Page 1


JEAN-JACQUES ROUSSEAU Tablou de Quentm de La Tour


J.-J. ROUSSEAU

EMIL SAU

DESPRE EDUCATIE ,

Traducere, studiu introductiv, note şi comentarii de

DIMITRIE TODORAN

EDITURA DIDACTICA ŞI PEDAGOGICA

BUCUREŞTI

1 973


* a fost efectuată după J.-J. Rousseau, Oeuvres completes avec des nofes historiques, Paris,

Traducerea

Didot etc., !mprimeurs de !'!nstitut de France, tome !, 1861.

* Redactor' VANUS NEAMŢU Tehnoredactor: VALENTIN BOGDAN

* Co perta: Sto ian Eugen


Jean- Jacques Rousseau

Viaţa şi opera pedagogică Personalitatea şi opera ac€stui scriitor şi gînditor, unul din rarii dialecticieni ai secolului al XVIII-leal), continuă şi acum, la s curgerea a peste un sfert de mileniu de la naşterea sa, să genereze teme de profunde şi actuale meditaţii pedagogice. Singul aritatea imaginii sale spirituale în cultura secolului al XVIII-lea - secol cu care este deseori asemuit secolul nostru - a stimulat, deopotrivă. elogii pline de adorare şi atacuri din cele mai venino as e2). Totuşi, sistemul său filosofic-pedagogic po ate fi definit În copt\.- 'uri clare, deşi, c um remarcă H. Wallon, Rousseau .,are geniul sau 1;1ania antitezei", ţinînd de "acele spirite oare nu pot să-şi reprezinte dCl să conceapă nimic fără a evoca imaginea sau ideea opusă şi care gîndesc prin contrast'(3). Dramatica sa existenţă, desfăşurată, în partea finală, aproape de hota­ rele nebuniei, nu i-a inspirat sentimentul tragic al condiţiei umane; dim­ potrivă, Rousseau apără cu tărie bunătatea, inocenţa şi p u ritatea origi­ nară a naturii umane. ,) v. F. E n ge l s, Anti-Duhrmg, ed a 3-a. Bucuresti E S P L P. 1935, P 28. 138 Engels considera Discursul asupra inegalităţii drept model de raţioname nt dia­ lectic. Este î nsă cert că rezolvarea dialectică a contradicţ iilor nu este l a Ro usseau o metodă sistemat ică şi conştientă de gîndIre, cum a fost, mai tîrziu, pe'lLru Hegel, Marx si Le nin. 2) In fr untea adversarilor l ui Je an-J acques s-a aflat la un moment dat Voltaire, care, atacat de Rousseau în Lettres de la Montagne (1764), a cerut, î n Le Senti­ ment des Cttoyens, pedeapsa capitală împotnva autorului lui Emil. Istoria, cu vicisitudinile şi ritmuril e ei, a î ncercat să-i ,.apropie" din nou îl1 17 94, cînd, la 11 octombrie, rămăşiţel e lui J.-J. Rousseau au fost strămutate l a P antheon şi aşezate alături de cele ale l m Vclt aire. C u ace l prilej, Robespier re, făcîndu-i elogiul ca precursor al revoluţiei franceze, Îl decernă, odată cu co­ roana de frunze de stejar, ŞI "funcţia de î nvăţător al speciei umane". 3) J.-J. Rousseau, Emtle ou de L'Education (textes choislS), Les Classlques du Peuple, E dit ions Sociales, 1 958, P aris, p. 8 . (lntroducere de H. Wallon).


ViII

Lxaminată prin prisma interpretării ştiinţifice, - ca ob iect de de­ r:10nstraţie nLl ca subiect de admiraţie -. gîndirea filosofică şi pedagogică a lui Rousseau reflectă - de pe poz:'ţii idealiste - setea veacului său ele a înlătura ţO\ ara strintoare a decrepitudimi morale a socIetăţii feu­ dale ŞI încearcă să restaureze inocenţa ŞI virtutea cu vigoarea şi căldu:'a simtiriI ma i mult decît cu stringenţa logică a argumentării raţionale. să descopere în scrierile lui Rousseau un sistem filosofic. lo gic cor:strUlt. Cu coordonate fi xe ca cele ale marilor sisteme din epoca .'Ylodernă. se împiedIcă de contradicţii. ambiguităti, paradoxe şi în­ tîlneşte. deseor�, alături de sclipiri genia le banale şi dul ce ge aforisme de n10�'ald . sensitivă·'. - morală amintită în Confesiuni, dar nescrisă. Cum se împacă umbrele dm viaţa sa cu conţinutul lucrării Emil? Ce se găseşte la temelia ordmii morale a omului. "instinctul" conştunţei sau foqâcom mgerii raţi onal e ? Educatia are memrea să înveţe pe copil "me­ seri a de om"l). aşa cum se afirmă în Emil, sau să formeze ,.cetăţem", cum se sust ine în Consideraţii asupra guvernămîntului Poloniei: "Educaţia este cea care trebuie să dea sufletulUl oamemlor forma naţională şi să le dirij eze în aşa fel opiniile şi gusturile, încît să fIe pdtrioţi din �nclinare, din pasiune, dm necesitate. Un copil cînd deschide oehil tr eb U I e să vadă patria şi să nu vadă, pînă la moarte, nimIC altceva decÎl pe aceasta. Orice adevărat republican a supt odată cu laptele rr.amel sale şi iubirea de patrie, adică iubirea legilor şi a libertăţilor"2). Cine caută şi coeI €:1t

,

1) Adică dc om "natural", care "este bun cînd iese din mÎl mIe CreatorulUI" (Emil, cartea 1) Omul "natural", în vederile lUI Rousseau, este pervertit de mshtuţiile sociale NOI nu mal distingem azi nici o discrepanţă între om SI cetăţean; dar Rousseau exprima, atunci cîne! opune a "omul" "cetăţeanului" (cf. J.-J. R o u s­ <; e a u, ContractuL social, Bucureşti, Ed. ştiinţifică, 1 957, p. 10 1), una din tendm­ tele contradictorii ale burgheziei, si anume tendinta de a împăca mdivlduahsmul

burghez (care sprijinea concurenta în dezvoltarea capitalismului) cu clvismul burghe7 2) J,-J. R o u s s e a u, OeuLres completes at:ec des notes histortques, paris, Dldot etc, Impnmeurs de l'Institut de France, tome I, 1 86 1, P 70 9 (J -J. R o u s s e a u, Opere complete, cu note istOrice) Această ediţie în patru man volume, pe care am utLlizat-o, imtial, ca text onginal pentru traducerE', a fost confruntată. în fmal, cu marea, savanta SI luxoasa J -J. R o u s s e a u, O e u v r e s c o m p 1 e t e s, Tome IV, Biblwtheque de la Pleiade, mf , apărută în editura Galhmarcl în 1 96 9 sub directia lUI Bernard . Gagnebm SI Marcel Raymond. Această ediţie este pubhcată sub pRtronaJul Soctetăţti J.-J Rousseau si cu sprijinul FonduluL Naţional Elveţian pentru Cercetarea Ştiinţiftcă si al St atulu< Geneva In ediţIa "Pleiade", de exemplu, la textul lUI EmIl de 62 3 p se adaugă un număr de 14 15 p de note SI vanante cu literă .,petlt" Scnenle lUI Rousseau au fost editate în multe edIţn, fie sub formă de opere complete, fie separat. Numai în ultimii treizeci de am al secolului al XVIII-lea s-au scos peste douăzeci de editii în limba franceză. Cea mal cunoscută ediţie generală, după manuscrisele aflate în posesia lUI D u Peyrou, Moultou ŞI a marchi7ului de Girardin, este cea din Geneva (17 82). Mal pot fi menţionate ediţia Didot (1 801 ), ediţia Petitam (1 81 9), editia D Musset­ Pathay (1824) ş.a. Ediţia D Idot (1 860- 186 1 ), pe care am utilizat-o, cuprinde notele si comen­ tanile lui Petitain SI Musset-Pathay, cu puţme adnotăn nOI (nesemnate), Ema a apărut, în acelasi timp, în prtmă ediţie (1762), în două locuri: (1) la ParIS, în editura Duchesne, purtînd mdicatia Haga, Neaulme, 1762; (2 ) la Amster-


Cum justifică Rousseau o religie impusă de stat. în .,cetatea" din Contrrzctul social, cu acea pledoarie pentru o comuniune liberă şi .,natu­ rală". directă ŞI afedhoăo cu o (presupusă) dinnitate, din Profesiunea de credinţă, a vicarului din Savoia? Este, în adevăr, Rousseau adeptul în­ tem'cerii la o ipotetică stare (paradisiacă) "de natură", aşa cum s-au gră­ b1-!" să conchidă adVerSarII săi în urma lecturÎl Discursului asupra inega­ liLăţii dintre oameni, sau înclină nostalgic Spre o anumită stare socială (,ode cultură"), aşa cum pare că s-ar desluşi din paginile Contraciului so c ifLl ? Ş a mod. Inlăturînd, din capul locului. încercarea de a prezenta o smteză sa­ vantă a Imensului material scris despre Rousseau (care ar umple o biblio­ tecă. imposIbil de catalogat), vom căuta mai curînd să explicăm şi prin aceasta să înţelegem ,.miracolul", "enigma", "misterul" rousseauistl) �i să întrezărim, prm valUrIle de lumini şi umbre care se succed în viaţa lui. sen:nificaţia uneI existenţe a cărei energie spirituală s-a do\Oedit a fi extraordinară. Scopul nostru este să defmim acele perspecti\oe din VIaţa şi opera lui Rouss€au care ne vor uşura conturarea şi lămurirea concepţiilor sale pedagogice; ne vom sprijini, aşadar, mai puţin pe "ana­ tomia(( spirituală a omului şi a operei2), decît pe determinarea condiţiilor în care s-a dezvoltat emoţionanta lui gîndire. J.-J. Rousseau s-a născut la 28 Iunie 1712, în Geneva. Dar "Rousseau aparţine Franţei mai puţin pentru că familia sa se trage din prote<;tanţi francezi refugiaţi în secolul al XVI-lea, deCÎt prin faptul că cultura lui <,stc întru totul franceză şi că el a jucat un rol imens în literatura, gîn­ direa şi viaţa politică"3) a acestei ţări. In opera sa sînt totuşi prezente u!1ele mfluenţe legate de condiţiile sociale şi politice ale statului genevez. Republica geneveză, deşi era în vădit contrast cu marile imperii feu­ dale şi 0atolice care o împrejmuiau, nu era totuşi orinduită pe temeiuri cu ade"\°ărat democratice. La începutul secolului al XVIII-lea, genevezii dam, la acelaşi Neaulme, 1762 . Indicaţia falsă din (1) se explică prin regimul de cenzură la care erau expuse, pe atunci, toate pubhcaţiile in Franta (Afirmaţia lui Adamescu că E-ntL a apărut mal întîi la Haga este inexactă.) într-o scnsoare a lUi :vIalesherbes (şeful cenzurii) dm 1766, pe care Rousseau îl cunoştea (reprodusă in J -J R o u s s e a u, Oeuvres compLetes, tome I, 1861, p. 30 4), este lămurit acest aspect al chestiunii; de asemenea, se ştie că Rousseau a corectat ediţia pariziană, care a servit de model celeilalte (ci J.-J. R o u s s e a u, Oeuvre� completes, tome II, 1 86 1, P 395, precum şi nota. noastră 11 ) la Emtl, Cartea L Indicarea adnotărilor în pagimle studiUlui introductiv se face prin cifre, cea a notelor lui Rousseau dm Emil cu asterisc, iar notele şi comentariile tradu­ cătorului la texte sînt numerotate cu Cifre în continuare. i) J L e m a î t r e (Jean-Jacques Rousseau, Paris, Calmann-Levy, 1 90 9, p. 3) scne că nu "gîndul unei extreme bunăvointe pentru «cetăţeanul Genevei» l-a indem­ nat să-şI aleagă acest subiect, hotărîndu-se să se abţină de a se inta in mod mutil împotriva unui mister". Iar romanul lui L. F e u c h t w a n g e r, con­ sacrat lUi Rousseau, poartă titlul Narrenweisheit oder Tod und Verklarung des Jean-Jacques Rousseau, (1954 ) (lnţelepciunea nebunului sau moartea şt transftgu­ rarea lUt J.-J. Rousseau). 2) O interpretare structuralistă, în sensul descoperirii structurilor profunde şi esen­ ţIale ale cugetării si creaţiei rousseauiste se găseşte în lucrarea lui J. Starobinskt, La transparence et L'obstacLe. 3) J L. L e c e r c 1 e, mtroducere la' J.-J. R o u s s e a u, Discurs asupr a megaLt­ tăţit dintre oamem, Bucureşti, Ed. ştiinţifică, 1958, p. 10.


erau împărţiţi, din punc:ul de vedere al drepturilor politice şi civile, în cinci categorii distincte: cetăţenii, burghezii, locuitorii, băştinaşii şi supuşii (ţăranii) ... Cetăţenii" şi "burghezii" alcătuiau păturile clasei privilegiate, numărul lor n-a depăşit niciodată o mie şase sute. "Cetăţeanul" trebuia să fie fiu de ..cetăţean" sau de ,.burghez" şi să fie născut în oraş; "burghez" era cel care obţinea scrisoarea (patentă) de burghezie, ceea ce îi dădea dreptul la orice comerţ şi meserie. "Locuitorul" era cel care cumpăra dreptul de a locui în oraş ,.Băştinaşii" ("les natifs") erau copiii acestor locuitori, născuţi în oraş. Deşi aceşti băştinaşi au putut obţ:ne unele pri­ vEegii, pe care părinţii lor nu le-au avut, totuşi n-aveau dreptul să facă nici un fel de comerţ, iar unele profesii le erau interzise; povara impozi­ telor era suportată îndeosebi de aceşti băştinaşi, care, pentru orice sarcină publică. plăteau mai mult decît .,cetăţenii" şi "burghezii��. "Supuşii" (o treime din populaţia totală) erau locuitorii teritoriului Genevei, fie că s-au născut sau nu pe acest teritoriu. Existenţa acestor stări sociale este cauza esenţială a tuturor tulburărilor pe care le-a suferit "republica" geneveză. Conducerea politică şi civilă a statului genevez era încredinţată la cinci ordine sau ,.centre" de autoritate, şi anume: 1) Micul consiliu sau Con­ siliul celor douăzeci şi cinci, numit uneori Senat, compus din membri pe viaţă: acest consiliu supraveghea şi îndruma întreaga administratie a afa­ cerIlor publice: judeca în ultimă in.stanţă procesele criminale, acorda dreptul de burghezie etc.; 2} Patru primari ("syndics"), care îşi împăr­ ţeau rzmurile administraţiei. - primul prezidînd consiliile; 3) Consiliul celor două sute (cu toate că, după 1738, numărul acestuia a fost ridicat la două sute cincizeci); acesta făcea numirile în locurile vacante din Micul consiliu; cei "două sute" erau desemnaţi de Micul consiliu. Consi­ liul celo.c două sute avea dreptul de graţiere, de a bate monedă etc.; 4) Consi liul celcr şaizeci, format dm membrIi Micului consiliu şi din trei­ zeci ŞI cinci de membri ai Consiliului celor două sute, era mai mult un fel de comitet diploma:ic, fără funcţil speciale; 5) Consiliul general sau ConsilIul suveran (pe scurt . ,suveranul"), format din toţi cetăţenii şi bur­ ghezii, fără excepţie; el avea dreptul să respingă sau să aprobe propu­ nerile ce i se făceau (şi care mai înamte trebuiau să treacă prin Consiliul celor două sute). să aprobe legile, impozitele, să declare război, să încheie pace etc. Guvernămîntul Genevei era, cu toată aparenţa unor forme "populare", o adevărată aristocraţie ereditară. Istoricul genevez Picot scrie: "Un nu­ măr destul de mIC de familii patriciene ocupa demnităţile şi locurile impor:ante. AfacerIle stattllu i se traiau aproape exclusiv în Micul consi­ liu sau în Consiliul celor două sute, iar Consiliul general nu era întrunit în flecare an decît pentru unele alegeri şi se găsea în aşa fel sub depen­ denţa Micului consiliu, încît influenţa sa era aproape nulă ...'(1) . OcupaţIa principală a majorităţii populaţiei Genevei era meşteşugăria. La sfîrşitul secolului al XVII-lea, Geneva avea 100 de maiştri ceasomi­ cari, 80 de giuvaergii şi 500 de submaiştri; iar în secolul al XVIII-lea, 1; J -J. � o li S S e a li, OeU'UTes completes, tome III, 1860, p. 3. Tabloul co nstituţiei Genevei, de G Petitain.


o treime dir.. locuitorii acestui ol'aş se ocupa cu ceasornicăria Şl giuyaergia. Editarea cărţilor Şl comerţul de librărie erau, de asemenea, dezvoltate. Călătorul englez J. Morr menţionează că în Geneva se puteau întîlni mesenaşi care în timpul liber citeau pe Locke, Montesquieu, Newton ş.a. !) Cînd Rousseau avea să adauge cu mîndrie numelui său titlul de ,.ce­ tăţean al Gene\"ei", singurul pe care l-a purtat vreodată, acesta indica o (lr�gine socială relativ privileglată. In 1717 însă, tatăl său fusese silit să-şi yîndă casa din centru, "de sus". pentru a se stabili într-un cartier sărac. Tatăl şi bunicul lui Jean -J acques fuseseră ceasornicari. Familia era origin2ră dm Paris. Librarul parizian Didier Rousseau, protestant, se re­ fUgIase în ] 550 la Geneva, unde primise dreptul de "locuitor"; un nepot al acestuia deveni bunicul lui J.-J. Rousseau. Oameni cu temperament VIOl, adesea uşuraticl, cei dm familia Rousseau iubeau muzica şi jocul şi intrau de multe ori în conflict cu autoritatea severă a Geneyei2). Isaac Rousseau s-a căsătorit în 1704 cu Susanne Bernard, spirituală şi fru­ moasă, nepoată a unui preot; mama lUI Jean-Jacques a murit în ziua naşteni acestuia (1712). ,.Am costat viaţa mamei mele, iar naşterea mea a fost cea dintîi dintre nenorocirile mele'(3). In vreme ce Rousseau-tatăl repara ceasuri, Jean-Jacques îi citea ro­ mane sentimentale şi pagini din Plutarh. Astfel i se dezvoltă gustul citi­ tului. Epuizînd biblioteca rămasă de la mama sa, Rousseau a trecut la cărţile bunicului său: opere clasice ale literaturii antice şi moderne (Ovi­ diu, Bossuet, La Bruyere, Moliere, Font€nelle ş.a.), îndeosebi Plutarh, "care, începînd din secolul al XVI-lea, devenise un fel de manual de civism pentru orice suflet republican'(4). Acest fel de viaţă a fost brusc întrerupt pe cînd împlinea zece ani. În urma unei certe, tatăl său a preferat să se exileze pentru restul vieţii, decît să suporte o atingere a onoarei şi a libertăţii lui. (Nestatornic şi visător, Isaac Rousseau avea o fire de aventurier; înainte de naşterea lui Jean-Jacques, el a fost, Un timp, ceasornicar al seraiului din Constanti­ nopol: era, de asemenea, şi vînător pasionat; flind ofensat de un ofiţer din serviciul Franţei, moşier influent al cărui unchi era primul "sindic" al Gencvei, l-a lovit cu spada după ce ofiţerul a refuzat să primească duelul; Isaac a fost condamnat, în contumacie, să "ceară iertare în ge­ nunchi", să plătească amendă şi cheltuieli, şi să facă treI luni de închi­ soare.) 1) d N A. K o n s t a n t in o v, Concepţiile pedagogice aZe lui J.-J. Rousseau A nalele Rom.-Sov., seria ped. psih. nr. 1/1953, p. 103. 2) Biografii lUl Rousseau au căutat, cu o nebănuită stăruinţă, să se oprească chIar si la cele mai neînsemnate amănunte din viaţ a acestei fam ilii. De exemplu, s€ menţio nează că sora lui Isaac Ro usse au (tatăl lui Jean-Jacques) a fost pedepsită. în 1699, pentru că la opt zile după căsătona ei cu Gabriel Bernard (unchiul lUI Jean-Jacques) a adus pe lume un copil ... (ef. J.-J. R o u s se au, Emtl oder ilber die Erztehung, I, p. VII. Ubersetzt mit Biographie und Kommentar von Dr. C. von Sallwiirk Vlerte Aui!., 1. Band, 1907; II. Band, 1911; Langensalza, Beyer und Sohne; nota Sallwiirk). 3) J -J. R o u s s e a u, Oeuvres completes (ConfessionsJ, tome I, 1861, p. 2. 4) J. L. Le ce r c 1 e, mtroducere la. J.-J. Rousseau, Discurs asup ra inegarităţii dintre oameni, Bucur eşti, Ed. ştiinţifică, 1958, p. 11.


XII

Rămas sub tutela unchiului său, Bernard, Jean-Jacques e trimis în Bessey şi încredInţat pastorului LambercIer. spre a învăţa latina şi "în­ treaga grămadă de nimicuri care o însoţeşte sub numele de educaţie"l). Cei dOI ani ( 1 722-1723) pe care i-a petrecut în Bossey constituie singura perioadă de studiu mai cfganizat dIn data lui. A fost dat apoi (1724) unui notar ca să înveţe, după propria sa expre­ SIC, "meseria folositoare de şicanator". Socotit . .incapabil'· pentru munca de cancelarie. s-a angajat ca ucenic la gravorul Ducommun (1725). TIrania ŞI brutalitatea acestuia l-a făcut munca insuportabilă: ca să scape de bătaie şi de foame a fost silit să mintă, să fure. să lene\ ească. La şaisprezece ani, "neliniştit, nemulţumit de toate şi de sine", . . . "fără plăcerea vîrsteI, sfîşiat de dorinţe al căror obiect nu-l cunoştea. pEng:nd cu lacrimi fără motiv, suspinînd fără să ştie de ce, mîngîindu-şi b lipsa cuiva care să i le preţuiască2) - Jean­ duios himerele", Jacquec:; părăseşte Geneva (în seara zilei cînd, întors din hoinărelile lui obişnuite, găsise porţile oraşului închise). Timp de treisprezece ani a dus o \"iaţă de \'agabond, plină de mizerii. In 1728, o întîlneşte, la Annecy, pe d-na de Warens, în urma reco­ mandării date de un pastor din Confignon (Savoia), la care se aciuase şi care descoperise în Rousseau "... chemarea lui Dumnezeu" de a se converti la catolicism. D-na de Warens, o aventurieră fără principii şi scrupule, făcea parte dintr-un fel de ,.agenţie" de convertire a protes­ tanţilor. Rousseau e trimis la azilul Torino, unde se converteşte la religia c atolică dIn oportuoism, fără nici un fel de cOl1\-ingere. La Torino stă cîteva săptămîni la o frumoasd comerciantă. Se angajează apoi lacheu la contesa de Vercellis şi la contele de Gouvon. al cărui fiu (un abate) îl învaţă italiana3). După un timp, Rousseau părăseşte pe neaşteptate Torino pentru a re\'eni la Annecy pe lîngă d-na de Warens. Urmează unele lecţii de mu­ zică cu profesorul copiilor din corul catedralei. In peregrinările lui ca amant şi om de încredere al d-nei de Warens, ajunge la Lyon, trece prin Geneva, Nyon (unde îl vede pe tatăl său), Fribourg, Lausanne (unde, sub alt nume, dă un concert nenorocit), Vevey, Neuchâtel (aici continuă să dea lecţii de muzică, pe care, tot predind-o, a sfîrşit prin a o învăţa). Se întovărăşeşte cu un arhimandnt grec, care strîngea bani pentru "restabilirea sfîntului mormînt". Trece prin Berna şi Soleure, unde a fost reţinut de ambasadorul Fran­ ţei, apoi este trimis la Paris ca educator al unui copil. Face pe jos dru­ mul pînă la Paris; dar, neînţelegîndu-se cu tatăl "elevului", se reintoarce. tot pe jos, în Savoia, la Charmettes, unde se mutase d-na de Warens. -

1) J -J. R e u s s e a u, Oeuvres completes (ConfesswnsJ, teme I,

1861, p. 5. Viaţa lui Rousseau ne este cunoscută pînă în cele mai mIci şi neînsemnate amănunte din Confeswni (Les confessions); Rousseau pare de o impresionantă sinceritate chiar şi în unele îndOlelnice pagim halucinante, care se întilnesc şi in Reveriile unut homar smguratic. 2) Ibidem, p. 20. 2) In acest timp ( 1728-1729) el a vizitat pe un abate din Savoia (Gaune), iar la semmarul dm Annecy, l-a cunoscut pe tînărul abate Gâtier. Reunind pe Gâtier cu Gaime, Rousseau avea "originalul" vicarului din Savoia.


Găsind o ocupaţie la cadastru, continud să. dea ŞI leCţIi de muzlcă. O boală (presupusă de inimă) îl sileşte să stea două lUni la Mon:pellier (după Cf', in urma umil accident fusese în pericol să orbcască). La Annecy (unde urma să facă teo:ogIa, dar nu a rămas în seminar). in căsuţa din Charmettes, de lîngă Chambery, Rousseau cIteşte mult. la intîmplare ce e drept, dar începe să-şi facă singur o cultură mal temeI­ nică. Perioada şederii lui Rousseau la Charmettes (1732-1740) constituie o etapă decisivă în formarea sa intelectuală de autodidact, precum şi în elaborarea concepţiei sale deiste cu nuanţe panteiste. Le Sage, abatele Prevost, Scrisorile filosofice ale lui Vo�taire, - care i-au format gustul pentru studiu şi eleganţa stilului -; apoi scrierile lui Locke, Leibniz, Montaigne, Bayle, lucrările solitanlor de la Port-Royal, Descartes, :\fale­ branche etc. au fost cărţile lui de învăţătură, alături de marea .,carte" a naturii, pe care a iubit-o cu pasiune toată viaţa. în 1740. după ce raporturile sale cu d-na de Warens se răclseră, Rousseau pleacă la Lyon, ca educator al copiilor d-lui de Mably, fratele filosofului Mably. La Lyon scrie Proiect pentru educaţia d-lui de Saint­ J1arie. în 1741 revine la Charmettes. în acelaşi an se desparte de d-na de Warens. în vîrstă de 29 de ani şi cu gîndul de a-şi croi un drum în vIaţă şi a-şi face o situaţie, se expatriază. Ajunge la Paris cu 15 ludovici în buzu­ nar, manuscrisul uneI mici comedii (Narcis) şi un proiect de notaţIe mu­ zicală'). Proiectul a fost prezentat, fără succes, Academiei de Ştimţe " . .. Din această educaţie fără famil1e, fără colegiu, fără dascăl, a leŞ It această minunată înţelepciune, VIrtute, sensibilitate: Jean-Jacques'(2). După anii de formare al copIlănei şi tinereţii, după încercările, c.dU­ tănle, neliniş:tile şi rătăcinle ace<;tei faze din viata sa, Rousseau îŞI de­ fineşte caracterul şi orientarea, devenmd, într-o a doua fazd, un critic profund şi prDtestatar al orînduiriI SOCIale, al CIVIlIzaţiei şi culturÎl trm ­ pului.

Astfel s-au conturat, treptat, unele trăsătun esenţiale pentru Rousseau omul: " . .. timid, fără voinţă, fără caracter, căzut repede în prada unei vieţi aventuroase, visînd, homărind, bme înzestrat, dar indolent, nestator­ nic, leneş, uituc, fără cheag în nimic, lipsit de grIja zilei de mîine 'Şi dorind numai liniştea uneI existente mediocre şi neocupatc, fără nevoi prea mari, afară de un gust senzual pentru reveria romanţIOasă ŞI vo­ luptoasă . .. El era, adaugă Romain Rolland, D fire veselă, Iubitoare, sedu­ cătoare, fluşturatică, uitucă, gata să Se îndemne la toate, incapabilă să reZiSte înc1inărilor, extrem de slabă şi recunoscîndu-şi acest cusur, dar structural sănătoasă. lipsită de răutate, lipsită de impuritate,(3). 1) "PrOlectul" era un SIstem de notaţIe mUZIcală prIn ctfre. 1) J. Le m a î t r e, op. CIt. , p. 216. 3; Pagini nemuritoare ale lut J -J Roussea u, alese �L expltcate ae R. Bucureşti, Socec, 1 929, p. 1 3, 17 .

H.

o

11 a n d,


XIV

AGolescent şi tînăr de o extraordinară susceptlbihtate şi sensibilitate irr.agmativă, împletită cu un accentuat orgoliu, care se întemeia pe con­ ştiinţa delicateţel lui fIreşti şi a superiorităţii lUl mtelectuale, în perso­ nalitatea lUl Jean-Jacques. "printr-un joc natural, rănile sensibIlităţii ii exasperau orgoliuL iar orgoliul îi făcea mai dureroase rănile sensibili­ tăţii . "1) Leagă, cu o uşurinţă uimitoare. prietenie cu un escroc gene­ \-ez (cu care \-agabondă la ţară) sau cu Diderot. cu un mUZIcant boem sau cu Grimm, pentru ca apoi să-şi părăsească . .idolii". fie pentru că nu corespundeau imagimi miţiale ce şi-o formase despre ei, fIe de teama ca nu cumva afectiunea pe care le-o acorda să întîlnească indIferenţă sau batjocură2). în acelaşi timp însă, viaţa rătăcitoare, neliniştită şi visătoare i-a dez­ yoltat nu numai inteligenţa şi iubirea de natură, care l-au făcut să ini­ ţIeze poezia romantică, ci i-au dat şi o experienţă de o bogăţie rară pen­ tru scriitorii vremii sale, care avea să-i alimenteze spiritul de revoltă în faţa orînduirii sociale, a mizeriei poporului, a umilinţelor josnice în care se zbătea omul simplu în mijlocul societăţii aristocrate a primelor de­ cenii ale secolului al XVIII-lea. Autodidactul cu maniere de plebeu ajunge astfel într-o zi - mînat de gîndul de a-şi deschide o perspectivă în viaţă - în societatea .,înaltă" a Parisului, dominată de plăceri şi corupţie; era timId şi stîngaci, dar de o excepţională energie intelectuală. Hoinărind prin cafenele şi saloane, face la Paris cunoştinţă cu Condillac, Marivaux, Fonienelle, Mably etc. şi se împrieteneşte cu Diderot. Prin iezuitul Castel cunoaşte pe doamnele de Beuzenval şi Dupin (bunica scrii­ toarei George Sand), pe de Francueil şi, prin acesta, pe d-nele d'Epinay şi d'Houdetot. Cu de Francueil, fermier genera13), ginerele doamnei Dupin, urmează un curs de chimie şi îi devine casier. In acelaşI timp începe să compună opera Muzele galante şi publică Disertaţie asupra muzicii mo­ derne. Cu sprijinul femeilor influente - căci "situaţiile" se obţineau în şi prin saloanele arist,ocraţiei - Rousseau ocupă postul de secretar al am­ basadei franceze din Veneţia (1743), după ce fusese secretar al familiei Dupm. In timpul şederii sale la Veneţia (18 luni) se interesează de pro­ blemele politice şi concepe planul unei mari lucrări despre Instituţiile politice, din oare va scrie, mai tîrziu, numai introducerea (Contractul so­ cial). In 1744, după o ceartă cu ambasadorul, revine la Paris. Fermierii generali şi soţiile lor au continuat să-I sprijine. 1) J. L e m a i t r e, op. cit., p. 16. 2) 1btdem, p 20 3) In vechlUl reglm (feudal) dmaintea revoluţlei franceze, fermteru (arendaşu) ge­ nerali erau acei financiari care obţineau, prm adjudecare (liCItaţie), dreptul de

a percepe impOZIte, in schimbul unei sume fixe pe care o vărsau in trezoreria statului. (In 1789 existau 51 de fermlen generall.) Intre preţul lIcitaţiei SI cuantumul sumelor încasate dm impozite exista întotdeauna o diferenţă mai mult sau mai puţin accentuată, care constituia venitul fermierului general. Pnn acest mod de exploatare a poporului (pe care Rousseau îl detesta), unii (ca Samuel Bernard) au făcut aven fabuloase. Helvetius ŞI LavOlsier au fost ferffilerl generall. Constituanta a suprimat sistemul de arendare a încasării impozitelor.


Prin 1745 îşi ia ca tovarăşă de viaţă , deocamdată fără căsătorie, pe 7herese Le\-asseur, o tînără îngrijitoare de hotel. In acelaşi :irr:p, ter:nmă .Vluzele galante. Tnerese Levassew'. . cu spiritul aşa cum i �-a făcut natLlra . . . n-a ştiut niciodată să citească bine, deşi scria binişor . nu putea mClodată urP1ări ordir..ea celor douăsprezece luni ale anu:ul, nu cunostea mei o cIfră ... nu ştia să socotească banii, nici p reţ ul vreuI:ui lLlcru . . CL: greu, după un efort ce mai bine de o lună_ a reLlşit să cunoască pe un cadran orele. _. Dar, această persoană atît de lim�tată şi, dacă vreţi, atît de stu­ pidă e o sfătuitoare excelentă îi1. sItuaţiile dificile!)". Therese - utîlă şi funestă în viaţa lui Rousseau - i-a dat cmci copii. pe care îi ducea, cum veneal... pe lume şi fără să-i \-adă Jean-Jacques, la Casa copIilo.l găsiţi. Părăsirea copiilor nu-i poate fi Iertată. "Dar faptul nu trebuie judecat pe baza ideilor de astăzi. El aparţinea unei practicI cL:rente în secolul ai XVIII-lea, inclusiv în sînul aristocraţiei. Nu constItuia pentru nimeni un secret fapiul că d'Alembert era fiul d-nei de Tencin, părăsit ce ea la uşa unei biserici":?). Rousseau avea greutăţi băneşti cu întreţinerea în­ tregii familii a Therese-ei, însă ni se pare surprinzătoare motiva:-ea sa de mal tîrzIU că şi-a dat ccpiii "educaţiei publice" - ca să devină munci­ tori sau ţărani, nu aventurieri şi vînători de noroc - copii pe care nu i-a putut creşte, .,crezînd că face un act de cetăţean şi de tată şi consi­ derîndu-se membru al republicii lui Platon'(3) Rousseau s-a împrietenit în acest timp cu Grimm şi a făcut cunoş­ tinţă cu d·Alembert. Colaborează cu Vol1.. aire şi Rameau, retuşînd opera Petrecerile Zui Ramire. Incepu să fle cunoscut ca muzician şi dramaturg. Scrie o tragedie (Descoperirea lumii noi), comedil (Angajamentul teme­ rar, Prizonierii de război), epistole în versuri etc.; i se reprezin:ă ope:'a Muzele galante. In 1748 o cunoaşte pe d-na d'Epinay şi cinează cu echipa EncicZopediei pentru care redacta articole asupra muzicii. Dar "el s e găsea încă la vîrsta de 37 de ani, printre mulţimea tie scriitoraşi fără destinaţie determinată, care strîngeau firimiturile de la masa mecenaţilor finanţei şi a femeiior"4); aceasta pînă în vara anului 1749; e anul în care în gîndirea lui Rousseau se produce o re orientare subită ce-i dezvăluie resursele sale geniale. Diderot, care scrisese celebra Scrisoare asupra orbilor (LeUre sur les aveugZes), prima sa lucrare în care apar făţiş idei materialiste şi ateiste, 1) J.-J. R o u s s e a u, Oeuvres completes (Conjessions), tome I, 1861, p. 171. 2) J. L. Le c e r c 1 e, introducere la: J.-J. R o u s s e a u, Discurs asupra tnegalttă­ ţii dintre oameni, Bucureşti, Ed. ştiinţifică, 1958, p. 1 3 . 3) cf. J. L e m a î t r e , op. cit., p. 64. "Educaţiei publice" înseamnă aici "Casei copiilor găsiţi". In scrisoarea către d-na de Francueil din 20 aprilie 1751 (cf. J.-J. R o u s s e a u, Oeuvres completes.

tome IV, 1861, p. 203-204), Rousseau indica următoarele motive care l-au de­ terminat să-şi abandoneze copiii: 1) mizeria (ca să-i poată creşte "ar fI trebuit să recurgă la protecţii, intrigă, manej şi ocupaţie josnică" ) ; 2) boala de care suferea (retenţie urinară - n.n.) ; 3) grija să nu dezonoreze pe mama (cu care nu era încă legal căsătorit - n n); 4) la Casa copiilor găsiţi creşterea era bună; 5) "aşa voia şi Platon, ca toţi copiii să fIe crescuţi 'de republică, _ . . ca toţi să fie copiii statului". Invocînd starea sa, scrie d-nei de Francueil : .,starea bogaţilor, starea voastră îmi fură pÎInea copiilor mei . . . " 4) R. R o 11 a n d, op. cit., p. 21.


arestat. Hou:sseau mergea pc JOs SJ-ŞI \ lZIteze pnetenul deţinut. b turnul de la Vincennes. cînd, cltmd Le J1ercure de France, se opre�te la anunţul temei de concurs al Academiei din Dijon: Dacă p rogresul ştimţelor şi artelor a contribuit la coruperea sau la purificarea moravu­ rilor? Ameţit de asaltul necontenit al ideilor ce-l copleşeau. stă agitat o jumătate de oră la umbra unui arbore: se trezeşte cu vesta udă de 1aC1'11111: .,În acest moment am văzut un alt univers şi al11 de\'emt un alt om"!), scria mai tîrziu Rousseau ZgudUlrea interioară s-a mamfestat şi în forme vizibile, odată cu publicarea răspunsulUl său la tema Academiei din Dijon' renunţă la ClO­ rapil albi. îşi vinde ceasul. aruncă spada, îşi schImbă peruca şi îmbi'acă o haină burgheză de postav gros . . Astfel, tema de concurs a AcademIeI dm Dijon a constitUlt faptul întîmplător care i-a dat lui Rousseau pri­ lejul să deschidă lupta pe plan ideologic împotrh a orînduirii sociale în care trăia. Din acel moment începe să nu mai cruţe nimic; dintr-o izolare dm ce în ce mai accentuată, - care-i va stimula, în cele din urmă, spre bătrîneţe, mania persecuţiei, - Rousseau va ataca cu o energie şi vio­ lenţă fără precedent înseşi temeliile culturii ŞI civilizaţiei vremii sale. este

'"

In Franţa secolului al XVIII-lea, luxul şi rafinamentul exterior al curţu ŞI aristocraţiei feudale contrasta izbitor cu mizeria maselor popu­ lare; corupţia şi decăderea morală a claselor "de sus" devenise îngrijo­ ra.Loarc Housseau zugrăvea tabloul acesteI societăţi în următorii termem' .,De acum înainte trebuie să ne păzim să ne arătăm vreodată aşa elIm sîf\tem; CăC-I, la doi oameni ale căror mterese se potrivesc, 11 se opun poate o sui.J de mii, şi nu existJ alt mIjloc pentru a reuşi decît �ă-i înşeli :sau Să-I nimiceşti pe aceşti oameni Iată izvorul funest al vÎo­ len�clor, trădănloL perfId1110r şi al tuturor ororilor pc care le pretinde in mod necesar o stare de lucruri în care fIecare, prcfJcîndu-sc ca. 11.1Cl"CaZd pentru bunăstarea sau reputaţia celorlalţI, nu caută decît sa.-şi ndiLe bunăstarea şi reputaţia sa deasupra celorlalţi şi în dauna lor. �c am dobîndit din aceasta?2) Multă flecăreală, oameni bogati şi pc cci care argumentează continuu, adică pe duşmanii virtuţii şi al bunulUi SImţ. in schlmb, am pierdut inocenţa şi bunele moravuri. Mulţimea se zbc::te în mizerie; toţi sînt sc1avii viciului. Crimele necomise stau în fun­ dul suflei.elor şi nu le lIpseşte, pentru a fi săvîrşite, decît asIgurarea imunităţii Stranie şi funestă orîndUIre, în care bogăţiile acumulate înlesnesc totdeauna mijloacele de a acumula bogăţii mai mari ŞI în care celUi ce n-are nimic îi este imposibIl să dobîndească ceva; în care omul de bine n-are nici un mijloc de a Ieşi din mizerIe, în care escrocÎl sînt cei mal preţuiţi şi în care trebuie să renunţi în mod necesar la virtute pentru a deveni un om cinstit! Ştiu că declamatorii au spus toate acestea de o sută 1) J -J R o u s s e a u, Oeu�res completes (Confesswns), tome r, 1861, p. 181 2) Intrebarea se referă la un paragraf anterior, în care e vorba de opinia curent.l, potrivit căreIa stiinţa, arta, dreptul etc. ar fi creat raporturi de dependenţă şi ajutor reCIproc, mterese comune în societate.


de 01'1: d ar ei 1<: spu::1eau declamînd, ia!' eu le spun înte;neÎat: ei au \"ăzut :rău.:., iar eu îi descopăr cauzele; eu le pun. Îndeosebi, Î naintea ochilor un lucru foarte liniştitor şi foarte util. arătînd că :oate aceste ncii nu apar­ ţin atît orr..ului, cît omului rău guvernat;'!). AP81 adăuga, în notă, la acest pa saj : .. "(;n sălbatic este "lL"l om, şi un european este tot un om. Semi­ filosoful conchide îndată că L:nul nu preţuieşte mai :r:1ult decît altul; dar filosoful zice: în Europa, guverl1ămîntul. legile, obiceiurile, mteresul , totul sileşte pe oameni să se înşele lh"lul pe altul şi neîncetat; totul le face o datorie din viciu; trebuie să fie mlşei pentru a fi înţelepţi. căci ClU exista r:ebunie mai mare decît să produci fericirea pungaşilor în dauna feric:rii proprii. Printre sălbatici, inten�sul personal vorbeşte tot aşa de puternic ca pridre nOI, dar el nu spune aceleaşi lucruri: d r agostea de s8cietate şi grija apărării comune sînt singurele l egături care îl unesc; acest cuvînt de proprietate, care-i costă atîtea crime pe oamenii noştri cinstiţi. n-are aproape mei ur: sens printre ei . . . spun, cu regret, că omul de bine este cel ce n-are ne\-oie să înşele pe nimeni, şi sălbaticul este un astfel de om'·2) . Idealizarea sălbaticului în opoziţIe cu omul CiVl�izat nu e un motiv care să ne abată atenţia de la starea societăţi� dil1 această peri oadă pre­ revoluţionară. Chiar şi cercmEe intelectuale ale enciclcpcdiştilor au fost a�rase de acest mod dc viaţă. Voltaire, baronul d'Holbach Ş a., de şI re­ prezentau noul spirit al secolului, care luptă cu îndîrjire împotrIva pre­ judecăţilor şi a vi c iilor vechiulUl regIm, au profitat de pe urma abuzu­ rIlor pe care le combăteau . . . Voltaire a trăi t ca un senior, însă Rous­ seau - SCrie Marx - "s-a ţinut întotdeauna departe de orzce c ompromis, fie şi aparent, cu autorităţile existente((3) şi a rămas sărac. În Consideraţii asupra guvernămîntului Poloniei (1772), scriere tîrzie, Rousseau nu schimbă elem€nte:e ese nţi a:c care definea� imagmea socie­ tăţii timpulUl: "Nu mai există az� francezi, gem:ani, spanioli. mCl chiar englezi. orice s-ar spune; nu există decît eUl opcni. Toţi au aceleaşi gusturi, aceleaşi pasiuni, aceleaşi moravuri, pentru că nici unul n-a p-,imit o formă naţio­ nală printr-o instituţie4) particulară. Toţi vo�' face aceleaşi lucruri în ace­ leaşi împrejurări; :oţi îşi vor zice dezmteresaţl şi vor fi escroci; toţi vor vorbi de binele public şi nu se vor gîn.di dec:t la ei înşişi; toţi se vor lăuda mult cu starea mijlocie şi vor vrea să fie un Cresus5): n-au nici o ambiţie decît pentru lux; n-au mei o pasiune decît cea a aurulUI : siguri dc a aVea cU ajutorul lui tot ce-i ademeneşte, t oţi se vor vinde celUl dmUi care ar voi să-i clL.'11pere. Ce le pasă cărui stăpîn se supun şi legile 1) Prefaţa la Nal'CtS (comedIe scrisă în 1733; prefata din 1752, cînd a fust jucată'; în J.-J R o u s s e a u, Oeu�res completes, tome III, 1860, P 195-196. 2) .J -J. R o u s s e a u, Oeuvres completes, iome III, 1860, p. 196 (nota). �) J. L. L e cer c 1 e, mtroducere -la; J.-J. R o li S S e a u, D�scurs asupra ongma megalităţii dmtre oamem, Bucureşti, Ed. ştiinţifică, 1958, p. 7 (sublinierea

noastră). 4) EducatIe. 5; Cresus, ulhmul rege al anticei LIdll, înVInS de CIrus: celebru prm bogăţille acu­ mulate din nisipurile aurifere dm Pac tol. 2 -

I:mll

sau despre educaţle


cărui �tat le respectă? Nur.:ai să găsească had ca să-i fure şi femei ca să le corupă şi vor fi pretutindeni în tara 10r:;1). îndrăzneala lui Rousseau de a lovi dIrect, cu o forţă morală nebănuită, s�îlpii şubrezi ai acestei societăţi pline de rataţi, de sceptici, de libertini şi de ipocriţi religioşi. şi de a pune în dIscuţie nu numai cultura timpului, ci şi baza ei - proprietatea privată - nu va întîrzia dezlănţuirea osti­ lităţii coaliza te . a forţelor reacţionare, de la favoriţii regelui, la parla­ mentari şi episcopi. S-a pus pe seama stîngăciei şi a unei susceptibilităţi exagerate con� îlictul lui Rousseau cu societatea vremii. Desigur, el n-avea nici presti­ giul lui d'Alembert, nici \-erva, savoarea şi ironia caustică a lui Voltaire, care domina grupul "revoluţionar" al enciclopediştilor; la el nu întîlnim nici ameţitoarea elocinţă a lui Diderot, nici expresia fină şi rece a lui Grimm; el gîndea profund şi încet; era solitar şi "aparte". Trăsătr urile ca­ racterului lui Rousseau explică însă numai în parte unele ciudăţenii ale comportării sale; ele nu explică geneza operei şi atitudinea etică a omu­ lui; rădăcinile adînci ŞI determinan1:e ale acestora sînt de căutat i11 pozi­ ţia lui de clasă. Franţa epociI premergătoare revoluţiei burgheze dm 1789 era o ţară agncolă Cel 26 000 000 locuitori, dintre care 23 000 000 de ţărani. Orindui­ rea feudală împărţise populaţia îl1 trei "stări": clerul, nobilimea şi "sta­ rea a treia". Nobilii şi clericii feudali, în număr ,de vreo 300 000 de mari latifundiari, dominau - cu sprijinul monarhiei absolute - întreaga viaţă economIcă şi politică a ţărIi. "Starea a treia", compusă în cea mai mare parte din ţărănime, nu era o clasă SOCIală omogenă, deşi era umtă im­ potriva monarhlei, a nobilimii şi a bisericii catolice; ea mai cuprindea marea şi mica burg,hezie (negustorii bogaţi, fermierii generali, mcşterii posesori de ateliere) etc. Ţărănimea, cu toate că formal ieşise din iobăgie pe la mijlocul secolului, era apăsată de grelele impozite feudale şi regale. Intre aceste pături existau opoziţii evidente: micii proprietari agricoli intrau în conflict cu fermierii generali, meşte:şugarii cu proprietariI manufacturilor, negustorii cu ţăranii săraci pe care 'îi exploatau et'c. Doctrinele filosofice şi politice ale vremii oglindesc aceste stări şi con­ flicte. Burghezia, noua clasă în ascensiune, situîndu-se în fruntea stării a treia, a dus o luptă îndîrjită împotriva regimului monarhie absolut, atacînd concepţia feudală de viaţă din toate direcţiile2). Centrul ideologic al intelectuaUtăţii revoluţionare burgheze, ,grupul enciclopediştilor, a cuprins gînditori, oameni de ştiinţă şi scriitori, care, în cadrul asaltului general contr'a feudalismului, reprezentau concepţii neunitare, întrucît reflectau şi exprimau revendicări ale unor ţ:ături diferite ale burgheziei. Voltaire, Helvetius, Id'Holbach, de exemplu, ei înşişi financiari şi capita­ lişti - care susţineau intereseie şi orientarea burgheziei progresiste credeau în ellberarea "întregii omeniri în suferinţă" prin tdumful raţiunii şi răspînd irea culturii. "Religia, concepţia despre natură, societatea, ordmea de stat, toate au fost supuse celei mai necruţătoare critid; toate trebuiau să-şi justifIce 1) J -J R o li S S e a li, Oeuvres completes, tome 1, 1861, p. 706 . 2) ef. N. A. K o n st a n t l n o v, E. N. Me d î n s k i, M. F. Şabaeva, pedagogie�, E.S D.P., Bucureşh, 1959, p. 67.

Istona


existenţa în faţa scaunului de j udecată al raţiunii sau să renu::lţe la exis­ tentă. Ratmnea a devenit unica măsură a tot ce exista . . . Toa:e formele de s ocieta te şi de stat de pînă atunci, toate reprezentările tradIţionale a:.1 fost aruncate la lada de vechIturi ca iraţionale ; lumea fuses e condusă pînă atunci numai de prejudecăţi, şi tot trecutul ei nu merita decît com­ pătimire şi dispreţ. Abia acum răsărea s oarele (Imperiul raţi'clnii) ; de acum înainte superstiţia, nedreptatea, privilegiile şi asuprirea trebuiau să cedeze locul adevărului e:ern, dreptăţii eterne, egalităţii - care îşi are rădăcimle în natura însăşi - şi drepturilor inalienabile ale omuhu. Ştim acum că acest imperiu al raţiunii nu a fost altceva decît impe­ riul idealizat al burgheziei, că egalitatea s-a redus la egal:tatea burgheză în faţa legii, că proprietatea burgheză a fost proclamată unul din dreptu­ rIle fundamentale al e omului şi că statul raţiunii, contractul social al lui Rousseau, a fost tradus în viaţă şi nu putea fi altfel tradus în viaţă decît numai ca republică democratică burgheză. Intocmai ca şi predecesorii lor, marii cugetători ai secolului al XVIII-lea nu p uteau să depăşească limi­ tele în care îi îngrădea propria lor epocă"l) . ElIberarea poporului nu era considerată ca posibilă doar printr-o ac­ ţiune revoluţionară a maselor, ci ca rezultat al unui progres paşnic de la orînduirea feudală la cea burgteză, în care monarhul constituţional, se­ parat de bIserică, devine prietenul fIlosofilor . . Sîntem în secolul "lumi­ nilor", cînd ideologii marii burghezii credeau fanatic în progresul infinit al omenirii prin raţiune şi educaţie. Mica burghezie avea o poziţie distinctă în această desfăşurare a luptei dintre forţele revoluţionare şi cele reacţionare. Pe de o parte, ea era in ­ teresată, împreună cu marea burghezie, la dărîmarea edIficiului vechi.i orînduiri, dar, pe de altă parte, dezvoltarea capitalismuluI avea să sape temelia însăşi a eXIstenţei ei prin exproprierea miciI proprietăţi de către marea proprietate. In domeniul Ideologic, reprezentanţii micii burghezii sînt adepţii unui radicalism politic şi social destul de apropiat de ideile democratice ; ei depăşesc - cu Rousseau - concepţia uneI monarhii constituţionale şi a suveranului "luminat" şi vestesc republica şi suveranitatea poporului. In timp ce marea burghezie sprijinea dezvoltarea forţelor de producţie, pro­ gresul şi ştiinţa (gînditorii progresişti ai vremii se apropie de materialism, de ateism), ideologii mkil burghezii îşi definesc aspiraţiile sub forma uto­ picei egalităţi economice şi so ciale, într-un regim al micii proprietăţi re­ zultate din munca p ersonală. "Cum acest vis este contrar dezvoltării e co­ nomice inevitabile, mica burghezie nu poate decît să deplîngă progresul, în care ea vede în realitate un regres, propriul ei regres. Ea prIveşte cu neîncredere dezvoltarea ştiinţei, instrument al progresului, şi nu poate acorda o încredere fără rezervă raţiunii, armă a ştiinţei2) . Inăuntrul ideologiei progresiste se definesc şi elementele unei doctrine comuniste (MoreUy şi Mably)3) care exprima revendicările celor mai oropsite pături ale stării a treia. 1) F. E n g e l s, Anti-Duhring, ed. a 3-a, Bucureşti, E.S.P.L.P . , 1955, p. 23-25. 2) J. L. L e c e r c 1 e. introducere la: J.-J. R o u s s e a u, Discurs as-:.pra i"l cgalitcţ,i dmtre oameni, Bucureşti, Ed. ,?tiinţifică, 1958, p. 9. 3) v. F. E n g e l s, Anti-Dilhring, ed. a 3-a, Bucureşti, E.S P.L P., 1955, p. 26. 2*


"în această perspectivă trebuie prÎ\-ită opera lui Rousseau, eare a dat maselor m:cii burghezii o ideologie. Rousseau este mai îr..aintat şi, tot­ odată, mai timid deCÎt enciclopediştil. )'Iult mai cutezător şi mai pro=und .in politică, rămîne mult în urma celor mai progresişti dintre ei în dome­ niul filosofic. Aceasta este CG:1tradicţla adîncă a operei lui Rousseau, COl1tradicţie care se datorează nu unei eclipse a geniului său. ci situaţiei con­ tradic�GrÎl a micii burghezii, al cărei purtător de CUYÎnt a fost"l). Să urmărim, în lumina acestei perspective, cursul dezvoltă�':i gîndiri: lui Rousseau î n prir..cipalele lui lucrări şi. îndeosebi, în opera pedagogică în aceeaşi tîrzie prefaţă la Narcis sau îndrăgostituZ de sine însuşi, Rousseau consideră scrierile sale anterioare Discursului asupra ştiinţelor şi a7"telor . . . "copii nelegitimi pe care îi mai mîngîi încă cu plăcere. ro­ şind că le eşti tată, cărora le spui ultimul rămas bun şi pe care îi trimiţi să-şi caute norocul, fără să te prea sinchiseşti de ceea ce vor de,·eni'(2). Discursul care a obtinut premiul Academiei din Dijon, în anu: 1 750, asupra acestei chestlul�i propuse de aceeaşi Acaden:ie: Dacă progresul ştiinţelor şi artelor a contribuit la purificarea moravurilor, cunoscut sub denumirea de Discurs asupra ştii'Y/,ţelor şi artelor, a definit noua orientare a lui Rousseau şi i-a creat celebritatea. Scurt (aproximativ 50 de pagini), declamator şi retoric, acest eseu cuprinde in miniatură ideile esenţiale pe care le va dezyolta în operele sale ulterioare. Eseul are următorul motto :

Barbarus hic ego sum, quia non inteZZigor illis. O v i d i u, Trist. V, eleg. 10, V, 373).

In prima parte se afirmă că spiritul uman s-a COI'Upt pe măsură ce ştiinţele şi artele au avansat spre perfecţiune. "In vreme ce guvernă­ mîntui şi legil€ se îngrijesc de siguranţa şi bunăstarea oamenilor în socie­ tate, ştiinţele, literele şi artele, mai puţin despotice şi poate mai puter­ nice, aşază ghirland e de flori peste lanţurile de care sint împovăraţi oamenii, înnăbuşă în ei sentimentul acelei libertăţi originare pentru care păreau că sînt născuţi, îi fac să-şi iubească sclavia şi formează din ei ceea ce numim popoare civilizate . . Ar fi plăcut să trăieşti printre noi, dacă înfăţişarea exterioară ar fi întotdeauna imaginea dispozi'�iilor sufle­ teşti, dacă decenţa ar fi virtutea, dacă maximele noastre ne-ar s erVl de reguli, dacă adevărata filosofie ar fi inseparabilă de titlul de filosof! . . . Sub haina r us tică a unui plugar şi nu sub haina p oleită a unui curlean vom găsi forţa şi vigoarea co rpului . . . Omul de bine este un atlet căruia îi place să lupte gol; el dispreţuieşte aceste netrebnice ornamente, care i-ar stînjeni folosirea puterilor sale şi care, în majoritate, au fost inven­ tate numai ca să ascundă cîte o diformitate" 4). .

1) J. L L e c e r c l e. introducere la: J -J. R o u s s e a u, Discurs asupra originit inegalităţii dintre oameni, Bucureşti, Ed. ştiinţifică, 1958, p. 10. 2) J.-J. R o u s s e a u, Oeuvres completes, tome III, 1860, p. 193. 3) , Eu sînt aice barbar: ?J.U mă pricepe nime" . . . (ef. O v i d i u, Scrisori din eXLl,

Bucureşti, E.S.P.L.A., 1957, p. 138).

4) J.-J. R o u s s e a u, Oeuvres co�a,pletes, tome I, 1861, p. 465.


Acestor morayuri ci\Tilizate le opune m oravurile auS'tere ale celor di n tîi perşi şi romani : şi adaugă prozopopeea lui Fabricius 1 ) Apoi con­ chide : . ,Iată CU!TI. luxu l, destrămarea şi sdavia au fost întotdeauna pe­ deapsa efortunlor orgolioase pe care le-am făcut spre a :eşi elin ferIcita ignoranţă în care Înţelepciunea eternă ne-a plasat. Vălul gros cu care aceasta şi-a acoperit :oate activităţile părea că ne previne de ajuns că nu ne-a sortit unor cercetări zadanţîce . . . OaP-1enii sînt pervertiţi ; ar fi şi mai răi dacă ar fI avut nenorocirea să se nască sav anţi 2) . Un at a c direct împotriva lwninismului. In partea a doua a eseului, Rousseau încearcă să dea o exp licare a surprinzătoarelor şi paradoxalelor afirmaţii care ne-ar mîna să credem că "probitatea ar fi fi i ca ignoranţei" şi că " ştiinţa şi virtutea ar fi incom­ patibile". D:.1pă o cr ed inţ ă egipteană, tre cută în Grecia antică, un z eu, duşman al linişti i oamenilor, ar fI fost inventatorul ştiinţelor). Originea cunoştinţelor umane nu este atît de nobilă pe cît ne pla'ce să le-o atri­ buim. "Astronomia s-a născut din superstiţie ; elocinţa din ambiţie, din ură, din linguşire, din minciună; geometria din avariţie; fizica dintr-o curiozitate zadarnică; toate, împreună cu morala însăşi, din orgoliul ome­ nesc. Ştiinţele şi artele s-au născut, aşadar, din viciile noastre"4). De aici urmează că şi ştiinţele şi artele generează vicii : pierderea inutilă a timpu­ lui, luxul care moleşeşt.e, corupţia gust.ului prin dorinţa de a plăcea, scăderea virtuţilor militare, ed u caţia frivolă şi periculoasă a copiilor etc. Filosofii sînt şarlatani, iar invenţia tiparului este destul d e regretabilă datorită "dezordinilor îngrozitoare" pe care le-a provocat. Apoi Rousseau încheie prin a distinge de o parte pe cei care "au înlăturat din templul muzelor piedicile ce-i păzeau intrarea", pe cei care "au spart indiscret uşa ştiinţelor şi au introdus În sanctuarul ei o mulţime nedemnă să se apropie ele acesta" (compilatorii) şi, de altă parte, "Verulam-ii, Descar­ tes-ii, Newton-ii, . . . educatorii genului uman" ; numai micul număr al celor din urmă are menirea să "ridice monumente mînd riei spiritului "

') Fabrrclus, consul roman, devenit celebru prin probltatea sa şi prin simplicltatea moravurilor sale. SImbolic, acest nume Ilustrează îmbinarea mtegrităţii cu viaţa modestă ŞI sobră a uilui om care c:eţme o înaltă funcţie SOCIală Prozopopeea este o fIgură retorică în care oratorul atribuie ur,.or dIspăruţi, morţI etc. anumite sentimente, atitudini, acţiuni etc. ca ŞI oamemlor vii. Astfel, Rousseau, mvocînd figura lui Fabricius, I se adresează în următorii termenr: " . . , ce ar cugeta sufletul tău mare dacă, spre nenorocirea ta, chemat la VIaţă, al fI văzut înfăţişarea străluci:toare a acesteI Rome salvate de braţele tale . . . ? " Faoricius răspunde: " . . . ce au devemt aceste . . . cămme rustke, î n care să­ IăşlUla odmioară cumpătarea şi virtutea? Ce strălucire funestă a urmat simplI­ cităţil romane? . . Ce înseamnă aceste statui, tablourI ŞI edificll? Smirtiţilor, ce ati făcut? . . . " Platon, într-o cunoscută prozopopee, a persomflcat legile. 2) J.-J. R o u s s e a u, Oeuvres co-mpletes, tome I, 1861, p. 469. J) FrontispicIUl prrmei ediţii a acestui eseu reprezenta pe Prometeu ţinînd în mînă o flacără gata să-i însufleţească statuia. Un satir, atras de foc, se apropie de el; Prometeu îi strigă: Nu te apropia, satire, focul arde cînd îl atingi (ef. J.-J. R o u s s e a u, Oeuvres completes, tome I, 1861, p. 469-470, nota Petitain). Mitul prometeic, care simbolizează, în cultura modernă, lupta omului pentru cucerirea forţelor naturale şi a celor considerate . supranaturale". dobîndeşte astÎel la Rousseau o semnificaţie deosebită. 4) J.-J. R o u s s e a u, Oeuvres compU � tes, tome I, 1861, p. 470.


XXII

uman " şi să conducă s : atele ; cdci : prinţul elocinţei a fost consul al Romei, iar cel mai m are , poate, dintre filosofi, cancelar al Angli ei " 1) . Cînd RO:.1SSeail d if er e nţia adevărata fIlosofie şi ştiinţă de "mulţimea nedemnă" de el e a compil at o ril o r, nu combătea filosofia şi ştiinţa ca a tare. ci falsa întrebuinţare a acestora în orînd Llirea socială a timpului. Disc-ursul loyea în idolii minorităţii privilegiate : filosofia, ştiinţa, arta, precum şi în credmţa acesteia într-un progres liniar şi infinit.

Se stie că teza anticivilizatorie, care susţinea inocenţa omului în starea de natură, opusă viciilor din societate, era curentă în secolul al XVIII-lea : la :Uontesquieu (Scrisori persane), Marivaux etc. ; Rousseau a putut des­ prinde această temă chiar din scrierile lui Montaigne şi Fenelon. Dar el îi dă un conţinut nou. Rousseau descop eră legătura dintre viciile civili­ zaţiei şi inegalitatea socială. Iar în vehemenţa, pasiunea şi expresivitatea expunerii găsim, în parte, explicaţia înrîuririi puternice şi a difuziunii nebănuite a ide:'lor dm primul discurs . Tonul revoluţionar al Discursului asupra ştiinţelor şi artelor va fi folosit, patruzeci de ani mai tîrziu, de iacobini. Succesul uimitor al primului discurs, care punea în cumpăna criticii o anum.ită ştiinţă şi artă în momentul lansării prospectului Enciclopediei - adevărată chemare a ştiinţei atotputernice - îl situează pe Rousseau în directă opoziţie cu grupul filosofilor voltairieni. Diderot era mk­ bu rghez, ca şi Rousseau, prin origine socială şi stil de viaţă ; însă prin ideile sale materialiste, ateiste etc., el era exponentul encidopedismului burgheziei franceze ; totuşi, el nu ia d eocamdată atitudine împotriva lui Rousseau. într-o menţiune răuvoitoare, Marmontel susţine chiar că tezele Discursului i-ar fi fost inspirate de Diderot. Mai tîrziu, după ce s-a d espărţit în mod dureros de Rousseau, Diderot scrie (în Eseul asupra domniilor lui Claudiu şi NeTo) : "Cînd programul Academiei din Dijon apăru, el (Rousseau - n.n.) veni să mă consulte asupra atitudinii pe care o va lua. - Atitudinea pe care vei lua-o, i-am zis, va fi cea p e care n-o va lua nimeni. - Ai dreptate, mi-a replicat el"2). în va 1ul de critici stîrnit de acest discurs se disting cel e ale reg el ui Stanislas al P ol on i ei (ajutat de un iezuit) , ale lui Bordes (academician din Lyon), a l ătu ri de .cele ale lui Frederic al II-lea, Voltaire, d 'Alem'bert, Gnmm etc In răspunsuri, Rousseau îşi precizează tezel€, scoţînd din ce în ce mal mult în evid€nţ,ă. opo ziţia dintre luxul aristocraţiei corupte şi mIzeria poporului. Cîteva ex€mplificări sînt edificatoare. ,,!>TU din ştiinţe, mi se spune, - scrie R ouss e au regelui Poloniei ci din sînul bogăţiilor au euat naştere întotdeauna nobleţea şi luxul. Nici eU n -a m spus că luxul s-ar fi născut din ştiinţe, ci că s-au năsout îm­ preună şi că luxul nu prea merge fără ştiinţă. Iată cum aş orindui această g€n ealo gie . Cel dintH izvor al răului este inegalitatea : din inegalitate au venit bogăţiile ; căci aceste cuvinte de sărac şi bogat sînt relative, şi pr€­ tutil'ldeni unde oamenii vor fi egali, nu vor exista nici bogaţi, nici săraci. Din bogăţii au luat naştere luxul şi trîndăvia : din lux au provenit artele i) J -J. R o u s s e a u, Oeut-res completes, tome I, 1861, p. 476. 2) J. L e m a î t r e, op, Ctt., p. 80.


frumoase şi din trîndăvie ştiinţele"l) Rousseau nu poate uita himera "vîrstei de aur" a Începuturil{)r omenirIi, a unei ipo tetice " stări d e na­ tură" în care omul era bun : În argumentarea sa întîlnim arfi::maţii ca : . . "înainte ca aceste cuvinte {)ribile a l tău şi al meu s ă fie inventate : înainte de a fi exista� această specie de {)ameni cruzi şi brutali care se nmY1 esc <;tăpîni . . . ; înainte de a fi existat {)ameni atît de răi ca să îndrăz­ nească a a\"ea prisos în vreme ce alţi oameni mor de fo ame2) • • • " Iar într-D notă, puţm mai jos, adaugă : "Luxul hrăneşte o sută de să ra ci În {)raşele noastre Şl face s ă m oară o sută d e mii la ţară. Banul care circulă în mîinile bogaţilor şi ale artiştilor, pentru a le oferi prisosinţe, este pierdut pentru întreţir.erea plugarul ui ; iar acesta n-are hamă, pentru că le trebuie firet celorlalti . Irosirea bunuril{)r care servesc la hrana oame­ nilor e de aj uns ca să fa că luxul {)dios umanită'ţii . . . Ne trebme lichioruri pe mese, iată de ce ţăranul nu bea decît apă. Ne trebuie pudră pentru peruci, iată de ce atîţia săraci n-au pîine '( 3). Tonul revoluţionar se leagă aici de tradiţia stilului adînc răsc{)lit{)r al unui La Bruyere, B{)ssuet şi Bourdaloue4) • Precizări cu privire la tezele ese nţi ale din Discursul asupra ştiinţelor şi artelor se mai găsesc în amintlta prefaţă la ]l.TaTcis. Unele sînt de o valoare inc{)ntestabilă pentru înţelegerea adevăratei atitudini a lui Rous­ seau faţă de decăderea morală din timpul său.

"Şi astfel. scrie Jean ­

Jacques, artele şi ştiinţele, d up ă ce au generat viciile, sînt necesar e pen­ tru a le împiedica să se schimbe în crime ; ea le acopeîă cel puţ in cu ua

lustru care nu permite {)trăvii să se răs pînd ească liber: ele distrug vir­ tcltca, dar lasă simulacrul public5), care este întotdeauna un lucru fru­

I':1{)S;

ele intr{)duc în locul oei p{)liteţea şi buna-cuviinţă, iar fric l i de a

părea nemernic ii substituie teama de a părea ridic{)l.

Părerea mea este deci , şi am SpUS-D de mai multe ori, să s e lase şi

chiar să Se întreţină cu g ri j ă a cad emiile, colegiile, universităţile, bIblio­ tecile, spectacolele şi toate celelalte d esfătări ca r e p ot abate ticălo'şia oamenilor şi îi {)presc să se {)cupe in trîndăvia loase . Căci,

'Î ntr-D

l{)r

cu lucruri mai pericu­

ţară în care nu \Ta mai fi vorba nici de {)ameni cinstiţi,

nici de bune moravurI, va fi, cel p uţi n , mai bine să trăi eşti '::'u escrOCI decît cu hoţi"G).

1) 2) 3) 4)

J.-J R o u s s e a u, OeuHes eompletes, tome I, 1861, P 491. Ibidem, p. 499 Ibidem. v. J L e m a î t r e, op Clt , P 92. 5) Rousseau completează în notă: "Acest simulacru este o anumltă blîndete a mo­ ravurilor, care înlocuie,?te uneori puritatea lor, o anumită aparenţă de or dine, care preîntîmpmă oribila confuzle, o anumită admiratie a lucrurilor frumoase, care împiedică pe cei buni să fIe dat! cu totul uitării E ste VIciul care îşl pune masca virtuţii, nu ca lpocrizia pentru a înşela şi trăda, ci pentru a-şi ascunde, sub această plăcută şi sacră imagine, oroarea pe care o are de sme insusI . cind se vede descoperit". In alţi termeni, pasajul şi nota conţin afirmaţia că ştiinţele şi artele, odată apărute în viata omului, nu mai pot fi înlăturate şi că trebuie să ne folosim de ele "ca de U'l medicament împotriva răului pe care l-au orodus". dUDă ex• . presia lui Rousseau din prefaţa la Narcis. 6) J.-J. R o u s s e a u, Oeuvr?s co mp l et es, tome III, 1860, p. 196-197.


XX I V

Voltaire, după ce prirr:.eşte

Discursul asupra ş tiinţelor şi artelor, se

adresează lui Rousseau cu rînduri: e : "Am primit, dcmnule, lucrarea d-tale împotrh"a neamului omenesc" . . . Rousseau îi răspunse că a scris-o ca să apere neamul onenesc, "împotriva lui însuşi" . Cbd accentua pre�insele €fecte morale negaE\Te ale ştiinţelor ş i arte­ lor, cînd d iferenţia pe . , compi�atori" de ade\"2.ratii oameni de ştiintă '- care au chemarea să conducă statele1) - şi cînd admitea necesitatea .. otrăvii" stiintei si artei ca f:1nă îmootriva une� decăderi morale si mai periculoase, Rous�eau dădea expresie ideologică atitudinii caracteristice păturii sociale al cărei exponent era. Ştiinţa, care stimulează Întotdeauna dezvoltarea forţelo�' dE' produ cţie, constituie o unealtă puternică în mîna marii burghezii progresiste şi re­ prezenta stindardul de luptă al enciclopediştilor împotriva prejudecăti­ lor secolului. �vllca burghezie, ale cărei revendicări se o glindesc în rousseauism, con­

cepea, în aspiraţiile ei, un regim social ezalitar, în care cetăţenii să fie mici proprietari. V'nica proprietate valabilă, in vederile lui Rousseau, era cea dobîndită prin muncă personală. Dezvoltarea forţelor de pro­ dudie din acea vreme ducea însă, în m o d necesar, spre instaurarea rela­ ţiilor de producţie capitaliste, care vor nimici mica proprietate (indife­ rent de originea ei). Mica burghezie se considera "nu numai oprimată de vechiul regim. ci si ameninţată în proprietătile sale prin dezvoltarea manufacturilor'(2) . Neputîndu-se situa dincolo de limitele secolului, micul burghez era - în atacurile sale contra orînduirii feu dale - mai protes·­ tatar şi mai democrat decît marele burghez; dar, în acelaşi timp, era mai înapoiat faţă de unghiul de vedere al interpretării materialiste a lumii decît acesta, prin elementele conservatoare (prejudecăţi religioase etc.) care intrau în concepţia lui de viaţă; el simţea nedreptatea şi corupţia, însă năzuinţele sale se opuneau cursului inevitabil al istoriei. Lecerde conchide : " . . . endckroediştii, atît aripa înaintată (Diderot, d'Holbach), cît şi aripa moderată (Voltaire) , dezvoltă programul progresist al burghe­ ziei, în timp ce Rousseau reprezintă interesele maselor democratice mai revoluţionare, dar care nu pot avea un program economic pozitiv şi se refugiază în utopie"3). După apariţia primului discurs, Rousseau începe să se izoleze de grupul filosofilor şi de saloane, colaborează 'Însă la Enciclopedie, în care, alături de studii de muzică, publi că Discursul asupra economiei politice (1755). Eseul constituie punctul de orientare a lui Rousseau spre proble­ mele politice.

In acelaşi timp, Rousseau întreprinde "reforma sa morală" şi j ură să-şi "rînduiască de acum înainte conduita potrivit legilor virtuţii . " şi să nu mai asculte de altă iubire decît de cea a datoriilor". "Marea revo­ luţie" ce se produsese în el "îi dezvălui înaintea ochilor o altă lume morală" şi îl decise să "părăsească lumea şi strălucirile ei" . Renunţă la 1) Influenţa platomcrană e evidentă. 2) J. L L e c e r e l e, introducere la: J -J. R o u s s e a u, Contractul social, Bucu­ resti, Ed. stiinţrfică, J 9 57, p 46 3) J. L. L e c e r c l e, m troducere la: J.-J. R o u s s e a u, D�scurs asupra inegali­ tăţii dintre oameni, Bucureşti, Ed. ştiinţifică, 1958, p. 19.


postul de casier pe care îl deţir.ea la de Frar.cueil, fermieru� general, pentru a tră.i (Cu. excepţia anilor pe tr ecuţi în Elveţia, Anglia şi în :Gauphine) din modestul ,-enit d e copis: de muzică. b 1752 i se joacă la Comedia fra:l.ceză J\-arcis (fără prea mult succes) ; apoi. la FO:l.tainebleau, în faţa curţii, o pe r a comică Ghicitorul satului, cu un succes real. Regele, prin duc:ele de �A.umont, îl cheamă la ca s tel în ,-ederea acordării unei pensii, ca răsp�ată a acestui sucC€s; Rousseau refuză. b 1 755, Academ!a din Dij o n propu:le o nouă temă de concurs : Care este originea inegalităţii dintre oameni? Şi dacă ea este îngăduită de legea naturală? Tema prilej uieşte apariţia cel eb rului Discurs asupra ori­ ginii şi fundamente lor inegaZităţii dintre oamenii). In noul discurs, Rousseau concepe istoric omul so cial, spre deosebire

de Vol:ail' e şi de juriştii dreptului natural. Viziunea istorică nu serveşte însă gînditorului pentru a urmări istoria omenirii, ci spre a descoperi ipotetic, ca "o:n de ş tiinţă" , etapa presocială, a omului natural. pentru ca, opunind acest om omului s oci a1 2) , să-i arate celui din ur:nă că b pr etin sa lui perfecţionare rezidă izvorul tuturor mizeriilor lui. Omul social este asemenea zeului marin Gla:.lcus (comparaţia, cu alt sens, se intîlr:.eşte şi la Platcn, ş: la Plotin), a cărui statuie "timpul, marea şi f Llrtunae o desfigurează într-atîta, �ncît seamănă m ai puţin cu un zeu decît cu un an imal feroce . . . " ; nu regăsim în sufle tul omenesc "fiinţa care se poartă întotdeauna după principii certe şi invariabile, nu mai gă­ sim cereasca şi majestlioasa slmpl1citate pe care i-a imprimat-o creatorul lui, ci contrastul diform dintre pasiunea care crede că raţionează şi inte­ lectul în delir'(3). Rousseau îşi dă prea bine seama de dificultatea de a distinge " o riginarul de artificial" , căci : " . . . nu este o î ndele :r.i cire uşoară să desprinzi ce este origi nar şi Ce este artificial în natura actuală a omu­ lui şi s ă cunoşti bine o st are care nu mai eXista, care po ate n-a existat deloc, care pr ob abil nu va exis ta niciodată şi aSUpra căreia este totuşi ne­ cesar să avem no ţi u ni juste, pentru a aprecia bine starea noastră pre­ zen Lă '( 4) . Primul izvor al inegalităţii dintre oameni este modificarea succesivă a constituţiei o rg anice sub influenţa <,ondiţiikr de vlaţă. O�"'Ilenii de la natură sînt "l a fel de egali între ei cum erau animalele din fIecare spe­ cie î nainte ca diferite cauze fizice să fi produs vari aţii l e pe care le ob­ servăm la unele di n e l e '( 5) . E de presupus că aceste prime schimbări n-au 1) Dzscursul asupra inegalităţii dintre oameni şi Contractul soczal, însoţite de in­ troducenle, comentariile şi notele explicative ale lui J. L. L e c e r c 1 e, au apă­ rut în 1957, 1958 în Bibhoteca fllosofică, Bucureşti, Ed. ştiinţifică. In studiUl nostru mtroductiv se reţin numai tezele semnificatlve pentru evoluţla gîndirii lw Rousseau, cuprinse în aceste lucrări. 2) Expresia lUI Rousseau este "l'homme de l'homme"="omul omului", adlcă omul produs de om (societate), spre deosebire de omul natural (produs de natură). 3; J -J. R o u s s e a u, Oeuvres completes, tome I, 1861, p. 532. 4) Ibzdem. Rousseau îŞI dă seama că ipotetica unitate de măsură şi comparaţie care o constituie "natura originară" a omulul ("care poate n-a existat deloc, care pro­ babil nu va exista nIciodată . . . ") este doar un mijloc de a zugrăvl decăderea "actuală" a umanităţii. - am spune chlar un element structural al gîndirii sale (după cum remarcă şi J. Starobinski). 5) Ibidem.


modificat în acelaşi tim p Şl l� acelaşi fel pe toţi indh"izii speclel " unii s-au perfecţionat ori au degenerat şi au dobîndit însuşiri, bune sau rele, care nu erau deloc inerente naturii lor, alţii au rămas mai multă \Teme în starea lor originară" l) . Influent a inegalităţii în i poi.etica stare naturală este aproape nulă .. După C e am arătat că perfectibilitatea, virtuţile s8ciale, ca şi celelalte facultăţi pe care omul natural le primise în mod potenţial n- �r fi pu­ tut niciodată să s e dez\'olte de la sine, că ele ar fi aytlt ne\'Ole penu'u aceasta de concurstll întîmplător al mai multor cauze străine, ca::-e puteau să nu se producă niciodată şi fără de csre e� ar fi rămas yeşnic în cO!ldiţia sa primitivă2) . îmi rămîne să iau în consideraţie şi să apropii diferitele în­ tîmplări care au putut să perfecţioneze raţiunea umană alterînd specia, care au putut înrăi o fiinţă făcîndu-o sociabilă şi, după atîta timp, să aducă în cele din urmă omul şi societatea acolo unde le vedem azi::3) Starea p:'imitivă, sălbatică. cea mai puţin înclinată spre revoluţii, a fost depăşită printr- o "împrejura re extraordinară", legată de prelucrarea metalelor şi de agricultură. Aici vede el criginea civilizaţiei Europei, cea mai bogată în fier şi grîu. Condiţi a acestei civilizaţii agricole este împăr­ ţirea pămîntului, proprietatea, întemeiată pe continuitatea ei însăşi si pe continuitatea muncii. Diviziunea proprietăţii a creat inegalitatea dintre oameni. «Cel dintîi care, îngrădind un teren, s-a Încumetat s ă spun ă ,.acesta este al meu". şi care a găsit inşi destul de proşti ca să-I creadă a fost adevăratul întemeietor al s ocietăţii civile. De cîte -crime, războaie, omo­ ruri, de cîte mizeri i s i oror i ar fi scutit omemrea acela care, scoţînd parii şi astupînd şanţul, ar fi strigat semenilor Săl : "Feriţi-vă să ascultaţi pe acest impostor : sînteţi pierduţi dacă uitaţi că roadele sînt ale tuturor şi că pămîntul nu este al nimănui ! "4» . -. , . . . Dar în clipa în care un Om a avut nevoie de ajutorul altuia, din clipa în care s-a văzut că este utll c a unul singur să aibă provizii pentru doi, egalltatea a dispărut, s-a ivit proprietatea, munc a a devenit nece­ sară, şi pădurile vaste s-au schimba t în cîmpii surîzătoare, c a re trebuiau stropite cu sudoare a oamenilor şi în care s-a văzut, în curînd, sclavia şi mizeria încolţind odată cu recoltele"3). Diviziunea societăţii î n bogaţi şi săraci a determinat pe -cei dintîi Sd se unească şi să-şi consolideze starea, instituind legi ,.care au adus noi în­ grădiri celui sărac şi noi puteri celui bogat, au distrus pe yeci libertatea naturală, au stabilit pentru tot deaun a lege a proprietăţii şi a i negalităţii, au făcut dintr-o uzurpare abilă un drept ire,,"ocabil şi, spre cîştigul ci · torva ambiţioşi, au subjugat, pe viitor, munciI, sclaviei şi mizeriei întrei) J -J R o u s s e a u, op cit ., r, 1861, p 532. 2) AlCl e punctul slab al discursului (ef. J.-J. R o u s s e a u, Discursul asupra inc· galttăţiz dintre oameni, Bucureşti, Ed. ştiinţifică, 1958, p. 1 15-116, nota), pentru

că se atribuie "concursului întîmplător" al unor cauze "care puteau să nu se / producă" procesul transformării în fiinţă sociabilă a primitivulul. In eseu se găsesc indlcaţii sumare, dar neconcludente; unele "cauze" exterioare sînt men­ ţionate în Eseul asupra originii lzm:bilor (capitolele IX şi X). 3) J.-J. R o u s s e a u. Oeuvres completes, tome I, 1861, P 550 4) Ibidem, p. 551. 5) Ibidem, p. 555


gul gen omenesc"!). Există şi "o inegalitate de influenţă şi de autoraate" în orice societate; dar deosebiTile de bogătie, de no bleţe sau ra ng, de pu­ tere şi de men t p ers o nal se redLlc în cele din urm ă l a b o găţie , .. care ser­ Yeşte cu uşurinţă pentru a le cumpăra pe toate celela1i.e . . . '(2). Urmărind feţele .. sub c ore inegalitatea s-a arătat pîn ă azi", Rousseau aju � ge la " t r eapta ei extremă' .. în care .. des p o ti sm ul , ridicîndu-�i treptat capu l hidos şi fnghiţind tot ceea ce \'a găsi bun şi sănătos în toate un­ gherele statului, \'a reuşi în cele dm urmă să calc e în pici oare legile şi poporul şi să se înscăuneze pe ruinele republicii" . . . "pînă la urmă to­ t u l V3. fi i ngh i ţit de monstru, iar pop o arel e nu vor mai a,,'e.::J. conducători şi nici legi, ci numai tirani'(3). DiscursuL asupra inegaUtăţii dintre oameni se încheie astfel : ., . . . este vădit împo triva legii naturii, oricum s-ar defini ea, ca un copil să p orun­ cească unui bătrîn, ca un imbecll să conducă un om înţelept şi ca un mănun chi de oameni să aibă prisosinte, în timp ce mulţimea înfometată e lipsită de cele necesare" 4). Concluzia expli că de ce Rousseau n-a' mai luat premiul Aca d em i ei din Dij on, ca re <3 fost atribuit unui necunoscut, abatele Tal b er t . Eseul conţine şi o seamă d e parad oxe, ca, de pildă : viaţa singura­ tică e p!:"escris ă de natură; " s tar ea de gîr:dire es te o s tare contra naturii". iar " omu l care gîndeşte este un animal deg e nerat"; trăsătura distinc tivă a om ul u i - facultatea de a se ped e c ţio n a - este apro ape nelimitată, dar ea este "lzvorul tuturor nenoroClrilor umane " : progres ul a fost po­ sibil prin limbă şi, ca urmare, inventarea limb aj ulu i este de plîns, după cUI!l - în p rimu l discurs - era de reg!:"etat imprimeria; pînă şi sufe­ rinţe le, violenţele şi neorînduielile iublri i sînt create de civi li zaţie ş i de legi . . .

J. Lemaitre, c o me ntî nd aces t discurs de pe poziţii mctafizice şi i dea­ llste, se străduieşte să arate că era în spiritul timpului : "A il r eacţio ­ nar pînă la punctul de a năzui spre un ideal di sp ărut de cinci mii de ani înseamnă a fi revoluţionar, p en tru că, spre a te reîn toarc e la ac eastă

stare, trebuie să distrugi ceea ce ne-a îndepărtat de ea"5). Interpre tar ea şti inţifi că profund ă a Discursului asupra inegalităţii dintre oameni es te dată de Engels. Relevînd elementele şi i mplic aţiil e diaLectice ale gî nd i ri i rousseauiste, Engels constată: " . . . t e o ria egali ­ tăti i a lui Rousseau . . . nu a putut fi formulată fără ca negarea negaţiei hegeliene să fi făcut oficiul de moaşă, şi aceasta mai bi n e de 20 de ani înaintea naşterii lui Hegel. Şi departe de a s� ruşina de acest fapt, ea poartă în prima el expunere, putem sp une cu fa lă, pecetea originii sal� dlalectice. I n starea naturală şi de sălb ătici e, oamenii erau egal i ; şi, întrucît Rousseau priyeşte chiar şi vorbirea ca o falsificare a stării na turale, el are perfectă d reptate cind aplică egalitate a animalelo r din aceeaşi specie, atît cît se extinde aceasta, şi a supra acelor oameni-animale pe care Haeckel îi categoriseşte în mod ipo te tic drept alaIi, negrăitori .

i) J.-3. R o u s s e a u, Oeu'Ures completes, tome I, l bzdem, p. 56&.. 3) Ibidem, p. 565. 4) Ibidem, p. 567. 5) J. L e m a î t r e, op. cit., p. 1 19.

2)

186 J ,

P

558

XXVII


D ar a ces 'ci oa:ne:, i-ani:nale egali a\-eau o �nsuşire în Plus faţă de cele�alte anima�e : p21':i'ec'cibiEtatea. capacitatea de a se ciezvolta mai cieparte : şi. aceasta de', eni. ca ... za inegalităţii. Rousseau vede, aşadar, în ivirea inega­ lLăţii u:, p:-ogl'es. Dar acest pro gres exea un caracter a nt ag onist ; el era in acelaşi timp şi Un r egres _ . . Or:'ce progres nou al civiiizaţiei este în <icelaş: timp şi. Uel nou progres al inegalităţii. Toate instituţiile p e care si le creează so cietatea :lă.scută o dată cu civillzaţla se transformă în con­ t:'ariul s c op ulcIi lor iniţial"_ Principii, aleşi pentru a apăra libertatea p opo arelor. "devin în mod necesar aS'Jpritori ai p :) p oare lor şi mă.esc această asuprire pînă la pemc tu l în care inegalitatea, dusă pînă la culme, se tr ansform ă dir: nou Î!1. co ntr a riul ei, devenind pricină a egalităţii : în faţa desp ot 1.: 1ui. toţi sînt eg ali, adică eg al i cu zero . . . Şi astfel - continuă Engels - inegalitatea se tra::J.sform ă dL."l nOU în egalitate, dar nu în ega­ lItatea primitivă , naturală, a oamenilor primitivI. negrăitori, ci în cea sup erioară, a c on tra ctului social. Asupritorii sînt asup:::iţi. E negarea n e ­ gaţi ei "l). Rousseau scoate astfel nu numai concluzia esenţială a Discursului că

inegalitatea socială şi exploatarea omului de către om sînt determinate d e regim.-u.J prop"'ietăţii private!), ci depăşeşte p e gînditorii c o ntempo rani lui pdn descoperire a naturii antagonice, neliniare ş i neregu l ate a pr ogre­

sului. Bogaţii, în vederile lui Rousseau, au creat statul printr-un c ontr3 c t între {Jamenii unui grup s o ci al. Un asemenea contract era un act de în­ ş e l ă ciune , deoarece apăra numai proprietatea privată si deschidea calea despotismului. In locul acestui c{Jntract înşelător, Rousseau concepe un alt contract so cial, prin care omul să poată dobîndi adevărata libertate3) * *

*

După publicarea Discursului asupra in egalităţii, d ed i cat "Republicii" gen eveze, Rousseau se întoarce pen:ru scurt timp la Geneva (la 26 de ani după ce o părăs ise ) . Revine în mod public la calvinism şi î şi reia titlul de , . cet ăte al1 al Genevei". Reîntors în Franţa, se i nstalează, în 1756, într-o căsuţă de grădinar (,.Ermitage"-ul) din pa rcul castelului Chevrette, care i-a fost p usă la dis­ poziţIe de d-n a d ' Epinay. Scîrbit de mediul elegant şi viciat al cercului d-:nei d'Epinay (în acest loc se include " episo du l" amoros cu d-na d'Hou­ c:e t ot - r u dă a d-nei d ' Epin ay -, care a generat mo ti vul iniţial al Noii Helolse4), Rousse.au p3.răseşte (în 1757) Ermitage-ul şi se mută într-o casă închiriată la 1\1on �louis, iîngă Montmorency, în ap:::op iere de castelul ma­ re şalului şi d-nei de Luxem bourg. (La invitaţia acestora, locuieşte într-un mic casiel dIn p arcu l Mo n tmo rency pînă cînd i se repară căsuţa din Mont­ louis ) Aici în ce pe să simtă acea "bucurie a lacrimilor" (,.bonheur des 1) v. F. E n g e l s,

..?_nti-Duhring, ed. a 3-a, Bucureşti, E.S.P.L.P., 1955, pp. 156, 157, 158. 2) Cf. J. L. L e c e r c l e, introducere la : J.-J. Rousseau, Discurs asupra inegalităţii dintre oameni, Bucureşti. Ed. ştiinţifică, 1958, pp. 47-48. 3) Ibidem, p. 49. 4) Cf. J.-J. R o u s s e a li, Oeuvres comple tes (Conjesswns), tome I, 1861, P 225, sq.


Lal'me�" ) . ace: . ,do r ne s ti ns " ( " Seh n s uc h t") al romanticilor germs.ni, "fiii" E epoca cea m ai fecundă d.in întreaga sa viaţă. E îilsă şi momentul în ca:;.'e se desparte de fin ith ce e'1cicJ.opedişti. d e c larî nd s ::Jlemn că este "împotriva p artidu lUI filosofilor" . Poziţia sa mic-burgheză de clasă s e pre­ cizează astfel din ce în ce mai m ...llt. N-a'J. lipsit. fireş:e, nici bîrfelile, mo­ tivele meschine. C8xe spo:;.'eau neîncredere a şi s'J.sceptibIlitate a e xagerată a lui RO l1sseau. La Montlods, Jean-Jc.cques p r ime şte \-olumul EncicZopediei, care cO l1.ţme a articolul lu� d'Alembert despre Geaeva. D'Ale:nbel't propunea în­ tem elere a unui teatru genevez de comedie. Rousseau bănuieşte, pe drept, că e la mIjloc intervenţIa lUI Voltai:::-e . care. i11stalat î�:. "Deliciile" sale lîngă Geileva, at răgea pe ge neve z ii de s e amă la reprezen'Laţiile micuh;j său teatru de casă. Convins că Voltaire incer-ca s ă co r�pă cetate a lui Calvin. Rousseau. se deCIde s-o apere: era "patria" lui.

l ui .

P r ăp a st l a ce-i separa se să pase În u rm a scdsoriÎ p e care i-o adresase Rousseau în 1 756. Combătînd afi rma ţi a lui Vo l t air e că ,.într-o zi, totul va fi bine" (din Dezastrul Lisabonei), R ou s seau sus'(ine in scrise are c ă însăşi distrugerea ora şului (în 1 755 pri n :r-un cutremur d e p ămînt şi in­ c endii ) este o greşeală a ci vi li zaţi e i (care a concentrat 20 000 de c as e la un loc), nu a naturii . " R eplica lUI Voitair e a:'n Candide l-a făcut să scrie în Confesiuni: ,.Uilmi., de a v-edea pe acest biet om cOJ.:: : eşit, pe:ltm a spune a stfe l, de pro s p eri t a te ş i de glorie, cu m vo rbe şte to tuşi cu amărăciune împotnva mlzei."iilo�' acestei vieţi şi c um găseşte neco ntenit că t otul a fost rău, mI-am făcut planul smintit de a-l întoaTce la s in e şi de a-i de­ monstra că totul a fost bun. Voltaire, de şi părea întotdeauna a c rede Ll Dumnezeu, nu crede a de îapt niciodată decît în d.iavol, pentru că pretin­ s u l său Dum ne zeu nu este decît o fiinţă răuiăc ă"to a :'e, căreia, dupEi el, nu-i place decît să dIstrug ă 1) . Absurditates. acestei doctrine . . . este revoltă­ to a r e la un om îmbuibat de tot felul de bunuri şi car e , di!l mijlocl.:i.l feri­ C Irii , caută să-şi d e znă. dăjd u iasc ă s emeni i prin iri1aginea groaznică şi eu dă a tuturor c ala mităţilo r de care el este ferit"2). Rousseau, să r ac şi p le beu, detes 1 .a în Voltaire, bogat şi a risto c.ca t, conv enţionalisrr:ul. artifi c i alitate a şi corupţia curţii feudale. "Voltaire, scri a Herzen3), e ste un nobil al ,-echii epoci, care deschide uşa salonului ro co c o parfumat spre epoca nouă; el poartă galoane, e nobi l de Cl.:i.rte . . . De cealaltă parte a uşi i stă p le b eul Rousseau şi în el nu m ai este nimic du bon vieux temps4) . Glu­ mele usturătoare ale lUI Voltaire a:mntesc pe d ucele de Saint-Simon şi pe duce�e de Richelieu. Iroma spirituală a lui Rot:Sseau nu aminteşte ni­ mic, c i pre z ice sarcasmele ComitetulL:i.i salvării publice"5). Totuşi Rous­ seau n-a refuza t să sub scri e o sumă pentru statuia lui Voltaire. l) D umnezeul lui Rousseau dm Profeswnea de credinţă a -vicarului dm SavO!a se caracterizează prm b unătate Şi mbire de oamem . . . 2) J.-J. R o u s s e a u, Oeuvres completes. (Confessions), tome I, 1861, P 224. 3) Istoria filosofiei, redactori : M. A. D î n n 1 k, M. T. I o v c i li k. B. M. K e d r o v, M. B. M i t i n şi O. V. T r a h t e n b e r g voI. I, Bucureşti, Ed. ştiintifică, 1958, p. 497. 4) "Din vremUrIle bune de altă dată" - n.n. 5) Comitetul salvării publlce ("Comite du salut public") - organ creat de Convenţie, care a concentrat puterea executivă în mîimle sale şi a contribuit la instaurarec: regimulUi "Terorii" împotriva adversarilor Convenţiei ; a fost suprimat în 179;i.


xxx

Scrisoarea către d'Alem bert cu privire la spectacole (1758), considerată ca cel de-al treilea eseu ("discurs " ). nu e îndreptată contra artei în ge­ n eral. î nsă teatrul. în "\ ederi l e l ui Rcusseau. este, dintre arte. cea mai ne­ veridică. La spectacol, omul este mai departe decît onunde de natură . . . "Teatrul, care nu poate face mmic pentru a îndrepta moravurile, poate face mult pentru a le strica". Rousseau se ridica împotriva teatrului clasic ar istoc:ratic şi, în gene­ _ ral. împotriva artei dintr-un regim de inegalitate socială. In republică nu Se înlătură orice spectaco l. Genevezli însă, potrivit vederilor lui Rous­ seau, n-au atins încă acel grad de purificare morală încît să poată asista la dansul'! nu de ca cele ale fetelor din Sparta. Dar. odată CU suprimarea spectaco lelor în spaţiu închis, care ţin o amenii în frică, amorţire şi inac­ tivitate - prin reprezentarea scenică a supunerii şi inegalităţii, - vara se yor putea institui serbări populare "în aer liber, sub cerul lib er", iar iarna balUrI ale tll1eretului, în prezenţa unui reprezentant al consIl iului republicii. în Scrisoarea către d' Alembert, Rousseau a schiţat şi un program de serbăr i populare, care a i nfluenţat iniţierea marilor serbări din timpul re­ vol uţiei franceze. D'Al embert, membru a şase academiP ). a combătut în replică, cu des­ tulă reţinere, vederile lui Rousseau, asemănîndu-1 cu Luther. AfIrmaţia d in Discursul asupra ştiinţelor Şi artelor că dezvoltarea acestora din urma a contribuit la înrăutăţirea moravurilor ne apare în a devărata ei semmficaţie dacă o legăm de conţinutul Scrisorii către dl . D'Alembert cu privire la spectacole . Rousseau n-a negat utilitatea artei pentru sO Cletate; teza fundamentală a esteticii sale se formulează în ur­ mătorii termel1l ' "Arta adevărată h'ebuie să se debaraseze de luxul amo­ ral al bogaţilor ŞI să apeleze la SImplitatea nobIlă şi emoţionantă a săra­ cilor" 2) . în creaţia sa artistică şi în teoria sa estetică apar astfel elemente realIste, dar neputînd "să vadă adevărata bază social ă a contradlCţiilor dintre artă şi viaţă : clasele şi lupta de clasă " 3) , Rousseau considera arta actorului drept "bufonerie p Iătită'( 4) , credea că Moliere ridiculizează vir­ tutea etc. Cu Scrisoarea către d' Alembert se încheie faza de crItică a cultuni şi a orînduirii sociale din opera lui Rousseau şi se deschide faza con­ turării şi a expuneni teomlor sale fIlosofice, SOCIale şi p edagogke. ..

*

*

1) Iată htlul complet al SCrIsori i : J -J. Rousseau, cetăţean al Genevei, către dl d' Alembert de la Academia franceză, Academta regală de ştiinţe dm Paris, de la cea dm Frusta, de la Societatea regală din Londra, de la Academta regaLă de arte frumoase a Suediei şt de la Institutul din Bologna , asupr a prmectului de a im_ temeta un teatru de comedte în acest oraş. Scrisoarea către d'Alembert prilejui ruptura deflnitivă cu grupul enciclopediştilor. 2) Istoria ftlosofiei, redactori : M. A. D î n n i k, M. T. I o v c i u k, B. M. K e d r o v, M. B. M i t i n şi O. V. T r a h t e n b e r g, voI. I, Bucureşti, Ed. ştiinţifică, 1958, p. 499.

J) Ibidem 4) Ibidem.


I n am i 1 7 6 1-1 762 ap ar lucrănle capItale. în care Rousseau îşi dez­ \'o:t ă concepţiile sale CLI pnvire la un nou Ideal de viaţă şi la o nouă orînduire socială : Noua Helo'ise, Contractul sociaL ş i EmiL Degradarea omului, după Rousseau, se datorează unor condiţii acci­ de!1tale, aleatoril, din moment ce onginar toate creat unle sînt bune. Care este refOrma totală ne cesară în concepţille lUI Rousseau, pentru a reda omul adevăratei sale natun, pentru a-l scoate din starea de ahenare în care bunătatea orlgl11. ară a fost învăluită de noianul convenţiilor minci­ noase. al prejudecăţilor ŞI urii ? Noua ŞI utopica orînduire sau, mai bl11.e . . ,ordine" socială rousseauistă. v a fi clădltă sau restabilită p rin punerea în cauză a modului de viaţă existent (DiscursuriLe, Noua Helo'ise), a m{)­ dului de a educa (Emil), a credinţei religi oas e (Profesiunea de credinţă a vicaruLui din Savoia) ŞI a modului de a con d uce societatea (ContractuL sociaL) . Romanul (în formă de corespondenţă) Julie sau i'vToua He lotse 1), (176 1 ) a avut. alătUri d e un succes imens, şi o influenţă covîrş itoare L1 dezv{)lta­ rea ulteri oară a literaturii franceze, în speţă a romantismului. El ne înfăţişează, în condiţiile s:>cietăţli viciate a timpului, idealul unei vieţi fami liale mai "naturale" şi mai sănătoase, ferite de luxul, galanteria şi erotismul aristocraţiei. In Confesiuni, R ou s s eau ne dă I ămurIn cu priVI re la dub lul scop pe eate l-a urmărit î11 roman: 1) să arate unui s e col corupt că omul se poate ridICa din decădere şi că o eroare, chiar de moment, poate fi iz­ vor de ac te sublime. (,.Dacă Julie, scd e Rousseau în a dou a prefaţă, ar fi fost întotdeauna inţe�eaptă. ar fi instruit cu mult mal puţin, căc! cui ar fi servit un astfel de model ? " ) 2) să apr op ie pe credincioşi de atei, demonstrînd celo r din urmă că poţi crede făl'ă să fii ipocrit, iar cel{)r dmtîi că p oţi fr necredmcios fără să fIi netrebnic (încercare temerară pentru acel t imp). Se adaug ă apoi chemarea la c viaţă s implă rurală şi la puntatea căminului familial. În Noua Helo'ise se o glindesc din nou, în altă fo rmă, contradicţii le Id eo l ogice ale micuill i burghez. PrIma par te a romanulu i. l irIcă dar rea­ listă, e închinată iubirii ; a dou a parte, resemnăriI etIce. Julie, dIn motive de clasă, nu Se c ăs ătore şte cu cel pe care îl iubeste (Sa�nt-Preux), deşi lUbirea lor a me rs pînă la ultimele consecmţe: în schimb, ia de soţ pe un bătrîn (iNoImar), la s tăruinţele tatălui său. După căsătorie, d-na W{)lmar devine model de virtu te familIală. In scrisoar ea a III-a din partea a V-a a Noii Helo'ise (" S aint-Preux că tre lordul Eduard") se întîlnesc consideraţii despr e educaţie, care vor fi dezvoltate şi precizate în pnmele ,.cărţi" din Emil. Reţinem doar pasa­ jul cu p rivi re l a prIncipiul educaţiei "negative", nu numai pentru limpe­ ZImea lui, ci şi p entru a învedera unul din izvoarele pedocentrismului pedagogic de m al tîrziu: .,Ca să schimbi un spirit, ar trebui să-i schimbi organizarea mterioară; ca să schimbi un ca racter, ar trebui să schimbi i) Romanul apare la Amsterdam. Malesherbes (directorul cenzurll) i-a mdicat mo­ dificările care trebuiau făcute pentru ca lucrarea să aibă circulaţie liberă în Franta. In acest timp, Malesherbes l-a oferit şi un post de redactor la "Journal des savants". Rousseau refuză, motivînd că nu poate să scne la comandă, el, care "n-a ştiut să scrie nIciodată decît din pasiune".


t cmper&me!1.tul de c",-r e el oepin d e . Aţi auzit îi devenit flegmati c şi c a un spirit met odic şi

vreodată ca un coleric să c-ece să fl do bîndit lmagi­ !1.aţle? Este zada�'nic, aşadar. să pretinzi a tLlrna din nou spirite di­ ferite d upă un model comU n . Poţi S8. �e co nstrîagi. d ar r..u să le sch:mbi. : poţi să împiedici oamenii să se °ar",-te aşa cum sînt, dar nu Să-I faci să devină al'�ii ; dacă se ascund1) în desfăşurarea o bişnuită a vieţiI lor, îi ,-eţi v-edea rel uîndu-si caracterJl origl!1.âr în toate împ.'ej urările impor­ tante . . . � ncă o dată, nu e \-orba d eloc să schimbI carac�eru� şi să supui na�"J.,:a) ci, dimpotrivă. s-o duci atît de departe cit poate merge, să o cuWvi şi să o o preşti să degenereze ; căci astÎel un om dev:ne tot ceea ce poate fi, iar opera natJrii se încheIe în el prin educaţIe. O r, înainte de a cultiva caracterul, trebuie să-i dai ocaz:i să se a:::- at2 şi să te fe­ reşti întotdeau;J.a să faci ceva ca să nu acţionezi rău în această privinţă. Cutăr'...:i spirit treb uie să-i dai aripi, altuia pIediCI; unul cere să fie împins. celălalt reţinut; unu l cere să fie măgulit_ iar alt'll să fie intimi­ dat : va trebui o dată să lămUJ:eşti, altă dată să prosteşti. Cutare om es�e făcvt pentru a duce cunoştinţele o me neşti pînă l a capătul lor; altuia îi este d ăunător să ştIe citI. S ă a şteptăm ce a dintÎI scînteie a raţiunii ; ea l este ce a care face să s e dezvăluie caracterul si ' care îi dă adevărata ui fornlă: prin ea se şi cultivă, şi nu există nici o e::i'ucaţie adevărată pen­ tru om înainte de raţiune '( 2). S aint-Preux (ad:că J ean-Jacques) deosebeşte astfel l deile ŞI sentimentele (ca efecte ale educaţiei) de caracter, adlcă de dispoziţia de a le do bîndl; iar Wo lm.ar e de părere că' "Toate caracterele sînt bune şi sănătoase în ele însele . . . Nu există deloc erori în .D.atură; toate viciile ce se impută naturii sînt efectul formelo r greşIte p e care ea le-a primit" 3) . Pasajul conţine unele teze însc!11nate, care caracterizează gîndlrea pe­ dagogică a lui Rousseau, ŞI anume. nemtervenţle în procesul manifestăriI lIbere a personalităţii (educaţia "negativă") ; întemeie:::'ea educaţieI pe cu­ noaşterea diferenţelor şi a dispoziţiilor individuale oilaturale; condiţio­ narea originii viciilo r de unele forme greşite de educaţie : ipoteza b ună­ tăţii originare a naturii umane ; diferenţiere a "dispoziţiilor" natura:e de conţinutul de ldei şi sentimente pe care îl imprimă educaţia etc . Rousseau remarcă faptul că pedagogia s-a ocupat mai mult de ceea ce trebuie să s e pretindă copilului decît de ceea ce trebuie să se facă pentm a o bţine ceea ce i se prettnde. Teza esenţială, dezvoltată CJ o rară putere d e convingere în Emil, asupra căreia se va reveni în detaliu, şi anume, necesitatea de a cunoaşte indiVIdualitatea umană în v ederea ol�ganizărÎl educaţieI, prm care "se înc h eie opera naturii" a marcat în­ ceputul unei OrIentări noi în i storia gîndirii pedagogice. Contractul social4), tratat de drept politic, scris în stil abstract şi arid, completează Spiritul legilor al lui MontesqUleu, prin încercarea de a descoperi izvorul însuşi al legilor. şi rep�'ezintă una dintre lucrărlle cele mal autentl ce care au proclamat vreodată principiul suveranităti i po.

.

.

1) Apare aic. Ideea !Tlodernă a "mascărll" caracterulUI 2) J.-J. R o u s s e a u, Oeuvres compUtes, tome II, 1861, P 226-287. 3) Ibtdem, p. 285. 4) Tipărit la Amsterdam (1762). într-o SCrlsoare către Roustan ( 1761), Rousseau SUl.­ ţine că elaborarea acesteI lucrări precede cu mUlţI ani pe cea a lui Emil.


po:ulUl Ord�:1ea . . c:Jn:rac tuală'· CI � o ci c tăţil p ă s crc a z ă egahtatea şi libeL'­ ta:ea cal'acteristice stări i natura�e şi î nlo cu ie şt e rap o rt uri l e î n te me i a te pe pas i. u nI ll1di vi d u a l e CJ d epe n dent a f.ată de o lege fixă s: lmpersono.�ă. aşa CUDl se caracterizase d e pe n de nt a o IrJ.ul u:' de lucrUl'i în sLarea de n atUl'ă

În vede:-ile l UI MontesqUleu, s eparare a ;,:mtenbr, m 8. nd at ul reprezen­ tativ, \'otul censitar şi l ndll'ect e:'au tot atîtea b arier e î ntre putere ( ,su­ veran" ) şi popor. �n v r em e ce R o u s se au pune semnul ega:itătii î ntre .. su­ \ e1'o.'1" şi. popor. C0!1tractul sodal, C3te Se naş te din t:cbumţa oamenÎl::>r cie a c o opera în \' edere a stăpînirii foqelor naturale. s�l uţ ionează p :o blem a e se nţi al ă . Ş! anurr: e : ,.A găsi o formă de a S O C l aţ l e care să a pere şi să pr o tej e ze C el toată fo rţ a comu:l ă perso ana 5i b u nu:-il e fiecărui asociat ŞI în ca:lrul că­

�'ela fIecare dmt re el, unmdu-�e cu toţii, să nu asculte totuşi decît de �J. în suşi ŞI să l'ămînă tot atît de liber ca şi :11al înamte" ( c ar tea I, capitolul al 6-lea)1). Pac tul socIal s e reduce la teml·e nÎl următo ri . " Fiecare din noi

pun e în com.un perscana şi toată pu.terea lui sub conducere a supremă a coinţei genemle; şi pnmirn in corpOre p e fiecare mf'mbru., ca parte t'1.­ divizibilă a intregului'(2). Pn n înlăturarea piedlcilor rcpr e zen t a t e de vom­ tele m d ivi du a l e se creează c O L'pu l social ş i , o d at ă cu el, începe d r e p tu l si m o ral a ' , ,voin1;a g e n eral ă " ( adică ., sm'eranul " ) este expresia \'o i ntei po p o­ rulm. Leg ls : at o rul în statul " co ntra ct ual" este un om lu m ma t Ş 1 excep­ ţional. care m terpretează vo inţa generală în l eg Ile pe caJ."e le s up un e 00p ar ulu i . Un astfel d e leg i slato r i se părea Calvin şi, pro baci l, se so c otea U î ns uş i p e:1 t r u p o lo ne ZI ş i co rs i c a n l . care l-au cerut să le e labo re ze p,o­ iecte de co n s titu tIe . Fără în do ia I&, că s tatul lui R ousse au e de d Im en s i u n i r0duse: el ne am i n t eş te "ropubhca" Genevel. creată în 1 387 pe temeiul idell de s uve ra :1i ta t e a poporului.

Un m er it deosebit al Contractul uz social îl c o ns titu ie formularea, în­ drăzne aţă pentru epoca lui Rousseau, a dictaturii p o pular e, avînd dre pt corolar răsturnarea regelui ; ea e to tuşi limitată de acce ptare a monarhiei consiitut�o nale ca " un rău mai mie', în locul r ep u b li ci i greu de realizat în s tatc m a n ca Fr a n ţ a . în s tatul întemeiat p e princlpil... l " ccn tJ." a c t 1Jl ui soc:al" nu Se pre\-ede s upr ima rea pro prie tă ţi I p art icu l are : cine opreşte, în a c es tE' condiţii, pe cel bogaţI (c u m arătase î'1 Discursul asupra tnegalităţit) să pună mîna pe putere şi să nU mal ţi nă seama de vo i nţa g e ne l'ală ? Contradicţiile g in ­ dini lui Rousseau apar dm no u ŞI în Contractul social, elabo r at de pe poziţii idealiste, uto plce. Ele reflectă contradicţiile gîndi rii burgheze. ine­ rente clasei al căreI ideolog era. Rouss2au ce:::-ea eg alizar e a avenlo r ş i stă­ vilirea luxului prin legi care VO r o;Jn dezvoltare a mdustnei şi a c o me r­ ţului. În a celaşi timp, condamnînd creştimsmul ca relIgi e a preoţilor, el recurge - pentru a aSIgura coeziunea statu.lul - la r eligi a naturală, la o relIgie (ciVIlă) de stat, care exclude intoleranţa, dar ale căreI dogme t.-ebUle respectate de tOţI ; legl:e el Im mă din stat pe n ecr e din ci o s nu pen­ tru că nu crede, c i pentru că e . . . ne s o ciabil. 1) J.-J R o U s s e a 2) Ibidem, p l O I

3

- Emil

u,

Contractu! SOCial, BUCUf€sh, Ed.

sau despre educaţIe

ştun ţIflcă, 1957,

p 99.


PatriotlsmJ.l Sl spi:'itul :'e p ub li ca n a l Co nt-rcctuZui social au aylit mai tîrziu o influenţă considerabilă asup"'a l&cobinilor. P ri ncipiu l te ro rii re­ volu'�io nare iacobme şi cultul Fimte i s up:' em e Se g ăse s c î:l germen e în această lucrare. In Emil sau despre educaţie ( 1 762). rt,o-tlsseau a el abo ra t. în iil11itele c once p ţiei istonce ldeahste a secolului a� XVIII-lea, planul ş i principiile un ei e duc aţi i conforme . , i1atuni" . cu scop"J.l de a refo rm a omul şi. prin el, întreaga societate. Gînditorii s ecolului al XVIII-�ea. chiar cei mai înaintati. ca Di der ot, nu puteau înţe:ege şi explica esenţa de clasă a statului ş i (upta de clasă. Ei mterp r eta u istoria de p e poziţii ldealiste - CJ. toate că b co.1.cepţlile lor gno seo�ogice se găsesc elemente materialiste - şi considerau orîndui­ rea socială Ca un r ezulta t al o rg anizării p o liti ce a socie tăţii. In ultimă in­ stanţă. caracte rul orînduirii sociale - în vederile lu:ni niştilo r - e deter­ minat de i dei le dominante b societate : . . opinii l e conduc lumea", afirma He l ve tiu s ; ., id e i l e g uve rn e a ză lurr:ea". scria d'Holbach. Mediul social. c a re la naş te re prin leg lsl a tia eXIstentă. se poate schimba n um ai o d ată C"J. schilT' bac'ea Ideilor din e m : ideile. ia r în dul lor. VOi' m :)(:lifica legi sl aţi a şi \'01' înloc:li ÎOl ::..:de feu dale de viaţă. (G iderot , de e xe m pl u , spera în apariţia unui suveran . .luminat", care s ă organ izeze societatea pe tem e ­ :ur;. .raţ i o nal e .) Se credea că eliberarea omului d in lanţurile sooetăţn �eudale Şl in s t aUl'a r ea une i nOl o rin d u iri sociale mai drepte ar p u te a fi realiZate prin răsp îndi r ea culturii, a .,lem:ni:or". Odată cu schimbarea . .ideilor" se va p utea, aş adar, co nstrui o lu me mai bu nă ; or. schimbarea ideilor se poate înfăptui, după co ncepţiile limitate ale gîn di torilor pro­ gres işti ai se colulul al XVIII -l ea, prin reorganizarea educaţiei. Să ne op rim acu::n, L11.ainte de a analiza moştenirea pedagogic ă a lui aousseau, la dramatica desfăşurare a vieţii lui îl1. peri oad a peregrinării, a celebrităţii. a d e clinului şi a sfîrşitului. * *

*

Apariţi a lui Emil a stîrni t o fUl'tun ă puternică îm po triva lui Rousse au , care i-a distrus pentru totdeauna liniştea trăită un timp la Montlo uis şi Montmorency. Primul ministru Choiseul, favoritele regelui, .. fllosofii", în frunte cu Voltaire, magistraţii, credincioşii şi ateii îl duşmăneau deo po triv ă . Chi­ nui t şi de boală, crede un moment că întreaga l ume e împotriva lui. La 9 iu nie 1762, "Parlamentul" (Curtea supremă de justiţie) din Paris or­ donă arestarea autorului şi arderea cărţii. După ce Emil a fost ars pe scările Palatului de justiţie, spr ijini tori i lui Rousseau l-au sfătui t să fugă. Ajuns în Elveţia, se stabileşte cîteva săptămîni la Yverdo n. Expulzat prin­ tr-o hotărîre a sen at ului din Berna, după ce Emil a fost ars şi la Geneva (unde se decretase şi arestarea autorului) , Ro usse au găseş te adăpost la Motiers-Travers, în comitatul Neuchâtel. care aparţinea lui Fre deric al II-lea. regele Prusiei. In drum scrise poemul Levitul din Ephraim. La l\:Io tie rs , unde începuse redactarea Confesiunilcr (1762), a rămas doi ani şi jumătate.


Persecuţiile in:'�ia:e împotrn a

lui

R01..: s seau de

gU\·enJ.u� F:'a�Hei si

un 'înt�

de blsenca elveţiană :-au sporit fa ima europeană. Era pri"vit ca lept ŞI binefăcătoL' al o:ne11lril. Prmţi, aristocraţi, magistraţi, tineri etc. îi ce �'e a u lămuriri

b probleme ce educatie. '

rel ig ie

pl'e �ţi,

constiintă

Corsica i se adresează cerîndu-i să-i e�aboreze o constituţi� l) . Cont�l� îl invită în Rusia, i.a una dm mo şii le sale. dar Rousseau nu accep t ă in vitaţia. După ce a redactat o s c n sc are de ap ărare împotriva pas:oralei de con­ dam nare a operel Emil, e misă de arniepis cop ul de Beaumont2). Rousseau a p ub lic a t Scrisori de i.a mu n te (1764)3), în care ata c ă cu yiolenţă statul şi biserica Genevei, apărîndu-şl operele Erf"'dl şi Contractul social. In ac e ­ laşl an, Voi.taire dezvălui e în Sentiment des Ci t o y ens că RO'-iSseau şi-ar fI abandonat co piii . Sc-risoarea către de Beaumont, ur. model de polemlcă viguroasă ŞI el o c­ ventă, a dat o lovitură neaşteptată, fără rep lrc ă, arhiepiscopuh.:.i de Pa­ riS. In Ul'ma scrisorii, de Beaum ont l-a păstrat un respect deo sebi t, pentru sărăcia voită, geniul şi buna s a credi nţă 4) . Scrisorile de la Munte au fost arse la Berna, Haga, Paris, Ne1.:châtel. f'ersecuţiile cODtinuă şi se în t e ţe s c ; apare �l un pamflet usturător al lu.i OrIov

1) Rousseau a :[ost solICitat de Buttafuoco (căpitan in servlclul Franţei, în înţelegere cu generalul Paoli, conducătorul mIlitar şi ciVil al corsicanilor) să elaboreze pen­ tru CorSica - eliberată de sub Jugul genovezilor - o constitlIţle. In Contra ctul soezal (cartea a II-a, capltolul X), Rousseau făcuse elogiul naţiunii corSlCane ("am oarecare presentiment că într-o ZI această mIcă insulă va uimi Europa"' ) Şi arăta că ar fl bine ca un "om înţelept" s-o înveţe Să-Şl păstreze libertatea. lr�tr-o scrisoare adresată lui Buttafuoco, Rousseau îşl exprimă ezitările ClI privire la cererea ce l-a fost făcută 71 arată motivele pentru care ea n-a fost împlmită. 2) Iată în întregime titlul scnsorll: J.-J. Rousseau, cetăţean al Gene/;et, către Chns­ tophe de Beaumont, arhtepiscop de Paris, duce de Samt Cloud, pair al Franţei, comandor al. ordmului Sj. Sptrtt. prodzor al SOI bonei etc. In pastorala IUl de Beaumont este cupnns un portret spiritual al lui Rousseau, de care s-a făcut mult caz; nu e llpsit de interes să-I cuprindem în această notă, ca document al vremii : "Din sînul erorii s-a ridlcat un om plm d e limbajul fllosoflei, fără s ă fLe într-adevăr filosof; un spint dotat cu o mulţime de cunoştmţe, care nu l-au lu­ minat Şl care au răspîndit întuneric în alte splrite ; un caracter care se lasă în voia paradoxelor, opiniilor ŞI conduitei, care îmbină simplicitatea moravunlor cu fastul cugetărilor, zelul maxlmelor antice cu patima nebună de a statornici noutăţI, obscuntatea retragern cu dormţa de a fl cunoscut de toată lu:nea. L-am văzut defăimînd ştiinţele pe care le cultiva, preamărind desăvîrşirea evangheliei ale căreI dogme le distrugea, zugrăvind frumuseţea virtuţilor pe care le stingea în suÎletele cititorilor. S-a făcut învăţătorul genului uman pentru a-l înşela, sfătuitorul public pentru a rătăcl pe toată lumea, oracolul secolulUI pentru a-i isprăvi pierderea. Intr-o lucrare asupra megalltăţii condlţiilor a înJoslt omul pînă la treapta animalelor; într-o altă luc.rare, mai recentă (E vorba de Emtl, - n.n.), a strecurat cu dlbacie otrava voluptăţii, părînd că o îndepărtează; în aceasta se ocupă de primele momente ale omulUl, spre a întemeia stăpînirea Irel1giei" (J.-J. R o u s s e a u, Oeuvres completes, tome II, 1861, p. 747) . 3) T r o n c h i n, procuror general la Geneva, scrisese despre cazul şi împotriva lUi Rousseau Scrisori de la ţară; acestora le-a răspuns Rousseau prin Scrisori de la munte. 4) J.-J. R o u s s e a u, Oeuvres completes, tome II, 1861, p. 7 97 . 3*


Yolcaire , pastorul din :"I o t i er s aţîţa poporul î m po t r h-a luP ) _ Era insultat pe stradă (din cauza costu m u � Ul său armeman) : i s-au spart g e amurile case:. De la Motiers s-a refugiat la Keuchâtel şi, de aci. pe i nsu l a Saint­ Picrre de pe lac'Jl Bienn2.

EX1:)U:zat şi din Bienne, p r adă nehotărîril, s-a dus la Strasbo urg, unde a fost p:'imit C'J că ldură. ApOl. la stă rmn ţele contesei d·e Boufîlers, s - a re­ întors (cu o învoire spe c i al ă ) la ParIs. îiind găzduit pentru puţin timp de printul ContI. �cjJ:ltînd răTIîne la Paris. a accepta t invitaţi a lUI D avid Hurr.e. pe at un c I secretar de ambasadă. � i s - a dus împreună cu e l î n A..'lglia. Neînţelegerile c u Hume, pe ca r e îl so c o te a acum drept u n age n t al marei . . conspiraţii'· ce se u rZ ls e împotriva lui, l-au silit să plec e la \Vootton, lîngă Lo;:: d ra. în casa lui Davenport (U:1 p ri e te n al lui H u me) . In Anglia continuă să lucreze la Confesiuni.

In mai 1 767 a p ărăsi t localitatea Wootton, cuprins de p:.nică, ş i a re­ v enit în Franţa, îllS0�it de Tll.erese . A rătăcit apoi trei ani pr:n Grenoble, Fleury-sous-Mendon, Trye, Lyon. Bourgoin (unde se c ăsăto r e ş te cu The­ r2se, în pre ze n ţa lui "Dumnezeu, a n at uri i şi a d o i cetăţeni \-irtuoşi" ) , prin :\Ionquin e t c . 1 n sfîrşit s-a mutat la Paris (tolerat de auto ri tăţ i ) în l o cuinţa dE' od:l1l cară (strada Plâ tri ere) �i a îmbrăcat din nou hama L:aI�ceză. Ducea. o \ lată so b r ă şi s I mp l ă. A r e f u za: o pensie pe care \-Ola sa 1-0 ofere regele Angliei. Se întreţine dlntr-o mIcă rentă \-iageră şi dm tra 11 scriere a de note muzicale (cam 1 000 de pag mi de m uz ică p e an). Cele­ b ritatea sa europeană nu scăzuse. Avea mulţi admiratorI. " Confederaţia" de la Bar ( Poloma) i-a cerut un proiect de constituţie. Int�·€ timp ş i -a scris Confesiumle, ale căror pagini de încheiere tră­ d eaz5. dezechilibrul m mt al Dm g rij a celor car e se temeau să nLl fie dezvăluiţi, l-a Îost mterzisă lectura Confesiumlor chi ar şi în cercul prieten:lor: "o:::r l sorile Îl eraU m ter c eptate etc. In &Ce2.stă perioadă elaborează şi Conszderaţiz asupra guvernămîntu­ lui Polo"�zez şi asupra reforme� sale prozectate în aprilie 1 7 72. Iată condIţiile Istorrce în care Rousseau a elaborat aceste conslderaţu POlOnia din acel trmp (mIca, marea Polonie SI ducatul Lituaniei) cuprmdea 33 de provincii sau palatrT!ate, cu mai mult de 8 asa 000 de locuitori. Conducerea o aveau cel 100 000 de nobili, un rege electiv SI un senat permanent Locuitorii oraşelor suportau toate sarcimle statale, ţăraniI, legaţl de glie, erau proprietatea nobililor, rar comerţul SI puţin a mdustrre erau in mîimlE' străimlor Nobilii ("pa­ latinii", "castelanii" SI "starosti") obţineau propnetăţile dm mîna regelUI La moartea fIecărUI nobIl, regele încredln�a altUIa pnvilegiul SI poseSIunea pe care acesta le ccţinuse NumaI nobiill se bucurau de dreptun cetăteneştI , el se adunau penoOlc în dietele (sau "dletmele" ) palatinatulUl, spre a alege pe reprezentanţll lor ("nuntii") în dieta generală Senatul era compus dm marii demflltan al bisencll, palatmI, castelam, unu starosti SI marll ofiterI al coroaneI (în număr de la si mawovibili ; aceştIa din urmă se bucurau de puten excepţionale)

1) Sll1gur ŞI prOSCrIS, în acest tImp se gîndeşte SI la smucldere

Faptul rezultă dintr-o sc-nsoare adresată lUI DucIos, unicul ciintre "filosofi" cu care nu se certase. C h P D u c l o s (1704-1772) a fost un gîndItor-moralist francez, autor ai lucrănlor. ,IIemortt secrete asupra domniilor lw Ludovic al XIV-lea şt Lu­ dovic al XV-lea şi Consideraţn asupra moral-uriLor.


.,Nunţii" d!etelor palatine erau total subordonat: î'1 dlota generală "ns:ructli:cr prImite :n dieta pe care o reprezentau Exista apoi dreptul de liberum �eto în c'ietă. ceea ce aducea cu sme indicacitatea oricăreI hotărîri pnn sir:1p!a opoziţie a unui smgur membru (Acest drept de l-eto al nobililor devenise ele prin 1 6 3 0

U11

adevărat

pr meipiu ce stat )

"Cn alt drept constituţIonal al polonezIlor era a,�ela de a fOl"wa - sub d enu­ mÎl"ea de confederaţh - asociaţli sau ligi. al căror membrI, legaţi prm J urămînt îşi alegeau un conducător ŞI u n consiliu gene ra!, care deţinea întreaga au ton tate. In adunările c.onfederaţiilor, drQptul de �eto era suspendat, Iar hotărîrea majc­ rităiii de\'enea lege Incît, după cum observă Petitain (cf J -J R o u s s e a u, Oem;re.> completes, tome I, 186 1 , p. 701) .,acest drept de confederaţie, al cărui exerciţiu el"a de natură să provoace culmea dezordinii, era adeseOri cel care contribuia în modul cel mai eficace ca s-o facă să încete7e" . Odată cu d i zolvarea, înceta SI valabilita­ tea decIziilor confederaţiei ' pentru ca aceste decizii să devină legi, era r.e;:: esar votul unanim al unei diete In 1 764 Caterina a II-a a Ruslei Impune care intraso în graţirle el, ca rege al Polomei

alegerea lui

Stanislas

Pomatowski,

Faptele acestui rege şi influenţa putermcel lUI protectoare determmă formqrea mal multor confederaţii particulare, risipite în zadar oc armatele ţannei Con­ Îederaţnle se reunesc în 1 768 într-o confederaţIe generală, la Bar, în PGd olia Aceşti confederaţi au avut un rol activ în declar.şarea războiulUI turca-rus dir acel hmp Deş" războiul a fost dezastruos pentru �urei, confederaţ�l profită de dificultăţile ţarmei - cauzate, în parte, ŞI de grijile pe care l l e provoca curtea !mperială din Viena - SI încearcă. în trmpul ostilităţilor (începute la sfîrşitul lm 1768) şi ai armistiţmlUl dm 1771, să reorganizeze tara pe baze mal Săiiătoase ŞI mal sigure Astfel, el se adre<;ea,ă lui Roussea.... şi :.vrably să le elabore7e plan ....� u'1el noi constituţii.

Dar, în timpul în care Rousseau şi Mabl y îŞI întocmeau prOIectele, Austna, P:-usia Sl Rusia puneau la cale impărtlrea Poloni'2i, încît, la sfirş"tul lui 1773, pe cînd tnmisul confederaţlel se întorcea de la Paris cu aceste prOIecte, o dietă, extraordmar convocată, a f0S� silită - prm teroare 'il corupţie - .,ă ratIfIce d07membrarea propriei ei tăn. î n aceste conSIderaţIi, Rousseau aplIcă, la organrzarea unUl stat, pnnclpiile

sale despre dreptul politic, îndeosebi cele expuse în Cont1'aetul social Ia':ă extrasul textulUI privind eriucaţia'

" Nu va fI mClOdat:l o con.,tlt....tie bună si temeimcă decît acoea în care legea va domni asupra inimii cetăţe'1ilor. atîta v!"emc cît puterea legislativă nu va merge pînă aic1, legile vo, fi întotdeauna ocolite Dar cum să ajungi la mlmi ? Iată la ce nu se prea gîndesc mstitutorii noştri, care r u văd niciodată decît forta S I pedeapsa, iată unde nu duc poate mai bine mei recompensele materiale; chiar Justiţia cea mai integră nu duce aici, pentru că justiţia e<;te, ca S I săr,ătatea, un bun de care te l:JUcurl fără să-I SImţI, cdre nu m,>pil'ă deloc e ntu7iasmul s i al cărui

pret nu-l slmtI decît după ce al pIerdut-o "

"Dealtfel, nu prin legI pnvltoare la cheltUl<?li poţi i7buti să stîrpeşti luxul; trebme să-I smulgI d m fundul inimIlor, sădind î n ele gustUrI mai săn ătGase şi

mal nobIle A opri lucrurile care nu trebuie făcute este un mijloc stupId şi zadar­ n rc Ş1 nu se începe prin a le face să fIe urîte şi d1spreţuite ; ŞI meiodată oprcbiul legii nu este eficace decît atunci cînd vme in sprijinul o probiului judecăţii. Cine se ocupă

cu instrucţIa unui popor trebuie .,ă ştie să

sa. stăpînească pasiumle

oamenilor.

dor:une

opiniile ş i prm ele

Acest lucru e adevărat ma, cu

scame. în

ma­

tena de care vorbesc Legile privitoare la cheltUleli irită dorinţa pnn constrîn­ gere mal curînd decît o sting prm pedeapsă Slmplieitatea în moravuri ŞI în găteală este mal puţin fructul legil decît al educaţie!."


Capitolvl IV

Educaţia "Acesta este articolul important. Educaţia es+e cea care trebuie să dea sufle­ tultAi oamenilor forma naţională si să �e dirijeze b asa fel opiniile şi gusturile, incît să fie patrioţi din înclinare. din pasiune, din necesitate en copil cînd deschide ochii trebuie să vadă patria şi să nu vadă, pînă la moarte, nimic altce....a decit pe aceasta. Orice adevărat republican a supt odată cu laptele mamei sale si iubi­ rea de patrie, adică iubIrea legilor si a liberti3.ţii. Această IUbire constituie întreaga sa existenţă' nu vede decît patria, nu trăieşte decît pentru ea: de îndată ce e smgur, este nimic ; de indată ce nu :!l ai are patrie, nu mai este; dacă nu e mort, e '.:ot ce poate fi mai rău. Educaţia naţională nu aparţine decît oarr.emlo::- liberi ; numai ei sînt cei care au o existenţă comună şi care s î nt fI:. adevăr uniţi prin lege. Un francez, un c:1glez, un spamol. un ltalia1'l. un rus sînt toţi aproape acelaşi om; iese din colegiu cu totul pregătit pentru neorînduială, adică pentru stApunere La douăzeci de ani, un polonez nu trebuie să fIe un alt om ; trebUIe să fie un polonez Vreau ca atunci cînd învată să citească, să citească lucruri despre tara sa; la zece ani să-i cunoască toate produsele, la doisprezece toate provinciile, toate drumurile, toate orasele; la cincisprezece să-i cunoască toată istcria1), la şaisprezece toate legile; să nu fi fost în toată Polonia o acţiune fn...moasă, nIci un om de seamă de care să nu-i fie memoria şi inima pline şi de care să nu p'Jată vorbi în orice moment. Se p oate conchide din aceasta că nu doresc să urmeze copiii studiile obişnuite conduse de străini si de preoţi. Legea trebuie să fixeze C'onţinutul, ordinea şi forma studiilor lor. Ei nu trebuie să aibă ca institutori decît polonezi, căsătoriţi cu totii, dacă e posibil, distinşi cu toţii prin moravurile lor, prifl cinstea lor, prin bunul lor simţ, pri!'1

învăţăturile lor

si destinati

cu toţii

unor ocupaţii

nu mai

importante,

nici

mai vrednice de cinste. căci acest lucru nu e posibil, dar mai puţin grele si mai stră�ucitoare. dU;Jă ce la capătul t:!"'.ui anwnit n'jIT'ăr ele ani vor fi îndeplinit bine pe aceasta Feriţi-vă mai ales să vă faceti o meserie (stabilă, pe toată viata n,n ) din situatia de pedagog. Orice functionar in Polonia nu trebuie să aibă altă situaţie permanentă decît cea de cetăţea.n Toate postul'ile pe care le ocupă şi mai ales c ele ce sînt importa1'lte, ca acesta2), nu trebuie să fie considerate decît ea 1 0'!Ul"i d e -

încercare Ş 1 trepte pentru a urca mai sus, după c e au meritat aceasta. Indemn pe polonezi să pnvească ('u atenţie la această maximă, asupra căreia voi stărui adesea' o cred cheia unei mari inflonri în stat. Vom vedea în cele ce urmează cum poate Îi, după părerea mea, pusă în practică, fără excepţre. N LI-mi plac deloc aceste deosebiri între colegii şi academii, care fac ca nobi­ limea bogată si nobllimea săracă să fie ccescute în mod diferit şi separat. Fiind egali prin constituţia statului, toti treauie crescuti împreună si in acelaşi fel; şi dacă nu poate fi stabilită o educaţie publică cu totul gratuită, trebuie cel puţin să i se pună o taxă pe care s-o poată plăti cei săraci. Nu s-ar putea oare crea in fiecare colegiu un anumit număr de locuri necor:diţionat gratuite, adică pe cheltu­ iala statului, adică ceea ce numim în Franţa burse? Aceste locuri, date copiilor unor gentiIomi săraci, care vor fI b,ncTIer,tat de la patrie, nu ca o pomană, ci ca o recompensă a bunelor servicii ale taţilor, vor deveni în această calitate vred­ nice de cinste şi vor putea avea ca ::-ezuItat un dublu avantaj , care nu va fi de neglijat. Va trebui pentru aceasta ca numw?a3) să se facă printr-un fel de Judecată despre care voi vorbi îndată. Cei ce vor ocu;?a acc� t� locuri vor fI numIţi copiii statulUl ŞI dIstinşI printr-un oarecare semn de cinste cure le va da precădere asupra celorlalţI copii de vîrsta lor, fără să fIe exceptaţi cel mari.

1) Să se compare cu lmagmea spirl tuaiă a lui ,,:Cmil" 13. cincisprezece ani. 2) Anume: ca cel de dască!. S) Adică: numirea în aceste locun.


I n toate colegiJle tiebu�e să se înflinteze un gimnaziul) sau un loc de exercItii corporale pentru copii. Această chestiune atît de neglijată este, după mine, partea cea ma! importantă a educaţieI, 0-1.1. numai pentru a forma temperamente robuste şi sănătoase, ci chiar mai mult, pentru scopul moral, care e neglijat sau care nu e ÎP.1plinit decît printr-o droaie de reguli pedante si zadarnice, care sînt tot atitea vorbe pierdute. Nu voi repeta niciodată îndeajuns: educaţia bună trebuie să fie negativă îP.1piedicînd Ylciile să se nască, veţi fI făcut deajuns pentru virtute. Mijlocul potrivit este extrem de u�or într-o bună educaţie publică; anume de Il. ţine întotdeauna copiii într-o atenţie încordată, nu prin studii plictisitoare din care nu înţeleg nimic şi pe care le urăsc numaI pentru cii îi silesc să stea în loc, ci prin exerciţii care le plac, satisfăcînd prm aceasta nevoia pe care o are corpul în crestere de a se mişca; pentru ei plăcerea miscării nu se va mărgini numai la aceasta. Nu trebuie deloc să li se permită să se joace singuri, după fantezia lor, ci toţi împreună si în public, în asa fel încît să existe întotdeauna un scop comun, spre care se îndreaptă toţi si care stimulează concurenţa ŞI emulatia. Părintii care ,'or prefera educaţia casnică2) şi care vor creste copiii sub ochii lor trebuie totuşi să-i trimită la aceste exerciţii. Instructia lor poate fI familială şi particulară, însă Jocurile lor trebuie să fie întotdeauna publice şi comune tuturor; căci nu e vorba aici numai de a-i face să se ocupe de ceva, de a le forma o constituţie robustă, de a-i face sprinteni si slobozi, ci de a-i obişnui de timpuriu cu ordinea, cu egali­ �atea, cu fraternitatea, cu concurenţele, de a-i obisnui să trăiască sub ochii con­ c.etăţenilor lor şi să dorească aprobarea publică. Pentru aceasta nu trebuie ca premiile si reco:npensele kvingătorEo.... să fie distnbuite în mod arbitrar de das­ călii de exerciţii3), nici de conducătorii colegiilor, ci prin aclamaţie şi la apre­ cierea spectatorilor; putem socoti că aceste aprecieri vor fi întotcieauna juste, mai ales dacă avem' grijă să facem aceste jocuri atrăgătoare pentru public, rîn­ duindu-le cu puţină pompă şi în asa fel ca să fie spectaculoase Atunci este de presupus că �oţi oamenii cinstiţi Şl toţi patrioţii buni îşi vor face o datorie şi o plăcere d"n a asista la e!e. La Berna există un exerCItiu ur..ic în felul său pentru tinerii patricienr4) care ies dm colegiu Anume ceea ce se numeste starea exterioară. Este o co]:.ie în mic a tot ceea ce compune guvernămîni;ul republicii. Un senat, magistratiSl . oii'ien, aprozi, oratori, pricini, procese, solemnităţi. Starea exterioară are chiar si un mic guvernămînt şi unele rente; şi această institutie, autoriza ,ă şi protej<'�ă de su­ veran, este pepiniera oamenilor de stat care Vor conduce într-o zi afacerile publice fn aceleaşI functii pe care nu le exercitau mal înainte decit prin Joc6). Orice formă am da educaţiei publrce, de ale cărei amănunte nu mă ocup aici, e convenabil să se întemeieze un colegiu de magistr!iţi de prim rang, care să aibă admmistraţia supremă şi care nurneşte, revocă si schimbă, după vointa sa, atit pe principaliI conducă.tori de colegii, care vor fI ei înşişi, precum am SlJUS, candi­ daţi pentru înaltele magistraturi, cît SI pe dascălii de exerciţii, cărora se va avea grijă să li se stimuleze zelul si vigIlenţa prin unele profesii mai î"1alte, ce le vor :i deschIse sau închise, după felul cum ,?i-au îndeplinit profesiunea de dascăl. î ntrucît de aceste stabilimente depind speranţa republicii, gloria şi soarta naţiunii, le găsesc, o mărturisesc, atît de importa nte, încît sint cu totul surprins că nicăIeri nu s-a gîndit nimeni să le-o dea. Sînt mîhnit pentru omenire că atîtea idei care tJ li.OUSSeau revine aiCI la senmiflcatra anticului pentru educaţia fizică a tineretului. 2) Adică în familie 3) I n termemi de aZI ' profesoni de educaţie fizică. 4) AdIcă: pentru copm claselor dominante.

"gimnaziu",

instituţIe

de

stat

5) E vă�ba de "primri magistraţi" (organe ale conducerii, nu ale justiţiei), care existau pe atunci în unele cantoane elveţiene. "Suveran", adică organul repre­ zentativ al puterii de stat în republică. 6) E aici gennenele ideii de auto conducere a claselor, care se va dezvolta în va­ riatele forme moderne de autonomie a elevtlor din şcolile burgheze, "autonomie" care oglindea orînduire a burgheză, cu funcţiile ei caracteristice.


mi

se par

bune

si

uhle,

se

găsesc

l:1tot(� cat,r.a.

desI

':oarte

practlcab l 1 e,

atît (l e

departe d e tot ceea ce S E> face. Dealtfel, nu fac alei altcev a decît să at'ăt ; c'a, aceasta este de ajuns pentru �eI cărora mă aeresez. Aceste Idei rău apUcate arată de departe căile necunoscute modermlor, prin care cei vechi conducea,l oam<:l111 la acea vigoare a sufletulUl la acel zel patrIotiC, la acea stJmă pent::u calităţile Cu adevărat personale, fără a ţine seama de ceea ce c străm omulUI, care n-au seamăn printre noi, dar a căror sămînţă nu aşteap�ă pentru a creşte în llllma '.:1.Al;.lrcr oamenilor decît să fie puse în acţIUne prin instituţii potrIvite. Dacă veţi conduce în acest spirit educaţia, datmile, obIceiurile, mora'/urile polonezilor, ve\! dezvolta în ei această sămînţă care nu este încă trezită prin maxime corupte, pr.n instituţii uzate, prmtr-o filo­ sofle egoistă, care predică si care omoară. Naţiunea va datora cea de-a doua naş­ tere a sa crizei îngrozitoare dm care Iese: şi, văzînd ceea ce au făcut membrll ei încă nedisciplinaţi, ea va aştepta mult SI va obţine mai mult de la o mstituţl= destul de ponderată, ea va îndrăgI, va respecta legi care vor măguh nobilul ei orgolIu, care o vOr face, care o vor menti:lc fericită ŞI liberă ; smulgînd din sînul său paSIUnIle care ocolesc legile, ea va hrăni pasiunile care le fac iubite ; în fine, reînnoindu-se, astfel spus, ea însăşI, va relua in această perioadă toată vigoarea unei naţiUnI care se naşte Fără aceste măsuri, să nu aşteptaţl mmic de la legile voastre: oricît de înţelepte, ori cît de prevăzătoare ar putea fi, ele vor fi ocolite si 7adarnice; ŞI veţi fi înlăturat unele abuzun care yă ating, ca să introduceţi altele, pe care nu le-ati prevăzut Iată prelIminani pe care le-am cre7ut indispen­ sabile . ."

In această stare. crezîndu-se VIctima ur:el cO.'1spiraţil univc::s ale. care ar fi făcut parte îndeosebi Grimm, d-na d'Epinay, Dld€rot, Humc', d' Alembert, toţi ,.filosofii" şi în frunte Choiseul - Rousseau a s cris ha­ J ucinantele dialoguri Rousseau judecător al lui Je an-Jacque s (Rousseau juge de Jean-Jacquf>s. dial ogue s) . în care se strădUla să se apere împo­ trn'a cal o r.1 '1 ii l or S 1 a p edreptătilor pc care le-a îndurat sau pe car e şi le-a închipuit. In 1 7 76 s-a decis să ,.încredinteze P!'ovidenţei" manuscri<;ul c.ialogurilor şi a încercat să-I depună pe altarul de la XG tre- D ame. Găsind uşile închise. s-a resemnat : . eliberindu-se chiar şi d e nelmiştea <;peran­ ţei" aici p� pămînt, a crezut că persecutare a lui a fost înscrisă în .. de­ cretele eterne" . . . In ultimIi doi ani ai vieţii, Ro usseau a <;cris Reveriilf> unui hoinar <;inguratic1). In acelaşi tImp continuă vechile "il plăc:ltel e lui îadeleiniciri : ierborizarea 2) şi cop:erea de texte muzicale. Se mai pot aminti aiCI si cele trei ci rcu lare "către poperul frar:ce7", care conţi n : prima, protestul lu i impotriva editorilor care falslfică lucrările ; a doua, ap ăra rea contra cri­ mir.ale� ajversităţi ce-l pers eouta ; iar ultima, o cerere de azil în s::h:m­ bul .. banilor. efectelor şi rentelor" ce le deţmea S-a mutat apoi, s pre s fîrşitul vieţii, la Ermenonville, într-un ferme­ cător colţ de ţară, propdetatea marchizu�ui de Girardin. La 42 de zile din

1) Les r€'venes d'un promeneur solttazre, tradusă în L română de l\ilhai Şora cu titlul Visănle J3ucureşti, 1968

unut

hoinar

2) A scris ŞI lu::!rări de botanică

stngurattc,

Editura

pentru

Literatură

Umversală,

Lettl e� sur la botamque {22 august 1 771), în J.-J R o u s s e a u, Oeul/res completes, tome IV, e4. Pleiade, 1969, p 1 1 5 1 ; FragmenLs �our un di.ctiofmaire de;; ;;erms d'usage en botanique, tbzdem, p. 1 20 1 , Fragments ae botamque, tbtdem, p 1 244


J. J. R o u s s e a u În u l ti m a p e r i o a d ă a

v i eţ i i s a l e .

TABLOU

DE HOUDON


C a stel u l d i n Erm e n o n vi l le. u n d e a d ec ed at J. - J . R o u s s e a u


după ce s-a stabIlit la ErmenonYille, s-a stins la 2 iulie 1 7 781). Ră m ăşite l e i-au fesi depuse în .,Ile des p eupliers " de pe a c eeaşi proprie t a te : mai tIrz I U . îr. ti rr pul Cam e:'1tieI, au fos� transfe:-ate la Fantheon *

Izvoarele gîndirii pe da gog ice a lui Rousseau se află, în ultimă analiză, în condiţiile istorice sţecifice burgheziei franceze din preajma revoluţiei f!"a:1ccze de la 1 789. I deal:smul s o ciologic şi contradIcţiile gindirii rous­ s eauiste oglindesc tend!nţele contradictorii de clasă ale burghezIei, care \ ar putea fi der:: ă şIte numai prin lupta reyoluţionară a proletariatului înarmat cu concepţia materialist-dialectică despre lum(2).

În

sociologic al secolului al XVIII-lea. ca re con­ şi "OpinIIle" drep t \ eh icule ale istoriei, Rousseau sustine teza - neştiinţifică - conform căreia trebuie reformat individul pentru a clădi o ori nd Jir c socială mai dreaptă Reforma societăţii ar începe, aşa­ d ar, cu t' efo rm a omului prin educaţie. In Emil, cartea I, ni se arată clar că educaţia nouJ i m plică educatori noi şi că ar fi necesar să se înceapă cu educaţia pănnţilor. 0ar, în limitele i deologiei pe care o reprezenta, Rousseall nu putea co ncepe decît o so l uţi e utopică. ce decu rgea din ea : un elev aostract, un educator abstract şi o lume bună organi zată de des­ cende n ţii elevului cres cut conform noilor principii de educaţ ie . sidera

lunitele " i dei le "

I dea l is m ulu i

Ideologia burgheză, îndeosebi în forma ei mic-burgheză reprezentată de rousseauism. era impregn.at ă de co ntradicţiile PE' care nu le putea dE păşi şi carc SE' da tora u poziţiei ei de clasă : co ntradicţia . , i ndiyid-socie­ tate", .,natură- cultură " , ,.0m-cetăţean", "libertate-necesitate" etc.; ele apar

ŞI rămîn imolubile în concepţiile politice , <;ociale R ousse au.

şi pedagogice ale lui

Im erşunaţii săi adversari , de la Formey şi Gerdil pînă la \·an Loon, i-au i mputat necontenit contradicţiile operei. fJră să le poată însă ex­ pli c a. Lămurirea lor nu e posibilă decît pnntr-o analiză ştIinţifică, în lu­ mina materialismulUI istoric . Conc epţia so ciologi�ă şi pedagogIcă a lui Rousseau era, aşa dar, idealistă i n. ansamblul ei; însă, ca şi concepţiile simllare ale gînditorilor care oglin­ deau n�vendicăTlle burgheziei în ascensiun€'. ea e ra, în acea vreme, pro­ gresistă. In schimb. vederile lui filosofice deiste. sprijinite pe dualismul 1 ) Sfîrşitul IUl Rousseau a prileJUit. de asemenea, multe ipoteze. S-a presupus şi sinuciderea Alţii cred chiar într-un asasinat din partea unui oarecare John, rîndaş la marchlzul de Girardn: Sl amant al Theresei : cea din urmă voia în acest chlp să pună mîna pe manuscrisele bătrînulu( Jean-Jacques, care le ţinea sub cheie (L Feuchtwanger, op cti ). Ceea ce se ştie e că Therese a fost silită să părăsească Ermenonville după un an; a trăit multă vreme cu John, consumînd moştenirea ('are i-a rămas de la Rous5eau, pînă cînd, în ultimii am, ajunsese să cersească la usa COMedie1 franceze Muri în 1801, în vîrstă de 80 de ani. (Constltuanta 8. votat un decret prin care i-a acordat o pensie pe seama statuluL) Cauza morţi! lm Rousseau, confirmată ulterior. a fost tumoare cerebrală cu apoplexie în urma unei uremli galopante. "} ef. J. L. L e c e r c .1 e, ll1troducere la. J.-J. R o u s s e a u ' D tsc urs asupra tnega­ lităţii dmtre oameni, Bucureşti, Ed. ştiinţifică, 1958, p. 23.


"materiei" �i al "spiritului". deşi se îndepărtau de concepţiile teologice, erau totuşi rămase mnIt în urrr.a ideilor materialiste care s-au profilat (C u. Diderot şi Helvetius) în gîndirea s ecolului al XVIII-lea. Cert, în do­ meniul cur..oaşterii. Rousseau, urmînd pe Locke, se situa pe poziţi ile sen­ zualismului, care conţinea unele elemente materialiste1) . Dar în opoziţie cu Lc cke si Heh·etius. Rousseau admitea caracterul înnăscut al ideilor morale. Izvoarele intelectuale ale doctrinei pedagogice a lui Rousseau descind mai cu seamă din : filosof:a lui Platon, lucrările scriitorilor şi moraliştilor antici romani, umanisIClul lui �1ontaigne. scrierile lui Locke şi Fenelon despre educaţie. precum şi unele scrieri de căpătîi, contemporal1e lui, ca cea a oratorianului cartezian Bernard Lamy (a cărui Entretiens sur les sciences2) a influenţat şi pe J\fontesquieu) etc. N-a urmat nici un curs sistematic şi totuşi nu s-a pierdut în enciclo­ pedismul şi eclectismul pedant în care se zbat, fără ieşire, cei mai mulţi autodidacţi3). La conf�uer..ţa acestor izvoare se situează experienţa lui educaţională, care, deşi limitată, se înscria pe orbita gîndirii şi preocupărilor sale. "lJniversul spiritual al lui Rousseau este şi rămîne, în esenţă, cu toate inconsistenţele, incor..gruenţele, paradoxele şi incoerenţele de suprafaţă un umvers pedagogic în care homo educandus constituie centrul de conver­ genţă al tuturor mişcărilor si punctul arhimedic al construirii unei noi .,ordini" pornind de 18 "ordinea" naturală a lucrurilor. în coordonatele acestor izvoare se profilează originalitatea şi singu­ laritatea operei lui Rousseau. EXfu"llinată din cele mai diverse unghiuri de vedere (inclusiv cel freudian), ea a constituit şi constituie şi azi obiec­ tul celor mai variate şi contrastante interpretări. Dar chiar cercetători ca Starobinski. care şi-a limitat s arcina la observarea şi la descrierea structurilor ce aparţin în mod propriu lumii lui J.-J. Rousseau, îşi dau seaffia că .,este evident că nu putem interpreta opera lui Rousseau fără să ţinem seama de lumea căreia ea i se opune".

Starobinsk, constată că , .experienţa intimă (a lui Jean-Ja cques, n.n) reflectă funcţia sa p:'ivilegiată prin conflictul cu o societate inaccepta­ bilă". arătînd că : .. chiar domeniul propriu al vieţii interioare nu se deli­ m itează decît prin eşecul oricărei relatii satisfăcătoare cu reali::atea ex­ ternă"4).

In studiul Transpa'7"enţa şi ob stacol ul , profesorul genev€z încearcă să definească s tructura intimă şi profundă a gîndirii rousseauiste oglindită chiar la începutul celebrului Discurs asupra ştiinţelor şi arte lor, în care Rousseau constata discordanţa dintre a fi (etre") şi a părea ("paraitre"). 1) cf Istoria fzlosofiei, redactori : M. A. D i n n i k, M. T. I o v c i u k, B M. K e­ e r o v, M. B. M i t i n şi O. V. T r a h t e n b e r g, voL I, Bucureşti, Ed. ştiin­ ţifICă, 1958, p. 499. 2) Convo�birt asup:-a ştiinţelor. �) Rou.sseau afirmă că dacă n-ar fi fost suferind, ar fi muncit nu pentru satisfacţia sa, ci pentru binele societăţii. "Cîţi oameni plini de bunuri şi de sănătate nu-şi petrec astfe� vlata întreagă?". Apud J -J. Rousseau, Ouvres completes, tome IV. J 969, p. XXVI ) 4) J e a n S t a r o b i n s k i, Jean-Jacques Rousseau, La transparence et l'obstacle suivi de sept essais sur Rousseau, nd, Paris, Gallimard, 1971, p. XXVI.


S l:prafsţa L:"ş-elătcare a lucrurilor, care împiedică înfăţişarea exte­ rioară să cOl"espur.dă "dispoziţiilor inimii", a introdus răul î n lume. Con­ trastul este atit d e pllternic. Încît În viziunea filosofică a lui Rousseau

nu estE în joc Clusa( r.oţiunea abstractă de a fi şi a părea, ci însuşi desti­ nul oa :nenilor care oscilează între inocenţa reYlegată şi ruina de acum s igură, " a;?02renţa " şi "răul" ne"Taifiind decît unul şi acelaşi lucru. Nu vom. merge atît de departe încît să afir:năm că determina11.tele o�iecti" e a�e :storiei sa:e persoCl81e i-au creat s:ruc:urile înseşi ale gin­ dirii, dar nu vom înceta să susţbem că aceste structuri s-au maniÎestat ş� realizat în anumite forme numai datorită condiţiilor în care a trăit şi a influenţelor care s-aa exercitat asupra lui; cert, aceste cOCldiţii şi aceste inÎluenţe s-au ref�ectat intr-un med unic În conştiinţa sa. "Scaoda1 Jl" minciunii. al "aparentei", a dat. după Starobinski. im­ pulsul întregii sale cagetări teoretice. Pornind de ai ci , i s-a deschis o vastă perspectivă de inţelegere şi i s-au conturat posibilităţi infinite de dezvoltare şi p.cogres. în care Rousseau credea în feluZ său, deosebit de contemporani. Fondul intim al fiinţei umanităţii este înşelat de aparenţe, încrederea a dispărut. iar or.ml este silit să trăiască în întuneric. Rousseau, reluind mitul platoClici2.n al exilului şi al î ntoa:-cerii, . ,îl oriente8ză spre starea de copilărie şi nu spre o patrie celestă"l) . Dacă el se întoarce spre o "viaţă anterioară" şi spre o ipotetică stare de natură. nu părăseşte lumea te­ restră şi nu invocă păcatul adamic pentru a explica decadenţa omului. Umanitatea este perfectibilă şi, ca urmare. istoria universală nu e de­ finitiv condamnată; decăderea nefiind decît un accident al acestei istorii, este de admis că omul nu e cond&mnat în med natural să trăiască în în­ tuneric, în viciu, în neîncredere, deşi acestea sporesc totdeauna, odată cu creşterea artificială a civilizaţiei şi a orgoliului uman. Nu există. aşadar, nici un obstacol supranatural eare să împiedice pe om să-şi facă sau să-şi desfacă istoria pentru a-şi regăsi " transparenţa" pierdută. "Esenţa omului r: u c compromisă, ci numai situaţia sa isto­ r ică '( 2) . "Deoarece apariţia răului a fost un fapt istoric, lupta împotriva răului aparţine de asemenea omului în istorie" . Intreaga operă a lui Rousseau tinde să arate că este posibilă o acţiu.'1e

în acest sens, că libertatea care constituie identitatea naturii umane n e �ngăduie s ă n e consacrăm adevărului dezvăluit, care v a restitui omului "traYlSparen ţa" com?romisă. Fără îndoială că în indicarea mijloacelor şi a acţiuni:or de reîntoarcere a "transparenţei:: în noi şi în viaţa noastră, Rousseau se sprijină, în re­ lorma sa morală educaţională, politică şi socială, cînd pe o revenire la trecut, cînd pe prezentul personal, cînd - arareori - pe viitor. De aici p:edoarhle lui pentru respectarea conservatoare a legilor şi ordinii sta­ bilite, care salvează ceea ce mai rămîne în suflet "pur şi originar "; d e a:ci schiţarea "ideii fericirii viitoare a genului uman" şi, tot de aici, construirea imaginară a "Cetăţii" ideale şi virtuoase a umapjiăţii. E de 1) J = a n S t a r o b i n s k i, op. cit., p. "J I ')�dem, p.

25.

22.


XLIV

la s!ne înţeles ca în urmărirea atîtor proiecte să întîl'1im contradictii. am­ biguităţl. incoerenţe etc. Dacă ne-am întreba care este st area în care "transparenţa" a eXIstat şi ce distanţă ar trebui să parcurgem pentru a o regăsi, Rousseau afIrmă că ne despart 0 m uJţime de secole" de starea primară şi origmară, de natura în care "transparenţa" era dominantă şi că. poate. această stare .. nici n-a existat;;. Starea de na:ură. în concepţia lui Rousseau. nu este - precum am al'ătat şi în alt context - decît o premisă speculativă a unei istorÎl ipo­ tetice. premIsă pe temeiul căreia va putea clădi explicaţia genetică a lumii actuale. Era tendinţa generală a gîndirii secolului al XVIII-lea de a găsi izvoarele tuturor fenomenelor, fie că e vorba de originea pămîntu­ lUI, a vieţii, a sufletului sau de cea a societăţllor. Această tendmţă era atit de puternică încît, uneori, la Rousseau şi la alţi gînditori ai acestui secol, speculaţia era considerată drept observaţie care nu mal necesită nici o fundamentare ştiinţÎÎÎcă. Rousseau nu încearcă şi nu dezv oltă în ficţiunea sa istorică, �a cum susţineau unii din superficialiI săi adversari, o pledoarie pentru Întoar­ cerea la s tarea de natură primitIvă. Re găsim mai degrabă în faţa unei descrieri, a unei stări nostalgice, foarte apropiate de animalitate, ca::-e, în spiritul lui Rousseau , s-a conturat atît de puternic Încît era considerată drept un adevăr is::oric. Hălderlin considera pe gînditorul genevez - în oda neterminată pe care i-o dedIcă - drept unul dil1 acei vizionari (.,Seher") care deţin me­ moria unui trecut înck,părtat, a unui timp maI bun şi cărora le e dat să fie impresionaţi de . , soarele îndepărtat" şi de "razele venite dintr-o epocă mal frumoasă" . . Da:, unde găsim "transparenţa" originară, dacă ea a dispărut? Rousseau ezită, d�pă cum observă ,?i Starobinski, Între două răspunsuri contradIC­ torii. Cel dintîi ne arată că sufletul uman a degenerat, fiind desfigurat în aşa măsură încît nu-şi va m ai putea regăsi niciodată fr umuseţea primară: potriV it celui de-al dOIlea răspuns, natura primar'; perSIstă, dar ascunsă de vălul artificial al convenţiilor şi opmiilor sociale. "Versiunea pesimlstă şi VerSIUnea optimistă a mitului originii, Rous­ seau le susţine pe amîndouă în mod alternatlv şi uneori chiar în mod simultan. El ne spune că omul a distrus irem edi'abil identitatea sa natu­ rală, însă e1 susţine, de asemenea că sufletul origi nar fiind indestructibil, rămîne pentru totdeauna identic sie însuşi sub adaosurile exterioare ca:'� îl m aschează"l). Oscilînd între concepţia unei naturi pierdute şi cea a unei naturi ascunse, mascate, Rousseau nu poate concilia c.ele două teze prezentate chIar în prima ŞI celebra pagi nă a lui Emil : "Totul este bun cînd iese din mîinile Creatorului" şi "Totul degenerează în mîinile omului". Starobinski afIrmă că postulatele lui Rousseau permit totuşi să se re­ zolve problema originii răului, fără ca acesta să fie im putat lui Dumne..

1) J S t a r o b l n s k l, op czt , P 33


zeL! sau o m u :ui care păcătuieşte . Răul a:' fl en pr o d us al istoriei şi socie­ tătii. fără alterarea es entei i n d h'id u a: e . ' Dacă se disociază, o'bse n ă Starobmski, omul ca eseaţă şi omul ca rcZaţie socială, separi n d natura umană şi socIabilitatea, s-ar putea admite că decăderea istorică e periferică , .î n raport cu p ermanenţ a centrală a naiurii originare" 1) . Imperiul răului în concepţia lui Rousseau este c ons tituit d�n pasiunile omului pen tru lucrurile exterioare, p entru poses i une a bunurIlor m ate­ riale, penti'U aparenţă şi prestigi u . Reintors în sme, regăs e şte izvorul salvării. T otul d e g ene rează în mîinile omului, nu în iniml, sa, - mllIn care c;chlmbă natura şi istoria, creează diferenţele şi luptele dintre popoare, inegalitatea dintre indivizi etc. Arătam în ait context că, în Discursul asupm in egalităţii, R o usseau afirmase că viciile lumii nu aparţin atît omului, cît omulUl "rău g uv e r­ nat". Revolta împotriva istoriei, împotriv'a regimului istoric din vremea sa devenea astfel pe deplin justificată. Î nsă, dacă e a devărat că gîndirea lui Rousseau este ai n acest punct de v edere re\'oluţionară, nu e mai puţin a devărat că e "revoluţionară" numai din perspectiva acestei naturi umane eterne şi indivI duale şi n u din perspectiva unui progres istoric care ar însemna elibe rarea mas el e r p o pulare de sub tirania despotismului feudal, aşa cum încercase, spre pIl dă , în a ce laşi secol un Baboef. R e vo lu ţia socială nu e generată de şi în solHudinC'a în care se co m plă c ea Rousseau, ci prin şi în lupta colecEvă, organizată şi deschisă. Nu e lipSItă de mt€res nICI incercar€a unora de a SchIţa actualItatea opereI lm Rousseau din confruntarea configuraţieI spintuale a secolulUl al XVIII-lea cu cea a secolulUl n o stru . R oge r-Ger ard Schwartzenberg2) , scrimd o prefaţă la o nouă e dI ţ i e a Contractului social, formulează c.on­ cluzia că J ean-Jacques este, prin caracterul contestatar al operei sale , un contemp o ra n care se înscne ca al şaptelea s tî lp al "nou î nţelep cium " după i.\tarcuse, Dy lan , Fourier, Mc Luhan, H. Hesse, Lennon. Revolta rousseau­ ISt8 n-ar fI decît revolta acelei " Beat Generation" de la 1 7 30, iar Rousseau strămoşul ceatmk-ului Jack Kerouac cu părul lung şi chItara se acă vaga, bondînC:: pe drum uri fără dIrecţIe. Contestarea totală Tousseauistă năZUla spre un nou mod de a fI şi de a com ur.ka, spre o "contra-cultură" care să se opună CIvilizaţIei "opr\2sive" (Marcuse va spune "represive" ) şi a uneI societăţi 'tehn o cratice ahenante. D u pă Schwartz enb e r g , Rousseau trăise în epoca d e na şte re a civilizaţieI ll1âustnale ŞI observase că, cu tot progresUl, cu toată tehmca ŞI filosofia vremiI, ,. imma lIpsea". El mal afIrmă că Rousseau poate fi consIderat azi drept profet al societăţiI postll1dustriale prm refuzul de a se integra în SOCIetatea .,de consum" (sau societatea "abundenţei", c um e categorisltă societatea capitalistă c o ntempora nă de către Marcuse), prm gustul căIăto­ neI , prin întoarcerea la natură, prin idealul de slmplicitate (ca în comu1) J S t a r o b 1 n S k I, op Clt , P 33 �) C f R o g e r-G e r a r d S e h w a r t z e n b e l g, Jean-Jacques superstar, L Exple,>s, nr 1 069, 3-9 lanuane 1972, p 59.


nele .. hippies'} prin elieerafea ser.timentelor, prb explozia romantică, prin misticismul vag e�c. Ci u dată şi surprinzătoare apropiere Îilire idealul de viaţă simpl ă rousseauist şi d ecreptitu din e a fizică si morală din comu­ nele "hipples " ! j\1ult rr:ai sUrpl'irlzătoare, da:!." si caracteristică pentru o soe:ietate capit.alistă în d iso luţie este şi afirmaţia h.i Sch'v,;artzenberg, din aceeaşi prefa'fă, că de o sută de z ni Capitalul ar îi �o s t eclipsat de Con­ tractul social. clar că azi Rousseau ar înloct;.i pe Marx în Pantheonul pro­ testatarilor. Asemenea aLrmaţii, fireşte. nu pot fi făcut e decît de nişte adversari orbi ai s ociali sm ului victorios p e o mare întindere a globu�ui, care nu cunosc mişcările şi re\"endi cările sociale din propria lor ţară. Pl'i v:nn corlcepţia lui pedagogică 1!1 limitele t.mp'Jlui în care s-a dez­ voltat, se conturează limpede pozi'� ia ei înain"ca'că şi progresistă faţă de practica st:'îm'că a educaţiei feudale şi ni se deschide perspectiva de înţe­ legere a ma::ii lnrîuriri pe care ea a exercitat-o asupra e\"o]uţiei ulterioare a g î n dir ii pe dag o gi ce . Rousseau, î n Scrisoarea către Chr. de Beaumont, mărturisea: . ,Am căutat adevărul în cărţi ; n-am găsit de cî t şarlatani care îşi fac Un joc din a înşela oam en ii, fără altă lege decît interesul lor. fără alt Dumnezeu decît reputaţia lor, gata să defăimeze pe şefii care nu-i tratează potriYit dorinţei lor. gata şi mai mult să laude ned:'eptate a care îi plăteşte. Aseultîr:.d oam�nii căro�'a le e p ermis să vorbească în pu blic . am înţeles că ei nu îndrăznesc sau nu VOr să spună decî t ceea ce e pe placul celor ce poruncesc şi că , plăti ţi de cel tare ca să facă morală celui slab, ei nu ştiu să-i vorbească ace stuia din urmă decît de spre datori i, iar celuila lt d es pre dl'epturile lui. Intre ag a cons trucţie p ublică se "va afla necol1tenit în min­ ciună. atîta vreme cît cei care o dirijează vor ave8 interes să mintă; şi numai ei au Devoie ca adevărul să nu fie spus. De ce să fm complicele acestor oameni?'(1) Rousseau scrisese Emil ca să orienteze e d ucaţia spre lum.ea adevă­ rului şi a ,.naturii". Rousseau s-a o cupat, în afară de Emil şi :Voua Heloise, de probleme de educaţie în : Consideraţii asupra guvernămîntului Poloniei (parţial), Proiect pentru educaţia d-lui de Saint-J1arie şi, în coresp ond en ţă , î n : ,.Scrisorile către prinţul de Wirtenberg, către abatele M*** şi către d-na de T. Proiectul a fost scris în 1 740, cînd Rousseau devenise educatorul fmlui lui Bonnot de Mably (mare-prevot2) la Lyo n) . Lucrarea mai prezintă azi doar un interes istoric . . . S cop ul educaţ:ei, aşa cum e d efinit în proiect, consta în formarea "immii, judec ăţii şi spiritului", "exercitarea corpului" şi asigurarea "cunoaşterii societăţii". Menţiunea lui Moliere că ,.un prost sayant este mai p reţi os decît un prost ignorant" îi pare valabilă şi lui Rousseau; totUŞI, în proiect se r€comandă predarea următoarelor ştiinţe : latina, istoria, geografia, matematica, morala, d reptul natural (scrierile lui Puffendorf şi Grotius) ; sînt socotite însă de prisos r€io:-ica, logica şi filo­ sofia scolastică. "Cînd va fi tim p " , se va putea face lectura Logicii de �a P or t-Royal şi a Ariei de a vorbi a lui P. Lamy . 1) J.-J. R C li S S e a a, Oe4'1yreS completes, tOhle :r, :861, pp. 775-776. 2) Comandant militar (de miliţie) în vechiul regi m francez.


în

or dinea importanţei. educaţia fcrmează : moralitatea, cuminţenia şi

cun oaşterea .

Rousseau mai propune unele recreaţii p:ăcul.e prin cunoaşterea artelor fr umo ase : " cu no aşter ea cărţi lor şi a autorilcr, critica. poezia, stilul, elo­ cinţa, teatrul şi, într -un cuvîr.t. t o t ceea ce poate contribui să-i formeze gustul şi să-i înfăţişeze (ele\-ului. n.n.) st'L:diul sub o fo rmă su r îz ătoare ,a ) . Emil sau despre educaţie e opera pe care în suş i Rousseau o consi dera drept cea mai de seamă d in tre scrierile sa:e. Pierre Burgelin (în studiul introductiv la Dmil) o o s er \"ă că amatorii ce literatură franceză admiră Confesiunile şi Re'l: eriile în car e se dez­ văluie Rousseau, d ar citesc puţin pe Emil; apoi adaugă că Emil .,este car­ tea sa ce a mai completă, iar p ri n co nţinutul ş i imh.: enţa sa una din ope­ rele cheie ale ci vi li zaţi ei noastre'(2). Emil est e considerat de însuşi Rous­ seaLl cind "tratat d espre bunătatea o rigi nară a omului" , cînd "romanul naturii om ene ş ti" . Ce este această , . natu ră " , obiect predilect cercetări:. f:losofice din s ecolul al XVIII-lea? Ro usseau nu i-a dat o definitie clară. .. Natura are ' o voce, mîini, întuneric şi lumini. Ea este putere şi ir..vitaţie, germene şi î n flo rire . Ea merge de la fu n cţiunile fiz i olo gice la conştîinţa ;:ncrală, in­ clude şi exclude sociabilitatea. amorul trecător şi amorul conjugal, ea in­ t erz ic e ştiinţa şi refle cţi a, însă face apel la raţiune. Ea c.escmnează Î lo. fine cîmpia înverzită ş i creatorul ei"3). Natura este, aşadar, în co ncep ţi a lui ROUSSE:2.u. d�lpă c um remarcă si Fran c;o is şi Pierre Richard4), atît lumea exterioară (natur a fizică), cît şi �umea anterioară so c i etă ţilor şi decăderh OmULUI. Noţiunile de "b u năta t e o rigi nară ': si "natură origll1ară " coincid; I n pl us , co nc eptul rousseauist d e .,natură " s e CODjUg2. cu cel de ,.ordiDe " . N a tura e or din e , denaturarea e dezo rdi n e . "Bunătatea lUI D u rr: n ezeu , aÎirmă vicarul din Savoia, este iubirea ordinei; căci pr in ordine menţine el ceea ce e xi stă şi leagă fiecare parte de tot('. Bună tatea n aturală a co­ pilului n e ara tă că cele dintîi mIşcări ale natur ii s:nt dl'epte, iar educaţia necesită constituirea ştiinţei omului (sau despre om). "cea mai utilă şi cea mai puţin înaintată dintre toate c un oş ti n ţele ome n eş ti " , d up ă cum arăta Rousseau in prefaţa la Discursul asupra inegalităţii. Emil cup rinde dnci părţi (autorul le nlliJ1eşte ,. cărţi ': , după un mod antic de diviziune a materiei) . In primele trei cărţi, expunerea ia lnfăţi­ şarea de tratat şi se întîlneş te rar n umele lUl .,Emil" ; în cartea a IV-a apare mai des, iar cartea a V-a (în t i tu l ată Sofia sau femeia) e un fel de roman al căsă to rie i (cu ac centuarea problemelor pnvitoare la educaţIa femeii). Cartea 1 se ocup ă de primul an din viaţa cop Il ului ("vîrsta naturii", sugaciul, "infans"), cup rin zî n d şi p rinc i piil e educatlVe genera:e ale con­ c ep ţiei p e dag ogic e a lui Rousseau (importanţa şi scopul e d uc aţiei : mama­ doică; tatăl-preceptor; elevul imaginar - Emil ce l orfan; "înainte de a vor bi , inainte d e a înţelege , el - co p ilu l , n.n. - se i n s tr ui e şte " ) . Natura 1) J -J. R o li S S e a li, Oeuvres completes, tome III, 1860, p. 277. 2) J -J. R o li S S e a li, Oeuvres completes, Pleiade, IV, 1969, p. LXXXIX. 3) Ib�dem. 4) J.-J. R o li S S e a li, Emlle ou de l'education, Editions Garnier, Paris, (1957), p. VII.


XL\/ 1 1 (

şi societatea sînt prn ne în raporturile lor Cu educatia Educaţia fizică e preocuparea dommantă în acest Clcle. evolutlv. Cartea a II-a urmăreşte dezuoliarea copilului ("puer") de la 2 b . 1 2 ani si cuprind e : a Educaţia sensibilităţzz (ţ Ip ă t . plîns. lib>2rtatea şi .. d e pen d enţ a ·' d e l Ll ­ Ci uri) : D. educ a ţia morală (maxime ge:1erale. exemple. noţiunile de proprietate, ade\ ăr, car i t ate . sei!timentul eu:ui şi minci una) : c. educaţia intele ctuală. (interesul sensibil, critica cuvintelor. cntica isto­ riei, cntica fabulelor lui La Fontaine, ,.nicl o ca r te înainte de 12 ani " , critica �m-ăţămîntului tllnpUrl Ll) : (exerciţiile flzice. pre�epte de igienă, nataţia) : d. educaţza corpuluz e . edu('aţia senzonală (pipăit, yăz. auz. gust. mll os) . Sînt aici re-produse pasaje din Pi.uta!'h cu privire la regimul vegetarian spre care înclină Rousseau Cartea se încheie cu pl'ezentarea a doi co pi i tIPI Ci : unul crescut Cu c. ă rţi şi profesorI, altul crescut în mijlocul naturIi. Cariea a III-a se ocupă cu educaţia copilulm între 1 2-15 ani (.,vîrsta Iorţei " ) ; e perIoada dommantă a educaţiei zntelect.uale. PrmcIpll:e acesteI educaţii sînt : trecerea de la necesitate la utilitate. experienţe - nLl cuvîn­ tăn. constnurea de ma�JnI (ideea actiVItăţIlor practIc-producti'v-e sau a invă.\ăm întului . . pohtehnic')_ o si ngură carte . Robmson Crusoc. În această "eart�" Rousseau se o cupă şi de educaţia manuală şi s o c ia l ă (lupta contra prejudecăţilor, e duca ţIa socială. Ierarhia mcsernlor, necesitatea unei m e­ seriI manuale, alegerea meserieI lui Emil : tîm p l ă rla) . În acest CIclu e\-oluth', utilIzarea forţel or excedentare (în raport cu tl C:buinţele) îngăduie acumularea cunoştinţelor ŞI formarea apt itudirulor în \ edel ca satisfacerii trcb Llll1ţelor care vor apărea în viitor. In cartea a IV-a se tratează problemele referitoare la formarea omulUI începînd de la al 1 5 -lea an al 'l.neţii pînă la căsătorze ("vîrsta ra ţi u n i i şi a pasiunilor�' ) : acea'3tă "c arte" e socotită de alltor drept cea mai �mportantă. Ea prezintă consideraţii d espre : o ri gi nea ., pas IU ru lor " (ten d in ţele şi se n ti ­ mentele) ; iubi re a de sine şi amorul propriu; dezvoltarea sentimentelor; studml societăţii prin studml istoriei; orientarea elevului spre lumea ab­ stractă : trăsăturile , . vîrstei raţiunii " ; stăpînirea impulsurilor naturale pnn a ct i vi tatea corporală ; idealul viitoarei sotii (Sofia) ; formarea gustului ca bază a judecăţii estetice şi morale. Dacă primele două cărţi privesc mai muh educaţia fizică şi educaţia simţurilor, iar a treia educaţia intelectuală, cartea a IV-a este desti­ n ată educaţiei " inimii" (educaţiei sentImentelor) şi problemelor pe care le ridIcă p s i holog ia şi pe d ago gia adolescenţeI. Cartea a IV-a mai cuprinde două chestiuni remarcabile : educaţia se:xlţală - de care alţi pedagogi n-au a\-ut curajul să se ocupe pînă atunci - şi problema educaţieI religioase, tratată î n Profesiunea de

credinţă a vicarului din Savoia. În încheierea cărţii a IV-a este cuprinsă pledoaria pentru o simplă şi modestă.

\-iaţă

Cartea a V-a se oC:lpă d e : e du c aţi a inteleciuale;., estetică, morală elco a femeit (adIcă a "Sofiei" , viitoarea soţie a lu i Emil) ; de căsătorie; de


' aîoarea edLlcativă a călători ilo!' Şl ce princi;Jiile organIzăril statelor. Opera se termn:ă odată cu căsi:toria din "re Emil ŞI S o fia . Emtl - socotit de unii cercetători drept un tratat de pedagog�e este, fără îndoială o lUel'are utopică din ungh i ul de v"e de;:e al posibi­ lităţn de aplicare practică!) irealizabilă în ansamblu, ea cLlp.cir.de îr!să - alături de unele paradoxe, himere ŞI cor:trazicen e' iderlte - idcl deschizătoare de drumun în pedagogca m o d ernă. Convins că cele dintîi manifestări ale naturii sînt "drepte", că om..ll e bun .,cînd iese din mîinile Crea:orului" şi că toate v'idile pătrUl:ci ln el din afară, Rousseau ne înfăţişează, de pe poziţii ideal1ste, fo:'marea U n .ll elev imaginar ales (.,Emil") al cărui educator ("guverrwr") se consl deră. Am stăruIt 1n alt loc asupra caracteruLUI utopic şi idealist al C011cepţillor sociologice şi pedagogIce ale lUI R o us s e au : am arătat că nu c posibilă o schImbare a societăţii printr-o reformă a e d u c aţi e. Gmului şi că schimbarea "ideifor" implică o schimbare prealabilă, pe cale r 2,'0lU\lOnară, a relaţiilor sociale Elementele utopice ale concepţiei pedagogice fOclsseau.iste se leagă de ipoteza cunătăţii origmare ( . , na t u r ale " ) a fi inţei umane. Dacă soc:­ etatea pen erteşte natura umană. pnn ce Lliracol omul indiviăaal co n ­ siderat bun devine rău ca om social şi creează instituţii şi orbdeliri potnv nic e propriei sale �,.îlatu.ci " ? Rousseau încearcă să justIfice ipoteza,

dar argumentarea sa nu este şi nici nu poate fi concludentă, căci, dacă natura originară este bună. I ar socie�atea o p erverteşte, solutia îndrep­ tării luc:,:,unlor nu poate fi căutată decît în schimbarea so cietăţii, n:.' a izo?ării omuluz de societate, cum procedează Rousseau. El vede răul ş i , în loc să-I înlăture, se re f ll gi & z ă î n ficţiune. In Discursul asupra şti i nţelor şi artelo., Rousseau afirma că ştiinţele şi artele îşi trag originea din ,. v i cii " ca superstiţia, ambiţia, curiozitatea etc. Dar, se iscă întrebarea ' cum ::: e dez\ oltă aceste "vicii�' din dispoziţii originare b une? De pildă, curiozitatea, ce stă la origine9 ştiintei, este un .. yiciu '· sau o înclinare . ,naturală'· şi. în consecinţă, n-ar putea fi "bună;' ? Rousseau derivă. în cele din urmă, sentimentele ("pasiuni le") pozitive dir: "iuCirea de sine" (,.iubire în sine sau relativ ă la noi", adică cea al cărei obiect exclusiv este propria persoană), iar din "amo:,:,ul propriu", pe cele n e ga tive. Amorul propriu apare în momentul cînd " iubirea cie si:--1e" nu se mai mărgineşte la propria persoană; din comparaţia dintre sine si altul se nasc duşmăniile şi invidiile, căci "amorul propriu" pretinde ca alţii să ne privească la fel cum ne privi m noi înşine. Din nou o tendinţă na­ tu.rală bună se transformă, în ,.starea socială'", în c ontrariul ei.

Emil este orfan şi cu spirit comun. De ce-i sînt necesare aceste calităţi? Fiindcă , .oamenii extraordinari" se ridică Ol"lcare ar fi educatia lor. Emil este şi c oga t , rEici ,.săracul se face om prin el însuşi" ; e� te ŞI de neam mare, pentru ca educatorul să-I poată smuls:re din ,ghearele prej u decăţilor". Robust şi sănătos, Emil s-a născut în �lima emperată a Franţei. El nu este, aşadar. după cum oesen-ă si Raumer, un copil

t

1 ) Un "tratat" practlc de edueaţ.e e mai degrabă Noua Helotse. 4

- Emll

sau despre educaţIe


L

absolut natural, căci bogătia şi nobleţea apar Î.1 s o ci e ta t e Dificultăţile practice ale sistemului ies, aşadar, la :\-eală din primul moment: iar Rousseau ne previne că n-ar primi, în realltate. niclOdată funcţia de educator1). mărgini ndu-se doar să ia "condeiul" şi să al'ate cum trebuie să se facă educaţia El afirmă chiar că punerea în practică a planului său "se leagă de mii de împreJ urări ", Ipoteza (nedemonstrabiIă) a .bunătăţii origi nare" . ca�'e se găseşte la temelia sistemului pedagogic de care ne ocupăm. este, în fond. optimistă, contrară prejudecăţIlor religioase (decăderea omul ui prin ., păcatul" ada­ mic) şi, în genere, credinţei feudale că omul se naşte cu înclmări rele Rousseau clădeşte întreg edificiul doctrinei sale etice, pornmd de la bunătatea naturală a omului. Din ea derÎ\'ă ŞI prinCIpiul edi.lcaţiei "ne­ gative", al acelei educaţii care nu intervine, ci apără dez\ oltarea nestîn­ j emtă a înclinărilor şi a dispoziţlilor cuprinse in zestrea naturIi SU.Sţl­ nătorii contemporani ai curentului pedagogiei "non-directh e" se mspiră direct din concepţia rousseauistă asupra ed JCaţIei Formarea omului este rezultatul influenţei "educatr\'e" a trei factori : natură, oameni şi lucruri. Educaţia care ţine de "natură" constă Îl1 " dez\'oltarea Hlterioară" a organelor şi sistemelor şi nu atîrnă de noi. Educaţia ,.prin lucruri" cu­ prinde asimilarea cunoştinţelor prin "experienţă proprie", în contac t direct cU lucrurile; ea depinde mai puţin de noi. Educaţia . ,prin oamenI" constă în îndrumarea dezvoltării interioare a copl!ului; e UnIcul fel de educaţie, cel puţin în aparenţă, care stă în puterea noastrb.. Există, aşadar, trei factori determinanţi ai formăru omului, sau, trei feluri de . ,educaţie" care determi nă fizionomia spirit;Jală a om ului ; î::. termeni actuali, e vorba de : 1) dispoziţiile naturale ("eredItare ", deşi Rousseau nu utilizează acest termen), 2) educaţia prin oameni (care În­ seamnă ceea ce numim azi .,educaţie'·), 3) experienţa persoDală (care coincide, aproximativ, cu ceea ce se poate numi azi "influenţa medI­ ului"). In vederile lui Rousseau, procesul de dezvoltare a dispoziţiilor natu­ rale <:ste elementul dominant al formăni educaţionale. 01', dezvoltarea naturală nu este un factor educaţlOnal, deşi condiţionează fo{'marea edu­ caţională, şi, invers, formarea educaţională condiţionează dez\'cltarea naturală. Housseau susţine în mo d eronat că scopul educaţiei este cel pe care ni-l indIcă "natura" ; "lecţiile natuni", ale " lucrurilor" şi ale "oamemlor" trebuie să fie com'ergente şi să se sprij ine unele pe altele în aşa fel, încît educaţia "lucrurilor" şi educaţIa oamenilor să fie con­ forme educaţiei "naturii". Care este, în definitiv, scopul educaţiei? Sub influenţa directă a umanism ului Renaşterii, RousseaLl arată că scopul educaţiei este să formeze oameni. Educaţia publică nu creşte nici oameni, nici cetăţeni; urmărind un dublu scop, ea se zbate în contra­ dicţii : "natura" o îndeamnă într-o direcţie, oamenii în altă direcţie, .

.

1) Aflrmaţle paradoxală, pentru că Rousseau dăduse mult timp lecţii de muzlcă, fusese educator în casa lUl Mably etc.; avea decl o experienţă (pedagogică) proprte.


Intr-unul din pU \lnele locurI, dacă nu chiar unicul, în care se întîl­ neşte o lămurire în acest sens!) , Rousseau afirmă că naiura din noi o con.)tltuze tendmţele �i înclinănle ongmare, conslderate înainte de a fl alteraie de influenţa societăţiL Care sînt însă acele tendinţe ŞI înclinări

SI cum se pot determma?

De îndată ce a\-em, scna Rousseau (Emil, cartea 1), conştiinţa sen­ zaţnlor noastre, s�ntem înclmaţl să apropIem sau să respmgem lucrurile potrivit concordanţel sau necor.cordanţei lor cu perso ana noastră ŞI po­ tn\- It aprecIerÎl pe care o facem asupra lucrunlor, pornind de la Ideea de fericire şi p erfecţiune, pe care ne-am format-o pe cale raţională. Aceste dispoziţiI se amplifică ŞI se întăresc p e măsură ce omu.l devine mal simţitor şi mal instruit, ele Însă se şi viClază, "mai mult sau mai puţin", sub mfluenţa preju decăţilor şi a obişnuinţelor. "Katura" din om ar fI, aşadar, "dISpozIţIa" de a căuta ceea ce îi este plăcut şi cores­ punde lden pe care şi-a iormat-o despre fericli:e ŞI perfecţiune (se între­ \ e d e acum lesne de ce Rousseau nu foloseşte noţiunea de "ereditate"). Omul natural, omul dispoziţlllor2) originare nealterate de prejude­ căţi s ocIale, se dIferenţiază net de omul ipoteticel "stări de natură". Con­ ceptul omului natural a constitmt instrumentul pătrunzătoarei criticI pe care Rousseau o întreprmsese împotri\'a societăţii ŞI CUltUîÎI feudale. In efectele acestei critici, îndreptată contra unui regim care făcea dm om sclavul prejudecăţilor de tot felul, desluşim faţa a devărată a "natu­ rahsmulUl" rousseaUlSt. Emil nu reprezmtă schiţa educaţieI unui săl­ batic, ori a unUl om în străfundul pădunlor, ci a unui "om natural", format pentru o altă societate. Accentuarea temelUrilor naturale ale individuahtăţii umane i-a îngă­ dUlt lui Rousseau. să contureze Idealul său egalitar : orice indwld este deopotrivă cu oricare altul în faţa naturii, Iar chemarea lUl miţială e ,) eL nota noastră 14 în EmtL, cartea I. Z) Noţiunea de dtspoztţte naturaLă în concepţIa pedagogIcă

a lUl Rousseau cste opusă vedern lUl Helvetius că spintui este o "tablă ştearsă" (tabuLa rasa) ; ea este însă tot atît de îndepărtată ŞI de semnifIcaţIa ei actuală. In pedagogia ştiinţifică, dtspoziţie înseamnă premisă naturaLă a dez1JoLtărn. d ată prin ereditate. "Premisele" ereditare nu sînt calităţi gata formate, niC'i veden sau Idei, nicI trăsăturI ale caracterulUl ŞI personalităţu, ci posibilităţI de dezvoltare (potenţiale), date sub îorma particularităţilor înnăscute ale ti puIUl de activItate nervoasă superIo ară (partlcularitătI de temperament) ŞI a parti cu­ lantăţilor anatomo-fizLOlogice ale analizorilor (organelor senZOrIale) DISpoziţiI pure nu eXistă ; orice trăsătură pSihiCă reprezmtă un , allaj " (Pavlov) de elemente ereditare si dobîndlte, îmbmate în anumIte proporţii. In procesul activităţii, al educaţIe! şi mstructiel, parilcularităţile înnăscute ale tipulUi de activitate nervoasă superioară ŞI partlcularităţile anatomo-flzio­ logice se modifică, se corectează şi se transformă, în baza plasticităţii excep­ ţIOnale a sistemulUi nervos. Aceasta înseamnă că baza dispozlţională a persona­ htăţii este, prin defmiţie, polivalentă, cuprinzînd posibilităţt muLti-pIe de

dezvoltare

UrmărInd un scop bme ilrecizat şi cuprinzînd totalitatea mfluenţelor orga­ nizate care se exercită asupra personalităţii, educaţta - în sensul larg al cuvîn­ tulUl - formea7ă p�ofilul cardcterulUl, detaliile personalităţii, formează con­ cepţia despre lume, - pe scurt, determină conţinutul psihic, în care se oglmdeşte expenenţa soc:ial-istOl ică a omemrii. In proceSUl complex al îormării tinerelor generaţii, ro LuL conducător îl are educaţia.


LlI

să fie om; odată pregătit pentru "meseria cie om", \ a putea să îndep�l­ n ească orice altă profesie. Umaniştii şi Locke susţinuseră ideea <.lnel dezvoltări armonioase şi integrale a omului prin educaţie. Nimenl Însă pînă la Rousseau nu sublmiase cu atîta vigoare "natura'; umar.. ă cu întreg conţmutul sensibilităţii, imaginaţiei şi vomţei ei creatoare. G. Compa:y re. care a interpretat, într-o largă măsură în mod realist, doctrinele pe dago­ gice moderne din Franţa, scri a : "Rousseau e un entuzias:, un naiv într-1...1 s ecoP) de rataţi . . . un deist într-o lume de sceptiC! E un visător care vorbeşte despre iubirea pură a sufletu: ui, într-o soci etate de libertini . . . El e, de asemenea omul afecţiunilor dezinteresate, e cetăteanul. p�triotul aruncat printre egoişti şi indiferenţi"2). La zece ani după criticarea învăţămîntului public în Emil, Rousseau., în Consideraţii asupra guvernămîntului POlonieL, pune din nou problema funr::ţiei sociale a educaţiei de stat. Elementele noi cuprinse în această scriere întregesc unele aspecte din concepţia sa peciagcgică. Ca să depăr­ teze tradiţIile şi practiCIle feudale şi clerIcale ale şcolii, Rousseau cerca întoarcerea la natura originară., nepervertită a omului; acum, ca să. asi­ gure ordinea şi coeziunea unui popor, sfîşiat de lupte in.terne, cere o edu­ caţie patriotică, republicană, a cărei "materie" , "ordine" şi "formă." să fie determinate prin legi, şi ai cărei institutori să fie distinşl, căsătoriţi şi să nu fie străini (clerici)3).

Cert, şi opoziţia "om"-"cetăţean" este relativă în concepţia educaţio­ nală rousseauistă. Deşi. miţial, în Emil, Rousseau opune "omul" "cetăţea­ nului" şi se declară adeptul educaţiel private, deplîngînd educaţia dm mstituţiile publice, el introduce În cele dm urmă pe Emil într-o ordme SO CIală, întemeiază o familie etc. Aşa se explică mtercalarea în Emil a principiilor esenţIale din Co ntrac tul social. EmIl e fortificat prIn educaţie: să reZIste tuturor viciSItudinilor fIzice Şl morale în �înul unei societăţi corupte. "Incompatibilitatea orr:ului şi a cetăţeanului nu e decît un ne­ norocit eveniment istOrIC. În dezvoltarea au.tentică a esenţel sale, omul trebuie să regăsească cetăţeanul, chIar dacă, aşa cum acesta rIscă să fle cazul pentru Emil, nu găseşte patrie ca să-I primească"4). Azi se pare că lacuna cea mai izbItoare a gîndirii pedagogice a lui

Rousseau constă în negarea rolului hotărîtor pe care îl au raporturile sociale, orînduirea socială şi expenenţa social-zsiorică a omenirii în for­ marea noilor generaţii. 1) Aici "intr-un secol" înseamnă în sînul anstocraţlel Şl al curţli feudale; "secolul"

era al raţiumi, al "luminilor", al "Enclelopediel", slste, care a Înlăturat regimu� feudal din Franţa la 1789. 2) G. C o m p a y r e , Htstotre cnttque des doctrmes de le XVI-eme stecZe, tome II, Paris, Hachette, 1879,

adlcă al burgheziei progre­ prin revoluţia burgheză de

r'educatlOn en France depu. � 92-93 (Istoria critică a doctnnelor educaţiei în Franţa începînd cu secolul XVI). pp

S) Rousseau Îl considera pe profesorii-elencl ca "străim", pentru că el aparţmea!l, în calitate d e reprezentanţi ai bisericii romane (catohce), mal mult "statului" papal decît statulul în care îşI desfăsurau actlvltatea dldactică Sl religioa�ă IezUlţli, care pînă la expulzarea lor dm Franţa (1762) deţmeau monopolul în­ văţămîntulUl, erau pnviţi, din acelaşi motiv, ca fiind "străim" - de către La Chalotais şi de alţii care s-au ocupat de problemele învăţămîntulUl public francez din acea vreme 4) J,-J. R o u s s e a u, Oeuvres co mpl e tes, IV, Pleiade, 1969, p. CVI.


, . R C i.lSS02.U, scrie H. Wallon trece aproape sub tăcere raporturile prec: tîn�·rul1.u copil cu ambianţa sa umană şi rr.al :ntîi cu arr.bianţa pe care i-o c::ecază îngrUrile n::ater!l.2 Acestea sînt. totuşI. cele dmtîi fundamente a:e vIeţii sale ?sihlCC şi care preced b mod eVIdent începuturile î nvăţării 5enso1'1 -spatiale " l ) . Pe:ltru flZl ologii s€colu�ui a l XVII-lea copEul e r a "homunculus" ("om la dlmensiuni mici" . . . omuleţ" ) , iar pcntrJ. secolul al XVIII-lea, ,.omul" e!'a adultul format ŞI civilizat. copilul nefiind încă descoperit: pentru RO\.lsseau . . , omul" este copiluL - căci o m ul societăţii este omul ,.0pmieI" - adică al prejuciecăţilor -, este ,. omul omului". Accast� " d escoperire" a copilului de către Rousseau a fost considerată dl efJt o .,revoluţie copernicană"2) în ştiinţa educaţiei. Rousseau este cel dintîi p e dagog care, "\ alorificînd unele idei pozitive ale gîndirii pedagogice din trecut (îndeosebi cele enunţate de umanişti şi de Locke), s coate în 2\'i del1"(ă aecesitatea studierii şi a cunoaşterii copilului în vederea organi­

zărit raţwnale a edu.caţiei. Influenţa , . descoperirii" copIlului în dezvoltarea gîndirii pedagogice se \ a profIla mal precis după ce vom analiza principIUl . educaţiei "nega­ tive", care imprimă o notă de autentică originalitate sistemului educa­ ţional ro Llsseauist. Dacă urmăm în educaţie drumul pe care ni-l arată .,natura" (în sen­ sul atribmt de Rousseau acestui termen), formarea umană implică o dublă activitate : pe de o parte, organizarea unei "apărări« sistematice a copilulut

împotriva tuturor influenţelor dăunătoare care s-ar putea îndrepta spre el din afară, iar pe de altă parte, organizarea condiţiilor de creştere în aşa fei, încît prin ele să se mijlocească dezvoltarea liberă a tuturor înclinări­ lor şi tendinţelor naturale ale copilului. Nici o restricţie, nici o constrîn­ gere, căci .,natuca" nu face erori. Cele două forme de organizare a activităţii educaţionale sînt în strînsă corelaţie : manifestarea liberă a dispoziţiilor naturale cere în mod necesar CL'earea unei centuri de apărare împotriva influenţelor negative. Nici o autoritate nu se poate substitui naturii. In consecinţă, principiul peda­ gogic fundamental la Rousseau este activItatea lIberă, nestînjenită, aşa C'l.<m ea e generată de dispOZiţiile naturale. Omul în adevăr liber, a firmă Rousseau, vrea ce poate ŞI face ce-i place. (RabcJais pusese pe frontispi­ cilll intrării de la mănăstirea telemiţilor inscripţia : "Fă ce vrei l " ) Dacă prinClp:ul actn Ităţri lIbere

�2

aplIcă copilăriei, dm el se pot deduce toate

regulile educaţiei Dezvoltarea liberă. progresivă şi conformă tendinţelor şi "f<lcultăţIlor" persona:e se realizează mai ales prin neintervenţie şi prin

organizarea educaţiei în ap fel, încît să fie evitate orice situaţii capabile să stimuleze acţiuni nedorite . i) J -J R o u s s e a u, Emtle ou de l'Educatwn, (Introduction), EditlOns Soclales, Pdrls, 1958, p. 13 2) C o p e r n i c (1473-1543), cel ebru astronom polonez, care a demonstrat pentru întîia oară mişcarea dublă a planetelor (în Jurul axeI lor şi în J urul soarelUI) ; Rousseau a "descoperIt ' SI a "demonstrat" necesitatea de a SItua copi lul in centrul activităi;ii educaţionale De aici andlogia între soare ca centru al um­ versului (,.heliocentrism") ŞI copII ca centru al "universului" educational (" pe. docen trism ").


llV

Relaţia dintre .,libertate" şi "educaţie" nu este metafizică ci dialectică în gîndirea mi Rousseau: libertatea creează în mod necesar premisa .. dez­ voltării naturale" - adică a "educaţiei" de bază în concepţia lui - şi scoate pe copil din lanţul tiranic al prejudecăţilor so cIale. pentru a-l pune sub autoritatea "legilor" necesităţii natural e. Adepţii de mai tîrziu al pe­ dologiei, care au confundat noţiunea de , .educaţie liberă" cu cea de "anar­ hie" pedagogică, n-au sesizat sensul profund al gîndirii pedagogice rous­ seauisie.

Educaţia ,.negativă" se referă la măsurile care tmd să îndepărteze tot ceea ce poate fI un obstacol în ca:ea dezvoltării naturale a copilului. "Ne­ gativul" e aicl din nou corelat cu .. pozitivul " ; îndepărtarea obstacolelor , . nenatm ale" e condiţia adevăratei activităţi formatoare a copilului. ,.Le­ gea" educaţiei nu e cuvintul, ci fapta, experienţa, contactul cu lucrurile. In c onsecinţă : �ă nu se pretindă copilului să nu facă rău, CI să fie împie­ dicat să-I facă; dorinţelor lui neîntemeIate să li se opună pIedici fizice ori p edepse care se nasc din faptele lui; să nU i se acorde nimic pentru cci cere, ci pentru că are ne\'oie etc. Copilul devine blînd şi mlădios prin forţa lucrurilor, prin legea necesităţii, iar ,.pasIUnile " nu se pun în miş­ care cîtă vreme n-au nici un efect. Pînă la 12 ani să nu se facă nici o "lecţi e " prin cuvinte; copilul tre­ buie să înveţe totul numai din şi prin experienţă proprie . Pedepsele sînt inutile şi ineficace la această \ îrstă, deoarece copllul nu ştie încă ce În­ seamnă a greşi din p unct de vedere moral. Să privim acum conceptul de educaţie întemeiată pe principiul activi­ tăţzi lib ere şi pe experienţa proprie a elevului, în comparaţie cu învăţă­

mîntul din epoca premergătoare rev oluţiei franceze.

Trecuseră două secole de cînd Rabelais (în Gargantua şi Pantagruel) considerasc îm'ăţămîntul scolastic feudal drept o "ciumă, o calamitate p ublică". Dar spiritu� învăţămîntului din şcolile franceze, dGminate de iezuiţi1) nu se schimbase prea mult. în colegiile iezuite, pe care Rousseau (Emil, cartea 1) le califică drept "instituţii vrednice de rîs", tradiţiile scolastice mai persistau încă din plin. Verbalismul, buchereala, strivirea

în faşă a orică.rei iniţiative personale care ar fi putut însemna o atitudine conirară dogmelor religioase, claustrarea elevilor în internate şi "disci­ plina" constrîngerii fizice prin pedepse corporale brutale, - iată unele dintre cele mai evidente trăsături negative ale şcolii din vechiul regim francez. In istDria doctrinelor pedagogice burgheze, concepţia rousseauistă se i n tegrează. c a orientare generală, în curentul aşa-numitei "educatii con­ forme naturiI", In secolul al XVII-lea, acest curent a fost ilustrat de 1) Se stle, dintr-un raport al lui Villemam, că, în Franţa, in preajma 'evoluţiei de la 1789, bISerICa avea sub conducerea ei 22 de universităţi, 562 de colegii (cu 72 247 de elevi) : alţi autori susţm că numărul colegiilor ar fI fost de 800, la care se pot adăuga 30 000-32 000 de şcoli rruci săteştI (primare). Statul, în speţă puterea laică, nu putea nici controla, nici dirija organizarea educatieI tmeretL.1Ul Cond ucerea învăţămîntului se exerCIta prin putermcul ordin al ie­ zuiţilor, care era în slujba papahtăţiL Or, chiar autori mai vechi, ca G. Com­ payrc, au constatai că " . . dcfecteie merente pedagogiei Iezuiţilor " . s-au agra­ vat cu timpul ' , (G. C o m p a y r e, op. eLt., vol. II, p. 240).


CO.l1Cr:..US Se pare că Rousseau n -a cunoscut scrierile pedagogice ale lui Ccrncnius: in schimb. a studiat de aproape pe Locke. la care întîlnim si ldci �c:me ;licne. Pnn Houss cau, teoria "educaţiei conforme n aturii" e r�­ luată de Pestal ozzi, ele filantropinişti etc. In epoca de conso�idare a capitalismului şi în epoca de descompunere a acestuia (impcrialismul). pedagogia burgheză a evidenţiat mai ales latura negatn'ă a concepţiel pedagogice a lui Rousseau şi a interpretat, de p e poziţii metaflzice, eror:. a t ş i tendenţios, tezele acestuia cu privire l a : acti­ yitatea liberă. cuno aşterea şi respectarea particularităţilor individuale şi de vîrstă ale copilului în educaţie, apărarea copilului împo triva mfluenţei vicIate a (unei anumite) societăţi, aplicarea cunoştinţelor în practica deţii de.

111 orga r i zarea aşa-numitelor . , ş coli noi", a şcolilor pe "măsură" (pe "m ăsura cop:lului"). care au apărut la în�eputul secolului nostru sub impul­ sul ideilor pedagogice ale lui J. D ewey, Decroly, Ferriere etc. , se resimte l!1El.:enţa r egativă a operei pedagogice a lui Rousseau. Ea constă în : izola­ rea şcolii de viaţa sociald (pentru ca elevii să nu fie ademeniţi de ideile şi re\'en dicănle re\'oluţionare ale proletariatului modern), "ferirea" copiilor clasei burgheze de orice contact cu fiii p ăturilor "de jos " ale societăţii prin taxcle1) extrem de ridicate pentru întreţinerea copiilor în aceste şcoli, formarea unei conc eptii de viaţă pe temeiul prejudecăţilor religioase etc. In general reprezentanţii ideologiei celei mai reacţionare pături a burgheziei (rămăşiţele vechii aristocraţii şi clerul ca tolic) au combătut ideile progresiste din con�epţia pedagogică a l u i Rousseau, socotindu-le fle "periculoase", fie utopice2) ; dar, în acelaşi timp, catolicii, care în se­ colul al XVIII-lea îl condamnaseră cu violenţă, la începutul secolului nostru au făcut apologla concepţiilor religioase ale lui Rousseau3) " . Neorousseauismul modern şi contemporan, cristalizat în curentul p e­ dologic4), este un se�ll1 al declinului cultural al burgheziei incapabile să mai conceapă vreo doctrină filosofică înnoitoare în domeniul ştiinţei edu­ caţiei. Prin accentuarea dependenţei educaţiei de factorul natural al dez­ voltării, care. în \'ederile lui Rousseau, e elementul esenţial al formării copilului. se p o ate pune la îndoială - dacă e eronat interpretată - pu­ e ceea ce a făcut terea educaţiei şi i se pot restrînge mult limitele;

1) Ş t

�) 3) 4)

K i r 1 ţ e s c u. instttutor, scria, în această direcţie, în lucrarea lui Cestiuni de> educaţiune şi de didactică experimentală, 19 0 7, p. 34, următoarele: "să se note7e că taxele întreţinerii unui copil in aceste şcoli variază între 2 500 şi 1 000 lei anual (sumă considerabilă în acel timp - n.n ) . . . deci aceste şcolI nu sînt <lccesiblle decît familiilor avute, adică sunt şcoale pentru bogătaşi, mai mult". cf N A K o n f: t a n t i n o v, E N. M e d î n s k l, M, F. S a b a e v a, lstona pe­ dagogiet, E S D P . . Bucureşti, 1959, p 7.7 J.-J. R o u s s c a u, Emile ou de l'Education, (Introduction), f:dltions Sociales, Pans, 1958, p 8 "Pedologia' (termen aparţinînd cercetătorului american Chrisman, folOSIt din 1896) şi-a găsit o expresie lapidară în deviza institutului "J.-J, Rousseau" din Geneva Discat a puero magister (latinitatea devizei nu indică şi originea el latină, ea a fost forrr:ulată de P. Bovet şi Ed. Claparede (cf. P. B o v e t, Vmgt ans de 'VIe, Neuchâtel, Paris, Ed. Delachaux-Niestle, 1932, p. 18.), Prin cuvmtele "Dascălul să înveţe de la copil' se schiţa programul de activitate al acestuI institut, înfiintat în 1912, la 250 de ani de la naşterea lui Rousseau


pe dologia ourgbeză conterr:porană. Interpretarea p�dologlCă exagereaz2l în Llod unila'ceral gindIrea rousseauistă, pe de o pa�-te atribu�nd noţnmii de , . r.at l.lră" un conţin'J.t strict ereditar, p e de altă parte excluzînd :nLUell.�a "lucrurilor" şi a " oa�eD.ilor"' din sfera ed ucaţiei, deşi aceşti :ac tori educaţion8li în concepţia lui Rousseau stal' în puterea omului. Dezvoltal'e a " dispoziţiilcr'� naturale este, în adevăr. fact.oru: central a! educa'�iei în sistemul rousseauist ; dar nu. E' unicul, cum lasă să se între­ ,'adă pedo:ogii. Educaţia "negativă" nu înseamnă o negare a ecucaţiei. Legea pedologică a .. condiţionării fata:e" a aestinulUl omului prm eredi­ tate (mv al'iabilă) şi rr:ediu (fix) nu are mmic comun cu vederi�e optimiste ale :Ul Rousseau. Acest gînditor crece în posibilitatea eliberăni omului din sclavi8 prejudecăţilor, în sah'area .,naturii" lui. originar bună, prin Ed'..l caţia . . lucrurilor" şi a .,oamer.ilor", care înche:e , . o pera naturii" . Houssec:.u n u lasă în seama fatalităţii destinul omului; e l afirmă. dimpo­ trivă. că cel crescut în "vederea chemării de a Îl om:: , cel ce "ştie să trăiască" va fi pretutindeni şi intotdeauna la "locul lui". Citind din Cicero, Rousseau repetă pe Me:rodoru s : Occupavi te fortuna, atque cepi:

omnesque aditus tuos interclusi ut ad me aspirare non posses1). Rousseau2) combate teza lui H eh'etius pri\ itoare la natura originară a "spiri tului", considerată ca o "tablă"' p e care se poate scrie orice, din care derivă �ndecbşte , teoria atotputerniciei educaţiei. E aici o îngustare pe care o admite şi pedagogla ştIinţifică. Pe de altă parte însă, ce limItă s-ar mai putea trasa educaţiei dincolo de posibilitatea de a mijloci prin ea �mplinirea tendinţei naturale & omului de a-şi căuta fericirea şi per­ fecţionarea Îil.tr-o orînduire socială - ce e drept, utopică -- dar mai raţional întemeiată, la ce re a spiră Rousseau? Optimismului lui Rous.seau i se opune pesiInismul pedologlc reacţionar. Să revenim la Emil . Fiecare ciclu evolutiv individual, fiecare "stare a vicţii�' ar e un fel de "perfecţiune", un fel de "maturitate proprie" ; con­ secinta firească a acestei teze este organizarea educaţiei potrivit exigen­ ţelor s;Jccesive ale dezvoltării copilului. Ideea, în fond întemeiată, a res­ pcctăru particularităţilor individuale şi de vîrstă în procesul educativ ia :otUŞI o nuanţă unilaterală şi excesivă în sistemul pedagogic de care ne oCLpăm. Căci Îormarea ,integrală" a omului în acest sistem se realizează nu numai pe ciclUrI închise, ci şi pe etape psihice separate ţi dIsco ntinue.

Să lămurim aÎlrmaţla.

PotriVIt v ederilor lui Rousseau, pînă la 12 ani se elimină din educaţia copilului orice preocupare sistematică şi directă privitoare la latura inte­ lectuală sau la conştiinţa sa morală, preocuparea esenţială şi primordială �cest ciclu e v olutIV fiind educaţia fIZică. şi a simţurilor.

îr..

b

ciclurile următoare, în centrul atenţiei se situează, succesiv, edu­

caţl a mtelectuală

şi

educaţia prin muncă,

esteilcă. În pSIhologia pedagogică şi în

apoi

educaţia morală şi cea

pedagogla

ştiinţifică,

marxistă,

ciclurile dezvoltărIi individuale nu sînt cOD.siderate închise ("perfecte"), ') Traducerea e d ată în nota 28 la Emzl, cartea I. 2) !n notele margmale la lucrarea lui H e I v e t 1 u s, De l'esprit . . . (Despre spirit) (J.-J. R o u s s e a u, Oeut-res completes, torr e lII, 1860, p. 287). Teza e com­ bătută ş. de Diderot


iar educaţia multilaterală se înfăptuieşte îll. mod continuu şi pe toate :aturile ei de-a lungul diferitelor \'î:-ste. Înăuntrul diverse�or etape e\ olutive se dese n�ază '.:âisă turile indivi­ duale speciîice : fiecare copil are caraderul său p.:::. r tlcular. "fo:'ma sa proprie" . Succesul educaţieI depinde de st udierea acestei forme. Pentru a pu-zea cunoaşte caracterul este necesar "ă se asigure deplina libe::-tate de dez\·olta�·e a germenilor lUP ). Rousseau examif' ează cu toată perspica­ cit8.tea efectele dăunătoare a:e �u:uror mijloace�or ca1':: s:înj cncsc dezvol­ tarea fi zică şi morală a copilului, cu variata lor gamă car e începe cu scute c1.!l doici: şi se înche:e ce. prejudecăţile sociale. Consideraţiile judicioase. pentru timpul său. în n:aterie ele fizio�ogie, psihologie şi igienă infantilă îmbogăţesc cuprinsul primelor două cărţi. din Emil, care au aspect de tratat de pedagogie. Fireşte. multe din vede­ rile fiziol ogiei ŞI igienei copilului din secolul al XVIII-lea sînt de m'llt perImate. În ceea ce priveşte educaţia fizică, sînt demne de l'e ţinut ideile înain­ tate ale lui Rousseau privitoare la viaţa în aer liber. la necesitatea de a asigura posibilitatea de mişcare a copilului şi de a organiza exerciţii fizice corespunzătoare din punct de vedere practic (înlăturînd pe �ele care amintesc luxul) ; apoi cele privitoare la înlăturarea, pe cît pOSIbil, a mole­ şelii şi a medicamentelor - deşi rigorismul său spartan faţă de copiii debili nu poate fi admis -, precum şi cele privitoare la baie, curăţenie, somn, alimentaţie etc. Educatorul (lui Emil) îndeplineşte pînă la 12 ani un rol de .. observa­ tor" al naturii elevului său, aranjînd în aşa crJp situaţiile vietii lui, încît să înlocuiască cu succes lecţiile care se făceau pe vremea aceea, în şcoală, în cadrul educaţiei obişnuite. Scena cu un scamator la bîlci, de exemplu, îi demonstrează lui Emil necesitatea cunoştinţelor de fizică etc. Mijloacele de emulaţie (:::- e compense, pedepse etc.) sint înlăturate din sistemul educaţiei rousseauiste. E ciudat, spune Rousseau, că nu s-au gă­ sit alte instrumente mai bune pentru a-i stmmla pe copii decît Invidia, gelozia, vanitatea, frica etc. ; cu fiecare învăţătură ce t se viră în cap, în acest fel, li se sădeşte în inimă un viciu. Emil nu se va lua, aşadar, la intrecere cu alţii, ci numai �u sine însuşi. Procedeul permite fiecăruia să dea cît mai mult din ceea ce e în stare. In Consider aţii asupra guvernă­ mîntului Poloniei se propun totuşi premii şi recompense care urmează să fie acordate - prin aclamaţii - pentru succesele elevilor la j ocurile publice. "Educaţia negativii" se caracterizează prin aceea că nu se .,arată" co­ pilului nici ce este "virtutea", nici ce este "adevărul" , ci i se fereşte inima de viciu şi gîndirea de eroare. Viciile şi erode încolţesc în psihic în intervalul pnmejdios de la naştere la 12 ani : rădăcmi�e lor devin mai tîrziu aşa de adînci, că nu mai pot fi smulse. Fără ,.lecţii" de morală, fără minciuni, promisiuni sau l ecompense, copilul ajunge în acest stadiu de dezvoltare la unicul principiu moral ce i se poate d a : să nu facă ră'U

nimănui. 1) Ideea este cu totul actuală, eaCl închnările şi aptitudinile .se formează numai în şi prin activitate personală.


LVI I I

C a s ă se pdstreze cît mai mult prospetimea gîndini copilu�ui, se vor depărta db preajma lui cărţile. pentru a privi numai marea "carte" a naturii. Elc\ ul nu inyaţă â2um nici o limbă străină şi nu i se Po\ estesc nici Îabule. Totuşi Emil nu rămîne un ignorant; el îm aţă însă numai din ceea ce \-ede, aude şi pipăie (intuiţie) şi numai ceea ce îi dictează ll1tere­ sul imediat şi necesitatea. "Legea" necesităţii constituie Ş I trebuie să constituie mobilul esential al activitătii copilului în cea de-a doua pe­ ' rioadă a dezvoltării lui : El î:nvaţă să citeas că chiar înainte de zece â ni pentru că e silit de împrejurări să ştie citi. Veticu1ul cel mai puternic care-l " duce sigur şi departe" pe copil este interesul imediat rezultat din necesitatea pe care o trăieşte în con­ diţiile specifice vieţii lui. Emil nu învaţă să citească pentru că aşa îi dic­ tează educatorul; el a simţit mai întîi trebuinţa de a î nvăţa fiind pus în situaţia să piardă avantaje serioase ca urmare a neştiinţei sale Să-I facem să simtă, aşadar, necesitatea unui lucru, inainte de a-i impune: în acest chip îl \-a cere şi nu se va simţi constrîns. Adeyăraiul învăţămînt e cel ce corespunde unei dorinţe, unei trebuinţe, unei curiozităţi vii a copilului şi-i dă soluţii în situaţii-probleme. Cunoaşterea şi, în genere, viaţa inte­ lectuală sînt astfel înrădăcinate în cea afectiyă şi practică. Dr. Decroly va relua acest principiu educaţional rousseauist pentru a-l extinde dincolo de cercul indIvidual şi ocazional al activităţii şi a-l folosi drept criteriu de organizare a conţinutului învăţămîntului în j urul unor "centre de interes" care corespund trebuinţelor mari care au generat acti­ vitatea umană: trebuinţa alimentară, de apărare etc. Copilul, în şcolile Decroly, dobîndeşte de timpuriu cunoştinţe despre uillitatea lucrurilor (măsoară, de exemplu, creşterea animalelor domestice), face experienţe (în colaborare cu institutorul) adecvate nivelului său de de7voltare iTlte­ lectuală etc. Crescut lIber în natură, Emil la 12 ani are corpul robust şi simţurile dezvoltate. Educatia fIZică, care domină în prima perioadă a vieţii, in­ flw'nţează indirect şi latura m orală a elev ului : hainele uşoal-e Şl simple îl fac să dispreţuiască luxul; frigul. aşternutul tare, întreruperea somnu­ lui îl feresc de lene etc. Rousseau este, fdră îndoială, unul din cei dintîi şi cei mai autentici apărători ai copilăriei. Copilul are drepi la fericire. Dar, fericirea nu rezidă î n reducerea dorinţelor sau în sporirea puterilor noastre, ci în mic­ şorarea d orinţelo r excesive, ţinînd seamă de forţele de care dispunem; în alţi termeni, în egalizarea voinţei cu forţele proprii. în această stare sînt active toate aptrtudinile psihice. iar omul rămîne liniştit. Maximele edu­ cative formulate de Rou sseau cu privire la copilărie subliniază neconte­ nit să se dea c o pillor mai multă libertate şi, reducîndu-li-se dorinţele, să fie determinaţi să facă singuri ceea ce le e necesar vieţii; astfel vor pierde obişnuinţa de a cere altora acest lucru. !nvăţîndu-se să-şi confor­ meze dorinţele puterilor personale, ci învaţă să fie fericiţi. Fizionomia spirituală a lui EmIl la 12 ani, aşa cum s-a contur3.t potri­ vit principillor lui Rousseau, se caracterizează prin următoarele : are "idei . . . mărgimte, dar lămurite" ; citeşte mai bine decît alţii în ,.cartea naturii", În. yrQme ce altii p o t citi mai bine decît el în cărti· ,nu are ' spiritul în limbă , ci în ca " ; vorbe�te o singură limbă, pe care nţelege ;

p

�i


nu ştie ce este rutina, uzura, obişnuinţa; �ingura lui obl5num ţă e să se supună necesităţii lucrurilor, după cum singura oblşnuintă a om Jlui matur e să se supună raţiunii; n-are idei morale. nici ideI cu privire la relaţiile sociale; legea necesităţii l-a apăsat prea des . , pentru ca să se mai răz\Tătească împotrh-a ei". "Cn tablou psiholog:c destul de sărac şi incomplet din unghiul nostru ac.tual de vedere: el e însă eriginal şi izbito!' prin contrastul lui viu cu ideile greşite. create de sislemul feudal de educaţie. Perioada de la 12 la 15 ani este destinată formării intelectuale pro­ priu-zise. Dm împrejurarea că Emil are puţine dormţe, rezultă un prisos de forţe pe care îl foloseşte pentru a se instrui. Ce ,-a învăţa şi ce cunoş­ tmţe i se ,-or da? Numărul adevărurilor şi al erorilor fiind infinit, Emil nu poate şti me i puţinul pe care îl ştiu toţi oamenii . . . Cercul .. cunoş tin­ ţelor" existente cuprinde şi lucruri false. inutile şi lucruri care stimule ază vanitatea. Numai un mic număr de cunoştinţe, afIrmă Rousseau. contri­ buie în adevăr la bunăstarea noastră. Se vor alege, aşadar, dm mulţimea şi varietatea cunoştinţelor omeneşti numai acele cunoştinţe al căreI' ca­ racter util pentru viaţă este de necontestat. Pînă acum, EmIl a învăţat totul potrivlt , . legii necesităţii", de acum înainte trebuie să fIe format potrivit "legii utilităţii". Mobilul 8 ctivităţii în această p erioadă a vieţii individuale este curiozi­ tatea1). Principiile metodice formulate de Rousseau au si azi o valoare reală. Să menţionăm din ele cîteva. Impulsul curiozităţii este stimulat de observarea fenomenelor naturii; în consecinţă, se va înlătura memorarea. iar copilul va asimila cunoştinţele prin intuirea directă şi personală a lucrurilor, verificîndu-le apoi prin experienţe proprii. In alţi termeni, educatorul nu transmite ştiinţa, ci-l învaţă pe elev cum s-o dt'scopere singur; CăCI, ori de cîte ori autoritatea cuiva ia locul raţiumi, ele\-ul de­ vme jucăria părerilor şi a prejude.căţilor altora etc. Invăţarea pe temeiul observaţi ei direde a lucrurilor se întregeşte cu experienţa şi experimentarea proprie a copilului. Într-o pagină densă, Rousseau anticipa nu numai educaţia prin muncă, ci şi principiul educa­ ţiei tehnologice2) (,.tehnice sau "politehnice" . cum o va denumi Marx) : "Fără doar şi poate că dobîndeşti noţiuni mult mai clare şi mult mai sigure despre lucrurile pe care le înveţi tu însuţi decît cele ce ţin de în­ văţăturile altuia; şi, în afară de faptul că nu-ţi obişnuieşti deloc raţiunea să se supună servil autorităţii, deVIi mai ingenios în a găsi raporturi, a lega idei, a inn�nta instrumente. decît atunci cînd, adoptînd toate acestea aşa cum ni se dau, ne lăsăm spIrItul să se scufunde în trîndăvie, c a şi corpul unui om care, totdeauna îmbrăcat, încălţat şi servit de oamenii săi şi purtat de cai, pierde în cele din unnă forţa şi deprinderea între­ buinţării membrelor sale . . . Printre atîtea admirabile metode pentru a prescurta studiul ştiinţelor, am avea mare nevoie d e cineva care să ne dea o metodă pentru a le învăţa cu efort . . . Cu cît instrumentele noastre 1) De fapt cunozLtatea apare mult mai timpuriu; "sfînta" curiozltate - cum au numit-o unÎl - animă întreaga viaţă; înrădăcinată În tendinţa conservării, pre­ cede chiar apanţia "mteresului" ; ea are însă continut si forme carac.terIstice diverselor CIclurI evolutlVe. 2) Emil, cartea nI.


sînt ma. mgenioase. cu atît organele noastre devin mai grosolane şi mai l'.eîndemînatice : adunînd maşin: în juml ncstru, nu mai găsim maşiri în noi înşine. Dar c î nd pU'1em în fabncare a acestor maşmi îndemînarea care

l e- ţmea locul, cînd fo�oslm în a le pro c u c e perspicacitatea care ne t:'eo uia să ne putem llpsi de ele, cîştigăm fără să pierdem nimic, adăugăm �"+ a ,., ntu�ii si dpv",,., ino ,.,.., � i Î<:r>, ' c;it' .f'ăr;'; a d e ye ...n.. i: m �i D d emî-a" _.. la J: l'�'n l. � l: î"' _ � \". A ... .... :.J. 0,.,.1:ci • ...... . ':;.J.. . ...J.. ... ... .1. ... .:.0. ... _:- \.... .... �_ ... ;_ ...,.!. ._. c... '" �� ... .... _ ...� � .I. , uaca, In lOC de a llpl p2 cOpIl ac carţl, Il pun sa lUc;.-eze l::tr-un atelIer. rr: :: n il e sale '"OI' l u cra în :oloc;u! ::;�iritu:ui s&u : e� cie\'ine filosof şi cre d e C& nu e decît un mU '1citor. In fine, acest exe::-ciţiu are şi al te întrebuin­ tări desp l'e cal'e \'oi \'ol'bi mai depar:e ş: se \' a \'edea cum de la jocurile fl os o f i ce te poţi ridica la a d e văr a tele meniri ale omului". (Emil, car te a a III-a) Contactul direct cu lucrurile nu se nărgineşte. aşadar, în concepţia l u i Rousseau la simpla observare sau intuire a acestora; copilul, în rapor­ t'Jrile sale cu lucrurile. le m în ui e şt e şi le transformă prin mijlocirea unor instrume'lte im'entate şi c o nstru i te de el (bineînteles, sub îndrumarea institutorului) "Fără îndoială, adaugă \Vallon, se ya putea remarca cum că acest gen de instrumente aparţine numai perioadei manuale si arti­ zanale a producţiei; însă el ap arţ i n e de asemenea perioadei din viaţa sa Î'1 care copilul trebuie să descopere şi să pedectioneze aj u s tarea combl­ naţlllor sale ideo-motrice obiectelor pe care i le oferă lumea exterioară"l). Intrebarea : "La ce foloseşte aceasta?" - care de acum înainte va tr:Lsa, pentru Emil, drumul asimilării cunoştinţelor - poate fi interpre­ tată în sens simplist şi pedologic dacă nu se ia în seamă momentul în care ea s-a pus. Limitîn d "utilitatea" numai la trebuintel e şi i n teresele prezente si lm e diat e ale cop il ulu i şi neglijînd in ter e se le vitale de VIitor, rămînem în hotarele empirismului îngust ; determinînd caracterul "utili­ tar" al cunoştinţelor şi neglijînd condiţionarea şi \ al oa rea lor socială, perpe�uăm eroarea practicismului strîmt. <'0.

Ideile lu i Rouss eau se cer a p reci at e în perspecth'a co nc l ţu l o r istorice în care au apărut. "Legea" utilităţii a constituit un principIu excelent p e

temeiul căruia s-a putut combate c u succes formalismul scolastic a l învă­ ţămîntul u i din acea vreme. Nu li te ra moartă a cărţii şi memorarea lipsită de sens a u n o r formule goale, ci contactul nemijlocit cu lu cr u ri l e (intuiţia) :'rebuie să fie, după Rousseau, iZ\Torul tuturor cunoştinţelor asimilate de elev. "Faptele obiedive şi numai e le ! . Cu ed uc a ţia noastră flecară nu formăm decît flecari." (Emil, cartea a III-a) e una din pre m is ele cele mai autentke ale gîndirii pedagogice rousseauiste, care dă o nouă dimensiune şi funcţie educaţională principiului intuiti\' forr.mlat de Comenius în spi­ ritul pans o fi e i Em;l învaţă geografia, fizica, chim ia, astronomia etc con­ form acestui princi pIU. (De exemp l u , de s c oper ă Lltili�atea geografiei după. Ce se rătăcise în pădurea :':Iontmorency, deşi, î n vederile noastre, se poate r en u n ţa la o împrejurare atît de complicată ca să se arate folosul cun05ti nţelor geografice ) Emil a învăţat în ace as tă fază cititul, dar [1 U va consulta cărţi; sin­ gura carte ca�'e i se dă es te Robinson Crusoe. Prm ea, educatorul reu5eşte să treacă, cu elevul să u , la învăţarea muncilor manuale : agr i c ultu ră , pre!) J. -J. R o

li S S

e a li,

Ermle ou de l'Educatwn, EdltJons Soclales, Pans, 1958, p. 25.


l J cra�'ea lem!" ulci , aţicl prin muncă.

Ş: a flerulu: (Qac& e ?oSIbil) . Actuala ori€ntare a eG.u­ pnvită ca o co:nponentă esenţială a educaţiei omUlUl multilateral si mte2:ra� dez\ o1:a'. , este precis COfl turată în sisterr:ul educa­ tio:".al d e s cr i s în E;;lil. Ea a constituit o contrlbuţie valoroasă la dezvol­ ta:"ea. pedagogie p;Tgrcslste mo derne :\lunca manuală mijloceşte înţele­ gerea d:viziunii soc:ale a m u nCIi, a schimbului, a rolului monedei etc. Emil trebuie se.. înveţe o meserie. De ce? Hăspu.nzînd, Rousseau relevă :noti",ele adîncl, de ordm social, care impun dobîndirea unei profesiuni ma:male Omul, afirmă el, poate d ărîma tot ce clădeşte ; nici orîndu:rea socială, cu poziţiile şi rangurile ei, n u es::e eternă. Statornic în lume e numai ceea ce sta�orniceşte "natura" ; iar "na:ura nu face mCI prinţi, nici bogaţi, nici nobili". ,.Starea criLlcă din secolul revoluţiilor"l) poate aduce p�erdel'ea averilor ŞI a poziţiilor sO CIale înalte; bogatul devine sărac, regele e detrona"" etc. Ce poate face în viaţă cel care îşi pierde a \'erea si rang ui. dacă nu e în s tare să-si cîstige exis ten ta prin 17'wncă propriei Emil e bogat; fap:ul acesta constitUle imooldu i serios care-l mînă pe educator să-I deprindă cu n,unca fiZică (manuală) şi să-I înveţe o mesene cu ajutorul căreia îşi va putea asigura traiul în orice condiţii sociale. Considerarea munCii fizice ca factor educativ nu era o Idee cu totul nouă. Locke o recomandase în educaţia "gentleman" -ului. Dar, în vreme ce în vederile lui Locke îndeletnicirile practice aveau un rol secundar şi serveau în pnmul rînd exerCitării membrelor şi corpulUI, la Rousseau deprinderea munCIi fizice. e o componentă a dezvoltării (integrale) a omului. Pentru Locke, munca fizică, în cadrul unei meserii, e considerat�i ca un di\"ertisment necesar copiilor aparţinînd păturilor sociale înstărite , la Rousseau, ea e privită ca un factor esenţial în dezvoltarea omului, care înlO cuieşte funcţia parazltară a aveni sau a ranguiui moşLenit. Rousseau lm"ersează radical raportul stabilit de Locke între educaţie ŞI "munc.a manuală" ; el n-a putut însă depăşi limitele istorice pe care i le punea în speţă, practicarea poziţia sa de clasă şi concepea 1n.unca productivă unei :neseni - ca element genetator al micii proprietăţi. I n \Teme ce combătea proprietatea ereditară ca element detern".inant al apariţiei megalităţii prIntre oameni, el admitea proprietatea care rezultă din munca personală. ,.So cietatea" pe care o visa Rousseau era o societate a micilor agricultotl Şi meseriaşi care trăiesc tihniţi, prin muncă proprie, NiCI un tată nu poate transmite, afirma Rousseau, descendenţilor "drep­ tul" de a fi nefolositori s e:nemlor SăI; munca este o îndatorire so cială a oricărui om. La 1 5 ani, ?o:'tretul lui Emil ni se înfăţişeaz& astfel : are cunoştmţe puţme, dar sigc.: rc, dobîndite prin propria sa raţiune; are spint universal, c1e�ci lis, ,.în stal'e de a se m::.tl' Ul··, Qupă expreSia IUl Montaigne") ; ştie "

-

1) E vorba cie secolul al XVIII-lea. l) MontaIgne făcea o distmcţle netă între "un cap bme făcut" ŞI "un cap prea plin", preferînd, în opoziţie cu Rabelais, capul "bine făcut" celui "plin" ("une tete blen faite, qu'une tete blen pleine"). Rousseau, mfluentat de formahsmul lm MontaIgne, dIminuează rolul cu­ noştmtelor în educaţia intelectuală a copilului, considerînd că ar fi posIbIlă o dezvoltare mtelectuală fără cunoştmţe sau cu cunoştinţe reduse. Scopul lUI Rousseau nu este să-I faci!:. pe elevul său "să cunoască·' ştllnţa, CI "să-l înv eţe s-o dobîndească !a nevoie" , pentru "a-l face să iubească adevărul mal presus de

LX I


LX i i

�a c e foloseşte OrIce lucrLl p c care îl face . cunoa�te raporturile esenţia�e din tre om şi lucruri, dar nU cunoa<;>te raporturile morale dmtre oameni ; este mUl:.ci:or, cumpăta:, răbdător, ho tărît, curajos; Imaginaţia nu-i mă­ reşte pcrico�e�e şi a IJwăţat să nu lupte împo :rh-a necesităţIi şi a mersu­ lui na'�ural al lucrurilor; e ca şi smgur Şi S� bizuie numai pe sme. "C fl astfel de portret ne apare aZi cu totul mcomplet ŞI unilateral; el oglmdeş:e 111SLlficI€ nţa ':ormării mtelectuale în sistemul educativ rous­ seauis::. Exp2l-ienţa personală a ele, ulUi este redusă şi lImitată; ea nu este legată de expenenţa soczal-istorică pozitivă a omenirii, exprimată în ştllnţă, în tehnică, artă etc Roussea J scoate însă în evidenţă \ aloarea deosebită a formării spiri­ tului de ob servaţie al elevului, precum şi Ideea progresistă în pedagogia modernă - a aplicării practice a cunoştinţelor. El scria în acest sens că în ad olescenţă . . . . acţionînd astfel prin binefaceri ŞI trăgînd concluzii din Izbînzile sau înfrîngerile noastre asupra cauzelor acestora, sînt puţine cuno ştinţe folOSItoare pe care să nu le poţi CUltiva în spintul unUl tînăr Şi, cu toată ştunţa adevărată pe care o poate dobîndl în colegll, el îşi va însuşi o ştiinţă şi mai însemnată, aceea a aplicării cunoştinţelor la tre­ buinţele 'Uieţii"l). I!1trînd în }:erioada adolescenţei ( 1 5-20 de am), cea mai însemnată d1n \-iaţ,ă, EmIl cunoaşte tumultul "paswnilor " . După ce i-a fost format corpul şi I s-au dezvoltat simţurile şi Judecata, educatorul se decide, în fme, să-i dezvolte "inima", adică VIata afectivă. Rousseau încearcă în această parte a operei sale să construias că viata afectivă a elevului său Imagmar pe temeiul unui sistem metodic, în care sentimentele (îndeosebI mbirea) s-ar "învăţa" la fel ca scrisul, cititul şi aritmetica. Dezvoltarea trăsăturilor afective este, fireşte, un proces mai complex decît însuşirea deprinderh calculului aritmetic sau a cititului. Autorul lui Emil deschIde însă aici un capitol esenţial al pedagogiei moderne prin aceea că ridică, pentru întîia oară şi cu un accent excepţional, delicata problemă a educaţiei sentimentelor superioare. Sărăcind viaţa copilulUi de conţll1utul emotivităţii, vechea pedagogie reducea educaţia la limi­ tele strîm::e ale exercitării mal mult sau mai puţin mecanice a unor aptl­ tudmi m:electuale (în specIal a memonei). Or, energia şi constanta VIeţii se leagă direct de fiinţa morală a omulUi, de mobilurile etice ale activi­ tăţii. Dacă în perioada copilăriei elevul îşi cunoaşte numai fiinţa fizică în mportunle ez (intelectuale) cu lucrurile, în adolescenţă el îşi descoperă şi fiinţa : )�orali1 pl'in studierea raporturilor lui cu oameniz. I n concepţia pSIhOlOgICă şi peda60glCă a lui Rousseau, Izvorul tuturor "paswmlor" al "principalelor instrumente ale conservării noastre" este iubirea de sine, care, atîta timp cît nu depăşeşte propria persoană, once lucru" Koi şhm aZI că formarea intelectuală se realizează numai prin asimilarea C'u11oştmţelor ştimtlfice, că aptItudinile mtelectuale se dezvoltă prin activitatea mtclectualiS. etc. In perspectivă istorică însă, accentuarea caracterului utilitar 'ŞI limitat al cunoştmţelor tranSmISE' elevului său era în dIrectă opoziţie cu formalismul scolastic excesiv ŞI deformant al şcolii feudale. 1) Emtl, Cartea IV.


SC''1'jr,:cn: poziti\ ; de în�Î.ată c e o.nul iese din sme, se compar'::; ace st o ra să-l preţuiască cllm Si? preţUleşte e l însuşi, iubirea de sine se tra n s foj: nîă în n eg aţ i a ei, în am or propriu, Sentimentele (în terme.1iI lUI Houss",all "pasiunile::) b lî n d e ';il a fe c t Joa se nas ::: din iubirea de sine, Iar celE' duşmănoase şi � :J l 1)L: r&'oarc. din a m o r u l propri u . L joirca de sine, mărg inindu-se la p ro p ria pe:'soană, se satisface prin împlinirea trebuinţelol' adc văîate : a:-n ol'lll p! o pri u , în tem e J at p e c o mp araţia "dintre ClOI şi alţii::' ne si tuează în mod firesc î nain te a altora şi nu \'a putea fi r3.mine ;:' :"i alţii

,1 :1

5i

cere

l1l cio C:ată sa�isf5cu:. Gî:J e hrea p !' of u nd ă a lUl R 0 u s s ea u desprlnde alCI relaţia afecth'ă d in t re sine şi alţii şi subl miaz ă cum unele trăsături se transf or m ă, în dmamica vieţii afecih'(1), în contrariul lor : m o d es tia în va Cll tate etc. In e van ta i u l irăsJtunlor {;aracteristice v ieţIi morale, Ro u ss e au mai disti n g ea : omenIZ (lUblrea de oa m en I, "umani�atea " ) ; deprmderea de a te servi smgur şi a renunţa să adaugi "braţele altuia la braţele p r o pri i " ; c u raJ ul o plnIi lo r şi al fap t e� o r îmbmat cu s imţul răs pu n d er l l pentru ele ; ncsu-runerea la s c la \'i a "opmiei" p ubli ce (aici "op inie" =prej udecată m o ­ rală) şi întîmpmarea m o rţii Cu s e Clm ăta te ş i con vi n g e rea c ă există bu n ur i mal p r e ţI O a se decît \'iaţa (adevăr, o no ar e) . Id e ea s au p r mcl pi u l rousseauist al ne i ni er ve nţiei în d ezv ol ta rea liberă a îl1clinănlor naturale alc copI�ulUl nu elimmă totuşi - cum s -au petre­ cut l u cruri le în. aşa-numLtele " ş coli noi" - personalitatea educatorului. DI mp o t rivă , Rousseau atnbuie un rol însemnat p erso nalit ă ţii dascălului nu numaI prm faptul că a 2c st a organIzează programul de educaţie a ele­ vu�Ul, CI Şl prm ac eea că exe n1plul educatorului are o mf l u e nţ ă dlrectă asupra elevilor .,Instrtutorl, s cna Rousseau, fiţi vir tuo şi şi bunl, exem­ plele voastre să se î ntip ă rea s că în memo ria el evil o r , flÎnă cînd vor putea să le pătrundă în llîi mă " (Emil, cartea a IV-a). Elevului să i S2 l as e toatd lIbertatea ; însă e ducator ul - în vedenIe lui Rousseau - trebUl� să observe atent urmările ei : copilul să simtă şi să creadă că acţionează liber, iar în reai'tiat e să fi e îndrumat necontenit de vomţa educatorului. Cal itatea cea mai î ns em nat ă a e ducat orulm este fermltatea ; c o p I lU l să fie refuzat rar, dar cî nd I se refuzd ceva, educatorul să rămînă neîndu­ plecat în hotărîrea sa I n a do l es c en ţă, EmIl s c integrează în " o rdm e a morală a lucrU rI l o r" ; astfel face "al dOIlea pas în viaţa uma n ă" . Cultura fIZICa. şi mtelectuală din perioadele ant er ioar e sîn t n um ai co nd lţii ale " ad e v ă rate i educaţii", a:e educaţtei morale. I eşi nd din sine, EmIl va "înv dţa" p n etenIa, mlla ţ,l v a căuta să cunoască oamenii. Accentele umaniste ale pag inIlor c ar e descriu aceste sentimente sînt de o imp resio nantă căl d ur ă. Cu n o aş te r ea oamenIlor e s-te m ij lo c ită de s t ud iu l istoriei. Ro usse au combătuse mo dul cum se scria şi cum se preda în şc o ală pe vremea sa această matene; dar văzuse necesitatea a cestUI s tu dl U con ceput ca o isi o ne a poporului, adevăratul creator de ls t o ri e . Numai un anumit fel de t ratare a istori ei î nd eplineşt e o reală funcţie educativă. OameniI se j ud ec ă d up ă fapte, nu după a prec ie ril e u n o ra sau alt o ra . R ou s s ea u co n ) Unu cercetăton au încercat să găsească - prm mterpretări fortate - în con­ cepţia rousseaUlstă despre "pasium" chiar şi Izvorul teoretic al fI eucll s muiui

contemporan.


LXIV

st.o.:a C J multă. pătrunnere că. istoria, aşa c.um se sc na fJe .o.:11ncl, .o.ved neajun::,ul că ţinea seama numai de "faptele . . . însemnate care se p o t fixa

prh :: u :ne, locurI. da:e" , în \Teme ce . . cauzele încete şi progresiue ale . rămin totdeaana necunoscute" (sublimerea noas:ră) ; is�c::-ia ::1cea::-că să deştep:e �nteresul prin re\-oluţii şi c.o.tastrofe, şi nu

acestor fa.pte . .

" z;o;-c eşte mmic despre un popor care creşte şi prosp eră în linişte, sub o cîr: !:ui:'-e paşnică" (sublbierea no.o.stră) : de aceea, "istona. ca şi filosofIa,

calo:nniază neînceta: genul omenesc'; 1). Rousseau îi reco:'ilandă ca modele i.�ucidiCte, I-ieroGo: Sl ma_ c!es .pe Plu�arh

pe

Ieşil'ea din sine în yederea cunoaşterii oamenilor şi a înţelegerii lumii morale nu poa:e însemna o înstrăinare, o alienare: , .cad . . o singură t:: a :ă, sc.r�a Eousseau, E:nil ar dori să fie altu: dedt e: însuşI, fie chiar So crate o-'i Caton, tO Lul e pierdut, căci acela care începe a se :nstrăina ae sine ajunge să se UIte cu desăvîrşll'e". ACu.C1, Emil poate citi şi f.ab ule, căci este c.apab�l să le înţeleagă. Pr�nclpiu� dc� căpe�e{lle în educaţia morală a omului asupra căruia stăruie cu insIstenţă Rousseau este acţwnea practică. Eleuul nu ua învăţa dia cărţt nici un lt:.cru pe care îl poate "îm;ăţa din experienţă". Korma gene�'ală a lumii 111orale2) este activitatea în spiritul virtuţilor. , . Exerci­ ţiul \-irtuţilor soc:iale seolmentează Îlî adînCul "�-lim:lor iLbirea de oameni , făc�nc bir:e:e, de\'ii bun : r.u ştiu altă practică mai sigură '(3). In cartea a 1\7-a dip.. Emil se găseşte, in.tercalată, şi mult discu:ata Pi"ofeswne de cred�n�ă a uicartJui din Savoia, care a constituit m otivul reai al prigoal1€1 dezlănţuite împotrn'a lui Rousseau. Dacă ne oprio un momen;; asupra Profesiunii de credinţă e nurr:ai pentru a-i arăta rolul isto.-ic: ca ::-eprezintă momentul culmmant al aflrmării unei reiigii natu­ rale, a Ur:€l concepţiI deiste, opuse teismu�ui bisericii creştine Rousseau, pornh!o de la un pretms .,Instinct d ivin" al COlîştiinţei, crede în nemu­ rirea sufletului ŞI Într-un Dumnezeu, care, pe lumea cealaltă, împarte oar:.:enilor d�eptatca. :9in acest punct de vedere, Rousseau era în urma matenalismului enclclopediştllor. Engels a arătat însă că materialismul fr.o..1Ccz a fost aristocratic prin origim, iar enciclopedişhi rămîneau departe de popor4). "Făcînd un compromis cu religia, scrie în acelaşi loc I.ecercle, R O usse2u deplasa .axa lupteI. Nu mai era lupta raţmnii contra relIgIeI, ci lupta poporului - ţărani, mici burghezl, fie ei religioşi s au nu - con­ tra a:cistocraţilor şi CO:ltra bogaţilor". "Cînd a apărut Em,il, epis copul Lefranc d e Pompignan l-a felicita,t pe Rousseau pentru faptul de a fi creat un al treilea partid, între creştinism Ş! filosofi'(5) . Gestul acestuia ne dă temeiul înţelegerii unuia din aspectele smgulare ale operei, uneori ambigue şi contradictorie. a lui Rousseau: ateii şi materialiştii îl combăteau pentru că nu le împărtăşea, în între­ gime, i deile; oamenii bisericii, ca Lefranc, îi vor folosi vederile religioase 1) AICl e vorba de o anumttă istorie şi filosofie, de un anumit mod de a scrie lstoria Şl de a concepe fllosofla. 2) Influer.. ţa lm Rousseau asupra fllosofiei morale kantiene a fost deseori men­

ţlOnată. 3) Emil, cartea a IV-a. 4) J. L. L e c e r c I e, mtroducere la: J.-J. R o u s s e a u, tăţit dmtre oam em, Bucureşti, Ed ştnnţifică, 1 958, p. 24. 5) Ibidem, p. 25

DIscurs asupra megali­


în lupta lor contra ateismului şi a materialis111U lui. dar îl \'"01' duşmăni pentru că pusese în cumpăna criticii dogmele bisericii catolice. Rousseau, ca ŞI Voltaire. nega re\'elaţia, mlracolele şi dogme:e, soco­ tindu-le antiraţIOnale, şi p:eda pentru cea mai largă toleranţă SI libertate religIOasă. DElsmul voltalrian. opus materialismului, admitea religia .o2n­ trlJ a menţine poporu l în ascultare şi a păzi proprietatea priv'a'că ; delsm ul rousseaUlst era o conso lare pentru popOl-ul asupnt, "Se poate sp une că în Profesiunea de c-redinţă se găseşte în germene politica lu:' Robespierre. care a înţeles foarte bine că l1U se puteau uni :nasele populare împoi.,rh'a aristo craţilor încercîndu-se concomItent să se distrugă prejudecăţile lor religI Oase In acelaşi tlmp, girondinll, În. general atei, dIscipoli aI enciclo­ pediştilor, ca bunăoară Condorcet, trădau Re\'oluţia" l) In ansamblu însă,

Profesiunea de credinţă a dcarului din Savoia2) este un regl'es, în com­ paratie cu poziţIile mal înainta'c e ale materialIsmulUl francez, şi a SPrI­ jinit fideismt.l îndeosebi de la Brunetiere încoace . J L. Lecercle încearcă să explice ostlli:atea lui Rousseau faţă de ma­ terialism prin credinţa sa cal vină. prin formaţia sa dm tinereţe ŞI pri n împrejurarea că matenahsmul s-a dezvoltat mal întîi în păturile aristo­ craţiel şi ale marii b urghezll Opunind bariera religiei natUl ale materia­ lismului, Rousseau - ca ŞI R obespierre mai tîrziu - credea că fereşte poporul de corupţIa claselor conducătoare care foloseau idei materialiste ca să-şi J ustifice morala hedonistă. ,.Pentru Rousseau excesele fanatisJi J L L e c e r c l e, mtroducere la J -J. R o u s s e a u, DIscurs as upra megaL<­ tăţn dzntre oamem, Bucure9tl, Ed. ştllnţlflcă, 1958, p. 24 �) Influenţa sceptlclsmulUl lui Bayle asup!:"a Profeswnu de credmţă m se pare evi­

dentă. P 1 e r r e 13 a y l e ( 1647-1707), originer dmtr-o famIlie protestantă, a trecut pentru scurtă vreme la catohcism apoi a revem t la rehgla reformată ŞI s-a refugiat la Retterdam (protestanţii france71 erau siliţi sau să se convertească la catolicism, sau să părăsească ţara). Pasionat după controverse, Ba) le releva absurdltatea mtoleranţel (atît a catohcismulUl, cît ŞI a calvinismului), exalta erudiţia ca bază a filosofieI, com­ bătea pe Spinoza ŞI era curtenitOr cu Lelbmz, dezaproba dogmatismul filosofilor ŞI al teologilor De la Descartes încoace, gîndltorll metaflzlcieni presupuneau că unele teze teologice Izvorăsc dm însăsi natura gîndIrii umane. Critica filosofică a lui Bayle consistă în a tăia legătura acestor teze metaflzice SI religioase cu natura SI ra­ ţlUnea umană, legîndu-Ie numai de o pretinsă autontate divină. Lucrarea mal Importantă a IUl Bayle e: Dtcţwnar tstoric şi crtiic (1697). Locul lm Bayle în Istoria filosofiei a fost precIs conturat SI dehmltat de Marx SI Engels: "Omul care, pe plan teoretic, a subm.inat orice încredere în meta­ fizica seeolulUl al XVII-lea ŞI în once rr.etaflzică a fost Pierre Bayle. Arma lui a fost scepticIsmul, făunt chiar din formulele magice ale metafizicii . Pe Bayle, îndoielile religioase l-au făcut să se îndoiască de metafIzică, care servca drept sprijin acestei credmţe . . . Plerre Bayle n-a pregătit însă numai calea matenalismulUl SI a fIlosofiei bunulUl simţ în Franţa prin sfărîmarea metaflZlCl1 cu ajutorul scepticismulUI El prevestea socleiatea ateilor, cal'e trebuia să se constituiască în curînd, demonstrînd pOSIbilitatea eXlsteniei unei societătl alcă­ tUlte numai dm ateI si arătînd că ateul pOdte fi om cmstit şi că omul nu se în­ Joseşte ,Jrin ateIsm, Cl, dimpotrivă, prin s uperstiţie ŞI idolatne" . (K. Ni a r x ­ F. E n g e l s, Etudes phtLosoplnques, Paris, Editions sociales, 1947, pp. 107-108).

5

- Emll

sau despre educaţie


LXVI

muh.ll al!m€n�cază propaganda ma t2n a li s t ă, iar pericolele ma�erJ.alismului p ro cu ră aI'gur.1cn te fana t i s m ului" 1) .-\s pe c tul pozitn al materialismului francez d i n secolul al XVIII-lea constă în faptul cel r e p rezen ta "efortul unei b u r ghez i i îndrăgostite de progresuL ş t ii nţif l C ŞI care nea să sÎÎrşească cu id e o logIa feudală al cărei ţ;rJ.ncipal susţmătOl' era biser ica ,;2 ) Dar, în n::derile lui Rou s sea u , . . pa s iun il e " - îndeosebI înclinările erotice - nu se liniştesc nici prin credintă religioasă Faza critică a treceni de �a copEăne la D J 8 e rta t e o constituIe mo m e ntu l a pari ţiei Şl afirmării tendinţei erotice. Em i l îşi \-a cheltui energia fizică cu vînătoarea ŞI apoi \-a fi p regă tI t pentru căsătorie. Educatorul îi prezmtă, cu acest prileJ , lui Emil primeJdiile pornirilor erotice şi îi scoate în evide nţă no­ bleţea şi înclinarea firească a lUblrii, care trebme să-şi afle un obiect. Rezistînd i spi : elor , Em!l \'a căuta soţia potri vItă modelulUl său imaginar. Co nsideraţiile lui Rousseau cu pri vIre la educaţia sexuală şi la iubire au o notă oI'igmală şi prez�ntă şi azi un interes deosebit : el susţin.e că e necesar să se întîrzie cît rr:ai mult posIbil î mplinirea ten.dinţei mstinc­ tuale; energIa fizică oS} fie che l t uită prin mIşcare şi activităţi potrivite; să. se €\'ite a d t.. n ă r i le , spectacole:e şi lecturile care stimulează tendinţa eroti c ă : în sfîrşit, să se dez\ alte idealul vieţii f am ilIale , care să înles­ nea scă prin:r-un c::ima: moral s u perior p le n itu d inea vi eţii . Poate că pînă la �\. S. ).Ia k are nk o nu s-au mai scris pagini de o atît de îfl altă ţinută etică., în care să se fi apărat cu mai multă energie puri­ tate a fizică şi rr: oral ă a t i ne re tul u i (celor două sexe) Intrînd în so cie ta t e , EmIL depăşe ş t e stadiul m otivării acţiunilor prin �lmplul interes , de acum înainte îşi dezvol�ă gustul pentr<.: frumos şi, în g e ne ral, pentru lucrurile pl ăcu t e . Gusturile se leagă de se ns ib i lit atea pe care a dobîndit-o cineva, iar cultur a şi forma lor depind de societate. "Toate l1wdE'lele adevărate ale gustului sînt în natură. Cu cît ne depărtăm mai l1wlt de acest învăţător, cu atît tablouril e noastre sînt mai deformate(( (subh m erea noastră). Atunci ne luăm modelele din obiectele care ne plac ; iar frumosul crea t de fantezie, s upus cap ric iu lui şi autorităţii, nu este decît ceea ce place acelora care ne conduc"3). , ,�atura" din v ederile estetic e al€ lui Rousseau nu este însă natura aşa cum e ogl i n di t ă la adepţii curentului literar al realismului; ea îşi p ăs­ trează în întregime semnificaţia pe care i-au dat-o romanticii; or, în ro­ mantism, apropicrea de " natu ră " este numai condiţia stimula toare a sim­ ţirii pure şi mo cente. Educatorul se va strădui să imprime elevului său gusturi curate şi sănătoase prin oblecte distractive şi instructive: apoi , pnn lectura cărţilor plă cute, prin analize de cuvîntări îl va face să cuno ască frumuseţea frazei şi a dicţ iuni i etc. In această etapă a dezvoltării sale , elevul poate învăţa limbl străme; va învăţa neapărat latma, "pentru a ştI franceza" . I n cearta , dintre cei vechi şi cei moderni", Ro u sseau înclina spre "cei vechi", spr e lIteratura antică, întrucît "există . . . o oarecare simplicitate de gust care 1) J

L. L e c e r c. 1 e, Emtle dans l'htstoll'e, Î!1 J.-J l'Educatton, Editions Soclales, parIs, 1958. p. 75. 2) I bidem J) Emtl, cartea a IV-a.

R o u s s c a u,

Emile ou de


îţi merge la inimă şi care se g2.seşte numaI în scrienle celor \ cchI I n e10 cinţă, în poezie. în orice fel de literatură, îi \ ei regăsi, ca şi în istorie. bogaţi în fapte ŞI măsurati în Judecata lor. Amorii noştri, dimpo�rh'ă, 'Spun puţin. dar \ orbesc m ult"!). Fontenellc, Terrasson ş.a. sustineau în acea \Teme necesitatea unei culturi întemeiate pe s crierIle autorilor moderni. I n scopul formărn gustului, ca teme, al )udecăţu 11 Lorale ŞI estetice. educatorul arată elevului nu numaI "iz\'oarele adevăratei literaturi", ci Şi , canalele de scurgere ale compl,a:orilor moderni" ; îl înveseleşte făcîn­ d\.J.-I cunoscută "flecăreala academiilor" (unde fIecare dintre cel ce le compun "preţuieşte totdeauna mal mult singur decît împreună cu an­ samblul" ) , în sfîrşit, îl duce la spectacole, dar nu pentru a studIa mora­ v"Urile, CI g ustul, adică "arta de a te prIcepe în lucrurile mărunte" . Odată cu formarea gustului şi a judecăHi morale şi estetice se în­ cheie formarea educaţlo na:ă propriu-zisă. "EtaJ ele" acestei formări se suprapun cu fizionomiile lor particulare educaţia fizică la temelie, la mijloc educaţia intelectuală, iar deasupra educaţia morală şi estetică. Prin ce se realizează unitatea si soliditatea acestei constructii? Prin dimensiU. mIe etice ale personalităţii. Ammat de idealul unei vieţi simple şi modeste şi com'ins că prin bogăţie nu S e poate annge fericirea, EmIl pleacă la ţară, ca să afle acolo fiinţa Ideală pe care o caută cu pasiune. Intrăm astfel în cuprinsul cărţii a V-a din Emil, în care sînt expuse vederile lui Rousseau despre alegerea to\'arăşei de viaţă, de căsătorie, de călătorii etc. şi se încheie cu momen­ tul în care eroul nostru, Emil, urmează să devină el însuşi tată. UnUI bărbat "perfect" format îi corespunde o femeie "perfectă" (So­ fIa). Rousseau scrie că mo delul soţieI lUI EmIl "nu este o fiinţă imagl­ nară'(2) . Rousseau crede că, potrivIt rînduielilor naturii, femeia e menită să-şi cultive calităţile specific feminme, fiecare sex avînd trăsături adecvate rolului pe care-l j oacă în viaţă. Cu o seventate rară, autorul lui Emil se ndică împotnva "libertăţii" moravurilor şi aminteşte f emeii legile - vio­ late - ale pudorii. Totuşi, alături de consideraţii pozitive, în această parte se întîlnesc consideraţIi negative şi "maxime bune pentru seralUrile Cnentului", d up ă menţiunea usturătoare a lUI Lemaître. I n educaţia SoÎÎei se neagă multe lucruri afirmate în cea a lUI EmIl Cele două sexe nu sînt consi derate egale ; menirea femeii e să placă bărbatulU I ; ea este educată p entru i nteresele bărbatului, nu p entru sme. Dm megalitatea u nor funcţii biologice, Rousseau deducea, în mod eronat, meg alItatea edu­ caţiei celor două sexe. C.\1ai tîrziu, H. Spencer 'Se va situa pe aceeaşi po­ ziţie retrogradă.) Astfel, fetele vor îi crescute de mamă în famili e şi pen­ tru familie: 11 se va impune relIgia mamei înamte de adolescenţă, iar apoi, căsătorite, pe cea a soţului, căci toată viata vor trebui să fie supuse auto­ ntăţii. Studiile fetelo r vor fi de natură practică, iar "cartea" femeii va fi J) Emtl, cartea a IV-a. 2) C"nll comentaton cred că e vorba de d-na d'Houdetot, Şl încearcă să expltce, prm această umcă pasiune amoroasă a lUI Rousseau, secretul ridicărÎl lul în lumea

pură ŞI castă a iubirii în care ,l-a trăit mClOdaiă ŞI să descrie fermecător tinere­ ţea SOf!el, ca Şl dragostea el pentru Emil.


LXVI I I

, .lumea" (socială), p e care trebuie s-o cunoască înainte d e a se căsători , spre a-şi forma gustul pentru lucrurile plăcute. Fetele " 0 1' fi însă mai libere decît femeile (contrar obiceiului timpului, potri,·it căruia fetele stăteau închise în mănăstiri, iar femeile umpleau saloanele). Rousseau nu UItă UlCI grijile menaJului, care ocupă un loc atît de mare în viaţa femeii. Cu o puternică afecţiune pentru viitoarea lui soţle, Emi l pleacă, înainte de căsătorie, într-o călătorie de doi ani, în care, între altele. va fi pusă la Încercare si trăinicla iubmi lui pentru S0fla. Călătorind cu rost, EmIl îşi completează educaţia prin cunoaşterea societăţilor, a legisla­ ţiilor s ociale şi politIce, a formelor de guvernămînt, care îl va apăra de prej udecăţile unui patriotism îngust. I ntors, Emil se căsătoreşte cu Sofia Educatorul dă apoi sfaturi cu privire la daţa casnică şi s entimentală a tinerilor soţi şi se retrage, so­ cotindu-şi misiunea încheiată. "Descoperind" copilul, Rousseau trasa fundamentele antropologice mo­ derne ale ştimţei educaţieI. " Concepeţi vreo adevărată fericire pOSIbilă pentru o fiinţă în afara constituţiei sale?" - se întreba Rousseau fixînd cadrul oricărui program sau sistem educaţional. "Constituţia" e natura originară, e "omul naturii", al "transparenţei " , Învăluit de " omul omu­ lui", de "obstacolul" prejudecăţilor comune. Rousseau rămîne la nivelul indicării direcţiilor şi orientării generale a educaţiei cu toată aparenţa pe care o poate avea Enâl; celor ce îi ce­ reau sfaturi practice evita să le răspundă, iar unuia care i-a spus că-şi creşte copilul conform preceptelor din Emil, l-a răspuns : "Cu atît mal rău - . . . cu atît mai rău . . . " Fiecare educat or are partea sa de res­ ponsabilitate, are obligaţia să urmărească dezvoltarea elevului său : să-i cunoască particularităţile, structura familieI, cu deprinderile şi moravurile ei etc. şi să descopere tehnicile educaţionale adecvate. Orice imItaţie este în acest sens dăunătoare pentru creşterea copilului. De aceea Rousseau invită la reflecţii asupra principiilor şi metodelor educaţionale, ferindu-se să dea s oluţii d irecte. Rousseau, ca şi contemporanii săi, căuta izvorul fericirii personale şi al moralităţii pornind de la sensibilitatea primară. ! nsă într-o socie­ tate întemeiată p e interesele indiVIzilor, iubirea de sine se transformă în iubirea aproapelui; virtutea e iubirea umanităţii, a adevărului, J ustiţiei, avînd o aplicare universală, aşa cum o va pretinde "imperativul cate­ goric" kantian; de aici pînă la o morală "sensitivă" e o distanţă apre­ ciabilă. Nici căutarea fericirii terestre nu era o idee cu totul nouă ; ea consti­ tuia aspiraţia cea mai adîncă a Renaşterii şi umanismului, în opoziţie cu morala ascetică feudală care nu ţjnea seamă de înclinările fIreşti ale omului. Nici utopIa nu ţine numai de acest secol; marea l,7tople pedago­ gică începe cu Gargantua şi Pantagruel. Dar, modelul ed1.,� caţional al lui Rabelais este întruchipat într-un gigant al cunoaşterii, ia,r în societatea ideală' (mănăstirea telemiţilor) libertatea n-are nici o îngrădire. Rousseau se va apleca mai mult spre "Eseurile" lui Montaigne, păstrînd doar cadrul u�opiei. Pentru Rousseau, ca şi pentru Montaigne şi Locke, esenţialul nu este cunoaşterea, ci utilitatea şi eficacitatea cunoştinţelor.


1:1 secolul al XYIII-lca însă - "seco�ul pedagogic" cum îl numesc '-lui: is�oricl ai educaţiei - tendinţa de a d eriva din natura raţională sau

din raţiunea naturală a lucrurilor scopul maj o r al educaţiei produsese. în ade\'ăr. o răsturnare radIcală în gîndirea pedagogică. Esenţa naturii umane, care este în primul rîn d năzuinţă spre fericire - individuală şi col�cth'ă în acelaşi timp şi la R ousseau, şi la Helvetius sau Diderot - era socotită a fi în \"ădită opoziţie cu orice formă de constrîngere exterioară, în afară de constrîngerea exercitată de necesitatea legilor obiective şi de exigenţe:e fericirii g enerale Opoziţia se manifesta uneori nu numai îm­ po�,rh'a practicll 5C'olare curente, ci şi faţă de şcoală însăşi, prin accen­ tu area ideii de îm'ăţămînt privat. Chiar şi cercurile aristocratice ale curţii. armatei şi magistraturii considerau "întoarcerea la natură" şi edu­ caţia lIberă C'e-i corespundea drept o eliberare d e rafinamentul formal excesi\" al civilizaţiei timpului. Ceea ce nu servea tendinţelor naturale şi raţlOnale ale omului trebuia înlăturat şi din d omeniul vieţii, şi din cel al educaţiei. Fireşte, naturalismul rousseauist era acceptat parţial şi fără coasecinţel e lui etice, so ciale şi politice de cercurile amintite. ! nlăturînd însă conţinutul ei uman, .,în toarcerea la natură" dăduse aristocraţiei un n ou impuls spre viaţa de căzută, spre imoralitatea monstruoasă a epocii, care se a l lmenta din voluptatea de a trăi cu orice preţ clipa prezentă, pe fC:ldul suferinţelor fără margini ale maselor populare1) . Epilogul (neaşteptat) din Emil şi Sofia sau solitarii2) reliefează carac­ terul de roman al acestei ultime părţi din Emil. * '"

*

I nfl uenta ideIlor lui Rousseau a fost Imensă si uimitoare. Kant com­ para descoperirea "legilor" naturiI umane de către Rousseau cu desco­ perirea legii mecanice a sistemului cosmic de către Newton. Opera smguratlCului gînditor genevez a dominat aproape o jumătate de secol în cultura şi gîndirea pedagogică europeană. Puţine cărţi în lume au avut răsunetul lui Emil. Alături de Anti-Emili (a lui Formey, Berlin, 1 76 3 ; a cardinalului P. Gerdll, Turin, 1 76 3 ) , au apărut EmiCi creştini (Formey, 1 764; Leveson, 1 764) ; Emili corectaţi (Biret, 1 8 1 6) şi Emili noz (Cavaye, 1 7 9 7 . Delanoue, 1 8 1 4) , pentru ca într-o broşură (Le monde des Emiles, Paris, 1 8 20) să se arate împrejurările care forţează p e "Emlli" să organizeze o asociaţie universală . . . Printre cei dmtîi discipoli ai lui Rousseau se poate aminti Bernardin de Saint-PIerre, care îşi imagmează o educaţie sentimentală şi roman­ tioasă, în utopica plăsmuire a aşa-numitelor ,, �coli ale patriei"3) 1) StudIUl mtroductIv (D Todoran) la ' C. A. Helvetws, D Diderot, Texte pedagoglce alese, E D P , P XIX. Bucureşti, 1964 �) Cf. nota noastră 533. 3) Iată cum îşi închipUle Bernardrn de Samt-Plerre aceste colegu noi - Cf Voeux d'un solitaire pour une education nationale (Dormţele unui solitar pentru o educaţte naţwnală, 1789) : In jurul fIecărUI amfiteatru al şcolii va fI un parc conţmînd, la întîmplare, plantele şi arborii ţării, mai importanti chiar decît mo­ numentele . . . Pereţii interiori ai şcolii vor fI - zugrăVI ti cu figurrle regilor-copii (Bernardm de Samt-Pierre rămăsese regahst, deşi era prieten cu Jean-Jacquesl Şl cu tablOUrI religioase. tn acest peIsaJ Idihc, flUIerele ŞI flautul înlocuiesc clo-


b "şcolile pa:riei", emu�aţia ŞI amoru: propriu "\ or il excluse, iar saD cţiunile (pedeapsa şi :"eCOmp e:1sa) \ or fi su.primate. Bemardin de Saint-Pierre1) condamnci cu toată asprimea pedeapsa şi bătaia, consta­ tînd că, dmtre speciile sensibIle, specIa umană este sll1gu;'a ai cărei copii ar fl ,.crescuţi în puterea bătăilor" . Se pot recunoaşte în aceste "şcoli ale patriei" predecesoarele idilice ale "grădiniţelor de copii" de mai tîrziu, înfiinţate de FroebeL B ernardin de Saint-Pierre mai cerea, în Dorinţele unui solitar, o educaţie naţională fără de care nu poate exista nici un fel de "legislaţie ': , nici ,.patriotism durabil", precum şi o şcoală pedagogIcă. ,,!nainte de a întemeia o şcoală a cetăţenilol", ar trebui să se intemeieze o şcoală de institutori "2). Printre diSCIpolii lui Rousseau, în Franţa, se pot s ocotI d-na d ' Epinay, d-na de StaeI (care îşi retuşează totuşi, după ce au cunoscut lucrările lui PestalozZl, en:llziasmul iniţial p e care-l aveau pentru Rousseau) ; apoi d-na Necker de Saussure (Educaţia progresivă sau Studiul cursului vieţii, 1 828, 1 8 3 2 , 1 8 38). Amintim şi pe d-na de Genlis (Adele şi Theodore sau scrisori asupra educaţiei, 3 voL, 1 782), care critică, în largă măsură, ideile pedagogice ale lui Rousseau, deşi nu scapă de influenţa lor ş a. Ku e locul să stăruim că Chateaubriand şi Lamartine, :::-' Uchelet şi George Sand s-au inspIrat d in Rousseau, precursor al romantismului francez. !nrîurirea operei acestui mare gînditor, scriitor şi pedagog s-a resim­ ţit maI ales în Germania. Reprezentanţii cei mai de seamă ai mişcării ,.Sturm und Drang " , de la Lessmg ŞI Herder la Goethe şi Schiller, au fost mfluenţaţi sub o formă sau alta de ideile rousseauiste. Werther ne amin�eşte Noua Helozse; Schiller a scris o odă lui Rousseau ş.a.m.d. Do ctrinele moderne care au încercat să reformeze sistemul de edu­ caţie al timpului - elaborate de Basedow, Froebel şi Pestalozzi au pus în valoare ceea ce era mai de seamă în gîndirea lui Rousseau : uma­ nismul, ura împotriva convenţiilor şi a prejudecăţilor, respectul libertăţii şi al demnităţii copilului, metode blînde de educaţie etc. Numai că unii dintre "aceşti pedagogi care aveau mai multă imagmaţie decît judecată, uneori mai mult entuziasm decît bun simţ, au amestecat cu unele ino­ vaţii fericite şi falsităţi periculoase sau copilării ridicole şi că, sub pre-

poiul care anunţă schImbarea orelor, în vreme ce lecţiile Vor fI transpuse in verSUrI ŞI muzică . . . Cărţile, afară de cele clasice, ŞI mai ales tocurile, cerneala Şi hîrtia v or fi înlăturate ; rămîne învăţămîntul cu voce tare (Bernardin de Saint­ Pien-e credea că neadoptarea plan ulUi său de educaţIe se datorează comercian­ ţilor de hîrtie care si-ar pierde prm aceasta o serioasă sursă de cîştig . . . ) i) In aceleaşi colegii, copiii vor avea nume frumoase; profesoru, de asemenea, vor pnmi "frumoase nume greceşti", care să însemne "prieteni al copilăriei " , "părinţi ai patriei", nume care adaugă respectulUi funcţIeI lor, mIsterul titlunlor lor" . . . într-o sedinţă a Academiei franceze, la care asista, se dIscuta cuvîntul "a aparţme' dm dicţIOnar SI dîndu-se exemplul : "Aparţine tatălUi să pedepsească pe copiii săi " , Bernardm de Samt-Pierre protestă împotnva acestor prerogative părinteşti ; colegn invocară scnptura; Bernardin de Saint-Pierre nu se lăsă bătut, deşi chestiunea pusă la vot obţinu o mare majoritate. ,.Recuz, re p lică el, măr­ turia voastră, pentru c.ă sînteţi cu toţii celibatari " . 2) G. C o m p a y r e , o p . cit , voI II, p . 106.


textul d e a :"cn:n i la natură, aLl recurs adesea la artificll cu totul CO!T. ­ plica:e �i s : :'anii;: i ) Lev Tols�Ol a purtat, ca adolescent, 1 11 medalion portretu� l u i Jean­ Jacques. Este cett că reforma lui morală şi şcoala de la Iasnaia-Poliana au fost adînc i n Îluenţa:e de ideIle şi de reforma morală a:e lui R ousseau,

Se

ştie că Emil.

răspîndIt

şi î n Rusia. a fost inte.tzis (în 1 763)

dar a

contin uat să circule Ilegal. Radişcev remarca în�r-o scris oare că Europa datorează lui Rouss eau re\-oluţionarea educaţiei. Liber-eugetătorii rusi

de la începutul secolulUI al X IX-:ea îl citeau cu U:i interes pasionat

Cernîşevski asemăna pe acest .,mizantrop genial şi nobil, plin de o duioasd

iubire fată de oamcm"2) cu Gogol.

Diîuziunea largă a ideilor rousseauiste şi înrîurirea extraordinară. a operei lui Rousseau îşi găsesc e�;:plicaţia, cel pllţin în parte, şi în forţa şi expresh-itatea lor

stilistică.

Rousseau

. era un

orator puternic,

care

n-are egal î n Franta deci: pe Bossuet ; fără a căuta, el a reînviat elocinţa forului antic ; unele dm scrierile sale sînt cuvîntdri care te fulgeră

El

a',"ea numărul, perioada, patosul arzător al unui Demostene"3). Elocinţa de tip rousseauist se întîlneşte şi în cJvîntări�e din adu nări şi

cluburi

ale oratorilor revoluţIOnari de la 1 7 8 9 . Influenţa rousseaUIsmului asupra re\'Oluţlei franceze a f o s t imen<> ă . ea a depăşIt c u m:Jlt pe cea a lui JHontesquieu sa:J chiar pe cea a l u i Voltaire. Bustul lui Jean-Jacques fusese aşezat î,1 sala Adunării eonsti­ tuante în faţa bustului lui Franklin şi

Washington.

Cartea de CăPdtîi a

iacobinilor a fost Contractul social. Revoluţia z. deCIS să i se ridice o sta­ tuie. Marat com entase texte dm Contrac�ul sociaL în p"etele publice

In

cinstea lui s-a organizat la Montmo rency o serbare cîmpenească cu dis­ cursuri, cîntece, tablouri alegorice etc. Cultul lui Rousseau mersese aHt de departe, încît a fost comparat cu anticii Brlltus şi }Ianlius . . . Era socotIt ca salvator al omenirii Astfel, nostalgica "intoarcere la natură"

pc

care o profesa Rousseau

în mijlocul un e i \ ieţi sociale sugrumate de forme exterioar2 şi de co­ rupţie oferea omului secolului al XVIII-lea o utopkă ieşire dID marile contradicţii in care se zbătea. Sensul real al gî ndirii pedagogice a lui Rousseau nu poate fi descifrat decît prin situarea personalităţii lui complexe si multiple î n mij l ocul rea­ lităţilor în care s-a dezvoltat, precum şi prin adîncirea analizei ştiinţifice a impllcaţlllor ideOlogice ale întregu lui opere. Intr-o asemenea perspectivă se înlătură atacurile neÎt1temelate ale cri­ ticii reacţionare ; în ac:elaşi timp, tendinţa - uneori exagerată - de a ex­ tmde concepţiile lui Rouss eau prea mult d i ncolo de limitele secolulUl său şi de a-l considera ca precursor al pedagogie; moderne progresiste apare în

justa ei

lumină.

Rousseau

a

exprimat

1) G C o ro p a y r e, op czt , voI II, p 1 1 6 2 ) � A K o n s t a r. t ! n o v , o p cit , p 1 1 2. J)

R . R o I l :l n d. o p ett., p . 42.

năzuinţele

şi

revendic ările


LXX ! I

democratice a l e mlcii burghezll franceze d m preaJma reyoluţiei burgheze I n !'ousseauism, :dcile pedagogice î mpletite cu Ideile filo­

de la 1 7 8 9 1)

sofice

�l politIce constituie o urii:ate lnjes�ructibilă

i;.rbirca de libertate şi ura împotriya exploatării şi a pre j u decăţ il o r l-au determinat pe Rousseau să scrie pagini nemun­ :oarc per::ru apărârca copIlului opnmat de educaţia feudală şi clericală Descoperind . .lumea" copilului şi subliniind rolul decish- al educaţiei si răspunderea ei în formal'ea personalităţii umane, el a dat un imbold putel'mc nOIi orientări progresIste a e ducaţiei moderne. ApropIind-o de activitate şi de viaţă, el a fixat temeliile psi.bologiei şi ale pedagogiei mfantIle rr.. o d er a e . Te11'L€tul educaţieI, îl constituie, în vederile lui Rous­ Iubirea de om,

seau, legile mjl'€xibile ale naturii, iar activitatea fizică şi formarea in­

;:electuală reprezintă baza dezvoltării morale a copilului. Accentuarea dependenţei educaţieI realIzate "prin oameni" (adIcă a educaţieI în sen­ sul actt:al al cuvîntului) de educaţIa , . na:uriP (dezvoltarea naturală), şi de a "lucrurilor" a putut alimenta unele onentări anti- sau neştiin­ ţifice in educaţie, dar ne-a apropiat şi de conceptul hegelian al unei libertăţi considerate ca o necesitate recunoscută. Rousseau pleacă şi în

domeniul gnoseologic de la teoria senzualistă2) a cunoaşterii şi recu­ noaşte şi existenţa obiectIvă a lumii exterIOare, dar crede lume este mişcată de o voinţă imaterială. I dealismul

utopic

mic

burghez

reflectat

în

doctrina

că această pedagogică

rousseauistă a dus însă la neglijarea dependenţei forrnării educaţionale de rapoTturile social e reale. Rousseau, unul din spiritele cele mai COn­

testatare şi mai protestatare ale vremii (în artă, politică şi educaţie), temîndu-se de revoluţie, n-a intuit necesitatea schimbării relaţiilor so­ ciale pe 'cale revoluţionară. I n lumina materialismului dialectic şi is­ toric, lIbertatea

nu se cucereşte prin ieşirea din cadrul relaţiilor s o ciale

existente, ci prin schimbarea activă, revoluţionară a acestor relaţii : nece­

subordonează legile "naturii" şi ale . ,lucrurilor", iar edu­ caţia constă în transmiterea şi valorificarea critică a experienţei social­

sztatea socială istorice

a

omenirii.

Oscilînd intre individualismul din Emil şi civismul din Consideraţii asupra guvernăn2Întului

r.aportunlor

dintre

Poloniei,

Rousseau

educaţia în fami7:ie şi

lasă deschisă

şi problema

educaţia (publică)

în şcoală.

Limitată şi depăşită este si concepţia lui Rousseau despre educaţia femeii, a cărei pregătire o

subordonează intereselor bărbatului şi nevoi­

lor mena]ului, !'legînd rolul ei social, cu1tura� �i p o litic. 1) cf N. A. K o n s t a n t i n o v, E. N. M e d î n s k i, M. F. Ş a b a e v a, Istnrta pedagog�el, E S D P , Bucureşti, 1959, pp. 69, 77. 2} ROusseau combătea totuşi ldeea atotputermciei educaţlei din lucrarea lui H e I­ vetIU s Despre spint Şl, :n special, susţinerea acestuia că splritul ar fi o ia bula rasa . . . . "nu este adevărat, SC1'ie Rousseau, că megalItatea spintelor ar il efectul UnlC al educaţiei, deşi ea poate mfiuenţa mult această megalitate", d. .T -J. R o t: s s e a u, OeuHes ccmpletes, tome III. 1860, p. 291.


Azi, opera lui Rousseau nu şI-a pi e rd ut fecundItatea; este valorificată dm m ul t ip l e ungh lUr i de ,-edere: I se găsesc noi va l e nţe , noi perspec­ tive ; i se dau n01 in;:erp�·etă.rl şi se prc.sp e ctea ză în ea noi Izv oa re . Skmne r1), de ex em plu , o cup îndu -se de puterea unei tehnologii

a

instruirii în " cîş tigar ea cursei impotrh-a catastrofei" ce am eninţă istona

umană, cItează următorul pasaj din Emil, în care des c o p eră germe mi contro lul u i edu caţi o n al pozitiv : "El (elevul d um neavoas tră ) trebuie s ă creadă totdeauna c ă e l este stăpînul , dar întotdeauna dumnem-oastră să fiţI acela. Nu e x i s tă supunere mai perfectă de cît aceea care păstrează aparenţa li be r t ăţ ii ; astfel este captivată de voinţa însăşi. Bietul c o p I I care nu ştie nimic, care nu poate nimic, care nu cunoaşte nimic, nu este el oare la discreţia dumneavoastră? Nu dispuneţi oare dumneavoastră, în co mp araţie cu e l, de tot ceea ce îl î nconjoară ? Nu sînteţi oare dum­ neav oast ră acela care aveţi puterea să-I imp r es io naţi după plac? Lucră­

r i le sale ,

j oc urile , plăceri le , suferinţele sale, nu este oare to tul

în mîin i le

dumneavoastră, fără ca el să o ştie? Fără îndoială, el nu trebu ie să facă

decît ceea ce \lTea; dar el nu trebuie să vrea decît ceea ce dumnea­ voastră vreţi ca el să facă ; el nu trebuie să facă nici un pas pe care dumneavoastră să nu-l fi p revăz ut; el nu trebuie să deschidă gura fără

ca -dumneavoastră să ştiţi ceea ce va spune".

Cu pnVll'e la influenţa concepţiilor pedagogice ale lui Rousseau în d ezvoltarea g î nd iri I pedag ogice din ţara noastră ne mărg i ni m doar la cîteva indicaţiI cu to tu l sumare.

brîurirea

ideilor

rousseauiste asupra evoluţiei

gîn d i rii pedagogice

româneşti s-a exercitat fie d i re ct prin s cr i er i le lui Rousseau sau despr e

R o u s s eau , f i e in d i rect, prin răs une tu l

p€

ca re l-au avut în ţara noastră

curentele pe d ag og ice iniţi ate în Occident sub influen ţ a r o u s seals mu l ui ( fi lantro p in i sm , cu re n tul

" ş co l i lo r libere"

etc.),

precum

şi

pr in lucrări

de istoria do ctrin e lo r p e dagog i ce din care nu p ute a lip si un clasic al

ştiinţei ed ucaţiei , ca Ro usseau. rare

Ş colarii

l-au

r ep r o-d use; elevii şcolilor normale din

cunoscut din te x te le l i te ­

manualele

şi

cursurile de

istoria pedagogiei un iv er sa l e, cu p ortre tele lor s c he ma ti ce , adesea trun­

chlate şi falsificate de i deo log ii mai mult s a u mai puţin reacţionare şi

re tr o grade . N. Iorga2) arăta că i dei le lui Ro usseau au putut pă trunde în socie­ tatea româneas că destul de rep ede "prin lecturi, precum şi p rin pr ed i 1) B.

F. S k i n n e r, Rel/oluţia ştdnţifică a învăţămîntului, E D.P. , Bucureşh, 1971, p. 216. 2) � l o r g a, Rousseau si românii, Cuget clar, III, sept-oct. 1 930, p. 410. (Studllll apăruse mai întîi în "Annales de la Soci ete J. -J. Rousseau").


LXXIV

eatia ora:ă a p::-ecep:or:lor de limbă franceză yenir, d din Occident". ::'1a­ rele is� oric se ocupă î :1să numai de influenţa scrierilor llterare şi d e "partea pcli:ICă" a op�rcl k i ROJsseau, Vechea boierirr:c, aristocraţ: a care aparţi'lea , ,\'cehii tradiţii româ­ neşti şi nu :nfiltraţiunii fa:lario:e", era deschisă influenţei rousseauiste pril1 îns\..l şi felu: el de viaţă "în parte încă rurală" . Boierii »petreceau o bună parte din an la ţară. în frumoasele lor case albe, în yerandele susţinute de mici co�oane d e lemn, cu fereştile salonului rotund deschi­ zîndu-se în liv ada cu \'eChl arbori grupati în j u rul eleşteului ur..de întîr­ zia o barcă propice sentimentalelor re\'erii. Acesta era decorul din "La nouvelle Eelolse::, şi dragostele zadarnice aveau cu ce se nutri«. «Aceşti săteni, de-o rasă puternică, a spiritului roman, pe care o semnalează ror.tele de Hauterive, secretarul unui prinţ din lvIoldova, aceşti .,ţerani de :a Dunăre", cu aierul sălbatec şi cu vorba dulce, nu e rau ei mult mai mult decât Irochesii lui Chateaubriand. incarnaţia însăşi a pri mitivl1lui virtuos, asupra c ăruia n-au înrîurit civilizaţiile pu­ trede supt splendida lor aparenţă artificială? Viaţa de familie, viaţa socială nu se exteriorizase încă în zădarnicul zgomot al întîmplărilor moadene : femeile trăiau călugărite sau aproape. "Visitele". care de\'eniră în curînd o adevărată plagă, nu renunţau încă la orele de lucru, întrebuinţate la întreţine�'€a gospodăriilor model, mai ales în 1\'[oldo\'a. sau elaboraţii încete, de-o răbdare pioasă, a acestor lucrări, de artă domestică, care fac admiraţia e:poci i noastre. în timpul acestor lungi oare laborioase spiritul zbu;a către ireal. Sentimentalitatea dragostelor n-a v i eţuit şi, dacă, în căsătorille înv oi1.e, nu trebuia niciodată să vieţuiască, lua posesia sufletelor. Fiinţa feminină se spiritualisa prin regretele şi zădamicele spel'anţe şi romanul înlocuia realităţile interzise, desfăcîndu-se figuri, fasonate indh'idual, din paginile cărţii favorite, lă­ sată întredeschisă pe mobila de formă francesă». Pătrunderea i deilor

politice

rousseauiste

a

fost

întîrziată

însă

de

"popularitatea lui Voltaire" , «Partea politiCă a lui Rousseau \ a :lvea de asemeni momentul său de vază. Dar "Contractul social" şi lucrările mult superioare, care l-au precedat, fură mult timp îndepărtate prin popularitatea lui Voltaire, la care tonul lejerii flagilaţiuni, de-o batjo cură mlădioasă, se potrivea mult mai bine spiritului răutăcios al acestei naţii româneşti decît minciunii greceşti \'enită de la mijlo citorii constantinopolitani Dogmatismul răzi­ mat pe silogism n-atrăgea spirite foarte inteligente, doar pe pripiţi. Tre­ bui

ca

dogma

lui

Rousseau

tl'eacă

prin

experienţa

revoluţionară

pentru ra,

supt influenţa revoltei Grecilor, proclamată mai întîiu pe Dunărea românească, bOlerii cu blăni şi cu pantofi de mous să-ndrăz­ nească a întocmi, în numele naţiunii, Constituţii romplicate, la basa c ă­ rora era "declaratia drepturilor omului " », Est e probabil cu În şcolile greceştl de la Înccp'Jiul secolului al XIX-lea din

ţările române

să se

fi

resimţit

influenţa

operelor

lui

Rousseau,


trad use in limba greacă. In 1 7 94 este �rad'Jsă în �lmba r o m â n ă comedia Narcis, de un oar:care " L C ' În 1 83 0 , S tanciu Căpă ţî n e a nu �radusese Contractul social i) Ir 1 8 3 6 . 1 H. Rădulescu p Jblică în .,Curierul'· o pre­ lucrare după �1. Gh-ardin As upra 'Z:leţti şi cperei ILd J.-J. Ro u ss ea u . )'lai tîrziu s-a tradus Nouc;, Helotse (fără numele traducătorului, Bucu­ reşti , 1 8 73) şi Contractul soczal (Contraptulu soczale . . . inz;ersu în ro­ mîneşte, de Petru B o rs i u , Iaşi) In 1 9 1 0 , A L u c a a tradus din Rousseau Pagini alese (Libertatea, Dreptul celui mai puternic, "dacă aş fi bo­ gat"). ]\. Da şc ovi ci a tradus Contractul social (ed . a 3 -a , 1 9 22), înso­ ţindu-l de un s tudiu intro d uctiv.

Se pot menţiona şi unele disertatii de d o ct o r at adnd ca temă Con­ cepţia pedago gică a lui Rousseau. De exemplu, B . Demetrescu-Oprea scrie Rousseau şi Herbart ca peda.]ogi şi filosofi ( în 1. franceză, Lau­ sanne, 1 8 96) si V. Saf tu p u b l i că O comparaţie cu priz;ire la educaţia fizică la Locke şi Rousseau (în 1. germană, 1 8 8 9)

Diferitele istorii ale pedagogiei (de la Pipoş la G. G. An t o nescu), apărute în lIteratura noastră pedagogi c ă , cuprind capitole despre Rous­ seau; fireşte, i n terpre '. ate de pe poziţiile idealiste ale autonlor acestor istorii ale ped a gogiel sau ale autorilor din care ş i -au cules materialul istoric.

Cu pnlej ul bicentenarului na ş t er ii lui Rousseau, VI. G hi d i ones cu �i Anto niade au publIcat "tudii o cazi o nal e în Noua re1:istă ronLÎnă (XII, 1 1, 2 1 , 23). :\1.

Noul manual de Istoria pedagogiei (partea I), elab o rat sub îngrijirea Institutului de ştiinţe pe dago g ice (1958), cuprind e o pre z en 1.ar e ştiin­ tifică succintă a vieţii şi operei lui Roussea u .

Emil sau despre educaţie a par e (integral) la noi în 1 9 1 3 , în tra d u c e­ rea lui G. A dam escu2) .

Influenţa i ndirectă s-a exercitat prin scr ie rile inspirate de concepţia peda g ogi că a lui Rousseau şi traduse în limba română. De exemplu, d-na Compan (Pentru educaţiunea copiilor, 1 8 3 9), d-na Guizot (Prietena copiilor, 1 8 36), sau colectivul L. Aime-l\fartin (Educaţia mamelor de fa­ ndlie sau ci1:ilizaţia neam.ului omenesc, 1 844).

O înrîu rir e mai accentuată a u avut însă la noi curentele pedagogice iniţiate în Occident sub infl u enţa ideilor r o us s eau i ste , în cepînd cu ve­ chiul "filan1.ropinism"3) şi sfîrşind cu orientările " ş c o lii active" si cu în­ cercările de i ntroducere a metodelor şi spiritului a şa - nu m itei .educaţii libere" în şcoala românească.4)

;

1) ef. D. P o P o V 1 C i, La lttteraiure roumaine d l'epoque des lumieres, SIbiu, 1945, p. 97. 2) d. J.-J. R o u s s e a u, Emtl sau despre educaţtune, Bucureşti, Ed. Casa Şcoale­ lor, ed. a o-a, 1 923 (In această traducere se întîlnesc, pe alocuri, omisiuni, apoi

denaiurăn de sens, termeni arhaici etc. prea îndepărtat! de textul original )

3) Sub mfluenţa cureniulUl fllantropimsi, A Muresanu, de exemplu, prelucrase, în 1848, Cărticica raculm de Salzman 4) ef. şi S t a n C 1 U S t o i a n, J -J Rousseau şt destmul gînJtru sale pedagogice, în Clasic! at peaafJogzet uni;;ersale şi gindtrea pedagogică românească E D P., Bucu­ reşti, 1966, p 135.


Analiza minutioasă a acestor influenţe, care au fost uneori pozitiye, alteori negath·e

-

pO 'sl\'it momentulUl istoric în care s-au exercitat şi

potrh-i: scopurIlor (progresIste sau retrograde) pe care le promo\-au rămîne să constituie tema unor studii speciale în cadrul istoriei peda­ g ogiei din ţara noastră.

In traducerea de faţă am încercat să dăm \ erSlUnea cea mai exactă şi mai apropiată expresiei stilistice rousseauiste, fără peri fraze arhai­ zant e şi fără ,.licenţe" excesh'e, care îndepărtează prea mult traducerea de original. DIMITRIE TODORAN


J.-J. ROUSSEAU EMIL SAU

DESPRE EDUCAลขIE

Sanabilibus aegrotamus malis ; ipsaque nos in rectum gen/tos natura, si emen dari velimus, Juvat.

Seneca, De

i ra ,

II,

1 3.


PreFafă

Această culegere de reflecţii şi obsen;aţii, fără ordine şi aproape fără legătură, a fost începută spre a face plăcere unei bune şi înţelepte manw 1 ) . Proiectasem mai întîi un menwriu d e cîteva pagini: subiectul mă atrase fără voia mea şi 1ne1�wriul deveni, pe nesimţite. un fel de carte prea mare, fără îndoială, pentru ceea ce cuprinde, dar prea 1nică pentru ma­ teria pe care o tratează. Am şovăit 171.ultă vrem.e s-o public şi am simţit, c.d eseori, cînd lucram. L'a ea, că nu e destd să fi scris cîteva broşuri pentru ca să ştii alcătui o carte . După eforturi zadarnice G:e a o îm.bunătăţi, am. socotit s-o dau aşa cum e, gîndindu-mă că e necesar să fie îndreptată atenţia publică în această parte; iar în cazul că ideile mele vor fi rele, nu mi-am pierdut tim.pul fără rost dacă voi eieştepta idei bune ' la alţii. Un om., retras in singurătate3, care dă scrierile sale publicităţii, fără susţinători, fără un partid care să le apere, fără măcar să ştie ce crede şi 1) Rousseau arată în Emil (cartea a II-a) şi în Confestuni (partea a II-a, cartea a YIl-a, 1742) unele condiţii specIale care l-au îndemnat să se ocupe cu probleme

de educaţie. D-ra l<'ontaine, devenită a doua soţie a lUI Dupin - care prin aceasta căsătone aJunse fermier (arendaş) general ŞI dobîndi o Imensă avere avu un copil, Iacob Dupm (de Chenoncea1..Lx). Dupin era tatăl lUI de Francuerl, care devenI prietenul lUI Rousseau. După ce Rousseau se mtroduse în casa Dupm, în urma recomandării pastorulUI Castel, frumoasa d-nă Dupin a încre­ dmţat lUI Rousseau, în lipsa el, supravegherea acestUI copIl capricIOs pentru mal multe zile Faptul acesta dovedeşte că Rousseau a avut o practică educativ ă c.u mult înainte de a scrie Emil. In studiul introductIv s-a arătat c.ă a dat lecţii C:e muzică în tmereţe ŞI a fost educaterul copiilor lUI de !vlably. Sallwurk2) adaugă că tînărul de Chenonceaux, care, după Taine, a cheltUIt într-o smgură noapte 700 000 de livre, s-a căsătorit, în 1 7 5 1, cu fata contelui de Rocheo­ fort; dar, precIzează Rousseau, SI-a dezonorat familIa ŞI şI-a sfîrşit viaţa în Insula Bonrbon (azi ReUnIunii). Din această căsătone se născu, în 1 752, un băiat· Claude-Sophle Dupin de Rochefort. Rousseau a scris "culegerea" d e faţă în vederea educăriI acestUI copII, la cererea d-nel Dupm ae Chenonceaux 2) Lucrarea lUI Sallwurk - de care ne folOSIm - este J -J Rousseau, Emil ader uber dte Erztehung. Gbersetzt, mIt BlOgraphle und Kommentar, von Dr. C. von Sallwurk Vlerte Aufl , 1 Band, 1907, II Band, 191 1 ; Langensalza, Beyer u. S6hne. Traducerea a apărut în : Bibllothek Padagoglscher Klassiker, edltatii de Fr. Mann. C. von Sallwurk a fost membru corespondent al AcademieI de ştiinţe dm Hel­ delberg. 3) Rousseau se referă aici la retragerea - pe care i-a aSlgu,at-o mareşalul de Luxemburg - la Montmorency, după plecarea sa de la Ermitage.


EMIL 4

ce spune lumea despre el, nu tre buie să se teamă. dacă se înşală. că erorile sale vor fi admzse fără examinare. Voi vorbl puţin despre zmportanţa unel bllne educaţii; nu m.ă voi O pr i nici să dovedesc că cea care se dă azi este rea: mulţi alţzi au făcut acest lucru înaintea mea şi nu-nu place deloc să

umplu

o

carte

cu

lucruri

pe care le ştie toată lumea. Voi reli<arCa numai că, din timpuri străvechi, lumea îşi ridică glasul împotriva practicii stabiL'ite, dar nimeni nu pro­ pune una mai bună. Literatura şi ştiinţa secolului nostru tind 7nai mult să c.ărîme decît să construiască. Se critică totul de sus; pentru a îndruma e nevoie de un alt ton decît cel care place înălţimii filosofice4). Cu toate că există atZiea scrieri care, se zice, n-au alt scop decît folosul public, este încă uitat fol:osul cel m.ai d e seamă care este arta de a forma oamem. Subiectul meu era cu totul nou după cartea lm Locke3) şi m.i-e team.ă să nu fie tot nou şi după cartea mea. Nu cunoaştem deloc copilăria: cu cît urtnăm. ideile false pe care le avem despre ea, cu atU ne rătăcim mai mult6). Cei m.ai inţelepţi au în ve­ dere cunoştinţel e m.ai însem.nate pentru oam.enii în vîrstă, fără să ţină seama de ce sînt în stare să înveţe copiii. Ei caută totdeauna pe om în copil, fără să se gîndească la ceea ce este el înainte de a fi 077'&. Iată stu­ diul cu care m-a77'& străduit mai m.ult, pentru ca să se poată profita de o bservaţiil'e mele, chzar dacă metoda m.ea ar fi himerică şi falsă. Foate că am văzut rău ceea ce trebuie să s e facă, însă cred că am văzut bine su­ biectul asupra căruia trebuie să stăruim. Î ncepeţi dar prin a vă studia m.ai bine e leVli, căci, desigur, nu-i cunoaşteţi deloc. Iar dacă veţi citi

') AU."2nt IrOniC, frec.vent SI constant în scnenle lui Rousseau, 01'1 ae cîte on se referă la "fllosofle". In parte cel puţm, explicaţia poate fi căutată în neînţe­ legerea dintre Rous:,eau SI gînditorII timpulUI (îndeosebi Voltaire ŞI "cotena d'hol­ bachică", cum denumeste Rousseau grupul care frecventa casa filosofului d'Hol­ bach) 5) In Emtl se întîlnesc multe referinţe la lucrarea - apărută in 1693 - a lui J. Locke "Some thoughts on educatJOn" (Cîteva cugetăn asupra educaţiei). Ediţl& de care s-a servit Rousseau este (după Petitain) cea franceză din 1721: "Pensees sur l'educatJOn des enfans". In limba română, această scriere a apărut, tradusă de G Coşbuc, cu titlul Cîteva idei asupra educaţiunii, Bucureşti, 1920, iar textul mtegral a fost tradus de MIOara Cimpoleş, cu titlul : "Cîteva cugetări asupra educaţiei" - E D P , Bucureşti, 1971. Locke prezmtă în această lucrare corespondenţa (revizuită, dm anii 16841685, pe cînd se găsea exilat în Olanda) cu pnetenul său Edward Clark d e Chlpley. Poate că Locke n u şI-ar f i pubhcat această corespondenţă, dacă nu i s-ar fi cerut insistent din partea lUI MOlyneaux (un adept al lui Bacon), pe care l-a cunoscut prin Francls Masham. După întoarcerea dm exll, Locke a stat în casa lbrdulUl Masham pînă la sfîrsitul vieţii' Damaris (fiică a gînditorului Cudworth, adept al curentulUI neoplatonist de la Cambridge), soţia lui Masham, era o veche admiratoare a lUI Locke. Molyneaux îSI pieI duse sotia şi avea un copil de cre<;cut; auzind de cores­ pondenta lui Locke cu Clark, îl rugă pe cel dîntîi "să nu pună la o parte această operă extraordmar de folositoare, ci să o facă de folos omenirii întregi". ") Pasaj esenţial, des citat de pedocentrişh, care iniţiază psihOlogia copilului.


cartea de faţă in vederea ace stui scop, n-o �ocotesc lipsită de folos pen­ tru voi. Cititorul va fi desigur rnai încurcat în ce pri'0 eşte partea care s-ar putea numi sistenuztică şi care aici nu e ste altceva decît me,sul naturii; este, de asemenea, partea asupra căreia VOt fi fără îndoială ata.cat şi poate nu fără temei. Se va părea că citeşti mai curînd plăs11ttdrile unui vizionar despre educaţie decît un tratat ae educaţie'). Ce să fac? Nu scriu despre ideile altora, ci despre ale mele . Nu văd deloc tucrurile ca ceilalţi oameni; mi s-a făcut de nwlt această învinuire. Dar depinde oare de mine să-mi pun alţi ochi şi să las să se trezească în mine idei străine? Nu . De mine depinde doar să nu stărui prea 11Wlt în părerea 1hca, să nu mă socotesc nuzi înţelept decît lumea întreagă; ae mine depinde nu să-mi schimb convingerea, ci să mă îndoiesc de ea: iată tot ceea ce pot face şi ceea ce fac. Dacă, uneori, iau un ton afirmativ. n-o fac ce; să i111,pun citi­ torului, ci pentru a-i vorbi cum gîndesc. De ce să propun .) ub formă în­ doielnică ceea ce, după părerea 1nea, este neindoielnic? Spun întocmai ceea ce Se petrece în gîndul meu. Expunîndu-mi liber convingerea, mă ,gîndesc nuzi puţin l'a influenţa acesteia decît la temeiurile pe care mă sprijin pentru ca ele să fie cî1'Ltă­ nte şi să pot fi judecat de oricine; însă, deşi nu mă încăpăţînez să-mi apăr ideile, mă simt dator să le fac cun0scute: căci 1naxi7nele asupra că­ rora am o părere contrară celorlalţi nu sînt deloc indiferente. Sînt din acelea al căror adevăr sau falsitate trebuie .)ă fie cunoscute şi care aduc fericirea sau nefericirea genului omenesc. Mi se repetă necontenit: propune ceea ce e realiza"bil:. E ca şi cum mi s-ar spune: propune să se facă ceea ce se face; sau, cel puţin, propune un oarecare bine care să convieţuiască cu răul existent. r..; n asemenea proiect este, în anume părţi, nwi himeric decît proiectele mele: căci în acest amestec binele s-ar corupe, iar răul nu s-ar vindeca. Aş prefera să urmez în totul practica stabilită decît să taU una bună pe Jumătate: atunci va fi 11Uli puţină contradicţie în om; el nu poate tinde în acelaşi timp spre două scopuri opuse. Taţilor şi 11Ulmelor, ceea ce este realteabil este ceea ce vreţi să faceţi. Pot fi răspunzăt07' de voinţa voastră? in orice fel de proiect sînt două cucruri de luat în seamă: întîi, valoa­ rea în sine a proiectului, în al doilea rînd, uşurinţa executării lui. Cu privire la cel dintit, este de ajuns ca proiectul să fie admisibil şi practicabil în sine, iar ceea ce are bun să fie potrivit cu natura lucrului; aici, de exemplu, educaţia propusă trebuie să convină omului şi să fie adaptată sufletului omenesc. Consideraţia a doua depinde de raporturice date în anume situaţii: ra­ porturi accidentale lucrului, care, în consecinţă, nu sînt necesare şi pot varia la infinit. Astfel, cutare educaţie poate fi pTacticabilă în Elveţia, dar nu poate fi în Franţa; o altă educaţie poate fi folosită la burg hezi -) PestalozZI a conSIderat p. 7, nota). 6

-

Emu

sau despre educaţle

"EmIl"

drept o utopie

(cf. Sallwurk,

op. cJ.t., voI

1,


EM I L 6

şi o alta la cei 11wri. [:şurinţa mai mult sau mai puţin accentuată a exe­ cutării depmde de mii de Î1nprejurări pe care e imposibil să le determini al tfel dedt prin aplicarea particulară a metodei în cutare sau cutare ţară, în tr-o inpre)urare s au alta. lnsă, toate aceste aplicaţi i particulare, nefiind esenţwle pentru subiectul 11WU, nu intră deloc în planul de faţă. Alţii vor Ţ-utca, dacă vor, să se ocupe de ele. fzccare Ţ-entru ţara sau starea pe care o t:a at:ea în t:edere. Mi-e de ajuns dacă, oriunde se VOr naşte oameni. se va putea face ceea ce propun; căci. făcînd din ei cee a Ce propun. se t:a fi făcut ceea ce este mai bun şi pentru ei înşişi, şi pentru alţii. Dacă nu 1r/-i-aş îndeplini acest angajament, aş fi fără îndoială vino vat; c:.ar dacă mz-l în­ deplinesc, vina va fi ŞL a cel'or care pretind mai mult de la n-dne; căci eu n-am făgăduit decît atît.


C A. R TE A. 1

Totul este bun cînd iese din mîinile Creatorului ; totul degenerează

în

JI1î��� oJ.l1yl1!YrW'Slie�te '-un' p-��[IiI�a.jiili1,f@i�� j)r:9?1;i:şeI��'$.lblia; , un

pom să 'poarte fructele altufa:" -Amestecă si confundă dimele, elementele, 'iinoflmpurile". Işi mutlleaza cîinele, calul, sclavul. l}.?:stoarnă . iotul, des­ figurează totul : îi plac dif�r.�iţăţile, 2Eonştrii:. �ll Y!'��H Ili1.Ţl.i.G_.p�a 91m: l-a făcut natura, nici ohiar pe om; VTea sa-1 dreseZe si pe el,' ca- pe un cal cte-'·manef;vieâ'sa.::r .p·otiivească diipă ' placul lui, ca 'pe Ui1 pom d.ln gră­ dina sa�. Fără aceasta, totul ar merge şi mai rău10), iar specia noastră nu vrea să fie îndreptată numai pe J umătate. In starea în care sînt lucrurile d e acum înainte, u n .� lăsat de J?_J.}.,?şţeEf. }g.-Y.:91�t..l\dL p!jnţre ��.rl��.t�_ar �i cel mai desfigurat din tre ţo.ti� Prej udecăţile, autoritatea, necesit.atea, exempluI,'-toale' histituţiile sociale în care ne găSIm cufundaţi ar înăbu';I ..

8) MaXimă celebră care sintetizează ,gîndirea filosofică Ideallstă a lU! Rousseau. �) Rousseau reia, în acest paragraf. una din tezele dezvoltate în Discursul asupra ştimţelor ŞI artelor, împrumutată de la cinicii antici, poate cei dmtîi cnticl al culturi! cal'e au pus problema valorii morale a Civilizaţiei. In opoziţie v ădită cu Voltaire, Rousseau laudă moravurile austere spartane, afirmînd că romanii a ' ! degenerat de îndată c e au învăţat ştiinţele grecesti etc Ideea bunătăţii originare a fiintei omeneştI, susţmută cu tăne de Rousseau, se opune atît credmţei rell­ glOase în decăderea omulUI prm păcatul adamlc, cît ŞI aflrmaj,iel unora (ca L. Vives) că eXistă înclmări spre acţmm rele chiar de la naştere Această teză optimistă se întîlneşte ŞI la Locke, şi la Richardson, care sînt de părere că tot'll este "curat" atuncI cînd Iese din mîimle naturii. Pastorala de condamnare a IU! "Emll", emisă de arhiepIscopul de Pal .lS, se sprijinea In primul rind pe această teză. Rousseau, în replică, a arătat că ideea bunătăţil originare rămîne tememl întregll sale morale. la) Turnură surpnnzătoare după maxima miţială' dll" ea se conchi(le - precum s-a arătat în studiul mtroductiv - că Rousseau condamnă numai "falsa" cul­ tură şi civihzaţle . . .


în el n at ur a ŞI n-ar pune nimic în loc. Ar fi ca un p omIş or crescut din întî mplare în mi j lo cu l drumului, pe car e îl dIstrug îndată tre că to r i i lovin­ du-l d,n toate părţile şi aplecîndu-l în to ate sensurile

Mă adresez ţie. m am ă*) iubitoare şi preYăzătoare care ai şti u t să te în­ d ep ă r t ez I d e drum ul mar e ŞI să fereştI pomişorul ce se naşte de lovitu­ ri.le opiniilor omeneşti ! Cultivă, stropeşt e plan ta cea tînăl'ă mai Înainte ca ea să moară; î ntr-o zi, road el e ei îţi vor face mare plăcere RidICă de tImpuriu un zid de apăr a re în j urul sufletului copilului tău: un altul poate Însemna locul, Însă numai tu trebuie să pUI bariera**).

Plantel�_se transformă prin cultură, iar oam e niL p!in� u�.1L� . Dacă omul s-ar naşte mare şi puternlc,înălŢfmeaşl Îorţa i-ar fI i nuti le mai î n aint e de a fi învăţat să se se rveas că de ele ; i-ar fi chiar dăunătoare,

) Pnma educa�le este cea mal Importantă ŞI această pnmă educaţie aparţine, fără îndoială, femeilor; aacă Creatorul naturii ar fi vrut ca ea să aparţmă bărbaţilor, le-ar fi dat lapte ca să-I hrănească pe copii. Vorblţl deCI mal cu seamă fe­ meilor în tratatele voastre de educaţie; CăCI, în afară de faptul că sînt mal în măsură decît bărbaţii să se o::: upe şi să mfluenţeze educaţia, le mteresează, de as·e menea, mai mult reuşita, deoarece cele mal multe văduve se găsesc aproape I1l'mal la discreţia copiilor lor ŞI atuncI simt putermc, în bme sau în rău, efec­ tele moduluL cum l-au crescut. Legile, care se ocupă atît de mult de bunUrI şi atît de puţm de persoane, fiindcă au ca obiect pacea, nu Virtutea, nu dau destu l ă autontate mamelor C u toate acestea, Situaţia lor este mal sigură decît a taţilor; oblJgaţiile lor sint mal grele; îngrijirile lor sînt mal impol'tante pentru buna ordine a familiei ; în general, mamele ţm mai mult la copii. Sînt împrejurărI în care poate fi Iertat un copII lrpsit de respect faţă de tatăl său; dar dacă vreodată un copil se va dovedi atît de denaturat încît să nu-şI respecte mama care 1-01 purtat în pîntece, l-a hrănit cu laptele el, care, ani de-a rîndul s-a uitat pe sine pentru a nu se ocupa decît de el, trebUIe să-I înăbuşim ca pe un monstru nedemn să vadă lumma zilei. Se spune eă mamele răsfată copiii. l'.lama vrea s.:'l ·i fie copIlul fericit ŞI aceasta cît mal curînd. tn această prIvinţă, ea are dreptate: cînd se înşală asupra mijloacelor, trebuie luminată. Ambiţia, avanţia. tirania, falsa prevedere a taţilor, neglijenţa lor, crunta lor nesimţire sînt de o sută de ori mal răufăcătoare copiilor decît IUbirea oarbă a mamelor TrebUie explicat sensul pe care îl dau cuvîntuluI de mamă ŞI acest lucru se va vedea în cele ce urmează. •*) MI se spune că dI. Formey a crezut că aş vrea să vorbesc aici de mama mea şi că a �cns lucrul acesta într-o carecare lucrare. Aceasta înseamnă a lua în rîs, cu crUZime, pe dI. Formey ll) sau pe mine. Il) Formey (1711-1 797), originar dintr-o familie de refugiaţi francezi, a fost pastor protestant SI membru al Academiei dm Berlin. A sens mult. dar n-a lăsat nicî o lucrare de seamă. Notele veninoase ale lui Rousseau la adresa lUI Formey re7ultă dm următoarea împrejurare. După apariţia lUi Emil, statele Olandei voiau să aplice o amendă senoas.l hbrarulUl .J Neaulme, care publicase opera cu menţIUnea : "după copia de la Paris, cu permisiune tacItă pentru librar". Spre a scăpa de amendă, Neat.1lme fu obligat să publice o altă ediţie, "purificată de tot ceea ce ar putea fi subiect de scandal". Neaulme ceru lui Formey, autorul unui Anu-Emll ( 1 763), să ela­ boreze noua ediţie, care purta titlul EmiL creştin, cu menţiunea "destinat utili­ tăţiI publice şi prelucrat de dl Formey". Noua ediţie cuprindea toate modifică­ rile ŞI omisiunile pe care le implică situatia : un cuvînt apologetic al lUI Neaulme, o mtroducere a lUI Formey, în care arăta, între altele. că nu intentIOna să-şi asume proprietatea operei lui Rousseau, ci să-I scoată din încurcătură pe lrbrar. După relatarea lui de Musset (tatăl poetului), care în 1824 edita opera com� pletă a lui Rousseau în 22 de volume, Formey declarase că Neaulme n-a avut prea mare cîştig cu Emil-creştmul, "dar cel puţin n-a plătit amenda". �


îm piedicî nd pe ceilalti să se gîndească să-I ajute") şi, lăsat în voia lUI, ar muri de mizerie înainte de a-şi fi cunoscut trebuinţele Ke plîngem de starea copilăriei ; se trt ce cu vederea că rasa umană ar fi p�erit dacă omul n-ar fI început pnn a fi copil.

CARTEA 9

�e nastem_. �l��i,--,��ţ m ney� i� g�-.lQrţe; ne naştem lipsiţi de toa,te , _ _ av�m nevoie de aj utor ; ne naştem proşti, av€"hl. nevoie de j u. deca tă. -Tot e ' ceea ce n-avem la naşter şi ne 'va treDui Cinâ vom ICmari ne este dat ' prin educaţie

.-\.ceastă educaţie ne vine fIe de la natură, fIe de la oameni sau de la lucruri. DezvoltarECa internă a facultăţilor şi a organelor noastre este edu­ caţIa naturi i ; întrebuinţarea pe care sîntem î nvăţaţi să o dăm acestei dezvoltări e s te educaţia oamenilor; iar ceea ce obţinem .prin propria noastră experientă asupra obiectelor care ne afectează este educaţia lucru�-' nlorI2). �'/ -.FIecare dm noi este, asadar, format de trei feluri de educatori Dis­ " . cipolul în care se corÎ.tr:a:zi� -dif'erlfeTe Tor ' lectii -este--taD.- cies:cuf 'sI nu va fI niciodată de acord cu el în suşi ; ��!!!:§:� .:§:��l?-" .,î�._care toate , co �ve�g în acelaşi sen� şi tind spre aceleaşi ţeluri ajunge la sCop şi trăieşte consec- j-? .../ vent. Numai a�eIa este bine crescut. ' 01', din aceste trei educaţii diferite, cea3 . p.?turii nu depinde de­ fel de noi, cea a lucrurilor depmde numai în anumite privinţe ; cea a .(jam�il.PE. este s.ngura 'pe care o stăpînim cu adevărat; adică presupunem . c ă o stăpînim, căci cine poate spera să dirijeze Întru totul cuvintele şi acţiunile acelora care sînt în preajma unui copil? Aşadar, de vreme ce educaţia este o artă, e aproape imposibil să reu­ şească, dat fiind că sprijinul necesar succesului ei n u depinde de nimeni. T ot ceea ce s e poate face cu grijă e să ne apropiem mai mult sau mai puţin de scop, însă trebUIe noroc ca să-I poţi atinge. Care este acest scop? Cel al naturii, după cum s-a arătatl,) Deoarece este necesar ca cele trei educaţii să se sprij ine una pe alta spre a se per­ fecţiona, trebuie să orientăm două dintre ele spre aceea asupra căreia nu avem nici o putere. Dar poate că cuvîntul natură are un sens prea vag ; să că�t ăm să-I precizăm. ') La exterior asemănător celorlalţI, însă liPSIt de vorbire ŞI de ideIle pe care aceasta le exprImă, el n-ar fI în stare să-i facă să inţeleagă că are nevOie de ajutorul lor, după cum n-ar fI în stare prin nimic să le facă cunoscută această trebuinţă. 12) Unii comentatori remarcă faptul că o diviziune tripartltă a educaţiei se găseşt<? şi la Plutarh (Petitam) şi la HelvetlUs (Trapp). Dar, Ia Rousseau, conţll1utu! acesteI diviziUni este nou De pildă, Helvetius distinge : educaţia casei părinteşti, a scolii ŞI educaţIa societăţii (a "lumii"). Pasajul e, de asemenea, semnificativ, conţinind una din puţmele determ,­ nări ale conceptului de natură, care, in acest loc, este identic cu dezvol tare.! fizică (pslhofIZiologică). 13) Sallwiirk menţionează aici observaţia Judicioasă a herbartianuiui Stoy că "natura ca atare nu este legislatoare îndreptăţită pentru scopurile educaţiei, însă ea este p2ntru mijloace" E vorba de a transforma omul natural şi, întrucît aceasta se poate realiza numaI după legile naturii natura va fi atacată cu propriile ei arme. fn această lipsă de distincţie dintre scop ŞI miJloace vede Stoy originea erori­ lor pedagogice dm sistemul de educaţie al lui Rousseau.

."


EM I L

10

Se spU!1e c ă natura este o�)işnuinţă':') C e înseamnă aceasta? N u există oare obişnuIr�ţe care n J se dobî n:lesc decît prin constrîngere şi care nu înăbLlşe niciodată natura? Drept exemp:u es:e obişnuinţa plantelor împie­ dicate să ccească \ ertical Planta pusă în libertate păstrează înclInarea pe caie a fost silită s-o la ; dar se\,a nu şi-a s chimbat direcţia originară şi, oac ă pla.1ta continuă s ă crească, prelungIrea sa de\'ll1e din nou yerticală. Aşa e ŞI cu înclinările oamenilor. gţ?- ·vrgm.�. ră!.p}j , în aceeaşi stare, se pot păstra înclinările rezultate din obisnuinţe şi care ne sInt cele mai puţm naturale; î ns.§....9:�_!n,��I�. c�.. siţuaţia se schimbd, obişnuinţa Încetează şi revine î nclmarea naturală: Educa� nl! este, desigur, decît o obişnuinţă. uamu-exis'iă- oare oameni CâreUită şi îşi pierd educaţia-ş-Calţii care a păstrează? De u nde 'vine această diferenţă? Dacă ar trebui să limităm termenul de natură la obişnuinţele conforme natuni, ne putem lIpsi d e această confuzie13) ...

X e naştem cu sensibilItate şi 'chlar de la naştere sîntem influenţaţi î n diferite chipurI d e obiectele care n e înconjoară. Din moment ce avem, aşa-zis, co nştiinţa se nzaţi ilor noastre, Sll1tem înclinaţi să căutăm sau s ă înlăturăm obiectele care l e produc, mai Întîi după cum senzaţiile ne sînt plăcUTe sau neplăcute, apoi după co ncordanţa sau neconcordanţa pe c are o găslm Îl1tre noi ŞI acele obiecte şi, în fu-:e, după judecăţile raţiumi noastre asupra ideii de fericire sau de perfecţiune. Aceste dispoziţii se lărgesc şi se întăresc pe măsură ce devenim mai sensibili şi mai lumi­ naţI ; însă, sub presiunea obIşnuinţelor, ele se alterează mai mult sau mai puţin prIn oplmile noastre. Inainte de această alterare, ele sînt ceea ce eu numesc natură în noi.

Ar trebui deci să punem totul în legătură cu aceste dispoziţii origi­ nare, şi lucrul ar fI posibil dacă cele treI educaţii ar fi numai diferite; dar ce facI cînd ele sînt opuse, cînd în loc să creşti un om pentru el în­ suşi, vrei să-I creşti pentru alţii? AtuncI acordul este imposibil. Silit să lupţI împ otrh'a naturii sau a instituţiilor sociale, trebuIe să alegi î ntre a forma un om sau un ,cetăţea n ; căci nu se pot face deodată şi unul, şi altuPO). ") D I

I'ormey ne asigură că nu se spune aşa în mod precIs. Mi se pare totUŞI că se spune foarte precis în acest vers la cal e mă gîndeam să răspund . Natura crede-mă, nu e decît oblşnulllţăH) DL Formey, care nu Vrea să-si facă semenll orgolIOsi, ne dă, cu modestie, mă· sura mintii sale ca măsură a mtelectului uman. 14) Versul e dlll tragedia lUI V o I t a I r e "Mahomet profetul" sau "Fanatismul" ( 1 741), IV, l ' L a nature,

CI mes yeux, n'esi rren que l'habitude Sa!lwurk observă că aIcI e vorba de conţinutul anticuluI dIcton Usum, alte­ ' ram natur'am, pc care îl regăslm la QUllltllian ("Obişnuinta este a doua natură") SI apOI la Bacon ("Numim educaţie ceea ce, de fapt, este o obişnuintă timpurie"). 15) In text e "galImatias" = expresie lIpsită de înţeles Conceptul de "natură' este fundamental în vederile filosoÎice ŞI pedagogice ale lUI Rousseau ; el nu este totUŞi clar definit SI a dat naştere la atîtea semne de întrebare. Pasajul care urmează cuprinde, se pare, slllgura preci7are explicită ci acestuI concept din întreaga operă a lui Rousseau 16) A forma omul sau cetăţeanul? ContradIcţIa dintre om şi cetăţean nu a putut fI solutIOnată de Rousseau ; (cf studiul introductiv), In alt loc din cartea 1 si în cartea a V-a apar în text SI ,cetăţeanul", SI obligaţiile lui faţă de "patrIe".


Orice societate particulară, cînd este s:rÎns şi bme unită, se înstrăi­ nează de socIetatea generală. Orice patriot este dur faţă de străini ; ei, ne­ fiind altce\ a decît oameni, nu preţuiesc nimic î n ochii lui"') �cest nea­ J uns este inevItabil, dar e slab. Esenţialul este binele ee-l faci oamenilor (U care trăieştI In afară, spartanul era ambiţios, avar, nedrept ; însă între ZIdUrIle cetăţiI lui dominau dezinteresul. dreptatea, unirea. Feriti-v.ă de acei cosmopoliti care caut� îf.l._ ��Jit�_j.oX _daJ9..rji �j!1_� ..ş.ţi§. u-Dde....§t..Qispre� ţUIesc îndeplinirea acestora în jurul lQI Cutare filosof iubeşte pe tătari, spre a f( scuHf'Să2.şnubeas:c-a-\;ecmiL Omul natural este un tot pentru sine; el este o unitate numerică, u n întreg absolut, care nu se poate raporta decît la sine însuşi sau la semenul său. Omul social este numai o umtate fracţionară, care depinde de numi­ tor, iar valoarea lUI stă în raportul ce-l are cu întregul, care este corpul SOCIal. InstItuţiile sociale bune sînt cele care ştiu să denatureze mal bine pe om, să-i suprime eXIste nţa absolută pentru a-i da una relatiyă şi să-i transpună e u l în unitatea comună, astfel încît fiecare ms particular să nu se mai considere de sine stătător, ci parte a unităţii şi să nu se mai simtă decît parte a întregului. Un cetăţean al Romei nu er'" nici Caius, nici Lucius ; era un roman : chiar şi patria o iubea numaI pentru sme Re­ gulus se pretmdea cartaginez, întrucît devenise propnetatea stăpîmlor săi. Ca străin refuza să ia parte la ş2dinţele senatului RomeI, a trebuit ca un cartaginez să-i poruncească aceasta. Era indignat că VOIau să-i salveZe viaţa Invinse şi se întoarse triumfător să moară în chinuri. I\1i se pare că faptul nu prea aduce cu oamenii pe care îi cunoaştem noi. Lacedemonianul Pedarete îşi prezintă candidatura în ConsIliul celor trei sute; este respins; se întoarce foarte mulţumit de faptul că s-au găsit in Sparta trei sute de oameni care valorează mai mult decît eP'). Pre­ supun sinceră această apreciere şi e de crezut că era. Iată cetăţeanul. O femeie din Sparta avea cinci fii soldaţi şi aştepta ştiri în timpul unei lupte. Soseşte un ilot; îl întreabă, tremurînd. "V-au fost ucişi toţi cel cinci fu . - Sclav netrebnic, te-am î ntrebat e u de asta? - Am cîştigat victoria ! ". :\1ama alergă în templu şi mulţumi zeilor. Iată, cetăţeana 1 8) Acela care în ordinea dvilă 19) vrea să păstreze primatul sentimente­ lor naturii nu ştie ce vrea. Totdeauna în contradicţie cu sine însuşi, tot­ deauna purtat de valuri între înclinările şi datoriile lui, nu va fI niCIOdată nici om, nici cetăţean ; nu va fI bun nici pentru el, nici pentru ceilalb. Va fi un om al zilelor noastre, un francez, un englez, un burghez ; adIcă nimic. .

*) De aceea războaiele republicilor sint mal crude decit ale monarhiilor Dar dad războiul regilor este moderat, pacea lor e ingrozitoare : e mal bine să le fii dU'1man decît supus. i7) v P 1 u t a l' h. Cuvinte celebre ale lacedemoniemlor, par. 60, ed. franceză, Amster­ dam, 1724. Plutarh (46-120) a fost numrt de Adrian procuratorul GrecieI: e autorul popularelor Vteţt paralele ale oamenilor Iluştn (al Romei ŞI GrecieI) şi al Ope­ relor morale. lS) I bidem, par. 5. 19) In SOCIetate sau, mai exact, atunci cind caută să cunoască princlpllie constitu­ tive ale oricăreI socletăti (ef. J.-J. Rousseau, Contractul social, BucureştI, Ed ştlintifică, 1957, p 81).


EM I L

12

. Pentru a fi ceva, pentru a fi tu însuţi şi îl1totde�:una acelaşi, trebaie să ac:ţţsmezi ţum vorbeşti; trebuie să ·fii ·decis lntotdeauna aSUlpr8 căii de urmat şi s-o · urmezi deschis şi n-ecliRtit. Aş vrea să mi se arate omul miraculcs care este şi om, şi cetăţean, ca să ştiu ce face pentru a fi în acelaşi timp şi unul, şi altul. Din aceste scopuri, în mod necesar opuse, ies două forme de institu­ ţii20) contrare : una publlcă şi comună, cealaltă particulară şi casnică21). Vreţi să aveţi o idee despre educaţia publică? Citiţi Republica lui Platon. J:\u este o scriere de politică, cum socotesc cei care judecă o carte numai după titlu. Este cel mai frumos tratat de educaţie care s-a elaborat vreodată22). Cînd se dă un exemplu de ţară utopică, se face referire la instituţia lui Platon. Dacă Licurg s-ar fi mărginit să-şi transmită instituţia numai în scris, aş găsi-o şi mai utopică. Platon n-a făcut decît să purifice sufle­ tul omenesc; Licurg l-a denaturat. Educaţie publică nu mai există şi nici nu poate exista, pentru că unde nu mai există patrie, nu mai pot fi cetăţeni. Aceste două cuvinte, patrie şi cetăţean, �rebuie şterse din limbile moderne. Cunosc bine motivul, dar nu vreau să-I spun, pentru că nu ajută cu nimic subiectului meu23). Nu privesc ca instituţii de educaţie publică acele aşezăminte ridicole care se numesc colegii"'). Nu pot ţine seama nici de educaţia din societate, __

20) In acest pasaj şi în cel următor, termenul "instituţie" este identIc cu cel de "educaţie". Pină in secolul al XVIII-lea, "institutio" se utiliza pentru a desemna "educaţia" (ef. QuintIlian, Instttutio oratoria). Chiar şi Montaigne foloseşte cînd

"mstitution", cînd "educatlOn".

21) Din context rezultă că Rousseau inţelege aici prin educaţie

"casnică" ("do­ mestlque") cea care are in vedere numai individul, nu şi statul - după cum a remarcat Campe 22) P 1 a t o n (429-347 i.e.n.), reprezentantul cel mai de seamă al idealismului antic, se ocupă in Republica, in care zugrăveşte un stat ideal (utopic), şi de proble­ mele educaţiei. Unica educaţie pentru Platon este cea statală; persoana şi familla sint subordonate in întregime intereselor statului. Copiii ar urma să fie incredmţaţi de la naştere unor doici comune, socotite ca ,,funcţionari publici", şi depuşi intr-un leagăn comun . . . In Legile (scriere ulterioară Republicii), Platon atenuează, in parte, caracterul prea aspru al educaţiei (utopice) schiţate în Republica, operă din prima perioadă a vieţii sale. Entuziasmul lUI Rousseau pentru Platon, care a fost unul dintre autorii lui favoriţi, este lesne de in­ ţeles. 23) Motivele sint precizate in Contractul social (cartea a IV-a, capitolul al VIII-lea). In acest capitol (intitulat "Despre religia clvilă"), Rousseau susţine că creştinul este mal mult cosmopolit - adept al unE'i societăţi universale, care să cu­ prindă întreaga omenire - de:::it patriot - adept al unei societăţi particulare, al unui stat, " . . . departe de a ataşa statului inimile cetăţenilor, ea ("religia omului" sau "creştinismul evangheliei" - n.n.) le indepărtează de el, la fel ca de toate lucrurile păminteşti. Nu cunosc nimic mai potrivnic spiritului social" ( J -J. Rousseau, Contractul social, Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1957, p. 278, notal. *) Se găsesc in multe şcoli, şi îndeosebi24 la Universitatea din Paris, profesori la care tin, pe care Îl stimez mult şi ii cred foarte capabili să instruiască bine tine­ retul, dacă n-ar fi siliţi să urme7e tradiţia. Rog pe unul dintre ei să publice proiectul de reformă pe care l-a intocmit. Poate aşa se va încerca, in sfîrşit, să se vindece răul care nu e fără leac. 24) In ed1ţla originală: "Se găsesc în Academla din Geneva şi în Universitatea din Paris . . . " (nota Petitain). In timpul lui Rousseau, colegiile - corespunzătoare


pentru că această educaţie. urmăriY' d două scopuri con trare, nu atinge nici unul; ea nu e în stare Sd facă decît oameni dabli, care par să pună totul în legă!ură cu semenii lor, în timp ce orice lucru îl raportează numai la ei înşişi. Asemenea demonstraţii fiind făcute de toată lumea, nu mai înşală pe nimeni. Sînt numai pierdere de timp Din aceste contradicţii se naşte cea pe care o simţim neîncetat în noi. Impinşi de natură şi de oam eni pe căi contrare, SilIţi să ne împărţim în­ tre aceste tendinţe diferite, urmăm o cale mijlocie, car e nu ne duce nici la unul, nici la celălalt dintre scopuri. Astfel, strîmtorati şi nestatornici în întreg cursul vieţii noastre, ai ungem la sfîrşitul ei fără să ne fi putut împăca cu noi înşine şi fără să fi fost d e vreun folos nouă şi altora. Rămîne, în fine, educaţia de casă (în fa:n:'lie n.n.) sau cea a naturii; dar Ce va deveni pentru ceEaltr un om crescut numai pentru sine însuşi? Dacă dublul scop propus s-ar putea reuni într-unul singur, prin înlătu­ rarea contradicţiilor din om, s-ar înlătura o mare piedică din calea fericirii sale. Pentru a-ţi forma o părere în această privinţă, ar trebui să-I vezi pe om gaia format; ar trebui să-i fi observat îndinările, să-i fi văzut progresele, să-i fi urmărit mersul; ar trebui, Într-un cuvînt, să cunoşti omul naturaL Cred că se vor fi făcut cîtÎ\Ta paşi în această cercetare după ce va fi citită scrierea de faţă. Ce avem de făcut pentru a forma acest om rar? Mult, fără îndoială : să împiedicăm să se facă ceva25) . Cînd e vorba să mergi numai împotriva vîntului, faci ocoluri ; dar dacă marea e agitată şi vrei să stai pe loc, tre­ buie să arunci ancora. Ia seama, tinere pilot, să nu s e desfacă odgonul sau să se desprindă ancora şi să nu-ţi pornească vasul înainte ca tu să fi prins de veste. Intr-o ordine socială în care toate locurile sînt fixate, fiecare trebuie crescut pentru locul său. Dacă un ins părăseşte locul pentru care e for­ mat, nu mai e bun de nimic. Educaţia nu este utilă decît în măsura în care averea se potriveşte cu ocupaţIa părinţilor; în toate celelalte cazuri ea este dăunătoare elevului, chiar dacă n-ar fI prin altceva decît prin prejudecăţile pe care i le-a dat. In Egipt, unde fiul era silit să îmbră­ ţişeze meseria tatălui său, educaţia avea cel puţin un scop sigu r ; dar prin­ tre noi, unde rămîn numai rangurile şi unde oamenii se schimbă neînce­ tat, nici unul nu ştie dacă, cresdndu-şi copilul p entru ocupaţia sa, nu acţionează împotriva lUl In ordinea naturală, oamenii fimd egali, vocaţia lor comună este starea de om ; iar oricine este bine crescut în vederea acestei vocaţii nu poate îndeplini rău p e cele legate de ea. Mă interesează puţin dacă elevul meu va fi destinat armelor, bisericIi sau avocaturii. Inainte de a îndeplini ocupaţia părmţilor, natura îl cheamă la viaţa umană. Meseria pe care -

şcolii medii de cultură generală - erau şcoli fondate si întretinute în cea mai mare parte de iezUlţl Cu toate că în anul apariţiei operei EmiZ (1762), iezuiţii au fost expulzaţi dm Franţa, Iar avenle lor confIscate, "spIritul" lor a mai dăinuit in şcoli. In documentele Revoluţiei franceze pnvitoare la şcoală, se afirmă' "Colegiile din Paris mai păstrează barbaria Evului mediu". (Dintr-o petiţie prezentată Convenţiei naţionale în 1793) . .15) Cea dintîi enunţare a conceptului de educaţie negativă. Rousseau precizează conceptul în cartea a II-a.


vreau să-I Îm-ăţ es te aceea de a trăi2G) Ieşmd dm mîmile mele, el nu \-a fI, recunosc, nici magis:rat, nici soldat, nici preo t : el \ a fi mai întîi om: el \ a ştl să fie ceea ce trebUIe să fIe Ut1 om, OrIce s-ar întîmpla: chiar dacă soarta l-ar face Să-�I schimbe locul, el va fi totdeauna la locul lui .

Occupat:i te fortuna atque cepi: omnesque aditus tuos interclusi, u t ad me aspirare non posses*) _ Cunoaşterea cOl1diţlei umane este preocuparea noastră adev ărată. Acela cl intrc noi C2.re ştie să suporte mai �esne l-j inele şi răul acesteI vieţi este, după părerea mea. cel maI bin€ crescui; de unde urmează că adevărata educaţie nu constă atît în reguli, cît în exerciţii29). Incepem să ne instruim cînd incepem a tră i : educatia noastră Începe odată Cu existenţa noastră ; pnmul nostru educator este doica Cudntul educaţie avea un alt sens la cei \-echi. pe care noi nu i-1 mai dăm; el însemna hrană. Educit ob­ stetrix, ZIce Varro: educat nutrix, institwt paedagogus, docet magisterX). _�stfel, creşterea'3!), educaţia şi instru cţia sînt trei lucruri tot atît de deo­ sebIte În tre ele ca şi guvernanta, educatorul şi profesorul. Aceste dis­ tincţii sînt însă rău înţelese ; pentru a fi bine condus, copilul nu trebuie să urmeze decît o singură căLăuză. Trebuie, aşadar, să generalIzăm " ederile noastre . şi să-I considerăm pe elevul nostru ca u n om abstract, expus tuturor accidentelor vieţii umane. Dacă oamenll s-ar naşte legaţI de pămîntul unel ţări. dacă acelaşi anotImp ar dura tot anul, dacă fiecare ar rămîne ţintuit de o soartă pe care n-o poate niciodată schimba, practica obişnuită ar f� bună în unele privinţe; copilul crescut p entru starea sa. din care nU iese niciodată. nu va putea fi expus neajunc;urilor unei alte stări. Însă. dacă ţii seama de schimbarea lucrurilor omeneşti, de spiritul neliniştit şi frămîntat al acestui secol care răstoarnă totul cu fIecare generaţie, se poate oare con2epe o metodă mai nesă'bu;ită decît aceea ,de a creşte un copil ca şi cum n-ar avea să iasă niciodată dm camera lui, ca şi cum ar trebui să fIe mereu Înconj urat de slujitorii săi? Dacă nefericitul va face un smgur pas pe pămînt şi va ZG) Pebtam citează în legătură cu această propoziţie, rămasă Epist , 94 Qui se totam ad utam mstrux it , non deslderat doctus m totum, non quomodo cum UXOre aut cum filta bene dvere t2i• Filantropimstul Villaume remarca - după

celebră, pe S e n e c a,

particulatim admoneri, -uiveret, sed quomodo

mdicaţia lUi Sallwi.iJ-k - că aici Rousseau concepe educaţia unui om total nedeterminat Sl, prin ur­ mare, nu poate pretinde ca metoda sa să fie acceptată.

2i) Acela care s-a format pentru o viaţă deplină, nu are nevoIe să !te îndrumat în

lucruri particulare; mstruit în toate, nu trebute să înveţe cum să trăiască cu soţia şt copilul, ci cum să trăiască bine "') Cic , Tuscul V, cap 928) 2S) Ex presie a eplcureanului Metrodorus (citat de C I c e r o, Tusculane, V, 9, 27): Sint stăpîn pe tine, soartă, Jt te strunesc; am închIS toate mtrările, ca să nu poţt ajunge la mine. Pasaj citat SI de Montaigne 2'1) Propoziţie de autentică valoare pedagogică şi actuală * ) Non M a r c e FO) Moaşa scoate (copilul), doica �O) Citat dm lexiconul lUI N o n i u s M a r c e I l u s îl hrăneşte, pedagogul îl educă, profesoruL îl instrmeşte 31) In text e cuvîntul "educ:atlOn" alătun de "institution" SI "instructlOn" Sensul

deosebit dat în această frază celUi dmtîi cuvînt derivă, poate, din limitarea latmcsculUi educatio la "creşterea" ŞI "îngrijirea" fizică. (Educare = a educa: educere = a scoate).


coborî o singură treaptă, este pIerdut Nu trebuie învăţat să suporte sufe­ rinţa. Trebuie deprins să o sImtă Nu ne gîndIm cecit S2. ne păstrăm copilul: nLl e de ajuns atît; trebu ie să-I învăţăm să se menţină cind \'a fI om, să suporte 10\ it urile soarteI, să rezIste belşugului şi mizerio. să trăiască, dacă trebuie. între gheţunle Islandei sau pe stinca fierbinte a MalteI. Veţi lua degeaba măsuri ca să nu moară: va trebUI tOtUŞl să moară ŞI chiar dacă moartea lUi nu "1" a fi rezultatul îngrijirilor voastre, acestea vor fi totuşi rău înţelese. E vorba mai puţin de a-l împiedIca Sh rr:oară. cit de a-l face să trăiască. A trăi nu înseamnă a respIra, CI a actIOna: înseamnă a întrebuinţa organele, simţu­ rile, facuItăţile noastre, toate părţile fiinţei noastre, care ne dau senti­ mentul prOprieI noas�re existe:1ţe. A trăIt mal mult nu o m Lll care numără mai mulţi ani, ci cel care a simţit mai mult viaţa. Cutare a fost îngropat la o sută de ani, dar mUrlse chiar de la naştere Ar fI fost î n cîŞtIg dacă murea tînăr. cel puţin ar fi trăIt pînă atunci32). Toată înţelepeiunea noastră constă în prej udecăţI servIle; toate de­ prinderIle noastre nu sînt decît S upunere, silă şi constrîngere Omul civiP3) se Lâşte, trăIeşte şi m oare în sclavie : la naştere e cusut în scutec; la moarte este ţmtUIt în coşciug; cîtă \Teme mai păstrează înfăţIşare ome­ nească este înlăntuit de i nstituţiile noastre. Se spune că multe moaşe pretind că îndreptînd capul nOIlor-năsicuţi îi dau o formă mal potnvită; Ş I li se îngăduie aceasta! Capetele ne-ar fi rău modelate de Creatorul fimţei noastre : ar trebui deci să le îndreptăm forma prin moaşe dm afară, şi prin fIlosofi pe dmăuntru. CaraibiI'34) sînt pe jumătate atît de fericiţi ca noi. "De-abia ieşit din pîntecele mamei şi de-abia ce se bucură de liber­ tatea de a-şi mişca şi întinde mem!:nele, este din. nou legat. Este înfăşat. culcat cu capul fIxat şi cu picioarele întinse, braţele atîrnîndu-I de-a lungul corpului; este înfăşurat cu cîrpe şi �eşe de tot felul, care nu-i în­ găduie să-şi schimbe poziţia. E norocos dacă n-a fost strîns pînă la a-l împiedica să respire şi dacă s-a avut grija de a-l culca pe o parte pentru ca apa ce-i iese din gură să se scurgă de la sine, căci n-ar avea lIbertatea să-şi întoarcă capul pentru a înlesni această scurgere'(35). Copilul nou-născut are nevoie să-şi întindă şi să-şi mişte membrele pentru a le dezmorţi după ce au stat atîta timp gh�muite. E adevărat că ele se întind, dar nu sînt lăsate să se mIşte; chiar capul e prins în scufiţe. Parcă le-ar fi frică ca el să nu aducă cu o fiinţă vie Astfel se pune o piedică de neînlăturat impuls ului spre mişcare a părţilor interioare ale unui corp care tmde să crească. Copilul face în­ continuu eforturi inutlle. care îl lsiov esc puterile sau le întîrzie progre­ suL Era mai puţin strîmtorat, stll1gherit ori turtit în pîntecele mamei decît în faşele sale; n Ll ştiu ce a cîştigat că s-a născut. 32) ef. S e n e C a, Eptst , 93, nota Petlt ai n . :l;J) Dm SOCIetatea orgam7ată ŞI CIvilIzată ;'4) Popoare antropofage, care locuiau înamte de descoperirea lor de către europeni în Insulele Ar>tile si pe coastele vecme ale Arr.el'icll; aZI abIa II se mai recu­ nosc urmele, fiind aproape complet dispărute. ::.:) Rousseau nu m d icd izvoi uI . e un cItat din PLm,u cel Bătrîn, [storta naturală, IV, 190.


EM I L

16

Nemlşcarea. strînsoarea î n care sînt ţinute membrele unui copil n u pot decît să ; e neze circulaţia sînj;felui, a umorilor. să împiedice copilul să se întărească, să crească, alterînd constituţia sa. Acolo unde nu există aceste precauţii ciudate, oamenii sînt toţi înalţi, puternici, bine proporţio­ naţi. In ţările în care copiii sînt înfăşaţi, mişună cocoşaţi, şchiopi, inşi cu nicioarele dIforme. rahitici, s chil o diţ i de toate felurile. De teama de a nu le deforma corpul prin mişcări libere . ne gr ă bim să-I d eformăm punîndu-l în pre să. I-am paraliza bucuroşi pentru a-i împiedica să se schilodească Ar putea oare o strînsoare atît de crudă să nu le influenţeze firea ŞI temperamentul? Primul lor sentiment este un sentiment de dUTere şi silă : n u întîlnesc decît piedici la orice mişcare de care au nevoie; mai nenorociţi decît un criminal în fIare, fac eforturi zadarnice, se Irită, ţipă Cel dintîi glas, ziceţi, că le e plî n sul? Cred. Fireşte. Ii contrar iaţi de la naştere, prImele daruri pe care le primesc sînt lanţurile, primele îngrijiri pe care le Încearcă sînt chinurile. Neavînd liberă decît vocea, de ce nu s-ar servi de e a ca să se plîngă? Ţipă de răul pe care i-l faceţi ; dacă aţi fi legat fedeleş ca ei. aţi ţipa şi ma: tare. De unde vine această deprindere nesocotită ? Dintr-o deprindere de­ naturată. De cînd mamele, dispreţuind prima lor îndatorire, n-au voit să-şi mai alăpteze co piii ŞI au trebuit să-i încredinţeze unor fe mei plătit€' care, văzîndu-se astfel mame ale unor copii s trăini pentru care n-aveau TJ.ici un sentiment, căutau să-şi cruţe oboseala. Ar fi trebuit să vegheze neîncetat asupra unui copil lăsa t liber. Dar cînd e bine legat, îl pui Într-un co l ţ, fără să-ţi pese de ţipetele lui. Ce importanţă are că piere sau că rămîne infirm toată viaţa, dacă nu există dovezi despre neglijenţa doicii, dacă sugarul nu-şi frînge nici un braţ s au nici un picior? Se păs­ trează membrele în daunE. corpului şi, orice s-ar întîmpla. doica n-8.!"e nici o \-ină. Aceste mame duioase care, scăpate de copiii loil6), se lasă cu plăcere pradă distracţiilor oraş Lllui, ştiu ele Dare ce tratament primeşte copilul în faşă la ţară ? La cel m a i mie necaz care sUTvine. este atî rnat într-un CUl ca un pachet cu catrafuse şi, în vreme ce, fără să se grăbească, doica îşi vede de t r eburile sale, ne fe ricitul rămîne astfel răstignit. Toţi cei găsiţi în această stare aveau faţa vînătă. Pieptul fiind puternic strîns, sîngele, nefiind lăsat să circule, i se rIdică la cap; şi se c r edea că bietul copil este foarte liniştit, pentru că n-avea putere să ţi pe. Nu ştiu cîte ore poate răm î n e un copil în această stare fără să-şi piardă viaţa, însă m ă îndoiesc că aceasta poate ţine muli. Iată, cred, UM din cele mai mari plăceri ale înfăşărh. Se pretinde că în libertate copiii ar lua poziţii rele şi că ar face miş­ cări dăunătoare bunei conformaţii a me m brelor. Iată unul din acele raţio­ namente deşarte ale falsei noastre înţelepciuni, pe care niciodată nu :-a confirmat vreo experienţă. Din mulţimea de copii care, la alte popoare cu mai mult bur. si mţ decît n oi, sînt cre scuţ i avînd toată libertatea mem36) Rousseau, la Mobers, făcea cadOUri tinerelor căsătorite p entru ca să-şi alăpteze singure copiii. D-na de Epmay rugase pe soţul el să-i îngădUie să-şi alăpteze copIlul; acesta, reiuzînd, socotea că e o "idee năstruşnică" şi că-i "vine să moară d& ris" au­ zind-o . . Era o practică obişnuită a nobilimn din acel timp.


br e lo r, nu s-a văzut nici unul singur rămt sau scnilodlt; el nu pot da pro­ priilor ffilşcări atita tăne încît să le fa,că p e n c ulo as e , Iar cînd �au o P0ziţie silită , durerea le pu n e Indată în vedere s - o s Chi m be. X-am urmănt pî nă acum să punem în faşă mci că ţeIi , ruci pIson; rezultă oare dIn această negli j enţa vre l!ln neaj uns pe n tru ei'? Cop�ii sint mai greI; de acord; însă, în aceeaşi propo rţIe ei sînt ŞI mal lIPSIţI ne putere. De-abIa se pot mIşca; cum să se s ch il odeas că? Dacă l-am aşeza pe s pate, ar muri în aceas tă stare, ca broasca ţestoasă, fără să se poată vreodată întoarce. FemeIle nu s-au mulţumi t n umaI cu fap tul că au î n cetat Sd-ŞI alăpteze copili, ele nu mal vor să-i facă. Co nsecI nţa e urească. Cum a fi mamă este Lrnpovărdtor, se găseşte uşor mijLo cul ae a scăpa cu totul de aCeas ta , se urmăreşte să se facă un lucru fără folos, spre a-l reincepe mereu şi astfel farmecul plăcerIi lăsat p€n\,ru înmulţirea sp ecie i se In­ toarce împotriva speciei. .Acest o bic ei , adaugat altor cauze ale depopulării , ne vesteşte soarta apropIată a Eur opeI0 i). Ş tlln ţele , artele, filosofla ŞI moravurile pe care ea le ge nere ază nu \-01' întîrzia s-o prefacă într- un deşert. Ea va fI populată de animale sălbatIce; nu-şI \ a schImba prea mult populaţia. ...., . . , Am observa t uneori şireterua u nor femel tll1ere care se prefac că vor 5d-ŞI alăpteze copiii. Ele ştiu cum să fa L d ca pînă la urmă să fIe silIte "ă renunţe la acest capriciu : pun cu dIbăcie pe soţii lo r, pe me d ICI ŞI îndeo­ sebi pe mame să mtervină. Un soţ care ar com,imţl ca �oţIa lUI Să-ŞI alăp­ teze copIlul ar fi un om pierdut. Ar fi soco tI t un asasm care vrea să s,cape de ea. Soţi prudenţi, trebuie să sacrifIcaţi l U bi rea paternd păcii. :0j oroc că ia ţară se găsesc femel mai C:aSte decît ale voastre ! 11al norocoşI cel ale căror femel nu dcstinează altora timpul cîştIgat în acest ChIp. Datona femelior nu e ste îndOIelnică : însă se dI S p ută uacă, dat fll11d dispreţul lor faţă de datone , este oare mdlferent pentru copii de a fI hră­ niţi cu laptele mamei lor sau al altora. S ocoteî:.c că acea st d chesLme, asu­ pra căreia j udecă medicii, se deCI de potnvit dori nţeI f emellor *) ; ŞI eu cred că es te mai bine să su gă copilul l ap tel e unei dOICI sănă toa se deCIt al unel mame bolnave , dacă ar exista teama că din ac.e�aşi sînge din care a pla­ mădit copilul poate ieşi vreo boală nouă. Dar chestiunea poate fi oare pnvită numai pe latura ei fizICă? CopIlul are oare mai puţină trebuinţă de îngrijiri le mameI decît de sînul el? Alte femel , chiar unele animale, pot să-i dea lapte le pe care ea i-l refuz ă ' d ar îng rij i rea mamei nu Se poa te înlocui. Aceea care hrăneşt.e copilul alteIa în loc.ul copilului ei este o mamă rea ; cum ar putea fi atu nc i o doică b ună '? [) Aflrmaţii care, alături de altele din Emil (cartea a III-a) Şl Confes!um (partea a II-a, cartea a XI-a, 1761), oglindesc neliruştea stăru prerevoluţionare dm Franţd deceniilor al cmcilea Şl al şaselea ale secolului al XVIII-lea. *) Liga femeilor ŞI medicilor mi s-a părut totdeauna una din partlculantăţlle cele mal hazlii ale Pansului. Medicii dobîndesc reputaţla lor prm femel, lar femeile îŞl realizează dorinţele prm medlcl. Se poate uşor închipui ce fel de îndemînare ii trebuie unui medic din ParIS spre a deveni celebru38). 3S) Nota lipseşte dm ediţia geneveză Şl din cea dm Amsterdam. E păstrată în ediţia Petitain Şl Dldot (1861), pe care le-am consultat. Rousseau păstrează Şl în alte locun din Emtl (cartea I şi a II-a) o atitudine sarcastică faţă de medici, Însa o atenuează, fapt ce va fl menţlOnat la locul potrivit. In ediţia Richard (1957) nota este trecută la alineatul anterior.


EMIL 18

A r p u te a s ă

de\ mă î n s d c u i n c e t ul : \"a trebUI ca obişnuinţa s ă schimbe natura: I ar c op I l Ul rău îngrij it, ya p ute a să piară de o sută de ori în aint e La doica să sImtă pentnl e: Iub i re de mamă. Chiar din acest a\ a nta j rezultă un. {leaj u n s care el singur ar trebUI să împiedIce orice femeIe SÎI"Ilţitoare �ă al bă curajul să lase S ă I fie alăptat ccplul de alta, anume acela de a împărţI d r e ;>tu l de mamă sau, mal curînd, de a-l înstrăina. de a-şI \ edea copilul iubnd o altă femeIe la fel s a u chiar mai mult decît pe ea" de a SImţi că dragos tea pe care o păstrează pentru propria sa mamă este o fa, oare. Iar cea pe care o are pentru mama sa adopth"ă este o datorie: căci. unde am găs i t îngl'ijirile llnel mame, nu trebu ie oare să găsesc ŞI d ragost ea unUl fIU? Modul în care se crede că �e înlătură acest neaj uns constă în a ll1.spira c op I i lo r dispreţ pentru doiu, iraLÎndu-le ca pe adevărate s ervit o ar e. Cind servicml lor s-a încheIat, se ia copilul sau se c011cediază doica; fiind rău pdmită, se descu raj ează să vină Să-'ŞI m al , adă copilul de sîn. După cîţi\'a ani el n-o mal vede, :1-0 mal cunoaşte. Mam a, c ar e crede că a înlo­ CUlt dOIca ŞI şi-a reparat neglijenta prin crUZImea sa. se înşală. In loc ca dmtr-un sugar denaturat să crească un fiu plin de dragoste, îl deprinde cu nerecunoştmţa, îl învaţă să dispreţUlasca într-o z i pe cea care l-a născut la fel ca pe cea care l-a alăptat. .

-

Cît de mult aş lnsista asupra acestui punct dacd n-ar fi descuraj ant să stărui în z a da r asupra unor subiecte uille ! Ac e as ta ţme de mult mai multe lucruri decît se crede Vreţi ca fiec.are să fie chemat Să-ŞI îndepli­ n ească primele îndatoriri. IncepeţI cu mame l e : vă ,'eţl mira de schImbă­ ril e pe care l e v eţi produce. TotUl p ::> rne ş t e succesiv din această primă corupţie' întreaga ordine morală se alterează; .1aturalul se s tinge în toate irumIle ; int.eriorul cas elor la o înfăţlşa:-e mal pu ţin \ 1 O ai e ; soţii nu mai sint atraşi de spectacolul e mo ţi o na nt al uneI f a mili i care se naşte. Iar străinilor nu le mai impune c onsid e ra ţie: se respectă mal puţm mama ai cărei copii nu s e văd ; familia nu mai are nIci o funcţie, obişnuinţa nu mal întăreşte legJturile de sînge, nu mai exis:ă nici taţi, niei mame. nici copii, mei fraţi, mci surorl, de-abIa se cuno sc unu pe alţii; cum să se iubească? Fiecare se gîndeşte numai la s:ne. Cînd casa nu este decît o tristă singu­ rătate. trebuie să cauţi să te im eseleştI în al t ă Fsrte.

Dacă mamele ' 01' găsi de cm"ii nţă Să-ŞI alăpteze copIii, mora,"urile se ref.or ma de la sine; sentimentele natUrII se \'"01' deştepta în toate mi­ mile. Statul s e va re popu l a ; acest pr im pu nct, acest unic punct va reuni toiul. AtracţIa vieţiI casnice este cel mai b}ln anbdot împotriva moravu­ nlor strioate. Grija de copii, socotită sapă ră to ar e d evine plăcută, ea face ca tatăl şi mama să fie mai necesan, mal dragi unul altuia , ea întăreşte legătura conjugală. Cîn d famma este vie ŞI în sufle ţită îngrij irile casnic� sînt cea mai s cumpă ocupaţIe a femeii şi cea mai plăcu t ă recreaţie a băr­ baiului. Astfel, din îndreptarea acestUI smgur acu.z va rezulta î nd at ă o reformă generală: îndată natura îşi va relua toate drepturIle. Cînd femeile vor redeveni mam e, bărbaţIi Vor rede,"eni îndată :aţi şi soţi. Cuvîntare de prisos ' :\fieI chiar plictiseala de plăcerile lumii nu-i re­ a d uce pe oameni vrecdată la ,"i aţa casni că. Femeile au încetat de a fi m ame . Ele n Ll " 01' să mai fie. Cbiar dacă ar \Tea, cu greu ar putea s-o facă. Azi, cînd s-a statornicit obiceiul contrar, oricare ar a,"ea de înfruntat ' 01'

.

,


opoziţia tuturor celor din preajma ei. strîns umte contra unui exemplu pe care unele nu l-au dat ŞI pe care altele nu \ or sa.-l urmeze. Se mal găsesc totUŞI uneon persoane tinere cu o fire bună. care, in­ JrJznind :::l In. acest punct de \ edETe să înfrunte puterea modei ŞI s t i'igă­ tele sexului lor, îndeplinesc cu o cutezantă \"irtuoasă această datorie a m de plăcută pe care le-o impune natura. Fie ca numărul lor sa. creaseă mulţumită satisfacţiilOl' de care Se bu cură cele care îşi fac această datori e ! Lltemeiat p e consecinţe p e care le are cei mal SImplu raţiOnament Ş I p e ;)bsen"aţh care n-au fost nIciodată dezmmţIte. îndrăznesc să încredm\ez pe aceste mame demne că \"or a\"ea o dragoste puternică Ş� constantă dm. partea soţilDr lor, o iubire în adevăr fillală dm partea copiilor lor. shma ŞI .respeCtul publicului, naşten fericite fără aCCIdente ŞI alte urmărI, o sănătate robustă şi trainică, în fme plăcerea de a se vedea într-o zi Imi­ tale de fiicele lor şi CItate ca exem.e lu fetelor altora. "['"nde nu e mamă, nu e copIL IndatDrirIle lor sînt recIproce; şi dacă sînt rău împlinite de o parte, vor fI neglIjate de cealaltă. Copilul trebUIe sa-şi Iubească mama mai înainte de a şti că aceasta este î ndatorirea lui. Dacă \'ocea sîngelui nu este întăntă prin obişnulnţă ŞI îngrijlrI, se s tmge din pnmii ani, şi inima moare, intr-u n fel spus, înainte de a se naşte. Iată-ne de la cei dmtîi paşI in a�ara naturii. Se mai poate ieşj39) pe o cale opusă, cînd o femele, în lDC să-şi negu­ j eze îndatoririle de mamă, le duce la exces ; cind îŞI face cDpilul idDl, cind 11 măreşte ŞI îl întreţme slăbicmnea în donnţa de a-l împiedica s-o SImtă ŞI atunCI cînd, sperînd să-I sustragă legilor naturii, îndepărtează de el atmgerile dureroase, fără a se gîndI că, în locul unor neplăcen de care e deocamdată ferit, Îl adună pe cap, pentru mal tîrZiu, accidente ŞI pericol� 'Şi că e o grijă barbară să prelungeşti s:ăbioLlnea copilăriei pînă la vîrsta anevolO'asă a omulUI format. Thetls4 0) şI-a scufundat, ne spune p�)\;estea , fiu l în apa Stixului, pentru a-l face mvulnerabil. Alegoria es te frumoasă ŞI clară. Mamele crude de care vorbesc fac altfel: după ce şI-au ţmut mult copIii într-o stare de moliciune, îi pregătesc pentr u S uferinţă; le deschid pOrII la tot felul de rele cărora le \ Ol' cădea pradă cînd vor fi mari. 41)

3U)

Dm hmltele stăru d e natură ("în afara naturn' ·).

40) Intr-una din legendele mitologiei greceştI se arată că Thetis, mama hAl AJ"1 ! I e,

l-a îmbălat în apa StlxulUl (rîu la mal'gmea mfernulm). pentru a-l fac.e m­ vulnerabll, ţmîndu-l de călcîi ExpreSia "călcîlUl lui Ahile" se referă la partc3 vulnerabilă a CUlva. 41) In ediţia Pebtam, la acest paragraf se dă o notă cu următorul cuprins' In 1760, un medIC vestlt D e s e s s a r t s (Des Essarts ?), a publicat ,In Trawt de educaţte fiztcă a copiilor de t>îrstă mtcă (Paris. Herissaut), în care se urăta, nu fără oarecare talent �i stil, pericolul înfăşăril copiilor, al pl ca multelor pre­ cauţi! ŞI al grijI de a-l feri de Orice durere, în general urmările nesănătoase ale unei educaţii sedentare care moleşea Faptele SI observaţiile pe eare se sprijin':;' sint aproape aceleaşI ca 51 în Emit Mal înamte, Şl Buffon errusese aceleaşi idei atît cu priVIre la alăptatul matern, cît ŞI cu privire la efectele înfăşăril in fine, sistemul primeI ed ucaţiI poate fI sc cotit bine stabilit, avînd chiar SI o strălucire poetică destul de remarcabilă într-un poem latin d e Samte-Marthe, tip ări t 'tn 1698, mtitulat Pedot1 ophts. însă, cum zIcea Buffon "Da, nOI am spus toate acestea, însă numaI dl Rousseau poate porunCI ŞI este ascultat". Dealtfel, se pare că în vremea în care Rousseau SCria Emil, problemele pri­ vnoare la educaţIa primeI copilăru constItUlau preocuparea celor mal alese SPI­ rite, Iar concluziile erau aceleaşi. Societatea de ştiinţe dm Harlem (Olanda) a

CARTEA 19

I


EMIL

20

Obsen aţI natura ŞI urmaţi-I drumul pe care vi-l indIcă. Ea exerclta copIii ; le in�ăreşte LCn:peramentul prm to t soiul de încercări; 11 învaţă de tIm pu r m <-e este suierinţa ŞI aurerea. DmţII care ies le f ac febră; cohcele aCute le produc convulsii; tusea Îl sufocă; hmbricii îi chi­ nuiesc: sup raao und.enţa lichldelcr strică sî ngele; drojdIi felurite fermen­ tează în el ŞI produc eruf'ţu per:culoase. Cea dm tÎ l copIlărie este aproape în î n tre gIme boală ŞI pnmeJ Cile, Jumă tate dm c o piil nă s cuţI pier înamte de a avea o p t anI. Od.ată trecut prm a ce s te încercăn, co pilul a cîş tigat putere, Iar bazele vieţii lUI devin mal sigure, dacă ş tle să se folosească ne l o nte lU t

Je ele.

Iată regula naturn. D e ce vreţI s-o contrariaţI? Nu vedeţi că tot cre­ zînd că-i î n d rep t a ţI opera, i-o distruge ţi ŞI înlăturaţi efec tele în grij inlo r ei? După voi, a î ni ă p tU l în afară ceea ce îndep li n eş te ea înăuntru în­ seamnă să măreşb per1c ol ul : di m po tri\'ă, înseamnă să-I înlături, să-I mic­ şorezi. Experienţa arată că mor mal mulţi copil crescuţi delicat decît cei­ lalţl. Dacă nu se trece peste mă sura p uterilor lor, riscul e mal mic atunci cînd puterIle sî nt în trebui n ţate decît atunci cînd ele sînt cruţate. Depri n­ deţl-l, aşadar, cu greutăţile pe care o dată \'or trebui să le î n d ure. Intăn­ ţi-le corpul împotriva aspnmli ano�lffipurllor, a climatelor, a elementelor naturii, a foamei , a se teI , a oboselii; scăldaţi-1 în apa S tix ului . Pînă cînd corpul n u dob î nde ş te o anumită depr in der e, poţi să i- o formezi pe cea care o doreşti, fără mC I un p enco l ; dar cînd deprinderea s-a statormcit, OrIce modificare este periculo as ă. Copil ul s uportă schimbări pe care un om nu l e-a r îndura : flbrele celUl dmtîi, moi şi flexibIle, se î nd o a ie f ăr ă sforţ are ; cele ale omulUI, mal întărite, schImbă n um aI cu sila forma pe care au primIt-o. Se p o ate creşte, aşadar. un c o p il ro b us t , f ără s ă-i exp ui VIa ţa ŞI sdDătatea şi chl at dacă a r Îl un o ar ecare risc, nu trebuie să stai la îndOIală. Dat fiind că acestea sînt rIscuri msepara bile de VIaţa umană, oare e a ltce va mal bun de făcut decît să le înlături într-o epocă a vieţii în c a re ele sînt mai puţin peri culoase ? Cu cît î nai ntea z ă în vîrstă, copilul devme mai preţIOS. La valoar ea persoanei sale se ada ugă cea a în grij i ril o r primIte; la pi erdere a vieţii sale se ada ugă sentimentul morţii. TrebUle d eCI să ne gîndim î ndeo s ebi la v ii to r cind s up raveghem cons ervarea sa; tr ebme să-I înarmăm contra rele­ lor tinereţn înamte de a fi ajuns la această vîrs tă; căci dacă preţul v ie ţii creşte pînă la vîrsta cî n d devine folositor, nu este oare o nebunie să În­ lături unele rel e ale c op i l ărie I înmulţmdu-Ie la vîrsta raţiunii? Acestea sî nt lecţiile înţeleptului? Soarta omului e să sufere în toate timp u rile . Chiar gr ija conservării sale este l egată de suferinţă. Este fer i cit că nu c unoaşte în tinereţe decît n t:'a junsur i le fizi ce, ne aj unsur i care sînt mal puţin crude, mai p uţi n du reinstitUlt un premiu, eVştigat de genevezul Ballexsert, a cărui lucrare s-a tipărit la Paris, cu titlul Dtsertaţie asupra educaţiet fizice a copitlor, apărută în ace­ laşl an cu Emtl. Deplina coaformitate de idei şi prmclpiI a acestor lucrări l-a făcut pe Rousseau să creadă că este Vlctima unui plagiat (cf. Confestuni, partea a III-a, cartea a XI-a, 1762). Petitrun n-a fost în măsură să verifice acest fapt; lasă totuşi deschisă ipoteza - care. după părerea noastră, nu se poate nici m­ firma, nici confirma - a unUl izvor comun (lucrările anterioare apărute care conţin aceleaşi idei). In 1780, medicul parizian David a scos ediţia a doua a lucrărÎl lui Balexsert.


roase decît cele:alte şi care mult mai rar decît acestea ne :ac să renuntăm la " I aţă. Nu se omoară omul pentru durerile de gută: numai dure� ile sufleteşti produc dIsperarea. Deplîngem soarta copIIănei. în \Teme ce ar trebUI s-o deplîngem pe a noastră Suferinţele noastre cele mai mari îşI au IZ\ orul în nOI înşine Cn copil cînd se naşte ţlpă; prima sa copilărie se trece în plîns. Cneori e legănat şi mîngîiat pentru a-l linişti; alteon este amemnţat sau bătut pe::1tru a-l face să tacă. Sau facer.1 c eea ce-i place, sau îl cerem ceea ce ne place nouă. sau ne supunem capncl1lor lUI, sau îl supunem capriciilor noastre. Nu e cale de mijlo c : sau dă ordine, sau le primeşte. Astfel, cele d mtîl IdeI ale copIlului sînt ideile de stăpîmre şi de supunere. l namte d e a şti " ă vorbească, e l comandă ; înainte d e a ş t I s ă acţioneze, e l s e supune, Iar uneori e pedepsit înamte de a-şi putea cunoaşte greşelile sau de a le �utea săv îrşi. Astfel se sădesc de timpuriu în mima lui tînără pasIUnile pc care mal tîrzIU le atnbuim naturii şi, după ce ne-am dat osteneala .să-I fdcem rău . ne plîngem că e rău. Copilul petrece în acest fel şase sau şapte ani în mîmIle femeilor, vic­ timă a capriciului său sau al acestora; Iar după ce l-au învăţat una şi alta, adICă după ce i-au Încărcat memoria cu cuvmte pe care nu le poate înţe­ lege sau cu lucrun care nU-l sînt bune la nimk ŞI după ce au înăbuşit ceea ce e natural prin pasIUnile pe care le-au sădIt în el, dau această fiinţă ariiÎi·cială pe mîna unui preceptor, care încheie dezvoltarea germenilor artificial! pe care îi găseşte de-acum formaţi şi-l învaţă pe copII orice, b afară de a se cunoaşte pe sine, de a se folosi de persoana sa. de a şt i să trăiască şi de a fi fericIt. Cînd, în sfîrşIt, acest copIL sdav şi tiran, plin dE: ştllnţă ŞI lIpsit de bun simţ, slab deopotrivă la corp ŞI la suflet, este aruncat în lume ŞI îŞI arată stupiditatea, orgoliul ŞI toate viciile, deplin­ gem mizena şi pervertIrea omeCiească. Xe înşelăm. Acesta este omul fan­ teziilor noastre, cel al naturii este făcut în alt fel. Vreţi însă ca el să-şi păstreze forma originară ? Păstraţi�o dm momen­ tul cînd vine pe lume. De îndată ce s-a născut, luaţi-l în grijă şi nu-l părăsiti pînă nU ajunge om; fără aceasta nu veţi reuşi n ic10dată. Dupi=l cum adevărata doică este mama, adevăratul preceptor este tatăl. Să se lnţeleagă amîndoi în ceea ce priveşte şi sistemul, şi funcţiile lor; din mîinile unuia copilul să treacă în miinile celuilalt. El \."a Îl mai b1l1 e crescut de un tată cu bun simţ şi mărgimt decît de cel mai priceput dascăl di,1 lume ; căci zelul va ţine mai uşor locul talentului decît talentul zelului. Dar, afacerile, funcţiile, datoriile . . . A! datoriile ! Fără îndOIaLă că ul­ tIma e cea de tată l *) Să r..u ne mIrăm 'Că �n bărbat, a cărui soţle a refuX) Cînd citeşti în Plutarh despre Cato Censorius, care a guvernat Roma cu atîta

strălucire, că şi-a crescut fiul încă din leagăn ŞI cu atîta grijă, încît lăsa la o parte totul ca să fie de faţă cînd doica, adică mama, îl schimba sl-l spăla, cînd c iteşti în Suetomu că August, stăpînul lumU cucente si conduse .de el însuşI. îşi învăţa nepoţiI să scne, să înoate, le transmitea elementele ştimţelor Şl ii avec totdeauna în preaJma sa, nu te POţl opn să nu riZI de măruntli oamem bum din acele timp un, care se d i strau cu asemenea fleacuri : prea mărginiţi, fără îndClală, ca să se poată ocupa de lmportantele treburi ale oamenilor man din zlleie noastre42). "e) 'Cltima frază din notă este caustică; ea n-a fost înţeleasă în acest sens de um i comentaton al l U l Rousseau (de exemplu : Sallwurk). Rousseau releva aici lipsa

7

-

EmIl

sau despre educaţie


zat să hrănească rodul impreunării lor, refuză să-I crească. :\u există la­ bleu mal fermecător decît cel al familieI: dar lIpsa unei singure trăsături desfi gurează pe toate cele:alte. Dacă mama are prea puţină sănătate ca să fie doică, tatăl este prea ocupat ca să fie preceptor. Copiii, îndepărtaţi şi răsPîndiţi prin penslOane, mănăstiri, colegii , yor duce în altă parte d ragostea de casa părintească sau , mai bine zis, \'or aduce aici obiceiill rip. a nu fi legat de nimic. Fraţii şi surorile se vor cunoaşte cu greu . Cînd se \"01' aduna toţi la \TeO ceremonie, \"01' putea fi foart e politicoşi între ei; se vor trata ca niş:e străini. De îndată ce nu mai există intimitate Între părinţi, de îndată ce traiul în familie nu mai produce bucuria \ieţii, e n atural să s e recurgă la deprinderi dăurlătoare pentru a le înlocui. Unde este omul atît de stupid care să nu vadă înlănţuirea acestor lucruri ? "Un tată care dă naştere unor copii şi-i creşte n'J-şi îndeplineşte decît G treime din sar cina s a . El trebuie să dea speciei sale oameni, să dea socie­ tăţii oameni sociabili, să dea statului cetăţeni. Orice om care poate plăti această triplă datorie şi n-o face este vinovat şi poate mai vinovat cînd o plăteşte numai pe jumătate. Cine nu-şi poate îndeplini datoriile de tată nU are d reptul să d e vină tată. Nici sărăcia. nici ocupaţiile, nici respectul uman nu scutesc pe cineva să-şi întreţină şi să-şi crească copiii. Cititori­ lor, mă puteţi crede. Prezic aceluia care are inimă să-şi neglijeze aseme­ nea sfinte datorii că va vărsa multă vreme lacrimi amare pentru gre­ şeala lui şi nU \"a fI niciodatd mîngîiat.43) de mteres şi supraveghere a taţilor pentru educaţia propriilor lor copii, frec­ ventă la oameml "man" din timpul său, dar care nu se înt�lnea la oamenii "mărunţi" din antIchltate (ca August, Caton . . .) ; afIrmaţia lui Rousseau nu tre­ bUle luată decI ad litteram, ca ŞI în numeroase alte contexte. B a s e d o w (în Cartea metodelor) reIa acest pasaJ , cu menţiunea că nu <;e poate răspunde chemării lui Rousseau, "pînă cînd nu se vor Înlătura preJude­ căţile despre necesItatea ştiinţei timpurii şi a atotştiinţei şi pînă cînd vom ma� vedea gramatici latine, dlcţio:lare ŞI autori vechi, folosite ca prime Instrumente ale învătămîntului". ' Se pot face unele apropieri între ideea formulată de Rousseau în acest pa" ragraf şi "necesitatea" (? !) de a ţme pe "gentleman departe de influenţa negativă a oamenilor de serviciu din casă (servitori etc.), - de care vorbeşte Locke (în lucrarea citată în nota nr. 5), - pentru a-l face să stea in societatea părinţIlor şi a celor care se ocupă de educaţia lui. 43) în Confesiuni (partea a II-a, cartea a XII-a, ed. Didot, 1861, voI. 1, p. 314) Rous­ seau scrie' "Atitudinea pe care am luat-o faţă de copiii mei, oricît de bme gîn­ dită mi-ar fI părut, nu mi-a lăsat totdeauna inima liniştită. Cînd îmi concepeam Tratatul de educaţie, SImţeam că mi-am neglijat datoria de care nJmic nu m&. poate scut!. Remuşcarea a d evemt în sfîrşit atît d e vie, încît îmi smulse aproape mărtUrisirea publică a greselii mele la începutul lui Emll. Afirmaţia este atît de clară, încît după un astfel de pasaJ este surprinzător că unii mai au curajul să-rm facă reproşuri." Cu această mărturisire, Rousseau se credea "achitat" faţă de sine si faţă de lume . . . Controversele iscate în legătură cu copiii lui Rousseau, pe care el nu i-a văzut niciodată, sînt numeroase. Probele (inclUSIv registrele aşezămîntului de copu găSiţi) par a arăta, după J. Lemaître, că aceşti copii au fost real! şi nu sînt inventaţi de Rousseau din dIverse motive, asupra cărora s-au emis de asemenea cele mai stranii Ipoteze; unii socotesc însă că aceşti copii au fost al Therese-ei, dar nu si al lui Rousseau Astfel, George Sand, într-un articol intitulat A propos des Charmettes (Revue des deux mondes, 1863), încearcă să demonstreze că Rous­ seau n-a fost tatăl acestor copii; se sprijină pe informaţii obţinute de la d-na d'Houdetot şi d-na de Baruet, precum şi de la propriile sale rude, care au avut


Dar ce face acel om bogat, acel tată de farmlie atît de o cu p at şi silit

du pă părerea sa, să nu se ocupe de cop i ii săi? PLăteşte pe altul ca să-i în�

ciepli neas că sarcinile. Suflet ,,-enal ! Crezi că poţi cumpăra alt tată copllu­ luj tău? Să nu te înş eli ; nu-i vei da nici măcar un stăpîn, ci un \-alet. Acesta \-a creşte curînd un al dOllea 44). Se cugetă mult asupra calItăţiler unui b un guvern.or. Cea dintîi pe care a� cere-o, ŞI aceasta si n gură presupune multe al tele, este să nu fIe plătit. Sînt meserii atît de nobile, încît nu le poţi î ndep lini pentru bani fără să devii nedemn de a le face; astfel e cea a soldatului ; astfel e cea a m s tl tu t o ru lu i . Cine \-a creş:e. aşadar, pe fiul meu? Ţi-am mai spus-o. tu însuţi Nu pot. Nu poţi ! . . . Fă-ţi deci un priete n. Nu văd alt mijloc.43) en gm-ernor! Ce suflet sublim ! In adevăr, pentru a f o rm a u� om, tre­ buie să fii sau tată, sau să fii tu însuţi mai mult decî t om . Iată fu ncţia pe care o î ncred in ţaţi în linişte unor mercenari. Cu cît gînde ş ti mai mult asupra acestui lucru, cu atît descop eri noi

dificultăţi. Ar trebui ca guvernatoru l să fi fost for m at pentru elevul său,

ca s e rv i to rii săi să fi fost pregătiţi pentru stă pînul lor, ca t oti cei din preajama sa s ă fi p r i m i t im presiile pe car e trebuie să i le comunice : ar tre­

bUl ca dm e ducaţie în educaţie să aj u ngi cine ştie unde. Cum poate fi bine educat un cop il de o persoană care n-a f os t ea însăşi cine educaiă?

E o are de negă si t acest rar muritor? �u ştiu. În aceste vremuri de În­

cine ştie ce grad de virtute mai poaie a tinge un suflet omenes c? Sâ presupunem că mi nunea se întîmplă. Considerînd ce trebuie să facă, vom vedea ceea ce trebu i e să fie. Ceea ce cred că observ dinainte e ste că un tată care ar cunoaşte prelul un ui bun g:lvernor s-ar hotărî să se dis­ penseze de el ; căci ar d epu ne mai m ultă trudă ca să-I dobînd ească decît l;,ă de \"ină el însuşi ed u cato r. Vrea să-şi afl e un p ri eten ? S ă-ş i crească în acest s cop c op ilul : iată-l scutit de a-l căuta în altă par t e, iar natura a să vî rşi t de-acum j umă tat e din o pe r ă 46).

j o sire ,

legături cu Rousseau. (Cine poate ştI? Rousseau lŞl scrie Confesiunile tîrziu şi nu e pOSIbil să se cîntărească de fiecare dată cît "adevăr" şi cîtă "poeZIe" sînt în mărturisile sale autobiograflce ; în grava ŞI delicata chestIune a copiilor săi, Rousseau însu si ne dă felurite explicaţil şi motivări.) (4) Petitain aminteşte la acest pasaj cunoscuta anecdotă antică (Plutarh, Despre educaţia copiilor, capitolul al VII-lea) ; "Imi ceri o mie de drahme pentru a-mi cre,?te copilul. 0, Hercule ' E prea mult; as putea cumpăra cu ea un sclav. - E adevărat, răspunde Anstlp, şi dacă veI face acest lucru, vei avea doi sclavi : întîi pe flUl tău ŞI apol pe cel pe care îl veI fi cumpărat". (5) NObleţea funcţiei de educator este indlscutabilă; Rousseau nu ne arată însă cum îsi cîştigă eXIstenţa cel ce îndeplineşte funcţia de educator; e aristocrat? Dacă e aristo2rat, dispreţuieşte această meserie; dacă e sărac, va trăi cu spri­ Jinul lui Emil, care e dintr-o famihe bogată? Inconsecvenţă ŞI deziderate utopIce pentru că şi mIhtarul are soldă, iar existenţa lui e asigurată. Rousseau vrea, poate, să afirme că aceste functn nu trebuie cîntărite şi echivalate cu o sumă de bani . . . (6) Pasaj important; 8.ctualitatea Icieii stabilim unor raporturi prieteneşti între edu­ cator Şl elev e de reţinut. 7*


EMIL 24

Cme\-a, căruia nu-i cunosc decît rangul, mi-a propus să-i cresc fiu1 4') . i<'ără îndoială , el m -a onorat mult, însă, în l o c să se plîngă de refuz ul meu, ar trebuI să se laude cu reţmerea mea Dacă aş fI acceptat oferta sa ŞI aş fI greşIt cu mij loacele mele, ar fI fost o educaţIe ratată; dacă aş fi reuşIt. ar fi fost foarte rău : fiul său s-ar fi lepădat de titlu, n -ar mai fi \-oit să fIe prinţ. Sînt prea pătruns de măreţIa datori i lor unUl preceptor ŞI SImt prea mult incapacitatea m ea pentru a pu tea primI o asemenea o cupaţie, oricine mI-ar oferi-o. Chiar ŞI prietema n-ar fi pentru m m e decît un nou motiv de refuz. Cred că, după ce vor fI CItit această carte. puţini vor încerca s ă-mI facă o asemenea propunere; rog pe cei care ar avea un astfel Je gî n d să nu S e ostenească în zadar. Am încercat de aj u ns altădată meş­ teşugul pentru a-mi da seama că l1U mi-e potrivit4B), iar starea mea m-ar scuti , chiar dacă aptitudmile mele m-aI' face capabil de el. M-am socotit dator să fac această declaraţIe publică acelora care nu par să-mI acorde atîta stIm ă ca să mă creadă sincer ŞI întemeiat în hotărîrile me�e49) Nefiind în stare să îndeplinesc sarcina cea mai utilă, \-oi Îndrăzni să încerc măcar pe cea mai uşoară; după exemplul multor altora , nu mă \-oi apuca de lucru, ci voi lua condeIUL; ş i , în loc să fa·c ceea ce trebuie, ma \-oi strădui să spun ce trebuie făcu t . Ştiu că, în asemenea încercJri, autorul, totdeauna în larg u l său în pri­ \-inţa sistemelor pe care e scutit să le pună în practică, dă uşor multe precepte frumoase, imposIbil de urmat şi că, lipsind amănuntele şi exem­ plele , chrar ceea ce ar fI realizabIL rămîne fără folos, atîta vreme cît nu se arată modul de aplicare. M-am hotărît, aşadar, să iau un ele\ imaginar şi să presupun că am vîrsta. sănătatea, cunoştinţele şi talentele potrh-ite pentru a mă ocupa de educaţia lui50) şi de a o îndruma din momentul na ş terii pînă în mo­ mentul în care, devenit om format, nu va mal av ea nevoie de altă căLăuză decît de sine însuşi. Această metodă mi s-a părut folositoare s pre a opri pe un autor, care se îndo12şte de sine, să se pIardă în plăsmuiri, căci, de îndată ce se depărtează de practica obişnuită. n �are decît să-şi încerce practi c a proprie asupra e�evului său ŞI va sim ţi imediat, sau cititorul va 4,) ProbabIL că Rousseau se referă aICI la mVItaţia pe care l-a făcut-o dl

de Mably (Ly on) în 1 74.0 Cei dOI copn al acestUIa - de care s-a ocupat tlmp de un an - erau neascultători ŞI leneşI. 48) Inamtea �eculUI cresteriI copiilor lui de Mably, Rousseau scna ( 1 735) tatălUI său că, dintre toate meseriile, preceptoratul este smgura pentru care simte o "oarecare predIlecţie" (ci ed RIchard, p. lI) (9) P R Auguis, unul dm editorlI operelor lui Rousseau (1825), afIrmă că o atare propunere i-ar fI făcut de Mably, dar refuzase. Sallwilrk presupune că Rousseau încearcă aICI să-şI justifIce viaţa retrasă, căreIa "cctena d'holbachică" (cf nota noastră 2) nu voia să-i acorde mCI o J ustrficare morală. Se pare, după Sallwurk că. în prinCIpIU, Rousseau îşI dă seama că puţim oamenr vor fI în stare să ia hotărîrea de a cr�te generatra viitoare potnvit lndlcaţiilor lUI 50) "Metoda" lUI Rousseau este metafizică. Cu toate acestea, mterpretatorll mal vechI ai lUI Emil o socotesc principial Justificată; astfel, Sallwilrk cItează ur­ mătoarea observaţIe a lui Stoy ( 1 815-1885), pedagog german, care a întemelat s eminarul pedagogic universitar dm Jena Rousseau ia ca bază această ipoteză "pentru a indica cum trebuie �ă procedeze o educaţie absolută, adică una neîn gustată de niCI o baneră a unor împreJurăn date" (Enciclopedw pedagoglet, 54). Dar o asemenea educaţie "absolută" nu eXIstă, Istonc, nJcăIeri.


simţI în locul lui, dacă urmează progres'..11 copIlăriei şi mersul natural <11 sufletulUl omenesc

Iată ce am încercat să fac. cu toate difIcultăţIle pe care le-am întil­ mt. Pentru a nu lungi în mod Inuhl cartea, m-am mulţumit să arăt prin­ clplile al căror ade\ ăr trebUle să-I SImtă fIecare. Insă în ceea ee pri\ este ' regulIle care ar putea a\'ea ne\ oie de do\. ezi, le-am aplicat ţe toate la L:mil al meu sau la alte exemple ŞI am arătat în amănunte foarte întmse cum poate fI pus în practIcă ceea ce am stabilit; acesta este cel puţin pla­ nul pe care !Tu-am propus să-I urmez. CItitorul \ a aprecîa dacă am reuşIt. De aiCI a urmat că la început am vorblt puţm despre EmIl, pentru că primele mele maXIme despre educaţIe, deşi contrare celor stabilite, sînt atit de evidente încît Îl este greu oricăruI om cu judecată să nu le ad­ :nită. !nsă pe măsură ce înaintez, elevul meu, altfel condus decît al vos­ iru, nu mal este un copil oblşnuit; îi trebuie Un regim anume pentru el. Atunci apare mai des pe scenă, iar în ulhmele etape nu-l \'01 pierde nIci un moment din vedere, pînă cînd, orice ar zice, nu \'a mai avea mei cea mai mică ne\'oie de mke. Nu \'ortesc deloc aiCI de calităţile LmUl bun guvernor; le presupun si Citind

ma presupun pe mine însumI înzestrat c'u toate aceste calităţi. &ceastă lucrare. se \'a \'edea cît sint de darn�c cu mine.

Voi remarca numai că,

împotrIya opiniel comune,

gm'ernorui unJi

copil trebuie să fIe tînăr şi chiar atit de tînăr pe cît poate fi

un

om în\e­

lept. Aş vrea, dacă ar fI posibil, să fIe el însuşI copIl, să fIe tO\'arăşul elevului său şi să-i dobîndească încrederea, împărtăş:ndu-i plăcerile. Intre copIlărie şi \'Îrsta matură nu sÎ' nt destule lucruri comune pentru ca \'reo­ dată să se formeze o legătură puternică la această distanţă. Copin �in'gu­ �esc uneon pe vîrstmci. dar nu-i lUbes:? nidodată51). Am dori ca guvernorul să mai fi educat o dată E prea mult; acelaşi om nu poate fa:?e decît educaţIa unuia; dacă era nevoie s-o facă la doi pen­ tI u a reuşi, cu ce drept ar întrepr.ndc-o la cel dintîi?52) Cu mai multă experienţă s-ar şti să se procedeze mai bine, dar nu se mai pJate educa un al dOIlea. Cine a îndeplmit acest rol o dată destul de bme pentru a-l simţi toate greutăţile

l1U

încearcă deloc să se reangajeze:

dacă l-a îndeplinit rău întîia dată, ar fI un prejudicIU pentru a doua oară. Este cu totul dIferit, recunosc, să urmăreştI un tînăr patru ani sau s:'-l conduci timp de douăzecI ŞI cincI. Voi îi daţi un guvernor copilu­ lui vo�tru cînd este gata fornnat; eu a'ş vrea să-I albă chIar înainte de a se naşte Omul vostru poate să-şi schimbe elevul la fIecare cinci ani; al meu nu va avea decît un singur elev. Deosebiţi preceptorul de guvernor: altă nebunie! Distmgeţi discipolul de el€\I? O singură ştiinţă trebuie predată copiilor, aceea a datoriilor omului. Această ştiinţă e

una

şi. orice ar fi

51} Monta1gne făcuse o observaţ1e Slmllară Sl propusese ca educatorul să se Sltueze la acelas1 nivel cu elevul. însă relatia educator-elev nu poate fi redusă la afec, ţ1unea reclprocă ; ea 1mplică numeroase elemente mtelectuale, morale s, sO'2iale 52) Accent utOP1C eVldent, care, precum observase S1 Basedow, lese din "lim1tele posibihtăţii demne de sperat" (cf. Sallwurk).


EMIL 26

zis Xenofon despre educaţia perşIlor53), ea nu se poate împărţi. Dealtfel, numesc mai curînd guvernor decît preceptor pe cel care stăpî­ neşte această ştiinţă, pentru că e yorba mai puţin să instruiască decît să conducă. El nu trebuie să dea precepte, el trebuie să le mijlocească descoperirea. E!U

Dacă trebuie să alegi cu atîta grijă un gu\-ernor, îi este şi lui înga­ duit să-şi aleagă elevul, mai ales cînd e vorba să se propună un model. Alegerea. pe care eu o fac înainte de naşterea copilului, nu depinde nici de geniul, nici de caracterul lui, acestea cunoscîndu-se abia la sfîrşitul operei. Dacă ar fi să aleg, n-aş lua decît un spirit obişnuit. aşa cum pre­ supun că e elevul meu. Nu au nevoie să fie educaţi decît oamenii comuni; educaţia lor trebuie să servească drept exemplu educaţiei semenilor lor. Ceilalţi se educă singuri, orice ar fi. Ţara nu este indiferentă faţă de cultura oamenilor; ei nu sînt tot cee'a ce pot fi deCÎt în climatele temperate. In climat ele extreme neajunsul este vizibil. Dn om nu este plantat ca un arbore într�o ţară pentru a ră­ mîne acolo totdeauna, iar cel ce plec-că de la o extremă ca să ajungă la alta e silit să facă îndoitul drumului pentru a ajunge la capăt. în com­ paraţie cu cel Ce pleacă de la mijloc. Dacă locuitorul unei ţări temperate parcurge succesiv cele două ex­ treme, avantajul său este încă evident; căci, deşi se schimbă la fel cu cel care merge de la o extremă la alta, el se depărtează numai pe jumătate de constituţia sa naturală. Un francez trăieşte în Guineea şi în Lapol1la; însă un negru nu va trăi la fel în Torne054), nici un samoied la Ber.in53). Se pare apoi că organizarea creIerului este mai puţin perfectă la cele două extreme. Negrii şi laponii n-au simţul europenilor. Dacă vreau, prin ur­ mare, ca elevul meu să poată fi un locuitor al pămîntului. Dacă vreau, prin tr-o zonă temperată, din Franţa de exemplu, mai curînd decît din altă parte. in nord, oamenii consumă mult pe un sol arid, în sud ei consumă pu­ ţin pe un sol fertil. De aici se na�te o nouă diferenţă, care-i face pe unii muncitori şi pe ceilalţi contemplativi. Societatea ne oferă într-un acelaşi loc imaginea unor diferenţe între săraci şi bogaţi. Primii locuiesc solul arid, iar ceilalţi pămîntul fertil. 53) Aluzle _ remarcă Sallwurk - la următorul pasaj dm Montaigne (Eseuri, I, 24): "In aleasa educaţle pe care Xenofon (în Kyropaideia) o atnbuie perşllor, aflăm că ei îi învăţau pe copiii lor virtuţile, aşa cum alte popoare îi învăţau ştiinţele. Platon zice (Alc. I) că fiUl cel mai mare, în ordinea succesiunii regale, erl\ astfel crescut: după naşterea sa îl dădeau nu femeilor, ci eunucilor, care se bucurau de cea mai înaltă consideraţle din partea regelui, datorită virtuţii lor. Aceştia aveau sarcina Să-l facă trupul frumos Sl sănătos Sl, după şapte ani, îl învăţau căIăna Şl vînătoarea. La 14 ani îl treceau în grija a patru oameru: celui mal înţelept, celui mal drept, celul mai măsurat, celui mal vlteaz din ţară. Primul îl învăţa religia, al doilea îl învăţa să fie totdeauna drept, al treilea să-şi stăpînească dormţele, al patrulea să nu se teamă de niw.ic. (ci Sa I l w il r k,

op. Ctt., voI. 1, p. 34). 54) Torneo, fluviu în Suedla. 5�) Regatul Guineli, în Africa occidentală.


Săracul n-are nevoie de educaţIe. Ce� a stărÎl sale este impusă prin forţa lucrurilor şi n-ar putea avea o alta�6). Dimpotrh"ă, educaţia pe care o pnmeşte bogatul, prin starea sa, este cea mai puţin potrivită atît pentru el, cît şi pentru societate. Dealtminteri, educaţia naturală trebuie să-I fa� pe om potri\-it tuturor condiţiilor umane. Or, e mai puţin raţional să creşti un sărac pentru a fi bogat dedt un bogat pentru a fi sărac; de­ oarece, ţinînd seamă de proporţia celor două stări, sîni mai numeroşi cei ruil1aţl decît cei parveniţi. Să alegem deci Un bogat; \-om fI siguri cel puţm că am făcut ,-,n om în p�us, în \Teme ce un sărac poa:e deveni om �rin el însuşi. Pentru acelaşi motiv nu m-aş supăra dacă Emil ar fi de condiţie so­ dală bună. Ar fi o victimă smulsă din mrejile prejudecăţii. Emil este orfan. Nu este necesar să a�bă tată si ' n:.amă. însărcinat cu îndato:'irile lor, le pt'eiau şi toate drepturile. Treb uie să-şi cinstească pă­ nnţii, dar să nu asculte decît de mine. Este prima sau, mai curînd. singura :nca condiţie. Trebuie să mai adaug aici, ca urmare, că nu ne vom despărţi niciodată u�lul de altul decît prin consimţămîntul nostru. Această clauză este esen­ ţială şi aş vrea chiar ca elevul ŞI gm-emorul să se conside::-e atît de le­ gaţi unul faţă de celălalt încît să fie animaţi de dorinţa de a împărtăşi aceeaşi soartă. De îndată ce ar întrezări separarea lor în \"iitcr sau ar pre­ vedea momentul cînd Vor deveni străini unul faţă de altul, ei sînt de pe acum separaţi şi străini; fiecare îşi întocmeşte micul său sistem aparte şi, cu gîndul la vremea cînd nu vor mai fi împreună, amîndoi rămîn ală­ turi împotrh"a propriei lor \"oinţe. Discipolul îl priveşte pe învăţător ca pe o pecete şi plagă a copilăriei; învăţătorul nu priveşte discipolul decît ca pe o sarcină grea, de care e nerăbdător să scape; aşteaptă împreună momentul în care se vor vedea eliberaţI unul de altul şi, cum între el {lU există o iubire adevărată, unul va manifesta puţină atenţie, celălalt puţină supunere. Insă cînd ştiu că trebuie să-şi petreacă zilele împreună, ei caută să se lubească unul pe altul şi prin aceasta ajung să-şi fie unul altuia drag. Elevului nu-i este ruşine să urmeze în copilărie pe prietenul ce-l va avea cînd va fi mare; guvernorul acordă interes unei ingrijiri ale cărei ro ade va trebui să le culeagă şi toată priceperea pe care i-o tran smite elevului său este un fond pe care îl depune în profitul bătrîneţii sale. Convenţia făcută dinainte presupune o naştere fericită, un copil bine format, viguros şi sănătos57). Un tată nu poate face weo alegere ŞI niCI l1U poate avea vreo preferinţă În familia pe care i-o dă Dumnezeu: toţi copiii sînt copiii săi; el le datorează tuturor aceleaşi îngrijiri şi aceeas: dragoste. Fie schilozi sau nu. slabi sau robuşti, fiecare dintre ei este o 56) Sallwlirk crede probabilă, în acest context, .nfluenţa lui

X e n o f o n (Kyropai­ deia, II, 3, 13). 57) Astfel, Rousseau îl izolează pe Emil de societate şi îi urmăreşte formarea edu­ cativă independent şi în afară de condiţionările sociale de la care, în realitate, nu poate fi sustras în niCi un chIp; de aici derivă aspectul utOPiC al conceptiei lui pedagogIce. In paragrafele antenoare s-a putut vedea că Emil este relativ 01'1 natural; condiţior.area de avere, de exemplu., este de ordin social, "u "ua­ tural".


EMIL 28

de pu. nere de c are trebUIe să dea sccoteală mllmi care i-a încredinţat-o, iar căsă to ria este, în ega�ă măsură, un contract încheiat cu natura şi între cel dOI wţl. Insă ce� ce îŞI impune o datorie pe care n.U l-a impu s -o natura. tre­ ou.e Să-ŞI asigur e dmamte mijlcace ca s-o împlmească; altfel se face răspur.zător chIar ŞI de C2ea ce n-a putut face. Cel ce ia în sarC lna sa un copil l [lfirm ŞI 1:: 0 1n ă\' ici o s îŞI schImbă funcţia de gm'er:lor în cea de in­ fi r mIer: e� pIe rd e, î n grij ind o viaţă ll1u tilă. timpul pe c are l-ar folosi pe:ltru a-l mări preţul; se expun e 'ca într-o ZI o mamă dIsperată să-i re­ pr0şeze m oa r t ea umn fm pe care el îl apărase m u lt ă \. reme Ku m -aş ocupa de Un copil bolnă\.IClos ŞI sl ăbă no g. chIar dacă ar fi să trăla scă optzeci de ani. Xu \. reau deloc un ele\' care e totdeauna nefolosi­ tor S ieş i şi cel o r lalţ i care are numai grija de a-şI conserva viaţa şi al cărui corp este dăunător educaţiei sufletului. Ce aş face cu m ultele î n griji ri za­ darnice pe c are I le da u decît să dublez pi erd e re a sccletăţii şi s-o lipS e S C de doi oameni în loc de unul? Co nsi mt să Se o cu pe altul în l ipsa mea de acest wfirm. iar eu îl aprob ca rita te a ; însă eu nu am un asemenea talen t : nu ştiu să-I învăţ să trăiască pe cel ce se gîndeşte numai cum să se fe­ rească de m oa rte. Co;pu l trebUie să aibă vigo are pentru a asculta de suflet . Cn bun ser­ nior trebuie să fie ro bu st . Ştiu că necumpătarea aţîţă pasiunile; ea slă­ beşte, cu v re mea , c o rp ul ; lips urile şi p ostur Ile produc adesea acelaşi efect, datorită unei cauze opuse. Cu cît c o rp ul e mai slab, cu atît e mai poruncitor; cu cît e mai puternic, cu atît e mai supus Toate pasiunile se nzuale locuiesc în corp uri delicate: acestea se irit ă cu atît mai mult, cu cît corpul l e poate satisface mai puţin58 ) 'Un corp debiP9) slă l::eşte sufletul. De aiiCÎ dominaţi'a medicinii, artă mai dăunătoare oamenilor decît toate bolile pe oare pretinde că le \'in ­ decă60). In ceea ce mă priveşte , nu ştm de ce b oală pot să ne vin dece

:8) SallwilrK face alCl trimitere la Ho r a ţ i u, Eptst. I, 2, 62 5U) Formey observase că, pOtriVlt acestei afirmaţii, Rousseau ar fi trebUlt să albă un "suflet" foarte slab . observaţia pare a fi forţată, deoarece nu ţine seama de desfă'lurarea gîndlrii IUl Rousseau în întregul context. Pare straniu deci mte­ resul lUl Rousseau pentru cei debil! dm punct de vedere fiZIC Să fie oare mfluenţa austeră şi barbară a modulUl de viaţă spartan pe care îl lăuda mult? Sau, mai curînd, sisterrul său utopic nu putea fI constrUlt decît pe modelul unUl copII Ipotetic, comun SI normal în once privinţă? Pare VIzibilă mfluenţa plato­ mciană 00) Diatribele împotnva medlcmei se întîlnesc şi în alte locun în opera lui Rous­ seau; ele trebuie pnvite din perspectiva valorii pe care Rousseau o atribuie stiinteI în general. !n D�sc1..rs asupra oTtgtmi şt fundamentelor megaltiăţu dmtre o am en i, Rous­ seau scna "In privinţa bolilor n-am să repet declaraţiile zadarmce ŞI false pe care le fac împotriva medicinei maJontatea oamemlor sănătoşI ; dar VOI întreba dacă eXIstă vreo observaţie temeinică din care să se poată scoate concluzia că, în tările unde această artă este mai neglijată, viaţa medie a omulUl ar fi mai scurtă decît în acelea în care este cultivată cu cea mai mare grijă ŞI cum ar putea fI. cînd nOI ne creăm mal multe boli decît remedule pe care le oferă medlcma? Cînd te gîndestI la buna constItutie a sălbaticilor, cel puţin a celor pe care nu i-am distrus cu llchiorurile noastre puternice, cînd stii că ei aoroape nu cunosc alte bolI decît rămle SI bătrîneţea, esti îndemnat să crezi că s-ar scrie cu uşurmtă istona bolilor omeneşti urmărind pe cea a societăţilor Civile Aceasta c cel puţin părerea lUI Platon, care socoteşte, după unele le �curl


medlcii, dar ştiu că ne dau altele cumplite: laşltatea, mişelia, credulita:ea teama de moarte. Da c ă \ ind e c ă trupul, ucid curaj ul. Ce ne foloseşte dac pun I..adavre pe pIcioare? Xouă ne trebUle oameni, ceea ce nu se văd ie­ şmd dm mÎl ml e 10r61).

ă

Medicma este la modă prmtre noi Şl trebUl e să fIe. Ea este distr ac­ ha inşilor lipsiţi de ocupaţIe. care. necştiind ce să facă cu timpul,

E pe­

trec conservîndu-se. Dacă ar fi avut nenorocul de a Se naste nemuritori. ar fi fost fiinţel e cele mal d e plîns: o viaţă pe care el n-ar avea n:ciodată teama de a o p ierd e n-ar a\-ea nici un pre t pentru ei. Acestor insi le ' trebuie medicl care să-i amem.::lţe pentru a-l l m g usi şi care să le facă sin­

gura plă ce r e pe care o pot slmţi. aceea de a nu fi morţi. Nu urmăresc să mă extind

asupra nimicniciei medicinei. Preocuparea

mea este s-o privesc numai pe latur a morală. Totuşi nu m ă pot opn să observ că oamenll fac asupr& folosmţei ei aceleaşi sofisme ca şi asupra cercetăni adevărulm Ei presupun că tratînd un bolnav, îl vmdeci şi că cerc.etînd un adevăr. îl desc op eri. Ei nu văd d trebuie să pui în cumpănă avantajul unei singure vindecărI realizat e de medic cu decesul a o sută de bolna\'! pe care i-a omorît, ca şi utilitatea unui smgur adevăr descaperrt cu neajunsul pe care-l produc erorile car e se strecoară în acelaşi timp. Ştiinţa care instruieşte şi medicina care vmdecă sînt, fără îndoială, foarte bune; Însă ştlinţa care înşală şi medicina care u cide sînt rele Învăţaţi-ne, 8.şadar, să le deosebim62). Iată nodul chestiunil

Dacă am şti să ignorăm

adevărul, nu am fi niciodată înşelaţi de min.ciună; dacă am ştl să nu dorim o

\

indec ar e împotrIva naturii, nu am muri niciodată de mîna medic:ului.

Aceste dOuă abţineri ar fi înţelepte: am cîştiga în mod

evident dacă le-am

practica. Xu contest, aşadar, că medicina ar fi utilă unor oameni, dar afIrm că este fatală s pecie i umane. Mi se \-a spune. cum se face n eîncetat, că greş elIle ţin de medic, dar că medicma în sme este p erfectă Prea bine; dar să vină făr ă medic; căcl. cît tlmp VOI' veni împreună, va tcebui de o sută de ori mai mult să .

ne temem de erorlle artlstului decît să sperăm în ajutorul artei. fcloslte sau aprobate de Podah 51 Macaon la asediul TrOlel, că d Iferitele bolI pE: care aveau să le provoace aceste leacuri nu erau încă deloc cunoscute printre oameni " Rousseau opune mereu si în alte scrieri ale sale starea de natură ';1 starea ct'!Jilizată (SOCIală) a omulm; în acest loc conchide: " . . . omul în starea " de natură nu prea are deCI nevOIe de leacuri si mal puţm încă de medICI (cf J J Rousseau, Oeu'!Jres compLetes, tome III, 1860, p. 197 , nota).

Petltam citează următoarea notă a lui Bernardm de Samt-Plerre (în pream­ bulul la Arcadia), dm care rezultă că Rousseau a atenuat mult afirmaţii Îe sale despre r.1edicl: "Dacă VOI scoate o nouă ediţie a lucrărilor mele, VOI îndulci ceea ce am scris despre medici. Nu există profeSIUne care să ceară atîtea stu­ dl1 ca a lor In orice ţară, el sint oamenii cu adevărat cei mal învăţati".

C) Pebtam CItează, in legătură cu acest context, următoarele dm M o n t a I g n e, Eseun, II, 37' "Frica de moarte SI durere, lipsa de răbdare a boln, o sete fu­

rioasă si mdlscretă de vmdecare ne orbesc cu totul laşitatea pură e cea care ne face credinţa asa de slabă SI schImbătoare" (cf. J. J. Rousseau, Oeu'!JTes compU�tes, tome II, 1861, P 412, nota) <'2) Rousseau reia în acest context unele te7e exprimate cu inten'Srtate în DtscursuL

asupra ştiinţelor şt artelor


ACeastă artă care mmte. potrivită mal mult t:entru relele spintului decit pentru cele ale corpului, nu este utilă nici unora, nici altora: ne v1nd€Că mai puţin de boli decît ne sădeşte fnca de ele. Ea îndepărtează mai puţin moartea decît ne face s-o simţim mai dinainte; istoveşte viaţa în loc s-o prelungească: şi, dacă ar prelungi-o, ar fi în dauna speciei, pen­ tru că ne depărteaza de societate prin îngnjirile pe care ni le impune şi de datorn prin groaza pe care ne-o produce. Numai cunoaştere a peri­ -col elor ne face să ne temem de ele; celui ce s-ar crede in'vulnerabil nu i-ar f� teamă de nimic. !narmîndu-l pe Ahile contr.& pericolului. poetul i-a luat meritul vitejiei; oricine altul în locul său ar fi fost un Ahile63) de aceeasi ' valoare. Vreţi să găsiţi oamem cu ade\-ăîat curajoşi? Căutaţi-1 în locurile t:.nde nu sînt medici. unde nu se cunosc uL'mările bolilor si unde oamenii nu se gîndesc deloc la moarte. 1n mod natural, omul ştie să sufere neconte­ nit şi moare în pace. Numai medicii cu reţ·etele lor. filosoÎii cu preceptele lor şi preoţii cu p;:-edicile lor îi î!:josesc sufletul şi-l împiedică să înveţe a muri64). Să mi se dea. aşadar. un elev care nu are r..evoie de toţi aceşti inşi. sau îl refuz. Nu vreau ca alţii să-m: stnce opera: vreau să-I cresc sin­ gur, altfel nu mă amestec. Inţeleptul Locke, care şi-a petrecut o parte din viată cu studml medicinei. recomandă stăruitor să nu se dea niCi­ odată doctorh copiilor, nici din prevedere. nici pentru uşoare indispo­ zitii. Voi merge mai departe şi declar că, ne chemînd mciodată medic pentr u mine. nu voi chema nici pentru Emil al meu. afară n..lmai dacii viata sa nu este în pe;:icol eVlde - nt. căci atunci nu i-ar putea face rău de­

cît omorîndu-l. Sbu prea bine că medicul nu va pierde avantajul pe care-l poate avea din această întîrziere. Dacă copilul moare, va zice că a fost chemat

prea tîrziu; dacă scapă. va spune că el l-a scăpat. Fie, să învingă me­ dicuL dar să nu fie chemat decît în caz extrem. Neştiind să se vindece, copllul să ştie să sufere: această artă o înlo­ cu ieş te pe cealaltă şi adesea reuşeşte mai bine; este arta naturii. Cînd un animal este bolnav, suferă în tăcere şi nu zice nimic: şi nu se \'ăd mai multe animale bolnăvidoase decît oameni. Pe cîţi însă nu i-a omorît ne­ răbdarea, teama. neliniştea şi mai ales doctoriile, în vreme c'= boala i-ar Îl cruţat, iar timpul singur i-ar fI vindecat? Mi se spu:1e că animalele, trăind într-un fel mai conform cu natura, sînt supuse la mai puţine boli decît nOL Ei bine, acesta e tocmai felul în care vreau să-mi cresc ele­ yul; el trebuie deci să scoată acehşi profit. Singura parte folositoare a medicinei este igiena. Dar şi igiena este în mal mică măsură ştiinţă, şi mai curînd o ar1..ă. Cumpătarea şi munca sînt cei doi medici adevăraţi ai omului. Munca îi aţîţă pofta de mîncare, iar cumpătarea îl împiedică să abuzeze de ea. Ca să ştii ce regim este mai folositor vieţii şi să!:ătăţii. nu trebuie să �tli decît ce regim ţin popoarele care o duc mai bine. care sînt cele �S) Ahile avea corpul mvulnerabll, cu excepţIa călcîiului. -G4) După asemenea afIrmaţii SI altele mai tan, - care, fără indOlală, contmeau un simbure de adevăr, - Rousseau fusese extrem de cOI,-trariat de faptul că bise­ rica catolică l-a atacat cu atîta violenţă, asemuindu-l uneon cu satana.


mal robuste şi trăIesc mai mult timp. Dacă obseryaţlile generale nu Vor dovedi că med�cma dă oarr..enilor o sănătate mai viguroasă ŞI o via�ă mai lungă, atunci această artă nu este folositoare, ci dăunătoare, pentiu că întrebuinţează timpul, oamenn ŞI lucrurile în mod cu totul zadarnic, Timpul folosit pentru a conserva viaţa flu este numai pIerdut. el trebuie scăzut din ea; dar cînd acest tImp e întrebuinţat pentru a ne chinui, e mai p'Jţin decît zero. e o mărime negativă; iar pentru a calcula în moci echitabil, ar trebui să-I scădem din cel care ne mai rămîne de trăit. Un om care irăieste zece ani .făra. medici. tră:eşt e pentru sme şi pen tru cei­ lalţi mai mult decît cel care trăieste treizeci de ani ca dctimă a lor. Am făcut expenenţa şi într-o parte. şi în alta şi mă sccotesc mai îndrep­ tăţit decît oricare altul să trag această concluzie65). Iată temeiurHe pentru care nu vreau decît un elev robust şi sănătos. pteclL.'TI şi principiile mele ptmtru a-l menţine astfel. Nu voi insista prea mult pentru a dovedI utilitatea lucrărilor r.1anuale şi a exerciţiilor corpu­ lui pentru întărIrea temperamentului şi a sănătăţii; aceasta nu o pune ni­ meni la îndoială; exemplele de VIaţă lungă ne sînt înfăţişate mai tot­ deau.na de oamemi care au făcut mal multe exerciţii, care a u îndurat m.ai mult oboseala şi munca*). Xu voi intra, de asemenea, în prea multe amănunte cu privire la măsurile pe care \-oi lua în acest scop. Se va ve­ :L,a că ele sînt cuprinse în practica mea şi că e destul să li se în\eleagă spiritul ca să nu mai fIe nevoie de vreo altă explicaţie. Odată cu viaţa încep trebuinţele. NOului născu: îi trebuie o doică Dacă m ama consimte să-şi îndeplinească datoria, cu atît mai bine; i se vor da instrucţiuni în scris; CăCI acest avantaj are neajunsul că ţine guvernorul ceva mai departe de ele\11 l 1 său. însă e de crezut că interesul copilului ŞI stima mameI pentru cel cărUIa îl încredinţează o depunere atît de scumpă o vor face a tentă la părerile bvăţătorului ŞI sîntem si­ guri că va îndeplmi totul mal bine decît alta. Dacă ne trebme o dOI C ă strămă, să începem prin a o alege bine. Una dm neferrdrile oamenilor bogaţi e aceea că sînt înşelaţi în toate. Trebuie oare să te miri că-i judecă rău pe oameni? Bogăţiile îi corup şi. prlntr-o compensare justă, ei simt cei dintîi defectul singurului instru­ �nent care le este cunoscut. Totul este la ei rău făc'Jt, exceptînd c.eea ce fac ei înşIşi, ŞI ei nu fac niciodată aproape nimic. Dacă e vorba să caute o doică, pun s-o ale�gă mamoşul. Ce urmează de aici? Cea mai

65)

Uneori, în argumentarea sa, Rousseau se limitează la aprecieri sl<blective Unele afirmaţii impresionează mai mult prin accentul lor stilistic decît prin conţmutul pe care-l reflectă ") Iată un exemplu, scos dm ziarele engleze, pe care nu mă pot opn să-I redau, CăCl prilejuieşte aşa de multe reflecţii în legătură cu sublectul meu: "Un cetăţean, numIt patrice Oneil, născut în 1647, s-a căsătorit în 1760 pen­ tru a şaptea oară. El a servit în corpul dragomlor, în al şaptesprezecelea an al domniel IUl Carol al II-lea. Sl în alte corpUrI pînă în 1740. A făcut toate cam­ pamile regelUl William si ale ducelui de Marlborough. Acest om n-a băut decît bere obişnuită, a mîncat numa1 vegetale Ş1 n-a mîncat carne decît cînd d a vreo masă pentru familia s a OblCeiul său era s ă s e culce Ş 1 s ă s e scoale odată cu soarele, afară de cazul cînd era împIe<hcat de obhgaţii. Acum este de 113 ani, aude bme, e sănătos Ş1 umblă fără baston. Cu toată vîrsta sa înaintată, nu stă nici un moment degeaba, iar duminicile se duce la biserică, însotit de co­ piii, nepoţii Ş1 strănepoţii săi".


bună e c ea care l-a plătit mal bine Nu-l voi consulta deci pe mamos pentru doica lUl EmIl: \ 01 a\ ea griJă s-o aleg singur. Poate că nu \-oi putea judeca atît de sa\ ant ca un chIrurg asupra acestui lUC1'U. însă \ oi fI deSIgur de mal bun& credmţă ŞI zelul meu mă -va înşela mai puţin de­ cît zgîrcenia lui66). Aceast ă alegere nu este de loc o taină aşa de mare; regulile sînt cu­ noscute; însă n·J stiu dac ă nu trebu!e dată mal multă atenţie vîrsteI de­ cît cahtătii lapteluI. Laptele nou este cu totul zeros. el trebuie să fie aperitiv pentru a curăti restul de n�econzum,6,) îngroşat în intestinele copilului nou-născut Incetul cu încetuL laptele de\-ine consistent şi dă o hrană mal solJda copIlului de\-emt mal puternic pentru a o digera. Desigur. nu degeaba la femelele Orl{:ărel specii natura schimbă conSlS­ t.enţa laptelui potrivit vîrsteI sugarulUl. A r trebui, aşadar. la un copil nou-născut. o doică potnvită care să fi născut ea însăşI de curînd. Ştlu că acest lucru comportă încurcături; însă, de îndată ce ieşIm din ordinea naturală, reuşita oricărui lucru com­ portă încurcături. Singurul mIjloc comod este să faci rău şi acesta este ŞI cel care se alege. Ar trebui o doică care să fIe sănătoasă deopotriY ă la suflet şi la corp: dezlănţuire a pasiumlor poate, ca si cea a umol'Ilor, altera laptele: mai rouli.. considerînd numai fizicul. înseamnă să nu observi lucrurile decît pe jumătate. Laptele poate fi bun şi doica rea; un caracter bun este tot atît de esenţial ca şi un bun temperament. Dacă se ia o femeie vi­ cioasă. nu spun că sugaclUl va prelua vicule sale. dar spun că va suferi din cauza lor. Nu îi datorează oare. odată cu laptele. îngrijiri care cer zel, răbdare, blîndeţe, curăţeme? Dacă este lacomă SI nestăpînită, îşi va strica îndată laptele: dacă este neglijentă sau iritabilă, ce soartă \-a avea nenorocitul care este la discreţia sa şi nu se poate nici apăra, nici plînge? Niciodată, în ni<'Î o împrejurare, cel răi nu sint în stare de nimic bun. Alegerea doicÎl e cu atît mai Impoftantă, cu cît sugaciul nU trebuie să aibă si aliă guvernantă, după cum nu trebuie să aibă alt preceptor decît pe g uvernorul său. Acesta era oblcaul celor vechI. care vorbeau mai pu­ tin şi erau mal înţelepţi decIt noI. Doicile. după ce alăptau copiii de ace6') AICI începe capItolul despre îngrijirea copllulUl SaU\Vurk arată că un extras al acestUla s-a publicat pentru cetăţenele franceze, în timpul RevoluţieI franceze, în urma hotărîril ConvenţieI, cu titlul: Principes de J. J. Rousseau sur l'educ:l­

twn des enfants et sur leur education physique et morale, deputs leur 1Ullssance Jusqu'a l'epoque de leur entree dans les ecoles nationales Ouvrage mdique pour le concours, SUlvant le decret de la convention nationale du S Pluviose dermer, a Pans, l'an 2 de la Rep. Fr (Prmcipiile lut J. J Rousseau asupra educaţiei cOptilOr Şl asupra educaţiet lor ftztce şi morale, de la naştere pînă în epoca intrărh 101' în şcoltle naţionale Lucrare mdlcată pentru. concurs, potrivit decre­ tului ConvenţIeI naţionale dm 9 Pluvioz (a cincea lună din calendarul repubh­ can' 28 I -18.II, Paris, anul 2 al Rep Fr.) Scrierea a fost întregită şi prelucrat'! apOI de dr S. Hahnemann (LeIpZIg 1796). Este de la sme înţeles că indicatiile lUl Rousseau privItoare la ahmentarea dOICll etc nu mal mteresează azi, după cum multe dm ideile sale despre ali­ mentarea copllulul sînt, în general, depăslte de progresele ultenoare ale fIZIOlo­ giei ŞI IgH:nel mfan tile 6-) Matern fecale


laşi sex cu ele, au-i mai părăseau. Iată de ce, în piesele lor de teatru, cele mai mul te confldente sînt :lo ici . Este imposibll ca un copil care trece :", uccesiv p ri n atîtea m î im să fie bLne crescut. La f Iecare schimb are, el face comparaţh ascunse. care tind să micşoreze stIma sa p entru cei care îl conduc şi, ca urmare, şi aut o n tate 3. acestora asupra lui. Dacă ajunge \ rcodată să j udece că sîn t oameni în vîrstă care n-au mal mult bun simt deCît copiii. autoritatea vîrstei este pierdută şi educaţia compromisă. Un copil nu trebuie să cunoasc ă alţI superiori decit pe tatăl şi pe mama sa sau. în lIpsa lor. pe doică ŞI pe guvernor; poate chiar că unul dintre el e de p ns os ; dar ac eas tă împărţIre este ineVItabilă şi tot ce se poate face pentru a o remedia este ca pers oanele de ambele sexe care-l conduc să se înţeleagă atît de bine în pr ivi n ţa lui, încît să nu. fIe, pentru el, decît o sIngură persoană . DOlca trebme să trăiască ceva mai comod, să mănînce mîncăn ce\-a mai subst anţiale, dar să nU-�l schimbe cu totul modul ei de \iaţă; CăCI o schimbare bruscă şi totală , chiar din rău în bme, este totd eauna peri­ culoasă pentr u sănătate ; şi pentru că regImul său obişnuit a lăsat-o sau a făcut-o sănătoasă şi robustă, de ce am sili-o să şi-l schimbe? Ţărăncile mănîncă mai puţină carne şi mai multe legume decît fe­ meIle dm oraş; acest regim vegetal pare mai favorabi l pentru ele şi pentru copiii lor Cînd au sugari burghezi68) li se dă supă de vacă, crezînd că supa de carne le face un chi l69) mai bun şi produce lapte mai mult Nu sînt del oc de această părere şi am de partea mea experienţa, care ne în­ vaţă că sugaril astfel nutriţi sînt supuşi la colid şi la limbrici mai mul.t ca ceIlal ţi. Lucrul nu este surprmzător, deoarece în sub st anţa animală în putre­ facţIe mişuna viermi, ceea ce nu se întîmplă cu substanţa vegetală. Lap­ tele. deşI se produce în corpul ammalulm, este o substanţă vege taIă * ); ana­ hza lui o dovedeşte ; se înăcreşte uşor şi nu dă. amoniac, Ca substanţele animale. Ci o sare neutră şi concentrată, ca p:a ntele'O) . Laptele femclelo r lerblvore este mai dulce şi mai sănătos decît al celor carnivore Format dintr-o substanţă identică, îŞI conservă mai bine natura şi este mai puţin supus putrefacţiei. In Ce priveşte cantitatea, OrI­ cine ştie că făinoasele dau mai mult sînge decît carnea; ele trebuie deci să dea şi mai mult lapie. Nu pot crede că un copil pe care nu l-ai în­ ţărca prea dev reme, sau pe care l-ai înţărca numaI cu hrană vegetală şi a cărui doică n-ar trăi, de asemenea, decît cu vegetale. va fI vreodată ex­ pus limbricilorÎl ) . Se poate ca alimentele vege tale să dea Un lapte care se a creşt e mai lesne: dar sînt departe de a socoti laptel e băcrit drept o hrană nesănă­ toasă: popoare întregi care n-au altfel de lapte o duc foarte bme, şi tot (S) De la oraş (0) Principii nutntIve în ahmente X) Femeile mănîncă pîine, legume <;1 produse lactate. la fel mănîncă femelele de cîine SI pisică; lupoaicele chIar pasc. Iată sucuri vegetale pentru laptele lor. Rămîne de exammat laptele speciilor care nu se pot nutri decît cu carne, dacă existEi asemenea speCll. lucru de care mă îndOIesc. ,0) Sare, în semnifIcaţia chimIcă a noţiunii. 71) �iulte dm afirmaţiile lUI Rousseau nu mal corespund datelor fIZIOlogIeI ŞI Igienei infantIle de aZI (Ou;-:le de hmbrici pot fI mtroduse si prin apă, d e exemplu).


EMIL

34

acest ansamblu de substanţe absorbante ale acidităţii mi se pare şarlatanie pură. Sînt temperamente cărora !1U le com;irre deloc laptele, şi atunci nici un absorbant nu li-l va face suportabil; ceilalti îl suportă fără absor­ bante. Ne temem de laptele prins: e o prostle. deoarece se ştie că laptele Se încheagă totdes.una în stomac. În ac:est fel devine un alimen t destul de solid pentru a hrăni copiii şi puii animalelor; dacă nu s-ar închega de­ loc. ar trece doar prin corp Şl nu i-ar hrăni*) . Se poate suoţla laptele în mii de feluri. se pot folosI m.ii de absorbante, cine mănîncă lapte digeră brînză: aceasta, fără nici o excepţ�e. Stomacul este atît de bine făcut ca să închege laptele, încit chiagul se face cu stomac de viţeL Cred, aşadar, c ă în lo c să schimbăm hrana obişnuită a doicilor, este d e aJu!1s să le-o dăm m ai abundentă şi mai bine aleasă în felul ei. Postul nu irită corpul prin natura alimer.telor; numai m ijloacele de a le da gust le fac nesănătoase. Schimbaţi regulile bucătăriei, să n-aveţi nici sos prăJit. nici bucate prăjite în grăsiml; untul, sarea, produsele lactate să nu vadă focul. Lcgumelor fierte în apă să nu li Se dea gust decît atunci cînd se aduc calde pe masă; postul, în lcc să irite doica, îi va da lapte din abundenţă şi de cea mai bună calitate**). S-ar putea oare ca regimul anlmal să fie cel m8i bun pentru doică, cînd :'egimul vegetal este recu­ noscut ca fdnd cel mai bun pentru copIl? Aici există o contradicţie. Aerul acţioneaz ă asupr a constituţiei copiilor mai cu seamă în primii ani. Într-o piele delicată şi moale el pătrunde prin toţi porii, influen­ ţînd puternic aceste trupuri abia venite pe lume şi lăsîndu-le urme care nu se mai şterg. De aceea, nu sînt de părere să iei o ţărancă din satul ei şi s-o închizi în oraş, într-o cameră, dîrrdu-i să alăpteze copilul acasă la tine. Prefer ca el să meargă să respire aerul curat de la ţară decît aerul stricat al oraşului. Va trăi cum trăieşte noua sa mamă, va locui în casa ei ţărănească şi guvernorul îl va urma acolo. Cititorul îşi va aduce aminte că acest guvernor nu este un om plătit; este prietenul tatăluF2). Dar, mi se va spune, ce e de făcut cînd acest prieten nu e de găsit, cînd schimba­ rea locului nu se poate face, cînd nlmic dm ceea ce ne sfătuieşti nu se poate înfăptUI? ... V-am spus, Îaceţi ceea ce ştiţi; pentru aceasta n-aveţi nevoie de sfat. Oamenli nu sînt făcuţi deloc să stea ingrămădiţi în furnicare, ci să fie răspîndiţi pe pămîntul pe care trebuie să-I cultive. Cu cît se adună mai mulţi la un loc, cu atît se corup mai mult. Infirmităţile corpului, ca şi viciile sufletului, sînt efectele de neînlăturat ale acestei mari îngrămă­ deli. Omul este, dintre toate animalele, cel care suportă cel mai puţin să trăiască în tunnă. Oamenii îngrămăditi ca nişte oi vor pieri cu toţii în scurtă vreme. Suflarea omului este ucigătoare pentru semenul său; aceasta este adevărat atît la propriu, cît şi la figurat.

*}

Cu toate că sucurile care ne nutresc sînt lichIde, ele trebuie extrase din ali­ mente solide. Un muncitor care s-ar hrăni numai cu supă s-ar prăpădi foarte repede. El s-ar susţine mult mal bme cu lapte pentru că acesta se încheagă. **} Cel ce ar voi să discute mal pe larg avantajele şi inconvenientele regimului pitagonclan vor putea consulta tratatele pe care doctorii Cocchi şi Blanchl, adversarii săi, le-au scns asupra acestui important subiect. f2} Ipoteza practic ireahzabilă, după cum şi soluţia, dată în fraza care urmează, n·i este admisibilă.


Oraşele sînt prăpastia speciei umane. După cîteva generaţii, rasele pIer sau degenerează: ele trebuie reîmprospătate, iar aceasta se produce întotdeauna cu ajutorul elementelor aduse de la ţară. Trimiteti-vă dec:' copiii să se reîmprospăteze într-un fel ei singuri şi să redobîndească. în mijlocul cîmpului, "dgoarea care se pierde în ae:-ul nesănătos din locuri le prea populate. Femeile însărcinate care stau la ţară s e grăbesc să re"vină la oraş ca să nască: ar trebui să facă tocmai contrariul, mai ales cele care \ Olesc să-şi alăpteze copIii. Ar avea mai puţin de regretat decît îşi �n­ ch:pu:e; iar într-un loc mai natural pentru specie, plăcerile legate de în­ datoririle Impuse de natură le-ar face să se dezguste de cele care nu au nimic comun cu aceste îndatoriri/3). ::\1ai întii. d"'Jpă naştere, copilul este spălat cu apă călduţă, amestecată

:� mod obişnuit cu vin. Această adăugire de vin mi se pare mai puţin ne­

cesară. Cum natura nu pr oduce nimic fermentat, nu este de crezut că în­ trebuinţare a unei licori artificiale ar e vreo importantă pentru viaţa crea­ turilor sale. Din acelaşi motiv, această precauţie de a încălzi apa nu este nici ea neapărat necesară; într-adevăr, multe popoare spală simplu copiii nou­ născuţi în rîuri sau în mare. însă ai noştri, moleşiţi înainte de a veni pe :ume de mo�ici"'Jnea taţilor şi mamelor, Se nasc cu un temperament ? e­ acum ratat, ce nu poate fi expus la început tuturor probelor care ar treou: să-I însănătoşească. Numai în mod gradet el pot fI readuşi la vigoarea lor primară. Incepeţi deci prin a urma mai întîi obiceiul şi nu vă îndepărtaţi: de el decît puţin cîte puţin. Spălaţi deseori copiii: ne curăţenia lor arată nevoia acesiul lucru. Cînd nu facem decît să-i ştergem, îi sfîşiem; însă. pe măsură ce se întăresc, scădeţi gradul de încălzire al apei pînă cînd. in cele din urmă, îi veţi spăla vara şi iarna în apă rece si chiar înghe­ tată. Pentru a nU-l expune, este important ca scăderea să fie lentă, suc­ cesivă şi msensibilă; se poate folosi termometrul pentru a o măsura exact. Odată Introdusă folOSinţa băli, ea nu mai trebuie întreruptă şi e im­ portant să fie păstrată toată viaţa. Obiceiul îl SOCOTesc bun nU numa: pEntru curăţenia şi sănătatea unei anumite vîrste, ci şi ca o măsură să­ nătoasă pentru a face mai elashce ţesuturile orgamsmulm, spre a se de­ prmde fără efort şi risc cu varIaţiile de căldură şi frig. De aceea aş dori ca, pe măsură ce creşte, copilul să se obişnuiască, puţm cîte puţin, să se scalde în apă caldă, la toate gradele suportabile, ŞI adesea în apă rece, l a toate gradele posibile. Astfel, după ce se v a obişnui să suporte difedtele temperaturi ale apei - dat fiind că aceasta este un fluid mai dens. ne atinge în mai multe puncte şi ne stimulează mai mult - copIlul va de­ veni aproape insensibil la deosebirile de temperatură ale aerului. Din moment ce copilul respiră totuşi dm învelitoarea sa, nu îngăduiţi să i se pună alte învelitori care să-I ţină şi mai strîns. Nici scufiţe, nici feşi, nicI cîrpe: numai scuiece largI şi lejere, care să-i lase libere toate mel1.1.brele şi care să nu fie niCI prea grele ca să- i jeneze mIşcările, nici V2) Re"llen.lrea la Olaş poate Îl mohvată. prin mai buna ingrijire memcală etc. de care puteau beneficla in acest loc.


prea groase ca să-I împiedice să simtă aerul�), Puneţi-l într-un leagăn'''') mare, bine \-ătuit, în care să se poată mişca în voie şi fără pericoL Cînd începe să aibă putere, lăsaţl-l să se tîrască prin cameră; lăsaţl-l să-ş i dpz­ volte. Să-Şl întindă miclle sale membre: veţl vedea că se întăreş te dm Zl în Z1. Comparaţi-l cu un copil bine înfăsat de aceeaşi \irstă; veţi fl U l miţi de diferenţa progresului lor."**) Trebuie să ne aşteptăm la mari opozlţii d m partea dOlcilor cărora (' 0 p�Iui strîns legat le dă mai puţină grijă decît cel care trebuie suprave­ gheat neincetat. Dealtmm ten, necurăţema sa devine mal evidentă într-o haină desfăcută: trebuie spălat mai des În fme, obiceiul este un argu­ ment care nu poate fi mClOdată respins, el flind pe placul unoi' po­ poare. mder:endent de starea socială a oamenilor. Nu dlscutati cu dOlCile. Porunciţl, aveţi gnjă să se indeplmească ce­ rmţele şi nu economisiţi mmic pentru a face mal uşoară îndeplinirea îngrijirilor pe care le-aţi prescrrs. De ce nu aţl lua parte la aceste îngn­ jiri? În ceea ce priveşte alimentaţia obişnUltă a copl1ulm, nu se ţine seamă decît de aspectul său fizic, adică de faptul ca el, copilul, să trăiască şi să nu slăbească deloc; în rest, nimic nu interese,ază. Dar aici, unde edu­ caţia începe odată cu viaţa, copilul, cînd se naşte, este de-acum dlSci:­ pol al naturil Şl nu al gU\;ernorului. Guvernorul nu face decît să înveţe de la acest prim das.căI şi să înlăture piedicile contrare îngrijinlor lui. El veghează asupra sugaciului, îl observă, îl urmăreşte, pîndeşte atent întîia licănre în slaba lui gîndire, a.şa cum musulmanii obişnuiesc să pîndească, la apropierea pnmulUl pătrar, momentul lvirll lumi. ") In oraşe, copu sînt sufocat!. atit de mult sînt ţmutl închişi ŞI înfofoliţi Cei care îi cresc nu ştiu că aerul ree:e, departe de a le face rău, îi întăreşte ŞI că aerul cald Îl slăbeşte, le produce febră SI Îl ucide ** ) Spun leagăn, ca să folosesc un cuvînt cunoscut în hpsă de altul; eu sînt dealt­ fel convins că nu este mciodată necesar să fie legănat! copui si că acest obicei le este adesea vătămător. �'* ) "Vechii peruvlem lăsau lIbere braţele copiilor într-un scutec foarte larg; cînd îl scoteau dm scutec, Îl puneau hberi într-o gaură făcută în pămînt SI căptuşită cu cîrpe, cufundaţi pînă la brîu, în acest fel aveau braţele bbere, puteau să-şI miste capul SI să-şI îndoaie corpul dl'pă VOIe, fără să cadă sau să se lovească: cînd puteau face un pas, It se arăta ceva mai departe ţîţa, ca momeală, spre a-I sili să umble Copiii negrilor !.e aşază uneon într-o poziţie foarte obositoare pentru supt; se prmd cu picioarele şi genunchu de corpul mamei, apucă ţîţa cu mîimle SI sug contmuu fără ajutorul braţelor mamei, nu se deranjează ';1 nu cad, cu toate că, în acest t�mD, mama se mişcă ŞI lucrează ca de obicei. Aceşti copn încep să umble dm luna a doua, adică să se tîrască pe genunchi SI pe mîim Acest exerCiţIU le dă apoI uşurinţa de a a�erga, în această situaţie, aproape tot asa de repede ca ŞI cind ar fi "în piCIOare" (H�st nat. tom IV, p. 192) La aceste exemple, dl de B u f f o n ar fi putut adăuga pe cel al AnglIei, în care practica ciudată ŞI barbară a faşei dispare pe ZI ce trece VeZI, de asemenea, La L o u b er e, Călă tona în Siam; dl. L e B e a u, Călătona în Ca­ nada etc As umple douăzeci de pag:m de Citate, dacă as avea nevoie să con­ firm aceasta prin fapte}4) 74) Rousseau citează adeseori lucrările dm memorie, cu mici modificări Cartea lUI La L o u b er e, poartă titlul Du royaume de Siam, Paris, 1691 a fost scrisă cu prileJul şederit autorulUI în Sram, ca trimis al lUI LudOVIC al XIV-lea Faptul că Rousseau CItează dmtre contemporam numai pe Buffon se leagă de împrejurarea că, după ce Rousseau s-a Izolat de SOCIetatea tImpulUI. Buffon a rămas singurul om de seamă cu care a mai păstrat raporturi.


Ke naştem capabili să îm�ăţăm. dar neştiind nimic. necunoscînd ni­ mic. Su.flet'Jl încătuşat în o rgane Imperfecte şi numaI pe j umătate for­ mate, n-are măcar sentimentul propriei sale existente. Mişcările, ţipetele copIlului :lou-născut sînt niş:e SImple efecte mecanice. lipsite de cunoş­ tii'.tă şi de vomţă. Să presup unem că Un copil ar a\ ea la r.. aşterea sa statur a ŞI forţa unui om format. că ar IeşI din sînul mameI. chipurile, înarmat depli:l. ca Pallas din creierul lui Jupiter; acest om-copil ar fi un imbecil perfect, un automat, o statuie'5) ir,.10 bilă şi aproape insensibilă. N-ar \�edea nimic, n-ar înţelege mmIC, n-ar cunoaste pe nimen�, n -ar ştl să-şi întoarcă och':ul spre ceea ce ar trebui să vadă. Nu numai că n-ar percepe vreun obiect din afară, dar n-ar şti măcar datorită cărui organ de simţ l-a putut per­ cepe: culorlle n-ar fI mmlC în ochii lui, sunetele n-a;: fi nimiC în ure­ chIle sale, c orpul lui n-ar seSIza corpurile pe care le atinge. n-ar şti nici măacr că are corp; contactul mîimlor sale ar fI în creler : toate senzaţiile "ale ş-ar reuni într-un smgur punct, neexistînd de ::ît îr.. co:nunul sen­ sormm; el n-ar avea decît o singură id ee. anUDe aceea a e ulu�, la care ar raporta toate senzaţiile sale; iar această Idee sau ma i degrab ă acest sentiment ar fI smgurul lucru pe care l-ar a�\ ea rr..al l:1.ult decît un copil oblşnuit'6) I1.cest om. format deodată, nu ,Ta şti să meargă în picioare ; îi va ire­

�Ul mult timp pînă să bveţe să-şi menţină echilibrul ; poate că nici nu

va încerca ŞI yeţi vedea acest cocp mai"e şi robus t rămînînd pe loc Ca o plat:-ă, sau tîrîndu-se ca un căţel. Va simţi i r.dlSpoziţi a trebuinţelo.::- fără să le cunoască ş� fără să-şi irr a­ gincze vreun mijloc de a le satisface. Chiar dacă e înconjurat de alimente, nU e x i stă nici o comunicare imediată între muşchii stomacului şi cei ai braţelor şi picioarelor, care i-ar îngădui să facă un pas ca să se apro­ pie: de €le saa să-şi întindă mîa a pentru a le apuca ; ŞI, întrucît corp'Jl său nu mai creşte, membrele fiind dezvoltate, neavînd, prin urmare, nici nelinişble . r.ici mişcările continue ale copiilor. ar putea mun de foame înaiQte de a se fi putut mişca pentru a-şi căda mijlocul de trai. Oricît de puţin am reflecta asupra o.'dlnii ŞI progresului cunoştmţelor noc:stre, nu se poate nega că aCeasta ar fi fost. aproxirr..ativ, starea p�imară de igl10ranţă Şi. stupIditate naturală a omului înainte de a fi învăţat ceva p;:in experienţă sau de la semenii săi. Se cunoaşte. a şadar sau se poate cunoaşte punctul imţial de la care

POi neşte .fIecare dintre noi spre a aj unge la g :"adul comun de gîndire: da::

c:ne cunoaştt: cealaltă extremItate? Fiecare înan:tează mal mult :sau mm putin, potrivit caracterului săc:, potrlVlt gusturilor, trebuinţelor, talentelor sale şi zelului său. precum şi potrivit împ::ejurărilor care-l favorlzează. Pe cîte ştiu, nici 1.1.11. filosof n- a fcst pîr.ă acum atît de îndrăzneţ îneît să spucă: iată hotarul pînă la care poate ajunge omul ŞI pe car e nu-l poate 7.'\

7e) 8

COl1.dlllac :n Tratatul asupra senzaţttlor (1 750) desene un astfel de om-statUte. In tlmpul lUl Rousseau se credea că se:1Zaţiile se reunesc într-un sediu central în G'eier - sensorium commune - Şl (iau astÎel naştere unei percepţii unice. "Senzltlvul" Rousseau preÎeră termenul de senttment celui de idee

- Emll

sau despre educatie


trece;;). Koi nu ştim ce ne permite natura noastră să fim: nimeni dintre nO l n-a măsurat dlstanţa care S e poate găsi între un om si Un alt om. Nu există sufl-et atît de j osni c pe care să nu-l încălzească această idee ş i care s ă nu-şI Îi zis, uneori. CU mîndne : c e departe a m aju ns ! Cît d e de­ parte as putea mcă să mai mc:rg ! De ce egalul !C1eu să meargă mai d'eparte dec�t mine? O !·epet. educaţia omului începe 1& naşterea sa: înainte de a ,'o,'bi, înainte de a lnţelege, el se mstruieste. Experienţa precede lecţiile : în mo­ mentul în care îŞi cunoaşte dOlca a şi învăţat multe. Am rămîne surprinşi de cunoş tinţele ce:ui mai neformat om dacă i-am urmări progresul din momentul în care S- a născut pînă în momentul la care a ajuns. Dacă am împărţi t oată ş tiinţ a umană în dOuă părţi. una comună tuturor oa...'1lenilor , cealaltă ap3rţmbd numai savanţilor. cea dm urmă ar fi foarte redusă în comparaţie cu cealaltă. Dar nOl nU ne gîndim la cunostintele generale, pentru �ă ele se dobindesc, făT ă să ne dăm seama, chlar înainte de v-îrsta raţiunii/8), pentru că în\'ăţătura se distinge numai prin diferenţe şi pentru că, întocmai ca în e<!uaţiile algebrice, cantităţile comune nu contează deloc. Chiar şi animalele dobîndesc mult. Au simţuri, trebuie să înveţe să le folosească; au tI ebuinţe, trebUle să înveţe să le satisfacă. Trebuie să învete să mănînce, să meargă, să zboare. Pa trupedele care se ţin pe picioare de la naş tere nu ştiu cu toate acestea să meargă; se vede că primii lor paşi sînt încercări nesigure. Canarii scăpaţi din cuşcă nU ş tiu deloc să zboare, pen­ tru că n-au zburat niciodată. Totul este mstrUlre pentru fiinţele vÎl şi sen­ sibile79). Dacă plantele ar avea o mişcare progresivă, ar trebui să aibă simţuri şi să dobîndească cunoştinţe ; altfel speciile ar pieri curînd. Primele senzaţii ale copdlor sîn t p ur afe ctive; ei nu simt decît plăce­ rea şi durerea. Neputînd nici merge, nici apuca, le trebUle mult tlmp pentru a-şi forma, încetul cu încetul, senzaţii reprezentative care să le arate obiectele din afara lor; aşteptînd însă ca obiectele să-şi lărgească margimle, să se depărteze, aşa-zis, de ochii lor Şl să h se înfăţiş eze cu dimensium şi figuri, senzaţiile afective repetate încep să-i pună sub stă­ pînirea obişnuinţei ; se vede cUm OChli lor se întorc necontenit spre lu­ mină, şi dacă ea le vme dmtr-o parte, ochii li se întorc, pe nesimţite, în acea parte: trebuie decl să avem grijă să nu le opunem fata luminii, de grija de a nu le produce o privire crucişă sau strîmbă. De asemenea, tre­ buie să-i obişnuim de timpuriu c u întunericul; altfel pling şi ţipă de în­ dată ce se găsesc în întuneric. Hrana şi somnul măsurate prea exact devin 77) Text deosebIt de semmflcatlV pentru ideea progresului mdtvidual, care nu pare a fi în acord cu ideea corupeni morale a omului social prin ştiinţă şi artă . . . Tabloul înzestrărÎl originare a omului, zugrăvit în acest context, ne aminteşte mai curînd de tabula rasa a lUl Helvetius (spiritul sau psihicul considerat, l a naştere, ca o "tablă ştearsă" p e care s e poate "scrie" orice), decît de primul paragraf dm Emtl sau de puţm precizata "natură" de la care pleacă Rousseau în c.onstruirea &istemului gîndirÎl pedagogice progresIste, care, începînd cu Locke, subliniază rolul deCisiv al educaţiei în formarea omului. 78) Vîrsta de care Rousseau se ocupă la sfîrşitul cărţii a IV-a. i9) MaXImă importantă Şi caracteristică gîndirii rousseauiste. rnsă, diferenţele şi distanţele dmtre "învătarea" instinctuală din lumea animală ŞI învăţarea social­ umană sînt imense.


neC€sare la aceleaşi inten-ale ŞI, cu rîn.d, dormţa nu mai vine din trebuinţă. ci dm oblşnuintă sau. mal degrabă. obişnuinţa adaugă o trebumţă nouă pe 'lîngă cea a naturii : iată ceea ce trebuie să prevenim80). Singura oblşnumtă pe cal'e trebuie s-o înlesnim copiblui e aceea de a nu dobîndi nici una81) ; să nu fie purtat pe un braţ mai mult decît pe altul : .să nu fie obisnuit să arate sau să se servească de o mînă mai mult ' decît de 2.lta, să nU: se îm-eţe să corească să mănînce, să doarmă şi să se mişte la aceleaşi ore sau să nu stea smgur şi ziua, şi noaptea. Pregătiţi-1 din timp pentru a fi stăpînul propriei sale libertăţi şi al deprinderii de a-şi întrebuinţa propriile forţe, lăsînd corpului obişnuinţa naturală, pu­ nindu-l în stare de a fi întotdeauna stăpîn pe sine şi de a-şi îndeplini voinţa în orice, de îndată ce va avea-082). îndată ce copilul începe să distingă obiectele, e necesar să facem o alegere între cele pe care i le arătăm. În mod natural, toate obiectele nOI îl interesează pe om-. 'Se SImte atît de slab, încît se teme de tot ceea ce nu cunoaşte : obişnuinţa de a vedea obiecte noi care nU-l provcacă niCI un rău nimiceşte această teamă. Copiilor crescuţi în case curate. u nde nu sîn t păianjeni, le este fdcă de păianjeni şi rămîn, adeseori, cu această frică şi cînd sînt mari. N-am văzut niciodată ţărani, nici bărbat, :Jiei fe­ meie. nici copil, cărora să le fie frică de păianjeni. De ce n-ar începe, aşadar, educaţIa copIlului înaw.te de a vorbi �I a înţelege, deoarece singura alegere a obiectelor ce i se înfăţişează este în stare să-I faca timid sau curaJ os '? Să fie obişnUIt, după părerea mea. să vadă obiecte n oi, animale urîte, dezgustătoare, neo1::lişnuite, dar puţin cîte puţin, de departe, pînă se va deprinde şi pînă cînd, văzînd pe alţii cum umblă cu ele, va umbla şi el în Cele din urrr,ă. Dacă în timpul copilărIei a văzut fără spalillă broaste. şerpI, raei, va privi fără oroare, mar2 fiind, orice fel de ammal. Nu mal eXIstă lucrUri îngrOZItoare pentru cel care le vede în fiecare zj .

80)

Totuşi, originea SI succeSIUnea somnulUI, a hranei etc. sînt necesare şi indicate de igiena copilulUI; apare în adevăr o obişnuinţă nouă - a cărei bază fiziolo­ gică o formează stereotipii dinamici corespunzători - in care se cristalizează trebUInţele SI tend.intele respective ale copilului; formarea acestor stereotip este tot atît de naturală ca şi trebuinţele ŞI tendinţele pe care le satisfac, Dacă Locke ŞI Rousseau nu p LIn mare preţ pe regimul de masă, Rabelals ŞI FEmelon afirmă că trebuie respectată ora exactă a mesei, de exemplu. 61Î O altă determinare ccncretă a IdeIi de educaţie negativă (cf. şi nota 25). Increderea în "natură" este dm nou nelImitată, deşI din text rezultă, poate, că Rousseau ţme seama aicl de recomandarea lui Locke (cf. S a I l w li r k, op. cit., voI. r, pag. 52) : "Lucrul prInclpal asupra căruia trebuie să chibzUlm în educaţie este cel al obişnumţelor pe care le sădim în elev; de aceea . . . trebUie împiedicat . . . să se obişnuiască cu acele lucruri care nU-I sprijInă creşterea şi dezvoltarea . . . ", adlcă nu se repetă în flecare zi (ef. şi nota noastră 82). 82) S a l I w Îl r k (Ibidem) Citează din nou pe Locke, care arată că dragostea părin­ tească nu trebuie să acopere defectele copilului, pentru că - deşi copiii nu pot face greşeli prea mari - deprinderile rele din copilărie au efecte grave mal tîrziu, adăugînd: "Unui părinte iubItor, care nu admitea să-i fie must:-at copilul pentru strengării, CI îl scuza zicînd că acestea sînt fleacuri, Solon i-a răspuns Îoarte bine aşa: da, însă obişnuinţa e ceva important". A d a m e s c u (o p. cit" voI r, p. 146) observa : "Un traducător (?) al lui Locke zice că acest cuvînt n-ar fI al lui Solon, ci al lui Platon". 8"


EMIL

40

Toţi eopii i se tem de măşti Eu încep prin a-i arăta lm Emil masca unel figuri plăcute ApOI cmev a pune mas ca pe obraz ; încep să rîd toată lumea rîde şi copilul rîde împreună cu ceilalti. Încetul cu încetul îl .obişnmesc cu măştI m al puţin plăcut e şi. în fine. cu flguri hidoase. Dacă am potrivit bine gradarea, în loc să se sperie, la ultima mască '"a rîde <:a la cea dintîI După aceasta nu mă mai tem că se va speria de măşti. Cînd, la despărţIrea lui Hector de Andromaca. micul Astianax, speriat de penajul care flutura pe coiful tatălui său. nu l-a recunoscut şi a alergat ·.ţipînd la sînul doicii. făcînd pe mama sa să zîmbeasc ă printre lacrimi -2e trebuia să faci ca să-I vindec i de această spaimă? Tocmai ceea ce a fă­ cut Hector : să pUI coiful jos şi apoI să mingh copilul. Într-un moment mai liniştit nu te-ai opri aici : te-ai apropia de coif, te-ai j uca cu penele, l-ai lăsa pe copil să pună mîna pe ele : în sfîrşit, doica ar lua coiful şi, rîzînd. şi l-ar pune pe cap, dacă peste tot mîna unei femei. ar Îndrăzni să se atingă de armele lui Hector33). E yorba să-I deprind pe Emil cu zgomotul ur!ei arme de foc? Pun. o capsă într-ur! pistol şi trag. Această flacără bruscă şi trecătoare. un fel de fulger, îi face plăcere: repet acelaşl lucru cu puţină pulbere: puţin cîte puţin adaug p:stolulm o încă�·căi.ură fără dop. apoi una şi mai mare. În. fUle, îl obişndesc cu f02ul de puşcă, de artiflcii, de tunuri. cu detu­ !1ăturile cele mai teriblle. Am observat că rar le e teamă copiilor de tunet, aÎară nUiî1ai dacă �ubuiturlle nu sînt groaznice şi nu vatămă în mod real organul auzului. AltfeL această frică le vin.e numai după ce au învăţat că trăsnetul poate cîteodată răni sau omorî. Cînd gîndirea începe să-i înfricoşeze, faceţi ca .obişnuinţa să-i liniştească. Cu o gradare înceată şi pregătită pOţi face pe -om ŞI pe copII curaj os în toate. La începutul vieţii,

cînd memona

şi imaginaţia

sînt încă inactive.

copllul nu este atent decît la ceea ce-i impresIonează momentan. simţu­ rIle Senzaţiile fEnd cele dil1tîi s urse Dateriale ale cunoştinţelor lui. a i le înfăţişa într-o ordine potrivită înseamnă a-i pregăti memoria, ca la timpul potrivit s ă le prezmte gîndlril în aceeaşi ordine; însă cum el nu este atent decît la senzaţiile sale, la început e de ajuns sa-l arăţi foarte lămurit legătura acestor se:1Zaţii cu obiectele care le produc. El vrea să stmgă focul, să prindă

î,1

mînă toiul ; nu ,"ă opuneţi acestel nelinişti; ea

îi sugerează o ucenicIe foarte necesară; în acest Chip el îm"aţă să simtă căldura, frigul, duritatea, mohciunea, greutatea corpurilor. să judece asu­ pra mărImii, aspectului şi asllpra tuturor

calităţllor

lor sensibIle, privind,

83) Cf. H o rn e r, lltada, cartea a VI-a, 461-468, Bucureşti, E.S P L A., 1955, p. 138.

" După ce asta vorbise, spre fmI său braţeIe-ntmse Falnrcul Hector, dar el cu ţipăt se-ntoarse la sînul FeteI cu brîul frumos, de spaImă lovit la vederea HaineI de aramă ŞI a crestei făcute dm coamă Lungă de cal, care-n chivără tot fîIIÎla-ngrozltoare. Rîse, prIvmd pe copII, ŞI tatăl, SI mama-i cinstită. Coiful îndată şI-l scoase dm cap, după asta, măreţul Hector şl-l puse pe JOs, de-a stat orbItor de sclipire".


pIpăind", a<;cultînd ŞI. rr:al ales. comparînd veue:-ea cu pipăituL aprec:iind ochiul senzaţia ce ar avea-o 7n cazul atmgerh 10rB t ) Kumai prin mişcare îm ăţăm că există lucrun în afara noastră; numai prin propria noastră mişcare dobindim Ideea de îr:tli1dere. Deoarece copllul n-are această idee el întmde deopotrivă mîna ca să apuce obiectul pe (are îl poate atinge sau obiectul care e la o sută de paşi de el. Acest ('fort pe care a face vi se pare un semn de stăpînire. un ordin pe care îl dă obiectuluI să se apropie ori vouă să i-l aduceţi : nu e nicidecum aşa, CI numai că aceleaşI obiecte pe care mai întîi le yede în rrereru} său, apOI pe OchI. le \-ede acum la capătul braţelor lUl ŞI îşi închipuie că se întmde 111.L.'TIaI atît cît să poată ajunge la ele. Ayeţi deci grijă să-I plimbaţI adesea. să-I treceţl dintr-un loc în altul, să-I faceţi să simtă schImbarea locului, ca să-I învăţaţi să aprecieze distanţele. Cînd va începe să le cunoască. atunci va trebui schimbată metoda Şl să-I phmbaţi cum yă place, nu c u m îi place lui ; căci de îndată ce nu mai e înşelat de simţ, eîortul său are altă cauză. Aceas�ă schimbare este remarcabilă şi cere explicaţie. Kecesitatea trebuinţelor se exprimă prin semne, cîtă vreme este ne­ voie de ajutorul altuia ca s-o îrr:plineşti. De aici ţipetele copiilor. Ei plîng mUl t ; aşa trebuie să fie. Deoarece toate senzaţiile lor sînt afective, ei se bucură în tăcere cînd acestea sînt plăcute : cînd sînt supărătoare, el vor­ besc în lImbaj ul lor şi cer ajutor. De aceea, cît sînt trezi, ei nu prea pot rămîne într-o stare de mdiferenţă; ori dorm. ori au simţurile în acti­ vitate. Toate limbile noastre sînt creaţii ale artei. S-a cercet at mult dacă a existat o limbă naturală şi comună tuturor oamenilor: fără îndoială că <exlstă una; eSiie cea pe care o vorbesc copIii înamte de a şti să vor­ bească. Această limbă nu este articulată. dar este accentuată, sonoră, mtehgibilă. Vorbmd limbile noastre, am neglijat-o pe aceasta aşa de mult, încît am uitat-o cu totul. Să studiem C'opiii şi curînd vom învăţa-o din nou cu ei85). Doicile ne sînt profesori în această direcţie; ele înţeleg tot ce spun sugaCli, le răsp12nd. au cu ei dwloguri contmue; şi, deşi pro­ nUl1ţă şi cuvinte, aceste cuvinte sînt cu totul de pnsos: copiii nu înţeleg defel s ensul cuvîntului pe care îl aud, ci numai accentul care îl înso­ ţeşte. cu

") Dmtre toate SImţUrile, mÎl'osul e cel care se d ezvoltă mal tîrzIU la copIi ; pma la vîrsta de doi sau trel am nu par să fie senSIbili mCI la mirosurile bune, nici la cele rele; el au, în această privmţă, o indiferenţă sau mai curînd o insen­ SIbilitate cal'e se observă la multe animale. 81) Pasaj caracteristlc - împreună CU cel care urmează - în care se ev�denţtază elementele senzuahste dm concepţIa filosofică a lUI ROusseau cu privire l a on­ gll1ea cunoasterii omenestl. 85) Nu ne opnm în acest loc la vedenIe lui Rousseau d espre originea hmbii. Este însă cert că problema a fost urmărită în Essai sur l'origine des langues (Eseu asupra originiI limbilor), scns pe cînd lucra la Emil şi purtînd, iniţial, titlul SUt' le principe de la melodie (Asupra prinCIpiului melodiei). Formey, observă mai departe Sallwurk, a încercat să-I combată şi în această dIrecţie pe Rousseau, adăugînd lucrării Antt-Emil un memoriu şi anume: Reunwn des principaux moyens employes pour decouvrir l'origine du langage, des idees et des connais­ sances de l'homme (Culegere a prmclpalelor mijloace folosite pentru a descoperi originea hmbajului, Ideilor Ş cunc'5tL1ţelor omulUl), pe care l-a CItit în faţa AcademIei din Berlin.

CARTEA ;

41


EMIL

42

Limbaj ului \-ocii i se adaugă lImbajul, nu mai pUţm energic. al ges­ tulUI. Gestul nu e în slabele mîini ale copiilor, el e pe faţa lor. Este izbi­ tor cîtă expresie au aceste fizionomii :ncă neformate : trăsături12 lor se schimbă dintr-un moment într-altul cu o repeziciune de neînchipuit; vezi cum surîsul, dorinţa. spaima apar şi dispar ca nişte fulgere; de fiecare dată crezi că e o altă faţă. Ei au desigur muşchii feţei mai mobili decît no1. In schimb. ochii lor spăIăciţi nu spun n imlc. Aşa trebUIe să fie na­ tura semnelor la o vîrstă la care nu există decît trebuinţele corporale; ex­ presIa :,enzaţlilor e în strîmbături, expresia sentlmentelor e în priviri.

Cum cea dmtîi stare a omului e mizerie ţi slăbiciune. vocea lui începe prin scîncet şi plîns CopIlul îşi SImte trebuinţele şI. neputîndu-şI-le satis­ face, cere prin ţipete sprijinul alt�: ia . Dacă îi este fuame sau sete, p�în6e ; dacă î l este frig sau prea cald, plînge : dacă are nevoie d e mişcare şi e ţmut în repaus. plînge; dacă \,T ea să doarmă si e mişcat. plînge. Cu cît are mai puţină putere asupra s tării lui. cu atît cere să i-o s�lumbi mai des. El n-are decît un limbaj, pentru că n-are. altfel spus, decît un fel de su­ părare; datorită imperfecţiunii organelor sale, nu distinge diferitele lor Impresii; orio ' neajuns nu constituie pentru el decît o senzaţie de durere.

Din plîns. care s-ar putea socoti putin demn de atenţie, se naşte cel dintîi raport al or.:mlui cu tot ceea ce il înc or.. j oară : aici se făureşte cea dmtÎI \ engă a acestui l u ng lanţ din care e formată ordipea sociaiă.

Cînd copIlul plîage. nu se simte bine, are vreo trebuinţă pe care nu poate satisface : cercetezi, cauţi trebuinţa, o găseşti şi i-o împlineşti. Cînd n-o afli sau cînd nu i-o poţi împlini, plîr.. sul continuă şi te supără; mîngîI copilul ca să tacă, îl leger.. i, îi cinţi ca să-I adormI ; dacă se încă­ păţînează, îţi pIerzi răbdarea, îl ameninţi; uneori, doicile b rutale îl şi lovesc. Iată ce lec�li stranii ia copllul l a intrarea lui î n viaţă.

ŞI-O

Nu voi uita niciodată că am \-ăzut o doică lovi11d pe un asemenea co­ pil care o su păra cu plînsul. Copilul a tăcut îndată : l-am crezut intimidat. Imi ziceam : va fI 1.1.1 suflet servil de la care n'-1 se va obtine nimic decît prin asprime. Mă înşelam : nenoro citul se sufoca de mînie, pierduse res­ piraţIa ; l-am văzut devenmd vicleL După o clipă urmară ţipetei e ascu­ ţite; toate semnele resentimentului, mîniei şi dIsperării acestei vîrst0 erau cuprinse in accentele sale. Imi era tee>mă să nu moară în această agItaţIe. Dacă m-a� fi îndoit de faptul că sentImentul a ceea ce este drept şi nedrept ar fi înnăscut în sufletul omului, acest singur exemplu m-ar fI conv:ins. Sînt sigur că un tăciune aprins căzut întîmplător pe mîna acestui copil ar fi fost m al puţin sImţit decît această lovire destul de uşoară, însă dată cu intenţia vădită de a-l ofensa. Această înclinare a copiilor spre supărare, necaz, mînie cere îngrijiri eXCeSI\-e. Boerhaave8€) socoteşte că bolile lor sînt, în cea mai m are parte, de natură convulsivă. fiindcă au capul, proporţional, mai mare şi siste­ mul nervos mai întms decît adulţii. i ar nervii sînt mai susceptibili la iritaţIe. Indepărtaţi de ei, cu cea mai mare grijă, servitorii care îi necă­ j esc, care îi supără şl-i fac nerăbdători; aceştia le sînt de o sută de ori mal perIculoşi decît asprimea vremii şi a ano timpurilor. Cîtă vreme copiii 86) H. B o e r h a a v e Leyden.

(1 668-1 738),

medic

vestit

al

timpului, fost profesor

la


'",-or întîmpma rezIstenţă numaI m lucruri şi nIciodată :n \-Ol::1ţa al:ora, nu vor de\ eni mci re\-oltaţi, nici mînioşi şi îşi \-or păstra mai bine sănă­ �atea_ Iată unul dm temeiurile pentru care copiii din popor. mai liberi, mai independenţi, sînt în general lclai puţin infIrmi, mai puţin slăbuţi, mai robuşti decît aceia pe care pretindem că-i creştem mai bine. contra­ rimdu-l neîncetat; dar trebuie să ne gîndim totdeauna la deoseb i rea care există între a-i asculta şi a nu-i contrana. Cele dmtîi plînsete ale copiilor sînt rugăminţi: dacă nu L1ăm seama, -e:e devin în c",.;.rîn d ordine; el încep prin a fi ajutaţi şi sfîrşesc prin a fi serviţi. Astfel, din propria lor slăblcmne, din care viIle mal întîi senti­ mentul depender..ţei lor, se naşte ideea de a porunci şi de a domina87) ; dar (um această idee este n:ai pt:ţin stimulată de trebuinţele lui decît de servIciIle noastre, aic:i încep să se vadă efectele morale a căror cauză Imediată nu este î n natură; şi se vede de c-e, de la această pnmă vîrstă, treouie să desprindem mtenţia ascunsă care dictează gestu� sau ţipătul"'. Cînd copilul se forţează să întindă mîna spre un obiect fără să zică :urr:.ic, el crede că-l poate atinge pentru că nu apreciază distanţa; gre­ �eşte; cînd însă plînge şi ţipă întmzÎnd mîna, nu se mai înşală asupra distanţ-ei, CI comandă obiectului să se apropie sau vouă s ă i-l aduceţi. În primul caz, d u ceţi-l la obiect înce: şi cu paşi mici; în al dOIlea, nu -arătaţi nici măcar că l-aţi înţeles; cu cît va striga mai mult, cu atît tre­ bui-e să-I ascultaţi mai puţb. Se impune să fie obişnuit de tm:.puriu s ă n u cO:r.1ande nici oamenilor, căci nu e stăpînul lor, nici lucrurilor, căci -ele nu înţeleg · de�oc. Astfel. cir.d un copil doreşte un lucru pe ca:-e îl ved e Şl pe care vrei să i-l dal, e mai bine să ciuci copIlul la cbiect decît :)biedul la copil; dm această practică va scoate o concluzie potrivită vîrstei lu:, pe care nu i-o poţi sugera prin alt mijloc . •lbatele de Sair.t-Pierre88) numea oamenii copii ma!'i; s-ar putea, in­ yel's. numi copiii oameni mici. Aceste propoziţii au partea lor de adevăr, ::a sentinţe; ca prmcipii, au neVOIe de lămuriri. Da!' cînd Hobbes89) î l

S-) L o c k e scrie "Am atras atenţla asupra faptului că copiii iUbesc hbertatea şi, de aceea, trebuie Să-l laşi să facă lucrurile spre care au înclmare, fără să fie cOllstrînşl pentru aceasta. Adaug acum că copiii iUbesc ceva şi mal mult şi anume ' a stăpînI Această înclinare este izvorul tuturor tendinţelor V:ClOase pe care le întîlnim la el în mod obIşnuit" (Idet despre educaţie, par. 103). "') Vanantă la Rousseau : . . dont la cause immediate n'est pas dans la nature, et l'on VOtt deja. pourquot tl tmporte de dtstinguer l'mtention ( . . a căror cauză lmedlată nu este în natură ş. se vede de ce este important să se dlstll1ga mtenţia . . ) . $8) Abatele Carol-Irenau Castel de Samt-Pierre (1658-1743), cunoscut prin blîn­ deţea ŞI vederile sale liberale, prieten cu Fontenelle, a fost ales membru al AcademieI îranceze în 1695. După ce trecuse de 50 de ani, a început să scrie. Rousseau intenţiona să scoată o ediţie prescurtată a scnerilor acestuia, potrivIt îndemnului pnrrut în casa Dupin. S9) T h o m a s H o b b e s (1588-1679), gîndltor englez, Ideolog al mani burghezll, s-a ridicat împotriva feudalismuiui atît în domeniul filosofIei, cît şi în cel al concepţillor sociale ŞI politice. Reducînd toate formele mişcăril la mIşcarea me­ canică, Hobbes neagă caracterul obIectlv al determinănlor calitative ale obIec­ telor; astfel, materialismul lUI Hobbes este W1 materialism mecanicISt. In lucrarea Leviathan (numele unui monstru biblic cu care Hobbes com­ pară statul) sînt expuse, de pe poziţii idealIste, Ideile SOCIal-politice ale acestuI gînditor. In "starea naturală" (adică înainte de a se uni într-o organizaţie de


EMIL 44

numea pe o�ul rău un copli rebust, spanea un lucru absolut contradlc­ torlU. Orice răutate \- me ciin slăblciune: copilul e rău numai pe:ltru că e slab ; faceţi-l tare şi \'a fI bun ; cel care ar putea totul, nu ar face rău mciodată. Din:re toate atributele divinităţii atotputernice, bunătatea este aceea fără de care nu ne-am putea-o închlpui. Toa�e popoarele care au crezut în două prinCIpIi au pdvit întotdeali.na răul ca fllnd mferior bme­ lui: a.ltfel, ar L făcut o presupunere absurdă. Despre aceasia, vezi ma:' jos profesiunea de credmţă a vicarului din Savola. Raţiunea singură ne Îm-aţă să cunoaştem binele şi ră ul. Conştiinţa. care îndeamnă să iubim pe unul ŞI să urîm pe celălalt, deşi este inde­ pe:ldentă de ratiune. EU se poate dez\- olta fă;:ă ea. Inainte de virsta ra­ ţiul1n ;acem bmele şi răul fără să ştim ; Iar acţiunile noast1'e nu poartă pece�ed. moralităţii, cu toaLe că. uneorI, ea există în aprecIerea acţiunilor altu.ia care au legătură cu noi. Copilul \Tea să schImbe tot ce vede: spargc. strică tot ce poate atinge; apucă o pasăre cum ar apuca o piatră ŞI o s ugrumă fără să ştie ce facc. Pentru ce? Filo�ofia va căuta explicaţIa mai întîi prin ViCIi naturale. orgoliu. spirit de dominare, amor propriu. răutatea omului; ar putea a dăuga că sentimen.iul slăbiciunn îl sileşte pe copil să facă acte de forţă. să-şi probeze propria sa ?utere. Pri\'iţi însă pe acest bătrîn mflrm ş i neputinclOs, adus d e scurgerea v ieţii la slăbiciuDea c:opilăriei ; n u numai că stă nemlşcat şi limştiit, dar vrea ca totul să stea aşa şi în jurul lui; cea mai mică schimbare îl tulbură şi-l nelinişteşte, ar VOI s ă vadă dom­ nind o lmişte u::iversală. Cum poate pl-oduce efecte atît de diferite l a cele două vîrste aceeaşi s�ăb2clUDe umtă cu aceleaşi pasmni ş i unde poate il căutată aceasiă divel'sitate de cauze dacă r..u în starea fizică a celor doi indIvIzi? Pl'incipiul activSO) , co:nun amîndurora, se dez \'oltă într-unul şi se stinge în celălalt; unul se formează, şi celălalt se distruge; unul tinde spre viaţă, şi celălalt spre moarte. Activitatea dh ce în ce mai redusă se concc ntrează în inima bătrînului; în imma copilului ea prlsoseşte şi se răsfrînge :n afară ; lui i se pare c:ă are. chipurEe, atîta viaţă, încît poate îns ufleţi tot ce-l înconj oal-ă. Că drege sau strică e tot una: e de ajuns să schimbe sta;-ea lucrurilor, şi Orlce s chImbare es te o acţiune. Dacă pare înclinat mai mult să distrJ.gă, aceasta nu o face deloc din răutate, ci se explică prm faptul că acţiunea care construieşte este totdeauna înceată, iar cea care distruge. fiind mai rapidă, convine mai mult vioicmnii sale. In acelaşi timp în care Crea.torul dă copiilor acest principm activ, el ar€' grijă să Le puţm vătămă�or, lăsîndu-le puţină forţă ca să-I aplice. Dar de îndată ce po t ccnsldera persoanele din preajma lor ca instrumente care pot fI puse de ei în :r.1işcare. se folosesc de ele pentru a-şi urmări înclmarea şi a-şi aj uta propria slăbicmne. Aşa se face că ei devm supă­ rători, tirani, poruncitori, mişei, nepotoliţi; aceastE; evoluţie nu vine din­ tr-o tendmţă naturală de dominare, ci pentru că aşa sînt învăţaţi ; căci stat), "omul pentru om este lup", iar starea aceasta a societăţIi se caracterizează prin "războiul tuturor împotriva tuturor" . Emiţînd Id eea contractului social, Hobbes susţine că oamenll creează statul în scopul de a menţine pacea în so­ CIetate; e adeptul unUl despotism accentuat. 90) "PrincIplU activ" înseam,1ă, în acest context, iendmţă, înclmare naturală spre activi tate.


nu trebUle o e x pede n tă îndelungată ca să-ţi dai seam a cît este de plăcu� să lucrezI cu miinile altUla şi să n-aI n ev oie decît să-ţi ,mştl limba pen­ tru a m işca un iv ersu l . Făcînd u- se mar e. dobîndeş te f ort e. de \-i ne ma i puti n nelin işti t . mar putm Yl e astîmp ărat . se �nchlde mai mult în sine. Sufletul şi corpul ajung la un e chilI bru , iar na:ura nu ne mal cere decît mişcarea ne c es ară C011sen ărÎl a o astr e. DOrInta de a comanda nu se sbnge odată cu trebuinţ-a (are i-a da t naştere : puterea de a stăpîni pe alţi i îl trezeşte şi-i măgu­ leşte amorul pro pr iu . :ar obiş num ta îl întăreşte : astfel fantezia urmează trebUlnţ21, astfel �e formează cele dintîi rădăcini ale p reJ udecăţilor şi al e opiniei91 ) Odată cunoscut p nncipiul . vedem clar p unctul unde părăsim drumul naturii: să \-edem ce tr ebui e făcut ca să ne menţmem pe acest drum. D ep arr e de a avea forţe de prisos, copiii n-au nici forţe destule pen­ tru tot ceea ce le pretmde natura; trebUle d e ci să-i :ăsăm să întrebuin­ ţ.eze toate cele pe c are le-a dat natura şi de care ei nu pot abuz a. Pnma maxlmh. Trebuie să-i ajutăm şi să împlinim ce le lip seş te , fie ca int e ligenţă , fI e ca f o rţă. în tot cee a ce tine de trebuinţa fi zică . A doua maximă Trebuie să ne m ărg ini m, în ajutorul ce le dărr.. , la ceea ce este în mod real f olositor, fără să dăm \-reo atenţie fanteziei s au d orin tei neraţion ale, căci fai1tezla, nelzv orînd din natură. nu-i va chinUl dacă nu le-o vom fI deştep ta t-o nOI. A treIa maximă. Să st udi em cu grijă l ImbaJul şi semr:ele lor, pentru ca, la vîrst a la care el nu ştiu să se prefacă, să distingem în dor inţ ele lor ceea ce vine n em I jlGci t de la natură �i ceea ce vine din op : m e A patra max I mă. Sensul acestor regulI este să dăm copiilor mai multă libertate adevă­ rată şi mal p uţină de pnnder e de a c om a nda , de a-l lăsa să facă mai mult prin ei înşIşi şi să ceară mai puţm de la alţii. Astfel, deprinzîndu-se de tIm puriu să-şi limiteze dormţele la puterile lor, vor simţi puţin lip sa a ceea ce nu e dat în p uterea lor.

Iată. a şa dar , un temei nou şi foal'te important pentl u a lăsa corpul ŞI membrele copllulUl absolut libere, cu smgura grij ă de a-l îndepărta de peric olul căderilor şi de a-i lua din mînă tot ceea ce îl p oate răni. Negreşit că un copII al cărui corp ŞI braţe sînt lIbere va plî nge mai puţin decît un copIl strîns într-o faşă. Cel care nu cunoaşte decît tre­ bui nţe le fizice nu plîn ge decît atunci cînd suferă. iar a c easta e un ffi8.re avantaj; căci se ştie exact cînd are neVOIe de ajutor şi, d a că e posibil , r.u t rebUle să Întîrzll nic i o c l ip ă să i-l dai. Dar dacă nu-i poţi uşura s u ferin ţa, rămîi l im ştit ŞI nu-l mîngîia ca să-I hmşteşti: mîn gîier Ile nu-i \ or înl ăt ura durerea: dlmportlvă, el îŞI Va ammti de ceea ce trebUIe să facă spre a fI mîn gîi at ; iar dacă va reuşi să te facă să te ocupi de el după yoinţa lu i . iată-l devenit stăpînul tău; totul e pierdut . , ) Vederrle "naturrste" ale IUl Rousseau privitoare la geneza unor trăsături socwle (de caracter) nu au coloritul bwlog�st (de ongme ereditară) pe care îl VOm în­ t �lm n:a1 tîrzlU în orientările biologlste din pSlhologie şi pedagogie, care se sItueaza - în parte cel puţin - pe lima gîndlrri lui Rousseau, descinzînd dm "naturrsmul" său pedagogic In context, ca p este tot în Emil, ,opinie" = suma prejudecăţilor sociale


EMIL 46

Dacă II se stînjenesc mai puţin mişcănle, copiu plîng mai p uţin: mai puţin supăraţi de plînsul lor, vă \-eţi necăji mai puţin ca să-i faceţi să tacă : amenmţaţi sau mîngîiaţi mai rar. el \"or fi mai puţin fricoşi sau mai puţin încăpăţînaţi SI \ or rămîne mal bine în starea lor naturală, Lăsînd copiii să plîngă, se întîmplă mal rar să aibă hemii decît dacă \ ă grăbIţi să-i potoliţI ; do\'adă este faptul că cei mai neglijaţi copii sînt cnal puţin expuşI decît ceilalţi. Nu vreau să spun că e bine să-i neglijaţi; dimpotrivă, e b ine să le preveniţi trebuinţele şi să n-aşteptati să ţipe ca să le aflaţi. Dar nici nu Heau ca îngrijirile care li se dau să fie rău în­ ţelese. Cum Heţi să nu plîngă copiii de îndată ce \-ăd că plînsul le s er­ \'eşte la atîtea lucrun? Cunoscînd preţul ce se dă tăcerll lor. se feresc s-o nSlpească. La sfîrşit îi ridică atît de mult valoarea. încît nu se mai poate plăti : iar atunci, plîngînd fără succ es se forţează. se epUIzează şi îşi pt:n în pericol vlaţa.92) Plîn setele lungi a le unUl copil care n u nici legat, nici bo:na\- şi că­ l'uia nt..-i lIpseşte nimic nu sînt decît plînsete de obişnuinţă sau de în­ căpăţînare. Ele nu sînt produse de natură, ci de doică, care. neştiind să îndure neplăcenle plînsulUI, nu se gîndeşte că. făcînd pe copII să tacă azi. îl stimulează să plîngă mîine mai mult.

7

Singurul mIjloc de a vindeca sau preveni această obişnuintă €ste să nu-i dar nici o atenţie. Nimeni nu vrea să-şi ia o grijă inutilă, nici chiar copiii, Ei sînt foarte încăpăţînaţi în încercările lor; dar dacă răbdarea \'oastră este mai mare decît în căpăţînarea lor, atunci ei se satură şi nu mai reîncep. Astfel . îl scutim de multe lacrimi şi-i învăţăm să l e v erse nu­ mai atunci cînd îi SIleşte durerea. Dealtfel, cînd plîng din capriciu s au din încăpăţîr:are, un mijloc sigur de a-i îm.piedica să continue este acela de a le arăta un obiect plăcut şi tătăto1' la ochi, care să-i facă să uHe că aveau de gînd să plîngă. Multe doici sînt foarte pricepute în această artă, care, bine condusă, este folo­ sitoare. Este însă extrem de irr.. portant să procedăm astfel încît copilul să nu observe intenţia de a-l distrage şi să se b ucure fără Să-ŞI dea seama că le gîndeşti la el. eI', în această privmţă, toate doicile sînt neînde­ mÎnahce. Toţi copIii sînt înţărcaţi pfea devreme. Timpul în care trebuie să fie înţărca\l este i.ndicat de ieşirea dinVlor, Iar aceasta este în general grea şi dureroasă. Atunci, copilul, printr-un ins:inct maşinal, duce frG'Cvent la gură tot ce are în mînă, ca'să-l mestece. Se crede că-i venim în ajutor dîndu-i drept jucărie un obiect tare, cum ar fi fildeşul sau ţăruşul d e lemn. Cred c ă ne înşelăm. Aceste obiecte tari frecînd gingiile, î n loc s ă l e ÎnmoaIe, l e fac osoase, pregătind astfel o ruptură mal grea şi mai d ureroasă. Să luăm totdeauna mstin ctul ca exemplu. Nu vedem deloc căţeii deprinzîndu-şi dinţii care ies cu pietre, fier, oase, ci cu lemn, p iele, cîrpe, materll mOI care cedează şi în care se imprimă dintele. Nu mai ştim să fim simpli în nimic, nici chiar faţă de copii. Clopoţei de argmt, de aur. de coral, cristaluri cioplite. jucării de preţ şi felurite: 92) Rousseau scrie "se sinUCIde"; evident că aici e vorba - cum observă 'ii Sallwilrk - de eventualele pericole ce s-ar ivi pentru unele organe interne, legate de plînsul şi ţipătul peste măsură al unor copiL


::îte l<lcruri mutile şi \-ătămătoare� Nimic din toa1:e acestea. Nici clopoţei, niCl beţişoare ; racnw-i mici cu fructe şi fOI, un cap de mac în care aude sunînd seminţele, o rădăcină de lemn dulce pe care o poate suge şi mesteca ::1 \ or amuza la fel ca aceste j ucării smllucitcare ŞI nu vor a\-ea ::1eaju::lsul de a-l obişnui cu luxul chiar de la naştere. S-a constatat că colărezii93) nu sînt o hrană prea sănătoasă. Laptele Lert şi făma crudă produc multe boli94) şi nu pnesc stomacului. I n colă1 ezi făina este coaptă mai puţin decît în pîine şi nu este nici dospită : s1.... p a falsăB5) şi crema de orez mi se par ce preferat. Dacă \Tem Ileapărat să-i facem colărezi, este cazul ca făina să fie mai înainte puţin prăjită. b. regiunea mea se face din făină astfel prăjită o supă foarte plăcută şi foarte sănătoasă. Supa de carne şi supa de zarzavat sînt ce asemenea 1.:n aliment mediocru pe care trebuie să-I folosim cît mai pUţin posibil Este important ca. ma i întîi, copiii să fie obişnuiţi să mestece; acesta este ad e­ văi atul mijloc de a în:esni ieşirea dinţilor; iar cînd încep să îng[>� tă, sucurile salivare amesteca:e cu alimentele înlesnesc dlgesha. Le voi da, prin urmare, să rr:estece fructe uscate. COJI Le \-oi da, ca j ucăne, bucăţele de pîine tare sau biscuit la fel cu pîinea de PIem ont care se numeşte grisini în partea locului. Cu ajutorul acesteI pîim, în­ muiate în gură. el ar aj unge să înghită cîte puţin, le-ar ieşi dmţii şi \-01' �i înţărcaţI aproape înainte de a-ţi da seam a ! Ţăranii au de obicei sto­ macul f o arte bun şi nu sînt înţărcaţi cu mai mult decît aUt. Copiii aud vorbindu-se de cînd se nasc. Le \-orbim nu numaI îna:nte ca ei să înţeleagă ce le spunem, ci chIar înainte ca ei să poată imita sune­ tele auzite. Organul lor încă amorţit s e deprinde încet-Încet cu imi�area sunetelor pe care li le spunem şi nu este chiar sigur că aceste s�mete ajuL1g la l1rechile lor tot atît de distincte precum le auzim noi. Nll dez­ aprob ca doica să înveselească copilul cu cîntece şi prin accente foarte \-esele şi variate; însă dezaprob obiceiul de a-l ameţi mereu cu o s umă d e ::u\"inte d e prisos, d m care e l nU înţelege decît tonul cu car e sînt rosntE:. Aş vrea ca primele articulaţii pe care le aude să fie rare, uşoare, dis­ tincte. repetate des, iar cuvintele pe care le exprimă să nu se raporteze decît la obiecte sensibile pe care le putem arăta mai întîi copilului. Uşu­ rinţa nenorocită de a întrebuinţa cuvinte pe care nu le înţelegem începe mal devreme decît ne-am gîndi. Ele\-ul ascultă sporovăiala institutoru­ lui96) aşa cum asculta, cînd era în faşă, trăncănelile doicii. I n acest chip mi se pare că ajungem să-I deprindem să nu înţeleagă nimic. Reflecţiile se nasc grămadă cînd ne gîndim 18 formarea vorbirii ŞI la cele dintîi cuvinte ale copiilor. Orwe am face însă, copiii vor învăţa tot­ dea una să \-orbească în acelaşi fel, şi toate speculaţiile filosofice nu sîn: aici de nici un folos. Mai întîi e.i. au, într-un fel spus, o gramatică a vîrstei lor, a cărei smtaxă are reguli mai generale decît a noastră şi, dacă observăm bine, ne ya uimi exactitatea cu care urmăresc anumite analogii, foarte greşite 9Ş) 94) 85) 30)

Un fel de mîncare cu făină şi lapte. Mucozităţi care se depun pe lImbă în urma unei digestii proaste. Fiertură de pîine cu unt şi lapte. "Institutor" înseamnă în context dascăl, învăţător.


EMil 48

acă \ reţi , însă f�ar t e .n:: g llla�c. c a l e ne izbesc nU!nai pentru că sînt prea aUl'e sa u pentru ca uZUL nil le aa>nlte. Am auzit un biet c o pil certat de tatăl său pentru că i-a zis : }/Ion pere zraz-je-t-y? Or. se \-ede că acest copil u rma mai bme analogia decît gra­ maticll noştri. CăCI cacă :1 zici T./as-y. de ce n-ar zice Irai-je-t-y? Obser­ vaţI apo: cu ce I s cusmţă s-a iel Ît de hlatJI dm iraz-je-y sau y irai-je? E \-ina bietului co p il dacă noi &::yj scos fără rost din frază acest ad\-erb determinati\' y p entr u că nu ştiam ce să facem cu el ? 97) Este o pedanterie nesuferItă şi o grijă Cu tot-cl de p r i s o s să te pUl să cercetezi la copii aceste mici greşeli de uz pe C<'E'e �e \'or corecta s ing ur i N timpul. Vorbiţi totdeauna coreci în f aţ a l or, :acetl în aşa fel încît să le placă să vor­ bească Cu VOI mai mult decît Cil ori ci ne şi fi ţi siguri că. pe nesimţite. 11mbaj"ul lor se \-a îndrepta după al \ ostru, făI ă să-I f I pede p sit. rusă un abuz de o cu tOeUi. altă Importanţă şi care nu e mai puţin uşcr de prevenit con stă în dormta noastră de a-i face pe copIi să \-or­ bească pr ea deVI'€me. c.a şi c u m ne-ar fI teamă că nu vor învăţa aceasta ŞI singuri. Această grabă nechibzuită produce un efec: exact contrar celui că u tat Vorbesc mai tîrzl U mai confuz : marea atenţie dată la tot ce spun îi dispensează să articuleze "!:line ŞI, c t.lm deschid gura, mulţi dintre ei rănÎn p entru toată viaţa cu un v ic iu de pronunţare şi cu o vorbire con­ fuzd, care-i face aproape neînţeleşi. Am trăit mult prmtre tăranl ŞI n-am auzit niciodată pe vreunul să graseleze,,8), nici bărbat. nlC" fe!nele, {liCI băiat, nici fată. De unde provine acest lucru? Organele tăramlor sint ele oare altfel conskuit e decît ale noastre? Nu, însă sînt altfel exersate. în faţa ferestrei mele este o colină pe ca:-e se adună să se joace copIii dm partea 10culU1. Deşi sînt destul de îndepărtaţi de mme, d Isting perfect iot eeea ce spun şi, adesea, scot de aICI însemnări bune pe.1tru această senere. în toate zilele urechea mă înşală asupra vîrstei lor : aud \ ocile unor copii de zece ani ; privesc şi observ însă statura şi trăsătUl'ile U:1or copii de trei-patru ani. Nu s:nt singurul care fac ac ea stă expenenţă; orăşenii care vin să mă vadă şi pe care îi întreb despl-e aceasta cad toţi în aceeaşi €roare. Ceea ce produce eroarea este faptul că, pînă la cinci-şase ani, copiii din oraşe, crescuţi în cameră sub anpa unei guvernante. n-au nevoie decîi să mormăie ca să fie auziţi : cum îşi mişcă buzele, avem grijă să-i ascultăm: le dIctăm cuvir:te pe care le redau rău şi, dîndu-le atenţie. aceleaşi persoane care sînt :1eîncetat în jurul lor mai mult ghicesc ceea ce au vrut să s p ună decît c e ea ce au spus.

La ţară e cu totul altce\-a. Ţăranca nu este neîncetat alături de copi­ lul său; el este s il it să îm ete să spună foarte lămurit şi tare ceea ce are nevoie să-i s p un ă . La cîmp. c.opiii fl l nd TlSiPlţi, departe de iată, mamă şi de al ţi copii, se deprind să fIP auziţi de la distanţă şi să-şi măsoare tăria VOCiI după Intervalul care-i separă de cei care vor să fIe auziţi. Iată cum se învaţă cu ade\-ărat pronunţarea, nu bîlbîind cîteva vocale la 9i) Partlculadtatea limbIi franceze de care e vorba aici e intraductlbilă şi nu i se poate găsi o corespondenţă în hmba română. Incercarea lui Adamescu de a o înlocui cu sînt acolo multe văct pornmd de la analogia ţară-ţări, barcă-bărct, vamă-vămt (de unde . . . vacă-t.ăci) nu mI se pare reuşită. 95) Să pronunţe r-ul din gît.


urechea unei guvernante atente. Astfel, cînd îl �ntrebl ceva pe un copil de tăran, ruşinea îl poate împiedica să răspundă, însă ceea ce spune, spune lămurit, în timp ce copilul de la oraş are ne\-oie de servitoare ca inter­ p ret, fără de care nu se înţelege mmi c dm ceea ce mormăie printre dinţi X). Crescînd. băleţll ar trebUl să se corecteze de acest defect în colegiI, iar fetele în pensioane; în adeyăr. şi unii, şi altele vorbesc în general ma: distinct decît cei care au fost totdeauna crescuţi în casa părm teas că rnsă ceea ce îi împiedică să dobîndească \Teodată o pronunţare atît de c:ară ca cea a ţăramlor este necesitatea de a inyăţa pe dmafară multe lucruri şi de a recita cu voce tare ceea ce au Îm-ăţat; căci studiind, ei se obişnuiesc să vorbească alandala. să pronunte neglijent şi rău; recitînd, e şi mai rău; caută cuvl11.tele cu efort, tărăgănesc şi alungesc silabele: nu e posibil ca atunci cînd memoria şovăie. limba să nu se bîlbîie. Astfel se contractează sau se păstrează greşelile de pronunţare. Se va vedea mai

departe că Emil al meu nu le va avea sa'.l că cel puţin nu le va fI con­ tractat din aceleaşi cauze.

Recunosc că poporul şi sătenii cad înl.r-o altă extremă : vorbesc aproape totdeauna mai tare decît trebuie: pronunţînd foarte exact, au artIculaţiile puternice şi aspre, cu accente prea tari. aleg rău cuvintele etc. Insă, în primul rînd, această extremă mi se pare mai puţin greşită decît cealaltă; dat fiind că prima lege a vorbin: este de a te face înţe�es. cea mai mare greşeală p e care o puterr.. face este aceea de a vorbi fără a fi înţeles. A urmări să nu p ui accent înseamnă a urmări să i ei fra­ zelor graţia şi energia. Accentul este suflet'..l l vOl"biril, el îi dă sentiment şi adev&r. Acce:ltul minte mal puţin decît yorba; probabil că dm acest motiv oamenii bine crescuţi se tem aşa de mult de el. Din deprmderea de a spune totul pe acelaşi ton a \-emt acee de a ironiza oamemi fără ca el să simtă. Accentului rniăturat îi succed forme de prcnunţar'2 ddica te, afectate şi supuse modei, aşa cum le obsen-ărn îndeosebi la tmel'ii de la curte. Această afecLare de vorb.i.re şi ţlI1ută face ca întîlnirea cu un fran­ cez s ă fie pentru alte natiuni un lucru în general respingător şi neplăcut. În loc să pună în vorbirea sa accent francezul pun.e ifos. Nu este mijbcul de a ne iill;'uenţa în favo;area sa. Toate aceste mici defecte de lImbaj de care \Tem să ferim P 2 copii

sînt neînsemnate ; ele pot fi prevenite Şl îndreptate cu cea mai mare uşu­ rinţă. Însă celelalte, care fac ca vo:-birea să le fie surdă, confuză, timidă. ca Ul'mare a criticiI necontemte a tonului, a alegerii pl'ea îngrijite a cuvin­ telor, n.u se îndreaptă mClOdată Un om c&.re a învăţat să vorbească numai i n saloane va fI auzit slab în fruntea unUl batalion şi nu se

\,

a impune

poporului cu ocazia unei răscoale. Învăţaţi-i pe copIi să vorbească întîi bărbaţilor; ei vor şti să vorbească bine şi femeilor. cînd va trebUI. *) ACEst lucru nu e fără excepţle, adeseon copii pe care la început abla Îl aUZi, devin apoi cei mal zgomotoşi atuncl cînd încep să ndice vocea. Dacă ar trebui să intru în toate aceste amănunte, n-aş nai sfîrşi ; orice cititor chlbzmt trebuie să vadă că excesul şi defectul, derivat din acelaşi abuz. sînt de asemenea corec­ tate prin metoda mea. Privesc aceste două maxime ca mseoarabile Totdeauna dest ul Sl niciodată prea mult Bll'e stabilită cea dmtîi, ceala Îtă urmează în mod necesar.


CrescuţI la ţară, �n !Y1 ijlccul simpliCItăţii rus ti ce, copIii ,"oştri \"or dobîr:dI o voce mai sonotă: nu se vor deprinde cu bîlbîielile confuze ale copIilor de la oraş : nu '"OI' lua mci tonul. nici expresiile săteştI. sau cel puţm le ,"or pierde lesne, atîta vreme cît îm"ăţătorul, trăind cu ei de la naştere şi din zi în zi mai apropiat de ei, ,"a preveni sau va şterge prin corecbtudmea ,"orbirii l ui expresllie lImbajului tărănesc. Emil va ,"orbi o franceză atit de curată ca cea pe care o ',"orbesc eu, dar o va vorbi ma� distinct şi \"a articula mai bine decît mme. Copilul care v rea să ,"o r1::: ească trebuie să asculte numai cuvintele pe care le poate înţelege şi să spună numai pe acelea pe care le poate arti­ cula. Silin ţele care ŞI le dă pentru aceasta îl fac să repete aceeaşi silabă ca şi cum s-ar deprincie s-o pronunţe mai distinct. Cînd începe să b ol­ borosea<;că. nu vă străduiţi atît de mult să ghiciti ce spune. A pretinde să fiI întotdeauna ascultat e un nou fel de a poru!1ci, şi copIlul nu tre­ buie să aibă asemenea deprindere. Să r:e mulţumim a n e îngriji cu multă atentie de ceea ce-i trebuie; iar el să se silească a r:e face să înţelegem ceea ce nu e n ecesar. Cu atît mai puţm trebuie să ne grăbim a-i cere să \"orbească; va şti bine să ,"orbească şi singur, pe măsură ce va simţi utilitatea.

Se obsen ă, e ade, ăro.t, că acei care în cep să vorbească foarte Erziu nu vorbesc niCIodată atît ae dIstinct ca ceIlalţI ; însă organul lor rămine greoi nu pentru că au vorbit tîrziu, CI dImpotrivă, ei încep să vorbească tîrziu pentru că s-au născut cu un organ greoi; altfel, de ce ar vorbi mai tîrzlU decît ceilalţi? Au ei oare mai puţine prilejuri de a vorbi sau s:nt stimulaţi mai puţin ? Dimpotrivă. nelmiştea produsă de această întîrziere îndată după observarea ei aduce îngrij orare, şi copilul e îndemnat să vorbească mai mult decît cel care a putut să articuleze mai d�vreme : iar această grabă, rău înţeleasă, îi poate face vorbirea lui şi mai încurcată. Dacă nu s-ar fi depus atîta str�duintă, el ar fi avut timp să se p erfecţ io­ neze mai mult. Copiii care sînt siliti prea mult să vorbească n-au vreme nici să în­ veţe să pronunţe bme, nici <;ă înţeleagă bine ce-i punem să spună; dim­ potrivă, cînd îi lăsăm în pace, <?i se deprind întîi cu silabele care se pro­ nunţă cel mal uşor şi. adăugînd prin gesturile lor oarecare înţeles acestor silebe, ei ne spun întîi cuvintele lor. înainte de a le primi pe ale noas­ tre ; deci, ei nu le primesc pe acestea decît după ce le-au înţeles. Nefiind siliţi să se servească de ele, încep să ohperve ce înţeles le dăm şi, cîne. s-au lămurit, atunci le adoptă şi ei. Cel mai mare rău ce se desprinde dm graba cu care-i facem pe copii să vorbească înainte de vreme nu € acela că primele noastre ·convorbiri cu ei şi primele cuvinte pe care ei le pronunţă n-au nici un sens pentru ei, ci faptul că ele au alt înţeles decît al nostru, fără ca noi să ne dăm s eama de âceasta; astfel că, lăsînd impresia că ne răspund foarte exact, copIii ne vorbesc îără să ne înţeleagă şi fără ca noi să-i înţelegem. D€ obicei, surpriza pe care ne-o produc uneori cuvintele lor se datorează unor asemenea echivocuri, cărora noi le dăm alt înţeles decît cel pe care li-l dau ei. Neatenţia noastră cu privire la adevăratul înţeles pe care-l au cuvintele la copii mi se pare a fi cauzâ primelor lor erori; aceste erori, chiar după ce au fost îndreptate, influenţează felul lor de gîndire în tot


restul ,;ietii. Voi avea mai multe ocazii în cele ce urmează să lămuresc acest lu cr u prm exemple. Restrîngeţi deci cît mai mult cu putinţă vocabularul copilului. Este u n mare neajuns c a e � s ă albă m a l multe cuvmte decît idei, să ştie s ă spună lucrurI p e care nu le poate gîndi. Cred c ă unul din temeiUrIle pe,ntru c are ţăranii au în genere spintul mai corect decît oamenii de la oraş este şi faptul că vocabularul lor este mai restrins. Au puţine ldei. dar �e compară foar te bine. Primel e progrese ale copilăriei se fac mai toate deodată . Copilul Î:1vaţă să vorbească. să mănînce, să umble, cam în acelaşi timp. Este, pro­ priu-zis. Întîia epocă a vieţii sale. Nu este99) mai mult decît era înainte în sînul mameI : ll-ate nici un sentiment, nici o idee, de-abia are senzaţÎl ; nU simte nici chiar p ro pn a sa ex i s t e nţ ă . Vivit, et est vitae nescius ips�

suaelOU).

99) E vorba de COPlI. leO) O v i d 1 u, Trist , I, ;} Trăteşte şt nU-şt dă seama de propria sa vwţă OVIdiU se referă în acest context la starea sa, cînd, auzind de deciZIa de a fI eXIlat, a rămas ca lovit de trăsnet: .,Şi, viu fIind, pe lume nu ştIa că este" (ef. '31 O v i d 1 u. Scrisori dtn exil, Bucureşt!, E.S,P.L.A., 1957). Rousseau t!'ansferă această stare psihică, in mod impropriu, la întîiul an dm vlată. considerînd-o drept stare ge!leraIă, tlplcă, la înc:eput1."l vieţii indI­ VIduale.

CARTEA 51


Ci-\R TEA II

Aici este a doua pc:rioadă a vieţii, î n care s e sfîrşeşte, d e fapt , copilăria; căc� cuvintele latineşti infans şi puer nu sint sinonime. Cel dintîi e cu­ prins în al d oilea şi î nseamnă care nu poate vorbi; de aceea. la Valerius JVlaximus101) se găseşte puerum infantem. însă continui să mă servesc de acest cuvînt, după norma limbii noastre, pînă la vîrsta pentru care e a ca p ătă alte denumiri. Cînd copiii încep să vorbească. ei plî ng mai puţi n . Acest p r ogres este natural; un limbaj se substituie altuia. De îndată ce pot spune prm cu­ vinte că suferă, de ce ar spune-o prin ţipete. afară numai de cazul cîr1d durerea este prea vie pentru ca vorbirea s-o poată exprima? Da2ă ma: continuă să plîngă, vina e a persoanelor care sînt în jurul lor. îndată ce Emil a putut spune o dată mă doare, va trebui să albă dureri foarte mari ca să fie silit să p l îngă . Dacă copilul este delicat, sensibil şi în mod natural se apucă să ţipe pentru nimic, eu înlătur iz\;orul ţipetelor. făcîndu-le inutile şi fără efect. Cît timp pl înge, nu mă duc deloc la el; alerg îndată ce a tăcut. în curînd mă va chema prm tăcere sau cel mult prmtr-un smgur strigăţ. Copiii îşi dau seama de simţunle lor prm efectul sensibil al semnelor; altă com;enţle nu există pentru €i ; oricît rău şi-ar face un copil. rar se întîr.­ plă să plîngă cînd e singur, afară numai dacă nu speră să fie auzit. Cînd cade şi-şi face un cucui în frunte, dacă îi curge sînge din nas, dară îşi taie degetele, în loc s ă alerg iute la el cu înfăţişarea s periată , ,·oi rămîne liniştit, cel puţin Un timp scurt. Răul s-a făcut. e o necesitate să-I îndure; graba mea n-ar servi decît să-I sperie mal mult şi să-i mă­ rească sensIbilitatea. în fond, cînd te loveşti, nu te supără atît lovitura, 1'01) Y a l e r : u s M a x ;. m u s scrHto r SI retor latm. contempora.1. cu TIber:us (42 1 e.n. - 37 e n ) . a lăsat o culegere de ane(dote ŞI citate, elaborate ::: entru aces� împărat roman. Puerum mfantem = copII care nu vorbeşte încă.


cit frica. Eu îl voi feri măcar de această din urmă suferinţă, căci, desI­ gur, el va judeca despre răul său aşa cum va vedea că judec eu : dacă mă \'a vedea alergînd cu îngrij orare să-I mîngîi, să-I plîng. Se va socoti plcrdut; dacă ,;a vedea că-mi păstrez sîngele rece, şI-I va redobîndi în­ dată ŞI el ŞI va crede că răul s-a şi vmdecat, astfel că nici nu-l va mai SImţi. La această virstă la pnmele lecţiI de curaj şi, dacă suferă fără teamă dureri uşoare, învaţă treptat să le îndure şi pe cele m.arI.

Fără a urmări să evit ca EmIl să nu se rănească, aş fI foarte supărat da că el nu s-ar răni niciodată şi ar creşte fără să cunoască durerea. Cel dmtîi lucru ţe care trebuie să-I înveţe este a suferi, căci de aceasta va a\'ea cea m al mar� neVOIe. Se pare că copiii sînt mici şi slab i numaI ca să poată lua fără pericol aceste lecţIi importante. Dacă un copil cade cît este de lung, nu-şi va frînge piciorul: dacă se loveşte cu un băţ, nu-şi rupe braţul; dacă apucă un obiect tăios, nu-l va strînge prea \a mu:t ŞI nu se va tăia prea adînc. Nu ştiu să fi căzut cîndva vreun copil care, lăsat lIber, să se fi omorît, să se fi schilodIt ori să-şi fI făcut un rău mare. afară numai dacă nu este lăsat în mod nesocotit pe locuri î nalte sau singur prea aproape de foc, sau dacă n-au fost lăsate la îndemîna lUI unelte primej dioase. Ce să mai zicem de îngrămădirea a tot felul de maşini în jurul copilului, ca să-I înarmezi de sus pînă jos împotriva du­ rerii. într-atîta încît, făcîndu-se mare, rămîne în stăpînirea ei, fără curaj, fără experienţă şi .se crede mort la cea dintîi înţepătură şi leşină văzînd cea dintîi picătură din sîngele său? ::Y.Iania noastră pedantă de a-i instrui ne face totdeauna să-i învă.ţăm pe copii lucruri pe care ei le-ar învăţa mai bine singuri şi să uităm ceea ce am putea în adevăr să-i învăţăm numai noi. Se poate ceva mal stupid decît osteneala ce ne-o dăm ca să-i învăţăm să meargă, ca şi cind s-ar fI \'ăzut vreunul care, din neglIjenţ-a dOICÎl, să fi crescut mare şi să nU ştie să umble? Se văd însă destui oameni care umblă rău toată viaţa , pentru că au fost învăţaţi rău să meargă! EmIl nu va avea niCi legături la cap, nici coşuri cu rotiţe. nici căru­ CIOare, nici beţe; sau, cel puţin. îndată ce va începe să ştie să pună un pIcior înaintea altuia, na va fi sprijinit decît pe locurile pavate şi peste acestcd va fI trecut foarte repede*). În loc să-I lăsaţi să se îmbîcsească în aerul stricat al u nei camere, duceţi-l în fiecare zi îdr-o grădină. Acolo poate să alerge, să zburde, să cadă de o sută de ori pe zi; cu atît mai bine. va învăţa să se ridice mai repede. Sentimentul plăcut de lIbertate răscumpără multe răni. Elevul meu va avea des vînătăi; î n schimb, va fi întotdeauna vesel; dacă ai voştri au mai puţine,"") sînt întotdeauna amărîti,

întotdeauna înlănţuiţi, întotdeauna contrariaţi. Mă îndoiesc

profitul este de partea lor.

l:n alt progres face m ai puţin necesar plînsul la copii: acela al f orţe­ lor 10L Putînd să facă singuri mai multe lucruri, au mai rar nevoie să ") Nu e mmic mai ridIcol şi mai neSIgur decît mersul oamemlor care au fost dUŞI de brîu cînd au fost mici; e aici, din nou, una dm acele observaţii care au devenit banale, pentru că sînt atît de îndreptăţite. -) S� les votre en ont rarement, ils sant . . . (Variantă: . . . dacă ai voştn au rareori, sînt . . .). 9

- Emil

sau despre educaţie


EMIL 54

recurgă la altul. Odată cu puterea se dez\"oltă şi puterea c are-i pune în stare s-o îndrumeze. Cu această a doua propriu-zis \ laţa indlyiduală: atunci ia el cunoştinţă de extinde sentimentul identităţii asupra tuturor momentelor el devIne in ade\"ăr unul şi acelaşl 'ŞI. prin urmare, capabil de nefericIre. E important deci să începem a-l consIdera, o fiInţă morală.

de cunoaştere. treaptă începe sine. Memoria existenţei sale; de fericire sau de aICI încolo,

Cu toate că determinăm durata \"i eţii umane cam după cei ce trăiesc mal mlJ.�t ŞI la fIecare vîrstă fIxăm probabllităţile pe care le avem de a ne apropia de durata cea mai lungă, nimic nu este mai neslgur decît durata vieţii fiecărui om în parte: foarte putini ajung la cea mai lungă durată. Cele mai man riscurI ale v ieţli sînt la inceputul ei; cu cît ai o vîrstă mal mică, cu atît trebuie să spen mai puţin că vei trăi. Din copiii care se nasc, cel mult jumătate ajung la adolescenţă ; e p:'obabll că elevul vostru nl.J. v a atinge vîrsta aduliului. Ce trebuie să credem deci despre această educaţIe barbară care sacri­ fică prezentul unui viitor nesigur, care îl ferecă pe copil cu lanţuri de tot felul şi începe prin a-l face nenorocit pentru a- i pregăti în depărtare nu ştiu ce preţinsă fericire de care e de crezut că nu se va bucura niciodată? Cînd aş presupune că această educaţie este raţională în sco­ pul său, cum să văd, fără a încerca un sentiment de indignare, bieţi nenorociţi supuşi unui jug lllsuportabil şi condamnaţi la munci continue. ca cei de la galere, fără să fie siguri că atîtea îngrijiri le vor fi vreodată utile? Vîrsta veselIeI se scurge în mijlocul plînsetelor, pedepselor. ame­ nlllţănlor, sclavajului. Chmuim pe nenorocit pentru binele său; nu vedem moartea pe care o chemăm şi care îl va prinde în mijlocul acestei triste pregătiri. Cllle ştie cîţi copii pIer, victime ale înţelepciunii extravagante a unUl tată sau a unui învăţător? Fenciţi că scapă de cruzimea lor, sin­ gurul avantaj pe care-l au din relele de care i-a făcut să �ufere este să moară fără să regrete viaţa dm care n-au cunoscut decît suferinţele. Oameni, fiţi umani, iată prima voastră datorie! Fiţi umani pentru toate stările, pentru toate virstele, pentru tot ceea ce nu este străin de om. Ce î nţelepciune există pentru voi în afară de omenie ? Iubiţi copi­ lăria, ocrotiţi-i jocurile, plăC€nle, drăgăIăşeniile ei ! Care din voi n-a regretat cîteodată această vîrstă cînd avea întotdeauna rîsul pe buze şi sufletul totdEauna liniştit? De ce vreţi să lipsiţi pe aceşti mici nevino­ v aţi de plăcerea unui timp fugar, atît de scurt şi de un bun atît de pre­ ţios, pe care nu ştiu să-I folosească în rău? De ce vreţi să umpleţi de amărăciune şi durere aceşti dintîi am, care se scurg atît de rep ede şi care nu se mai întorc vreodată. nici pentru ei, nici pentru voi? Părinţi. ştiţi voi în ce moment îi aşteaptă moartea pe copiii voştri? Nu vă pre­ gătiţi regrete, lipsindu-i de p uţinele momente pe care li le dă natura : îndată ce pot simţi plăcerea de a trăi, făceţi-i să se bucure de ea; pro­ cedaţl astfel ca, î n orice ceas i-ar chema Dumnezeu, ei să nu moară fără să fi gustat viaţa. Cîte voci nu se vor ridica împotriva mea ! Aud de departe strigătele acelei false înţelepciuni care ne aruncă neîncetat în afară din nOI mşine, care socoteşte totdeauna prezentul drept mmIC ŞI, urmărind fără răgaz


un viiter care fuge pe măsură ce înaintăm, ne sileşte să ne ducem unde nu sîntem, ne duce unde nu vom fi niciodată 1 02 ). Acesta este, îmi veţi răspunde, timpul în care se îndreaptă înclinările rele ale omului; la vîrsta copilăriei, la care pedepsele sînt mai puţin sim­ ţIte. trebuie să le înmulţeşti pentru a le înlătura la vîrsta raţiunii. Însă cine vă spune că tot acest aranjament este la dispoziţia voastră şi că toate aceste frumoase instrucţiuni cu care împovăraţi spiritul slab al unui copil nu-i vor fi într-o bună zi mai degrabă dăunătoare decît utile? Cine "\ ă asigură că dobîndiţi ceva cu necazurile de care nu-l cruţaţi? De ce-i daţi mai multe dureri decît sînt inerente vîrstei sale. fără să fiţi sIguri că aceste dureri p rezente sînt o uşurare a viitorului, şi cum îmi v eţi dovedi că aceste înclinări rele de care pretindeţi că-I vindecaţi nu-i VIn mai mult de la îngrijirile v oastre rău înţelese, decît de la natură? Nenorocită prevedere care ner.oroceşte astăzi o fiinţă, în speranţa bine sau rău întemeiată că Într-o zi o va face fericită! Dacă aceşti deştepţi vulgari confundă lIcenţa cu libertatea şi copilul pe care-l faci fericit cu copilul pe care-l ratezi, să-i învăţăm să-i deosebească. Ca să nu alergăm după închipuiri, să nU uităm ce este potrivit condi­ ţIei noastre. Umanitatea are locul său în ordinea lucrurilor; copilăria şi-l are pe al ei în ordinea vieţii omeneşti; trebuie să considerăm pe om în om şi pe copIl în copIL A alege locul fiecăruia şi a-l aşeza acolo, a rîndui paSIUnile umane după constituţIa omului sînt tot ce putem face pentru bunăstarea sa. Restul depinde de cauze străine, care nu sînt în puterea noastră. Nu ştim ce este fericirea sau nefericirea absolută. Totul e amestecat în această ,,�iaţă, nu gustăm în ea nici un sentiment pur. ':u rămîf'em în ea două momente în aceeaşi stare Stările noastre afective şi modifi­ cările corpului nostru sînt într-o continuă curgere. Binele şi răl.I l sînt lucruri comUne tuturora, dar în măsuri dIferite. Cel mai fericit este cel care are mai puţine suferinţe; cel mai nenoroCIt este cel care simte mau puţine plăceri. Totdeauna sînt mai multe suferinţe decît plăceri ; iată dife­ renţa comună tuturora. Fericirea omului pe pămînt nu este deci decît o star e negativă; ea trebuie măsurată după c�le mai puţine rele în durate. Orice sentiment de durere este mseparabil legat de dorinţa de a te scăpa de el; orice idee de plăcere este mseparabilă de dorinta de a te bucura de ea; orice dorinţă presupune o hpsă şi orice lipsă s imţită este supărătoare; deci, mizeria noastră constă în nepotrivirea dintre dorinţele noastre şi puterea noastră de a le împlinl. O fimţă sensibilă, ale cărei facultăţi ar egala dorinţele, ar fi o fiinţă absolut fericită . În ce constă, aşadar, înţelepciunea umană sau drwnul adevăratei feri­ CIri? Desigur, nu în reducerea dorinţelor; căci, dacă aoestea ar fi în puterea noastră, o parte din facultăţI ne-ar rămîne mactive şi nu ne-am

102) M o n t a i g n e (Eseuri, I, 3) : "Afecţiumle noastre îsi iau vînt dincolo de noi . . . nu sîntem mciodată la nOl, sîntem totdeauna dincolo . . . Frica, dorinţa, speranţa ne împing spre viitor ŞI ne opresc de a lua în seamă ceea ce este, pentru ca să ne pierdem timpul cu ceea ce va fi, cînd poate noi nu vom mai exista". Petitain citează, de asemenea, pe S e n e c a (EplSt. 98) "Cine se gîndeşte la viitor e un nefericIt". 9*


EMIL 56

folosi de întreaga noastră flinţă. Nu constă nicI în extinderea facultăţi­ lor noastre, căci, dacă dorinţele s-ar extinde şi ele în aceeaşi măsură, am deveni mai nenorociţI; ea constă însă î n micşorarea dominaţiei dorinţelor asupra facultăţilor şi în egalizarea perfectă a voinţei ş i puterii. Numai atunci, fIind în acţiune toate forţele, sufletul va rămîne totuşi liniştit şi omul v a fi bine echilIbrat. Astfel .ci stabilit mai întîi natura, care face totul pentru mai bine. Ea nu-i dă imediat decît dorinţele necesare conservării sale şi facultăţile sufIciente pentru a le satisface. Ea le-a pus pe toate celelalte, ca în re­ zervă, în fundul sufletului său, pentru ca aici să se dezvolte la nevoie. Numai în această stare primară se află echilibrul puterii şi dorinţei, iar omul DU este nenorocit. De îndată ce facultăţile sale virtuale se pun în acţmne, imaginaţia, cea mai acti\-ă dintre toate, se trezeşte şi le întn�ce. ImaginaţIa este cea care ne măreşte măsura pOSIbilităţilor, fie î n bme, fie în rău şi care, în consecinţă, aţîţă şi hrăneşte dorinţele prin speranţa de a le satisface. Insă lucrul care iniţial pare a fI la îndemînă se îndepărtează mar repede, încît nu poate fi urmărit; cînd ni se pare că l-am ajuns, se transformă şi ni se arată departe înaintea noastră. Nevăzînd calea par­ cursă pînă atunci, n-o ţinem în seamă; cea pe care rămîne s-o p arcur­ gem se măreşte, se extinde neîncetat. Astfel ne istovim, fără să aJungem la capăt şi, cu cît dobîndim mai multă satisfacţie, cu atît fericirea se în­ depărtează mai mult de noi. . Dimpotrivă, cu cît un om rămîne mai aproape de condiţia sa natu­ rală, cu atît dIferenţa dintre facultăţile şi dorinţele lui este mai mică şi, -în cqusecinţă, el e mai aproape de fericire. Nu e niciodată mai puţin ne­ norocit decît atunci cînd pare lipsit de toate, căci nenorocirea nu constă în lipsa lucrurilor, ci în trebumţa pe care. o SImţIm de acele lucruri. Lumea reală are hotarele ei; cea imagmară e infmită; neputînd lărgi pe cea dintii, să o micşorăm pe cealaltă; căci, numai din diferenţa lor se nasc toate dun�rile care ne fac cu adevărat nefericiţi. Dacă înlăturăm puterea, sănătatea şi părerea bună despre noi înşine, toate bunurile vieţii

există doar în închipuire; dacă înlăturăm durerile corporale şi mustrările

conştiinţei. toate relele noastre sînt imaginare. Acest principiu este cu­ noscu�, se va ZIce; dar aplicarea practică nu este cunoscută, şi aici e vorba numai de practică. Ce înseamnă a spune că omul este slab? Cuvîntul slăbiciune arată un raport, Un raport cu fiinţa la care l-am aplicat. Cel căruia puterile îi în­ trec trebuinţele, fie că este o insectă sau un vierme, este o fiinţă tare ; cel căru i a trebuinţele îi depăşesc puterile, fie că este un elefant, un leu, un cuceritor, un erou sau un Dumnezeu, va fi o fimţă slabă. îngerul răz­ vrătit, care nu şi-a cunoscut natura, era mai slab decît fericitul muritor care trăieşte paşnic, potrivit firii sale. Omul este foarte puternic cînd se mulţumeşte să fie ceea ce este; el e foarte slab dnd vrea să se ridice deasupra umanităţii. Să nu vă închipuiţi deci că, mărindu-vă facultăţile, vă măriţi puterile; dimpotrivă, le micşoraţi dacă mîndria vi se î ntinde mai mult decît ele. Să măsurăm raza sferei noastre şi să rămînem în centru, ca insecta în mijlocul pînzei sale; vom fi întotdeauna mulţumiţi cu no i înşine ş i nu vom avea s ă n e plîngem d e slăbiciune, căci n-o vom simţi niciodată.


Toate animalele au exact facultăţile necesare pentru a se Conserva. Numai omul are şi facultăţi de prisos. Nu e oare ciudat ca acest prisos să fie instrumentul mizeriei sale? In toate ţările, bratele omului fac mai mu�t decît trebuie pentru întreţmerea lui. Dacă ar fI destul de înţelept şi n-ar ţine seama de acest prisos, ar avea întotdeauna stnctul necesar, pentru că n-ar avea niciodată prea mult. Trebuinţele mari, zicea Favori­ nus1C3), se nasc din averile m ari ; adesea, cel mai bun mijloc de a dobîndi luc:-urile care n e lipsesc este să ne lipsim de cele pe care le avem . Stră­ duindu-se să ne mărim fericirea, o schimbăm în nenorocire. Ori.ce om care n-ar v oi decît să trăiască ar trăi fericit; prin urmare, ar trăi bun; căci ce folos ar avea să fie rău? Dacă am fi nemuritori. am fi fi.inţe foarte nenorocite. E dur, fără în­ doială, să mori ; însă este plăcut să speri că nu vei trăi totde auna şi că o ,·iată mai bună va pune capăt s ufermţelor vieţii aces:eia. Dacă nI s-ar oferi nemunrea pe pămînt, cme ar vrea să accepte acest trist prezent?") Ce mijloc, ce speranţă, ce consolare ne-ar rămîne împotnva asprimilor sorţii şi împotriva nedreptăţilor oamenilor?104) Ignorantul, care nu pre­ vede nimic, simte puţin preţul vieţii şi se teme puţin că va pierde-o; omul luminat vede bunuri de Un preţ mult mai mare pe care le preferă acestei vieţi. Numai semi-învăţătura şi falsa înţelepciune, care, prelun­ gindu-ne privirea pînă la moarte şi nu dincolo. fac din ea răul nostru cel mai mare cu putinţă. Necesitatea de a muri nu este pentru omul înţelept decît raţiunea de a suporta suferinţele vieţii. D acă n-am fi siguri că odată o vom pierde, ar costa prea mult ca s-o păstrăm. Relele noastre morale sînt toate în închipuire, afară de una singură, care e crima; şi aceasta d epinde de noi ; suferinţele fizice se distrug sau ne distrug. Timpul sau moartea sînt rem ediile noastre. dar noi suferim cu atît mai mult cu cît ştim mai puţin să suferim şi ne facem mai mult chin ca să ne vindecăm de boli decît cel pe care l-am avea dacă le-am suporta. Trăieşte conform naturii105), fii răbdător şi alungă doctorii; nu vei evita moartea, dar o vei simţi o singură dată, pe cînd ei o aduc în fiecare zi în imaginaţia ta tulburată, iar arta lor mincinoasă, în loc să-ţi prelungească viaţa, te face să nu te bucuri de ea. Voi întreba totdeauna ce 103 ) F a v o r i n u s (90-135 e n ), retor şi sofist în epoca lui 'traian ; din scrierile lUl s-au păstrat fragmente, prin elevul său Aulus Gellius. In Noctes atticac (IX, 8) - Nopţt atic e - ale acestuia dm urmă, se găseşte următorul pasaj : "Omul care posedă multe lucruri are nevoie de multe lucruri si sărăCIa mare rezultă nu din lipsă multă, ci din abundenţă mare. Cînd cmeva e bogat, are dorinţe noi, ca să păstreze ceea ce posedă. De aceea, omul care are multă avere şi vrea să se pună la adăpost de grijă, trebuie să caute Să-ŞI micşoreze averea, nu să ŞI-O mărească: cu cît va avea mai puţin, cu atît va avea şi trebuinţe mai puţine". Intr-o zi, Favorinus a exprimat această idee, în aplauzele ascultă­ tonlor · "Cel care are 15 000 de hame ar dori neapărat să aibă mal multe. Eu cînd simt nevoia să adaug ceva la ceea ce am, am numai atunci destul cind, din ceea ce am, am scos o parte". *) Se poate Imagina că vorbesc aICI de oameni care reflectează, nu de toţi oamemi. 101,) Accent de resemnare într-o conştiinţă ZgUdUltă de povara nedreptăţilor sociale ale tImpului şi a propriilor sale suferinte fiZIce. 105) D i o g e n e L a e r ţ i u, Zenon, par. 89, nota SallwUrk: "Trebuie să trăIeşti potnvIt naturii în general SI îndeosebi a celeI omeneşti" - o maXImă cunoscută a stoicilor. Diogene Laerţiu, scriitor grec (secolul al III-lea e.n ), a lăsat o lucrare despre vieţile filosofilor.


bine real a făcut oamenilor această artă I0 6) . "Cnii din cei pe care 1 1 vin­ decă ar fi murit, ce-i drept: dar mIlioane pe care îi omoară ar fi rămas în viaţă Om chibzuit, nu j uca la această loterie în care prea multe şanse sînt împotriva ta. Suferă, mori sau vindecă-te, dar înainte de toate, trăieşte pînă în ceasul tău din urmă. Totul este numai nebunie şi contradIctIe în mstituţiile omeneşti. Purtăm mai multă grijă vieţii pe măsură ce ea îŞI pierde dîn "\"a1oare. Bă­ trînii o regretă mai mult decît tinerii: ei nu VOr să piardă preparatrvele pe care le-au făcut ca să se bucure de viaţă; la şaIzeci de ani. este crud să mori înainte de a fi început să trăieşti. Se crede că omul are o dra­ goste vie pentru conservarea sa şi asta e adevărat; însă nu se observă că această dragoste, aşa cum o simţim, este în mare parte opera oame­ nilor. Fireşte că omul nU poartă grija de a se conserva decît în măsura în care mijloacele stau în puterea sa; de îndată ce aceste mijloace îi scapă, se linişteşte şi moare fără să se frămînte inutil. Cea dintîi lege a resemnării ne vine de la natură. Sălbaticii, ca şi animalele, se luptă foarte puţin împotriva morţii ŞI o îndură aproape fără să se plîngă. Distrugînd această lege, se formează alta. care i zvorăşte din raţiune; dar puţini ştiu s-o deducă şi această resemnare artificială nu este niciodată atît de de­ plmă şi întreagă ca cea dintîi. Prevederea ! Prev ederea, care ne poartă neîncetat să privim dincolo de noi ş i adesea ne plasează unde nU vom ajunge niciodată, iată adevăra­ tul izvor al tuturor mizeriilor noastre. Ce manie la o fiinţă atît de trecă­ toare ca omul, să privească totdeauna departe, într-un viltor care se împlineşte aşa de rar, şi să neglijeze prezentul de care e sigur; manie cu atît mai nefericită, cU cît creşte neîncetat cu vîrsta; bătrînilor, caTe sînt întotdeauna ne:ncrezători, prevăzători, zgîrciţi, le place mai mult să se lipsească azi de un lucru necesar decît să nu aibă lucruri de prisos peste o sută de ani. Astfel, ne ţinem de tot, ne agăţăm de to t; timpurile, locu­ rile, oamenii, lucrurile, tot ce există, tot ce va exista, sînt însemnate pen­ tru fIecare din noi : persoana noastră nu este decît partea cea mai mică din noi înşine. Fiecare se întinde, cum s-ar spune, pe întreg pămîntul şi devine sensibIl pe toată această mare suprafaţă. Este de mIrare că re­ lele noastre se înmulţesc în toate punctele unde putem fi răniţi? Cîţi prinţi nu sînt dezolaţi de pierderea unei ţări pe care n-au văzut-o nici­ odată? E de aj uns să te atingi de negustori în India, pentru a-i face să ţipe la ParisIOi). Oare natura este cea care poartă astfel pe oameni, atît de departe de el înşişi? Este oare ea aceea care vrea ca fiecare să-şi afle destinul de la a�ţii Şl uneori să-l afle cel din urmă, încît cutare moare fencit sau neno­ rocit, fără să fi ştiut vreodată ceva despre acest lucru? Văd un om tînă r, 106) Cf Cartea I, nota no astră 38 Şl 60 107) "Omul are o griJă extremă ca Să-Şl prelungească fllnta în toate sensunle . . . luăm totul cu noi; mmeni nu se gîndeşte destul să fie · numai unul . . . Cu cît ne mărim posesiunea, cu atît ne expunem mai mult lOViturilor soartei Manifesta­ rea donnţelor noastre trebuie să fie restrînsă în limita strîmtă a celor mai apropiate comodităţl. Acţiunile care se conduc fără această reflecţie sînt acţiuni greşite şi bolnăvicioase" (M o n t a i g n e, Eseun, III, 10). Nota e dată in ediţia Petitam; ea nu aparţme autorulUi, cum credea Adamescu, ci edItorulUi.


yesel, viguros, sănătos : prezenţa sa inspiră bucurie ; ochii săi vestesc mul­ ţumirea. bunăstarea, poartă cu sine imaginea fericirii. Vine o scrisoare de la poştă ; omul fencit o priveşte, este a dresată lui, o deschidE:, o ci­ teşte. Deodată faţa i se schimbă; devine palid, leşină. Revenindu-si. plînge, se agită, geme, îşi smulge părul, face �ă răsune ,'ăzduhul de ţip �­ tele sale, pare lovit de co nvulsiuni groaznice. Nebunule, ce rău ţi-a făcut hîrtia asta? Ce braţ ţi-a rupt? Ce crimă te-a făcut să comiţi? în fine, ce a schimbat ea în tine ca să te pună în starea în care te văd? Dacă scrisoarea s-ar fi rătăcit, dacă o mînă c aritabilă ar fi aruncat-o în foc, mi se pare că s oarta acestui muritor, fericit şi nefericit în acelaşI timp, ar fi fost o problemă ciudată. Nenorocirea sa, veţi spune, era reală. Prea bine, însă el n-o simţea. "C"nde era deci? Fericirea sa era Imaginară. Inţeleg, sănătatea, veselia, bunăstarea lui, mulţumirea spiritului nU mai sînt decît închIpuiri. Nu mai existăm unde sîntem, nu mai avem o frică atît de mare de moarte, dacă rămîne ceea ce ne face să trăim ? 108 ) Omule, închide-ţi existenta în sinea ta şi nu vei mai fi n efericit. Ră­ mîi în locul pe care ţi l-a fixat natura în şirul fiinţelor şi nimic nu v a p utea să t e scoată de acol o ; n u t e răzvrăti împotriva asprei legi a necesi­ tăţii şi nu-ţi irosi, pentru a-l rezista, forţele pe care cerul nu ţi le-a dat ca să-ţi întinzi sau să-ţi p relungeşti existenţa, ci numai ca s-o păstrezI c um îi place şi cît îi place. Libertatea şi puterea ta nu se întmd mai de­ parte decît puterile tale naturale; restul este numai sclavie, închipuire, trufie. Chiar dominarea este servIlă cînd ţine de opima lumii, căci de­ pinzi de prejudecăţile acelora pe care îi guvernezi prin prejudecăţi. Ca să-i conduci cum vrei, trebuie să te conduci cum le p lace. Dacă ei şi-ar schimba modul de gîndire, ar trebui şi tu să-ţi schimb�, de nevoie, modul de a acţiona. Celor dm 'preajma ta le e de ajuns să ştie să conducă opiniIle p oporulUl pe care crezi că-l guvernezi s au ale favoriţilor care ' te guvernează, sau ale familiei tale, sau chiar opiniile tale propni : aceşti vinri, aceşti curteni, aceşti preoţi, aceşti soldaţi, aceşti v aleţi, aceste femei flecare ŞI pînă şi copiii, chiar de-ai avea geniurx) lui Temistocle, te yor conduce ca pe un copil în mijlocul legiunilor tale. Orice ai face. niciodată autoritatea ta reală nu va merge m ai departe decît facultăţile tale reale. Îndată ce trebuie să vezi prin ocb,ii altora, trebuie să vre i pnn 'i:oinţa lor. Tu zici cu mindrie : popoarele mele sînt supuşii meP09) FIe ; dar tu, ce eşti? Supusul miniştrilor tăi. Dar miniştrii tăi, la rîndul lor, ce sÎ'lt? Supuşii funcţionarilor, ai amantelor lor, valeţii valeţi10r lor. Luaţi 108) F. Şl P. Rlchard fac alCl tnmitere la S e n e c a, Scurtimea v teţ n, I si VII : "Cea mal mare parte a oamenilor învinuiesc p atura de răutate; ne-am născu:, spun el, pentru un tlmp foarte scurt De fapt, timpul pe care îl avem nu este scurt, însă pierdem mult . . . FIecare se aruncă în vîltoarea VIeţii şi suferă de dorinţa viitorului si de dezgustul prezentului !" *) Acest copil mic pe care îl vedeţi aici, zicea Temlstocle prietemlor Să1, este arbitrul GrecieI; CăCl el o guvernează pe mama sa, mama sa mă guvernează pe mme, eu îi guvernez pe atenieni, lar atemenii îi guvernează pe greci. 0, ce conducători miCI s-ar descopen adeseon în lmperiIle cele mal man, dacă d e la prinţ te-ai cobori treptat pînă la cea dmth mînă care mişcă totul în secret! 1.09) P l u t a r h, Cuvmte însemnate ale regtlor şi generaltlor, par. 40 ' nota Petrtam Temlstocle a comandat armata greacă împotriva regelm persan Xerxes (525460 Le n )


EM I L 60

tot. uzurpaţi tot şi pe urmă aruncaţi banii cu mîmile p line, aşezaţI tun uri, rIdIcati s pînz�rători. roţl; daţi legi şi edicte; înmulţiţi spionii, soldaţii, călăii, închisorile, lanţurile; bieţi oameni mici, la ce ,-ă servesc toate acestea? Nu yeţI fI nici mai bine serviţi, mei mai puţin furaţi. mei mai puţm înşela ti. nici mal abso�uţi. Veţi zice întotdeauna : vrem şi v eţI face întotdea ur: a ce yor vrea altu. SIngurul care face ce vrea este acela care n-are nevoie. în acest scop, să adauge braţele altuia braţelor sale; de aIci urmează că cel dmtîi dmtre toate bul1urile nu este autoritatea. CI lIbertatea. Omul în adevăr liber vrea numai ceea ce poate ŞI fa c e ce-i place. Iată maxima mea fundamen­ tală. Nu e yorba decît s-o aplicăm copllă:dei şi toate regulile educaţiei yor decurge dm ea. SOcIetatea a făcut pe om mai slah, nu numai ridicîndu-i dreptul ce-l a ,-ea asupra propriilor s ale forţe, ci mai ales, făcîndu-i-le nesati.sfăcătoare. Iată de ce dormţele i se înmulţesc cu slăbiciunea sa ; şi iată ce face slă­ blcI Unea copIlăriel comparată cu vi rsta matură. Dacă vîrstnicul este o fiinţă p�ternică. iar copilul o fiinţă slabă. motivul nu e pentru că cel d in ­ tîI ar a,-ea în mod absolut mai multă forţă decît cel de-al doilea , ci pen­ tru că primul poate, în mod natural, să se satIsfacă prin sine, pe cînd celălalt nu poate. Omul va avea deci mai multe dorinţe, iar copilul mai multe fantezii. cuvîntllO) prin care înţeleg toate dorinţele care nu sînt adevărate trebuinţe şi care nu s e pot satisface decît cu aj utorul altuia. Am arătat temeiul acestei stări de slăbiciune. Natura o ajută prin dragostea devotată a taţIlor şi a mamelor; însă această dragoste poate avea excesul său, defectul său, abuzurile sale. PărinţIi care trăiesc în societate duc în ea pe copilul lor înainte de virstă. Dîndu-i mai multe tre­ buinţe decît are, ei nu-i micşor€ază slăbiciunea, ci i-o măresc. Ei i-o măresc şi mai mult p retinzîndu-i ceea ce n atura nu-i cere, supunînd dorinţelor lor, p uţinul de forţe pe care-l are pentru a servi dorinţele sale, transformînd de o pa rte sau de alta în sclavie dependenţa reciprocă în care-l ţine slăbiciunea sa şi a taş amen tul lor. Omul înţelept ştie să rămînă la locul său; însă copilul, care nu şi-l cunoaşte, nu ştie să se menţină în a cest loc. El are printre noi mii de posibilrtăţi de a ieşi din el; revine celor care-l conduc obligaţia de a-l re­ ţine, iar aceasta nu este o treabă uşoară. El nu trebuie să fie nici ani­ mal, nici om, ci copil; el trebuie să-şi simtă slăbiciunea şi nu să sufere din cauza ei; el trebUIe să fIe dependent, însă nu supus : el trebuie să ceară şi nU să comande; el nu e supus altora decît din cauza trebuinţelor lui şi p entru că aceştia văd mai bine decît el ceea ce îi e ste folositor, ceea ce poate ajuta sau dăuna consc:rvării s ale. Nimeni nu are dreptul . nici chiar tatăl, de a comanda copilului ceea ce nu-i este de nici un folos. înainte ca prej udecăţile şi instituţiile omeneşti să fi alterat porni­

rile naturale. fericirea copiilor ca şi a adulţilor constă în folosirea liber­ tăţii lor; însă această libertate este mărginită la copii prin slăbiciu ­ nea lor. Cine face Ce vrea este fericit, dacă se satisface prin sine; e cazul omului trăind în stare naturală. Cel care face ce vrea nu e fericit, dacă trebuin ţele Îl depăşesc for ţele; .aşa se întîmplă cu copilul în aceeaşi stare. 110) AdlCă cuvîntul "fantezli ".


Copiii nu se bucură, chiar în starea de natură, decît de o libertate imperfectă, asemănătoare celei de care se bucură adulţii în stare socială. Fiecare d in noi, neputînd tră� fără altul, devi:,e din r:ou, s �b acest raport. . slab ŞI nenoroclt. Eram facuţl pentru a fI oamem; legIle şi s ocieta:ea n e-au întors în copilărie. Bogaţii, cei mari, regii, toţi ace�tia sînt copi i care, văzînd că cel din jur se grăbesc să le uşureze suferinţa, simt o ,'amtate copilărească şi sînt mîndn de îngrijiri ce nu li s-ar da dacă ar fI adulţi. Aceste consideraţii sînt importante şi servesc la rezolvarea tuturor contradicţiilor sistemului social. Există două feluri de dependenţelll ) : a lucrurilor. care ţine de natură ; a oamenilor, care ţine de societate. De­ pendenţa d e lucruri, neavînd nici o moralitate, nu dăunează libertăţii şi nu generează vicii. Dep endenţa de oameni, fiind anarhicăX) . le generează pe toate ŞI prin ea stăpînul şi scavul se degradează mutual. Dacă eXIstă un mljloc oarecare de a îndrepta acest rău în societate. el constă în a substitui legea omului şi în a înarma voinţele generale cu o forţă real superioară acţIunii oricărei voinţe p articulare. Dacă leglle naţiunilor ar putea avea, ca cele ale naturii, o inflexibilitate pe care nici o forţă ome­ nească n-a putut-o înv mge, atunci dependenţa de oameni ar redeveni dependenţă de lucruri; s-ar reuni în republică toate foloasele stării natu­ rale cu cele ale stării sociale; s-ar uni libertatea. care-l menţine pe om lipsit de vicii. cu moralitatea. care-l ridică la virtute. Mf'nţineţi copilul numai sub dependenţa lucrurilor; veţi fi urmat or­ dinea naturii în progresul educaţiei sale. Dorinţelor lui nesocotite opu­ neţi-i numai obstacole fizice sau pedepse care se nasc chiar din faptele lui, de care îşi aminteşte la nevoie. Fără să-i interzici înfăptuirea răului, e de-ajuns să-I în:piedici. Experienţa sau neputinţa trebUle singure să-i H1) AdICă două forme de dependentă a omului : pe de o parte, dependenţa omulUI de lucrUrI; aceasta e legată de natură; lar pe de altă parte, dependenţa omului de ceilalţi oameni, care e legată de societate. *) In ale mele Principii de drept politic este demonstrat că nici o VOInţă particu­ lară nu poate fi ordonată in sistemul soda1112) . Lucrarea lUI Rousseau Despre contractul social sau Principnle dreptulut po­ lttic cuprinde dezv@ltarea acestor idei; pentru lămuriri cităm din cartea a II-a, capItolul I: "Cea dIntîi şi cea mai importantă consecinţă a principiilor pe care le-am stabilit este că SIngură voinţa generală poate să indrumeze forţele sta­ tulUI, potrivit scopului instituirii ei, care este binele comun. Căci dacă opOZIţia intereselor particulare a făcut necesară stabilirea societăţilor, numai acordul acestor Interese a făcut-o posibIlă" (J J. Rousseau, Contractul socwl, BucureşTi, E d. Stiinţifică, 1957, p, 1 14). Din cartea a II-a, capitolul al I I-lea ' " . . . vomţa generală este întotdeauna dreaptă şi . . . tinde întotdeauna spre folosul publi c ; aceasta nu înseamnă însă că hotăririle poporului vor avea mereu aceeaşi rectitudine. Iti doreşti totdeauna bInele, dar nu totdeauna îl ştii care este. poporul nu poate fi niciodată corupt, dar adeseori este in5elat si atunci el pare a voi ceea ce este rău" (Ibidem, p. 120). Din cartea a IV-a, capitolul al rIT-lea: "Numai legea poate să impună această sarcină (a "magistraturii" = a conducerii in democraţia adevărată n.n.) aceluia asupra căruia vor cădea sorţii. Căci atunci, condiţiile fiind egale pentru tOţi, Iar alegerea nedepInzînd de nicI o voinţă omenească, nu există vreo aplicaţie partlculară care să altereze universalItatea legIi" (Ibidem, p 241242) tn cartea a V-a se reiau unele probleme atinse în acest almeat.

CARTEA " 61


'!:MIi 62

ţină loc de lege. Nu răspundeţi prin nimic dorinţe�or lui pentru că cere, numai pentru că are trebuinţă11 3) . Să nu �tie ce este supunerea dnd acţionează. nici ce este puterea cînd acţionezi pentru el. Să s Imtă liberta­ tea şi în acţiunile sale. şi în ale voastre. Suplmeşte-i forţa care-i lipseşte numaI atît cît are neyoie pentru a fi liber şi nu pentru a fi ,poruncitor: pnmind cu oarecare umilire serviciIle voastre, să dorească momentul în care &e va putea lipsi de ele şi se va s imţi onorat să se servească singur. Katura are. pentru a întări corpul Ş1 a-l face să crească, mijloace pe care nU trebuie să le împiedlcăm niciodată. :r\u trebuie constrîns un copil să stea cînd vrea să umble, nici să umble cînd vrea să stea pe loc. Cînd v oinţa copiilor nu este stricată prin greşeala noastră, ei nu \"or nimic de prisos. Trebuie să sară, să alerge. să ţipe cînd au poftă. Toate mişcările sînt trebuinţe ale constituţiei lor care caută să se întărească, dar să ne ţinem în gardă faţă de ceea ce doresc şi nU pot face singuri, fiind obli­ gaţi alţii s-o facă pentru ei Atunci trebuie să deosebim cu grijă ade­ vărata trebuinţă, trebuinţa naturală, de cea de fantezie care începe a se naşte, sau de aceea care vine din prisosul vieţii, despre care am vorbitl14). Am spus mai sus ceea ce trebuie făcut cînd un copil plînge ca să ..aibă cutare sau cutare lucru. Voi adăuga numai că de îndată ce poate cere vorbind ,ceea ce doreşte, dar îşi sprijină cererea cu plînsul pentru a obţine mai repelde s au p entru a în-vinge un refuz, ea trebuie să-i fie refuzată în mod irevocabil. Dacă trebuinţa e cea care l-a făcut să vor­ beascd, trebuie s ă ştiţi şi să îndepliniţi de îndată ceea ce cere; însă dacă cedezi cu ceva la lacrimile sale, înseamnă să-I provod să le verse, în­ seamnă să-I înveţi să se îndoiască de bunăvoinţa ta şi să creadă că supă­ rarea poate acţiona mai mult asupra voastră decît blîndeţea. Dacă nu vă crede bun, el va fI îndată rău ; dacă vă crede slab , el va fi îndată încăpă­ ţînat; important este să acordăm întotdeauna la primul semn ceea ce nu \"oim să refuzăm. Nu fiţi deloc darnic în refuzuri, dar nici să nu reveniţi .asupra lor vreodată. Feriţi-vă mai ales de a da copiilor formule d�arte ·de politeţet, care le servesc ca vorbe m agice pentru a supune voinţei lor tot ce-i încon­ j oară şi a dobîndi îndată tot ce le place. In educaţia ceremonioasă a celor bogati nu se omite niciodată faptul de a-i învăţa să poruncească în mod politicos, prescriindu-li-se termenii de care trebuie să se servească pentru ca nimeni să nu îndrăznească să li se opună ; copiii lor n-au nici ton, nici construcţii de frază rugătoare ; sînt tot atît de aroganţi, dacă nu chiar mai mult, atunci cînd se roagă decît atunci cînd poruncesc , ca �i cum ar fi mai siguri că vor fi ascultaţi. Se vede că în gura lor, dacă bine­ voieşti înseamnă voiesc eu, iar te rog înseamnă îţi ordon. Admirabilă politeţe, care nu-i face decît să schimbe înţelesul cuvintelor şi să nu pOâtă vcrbi altfel decît porun-cind ! in ceea ce mă priv�te, terrri: ndu-mă mai puţin că Emil \'a fi grosolan dec�t că va fi arogant, prefer să spună pe ton rugător fă cutare lucru, decît să poruncească : te rog. Nu mă in­ teresează cuvîntul de care se serve�te, CI înţelesul pe care i-l dă. ci

113) Locke (ef. S a I l w u r k, op cit , voI. I, p 83) scrie' "Cel dmtîl lucru pe care l-ar avea de învăţat (copiii) ar fI că nu trebUIe să dobîndească niciodată ceva pentru că le place, CI pentru că s-a găSIt că este potriVIt pentru ei" . 114) Cf. p. 55.


Există un exces de severitate şi un exces de indulgenţă, amîndouă deopotrivă de evitat. Dacă îi lăsaţi pe copii să sufere, le expuneţi sănă­ tatea, \'iaţa, şi-i faceţi nenorociţi în prezent ; dacă îi cruţaţi cu prea multă grIJă de orice neajuns, le pregătiţi mari nenorociri, Îl faceţi delicaţi, sensibIli, îi scoateţi din starea lor de oameni în care v or reintra odată fără voia noastră. Ca să nu-i expuneţi unor rele ale naturii, le pregătiţi cele pe care natura nu li le-a dat. in-j veţi zice că şi eu intru în cazul acelor părinţi răi, pe care îi înv inovăţeam că sacrifică fericirea copiilor în vederea unui timp îndepărtat, ce poate nu va veni niciodată. Nicidecum. Libertatea pe care o dau elevului meu îl des păgubeşte larg de uşoarele neajunsuri la care-l las să fie expus. Văd nişte mIci ştrengari

jucîndu-se pe zăpadă, învineţiţi de frig şi abia putîndu-şi mişca degetele. Depinde de ei să se ducă să se încălzească, dar nu fac nimic în acest sens ; dacă îi forţăm, ar simţi d e o sută de ori mai mult asprimea constrîngerii noastre decît cea a frigului. Deci , de 'ce vă plîngeţi ? Voi face pe copilul vostru nenorocit, neexpu.."'1îndu-l decît la supă rări pe care vrea să le su­ fere? Îi fac bine acum lăsindu-1 liber: î i fac bine în viitor înarmîndu-l contra relelor pe care va trebui să le suporte. Dacă ar fi putut alege între a fi elevul meu sau al vostru, credeţ i că va sta un moment la indoială? Vă închipuiţi oare că ar fi pOSIbilă o fericire adevărată pentru vreo fiinţă în afară de 'constituţia sa? Şi nu scoţi oare pe o m din constitutia1 l5) sa cînd vrei să-I fereşti de toate relele s peciei sale? Da, susţin acest lucru : pentru a cunoaşte marile bucurii, omul trebuie să cunoască relele cele mici; aşa e natura lui. Dacă din punct de vedere fizic îi merge prea bine, moral el se corupe. Omul care n-ar cunoaşte durerea, n-ar cunoaşte nici duioşia compătimirii, nici simţirea delicată a milei; sufletul lui nu ar fi mişcat de nimic ; el n-ar fi sociabil, ar fi un monstru printre semenii săi.

Ştiţi c ar e este cel m ai sigur miJloc de a-l face nenorocit pe copilul vostru? Să-I obişnuiţi a obţine totul; dorinţele lui crescînd neîncetat datorită uşurinţei cu care ele sînt satisfăcute, mai curînd sau mai tîrziu neputinţa vă va sili, fără voia voastră, să-I refuzaţi; iar acest refuz ne­ obisnuit îi va produce un necaz chiar mai mare decît acela pricinuit de lipsa lucrului pe care şi-l doreşte. întîi o să-ţi ceară bastonul pe care-l ţii ; îndată va voi ceasomicul tău, apoi pasărea care zboară, steaua pe ('are o vede strălucind, va dori tot ce va vedea; nefiind Dumnezeu, cum să-I poţi mulţumi?

E o dispoziţie naturală a omulUI de a considera ca fiind al său tot ceea ce stă în puterea sa. in acest sens, principiul lui Hobbes 1 l6) este adevărat pînă la un oarecare punct; dacă odată cu do rinţele noastre s-ar Înmulti şi mijlo acele de a le satisface, fiecare s-ar face stăpîn pe tot. Deci, copilul care vede că e destul să voiască un lucru pentru a-l şi do­ bîndi se crede deţinătorul universului; priveşte pe toţi oamenii drept sclavii săi ; iar cînd, în fine, eşti nevoit să-i refuzi ceva, el, socotind că 115) S ensul termenulu1 "constltuţ1e", foloS1t de Rousseau în context, nu este cel în­ deobşte cunoscut, Ş1 anume d e aspect organic Sl f1ZlOiogic al persoane1; el se referă la întreg ansamblul de trăsătun fizice, psihice Ş1 sociale care defmesC' pe om 1 1e) E vorba d e . Homo homim lupus (Omul pentru om este lup - luat de Hobbes dm Plaut) Ş1 Bellum omnium contra omnes (Războiul tuturor contra tuturor).


EMIL 64

totul e cu putinţă cînd comandă, va prÎ\ i refuzul ca pe un act de nesu­ punere; toate mo tivele ce 1 se dau, la o \"Îrstă incapabIlă de raţiona­ ment, nu sînt, după părerea lui. decît pretexte; el vede peste tot numai rea-voinţă ; sentimentul unei p retinse nedreptăţi îi va acri firea, va ajung� să urască pe toată lumea ŞI, fără să fie mulţumit vreodată de bună­ voinţă, se indig!1ează la orice împotri\"ire. Cum să-mI închlpui că un copil stăpînIt astÎel de mînie şi sfîşiat de pasIUnile cele mai irasobIle ar putea fI vreodată fericit? Fericit, el? Este un despo t : este în acelaşi timp cel mai rău dintre sclavi şi cea mai mizerabilă dintre creaturi. Am \"ăzut copii crescuţi în felul acesta, care voiau să le răstorni casa cu umărul, să le dai cocoşul ce-l vedeau pe un turn, să opreşti un regiment în mers ca să poată asculta mai mult tobele, ŞI care umpleau văzduhul de ţ:petele lor. fără să vrea să asculte de nimeni îndată ce întîrziai să i te supui. Zadarnic se sileau toţi să le facă pe plac; dat fiind că dorinţele le erau stimulate prin uşurinţa de a obţine. se încăpăţînau la lucruri imposibile şi pretutindeni nU găseau decît con­ trâdlcţii, obstacole, suferinţe, dureri. Totdeauna gata de ceartă, îndă­ rătnici, furioşi, îşi petreceau zilele ţipînd şi plîngîndu-se. Erau oare acestea fIinţe fericite? Slăbiciunea şi puterea reunite nu generează decît nebunie şi mizerie. Din doi copii rataţi, unul bate masa, altul bate marea cu bătuI; ei vor avea mult de bătut si biciuit înainte de a trăi multumiti. Dacă aceste idei de stăpînire şi d e tiranie Îl fac nenorociţi încă din copilărie, ce va fi atunci cînd ei vor fi mari şi cînd relaţiile cu ceilalţi oameni vor începe să se extindă şi să se multiplice? Obişnuiţi să vadă plecîndu-se totul înaintea lor, ce surpriză vor avea cînd, intrînd în lume. vor simţi că totul le rezistă şi se vor găsi zdrobiţi de greutatea acestui univers pe care-l socoteau că se mişcă după placul lor. Indrăzneala şi copilăroasa lor vanitate le vor atrage numai suferinţă, dispreţ, batjocură; înghit ofensele ca apa ; apoi încercările grele le vor arăta că nu-şi cunosc nici starea, nici puterile; neputînd să facă tot, vor crede că nu pot să facă nimic. Atîtea piedici neobişnuite îi ţin pe loc, atîta dispreţ îi în­ j oseşte; devm laşi, fricoşi, Josnici şi cad cu atît mai JOs, cu cît se ridica­ seră mai sus. Să ne întoarcem la regula primară. Natura a făcut copiii să fie iubiţi şi ajutaţi; dar vrea ea oare să-i ascultăm şi să n e temem de ei? Le-a dat înfăţişare impunătoare, privire serioasă, glas tare şi ameninţător ca să se facă temuţi? Inţeleg că răgetul unui leu înspăimîntă animalele

şi că ele tremură văzîndu-i înfricoşătoarea căpăţînă ; dar dacă voiţi un spectacol ruşinos, odios, de rîs, închipuiţi-vă un corp de magistraţi, cu preşedintele lor în frunte. în haine de ceremonie, plecaţi înaintea unui copil în faşă şi vorbindu-i în termeni pompoşi, pe cînd el, drept răspuns, ţipă şi lasă să-i curgă balele117).

Considerînd copilăria ca a tare, există oare în lume o fiinţă mai slabă, mai nenorocită, mai lăsată în voia a tot ceea ce o înconjoară, care să aibă o trebuinţă atît de mare de milă, de îngrij iri , de protecţie, ca un copil? Nu ţi se pare că el nu arată o figură atît de dulce şi o înfăţişare atît de atrăgătoare decît numai pentru ca toţi cei din preajma sa să se intereseze U1) AlUZIe la moştemtorul tronului Frar�ei.


de slăbiciunea sa şi să se grăbească să-I aJute? Ce este, aşadar, mai ciudat, mai contrar ordinii decit s ă vezi u n copil trufaş ş i încăpăţînat comandînd tuturor celor din jurul său şi luînd fără ruşine tonul de stăpîn faţă de cei care n-ar trebui decît să-I părăsească pentru a-l lăsa să piară? Pe de altă parte, cine nU vede că slăbiciunea primei vîrste înlănţuie copIii în atîtea feluri, încît este barbar să-i mai supunem şi noi capri­ ciilor noastre, luîndu-se o libertate atît de mărginită, de care ei pot atît de puţin abuza şi a cărui suprimare este atît de puţin folositoare, atît lor cît şi nouă? Dacă nu e obiect mai demn de rîs decît un copil semeţ, nu e nimic mai demn de milă decît un copil fricos. Deoarece cu vîrsta raţiunii începe robia societăţii118), de ce să i-o luăm înainte prin robia particulară? Să îngăd�im ca un moment al vieţii să fie lipsit de acest jug pe care natura nu ni l-a impus şi să lăsăm copilăriei hber�atea naturală. care o depărtează, cel puţin pentru un timp, de viciile ce se dobîndesc în robie. InstitutorÎÎ severi, ca şi părinţii supuşi copnlor lor, să vină. aşadar, şi unii, şi alţii, cu argumentele lor uşuratice şi, înamte de a-şi lăuda metodele, s-o înveţe pe cea a naturii. Revin la practică. Am spus pînă acum că copilul nostru nu trebuie să obţină nimic fiindcă cere, ci fiindcă are trebuinţă"") ; nici să nu facă nimic din supunere, ci numai din necesitate; astfel, cuvintele a asculta şi a po r unci vor fi scoase din vocabularul lui, mai mult încă, şi ce�e de datorie şi obligaţie; dar să se dea loc de frunte cuvintelor forţă, necesi­ tate, neputinţă, constrîngere119). Inainte de vîrsta raţiumi, copiii. nu pot avea nici o idee de fiinţele morale, nici de relaţiile sociale; trebuie deci să evităm, pe cît se poate, să întrebuinţăm cuvintele care exprimă ase­ menea idei, ca nu cumva copilul să le dea la început un î nţeles greşit, pe care mai tîrziu să nu ştim sau să nu putem să-I mai înlăturăm. Cea dintîi idee greşită care pătnmde în mintea lui este sămînţa erorii şi a vidului ; la acest întîi pas trebuie mai ales s ă fim ater:.ţl. Atîta vreme cît nu este impresionat decît de lucruri sensIbile, faceţi ca toate ideile lui să se oprească la se11zaţii ; faceţi ca din toate părţile să vadă în jurul U 8) Este necesar să atragem dm nou luarea aminte asupra faptuluI că Rousseau nu se rId1Că împotriva oricărei societăţi, CI numaI impo trw a soc�etăţtt feudale, a preJ udecăţilor şi viculor ei. *) Se înţelege că, după cum sufermta este adeseori o necesitate, plăcerea este uneori o trebumţă. Nu eXIstă decît o singură dorintă a copiilor pe care nu tre­ buie s-o împlinim nicIOdată · aceea de a se face ascultaţi. De unde urmează că în tot ceea ce cer trebUIe să fUTI atenll, mal ales, la mollvul care il împmge să ceară. Daţi-le, atît cît e posibIl, tot ce le poate face o plăcere reală ; refu­ zaţi-le întotdeauna ceea ce cer din capriciu sau pentru a-şi arăta autoritatea. 119) S a l I w ii r k (op. c�t., voI. 1, p 90) menţionează în legătură cu acest cC::l.text, următoarea observaţie a lui Raumer "In vocabularul copilului lui Rousseau lIpseste cuvîntul cel mar important: IUbIre, iUbire recunoscătoare". Observaţia nu este pe deplm întemeiată. Rousseau vorbeşte adesea de iubire si recunoştinţă, însă nu ca princIpiu, scop sau metodă educativă, ci ca senti­ mente naturale ale celui educat. Este însă cert că la Pestalozzl mbirea (de mamă, de oameni şi de Dumnezeu) este prinCIpiul călăuzitor al întregii activi­ tăţi educative. Makarenko scoate în evidentă faptul că un educator care ar urmări direct să obţină dragostea elevilor săi cu preţul scăderii exigenţei faţă de ei ar săvîrşi o mare eroare pedagogică.

CARTEA I ! 65


EMIL 66

lui numai lumea fizică ; fără aceasta fiţi siguri că sau nu vă va asculta,. sau îşi va face despre lumea morală de care îi vorbiţi noţiuni fantastice� pe care nu i le veţi şterge toată viaţa . A raţiona cu copiii era marea maximă a lui Locke120) ; azi ea este cea mai răspîndită : succesul ei nu mi se pare totuşi prea potrivit ca să-i dăm autoritate ; şi, în ceea ce mă priveşte, nu găsesc ceva mai ridicol decît acei copii cu care s-a raţion at mult. Dmtre toate facultăţile omului, ra­ ţiunea, care nu este, pentru a spune aşa, decît un compus din toate celelalte, este cea care se dezvoltă cel mai greu şi mai tîrziu şi de ea vrem să ne servim pentru a dezvolta pe cele dintîi! Capodopera unei bune educaţii este aceea de a face un om raţional; şi se pretinde să se formeze un copil prin raţiune ! Aceasta înseamnă să începi cu sfîrşitul, să faci din lucru instrumentul lUP21). Dacă coplii ar asculta de raţiune, n-ar mai fi nevoie să fie educaţi ; dar, vorbindu-le din prima copilărie o limbă pe care ei n-o înţeleg, îi învăţăm să se achite prin vorbe, să controleze tot ce li se spune, să se creadă tot atît de înţelepţi ca şi învăţătorii lor, să devină certăreţi şi răzvrătiţi, şi tot ce ne gîndim să obţinem de la ei prin motive raţionale nu putem obţine niciodată decît prin motive de lăcomie sau de teamă, ori de vanitate, pe care eşti întotdeauna silit să le adaugi celor dintîP22) . Iată formula la care se pot reduce toate lecţiile de morală care se fac sau se pot face cu copiii :

Invăţătorul: Nu trebuie să faci aceasta. Elevul: Şi pentru ce nu trebuie să fac? Invăţătorul: Pentru că e un lucru rău. Elevul: Lucru rău ! Ce va să zică lucru rău? Invăţătorul: Ceea ce eşti oprit să faci. Elevul: Ce rău este să faci lucruri oprite? Invăţătorul: Eşti pedepsit, fiindcă nu ai ascultat. Elevul: Voi face aşa ca să nu se ştie. Invăţătorul: Vei fi urmărit. Elevul: Mă voi ascunde. Invăţătorul: Vei fi întrebat. Elevul: Voi minţi. lnvăţătorul: Nu trebuie să minţi. Elevul: De ce nu trebuie să minţi? Invăţătorul: Pentru că a minţi este un lucru rău etc. Iată cercul inevitabil. Ieşi din el, copilul nu te mai înţelege. Nu sînt oare acestea sfaturi foarte folositoare? Aş fi foarte curios să ştiu ce s-a:r putea pune în locul acestui dialog. Chiar Locke ar fi fost, desigur, foarte 120) Locke susţme că e necesar să tratezi coţhlul în primul rînd ca o fiinţă raţională, da.r prm aceasta nu neagă valoarea educativă a exemplului, a obişnuinţei etc. 121) Adică : să faCi din lucru instrumentul cu care îl produci. 122) Referinţă, poate nemărturisită, tot la Locke, care susţine influenţa educativă pozitivă pe care o exercită, în formarea morală a copilului, "lucrurile bune" date acestma pentru cummţeme, precum şi lauda şi stima obţinută prin bună p urta.re (ef. S a I l w il r k, op Ctt . voI. r, p 91).


încurcatl23). A cunoaşte binele şi răul, a înţelege raţiunea datoriilor omulUl nu constituie o treabă de copil.

Copiii să fie copIi înainte de a fi oameni, iată ce vrea natura. Dacă vrem să răsturnăm această ordine, vom produce roade timpurii, care nu \-or fi nici coapte. nici gustoase şi în curînd se vor strica: vom avea tineri învăţaţi şi copIi bătrîni. Copilăria are feluri de a vedea, gîndi şi simţi care îi sînt proprii ; nimic nu e mai nesăbuit decît să vrem să le înlocuim cu ale noastre; ţin mai mult să se ceară copilului să fie înalt de cinci picioare decit să i se ceară judecată la zece ani. In adevăr, la ce i-ar servi raţiunea la această vîrstă? Ea este frîul forţei şi copilul n-are nevoie de acest frîu. Incercînd să convingeţi pe elevii voştri despre datoria ascultării, voi adăugaţi acestei pretinse convingeri forţa şi ameninţările sau, ceea ce-i mai rău, linguşirea şi promisiunile Astfel, momiţi de interes sau constrînşi prin forţă, se prefac că sînt convinşi prin raţiune. Ei văd foarte bine că supunerea le este avantajoasă ŞI �revolta dăunătoare de indată ce vă daţi seama de una sau de alta. Dar cum nu le cereţi nimic din ceea ce nu le-ar fi neplăcut şi cum totdeauna e penibil să îndeplineşti dorinţele altuia, el se ascund pentru a-şi împlini propriile lor d{)rinţe, c{)nvinşi fiind că procedeaza bine dacă nesupunerea lor e ignorată, însă gata să convină că fac rău dacă sînt descoperiţi, de teama unui rău m ai mare. Raţiunea datoriei nefiind proprie vîrstei lor, nu există om pe lume care să reuşească să-i facă în adevăr s-a înţeleagă; însă teama de pedeapsă, speranţa uitării, supărarea, stînjeneala de a răspunde le smulg toate mărturisirile pe care le cereţi ; şi credeţi că i-aţi convins, în timp ce, de fapt, numai i-aţi plictisit sau intimidat. Ce urmează de aici? Intîi, impunîndu-Ie o datorie pe care ei n-o simt, îi întărîtaţi împortiva tiraniei v{)astre şi-i faceţi să nu vă iubească; î i învăţaţi să ascundă, s ă înşele, să mintă ca să stoarcă recompense sau ca să scape de pedepse; în fine, obişnuindu-i să dea întodeauna un motiv aparent în locul celui secret, le daţi singuri mijlocul de a vă înşela ne­ încetat, de a vă împiedica să le cunoaşteţi adevăratul caracter şi de a vă ameţi şi pe voi, şi pe alţii, la nevoie, cu vorbe goale. Veţi zice că legile, deşi obligatorii pentru conştiinţă, folosesc aceeaşi constrîngere faţă de oamenii formaţi. Admit că este aşa; dar ce sînt aceşti oameni dacă nu nişte copii rataţi prin educaţie? Iată lucrul de care trebuie să ne ferim. Intrebuinţaţi forţa cu copiii şi raţiunea cu oamenii maturi ; iată or­ dinea naturală : înţeleptul n-are nevoie de legi. Trataţi elevul vostru după vîrsta lui. Puneţi-l întîi la locul lui şi ţineţi-l atît de bine, încit să nu mai încerce să iasă. Astfel, înainte de a şti ce este înţelepciunea, îi va pune î n practică cea mai importantă lecţie. Nu-i porunciţi niciodată nimic, pentru nimic în lume, absolut nimic. Nu-l lăsaţi nici măcar să-şi închipuie că vreţi să aveţi vreo auto­ ritate asupra lui. Să ştie numai -că e sla'b şi că voi sînteţi puternici; că, prin starea lui şi a voastră, este î n mod necesar în puterea voastră; să ,?tie, să înveţe, să simtă aceasta; să simtă de timpuriu asupra capului său 123) Rousseau afirmă acest lucru pentru că Locke recomanda să te adresezi adesea raţiunii copiilor şi chlar să-i faci să participe, uneori, la conversaţia adulţllor.

CARTEA 67

II


EMIL 68

semeţ JuguL dur pe care natura îl impune omului, jugul apăsător al ne­ cesItăţii, sub care orice fiinţă trebuie să se plece; să vadă necesitatea în lucruri, dar niciodată î n capriciul*') oamenilor; frîul care-l ţine să fie forţa, nu autoritatea. :!'\u-l opriţi să facă lucrurile pe care nu trebuie să le facă, ci împiedicaţi-l fără explicaţii, fără raţionamente; ceea ce-i daţi, daţi-i de la primul lui cuvînt, fără cereri, fără rugăminţi, mai ales fără condiţii. Daţi cu plăcere, nu refuzaţi decît cu silă; dar toate refu­ zurile \ oastre să fie irevocabile ; nimic să nu vă mişte; vorba nu pe care aţi pronunţat-o să fie un zid de bronz de care să se izbească de cmci, şase ori puterile copilului, pentru ca apoi să nu mai încerce să-I răs­ toarne. Astfel îl veţi face răbdător. egal, resemnat, paşnic chiar cînd nu va avea ceea ce a voit; căci este în natura omului să îndure cu răbdare necesitătile lucrurilor, nu însă reaua voinţă a altuia. Acest cuvînt . nu mai e este un răspuns împotriva căruia copilul nu s-a răzvrătit niciodată, afa:-ă numai dacă nu a crezut că e o minciună. Dealtfel, aici nu există cale de mij loc ; trebuie sau să nu-i impui nimic, sau să-I sileşti mai în­ tîi la cea mai perfectă supunere. Educaţia Cea mai rea este de a lăsa copilul plutmd între dorinţele sale şi ale voastre şi de a vă d isputa ne­ încetat care din voi dOl V<l fi stăpîn; aş prefera de o sută de ori ca acela să fie totdeauna el. E cu totul ciudat că, de cînd se ocupă lumea de creşterea copiilor, nu s-a imaginat alt instrument de a-i conduce decît emulaţla, gelozia, mvidla, vanitatea, lăcomIa, frica josnică, toate pasiunile cele mai primej­ dioase, cele care se înmulţesc mai repede şi cele mai potrivite să corupă sufletul chiar înainte de a fi format corpul. Cu fiecare învăţătură precoce pe care vrem să le-o vîrîm în cap, le sădim şi în mimă un viciu ; institu­ tori nesocotiţi cred că fac minuni făcîndu-i pe copii răi. ca să le arate ce este bunătatea; Iar apoi ne spun cu gravitate : aşa este omul. Da, aşa este omul p e care l-aţi format voi. S-au încercat toate instrumentele afară de unul, în mod cert singu­ rul care poate reuşi : libertatea bine rînduită. Nu trebuie deloc să te amesteci în creşterea unui copil cînd nu ştii să-I conduci unde vrei prin singurele legi ale posibilului şi imposibilului. Sfera unuia şi al altuia fiindu-i deopotrivă de necunoscută, se pcate întinde, se poate restrînge în Jurul lui după voie. Il poţi lega, îl P9ţi mişca din loc, îl poţi opri numai cu legătura necesităţii, fără ca el să murmure. Il faci blînd şi mlădios numaI prin forţa lucrurilor, fără ca vreun viciu să poată prinde rădăcină în el, căci niciodată pasiurllie nu se stîm.esc cîtă vreme nu au nici un efect. Nu datI elevului vostru nici un fel de lectie verbală; el trebuie să înveţe nu �ai prin experienţă ; nu-i daţi nici �n fel de pedeapsă, căci el nu ştie ce înseamnă a greşi ; nu-l puneţi niciodată să vă ceară iertare, căci el nu vă poate ofensa. Lipsit de orice moralItate în acţiunile lui, el *) TrebUle să fu Sigur că copilul va considera drept capriciu Orice voinţă contrară vom ţel sale Şi al cărui temei nu-l înţelege. Or, un copil nu simte nici un temei în tot ceea ce contrariază fanteziile sale.


nu poate face nimic ce ar putea fi rău din punct de \'edere moral şi să merite pedeapsă ori mustrare. Il văd de pe acum pe cititor speriat de faptul că-I j udec pe acest copil după ai noştri : el se în<şaIă. Strîmtoarea continuă în care tineti elevii \-oştri le irită vioiciunea; c U cît sînt mai constrînşi sub ochii voştri, cu atjt sînt mai turbulenţ i în momentul în care scapă; trebuie să se des­ păgubească cînd pot de constrîngerea dură în care îi ţineţi. Doi şcolari din oraş \'01' face mai multă stricăciune la ţară decît tmeretul unui sat întreg. Inchideţi un domnişor şi un mic ţăran într-o cameră; cel dintîi va răsturna totul, va strica totul înainte ca cel de-al doilea să se fi miscat din loc; pentru ce aceasta, dacă nu pentru că unul se grăbeşte s ă abuzeze d e un moment d e neîngrădire, î n vreme c e celălalt, totdeauna sIgur de libertatea sa, nu se grăbe'Şte niciodată să se folosească de ea: si totuşi, copiii sătenilor, adesea răsfătaţi sau contrariaţi, sînt încă destul de departe de starea 1n care aş voi să fiE: ţillUţi. Să stabilim ca maximă mcol1testabilă că cele dintîi porniri naturale sînt întotdeauna drepte ; nu există perversitate Driginară în sufleiul omenesc; nu existJ un smgur viciu despre care să nu poţi spune de unde ŞI cum a pătruns în el124) Singura pasiune naturală a omului este iubirea de sine sau amorul propriu, luat într-un sens larg. Acest amor propriu în sine sau relativ la noi este bun ŞI folositor ŞI, cum nU este in raport necesar cu altul, el este, din acest punct de vedere, în mod natural indi­ ferent ; el nu devine bun sau rău decît prin aplicarea pe care i-o dăm şi prin relaţiile pe care i le stabilim. Pînă cînd se va putea naşte raţiunea, care este călăuza amorului propriu, trebuie deci ca un copil să nu facă nimic pentru că a văzut sau a auzit, adică, într-un cuvînt, nimic în raport cu alţIi , ci numai ceea ce-l cere natura ; şi atunci nu \ a face ni­ mIC altceva decît bine. Nu mă gîndesc că nu va face niciodată stricăciuni, că nu se va răni, că nu va strica poate o mobilă de preţ dacă îi va sta în cale. El va putea face mult rău fără să vrea, căci o acţiune este rea dacă există intenţia de a dăuna, iar el nu va avea niciodată această intenţie. Da<.ă ar avea-o o singură dată, totul ar fi de-acum pierdut; ar fi răutăcios aproape fără îndreptare Cutare lucru e rău în ochii zgîrceniei, dar nu în ochii raţiunii. Lăsînd copiii în plină libertate pentru a-şi mamfesta zburdălniciile, este bine să se îndepărteze de ei tot ceea ce le-ar putea face pe acestea costisitoare si să nu li se lase la îndemînă nimi c ce e fragil şi de preţ. Camera lot'" să fie umplută cu mobile ordinare şi solide ; nici oglinzi, nici porţelanuri, nici un obiect de lux. In ce priveşte pe Emil al meu, pe care îl cresc la tară, camera sa nu va avea nimic care să o deosebească de cea a unui ţăran. De ce să o împodobesc cu atîta grijă cînd el trebuie să stea în ea atît de puţin? Tnsă mă înşel; o va împodcbi el însuşi şi vom vedea îndată cu ce Dacă, cu toată prevede:::-ea voastră, copilul a făcut vreo dezordine sau a stricat vreun lucru util, nu-l pedepsiţi ; este din neglijenţa voastră; 12,) Raumer, observă S a I l w li r k (op Ctt , voI 1, p. 96), porneşte în critica în­ tregÎl opere pedagoglce a lui Rousseau, de la această aserţiune. 10

-

Emil

sau despre educaţie

CARTEA

69

I:


nu-l dojeniţi deloc, să nu audă nici un CU\ înt de reproş; nu-l lăsaţi mCI chi2.r să întrevadă că \'-a produs supărare : faceţi î n aşa fel ca şi cum obiectul s-ar fI stricat singur: în fine. să credeti că aţi făcut mult dacă puteti să nu 7iceţl nimic. Să îndrăznesc să expun aici cea mai r.1are, cea mai importantă, cea mai folositoare regulă 2. educaţiei? Ea este nu să cîştigi, ci să pierzi tirr.. p . Cititori de rînd, iertati-mi paradoxel e : CÎnd reflectezi, ele îţi vin fără să vre i : orice veti zice. ţin mai Ir ult să fiu omul paradoxelor decît omu� pre1udecăti:or Cel mai periculos inten'al al vieţii omului este de la naştere pînă la doisprezece am. Este timpul în care încolţesc erorile ŞI viciile fără ca să ai deocamdată \-reun instrument pentru a le stîrpi: iar cînd apare instrumentul, rădăcinile sînt atît de adînci, încît nu le mai poti smulge. Dacă copiiI ar sări deodată de la sîn la vîrsta raţiunii, li s-ar potrh'i E'ducaţia care li se dă azi ; dar. după progresul natural , le �rebuie una cu totul contrară. Ar trebui ca sufletul lor să nu facă nimic pînă nu li se dezvoltă toate facul:ătile : căci e imposibil ca sufletul lor să vadă flacăra pe care le-o pui înainte cîtă vreme e orb, .şi să urmeze in imensul cîmp al Ideilor o cale pe care raţiunea o trasează atît de fin chiar şi pentru ochii cei mai buni. Cea dintîi educaţie trebuie să fie, aşadar, pur negativă123). Ea constă r.u în a transmite virtutea sau adevărul, ci în a păzi inima de viciu şi spintul de eroare. Dacă aţi putea să nu faceţi nimic şi să nu lăsaţi nici pe alţii să facă ceva; dacă aţi putea să conduceţi elevul vostru sănătos şi robust pînă la vîrsta de doisprezece ani fără să ştie a deosebi mîna sa dreaptă de mîna stîngă, atunci, de la primele lecţii pe care i le-aţi da, ochii înţelegerii lui s-ar deschide pentru raţiune. Fără prejudecăţi, fără deprinderi, nu va avea nimic în el care să poată contrazice rezultatul grijii voastre . Curînd, el va deveni în mîinile voastre cel mai înţelept dintre oam eni ; şi începînd prin a nu face nimic, veţi fi înfăptuit oQ mi­ nune a educaţiei. Proc'edaţi Întotdeauna contrar uzului comun şi veţi face aproape tot­ deauna bine. Deoarece nu vor să facă din copil un copil, ci un savant, taţii şi învăţătorii încep prea de timpuriu să dojenească, să certe, să pe­ depsească, să răsfeţe, să ameninţe, să făgăduiască, să instruiască, să ra­ ţioneze. Recurgeţi la: ceva mai bun : fiţi înţelegători şi nu raţionaţi cu ele� vul vostru, mal ales cînd e vorba să-I siliţi să aprobe ceea ce nu-i place; căci, amestecînd totdeauna raţiunea în lucrurile neplăcute, înseamnă să i-o faci plictisitoare şi s-o discreditezi de timpuriu într-un spirit care nu e încă în stare s-o priceapă. Exercitaţi-i corpul, organele, simţurile, fortele, dar

lăsaţl-i spIritul

neocupat

cl t mai

mult

timp

posibil. Fe­

riţi-vă de orice fel de sentimente ce apar înaintea judecăţii care l e apreciază. înlăturaţi, opriţi impresiile străine; şi, pentru a împiedica răul să se nască, nu vă grăbiţi să faceţi binele, căci el nu e bine niciodată

decît atunci cind raţi unea îl luminează. Priviţi orice întîrziere ca pe un 2.vantaj : e un mare cîştig să mergi la ţintă fără să pierzi nimic; lăsaţi copilăria să se desfăşoare pînă la epuizare în copii. în fine, orice învă-

125) Cf nota noastră 25.


tătură le-ar deveni necesară, amîna pînă mîine fără pericol.

feriţi-vă

să le-o daţi

azi,

dacă o

puteţi

O altă consideratie care confirmă utilitatea acestei metode este aceea

a carac�erului parti �ular al copilului, pe care trebuie să-I cuno şti bine ca să şlii ce regim moral i se potriveşte. Fiecare spirit are forma sa prqprie, potrivit căreia el are nevoie să fie condus; iar pentru succesul

îngrijirilor care se dau, este importent ca el să fie condus prIn această formă şi nu prin alta. Omule prudent. s:udiază timp îndelungat natura, observă bine pe elevul tău înainte de a-i spurle pnmul cuvînt; lasă întîi sămînţa caracterului său să se dezvolte în plină libertate, nu-i aplica niCI cea mai mică constrîngere. ca să-I poţi vedea mai bine în întregul său. Crezi că acest timp de libertate e pierdut pentru el? Dimpotrivă, va fi întreb uinţat în modul cel mai bun; căci aşa vei învăţa să nu piel zi nici un moment într-o epocă mai preţioasă ; în schimb, dacă începi înaInte de a şti ce al de făcut, acţionezl la întîmplare i expus să te în� <şeli, vei fi silit să te în.torci mereu înapoi; te vei afla mai departe de tintă decît dacă te-ai fi grăbit mai puţin ca s-o ajungi. Nu face deci ca avarul care pierde mai mult fiindcă nu vrea să piardă nimic. Sacrifică la prima vîrstă un timp pe care îl vei recîştiga cu dobîndă la o vîrstă mai înaintată. Medicul întelept nu dă nebuneşte doctorii la întîia vedere, ci studiază temperamentul bolnavului înainte de a-i prescrie ceva; în­ cepe să-I trateze tîrziu, dar îl vindecă, pe cînd medicul prea grăbit îl omoară. Dar unde îl vom ţine pe acest copII pentru a-l creşte ca pe o fiinţă nesimţitoare, ca pe un automat? Va trebui să locuiască în lună, într-o insulă pustie? Il vom îndepărta de toţi oamenii? Nu va avea mereu înaintea ochilor spectacolul şi exemplul pasiunilor altuia? Nu va vedea niciodată copii de o vîrstă cu el? Nu-şi \ a vedea părinţii, vecinii, doica.

guvernanta, servitorii, pe guvernorul său chiar, care, la urma urmelor, nu poate fi un înger?

Această obiectle este serioasă şi întemeiată. Dar, v-am spus eu oare că o educaţie naturală 126) ar însemna o întreprindere uşoară ? Oamenilor, este vina mea

dacă voi aţi îngreuiat îndeplinirea a tot ce este

bine?

Simt aceste dificultăţi şi mărturisesc : poate că ele sînt de netrecu t ; dar e întotdeauna sigur că, silindu-te să le preîntîmpim, le preîntîmpini în­

trucîtva. Arăt scopul pe care trebuie să-I urmărim; nu spun că se poate

ajunge la el, dar spun că cel care se va apropia mai mult va reuşi mai bme127). AdICă : o educaţIe conformă naturii. Rousseau îşi dă seama aici de dificultatea aplicării practice a sistemulUI său educativ, care rezultă din izolarea lui Emil de societate; în acelaşi tlInp însă, relevă în mod pătrunzător - în pasajul ce urmează - necesitatea "educării" educatol"u.llLl Astfel, Fenelon spusese, în tratatul său despre Educaţw fetelor (capitolul 13), "cînd se întreprinde o lucrare asupra celei mal bune educaţii, nu e pentru ca să dea regulI imperfecte. Este adevărat că nu va putea fiecare să meargă :n practică atît de departe cît merg judecăţile noastre pe hîrtie; dar, în sfîrşit, cînd nu poţi merge pînă la p erfecţIUne, nu este mutIl de a o fi cunoscut ŞI d e a te f i forţat s-o ajungi ; este cel mal bun mijloc de a t e apropIa de ea" (ef. J. J. Rousseau, Oeuvres co"Ttpletes, tome II, 1861, p. 441, nota Petitam). la"

CARTEA II 71


Aminteşte-ţi că, înainte de a îndrăz ni să începi. a forma un om, tre­ buie să te fi făcut tu însuţi om ; trebuie să găseşti în tine exemplul p e care trebuie să-I dai. Cîtă vreme copilul n u are încă putere de cunoaş­ tere, ai timp să pregăteşti în aşa fel tot ce-l vine în apropiere, încît pri­ mele lui priviri să nu întîhească decît lucr UrI pe care e potrivit să le vadă. Să te faci respectat de toată lumea, să începi prin a te face iubit, pentru ca fIecare să caute a-ţI f! pe plac. ?\u \ el fI stăpîn peste copil dacă nu vei fi stăpîn peste tot ce-l înconjoară ŞI această autoritate nu va fI niciodată satIsfăcătoare dacă nu se va întemeIa De stima virtutIi. Nu e vorba să-ţi goleşb punga şi să aruncI bann cu m iinile pline; n-am văzut niciodată ca baniI să facă pe cineva să fie iubit. Nu trebuie să fii avar şi dur, nici să plîngi mizeria pe care o poţi uşura; dar oricît ţi-ai deschide punga, dacă nu-ţi deschizi şi inima, inima celorlalţi îţi va rămîne totdeauna închIsă. Trebuie să-i dai timpul, îngriJirile, toată afec­ ţiunea, să te dai în întregime ; căci, orice ai face, se simte întotdeauna că banul tău nu esti tu Există mărtuni de interes si de b'..măvointă care fac mai mult efect şi sînt în realitate mai folositoare decît orice dar. CîţI nenorociţi, cîţi bolnavI n-au mai mare nevoie de compătimiri decît de pomană! Cîţi oprimaţI, că rora protecţia le serwşte mai mult decît bani i ! Impacă pe cei care se ceartă, împiedică procesele, îndeamnă-i pe COpil să-şi îndeplinească datoria, pe părinţi la indulgenţă, înlesneşte că­ sătorii fericite, împIedIcă umilinţele, foloseşte din plin autoritatea pă­ rinţilor elevului tău în folosul celui slab căruia i se refuză dreptatea şi

pe care cel puternic îl îngenunchea ză 128) . Declară-te sus şi t[!re protec­ torul nenorociţilor. Fii drept, uman, binefăcător. Nu te mulţumi să dai pomană, fii caritabil; operele de milă vindecă mai multe rele decît banii ;

iubeşte pe ceilalţi şi te vor iubi şi ei ; sen eşte-I şi te \-Or tele lor şi ei vor fi copiii tăi.

servi;

fii fra­

Iată aIci încă unul din motivele pentru care vreau să-I cresc pe Emil la ţară, departe de ticăloşia servltorrlor, cel din urmă dmtre OIaTIlelll după

părerea stăpîrulor lor; departe de mora\llrile negre ale oraşelor, al căror lustru de suprafaţă le face seducătoare ŞI contagioase pentru copIi; pe cînd viciIle ţăranilor, fără afectare şi în toată grosolănia lor, mai degrabă aLl darul de

a

dezgusta decît de a seduce cînd nU există nici un interes pe11-

tru Imitarea lor.

128) P asaJul reprezintă una dm expresule caractenstIce atItudmii consecvente de protestare împotriva asupririi, care constituie o trăsătură dominantă a profI­ lului moral SI a concepţieI despre vlată a lui Rousseau. Tirania celor puternici l-a făcut să :,cne în Confeswm12"') , sufletul meu se înflăcărează la povestrrea oncărei acţmm nedrepte, oricare l-ar fI obiectul ŞI onunde s-ar comite ea, ca ŞI cum efectul el ar cădea asupra mea Cînd citesc crUZImIle unUl tiran feroce, răutăţile subtrle ale unei viclenn de preot, m-aş duce bucuros s ă le înfig CUţitUl în pIept, chiar dacă ar trebm să mor de o sută de ori pentru aceasta . AdeseOrI am asudat alergind sau aruncînd cu piatra intr-un cocoş, într-o vacă, într-un cîine pe care-l vedeam torturind un alt ammal m�l filC, nUr.1al pentru că acesta era mai �lab decît el" .

129 ) Citat dIntr-un pasaJ în care redă ImpreSIa profundă pe care l-a lăsat-o o pe­ d eapsă (o corecţie fizică neJ ustificată) cînd era în casa lUI Lambercier (cf. compli�tes, tome r, 186 1, p. 9).

ce i s-a aplicat in copilărie, pe vremea Rousseau, Confessions, în : Oeu,",ers

J. J


In sat. un guvernator \"a ii mult mai stăpîn pe obiectele

pe

ca::-e va

VOl să le înfăţişeze copilului ; reputaţia sa, cm:întănle sale, exemplul său \I O!" a\"ea o autoritate pe care nu va putea-o avea în oraş; fIind util la toată lumea, fiecare se \"a grăbi să-I îndatoreze, să fie s timat de el, să apară în faţa discIpolului aşa cum dascălul ar don-o în adevăr; iar dacă nu se corectează de vicii, cel puţm se feresc de scandal; aceasta e tot C'e ne trebuie pentru scopul nostru"

în cetaţi să mai puneţi pe socoteala altora grtoşelile voastre proprii; răul pe care-l văd copiii îi corupe mal pUţin decît acela pe care-l înva�ă dE:: la ,"oi. Intotdeauna predicaton, întotdeauna moralişti. veşnic pedanţi pentru o idee pe care vreţi să le-o daţi, crezînd-o bună, le daţi alte două­ zeci care nu valorează mmic; plim numai cu ceea ce se petrece în capul \"ostru, nu vedeţi efectul pe care-l produceţi în capul lor. Credeţi oare că din potopul de cuvinte în care îl înecaţi neîncetat nu e nici unul pe care să-I înţeleagă greşIt? SocotiţI că el nu comentează în felul lor explicaţiile voastre împrăştiate şi că nu-şI .fac un sIstem la îndemba lor pe oare vi-l v"or opune la nevoie? Ascultaţi pe un băIeţa,? care e îndoctrinat ; lăsaţl-l să flecărească, să în­ trebe" să bată cîmpii după plac şi veţI fi surprinşi de întorsătura ciudată pe care o iau raţlOr:amentele voastre în spiritul lui; confundă totul, răs­ toarnă totu�. , ă face nerăbdători, , ă dezolează uneori pnn oblecţlile ne­ prevăzute; vă sIleşte să tăceţi sau să-I faceţi pe el să tacă; şi ce poate crE.de el despre această tăcere a unui om care ţine atît de mult să vor­ bească? Dacă \-reodată dobîndeşte acest a\"antaj şi îşi dă s eama de acest lucru, rămas bun de la educaţie: totul s-a sfîrşit din acest moment, el nU va mai căuta să se mstruiască, Cl \"a căuta să vă combată. învătători zeloşi, fiţi simpll, cu mă<;u:-ă, reţinuţi; nu ,"ă grăbiţi ni'Cέ odată să faceţi ceva dedt pentru a împiedica pe alţii să acţioneze; voi repet9. necontem t : amînaţi, dacă se poate. o instrucţiune bună, de teamă să DU daţi una rea Feriţi-\ ă de a îndeplini rolul ispititoru�ui pe acest pămînt, pe care natura l-a făcut întîiul paradis al omului, voind să daţi nevinovăţiei cunoştinţa binelui şi a răului ; neputîndu-l împiedica p e copII să se mstruiască prin exemple d i n afară, mărginiţi-\"ă toată viguenţa la imprimarea acestor exemple în spiritul lui, prin imagini care i se potrivesc Pasiunile v iolente produc un efect mare asupra copilului care le e martor, pentru că se manifestă în noi foarte evident, ceea ce-l impresio­

nează şi-l forţează să-şi îndrepte atenţia spre ele" 11înia, mai ales, este atît de zgomotoasă în pornirile ei, înCÎt e imposibil să n-o observi cînd eşti aproape. Ku trebuie întrebat dacă aceasta constituie prilej ul pentru u n pedagog de a ţ:ne u n discurs frumos.

Nu,

nici un fel d e discursuri fra­

moase ! Absolut nimic, niu un singur cuvînt. Lăsaţi să vină copilul : uimit de spectacol , nu va lntîrzla să vă întrebe. Răspunsul e simplu; el se d e­ d uce chiar din lucrurile care-i impresionează simţurile; vede o faţă în­ flăcărată, ochi scînteietori, un gest ameninţător, aude ţipete; toate sint

semne că corpul nu este în stare normală " Spuneţi-i fără grabă, fără pre­ făcătorie, fără taină " a'cest biet em e bolna\', este Într-un acces de febră.

Puteţi folosi acest prilej pentru a-i da, însă în puţine cuvinte, o

idee


despre boli 5i despre efectele lor: căci şi acest lucru ţine de natură şi este una dm legăturile necesităţii cărora el trebUIe să se simtă supus.

Se pcate ca prm această idee, care nu este falsă, să nu doblndească dl? timpuriu o anumită repulsIe faţă de slăbIciunea de a se lăsa tîrît de ex­ cesele pasiunIlor, pe care el le va socoti drept boli şi credeţi oare că o asemenea noţiune. dată la timpul potrivit, nU va produce Un efect tot atî t de binefăcător ca şi cea mal pllctisitoare predică mora�ă? Dar prh-iţi 111 vlitor consecmţele acestei no ţiuni 1 Iată-\ ă autorizaţI, dacă ,-eţi fI CO J."'­ strînşi ueodată să trataţi un copil încăpăţînat drept un copil bolnav, "ă-I îll chideh în camera sa, să-I puneţi În pat dacă trebUIe, să-I puneţi la regim, să-l faceţi să se sperie el îns uşl de vidile saie nă:s cînde , să i le fa­ ceţi odioase şi de temui, fără ca u20dată să poată privi ca pedeap.c::'3. se­ veritatea pe care poate aţi fosi forţaţI să o folosiţi pentru a-l vindeca. Dacă în ,-reun moment de vioiciune, vi se întîmplă chiar \'ouă, să pără­ siţi sîngele rece şi moderaţia de care trebuie să daţi do\ adă, nu căutaţi deloc să-i ascundeţi greşeala , oastră; dar spuneţi-i deschis, cu un repro5 prietenes c : dragul meu, mi-ai făcut rău. D ealtfel, este important

ca toate

in:r-un copil simplicitatea ideilor

cu

naivităţIle pe care

le poate

crea

care e hrănit să nu fie niciodată

dez\'ăluite î n prezenţa sa şi nici citate, în aşa fel Încît să le poată învăţa. Un hohot de rîs indiscret poate rata munca d e şas e luni şi s ă facă Un rău Ireparabil pentru întreaga viaţă. Voi repeta mereu că pentru a fi s tăpî­ nUL ccpllului, trebuie să fn proprlul tău stăpîn. Imi închipui

pe

rrJcul

meu Emil în toiul unei certe Între două vecine înaintînd spre cea mai furIoasă, spunîndu-i pe un iOf). de cOI!l!pătimire : "Doamna mea, sîn[eţi bolnavă. Imi pare foarte rău !« DeSIgur, această ieşire nu \-a rămîne Iără efect asupra spectatorilor, poate ni:CÎ chiar asupra actriţelor. Fără să rîd, făI ă să-I ce�t, fără să-I laud, îl Iau de-acolo cu VOIa sau fără " Ola l ui, înainte de a observa acest efect sau cel puţm înainte ca el să se gîn­ dească la a'cesta şi mă grăbesc Să-I atrag privirea asupra altor lucruri care să-I fc:că să-I uite repede. Scopul meu nu este deloc acela de a inlm în toate amănuntele , ci numai de a expune maximele generale şi de a da exemple în situaţiile grele. Socotesc imposibIl ca în sînu l societăţIi să poţi creşte u n copil pînă la vîrsta de doisprezece ani, fără să-i dai o oarecare idee despre raportu­ rIle dintre oameni şi despre moralitatea acţIUnilor omeneştl. Ajunge da� ne străduim să-i transmitem aceste noţIUni n ecesare cît mai tîrziu po­ sibil Şl dacă, atunci CÎnd ele devin de neînlăturat, le mărginim la utili­ tatea prezentă, numai ţentru ca nU cumva el să se creadă stăpîn a toate şi să facă rău altuia fără s crupul şi fără s ă ş1.ie. Există caractere blînde şi liniştite, p e care le poti duce departe fără pericol în prima lor înocenţă; dar sînt şi firi violente, a căror sălbăticie

se

dezvoltă de timpuriu şi

pe

care trebuie să ne grăbim să-i facem oameni, pentru ca să nu fim siliţi să-i punem în lanţuri. Primele noastre datorii sînt cele care ne prn-esc pe noi înşine; senti­ mentele noas'tre primare se concentrează în noi înşine ; toate pornirIle noastre

naturale se

leagă mai întîi

de

conservarea

şi

de

bunăstarea


::, AS 'fe' 11 s e n " L n",�en t 0.1 l 1 , ce1 d In tA< � ' d rep·L a - t, l l· nu ne vine de la . . _ dre� tat ea Y: c.:::re trebme s-o dam al �?r a, CI d e la a c eea care ni se cuvi ne . . noua ; Iata mca una dm contradlCţ1l1e edu c aţI eI comune, şi anume Cd "\' ol' b i n d mai : ntîi copiilor despre datonile şi niciodată despr e dr ep turil 101', încep€:t:l prin a le spune contrarml a ceea ce trebwe, ceea c"€ n-ar tre b ui să audă şi ceea Ce nu-i pJate inte r es a . Dacă aş avea deci de î nd ru ma � p€ unul di Y1. cei pe care _-am presupus, m1-·a,? ZlCe: u n copil nu se înfruntă cu persoane"), ci cu luc:ru.ri ŞI în va'� '.:urînd prm exp er ientă să respecte pe oricine îl întrece în vîrstă ŞI p utere . dar l u cru ril e nu se apă ră prin e�e însele. Cea dintîi idee pe co.re trebu10 să i-o dăm este deci mal puţin aceea de llbertate decît aceea de proprie­ ta te şi, ca să poată avea această idee, trebuie să aibă ce va propnu al său. Dacă-l ,"orbeşti de hainele lui. de mobile, de jucări i, nu-i SPU l nim:c, pcr.­ tru c ă . deşi dispune de aceste lucruri, nu ştie nicI de ce, nici cum a ajuns să le aibă. Să-i spu i că le are deoarece i s-au d at , nu e del o c mal bir:.e, -căci pe n tr u a da trebuie să ai; iată deci o proprietate antenoară proprie­ tăţii lui; ŞI tocmai principml propri,etăţii \ rei să i-l explIci ; nu S2 ţine so­ ceteală nici de faptul că darul este o con venţie şi copilul nu poate ştl înc ă ce este o convenţie**). CItitOri, remarcaţi, v ă rog, în aces t exemplu şi în alte sute şi mii .cum s ocotim totuşi că i-aIn instruit foar te bi ne p€ copii, vî rîn du- le în cap cuvinte care n-au pentru ei nici un înţel es. . a 1 30 ") no a 'tr-

E v orba deci să ne î nto arcem la originea propri etă ţii ; CăCI de aici tre­ buie să se nască prima id6e desp re ea. CopI lul, trăind l a ţară , a ::lobîndii cîteva ::1oţiuni desp re muncil e ag ric ole ; pentru aceasta nu trebU Ie de­ cî t ochi şi \Teme; el le va â,Te8. La orice vîrstă, daT' mai ales la vîrsta lu i . omul Vrea să creeze, să imite, să producă, să dea semne de putere şi (le 8ctivitate. Nu trebuie să fi văzut de două ori cum se sapă o gr ă dmd , cum se seamănă, cum cres c legum ele, cum se cul eg roadele pentru. ca să "rea şi el să facă grădin ă rie. 1:;0) L o c k e scna (Cîteva tdet asupra educaţiunu) : "Primele noastre actIum sînt mal mult determinate prm iubirea de sine decît pnn raţiune Şl cugetare; de aceea nu e de mirare că şi acţiumle copillor nu ţm socoteală de dreptate . . . " (cf A d a m e s c u, op. Clt , ed 1937, voI. I, p. 212). "') Nu trebUle să rabzl ca un copil să se poarte cu persoanele mature cum se poartă cu mferiorii săi sau chiar cu egalil săi. Dacă îndrăzne'7te să lovească senO$ pe cmeva, fIe pe servJ.torul său, fie un călău, luaţi măsuri să l se îna­ poieze totdeauna lovitUrile cu dobîndă şi în aşa fel, încît să-i treacă pofta de a mai revem. Am văzut guvernante lmprudente care aţîţau îndărătmcla COpllulul, îl împingeau să se bată, se lăsau ele însele bătute, rîzînd de lovlturile IUl slabe, fără a se gîndl că în intenţla mlCului furios fiecare lOVItură era mlO'rtală ŞI că cel care vrea să bată cînd e tînăr va VOl să omoare cînd va fi marel:'l). {Si) Ca de oblcei, şi nota de faţă pnveşte lucrUrIle printr-o optică mărită; se exa­ gerează faptele, pentru a le evidenţia. Nu e locul să discutăm problema corecţi ei flzice care, dacă este exclusă din instituţiile educative publIce prin sancţiunea legilor, se mai întîlneşte, dm păcate, în medml familial sau chiar pe stradă, practicată de părinţi, fraţI, bone etc. Nu e, fireşte, admisibilă "înapoierea . . . cu dobîndă" a loviturilor în nici o împrejurare; totul este să se organizeze mediul educativ în aşa fel, încît să se eVlte "situaţiile" care ar dezlăntui "furia" încăpăţînării. ••) Iată de ce majoritatea copillor vor să albă din nou ceea ce au dat şi plîng dacă nu vrei să le daI înapoi Aceasta nu se mal întîmplă cînd au înţeles bine ce este un dar; numai că atunci sînt mai prudenţl în a da.


EMIL 76

Potrivit principiilor mai înainte stabilite, nu mă împotri\ esc înclinării lm ; d Impotrivă, o înlesnesc, împărtăşesc gustul lui, lucrez cu el , nu pen­ tru plăcerea lui, ci pentru a mea; cel puţin aşa crede el : d€\-in grădma­ rul IUl ; pînă să fie el în stare să s€ servească de braţele lui, lucr€z pe n ­ tru el pămîntul: el \-a face act de posesiune plantînd un bob; desigur �ă această proprietate e mai sfîntă şi mai respe ctabilă decît cea pe care Nunez Balboa o stabilea , în numele regelui Spaniei. a::,upra Americii meridionale înflgînd stmdardul său pe coastele mării de SUd 1 3 2) .

Vii în fIecare zi să uzi pomul, îl vezi crescînd cu mare bucurie. Ii măresc bucuria spunîndu-i : acesta îţi aparţme şi, explicîndu-I atunci acest

termen, a aparţine, îl fac să simtă că el a pus acolo timp, muncă, grijă, în fine persoana sa; că eXiStă în acest pămînt ce,-a din el însuşi, pe care-l poate pretinde împotriva oricui aşa cum poate să-şi retragă braţul d1l1 mîna unui alt om care ar \ rea să-I reţină fără " oia lui. Intr-o zi vine grăbit , cu stropitoarea în mînă : Ce spec ta col ! ce durere ! toate legumele sînt smulse, tot pămîntul e răs colit, nu se mal recunoaş te nici locul. Ah ! ce a devenit munca mea, lucrul meu, dulcele fruct al îngrijilor şi sud ori ­ lor mele? Cine mi-a răpit bunul meu? Cine mI-a luat legumele? Această mimă tînără se răzvrăteşte ; cel dmtîi sentiment de nedreptate şi-a văr­ sat în ea trista sa amărăciune; lacrimile îi curg gîrlă ; deznădăjduit, co­ pilul umple văzduhul de gemete şi s trigăte. Luăm parte la durerea sa, la mdigna rea sa; întrebăm, ne informăm. facem percheziţie. In fine, desco­ perim că grădinarul a dat lovitura : îl chemăm. Dar sîntem departe de socoteala :loa<;tră. Grădinarul, aflînd de ce nI" plîngem. începe să se plîngă mai tare decît l'J.OI Ce spul'J.eţi, dorrmIlor! Voi sînteţi cei care mi-aţi stricat munca; am semănat aici pepeni de l\'.:: alta a căror sămînţă mi se dăduse ca o comoară şi din ca:re sp-eram să vă ospătez cînd vor fi copţi ; dar iată că pentru a vă sădi legumele voastre prăpădite, mi-aţi dIStruS pepenii care de a cum erau crescuţi şi poate că nu-i \'oi înlocui ni ciodată. MI-aţi f ă cL:. t un rău ireparabil şi v-aţi lipsit ŞI pc dumnea \-o astră de plăcerea de a mînca pepeni aleşi.

J€an-Jacques:

Robert ·

S cuză-ne, bieiul meu Robert. Puseseşi a co lo munca ta, grija ta. Văd bine că am făcut greşeala de a-ţi strica lucrul; dar îţi ,-om aduce alte seminţe de Malta şi nu \-om mal lucra pămîntul pînă ce nu vom şti dacă altcineva nu a început munca înamtea noastr ă . A, bine domnilor, vă puteţi de ci odihni, pentru n u mai este nici un teren lăsat î n paragină.

În

ceea ce mă priveşte, lucrez terenul pe care mi l-a lăsat ta­

tăl meu. Fiecare face la fel şi toate pămînturile pe care 1 � vedeţi sînt ocupate de multă vreme.

Em,il: 122)

Domnule Robert, se pierde des sămînţa de

pepeni?

Călătorul spamol Vasco Nune,: de Balboa (1475-1517) , făcînd parte dintr-o expediţie spaniolă în America de Sud, a aJuns la istmul Panama Trecînd şi aj ungînd la apele Pacificuilli, a mtrat în apă cu steagul în mînă SI, împIintîn-, du-l în nIsip, a declarat că ia în primire pămîntul şi apa în numele regelui Castil1el_


Robert:

Iartă-mă tinere; că'c� nu întîlnim prea des domnisori ' atît de distraţi ca dumneavoastră . Xlmelll nu se atinge de grădina \ ecmului; fIecare respectă munca altora pentru ca a s a să fie în SIguranţă.

Emil '

Dar eu nu am deloc grădină.

Robert:

Ce-mI paSd? Dacă mi-o strici pe a mea, nu te mai las să te p limbi prin ea; căci, vezi, nu \Teau să mI S2 irosească truda.

Jean-Jacques:

Xu s-ar putea să propunem o înVOIală bunului Ro­ bert? Să ne dea, miculUI meu prieten şi mre, un colţ dm grădina sa spre a-l culti\-a, cu condIţia să aibă jumătate din produse. V�-l dau fără condiţii. Dar să vă amintiţI că yoi trage brazdă peste legumele \'oastre dacă vă a:ingeţi de pepenii mei.

Rubert:

1n această încercare de a Incul,ca copiilor noţiunile primare, se vede Cclm ideea proprietăţii îşi are s orgintea în mod fIresc în dreptul primului ocupant prin rr..uncă133). Lucrul e ela:', lămurit, simplu şi întotdeauna aproape de înţelegerea copilului. De aici pînă la dreptul de proprIetate şi la schimburi nu mai e decît Un pas, după care trebuie să ne oprim nu­ maidecît. Se mai poate oeserva că expEcaţia pe care am condensa:-o în două pagmi de carte va constitui poate în practică munca unui an întreg, dat fiind că în dezvoltarea IdeIlor morale nu poţi înainta prea încet şi nici nu te poţI OPrI la fiecare pas. Tmeri învăţători, gîndiţi-\ ă, vă rog, la ac-est exemplu şi aduceţi-vă aminte că lecţiile voastre trebuie să constea fără excepţie mai mu�t în acţiune decît în cuvîntări ; căci copiii uită lesne ce au spus şi ce li s-a spus, dar nu ceea Ce au făcut şi ceea Ce li s-a făcut. Asemenea învăţături trebuie date, cum am spus, mai curînd sau mai tîrzIU, după cum firea liniştItă sau turbulentă a elevului îi grăbeşte sau Îl ÎntîrzIe necesitatea; folosirea lor este atît de evidentă încît sare în oc:hi; însă, pentru a nu omIte n lmlC important în lucrurile difiCIle, să mal datI încă un exemplu : Copilul tău, greu de crescut, s trIcă tot ce atinge; nu te supăra deloc; cautil să depărtezi de el ceea ce ar putea să strice. Dacă îşi strică uneltele de care se serveşte, nu te grăbi să-i dai alt€le; lasă-l să le simtă lipsa. Dacă sparge geamurile din camera lui, lasă-l să-I sufle vîntul ziua şi n oaptea, fără să te îngrijeşti că va răci; căc. e mai bine să .aibă un gu­ turai decît să fIe nebun134). Nu te plînge niciodată de supărările pe care 133) Locke, ca si Rousseau, deduce dreptul de proprietate din faptul că omul adaugă bununlor naturii ceva propriu, anume munca sa (cf. S a l I w u r k, op cit., voI. 1. p 1 05). Despre schimb Rousseau se ocupă Sl în Emtl, cartea a III-a; 1deile despre întemeierea propnetăţii pnn muncă personală se găsesc mai precis defimte în Dtscursul asupra inegalităţii dintre oameni. 1' H) Pasaj esenţial în defmirea noţiunii de "pedeapsă naturală" - efectul negativ al propriilor noastre actiuni, care se exercită direct asupra noastră. Evident că acest fel de pedeapsă se poate lua în conSIderaţie numai pînă în momentul în care ea nu pune în pericol viaţa sau nu produce traumatlsme cop1lului


EMIL 78

ţi le produce, dar acţIOnează în aşa fel încî t să le SImtă el cel dmtîi. La urmă yei pune geamurile fără să spui nimIc. Le va sparge iar ; atur..CI v ei s chImba metoda: spune-i aspru, dar fără mînle : geamurile sînt ale mele; ele au fost puse acolo prin grija mea. \'reau să le păstrez: pe unnă îl ' el :nchlde !.a întunenc, într-un l oc fără fereastră La a cest orocedeu atît de n.ou, el ,'a începe să ţipe , să se îafune: nlmeni nu-l ascul tă. Indată Se o b oseş te ŞI schImb ă tonul. Pl inge , geme. Atun21 ap are un. serVI tor ; răz­ 'Tă.titul îl roagă Să-I dea dr umul . Fără să-i arate că nu ,'rea să facă l�l­ mic. servitorul îl răspunde : Şi eu am geamurt pe Clre vreau să l e păstrez - ŞI p�eacă. In fme, d upă ce copilu l ,'a fi rămas acolo mal multe ore, timp destul de îndelungat ca să se plictisească şi să-şi aducă aminte ele cele fă cute , cmeva îi V a s ugera Să-ţI propună un acord prm m ljloci rea că­ l'lLa îi ' ei da libertatea, Iar el nu ' a mai spa'rge geamurI . Xu-ţi ,'a cere mai mult. Te , a ruga să vii să-I \'eZl; ,'ei '\ eni ; îţi "a face propunerea; o vei pr�mi îndată. zicîndu-i : Foarte bme te-ai gîndit; ,'om cîştiga c.mîndoi. Cum de n-ai avut mai de\ reme a ceastă Idee bună ! Apoi, fără a-i cere asi­ gUrarea sau confirmarea făgăduiel1i, îl vei îmbră ţişa cu b u ourie , îl vei duc€: îndată în camera lui, so cotind acest acord ca snnt şi inviolabil, ca şi cum ar fi tre'cut prin jurămînt. Ce idee crezi că ,'a avea el d espre acest proeedeu, despre respectarea angajamentelor şi d es pre utilitatea lor? Mă înd oiesc să existe pe pămînt un smgur copil, încă nedenaturat, care să reziste acestei încercări şi să mai spargă, cu voinţă, un geam."') ŢJ ;:măriţi această înlănţuire. Micul răutăcios nu se gîndea deloc, dnd îşi săpa o gro apă ca să-şi semene b obul , că-şi pregătea o închiso are în care ştiinţa sa nu , a întîrzia să-1 Închidă. Iată-ne în :umea morală; iată p o ar ta deschisă ,"kiului. Oda tă cu co a­ " enţiile si cu datoriEe se n asc înşelăciunea şi minciuna. Indată ce poţi face ceea ce nu trebUIe, vTei să ascunzi ceea ce nu trebuie să faci. Indată ce un mteres generează o promis m n e, un interes mai mare te poate face să-ţi calci promismnea; nu mai € v or ba decît să ţi-o ca lci îără teamă de pedeapsă. MiJlocul este natural; te ascunzi şi minţi. Xeputîad să pre­ ,'emm viciul, tată-ne de-a2um în situaţia de a-l ped epi. Iată mizeriile vi eţii om eneşti, c are încep odată cu erorile ei. Am spus de a� uns pentru a face să se î n ţeleagă că [', u trebuie nici­ odată să aplici cop ii l or pedeapsa ca pedeapsă , ci că pedeapsa trebuie să le

*)

135)

Dealtfel, cînd datOria de a-ţi ţme angajamentele nu ar Îl întărită în spIritul copilului de ponderea utilităţll ei, în curînd sentimentul său mterior, începînd să apese, 1-0 va împune ca pe o lege a conştiinţeI, ca pe un prmciplU înnăscut, care n-aşteaptă ca să se dezvolte decit cunoştinţele la care se aplică, Această primă trăsătură nu este nicidecum înscrisă de mîna oamemlor, CI gravată în lmmile noastre de au,torul oricăreI Ju.,tiţil. Inlăturînd legea pnmară a con­ venţiilor si obllgaţla pe care ea o Impune, totul devine iluzoriu şi zadarnic în societatea umană Cme îSI ţme făgădUlala numaI pentru profItul acesteIa nu este deloc mal legat decît dacă n-ar fi făgăduit mmlc, sau cel muh va Îl în stare s-o calce ca ŞI J ucătorii cu mmgea135, care nu întîrzie să se servească de avans pentru a aştepta momentul de a se serVI de el cu mai mult avantaj. PrinCIpiul e de extremă importanţă ŞI merită să fIe aproft.ndat; căci aici omul începe să s� pună in contradicţie cu sine însuşi. Notă neclară' " blsque "-ul ] ucătorilor este aiCI înţeles, probabll, ca "avans" dat în favoarea adversarului (J ucătorul mai tare acordă celui mai slab un număr de puncte), dar este considerat ca "avantaj" proprlU in JOc (cf. S a I l w ii r k, op. cit., voI. r. p. 109).


vină ca o urmare naturală a faptei lor .rele. Astfel. nu \"ei vorbI deloc cu patimă împotriva minciunii, nu-i vei pedepsi deloc anume pentru că au minţit; însă vei face ca toate efectele rele ale mirK:l unil , ca acela d e a nu fI crezut deloc cind spui ade\ ărul, de a îi acuzat. <cu toate încercările tale de apărare, de o greşeală pe care n-ai .săvîrşit-o, să se îngrămădească pe capul 10'':'' cînd au mmţit. Dar să explicăm ce înseamnă p entru copii a mintI. EXIstă două felurI de mincmni ' cea de fapt, care prh eşte trecutul; cea de drept, care prÎ\"eşte \'Îltorul. Cea dmtîi are loc cînd negăm că am fă­ cut sau cînd afirmăm că am făcut ceea ce n-am făcut şi, în general, cînd \ oroim con<:tlent împotriva ade\"ărului lucrurilor. Cealaltă are loc cînd iăgădUlm un lucru pe care a\"em de gînd să nu-l îndephrum ŞI, în gene­ ral, cînd arătăm o intenţie contrară celei pe care o avem. Aces te două .:IllnclUni pot să se contopească cîleo ::iată într-una�) : dar aici le pri\'es c în ceea ce au ele deosebit. Cel ce simte neVOIa de a prImi aj utorul altora ŞI care nu încetează s ă sImtă bunăvoinţa lor nu are nici un mteres să-i înşele; dimpotrivă. este sensibil mteresat ca ei să vadă lucrurile aşa cum sînt, de teamă să nu se inşele în dauna lui. Este deci limpede că denaturarea faptelor nu e fi­ rească la copii; Însă legea supunerii este cea care produce necesitatea de a minţi, pentru că supunerea fiind p{mibilă, te s capi de ea în taină cît poţ: m.ai mult, iar inten::s ul imediat de a evita pedeapsa sau reproşul învmge interesul înd€părtat de a spune adevărul. In educaţIa naturală şi liberă, de ce ar minţi, aşadar, copilul tău? Ce ar avea să-ţi ascundă? Ku-l cerţi deloc, nu-l pedepseşti pentru nimic. nu-i ceri nimIC, De ce nu ţi-ar spune tot ceea ce a făcut tot aşa de naIV ca şi micului său tovarăş? El nu poatE> vedea în această mărturisire mal mult pericol de o parte decît de alta. �finciuna de drept e şi mai putin natura:ă, PE'ntru că promisiunile de a .face sau de a Se a,b ţine sînt acie convenţlOilale, care les din s tarea de l1atură şi contravin libertăţii. Nlai mult, toate angajamentele copiilor sînt :r.. ule prin ele însele, căci v ederea lor mărgmită nu poate să s€ întindă dIncolo de �rezent şi, angajîndu-se, ei nu ştiu ce fac. Cu greu poate minţi copilu� cind se angajează; căci, negîndindu-se decît să scape dintr-o ln­ curcă tură în momentul de faţă, orke mijloc care n-are un efect prezent îi este egal; făgăduind ce-va pentru viitor, el nu făgăduieşte nimic, iar Imaginaţia sa încă ado-rmită nu ştle- deloc să-I facă să trăIască în două epoci diferite. Dacă ar putea evita bătaia sau ar putea obţine un pachet de drajeuri promiţînd să se arunce mîine afară pe fereastră, ar promite nu-

*)

Ca atunci cînd culpabllul acuzat de o faptă rea s-ar apăra ziCÎnd că este om cmstit El mmte astfel în fapt SI în drept 13G) bil) DIviziune juridică - de Jure, de fa ct o, - a minciumi. M o n t a i g n e (Eseuri. I, 9) distmge altă dIferenţă între "neadevăr" şi "minciună", după Aulus Gellius : dIferenţa între mentiri (a mmtl) şi mendaczum dicere (a spune o minciună). In acest sens, Montaigne scrIe: "Gramaticii fac deosebire între a spune o mtnciunu SI a minţi. A spune o minciună este a spune un lucru neadevărat, pe care-l creZI adevărat; a minţt înseamnă a spune un lucru împotriva constiinţei tale . . A mmţI este un viciu blestemat. Legăturile dintre oameni se fac prin cuvînt . . . MI se pare că uneori îl pedepSIm pe copil prea sever pentru unele greşeli ne­ însemnate . . . Numai mmClUna şi încăpăţînarea mI se pare că trebuie combătute şi împiedIcate de a se ivi şi de a progresa" (ef. S a I l w u r k, op. cit., voI. I, p. 110 şi trad A d a m e s c u, op Ctt., vol. I, p. 219).


maidecît. Iată de ce legile nu se p ot aplica la angajamentele copiilor , iar­ cînd pă rinţI i şi î nvă ţătorii cel mai severi preti nd să le în deplinească. aceas"Ca priveşte nu.'1a 1 i ceea ce c opi l ul trebuie să facă, chiar dacă n-ar fi promIs. Xeştiind ce face cînd se angajează. co p Eul nu poate d eci minţi anga­ jîn du-se . Xu e tot aşa cînd nu se ţine ele cu\·înt. ceea ce este tot Un ieI de minciună retroactivă: căci îSI aduce foarte bIne aminte că a făc ut această promisiune , dar ceea ce � u vede este importanţa de a o ţine. Xe­ fimd în stare să citească în \-iitor, el nu poate să pre\-ad ă consecinţele 1'..1crurilor şi, cînd îşi calcă angaj amentele, el nu face nimic împotriva ra­ ţiunii vîrstei sale. De aici r ezultă că minciunile copiilor sîn t toate opera învăţătorilor şi că a \-oi să-i înveţi să spună adevărul nu este altceva decît a-i îm'ăţa s ă mintă. În graba de a-i îndruma. de a-i stăpîni, de a-i instrui , nu găsim niciodată destule instrumente ca s ă ne atingem s copul. Vrem să le stăpî­ nim spiritul prin maxime fără temei, prin reguli fără raţiune şi prefe­ răm să şt i e lecţiile şi să mintă deCÎt să rămînă ignoranţi şi să spun? adev ăr u F 3 7) . Pentru mine. care nu dau elevilor mei decît lecţii de p ractică si care prefer să fie buni decît învăţ.aţi, nu le cer să spună adevărul de teamă s ă n u ascun dă şi n u le promit nimic dh ceea ce ar fi îndemnati s ă n u le ţină. Dacă s-a petrecut în lipsa mea vreun rău al că rui autor nu-l cunosc . mă v oi feri să-I acuz pe Emil sau să-i spun : tu eşti?*) Căci ce altceva aş face prin aceasta dacă nu să-I învăţ să o nege? Dacă firea lui d ificil ă m-ar sili să ajung cu el la o oarecar e înţelegere, îmi voi lua atît de bine m ăs uril e, încît pr op u n erea să vină totdeaur:a de la el şi '1 ici odat ă de la mine; dacă s-ar înVOI să altă totdeauna un I� t ere s prezent ŞI sensibIl pentru a-şi indeplini angajamentul ŞI dacă vreodată nu l-ar respecta, această minciună atrage asu p ra lui rele pe care le va \ edea ieşind dI n ordmea însăşI a lucrurilor şi nu dm răz bu nare a gm-ernorului său. Însă fără a fi nevoie să re cur g la mIjl oace a�ît de crude, sînt aproape s: gur că Emil va şti foarte tîrziu ce înseamnă a mmţi şi că ş t i i nd , va fi foarte ui m it, neputînd înţelege la ce -ar p utea fi bU!1ă mincmna Este foarte :impede că pe mă­ sură ce reuşesc ca bunăstarea lUI să dev ină independentă fie de dorin­ ţele, fie de judecăţile 2.ltora, cu atît opresc în el orice interes de a minţi. Cînd nu esti deloc grăb it să instrUIeştI, nu eşti deloc silit să ceri şi po ţi să potriveşb timpul pen tru a nu cere decît numai cînd trebUe. Atunci copilul se formează prin aceea că nu se ratează138) . Însă dnd un precep tor zăpăcit, neştlind cu m să se poarte. îl sueşte în fie care mome:1t s ă fă gă dui as d ba una, ba alta, fără deosebiri, făr ă ale ger e . fără măsură, atunci copilul, plictisit, încărcat cu toate aceste promisiuni, le nesocoteşte,

131)

Locke se plînge, de asemenea, că educaţia obisnuită a coplllor generează multe vicii, susţinînd că: "Nu există nici U:1 viciu al cărm gust să nu fi fost Inspirat copiilor sau de părintI, sau de dokă" (Idei, par. 25). *) NImIC nu e mal mdiscret decît o asemenea întrebare cînd copilul e vmovat· atunCI, dacă crede că ştil ceea ce a făcut, el va vedea că-i întinzi o cursă SI această părere nu .... a întîrZia să-I facă să se supere pe tme Dacă nu o crede, îşi va spune: de ce să-mi dezvălUI greşeal a ? Şi i ată prima tentatie de mmciună devemtă efectul întrebării tale lmprudente i38) Ratarea (fr gâte) se referă ŞI aici la mfluenţa negativă asupra naturll copllului, originar bună, pe care o pot avea unele influente edu{'aţionale.


le Ultă. în fine, le dIspreţuieşte şi. pm'indu-le drept formule goale. îşi fău­ re9:e un joc dm a le face ŞI a le călca. Vre. deCI să fle fidel în a-şI ţwe cu\-în tul? Fii dIscret cînd îi cerI acest lucru. Amănuntul pe care tocmai l-am folosit c u privire :a m i nc iună se poa-ce aplica în multe privinţe la toate celelalte datorii pe care le pre­ scriem copiilor în forme nu numai urîte, dar şi Impradicabile. Ca să pă­ rem că le predicăm virtutea. îi facem să iubească viciile. Şi le dăm, oprin­ dl�-i S2. le dobîndească. Vrînd să-i facem pi o şi . Îl ducem să se plIctIsească la bisencă; silindu-i neîncetat să mormăle rugăcmnI, îi facem să se gîn3ească la fericirea de a nu Se mal ruga lui D'-.!mnezeu. Ca s ă le insuflăm maă, îi punem să dea de pomană, parcă ne-ar fi ruşine s-o dăm noi În­ şine. )Ju se cm-ine s-o dea copilul. CI învăţătorul : oricît de drag i-ar :i el€vu�, să nu-i lase această dnste; trebuie să înţeleagă că la vîrsta sa încA 11"J e demn de ea. Pomana este fap ta unui om care înţelege valoarea lu­ Cr ul JI d at SI nevoia aproapelui său (39) . Cc pIlul care nu cunoaşte mmic din toate acestea nu poate să aibă nici un merit că dă; nu dă din mI:ă, nu face binefacere; e aproape ruşinat să dea, în vreme ,ce, sprijinit pe exem­ pIuI lui şi al t ău , crede că numai copiii trebUle să dea şi că fiind mare nu mai trebuie să dai poma:lă. Obsen'aţi că nu punem ni c i o da t ă pe copil să dea decît lucrud a .că­ ror \'aloare n-o cunoaşte, monede de metal pe care le are în buzunar şi Cdre nU-l servesc de dt pentru a sta . Un copil ar da mai curînd 1 0 0 de na ­ poleom decît o prăjitură. Puneţi însă pe acest nSIpitor să dea lUCI"Urile care-i sînt scumpe, jucării, bomboane. prăj ituri şi v om şti de înd a tă dacă :-&ţi făcut în adevăr generos

Se mai găseşte un mijloc pentru aceasta, anume să înapoiezi repede copilului ceea ce a dat, în aşa fel ca să se obişnuiască să dea tot ceea ce s tle că îi va reveni. ::\I-am \'ăzut la copii d ecît aceste două feluri de ge­ nerozitate : să d e a ceea oe nu le e bun la mm�c sau să dea ceea ce sînt siguri că VOI' primi înapoI. Faceţi î n acest fel, zice Locke, 'ca ei să se con­ vingă prin E'xperienţă că cel mai generos este totdeauna cel care are cea mai mare parte. Aceasta înseamnă să fac i un copil generos în aparenţă şi av ar de fapt. El adaugă că copiii Vor dobîndi astfel obişnumţa gene ­ rcntăţ.i, Da, a unei generozităţI c ămătăreşti, care dă un ou pentru a avea ur;, bou. Insă, cînd va fi vorba să dea cu adevăra t, rămas bun obişnuinţei ; -dacă nu l i S e mai dau înapoi. ei vor înceta îndată s ă mar dea. Trebuie să avem în vedere mai degrabă deprinderea sufletului decît cea a mîini­ lor. Toate C'elelalte virtuţi pe care le învaţă copiii se aseamănă aC€stela, iar pentru a le predIca aceste virtuţI solide le folosim anii tineri în tng­ teţe. Iată o educaţie savantă! Dascălilor, lăsaţi nimicunle; fi ţi virtuoşi şi buni, exemplele ",oastre s l întipărească în m emoria elevilor voştri, aşteptînd s ă poată pătrunde în inimile lor. In loc să mă grăbesc să cer de la al meu acte de carita'te, prefer să le fac în prezenţa sa şi să-i iau chiar mijlocul d e a mă imita, aceasta fiind o cinste care nu e pentru vîrsta sa: căci este important ca se

139) Este vorba, flreşte, de o obllgaţle caracteristică orîndUlni sociale în care ordmea morală a luerunlor <,e Judecă pe tememl învătăturll creştine, care consideră, în mod fatalist, Şl bogăţia, Şl mizeria derivînd dm aceeaşl sursă dlvină.


EMIL 82

el să r_u se deprindă a pri\ 1 datorlIle oamEnilor numai ca datorii ale co­ piilor. Da2ă, văzîndu-mă că ajut pe săraCI, mă întreabă asupra acestui lucru şi. dacă e timpul să-: răspund"). îi voi spune : " Dragul meu, cind săraCE au acceptat ca să eXISte cameni bogaţi, bogaţiI au promis să mă ­ nească pe tOţI cei ce nu au din ce trăI ilici prin ayere, n:Cl prin mun-ca lor". "Ai promis deci ş. dumneata asta');' \ a întreba el. .. Fără îndOlală; nu sînt s tă p în pe av e r ea care-mi trece prm miim decît respec:tînd condi ­ ţia legată de pro pnetatea sa:'. După ce a ascultat această cu.vÎn:a:-e (şi s-a văzut cum poţi pm:e un copil în stare s-o înţeleagă). u r_ altul decît EmIl ar fi ispitit să mă imite şi să se poarte ca un om togat; î 1tr-un asemenea caz. l-aş împ iedica cel puţin de a o Îace cu ostentaţie . aş pl'efera să mă frustreze de dreptul meu ŞI să d·2a pe ascuns; aceasta este c fraudă a vîrstei sale şi singura pe care i-as ierta-o. ' Ştiu că toate aceste virtuţi dohîndite prin L"Tlitaţie sînt -v ir tuţi de maimuţă şi că niCI o faptă bună nu est e bună din punct de vedere mo r al decît atun ci cînd o faci ca atare, iar nu pentru că au făcut-o alţIi. Dar, la o vîrstă în care LnIma nu simte încă mmic, trebuie să-i facem pe copli să imite acţmnile cu care voim să-i deprindem, pînă cind vor putea să le f�ă ei din discernămînt şi dm iubirea binelui. Omul este imi'tator, am­ malul de asemenea ; gustul imitaţiei este bine orinduit de na·tură, dar în societate el degenerează în yiciu. Maimuţa imită pe om, de care s e Leme. dar nu imită animalele pe care le dispreţUIeşte; s oeoteşte că e bine ceea Ce face o fiinţă mai bună decît ea. Printre noi, dimpotrivă, măscă­ ridi de tot felul imită frumosul pentru a-l înjosi, pentru a-l face ridicol; simţindu-şi josnicia, caută să fie deopotn'\ ă cu cei care valorează mai mult decît ei sau, dacă se silesc să imite ceea ce admiră. atunci se vede. i 1 alegerea oblectelor, gustul fals al imitatorilor; ei vor mai mult să se impună celorlalţi şi să-şi vadă talentul aplaudat decît să devină mai bun i şi mai înţelepţi. Motivaţia care stă la ba7J8. imitaţiei printre noi porneşte din dorinţa de a apărea totdeauna sub altă înfăţişare. Dacă reuşesc in întreprinderea mea, Emil nu \-a avea desigur această dorinţă. Trebuie cleei să ne lipsim de binele aparent care o poate produce. Aprofundaţi toat€ regu:ile educaţiei voastre şi astfel le veţi găsi p e toate fără înţeles, mai ales î n ceea Ce priveşte virtuţile ş i mora'VUrile. SIngura lecţie de morală potrivită copilăriei şi cea mai ImpoTltantă la Orlce vîrstă este să nu faci niciodată rău nimănui. Chiar norma de a face­ bine, dacă nu este subordonată acesteia, e primejdioasă, falsă, contradi·c­ torie. Cine nu face vreun bme? To ată lumea : cel nemernic, ea şi ceilalţi; el. face pe unul fericit în dauna a o sută de nefericiţi şi de aici vin toate nenorocirile noastre. Cele mal sublime virtuţI sînt negative : ele sînt , df' asemenea, şi cel mai greu d e înţeles, pentru că nu le poţi arăta şi sînt mai presus d e plăcerea atît de scumpă inimii omului de a face pe altul m ulţumit de noi. O, cît bine face în mod necesar semenilor săi acela, dacă o fi neunul. care să nu le facă niciodată rău ! De cîtă tărie sufleteas că, de cîtă tărie de caracter are neyoie pentru aceas'ta ! Nu cugetînd asupra *) Se intelege că nu mă ocuP de cheshumle sale cînd îi place lui, ci cînd îmi place mie; altfel, m-as supune dOrinţelor lui şi m-as pune in cea mai periculoasă dependenţă in care un guvernor ar putea fi faţă de elevul său.


acestei maxime, ci silindu-te s-o pUl

m

practică simţi cît e de mare şi

cît este c e greu să reuşeşti s-o înfăptuieştI.*) Iată cîte\-a slabe idei despre precauţiile cu care aş \Tea să fie date co pIilor îm-ăţăturile pe care nu li le putem refuza fără a-i pune în pericol de a-şi face rău lor înşile şi altora şi. îndeosebi, de a dobîndi obişnuinte r ele care cu greu ar fi apoi corectate; să fim însă siguri că această necesitate se va prezenta rar pentru copiii crescuţi aşa Cll.'1l se cuvin e, pentru că este imposibil ca ei să devină nesupuşi, răi. mincinoşi. lacomi. dacă nu L s-ar semăna în inimi \Ti ciile care-i fac să f.i.e astfel. Ceea ce am spus deci asupra acestui punct serveşte mai mult excepţiilor decît regulilor: însă aceste excepţii sînt mai frecvente pe măsură ce copiii au mai multe prilejuri să iasă din starea lor şi să contracteze viciile oamenilor. Celor crescuţi b mijlocul lumii le trebuie în mod necesar învăţături mai timpurii dec:t celor ce sînt crescuţi departe de ea. Această educatie solitară va f.i deci preferabilă chiar dacă n-ar face altceva deCÎt să dea copilăriei timpul de a se maturiza. Mai există un alt gen de excepţii, contrare, pentru acei pe care o natură fericită :Îi ridică deasupra vîrstei lor. Aşa cum există oameni care nu depăşesc niciodată faza copilăriei, alţii, ca să zicem astfel, nu trec deloc prin ea şi sînt oameni aproape formaţi de la naştere. Răul este că această ultimă excepţie este foarte rară, foarte greu de cunoscut. şi că fiecare mamă, imaginîndu-şi că un copil poate să fie o minune, nu se îndoieşte deloc că al ei n-ar fi unul din aceştia. Mai mult, ele iau drept semne extraordinare chiar pe cele care arată lucruri obişnuite : vioiciunea, glumele, zburdălniciile, naivitatea glumeaţă, toate semne caracteristice vîrstei, care arată cel mai bine că un copil nu este decît un copil. Este oare de mirare faptul că cel ce vorbeşte mult şi căruia :. s-a permis să spună orice, care nu este împiedicat ele nici un considerent, de nici o bună-cuviinţă, va realiza şi unele coincidenţe fericite? Va fi mai bine decît a făcut-o vreodată, aşa cum s-ar întîmpla unui astrolog care, printre miile lui de minciuni să nimerească şi un adevăr. Ei 111.int atîta, spunea Henric al IV-lea, încît la sfîrşit vor spune adevărul. Cine vrea să găsească cîteva cuvinte potrivite n-are decît să spună multe prostii Să-i păzească Dumnezeu de rău pe inşii la modă care n-au alt merit pentru a fi sărbătoriţi. Ideile cele mai strălucitoare se pot strecura în creierul copiilor sau, mai degrabă, cuvintele cele mai bune în gura lor, ca şi diamantele cele *) Regula să nu faCI rău mmănui aduce eu SJlle pe cea de a te lega cît mal puţm posibil de socIetatea omenească ; CăCI, în starea socIală, bmele unuia face în mod necesar răul altUIa Acest raport este în esenţa lucrunlor ŞI mmlC nu-l poate schimba. Se poate cerceta, pe temeIUl acestui principIU, care este cel mal bur. omul socIal sau solitarul Un autor llustru afirmă că numaI cel rău stă smgur140) ; eu afirm că numai cel bun stă singur. Dacă această propoziţie este mal puţm pretenţioasă, ea este mai adevărată ŞI mai bine gîndită decît precedenta Dacă cel rău ar fI smgur, ce rău ar f"-ce? NumaI în societate îşi îndreaptă lovitunle împotrIva celorlalţI ca Să-I vatăme Dacă s-ar Întoarce acest argument în sprijinul omulUl de bme, ră.,pund prIn paragraful cărUla ii aparţme această notă Autorul "ilustru' este DIderot, care afIrmă acest lucru în prefaţa Fwlui na­ tural Rousseau revine adeseon asupra acesteI sentinte a prietenulm său am tImpul cînd Rousseau era singur la Ermltage (cf. J -J R o u s s e a u, Co nfes­ swns, IX).

CARTEA 1 1

83


mai preţioase în mîna lor, fără ca prin aceasta ideile sau d:amantele să k apartină, la această vîrstă nu există nici o proprietate ade\-ărată, de uici un fel Lucrurile pe care le spune un copil nu sînt pentru el ceea ce sînt pen­ tru noi: nu le leagă de aceleaşi idei. Aceste idei, dacă are aş a ceva în ade,-ăr, n-au î n capul lui nici urmare, nici legătură ; nimic fix, n:mlc sigur în tot ce gîndeşte_ Obsen-ă pe pretinsul tău copil-minune_ I n unele momente '-ei găsi în el resortul u�ei activităţi extreme, o claritate de spi­ rlt în stare să spargă norii Cel mai adesea, acelaşl spirit ţi se ,-a părea slab. muced şi parcă îm elit Într-o ceaţă deasă Cînd ţi-o ia înainte, cînd răl.1ine ne::nişcat. La un moment dat , îti \-me să zici că e un geniu şi imediat după aceea că e un prost. Te-ai înşela şi într-un caz şi în altul : e un copil. E un pui de ,·uliur. care într-o clipă se înalţă în aer si în clipa următoare cade iar în cUib141) Poartă-te deci cu el după vîrsta lui, cu toate aparenţele, şi fereşte-te să nu-i sleieşti puterile \ oind să le pui prea mult la î ncercare. Dacă acest creier tînăr se încălzeşte, dacă vezi că începe să clocotească, lasă-I să clocotească în VOle, dar nu-l aţîţa niciodată, de teamă să nu se risi­ pească ; iar cînd primele fumuri s-au împrăştiat, reţine, comprimă-le pe celelalte pînă cînd, cu anii, ele au să se prefacă în căldură şi într-o ade­ vărată forţă. Altfel, îţi iroseşti timpul şi îngrijirea şi-ţi distrugi singur propria-ţi operă; după ce te-ai îmbătat în mod nesocotit cu toţi aceşti aburi inflamabili, nu-ţi va rămîne decît o drojdie fără nici o tărie. Din copii zăpăciţi ies oameni de rînd; nu cunosc deloc vreo observaţie I:1ai generală şi mai sigură decît aceasta. Nimic nu e mai greu decît să deosebeşti în copilărie prostia adevărată de acea prostie aparentă şi în­ şelătoare, care anuntă sp�ritele puternice Pare deocaC1dată ciudat ca cele două extreme să aibă semne atît de ase:nănătoare ; totuşi, aşa tre­ buie să fle ; căci, la o vîrstă cînd omul n-are nici o idee adevărată, toată deosebirea dmtre copilul deoseblt ce mteligent şi 'cel neinteligent este că cel dm mmă nu primeşte decît idei false, iar cel dintîî, negăsmd decît idei false, nu primeşte ni'CÎ una ; se aseamănă deci prostului prin aceea că unul nu e capabil de nimic, pe cînd celUllalt nu-i convine nimic. Smgurul semn ce-i deosebeşte depinde de întîmplare, care poate oferi celui din urmă vreo idee potrivită înţelegerii lui, pe cînd cel dintîi e totdeauna şi pre­ tutindeni acelaşi. Cato cel tînăr, în timpul copilăriei, părea un imbecil în casa sa. Era tăcut şi încăpăţînat. Iată singura părere pe care o a\-eau despre el. Unchiul său nu l-a cunoscut decît în anticamera lui Silla143). 1'.1) F e n e l o n

142) 143)

(în Educaţw fetelor) scna îl" acelasi sens următoarele: ,."De altă parte, neştiind �ncă să gîndească sau să fa�ă ceva prm el înşişI, ei observă tot ŞI vorbesc puţm, dacă nu-i obisnuieştr să vorbească mult; de acest lucru trebUIe să te fereşti. Adesea, plăcerea pe care vrem s-o obţinem d e la copiii drăguh Îl strIcă: îi obIşnuim să spună tot c e le vine în mmte ŞI să vorbească despre lucrun asupra cărora nu au încă cunoştmţe di<;tincte; le rămîne astfel pentru întreaga VIaţă obişnumta de a Judeca în pripă SI de a spune lucruri asupra căroca n-au deloc idei Clare; ceea ce produce un fel foarte rău de a fi al spiritului"142) . F e n e I o n , Educatwn des fllles, Pans, Flammarion ( f a ) , p . 17. D atele sînt luate din Plutarh, care a fost " prima . . . 'il ult1ma" lectură a lui Rousseau. Iată ce scne Plutarh despre eato cel tînăr (zis dm Utica, oraş în care s-a sinucis) : "Se ZIce că dm copilărie . . nu se mira ŞI nu se arăta mIşcat


Dacă n-ar fi intrat niciodată în această c:nticarr.. er ă. poate c-ar fi trecut d.ept l.n dobitoc pînă la \-Îl'sta raţiunii , dacă Cezar n-ar fi u'ăit, poate că totdeauna am fi considerat \-izionar pe acelaşi Cato care a înţeles

Şl i-a prevăzut cu mult înainte toate proiectele. cît sînt de expuşi să se înşele acei care-i J udecă aşa de grăbit pe copu !

geniul funest al acestuia

0,

Sîfit, adesea, mai copii decît copiii.

Am

\-ăzut la o \-îrstă destul de înain­

tată un oml44) care mi-a făcut cinstea să-mi fie prieten şi care în familia sa şi printre amici trecea drept un spirit mărginit: acest cap excelent s e rorma î n tăcere. Deodată, e l s-a arătat filosof ş i n u m ă îndoiesc că posteri­ tatea îi \-a marca un loc d:stins şi de cinste printre cugetătorii cei mai buni şi printre metaflzicienii cei mai adînci ai secolului său. Respectaţi copilăria

şi

nu

\,-ă

grăbiţi s-o J udecaţi nici în bine, nici în

rdu. Lăsaţl excepţiile să se arate, să se dovedească, să se confir�ne mult timp înamte de a adopta pentru ele metode particulare. Lăsa'�i natura să-şi exercite acţiunea multă vreme înainte de a vă apuca să acţionaţi în locul el, de teamă să nu-i contrariaţi aCţiunile. Veţi zice că tllnpul este preţios şi nu trebuie să-l pierdem. Nu vedeţl că e mai bine să nu faci nimic decît să-I pierzi folosmdu-l rău şi că un copil rău instruit e mai de­ parte de înţelepcmne decît unul care n-a fost mstruit deloc V-aţi spe­ riat văzînd că-şi iroseşte pnmii ani fără să facă nimIC! Cum ! Nu e nimic să fii fericit? Nu e nnnic să sari, să te JOci, să alergi toată ziua? Toată via�a nu va fi atît de ocupat. Platon, în republica sa, care e socotită atît cie severă, nu-i creşte pe copii decît în serbări, Jocuri, cîntece, pierdere de vreme; s-ar zice că a făcut tot ce trebuie în văţîndu-i să se bucure . iar Seneca.

vorbind despre

\-echea

tinerime romană,

zicea : stătea

în-

de mmlc . . . Era greu să-I lmpreslOnc71 atît încît să-I faCI să. rîdă SI foarte rar I se vedea un zîmbct pe faţă . . Cînd a inceput să înveţe, se arăta greoI, pri­ cepea prost ŞI încet, dar ceea ce înţelcgea o dată reţmea tememlc'·. Pedagogul său, Sarpedon, l- a mtrodus ades ee în casa IU! Silla, autorul listelor de proscrip­ ţie, casă care devenise locul de SUphClU al adversanlor săi. În casa lU! Silla, Cato văzu, la patrusprezece am, oamem pedepsiţ" torturaţi ŞI ueiş!. "Văzînd capetele celor mal ilustre personaje din Homa, întrcabă pe sclavul său' dc ce nu-l UCide cineva pe acest om ? Pentru că, Îl răspunse acesta, tOţi se tem de el mal mult decît îl urăsc. Cum, zise copilul, ŞI tu nu mi-ai dat o sabie ca să·· I UCid ŞI să scap patria de acest n:onstru" (ef. S a I l w u r k, op. cit , vol. I, p. 1 1 8) H,) Este vorba de E t l e n n e B o n n o t d e C o n d l l i a c (1713-1780), lummlst francez, filosof senzuallst, care a arătat în celebra sa lucrare Tratat despre senzaţii (1754) - pubhcată după cunoscuta Incercare asupra originii cunoştinţc­ lor umane (1746) - că întreaga activitate spirituală a omulUI ia naştere numai din senzaţii, respmgînct conceptia lUI Locke despre reflexie (izvor de cunoaş­ tere mdependent de SimţUri, o formă deosebită de "experienţă" mternă) Dai', deşI considera senzaţiile ca rezultat al acţiunii lumii extenoare asupra slmţu­ nlor, el susţmea că esenţa lucrurilor este mcognosclbilă, senzaţiile nefiind decît semne, nu copil alc lucrărilor În Vederile sale despre relaţiile sociale Con­ dillac a fost IdC'ahst ; în viaţa SOCIală - potrivit acestor vederi - rolul deCisiv îl are năzumta oamemlor dc a obţine maximum dc plăcen, iar orînduirea SOCIală cea mal Justă este aceea în care tendinţa spre desfătare a omulUI este mai deplin satisfăcută (ef. Mic dicţionar filozofic, E.S.P.L.P., 1 9 54 , p 93-99). A fost educator al fIUlUI du celui dE' P arma In 1773 a uubIicat u'1 Curs d e studl! în 13 volume cuprinzînd o gramatică, o "artă" de a gîndi, o "artă" de a scrie, o Istone veche SI o istone modernă. 11

-

Emil

sau despre educaţle

CARTEA II 85


EMIL 86

totdeauna în picioare, nu i se preda nimic ca1'e să fi.e :m-ăţat stînd ios 14,j)

Era ea de mai puţmă \ alo-are ajungînd la \'Î1'51:a matură? De aceea , nu-ti fie frică de această pretmsă leneyie Ce al zice despre un om care. pen­ tru a se folosi de întreaga sa viaţă. n-ar \-rea să mal doarmă :liciodată? Ai zice, acest om e nebun : nu se bucură de timp. şi-l iroseşte . pentru a fugi de somn aleargă spre moarte Gîndeşte-te că aici e acelaşi lucru şi că copilăria e somnul raţiunii Aparenta uşurinţă de a îm ăţa este cauza ruinării copiilor Nu se yede

că însăsi această usurintă ' de a înyăta e proba că nu îr.. y ată r.imk Creierul ' lor înti ils Şl lucios re dă ca o oglind ă oblectele pe care i le prezentăm, dar nimic nu rămîne. nimic nu pătrunde Copilul reţine cu\'intele. ideile se reflectă: cei care îl ascultă le înţeleg. numai e� nu le înţelege deloc Deşi s-ar părea că memoria şi gîndirea sîni două facultăţi esenţial deosebite, totuşi ele nu se dezvoltă cu ade vărat decît împreună. Inainte de vîrsta raţiunii, copilul nil primeşte idei , ci imagin i ; între unele şi al­ tele există deosebirea că imaginile nu sînt decît tablouri absolute ale obiectelor sensibile, iar ideile - noţlUni ale obiectelor determinate prin raporturi. O imagine poate să fie singură în spiritul care şi-o reprezintă, dar orice idee presupune existenţa şi a alteia Cînd ai o imagine, nu faci altceva decît vezi , cînd concepi, compari. Senzaţiile noastre sînt pur pa­ sive, în vreme ce percepţiile sau ideile se !lasc dintr-un principiu acth­ care j udecă. Aceasta se va demonstra mai departe 147) Afirm deci că nefiind în stare să Judece, copiii nu pot a\-ea memorie a devărată. Ei reţin sunete, chipuri, senzaţii. uneori 1del şi rareori legături de idei. Obiectîndu-mi că ei învaţă oarecare elemente de geometrie. cre -­ deţi că \-eţi aduce o probă împotriva mea ; cu tOtul dimpotrh'ă, veţi aduce o probă în favo area mea. Se arată că, departe de a şti să raţioneze sin­ guri, ei nu ştiu nici măcar să reţină raţionamentele altora , căci urmărind pe aceşti mici geometri în metoda lor, \'eţi vedea îndată că au reţinut numai impresia exactă a figurii şi termenii demonstratie1 La cea mal mică obiecţie nouă nu vor şti să răspundă; întorcînd figura. nu vor mai înţelege. Toată ştiinţa lor este în senzaţie; nimic n-a aJuns la j udecată. Chiar memoria lor nu e deloc mai perfectă decît celelalte facultăţi. pen� tru că mai totdeauna ei trebuie să îm-eţe din nou cînd sînt mari lucrurile ale căror cuvinte le-au învăţat în copilărie142). 145) S e n e c a, Epzsi., 88 ' N/htl ltberos suos docebant, quod dtscendum esset Jacen­ tzbus. (Nu-t învăţau pe copiit lor nimic din ce ar ft t1'ebuzt să inveţe <-et ce minutQu suliţa) Acelaşi pasaj se regăseste la IV[ o n t a i g n e (Eseuri, II. ca­ pitolul 21), care scria: ,.E de mirare cîtă grijă pune în legile sale Platon, pentru veseha ŞI petrecerea tineretulUl dm cetatea sa, SI Clt de mult se opreşte la întrecerile lor, la JOCUrl, cîntece, sărlturi S I dansun Se întinde la mÎl de reguh pentru glmnaziile14 6) sale; în ştiinţe, litere îi face să petreacă foarte putin" (nota Petitam) Hu) GimnazlU, mstitutie de stat pentru educaţia fiZIcă a tmeretulm în GrecIa antică. 1'.7) In cartea a III-a. In materie de teorIa cunoastern, Rousseau se sprlJină pe vederile gnoseologice ale lui Locke. 148) Afirmaţia nu este întemeIată, pentru că, deSI gîndirea copllulm este concretă, ea operează cu noţlUm (prin expresiile lor verbale), Iar azi nu mal poate fI concepută o gîndire umană în afara substanţei ei. care e constituită dm lImbaj.


Cu toate acestea e departe de mine �înc1ul că COp! ll n-al� nI ci U� Îel de l'a-� ionament" ') . D.in:potri.,-ă, ,-ăd că r a ţ io n e az b. îoarte �ine în LO o ceea Ce cunosc si se reîeră la interesul 10:' prezent şi sen.sibil. Insă r:.e :r:.selăr:l. ' asupra cun:oştinteJor 10:', atribuindu-le cunoştinţe pe care r:.l<. l e 2.\..l şi sl­ lindu-� să :'aţione:;:e asupra lucrurilor pe care nu le pot fn-�elege. Xe m.ai

înselăm cînd

, oi!:1 Să-I facern 8.temi la c0nsidera-�ii care nu-i pri\ esc h ar fi i�te:'esLll lor ,'Etar, .fericirea pe cal'e o \ 01' 8,\"ea si stima de cal'e se \ o;.' bucura cîr:d ' -01' f i mari ; sînt cJ\-intări care. adre­ � ate une!" îiin\e lI p s i t e a.c orice SÎi11 ţ al pre" ec.erii nt:. au absoll:t :licl G �enmificaţie pentru e:. O.'. toa:ce studiile cu care îi chinuim pe aceşti bieţi n e n o r o ciţi urli1ăresc asemenea scopuri CLl tctul stră i n e sp i ritu bi le ... n i c i un fel.

cum

Judeca'�i ce a tenţ i e 1'01., să le deal48)

PedagogIi care r.. e a ra tă c e_ mare fală înYăţăturile vilor lor sînt p lă titi ca să \-Ol'bească LJn. alt lin1.b aj ; se Gurtafea �0r că gîndesc ca si l1:in.e Ce-i în\"ată ei, în �'i n te , iarăsi cuvinte si Îr:to tdealma c Jvinte 'Printl'e

pe cal'e le dat: ele­ ':ede tOtUŞl cbiar în cele ain LU'D.1ă? C\l­ diferitele ştiiD.\e pe

c a re se laudă că le pr � dau se feresc să aleagă pe cele care al.' Îi b. ade'.:ăl' fo:ositoare copli lo r . ţentru că acestea a�' fi ştiir.ţe a.�e lUCl'i.lrilo: şi n-ar

r e-uşi Cu ele ; a�eg pe cele ca r e ti se pare că le ştii cîr.. d cunoşti tCl'lT:.cnii : blazon uL geografia. cr o n olo g i a , limbile etc . toate stu d i i atît de depăl'tate de om şi mai ales de copil, încît te l:liri c.acă putea fI folositoare_

o

si!lgu�'ă

c.ată in viaţă i-c:�'

·Veţi fi surprinşi că socotesc studiul limbllot pr intre lucrurile lipsite d e folos în educatie : dar alYlintiti-vă Cd. ,-orbesc numai de studiile din

prima Y Îr stă şi. ori ce s-aL' spune, 'nu cred, exceptînd copiii miniln.e, ca să fi putut vreun copil pînă la doisprezece sau cincisprezece ar.i sJ. înye�e cu adevărat două lin:bi. Admit că, d acă studiul limbilor ar fi nUl�ai. studiul c,wintdOl', adică şi al sunetelor care exprimă acest studiu, al' putea să îie

al fig urilor

*) Am atras atentia de o su. tă de 01'1, scr ii n d că într-o lucrare lungă este .mpo­ Slbll să dal întotdeauna aceleasi senSUri a<:.eloi'asi cuvinte N el eXlstă nici o limbă atît de bogată încît să prezmte atîţia terme m , atîte a fonr:e s: fraze cîLe modificări pot ayea i d eile noastre. :N!etoda d e a defini to��,l termen ...l ŞI de a pune neîncetat aefiniţla în lt)cu.l defmiiulu.l este frumoasă, dar nu se poate pU:1e în pr actică , căci, C\l;n s-a. putea evita aiCi faptUl că ne învîrtim în cerc? D efll1 iţii l e ar putea să fie bU112, dacă nu. s,ar întrebumţa CUVll1te ca să le ÎRcem Cu toate aces:ea, �;nt convins că pOţl fl clar, chiar în sărăcia hmbii noastre, fără să �e dec:. intotdeauna aceleaşl accepţii acelora�l cuvmte, Cl făcînd în aşa fel ca, de cîte ori se Îob­ seşte fiecare cu"înt, accepţia ce i se dă să fle îndea� uns de determinată pent,·u ldeile la care se rapOl'tează Şl ca fiecare perioadă în care se găseşte acest cuv1;-�t să-i servească ca să zic astfel, de definiţie Uneori spun că copiii sînt i:--, capabili de raţionament Şl alteOri îi fac să raţioneze cu destulă fll1eţe. Nu cl'E�d că pc'i n aceasta mă contrazic în ideile mele. dar nu pot să nu admit că mă c ontl azic adesea fn expresiile mele. Pasajul este dlametrul opus IU! Locke, care afIrmă ' "Cu cît îl vel trala (pc copil, n n.) mal d evreme ca b ărbat cu atît va începe în ac.evăr să fie bt:'bat; Şl dacă, din cînd în cînd, vel sta cu el vorbmd chestiuni serioase, ,-ei ridica pe neobservate mmtea lm deasupra tuturor distracţiilor obişnuite ale tinereţii Sl a acelor ocupati! fără niCI o valoare, cu care, de obicei, îŞi pierd tinerii tinlp LllH (ef. trad A d a �: c s c ti, op c it , P 233 ; S a I l \\- C r k. c]J. cit , \"cL I. p. 121).

11*


EMIL 88

potrh·it pentru copii ; dar limbile, schirnbînd semnele, modifică şi ideile pe care ele le reprezintă. Capetele se formează după limb.i., ideile îmbracă coloritul id.i.o�nelor; singură raţiunea este comună, spiritul în fiecare limbă are forma sa particulară; aiferenţă care ar putea fi în parte cauza sau efectul caracterelor na'� ionale; ceea ce pare a cor..Îinna această presupu­ nere e faptul că, la toate naţiunile din lume, limba urmează schimbările moran,rilor şi se păs trează sau se alterează ca şi ele. Dm aceste forme diferite150), uzul dă copilului una, care este şi sin­ g ura pe care o păstreazG. pînă la vîrsta raţiunii. Ca să aibă aouă, ar trebuI să ş tle a compara idei, dar cum să le compare cînd el de-abia J.e p oate concepe ? Fiecare lucru poate avea o mie de semne diferite pentru el, dar fiecare idee poate a\"ea nUl'llai o formă: dec:, el nu poate în\"ăţa să v orbească decît o singură limbă. Sa. va zlCe că el învaţă totuşi mai multe ; neg aceasta. Am \·ăzut asemenea copii minune care credeau că vorbesc cinci sau şase limbi. I-am auzit vorbind ger.nana, folosind, pe rînd, termeni latineşti, termeni franţuzeşti, termeni itaheneşti; se se�'\'eau în reahtate de cincI sau şase dicţionare, dar nu vorbeau decît germana. Intr-un cuvînt, în asemenea împreJ urări, daţi copiilor atîtea sinonime cîte vă plac; \·eţi schim.ba cuvintele, nu limba; ei nu vor şti niciodată decît una. Pentru a ascunde această lipsă de aptitudine, ei se exersează de pre­ ferinţă cu limbile moarte, nemaiexistînd j udecători ai acestor limbi care să nu poată fi respinşi. Intrebuinţarea Z I lnică a acestor lImbi fimd pIerdută de multă vrc-me, ne mulţumim să. imităm ceea ce se găseşte scris în cărţi; şi zicem că le vorbim. Dacă aceasta e greaca şi latina das­ călilol', Judecaţi cum este cea a copiilor� De-abIa au î nvă ţat primele nOţi u El , din cai'e el nu înţeleg abso1ut nimlc, şi il ŞI învăţăm să alcătuiască un discurs francez în cuvinte latine; apoi, cînd sînt mai inamtaţl, să în­ săileze în proză fraze din Cicero şi în \"ersuri fragmente din Virgiliu. AtunCI cred ei. că vorbesc în latină . cine i-ar contraZIce? In OrIce studIU, semnele care reprezmtă lucrurile nu înseamnă nlmic

pe copII lucrurile pe

fără ideea lucrurIlor reprezentate. Totuşi, întotdeauna mărginim la

ac este

s emne, fără ca vreodată să-l putem face să înţeleagă

care ele le

reprezintă.

Socotmd d-l învăţăm dcscrien,a pămîntului, nu-l

1l1.\ ăţ ăm decît să cunoască hărţi; îl învăţăm l1ume de oraşe, de ţărI , de

rîuri, pe care nu le concepe că ar exista în altă parte decît pe hîrtia pe care l le arătăm. :lvIi-aduc aminte că am văzut unde\Oa o geografie care începea aşa :

"Ce este lumea?

E

un glob de carton!"

Aceasta e exact geo­

grafia copiilol'. Pot afirma că, după doi ani de studiul sferei şi cosmogra­ fIei. mei un copII de zece ani nu va ştI d up ă regulIle Caîe l s-au dat să se ducă de la Paris la Saint-Denis. Pot afirma că nici un copil nu va pU1.. e a, cu un plan al grădinii tatălui său, să se d ucă pnn toate colţUrIle, fără să se rătăcească. Iată pe aceşti doctorF51) care ştiu, în momentul potrivit, unde e Pekinul, Ispahanul, Mexicul, pămînt. 100) D e hmbaJ 1'>1) " Doctor" în sens de mare învăţat.

ca

ŞI toate ţările de pe


Aud \ orbindu-se că e bine să ocupi pe copii cu studii în care nu tre­ buie decît ochi : asa al'

fi

dacă ar exista \Te'Jn studiu în care să trebu­

iască !1.. un:ai o eh:: însă nu cunoSC nici un asemenea studiu. Pl':r_tr-o eroare si ma� ridicolă, sînt puşi S8 ;nvete istoria : ne inchipuim că i stol'ia e potrh-ită pentru întelegerea lor. fiind o adunare de fapte Dar ce .se Î!1ţelege pri n acest cu\'!nt · fapte? Este de crezut ('are că raporturile care determină faptele istorice să fie atît de usor de înţeles, î!1cît !deile despre ele să se formeze fără greutate în spiritul copiilor? S-ar putea oare crede că ac.evărata cunoaştere a evenimentelor se poate despărţi de cun o asterea cauzelor. ele cea a efecteloc lor s: că fapml istoric ţine atît de putin de m oral. î n cît �ă s e poată cunoaşte unu! fără altul? Dacă nu vedeţi ÎI"' acţ; ur i l e oamenilor decît mişcări exterr e 51 pur fizi'ce. ce învă ta ti din istorie? Absolut nin:ic: iar acest studiu lipsit de orice interes nu vă dă n:ci plăcere, n i ci :tu \'ă instruieşte Dacă vreţi să apreciati aceste acţiuni prin raporturile lor morale, încercaţi a-i face pe elevii voştri să înteleagă aceste raporturi şi \'eti vedea atunci dacă istoria e potrivită pentru vîrsta lor Cititorilor, amintiti-vă Întotdeauna că cel care vă vorbeste nu e nici savant. nici filosof, ci un simplu om. prieten al adevărului fără partid. fără sistem : un solitar care, trăind puţin cu oamenii. are mai puţine prilejuri să se pătrundă de preiu decăţile lor şi are mai mult timp pentru a reflecta asupra a ceea ce îl izbeste cînd are de-a face cu ei. Rationa­ mentele lrele sînt întemeiate mai putin pe principii decît pe fapte si cred că nu \'ă pot pune mai bine în stare să le iu decaţi decît aducîndu-vă adesea unele exemple sugerate de observaţiile mele.

:

::\'Iă dusesem să petrec cîteva zile la tară la o bună mamă de familie. care avea multă gr i j ă de copiii săi şi de educaţia lor. !ntr-o dimineată eram de faţă la lecţia celui mai mare dintre ei; guvernotul său, care-l Învăţase foarte bine istoria veche, i-a vorbit din nou despre Alexandru, s-a oprit la întîmplarea cunoscută cu 1î12diC'ul Philipp e, ,care a meritat osteneala să fie înfăţişat într-un tablou152). Guvemorul, om valoros, a făcut multe reflectii asupra curajului lui Alexandru. care nu mi-au plăcut deloc: dar am evitat să-I combat, pen tru a nu-l discredita în fata elenJui . La masă, după obiceiul francez, nu s-a pierdut ocazia de a-l face p e băieţas s ă vorbească mult Vioiciunea naturală a \'îrstei sale �i expectativa :mor aplauze sigure l-au făcut să spuI"'ă mii de prostii , printre care străbăteau din cînd în cînd unele cuvinte fericite care făceau să se uite restul. In fine. \'eni .şi povestea medicului PhHipp e : băiatul a po vestit-o în mod clar şi c u multă graţie. După obişnuita răsplată de elogii pe care o cerea mama şi pe care o aştepta fiul, am discutat asupra celor ce a spus Cei mai mulţi blamau temeritatea lui Alexandru; unii, după exem­ plul guvernon:: l ui, admirau fermitatea, curajul său : ceea Ce m-a făcut să înţeleg că ni�lynu�_ din cei de faţă nu vedea în ce constă adevarata 152) Aici Petitain menţionează că fapta este observată de Qttin tus Curtius. Viaţa lut Alexandru, II, 6 si de Montaigne. Eseu ri , I, 23 ' "Alexandru fiind înştiinţat

printr-o scrisoare a lut Parmeniu că PhiLippe, medicul său cel mai iubit, a fost cumpărat cu bam de r-ătre Dariu l'a să-l ot?'ăl:(�ască, Î7r momentul în care întin­ dea lui Philippe scrisoarea ca s-o citească înghiţea băutura pe care acesta i-o pregătise."


frl.::nuseţe .o. acestei trăsătvri. �!i cel :::l ai mic curaj, cea mai mică

se pa'"'e �e-a:rr: spus că da�ă existi;. fermitate H l ac�: ,;nea �ui Alexandru. AtuncI toată 1'.1111ea a fest de aceea'7i pă­

ea n<.: e decît o extra\-aganţă :-e1'e. csn'-en:nd că a fost o extl'a\-aganţă Era să răspund şi să mă înfurii, c:îr�Q o Îemeie care sta alătur:' de mine şi ca:c ::m deschisese p înă atunci g�l:;-a :,-a aDlecat la urechea rr:.ea SI ml-a spus î!1 :::e t de ",ot Taci, J ean­ Ja c q ues , e f nu te '-OI' înţelege. A:11 prh-it-o cu mirare ŞI a1:.1 tăcuP52 biS) . j) ..;.pă masă, bănuind după mul'ce semr.e că tînărul meu îm-ăţat nu în­ �elesese nimic din Îl1.tîmplarea p e care a po yestit-o atît de bine. l-am luat de mînă. In-am p�imbat cu el prin grădină şi, întrebîndu-l după placul meu . am aÎiat că el admIra mai mUlt decît oricine curajul atît de lăuda: al �ui Alexandru Da:' în ce credeţi că. ,-edea el acest curaJ ? Ku­ mai în fap tul de a fi îr.ghiţit dintr-o da:ă o doctorie rea l a gust. fără să ezite, fără să arate cea mai mică ayersiune Bietul copil, căruia de-abia cu. 1 5 zile înainte : se dăduse o doctorie p e care o luase cu cea mai mare gl'eutate şi îi mai a\-ea încă gustul în gură. Moartea otrăvirea constituiau în mir:tea lui doar nişte senzaţii neplăcute şi nu concepea. în sinea lui, altă o travă decît sLninichia. Trebuie totuşi să mărturisim că fermitatea eroului lăsase o impresie puternică în inilî.l a sa tînără şi că se hotărîse ca la pril-::'1 3. dcctorie pe care \-a trebui s-o înghită să fie un Alexandru. :;'dră să. :ntr u :n lăm uriri c&.:-e întreceaLl. fără îndoială, condiţia sa, l-ar:l sprijimt î n pornirile sale lăudabile şi m-am întors rîzînd în sinea mea de: înalta înţelepciune a taţilor şi a d8 scălilor care cred că-i învaţă pe copli istoria Este uşor să le pui în gură cuvinte ca regi , imperii, războaie, cuceriri. re\ oluţi i, legi; însă cînd ,-a fi vorba să lege idei precise de aceste cuvinte, vom fi Jepai'te de cam-orbirea cu grădinarul Robert în toate aceste ex­

plic:a';ii Cnii

cititori, nemultumiţi de Taci, Jean-Jacques, preYăd că '-OI' în­ treba ce am găs it Î:l cele din urmă atît ele frumos în acţiunea lG.i Ale:xandn: Nenorocitilo r ' Dacă trebuie să vă spun, cum o \-eţi înţelege? Alexal-:: d rLL cl'eeiea în virtute, creaea în ea cu pretul capului său, al pro­ priei sale vieţi. Marele său suf�et era făcut pentru a crede în virtute Ce frull;.oasă prc:esiunc de credinţă este înghitirea acestei doctorii ! Nu. niciodată vreun muritor n-a făcut o alta atît de sublimă. Dacă există \"feun. Alexandru modern, să ::111 se arate .cu trăsături asemănătoare. Do.că cuvinte�e r.u pot constitui o ştiinţă, nu există studiu potrivit pentru copii. Dacă ei n-au idei adevărate, nu pot să aibă nici o men:orie ade'-ărată, căci Il-O pot numi astfel pe cea care nu reţine dec:t senzaţii. L8. ce SCl'vcş:c să !c înscrii în cap un catalog de semne care nu reprezintă nimic pentru ei? 111yătînd lucrurile nu \'01' învăta oare si semnele? D e ' c e să-i supui la obose ala inutilă d e a l e învăţa de două or i ? Şi, î n acelaşi timp, ce prejud ecată prin�ejdioasă. începi să le-o înspiri făcîndu-i să ia 152 bIS)

Din Iămunrea dată de ROLt!>seau În SCl'lsoarca către Doamna La Tour dm 26 septembrie 1762 rezLtltă că aceasta i1U er&, c un::. se p are că sustmeau unu,

Doamna pe care o :nare doamna

de Luxembotlrg, "pe care nLt o cunoşteam în acel timp": e o persoană ::u am revăzut-o nicioda�ă Ea însă îml dă aSlgurăn că are pentru mine stimă, cu care mă onorez". E posibil ca sederea l a tară să fi fost la d'Epinay.


drept ştiinţă cu" inte care n-au nici un sens pentru ei Cu pri mu l cU\-în t care copllul se împacă, cu primul lucru pe care l-a îm'ăţ at pr i n cu ­ dntul altuia fără să-i '-add singur utilitatea. j udecata sa este pierdută : , a străluci multă y�-eme în ochii proştilor înainte de a repara o asemenea pierdere*) ?\u ' dacă natura dă creierului unui copil acea mlădiere care-l face apt să prilY' ească tot felul de impresii. nu i-o dă pentru ca să graY ăm în el nume de regi, de date. de termeni heraldici, de sferă. de geografie ŞI toate acele cuvinte fără niC1 un întele!:> pentru drsta lui şi fără vreo utilitate pentru nici o ,-îrstă, cu care îi chmuim trista şi stearpa lui co­ pilărie ; ci i-o dă pentru ca toate ideile pe care le poate înţelege şi care sînt utile, toate cele care se leagă de fericirea sa şi care trebuie să-I lumi­ neze într-o zi asupra datoriilor lui să se imprime de timpuriu cu litere r:.eşterse şi să-i sluJească pentru a se conduce în ,-iaţă într-o formă potri­ vită ÎiÎntei si facultătilor sale ' ' Fără să studieze din cărţi, [elul memoriei pe care o poate a,-ea un cop�l nu rămîne din acest motiv neocupată, tot ce vede, tot ce aude îl impresionează şi-şi aduce aminte, înregistrează singur acţiunile şi cuvin­ tele oamenilor, iar tot ceea ce îl înconjoară este cartea din care, fără să ::e gîndească la aceasta, îşi îmbogăţeşte continuu memoria, aşteptînd să poată prof1ta şi J Udecata lui I n alegerea obiectelor, în grija de a-i pre­ zenta neîncetat pe cele pe care le poate cunoaşte şi a-i ascunde pe cele pe care trebuie să le ignoreze constă adevărata artă de a cultiva în el această facultate primară: prin ea trebuie să te sileşti a-i forma un ma­ gazin de cunoştinţe care să-i sen-ească educaţiei în timpul tinereţii şi conduitei lui în toate timpurile. Această metodă, e adevărat, nu formează copii minune Ş1 nu face să strălucească guvernantele şi educatorii. dar ea formează oameni j u dicioşi, robuşti, sănătoşi la trup şi la minte. care, făl'ă să fi fost admiraţi î n tinereţe, vor fi onoraţi cînd vor fi mari Emil n u va îm'ăţa niciodată nimic pe dinafară, nici chiar fabule, nici pe ale lui La Fontaine, oricît de naive, oricît de atrăgătoare sînt ele: caC1 cuvintele fabulelor nu sînt fabule, după cum cuvintele istoriei nu sînt istorie. Cum poate cine'-a să fie atît de orbit, încît să denumească fa­ bulele drept morală a copiilor, fără a se gîndi că epilogul133) , deşi le face plăcere, îi înşală, că. seduşi de minciună, lasă să le scape adevărul şi cd mijlocul de a le face învăţătura plăcută îi împiedică să profite de ea? Fabulele îi pot instrui pe oameni, dar copiilor trebuie să le spui C11

*

) Cel Dai multi savanti sînt la fel ca ŞI copiii

!:;�)

Erudiţia vastă rezultă mal PUţlll dm mulţimea ideilor decît dm mulţimea imagimlor D atele, numele proprii, locunle, toate obiectele Izolate sau lipsite de Idei (determinare noţlOnală, - n.n ) se reţm numai prin memoria semnelor, SI rar ne aducem aminte de vreunul dm aceste lucruri fără să vedem în acelaşI timp recto sau versa paginii (faţa sau dosul - n n ) în care a fost citit sau figura sub care a fost văzut întÎia d ată Aceasta este, aproximativ. stiinţa la modă în ultimele secole. Cea din secolul nostru este altceva : nu se mal fac studii, nu se mai fac observatii: se Visează SI m se dau în mod grav drept fIlosofie visele unor nopti proaste MI se va spune că SI eu Visez, consimt · însă, ceea ce ceilalţi s-au fent să facă, eu pre­ zint visele mele c a vise, lăsînd p e citItor să cerceteze dacă ele folosesc cu ceva oamemlor treji. Termenul utili%al în text de Rousseau este "apologue", el se t eferă l a partea. naratiuă a fabulei, spre deosebire de morala finală.


EM I L

92

ade' ărul gol d e îndată ce îl acoperi cu ltr: \-ăI, e i nu-si ma: dau osteneala 5ă-l ridice Toţl copili îm-aţă fabulele lui La Fontaine şi nu este nici unul care 5ă le înţeleagă. Dacă le-ar în ţelege ar fi si mai rău . căci morala e atît de amestecată şi de nepotrivită \'Îrstei lor, încît îi duce mai mult la viciu decît la virtute. Imi veţi spune că şi aici sînt paradoxe. Fie; dar să vedem dacă sînt ade,-ăruri. Spun că un copil nu înţelege deloc fabulele pe care le îm-aţă, pentru că oricît ne-am sili să le simplificăm, învăţătura pe care vrem s-o extragem din ele ne obligă să intc'oducem idei pe care el nu le poate sesiza. iar construcţia poetică care le face mai uşor de re­ ţInut le îngreuiază înţelegerea în aşa fel. încît cîştigăm plăcere în dauna clarităţi i. Fără a cita vreo mulţime de fabule care n-au nimic inteligibil, nici. folosi tor pentru copii şi care le sînt predate cu celelalte în mod ne­ diferenţiat pentru că sînt amestecate cu ele, să ne mărginim la acelea pe care autorul pare să le fi scris anume pentru ei . Nu cunosc în toată culegerea lui La Fontaine decît cinci sau şase fabule în care străluceşte în cel mai înalt grad naivitatea copilărească; din aceste cinci sau şase, iau ca exemplu pe cea dintîi din toateX), pen­ tru că este aceea a cărei morală este mai potrivită la orice vîrstă, Cea pe care copiii o sesizează mai bine, cea pe care o învaţă cu mai multă plăcere, în fine cea pe care în5usi autorul a pus-o din preferinţă în frun­ tea cărţii. Presupunînd cu adevărat că scopul ei este de a fi înţeleasă de către copii, de a le place şi de a-i instrui, această fabulă este desigur, capodopera sa. Să mi se îngăduie deci s-o urmăresc şi s-o cercetez în cîteva cuvinte.

CORBUL ŞI VULPEA l:i3a) Fabulă

Jupînul

Corb, pe o creangă cocoţat,

Jupîn! Ce înseamnă în el însuşi acest cuvînt? Ce semnificaţie are faţă de un nume propriu? Ce sens are în această ocazie? Ce este un corb? Ce înseamnă pe creangă cocoţat? Nu se spun,; pe creangă cocoţat, ci cocoţat pe o creangă. In consecinţă, trebuie să vorbeşti de inversiunile poeziei ; trebuie să spui ce este proza şi ce este versul.

Ţinea în donţ un boţ de caş furat

Ce caş? Era un caş de Elveţia, de Brie sau de Olanda? Dacă copilul nu a văzut deloc corbi, ce cîştigi dacă-i vorbeşti despre ei? Dacă a văzut, cum îşi va închipui că ţine în d o nţ un boţ de caş ? Să facem totdeauna imagmi după natură. *) E a doua şi nu prima, cum a observat foarte bine dI. Formey. (A doua din Cartea I a FABULELOR lui La Fontaine - n n) 153 a) I n redarea acestei fabule, am ţinut seama şi de traducerea românească a Fabulelor lui La Fontaine, de A. Tita, E .L.U. Bucureşti, 1969, p. 52.


Jupîna Vulpe, adenwnită-ndată de mi,os. Incă u n jupîn � Aici e bine ca tith. e meşter cunoscut î n şire:eniile meşteşugului său. Trebuie să spui ce este o \-ulpe ş: să deosebeşti natura ei de caracterul com entional pe care-l are în fabulă. · Ademenită ' Acest �uvînt nu e uzitat. Trebuie explicat ; trebuie s ă spui c ă nu s e mai foloseşte decît î n poezie153 b). Copilul va întreba de

ce se ,,-orbeşte altfel în poezie decît în proză Ce-i \-eţl răsp.mde? Ademenită de mirosul caşului ' Această brînză pe care o ţinea un corb cocoţat pe o creangă trebuie s ă fi avut un miros tare pentru ca să fie simtit de \'ulpe într-o pădure sau în ,,-izuina sa' In acest fel ,,-reti să deprindeţi elevul vostru cu acel spirit de critică judicioasă care nu se lasă convins decît de lucruri bine dovedite şi ştie să deosebească ade­ vărul de minciună în povestirile altuia?

li spuse pe un ton mieros: li spuse! Deci vulpile vorbesc. Ele vorbesc, aşadar, aceeaşi limbă ca

şi corbii. Inţeleptule învăţător, ia seama! Cîntăreşte bine înainte de a-l da_ Are mai mare importanţă decît socoteşti.

�ti

răspunsul

A! bună ziua, domnule Corb Domnule! Acest titlu va fi luat în bătaie de j o c de copil înainte de a că este un titlu de onoare153C)

.

Că sînteţi zău, ca din cutie scos Umplutură, redondanţă inutilă. Copilul, văzînd cum se repetă acelaşi lucru în alţi termeni, învaţă să

vorbească deslînat.

D acă

spuneţi

această redondanţă este un artificiu al autorului, că ar intra în pt'eocu­ parea vulpii care vrea să pară că-şi înmulteste laudele cu cuvinte, această �cuză va fi bună pentru mine, însă nu pentru elevul meu.

Fără să mint, dacă glasul dumitale Fără să mint! Deci minţim uneori ! Unde va ajunge copilul dacă îi vei spune că vulpea nu spune fără să mint decît pentru că ea minte? Pe cît v-arată penele frumos Pe cît arată! Ce înseamnă acest cuvînt? Invăţaţi pe copil să compare calităţile atît de diferite ca vocea şi

penajul. Veţi

vedea cum

vă va

înţelege.

Aţi fi Phoenixul locuitorilor acestei păduri Phoenix! Ce este un phoenix? Iată-ne deodată cufundaţi în minci­ noasa antichitate. aproape în mitologie.

Locuitorul acestei puduri! Ce discurs figurat ! Linguşitorul îşi înno­ bilează vorbele şi-i dă mai multă demnitate pentru a-l face mai seducă­ tor. Un copil va înţelege oare această fineţe? Ştie el. poate el oare şti ce este un stil nobil şi un stil vulgar? 15J

"aUecher" =ademenit, este cel despre care vorbeste Rousseau în b) Cuvîntul context. 153 C) In text ROtJsseau mai pLlne ŞI varianta "Monsieur du Corbeall", al ătînd că ea necesită alte Iămurin înamte de a explica acest du.

CARTEA 93

!I


E 'V1 1 L

94

Le., aceste cu nnie, corbul salte.. de bucurie Tl'ebuie s� fi trăit de-acum pasiuni destul aceas tă ex pr esie pi' o ye rbi al ă.

e

de \"ii pentru

a simţi

Şl. c e �ă-şi arate frumoasa 'l:oce Nu uitaţi că pe n tru a intelege acest \-e1's. c.o pi lul trebuie să şti e ce \- ocea Îru:�:.casă a corbulu!

De c;chzde larg pliscul, p"ada-i cade Acest \ ei'S e ad:nirabil, ar:-r:oma dă imag!nea. Văd deschis un cioc mare, urît, aJd cum cade brinza printre ramuri ' însă acest fel de frn­ mu"eţi sbt !}ierdute pentru copii Şz 'l:ulpea înghiţind-o il dă c;că[e,?t e : Iată dar bunăta::ea transformată în prostie pu� ca să instrui111 copiii.

Desigur, nu pierdem tim­

Află că orice l inguşi to r i

J\'Iaximă generală � Nu e pentru noi. Trăiesc pe seama cui le dă crezare Niciodată un copil de zece ani nu \-a întdc�e acest \-e1's. Lecţia aceasta pretUIeste cî t un bot de caş. Aceasta se înţelege şi cG.getarea este foarte bună. Totuşi , se '-OI' gasl puţini copii care ar şti să compare o lecţie cu o brinză şi care n-ar pre­ fera brinza lc cţi ei . Va trebu: deci să-i faci Sd înţeleagă că aici e vorba ce o glumă. Cîtă fineţe pentru nişte cop i i ! Co?·bul. ruşznat şi confuz, Alt pleonasm; dar acesta nu e scuzabil. Jură, dar cam, tîrziu, că n-o să mai fie păcăli t .

lui

Jură � Care e dascălul atît de stupid care să încerce să explice copilu­ ce esie un J ură mînt?

Iată multe an:: ă nunte: destul de putlne totuşi din cite ar trebui pentru toate idelle acestei fabule �i să le reduci la ideile simple şi ele­ mentare din care e compusă fiecare din ele. însă ci ne crede că are nevoie de aceastd analiză p entru a se face înţeles de către tineret? Nimeni dintre noi nu este atît de filosof pentru a şti să se p ună în locul unui copil. Să trecem acum la morală I ntreb dacă trebuie să-i îm-eţi pe copiii de şase ani că există o ameni care linguşesc şi mini pentru a trage folos ? Ai p l ltea cel mult să le arăti că există glumeţi care rîd de copii 'Şi-şi bat J Oc, în a scuns, de proasta lor \-ani"'.;ate; dar brinza strică tot; vor învăia mai bine cum s-o facă să cadă din ciocul altuia decît să n-o lase să cadă din ciocul lor. Aici e al doilea paradox al meu şi nu e cel mai pt1tin important.

a analiza

Urmă riţi copiii cînd îm-aţă fabule şi \'eţi vedea că, atunci cînd sînt în stare să facă aplicarea. fac mai totdeauna o apLicare contrară inten­ ţiei autoruki şi că, în loc să obsen'e defec�ul de care wei să-I ,-indeci .. sau să-I fere,?ti , sînt inclinaţi să iubească viciul lJl'in care te foloseşti de defectele altora_ în fabula precedentă, copiii rid de corb, dar toţi au sim-


Datie per�tl'·u \ In faeula C8re ur'!.:1eazăH:3d) c r e e e ;; i ce. :0 da�: �·a . exem;Jlu gl'e:ere1e daL� deloc, d \-01' alege fUl'rlica. :0\\: ne p:ace să Le umilim ei. \-C1' lua întotdealma ro�ul cel frumos : este alegerea alY.oruki Dropriu. este o alegere foarte naturală 01'. ce lecţie cu:nplită pentl'u

u}.pe

c op Ilări e :

Cel mai odios dintre toţi mor.ştrÎl ar fi un copil a\-a1' ş! ră�l, cal'.e ar şti ce-i ceri şi ce-i refuzi Furnica face ş� ma:' m uit ea :1 îm-aţ.ă să iei Îr.. rîs cînd reÎuzi pe cine\'a In toate fab ulele în care . cum se întîmplă de obicei, leul e cel i.n ai. străhlciwr dintre personaje, copilt:l nu uită să se facă leu şi, cind face Heo Îly.părţeală. bine lnstruit de modelul său, ale mare grijă să lJU:lă ,

:TiÎna pe tot1iJ3 ) Cînd însă musca li îm mge pe leu. e o altă ::'ca�)ă, atunc� copilul nu mai e leu. este muscă IIl\'aţă ca într-o zi. să ucidă C u î:1tepătUl'i d e a c p e acei pe care n-ar îndrăzni să-i atace îr. fată In fabClla CJ lupu l slab şi cu cîmele gras 15:3g) în loCUL unei �ecţiJ d e moderaţie pe care pretindem că i-o dăm, găseşte una de neinfricare. )Ju \'oi uita niciodată că am \'ăzut o fetiţă plîngîr:d în hohote. fiind p c o ­ hmd mîhnită de :aptul că această fabulă îi predica l11ere�1 docilitatea. Ku se putea şa cauza plînsului. In fine, ar:1 aflat-o Biete: copile i S 2 urîse c u lanţul, ea î ş i simţea gîtul ros ; plîngea c ă n u e lup ,

'

Aşadar, morala primei fabule citate este pentru copil o lecţie a celei rnai J osnice linguşiri. a celei de a doua, o lecţie de lipsă de omenie, a celei de a treia, o lecţie de nedreptate, a celei de a patra, o �ec1;ie de satiră, a celei de a cincea, o lecţie de independenţă. Această din urmă �ecţie, dacă este de prisos pentru ele\' ul meu, nu este mai com'enabilă pentl'u ai \-oştri. Cînd le daţi precepte care se contrazic, ce c'ez <..�lt2.� spe­

l'aţi dm. îngrijirile voastre? Dar poate că întrea�a această morală ca1'2 ne sen'cşte c a obiecţie împotri " a fabulelor oferă tct atîtea m OLl\ c ce a le păstra. În societate trebuie o morală în cuvinte ,?l în a;cţiuni ; la1'

aceste d O Ud morale nu se asealnănă deloc.

Cea dintîi

e5te

în c.a t<:hlsm�

1',3 d) Este vorba de fabula Greierele şi furmca de La Fontame, carc. ele Î<1ot, .,urmează" Ci precede Corbt. l şi 't<ulpea, fiind prima fabulă din Car';ea 1:

)O u

Greierele care

" Petrecuse cu ghitara Toată t;ara"

se trezi în pragul iermi fără hrană Ceru Furnicii

" pîn' la vară, NiscaI boabe de secară"

Furnica . . .

,

" NU-l dm fire darmcă Si-l răspunse cam răsiit: - Astă vară ce-al păzit . . . " ,,- Dacă nu e cu bănai, Zl şt noapte am cîntat Pentru mine, pentru toţi . . . " , - Joacă astăzl, dacă poţi /IoSe)

)�.l

e) Traducere A Tita ' La Fontame, Fabule, E L.u. BucureştI, 1969, p. 5 I . 13U î) Fabula Dreptatea leului (cu titlul original : Juncana, capra 51 oala întoz;ărăşzte cu leul). \1J g) În colecţia Fabulelor, Lupul Ş1 cîmele (Certea r, 5).

C ; RTEA : : 95


EM I L 96

unde ri.imîne ; cealaltă este in fabulele lui La FC'ntaine pentru COpil şi în po\'estirEc lui pentl ;J mame _\c ela7i autor e de a j un s peste to t1 5 3i1) .

Să ne î'l.telegem. domnule ce La FO:1taine In ce n:.ă pri\"eşte ,'ă pro­ mit să ,'ă citesc cu grijă, să " ă iubesc să mă instruiesc din fabulele dUI!1neavoastră, căci sper că nu mă voi înc::ela asupra scopului lor Dar permiteti ca pe e1e\'ul !C1eu să nu-! las să stud:eze nici l:na din ele pînă cird ÎIT'i veţi fi d o,'edit că e bine să îm-ete lucruri din care nu ,'a înţe­ lege un sfert. că !n p:"ivinta cel or pe care le va. putea inţelege nu se ,-a înşela niciodată �i că, în loc să se cocecte7e după cel �ăcălit. nu se va lua după înselător. Inlăturînd astfel toate indatoririle COlJiilor, îr..lătur instrumentele celei mai m a ri n e ncl"c ci r i a lor. anume c�rţile Citirea este flagelul copi­ lăriei şi aproape singura ocupaţie pe care stim să le-o dăm . Abia la doisprezece ani va sti Emil ce este o carte Se va zice că trebuie să ştie cel puţin a citi. Aşa este : să stie citi atunci cînd citirea îi este folosi­ toare: pînă atu:1ci ea nu-i serveşte decît să-I plictisească. Dacă nu trebuie să ceri nimic copiilor prin supunere. urmează că ei nu pot să înveţe nici 1...11. lucru dacă nu-i pricep avantajul actual şi pre­ zent, fie că e vorba de o plăcere. fie de o utilitate Altfel, ce motiv ar avea ca să-I înveţe? Arta de a vorbi celor absenti şi de a-i auzi, arta de a le comunica în depărtare, fără mijlocitor. sentimentele. voinţa şi dorintele noa<>tre este o artă a cărei utilitate poate fi înteleasă la orice vîrstă. Prin ' ce minune această artă atît ce util i şi atît de plăcută a devenit un chin pentru ('opilărie? Pentru ('ă o silim să se ocupe de ea fără voia ei şi �entru c ă îi dăm întrebuinţări pe care ea nU le pricepe. en copil nu este prt>a curios să perfecţioneze instrumentul cu care îl chinuieşti; dar fă ca acest instrument să servească plăcerilor lui şi îndată se va apuca de el fără voia ta. Se face o mare zarvă din căutarea celor mai bune m etode pentru a îm·ăta citirea: se inventează jo curi de litere şi cartoane, se face din camera copilului un atelier de tipografie154) . Locke vrea să-I înveţi să citească folosind cuburp5" ) . Nu este oare o invenţie minunată? Ce prostie! Un mijloc mal sigur decît toate şi pe care îl u ităm întotdeauna este 153 h ) Povestlnle lui La Fontaine se apropie în ce priveste continutul de Decame­ ronul lui Boccacio 154) După S a I l w u r k Cop. cit. , voI I. p 135), Rousseau se referă aici la sistemul Dumas (Alphabet mecamque Bureau typographique de Dumas pour la l('cture, Pans, 1720 - Alfabet meecmc Bzroul tipografic al lui Dumas pe>itl'u citit) Acest birou - după descrierea lui RoIlm în dicţionarul pedagogic al lui Buis­ SOI1 - con stă d intr-o masă mai mult lungă decît lată ; pe masă sînt a<;ezate căsuţe în care stau cartonaşe pe care �înt tioărite literele Cind copilul vrea să scrie un cuvînt, procedează ca +ipograful cînd culeg e literele, si anume scoate din căsuţele respective cartonaşele cu literele ce-i trebuie ca "ă-I compună. 155) Locke, ocupîndu-se de înYăţarea citirii, arată că, atunci cînd copilul "vorbeşte curgător, e timpul să înceapă să citească Dai" . . . Trebuie să fim foarte cu grijă, ca nu cumva învăţămîntul citirii să le fie impus ca o obligatie si nici el să p u-l privească vreodată ca O datorie". :v:retodele speciale de prec1 are a cititulUI pot avea forme diferite; astfel ' ,.Putem lua. scna Locke, şi cuburi, Şi jucării pe care ar fi tipărite litere, ca să înveţe copiIi alfabetul jucîndu-se si se pot găsi ŞI alte douăzeCI de feluri de joc, potrivit specialelor aptitudim sufle­ testi ale lor. prIn care să le facem din acest învătămînt o petrecere".


dormţa de a În\"ă.ţa. Fă-l pe copil să albd. această dorinţă şi ld. saţi deo parte Jocurile de litere ŞI cuburi, onCe metOdă va fi bună. InteresuL p�'ezent, lat ă mob ilul cel mal pu terniC, smgLlru� Cdre du c e sigur ŞI departe . .eml: primeşte cîte o da tă, oe l a tatăL său, de la mama sa, de la rude, de �a ţne'. eni. bilete de �nvltaţie la masă , �a pUmoare, la o excurSIe, de a merge să \"aaă o serbare puolică. BIletele sînt scurLe cla�' e, bine SCrIse. Trebuie să ca ut e pe cmeva să 1 l e citească ; acest C I� neva nu se găseşte w tdeauna CÎnd tre bU Ie sau are t ot atît de pUţ.i.nă burlă'. oir�ţă �aţă de cepil C:Î'c a\ usese Ieri, la rîn d u l său, copllUl pentrLl el. A.stfel, o cazia, momentul trece. In îine, l s e cIteşte biletul, dar p rilej ul a "reeut. A, d a că ar şti să citeasca smg ur! Mai pnm eş te şi altele. ŞI ce scurte sînt! Ce mte resant e conţmutul lor! Ar î n cerc a să le descifrez,� ; uneOrI găseşte ajutor, alteor� nu. Se căzneşte; deSCIfrează, în f m e , jumăLate d.ntr-un bilet: trebuie să meargă mîine să mănînce o prăj itură . . . nu stie unde. niCI C l.l cine . . . cît e fo rt ca să citească res tu l ! N Ll cred că Emii să mai aibă n ev oie cie JOCUrI de ll teîe. Să mal \"orbes c acum de scriere? Nu, mI-e ru şi ne să-mI pIerd \ remea cu asemenea nimicuri într-un

Ll'atat de educatIe. Voi adăuga ' un singur cuvînt, în care s tă o max im ă însemnaLă, şi anume : de obiceI obţii cu mai mu l tă s i guranţă ŞI foarte repede ceea ce nu e ş ti grăbit să obţii. Slnt ap roap e sIgur că Emil \"a ş ti să citească Şi să scrie p e rfect înainte de zece a111 toc ma i pentru că mă interesează foar te puţin s ă ş t i e înainte de cincispre z ece ani; dar a ş pref era să nu ştie 111 0 o d ată să citească, d eci t să cumpere această ştiinţ ă cu pier der e a a tot ceea ce o poate face folositoare : la c e l-ar servi lectura dacă a fost d ezgust.at de ea pentru totdeauna? Id inprimzs cavere opportebzt, ne studw, qui c.mare nondum potenst, oderit, e t amaritudmem semeI perceptam eLiam ulira rudes annos reformidet*).

Cu cît insist lYl..ai mult asupra metodei mele inac ti \" e, cu a tî t SImt că se î ntăres c obiecţiunile. Dacă elevul v ostru nu îm"aţă mmic de la Y01, va învăţa d e la alţii. D acă nu previi eroa:-ea prin adevăr, va învăţa mincmni; prejudecăţile pe care te temi să nu i le dai le va primi de la tot ceea c(;-l Î n c onj oară ; vor Intra prin toate slmturile; sau îi vor corupe raţiunea, chiar m a i înainte d e a se fi format, sau spiritul său înţepenit printr-o lUn g ă inacţlUne \"a fi absorbit de rr:aterie. Lip sa de ob: şn'clinţă de a gîndi în copilărie îi n lua facu lt atea de a gî nd i în rest'cll \ ieţii. Mi s e parc că a ş pmea să răsp_ll1d cu uşurinţă la a ce as ta, dar de ce intot d eauna răspuns un? Dacă metoda răSPUnde de la Sll1e obiecţulor, ea este bună; dacă nu r ăsp u n d e , e a nu va: o reaz ă nimIC. Merg mal d eparte. In par. 150 dm aceeaşi lucrare, Locke recoman6a "o mmge de os de ele­ fant . . . cu 32 de fete sau mai bine cu 24 sau 25; pe o seamă de fete sa fIe scris A, pe altele B, p e altele C ŞI iarăşi pe altele D " . La început e bine, poate, să fIe numai două litere : apoI s-ar adăuga una cite una, scria Locke, pină cind "fIecare hteră sI-ar ocupa latura şi pe mmge ar fI întreg alfabetul"" Jocul ar fi urmănt (simulat) de adulţI în faţa copllulUl ,care "va căuta să IDire de smeSI în J O c" . J . L o c k e, Cîtet-a idei asupra educaţtunit (trad . G. Cosbuc), BucureştI, 1920, partea a II-a par. 148, p. 25-26: ef. nota noastră 3. �) Q u i n t. I, C. I,15G). 156) Q u i n t i i i a n <Institutie o rat o ri a I, 1 ) " inamte de toate va trebui să "le fe ri m ca ceL care nu poate încă să iubească studiile, să nu le urască şt să nu se sperie şi după trecerea anilor de învăţătură, de amărăcwnea gustată odată

CARTEA \1 97


'Jacă. cupa. planul pe care am ÎDccPUt să-I scniţez, urmaţi reguli cu tOi.cll 0PUS2 celor stabilite. d acă. î n loc de a duce mal departe :,piritJ! c�e':ului \ ostru. în loc de a-l ră.tăcl neînce�at î n alte ţinuturi, în alte uime. în alte secole. }a ex�rcmi lăţile pămîntulUl ŞI pînă h ceruri, -,'8. cţi si!. să-I ţineţi În to:deauna în sin e :nsuşi şi atent la ce ea ce il înco[L­ j O al'ă lffieClla:. a tu ncI "\ eţl \ edea că c capabil de percepţie. memone şi \

(::1ia1' de raţionament : aceasta e ordinea naturii. ?e măsU' :'ă ce fiinţa seri­ s i bilă de\'ine acti\·ă. Cl obîndeste U:1. dIscernămînt proportlODal cu :ortelt"> ..)al e . nUlnai ( ...t forta care pri� o.seste ce�ei ne c es are Dentr� ccnser\ are� sa "' 2 dez\"oltă în e� f�cultatea specu i ati\'ă în stare să î {1 ti'e�u1îlţeze aces t ex­ ce.:; 02 f01\e îl:! a�te SCOpurI. Dacă \ reţi deci să c Llltivaţl mteligenţa ele'\ u­ lui YOSLl'U, cJlth'ati-i fortele pe care e a trebuie să le condc:că Exerci tati-i co:� :inuu cC'Dul: iăceti-l' robust q Sd:1ătOS pentru a-l face î n telept Sl ' C ' l j udecată : s & ·:uc�'eze. �ă aCţion€z�, să alerge, să ţipe, să fie t ; tdeaUl�a î n mişcare, să E:; o m pl-in \'igoare Ş I indat.ă \ a f i Ş I prin raţiune. Este ac.e \ ă:'at că prin această metodă îl abmtizeZl. dacă îl îndrumi io�­ d ::auna, do.că-l SpUI mereu du-te, \ mo, stal, fă as La. nu fă asta. Dacă bra ­ ţele sale \'01' L ( ondusc tot deauna oe capul tău. al său denne ll1.util. Dar amin te�te-ti de connTlţiile reoas tre : dacă nu eştl d e cît un pedant. nu-ţi da ().�.; t2ncala s� lnă citeşti. :c o CL'care \ l'cdnicu de plîns să-ţi imaginezi că exerciţiul corpuhl ;J0ate îace rău operaţi ilor splriiuhl1 . ca şi Celm aceste două acţium r:-ar trebm :,ă ,-r:eargâ în unison ŞI t:.na n-a�' trebUl să dlrijezc întotdeauna pe cealaltă! Există două categOl'll d e oameni al căror corp este permanent in şi care în mod sigur se gîndesc şi unii, şi alţii mai puţin la cul­

c:xerciţiu

'li':al'ea su fletului lor. anume : tărami si sălbaticii. Cei dintîi sîni. neClO­ pllţi. grosolani. neîndemînatici ceilalţi, CU!10scuţi priI1. .fineţca simţuri­ �o:', sînt cunoscuţI Şl prin subtilitat?a spi ntului 101' ; în ger:ere, nu e ni­ mic n:ai grcOl decît un ţăran, nimIC mal fin decît u n sălbatic. De unele prO\-iD.e această diferenţă? Din faptul că primu�. făcînd totdeauna ceea ee i. sc coma;-.că sau ceea ce l-a \ ăZU1 făcînd ţe tatăl său . o d ceeea Ce a :ăcut el :nsl.işi în tinereiea sa. nu se co:!duce nici odată de cit după .rutină ş i , ocupat necontenit cu aceleaşi munci, oblşnuinţa Şl s'--"punerea îi ţin

;

loc

de

:'aţiune

în

viaţa s a aproape

automaLă. nefIind legat de mei

l)entru sălbatic e altceva : un �oc, neavînd mCl o sarcină prescrisă, nea:.s'c u:tînd de nimer.i, fără altă lege decît \'ointa sa. el .: �o rţat să raţioneze la fi e'care acţiull.e a vieţi! sale ; nu face o mişcare, tia �a". fă.:ă a se gîndi mal dinainte la urmăn. AsUel, cu cît 5 2 exercită cO�'pul, cu atît S0 lumin2ază s pIritul, forLa şi. raţiunea sa cresc în acela�i Limp .şi se dezvoltă una prin alta. Pl'ece pw:'ule sa\ ant. să \'edem care dintre ele\ i: n oştri seamănă săJ ­

baticului Şl cal'e seamănă ţărHnului . Al tău. supus în total unei autorităţl (a:'e rr.. e reu îl î nvaţă, nu face nimic decît cu \ orca ; nu îndrăzneş te S3m.ănÎnce cînd îi este foame, mei să rîdă cînd e \"esel, nici să plîngă cind e trist, nici să d ea o mînă cînd trebuie să dea alta, nicl să-şi miş te picioa1'?le _ aşa � Ul-:1 s-a prescris : î� cUl'î�d. nu ::a în �ră zni să re: p�re d? ­ . Cit dupa L"Eg �..l ll12 ta�e La ce \-�el sa S 2 gindeasca cI, cll:d �u te gll1.deştl la toate în lo cul lui? Văzînd (ă ţi-ai luat sarcina să-i conselTi viaţa şi să-

dc0t


" ătatea, se sim te eliberat de aceste gnj i ; j ud eca ta lui se spnJ l11a pe a ta; t o t ce e a c e n J-1 Interzici . o face fără s ă reflectc.:?e, -şIil11 C1 bInE; că o face fără rlSC Ce ne \'oie Ci:-e să îan�te să pre\ adă pl oa ia ') El ştie că pri\'eşti cerul pentru el. Ce 112\ oie are Să-ŞI pună regulă in pl im b area sa') :::\ u se cerne Că-I \'e 1 �ăsa să treacă ora p::-î n zu:U1 Cînd [;:.1-1 opreşti S2 mănînce, lnăn.îr..că; cî!1d ii l n terzi�l, na mai rniinî!1Că; el n ..l mal răspunde îi1.delYl­

nUrllor s to m a c ul J l său, ci alor talc Dacă îl \'ei moleşi c orp ul prm mact i ­ \ itate nU-l \ el ia c e gindirea mal flexibilă, DImpo trivă, "'ei d es ă \ î r ş i 11. 2ll1 c re d c re a în raţiunea ::.a, .răcîndu-l să iuloseasc.:ă p uţinUL pe care :1 al'e :n lucrun car e - 1 par cu totul inutile, Kevăzînd nici odat ă la ce este bună, el s oc o teste că î n cele dm urmă nu e bU�1.ă l a nImIC, :::\e aiunsld ce 1 s-ar p utea în tîm pla dacă raţionează greşIt este de a fi certat : Iar el e certat atit de des încît nu se mal gîn de ş t e la acea sta, Ln p en co l atît de OblŞl1.Uit nu-l mal înspăimîntă,

TotuşI. \'eţl găsi că are s pin t ; ş i a re , c a să flecărească cu femeile pe t o nul de care am \'orbn; însă dacă al' fI în situaţia să-şi expună viaţa, să la o hotărîr� î ntr- o ocaZIe grea, el \ a ii de o sută de ori mai stupId şi n:ai pnst decît fiul c elUl m a l mare bădăran,

Ele\-ul me',] sau mai degrabă al n a �u ri i, deprins d e timpuriu să se ajute singu r j:: e cît este po si b I l, nu se obişnuieşte deloc să ceară neCO::1tell i t �plrijmul alt.ora, nkl să le arate m&rea l Ui învăţătură, In schimb, el judec.?_, pr e ve de , raţionează despre cot ce ea ce se rap o rt ea z ă nemijlocit la el. �;l: flecăreşte, el acţionează; nu ştie un cud n t despre ceea ce se p;:: ­ trece în lume, dar ştle bine să f.ac ă ceea c e -i convme, Cum e neîncetat �'1. mişcare, e silit să obsen e multe lu crur i . să cu noa scă multe efecte; dcbln­ Cleşte de tlmpariu o m a r e experienţJ ; ia l e c ţii de la natură, nu d e la oameni ; învaţă cu atît mal b ine , cu cît nu \'ede l1lcăieri mtenţla d e a-l instru : . Astfel, corpul şi s pir it u l său se exersează d e o dată , Ac tivînd î n tot­ de auna după gîndul său, nu după al altUIa, u ne ş te încontinuu două ope ­ !-atii - cu c ît se fa c e mai putcrl1lC SI mal r obus t. cu atît de\'ine m al chibZUi t ŞI j u d ici o s , Acesta e m ij l o cu l prin care pu tem m'ea î atr-o zi ceea ce so­ (cLim mcompatiCil ŞI ce ea ce au î mb u la t toţi oamenii mari ' Iorţa corp'.l­ l U I )1 a s Llfletului, raţiunea unui înţelept şi vigoar e a unUl atlet.

Tmere instItutor, îţi re c om a n d o artă grea' aceea de a conduce '::ărl regulI ŞI de a face to tul fără să îa�i nImic, Consimt că această artă n ... e pent.r1.1 epoca ta 157) , ea nu e s t e proprie a face să strălucească mal întîi taleate1e tale, niCI să te f8.Cl pr eţu i t de p ă rin ţ i, dar e singura în s tare si? reuşeas c ă, Nu veI aiunge niciodată să Iormezi înţelepţi dacă nu vei face întîi haima:Clale 1,;8) , aşa era educaţia sp ar t anilo r ; în l o c să-i pună să-şi Înj)7) Tcxt llmpede dm care rezultă că princlplUl educa ţwi "negative" ("să iaci totuL fără să fac; nimic") era folosit ca argumc'lt împotnva educaţici feuciale, ( are denatur2se fiintd adevărată a copilului. j:;:;) în Scrisoarea către d'Afemb ert, Rousseau scna următoarele desp r e tmeretul parizi an ' "Pe tlIr:pul mcu nu era lumea aşa de fină Copia reveneau acasă asudînd, fără respiraţie, rupţi' erau adevăraţi derbed e i; dar acesti del'b edei aL. devemt bărbaţi care au în immă zelul de a-şi servi patria SI sînge de vărsat peptru ca Dea Do,:m ul să putem :zice odată şi noi acelaşi lucru desptc frumo­ şil noştn mici coconaşl ; bine ar fi dacă ei, Cdre vor să fie bă rbaţi la cmsj)re7e� ani, - nu ar mai rămîne copii la treizeci de am , 1" (ci J -J, Rousseau, Oeuvres compfetes, tome III, 1860 p, 165),


EMIL

1 00

fU!lde O ChIi î n cărţi, C I mcepeau pr in a-l îr:\ ă ţa să-5i fure prinzul. Prm ac� a � ta erau oare sp artanii grosolani cînd se făceau mari? Cine nu cuil oa ş �e puterea şi spiritul răspunsurilor lor? F ăcu ţi pentru a învinge, ei

îşi zc!robeau Quşmanii in orice fel de război: lar flecarii de a tenie n i se temeau deopotriYă de cu vi n t e l e lor, ca ŞI de 10\ iturile lor.

�n educaţiile cele mai îng nj lte, învăţătorul comandă şi crede că con­ delce; în realitate, COpilUl e cel care c on duce . El se ser\ eşte de ceea ce 11 <-en pentru. ca să o oţină de la tme ce \ rea şi ştie întotdeauna să te iacă Să-I p�ăteşti o oră de hărnicie cu opt zile de î ngăduinţă . La fIecare mo­ n,ent t rebU l e să te Îm o I eştI cu el. Aceste învoleli, pe care le propui c um vreI tu ŞI pe care le executa cum vrea el, folosesc întotdeauna fan tezi e I � U l mal ales atOlnci cînd al nepriceperea să pui ca o condiţie în profitul lUI ce eea ce e SIgur că \ a obţme. chIar dacă nu îndeplineşte condiţia pe cal e l-O Im pui în schIm b . Copilul citeşte mai mult, de obIceI, în spirit�ll Îr:\ ăţ2.torulUi decît îm'ăţătorul în �ufletul copilului. Şi aşa trebuie să Îie, căo toată i st eţimea pe care copilul, lăsat în voia lui, ar fi întrebumţat-o pentru a-şI conserva persoana. o î ntreb uinţează acum pen tru a-şI salva lloertatea naturală dm lanţunle tIranului său. In schimb, acesta, neavînJ nic, un mteres urgent ca să cunoască pe celălalt, găseşte cîteodată că e ma_ b ne pentru s"ne să-I la s e cu lenea sau cu vamtatea lui.

Ia un citim opus Cel ele\ ul tău; lasă-l să creadă că el este stăpîn şi tu de fapt înto tdeauna stăpîn. �u e supunere mai perfectă decî t aceea care păstrează aparenţa libertăţii; astfel robeş ti chiar voinţa. Bietul copi l, cal e r.U ştie nimIC, nu poate mmlc, nu cunoaşte mmic, oare nu este b wAa ia ? Ku dispu i , în raport cu el, de tot ce-l înco nj oară? Nu e ş ti stă­ pîn să-I mfl u enţc zi cum îţi place? Munca lui, j ocurile i ui , plăcerile, supă­ rărilc, DU sînt toa te în mîinile tale , fără ca el să ş tie ? Fără îndoială că nu trebUIe să facă decît ceea ce \ rea, dar el nu trebuie să v oias'că de­ CIi ceea ce VOIeşti tu să facă ; nu trebuie să facă un pas fără ca tu să-I ii pl e\'ăzut; nu trebme să deschidă gura fără să ş tii ce v a spune.

fli

Atunci se va putea deda el exerciţiilor fiZIce cerute de vîrsta sa, fără Sd-ŞI abrutize..ze spiritul, atunci, în loc să-şi ascută şi reteni a pentru a s c ăpa de o domInare s upără toare, îl \'ei "edea ocu pînd u-se numai ca să s coată am tot ceea ce-l î n conjoar ă cît mai mult folos pentru bunăstarea sa a ci. elală ; atunCI vei fI mirai de subtrlitatea lnvenţillor sale penLru a-şi î r.. S UŞI toate obiectele la care poate ajunge şi pentru a se bucura în ade­ văr de :ucruri fără spirijinul opiniei altora. Lăsîndu-l astfel s tăpî n pe dorInţele lui, nu-i vei aţîţa deloc capriciile. Făcînd totdeauna ceea ce-i convine. el nu va

face

în curînd decî t ceea Ct­

trebUIe să facă şi, deşi corpul său va fi într-o con tinuă mi şcare , atîta

v reme cît va acţiona din interesul său prezent şi senSIbIl, vei vedea toată puterea de gîndi re de care e capabil dezvoltîndu-se

în tr-u n Îel mai potrivit fIinţ ei

sale decit prin

mult

mai

bine

şi

studIi de pură speculaţie.

Astfel, văzînd că nu cauţi să-I eontrariezi, nu s e va feri de

tine, nu-ţi

\"a ascunde nimic, nu te va înşela, nu te va mi nţi ; s e va arăta aşa cum e, fără teamă; ni putea să-I studiezi în voie şi să aran j ezi în jurul

lecţiile

pe care

o lecţle.

\"re�

lui

să i le daI, fără să se gîndească vreodată că primeşte


:\',-" \ a mai că ut a nICI sd-ţi urmărească obl cemrile C u gelozie plină de si nu-şI \ a mai face o plăcere tămuită din a-ţI d es cop eri \TeO g<'eşeală, Aces t n9ajl' r S :r;e care îl prev e n im este foarte mare. Una din p1 �me le preocupări ale copllior este, pi�ecum am spus-o, să d es copere par­ iea slabă a celor care-l ccndJc. Aceasti:i încl1nare duce la ră ut ate, dar nu provine din ea. Ea p r ovine din trebuinta de a s c ă p a de o autoritate care-i supăr ă Apăsaţi pes�e m ăsură de Jugul care .e e Impus, caută să S9 s cu t ur e de el. iar defectele pe care le g ă ses c la das călii lor le cfel'ă mij l o a ce bune pentru aceasta. intre timp apare obişnl<inţa de a pdvi oamenii prin defectele acestora ŞI de a-şi fa c e o pl ă cere din a le descopel'i. Este clar că aici este încă un iz\'or d e viciu care nu \ a p ătrun de în il1lma :ui Emil; ne a\ î n d n�ci un lnie:'es să-mI găseas că defecte, el nu le \'a cer­ ceta ŞI \Ta fi puţm ientai să le cauie la alţiI. Toate aceste practici par ciificile pentru că nu sîntem ceprinşi cu ele. dar în fond ele nu tre))u ie să fie aşa. A\ em dreptul să pre supunem că al cunoştinţele necesare pentru a exerci ta m eseria ce ţi-ai ales-o: trebuie să consid9răm că cunoşti l;1ersul natural al inimii om en e ş ti , că ştii s ă stu­ diezi omul si in dIvi dul, că ştii d mainte cum se va plia voinţa elevului tău în faţa tuturor obiectelor interesante pentru \'îrsta sa , pe care i l e \ ei tre c e p e dinaintea ochilor. Or, a avea instrumentele şi a şti bine să le intr,ebuinţezi nu Înseamnă oare să fii stăpYn p e ope'aţi e ? imi vei oblecta capridile copIlului, şi pe nedrep:. Capriciul cOPiilor n u. e s te niciodată opera naturii, ci a unei dis,cipline rele; ori s a u supus, 01'1 au oomandat; iar eu am spus de o s u tă de ori că nu trebuie nici u n a , niCI alta. Elevul t ău va avea nUD ai cap ri ci ile pe car e i le vei fi dat; e drept s ă s uferi p e deapsa greşeliler iale. Dar, vei zice, cum să înd1-ept lu­ crurile? Se mai poate, dar cu o cond uită mai bună şi cu m ultă ră bdareimi luasem în sarcină p entru cîteva săptăm î ni, Un copil obişnuit nu n umai să facă iot ce vrea el, ci şi să imp un ă tuturor să facă Ce d oreşte el, adică plin de toane, 159) Dm pnma zi, a vrut să se scoale la miezul nopţii , pen tru a pune la încercare amabilitatea mea. Pe cînd dorm eam mai a d în c, �arc jos din pat, îşi ia halatul şi mă s tn gă . MJ scol, aprind cande la ; nu voia mai mult ; d u pă un sfer t de ceas somnul î l biruie, se culcă din nou, mulţum it de isprava sa. Peste do uă zile, repetă lucrul cu ac el aşi Sl.cces, O,n partea mea fără cel rr.ai mIC semn de nerăbdare. Pe cînd m ă îmbră �işa ca să se culce din nou, l-am spus încet : dragul meu, toate-s foarte bune, dar să nu mai faci asta. Aceste cuvinte i-au deş tepta t curiozitatea şi, chiar de a d o ua zi, vri nd să vadă p uţm cum aş îndrăzni să nu mă supun lui, n-a uitat să se s c oal e la aceeaşi oră şi să mă cheme. L-am î ntre bat ce vrea ; mi-a spus că nu j:: oate dormi. Cu atît mai rău, i-am s pu s ş i am stat liniştit. JYl-a rugat să aprind cand ela De ce? şi am rămas în continuare liniştit. A-:: est ton laconic a î n cep u t să-I supere. S-a dus p e dIbuite să caute amna­ ru l pe care s e prefăcea că-l scapără. iar eu nu mai puteam s ă-mI tin rîsul CJriozltate '

.

-

-

.

,

.

1 3G) Era fml doamnE;1 Dupm In Confeszum (VII, 1 742) Rousseau relatează urmJ­ toarele "Doamna Dupm mă rugase să Supt'aveghez trmp de opt pînă la zece zIle pe fiul său care, schimbîndu-şi guvernol'ul, rămînea smgur în acest interval de timp. PetrecUl a(;este opt zile intr-un chin pe care numaI plăcerea de a asculta pe _doamna Dupin putea să ml-l facă suportabIl . . In tImpul cît am fost în preajma lui, îl împiedlcai Să�ŞI facă rău sieşI sau altora, . _ ." 12

-

Emil

sau despre educatie


EMIL 1 02

a'Jzindu-l cum se 10\ ea pes te deget::? 1 .1 fme, COfl\-mS că v-a re'.Jşl, îmi aduse cremer.ea în pat: i-&ffi s pus că n -l an: c e face C'J ea şi m-am Întol'S pe ce&laltă parte. Atunci a îr.ceput să a:erge :lebuneş:e .o1'1n cawc::-ă. s tri gÎild, că utîn d , făcînd mUlt zgomot. :c\-indu-se cu p:'eca'.l'�ie de masă Şl ae scau ne dar ţipînd foarte iare sperînd să-ml prO\-oace neli:1i�te. �otul el'a în zadar; aşteptîndu-se la î n cieml1uri frumoase saJ la :t:lbie, am \ ăzut că el nu se împăca deloc cu acest sînge :ece. Totuşi, hotălit să-mi învingă răbdarea pri n Înc3păţînare. şi-a contin uat zarva cu un asemenea suoces încît. pînă la urmă. w-a sccs din să� ite ; pre­ slmţind că pot să stric totul printr-o supărare nepotrivită. am luat o altă hotărîre : m-arr: sculat fă ră să zic un cuvînt. am căutai cremenea pe care n-o gă.seam deloc; i-am cerut-o, mi-a dat-o, plin de t'Jcur�e că în siîrşit m-a învins. Scapăr crem 2nea, aprind candela iau de mînă pe băieţaşul meu, il duc liniştit Într-o cameră v e cin ă cu obl oa ne � e închise şi unde n'J a\ ea ce să strice : îl las aco:o fără lum:r.ă : ar:: 01, înch.zlnd usa cu cheia. mă Întorc să mă culc fără să-i fI SDUS \TeU n c u vîn t . Nu treb �ie Întrebat dacă în primul moment fl-a fos t vacarm ; mă aştep�a;:n' şi nu m-a impre­ sionat. În sfîrşit, zg om otu l se poto leş te : ascult, aud cum s e a ş ază să se culce, mă liniştesc. A doua zi. idrJ în cabinet; găsesC! pe micul meu În­ dă rătnic într-un somn adînc. de care. după atîta oboseală. treb uia să fi a\'ut mare nevoie. Afacerea nu s-a s fî rş I t aici. Mama a aHa t c.ă copilul !l-a dormit toată noaptea. De îndată t o tu l a f o s t pierdut, el-a ca ŞI un copil mort. Văzînd un prilej bun pentru a se :::-ăz�una. s- a ;Jrefăcut c o ln a'! fără să prevadă că. nu va cî ş tig a nimic. A u chemat d octort.!l . D:n neferIcire pentru mamă, acest medic era glLlmeţ �i pentru a se amuza de frica ei i-o sporea. TotllŞi mi-a zis la ureche : Las' p2 mine, îţi promit că copilul se \-.a vindeca pentru cî tva timp de fantezi a de a fi bolnav. în adevăr , i s-a pres cris repaus şi dietă şi fu recomandat spiţerului. Mi-era milă s-o văd pe aceas tă biatE; lTI.::J.mă înşelată de to ţi cei ce-o înconjoară, cu excepţia mea, pe care mă ura tocmai pentru că n-o în şel a n . După reproşuri destul de tari, mi-a spus că fiul său e gingaş, că este s ll1. g urul moştenitor al familiei sale, c ă trebuie păs tl a t cu orice preţ şi că dorinţa ei este c a el să nu Îie contrariat. În acea stă privinţă eram de aCGrd c e ea; însă ea înţeleg ea cii a-l c o ntraria Însemna a nu 1 se supune În toate. Am văzut că trebuie să vorbesc mamei pe acelaşi ton ca şi copilului. Doamnă, i-am spus destul de rece. nu şti u cum se creşte un moşteni�Ol- şi, mai mlllt, n ic i nu vreau să învăţ. Faceţi cum credeţi. Aveau însă n2voie de w i ne în:::ă pentru cîtv a timpi tatăl poteli totul ; m ama scrise precepto­ rului sa-şi grăbească întoarcere:;.;, ; iar copihll. văzînd că nu cîş ti ga nimic tulb Llr,îndu-mi S omnul nici fiind bolnav, s-a o.ecis, în fi n e , să doarmă Ş1 el şi să se simtă bine. Nu-ţi poţi închipui la cîte c-apricii de acest fel nu supus'€se micU: tIran pe bietul său guvernor; căci educaţia se făcea sub ochii mamei, care nu su po r t a ca moştenitorului să i se refuze c€V-a. La orice oră ar fi '_ oit să lasă, el trebuia să fie gata să-I conducă, sau m� curînd să-I urmeze. avind Întotdeauna mare grijă să aleagă momentul În care vedea că g-Llvernoru l său era mai ocupat A \ rut să-şi impună aceeaşi putere şi asup ra mea. să se răzbune ziua pentru somnul care era fortat să mi-l îngăduie noaptea.

­

,

·

,

·

,

"

'

,


>iă cedam :0. Loate ( u crag� Immă, şi am început pr:n a cor.stata în. pro­ priil SăI ceh i plăcb'ea pe (are o aV2âl71 făe::r.du-I gust uril e : după o.(;e\03.. cind a fost \ orba de a-l \ in d ec a de fantezia sa, am pcocedat altle:. A trebUlt mai întîi să-I fac să înţeleagă greşeala :,a. ceea ce nu a fost Ştimd că copiii nu se g�n de s c rliclOdată dedt la prezent. aveam asu­ pl'.� lui uşol'"ul a\ antaj al pre,"edel'ii; am a\"u t grijă să-i p un la îndemîi1ă c distracţie care ştiam Că-I place ex trem de mult. Şi, în mOr.J.en�ul în care l-am \"ăzut cş este mal pasionat de distracţie. i-am propus o �lim­ bare; m-a refuzat: am insistat: el r.u m-a aS2ultat. A trebuit să renunţ. şi el şi-a notat cu precizie h1 mintea lui acest semn de supunere.

greu.

A doua ZI era rîndul meu. Pregătisem lucrurile aşa ca să se plictI­ sească; eu, dimpotrivă, păream profund ncupat. Ku trebuia mult ca să-! ceeid. Nu a întîrziat să vină să mă scoată din lucru pentru a-l duce numaidecIt la plimbare. Am re.fuzai; el se încăpăţînă. Nu. i-am zis, fădr:.d ce vrei, m-ai învăţat şi pe mine să fac ce vr-eau; nu vreau s ă ies. Ei bine, mi-a spus el cu vioiciune, voi ieşi s.i.ngur. Cum vreI. Şi mi-am

lucrUL. ce

Se îmtracă cam

�ngrijat,

reluat

văzînd că îl las în pace şi nu-l ir.:ll:.

Gata

plecare, v ine să mă salute, îl salut; încearcă să mă sperie spunîndu-rr.i

o:';J,murile pe care le va face; auzindu-l, ai fi creZ'.lt că pleacă la capătul l umii. Fără să fiu impresionat, îl doresc dr'UlTl bun. Incurcătura lui creşte. TotUŞI se făcea că nu-i pasă şi. gata să iasă. spu!1e Iache-ului său să-I Ul ­ meze; Iacheul, fiind prevenit, răspunde că nu are timp şi că, avind de executat porunci date de mine, trebuie să mă as·c ulte n:aÎ ffiUl1.. decît pe el. Deodată s-a zăpăcit. Cum să înţeleagă că va fi lăsat să .i. a si;, smgu!',

el

l'are se

crede

că este fiinţa cea mai importa11tă pentru

crede că cerul si pămîntul sînt interesate în conservarea

toţi şi sa? În

care acest

timp începe să-şi simtă slăbicmnea; înţelege că se va găSI singur în mij­ locul unor i11Şi care nu-l cunosc; vede dinamte riscurile r: e care le va întîlni; numai încăpăţînarea îl mai susţine; coboară scara ÎIlCeL şi foarte tulburat. Ajunge în fine în stradă, consolÎnd..r-se de răul care i s-ar putea întîmpla cu speranţa că mă va face răspunzător. Asta aşteptam şi eU. Totul era pregătit dinainte; şi, C1.U1'l era v orba ci. e un fel de scenă publică, luasem consimţămîntUl. tatălui. Aoia făcu.':>e cîţiva paşi, cînd a şi auzit în dreapta şi în s tînga fel de fel de \"orbe pe so'C'oteala lui. Vecine, uite-l pe domnul cel frumos; unde merge el aşa singur? Are să se rătăcească; vreau să-I rog să ll1t:�'e la noi. Vecină, vezi-ţi el e treabă. Nu vezi că este un ştrengar pe care tatăl său l-a gonit de acasă pentru că nu voia să fie de treabă? Nu trebuie să adăposteştI pe ştrengar. Lasă-I să se ducă uade va vrea. Ei bine, Dumnezeu să-i ajute ! Aş fI supă­ rată dacă i s-a1' întîmpla vreo nenorocire. Puţin mai departe întîlneşte nişte b aimanale cam de v îrsta lui care-l sîcÎle şi rîd de el. Cu cît merge mai departe, cu atît s e găseş te mal încurcat. Singur şi fără protecţie, i se .r:are că e j ucăria tuturor Şi constată ou multă mirare că funda d2 pe umăr, beteala sa aurită nu-l mai fac să fie respectat. În acest timp, unul din prietenii mei , pe care el nu-l cunoştea şi pe care îl însărcinasem să-I supravegheze, îl urmărea pas de pa s , fără ca el să bage de seamă şi se apropie de dînsul la momentul potl'ivit. Acest rol, 12'"


EMIL

1 04

care semăna cu al IUl Sbrigani în Pourceaugnac1 60 ), cerea LlI'.. om cu jude­ cată şi a fost îndeplbi t perfect. Fă1'ă să-I imimideze şi să-I înspăImînte pe copil speriindu-l prea tare, îl făcu să sur.tă atît de bIne Imprudenta acţiunii sale. încît într-o jumătate de oră mi-I aduse î napoi supus. rLlşinat ŞI :1eÎndrăzmnd să-şi ndlce prh·irea. Pentru a completa dezastrul expediţiei sale, chiar în momentul În care el se întorcea, tatăl său cobora ca să lasă şi-l întîlni pe scară. A trebuit să spună de unde vine şi pentru ce nu eram cu el�. Bietul băiat ar fi voit să mtre În pămînt. Fără să piardă multă 'Teme cu neo lungă m LlS­ trare, tatăl său îi \·orbi mai sever decît mă aşteptam : cînd ,·ei vrea să ieşi singur, vei fi liber s-o faci; însă, cum nu ,-reau să ar..1 un bandit în casă, dnd a'C€st lucru ţi se ya mai întîmpla, ai grij ă să nu te mai întorci . In ce mă prlveşte, l-am primit fără reproş şi fără bătaie de j oc, însă cu putină seriozItate; Iar de teamă să nu băl1:Ulască că tot ceea ce se petrecuse nu era decît un joc, n-am vrut să-I mai duc la plimbare în aceeaşi zi. A doua zi am observat cu mare bucurie că trecea cu mine cu un aer triumfător pe dinaintea aceloraşi inşi care rÎseseră de el în ajun, cind l-au întîlnit singur. Se înţelege că nu m-a mai ameninţat că iese fără mine. Cu 8ceste mijloace şi cu altele asemănătoare, în puţinul timp cît am fost cu .el, am ajuns să-I bc s ă îndeplinească tot ceea ce voiam, fără să-i prescriu njmic, fără a-l opri de la ceva, fără dojană, fără predică, fără să-I plictIsesc cu lecţiI mutile. Astfel, cînd v Ofbeam, era mulţumit; însă tăcerea mea îl înfricoşa; Înţelegea că ceva nu este în regulă şi totdeauna lecţia era dedusă din faptul în sine. Dar să revenim. Nu numaI că aceste exerciţii continue, lăsate numai la Îndrumarea naturii, întărind corpul, nu-i abrutizează deloc spiritul, ci, dimpotrivă, ele formează în noi singurul fel de raţiune de care e susoeptibilă prima vîrstă, ea fiind şi cea mai necesară la orice vîrstă. Ele ne învaţă să cunoaştem bine întrebuinţarea forţelor noastre, raporturile corpului nostru cu cor­ purile înconjurătoare, întrebuinţarea instrumentelor naturale care sînt la Îndemîna noastră şi care s e potrIvesc organelor noastre. Există oare o prostie mai mare decît cea a unui copil crescut În 'cameră şi sub ochii mamei sale, care neştiind ce e greutatea şi rezrstenţa, vrea să smulgă un pom mare sau să ridice o s tîncă? Prima dată cînd am ieşit din Genev a, am \"I"ut să uf!năresc un -cal în galop, am aruncat cu pietre în muntele Saleve care era l'a două leghe de mine; fiind batjocura tuturor copiilor din sat, eram un adevărat idiot pentru ei. La optspr-ezece ani se î nvaţă în fllosofle ce este o pîrghie : nu e nici un icopil de ţăran, care la doisprezece ani să nu ştie să se servească de o pîrghie mai bine decît primul mecanic de la Academie. Lecţiile pe care şcolarii le iau între ei În curtea colegiu­ lui le sînt de o sută de ori mai utile decît tot ce li se va spune vreodată :n clasă. 1&0) Domnul de Pourceaugnac este unul din mai puţin cunoscutele comedii ale lui MoliE�re. Sbrigani este un personaj de intngă în această comedie, care împiedică o căsătorie proiectată între o tînără pariziană şi un provincial bogat. *) In asemenea caz, poţi să ceri copilului fără risc să spună adevărul, căci el ştie că nu-l poate ascunde Şi că, dacă ar îndrăzl11 să spună o m1l1ciună, ar fi numai­ decît demascat.


Priviţi o pisică intrînd întîia oara mtr-o cameră; cercetează, se uită, miroase, nu stă nici 'U n moment lmiştită, nu se încrede î n nimic decît după ce a cercetat tet, a cunoscut tot. Astfel procedează un copil cînd în cepe să meargă şi cînd intră, aşa-zis, în spaţiul lumii Singura diferenţă este că vederii. comune copilului şi pisicii, cel dintîi îi adaugă pentru a observa mîinile pe care i le-a dat natura, iar cealaltă mirosul subtil cu care a fost înzestrată. Această dispoziţie, bine sau rău cultÎ\'ată, e cea care face pe copii iscusiţi sau greoi, ageri sau înceţi, zăpăciţi sau prudenţi. Ce!e dintîi mişcări naturale ale omului fiind deci făcute cu s copul de a Se măsura cu tot ceea ce-l ÎEconj oară şi de a încerca în f:ecare cbicd pe care îl observă toate calităţile sensibile care se pot raporta la el, pri­ r.:ml studiu pe care-l face este un fel de fizică experimentală referitoare

la propria sa conser\"are şi de la care el este îndepărtat prin studii spe­ Culative înainte de a-şi fi dat seaJ:la de locul său aici, pe pămînt. Cîtă vreme organele-i delicate şi flexibile pot să se adapteze corpurilor asupra cărora trebuie să acţioneze. cîtă \Teme simţurile sale încă pure sînt lipsite de iluzii, e timpul să le deprindem şi pe unele, şi pe celelalte cu funcţiu­ nile care le sînt proprii; este timpul să înveţe a cunoaşte raporturile sensibile pe care le au lucrurile cu noi. Cum tot ce intră în gîndirea om u­ lui vine prin simţuri, prima ratiune a omului este o raţiune senzitivă; ea este cea care serveşte de temei raţiunii intelectuale : primii noştri dascăli de filosofie162) sînt picioarele noastre, mîinile noastre, ochii noştri. A pune cărţi în locul a toate acestea nu înseamnă să învăţăm a raţiona, ci să învăţăm să ne servim de raţiunea altuia, înseamnă să ne învăţăm s ă cre­ dem mult şi să nu ştim niciodată nimic. Ca să practici o artă. trebuie

să începi prin a-ţi

cumpăra instru­

mente şi, pentru a putea întrebuinţa în mod util aceste instrumente, tre­ buie să le faci destul de trainice ca să reziste la întrebuinţare. Pentru a învăţa să gîndeşti, trebuie deci să-ţi exercitezi membrele, simţurile, or­ ganele, care sînt instrumentele inteligenţei noastre; iar pentru ca să tra­ gem tot folosul posibil din aceste instrumente, corpul care ni le pune la îndemînă trebuie să fie robust şi sănătos. Astfel, adevăr8 ta raţiune a omului nu numai că nu se formează independent de corp, .ci constituţia bună a corpului e cea care face operaţiile spiritului uşoare 'Şi sigure. Arătînd la ce trebuie să întrebuinţăm lunga perioadă lipsită de ocu­ paţie a copilulu:', intru într-un amănunt care va părea ridicol. Glumeţe lecţii, mi se va spune, care, respinse de propria ta critică, se mărginesc a transmite lucruri de care nimeni n-are nevoie să le inveţe ! De ce să consumi timpul cu instrucţiuni care vin întotdeauna de la sine ,şi care nu implică nici trudă, nici preocupare? Care copil de doisprezece ,ani nu ştie tot ceea ce vrei să-I înveţi pe al tău şi, în plus, ceea ce l-au învăţat dascălii lui? 162) Cu aceste precizări, Rousseau reia, într-o formă care îi este proprie, tezele gnoseologice fundamentale ale lui Locke cu privire la originea cunoaşterii: senzaţiile şi "reflecţia" (interioară). In text. autorul utilizează pentru cele două forme ale gîndirii termenii "raison sensitive" ("raţiune senzorială") şi "raison intellectueUe" ("raţiune mtelectuală").

CARTEA I I

1 05


Domnilor, \-ă înşelaţi. Eu kvăţ pe copilul meu o artă foarte grea. care necesită Ul: timp foarte îndelungat. o artă pe care ai voştri, desigu:'. nu o au : aceea de a fi 19norant; căci ştiinţa celui care crede că ştie I:urrlai ceea ce ştie se reduce la prea puţin lucru. Le daţi şt�inţa, foarte bir:e; eu ma ocup de ilîstrument"Jl potrivit pentru a o dobîndi: Se zice că ve1,-e­ tienii arătînd cu mare ceremonie tezaurul de la San Marca unui arrbasa­ d e r al Spaniei. a'C'esta, în loc de orice compliment, privind sub mese, le spus e : Cui non e'e la radiee163). Cînd văd un preceptor Iăudîndu-se C l ştiinţa discipolului său. sînt inclinat să-i spun la fel. Toţi cei care au r.:1editat asupra mod"Jlui de viaţă ai celor ,-echi atri­ buie exerciţiilor gimnastice acea vigoare a ccrpului şi spiritului care-i deosebeşte în mod atît de izbitor de cei moderni. Feld în care vorbeşte Montaigne despre acest lucru arată că era adînc convins de el; revine la acest lucru neîncetat si ' Într-o mie de feluri vortind de educatia unui copil. Trebuie, zice el, pentru a-i întări sUÎletul, să-i întăreşti m uşchii : dcprinzîr:du-l cu munca, îl deprinzi cu durerea; trebuie să-I supui la exerciţii aspre. ca să-I pregăteşti pentru asprimea scrîntiturilor. coEcilor şi pentru toate relele. Inţeleptul Locke 164), bunul Rollin165), savantul Fleur y lC6 ), pedantul de Crousaz167), atît de diferiţi între ei în alte privinţe. sînt cu t0ţii de acord cu privire la acest singur pun d : de a exercita mu�t corpul copiilor. Aceasta e cea mai judicioasă dintre reguhle lor; e şi cea care este şi va fi întotdeauna cea mai neglijată. Am vorbit de ajuns des­ pre importanţa ei şi, cum asupra acestei chestiuni nu se pot da nici argu­ mente mai puternice, nici reguli mai înţelepte decît cele care se găsesc în cartea lui Locke, mă voi mulţumi să trimit cititorul la această carte, după ce-mi voi lua libertatea să adaug cîteva observaţii la ale lui. Membrele unui corp în creştere trebuie să fie lăsate să se mişte �iber în haine ; nimic nu trebuie să stînjenească mişcările lor, nici creşterea lor ; nimic ajustat, nimic liPIt de corp, nici o legătură. Îmbrăcămintea franceză, supărătoa!-e şi nesănătoasă pentru cei matud, e dăunătoare mal ales p entru copii. Umorile care lîncezesc, oprite în cIrculaţia lor, se alte­ rează într-un repaus sporit de viaţa sedentară şi inactivă şi produc scor1G� ) "AIci nu e răaăcmă" (în sensul că rădăcina acestl1 i tezaur este în altă parte) lGr, ) Locke scna următoarele în acest sens' "După cum tăria trupului stă cu deose­ bire în putmta de a suporta gl-eutăţile, tot asa şi tăria sufletului" (ef. J. L o c k e, Cîte,,'a tdei asupra edu caţiunii (trsd G. Cosbuc), Bucureştl, 1920, partea I, p 10) 16.;) C h a r 1 e s R o I I I n (1661-1741), profesor la ColegIUl regal, rector al Um­ versitătil din ParIs (1694), a lăsat ca operă principală un Tratte des etudes (Tratat despre studu, 1 726-1728), în care se ocupă de dIferItele materii din învăţămîntul mediu şi supenor. lGG) Abatele C I a u d e F I e u r y (1640-1723), e J utor de educator (alătUrI de Fe­ nelon) al d ucelUl de Burgundia, a publIcat Tratte du choix et de la methode des etudes (Tra.tat despre alegerea şt metoda studiilor, - 1686), care conţine o seamă de menţmm critice cu priVIre la organizarea şcolară a timpulUI ŞI sug€rează o educaţie practIcă, mal apropIată întelegerii copiilor. !o-) r e a il - P I e r r e de C r o u s a z (după Petitain "Crouzaz"), care a trăIt între 1663-1750, protestant, profesor la Academ:a din Lausanne (oraşul natal), apoi profesor la Groningen (Olanda) ŞI eaucator al unUl prinţ, a publicat un Traite de L'ed-:;.c.atwn (Tratat despre educaţie, 1 722), care se sprijină pe principIile pe­ dagogIce ale lUl Locke. Petitam îl socoteşte un autor mediocru, iar Sallwurk ii atribuie oarecare valoare.


butul162). bcal�.1. din ce în ce �ai r2spî!ldită printre noi si apr oaţ e necu­ ncscută la cei vec hi , pel-lti'u că :elul lor de a se î mb ră ca şi de a trăi îi ferea de ea. Haina ce husar, în loc � � îr.lăture ac e st neajuns. îl măre şte şi, dacă. scaţă pe coţi! de cîte,-a baiere, îi s tr : ng e tot corpul . Cel mai bun �ucru est.e să-i laşi c:t mai multă vreme cu haină ele copil: apoi să le faci o hăinJţă foarte largă şi să nu-i strîngi la mijloc, fiindcă aceasta le defor­ :r. e ază mijl cul. Def c� ele lor iru r:: e; ti si s l et e şti vin mai toate din . : � . . aceeaşI cauza : \-o:m sa-1 fa::em adulţI mamte ce \Teme. Există. c:u!on vesele şi c"'Jlori triste; copiilor le plac cele dintîi şi le şade mai bL-le cu ele ; nu văd de Ce nu sint consultaţi în privinţa uner convenienţe atît de natu ra�e. Î:'.să din mcmentul în care preferă o stofă fiindcă e s'cumpă, inima le-a şi c ăz ut pradă luxului şi f an tez i il o "' opiniei, iar acest gust, desigur, nu le aparţine. Nu poţi spune cît influenţează ale­ gerea hainelor si motivele acestei alegeri asupra ed ucatiei . Nu numai că ur.ele mam e sÎr:t atît de orbite, î n cît fă.găduiesc copiilo� găteli ca r e com ­ pensă, dar SE: găs e.s c cl1iar guvernori nechibzuiţi care-i ameninţă pe elevii 10:' cu ha ine groc:.se şi s imţ le, drept pedeapsă. Dacă nu îm-eţi mai bine, dacă nu-ţi îngrijeşti mai bine lucrurile, o .să te îmbrac ca acest mic ţăran. Este ca ŞI cum l-a: zice : aÎlă că om"'Jl preţuieşte numai prin haine, că va­ lcarea ta s:ă nurr.ai :n hainele pe ca:'e le ai. Să ne mai mirăm o are că lecţii atît de înţelepte rolosesc tinerilor, ei punînd p-.ceţ numai pe găteală şi j uci edr.. d meritul unui o::n numai după înîăţişarea ex t eri oară?

Dacă aş avea în grija IT-ea un astfel de copil răsfăţat, aş fi atent ca hainele sale cele mai boge.te să fie cele ma: i1J.comode, care s ă-I jeneze în permanenţă, l-aş face să fi e mereu constrins, mereu supus în mii de feluri, aş face ca li1Jertatea 5i ve s eli a să fugă dip..aintea măreţiei sale; d a că ar vrea să se amestece în J ocurile altor copIi mai simpli îmbrăcaţi, aş face ca totul să înceteze şi să dispară ele îndată. In sfîrşit, l-aş plic­ tisi, l-aş sătura În aşa fel de luxul său, l-aş face în aşa fel sclavul hainei sale auri te, încît aceasta să devină nenorocirea vieţii s ale ŞI să privească cu mai puţină spaimă cea mai nEagră închIsoare d e cî t podoabele sale. Atîta vreme cît copilul nu ;; iost supus prejudecăţilor noastre, prima lui d o rinţă e aceea d e a fi n e s t in g heri t ŞJ. hbe r ; haina cea mai simplă, cea mai co mo d ă, care-l stinghereşte mai PUţIl1 este totdeauna cea mai preţUItă.

Există o obişndntă potriVItă ex e rci ţii lor şi o alta mai potrivită o d ih ­ nei O d i hn a , lăsînd umonlor o mişcare eg al ă şi uniforrr.ă, apără corpul de s ch im b ări l e aerulu i ; exerciţii le, făcîndu-l să treacă n econt e ni t de la mişcare la r ep a u s �i de la c8.ldură la frig. trebuie să-I deprindă cu aceste schimbări. De aici urr.:lează că inSIi care nu ies din casă si cei sedentari

pe

p

trecuie să se î�brace călduros o r ic e vreme, ca să ăs tr ez e corpul htr-o t€mperatură u ni fo rm ă . aproape aceeaşi în toate anotimpurile şi îl1 t o ate orele zilei. Cei care, dimpotrivă, vin şi merg pe vînt, pe so are, pe ploaie, care se mişcă mult şi îşi petrec timpul mai mult sub dio169)

168)

Pe v:emea ItIl �ousseau nu se cunoşteau vitammele. Scorbutul e produs de hpsa vitaminel C. In general, multe date privind tgiena mfantilă sînt de mult d epăşite şi nu mai preZlntă oecît un mteres lstoric. 169) Sub dio=în aer, afară .


EM IL 1 08

trebuie să fie totdeauna îmbrăcaţi uşor. spre a se obişnui CCl toate schim­ bările aerului şi cu toate gradele de temperatură, fără să fie stî11.jeniţi. Aş sfăh'-l şi pe u:lli, şi pe alţii să nu-şi schimbe hainele după ar.otimpuri, şi acesta va fi obiceiul s�atcrnic al lui Emil al meu; prin aceasta nu în­ ţeleg că \-a purta ,-ara hainele sale de iarnă. ca i11Şii sedentari, ci că ,-a purta ia�-na hainele sa�e de va�·ă. ca muncitoni. Acest din urmă ooicei a :ost urmat şi de cavalerul :\'"ewton tot timpul ,vieţii sale şi a trăit 80 de anii/O). Capul să fIe puţin sau delo c acoperit în orice anotimp. Vechii egip­ teni umblau totdeauna cu capul descoperit. Perşii şi-l acopereau cu că­ ciulă, purtînd şi acum nişte turbane groase, a c!1ror folosire, după Chardin1/1), este cerută de aerul tării. Am observat, în altă parte172), deosebirea pe cal'e o face Herodot173) între craniile perşilor şi ale egip­ tenilor, \-ăzute pe un cîmp de luptă Cum este deci important ca oasele capului să devină mai tari, mai cGmpacte. mai puţin fragile şi poroase, pentru ca să apere creierul nu numai de ră11.Î, dar şi d e gutu raiuri , de congestii şi d e toate influenţele aerului, depri11.deti-i pe copiii voştri să umble vara şi iarna, ziua şi noaptea, cu capul descoperit. Iar dacă pen­ tru curătenie şi pentru a le ţine părul în ordine aţi vrea să le acoperiti capul, să le puneţi peste noapte o scufiţă subţire, asemănătoare reţelei cu care îşi prind bascii părul. Ştiu că cele mai multe mame, impresio­ nate mai mult de observaţia lui Chardin decît de temeiurile mele, vor crede că găsesc peste tot aerul Persiei; eu însă nu mi-a� ales un elev european ca să-I fac asiatic. In general, punem prea multe haine pe copii şi aceasta mai ales în timpul primei copilării. Ar trebui mai curînd să-i călim faţă de frig decît faţă de căldură; un frig puternic nu-i supără niciodată dacă s-au de­ prins cu el de timpuriu; dar ţesutul pielii lor, încă fragedă şi moale, în­ lesnind prea mult transpiraţia, îi expune, prin căldura peste măsură, la o slăbire inevitabilă. Astfel s-a remarcat că mor mai mulţi copii în luna august deCît î n oricare altă lună Dealtfel, pare stabilit, comparind po­ poarele din nord cu cele din sud, că omul devine mai puternic suportînd excesul de frig decît excesul de căldură. însă, pe măsură ce copilul creşte şi i se întăresc fibrele, deprindeţi-l puţin cîte puţin să înfrunte razele soarelui; pridr-o gradare treptată, îl deprindeţi fără pericol <:u căI du­ rile zonei toride. Locke, printre normele virile şi chibzuite pe care ni le dă, cade în contradicţii la care nu ne-am aştepta la un gînditor atît de exa/ct. Acelaşi om care vrea ca vara copiii să se scalde în apă îngheţată, nu liO) E vorba de Newton (1 642-1727), autorul celebrelor Principii matematlce ale ftlosofiei universale, care a descoperIt legea atracţiei universale. iil) Chardin ( 1643-1713), giUvaergiu, apoi călător (în scopuri ştimţifice şi de stat) ; a scris despre o călătone în PerSIa (cItată pe larg de Rousseau în cartea a IV-a dm Emtl) 172) In Scrisoarea către d'Alembert asupra spectacolelor, p 189, primă edIţie fi3) Refermţa la Herodot e luată dm Montaigne (Eseuri, I, 35), notează S a I l w Îl r k (op. cit., voI. I, p. 152). Herodot observase că, după o bătălie între egipteni şi perşi, s-a constatat că morţii d m oastea egipteană aveau ţeasta capului mult mal tare decît la perşI ; egiptenll umblau dm copilăne cu capul descoperIt, în vreme ce perşii şI-l acopereau cu fesuri ŞI turbane.


vrea ca atunci cînd sînt încălziţi să bea apă rece. nici să se culce pe pă­ m înt in locuri u:nede*) . Dar de vreme ce \'rea ca pantofll copiiului să fie udaţi în orice timp, şi-i vor uda mai puţin o are cînd va fi cald? Şi nu s e p o t face oare î n privinţa cor pului în rapol't c u Picioarele aceleaşi ind ucţii pe care le f.ace în prhinţa picioarelor în raport cu mîinile şi în privinţa corpului în raport cu fata? Dacă vrei, îi ,-om spune, ca omul să fie nu­ mai faţă, de ce mă dezaprobi dacă vreau să fie n llmai picioare? Pent:-u a împiedica copiii să bea cînd le e cald, el prescrie să-i obiş­ nuie5ti să mănînce, înainte de a bea. o bu cată de pîine. Este 1.... n lucru destul de ciudat ca atunci cînd copilului îi este sete să trebuiască să-i dai să mănînce. As prefera ca atunci cînd îi e foame să i se dea să bea. Niciodată nu voi fi convins că primele noastre pofte ar fi atît de d ezor­ donate, încît să nu le poţi satisfa:ce fără să ne expunem să pierim. Dacă era aşa, neamul omenesc s-ar fi distrus de o sută de ori îna iDtc de a se fi îiJ.văţat ceea ce trebuie făcut pentru a-l conserva Ori de cîte ori îi va fi sete lui Emil, vreau să i se dea de băut; vreau să i se dea apă curată si fără nici o pregătire, să nu fie nici măcar dez­ morţită, chiar dacă ar fi lac de năduşeală şi ne-am afla în miezul iernii. Singura grijă pe care o recomand este de a se deoseb i calităţile apelor Dacă e apă de rîu. daţi-i-o îndată aşa cum o luaţi: dacă e apă de izvor, lăsaţi-o cîtva timp să se aerisească înainte de a o bea. In anotimpurile calde, rîurile sînt calde ; nu e tot a'!a cu izvoarele, care nu sînt în con­ tact cu aerul; trebuie deci să asteptăm să aibă aceeaşi temperatură ca atmosfera Iarna, dimpotrivă, apa de izvor este în această p rivinţă mai puţin periculoasă decît apa de rîu. Dar nu e natural şi nici frecvent să fii iarna transpirat, mai ales în aer liber. căci aerul rece. atingînd neîn­ cetat pielea, trimite sudoarea înăuntru şi împiedică porii să Se deschidă îndeajuns pentru a o lăsa să treacă. Or, eu nu pretind ca Emil să facă exerciţii iarna la gura sobei. ci afară, în plin cîmp, în zăpadă. Cît timp nu se încălzeşte decît făcînd si aruncînd b ulgări de zăpadă, să-I lăsăm să bea cînd îi e sete ; numai să continue să facă exerciţii după ce a băut şi atunci nu ne temem de nici un accident. Dacă asudă făcî n d alt exer­ citiu si îi este sete, să bea apă rece chiar atunci. Aveţi numai grijă să meargă ceva mai departe si încetişor ca să găsească apa. Mergînd pe frigul ce se presupune, el va aiunge acolo destul de răcorit pentru a putea bea fără nIci un p ericol. Luaţi mai cu seamă aceste măsuri fără ca el să obs erve. Prefer să fie cîteodată bolnav decît să fie neîncetat cu gîndul la sănătatea lui. Copiii au nevoie de

un

somn lung, pentru că fac foarte !:lUltă mişcare.

Somnul serveşte de corectiv exerciţiului ; vedem, de asemenea, că ei au trebuinţă de amîndouă. Timpul de odihnă este noaptea ; el este marcat de natură. E o observaţie sigură că somnul e mai liniştit şi mai d ulce

cît timp soarele e sub orizont şi că aerul încălzit de razele sale nu men­ ţine simţurile noastre Într-o linişte prea mare. Astfel, obişnuinţa cea �) Ca si cum băieţIi de tărani şi-ar alege un loc bine uscat ca să se aşeze sau ca să se culce pe el şi că s-ar fi auzit vreodată spunîndu-se că umiditatea pămîntulUi ar fI făcut rău vreunuia din ei. Dacă ai asculta în privinţa aceasta pe medici. ai crede că sălbaticii sînt paralizaţi de reumatisme.


Să:1ătoasă este, desigur. să te culc!. şi să te scoli odată cu soarele. De aic!. urmează că. în clima�ele :1oastl'e. omul şi animalele au în ge­ r.. 2ral r.. e yoie să docrmă mai mult iarna decît vara. lnsă viaţa civilă174) '1U esie atît ne simplă, de naturelă , atît de fedtă de revoluţii, de acci­ dente. ca să-I poţi obişnui pe om cu această ur.iformitate în aşa fel, încît să i-o fac� necesară. Fără îr:.doiaIă, trebuie să te supui regalilor: însă pr:ma regulă este 3!ceea de a le putea încălca fără risc atunci cînd :1ecesita'� ea o cere. Xu mO�2si deci fără rost pe elevul tău printr-un S 01:111 Încontinuu liniştit, care să nu fie n icioda�ă întrerupt. Supune-l întîi fără sfială legii naturi i : car nu uita că, trăind în:re noi, el trebuie să fie mai presus de această lege, că trebuie să se poată culca tîrziu şi scula de dimineaţă, că poate fi deşteptat brusc, că poate petrece noap­ tea pe picioare, făl'ă să-i fie neplii.cut. bcepînd destul de timpuriu. pro­ cedînd întotdeauna încetişor şi treptat, de!)rinzi temperamentul cu ace­ leaşi lucruri care l -ar distruge daci� l-ai SuplL"le lor cînd omul este deja gata format. Este important să se obişnuiască mai Întîi să doarmă îr.. condiţii rele ; e mijlocul de a nu i se mai părea nici un pat rău. în general. viaţa aspră, odată sc:-limbată î!1 obişnuinţă, Înmulţeşte senzaţiile plăcute ; viaţa moleşită p�'egăteşte o ffiulţime nesfîrşită de senzaţii neplăcute. Cei cres­ cuţi prea delicat nu-şi mai găsesc: somnul decît pe puf; cei deprinşi s ă se culce pe scîndură îl găsesc peste tot; nu există pat tare pentru c mul care adoanne cînd se culcă. Un pat moale. în care te acoperi cu o plapumă de puf, topeşte şi di­ zoh-ă, Într-un fel spus corpul. Rinichii Înfăşuraţi prea cald se încing. De aici rezultă adesea piatra175) sau alte neajunsuri şi, negreşit, o constituţie delicată care pro\-oacă toate neajunsurile. Patul cel rr:ai bun este cel care dă un somn mai bun, este cel pe care-l p::eparăm, Emil şi cu miIl e, îI: timpul zilei. Nu a';em ne\-oie să ni se aducă sclavi din PersIa ca să ne facă patul; arînd pămîntul ne pregătim salteaua. ŞtlU din experiel1ţă că atunci cî,""d un copil e sănătos, poţi să-I faci să doarmă sau să vegheze după voie, Cînd copilul e culcat şi vorba lui supără pe guvernantă, ea îi zice : Dormi; este ca şi cum i-ar ZIce : Fii .sănătos cînd e bolnav Adevăratul mijloc de a-l face să doarmă este să-I fa.ci să se plictisească. VorbEşti atîta încît să fie silit să tacă, şi va adormi :indată predicile sînt totdeauna bune la ceva; o predică valorează cît legănat'1 1 ; d.ar eacă folosiţi acest narcotic s<:ara. feriţi-vă de a-l folosi ziua. Voi trezi cîteodată pe Emil, nu atît de teama să nu se obişnuiască să

mai

doarmă prea mult, decît pentru a-l obişnui cu toate ; chiar de a f� de­ şteptat în mod brusc Mal mult, aş avea puţin talent în meseria m ea daică n-aş şti să-I silesc a se deştepta singur

si

a se scula, altfel spus, după

VOl'1ta mea, fără să-i spun vreun c uvînt. Dacă r:u cioarme destul, îl las să Întrevadă pe::1tru mîine o dimineaţă plictisitoare şi atunci el Însuşi va socoti că va Îi În cîştig cu cît va dormi mai muli : dacă do arme mult E arăt la deşteiJtare o plăcere pe gustul său. i74) Adică vlaţă socWIă. 175) Calcul renaL


Dacă vreau să "'e sco�le :a o anumItă oră. îi spun :

YIîiIie. la

Se p!eacă la pesc:J. it, se '\-a merge :a plirnbarc Î:1. �utcre loc:

să-I

Consimte, mă l"oagă

'\

o:'a şase .

rei s& mergi?

deş�ept; îi P�'O'''E : t s :?u nu-i prcmit, după tre­

buinţă: dacă se cJec;tcaptă prea tî�'ziu. rr: ă găscş:e ;Jlecat. Va

fi

EEr.. o ro­

C

ei:-e dacă nu \-a î1J.văta (' Jrînd să se deştepte singur. Dealtfel, dacă

fie îr:clinat să nare Î:1 ra:-e s-ar

s-ar întîmpla,

ceea ce

est'2

:'â:" ca

vreun COlJi�

indolent

stea în lenevie, nu trebuie să-i în.găduim această încli­ am.o:-ţi c u totul. ci să-i d.&m un stir:.!.lllent ca:-e să-}. tre7ească. Se înţelege bine că !1 U este vcrba să-I facem să G cţioneze prin să

iorţă, ci să-l atrage:n prin vreo do::-inţă ca�'e să-I stimuleze. dodnţă. secasă cu

discernălţlînt

din

onJ.ir.ea naturii.

r.e

iar

această

co n c' uce în acelaşi

tir.:J.p la două scopuri. Ku-mi închipui nimic din ceea ce, cu pt...ţină indemînare. 1"l-a.r putea i.nsufla gustul. chiar patima la copii, fără vanitate, fără emulaţie. fără gelozie. VioiciJnea, spiritu� lor imitativ le sînt de ajuns ; îndeosebi veselia lor naturală. instrumeniul cel rr.. ai sil!ur

ce

care n-a stiut să se folosească

niciodată un preceptor. în toate joc; rile în care ei sînt convinşi eă n u

este vorba decît d e u n j oc, suferă fără să s e plîngă ş i chiar rîzînd, ceea ce n-ar suferi alt:�el niciodată fără să verse tore'1te de lacrimi. Posturile

lungi, lovitura, arSu ra. oboselile

de

tot felul cO:lstituie plăcerile tinerilor

sălbatici, probă că durerea însăşi Sl"e pregătirea sa care-i poate înlătura amărăciunea. Dar

r.u

toţi dascălii ştiu să prege tească acest fel de plăcere,

si nici toţi discipolii să le s avureze fără dezgust

Iată-mă din ::ou. fără

să bag de seamă. rătăcit printre excepţii. Ceea ce nu ccmportă

Însă

::ic:

excepţie este faptu: că o�u.l este

8

<;upus durerii, relelor speciei sale, accidentelor, primej diiler ce moarte. în sfîrşit morţii ; cu cît

E

ve: familiariza cu toate aceste ic ci. cu atit E vei

vir.deca de sens:b:litatea supă:::- ăto.cn'e care ads.u.2'ă răului nerăbdarea îl: s uportarea

h.:i;

cu c�t îl

\, ei

deprinde

cu

suferintele care-l pOi atinge, cu atît

se va în�ătura cum ar fi s pu s ]Vlontaign·2 . as �uţimea lucrurilor necunos­ cute176) şi, de aseffi'2nee, îi vom face sufletul mai invulnerabil şi tare : corpul său va fi :mbrăca't în zale de etel, de care ,se vor 10\'i t o a te săgeţile de care ar pute a fi atins Chiar apropierea morţii nefiind rr.oarte8, aproape că n-o va simti ca atare; el nu va muri, ca să zicem aşa, va fi

sau

viu, sau rr.ort, nimic mai mult

putut spune ce-8

Despre el. acelaşi T\Iontaigne ar fi

spus despre un rege al M:aroculujl77), că nimeni n-a

trăit a.,?a îr,sinte în

moa�'ie.

Statornicia si fermitatea sînt. ca şi cele�alte

vi�·tuţi, învJţate în copilărie; îns ă nu le p:::-edă:n copiEor Î!1.văţînd !11....mele lor, ci le predăm făcîndu-i să le simtă fără să ştie ce sînt. în ceea ce priveşte însă moartea , cc:m ne vom purta cu elevul nostru cînd e vorba de pericolul variolei, îl vom inocula în prir.:J.ii ani sau vom aştepia

să-I

ia

în

mod

natural?

Primul

mod.

mai

conform

practicii

noastre, fereşte de pericol vîrsta la care viaţa este cea mai preţioasă, 170) Cf. M o r: t a i g n e, EseuTt, 1, 19 177) Cf. M o l! t a i g n e, Eseuri, II, 21.


EM I L

1 12

riscîndu-i-o în aceea la care ea e de rr:ai putin preţ, dacă totuşi poate fi denumită risc o incculare bine făcGtă177a) . Al doilea maG este însă mai propriu principiilor a 12.sa ca. natura să acţior:eze total cu Îngrij irile pe singură şi pe care �e părăseşte de îndată ce om'Jl Cml'l !laturii este to:deau!1a pregătit : să-I lăsăm să meşter, el va alege mai bine momentul decît noi.

noastre generale, de care ea \ine să le ia se amestecă în. ele. fie inoculat de acest

S ă nu ccnchideţi că dezaprob inocula.rea; căci raţionamentul pe baza căruia îl scutesc de ea pe elevul meu s-ar potrivi foarte rău la ai voştri. Educaţia voastră îi pregăteşte să nu scape de vărsat cînd se vor îmbol­ năvi : dacă l-aţi lăsa să vină din întîmplare, este proba�il că ei ar pieri. Observ că în diferite tări oamenii se opun cu atît mai mult inoculării cu cît ea cievine mai necesară, iar motivul se simte cu uşurinţă. N-aş dori să tratez acest subiect pentru Emil al meu. Va fi inoculat sau nu va fi, după timp. lcc. împrej urări : aceasta este aproape indiferent pentru el. Dacă îi dăm vărsatul vom a\-ea avantajul de a prevedea şi de a cu­ noaşte dinainte boala sa; aceasta este ceva ; dacă însă î l va lua în mod natural, îl vom fi scăpat de medic, ceea ce este şi mai mult. O educaţie exclusivă, care tinde numai să deosebească de popor pe cei care au primit-o, preferă totdeauna învăţăturile cele mai costisitoare în locul celor mai comune şi prin aceasta celor mai utile. Astfel, tinerii cu educaţie îngrijită învaţă să călărească fiindcă acest exerciţiu costă mult : dar aproape nici unul din ei nu învaţă să înoate. p entru că nu costă nimic şi pentru că orice meseriaş poate să ştie să înoate ca oricare altul. Totuşi, chiar fără să fi făcut academia178), un călător încalecă pe cal, se ţir.. e şi se serveşte destul de el la nevoie; în apă însă, dacă nu înoţi, te îneci şi nu poţi înota dacă n-ai învăţat. în fine, nu eşti obligat să încaleci ca să-ţi pui viaţa în pericol, cîtă vreme nimeni nu e sigur că va evita un pericol la care e atît de des expus Emil se va simţi în apă ca pe uscat. Dacă ar putea trăi în toate elementele ! Dacă l-am putea î'1văţa să zboare în aer, l-aş face vultur; l-aş face o salamandră179) dacă s-ar putea de­ prinde cu focul. Multora le e teamă să nu se înece copilul învăţîndu-l să înoate ; că se îneacă învăţînd sau pentru că n-a învăţat, va fi întotdeauna greşeal:a voastră. Numai vanitatea ne face ter:1erari ; nu sîntem d eloc vanitoşi cînd nu ne vede nimeni ; Emil nu va fi, chiar dacă l-ar vedea universul întreg. Cum exerciţiul nu depinde de risc, într-un canal din parcul casei va în­ văţa să treacă Helespontupao) ; dar trebuie să se deprindă şi cu riscul, pentru ca să înveţe să nu se piardă în faţa lui ; aceasta este o parte esen­ ţială a uceniciei de care vorbeam adineauri. Dealtfel, fiind atent să măsor pericolul cu forţele sale şi să-I împart întotdeauna cu el, nu mă 177 a) Pe vremea lui Rousseau, vaccinarea se efectua în mod preventiv prin puroi luat de la bolnavi. 178) Adică: fără studii speciale de călărie. 179) Rousseau, observa Petitain, pare a împărtăşi aici o prejudecată veche, lipSită de orice temei, care atribuia salamandrei posibilitatea de a trăi în foc; men­ ţiunea ei în context are desigur numai rostul să dea mai multă vioiciune ideii expuse. 180) Helespont e numele antic al strîmtorii Dardanele.


\ oi teme ne l1ici o imprudenţă, (l f:: \Teme Ce VOl pl..rta g rij a ccnsE.n-ărh �ui p o tri vii grijii p e care trebuie să mi-o POl'! mie Dr.. co pil e mai mic aecit un om : n-a1'e ni2� forţa, nici raţiunea lui ; însă vede şi înţelege tot aşa de bine ca el, sau aude tot aşa de bine ori aproape tot atît de \)ine ca el: are gustul tot aşa de sensibil, deşi îl are mai puţin delicat, şi distinge tot atî t de bine mirosurile, deşi nu participă cu aceeaşl plăcere a si m'� u dl o r. Cele dintÎI facultăţi care S2 d e zv o ltă şi se perfecţi o nea ză în noi sîni simţurile. Acestea sînt deci cele dintîi p e care trebuie s ă l e cul tiv ăm ; sîn t s ingurele p e care le uităm sau cele p e care l e negl ij ăm cel mai mult. A exercita s im ţurile nu kseamnă num a: 8 le întreb ui n ţa ; în s eamn ă a învăţa, ca să zic aşa, să simţi : c ă ci n01 nu ştim nici să pipăim, nici să vedem, nici să auzim decît aşa cum am învă ţat . Există un exerc iţiu cu totul natural şi mecanic, care face corpul robust fără să dea de lUCI u judec ă'�ii : a înoia, a alerga, a sări, a î n vîrti sfîrleaza, a arunca cu p i etre ; toate acest.ea sîni foarte bun e ; dar n-avem oare decît brate �i p i cioare? Nu mai avem şi ochi şi u.cechi, iar aces t ea sînt oare de p ri s os în folosirea celor dintîi? Deci, nu vă exerc it at i numai forţele , ci exercitati -vă toate simţurile care le conduc; scoateţi din fie­ care din ele tot folosul pcsibil. Verificaţi ap o i impresia unu ia pr in im­ presia celui la�t . M ă s urati , socotiţi, cîntăriţi, cOlT' paraţL Ku întrebuinţaţi forţa decît numai după ce aţi apre ::iat rezistenţa; faceţi întotd€auna în aşa fel ca evaluarea efectului să precead ă întrebuinţarea m ij lo acelo r. In­ teresaţi-l pe copil să nu facă niciodată sforţări nesatisfăcătoare sau de pris os . Dacă-l deprmdeţl s.ă pr e\-ad ă efectele tut.uror m işcăril o r sale .şi s ă - şi î n drep te erorile prin experienţă. nu este oare limpede c ă el va de­ veni cu atî t mai J u d I cios cu cît va fI mai actIv ? E vorba să se dea la o p arte un corp greu? Dacă ia o pîrghie prea lungă, va face ri.sipă de mişcare; dacă o va lua prea scurtă, nu va avea destulă putere ; expenenţa îl va putea înv ăţa să aleagă tocmai băţul care îi trebuie_ Această înţelepci.une nu este deCI mai presus de vîrsta sa. E vorba să dud o greutate? Dacă v rea să ia una atît de grea cît p o ate s-o ducă şi să nu mai încerce una pe care n-o poate ridica, r,.u va fi slht s ă s o c o teas c ă greutatea din OChI? Ştie să compare cantităţi de aceeaşi mate­ ne şi de diferite mărimi? Să aleagă între două mărimi egale a două ma­ terI i diferite; va trebui să se ostenească a compara greutatea lor speci­ fică. Am văzut un tînăr foarte bine crescut, care n-a voit să creadă, p î nă n-a văzut, că o găleată plin ă cu talaş de lemn de stejar e mai uşoară decît aceeaşi găleată pli nă cu ap ă .

Nu sîntem de o p o t:-i vă siăpîni pe întrebu inţarea tuturor s i mţurilo r noastre Este unul, an ume plp ăitul, a cărui acţi u n e nu e întreruptă nici­ odată în timpul veghei; el a fost r ăspîn dlt pe întreaga s uprafaţ ă a corpu­ lui nostru ca o pază continuă pentru a ne Îllştiinţa despre tot ceea ce-l p oa te su p ăra. El este. de asemenea, acel simţ prin care, cu voie sau fără voie, dobîndim mai repede experienţă prin acest exerciţiu continuu şi pe care, în co n s ec inţă , avem mai puţină nevoie să-I cultivăm în mod de o seb it . Totuşi o bserva m că orbii au p i p ăi tul mai sigur şi mai fin decît noi, deoarece, neputînd fi c ăl ău ziţi de vedere, ei sînt siliţi să înveţe a scoate numai cu ajutorul primului simţ judecăţile pe care nouă ni le

CARTEA I I

1 13


EMIL

114

U�T: :Z2ază r:

celălal�. :!)e C 2 . âşaC8.I"� �:1..: :��e -2. YL. 2J{crcita s ă v.IT:JIăm ca el Îl1t u i!e r i c , se cun02.ştel'Y: ccrpurile �e care le PUt21TI ctÎllg e. să a pre c i e m

co:ectele c s re ne îr..conj oa:i.'" ă, să

faCe111

110.i� î�ltr-un cuvînt, noaptea şi îăr a

lumin2. 10: c ee a Ce Î2.C ei ziua fără cchi? C:t t:�TIP s oa re le luminează, noi sbten: aV::: : ltai ati : în l:l:Ul'le ::: i mi. ei sint ia rîn d ul lor căIăuzele noastre ' SÎnter:J. orbi j �rn ătate că �a de\'ă a:Î l orbi şti'v �'i. aţă : c u , � se concuca, cctdeaLir.a sa la1 aCI, Dll 1110razam: sa facem un pas pe În'Lu:-;.eri c ;._ ve!II lllln îr:are. mi se \ a s ; mne. Ce, tot deau n a cu m asini ? ' C�ne vă as: gij!"ă că le puteţ� a'vea p:.�et;tiIîdeni. dUPă trebuintă? In ceez : ce mă priveş�e, p:"efer ca Emil să âibă ochii în "'îrful 0egetel�r decît ÎD pră:vălia ui.:.ui lun:1înăY2�.

ci?

de:s�b�re�

r

Dacă ai fi Îr:chis Îl2tr-o cas&. î!1 ;:n ij � o cui n o pţii . bate d i n p al me ; veI distinge, c.upă răsunetul l oc ul ui, dE-că spa'� iul e mare sau mic, dacă e şti �a mijloc sa'J într-un. c o l ţ. La jumăta:e de pas de zid. a erul m ai puti t: ambiaJ:.t şi ma: I'ăsfrîn� îţi p :::-o d u c e o altă senzaţie în o braz Rămîi pe l o c şi î nt o arce -te succesiv în toate păr ţil e ; dacă e vre o uşă deschIsă ţi-o arată un uşor cllreni, de aer. Eşti pe o co r ab i e? \Tei şti, după modul cum te l.::n'eşte aerUL în obraz, Lill nur.:.a i în ce di re cţ i e mergi, dar şi d acă firul apei te d uce încet sau rep ed e . Aceste obs'2i'vaţii şi alte mlllie asen:ănă­ toare nu se pot î a c€ decît no a p t ea ; oricîtă ate n ţie am vrea să �e d ă m în pli nă zi, VOIC'l fi aj L�taţi sau distraţi de vedere şi ele ne vor s c ăp a. TotuşJ nu e vorb a aiCi nici de mîi n i, nici de b a sto n . Cîte cunoştinte v iz uale poţi d o bi n di prin pipăit. cL1iar fără să fi pipăit nimic! Multe J OCUrI de noapte. Acest sfat es : e mai i mp o .cta nt decît s-ar pă­ rea. l'T o a;Jtea înspăimîntă în mod firesc pc: o amen i şi uneo:"i ani ma lele "') . Raţiunea, cunoştinţele, spiritd, cu r a j ul îl salvează puţin pe oameni de acest tribut. Am văzu t oameni cu raţiune, s p irite puternice, filosofi, mili­ tari curaJ oşi ziua, tremurînd noapte a ca fe m eil e la z g omo tul unei frunze. Se atribuie această spaImă p o ve şt il or auzite de la doici ; ne !nşelăm : ea are o c au ză naturală. Care este această cauză? Aceeasi care face pe su zi. neîr.. c rezător:. şi poporul s uperstiţios . nerecunoaşterea lucrurilor care ne î nc onj o ară şi a tot cee a ce S2 î:1tîmp�ă în J urul n ostr u"'''') .

r

) Această spaImă este foarte eVIdentă cu pnlejul marilor eclipse de soare. ) Tată încă o altă cauză bine explicată de către un filosof a cărui carte o CItez adesea şi ale cărui vederi profunde mă instruiesc şi mai adesea. "Dacă, dii'l împreJ urări particulare, nu putem avea o idee j ustă despre dlstanţă şi nu pu­ tem aprecia obiectele decît pnn mărimea tlnghlUlu! sau mai degrabă prin lmaginea care o formează în ochii nostri, �oi ne înşelăm în mod necesar asupra mărimii acestor obiective Toată lumea a putut verifica în tImpul unei călă­ torii făcute ncaptea, că luă:n un t ufi ş apropiat drept un arbore mare de care sîntem departe sau luăm un arbore ma::e îndepărtat drep� un tufiş din veci­ nătatea noastră ' la fel, dacă nu cunoaştem obiectele prin forma lor şi nu ne putem forrr:a pe această cale nici o idee despre distanţă, ne vom înşela Iarăşi în mod necesar. O n::uscă care va trece cu repeziciune foarte aproape de ochii noştri ne va părea în acest caz a fI o pasăre aflată la o distantă foarte mare. un cal care ar sta nemişcat în mijlocul cîmpului şi ar avea o atitudine SImilară, de exemplu, cu cea a uneI oi nu ni se va părea decît o oaie mare atîta timp cît nu ,'om recunoaşte că e un cal; Îl1să de îndată ce-l vom recu, noaşte, el 111 se va părea in::ediat mare cit un cal si vom rectiflca pe loc prima noastră judecată" De cîte ori ne vom gaSI deci noaptea In 10cu:-i necunoscute, în care nu vom pu�ea aprecic:. d ... stanţa Şl recunoaşte forma lucrunlor din cauza în tun eri -

* **


Depr':'ns să oosen- de depart€ ooiectelc Şi să p"'e\ ăd dii'lainte impre­ siile lor. de ce atu ncI CÎDd r.. u yăd nimic din ceea ce mă îr.. c oni oară să nu bănuiesc că sîr�t mii de fiinţe, mii 6e m işcr.ri care-l;::,.i pc: dăuna Şc de care nu mă pot păzi? Oricît aş şti că sînt Îl1 siguranţă în lecu I în care ;:r;ă găsesc, nu sînt nicioaată atît de sigur decî� atunci cînJ îl văd ' am, asa­ dar) întotdea t.:. na un rr:oment de tearr:ă pe care :lU-I avearr: ziua. Ştiu, în adevăr, că un corp străin nu :[:oate să acţioneze deloc asupra mea fără să se a:mnţe prin vreun zgomo1.: astfel urechea mi-este necontenit as cuţită I La cel mai mic zgomot a cărui cauză n u o pot discer.1e, interesul C011SC,�­ v-ării me:e mă face să presupun mai întîi tot ceea ce ro-ar sili să fiu ate:1t s� Îi1 consecinţă tot ceea ce este în sta�:e să mă înspăimînte. Nu aud absolut nimic şi to:uşi nu sînt liniştit; căci. în cele ain urmă, pot fi surprins şi fără zgomot. Trebuie să presupun că lucrUl ile sînt aşa cum erau înainte, aşa cum trebuie să fie încă, adică să ',"ăc. ceea ce nu yăd. Astfel, silit să-mi pun imaginaţia în joc. îl1 curînd n-o 1:'1 a: pot stă­ pîni, şi ceea ce am făcut ca să mă liniştesc nu serveşte decît să mă îr:gri­ j oreze mai mult. Dacă aud zgomot, aud hoţi; dacă r;.u aud nimic, văd fan­ tome ; vigilenţa pe care mi-o provoacă grija ele a mă conserva nu-mI dă eului, vom fI în perico! oe a greşi

în orice rnorr.cnt în Judecăţile pe care le vom înfăţişa; de alei p�'ovine spaIma ş, acea

face asupra obiectelor care ni se vor teamă Interioară

pe

care

întunericul

nopţii

le produce

la "loţi oar:re­

aproape

nn ; pe aceasta se întemeiază apariţia fantomeler şi a figurilor gIgantIce înspăimîntătoare pe care atîţia inşI spun că le-au văzut. Li se răspunde obicei că aceste figuri era.l î n Imaginaţia ler ; totusi

ele

ŞI

ele

puteau fi reale în ochii

lor şi e foarte posibIl să fI văzut într-adevăr ceea ce spun că

au văzu"l; căci

trebuie să se întîmple în mod necesar ori de cîte on nu putem apreCIa un obIect decît prin unghiul pe care îl formează î n ochi, ca acest ob:ect ne­ cunoscut să crească şi să se mărească pe măsUI ă ce va fI mal dacă

el a părut celur care priveşte,

acesta nepl�tînd

ştI ce vede,

apropIat: Ia�­ niCI

apreCIa

la ce dIstanţă îl vede, dacă a părut, spun, mai întîI înalt de cîteva pIcioare cînd se afla la o distani,ă de douăzeCI sau treIzecI de paşI, el trebuie să pară înalt d e cîţiva stmjeni cînd nu va fI meu departe de cîţiva paşi ; acest lucru trebuIe într-adevăr să mire ŞI să înspăimînte pînă cînd, în fi!le, va ajunge să

atiEgă obiectul sau Sd-l recunoască ' căci chiar în mo:r,entul îa care va rec ... no�te ce este, acest obIect care l se părea uriaş, se va micşora deodată Ş: nu 1 se va părea că mal are decît mărimea sa reale, însă da::ă fUgI sau nu în­

drăzneşti să te apropii, e sigur că n u ve, avea altă Idee despre acest obiect decît cea a Imaginii pe care

el

a format-o în OChI ş: că al văzut în med real o

fIgură unaşă sau îngrozitoare prm mănme ŞI prin formă Prejudecata fantome­ lor are deci rădăcini îi1 natură, Iar aceste aparenţe nu depInd, cum cred fIloso­

(Hist. nat ; tome VI, p. 22, m. 12). Slut să arăt în text cum stau îr. parte lucrurile, Iar î n ce pnveşte

fu, numaI de lmagmaţle" M-am

cauza explIcată în acest pasaj, se vede că obişnuinţa de a umbla noaptea tre­ buie să

ne

înveţe

dIstingem

aparenţele

pe

care

le

îmbracă

lucrurile

în

ochii nostn î n întunenc datorită asemănării formelor SI dIversităţiI distanţelor , căci atunci cînd aerul este încă destul de luminat ca să p utem observa contu­ rurile obiectelor, SI cum între

ele se

mterpune mai mt.lt

aer

cînd distanţa e

mai mare, noi trebme să vederr: totdeauna aceste contururi mal puţm d istincte cînd obiectul e mai îndepărtat

de nOI,

ceea

ce,

prin forţa obIşnuinţeI, ajunge

să n e ferească de eroarea pe care o expl,că alei domnul de Buffoa. Orice explicaţie am prefera metoda mea este aşaaar, totdeauna eficace Iar expe­ rienţa o confirmă perfect

CARTEA 1\

1 15


EMIL 1 16

decît motlve de teama. Tot ceea ce mă poate lil11şh nu e decît în raţIUnea Dea · instinctul mai putel"nlc îmi ,,·orbeşte cu totul altfel decît raţiunea La ce bun să te gîndeşti că n-ai a te teme de nimic, pentru că atunCI 11-al nlmlC de făcut? Cauza rău.lul descoperită, ea indică remediuI. În orice lucruri, ObIŞ­ P Llmţa omoară imagmaţia; n-o deş�eaptă decît lucrurile noi. În ceea ce \-edem în toatE: zilele nu acţionează imaginaţia. ci memoria; alei este temeiul axiomel : Ab assuetis non ftt passio182) căci paSIUnile se aprind numaI la fecul imaginaţiei. Ku discutaţi, aşadar. cu cel pe care v reţi să-I vir:.deca\Î ce eroarea întunericulm; puneţi-l deseori în întuneric şi fiţI sigur că toate argumentele filosofiei nu valorează cît acest lucru. Tinichi­ giii nu ameţesc pe acoperişuri, şi oricine e obişnuit să stea în întuneric nu mai are frică de întunenc. Iată deci en nou avantaj pentru j ocurile noastre de noapte adăugat celui dintîi : dar pentru ca aceste jocuri să reuşească, recomand cît mal multă \-eselie. Nimic nu e mai tris� ca întunericul; nu închideţi copibl " astru în carceră. Să rîdă cînd intră în întuneric. Să rîdă din nou Înamte ce a ieşi; pentru ca, în tImp ce este în întunenc, ideea plăcerilor pe care le părăseşte Şi a celor pe care le va regăsi să-l păzească de închipuirile fantastice pe care le-ar putea avea acolo. Există un moment în viaţă dmcolo de care dai în.apoi înaintînd. Simt că am de?ăşit acest moment. Reîncep, astfel spus, un nou curs al vieţii. ,-Tidui vîrstei mature pe care încep să-I Simt îmi evocă d ulcele timp al pl'imei vîrste. Îmbătrînind, devin din nou un copII, şi.-mi aduc aminte cu mai multă plăcere de ceea ce am făcut la zece ani decît la treizeci. CititO­ nlor, iert aţi-mă, aşadar, dacă folosesc uneori exemple din viaţa mea; CăCI, ca să scriu bme această carte, trebuie să fac acest lucru cu plăcere. Eram la ţară în gazdă la un pastor numit DI. Lambercler. Aveam ca tov arăş un văr mai bogat decît mine, care se ştia că e moştenitorul uneI a\-eri, pe cînd eu, departe de tatăL meu, nu eram decît un bIet orfan. Vărul meu Bcrnard era deosebit de fricos, mai ales noaptea. Rîdeam aşa de mult de frica lui, îndt dl. Lambercier, plidisit de lăudăroşeniile mele, \'oi să-mi pună 'Curajul la încercare. Într-o seară de toamnă foarte întune­ coasă, îmi dădu cheia bisericii şi imi zise să mă duc să caut în amvon Biblia pe care o lăsase acolo. Adăugă, ca să mă ambiţioneze, cîteva cu­ vinte care mă pus eră în imposibIlitate de a mai da înapoi. Am pIe!cat fără lumînare ; dacă aş fi avut-o, poate că era şi mai rău. Trebuia să trec prin cimitir: l-am traversat cu curaj ; atîta timp cît mă SImţeam în aer liber, nu am avut nicio dată spaime nocturne. Deschizînd uşa, am auzit din boltă anumite zgomote care mi-au părut că seamănă cu nişte voci şi care începură să-mi zdr Llncine fermitatea mea romană. Odată poarta deschisă. aIn voit să intru; dar abia făcusem cîţiva paşi, cînd m-am şi oprit. Observînd obseurittatea profundă care domnea în acest vast loc, am fost prins de o spaimă ce mi-a făcut să mi. se ridice părul măducă : fi-am dat înapoi; am ieşit şi am luat--o la fugă, tre­ murînd. În curte am găsit un căţel 11umit S'c1ltan, care, gudurîndu-se pe lîngă mine, m-a liniştit. Ruşinat de frica mea, m-am întors, încercînd totuşi să iau cu mine pe Sultan, care n-a vrut să mă urmeze. Am deschis 182) Paswnea n':L se naşie din obtşnuinţă.


an1 i:lt�".ai �n biserică AbIa i n tra�, fr:ca _11- 5. Cl.!prlDS diG :10 1. 1 . i .t. '"' l"" o...l' > 1 '7 a r.: ,... J.l ; .....i�.... I. Ca J.. . (: >.... l...nl\... ...-. î .. t �"'I J..:i.:,;.J.._ c""' rr"l ....J. .!. pl' t.:')l"'a' �U "ţ"'� p �d.� ,;:'- �� C u... ...l,C ::lto __ ,ca n:..v O �.i..-t "!l � .t-:: . ... . e r a la c r c " pt a !;l eu ştIam loa rt c b"ne lucrul acesta. mtoi'Cll'ldu-mc:. iar ă <:: a"" -1,;..:.. ,..... . -4 .... . , c::: e n � " l'.:c. nm c· "" · l �-.::!: � � " 1 1 + � \- ' e r� e 1 .... ,+A rf a." m nm l... .... . r '...lI..lV>(") ..... ;1 u a u ... ·c.. U .l��� _ _ a ;� \,. ;..4 ....... l � :' l.. ;.. .;.... a 1 _L� la ...."".. ll�:.LS ... _ - � .:. ! .1. !': . ..... e. t p ,J.... ....: n . ... . brdSC uşa. ; Y"\ ' ... .. . ...... (1

�.:::: ,.., u.-r�

.... c

s ��'C����t%��� f�l�tu���_�e c. �n�cş��;;�fsc:tl�d l�!� ���IEl��l��y)���.l;����::� să leS din bisel'ică şi s ă mă îl;depărtcz ca şi Fima da': ă, hotărî: să nu mai !. nt r u î � n i ::lcdată decît ziua ?vI-am înt o::,s acasă. Cînd '3ă m·ru. c.esluşcsc r ; s u l cu l,or:ote al d-li":Î €â

l.. c :mbercicr Socoteam că rîde de mi n e Şi, ruşina� de a Mă fi exp us rîs'J­ �ui . ezI t să deschid u�a. 1n acest mten al, aud p2 dOl:iDlşOara LambercHol', i n grijorată sccvitoarEi să ia un f el i n ar , şi pe dl Lam'oe;'­ c i e r pregătindu-se să. v m ă să D ă ca u t e , însoţIt de cura josu� meu \ ăr, că­ ruia a poi i s-ar fI atri buit t oată c -,c:area aces t eI expediţi i . :Deodată mi-au treC'ut toate fdelle şi mI - a rămas !1un:al inca de a D U mI S2 de sc o p e::- i fuga al e rg , zbor la b I seri că : fără să mă rătăcesc, fără să bîjbîI, ajung l a aiY v on : rr ă urc, iau B iblia şi mă repe d J O S ; d m c î t e v a sărlturi i e s din bi­ serică, a cărei Jşi am uitat s- o înc hi d ; ajung în cameră ră s u fl î n d dm g::'e Ll. arunc Blblia r;e rrasă speriat. dar palpitînd de plăcerea că scăpa sem de aj lltGI'ul care mi-era destInat VOI fi întreb-at dacă redau această întîrr plare pentru a serVI drept m Odel de urmat şi 'ca exemplu de v e selie pe care o pretind a sem e ne a cxercitii Nu : b s ă o dau co:-;slde:rînd că nimic nu e s tc mai în sta re s5. linişte ască pe or i cm e e înfricai de limbrele nopţIi de.:'ît a uzmd într-o odaie V2cină un grup de Oarr_€Dl rîzînd şi vorbind liniştiţi. Aş vrea ca în loc să te am uz i singur cu e levul tău. să aduni senle mai mulţI COPll cu dbţoziţie bu n ă ; să nU - l tnm iţi la început afară separat, ci mai mulţI î 'TI­ p r e un ă şi să r.1.1 laşi p e mCI unul smgur de tot mai înamte de a te fi în­ credintat că nu " a :1 prea tarc speriat. Nu-mi imaglnez nimic atî t de plăcut ŞI atît de util ca asemen2a J ocuri, n Llmal să Il(' o:-gamzate cu lscusmţă. Aş fa c e într-o sală mare u _, fel de labirint ( U n12 s e , scaune, r;aravane. În întortochelile de nedescurcat a l e ac€stUJ labirint aş aranja, pr int re o p t s a LI zece cutiI cu capcane, o altă e une aproape asemănătoare. plină cu bomboane; aş desemna în te{'mem clan , însă suc c i nţl . locul preCIS în c aî e se găseşte cutia cea bună ; aş da lămuriri îr.destulăioare Llnor perscane mal at ente şi ma i puţin d!strate decît copiW') p entr u a o distinge, aipOl, după ce aş trage la sorti pe mic:ii concurenţi, i -a.ş tdmlte pe toţi unul după alt ul, pî!1ă cînd cutia cea bună ar fi găsită ; aş a ,- ea grijă ca găsirea să implice greutăţi, �n ra port e lI i...:s·c u.sin�3. 10l". Inchipuiţl- \ ă un mIC Hercule vel1lnd cu o cutIe la mme. mîndru de expediţia sa_ Cu-�ia e pusă pe m a:" ă, o deschidem ( LI cel'emol1le. Aud de aiCI h o ho te l e de rîs, hUIdUIelile bandel vesele_ cînd în loc de eiul c lU :' ile la ca r e se a ş te ptau . găsesc, bine a ş ez ate pe muşchi sau pc vată, un gî n dac, un melc, Jn cărbune, o ghll1dă_ un nap sau alt asemenea articoL Alteorl,

de mine, spunînd

*) Ca să le exerseZI atenţia nu le spuneţI nrciodată decît lucruri pe care au In­ teres senslbii si prezent să le înţeleagă bIne; mal ales nier o vo;'băi'ie. !1iclOdată un cuvînt de prisos; totodată, �n cuvîntările voastre să nu scape nici lucruri obscure, niCI echivoce 1J

- EmIl

C.l\RTEA I I

r1

sau eespre eeucaţle

1 17


EM I L 1 18

într-o odaie de curînd s poită, se va pune aproape de perete o jucărie sau ur.. obiect mic care va fI căutat fără să s e atingă peretele;. D e înd8tă ce va intra cel care va aduce obiectul, v om obsen-a în caz că nu se respectă puţin condiţia, păLăria albită, vîrful pan�OÎilor. poalele hainei, mîneca, toate vor trăda neînd emînarea sa. Am spus destul. poate prea mult, pentru ca să s e înţeleagă spiritul acestor feluri de j ocuri. Dacă trebuie să \-ă spun totul, nu mă citiţi d€loc. Cîte ayantaje nu va avea oare noa;.Jtea un e fi astfel educat asupra celorlalţi oameni? Picioarele sale obişnuite să calce sigur pe întuneric, mîinile sal e deprinse să pipăie C-J uşurinţă toate corpurile înconjurătoare il vor conduce fără greutate în cea mai densă obscuritate. Imagi natia sa, plină de j o curile noctu:'ne ale tinereţii, se va întoarce cu greu spre obiecte înspăimîntătoare. Dacă crede că aude hohote de rîs, în loc să fie ale unor draci, \'Or fi rîsetele foşti lor săi tovarăşi de joacă; dacă îşi va �magina o adunare, va şti că nu e nici pe departe o adunare de vrăjitori, ci camera guvernol-U'lui său. Noapte a. neaducîndu-i aminte decît de idei vesele. nu-l va înspăim în ta nicioda t ă ; în loc să-i fie frică de ea, o va bdrăgi. Dacă va fi vorba de o expediţie militară, va fi gata la orice oră la fel de bine smgur <:a şi cu trupa sa. Va intra în tabăra lui Saul . o va străbate fără să se rătăcească, va merge pînă la cortul regelui îără să deştepte pe cineva: se va întoarce fără să fi e observat"83). Treb uie să iei caii lui Resus ? Adre­ saţi-vă a·cestuia fără teamă. Printre oamen ii crescuţi altfel v e ţi găsi cu greu un Ulise184). Am văzut persoane care VOIau. cu ajutorul sur-prizelor. să-i obişnuiască pe copii să nu le fie frică noaptea de nimic. Această metodă e foarte rea; ea produce un efect cu totul contrar acelu i a pe care îl căutăm şi nu ajută decît să-i facă totdeauna fricoşi. Nici raţi unea. nici obişnuin1,a. nici teama de surprizele pe care le-ai încercat adesea, nu pot î nlătura ideea unui pericol prezent, al cărui grad şi fel nu-l poţi cunoaşte. Totuşi, Clli'TI să te; asiguri ca să fereşti totdeauna pe elevul tău de asemenea accidente? Iată sfatul care mi se pare cel mai bun pentru a putea preveni acest lucru. Aş spune lui Emil al meu : atunci eşti în cazul unei legitime apărări; căd agresorul nu te lasă să apreciezi dacă vrea să-ţi facă rău sau teamă, şi cum e;ste dinainte pregătit, nici chiar fuga nu-i o s căpare pentru tine. Apucă deci cu îndrăzneală pe cel ce te sUl'prinde noaptea. n-are a face dacă e om s au animal. Strînge-l. apucă-l cu toată forţa; dacă vrea să s cape, lo \-eş t e : nu cruta loviturile şi, orice ar zice SaU ar face, nu-i da drumul niciodată pînă nu şt�i bine ceea ce e : lămurindu-se; lucrurile, vei vedea probabIl că nu era cazul să te temi mult ş i că acest mo d de a trata pe cei glumeţi îi va descuraja, desigur, s ă repete acest lucru.

Deşi 1-'ipăitul este dintre toate simţurile noastre cel pe care-l exerci· tăm continuu, aprecierile lui rămîn totuşi, cum am spus, în m ai mare măsură imperfe cte şi nediferenţiate faţă de ale celorlalte, fiindcă văzul îl

ajută în permanenţă, iar ochiul ajungînd mai înainte decît mîna la obiect, spiritul nostru j udecă aproape totdeauna fără ea. In schimb, aprecierile

pipăitului sînt cele mai sigure, tocmai pentru că sînt cel e mai mărginite; 183) CÎ Biblla. Vechiul Testan:cnt, I, împăraţi, cap XXVI verset 6-13. iSI,) C f Homer, I liada, X ŞI Virgiliv, Eneida, !. v 469 sq.


c ă c i , neintinzîno u-se ma: der:;a:'te o e 2Ît '30 p ot �:lti::(:2 m�ini�e c o :' e cteaz ă zăpăceala celorlalte sImţuri. care se arur::. :'ă, depal'te aS ,-pra unor obiecte p e care de-abia le zăresc, p e d n d ce ea c e percepe p:păitul percepe bine. Adăugaţi la aceasta îaptu� că legîn d , cînd \'u.m, Îorţa muş chilor c u acţiu­ l1ea nerYilor, ur:im, print:'-o senzaţie simultană. apl'eclerea terr:r,:eraturii.

a mărimii, a formelor Cl:. ap :'ec i erea greutăţii şi solidităţii. As�fel, pipăit'-.ll, fiin d dintre toate simţurile cel 'care ne instruieşte mai bi n e despre impre­ sia pe care o fac corpurile străine asupra corpului r.ostru. este cel care are întrebuinţarea cea mai frecyer:tă, care ne dă în modul cel mai .r:: e mij­ locit cunoştinţa necesară cons eryării r.oastre.

După CuI:1 pipăitul exercitat poate să ţină locul \ ăzului. de ce :le: ar putea să tină, pînă l a un oarecare punct. şi pe cel al auzului, p entru că S unetele produc Î n co rp u rile s onore vibraţii s ensibile la pipăit? Pun:nd mIr a pe corpul unui \ iOlonce�. se poate distinge, namai după cum vibrează ŞI tremură lEmnu l, fără ajutoru� ochilor şi al urechilor, dacă sun.etul p e care-l dă este g!"'â" sau ascuţit, dacii el este p rodu s d e coarda cea subţire sau de cea groasă :Cacă se e xercită simţul cu aceste diferenţe, nu mă îr::.­ dOlesc că al p atea. cu timpul, s ă devii atît de sensibIl încît să receptezi o arie î n t reag ă prin d eg et e. Or. peces apu nî nd a,ceasta. e clar că s-a:' p utea \ orbi cu uşurinţă surzilo r pe calea muzicii; sunetele şi ritmurile nefiind mai paţin sus ceptibile de com b in a t i i regulat e decît articulaţiile şi vocile, pot fi e::.hh'alate cu elementele comunicărIi verbale. Sînt exerciţii care slăbesc simţul pipăHului şi îl :'ocesc. Altele, dimpo­

trlvă, îl ascut şi îl fac mai delicat şi ma: fin. Cele dintîi, î mb i n î n d

mul�ă

mIşcare şi forţă cu per!J.1 a nenta atingere a corpurilor dure, întăresc pIelea, o bătătoresc şi-i înlătură simţul natural; cele din a doua categorie sînt cele care variază acest SImţ printr-o atingere uşoară şi freCventă în aşa fel încît spiritul, atE:nt la impresii repetate neîncetat, d obî n deşte uşurin�a de a le aprecia toate m o dIficările. Această dIferenţă e simţită în folosirea

in"trumentelor muzicale : atingerea dură şi s trivitoare a coa1'delo1' ,'iolon­ ce:ului

ale co nt rabasu lu i .şi chiar ale violinei, conferind agilitate degete­

lor, le bătătoreşte extremităţIle. Atingerea lină şi elegantă a clavecin ulu.i le fac deopotrivă mai flexibile şi mai sensibile. Din acest punct de ve­ dere deci, clavecinul este de preferat. Este important ca pielea să se călească s ub acţiunea aerului şi să p c ată suporta schimbările lui ; căci ea este cea care apără tot restul. În a fa i'ă cie aceasta n-aş vrea ca mîna ob.işnuită prea mult cu aceleaşi munci să se tăbăcească"

nicI ca pIelea devenită aproape osoasă să piardă simţal fin

care ne ajută să cunoaştem corpurile pe care le atinge şi care un eori , în întuneric, ne face să reacţionăm printr-un tremur care variază în funcţie de felul atingerii. De ce trebuie silit elevul meu să aibă totdeauna sub Picioar e o piele de bou? Ce ar fi rău în faptul ca propria sa piele să-i s ervească la nevoie drept talpă? Este limpede că delicateţea pieliI în această parte a corpul ui nu poate niciodată să folosească la ceva şi adesea poate să-i facă rnult rău. D eşteptaţi de inamic în oraşul lor, la miezul nopţii, în genevezii găsiră mai repede puştile 1 3 '"

decît

pantofIi

lor.

toiul ierl,ii,

Dacă niCI

unul


dintl � ci n-a:' -I'l_ ,ş ��u: S2. umble CL, picioarele goale cme ş�le dacă Gene\ a n-aJ. Il fcs·c .i.. 'J. a (. a � c.'j S&-l :r:al'iTt2lT:. Î.otd eau::a p e om împotriva acciaer:telor nepre\ ăzme. Dacă r=mil a�eaI'gă dirnir:eaţa. în orice arrotimp, cu picioal'ele goale prin cesEi, p2 SCă1'i , în grădină, dep a�'te cie a-l cel'ta, îl Imit: VOI avea doar grijă să nu fis sticlă pe unde calcă. Voi \'ol'bi îr:dată despre lucruri si i O C Llrl mam.la�e. Dealtfel, să îm eţe tot L:�ul de paşi care' înlesnesc � iş"cările corpu�ui ş: să ia, în Orice atit cldine, o pozIţie firească si sigw'ă: să ştie să sa::ă în depărtare şi în îr:ălţime. să s e urce într-un a:'bore, să sa!'ă u n ZId. să-şi poată găSI totd eauna echilib::-ul: t oate mişcăriie şi gesturile luI să :!:':e o!'dor.. a te d Llpă legile pon deraţlei muit îr:ainte ca s:atica să i le fi e),.plic&t. După felul Cum îşi pune piciorul pe păwînt şi c J.m işi ţine corpul pe p�clOa!'e trebuie să simtă dacă stă bme sau rău. O ţinută sigură are întotdeauna graţie şi atitudmile cele mai ferme sînt cele :usi e�egante. Dacă aş fI profesor de dans, n-aş face toate malmuţăriile ha Marcel"), htcrun b une pentru ţara în care le face; dar, în loc de a-l ocupa tot timpul cu ţcpăiell. l-aş duce pe elevul meu la poalele uneI stînci : aiCI i-aş arăta ce atitudine tl'ebUle să ia, cum să-şi ţină corpul şi capul, ce mişcăn tl'ebule să fa:că. cum Să-ŞI aşeze cînd pici oarele, cînd mîna, pentru a putea să �neargă cu uşurir:ţă pe cărările po\irnite. bohlVărc oase, anevoioase şi să se av�nte din co�ţ î:1 cclţ at�t cîn d urcă, cît şi cind cobeară. L-aş face mai degrabEi rivald unei căprioare decît al unui dansator de la operă, În tanp ce pipăltu: îşi concentrează operaţiile în jurul omulUl, \'ăzul ş: le întinde mai departe de el şi, pnn aceasta, le fa.ce îr:şelătoare; dintr-o ochIre, omul c:.lpd!1de jumătate dire orlzontul său. Cum să nu se înşele asupra vreune.a din mulţimea de senzaţii simultane şi de j udecăţi pe care aCEst2a le provoacă? Astfel, dintre toate sirr:ţurile iîoastre văzul e cel mai plm de greşeli, tocmai pentru că el e cel mai întins şi pentr u că. precedînd cu m ult pe celelalte, operaţiile lui sînt prea prompte şi prea vaste ca să poată fi rectificate de ele. Mai mult, chiar Iluziile de per­ spectivă ne sînt necesare ca să ajungem a cunoaşte întmderea ŞI a-i com­ para părţile. Fără aparenţe false n-am vedea dmic în depărtare; fără gradaţiile de măr:me şi de lumină n-am putea aprecia distanţele sau, mai curind. 11-ar exista dlStante p entru noi. Dacă din doi arbori d eopotrn'ă d� mari, unul ar fi aşezat la o sută de paşi mai departe de no i şi l-am vedea toL aşa de mare şi distinct ca pe unul care ar fi la numai zece paşi, atunci ...

18°) I n 1602, în noaptea de 21 spre 22 decembne, ducele de Savoya, Carol Emanuel r, ginerele lUl f'illp al II-lea, încearcă să cucerească Geneva escaladîndu-i zidu­ rile. Păzitorii zldunlor dînd alarma, genevezii s-au d eşteptat din somn şi i-at. respins Incercarea se Îăcuse Îără declaraţie de război ŞI în con diţiile nepre­ văzute SI grele ale uneI nopţl de iarnă ") Celebru profesor d e dans la Paris, care, cunoscînd bine lumea sa, făcea p e extra­ vagantul p:-in şiretenie şi dădea o importanţă artei sale, pe care ceIlalţi s(> prefăceau că o găsesc n dlcolă, dar căreIa în fond Îl dădeau cel mal mare respect I atr-o altă artă, nu mai puţm frivolă, se ved e încă SI aZl un artist comedlant făcînd la fel p e Importantul SI nebunul şi reuşmd tot aşa de binE'. Această metodă e întotdeauna sigură în Franţa. Talentul adev ărat, mai simplu şi mai puţin şarlatan, aici nu reuşeşte. Modestia e aici virtutea proştilorI8" ). 180) SaUv iirk. notează că acest Marcel s-a încumetat - după o menţiune a lUl Helvet�us - să formuleze "teoria" că poate cunoaşte Qupă mers ŞI ţmută ca­ racterul şi naţionalitatea unui om (ef. S a I l w il r k, op. Clt. voI. r, p 107).


i-am plasa unul Lîngă altul. Dacă am vedea dimensbnile tuturor obiecte­ lor în adevărata �or w ăsur8 . n-am \ edea nici un spatit- şi totu: n: s-ar părea aşezai pe acelaşi plar: eu. ochid !lostrLl. Simţul \ ăzu�u.i nu are decît o si:1gură w ăs Llră pentru aprecierea mă­ rimll obiectelor ,?l a depărtăril lor. şi anume deschiderea unghiuh.;i p e Câre acestea î l f a c : n ochiul nostru; iar cun: această deschidere eSTe U[1 efect SImplu al uneI cauze comple),e. aprecierea pe care ochiul o pro­ \ oacă în nOI lasă cauzele particulare nedeterminate sau devine în mod ne­ cesar greşItă ; CăCI cun �ă distmg, l a Simpla vedere, dacă unghiul sub care yăd U,l obiect mai mic decît altul este m a i r.:uc pentru că obiectul e în adevăr :uai IT.. i c sau pentru că ob:ecid este mai depărtat? Trebuie decI să urmăm aici o me:odă contrară celei precedea.te; Le loc să si.mplIficăm senzaţia, să o repetăm. s-o verificăm tctdeauna prin alta. să supunem organul vizual conirolului pipăituhn ŞI să înăbuşim. ca să zic aşa, impeiuozitatea prImului simţ prin rr.ersul greoi şi regulat al celui de-al dOIlea. Dacă nu ne supunem acestei practici, măsurile noastre prin apreciere sînt foarte inexacte. N-avem nici o precIzie în privire ca să j udecăm înăltimi1e, lungimile, adîncImIle, distanţele; Iar proba că aceasta nu e atît greşeala simţului, c:t a întrebuinţăril lui, este faptul că inginerii. n:ăsurătorii de teren, arhitecţii, zidarii, pictorÎ! au în general privirea m cllt mai sigur� d€cît 8. noastră şi apreci8ză distanţele c u mal multă exactitate, pentru că meseria lor le dă în această privinţă o expe­ rienţă p e care noi neglijăm s-o dobîndlm; ei înlătură echivocul unghiului pri11 aparenţele care-l însoţesc şi care cietermină mai exact în ochii lor raportul între cele două cauze ale acestui ur:ghi. Tot ceea ce pur:e îr: mişcare corpul fără să-I constrlngă e totdeauna UŞOl' de obţinut de la copil. Sînt o mie d e mijloace de a-: :nteresa s ă mă­ soare. să cunoască, să aprecieze d:stanţele. Iată un cireş fcarte �nalt, cum să facem ca sE; culegem cire ş e ? Scara hambarului e bună la aşa ceva? Iată un rîu foarte lat, CUlTI să-I tra\-ersăm? O scîndură din curie ar ajunge pe ambc:le ţărmuri? Am vrea de la ferestrele noastre să pescuim b şan­ ţurile castelului; ce lungime trebuie să aibă undiţa noastcă ? Vreau să fac un leagăn înt.ce aceşti doi arbon, ne-ar ajunge oare o frînghi€ de doi coti ? 1\11 se spune că în cealaltă casă camera noastră va avea douăzeci şi cmei

de picioare oătrate18.:J") . Crezi că ne va com-eni? Va fi mai mare aceasta? N e e tare foame ; lată două sate; în care dm cele două ajunge mai curînd să prînzim ?

decît vom

Era vorba să fIe depnns cu alergatul un copil indolent şi leneş, care apu<:a de la sine de acest ex erciţiu, mci de altd, deşi era destbat să fIe militar; s-a convins. n u şti Ll Cltm, că un om de rangul său nu tre­ bUle să fa-că nimIC, nici să ştie nimic şi că nob:eţea sa trebuie să-i ţin& loc de braţe, de picioare, ca şi de OrIce fel de merit. Chiar cu �ndemînarea lm Chiron ar fI fost foarte greu să faCI dintr-u11 asemell ea g entilom un Ahile iute de picior187). Dificultatea era cu atît mai mare cu cît nu voiam

nu se

:86a) Picior pătrat, veche umtate de măsură a suprafetei, era E:ga:'l, în FraLlţa, cu 10 dm P ŞI jumătate. 187) Chiron, personaj mitologIC, unul din centauri (fiinţe Imagmar'" pe jumătate cai, pe Jumătate oameni), fost dascăI al lui Ahile care alerga cu muJi""'i. uşu­ rinţă.


1 22

să-i p:'E'� criu absolut nimic. Am în�ătu:"at di11 drepturile mele îndemnurilE, pr o m is i u n i l e , ameninţările , emulatia, dorin'�a de a străluci: cum să-I fac să alel'ge fără Sd-l spun nimic? Să alerg eu însumi ar fi fost un mijloc puţin sigl..�" şi e}.p ,-,s :a neajunsurI. Dea�tfel. era \'orba ca din acest exer­ citiu să sco'.: oarecare în\'ătătură pentru el, spre a deprinde operaţiile eC'jJl.i 1 u i s i cele a:e i u decătii s ă ll1ear2'ă totdeauna împreună. !ată c e am e'1, � dică cei. ca�" e \ or b eşte în ace'S t exemplu, Ducîndu-mă să mă p�imb cu el după masă, luam cîteodată 1n buzu­ na, două prăjituri o :n acelea care îi plăceau mult; mîncam fIecare cîte una la phmbare*) şi re\'eneam foarte mulţumiţi. într-o zi el a obsen'at C2 avean: t!"e� ;JI'ăjittd ; ar fi puwt mînca şase fără să se deranjeze: se g:'ăb! să măr:înce repede pe a sa ca să-mi -ceară pe a treIa Ku. îi spun : 2.Ş putea s-o mănînc cu sau s-o împart; însă prefer s-o -cîştige prin aler­ gare cei a oi băieţi pe care-i \'ezi acolo. Î i chem, le arăt prăjitura şi le ţropun condiţia. Atit aşteptau. Prăjitura a fost pusă pe o piatră mare care s e,vea drept ţintă fina:ă ; a fost marcat drumul; ne-am aşezat; la sem­ nalul dat, b2ieţaşii pornesc ; învingătorul ia prăjitura şi o mănîncă fără nici o milă în faţa spe ctatorilor şi a celui învins. Această distracţie valora mai mult decît prăjituîa; dar la început ea n-a prins şi n-a produs nici un efect. Nu m-&'1l speriat şi nici nu m-am gr2.b it. Educaţia copiilor este o meserie în care trebuie să ştii a pierde tImp pentru a-l putEa cîştiga. Ne-am continuat plimbările; adesea luam trei prăjituri. uneori patru şi, din cînd în cînd, aveam una sau chiar două pentru alergă tori. Dacă premiul nu era mare. cei care şi-l disputau nu erau ambiţio�i : cel care îl primea era lăudat, sărbătorit: totul se făcea cu pompă. Pentru a face mai multă mişcare şi a mări interesul, prelun­ geam. :ocul de alergat şi primeam mai mltl�i concurenţi. Abia intraţi în înt:"ecere, toţi trecătorii se şi opreau ca să-i privească ; adamaţiile, strigă­ tele, aplauzele îi îr:sufleţeau; vedeam cîteodată pe băieţaşul meu tresă­ rmd, ridicîndu-se. strigînd dnd unul era apro'ap e să ajungă ori să întreacă pe altul: acestea e:"au pentru el jocurile olimpice. '::' otuşi concul"entii foloseau uneori înşelătoria; se opreau între ei, s e trîn1.eau sau aruncau pie'.:re î n drum. Aceasta m-a făcut să-i s epar ş i să-i :ac să plece din puncte diferite, deşi egal depărtate de ţintă; se va v edea îndată raţiunea acestei pre\'ederi; căci această afacere importantă trebuie tratată în amănunţime.

gc{J.t

Plictisit să vadă mereu mîndndu-se sub ochii săi prăjituri pe care le rî\'nea aşa de mult, domllul cavaler în-cepu să bănuiască în cele din urmă că a cJerga pC'ate fi bun la ceva şi văzînd că şi el are două picioare, în­ cepu să facă 111cercări în secret. Mă făceam că nu văd nimic; dar am în­ ţeles că s:ratagema mea izbutise. Cînd s-a socotit destul de puternic, şi acest lucru l-an citit înainte în mintea sa, s-a prefăcut că stăruie să aibă prăjitura care rămînea. L-am refuzat, el s-a încăpăţînat şi plin de ciudă mi-a spus în fin e : Bine! pune-o pe piatră, fixează drumul şi vom vedea. *) Plimbare la cîmp, cum se va vedea îndată, Plimbările publice în oraşe sînt primejdlOase copiilor de amîndouă sexele, Acolo încep să devină vanitoşi ŞI dornici ce a fI admiraţi: la Luxembourg. la Tuilleries şi îndeosebI la Palais­ royal, tmeretul Parisului la acel aer obraznic şi încrezut care-l face atît de ridicol, J::uiduit ŞI detestat în întreaga Europă.


eu rîzînd. 'C'n cav-c�er ştie Oal"e să alerge? Vei dobîndi mai multă poftă de mîr.. care. Da!' nu şi cu ce s-o satisfaci. Î nţepat de gluma mea, se s t ră dui şi dobîndi ţre:niul cu atît mai mult cu cJ:t fixas em dru­ mul f08.:'te scurt şi am avut grijă să înlătur pe cel mai bun alergător. Se întelege cum, odată acest prim pas făcui. :ni-a fost uşor să-I ţin în alertă. Î r:�ată dobîndi U!l astfel de gust penLu acest e x erciţiu încît, Hr2 vr e o favoare. era aproape sigur c ă va înv-inge p e ştrengarii n:ei î n cursă, oricît de lung ar fi fost drumul de alergat. Bine! îi zic

După obţinerea acestd avantaj , s-a mai dobîndit un altul la care r:u mă gîndeam. Cînd obţinea :"areori premiul, îl mînca aproape totdeauna singur. aşa cum făceau concurenţii săi ; coişnuinclu-se însă cu victoria, e l a devenit generos ş i împărţea adeseori cu cei învinşi. Aceasta mi-a furni­ zat o obse:::-vaţie morală şi am Învătat prin ea care este adevăratul prin­ cipiu al gen erozităţii. Continuînd să f�xez împreună cu el în diferite locuri punctele de unde fiE:care trebuia să pornească în acelaşi timp, am stabilit, fără ca el să observe, distanţe n e egale, astfel că unul, fiind ne,,- o�t s ă facă un drum mai lung dec�t a�tul pentn:. a ajunge la aceeaşi ţintă, era v:zibil dezavanta­ jat; însă, deşi lăs am alegerea punctului la latitudinea discipolului rr.. eu, el nu ştia să se prevaleze de aceasta. Fără să fie stînjenit de distanţă, prefera totdeauna drumul cel mai frumos; astfel că, prev-ăzînd cu uşurin�ă alegerea lui. era în puterea mea să-I fac după voinţă să piardă sau să cîştige prăjitura; această îndemînare put.ea fi folosită în mai multe s co­ puri. Totuşi, cum scopul meu era să-I fac să observe diferenţa, am încer­ cat să i-o fac simţită; dar, deşi indolent î n calmul său. e l era foarte vioi în joc clri şi avea atît de rr:are încre dere în mine, încît am avut greutăţi de necrezut ca să-I fac s ă observ e că-I înşelam. în fine, am reuşit, cu toată zăpăceala lui' mi-a făcut reproşuri . I-am zis : d e ce te plîngi? La un dar pe care vreau să.Jl fac, nu sînt oare stăo'În să stabilesc con­ diţii? Cine te sileşte să alergi? Ţi-am promis oare s ă fac toate drumurile egal e? Nu erai liber să alegI? Ia pe cel mai sc urt, nu te împiedică ni­ meni Cum de nu ,,'ezi că vreau să te favol'Îzez şi că inegalitatea de care te superi este î n avantajul tău, dacă ştii să te foloseşti de ea? Acest lucru era clar; îl înţelese şi, ca să aleagă drumul, a trebuit să privească mai de aproap e . Î ntîi am vrut să numărăm paşIi; dar măsura paşilor unui copil e Înceată şi cu g r eş eU ; apoi, am căutat să înmulţim întrecerile în cursul aceleiaşi zile; şi atunCI, distracţia devenind un fel de pasiune, am regreta: pierderea timpulUI destmat alergării cu măsurarea drumunlor. VlOiciunea copIlăriei se acomo dează gre u cu aceste încetineli; deci ne-am antrenat s ă vedem mai bine. s ă apreciem mai bine o distanţă cu ochiul. Nu mi-a fost greu să dezvolt şi să alimentez acest gust. Î n fine, cîteva luni de încercări şi de erori CDrectate i-au format în aşa măsură compasul vizual că atunci cînd îi puneam în gînd o prăjitură pe vreun obiect îndepărtat, avea pri­ virea aproape t.ot atît de sigură ca şi lanţul unui topograf. Deoarece dintre toate simţurile vederea e cea care se s epară mai greu judecăţile spiritului, trebuie mult timp p entru a învăţa să vezi; trebuie să fI comparat multă vreme vederea cu pipăitul, ca s-o deprinzi a raporta f:del figurEe şi distanţele; fără pipăit, fără mişcare progresivă, ce: mai pătrunzători ochi din lume nu ne-ar putea da nici o icee despre întindere.

de


Pentru o s :rWle, un:vcrs ul htreg t reb m e să fie un punct ŞI nu i-ar părea altfel chiar dacă o minte omenească 8 1' iDs�rUl 2ceas�ă stridIe. Numai mer­ finei. pipăind. numărînd. măsurînd dlmensiur.ile, înveţi să le apreciezI ; dar şi dacă al măsura t o td eauna . simţul. sp:-Ijmindl.-se: pe m s�r ll m ent. n-ar dOGbcL l1 i c i o p rec i zie . Kl. t r eb uie nici copilul să treacă deodată c e la mhsură la ap:-ec l ere : trebme �ntîi, continuînd să co;npare parte cu parte (cea ce n U poate compara dintr-o dată, să substitUle măsur-i:or pre­ cIse D"ăsurl pnn apr ec i ere ŞI. �n �oc să măsoare mereu cu mîna. să se dep'indă a m ăSl.li'â nu ma! CJ ochi i . As vrea totuşi c a pnmele sale operaţii să fie \ e:'iîicatc prin măsurI :'ea�e, spre a-şi corecta erorile şi, dacă în simt răm�ne oa:::-ecare aparenţă falsă, să ştie s-o :ndrepte printr-o j udecată ma.i b J.:1ă. Ex!stă măsun naturale care s�nt pretutindeni aproape aceleaşi : paşii o>:;uIUl, lungImea bratelor. statura sa. Cînd copil ul apreciază înăl­ ţimea unUl etaj . guvernorul său îi poate servi ca termen de comparaţIe; dacă aprecIază înălţimea une:I clopotniţe, o \ a compa:-a cu casele : da c 2. nea să ştie lungimea un U l drum. să socotească orele de mers şi înd20sebl să le facă toate acestea smgur şi să m : i le facă altul. Nu po ţ i Îm'ăţa să J cldeci bine întmder ea şi măn:nea corpunlor dacă înveti să cunoşti şi figurile lor şi chiar să le lmiti; căci. in fond . această Im:taţ12 se sprijmă numaI pe legile: perspectIveI şi l1U se poate apreCIa întinderea după a-parenţele sale, dacă nu cJnoştr întrucîtva aceste

nu

le:gi. Copiii, mari imitatori, încearcă toţi să deseneze ; aş vrea ca al me�.l să cultive această artă, eVIdent nu pentru arta în sine. ci pentru a-l de­ prinde ech:ul să vadă corect şi ca mîna să devină fleXIbIlă; în general. este foarte puţin nnportant să ş�ie cutare sau cutare exerciţiu. CI numai să dobîndească p€rsplcacitatea pri v i ri l şi buna obişn�inţă a corpului care se cîştigă prin acest exercitiu. Mă v o i feri deci să-i dau un profesor de desen care nu i-ar da să imite decît imi ta ţii şi să deseneze după desene : nu \'r eau să albă alt profesor d ec î t natura, nic i alt model decît obI�ctele . Vreau să aibă S ub OChI originalul bsuşi , iar nu hîrtia care-l reprezintă; să schiţeze o casă dupe o casă, un arbore după un arbere, un om după un c:n. spre a se deprinde să observ€ bine corpurile şi înfăţişările lor şi să n u ic:. nişte imitaţii false şi convenţionale drept im1taţii adevărate. Il \'oi îm.pkdica chiar să deseneze ceva din memorie în lipsa dbieotelor, pînă cînd, prin observaţiI dese, fi gu rile lor exacte nu se vor :Ci imprimat bin€ în in:agmaţia lui . de 'tea..1TIă oa nu cum\, a, punund în lacul llucrurilor edevărate figuri bIzare şi fantastice, să piardă cunoştinţa proporţiilor şi gustUL frumuseţilor naturii. Ştiu bme că în acest reod va mîzgăli multă vreme fără să facă c eva de recunoscut, că va putea să prindă tîrziu €leganţa contururilor şi uşu­ rinţa de a schiţa a desenatorilor, că poate nu va av ea niciodată discerne­ mîntuI efectelor pItoreştI şi bunul gust al desenului ; în schimb, va do­ bîndI cert o privIre mai precisă, o m înă mai sigură, cunoaşterea adevă­ ratelor raporturi de mărime şi de înfăţişare care sînt între aniI:lale, plante, corpuri din natură, şi o mal promptă experienţă a jocului per­ spectivei. Iată tocmai ceea ce am voit să fac, intenţia mea nefiind aceea de a-l îm'ăţa să ImIte obiectele, ci de a l e cunoaşte ; prefer să-mi arate o fr unză de acantă şi să deseneze mai puţin bine documentatia frunziformă a un Ul capltel.


:C€altfcl, în aC0st cxe ::-ci ţ l U ca ŞI în toate ce:elalte nu pretind ca elen:l :-i12U S8. S0 distreze sin gur ""lreaL! să 1-1 faL şi mai plăclTt lllCl'"'înd neC011tenlt ÎD.�lprednă cu el. Sa "'��reau să se la la întrecere decît el' m l ne � SI ace.2sta f8.ră intrerupere Şl fărb. rlSC; acest :L:.cr� v9a pune Interes în pr'e­ c:upările sale, fără să se prodJ.că gelozie în�!'e noI. Voi lua creionu� după C'xemplul lui: î: \'01 întrebuinţa la început la fe: de stîngaci ca e�. Chiar

dacă aş fi un Apel�e!o.2) mă VOI comporta ca un mizgă�itol' VOI începe eesenînd un om cur:: fac ser\'itoril pe ziduri' o hme pentru :lecare bra�. o linie Dentr'.1 fIecare piGer !'Oi degetele mai grcase decit bratul. JVlult timp după a e2a \'orr: oh, erva, O� l un Lll, 01 i altul. această dISp�"Oporţie: \'O � C'bsen-a că un P:Clo�" are gl'osime şi această grOSIme nu este l=este tot aCeeaŞI; că braţul are lungimea sa determir.ată Î!1. ra p ort cu corpul etc. În acest progr€s \ oi merge cî� ma: aproape de el sau îl voi depăşi atît de puţin, încît îl va fI totdeatl11a uşor să mă ajungă şi adesea să m ă întreacă. VOD a\'ea \ opse�e. pe n s ule \ om înCerca să .micămcslodtul şi toată înfă­ ţişa:"ea obiecte1or, ca şi conturul 101'. Vom fac€ orname:lte. :o m picta, vom mÎzgăli; însă în toate mîzgăliturile noastre nu \'cm În::eta să surprindem natura, :1.U \ om face niciodată r.im:'c decît sub ochii maestrului189). N-aveam cu ce să îm:podobim camera noastră. lată că acum am găsit de toate. Punem în rame desenele noastre; le acoperim cu stIcle fru­ m.oase pentrel a nu le maI atmge ŞI pentru ca, văzindL-le în starea în care le-am ţUs, fIecare să albă interes să neglijeze pe ale sale. Le aşez în m'dine în jurul camerei, fIecare desen repetat de douăzeci, de treizeci de ori şi fiecare exemplar arătînd progresc:l au.toru�ui dm momentul în care casa nu E: decît un păti'at .apl oape inform pîrlă cînd faţada, proîilul, proportiile. umbrele sa:'e sînt redate cu cea mai mare exactItate. Aceste gradaţii n U pot să nu Le ofere neîncetat tablouri interesante pentru noi, cLUdate pentru alţii şi să stimuleze r:lereu mai n1ult întrecerea noastră. La prim€le d€sene, care sîni.. şi cele mai grosolane, l e PUl1 rame strălu­ ci�oare, ?-urite, care le €videnţiază; cînd însă imitaţia devine mai exactă ŞI desenul este în adevăr bun, atunci nu-i pun decît un cadru negru foarte SImplu; nu mai are neVOIe de altă podoabă decît este el însuşi şi ar fI păcat ca să se dea ramei atenţia pe care o merită obiectul. Astfel, frecare dmtre noi aspiră la onoarea cadrului respectiv; iar cînd unul nea �ă dispreţuiască desenul celullc:lt, îl condamnă să fie pus în cadru aunt. Intl-o zi. poate. aceste cadre aurite vor trece pentru noi drept proverbe ŞI \ om admIra cum oamenii îşi fac dreptate aşezîndu-se într-un asemenea cadru. Am spus că geometria întrece puterea de înţelegere a copiilor, dal" aceas'ca e vina noastră Nu ne di'.m seama că metoda adec\'ată lor nu este deloc cea care ni se potriveşte nouă, că ceea ce devine pentru noi arta gîndirii logice, pentru ei nu trebuie să fIe decît arta de a vedea. În loc să le dăm metoda noastră, am face mai bine s-o luăm pe a lor ; căci felul nostru de a învăţa geometria este d eopotri v ă o chestiune de imaginaţie şi de raţionament. Cînd teorema este enunţată, trebuie să-ţi Imaginezi ci.emonstraţra, adIcă să găseşti faţă de care dintre teoremele

'

'

-

185) Apelle - pictor grec, secolul IV î e M aestrul, în context, este natura.

189)

n


EMil 126

deja cunoscute aceea ce fată constitu:e cOl1c�uzia şi. dintre :oa::e conclu­ ziile care se po: trage dIn 2ceea�i teoremă, s-o alegi tocmai pe aceea despre care e vorba. În acest mod. ce� ce judecă cel mai exact, dacă nu e i11.ventlv. trebuie să fIe sCllr1.. Ce urmează de alcI? Ci?. în loc să fim determinaţi să găsim 110i derY'onstraţiile. acestea ne sînt dictate: că în loc să ne înn,ţe sil raţio­ nă:lî. dascălul raţio:1ea?:ă per..tru noi şi 111.l ne exerci:ează decît memoria. Desenaţi fIguri exacte. combinaţi-le. suprapJneţi-le, examinaţi-le ra­ porturile dmtc'e e�e: veţi găsi toată geometrIa elementară mergînd dm observaţie î:1 observaţie. fără să Îie vorba nici de definiţii, nici de pro­ bleme, nici de v reo altă formă de demonstraţii, decît simp�a suprapunere. in ce mă priveşte, EU' pretind deloc să-I învăţ pe Emil geometria, ci e� va f: cel care mă \ a învăţa pe mine. eu voi căuta raporturile şi el le va găsi. căci eu le voi căuta in aşa fel ca să-I fac să le găsească. De exem­ pl'J.. Î:1 loc să mă servesc de un compas ca să fac un cerc, îl voi face cu un vîl'Î ascuţi: legat de o s.i:oară care se învîrte împrejurul unui cui. După aceasta. cînd va vrea să compare razele între ele, Emil va rîde de mine şi I:J.ă va face să înţeleg că acelaşi fir întins nu poate produce distanţe inegale. Dacă vreau să măsot un unghi de şaizeci de grade descriu din vîrful acestui unghI, r:u ur.. arc, ci un cerC întreg; căci cu copiii nu trebllie niciodată să sllbînţelegi ce\ a. Aflu că porţiul1ea cerculuI cuprir:s înLre cele două laturi ale unghiului este a şasea parte a cercului. După aceas:a, descriu dm acelaşi vîrf un cerc mai mare şi aîlu că acest al doilea arc eSle tot a şasea par�e din cercul său. Descriu un al treilea cerc concentric asupra căruia fac aceeaşi probă şi continui aşa cu noi cercuri. pînă cînd Emil mirat de stupiditatea mea - mă inrormează că fiecare arc. mare sau mic, cuprins în cadrul aceluiaşi ul1ghi, va fi totdeauna a şasea parte dir. cercul său e:c. Iată-ne ajunşi la fo�osirea raporiorului. Pentru a dovedi că unghiurile formate de aceeaşi parte a unei linii drepte sînt egale CL:. două unghiuri drepte, se descrie tot cercul; eu, dim­ potrivă, fac în a.şa fei ca Emil să observe aceasta mai întîi în cerc şi apoi îi spun: dacă scoatem cercul şi Eniile drepte, unghiurile şi-ar schimba mărimea? etc. Se neglijează exactitatea figurilor, ea se presupune şi toată atenţia este consacraLă demonstraţiei. între noi190), dimpotrivă, nu va fi niciodată vorba de demonstraţii, grija noastră cea mai importantă va fi să tragem linii foarte drepte, foart'e exacte, foarte egale; să facem un pătrat întru toLul perfect, să trasăm un cerc foarte rotund. Pentru a verifica exacti­ tatea figurIi, o vom examina p.dn prisma tuturor proprietăţilor ei sensi­ bile şi aceasta ne -v"a da oc:azie să descoperim Îil figură şi proprietăţi noi Vom îndoi prin drametru cele două semicercuri, prin diagonală cele două jumăLăţi ale pătratului; vom compara cele două figuri ale noastre pen­ tru a vedea la care contururile se potrivesc mai bine şi, în consecinţă, care e cea mai bine făcută; vom cerceta dacă această împărţire egală trebuie să aibă loc totdeauna în paralelograme, în trapeze etc. Uneori -

190)

"I ntre noi", adlcă între discipol şi elev.


vom încerca să �re\'eGen s ucces ul eXţerienţ2i înainte de a o face::: \ om urmări să găSlr1 temeiuri etc. Ceonetria nu este pentru elevul meu decît arta de a se s2n'i bine de LgIă şi compas; el r:u trebuie de:oc s-o �onbnde:: cu deser:ul. î:1 care ei nu \ a fo�osi nici U:1Ul. nid altui din aces:e instruffiente. Rigla şi compasul yor fi închise sub cheie ';ii nu-i \ 01' .Li date spre întrebuintal'e decît rar şi pentru puţin ti mp , ca să nu se ocişnuiască să mîzgălească: însă cîteodată vcm putea lua figu:'ile noastre h plimbare şi să yorbim de ceea ce a!!1 făcut sau de ceea ce \'Clffi să facem Ku yoi uita mciodată că am văzut la Turin un tînăr care. în co pil ăria sa, în\'ăţase raporturIle contururilor şi supi'afeţelor dîndu-i-se în fiecare zi să aleagă în tot felul de figuri geometrice pI'ăjituri izop2rimetrice. Micul mîncăcios epuizase aria lui Arhimede pentru a afla în care dintre acestea a\'ea mai mult de mîncat"G1). Cînd un copil se joacă cu mingea cu pene, îşi exercită ocJ::ii şi braţul la exactitate; cînd loveşte o sfîrlează îşi măreşte forţa servindu-se de ee, dar nu învaţă nimic. Am întrebat uneori de ce nu se ddU copiilor aceleaşi jocuri de îndemînare ca adulţilor: jocul cu mingea191a), maiul, biliardul, arcul, mingea, instrumentele de muzică; mi s-a răspuns că unele din aceste jocuri sînt mai presus de for�ele lor şi că membrele şi organele lor nu le sîni destul de formaLe pentru al'ce:e. Găsesc rele aceste Lerneluri: copilul nu are înălţimea unui om şi poartă haine ca ale lui. Nu înţeleg să se joace cu bile pe o masă de biliard înaltă de t�'ei picioare; nU înţeleg să-şi piardă nemea în casele noastre de joc, nici să i se dea în mîna lui mică o rachei.ă de azvîrlit r.1irJ.gea; dar să se joace înLr-o sală în care s-ar păzi ferestrele; să se servească la început de mingi moi. Primele lui rachete să fie din lemn, apoi din piele, apoi dll1. vîn� de bo'u. pe InăsJra dezvoltării sale. Preferaţi mingea cu pene pentru că obcseşte mai puţin şi nu e periculoasă Aceste două motive nu sînt întemeiate. Jocul cu min­ gea cu pene e un joc de femei; îns ă nu e nici Una care să nU a lerg e după o minge în mişcare. Pielea lor albă nu trebuie să se călească împotr:va 10viturHor şi faţa lor nu aşteaptă contuziuni. Insă noi, fă'cuţi pentru a fi viguroşi, credem oare că putem deveni astfel fără greutate şi că am putea fI în stare de vreo apărare dacă nu arr: fost niciodată atacaţi? Te JOCi tot­ deauna făd inimă în jocurile în ca�e poţi fi neîndemînatic fără risc; o minge cu pene care cade nu facc rău nimănui; dar nimic nu dezmorţeşte braţele ca nevoia de a-ţi păzi capul, nimic nu-ţi face mai ager ochiul decît apărarea ochilor. Să alerge de la un capăt al sălii la celălalt, să aprecieze zborul unei mingi încă în aer, s-o arunce cu o mînă puternică ŞI sigură; astfe: de jocuri cO!1vin n:ai puţin omului decît formării lui. Muşchii unui copil. se zice, sînt prea moi Ei sînt slabi, dar sînt mai flexibili; braţul său e slab, dar, în fine, e un braţ şi p oţi să faci cu el, păstrînd proporţia, tot ceea ce faci cu o altă maşină asemănătoare. Copiii r.u au nici o îndemînare În rr.. îini; de aceea vreau ca să le-o dau: un om "

.

U11) In edIţia Peiitain se dă următoarea notă explicativă : "Se numesc fIguri izo­ penmetrice acelea ale căror contururi sau circumferinţe sîni egale în lungime". Or, dintre toate aceste figuri, e dovedit că cercul e cea care are cea mai mare suprafaţă. Copilul a trebuit, aşadar, să aleagă prăjitun de formă CIrcUlară 191a) Asemănător cu oina

CA,RTE.A '1

127


EMiL 128

tot atît de puţi'1 exercitat ca ei j;U ar a\'ea ffi3.i mul�ă îndembare, ::.u putem cunoaşte întrebuinţarea organelor noastre decît după ce ne-am servIt Qe ele K1..imai o experiel;ţă îndelungată ne învaţă să ne folosim de !lOI înşine şi această expel'ienţă este adevărata lnYăţătură despre care �1U pu:em zice niciodaî:h c,:: am începu'c-o prea de\ reme. Tot ceea ce se face e realizabil. Cr, nimic nu e mai obişnuit decît să vezi copii îndemînatiC! 'Şi dezghetaţi care au h membrele lor aceeaşi agi­ litate pe care poate s-o aibe. un om Ap::-oape in toate tîrgurile ,'ezi copii fdCÎnd gimnastică. m2rgînd in mîini, sărind, dansînd pe frînghie. Cîţi ani de-a rîndul trupele de copii n-au atras prin aansurile lor artistice spec­ tatorii la Comedia Italiană? Cine n-a auzit vorbindu-se în Germania 'Şi Italia de trupa de pa'1tomimă a cele::>fulul Nicolini? Observat-a oare cineva la ace ti copii mişcări mai puţin dezvoltate, atitudini mai puţin graţi.oase, urechea mai puţin exactă, un dans mai putin uşor <iecît la dansatorii :ormaţi? La inceput degetele sînt grăsuţe, scurte, mai puţin mobile, mîimle grăsuţe şi puţin capabile să apuce ceva; împiedică aceasta oare pe rr:ulţi copii să înveţe să scrie şi să deseneze la. o vîrstă �a care alţii nu ştiu încă să ţină în mînă nici creionul, nici tocul? Parisul întreg îşi aminteşte încă de mica englezoalcă, care la vîrsta de zece ani făcea minuni la clavecin':') Am văzut pe fiul unui magistrat, băi.eţaş de opt ani, pe care-l urca pe masă la sfîrşitul prînzului ca pe o statuie în mij­ �ocul tăvilor, cîntînd la o vioară aproape tot atît de mare ca şi el şi sur­ prinzînd chiar pe ar;;işti prin execuţia sa 192&.) Toate aceste exemple şi alte o sută de mii dovedesc, mi se pare, că lipsa de aptitudini pe care o presupunem la copil în ceea ce priveşte exerciţiile noastre e imaginară şi că dacă nU reuşesc deloc în unele dintre ele. aceasta se dat.oreşte Îaptului că nu i-am exersat niciodată. Mi se va spune că aici cad, cu privire la corp, în gre5eala culturii premat.ure pe care o dezaprob, la copii, în ce priveşte spirituL Deosebirea e foarte mare, căci progresul Într-una este numai aparent, pe cînd în cea­ laltd este real. Am dovedit că spiritul pe care copiii par să-I aibă nu-l au în realitate. pe cînd tot ce par că fac, îl şi fac. Dealtfel, trebuie să ne gîndim întotdeauna că toate aceste exerciţii nu sînt şi nu trebuie să fie decît joc, o îndrumare uşoară şi voluntară a mişcărilor pe care le cere natura, o artă de a le varia distracţiile pentru a le face mai pIă�ute, fără ca vreodată cea mai mică constrîngere să le transforme în muncă; căci, în fine, cu ce nu s-ar putea ei distra am care să nu pot face obiect de instrucţie pentru ei? Şi dacă nu aş putea, e suficient că se amuză fără nici un neajuns şi că timpul trece, progresul lor în orice privinţă neavînd lmportanţă pent.ru prezent, în timp ce atunci cînd trebuie în mod nece-

ş

*) Un băieţaş de şapte am a făcut pe atunci minuni şi mai izbltoare192). 1D2 ) In ediţia Richard se face menţiune de următoarea relatare a lm Ph. Dufour (Recherches biblwgraphtques sur les oeuvres tmprimees de Rousseau, I, p. 154): ,.Mozart, în vîrstă de şapte am, a fost prezentat la curtea Franţei în 1763 şi a executat la clavecin sonete compuse de el". Rousseau a citit fără îndoială faptUL în gazete cînd scria această notă în 1764 sau 1765. 192a) E vorba de Paul-LoulS Roualle de Boisgelou ( 1734-1806), un copll minupe care a reorganizat mai tîrziu secţia muzicală a Bibliotecii Regale (cf. J.-J. Rous­ seau, Oeuvres completes, IV. Pleiade, p. 1399).


sar să-i înveţI un lucr'J. sa'J. altul, Ol'lcum s-ar proceda, e s te l1:-lpoSlbil să ajungI la capăt f&ră constrîngere. fără supă.care şi fără plictiseală Ceea ce am ZlS despre cele C:ouă simtl..fÎ a că.ro:' întrebuinţare e ste cea mai con1..lnuă ŞI mai însemnată poate sen·i ca E:xemplu despre a:odul de a le exercita pe celelaltE: Vecierea şi pipăitul se aplică deopotrivă la corpurile în repaus şi la corpurile care se mişcă' dar cum :111ma! mişcarea aerului poate să atingă auzul. n-lmai un corp Î11 n işcare produce zgomot sau sur:et: iar dacă totul ar sta în repaus. 11-am auzi niciodată nimic, Koaptea deci. cînd 1'e ffi!şcăm I:'J.mai cît ne place, cînd n-avem a c.e teme decît de corpurile care se mişcă, este lr:1portant pentru noi să avem u1'eche8 eeprir,să şi să putem judeca dLlpă senzaţia pe care o înce:'căm, dacă obiectul care o produce este mare sau mic, depărtat sau apropiat, dacă mişcarea lui este vîo�entă sau sla:;ă l\lişcarea aerului are repercu­ sium C8re o reflectă, care, proaucînd ecoui'Î, repetă senzaţia şi ne fac să auzim corpul care face zgomot sau este sonor în alt loc dec:t acolo u:1de pste Dacă pui urechea la pămînt, într-o vale sau într-o cîmpie. auzi vocea oamenilor şi pasul cailor cu nult mal de departe decît dacă stai în picioare. Fiindcă am comparat vederea cu pîpăitul, e bine s-o comparăm ŞI cu auzul şi să ştim C8.re dintre cele două lmpresii plecînd deodată de la acelaşi corp va ajunge mai curînd la organul SăU193) Cînd vezi :ocul un:!i tun, te mal poţi pune la adăpost de lovitură. dar de îndată ce ai auzit zgcmotul, nu mai ai tunp, ghiuleaua fiina şi sosltă. Poţi ap:'ecia distanţa la care se produce tunetu2 prIn intervalul de timp care trece de la fulger la tunet. Faceţi în aşa fel ca şi copilul să cunoască toate aceste experienţe; să le facă pe cele care sînt la îndemî1'a sa, să le găsească pe celelalte prin mducţIe, însă prefer de o sută de ol'i mai fficllt să nu le cunoască, decît să trebuiască să i le spuneţi \·oi. Avem un organ cal'e corespunde auzdui, şi anume vocea; n-avem unul care să corespundă vederii şi nu putem exprima culorile prin sUnete. Este un mijloc mai mult de a cultiva pe cel dinth simt, exercitînd oiganul ac.tiv şi orgar..ul pasiv unul prin celălalt. Omul are trei feluri de voci: vocea vorbitoare sau arEculată, vocea (întătoare sau melodlOasă şi vocea patetică sau accentuată, care serveşte cie limbaJ pasiunilor şi însufleţeşte CÎntecul şi vorba. Copilul are, ca şi omul, aceste trei feluri de voci. fără să ştie să le evalueze ca el; rîde ca noi, ţIpă, plînge, exclamă, geme, dai' nu ştie să amestece inflexiunile acestora cu celelalte două feluri de voci. O muzică perfectă est2 aceea caTe reum:şte mai bine a:::este tre I vod Copiii sînt incapabili de aoeastă mUZIcă şi cîntecul lor nu e niciodată însufleţit. De asemenea, în vocea vorbitoare, limbajul lor nu are deloc accent: ţipă, dar nu accentuează; iar cum în vorbirea lor eXlstă puţină energie, există puţin accent în vocea lor"). Elevul 110stru \'a avea vorbirea mai uniformă, mai simplă, pentru 103 ) AdlCă la analIzorul cu care percepem impresia respectivă *) Variantă . et co-rnme tL y a peu d'energte dans leur dtscours, tL y a peu d'inflexion dans leur V01X194) 19") Variantă . . . şi după cum exisră pU�!nă energw ia vo,-btrea lor, ex.siă puţină inflexwne ("accent", - n n) in z,ocl?a lor


că pasiumle lui r.eÎiir:d cleşt€ptate. nu-şi \ el' a.rr;es:eca l1rr..oajul cu al lJi. Xu-i daţi, aşadar. să recite roluri de tragedie şi de corr..edie, nici nu-l Î11\-ăţati) C:.lffi se spur�e. să decla:ne. _-\.1" tt2bui să aibă prea mult sir.:1ţ ca să dea tom ..l potrivit U!10r lucruri ţe care nu le poate Îilţelege si expresie uno_" sentimente pe care nu le-a simţi� clic�oda:ă. Im-ăţaţi-l să \ orb2ască simplu. clar ŞI să al'ticuleze bi n e, să pronunţe exact si fără afec:are. să. cunoască si să respecte accer;.tul g:"amaticâl si ' prcsodl a, să dea �nto td eaUi1a tărie :ocii ca să fie auzit, dar să nu dea rJ.iciodetă mai !11.ult dec}t treoU l e� defect O!JiŞ!'luit la copiiI crescuţi în colegii; în orice lucru, nimic de pr:sGs. :;::;e aseI:1enea. În cînt, faceţi ss. aibb. vocea corectă, egală, mlădicasă, sOl:.o1'ă; u:T:chea să-i fie selî.sibilă �a măsură şi la a1'n:on:e, dar nimic mai mult. =vIuzica imitativă şi teatrală l-.u e pentru. vîrsta lui; L-aş vrea s� ..

'.

cîn:e \-o1'be; dacă ar \Tea să cînte, aş căuta să-i fac cîntece al1unle. �are să fie interesante pentru vîrsta luI şi la fel de simple ca ideile lui. Se înţelege că fiind puţin grăbit ca să-I învăţ să citească scrisul, nu �ă voi grăbi mai mult nici ca să-l bvăţ să citească muzica. Să înde­ părtăm de creierul său ceea ce cere o atenţie prea obositoare şi să nu r:e grăbim să-i fixăm spiritul prin serr:ne ccnvenţionale. Aceasta, o mărturi­ sesc, pare să aibă dificultatea sa; căci dacă cunoaşterea note�o:!." nu pare la inceput mai necesară pentru a şti să CÎnţi decît cea a literelor pentrv a şti să vorbeşti, există totuşi această deosebire că vorbind, noi ne expri­ măm propriil2 r.oastre id€�. �ar cîntînd ne exprimăm decît pe cele ale altuia. Or, pentru a le exprima tl ebuie să le citeşti. Însă.. mai întîi, în loc să le citeşti. :e poţ: auzi, iar Ul1 cîntec se pri.nde mai fldel cu urechea decît CJ oc hiul Mai mult, ca să ştIi bine muz�ca, nu e destul să o redai, trebuie s-o compui iar amîndouă trebuie învăţate împrEună, pentru că altfel n-O ştii niciodată bine. Exercitaţi pe micul. vostru muzicant mai întîi să facă fraze bine închegate, bine caden�ate; apei să le lege Între ele printr-o il1odula\ie foarte simplă, în fine să no­ teze diferitele lor raporturi ţrmtr-o pu.1ctuaţie corectă, ceea ce se face prin buna alegere a cadenţelor si a pauzelor Dar mai ales Sd nu i se dea nici­ odată un cîntec bIzar, ,'lici patetic, l1l�1 de expresie, ci totdeauna o me­ lodie cantabilă şi simplă, care să derive mereu din tonurile esenţiale şi să indice în permanenţă in aşa fel regIstrul de jos, încît el s-o simtă şi s-o acompanieze fără efort: căci, pentru a-şi ferma voeea şi urechea , .

el nu trebuie niciodată să cînte cecît la clavecin.

Penttu a distinge mai bine sunetele, le articulăm pronunţîndu-Ie; de aici, obiceiul de a solfegia cu anumite silabe. Pentru a deosebi treptele gamei, trebuie să dăm nl!J.'11e şi accestor trepte şi diferitilor lor termeni ncşi; de aici numele intervalelor, de asemenea literele alfabetului cu care se disting clapele C'lavirului şi notele gamei. C şi A desemnează sunete fixe invariabile, redate totdeauna de aceleaşi clape. Ut195) şi la sînt altce\-a G-t e totdeaur:a tonica Ul-:.ui mod major sau medianta unui mod minor. La este în mod cons1..a nt tonica unui mod minor sau a sasea notă a unui mod major. As1..fcl. literele disting termenii nescbimbători ai raporturilor sistemului nostru muzic'al, iar si1abele disting termenii omo-

19�) Ut=Do.


logi de mporturi asemănătoa:ce în dh erse "cnuri. Literele i ndică cla"Cele clavil'ului, iar silabele treetele mocului. :.\Iuzicienii francezi au încă'rcat aceste dIstinctii în chip st "i-aniu' al' confundat sensul silabelor cu sensu� literelor şi, dublînd inutil semnele clape lor, GU au lăsat semne pentru c. exprima coardele tonurilor: astfel că pentru el ut şi C sînt to'"deauna acelaşi lucru, ceea ce n'J. este şi nu trebuie să fie aşa, căci atunci la ce-ar folosi C? De asemenea. modul lor de a solfegia este peste măsură de dificil. fără a fi ce \"reun folos. fără a da spi�'itului vreo idee clară, pentru că prin aceaslă metodă, aceste două silabe u"L şi mi, de exemplu, pot Î:1se:nna deopotrivă o terţă rr:.alo:că, miaoră, superfluă saLl micşorată. Ciudată fatalitate ca ţara în care se scriu cele mal frumoase cărţi despre muzică să fie tocmai aceea î n care muzica se învaţă cel m'ai greu? Să urmăm cu elevul nostru un procedeu mai simplu şi mai clar; să nu existe pentru el decît două moduri ale căror raporturi să fie tot­ deauna aceleaşi şi totdeautla indicate prin aceleaşi silabe. Fle cînd cîntă, fie cînd exersează la un instrument, să 'Ştie să-eşi stabilească modul CLl privire la fiecare din cele douăsprezece tonuri cal'e-i pot servi drept bază şi că, fie că modulează în D, în C, îtl G etc., finala să fle totdeauna ut sau la, după mod. în acest îel, el vă ,,'a înţelege totdeauna; raportu­ rile esenţiale ale modului pentru a cînta corect vocal şi la instrument fiind totdeauna prezente Li spiritul său, execuţia sa va fi mai clară şi progresul mai rapid. Nu este nimic mai bizar decît ceea ce f1'ancezii nu­ mesc a solfegia natural; aCeasta înseamnă să îndepărtezi ideile de luc1':.r pentru a le substitui cu a:Ltele străine care P.U fac decît să te rătăcească. Nimic nu este mai natural decît să solfegiezi pr:n transpoziţie, cînd modul e transpus. Dar am vorbit prea mult despre muzică; predaţi-o cum vreţi, numai să nu fie niciodată decît o distracţie. Iată-ne bir:e lămuriţi asupra stării corpurilor

străine

în raport CCI

corpul nostru, asupra greutăţii, înfăţişării, ccllorii, solidităţii. mărimii lor, asupra distanţei, temperaturii, repausului ŞI mişcării lor. Ct:noaştem pe acelea care ne convir�,e să le apropiem sau să le îndepărtăm de noi; ştim cum trebuie să învingem rezistenţa lor, sau ce rezistenţă să le opunem pentru a le impiedica să ne facă rău; dar nl.1

e

destul; corpul nostru

propriu se epuizează neîncetat, el 8.re ne\'oie să fie contirlUu reînnoit. Deşi avem facultatea de a schimba alte corpuri în propria noastră sub­ stanţă, alegerea nu este indiferentă; nu orice lucru constituie un aliment pentru om, iar dintre substanţele care ar putea să fie, există unele care sînt convenabile, altele mai puţin, în funcţie de constituţia speciei sale, de clim.a în care trăieşte, de temperamentul său specific şi după felul de trai pe care i-l impune st8rea sa. Am muri înfometaţi sau otrăviţi dacă pentru a alege alimentele care ni se potrivesc, ar trebui să aşteptăm ca experienţa să n.e înveţe a le cunoaşte şi a le alege; iasă bunătatea supremă, care a făcut din plăcerea fIinţelor sensibile instrumentul conservării lor, ne avertizează prin ceea ce place gurii noastre asupra a tot ce convine siomacului nostru. Nu există evident ;,Jentru om medic mai sigur decît pro1Jria sa poftă de mlr:­ care; şi. dacă ne-am refen la starea

lUl

primară, nu mă îndoiesc deloc


EMIL

"132

că allme'1tele pe car� le găsea a =1 r:lai să;,ă:oase

cde

.11ai p lăc u�e să n\..

fi icst şi ce�e

�v;:8.i mult C:-ea�or\.!l nu se Î:lgrijeşte "umai oe t re bui n ţe le p2 care ni dă c:� ci Ş: Ce ce�e pc Câre ni le cl:·2ă·m �Ol înşine şi� pentru a pune to:dEauna dorinta a�2,::"Jri de trebtjnt.&! el fa::::e ca g us turile r...castre să se scl:imbe şi să se �re f 8 că după mec.u'l l:ostn: de tr ai . Cu cît ne îndepăr­ tăm. l�aj D1ult de sta r e a de l1E.turb., C:J. atît pie:--::le-TIl di!1 gusturile n aturale : sau, n:a: curînd, obiş!1uin:�a l1e face o a cOua !'laturi? pe care o stlbstituim în aşa fel Cele!. dI ntîi încît nimei1i dintre 1,01 .1-0 :nEa c uno a şte pe aceea. !e

Rezultă

de aici că gus�uriie cele mai nat\..rale trebuie să fie şi cele

::nai si!Tlple: că ci aceste8 sînt gusturile care S'2 t�-ansfor!11 ă cel mai uşor.

lec să se ascută, să se atî�e prin fant,2ziile n02.stre, ele iau o form ă care se mai sc hi m bă Cr:lul care nu tine de nicl o tară se va obisnui fără ' g:-eutate cu ob icei uri le orlcărei ţări ac fi: 11:să cE-rui unei tăn ;,u poat'2 să devină omul urrei alte ţări

lrl

'1U

Acest lLlcru m: se care adevărat pentrel tcate SImturile si cu a tî t !"l1ai · '11d:lt ţ:cate fi aplicat gFstului propi-iu-zis, Primul � ostru ahme:1t este la:ptcJ c, Nu 11; o.bişnlt!m dEC,ît treptat cu gU sturil� p�ternice' �a î r:ce �ut• l: , , .: ;::e slnt llesurente, Fructe, legume, lerbu::l �c, 111 fme, carne fn pta . Iara mirodenii şi fă:-ă sare, constituiau masa celor dintîi o ame n i *} , Cînd un sălbatic bea pentru b tîia dată vin. se s�r:mbă şi -l aruncă; chiar şi prmtre nOI. cel cal-e a trăit pîrră la douăzeci de ani fără să guste băuturi fermen­ tate nu se mai poat'2 obi şn0.i cu ele: n-am bca vin dacă nu ai s-ar fi dat \'�n în ccpHă rie , În fine . C el c î t gusturile n0 2 st re sînt mai simple, eu atit s:m mai universale Rcpu�siile cele mai cb i ş nuit � sînt prDvocate de bu­ catele compli::>ate S-a văzut oare vreod9.tă Ch1e\"a să aibă dezgust faţă de apă ŞI p:ine? Iată drumul naturii, iată dcci ŞI regula noas tr ă , Să co rr serv ăm gustul primar al copilului cît mai mult pc sib il ; hrana sa să fie cem.ună ŞI simplă, cel'ul gJrii sale să nU se fali"liiiarizeze decît cu arome slabe şi să nu i se formeze un gust exclusiv,

Ku c er cet (' z aici d.ac ă acest mo·d de a tră: e ma; sănătos sau au. eu nu arr. aser.1enea luc::ud în vede::-e; Îrr.i este de aJu-'s să stiu, pentru a-l Fre­ fera, că este cel mai conform cu natu:'a şi. că este cel care S2 po tri ve ş te mai u�or la oric e alt mod de \-iaţă lHi se Fare că cei care spun că trebuie să obişl1Uleştr pe copii cu alimentele pe care le vor folOSI cînd vor fi mar! nu gîn des c bine, De c e brana lor să fie aceeaşi pe cînd felul lor de viaţă e3te atît de diferit ? Cn om istovit de muncă, de griji de sforţări are ne\ -oi e de mîncări suculente care să-i elea noi puteri creierulUl; un copil care se j oa că mereu si al cărui corp creşte ar e nevoie de hrană abw1.dentă car2 Să-, pr od uc ă mult chiL Gealtfel. om ul forn:at are de-acum situ�ţia sa, ocupaţia sa, domic il I ul său; dar cine pcate fi sigur de ceea C2 soart a îi lezervă copilului ? In nici o orlvin ţ 8. să 11u-l obişnuim cu un mod atît de preClS stabilit, încît să-i fie foarte greu s-o s.ch il1: be la nevoie Să nu-l facerr: să moară de foame în altă ţară dacă nu tîrăşte p re tut md e ni după

sine

U.1 bucătar

dccit în Fr'al1ţa. »

fra ilc12z,

Iată.

în

mei

\ eZl Arcac:ta, de Pausan,as; mai departe,

ştie să mănîace nostim' În ce mă priveşte,

să sFună într-o zi că nu

p a ra n teză, veZI.

un e�ogi u

ce asemenea,

bucata dm Plutarh

transcrise.


\-0: s;:mr:c. dImpolrivă. ca numal francezil nu Ş�îLl sa m.5.nmce. dat Îiino. că le trebuie o artă deosebită pentru a face bucatele lor bune de mîncare

Dmti.'e diÎerite�e r"oastre senzaţii, gustul ne dă pe c�le c&re, în genera�. ne Impresionează mai mult In consecinţă., sintem mai interesaţi să apre­ CIem bme sl..<bsta""'cele care ireouip să facă parte dm substanţa noash-ă de�ît cele care ne înconjoară. PlpăiwlUl, auzului, văzului le sînt indife­ rente 11111 de lucrun: însă nu există apl'oape mmic indiferent gust.ului. =\Iai mult, activitatea acestui SImt este cu totul de natură fizică şi mate­ nală; el t::: ste singurul care nu are nimic de-a face cu Imaginaţia sau cel putln acela în ale cărui senzaţll ea particip ii în. cea mai mIcă măsură; în timp ce imitatIa SI ima�2"lnatia ames:ecă adesea un element moral în 1lY'.­ preslile tuturor C e lOrla e sImţ'Jn. A.stfe:, în general, inimile delicate :şi \ oluptoase, caracterele pasionate �i în adevăr sensibile, uşor de mişcat prin celelalte simţuri sînt destul de lmiştite în ceea ce priveşte gustul. Dl11. acest fapt chiar, care pare că pune gustul în urma celorlalte simturi ŞI ne face să d:spreţuim mai mult înclinarea care ne împinge spre el, eu trag dimpoiri\ ă concluzia că mIjlocul cel mai potnvit pentru a conduce pe copii este de a-i mîna prin cerinţele gurii lor. lVrobilul lăcomiei este cu totul preferabil �elui al vanităţii, pentru că cea dintîi este o pornire a naturii ţinînd imedIat de SImţ, pe cînd ceea ce a doua este op�ra opi­ nieI, supusă capriciuiui oamenilor şi la tot felul de abuzuri LăcomIa e pasiunea copilăriei; această pasiune nu rezistă în faţa alteia; la cea mai mică concurenţă, dispare. Ei, credeţi-mă! Copilul va începe foarte tim­ puriu să se gîndească la ceea ce mănîncă; iar cînd inima sa \a fi prea ocupată, nu se va mai ocupa deloc de cerul gurii. Cînd va fi mare, mii ae sentimente vioiente \-or înlocui lăcomia <;i nU vor fa�e decît să-i atîte ' ,"anitatea; căci aC<2c.stă din urmă paSIUne este singura care profItă de eelelal:'e şi care, la sfîrşit, le înghite pe toate. Am examinat cîteodată pe aceşti inşi care dădeau importanţă bucatelor bune, care se gîndeau, deşteptîndu-se, ia ceea ce vor mînca peste zi şi descriau un prînz cu mai multă exactitate de!CÎt punea Polibiu în descrierea unei lupte 196). Am găsit că tOţI aceşti pretinşi oameni nu erau de:cît nişte copIi de patru­ zeci de ani, fără vigoare Şl fără consistenţă, fruges consum.ere naW97)" Lăcomia e viciul inimilor care nu au nici o valoare. Sufletul unui lacom este în întregime în cerul gurii sale: este făcui numai ca să mănînce; în incapacitatea sa stupidă, el este la locul său numai la masă, nu ştie să judece decît felurile de bucate; să-i lăsăm, fără regrete, această ocu­ paţie; i se potnveşte ma ' i blne decît al,ta şi e bine ,şi pentru noi. şi pen­ tru el.

lt

A te teme că lăcomIa ar putea să se înrădăcineze într-un copil capabIl de ceva e o precauţie neserioasă. In copilărie nu te gîndeşti decît la ceea ce mănîncI; în adolescenţă nu te mai gîndeşti la aceasta; tot e bine, căci al alte treburi. Cu toate acestea, n-aş voi să se folosească cu indiscreţie un resort atît de josnic şi niCI ca onoarea de a întreprinde o acţIUne

fru-

196) POl1blU (210-125 î e.n ), Istonc grec care, trămd multă vreme la Roma, a scns despre istona romanilor. 19,) Horaţiu, Epistole, I, Ep. II, v 27' "Nu sînt decît nişte bIetl oamem, născuţi rlU'11ai pentru a mînca roadele pălT'mtului". 14

-

EmIl sau aespre educaţle


EMIL 134

moasă să 11e pl ăt i tă CLI O buca�ă Jllnă însă nu văd de ce exerclţll pur cc),pOl'ale n -ar a ,-ea o recompensă materială şi se'1sibilă. de vreme ce în­ treaga copilărie nu constă saLI ,11.. trebuic să. constea dec:L dm iOCur: si c.istracţii nebunatice D ac ă U:1 COpil dir;. =I.IaJo.rca ,'ăzînd un cos" într -u;1 pom î l dă jcs CLI lo\-ituri ce praştie, nu e oare drept c a el să proflte de 8cesta şi ca un prînz bun să-i redea forţa pe care a �olcsit-o cîştigîndu-ni') Da. .:.:ă Ui1 tînăr spartan, cu riscul 2. c sută. de �cvi�uri de biCI, se strecoară într-o bucătăne SI fură o , ulp e ,ie SI dacă ducînd-o în taina sa, e mus­ cat, zgÎna-c. sînge�at şi pentru a nu S�f"'l'i ruşinea de a Îi surprins, copil ul rabdă să i se sfîşie măr untaiele fără să clipeasc:;', f&ră să scoată un singur ţipăt, nu e oare drept ca el să profite, în fiGe, de prada sa şi s-o mănînce după ce a fost mîncat ce ea?l98) Kiciodată o masă bună r:u trebme să fie o recompensă; dar de ce n-ar fi ea rezultatul silinţelo.r pe care ţi le-ai dat pen tru a ţi-o procu:'a? Emil nu prh-eşte deloc j:)răjit1..ra pe care am p us-o pe piatră ca răsp lată pentru că a a lerg at bine; ştie nU:7lai că singurul mijloc cre a a,-ea această prăjitură este să ajungă acolo mai înainte decît alţIi. Acest lucru nu contrazice maximele pe care le-ail: făcut adineauri asupra sImplicităţii bucatelor, căci pe:1tru a [ayoriza pof-c.a de mîncare a co pii lor , nu e vorba să le stîrneşti simţunle, Cl doa�' să le satisfaci; şi acest lucru se va obţine pnn lucrurile cele mai obiş:-iuite, dacă nu tinzi să le rafinezi gustu�. Pofta �OL' continuă, pe care o s�imulează lle­ ,"cia de >creştere, este un condiment sigur, care înlDcuieş1.e pe multe a�­ tele. Fructe. produse alimentare, cîteva bucăţi de biscuiţi ceva mai aleşi decît pîinea obişnuită şi îndeosebi ar ta de a le întrebuinta pe toate aces,tea

cu măsură: iată cu ce poţi duce armate de copii la capătul lumii, fără să gust pentru mîncărurile iuţi. nici să le toceşti ceruI gurii.

le dai

Vna din probele că gustul c�r:1ii nu e natural la om este indiferenţa

pe care

copiIi

o au

pentru bucatele

cu carne şi

preferinţa pe care

o

au pentru alimentele vegetale, ca prcduse l acta te, prăjituri, fructe e tc Este îndeosebi important să nu dena"turăm acest gt:st primar şi să nu facem pe copii carnivori, dacă nu pentru s ăn ă t a tea lor. pentru caracterul lor; c ă ci, Îl1. orice mod am exphca experienţa, e sigt:r că marii mbcători

de carne sînt în general mal crLzi şi mai feroce decît ceilalţi oam�ni;

această observaţie

priveşte

toate

locurile şi

toate timpurile. Barbaria

*) Sînt secole de cînd maJoccdnii au pIerdut acest obIcei; el ţine de hmpul cîne: tintaşii lor cu praştia erau vestiti. 106) Cf Pluta·'lt (Vwţa lUL LLcurg). Intîmplarea e dată de Plutarh; Cf. Plutarh, Vieţi Paralele, I, trad prof N 1. Barbu, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1960, In Licurg (o.c, p. 125), Plutarh arată că în Sparta, pedeapsa celUl care era prins că fură era bătaIa ŞI foamea "Dar copiii (spartani, n n) săvîrşesc furturi cu atîta băgare de seamă, încît se povesteşte că un copil, furînd un pui de vulpe ŞI ascun­ zîndu-l în sîn, a fost muşcat ele animalul sălbatic de pîatece ŞI sfîşiat cu ghia­ rele, dar el, răbdînd în tăcere ca să nu se dea de gol, a murit. Acest lucru nu e de necrezut mCl cînd este vorta despre efebll Qe astăZI, dintre care pe mulţi l-am văzut murmd la altarul zeiţeI Orthia"199). Rousseau, în scrierile sale. admiră austentatea educaţieI sparta ne şi îndeosebI dIsciplina aspră care făcea pe tînărul spartan să suporte, fără murmur, foamea. setea, frigul, căldura. ŞI chIar durerea corporală. 1J9) Apelativ al zeiţeI Arthemls


cng�cză csi:e c u n oscută" ) : gauriL dimporrl\'ă. sînt cci ilia: bEnz_ dlere 0ameni�" '). 70�1 s ăl b ati c i i sint cruzi d ar nu moravurile Îl îndear::nă să flC . această cruZIme vine din ali!.' e:-,te1e lor Ei se d uc la rEi.zboi ca �a

' -înă to.&::-e Ş l tratează o am enii ca pe llr ş L b Anglia. măcelarii :-l Ll s�n'.: p;,"i m i ţ i ca ma�tori:;:>': *) . -ca ŞI chil l!rg:i: mariI c r i min ali :::.€ întăre�C pen��ru o::-nor bind s':'ngc> Homc?' Îl pre zI l!t ă pe cicloPI ca pe nişte mbcătcr: de carne de o ame n i îngrozi:orL Iar pe 10 tcfa gi2 0 I ; ca pe LtU p opo r a�:t d e am abIl î n d t Q e înd:ltă ce a l î n e eI cat să a l legăt uri c u CI. îti uiL:i pmă şi ţâl-a ca să crăieşti în mijlocul lor

,,::.\Iă în trebi, zicea Plutarb, Ge ce Pltagora se a�ţinea să mănînce car 1 e de vită : e u te î ntre�, Cl!!J po trivă, Ce c uraj a a\-ut cel dintîi om care a aprcpicn de g ura sa o carne !Tloartă. care Ci z ir o bi t cu dinţii SăI o asel e u n ui anin-:a: muribund, care a pus la masă corpun moarte. caC1& \ re, şi a înghiţit în st o m ac u l său membre care. cu un moment mal î:laintc, oel1ăiau, mugeau. umblau şi vedeau? Cum a putUt mîna sa să înflgă CUţitul în inima un ei fiinţe simtitoarc? Cum au putut ochii săi să su p orte un omor? Cum a putut el să va d ă s îng erîn d, j up u in d , sfîşiind un bIet a!1imal fără apărare? Cum a p utu t suporta privirea cărnii îrlcă palpitm d e după moarte ? Cum nu i-a pro vo c&t gre aţă mirosu� e l ? Cum nu & fost dezg ustat, scîrbit, prins de gr o az ă cînd a pus mîna pe murdăria rămlor, a cm-ă'�at s î ;;gele negI'\.. şi inchega: care le accperea?" ,

"Pieile J upUlte se tîrau pe pă mînt Cărnunle mugeau în frigare ; Omul nu le-a putut mînca fără să freamăte 61 le-a auzit gemînd în pîntecele său» ,.raid ce a trebuit să-şi fi închipuit şi să fi simţiL omul pcnL"u întiia dată cîn a a trecut peste na t ură pentru a pregăti un asemenea prînz oribIl, întîia dată cînd a av ut foame de un animal în v iaţă, cînd a voit să se 11 răncască cu un al1lmal c are mai păştea ŞI CÎnd a spus cum să omoare, să tale ŞI să Îrigă mi o ri ţa care îi lmgea mîinile Es�e cazul să ne mIrăm de cel care au î n cep ut asemenea prînzuri crude şi nu de cei care le parăsesc; public, cei dintîi p u tea u să-şi justifice barb a n a lor prin scu ze care lipsesc barbariei n o astre ŞI din acest motiv sîntem de o sută de ori mal barban decît ei." 0 munton iub,ţi de zei, ne-ar ZIce Rceşti d i ntÎ i oameni, comparaţi ilmpunle, v edeţi cît sînteţI de fericiţi ŞI cît eram noi d e nenorociţi. Pă.,

)

,

ŞtLU că englezii se lauoă mult cu omema o nume.3C good 'wtured people200) ; însă

şi firea blîndă a na\lU nii lor, pe care pot ţipa acest lucru cît pot, nimcra

n-o va repeta Qupă el. ZOU ) POPOl cu fire bună "*) Baman1l200a), care se fe::-esc de carne mUI sever decît gaUrll, sînt aproape t o � aşa de blînZI ca ei; însă morala lor fiind mal puţm cura tă >'1 cultul lor mal puţin raţIOnal, el nu sînt oameni aşa de cmstiţi. 200 a) Banianii, populaţie hmdusă, sectanţl ai brahmamsmulUl Gaurii, locuitOri dl!1 PerSIa, care ţineau însă de relIgia lUI Zoroastru şi erau considercih drept ne­ credincioşi de majoritatea persanilor. "*" \ Unul din traducă ,c r il I-llg1ezi ai acestei CăI ţI a observat greşeala mea :;; 1 am îndreptat-o. Măcelarii Şl chirUl"gll sînt pnmlţi ca martori; însă cel dintîl r.u sîr.t ad mişI ca juraţi sau pain în J UQecarca crimeler, pe cînd chirurgii sînt. �Ol) LotofagLi, populaţie dm Afnca de Nord, pe malurile Slrtel mlCl. 1 4*


EM I L

1 36

n:int u. format de cudnd şi aerul încărc2 t cu a b u ri nu se supunea o "'dmll anotimpurilor: cursul nesigur al apelor degrada malurile în toate păr­ tile; bălţi, lacul'l, mo cirle adînci a copereau t:-ei sferturi din suprafaţa pă:�întulL;i : celălalt sfert era acoperit de păduri şi de co::b sterpi Pămîn­ tul nu p�'oducea roade bur;e; nu ayeam nici o unealtă de lucrat pămîntul: l'U cunoşteam arta de a ne se rvi de ele: iar "\Temea secerişului nu \-'2nea niciod3.tă pentru cel care nu sen:ănase r'limic. ��stfel foamea nu :1e părăsea deloc. Iarna, muşchii şi scoarţa arborilor erau hrana r:.oastră obişnuită. Cîte\"a rădăcmi verZI de pir şi de buruieni erau pentru ILoi bucate ales e : Iar cînd o amenii găseau j h', nuci sau ghindă, dansau de bucurie în jurul stejaru�ui sau al b::adului în sunetul vreunui cîr:.tec cîm­ penesc, numind pămîntul doica şi mama lor; aceasta era singura lo�' săr­ bătoare, acestea erau singurele lor jocuri: tot restul vi-eţiî umane DU era deCÎt durere. suferintă si mIZerIe ,; "În fine, cînd pă�î � tul despuiat 'Ii gol nu ne lUai dăciea 111mic, sili'�i să batJ ocorim natura pentru a ne conserva, am mîncat pe tovarăşii mi­ zeriei noast�'e înainte de a pieri cu ei. Dar pe voi, o ameni cruzi, c:ne vă forţează să vărsaţi sînge? Vedeţi ce afluenţă de bunuri vă înconjoară ' Cîte fructe nu vă produce pămîntul ! Cîte bogă-�ii nu vă dau cîmpiile şi \"iile ' Cîte animale nu vă d au lapte pentru a V2. hrăni şi lînă pentru a vă îmbrăca ! Ce le mai cereţi şi ce turbare vă îndeamnă să comiteţi atî­ t e a omoruri, sătui de bine şi îmbuibaţi de cele necesare? De ce minţiţi pe mama v oastră acuzînd-o că nu vă poate hrăni? De ce păcătuiţi îm­ potriva lui Ceres, inventatoarea sfintelor legi şi împotriva g!'aţiosului Baccus, mîr:găletorul oamenilor, ca şi cum darudle lor n-ar aJ u:1gc pentru co nservarea n e am Lllui omer..e sc? Cum vă lasă inima să amestecaţi pe mesele voastre fruc�ele dulci cu oasele şi să beţi sîngele animalelor cu laptele care vi-l dau? Panterele şi leii, pe care îi numiţi fiare sălba­ tice, se supun instinctului lor prin constrîngere ş!. ucid pe celelalte ani­ male pentru a trăi Iar VOI, de o sută de ori mai sălbatici decît ele, combateţi instinctul. fără să Îie necesar, pentru a vă reda crudelor voastre delioi; animalele pe care le mîncaţi nu sînt cele care mănîncă pe altele : voi nu mîncaţi aceste animale carnivore, le imltaţl. Nu flă­ mînziţi decît după ce�e I:evinovaie şi blînde, care nu fa c rău nirr.. ă nui, care se ţin de voi, care \"ă sen'esc 'Şi pe care Il. mincaţi cu lăcomie cl rep� răsplată pentru sen:iciile lor." .. 0 'uciga ş al naturii, dacă te încăpăţinezi să susţii că ea te-a făcut ca s ă îng11iţi pe E" '2menii tăi, fiinţe în carne şi oase. trăind şi s imţind ca tine, stăpîneşte -ţi orcan=-a pe care ţi-o inspil-ă aceste prî nzuri groaznice ; ucide tu însuţi animalele, adIcă cu mîinile tale proprii, fără satî:re, fără cuţite ; sfîşii-le cu unghiile tale, cum fa;c leii şi urşii; muşcă din bou şi fă-l bucăţi; înfige-J�i ghiE.. rele în pielea lui ; mănîncă mielul de viu, înghite-i carnea încă sîngerYnd, bee-i sufletul odată cu sîngele. Te cutremuri, nu indrăz­ neşti să simţi palpitînd în dinţii tăi o carne vie? em de nimi c: Incepi prin a omori animale şi apoi le mănînci ca ŞI cum le-ai UCIde de douel ori. Nu e destul atît : nu-ţi place carnea moartă, măruntaiele tale n-o pot suporta; trebuie s-o transformi prin foc, s-o fierbi, s-o frigi, s-o pregciteşti cu droguri care o schimbn ; îţi '.:rebuie mezelari, bucătari, inşi care să-ţi îndepărteze oroarea omorului şi să îmbrace corpurile moarte


astfel .:a simţul gustului

înşe!at pdn aceste prefaceri să nLl respir.. g ă ceea ce-i este străin şi s ă sayw'8zi cu plăcere cadavrele pe care ochiul ;ns usÎ ' nu le-a r putea p:CÎ\-i'·. Deşi această bucată e strămă subiectului m-:: u , nu am pu'.:ut rezista lspitei de a o transcrie ş i cred că putini cititori , 01' fi s upă r a t� de 8ces'.; lucru. Denltîei. orice regim a ţi da copiilor ,-aştri, C li con ditia să-: cleprin­ dcţi. numai cu bucate comune şi simple. lăsaţi-� să mfl'Î:1C0. 38. alerge şi sa. se j cace cît le p:ace ş i fiţi sigur 'că nu mănîncă nicioda�3. pr2a :;:nu�t şi n u H)r a,-ea del o c indlgestie: însă dacă i-aţi ţinut înfometaţi jum2.ta�e di;} timp şi e: yor găsi mijlocul ca să scape de supravegherea voastră, se \-01' despăgubi cu tc&tă e:-_2:cgia, \-0:' mînca pînă vor crăpa. PoHa noastră e nemăsurată numai pentru că vrem să-i dăm alte r-eg u l i decît cele ale :1aturii ; reglînd totdeauna. prescriind, 2dăugînd, tăind, nu facem nimic decît cu cîntarul în mînă : însă acest cîntar este oe măsura f&nteziilor noastre şi DU p e măsura stomacului r.. o stru. Revin totdeauna la exemplele m ele. La tărani se găsesc totdeauna pîine şi fructe. iar cO'9iii. ca şi oame­ nii nu ştiu ce este indigestia. Dacă s-ar îr:tîmpla totuşi ca un copil să mănînce prea mult, ceea ce nu cred că e posibIl cu metcda mea, prin aistracţii pe gustul său e uşor să-I opreşti şi ai putea să ajungi să-I laşi nemîncat, fără ca el să se g:ndească la acest lucru. Cum oare mijloace atît de sigure şi atît de t:Ş08.re s'capă tuturo:c institutorilor? Herodot202) povesteşte că lidienii. bîn­ tuiţi de o foa'J1lete cumplită. se gîndiră să inventeze jocuri şi alte petre­ ceri cu care înlocuiau ieamea şi petreceau zile întregi fără să se gîndească la mîflcare*). Poate că savanţii voştri institutori au citit de o sută de ori acest pasaJ fără să vadă cum ar putea să-I aplIce la copii. Vreunul din ei îmi va spune poate că un copil nu va lăsa bucuros mîncarea pentru a m erge să-şi înveţe lecţia. Dascăle, ai dreptate : nu mă gîndeam la această distracţie. Simţul mirosului este pentru gust ceea ce este vederea pentru pipăit : !1 previne. îl înştiinţează despre modul cum trebuie să-I impreslOneze cutare sau cutare substanţă şi-l face s-o caute sau s-o înlăture. după lmpresia pe care a prin:it-o mai înainte. Am auzit spw1îndu-se că săl­ baticilor mirosul le produce cu totul altfel de impresii decît nouă ,?i că

el J u decă cu totul diferit mirosurile bune şi pe cele rele. în ceea ce mă prive,?te, îmi p18ce să cred că a,?a e. Mir-osurile sînt prin ele însele sen­ zaţii slabe; ele pun în mişcare mai mult imaginaţia decît simţul şi nu impresionează. atît prin ceea ce dau, cît prin ceea ce ne fac să aşteptăm de la ele Presupunînd aceasta, te clar că gusturile unora, de\'enite prm felul lor de \-iaţă atît de diferite de gusturile ce lorlal ţi , îi determină să. aprecieze î n mod deosebit savoarea ş i , în consecinţă, şi mirosul care o tră202

Herodot, I, 94. �) Istoricii vechi sînt pllm de vederi folositoare chIar ŞI atunci cînd faptele pe care m le înfăţişează ar fI false. NOI nu stim însă să scoatem nicI o învătătura adevărată din istorie ; critIca erudită absoarbe totul ca SI ' cum ar fi mai impor­ tant ca un fapt să fie adevărat decît să putem scoate di n ele o învăţ.ă.tură utilă Oamenll cu mInte trebuie să privească IstOrIa ca o ţesătură de fabule a cărei morală e foarte potrivită inimiI on:eneşti.


de<:: ză. "C'n ts tar ,'a m i rosi. desigur, o ef es\ î:'tă împuţit5 de cal mort cu aceeaşi p:ăcere cu care un ,'îl1ător de-al nostru miroase o potirniche pe

jun:ătate stricată. Există s i senzaţii

m2i Elabe, cum ar fi efectul produs de mireasma florilor dintr-o grădină asupra unor oameni care umblă p!'ea mult pentru C2 să )e mal Dlacă olimbarea si care l� U munCESC destul ca să. simtă ' ,'oluptatea od i hnei ?ersoanele mereu înfcmetate nu " OI' simti o mare plăcere pentru oarfumuri ca:.-e nu YEstesc nimic de mîncare �Iirosul este simţul imaginaţiei . dîl10 nervilor un ton mai puterni.c, îi agi ta mul;, c1'<:: i erul ; de aceea, el inviorează un moment temperamen'. ul, da:'. cu , ;:,emea. îl sl eieste. El are în amor efecte destul de cunoscute. Pa �fumul dulce ai. unui � abinet de toaletă nu e o cursă atît de slabă cum creG.em şi nu ştiu dacă :rebuie să felicit sau să deplîng pe omul înţelept ş: puţin sensibil. căruia mirosul florilor pe care le are la piept iubita sa nu l-ar fi făcut să-i bată inima Mirosul nu trecuie să fie prea acth' la prima vîrstă, la care imagi­ naţia, l nsufleţită încă de puţine pasiuni, nu este deloc succeptibiiă d e emoţie ş i la care n u a i încă destulă experienţă ca s ă prevezi c u u n simţ ceea ce ne poate " esti un altul. Dealtfel, această consecinţă este perfect confIrmată prin observaţie şi este s igur că acest simţ este încă o::,tuz Si aproape sters la cea mai mare parte a copiilor Nu pentru că senzaţia nu a::, fi în ci tot aşa de fină şi poate mai fină decît la oameni, ci pentru că, neadăugînd la aceasta nici o altă idee, nu se impresionează uşor de un sentiment de plăcere sau neplăc-ere şi nu le produce nici bucurie, nici plă:c ere. cum ni se întîmplă nouă. Cred că . fără să ies din acelaşi sistem si fără să recurg la anatomia comparată a celor două sexe, se va găsi cu llşurinţă temeiul pentru care femeile, în general, sînt mai puternic impresi onate de mirosuri. decît bărbatii. Se zice că sălbaticii din Canada au din tinerete ' mirosul atît de subtil î ncît. deşi au cîini, nu vor să se serve2scă de ei la vînătoare, jucind ei înşişI rolul cîinilor. Im i închipui, în ade,'ăr, că dacă am învăţa pe copIi să-şi caute mini('.area, aşa cum îşi urmăreşte dinele \linatul, am ajunge poate să ne perfecţionăm mirosul tot aşa de mult ; însă nu văd , în fond, ce întrebuinţare prea utilă s-ar putea scoate din acest sim�, poate doar pentru a C'ul1oaşte raportul său cu gustul. Natura a avut grijă să ne SIlească să înţelegem aceste raporturi. Ea a rînduit ca acţiunea acestui din. urmă simţ să fie aproape inseparabilă de a celuilalt, aş ezînd organele respective unul lîngă altul şi fixînd în gură cadrul unei comunicări ime­ diate Între c ele două în a5a fel încît nu p ut em gusta nimic fără să şi miro­ s i m . Aş vrea numai ca aceste raporturl naturale să nu fie alterate pentru a înşela pe un copil, punînd, de exemplu, într-o doctorie o substanţă aro­ mată plăcută; căci atunci, nepotrivirea între cele două simţuri este prea mare ca să treacă neobservată ; simtul cel mai activ absoarbe efectul ce�uilalt, iac copilul ia doctona nu cu Dai puţin dezgus � ; acest dezgust \Ia cuprinde toate senzaţiile care-l impresionează în acelasi timp ; în prezenţa celei mai slabe, imaginaţia îi va aminti şi d e cealaltă ; un parfum foarte plăcut nu mai este pentru el decît un mIros dezgustător şi astfel. precauţiile voastre nechibzuite măresc numărul senzaţiilor neplă­ cute în dauna celor plăcute.


Irr:i rămîne î nsă să yorbesc în cărţile următoare despre cultura20'J)

al ş8_selea simţ, r,.umit bun sim ţ nu atî t toţi oamenii. cît pentru că �'ezLltă din folosirea unui

,

pentru că este c omun la bine rînduită a ce l or l a lte

simţuri şi p en tru că nc instr ui este asup"'a naturii �ucrunlor cu ajutorul tuturm' înfă ţi şă ri lo r lor. Acest al s a s e le a simţ !'}-are deci un o rg a n p arti cular, nu re zi d ă decît în crci c:" lar senzaţiile lui. pur inte rne se nu m esc percepţii sau i deFO f) . După nu:nărul acestOl' idei se măsoară i nt b der ea c un o ştin ţe l o r n oa sti e li!.lpezi m e a, c�aritatea acestora determină Justeţea ­

,

'

'

spIritului, iar arta de a �c cO I:! p a ra Î!1tre ele se numeşte raţ i u ne umană. _-1� st.Lel, ceea ce nUmllTI ra'�i:1ne s e n z itivă sc:u puerilă constă în fo rm ar e a el e idei simple pri n aj u to n.:l mai multor senzaţii, iar C2�9- ce r.um es c raţiune mteleciuală sau umană constă !n forma.cea de ide I complexe cu aJutoru� rr:.a!. mu lto r idei s: m ple

Pl'esupunînd deci că m etoda mea ar fi cea a n aturi i şi că nu m-am apl i cî n d- o am adu s pe elevul nostru, trecînd p rin ţin utul senza­ tiilor. p în ă la hotarele raţiunii p u e ri le cel dintîi pas pe care-l vom face dincolo treb ui e să fie un pas de om. Dar, înainte de a porni pe ac es t no u drum , s ă a ru ncăm 1.)11 m o m ent privirea asupra aceluia pe care l-am străbătut. Fiecare vîrstă, fiecare stare a vieţii are felul său de perfec­ Înşel at

.

'

ţiune, felul său de maturitate care îi este p ro prie. Am auzit vorbindu-se adesea de spre <.::.n om format; dar să co n sid erăm un copi l format : acest spEdacol va fi mai nou p e ntru noi ş:' p oate nu va fi mai p uţi n plăcut. :existen ţa fiinţelor este atît de rară şi atît d e limitată, încît atun ci cîn d vedem numai ceea ce e st e nu s î n te m n ic i odată mi ş c a ţi . Himerele sînt cele care împo do b esc o bie c tel e reale; iar dacă imaginaţia nu adaugă. un farmec l a ceea ce ne izbeşte, plăcerea s tearpă pe care o simţim s e m ărgi n e şt e la org an u l pe care-l atinge şi l a s ă totdeauna inima rece. Pă­ nîntul î m po d ob it cu abundenta toamnei înfăţişează o b o g ă ţ i e pe care ochiul c adm i r ă, îns ă ace ast ă a dm iraţi e nu ne mi şc ă ; ea vine mal mult din reflecţie decît din sentirr:ent. Primăvara, cîmpia aproape goală nu este î n că acoperită cu nimic; ps.d Llri�e nu dau deloc un:bră, verde aţa d e-abia. mijeşte, i a r imma e mişcaiJ de această prÎ \ el i şte Văzîno natura astfel renăscînd, sim'�i cum tu însuţi re cape ţi v iaţă ; imaginea plăce rii ne Înco n l 08.ră ; a cei în s o ţ. it o ri ai voluptăţii, acele du l ci lacrimi totdeauna r;ata să î:1 s o �eas că once sentiment plăcut sîni aC'Jm pe pl e o a p e l e noa<;tre , însă prIvcliştca cu le s ulul de yie, oricît ar fI ea d e ln<;ufleţită, de- vie. 'de plă­ cută. o ,'e: apreci a totdeauna cu u n o chi sec. De ce această dife::entă ? Pentru că la spectacolul prim ăve rii ima gi ­ naţia ada u gi pe cel a� anotimpurilof care tre buie s-o urmeze ; la acei muguri fl ag e z i pe ca:ce-i observă. ocbiul <,e adaugă fl o r il e. fruc tel e , ..un,

'

'

2{J�) "cultură" în acccpila de

formare, educare.

:0\) Concepţia unui "simt comun" care coordonează celelalte simţuri derivă din filosofia aristotelică !nsă, �n secolul al XVII I-lea, "simţul comun" este dlfer:t conceput de Locke, Condillac şi Buffon. La Rousseau, "simtul comur:." regt:�2. tor este un fel de gîndire fără organ, a cărUi functie ontologică este dezvăluirea "naturÎl lucrunlor", pornind de la "aparenţe" Adevărata sa precizare ar fi denunund-o "raţIUne puenlă sau senzitivă", care ar conduce la "idei simple", în vreme ce raţiunea pltelectuală ar duce la ideile complexe (cf J.-J. Rousseau. Ofuvres completes IV Pleiade, p. 14C7).


brele. cîtecdată misterele pe care acestea le pot acoperi. Ea reuneşte într-un moment timpuri care trebuie să se succeadă şi \'ede nu atît oJ:iectele CUIll \'01' fi, ci cum doreşte ea să le " adă. pentru că alege:ea depince de ea. Toamna, dimpotrh·ă. nu ai de \'ăzut decî: ceea ce este ş:, dacă Hei să ajungi la primă\'ară, iarna te opreşte, iar imaginaţia pătrunsă (�e gel' îngheaţă pe zăpadă şi pe promoroacă. AcesTa este iz\'orul fal'l11eCului pe care-l simJ�i pri\'�nd o frumoasă. pre ferînd-o

perfecţiunii

copilăl'ie

\ îrs'tei coap�e. C�nd gustăm oare o plă­

cere ade\'ărată pri\'ind un om? Atunci cînd amintirea faptelor sale r:.e

face

să me'gem înapoi în viaţa lui şi-l intinercşte, aşa-zis. în ochii noştri. Dacă ar fi să-I considel'ăm aşa cum e sau să-l pl'esupunem aşa

cum \'a îi la bătrîneţe, ideea naturii care decade şterge orice plăcere în noi. Nu este nici o plăcere să \'ezi un om c a re me::-ge cu paşi mari spre mormînt. iar imaginea morţii urîţeşte totul. însă cînd îmi închipui un copil de zece-doisprezece ani, sănătos, vigu­ ros, bine format pentru vîrsta sa, nu se trezeşte în mine nici o

idee

neplăcută, nici pentru prezent, nici pentru viitor: îl văd fierbînd, vioi, neastîmpărat, fără grijă, fără prevedere obositoare şi apăsătoare, plin d e fiinţa s a actuală şi bucurîndu-se de o plenitudine de viaţă care parcă ar nea să s e re\'erse. il prevăd apoi într-o altă vîrstă, exercitîndu-şi sim­ ţurile, spiritul, forţele care se dezvoltă în el zi de zi şi despre care el dă noi probe în fiecare moment. 11 prives.c p e copil şi-mi place; mi-l în­ chipui om şi-mi place mai mult. Sîngele lui arzător pare că-l reîncălzeşte pe al meu, cred că trăiesc din \'iaţa lui, iar \'ioiciunea lui mă întinereşte. Cînd sună ceasul, ce schimbare ! Deodată ochiul i se întunecă, veselia se şterge; adio bucurie, adio jocuri nebunatice. "Un om sewr şi supărat îl ia de mînă, î: zice cu gravitate :

Haide. domnule,

şi-l ia

cu dînsul.

în

camera în care intră zăresc cărţi. Cărti ! Ce mobilă tristă pentru vîrsta sa! Bietul copil se lasă tîrît, aruncă o privire d e regret asupra a tot ceea ce-l înconjoară, tace şi pleacă cu ochii plini de lacrimi pe care nu îndrăzneşte să le wrse şi cu pieptul plin de suspine pe care şi le înăbuşă.

O,

tu, care n-ai să te temi de aşa ceva. tu pentru care nici un moment

din \-iaţă nu e supărător şi plictisitor, tu C3.re vezi făcîndu-se ziuă fără nelinişte, înnoptîndu-se fără nerăbdare şi care nu numeri orele deCÎt pentru plăcerile tale, vino, fericitule, dragul meu elev, să ne consolăm prin

prezeil.ţa ta de plecarea acestui nenorocit;

vino . . .

el soseşte,

şi

sImţi la apropierea sa o emoţie de bucurie pe care o împărtăşeşte şi el. El vede în mine pe prietenul său, pe tovarăşul său, pe camaradul său de J o curi; el este sigur, văzîndu-mă. că nu va rămîne mult timp fără dis­

tracţii ; nu \'om depinde niciodată unul de altul, însă ne vom înţelege totdeauna şi nu ne vom simţi cu nimeni aşa de bine ca împreună. Figura sa, ţinut a sa, înfăţişarea sa arată siguranţa şi ffi ulţumirea; sănă­ tatea îi străluceşte pe faţă; mersul său sigur îi dă un aer de forţă; pielea cbrazului, delicată încă, fără să fie spăIăcită, nu are nimic din moliciunea femeiască; aerul şi soare:e i-au dat de-acum semnele onorabile ale sexului său; muschii, încă rotunzi, încep să arate unele trăsături ale unei fizio-


nomn in

forrnare ; ochii săi. pe care nu-i a;n'jnde încă deloc :ocul sen�:­ rnc:ntului. au toată seninăta:ea natÎ\-ă'�) ; l'..mgi întristăl'i nu i-au întunecat defel pri\ irea: lacrimi fără sÎirsit nu i-ac. briizdat obraiii. FrÎ\'iti in ' " mişcările lui l'epezi, dar sigure. yioiciunea \-îrstei, fermitatea inde en­ dentei, exocrienta exercitiilor numeroase_ Are bfătisarea deschisă si · libe�'_ă, da; nu � bro.zn:că_ I:icl înfum. urată : p�'iyirea �c:., care n'-1 a st �t pironită pe cărţi, nu-i cade pe stomac: n'-1 e nevoie să-i zici : ridică-ţi capul; nici ruşinea 5i nici teama nu l-au făcut niciodată să-I lase în jos Să-i facem loc :n mijlocul adunăL'ii Examinaţi-L do�nnilor, întrebaţi-l cu toată încrederea : nu yă temeţi nici de supărările lui, ni.ci ne flecăreala lui. nici de întrebările lui indiscrete. Să nu yă ',emeţi cii \'a pune s tăpî­ n ire p e voi. că va pretinde să \ ă ocupaţi nurrai el şi că r..u \ eţi mai putea scăpa de dînsul.

p

Nu aşteptaţi cie la el nici cU\'inte plăcu'.e, n:ci să spună ceea ce i-aş fi ciictat; nu vă aşteptaţi decît la adevărul nai\' şi sil1,-plu, fără podoabe, fără pregătire, fără vanitate. Vă \'a spune răul pe care l-a săvîrşit sau pe cel pe care-l g:ndeşte tot atît de liber ca şi bine:e. fă:-ă să-I preo cupe deloc efectul pe care l-a produs asupra \'oastră ceea ce a spus; se va folosi de cuvînt în toată simpEcitatea lui originară. Ţinem să pre\'edem un viitor bun pentru copii şi regretăm Întot­ deauna acel flux de inerţie care răstoarnă speranţele ce ni le sprij inim pe vreo vorbă fericită care le vine întîmplător copiilor pe limbă. Dacă elevul meu îţi insuflă rareori asemenea speranţe, nu-ţi \'a produce nic:­ odată un asemenea regret, căci nu spune niciodată un cuvînt de prisos si nu va flecări cînd stie că nu ya fi ascultat deloc. lcieile lui sînt limi­ tate, dar lămurite ; da�ă nu ştie nimic pe dinafară, ştie m:llte prin expe­ rienţă Dacă citeşte în cărţile noastre mai puţin bine decît alt copil, citeşte rr:ai bine în cartea naturii ; spiritul nu-l are în lirr:bă, ci în cap , posedă mai puţină memode decît judecată; nu ştie să vorbească decît o singură limbă, dar înţelege ce vorbeşte; dacă nu ştie să spună aşa de bine ca alţii, în schimb ştie să lucreze mai bine decît ei. Nu ştie ce este rutina, uzul, obişnuinţa : ceea ce a făcut .ieri n-are nlCl o influenţă asupra a ceea ce face azi**). Nu urmează niciodată o ferm.ulă. nu se supune deloc autoritătii, nici exemplului şi nu acţionează, nici nu \'orbeşte decît cum îi cocwine. În consecinţă, nu aşteptaţi de la el cuvîn­ tări dictate, nici rr:aniere studiate, ci numai expresia fidelă a ideilor si . a conduitei care naşte din înclinările sale. ' ) Natw IntrebLlmţez acest cuvînt într-o accepbe itahană, !1C'putîncu-I gaSI un sinomm în franceză Dacă n-am dreptate nu al e ImpOI tanţă, nllJTlal să fiu in­ teles205). :?o.,) "NatIv" =de la naştere. **) AtracţIa obişnumţeI vrne din lenea naturală a omului, Iar această lene creşte cu cît te laşi în voia el; faCI mult mai USOr ceea ce al mal făcut; drumul fiind bătătorit, devine mal uşor de urmat. Se remarcă, de asemenea, că stăpînirea obişnuinţei este foarte mare asupra bătrimlor si a oamenilor indolenţi ŞI foarte mică asupra copiilor SI a oamemlor viol. Acest regim nu este bun decît pentru sufletele slabe, pe care-I slăbeşte si mai mult dm ZI în ZI. Singura obişnumţă utilă copIilor este aceea de a se supune fără greutate necesitătii lucrurilor, iar singura obişnuinţă utILă pentru oamenll matLlri este aceea de a se supune fără greutate raţiunii Oricare altă obisnumţă este un vicIU


v(>ţ: găsi aC�11;;:.lă. dar'

�a

e: cîtc\"a nOţi1.m� r:1()ra�e C1i.'C se \"eţi găsi nici Ui'l a despre starea

raportează la star-::a sa oaI:.1enilor: şi la ce :-ar servi asemenea idei, c.a: fiind că u::. copil nu C �nc ă un membru activ al societăţii ? Vorbiţi-i de libertate. de propnetate. cbar de com"enţii : el ?oa"te să ştie"') atit : el şt i e de ce ceea ce cste al lui es:e al lui şi de ce ceea ce 11:.1 estc al 11.11 nu este a� lui. Afară de a:;easta nu mai stie nimic. Dacă-i ,,"orbiţi despre dator:'e, c es p re SUpU.'1.el'e, nu va în'�el �ge nimic; c0l11 8 ndati-� ce\ a si nu ':a pricepe: spu::.eti-i însă asa ' dacă îmi faci plă­ < cerea cutare. ţi-o �:oi :ace şi e cl la \T(>O o cazie; îndată se va grăbi să vă satisfacă, deoarece ::1 U cere msi m,,:: <ledt să-şi întindă domeni ul său ' ş: să dobîndească asu;?ra \"oastră drepturi pe care le ştie :nviolabile. Poate că nu \-a fi supăra: să ccupe şi el un loc" să c-onteze, să fie s ocotit cineva; dar dacă e împins de acest ultim motiv. înseamnă că a ieşit de-acum : din natură şi că n-ai astupat bine dinain ce toate porţile van l tăţii. cu

La rînd',-,l său, dacă are nevoie de un ajutor, îl va cere cu indiferenţă primului întîlnit; l-ar cere regelui, asa cum l-ar cere şi servito rulu,i său, căci pentru e.!. toţi oam eni! s.înt încă egali. Vedeţi după aerul cu care cere că e� simte că nimeni r:u-i datcrează nimic. Ştie că ceea ce CeJ:"l2 se dă din bunăvoinţă. ştie, de asemenea, că om e!-ja iJ.e îndeamnă să fim binevoitori. Expr e s iile sale sînt si;nple şi �aconice. Yocea sa, privirea, gestul său sînt ale un ui om care e obişnuit de-opotrivă 'cu îndatorirea şi -cu refuzuL Nu e nici s�punerea umilă şi tîrîtoa;:e a unui sclav. nici accentul poruncitor al unui stăpîr.; este încrederea modestă în semenul său, nobila şi afec­ tuoasa blîndeţe a une� :iinţe libere, însă sensibile şi slabe, care cere ajutOl'ul unei fiinţe libere, dar puternice şi binefăcătoare. Dacă îi acordaţi ceea ce \yă cere, nu vă va mulţum�, dar va şti că a contractat o datorie Dac�-l refuzaţi. nu se va plinge deloc, nu va ins:sta : ştie că e inutil Nu-si va sp une m-a refuzat; ci îşi va zice : nu Se putea face ; şi, după cum am mai sJ:: u s. nu te răZ\Tăteşti deloc contra necesităţii în adevăr recunoscu te. Lăsati-l singur, lIber, priviţi-l acţionînd fără să-i spuneţI mmic; luaţI seama ce \"a face şi cum se va purta. �eavînd nevoie să-şi probeze sieşi că este liber, nu face nicio dată nimic nesocotit, ci numai spre a face un act de stăpînire asupra lui însuşi ; nLl ştie el oare că întotdeauna e stăpîn pe sine? E iute, uşor, bine dispus ; toate mişcările lui au vioiciunea vîrstei ; dar nu vedeţi nici una ca�'e n-are

ur..

scop

Once ar vrea să facă, nu va

întreprinde niciodată ni:nic mai pl'esUs de puterile sale, căci le-a înc6>:'· cat şi le cunoaşte bme: mij loacele sale

s înt

întotdeauna potrivite scopuri­

lor sale şi rar \ a acţiona fără să fIe SIgur de succes. Privirea lUI va il a "en1., ă şi judicIoasă; r.. u \ a întrelJa mereu proste�te pe alţii despre tot ceea ce vede, dar V3. cerceta şi se \ a obosi el înseşi ca să afle ceea ce

vrea să ştie, înainte de a întreba, Dacă ar i ntra î:l încurcături neprevă­ zute, s-;;:.r tulbura mai puţin decît un altul: dacă există vreun risc, s-ar înfricoşa de a�emenea mai puţin. Cum imaginaţia lui rămîne încă inac-

*) Vanantă en saÎ-Olr ]usque-La n sait pourq1.<.OZ zI ·'te dozt pas 1:Uzre ci autrttz, afin qu'on ne lui nmse pas ii lui meme; zL sait . . . 206) "00) VarianTă ' lJoate să ştie atît Ei ştie de ce nu r. eoute să facă rău altuia. spre a nu z se face Lut însuşt; el ştte . .


ti\'ă ş: ,Hl s-a făcd nimic ca să-i f1e deşteptată, nu " edc dec:t ce ea ce este, nu ap:'eciază r:;cl'icolele decît atît cît ,'alooează şi îŞI păstrcaZd i::­ to,;dea�na singcle rece �ecesita'�ea l-a apăsat pl'ea des p entru ca s ă se mai re " �lte Îlr.potrh: a ei i îi poartă J1Jgul de la naştere, s-a c:ieprins cu ca, e totaeauna gata la ')l'lce.

Dacă lucl'ează sau dacă se al-,1Uză îi e tot una; Jocurile lai sînt ocupa­ ţlile lui : n Ll e nici o difel'enţă Între ele 1:.1 tot ce face p ..l:lC un interes cal'e te face să rîzi 81 o libertate care place al'ăt:nd în acelasi timp si ' felul său de gîndire, şi sfera sa de cur..oştinţe. Xu este oare s ectacoh; l acestei ,'îrste un spectacol plăcut şi îr.. cîntător, anUl;}€' să ,'ezi un copil frumos, ,'ioi şi ,'eseI. mulţumit şi lini�tit, cu înfăţişai'ea deschisă şi zÎm­ bitoare, să-: H!zi că face, jucîndu-se, lucrurile ce�e mai sel'ioase sa u să-I " ezi ocupa ... :oarte serios cu distracţiile ce�e r.1a: uşuratice?

p

,\Treţl acum să-l judecaţi prin comparaţie? Puneţi-l la un loc cu alţi copii şi lăsaţi-l în ,'oie. Veţi \-edea îr.. dată care este în adevăr cel mai bine fo!'mat, care se apropie mai aine de perfecţiunea vîrstei lor Pdntre copiii citadini, nici unul nu este mai îndemînatic ca el, fiind şi mai pu­ ternic decît oricare dintre ci. li egalează în fortă pe copiii de ţărani şi-i întrece 1n iscusinţă. ln toi ce ţme de puten'a de înţe�egere la vîrsta copi­ lăriei, el judecă, raţionează. prevede mai bine decît toţi. Dacă e vorba de a face ceva. de a alerga. de a sări, de a mişca diferite obiecte dl:1 loc, de a ridica greutăţi. de a aprecia distanţele. de a inventa jocuri , de a lua premii. ai zice că natura stă la ordir:ele lui, atît de uşor ştie să mlădieze orice luc!'u după voinţa sa, E făcut să îndrumeze, să-i conducă pe egalE săi : taler:tul, experienţa îi ţb loc de drept şi de autoritate Imbrăcaţi-l în orice haină ŞI numlţl-l c um vreţi : n-are a face, el va fI intimI peste tot, va fI pretuti!:1deni conducătorul celodalţ i : ei vor simţI înto�deauna SUperlOrltatea lui asupra lor; fără a \ oi să comande, va fi stăpînul, Iar el, fără să creacă că se supun. se vor supune. Ajuns la matu:-itatea copilăriei, el a trăit viaţa unui copil ; n-a dobîn­ d,t deloc ,r.lerfecţiunea în dauna fericIrii sal e : dimpotrivă, acestea s -au spriJ init reciproc Dobîndind toată raţiunea vîrstei sale, a fost fericit şi liber pe cît i-a permis să fie constituţia sa. Dacă secera fatală ar tăia în el floarea speranţelor noastre, n-ar trebui deloc să plîngem nici pentru viaţa, niCi pentru moartea lui, nu ne-am adînci durerile prln amintirea celor pe care i le-am fi produs; ne-am zice : s-a bucurat cel puţin de copilăria sa, nu l-am făcut să piardă nimic din ceea ce i-a dat natUL'a. Marele neajuns al acestei prime educaţii este că ea nu e înţeleasă decît de oameni cu vederea clară şi că ochii vulgari nu văd decît un

ştrengar, într-un copil crescut cu atîta grijă. Un preceptor se gîndeşte mai mult la inteLesul său decît la al discipolului său; el caută să dove­ dească că nu-şi pierde vremea şi că merită banii care i se dau; îl înzes­ trează cu un bagaJ de cunoştinte facile, care pot fi etalaie oricînd, nu-l i11teresează ca ceea ce

îl

învaţă să fi e util, CI numai să fie judecat cu

uşurinţă El acumulează fără alegere, fără discernămînt o întreagă hara­ babură în memoria sa. Cînd e vorba de examinarea copilului. acesta e pus să-şi prezinte :oată marfa ; o desface, sktem mulţumiţi ; apoi îşi strînge pachetul şi pl�acă.

Elevul meu nu e atît de bogat, el nu c.rc


EMIL

1 4.1

p3.cI:e: ce desfăcut. c� .l. U are nimic de ară'.:a: decît oe s:ne însusi. 01'. un · ' copil, ca şi un om, nu se \-ede într-un singur mom�nt. "Cnde sî nt ob se�­ \-atorE cai'e ştiu să ses2.zeze de la cea dintîi pri\-ire trăsăturile care-l caracterizează? Zxistă, dar foarte pUţini : şi la o sută de mii de p ărinţi cu se \·a găsi unul din aceştia. :n1.rebările prca r:un:eroase plicti sesc Şl fac silă la toată lumea. cu at:t. mai m"J�t �8. e c pii. "Cupă c::e'.-2 minute at er:ţia lor scade. nLl mai ascultă ceea ce întreaoă U,l. exarninaio_' încăpăţînat şi r_u mai răspund decît lE:. b:îrlîplal'e. Acest fel de a-: examina este fără rost şi pedant: a desea, u;;. cU\-în'c pr:ns din zbor zugră\-este mai bine simturile si soiri­ tu: :01', dec:ît a:' face-o aişte expuneri lun i : trebuie însă s ă fim aten ca acesL cuvin'. să ;J.J. fie aici dictat, nici întîmplător. Trebuie să ai tu însuţi multă � udecat8 pentru a aprecia pe cea a unui copil. Am auzit pe defunctul milord Hyde po\-estind că unul din prietenii săi. revenit d:n Italia după h'ei ani de absenţă. a vrut să examineze pro­ gresele !'iului său în vîrstă de nouă-zece ani. S-a dus btr-o seară să se plimbe împreună C"J gm:e:'norul şi cu fiul său pe o cîmpie unde nişte şcolari se distrau înălţînd zmeul. Tatăl, în treacăt, z!se fiului său: Unde e zr;7,eul c, cărui umb"'ă se 7.:ede acolo? Fără să ezite, fără să d dice capul, copiLa zise : Pe drumul cel r>w""e. b adevăr, a adăugat milord Hyde. dn.:mul cel mare era între nei si soare. Tatăl, la aceste cuvinte, si-a îrr..­ orăţişat Îiul şi. isprăvind cu ac eaSta examenul, a pleca-:: fără să zi că ceva. A doua zi, a trimis guvernorului actul unei pensii viagere, în afară de �ec..fa sa. Ce 0 111 acest părinte � Si ce copil i-a fost hărăzit20i) ? Intrebarea este potri\ ită \'îrstei : răs�unsul este sin:ph: ; însă vedeţi ce judecată clal'ă de cO�ll presup:..m c c. I A.stiel dcnles�icca eleyul lui Aristotel acel cele­ bru cal pe care r:u l-a p utut îmblinzi niCI un dr<;sor208) .

g

h

Tînărul de. carc c \ orba în accst alineat este LOUls-Marie Fouquet, conte de GI­ sors, Llnicul fiu al mareşalului de Belle-Isle (cf. Scrisoarea lut Rousseau către Doarma La Taur de FranqueviUe, 26 sept 1762). Tînărul conte a condus 1'1. 1743 retragerea de la Praga, a fost rănit în bătălia de Kroefeld ( 1758) si a mUrIt de De urma acestei răni. E vorba de Alexandru cel Mare, al Căl'ur p. eceptor fusese Aristotel Alexandru, potrivit uneI legende, reUSIse pe cînd era copil. să încalece un cal de care nu îr!drăznea să se apropie mmeni. (E Ducipal sau 13Llcefal din htcratu,a noastră populară., care avea un cOrn în fI unte )


CA.R I EA. III

Deşl pînă l a adolescenţă întreg cursul \-ieţii este o perioadă d e slă.bi­ ciune, există în desfăşurarea acestei prime vîrste un moment �n cate dezvoltarea forţelor ajungînd să întreacă pe cea a trebuinţelor, animalul în C'reşterc, încă slab în sens absolut. 'ctevine rel.ativ puternic. NefiindcH dezvoltate toate trebuin�ele, puterile sale actl'ale îi sînt mai mult decît suficiente pentru a face faţă celor pe care le are. Ca om ar fi îoartc slab; copil fiind, e foarte puternic. De unde vine slăbiciunea omului? Din inegalitatea dintre forţa sa Şi dorinţele sale. Pasiunile noastre ne fac slabi, p entru că ne-ar trebui mai multe forţe decît ne-a dat natura, pentru a le satisface. A-ţi micşora dec: dorinţele este ca şi cum ţi-ai mări for'(:ele ; acel care poate mai l1;.ult decît doreste are putere de prisos. Este, fără îndoială, o fiin.ţă foarte p L<ter:1ică iată a treia stare a copilăriei şi cea despl'e care vreau să vorbesc acum Continui s-o nmnesc copilărie, în lipsa unui terme:1 propriu s-o exprime . căci această vîrstă se apropie de adolescenţă, fără să fie încă vîrsta pubertăţii209). La doisprezece sau treisprezece ani. forţele copilului se dezvoltă mult mai repede decît trebuinţele sale. Cea mai \'iolentă. cea ma� teribilă nu s-a făcut încă sim.ţită; chiar organcll ei rămîne într-un stadic. de im­ perfecţiune şi pare să aştepte ca vom�a ccpilului să-l forţeze să depă­ şească această stare. Puţin sansibil la schimbările aerulu� şi ale anotim2C9) Cercctătorh nu folosesc întotdeauna acelaşI termeni, nici acelea<;i CrIterii pentru determmarea etapelor evoluţiei ontogenetice; nu eXIstă nICI un acord deplin cu priVIre la întmderea etapelor respective. In general, succeSiUnea fazelor evolu­ tive e următoarea: copilărie, adolescenţă, tinereţe, maturitate etc. EXIStă, de asemenea, diviziuni l a fiecare din aceste etape. Pubertatea e îndeobşte conside­ rată ca fază prelimmară adolescenţei ("preadolescenţă").


EM i L

p1..1 ;:Lcr, c&ldur-a COr-PULL său tînăr Î i. tme lOC de ;lamă, pof'ca oe mîncare k�ocdeşte ca1jtatea bucatelor : to'c ce poate Î!l'ăr:i este oun la această ':ii'stă: c:acă f: este SOC-: !"" . Se cul că pe păE}înt şi doarme. pretutindeni Se ',ede încor< U:'2.t de tot c;;ea ce-i trebuie ' nu-l chinuieşte n i ci o trebuinţă il"�l[,gil1al'ă . c :" i :1 ia 1:-31'e {llci o p\)_:en:� aSllp�'a lui : dorinţele nu-i merg ::l8.i departe decît braţele, 1:.U numai că ş. le poate satisface singur. dar al"e putcI'i l'nai 111ari dec î t �i trebuie e sillgura l}erioad& din \�iaţa sa :n cue se Y2 găs i îr: această s:t uaţie Pre SilTIt. cbic:c�:2�. I'�u ,-eţi z i ce că copilul 2.1"e 111a! il1.1..11te tr e buil1.ţe d ecî t 1 �e da:'l 2l .. Însă. \ eţi tăgădL!: că are lcrţ.a .P2 car e i-o a� r i t ll� : ;.'1 li pie rd·eţi yedereo (:2 ::� " orbesc des p:'e 21eY�11, me�, nu desp.'; a � e le pă'puJ i mlS­ . . catoa.re caJ."e C&J.aJcore s·c d:ntI"-o carnerâ. In alta. Care ( Lllll\ 3 plant e lr:tr-1..1 l1. ghiveci Ş� po ar tă greutăţi de carton l,ni \"eţi spune că forţa băr b ătească n <1 se n:anifestă decît cu bărbăţi a , că forţele vitale. eliberate în vasele corespunzătoare ŞI l'ăspîndite în tat corpul sî nt sir.gurele care pot da m u şc h I l o r consistenţa. ac ti \"i tat e a , ton Llsul, îllcordarea de 1..L1 Ge rezultă o forţă adc\ ărat2.. latE:. f il e so fi a de cabine�. însă cu fac a;Jel la experienţă. ,"ăd la tară băieţi mari c are ară pi'ăşesc, ţin coarnele plugu lui, 11rcă un butol ae VIn. mînă căr uţa ca ŞI tatăL lor ; i-ai '11.:a drept bărbat, �acă �u1:.et;Jl \"0ci i lor nu i-ar trăda Chia�' în oraşe:e 1:.oastre, tineri munci­ tOl'i, fi erar i , lăcătuşi, potcovari sînt ap:;:oape tot aşa de robuşti ca şi meş­ terE şi care nu ar fi îo st ma: puţin ap'�i dacă. i-am. fi p regăti t la timp. Dacă ex i s t& o diferenţă , şi reC;Jnosc că este, ea este mai mică, o repet, decît aceea dintre dorinţele zvăpăiate ale unui om şi dorinţele limitate ale u n u,i ·copil. D caltfei . DU este vorba aid numaI de forţele fIz i ce, ('1 n,ai ales de forţa şi capacitatea spiritului care le înlocuieşte sau care le îndrumă. Acest intenă!, în care i nd i vi du : poate mal m;Jlt d e :::î t doreşte, cu toate c ă nu e epoca fortei celei mai mari în sens absolLlt. este, cum am zis, etapa forţei sale relati\"e celei mai IL.ari. Sste penoada cea mai pre­ ţioasă a \"ieţij. şi care nu vine decît o singUl'ă dată: perioadă foarte scurtă şi cu atît mai scurtă, CLI cît, dLpă cum se va vedea în cele ce urmează. e foarte important să fie b in e înti'ebuinţată. Ce va face el aeci cu acest excedent de facultăţi şi de forţe pe c are îl are de prisos aCLlm şi care îi va lipsi la o altă vîrstă? Va căuta să-l întreouinţeze în strădanii din care ar putea profita la nevoie : va trans­ p":ne, ca să zicem aşa, în \"iitor prisosul fiinţei sale actuale; copilul robust va face plw:izii pentru omul sla b ; însă nu-şi \"a stabili magaziile n.ici în lăzi care ar putea să-i iie furate, nici în hambare care îi sînt străine , pe1:.tru a deveni cu adevărat stăpînul lcr, le va adăp8sti în bra­ ţele sale, Îl1 capul său. în fiinţa sa. lată, aşadar, epoca muncilor, a învă­ ţă; urilor. a studiilcr; cbseryaţi că nu e u fac I n mod aron. ar acea�tă ale­ gere, ci r.att: ra însăşi e cea Care o iadică lntehgenţa emană a.'e limitele sale, un om m : .lumai că nu poate să ştie tot, da r n� po at e cunoaşte în �ntregime nici puţinul pe ca1'e-1 şti u ceilalţi oameni. Deoarece contracictoriul fiecărei pr8pcziţii false constituie un adevăr, numărul .ade\'ărurilor este neS€2al ca ŞI cel al erorilor. Există deci o alegere a cunoştin�elor care trebu:e pl'eda te. precum si a timpului potrivh să le îm"eţi. Dintre cunoştinţele care sînt la îndemîna noastră ,

d�rl


unele s�nt false. altele sine mutile, cele�a�te sen esc să llrănească o rg o liuL celui care le are. DaI' n:icul ll umăr ae c1.mo ş 'einţe care ccntribuie �n moa ��eal la bine3.e nostru este \·red:lic de cerce'cările u::1ui C in înţe�ept Ş:'1 �!l cC!1s ec nţ ă . ale copEulln pe care ,-.:: em să-I ':ace:n î:1ţelept. să ştin: ce I?ste. ci nU:Tlai ce este util.

Xu e -:- o r b a

Din C'.cest n um ă ;.' ;.'es:rins ll'ebuie să lăsăl;} la o parte şi ade,-ă:'urile care cer. p en t rLt a Îi lnţe_ese, o gindire Litru � o t u l formată ; pe ce�e care pre�upun cunoaştel'e-a rapo:'turilOl' o mu lu i şi pe care '-In co p: l nu şi �e p oat e :nsuşi : cele c.are. deşl ade\-&rste în Si::12! îndeamnă pe Llr... s uflet neexpel'imen'ca să. gîndească fals asupra altor subiecte.

Iată-ne l'ecluşi la un �11ic c:erc în l'aport :;u e x i st en ţ 3. l -:cl'ul'ilor. dar care reprezintă încă o sÎeră imer�să f2.ţă d e limitele spiritulul um:. i copil. Tenebre aie gîndirii UlC.1ane, ce E1Înă temerară ar în.drăzr:.i să se atir..gă ele vălul , os t r u ? Cîte prăpăstii \-ăd săp:ndc:.-se prin zadarnicilc n oast re ştiinţe :n j ur Lll 5.2estui copil nefer:citl Să tremuri tU t c are-� "(:el conduce pe aces te po�cci periculoase ŞI car e \ ei da la o p a r t e dinaintea ochllo:' săi perdeaua :,;fÎl1tă a naturii. încredinţează-te mai întî: bine de capul l u i SI Qe al tău; ai grijă. să r:.u am eţe asc ă lmul ori altu l , ori poate amTînclouă. · Pă­ ze�te - te dE: atracţia îa.şelătoa�'e .a rninciunii ŞI de ab ur i i îmbătători ai or­ g oliu�uL Să.-ţi arnil1.t€şti. să-ţi anlinteşti fără Încetare că i gr: o :" a ntc:. r:-a făcut nicio dată răc:.. ,că n J:::-: a i e;:oarca e fatalii Şl că nim e ::ti :1'..1 se rătăceşte pentr u că nu stie Cl pe ntru :ă 'Cl'ede c.ă ştie 2 10)

Pr og rese le sale î:1. geometrie v-ar putea servi de probă şi măsură sigură pentru dezvoltar ea i nte ligenţei sale; bsă de îndată ce poa te deo­ sebi ce e util de Ceea ce nu e st e, trebuie să. te fo lo s eşti de multă ate n ţi e Şi artă ca să-I po;�i î ndrep ta spre studii s pec u la ti ve 2 1 1) ; d acă \Tei. de e xem ­ ple, să-I faci să caute o med:e p ro p o rţi onală bt::-e două linii, i n ce p e prin a face în aşa îel ca să aibă nevoie să găsească un pătrat egal cu un drept­ unghi dat ; dacă al' fi vorba de două medii proporţionale, ar tr e bu i întîi să-I faci să se intereseze de p roblE: n: a cll... blării cubuluI ci:c 2 12) . Ia tă cum ;1.e a pl o piem în m od graciat de n oţi un il e rr.. orale care di st i Lg binele şi răul. Pînă aici n-am cunosc.ut altă lege decît aceea a l1€cesităţii ; acum pri\ lm la c e este uti l ; ,-om aju::tg e îndată la ce es t e potrivii ŞI cine. 210 ) Unul dIn pasajele care par eviaent antllntelectuahste SI care amintesc pe cele SImilare dm Discursul asupra ştiinţe!or şi artelor ŞI din Dtscursul asupra inega­ Wăţii dintre oamem. Ar fI să se dea o inte�'pretare simpiistă gîndirii l'..! l Rou,>­ seau dacă s-ar crede că aici, ca 'Il în discursuri, ar fi vorba ne o depreciere a mteligenţel um ar. e , ŞI nu de critica greşitelor d Irt2cţii a�e C1..getăI·ii umane, il egoismulUl Şl vanităţii mtelectuale a pseudosavanţilor (ci studiul mtroductivÎ m) AdICă ' teoretice. 2 12) P roblema nu se mai pune aZI în lccţllie de geometrIc Ea constă în a căuta latura unu.. cub care are un volum dubiu faţă de eubul a căr:... i latură este dată Legenda ne arată - după Filoponus - că ea s-a pus În tîia dată în tIm­ pul războiului peloponezlac, cînd a bîntuit b Atena o febră tifoldă groaznică. Consultîndu-se oracolul de la Delos, acesta a răspuns: "dublaţI altarul". Alta­ rul era în ::'ormă de cub. Legenda mal arată că atenienil au dublat dimensmnile lmiare ale altarulUI, dar boala a contmuat - dm mînia lui Apollo - cu si rn'3.! multă mtensitate Intrebat dm nou, oracolul a răspuns că trebuia să se dubleze volumul altarului. Altă versiu.ne a <J celeiaşi legen de, dar care pă'5trea7ă aceiaşi termeni ai problemei, se întîlneşte la Euripide.


EMIL

1 48

A.celaşi lnstinc,: în� ufleţeşte di\'ersele fac,lltăţi ale omului. ActÎ\ ităţii (;Orp:_l�ui. care caatJ să s e dez\ olte. il urmează 3eli,'itatea spiritu�lti care caută. să se i::l stl'uiască. I... a începu�. copiii sînt nun:ai neastImpărati, apoi

CC:l'ioŞl , iar această curio7.itate bine condusă constituie impulsul \'î rste. la c a r e am ajuns acun: Să cJeosebilY. însă totdeat<na înclinările care YÎD ce la n atură de acelea ca�'e pornesc dir.. opinie Există o a\-iditate de a şti, care nu se bazează decît pe dorinţa de a fi so co t i t sa,,:ant. es�e o aha care se naşte din cc:riozitatea naturală a omului pentru tot ce-: poate in­ teresa de aprcar:e sau de departe Dorinţa înnăscută de a ajunge la bu­ ;:;.ăstare ŞI impositaiitatea de a satisface pe deplin această dcri nţă îl face s1 caute r:cîncetat !î.1ijloace noi care să aducă o contribuţIe în acest scop. Acesta este pi'imul principiu al curiozităţii; principiu. Îir€S(: lr.imii om€'­ .1eştl, dar a cărui dezvoltare se face numai p:,oporţional cu pasiunile ş. cu cunoştinţele noastre. Închipuie-ţi un filosof exilat într-o insulă pustie a\'înc instrumente şi cărţi şi fiind sigur că \'a petrece acolo singur tot 1'es'.:ul vieţii sale , nu \'a '.TIai purta grija sistemului lumii, legilor ah'ac­ ţiei , calculului diferenţial: nu ya deschide poate o cai'te toată viaţa sa, dar niciodată nu se va ab'�ine să viz:teze insula pînă la cel mai îndepărtat colt, oricît de r.1are ar f: ea. Să îndepărtăm deci din prir.1ele noastre studii c..u n oşti '1 ţe le p e ntru care omul nu are o înclinare naturală şi să ne mă:'­ ginim la acelea pe care instir.ctul ne îndeamnă să le cercetăm. Insula genului uman este pămîntul: obiectul cel mai izbitor pentru ochii noştri este soarele. lnoată ce începem să ne îndepărtă m de noi în­ ş i ne, cele di ntîi cbservaţii ale noastre trebuie să cadă şi pe unul, şi pe

celălalt Astfel, filosofia mai tuturOl' popoar elor sălbatice �e în\Tîrteşte exclusiv în jurLll Llnor imaginare î mpărţi ri ale pămîntului şi în jurul di\'έ nităţii soarc'lui. Ce salt, se va spune poate Adineauri ne ocupam numa: cu ceea ce ne abr:gc �i ne înconjoarJ m:edlat; deodată, iată-ne străbă'eînd g�obul şi sărmd la (Oxtl'€mităţile unÎ\ el'sului ! Această săritură este efectul progr€­ sului forţelor noastre şi al înclinării spiritului nostru. in starea de slă­ biciune şi de insuficientă, grija de a ne conselTa ne limita la noi înşine , în starea de putere ş: de forţă, dorinta de a extinde f:inţa noastl'ă n e po artă afară din noi ş i ne face s ă ne avîntăm cît s e poate m a i departe' dar, de \Teme ce l..llu ea in celectuală ne este încă necunoscută, gîndirea n oastră nu merge mai departe decît ochii, iar în\elegerea noastră nu se

întinde decit pe măsura spaţiului dat

Să traI:.sformăm senzaţiile noastre în idei, dar să nu sărim deodată de la obiecte sensibile la obiecte intelectuale. Numai prin cele dintîi trebuie

să ajungen1 la celelahe. In primele operaţii ale spiritului, sim'yurile să

fie singurele îndrumătoare. Nici o altă carte decît lumea, nici o altă învă­ ţătură decît faptele. Copilul care citeşte nu gîndeşte. el nu face decit să citească; nu se instruieşte. el �m'aţă cU\'inte .

.F'ă-l atent pe elevul tău la îenomenele na turii şi îl \'ei face îndată

curio s; dar. dacă vrei să-i întreţii cmiozitatea. r..u te grăbi niciodată să

>0 satis[aci. Pl..m e -i la îndemînă problemele şi lasă-l să le rezo1\'e singur. Să nu şt:e nimic p entru că i-ai spus, ci pentru că a înţeles el însuşi ; să

nu

Îm eţe

ştiinţa, el 5-0 descopere. Dacă

Yreodată înlocuieşti

în spiritul


Lui raţiunea cu autoritatea, nu \"a mai raţiona: nu \-a mai fi decît jucăria opiniei altora Vrei să îmTeti pe acest copil geografia şi-i \ ei căuta globuri, sfere, hărţi : cît·e maşini ! Pentru ce toate aceste reprezentărI ? De ce nu ai începe prin a-i arăta obiectul însuşi, ca să ştie cel puţin despre ce-i \-orbeşti. Intr-o seară frumoasă te duci să te plimbi înir-un loc potrivit, în care orizontul larg deschis lasă să se vadă din plin soarele apunînd şi observi obiectele care fac să recunoşti locul unde apune. A doua zi, pentru a res­ pira aerul proaspăt, te reîntorci în acelaşi loc înamte ca soarele să răsară. Vezi că soarele se anunţă de departe prin săgeţile de foc pe care le trImite înaintea lui. Incendiul creşte, răsăritul pare tot în .flăcări; la stră­ lucirea lor aştepţi astrul multă vreme înainte de a se arăta; în fiecare clipă ţi se pare că-I vezi apărînd ; în sfîrşit, îl vezi. Un punct strălucitor porneşte ca un fulger şi umple deodată tot spaţiul; perdeaua nopţii se destramă şi dispare. Omul recunoaşte locul şi-l găseşte înfrumuseţat. Verdeaţa s-a înviorat peste noapte; zorii zilei care luminează, primele raze care o auresc o arată acoperită de o strălucitoare pînză de rouă care reflectă ochilor lumina si culorile. Păsările se adună în cor si slăvesc pe părintele vieţIi; în a�est moment nimeni nu tace; ciripitul lor încă slab e mai lent şi mai mîngîietor decît în restul zilei, resimţindu-se de moliciunea unei deşteptări liniştite. îmbinarea tuturor acestor obiecte dau simţurilor o impresie de frăgezime care pare că pătrunde pînă în suflet. Trăieşti aici o jumătate de oră de încîntare căreia nici un om nu-i rezistă; un spectacol atît de măreţ, atît de frumos, atît de delicios nu lasă pe nimeni indiferent213). Plin de entuziasmul pe care-l simte, învăţătorul vrea să i-l transmită copilului ; crede că-l impresionează făcîndu-1 atent asupra senzaţiilor de care el însuşi este mişcat. Prostie curată! Spectacolul naturii trăieşte în inima omului; ca să-I vezi. trebuie să-I simţi. Copilul vede obiectele, dar el nu poate percepe legăturile care le unesc, el nu poate auzi armonîa dulce a concertului lor. Sînt necesare o experienţă pe care el n-a dobîn­ dii-o L1.icidnd şi sentimente pe care el nu le-a încf.>�cat niciodată, pentru a simţi impresia complexă pe care o produc toate aceste senzaţii, conco­ mitent. Dacă n-a străbătut multă vreme cîmpuri pustii, dacă nisipuri înfierbîntate nu i-au ars tălpile picioarelor. dacă nu l-a înăbuşit nicio dată căldura soarelui răsfrîntă de pe stînci, cum va gusta el aerul proaspăt al unei dimineţi frumoase? Cum să-i încinte simţurile mirosul flo­ rilor, farmecul verdeţii, umezeala picăturilor de rouă şi mersul plăcut şi lin pe pajiştea înverzită? Cum să-i producă o emoţie voluptoasă cîntecele păsărilor dacă vibraţiile iubirii şi plăcerii îi sînt necunoscute? Cu ce emoţii va vedea ivindu-se o zi atît de frumoasă, dacă imaginaţia lui nu ştie să-i zugrăvească plăcerile cu care ar putea s-o umple? în fine, cum se va înduioşa el de frumuseţea spectacolului naturii dacă nu ştie ce mînă are grijă s-o împodobească? -'13) Fr. ŞI P. RIchard consideră că este aiCI una din cele mai frumoase şi celebre pagim pe care le-a sens Rousseau vreodată, apropiind-o de cea care precede Profesiunea de credmţă a vicarulut din Sav oy a ŞI de descrierea "primelor lu­ film ale zonlor" în Marti rit lui Chateaubriand (cartea VI).

15

-

Emil sau

despre

educaţie


EMIL 150

Ku ţine copilului cuvîntări pe care el nu le poate înţelege. Nici o descriere, nici o elocinţă, nici o flgură de stil, nici o poezie. Acum nu e vo:rba nici de sentiment, nici de gust. Continuă să fii clar, simplu şi rece: va veni foarte curînd timpul să foloseşti un al,< 'limbaj. Crescut în spiritul maximelor noastre. oblşnUlt să-şi caute singur toate instrumentele de lucru şi să nu recurgă niciodată la altul decît după ce şi-a recul10scut incapacitatea. el examwează multă vreme fIe­ care oc�ect nou pe care-l vede fără să spună nimic. El gîndeşte şi nu întreabă. Mulţumiţi-\"ă să-i înfăţişaţI cu grijă obiectele ; apoi. cînd '\ ei v edea că curiozitatea este destul de activă. pune-i unele întrebări laco­ nice care să arate calea de a o satisface. Cu acest prIlej, după ce ai contemplat împreună cu el răsăritul soare­ lui, după ce l-ai făcut să observe munţii şi celelalte obiecte dimprejur, după ce l-aI lăsat să vorbească în voie despre toate acestea, păstrează cîteva momente de tăcere ca un om care visează şi apoi îi spui : Mă gîn­ desc că ieri seară soarele a apus acolo şi că azi dimineaţă a răsărit din­ colo. Cum se poate întîmpia aceasta? Nu mai adăuga nimic. Dacă pune întrebări, nu-i răspunde nimic; vorbe.ş te-i de altceva. Lasă-I singur şi fii sigur că se va gîndi la acest lucru. Pentru ca un copII să se deprindă să fie atent şi pentru ca să fie foarte impresionat de un adevăr cunoscut prin simţuri2 14) , trebuie ca adevărul să-i provoace zile de nelinişte înainte ca el să-I descopere. Dacă nu-l înţelege suficient in acest mod, există un mijloc de a-l face şi mai sensibil şi acest mijloc constă în a-i întoarce întrebarea. Dacă nu ştie cum trece soarele de la apus la răsărit, ştie cel puţin cwn trece de la răsărit la apus; proprii lui ochi îl învaţă. El lămureşte deci prima ches. tiune cu ajutorul celeilalte: sau elevul tău este absolut stup1d, sau ana­ logia este prea limpede pentru a-i putea scăpa. Iată prima sa lecţie de cosmografie. Cum noi trecem totdeauna încet de la o idee sensibilă la altă idee sensibilă şi ne familiarizăm multă vreme cu aceeaşi idee înainte de a trece la alta şi cwn, în fine, nu silim niciodată pe elevul nostru să fie atent, este o cale lungă între această primă lecţie şi cunoaşterea cursului soarelui şi a formei pămîntulUl; dar, dat fiind că toate mIşcările aparente ale corpurilor cereşti ţin de acelaşi principiu şi că cea dintîi observaţie conduce la toate celelalte, trebuie mai puţin efort, deşi trebuie mai mult timp, ca să aj ungi de la mişcarea de revoluţie diurnă la calcu­ lul eclipselor, decît să înţelegi bine ziua şi noaptea. Deoarece soarele se învîrteşte în j urul pămîntului, el descne un cerc şi orice eerc trebuie să aibă un centru ; nOl ştim de-acum acest lucru 2 1 5) . Acest centru nu s e poate vedea, căci e în inima pămîntului, îr:să se pot insemna pe suprafaţă două puncte care să-i corespundă. Un ac trecînd prin cele trei puncte şi prelungit pînă la cer de o parte şi de alta va fi axa pămîntului şi a mişcării ZIlnice a soarelui. O sfirlează rotundă care se învîrteşte pe vîrful său reprezintă cerul învîrtindu-se pe axa s a : cele două yîrfuri ale sfirlezei sînt cei doi polI : copilul va fi foarte încîntat 214) In text, autorul foloseşte termenul "WerIte ::.ensible". 215) Rousseau se referă, cred, aiCI la aspectul senzorial al fenomenului.


să cunoască unul din ei; i-l arăţi la coada 1:rsei mIci. Iată o dIstracţie pentru noapte: puţin cîte puţin se familial lzează cu stelele Şl de aici se na,;;t e cel dintîi gust de a cunoaşte planetele şi de a observa constelaţiile, Am văzut răsăritul soarelui la Sfîntul Ioan.. urmează să-l vedem si la ' Crăciun sau într-o altă zi frumoasă de iarnă, CăCI se ştie că noi nu sîn­ tem leneşi şi că ne facem un j oc am a înfrunta fngul. Am grijă să fac această a dOua obseryaţie î n acelaşi loc unde am făcut-o pe cea dintîi şi. punînd oarecare îndemîna!e pentru a pregăti observaţia. unul sau altul nu va înt:rzIa să exclame: e l O l Iată ce amuzant el Soarele nu mai răsare în acelaşi loc. Aici sînt vechile noastre obsen-aţii, şi în momentul de faţă el a răsărit de-acolo etc . . . există deci un răsărit de vară şi u n răsărit d e iarnă e t c. . . . Tinere dascăI, iat ă-te p€ calea cea bună. Aceste exemple trebuie Să-ţI fIe de aj uns pentru a-i preda foarte clar sfera, luînd pămîntul drept pămînt şi soarele drept soare. In general, nu înlocuieşti niciodată un lucru cu un semn, decit atunci cmd ţi-e impOSIbil să i-l arăţi, căci semnul absoarbe atenţIa copilului şi-l face să uite lucrul reprezentat. Sfera armilară2 16) mi se pare o maşină prost alcătuită şi executată în proporţii nepotrivite. Această confuzIe de cercuri şi figurile ciudate care se desemnează în ele îi dau un aer vrăj itoresc care înspăimîntă spi­ ritul copiilor. Pămîntul e prea mic. cercurile sînt prea mari, prea nume­ roase; unele, cum sînt colurele2 li) sînt cu totul inutile; fiecare cerc e mai larg decit pămîntul. grosimea cartonului le dă o înfăţişare de soliditate care le face să fie luate drept mase circulare existînd în mod real ; iar cînd spuneţi copilului că aceste cercuri sînt imaginare, el nu ştie ce vede, el nu mai înţelege nimIc. Nu ştim niciodată să ne punem în locul copiilor; nu pătrundem în Ideile lor, ci le atnbuim lor pe a�e noastre şi. urmărind întotdeauna pro­ priile noastre raţionamente, legînd adevărurile unele de altele. nu facem decît să le îngrămădim în cap lucruri lIpsite de noimă şi greşite. Se discută asupra alegerii analizei sau sintezei pentru studierea ştiin­ ţelor; nu e totdeauna nevoie să alegi. Uneori poţi să rezolvi şi să constru­ IeştI în cadrul aceloraşi cercetări ŞI să conduci copilul prin metoda în­ văţării cînd el crede că facem numai analiză. Atunci, întrebuinţînd în acelaşi' timp şi una, şi alta, ele se vor controla una prin alta. Plecind de::ldată dm cele două puncte opuse, fără să te gîndeşti că faci acelaşi drum, veI fi cu totul surprms să vezi că drumurile se î ntîlnesc şi această surpriză nu va putea fi decît foarte plăcută. Aş vrea, de exemplu. să studiez geografia prin aceste puncte opuse şi să unesc studi ul mişcărilor de revoluţie ale globului 'cu măsurarea părţilor lui, începînd cu locul în care ne aîlăm. In vreme ce copilul studiază sfera şi se ridIcă astfel în ceruri, readu-l mereu la împărţirea pămîntului şi ara.tă-i mai întîi locul în care trăieşte. 216) Sfera armIlară este o asamblare de mai multe cercuri de metal, de lemn sau de carton, care înfăţişează cerul ŞI mIşcarea astrelor; în centrul acestor cerCUrI este situat un mic glob reprezentînd pămîntul. 21Î) "Colures" = nume dat la două cerCUrI marI ale sferei perpendiculare pe ecuator si care trec, unul prm punctele echmOXlale altul pnn punctele solstiţiale (ef. ed. Fr. ŞI P. RIchard, p. 619). 1 5"


Cele două puncte ale geografiei sale vor fi oraşul în care trăieşte şi casa de la ţară a tatălui său, apoi locurile intermediare, apoi rîurile din vecinătate. în fme poziţia soarelui şi modul de a se orienta. Aici e punc­ tul de întîlmre. Să facă smgur harta acestora; hartă foarte simplă şi for­ mată la început numai din două oblecte , cărora le adaugă încetul cu în­ cetul altele, pe măsură ce \ a şti să le aprecieze distanţa şi poziţia. Ve­ deţI de-acum avantajul pe care i l-am oferit cu anticipaţie punîndu-i un c ompas în ochi. Cu toate acestea, fără îndoială, \a trebui să-I îndrum�zi pUţin; însă foarte puţm, fără să bage de seamă. Dacă se înşală, lasă-1 în pace, nU-l corecta de loc greşelile. Aşteaptă liniştit pînă va fi în stare să şi le vadă şi să şi le îndrepte singur; sau. cel mult, într-o ocazie fa,,-orabilă, intro­ duceţi vreo acţiune care să i le facă simţite. Dacă nu s-ar înşela niciodată, n-ar învăţa aşa bme. Dealtfel, nu e \ orba să ştIe în mod exact topografla ţării, ci de a a\-ea mijloace să se instruiască asupra ei; nu e important să albă hărţi in cap, ci să conceapă bme ceea ce ele reprezintă şi să aibă o idee lămurită asupra meşteşugului care serveşte la construirea lor. Vedeţi deja dIferenţa care există între ştiinţa elevilor voştri şi ignoranţa elevului meu ' Ei cunosc hărţile, iar el faptele. Iată noi podoabe pentru camera sa. Amintiţi-vă totdeauna că spiritul educatiei mele nu este să învăţ pe copil lucruri multe. ci să nu las nicIOdată să pătrundă în creierul său decît idei juste şi clare. Puţin îmi pasă dacă nu ştie nimic, cu condiţia să nu se înşele, iar eu nu-i int1'Oduc adevăruri în cap decît pentru a-l feri de erorile pe care le-ar învăţa în locul lor. Raţmnea, judecata vin încet, prejudecăţile aleargă cu grămada, de acestea trebuie să-I apărăm. Dacă însă priveşti ştiinţa în ea insăşi, te cufunzi într-o mare fără fund, fără ţărmurI , plină de obstacole; nu vei putea să ieşi niciodată dintr-însa. Cînd văd un om îndrăgostit de cunoştmţe, lăsîndu-se ademenit de far­ mecul lor ŞI alergînd de la Uila la alta fără să ştie să se oprească, mi s e pare c ă văd un copil adunînd scoici p e malul măriI ş i încărcîndu-se cu ele ; apOI, tentat de cele pe care le mai vede, le aruncă, le ia din nou pînă cînd, Încurcat de mulţimea lor şi nem31ştiind ce să aleagă, sfîrşeşte prin a arunca totul şi se întoarce cu mîna goală. In prima copilărie, timpul era lung; nu căutam decî t să-I p ierdem, de teamă să nu-l întrebuinţăm prost. Acum este tocmai dimpotrivă, nu ne ajunge timpul pentru a face tot ee ar fi util. Gîndeşte-te că pasiunile se apropie şi de îndată ce vor b.ate la uşă , elevul tău nu le va da atenţie decît lor. Vîrsta liniştită a inteligenţei este atît de scurtă, trece atît d e repede, are atîtea alte întrebuinţări necesare, încît e o nebume să-ţi în­ chipui că aj unge pentru a-l face pe un copil savant. Ku .e vorba deloc să-I înveţi ştiinţele, ci să-i transmiţi gustul pentru a iubi şi metode pentru a le învăţa cînd acest gust va fi mai bine dezvoltat. Iată, fără îndoială, un principiu fundamental al oricărei bune educaţii. Acum e momentul să-I obişnuieşti, puţin cîte puţin, să dea o atenţie sLărUltoare aceluiaşi obiect ; dar niciodată constrîngerea, ci totdeauna plă­ cerea sau dorinţa să fie cea care îi deşteaptă această atenţie; trebUle să se albă mare grij ă să nu-l copleşească şi să n-ajungă la plktLseală. Fii deci întotdeauna cu ochii deschişi şi, orice s-ar întîmpla, lasă totul la


o parte înainte ca el să se plictisească. Căci important nu este doar să în \ eţe, CI să nu facă nimic împotriva voinţeI lui. Dacă te întreabă. răspunde a tî t cît trebuie pentru a-i întretine curiozitatea şi nu pentru a 1-0 sătura; îndeosebi cînd vezi că începe să bată cîmpii şi să te copleşească cu întrebări prosteşti în loc de a întreba pen-

tru a se instrui. opreşte-te indată, fiind sigur că atun C I el nu se mai interesează de chestiunea în dis cuţie, ci urmăreşte să te supună întrebărilor sale. Preocupă-te mai puţin de cuvintele pe care le pronunţă decît de motiv ul care-l face să vorbească. Aceste pn�ocupări, mai puţin necesare pînă acum, devin cele mai importante de îndată ce copilul începe să rationeze. EJdstă Un lanţ de adevăruri generale prin care toate ştiinţele ţin de principii comune şi se dezvoltă în mo d succesiv. Acest lanţ e s te metoda filosofilor. Aici nu e vorba de aceasta. Există o a1lta cu totul diferită, prin care fiecare obiect particular atrage pe un altul şi arată totdeauna pe cel care îi urmează. A ceastă ordine, care întreţine printr-o curiozitate continuă atenţia pentru ori:ce, este cea pe care o urmează majoritatea oamenilor şi care este necesară mai ales coplllor. Orientîndu-ne pentru alcătuirea hărţilor, a trebuit să tragem m eridIane. Două puncte de inter­ secţie între umbnole egale ale dimineţii şi ale sern dau un meridian excelent pentru un astronom de treisprezece ani. Aceste meridiane se şterg, trebuie timp ca să le tragi; ele te silesc să lucrezi întotdeauna în acelaşi loc; atîta grijă, atîta silă l-ar plictisi în cele din urmă. Am p re ­ văzut aceasta; s-o prevenim. Iată-mă din nou în lungile şi minuţioasele mele detalii. Cititorilor, vei aud murmurele şi le înfrunt; nu vreau să sacrific nerăbdării voastre partea cea mai. utilă a acestei cărţi. Luaţi hotărîrea voastră faţă de lun­ gimile mele ; în ce mă priveşte, eu am luat- o pe a mea în privinţa plîn­ gerilor voastre. De multă vreme observasem, elevul meu şi cu m in e , că chihlimbarul, sticla, ceara, diverse corpuri frecate atrag firişoarele de pai, pe cînd altele nu le atrag . Din întîmplare găsim unul care are o jnsuşire şi mai neobişnuită; anume aceea de a atrage de la o anumItă distanţă şi fără să fie frecat pilituri ŞI alte bucăţele de fier. Această calitate ne-a distrat mult timp, fără să vedem altceva. în fine, descoperim că însuşirea se transm ite ŞI fier u lui magnetizat într-un anumit fel. într-o zi ne ducem la bîlci*) ; un scamator atrăgea cu o bucată de pîine o raţă de ceară în 0tind într-un bazin cu apă. Foarte surprinşi. n-am spus totuşi că e un vrăjitor; pen tru că nu ştlm ce e un vrăjitor. Surprinşi neîncetat de efecte ale căr or cauze nu le cunoaştem, nu ne grăbim să judecăm în mod gra­ tuit şi aşteptăm liniştiţi în ignoranţa noastră pî nă în momentul în care vom găsi ocaZla să ieşim din ea. x) Nu fi-am putut :mpiedica să rîd citind critica fmă a D-lui Formey asupra acestei povestin' "Acest scamator, Zlce el, care se ia la întrecere cu un copil Ş1 ţine pred1c1 serioase învătătorulu1 său, este un mdiVld dm lumea emililor". Spiritualul domn Formey nu a putut presupune că această mică scen� era pregătită Sl că sca­ matorul era instruit asupra rolului pe care avea sa-l joace: e ceea ce intr­ adevăr nu am spus deloc. rnsă de cîte ori în schimb n-am declarat că nu scriu pentru inşii cărora trebuie să le spui toti

CARTEA

1 53

III


EMIL 1 54

întorşi acasă şi vorbir.. d de raţa de la bîlci. ne-ar:l pus în gînd s-o :mi tăm : luăm un ac bine magr.. e tizat. îl înfăşurăm în ceară albă căruia îi dăm cit putem mai bine forma de raţă, în aşa fel �ncît acul să treacă prin corp, Iar vîrful lui să fie ClOCUl. Aşezăm raţa pe apă. apropiem de cioc un mel de cheIe şi vedem. cu o bu curie uşor de înţeles, că raţa noastră urmează inelul de cheie întocmai cum se ducea rata de la bîlci după bucăţica de pîine. Altădată "\-om putea face în aşa fe i încît să ob­ servă:n în ce direcţie se opreşte raţa pe apă cînd o laşi în repaus. Pen­ tru moment, preocupaţi de obiectul nostru nu VTem mai mult.

Chiar în acea seară ne întoarcem la bîlci cu pîinea pregătită în buzu­ nare şi. de îndată ce scamatorul şi-a încheiat ispra"\ a, micul m e u s avant. care se stăpînea cu greu, îi spuse că scamatoria nu e grea şi că el însqi poate s-o facă tot aşa de bme. E luat pe cuvînt : de îndată scoate din b t..:.zunalLll său pîinea în care era ascuns acul magnetizat; inima îi bătea în timp ce se apropia de masă ; dă pîinea aproape tremurînd; raţa \-ine şi-l urmează ; copilul tipă ŞI saltă de bucurie. La aplauzele şi acla­ maţiile celor de faţă îşi pierde capul, nu se mai stăpîneşte. Scama­ torul, surprins, vine totuşi să-I îmbrăţişeze. îl felicită şl-l roagă să-i facă cinstea să vină şi a doua zi. adăug:nd că va avea grijă să adune şi mai multă lume pentru a-i admira înde:nînarea. Micul meu r.. aturalist. orgo­ lios, vrea să vorbească, însă îl opresc de îndată şi-l iau cu mine încărcat de elogii Pînă a deua zi, copilul numără minutele cu o ne�inişte ce te făcea să rîzI. Invită toată lumea pe care o întîlneşte ; ar vrea ca întreaga omenire să fie martoră a gloriei sale ; aşteaptă ora cu greu, o ia înamte, zboară la întîlnire; sala e plină. Intră cu inima-i tînără s ăltînd de bucu­ rie. Alte jocuri trebuie să-I preceadă; scarr.. atorul se depăşeşte pe sine şi face lucruri surprinzătoare. Copilul nu vede nimic din toate acestea; se agită, îl trec sudorile, de-abia- respiră ; îşi omoară timpul învîrtind în buzunar bucata de pîine cu o :nînă tremurînd de nerăbdare. în fine, vine şi rîndul său; meşterul îl prez:ntă publicului cu multă pompă. Se apropie puţin ruşinat, scoate bucata de pîine . . . o nouă nestatorni­ cie a lucrurilor omeneşti! Raţa, atît de domesticită în ajun, d"2vine astăzi sălbatică; în loc să se înfăţişez e cu ciocul, îşi întoarce ,coada şi fuge; evită pîinea şi mîna care o ţine cu aceeaşi grij ă cu care în ajun o ur­ mase. După nenumărate încercări i nutile şi mereu huiduit, copilul se plînge. zice că este înşelat, ' că prima raţă a fost înlocuită cu alta şi-l provoacă pe scamator s-o atragă el pe aceasta. Scamatorul, fără să răspundă, ia o bucată de pîine, o pune dinaintea raţei; de îndată raţa vine în direcţia pîinii, urmînd mîna care o retrage. Copilul ia aceeaşi bucată de pîine; dar, în loc să reuşească mai bine ca înainte, vede că raţa îşi b ate joc de el şi se învîrteşte în jurul bazmului ; î11 sfîrşit, se îndepărtează cu totul încurcat şi nu mai îndrăzneşte să s e expună huiduielilor. Atunci scamatorul ia bucăţica de pîine pe care o adusese copilul şi se serveşte de ea cu acelaşi succes ca de a sa; scoate din ea 8 cul în faţa lumIi; alt rîs în dauna noastră; apoi, cu aceeaşi pîine fără ac atrage raţa ca înainte. Face acelaşi lucru cu altă bucată de pîine tăiată de altcineva înamtea întregIi lumI, apOI face acelaşi lucru cu măr:uşi şi cu vîrful de­ getului; apoi se îndreaptă spre mijlocul car'ierei şi declarînd cu un ton


de emfază propriu acestor inş i , că raţa ,-a ascll lta de yocea şi de gestul său, îi ,-orbeşte raţeI ŞI aceasta îl ascultă; îi spune să o ia la dreapta şi ea se duce la dreapta: să revină şi ea re, me. să se �ntoarcă ŞI ea se întoarce; mlşcarea e tot aşa de rapIdă c a şi ordmul Aplauzele îndoite sînt tot atîtea jignin pentru noi. Ne strecurăm fără să fim observaţi şi ne închi­ dem în camera noastră fără să Po\ estim succesul nostl'u la :oată lumea. .aşa cum proiectasem. A doua zi dimineaţa cine\-a bate la uşă: deschid; e scamatoruL Se pEnge cu modestie de atItudinea noastră. Ce ne-a făcut el oare ca noi să ::le apucăm a-l d.iscredita jocurile ŞI a-i lua pîinea de la gură? Ce este atit de miraculos în meşteşugul de a atrage o raţă de ceară pentrll ca noi să cumpărăm această onoare în dauna mijloacelor de existentă ale unui om cinstit? Zău, domnilor, dacă aş avea vreo altă Îndemînare pentru a t:'ăi. nu m-aşi mîndri deloc cu aceasta. Trebuie să credeţi că un om care şi-a petrecut viaţa cu aces� prăpădit de meşteşug ştie despre el mal mu:'te decît voi care vă ocupaţI de el numai cîteva m o:r.. e nte. Dacă nu v-am arătat de la început iscusir:ţa mea de maestru este pentru că nu €' bme să te grăbeşti să-ţi arăţi nech�bzuit ceea ce ştii; am t o tdec.una

grijă să păstrez pe cele mai bune scamatorii pentru cîte o ocazie şi după

aceasta mai am şi altele ca să opl'esc pe tinerii :n drăzneţl. De altmmteri, dommlor, vă voi Învăţa CJ toată mima secretul care v-a stînjenit atîta,

r ugîndu-vă să nu-l folosiţi pentru a-mi face rău şi să fiţi mai reţinuţi altădată. Atunci ne-a arătat maşina sa şi am văzut cu cea mai ma:-e surpriză

că ea n u consta decît dintr-un magnet puternic pe care un copil îl ţinea ascuns sub masă şi-l mişca fără să fie observat. Omul îşi luă maşina şi, după ce i-am mulţumit şi i-am cerut scuze, am dorit să-i oferim ceva; el a refuzat : "Nu. domnilor, nu sînt atît de

mulţumit de voi ca să vă primesc darurile; îmi rămîneţi datori fără vo;ia voastră ; aceasta e si ngura răzbunare. AflaţI că există generozităţi în toate

stările; primesc plată pentru scamatoriile mele, dar nu şi pentru lecţiile mele" .

Ieşind , îmi adresă numai mie şi destul de tare o dojană. Il scuz bucu­ ros, îmi ZIse el, pe acest copil; el nu a păcătuit decît numai dm igno­

ranţă.

Însă dumneavoastră,

domnule,

care

trebuia să-i

cunoaşteţi gre­

-şeala, de ce l-aţi lăsat s-o facă? Pentru că trăiţi împreună şi dat îiind că sînteţi cel mai în vîrstă, îi datoraţi îngrijirile, sfaturile voastre; expe­ rienţa voastră e autoritatea care trebuie să-I conducă. Reproşîndu-şi

cînd

:se va .face mare greşelile tinereţll sale, el vă va face răspunzător, fără îndOIală, de cele asupra cărora nu l-aţi avertizat") . "') TrebUIa oare să presupun că vreun cititor e atît de stupid încît să nu simtă în această dOJană O cuvîntare dlCtată cuvînt cu cuvînt de către guvernator pentru a-şi expune vederile? A trebuit oare să mă presupună cineva atît de stupid, încît să pun în mod fIresc acest limbaj în gura unui şarlatan? Credeam că am dovedIt măcar un talent atît de mediocru încît să fac pe inşi să vor­ bească în spiritul stării lor. VedeţI SI sfîrşitul almeatului următor. Nu s-a spus prin aceasta totul pentru oricine în afară de elI. Formey? ("Starea lor" înseamnă în context condiţia lor socială - n. trad ).


Pleacă şi ne lasă pe amîndoi foarte încurcaţi. îmi " dezaprob uşurinţa; promIt copilului că altădată o voi înlătura-o în interesul lui şi că-I ,-oi mforma asupra greşelilor sale înainte de a le face; căci se apropie tim­ pul în care raporturile noastre se vor schimba şi în care severitatea dascălului trebuie să urmeze blîndeţii tovarăşului; această schImbare tre­ buie să Lle gradată. trebuie pre\-ăzut totul şi totul prevăzut de foarte departe. A doua zi ne ducem din nou la bîlci pentru a vedea scamatoria al căr€'i secret îl cunoşteam. K e adresăm cu un profund respect scamato­ rului nostru Socrate; de-abia îndrăznim să-I privim; ne primeşte cu multă cinste şi ne face un loc deosebit care ne umileşte şi mai mult. IŞi face scamatoriile ca de obicei. însă el se distrează şi s.tă mai mult la J OCul cu raţa, pnvindu-ne adesea cu oarecare mîndrie. Noi ştim totul şi nu scoatem nici un cuvînt. Dacă elevul meu ar îndrăzni numai să des­ chidă gura, ar menta să fie zdrobit. Toate amănuntele acestui exemplu sînt mult maî importante decît se pare. Cîte lecţii într-una singură! Cîte urmări chinuitoare atrage după sine acest prim imbold al vanităţii ! Tinere învăţător, pîndeşte cu grijă apariţia acestui prim imb old. Dacă ştii să procedezi astfel încît să rezulte din el umihrea, dizgraţiile,") fii sigur că multă vreme nu va reveni un al doilea la fel. Cîtă pregătire, vei zice! Recunosc, şi totul este pentru ca să ne facem o busolă care să ne ţină loc de meridian. După ce am învăţat că puterea magnetului acţionează şi prin alte corpuri, ne vom grăbi mult să facem o maşină la fel cu aceea pe care am văzut-o. O masă scobită, un bazin puţin adînc pe această masă, um­ plut cu puţină apă, o raţă făcută ceva maî îngrijit etc. Adesea atenţi în jurul bazinului, observăm, în fine, că raţa în repaus stă totdeauna cam în aceeaşi direcţie. Mergem pe firul acestei experienţe, examinăm această direcţie ; găsim că ea se îndreaptă de la Sud spre Nord. Nu ne trebuie mai mult, busola noastră e găsită sau este ca şi cum ar fi; iată-ne în domeniul fizicii. Există diferite climate pe pămînt şi diferite temperaturi în aceste climate. Anotimpurile variază mai evident pe măsură ce te apropii de pol; toate corpurile se strîng la frig şi se dilată la căldură ; acest efect este mal uşor de măsurat la lichide şi mai sensibil la lichidele spirtoase; de aici termometru.l2 19). Vîntul izbeşte obrazul; aerul e deci un corp, un fluid, îl SImţI, deşi nu ai nici un mijloc de a-l vedea. Răsturnaţi un pahar în apă, apa nu-l umple dacă nu lăsaţi o ieşire aerului; aerul e deci capa­ bil de rezistenţă. Dacă afundaţi paharul mai mult, apa va pătrunde în spaţml aerului, fără a-l putea umple; aerul e deci capabil de comprimare pînă la UD anumit punct. un balon umplut cu aer comprlmat sare mai bine decît unul umplut cu orice altă materie; aerul e deci un corp elastIC. Fiind lungIt în baie, ridică orizontal braţul afară din apă, veI simţi o ,,) Această umilmţă, acest", dizgraţii fac deci parte din modul meu de lucru <il nu dm cel al scamatorului. Deoarece DI Formey VOla să se facă stăpîn pe cartea mea chIar în timpul VIeţii mele SI s-o tipărească fără altă formalitate decît să pună numele său în locul numelui meu, trebuia cel puţin să se ostenească, dacă nu s-o compună, măcar s-o citească. 219 ) Termometrt:l lUI Reaumttr a fost constrUIt în 1730.


mare greutate : aerul e deci un corp greu. Punînd aerul în echilibru cu alte flUide poti Să-l măsori greutatea. de aici barometrul, sifonul, puşcu­ liţa2 19a) , maşina pr..eumatică. Toate legile statkiI ŞI ale hidrostaticii se pot afla pnn expenenţe tot aşa de l·udlmentare. Nu vreau să mtru Într-un cabinet de frzlcă experimentală pentru nici o cunoştinţă de acest fel. Tot acest p.parat de instnL'nente şi de maşmi îmi displace. înfăţişarea ştiin­ ţifICă ucide ştiinţa. Sau toate aceste maşini sperie pe copii, sau înfăţişa­ rea lor le atrage mai mult atenţia pe care ar trebui s-o îndrepte s pre efectele lor. Vreau să ne facem singuri toate maşinile şi n u vreau sa mcep prin a face instrumentul înaintea experie'1.ţei; dar vreau ca, după ce am între­ văzut experienţa oarecum din întîmplare, să inventăm, puţin cîte puţin, instrumentul cu care s-o verifIcăm. Prefer ca instrumentele noastre să nu fie deloc prea perfecte şi exacte şi să avem idei mai lămurite de ceea ce trebme ele să fIe şi de operaţiile care trebuie să rezulte din ele. Pen­ tru prima lectIe de statică, în loc să caut balanţe. pun un baston pe spa­ tele unui scaun şi măsor lungimea celor două părţi ale bastor..ului în echilibru; atîrn de o parte ş i de alta diferite greutăţi, cînd egale, cînd neegale, şi, trăgîndu-Ie într-o parte sau în alta atît cît e necesar, găsesc în sfîrşit că echilibrul rezultă dintr-o proporţie reciprocă a mărimii gr eu­ tăţii şi a lungimii pîrghiilor. Astfel, micul meu fizician va fi capabil să rectifice balanta înainte de a fi văzut vreuna. Fără îndoicilă că dobîndeşti noţIUni mai clare şi mult mai sigure despre lucrurIle pe care le înveţi in acest fel prin tine însuţi, decît despre cele pe care le capeţi prin intermedIUL altuia şi, în afară de faptul că nu-ţi obişnuieşti raţiunea să se supună în I11 0d servil autorităţii, devii mai ingenios în găsirea raporturilor, legarea ideilor, în inventarea instru­ mentelor, decît atunci cînd, primind toate acestea aşa cum ţi se dau, laşi spiritul în m oleşire, ca ,şi corpul unui om care, fiind totdeauna Îmbrăeat, încălţat şi SerYlt de servitorii săi şi umblind numai în trăsură, ajunge îil cele din urmă să-şi piardă forţa şi deprinderea de a se servi de membrele sale220) . BOlleau se lăuda că l-a învăţat cu greutate pe Racme să potn­ vească rimele. Printre atîtea metede admirabile de pres ::urtare a studiu­ lui ştiinţeJ.or, am avea mare trebuinţă de una care să ne facă să le învă­ ţăm cu efort2 2 I). Avantajul cel mai sensibIl a l acestor cercetărI încete şi stărUItoare este de a menţine, în mijlocul studiilor speculative, corpul în activitate, mem­ brele în supleţe şi de a deprinde neîncetat mîinile să muncească ,?i să !acă lucruri utile omului. Atîtea mstrumer.te iD.ventate pentru a ne con­ duce experIenţele noastre şi a îalo:::m exactitatea simţurilor n e f<lC să a) P uşculiţă care funcţionează pe baza presiunii aerUlui 220 ) P c t I t a i n (ef. J.-J. R o u s s e a u, Oeuvres comp[etes. tome II, 1861, p 3 0 1 ) dă la acest pasa] următorul CItat dm Montaigne (Eseuri, I, 25) : "Imma noastră nu bate decît pe credit în luptă ŞI constrînsă de dormţele fanteziei altora, supusă ŞI robită de autoritatea învăţăturilor lor am fost tinuţi atît de mult în lanţuri, că nu mal avem un mers adevărat; vigoarea ŞI libertatea :1oastră e stinsă". 2Z1) Afirmatle deosebIt de importantă pentru relaţia dmtre mteres şi efort în edu­ caţie, care a Îost greşIt mterpretată în aşa-numItele "şcolI noi" : teme!Uril� �e­ dagogIce ale acestora se urcă, Istoric, pînă la Rousseau. 219


EM I L

1 58

le neglijăm exercitarea. Grafometrul ne dIspensează de a aprecia man­ mea unghiunlor; ochiul care măsura cu preciZIe distanţele se bizuie acum pe lanţ. care măsoară în locul lui: cînta:' ul mă scuteşte să apreciez c u mîna greutăţile pe care l e cunosc prin ei. Cu cît une:tele noastre sînt mai mgenioase. cu atît organele noastre de','in mai grosolane şi neîndemî­ nat:ce: cu atîtea maşini strînse în j :1r u l nos.tru ilU mar aflăm nici una In r... Ol. însă, cînd la fabricarea ac es t or maşini punem iscusinţa care le ţinea 10c1.:1, cîna �entru a le crea întrebuinţăm perspIcacitatea care ne treb'Jie r:entru a ne drspensa de ele, cîştIgăm fără să p i erdem nimic, adăugăm arta naturii şi devenim mai ingemoşi fără a deveni mai puţin îndemî­ r..a tici. Dacă, în loc să ţii pe copil toată ziua cu ochii pe carte, :l ocup: b.tr-un atelier. mîinile sale lucrează în folosul spiritului. el devine filo,>oÎ şi crede că nu -este decît un mllncitor. b fme, âcest exerciţiu are Şl al t e înL'ebuinţăn, despre care voi vorbi mal departe şi se \'a \'edea cum de la jocurile filosofiei te poţi ridica l a adevăra:ele funcţIuni ale omului. j,.m s p us mai sus că cunoştinţele pur speculative nu sînt delo c potri­ vite pentru copii, chiar c�nd aceştia se apropie de ado:escenţă; totuşi, fără a-l introduce înainte într-un curs de fizică sistematică, căutaţi să legaţi. toate experienţele lor LIGa de alta p:'intr-un fel de ded'Jcţie, pentru ca pr in această înlănţuire să le p e ată plasa în ordine în spIntUl lor şi să ŞI le poa�ă ammti la nevoie ; căci e destul de greu ca fapte şi chiar raţIO­ namente :'z olaie să fie păstrate multă vreme în memOrie cînd lipseşte legătura care le uneşte. In căutarea legilor naturii, începe totdeauna prin fenomenele c ele mai comune şi mai uşor de sesizat şi obişnuieşte-l pe elevul tău să n u considere aceste f en om ene c a temeiuri, c i ca fapte. Iau o piatră ş i mă prefac c-o aşez în aer; deschid mîna, piatra cade. Văd pe Emil atent l a ceea ce fac şi-i zic : de ce a căzut această piatră? Care copil va rămîne mut la această întrebare? Nici unul, nici chiar Emil, dacă nu mi-am dat mare osteneală de a-l pregăti ca să nu ştie răspunde. Toţi vor spune că p iatra cade pentru că e grea. Care lucru e greu? Cel care cade. Deci, piatra cade deoarece cade? Aici, micul meu filosof va fi în încurcătură. Iată prima sa lecţie de fizică sistematică şi, fie că-i va folosi sau nu în această privinţă, va fi întotdeauna o lecţie de bun simţ. Pe măsură ce inteligenţa copilului se dezvoltă, alte consideratii im­ portante r.. e silesc mai mult să-i alegem o cupaţiile, De îndată ce �j unge să se Cl.'.l1O'as că destul pe sine pentru ,a înţelege în ce constă bunăstarea lui, de îndată ce poate sesiza raporturi destul de întinse pentru a ju­ deoa ce-i convine şi ce nu-i convme, din acel moment va fi în stare să simtă diferenţa dintre muncă şi distracţie şi s-o privească pe cea din. urmă ca p e o destindere după cealaltă. Se va putea de acum înainte ocupa CLI obiecte care au utilitate reală şi va putea fi îndemnat să de­ pună faţă de ele o sîrguinţă mai stăruitoare decît cea pe care o punea în simplele distracţii. Legea necesităţii, întotdeauna renăsdndă, învaţă de

timpuriu pe -om să fa-că {'eea ce-i dis'pla�e pentru ca să î nl Mur e U1î l'ău care l-ar d.isplăcea şi n:ai mult. Acesta este rostul prevederii. şi din


această pre\-edere. bine s au rău orînduită, s e naşte toată înţelepc.i.unea miz eri a um a n ă . Orice om \ re a să fie fericit; dar ca să ajungă să fie, ar trebui să : :1 ceapă prin a şti ce este fericirea. FerICIrea om:J.lUl natural este tot atît de sImplă ca şi viata sa; ea constă în a nu sufen : o constituie sănătatea. lIbertatea şi strict Lll necesar. F eri ci re a o mulUl moral este a it c ev a : dar nu despre aceasta e chestiunea aici. Nu ştiu cum să repet mai mult că numai obiectele pur fIzice îi interesează pe copii, îndeosebi pe acela b care nu s-a trezit încă vanita:ea şi care n-au fost deloc corupţi dirJ.ainte prin otrasa opiniei. Cînd îşi pre\ ăd trei:minţele înainte de a l e simţi, inteligenta lor este de-acum fo.arte î nai nta tă : ei încep să cunească valoarea timpului. AtuncI este importan-o să-i obişnUleşti să întrebuinţeze timpul în lLl�run utile. î nsă utilitatea să fie sImţită la virsta lor şi potrintă în�elegeril lor. Tot ceea ce ţine de ordinea morală şi de obiceiurile socIetăţii nu trebuie să le fie arătate prea devTeme, pentru că l'1U sînt în s t are să le î n ţe l ea g ă E o prostie să le ceri să se îndeletnicească cu lucruri despre C2.�'e le SpUI vag că sînt spre binele lor, fără să ştie ce este acest bine, ŞI c u lucrUrI despre care îl aSlguri că le vor folosi cînd vor fI mari, fără ca ei să aibă aC LlP1 vreun interes pentru a cest pretms folos pe care nu-l înţeleg. Copilul să nu facă nimic după vorbe: nimic nu este bine pentru el, decît ceea ce simte el c a atare. Făcîndu-'l întotdeauna să-şi depăşească inţelegerea, îţi î nc hi pui că eşti prevăzător, dar greşeşti. Pentru a-l înarma cu cîteva instrumente zadarnice, de care p o ate nu se va folosi niCIOdată, îi răpeşti instrumentul cel mai univ ersal al omului. care e bunul SImţ; îl deprinzi s ă se lase întotdeauna condus. să nu fIe niciodată decît masin ă în mîinile altuia. Vrei să f i e ascuHător cind e mic; aceasta înseamnă a voi s ă fie încrezător şi lesne de înşelat cînd va fi mare. Î i spui neîncetat : "Tot ce îţi cer e spre folosul tău, însă tu nu eşti în stare

s au

să-ţi dai seama de aceasta. Ce mă priveşte pe mine dacă v ei face sau nu ceea ce îţi pretind? Nu lucrezi decît pentru tine singur". Cu aceste fru­

moase cuvîntări pe care i le ţii acum c a să-I faci înţelept, succesul acelora pe c are i le va ţine cîndva vreun vizionar, illlSt222), vreun şarlatan, vreun ipocrit mîrşav, vreun nebun pentru a-l prinde în cursă 5au pentru a-l face să-i adopte

tu pregăteşti vreun alchi­ de orice fel, nebu nia .

ES le important ca un om să ştie multe lucruri a căror ut il i t ate Un copil n-o poate înţelege; dar oare trebuie şi s e poate ca un copil să b­ veţe tot ceea c e e important să ştie Un om? Căutaţi să învăţaţI pe copil tot ceea ce este util vîrstei sale şi veţi vedea că tot timpul lui v a fi m ai mult decît ocupat. De ce vreţi ca în dauna studiilor ce-i sînt potrivite astăzi, să-I puneţi la cele ade·:;vate unei 'Virste la care e atît de puţIn sigur că va ajunge? însă, v-eţi zice, avea-va vreme să înveţe ceea ce tre­ bUle să ştie cînd va veni momentul să se folosească de ştiinţa lui? �u ştiu; Însă ceea ce ş ti u este că e imposibil să-I învăţaţi mai devreme; căci adevăraţii noştri dască li sînt experienţa şi sentimentul şi niciodată omul nu simte bine ceea ce Îl €ste po tri vit decît în raporturile în care s-a 222) Alchimiştu căutau, mai ales în evul mediu, celebra "piatră filosofală", proceO<?u prin care să poată transforma arama sau alte metale în aur sau argint La figurat, a căuta piatra filosofală înseamnă a căuta lUcrurI Irealizabile.


EMIL 1 60

găSIt faţă de lucruri 1:n copil ştie că e făcut pentru a deveni om, toate Ideile pe care le poate a\ ea despre starea de om sînt ocazii de instruire p entru el; dar în ce pri\ eşte ideile despre această stare, pe care nu le pcate înţelege. trebUle să rămînă într-o ignoranţă absolută. Toată cartea mea nu este decît o dovadă continuă a acestui prmcipiu de educaţie. Indată ce am ajuns să dăm elev-ului nostru o idee despre cUvintul util , a\ em un reazem important în plus pentru a-l conduce; căci acest cuvînt îl impresi,oneeză mult, neavînd decît Un s ens privitor la virsta lui şi pe care nu-l percepe în mod clar decît în legătură cu bunăstarea lui actuală. Elevii voştri nu sînt impresio nati de acest cUvint, pentru rcă n-aţi avut grijă să le faceţI despre el () idee potnvită înţelegerii lor. şi, fiindcă ailţii îşi iau totdeauna sarcina de a-i înzestra cu ceea ce le este lor util, ei n-au nevoie niciodată să se gîndească singuri la aceasta. şi nu ştiu ce este utilItatea.

La ce este bun aceasta? Iată de acum înamte cuvîntul sacru, cuvîntul hotărîtor între el şi mme în toate acţiunile vieţiI noastre; iată întrebarea care din partea mea va succeda negreşit toate întrebările lui şi prin care voi înfrîna mulţimea de întrebări prosteşti şi de prisos cu care ccpiii obosesc necontemt şi fără rezultat pe cei din jurul lor, mai mult ca să-şi exerciteze Un fel de tiranie asupra lor decît pentru a se alege de aici cu vreUn profIt. Cel care a învăţat că cea mai importantă lecţie pentru sine e să nu dorească să ştie decît ceea ce este util, întreabă ca Socrate; nu pune o întrebare fără să-şi dea seama el însuşi de temeiul ei, ştiind că acesta îi va fi cerut înamte de a i se da răspunsul. Iată ce instrument puternic îţi d au în mînă ca să acţionezi asupra elevului tău. Neştiind temeiurile nici unei chestiuni, iată-l redus la tăcere oricînd îţi va plăcea, Iar ţie. dImpotrivă, cunoştinţele şi experienţa îţi dau avantajul de a-i arăta utilitatea a tot ceea ce îi prezinţL Căci, să nu te înşeli, purundu-i lui întrebarea aceasta îl înveţi să ţi-o pună şi el la rîndul său şi va trebui să ţii cont de f aptull că la tot ce îi vei pro­ pune de aici înainte, nu va uita să zică, după exemplul tău : La ce este

bun aceasta?

Poate că aceasta c()nstituie capcana cea mai dificilă pe care o are de evitat un guvernor. Dacă la o întrebare pusă de copII, căutînd să scapi de el, Îl daI un smgur temei pe care el nu e în stare să-I înţeleagă, vă­ zînd că raţlOnezi asupra ideilor tale şi nu ale lui, va crede că ceea ce-i spui f> bun pentru vîrsta ta şi nu pentru a lui; nu se va mai încrede în tine şi totul e pierdut. Dar unde e oare dascălul care să-şi mărturi­ sească greşelIle faţă de elevul său? T()ţi îşi fac o lege din a nu recuno�te niCl Chla!' pe cele pe care le au: iar eu mI-aş Îz-ce vmi chiar din cele pe care nu le-.aş ayea în cazul în care nu l-aş putea ajuta să înţeleagă j ude­ căţile mele ; astfel, comportarea mea, totdeauna limpede în spiritul său, nu-i va da nicicdată de bănuit, iar eu, închipuindu-mi că fac greşeli, mă \'oi cucura în c()ntinuare de încredere mai mult decît 'cei care si le ascund. Mai întîi, gîndeşte-te bice că rareon trebuie tu să-i prop Ul ce anume trebuie el să înveţe: el trebuie să fIe acela care să dorească, să cerceteze, să găseas('ă acest lucru, iar tu trebme să-I faci să înţeleagă lucrurile, să-i deştepţi cu dibă.ee această dcrinţă şi să-i pui la îndemînă mijloacele de a o satisface. Rezultă de aici că întrebările tale trebuie să fie rare,


însă bine alese, şi, fiindcă te va întreba mai mult el pe tine decît tu pe

el, vei f I totdeauna m a i p u ţ m descoperit ş i mal adesea î n situaţia să-i spui : In ce măsură este util să ştii ceea ce mă întrebi?

.Mai mult, fiind mal puţm important c a el s ă î m eţe cutare sau cutare lucru decît să înţeleagă bine ceea ce învaţă ŞI întrebuinţarea a ceea ce învaţă, de îndată ce în chestiunea discutată nu-i poţi da o lămurire pe măsura lui, nu-i da mci una. Spune-i fără ezitare : Nu-ţi dau un răspuns bun, m-am înşelat. să lăsăm asta. Dacă învăţătura ta era în adevăr ne­ potrintă, nu e nici un rău s-o părăseşti; dacă era potrivită, cu oarecare grijă vei găsi curînd ocazia să-i arăţi utilitatea. Nu-mI plac explicaţIile prin cuvîntări: tinerii le dau puţină atenţie şi nu le p rea reţin. Faptele obiecthoe şi numai ele ! Nu voi repeta niciodată de ajuns că noi conferim cuvintelor o putere prea mare; cu educatia noastră Lecară nu formăm decît flecari223). Să presupunem că în timp ce studiez cu elevul meu curSul soarelui şi modul de orIentare, acesta mă întrerupe deodată pentru a mă în treba la ce senoesc toate acestea. Ce frumoasă cuvîntare am să- i ţin ! Despre cîte lucruri nu voi avea prilejul să-I învăţ răspunzîndu-i la întrebare, mal ales dacă mai avem şi martori la convorbirea noastră ! �) Îi voi vorbi despre utilitatea călătoriilor. despre avantaj ele co merţului, despre pro­ dusele specifIce fiecărui climat, despre moravurile diferitelor p o poare. despre întrebuinţarea calendarului, despre calcularea schimbării anotim­ purilor pentru agricultură . despre arta navigaţiei, despre modul de a te conduce pe mare ŞI de a urma în mod exact drumul fără să ştii ur.de eşti. PolItica, istoria naturaIă224) , astronomia, chiar morala şi dreptul ginţEor vor fi incluse în explicaţia mea, în aşa fel încît să dau elevului meu o idee înaltă despre toate aceste ştiinţe şi să-I fac să simtă o d orinţă mare de a le învăţa. Cînd voi fI spus totul, îmi voi fi îndeplmit rolul unUL adevărat pedant, de la care nu va înţelege o singură idee. Ar vrea să mă întrebe ca înainte la ce foloseşte orientarea, dar nu îndrăzneşte, de teamă să nu mă supere ; socoteşte că e mai bine să se prefacă a în­ ţelege ceea ce a fost silit să asculte. Astfel se practică 'O frumoasă edu­ caţIe. Emil al nostru, crescut mai ţărăneşte şi căruia i-am dat cu atîta greu­ tate o concepţie solIdă, nu va asculta nimic din toate acestea. De la pri­ mul cuvînt pe care nu-l înţelege se va zbengui prin C&'11e ră şi m ă va lăsa să vorbesc smgur. Să căutăm o soluţie mai aspră; aparatul meu ştiinţific nu preţuieşte nimic pentru el. Observasem poziţia pădurii la nord de Montmorency, cînd mă între­ rupe prin întrebarea lui supărătoare : La ce serveşte aceasta? Ai drep­ tate, Îl zic. Trebuie să mă gîndesc pe îndelete şi, dacă vom vedea că acest lucru nu e bun la nimIC, nu-l vom mai relua, căci nu ne lipsesc 223) PropOZIţIe celebră, care de la Rousseau încoace a fost mereu citată împotriva formalismului dIdactic de către reprezentanţii gîndirn pedagogice progresiste. *) A m remarcat adesea că în savantele învăţătun care se dau copiilor oamenii �e gîndesc să fIe ascultaţI mai puţm de copii decît de persoanele mature care sînt prezente. Sînt foarte SIgur de ceea ce spun aICI, căci am făcut observaţia asupra mea. 224) "Istona naturală" cuprindea, în acea vreme, în general, ceea ce numlffi aLi ştiinţele naturale.

CARTEA 161

III


EMIL

1 62

distracţille utile grafie toată ziua

Ne ocupăm apoi de altce,-a şi nu mai vorbiLl de geo­

A doua zi de dimmeaţă îi propun să facem o plimbare înainte de prînz; � u cere mai mult ; copiii sînt totdeauna gata să alerge şi a l meu are picioare bune. "Crcăm în pădure. s�răbatem pajişti1e, ne rătăcim, nu r:: e mai dăm seama unde sîntem si. cînd e vorba să ne întoarcem, numai ' putem afla drumul. Timpul trec e. nr:e căldura, ne e foame: ne grăbim, alergăm zada:rnic încoace şi încolo, da;.' peste tot nu dăm decît de păduri, de potec;, de cîm pii şi nu găsim nici o indicaţie pentru a ne orienta. Tare încălziţi, zdrobiţi de oboseală şi lihniţi de foame după atîta alergătură, nu facem decît să ne rătăcim mai mUlt. În fine, ne aşezăm undeva ca să ne od.ihnim şi Sd delibe.căm. EmiL pe care îl presupun format ca OrI­ care alt ccpil, nu chibzuieşte deloc, ci plinge; el nU ştie că sîntem lîngă 1{ontmorency şi că ne desparte doar un mic crîng; dar acest crîng este pentru e! o pădure, căci un om de statura sa e acoperit de înălţimea tufişurilor. După cîteva momente de tăcere. îi spun cu un aer de îngrijorare : Dragă Emil, cum vom scăpa de aici? Enil, asudat şi p lîngînd în hohote: Nu ştiu nimic. Sînt obosit, mi-e foame, mi-e sete. nu mai pot! Jean-Jacques: Crezi că mie mi-e mai bine decît ţie şi gîndeşti că n-aş. plînge şi eu dacă aş putea să prînzesc cu lacrimi? Nu e cazul să plîn­ geLl, ci să vedem unde ne aflăm. Uită-te la ceas, cît e ceasul? Emil: Sînt orele 1 2 şi n-am mincat nimic. Jean-Jacques: Aşa e, sînt orele 12 ŞI am postit. Emil: TrebUIe să-ţi fie tare foame! Jean-Jacques: Nenorocirea e că mîncarea nu va veni să mă caute aIcI. E ora 12? Ieri, tocmai pe vremea aceasta, observam din Montmorency poziţia pădurii. De ce nu putem acuma să observăm din pădure pozi­ tIa Monimorencv-ului? Emil: Da, dar ieri U vedeam p ădurea de-acolo, pe cînd de-aici nu vedem oraşul. Jean-Jacques: Aici e greutatea . ' . Dacă am p utea oare să-i găsim poziţia fără să-I vedem . . . Emil: 0 , prietene drag ! Jean-Jacques: Ziceam că pădurea este aşezată . . . Emil: La nord de Montmorency. Jean-Jacques: Prin urmare, Montmorency trebuie să fie . . . Emil: La sudul pădurii. Jean-Jacques: La ora 12 putem afla încotro e nordul. Emil: Da, după direcţia umbreI. Jean-Jccques: Dar sudul? Emil: Cum să facem? Jean-Jacques: Sudul este opusul nordului. Emil� Adevărat, să ne uităm la partea opusă umbrei. Iată s u dul ! Iată sudul ! Desigur că Montmorency este în partea aceasta, să căutăm într-acolo. Jean-Jacques: Poate că ai dreptate, să apucăm pe cărarea aceasta care tn:oce prin pădure.


Emil,

bătînd dm mîini şi scoţînd un strigăt de bucurie: A, văd ::.Yl ontmorency: E b faţa noastră. s e vede întreg. Haide s ă dejunăm ş i s ă prînzlm. s-alergăm iute. astronomia e bună la ceva. Ia seama, dacă nu spune această ultimă frază. o va gîndi; n-are importanţă, de vreme ce nu sînt eu cel care o spune. Or, fii sigur că nu \-.a uita toată viaţa lecţia din ziua aceasta; dacă aş fi pres upus toate acestea în camera sa, ar f i uitat cuvîntarea mea chiar de a doua zi. Trebme să vorbim pe cît se poate prin fapte şi să nu expnmăm prin vorbe decît ceea ce nu putem realiza ?::in fapte. Cititorul să nu aştepte să-I dispreţuiesc atît de m'Jlt încît să-i dau un exemplu p entru fiecare fel de studiu : însă, despre orice ar fI vorba. îndemn mult pe guvernor să rr..ă soare bine încercarea sa cu capacItatea elevului. căci, repet, răul nu stă î n ceea ce nu înţelege el de loc. ci în ceea ce crede ('ă înţelege. I mi amintesc c ă voind să dezvolt la un copil gustul pentru chirr.. i e, după ce i-arr.. arătat mai multe precipitaţiI metalice, i-am explicat cum se prepară cerneala; îi spuneam că culoarea sa neagră nu vine decît dintr-un fier foarte fin, desprins din vitriol şi precipitat de un lichid alcalin. La mijlocul explicaţiei mele savante, drăcuşorul mă opri scurt cu întrebarea care o învătase de la mine: eram foarte încurcat. După ce am stat puţin pe gînduri, am luat hotărîrea; am trimis să caute vin în pivniţa stăpînului casei şi totodată să cumpere un vin �eftin de la cîrC'iumă. Am luat într-o sticluţă o soluţie de hidrat de so diu; apoi, după. ce aveam în faţă două p ahare cu două vinuri* diferite, i -am vorbit astfel : Se falsifică multe alimente pentru a părea mai bune decît sînt. Aces:e falsificări în,?ală o chiul şi gustul, însă ele sînt dăunătoare şi fac ca lucrul falsificat să fiE' mai rău - sub aparenţa lui frumoasă - decît era el Înainte. Se falsifică îndeosebi băuturile şi- mai ales vinurile, pentru că înşelă­ <:iunea e mai greu de dibuit şi aduce un profit mai mare lnşelătorului. Falsificarea vinurilor nefierte sau acre se face cu litargă22;,), litarga fiind un preparat de plumb. Plumbul, în combinaţie cu diferiti acizi, d ă o sare foarte dulce care corectează acreala vinului, dar care e otravă pentru cei ce o beau. E important, aşadar, ca înainte de a bea un vin nesigur, să ştIi dacă e ameste'cat sau nu cu litargă. 01", iată cum raţionez ca să descopăr aceasta. Vinul nu conţine numai spirt inflamabil aşa cum ai văzut la rachiul pe care-l scoţi din el; el mai conţine un acid, lucru pe care-l poţi cu­ noaste prin oţetul de vin şi tartrul pe care le scoţi de asemenea din el. Acidul are afinitate faţă de substanţele metalice şi se uneşte cu ele prin dizolvare pentru a .forma o sare co:npusă, ca de exemplu rugina, care nu este decît un fier dizolvat prin acidul conţinut în aer sau în apă şi, de asemenea, cum e cocleala, care nu este decît o aramă dizolvată de oţet. "') La fIecare explrcaţie pe care vrem s-o dăm copIlului o mică pregătIre care s-o preceadă foloseşte mult ca să-I facă atent. 225) Lltargă =oxld de plumb.

CARTEA I I I

1 63


EMIL 1 64

Dar acelaşi acid are o afinitate şi mai mare faţă de substanţele alca­ line decît fată de substanţele metalice, în aşa fel încît, prin inter\'enţia celor dintîi în sărurile compuse de care ţi-am ,·orbit, acidul este silit să părăsească metalul cu care es te unit, spre a se amesteca cu sodiul sau potasiul alcalin. Atunci substanţa metalică, degajată de acidul care o ţinea dizolvată, se precipită şi întunecă lichiduL Dacă deci unul din aceste două vinuri are litargă, acidul său men­ ţine litarga dizohată. Dacă torni în el lichid alcalin, el sileşte acidul să se unească cu el: plumbul, nemaifiind ţinut în disoluţie, va reapare, va tulbura lichidul şi se ,·a precipita în cele din urmă în fundul paharului. Dacă "inul nu conţine nici un pic de plumb*) ŞI mCl \ l'eun alt metal, hidratul se va amesteca lmiştit"'x cu acidul. Totul ,·a rămîne dIzolvat şi nu se ,·a produce nici o precipitaţie. Apoi am ,·ărsat succesiv din lichidul meu alcalin în cele două pa­ hare : cel din vinul de casă a rămas lin:pede şi străveziu; celălalt s-a tul­ burat deodată şi peste două ceasuri s-a put'c:.t ,'edea clar plumbul preci­ pitat în fundul paharului Iată, am adăugat eu, vinul natural şi bun din care pot bea şi iată vinul falsificat care otrăveşte. Acest lucru se descoperă prin aceleaşi cunoştinţe despre al căror folos mă întrebai : cel care ştie cum se fabrică cerneala ştie să cunoască şi vinurile falsificate. Eram foarte m:rlţumit de exemplul meu şi totuşi am observat că co­ pIlul nu era deloc impresionat. Am avut nevoie de ceva timp pentru a-mi da seama că nu făcusem decît o prostie. Căci, fără să vorbesc de imposibilitatea ca la doisprezece ani un copil să poată urmări explicaţia mea, utilitatea acestei experienţe nu putea fi înţeleasă pentru că, gustînd din cele două vinuri şi găsindu-Ie bune pe amîndouă, el nu lega nici o idee de cU\'întul falsificare pe care credeam că i-l expllcasem atît de bine Celelalte cuvinte vătămător, o travă nu aveau nici un sens pentru el; era, în această privinţă, în situaţia istoricului care povestea întîmpla­ rea medicului Philippe : este s ituaţia tuturor copiilor. Raporturile dintre efecte şi cauze, a căror legătură n-o vedem, binele şi răul despre care nu avem idee, trebuinţele pe care nu le-am simţit niciodată sînt nule pentru noi ; este imposibil să ne interesăm de ele din nici un punct de vedere. La cincisprezece ani vezi fericirea unui înţelept. aşa cum la treizeci vezi gloria paradisului. Dacă nu le înţelegi bine, vei face puţin ca să le dobîndeşti ; chiar dacă le-ai înţelege, tot puţin vei face, dacă nu le doreşti şi nu le crezi potrivite pentru tine. E uşor să-I con­ vingi pe copitl că ceea ce vrei să-I inveţr e util, dar nu înseamnă de:oc că l-ai convins dacă nu ştIi să-i insufli o convingere fermă. I n zadar *) Vmunle care se vînd cu amănuntul de cîrciumani dm Pans, des1 nu au toate htargă, rar sînt lipsite cu totul de plumb, pentru că cişmelele acestor cîrcium1 sînt dm acest rr.etal S1 vmul care se rislpeşte pe aceste cişmele dlzolvă tot­ deauna cîte ceva dm el Este ciudat că un ahuz atît de vădit Ş1 de penculos poate fl îngăduit de poliţie. Este însă adevărat că oamenii bogaţi, nebînd deloc asemenea vmuri, sînt puţin expuşl la ot�ăvire **) Acidul vegetal este foarte dulce Dacă ar fl un aCld mmeral şi în proportii reduse, amestecul nu s-ar face fără flerbere.


raţiunea calmă ne face să aprobăm sau să defăimăm: numai pasiunea ne face să aCţionăm. dar cum să te pasionezi pentru interese pe care încă nu le ai? Xu arăta copilului n:ci un lucru pe care să nu-l poată H!dea De \Teme Ce omenirea îi este aproape străină şi neputîndu-l ddica p e el la starea de OlTI, coboară pentru el omul la starea de cop.iL Gîndindu-te la ceea ce-: va putea f.i de folos la altă vîrstă. nu-i vorbi decît despre ceeb. ce \"ede că-i este util de pe acum. Apoi, nu face niciodată compa:"atie cu alţi copii; îndată ce începe să raţioneze, să nu mai existe pentru el nici un riva�. nici un concuren: în cadrul unor întreceri; pref€r de o sută de on să nu înveţe deloc ceea ce ar putea învăţa numai prin invidie şi vani­ tate22G) Voi avea însă grijă să însemn în fiecare an progresele pe care le face: le 'v oi compara cu cele pe care le va fac€ î{l anul următor şi voi zice : Te-ai făcut lTIai mare cu atîtea linii ; iată şanţul pe care săreai, gre ut8tea pe Care o purtai, iată distanţa la care aruncai o piatră. drumul p e care-l străbăteai dintr-o răsuflare etc. ; să vedem ce vei face acum. In felul acesta îl îndemn, fără să-I fac invidios pe cine\"a. Va voi să se întreacă pe sme, va t;:ebui s-o facă ; nu văd nici un neajuns să se ia la întrecere cu sine însuşi227). Urăsc cărţile; ele nu te îm"aţă decît să vorbeşti despre ceea ce nu şti i . S e z i c e c ă Hennes a săpa t p e coloane elementele �tiinţelor c a să-şi p"Jnă descoperirile sale la adăpost de un potop Dacă le-ar fi săpat în capetele oamenilor, ele s-ar fi păstrat prin tradiţie. Creierele bine pregătite sînt monumentele pe care se pot săpa îB modul cel mai sigur cunoştinţele omeneşti. Nu există vreun mijloc să se adune atîtea lecţii risipite prin atîtea cărţi şi să fi€ reunite într-un obieot comun, care să fie uşor de văzut, interesant de urmărit şi care să poată stimula pe cineva chiar de la vîrsta aceasta? Dacă s-ar putea inventa o situaţie în care toate trebuinţele na­ t"Jrale ale omului să fie arătate In mod clar spirituluI unu i copil ŞI în care mijloacele pentru împlinirea acestor trebuinţe să se dezvolte succe­ siv cu aceeaşi uşurinţă, aceasta ar trebui să fie cel dintîi tab1'ou viu şi n,aiv prin care imaginaţia sa face primellfl. exerciţii. FIlosof înfocat, văd că imaginaţia ta s-a şi �prins. Nu-ţi mai da os­ teneala; situaţia aceasta s-a găsit şi, fără să te supăr, ea este mai bine descrisă deeît ai fi putut-o de'Scrie tu însuţi, cel puţin cu mai mult adevăr şi cu mai multă simplicitate. Pentru că avem nevoie absolută de cărţi, este una care, după părerea mea, ne oferă cel mai reuşit tratat de educaţie naturală. Aceasta va fi prima carte pe care o va citi Emil al meu ; ea va alcătui multă vreme întreaga lui bibliotecă ş i va ocupa î n e a pentru totdeauna un loc de cinste E a v a constitui textul faţă de care toate com"orbirile noastre despre ştiinţele naturii nu vor servi decît drept comentarii. Ea va servi în progresul nostru drept probă pentru dezvolta226) Sallwurk observă că acest pasaj e în dezacord cu vedenIe lui Locke, care con­ sideră amblţla ca un mobIl putermc fn mîna educatorulUl. 22 ,) Ideea progresuLut faţă de sme însuşt, faţă de realizările proprn este deosebIt de mteresantă ŞI a avut aplicaţii ultericare în pedagogle, cu un real succes. Comparaţia cu sine însuşi poate - în condiţiI determinate - SpOri încrederea în fortele personale, fără ca să fIe stImulat egoismul. 16

-

Emil

sau despre educaţIe


EMIL

1 66

rea judecăţii şi, cît timp nu ne vom strica gustul, lectura sa ne \'a face plăcere. Care este această carte mmunată? O fi Aristotel? O fi Plmiu? O fi Buffon? Nu � Este Robinson Crusoe228) . Robinson Crusoe în insula sa, singur, lipsit de ajutorul semenilor săi şi de instrumentele pe care i le dau meseriile. fiind în stare totusi să tră­ iască. să se conserve şi chiar să-şi asigure un fel de bunăstare iată un lucru interesant pentru orice vîrstă şi pe care prin nenumărate mijloace îl putem face plăcut copiilor. Iată cum înţelegt:::m noi insula pustie care în:i servea mai întîi de comparaţie. Sînt de acord că ace-astă stare nu este cea a omului social; probabil nu trebuie să fie starea lui Emil; dar după această stare el va trebui să aprecieze pe toate celelalte. Cel mai sigur mijloc de a te ridica deasupra prejudecăţilor şi de a-ţi rîndui raţio­ namentele după adevăratele raporturi ale lucrurilor este să te pui în locul unui om izolat şi să judeci despre toate aşa cum acest om judecă el însuşi în folosul lui personaL

;

Acest roman, debarasat de toate lucrurile de prisos, începînd cu nau­ fragiul lui Robinson în apro pierea insulei sale şi sfîrşind cu sosirea vasului care vine să....l ia de acolo, va constitui în acelaşi timp distrarcţia şi instruirea lui Emil în epoca despre care e vorba aici. Vreau să-I prindă cu totul în mrejele lui, ca Emil să se ocupe neîncetat de castelul său, de caprele sale, de plantaţiile sale ; să înveţe cu de-amănuntul nu din cărţi, ci pe be.za faptelor reale tot ceea ce trebui€' să ştie Într-un asemenea caz. Să creadă că e însuşi Robinson; să se vadă îmbră'cat cu piei, purtînd o căciulă mare în cap, cu o s,abie mare. cu toată înfăţi şarea grotescă, chiar cu umbrela de care nu va avea nevoie. Vreau să fie îngrijorat de măsu­ rile pe care ar trebuie să le ia dacă i-ar lipsi ,C'utare sau cutare lucru, să examineze purtarea eroului său, să caute dacă n-a omis nimic, dacă nu are nimic mai bun de făiCut, să noteze atent gr€şeme acestuia şi să profite de acest lucru p entru a nu cădea el însuşi în greş eală; căci, să nu te Îndoieşti deloc de faptul că el nu-şi va propune să meargă să-şi facă o asezare asemănătoare; este adevăratul castel în Spania al acestei virste fericite :n care nu cunoşti altă fericire decît să ai strictul necesar şi li­ bertatea. Ce de res urse conţine această bucurie pentru un om abil care şti.e s-o provoace pentru a se folosi de ea ! Copilul grăbit să-şi adune cele nece­ sare pentru insula sa va fi mai dornic să învete decît dascălul său să dea lecţii. El va voi să ştie tot ceea ce e util şi nu va voi să ştie decît aceasta; nu vei mai avea nevoie să-I căIăuzeşti, \'a trebui numai să-I reţii. Dealtfel, să ne grăbim să-I stabilIm în această insulă cît timp' îşi �ăseşte aici fericirea, căci se apropie zilla în care, dacă va voi să trăiască a colo. nu \ a mai voi să trăiască singui' şi în care Vineri229). de care acum l1u-i pasă. nu-l va s atisface multă vreme. 2c8) Campe (coni. S a I l '" u r k, op CIt., \"01. I, P 239), în lucra:-ea Ro bmson d.er jilngel'e (Robmson cel tînăr), observă că Rousseau n-are dreptate în acest con­ text, pentru că Robinson (al lUI De Foe) are multe unelte salvate de pe corab1a l!aUfraglată; Robmson al IUl Campe nu are în schimb decît capul Sl mîinile sale. 22" ) Robmson scăpase v1ata unUl tînăr pe care-l boteză Vmen Şi pe care-l luă ca servitor după ce tră1se singur 25 de ani.


Practica meşteşugurilor naturale , pentru care e de ajuns un singur duce la meşteşugurile industriale. care au ne\·oie de contribuţia mai multor mîini. Pe cele d:ntîi pot să le facă singuraticii, chiar sălbaticii, însă celelalte se nasc numai în societate şi o fac astfel necesară230). Cîtă \Teme nu-şi cunoaste decît trebuinta fizică, fiecare om se satisface prin s�ne, introducerea lucrului de prisos face indispensabilă împărţirea şi di­ viziunea muncii; căci. pe cînd un om lucrînd singur cîştigă numa i întreţinerea unui om. o sută de oan:eni lucrînd împreună vor cîştiga cu ce să întreţină două sute. Deci, îndată ce o parte din oameni se odihnesc, contribuţia braţelor celor care muncesc trebuie să înlocuiască munca celor care nu fac nimic.

01:1,

Grija ta cea mai mare trebuie să fie de a depărta de spiritul elevului tău toate noţiunile despre relaţiile sociale care nu sînt pe înţelegerea lui ; cînd însă înlăntuirea cunoştintelor te sileşte să-i arăţi mutuala de­ pendenţă a oamenilor. în loc să i-o arăţi prin latura morală, îndreaptă-i atenţia mai întîi spre industrie şi spre meşteşugurile mecanice, care-i fac utili unii altora. Plimbîndu-l dintr-un atelier într-altul, nu-l lăsa niciodată să se uite la lucru fără să pună şi el mîna la treabă, nici să părăsească locul fără să ştie perfect temeiul a tot ce se face acolo sau cel puţin a tot ceea ce a observat. Pentru aceasta, lucrează tu însuţi ; dă-i peste tat exemplul tău personal; ca să-I faei maistru, fii peste tot ucenic şi ţine seama că o oră de muncă îl va învăţa mai mult decît ar reţine el dintr-o zi întreagă de explicaţii231). Preţuirea publică legată de diferitele meşteşuguri este în raport invers cu utilitatea lor reală. Această preţuire se măsoară direct cu inutilitatea lor şi aşa trebuie să fie . Meşteşugurile cele mai utile sînt cele care aduc mai puţin cîştig, pentru că numărul lucrătorilor este în rapor:: cu tre­ buinţele oamenilor, iar produsele necesare pentru toată lumea rămîn neapărat la un preţ pe care săracul îl poate plăti. Dimpotrivă, cel im­ portanţi , pe care nici nu-i numim meşteri, ei artişti, lucrează numaI pen­ tru trîntori şi pentru bogaţi şi cer un preţ arbitrar pentru fleacurile lor, iar cum meritul acestor lucrăn deşarte stă în oplme, 'chiar şi preţul lor face parte din acest merit şi sînt preţuite după cît costă. Valo9.rea pe care o dau bogaţii acestor lucruri nu vine din necesitatea lor. ei din aceea că săracul nu le poate plăti. Nolo habere bona nisi quibus populus invi­

derzt".

2:;0 ) Interesantă argum,�ntare pnvltoare la elementele care au făcut necesară 'iO · cietatea ; Rousseau întrezărEşte rolul munCll, in ger-eraI al forţelor ae produc­ tie, critică cu aspnme exploatarea etc , dar nu s-a putut ndlca pînă la c inter­ pretare ştiinţlfică a lstoriei 231) Interesantă orientare explicatlvă, care se aprople slI:J.ţitor de poslbllitatea UilCJ înţelegeri ştiinţifice a forţelor de producţle în viaţa socială *) P e t r o n (cap 100, ed. Burmail)�32. 2,32 ) D m Pelroniu, scriltor satIric r.oman, care a trălt în timpul lUi Nero : în tra· ducere Nu z;reau să am df>cît bogăţu m'l/idwte de popor Pasajul a dat naştere unor criticl vehemente Rousseac! a rămas al('l pradă pozlţiel sale umlaterale în judecata culturii şi clvilizaţiei ; condamnînd exce­ sele, aruncă deodată peste bord Sl ce este bun Cramer, înfierbintat, susţine că Rafael, Fidlas etc. sînt glona umanităţiI Sl e normal să fl avut un drept de­ plin să fle mal bine plătiţi decît uil ţăran etc Rousseau insusi oă în aceastil a trela carte dm Emtl o introducere la învăţămîntul ffiuzi·di Ches:iunea . uti-

16"

CARTEA 1 67

III


EMIL

t 68

Ce \'01' de\-eni ele\-ii \-oştri dacă îi lăsaţi să adopte această prejude­ -eată p:-ostească. dacă \'ci înşiYă îi a j utaţi. dacă \-ă yăd. de exemplu. in­ trînd CLI mai mult respect în pră\-ălia unui gim-aergiu decît în cea a unui lăcătu�: ce părere îşi \-01' face ei asupra ade\-ăratului merit al ar­ telcr şi al ade,-ărateÎ \-alori a lucrul'ilol' cînci \-01' ,-edea pretutinde:li că :..oretul pe care-l stabileşte fantezia este în contra dicţie cu preţul care re7.ultă din utilitatea reală si că cu cît un lucru este mai scump ' cu atît ' el \-alore8.ză mai pUţin? De îndată ce \-ei iăsa să le intre această idee în cap, aca:-:.donează e .::l ucaţ�a lor u�tencară: fără \ Ola ta, el se \ or Îor:na ca toată hE-:1ea ; ai pierdut patrusprezece ani de îngrijiri. Emil, gîndindu-se să-şi mobileze insula, \-a vedea lucrudle :n alt Ro binso:l ar fi făcut mult mal mult caz Ce pâi.yălia unui Iăcătus decît a unuia care \-inde nimicuri femeieşti. Cel d:ntîi i se \-a fi păru t un om foarte respectabil, .iar celălalt un mic şarlatan .

chip.

. ,Fiul meu e făcut să trăiască în lume ; el nu va trăi cu înţelepţi , ci cu nebuni; trebuie deci să le cunoască nebuniile, deoarece prin ele do­ resc ei să fie conduşi. Cunoaşterea reală a lucrurilor poate fi bună, însă cea a oamenilor şi a judecăţilor lor valorează şi mai mult; căc� în socie­ tatea um�tnă, cel mai important instrument al omului este omul însuşi şi cel mai înţelept este cel care se sen-eşte cel mai bine de acest in­ strument. La ce foloseşte să dai copiilor ideea unei ordini imaginare, cu totul contrare celei pe care o \-or găsi stabilită şi după care vor trebui să se conducă? Daţi-le mai întîi lecţii ca să fie înţelepţi şi apoi îi veţi învăţa să Judece de ce alţii sînt nebuni". Iată maxim€le înşelătoare prin care falsa p"'udenţă a taţilor îi trans­ formă pe copiii lor în sclavii prejudecăţilor cu care îi nutresc şi în Jucăria mulţimii nesocotite pe care ar dori s-o folosească în chip de instru­ ment al pasiunilor lor. Ca să ajungi să cunoşti pe om, Cîte lucruri nu trebuie să cunoşti înaintea lui ! Omul e ultimul studiu al înţeleptului şi pretindeţi să faceţi din el primul studiu al unui copil! Inainte de a-l in­ strui despre sentimentele noastre, începeţi prin a-l învăţa să le aprecieze. Inseamnă oare să cunoşti nebunia luînd-o drept ratiune? Pentru a fi înţelept, trebuie să discerni ceea ce nu e înţelept. Cum va putea oare copIlul vostru să cunoască oamenii dacă nu e în stare nici să le aprecieze j udecăţile, ni'ci să le distingă erorile. Nu e bine să ştii ce gîndesc ei Cînd nu ştii dacă ceea ce gîndesc este adevărat sau fals . lnvăţaţi-l deci mai Intîi ce sînt lucrunle în ele însele şi-l veţi învăţa mai tîrziu ceea ce sînt ele pentru noi ; astfel va şti să compare opinia cu adevărul şi să se rid.ce deasupra mulţImii; căci nu cunoşti deloc prej uldecăţi1e cînd ţi le însuşeşti şi nu poţi conduce poporul cînd eşti la fel cu el lnsă dacă vei incepe prin a-l instrui asupra opiniei publice înainte de a-l învăţa s-o apreCieze fii sigu.c că orrce al face, el \'a îmbrăţişa-o şi nu-l vei mai putea smulge din ea. In concluzie, pentru a face pe un tînăr să j udece bine, trebuie să-i formezi bine propria sa judecată în loc de a i-o impune pe a noastră. lulUl" a Îost ridIcată ŞI de Pascal ("mmIC nu e inutll în inutilita�ea"), iar ,\Toltaire aflrrr:.a, Î::'1 timpul !Ul Rousseau, .atît de necesar ca prisosinţa . . .

natură, mCI chiar că nimlC nu este


'"edeţi că pină aici nu am ,·orbit deloc despre oameni ele, ulu� meu: e� ar fi avut destul bun simţ să înţeleagă : relaţiile cu specia sa nu s·î nt încă destul de bine simţite pentru ca să poată judeca pe alţii prin el Ku cunoaşte altă fiinţă umană ciecît pe a sa şi chiar şi pe aceasta e departe de a o cunoaşte; însă dacă face puţine 2udecăţi asupra persoanei sale. cel puţin o judecă drept Nu ştie care e locul altora, însă simte locul său şi şi-l păs trează. I n loeul legilor soc�ale pe care el nu le poate cunoaşte. l-am legat cu lanţurile necesităţiI

Aproape că nu este încă decît doar c

fiinţă EZlCă . să continuăm să-I traiăm ca atare. El va trebui să aprecieze toate corpurile din natură şi toate activită­ ţlle om uluI dup ă legătura l or sensibilă cu trebuinţele, cu sigur anţa, cu conservarea şi cu buna sa stare. Astfel, fierul trebuie să aibă :n ochii lui un preţ mai mare decît aurul, iar sticla - mai mare decît dia:nantul; dE: asemenea, va acorda mai multă cinste unui cizmar, unui zidar. decît unUl împărat, unui Le1:lanc şi tuturor giuvaergUlor din Europa; cofetarul este în ochii SăI un om foarte important

Şl

ar da toată Academia de ştiinţe

pentru cel mai mic cofetar din strada Lombarzilor. Argintarii, gravorii, poleitorii, cei care fac broderii nu sînt, după părerea lui, decît leneşi care se amuză cu jocuri perfect inutile ; nu face mare caz nici de ceasor­ nicărie. Fericitul copil se bucură de timp fără să-i fie sclav ; profită d e e l fără să-i cunoască preţul. Calmul pasiunilor î i face curgerea vremii întotdeauna egală şi îi ţine loc de instrument Ca s-o măsoare la nevoie"'. Punîndu-i la îndemînă un ceasornic sau făcîndu-l să plîngă, făceam din el un Emll obişnuit233), care să-mi fie folositor şi să mă înteleagă; căci referindu-mă la cel adedrat, un copil atît de deosebii de ceilalţi n-ar putea servi ca exemplu pentru nimic. Există o ordine

nu mai puţin natura'lă

şi mai j udicioas ă prin

care

meşteşug urile sînt apreciate după raporturile de necesitate care le leagă, situînd în primul rang pe cele mai mdependente şi în ultimul pe cele care depind de un număr mai mare dintre ele. Această ordme, care dă naştere la importante consIderaţii asupra ordinii societăţii generale, este asemănătoare ceiei precedente234)

ŞI e

supusă

aceleiaşi

răsturnări

în

stima oam€nilor. în aşa fel încît în meser�ile dispreţuite întrebuinţarea ma teriHor prime se face aproape fără nid un profit, iar pe măsură ce trec din mînă în mînă, pr€ţul rrUmi i de lucru creşte şi devi n e mai ono­ rabil. Nu oeY'Certez dacă e adevărat că industria ar fi mai

mare

ŞI

meşteşugurile minuţioase care dau Ultima formă acestor mat€rii ar me­ rita mal multă recompensă decît munca cea dintîi prin care devin folo­ sitcare oamenilor ; afirm

însă că în tDate domeniile, meşteşugul De cea

') Tlmpul îŞl plerde pentru nOl măsura, cînd pasiunile noastre vor să-i orîn­ dmască mersul după VOla lor. Ceasormcul înteleptulul este egahtatea dispo­ zitiei Şl pacea sufletulUl el este întotdeauna la ora sa Şl o cunoaşte totdeau:la. 2 33) Cf ;J 16I. 2�<) CÎ paragraful antericr.

CARTEA

169

m


EMIL 170

mai largă folos:nţă ŞI cel mai indispensabil es!:e. fără îndoială, cel care merită mal multă preţuire ŞI că cel căruia î i sînt necesare mai putine alte meşteşuguri merită mai mult decît cele subordonate. ţ}<:'ntru că e mai liber şi mai aproape de independenţă. Iată ade,,.ăratele reguli de apreciere a meşteşugurilor şi a industriei ; tot restul este arbitrar şi depinde de opinie. Cea dintîi şi cea mai respectabilă dintre toate meşteşugurile este agri­ cultura: a doua aş considera-o flerăna, a treia lemnăria şi aşa mai de­ parte Copilul care n-a fost înşelat de prejudecăţile obişnuite va judeca, desigur, la feL Cîte cugetări importante nu va scoate Emil al nostru în această prh"inţă din Robinson al său� Ce va gîndi el văzînd că meşte­ şugurile se perfecţionează numai subdivizîndu-se, înmulţind la infinit instrumentele unora sau altora? Isi va zice . toti acesti oameni sînt iscu­ siţi într-un mod prostesc. Parcă se tem să înt�ebui � ţeze la ceva braţele şi degetele lor, im"entează atît de multe instrumente ca să n-aibă nevoie de ele. Pentru Ca să exercite un singur meşteşug, ei se înrobesc la alte o mie ; trebuie un oraş fiecărui lucrător. To\"arăşul meu şi cu mine ne punem tot geniul în iscusinţa noastră ; ne facem unelte pe care să le putem purta oriunde cu noi. Toţi aceşti oameni, atît de mîndri de talentul lor la Paris, n-ar fi buni de nimic în insula noastră şi ar fi la rîndul lor ucenicii noştri. Cititorule, nu te opri pentru a vedea aici numai exerciţiul corporal şi îndemînarea manuală a elevului meu ; ia seama la direcţia pe care o dăm curiozităţilor lui infantile; ia seama de simţuri, de spiritul inventiv şi de prevedere ; ia în consideraţie Ce cap urmează să-i formezi. In tot ce va vedea, în tot ce va face, el va voi să cunoască tot, va voi să ştie temeiul tuturor lucrurilor; mergînd din instrument în instrument, el va voi întotdeauna să ajungă la cel dintîi ; nu va admite nimic prin presu­ punere; va refuza să înveţe ceea ce ar cere o cunoştinţă anterioară pe care n-ar avea-o ; dacă vede un şurub, va voi să ştie cum s-a scos oţelul din mină ; dacă vede cum se unesc părţile unei lăzi, va vo i să ştie cum s-a tăiat copacul. Dacă lucrează el însuşi, la fiecare unealtă de care se ser­ veşte nu va uita să-şi spună ' dacă n-aş avea această unealtă, cum ar tre­ bui să procedez pentru a-mi face una la fel sau pentru a lucra fără ea? Dealtfel, o eroare greu de evitat în ocupaţiile pentru care dascălul se pasionează este aceea de a presupune că şi copi lul are totdeauna ace­ laşi gust ca el : fii atent ca el să nu se plictiseaslCă atunm cînd te fură plă­ cerea muncii ŞI să nu îndrăzneas'că să-ţi arate ac€\St lucru. Copilul trebuie să fie ocupat de lucrul său ; dar şi tu trebuie să fii ocupat de elevul tău, să-I observi, să-I supraV'eghezI n econtenit şi, fără ca el să

bag e

de seamă,

să-i prevezi toate sentimentele, să previi pe cele care nu trebuie să le aibă, în sfîrşit să-I ocupi în aşa fel încît să se simtă nu numai util în dar şi să-i p:acă să lucreze, înţelegînd bine la ce serveşte ceea .

munca sa, ce face.

Soci etatea meşteşugurilor constă în schimburi industriale, cea a comer­ ţului în schimburi de lucruri, cea a băncilor în schimburi de efecte şi bani ; toate aceste ideI se leagă şi noţiunile elem€ntare sînt cunoscute ; am pus temeliile acestora la prima vîrstă, cu ajutorul grădinarului Ro-


bert235) . Nu ne rămîne acum decît să generalizăm aceste idei şi să le €xtindem la mai multe exemple, pentru a-l face să înţeleagă jocul trafi­ cului luat în sine şi să-I facem simţit prin amănuntele istoriei naturale care privesc produsele specifice flecărei ţări, prin amănuntele meseriilor �i ştiinţelor care privesc nadgaţia, în fine, prin greutătile mai mari sau mai mici de transport, în funcţie de depărtarea locurilor, de situaţia pă­ mîntului, a mărilor, rîurilor etc. Nici o societate nu poate exista fără schimb, filCl un schimb fără mă­ sură. comună, şi nici o măsură comună fără egalitate. Astfel, orice socie­ tate are drept lege primordială o oarecare egalitate convenţională fie între oameni. fie între lucruri. Egalitatea convenţională între oameni, foarte deosebită de egalitatea naturală, face necesar dreptul pozitiv, adică guvernămîntul şi legile. Cunoştinţele politice ale unui copil trebuie să fie lămurite şi limitate ; el nu trebuie să cunoască despre guvernămînt în general decît ceea ce se raportează la dreptul de proprietate, despre care are acum o oarecare idee. Egalitatea convenţională între lucruri a dat naştere monedei ; căci mo­ neda nu este decît un termen de comparaţie pentru valoarea lucrurilor de diferite feluri şi, în acest sens, moneda este adevărata legătură a societăţi i ; dar totul poate fi monedă: altădată erau vitele, scoicile mai :;înt încă şi acum la mai multe popoare ; fierul fusese moneda Spartei ; în Suedia a fost pielea, la noi sînt aurul şi argintu1236). Metalele, fiind mai uşor de transportat, au fost în general alese ca termeni medii în toate schimburile ; iar aceste metale ,au fost transfor­ mate în monedă, pentru a evita măsurarea sau cîntărirea la fiecare schimb : căci semnul monedei nu este decît o confirmare că piesa astfel marcată are o anumită greutate, şi numai prinţul are dreptul de a bate monedă, fiindcă singur are dreptul să ceară ca semnul său să aibă auto­ ritate la un întreg popor. I ntrebuinţarea acestei invenţii astfel explicate este cunoscută şi de cel dm urmă prost. Este greu să compari imediat lucruri de diferite fe­ luri , postav, de exemplu, cu grîu; după Ce s-a găsit însă o m ăsură co­ mună, anume moneda, este uşor fabricantului şi plugarului să raporteze valoarea lucrurilor pe care vor să le schimbe la această măsură comună Dacă o anumită cantitate de postav valorează o anumită sumă de bani şi dacă o cantitate de grîu preţuieşte aceeaşi sumă de bani, urmează că vînzătorul, primind grîu în locul postavului, face un schimb echitabil Astfel, prin monedă, bunurile de diverse soiuri devin comensurabile şi se pot compara. Să nu mergi mai departe şi să nU intri deloc în explicarea efectelor morale ale acestei instituţii. In orice lucru e important să expui între­ buinţarea înainte de a arăta abuzurile. Dacă ai pretinde să explici copiilor felul în care semnele duc la neglijarea lucrurilor, cum din monedă s-au născut toate himerele opiniei şi cum ţările bogate în bani trebuie să fie 2'35) Să se revadă Cartea a II-a, conversaţla dintre Enul Şl grădmarul Robert. 236) Acest pasa] privind moneda nu corespunde fără îndOlală realităţii; pe vremea lU! Rousseau însă, problema schlmbului şi a monedeI era încă prea puţin stu­ diată.


EMIL 170

, ai trata pe copii nu numai ca filosofi, dar ca oameni m­ r'retinde să-i faci să înţeleagă cee", ce chiar puţini filosofi au .ne � 7.> � . a cărei mulţimi de obiecte interesante nu poţi astfel îndrepta 7 .::.. tiozitatea unui ele,', fără a părăsi mciodată raporturile reale ..ttel."iale care sînt pe înţelesul său şi fără a accepta ca în spiritul lui să contureze o singură idee pe care el să n-o poată înţelege? Arta dască­ .alui cO!1stă în aceea de a nu stărui cu obselTaţiile sale asupra lucrurilor mărunte cai'e nu sîr.. t de nici un folos, ci de a-l apropia neîncetat pe elev de marile relatii pe care \'a trebui să le cunoască într-o zi pentru a aprecia ord:nea bună sau rea a societăţii civile. Trebuie să ştii să potri­ " eşti com'ei'saţiile cai'e-l distrează cu felul de a cugeta pe care i l-ai imp nmat Cu'.:are chestiune. care altuia nici pe departe nu-i va putea atrage c.,t enţia, va frămînta pe &.'TI11 timp de ş as e 11.<111. Mergem să prînzim într-o casă bogată: găsim pregătirile unui bar.. ­ chet, lume multă, mulţi lachei, multe feluri de mîncăruri, un serviciu elegant şi fin Tot acest aparat de plăcere şi de sărbătoare are ceva îmbătător, care te ameteşte cînd nu eşti obişnuit cu el. Presimt efectul acestora asupra tînărului meu elev. In timp ce prînzul se prelungeşte, în timp ce felurile se succed, în timp ce în jurul meselor se vorbeşte zgomotos, mă apropii de urechea sa şi-i spun : Prin cîte mîini crezi că a trebuit să treacă tot ce vezi pe aceste mese înainte de a ajunge aici? Ce mulţime de idei trezesc în creierul său prin aceste puţine cuvinte ! Deodată toată vraja extazului se destramă. Imaginează, reflectează, cal­ culează, se nelini şteşte. In vreme ce filosofii237) înveseliţi de vin, poate . şi de vecinele lor, flecăresc şi se dedau la copilării, iată-l pe el filosofînd singur în colţul său; mă întreabă; refuz să-i răspund ; îl amîn pentru altădată, îşi pierde răbdarea, uită să mănînce şi să bea şi abia aşteaptă să plece de la masă ca să ne întreţinem în linişte. Ce subiect pentru curiozitatea sa! Ce tex t pentru instruirea sa! Avînd o judecată sănă­ toasă, pe care nimIC n-a p utut-o corupe, ce va gîndi el oare despre lux cînd 'va afla că toate regiunile lumii au fost puse la contribuţie, că poate douăzeci de milioane de miini au munci,t tImp îndelungat, că ",'cest lux a costat viaţa poate a mIi de o ameni ŞI toate acestea pentru a i se prezenta cu atîta pompă la prînz ceea ce seara va elimina? Supraveghează cu grijă concluziile intime la care ajunge în urma C

"1�):

tuturor acestor observaţii. Dacă l-ai îngrijIt mai rău decit presupun eu, el poate fi tentat să-şi îndrepte reflecţiile sale Într-un alt sens şi să se considere un personaj important în lume 'v'ăzînd atîtea preocupări concurînd la pregătirea cinei sale Dacă presimţi acest raţionament, vei putea lesne să-I previi înainte de a apare sau cel puţin să-i ştergi de îndată impresia pe care ar putea s-o aibă. Neştiind încă să perceapă lucrurile decît printr-o plăcere materială, el nu poate j udeca asupra potrivirii sau nepotrivirii lor cu el decît prin raporturi sensibile. Com­ paraţia unui prînz simp:u şi rustic, pregătit din obişnuinţă şi căruia 2;,7) Fr ŞI P Richard notează observaţia după care în acest context se face probabIl aluzie la vestitele cil11 ale baronulUI d'Holbach. Pasajul este dealtfel cara(:­ tenstlc ŞI datorită faptului că Rousseau exagerează, dă uneori proporţii de neinchipuit unor fenomene obişnUIte pentru a produce efecte scontate.


foamea, libertatea şi bucuria i-au întregit gustul. cu acest banchet atît d e măreţ ş i aranjat c u atîta meticulozitate, v a fi de ajuns pentru a-l face să simtă că în ceea ce priveşte tot ansamblul acestui festin, a\'Înd în vedere că nu se alege cu nici un prof:t real şi că stomacul său părăseşte noasa tăranului tot atît de mulţumit Ca pe cea a bancherului, nu găseşte nimIc b plus la una faţă de cealaltă din ceea Ce el ar putea Spune că este cu ade\-ărat pe placul său. Să ne imaginăm ce ar putea să zică guvernorul într-un asemenea caz. Adu-ţi bine aminte de aceste două prînzuri şi hotărăşte în sinea ta care ţI-a făcut mai multă plăcere; la care ai otservat mai multă bucuri€, la care s-a mîncat Cu mai multă plăcere, s-a băut cu mai multă \-ese1Îe şi s-a rîs din toată inima? Care a durat mai mu:t fără a face loc pli ctiselii şi fără să fie nevoie de schimbarea felurilor de mîncare? Totuşi vezi dIferenţa: această pîine neagră pe care o găs€şti atît de bună vine din grîul cules de acel ţăran; vinul său n€gru ŞI ordinar. Însă sEinătos ŞI ne­ alt erat, est€ din podgoria sa; pînza lui vme din cînepa lui. ţesută iarna de nevastă-sa, de fetele lui. de servitoarea sa; nici o altă mînă :n afara c€lor existente în familia sa nu a făcut pregătirile de masă; meara cea mai apropiată şi tîrgui vedn sînt pentru el hotarele universului. În ce a constat deci bucuria ta reală legat de ,tot ceea ce au dat mai mult ţinutunle îndepărtate şi mîna oam€nilor p e masa cealaltă ? Dacă toate acestea nu ţi-au oferit o masă mai bună, ce ai oîştigat din această abun­ denţă? Ce a fost acolo făcut anume pentru tine? Dacă ai fi fost stăpînul casei - va putea el adăuga - toate acestea ţi-ar fi rămas şi mai străine; căci grij a de a înfăţişa altora plăcerea ta ar; fi slE'Îrşit prin a ţi-a lua: tu te-ai fi ales cu truda, iar ei cu pIă'cere a. Această cuvîntare poate fi foarte frumoasă : dar ea nu pretuieşte ni­ mi c pentru Emil, deoarece îi depăşeşte puterea lui de pri'Cep ere �i nu-i poţi dicta nicidecum propriile tale reflecţii. Vorbeşte-i deci mai simplu. După aceste două încercări, spune-i într-o dImineaţă : Unde vom prînzi aZI? În jurul acestui munte de argintărie care acop€ră trei sf€Tturi din masă şi al acestor grămezi de flori d€ hîrtie care sînt oferite la desert pe nişte oglinzi? În mijlocul acestor femei cu rochii puse pe cercun de sîrmă. car€ te tratează drept păpuşă şi vor Ca să le fI spus ceea ce nu

ştii ? Sau în satul af:at la două legh€ de aici, la acel oameni de treabă care ne primesc atît de bucuroşi şi ne dau smîntînă aşa de bună? Ale­ gerea lui Emi'l nu este îndoielnică, căci el nu este niCI fl€tar, nici mîn­ dru; nu suferă stînjeneala şi nu-i plac deloc mîncărurile fine, în s<chimb e întotdeauna gata să .al€rge pe cîmp şi îi plac fructele bune, legum€le bt:ne, smîntîna bună şi oamenii cumse;cade-. Mergînd pe drum, reflecţia X) Gustul pentru ţară pe care-l presupun la elevul meu este rezultatul natural al educaţiei sale. Dealtfel, neavînd nimic din acea înfăţişare obrazmcă ŞI împopoţonată care place atît de mult femeilor, el este mai puţm sărbătorit decît alţi copii; în consecmtă, Îl place mal puţm să stea cu ele, se grăbeşte mai puţin să fie în societatea lor, nefiind încă în stare să-i simtă farmecul M-am ferit să-I învăt să le sărute mîna, să le spună cuvmte de laudă, mCI chiar să le dea consideraţia ce 11 se cuvine spre deosebire de bărbaţi; mi-am făcut o lege m\ iolabilă din a nu-i cere mmlc a cărei raţIUne să n-o inţeleagă şi nu e nici o ratiune bună pentru un copil ca acesta să trateze un sex altfel decît pe celălalt

CARTEA I I I

1 73


EM I L 1 72

sărace în toate. ai trata pe copii nu numai ca filosofi. dar ca oamem In­ telepti şi ai pretinde să-i faci să înţeleagă ceea. ce chiar puţini filosofi au priceput bine Asupra cărei mulţimi de obiecte interesante nu poţi astfel îndrepta deloc curio zitatea unui ele\-, fără a păr ăsi niciodată raporturile reale ŞI matei"iale care sînt pe înţelesul său şi fără a accepta ca în spiritul lui să se contureze o singură idee pe care el să n-o poată înţelege? Arta dască­ lului constă în aceea de a nu stărui cu obsen-aţiile sale asupra lucrurilor mărunte care nu sînt de nici un folos. ci de a-l apropia neîncetat pe elev de marile relatii pe care \-a trebui să le cunoască într-o zi pentru a aprecia ordinea bună sau rea a societăţii civile. Trebuie să ştii să potri­ veşti com-ersaţiile care-l distrează cu felul de a cugeta pe care i l-ai imprimat. Cutare chestiune. care altuia nici pe departe n u-i va putea atrage <>,tenţia. va frămînta pe En1il timp de şase luni. :.Vlergem să prînzim într-o casă bogată; găsim pregătirile unui ban­ chet, lume multă, mulţi lachei, multe feluri de mîncăruri, un serviciu elegan o şi fin Tot acest aparat de plăcere şi de sărbătoare are ceva îmbătător, care te ame'�eşte cînd nu eşti obişnuit cu eL Presimt efectul acestora asupra tînărului meu elev. I n timp ce prînzul se prelungeşte, în timp ce felurile se succed, în timp ce în jurul meselor se vorbeşte zgomotos, mă apropIi de urechea sa şi-i spun : Prin cîte mîini crezi că a trebuit să treacă tot ce vezi pe aceste mese înainte de a aJunge aici? Ce multime de idei trezesc în creierul său prin aceste puţine cuvinte ! Deodată toată vraja extazului se destramă. Imaginează, reflectează, cal­ culează, se nelini.şte,?te. In vreme ce filosofii23i) înveseliţi de vin, poate şi de vecinele lor. flecăresc şi se dedau la copilării, iată-l pe el filosofînd singur în colţul său ; mă întreabă; refuz să-i răspund; îl amîn pentru altădată, îşi pierde răbdarea, uită să mănînce şi să bea şi abia aşteaptă să plece de la masă ca să ne întreţinem în linişte. Ce subiect pentru curiozitatea sa! Ce text pentru instruirea sa! Avînd o judecată sănă­ toasă, pe care nimIC n-a putut-o corupe, ce va gîndi el o are despre lux cind va afla că toate regiunile lum ii au fost puse la contribuţie, că poate douăzeci de milioane de miini au muncit timp îndeiungat, că a:cest lux a costat viaţa poate a mIi de oameni şi toate acestea pentru a i se prezenta cu a tita pompă la prînz ceea ce seara va elImina? Supraveghează cu grijă concluziile intime la care ajunge în urma tuturor acestor observaţii . Dacă l-ai îngrijit mai rău decît presupun eu, el poate fi tentat să-şi îndrepte reflecţiile sale într-un alt sens şi să se considere un personaj important în lume văzînd atîtea preocupări concurînd la pregătirea cinei sale Dacă presimţi acest raţionament, vei putea lesne să-I previi înainte de a apare sau cel puţin să-i ştergi de îndată impresia pe care ar putea s-o aibă. Neştiind încă să perceapă lucrurile decît printr-o plăcere materială, el nu poate judeca asupra potrivirE sau nepotrivirii lor cu el decît prin raporturi sensibile. Com­ paraţia unui prînz simplu şi rustic, pregătit din obişnuinţă şi căruia 20-) Fr SI P Rlchard notează observaţia după care în acest context se face probabil alUZie la vestitele cint ale baronulUI d'Holbach. Pasajul este dealtfel carac­ teristic ŞI datorită faptului că Rousseau exagerează, dă uneori proporţii de neînchipuit unor fenomene obişnUIte pentru a produce efecte scontate.


foamea, libertatea şi bucuria i-au întregit gustul. cu acest banchet atît de măret şi aranjat cu atîta meticulozitate, va fi de ajuns pe:.1tru a-l face să simtă că în ceea ce priveşte tot ansamblul acestui fest�n, ayînd în \'edere că nu se alege cu nici un profit real şi că stomacul său pără­ seşte masa tăranului tot atît de mulţumit ca pe cea a bancherului, nu găseşte nimIC în plus la una faţă de cealaltă din ceea ce el ar putea spune că este cu adevărat pe pla·cul său. Să ne imaginăm ce ar putea să zică guvernorul într-un asemenea caz. Adu-ţi bine aminte de aceste două prînzuri şi hotărăşte în sinea ta care ţi -a făcut mai multă plăcere: la care ai oeservat n:ai multă bucurie, la care s-a mîncat cu mai multă plăcere, s-a băut cu m ai multă \-eselie şi s-a ris din toată inima ? Care a durat mai mu:t fără a face loc plictiselii şi :ără să fie nevoie de schimbarea felurilor de mîncare? Totuşi vezi diferenţa : această piine neagră pe care o găseşti atît de bună vine din griul cules de acel tăran: vinul său negru şi ordinar. însă sănătos şi ne­ altera,t, este dm podgoria sa; pînza lui vme din cîne-pa lui. ţesută iarna de nevastă-sa, de fetele lui . de servitoarea s a ; nici o altă mînă :a afara celor existente în familia s a nu a făcut pregătirile de masă ; meara ce a mai apropiată şi tîrgul vedn sint pentru el hotarele universului în ce a constat deci bU'curia ta reală legat de tot ceea ce au dat mai mult ţinuturile îndepărtate şi mîna oamenilor pe masa cealaltă? Dacă toate acestea nu ţi-au oferit o masă mai bună, ce ai cîştigat dm această abun­ denţă? Ce a fost acolo făcut anume pentru tine? Dacă ai fi fost stăpînul casei - va putea el adăuga - toate acestea ţi-ar fi rămas şi mai străine; căci grija de a înfăţişa altora plăcerea ta ar; fi slf'îrşi t prin a ţi-a lua : tu te-ai fi ales cu truda, iar ei cu plăcerea. Această cuvîntare poate fi foarte frumoasă . dar ea nu preţuieşte ni­ mic pentru EmH, deoarece îi depăşeşte puterea lui de pri'cepere şi nu-i peţi dici.a nicidecum propriile tale reflecţii . Vorbeşte-i deci mai simplu. După aceste două încercări, spune-i într-o dimineaţă : Unde vom prînzi azi? în jurul acestui munte de argintărie care acoperă trei sferturi din masă şi al acestor grămezi de flori de hîrtie care sînt oferite la desert pe nişte oglinzi ? În mijlocul acestor femei cu rochii puse pe cercuri de sîrmă, care te tratează drept păpuşă şi vor ca să le fi spus ceea ce nu ştii? Sau in satul af�at la două leghe de aici, la acei oameni de treabă care ne pnmesc atît de b ucuroşl şi ne dau smîntînă aşa de bună? Ale­ gerea lui Emi'l nu este îndoielnică, căICi el nu este nici fle'C'ar, nici mîn­ dru; nu suferă stînjeneala şi nu-i plac deloc mîn'cărurile fine, în schimb e întotdeauna gata să alerge pe cîmp şi îi plac fruJCtele bune, legume-le bl:ne, smîntîna bună şi oamenii cumsecade". Mergîl1'd pe drum, reflecţia �) Gustul pentru ţară pe care-l presupun la elevul meu este rezultatul natural al educaţiei sale. Dealtfel, neavînd nimic din acea înfăţişare obrazmcă şi împopoţonată care place atît de mult femeilor, el este mai puţm sărbătorit decît alţI copii; în consecmţă, Îl place mal puţin să stea cu ele, se grăbeşte mal puţin să fie în societatea lor, nefiind încă în stare să-i SImtă farmecul M-am fent să-l învăţ să le sărute mîna, să le spună cuvmte de laudă, mei chiar să le dea conSIderaţIa ce 11 se cuvine spre deosebIre de bărbaţi; mi-am făcut o lege inVlOlabilă dm a nU-l cere mmlC a cărei raţIune să n-o înţeleagă si nu e niCI o ratiune bună pentru un copil ca acesta să trateze un sex altfel decît pe celălalt.


EMI L 1 74

vine de la sine Văd că acea mulţime de oameni care muncesc pentru pregătIrea acelor prînzuri mari îşi pIerd \Temea sau nu se gîndesc niCi­ decum l a plăcerIle noastre. Exemplele mele, bune poate pentru un subiect, vor fi rele pentru multe altele. Dacă le pătrunzi spiritul, vei putea să le variezi după nevoie: alegerea ţine de studiul caracterului specific fiecăruia, şi acest studiu tine de o cazi ile pe care i le oferim de a se arăta Să nu ne ima­ glI:ăm că în spaţIul de trei sau patru ani pe care-l avem de parcurs aici am putea să dăm celui mai dotat copil o idee despre toate artele şi despre toate ştiinţele naturale, care să fie de ajuns pentru ca într-o zi să le înveţe singur; dar făcînd să treacă astfel pe dinaintea lui toate obiec­ tele pe care se cuvine să le cunească. îl punem în situaţia să-şi dezvdlte gustuL talentul, să facă cei dintîi palii spre obiectul spre care-l poartă înclinaţia sa şi să ne arate drumul pe care trebuie să i-l deschidem pen­ tru a urma natura. "C"n alt avantaj al acestei înlănţuiri de cunoştinţe mărginite, dar juste, este acela de a 1 le prezenta prm legăturile lor, prin raporturile lor, de a-l face să le dea stima cuvenită şi de a-l preveni de prejudecăţile pe care le au cei mai mulţi oameni cu privire la talentele pe care le cultivă faţă de cele pe care le-au negliJ at Cel ce vede bine ordinea întregului, vede locul unde trebuie să fie fiecare parte; cel ce vede bine o parte şi o cunoaşte temeinic, poate fi un om învăţat : celălalt e un om cu j udecată şi vă aduceţi aminte că ceea ce ne-am propus să dobîndim e mai puţin ştiinţa decît j udecata. Oricum ar fi , metoda mea este independentă de exemplele mele ; ea este întemeiată pe măsura facultăţilor omului la diferitele sale vîrste şi pe alegerea îndeletnicirilor care se potrivesc facultăţilor sale. Cred că s-ar găsi cu uşurinţă o altă metodă cu care s-ar părea că se pot ob­ ţine rezultate mai bune; dar dacă ea ar fi mai puţin potrivită speciei, vîrsteI, sexului, mă îndoiesc că ar avea acelaşi suc'ces. începînd această a doua perioadă a vieţii, ne-am folosit de prisosul forţelor noastre faţă de trebuinţe pentru ca să ieşim afară din noi în­ şine. Ne-am îndreptat spre cer; am măsurat pămîntul; am căutat legile naturi i ; într-un cuvînt am străbătut întreaga noastră insulă; acum re­ venim la fiinţa noastră, ne apropiem pe nesimţite de locuinţa noastră. Reintrînd, am fost foarte fericiţi că nu îJ1lcăpuse încă sub stăpînirea duşmanului care ne ameninţă şi care se pregăteşte s ă pună mîna pe ea ! Ce ne rămîne de făcut după ce am observat tot ce ne înconjoară? Să întoarcem spre folosul nostru tot ce ne putem însuşi şi să profităm de curiozitate pentru bunăstarea noastră

Pînă acum ne-am adunat unelte

de tot felul, fără să ştim de care vom avea nevoie. Unele, poate inutile pentru noi, vor putea servi altora ; şi poate, la rîndul nostru, noi vom avea nevoie de ale lor. Astfel vom găsi tot ce ne trebuie prin acest schimb,

dar,

ca

să-I

putem

face,

va

trebui

cunoaştem trebuinţele

noastre mutuale, trebuie ca fiecare să ştie ce au alţii din ceea ce îi fo­ loseşte lui şi ce poate să le dea el în schimb. Să presupunem zece oameni care au fiecare zece feluri de trebuinţe. E necesar ca fiecare, pentru trebuinţa lui, să se ocupe cu zece feluri de munci, dar, datorită deose-


birii de spirit şi talent, unul va reuşi mai puţin într-unele din aceste munci, altul într-altele. Dacă toţi, fiind apţi pentru lucruri diferite, vor face aceleaşi lucruri, vor fi rău serviţi Să formăm o societate din aceşti zece oameni şi fiecare să se îndeletnicească num ai pentru el şi pentru ceilalţi nouă cu felul de ocupaţie care-i place mai mult: fiecare se ya folosi de talentele celorlalţi, ca şi cum le-ar avea singur pe toate. Fiecare se \"a perfecţiona în ocupaţia lui printr-un exerciţiu continuu şi se va ajunge ca toţi zece, avînd tot ce le trebuie, să aibă şi prisos ·pentru alţii. Iată principiul aparent al tuturor instituţiilor noastre Nu ţine de subiectul meu să examinez aici urmările lui; am făcut aceasta în altă scriere 238) . După acest principiu, un om care ar voi să se considere ca fiinţă izo­ lată, care nu depinde de nimeni şi s-ar satisface prin sine, nu ar putea fi decît nenorocit. I-ar fi chiar p este putinţă să trăiască, căci găsind tot pămîntul acoperit de al meu şi al tău şi neavînd nimic altce\"a decît cor­ pul său, din ce şi-ar scoate cele necesare? Ieşind din starea de natură, silim pe semenii noştri să iasă şi ei; nimeni nu poate rămîne în această stare împotriva voinţei celorlalţi şi, în realitate, înseamnă să ieşi dacă vrei să nu rămîi în imposibilitatea de a trăi; căci prima lege a naturii este grija de a te conserva Astfel se formează, încetul cu încetul, in spiritul unui copil ideile de relaţii sociale, chiar înainte ca el să fie în adevăr membru activ al societăţii. Emil vede că, pentru a avea instrumente de care să se ser­ vească, îl mai trebuie din cele de care se servesc alţii, prin care poate obţine, în schimb, lucrurile care-i sînt necesare şi care sînt în stăpînirea celorlalţi. îl pot pregăti lesne să simtă nevoia acestor schimburi şi să fie in stare să profite de pe urma lor. Excelenţă, tre buie să trăiesc, zicea un nenorocit autor satiric ministru­ lui care-i reproşa infamia acestei meserii. - Nu-i văd necesitatea, îi răspunse cu răceală înaltul funcţionar. Acest răspuns, excelent pentru ministru, ar fi fost sălbatic şi fals în orice altă gură. Orice om trebuie să trăiască. Acest argument, căruia fiecare îi dă mai multă sau mai puţină putere, în funcţie de gradul său de umanitarism, mi se pare fără replică pentru cel care-l dă cu privire la sine. Deoarece, dintre toate aversiunile pe care ni le dă natura, cea mai puterni'Că este oea faţă de moarte, rezultă

că totul este îngăduit de ea celui care nu are alt mijloc pentru a trăi.

Principiile pe baza cărora omul virtuos învaţă să-şi dispreţuiască viaţa şi să şi-o jertfească pentru datorie sînt foarte î ndepărtate de această simpli citate primară. Fericite popoarele la care poţi fi bun fără efort şi drept fără virtute ! Dacă este undeva în lume un stat mizerabil în care fiecare nu poate trăi fără să facă rău si în care cetătenii sînt sarlatani ' din necesitate, acolo nu trebuie să spîn� uri pe răufăcător, ci pe cel care îl sileşte să devină astfel. Indată ce Emil va şti ce este viaţa, prima mea grijă va fi să-i învăţ să şi-o păstreze. Pînă acum n-am deosebit deloc stărille, rangurile, ave2J8) In Dzscurs asupra ongmiz şz fundamentelor megalttăţiz dmtre oamem.

CARTEA Iii 1 75


EM I L

1 76

rile; nu le ,-oi distinge prea xult nici în cele ce urmează, pentru că omuL este aCelaşi în toate stările· bog atul n-are s�omacul mai mare decît săracul şi nu mistuie mai bine decît el : stăpînul nu are braţele mai lungi, nici mai puternice aecît cele ale scla,-ului său: cel de rang mare nu este mai mare decît un om din pop o r : în fi,1e, trebuinţele naturale fiind pre­ tutindeni aceleaşi, mijloacele de a le împlini trebuie să fie pretutindeni egale Conformaţi educaţia omului la om, şi nu la ceea ce nu este eL Nu ,-edeti că străduindu-,-ă să-I formaţl exclusiv pentru o anumită stare, îl faceţi nefolositor alteia şi că, dară sosrta îi surîde, n-aţi făcut altceva decît să-I nenorociţi? Ce poate fi mai ridicol decît un mare se1'1ior scăpă­ tat, care mai păstrează, î1'1 sărăcie, prejudecăţile originii sale? Ce poate fi mai umilitor decît un bogat sărăcit care. amintindu-şi de dispreţul cu care este privită sărăcia, se simte că a ajuns cel din urmă dintre oameni? Unul cîştigă din meseria de hoţ comun, altul din cea de valet slugarnic, cu acest frumos cuvînt : trebuie "ă, t'-ăiesc. Vă încredeţi în rînduirea actuală a �ocietăţii fără să va această rînduire este supusă la revoluţIi inevitabile şi că nu prevedea, nici preveni pe aceea care-i poate atinge pe copiii de rang mare ajunge mic, cel bogat devine sărac, monarhul

gîn diţi că puteţi nici ,-oştri. Cel devine su­

pus; oare loviturile sortii sînt atît de rare încît să puteţi crede că veţi scăpa de ele? Ne apropiem de o stare de criză şi de secolul revolutiilor'"'). Cine îţi poate spune Ce vei aj Ul:ge atunci? Tot ce a fost durat de o ameni, po ate fi dărîmat de oameni,

n u există trăsături care să nu se poată şterge afară de cele înscrise de natură, iar natura nu face nici prinţi, nici bogaţi, nici nobili. Ce va face, aşadar, în starea de jos acel tiran pe

care l-ai educat doar pentru r..: ăreţie? Ce va face în sărăcie bogăta.şul care ştie să trăiască numai din aur? Ce va face, lipsit de toate, acel prost îngîmfat care nu ştie să se folosească de el însuşi şi nu poate trăi decît prin ceea ce este străin de el? FerIcit cel care ştie să părăsească atunci starea care-l părăseşte şi să răt:lînă om în ciuda sorţii! Să laude cine şi cît vrea pe acel rege îm-ins

care se îngroapă ca un nebun sub ruinele

tronului său; eu îl dispreţuiesc ; văd că trăieşte numai prin coroană şi nu e nimic dacă nu e rege ; dar cel care pierde coroana şi se lipseşte de ea e mai presus de coroană. De la rangul de rege, pe care-l poate deţine şi un laş, şi un ticălos, şi un nebun, el se ridică la starea de om, pe care puţini oameni ştiu s-o păstreze. Atunci el înv inge soarta, o priveşte cu dispreţ, nu datorează nimănui nimic decît sieşi şi cînd nu-i rămîne să

se arate decît pe sme, atunci nu mai e un nimic; este ceva. Da, îl prefer de o sută de ori mai mult pe regele Siracuzei care se face dascăI la Co­ rint şi pe regele Macedomei care se face scriitoraş la Roma, decît p e un nenorocit de Tarquiniu care nu ştie ce să facă dacă nu domneşte, decît pe moştenitorul unui stăpîn peste trei regat€'" care ajunge jucăria oripui în drăzneşte să-i .

batjocorească mIzeria,

rătăcind de la o

curte la alta,

X) Socotesc cu neputmţă ca manIe monarhll ale Europei să mai poată trăi multă vreme· toate au fost strălucitoare, si orice stare strălucitoare merge spre de­ clm. Pentru această părere am temelUn mai partIculare decît această maximă; dar nu e potnvit să le spun Şi fiecare le vede foarte bme_


căutînd pretutinder:i ajutor şi primmd ocal'ă, pentru că nu ştie decît o singură meserie, care nu mai stă în puterea lui239). Cmul Şi cetăţeanul, oricine ar :i el, nu are alt bun de dat socetă.ţii decit t)e sine Însuşi ; toate celelalte bunuri sînt în societate fără \'oia lui : :ar cî;�Q ur: om este bcgat, sau ne. se bucură de bogăţia lui, sau se bucu:::ă şi publicul. In prImul caz fură de la ceilalţi ceea ce nu-i foloseşte nici lui. Iar în al doilea. nu le dăm nimic Astfel. datoria socială îi rămîne ' întreag2 atîta timp cît nu plăteşte decît din aye:::ea sa. Dar tatăl meu, cîştigînd-o, & servit societatea . . . fie, el şI-a plătit datoria, însă nu şi pe a ta Da:oreZl mai mult celorlalţi decît dacă te-ai fi născut fără 2\'ere; pentru că te-ai născu t favoriza,t. Nu e deloc drept ca ceea ce un om a făcut pentru societate să uşureze pe altul de ceea ce el îi dato rează : căci fiecare, aparţinînd întreg societăţii, nu poate plăti decît pentru S1112 şi nici un tată nu poate trar.smite fiului său dreptul de a fi inutil seme­ nilor săi ; 0:-, este totuşi ceea ce el face, după cum ziceţi voi, cînd î i transmite bogăţiile sale care sînt proba ş i valoarea muncii. Cel care mănîncă trîndăvind ceea ce n-a cîştigat el însuşi fură; iar un reDtier pe care statul îl plăteşte ca să nu facă nimic nu se deosebeşte prea mult, după mine. de un hoţ care trăieşte pe cheltuiala trecătorilor In afara societăţii, omul izolat, care

nu

datoi'ează nimic nimănui, are dreptul să

trăiască cum îi place ; însă în societate. unde trăieşte în mod necesar p e cheltuiala celorlalţi, e l l e datorează în muncă valoarea întreţinerii sale ; aceasta este fără nici o exceptie. A munci este deci o datorie indispen­ sabilă omului social. Bogat sau sărac, puternic s au slab, orice cetăţean trîndav este un pungaş. 239) In pnmele două edlţli dm Amsterdam si Paris, în locul cuvintelor moştem­ torul unUl stăpîn peste trel regate, se cltea moştenitorul şz fiul unuz rege a l regzloT, apol în notă (x) :Vonones. fwl luz Phraates, regele Parţtlor (cf. T a C I­ t u s, Annales, II 2) "Moştenitorul unUl stăpîn peste trei regate" este pnncipele Carol Eduard, zis pretendentul, fml lUI Iacob al II-lea. regele AnglIeI, detronat în 1688, care a trăit multă vreme în Franta si s-a abrutizat pnn beţie. Regele Macedomei despre care e vorba în acest context e Perseu, ultImul rege al Macedoniei, învins de Paulus-Emilius şi omorît în închIsoare la Roma, După Plutarh, nu el, ci fml lui, "deveni bun lucrător" . . . şi "învăţă literele ŞI lImba romană pe care ştla atît de bine s-o scrie încît servi apoi ca scrib Şl grefier la magIstraţii Romei" . . (ef. P 1 u t a r h, Vwţa lUt Paulus-Emilius, par 5). I n legătură cu acest context, de Musset, în edlţla sa, povesteste o anecdotă interesantă, care aruncă o lumină particulară asupra tendmţel unor oameni de a-şi menţine cu orice preţ un anumIt "prestigiu ' socIal In 1792, mulţI emigranţl francezI s-au refugiat la Hamburg, unde toată lumea lucra Cel care aveau talente sau cunoştmţe speciale au reuşit să rămînă, ceilaltI au fost slliţi să plece mai departe. DL baron de x x x făcea parte din ultima categone ; fără nici o resursă ŞI neştiind ce să facă, se gîndI să fIe în­ grijitor de bolnavl, pUl1înd condiţia ca să fie chemat prm titlul său ("D-Ie baron") de cîte ori i se cerea ceva de către bolnav Această năzuintă de a-şi păstr.'l., Într-un serVlClU soCOtIt umilitor şi extrem de greu pe acea vreme. tItlul de nobleţe plăcu hambt.rghezilor, care făceau prea puţm caz de nobleţe (era în timpul Republicii lIbere a HamburguIUl), mai ales atunci cînd nu era însoţită de averc' "Dl. baron" devem îngrijitorul la modă, căutat şi bme plătit Nu lua masa l'liClOdată cu stăpîmi caseI, nici ;n bucătărie, CI nUI:1al după ce :si îndeplinea serviciul


EMIL 1 78

Or, dintre toate ocupaţiIle care pot asigura traiul omului, cea care îl apropie mal mult de starea de natură este munca manuală: dintre toate condiţiile, cea mai independentă de soartă şi de oameni este cea a meşte­ şugarului. ::\Ieşteşugarul nu depinde decît de munca sa; e liber, pe cît e plugarul sclav, căci acesta ţine de cîmpul său, a cărui recoltă este l3. bunul plac al altuia G uşmanul, prinţul, un vecin p uternic, un proces, îi pot lua pămîntul; p!"in acest pămînt el poate fi vexat în mii de felun; dar oriunde m eşteşugarul ar fi persecutat, îşi face îndată bagajul. îşi ia braţele şi pleacă. Cu toate acestea, agricultura este cea dintîi meserie a omului; este cea mai cinstită. cea mai folositoare şi, î n consecinţă, cea mai nobilă me-ser12 pe care o peate exercita. Nu-i spun lui Emil: învaţă agricultura; o ştle. E obişnuit cu toate muncile cîmpului ; a început cu ele, la ele se întoarce neîncetat II zic deci : cultivă meştenirea de la părinţi. Dar dacă pierzi a'cea:s tă moştenire sau dacă n-o ai, ce faci? Învaţă un meşteşug. "Cn meşteşug, fiului meu ! Fiul meu meşte�ugar! Dar cum poţi să te gîndeşti la aşa ceva, domnule? Da, doam'1ă, mă gîndesc mai bine decît dumneata care vrei să-I sileşti să nu poată fi niciodată altceva decît un lord, un marchiz, un prinţ şi poate într-o zi mai puţin decît nimic; eu vreau să-i dau un. rang pe care să nu-l poată pierde, un rang care să-i facă cinste în orice epocă, vreau să-I ndlc la starea de om ; şi, orice ai zice, va avea mai puţini egali în acest titlu decît în toate cele pe care le va primi de la dumneata Litera omoară. iar spintul dă viaţă 2 40) E vorba mai puţin să înveţi o meserie pentru a şti o meserie decît pentru a învinge preJudecăţile care o d!spreţuiesc. Ku vei fi silit niciodată să munceşti pentru a trăi. Ei ! Cu atît mai rău, cu atît mai rău pentru tine! Dar n-are a face : nu lucra de­ loc pentru pîine, lucrează pentru glorie . Coboară-te la s tarea unui meş­ teşugar pentru ca să fii deasupra stării tale. Ca să-ţi supui destinul şi lucrurIle, începe prin a te face independent de ele. Ca să stăpîne�ti prin opmie, începe prin a o stăpîni. Aminteşte-ţI că nu-ţi cer delec un talent, CI un meşteşug, un ade­ vărat meşteşug , o artă pur mecanică, în care lucrezi mai mult cu mîinile decît cu mintea, care nu te duce la avere, dar te face să te poţi lipsi de ea. In unele case, cu mult în afara pericolului de a le lipsi pîinea, am \'ăzut taţi care împing prevederea atît de departe, încît la grija instrucţiei copiilor adaugă pe aceea de a le da ŞI cunoştmţe care, orice s-ar întîmpla,

i-ar putea face să albă din ce să trălască. AceştI taţi prevăzători cred că au făcut mare lucru ; dar nu fac r:imic, pent:�:u că mij loacele care cred ei că le pun la îndemîna copulor depind chiar de aceeaşi soartă deasupra căreia \'or să-i rIdice

Încît, cu toate aceste frumoase talente, dacă cel

0.'0) Sensul afirma\lel poate fI :n\eles numaI aacă ne refenm la sem mflca ţla par­ Lculară a termemlor "lettre" si ,.esp n t" dm context "Llteră" = îngustime, sen& restrîns ŞI formal al lucrurilor dobîndit prin "lItera" din cărţi; "spirit" = sen<; larg ŞI real ciI lucrunlor, dobîndIt :Jrl'1 expenenţă proprre, independent de ter­ menii care le desemnează in general, cele două paragrafe precedente, împreună cu cel de faţă ,?i următoarele cîteva, au o valoare excepţională pentru gîndIrea pedagogică înain­ tată a lui Rousseau ConSIderarea r.:lUncil manuale ca parte i ntegra ntă a edu.­ catiel complete are o netăgăduită valabilitate SI aZl (ef. studiul introductiv).


care le are nu se găseşte în împrej urări favorabile ca să le folosească, va pieri de mizerie, ca şi cum n-ar avea nici unul De îndată ce este vorba de prefăcătorie şi de intrigi, e mai bine să întrebuinţezi aceste mij loace ca să te menţii în starea bună în loc să-ţi recîştigi, din mijlocul mizeriei, mijloacele prin care să te ridici la prima ta stare Dacă cultivi artele al căror succes ţine de reputaţia artlstului. dacă te pregăteşti pentru ocupaţii care se dobîndesc numai prin favoare, la ce îţi vor servi toate acestea cînd, dezgustat pe drept de lume, vei dispreţui mij loacele fără de care nu po'�i reuşi? Ai învătat politica ŞI afacerile prinţllor ' foarte bine; dar ce vei face cu aceste cunoştinţe dacă nu poţi să te apropii de miniştri, de femeile de la curte, de şefii birourilor, dacă n-ai secretul să le ,placi şi dacă toţi aceştia nu găses� în tine secătura care le trebuie? Eşti arhitect sau pictor : fie, dar trebuie să-ţi fad cunos­ cut talentul. Crezi că poţi numaidecît să-ţi pui lucrarea la expoziţie? Nu merge aşa! Trebuie să fii de la Academie; trebuie chiar să fn sprijinit ca să poţi obţine. în colţul unui perete, un loc obscur. Părăseşte linia şi pensula; ia o trăsură şi aleargă din uşă în uşă; aşa se cîştIgă celebritatea. Trebuie însă să ştii că toate aceste uşi strălucite au paznkl sau portari care înţeleg numai prin semne şi au urechile î n palmă. Vrei să înveţi pe alţii ceea ce ai învăţ-at tu şi să te faci profesor de geografie sau de mate­ matică, sau de limbi, sau de muzică, sau ,de desen? Chiar şi pentru aceasta îţl trebuie elevi şi, prin urmare, protectori. Ţine seama că e mai impor­ tant să fii şarlatan decît priceput şi că, dacă nu cunoşti decît meseria ta, veI fi totdeauna un ignorant2 41). Vezi deci cît de puţin trainice sînt toate aceste resurse strălucitoare şi cîte alte resurse îţi sînt necesare pentru a te folosi de ele Şi apoi, ce te vei face în această tristă cădere? Nenorocirile, fără să te instruiască, te înjosesc; devenit mai mult ca oridnd o j ucărie a opiniei publice. cum te vei ridica deasupra prejudecăţilor care sînt arbitrul soartei tale? Cum vei dispreţui j osnicia şi viciile de care ai nevoie ca să trăieşti? Nu de­ pindeai decît de bogăţie, iar acum depmzi de bogaţi ; nu ai făcut altceva decît Să-ţI faci robia mai grea şi să te încarci cu mizena. Ai ajuns sărac. fără să fii liber; e starea cea mai rea în care omul poate cădea. Dar dacă, în loc să reeurgi pentru a trăi la asemenea cunoştinţe înalte, care sînt făcute pentru a hrăni sufietul şi nu co rpul, ai recurge, la nevoie, la mîinile tale şi la intrebuinţarea ce le-o poţi da, toate dificultăţile ar dispărea, toate prefăcătoriile ar deveni inutile ; resursa e totdeauna gata pentru a fi folosită ; probitatea, onoarea nu mai sînt obstacole în vlaţă; nu mai ai nevoie să îii ticălos si mincmcs în faţa celor m ari, mlădios şi s:ugarnic fată de pU:J.gaşi, un linguşitor ab:cct faţă de toată lumea. u {lul ce acoraă împrumuturi sau e un hoţ, ceea ce este aproape acelaşi lucru cînd nu ai nimic ; nu te va mai atinge opinia altora ; nu ai nevoie sJ curteneşti pe !1imeni, nici să lbguşeşti pe proşti, nici să îndupleci pe UşIerI, nICI să plăteştl pe o curtezană sau, ceea ce e mai rău, s-o flatezl Nu tE: interesează dacă necinstiţii conduc marile afaceri, aceasta nu te împiedică pe tine în \"iaţa ta ne'cunoscută, să fii om cmstit ŞI Să-ţI cîştlgi pîinea. Intri in cel dintîi atelier al meseriei pe care ai învăţat-o ; Meştere, 241) Constatarea pnveşte orîndulrea soclală a timpului.


am nevoie de lucru. ::\1eseriasule. sezi acolo si lucrează. Inainte ca să fi

g

\ enit ora prînzului ţI-ai cîşt i at p ;înzul: dacă eşti sirgJitor şi cumpătat, inainte de a t:-eC2 opt zi:e \'ei avea din ce să trăieştI alte opt zile : vei fi trăit 11eer, săne.tos, smcer, muncitor. drept. Xu înseamnă să-ţi pIerzi ti mpul c:ştlgînd în felul acesta.

Vreau neapărat ca E:nil să în.':ete o rr:eserie. Vei z:ce : măcar să fie o mese:Cle onorabilă. Ce înseamnă acest cm'înt? Ku este o!'lorabilă orice

Meserie care foloseste publicului? Ku \TeaU să fie niCI cusător de bro­ · d erii, nici poleitor, nici smălţuitor, ca ge!1tilomul lui Lccke 2 4 2) . Nu \'reau să fie mCI muzicant, nici actor, nici autor ce cărţi"*') . Dmtre profEsiile de acest fel şi altele asemă!1ătcare, poate să aleagă pe care o va dori : nu-l

\'oi stingheri cu nimic. Prefer să fie cizmar decît poet: prefer să pa\'eze marile drumuri decît să facă flori de porţelan. Dar, \ ei zice, poliţiştii,

spi onii, călăii sînt oameni utili. Stă în mîna gm'err.. ă mîntului ca să nu mai fie deloc. Dar să trecem peste as ta . n -aveam drep'cate ; nu e destul să-şi aleagă cineva o meserie utilă ; se cere ca ea să nu ceară celor care o îndeplinesc însuşiri sufleteşti odioase 'Şi incompatibile cu rostul omului. Astfel, revenind la vorba dintîi, să. ne alegem o meserie onorabilă; dar să ne amintim totdeauna că nu există deloc onestitate fără utilitate.

Ln au to r celebru dir.. acest secol*>" ) , a l e căru.i cărţi sînt pline de pro­ i e cte mari si de vederi mici, făcuse j urămînt ca toţi preoţii din tagma sa să nu se căsătorească; Î'1să fiind mai scrupulos decît alţii în privinţa adulterulul, se zice că s-a decis

să aibă servitoare drăguţe cu care să

repare cît mai bine in sulta care o adusese speciei sale prin acest temerar angajament S ocotea drept o d atorie a cetăţeanului să dea patriei alţi

cetăteni şi din tributul pe care-l plătea astfel înmulţea clasa meseriaşilor. De îndată ce aceşti copii creşteau, îi punea să înveţe o meserie după

gustul lor, înlăturînd numai profesiile trîndave, d e prisos , sau cele supuse modei, ca, de exemplu, cea de peruchier, care nu e niciodaiă ne'cesară şi care poate deveni inutilă d intr-un moment într-altul, atîta vreme cît natura nu va obosi să ne dea p:'ir pe cap. Iată spiritul care trebuie să ne conducă în alegerea meseriei lui Emil,

sau, mai curînd, n u noi vom face alegerea, ci el; căci fiind îmbibat cu maxime care păs trează în el dispreţul natural pentru lucrurile inutile, el

nu va vrea niciodată să-şi piardă timpul î n îndeletniciri fără valoare, iar el nu cunoaşte altă valoare a lucrurilor decît cea a utilităţii lor reale ; îi trebuie o meserie care ar fi putut să servească lui Robinso n pe insula sa. Făcînd să treacă prin faţa copilului produsele naturii şi ale artei, aţîţîndu-i curiozitatea şi urmîndu-l unde îl poartă ea, ai avantaj ul de a-i studIa gusturile, pornirile, înclinările şi de a vedea s trălucind prima 2.2) Locke Sl<sţmea că "gentlemanul" trebUle să înveţe o mesene (grădll:.ărit, lem­ nărie, la tară: parfumerie, l ăCUlre gravură, lucrăn in metal etc , la oraş).

*� Dar esh ŞI tu, evident, Iru se va spune. Mărturisesc că sînt, spre nenor02lrea mea Dar greselile mele, pe care cred că le-am Ispăşit destul, nu sînt pentru altul tememri ca să le comită ŞI el Nu scnu ca să-mi scuz greşelile, CI ca să-I în:pledlC pe cititorii mel să le lmite24;J) 243) EmiL trebuia să fie, potrivit acestor vederi, ult"ma carte a IUl Rousseau **) Abatele de Saint-Plerre.


scînteie a talentului său, dacă are într-adevăr vreunul bine precizat . Este însă o eroare răspîndită, de care trebuie s ă te fereşti, ş i anume s ă atribm pornirii talentului efectul întîmplării şi să iei drept o adevărată înclinare pentru cutare sau cutare artă spiritul imitativ comun omului ş i maimutei, care î l îndeamnă mecanic ş i pe unul, şi p e altul s ă vrea s ă facă tot ce vede că se face, fără să stie prea mult la ce serveşte. Lumea e plină de meşteşugari şi mai ales de arti5ti care n-au nici un talent înnăscut pentru arta cu care se îl1deletnicesc şi spre care au fest împinşi din copilărie, fie determinaţi de alte conveniente, fie pentru că au fos t înşelaţi de un zel aparent care i-ar fi putut îndrepta tot aşa de bine spre oricare altă artă, dacă ar fi văzut-o practicată. "C"nul aude bătînd toba, şi se crede general ; altul vede zidindu-se o casă şi vrea să fie arhitect. Fiecare este atras de meseria pe care o vede de aproape, dacă o crede respedabilă. Am cunoscut un servitor care, văzînd pe stăpînul său că pictează şi desenează, şi-a pus în cap să fie pictor şi desenator. Îndată după această hotărîre, a luat creionul pe care nu l-a mai părăsit decît pentru pensulă. pe care a păstrat-o toată viaţa. Fără lecţii şi fără reguli, începu să de­ seneze tot ceea ce-i ie�ea înainte. Petrecu trei ani ţintuit de mîzgălitu­ rile saie de care nu-l putea deslipi nimic decît slujba sa, fără să se des­ curajeze de puţinul progres pe care capacităţile lui medio cre îl îngăduiau să-I facă. L-am văzut tImp de şase luni de vară ÎÎerbinte într-o mică anticameră care dădea spre miazăzi şi în care te sufocai în trecere, aşe­ zat sau mai curînd lipit toată ziua de scaunul său înaintea unui glob, desenînd şi redesenînd acest glob, începînd şi reîncepînd neîncetat cu o încăpăţînare neînvinsă pînă cînd a realizat relieful globului destul de bine ca să fie mulţumit de munca sa. În fine, aj utat de stăpînul său şi condus de un artist, a ajuns să-�i părăsească livreaua şi să trăiască din pensula sa. Pînă la un oarecare punct perseverenţa ţine locul talentului ; el a atins acest punct şi nu-l va depăşi niciodată. Statornicia şi rîvna acestui băiat cinstit sînt demne de laudă. Va fi totdeauna stimat pentru ' asiduitatea sa, pentru fidelitatea sa, pentru moravurile sale ; însă el nu va picta nimic altceva decît ce se pune deasupra porţii. Cme oare nu s-ar fi înşelat în zelul lui şi nu l-ar fi luat drept un adevărat talent? Este o diferenţă mare între a-ţi place o muncă şi a fi făcut pel1tru ea. Tre­ buie observaţii mai fine decît îşi închipuie cineva pentru a te convinge de talentul real şi de adevăratul gust al unui copil, care arată mai mult dorinţele sale decît dispoziţiile sale, pentru că j udecăm 'totdeauna după cele dintîi neştIind să studiem pe cele din urmă. Aş dori ca un om pri­ ceput să ne dea un tratat despre arta de a observa copiii. Ar fi foarte important să cunoaştem această artă ; părinţii şi dascălii nu au încă ele­ mentele ei . Poate însă că dăm aici prea mare importanţă alegerii unei meserii. Fiindcă e vorba numai de o muncă manuală, această alegere nu Înseamnă ceva deosebit pentru Emil, iar ucenicia lui este făcută mai mult de j umă­ tate prin exerciţiile cu care l-am ocupat pînă acum. Ce vreţi să facă? E gata pentru orice ; ştie să umble cu sapa şi cu cazmaua. ştie să se ser­ vească de strung. de ciocan, de rindea, de pilă: uneltele tuturor mese­ nilor îi sînt de-acum familiare. E vorba numai să se obişnuiască a în17

-

Emil sau despre educaţie

CARTEA

181

III


EMIL

1 82

trebuinta vreuna din aceste unelte destul de repede şi de uşor pentru a egala în stăruinţă pe lucrătorii buni care se servesc de ele ; în această privinţă, el are UD. mare avantaj faţă de toţi, acela de a a\-ea trup'll ag er şi membrele mlădioase pentru a lua fără greutate orice fel de po­ ziţie şi a prelungi, fără sforţare, orice fel de mişcări. In plus, are orga­ nele simţurilor întregi şi bine exercitate : toată mecanica artelor îi este cuncscută Ca să poată lucra ca un meşter, îi lipseşte numai obişnuinta, iar obişnuinţa nu se cîştigă decît cu timpul. Cărui meşteşug pe care v a trebui să-I alegem î i va afecta deci des.tul timp pentru a ajunge îndemî­ natic? Numai despre aceasta este vorba. Daţi bărbatul u i o meserie potrivită sexulu: său, iar tînărului o me­ serie potrivită vîrstei sele Nu-i place şi nu i se potriveşte nici o profesie sedentară şi casnică, care îi slăbeşte şi îmbătrîneşte corpul. Niciodată un tînăr n-a dorit din proprie iniţiativă să fie croitor: trebuie multă iscusinţă ca să îndemni spre această meserie femeiască sexul pentru care nu e făcută*). Acul ŞI sabia nu pot fi purtate de aceleaşi mîini. Dacă aş fl suveran2-l4), aş da voie numai femeilor şi schIlozilor să se ocupe de croi­ torie şi de lucrările cu acul Presupunînd că eunucii sînt necesari, găsesc că orientalii sînt nebuni că-i pregătesc anume. De ce nu se muiţumesc cu cei p e care i-a făcut natura aşa, cu cei cărora natura le-a mutilat sufletul, făcîndu-i lasi? Cred că ar avea mai multi decît au nevoie. Orice om slab, plăpîn d , fricos e condamnat de natură la viaţa sedentară; e făcut să trăiască la rînd cu femeile sau în felul lor. Atît mai bine dacă există vreo meserie care le este potrivită ; dacă însă e neapărată nevoi€ de ade­ văraţi eunuci, atunci să reducă la această stare pe bărbaţii care îşi dez­ onorează sexul, îmbrăţişînd meserii care nu li se potrivesc. Alegerea lor trădează eroarea naturIi; îndreptînd această greşeală Într-un fel sau altul, nu vei fi făcut decît bi-ne Interzic elevului meu meseriile nesănătoase, dar nu cele grele, nici chiar meseriile peri'culoase. Ele exercită în acelaşi timp forţa şi curaj ul. Ele sînt potrivite numai bărbaţilor; femeile nu le reclamă ; cum nu le este ruşine bărbaţilor să ia din ('ele pe care le practică ele?

Luciantur paucae, comedunt colliphia paucae . Vas lanam trahitis, calaihisque peracta refertis Vellera . 245) .

.

I n Italia nu vezi deloc femei în prăvă'lii; şi nu-ţi poţi imagina nimic mai trist decît priveliştea străzilor din acea ţară pentru cei obişnuiţi cu cele din Fran ţ a şi Anglia. Văzînd pe comercianţii de modă că vînd femeilor panghci. funde, resiruri. fireturi, găseam aceste podoabe delicate destul de rrdicole în niste mîini grosolane, făcute pentru a sufla în foaIe ŞI pentru a bate cu cio �anul. Îmi ziceam: în această ţară, femeile ar tre­ bU I , din răzbunare, să deschidă prăvă1ii de lustruit arme şi de armuri. X) La cel vechI n-au eXIstat crOlton ' hainele bărbaţIlor erau făcute în casă, de către femel. 2_4) În sens de legiuttor. 24;') Din J u v e n a 1, Sattre, II, 531 "Puţme �înt femeIle care luptă; puţme sînt cele care mănîncă pîinea 8!tletilor. Voi toarce ţi lîna SI, după ce aţi I sprăvit lucrul, puneţl-l în COŞUrI


Ei. fiecare s ă fabrice şi să vîndă armele potri\-ite sexului său. cunoşti trebuie s ă le foloseşti.

Ca

să l e

Tinere, imprimă muncii tale forţa mîinii bărbăteşti. învaţă să mî­ nuieşti cu un braţ viguros barda şi fierăstrăul, să ciopleşti lemnul, să te urei pe căpriori, să pui acoperişuri, să le întăreşti vîrful cu fUl1ie şi grinzi ; apoi să strigi la sora ta să vină să te ajute la lucru, aşa cum ea te chema să lucrezI la broderia ei. Simt că am sP'Js prea mult pentru plăcuţii mei contemporani; dar mă las cîteodată dus de puterea consecll1ţelor. Dacă unui om, oricare ar Îi el, Îl este ruşine s ă lucrez;e în public înarmat cu tesla şi încins cu un şorţ de piele, nu mai văd în el decît un sclav al opiniei, gata să roşească făcînd bine, îndată ce s-ar rîde de oamenii cinstiţi. Totuşi s ă cedăm pre­ Judecăţilor părinţilor tot ceea ce nu poate dăuna judecăţii copiilo r. l\u este necesar să practici toate profeslile utile pentru a le cinsti pe toate ; este destul să nu apreciezi nici una inferioară ţie. Cînd ai de făcut ale­ gerea şi cînd nimic altceva nq te determină, de ce nu ai ţine seama de plăcere, de înclinare, de potrivirea dintre profesiile de acelaşi rang? Prelucrarea metalelor este utilă şi poate cea mai utilă dintre toate ; totuşi, afară de cazul cînd aş avea vreo raţiune particulară care să mă îndemne în acest sens, n-aş face din fiul dumitale un potcovar, UI1. lăcă­ tuş, un fierar ; n-aş dori să-I văd, în fierăria lui, cu înfăţişarea unui ci­ dop. De asemenea, nu l-aş f8.::e zidar, şi cu atît mai puţin pantofar. Toate meseriile trebuie să fie îndeplinite, însă cine poate alege trebuie s ă s e gîndească la curăţenie, căr-;' aici n u mai încare nici o opinie ; asupra ,:cestui punct de cid simţurile noastre. In fine, nu mi-ar plăcea acel e pro­ fesii s tupide în care lucrătorii, fără pregătire şi aproape în mod automat, nu-şi exercită niciodată mîinile decît cu acelaşi fel de munci Ţesătorii, cel care fac ciorapi, tăietorii de piatră: la ce serveşte să foloseşti în aceste meserÎl oameni înzestraţi cu raţiune? Este o maşină care conduce o altă maşină. Luînd în consideraţie toate acestea, ai;> ţine cel mai mult ca meseria pe gustul elevului meu să fie cea de tîmplar. E curată, e folositoare şi se poate exercita în cas ă ; ţine de ajuns corpul în mişcare ; cere munci­ torului iscusinţă şi pregătire ; apoi. în forma obiectelor determinată de utilitate, eleganţa şi gustul rm sînt excluse. Dacă din întîmplare spiritul elevului vostru era îndreptat în mod hotărît spre ştiinţele speculative, atunci n-aş avea nimic împotrivă să i se dea o meserie conformă cu înclinaţiile sale ; ar învăţa, de exemplu, să facă instrumente de matematică, ochelari, telescoape etc. Cînd Emil va învăţa meseria sa, dores'c s-o învăţ împreună cu el ; că'Ci S�nt conVll1S c;ă nu va învăţa niciodată bine d€lOît ceea ce vom învăţa împreună. Ne vom începe deci amîndoi ucenicia şi nu vom pretinde deloc să fim trataţi ca domm, ei ca adevăraţi ucenici care nu se distrează ; de ce nu am fi într-adevăr buni de aşa ceva? Ţarul Petru era teslar în şan­ tIer şi toboşar în propria sa armaţă; c r ezi că acest print nu preţuia cit tme prin naştere şi prin merite? Inţelege bine că nu spUI1. acest lucru lUI Emil, ci dumitale, oricine ai putea fI. Dll1 neferiCIre, nu \ om putea petrece tot timpul lîngă tejghea. Nu sîntem numai uceniCI de lucrători, ci ŞI uceniCI de oamem; iar ucenicla

CARTEA 1 83

!II


EM I L

1 84

acesteia din urmă meserii este mu lt mai grea şi mai îndelungată decît cealaltă Cum vom proceda deci? Vom lua oare un maistru de rindea o oră pe zi. cum luăm un dascăl de dans? Nu. Nu vom fi ucenici, ci disci­

poli; iar ambiţia noastră nu este atît să î m-ăţăm lemnăria cît să ne rid�­ căm la starea de lemnar. Sînt, aşadar, de părere să m ergem cel puţin o dată sau de două ori pe săptămînă să stăm o zi lîngă un maistru, să ne sculăm la aceeaşi oră cu el, să fIm la lucru înaintea lui, să mîncăm cu el !a masă. să muncim după ordinele sale şi. după ce vom fi avut onoarea să prînzim cu familia sa, să ne întoarcem, dacă vrem, să ne culcăm în paturile noastre tari. Iată cum se învaţă mai multe meserii deodată şi cum te deprinzi cu munca mîinilor fără să neglijezi cealaltă ucenicie2J6).

Să fim simpli cînd facem bine. Să rou reproducem vanitatea prin grijile noastre de a o combate. A te lăuda că ai învins prejudecătile în­ seamnă că te supui !or. Se zice că în familia sultanilor di'1 Turcia este un vechi obicei ca padişahul să facă lucrări manuale şi fiecare ştie că lucrările unei mîini regale nu pot fi decît capodopere

Se împart deci,

cu cinste, aceste capodopere celor cu ranguri mari de la Po artă şi o biec­ tul e plăt:t după calitatea lucrătorului. Ceea ce văd eu rău aici nu este această pretinsă vexare, căci, dimpotrivă, e un bine Silind pe cei mari să împartă cu el ce au j efuit de la popor, prinţul e cu atît mai putin obligat s ă j efuiască în mod direct poporul. Este o uşurare necesară des­ potismului, fără de care această groazroică formă de guvernare n-ar putea subzista. Adevăratul neajuns al unui asemenea obicei este ideea pe care şi-o face acest biet om despre meritul său. Ca şi regele Midas, el vede că tot ce atinge el se schimbă în aur, dar nu bagă de seamă că urechile îl cresc247) . Ca să-i păstrăm lui Emil urechi scurte, să-i ferim mîinile de acest talent bogat ; ceea ce face el s ă fie preţuit după lucru, nu după

lucrător. Să nu admitem niciodată ca lucrul său s ă fie apreciat altfel

decît în comparaţie cu al meşterilor buni. Munca lui să fie preţuită de lucrul însuşi şi nu pentru că este al lui. Cînd ceva este bine făcut, s ă zici : Iată ce e bine făcut, dar nu adăug a : Cine a făcut aceasta? Dacă spune el însuşi, cu un aer mîndru şi mulţumit de sine : Eu l-am făcut, adaugă

cu răceală : tu sau altul, n-are a face , e un lucru bine făcut. Bună mamă, păzeşte-te mai ales de minciunile ce ţi se pregătesc. Dacă fiul tău ştie multe lucruri, fereşte-te de tot ce ştie; dacă are nenoroci­

rea să fie crescut la Paris şi să fie bogat, e pierdut. Cît timp va găsi aici artişti destoinici. va avea toate talentele lor; iar departe de ei, nu

va avea nicI unul. La ParIs, bogatul ştie tot ; numai s ăracul este ignorant.

Capitala aceasta este plină de diletanţi şi mai ales d e diletante, care lu246) AdlCă "ucemcia de a devem om". 2") Legenda lm Mldas (cf. O v 1 d 1 u, Metamorfoze, cartea a XI-a). Bacchus propu­ nînd regelm Midas să-şi formuleze o dormtă, acesta a cerut ca tot ce va atinge să se transforme în aur. Dar şi bucatele la masă se prefăceau, atinse de mîna lm, în aur; foamea Şl setea îl siliră să ceară zellor lertare. După unele rugă­ mmţi, este lertat. Dar, în curînd, aflrmînd că Pann cîntă mal frumos decît Apolo, zeul muzlcii îl pedepsl ca să-l crească urechl de măgar


crează aşa cum dl. Guillaume248) inventa culonle In privinţa aceasta cunosc trei excepţii onorabile printre bărbaţi şi poate că sîr:t mai multe, dar printre femei nu ştiu nici una şi mă îndoiesc că ar eXIsta. In g ene­ ral, dobîndeşti un nume în lumea artelor ca şi în cea a oamenilor de leg e ; devii 2rtist şi Judecător al artiştIlor, precc:m ajungi doctor în drept şi magistrat. Dacă ar fi deci odată stabilit că e frumos să stii o meserie, copiii ' '-oştri ar şti-o fără s-o înveţe ; ar ajunge meşteri ca şi consilierii din Zurich249). La o parte cu asemenea ceremonii pentru Emil, la o p arte cu aparenţele, întotdeauna realitatea. Să nu spună ce ştie, să înveţe în tăcere. Să-şi realizeze totdeauna capodopera sa, dar să nu ajungă nicl­ odată maistru250) ; să nu fie lucrător prm titlul său, ci prin munca sa. Dacă am fost înţeles pînă aici, va trebui conceput modul cum, prin obişnuinţa exerciţiului corporal şi prin lucru manual, formez pe nesim­ ţite elevului meu gustul cugetării şi al meditaţiei, spre a ţine în cumpănă lenea care ar rezulta din indiferenţa sa faţă de Judecăţile oamenilor şi din calmul pasiunilor sale. Trebuie să lucreze ca un ţăran şi să cugete ca un filosof, ca să nu fie trirrdJav ca un sălbatic. Marele s ecret aJ. edu­ caţiei e de a face ca exerciţiile corpului şi cele ale spiritului s ă s ervească întotdeauna de odihnă unele altora25 1) . Să ne ferim de a anticipa învăţăturile care cer un s pirit mai copt. Emil nu va fi multă vreme lucrător fără să resimtă prin propria sa ex­ perienţă inegahtatea condlţiilor pe care nu a observat-o la început. Va voi la rîndul său s ă m ă !Întrebe asupra maximelor pe care i le dau şi care sînt potrivlte înţelegerii lui. Primind totul numai de la mme, văzîn­ du-s e atît de aproape de starea săracilor, va dori să ştie de ce eu sînt atît de departe. Poate că îmi va pune, pe neaşteptate, întrebări aspre: "E�ti bogat, mi-ai spus-o, şi văd şi eu. Un b ogat trebuie să dea, şi el

munca sa societăţii, pentru că este om. Dar dumneata, dumneata ce faci pentru ea?" Ce va răspunde la aceasta un bun guvernor? Nu ştiu. Ar fi

poate destul d e prost să-i vorbească copIlului de grija pe care i-o poartă. In ce mă priveşte, atelierul m-ar scoate din încurcătură : "Iată, dragă

Emil, o întrebare excelentă; îţi cer să răspunzi în locul meu cînd vei putea să dai pentru tine un răspuns de care să fii mulţumit. In aşteptare, voi avea grijă să-ţi dau ţie şi săracilor ceea ce am de prisos şi să fac o masă sau un scaun pe săptămînă, spre a nu fi cu totul nefolositor la nimic". Z48) PersonaJ dm comedla Avocatul PateHn, care datează din secolul al XV-lea Guillaume era un negustor de postav ; avînd un proces cu un păstor al său pe care îl apăra Patelin, negustorul s-a zăpăclt atît de mult, încît amesteca, î:J. apararea sa, chestiunea ollor cu cea a postavului. Rousseau a vrut să înţe­ leagă, in context, un lucru prost, făcut de neprkepuţl. Z'") Zurich-ul, vestit încă de pe atuncl pentru industriile S1 meşteşugaru săi, avea, poate, un consiliu mdustnal superior la care se referă, lromc, autorul în context. 200) In sistemul inchis al breslelor feudale, exercltarea unel meserii ca ,maistru" presupunea trecerea prin stadlul de "ucenic" şi "calfă". Rousseau recomandă aici ca elevul său să aibă calităţlle unUl maIstru, dar să nu rÎvnească la titlu. 201) Recunoaştem noţmnea actuală de "odihnă activă" cu deosebit de p reţioasele el lmplicaţll educative pentru organizarea regimulUI adecvat muncii şi re­ creaţiilor Ideea se întîlneşte bme precizată Şl la Locke.


EMIL 1 86

Iată-ne întorşi la noi înşine. Iată cum co pilul nostru, gata să nu mai fIe copII a re\-enit la fiinţa sa. Acum sImte mai bine ca oricînd neceSI­ tatea care-l leagă de lucruri După ce am început prm a-l exercita corpul şi simţurIle. i-am exercItat spiritul şi ju decata. In fine, am reunit Între­ buinţarea membrelor cu cea a fac ultăţilor sale: am făcut din el o fiinţă care acţionează şi gîr.deşte; r:e Dai ră'11Îne ca să desăvîrşim omul, să-I facem o fiinţă IubItoare şi simţitoare. adică să-i perfecţionăm raţiunea pnn sentiment. Inainte însă de a intra 1n această nouă ordme de lucruri. să ne aruncăm ochii asupra aceluia pe care îl părăSIm ŞI să vedem cît se poate mal exact pînă unde am ajuns. EleVul nostru n-a\-ea :a început decît senzaţii. acum are idei; si:nţea numai, acum judecă. Căci dm compararea mal multor senzaţii succesiv e sau SImultane ŞI di.n judecata pe care o facem asupra lor, se naşte un fel de sen zaţie mixtă sau complexă. pe care o numesc idee. Modul cum se formează ideile este ceea ce dă un caracter propriu spiritulm omenesc. Spiritul care nu îşi formează ideile decît pe raporturi reale este un spirit solid; cel care !:le mulţumeşte cu raporturi aparente este un Splnt superficial; cel care v€de raporturile aşa cum s:nt este un spirit just; cel care le apreciază rău este un SPIrit fals ; cel care scorneşte raporturi imaginare, care nu se bazează niCI pe realitate, nici pe apa­ renţe, este un nebun ; cel care nU compară deloc este un prost. Aptitu­ dinea mal mare sau mai mică de a compara ideile şi de a găsi raporturi în Lre ele face ca oamenii să aibă mai m ultă sau mai puţină ascuţime de spirit. IdeIle simple nu sînt decît senzaţii comparate. Există judecăţi în sen­ zaţiile simple, ca şi în senzaţiile complexe, pe care le numesc idei simple. în senzaţIe, judecata este pur pasivă; ea afirmă că simţi ceea ce simţi. In percepţIe sau idee, judecata este acilvă; ea apropie, compară, deter­ mină raporturi pe care nu le determină simţurile. Iată toată deosebirea; dar ea e mare. Natura nu se înşală niciodată, noi sîntem cel care ne în­ şelăm totdeauna"). Văd că i se serveşte unui 20pil de opt ani îngheţată; duce lingura la gură fără să ştie ce este şi, simţind răceala, strigă : A, mă arde! Are o senzaţie foarte vie şi, fiindcă nu cunoaşte nici una mai vie decît căldura focului, crede c-o simte pe aceasta. Totuşi, el se înşală; fiorul frigului îi face rău, dar nu-l arde, iar aceste două senzaţii nu sînt asemănătoare, *) Vanantă: Spun că este tmpostbtl ca stmţunle noastre să ne înşde, căci este totdeauna adevărat că not stmţim ceea ce Stmţtm; şi epicureii aveau d reptate în aceasta. Senzaţiile nu ne fac să cădem în eroare decît prin Judecăţile pe care ne place să le adăugăm aici despree cauzele producătoare chiar ale selt­ zaţiilor înseşt. sau asupra raporturilor dmtre ele, sau asupra naturii obiectelor pe care le percepem prin ele. 0'1', într-acestea se înşală eptcureii, pretmzînd că Judecătt�e pe care le facem asupra senzaţiilor noastre n-ar ft mcwdată false. NOl s!mţtm senzaţiile noastre, dar nu simţtm Judecăţtle noastre, Ct le pro­ ducem 252• 252) Varianta, cuprinsă in ediţia dm 1801, se află in manuscnsul autograf, sub formă de adaos la text: dar în aceată ediţie lIpsea atît alineatul la care era adăugată această variantă, cît si cel precedent ("Modul cum se formează ideile ' ) Această menţiune e dată de Petitain in edlţia sa; Sallwiirk soco­ teşte că prezentarea textulUI in ediţla dIn Amsterdam e mal corespunzătoare ; la aceasta ne-am oprit Şl în traducerea de faţă.


pentru că cei care le-au simţit şi pe una, şi pe alta nu le confundă deloc. Ku senzaţIa îl înşală, CI j udecata pe care o face.

La fel se întîmplă cu cel care vede htha oară o oglindă sau o maşină de optică, sau care intră într-o pivnită adîncă în miezul iermi sau , erii. ori înmoaIe în apă căldiclCă mîna foarte încălzltă sau foarte rece, sau carE: învîrteşte între două degete încrucişate o mică bIlă etc. Dacă se muIţUmeşte să spună ce ,-ede. ce SImte. j udecata sa fiind numai pasn,-ă, nu c cu putlr:ţă să se înşele: cînd judecă însă faptul după aparenţă. e ac:ti\-. compară şi stabileşte prin mducţie rdporturi pe care nu le obsen-ă, atunci se înşală sau se poate Î:1şela. Pentru a-şi corecta sau preveni eroa­ rea, are nevoie de experienţă. Arată elevului tău noa ptea nişte nori trec�nd între el şi lună; el va crede că luna este cea care merge în sens contrar. iar norn stau pe loc; o va cI'ede prmtr-o mducţie grăbltă, pentru că el ,-ede de obIceI că obiec­ tele mICI se mIşcă mal mult decît cele m arI şi pentru că norii i se par mal mar! decît luna, a cărei depărtare nu o poate apreCIa Dacă se gă­ seşte pe un v apor care pluteşte pe mare şi priveşte ţărmul de departe, va cădea în greşeala contrară şi va crede că vede pămîntul alergînd, pen­ tru. că, nesImţmd deloc că el este cel care e în mişcare, priveşte vaporul, marea sau ţărmul şi întregul său orizont ca pe un tot nemlşcător, în care ţărmul pe care-l ,-ede fugind nu-i pare decît o parte. Cînd un copII vede pentru prima oară un băţ afundat pe jumătate în apă, vede un băţ frînt; senzaţia e adevărată şi ea ar fi adevărată chiar dacă nu am şti temeiul acestei aparenţe. Dacă-I întrebI deci ce vede, el va răspunde : un băţ frînt; şi spune adevărul, căci e foarte sigur că are senzaţIa unUl băţ frînt. Dar cînd, înşelat de judecata sa, merge mai de­ parte şi după ce a afIrmat că vede un băţ frînt, mai afirmă că ceea ce vede

este în adevăr un băţ frînt, atunci

spune ceva fals.

Pentru ce?

Pentru că atunci ar deveni activ şi n-ar mai judeca prin privire, CI prin inducţie, afirmînd că simte ceea ce nu simte, că judecata pe care o pri­

meşte de la un simţ ar fi confirmată prin altul.

Deoarece toate erorile noastre vin din judecăţile noastre, se înţelege

că dacă n-am avea niciodată nevoie de a j udeca, n-am avea nici o nevoie

de a învăţa; nu ne-am putea înşela niciodată, am fi mai fericiţi în igno­ ranţa noastră decît putem fi în ştimţa noastră. Cine neagă că savanţii ştiu mii de lucruri adevărate pe care ignoranţii nu le ştiu niciodată? Sînt însă, din pricina aceasta, savanţii mai aproape de adevăr? Dimpotrivă, ei se depărtează de el pe măsură ce înaintează în căutarea lui, căci vani­ tatea de a judeca progresînd mai mult decît luminile253) , fiecare adevăr pe care îl descoperă este însoţit de o sută de j udecăţi false. Este cu totul evident că societăţile savante din Europa nu sînt decît şcoli publice de minciuni; şi este foarte sigur că există mal multe erori în AcademIa de ştiinţe decît într-un neam întreg de huronF54) . 250) Cunoştmţele dobîndlte. 254) Popor mdigen al AmenciI, dm familIa irochezllor, întîlnit de franceZI cu oca­ zIa debc:r�ării lor în Canada Expresia "adevărat huron" îr.seamnă "bădăran", "neclOpht .


EMIL

1 88

Deoarece cu cît ştiu mai mult, o amenii se înşală mai mult, singurul m ij loc de a evita eroarea este ignoranţa255). Nu j udeca şi nu te vei în­ �eI2. niciodată. Aceasta este lecţia naturii ca şi cea a raţiunii. Afară d e un mic număr de raporturi imediate şi foarte sensibile pe care le au lucrurile cu noi, tot restul ne este cu totul indiferent. Un sălbatic n-al' face un pas pentru a merge să vadă cea mai frumoasă maşină şi toate minunile electricităţii. Ce-mi pasă? Este cuvîntul cel mai obişnmt al IgnorantuL..n şi cel mai com-enabil pentru înţelept. Insă, din nenorocire, nu ni se mai potriveşte acest cuvînt. Xe pasă d� toate lucrurIle, de vreme ce sîntem legaţi de toate lucrurile; iar curio­ zitatea ni s e măreşte în mod necesar odată cu trebuinţele. Iată de ce atrIbuim filosofului o foarte mare cUrIozitate, Iar sălbati cului nici una. Acesta din unnă n-are trebuinţă de nimeni, - celălalt are nevoie de toată lumea ,;>i mai ales de admiratori.

lUi se va spune că les din natură ; nu cred. Ea îşi alege instrumentele şi regulile după tr�buinţă , nu după opinie. Or, trebuinţele se schimbă odată cu situatia oamenilor. E mare deosebire între omul natural trăind in :::. L8rea natu�ală si omul natural trăind în context so cial. Emil nu este un sălbatic pe care să-I goneşti în pustiuri, ci un sălbatic făcut să tră­ iască în oraş e25 6) . Trebuie s ă ştie să-şi cîştige viaţa aici, să s e folosească de 100cuÎ.'t'Orii lor şi să trăiască, dacă nu ca ei, �l puţin cu ei. Deoarece va trebui să j u dece, chiar fără voia sa, în mijlocul atîtor raporturi nOI de care va depinde, să-I învăţăm deci să j udece bine. Modul cel mai bun de a învăţa să judeci bine este aoela care caută să simplifice cît mai mult experienţele noastre şi, de s-ar putea, chiar să

ne scutească de ele fără să cădem în eroare. De unde concluzia că, după erificarea îndelungată a constatărilor unui simţ prin ale altuia, trebuie � învăţăm a verifica constatările fiecărui simţ prin el însuşi, fără a cerc ajutorul altuia. Atunci, fiecare senzaţie va deveni pentru noi o idee şi această idee va fi întotdeauna conformă CU adevărul. Acesta este cîştigul ( u care m-am silit să umplu această a treia vîrstă a vieţii umane. \

Acest mod de a proceda cere o răbdare şi o prudenţă de care puţini dascăli sînt capabili şi fără de care niciodată discipolul nu va învăţa să j udece. Dacă, de exemplu, în cazul înşelării asupra băţului frînt, te vei grăbi să sooţi băţul din apă pentru a-i arăta eroarea, poate îl vei aduce 12. reahtate; dar ce l-ai învăţat cu aoeasta? Nimic decît ceea ce ar fi în­ văţat îndată singur. 0, nu aşa trebuie să procedezi ! E vorba mai puţin de a-l învăţa un adevăr decît de a-i arăta cum trebuie să acţioneze pen­ tru a descoperi totdeauna adevărul Pentru a-l instrui mai bine, nu tre­ buie să-l scoţi prea curînd din greşeală.

Să luăm ca exemplu p e Emil şi pe mine. Mai întîi, la cea de a doua din ches tiunile presupuse, orice copil crescut în mod obişnuit nu va în­ tîrzia. să răspundă afIrmatIv. Desigur, va spune el, este un băţ frînt. Mă �ndoiesc muit că Emil mI-ar da acelaşi răspuns. Nevăzînd nevoia de a ii

255) Cf nota noastră 210 cu pnvire la pretmsul antiintelectualism rousseaUlst. 25G ) Pasaj deosebit de important; sprijinmdu-ne pe el, se înlătură mterpretările ero­ nate SI simpliste ale celor care pretmdeau că în EmiL Rousseau preconIzează întoarcerea omulUl la faza primitivă a societăţii.


Şl de a se arăta savant. nu e niciodată grăbit să judece; el nu judecă decît p e evidenţă şi, în acest caz, el este destul d e departe d e descoperirea ei. el care ştie în ce măsură j udecăţile noastre asupra aparenţelor sînt supuse iluziei, fie chiar numai în domeniul perspectivei.

Dealtfel. ştiind din expenenţă că întrebările mele cele mai neserioase urmăresc totdeauna un anumIt scop pe care nu-l observă la început, e l nu este oblşnuit să răspundă în m o d nesocotit; dimpo trÎ\'ă, el stă l a în­ doială ŞI le examinează cu atenţie şi cu mare grij ă înainte de a răspunde, Niciodată nu-mi dă un răspuns de care să nu fie el însuşi mulţumit, iar el cu greu poate fi mulţumit. In fme. nici el, nici eu nu umblăm să cu­ noastem ade\'ărul lucrurilor. ci numai să ne ferim de eroare. Ne-ar fi mai gre.:r să ne mulţumim cu un motiv care nu e bun decît să nu găsim ni�i unul Nu stiu e un cuvînt care ni se potriveşte la amîndoi şi pe care-l repetăm foarte des pentru că nu ne costă mai nimic nici pe unul, nici pe altul. Insă fie că-i scapă un asemenea răspuns nesocotit, fie că-I evită prin comodul nostru nu ştiu, replica mea este aceeaşi : să \'edem. să cer­ cetăm. Acest băţ afundat pe j umătate în apă este fixat într-o poziţie perpen­ dicu1ară. Ca să ştim dacă e frînt, cum se pare, cîte lucruri nU avem de făcut înainte de a-l scoate din apă 'Ori de a pune mîna pe el?

1. Mai întîi priVIm în jurul băţului şi vedem că frîntura se întoarce odată cu noi. Deci numai ochiul nostru este cel care o schimbă, iar pri­ virile nu mişcă corpurile. 2, Ne fixăm bine privirea asupra vîrfului bastonului care iese în afara apei; atunci băţu l nu mai este frînt, vîrful aflat în apropierea o chiu­ lui nostru acoperă exact vîrful ceIălalt*). Oare 'Ochiul nostru a îndreptat băţul? 3. CIătinăm suprafaţa apei; vedem că băţul se frînge în mal multe bucăţi, se mIşcă în zig-zag şi urmează 'Ondulaţille apei. Oare mIşcarea p e care o dăm acestei ape este d e ajuns ca s ă rupă, să înmoaie ş i să to­ pească astfel băţul? 4. Scurgem apa şi vedem că băţul se îndreaptă puţin cîte puţin pe J11 ă sură ce apa s cade, Nu vedem oare aici destul pentru a lămuri faptul SI a descoperi refracţia? Nu este deci adevărat că vederea ne înşală, r:entru că noi nu avem nevoie decît de ea pentru a îndrepta erorile pe ( are i le atribuim,

Să presupunem că avem de-a face cu Un copil atît de prost încît acesta să nu înţeleagă rezultatul acestor experIenţe; atunci trebuie să chemăm plpăltul în ajutorul vederii. In loc să s coţi băţul dm apă, lasă-I aşa, Iar copIlul să-I pipăIe de la un vîrf la altul; el nu \'a simţi niCI un unghi: băţul nu este deCI frînt. Imi veţi spune că aici nu sînt numaI judecăţi, ci raţionamente în toată regula. Este adevărat: dar nu vedeţi că de îndată ce spiritul ajunge �\

Am găSlt contrarlUl prmtr-o expenenţă mai exac:tă Refracha acţIOnează Clrcu­ Iar Sl băţul pare mal gros la vîrful care este în apă de6t la celălalt; acest lucru r.. u schImbă nimic dm puterea raţlOname!1tulu" dar consecinţa nu e mal puţin Justă

CARTEA I I I

1 89


EMIL

1 90

pînă la idei. orice judecată devine un raţionamep t? Conştiinţa orIcarei senzaţii este o propoziţie, o judecată. Deci, de îndată ce comparăm o senzaţIe cu alta, raţionăm. Arta de a judeca şi arta de a raţiona sînt exact acelaşi lucru. Emil nu " a şti niciodată dioptrica25,) sau doresc s-o îm'eţe cu ajutor'll acestui băţ Ku va dise;:?a insecte; nu \'a număra petele soarelui ; nu va .şti ce este un microsccp şi un teles cop. !nvăţaţii , oştri elevi " or rîde de ignoranta lui. Xu " or greşi: dar înainte de a se servi de asemenea instru­ mente. eu aştept ca el să le inventeze. Xu te îndoieşti de faptul că acest lucru nu se va întimpla aşa de curînd. Iată spiritul întregIi m ele metode în această chestiune. Dacă copilul îm"îrteşte o mlcă bilă între două degete în cru ciş a te Şl crede că simt,;> două bile, nu-i '"OI da \"oie să se UIte pînă nu va fI co nvins dinainte că e n'Jmai una.

Aceste lămuriri vor fi de ajuns, cred, pentru a indica limpede progre­ sul pe care l-a făcut pînă aici spiritul elevulUI meu Ş I calea urmată spre a realIza acest progres. Te-ai spenat poate de cantitatea lucrurilor pe care i le-am trecut pe dinainte. Te temi să nu-i s trivesc spiritul sub aoe-astă mulţIme de cunoştmţe. Dimpotrivă, îl învăţ mai degrabă să le ignor€ze decît să le ştie. îi arăt dru�ul ştiinţei, uşor, în adevăr; dar lung, Imens ŞI anevoie de străbătut. Il las să facă primii paşi pentru a cunoaşte începutul. dar nu-i permit să meargă mai departe. SIlit să înveţe singur, va face apel la propria sa raţiune, p.u la raţiu­ nea altuia; căci, dacă nu te supui opiniei , nu trebuie să te supui nici

autontăţil, iar cele mai multe din erori ne vin mai mult de la alţii decît de la noi. Din acest exerciţiu continuu trebuie să rezulte o vigoare a spi­ ritului, asemănătoare aceleia dobîndite de corp prin muncă şi prin obo ­ seală. Un alt avantaj îl constituie faptul că Înaintezi numai pe măsura

puterilor tale.

ee

Spiritul,

nu mai puţin decît corpul, nu duce decît cee:l

poate duce. Cînd gîndirea îşi Însuşeşte lucrurile înainte de a le depune

în memorie, ceea ce va scoate apoi din ea va fi al ei. Încărcînd prea mult memoria fără ştirea gîndirii, te expui să nu scoţi nicio dată nimic din ea care să-i aparţină cu adevărat. Emil are cunoştinţe puţine, dar cele pe care le are sînt în adevăr ale sale; nu ştie nimic pe J umătate. În puţinul număr de lucruri pe care le ştie, şi le ştle bine, cel mal important este că sînt multe pe care le ign orează şi pe care va putea s ă le ştie o d ată, că sînt mai multe pe care le cunosc alţi oameni şi pe care el nu le va cunoaşte niciodată şi că sînt nesfîrşit de multe altele pe care nici un om nu le va şti niciodată Are un spirit universal, nu ca urmare a cunoştinţelor, ci a facultăţii de a le dobîndi; un spirit deschis, inteligent, gata la orice şi, cum zice taigne : dacă nu instruit, cel puţin în stare

S2"

Mon­

se instruiască258). Mi-este

257) dwptnca - parte a fizicll care se ocupă de acţiUnea medulor asupra lummu ce le străbate. 2:;8) M o n t a i g n e (Eseuri, II, 17) : "Sufletele frumoase sînt acele suflete universale Si gata la orice: dacă nu sînt lUstruite, sînt în stare să se Înstruiască". In acest context, cuvîntul "cunoştinţe" e corespondentul cuvîntului "lumieres" ("lu-


de ajuns dacă ştie să descopere pe la ce foloseşte cu prn :re la orice lucru pe care-l face şi pe acel pentru ce referitor la tot ceea ce crede. Căci. încă o dată : scopul meu nu este să-i dau ştllnţa. Ci să-I îm ăţ s-o

dobîndească la nevoie, să-I fac

fac s-o pretuiască exact cît merită şi să-I mult decît orice> Cu aceas"ă meto dă

iubească adevărul mai

mergi î!lcet. dar n Ll faci niciodată ,-,n pas inutil şi nu eşti silit de:oc să

te întorCl înapoi.

Emil n-are decît cunoştinţe naturale şi pur fizice. Ku cunoaşte nici

măcar numele istoriei, nici ce este metafizica şi morala. Cunoaşte rapo�'­ turile e senţiale ale omului

cu lucrurile.

dar nici unul din raporturile

morale ale omului cu omul. Ştie pUţin să generalizeze ideile şi să facă abstracţii. Vede calităţi comune mai multor corpuri, fără să raţioneze

asupra acestor calităţi în sine. Cunoaşte înt:nderea abstractă cu aj utoru:

figurilor geometriei, cunoaşte cantitatea abstractă cu ajutorul semnelor algebrei. Aceste figuri şi aceste semne sînt suporturile abstracţiilor p e care s e sprijină simţurile sale.

Nu caută

deloc

cunoască

prin natura lor, ci numai prin raporturile care îl interesează

lucrurile

Apreciază

luc.. runle din afară numai după raportul pe care-l au cu eL dar această apreciere este exactă şi sigură. Î n ea nu încap nici fantezia, nici conven­ ţiile sociale. Se ocupă mai mult de ceea ce este util şi, fără să pără­ sească vreodată acest mod de apreciere, nu pune deloc p reţ pe opinie. Emil e muncitor,

nicidecum

febrilă,

cumpătat, răbdător, ferm, curajos.

nu-i măreşte

niciodată primejdiile ;

Imaginaţia

este sensibil

sa, la

puţine rele şi ştie să sufere cu statornicie, pentru că nu s-a învăţat să

lupte împotriva destinului. În ce priveşte moartea, nu ştie încă bine ce

e, dar, o bişnuit să se supună fără împotrivire legii necesitătii, cînd va trebui să moară, va muri fără să geamă şi fără să se zbuciume; atîta îţi

dă voie natura să faci în această clipă pe care toti o urăsc. A trăi liber

şi a ţine la puţine lucruri omeneşti este mij locul cel mai bun de învăţa să mori.

a

Într-un cuvînt, Emil e virtuos în tot ceea ce se raportează la el însuşi.

Ca să aibă şi virtuţi sociale, îi lipseşte numai cunoaşterea relaţiilor care

cer aceste virtuţi ; îi lipsesc numai cunoştinţele pe care spiritul său e pe deplin gata să le primească. Se consideră pe sine fără să ţină seama de alţii şi-i pare bine că

nici alţii nu se gindesc la el. Nu cere nimănui nimic şi crede că nu datorează nimănui nimic. E singur în societatea umană şi se bizuie numml"). In secolul al XVIII-lea, concepţia fllosefIcă a lumin:smulm - sau " fIlo­ sofia lummilor" - susţinea că progresul ŞI fenClrea omuluI se pot reahza printr-o cît mal largă difuziune a ştiinţei, a "luminilor", în masele populare Cînd Rousseau accentuează mai mult dezvoltarea capacităţii de cunoaştere decît cunoştinţele ca atare, se depărtează de curentul filosofic lu.mmist Sl se apropie mai mult de vedenIe formaliste ale umanismului Renaşterii, în speţă ale lm Montaigne. *) Variantă: Căci, încă o dată, scopul meu nu este să-i dau şttinţa, ci să-l fac s-o cunoască, să-L învăţ s-o dobîndească la ne1.;oie, spre a-L face s-o aprecieze atît cît vaLorează şt a-l face să wbească adevărul mat presus de oric e.


EMIL

1 92

mai pe sine Are dreptul să se bizuie pe sine mai mult decît pe oricare altul, căci el este tot ce poate să fie cine\-a la vîrsta lui. Nu face nici

un fel de greşeli sau face numai din acelea care ne sînt ine\-itabile ; n-are nici un viciu sau n-are decît acele vicii de care nu se poate păzi mCI un om Are corpul sănătos, membrele sprintene. spiritul corect şi fără prej udecăţi, inima liberă şi fără pasiuni. Amorul propriu, prima şi. cea mai naturală dintre toate pasiunile, abia de s-a ivit. Fără să tulbure liniştea nimănui, a trăit mulţumit, fericit şi liber, pe cît a în­ găduit natura. Crezi că un copil care ajunge astfel la cincisprezece ani şi-a pierdut anii precedenţi?


C ARTEi\. IV

Ce repede trecem pe aCEst pămînt! Primul sfert din viaţă se scurge inainte de a şti să-I folosim; ultimul sfert Se scurge şi el după ce am încetat de a ne mai bucura de viaţă. Intii nu ştim deloc să trăim ; apoi nu mai putem; iar in intervalul care separă aceste două extremităţi in­ utile, trei sferturi din timpul ce ne mai rămîne sînt consumate cu som­ nul, cu munca, cu durerea, cu constrîngerea şi cu necazurile de tot felul. Viaţa e scurtă datorită în mai mkă măsură duratei ei limitate, cît mai ales prin aceea că şi acel puţin timp aproape că nu-l gustăm deloc. Oricît ar fi de îndepărtat momentul morţii de cel al naşterii, viaţa e întotdeauna prea scurtă cînd acest interval e rău întrebuinţat259). Ne naştem, ca să zic astfel, de două ori : o dată pentru a exista, altă dată pentru a trăi ; întîi ne naştem pentru specie, a doua oară pentru sex260) . Cei care privesc femeia ca bărbat imperfect greşesc fără îndo­ ială; dar analogia exterioară este în favoarea lor. Pînă la vîrsta nu­ bilă261), cele două sexe nu au nimic aparent care să le distingă : acelaşi chip, acelaşi obraz, aceeaşi pieliţă, aceeaşi voce, totul e egal; fetele sînt copii, băieţii sînt copii; acelaşi cuvînt ajunge pentru fiinţe atît de ase­ mănătoare. Bărbaţii cărora li s-a oprit de timpuriu dezvoltarea ulterioară a sexului păstrează această înfăţişare toată viaţa, sînt nişte copii mari, iar femeile păstrînd aceeaşi înfăţişare, par, din mai multe puncte de ve­ dere, că n-au fost niciodată altfel. 259) EdIţIa Richard trimite acest context la S e n e c a, Scrz,sori către Luctlws, I : "Cea mai mare parte a vieţii se trece făcînd rău, o bună parte a nu face nimIC, viaţa întreagă a face altceva decît ceea ce ar trebui". 260) Ca bărbat sau ca femeie. 261) Adică: pubertatea.

1 93


EMIL 1 94

însă omul. în general, nu e făcut să rămînă totdeauna în starea d e copilărie. Iese din ea la momentul prescris d e natură, iar acest moment de criză, deşi foarte scurt, are ir.. fluente de lungă durată. Dup::i cum mugetul mării precede de departe furtuna, această revo­ �uţie furtunoasă se anunţă prin murmurul pasiunilor născînde : o fier­ bere surdă vesteşte apropIerea primej diei. O s chimbare în fire. izbucnin Îrec\'ente, o continuă agitaţie a spirit ulm fac pe copil aproape de nedis­ CIplinat. Devine su.cd la vocea care-l făcea ascultător: e un leu în fier­ bere : nU mai cunoaşte pe în drumător, nu mai \Tea să fie condus. La semnele mOl'ale ale unei dispoziţii în schimbare se adaugă schim­ bări sensibIle în figură. Fizionomia începe să i se maturizeze şi dobîn­ deşte un caracter distinct; puful r2.r şi moale care i se ivise pe obraji se înnegreşte şi se întăreşte. Vocea i se schimbă, mai bine zis o pierde : nu e nici copil, nici bărbat şi nu poate lua tonul nici unuia din doi. Ochii săi, aceste o::-gane ale s ufletului, care pînă acum nu spuneau nimic, găsesc un limbaj ŞI o expresie; un foc născînd îi însufleţe