu, iar pe altele mai p al id . Şi astfel, se poate spune că datorită acestei facultăţi avem noi în intelect toate acele idei, pe c a re, deşi nu le contemplăm efectiv, totuşi putem să le scoa­ tem l a iveală, să le facem să re apa ră şi s ă fie obiectele minţii no a stre , fără a j utorul acelor calităţi sensibile care le-au întipărit

mai întîi a colo .

§ 3. Atenţia, repetiţia, plăcerea şi durerea fixează ideile. Atenţ' a ajută mult la fixarea oricăror idei în memorie, dar acele a care fac în mod firesc de la început cea m ai adîncă şi mai

şi repetiţia

durabilă impresie sînt cele însoţite de plăcere sau de durere .

Deoarece marea menire

a

simţurilor e s t e de a ne face să luăm

cunoştinţă de ceea ce vatămă sau este de folos corpului, n atura

a orînd� it în chip înţelept (aşa cum s-a a r ătat )

ca

durerea să

însoţească primirea unor idei care, ţinînd locul ex a mi n ări i şi raţio·

namentului

la copii, şi acţionînd la adulţi mai iute decît

exami­

narea, face deopotrivă pe tîn ăr şi pe bătrîn să evite obiectele care

ii produc durere cu

acea grabă necesară conservării lor

şi amîn­

durora le fixează în memorie o prevedere pentru viitor.

§ 4 . Ideile se şterg din memorie

97•

ln privinţa diferitelor grade

de trăinicie cu c a re ideile sînt întipărite în memorie, putem observa că multe din ele

au fost produse în intelect de către un obiect care a afectat simţurile num ai o singură d at ă şi nu mai mult

decît o dată ;

o

altele, care s-au înfăţişat simţurilor mai mult decît

dată, au fost, totuşi, puţin înregistrate, mintea neîntipărindu-şi-le

adînc, fie că este neatentă, ca la copii, fie că este ocupată în alt

chip, ca la oamenii m a turi ,

absorbiţi ·de un singur lucru ; iar unii, au fost fix a te cu atenţie şi prin �mpresii repetate, datorită fie stării corpului , fie vreunui alt defect, au o memorie foarte slabă. In toate aceste cazuri, ideile se ş terg repede din minte şi adesea dispar cu totul din intelect, fără •a-şi lăsa mai multe urme sau caractere durabile decît umbrele care zboară pe s t e lanurile de grîu, aşa că mintea este tot aşa de lips ită de ele ca şi cu m nici n-ar fi fost vreodată acolo.

în ca re aceste idei

·


CAPI TOLUL X

(§§ 5-6)

129

§ 5. Astfel , multe dintre acele idei care au fost produse în mintea copiilor de cînd au început să aibă senzaţii (dintre care poate că unele, cum sînt cele ale unor plăceri sau dureri, au fost produse în ei înainte de a se naşte, iar celelalte în cop il ăria lor) ; se pierd cu totul, fără a mai rămîne din ele nici cea mai slabă lică­ rire, dacă nu sînt repetate in viitor în decursul vieţii lor. Aceasta se poate observa la acei care, datorită unei nenorociri oarecare şi-au p ierdut vederea pe cînd erau foarte tineri şi 1a care ideile culorilor, abia percepute şi nu prea des repetate, se şterg cu totul, aşa că după cîţiva ani nu le mai rămîne în minte nici o noţiune sau amintire a culorilor m ai mult decît la orbii din naştere. Este adevărat că memoria unor oameni este de o tenacitate care atinge mira c olul, dar se pare, totuşi, că există o slăbire neîncetată a tuturor ideilor noastre, chiar a acelora care sînt cel mai adînc întipărite şi în minţile care reţin cel mai mult timp, aşa că dacă ele nu sînt re"nnoite uneori prin exerciţiul repetat al simţurilor sau prin reflecţia asupra acelui fel de obiecte care le-a prilejuit la început, cele întir ărite se şterg şi pînă la urmă nu mai rămîne aco l o nici o urmă vizib " lă . Astfel ideile din tinereţe, ca şi copiii noştri, mor adesea înaintea noastră, iar mintea ni se înfăţişează ca acele m orminte de care cînd ne apropiem vedem că, deşi bronzul şi marmura d 'iinuiesc, totuşi timpul le-a şters inscripţiile, iar chipurile s-au spulb erat . Imaginile din mintea noastră sînt zugrăvite în culori care se şterg lesne şi dacă nu sînt împrospătate uneori se trec şi dispar. Nu voi cerceta aici cît de mul t ia parte la aceasta con­ stituţia noastră corporală şi structura spiritelor no as t re animale şi dacă natura creierului produce această deosebire în aşa fel încît la unii el reţine caracterele săpate în el la fel ca marmura, la alţii ca piatra de construcţie, iar la alţii ceva mai bine oa nisipul, d eşi poate părea probabil că constituţia corporală înrîureşte uneori memoria, deoarece găsim că adeseori o boală despoaie în între­ gime memoria de toate ideile ei, iar căldurile unei stări febrile calc'nează în p u ţ ine zile, prefăcîndu-le - în pulbere şi ruină, toate acele imagini care păreau a fi tot atît de durabile ca şi cînd ar fi fost săpate în marmură. § 6. Ideile repetate neîncetat rareori se p ot pierde. Dar în pri­ în s eş i, este uşor de remarcat că acelea împrospătate cel mai des (printre care sînt cele introduse în minte pe mai mult decît o singură cale) printr-o revenire frecventă a ob i ectel or sau acţiunilor care le pro duc , se fixează cel mai bine în memorie şi vinţa ideilor


130

CARTEA

II

rămîn acolo in chi p ul cel mai limpede şi pentru cel mai lun g timp ; şi de aceea, •acelea care sînt idei ale calităţilor originare, adică soliditatea, întinderea, forma, mişcarea şi starea de repaus ; acelea care ne afectează aproape neincetat corpul, cum sînt căl­ dura şi frigul, şi acelea care sint impresii produse de toate felurile de fiinţe, ca existenţa, durata şi numărul, pe care le aduce cu el aproape fiecare obiect ce ne afectează simţurile şi aproape fiecare gînd ce ne ocupă mintea ; toate aceste idei şi cele asemănătoare f'lU spun c ă rareori se pierd pe de-a-ntregul cîtă vr eme mintea mai reţine cît de cît vreo idee. § 7. In reamintire, mintea este adesea activă 98• In această per­ cepţie secundară, dacă o pot numi aşa, sau revedere a �deilor care sînt implîntate in memorie, mintea este adeseori mai mult decît pur pasivă, căci reprezentarea acelor imagini adormite depinde uneori de voinţă. Mintea se pune adesea la iucru in căutarea vreunei idei ascunse şi, ca să spunem aşa, îşi îndreaptă ochii după ea, d eş i uneori ideile ţîşnesc în minte şi de la sine şi se înfăţi­ �ează intelectului, iar foarte des sînt trezite şi împinse din celulele lor întunecoase în plină lumină a zilei de vreo patimă neastîm­ părată şi furtunoasă, căci afectele noastre ne aduc în memorie idei care altminteri ar fi fost cu totul lăsate să doarmă şi nebăgate în seamă. Mai mult încă, trebuie să remarcăm privitor la ideile adă­ postite în memorie şi pe care mintea le reînvie cind se iveşte prilejul, că ele nu numai că nu sînt, nici una dintre ele (aşa cum vrea să spună cuvîntul "a reinvia") idei noi, ci şi că mintea ia cunoştinţă de ele ca de o impresie anterioară şi îşi reînnoieşte cunoştinţa cu ele ca şi cu nişte idei pe care le-a cunoscut inainte. Aşa încît, deşi nu toate ideile intipărite altădată sint neîncetat prezente, totuşi în reamintire ele sînt necontenit cunoscute ca fiind aşa cum ·au fost întipărite acolo odinioară, adică prezente şi cunos­ cute dinainte de către intelect. § 8. Memoria are două defecte : uitarea şi incetineala. Memoria este necesară unei creaturi inteligente într-un grad care vine îndată după acela în care es te necesară percepţia. Ea •are aşa de mare însemnătate, încît acolo unde ea lipseşte, toate celelalte facultăţi sînt în mare măsură nefolositoare, căci noi n-am putea în gin­ durile, raţionamentele şi cunoaşterea noastră, s ă trecem dincolo de obiectele prezente, dacă n-am fi ajutaţi de memorie, căreia i se pot găs i două defecte. I n primul rînd, că pierde cu totul ideea,


CAPITOLUL

X

(§ 9)

131

şi pînă într-atîta încît duce la o ign or an ţ ă totală. Căci, întrucît noi nu putem cunoaşte niciodată c e va decît atîta vreme cît îi avem în minte ideea, atunci cînd aceasta s-a dus ne aflăm într- o totală ignoranţă. In al doilea rî n d, C<'i m e m o r i a se m i ş c ă încet şi nu s c o a te destul de iute la iveală ideile pe care le are şi le ţine în depozit pentru a servi mintea la nevoie. Dacă ac(;astă încetineală ajunge la un grad ridicat, este s tupidit a te , iar c el care datorită a c e stu i defect al memoriei sale nu are la în d em în ă , cînd nevoia şi împrejurările le reclamă, ideile care sînt în mod real păstr ate ac ol o ar fi într-o stare tot aşa d e bună şi dacă ar fi cu totul lipsit de ele, de vreme ce-i aduc un folo s neînsemnat. Omul g re o i la m in te care pierde prilejul favorab i l în vreme ce îşi scormoneşte în minte acele idei care ar servi scopului său, nu este cu m ult mai fericit cu c u n o ş tin ţele sale decit un om cu totul ignorant. Prin urmare, menirea m em o r ie i este de a furniza minţii i m e d i a t acele idei care dorm, atunci cînd a re nevoie de ele ; iar în a le avea la în de m în ă în toate împrejurările constă ceea ce noi numim i nv enţ i un e, imaginaţie şi vioiciune a spiritului. ,

,

­

§ 9 . A ces te a

observa la m c m u n ,t un defect pe care comparat cu anu· m i te Qreaturi inteligente superioare, care pot depăşi aşa de mul� pe om în p rivin ţ a acestei facultăţi încît pot avea n e în t re rupt în faţa ochilor minţii întreaga p e r c e p ţ i e a tuturor acţiunilor lor ante­ rioare, creaturi la care nici unul din tre gîndurile pe care le-au avut vreodată nu poate scăpa vederii lor. De posibilitatea acestui lucru ne poate convinge atotştiinţa lui Dumnezeu, care cunoaşte lucrurile trecute, prezente şi v i itoa re, şi p e n tru care gîndurile d in in i m ile oamenilor s î n t totdeauna d e s c ope ri te Căci, c in e se poate îndoi că Dumnezeu are putinţa de a transmite acelor spirite aureo­ late, însoţitorii săi cei mai apr opiaţi, u n ele d i nt re perfecţ iu n i le sal e , în m ă s u ra în care ·crede el de cuviinţă şi atîta cît sînt în stare nişte fiinţe m ăr g i n it e create ? Se povesteşte d e sp re acel spirit uimitor, domnul Pascal, că, pînă atunci cînd ruinarea sănătăţii s ale i-a slăbit memoria, n-a uitat n i m i c din ce a făcut citit sau gîn d it în o ri ce pe ri o a d ă a v îr s tei sale mature 99• Acesta este un privilegiu aşa de puţin c u n o s cu t de cei mai mulţi oameni, încît p ar e aproape de necrezut acelora care, după p roce d e ul obişmdt, măsoară pe toţi ceil alţi după ei înşişi, t o t u ş i examinarea ac<'s l sînt defecte

pe care le

pu tem

unui om în c omp a r a ţ i e cu a altuia. Mai există il p ut e m concepe în memoria omului în g e n eral

.

,

,


132

CARTEA

II

caz ne poate ajuta să ne avîntăm cu mintea către perfecţiuni mai mari ale acestei facultăţi la spiritele de ranguri mai înalte. Căci această perfecţiune a Domnului Pascal era, cu toate acestea, măr­ ginită d!:! >Î ngustimea minţii omeneşti, adică se reducea la faptul că avea o mare diversitate de idei numai prin înşiruirea lor în timp, nu toate deodată, pe cînd diferitele ordine de îngeri pot probabil să aibă vederi mai cuprinzătoare şi unii dintre ei să fie înzestraţi cu capacitatea de a reţine şi de a desfăşura neîntrerupt şi deodată în faţa ochilor, ca într-un tablou, toate cunoştinţele lor trecute. Putem înţelege că n�ar fi de un folos neînsemnat pentru cunoaşte­ rea unui gînditor, dacă gîndurile şi raţionamentele lui trecute ar putea să-i fie mereu prezente în minte şi de aceea putem socoti că aceasta este una din acele căi prin care cunoaşterea pe care o au spiritele separate poate depăşi în mod simţitor pe a noastră. § 10. Animalele au memorie. Se pare că această facultate de a strînge şi a reţine ideile care sînt introduse în minte o au într- un grad înalt diferite alte animale, deopotrivă ca şi omul. Căci pentru a trece peste alte exemple, învăţarea melodiilor la păsări şi silinţa care se poate observa Ia ele de a lua just notele mă incredinţează în ch'p neîndoielnic că ele au percepţie, că reţin ideile în memoria lor şi că le folosesc ca modele. Căci mi se pare cu neputinţă că ele ar putea să se silească (cum este evident că fac) să-şi potri­ vească vocile cu note despre care n-au nici o idee . Căci deşi aş admite ·că sunetul poate da naştere în mod mecanic la o anumită mişcare a spiritelor animale în creierul acelor păsări în timp ce li se cîntă în mod efectiv o melodie şi d mişcarea poate fi continuată pînă la muşchii aripilor," în aşa fel ca pasărea să fie pusă pe fugă în mod mecanic de anumite zgomote 1 0 0 , din cauză c ă aceasta poate contribui la conservarea păsării, totuşi acest lucru nu ar putea fi considerat niciodată drept o cauză pentru care ea ar trebui să producă in mod mecanic, în timp ce i se cîntă melodia şi încă mai puţin după ce a încetat cîntarea ei, o astfel de mişcare în organele vocale ale păsării, încît să trebuiască a s3 conforma notelor unui sunet străin , a cărui imitare nu poate fi de vreun folos pentru conservarea păsării. Dar, ceea ce este mai mult, nu se poate presupune cu vreo aparenţă de ceva raţional (şi încă mai puţin să se facă dovada) că păsările pot, fără senzaţie şi memorie, să-şi potrivească notele, treptat din aproape în aproape, după o melodie pe care au auzit-o .cu o zi înainte, deoarece dacă n-au nici o idee despre ea în memorie, ea n u se afl ă acum nicăieri


CAPITOLUL XI

(§§ 1-2)

133

po ate exista pentru ele n i ci un mouel ca să-1 imite sau poată apropia pr in încercări repetate ; căci nu este nici un temei pentru care sunetul unui fluier ar trebui să lase în creierul lor urme, care n-ar produce sunete asemănătoare de la început, ci numai după strădu inţele lor ul teri o ar e ş i este cu nepu­ t inţă să pricepem de ce sunetele pe care le pr o duc ele î ns eşi n-ar lăs a urme pe ·care ar trebui să le urmeze deopotrivă ca pe cele ale fluierului. �i nici nu

de care să se

,

C A P I T O L UL

XI

DESPRE DIS( ERN.\MîNT ŞI ALTE PRO( E SE

AJ,E

M INŢIItot

§ 1. Nu există cunoaştere fără discernămînt. Altă facultate pe care o putem remarca în mintea n o astr ă este aceea de a discerne şi de a face distincţie între diferitele idei pe care le avem. Nu este de ajuns să avem o percepţie confuză a ceva în general ; dacă mintea nu ar avea şi o percepţie distinctă a diferitelor obiecte şi a calităţilor lor, ea n-ar fi în stare decît de o cunoaştere foarte slabă, deşi corpurile care ne impresionează ar fi tot aşa de active în jurul nostru cum sînt acum şi cu toate că mintea ar fi necon­ tenit ocupată cu gîndirea. De această facultate de a deosebi un lucru de alt ul depinde evidenţa şi ce rti t u dine a mai multor pro­ poziţii ch i ar dintre cele foarte generale, care au trecut drept ad e văruri înnăscute, din cauză că oamenii, ne tinînd se:�ma de adevărata cauză pentru care acele propoziţii se bucură de asen­ .

timentul unanim, îl pun în întregime pe seama impresiilor uniforme din naştere, în timp ce el se sprijină de fapt pe această facultate

a minţii de

idei

sînt

.a

cu limpezime, prin care ea percepe că două aş i ori sînt deosebite între ele. Dar despre acestea mai mult în cele ce urmează. discerne

acele

vom spune

§ 2. Deosebirea dintre ascuţimea minţii şi iudecată. N u voi cerceta a:ci cît de mult se datoreşte imperfecţiunea facultăţii de a distinge cu precizie idei l e una de alta, încetinelii şi defectelor o r gane l or de s imţ , ori f apt ul u i că intelectul este li ps i t de pătrundere, e xerci ţ :u sau at e nţ ie ori gr abe i şi precipitării fireşti pentru unele temperamente ; este de ajuns să rem a rc ăm că această facultate este una dintre operaţiile asupra •căreia mintea p o ate refl e c t a şi ,

·


CARTEA 11 pe care

o

poate observa în

ea

însăşi. Ea are un asemenea

efect

asupra celorlalte cunoştinţe ale minţii, încît în măsura în care această facultate este în sine tocită ori greşit întrebuinţată pentru a deosebi un lucru de altul, în aceea şi măsură sînt confuze noţiu­ nile noastre, iar raţ iunea şi judecata noastră sînt tulburate sau rătăcite. Dacă în a avea ideile noastre la îmlemînă .în memorie constă vioiciunea spiritului, în a le avea pe acestea clare, fiind în stare de a distinge cu exactitate un lucru de altul acolo unde se află chiar şi cea mai neînsemnată deosebire, constă în mare măsură precizia judecăţii şi limpezimea raţiunii care poate fi obser­ vată la un om mai mult decît la altul . Şi de aceea se poate eventual

da oarecare dreptate acelei observaţii comune că oamenii care au o mare isteţime şi o memorie promptă nu au totdeauna judecata cea mai limpede şi ra ;iunea cea mai adîncă. Căci , pe cind is te­ ţ " mea constă în adun area ideilor şi în alăturarea cu vioiciune şi în chip variat a acelora între care se poate găsi vreo asemănare sau· potrivire pentru ca în felul acesta să alcătuiască tablouri plăcute şi imagin i agreabile în închipuire, judecata, dimpotrivă, constă, în sens cu totul opus, în separarea

cu

grijă

a

unei idei

de celelalte între care se poate găsi cea m ai mică deosebire pentru

a

evita as tfel să fie greşit îndrumată, încît datorită asemănării

şi afinităţii să ia un lucru drept altul. Acesta este un mod de a proceda 1cu totul contrar metaforei şi iluzia 102 în care constă pentru

cei m ai mulţi acea petrecere şi veselie

a

spiritului care i zbeşte

aşa de viu imaginaţia şi de ·aceea este aşa de bine primită de

toată lumea, căci frumuseţea ei apare la prima vedere şi nu se cere un efort de gîndire pentru a cerceta ce este adevărat s au raţional în ea. Mintea, fără a privi mai departe , rămîne satisfăcută de pl ăcuta înfăţişare a tabloului şi de vioiciunea im aginaţiei, şi este un fel de jignire să încerci a examina acest tablou după dife­ ritele reguli severe ale adevărului şi ale raţiunii sănătoase ;

în

felul acesta se vede că ascuţimea spiritului constă în ceva care nu este cu totul conform acestora 1 03•

§ 3. Numai claritatea împiedică confuzia. O a ideilor

noastre

contribuie

îndeosebi ca ele

bună diferenţiere să fie limpezi şi

precizate şi cînd ele sînt astfel, nu se va naşte

nici

o

confuzie

sau eroare în privinţa lor, chiar dacă simţurile ni le-ar arăta (cum

fac

adesea) deşi este vorba de acelaşi obiect, în chip deosebit în

împrejurări diferite, încît par că ne înşală.

Căci

d acă unui

om

care are febră zahărul îi lasă un gust amar, iar altă dată, un gust


CAPITOLUL

XI

(§§ 4-6)

135

totuşi id e e a de amar în mintea ac e l ui om ar f i to t aşa de limpede şi distinctă de ideea de dulce ca şi cum ar fi gustat numai fiere . Din fap t u l că acelaşi fel de corp p r oduc e cu ajuto rul gustu lu i , o dată o idee şi altă dată altă idee, nu rezultă mai multă confuzie între cele două idei de d u lc e şi amar decît înt r e ideile de alb ş i dulce sau intre acele de alb şi ro t u nd , pe ca re aceeaşi bucată de zahăr le p r o du c e în minte în acelaşi timp. I a r ideile de culoare portocalie şi a zu rie care sînt prod use în minte de către aceeaşi c an t i t at e de infuzie de l ig n u m nephriticum 104 nu s î nt idei mai puţin di sti nc t e decît cele ale aceloraşi culori produse de do u ă corpuri cu totul deos eb it e .

dulce,

§ 4. Compararea. C om p ar a r e a

î n tin d e rii , a gradelor, timpului,

ideilor una cu alta, în p r i vi n ţ a

l o cul ui şi

a

o r ic ă r or alte împre­

e a e s te aceea de care depinde t o at ă acea mare familie de idei cu p r i n se în noţiunea de r ela ţ i e , pe ca r e voi avea prilej ul mai departe să o e xam i ne z în ceea ce p ri ve şte vast a ei întindere .

j urări este altă operaţie a minţii referitoare la i d e i l e sale ;

§ 5. A nimalele compară dar

în

chip

nedesâvîrşit. Nn este uşor

de s t ab il i t cît de m ult au p a rte animalele de a c e a s t ă facultate ; cu îmi ,închipui că ele nu o au într-o p r e a mare măsură, căci, deşi ele au p r obabil m ai multe idei destul de distincte, totuşi mi se pare a fi privilegiul exclusiv al intel ectului omenesc ca atun c i cînd a deosebit în deajun s nişte idei aşa încît l e percepe că sînt to t al diferite şi, prin urmare, că sînt d o uă idei, să c au t e mijlo<'ce şi să examineze în ce împrejurări p o t fi ele comparate . Şi, de acet:a,

eu c r e d că animalele n u compară ideile lor decît în raport cu u n el e împrejurări, care cad sub simţuri, legate de ob iec t el e înseşi! · Cealaltă putere de a comp ar a, care poate fi obs e rv at ă Ii oam�ni ; privitoare la ideile g e n e r al e şi ca re este de folos numai pentru raţionamentele abst r acte , putem presupune că p ro b ab il a n i m al e le

n-o

au

105.

§ 6. Combinarea ideilor. Următoarea o p e r a ţ ie obs e rva în m i nte cu privire la i d eil e ace s teia prin aceasta ea pu ne alături mai m ul te dintre

pc care o putem este combinarea ;

acele idei si mple

pe care le-a primit p r in senzaţie şi r efle c ţ i e şi le îmbină în idei

complexe. In această operaţie de

e c up ri n să nu

apare

combinare,

noi putem socoti că

şi aceea de extindere a idei lor , in care, deşi comb in area

în aceeaşi m ăs u r ă ca în multe

dintr� ideile

com p lexe,

·


CARTEA II

136

totuşi este oricum o alăt u r a re a mai multor idei, de ş i ele s î n t de ac ela şi fel. Astfel, adunînd laolaltă m ai multe unităţi n e formă m ideea unei duzini şi reu n i nd ideile repetate ale m ai multor prăjini n e construim ideea unui furl o n g 106, "

"

§ 7. Animalele nu combină decît puţine idei. Eu p re s up un că şi în ace a s tă privinţă, animalele sînt mult mai prejos decît oamenii. Căci d eş i ele primesc şi reţin î m p reu n ă mai multe combinaţii s au idei simple (cum este posibil ca pentru un cîine, figura, m i ros ul şi vocea s t ăp înul u i să form e z e ideea · complexă pe care acest cîine o are d es pre stăpînul său, ori, m ai d egrabă, ele să fie tot atîtea s emne distinctive după care el îl recunoaşte), t otu ş i eu nu cred că imbină ele singure vreodată aceste idei şi formează idei c ompl e xe Şi p o a t e că chiar atunci cînd no i credem că ele au idei com pl ex e este vorba numai de o idee simplă care le ajută în c un oaş te re a mai multor lucruri, p e c are se poate ca ele să le deosebească ma i puţin cu aj u t orul vederii decît ne în chi p u im noi. Căci am fost informat într u n chip demn de crezare că o căţea va hrăni p ui d e vul pe se va juca cu ei şi îi va iubi tot atît de mult ca pe căţeii ei şi în l ocul lor, dacă p u tem face numai ca e i să sugă de la ea o d ată atîta pînă cînd lapt el e ei se împrăştie în tot corpul lor. I ar acele animale care au num e roş i pui deodată par să nu aibă vreo cunoştinţă d e sp re numărul puilor, căci deşi se interesează mult de orice pui care li se i a din fa ţa ochilor sau pe care îl pot auz i totuşi, dacă unul s au doi d i n t r e ei le este furat în ab senţa lor sau fără zgomot, ele nu par a-i regreta sau a-şi da s eam a întrucîtva că numărul lor a scăzut. .

,

-

,

,

§ 8. Numirea ide ilor 107 • Cînd copiii au d obî nd it idei fixate în memo ri a lor cu ajutorul s en zaţ i ilo r repetate, ei î nc ep să înveţe trep tat folosirea semnelor. Iar cînd ei au d obîn d i t iscusinţa de a în trebu in ţa organele vocale la p rod uce re a sunetelor articulate, încep să s e folosească de cuvinte pentru a comu n ic a altora ideile lor. Ei î m pr umu t ă uneori de Ia alţii a ces t e semne verbale, iar u n e o r i le alcătuiesc singuri, d up ă cum se p o ate observa la d enumi rile noi şi neobişnuite pe care copiii le dau adesea lucru ri lo r la începutul folosirii limbajului. ·

§ 9. Abstractizarea. După a ce e a , deoarece c uvin te l e sînt .î ntre­ buin ţat e p e nt ru a fi semne exte rio are ale ideilor noa s tre lăuntrice şi deoarece aceste idei sînt dobîndite de la l u cru ri particulare, dacă


CAPITOLUL XI (§§ 10-11)

137

fiecare idee pc c a r e o clohîn dim ar trebui să aibă un nume distinct, denum i rile ar trebui să fie fără sfîrşit 1 0 8 • Pentru a p reven i acest lucru mintea face ca ideil e p articulare primite de la obiectele par­ ticulare să ·devină generale, ceea c e ea înfăptuieşte considerîndu-le ca fi in d în minte reprezentări rupte de toate celelalt e e x is t en ţ e şi împrejurări de existenţă reală, ca timpul, l oc u l s au orice alte idei care o însoţesc 109 • Aceas ta se numeşte "abstractizare " , prin ea ideile dobin dite de l a exi�tenţe particulare devenind reprezentante generale ale tuturor exi stenţelor de acelaşi fel, iar denumirile lor denumiri generale, care pot fi aplicate la orice există şi se potri­ veşte unor asemenea idei abstracte. Int e le c t u l păs trează aceste re­ prezentări simple şi precise din minte, - fără a .ţ ine seama cum , de unde şi cu care altele au venit ele acolo, (împreună cu denumirile care le sînt alipite de obicei) ca tipuri pentru rînduirea în specii a existenţelor reale, după cum se potrivesc cu aceste modele, şi pentru a le denumi după ele . Astfel , dacă a·ceeaşi cu­ loare este ob servată astăzi la cretă sau zăpa dă, culoare pe care mintea a primit-o ieri de la lapte, ea ţine seama numai de această reprezentare 1 1 0 ş i face d i n ea reprezentanta tuturor ce lo r l a lte d e acelaşi fel şi d eo ar ec e i-a dat denumirea de "albeaţă" , ea exprimă prin acele sunete aceeaşi calitate oriunde şi-ar imagina-o sau ar întîlni-o ; şi astfel sînt form a te universalele, fie idei, fie termeni. -

§ 1 0 . Animalele n u abstractizează. Dacă poate fi în d oial ă că animalele compun şi lărgesc ideile lor în acest fel , într-o anumită măsură, eu cred că pot afirma că ele nu au de loc puterea de a . abstractiza şi că posesiunea ideilor generale este aceea c.are trag e 111 o li n i e de despărţire cu totul netă între om şi animale şi este o perfecţiune la care facultăţil e animalelor nu ajung în nki un ·chip. Căci este evident ·Că noi nu observăm la ele nici o urmă de între­ buinţare a unor semne generale pentru idei univers ale, deci sîntem îndreptăţiţi să ne închipuim că ele nu .au facultatea de a abs t r ac­ t i za sau de a forma idei g e n eral e , de vreme ce ele nu se folosesc de cuvinte sau de alte semne generale. § 1 1 . De altfel , nici nu se poate pune

pe ·seama lipsei lor de că ele nu folosesc

org;ane apte să producă sunete articulate faptul

şi nu cunosc termenii generali, deoarec e

noi vedem că multe din­

tre ele pot să formeze .asemenea sunete şi să pronunţe destul de l i mpede cuvinte, dar nidodată cu o astfel de aplicare . Iar, pe de

altă parte, oameni care, deşi datorită vreunui defect al organelor


138

CARrtA 1 1

sînt lipsiţi de vorbire, izbutesc totuşi să exprime ideile lor uni­ versale prin semne oare le servesc în locul termenilor generali, facultate de care noi vedem d animalele ·sînt lipsite. Şi, prin urmare, eu cred că putem presupune că prin aceasta se deosebesc speciile de animale de om şi aceasta este diferenţa specifică prin care ele sînt cu totul distincte şi care, în cele din mmă, măreşte aş.a de mult distanţa dintre ele. Căci da:că ele au vreo idee ş i nu sînt simple maşini (cum ar vrea unii să se creadă) , noi n u putem tăg ă dui că au oarecare judecată. Mi se pare tot aşa de evident că în anumite împrejurări unele dintre e le raţionează, pe cît este de evident că ele au senzaţie, dar ele raţionează numai cu idei particulare, întocmai aşa cum le-au primit prin simţurile lor. Cele mai desăvîrşite dintre ele sînt ·î ngrădite în aceste limite strîmte şi nu au (după părerea mea) facultatea de a le lărgi prin vreun fel de ,abstracţ:e.

§ 12. Idioţi şi nebuni. Cît de mult ţine idioţia de lipsa sau de slăbiciunea vreuneia sau a tuturor facultăţilor despre care am vorbit mai înainte, ne-ar arăta fără îndoială o observare exactă a diferitelor .feluri de tulburare. Căci a·c ei care fie că percep dar slab, fie că reţin ideile care le intră în minte dar greşit şi care nu le pot trezi sau ·combina cu uşurinţ��, vor avea p uţin material asupra căruia să gîndească. Acei care nu pot distinge, compara şi .abstractiza, cu greu ar putea înţelege şi folosi limbajul ori să judece s au să raţioneze destul de bine, ci numai puţin şi în chip imperfect despre lucrurile prezente şi foarte familiare simţurilor mr. Şi într-adevăr, dacă vreuna dintre facultăţile pomenite mai înainte lipsesc ori sînt tulburate, ele dau naştere la scăderi co­ respunzătoare în intelectul şi cunoaşterea oamenilor. § 13. În sfîrşit, defectul idioţilor pare că vine din lipsa vioiciu­ nii, a activităţii şi a mişcării în facultăţile intelectuale ; drept ur­ mare, ei sînt privaţi de raţiune, pe cînd nebunii, dimpotrivă, par ca suferi de defectul opus 112• Căci ei nu-mi par a fi pierdut fa1 cultatea de a raţiona, d, pentru că au îmbinat în mod cu totul � epotrivit unele idei, greşesc, luîndu-le drept adevăruri, şi s e în­ � şală, aşa cum fac oamenii care argumenteaziî, corect pornind de la principii false. Căci după ce datorită forţei imaginaţiei lor au luat închipuirile lor drept realităţi, ei fac deducţii corecte sprijinin­ du-se pe ele. Astfel, veţi vedea că un om care a înnebunit, în­ chipuindu-se rege, pretinde să fie servit, .respectat şi ascultat în


CAPIT O L U L

XI

(§ 14)

139

mod corespunzător, iar alţii care s-au crezut făcuţi din s ticlă şi-au luat măsurile de prevedere necesare pentru păstrarea unor ase­ menea corpuri fragile. De aici vine că un om care este foarte cumpănit şi cu o judecată sănătoasă în privinţa tuturor celorlalte lucruri, poate fi tot aşa de smintit în privinţa unui anumit lucru ca oricine de la Bedlam 1 1 3, dacă, fie datorită unei impresii vi olenle neaşteptate, fie datorită unei fixări îndelungate a imaginaţiei sale asupra unui anumit fel de gînduri, unele idei incoerente au fost aşa de strîns legate împreună, încît au rămas unite. Dar sînt grade de nebunie, ca şi de imbecilitate ; amestecarea dezordonată a idei­ lor est e la unii mai accentuată, iar la alţii mai redusă. Pe seurt, se pare că deosebirea &ntre idioţi şi nebuni constă în faptul că nebunii îmbină ideile 1n mod :g reşit şi astfel fac propoziţii greş:te, dar argumentează şi raţionează corect pornind de la ele, pe eînd idioţii formează foarte puţine propoziţii sau nici una şi nu raţ:o­ nează aproape de loc. § 14. Metodâ. Cred că acestea sînt primele facultăţi şi procese ale minţii de care se foloseşte intelectul şi cu toate că ele sîn t a:plicate tuturor ideilor ei în general, totuşi exemplele pe care le-am dat pînă aici s-au referit îndeosebi la ideile simple şi am legat explicarea acestor facultăţi ale minţii de .aceea .a ideilor simple, înainte de a ajunge la ceea ce am de spus în privinţa ideilor complexe 1 1 4 , pentru următoarele motive : In primul rînd, din cauză că mai multe dintre aceste facultăţi aplicîndu-se la început mai ales ideilor simple, noi am putea, luîndu-ne după metoda obişnuită a naturii, să urmărim şi să le descoperim în izvorul, progresul şi îmbunătăţirile lorC treptate. In al doilea rînd, din cauză că, observînd cum acţionează fa­ cultă.ţ ile minţii, în privinţa ideilor simple, care sînt de obi cei în mintea celor mai mulţi oameni mult mai limpezi, precise şi dis­ tincte decît ideile complexe, noi putem examina şi .afla mai bine cum mintea abstractizează, denumeşte, compară şi efectuează celelalte operaţii referitoare la ideile complexe, unde noi sîntem mult mai expuşi să greşim. In al treilea rînd, din ca u ză că chiar aceste procese ale " minţii privi toare la ideile primite pe calea senzaţiei sînt ele .î nsele, cînd mintea reflectează la ele, alt grup de idei, provenite din celălalt izvor al cunoaşterii noastre pe -c are eu îl denumesc "reflecţie" şi care de aceea sînt potrivite să fie examinate în acest loc după ideile simple venite prin senzaţie. Însă despre -combinare, corupa-


1 40

CARTEA

Il

rare, ,abstractizare etc., n-.am vorbit decît p u ţi n , deoarece voi larg în .alte locuri.

avea p r il ejul de a trata d espre ele mai pe

§ 15. Acestea sînt începuturile cunoaşterii. Şi astfei, eu am în­ făţiş at o scurtă şi, cred, a devăr.ată istorie a primelor începuturi ale cuno�terii umane, a ră tîn d de un de dobî ndeş te mintea p rimele ei obiecte şi pe ce trepte fa ce ea progrese în adunarea şi depozi­ tarea acelor idei din care urmează a fi formate toate cunoştinţele de care este ea în stare ; în care privinţă eu trebuie să ,apelez la experienţă ş i observaţie pentru a vedea dacă am d rept ate , cea mai bună cale de a .ajunge la adevăr fiind aceea de .a cerceta î ndeap roape lucrurile aşa c um sînt ele în realitate şi nu de a con ­ chide că ele sînt aşa cum ne închipuim noi că s înt sau cum am fost învăţaţi de .alţii să ni le î nch i puim . ·

§ 16. Apel la experienţă. Ca să fiu sincer, a ceasta 1 1 5 este sin­ gura cale pe care pot eu de s cope ri cum sînt aduse în intelect ideile lucrurilor : dacă alţi oameni au i de i înnăscute sau pr incip ii i ns p ir a t e 1 1 11 , ei an drep tate să se bucure de ele �i dacă ei sînt siguri de ac e as ta , este impos ib i l .altora s ă le tăgăduiască privilegiul pe care îl au faţă de semenii lor. Eu p ot vorbi numai despre ceea ce găsesc în mine însumi şi este în ·concordanţă cu acele noţiuni care, dacă vom cerceta întreaga vi aţă a oamenilor in diferitele lor epoci, ţări ·ş i educa ţii , par a depinde de acele baze pe care le-am pus şi a corespunde cn acea st ă metodă în toate părţile ·şi gradele lor 1 1 7• § 17. Camera obscură. Eu nu pretind să învăţ pe alţ:i , ci să cercete z şi de aceea nu pot decît să mărturisesc din nou aici că sen zaţ i a externă şi cea i n ternă s înt s ingurele ·Căi de acces la in­ telect ale cunoaşterii pe care le pot găsi eu. Acestea singure, atîta cît pot eu ·descoperi, sînt ferestrele pe unde este lăsată să intre lumina în această cameră obscură. Căci, după părerea mea, in­ telectul nu este prea deosebit de o cameră în care nu p o ate pătrunde lumina, decît numai printr-o mică deschizătură lăsată p en tru a îngă du i să intre dinafară i m agin i le ex te rioare vizib ile sau ideile lucrurilor ; d acă imagi n ile eare intră într-o astfel de cameră obscură ar putea să rămînă acolo şi să fie aşezate în ordine aşa încît să poată fi găsite Ia nevoie, această cameră s-ar asem ăna foarte mult ·CU intelectul omenes c în ce ea ce p r iveş te toate obiec­ tele vederii şi ideile lor.


CAPITOLUL

XII

(§ 1 )

141

Acestea sînt presupunerile mele cu p r i vi re l a m ijloacel e prin care intelectul ajunge să aibă şi să reţin ă i deile simpl e şi modu­ rile · lor, precum şi alte cîteva procese referitoare la ele. Voi t re ce acum să examinez ceva mai am ănu nţ i t unele dintre ideile com­ pl exe şi m od u ril e lor. -

C A P I T O L U L

XII

DE SPRE IDEILE <:OMPI,EXE

§ 1. Ideile complexe sînt alcătuite de minte din ideile simple. Pînă aici noi am examinat acele idei l a primirea cărora mintea este pur pasivă, adică acele idei si m p l e primite prin senzaţie şi re­ flecţi e despre care am vo rb it înainte, idei din � re mintea nu poate face nici una ea s i ngu ră ş i ni c i nu p o a te să aibă vreo idee c are să n u fie al c ătu i t ă în întregime din ele. Dar d u p ă cum mintea este cu totul pasivă în primirea t u t u ror ideilor ei s im pl e , tot aşa ea îndeplineşte singură dife rite acte prin care formează alte idei din ideile ei simple, care sînt e l em e nte l e p rimare şi tem e l i a tu­ t u ror cel or l al t e A c t el e m i n ţii în ca re ea î ş i exercită puterea asu­ pra ide il or ei simp l e sînt mai cu s e am ă următoarele trei : 1) Co mbinar e a mai multor idei s im pl e într-una singură com­ pusă ; în acest fel sînt formate toate ideile c omp l exe 2) A l doilea act constă în al ătu r area .a două i dei fie s i mple, fie complexe, ·ş i U<şezarea lor una lîngă alta în aşa fel încît să poată fi văzute de o dat ă fă ră a le u ni într-un a s ingură ; pe această cale dobîndeşte mintea toate ideile ei de r elaţ ie . 3) Al trei l ea act constă în separarea unor idei de t o ate celelalte care le însoţesc în existenţa lor reală ; aceasta se numeşte "abstrac­ tizare" şi în acest mod se fo rme ază toate ideile generale ale min­ ţii. Aceasta arată că p uterea omului ·şi felul său de .a acţio na sînt· 1 a p roap e a c eleaş i în l u m ea materială şi în c e a intelectual ă 1 1 �. Căci, , de oa rece elementele primare sînt şi într-una şi in cealaltă de aşa n a tură încît el n u are ni c i o p u t e re asupra lor, nici de a l e face, ni ci de a l e d i s tru g e ·t ot ceea ce p o a t e face omul e�te fie să le un ea s că laolaltă, fie s ă le aşeze una l î n gă alt a , .fie să le s e p are cu totul . Eu voi î n c ep e aici să examinez idei l e c om p le x e cu prim ul dintre aces te acte şi voi aj unge la celel alte două la locul cuve n i t fiecăru i a . După cum se observă cii ideile simple ex is tă împreună .

.

,

,


CARTEA

142

Il

cu altele, unite în diferite combi n aţii, tot 'aşa şi mintea are pu­ terea de a considera mai multe dintre ele unite l a un loc ca o singură idee , şi aceasta nu numai aşa cum sînt unite în obiectele externe, ci şi cum le-a unit ea singură. Ideile astfel formate din idei simple îmbinate laolal tă eu le numesc "complexe" ; aşa s int frumuseţea, recunoştinţa, u n om, o atm ată, universul, care, de11i sînt compuse din diferite idei simple sau complexe formate din idei simple, totuşi, atunci cînd mintea vrea, le consideră pe fie­ care în pa r t e ca p e un singur lucru întreg care este de s em n a t prin­ tr-o singură denumire. § 2. Ideile complexe sînt formate cu a;utorul voinţei 1 1 9 • În această facultate de a repeta şi de a îmbina ideile s ale, mintea are pu terea de a d i v er s ifica şi de a î n mulţ i la infinit obiectele gîndurilor sale dincolo de ceea ce i s-a furn izat pe calea senza­ ţiei sau a reflecţiei , dar toate acestea sînt mereu limitate J.a acele idei simple pe car e le-a · primit din cele două izvoare şi care sînt elementele hotăr.î toare ale tuturor combinaţiilor s a l e Căci ideile simple sînt scoase toate chiar din lucruri ; şi idei d e acestea min­ tea nu poate avea nici mai multe, nici altele decît cele care îi sînt p rocurate. E a n u poate avea nici o altă idee a calităţilor s en­ sibile decît ceea ce îi vin e dinafară prin simţuri şi nid vreo ide e a altui fel de proces al unei substanţe care gîndeşte decît ce ea ce găseşte în ea însăşi ; dar o dată ce a d obîndit aceste i dei s im p l e, ea nu mai este limitată la simpla observaţie şi Ia ceea ce se oferă de l a sine dinafară ; ea este în stare, prin propria ei pu­ tere, să alăture ,acele idei pc care le are şi să formeze altele noi, complexe, pe oare nu le-a primit niciodată astfel unite . .

§ 3 . Ideile complexe sînt fie moduri, fie substanţe, fie relaţii. Oricum ar fi c o m p u se şi descompuse ideile complexe, deşi nu­ mărul lor este infinit, iar diversitatea cu care umplu şi hrănesc gîndurile oamenilor este fără margini, totuşi eu cred că ele, toate, pot fi reduse l a aceste trei grupe : 1 ) moduri , 2) s ubstanţe , 3) re­ laţii.

§

4.

Moduri. Mai întîi,

eu

numesc

"moduri ", .acele idei

com­

plexe, care deşi sînt compuse, nu implică presupunerea că se pot

menţine prin ele însele, ci sînt considerate ca idei care depind de s ubstanţe ori sînt modifi cări ale lor, p recum sînt ideile

semnate p rin

cuvintele :

"triunghi,

recunoştin ţă, omor"

etc.

de­ Şi


CAPiToLUL im (§§ 5-6J

dacă În această împrej urare eu întrebuinţez cuvîntul "mod" în­ tr-un înţeles oarecum .diferit de sensul lui ob işn u i t 120 , cer iertare, deoarece nu se poate evita ca, în expunerile care se îndepărtează de noţiunile în mod obişnuit acceptate, fie să se creeze cuvinte noi, fie să se folosească vechile cuvinte în tr-un înţeles oarecum nou ; ultimul fel de a proceda este, poate, în cazul nostru, cel mai acceptabil dintre cele două. § 5. Moduri simple şi mixte. Există două feluri de asemenea moduri care merită să fie examinate fiecare în parte. Mai întîi, există unele care sînt numai variaţii sau combinaţii diferite ale aceleiaşi idei simple, fără amestecul vreunei alte idei, ca o duzină sau douăzeci 1 2 1 , care nu sînt altceva decît idei ale .atîtor unităţi distincte însumate laolaltă ; pe acestea eu le numesc "moduri simple" , deoarece sînt cuprinse în limitele unei singure i dei simple. In al doilea rînd, s în t altele compuse din idei simple de mai multe feluri îmbinate pentru a alcătui o singură idee complexă ; de pildă, frumuseţea, care constă într-o anumită combinaţie de cu­ loare .5 i formă şi care produce încîntare în cel care priveşte ; fur­ tut care este transferarea pe ascuns a posesiunii unui lucru fără consimţămîntul proprietarului, conţine după cum se poate vedea, o combinaţie a mai multor idei de mai multe feluri ; pe acestea eu le numesc "moduri mixte" .

§ 6 . Substanţe simple smt colecti1:e. In a l doilea rînd, ideile substanţelor, care sînt combinaţii ale ideilor simple privite ca reprezentînd anumite lucruri distincte ce există prin ele însele, printre oare ideea presupusă şi confuză de substanţă, oricum a r fi în sine, este totdeauna cea dintîi şi cea principală. Astfel, dactt la substanţă se alipeşte ideea unei anumite culori alhicioase în­ chise, cu anumite grade de greu tate, duritate, ductilitate şi fuzi­ bilitate, .a vem ideea de plumb, iar o combinaţie .a ideilor unui anumit fel de formă cu puterea de a se mişca, aceea de a gîndi şi aceea de a raţiona, îmbinate .cu s ub st a n ţa .f ormează ideea obiş­ nuită de om . Acum, în privinţa substanţelor, există de asemenea două feluri de idei ; una de substanţe simple, .atîta vreme cît ele există separat, ca aceea .a unui om sau a unei oi ; cealaltă, a mai multor substanţe simple unite laolaltă, ca o armată de oameni sau o turmă de oi, ·Care idei colective ale m ai multor substanţe îmbinate astfel între el e sînt fiecare în p arte o singură idee 122 în aceeaşi măsură ca şi cea a u n u i om sau a un e i unităţi. ,


CARTEA

144

Il

§ 7. Relat ia. I n al treilea rînd, ultimul fel de idei complexe pe care îl numim "relaţie", care constă în examinarea şi ·compararea u nei idei cu alta. Despre ace ste diferite specii vom este aceLa

trata în ordinea lor.

§ 8. Ideile cele mai complicate vin din cele două izvoare (sen­ zaţia şi reflecţia). Dacă vom urmări p rogresele minţii noastre şi vom · observa cu atenţie cum repetă, adaugă ·şi uneşte e a laolaltă ideile sale simple primite prin senzaţie sau prin reflecţie, această

cercetare ne va conduce poate mai departe decît ne-am fi închi­

puit la început. Şi eu cred că noi vom afl.a, dacă ob serv ăm cu b ăga re de seamă izvoarele n oţiuniloT noastre, că înseşi ideile cele mai complicate, o r icît de depărtate de simţuri sau de orice proces al minţii noastre pot părea ele, sînt to tu şi numai aşa cum şi le formează intelectul, p r i n repetarea şi unirea la un loc .a ideilor pe care Ie-a dobîndit fie de la obiectele simţurilor, fie de la propriile procese privitoare la ele ; a•şa încît chiar acele idei c u prin z ăt o a re şi ·abstracte sînt derivate di n senzaţie sau reflecţie, ele nefi ind altele decît acelea la care m i n t e a poate ajunge şi Ia c a re ajunge prin în trebuinţarea obişnuită a p ropriilor ei facultăţi, aplicate la ideile primite de la obiectele simţurilor sau de l.a procesele p ri vitoare la ele pe care le observă în ea însăşi. Aceasta mă voi strădui să arăt în ceea ce prive ş t e i deile de spaţiu, timp şi i n fi nitate şi alte cîteva care par cele mai î n d ep ă rta te de acele izvoare. ­

­

C

A P1 T O

L U L

XIII

DESPRE lUODCR.ILE SIMPLE ŞI ÎN PRIMUl, RÎND DESPRE lUOHl'RILE SIMPLE D E SPAŢIU

Modurile simple. D eş i în partea preC'edentă am vorbit ade­ despre ideile simple, care sînt într-adevăr elementele pri­ mare ale întregii n o a stre cunoaşteri, totuşi, deoarece .am tratat despre ele mai de g rab ă în ceea ce p riv e ş te felul .în car e ele intră în m i n te decît cu privire la deosebirea lor de celelalte mai com­ puse, poate că n u va fi n epotrivit să revedem cîteva dintre ele sub acest unghi şi să c er cet ăm mai în d e apr o a p e acele diferite modificări .ale aceleiaşi idei, pe care mintea fie că le găseşte existînd în lucruri, fie că este în stare să le formeze chiar înl ăun §

l.

seori

-


CAPITOLUL

XIJJ

(§§ 2-4)

trul ei, fără ajutorul vreunui obiect exterior

145 sa

u

al vreunui impuls

străin.

Aceste modificări ale unei idei simple oarecare (pe care , aşa cum .am s p u s , le nume s c "moduri simpl e " ) , sînt idei tot aşa de complet diferite şi distincte în minte ca mai îndepărtate

sau

distinctă de ,aceea

sau fiecare

opuse ;

de

unu

ca

·şi

care sînt cele doi este tot aşa de albastră faţă de căldură ·cu t oa t e acestea ea este

căci

ideea de

şi

l

c u oar ea

acelea

dintre ele de o rice număr ; şi alcătuită numai din acea idee simplă de unitate, repetată, iar re­

p eti ţiil e de acest

fel unite l aolaltă formează acele moduri simple

distincte de duzină, gros 123, milion.

§ 2 . Ideea de spaţiu. Voi începe cu ideea simplă de s p a ţi u . Am mai sus (cap. IV) că noi dobîndim ideea de s p a ţ : u deopo­ trivă prin văz şi p rin simţul n o s tru tactil 1 24, ceea ce eu cred că

arătat

este aşa de evident, încît ar fi tot aşa de prisos să căutăm a do­ vedi că oamenii percep cu ajutorul vederii lor distanţa dintre cor­

sau

puri de culori diferite

inutil ar fi s ă

din t r e părţile acelutaşi corp, pe dt de

dovedim că ei văd înseşi culorile ; ş i nu este mai puţin vădit că e i pot dobîndi ·în întuneric ideea de spaţiu cu

ajutorul s im ţului t ac ti l cu

.

privit numai m legătură depărtarea din tre două corpuri oarecare, fără a ţine s e a m a de

§ 3. Spaţiul şi întinderea. Acest spaţiu

vreun .alt lucru dintre ele se numeşte "distanţă" ; dacă el este considerat sub raportul l ungimii, lăţimii şi adîncimii, cred că p o a te fi numit "capacitate" ; term enul de "întin dere" îi este aplicat de obicei, în orice chip

'

ar

fi

el

privit

125•

di stin c tă este o modificare a oricărei d i s tan ţe distincte · sau a o ric ăr u i spaţiu distinet este u n mod s im pl u al a-c es:ei idei. Oamenii, pentru trebuinţa lor şi prin obiceiul de a măsura, s t a­ bilesc în m in te a lor ideile unor anumite lungimi determinate, pre­ cum sînt o p alm ă , un picior, un cot, un stînjen, o milă, di am e t ru ! pămîntului e t c . , care sînt tot atîtea idei distincte alcătuite numai din spaţiu. Cînd asemenea lungimi determinate sau măsuri de

§ 4. Nemărginirea. Fiecare distanţă

deosebită a ·s paţiului ·Şi .fiecare idee

spaţiu devin familiare pentru minţile oamenilor, ei le pot repeta

a amesteca s a u uni cu el e ideea corp sau a vreunui alt l ucru ş i pot forma singuri ideile de lung, p ă tra t s au de cuburi, de un p ido r , de un cot, de un s tînj en, aici

în minte de dte ori doresc, fără de

de


146

CAR TEA

Il

printre corpurile universului s.au chiar dincolo de cele m ai înde­ părtate margini .ale tuturor corpurilor, şi tot adunînd neîncetat una cîte una aceste idei, ei lărgesc ideea lor de spaţiu atîta cît doresc. Această pulere de a repeta sau de a dubla ideea pe care o avem desp r e o distanţă oareoare ·ş i de a o adăuga de cîte ori voim h cea dinainte, fără a .fi vr e o dat ă în stare să ajungem la vreun ob­ stacol sau m argin e , îngăduindu-ne să o extindem atîta cît vrem, este ceea ce ne dă ideea de nemărginire 1 2G. ·

§ 5.

A ceasta este o altă modificare .a ideii de spaţiu, ea altceva decît relaţia dintre părţile terminale ale întinderii sau ale spaţiului circumscris. Pe aceasta o descoperă si m ţ ul tactil în c o rpu r il e perceptibile ale căror extremităţi pot fi atinse de noi, iar ochiul o prin d e deo p o t r ivă de la corpuri şi de la culorile lor, cînd le vede marginile ; observînd la ele cum p ărţil e m arginale se termină, fie prin linii drepte care se întîlnesc în unghiuri ce pot fi distinse, fie prin linii curbe la care nu se poate percepe nici un unghi, şi considerîndu-le în raporturile unora cu celelalte, în toate părţile extremităţilor unui c o rp s au spaţiu, d obîn d i m ideea pe care o numim "formă", c ar e procură minţii o diversitate in­ finită. Căci, .în a.f.ară de n um ă r u l foarte mare de forme di.ferite care există în realitate în masele coerente de materie, mintea are un fon d cu t ot u l inepuizabil d e forme, datorită puterii sale de a di•versifica ideea de spaţiu şi de a crea a�tfel mereu noi alcătuiri prin repetarea propriilor ei idei şi prin îmbinarea lor după cum d o reş te aşa că ea poate înmulţi fig urile in infinitum. nefiin d

Forma.

,

§ 6. Căci întrucît mintea are puterea de a r ep eta ideea unei lungimi oarecare p relu n g it ă în continuare şi să o unească cu alta la fel cu ea în aceeaşi direcţie, ceea ce înseamnă a dubla lun­ gimea acelei linii drepte, ori alt min t e ri s-o unească ·CU alta avînd o înclinaţie pe care ea o socoteşte nimerită şi în acest chip să facă orice fel de unghi d o reş t e ; şi, deoarece este în stare să sem­ teze orice lini,e îşi imaginează, luînd din ea o jumătate sau un sfert, oricît pofteşte, fără .a fi în stare să ajungă la sfîrşitul unor astfel de diviziuni, ea poate fo rm a un unghi de orice mărime ; de asemenea, deoarece ea poate face aşa ca liniile care alcătuiesc laturile lui s ă aibă orice l un g im e doreşte, pe ca re să le unească iarăşi cu alte linii de diferite lungimi şi sub diferite unghiuri, pînă cînd închide în întregime un anumit spaţiu, este evident că e a poate înmulţi in infinitttm formele, .atît în privinţa alcătuirii lor


CAPITOLUL XIII

(§§ 7-8)

141

exterioare, cît ŞI m priv in ţ a capacităţii lor, figuri care nu sînt, toate, ded t tot atîtea di fe rite moduri simple de spaţiu . A cel aş i lucru pe care îl putem face cu linii drepte, îl p ute m face şi ·CU l i n ii curbe s au curbe şi d rep t e împreună ; şi acelaşi l u cr u pe care îl putem face cu lin i i l e , îl p u t e m face şi cu suprafeţele, ceea ce n e poate duce la o mai adîncă p ă t ru n d e re în diversitatea fă ră de s f î r şi t a f o r m e lor pe care mintea are p u te r e a de a le plăsmui şi în chipul acesta de .a înmulţi modurile s imp l e de spaţiu.

§ 7 . Locul. Altă idee care intră în acest capitol .5 i aparţine aces­ tei categorii este ceea ce n um i m "loc " . D u p ă cum în s p aţ iul simplu , n o i ne gîn dim la r ap o r t u l de distan ţă d i n t re două corpuri s a u două puncte oarecare, tot .aşa în i d e e a noastră de loc, n e gîn­ dim la rapo rtu l de distanţă din t re un l u cru oarecare şi d o u ă sau mai m ulte puncte s o c o tit e că păstrează ace ea şi distanţă unul faţă de celălalt şi dec i c o n s i d e r ate a fi în r e pau s ; căci atunci cînd vedem că un lucru se afl ă acum la aceeaşi di stanţă la care s e afla ieri faţă de două sau mai multe p u n c t e anumite, - care de .atunci nu şi-au modificat dis t a n ţ a unul faţă d e altul , la care n o i l-am r a p o rt at atunci, noi s p u n em că el a păstrat acelaşi loc 1 2 7 ; dar dacă şi-a modificat în mod simţitor dis ta n ţ a faţă de unul d i n acels pu n c te noi sp u n em că şi-a s chimbat locul, deşi în vorb i rea de fiecare zi, potrivit noţiunii comune de loc, noi nu observăm d i s ­ tanţa f a ţ ă de puncte pr e c is e , ei faţă de porţiuni mari ale obiecte­ lor perceptibile, cu c a r e socotim că se afl ă în r ap o rt lucrul al ·că­ rui loc ne preocupă şi a cărui d i s tan \ ă faţă de aceste obiecte avem vreun mo t i v s-o observăm. -

,

§ 8 . Astfel, des]J.r e un grup de piese de şah care stau p e ace­ leaşi p ă t i ate .ale tablei de ş ah u n d e le-am lăsat, noi s p u n e m că sînt toate în a c el a şi loc sau că sînt n e mi ş c a te deşi poate că tabla de ş ah a fost dusă între timp dintr-o cameră î n .alta 128, d i n cauză că noi le-am c om p ara t n umai cu păr ţ il e tablei de şah , care păstrează aceeaşi d i st an ţă între ele. Noi spunem , de a sem enea că t abla de şah este în a c e l a ş i loc în care era, dacă r ă m în e în aceeaşi parte a cabinei unui vas, deşi poate ·că v as ul în care se .află ea n a vigh e az ă în tot ·a cest interval de t i m p ; iar despre vas se sp u n e că e ste în acelaşi loc, soc o t in d că el .a păstrat aceeaş i di s tan ţ ă faţă d e p ă r ţi le uscatului apropiat, deşi poate c ă p ăm în tul s-a rotit şi că 'În acest fel şi p iese l e de şah, şi t abl a de şah, şi vasul �i-au s ch i m b a t fiecare în parte lD c u l în raport cn ·Corpurile în· ,

,

-

,


CARTEA

148

II

depărtate care şi-au menţinut aceeaşi distanţă unul fată de altul . Totuşi, deoarece distanţa faţă de ·a numite puncte ale tablei de şah este cea care determină locul pion:ilor, şi distanţa de la părţ 'le fixe .ale cabinei (cu care am făcut noi comparaţia) este cea care a determinat locul tablei de şah - iar părţile fixe ale pămîntului. acelea faţă de care am determinat locul vasului - se poate spune în mod propriu că aceste lucruri sînt în acelaşi loc în acele pri­ vinţe ; aceasta, cu toate că distanţa lor faţă de anumite alte lu­ cruri, pe care n-am luat-o în ·consideraţie în .acest caz, fiind mo­ dificată, este neîndoielnic că ele şi-au scl1imbat locul sub acest raport şi astfel gîndim noi înşine cînd avem prilejul să le com­ parăm cu acele alte lucruri. § 9. Deoarece această modificare de distanţă pe care o numim "loc" .a fost imaginată de cătr � oameni pentru trebuinţele lor de fiecare zi, - ca să poată indica cu ajutorul ei poziţia particulară a lucrurilor, atunci cînd ei au nevoie de o asemenea in dicare, oamenii examinează şi determină locul prin raportare la .acele lucruri învecinate care servesc cel m ai bine scopului lor actual fără a lua în seamă alte lucruri oare în vederea altui scop ar de­ termin a mai bine locul aceluiaşi lucru. Astfel, ,întrucît la tabla de şah utilitatea desemnării locului fiecărei piese este restrînsă numai în interiorul acelei bucăţi de lemn ·cadrilate, determinarea locului acelei piese faţă de orice altceva ar însemna o contrazicere a acelui scop ; atunci însă cînd aceleaşi piese de ş ah sînt introduse într-un sac, dacă cineva ar întreba unde este regele negru, ar fi nimerit să se determine locul în raport cu părţile camerei în care se află şi nu cu tabla de •şah, deoarece altul este folosul deter­ minării locului în care se află acum, decît atunci cînd în cursul jocului se afla pe tabla de •şah şi, prin urmare, trebuie să fie determinat în raport cu alte corpuri. La fel, dacă cineva ar în­ treba în ce loc sînt versurile în care se povestesc în tîmplările lui Nisus şi Euryalus, ar fi cu totul impropriu să determinăm acest loc spunînd că el ar fi în cutare parte .a pămîntului sau în biblio­ teca Bodley 129, ci desemnarea corectă a locului ar fi făcută prin referire la părţile operelor lui Vergiliu, iar răspunsul potrivit ar fi ·

că aceste versuri se află către mijlocul celei de-a noua cărţi din Eneida şi .că ele au fost mereu în acelaşi loc de cînd a fost pu­

blicat Vergiliu, ceea ce este adevărat, deşi cartea însăşi şi-a schim­ bat locul de

o

mie de ori, folosul ideii de loc fiind aici numai de

a şti în ce parte

a

cărţii

se .află acea povestire, aşa ca să putem


C A I ' I TO L li L

XIII

(§§

10

-Il)

� l i u n d e s-o găsim la nevoie ş i s ă recurgem l a ea pentru trebuinţa noastră.

§ 10. Cred că e limp ede că ideea noastră de loc nu este nimic altceva decît o asemenea p oziţi e a unui lucru raportată la altele, precum am arătat mai înainte, şi se va admite cu uşurinţă dacă ne gîndim că nu putem avea nici o idee .a locului universului, deşi putem avea o idee a locului părţilor lui, din cauză că în afară de aceasta n oi nu avem ideea vreunor corpuri fixe, distincte şi particulare, .faţă de care să ni-l putem închipui a avea vreun ra­ port de distanţă, dincolo de el fiind numai un spaţiu sau o în­ tindere uniformă, în care mintea nu găseşte nici o diversitate, nici u n semn distinctiv. Căci a spune că lumea este undeva nu în­ seamnă nimic mai mult decît că ea există, deoarece, deşi aceasta este o frază i ns p i ra tă de ideea de loc, înseamnă numai existenţa, n u l ocal iz area lui şi atunci dnd cineva va putea descoperi şi îşi va putea reprezenta în mod clar şi distinct în mintea sa locul universului, va fi în stare să ne spună dacă acesta se mişcă sau stă mereu nemişcat în vidul spaţiului infinit -în care nu se poate face nici o distincţie. Cu toate acestea e adevărat că cuvîntul "loc" are uneori un înţeles mai confuz şi reprezintă spaţiul pe care îl ocupă orice corp, aşa că în acest sens universul se află într-un l oc. Prin urmare, ideea de loc o căpătăm prin aceleaşi mijloace prin ·care dobindim ideea de spaţiu (ideea de l oc fiind numai un aspect particular, limitat, al ideii de spaţiu), adică prin vederea şi simţul nostru tactil, cu ajutorul cărora primim în mintea noa�tră ideile de întindere sau de distanţă.

§ 1 1 . Intinderea şj__EQ!E.ul nu sînt acelaşi ltfcru. Sînt unii care vrea să ne convingă că corpur-�i întinde"reasfnT acelaşi lucru 1 30 ; ei, ori schimbă semnificaţia cuvintelor, lucru de ca re n-aş vrea să-i suspectez, deoarece au condamnat cu atîta asprime filozofia altora pentru ·Că ea a fost prea mult sprijinită pe înţelesul nesigur sau pe obscurit.atea înşelătoare a termenilor îndoielnici sau fără înţeles, ori confundă idei deosebite cu totul una de alta. Dar ei înţeleg prin corp şi întindere acelaşi lucru ·Ca şi ceilalţi oameni 1 3 1 , adică prin corp, ceva care este solid şi .întins, ale cărui părţi pot fi separate şi mişcate în diferite chipuri, iar prin întindere numai spaţiul care se află între extremităţile acelor părţi solide coerente şi care este ocupat de acestea. Căci apelez la ceea ce gîndeşte fiecare om pentru a şti dacă ideea de spaţiu nu este tot aşa de ar


1 50

CARtEA t!

distinctă J e aceea J c soliditate 1 � 2, c u m este ea Jaţă d e ideea de culoare stacojie. Este adevărat ·că soliditatea nu poate exista fără întindere şi nici culoarea stacojie nu poate exista fără întindere, dar aceasta nu împiedică de loc ca ele să fie idei distincte. Multe idei au nevoie neapărat pentru a exista �au pentru a putea fi con­ cepute de alte i dei care sînt totuşi foar te dis tincte. Mişcarea nu poate nici exista, nici să fie concepută fără spaţiu ; şi totuşi miş­ carea nu este spaţiu .'j i nici spaţiul mişcare, spaţiul poate exista fără e a m şi ele sînt idei foarte distincte ; şi tot a�a cred eu că sînt acelea de spaţiu şi soliditate. Soliditatea este o idee aşa de inseparabilă de corp, încît de ea depinde umplerea spaţiului, con­ tactul, impulsul şi comunicarea unei mişcări prin impuls. Ş i dacă există un temei ca să dovedim că spiritul este deosebit de corp din cauză că gîndirea nu implică ideea de .întindere, .acelaşi temei va fi tot aşa de pu ternic, cred eu , pentru a dovedi că spaţiul nu este corp din cauză că nu cuprinde în el ideea de soliditate, spa­ ţiul şi soliditatea fiind idei tot <L�a de distincte ca gîndirea şi întinderea şi putînd deopotrivă fi în întregime separate în minte una de alta. •Deci este evident că t w p ul şi în tinderea sînt două idei d istincte. ·

§ 12. Căci, mai întîi întinderea nu implică nici soliditate, mei rezistenţă . la mişcarea u nui corp, cum se întîmplă cu corpul 131• § 1 3 . Î n al doilea rînd, părţile spaţiului pur sînt inseparabile alta, încît ·c ontinuit·atea nu poate fi divizată nici in mod real, nici mintal 135• Căci să poftească cineva să îndepărteze vreo parte din spaţiu de alta cu care se con tinuă, măoar în gînd. A .împăr.ţi şi .a separa în mod real înseamnă, după cum .cred e u , a crea două supr.afeţe prin îndepărtarea una de alta a părţilor între care mai înainte era o continuitate, iar a divide mintal înseamnă a crea în minte douiJ. suprafeţe acolo unde mai înaint e era con­ tinuitate şi a le considera ca depărtate una de alta, ceea ce se poate face numai ·CU lucrurile pe care mintea le consideră că pot fi separate ·şi că pot dobîndi, prin separare, noi suprafeţe distincte pe care ele nu le au atund, dar pe care le pot avea ; însă nici una dintre aceste feluri de separare, reală sau mint�lă, nu este, după cum cred eu, compatibilă ·CU spaţiul pur. Este adevărat, că un om poate considera atîta sp.aţ;u de .aces t fel cît core�punde sau este egal cu o palmă 136, fără a lua în seamă restul, ceea ce este în .adevăr o considerare parţi.ală, dar nu conu na de


CAPITOLUL X I I I ( § § 1 4- 1 6)

151

stituie o separare sau divizare mintală, deoarece un om nu poate să împartă mintal fără a considera două suprafeţe separate una de alta mai mult decît poate divide în mod real fără a crea două suprafeţe îndepărtate una de cealaltă ; însă o considerare mintală a unor părţi nu este o separare. Un om se poate gîndi Ia lumina soarelui fără a lua în considerare căldura lui sau la mobilitatea corpului fără a lua în considemre întinderea lui, dar prin aceasta nu se gîndeşte la separarea lor. Cea dintîi este o considerare a u nei părţi şi se limitează la acea singură parte, iar cealaltă este o considerare a amîndurora privite ca existînd separat. § 14. În al treilea rînd, părţile spaţiului pur sînt imobile , ceea ce rezultă din inseparahilitatea lor 1 3 7 , căci deoarece mişcarea nu este altceva decît modificarea distanţei dintre două lucruri oare­ care, aceasta nu poate avea loc între părţi inseparabile, care, prin urmar.e, trebuie să fie neapărat în stare de repaus perpetuu una faţă de alta. Astfel, ideea determinată de spruţiu simpl u îl distinge pe aces t a în mod evident şi îndeajuns de corp, demurece părţile lui sînt inseparabile, imobile şi fără rezistenţă la mişcarea corpului. § 1 5 . Defi.niţia întinderii nu limpezeşte chestiunea (că întin­ şi corpul n u sînt acelaşi lucm). Dacă mă întreabă cineva ce este acest spaţiu de care vorbesc, îi voi spune acest lucru atunci cînd îmi va spune el ce este întinderea. Deoarece a spune, cum se face adeseori, că întinderea înseamnă a avea partes extra partes 138 este egal cu a spune numai că întinderea este întindere, căci prin ce sînt eu informat mai bine despre natura întinderii cînd mi se spune că întinderea înseam nă a avea părţi care sînt întinse, ex­ terioare părţilor care sînt înti nse, că adică întinderea constă în pălfţi întinse ? .Ş i dacă cineva întreabă ce este o fibră şi eu i-aş răspunde că este un lucru alcătuit din mai multe fibre 139, oare prin aceasta ar fi pus el în situaţia de a înţelege mai bine ce este o fibră decît putea s-o facă înainte ? Ori, mai curînd, n-ar avea el motiv să creadă că am vrut mai deg rabă să glumesc cu el decît să-I instruiesc în m o d serios ? derea

§ l 6 . )E;rărţirea entităjilor în corpuri şi spirite nu doves�ţf!. c:!!.. �littl şi carllliJ.. ntt sînt acelaşi lucru. Acei care susţin că spaţiul �i corpul sînt .acelaşi lucru 140 pun ,această dilemă : spaţiul , ori t'S le ceva, ori nu este nimic ; dacă între corpuri n u este nimic, ele __


152

CARTEA I I

trebuie in mod necesar să se atingă, dacă se admite că este ceva, ei întreabă dacă este corp sau sp iri t . La crure eu răspund printr-o altă întrebare : cine le-a spus că nu există sau că nu ar putea exista decît corpuri solide care nu ar pu t ea gîndi şi fiinţe care gîndesc dar nu au întindere ? Căci aceasta este tot ce înţeleg ei prin termenii "corp" şi "spirit". § 17. Substanţa pe care noi n-o cunoaştem nu este o dol)adă impotriva existenţei spaţiului fără corp. Dacă se pune întrebarea {ca de obicei) , dacă acest spaţiu fără c orp este substanţă ·sau ac­ cident 1 4 1 , eu voi răspunde îndată că n u ştiu şi nici nu-mi va fi r uş ine să-mi recunosc ignoranţa pînă cînd aceia care mă întreabă nu-mi prezintă o idee limpede şi distinctă despre s ubst anţă .

§ 1 8 . Eu mă străduiesc atît cît pot să mă scutur de acele raţ:o­ namente false pe care sîntem înclinaţi să le facem luînd cuvintele drept lucruri. Nu îi este de nici un ajutor ign01ranţei noastre să ne prefacem că ştim atunci cînd nu ştim nimic, făcînd zgomot prin sunete lipsite de vreo semnificaţie clară ·şi distinctă. De num i rile date după plac nu modifică nici n atura lucrurilor, nici nu ne fac să le înţelegem decît numai dacă ele sînt semne ale unor idei determinate, reprezentîndu-le. Şi eu doresc ca :acei care pun atîta accent pe sunetul acestor trei silabe sub-stan-ţă, să se gîndească dacă aplicîndu-1, aşa cum fac ei, lui Dumnezeu, infinit şi necuprins, spiritului finit şi corpului 1 4 2 , ei îi dau acelaşi înţeles şi d ac ă reprezintă aceeaşi idee, cînd sînt numite substanţe fiecare dintre cele trei existente .aşa de diferite. Dacă ei răspund că este aşa, să se gîndească dacă nu urmează de aici că Dumnezeu, spi­ ritul şi corpul, .asemănîndu-se prin aceeaşi natură comună a sub­ stanţei, nu se deosebesc în alt chip decît printr-o simplă modificare dife rită .a acelei substanţe, aşa cum un co p ac şi o piet.ricică, care, fiind corpuri în acelaşi sens şi potrivindu-se în privinţa naturii comune de corp, diferă numai printr-o simplă modificare a acelei materii ·coni une, o�ea ce va fi o teorie greu de admis. Da·că ei spun că aplică acest termen de substanţă lui Dumnezeu, spiritelor fi· nite şi materiei, în t rei accepţii deosebite şi că el reprezintă o idee atunci cînd se spune despre Dumnezeu că este o substanţă, alta, atunci c înd sufletul este numit substanţă şi a treia atunci cînd un corp este numit astfel ; dacă d en u m i rea "substanţă" re· prezintă trei idei diferite c u t o t ul distincte, ei ar face bine să ne comunice acele idei dis t i n c t e sau, cel puţin, să le dea trei denu-


CAPITOLUL X I I I

(§§ !9-20)

153

miri distincte pentru .a preveni, în privinţa unei noţiuni .atît de importante, ·COnfuzia Şi erorile CaJre VOr rezulta În chip firesc din­ tr-O întrebuinţare dezordonată a unui tem1en aş.a de imprecis care, departe de a fi suspectat că are trei înţelesuri distincte, are în fo­ losirea obişnuită abia o semnifi.oaţie clară şi distinctă ; şi dacă ei pot atribui astfel substanţei trei idei distincte, ce poate împie­ dica pe altcineva să-i atribuie şi a patra idee ? § 19. Substanţa şi accidentele sînt de mic folos în filozofie. Cei care s-au ocupat mai întîi de noţiunea de accidente, socotindu-le ca un fel de fiinţe reale care aveau nevoie de ceva de •care să se lipească 143; au fost nevoiţi să inventeze cuvîntul "substanţă" pentru a le susţine. Dacă sărmanul filozof indian (care �i-a închi­ puit că pămîntul are nevoie, de asemenea, de ceva care să-I poarte) 14\ numai s-ar fi gîndit la cuvîntul "substanţă" , el nu s-ar fi aflat în nevoia de a căuta un elefant pentru a-l susţine şi nici de o broască ţestoasă pentru a susţine elefantul ; cuvîntul "sub­ stanţă" ar fi făcut tot ceea ·ce îi trebuia. Iar cel care întreba despre aceasta ar fi putut considera tot aşa de bun răspunsul filozofului indian că substanţa, fără a şti ce este ea, e aceea care susţine pămîn tul, după cum noi, considerăm drept răspuns mulţumitor şi drept învăţătură bună a filozofilor noştri europeni afirmaţia că substanţa este aceea .oare susţine accidentele, tfăJră a •ş ti ce este ea. Aşa că noi nu avem nici o idee despre ceea ce este substanţa, ci numai o idee obscură şi confuză despre ceea ce face ea:. § 20. Orice ar face în această împrejurare un savant, u n ame­ rican inteligent 145 care ar cerceta natura lucrurilor cu greu ar socoti ca mulţumitoare lămllll'i rea, dacă, dorind să înveţe arhi­ tectura noastră, i s-ar spune că un pilon este un lucru sprijinit pe o bază, iar o bază ceva care susţine un pilon. Oare nu ar crede el că în loc de a fi instruit printr-o asemenea expunere, este luat în bătaie de joc ? Şi dacă cuiva străin de cărţi, care ar vrea să fie instrr uit pe larg în ceea ce priveşte natura cărţilor şi lucrurile pe oare le conţin ele, i s-ar răspunde că toate cărţile savante constau din hîrtie şi litere şi că literele sînt lucruri lipite de hîrtie iar hîrHa un lucru care susţine literele, ce interesant fel de a do­ bîndi idei clare despre litere şi hîrtie ar fi acesta ! Dar dacă cu­ vintele latine inhaerentia şi substantia ar fi redate limpede în cu­ vinte corespunzătoare din limba noastră şi ar fi numite "alipire" ş i "susţinere", ele ne-ar descoperi mai bine cîtă claritate se găseşte


CARTEA

15!, cu

Il

adevărat în doctrina substanţei şi a accidentelor şi ne a r arăta adut:e a ces t e a cînd e vorba de a ho tărî în p rob leme -

ce

folos pot de filozofie.

2 1 . D incolo de cele din urmli margini ale corpurilo r este un Dar pen tru a ne întoarce l a ideea noastră de sp a ţi u , dacă n u sc presupune că ceea ce are existenţă corporală e s t e in­ finit, ceea ce cu cred că nu va afi rma nimeni, eu aş întreba dacă

§

vac uum H t; .

un om pe care D u m n e z e u I-ar aşeza la extremitatea existenţelor co rpo r.a l e nu şi-.ar putea î n t ind e mîna din t:olo de ·corpul său. Dacă el ar putea face aceasta, atunci el ar avea bmţul acolo unde înainte era spaţiu fără corp ; şi dacă el ar răsfira degetele mîinii întinse în acest spaţiu , atunci din nou ar fi intre ele spaţiu fără corp. Dacă el n u şi-ar pu tea întinde mîn a, aceasta ar trebui să se da­ torească unei piedici externe (căci noi îl p res up u nem ·În vi::tţă, cu a ce e a şi putere de a-şi mişca pă:-ţile corpului pe care C• are acum , ceea ce nu est e în s i n e cu nep· t t i n ţ ă , dacă Dumnezeu a voit să o aibă sau, cel puţin nu i este cu neputinţă lui D u mn e z e u să-I mişte astfel) şi deci, eu întreb dacă ceea ee îi împiedică mîna de a se mişca în afară e s t e substanţă ori accident, ceva sau n i m i c Şi atunci cînd cei care cercetează vor fi dezlegat această problemă, ei v o r fi în stare să stabilească singuri ce este, ceea ce se află, ori se poate a:fla, între două corpuri depărtate unul de al tul , care nu este <:·orp şi nu are soliditate. În a c el a ş i timp, este cel puţin tot atît de corect raţionamentul că acolo unde nu se opune nici o p i e di că (aşa cum -

.

dincolo de cele d in urmă margini ale corpurilor) un· corp în mişcare se poate mişca mai departe, pe cît de corect este acela că atunci cînd nu se află nimic între două corpuri , ele tre­ buie neapărat să se a t i n gă ; căci s p a ţi ul pur dintre ele este de aj uns pentru a înlătura necesitatea contactului reciproc, dar spa­ ţiul p u r aflat în cale nu este de ajuns p e n t ru .a o pri mişcarea. Adevărul este că aceşti oameni trebuie, fie să recunoască faptul că ei consideră corpurile ca fiind infinite, deşi le este greu s-o spună deschis, fie să afirme că spaţiul nu t:s te corp. Căci eu aş vrea bucuros să dau de acel gînditor care poate pun e spaţiului limite, în mintea lui, m ai mult decît poate f a c e acest lucru în privinţa duratei sau care, cu aju torul gîn dirii, speră să ajungă la capătul lor ş i , prin urmare, dacă ideea s a despre veşnicie este infinită, tot aşa este şi ideea de imensi tate 1 4 7 ; ele sînt amîndvuă deopotrivă finite şi infinite.

este

pus


CAPITOLUl. XIII (§§ 22-?:i)

1.)5

§ 22. Pu terea de desfiinţare dovedeşte r;acuumul. Mai m ul t încă, acei care susţin imposihil i tatea exis t e nţe i spaţiului fiiră materie tre­ buie nu numai să considere ceea ce arc existenţă corporală ca in­ finit, dar t re hu ie , de a s e men e a să tăgăduiască lui D u m n e z e u pu­ terea de a di f:truge vreo p a rte de materie. P re s up u n că n im en i nu va contesta că D u m n ezeu poate pune capăt oricărei m i şcări a m a te riei şi să ţintuiască toate corpurile într-o l in i ş te desăvîrşită şi într-o s t a r e de repaus complet, ţ i n î n d u l e aş.a cît d oreş t e . Apoi, o ri c i ne va recuno.aşte ·Că Dumnezeu poate, în timpul unui asemenea repaus u n i v e rsa l să. d e �fi i n ţez e .f ie .această carte, fie corp ul ·celui care o citeşte, va trebui să admită n eapă r a t posibil itate a nnui vacuum, c ă c i este e v i d en t că spaţiul , c a r e era u mpl u t cu p ărţ i le corpului desfiinţat, va dăinui şi va fi u n spaţiu fără c o rp . Căci corpurile înconjurătoare, fiind în repaus total, s î n t ca un zid de diamar1t şi în această stare pun orice alt corp într-o d e s ă vî rş ită imposibilitate de a intra în a c e s t spaţiu. Şi, în adevăr, mişcarea necesară a unei particule de ma t erie în 'l ocul din care este înde­ părtată o altă particulă de m ate rie este numai o consecinţă a ipo­ tezei plen i t u dini i , care va cere, prin urmare , o dovadă mai te­ m e i nică decît un presupus fapt pozitiv, pe care experienţa nu-l poate prezenta deoarece p ro p r iil e noastre idei dare ş! distincte ne conving în mod evide nt că nu există nici o legătură neces ară î n t re spaţiu şi soli ditate, de vreme ce noi îl putem c o nc e p e pe u nu l fără celălalt. Iar acei c a r e aduc a r g u men t e pentru sau îm­ potriva unui vac u u m , măr t u ri s e s c prin aceasta că ei au idei dis­ tincte despre vacuum şi plenurn, adică au o i d ee de întindere fără soliditate, deşi îi neagă existen ţa, ori că c ea r ta lor este cu totul lips i tă de obiect. Căci .acei care modifică aşa ele mu l t semnifica­ ţia cuvintelor î n cît numesc întinderea "corp" 'Şi, prin urmare, re­ duc întreaga e s enţă a corpului la a nu fi nimic altceva decît întin­ dere pură fără soliditate, de s i gur că spun lucruri .absurde a t u n ci cind vorbesc de spre vacuum, deoarece nu se poate ca î n ti n d er e a să fie fără în t i n dere 1 4 8 . Căci vacttum-ul, fie că noi îi afirmăm s.au îi negăm exis tenţa , înseamnă s pa ţi u fără corp, s p a ţi u a cărui exis­ ten ţ ă reală, oric e om care nu vrea s ă considere materia infinită şi să ia lui Dumnezeu puterea de .a nimici orice particulă a ei nu poate tăgădui că e posibilă. ,

-

,

.

Mişcarea dooedeşte existenţa vacu ttmului. Dar fiiră a merge de departe, dincolo de ul timele margini ale corpurilor din univers, şi fără a recurge nici la atotputern i·cia lui Dumnezeu §

aşa

23 .


156

CARTEA I l

pentru a stabili existenţa vacuwn ului, mi s e pare că mişcarea cor­ purilor care se află în faţa ochilor noştri şi în vecinătatea noastră îl dovedeşte în chip evident. Căci să încerce cineva să dividă un corp solid de orice dimensiune şi să .facă în aşa fel ca părţile so­ liJe să se poată mişca în sus şi în jos, în mod liber, în orice di­ recţie în limitele suprafeţei acestui corp, chiar dacă n-ar rămîne în el un spaţiu gol mare cît cea mai mică parte în care a împărţit corpul solid despre care vorbim. Şi dacă atunci cînd cea mai mică particulă a ·corpului divizat este mare cît un grăunte de muştar, este nevoie de un spaţiu gol egal cu mărimea unui grăunte de muştar pentru a face ca păJrţile corpului divizat să aibă destul loc ca să se mişte în limitele supm.feţei lui ; iar atunci cînd particulele de materie sînt de o sută de milioane de ori mai mid decît grăun­ tele de muştar, trebuie să fie, de asemenea, un spaţiu lipsit de materie solidă mare cît a suta milio:ana parte dintr-nn grăunte de muştar ; căci dacă se micşorează particula se va micşora şi spaţiul şi aşa mai departe in infinitum. Şi oricît de mic ar vrea cineva să fie acest spaţiu gol, el distruge ipoteza plenitudinii . Căci dacă poate exista un spaţiu fără corp, egal cu cea mai mică particulă de materie care există acum în natură, atunci există oricînd un spa­ ţiu fără corp şi aceasta face ca spaţiul să fie deosebit de corp tot atît de mult ca şi cum ar fi vorba de o dimensiune mai mare decît oricare alta din natură, {.1-EYIX x.&cr(J.IX 149• Şi, prin urmare, dacă noi nu presupunem că spaţiul gol necesar pentru mişcare este egal cu cea mai mică porţiune a materiei solide divizate, ci cu o zecime sau cu o miime din ea, · totdeauna va rezulta .a ceeaşi concluzie, anume că există spaţiu lipsit de materie 159• § 24. Ideile de spaţiu şi corp sînt distincte 151• Dar, deoarece chestiunea este aid de a şti dacă ideea de spaţiu sau întindere este aceeaşi cu ideea de corp, nu este necesar să dovedim existenţa reală a unui vacuum, ci a ideii despre el, pe care este evident că o au oamenii atunci cînd cercetează ş i discută dacă există un va­ cuum sau nu. Căci, dacă ei n-ar avea ideea de spaţh fără corp, n-.ar putea pune întrebarea privitoare Ia existenţa ei, şi dacă ideea lor de corp nu ar cuprinde în ea ceva mai mult decît simpla idee 'de spaţiu, ei n-ar putea avea vreo îndoială despre plenitudinea lumii şi ar fi tot aşa de absurd de a întreba dacă există spaţiu fără corp ca şi dacă există spaţiu fără spaţiu sau corp fără corp, deoarece acestea ar fi numai diferite denumiri ale aceleiaşi idei.


CAPITOLUL

Xlll ( § § 25-27)

157

§ 25. Faptul că î n ti nderea este inseparabilă de corp nu do v e­ deşte că sînt unul şi acelaşi lucru. Este adevărat că ideea de în­ tindere se îmbină în chip aşa de inseparabil cu toate calităţile vizibile şi cu cele mai multe dintre cele palpabile •Încît nu ne în­ găduie să vedem vreun obiect exterior şi nici să atingem decît foarte puţine obiecte de acest fel fără a primi totodată şi impresii despre întindere. Această însuşire a întinderii de a se face remar­ cată în mod aşa de constant împreună cu alte idei a fost, bănuiesc eu, motivul pentru care unii au considerat că întreaga esenţă a corpuluJ constă în întindere, ceea ce nu trebuie sa ne mire prea mult, deoarece unii şi-au umplut într-atîta mintea cu ideea de în­ tindere, cu ajutorul văzului şi al simţului tactil (cele mai active dintre simţurile noastre) şi, ca să spunem aşa, sînt atît de complet posedaţi de ea, încît ei nu recunosc că ceva care nu are întindere ar avea vreo existenţă. Eu nu voi discuta acum în contradictor·iu cu acei oameni care măsoară şi apreciază posibilil!atea oricărei existenţe numai după imaginaţia lor îngustă şi grosolană ci, avînd de-a face aici numai cu aceia care conchid că esenţa corpului constă în întindere, - din cauză că ei spun că nu-şi pot închipui vreo calitate sensibilă a vreunui corp fără întindere, - eu îi voi ruga să bage de seamă 152 că dacă ar fi reflectat la ideile lor des­ pre gusturi şi mirosuri tot atîta oa şi la cele ale vederii şi pipăitului şi chiar dacă ar fi cercetat mai îndeaproape ideile 'l or despre foame, sete şi alte suferinţi, ei ar fi găsit că nu cuprind în ele absolut nici o idee de întindere, care nu este decît o însuşire a corpului, perceptibilă, ca şi toate celelalte, prin simţurile noastre, rareori destul de pătrunzătoare pentru a sesiza esenţele pure ale lucrurilor. § 26. Dacă ideile care sînt unite în mod constant cu toate cele­ la1te trebuie, prin urmare, să fie considerate ca fiind esenţa acelor lucruri cu care sînt unite în chip statornic aceste idei şi de care nu pot fi despărţite atunci, fără ·îndoială, unitatea este esenţa ori­ cărui lucru ; căci nu există nici un obiect al senzaţiei sau al re­ flecţiei care să nu poarte cu el ideea unităţii ; dar noi am arătat mai înainte îndeajuns partea slabă a acestui fel de argumentare. § 2 7 . Ideile d e spaţiu şi d e soliditate sînt distinct e. In concluzie : orice vor gîmli oamenii despre exi�ten ţa unui vacuum, pentru mine este evident că noi avem o idee tot aşa de limpede despre spaţiu, distinct de soliditate, pe cît este aceea pe care o avem despre soliditate, distinctă de mişcare, sau despre mişcare, distinctă de


158

CARTEA

II

spaţiu. Noi nu avem alte două idei mai distincte ca ele şi putem tot _ aşa de Iesne să concepem spaţiul fără s ol idita t e, cum putem concepe corp sau s p a ţi u fără m i şca re , deşi nu este n i ci od at ă aşa d e sigur ca în acest caz că n i c i corpul, nici m i ş carea nu pot exista fără spaţiu . Dar se prea poate ca cin eva să considere că spaţiul este num a i o relaţie rezultînd din ex is ten ţa altor corpuri aflate la d ' s tanţă unele de altele. Şi poate va crede de cuviinţ ă că trebuie să fie luate într-un sens l iteral vo rb el e prea înţeleptului rege Solomon : "Cerul şi ce rul cerurilor nu te poate cuprinde" , sau acelea m ai exp resive ale inspiratului filozof Sf. Pavel : "In el noi trăim, ne mişc ă m şi avem fiinţa noastră" . În ac e ste cazuri, las pe oricine vrea să e xa m i n e ze această chestiune cum va po fti ; numai că eu cred că ideea noastră de spaţiu este aşa cum am înfăţişat-o şi disti nct ă de ideea de corp. Căci, dacă noi considerăm în ma­ teri a însăşi d istan ţ a părţilor ei solide c o e r e n te şi o numim "întin­ dere" în raport cu acele părţi solide, ori dacă, con s i de rîn d această d'stanţă ca e x i s tîn d între extremităţile unui corp oarecare d u p ă diferitele lui dimensiuni, noi o numim "lungime", "lăţime" - şi "grosime" ; ori altminteri, conside!'înd-o ca aflîndu-se în tre două corpuri oarecare sau existente pozitive, Jără a ţine seama dacă este vreo materie între ele sau nu, noi o numim "distanţă" ; oricum ar fi ea num ită sau considerată, este totdeauna aceeaşi idee de spaţiu simplă şi uniformă, dobîndită de la obiectele c ă t re care s-au îndreptat simţurile noastre şi ale căror idei, după ce s-au fixat în mintea noastră, noi le putem reînvia, repet a şi adăuga una alteia de cîte ori voim. Astfel că putem considera sp aţiul (sau intervalul) ima gin a t atît de plin cu părţi soli de, încît un alt corp nu poate veni acolo fără a d epla sa şi a scoate afară corpul care era înainte în acel loc, sau altminteri atît de l ips it de soliditate, încît un corp de dimensiuni egale cu acel spaţiu gol sau pur poate fi plasat în el fără îndepărtarea sau expulz::trea a cev::t din ceea ce se afla acolo. Dar pen tru a evita c on fuz ia în expunerile privitoare la această m at eri e, ar fi p o a t e de dorit ca denum irea de "întindere" să fie aplic at ă numai materiei sau distanţei dintre extremităţile corpurilor particulare, iar termenul "extindere" spa­ ţiului în gene ral , fie că el este ocupat sau nu de m aterie solidă, aşa ca să se spună : "spaţiul este extins, iar - c orpul este întins" 1 5 3 • D ar în a ce a s tă privinţă fiecare este liber să facă cum vrea ; eu fac această propunere numai pentru a folosi un mod de exprimare mai cl a r şi mai distinct.


CAPITOtCLTI Xlt i-XlV (§§ 2S

,

i)

15!:1

§ 28. QQmenii se deosebesc puţin în ceea ce priveşte ideile sim­ şi clare . Eu îmi închipui că în acest caz, ca şi în multe altele, cunoaşterea precisă a înţelesului cuvintelor noastre ar pune repede capăt disputei. Căci sînt înclinat să cred că oamenii, atunci cînd ajung să le cerceteze mai îndeaproape, găsesc că ideile lor simple se potrivesc în general, de-5i în discuţiile lor poate că ei le con­ fundă pe una cu alta datorită unor d enumiri diferite. Eu îmi în­ chipui - c ă oamenii care îşi abstractizează gîndurile şi care exami­ nează bine ideile pe care le au în minte nu se pot deosebi în gindire, deşi se pot încurca prin cuvinte urmind modul de expri­ mare al diferitelor şcoli ori secte în care au fost formaţi, dar printre oamenii superficiali, care nu examinează minuţios şi cu luare aminte propriile lor gînduri şi nu le disting de semnele pe care oamenii le în trebuinţează pentru a le reprezenta, ci le confundă cu cuvintele, trebuie să fie o <;1ispu tă fără sfîrşit, ceartă şi vorbire de neînţeles, mai cu seamă dacă ei sînt savanţi, studioşi, devotaţi unei secte, obişnuiţi cu limbajul ei şi învăţaţi să se ia după alţii în felul de a vorbi. Dar dacă s-ar întîmpla ca doi oameni cu judecată să aibă cu adevărat idei diferite, nu văd cum ar putea ei discuta sau dezbate ceva împreună. Aici nu trebuie să fiu greşit înţeles, socotindu-se că orice închipuire care pluteşte în creierul oamenilor este numaidecît de felul acelor idei de care vorbesc eu . Nu-i este uşor minţii să înlăture acele noţiuni confuze şi prejudecăţile cu care a fost îmbibată datorită obiceiului, neaten­ ţiei şi conversaţiei de fiecare zi ; se cere osteneală şi sîrguinţă ca ea să-şi examineze ideile pînă cînd le reduce la acele idei simple, clare şi distincte, din care sînt ele alcătuite, şi să vadă care dintre acele idei simple au, ori care nu au între ele o legătură şi o de­ pendenţă necesară. Pînă cînd omul nu face acest lucru în ceea ce priveşte noţiunile primare şi originare ale lu cru rilor, el nu clădeşte decît pe principii ş ovăitoare şi nesigure şi adeseori s e va afla în încurcătură. ple

C A P 1 T O L U L

XIV

DE SPRE DURAT.\ ŞI lUODURILE EI SIMPI.F.m § 1. Durata este întimlere care fuge. Există un alt fel de dis­ tanţă sau lungime, a cărei idee n-o dobîndim de la părţile per­ manente ale spaţiului, ci de la părţile trecătoare şi neîncetat pie­ ritoare ale succesiunii ; pe aceasta o numim "durată", ale cărei


160

CARTEA

II

moduri simple sîn t diferi tele ei lungimi, despre care avem idei distincte ca orele, zilele, anii etc., ti mp u l şi veşnicia. § 2. Ideea de durată o dobîndim prin reflecţia noastră asupra şirului ideilor noastre. Răspunsul unui mare om care fusese întrebat ce ·e ste ti m pu l : "Si non rogas intelligo" 1�;; (ceea ce revine la aceasta : "Cu cît mă silesc mai mult să-I pătrund, cu atît îl înţeleg mai puţin") poate că ar fi în stare să convingă pe cineva că timpul, care dC\'icoperă toat e celelalte lucruri, 11u poate fi cu­ noscut el însuşi 156. Şi nu ·fără temei s ocotim că durată, timp şi veşnicie au în natura lor ceva foarte greu de înţeles. Dar oricit de indepărtate de înţelegerea noastră pot părea acestea, totu ş i , dacă le urmărim drept l a originile lor, nu m ă îndoiesc că unul din acele izvoare ale întregii noastre cunoaşteri, care sînt s en · zaţia ş i reflecţia, ne va putea furniza aceste idei care să fie to t aşa de clare şi distincte c,\ şi multe altele socotite mult mai puţin obscure ; ş i vom afla că însăşi ideea de veşnicie provine din a ceea ş i origine ca şi celelalte idei ale n o astre. § 3. Pentru a înţelege corect timpul şi veşnicia, ar trebui să examinăm cu luare aminte ce idei avem despre durată şi cum am ajuns la ea. Este evident pentru oricine va observa numai c e se petrece în propria lui minte, că acolo se află un şir de idei care se suoced în mod constant una alteia în intelectul său atîta timp cît este în stare de veghe. Reflecţia asupra acestor diferite idei care apar în minte una după alta este cea care ne dă ideea succesiunii, iar intervalul dintre anumite părţi ale acestei succe· siuni sau dintre apariţiile a două idei oarecare în mintea noas t ră este ceea ce numim durată. Căci, în t i mp ce gîndim sau în timp ce primim în mod succesiv mai multe idei î n minte a noastră, noi ştim că existăm şi astfel noi numim existenţa sau continuarea existenţei noastre sau a orice altceva ce se poate măsura prin succesiunea unor idei ale minţii noastre, durata noastră sau a ori­ cărui alt lucru care coexistă cu gîndirea noastră. § 4. Faptul că noţiunea noastră de succesiune şi durată o do­ bîndim din acest izvor, adică din reflecţia pe care o facem asupra şirului de idei pe ca re le vedem ·că apar una după alta în propria noastră minte, mi se pare ·că rezultă în chip vădit din aceea că noi nu avem vreo percepţie de durată altfel decît prin exam inarea şirului de idei care se perindă una după alta în intelectul nostru.


CAPITOLUL

XIV (§ 5)

161

Atunci cînd această succesiune de idei încetează, percepţia noas­ tră de durată încetează şi ea, ceea ce ori cine poate să ve rifice în el însu ş i în mod clar atund cînd doarme adînc, fie o oră o zi, o lună sau un an, neavînd nici o percepţie despre dura ta lucru­ rilor în timp ce doarme sau nu se g îndeşt e , ci lipsindu-i cu totul, iar din clipa în care înc e tează de a gîndi pînă în aceea în care începe iarăşi să gîndească, părîndu-i-se că nu exis tă nici un inter­ val. Aşa că eu nu am v r eo îndoială că aceasta s-ar petrece şi cu un om în s tare de v eg h e , dacă i-ar fi cu putinţă s ă ţ i n ă nu m a i o sin gu ră idee în m i n t ea lui fără vreo variaţie şi fără succesiunea altora ; şi noi vedem că cineva care îşi fixează gî ndu r ile cu foarte mare atenţie asupra unui lucru, aşa încît să nu ia seama decît prea puţin la s ucc esi un ea ideilor oare îi trec prin minte în timp ce este adîncit în această serioasă meditaţie, lasă să scape atenţiei sale o bună parte d in acea d ura tă şi socoteşte timpul mai scurt deeît e ste Dar, d ac ă somnul împreunează de obicei părţile înde­ părtate a l e duratei, aceasta se dator�te faptului că în t im pul somnului noi nu avem în minte nici o succesiune de id e i 157. Căci dacă un om vis ea z ă pe cînd doarme şi în acest timp i se înfăţi­ şează în m in te una d upă alta, o diversitate de idei, el are atun ci în timpul unui astfel de vi-s , o pe rc epţi e de durată şi de lungime a ei, ceea ce face ca pentru mine să fie foarte limp e d e ·că oam e nii îşi scot ideile lor de dura tă din reflecţia lor asupra şirului de idei pe care le observă că se succed una d upă alta în p rop ri u l lor intelect, obs erva ţi e fără de ca r e ei nu pot av e a nici o noţiune de d u rată orice s-ar înbîmpla în lume. ,

.

,

,

,

§ 5 . Ideea de durată se poate aplica lucrurilor pe cînd dormim. I n adevăr, după ce un om a dobîndit prin refl ecţie asupra succe­ siunii şi n um ăr u l ui propriilor sale gînduri, noţiunea sau ideea de dura tă , el poate să aplice acea noţiune lucrurilor car e există atunCI dnd nu se gîndeşte, după cum cel care a dobîndit ideea de întind e re prin vedere sau pipăit de la corpuri o poate .aplica la dis­ tanţe la care n ici un corp nu este văzut sau p�păit 158• Ş i, prin urmare, deşi un om nu are nici o percepţie a lungimii duratei rare - s-a scurs în t i mp ce a dormit sau nu a gîndit, totuşi, întrucît el a observat alternarea zilelor şi a nopţilor şi a văzut că l u n g im e a Juratei lor este în aparenţă regulată şi comtantă, el poate, bazat pe presupunerea că această alternare, pe cînd era adormit ori nu se gîndea, s-a desfăşurat în a cel a ş i chip în care se des făşura de ob i ce i alte dăţi, să aprecieze durata care s-a s cu r s cît a -

-


162

CARTEA

II

ţin ut somnul său �� sa-şi dea seama de ea. Dar, dacă Aclam şi Eva ( p e cînd erau singuri pe lume) în loc de somnul lor de noap te obi şn uit, ar fi petrecut toate cele douăzeci şi patru de ore într-un s o m n continuu, durata celor douăzeci şi patru de ore ar fi fost definitiv pierdu t ă pentru ei şi ar fi rămas pentru totdeauna în afara calculului lor de timp. § 6 . Ideea de succesiune nu ne vine de la m işcare. As tfel reflec­ tî nd asupra apariţiei diferitelor idei una după alta în intelectul nos tru, dobîndim noţiunea succesiunii, pe care, dacă cineva ar gîndi că o dobîndim mai degrabă prin observarea mişcării cu �ju torul simţurilor, el va fi poate de părerea mea dacă va ţine seama că chiar mişcarea produce în mintea lui o idee de succe­ siun e în acelaşi chi.p în care produce acolo un şir c:mtinuu de i dei distincte 1 5 0 • Căci, un om care priveşte un corp ce se mişcă în m od real nu percepe tot uşi nici o mişcare pînă cînd acea mişca re nu produce un şir constant de idei succesive ; de exem­ plu, u n om care se află într-o zi frumoasă pe o mare liniştită, în tr-u n punct de unde nu se vede ţărmul, poate privi o oră î n şi r la soare, ori la mare, ori la vasul său, fără a per·cepe vreo mişrare la fiecare dintre acestea, deşi este sigur că două clinlre ele, şi poate chiar toate trei, au făcut în acest timp un drum lung ; dar, de îndată ce percepe că fiecare dintre ele şi-au modifi­ cat distanţa faţă de alt corp, îndată ce această mişcare produce în el o idee nouă, atunci el şi percepe că a avut loc o mişcare. O ricînd însă un om este înconjura t de lucruri a.flate în stare de rep a us, fără ca el să perceapă cea mai mică mişcare ; dacă în ti mpul acestei ore el a gîn dit, el v.a percepe -cum arpar una după al ta în pr.opria-i minte variatele idei ale propriilor sale gînduri şi, în chipul acesta, va observa şi va găsi succesiune .acolo unde nu a putut observa nici o mişcare. § 7 . Şi eu cred că motivul pentru care mişcările foarte încete, deşi neîntrerupte, nu sînt percepute de către noi este următorul : anu me că, în cursul trecerii lor de la un loc care poate fi per­ cep ut la altul, mod ificarea lor de distanţă este aşa de len tă îndt nu dă naştere în noi la nici o idee nouă decît numai după ce trece 0 bună bucată de timp, aşa că, deoarece nu produce în mintea noastră un şir constant de idei noi care să se suCC'eadă imediat tma după alta, noi nu avem n i ci o percepţie de mişcare ; căci întrudt mişcarea constă în tr-u succesiune neîntreruptă , noi nu


CAPITOLUL

XIV

(§§ B-- 1 0)

putem percepe această succesiune, fără o schimbătoare care pro vin din ea.

163

s ucc es i u ne

continuă de

i-d ei

§ 8 . D e asemenea, lucrurile care s e mişcă aşa d e rep ede încît nu afec t e ază în mod distinct si m ţ u r i l e prin diferite d i st an ţ e ale mişcării lor şi d eci nu p rod uc în minte nici un şir de idei, nu p ot fi pe ncepu t e că se mi�că. Căci un lucru c a re se mişcă în c e r c în mai puţin timp d ecî t s î n t ob iş n u ite ideile noastre s ă se înşiruie în m i n t e una după alta nu este pe!'ceput că se mişcă, ci pare a fi un cerc perfect şi în t reg din acea m ate ri e sau culoare şi nu o parte din cerc care se afl ă în mişcare t6o. § 9 . Şirul de idei are o dteză de un anumi t grad. De ac ee a las pe alţi i să judece dacă nu es te probabil ca ideile noastre să urmeze una după alta în mintea noastră în timp c e sîntem în stare de veghe, la anumite in t e rv ale, într-un mod c a re nu s e de­ os eb eşte prea mult de im agin il e pictate d in interiorul unui felinar oare se învîrteşte pe pivotul său d a t o ri tă căldurii unei lumînări 1 6 1 • Această ap ari ţi e în şir a im agi ni l or , deşi p o a t e că trebuie să fie uneori mai rap i dă , al teori m a i len tă , totuşi, eu bă nu ies c că nu vari ază prea mult Ia u n om afla:t în s t a r e tie vegh e ; pare că sînt a n um i t e limite în iuţeala şi încetine�da cu care i de il e se înşiruie u n a d upă alta în mintea noastră, dincolo de care ele n u pot nid în c e t in i, nid grăh i p e rind a rea lor. ,

·

§ 10. Motivul pe care îmi î n t em ei e z această presupunere ori­ gi n a lă este obs er vaţ i a că noi nu putem percepe succesiunea d ecît atunci cînd impresiile produse asupra vreunuia dintre simţurile noastre au un a n um it grad de iuţeală, care dacă este prea ma re noi n u mai percepem n ici o su cce s i u n e chiar în cazurile în care este evid en t că e xi s tă o s uccesiune re a lă Dacă o ghi ulea de tun trec e printr-o cameră şi în drumul ei desprinde un m em b r u sau o bucată de carne din corpul unui om, este tot atî t d e li mp ed e pe dt poate fi o ric e demonstraţie că tr eb u i e să izbească succesiv cele două laturi ale c a me re i ; de asemenea, este e vid en t că trebuie să at i ngă mai întîi o parte a c ărn i i şi după aceea al ta şi aşa mai dep arte ; şi to tu ş i eu nu cred că c in e va care a simţit vreodată dure­ ,

,

,

.

,

de împuşcături or i a auzit i zbi tur il e în c ei doi p e reţ i aflaţi 1a o an u m i tă d ep ă r t a r e unul de al t ul a putut percepe vreo succesiune, fie în durere, fie în sunetul unei lovituri aşa de rapide. O asemenea p o r ţ i u n e de durată cum este aceasta în care noi nu rea unei a s tfe l


CARTEA

164

Il

percepem mc1 o succesiune, este aceea ce p u te m n umi o clipă, · ea fiind acea porţiune de durată care ocupă numai ti m pu l în care în . m i ntea noastră se află o s i n gu ră idee, fără a fi u rm ată de alta, şi în care, prin urmare, n o i nu percepem absolut nici o succesiune.

·

§ 1 1 . A c e ast a se întîmplă 1 62 de asemenea, atunci cînd m işcare:o este aşa de înceată încît nu oferă simţuri lor un şir neî ntre rupt de idei proa spete, perindîndu�se cu iuţeala cu · '(·are poate p r imi mintea idei noi, aşa că, deoarece alte idei ale gîndurilor no as tre au h•c să intre în minte înt�e acelea oferîte simţurilor de către co �pc1l care se m' şcă, perc epţia de mişcare se p i e rde , iar corpul, deşi se mişcă în mod real, t otuşi , deoarece nu-şi modifică în mod sen­ sibil d i st a n ţa f.:tţă de alte corpur i, atî t de reped e cît se succed în_ mod fire&c în mintea noastră ideile în ş i ru i te una d u p ă a,l ta, lucrul p a r � a sta în repaus, aşa cum se vede bine la limbile ceasorn:icelor şi la umbrele cadranelor s ol ar e precum şi la alte m işc ări continue dar încete, la care, deşi, după anu m ite in,tervale, noi pePcepem datorită modificănii de distanţă că s-a mişcat corpul, totuşi noi nu pe 11cepem în s ăş i m i ş � a re a . ,

§ 1 2 . Acest şir de idei mte măsura altor succesiuni. Aşa încît mi se pare că succesimnea constantă şi regulată a i dei lo r la un om aflat în stare de veghe este, ca să sp unem aşa, măsura comună şi st a nda rdul pentru toate celelalte s uccesiu n i ; dacă v reuna dintre acestea o ia înaintea idei,1or ncastre, ca a tu nci cînd două sunete sau două senzaţii de durere etc., ocup ă în succesiunea lo r durata unei singure idei, sau dacă vreo mişcare ori s uc c esiune es te ­ aşa de î n c eată încît nu ţine pasul cu ideile di n mintea noastră, adică cu i \iţe ala cu care se înşiruiesc una după alta, - ca, de exemplu, atunci cînd vreuna sau m a i mJUlte i d ei , în curgerea lor obişnuită, ne vin în ·minte între ac el e a care sîn t oferite vederii de către diferitele dist an ţe care pot fi pe11cepute la un corp în mişcare sau între sunetele sau mi rosuri le care u 11m ea z ă unul după altul, atunci, de as em en e a, percepţia unei succ esiu n i constante şi con­ tinue se pierde î n cît no i n--<> p e 11c epem decît cu anumite goluri de repaus. -

-

,

§ 1 3. Mintea nu se pDate fixa mult timp asupra unei idei in­ ·variabile. Cineva poate spune că dacă ideile din mintea noastră, în timp ce avem a·co.Jo vreunele, se schimbă necontenit şi se pe · rindă într-o succesiune neîntreruptă, a r f i cu neputinţă pentru


CAPITOLUL

XIV

(§§ 14-16)

165

un om să gîndească mult timp la un anumit lucru ; dacă prin aceasta se înţelege că un om p oat e să · a ib ă o singură idee care să-i rămînă în minte mult timp exact aceeaşi, fără nici un pic de variaţie, eu cred că în adevăr acest lucru nu este cu putinţă ; pentru a susţine aceasta, nu mă pot sprijini pe nimic altceva decît pe experienţă (deoarece nu ştiu qum se formează ideile din mintea noastră şi din ce elemente sînt ele alcătuite, de unde îşi iau lumina şi cum aj•ung ele să-şi facă apariţia) ; şi a. ş vrea ca să încerce cineva dacă poate păstra în minte un t imp îndelungat o singură idee neschimbată, fără a fi însoţită de o tu care alta . § 14. Ca încercare, să ia o anumită formă, un anumit grad de lumină ori o anumi.tă albeaţă sau orice vrea el, şi eu cred că-i va fi greu să ţină toate celelalte idei în afara minţii sale ; dimpotrivă, în mintea lui se vor suoceda neîntrerupt unele după altetl e, fie alt fel de idei, fie diferite consideraţii ale acelei idei (fiecare dintre aceste CDnsideraţii fiind o nouă idee) , oricîtă grijă ar avea să se fixeze la o singură idee. § 15. Eu cred că tot ceea ce poate face un om în acest caz este să se g în d eas că şi să observe ce idei se înşiruiesc în intelectul său, ori să îndrepte mintea către un anumit fel de idei şi să l e readucă în minte p � acelea pe care vrea e l sau de care a r e nevoie, dar eu cred că el nu poate împiedica succesiunea necontenită a u n o r idei proaspete, deşi el poate de obicei să se hotăras că dacă le va observa şi le va examina cu atenţie. § 16. Ideile nu sînt însoţite de nici o percepţie de mişcare, oricum ar fi produ se ele 1 63 � Nu voi cer·ceta aici da•că aceste dife­ rite id.ei din mintea unui om sînt produse de anumite mişcăr i, dar sînt sigur că ele nu sîn t însoţite atunci cînd ni se înfăţişează, de nici o idee de mişcare ; şi dacă un om n u ar avea în nici un alt chip ideea de mişcare, eu cred că nu a r putea-o avea de l o c , ceea ce este destul pentru scopul pe care îl u rm ă re s c acum şi arată îndeajuns că ştirea pe care o primim despre ideile din mintea noastră, care apar acolo una după alta, este aceea care· ne dă ideea de succesiune şi de durată, fără de care noi n-am avea de loc astfel de idei. Deai nu mişcarea, ci şirul continuu de idef din mintea noastră, în timp ce sîntem în s tare de veghe, ne pro­ cură ideea de durată, pe care mişcarea nu ne fa ce s-o percepem decît prin faptul că produce în mintea noastră o succesiune con-


CARTEA

1 66

Il

tinuă de idei, oum am ară tat mai înai nte ; şi noi avem o idee de tot aşa de clară cu aj utorul şirului altor idei care se perindă în mintea noacstră una după alta fără ideea surcesiune şi de durată

vreunei mişcări, ca şi prin şirul de idei produse de

o

modificare

neîntreruptă a distanţei dintre dou ă corpuri 1 64, adică prin idei pe care le dobîndim de la mişcare ; .'ji de aceea noi am avea în aceeaşi măsură ideea de durată, chiar dacă nu .�m avea

sensibilă şi

nici

§

o

pe1,cepţie de mişcare.

Timpul este durată împilrţită prin măsuri. După

17.

tea a dobîndit acstfel ideea de durată, lucrul are de făcut în mod firesc este acela de a

durate comune,

prin care

ea

ce min­

următor pe care îl

găsi o măsură a acestei

îi poate aprecia diferitele lungimi

şi examina ordinea distinctă în care există diferite lucruri, fără de care

o

mare parte a

cunoştinţelor noastve ar fi confuze şi o mare Dmata privtită astfel,

parte a istoriei ar deveni cu totul inutilă. ca

împărţită în anumite perioade şi marca·tă prin anumite măsuri

s�u epoci, este, după părerea m ea, ceea ce noi n umim în modul cel mai propriu t imp 1 6 5 . "

"

§ 1 8 . O bună mlîsură a timpului trebuie sâ-i împartă întreaga durată în perioade egale. ln măsurarea întinderii nu se cere nimic mai m ult decît aplicarea standardului sau a m ăsurii de care ne

servim la lucrul a cărui întin dere vrem

s-o cunoaştem. Dar în se poate face aceasta, din cauză că nu putem pune una lîngă alta două porţiuni' diferite de durată pentru a măsura pe una cu cealaltă 166, şi deoarece o măsură de durată nu e.> te dedt durată, după cum măsura în..tinde!1ii nu este decît întin­ dere, nu putem pălstra la noi vreo măsură de durată fixă şi in­ măsurarea duratei nu

variabilă, care constă într-o succesiune continuă şi care fuge, aşa cum

putem face cu anl.IDlite lungimi de întindere, ca palma, picio­ rul, cotul etc . , însemnate în bucăţi d urabile de materie . Prin urmare, nimic n-ar putea serV!i ca măsură potrivită a timpului decît ceea

ee

a împărţit întreaga lungime a duratei sale în por­

ţiuni evident egale

cu perioade care se repetă în mod constant. nu sînt diferenţiate sau considerat� ca atare, şi măsurate prin astfel de perioade, nu se încadrează pl'O­

Porţiunile de durată care priu-zis în acestea

:

noţiunea

"înaintea

m ai exista " .

de

timp,

tuturor

aşa

cum se prezintă în fraze

timpurilor" şi "dnd timpul nu

ca

va


CAPITOLUL

XIV

(§§

1 9-20)

167

§ 19. Mişcările circulare ale soarelu i şi lunii sînt cele mai po· trivite măsuri ale timpului. Cum mişcările circulare zilnice şi anuale ale soarelui au fost, de la · începutul naturii constante, regulate - putînd fi observate în general de toţi oamenii - şi presupuse a f;j egale una cu alta, au fost întrebuinţate pe bună dreptate la măsurarea duratei 167• Dar deoarece diferenţierea zilelor şi anilor a depins de mişcarea soarelui, aceasta a adus cu sine greşeala de a se crede că mişcarea şi durata ar fi una măsura celeilalte. Căci întrucît oamenii în mă•s urarea timpului, s-au obişnuit cu ideile de minute, ore, zile, luni, ani etc. , care se prezintă în minte ori de cîte ori ei vorbesc despre timp sau durată (porţiuni de tiinp care au fost mă· s urate, toate, prin mişcarea acelor corpuri cereşti), au fost înclinaţi să confunde timpul cu mişcarea sau cel puţin s ă cugete că există o legătură între ele ; pe cîtă vreme, orice altă apariţie periodică şi constantă sau modificare de idei care s-ar produce în spaţiile de durată aparent echidistante, dacă ar putea fi observate în mod constant şi universal, ar fi diferenţiat tot aşa de bine intervalele de timp, ca şi acelea care au fost întrebuinţate pentru aceasta. Căci, presupunînd că soarele, pe care unii I-au luat drept un foc, ar fi apl.1ins la acelaşi interval de timp la care el ajunge acum în fiecare zi în dreptul aceluiaşi meridian şi apoi s-ar stinge după douăsprezece ore şi că în intervalul unei mişcări de revoluţie anuală ar creşte în mod sensibil în strălucire şi căl­ dură, descrescînd din nou în acest fel, r,are aceste apariţii regulate n•ar serVli tuturor celor care le-ar putea observa la măsurarea intervalelor duratei fără ajutc.rul mişcării, tot aşa de bine cum fac aceasta cu ajutorul mişcării ? Căci dacă apariţiile ar fi con­ stante, dacă ar putea fi observate de toată lumea şi s-ar produce în perioade echidistante, ele ar servi oamenilor 1 a măsurarea tim­ pulurl chiar dacă mişcarea n-ar exista. § 20. Măsr�rarea timpului nu se face pe baza mişcării soarelui ; lunii, ci pe baza apariţiilor lor periodice. Căci, dacă îngheţarea apei sau înflorirea unei plante ar avea loc la intervale de timp echidistante în toate părţile pămîntului, aceasta ar servi oamenilor tot aşa de bine la calculul anilor lor ca şi mişcarea soarelui, şi într-adevăr noi vedem că unele p opoare din America îşi calculează anii după venirea la ci a u n or păsări în anumite anotimpuri $i plecarea în altele. Căci un acces de friguri, senzaţia de foame sau de sete, u.n miros ori un gUJst sau orice altă idee ce revine în mod cons tAnt la perioade echidi�tanto şi, făcîndu-se univers(!} Cl.l· şi


CARTEA

168

Il

noscute ar putea să măsoare cursul succesiunii şi să di s tingă inter­ valul de t i m p Astfel, noi vedem că oamenii născuţi orbi calculeaz� ti m p u l destul de bine pe ani, a l e c ă ror revol u ţi i ei nu le pot totuşi distinge prin mişcările pe c are nu le percep ; şi eu întreb dacă un orb car e şi-ar deosebi anii prin că l dur a ve ri i sau frigul iernii, prin mirosul oricărei flori primăvara sau prin gustul vreunui fruct toamna, n-ar avea o măsură ma i bună a timpului decît au avut rom a nii înainte de reforma calen darului făcut de Iuliu Cezar s au decît m ulte alte p opo ar e, ai căror ani prezintă o foarte mare ne­ r e g u l a ri t a te , cu toată m i ş c a rea soarelui, de care p re t in d că s e folosesc. Şi privHor la cronologie se a daug ă o dificultate destul de mare, an um e că lungimile exacte pe care diferite naţiuni le dau anilor sînt greu de cunoscut, deoarece ele diferă foarte mult una de alta şi, eu cre d că o pot spune, toate laolaltă de aceeaşi mişcare precisă a s oarelu i Şi dacă soarele, de la c re a ţie pîn ă la po to p , s-a mişcat în mod constant pe ecuator şi a r ăsp în d it astfel lumina şi că l du r a lui în toate părţile pămîntului care pot fi locuite, în zilele care a'v eau t o ate aceeaşi lungime, fără variaţiile lui anuale către tr opi ce, cum presupune un autor ingenios din ultima vr em e 1 68, nu-mi închipu i că e s t e prea uşor să ne imaginăm că (cu toată mlişcarea soarelui) oamenii au calcul a t timpul tot în ani înai nte de potop, de la începutul lmnii or i şi-au măsurat timpul în perioade, de vreme c e nu aveau semne perceptibile foarte evi­ dente prin care să le distingă. .

.

§ 21 . Nu se poate şti cu certitudine că două porţiuni de durată sînt egale. Dar poate se va spune : "fără o mişcar e regulată, ca a soarelui sau alta la f el cum s-ar fi putut şti vre o d a tă că astfel de perioade erau egale ?" La aceasta eu ră s pu n d că egalitatea oricăror alte apariţii care s e repetă ar putea fi cunoscută pe ace­ eaşi cale pe care a fost c unoscută egalitatea zilelor ori s·a pre­ supus că e cunoscută la început, ceea ce oamenii au făcut numai p rin compararea cu şirul de idei care le-a t recut prin minte în a ceste intervale, p r i n care şir de idei d e se op eri nd inegalitatea zilelor naturale, dar nu şi a zil e lor artificiale, acestea din urmă, vux6�[L epoc 1 69, au fo s t presupuse că s·înt egale, ceea ce era de ajuns pentm a le face să servească drept măsură. D eş i de atun c i s-a dooooperit p ri n cercetări mai exacte inegalitatea mişcărilor diurne de rot a ţi e ale so ar e l ui , şi noi nu ştim de ce nu sînt inegala şi cele anua l e, totuşi ac�str,a servesc, p rin presu pusa şi aparen t il ,


CAPITOLUL XIV

(§ 22)

l G:J

lor egalitate, Ia o tot atît de bună măsurare a timpului (de.şi n u pentru a măsura î n mod exaet porţiunile duratei) , c a şi cum . s-ar fi dovedit că sînt cu exactitate egale. Noi trebuie, prin urmare, să distJingem cu grijă durata însăşi şi măsurile de care ne folooim pentru a-i aprecia l ung im ea Durata în sine trebuie să fie consi­ derată ca înaintînd într-un mers constant, egal şi uniform. Dar noi nu putem şti că vreuna dintre măs urile duratei are aceeaşi însuşire, şi nici nu putem fi siguri că por ţ i tinile sau perioadele atribuite lor sînt egale în durată una cu alta, căci niciodată nu se poate dem!-mstra că două lungimi de durată succesive, oricum ar fi măsurate; sînt e g ale Mi,şcarea soarel u i pe care lumea a fo.Josi_t-o atît de mult timp şi cu atîta încredere ca pe o măsură ·exactă a duratei , a fost găsită, precum am spus, ca inegală în di f eri tel e ei părţi ; şi cu toate că oamenii au întrebuinţat în ultima vreme un pendul c a avînd o mişcare . mai cOns tant� şi mai regulată dedt aceea a soare­ lui sau (pentru a vorbi mai corect) a pămîntului, totuşi, dacă cineva ar fi întrebat C).lm de ştie el cu certih1dine că două ooci­ laţii succesive ale unui pendul sînt egale, ar fi foa rte greu să se convingă pe el însuşi că sînt negreşit astfel, eleoarece nu putem fi siguri că cauza aceste i mişcări, care ne este necunoscută, va a ctiona în mod egal şi s�ntem siguri că mediul în care se mişcă p e ndulul nu este îri mod cons tan t ·acelaşi ; oricare dintre acestea . vaniind, poate modifica egalitatea acestor perioade şi, prin aceasta, 'poate să d i s tru g ă certitudinea şi e xactita t e a măsurării prin mişcar·e, precum şi a orică ror a:lte p e rioade ale altor ap ariţi i , rămînînd mereu limpede noţiu� ea de durată, deşi despre nici una dintre măsurile noastre referitoare la ea nu se poate demonstra că este exactă. Deci, deo�rece două porţ iu ni de durată nu pot fi alături, este cu neputintă să se ştie vreodată cu c�rtitudine că sînt egale Tot ceea c e putem noi face pentru măsurare� timpului este să l uăm asemenea lucruri - oare au n e� ont enit apariţii succesive la intervale aparent echidjstante, eg alitate aparentă pentru _ care nu avem nici o altă măsură în af�uă de ace� a pe care şirul de idei proprii a plasat-o în memoria noastră, care cu âjutorul altor teme­ iuri p ro�ab ile ne convinge "de �·g alitatea acestor perioade. .

.

,

·

"

. •

-

§ 22. Timpul nu este măsura mişeam. Un lucru c a r e mi se pare ciudat este acela că, pe cînd toţi oamenii �ăsoară în mod vădit timpul prin mişcarea corpurilor mari şi vizibile ale lumii, timpul este totuşi definit ca măsură a mişcării, deşi est� evide�t pentru •·


C A HTEA

1 71 1

rl

oncme

reflectcază d t d e puţin l a aceasta că, pen tru a măsura m i şcarea spaţiul trebuie să fie tot atît de mult luat în consideraţie, pe cît este şi tim p u l ; iar acel care priveşte un pic mai departe va vedea, de asemenea, că oricine vrea să evalu eze ori s ă măsoar e mişcarea, aşa ca să-şi formeze o p ărere justă despre ea, trebuie să ţ i n ă seama şi de mărimea corpului. Şi, în adevăr, mişcarea nu ne duce la măsurarea duratei în nici un alt chip decît prin ace ea că r e adu c e în mod continuu anumite idei s e n s ib i le la intervale care par echidistante. Căci, dacă m iş carea soarelui ar fi tot aşa de inegală ca şi ace ea a unei cor ăb ii împinse de vînturi schimbă­ toa r e , uneori foarte încete şi alte ori în mod neregulat foarte iuţi, sau dacă ar avea în mod cons tan t aceeaşi iuţeală, însă mişcarea nu ar fi circulară, neprezentîndu-ne ac eleaşi apariţii, încă nu ne-ar ajut a absolut de loc să măsurăm t imp ul mai mult decît o mişcare ,

vădit inegală a unei cornete.

§ 23 . Minutele, orele, zi le le şi anii nu sîn t măsuri necesare a le duratei. M in utul, ora, ziua şi anul nu sînt, cleei, mai necesare pentl'u măsurarea ti mp u lu i sau duratei decît sînt pentru întindere pal m a , piciorul, co tul şi miJ.a însemnate în orice porţiune de ma­ teri e Căci, deşi noi , în această parte a universului, prin folosirea constantă a lor, ca p e ri oad e determinate de m işcările circulare ale soarelui sau ca părţi cunoscute ale acestu i fel de perioad e , ne-am fixat în m i n te ideile unor a·semenea lungi mi de durată pe care le aplicăm la t o a te părţile timpului ale căror lung im i am vrea să le examinăm, totuşi p ot fi alte p ărţi ale un'iversului unde nu se folosesc aceste măsuri ale noastre mai mult decît se întrebuin ţează în Japonia palma, piciorul s a u mila engleză, însă tot trebuie s ă fie a,colo ceva analog. Căd fără .anumite reveniri regulate periodice, noi nu a m putea măsura singuri sau c om un ic a altora lun· g ime a oricărei dumte, deş i în acela ş i timp lu m ea ar fi to t aşa de plină de mişcare ·ca şi acum, dar n i ci o p art e din această miş care n-ar fi rînd u i t ă în mişcări cif'Culare regulate şi aparent echidistante. Dar d i fe rit el e mă-suri care pot fi întrebuinţate pentru calculul timpului nu modifică cu nimic mai mult no·ţiunea de durată care este lucrul ce trebu�e măsurat, decît modifică difer it ele unităţi de măsură, de un picior sau de un cot, noţiunea de întindere .faţă de cei care întrebuinţează aceste diferite măsuri. .

­

.

a

§ 24 170• Măsurile noastre de t imp pot fi a plicate la durata care existat înaintea timpului. O dată ce m intea a dobîndit o a s t fel de


..

CA PlTOLUL

XIV

(§§ 25- - 2�1

lil

1 1 1 ii s ură tle timp c a m i ş c a nxt de revo l uţ ie anual ă a soarelui, poate a p l i ca această măs ură l a d urata în care - măs ura însă�i n u a exis tat �i cu c are nu a rc nimic de-a face în realitatea ex is te nţe i sale ; ":k i dacă cineva ar spune că Abraham s-a născut în anul 2712 din perioada iuliană, aceasta înseamnă a vorbi absolut la fel de i n teligibil ca şi cum s-ar socoti de la începutul lumii, d eşi atunci, ;1�a de demult , n u era nici o mişc a re a soarelui şi n i ci o altă l n i ş,care. Căci, deşi se presupune că perioada iuliană a început cu n mi multe sute de a n i înainte de a fi fost în mod real zile, nopţi sau a n i d esemn a ţi prin vreo mişcare circulară a soarelui, totuşi noi s < l cotim tot aşa de corec t şi prin aceasta m ăsurăm duratele tot a�a de bine cu ajutorul acestor p er i oad e ca şi cum pe acea vreme soarele ar fi ex i s t a t în realitate şi ar fi executat aceeaşi m işcare obişnuită pe ca r e o execută ac um 1 7 1 • I deea d e durată egală cu o mL�care de revoluţie anuală a soarelui poate fi tot aşa de lesne aplica t ă în mintea noastră duratei şi a t un c i cind n-ar fi n i ci soare, nici mişcare, după cum ideea de picior sau cot luată de l a conpuri aflate aici, pe pămînt, poate fi a pl ica t ă în g în d irea n oastră la distanţe care se află dincolo de marg i nile lumii, un d e 1 1 1 1 există nici un corp . § 25. Căci p resupunînd că de la acest loc pînă la corpul cel mai îndepărtat din univers ar fi 5 369 de mile sau milioane ele mile ( căc i fiind realităţi, trebuie să fie la o an u m i tă distanţă) , după

cum

presupunem că s în t 5369 de an i din momentul de faţă pînă l a prima existen ţă a vreunui corp, la începutul lumii, noi putem

a,pJica

în m intea noastră ace astă măsură

a

unui an duratei d inaintea

ncaţiei, adică dincolo de durata co11purilor sau eum

putem aplica această măsură de

o

a

mi,şcării, după

milă la spaţiul de dincolo

tle ,cele mai îndepărtate corpuri ; prin tr-una putem măsura d urata acolo u nd e nu a fost mişcare, deopotrivă de bine cum putem mămra cu ceala l tă în mintea n oastră spaţiul arolo unde nu este nid un corp. §

26.

Dacă mi

se

obiectează aici că

prin felul de

a

expliea

timpul eu am pres upus ceea ce n-ar treb u i să presupun , anume

di l umea nu este nici eternă, nici infinită, eu răspund că pentru

s copul meu n u este necesar în acest loc să folosesc argumen te

pentru

dere ;

de

a

dovedi că lum ea este finită, atît în durată cît şi în întin­

dar, deoarece se poate concepe aceasta cel puţin tot atît

bine

ca

şi

con t r ariu l

,

eu

am

desigur libertatea de a presupune


172

CARTEA

Il

aşa, după ctun oricine o are -pe aceea de a presupune contrariul şi eu nu mă îndoiesc că oricine va vrea să se gîndească la ea poate lesne să conceapă în mintea lui începutul mişcării, deşi nu şi al întregii durate, şi astfel el poate ajunge în examin area miş­ cării la u n obstacol şi non ultra. Tot astfel în mintea lui, el poate fixa limite corpului şi întinderii care aparţine acestuia, dar nu spaţiului în care nu este nici un corp, deoarece cele mai îndepăr­ tate margini ale spaţiului şi duratei depăşesc puterea noastră de pătrundere, după cum ultimele limite_ ale numerelor se află din­ colo de cea m_ai cuprinzătoare capacitate a minţii şi totul se spri­ jină · pe acelaşi temei, aşa cu111 vom vedea în altă parte.

§ 27. Veşnicia. Prin urmare, prin aceleaşi mijloace şi din ace­ laşi izvor, de unde dobîndim ideea d � timp, dobîndim, de aseme­ nea, ideea pe care o numim "veşnicie", adică, după ce am dobîn­ dit ideea de succesiune şi durată prin reflecţie asupra şirului de idei proprii, produse în noi fie de apariţiile fireşti ale acelor idei oare vin în mod eonstant singur� în mintea noastră aflată în stare de veghe, ori produse de către obiectele externe care ne afectează în mod succesiv simţurile, şi după ce am dobîndit cu ajutorul miş­ cărilor Circuiare ale soarelu i ideile unor lungimi de durată, putem aduna în mintea noastră astfel �e lungimi de durată una cu alta de oîte ori �orim, şi să le aplicăm, astfel adunate; duratelor trecute sau viitoare, ceea ce noi putem continua să facem, fără graniţe sau limite, mergînd înainte, in infinitum, şi astfel, aplicăm lungimea mişcării anuale a soarelui la durata presupusă a fi fost înainte de existenţa soarelui sau a - oricărei alte mişcări, lucru care nu este ma i dificil sau IT\ai absurd decît de a aplica noţiunea pe care o avem ·despre mişcarea unei tunbre pe cadranul solar într-o oră a · acestei zile la durata unui fapt petrecut noaptea trecută, ca, de pildă, arderea unei lumînări, care este s eparată actun în mod absolut de orice mişcare actuală. ; şi este tot aşa de imposibil ca durata de o oră, a ace,lei_ flăcări din noaptea trecută, . să coexiste cu orice mişcare care există acum sau care va exista 172, pe _ cît este de imposibil oricărei părţi de durată care a fost înaintea începutului lumii să CQexiste cu mişcarea de acum a soarelui. Dar a·ceasta nu împiedică totuşi ca avînd ideea lungimii mişcării umbrei de pe un cadran între semnele a două ore, să pot măsum în mod tot a� a de distinct în mintea m ea durata acelei lumînări din noaptea trecută, după cum pot face cu d_urata a ceva care există acum, ceea ce nu îriseamnă nimic mai mult decît a gîndi că dacă soarele


CAPITOLUL

XIV

(§§ 28-29)

173

fi luminat atunci cadranul şi s-ar fi mişcat cu aceeaşi iuţeală ca acum, u mbra pe cadran ar fi trecut de la linia unei ore la al ta în timp ce flacăra lurnînării ardea. ar

§ 28 . !ntruoît noţiunea unei ore, zile sau an este numai ideea pe care o am despre lungimea anumitor mişcări regulate şi peri o dice (mişcări care nu există toate în acelaşi timp, ci numai în ideile pe care le am în memorie despre ele şi care au venit pe calea simţurilor sau a reflecţiei), eu o pot aplica în mintea mea cu aceeaşi uşurinţă şi pentru acelaşi motiv duratei · anterioare oricărui fel de mişcare, tot aşa de bine ca la ceva care este numai cu un minut sau cu o zi anterior miljcării pe care o efec­ tuează soarele chiar în acest moment. Toate lucrurile trecute sînt într-un repaus egal şi perfect şi dacă le considerăm din aces t unghi, ele sînt, toate, la fel, fie că au fost înaintea începutului lumii sau abia ieri, deoarere măsurarea orică rei durate printr-o anumită mişcare nu depinde de loc de coexistenţa reală a acelui lucru cu acea mişcare sau cu orice alte perioade ale unei mi-şcări de r ev o lu ţie, ci numai de faptul că am în mintea mea o idee limpede despre lungimea unei mişcări pe riod ice oarecare cunoscute sau alte intervaJe de durată şi că o a plic duratei lucrului pe care aş vrea să o măsor. ­

§ 29. De aceea, noi vedem că unii oameni îşi închipuie că durata lumii de la prima ei existenţă pînă în anul acesta, 1 689, este d e 5 639 de ani, sau egală cu 5 639 de r evolu ţii anuale ale soarelui, iar alţii, mult mai mult, precum vechii egipteni, c are în timpul lui Alexandru, socoteau 23 000 de ani de la domnia so a rd u i şi chinezii de acum, care socotesc că lumea are VÎI'sta de .3 269 000 de ani sau mai mult ; deşi eu nu aş crede că este adevărată durata mai mare a lumii, potrivit s ocot elilo r lor, totuşi eu mi o pot imagina la fel cu ei înţelegînd tot aşa de bine şi spunînd că una este ma i mare deoit cealaltă, după cum înţeleg că viaţa lui Mathusalem a fost mai lungă decit a lui En o ch Şi dacă socoteala obişnuită de 5 369 de ani ar fi adevărată (cum poate fi ca şi oricare alta care este susţinută) , aceasta nu mă împiedică de loc să-mi închipui ce gîndesc alţii atunci cînd dau lumii 1 000 de an i m ai mult, d e vreme ce oricine poate, cu aceeaşi uşurinţă, să-şi închipuie (nu spun să .creadă) că lumea are vîrsta de 50 000 de ani ca şi vîrsta de 5 639 de ani şi poate tot aşa de bine concepe durata de 50 000 de ani ca şi pe coo de ,

-

.


1 74

CARTEA

II

5 639 de ani. De a1c1 reiese că la măsurarea duratei unui lucru prin timp nu este nece&ar ca acel lucru să fie coexistent cu miş­ carea de revoluţie periodică prin care o măsurăm, ci este de ajuns pentru acest scop să avem ideea lungimii unor apariţii regulate şi periodice, pe care o putem apHca în mintea noa:stră la durata cu care mişcarea sau apariţia n-au coexistat nkiodată. § 30. Căci, întrucît în istoria creaţiei, aş a cum ne-a înfăţişat-- o Moi·s e, eu îmi pot imagina că lumina a existat cu trei zile înainte de a fi fost creat soarele ori de a fi avut vreo mişcare, şi aceas ta numai închipuindu-mi că durata luminii, înainte ca soarele să fi fost creat, a fost aşa de lungă, încît (dacă soarele s-ar fi mişcat atunci ca şi acum) ea ar fi fost egală cu trei mişcări circu­ lare z�lnice ale soarelui, - pe aceeaşi cale pot avea o idee despre haos sau îngeri ca fiind creaţi, cu un minut, o oră, o zi, un an sau o mie de ani înainte de a fi existat lumină sau vreo mişcare conti­ nuă. Căci, dacă eu pot să-mi reprezint o durată egală numai cu un minut mai mare dooît aceea a existenţei sau a mişcării unui corp, pot adăuga, tot cîte un minut, pînă ajung la şaizeci de minute şi, ad ăug î nd în acela:şi fel minute, ore sau ani (adică cutare sau cutare părţi ale mişcării de revoluţie a soarelui sau a oricărei alte perioade a cărei idee o am), merg înainte, in infini­ tum ; şi, presupunînd o durată depăşind aceste perioade de atîtea ori cît pot eu socoti, îngăduiţi-mi să tot ada�Jg atîta cît doresc, ceea ce cred eu că este noţiunea de veşnicie, despre a cărei infi­ nitate nu a vem altă noţiune decît aceea pe care o avem despre infinitatea numerelor la care noi putem adăuga mereu fără sfîrşit. -

§ 3 1 . Şi astfel eu cred că este evident că noi dobîndim ideile de durată şi măsurile ei din aceste două izvoare ale întregii • cu­ noaşteri despre care am vorbit înainte, adică reflecţia şi senzatia. Căci, în primul rînd, noi ajungem la ideea de succesiune prin observarea celor ce se petrec în mintea noastră, adică a şirului de idei aflate acolo 173, unele dispărînd în mod continuu, iar altele făcîndu-şi apariţia rînd pe rînd. In al doilea rînd, noi dobîndim ideea de durată prin observa­ rea unei distanţe între părţile a ces tei succesiuni . In al treilea rînd, noi dobîndim ideile anumitor lungimi s au măsuri de durată, ca minutele, orele, zilele, anii etc., prin obser­ varea cu ajutorul simţurilor a anu m i t o r apariţii care se succed la anumite intervale regulate şi aparent echidistante.


C A PITOLELE XIV-XV

(§ 1 )

175

al p a tr ul e a rînd , n o i putem aj unge să ne imagmam durat a unde n ic i nu durcazii, n ic i nu există nimk în mod re al , dato­ r:tă f ap tu l ui că s înt e m în s tare să repetăm în mintea no as tr ă de cîte ori voim acele măsuri de t imp sau id ei de lungim e , de du ra tă determinată şi as tfel ne putem închipui ziua de mîine, anul viitor sau ş ap te ani de acum încolo. In al c i ncilea rînd, noi ajungem l a ideea de veş n i c ie , c a durată viitoare et e rnă a s ufl e te lor noastre 174, ca şi ;a acelei f i inţ e infi­ nite care trebu i e să fi existat de totdeau n a, dat fiindcă sîntem în �tare să repetăm în mintea n oas t r ă o a s tfe l de idee a u n e i asemenea lungimi de timp, ca a u n ui minut, an sau secol, de cite ori dorim şi să le a dăugăm pe un a la c e a l a lt ă , fără a ajunge vreodată mai aproape de capătul unei astfel de adu n ă ri decît de ca pătul nume­ r el or la care putem adăuga mereu. I n al şaselea rînd, noi ajungem la i d e e a a ce e a ce numim "timp" 1În g en er al considerînd o anum it ă parte a duratei in finit e C':l delimitată prin măsuri p e r i odic e .

Tn acolo

,

,

C A P 1 T O L U L

D E SPUE

XV

D URAT..\ ŞI EX'l'I� J)ERE EXAMINATE ÎMPREUNlm

§ 1 . Durata şi întinderea pot fi mai mari sau mai mici. De�i în c ap i t ol e l e pre ced e n t e ne-am o prit destul de mult as u p r a co n sid e raţ i il or des p re spaţii şi durată, totuşi, deoarece el e sînt i d e i de importanţă g ene r ală care au în natura lor ceva foarte greu d e înţeles ş i aparte, c om p a ra ţ i a dintre u n a şi cealaltă a r putea fi d e folos pentru lăm urire a .Jor, noi p utîn d avea o con cepţ ie mai clară şi mai d i s t inc t ă de s p re ele dacă le cup ri n d em cu privirea pe amîndouă deodată. P en t r u a e vi t a confuzia, eu numesc "extin­ dere" d i s tanţ a (sau spaţiul) - după concepţia simplă şi abstractă despre ea - d i s t ingînd o de înt i n de re , denumire pe care u ni i o folosesc p e n t ru a ex p rim a acea s tă d is t an ţ ă numai întru atîta în­ trucît se află în p ărţ ile ·solide ale materiei şi as tfel include sau cel puţin indică i d eea de corp, pe cînd id eea de distanţă pură eu prefer cuvîntul "ex­ n u cu p r i n d e aşa ceva 176• De a s em ene a t : n dere " aceluia d e " spaţiu " din cauză că termenul de spaţiu este adesea aplicat la di s t a n ţ a d i n t re p ărţil e succesive şi trecătoare care nu e xi s t ă niciodată împreună, precum şi celor c a re sînt ­

-

,


176

CARTEA

Il

1 7 7 • În a ces tea amîndouă ( a dică ·extinderea şi durata) mintea găseşte această idee comună de l u n g i m i continue, care pot exista în cantităţi mai mari sau mai mici ; căci un om are o idee tot aşa rle cl ară despre diferenţa de l un gime dintre o oră şi o zi, ca şi dintre un inch 178 şi un -picior.

permanente

§ 2. Extinderea nu este limitată de materie. După ce mintea a dobîndit ideea de lungime a unei anumite părţi a extinderii, fie o palmă, fie un pas sau orice lungime vreţi, ea poate, aşa cum s-a spus, să repete acea idee şi, adă u gînd o astfel la cea de dinainte, îşi lărgeşte ideea de lungime şi o face egală cu două palme sau doi paşi şi aşa, de cîte ori vrea, pînă cînd egal eaz ă dis tanţa dintre orice puncte ale pă mîntului continuînd astfel pînă cind acoperă distanţa pînă la soare sau pînă la cea mai îndepăr­ tată stea. Printr-o astfel de progresie, po r nind de la locul în care ne aflăm sau din orice alt loc, mintea poate înainta şi trece di ncolo de toate aceste l un gim i fără a găsi ceva care să-i oprească înaintarea, undeva unde se află corpuri sau unde nu se află nici un corp. Este adevărat că noi pute m ajunge le s n e cu mintea noastră la capă tu l întinderii solide ; nu întîmpinăm nici o gren­ tate de a ajunge la extremitatea şi marginile a tot ceea ce este corporal, dar c înd m in tea a ajuns acolo, ea nu gă s e ş te nimic care să-i împiedice înaintarea în această extindere fără sfîrşit. căreia ea nu-i p oate găsi sau nu poate ,concepe că are vreun capăt. Şi să nu spună cineva că dincolo de marginile lucrurilor corpomle nu este absolut nimic, afară numai dacă nu va îngrădi pe Dum­ nezeu în limitele materiei. Solomon, atît de plin de înţelepciune. pare a fi avut alte gînduri atunci dnd s p une a : "cerul şi cerul cerurilor nu te poate -cuprinde " . Şi eu cred că acela care soco­ teşte că-şi poate trimite gîndurile mai departe decît acolo undll există Dumnezeu sau că-şi poate imagina vreo extindere acolo unde nu există Dumnezeu, are o părere prea bună despre capaci­ tatea intelectului său. -

,

,

§ 3. Nici durata nu este limitată de mişcare. I nto cmai aşa este şi în ceea ce priveşte durata. După ce mintea a dobîndit ideea unei anumite lungimi de durată, o p oa te dubla, multiplica şi lărgi n u numai dincolo de propria sa existenţă, ci şi dincolo de exis­ te nţa tu tu ror fiinţelor corpor-al e şi de toate măsurile timpului, împ rum u tate de la corpurile . cereşti şi de la mişcările lor. Dar. cu toate acestea, oricine admite cu uşu rin ţă că deşi facem ca durata -


CAPITOLUL

XV (§ 4)

177

să fie fără margmr, după cum şi este desigur, n-o putem extinde dincolo de orice fiinţă, căd Dumnezeu umple veşnicia, cum ori• cine recunoaşte lesne. Totuşi este greu de găsit motivul pentru care ne îndoim că umple în chip asemănător şi nemărg'inirea spaţiului m. Fiinţ.a lui infinită este în mod cert tot aşa de nemărginită într-o privinţă ca şi în cealaltă şi mi se pare că a spune : "unde nu este corporeitate, acolo nu este nimic" , în­ seamnă a atribui materiei· ceva mai mult decît i se cuvinP.. § 4. De ce admit oamenii mai lesne durata infinită decît extin­ derea infinită. De aici eu cred că putem afla motivul pentru care fiecare vorbeşte ca de ceva binecunoscut şi presupune veşnici:\ fără cea mai mică -ş ovăire, nestînd _ la îndoială să atribuie duratei infinitatea, - însă mulţi admit sau JXesupun cu ·mai multă şovăire sau rezervă infinitatea spaţiului. Motivul acestei deosebiri mi se pare a fi· acela că deoare�e durata şi întinderea sînt. denumiri de însuşiri ale altor lucruri, noi putem lesne concepe că Dumne­ zeu are o durată infinită, şi nu -.putem evita de a face astfel, dar, întrucît nu .atrib uim ·Întinderea lui Dumnezeu, ci numai materiei, care este finită, noi sîntem mai înclinaţi să ne îndoim de exis­ tenţa extinderii fără materie, al cărei atribut exclusiv presupunem noi de obicei că este extinderea. Şi, de aceea, atunci cînd oamenii işi urmăresc gîndurile despre spaţiu, sînt -înclinaţi -să se oprească la marginile a ceea ce este corporal, ca şi cum spaţiul ar avea şi el un capăt acolo şi nu s-ar întinde mai departe. Sau dacă, cer­ cetînd chestiunea mai îndeaproape, ideile lor îi duc mai departe, ei numesc totuşi ceea ce se află dincqlo de limitele universului "spaţiu imaginar", ca şi cum acest spaţiu n-ar fi nimic din cauză că în el nu există nici un corp 1 80 • ·.P e cîtă vrem e durata, .anteri-. oară tuturor corpurilor 'Şi mişcărilor prin care este ea măsurată, ei n-o numesc niciodată "imaginară", din cauză că ei n-o presu­ pun lipsită de orice exi•stenţă reală. Şi dacă denumirile lucrurilor nu pot cumva îndrepta gîndurile către originea ideilor oamenilor (cum sînt înclinat să cred că se întîmplă în foarte mare măsură), denumirea de "durată" poate fi prilej de a gîndi că prelungirea existenţei cuprinzînd un fel de rezi.s tenţă la -orice forţă distruc­ tivă şi dăinuirea solidităţii (pe care sîntem înclinaţi să o confundăm cu duritatea şi de care vom găsi că diferă puţin; dacă vom exa­ mina minusculele părţi ce. intră în structura materiei) au fost socotite a avea oarecare analogit>, ceea ce a dus la formarea cuvintelor ·aşa de apropiat înrudite cu durare şi durum esse 1 8 1 •


178

CARTEA

U

Şi că durare este un cuvînt raphcat ideii de duritate, tot aşa de bine ca şi aceea de existenţă, noi vedem în Horaţiu, epod. XVI : Ferro duravit secula. Dar oricum ar fi, este sigur eă oricine îşi urmăreşte propriile sale gînduri, le va găsi uneori · lansate dincolo de întinderea corpurilor în nemărginirea spaţiului sau extinderii, a cărei idee este distinctă şi separată de ceea ce este corporal şi de orice alte lucruri, ceea ce poate fi (pentru cei care vor) un subiect de med i ta ţ ie mai adîncă. § 5. Timpul este pentru durată ceea ce locul este pentru extin­ dere. În general, timpul este pentru durată ceea ce este locul pentru extindere. Există atîtea porţiuni din aceste oceane ne­ mărginite .a le eternităţii şi imensităţii cîte sînt delimitate şi deo­ sebite de celelalte ca prin pietre de hotar, iar aceste porţiuni servesc pentm a însemna poziţia corpurilor reale şi finite una faţă de alta, în acele oceane infinite al e duratei şi spaţiului. Acestea, dacă le examinăm bine, nu sînt nimic altceva deoît idei ale unor distanţe determinate pornind de la anumite puncte cunoseute fixate în lucrurile sensibile, care pot fi deosebite, şi care sînt presupuse că păstrează aceeaşi distanţă unul f a ţ ă de altul . Ue la asemenea punete fixate în lucruri sensibile, calculăm şi de la ele măsurăm pof\iuni din acele cantităţi infinite, c are , astfel considerate, sînt ceea ce numim "timp" şi "loc" 1 8 2 . Căci durata şi spaţiul fiind în ele însele uniforme şi nemărginite, ordinea şi p o ziţ ia lucruri­ lor n-ar putea fi observată fără asemenea puncte fixe cunoscute şi toate lucrurile ar sta amestecate într-o încurcătură f ără ieşire. .

§ 6 . Tim p şi loc înseamnă porţiunile de d11rată şi spaţiu deli­ mitate prin existenţa şi mişcarea corpurilor. Timpul şi locul, luate astfel ca porţiuni d ete rm inat e şi care pot fi distinse din acele abisuri infinite de spaţiu şi du rată, delimitate sau pre­ supuse a fi deosebite de rest, prin semne şi margini cunoscute, au ·fiecare d in tre ele un dublu înţeles. In primul rînd, timpul, în general, e considerat de obicei drept acea porţiune din durata infinită care este măsurată cu ajutorul existenţei şi mişcărilor corpurilor cereşti cu care coexistă, pe cît putem cunoaşte ceva din ele, şi, .în acest sens, timpul începe şi sfîrşeş te prin edificiul .acestei lumi sensibile, ca în aceste fraze, pomenite mai sus, "înaintea tuturor timpurilor" sau "cînd timpul n u va mai exista" . Locul e socotit în chip asemănător uneori drept acea porţiune din spaţiul infinit care este ocupată de


CAPITOLUL XV

(§§ 7�8)

179

lumea m aterială şi cuprinsă în interiorul ei, şi, prin aceasta, este deosebită de restul extinderii, deşi această porţiune poate fi nu­ mită în mod mai propriu "întindere" decît "loc". În aceste limite sînt îngrădite timpul şi locul şi cu ajutorul părţilor lor care pot fi observate sînt măsurate şi determinate timpul sau durata par­ ticulară, ca şi întinderea şi locul particular al tuturor existenţelor corporale.

§ 7. Timp şi loc înseamnă uneori porţiunile de durată şi spaţiu pe care le desemnăm prin măsurile împrumutate de la mărimea sau mişcarea corpurilor. In al doilea rînd, uneori cuvîntul "timp " este întrebuinţat într-un sens mai larg şi este aplicat - nu numai acelor părţi .ale duratei infinite ·care au fost deosebite în mod reiLl şi măsurate prin existenţa reală şi prin mi'Fările periodice ale corpurilor destinate de la început să fie semne şi să indice anotimpurile, zilele şi anii şi care sînt, prin urmare, măsurile noastre de timp, - ci şi altor porţiuni din acea durată uniformă şi infinită pe care în unele ocazii le presupunem egale cu anu­ mite lungimi de timp măsurat şi pe care deci le considerăm ca limitate şi determinate. Căci dacă am presupune că creaţia sau căderea îngerilor a avut loc l a începutul perioadei iuliene, am vorbi în mod destul de propriu şi am fi înţeleşi dacă am spune : "De la crearea îngerilor este o perioadă mai lungă cu 764 de ani decît de la crearea lumii" ; prin aceasta noi am desemna din acea perioadă nediferenţiată atîta cît am presupune că este egal cu 764 de revoluţii anuale ale soarelui, admiţînd că s-ar fi mişcat cu aceeaşi iuţeală ca şi acum. Şi, tot aşa, noi vorbim uneori despre loc, distanţă sau m ărime în acest mare vid de dincolo de marginile lumii 183, atunci cînd considerăm atîta din acest spaţiu cît este egal cu un corp de dimensiuni determinate (de pildă, de un picior cub), adică pe care îl poate primi, ori atunci cînd presupunem în acest vid un punct aflat la o distanţă precisă de o anumită parte a universului. § 8 . Locul şi timpul se referă la toate existenţele 184• UNDE şi CIND sînt întrebări care se referă la toate existenţele finite, la care noi răspundem raportîndu-le pe acestea din urmă la anu­ mite părţi cunoscute ale lumii sensibile şi la anumite epoci care n e sînt indicate prin mişcările ce se pot observa în această lume. Fără asemenea părţi sau perioade fixe, ordinea lucrurilor ar fi pier­ d u t ă pentru l imi tatul nostru intelect în nemărginitele şi invaria-


CARTEA

180

Il

bilele oceane ele durată şi extindere, care c up r i n d in ele toate exis­ tenţele finite şi ap3rţin în totalitatea lor numai divinităţii. Şi, prin urmare, im tr ebuie să ne mirăm că nu le înţelegem şi că mintea noastră se află de atîtea ori în încurcătură cînd le considerăm fie în mod abstract în ele insele, fie c a atribuite într-un chip oare::;are fiinţei Supreme şi necuprinse. Dar cînd este aplicat� vreunei fiinţe particulare finite, întinderea oricărui corp reprezintă atîta din acel spaţiu infinit cît ocupă din el mărimea acelui corp şi locul este po z iţi a unui corp, cînd e considerat la o anumită distanţă de un oarecare . alt c or p ; iar după c um ideea unei dumte p a rt i c u lare a unui lucru este. ideea acelei porţiuni de durată infinită care se scurge în timpul exist�nţei acelui lucru, tot aş a timpul în care există un lucr u este ideea acelei- porţiuni de durată care s-a scu r s între o anumită perioadă de durată cunoscută şi determinată şi existenţa acestui lucru. O idee arată depărtarea faţă de extremităţile mărimii sa u ale existenţei aceluiaşi lucru, că este de un picior pătrat sau că durează doi ani ; iar cealaltă idee arată distanţa lui în privinţa locului sau existenţei faţă de alte puncte fixe de spaţiu sau durată, - că a fost în mijlocul cîmpiei Lincol n - Inn - Fields sau la un grad de constelaţia taurului 'Şi în a n ul 1 671 al erei noastre sau în an ul 1 000 al perioadei iuliene, - distanţe pe oare le mă­ s u ră m , pe to ate ; cu ajutor u l ideilor dinainte concepute ale anumitor lungimi de spaţiu şi durată, ca inchul, pici orul, mila şi gradul, în privinţa spaţiu lui şi minutul, ziua, anul etc. , în ceea ce priveşte durata. -

-

,

,

§ 9 . Toate părţile întinderii sîn t întindere ş{ toate părţile duratei sînt durată. Există încă un lucru în privinţa căruia spaţiul şi timpul au o mare asemănare, anume că, d e şi sînt socotite pe bună drep­ tate p rint re ideile· noastre simple, totuşi nici una dintre ideile d "stincte pe care le · avem despre fiecare din ele nu este lipsită de orice fel de stru�tură ; adevărata natură a amîndurora este aceea de a c6ns t a din părţi, dar, întrucît părţile lor sînt de acelaşi fel, fără vreun amestec al oricăror alte id�i, aceasta nu le împiedică să aibă un loc printre ideile simple 1 85 • Dac ă mintea ar pu tea ajunge, ca l a numere, la o parte aşa de mică de întindere sau durată încît să nu mai poată fi divizate, aceasta ar fi, ca să spu­ nem aşa, unitatea indivizibiJă sau ideea, prin repetarea căreia min­ tea ş'-ar p1,1tea forma ideile sale cele mai largi despre întindere şi durată. Dar, deoarece mintea nu este în s t are să-şi formeze o idee a vreunui spaţiu fără părţi, în loc de acesta e a s e serveşte de mă-


CAPITOLUL

XV (§ 10)

181

surile obişnuite, care s-au întipărit în memorie prin practica de to ate zilele di n fiecare ţară (ca inchul, pi ci or u l, cotul şi parasan­ gul 1 86, în ce priveşte spaţiul ; secunda, minutul, ora, ziua şi anul în privinţa duratei) ; eu spun că mi n t ea se foloseşte de asemenea idei ca de nişte idei simple, care sînt părţ ile componente ale idei­ lor mai largi, pe care mintea le formează, la nevoie, prin adunarea lungimilor cunoscute de acest fel care i-au devenit familiare. Pe de al tă parte, măsura ob iş nu i tă cea mai mică pe care o avem despre fiecare din ele este p ri vită ca unitate Ia numere, atunci cînd mintea .ar vrea să reducă spaţiul şi timpul prin diviziune la frac­ ţiuni mai mici. Cu toate acestea, pe amîndouă laturile, şi la adău­ gire şi la împărţire, fie a spaţiului, .fie a duratei, atunci cînd ·i deea examinată devine foarte mare sau foarte mică, m ărim ea ei p recis ă devine foarte obscură şi confuză şi rămîne clar şi distinct numai numărul repetatelor adă ugiri sau împărţiri, aşa cum va apărea lesne oricui îşi va lăsa gîndurile libere în vasta extindere a spaţiu­ lui sau a divizibilităţii materiei. Fiecare parte a duratei este, de asemenea, durată şi fiecare parte a întinderii este întindere ; amîn­ două sînt susceptibile de adăugire sau de împărţire in infini­ tum 187• Dar ce le mai mici porţiuni ale fiecăreia dintre ele, despre care av·em idei dare şi distincte, pot ,fi foarte potrivite pentru a fi considerate de noi ca idei s imp l e de acest fel, din care sînt alcă­ tuite modurile noastre complexe de spaţiu, întindere şi durată şi la care ele pot fi iarăşi reduse în mod distinct. O asemenea parte mică a duratei poate .fi numită "moment" , iar acesta este timpul cît o idee stă în mintea noastră în înşiruirea obişnuită a ideilor. Cealaltă, căreia îi lipseşte un nume propriu, nu ştiu dacă mi se în gădu ie s-o n umesc "un punct perceptibil" , înţelegînd prin aceasta cea mai m ic ă parte de materie sau spaţiu pe care o putem dis­ cerne, care este, de obicei, cam un minut, şi rareori, pentru cei mai ageri ochi, mai p uţi n de treizeci de secunde dintr-un cerc al cărui centru este ochiul. § 1 0 . Părţile extinderii şi duratei sînt inseparabile. Extinderea şi durata mai au între ele o potrivil'e, anume că, deşi le considerăm pe amîndouă ca avînd părţi, totuşi părţile lor nu pot fi de fel se­ parate u n a de cealaltă, nici măcar în gînd, cu toate că p ă rţil e corpurilor de la c are ne luăm măsura celei dintîi şi părţile mişcării sau mai degrabă ale succesiunii ideilor în mintea noastră, de l a care luăm măsura celeilalte, pot fi întrerupte şi separate, după cum


CARTEA

1 82

Il

una este adesea întreruptă de un repaus, iar cealaltă e�te între­ r up tă de somn, pe care îl numim de asemenea repaus.

1 1 . Durata este ca o linie, extinderea ca u n solid. Dar e x istă , difere nţ ă vizibilă între ele, anume că ideile de lungime pe care le avem despre extindere sînt întoarse în toate sensurile şi alc ătuies c forma, l ă ţi mea şi grosimea, pe cînd durata este, ca să sp unem a ş a numai o lun g im e a unei linii drepte prelungite in infinitum, c are nu e s usce p tibil ă de multiplicare, v ari aţ ie sau formă, ci e s te o măsură comună pentru toate existenţele, oricare ar fi ele, la care participă în mod eg al toate lucrurile atîta vreme cît există ele. Căci cl ip a de faţă este comună tuturor lucrurilor care sînt acum în fii n ţă şi cuprinde în mod egal această parte a existenţei lor, ca şi cum ele, toate, ar fi numai o s i ngur ă fiinţă şi noi putem spune pe bună dreptate că ele exis t ă în acelaşi mo­ ment 1 88 • Cît despre faptul că îngerii şi spiritele ar avea vreun raport cu extinder e a, aceasta este ceva care d epăşeş t e puterea mea' d e în ţ elegere şi poate că pentru noi c are avem intelect şi pătrundere potrivite propriei noastre conserv�'i ri şi scopuri l o r pro­ p r ie i noast r e f iinţe , şi nu rea l ităţi i şi mă·surii t u,turor cebrlalte fiinţe, este aproape tot aşa de greu să concepem vreo existenţă o ri să avem o idee a v reun e i fi inţ e reale, însoţită de o negaţie totală a oricărui fel de extindere, pe cît este de greu să avem ideea vreunei existenţe reale, însoţită de o negaţie totală a ori­ cărui fel de durată şi de aceea noi nu ştim ce l e gătu r ă au spiri­ tele cu sp aţ iul sau cum participă la el. Tot ceea ce ştim este că corp uri l e îşi o c u p ă fiecare în mod separat propria lor porţiune de spaţiu, după întinderea părţ il or l ui so l i de , şi prin aceasta împiedică toate celelalte corpuri să aibă loc în această porţiune p arti cul ară de s paţ i u , atîta timp cît fiecare din ele rămîne acolo. §

totuşi, o

,

§ 12. Două părţi ale duratei nu există niciodată împreuni!, iar părţile extinderii există toate împreună. Durata şi timpul, care e o parte a ei, este ideea pe care o avem d e s p re distanţa ce piere, care nu are vreodată două părţi ex i s t î nd în acelaşi timp, ci urmează una dup ă alta în succesiune, iar extinderea este ideea distanţei durabile, al e cărei părţi există toate în ac el a.? i timp şi nu sînt sus ceptibile de succesiune. Şi de aceea, deşi n o i nu putem concepe nici o durată fără succesiune şi nici nu ne putem g î nd i că existenţa de azi a unei fiinţe este simultană cu existenţa ei de mîin e sau că ocupă deodată mai mult decît cl ip a prezentă


C A P I TOLELE XV-XVI

(§ 1 )

1 83

de durată, totuşi noi nu putem concepe durata veşmca a atot­ puterniciei cu totul deosebită de aceea a omului sau a oricarei fiinţe limitate, din cauză că omul nu cuprinde cu cunoaşterea sau cu puterea lui toate lucrurile trecute ori viitoare : gîndurile lui sînt numai de ieri şi el nu ştie ce va aduce ziua de mîine. El nu poate readuce niciodată ceea ce a trecut şi nu poate face pre­ zent ceea ce mmează să vină 189 • Ceea c e spun despre om spun şi despre toate fiinţele finite, care deşi pot depăşi cu mult pe om în cunoaştere şi putere, totuşi, în comparaţie cu însuşi Dum­ nezeu, ele nu sînt mai mult decît este cea mai umilă creatură. Finitul, de orice mărime, nu se află în nici o proporţie cu infi­ nitul. Durata infinită a lui Dumnezeu fiind însoţită de cunoaştere infinită şi de putere nemărginită, el vede toate lucrurile trecute şi viitoare ; şi ele nu sînt mai străine de cunoaşterea lui şi nici mai îndepărtate de vederea lui decît prezentul ; ele, toate, stau �ub aceeaşi privi•re şi nu este lucru pe care să nu-l poată face să existe în orice moment doreşte. Căci, existenţa tuturor lucrurilor depinzînd de bunul lui plac, toate lucrurile există în fiecare mo­ ment în care el crede nimerit să le dea existenţă. Pentru a încheia : extinderea şi durata se îmbrăţişează reciproc şi se cuprind una pe alta, orice parte a spaţiului aflîndu-se în orice parte a duratei şi orice parte a duratei în orice parte a extin­ derii. O asemenea combinaţie a două idei distincte este, presupun e u , greu de găsit în toată această mare diversitate de idei pe care le avem sau pe care le putem concepe şi poate oferi m aterial pentru o speculaţie mai adîncă 190 •

C A P I

Tb

L U L

XVI

H ESPRE NUMĂR § 1 . Numărul este ideea cea mai simplă şi cea mai universală. După cum printre toate ideile pe care le avem nu este nici una însuflată minţii pe mai multe căi decît ideea de unitate (unu), tot aşa nu este nici un a mai simplă decît ea 19 1 • ·Î n ea n u este mcr o umbră de diversitate sau amestec ; fiecare obiect asupra căruia se îndreaptă simţurile noastre, fiecare idee în intelectul nostru, fiecare gînd în mintea noastră aduce cu el această idee ; şi de aceea ea este cea mai intim legată de toate gîndurile noas­ tre, după cum este cea mai universală dintre toate ideile noastre


184

CARTEA Il

în raportul ei cu toate celelalte lucruri. Căci numărul se aplică la oameni, îngeri, acţiuni, gînduri, - la tot ceea ce ori există, ori poate fi imaginat.

§ 2. Modurile numărului se formează prin adunare Prin repe­ tarea acestei idei în mintea noastră şi prin adunarea la un loc a acestor repetiţii, ajungem la ideile complexe ale modurilor ei. Astfel, adunînd unu cu unu avem ideea complexă a unei perechi ; punînd alături douăsprezece unităţi, avem ideea complexă a unei duzini ; şi tot aşa douăzeci 1 92, un milion sau orice alt număr. § 3 . Fiecare mod al numerelor este distinct. Modurile simple ale numerelor sînt cele mai distincte dintre toate celelalte moduri simple, deoarece cea mai mică variaţie, care este o unitate, face ca fiecare combinaţie să fie tot aşa de net deosebită de cea care se apropie cel mai mult de ea şi de cea mai depărtată, doi fiind tot aşa de distinct de unu ca şi două sute, iar ideea de doi este tot aşa de distinctă de ideea de trei pe cît este mărimea întregului pămînt de aceea a unei firimituri. Nu este la fel şi în privinţa celorlalte moduri simple, în care nu ne este aşa de uşor, poate nici cu putinţă, să distingem două idei apropiate, care sînt totuşi, în realitate, foarte diferite. Căci cine oare va încerca s ă găsească o deosebire între albul acestei hîrtii şi acela de un grad ,de albeaţă ce vine îndată după el sau cine va putea forma idei distincte despre fiecare dintre cele mai mici depăşiri în întindere ? § 4. De aceea, demonstraţiile referitoare la numere sînt cele mai precise. Claritatea şi diferenţierea fiecărui mod al numerelor de toate celelalte, chiar de cele · care se apropie de el cel mai mult, mă fac să fiu înclinat a crede că demonstraţiile privitoare la numere, dacă nu sînt mai evidente şi mai exacte decît cele privitoare la întindere, totuşi sînt mai generale în folosirea lor şi mai determinate în aplicarea lor. Căci ideile numerelor sînt mai precise şi pot fi mai bine deosebite decît la întindere, unde fie­ care egalitate şi depăşire nu poate fi aşa de uşor observată şi măsurată, din cauză că mintea noastră nu poate ajunge în ce priveşte spaţiul la nici o micime determinată dinoolo de care să nu poată merge, cum este unitatea la numere ; de aceea nu poate f i descoperită cantitatea sau măsura celei mai mtct de­ :păşiri 193, ceea ce este de altfel l impe d e la numere, unde, aşa


CAPITOLUL

XVI

(§ 5)

185

cum s-a spus, 9 1 este tot aşa de deosebit de 90 ca şi de 9 000, deşi 9.1 depăşeşte imediat pe 90. Dar nu este tot a<ja ·şi i a întindere, unde nu orice este mai mult decît exact un picior sau un ţol poate fi -d eo sebit de et alo nul un pidor sau un ţol, iar dintre liniile care par de o lungime egală, una poate fi mai mare decît cealaltă cu n e numărate diviziuni şi nimeni nu poate determina un unghi care să fie ca mă rime faţă qe un unghi drept imed i at după el. § 5. Este necesar ca numerelor să li se dea denumiri. Repe­ tînd, a<ja cum am spus, i deea unităţii şi unind-o cu altă unitate, ne formăm despre ea o idee colectivă d es emnat ă prin denumirea de "doi " . Şi acel {;C poate să facă acest lucru şi să în ain teze , adău­ gînd mereu cîte o u nit a te la ultima idee colectivă pe care a avnt-o despre un an umit număr şi dîndu-i o denumire, acela poate să c alcule z e sau să aibă diferite mănunchiuri de unităţi, deosebite unul de altul, în măsura în care are o serie de de­ numiri pentru numerele succesive şi memorie ca să reţină acea serie cu diferitele ei denumiri ; căci orice numărare nu este d ecît o adăugare continuă a încă o unitate, dînd t o talului privit ca cuprins într-o singură idee, o den umire sau un semn nou ori . distinct, prin care să-l dis ce rn em de cele dinai n te şi de după el. şi să-I disti n gem de fiecare mulţime de uni tăţi -care este mai . mică sau mai mare. Aşa că cel care poate să adauge unu la unu şi tot aşa la doi şi să meargă înainte cu socoteala lui, însem­ nîndu-şi mereu în minte denumirile lor d is t i n c te care aparţin fie­ cărei p rogresii, şi care, iarăşi, scăzînd o unjtate din. fiecare mă� nunchi de numere merge îndărăt, reducîndu-le, poate să dobîn­ dească toate ideile numerelor din aria limbii sale s a u pentru care are el denumiri , deşi p oate că nu e în stare să ştie mai mult. Că ci , diferitele moduri simple de numere fiind în mintea noastră tot atîtea c ombi n aţ i i de unităţi, care nu pre z intă va­ riaţie şi nici nu sîn t susceptibile de vreo altă diferenţi;i în afară de p lus sau minus, se pare că aici, mai mult decît la orice al t fel de idei, sînt necesare denumiri ori semne pentrtţ fiecare com­ binaţie distinctă. Căci f ără asemenea d enumi ri ori semne, · noi putem cu greu să ne . folosim bine de numere . în calcul, mai cu seamă atunci cînd combina ţia este alcătuită d i ntr- o mare mulţime de unităţi ; căci dacă ele sînt unite laolaltă fără o de­ numire sau semn care să distingă exact acel mănunchi, cu greu


C A II I I'A

I Hi i

se va evita d � ială.

ca

el să

uu

11

f i e a l tceva tkd t

o

�riiutadi"i î 1 1 ucorîn­

§ 6. Acesta cred eu că este moti vul pentru care nişte ameri­ cani 194 cu care am vorbit (care, de altfel, aveau spi ritul destul de vioi şi de raţional) n-au putut, cum facem noi, să socotească în m cr un chip pînă la o mie şi nici nu aveau vreo idee dis­ tinctă despre acel număr, deşi au putut s oco t i foarte bin e pînă la două zeci ; cauza este că limba lor, fiind săracă şi potrivită numai puţine lor necesităţi ale unei vieţi de lip suri, simplă, n e cunoscînd nici comerţul, nici matematica, - nu cuprindea vreun cuvînil: care să re prezinte o mie ; aşa că, a tunci cînd ei vorbeau de num ere mari trebuiau să ar ate părul din cap ul lor pentru a e xp rima o mare muJţime pe care n-o puteau număra, incapaci­ tate care eu presupun că provenea din lipsa denumirilor. Topi namboşii 1 95 nu aveau denumiri pentru numerele mai sus de c inci (orice număr dincolo de acesta îl exprimau arătînd de g etel e !01 şi pe ale al to ra care erau de faţă 196) şi eu mă în do i e sc că chiar noi înşine am putea numă r a în cuvinte, în moJ limpede mult mai mult decît sîntem obişnuiţi să numărăm, dacă n-am născoci oîteva denumiri potrivite prin care să le exprimăm, pe cîtă v reme folosind calea pe care mergem acum de a le denumi p ri n mili­ oane de mil ioane de miHoane etc., este greu să tr ec em fără con­ fuzie de optsprezece sau cel mult de douăzeci şi pat ru de pro­ gresii zecim ale 197• Dar pentru a arăta cît de mul t ne ajută d enumiri l e distincte în a c alcula bine sau în a avea ide i folosi­ toare despre numere, să rînduim toate cifrele care unnează c a semne ale u nui singur număr : -

­

·

­

Septilioane

Sextilioane

Quintilioane

1 62 486

345 896

437 9 1 8

4 2 3 147

Quatrilioane

Trilioane

Bilioane

Milioane

Unităţi

284 1 06

235 421

261 734

368 149

623 137

Nonilioane 857 324 ·

Octilioane

Modul ob i ş nui t de a denumi acest număr în englezeşte va fi de a repeta mereu m il ioane de milioane de milioane de milioane de mil o ane de milioane de milioane de milioane, care este denu­ mirea grupului al doilea de şase cifre. I n acest mod va fi f oar te greu să avem vre o noţiu ne d isti n c tă d es p re acest num ăr ; dar las să se vadă dacă, dînd fiecărui grup de şase cifre o denumire nouă după cum vine la rînd, ace s te a şi p o ate mult mai multe ,


1 ' 1\ l ' l l l l l . l l l .

XVI

m

7

III

I H7

cifre în con ti n u area progresiei, 1 1 - a r p u lca lesne fi soco t i t e î n mod distinct şi nu am dobîndi mai uşor idei despre ele şi nu le-am comunica mai clar altora. Eu men ţion ez aceas,ta numai pen ­ tru a arăta cît de necesare sînt pentru n umărare numele distincte fără a pretinde să introd u c unele denumiri noi născocite de mine.

§ 7. De .. ce nu numără mai devreme copiii. Astfel, copiii, fie din lipsă de denumiri pentru a marca difer i t ele progresii de nu­ mere, fie din aauză că nu au încă facul tate a de a .alcătui idei co mplexe 1 98 din idei izolate, de a le aşeza într- o ordine p r ecisă şi de a le reţine a stfel în memorie cum este n ecesar pentru a calcula, nu încep să numere prea curînd şi nici nu înaintează în cal cul prea departe sau siguri pe ei decît mult timp după ce şi-au adunat o bună provizie de alte idei ; şi pot fi ob s ervaţi . adesea că discută sau raţionează destul de bine şi . au concepţii foarte limpezi despre multe alte lucruri înainte de a putea spune douăzeci. Iar unii p rin defectele memoriei lor, care nu pot reţine multe combinaţii de numere împreună cu denumirile care li s-au dat în rapoill: cu locul distinct al fiecăruia şi nu pot reţine nici dependenţa unui şir atît de lung de progresii de numere şi relaţia dintre ele, nu sînt în s tare în tot timpul vieţii lor să calculeze ori să urmărea s că cu p recizi e vreo serie destul de re­ dusă de numere. Căci cel care vrea să numere pînă l a douăzeci ori să aibă o idee a acelui număr trebuie să ştie că nouăsprezece îl prece de . şi �ă cunoască de;umirea ori semnul distinct pentru amîndouă 1 99, aşa cum sînt însemnate în ordinea lor ; căci ori­ cînd lipseşte aceasta se produce un gol, lanţul se rupe şi înain­ tarea în numărare nu poate merge mai departe. Aşa că pentru a calcula corect se ·cere : 1) Ca m intea să distingă cu grijă două idei care se deosebesc una de alta numai prin adunarea sau scăderea unei unită ţ i . 2) Ca ea să reţină în mem orie denumi· riie şi semnele diferitelor combi naţ ii de la unu p î nă la acel număr şi aceasta, nu în mod confuz şi la întîmplare, ci în acea ordine ex a ctă în care numerele urmează unul după altul ; dacă greşeşte în vreunul din aceste două puncte, înt r eaga operaţie a numărării va fi tulburată şi va rămîne acolo numai ideea confuză de număr m are, dar nu vor fi dob indite ideile necesare pentru numărarea precisă. § 8 . Numerele măsoară tot ce poate fi măsurat. Mai departe , se poate observa la numere că ele sînt folosite de minte la măsu-


188

CARTEA

Jl

rarea oricăror lucruri ce pot: fi măsurate, care sînt, în primul rînd, extinderea şi durata ; şi ideea noastră de infinitate chiar, atunci cînd este aplicată la spaţiu şi la durată, pare a nu fi nimic altceva · decît infinit atea numărului. Căci, ce altceva · sînt ideile de veşnicie şi nemărginire decît adăugirea anumitor idei de părţi în­ chipuite de durată şi extindere, repetate într-un număr infinit 200 , adăugire în care nu putem ajunge la nici un sfîrŞ it. Deoarece este evident pentru oricine că, dintre toate celelalte idei. ale noas­ tre, numărul ne procură în modul cel mai limpede acest fond inepuizabil. Căci să adune cineva într-o singură sumă un număr cît de mare vrea el ; această mulţime de unităţi, oricît de mare ar fi ea, nu micşorează nici cu o iotă puterea de a adăuga încă la ea sau nu-l apropie mai mult de sfîrşitul stocului inepuizabil de numere, la care rămîne încă .atîta de adăugat -ca şi cum din acest stoc nu. s-ar fi luat nici un număr. Iar această adiţi.une fără sfîrşit sau (dacă cuiva îi place mai mult să întrebuinţez aceşti termeni) .a dibilitate a numerelor aşa de eviden tă pentru minte, este ceea ·ce cred eu .că ne dă cea mai limpede şi mai distinctă idee de infinitate 20 1 , despre care voi spune mai mult în capitolul următor.

C A P I T O L U L

XVII

D ESPRl� INFINI'l'AT E 2° 2

§ l . Noi atribuim infinitatea în primul rînd spaţiului, duratei şi · numărului. Cel care ar vrea să ştie ce fel de idee este aceea căreia îi dăm numele de "infinitate" nu poate .afla mai bine aceasta decît examinîn d cui atribuie mintea no a stră mai de-a dreptul in­ firţitatea şi apoi cum ajunge mintea să formeze această idee. Finitul şi infinitul mi se par a fi privite de minte ca moduri ale cantităţii şi a fi atribuite mai întîi, în prima lor destinaţie, numai .acelor lucruri care au părţi şi sînt susceptibile de ·creştere şi des creştere prin adăugirea sau sq1derea celei mai mici părţi, aşa cuin sînt ideile de spaţiu, durată şi număr, pe care le-am exa­ minat în capitolele precedente. Este adevărat că noi nu putem decît să fim siguri că marele Dumnezeu, de la care şi prin care există toate lucrurile, este infinit pe cît nu putem noi concepe ; cu toate acestea însă, cînd aplicăm ideea noastră de infinit, în mintea -

·


CAPITOLUL

XVII

(§§ 2-3)

1 89

noastră slabă şi mărginită, acestei prime şi supreme fiinţe, facem .acest lucru, în primul rînd, în privinţa duratei şi a ub icu i tăţii 2 0 3 şi, eu socot, în mo d mai figurat în privinţa puterii, a î nţ el e pciunii şi a bunătăţ ii sale, precum şi a a:ltor atribute, care sînt cu adevărat inepuizabile şi necuprinse. Căci, atunci cînd noi le numim infinite, nu avem despre această infinitate nici o altă idee în afară de aceea care aduce cu ea o anumit ă reflecţie şi o indicaţie asupra numărului sau întinderii actelor sau obiectelor puterii, înţe­ lepciunii şi bunătăţii lui Dumnezeu, .acte şi obiecte pe care nici­ odată nu le putem presupune că sînt atît de mari sau atît de multe încît aceste atribute să nu fie totdeauna mai presus de ele şi să nu le înt re acă chiar aacă le î nmulţim în mintea noastră, atît cît putem, adică cu întreaga infinitate a numărului fără sfîrşit. Eu nu pretind să spun în ce fel s e află aceste atribute în Dumnezeu, ceea ce depăşe şte infinit de mult puterea de pătrundere a m ăr­ ginitei noastre minţi ; aceste atribute cuprind în ele, fără îndoială, toată desăvî rşirea posibilă, dar acesta este felul nostru de a le concep e şi acestea sînt ideil � noastre despre infinitatea lor. ,

§ 2. Noi dobîndim cu uşurinţă ideea de finit. Apoi, finitul şi infinitul fiind privite de mintea n oastră ca modificări ale extinderii şi duratei, următorul lucru c are trebuie examinat este modul în car e ajunge mirntea la ele. Cît despre ideea de finit, nu este o mare greutate. P or ţiunil e de întindere care n e stau in Taţă şi ne impre­ sionează simţurile aduc în minte ideea de finit, iar perioadele obişnuite de succesiune ru aj utorul cărora măsurăm timpul şi au­ rata , ca orele, zilele şi anii, sînt lungimi limitate. Dificultatea constă în a şti cum ajungem noi la acele idei nelimitate de veşnicie şi nemărginire, de vreme ce obiectele cu care avem de-a face sînt aşa de departe de a avea vreo apropiere sau a se afla în vreo pro­ porţie cu această mărime. § 3. Cum ajungem la ideea de infinitate. O ricine are vreo idee a vreunei lungimi de spaţiu determinate ca, de pildă, lungimea de un picior, vede că el poate repeta acea idee şi, u n ind o cu cea dinainte, formează ideea de două picioare, iar , prin a q ăugarea unui al treilea, formează ideea de trei picioare, şi aşa mai departe, fără a a j un g e vreodată la capătul acestor .adăugiri, fie ale aceleiaşi idei ele p i ci o r , fie, dacă vrea, a d ubl ului lui sau a oricărei alte idei de lungime pe care o are el ca, de pildă, o m il ă engleză sau dia­ me trul pămîntului, ori al ltli ' orbi,� magnus 204 ; c ăc i , pe ori c ar� -

·


1 90

CARTEA

Il

dintre acestea o ia el şi ori de cîte ori o dublează sau în orice alt chip o multiplică, el vede că, după ce a continuat această dublare în mintea sa şi şi-a lărgit rdeea cît a vrut, nu mai are nici un motiv să se oprească şi nu este cu nici o iotă mai aproape de capătul unei asemenea adunări decît era la pornire şi, deoarece puterea de a-şi lărgi ideea de spaţiu prin adăugiri ulterioare ră­ mîne mereu aceeaşi, el scoa,te de aici ideea de spaţiu infinit. § 4 . Ideea noastră de spaţiu este fără margini. Aceasta este, cred eu, calea pe care mintea dobîndeşte ideea de spaţiu infinit. A examina dacă mintea· are ideea unui astfel de spaţiu nemărginit, existînd efectiv, este o chestiune cu totul diferită deoarece ideile noastre nu sînt ,totdeauna probe ale existenţei lucrurilor ; cu toate acestea, de vreme ce aceasta ne iese în cale, mă socotesc îndrep­ tăţit să spun că sîntem înclinaţi să gîndim că spaţiul în sine este în realitate fără margini, la care închipuire ne conduce în mod firesc însăşi ideea de spaţiu sau extindere. Căci, spaţiul fiind cor.­ siderat de noi fie ca întindere a corpului, fie ca existînd prin el însuşi fără vreo materie solidă pe care s-o conţină (deoarece nu numai că noi avem ideea unui asemenea spaţiu gol, ci cr e d că am dovedit că existenţa lui este necesară pentru mişcarea corpu­ rilor) 205, este cu neputinţă ca mintea să fie în s tare vreod<�tă de a-i găsi ori de a-i presupune vreun capăt ori ca ea să fie oprită undeva în .înaintarea sa în acest spaţiu, oricît de departe şi-ar trimite gîndurile 206 • Ofi.ce margini alcătuite din ceva corporal, chi.ar ziduri de di.amant de ar fi, sînt aşa de departe de a putea împiedica mintea să înainteze tot mai mult în spaţiu şi întindere, încît mai degrabă îi înlesneşte şi îi lărgeşte această înaintare : căci în mă­ sura în care se întinde ceea ce este corporal, în aceeaşi măsură nimeni nu se poate îndoi de 'î ntindere ; şi atunci cînd am ajuns la ultima· extremitate a corpurilor, ce se află oare acolo care să ne poată opri ·şi să ne convingă mintea că a ajuns la capătul spa­ ţiului, de vreme ce ea nu-l percepe, ba chiar e convinsă că corpul în suşi se poate mişca în spaţiu mai departe ? Căci dacă pentru mişcarea c o rp u r il or este necesar ca între ele să existe un spaţiu gol, oricît de mic, şi dacă este posibil ca corpul să se miş te în sau prin acest spaţiu gol (ba chiar dacă este cu neputinţă ca vreo particulă de materie să se mişte altfel decît într-un spaţiu vid) , va rămîne totdeauna clară şi distinctă a ceeaşi posibilitate a m iş­ cării unui corp într-un spaţiu vid din colo de cele m ai îndepărtate margini ale co rp u r il o r la fel ca într-un spaţiu gol împrăş tiat printre


CAPITOLUL XVII

(§§ 5-6)

191

c orp uri 207 ; caci ideea de s p a ţiu vid pur, f ie între corpuri, fi e dincolo de marginile tuturor corpurilor, este exaet aceeaşi, dife­ ri n d, nu prin natură, ci prin mărime ; şi deoarece acolo nu se află nimic care să împiedice corpul de a se mişca mai dep a rte, ori unde se transportă m intea cu aj u t orul vreunui gînd, fie printre corpuri, fie departe de toate corpuri l e, ea nu poate găsi nică i eri în aceas tă ide e un i formă de spaţiu, nici o m argine, nici un capăt ; aşa că, trebuie n eapărat ca, din însăşi natura lui şi din ideea fiecăre i păr ţ i a spaţiului, să se tr a g ă concluzia că acesta este în mod efectiv i nfi ni t 208•

§ 5 . Ideea noastră de durată este de asemenea fără margini. D upă cum prin puterea pe care o găsim în n o i înşine de a repeta de dte ori vrem orice idee de spaţiu, ·dobîndim ideea de nemăr­ ginire, tot aşa, fiind în stare să repetăm ideea oricărei lungimi de durată pe care o avem în minte, de un n um ăr infinit de ori p r i n adăugiri fără sfîrşi t , ajungem la ideea de veşnicie. Căci noi des­ coperim în noi înşine că nu putem ajunge l a capătul unor astfel de i dei repetate, într-o măsură mai mare decît putem ajunge la sfîrşitul numerelor, l ucru pe care oricine îşi dă seama că nu-l poate face. Dar aici, iarăşi, este o altă chestiune, anume de a şti dacă există vr eun lucru real a c ă re i durată este veşnică, chestiune care e cu totul diferită de a ceea dacă avem ideea de veşnicie 2 09• Iar, în această privinţă, eu spun că cineva care ex am ineaz ă ceva care ex istă acum, trebuie în chip necesar să ajungă la ceva etern. D ar, deoarece am vorbit despre aceasta în al t ă parte 21 0 , nu voi spune aici mai mult, ci tre c la al te consideraţii asupra ideii noastre de infini<tate. § 6. De ce alte idei nu sînt susceptibile de infinitate. Dacă este adevărat că ideea noastră de infinitate ne vine de la puterea, pe care o observăm în noi, de a repeta la nesfîrşit propriile noastre idei, poate să se pună întrebarea de ce nu atribuim infinitatea altor idei, la fel ca şi celor de spaţiu şi de durată, deoarece ele pot fi rep e tate tot atît de uş or şi de tot atît de multe ori în mintea noastră ca şi celelal te ; şi, cu t oa t e acestea, n im en i nu se gîndeşte vr eo d ată la d ulceaţ a infinită sau Ia albeaţa 1nfinită, deşi poate repeta ideea de dulce sau de alb de tot atîtea ori ca şi p e acelea de i'ard rs au de z,i. La aceasta, eu ră s p un d că t oa te ideile care sînt considerate ca avînd p ărţi şi s în t susceptibile de s p o rire prin adăugirea unor părţi egale s au 1n ai mici ne dau, prin repetarea .


1 92

CARTEA II

lor, ideea de infinitate ; căci prin această repetare la nesfîrşit se produce o creştere continuă, care nu poate avea sfîrşit. În ceea ce priveşte însă alte idei, lucrurile stau altfel ; căci celei mai largi idei de întindere sau de durată pe care o am în prezent, adă u girea unei părţi cît de mici îi aduce o creştere ; dar dacă la cea mai desăvîrşită idee pe care o am despre cea mai albă albeaţă, adaug alta de o albeaţă mai mică sau egală (şi eu nu pot adăuga ideea unui "mai alb" decît cel a cărui idee o am) , aceas·ta nu-i aduce nici o creştere şi nu lărgeşte absolut de l{)c ideea mea ; şi de aceea diferitele idei de albeaţă etc., sînt numite "grade" 2 1 1 • Căci acele idei care constau din părţi sînt susceptibile de a fi mărite prin fiecare adăugire a celei mai mici părţi, dar dacă luaţi ideea de alb pe car e o porţiune de zăpadă a produs-o ieri asupra vederii noastre şi altă idee de alb de la altă porţiune de zăpadă pe care o vedeţi azi şi le alăturaţi în mintea voastră, ele se încorporează, ca să spun aşa, şi se îmbină într-una singură, iar ideea de albeaţă nu e�te de loc sporită, şi dacă adunăm un grad mai mic de al­ be aţă cu unul m ai mare, sîntem tare departe de a-l spori, ci dim­ potrivă îl reducem 2 1 2 • Acele idei care nu co� s t au din părţi nu p ot fi mă ri t e în proporţia în c are doresc oamenii ori să fie lărgite d'ncolo de ceea ce au primit ei prin simţuri ; dar spaţiul, durata şi numărul, fiind susceptibile de creştere prin repetiţie, lasă în minte o idee de ceva care rămîne mereu fără margini la care se poate deci mereu adăuga, iar noi nu putem concepe nicăieri un obstacol care să oprească continuarea adăugirii şi a înaintăvii ; aşa că numai aceste idei ne c o n du c mintea către g îndul infinităţii. § 7. Diferenţa dintre infinitatea spaţiului şi spaţiul infinit. Deşi id.:: e a n oastră de infinitate se naşte din meditarea asupra canti­ tăţii, iar creşterea fără sfîrşit mintea o poate realiza, în ceea ce pr,iveşte cantitatea, prin adăugirile repetate a cîte porţiuni doreş te, totuşi eu bănuiesc că noi iscăm în gîn d urile noastre o mare con­ fuzie atunci cînd unim infinitatea cu o idee de cantitate despre care se poate presupune că se află în minte şi, .ca urmare, dis­ cutăm sau tratăm despre o canti-tate infinită, şi anume, despre un spaţiu infinit sau despre o durată infinită. Căci, deoarece ideea noastră de infinitate este, după cum cred eu, o idee care sporeşte fără sfîrşit, iar ideea unei cantităţi pe care o are mintea la un moment dat, avîndu-şi limitele în acea idee (căci ori dt de mare am socoti-o, ea nu poate fi mai mare decît este ea efectiv) , a uni infinitatea cu această idee înseamnă a alătura o măsură con­ stantă unei mărimi care creşte mereu, şi de aceea eu cred că nu


CAPITOLUL

XVII

8)

193

es�e o subtilitate lipsită de însemnătate dacă spun că trebuie să deosebim cu grijă ideea de infinitate a spaţiului, de ideea unui spaţiu infinit ; cea dintîi nu este nimic altceva decît o progresie fără s fî r şit pe care mintea şi-o închipuie cu ajutorul oric ăr o r idei de s paţ i u repetate pofteşte ea, iar a avea efectiv în minte ideea d3 spaţiu infinit înseamnă a presupune că mintea a şi străbătut şi vede e f ect iv toate acele idei de spa ţ i u repetate pe care o repe­ tare la nesfîrşit nu i le poate niciodată înfăţişa în între g im e ceea ce prezintă o con trad i cţie evidentă 2 1 3 • .

.

,

§ 8. Noi nu avem ideea de spaţiu infinit. Poate că a c e st lucru va fi ceva . mai limpede, dacă îl vom examina în ceea ce priveşte numerele . lnfinitatea numerelor, de sfîrşitul cărora oricine vede că nu se poate apropia oricît ar aduna, ap a re 'l esne celui care reflec­ tează la e a ; dar oricît de clară ar fi ideea infhlÎtăţii numerelor, n:mic nu este mai evident dedt absurditatea idei i efective a u n ui număr infinit. Orice idei pozitive avem în minte despre un anu­ mit ·spaţiu, durată sau număr, oricît de m ari ar fi, ele sînt tot­ deauna finite ; dar -cînd presupunem un rest inepuizabil căruia îi înlăturăm orice margini şi în care .îi în g ă d uim minţii să înain­ teze la nesfîrşit cu gîndul , fără a compl eta vreodată ideea, atunci ajungem la ideea de infinitate, care, deşi pare a fi foarte ,J impede cînd nu luăm în consideraţie la ea nimic a ltcev a decît negaţia unui sfîrşit, totu şi atunci cînd am dori să for m ăm în mintea noas­ tră ideea unui spaţiu infinit sau a unei durate infinite, ideea devine foa r t e obscur ă ş i confuză din cauză că este alcătuită din două părţi cu totul diferite, dacă nn chiar incom p atibile una cu alta. Căci dacă un om îşi formează în m inte a sa o idee a unui spaţi u s au a unui număr oarecare, atît de mare cît vrea el, este clar că mintea se opreşte ş i se mărgineşte la acea idee, opusă ide ii de infinitate, care cons tă într-o progresie presupusă a fi fără sfîrşit. Şi, de aceea, eu cred că dacă ne încurcăm lesne atunci cînd în­ cepem să discutăm şi să tratăm despre spaţiul infinj,t sau durata infinită etc., aceasta se datoreşte faptului că părţile unei asemenea idei, nefiind percepute, eum sînt de fapt, ca incompatibile înt r e ele, o latură sau alta ne încurcă totde auna orice concluzii am trage din cealaltă, dup ă cum o idee de mişcaw ce nu haintează ar încurca pe o r i c i ne ar dori să argumenteze, pornind de la o ase­ menea idee, care nu este supe ri o ară unei idei de mişcare în re­ paus ; de aceea, mie mi se pare că u na este ideea unui spaţiu o ri (ceea ce este a cel a ş i lucru) a unui număr i nfinit adică ideea unui spaţiu sau a un ui număr pe care mi n te a o are în mod real, ,

,

·


1 94

CARTEA

II

pe care o vede şi la care se opreşte, şi alta, ideea unui spaţiu sau număr ·la capătul căreia printr-o lărgire şi progresie continuă şi fără sfîrşit, nu se poate ajunge niciodată cu gîndul. Căci oricît de mare ar fi vreodată o idee de spaţiu pe .care o am în minte, ea nu este de lo.c mai mare decît este în clipa în care o am, deşi sînt în stare s-o d ubl e z in clipa următoare şi aşa mai departe in infinitum ; căci numai ceea ce nu are margini este infinit şi aşa este i d eea de infinitate căreia mintea noastră nu-i poate găsi nici o margine. § 9 . Numerele ne dau cea mai clară idee de infinitate. Dintre toate celelalte idei însă, eu cred că, aşa cum am spus, numărul ne dă cea mai limpede şi mai distinctă idee de infinitate pe care o putem avea. Căci chiar la spaţiu şi la durată, atunci cînd mintea e preocupată de ideea de infinitate, ea se foloseşte de ideile şi tie repetiţiile numerelor, ca, de pHdă, de milioane de milioane de mile engleze sau de ani, acestea fiind 'tot atîtea idei dist inc t e pe care numerele le feresc cel mai bine de a se contopi într-o gră­ madă confuză, în care mintea s-ar pierde ; iar atunci cînd ea a adunat la un loc cîte milioane etc. pofteşte, de lungimi cunoscute de spaţiu sau de durată, cea mai limpede idee pe care o poate do. bîndi despre infinitate este restul confuz şi de neînţeles al nume­ relor fără sfîrşit .c e pot fi adunate, care nu ne l asă să întrevedem vreun obstacol sau vreo graniţă pentru a-1 opri. § 10. Diversitatea modului în care concepem infinitatea numă­ rului, a duratei şi a extinderii. Poate că vom fi lumin aţi ceva mai bine asupra ideii pe care· o avem despre infinitate şi ni se va dez· vălui că nu e nimic altceva decît infinitatea numărului aplicată la părţi determinate, despre care avem idei distincte în mintea noastră, dacă vom ţine seamă de faptul că in general noi nu pri­ vim numărul ca infinit, pe cîtă vreme sîntem înclinaţi a privi astfel durata şi ertinderea, ceea ce se datoreşte faptului că atunci cînd e vorba de număr ne aflăm la un capăt, ca să spunem aşa ; căci, întrucît la număr nu este nimic mai mic decît o unitate, noi ne oprim acolo şi sîntem la un capăt ; altminteri, la adunarea sau la sporirea număruiui nu putem pune nici o limită ; ea seamănă cu o linie, la unul dintre capetele ei aflîndu-ne noi, iar celălalt extin­ zîndu-se înainte dincolo de tot ceea ce putem noi concepe. La spaţiu şi la durată, însă, lucrurHe stau altfel, căci noi privim durata ca şi cum acest şir de numere ar fi prelungit în ambele direcţii atingînd o lungime ce nu poate fi concepută, nedeterminată şi


CAPITOLUL

XVII

(§§ 1 1-12)

195

infinită, ceea c e este evident pentru oncm e vrea numai să se gîndească la felul în care vede el veşnici a, întrucît, socot eu, va găsi că ea nu e nimic altceva decît prelungirea acestei infinităţi 2 de numere în am în d ouă sensurile, a parte ante şi a parte post 1 4 , aşa cum se vorbeşt e în şcoli. Căci at u nci cînd vre m să considerăm veş n i cia a parte ante, ce facem altceva decît că, pornin d de la noi

înşin e şi de la momentul în care ne aflăm, repetăm în mintea noastră ideile de ani ori de secole sau o rice alte p orţiuni deter­ minate de durată trecută, avînd în f aţ ă posibilitatea de a merge îna inte cu a c est e adăugiri, repetîndu-le de un număr infinit de ori, iar cînd am vrea să privim ve ş nicia a parte post, n o i am în­ cepe în acelaşi fel de la noi în ş in e şi am calcul a cu ajuto r ul un or perio ade care urmează să vină, multiplicate, p r el ung ind mereu acel şir de n ume re oa mai î nainte ; aceste două .şiruri, îmbinate fiind, alcătuies c acea durată infinită numită de noi "eternitate" , care, dacă n e înt o a r ce m privirea î ntr o direcţie, fie înainte, fie îna­ poi, apare infini t ă , din cau ză că noi aplicăm tot d e auna în d irecţ ia în care p rivi m infinitatea numerelor, adică puterea de a ,adău g a mereu fără oprire. -

§ 1 1 . Acelaşi lucru se întîmplă şi cu pnvue la sp aţiu , unde 215 considerîndu-ne, ca să spunem aşa, î n ·centru , noi prelungim în toate direcţiille a cel e şiruri de numere nesusc eptihile de limi­ tare ; şi, calc ulin d în orice direcţie, p omi nd de la noi înş i ne, un ia rd , o milă, di•ametrul p ămî ntu l ui •sau al lui orbis magnus, noi adăug ăm 1a ele .cu ajutorul infm i tăţ ii de numere, al tel e ori de cîte ori vrem ; şi, n eavî n d mai mult temei de a fixa li m ite acelor idei l!'epetate, decît avem de a fixa limite numerelor, dobîndim acea idee c ar e nu e ·susceptilbilă de a fi limitată, a imensităţii. .

·

§ 12. Divizibilitatea infinită 2 1 6 • Şi deoarece în orice masă de materie mintea noastră nu poate ajunge niciodată la cel mai înalt grad de divizibilitate, de aceea există şi ac olo pentru noi o infi­ nitate evidentă care cu p rind e de asem en e a infinitatea numerelor dar cu deosebirea că, în consideraţiHe anterioare privitoare la in­ ,

finitatea spaţiului şi a d u rat ei noi ne folosim numai de adunarea num erel or pe cînd aceasta este asemănătoare împărţirii unei uni­ ,

tăţi în fracţiunile ei, operaţie în care mintea poate înainta de as emen e a in infinitum, la fel ca în adăugirile precedente, întrucît ea nu este decît adunarea continuă a noi numere, deşi la adăugarea spaţiului noi putem avea tot aşa de puţin ideea pozitivă a unui


CARTEA II

196

spaţiu nemărginit de mare, pe cît putem avea prin diviziunea unei mase de materie ideea unui corp infinit de mic, deoarece ideea noastră de infinitate este, dacă pot spune 'uşa, o idee în creş tere şi fugitivă, mereu într-o progresie fără margini, care nu se poate opri nicăieri. - § 13. Noi nu avem o idee pozitivă despre infinit 2 1 7 • Socot că deşi este foarte greu să fie cinev a aşa de absurd încît să spună că are ideea p o ziti vă a unui număr cu adevărat infinit, a cărui infinitate constă numai în put�rea de a adăuga mer��_!ll__:_ hJnaţie de_J..lllităti__Qticjmj_ �II_!_�Şi a � east a atîta timp şi aşa _ ge _l!lu_lţ _ CÎt �I:�m Jucrurfle -stfr;�na-tef În--ceea Ce pnveŞte infinitatea spaţ iulu i şi a durat ei, unde puterea a ceasta lasă .tot­ deauna loc minţii pen t ru adăugiri la nesfîrşit - totuşi există unii care îşi închipuie că au idei pozitive de durată infinită şi de spaţiu infinit. Eu mă gîndesc de n-ar fi oare de ajuns pentru a nimici orice asemenea idee p ozitivă de infinit, să-I intrebăm pe cel ce pretinde că o are, dacă ar putea sau n-ar putea adăuga ceva la ea, ceea ce ar arăta •lesne lipsa de temei a unei astfel de idei pozitive. După părerea mea, noi nu putem avea o idee pozitivă a vre u nui spaţiu sau a vreunei durate care să nu fie alcă­ tuită din numere r ep etate de picioare sau iarzi, zile sau ani, putînd fi măsur at ă prin ele, care sînt m ăsurile comune ale c ă ro r idei l e avem în minte şi prin care n oi stabilim mărimea acestui fel de cantităţi. Şi, prin urmare, de oarec e o idee de spaţiu infinit sau de durată infinită trebuie să fie al cătuită neapărat din părţi infinit de multe ea nu po a te avea altă infinitate decît ace ea a numărului, susceptibil ă mereu de o nouă adăugire şi nu constituie în mod efectiv o idee pozitivă 1a unui n u m ă r infinit 2 1 8 • Căci, eu cred că este evident că adunarea lucrurilor finite (cum sînt t o ate lungimile despre care avem idei pozitive) nu poate niciodată pro­ duce ideea j,nfinitului în alt ch i p decît la numere, care, constînd din adun ări de unităţi finite,• s u gerează ideea de infinit numai prin puterea. (pe tCa!1e o găsim în noi de a spori mereu suma şi: de a adăuga mereu u nit ăţi ·de a cel aşi fel fără a ajunge nici cu o iotă mai aproape de sfîrşitul unei asemenea progresii. -

-

.

.

.

§ 14. Cei care ar voi să facă dovada că ideea de infinit este pozitivă mi se par a face aceast a printr-un argume nt neserios, luat din negaţia unui sfîrşit, care, fiind negativ, negaţia lui este pozitivă �9: C el care con side ră că la corpuri cap ă tul nu este deoît extremitatea sau suprafata fiecărui corp, poate că nu se va grăbi


CAPITOLUL

XVII

(§ 15)

197

să a dmit ă că sfîrşitul este pur negativ ; iar acel care percepe că vîrful peniţei bie este negru s a u alb, va fi în cli nat să creadă că sfîr ş itul este totuşi ceva mai mult decît o pură negaţie. Şi, atunci cînd este aplicat la dur ată� el nu este simpla n egaţ ie a exis ten ţ ei ci, mai exact, ultimul moment al ei 220 • Dar dacă acei oameni vor ca sfîrşitul să nu fie altceva decît simpla negaţie a existenţei, sînt sigur că ei nu pot nega că î ncep u tul ei este prima .clipă de exis­ tenţă şi nimeni :nu-l conc epe ca pe o simplă negaţie şi, oa atare, pro p riu l lor arg um en t arată că ideea de etern a parte ante, sau . a unei durate fără început, nu e s t e decît o idee negativă. ,

§ 15. Ce este pozitiv şi ce este negativ în ideea noastră de infinit. Recunosc, ideea de infinit are ceva pozitiv în to ate acele lucruri l a care o aplicăm. Cînd vre m să gîndim despre spaţiul infinit sau despre durata irtfinită, noi ne f ace m de obicei la în ceput o i de e foarte largă, cum ar fi de mil io an e de secole sau de leghe, pe care poate că le dublăm sau le mutliplicăm de mai m ulte o ri . c ee a ce strîngem în m i nt e a noastră este pozitiv ; este adu­ n area unui mare număr de idei p o z i t ive de spaţiu şi de durată. Dar despre ce mai rămîne în afară de acestea, noi nu mai avem vreo noţiune pozitivă şi distinctă mai mult decît are un marinar despre adîncimea mării, cînd, după ce a scu fu nd at o mare por­ ţiune din lanţul de sondaj, el nu dă de fund ; prin aceasta el ştie că ad înc ime a este de atîţia stînjeni marini şi încă mai mult ; dar cît de mare este ace s t mai mult, des pre aceasta el nu are nici o n oţiune distinctă, şi dacă ar putea adăuga mereu un nou lanţ rcl.e sondaj şi ar vedea firul cu plumb scufundîndu-se mereu fără a se opri v re o d ată , el ar fi cam în s i tu a ţi a în care se află minte a care se străduieşte să ajungă la o i de e completă şi p o zi tivă de infinitate. In acest caz, chiar d acă lanţul de sondaj ar fi lung de zece sau de zece mii de stînjeni m arin i el descoperă tot atît a de bine ce se afl ă dincolo de el, dîndu-ne numai · ideea confuză, şi pe cale de comparaţie, că a ce a s t a nu este ·t otul, ci că se poate merge încă mai departe. D es pre cît spaţiu poate mintea să c o n ce apă ea are o idee pozitivă, dar a tun ci cînd e a s e stră­ duieşte s-o fa-că infinită, cu toate că o l ărgeş t e neîncetat şi o îm­ pinge înainte necontenit, ideea este mereu nedesăvîrşită şi in­ completă. Atîta spaţiu cît cuprinde mintea atunci cînd îşi repre­ zintă mărimea, acesta este un tablou clar şi pozitiv în intelect ; infinitul este însă şi mai mare ; ca atare : l) ideea spatiului de ,

f

\Tot

­

,


198

CARTEA 11

o anumită manme este pozitivă şi limpede ; 2) ideea unui spaţiu mai mare este, de asemenea, clară, dar este numai o idee com­ parativă ; 3) ideea unui spaţiu care depăşeşte atit de mult un spaţiu de orice mărime încît nu poate fi înţeleasă este o idee negativă, nu pozitivă. Căci cine · nu are nici n idee po2litivă şi clară despre mărimea unei întinderi oarecare (ceea ce tocmai se caută în ideea de infinit), acela nu are o idee desluşită despre di­ mensiunile ei, şi eu nu cred că pretinde cineva să aibă o ase­ . menea idee cu privire la ceea ce este infinit. Căci a spune că un om are o idee pozitivă şi limpede despre o cantitate oarecare, fără a şti cît este ea de mare, este tot atît de raţional ca şi a spune că el are ideea pozitivă şi clară a numărului firelor de nisip de pe malul mării, fără a şti oîte sînt, ştiind numai că sînt mai mult de douăzeci. Căci tocmai o asemenea idee perfectă şi pozitivă despre un spaţiu infinit sau despre o durată infinită are acela care spune că este mai mare decît întinderea sau durata a zece, a o sută, a o mie sau a orică rui alt număr de mile engleze sau de ani, despre care el are, sau despre care poate avea, o idee pozitivă, ceea ce constituie, după părerea mea, toată ideea pe care o avem despre infinit. Astfel că ceea ce se află dincolo de ideea noastră pozitivă privitoare la infinitate este învăluit în în­ tuneric şi prezintă oonfuzia nedeterminată a unei idei negative, despre care ştiu că nici nu înţeleg, nici nu pot înţelege tot ce aş vrea, deoarece este ceva prea vast pentru o capacitate mărginită şi redusă ; iar aceasta nu poate rămîne decît foarte departe de o idee pozitivă completă, în care cea mai mare parte a ceea ce aş vrea să înţeleg este neglijat, cu indicaţia vagă de ceva care ră­ mîne mereu mai mare. Deoarece, a spune că, după ·ce am măsurat atîta dintr-o cantitate sau am înaintat aşa de departe în ea, nu sîntem încă la capăt, înseamnă a spune numai că această cantitate este mai mare . Aşa că negaţia unui sfîrşit cu privire la o cantitate oarecare înseamnă, cu alte cuvinte, a spune numai că ea este mai mare, iar o negaţie totală a unui sfîrşit înseamnă numai a purta mereu cu noi acest mai mare, în toate progresiile pe care mintea noastră le va efectua în privinţa ·cantităţii, adăugînd această idee . . . a unui totdeauna mai mare la toate ideile d e cantitate pe care l e avem sau despre care se poate presupune c ă le avem. Acum, las pe oricine să vadă dacă o idee ca aceasta este pozitivă 22 1 • § 16. Noi nu avem o idee pozitivă despre o durată infinită. Eu întreb pe cei care spun că au o idee pozitivă despre eter-.

·


CAPITOLUL XVII

(§§ 17-18)

199

nitate, dacă ideea lor de durată cupr�nde în ea succesiune sau nu. Dacă nu cuprinde, ei trebuie să-mi arate diferenţa dintre noţiunea lor de durată atunci cînd este aplicată unei fiinţe eterne şi aceea pe care o au atunci cînd este aplicată unei fiinţe tre­ cătoare, deoarece se poate să existe alţii care , la fel ca şi m.ine, vor recunoaşte faţă de ei slăbiciunea intelectului în această pri­ vinţă şi vor recunoaşte că noţiunea pe care o au despre durată îi sileşte să conceapă că existenţ a a orice are durată este azi mai lungă decît a fos t ieri. Dacă pentru a evita succesiunea în ceea ce priveşte existenţa eternă, ei recurg la punctum stans 222 al Şco­ lilor, eu presupun că prin aceasta nu vor limpezi prea mult chestiunea sau nu ne vor ajuta să căpătăm o i dee mai clară şi mai pozitivă despre durata infinită, deoarece nu e ste nimic mai de neconceput pentru mine decît durata fără succesiune. In afară de aceasta, acest punctum stans, dacă el îns eamnă ceva, întrucît nu este un quantum finit sau infinit, nu-şi poate afla loc în durata infinită. Dar dacă slaba noastră putere de a concepe nu este în stare să separe succesiunea de o durată, oricare ar fi ea, ideea noastră de eternitate nu poate ,fi alcătuită din nimic altceva decît din succesiunea infinită de momente în care există vreun lucru ; şi dacă cineva are, ori poate avea, o idee pozitivă despre un număr cu adevărat infinit, îl las să se gîndească pînă cînd nu­ mărul său infinit ajunge atît de mare încît el însuşi nu-i mai poate adăuga nimic ; şi atîta vreme cît el îl poate mări, eu bănuiesc că" el însuşi va socoti ideea pe care o are despre acest număr cam strîmtă pentru o infinitate pozitivă. § 17. Eu cred că orice creatură cu judecată, care gîndeşte şi care vrea numai să cerceteze propria-i existenţă sau pe ori­ care alta, nu poate evita de a dobîndi noţiunea unei fiinţe eterne şi înţelepte care nu a avut nici un început, iar eu sînt sigur că am o asemenea idee de durată infinită. Dar această negaţie a unui început, nefiind decît negaţia unui lucru pozitiv, nu îmi prea dă vreo idee pozitivă de infinitate, la care de cîte ori mă s ilesc să-mi avînt gîndurile, mărturisesc că mă aflu în încurcă­ tură şi văd că nu pot ajunge la vreo înţelegere limpede a ei. -

.

§ 18. Nu avem o idee pozitivă de spaţiu infinit 223• Cel care C'rede că are o idee pozitivă de spaţiu infinit va afla, dacă o va examina, că nu poate avea o idee pozitivă despre cel mai mare spaţiu mai mult decît poate avea despre spaţiul cel mai mic. Căci în privinţa acestuia din urmă, care pare cel mai uşor de


CARTEA II

:200

conceput dintre amîndouă şi mai aproape de înţelegerea I}Oastră, noi sîntem în stare să avem numai o idee· comparativă de m1c1me; care va fi totdeauna mai mică decît oricare dintre cele despre care avem o idee pozltivă. Toate ideile noastre pozitive despre· orice cantitate, fie mare, fie mică, au totdeauna limite, deşi ideea noastră de comparaţie, prin care putem totdeauna să adăugăm la una şi să luăm de la cealaltă, nu are nici o limită. Căci ceea ce rămîne, fie mare sau mic, nefi:nd cuprins în acea idee po­ zitivă pe care o avem, se află învăluit în întuneric şi noi nu avem nici ci altă idee despre el, ci numai despre puterea de a ' mări pe unul şi de a micşora pe celălalt, fără înc�tare. Un pisă­ log şi o piuliţă vor .adu<!e la indivizibilitate o particulă de n':.aterie · tot atît de repede ca şi m4ltea cea mai ascuţită a unui maternatician, iar un inginer -hotarnic poate măsura spaţiul inţinit cu lanţul său tot atît de repede cît poate să-1 străbată un filozof în zborul cel mai rap:d al minţii ori să-1 conceapă cu ajutorul gîn­ dirii, ceea ce înseamnă a avea o idee pozitivă despre el. Cel care se gîndeşte la un cub de grosimea unui deget are în mintea sa o idee clară şi pozitivă despre er şi astfel poate forma unul de o jumătate, de un sfert, de o optime şi aşa mai departe, pînă cînd are în mintea sa ideea. a ceva foarte mic ; dar, el mi ajunge, cu toate acestea, la ideea acelei micimi de neînţeles pe care o poate produce diviziunea. Ceea ce rămîne din micime este aşa de de­ parte de mintea sa ca şi atunci cînd a inceput diviziunea şi, prin urmare, el nu ajunge niciodată să aibă vreo idee clară şi pozitivă despre acea micime care este urmarea divizibilităţii infinite.

şi ce este negati� în ideea noastră de Oricine îşi îndreaptă privirea spre infinitate îşi face, aşa cum am spus, la cea dintîi aruncătură de ochi o idee foarte largă despre lucrul la care o aplică, fie că este spaţiu, fie că este durată, şi poate că îşi sleieşte gîndurile tot înmulţi nd în minte această primă idee largă, dar, prin aceasta. el nu afunge, totuşi, de loc mai aproape de a avea o idee pozitivă şi limpede despre ceea ce mai rămîne încă pentru a putea forma un infinit pozitiv, decît ţăranul în ceea ce priveşte �deea pe care o avea despre apa care trebuia să mai vină şi să mai treacă prin albia rîului lîngă care ·stătea. § 19.

Ce este pozitiv

infinit 224•

Rusticus expectat dum transeat amnis ; at ilie Labitur, et Iab etu r in omne volubilis aevum �25


CAPITOLUL XVII (§ 20)

201

§ 20. Unii cred că au au o

o idee pozitivă despre veşmcte şi că nu asemenea idee despre spaţiul infinit. Am întîlnit unii oameni

care fac .o deosebire atît de mare între durata infinită şi spaţiul încît sînt convinşi că ei au o idee pozitivă despre veşni­ cie, dar că nu au şi nici nu pot avea vreo idee despre spaţiul infinit. Această eroare se datoreşte, socotesc eu, faptului că ei, văzînd, după o reflecţie temeinică asupra cauzelor şi efectelor, că este necesar să admită o anumită fiinţă eternă şi deci să pri­ v�ască existenta reală a acel�i fiinţ��-îmb�JPE.9-_ �� fiind _e_gală _ cu ideea lor de veşnicie şi, pe de altă parte, socotind că nu este ; necesar, ci, dimpotrivă, că este în mod văd:t absurd ca lumea corporală să fie infinită, ei cOllchTdingrâlia-cii- nu au li.!ci -6 --rcree -d 1de e e illaterre inffu1tă;­ i t, pent� că nu au nici o concluzie pe care eu o consider ca fiind greşit -ded.i.isă,-- rurf cauză că e�.IDenţa materiei nu este în _nici u_!! chip__nţce.sară pentm...ex.:s::_ ��aţiului �.!i.5l.: loc Il)ai mult decît , este pen,tru durat_ă_ �xis: tenţa mişcării sau soarele, d�� �e ()bişnuie3te _C:::l_ <:l�r �ţ[l �!i_Ji� - _ - . măSi-iiiUIpnn ::e:lE6 ; şi eu nu mă îndoiesc că un om poate avea ideea de zece mii de mile pătrate fără a se gîndi la vreun corp atît de întins, precum şi ideea de zece mii de ani fără a se gîndi la vreun corp care a avut o existenţă aşa de lungă. Mi se pare tot aşa de uşor să am id�a de spaţiu fără corp ca şi a mă gîndi la capacitatea unei baniţe fără gnu sau la scobitura unei coaje de nucă fără miez în ea, deoarece nu este mai necesar să ex:ste un corp solid infinit de întins din cauză că avem ideea de infinitate a spaţiului, decît este necesar ca lumea să fie eternă din cauză că avem ideea de durată infinită. Şi de ce n-am gîndi că ideea noastră de spaţiu infinit are nevoie de existenţa reală a materiei pentru a o susţine, cînd vedem că avem o idee despre o durată infinită viitoare tot aşa de limpede cum avem despre durata infinită trecută, deşi eu presupun că nimeni nu gîndeşte că se poate concepe că cineva există sau că a existat în această durată viitoare. Şi nici nu este cu putinţă să îmbinăm ideea noastră despre durata viitoare cu existenţa prezentă sau trecută, mai mult decît să facem ca ideile de ieri, de azi şi de mîine să fie una şi aceeaşi, ori să întrunim secolele trecute şi cele viitoare şi să le facem contemporane. Dar, dacă aceşti oameni sînt de părere că ei au idei mai clare despre o durată infinită decît despre un spa­ ţiu infinit, din cauză că este neîndoielnic că Dumnezeu a existat din totdeauna dar că nu există nici o materie reală care să fie atît de întinsă pe cît este şi spaţiul infinit, totuşi ei vor trebui

infinit,

·

d��!iu nfîll,i

_ _


202

CARTEA II

să admită că acei filozofi care sînt de părere că spaţiul infinit este ocupat de omniprezenţa infinită a lui Dumnezeu 227, tot aşa cum este ocupată durata in fini tă de către existenţa sa veşnică, au o idee tot aşa de clară de spaţiu infinit, ca şi de durată in­ finită, deşi eu cred că nici unul dintre ei nu are vreo idee pozi­ tivă de infinitate în nici unul din c azuri Căci, orice idee pozi­ tivă ,ar avea cineva în minte despre orice cantitate, el o poate repeta ·şi :adăuga la ·cea de dinainte tot aşa de lesne pe cît poate aduna laolaltă i deile a două zile sau a doi paşi (care sînt idei pozitive de lungimi pe care le are în minte) şi aşa m ai departe, atîta vreme cît pofteşte ; de unde urmează că dacă un om are o idee pozitivă de infinit, fie durată, fie spaţiu, el ar putea aduna două infinităţi şi chiar să facă un infinit, infinit mai mare decît celălalt : absurdităţi prea grosolane pentru a mat trebui să le combatem. .

§ 21. Ideile de infinitate pe care credem că le avem dau naş­ tere la erc.ri. Dacă, totuşi, după toate acestea, mai sînt oameni cărora le place să creadă că au idei clare, pozitive şi cuprinză­ toare despre infinitate, este drept ca ei să se bucure de privi­ legiul lor şi aş fi foarte mulţumit (împreună cu alte persoane cu­ noscute de mine care mărturisesc că nu au nici o idee de acest fel) să fiu informat mai bine de către ei în această privinţă, căci

pînă acum am fost înclinat să cred că dificultăţile mari şi de nedescurcat ·care tul:bură veşnic toate discuţiile privitoare la in­ finitate, fie de spaţiu, de durată sau de divizibilitate, au fost semnele sigure ale unui defect al ideilor noastre despre infinitate şi ale disproporţiei dintre natura acestor idei şi puterea de cu­ prindere a mărginitei noastre inteligenţe. Căci în timp ce oa­ menii vorbesc despre spaţiul infinit sau despre durata infinită şi dezbat aceste chestiuni ca şi cum ar avea cu privire la ele idei care sînt tot aşa de complete şi de pozitive pe cît sînt şi acelea pe care le au despre denumirile pe care le întrebuinţează pentru a le exprima sau acelea pe care le au despre un iard, despre o oră sau despre orice altă cantitate determinată, nu este nici o mi­ rare dacă natura de neînţeles a lucrului cu privire la care discută sau raţionează îi duce la încurcături şi contradicţii, iar mintea le este copleşită de un obiect prea vast şi prea peste puterile lor pentru a fi examinat şi stăpînit de ei.


CAPITOLELE XVII-XVJtl (§§ 22

1

1-2)

203

§ 22. Toate aceste 'idei sînt dobîndite pe calea senzaţiei sau a reflecţiei. Dacă m-am oprit destul de mult asupra consideraţiilor cu privire la durată, spaţiu şi număr, şi la ceea ce rezultă din meditarea asupra lor, adică la infinitate, poate că nu a fost totuşi mai mult decît o cere materia de discutat, întrucît există puţine idei simple ale căror moduri dau oamenilor mai mult prilej pen­ tru meditaţie decît acestea. Eu nu pretind să tratez de5pre ele, în toată amploarea lor ; este de ajuns pentru scopul urmărit de mine să arăt felul în care le primeşte mintea aşa cum sînt ele, pe calea senzaţiei sau a reflecţiei şi cum chiar ideea pe care o avem despre infinitate, oricît de îndepărtată poate părea că este ell de orice obiect al s:mţurilor sau de orice proces al minţii noastre, îşi are, cu toate acestea, originea sa acolo, ca toate cele­ lalte idei ale minţii n o astre. Este cu putinţă ca unii matematicieni, care fac speculaţii înalte, să poată avea alte căi pentru a introduce în mintea lor ide:Ie de infinitate ; dar aceasta nu este o piedică pentm ca ei înşişi, la fel ca toţi ceilalţ i oameni, să fi dobîndit primele idei pe care le au despre infinitate pe calea senzaţiei şi a reflecţiei în modul pe care l-am înfăţişat.

CAPITOLUL

XVIII

DESPRE ALTE l\IODURI �.UJPLI:228

§ 1. Modur:i de mişcare 229• Deşi am arătat în capitolele ante­ rioare cum ajunge mintea ca de la ideile simple dobindite pe calea senzaţiei să se ridice chiar pînă la infinitate, care, cu toate că poate părea mai îndepărtată de orice percepţie sensibilă decît toate celelalte idei, totuşi pînă la urmă nu cuprinde în ea nimic care să nu fie alcătuit din idei simple primite în minte prin sim­ ţuri şi îmbinate după aceea cu ajutorul facultăţii pe care mintea o are de a repeta propriile ei idei ; cu toate că, spun eu, exem­ plele de moduri simple ale ideilor simple venite prin senzaţie pe care le-am dat au putut fi destule pentru a arăta cum ajunge mintea la ele, totuşi, pentru a păstra ordinea, voi mai vorbi des­ pre cîteva, deşi pe scurt, şi apoi voi trece la ideile mai complexe. § 2. A aluneca, a rostogoli, a se răsturna, a umbla, a se tîrî, a alerga, a dansa, a sări peste ceva, a ţopăi 230 şi a:lţi mulţi termeni


204

CARTEA ii

care ar putea fi menţionaţi, de îndată ce sînt auziţi de către cineva care înţelege limba în care. se vorbeşte, îi trezesc numai­ decît în minte idei distincte cani nu sînt, toate, decît diferite mo­ dalităţi ale mişcării. ModuriJe de mişcare corespund 231 �elor ale întinderii : repede şi încet sînt două idei de mişcate diferite ale căror măsuri sînt formate din intervale de timp şi de spaţiu îm­ binate, aşa că ele sînt ·idei complexe care cuprind spaţiu şi timp împreună cu mişcare.

§ 3. Moduri de sunete. Aceeaşi diversitate se întîlneşte la su nete . Fiecare cuvînt articulat este o modificare diferit ă a sune· . tului, de unde vedem că prin simţul auzului, cu ajutorul urior asemeneq modificări, mintea poate fi înzestrată cu un număr aproape infinit de ·idei distincte. De asemenea, sunetele, lăsînd la o parte stri gătele distincte ale păsărilor şi animalelor, sînt mo­ dificate prin note de lungime diferită, îmbinate în chip divers, ceea ce alcătuieşte acea idee complexă numită "melodie" pe care un . muzician o poate avea în minte cînd nu aude sau nu pto­ duce nici un sunet, gîndindu-se la ideile acelor sunete îmbinate astfel în tăcere în propria lui imaginaţie. § 4. Moduri de culori. Modurile de culori sînt de asemenea foarte variate ; pe unele le socotim ca grade diferite sau, cum sînt denumite ele, "nuanţe" ale aceleiaşi culori. Dar, deoarece noi facem rar combinaţii de culori, în scopuri practice sau pentru desfătare,· fără ca forma să ia parte, ca în pictură, în ţesături, în broderii etc., combinaţiile de culori cele mai cunoscute aparţin de obicei modurilor mixte, din cauză că sînt alcătuite din idei de diferite specii, adică formă şi culoare, precum sînt frumuseţea, curcubeul etc.

§ 5. Moduri de gusturi. Toate gusturile şi mirosurile compuse sînt, de asemenea, moduri alcătuite din idei simple primite prin simţurile corespunzătoare. Dar, deoarece ele se prezintă în aşa fel încît în general nu .avem denumiri pentru a le exprima, sînt mai puţin cunoscute şi nu pot fi indicate în scris, şi de aceea trebuie să fie lăsate, fără enumerare, în seama gîndurilor .şi expe­ rienţei cititorului.

§ 6. Unele moduri simple nu au denumiri. In general se poate observa că acele moduri simple care sînt considerate numai ca


CAPITOLUL

XVIJI

(§ 7)

205

grade deosebite ale aceleiaşi idei simple, deşi multe dintre ele sînt ele însele idei foarte distincte; nu' au denumiri distincte şi n:ci nu sînt prea mult socotite ca ·idei distincte atunci cînd dife­ renţa dintre ele este foarte mică. În ceea ce priveşte chestiunea de a şti dacă oamenii nu au luat în seamă aceste moduri şi nu le-au dat denumiri din cauză că nu au măsuri pentru a. le dis­ tinge cu exactitate sau din pricină că, atunci cînd ar fi diferenţiate în acest fel, această cunoaştere ntj. ar fi de un folos general şi nici necesară, eu las pe alţii să se gîndească· la aceasta ; pentru ţelul meu este de ajuns să arăt că toate ideile noastre simple ajung în minte numai pe calea senzaţiei sau a reflecţiei şi că atu11ci cînd mintea le are, ea le poate repeta şi combina în chip variat, şi în acest fel poate alcătui noi idei complexe. Dar deşi ideile simple de alb, roşu sau dulce etc., nu au fost modificate sau transfor­ mate prin diferite combinaţii în idei complexe, aşa ca să fie de­ numite şi; în felul acesta, să fie rînduite în specii, 'totuşi alte cîteva idei simple (adică acelea de unitate, durată, mişcare etc., despre' care am vorbit înainte, precum şi puterea şi gîndirea1 ' a u fost modificate în aşa fel încît au format o mare diversitate de idei complexe cărora li s-au dat denumiri.

§ 7. De ce unele moduri au denumiri, iar altele, nu. Cauza ::westei situaţii eu presupun că a fost următoarea : dat fiind ma­ rele interes pe care oamenii îl au pentru relaţiile .dintre ei, ni" mic nu era mai necesar decît cunoaşterea oamenilor şi a acţiuni­ lor lor, precum şi comunicarea în această privinţă de la unul la altul ; şi de aceea ei au format cu mare precizie , ideile de ac­ ţiuni, modificate, şi au dat acestor idei complexe denumiri pentru ca ei să-şi poată aminti cît mai uşor de lucrurile cu care se întîl­ neau zilnic şi să discute despre ele fără lungi ocoluri şi perifraze şi pentru a· înţelege mai uşor şi mai repede lucrurile despre care trebuiau să dea şi să primească necontenit informaţii. Că este aşa şi că oamenii, 'în formarea diferitelor idei complexe şi în sta­ bilirea unor denumiri pentru aceste idei, au fost condlf şi în mare măsură de menirea generală a limbajului (care este o cale foarte scurtă şi expeditivă de a-şi transmite ,gîndurile lor unul altuia), se vădeşte prin denumirile năsoocite în diferite meşteşuguri şi apli­ cate ·ld diferite idei complexe de acţiuni modificate aparţinînd acestor rrwşteşuguri, penbru a transmite cu iuţeală ordi,nele şi a scurta convorbirile privitoare la acele acţiuni. Aceste idei nu se află .în genere în mimtea celor eare sînt străini de aceste ac-


206

CARTEA II

ţiuni şi de aceea cuvintele care le reprezintă nu sînt întelese de către cea mai mare parte a oamenilor care vorbesc aceeaşi limbă ; de pildă, fier de plug, perforare, filtrare, rectificare sînt cuvinte ce desemnează anumite idei complexe, care, aflîndu-se rareori în mintea altor oameni în afară de acei puţini cărora ele le sînt su­ gerate în fiecare clipă de ocupaţiile lor speciale, denumirile sînt înţelese, unele numai de către fierari, iar celelalte numai de către chimişti ; iar aceştia, întrucît au format în mintea lor ideile com­ plexe pe care le reprezintă aceste cuvinte şi întrucît le-au dat nume sau le-au primit de la alţii, de îndată ce aud aceste de­ numiri, cînd li se comunică ceva, le şi vin în minte ideile cores­ punzătoare, ca, de pildă, la rectificare, toate ideile simple de distilare şi de turnare a licorii distilate înapoi peste materia care a rămas şi de distilare a ei. din nou. Astfel, noi vedem că sînt multe varietăţi de idei simple de gusturi şi mirosuri care nu au nici o denumire şi mult mai multe încă de moduri, care, fie că nu au fost în general observate îndeajuns, fie că nu reprezintă un interes deosebit pentru ca oamenii să le bage în seamă în trebu­ rile şi convorbirile lor, nu au fost desemnate prin denumiri, aşa că nu trec drept specii distincte. Dar vom avea prilej mai tîrziu şă examinăm mai pe larg această chestiune, cînd vom ajunge să vorbim despre cuvinte 232,

CAPITOLUL

XIX

D ESPRE MODURILE GÎNDIRII233

§ 1. Senzaţia, reamintirea, contemplarea etc. Atunci cînd mintea îşi întoarce privirile înăuntru asupra ei însăşi şi contem­ plă propriile ei acţiuni, cea dintîi care i se înfăţişează este gî �'­ dire �. La ea mintea observă o mare diversitate de modificări;- de la -care primeşte idei distincte. Astfel, percepţia care însoţeşte în mod efectiv orice impresie produsă asupra corpului de un obiect extern 'Şi este alipită acestei impresii, fiind distinctă de toate celelalte modificări ale gîndirii, înzestrează mintea cu o idee distinctă pe care o numim "şenzaţie", care este, ca să spunem aşa, pătrunderea efectivă a oricărei idei în intelect prin simţuri 234• Atunci cînd aceeaşi idee revine în minte, fără acţiunea asupra organelor externe de simţ ale unui obiect asemănător celui care a -


CAPITOLUL

XIX

(§§ 2-3)

207

produs _senzaţia la început, este vorba de ceea <:e se numeşte "memorie" ; dacă mintea se sileşte să găsească ideea şi aceasta este descoperită cu osteneală şi efort şi readusă la vedere este vorba de "reamintire" ; dacă ea este sup1.1s� mult timp unei exa­ minări atente este vorba de. "contemplare" ; atunci cînd ideile plutesc în mintea noastră fără ca ea să reflecteze asupra lor sau fără a le lua în seamă este ceea ce francezul numeşte reverie, limba noastră probabil că nu are o denumire pentru ea ; atunci cînd ideile care se oferă ele singure (căci, precum am remarcat în alt loc 235, în timp ce noi sîntem în stare de veghe, în mintea noastră se află totdeauna un şir de idei care se perindă unele după altele) şi sînt privite cu luare aminte şi, ca să spunem aşa, sînt înregistrate în memorie, este vorba de "atenţie" ; atunci cînd mintea îşi fixează privirile cu mare seriozitate şi la alegere asu­ pra unei idei, pe care o examinează sub toate aspectele şi nu vrea să se lase abătută de alte idei care o solicită, este vorba de ceea ce numim "sforţare a minţii" sau "studiu" ; "somn" fără visuri înseamnă repausul tuturor acestora, iar "a visa" înseamnă a avea în minte (în timp ce simţurile externe sînt în repaus, aşa încît ele nu primesc impresii de Ia obiectele exterioare cu vioi­ ciunea lor obişnuită) idei care nu apar datorită vreunui obiect extern sau vreunei cauze cunoscute şi care nici nu sînt de fel supuse vreunei alegeri sau conduceri a intelectului ; cît despre ceea ce noi numim "extaz", las pe alţii să cerceteze şi să vadă dacă el nu este visare .cu ochii deschişi. -

§ 2. Acestea sînt cîteva exemple ale acelor variate moduri de gîndire pe care mintea le poate observa în ea însăşi şi despre cure poate avea idei tot atît de dist:ncte pe cît are despre alb şi ro�u, despre un pătrat sau un cerc. Eu nu pretind să le enumăr pe toate şi nici să tratez pe larg despre acest grup de idei care sînt dobîndite prin reflecţie, căci aceasta ar însemna să umplu un vo­ lum numai cu ele. Pentru scopul pe care îl urmăresc eu acum este de ajuns că am arătat aici, prin cîteva exemple, ce fel de idei sînt acestea şi cum ajunge mintea la ele, mai cu seamă că voi avea prilejul mai departe să tratez mai pe larg despre ce în­ seamnă . raţionament, judecată, voliţiune şi cunoaştere 236, care sînt unele dintre cele mai însemnate procese ale minţii şi moduri de �1_1�!::· § 3. Diferite grade de atenţie a minţii cînd gîndeşte. Dar poate că nu va fi o digresiune de neiertat şi nici cu totul nepotri-


CARTEA II

208

ţelul lucrării de faţă, dacă reflectăm aici asupra stării di­ m in ţii în timpul gîndirii, la care cele spuse mai înainte cu p rivi re la atenţie, reverie, vis etc., ne fac să ne gîndim în chip destul de firesc. Că în mintea unui om în stare de veghe se află totdeauna prezente idei de un fel sau a ltul , fiecare este convins prin pr opr i a experienţă, deşi mintea se apleacă a su pra lor cu o atenţie de gra de diferite. Uneori mintea se fixează în contem­ p brea unor obiecte cu o serio zitat e atît de mare, încî t ea întoarce ideile acestor obiecte p e t oate feţele, l e ob s ervă raportu ril e şi împrejurările şi ia seama la fi ecar e parte cu atîta m ig ală şi cu atîta înco rd are î ncît îndepărtează toate celelalte gînduri ş i nu mai ia de loc cunoştin ţ ă de imp res iil e obişnui te produse atunci asup ra simţurilor, care altă dată ar da naştere la percepţii foarte vii ; alteori, ea observă pur şi simplu şirul de idei care se perin dă în intelect fără a con duce şi a ur mări vreuna dintre ele ; iar alte dăţi, ea le las ă să tr eac ă aproape cu totul nebăgate în seamă ca umbre slabe care nu fac nici o impresie. vit cu

'ferite a

§

4. De aici reiese că probabil gîndirea este acţiunea şi nu

Eu cred că această dife renţă dintre starea de încordare şi cea de destindere a minţii, atunci cînd gîndeşte, care prezintă o mare diversitate de g ra de, m er gîn d de Ia studiul cel mai serios pîn ă la starea în c are aproape că nu gîndeş te ni­ mic - oncme a încercat-o în el însuşi. Urmăriţi mintea pe această ca.Ie ceva m a i depal'te 'şi veţi găsi-o în -somn, izolată, ca să spunem aşa, de s imţu ri şi ferită de ati ngerea ac elor m i ş c ări pro duse asupra organelor de simţ, ca re alte dăţi dau n aştere la i dei foarte vii. Nu am nevoie ca, pentru a c east a, să d au drept e x empl u pe acei care continuă să doarmă în nopţile cu furtuni fără să a ud ă tunetul şi fără să vadă ful gerul sau să simtă z gu dui­ rea case i, care pot fi p erc e p u te cu tărie de c ăt re c ei aflaţ i în stare de veghe. Dar în aceas tă îndepărtare a minţii de si mţu r i, ea p ăs­ trează adeseori totuşi un fel de a gîndi mai deslînat şi inco erent pe care îl numim "vi s" şi, în sfîrşit, somnul adînc închide cu totul sceha şi pune capăt tut u ror ap ariţi ilor . Acestea eu cred că aproape oricine le-a încercat în el însuşi şi că propria lui obsC; r­ vaţie îl conduce fă ră greut ate p înă aici. Ceea ce aş v rea să mai deduc din cele arătate mai sus es t e că, deoarece m intea poate să-şi atribuie în mod conştient în momente diferite grade deose­ bite de gîndire şi să fie uneori chiar la un om' în s tar e de veghe aşa de destinsă încît să aibă gîndu ri palide şi fără limpezime, pînă esenţa sufletului.


CAPITOLUL

XX

(§§ 't-2)

209

la gradul în care este foarte aproape de a nu avea absolut mcr un gînd, iar la urmă, cînd se retrage în ascunzişul întunecat al somnului adînc, ea să nu mai vadă nici o idee, oricare ar fi ea ; deoarece este vădit că lucrurile stau cu adevărat astfel, aşa cum ne arată experienţa constantă, eu întreb dacă nu e p robabil ca gîndirea să fie acţiunea şi nu esenţa sufletului 237, de vreme ce procesele agenţilor admit lesne încordarea şi destinderea, dar nu se concepe ca esenţele obiectelor să fie susceptibile de o aseme­ nea variaţie. Dar aceasta am spus-o în treacăt.

CAPITOLUL

XX

DESPRE :UODURILE PLĂCERII ŞI .DURERII

§ 1 . Plăcerea şi 'durerea sînt idei simple 238• Printre ideile simple pe care noi le primim atît pe calea senzaţiei cît şi pe cea a reflec­ ţiei, durerea şi plăcerea sînt două idei foarte importante. Căci după cum în corp se află senzaţie pură ori însoţită de durere sau plă,cere, tot aşa gîndul, ,adică percepţia minţii 239, este gînd pur şi simplu ori însoţit de asemenea de plăcere sau de durere, mulţumire sau mîhnire, numiţi-o cum doriţi. Acestea, la fel ca alte idei simple, nu pot fi descrise şi nici denumirile lor nu pot .fi definite ; calea pentru cunoaşterea lor este, ca şi la ideile simple dobîndite prin simţuri, numai aceea a experienţei. Căci a le defini prin prezenţa binelui sau a răului nu înseamnă a ni le face cunoscute în alt fel 240 decît ptin faptul că ne determină să reflectăm la ceea ce simţim în noi înşine cu prilejul multiplelor şi variatelor acţiuni ale binelui şi răului asupra minţii noastre, după cum lucreaza ele în mod diferit asupra noastră ori medităm noi asupra lor. § 2. Ce este b!nele şi ce este răul. Deci lucrurile sînt bune sau rele numai în raport cu plăcerea sau durerea 2-ll. N um im "bine" ceea c;e ne poate produce sau mări plăcerea ori micşora durerea ; sau, altminteri, ne poate procura ori conserva posesiunea vreunui alt bun sau absenţa vreunui rău. Şi, dimpotrivă, numim "rău" ceea ce este în stare de a ne produce sau m ă ri vreo durere ori de a ne micşora vreo plăcere, adică de a ne aduce vreun rău sau de a ne lipsi de vreun bine. Trebuie să se ştie că eu vorbesc


210

CARTEA II

despre "plăcerea" şi "durerea" corpului sau a minţii potrivit dis­ tinc·ţiei care se face în mod obişnuit, deşi, în realitate, ele sînt numal diferite stări sufleteşti, uneori prilejuite df' către tulburarea din corp, alteori de către gîndurile din minte.

§ 3. Stările noastre afective sînt puse în mişcare de către bine şi rău. Plăcerea şi durerea şi ceea ce le dă naştere, binele şi răul, sînt pivoturi în jurul cărora se învîrt stările noastre afective şi dacă reflectăm la noi înşine şi observăm cum lucrează în noi acestea, în diferite privinţe, - ce modificări sau dispoziţii ale spiritului, ce senzaţii interne (dacă le pot numi astfel) produc ele în noi, - putem să ne formăm prin aceasta idei despre stările noastre afective.

§ 4. Iubirea. Astfel, dacă cineva reflectează asupra gîndului pe care îl are despre încîntarea pe care un lucru prezent sau ab­ sent este în stare să o producă în el are ideea a ceea ce numim "iubire". Căci atunci cînd un om declară că iubeşte strugurii toamna, cînd îi mănîncă, ori ,primăvara, cînd nu sînt s truguri, aceasta nu înseamnă altceva decît că gustul strugurilor îi face plăcere ; dacă o alterare a sănătăţii sau a constituţiei lui îi înlă­ tură plăcerea pe care i-o producea gustul strugur-ilor, atunci nu se mai poate spune despre el că iubeşte strugurii. � 5. Ura. Dimpotrivă, gîndul la durerea pe care ceva prezent ·�bsent o poate produce în noi este ceea ce numim "ură'\ Dacă mi-ar reveni aici sar cina de a cerceta m ai mult decît ideile simple ale stărilor afective, în măsura în care ele depind de di­ feritele modificări ale plăcerii şi durerii, eu aş face observaţia că dragostea şi ura n oastră pentru lucrurile neînsufleţite şi insensi­ bile sînt de obicei întemeiate pe acea plăcere şi durere pe care ni le procură folosirea · ş i apHcarea Ior . a supra simţurilor noastre, într-rm fel oarecare, chiar dacă e însoţită de distrugerea luarur.illo r ; dar ura sau dragostea pentru fiinţe susceptibile de fericire sau de nenorocire constau adeseori în mîhnirea sau în mulţumirea pe care o găsim în noi înşine şi care ia naştere chiar din faptul că ne gîndim la existenţa sau la fericirea lor. Astfel, întrucît exis­ tenţa şi bunăstarea copiilor cuiva sau a prietenilor săi îi produce o plă cere statornică, se spune despre el că îi iubeşte cu stator­ nicie. Dar este de ajuns să se remarce că ideile noastre de iubire şi de ură sînt numai atitudini \le minţii faţă de plăcere şi durere în general, oricum ar fi ele produse în noi.

sau


CAPITOLUL

XX

(§§ 6--9)

211

§ 6. Dorinţa 242• N eliniştea pe care omul o găs eş te în el însuşi cînd e vorba de lipsa unui lucru a cărui posesiune în a c el mo­ ment i-ar aduce ideea de p lăcer e este ceea ce noi numim "do­ rinţă " , care este mai vie s a u mai slabă după cum această neli­ nişte este mai mult sau mai puţin putern ică . Poate că ar fi de vreun folos ca aici să remarcăm în treacăt că principalul, dacă nu chiar singurul imbold al străduinţii şi activităţii oamenilor este neliniştea ; căci orice bine i se oferă omului, dacă absenţa lui nu aduce nici o n eplăce r e şi nici vreo durere, dacă omul este liniştit şi mulţu mit fără el, nu simte nici o dorinţă pentru el şi nici nu se sileşte să-I obţ in ă, :atunci el nu are pe ntru acest bine decît o simplă veleitate, term en întrebuinţat pentru a desemna cel mai redus grad de dorin ţă, care se apropie cel mai mult de starea de lipsă a oricărei dorinţe, cînd nelin:ştea produsă de ab­ senţa unui lucru este aşa de slab ă încît nu-l face p e om �ă aibă decît unele dorinţe palide pentru el, fără să întrebuinţeze mijloace mai puternice sau mai eficace pentru a-l obţine. Dorinţa este, de asemenea, stinsă sau domolită de către convingerea neputinţei de a d obîndi binele rîvnit, în m ă sur a în care n elini ştea este risipită s au p ot oli tă de a cea consideraţie. Această reflecţie ne-ar putea duce mai depa rte gîndurile, dacă a ici ar fi locul nimerit. § 7. Bucuria 243• Bucuria este o plăcere pe care mintea o simte atunci cînd se gîndeşte la posesiunea prezentă sau viitoare, dar s ig u ră , a un ui bun, iar noi sîntem în posesiunea unui bun oare­ care atunci cînd el se a flă în puterea noa stră într-un asemenea chip încît ne putem folosi de el cînd dorim. Astfel, un om ap ro ap e mort de foame are o bucurie atunci cînd cineva îi vine în ajutor cu h ra nă , chiar înainte de a avea plăcerea de a se f olos i de ea ; iar un tată căruia simp la prosperitate a copiilor s ăi îi p rod u ce bucurie, se află m ereu în posesiunea acestui bun, atîta vreme cît copii i săi se află într-o a semenea stare, căci el nu are nevoie de­ cît să se gîndească la aceasta pentru a simţi a cea plă cere . § 8. Tristeţea. Tri st eţe a e ste neliniştea p ril ej uită minţii de un bun pierdut, de care mintea s-ar fi putut bucura mai mult timp, ori aceea produsă de p ercepere a unui rău prezent. § 9. Speranţa. S pera nţ a este acea mulţumire a minţii pe care fiecare o găs eş te în el însuşi la gîndul unei posesiuni viitoare folositoare a unui lu cru care îi p oa te procura plăcere.


CARTEA Il

212

§ 10. Frica. Frica este o nelinişte a minţii la gîndul unui rău viitor care ni se poate întîmpla.

§ 11. Desperarea. Desperarea este gîndul neputinţei de a ob­ ţine un bun oarecare, gînd care lucr ează în mod diferit în mintea oamenilor, producînd, uneori nelinişte ori durere, alteori, lini ş te şi indiferenţă. § 12. Mînia. M înia este neliniştea sau tulburarea minţii atunci cînd cuiva i se pricinuieşte un rău, însoţită de o intenţie de răzbu­ nare imediată. § 13. Invidia. Invidia este o nelinişte a sufletului produsă de reflecţia noastră asupra unui lucru pe care îl dorim, obţinut de cineva despre care credem că nu ar fi trebuit să-I aibă înaintea noastră. § 14. Ce stări afective au toţi oamenii. Deoarece aceste două din urmă stări afective, "invidia" şi "mînia", nu sînt produse pur şi simplu de către plăcere şi durere, în ele fiind amestecate unel e consideraţii despre noi şi despre alţii, ele nu pot fi găsite la toţi oamenii, dat fiind că lipseşte latura aprecierii meritelor proprii şi aceea a intenţiei de răzbunare. Toate celelalte s tări afective, însă, care se nasc num ai din plăcere şi durere, eu cred că pot fi găsite la toţi oamenii ; căci noi iubim, dorim, ne bucurăm şi sperăm numai în raport cu plăcerea, şi urîm, ne temem şi ne supărăm în definitiv numai în raport cu durerea ; în sfîrşit, toate aceste stări afective sînt trezite de lucruri numai întrucît ele par a fi cauzele plăcerii şi durerii sau par a avea alipite la ele într-un fel sau altul plăcerea ori durerea. Astfel, noi acoperim de obicei cu ura noastră subiectul (cel puţin dacă este un agent conştient sau voluntar) care ne-a produs durere, din cauză că frica pe care el ' ne-o trezeşte e ste o durere constantă ; dar noi nu putem iubi tot atît de statornic ceea ce ne-a făcut bine, din cauză că plăcerea nu acţionează asupra noastră atît de puternic ca durerea şi elin cauză că nu sîntem atît de înclinaţi să sperăm că el va mai face acelaşi rău. Dar aceasta, fie spus doar în treacăt 244• § 15. Ce este plăcerea şi ce este durerea. Prin "plăcere" şi "durere", "desfătare" si nelinişte trebuie să se ştie că eu înţeleg "

"


CAPITOLUL

XX

(§§ 16---18)

213

mereu (a şa cum am indicat mai înainte) nu numai dure rea şi plă­ cerea corporală, ci orice încîntare sau nelinişte pe care o simţim, fie că rezultă din vreo senzaţie, fie din vreo reflecţie plăcută sau neplăcută. § 1 6 . Mai mult încă, trebuie să ţinem seama că în c e ea ce pri­ veşte stările afective, îndepărtarea sau micşorarea unei dureri este considerată ca o plăcere şi acţionează ca atare, iar l i psa ori s că dere a unei plăceri este considerată şi luc rea ză ca o durere.

§ 17. Ruşinea. Stările afective acţionează, de asemenea, cea mai mare parte d i n ele, la cel e mai multe persoane, asupra corpului, producînd în el diferite modificări ; deoarece însă acestea nu sînt t o tdeauna .perceptibile, ele nu alcătuiesc o p arte necesară din ideea fiecărei stări afective. Căci ruşinea, care este o nelinişte a minţii ce apa re la gîndul de a fi făcut ceva indecent sau ceva ce ne va micşora stima de care ne bucurăm în ochii altora, nu este însoţită întotdeauna de înroşire. § 18. Aceste exemple arată că ideile noastre despre stările afective sînt dobîndite pe calea senzaţiei şi a reflecţiei. Eu n-aş vrea să .fiu greşit î n ţel es socotindu-se că am avut de gînd să fac aici un tratat des pre stările afective ; ele sînt mult mai multe decît cele pe care le - am numit aici, iar acelea asupra cărora ne-am opri t atenţia ar cere, fiecare dintre ele, să fie tratate mult mai pe larg şi cu mai multă exactitate. Am vorbit aici despre ele ca de tot atîtea exemple de moduri de plăcere şi de durere care apar în minte a noastră datorită var.iatelor chipuri de a privi bi­ nele şi răul. Aş fi putut, poate, să dau ca exemple alte modu ri de durere şi de p lăcere, mai simple decît acestea, ca, suferinţa de foame şi de sete, şi plăcerea de a mînca şi de a b ea pentru a o înlătura pe cea d intîi, durerea ochilor sensibili şi p lăce re a muzicii, neplăcerea pricinuită de o ceartă seacă şi plicticoasă, şi plăcerea unei convorbiri pl ine de miez cu un prieten sau aceea a unui studiu bine condus care urmăreşte cercetarea şi descoperi­ rea adevărului. Dar, întrucî t stările afective ne i nterese ază mult mai mul t, am preferat să aleg dintre •acestea exempl el e prin care să arăt că ideile pe care le avem despre e.le se na sc din senzaţie şi reflecţie.


214

CARTEA It CAPITOLUL

XX I

D E SPRE PUTERE248

§ 1 . Cum dobîndim ideea de putere. Deoarece mintea este în­ ş tiinţată în f:ecare zi prin simţuri desp re modificarea ideilor simple pe care le observă la lucrurile dinafară şi vede cum una ajunge la un sfîrşit şi încetează de a exi s ta, iar alta, care nu a fost înainte, începe să existe ; întrucît ea reflectează, de ase­ menea la ce se petrece în ea însăşi şi observă o schimbare ne­ contenită a ideilor sale, uneori prin impresia pe care ob:ectele exterioare o pr odu c asupra simţurilor, iar alteori prin hotărîrea propriei sale ale geri ; şi, deoarece din ceea ce a observat în mod atît de constant că s-a petrecut, deduce că în viitor se vor pro­ duce modificări asemănătoare în ace le aşi lucruri de către agenţi asemănători şi pe căi asemănătoare, m i ntea ajunge să vadă că lntr un lucru se află posibilitatea ca unele dintre ideile lui simple să fie mod;ficate, iar în alt lucru, posibilitatea de a p roduce acea modificare ; şi, în acest fel, mintea ajunge la ideea pe c are o numim "putere". Astfel, noi spunem că focu l are puterea de a topi aurul, adică de a distruge consis tenţa părţilor lui impercep­ tibile şi, prin urmare, duritatea lui, şi de a-l face fluid, şi că aurul are puterea de a fi topit ; spunem că soarele are puterea de a albi ceara, iar ceara, puterea de a fi albită d e soare, c are di s truge culoa rea galbenă şi face să apară în locul ei albeaţa In aceste cazuri şi în altele asemănătoare puterea la care ne gîndim se referă la schimbarea ideilo r ce pot fi percepute, căci noi nu putem observa că s-a produs vreo modificare într-un lucru sau vreo acţiune asupra lui decît cu ajutorul schimbării - ce poate fi observată - a ideilor lui sensibile şi nici nu putem concepe producîndu-se vreo modificare într-un lucru decît con cepînd o schimbare a unora dintre ideile sale. ,

-

.

§ 2. Puterea activă şi puterea pasivă. Puter ea văzută în acest fel este de două feluri, anume după cum este în s ta re să producă ori să sufere m odificări, una poate fi numită pute re activă , iar ceal altă putere "pasivă" 247• Poate că ar me rita să se cerceteze dacă materia nu este în întregime lipsită de putere activă, dup ă cum Dumnezeu, autorul ei, se află în afara oricărei puteri pasive, şi dacă nu cumva categoria intermediară a spiritelor create nu este singura în stare de a avea şi putere activă şi putere pasivă. "

"


CAPITOLUL

XXI

(§§ 3-4)

215

Nu voi intra în această cerc etare, deoarece ţelul meu nu este acum de a studia originea puterii, ci cum ajungem la i dee a de putere. Dar, deoarece p uter ile active alcătuiesc o p arte aşa d e mare a ideilor n o as tre complexe de s pre s ub stanţele naturale (cum vom vedea mai departe), - şi eu le i au ca atare, potrivit con­ cepţiei obişnuite, deşi ele nu sînt p oate , atît de sigur puteri active cum este î n clinată să şi le închipuie mintea noastră gr ăbi tă , eu nu cred că este nepotrivit ca, pen tru a avea cea m ai l imp ede idee de putere activă, să ne înd reptăm prin această p ăre re mintea noastră spre meditare asupra lui Dumne zeu şi a s p irit elor . § 3. Puterea cuprinde relaţie. Eu admit că puterea c uprinde în ea un anumit fel de relaţie, - o rel aţie cu acţiunea sau m od i­ ficarea ; fiindcă, în ade vă r , care dintre i deile noastre, de orice fel ar fi, nu cuprind relaţie, dacă le examinăm cu atenţie ? Oare ideil e noastre de întindere, d urată şi număr nu conţin ele un ra­ port as cuns al p ă rţilor lor ? Form� şi m iş carea au în ele în mod mult mai vizibil ceva de rel aţi e . I�r cal i t ăţil e sensibile, cum sînt culorile, g us tu ril e etc., ce sînt ele altce va decît p u te ri ale diferitelor corpu ri în raport cu p e rcep ţia noastră ? Şi d acă ele sînt examimt te chi ar în lucruri, nu dep in d ele de mărimea, forma, structu ra şi mişcarea p ărţilo r ? To ate acestea cup rin d în ele un anumit fel de relaţie. Prin urmare, eu cred că ideea noastră de p ute re poate să aibă foarte bine un loc printre celelalte id ei simple şi să fie con­ siderată ca una dintre ele, deoarece este una din acelea ce consti­ tuie o componentă principală .a ideilor n oas tre oomplexe de sub­ stanţe , aşa cum vom avea p rilej ul de a arăta mai dep arte . § 4. Cea mai locirea minţii.248

clară idee de putere activă o dobîndim p rin mij­ Nouă ni se ofeJră din belşug i de e a puterii pasive de către aproape toa te fiinţele se ns ibile ; căci n o i nu putem evita de a observa, la cele m ai multe dintre ele, cum ca lit ăţile lor sen­ sibile , şi chi ar adevăratele lor s ubst an ţ e, se află într-un flux con­ tinuu şi, prin urmare, pe bună drep tat e le so c o tim ca fiind sup use mereu la aceeaşi schimbare. Nici des p r e puter ea a ctivă ( care este înţeles ul mai p rop riu al cu vî n tul ui "putere") nu avem mai puţine exemple , deoarece, ori de cîte ori se observă o schimb are , mintea trebuie să deducă faptul c ă undeva se află o putere c ap ab ilă de a produ ce acea schimbare, după cum trebuie să existe şi în lucrul în su şi o putere de a o p rimi 249• D ar, cu toate acestea, dacă exa­ minăm chestiunea cu luare am inte , corpurile nu ne furnizează pe


CARTEA

216

II

calea simţuril-or noastre vr e o idee atît ·de da:�ă ş i de d i s t in c tă de putere acti vă precum o avem prin reflecţie asup ra proceselor minţii n o as tre Căci, întrucît orice putere are un raport cu acţiu­ nea şi s în t numai d o uă feluri de acţiuni, despre care avem idei, anume gîn d irea şi mişcarea, să cercetăm d e unde avem noi cele mai clare idei ale p u t er il or c·are pro du c aceste acţiuni. 1 ) D esp r e gîndire corpul nu ne dă n ic i o i d e e ; pe aceasta noi o d obînd im numai pe calea reflecţiei. 2) N i ci despre începutul mişcării 250 nu d ob în dim vreo idee prin mijlocirea corp ul u i . Un corp în repaus nu ne procură ll!Cl o idee a vr e unei puteri active de a p r o duce mişcare ; iar cînd el în­ suşi este pus în mişcare, acea mişcare este în c o rp mai curînd pa­ siune d ec î t acţiune. · Căci atunci cînd bil.a s e supune loviturii unui tac de biliard, nu e s t e vorba d e nici o a c ţ i u ne a b i l e i ci de o simplă pas i une ; de as emen e a atunci cîn d prin impuls, ea pune în mişcare altă bilă care îi s t ă în cale, ea comunică numai miş� carea pe care a primit-o de h tac şi p ierde atîta din mişcare cît primeşte cealaltă, ceea ce ne dă numai o idee foarte obscură d es p re o putere activă de a m:şca, · ce se află în corp, de vreme ce noi obşervăm n umai ::!ă transmite, da r nu ci produce vreo mişcare. Căci este n u m ai o id ee foarte obscură. de putere, care nu se întinde pînă la p r o duc erea acţiunii, ci numai pînă la conti­ nuarea pasiun,ii. Căci aşa se prezintă mişcarea unui corp împins de altul ; transmiterea schimbării produse în el de la . repaus Ia mişcare nu este acţiune cu n im ic mai mult decît e aoţ iune tr�ansmi­ terea modificării formei corpului prin aceeaşi lovitură. Ideea înce putui ui mişc ării noi o aJVem numai pe calea reflecţiei asupra ce�lur ce se petrec în n oi înşine, unde vedem , din experienţă, că numai pr,intr-un act de voinţă, numai prin tr u n gînd · al minţii, ne putem mişca părţile corpului care ţnainte se aflau în repaus. lncît m i se pare că, prin observar ea acţiunii c o rpuril o r, cu ajutorul simţurilor noastre noi nu dobîndim d e cî t o i de e foarte nedesăvîrşită şi obscu r ă de putere activă, d eoare ce corpurile nu ne. procură prin ele ,însele nici o idee a p ut e ri i .de a începe vreo acţiune, fie mişcare, fie gîndire. Dar, dacă cineva cre � e că dobîndeşte o idee limpede d e pu t e re pornind de la observarea .faptului că corpurile se împ:ng unul pe altul, aceasta serveşte în m o d egal scopului meu, deoarete senzaţia este un a dintre acele căi p r i n care mintea d obînd e ş te ideile sale ; numai că eu am crez u t că merită să examinăm aici . în treacăt da că mintea nu primeşte o idee mai clară de putere .

.

,

,

,

.

­

.

-


CAPITOLUL

·

XJ<;I

(§§ 5--1>)

217

a ctivă pe calea refl ecţ iei asupra pro priilor · ei p ro cese âecît pe ca­ lea oricărei senz aţii · externe 251 •

§ 5. Voinţa şi intelectul sînt două puteri. Eu cred că cel pu­ ţin un lucru este evident, anume că găsim în noi înşine puterea de a încep,e sau de - a nu în cep e, de a contiinJa sau a p une capăt diferitelor acţiuni ale m in ţ ii noastre şi diferitelor mişcări ale , corpul ui nostru, numai printr-un gînd sau printr-o alegere a minţii care dispune s�u, ca să spunem aşa, comandă săvîrşirea sau ne­ săvîrşirea cu tă re i sau cutărei a cţiuni particulare. Această putere pe care o are mintea de a ordona astfel să ne gî ndim la o i de e ori să ne abţinem de a reflecta l a ea sau să preferăm mişcai·ea vreunei părţi a corpului în loc de r epa usul acesteia, şi viceversa, în orice împrejurare, este ceea ce eu numesc "voinţă.". E xercitare a efectivă a ace stei puteri prin comandarea unei anumite a cţiuni sau prin abţinerea . de la ea este ceea ce noi numim "voliţiune" sau "act de vo in ţă " . Îndeplinirea s au abţinerea de ta acţiuni, urmă­ to are unui asemen ea ordin al m in ţii , este n umi t ă "voluntară", iar orice acţiune care ar fi s ă vîrş it ă fără un astfel de gînd al minţii este numită "involuntară" . Puterea de a percepe este ceea -ce num im "intelect", iar per cep ţ ia pe c a re o socotim ca act al i ntelectului , este de trei feluri : 1 ) p er c ep ţia ideilor din mintea noastră ; 2) per­ cepţia înţ el esului semnelor ; 3) percepţi a conexiunii sau a opozi­ ţiei, a a cor dulu i sau a dezacordului care există între unele din id ei le n oas tre. Toate aceste percepţii sînt atribuite intelectului, adică puterii de a percepe, deşi numai folosirea ultimelor două ne î ng ăd uie să spunem că înţelegem. § 6. Facultăţi 2 52 • Ace s te puteri ale minţii, adică aceea de a percepe şi aceea de a p refer a , sînt desemnate de obicei prin alte denumiri, iar modul ob işnuit de a vorbi este că int el e ctul şi voinţ a sînt două facultăţi ale m inţii, un termen destul de propriu dacă este folosit aşa cum trebu ie să fie folosite toate cuvintele, ad; că astfel ca să nu dea n aş tere la vreo confuzie în mintea oamenilor prin aceea că sînt considerate (cum b ănuies c că s-a întîmplat) ca de�emnînd unele fii nţ e reale din suflet, care înd eplinesc actul de înţelegere şi acel a de voinţă. Căci atunci cînd s punem că voinţa este facultatea superioară şi de comandă a sufletului, că ea este sau că nu este liberă, că ea d et ermină fa cult ăţile inferioare, că ea urmează p receptele intelectului etc ., deş i aceste expresii şi cele


218

CARTE:A Il

asemănătoare cu ele pot fi înţelese într-un sens cl ar şi distinct de către acei care ve ghează cu luare aminte la propriile lor idei şi îşi conduc gîndurile mai mult după evid enţa lucrurilor decît după sunetul vo rb elor, totuşi bănuiesc, spun eu, că acest fel de a v o rbi despre fa c ultăţi i-a rătăcit pe oameni ducîndu-i la noţiu­ nea confuză a tot atîtor agenţi deosebiţi care s-ar afla în noi avînd d iferite funcţii şi puteri - şi a r comanda, ar asculta şi ar săvîrşi diferite acţiuni ca tot atîtea fiinte distincte, ceea ce n-a fost un prilej neînsemnat de ceartă, obscuritate şi nesigurantă in chestiunile referitoare la aceste puteri ale minţii. § 7. De unde dobîndim ideile de libertate şi de necesitate. Eu cred că oricine găseşte în el însuşi o putere de a începe diferite acţiuni sau de a se abţine de la ele, de a le continua sau de a le pune capăt. Din exam inare a întinderii acestei Quteri .a minţii l_l51J=. pra acţiunilor omului, puter� P.� c are oricine o găseşte în el însu şi '!iui naştere -ideile de libertate şi de necesitate 253• __

§ S: Ce este libertatea. D eoarece toate acţiunile despre care avem vreo idee se reduc, precum am spus la a ceste a două, gîn­ direa şi mi ş c are a atîta vreme cît JJ1LQI!LJ!l'�_p}l_te.re11 g�_ .Jl: g�g_qi s_au de a nu gîndi, de _3: �e. mişca sau <:!e a .11u se mişca. potrivit ·pr..eferinţei sau poruncii propriei sale_ minţi, atîta timp el este liber. Ori de cîte ori nu stă deopotrivă în puterea omului d e a face ceva sau de a se abţine să facă ceva, ori de cîte ori săvîrşirea sau ne­ săvîrşirea nu va urma în mod egal preferinţa minţii sale care po­ runceşte, omul nu este liber, deşi se poate ca acţiun e a lui să fie · v olun ta ră 2 54• Aşa că id�ea de liber t at e este ideea puterii unui agent o a re ca re de a săvîrşi sau de a se abţine de la săvîrşirea unei anumite a cţiuni potrivit determinării minţii, adică gîn dului, prin care una dintre atitudini este preferată celeilalte ; dar cînd nu stă în puterea agentului de a efectua una dintre ele potrivit voliţiunii sale, atunci nu mai este libertate, agentul este supus necesităţii. Aşa că Hbertatea nu poate._ e_xista acolo _unde . nu există nici gînd, nici voTiţlui1e; llici voinţă ; dar poate exista gînd, poate exista voinţă, poate exista v oli ţ i u ne, acolo unde nu există liber­ tate. Puţină reflecţie asupra unuia sau două exemple evidente poate limpezi această chestiune. ,

__

§ 9. Libertatea presupune intelect şi voinţă. O minge de tenis, fie afla tă în mişcare datorită loviturii unei rachete, fie stînd ne-


CAPITOLUL

XXI

(§§ 10--1 1)

219

mişcată în repaus, nu este socotită de nimeni ca agent liber. Dacă ce rcetăm care este motivul, vom vedea că ac easta se datoreşt e faptului că noi nu concepem ca o minge de tenis să gîndească şi prin urmare să aib ă vreo voliţiune sau pre f e rinţă pentru miş­ care în loc de repaus, sau viceversa, şi de aceea nu are libertate nu este un agent liber ; dim potrivă şi mişcarea, şi repausul ei intră în ideea de necesar şi sînt numite astfel. l n chip asemănător un om care cade în apă (pentru că se prăbuşeşte un pod sub el), nu are libertate în aceasta el nu este un agent liber. Căci, deşi are voliţiune, preferînd să nu cadă în loc să cadă, totuşi, de­ oarece nu-i stă în puti nţă de a evita această mişcare, oprirea sau încetarea mişcării nu urmează voliţiunii sale şi de aceea el nu este liber în acest caz. Tot aş a despre un om care se loveşte pe el s au pe prie tenul său printr-o mişcare convulsivă a braţului său, pe care nu-i stă în putere să-I oprească ori să-1 reţină prin voli­ ţiunea sau porunca minţii sale, nimeni nu socoteşte că el are li­ bertate în această privinţă ; oricine îl d eplînge pentru că acţio­ nează prin necesitate şi prin constrîngere. ,

,

,

§ 10. Libertatea nu aparţine voliţiunii. Alt ex emplu : să presu­ punem că un om e ste dus, în timp ce doarme profund, într-o cameră unde se afl ă o pe rs oană pe care arde de dorinţa de a o vedea şi de a sta de vorbă cu ea, şi 'Că este încuiat acolo bine, încît îi este pe s te putinţă să iasă ; se trezeşte şi este bucuros să se afle într-o tovărăşie 'atît de mult dorită de el, a:şa că stă acolo de bnnăvoie, adică preferă să rămînă pe loc decît să plece. Eu întreb dacă el nu stă voluntar acolo şi cred că nimeni nu se va îndoi de aceasta, şi, totuşi fiind încuia t bine d e tot este evident că nu are libertatea de a nu rămîne şi nu ar e nici Hbertatea de a pleca. Aşa că liber­ tatea nu este o idee care aparţine voiiţiunii sau actului prin care se manifestă preferint a minţii pentru o acţiun e faţă de alta, ci aparţine persoanei dare are puterea de a face sau de a ·se abţine să facă ceva, după cum v a alege sau va porunci mintea. Ideea noastră de libertate se întinde tot atît . d e departe cît şi ac ea s tă putere, dar nu m ai departe. Căci ori de cîte o ri vreo frînă vine să oprească acea putere sau vreo constrîngere înlătură acea indiferenţă a capa­ cităţii de a acţiona în orice direcţie sau de a se abţine de la acţiune, dispare pe dată libertatea şi noţiunea noastră despre ea. ,

§ 1 1 . Ideea de voluntar nu se opune aceleia de necesar, ci aceleia de involuntar. D espre aceasta avem destule exemple, şi adesea mai


220

CARTEA Il

mult decît destule, în propriul nostru corp. Inima unui om b ate şi sîngele circulă, fără a-i sta în putinţă să împiedice aceasta prin vreun gînd sau voliţiune şi, prin urmare - faţă de aceste mişcări, la care repausul nu depinde de alegerea lui şi nici nu ar putea urma determinarea minţii sale, dacă ar prefera aceasta - el nu este u n agent liber. Mişcările convulsive îi agită gambele, aşa că, deşi el nu vrea aceasta, el nu le poate opri mişcarea prin vroo putere a minţii sale (ca în acea ciudată boală numită chorea sancti Viti 255) , ci dansează neîncetat ; el nu este liber în această acţiune, ci e supus necesităţii de a se mişca, în aceeaşi măsură ca o piatră care cade sau ca o minge de tenis lovită de o rachetă. Pe de altă parte, o paralizie sau stocks-ul 256 împiedică gambele să asculte de hotărîre � minţii, dacă pacientul ar vrea să-şi mute corpul în alt loc. In toate aceste cazui:i, libertatea lipseşte, deşi faptul de a sta mereu nemişcat, chiar pentru un paralitic, este ceva voluntar, atîta vreme cît preferă acest lucru unei schimbări a locului. Deci voluntar nu este opus lui · necesar 257, ci lui involuntar. Căci un om poate pre­ fera ceea ce poate face în loc de ceea c e nu poate face ; el poate prefera starea în care se află, absenţei sau modificării acestei stări, deşi necesitatea l-a adus într-o stare pe care n u o poate schimba. § 12. Ce este libertatea. Aşa cum stau lucrurile în privinţa mişcă­ rilor corpului stau şi în ceea ce priveşte gîndurile minţii noastre atunci cînd vreun gînd se înfăţişează în aşa fel încît noi avem puterea de a-l păstra sau de a-l îndepărta, potrivit preferinţei minţii, atunci sîntem liberi în această privinţă. Un om în stare de veghe, fiind supus necesităţii de a avea în mod constant în mintea sa unele idei, nu are libertatea de a gîndi sau de a nu &îndi de loc mai mult decît are el libertatea atunci cînd e vorba ca corpul său să atingă sau nu un alt corp ; dar dacă e vorba ca să treacă de la meditaţia asupra unei idei la meditaţia asupra alteia, atunci el are de multe ori libertatea de a alege ; aşadar, el este, în raport cu ideile sale, tot aşa de liber pe cît este şi faţă de corpurile de care . �e reazămă, putîndu-se muta după plac de la unul la altul. Dar, cu toate acestea, unele idei sînt faţă de minte la fel ca unele mişcări faţă de corp, anume sînt de aşa natură încît, în anumite împrejurări, mintea nu le poate evita şi nici îndepărta oricît de mare sforţare ar face. Un om supus la tortură nu are libertatea de a înlătura ideea de durere şi de a-şi îndrepta mintea spre alte meditaţii, iar uneori o pasiune violentă ne poartă cu iuţeală gîn­ durile aşa cum face un uragan cu corpul nostru fără a ne lăsa


CAPITOLUL

XXI (§§ 1 3-15)

221

libertatea să ne gîn d im Ia alte l u cru ri , �a care ne-ar place m ai curînd să medităm. Dar de îndată ce mintea rec apătă puterea de a opri sau a continua, a începe sau a evita în exterior unele dintre aceste mişcări ale corpului sau gînduri înăuntrul ei, după cum soco­ teşte � a nimerit să prefere pe unele altora, atunci noi îl şi consi­ derăm iarăşi pe om ca un agent lib er . § 13. Ce este necesitatea. E s t e vorba de necesitate oriunde lipseşte cu totul gîndul sau puterea d e a a cţ iona ori de a evita acţiunea potrivit poruncii minţii. Cînd această necesitate se află într-un agent capabil de voliţiune, iar începerea sau continuarea unei acţiuni este contrarie acestei preferinţe a minţii sale, ea e denumită "constrîn� gere" ; atunci cînd împiedicarea sau oprirea unei acţiuni este con­ l!:rară rvoliţiunii sale ea e d en umit ă "frînare" . Agenţii care nu au âbsolut de loc nici gînd, nici voliţiune sînt în totul agenţi supuşi necesităţii. § 14. Libertatea nu aparţine voinţei. Dacă această chestiune se prezintă astfel (cum îmi închipui eu că se prezintă) să ne gîndim dacă privind . lucnuile în a c est mod nu am fi ajutaţi să punem capăt dezbaterii unei probleme mult timp agitate, şi socot eu, absurde, pentru că este de neînţeles, anume dacă voinţa omului este liberă sau nu 258. C ăci, dacă nu mă înşel, din ceea ce am spus reiese că problema însăşi este c � totul nepotrivit pusă ; şi · este · tot aşa de fără sens a întreba dacă voinţa omului este liberă ca şi a întreba da că somnul îi este repede sau virtutea îi este pătrată, deoarece libertatea poate fi tot aşa de p1.t: in aplicată voinţei cît şi somnului iuţeala, ori forma pătrată virtuţii. Oricine ar rîde de absur­ ditatea unei a s emenea întrebări, din cauză că este evident că modi- . ficările mişcării nu au vreo .legătură cu somnul şi nici deosebirea de formă cu virtutea ; iar dacă va examina cineva bine chestiunea, eu cred că el va percepe tot atîf de limpede că libertatea, care nu � ste dedt o pq.tere, aparţine numai agenţilor şi nu poate . fi un atribut sau o modificare a voinţei, care nu este de asemenea decît o putere. ·

§ 1 5 . Voliţiunea. Dificultatea de a expl ic a şi de a da, cu ajutorul sunetelor, noţiuni clare despre acţiunile interne este aşa de mare, încît eu trebuie să previn pe c it itor că termenii : " a porunci, a conduce, a ·alege, a prefera etc . " , de care m-am folosit eu, nu vor înfăţişa cu destulă limpezime voliţiunea, afară numai dacă cititorul


222

CARTEA II

nu va reflecta la ceea ce face el însuşi cînd vrea. De pildă, ter­ menul "preferrure" , cmre pare, poate, cel mai potrivit pentru a exprima actul de voliţiune, nu face aceasta cu precizie. Căci deşi un om ar prefera să zboare în loc să meargă, totuşi cine poate spune că el vrea vreodată să fa c ă acest lucru ? Este evident că volitiunea e un act al minţii exercitînd în deplină cunoştinţă acea stăpînire pe care şi-o atribuie asupra oricărei părţi a omului, îndem­ nîndu-1 la sau oprindu-1 de la o anumită acţiune. Şi ce este voinţa decît facultatea de a face aceasta 259 ? Iar această facultate este ea în realitate altceva decît o putere - puterea minţii de a-şi îndruma gîndurile către săvîrşirea, continuarea sau oprirea unei acţiuni, în măsura în care aceasta depinde de noi ? Căci, se poate nega oare că orice agent care are puterea de a se gîndi la pro­ priile lui acţiuni şi de a prefera săvîrşirea unei acţiuni în locul nesăvîrşirii ei, sau dimpotrivă, are această facultate numită voinţă ? Voinţa nu este, deci, altceva decît o asemenea putere. Libertatea este, pe de altă parte, puterea pe oare o are un om de a face sau de a se abţine să f,acă o anumită acţiune potrivit preferinţei actuaie a minţii pentru săvîrşirea a,cţiunii sau pentru a:bţinerea de la ea, ceea ce este egal ·cu a spune : P.otrivit cu ceea ce vrea el. '

§ 16. Puterile aparţin agenţilor. Este evident deci că voinţa nu e nimic altceva decît o putere . sau o facultate, �a că a întreba dacă o putere are altă putere, dacă o facultate are altă facultate, este de la prima vedere o întrebare prea grosolan de absurdă pentru a mai fi dezbătută şi a mai avea nevoie de vreun răspuns. Căci cine nu vede că puterile aparţin numai agenţilor şi sînt 1atributP numai ale substanţelor şi nu ale înseşi puterilor ? Aşa că acest fel de a pune întrebarea, adică dacă voinţa este liberă, înseamnă de fapt a întreba dacă voinţa este o substanţă, un agent, sau cel puţin a o presupune, deoarece libertatea nu poate fi atribuită în mod firesc decît unui agent. Dacă libertatea poate fi atribuită, - fără a vorbi în mod impropriu, - unei puteri, ea poate fi atribuită puterii care se află într-un om de a produce sau de a se abţine să producă mişcarea în părţile corpului său prin alegere sau preferare, lucru care ne face să spunem despre el că este liber şi chiar în aceasta constă libertatea. Dar dacă cineva ar întreba dacă libertatea este liberă, el ar fi bănuit că nu înţelege bine ce spune ; iar cel ·care, ştiind că "bogat" este un termen care vine de la posedarea bogăţiilor, ar întreba dacă bogăţiile înseşi sînt bogate, ar fi socoNt că merită să aibă urechile lui Midas.


CAPITOLUL

XXI

(§§ 17-19)

221!

§ 17. Deşi denumirea de "facultate", pe care au dat-o oamenii acestei puteri numită "voinţă" şi care i-a dus la un fel de a vorbi despre voinţă ca despre ceva care acţionează, poate, printr-<J apli­ care ce îi tăinuieşte adevăratul sens, să servească un pic la acope­ rirea absurdităţii, totuşi voinţa nu înseamnă, la drept vorbind, nimic altceva decît o putere sau o capacitate de a prefera sau de a alege ; iar atunci cînd voinţa, sub numele de "facultate", este consi­ derată, aşa cum şi este, numai ca o capacitate de a face ceva, absurditatea de a spune că este sau că nu este liberă va fi desco­ perită cu uşurinţă. Căci dacă este raţional ca facultăţile să fie socotite ca fiinţe distincte care pot acţiona, vorbindu-se despre ele în a.ce11t fel (cum facem atunci cînd spunem : "voinţa porunceşte" şi "voinţa este liberă"), este nimerit să wncepem o f acul t ate de a vo rbi , o facultate de a merge şi o ·tacultate de a dansa, pr1n care se săvîrş e sc acele a·cţiuni care nu sînt decît diferite moduri de miş­ care, .aşa cum facem din voinţă şi intelect, facultăţi prin care se efectuează acţiunile de alegere şi de percepere, care sînt n umai diferite moduri ale cuge tării ; şi noi vorbim în mod tot 1aşa de pro­ priu spunînd .că facultatea de .a dnta - cîntă, iar facultatea de a d.ans.a - dansează, ·ca şi atunci cînd spunem că voinţa alege sau că intelectul cancepe s1au, aş a cum se obişnuieşte, că voinţa con­ duce intelectul sau că intelectul ascultă sau nu . a scultă de voinţă ; căci, a spune ·Că puterea de a vorbi conduce puterea de a cînt a sau că puterea de a cînta .ascultă sau nu ascultă de puterea de a vorbi, este un mod de a vorbi deopotrivă de propriu şi de inteli­ gibiJ 2 6o . § 18. cAces.t fel de a vorbi s-a impus totuşi şi .eu bănuiesc că el a dat n aştere la mare confuzie. Căci, deoarece acestea toate sînt în minte sau în om puteri diferite de a săvîrşi diverse acţiuni, omul le exercită cum crede nimerit, dar puterea de a săvîrşi o acţiune nu înrîureşte asupra puterii de a săvîrşi altă acţiune. Căci puterea de a gîndi nu acţionează asupra puterii de a alege şi nici puterea de a alege asupra puterii de a gîndi mai mult decît acţionează puterea de a dansa asupra puterii de a cînta ori puterea de a cînta 1asupr.a puterii de a dansa ·după cum va vedea cu uşurinţă orkine v:a reflecta la acest lucru ; şi totuşi aceasta este ceea ce spunem noi cînd vorbim în acest fel : voinţa acţionează asupra intelectului sau intelectul asupra voinţei 261 .

§ 19. Eu admit că cutare sau cutare gînd actual poate fi prilejul unei voliţiuni sau prilej de a exercita puterea pe care o are omul


224

CARTEA II

de 3: alege şi că alegerea actuală a minţii poate fi cauza faptului că el se gîndeşte actual la un lucru sau altul, după cum faptul . de a cînta actual o melodie poate fi prilej pe ntru a dansa un anumit dans, iar faptul de a dansa actual cutare dans poate fi prilej de a cînta o anumită melodie. Dar în toate acestea nu o putere acţio­ nează asupra alteia, el mintea acţionează şi exercită aceste puteri ; omul este cel care săvîrşeşte acţiunea, agentul este cel .care are pu­ tere, sau care este în stare să acţioneze, căci puterile sînt relaţii, nu agenţi, aşa .că numai ceea ce are 1sau nu are puterea de a acţiona este sau nu este liber, iar nu puterea însăşi, căci libertate sau lipsă de libertate nu poate avea decît ceea ce are sau nu are o putere de a acţiona.

§ 20.' Libertatea nu aparţine voinţei. Faptul de a se fi atribuit facultăţilor ceea ce nu le aparţine a prilejuit acest fel de a vorbi, dar introducerea în discuţiile privitoare la minte, cu numele de facultăţi, a unei noţiuni despre ele ca despre ceva ce acţionează, presupun că a făcut să înainteze tot aşa de puţin cunoaşterea noastră în această parte din noi înşine, pe cît ne-a ajutat în cunoaş terea medicinei frecventa întrebuinţare a noţiunilor acesto1 facultăţi şi frecventa referire la aceeaşi născocire a facultăţilor în ceea ce priveşte acţiunile corpului. Aceasta nu înseamnă că .eu tăgăduiesc existenţa unor facultăţi atît în corp, cît şi în minte ; amîndouă au puterile lor de a acţiona, altfel nici corpul, nici mintea nu ar putea acţiona. Căci nu poate acţiona ceva care nu este în stare să acţioneze şi ceea ce nu este în stare să acţioneze nu are putere de a acţiona. Şi eu nu tăgăduiesc nici că aceste cuvinte, şi cele asemănătoare, trebuie să-şi aibă locul lor în folo­ sirea c urentă a limbilor, pentru care au devenit termeni obişnuiţi. , A da cu totul la o parte aceste cuvinte ar părea o afectare prea mare ; filozofia însăşi, deşi nu-i place haina strălucitoare, totuşi, cînd apare în public, trebuie să aibă atîta complezenţă de a se îmbrăca după moda obişnuită şi s ă folosească limbajul curent al ţării, în măbura în care se împacă cu adevărul şi cu claritatea. Dar greşeala a fost că despre facultăţi s-a vorbit şi ele au fost înfăţişate ca tot atîţia agenţi deosebiţi. Căci cînd se punea o întrebare in ce a constat cea ce a digerat carnea în stqmac, se dădea răspunsul prompt şi foarte bine primit că a fost facul­ tatea digestivă. Dacă se întreba : "ce a făcut c a să iasă ceva din corp ? " , se răspundea : "facultatea expulsivă" ; "ce mişca corpul ?" "facultatea motrice" ; şi tot aşa cu privire la minte : facultatea intelectuală sau intelectul înţelegea ; facultatea elec-


CAPITOLUL

XXI (§§ 21-22)

225

tivă sau voinţa voia ori comanda. Aceasta, pe scurt, în seamnă că oapacitatea de .a digera - .digera, capacitatea de a mişca mişca, iar .capacitatea ·d e a înţelege - înţelegea 262 . Căci eu cred că "facultate, capacitate şi putere" nu sînt decît denumiri diferite ale �aceloraşi lucruri, aşa di, dacă aceste feluri de •a vorbi sînt re­ t.'ate în termeni mai uşor de înţeles, se vor reduce, după părerea m0a, la atîta : digestia este efec t ua t ă de oeva care e în s tare să digcre, mişcarea - de ceva care e î n stare să mişte, iar înţelegerea - de ceva care e în stare să înţeleagă. Şi, în adevăr, ar fi foarte ciudat dacă ar fi altfel, tot aşa de ciudat pe cît ar fi ca un om să fie liber fără a fi în stare să fie liber.

-

§ 21 . Libertatea aparţine însă agentului sau omului. Pentru a ne întoarce deci la cercetarea despre libertate, eu cred că nu este potrivită intrebarea dacă voinţa este liberi\, ci dacă omul este libe r Astfel, eu l'OCOt că : r {1) Atîta vreme cît cineva poate ca, prin porunca sau alegerea minţii sale să prefere existenţa unei acţiuni în loc de inexistenţa ei, şi viceversa, ş! să o facă să existe ori să nu exis te, atîta vreme el este liber. Căd dacă eu pot printr-un gînd care conduce miş­ carea degetului mt:.u, să-I fac să se mişte, ieşind din starea de repaus, şi viceversa, este evident oeă în această privinţă eu sînt liber ; şi dacă eu pot, printr-un gînd. asemănător al mintii mele care preferă un lucru altuia, fie să pronunţ cuvinte, fie să tac, eu am libertatea de a vorbi s au de a păstra tăcerea, şi, pînă acolo unde se întinde această putere a omului de a acţiona sau de a nu acţiona - potrivit determinării propriului său gînd care preferă una sau alta pînă acolo este omul liber. Căci in ce fel putem noi socoti că ar fi mai liber un om decît avînd puterea să facă ce vrea ? Şi în măsura în care cineva poate, - preferînd o acţiune oarecare inexistenţei ei sau repausul î n locul oricărei acţiuni, - să dea naştere la acea acţiune s au stare de repaus, în acea măsură poate să facă ce vrea. Căci o astfel de preferinţă a unei acţiuni în locul lipsei ei înseamnă a voi aceas t ă acţiune ; şi noi cu greu putem spune în ce fel am concepe o fiinţă oare­ care mai lib eră decît de a putea face ce vrea. Aşa că în raport cu acţiunile care depind de o asemenea putere din · el, un om pare atît de liber cît poate libertatea să-I facă de liber. .

-

§. 22. Omul nu este liber în raport cu actul de voinţă. Dar mintea cercetătoare a omului, dorind să se scuture pe cît poate de


226

CARTEA H

toate gîndurile de vinovăţie, - de şi punîndu-se într-o situaţie mai proastă decît acee a d e n e ce s i t ate fat al ă, - nu e s t e mulţumită cu aceasta ; l ib er tate a , afară n umai dacă ea nu se întin d e şi m a i departe, nu-i este de ajuns şi, dacă un om nu este tot atît de liber să vrea pe cît e s te de a face ceea ce vrea, aceasta t re ce drep t o dovadă c ă el nu este de fel liber. De a ceea, cu p rivire la l ib e rt at e a omului se ridică mai departe înt r eb ar e a dacă omul e s te liber să voi as c ă, ceea ce socotesc eu că vor să s pu n ă acei care discută dacă voinţa este liberă. § 23 (2). In această privinţă însă, eu cred că actul de voinţă s'• au vol iţiun ea fiind o acţiune, iar Hbertatea constînd într- o putere de a acţiona sau de a nu a cţi o n a, un om nu po a te fi lib er în rap ort cu actul de v o inţă sau voliţ iu ne a , o dată ce minţii s ale i s-a propus , ca trebu ind să fie săvîrşită de îndată, o ac ţi une care stă în putinţ a omului . Cauza acestei stări de lucruri este foarte limpede : fiind inevitabil ca acţiunea care dep ind e de voinţa lui să existe ori s ă nu existe, i a r existenţa sau i nex i s t enţ a acţiunii urmînd în totul determ inare a şi p referint a voinţei sale, el nu p oate evita să voiască existenţa s au inexistenţa acelei acţiuni, adică să prefere pe una celeil alte , căci una dintr e ele trebuie în mod necesar să urmeze ; şi ce a care urmează, urmează dat o r i t ă al e g eri i şi deter­ minării m inţ ii sale, adică datorită faptului că el o vre a , căci d a c ă el n-ar vo i - o , ea n -ar fi. Aşa că, în a cest caz, omul nu este l ib er în raport cu actul de voinţă ; căci libertatea constă într-o putere de a acţio n a sau de a nu acţio n a , ceea ce o m ul nu are, în rap o rt cu vol iţ iun e a , cînd e vo rba de o as e men ea propunere. Căci este în mod in evitabil necesar ca un om să prefere săvîrşirea s au abţi­ nerea de la săvîrşirea une i acţiuni care îi stă în pu ti nţ ă o dată ce a fost p r opus ă minţii sale ; un om treb uie neapărat să vrea pe una sau pe c eal altă , iar acestei preferinţe sau voliţ iuni îi urmează cu ce rtitu dine acţiunea sau abţinerea de la acţiune, care este cu adevă rat voluntară. Dar întrucît actul de vol iţ iun e sau de p refer are a uneia dintre .acestea două es t e ceea ce omul nu poate evi ta , acesta este s upus necesităţii în ceea ce priveşte acel act de voinţă, aşa că el nu poate fi liber în această privinţă, afară n um ai dacă necesitatea şi libertate a pot coexista şi da că un om poate fi lib er şi legat în a cel aşi timp . § 24. Aşadar, est.e vădit că ori d e cîte ori se imediate omul nu are libertatea de a voi sau de

imp un a

acţiuni nu voi d in


CAPITOLUL

XXI

(§ 25)

227

cauză că el nu se po ate ab ţine de a voi, întrucît libertate a constă în puterea de a acţiona sau de a se abţine de la acţiune şi numai în aceasta. Căci despre un om care stă jos liniştit se spune totuşi că �re libertate pentru că se poate plimba dacă vrea acest lucru . Dar, dacă un om care .stă jos liniştit nu are puterea de a-şi schimba l o cul, el nu are libertate ; în chip asemănăto r , un om care cade într- o prăpastie, deşi e în m i şc are, nu are libertate, din cauză că nu p oat e opri a cea mişcar.e dacă ar voi. Aşa fiind, este evident că un om ce se plimbă şi căruia i se propune să se oprească din mers nu are libertatea de a se hotărî să meargă ori să se opreas·că din mers, sau să nu ia nic i o hotărîre ; el trebuie în mod necesar să prefere pe una dintre ele, să m earg ă ori să nu meargă, şi tot aşa este el în privinţa ·tuturm celorlalte acţiuni propuse în '�acest fel, care sînt cu mult mai numeroase ca toate celelalte. Căci, exa­ minînd imensul număr de acţiuni vol untare care se succed una celeilalte în fiecare mo m e nt în care ne aflăm în stare de veghe în timpul vieţii noastre, numai la puţine din el e ne gînd im şi puţine sînt cele propuse voinţei pînă în cl i p a cînd t reb u ie să fie săvîrşite ; iar în toate aceste acţiuni, după cum am ară tat, mintea nu are, în raport cu actul de voinţă, puterea de a acţiona sau de a nu acţiona, lucru în c a re constă libertatea. M intea nu are în acest caz puterea de a se abţine ·să voiască ; ea nu poate evita o anumită hot ărî re cu privire l a acţiunile sale. Oricît de scurtă ar fi examinarea, odcît de iute ar fi gîndul, ea ori lasă pe om în stare a în c are se afla în ainte de a se gîndi, ori o schimbă ; ori continuă a cţiunea, ori îi pune capăt. De unde apare limpede că m intea porunceşte şi indică pe una p e ntru că o pre­ feră pe aceasta sau p en tru că o neglijează pe cealaltă şi, în felul acesta, fie continuarea, f i e schimbarea d evi ne în mod inevitabil voluntară.

§ 25. Voinţa este determinată prin ceva dinafara ei. Deci, deoa­ rece este vădit ·că în cele mai m u lte ·cazuri omul nu are liber­ ,tatea de a voi sa u de a n u voi , următoarea înt reb are care se pune este dacă omul are libertatea de a vrea ceea ce pofteşte din două, mişcarea sau r ep a u s ul . Această întrebare este în chip aşa ele vizibil absurdă în sine, încît prin aceasta ne-am putea convinge îndeaj uns că l ibe rt atea nu se referă la voinţă. Căci a î n treba dacă un om a re libertatea de a vrea ceea ce îi place, fie mişcarea, fie repausul, fie să vorbească, fie să tacă, înseamnă a întreba dacă un om poate voi ceea ce vrea , ori poate fi mulţum it cu ceea ce


CARTEA II

228

îl mulţumeşte, întrebare care, după părerea mea, nu are nevoie de răspuns, iar cei care fac o problemă din această ch e stiune trebuie să presupună o voinţă ·care să determine actele altei;a şi alta care să le determine pe ale ace st ei a, şi aşa mai departe,

in infinitum. § 26. Pentru a e vita aces t e absurdităţ i şi altele asemănătoare, nimic nu poate fi de mai mare folos decît de a fixa în mintea noastră idei precise despre lucrurile pe care le cerce t ăm Dacă ideile de libertate şi voliţiune ar fi bine fixate în intel ectul nostru şi le-am purta 'cu noi în minte aşa cum ar trebui, cînd dezbatem toate întrebările care se ridică cu privire la el e eu presupun că o m are parte din nedumeririle eare zăpăcesc mintea oamenilor şi tulbură înţelegerea ar fi de s luşite mult m ai uşor şi noi am vedea dacă obscuri t at ea are drep t cauză semnificaţia confuză a terme­ nilor sau natura lucrului . .

,

,

§ 27. Libertatea. Deci, mai întîi trebuie să n e reamintim bine de tot că libertatea constă în depe n den ţ a existenţei sau inexisten­ ţei unei acţiuni faţă de v oli ţ i unea noastră privitoare la ea şi nu în d ependenţa unei acţiu ni , o ri a contrariului ei, faţă de preferinta

noastră. Un om care stă pe o stîn că are libertatea de a sări două­ zeci de iarzi în jos, în m are nu din cauză că are puterea de a face acţiunea contrară, care este aceea de a sări douăzeci de iarzi în su s căci nu poate f ace aceasta, dar este liber pentru că are puterea de a sări sau de a nu sări. Dar · dacă o putere mai mare decît a lui îl ţine fixat sau îl aruncă în jos, în acest caz, el nu mai este liber pentru că nu-i mai stă în put ere s ă săvîr­ şească ori să se abţină de a săvîrşi această anumită acţiune. Un prizoni er închis în tr o cameră de douăzeci şi patru de picioare p ătrate, atunci cîn d se află pe latura de nord a camerei sale are libertatea de a se mişca douăzeci de picioare spre sud, din c auză că p o ate să o străbată ori să nu o străbată, dar nu are în acelaşi timp libertatea de a face contrariul, adică de a parcurge douăzeci de picioare spre nord. In aceasta constă deci libertatea, adică în faptul că sîntem în ,

,

-

stare să acţionăm ori să nu acţi o n ăm după cum alegem sau vrem noi.

§ 28. Ce este voliţiunea. In al doilea rînd, noi trebuie să ne aducem amint� �; ă voliţiunea sau actul de voinţă este un act al


229

CAPITOLUL XXI (§§ 29------80)

minţii care îşi îndreaptă gîndul către producerea vreunei acţiuni şi îşi exercită prin aceasta p utere a de a o · p roduce . P en tru a evi t a înmulţirea cuvintelor, aş v re a să ce r aici îng ă duinţ a ca prin cuvîntul " ac ţ iune " să înţe leg şi abţinerea de la săvîrşirea unei acţiuni propuse ; căci a s ta jos sau a p ăstr a tăcerea, atunci cînd sînt propuse a-c ţ iun i le de a ne pl i mba sau de a vorbi, deşi simple ab ţ in eri, - cerînd tot atît de m ult de t erm in a re a voinţ ei . şi fi i n d adesea tot atît de importante p r in urmările lor ca şi a c ţ i un i l e contrarii, - pot tot aşa de bine, dacă ţinem seama d e aceste observaţii, să fie pr ivi t ie ca ac ţiuni ; dar a ce as t a o s pun pentru ca să nu fiu greşit înţeles atun ci cînd, pentru a fi concis , vorbesc . astfel.

§ 29. Ce determină voinţa. I n al treilea rînd, deoare c e voinţa nu este nim i c altceva decit o putere pe care o ar e mintea de a · în drepta facultăţile a ct ive ale omul ui spre mişcare sau spre repaus, în măsura în c a re ele de p ind de o as tfel de conducere, la în t reba r e a "Ce dete rm in ă voinţa ?", răspunsul exact şi potrivit es t e : mintea. Căci ceea ce determină putere a g ener al ă d e di rij are î n t r- o anum i t ă direc ţ ie sau în alta nu este nimi c altceva decît a gentul însuşi care exercită puterea sa în ace s t ch ip deosebit. Dacă acest răspuns nu dă s a ti sfa cţi e , este clar că în ţel e sul acestei întrebări : "ce determină voinţa ?" e s t e următorul : "ce împinge mintea, în fiecare împ rej u ra re particulară, să determine pu te re a e i g e n eral ă de a p o r u nci o a num it ă mişcare sau alta ori repau­ sul ? " . I a r la aceasta eu ră s p un d că motivul pentru a rămîne în acee a ş i stare sau pentru a continua aceeaşi acţiun e este numai mulţumirea prezentă pe care o gă seşte în acestea ; motivul care îndeamnă la schimbare este totdeauna o anum i tă nelinişte, deoa­ I ece mmtc nu ne împinge la schimbarea stării ori la vre o nouă acţiune în a fară de o anumită nelin i ş t e . Acesta e s t e puternicul motiv care lucrează asupra minţii pentru a o împ in ge la acţiune, pe care, p entru a vorbi concis, îl vom numi "determinant al voin­ ţei" şi pe care îl vom explica mai pe larg 263• § 30. Voinţa şi dorinţa nu trebuie să fie confundate.

Dar,

por­

nind la ace ast ă cerc etare , va fi necesar să arătăm de la început c ă , deşi m-am s trădu i t mai sus să exprim actul de voinţă prin termenii :

, ,a

leg e re,

preferare"

şi

şi

alţii

a semăp

ăt ori

care înseamnă

voliţiun e , din cauza lipsei altor cuvinte pentru a de s em n a acel act al minţii a c ăru i denumire proprie este "act de o po t rivă dorinţă


230

CARTgA Il

de voinţă" sau "voliţîune", to tuş i , întrucît el este un act foarte simplu, o ricine s-ar preocupa să înţeleagă ce este, va afla mai curîn d despre ce este v o rb a reflectînd asupra propriei lui minţi şi observînd ce face ea cînd v o ie ş te , decît prin vreun fel de sunete articul a te, o ri c ar e ar fi ele. Eu cred că e ste necesară această prevenire de a fi cu băgare de seamă, pentru a nu fi înşelaţi de expresiile oa re nu păstrează în deaju n s deosebirea dintre voinţă şi diferite acte al e minţii ce sînt cu totul distincte de voinţă, cu a tît mai mult cu cît eu văd că voinţa este adeseori .confundată cu mul te dintre afecte, în sp eci al cu dorinţa , una fiind luată în locul celeilalte, şi ac ea st a de c ătre oameni care n-ar fi b u curoş i să fie consideraţi că nu au noţiuni foarte distincte despre lucmri şi oeă nu "iau scris în m od ul cel mai dar despre ele 264• Aces t lucru tmi în ch ipu i eu, n-a fost {) cauză n eîn sem nat ă a obscuri­ tăţii şi rătăciril o r în .această materie şi, prin urmare, trebuie să fie evitat pe cît este cu putinţă ; căci aoel care va reflecta ·1a ceea ce se pe tr e ce în m in t e a sa cînd vrea, va vedea că v o i nţ a sau puterea de voliţiune nu se raportează decît l a acea determinare p arti cul ară a m i n ţ ii , prin care mintea se sil eş te ca, numai printr-un gînd, să pro du c ă , să continue ori să oprească vreo acţiune despre care el crede că îi stă în putere. Acest lucru, bine examinat, arată cu limpezime că voinţa este cu desăvî rş ire deosebită de do ri nţă , care în exact aceeaşi acţ i u n e poate avea o ţ intă cu totul contrară aceleia către care ne împinge voinţa noastră. Un om pe care eu nu-l pot refuza mă poate obliga să fol o ses c f aţ ă de altu l mijl o ac e de convingere · şi e u pot dori, chiar în timp ce v orb es c, ca acestea să nu-l c onving ă . In acest caz este evident că v o inţa şi dorinţa se î mp otr ives c una alte i a , căci eu vreau o acţiu n e care tinde într-o parte, în t imp ce dorinţa mea tinde în altă parte şi acea sta de-a drept.ul co nt rarie . Un om care dat orită unui atac de gută la membrele sale, vede că s om n ol en ţ a care îl cuprinsese sau lipsa po ft ei de mînca re au dispărut, doreşte să scape şi de durerea p ici oa r e l o r sau mîinilor (căci oriunde este durere există şi o dorinţă de a scăpa de ea) ; totuşi, atunci cînd înţelege că îndep ărt a rea durerii poate muta o secreţie dăunătoare într-o parte mai vitală, voin ţ a lui nu este niciodată determinată la vreo acţiune care poate servi pentru a înlătura această durere. De unde reiese în chip evident că actul de a dori şi a ctul de a voi s în t două acte deosebite ale minţii şi, prin urmare, că v,oi nţ a , care nu este decît puterea de voliţiune, este şi m1ai deosebită de dori nţă .


CAPITOLUL

XXI

(§§ 3 1 -32)

231

§ 31 . Neliniştea determină voinţa. Ca să ne în t o a rcem a.:um la întrebarea : "ce este ceea ce dete rmină voinţa cu privire la acţiunile noastre" , eu sînt înclinat să cred, după ce am examinat a doua oară această chestiune, că ceea ce determină voinţa nu este, cum se presupune în general, binele mai ma re pe care aceasta îl are în vedere, ci o anumită nelinişte (şi, de obicei, cea mai apăsătoare) pe care o s im te omul în acel moment 265• Aceasta este ceea ce dete rm ină în mod succesiv voinţa şi ne împinge la acele acţiuni pe care le săvîrşim. Această neliniş te o p u t em numi, după cum şi este, " dorinţă", care este o nelinişte a minţii, datorită lipsei, absenţei unui oarecare bine. Orice du rere a co rp ul ui, de orice fel ar fi ea, şi o rice zbudum are a minţii constituie o nelinişte, iar cu . .aceasta se îmbină totdeauna o dorinţă e g ală cu durerea sau cu neliniştea resimţită, de care cu greu se poate distinge Căci, în t ru cît dorinţa nu este nimic altcev� decît o nelinişte dato rată lipsei unui bine legat de o durere încercată, uşurarea este acest bine absent ; şi pînă se înfăptuieşte aceas t ă uşurare noi putem numi această nelinişte, dorinţă, deoarece nu există cineva care să s imtă o dur ere şi să nu dorească să scape de ea, cu o do rinţă egală cu acea durere şi inseparabil ă de ea. In afară de această dorinţă de a scăpa de durere, mai există o dori n ţă pentru un b ine pozitiv ab sent ; şi aici, dorinţa şi neliniştea sînt, de ase­ .

­

menea, egale, căci pe cît de mult dorim un bine absent, tot pe atîta sîn t em de tulburaţi din cauza acestei lipse. Dar aici orice bine absent nu produce o durere tot aşa de mare pe cît este şi acest bine absent sau egală c u mărimea care i se recunoaşte aces· tuia, după cum orice durere produce o dorinţă egal ă cu ea însăşi, din cauză că absenţa binelui nu este totdeauna o suferinţă, precum este prezenţa durerii, şi de aceea, binele absent po at e fi privit şi examinat fără dorinţă, dar în măsura în c are se află undeva dorinţă, în acea măsură se află şi nelinişte

.

§ 32. Dorinţa este nelinişte. Oricine reflectează asupra lui însuşi va vedea repede că dorinţa este o

s tare

de nelinişte. Cine nu a

simţit în dorinţă ceea ce înţeleptul spune despre speranţ ă 266 (care nu este prea deosebită de dorinţă) , anume că dacă este amînată

face in im a să tînjească ·şi că este totdeauna pe măsura măr imii dorinţei, care une o ri împinge neliniştea pînă la ac e a culme care îl face pe om să stri ge în gura mare : ceea ce doresc,

s au

"dăruieşte-mi copii, dă-mi

mor ! 267• Viaţa însăş i cu toate bucuriile ei, ,


CARTEA Il

232

e ste o povară care nu poate fi dusă sub apăsarea neîntreruptă şi de neînlăturat a unei asemenea nelinişti.

§ 33. Neliniştea produsă de dorinţă determină voinţa. Este ade­ vărat că binele şi răul, prezent şi absent, lucrează asupra minţii ; dar ceea ce determină, la răstimpuri, în chip nemijlocit voinţa, la fiecare acţiune voluntară, este neliniştea produsă de dorinţa aţintită asupra unui anumit bine absent, fie negativă, ca lipsa de durere cînd e vorba de cineva care suferă, fie pozitivă, ca simţirea unei plăceri. Că această nelinişte determină voinţa la acţiuni voluntare succesive, - din care este alcătuită cea mai mare parte a vieţii noastre - şi ne conduce pe diferite căi către diferite ţeluri, mă voi sili să arăt, sprijinindu-mă deopotrivă pe experienţă şi pe examinarea lucrului însuşi. •

Acesta este mobilul acţiunii. Cînd un om este cu totul mulţumit cu starea în care se află ceea ce se întîmplă atunci §

34.

-

cînd e lipsit cu desăvîrşire de orice nelinişte - ce grijă îi mai rămîne şi ce preocupare îi mai frămîntă voinţa decît de a-şi menţine această s t are ? De acest lucru fiecare om se va co n vinge, observîndu-se pe sine . Şi astfel vedem că prea înţeleptul ziditor, ţinînd seama de ceea ce este potrivit constituţiei şi alcă­ tuirii noastre, şi ştiind ce ne determină voinţa, a pus în om neli­ niştea foamei şi a setei şi alte dorinţe naturale ce revin la timpul lor pentru a mişca şi a determina voinţa în scopul conservării omului şi al perpetuării speciei sale. Căci eu cred că putem trage concluzia că dacă simpla meditare la a ceste sănătoase scopuri către ca re sîntem purtaţi de aceste diferite nelinişti ar fi fost de ajuns pentru a ne determina voinţa şi a ne pune la lucru, nu am fi avut nici una dintre aceste suferinţe naturale şi poate că în această lume ori ar fi fost suferinţă puţină, ori n-ar fi existat absolut de loc suferinţă. "Este mai bine să te căsătoreşti decît să arzi", spune Sf. Pavel 268 ; de unde putem vedea ce îndeamnă îndeosebi pe oameni către bucuriile vieţii conjugale. Simţirea unei mici arsuri ne îmboldeşte mai puternic decît ne atrag sau ne seduc plăcerile mai mari de care sperăm să n e ­

bucurăm în viitor.

§ 35. Nu cel mai mare bine pozitiv determină voinţa, ci neli­ niştea. P are a fi o maximă recunoscută şi statornicită în aşa de mare măsură, prin încuviinţarea generală

a

tuturor oamenilor,


CAPITOLUL XXI (§ 35)

anume aceea că binele, binele mai mare, determină voinţa, încît eu nu sînt de loc surprins că, atunci cînd am publicat mai întîi gîndurile mele asupra acestui subiect, am luat-o drept bună şi cred că o mulţime de oameni mă vor socoti mai uşor de iertat că am făcut atunci aşa decît că îndrăznesc acum să mă îndepărtez de o părere atît de bine primită. Dar, cu toate acestea, după o cercetare mai riguroasă, sînt nevoit să trag concluzia că binele, binele mai mare, deşi înţeles şi recunoscut a fi astfel, nu determină voinţa pînă cînd dorinţa noastră, trezită pe măsura acestui bine, nu ne face s ă fim neliniştiţi de lipsa lui. Convingeţi cît poftiţi de mult pe un om că belşugul prezintă avantaje faţă de sărăci.:, faceţi-] să vadă şi să recunoască faptul că plăcutele înlesniri ale vieţii sînt mai bune decît respingătoarea mizerie ; cu toate acestea, atîta vreme cît el este mulţumit cu cea din urmă şi nu găseşte nelinişte în ea, el nu se mişcă, voinţa lui nu este niciodată deter­ minată la vreo acţiune menită să-I scoată din ea. De ar fi un om convins de avantajele virtuţii, pînă într-atîta încît să creadă că ea este tot atît de necesară unui om care are ţeluri înalte în această lume, ori speranţe în cea viitoare, pe cît îi este pentru viaţă hrana, totuşi, pînă cînd el nu este "flămînd şi însetat după virtute", pînă cînd el nu simte o nelinişte din pricină că ea îi lipseşte, voinţa lui nu este determinată la vreo acţiune în urmărirea acestui bine mai mare pe care îl recunoaşte ; dar orice altă nelinişte pe care o simte în el însuşi îl va preocupa şi îi va împinge voinţa spre alte acţiuni. Pe de altă parte, de ar vedea un beţiv că sănătatea i se ruinează, că avutul i se risipeşte, că se face de ruşine şi . că se îmbolnăveşte, că lipsa tuturor lucrurilor, chiar a băuturii s ale dragi, îl însoţeşte pe calea pe care o urmează, totuşi, revenirea neliniştii pe care o simte pentru că lipseşte dintre tovarăşii săi de beţie, setea după păhărelele lui, care i-a intrat în sînge, îl împing spre cîrciumă la orele obişnuite, deşi el are în faţă pierderea sănătăţii şi a bunei lui stări, şi poate chiar a bucuriilor vieţii celeilalte ; şi cu toate că cel mai mărunt dintre aceste bunuri nu este lipsit de însemnătate, ci, d upă cum recu­ noaşte el însuşi, este mult mai important decît gîdilarea cerului gurii sale cu un pahar de vin s au decît zadarnica flecăreală a unui cerc de beţivi. Aceasta nu se întîmplă din cauză că el nu priveşte cu luare aminte la binele mai mare, - căci el îl vede şi îl recunoaşte, iar în .intervalele dintre ceasurile lui de beţie va lua hotărîrea de a urma binele mai mare - dar cînd revine neliniştea de .a fi lipsit de desfătarea

cu

:-iare s-a deprins, binele


CARTEA II

234

mai mare recunoscut de el îşi pierde infl uenţa, iar neliniştea clipei prezente determină voinţa la acţiunea cu c are s-a obişnuit ; iar a.ceasta se fixează astfel şi mai bine pentru a î nv ing e cu cel dintîi p rilej, deşi, în acelaşi timp, el îşi făgăduieşte, în sinea lui, că nu va mai face aşa cev a , că es te ul tima d a t ă cî nd acţ i one a z ă împotriva ţelului pe care îl are în vedere, anume dobîndirea acelo r bunuri mai ma ri Şi, astfel, el se afl ă din cînd în cînd în situaţia u nui nefericit care se plînge, Video meliora proboque, deteriora sequor 269, cugetare recunoscută ·ca adevăr ată şi verificată prin experienţa constantă, care poate fi cu uşurinţă înţeleasă în chipul acesta (şi poate în nici un alt chip). .

§ 36. Faptul că înlăturarea neliniştei este primul pas către fericire e un motiv pentru care se poate spune că neliniştea deter­ mină voinţa. D acă ce rcetăm cauza a ceea ce experienţa ne arat ă aşa de l i mpede în realitate şi dacă c erc et ăm mai îndeaproape de ce neliniştea ac ţi onea z ă singură asupra voinţei ş i o determină în

alegerea ei, vom vedea că - deoarece noi nu sîntem capabili deodată de cît de o singură determinare a voinţei la o singură acţiune, - neliniştea care ne apasă în prezent d et e rm ină în mod firesc voinţa spre acea fericire ·către care năzui m cu toţii în toate <JJcţi unile noastre ; căci, atîta vreme cît ne încearcă ace ast ă n eli­ nişte, noi nu ne putem s ocoti fericiţi sau pe cale de a fi fericiţi , întrucît oricine consideră şi simte că durere a şi nel i niş t e a sînt lncompatibile cu fericirea şi că împiedică chiar savurarea acelor lucruri plăcute pe .care le posedăm, un pic de durere fiind de ajuns ca să tulbure toată plăcerea de care ne bucurăm. Şi, prin urmare, ceea ce determină negreşit alegerea voinţei no astre în vederea acţiunii următoare va fi totdeauna îndepărtarea durerii atîta timp cît ea ne mai încearcă într-o cît de mică măsură, această îndepărtar e fiind cel dintîi pas necesar către fericire.

§ 37. Al doilea motiv pentru care se poate spune că neliniştea determină voinţa este faptul că singură neliniştea este prezentă. Altă cauză datorită căreia se poate spune că numai neliniştea determină voinţa constă în faptul că ea singură es te prezentă ; şi este ceva împotriva natur i i lucrurilor ca cee a ce este ab s ent să acţioneze acolo unde nu se află. Se poate spune că binele absent poate fi adus în m i nte prin medit a ţie şi făcut să fie pre­

zent. In adevăr, ideea lui poate fi în minte şi văzută acolo ca prezentă, dar nimi·c nu va fi în minte ca · un bine prezent, în aşa


CAPITOLUL XXI (§ 38)

235

fel ca să �are ne

cî ntăreasc ă întocmai cît în dep ăr tare a vreunei n elinişti iap a s ă , pma cî nd acest bine nu trezeşte în noi o do rinţ ă din ca re se n aşt e acea nelin i ş t e ·care precumpăneşte în determinarea voinţei. Pînă atunci ideea o ri că ru i bine aflată în minte este ac ol o numai, la fel cu celelalte idei, obiectul u ne i s pe culaţ ii inactive, dar ea nu luc rea z ă asupra voinţei şi nici nu ne în deamn ă la acţiu ne , f apt a cărui c auz ă o voi :!răta de în dată .

M inţii cîtor oameni nu i s au înfăţişat în chip foarte viu bucuriile de nesp u s ale cerului, - pe care ei le recunosc ca fii n d atît p o sibil e cît şi p robabile - şi care ar fi totuşi mulţumiţi să rămînă cu fe ricire a lor de aici ! Aşa că neliniştile precumpănitoare p roduse de dori nţel e lor se dezlănţuie după bucuriile acestei vieţi, deter­ minînd pe rînd ·voinţa oamenilor, care în tot ac es t timp nu fac un singur pas, nu se mişcă cu o iotă către bunurile vieţii viitoare, oricît de mari le-ar considera. -

,

§ 38. lntrucît nu toţi cei ce admit că bucuriile cerului sînt posibile, le urmăresc, rezultă că numai neliniştea determină voinţa. D acă voinţa ar fi determinată de vederea binelui, după cum binele apare intelectului în m ed i t are mai mult sau mai p uţin important, s i tuaţ i e în care se află orice b i ne absent, şi dacă se p re s upune că voinţa se mi ş c ă spre acel bine şi e s te pusă în mişcare de el, aşa cum se cre d e de obicei, eu nu văd cum d e a putu t să se d e sp rind ă vreodată voinţa de nesfîrşitele .�i ve ş n i cele bucurii ale cerului, o d a t ă ce i s-au în făţi ş at şi au f os t s o cot it e ca p o s ib il e . Căci, întrucît orice bin e abs ent - considerat ca determinînd voinţa numai prin faptul d e propus şi înfăţişat minţii şi că ne împ ing e în acest fel la acţiune - este numai p o sib i l, dar nu neapărat s i gur , urmează în mod ine v itabi l că binele posibil - infinit mai mare decît oricare altul ar trebui să determine în mo d regul a t şi constant voinţa în toate acţiun ile succesive pe care le con duce ea şi deci n o i ar trebui să n e menţinem neîncetat şi cu tărie pe calea n oa st ră către c e r, fără a ne opri vreodată sau a ne îndrept a acţiunile către altă ţin tă, deoarece veşnicia stării viitoare cîntăreşte infinit mai m ul t de cît s pe r anţa în bogăţii, în onoruri ori în orice alte plăceri lumeşti către care p u tem ţinti, chiar dacă am admite

că e mai p r ob ab il să le obţinem pe acestea din u rm ă ; căci nici un viitor nu se află încă în posesia noastră, încît pu t em fi înşe­ laţi chiar în aşteptarea acestora. Dacă ar fi aşa, anume că binele mai mare înfăţ işat minţii determină voinţa run bine atît de mare o d at ă propus n-ar putea decît să pună stăpînire pe voinţă şi ,


CARTEA II

236

să o împ in g ă în chip hotărît către urmărirea acestui de mare, fără a o lăsa să se desprindă vreodată d e el ; rece voinţa d om ină gînd uril e şi le c o n du ce , la fel ca ş i acţiuni, ar urma să ţină mintea fixată în c on templa re a

bine in finit

căci , deoa­ pe celelalte a cel u i b ine ." Nici o mare nelinişte nu este însă vreodată nesocotită. A c eas ta ar fi starea minţii �i înclinarea firească a vo i n ţ ei în to at e hotărî­ rile ei, dacă ar .fi de t e rminat ă de ceea ce este socotit şi privit ca fiin d binele m ai mare ; dar că nu e s t e aşa, se vede din e x pe ­ rienţă, deoarece binele infinit de mare p e care îl recunoaştem, este adeseori neluat în seamă, pentru ca să ne potolim neliniştea p r ici nu it ă d e dorinţele n o as tr e în dreptat e spre nim ic u ri 270• Dar, d eş i binele cel mai mare, re cun o s cu t , chiar v eş n ic şi de ne tălmăcit în vorbe, care a mişcat uneori mintea şi a impresionat-o, nu fixează în chip statornic voinţa, totuşi noi vedem că o nelinişte foart e mare şi precumpănitoare, o dată ce a pus stăpînire pe voinţă, nu-i m ai îngăduie să se de spr in dă, ceea ce ne poate face să vedem l impede ce ne determină voinţa. Astfel , o durere violentă a c orpului , pasiunea de neînfrînat a unui om c ar e iubeşte p u t e r n ic, ori nerăb­ dătoarea dorinţă de răzbunare, ţi:ne fermă şi încordată voinţa ; iar voinţa determinată în acest fel nu lasă niciodată intelectul să părăsească obiectul, ci toate gîndurile m inţii şi puterile corpul u i s în t î n drep tate neîntrerupt într-acolo, prin de t erm i narea voinţei aflată sub i nfl ue nţ a acelei n el in işt i dominante atîta timp cît ea durează, de unde m i se pare că re i e s e în chip evident că vo inţ a, adică puterea ,care ne împin g e la o acţ i un e , cu pref erinţ ă faţă de oricare alta, este d e t e rm in a tă în noi de n el in iş t e, ş i pofte sc pe f iecare să obs e r ve în el însuşi dacă nu este aşa.

§ 39. Dorinţa însoţeşte orice nelinişte. Pînă aici am dat exempl e îndeosebi despre neliniştea născută din dorinţă ca fiind c e a care determină voinţa, din cauză că este cea mai însemnată şi cea mai bine resimţită. Ş i r areo ri se întîmplă c a voinţa să ordon e vreo acţiune ori să se efectueze vreo acţiune voluntară fără ca a ceasta să fie în so ţi t ă de o dorinţă, c eea ce eu cred că este cauza datorită căreia voinţa şi dorinţa sînt atit de des confundate. Dar, cu toate acestea, noi nu treb uie să considerăm neliniştea, c ar e intră în alcătuirea celor mai multe dintre celelalte stări afe ctive sau care,

însoţeşte , ca fiin d cu t ot ul înlăturată în ace st caz. Aversiunea, te am a , mînia, invi di a , ruşinea etc., au, de as e menea , cel · p uţin , le

fiecare dint re ele, nel iniş tea lor şi prin aceasta influenţează voinţa. Oricare

dintre aceste stări afective m ai că nu se

arată

în viaţ ă

şi


CAPITOLUL XXI (§ 40)

237

în practică, simplă şi singură şi total neamestecată cu altele, deşi, ne obicei în vorbire şi în meditare, poartă denumirea aceluia care acţionează cu cea mai mare putere şi eare iese cel mai mult în relief în starea sufletească din acel moment. Ba eu cred chiar că rar poate fi găsită vreo stare afectivă neînsoţită de dorinţă. Ş i sînt sigur că oriunde se află nelinişte se află şi dorinţă ; căci noi dorim fără încetare fericirea şi este sigur că p e cît simţim nelinişte, pe atît ne lipseşte fericirea, chiar după propria noastră părere, oricare ar fi de altfel condiţia sau starea în care ne aflăm. In afară de aceasta, deoarece clipa prezentă nu înseamnă veşnicia noastră, oricare ar fi plăcerea de care ne bucurăm, noi privim din­ colo de prezent, iar dorinţa însoţeşte privirile noastre în viitor şi aceasta tîrăşte după ea voinţa. Aşa că ceea ce susţine acţiunea de care depinde plăcerea este - chiar în mij l ocul plăcerii dorinţa de a continua să ne bueurăm de ea şi frica de a o pierde ; şi ori de cîte ori îşi face loc în minte o nelinişte mai mare decît aceasta, voinţa este detenninată pe loc la o nouă acţiune, iar plăcerea prezentă este nesocotită. ,

§ 40 . Cea

mai

apăsătoare nelinişte determină în chip fireso

Dar, deoarece noi sîntem asaltaţi în această lume de diverse nelinişti şi tulburaţi de diferite dorinţe, chestiunea de cer­ cetat acum va fi, în chip firesc, de a afla care dintre ele are întîietate în determinarea voinţei la acţiunea următoare. Iar la această întrebare, răspunsul c că, de obicei, are întîietate cea mai apăsătoare dintre cele pe care credem că sîntem în stare să le îllll ăturăm atunci. Căci, întrucît voinţa este puterea de a îndruma facultăţile noastre active să acţioneze într-un anumit scop, ea nu poate fi niciodată mişcată către ceea ce s ocotim în acel moment că nu poate fi obţinut, întrucît aceasta ar însemna să presupunem că o fiinţă r1aţională ar acţiona dinadins , într-un scop, numai pentru a se trudi zadamLc ; rcăci .aceasta ar fi urmarea unei acţiuni către un ţel considerat că nu poate fi atins ; şi, de aceea, nelinişti foarte mari nu mişcă voinţa atunci cînd sînt socotite fără leac ; în acest caz ele nu ne mai îndeamnă să facem vreo sforţare. Dar, lăsînd la o parte toate acestea, cea mai importantă şi mai apăsătoare nelinişte pe care o resimţim în fiecare moment este voinţa.

areea care determină, de obicei, rînd pe rînd voinţa în acel şir de acţiuni voluntare care alcătuiesc viaţa noastră. Cea mai mare nelinişte prezentă este imbol dul la acţiune pe care îl simţim necon­ tenit şi care de cele mai multe ori determină voinţa în alegerea


238

CARTEA II

acţiunii imediat următoare. Căci noi trebuie să avem mereu în vedere că p rop r iul şi singurul obiect al voinţei este o acţiune de a noastră şi nimic altceva ; deoarece, noi, reproducind prin actul no s tru de .voinţă nimic altceva decît o anumită acţiune care ne stă în putinţă, acolo îşi găseşte voinţa n o astră limitele ei, şi nu se întinde mai departe. § 4 1 . Toţi oamenii doresc fericirea. Dacă se pune, apoi între­

barea : - "ce trezeşte d orin ţ a ? " , eu răspund că fNkirea şi numai fericirea. " F e rici re şi "nenorocire " sînt denumirile a două extreme, ale căror ultime m argini nu le cunoaştem ; este "ceea ce ochiul nu a văzut, urechea nu a au zi t şi în inima omului nu a pătruns ca să poată fi înţeles" 271• Dar despre unele grade ale amîndurora avem impresii foarte vii, produ se în diferite momente de desfătare şi bucurie, pe de o parte, şi de chin şi amărăciune, pe de alta, "

pe care, pentru conciziune, le voi exprima prin termenii "plăcere" şi "durere", plăcere şi du re re deopotrivă a minţii şi a corp ului, "cu el este bucurie deplină şi plăcere veşnică", - sau, pentru a vorbi mai precis, el e sînt, toate, ale minţii, deşi unele îşi au izvorul în minte, fiind prilejuite de unele gînd uri iar altele în corp, datorîndu-se a.numitor modalităţi ale mişcării. ,

§ 42. Ce este fericirea. Deci fericirea, în plenitudinea ei, este cea mai mare pl ăc ere de care sîntem în stare, iar nenorocirea cea mai mare dure re ; iar cel mai redus grad a cee a ce se poate numi ferici re este starea în care omul este uşurat de orice durere şi se b ucu ră de atîta plăcere prezentă, încît cineva nu s-ar putea mulţumi cu m ai puţin. Acum, din cauză că plăce rea şi durerea sînt produs e în noi, în diferite gra de, prin acţiunea unor obiecte, fie asupra minţii noastre, fie asupra corpului nostru, noi numim b in e " ceea ce are însuşirea de a ne produce plăcere, şi "rău", ceea ce este în stare să ne producă du rere, şi nu le numim astfel decît datorită însuşirii de a ne p ro du ce plăcere şi durere, lucru în care constă fericirea şi nenorocirea noastră 2 72• Mai mult încă, deşi ceea ce e s te în stare să ne producă plăcere, înt r o măsură oarecare, este în sine bun şi ceea ce este în stare să ne producă durere, într-o măsură o arec are, este rău, totuşi adesea se întîmplă să nu dăm denumiri de acest fel atunci cînd le avem alături de un grad s up eri or din categoria lor, din cauză că, atunci cînd sînt puse alături, gradele de pl ăcer e şi de durere sînt şi ele, pe bună dreptate, preferate, unele altora . Aşa că, dacă "

"

"

"

-


CAPITOLUL

XXI

239

(§ 43)

vom vrea să judecăm aşa cum t re bu i e ceea ce numim noi b i ne şi rău, vom vedea că şi un ul şi a lt ul se ba ze a ză mai mult pe comparaţie, căci cauza fiecărei reduceri a du r e rii precum şi a fiecărei sporiri a p l ă c erii apare ca avînd natura binelui, iar în schimb este s o c o tită ca avînd natura răului cauza fiecărei sp oriri a d u rer ii şi a fiecărei s c ă deri a plăcerii. ,

·

§ 43. Care bine este dorit şi care nu. D e ş i aceasta este ceea ce d enu m im "bine" şi "rău " , iar oric e bine este obiectul propriu al d orin ţe i în gener al , totuşi, orice bine, chiar văzut sau recu­ n oscut ca atare, n u mişcă ne a păr at fiecare dorinţă p art i cul a ră a om ului, ci num ai acea parte s a u atîta din ea cît se consideră ca f o rm în d o p arte ne ces a ră din fericirea lui. Orice alt bine, o ri cî t de mare ar fi el în re al itatea şi în înfăţ;şarea l u i, nu trezeşte do­ rinţele unui om care nu-l co n s ide r ă că face parte din acea feri­ c ire cu care el, în starea sa a ctua l ă de spirit, se p o ate mulţumi. Orice om urm ăre ş te ne c on t en it fe ri cire a p rivi t ă în a cest fel şi d o ­ reşte ceea c e al c ă t uie ş te o parte din ea ; d a r , totodată, el poate privi alte lucruri pe care le recunoaşte ca bune, fără să simtă vreo d o r in ţ ă pentru ele ; el p oa t e să t re acă pe lîngă el e şi să fie mul­ ţumit fă r ă ele. Eu cred că nu e nimeni atît de indiferent încît să conteste că există p l ăc e r e în cunoaştere, iar cît d e spr e plă c e r i l e simţurilor, ele au prea m u l ţi partizani pentru a se mai putea pune întrebarea dacă o a m e n ii sînt aprin ş i după ele sau nu. Acum. să presupunem că un om îşi află mulţumirea în p l ăc er il e simţuri­ lor, i ar altul, în desfătarea ş tii n ţei ; d e ş i fiecare dintre ei nu poate s ă nu recunoască faptul că se află mare plăcere în ceea ce ur­ m ă r e şt e celălalt, totuşi d e o a re c e nici unul din t re ei nu face din desfătarea celuilalt o parte a fericirii sale, dorinţele lor nu sînt tr�zite la fel, ci fie c a re e st e m ul ţ umi t , lipsit fiind d e ceea ce � ucură pe celălalt şi a�tfel voinţa lui n u es te determinată să urmă­ rească acest lucru. Dar, cu t o a te acestea, de îndată ce foamea şi setea îl f a c pe omul d e stud:u să fie n e li n i ş ti t , cel a cărui voinţă nu a fost niciodată determinată să caute mînca re a bun ă, so suril e picante, vinul delicios, datorită g us tul ui plăcut p e care l-a găsi t la ele, este determinat pe loc, d e n eli ni ş te a foamei

şi

a

setei, să mănînce şi să bea, - deşi, poate, cu m are ind:fe­

renţă, - orice bucate întremătoare îi ies în cale. Iar, pe de al t ă parte, epicureanul 273 se pune cu toată stăruinţa pe studiu atunci cînd ruşinea de a trece drept ignorant sau d ori nţ a de a se face ap re ci a t d e l o godnic a lui îl fa c e să fie n el i niş t i t din pric in a


240

CARTEA ll

lipsei vreunui fel de cunoştinţe. Astfel, în chip oricît de serios şi de sta�omic urmăresc oamenii fericirea, totuşi ei pot vedea limpede binele, bine mare şi recunoscut, ca atare, f ă ră să se intere­ seze de el ori să fie mişcaţi de către el, dacă sînt de pă:rere că-şi pot "făuri fericirea fără el. In privinţa durerii însă, ceea ce · jj interesează totdeauna, ei nu pot încerca ni �i o n elinişte atîta vreme cît ·nu-i cad pradă. Şi, prin urmare, întrucît ei · sînt neliniştiţi din c a u za lipsei a tot ceea ce consideră că e necesar fericirii lor, de îndată ce un bine se arată a face parte din fe­ ricirea lor, ei şi încep să-I dorească.

§ 44. De ce cel mai mare bine nu este totdeauna dorit. Eu că oricine poate vedea, observîndu-se pe sine şi observîndu-i pe altii, că binele cel mai mare, vizi:bil nu dă totdeauna n1aş­ tere la dorinţe în proporţie cu mărimea în care apare el şi care i se recunoaşte, în vreme ce fiecare tulburare cît de mică ne mi�că şi ne îndeamnă să acţionăm pentru a scăpa de ea, fapt ·a cărui cauză se desprinde în chip vădit din însăşi natura fericirii şi ne­ norocirii noastre. Orice durere prezentă, oricare ar fi ea, consti­ tuie o parte a nenorocirii noastre actuale, dar orice bine absent nu alcătuieşte oricînd o parte necesară din fericirea noastră prezentă şi nici absenţa lui o parte a nenorocirii noastre ; dacă ar fi altfel, n oi am fi necontenit şi infinit de nenorociţi, deoarece există o in­ finitate de grade de fericire de care nu ne bucurăm. De aceea, orice nelinişte fiind îndepărtată, o porţiune nici prea mare · n:ci prea mică de bine este de ajuns în prezent ca să mulţumească pe oameni, şi cîteva momente de plăcere mediocră, care se înşiruie şi sînt gustate în chip prea obişnuit, alcătuiesc o fericire cu cart'. ei pot fi satisfăcuţi. Dacă lucrurile nu ar sta a s tf el, nu s-ar putea găsi nici un loc pentru acele acţiuni indiferente şi în chip vizibil neînsemnate la care voinţa noastră este adeseori determinată şi în care ne risipim, de bunăvoie, aşa de mult din viaţa noastră, nepă­ sare · care n-ar putea să se împace în nici un chip cu o determinare constantă a voinţei sau dorinţei către cel mai mare bine vizibil. Eu cred că puţini oameni au nevoie să se îndepărteze de ei înşişi pentru a se convinge de toate acestea. Şi într-adevăr, în această viaţă nu sînt mulţi cei a căror ferkire să ajungă pînă acolo încît să le procure un ş:r neîntrerupt de plăceri chiar moderate, me­ diocre, fără vreun amestec de nelinişte ; şi, cu toat e ace s t ea, ei ar fi mulţumiţi să păstreze de-a pururi această existenţă · pe pămînt, deşi nu pot tăgă dui că este cu pu tinţă ca după moarte cred

.


CAPITOLUL

XXI (§ 45)

241

să existe o stare de bucurii care dure ază veşnic, depăşind cu mult orice bine poate fi găsit aici. Ba chiar, ei nu pot să nu vadă că existenţ a acestei stări este mai posibilă decît dobîndirea şi p ăs trarea acelei porţiuni de onoruri, de bogăţii sau de plăcere pe care o urmăresc şi pentru care ei neglijează acea s tă stare veşnică ; dar, cu toate că ei văd foarte bine această deosebire şi sînt con­ vinşi de p os ibilitate a unei fericiri d esăvîrşit e sigure şi durabile într-o stare viitoare şi, cu toate că au convi ngerea limpede că această s t are nu poate fi dobîn d ită dacă ei îşi limiteaz ă fericirea de aici la vreo mică plăcere sau la vreun ţel din viaţa aceasta şi nu fac ca bu c uriile cerului să alcătuiască o parte ne cesară a fericirii lor, totuşi dorinţ ele lor n u sînt mişcate de .acest bine mai mare, oricît de vădit, şi nici voinţa lor n u e determinată la vreo acţiune sau străduinţă în vederea dobindirii acelor b unuri 274• ·

­

,

§ 45. De ce cel mai mare bine nu mişcă voinţa atunoi cînd e dorit. Nevoile obişnuite ale vieţii noastre umplu o mare parte din ea cu neliniştea foamei, a setei, a căldurii, a frig ului, a obo­ selii pricinuite de muncă, a poftei de somn etc., cu neîncetatele lor reveniri ; la care, dacă, pe lîngă nenorocirile întîmplătoare, adăugăm , neliniştea visărilor deşarte (ca goana după onoruri, pu­ tere sau bo găţi i etc.) pe care au sădit-o în noi deprinderile dobin­ dite prin modă, exemplu şi e du caţ i e, şi mii de alte dorinţe dezor­ donate care au devenit datorită obiceiului a doua no astră natură, vom vedea că o foarte mică parte a vieţii noastre este în aşa de mare măsură scutită d e aceste neliniş ti încît să ne lase liberi pen­ tru a fi atraşi de un bine absent mai îndepărtat Noi sîntem rare­ ori liniştiţi şi îndeajuns de neapăsaţi de îndemnurile d orinţelor noastre naturale sau împrumutate, ci dimpotrivă, n eliniştile ce se în ş iru i e fără întrer upe re ieşite din acel fond în care s-au în­ g rămădit nevo:le naturale sau dep rin derile însuşite, pun stăpî­ nire pe voinţă, rînd pe rînd ; şi nici n am încheiat bine o acţiune la care am fo st împinşi printr-o determin a r e a voinţei, că o altă nelinişte e gata să ne m u n ce a s că gîndul. C ăci, întrucît prin înde­ părtarea d ure ril or pe care le simţim şi de care sîntem în pre­ zent hărţtiiţi înlăturăm nenor ocirea şi, prin urmare, cu aceasta fa cem primul pas către ·fericire, binele absent, - deşi ne gîndim la el îl recuno a ş t em ca bine şi ni se vădeşte ca atare, totuşi dat fiind că absen ţ a lui nu constituie o parte a acestei n efericiri este împins în a poi şi face loc preocupării de a îndepărta acele neli­ nişti pe care le simţim acum, pînă cînd c ontemplarea cuvenită . nu

.

,

-

-

,

.


CARTEA

242

Il

şi repetată, aducîndu-1 mai aproape de mintea noastră, ne face să prindem un oarecare gust pentru el şi ne trezeşte o oarecare

dorinţă, care, apoi, începînd să alcătuiască o parte a neliniştii noastre prezente, se află pe acelaşi plan cu celelalte dorinţe ce trebuie 5atisfăcute ; aşa că el vine, Ia rîndul lui, să ne determine voinţa, potrivit mărimii lui şi impresiei pe care ne-o face.

§ 46. Dorinţa este trezită de examinarea cuvenită a binelui pe care îl avem în faţă. Şi, astfel, examinînd cum se cuvine şi cîn­ tărind cu băgare de seamă un oarecare bine ce ni se înfăţişează ne stă în putere să trezim dorinţele într-o măsură justă şi propor­ ţională cu valoarea acelui bine ; şi, prin aceasta, el poate ajunge, Ia rîndul şi la locul lui, să lucreze asupra voinţei şi să fie căutat de noi. Căci binele, chiar dacă apare şi este recunoscut a fi ori­ cît de mare, nu afectează totuşi voinţa noastră, piuă cînd nu ne-a trezit în minte dorinţe şi prin aceasta nu ne-a făcut să fim neli­ niştiţi din pricina lipsei lui ; noi nu ne aflăm în sfera lui de activitate, din cauză că voinţa noastră este supusă numai deter­ minării neliniştilor prezente în noi, care (atîta vreme cît avem vreuna) ne solicită neîncetat şi sînt gata oricînd să imprime voinţei determinarea imediat următoare ; şovăiala, cînd există în minte aşa ceva, constă numai în a stabili ce dorinţă trebuie să fie sa­ tisfăcută mai întîi şi care nelinişte trebuie să fie îndepărtată cea dintîi. De aici rezultă că, .atîta timp cît rămîne în mintea noastră vreo nelinişte, vreo doril}ţă, binele luat pur şi simplu ca atare nu-şi poate face nici un fel de drum spre voinţă ; el nu ajunge s-o determine în vreun fel din cauză că, aşa cum s-a 'Spus, pri­ mul pas al străduinţelor de a dobîndi fericirea constă în a ieşi cu totul din graniţele nenorocirii şi de a n-o mai s imţi de loc ; voinţa, aşadar, nu poate avea răgaz pentru nimic altceva pînă cînd orice nelinişte pe care o simţim va fi cu desăvîrşire îndepăr­ tată ; însă, dată fiind mulţimea de nevoi şi dorinţe d e care sîntem asaltaţi în această stare de imperfecţiune, nu pare să putem fi vreodată eliberaţi de nelinişte în această lume.

§ 47. Puterea de a amîna urmanre a oricărei dorinţe ne în­ găduie să reflectăm înainte de a trece la acţiune. Intrucît în noi există o mulţime de nelinişti care ne solicită mereu şi sînt gata să determine

voinţa,

este firesc, precum am

spus, că

mare şi mai apăsătoare dintre ele să determine voinţa

cea mai

la acţiunea

următoare şi astfel se întîmplă de cele mai multe ori, dar nu tot-


243

CAPITOLUL XXI (§ 48)

deauna. Căci, întrucît mintea are în cele mai multe cazuri, după cum se vădeşte în experienţă, puterea de a amîna îndeplinirea şi satisfacerea unora dintre dorinţele ei , ea are deci libertatea de a le lua pe toate, pe rînd, şi a le examina obiectele, a le cer­ ceta pe toate feţele şi a le compara pe unele cu altele. In aceasta constă libertatea pe care o are omul, iar din folosirea ei incorectă rezultă toată diversitatea de rătăciri, erori şi greşeli în care ne prăvălim, în cîrmuirea vieţii noas tre şi de-a lungul zbaterilor noastre pentru fericire, atunci cînd grăbim hotărîrea voinţei şi ne pornim la acţiune prea repede, înainte de a fi chibzuit cum trebuie. Pentru prevenirea acestui lucru noi avem puterea de a amîna împlinirea uneia sau alteia dintre dorinţe, după cum poate oricine să observe în el însuşi. Aceasta mi se p are că este izvorul oricărei libertăţi ; în aceasta constă, pare-se, ceea ce se numeşte (după cum cred eu, în mod impropriu) "voinţa liberă " . Căci în timpul acestei amînări a împlinirii oricărei dorinţe, înainte ca voinţa să fie determinată la acţiune ş i ca acţiunea (c are urmează acestei determinări) să fie săvîrşită, noi avem prilejul nimerit de a cerceta, de a medita şi de a judeca ce bine sau rău se află în ceea ce sîntem pe cale să făptuim ; şi da·că, după o examinare atentă, am judecat lucrurile cum se cuvine, zicem că ne-am făcut datoria cu privire la tot ceea ce putem s au trebuie să facem în urmărirea fericirii noastre, şi nu este un defect, ci o perfecţiune a naturii noastre, a dori, a voi şi a acţiona potrivit ultimului rezultat al unei cercetări cinstite.

o

§ 48 . A fi determinat de propria noastră judecată restrîngere a libertăţii 275• Aceasta, departe de a fi

nu

înseamnă

o restrîngere

sau o micşorare a libertăţii, este adevărata desăvîrşire a ei şi o adevăr.ată binelfa·cer·e pentru ea ; nu este o reducere a libertăţii noastre, ci scopul şi utilitatea ei, şi cu cît sîntem mai departe de o asemenea determinare, cu atît sîntem m ai aproape de nenoro­ cire şi de .rabie. Dacă în minte ar sălă�lui o indiferenţă ,tota,lă, care să nu îngăduie o determinare prin ultima judecată asupra binelui şi a răului , judecata despre care credem că serveşte ale­ gerii sale,

o asemenea

indiferenţă ar

fi atît de

departe de a

constitui un avantaj şi o superioritate a unei naturi inteligente, încît aceiasta

ar

pe de altă parte,

fi o imperfecţiune tot atît de mare pe cît ar fi, ·o

imperfecţiune lipsa de indiferenţă în a acţiona

sau a nu acţiona pînă cînd această natură este determinată de voinţă. Un om are libertatea de a-şi ridica mîna la cap ori de

a


CARTEA II

244

nemişcare ; el es te cu totul indiferent şi într-o privinţă şi în cealaltă ; şi ar exista în el o imperfecţiune dacă n-ar avea această p u t ere , dacă ar fi lip s i t de această indiferenţă 276. Dar ar însemna o imperfecţiune tot atî t de mare, dacă el ar manifesta aceeaşi indiferenţ ă , fie că ar fi vorba de ridicarea mîinii, fie de răm înerea ei în r ep au s atunci . cînd ar vrea să-şi salveze c apul sau ochii de o lovitură pe care o vede venind ; este tot atît de mult o perfecţiune ca d orinţ a sau puterea de a prefera să fie d ete rmin a t ă de bine, pe cît de mult este o perfecţiune ca p ut ere a de a acţiona să fie determinată de voinţă ; şi eu cît este mai sigură o asemenea de t erm i n are cu a tît mai m a re este perfecţiunea. Ba chiar, dacă noi am fi determinati de altceva decît de ul t i m ul rezultat al chibzuirii m inţ ii noastre în privinţa binelui şi ră ului cuprins în vr e o acţiune, noi n-am fi lib eri deoarece adevăratul scop al libertăţii noastre este să putem dobîndi binele pe care îl alegem. Şi, de aceea, orice om este supus n ece sităţ ii, prin con st i t uţi a lui, ca fiinţă inteligentă, de a fi determinat în actul său de voinţă de către p r o pr iu l lui gînd şi de către propria lui j udec at ă , în vederea alegerii celui mai b un act d e săvîrşit ; altminteri ar fi supus determinării altcuiva decît a lui îns uş i , ceea ce înseamnă cu adev ă rat lipsă de libertate. Iar a tăgădui că voinţa unui om, la fiecare determinare, u r mea z ă pro priei s a l e ju de c ăţ i înseamnă a spune că un om vrea şi acţionează în vederea unui scop pe care nu ar fi vru t să-1 atingă, chiar în timp ce vrea şi a cţ i onea z ă pentru a-1 dobîndi 277• Căci dacă el îl preferă în acel t imp în mintea lui î n ai nte a oricăror altor scopuri, este l impe d e că îl con s i d eră mai bun decît celelalte şi că ar vrea s ă-I atingă înaintea oricărui altul, afară numai dacă el nu p o ate cumva ca, în acelaşi timp , să-I atingă şi să nu-l atingă, să-I voiască şi să nu-l voiască, ceea ce este o c o n tr a di cţi e prea vădită p entru a fi tre c u tă cu vederea. o lăsa în

,

,

,

§ 49. Cei mai liberi agenţi sînt determinati în acest fel. Dacă privim la acele fiinţe superioare de deasupra noastră care .se bu cură de fericire d eplin ă vom fi î ndr ep tăţi ţi să credem că ele sînt m ai puternic determinate la alegerea binelui decît noi ; şi ,

totuşi nu. avem nici un motiv să ne î n chip u i m că ele sînt mai puţin fericite sau m ai puţin libere. Şi dacă ar fi potrivit ca nişte sărmane creaturi finite ca noi să se p'ronunţe cu pri vire la ce ar putea fa ce înţelepciunea şi bu nă t a te a infinită, eu cred că am pute a spune că îns u şi Dumnezeu nu poate . alege ceea ce nu e


CAPiTOLUL �i {§ 50) bine şi că libertatea atotputernicului nu-i î m p i edic ă fiinţa să fie de term in a tă de c eea ce este . ma i bun 278,

§ 50. o determinare constantă în U1 mărirea fericirii nu este o micşorare a libertăţii. D ar pentru a înfăţişa în chip corect această parte greşit înţeleasă a libertăţii, fie-mi îngăduit să întreb dacă cineva ar prefera să i:e zănatic din cauză că ac es ta este mai p uţin determinat de consideraţii înţ el e p t e decît un om înţel ep t ? A fi liber să faci pe nebunul şi să-ţi atragi ru ş ine a şi nenorocirea merită oare numele de libertate ? Dacă a scăpa de conducerea

raţiunii şi a fi lipsit de acea frînă a examinării şi a judecăţii care ne cruţă de alegerea sau de făptuirea celor m a i rele lucruri, d ac ă aceasta înseamnă liberta te, atunci nebunii şi imbe­ c i l i i sînt singurii oameni liberi ; cu toate a ce s tea însă, eu cred că n:meni nu ar p refe ra să fie nebun de d ra g u l unei asemenea libertăţi 279 afară de cei care sînt d in a in te nebuni. Eu cred că nimeni nu p ri veş te dorinţa statornică de fericire şi f ap t ul că s în tem constrînşi s ă acţionăm în vederea atingerii ei ca o mi c ş o­ rare a libertăţii ori oei p uţ in ca o m i cş ora re de care este îndr�p­ tăţit cineva să se p l în g ă : lnsuşi Dumnezeu atotputernicul este supus necesităţii de a fi fericit şi cu cît este mai mult supusă o fiinţă inteligentă unei a s em en e a necesităţi, cu atît mai mult se apr op ie ea d e o perfecţiune şi de o f e ricire infinită. Pentru ca în această stare de ignoranţă, noi, creaturi m io ap e , să nu ne putem înşela asupra a d evăra t e i fericiri, sîntem înzestraţi GU put�rea de a amîna împlinirea oricărei d orin ţ e particulare 290, ·

împ iedi c înd - o de a ne determina voinţa şi de a ne face să p or nim a ne opri a c ol o unde nu sîntem destul de siguri în privinţa d rumu lui ; a cerceta îndeaproape la acţiune ; aceasta înseamnă

înseamnă a consulta o călăuză, iar a determina voinţa după această cercetare î n s e am n ă a urma drumul arătat de această

călăuză ; acela oare are puterea să acţioneze ori să nu acţioneze, după cum e c on du s de această determinare, este un agent liber ; o asemenea determ ina re nu micşorează acea putere în care constă libertatea. Acela care şi-a sfărîmat lanţurile şi căruia îi sînt des· ochi se porţile închisorii are o desăvîrşită libertate din cauză că

el poate, fie să p l e c e, fie să stea, după cum g ă s e ş te nimerit, deşi preferinţa sa de a rămîne poate fi determinată de întunecim ea

ori de

încetează să fie liber, d eş i

dorinţa unei tihne

lipsa

El nu

unei . locui!}ţe.

nopţii, ori de vremea rea,

p e care

o

poate


246

CARTI!A

Il

avea acolo îi d etermină în mod absolut preferinta şi îl face rămînă în închisoare.

§ 5 1 . Necesitatea de a urmări adevărata fericire este funda­ mentul oricărei libertăţi. Deci, după cum cea mai înaltă perfec­

ţiune a unei naturi inteligente constă într-o urmărire atentă şi neîntreruptă a fericirii adevărate şi train:ce, tot aşa grija de a nu greşi, luînd drept reală fericirea închipuită, este baza nece­ sară a libertăţii noastre. Cu cît sîntem mai stăr uitori în urmărirea statorn ică a fericirii în genere, care este binele nostru cel mai mare, ş i pe care, ca atare, dorinţele noastre o u rmă r es c neîncetat, cu atita sÎintem noi mai scu tiţi de orice determinare necesrură a voin ţ ei la vreo acţiune particulară şi de constrîngerea de a ne conforma neapărat dorinţei noastre în d r ept a te către un oarecare bine particular care ne apare atunci ca preferabil, pînă cînd nu am e x amin a t bine de tot dacă aceasta cont ribu i e la fericirea noa stră reală ori i se opune ; şi, prin urmare, înainte de a fi, prin această cercetare, atît de informaţi cît pretinde impo r tanţ a chestiunii şi natura faptelor, noi sîntem obligaţi, prin necesitatea de a prefera şi de a urman adevărata fericire ca pe cel mai mare bine al nostr u , să amînăm, în anumi-te cazuri, satisfacerea dorin­ ţei noastre.

§ 52. Cum se explică acest lucru ? P ivotul în jurul căruia se învîrte libertat � a fiinţelor inteligente, în zbuciumul lor neconte­ nit pentru a ajunge la adevărata fericire şi în nei n tr erupt a u rmărire a ei, este faptul că ele pot amîna această urmărire în cazuri particulare, pînă ce vor fi privit în a int e a lor şi vor fi văzut dacă acest lucru particular care li s-a înfăţişat sau a fost dorit în acea clipă, se află pe calea ce duce Ia scopul princi p a l ş i alcă­ tui eşte o parte reală din ceea ce este cel mai mare bine al lor ; căci înclinarea şi tendinţa naturii lor către fericire este pentru ei o obligaţie şi un motiv de a se îngriji să nu se înşele ori să nu le scape această fericire ; şi astfel, în mod necesar îi îndeamnă la prevedere, deliberare şi băgare de seamă în dirijarea acţiunilor lor particulare, care sînt mijloacele de a obţine fericirea. Aceeaşi necesitate, oricare ar fi ea, ce ne determină să urmărim fericirea adevărată, atrage cu aceeaşi forţă amînarea şi cercetarea amănun­ ţită a fiecăreia dintre d o r i nţel e care se perindă, precum Şi deli­ berarea cu privire la ea, pentru a vedea dacă satisfacerea ei nu se împotriveşte a devăr at ei noastre fericiri şi nu ne abate d e la dru-


CAPITOLUL

XXI (§ 53)

247

mul ·care duce la această fericire . Acesta este, du p ă cum mi se p a re mie, marele p rivi l eg iu al f iin ţ elor raţi oniale mărginite ; şi aş dori să se examineze bine dacă mobilul cel mai puternic şi c ea mai însemnată utili zare a întreg ii libertăţi pe care o au oamenii, pe care sî n t în stare s-o a ibă sau care le p oate fi de folos şi de care depinde d e sfăşurarea acţiuni lor lor, nu constă în faptul că ei pot amîna împlinire a d o rinţelor lor sau că le pot împiedica pe a c estea să determine voinţa Ia vreo acţiune pînă cînd nu au cer­ cetat cum se cuvine, şi în mod cinstit, binele şi răul cuprins în acţ i un e , atîta cît o cere importanţ a lucrului. Acest lucru noi sîntem în stare să-I facem, iar atunci cînd l-am făcut, ne-am îm pl ini t datoria, şi am făcut tot ce ne st ă în putinţă şi tot ceea ce de fapt este necesar. Căci, deoarece voinţa presupune că cunoaş terea îi di rij e a ză aleg e rea , ·tot ce p utem face este să ne păst r ă m nedeterminată voinţa pînă cî nd am examinat b:.rtele şi răul cuprins în ce e a ce dorim. Ce urmează d u p ă aceasta se desfăşoară într-un şir de consecinţe lega t e una de alta, toate depin zînd de ultima determinare a judecăţii, care se află în puterea noastră, fie că va fi sprij inită pe o examinare g r ăbită şi precipitată, fie că se va întemeia pe o cercetare făcută cum se cuvi ne şi cu chib z uin ţ ă ; căci experienţa ne arată că, în cele mai multe cazuri, sîntem în stare să amînăm satisfacerea im ediat ă a o ricărei d orinţe . ­

§ 53. Stăpînirea stărilor noastre afective este adevărata perfec­ ţiune a libertăţii. Dacă însă vreo tu lburare neobiş nuită (cum se întîmplă uneori) pune cu totul stăpînire pe sufletul nostru, - ca atunci cînd durerea torturii, o n elin i ş te năvalnică, cum este aceea

a dragostei, a mîniei ori a vreunei alte stări afe c tive violente, cuprinzîndu-ne, nu ne mai lasă libertate a de a gîn di , - nu mai sîntem d e st ul de stăpîni pe propria noastră minte spre a examin a lucrurile în a dî n c im e şi a le cîntări în mod cinstit ; iar Dumnezeu, care ştie cît sîntem de fi ra v i, căruia îi este milă de noi pentru că sîntem slabi şi nu ne cere m ai mult decît sîntem în stare să fa c em , şi vede ce n e-a stat în putere şi ce nu ne-a stat în p u t e r e, va ju deca ca un părinte bun şi milostiv . Dar, înt rucît potrivita dirijare a comp o r tării noastre în vederea aodevăratei fericiri de­ pinde de a:bţinetrea de la o prea 1grăbită ·satisfacere a dori nţelor noastre, de m odera r ea şi de în frîn a re a stărilor noastre afective în aşa fel ca intel ec tu l să poată fi l iber de

a

exam ina şi raţiunea

de a j ude ca fără părt ini re , atunci asupra acestui lucru ar trebui să ne îndreptăm noi princip ala grijă şi principalele noastre stră-


248

CARTEA

II

duinţe. In această privinţă , ar trebui să facem ca aplecarea minţii noastre s ă c ore sp undă cu bin el e sau răul real �i esenţial care se află în lucruri şi să nu îngăduim ca un bine mare şi" important, recunoscut sau presupus ca po sibi l , să ne i asă din minte fără a lăsa acolo vreo înclinare 2 8 1 , vreo dorinţă pentru el ; pînă cînd, p rintr- o justă apreciere a a devărat ei lui valori, nu ne-am format în minte poftel e corespunzătoare acestui bun şi nu am devenit neliniştiţi din cauza lip se i lui sau de teamă să nu-l pierdem. Şi este uşor pentru oricine să încerce cît de mult îi stă aceasta în putinţă, luînd hotărîri pe care să le poată îndeplini. Şi să nu spună cineva că nu-şi poate stăpîni stările afective şi că nu le poate împiedica de a izbucni şi de a-1 tîrî la acţiune, căci ceea ce el poate face în faţa unui prinţ sau a unei persoane sus­ puse 282, poate face , dacă vrea, singur sau în p re zen ţ a lui Dum­ nezeu. § 54. Cum a;ung oamenii să urmeze căi deosebite. Din ceea ce s-a spus, este uşor să ne dăm seama cum de se întîmplă că, deşi toţi oamenii doresc fericirea, totuşi voinţa lor îi po artă pe căi aşa de opuse şi, prin urmare, pe unii d intre ei îi duce la ceea ce este rău. In această p r ivinţă, eu spun că alegerile variate şi opuse pe care le fac oamenii în aceas tă lume nu sînt o dovadă că ei nu urmăresc cu toţii binele, ci că acelaşi l ucru nu este deopotrivă de bun pentru orice om. Această divers it ate de ţeluri arată că nu toţi îşi leagă fericirea de acelaşi lucru sau că nu-şi aleg acelaşi d rum spre ea. Dacă toate i n teresel e omului s-ar încheia în această viaţă, faptul că unul s-ar deda studiului şi ştiin ţei, iar altul vînătorii cu şoimul ş i vînătorii cu cîini, că unul ar căuta luxul şi des frîu!, iar altul cumpătarea şi bogăţia, aceste deosebiri nu s-ar explica prin aceea că fiecare dintre aceştia nu ar ţiriti la propri a sa fericire, ci prin aceea că ei şi- au legat fericirea de lucruri deosebite. Şi, prin urmare, a fost potrivit răsp u ns ul dat de către un medic pacientului său care suferea de ochi : "dacă găsiţi mai multă plăcere în gustul vinului decît în folosirea vederii, vinul este bun pentru dumneavoastră ; dar d acă plăcerea de a vedea este m ai mare pentru dumneavoastră decît aceea de . a bea, vin ul este rău" . § 55. Mintea fiecăruia

manifestă gusturi deosebite, p re c u m şi v ă veţi sili tot atît de zadarnic să faceţi ca toţi oamenii s ă- ş i afle plăcerea în bogăţii

gusturi deosebite are şi cerul gurii ;


CAPITOLUL XXI (� 56)

249

,sau în glorie (de care totuşi unii oameni îşi leag ă fericirea) ca şi dacă aţi vrea să potoliţi foamea oricărui om cu brînzeturi şi homari, bucate care, deşi foarte plăcute şi alese pentru unii, sînt, pentru alţii, greţoase de tot şi vătămătoare ; şi, pe bună dreptate, mulţi oameni ar prefer a chinurile foamei în locul acelor mîncări care sînt delicioase pentru alţii. A ceas t a a fost, cred eu, cauza pentru care filozofii din vechime cercetau în zad ar dacă summum bonum ar consta în b og ăţii, ori în desfătări ·c orporale, ori în vir­ tute, ori în contemplare Şi ei ar fi putut discuta în chip tot atît de puţin raţional da că cel mai bun gust îl a u merele, prunele sau nucile şi s-ar fi împărţit în secte după acest criteriu. Căci, după cu m gusturile plăcute nu depind de lucrurile înseşi, ci de faptul că sînt pe placul cerului gurii unuia sau altui a, în care privinţă există o mare diversitate, tot a ş a cea mai mare fericire · constă în a dispune de acele lucruri care produc cea mai mare plăcere şi în a fi ferit de acelea care produc vreo tulburare, vreo durere, lucruri care sînt foarte deosebite pentru oameni diferiţi. Prin urmare, dacă oamenii nu au speranţă decît în aceas tă viaţă şi da c ă nu se pot bucura decît în ea, nu este ceva ciudat şi nici n eraţional ca ei să-şi caute fericirea prin evitarea tuturor lucru­ rilor care îi sup ără aici şi prin u rm ărirea tuturor acelora care le produc plăcere, în care privinţă nu va fi nici o mirare să găsim varietate şi deosebiri. Căci dacă nu ne pu tem aştepta la nimic dinc ol o de mormînt, concluzia este desigur cea justă : "Să mîn­ căm şi să b em, să ne bucurăm de ceea ce ne face plăcere, căci mîine vom muri". Aceasta, cred eu, ne poate servi ca s ă ne arate motivul pentru care, deşi toate dorinţele oamenilor tind spre feri cire, totuşi ei nu sînt mişcaţi de acelaşi obiect. Oamenii pot alege lucruri diferite şi, totuş i , toţi aleg bine dacă ni-i închipuim numai ca pe un roi de s ărma ne insecte, dintre care unele sînt albine, desfătate de flori şi de d ulceaţ a lor, i ar altel e, cărăbuş i , cărora le plac a 1t e bucate, şi care, după ce s-au bucurat un ano­ timp, încetează de a m ai fiinţa şi nu mai există niciodată. .

­

§ 56. Cum ajung oamenii să facă alegeri greşite. Dacă aceste lucruri sînt bine c întărite, ele ne vor da , după cum cred eu, o v edere limpede asupra s tă ri i lib ertăţii umane 283• Lib ertatea este evident, constă într-o putere de a face sau de a nu face, de a acţiona sau de a ne .abţine să acţionăm după cum vrem. Aceast1a nu se poate nega. Dar, deoarece aceasta pare a cup rin de numai acţiun ile săvîrşite de un om ca urmare a voliţ iunii, se pun e mai ,

,


250

CARTJ;:A II

departe întrebarea dacă omul este liber să vrea ori nu. Iar la aceasta s-a răspuns că în cele mai multe cazuri un om nu are libertatea să se abţină de la actul de voliţiune ; că el trebtJ4e să îndeplinească un act al voinţei sale, prin care acţiunea propusă este tradusă în fapt ori rămîne neînfăptuită. Cu toate acestea însă, există un caz în care omul are libertate în raport cu ac tul său de voinţă, anume atunci cînd este vorba de alegerea unui bine îndepărtat considerat ca ţel de urmărit. In această împreju­ rare, un om poate suspenda actul consecutiv alegerii sale, prin care ar fi determinat pentru sau împotriva lucrului propus, pînă cînd a cercetat îndeaproape dacă acesta este, în sine şi prin con­ secinţele lui, cu adevăra� de natură să-I facă fericit sau nu. Căci o dată ce l-a ales şi, prin urmare, a devenit o parte a fericirii sale, îi trezeşte dorinţa, şi aceasta ii dă, pe măsura ei, o nelinişte care îi determină voinţa şi îl pune pe lucru în urmărirea a ·ceea ce a ales, în toate prilejurile dare i se oferă. Ş i aici noi putem vedea cum de se întîmplă că un om poate pe drept să-şi atragă o pedeapsă, deşi el este sigur că în toate acţiunile particulare pe care Je vrea, el vrea şi î:n mod ne cesar vrea ceea ce judecă atunci că este bine. Căci, deşi voinţa lui este mereu determinată de ceea ce apreciază intelectul său că este bine, totuşi aceasta nu-l scuză de faptul că, printr-o alegere p rea grlLbită făcută de el însuşi, şi-a impus criterii greşite în ce priveşte binele şi răul, care, deşi false şi înşel ătoare, au aceeaşi influenţă asupra întregii sale conduite viitoare, ca şi cum ar fi veritabile şi juste. El şi-a viciat propriul său gust, poartă răspunderea faţă de sine însuşi pentru boala ·sau m oartea care decurg din aceasta. Legea eternă şi natura lucrurilor nu trebuie să fie alterate pentru a fi adaptate la alegerea sa rău dirij ată. Dacă neglijenţa sau abuzul de libertate în ce priveşte cercetarea îndeaproape a tot ce ar fi contribuit în mod real şi cu adevărat la fericirea lui îl rătăcesc, urmările ne­ plăcute care decurg de aici trebuie să fie imputate propriei sale alegeri. El a avut o putere de .a amîna dete1minarea lui ; această putere i-a fost dată pentru ca să poată examina şi ca să se poată Ingriji de propria lui fericire şi să se ferească de a se înşela. Şi, într-o chestiune aşa de importantă şi avînd un interes atît de direct pentru sine, el nu putea socoti niciodată că era mai bine să se înşele decît să nu se înşele. Cele spuse pînă aici pot, de asemenea, să ne descopere motivul pentru care în această lume oamenii preferă lucruri diferite ş i urmăresc fericirea pe căi opuse. Cu toate acestea însă, deoarece oamenii sînt totdeauna fermi şi


CAPITOLUL XX! (§§ 57-58)

251

serioşi cînd e v orb a de f eri c i r e şi de nenorocire, ramme încă întrebarea cum de ajung oamenii ad e s eori să pr efere ceea ce e mai rău în loc de ceea ce e mai bine şi să aleagă ceea ce, după propria lor mărturisire, i-a f ăcut n en o r ociţi .

§ 57. Pentru a explica de ce apucă oamenii pe căi diferite şi opuse, deşi toţi ţintesc să fie fericiţi, trebuie să examinăm de unde iau naştere f e luri tel e nelinişti care determină voinţa ca să prefere o anumită acţi une volu ntar ă 1) De la durerile corporale. Unele d intre ele provin din cauze care nu se află în p uterea noast r ă precum sînt adeseori durerile corpului datorate l i p s ei de hrană, bolii sau unor vătămări externe, ca tortura etc . , care, cînd sînt prezente şi violente, acţionează, de cele mai multe ori, cu putere asupra voinţei şi în dep ă rtează cursul vi eţii oamenilor de la v i rtut e evlavie şi religie şi de la ceea ce credeau ei ma i înainte că îi conduce spre fericire ; iar aceasta se datoreşte faptului că nimeni nu se sileş te sau, datorită dezobişnuinţei , nu es t e în stare să trezească în sin e , prin contem­ plarea bi nelui îndepărtat şi viitor, dorinţe îndeajuns de puternice faţă de ace s t bine pentru a e ch il ib ra neliniştea pe care o simte în acele chinmi fizioe şi a-<şi menţine voinţa .fermă în alegerea acelor acţ�uni care duc la fericirea viitoare. O ţ ar ă vecină a fos t, în timpul din urmă, teatrul unor evenimente tra gice de unde am pu t ea lua exemple 284, dacă ne-ar trebui vreunul, iar lumea ne-a oferit destule cazuri în to ate ţările şi epocile pentru a confirma acea observaţie comună : "Necesitas cogit ad turpia" 285, şi de aceea avem un mo ti v temeinic să ne rugăm : "Şi nu ne duce pe noi în ispită 1 " 2 ) D e l a dorinţe nepotrivite c e s e nas c din păreri greşite. Alte nel i n i ş ti se nasc din dorinţel e noastre pentru binele absen t do­ rinţe totdeauna p rop orţ i onale cu părerea pe care ne-o facem despr e acest bine absent şi care depi n d de această părere, pre­ cum şi de înclinarea pe care o avem pentru el ; iar în aceste amîn­ două privinţe sîntem expuşi la diverse rătăciri şi aceasta datorită prop1iei noastre greşeli. .

,

,

,

§ 58. Judecata noastră despre binele sau răul prezent este tot­ deauna dreaptă. In p rim ul rînd, voi examina judecăţile g reşite pe care le fac oamenii cu privire la binele sau la răul viitor, prin care dorinţel e lor sînt greşit îndrumate. Căci, în ceea ce priveşte fericirea şi n eno rocir ea prezentă, cînd sînt luate în considerare


252

CA!l.'l'EA 11

numai ele singure, iar urmările sînt foarte îndepărtate, un om nu face niciodată o alegere nepotrivită ; el ştie ce îi place cel mai mult şi aceasta preferă el efectiv. Lucrurile, în privinţa plă­ cerii pe care o produc ele în prezent, sînt ceea ce par ; în acest caz, binele aparent �i cel real sînt totdeauna aceleaşi. Căci dure­ rea (sau plăcerea) fiind întocmai atît de mare şi nu mai mare decît o simţim noi, binele (sau răul) prezent este în realitate atît de mare pe cît apare el. Şi, prin urmare dacă fiecare acţiune a noastră s-ar încheia în ea îns ă ş i şi n-ar atrage după ea nici o consecinţă, este neîndoios că n-am greşi niciodată în alegerea binelui şi am prefera totdeauna fără greş ceea ce este mai bine. Dacă ni s-ar înfăţiş a aş ezat e alături sufe rinţ el e unei munci cinstite şi m o ar tea prin foame şi frig, nimeni n-ar sta la îndoială ce să aleagă ; dacă s-ar oferi în acelaşi timp cuiv a mij l ocul de a ş i satis­ face o poftă actuală şi bucuriile cerului, el n-ar şovăi sau n-ar greşi în determinarea alegerii sale. ,

-

§ 59. Dar, acţiunile noastre voluntare n u produc, chiar în timpul săvîrşirii lor, toată fericirea s au nenorocirea care depind de ele, ci sînt cauze care pre c edă binele şi r ăul pe ca re îl ad uc după ele şi îl atrag asupra noastră cînd ele însele au trecu t şi încetează de a exista ; de aceea, dorinţele noastre ţ i nt e s c dincolo de bucuriile prezente şi poartă mintea către binele absent, după c ît ă nevoie socotim că .avem de el pe ntru făurirea sau sporirea fericirii n o as tre . Părerea pe care o avem cu privire la o asemenea nevoie de binele absent ne a trage spre el ; fără aceasta, noi nu sîntem mişcaţi de u n bine absent. Căci, această fărîmă de c ap a ci tate cu care sîntem obişnuiţi, şi pe care ne dăm seama că o pose­ dăm , nu îngăduie să ne b ucu răm deodată decît de o singură plăcere ; iar aceasta, atunci cînd orice nelinişte e înlăturată, este, atîta timp cît durează, s ufi ci en t ă pentru a ne face să ne socotim fe riciţi ; de aceea, orice bine îndepărtat şi chiar evident nu ne mişcă din cauză că nepăsarea şi b ucuri a pe care o avem sînt de ajuns pentru fericirea noastră prezentă, a ş a că noi nu dorim să înfruntăm riscul unei s chimbări, deoarece fiind mulţumiţi, şi aceasta este suficient - ne şi socotim feri ciţi ; căci cine este mul­ ţumit este fericit. Dar de îndată ce vine vreo n elin i ş te, această fericire este tulburată şi noi ne punem din nou la lucru în goana dup ă fericire ­

-

.


CAPITOLUL

XXI

(§§ 60-6 1)

253

§ 60. Datorită unei judecăţi greşite cu privire la ceea ce for­ mează o parte necesară din fericirea lor, adeseori oamenii nu urmăresc binele absent. Prin urmare, înclinarea pe care o au oamenii de a conch i d e că ei po t fi feri ci ţi fără cel mai mare bine ab sent este o ciauză im p ort an t ă datorită .căreia adeseori în oameni n u se trezeşte d o ri nţ a pentru acest bi ne Căci, în timp ce ei sînt stăpîniţi de asemenea gînduri, bucuriil e unei stări viitoare nu-i mişcă 286 ; ei au un interes neînsemnat ori o slabă nelinişte în p ri v inţa acestora, iar voinţa, liberă de determinarea unor ase­ menea dorin ţe este lăsal ă să urmărească p l ăc e ri l e mai ap rop iate şi să înlăture acele nel inişti pe care le simt atunci din cauza lip s ei lor 'şi a d or i nţ elo r arzătoare pentru ele. Dar dacă se schimbă felul de a vedea al u nu i om asupra acestor lucruri ; dacă el vede că virtutea şi re l i g i a sînt necesare fericirii sale ; dacă îşi ar unc ă ochii la starea viitoare de fe rici re sau de n eno ro c ir e şi vede pe Dumne­ zeul său, d rep t ul judecător, gata "să d ea fiecărui om după faptele sa le dăruind viaţă veşnică celor care prin st ă ruinţ ă răbdătoare în făptu i rea binelui ·caută g1oria, onoarea şi nemurirea, iar asupra orică rui suflet care face rău revărsîndu-şi indi g narea şi mînia, adînca mîhnire şi durerea" ; atunci, spun eu, pentru acela care îş i reprezintă stare a deosebită de fericire desăvîrşită s au de nenoro­ cire nemă su rat ă care .aşteaptă pe t oţi oamenii după această viaţă, potrivit comportării lor de aici, regulile b inelui şi ale răului, care guvernează alegere a lui, sînt cu totul schimbate ; căci, deoarece nimic din plăcerea şi durerea din această viiaţă nu poate fi în vr e o proporţie cu nesfîrşita fericire sau extrema nenorocire a unui suflet în viaţa de ap oi , acţiunile car e se află în p utere a lui vor fi p referate de el, nu dup ă p l ă cerea sau durerea trecătoare care le însoţeşte sau care le urmează aici, ci după cum ser v e s c ele p entru a-i as i gur a acea fer ici re desăvîrşită şi veşnică din viaţa ce va să vie. .

,

,

§ 6 1 . O · expunere mai amănunţiti despre judecăţile greşite 287 • a expune mai în amănunt n en o r oc i r ea pe care oamenii şi-o atrag adeseori singuri, cu toate că ei urmăresc cu ar do a re fericirea, t r ebui e să ex am in ăm cum ajung lucrurile să fie înfăţi şate dorinţel or noastre sub aparenţe înşelătoare, ceea ce se

Dar, pentru

­

întîmplă datorită j ud ecăţii greşite pe care ne-o facem cu p rivi re

la ele. Pentru a vedea cît de departe ajunge aceasta şi care sînt cauzele j u d e c ă ţi i greşite, trebuie să ne amintim că lucrurile sînt socotite drept bune sau rele într-un îndoit înţeles :


254

CARTEA

II

In primul rînd, ceea ce este pr opri u -zi s bun sau rău nu este nimic .altceva decît plăcerea sau durerea. In al doilea rînd, nu numai plăcere a şi durerea pr ez entă , ci ş i ceea ce prin p utere a de a produce efecte, adică prin urmările sale, este în stare să ne procure plăcer e după un interval de timp, reprezintă un ob i ec t potrivit pentru do rinţel e noastre şi p oate mişca o creatură înzestrată c u sim ţu l prevede rii ; de aceea, sînt c onsiderate ca fiind bune şi rele şi lucrurile urm at e de plăcere

şi durere.

§ 62. Jude cata greşită, care ne rătăceşte şi face ca voinţa să se ataşeze a deseori de l atura cea mai rea, are la bază deformarea diferitelor comparaţii ale binelui şi răului ce s e află în lucrurile care ne pot produce plăcere şi durere. J udecata greşită despre care vorbesc eu aici nu este ceea ce un om poate gî ndi d es p r e determinarea altu ia , ci ceea ce fiecare om treb uie să recunoas c ă la el însuşi că este rău. Căci, deoarece eu mă sprijin pe un tem ei pe car e îl socotesc s igur, anume că o ri c e fiinţă r aţio nală caută în mod real fericirea, care constă în a se bucura de p l ăcere fără ca a c e as ta să fie a m e st ecat ă într-o măsură însemnată cu nelinişte, atunci numai datorită unei judecăţi g reşit e este posibil ca cineva să pună de bunăvoie în propria lui băutură vreun ingredient amar ori s ă lase la o part e ceva ce îi stă în p u ti nţ ă ş i care ar contribui la mulţumirea lui şi la reali zar ea fericirii sale. Nu voi vorbi aici de spre acea înşelare care e consecinţa unei erori inevitabile, şi care ab:a m e ri tă numele de judecată greşită, ci de acea j ude c ată greşită pe c are fiecare om trebu i e s-o recunoască în s in e a lui ca atare. § 63. Judecăţile greşite prilejuite de compararea prezentului şi viitorului. I. Prin urmare, în privinţa plăcerii şi durerii prezente, după cum am sp us 2 88 , mintea n u se înş al ă nkiodată asupra a ceea ce este efectiv bine sau rău ; ceea ce cons tit u i e plăcerea mai mare sau dure r ea mai m are este în mod real în toc m ai aşa cum apare . Dar, deşi plăcerea şi d u r e re a prezentă arată d e o s eb irea şi gr adel e lor în chip aşa de limpede încît nu lasă loc g reşel ii , totuşi atunci cînd comparăm plăcerea sau durerea prezentă cu cele viitoare (ceea ce este de obicei cazul în cele mai înse m n ate deter­ minări ale voinţei) , noi facem ad e sea judecăţi greşite despr e el e, mă s u rînd u -le d upă d epă rtarea diferită la care se află faţă de n oi. D up ă cum obiectele apropiat e de ochi pot fi lu ate drept mai mari


tAPITOLUi..

XXI

(§ 63)

decît cele de un volum mai mare care sînt îndepăr t ate , tot aşa se întîmplă şi cu plăcerile şi durerile ; cea prezentă este în star e să învingă, iar cele îndep ăr t ate pier d în ochii noştri cînd sînt puse al ă turi de cele p reze n te Astfel, c ei mai m ulţi oameni sînt încli­ naţi, asemenea moştenitorilor risipitori, să considere c ă puţinul pe care îl au în m înă este mai bun decît grămada pe care le-o va aduce viitorul ; şi astfel, pentru nişte nimicuri de c are se bucură în clipa de faţă, e i renunţă la. dobîndirea în viitor a u n or lucruri de mare valoare. Dar că aceasta este o judecată greşită, oricine va tr ebui să admită, în orice ar consta plăcerea lui ; deoarece ceea ce es te viitor va ajunge cu siguranţă să fie pre­ zent ; şi deci, p re zen tînd acelaşi avantaj în ce priveşte apropierea, se va a răta în dimensiunile lui adevărate şi va d ezvălui greşeala f ăcu tă cu bun ă ştiinţă de acel a care .a folosit, judecîndu-1, măsuri inegale. Dacă pl ă cerea de a bea ar fi însoţită, chiar în clipa în care un om îşi rid!că paharul, de acel rău la stomac şi de a cea durere de cap, care la unii oameni es t e sigur că urmea ză eu cred că nici un o m, orice plăcere ar g ăs i în păhărelele s ale, nu ar mai lăsa v r e odată ca, în aceste condiţii, vinul s ă i atingă buzele, pe car e totuşi, el îl înghite ziln:C, a ş a că omul alege ce este rău numai da tori t ă iluziei p r oduse de o mică diferenţă de timp 289 • Dar, dac ă plăcerea sau durerea pot fi micşorate astfel numai d ato rită unei depărtări în timp de cîteva ore, cu cît mai mult vor fi ele micşorate, cînd e ste vorba de un int erval de timp mai lung, în othii unui om care n u va face , printr-o judecată temeinică, ceea ce va realiza timpul,