Page 1


JEAN DELUMEAU, membru al Institut de France, este profesor onorific la College de France

V,e economlque el socIale de XVIe sIecle - 1957-1959, L 'Alun

Dintre lucrările sale menţionăm. Rome dans la seconde moitie du

de Rome - 1962, N{llssance et affirmatlOn de la Reforme 1988. La ClVllisation de la Renmssance - 1973, Le Catholrclsme entre Luther et Voltaire - 1971; L'Italle de Bothcell, a Bon'a­

parte - 1974, nouă ediţie' L 'ItalIe de la Renarssance aux Lu­ mieres - 1990, Rome au XVIe siecle - 1976, La Mort des pays

de cocagne - 1976 (lucrare colectivă), Le chnsllamsme va-t-d mourir? - 1978, La Peur en Occident (XIve-XV/W suJcle) -

1978, H,stolre vecue du peuple chretlen (sub conducerea) - 1979, Un chemm d'mstolre, chrehente et chnsflamsatlOn ?eche et la peu r La cu lpabilisahon en Occident

(XI//e-XVlIIe

(XVle_XX" sIecle) -

1987 (lucrare

-

1981, Le

siecle) - 1983, Le Cas Luther - 1983, La Premiere Commu­

mon. Quatre siecles d'hlstolre

colectivă); Ce que Je crois - 1985, Les Malheurs des temps Hls­

toire des jIeaux et des calamltes en France (sub conducerea lui Jeau Delumeau şi Yves LeqlUn) - 1987, Rassul'er et proteger Le senhment de secunte dans l'Occldent d'autrefols - 1989, HIS­ toire des peres de la patermte (sub conducerea lui Jean Delumeau şi Damel Roche).- 1990, L 'Aveu et le pardon, les dlfficultes de la confessloll

(XlIle:""XV/IIe

sIecle) - 1991


JEAN DELUMEAU

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR o ISTORIE A PARADISULUI Traducere din franceză de

HORAŢIU PEPINE

• HUMANITAS BUCUREŞTI


Coperta IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

JEAN DELUMEAU

UNE H1STOlRE DU PARADIS *

Le ;ardzn des debces © Llbrairie Artheme Fayard. 1992 © HUMANITAS, 1997, pentru prezenta versIune românească ISBN 973-28--0784-9 ISBN 973-28--0785-7


Introducere

"Visurile oamenilor fac parte din propria lor Istorie şi explică multe din faptele lor." Această pătrunzătoare observaţie a lui Marjorie Reevesl, referi­ toare la Joachim de FIore şi la posteritatea sa, este cea mai btmă introducere la noul proiect istoriografic pe care îl prezint acum. Cartea de faţă contmuă un dnun lung ŞI solitar început acum douăzeci de

ani Început cu Frica în Occident* , el a continuat cu Păcat si frică, A da in­ credere şi a ocroti, Mărturisire şi iertare. Simpla enumerare a acestor «duri

pune în lumină o logică internă, În CIuda modelor, neschimbată. Mi-am pro­

pus mai întîi să aflu ce îi speria pe înamtaşii noştn occidentali Am cercetat apoi cum se apărau de primejdiile venite din natură, din partea oamenilor sau dinspre lumea de dincolo, care

h se înfăţişa

ca o amenmţare Nu

îmi mal ră­

mînea - şi lată intenţia noii mele întreprinderi - decît să reînviu visele lor de fericire. Este ceea ce voi încerca să fac în această Istorie

a

paradisului.

Epoca noastră, care proclamă sub pana lUI Heori Mtchaux că "Secolul nostru nU face parte din paradls"2, n-are ea nevoie de a şti, mai mult decît ori­ care alta, care au fost paradisurile înamtaşilor noştri? De aIci se trage Ideea de a face din visul de feriCire "obiect" istonografic. Un " obiect", la drept vorbind, aproape nehmltat, Impunînd circumscrierea unor lurnte rezonabde. Mai întîi, la fel ca în lucrările mele precedente, mi-am restrîns cercetănle la cadrul culturii occidentale şi am acordat un loc special perioadei dintre seco­ lele al XIV -lea şi nI XVIII-lea, teritonul meu cronologic pnvilegiat Am avut apoi, succesiv, în vedere trei marI teme, excluzînd multe altele dintre cele posibile' a) nostalgia paradisului terestru, b) aşteptarea ÎmpărăţieI fericite de o mie de ani, realizate pe pămînt, c) în sfirşlt, speranţa într-o fericire desăvîr­ ŞItă şi fără declin în lumina dIvină a vieţii creştme de apoi Cîte un volum va fi consacrat fiecăreia dintre aceste trei mari meditaţiI colectIve asupra feriCI­

rii. Primul dmtre acestea, pe care CItItorul tocmai l-a deschis, tratează despre ceasurile btme şi despre cele rele ale "grădinii desfătărilor" De-a lungul acesteI lucrăn de mare întindere, mi-am Impus, la reI ca în lu:; crările mele anterioare, o regulă de aur, cu scopul de a aduce cît mai multe *

Fnca in Occuient (�ecolele XlV-XVIII) O cetale mediată

(trad, postfaţă �I note de Modest Moranu) (N ed )

Editura Mendlane, Bucure�tl,

1986


6

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

elemente noi în tratarea temei alese: contactul pennanent cu sursele de prima mînă, cărora nimic nu le poate înlocui savoarea şi adevărul. Vocile lor, regă­ sind prospeţimea dintîi, ne vor însoţi, pe cititor şi pe mme, în peregnnările noastre din secol în secol. Desigur că nu vom aduce din această nouă călătorie în timp una din acele sfere de cristal cu care se joacă cei doi heruvimi din paradisul un10ristic al lui Theodore Zel din şi pe care ambasadoarea autorulUI o aduce pe pămînt ŞI o depune ca piesă de colecţie cu eticheta. "fragment de fericire găSit În para­ dis"3. Scopul unnărit acum este altul. Istoricul încearcă să reconstituie, pe cît Cll putinţă, universurile de altă­ dată. Or, o astfel de reconstituire rămîne trunchiată grav dacă nu cuprinde şi discursul despre fericire al predecesorilor noştri ŞI imaginile care l-au nutrit. Aş compara itineraruI nostru, pe plan psiholoaisşi metafizic totodată, cu acela care şerpuieşte în interiorul "labirintului" catedralei dm Chartres. I se spune şi "leghea" deoarece parcurgerea lui în genuncht ia tot atîta timp cît o leghe parcursă în picioare; traseul măsoară de la periferie la centru 261 ,50 m. Dar la Chartres, ca în multe alte biserici, "labirintul" îl duce pe pelerinul per­ severent şi cu atenţia trează către Ierusalimul ceresc. Va trebui pesemne să abandonăm multe iluzii de-a lungul acestei călătorii în timp, la fel cum contemporarui Renaşterii au fost nevoiţi să elimine din orizontul lor Insulele Fericiţilor şi regatul Preotului Ioan, în care se crezuse pînă atuncI Dar sper că acest lucru ne va ajuta să descoperim, În deplină luciditate, speranţa care ne mai rămîne şi sensul destinului nostru Lucrarea de faţă le datorează mult, ca şi cele anterioare, celor două cola­ boratoare ale mele, Angela Annstrong şi Sabine Melchior Bonne, cărora le exprim încă o dată Întreaga mea recunoştinţă.


1 Amalgamul tradiţiilor: de la Moise şi Homer la Sfintul Toma d' Aquino

,,DOMNUL DUMNEZEU A

SĂDIT o

GRĂDINĂ

ÎN

EDEN"

Paradisul a fost la început şi apoi o lungă perioadă de vreme un paradis tere:.tru. La majontatea autorilor epocii patristice - pînă în secolul al VI-lea şi chiar pînă în secolul al VIII-lea al erei noastre - cuvîntul "paradis" fără nici un epitet desemnează înainte de toate grădina desfătărilor unde au trăit scurtă vreme Adam şi Eva. Pe durata a multe secole - timp de aproape trei milenll - evreu ŞI, ulte­ rior, creştmii, cu puţine excepţii, n-au pus la îndoială caracterul istonc al po­ vestirilor dm Geneză

(2, &--17)

privitoare la grădina mmunată pe care Dum­

nezeu a Ivit-o în Eden: ApOI Domnul Dumnezeu a sădit o grădmă in Eden. spre Răsărit ŞI a pus acolo pe omul pe care îl întocmise Domnul Dumnezeu a făcut să răsară dm pămînt tot felul de pomi plăcuţi la vedere ŞI bum la mîncare şi pomul Vieţii în cunoştmţel bmelLll ŞI răuluI.

mijlocul

grădinii ŞI pomul

Un rîu ieşea dm Eden şi uda grădma. ŞI de acolo se împărţea ŞI se făcea patru braţe Numele celUI dmtîl este Pison (= "cel care IZbucneşte"). el inconjoară toată ţara

Havi­

la, unde se găseşte aur Aurul dIn această ţară este bun. acolo se găseşte ŞI bedelIon ŞI piatră de orux Numele rîulUi al doilea este Ghibon (= "cel care ţîşneşte'·), el încon­ Joară toată ţara Cuş Numele celUI de-al treIlea este TIgru el curge la răsărItul ASlIlei Al patrulea este Eufratul Domnul Du mnezeu a luat pe om ŞI l-a aşezat în grădina EdenulUi ca să o lucreze ŞI să o păzească

*

Vom vedea pe parcurs că precizările geografice mdicate in G eneză au dat naştere mai ales

în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea la o bogată literatură,

mobilizînd comori de erudiţie. Dar din epoca vechiului legămînt evocarea paradIsului propusă de cartea Genezei a fost confumată, precizată ŞI îmbogă­ ţită de multe alte texte.

În

Isaia

(51, 3) se spune că ,,(Dumnezeu)

va face pus­

ha lui ca Edenul ŞI pămîntul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria şi

mijlocul lui, mulţumiri ŞI cîntări de laudă". Profeţla lUt Eze­ (28, 13-14) împotriva prinţului dm Tir, erou pedepsit din cauza orgo-

veselia vor fi în chiel *

Fragmente le dm Biblie folOSite in această carte au fost extrase dm Biblia sau

Sf"mta scnptură, 1989, 1990, Dillenburg, G ennania, ediţia a folOSit ca text traducerea 1921, inclusiv traducerea după original dm anul 1932 S-a folOSit de asemenea

Gute Botschaft Verlag

D Corru lescu dm anul

"Noul testame n t ŞI Psalmii", traducerea G Comllescu, T Popescu şi E Constantinescu, tipărită in anul

1949 (N t)


8

G RĂDlNA DESFĂTĂRILOR

liulUl său, evocă la rîndul el grădina lui Ounmezeu, Înconjurind-o însă de un zid de pietre preţioase: Erat plm de înţelepcIUne ŞI desăvîrşit în frumuseţe Stăteai în Eden, grădma lm Dwnnezeu

ŞI erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe

cu sardomc cu top az . cu hnsout. cu safIT,

cu

cu

Cli

diamant.

onix. cu laSpl&.

rubm. cu smaragd ŞI cu atu. [

te pusesem pe muntele sfmt al ILll Dwnnezeu

O altă profeţie a lui Ezechiel le arată evreilor exilaţi

în

Babilon templul

reracut de unde va IeşI un nou Izvor. Acesta va vădi puterea dătătoare de

viaţă a IUl Dumnezeu (47, 12): "dar lîngă rîul acesta, pe malunle lui de amîn­

două părţile, vor creşte tot felul C:e pOD1I roditon Frunza lor nu se va vesteji, şi roadele lor nu se vor sfirşi, în fiecare lună vor face roade nOi, pentru că apele vor ieşi dm sfintul Locaş Roadele lor vor sluji ca hrană şi frunzele lor ca leac." Ezechiel reIa deci imaginea grădinii Edenului, D1Immat Irigată, unde "pomul vieţii'" creşte în rrujlocul unei vegetaţll luxuriante

Prin unnare, în epoca robiei babiloruene (sec al VI-lea î Cr) elementele constitutive ale paradlsulUl terestru biblic sînt întruOlte. E vorba În pnmul rînd de o grădmă hiul cuvînt persan apm-dae=a desemnează o livadă

înconjurată de un zlâ Ebraica veche l-a adoptat sub forma pardes. Apoi cei ŞaptezecI au tradus pnn paradeisos atît cuvîntul pardes cît ŞI termenul evre­ iesc clasiC pentm a des emna o grădrnă, gan

În

această grădină, sădită ea în­

săşI în D1IjlocuL unei grădmi feriCite (eden). domneau linIştea, savoarea ŞI mi­ resmele Bărbatul ŞI femeIa trăiau aicI în annome cu natura ŞI apa curgea din belşug - fericire supremă Visată de oamemi pe care seceta deşertului îi ame­ mnţa necontemt. EXistenţa lor, ce ar fi trebUIt să fie rară de moarte, se destă­ şura în bucune ŞI, ne asigură Isaia, "în sunetul muzicii" Muntele COSD1IC unde Ezechiel aşază grădma EdenulUl ŞI zldunle de pietre preţioase care o înconjoară se vor transfonna în Apocabpsa lUl Ioan (21,11-22) în Ierusalimul mesianIC, care va strălUCI "ca o piatră de iaspIS, străveZIe ca cns­ talul" ŞI ale cărui zldun de apărare se vor spnJlm pe temelu de safir, de sma­ ragde, de topaze ŞI de alte nouă pietre preţIOase Om tronul ceresc al MIelului Jertfit va Izbucm un "rîu cu apa vieţii" (22, 1-2) Imagmaţia poetică va broda la nesfirşlt pe aceste teme majore. Vîrstă de aur la început, natură înţelegă­ toare, apă îmbelşugată, lumină blîndă, pnmăvară veşnică, patfumuri suave, muzică cerească sînt atnbute care vor fi asociate Imediat noţmIllI de spatIU paradIsiac, plasat cel mal adesea pe un munte înalt sau într-un loc îndepărtat. N-am lăsat d eoparte comparaţia şi chIar conexiurule între grădina sacră a Bibliel ŞI cele ale altor religii ŞI civilIzaţii ale Onentului de altădatăI . Mitul sumerian aiiUl Enkl începe pnntr-o descnere a păcit paradisiace care dom­ neşte la Ollmun. animalele nu se sfişie între ele, şi oamenii nu cunosc bohle Cu toate acestea, lipseşte apa proaspătă Enk.I, marele zeu al apel, obţine de la Utu, zeul solar, apa necesară grădinii. O vIaţă nonnală poate de atci înainte să înflorească2 Epopeea lui Ghilgameş conţine ŞI ea "decoruri" pe care le re-


A MALGAMUL TRADITIILOR

9

găsim în Biblie' mlmţll cu cedn, grădirule minunate ale zeilor, Izvoarele flu­ viilor ŞI iarba vieţll Templele mesopotatmene erau prevăzute de altfel cu un sanctuar al boschetului, plasat În vîrful ziguratulUi Au fost de asemenea cău­ tate analogll cu hvada blbhcă în Iran, unde găsim naraţmru despre Jlma, suveranul vîrstei de aur si în care întîlmm referin la o grădmă aşezată pe un munte înalt Aici. printre alţi arbon fennecaţl, creştea pomul vieţii ŞI curgea o apă abundentă, fertihzînd întregul ţmut Un element fundamental deosebeşte totuŞI paradisul EdenulUI de grădini­

le Mesopotamiei si ale PerSiei: prezenţa "pomulUI clmoştmţel bInelUi ŞI rău­ lUI". Supunerea faţă de mterdicţia lUI Dumnezeu privitoare la el era condiţia nemunni, iar nesuplmerea ducea. dlmpotnvă. la moarte ŞI alte diferenţe tre­ buie de asemenea reţmute' DlhmID - ldentlficată îndeobste cu insula Bah­ rein - nu devine l.n "paradis" decît atunci cînd zeul solar a îndreptat "diS­

tracţia" h.1I Enkl În reahtate apanţla apel este aceea care perrmte înflonrea civihzaţiel3. Iar cît îl priveşte pe Glulgameş, acesta e un erou care aleargă după nemurire. dar care nu reuseste să păstreze iarba vletu EI caută pJnă la urmă pnn faptele sale eroice să cucerească gloria ce-I va păstra în amintirea oamemlor. În sfîrşit. Jlma. care încearcă la rîndul lUi să fure zeilor nemurirea, seamănă mal mult cu Prometeu decît cu Adam Rămîne în schImb adevărat că pînă la o dată recentă. adică pînă la punerea

I

în lummă a evoluţiei ŞI a apanţlei încete SI difiCile a "fenomenuhll mnan", numeroase Civilizaţii au crezut într-un paradis pnmordial unde au domnit perfectnInea. hbertatea, pacea. fencrrea. abundenţa. absenţa constringenlor, a

tenslUlUlor ŞI a conflictelor Oamenll trăIau în bună înţelegere ŞI convletuJau cu arumalele în armonie El comurucau cu uşunnţă cu lumea diVInă De aici se trage o profundă nostalgIe în conşhmţa colectIvă - aceea a paradlsultu pierdut. dar păstrat în amintire - ŞI donnţa putenucă de a-l regăsi. FeriCirea onguulor şI-a găSit locul atît în rehgllle care au conceput trmpul în mod cichc cît ŞI în acelea care l-au văzut ca pe un vector de la un paradis către celălalt În cele dmtît. rehgllle Indiei, care se întîlnesc dm acest punct de vedere cu concepţiile lUi HeslOd SI ale lUi Platon. vîrsta de aur trebUia să revInă penodlc. În celelalte, ŞI mal cu seamă în lUdeo-creştllUsm. familianta­ tea cu Dumnezeu ŞI nemuruea trebUle recucente de către om Drumul său că­ tre "ţara făgădumţei" îi va penmte, dacă se supune legii dlvme. să regăsească defmittv. în paradIsul escatologic, pnsosul pe care nu îl stăpînea decît precar în grădma Edenultll VÎRSTA DE AUR, CÎMPIILE ELIZEE ŞI INSULELE FERICIŢILOR În mentahtăţlle de odllUoară fenclrea era aSOCiată cu grădma pnntr-o le­ gătură aproape structurală. Faptul acesta reiese din tradiţllie greco-romane cu care, parţial cel puţm, s-au contoplt, începînd cu epoca creştInă, evocănle biblice ale hvezil Edenului înlăuntrul unUI penmetru bmecuvîntat. generozi­ tatea natum era asociată cu apa, cu efluvllie parfmnate, Cll pnmăvara veşru-


10

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

că, CU lipsa suferinţelor, cu annonia între om şi arumale. Evocarea aceasta a unui ţinut fericit e prilejuită de trei mari teme' vîrsta de aur, Cîmpiile Elizee şi Insulele Fericiţilor, teme care apar cînd separat, cînd confundate4 De-a lungul vîrstei de aur, spune Hesiod în Munci şi zile, Ei ca ŞI zeii trăiau cu sufletul fără de grijă, Fără durerI ŞI necazun şi fără ca ruei bătrîneţea Să îi apese, CI zdraveni la mîÎD1 şi piCIOare de-asemeni, Traiu-şi duceau în ospeţe, de OrIce necazurI departe Moartea uşor le venea, ca un somn ŞI de onşlce bunurI Parte aVeau De la sine pămîntul mănos, Iară trudă, Roade le da din belşug, Iar dînşii vOloşi şi în pace îşi împărţeau între sine belşugul. ca oameni de treabă 5

Mai departe în poem, He'1iod asoclază vîrsta de aur cu o locahzare anume. Lîngă oceanul cel plm de vîrteJuri el săIăşllliesc în A fericiţi lor lllsule, unde prea rodmca glie Roadă-nflontă ŞI dulce de treI on pe an le aduce 6

Platon a evocat la rîndul lui în Omul pohtlc epoca fericită a regelui Cro­ nos. "Şl, pe cînd păstorea acest zeu, nu existau nici constituţii, nici proprieta­ tea asupra femellor şi copiilor; [ .. ] ei aveau din belşug fructele din pomi, şi din tot restul naturii, fructe crescute nu prin agricultură, ci pentru că pămîntul le dădea de la sine. Fără veşminte şi petrecînd nopţile afară, fără aşternut, îşi împărţeau între ei totul; CăCI aspnmea anotimpurilor fusese biruită de aceştia, iar ei aveau culcuşuri moi din iarbă crescută abundent pe pămînt "7 Tema vîrstei de aur apare Şl în literatura latină, la Virglhu ŞI la Ovidiu Prunul - pe la 40 î Cr - dă de ştrre, în celebra Eglogă a patra, că timpurile fericirii primordiale vor reveni într-un viitor apropiat: pămîntul va rodi nu­ mai fructe gustoase, animalele vor trăi în pace, iar oamenii vor munci fără trudă8. Cel de-al dOIlea evită profeţiile, dar, în tradiţia IUl Homer, evocă în Metamorfoze, după gustul epocii, ciclul iniţial al istoriel umane: Vîrsta de aur e-ntîi; ea clllstea ce e drept ŞI credlllţa Fără-ngrădrre a legli, neştiind ce-I pedeapsa ŞI frica Amenmţăn nu CIteaI pe tăblu de aramă săpate, Gloatele nu tremurau, urmute, cu ruga lajude, Paznici fiind de prisos, [ 1 iar popoarele-n dulce tthrure TraI Iară grijă duceau, neavînd trebumţă de oaste Nu-l apăsase vreun bir, nu ştia ce-I atmgerea greblel, Răru nu-ncerca dela plug, dar pămîntul rodea de la Sllle Omul trăia mulţumit cu ce glia-I dădea-n bunăvoie El al cătinelor rod culegea şi căpşuni de pe munte, Coarnele, murele ce-n mărăciru spmoşl stau llpite, Dllltr-allw Zeus umbrosul copac risipitele ghmde Veşnic erau primăveri cu zefm care molcom adIe. Flon ce din glie răsar, deznuerdate de boarea lor caldă Grîne creşteau pe cîmpii nearate de nimeni-nainte Şi nelucratul ogor gălbenea plin de spIcele grele, Rîun de lapte curgeau, de nectar de asemenea riurI, Mierea dm verde stejar prelingea picături aurite.9


11

AMALG AMUL TRADIŢIILOR

Cîmpiile Elizee au devemt şi ele un loc de încîntare.

în

cîntul IV al Odi-

seei, Proteu îi prezice lui Menelaos:

TrmllS vei fi de zel la capul lunm, Pe cîmpii Ehzel, pe unde şade Bălanul Radamantis, unde omul Trăieşte ma! ferice, că nU-I ploaie ŞI niCI ninsoare, nu-i niC1 iarna lunga, CI pururea suflare lină-adIe Dm Ocean şi mîngÎIe pe oame m � JID

în

cea de a doua Olimpică. scrisă în

476 LCr

, Pindar plasează în "Insulele

Fericiţi1or" lumea celor drepţi care au trecut prin trei reincarnări pămîntene şi au ieşit victorioşi din proba judecăţii. El sînt răsplătiţi cu o fencire veşnică în locurile acestea răconte de briza mării, de unde sufennţa şi teama sînt alun­ gate:

Acolo [ J flon de aur ard. Unele în copacu ţăru strălucmd de slavă, Pe-altele apele păstoresc . Le leagă el pe IDÎml ŞI le-mpletesc Coroane. ce se aşază după sfaturile IUl Rhadamantbys 11 Cîntul al şaselea al Eneidez ne oferă la rîndul său o frumoasă evocare a Cîmpiilor Elizee, lOCUite deopotrivă de cel etern fericiţi ca Ancruse şi de cei­ lalţi - cea mai mare parte - care înainte de a-şI găsi o nouă întrupare beau apă din Lete. E vorba de un paradis terestru situat în ţinuturile mfernului. Enea ajunge în sfîrşit ,,Pe dulcele meleag al seninăni,!Desfătătoarele poieni din ctîngul/Unde hălădUlesc de-a pururi fericiţii./Un cer mal larg cîmpiile le-mbracă/într-o lunună dulce purpurie,lIar cel de-acolo îşi recunosc un soa­ re/Al lor, precum şi propriile steIe.lO parte dintre ei îşi înmlădielPe-arene înierbate trupunle/Se-ntrec în jocuri şi se iau la tnntălPe galbenul nisip. Bat cu PlclOrullPămîntul, alţll şi se prind în danţuri,/Şi stulUiesc.

[ .. ]

!De-acolo

tot pnn codn/se prăvale la vale Eridanul/Cu apă-mbelşugată12 Aceeaşi natură încîntătoare, dar Situată de astă dată dincoace de moarte, a fost descrisă de Homer în cîntul al VII-lea al Odl seei. E vorba de msula fea­ cilor ŞI de grădina "înconJurată de un zid" a lui Alcinous:

Vedea! in faţă o grădmă mare De patru fălC1 în ea înfloreau tot felul De pODU frumOŞI, şi marI, ba pen, ba rodiI, Ba dulci sm ochini ŞI men CU mere mîndre, Ba verzI măsliru Iar pODUl toţi, şi vara ŞI iarna Îl! tot anul, nu-şI pIerd rodul, Şi lipsă nU-l de el, CI la suflarea Zefrrului sporeşte ŞI se coace. [

J


12

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR Măr lîngă măr ŞI strugur lîngă strugur ŞI O smochină lîngă alta [ ] Pe-un netezlş Într- un sorm pe-alocun Se coace via, parte e culeasă ŞI Strugurll se calcă-n cramă, parte De floare-i scuturată şI-are acuma ClOfcbma verde, parte-i pÎrgtlltă La capăt rînduite în tot chipul Verdeţuri cresc şi înverzesc de-a pururi Mal sînt două fmtÎnl, din care una împrăştie pîraIe prm gră dlllă, Cealaltă curge-n drepml casei nalte Sub pragul curţii, unde orăşenii Tot vm ŞI cară apă

13

Minunată evocare a unUl "altundeva" - de astă dată plasat pe o msulă, aşa ClUl1 va fi deseon cazul mai tîrziu - unde toate fenclrile sînt puse lao­ laltă Hesiod se întîlneşte în această privmţă cu Homer, deoarece în Teogonia el situează "peste ocean" grădina unde Hesperidele, fiicele rumfe ale NopţlÎ, "Merii de aur gnjesc şi roadele care le poartă"14 Horaţiu la rîndul său, în Epoda a XVI-a,

dă la iveală din apele oceanului

Insulele Fenclţdor' unde ţărna nearată - msule de redă roată în toţi

anu

fencue

-

cu tezaure-ncărcaţi.

unde via nC!tălată totdeauna înfloreşte. unde mugurii măslinel nu-s deloc ÎnşelăclOşL unde cu smochme coapte arborul se-mpodobeşte ŞI se scurge mIerea dulce dm steJaru scorburoşl, unde dw înalt de m unte cad cu SUSururl IZvoare Caprele la muls acolo-n bună vOie vm a sta oile umflate-n ugen trag acasă iubitoare, ursu-n Jurul stînel seara monnăind nu va umbla şi pămîntu-n sîn n-ascunde viperele mult hldoase, [

]

Eurus cel apos nu varsă pe ogoarele mănoase largi şuoaiele de apă ŞI acolo sînt fenţl bobii cel fertIlI să piară de-a cîmpiei uscăciune [

1

moluna rău făcătoare turmele nu le atmge, vitele nu rumiceşte

mCI

un soare arzător 15

Poemul precizează, la sfirşitul acesteI evocări, că "Iupiter pe seama celor drepţi acest locaş păstrase,/atunci cînd veacul de aur în aramă-I întina". Vom regăSI în Evul Mediu şi chiar în Renaştere credinţa că un loc învecinat cu pa­ radisul terestru şi care se bucură în anumite privinţe de privilegiIle acestuia va continua întotdeauna să eXIste undeva departe, pe planeta noastră, şi ar pu­ tea fi accesibil celor mai îndrăzneţi dmtre oameni.


AMALGAMUL TRADIŢIILOR

13

În epoca la care HoraţIU descria Insulele Fericiţilor, Dlodor din Sicilia re­ lata în Biblioteca istorică călătoria pornită dm Etiopia de un anwne lambulus �ătre o insulă aflată departe în sud, în regiunea Ecuatorului. locuitorii ei, dinnă Dlodor, sînt de statură înaltă, bine legaţi, foarte asemănători între ei, �u trup suplu şi puternic. EI au capul acopent cu păr, au gene şi sprincene, :Iar pe restul trupului n-au nici un fIT de păr. Urechile le sînt mal dezvoltate decît ale noastre Limba pare să le fie dublă, putînd vorbi cu două persoane în acelaşI timp. Clima insulei, în ciuda latItudInii sale, e temperată, ŞI oamenii nu suferă de cald sau de fng Apa se găseşte din belşug, împărţindu-se în iz­ voare calde şi în pîriuri reci Natura produce din plin tot ce este necesar vie­ tiI. Ea dă naştere unor animale extraordlllare. dar inofensive ŞI utile. Locuito­ rii insulei nu suferă îndeobşte de boli şi pot ajunge la o sută cincizeCI de ani. După această vîrstă sînt POftIţI. în aşteptarea morţii, să se culce pe un pat alcătuit dm frunzele unei plante deosebite, care îi adoarme pentru totdeauna. Nu se căsătoresc, copiii lor sînt crescuţi cu toţii în comun şi lucrurile sînt în aşa fel potnvlte, încît mamele să nU-l poată recunoaşte. Orice rivalitate între ele dispare în felul acesta. Trăiesc în grupun de rudenie care nu depăşesc pa­ tru sute de membn. Norme bllle stabilite preCizează că într-o zi toată lumea mănîncă peşte, în altă ZI carne şi aşa mai departe Între locuitori donmeşte ar­ monia, conflictele civile fillldu-le străine16. Asemenea lllsule "utopice", com­ parabile cu cea de mal sus, vor cunoaşte o lungă carieră istorică în OCCIdent. De-a lungul Antichităţii greco-Iatllle tema grădimi a fost În mod fITesc legată strins de cea a vîrstei de aur şi a insulei Fericiţilor Aceste teme s-au îmbogăţit reCiproc, contnbullld astfel la consolidarea ImaginarulUI paradisiac ŞI la descnerea paradisulUi terestru ca un "peisaj Ideal" ŞI unlocus amoenus. ,Acesta a pnlejUit trei tipun pnnclpale de evocăn. peisaj închipuit ca o gră­ dină, natură în stadIU sălbatiC, dar generos dăruită de zel, decor pastoral al iubIriil7 A B Glamatti, care propune această distincţie, vede în ţinutul lui AlclllOUS un exemplu de grădlllă de tipul Întîi. Imnul homeric închmat zezţei Demeter Ilustrează a doua categone. evocînd jocul Persefonel care "Se hlrjo­ nea cu VOI, pleptoase copile ale lUI Okeanos,/Şi culegea dlll iarba moale şi trandafirul ŞI şofranul, şi violeta Ininunată, ŞI stînjenelul şi zambila/ŞI un nar­ cis Iacut să-nşele pe fata cu obraji de floare,/Zeus însuşI îl iVI dlll glIe [ .. ]/Şi suridea întreg pămîntul"18. În fine, legătura dllltre peisaj ŞI IUbire, care, începînd cu Teocrit, stă la baza poeziei pastorale, va favonza la rindul ei fuziunea între temele paradisi­ ace păgîne şi cele creştllle şi va îngădUI mal multor autori să evoce, aşa cum a Iacut Milton, tandrele şi castele sărutări pe care şi le dăruiau Adam şi Eva în grădina EdenulUi. A şaptea Idilă a lUi Teocrit (3 15-250 Î. Cr.) va reprezen­ ta modelul unUi gen destlllat să facă o lungă carieră. Ea exprimă nostalgIa tu­ turor acelora care, de-a lungul epocIlor, au regretat "starea naturală": Plopl o mulţune, - o

multune de uhm frem ătau pe deasupra IU! sfmtă, IZvorul de-aproape

Capulw nostru, cu apa

Lm murmura dmtr-o peşter-a Nunfelor pînă devale


14

G RĂDINA DESFĂTĂRILOR Negn de soare şi arşi, pe crengi adumbnte de frunze. Greierii se necăjeau cu cîntatul mereu, mal departe, Orăcăla

un

brotac în tufele cele de mure

Şi ciocîrlanii cîntau ŞI sticleţri, gemea turturica, Pe la izvoare zburau numai roiun de-albine bălane Numai mIresme de toamnă bogată pluteau pretutmdeni Mere şi pere-o grămadă, pe JOS, la picioarele noa stre ŞI pe delătun se rostogoleau, şl-ncărcate de roadă Crengile prunllor pîn'la pămînt se rupeau încuJbate

19

CREŞTINAREA .MITURILOR GREC O-LA TINE Primii scriitori creştini au respins miturile vîrstei de aur şi ale Insulelor Fericiţilor. Dar începînd cu secolul al II-lea, acestea au fost treptat creştinate. Este semnificativă în această privinţă lucrarea Cuvînt către greci, atribui­ tă Sfintulhi Justin Martirul (t 165), în care acesta afmnă că Homer cunoscu­ se, în Egipt, Pentateucul. El a tradus, spune Sfintul Justin, textul lui Moise pnvitor la primele faze ale creaţiei lumii. Moise scrisese: "La început Dum­ nezeu a făcut cerul şi pămîntul, apOi soarele, luna şi stelele". Homer ar fi uni­ tat şi transpus povestirea biblică utilIzînd o ficţiune: aceea a lui Vulcan repre­ zentînd creaţia lumii pe scutul lui Ahile. "El a potrivit apoI lucrunle în aşa fel încît grădina lui Alcinous să dea imagInea paradisulUI (terestru), descnind o livadă înflorită tot timpul şi plmă de fructe." Autorul evocă, în sprijinul afir­ maţiei sale, versetele 1 10-133 din cîntul al VU-lea al Odiseei ApOI se întrea­ bă' "Oare nu dezvăluie ele o imitaţie clară şi �videntă a ceea ce MOIse, rege... le profeţilor, a scris despre paradis?,,2o Tertulian (t 222) era convins ca ŞI Justin că doctrina bibhcă e mai veche decît cultura păgînă şi că, pnn urmare, posedă un prestigiu superior De fapt păgîrui au cinstit rară să ştie pe Dumnezeul lui Moise Ceea ce au scns poeţii lor despre Cîmpiile Elizee provine în realItate din paradisul terestru al Gene­ zei2I Sfintul Clement din Alexandria (t 2 15), cu sprijinul unui aparat maSIV de cronologie comparată, se străduieşte la rîndu-i să demonstreze că "cea mai veche înţelepCIune dmtre toate este filozofia ebraică"22 ,,Adevărul este unul singur, în timp ce minciuna are nui de mijloace de a rătăci drumul. Sectele fi­ lozofice, atît greceşti cît şi barbare, au primit fiecare cîte unul"23. Modul acesta de a privi Istona ne îndeamnă in mod lOgIC să deducem nuturile păgî­ ne din povestmle ebraice. Africanu1 Lactanţiu (t 330), pătruns adînc de cultura clasIcă şi avînd o mare şi durabilă influenţă în epoca creştinătăţii, splUle la rindul său că vechii păgmi, rară să ştie, îl venerau de fapt pe adevăratul Dumnezeu atunci cînd evocau domnia lui Saturn; şi că desemnau prin mitul vîrstei de aur starea fe­ ricită a omului de dmainte de cădere. Atunci "oamenIi erau atît de măriru­ moşi, încît nu puneau la păstrare fructele pe care pămîntul le rodea pentru ei şi nu apărau cu egoism bunurile ascunse, ci împărţeau cu săracii produsele


15

AMALGAMUL TRADIŢIILOR

1,

muncii lor. ICI curgeau nun de lapte, colo flUVll de nectar" (Metamorfoze,

11)24. Ca şi Ovidiu, Lactanţiu cItează De natura deornm, a lui Cicero, Geor­ gicele şi Eneida şi, după ce descrie timpurile lui Saturn, "ca oricare dmtre poeţÎl clasIcI, ajunge la depravarea pe care a cunoscut-o lumea sub domnia lui Jupiter"25 - bineînţeles după păcatul onginar. Şi tot paradisul care fusese pămîntul înaintea greşelii lui Adam ŞI a Evei este descris şi explicat pe larg în cele nouă omilii pe care Sfintul Vasile cel Mare (t 379) le predica în Cezareea. Ele au avut mare succes în epocă, cremd un gen, acela al Hexamaeronilor Au fost traduse în latină şi au fost utilIzate de Sfintul Augustm în a sa De genesl ad lztteram lăsînd urme în cita­ tele preluate de Isidor din Sevilla, Beda Venerabilul ŞI Sfmtul Toma d'Aqui­ no. Ulterior după o perioadă de uitare, au fost redescoperite de Renaştere. Ele au inspirat atunci Sette Giomate ale lUI Tasso, Semaznes ale lui Du Bartas, Essamerone de Passero etc Fără să descrie în amănunt paradisul, ele expu­ neau într-un stil înalt şi după ştiinţa timpulUi mmunile creaţiei, aşa cum vor ieşit ele din mîna lUI DlUlUlezeu, înamte de a

fi

fi desfigurate de păcat26.

Pr,edlcile (neterminate) ale Sfintului Vasile au fost completate cu o omilie atribUItă mult timp marelUI capadoclan ŞI care oferea o luxuriantă ŞI capti­ vantă descnere a paradIsulUI terestru Din punct de vedere istoric, acest text al lUI Pseudo-VasIle cel Mare, la fel de important ca şi Hexamaeron-ul În­ SUŞI, va contribui în mare măsură la amalgamarea grădimi Edenului din Ge­ neză cu evocările păgîne ale vîrstei de aur ŞI ale Insulelor FenciţIlor Toposul era dm acel moment pe deplIn constituit

În opinia

lUI Pseudo-Vasile, paradisul terestru era un "loc Ideal", un "spa­

ţiu protejat") un decor "demn de admIraţie" şi "strălucitor", dommînd restul lumii Era înzestrat cu toate bogăţiile creaţieI ŞI se scălda într-un aer nespus de limpede, bucurindu-se tot anul de o temperatură constantă ŞI blîndă Nu existau aIcI furtuni, uragane sau gnndmă, nici îngheţurile iernIi sau seceta toamneI. Vara flonle nu se veştejeau, iar fructele toate ajungeau să se coacă.

Era un pămînt rodItor unde curgeau laptele şi mIerea, un pămînt udat de o apă îmbelşugată, producînd tot felul de fructe comesttblle foarte gustoase. Cîmpiile erau tot timpul înflonte, iar trandafirul nu avea spmi.

În acel loc

bi­

necuvîntat nu suferea rumeni de tristeţe ŞI gnji, pe cînd astăZI ,,nu pot privi o floare fără să-nu arruntesc de păcatul meu, spre pedepSIrea căruia pămîntul produce spinii şi necazurile." Înamte de cădere, în grădma EdenulUI nu erau decît fencrre deplină, nemunre, culoare şi mrresme27. Vom arăta mal departe că Sfintul Efrem Slriul (t 373), diacon al Edesei, va onenta înţelegerea acesteI grădmi într-un sens mai degrabă spIritual. Cu toate acestea, celebrele sale Imne ale paradisului au contribuit, pnn însăşI ca­

litatea evocăriI poetice, la consolIdarea mItului livezii fără de iarnă. El a de­

scris "în spaţIUl împrejmuit, smochiniI tăCUţI [. .], lăcaşurile luminoase, izvoarele îruniresmate". AICi, ne asigură el, ,,mohorîtul februarie e Iwninos "'ta luna mai, decembrie e [ ... ] ca luna august cu roadele sale, IUnie asemenea lui aprilie". Flori se ivesc în tot locul, aerul e "feciorelnic" şi "limpede", "iz-


16

GRĂDINA DESFA TARILOR

voare de încîntare" udă un pămînt roditor unde se găsesc din belşug "vin şi lapte, miere ŞI unt" Copacii vădesc o "rodnicie fără sfîrşit". Şi, Cînd flonle învecmate. Cu o culoare proprie fiecare. Una pe alta se imbrăţişează, Ca ŞI cum una smgură ar fi, O nouă culoare Ivesc în lume Iar cînd şi fructele se-mbrăţişează, dau naştere \Ulei nemaivăzute frumuseti. Iar frunzele ŞI ele dobîndesc o nouă înfăţIşare

28

Înăuntrul acestui loc închiS, adevărat "pod de miresme", "pasc miel care nu au de ce să se teamă"29 Amestecul dintre vîrsta de aur greco-latină şi grădina Edenului se va re­ găsi în multe opere poetice care au mfluenţat putenuc generaţnle unnătoare. De ptldă, un poem, atribuit multă vreme lui Lactanţiu, De Ave Phoenice, deşi nu descne explIcit lIvada Genezei, a fost lmanim mterpretat ca o evocare a acesteia. Phoenix, pasărea nemuritoare, a ofent ocazia evocării unUi altunde­ va devenit u-eal. Locul acestei fericin e descns ca un spaţiu îndepărtat, situat în "pnmul Onent", "deschidere largă către polul etern", pădure încununînd un munte înălţat deasupra unei cîmpii largI. Este ţmutul unei pnmăveri veş­ llIce, fără ploaie ŞI nori, dar cu îmbelşugate ape curgătoare. Aici nu se cunosc "bolile", "bătrineţea apăsătoare", nICI "moartea crudă", ruci ,,neînduplecarea fricli"30. La fel cum De Phoenice a fost atrIbuit lUi LactanţLU, s-a pus pe seama lUi Tertuhan un poem compus fără îndOială în secolul al VI-lea şi mtItulat De JUdlClO Dor1ll11l, msplrat în mod vădit de pnmul Poemul descrie cu vlZlbllă încîntare arborÎl, ablmdenţa apei, clIma neschimbătoare ŞI blîndă a livezii EdenulUi, dar zăboveşte mai mult asupra a trei motIve ce vor constitUi de aicI înamte elementele esenţiale ale paradisulUi terestru creştin· miresmele - aicI cele ale laurului ŞI ale cardamonului -, fintîna din l111jlocul grădmii de unde izvorăsc cele patru mari flUVii ŞI, în sfîrşit, pIetrele preţioase - smaralde, rubme etc. - cu care este semănată cîmpia paradlslacă31.

În

secolele al IV -lea, al V-lea şi al VI-lea o întreagă pleiadă de poeţi -

latmi şi creştl1l1 - evocă paradisul terestru cu accente virgilIene, asociind cu succes datele Genezei cu tradiţia greco-latmă Unul dintre aceia care vor avea mai multă influenţă este sparuolul Prudenţiu (t 410) al cărui Cathemennon descoperă în grădina Edenului elementele menite să devină clasice frunzl­ şun pnmitoare, cîmpii multicolore, pnmăvara veşnIcă, minunate miresme, apa abundentă care se împarte în patru fluvil32.

În

Galia se remarcă în acelaşi

sens Claudius Marius Victor, retor la MarsilIa (începutul sec al V-lea), AI­ clmus EcdlCLUS Avitus, episcop al Vienei în jurul anului 490, ŞI Sidoruus Apollmarls, episcop de Clermont (t 487-489). Victor, mai ales, a revenit în două rinduri asupra temei paradisului teres­ tru în Genesis, lUlde Adam şi Eva, bucurindu-se deopotrivă de sănătate şi


17

AMALGAMUL TRADI ŢIILOR

înţelepcIUne, profită de o natură încîntătoare semănată cu pIetre preţioase, ŞI în Alethew ("adevăml") unde grădina lui Alcmous ŞI Cîmpiile Elizee ale lui Virgiiiu reapar şi Îngăduie descnerea grădmii Edenului ca pe o ţară a vîrstei de aur, cu o insistenţă deosebită asupra diversităţii ŞI calItăţii parfbmunlor care le Întrec pe cele din Media, ASiria sau Palestma

În

acest loc de fenclre

Adam ŞI Eva nu aveau nevoie de hrană. Ei trăiau ca nIşte îngeri ŞI fmctele se

aflau acolo doar ca să-I încîftte pe e133. SldonIUS Apollinans, nobil Învăţat, a sens cu un an înamte de a devenI epis­ cop un Paneginc către Antemius, care nu este în sensul strict al cuvîntului lm poem creştm. Dar, mfluenţat deopotrivă de VirgilIu, OVidIU, Pselldo-Lactan­ ţIU ŞI ClaudIUs Manus, Victor a evocat o grădină veşnIc împnmăvărată, plInă de miresme ŞI pietre preţioase, În care păgînii pot recunoaste vîrsta de aur ŞI CîmpiIle ElIzee, Iar creştmll paradisul terestm al Blbhel34 AVltuS, care scrie poemul despre "Istona mozaică" pe la 507, ÎŞI face, dlmpotnvă, cunoscute de la blm început mtenţiile crestine ŞI ne încredinţeaz.'l că, Înamte de a cădea în păcat, Adam ŞI Eva se îmbrăţişau cu IUbire castă pe fondul unei muzic! înge­

reştI. Pe de altă parte, IIvada EdenulUI este spaţll11 bmecuvintat care ne este de aiCI Înamte famihar frumuseţe, parfumun şi culon se află aiCI rellmte. AICI nu e mci bmmă, mCI arşiţă, nICI ger, nu sînt mCI furtuni dezlănţUIte.

Vegetaţia este tot tImpul verde; copacll ÎŞI păstrează frunzele; cnnul nu se veştejeşte, "vlOrelele pot fi atinse fără să se strice"35. AceleasI teme se găsesc - Încă o dată - în Carmen de Deo, lucrare compusă În secolul al V -lea de către avocatul cartaginez Aemlhus Dracon­ tllLS, care a fost luat pnzoruer de vandali' natură de o minunată frumuseţe, pa­ jiste presărată cu blJuteru, lerbun înmlresmate, temperatură constantă ŞI blîn­ dă, bnză usoară, umbră răcoroasă a copactlor, frunze cu propnetăţl curative etc 36 Mal orIginal este accentul pus pe IUbirea tandră dmtre Adam ŞI Eva­ o evocare de care MlIton ÎŞI va aduce ammte. Eva era ca o rumfă, goală Iară să fie tmPUdICă , cu trupul alb ca zăpada, cu obraji roşu SI cu o încîntătoare revărsare de plete Adam ŞI insoţltoarea lui nu aveau cunoştmţele largi pe care II le-au atnbUlt numeroşll auton ŞI poeţi care vor comenta SI parafraza Geneza în secolele al XVI-lea SI al XVII -lea DracontlUs ÎI prezmtă Uimiţi

în

faţa prtmullll răsănt de soare ŞI fenclţl să suntă căldura razelor sale37.

FUZiunea pe care tocmai am sublImat-o Între paradisul terestm blbhc şi

tradiţia greco-latmă pnvltoare la vîrsta de aur, la Cîmpiile Ehzee SI Insulele Fericiţilor explIcă preCIzările pe care Isidor dm Sevilla

(t 636)

se sunte dator

să le dea În Etzmologzi. În această enclc1opedie, sortită unei celebntăţi de durată, ISldor menţIOnează, Într-adevăr, Insulele FenclţIlor, cu convmgerea că ele abundau În VIţă de vie, pomi roditon şi tot felul de fructe. Dar ne aver­ tIzează să nu le confundăm cu grădina EdenulUl38

În realItate,

confuZia s-a produs la mvelul imag1l1amlui colectiv Ea se va

regăsi într-o lungă serie de scrierI medievale, dintre care menţIOnăm - cu titlu IlustratiV

-

De mundl llniversitate de Bemard Sylvestre şi Pantheon-ul

lUI Gotofredo de Viterbe dm secolul al XII-lea, iar dm secolul al XIII-lea, De


18

GRĂDINA DESFATĂRlLOR

laudibus divinae sapientiae de Alexandre Neckam, care, în lucrarea cItată, afirmă că paradisul terestru a supravieţuit Potopului întrucît se afla pe vîrfhl unUi munte care atingea luna39. Dante va aşeza la rindu-I paradisul pe culmea cea mai înaltă a planetei noastre. Să mal ammtIm din secolul al XIII-lea Imaginea lumii a lUi Gauthier de Metz, Weltkronik (netermmată) a lui Rudolf d 'Ems, Spieghel Historiael a olandezului Iacob van Maerlant (pe la 12821290), urmată, prin anii 1325-1330, de lucrarea*Der Liken Spleghel a unuia dmtre contmuatorii SăI, lan van Boendale Cu toţii reactualizează, dm gene­ raţie în generaţie, nostalgia paradi sulUI pierdut, amestecînd într-un mod nedi­ sociabil Biblia şi cultura păgînă. Walter Raleigh (t 1618), pionier al colomzării elisabetane în America, va scrie în a sa Istorie a lumii, de care vom mal avea ocazia să vorbim: "De un­ de se va fi inspirat Homer în descnerea grădlIlli lUt Alcmous, aşa cum a fost ea menţIonată de lustm MartIrul, dacă nu din descnerea pe care a Iacut-o ) paradisulUi Moise? Şi de unde se trag frumoasele evocări ale Cîmpllior Ehzee dacă nu dm istona paradIsulUi? [. ] Este vădIt că Orfeu, ,.Linos *, Pm­ dar, Hesiod ŞI Homer, Iar după el OVIdiu, şi tOţI aceştia cu Pita gora ŞI Platon ŞI discipolii lor, şi-au îmbogăţit mult Imaginaţia, împrumutînd dm comonle sustrase scnenlor sfinte, alterate pnn adăugm profane ŞI deghIzate în deco­ ruri poetice"40 Raleigh relua astfel argumentaţia lUi lustin, a lUi Tertulian şi a lUi Clement din Alexandna, explicînd amalgamul celor două tradiţii, păgînă � creştmă

PARADISUL TERESTRU' REALITATE "ISTORICĂ" Spin te alese, în specIal În partea greacă a Impenului roman, crezuseră că descnerea grădiniI Edenului dm Geneză trebUie mterpretată în sens figurat. A fost mai ales cazul lui Filon (t 50 d Cr ), evreu dm diaspora, ale cărui senen au influenţat "Epistola către evreI", atribUită SfintulUi Pavel şi ŞCOliI creştme dm Alexandria, care numără pe Origene pnntre cel mal de seamă reprezen­ tanţi a săI. În legătură cu grădina dăruită lui Adam şi Evei, Filon recomandă întoar­ cerea la alegorie, apreciată mult de cei care au darul înţelegenI41. ŞI afirmă ritos: ,A crede că este vorba de VIţă de VIe, de măslini, de men, de rodieri, sau de alţi pomi de felul acesta, este o mare naIvitate, greu de vmdecat"42. Ongene (t 252 sau 254), fără să nege existenţa trecută sau prezentă a unui spaţIU intermediar Între pămînt şi împărăţia cerurilor - vom trata acest lucru în capitolul următor - pledează, la rîndul său, pentru interpretarea alegorică a textului biblic. "Cine va fi într-atît de prost, se întreabă Ongene, ca să creadă că Dumnezeu, ca un om care cultivă pămîntul, a sădit o grădină în Eden în preajma Orientului şi a făcut un pom al vieţiI VIZIbil şi sensIbIl, în •

r eu

Lmos, cîntăreţ dm lira.. profesorul lUi O f

(N a )


AMALGAMUL

TRADITIILOR

19

aşa fel încît cel care a gustat d m fructul său c u dinţi trupeşti pnmeste viaţa? Şi de asemenea că cme a mîncat fructul acestUi pom cunoaşte bmele şi rău143?," În secolul al IV-lea, Sfintul Efrem în celebrele sale Imne ale paradisului ne oferă, rară ÎndOială, o descnere mmunată a acestUI loc.!4. Dar atrage aten­ ţia că bogăţia de mijloace cheltuite în descnerile sale trebUIe transpusă în plan spintual "Cu ochu minţll am văzut paradisul", scrie Efrem "Celor spi­ rituale li se potn veşte un ochi spiritual şi hrană spmtuală45 " "Chiar dacă vorbele par a spune că paradisul este terestru, el este în esenţa sa pur ŞI spiri­ tual46 " Teologul capadoclan Grigone de Nyssa (t 394) nu este departe de a crede că episodul paradisului terestru constituie o prevestire escatologlcă, scnsă la trecut. Grădina Edenului reprezmtă după părerea lUI "tărîmul celor vii" unde vor mtra mtr-o ZI aleşii, "acela unde moartea nu a intrat, al cărui drum nu a fost bătut de păcătoŞI47". "În tememl Scnpturn, nu cred nICidecum că ar fi vorba de o hrană corporală, sau de bucllfle trupească48." Cu toate acestea, mal ales în Orientul creştin, au fost pUţinI teologi care au Înclmat către o mterpretare simbolIcă a textulUI sfint privitor la grădina paradisiacă. Sfintul Teofil dm Antiohia (t către 1 8 1 ) polemizează cu ei afIr­ mînd. "Atunci cînd spune cll Dumnezeu a sădit o grădină către răsărit ŞI a făcut să răsară dIn pămînt tOţi pomii rodlton, Scnptura ne mdlcă hmpede că paradisul se găseste sub cerul nostru, ca Onentul ŞI pămîntuI49". SfIntul Irineu (t 202) întreabă "Unde a fost aşezat pnmul om?" SI răspunde' "În pa­ radiS, bmeînţeles, aşa cum stă scns. «Şi Dumnezeu a sădit un paradiS În Eden [ ] SI de aici a fost aiungat50 »" Sfîntul Ipolit <t 235) este SI mm categonc' "Sînt unu, constată Ipoht, care spun că paradisul se află în ceruri SI nu face parte dm lucrunle create Dar cînd vezI cu propnn tăI ochi fluvnle care de acolo Izvorăsc ŞI că îţi e încă îngăduit să-I contemph, oncine trebuie să tragă conclUZia că paradisul nu se află în cenm , CI în creaţlune Este un loc În On­ ent SI o regi une aleasă"51 Episcopul Epifanie (t 403), adversar îndîrJlt al ongenlştllor, aduce ace­ leaSI argumente "Paradisul, de unde am fost alungaţi, [ . ] este locul de unde Tlgrul SI Eufratul ŞI celelalte fluvn Izvorăsc pentru a ajunge aicI [ ] Adam nu a putut fi alungat dm cerun, CI dm acest paradiS situat la Răsănt52 " De asemenea foarte concretul Teodor dm Mopsuestta (t 428), unul dmtre repre­ zentanţn scolIi dm Antiohia, foarte ostIlă aiegonsmuiui lUI Ongene, afirmă fără şovăială. ,,[Dumnezeu] i-a ales [omuIUl] drept lăcaş o regiune, pe care a împodobit-o cu pomi SI a numit-o paradis Această parte, cea mal demnă de cinste, a pămîntulUI este aceea pe care răsăntul soarelUI o lummează mal În­ tîi53." Sfintul Ioan Damaschmul (t 749) va expnma aceeaşI convingere ŞI va mSlsta asupra aspectului foarte real al "grădinii divine" Dwnnezeu plănumd să-I facă pe om. lreatură \ izibllă ŞI m\ lZlbllă. "după chipul ŞI

asemănarea sa". rege SI stăpin a l pămîntulUI ŞI a tot ce el cuprmde . a facut mal intii un regat unde să-şI petreacă "' !ata în deplmă fericire. A fost dl\ Inul paradiS. sădit de mina

lui Dumnezeu în Eden. loc al tuturor des fatărilor ŞI bUClmilor Illlffil i ( Eden înseamnă


GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

20

voluptate) Se afla în Răsărit în regIUnea cea mai înaltă a pămîntului: acolo era aerul cel ma l blînd, ce l mal delicat SI ma i pur împodobit cu plante veşUlC înflorite SI cu par­ fum de lI cat. scăldat în lummă.. întrecea în frumuseţe tot ce -am putea etmoaşte prm sImţurile noastre Ţmut cu adevărat dlvm, era ţara demnă de cel <,e era chipul lUI Dumnezeu ŞI unde DU trăIa Ulc i o funţă lIpsită de ra ţiune CI doar omul cioplIt de mÎl­ mie dlvme5�

Mal tîrZIU, MOise Bar Chefa, epISCOp de Bethraman, oras aflat În apropie­ rea BagdadulUl (pe la anul 900), va explica în al său Comentan'u despre pa­ radis că grădll1a Genezei poate fi înţeleasă dll1 două puncte de vedere, cel fizic şi cel mIstic, A doua parte a lucrărIi propune într-adevăr acest al doIlea Plll1ct de vedere ParadIsul semmfică aşadar vlaţa spirituală desăvîrşită, iar cele patru fluv ii, vIrtuţile cardll1ale sau evanghehştn. Dar, în măsura în care aparţine universului nostru, paradIsul n-a fost sădit În afara pămîntului, CI pe întinderea lui . la est, dincolo de ocean, SI pe o culme mai înaltă decît oncare alt loc de pe planetă ParadIsul se deosebea de Eden pnn aceea că era chIar mal frumos decît peIsajul dImprejur, el însuşI Încîntător. Crnn o va repeta Mtlton în Paradi sul pierdut, apa, sfidînd gravitatea, urca din Eden către Înal­ tul platou rezervat de Dumnezeu mll1unatei lIvezI a lUI Adam ŞI a EveI, de unde cădea apoI în cascadă, aruncîndu-se pe urmă sub mare ca să rea pară la lllvelui nostru şi să curgă prin cele mal man patru fluvii ale pămîntulUI. În această grădll1ă bll1ecuvîntată, Adam SI Eva trăiau gOI şl neVll10vaţI55. Cu puţll1e excepţI l, pnntre care figurează Sfintul Ambroiie56, care îmbmă mItul antic al vîrstei de aur cu ll1terpretarea spmtuală propusă de Filon pentru hvada divll1ă, OccIdentul a înclinat putermc în favoarea ll1terpretării realiste a paradlsullll biblIc LactanţLU, de pildă, face parte dll1tre acela care înţeleg în sens material corporaliter textul GenezeI unde recunoaşte evocarea unui loc real. "Dwnnezeu, spune eL a aşezat pe om [ .] în grădina cea mai rodrucă ŞI cea mal plăcută dll1 cîte pot fi . în zonele RăsărItulUI A sădIt-O cu toate felurile de arbon ŞI arbuşti ca omul să se hrănească cu fructele lor dlfe­ nte şi pentru ca, scutit de orice muncă, să-I slUjească pe Dumnezeu tatăl său cu cea mal mare devoţlune57," Sfintul Augustm (t 430), în ceea ce îl pnveşte, a abordat În ChIP rurect problema realităţii istonce a paradI sulUI terestru E neîndoiellllc că răspunsul său a cîntărit greu, ţmînd seama de influenţa enormă pe care a exerCItat-o epISCOpul de Hlppone asupra creştll1ătăţu latme La începutul Cărţll a VIII-a a lucrărII sale De Genesl ad ll tleram, el constată că în pnvll1ţa paradi sulUI unde au fost aşezaţI Adam ŞI Eva au existat treI man OPlllli, UniI văd în paradis doar o ,,realitate corporală". alţi I o "reahtate spmtuaIă" , în fme, sînt aceia care consideră că e vorba de o "realitate deopotnvă corporală şi spirituală" . Augustin afmnă de la bun început: "Ca să o spun de-a dreptul, mărtunsesc că împărtăşesc această a treIa oplme58 " Dar în CLUda acestei OpţllUli comple­ xe şi nuanţate, el înclmă finalmente mal mult către realism decît către alego­ nsm. Pe parcurs chIar arată că asupra acestui subIect concepţia sa a evo­ luat. Polemtzînd cu manihelşhI, el lasă totuşi să se înţeleagă că "aceste -

-


AM6,.LGAMUL TRADIŢIILOR relatăn ne-au fost propuse ca metaforă ŞI enigmă"

cheos,

IL

2, 3)

21

(De Genesi contra Malll­

"Dar Dumnezeu a ÎngădUIt acum ca. pnvmd ŞI judecînd aces­

te texte mai îndeaproape, să apreciez, nu fără temeI mi se pare, că aş putea de asemenea demonstra că ele au fost scnse În sens propnu ŞI nu în sens alego­ ric "59 Pot fi observate în relatările creaţIeI toate sens unle figurate pe care le donm, dar cu condiţia să admitem că toate faptele povestite "s-au petrecut cu adevărat60" Caracterul lor "insolIt" se trage din faptul că s-au petrecut "pen­ tru pnma dată". A fost cu adevărat vorba în grădma Edenului de un "copac real"

În ce priveşte Izvorul SI apoI cele patru fluviI, care curgeau dm grădmă.

Augustlll spune

"Î mI

rămîne altceva mal bun de lacut decît să confmn că

sînt fluvu adevărate SI nu fluvu în sens figura!?" "TrebUIe asadar să ne COI1SI­ derăm preveniţI de a lua în litera el once povestire despre ongnule noastre, de a nu vedea aIcI un mod figurat de expnmare, CI relatarea faptelor reale care s-au petrecut şi care totodată senuufică altceva [ . .

]

Un fluvIU îşI are iz­

vorul În Eden, adică Într-un loc de desfătare, şi Irigă paradIsuL adIcă tOţI pOmII aceştia frumosI înCărcaţI de fructe care umbresc întregul pămînt al acestUI ţll1ut61 ,. Pentru generaţu ŞI generatii de creştml dm spaţLllI occIdentaL afirmaţIIle acestea ale SfintulUI Augustll1 au reprezentat adevărun ll1fathbtle Ele au avut un Impact hotărîtor asupra spmtelor care au contnbUlt de-a lungul secolelor la modelarea convll1genlor colective Să le ammtim aLCI pe cele mai impor­ tante, începînd cu ISldor dm SenUa ale cămi Enmologll s-au dont la vremea lor o encic10pedle a cunoştmţelor rehgLOase şi profane A fost OlUntt de altfel "mare învăţător al Evului Mediu" Începînd cu epoca carolmglană,

Enmologiile

numără zecI de manuscnse,

copIate curînd în Irlanda, în Anglia, în GermanIa ŞI În Gaha62 Or, hldor, du­ pă momente de ezitare, adoptă asupra problemei în dISCUţie plmctul de vede­ re augusţlruan Putem, spune el pe urmele epl scopultll de Hlppone, să conce­ pem grădma dm Geneză în treI felun în sens hteral. în sens fIgurat SI în tine

În ambele felun, salvînd IstoricÎtatea naraţiuniI, dar adăllgîndu-1 totodată o mterpretare "mIstIcă". Tot aşa arca lUI Noe, Legămîntul SI templul dll1 Ieru­ salIm au fost "fapte Istonce" DeSIgur, putem în acelaşI tImp dm perspectivă mtelectuală să acceptăm că ele desemnează tamele Bisencii. Dar "cine ne împIedIcă să credem că pnmu nostn strămoşi au fost asezaţl într-un loc tmde mCI o creatură nu le putea face rău, unde focul nu provoca arsun, unde apa nu îneca, lmde nebunii nu UCIdeau, unde spll1li nu Înţepau, unde hpsa aerulUI nu sufoca')"

Trupurile lor au fost protejate împotnva durem, bătrîneţiI ŞI

morţ1163 De-a lungul secolelor următoare alte mari autontăţl în domeruu au avut Opll1l1 asemănătoare Aşa, de pildă, eruditul anglo-saxon Beda, unul dintre "întemeietorii" EvulUI Mediu (născut în

673,

mort in

736).

este unul dintre

autom cel mal Cititi ŞI mal des citaţI ultenor timp de o jumătate de mtleniu, încît a ajuns să tie respectat la fel ca un Pănnte al BISenCIl· de unde se trage şi supranumele său "venerabilul64" Or, Beda afirmă cu c1antate: "Nu ne în-


22

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

dOlm că paradisul unde a fost aşezat pnmul om, cu toate că este considerat o metaforă (figură) a Bisencii de acum sau a patnei noastre viitoare, trebuie înţeles în sensul literal al cuvîntului Este vorba cu adevărat de un loc de des­ fătare. umbrit de pomi roditon, şi de un lăcaş vast, izvor el însuşi al unui mare fluviu." Raban Maur (t 856), abate de Fulda apoI arrueplscop de Mamz, reprezen­ tantul în Germarua al renaşteni carolinglene, şi care a fost numit praeceptor Gemwmae, insistă mal mult decît Beda asupra sensului mistIc al "grădinii desfătănlor", Imagme atît a Bisencll cît şi a viitoruhll pămînt al celor vii El spune cu toate acestea rară ambiguitate că paradisul terestru era bogat în tot felul de esenţe ŞI în arbori fructifen, că nu cunoştea ruCI geruL ruCI arşiţa; şi că În mijlocul său ţîşnea un Izvor, udînd Întreaga grădmă, vărsîndu-se apoi în patru fluvii65 Honorius ZIS dm Autun - în reahtate un german dm secolul al XII-lea -, al cărui Elucidarium reprezmtă deopotnvă un catehism ŞI un compendIU al credmţelor şi ştiinţelor vremll, formulează în lucrarea sa următoarea între­ bare' "Ce este paradisul (terestru)?" Iată răspunsul său: "Este un loc în care pomi de toate soiurile au fost sădiţi pentru a combate toate nealunsunle POSI­ bile- de exemplu, un fruct (tInul anume) mîncat cmd trebUIe potoleşte foa­ mea, un altul stinge setea. IarăşI tIn altul nSlpeşte oboseala. dacă în sfirşlt recurge la pomul vieţII. scapă de bătrîneţe, de boală ŞI moarte66." E grăItor că acest text a fost reluat în Hortus dellClantm al stareţel Herrade de Landsberg (t 1195), destinat novicelor sale67. NICI Petrus Lombardus (t 1160) n-a putut ocoli în ale sale Senunte pro­ blema majoră a paradisulUI terestru Moştemtor, între alţii, al tradiţiei augus­ ttmene, el o preIa în întregime, o repetă aproape cuvînt cu cuvînt ŞI se ex­ primă despre acest subiect cu o perfectă claritate pe care trebUIe să o subh­ mem măcar în treacăt, ţInÎnd seama de perenitatea operei sale' Homlnem autem Ita formatum tlllzt Dells et POSUlt

In

paradlso

\ olllptans,

qllem

plantaverat a pnnClplO Pnn aceste cuvmte Moise sugerează că omul creat mai întii în

afara paradisului a fost aşezat aici mal tirziu [ ] Paradisul acesta unde a fost aşezat omul trebUle înţeles in sens spaţial SI corporal. EXIstă în general trei man opmll priVi­ toare la paradis Una care acceptă numai realitatea corporală: alta o realitate exclusiv spmtuală în fine o a treia care concepe paradisul în ambele sensuri Prefer această a treia opmle omul a fost aşezat într-un paradiS terestru care a început să fie sădit în clipa în care apele, separîndu-se de pămînt. acesta a pnmlt poruncă să producă ierburi �I copacI Clnar dacă paradisul ne oferă Lmagmea Blsencli prezente SI vutoare. el tre­ bUle înţeles în sens literal ca un loc foarte plăcut plm de POIDJ frucufen larg ŞI dînd naştere unUl mare izvoro8

Sfintul Toma d'Aqumo la ca punct de pornire Senunţele lUI Petrus Lom­ bardus - se vădeşte astfel filiaţla între autori - punînd la rîndu-I întrebarea: "Este oare paradisul (terestru) tIn loc matenal?" Marele teolog formulează, după cum obişnuia, mai Întîi argumentele pro şi contra pentru a se plasa apoi pe aceeaşi poziţie cu Sfmtul Augustin care scrisese: "mmic nu se împotriveş-


AMALGAMUL TRADIŢIILOR

13

te adoptăni lU10r mterpretăn spirituale ale paradisuluI ce pot fi utile, cu con­ diţia credmţel în adevărul faptelor, aşa cum apare el în relatarea evemmentu­ lui69 .. Toma conclude ca ŞI episcopul de Hlppone că "ceea ce se spune de­ spre paradis in Scnptură are în acelaşi llmp aspectul lU1el relatăn istonce, or, în toate lucrunle pe care Scriptura le prezintă în acest fel, trebUie să luăm ca bază autenticitatea Istoncă ŞI abia pe temeiul acesta trebuie c1ădite interpretă­ rile spmtuale70" Pomul vieţii era "un pom matenal deoarece fructul său avea virtutea de a conserva viaţa [" ]; şi avea totodată o semnIficaţie spintuală, aşa cum piatra deşertului era o realitate materială care simbohza cu toate acestea pe Hnstos7'" "Nu faptul că omul după păcat nu mal lOCUieşte in pa­ poate fi lU1 motiv pentru radis - putem CIti iarăsI în Summa Theologiae ca acesta să nu existe72 " Această Istoricitate, eVidentă in epocă, a paradisulUi terestru şi a relatăm creaţiei inţelese în litera ei, ne ajută să inţelegem o precIzare cronologică adusă de Vincent de Beauvais (t 1264), unul dm marn vulgarizaton al seco­ lului al XIII-lea, în al său SpeculufII hlstonalc' "Adam ŞI Eva, credem noi, în chiar ziua creăm lor, adică a şasea a existenţellumit, au corrus păcatul in pa­ radis în Jurul amiezii, Puţm după aceea au fost alungaţi, aproximativ pe la ora nouă73," De asemenea, Isus a fost răstlgmt la amiază ŞI a mtmt la ora nouă după ce i-a redeschIs tîlharulUi porţIle paradisulUI După Vmcent de Beau­ vais, strămoşll noştn nu s-au bucurat decit de cîteva ore de stat în grădma desfătărilor Să nu ptmem insă această naivitate în seama mentahtăţllor medievale O vom găsi mal mult în Renaştere ŞI in secolul al XVII-lea Dar se impune să explorăm mal întîi un avatar relallv puţm cunoscut al paradIsulUi terestru' transformarea sa in resedmţă a celor drepţi. care, după moarte, aşteaptă acolo învierea Ne vom întoarce apoI pe pămintul celor VII -


II Paradisul ca loc de aşteptare

Evreu ŞI creştmil au crezut multă vreme că paradIsul terestru a existat cu adevărat TImp de veacun, mulţi dintre el şi-au imagmat chiar că paraehsul continua să eXIste pentru cel drepţi ca loc de aşteptare înamtea înVIeriI ŞI Ju­ decăţii de apoi, al căror soroc se credea a fi apropiat în cadml acestei con­ cepţii generale, au apărut însă opmil dIferite După unu, paradIsul, păstrat în starea sa dintîi, se găsea într-un loc retras al pămîntului la care ajungeau doar cei cu o Înv(!stire excepţIOnală şi avînd un înger drept călăuză. După alţu, pa­ radisul se îndepărtase de pămîntul nostm după primul păcat ŞI fusese înălţat la cemn, mal exact în "cel de-al treilea cer", în care fusese răpIt Sfintul Pavel, ŞI care nu trebUIe confundat cu "al şaptelea cer" al fencInI veşruce şi al vederii lUI Dumnezeu. În acel loc de aşteptare, onunde s-ar fi aflat. trăIau Enoch (Geneza, 5,24) şi IlIe (2 Regt, 2, 1-18) care,deşI nu murIseră, nu maI erau văzuţi de cel vii

APOCALIPSELE EVREIEŞTI ŞI CREŞTINE Cartea întîI a lUI Enoch este o bună mărtune pentru tradIţIa aceasta de ori­ gme ebraIcă. Nu ni Il-a păstrat în întregIme decît într-o versmne etIOpIană dm secolele al IV-lea sau al V-lea ale erei noastre. Dar textul origmal era arama­ IC - s-au descopent fragmente ale lUI la Qumran - Iar cartea e consIderată astăzi "ca una din manIe texte clasice ale COmtIDltăţii eseruene, poate cel maI însemnat dmtre toateI'·. Se pare că s-au reurut la Qumran, în secolul I î Cr , diversele elemente care constituie Cartea întîi a lUI Enoch şi din care anunute fragmente par să dateze Încă dm secolul al I1I-lea2. Se preSUptlOe că în aceas­ tă apocahpsă Enoch relatează ceea ce a văzut în căIătonile sale Ieşite dm comun. Să reţinem mal ales pasajul (cap. XVII-XXV), în care se spune că se află la vest "tlO munte de rocă tare, Impunător ŞI înalt". în el se află patru peşteri· "trei întunecate" ŞI una "luminoasă". Rafael explică căIătonlor că în aceste peşten se adună spiritele morţilor "pentru a rămîne acolo pînă în zma judecăţii lor şi pînă la vremea sorocită: ŞI (va dura) acest tunp pînă la marea judecată (care li se va da lor)".


25

PARADISUL CA LOC DE ASTEPTARE

Cele trei peşte n "întunecate'" sînt rezervate păcătoşilor Pestera de unde Izvorăşte lumma e destmată sufletelor celor drepţi (cap XXII) Acestei pnme 10cahzăn la vest 1 se adaugă o alta, la est, de-a lungul celeI de-a doua călă­ torii a lUi Enoch în "paradlsul dreptăţl1", ţara aromelor unde creste pomul cunoştinţei al cărui fruct seamănă cu un ciorchme de strugure (cap XXVI-XXXIP) Lăsînd la o parte aceste contradlcţl1 de localIzare, să reţi­ nem că dm secolul al III-lea î.Cr începea să apară în lIteratura ebratcă Ideea recompensei după moarte Iudaismul vechi considerase, duupotnvă, că mor­ ţii erau aşezaţi in Şeol rară diferenţiere Influenţa CărţII Întîi a lUi Enoch a fost considerabilă Ea este citată În Epistola lUi Iuda (14-16) Pnntre "scrienle mtertestamentare" figurează de asemenea Apoealzpsa lui Banle, lucrare evreiască, cu excepţia cîtorva interpolări cr.;:ştine, ŞI care nu este ultenoară represlUrul puternice care a lOVIt. în anl1 115-117 al erei noas­ tre, comunitatea IsraelItă din Egipt SOSit în "cel de-al treilea cer", Baruc cere îngeruhu care îl însoţeste: "Arată-ml pomul care l-a pierdut pe Adam .. Or, tot aici. în al treilea cer, se află Hades, cîmpie "întlmecoasă ŞI murdară", unde trăieşte şarpele diavolesc Aşadar raIUl celor drepti SI locul de pedeapsă a sufletelor se află, ŞI de astă dată,unul în apropierea celUilalt, dar, ce-I drept, într-unul dmtre cercunle cerulll1-! O mfluenţă mal însemnată a avut însă Cartea a patra a hll Ezra, fimd inserată, în traducere latmă, in manuscnsul Vulgatel Mal multe indlCll Iasă să se ghicească un onginal semitiC Dar se admite îndeobste că a eXistat ŞI o versIUne grecească Sînt cunoscute de asemenea verslUru în smacă, arabă, georgmnă ŞI armeană. Înamte de descopennle de la Qumran, Cartea a patra a Im Ezra era adesea atnbUltă medlllor fanselce Dar astăZI ne dăm seama că "numeroase teme au o tendmţă eseruzantă, avînd ceva dm tonul. de după anul 70, al diasporei esemenes" Cartea aceasta a avut pnn mtermediul Vulgatel o răspîndIre extraordinară, Renaşterea arătîndu-I apoI un nou mteres Ezra, într-una dm vlZlumle sale,îl întreabă pe îngerul însoţitor (VII, 88--101) Dală dl mlld de mme Doamne mal arată ce\ a robulUI tău după moarte în clipa în care fiecare îşI dă sufleml - \ om fi ţmu\l în loc de odthnă pînă cînd \ a \ em leasul -

să începI dm nou creaţIUnea. sau. dm acea clIpă. \ om fi SUpUŞI la ChlilUIl�

Î ngerul răspunde că cel răI nu vor mtra în "Iăcas", dar "vor rătăCI" ŞI vor fi "pedepsiţi, îndureraţI ŞI întnstaţl", în şapte ,,felun" dlfente Unul dmtre ele va consta în "arătarea celorlalţi (morţi) care vor fi ţmuţl de îngen în lăcaşuri în care va domni o hmşte desăvirşItă" Iar sufletele celor care au lUlTIat căile CelUi de Sus văd mal întîi cu mare bucune slava celUi care îl pnmeşte SI "se odIhnesc" in şapte feluri Iată-le pe ultImele patru Al patrulea fel sufletele cunosc odthna de care se bucură acum. adunate în Iăcasu­

riIe lor ŞI păZite de ingen într-o Imlste adîncă ca �I slava care le aşteaptă în tlffi purlle de pe urmă


26

GRĂDINA DESFĂTARILOR AI CillCllea fel. ele se bucură să \ adă că au scăpăt de lumea supusă stncăcllUlll şi că vor primi ca moştenire lumea vutoare. ele văd IarăşI trecerea strimtă Şi grea de care au fost elIberate ŞI spaţiile largi pe care le vor pnml pentru a se bucura de veşmcle. AI şaselea fel (ele se bucură) cînd It se arată cum chipurile lor urmează să strălu­ cească ca soarele ŞI cum de atCI Înamte fente de strlcăcilme. vor semăna cu lumma stelelor Al şaptelea fel care le Întrece pe toate celelalte deja spuse căci sufletele acestea vor cunoaşte bucuria rară tăgada încrederea fără rulburare. fencrrea fără de teamă. deoarece se apropie de cltpa în care vor vedea chipul celUl pe care l-au sluJit de-a Ilm­ gul vletn lor ŞI de la care vor pnml o dreaptă răsplată

Ezra stăruie încă: "Su fh;telor despărţIte de trup iI se va da decI răgazul să vadă ceea ce mi-al spus?" Ingerul răspunde. "Şapte zile la rind vor fi libere, ca să vadă timp de şapte ztle ",eea ce ţi-am spus. ApOI se vor aduna în lăcaşu­ rile 10r6." E menţionat, aşadar, în această carte locul intermedIar între viaţă şi veşnicie. Pentru "aleşi'", aceste "Iăcaşuri" provizorii, păZIte de îngeri asa cwn era paradisul terestru, sînt locun de odihnă ŞI de liruşte plină de pace, care ţIn de cunoaşterea fericim VIitoare. . Jacques Le Goff avea dreptate să remarce că reprezentănle lwnil de din­ colo dIn Cartea a patra a lUI Ezra7 au exercitat o Influenţă îndelungată. Cle­ ment dIn Alexandna face tnmitere la ele în ale sale Stromafa (III. 16). SfIntul AmbrozIe. mal ales, face referiri explicIte în lucrarea De bono mortis (X. 468), unde se spune că "Iăcaşunle" menţIOnate de Ezra sînt acelaşI lucru cu acele manslOnes de care a vorbIt Isus cînd a spus' "În casa tatălUI meu sînt multe locaşun (mansiones)" (Ioan. 14, 2) Escatologia lUI Ambrozle aşază de asemenea o "odale a sufletelor" (promtuarium anzmarum), loc de aşteptare, primitor şi plăcut, paradIS terestru regăsit, înamtea accesului definitIv în im­ părăţla cerurilor. Tradiţia ebraIcă a păstrat multă vreme credinţa într-tIn paradis mtermediar unde sufletele aleşilor aşteaptă învierea şi intrarea în împărăţia cerurilor După abatele Eusebiu dm Cezareea (t 340), evreIi din tImpul său predicau obligaţIa străduInţel, prin practicarea virtuţIi, pentru a menta după moarte în­ toarcerea în grădina lUI Durnnezeu9 Mal tîrziu, Zoharul, tratat ezoteric scns între 1270 şi 1300 ŞI a cărui înrîunre a fost considerabilă, va spune' "CInd sufletele morţilor părăsesc această IUlUe, ele intră in palatul aflat în Edenul Infenor ŞI rămîn aIci atît timp cît va fi nevoIe pentru a-şI pregătI urcarea în Edenul supenorlO " Deosebirea dintre cele două Edenuri a trecut de la tradiţIa evreiască la es­ catologia creştmă. Ea poate fi găSItă mai ales în scnerile apocrife care cu­ pnnd Apocalipsa lUI Petru şi ApocalIpsa lUI Pavel. Cea de a doua este, în ceea ce ne priveşte. mult mai importantă decît prima. Dar aceasta dm tumă, mai veche fiind. a înrîunt-o pe prima. Apocalipsa lUI Petru datează probabil de la mIjlocul secolulw al II-lea, sau poate e cruar mai veche Ea se prezintă sub fonna unei revelaţii pe care Cnstos I-O face lUI Petru şi pe care o transmite el înSUŞI discipol ului său Clement (din Roma). Reluarea sceneI SchimbăriI la


27

PARADIS UL CA LOC DE ASTEPTARE

faţă îi dă automlui pnleJul să facă deosebirea dmtre paradiS (terestm) şi cer. CăCi pe muntele sfint unde, alătun de Isus, a apămt MOise, Ilie Si mulţi dmtre cei drepţi dm Vechiul Testament, Petm descoperă "marele paradiS de schiS. Se afla acolo un pom roditor Fructele sale bmecuvîntate erau phne de mires­ me Şi parfumun". Locul acesta e numit "Ioc de odihnă" pentm cei drepţi. Petru ar vrea să ndice trei cortun. Dar e ÎnvălUit de un nor Isus, Ilie Şi Moise

"s-au îndreptat către alt cerl1"

Apocahpsa lUi Pavel. fimd atît de răspîndită, mentă întreaga noastră aten­ ţie Pnmele sale versilIDi au fost, rară îndoială, scnse în greacă, către nujlocul seColulm al III-lea.

O sută cmcizeci sau două sute de am mai tîrnu, s-a adău­

gat acestm text o introducere ce stabtlea legătura dmtre Apocahpsa lui Pavel Şi experienţa extatică povestită de apostolul neamurilor "Cunosc un om în Cnstos, care acum paisprezece

am

(2 Cor., 12, 1-5):

a fost răpit pînă în al

tretlea cer (dacă a fost în trup nu ştm, dacă a fost fără trup, nu ştm, Dumne­ zeu ştie).'" Traducerea latmă a textulm nu este mal veche de începutul secolu­ lui al VI-lea Dar 'verslUrule latme ale Apocahpsel lm Pavel se regăsesc în ceI puţm Cll1CiZeCi Şi două de manuscrise, ceea ce înseamnă că a fost de multe on copiată imediat după aceea Sînt cunoscute în plus cîteva traducen veclu în smacă, coptă, slavonă, anneană, arabă, euopiană

în

Evul MedlU au eXistat

de asemenea traducen franceze, provensale, rornâneşh, englezeşh, galeze, germane, daneze, bulgare, sîrbe etc Succesul acestei apoc<'\lipse a fost foarte viu în special în secolele al VIII-lea Şi al XI-lea de-a lungul cărora s-au În­ mulţit "redactănle" latme, adică versmrule prescurtate şi modificate ale ve­ chilor "texte integrale"12 Sînt multe fire care unesc apocahpsa Im Pavel de aceea a Im Petm, dar şi de Cartea întîi a lUi Enoch Şi de revelaţIIle llll Ezra, cît Şi de alte apocahpse.

în

aceste texte identificarea paradisului terestru cu o etapă mtermediară pla­

sată înamtea ulttmulm cer este subhruată într-un mod deosebit de clar13 l-a fost dat lUi Pavel ca, pnvmd în sus, să vadă îngen ,,foarte frumoşi, înCinşi cu centun de aur, ţmînd ramun de pa1nuer în mîim, acopenţi cu minunate veş­ nunte" EI îl întreabă pe îngeml care îl însoţeste cme sînt aceste personaje cereşti. Acesta îi răspunde: "Sînt îngeru care îi conduc spre locul de Odihnă pe cei care sînt cu adevărat credmclOşi DomnulUi." Apoi apostolul ajunge înamtea Im Dumnezeu înSUŞi aflat pe punctul de a Judeca sut1etul unm cre­ dmclOs ce tocmai a munt Domnul hotăreşte' "Aşa cum el a fost nulostiv, tot aşa eu VOi avea milă de el Să fie tnmis la Sfintul MihaiL ca să-I conducă în paradiS, unde va rămîne pînă în zma învieni obşteştt alătun de tOţi sfmţii.'" Pavel viZitează apoi un "pămînt de şapte on mal strălUCitor decît argmtul"

(cap XXI Si XXII) Şi îl întreabă pe îngeml care îl însoţeşte: "Doamne, ce

este locul acesta"" 1 se răspunde' "Este pămîntul făgăduinţei. Nu ai înţeles oare ceea ce este scns' «Fenciţi cei blînzi, CăCi ei vor moşteni pămîntul» (Mat

5, 5). Sut1etele celor drepţi, care şi-au părăslt trupul. sînt trunise pentm

o vreme în acest locl4 " Aici curge lID riu de lapte Si miere Fiecare pom ro­ deste de douăsprezece ori pe

an,

dînd de fiecare dată fmcte difente Viţa de


GRĂDINA DESFATĂRILOR

28

vie are zece mii de ramuri ŞI fiecare viţă un milion de ciorchini Cînd prunul pămînt - al nostru - va fi distrus, acesta va coborî de pe firmament pentru a-I înlocUi, ŞI sfinţii vor lOCUl aici împreună cu Isus o mie de ani. Vom trata într-o carte viitoare această escatologie milenanstă. Să zăbo­ Vim deocamdată asupra afirmaţlei că paradisul terestru, aparent retras de pe planeta noastră ŞI păstrat în norii dm cer, găzduieşte "pentru o vreme" sufle­ tele celor aleşI Probă contrane acestei 10calizăn: Pavel este după aceea ridi­ cat dm acest loc şi pnmlt (cap. XXIII) în "cetatea lui Cnstos", "toată numai de aur" şi înconjurată de douăsprezece zldun ... Această etapă ultimă a mîn­ hllrii pare constitUltă în Apocalipsa lUi Pavel din elemente provenite deopo­ tnvă dm Apocalipsa lui Ioan ŞI dm lerusahmul slăVit evocat de Ezechiel. Vedenllle povestite în Apocalipsa lui Pavel pot fi, În ceea ce ne pnveşte, apropiate de un text mult mal vechi, celebru la rîndul său,

lor Perpetua

SI

Felzcltas.

Pătzmirile �Jinte­

Această naraţiune e contemporană cu persecuţiile

Îndreptate împotnva creştiOllor din Africa de către Septtmiu Sever în 20315 În Cartagma, în anul acela, două femei, Perpetua ŞI Felicitas, şi trei bărbaţi, Sah1fUs, Sahlrrunus ŞI Revocatus, au fost osîndiţi la moarte. în ztlele premer­ gătoare martinului. Perpetua ŞI Saturus ar fi scris sau ar

fi transmis oral către

cel de afară ammhri ŞI vedeml la care s-a adăugat ultenor un epIlog ce relata moartea Victimelor Textul povesteşte că dlaconul Saturus a avut norocul să I se arate ce se va petrece cu el SI cu Perpetua după suphciu "Lupta începuse, ne părăslserăm truplmle cînd patru îngen, înspre Răsănt.

[

1

fără

măcar să ne atmgă, ne purtară

Pătrunserăm pe un teren întms ce aducea cu o hvadă al

cărei pomi păreau să fie pliru de trandafiri şi de feIunte flon Copacii erau înalţi cît chlparoşll, Iar fnmzele Izvodeau neîntrempt Ui1 sunet ca o şoaptă

[. 1 I-am regăslt aiCI pe mulţi dm fraţll noştn, dar mal cu seamă pe martm O mireasmă de nespus ne servea la toţi drept hrană si ne simţeam sătlU l6"

PătimlriTe Sfintelor..

au fost atribUite adesea lUi Terhlhan Ceea ce pare

greşit El clanfică tohlşl înţelesul aceshll text ahmci cînd, în

De anima,

deo­

sebeste treI IăcaşlUl pentru sufletele morţtlor şeolul pentru credmcioşii de rînd, paradisul terestru, acceslbtl de acum numai martmlor - cum s-a întîm­ plat în cazul Sfintei Perpetua ŞI al însoţltonlor ei

-

şi, în sfirşlt, "împărăţla

cerurilor ce se va deschide la sfr r şltul lumii17." Alţi autori bIsericeşti, care au gîndIt în această pnvmţă ca Tertuhan, par să fi admiS că numai martml, tîlha­ rul cel bun, Enoch ŞI Ihe se bucură pînă acum de paradisul lUi Adam, ce se deosebeşte de împărăţia cenmlor Pm1tre aceştt autori, întîlmm îndeosebi pe (t 235), Sfintul narie dm Poitiers (t 367), Sfintul

Sfmtul Ipoht din Roma Ambrozle

(t 397) şi Sfintul leronim18 (t 420).

Singurele trei ocurenţe ale cuvîntulUi

Paradelsos

dm Noul Testament au

fost înţelese pnn raportare la credinţa într-un loc mtermediar de fericrre, an­ tecameră a sufletelor înamtea învleni obşteşti, care, după cum credeau primii creşhru, putea adesea găzdUi ŞI pe alţii nu doar pe marhri Bunăoară, Isus murind îi spune tîlharulm celui bun "astăzi vei fi cu mine în rai" (Luc 23, 43). Pavel ne încredinţează că "a fost răpit în rai ŞI a auzit cuvinte ce nu se


PARADISUL CA LOC DE ASTEPTARE

29

pot spune" (2 Cor 12, 4). Iar puţm înamte vorbIse de "al treIlea cer". într-o epocă la care cosmografia curentă acredIta Ideea eXIstenţeI a şapte cemn. in sfirsit, în ApocalIpsa lui Ioan (2, 7), "zice BisencIior Duhul' celui ce va bIrui îl VOI da să mănînce din pomul vIeţii, care este în raiul lUI Durrmezeu." A fost stabIlItă curînd o legătură între acest paradIs mtermedlar ŞI "sînul lui Avraam" unde săracul Lazăr "a fost dus de îngeri" după moarte' căci în acel loc anume a fost zănt de bogatul cel lacom dmcolo de "marea prăpastIe" care Îl despărtea (Luc 16, 23) În DictJonantl Blbliei găsim ur mătoarea explicaţIe refentoare la promisI­ unea lUI Isus către tîlharul cel bun. "Cuvîntul «paradIs». în scnenle eVreIeştI ca ŞI în vechea lIteratură creştmă, nu este de obIceI un smomm al cerului. [ ] Teonile evreieştI despre grădma ongmIlor sînt acelea care ne îngădUIe să surpnndem subst ratul cuvmtelor lui Isus Adoptînd modul de expnmare al apocnfelor [ ]. Isus se referă pur SI SImplu la locul unde cel drepţI asteaptă mtervenţia supremă a llll Dumnezeu în favoarea lor19 "

ISUS A REDESCHIS "PARADISUL" Este o opmie destul de larg răspîndItă în Blsenca pnmelor secole că Isus, cu pnlejul fagădUlelii tăcute tîlharului cel bun, a redeschIs paradIsul terestru închIS după păcatul llll Adam SI al Evel Aceasta este convmgerea SfintulUI Atanasle cel Mare (t 373) care spune: ,,[Isus] ne-a deschIs intrarea în paradIsul de unde a fost altmgat Adam si unde a mtrat IarăşI in persoana tîlharuhu. asa cum Domnul a spus: «AstăZI veI fi cu mme în raI.» ŞI tot acolo a fost răPIt Sfintul PaveJ20 " Gngone de Nyssa (1" 394) se adresează lUI Dumnezeu spunîndu-I "Tu ne-al alungat dm paradIS, tu ne veI rechema21 " Sfintul Ioan Cnsostomul (t 407) ÎSI încredmţează. în­ tr-o ZI de vmen, publIcul ,,Dunmezeu ne deschIde astăzI raml închIS de cmCI mii de am ŞI mal mult Dumnezeu l-a îngădUit tîlharulUl să mt re în raI în aceeaşI ZI, la aceeaşI oră22 .. Proclus <t 485) spune la rîndul său "AstăZI tîl­ harul a pătnms în raIUl apărat de 5500 de am de sabIa de foc23." Ioan Damas­ chmul (t 749) ptme în seama lUi Cnstos aceste cuvinte adresate tîlharulUI cel bun' "Eu l-am alungat (pe pnmn strămosl dm Eden). Te VOI face eu însumi să mtn, eu cel care am închIS porţIle raIUlUI, care l-am apărat mtrănle cu aJu­ toml uneI spade de foc Dacă nu te ajut să intn, porţile vor rămîne închlse2�." Acest "paradls" nu este împărăţIa fencim veşnice EpIscopul bulgar Teo­ filact (t 1085), comentînd un pasaj dm Luca (23, 43), subhmază acest lucru în următortl termeni "Să nu-mI spună mmeru că paradIsul este acelaşI lucru cu împărăţia Căci, nici urechea n-a auzit vorbindu-se de bunurile împărăţiei, mCI ochIUl nu le-a văzut2S" Două predICI ale papel Leon cel Mare <t 46 1) c1anfică pe rînd această importantă deosebIre Predlcînd despre patImIle DomnulUI, el ne încredmţează' "Credmţa bunulUI tîlhar a deschIs porţile pa­ radisulUI asa încît poporul creştm are pOSIbIlitatea de a se întoarce în patrIa


GRADINA DESFĂTĂRILOR

30

pierdută, departe de care omul a fost exilat odinioară26 " Dar de ZiUa înălţăni el precizează: ,,Astăzi

[, ],

nu doar avem confirmarea de a fi posesorii para­

disului, ci am fost înălţaţi de Cristos în înălţimile cerului27," Am putea să îm­ bogăţim florilegiul acesta cu multe alte citate dm auton bisenceşti care îm­ părtăşesc aceeaşI convingere,

Ar trebui totusi să nuanţăm această pnvlre de ansamblu Nu punem aicI în evidenţă decît o concepţie dOmInantă, fiind pe dephn conştienţi de ambigui­ tatea mevitabilă a anumitor texte ŞI a fluctuaţiilor care se produc in gîndirea

credincIoşilor - ne-o demonstrează eplgrafia creştmă28 - ŞI, totodată, în concepţia multor scniton care au evocat geografia lumii de dmcolo Grigone de Nyssa, de pildă, pare de multe on să aSimileze paradisul primului Adam fencirIi veşruce29, Sfintul VaSile

(t 379), care nu face ruei o deosebire între

"cer" şi "paradis" foloseşte Iară distmcţle cele două demunin30 Sfintul Au­ gustm şovăie În anumite momente intre mal multe concepţu De fapt ideile sale s-au modificat de-a lungul anilor El nu se îndOIeşte insă cînd spune că sfinţii nu se află

încă

acolo unde vor fi după parnsia, că bucuria întru Dum­

nezeu nu va fi deplmă pînă in ZiUa înVIerii, că cerul este împărţIt în locaşUrI diferite ŞI că sălaşul fencml, distinct de cerul Îngenlor, nu este altul decît pa­ radisul din sînul lui Avraam3! Dar tot el mărturiseşte în altă parte că nu poa­ te preciza în ce constă "sînul lUI Avraam" ŞI se întreabă uneon dacă paradisul nu este totuna cu ceml32, NICI unul dmtre autorii creştml dm pnmele secole nu stabtleste o Identi­ tate completă Între locul mtermedlar al fencim ŞI paradisul unde au trăit Adam ŞI Eva Cu toate acestea o parte însemnată dmtre el cred la fel ca SÎm­ tul Ierontm că Enoch şi Ilie au fost pnrruţi în paradisul de unde au fost alun­ gaţi Adam şi Eva33, Ei prevăd chIar că Judecata de pe urmă va avea loc aiCi

în grădina EdenulUI De altfel vIaţa creştină a fost În general prezentată, în speCIal datorită botezulUI, ca o întoarcere în paradisul plerdut34,

În

CiUda faptulUI că uruI ngonştt nu acceptă decit prezenţa martirilor şi a

cîtorva privilegiaţi - Adam, tîlharul, Enoch şi IiIe - În locul mtermediar de feriCIre (fie el sau nu paradIsul terestru regăslt), mal numeroşI sînt acela care, întememdu-se pe făgădUIala făcută tîlharulUl de Isus ŞI pe coborîrea sa libera­ toare în "infem", cred că în paradiS vor intra cohortele celor drepţi35, Şapte episcopI reunlţl in conCiliUl de la Pergam în anul

152

îSI afirmă credinţa că

9 işi

"sufletul locuieşte în paradiS ŞI cunoaşte aiCI fenclrea pînă în clIpa cÎn pnmeste trupul nemuntor

[

]

graţie căruia omul devme părtaş al împărăţiei

cerurilor36" bineu

(t 202)

afirmă, de pildă, că "sufletele drepţtlor se duc în locul hotă­

rît pentm ei de Dumnezeu", adică în p aradis, Acolo "lOCUIesc pînă la învie­ re", După judecată "vor trece în cerun"

MotIvul acestei amînări este urmă­

torul: "Din moment ce Cnstos a fost în sălaşul umbrelor, pnntre sufletele morţIlor, din moment ce a înviat apoi în trup de carne ŞI a urcat la cer, este eVident că sufletele credinCIOşilor, pentm care s-au împlinit acestea, vor mer­ ge În locul invizibil pe care Dumnezeu l-a desemnat pentru ele, şi că vor


PARADISUL CA LOC DE AŞTEPTARE

31

rămîne aicI i n aşteptare pînă î n ziua înviem; reluîndu-şl apoI trupurile de carne şi ridicîndu-se, aşa cum a racut Domnul. ele vor apărea inamtt:!a lui Dwnnezeu, căci elevul nu este mal presus de profesor, dar orice elev este de­ săvîrşit cînd este asemenea profesomlUl SăU37." Clement dm Alexandna (t către 211-216) ne încredmţează că "Ia sf'rrşltul veacurilor îngern vor duce pe cel care s-au pocăit cu adevărat în lăcaşun supracereşti, [ . ] în împărăţia cerurilor". Dar deocamdată, drepţll se află în "septenarul de odihnă" unde este aşezat paradisuP8 Într-o manieră mat com­ plexă Origene arată că "sfinţll, părăsind această Viaţă, vor locUl într-un loc aşezat pe pămîntul pe care Scriptura îl numeşte «paradiS», ca într-un loc de educaţie, un auditonum, o şcoală a sufletelor, unde acestora li se va tălmăci tot ce au văzut pe pămînt Iar cei care au mima curată ŞI sufletul călit vor ple­ ca repede şi se vor ridica in văzduh SI apoi în dlfentele sfere, unde vor face noi Stagll de instrUire", destmaţla ultimă fiind "împărăţla nevăzută a cerunlor pe care nu o cunoaştem decît după numele său39" DeSI Origene pledează, după cum am văzut. pentru o mterpretare alegoncă a Genezei40, acest audi­ ton um al sufletelor - mvelul cel mai de JOS al fenclrtl de dmcolo de mor­ mînt - ÎI apare într-un ciup nu mal puţm concret si matenal. "Departe de mme, scne el, de a spune că această lume e necorporală ŞI de a vedea aicI doar o fanteZie a spmtulUl ŞI lm raţIOnament hpsit de consistenţă41 " În epoca patnstică, aşadar, o mulţime de mărtum converg pentru a ne încredmţa că lm loc mtennedlar de fenclre sau cel puţin de odihnă - "para­ disul" - găzdUleste sufletele drepţilor înamte de a-şI redobîndl trupunle pentru înălţarea finală la împărăţia cerunlor La Samte-Agnes-hors-Ies-murs s-a păstrat o lllscnpţie romană datînd dm anul 382, refentoare la o tînără fată, Theodora. moartă la 2 1 de am, lllscnpţle pe care citim unnătoarele "Ea s-a înălţat pînă la stele SI acum e fericită la curtea IUl Cristos [ ] Ea şI-a încre­ dinţat sfinţilor pentru totdeauna spmtul nobtl. Drept urmare, ea donmeşte pnntre nuresmele alese ale paradisulUI acolo lmde primăvara vesrucă întreţI­ ne verdeaţa de pe malurile rîunlor şi-I aşteaptă pe Dumnezeu care o va înălţa în zone supenoare42 " La lm nivel mal apropIat de sursa autorităţII eclezIastlce, Atanasle, Dldlm <t 398), Eplfanle (t 403), Gngone de Nyssa, Ioan Cnsostomul susţin laolaltă că cerul nu va fi acceSibil decît în Zllla de pe unnă, dar că "sfinţll" care ne-au precedat, "cel blînZI", "cel drepţi" se află deja "în odIhnă" în "lăcaşul ales şi plăcut în cel mal înalt grad" al paradisulUl43 Afraate din Sina (t după 345) amînă la fel dobîndIrea slaveI de către cel aleşi pînă în zIUa înVieriI ŞI a Jude­ Căţll ll11lversale, cînd cei blUll vor fi despărţiţi de cei răI pentru totdealma44. Efrem, ŞI el dm Sma, recomandă cu deplină convingere înţelegerea în sens spiritual a tot ce se splUle despre paradIS ŞI a evocănlor Încîntătoare pe care el însuşi le face. arome alese, flon multIcolore, fructe, mUZIcă, prospeţime a apel. Dar pe de altă parte el spune că muntele Edenului eXistă încă, că a fost cruţat de Potop şi că la poalele sale se află un vestibul - "un refugIU" unde sufletele drepţllor aşteaptă învierea într-o stare de fencITe relatIvă, sau .

.


32

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

măcar într-un fel de somn sau mal curind într-o stare de viaţă dlmmuată com­ parabilă cu aceea a fătulUl în pîntecele matern45. Teodoret de Cyr (t 466) afirmă că sfinţii, deşi nu au înviat încă ŞI nu au ajuns la cer, s-au pnns deja în dansurile lor, iar sunetul melodios al cîntănlor se aude în paradis46 Pentru Cassiodor (t 580), prefect al pretonului deveOlt călugăr, aleşii sînt remuţl în "sînullUl Avraam", aşteptînd să se bucure de răsplătmle făgădlllte în ceruri47. Isidor dm Sevtlla în lucrarea De ordme creaturarnm prezintă oplma acelora care fac o deosebITe între paradisul ce­ resc - Situat deasupra atmosferei noastre, dar mal jos de ftrmament - ŞI pa­ radisul IUl Adam care a rămas pe pămînt (fimdu-ne interzIs). Sufletele celor drepţi rămîn în odilmă în "acest lăcaş foarte luminos al spaţiilor subcereşti" înamte de a urca, în clipa Judecăţll de apoi, în cerul ultim, acela al hll Dum­ nezeu şi al îngenlor, deasupra firmamentulul48. Geogratia lumii de dmcolo pe care o proptme Beda Venerabilul sfîrşeşte în aceeaşI distmcţle fundamentală El scrie' "Sînt în Biserică numeroşI cel drepţi care, după destrămarea Cărntl, se bucură deîndată de odllma ŞI fenctrea paradisulUI Atcl aşteaptă în veselie, în mijlocul manlor cortegll ale fericlţl­ lor, clipa în care, regăsindu-şI trupul. se vor înfăţişa înamtea Dorrmului49." Aceste cîteva extrase preluate dm scnenle cîtorva auton greci, slriaci ŞI latml - ŞI a căror lIstă poate fi cu lIşunnţă lărgită - confinnă opmia expri­ mată în DlcţlOnarnl de arheolOgIe crestznă unde se constată că, în Bisenca pnmelor secole, "paradisul nu este încă «împărăţia cerunlor»", cum va deve­ ni după aceea. "Nu este încă altceva decît un loc de popas vremelnIc unde sufletele celor drepţi aşteaptă clipa înviem. Aceasta va mdlca momentul Judecăţll generale urmate de mtrarea în împărăţie unde Tatăl ceresc se va arăta celor aleşi Într-o vIziune beattficăSO .. Jean Damelou conftrrnă la rindul său' ,,(concepţia despre paradiS) cea mal bine elaborată dm pnmele secole [. J, este aceea în care paradisul desemnează locul tmde sufletele celor drepţi aşteaptă învierea escatologlcăSI " Credmţa în locul acesta de aşteptare este legată eVident de convmgerea că parusla - întoarcerea llll Isus - nu se va lăsa mult tImp aşteptată De altfel nu trebme să confundăm lzmbu,s patrnm, "sînul lUl Avraam" evocat adesea de Pănnţii Blsencii, cu ltmbus puerontm, limburile, termen apărut tîrZIU în vo­ cabularul creştin pentru a desemna un loc unde copm care au murit nebote­ zaţl sînt pentru totdeauna lIPSiţi de vederea lUI Dumnezeu, dar fără să sufere. SImtul Toma d' Aqumo a lacut pnmul această dlstincţie52 Problema lmui ltmblLS puero rnm nu l-a mteresat pe Pănnţll BlsenCll ŞI pe crestlrui dm pri­ mele secole. ea începînd să dobîndească o anumită conSistenţă abia din seco­ lele al XII-lea ŞI al XIll-leaSJ Reverund la primele secole de creşhrusm, să stăruim asupra faptului că a subZlstat o anumită doză de neclantate în reprezentările credmcioşilor şi chiar ale Bisencll în pnvmţa traseullll pe care îl W1l1ează alesii în locurile de după moarte Termenii de "paradis" ŞI "cer" sînt mal curind rari în epigratia creştină, iar iconografia paradislacă nu este niCI ea foarte bogată Cu toate


33

PARADISUL CA LOC DE AŞTEPTARE acestea afinnaţla, relativ frecventă in mscripţil, că un defunct se găseşte

bono sau In bonis

in

primeşte o explicaţie intr-un comentanu al llll Casslodor la

psalmul XXIV' "Cel drepţi după ce părăsesc această viaţă nu pnmesc dein­ dată fericirea desăvîrşită făgăduită sfmţilor prin înviere ŞI de aceea se spune că sufletul va rămine

in bOn/s ,

pentru că nu obţine încă răsplătmle pe care

«ochIUl nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit ŞI la truma omulUi nu s-au SUlt»

(l

Cor.

2, 9),

dar se bucură totuŞI de desfatări cu speranţa neclmtită în răs­

plătinle viltoareS4 " În această lumină întelegem mai bme veclule texte hturgice pentru cei morţI Cerul (definitIv) nu este prea des menţionat Creştmil din primele se­ cole se rugau în pnmul rind pentru ca morţii să ajungă în locul de "Odllmă", etapă nonnală înamtea învleni generale Să amintim cîteva dmtre aceste ru­ găclllni. ,,(Doamne), te mgăm pentru odilma sufletulUI robulUI tău (sau roabei ta­ le), odllmeşte-I sufletul într-un loc paşruc ŞI cu verdeaţă, şi redă-I trupul in Zllla sorocită" (culegere hturglcă compIlată de Sera pion , sec al IV- JeaSS) ,,Adu-ţi ammte de ei (de morţi), dă-le odihnă ŞI aşează-I în sălaşl1nle de lummă, în locul sufletelor fencite, născuţi inscnşi in cemri"

în Ierusalimul ceresc, în Blsenca pnmllor

(Ltturghia Sfintllllll 19natie,

in uz la lacobiţii Sl­

rienIS6). ,,(Aşează-I, Doanme) în sălaşun de lummă SI de bucune, în cortunle de

umbră SI de odIlmă, pnntre comonle de desfatare

[

], acolo unde sufletele

aşteaptă fără durere inceputunle vleţll ŞI unde duhunle celor drepţI, toate lao­ laltă, aspiră la răsplătmle făgădlllte (Aşează-I) în acest ţmut unde lucrătom osteruţi cugetă la paradIS ŞI unde cel Invitaţi la nuntă speră in venirea rrurelUl ceresc"

(Liturghia Sfintu/lll Clement,

folosită ca si precedenta de iacobiţil

sirieniS7) "Pnmeşte-I în sînul lui Avraam. al Illl Isaac ŞI al lUi Iacob, pnmeşte-I

(Liturgllle coptă, V-lea58) Cnsostomul (t 407) se roagă la

Într-lIn loc înverzit cu ape răcoroase, în rallli desIatănlor" aşa-Zisă

a S[întu!w Vaszle,

atestată începînd cu secolul al

Llturghl3 funebră atnbwtă SfintulUI Ioan

rindul el pentru ca defuncţil să fie prumţl în "sălaşurile cereştI, rallli desfătă­ rilor, corturile de hunină, locul de odihnă59" Ltturghule occidentale sînt în această pnvinţă consonante cu cele dm Ori­ ent

Lzturghierul

papel Gelasllls

(t 496)

roagă pe Dumnezeu ca defuncţu "să

găsească bucuria printre pIetrele strălUCitoare ale paradisului,

că deschise porţIle Ierusahmuhll ceresc

[ .]

[. ]

să găseas­

(Doamne), dă-I odihna şi împă­

răţIa, adică Ierusalimul ceresc, înduplecă-te şi aşează-l în sînul patnarhilor noştn Avraam, Isaac, Iacob, să ia parte la pnma înViere, să păşească împreu­ nă cu aleşii pe drumul către dreapta Tatălui [. . ] Al milă, Doamne, ŞI dă-I loc .

de lumină, de răco�re şi pace60". Citim de asemenea în Grigone cel Mare

(t 604):

Sacramentanullui

"Te mgăm, Doamne, arată-le mIla ta ŞI aşează-I în

loc de răcoare, lumină şi pace61 "


34

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR Llturghza galicană, ale cărei origUli sînt de asemenea foarte vechi (seco­

lele al VII-lea şi al VIII-lea), se adresează lui Dwnnezeu spunînd la rîndul ei: "Porunceşte ca (morţii aceştia), aşezaţi în sînul lui Avraam, să nu îndure pe­

depsele iadulUl ŞI, cînd va veni ceasul învierii, să se alăture cetelor de mgeri62. " . Să reţmem, înainte de a închtde hsta aceasta ce riscă să fie prea lungă, o rugăcilUle a Liturghiez

mozarabe (databilă prin secolele al VI-lea şi al Vll-lea): "Nu lăsa (Doamne) sufletele lor pradă chinurilor arzătoare, ndică-i în paradis şi strînşi în sînul lui Avraam, Ia-i să învie primii laolaltă cu sfinţii."63

Phihppe Aries a subliniat ambiguitatea termenuluI refrigenum care sem­ mfică în acelaşi timp "locul de răcoare" şi masa comemorativă pe care primiI creştini o luau pe mormintele martlrilor şi ofrandele pe care le deplUleau aici64. Dar am invocat doar în trecăt sensul acesta dublu, căCI atunci cînd re­ fngenum este aSOCIat, aşa cum am arătat, cu fur: ŞI pax în formula obişnuită, locum refrigerii, lucis et pacis, nu mal e posibilă mci o ezitare în privinţa

modului cum trebuie Înteleasă formula În schtmb, o anwru ă confuzie a domnit în spintele prirmlor creştini în privinţa semnificaţiei cuvîntului requies (odihnă) Era oare vorba de somnul

t

care preceda învierii, sau de un loc de popas relaxat ŞI plăcut pe păşurule verzi unde cel drepţi, cîntînd ŞI dansînd, aşteptau deschiderea porţIlor împă­ răţIeI? Faptele Apostohlor (7, 60) spun despre Sfintul Ştefan că, murind prin

lapIdare, "a adormIt" Sfmtul Pavel în pnma sa Epistolă către Corinteni

6)

(15,

ne încredinţează că Isus, după înVIere, "s-a arătat la peste cinci sute de

fraţi deodată, dintre care cel mai mulţI sînt încă în VIaţă, Iar urui au adormit". Pluhppe Aries a stabiht pe bună dreptate o relaţIe între credinţa în somnul morţIlor ŞI legenda celor Şapte Adorrmţi din Efes, care ne-a fost transmisă pe rind de 9r egoire de Tours, Paul Diacre6s ŞI Jacobus de Voragine (Legenda aunta1. In secolul al IV-lea s-a răpîndit o erezIe care nega Învierea morţilor. Pentru combaterea el Dumnezeu a deşteptat şapte martiri dm Efes, care "dormeau" de mai multe veacuri Mulţimea s-a adunat în Jurul acestor apari­

ţii care au început să vorbească: ,,Anume pentru VOI ne-a deşteptat Dumne­ zeu mal înamte de ziua mam învleri

[ . ] Or, ca ŞI pnmcul care trăieşte în .

pîntecele mamei sale fără să aibă vreo nevoie, şi noi la fel am fost vii, ador­ miţi şi nesimţind nuruc66." După această lămurire cei şapte martIri "au ador­ mIt" din nou. Cum să nu fim sensibilI, cu mentalităţile noastre marcate de descoperirile freudiene, la identificarea stabilită de primii creştinI dintre somn, odihnă

lipsită de griji şi spaţiul securizant din pîntecele matern? Paradisul care pre­ cedă învierea era pentru ei pacea plină de linişte a cuibului matern. Păstrînd

încă multă vreme această veche concepţie a loculUI de aşteptare, monnmtele �u purtat frecvent inscnpţii ca acestea: hic pausat, hic reqUlescit, hic dormit.

In acelaşi spirit, ultimul mrr pe care Evul Mediu îl re�erva clericilor era numit donnentium exitium (plecarea celor adormiţJ67). In literatura bIseri­ cească se găsesc multe indicii care ne conduc la aceeaşi concluzie. Sfmtul Germain îl întreabă, la Autun, pe Sfmtul Cassian care este îngropat aici şi -


PARADISUL CA LOC DE AŞTEPTARE

35

pnmeşte următorul răspuns: "Mă bucur din plin de blînda odilmă şi aştept venirea Domnului68." Sfmtul Martin îi spune diavolului care îl vizitează pe patul de moarte: "Nu vei găsi în mme nimic muritor, voi merge în sînul lui Avraam69." Este un alt fel - de asemenea foarte obişnuit - de a evoca adă­ postul de odihnă unde sufletele celor care au munt nu se mai tem de nici o primejdie. Mult timp, în Evul MedIU, locul de aşteptare al sufletelor a fost foarte des

menţionat în scnerile monastice relatînd, pe unnele "Apocalipselor" lui Petru şi Pavel, vIziunile pe care le-au avut cîţiva privlleglaţl ce au putut căIăton în lumea de dincolo Una dmtre aceste povestiri e datorată lUi Alberic de Sette­ frati, călugăr la mînăstirea din Monte-Cassmo la începutul secolulm al XII-lea7o. Condus de Sfintul Petru, Alberic zăboveşte îndeosebi în locurile de osîndă, fie ale infernuluI, fie ale "purgatoriului" Dar trece apoI în refrigeri­ um, Acîmpie luminoasă ŞI lmiştită, scăldată în parfumul crimlor şi trandafm­ lor. In această cîmpie este aşezat paradisul cel de pe urmă unde majoritatea sufletelor nu vor intra decît după Judecata de apOi Doar îngerii şi sfinţii sînt pînă atunci găzdUlţi. Mult mai celebră decît cea de mal sus este viziunea lUl Tnugdal redactată în scris în 1 1 49 de un irlandez d1l1 sud, pe numele său Marc, un călugăr pro­ babil. Ea se înfăţişează CItitorulUi ca fimd traducerea latină a l1l1ei povestiri făcută de un nobil cu numele de TnugdaFI . Această viZIUne ne poartă şi ea îndelung prin ţmuturile infernului. După aceea ne conduce către locul fenci­

rii. Or, acesta e precedat de o zonă intermediară72, ea însăşi despărţită în două de un Zid Dmcoace de Zid lOCUiesc sufletele ,,nu întru totul rele": ele se bucură de lumină şi au fost cruţate de miasmele iaduhu, dar au rămas încă în bătaia ploii şi vîntului. D incolo de Zid lOCUIesc sufletele celor "nu Întru totul buni", aşezate în cîmpia buclmel unde curge izvorul vieţii Ele nu CUllOSC încă fericirea deplină şi nu sînt încă vredruce de a sta alături de sfinţi: este tocmai locul clasic unde aşteaptă cel aleşi . O altă povestire a unei călătorii Imaginare în lumea de dmcolo, care a cu­ noscut în Evul MediU o mare răspîndrre, este Purgatoriul SfintulUl Patn ck. Lucrarea, datorată de asemenea unUI călugăr, în speţă unUl englez clstercian de la mînăstirea dm Saltrey, nu este mai veche de 1 1 9073. Naraţiunea are ca protagonist pe cavalerul Owem care însoţeşte în Irlanda pe un călugăr de la abaţia din Saltrey şi care coboară

în fmtÎna Sfintului Patnck E vorba de o

groapă rotundă şi întunecoasă pe care Isus l-a arătat-o apostolului dm Irlanda. Se spune că cine coboară în fîntînă cu sufletul plin de credinţă ŞI pocăinţă şi petrece acolo o zi şi o noapte, va fi iertat de păcatele sale şi va vedea chinun­ le celor răi şi răsplătirile celor buru Owein încearcă această experienţă El vede supliciile celor dintîi, de data aceasta descrise în povestire pe larg, şi caznele purificatoare la care sînt supuse sufletele ce vor fi mîntuite, dar care trebuie mai întîi să-şi ispăşească vma. Iese apoI dm fîntînă , trece un pod ŞI ajunge în paradisul terestru. AICI sînt reuniti aceia care, după pedepsele puri ­ ' ficatoare, acced la odilmă ŞI bucurie, dar nu sînt încă vrednici să urce la cer. În fiecare zi există suflete care "trec din paradisul terestru în paradisul ceresc'·.


36

GRĂDINA DESFĂTARlLOR

S-a scns că Purgatoriul Sfintului Patrick a fost un best-seller al Evului Mediu. A fost tradus în franceză de celebra poetă (engleză) Marie de France, în Ultunll ani ai secolului al XII-lea74 AlI existat după aceea mai multe redactăn ale poveStiriI în latină şi în lunbtle vernaculare Cezar de Helster­ bach, Vincent de Beauvais, Jacobus de Voragine, Sfintul Bonaventura, Frois­ sard, mai tîrzIU Rabelals, Anosto, Shakespeare ŞI Cal deron - hsta nu e com­ pletă - vor face referiri la Purgatoriul Sfintului Patrick. Jacques Le Goff observă că lucrarea ne oferă o descnere detalIată a acestuI "loc nou" al lumii de apoi care este purgatoriul. Dar trebuie să reţmem că ea păstrează vechea credinţă într-o antecameră a cerului unde sufletele cunosc "odihna" ŞI chiar bucuria înainte de a accede la fericIrea veşrucă Regăsim aceeaşI geografie a lumii de apoi, e drept mal comphcată şi cu mai multe nuanţe, în învăţătura englezulUI Gervase din Tilbury, care, către anul 1 2 1 0, scrie şi dedică împăratului Otto al IV -lea ale sale Otia impenalia ("taifasun împărăteştI" ). El deosebeşte două paradisuri ŞI două infemun· cerul empireu ŞI paradisul terestru pe de o parte, "Infernul terestru" şi locul de sufennţă pe de altă parte Sunetna nu e decît aparentă deoarece "Infernul terestru" nu este o gheenă, ci un vestibul de unde nelimştea lipseşte. "Se spune că e aşezat într-o groapă a pămîntului şi că in Iadul acesta se găseşte lm colţ, departe de locunle de penitenţă, care, mulţlunttă I UllŞtiI şi IzolăriI sa­ le se numeşte sîn, aşa cum am spune sîn de mare (golf) SI despre care se cre­ de că e sînul lUI Avraam datorită paraboleI bogatulUI ŞI a itI! Lazăr75." Co­ mentînd acest text, Jacques Le Goi! observă că purgatoriul . pe cale să se nască la acea epocă - ca substantiv şi ca loc -, este atras de dOI poli· para­ disul ŞI mfemuJ76 La Gervase din Tilbury purgatoriul este încă onentat către primul şi se apropIe astfel de locurile ImIstite unde sufletele drepţilor aşteap­ tă ÎnvIerea în anul 1 240, Umversltatea din Pans a condamnat doctrma locului de aş­ teptare al drepţilor, acuzînd-o de ereZIe. Dar abIa în secolul al XIV-lea Bise­ nca catoltcă, în urma luărilor de pOZiţIe ale papel Ioan al XXII-lea, a respms ofiCIal ŞI fără drept de apel noţllmea de refrigeriitm. considerată atunci ca o "noutate mtolerabilă" deşi în realitate era arhaizantă De Ziua tuturor sfinţi­ lor, in anul 1 33 1 , papa afmna că cel drepţI nu se vor buc� de V IZIunea prea­ fencită Înamtea învieni trupurilor şi JudecăţiI de apOi . In ajunul sărbătoni Eplfaniel DomnulUI, papa îşI reedita doctrina spunînd din nou că înaintea învieni sufletele despărţite de trup nu au încă acces la viziunea mtuitivă a lui Dumnezeu El adaugă În 1 332 că demom! nu vor merge în mfern decît după sfîrşitul lumll Dar atan afirmaţIi au provocat scandal în epocă, cel puţin la ruvelul cel mai înalt. În anul următor, regele Filip al VI-lea al FranţeI a res­ -

pins această concepţie prin intermediul unui conci hu reunIt la Vincennes. Respingerea a fost reiterată de papa Benedict al XII-lea în 1 336, apoi de con­ ciliul de la Florenţa din 1 43977 . Locul de aşteptare se retrăsese aşadar într-un purgatonu unde sufletele su­ feră, dar speră în acelaşi timp. Astfel cîmpia înverzită de la marginea Ierusa­ limului ceresc a dispărut .


III Paradisul terestru şi geografia medievală

În Evul MedIU tlmpunu, spaţiul mtermedlar unde cei drepţI aşteptau în­ vierea s-a şters treptat din Imaginarul creştin S-a păstrat însă mai multă vre­ me convingerea că grădina EdenulUI n-a dISpărut de pe pămînt, cu toate că devemse inaccesibilă. AcesteI credinţe 1 s-a adăugat o alta, care a Impulsionat

manie descopenri geografice' dacă paradisul terestru era pe vlltor mterzIS,

contmuau să eXIste, mal mult sau mal puţm aproape de el, sau undeva depar­ te, ruşte tărîmun fericite şi mmunate unde cei îndrăznett ar fi putut ajunge, dobîndmd astfel bogăţii fabuloase. În sarcma noastră stă tocmaI reconstitUi­ rea acesteI duble geografii

PARADISUL TERESTRU CONTINUĂ SĂ EXISTE PE PĂMÎNT

De la «Cartea jubileelor» la Sfintul Toma d 'A quino Ideea că paradIsul terestru nu a dISpărut de pe planeta noastră este anten­ oară ereI creştme Cartea Jubzleelor, scnsă între arul 167 ŞI 1 40 i.Cr. , perioa­ dă în care macabeit duceau o luptă de rezIstenţă împotnva seleucizIlor. po­ vesteşte că Noe a împărţIt pămîntul, pnn tragere la SOrţI, între cel trei fii al SăI. Sem, Ham ŞI Iafet Lui Sem l-a revenIt partea cea mai bună, mărgimtă la nord de fluviul TIna (Don). iar la sud de fluviul GhIDon (Nil). Această parte cuprindea, la răsănt, grădma Edenului , muntele SIOn În centrul oicumenei *, Iar la sud, muntele Smai Deci, în lmii man, ASIa : Noe se bucură că această parte

a

fost sortită lUI Sem

ŞI unnaşllor săI

[

1 El ştia că

grădma EdenulUi e sfmta s fintelor şi lăcaşul hll Dumnezeu şi că mtmtele S mai se află în IillJlocul deşertulw una

ŞI

muntele SiOn în buricul pămîntulUi.

in faţa celeIlalte au fost create ca locurI sfmte

ŞI

că acestea trei. aşezate

I

La începutul erei creştIne, de această dată, Iosephus Flavllls, ŞI el evreu

<t 1 00 d. Cr. ), afirmă ca pe o certitudine faptul că pnnclpalele fluviI ale lumii Izvorăsc dm paradisul terestru: "Fluviul Pison, care înseanulă împlimre şi pe * De la grecescul he OIkoumene « olko>,o, a lOCUI), care putea desemna pămintul lOCUit �au cul­ Ilvat (prm opozitie cu de�ertu l) sau pamintul in intregu l său (N 1 )


GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

38

[ . . ] al doilea care se numeşte Eufrat şi, în lim­ ba noastră, Fora, care înseamnă răspîndIre sau floare; al treilea care se nu­ meşte Tigru sau Diglath, care înseamnă îngust şi repede ; [ . . . ] şi al patrulea,

care grecii îl numeau Gange,

numit Ghihon, care înseamn ă venit de la Răsărit şi pe care grecii îl numesc Ni12 " Pe acest drum s-a înscris ulterior o întreagă hteratură creşttnă, dm care l-am menţionat dej a pe Sfintul Teofi l, Sfintul Irineu, Sfintul Ipolit şi Sfintul Epifanie. Deşi - după cum am arătat3 - Efrem Siriul

<t 373)

a depăşit VI­

ziunea naturahstă a paradisulUi, concepîndu-l pe acesta ca pe un templu cos­ mic, a CăruI imagine vizibilă era templul din Ierusalim, el a contriblllt în mare măsură la mcluderea paradisului terestru într-o ventabilă geografie sacră.

În

această privmţă influenţa sa a fost mult timp resimţită. Conform

lmei tradIţll, care începe de la Ezechiel

(28, 13),

Efrem descria într-adevăr

paradisul ca pe lm munte· "Cu ochii mmţii, am văzut raml, ŞI crestele tuturor

munţilor se aflau sub el Potopul n-a aj uns decît la poalele sale, deşi apele acopereau crestele munţilorl." Mai departe, în Jmne, Efrem compară paradi­

sul cu haloul de lumină care încercllleşte luna sau cu acea coroană de aur cu care Moise a înconjurat altarul şi spune· ,,Astfel, raml înconjoară lumea, iar pămîntul şi marea sînt cuprinse În el."

în

altă parte a operei sale - e vorba

de astă dată de Comentariu asupra Gene::ei Efrem, evocînd întrebările legate de "cele patru fluvii care curgeau dm izvorul ramllll", răspunde: "Sînt -

NIlul, Dunărea. Tigrui ŞI Eufratul. Deşi cunoaştem locunle de unde izvorăsc, nu acolo se află obîrşIa lor. Căci raIUl se află tmdeva la o mare înălţIme. Flu­ VIile au fost absorbite în cuprinsul ramltu . de unde au coborit ca pnntr-un apeduct în mIjlocul mmi, iar pămîntul le scoate la Iveală pe fiecare la locul său5 .. În concepţia globală a lUI Efrem - care, să ne ammhm, aşază sufletele drepţilor într-un loc de aşteptare - paradisul constituie atît 10cul iruţIal al is­ toriei umane, cît ŞI destinaţia sa ultImă Posteritatea reţine însă mai cu seamă ŞI la modul concret accentul pus pe Imaginea paradisuhll ca o culme şi tot­

odată ca briu al lumii Ideea, prezentă dej a sub pana lui Filon din Alexandria

şi a lui Ipolit, că apele izvorîte din paradIS reapar în cele patru colţuri ale lu­ mIi după parcurgerea unui traseu subteran, va avea şi ea o VIaţă lungă, atîta doar că se va vorbi mal des de Gange sau de Ind decît de Dunăre

În fme,

reţmem dm geografia sacră a lui Efrem că pămîntul trebuie SItuat prin rapor­ tare la paradis. Puţin timp după Efrem, capadocianul Filostorgiu

(t

către

425),

simpati­

zant al arienilor, se întreabă la rindul său lmde se află paradisul şi care este traseul urmat de fluviile ce izvorăsc de acol o. Convingerea lui e că paradIsul se află în Răsărit, la Ecuator. El crede că riul Hyphasis* (pe care îl confundă, pesemne, cu Indul sau Gangele) este PIson din Geneză şi izvorăşte dm para•

(N a )

Subafluent de stînga al lndulul, pe malunle cănlla Alexandru şI-a opnt mamtarea Ylctonoasă


PARADISUL TERESTRU SI GEOGRAFIA MEDIEVALĂ

39

dis Pe malurile sale se găsesc garoafe care, în credmţa locUltonlor, provin din paradis, deoarece în amonte întreaga regIUne e pustie SI stearpă . Aşadar, dacă fluviul aduce această floare e semn că el nu curge pe sub pămînt, căci acesta nu ar putea-o produce Un alt indiciu dezvăluie, de asemenea, legătura dmtre Hyphasls ŞI paradis: cine e cuprins de o febră puternIcă se vmdecă de îndată dacă se scaldă în apele sale

În

schImb, Tigrul ŞI EufratuL spre deose­

bire de Hyphasls, curg pe sub pămînt, ieşind abia apoi la suprafaţă Este ŞI cazul Nilului, numit de către MOise Ghihon Şi acesta, "pe cît putem presu­ pune" , Iese dm paradi S, traversează Oceanul Indian, descne un fel de traseu CIrcular ("dar cme poate ştI cu precizie?"), trece pe sub pămînt, îşI croieşte drumul prin Marea Roşie, revme la suprafaţă în Afnca sub muntele aşa-numIt al lurul. Acolo se desparte în două man Izvoare , aflate aproape unul de altul, ale căror ape cad de la mare înălţime. Fluviul astfel format se prăvăleşte prin­ tre malun abrupte ŞI aj unge în EgIpt pnn EtlOpIa6

În secolul al VI-lea, fostul neguţător ŞI călător aj uns călugăr, Cosmas In­ dlcopleustes, care trăieşte la Alexandna, e şi el preocupat de Situaţia actuală a paradisulUi terestru. În a sa Topografie creştina-'7 el respmge geografia păgînă a "născocitonlor de basme" ca Ptolemeu ŞI, laolaltă cu ea, ideea uneI sfere terestre înconjurate de o sferă cerească. Pentru el, cortul pe care Dumnezeu I l-a arătat hll MOIse pe muntele Smal reprezenta Imagmea lumll Olcumena lm Cosmas, după exemplul sunbohsmului mesei cortulUI , are o formă "altm­ gită" sau "dreptunghlUlară" Dar planul acesta nu este orizontal. El urcă de la sud-est către nord-vest, în aşa fel încît regIUmle nordice ŞI OCCIdentale sînt înălţate ca un zid (harta 1 ) Decurg de aIcI două consecmţe · a) în tmlpul tra­ seulUI său dIUrn, pe la răsănt ŞI pe la miazăzI , soarele lununează oicumena, dimpotnvă, cînd se află la apus SI la mIazănoapte, el trece dmcolo de perete­ le munţilor ŞI atunCI se face Întlmenc, b) Tlgrul ŞI Eufratul curg repede deo a­ rece coboară către sud, în schimb Nilul este lenes deoarece urcă spre nord După Cosmas, pămîntul locuibtl este înconj urat dm toate părţile de un ocean, dmcolo de care eXistă un ţmut extenor, care cllpnnde în speCIal para­ disul tmde Dumnezeu l-a asezat pe Adam După păcatul ongmar, Adam ŞI pnmn săI urmasI lOCUIau Într-tm ţmut de pe aceeaşI întmdere de pămînt, dar care era greu de lucrat ŞI tmde ml şunau fiare sălbatIce EI au rămas acolo pînă la Potop, epoca în care Dumnezeu l-a salvat pe Noe SI pe al săi multu­ mită arcel, căreia l-au trebll1t o sută cincizeCI de zIle pentru a străbate oceanul ŞI a aj tmge pe pămintlll locll1t de nOI . De atlmci, "este cu neputmţă să traver­ sezi oceanuL după cum este cu neputinţă să urci la ceruri atita trmp cît sîntem muritori" . Cu toate că ţinutul acesta unde locllIesc oamenl1 şi ţinutul celălalt unde au trăIt ei odimoară SI unde se găseşte paradisul sînt despărţite de un ocean de nestrăbătl!t, ele rămîn totuşi legate unul de altul prin cele patru flu­ vii "care, după Sfinta Scriptură, izvorăsc dm paradts SI care, traversind ocea­ nul, ţîşnesc din pămîntul de aiCI". Aşadar paradisul terestru, devenit maccesibil, nu a di spărut ŞI contmuă să alimenteze manIe flUVll ale pămîntulUl: Iată noţiuni pe care geografia cresti-


40

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

• ... 2

:;

..

.! c

� .. � J

c • ..

j J

., • c

.: 8 :..

e o 11:. c:I

.. .. ..

• » , •

,

IL

• •

• ,

..

,f'

c •

---1..

E

! ..

..

O

E

..

• CI

C

!

..OI .. ..• ....

• •

'i

:: � D.. . a. . -: . u

@

o III

.!

c • •

......

'V -o:. " . - 00

o :.. • �

• � , .0

.. • .... • ...

V

'--:/"

e

• .. OI

� .,..

� Ou

..ec

Olcumena lUI Cosmas Indicopleustes. Topografie creştmă (secolul al IX-lea), în A Desremaux ŞI F Scrumdt. Moise geographe Recherches sur les represenlatzons juives el chretiennes de l 'espace. Vnn. Pans. 1 988. p 20


PARADISUL TERESTRU SI GEOGRAFIA MEDIEVALĂ

41

nă le va păstra multă vreme atît în tradiţia greacă cît şi în aceea latmă. în se­ colul al VIII-lea, Ioan Damaschmul, citat adesea în epoca Renaşterii. abor­ dează problema paradisulUI atît din perspectivă mistică cît ŞI din punct de vedere fizic. Sub acest din unnă aspect, el spune că divinul paradis "se află la răsărIt, în regiunile cele mai înalte ale pămintulUl"8. Dacă, spre deosebire de Cosmas, nu e convms că cele patru fluviI curg dm paradis. crede, în schimb, că oceanul este alcătuit dm ape care provin dm această obîrşie "Oceanul , scrie el, este asemenea unUl fluviu ce înconjoară pămîntul; Sfinta Scriptură aminteşte, mi se pare, de «un fluviu Izvorînd dm ParadiS». Apa sa este dulce şi bună de băut; el primeşte apa mănlor, care stînd în nemişcare se amărăşte pentru că soarele îi evaporează conţinutul volatil. ca prin nişte slfoane şi pro­ duce noriI ŞI ploIle a căror apă e dulce, fimd dI stilată. Acest fluvIU are patru capete, divi zîndu-se in alte patru fluviI5/" Moise Bar Chefa, episcop de Bethraman si apOI de Mosul în secolul al IX-lea, va fi, la rîndul său, CItat în mod frecvent de comentatoni GenezeI în secolele al XVI-lea ŞI al XVII-lea La fel ca Ioan Damaschmul, el abordează paradisul terestru, succeSIV, într-o manieră simbolIcă ŞI în termeni concreţi , dar n e spune că sînt aspecte ale tmela ŞI aceleIaşI realităţI Episcopul de Bethraman nu are nici cea mal mIcă îndOIală· paradIsul este SItuat la răsărit, dmcolo de ocean, la o altitudme mal mare decit a oricărei părţI a pămîntului lOCUIt. Paradisul nu aparţme, deSigur, sferei lunare (cum ar putea cele patru fluvll să cadă de la o Înălţime atît de mare pe pămînt?), dar cele patru fluvii Izvorăsc dm cupnnsul său ŞI se răspîndesc apoi pe toată întmderea pămîntu­ lUllO Din scnenle IU! Efrem, Filostorglll, Cosmas, Ioan Damaschmul ŞI dm cele ale lUI MOIse Bar Chefa, chIar dacă între ele nU există o deplmă coerenţă, se desprinde, astfel. o geografie comună Am putea-o SImplifica în felul urmă­ tor paradisul terestru este acum de neatms pentru oamem fie pentru că se află pe o culme maccesibllă, fie pentru că se găseşte dincolo de un ocean care nu poate fi traversat Aceasta nu înseamnă că nu are legăturI cu pămîntul nos­ tru, pe care îl alImentează cu ape, fiind după unu sursa oceanulUI, Iar după alţii, adevărata origine, mIsterioasă încă, a marilor fluvu care întreţin viaţa OIcumenei nostre. În Occident, unde predomma mfl uenţa SImtulUI Augustin, o mtervenţle esenţIală pnvitoare la SituaţIa paradIsulUI terestru SI a tărîmunlor minunate care i-ar putea semăna a fost aceea a !tu ISldor din Sevll1a, tmul dmtre cei care au marcat evoluţIa gîndIm în Evul MedIU. Am arătat mal sus că el deo­ sebeşte două paradlsun · unul "terestru" , unde au fost aşezaţI primii noştn strămoşI, celălalt "ceresc" , unde sufletele celor drepţi aşteaptă ÎnVIerea I I Abordînd geografia Asiel. ISldor scrie despre paradIsul terestru următoarele: ,,[Asia] cupnnde numeroase provmcii ŞI regIuni, ale căror nume şi asezare le VOI înşlra pe scurt, începînd cu paradisul. Paradisul este un loc din Răsărit al cănu nume tradus dm greacă în latmă a dat hortlls În ebraIcă el este numit


42

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

Eden ceea ce înseamnă în hmba noastră dehciae. Îmbmarea celor două cu­ vinte dă hortlls delicianun În paradIs cresc tot felul de arbori, maI ales pomi fructifen, printre care şi pomul VIeţii. Acolo nu se cunoaşte nici gerul, nici arşiţa , aerul fiind tot timpul potriVIt de cald [temă familiară antiCIlor care evocau vîrsta de aur ŞI Insulele FenciţIlor] . În mijlocul său ţîşneşte un Izvor, care udă întregul ţinut şi care, împărţindu-se, dă naştere la patru fluvii. De la păcatul originar omului i s-a interzIS accesul În acest loc, care este înconj urat dm toate părţile de o flacără ca o spadă cu două tăIŞurI, adică de un ZId de foc, a cărui văpaIe urcă pînă la ceruri Un heruVIm a pnmit ordin să nu îngă­ dme accesul în paradis nici unUI suflet şi ruci unui trup1 2 ., Mesajul augustinian, care poate fi urmărit de la Isidor dm Sevtlla la Sfm­ tul Toma d'Aqumo, a contnbmt hotărîtor în OCCIdent la credibilItatea realită­ ţii "corporale" a paradIsulUI unde au fost aşezaţi Adam ŞI Eva E foarte logic pnn urmare să redescoperim aceiaşI auton împărtăşmd cealaltă Idee că para­ disul pierdut n-a dISpărut, dar ne este inaccesibil Beda Venerabilul nu este mai puţin "reahst" decît Isidor El acceptă că paradIsul terestru reprezintă o imagine SImbolică, fie a BiseriCii, fie a patriei noastre Viitoare. Dar crede că nu poate fi în mCI un caz recuzată întelegerea "lIterală'" a Genezei În traducerile vechi ale acesteia a pnnciplO este înţeles ca senmiticînd ad On entem , "de unde provine faptul că mulţi plasează para­ disul terestru în partea de răsănt a cercului terestru, conSIderind totuşi că e despărţit de lumea locuită,acum de oameni printr-o mare întmdere de ape sau de pămînt. Apele PotOPUlUi, care au acopent întregul pămînt pînă foarte sus, n-au aJ lms la înălţimea lUi Dar indiferent unde a creat Dumnezeu paradlS\Jl, nu ne e îngădmt să ne îndOim că un astfel de loc a fost ŞI este de pe pămînt (tantum locllm hunc jmsse el esse lerrel111m)1 3" Faptul că de lafillsse se trece la esse mterzlce orice îndoială că paradIsul terestru se află încă pe planeta noastră. Un fapt elocvent pentru mfluenţa exercitată de Isidor dm Sevilla este că Raban Maur a reluat cuvînt cu cuvînt în lucrarea De llniverso pasajul dm ISI­ dor pe care l-am tradus mal sus. DeSigur, el trece apoI la sensul slmbohc ce poate fi dat cuvîntului "paradiS", acela de imagme a Bisericll Rămîne însă faptul că păstrează în geografia sa, fidel tradiţiei augustiniene, locul acesta binecuvîntat devenit inaccesibil, dar nedispărut14 Marele vulgarizator al secolului al XII-lea care a fost Hononus dm Autun vede lucrunle în acelaşi fel. Vorbmd despre Asia, el ne încredmţează de la blID început că ea începe în Răsărit cu "paradisul: adică locul excepţional în virtutea a tot felul de lucrun încintătoare , dar macceslbil omului fiind încon­ jurat de un zid de foc înalt pînă la cer". Pomul vieţii se află acolo pentru tot­ deauna, aducînd nemurirea oncm poate mînca din el "În plus de acolo ţîş­ neşte un izvor care se împarte în patru fluvii. Acestea se scufundă în solul paradisului, dar reapar la suprafaţă undeva foarte departe." De acolo devin Gangele (care e Pison), Nilul (în realitate Ghihon), Tigrul ŞI Eufratul. După' Honorius, paradisul terestru e înconjurat de un no man 's land, "un vast teri-


PARADISUL TERESTRU SI GEOGRAFIA MEDIEvALĂ

43

toriu pustiU şi de nelocuit, dm pricina şerpilor ŞI fiarelor sălbatice de aco1015" . Printre scriltoni medlevah a căror mfluenţă a fost foarte puternică se află deSigur Petms Lombardus, episcop al ParisulUi, care a murit în 1 1 60. Opera sa majoră, Summa sententiantrtl, a ajuns să fie în facultăţtIe de teologie un maUl,lal obhgatoriu comentat de profesom cel mal de seamă. Or, Petrus Lom­ bardus spune la rindul lUI' "Expresla a princlpio a fost tradusă înamte prin ad Orientem S-a crezut de aceea că paradisul se găseşte În partea de răsărit a lumii, fimd despărţit printr-o mare întindere de pămînt sau de ape de regIU­ nile locuite de oameni ŞI că este aşezat foarte sus, aproape de cercul ltmil, aşa că apele PotopullJl n-au ajuns pînă la el16 " În fragmentul acesta tranşant Pe­ trus Lombardus, regăsind întreaga tradiţie grecească evocată mat sus. cumu­ lează mai multe idei ale geografiei medievale ' paradisul terestru contmuă să eXiste la Răsănt. el a fost cru�at de Potop. a devenit însă de neatins dm cauza altitudmii ŞI a întmderilor de pămînt ŞI ape care îl separă de nOI În acest secol al XII-lea numeroşI auton împărtăşesc şi expnmă convin­ gen asemănătoarel? Gervase din Tilbury într-tm De lmagme mZindl , de pe la 1 1 00, în care contmuă îndeaproape pe Isidor dm Sevilla. descne paradisul terestru ca pe un loc "foarte prumtor" , dar înconj urat de un Zid de foc care se înalţă pînă la cer În mijlocul său se află pomul vleţll SI izvorul care se des­ parte în patru flUVll ce dispar sub pămînt Dmcolo de acest tărim bmecuvîntat se întmde o pustie phnă de şerpi şi de fiare sălbatlcel8 Într-o lucrare nurmtă De situ terranml, atnblJltă fără doveZI llJl Hugues de Samt-Victor, paradisul e de asemenea asezat în ASia ŞI se reia clasica frază. scrisă nu la trecut, ci la prezent · Non lb, fngus est, /Ion aesllls , sed perpetua aens sed temperies l9 La rindul său, Abelard îi citează pe Beda şi pe ISldor ŞI îşI însuseşte ideea că izvorul dm paradiS dă naştere celor patru flUVii Importante ale lumii20 Tot dm secolul al XII-lea datează o lucrare mtttulată Account qfElvsaeus, bazată parţial pe o scnsoare a legendarulUI Preot Ioan care aşază paradisul terestru pe culmile a patru munţi din india O barieră de neguri interzice accesul pînă la el. Cele patm fl UVll care provm dm paradiS poartă Cll sine pietre preţioase ŞI mere parfwnate. Cine mspiră parfumul acestor mere îşI potoleşte foamea ŞI setea, iar ele au propnetăţt vindecătoare2 1 . La modul poetlc Bemard Sylves­ tre se apleacă în dup asemănător asupra florilor ŞI mlresmelor dm paradls22. Paradisul terestru apare de asemenea într-un text celebru dm secolul al XII-lea, Alexandri Magm iter ad paradlsum. scns de l.m evreu Între 1 1 00 ŞI 1 1 75 Povestrrea e aceasta: Alexandru si însoţltoni săI cel mal de seamă, so­ Siţi pe malul GangelU! , purced în căutarea paradisulUi terestru Într-un sfîrşit el dau de un Zid de cetate, ce se întmde de-a lungul riului, dar nu găsesc nici o mtrare sau vreo spărtură. TotuşI, după trei zile de navigaţie în susul apel, Alexandm şi însoţltoni săI zăresc în Zid o mică fereastră În cadrul ei se Iveş­ te un bătrîn, Iar vizitatorii îi cer ca cetatea să plătească de aiCI înamte tnbut lUi Alexandru, regele regtlor Bătrinul le răspunde că e cetatea fericiţilor si că e primejdiOS să întîrzie prea mult înamtea el , deoarece nscă să fie înghiţIţi de


44

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

curentul apei. Îi dă însă lUl Alexandru o pIatră misterioasă pe care acesta o aduce în BabIlon Un înţelept îi va tălmăCI înţelesul. aşezată pe talgerul unei balanţe, piatra atîrnă mai greu decît orice greutate de aur. Dar acopentă de praf, devine mal uşoară decît un fulg: la fel este Ş1 ambIţia puterii ŞI gloriei atunci cînd moartea te aj unge Alexandru înţelege pilda şi îşI încheie viaţa paşmc la Babilon23. Iter ad paradisum a lui Alexandru a fost tradusă în germană devenmd Strassburg Alexander. Traducerea franceză se mtitulează V�vage au paradis terestre şi a fost inclusă în Roman d 'Alexandre Va fi de asemenea inclusă în Faits des Romains. LucrărIle Fatti dz Cesare şi Manchester Epitome reiau la rindul lor relatarea călătoriei lUI Al exandru în paradisul terestru Aceste lu­ crăn ne mteresează mai ales pentru că aventura marelui cucentor conţine in­ diciul eXistenţei "actuale" a unUl loc paradisiac. în textul latin, Alexandm ŞI însoţttom săi zăresc "construcţia unUI oraş impresionant pnn înălţimea ŞI întmderea sa24" . Faptele romanilor evocă în schimb "lm conac frumos împo­ doblt �flat în mij locul unei mmunate hvezl, împrejmUlte de un zid înalt", la poalele lffiui munte. în "bogata" lIvadă, lmde rumenI nu poate mtra, eXistă un pom "din ale cănu fructe cel ce ar mînca nu ar mal putea să moară25" în Vo­ yage ali paradis, Alexandru spune, În esenţă, că auzise vorbmdu-se de para­ disul terestru, dar nu ştia în ce loc se găseşte Acum el ştie locul în care înflo­ reşte pomul vieţii veşmce, deşI mCI o fiinţă omenească nu poate ajunge în acest loc bmecuvîntat26 Dm punctul nostru de vedere, Călătona în paradis a ltu Alexandru poate fi asemănată cu Huon de Bordeazc( (sfirşltul secolulUi al XII-lea sau începu­ tul secolului al XIll-lea), una dm părţile componente ale "Gestei lui Carol cel Mare" Huon a ucis pe un fiu al împăratulUI. Pentru a se răscumpăra, el tre­ bUIe să meargă la Babilon, să-I taie barba emirullll, Să-I smulgă patru dmţt ŞI să le aducă pe toate lui Carol cel Mare. Or, în grădina emuullll curge "lm rîu­ leţ care provine din flUVIUl paradlsullll" care vmdecă pe bolnaVI ŞI întinereşte pe cei bătriru27.

De la Sfintul Toma d 'A quino la Cristofor Columb în secolele al XII-lea ŞI al XIII-lea cînd au fost traduse sau au fost aduse la cunoştmţa pubhcului Eter Aler:andri ŞI Huon de Bordeaux, numeroşi auton cu autoritate au afinnat la unison nu doar că paradIsul terestru a fost o reali­ tate istorică, ci şi că el continuă să eXiste şi chiar că Ihe ŞI Enoh trăiesc încă în paradiS Aceasta este ŞI convmgerea lui Toma d' Aqlllno, care consacră . punctul 1 02 din Smteza teologtei "situăriI paradisulUl terestru". Modelele sale sînt Sfmtul Augustin, ISldor din Sevilla, Beda Venerabilul ŞI Ioan Damas­ chinul Toma situează paradisul în Răsărit ca Isidor. La fel ca Simtul Augustin ne îndeamnă să credem "că locul acesta se află dmcolo de punctul cel mat înde­ părtat unde au putut ajUţlge oamenii, [ . . ] că fluvnle, despre care se spune că .


PARADISUL TERESTRU ŞI GEOGRAFIA MEDIEVALĂ

45

se ştie de unde izvorăsc, au dispărut undeva sub pămînt Şi au reapărut în altă parte. [ . . ] CăcI cme nu ştie că e un fenomen obişnUit pentru unele ape curgă­ toare? Locul acesta e despărţit de pămîntul locuit fie de munţi, fie de măn, fie de întinden cllpnnse de flăcări care nu pot fi traversate. Iată motivul pen­ tru care locul acesta nu e menţionat de geografi". Sfintul Toma nu crede deCi că paradisul atmge sfera lunară. Dar nu s-ar găsi el cun1Va în regiunea Ecuatorului? Iată ce ne răspunde : Aceia care Sptm că paradisul se gă�eşte sub cercul ecuatorulUi cred că sub cercul acesta există o zonă in totul temperată. datorată zilei egale cu noaptea de-a ltmgul in­ tregulUI

an

ŞI faprullll că soarele nu e ruclodată foarte indepărtat. căCI altfel ar fi mult

prea frIg, dar, c red el. acolo nu e ruC I prea cald. Căci soarele deşI trece pe deasupra treştetelor işi schimbă repede poziţia Aristotel sptme totusi IlIDpede în tratarul Despre

mefeon că această regIUne e�le nelocUlbtlă dm cauză căldUnI. ceea ce pare verosmul, intrucît chiar SI alolo unde soarele nu trece niciodată clnar pe deasupra capulUI e foarte cald dm cauza apropierii de sQare

în tot cazul.

trebuie să presupunem că para­

disul a fost aşezat într-o zonă temperată fie sub ecuator. fie în altă parteZS

SÎmtul franciscan Bonaventura e în deplin acord cu dommlcanul Toma d'Aquino, msprrîndu-se În acelaşi timp dm Sfintul Augustin Şi dm Beda El nu plasează paradisul în apropierea sferei lunare, dar e convms că este situat la mare altitudine, unde aerul este foarte pur Deşi acceptă să dea cuvîntului "paradis" un sens Simbolic, ca imagme a Blsencii tnumfătoare, el păstrează sensul hteral în acest pasaj sernmficatlv "e un loc corporal (= matenal) de desfătări ŞI frumuseţe29 " Cele mai alese spinte ale EvulUI MediU nu exclu­ deau POslbihtatea plasării geografice a paradisulUi Aşadar, Vincent de Beau­ ValS putea, fără să surprmdă pe rumem, să reproducă cuvînt cu cuvînt în ma­ rea sa operă de vulganzare, Speculum majllS, chiar textul lUI Isidor din Sevil­ la pnvitor la hortzLS dellcwmm 30, pe care oamenii îl plerduseră, dar care nu dispăruse E cu neputmţă să enumerăm acum toate acele texte, care, în acest "frumos secol al XIII-lea", converg către acelaşi sens A fost însă de atîtea on citat ­ şi o vom face la rindul nostru - un text dm 10invllle, care, povestind a sap­ tea cruCiadă, exphcă originea Nilului E POtfl\!t acum. sene el. să vorbim de flU'; lUI care traversează Egiptul. verund dm

paradisul terestru [

1 În locul în care Nt!ul mtră in Egipt oamem l depfl11şI cu această

muncă işi aruncă seara plasele desfăşurate în apa fluviulUI. Iar la sosrrea dlmmeţu el găsesc în ele marfa preţioasă pe care o aduc în ţară. ghimbir. revent. lemn de aloe ŞI

scoIllşoară Se spune că mrrodenule vm dm paradisul terestru. căzînd sub suflarea vîntulUI dm arboru paradisulUI. dşa cum. în pădure, crengile uscate sînt rupte de vint 3 \

Într-o anumită măsură, convmgerea lui Jomville pnvitoare la paradisul te­ restru poate fi apropiată de legenda lUi Seth, apărută o dată cu Evanghelia lui Nicodim , repoveshtă apOi de-a lungul întregului Ev Mediu şi ilustrată în se­ colul al XV-lea de celebra frescă de la San Francesco d'Arezzo a lui Piero delIa Francesca Această legendă povesteşte că Adam, bătrîn şi bolnav, l-a


46

GRĂDINA DESFĂTARILOR

trimis pe cel de-al treilea fiu al său, Seth, în paradisul terestru după un ulei vindecător. Îngerul care păzea poarta grădmii oprite nu i-a dat un leac tru­ pesc, ci "uleiul milei" , vestire a mîntuirii, graţie căruia Adam s-a putut cu­ funda liniştit în moarte. Lucrarea De laudibus divinae sapientiae a gramaticianului şi poetului Alexander Neckham, De proprietatibus rentm a franciscanului Bartholo­ meus Anglus, Weltkronik a lUi Rudolf din Ems, deşi se deosebesc mult în detalii, converg asupra esenţialului: paradisul terestru a fost cruţat de Potop; toate frumuseţile, fericirile şi bogăţiile se găsesc acolo reuni te; Ilie şi Enoh se află încă în locul acela, pierdut iremediabil pentru oameni32. Grăitor în aceas­ tă privinţă este poemul intitulat Oglinda lumii, compus de Gauthier de Metz pe la 1 247 şi care era tipărit încă de la începutul secolului al XVI-lea. Iată mai cu seamă următoarele: RaIUl cel pămîntesc e aşezat

în cel

dmtiiul ASIeI olat,

ŞI-atîta desfătare e într-însul. De nÎme. -n raI fimd. n-a şti ce-I plînsul Şi-urîtul. ruCI al bătrîneţn

chm.

Căci de plăcen nespuse-I raIUl plm Şi pomul vieţii-acolo e sădit.

AI cărui rod Adam l-a JmdUlt

Cme dm rodu-acela ar minca V Iată fără moarte-ar căpăta

Dar llIDIenea la el nu poate-aJWlge CăCI pus-a strajă Dumnezeu pe-un inger. în Juru-l ndlcind foc arzător

Ce flacăra-şi înalţă pin 'Ia non ŞI-I

un IZVor in raiul pămîntesc

Dm care patru rîurI mari ţîşnesc33

Cele patru mari rîuri sînt fireşte "Flson", Identificat cu Gangele, "Geon" prm care demuneşte Nilul, apOi Tigrul ŞI Eufratul O geografie care concordă cu aceasta găSim în Li Llvres dou Tresor com­ pusă pe la 1 265 de fostul maestru ai iUl Dante, Brunetto Latiru, guelf îndîI] it, silit să se exileze în Franţa; fapt care explică de ce cartea a fost scnsă în langue d' oiI: En Inde est ParadiS terrestre, ou II a rutes manieres de fust d'arbres et de pomes et de frUlZ qui soient en terre. et si i est II arbres de vie que Dlex vea au premier home. et SI

n ' 1 falt ne frOlt ne chaut mats que par ralson et par atemprenc e. et le lllliieu est la

fontame qUl trestout l' arouse. tit de cele fontaine naIssent les ITII fluns que vos aves oi c 'est Phison. Gion. Tigris et Eufrates Et sachlez que apres le pecme dou premier home. Clst Ieus fu dos it lous autre s34

("În India se află grădina ramlui, în care sînt toate felurile de copaci şi de poame şi de roade ce se găsesc pe întreg pămîntul; şi este acolo pomul vieţiI, de care Dumnezeu pe cel dintîi om nu l-a lăsat să se atingă; nu este în rai niCI


PARADISUL TERESTRU ŞI GEOGRAFIA MEDIEVALĂ

47

fug, nici arşiţă, ci tot potrivit de cald ŞI de răcoare; ŞI în nuj loc se află lll1 izvor care udă grădma toată, iar din izvorul acela se obîrşesc cele patru rîuri

de care aţi auzit: Fisonul, Ghlhonul , Tigrul ŞI Eufratul. Aflaţi dar că, după că­ derea În păcat a celui dmtîi om, acest loc a rămas înclus pentru toţi ceIlalţi oamem.") În Divma ComedIe, Dante nu scrie prea mult despre paradisul terestru. El acordă mult mai mult spaţIU mfemului, purgatoriulUi şi cerului empireu. To­ tuŞI elementele la care face apel sînt tot atîtea referinţe familiare publicului său Se ştie că Dante situează paradi sul pe culmile mlll1 ţilor purgatonulUl. Această locahzare întîlneşte o concepţie comună mai multor auton ca Efrem, LactanţlU, Pseudo-VasIle, Ioan Damaschmul, Beda ŞI Petrus Lombardus, care situau paradisul pe o culme atît de înaltă, încit apele Potopului nu-l aj un­ seseră. Pe de altă parte poetul descne două rîuri curgătoare în cîmpIa para­ dIsulUi. Lete ŞI Eunoe Dar sub acopenrea nwnelor Împnunutate Antlchltăţii greceşti - amestec sublIruat mai sus - el regăseşte, cel puţm pentru aspec­

tul esenţIal, textul Genezei

(2, 10)'

"Un fluviu Ieşea din Eden şi uda grădina,

şi de acolo se împărţea ŞI se făcea patru riun " Dante a redus cele patru braţe la două. În rest, el a urmat în descnerea pa­ radisulUi terestru tradiţiile cele mai sigure Locul acesta bmecuvîntat e înzes­ trat cu o "divmă pădure deasă si fremătînd de viaţă care (îmblînzeşte) strălu­ cirea soarelUi" AICI respiri "un aer mereu plăcut, fără boare de vînt " ,,Păsă­ relele cîntă pnntre vîrfunle copacIlor " Se află alCI "o vegetaţie foarte diver­ să"

În

acest loc. precizează poetu\ , Dumnezeu a dat omului "în gaj pacea

veşrucă" "SImta cimple

[

] e presărată cu toate felurile de seminţe " Evo­

carea se încheie cu celebrele versuri ' AntlCll - acel ce-n versul lor cîntară Un veac de aur ce fence a stat Ăst loc de-acl-n Pamas poate-l vlsară AiCI fu pnmul om nevinovat.

Eternul mal aiCI. şl-once rodue Ş I-aiCI nectarul cel de toţI cîntat 35

Ar fi o greşeală să aşezăm această descnere în rîndul ficţmrulor poetice ContemporaniI o înţelegeau cu siguranţă într-lll1 mod geografic . mult mai concret. Ei, ca ŞI Dante. credeau că paradisul terestru n-a dispămt, deşi îl locahzau la o înălţime inaccesibilă. De altfel, paradisul reprezintă în epocă un element aproape mevitabll al

călătomlor alegonce. Iată ca dovadă lucrarea Dittamondo al lui Fazlo degli Uberti

et 1 368),

povestire neîncheiată a unei călătorii imagmare în jurul lu­

mll Să nu ne surpnndă aşadar că automl evoca paradisul pe care "majorita­ tea oamerulor îl situează în Răsărit" Găsim aici mlll1tele care urcă pînă la pnmul cer, unde nu e niCI fug, nici ger, ruci ploaie şi nici nori. Primăvara e veşnică Cresc fel de fel de flon, dar mal cu seamă cnni ŞI trandafin. Rîuri,


GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

48

miresme ŞI melodii se împletesc spre încîntarea sufletulUl. "Cine are fem:irea de a mtra uită de bătrineţe şi de nevOl ; iată o dovadă vie' Enoh şi Ihe36." Din acelaşi filon se trage QuadrireglO de Federico Frezzi (t 1 4 1 6), un imitator al lui Dante. E vorba de o călătorie de-a lungul celor patru împărăţii ale Iubirii, Satanei, ViCiilor ŞI Vlrtuţilor, de la păcatul onginar ŞI pînă la fen­ CiTea veşmcă. Paradisul terestru este aşezat în împărăţia iubim. Se găseşte la răsărit. încărcat, de bună seamă, de flori îruniresmate şi de tot soiul de fructe Din afară poetul zăreşte pomul vieţii şi cel al cunoştinţei, izvorul care ah­ mentează cele patru fluvii şi chipunle venerablle ale IUl Enoh şi Ilie37. Secolul al XIV-lea continuă deci în această privmţă pe cele antenoare. Jean de Hesse spune că a văzut de departe paradisul terestru în timpul unei călătorii în Extremul Orient38 ŞI Glovanni Mangnolli a aflat de la 10cUitom CeylonulUi că ,,muntele lui Adam'" se află la numai patruzecI de mIle de pa­ radisul terestru ŞI că în aOllffilte Zile se poate auzI zgomotul cădem apelor acelUi rîu "care Iese din Eden pentru a uda grădma39" Foarte grăitoare sînt de asemnea CăIătom le lUi Mandeville şi Polvchromcon al lUi Hygden Jehan de Mandevllle, născut pe la 1 300, este autorul. în franceză. al rela­ tăriI fanteZiste (în OCrul noştn) a unei călătorii întreprmse în Levant . în India şi China În realitate e vorba, pesemne. de un mediC din Liege, pe care o tradiţie datînd de la sÎiTşitul secolulUI al XV-lea l-a transformat în englez Compilaţla sa, scnsă la persoana întîi, e mal puţm o povestire de căIătone cît o descriere a lumii în datele cunoştmţelor secolulUI al XIV -lea El adună aşadar noţlUrule geogafice acceptate îndeobşte la acea vreme ŞI reia pe seama sa cîteva elemente care apar mal ales în Liber de quibusdam ultranumnis partibus de GUillamne de Boldensele şi în Descnptzo onentalllln! partium de Odonco de Pordenone, ŞI lIDa. ŞI alta datînd de pe la 1 3004° Mandeville aminteşte căIătona lUI Seth spre paradisul terestru ŞI faptul de a se fi întors cu ulelUl nulel-l l El ne încredinţează pe de altă parte că între regatul Preotului Ioan. de care vom discuta îndată, ŞI paradisul terestru "nu se găsesc decît mlIDţi ŞI stînCI man ŞI un tăIim întunecos lIDde nu se vede IDmlC niCI ziua. niCI noaptea, după cum spun cei de prin partea loculll1-l2" Dacă e vorba de înSUŞI paradisul terestru, Mandeville mărtunseşte că nu ştie "deoa­ rece la drept vorbmd nu l-a văzut mciodată" , nementînd să mtre în el Ceea ce ne relatează este dm aUZite Spun că grădma rallilll1 este tărîmul cel mal inalt drn lume. ŞI că se află in Răsărit.

acolo de unde începe pămîntul ŞI că aşa este de înalt. de ap roape atmge crugul pe

care luna merge roată CăCI se află atît de sus că nu l·a putut ajunge mCI potopul lll1

Noe. care a năpădi t toată faţa [umll. afară doar de rai SI este raIUl împrejmuit de un

Zid [

.

]

ŞI

nu are decît numai o mtrare. înconjurată de foc vîlvîitor. aşa indt mCI un

muntor nu poate Intra acolo Iar in mlJ loc. în locul cel mal inalt dm rai. se află IZvorul ce se imparte în cele patru rîuri care curg pe intreg pămintul [

] ŞI mal spun [

] că

toate apele dulci de pe pămînt ŞI de sub pămînt işi trag ob îrş ia dm Iz\-orul acela, Şl că din el VIn ŞI les apele toate [

]

Aflaţi dară că mei un negustor ŞI mci un alt om nu poate merge spre grădma cea a raiulll1 mei pe mare. mCI pe usc at [

] Că mulţi domni mari cercat-au de nenumărate


PARADrSUL TERESTRU Sf

GEOGRAFIA

MEDfE\ ALÂ

49

on ŞI cu nestrămutată vrere să meargă in su�ul riunlor inspre rat. în�Oţlţl de alalllTl

mari. dar nicicînd nu-şI putură impmge c orăbiile mat sus. a&tfel mulţi dintre dînşÎl

luptară cu valunle pînă ce muruă de Istovlre. Iar lUlll rămaseră orbI ŞI alţll surzuă de

zgomotul cel mare al apelor. ŞI mulţi căzură de -şI aflară pierrea in apă. că mCI mmitor nu se poate apropIa de locul acela fară decit Cll \ O le

amune

un

de la Dtunnezeu.l3

Nimic ori ginal, bineînţeles, în această evocare pa radlslacă a ASiei înde­ părtate, cU excepţIa reluăm - semnificatIvă la nI velul mentalItăţilor colecti­ ve - a temelor repetate la nesfirşlt dm locul cel mal inalt de pe păm�nt, maccesibii acum dm cauza unUL zid de foc ŞI a tluvillor năvalmce, curg t6hte apele dulci de pe planeta noastră Or, Căldton'zle lUI Mandeville au avut un succes enoon S-au păstrat dlO această scnere două sute cmclzeci de manu­ scrise dintre care cIncizecI ŞI două în franceză Tiparul a răspîndit după aceea o sută optzecI de edlţu în zece hmbl . Martin Behalm îl Citează pe larg Martm Froblsher la cartea cu sme cînd se îmbarcă în 1 5 76, pentru a descopen trecă­ toart�a de la Nord-Vest Hartman Schedel, Abraham Orteltus, John Bale, Jolm Seland, RIchard Hakluyt, Samuel Purchas, adică cel mal bum geografi ai Renastem, au făcut dm Mandeville un Ulise al tllnpunlor modeme44 Cris­ tofor Columb a avut se pare la rîndul său pnntre cărtile sale Că1ătoriz le lui Mandeville, alăturt de cele ale lUI Marco Polo4� Cît priveşte Polvchro/Ucon, Istone umversală scnsă în latl11ă de benedlctI­ nul englez Ranulf Hygden (t 1 364), tradusă în engleză Începînd cu 1 3 85 şi ttpăntă Parţial în 1 482, ea a fost conSiderată în Angha o capodoperă a genu­ lUl Ranulf Hygden aduce trei argumente pentru a demonstra eXIstenţa para­ dISlIlUl terestru 1 ) "NaraţJUnile istonce" compară paradIsul terestru cu regiu­ nea Sodomei, Înamte ca acest oras să fie dIstruS 2) TrebUie să ţmem seama de mărturule oamemlor competenti care ne aSIgură că au văzut acest loc 3) Sînt de asemenea importante cele patm tluvll care Izvorăsc d1l1 paradIS, al căror Izvor, oncîte efortun au depus regll EgiptulUI sau al altor loclID, nu a putut fi descopent în reglllmie locUlte sau în mare -1-) În fine, "Tradiţia para­ dIsulUI s-a păstrat neatinsă tImp de sase mn de am SI mai bine. adică de la începutul lumu ŞL pînă În Zilele noastre Or, o tradiţIe bazată pe o greşeală se nărUle de obIcei. fie căzînd în UItare, fie pentru că este combătută de o OpInIe contrară46 " Hygden, care citează Etzmologitle lUi ISldor dm Seviila SI He.... amaeron-ul SfintulUI VaSile, nu crede că paradIsul este aşezat la înălţImea lUnI I, CăCI În acest caz ar umbn-o, mCI măcar că ar fi despărţit de lumea locuită de o mare întmdere de ape Nu trebUie, crede el , să ne Însuslm părenle unor oamem "cu intehgenţă firavă ŞI iară expenenţă [ . ] De aICI savanţii au tras concluzia că paradIsul se află în extremItatea RăsăntulUl ŞI că acoperă o parte Importantă a pămîntului, cel puţIn la fel de întInsă ca India sau ca EgIptuL adică suficient de mare pentm întreaga umanitate. în cazul in care ar fi fost fără păcat47". Odată spuse aceste lucmn fundamentale, Hygden ne încredmţează la fel ca atîţia alţii de dmamtea ::.:1 că paradisul este un loc de desăvîrsită puntate, care se bucură de o climă veşmc temperată , unde este cu neputInţă să mon; că


50

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

Enoh şi Ilie trăiesc încă acolo, că frunzele pomilor nu se scutură, că flonle nu se veştejesc, că apele PotopulUi n-au ajuns pînă acolo graţie altitudinil şi că locul este înconjurat de un Zid de foc care se înalţă pînă la cer48. Existenţa neîntreruptă a paradisulUi terestru nu a fost contestată mai se­ rios nici într-o compIlaţie portugheză de la sfîrşitul secolului al XIV-lea sau începutul secolului al XV-lea, intitulată Orto do esposo ("Grădma soţului"), publicată abia în

1 95649.

Autorul se sprijină mai ales pe textele lUi ISldor din

Sevilla, Ioan Damaschinul, Beda, Bartholomeus Anglus etc El nu înţelege la propnu afirmaţia că paradisul terestru atmge cercul lunu. Modul acesta de expnmare, crede el, are doar rolul de a sugera altItudinea foarte mare a para­ disulUi pnn comparaţie cu lucnm le de pe pămînt. Odată adusă această nuan­ ţă, Orto do esposo evocă, la fel ca toţi autorii de autontate pe care i-am citat, trăsătunle paradisului terestru' clima ne schimbătoare ŞI temperată, abundenţa blUlttrd or, fertlhtatea solului, absenţa oncărel stncăclUruSo• De la Ranulf Hygden ŞI de la autorul lucrăm Orto do esposo trecem logic la cardmalul Plerre d' Ailly (t

1 420)

Lucrarea sa Ymago mundl a fost una din

cărţile preferate ale lUi Cristofor Columb, dacă ar fi să ne luăm după sutele de adnotări făcute pe margmea exemplarului pe care îl poseda şi care a fost tIpănt la Louvain în

In

1 483

Or, Pierre d' Ailly ne încredmţează'

paradisul Tere�lru se află o fmtÎllă c at e udă grădma desfătănlor ŞI care se varsă

pnn patru fluvii Paradisul terestrtL după spusele Iw IsidoT ale lui Ioan Damasclllnui Beda S trabon Ş I ale părmtellll htoneÎ [= Plerre Comestor] este lfi loc plăcut. aşezat în regIUni anume ale RăsăntulUl la o mare distanţă pe uscat ŞI pe ape de lumea lOCUItă, e atît de înall încît atmge luna, ŞI nu a fost ajuns de apele Potopulw Dar nu trebuie să inţelegem de aicI că paradi3ul terestru atmge cu adevărat cercul lun1l, e vorba de o expresie h lperbol!că, �emruftcînd pur

ŞI

�llllpiu că înalţllllea �a faţă de pămint nu are

termen de comparaţie ŞI că se înalţă pină la straturile de aer calm care dOirurtă atmo­ sfera ceţoasă unde aJlfig emanaţiile ŞI v apom care formeală.

[d1l1 Aphrodislas], un flux ŞI

l111

Cllm

�pune Alexandru

reflux către globul 1l111ar Apele care lOboară de pe

acest IDl111te înalt formează un lac foarte întins. se spl111e că în căderea lor apele fac un

zgomot atit de mare, încît locwtoru regnmu asurzesc căt;! vacanTIl1l le distruge sllllţul auzulUI în(ă de COpil Aşa spun cel puţl11 VaSile SI Ambrozle Se crede că acest lac e IZvorul pnncipal de unde curg cele patru flllVU ale paradiSU­ lUi Plwn, adică Gatlge le, Ghihon, care nu este altul decît Nilul. Tigrui ŞI Eufratul, deşi IZvoarele lor par să se găsească în locuri diferite5\

Vom vedea că, În pnvmţa alhtudmll la care se găseşte paradisul terestru, Plerre d'Ailly e la fel de prudent ca Ranulf Hygden ŞI ca autorul acelui brto do esposo, dar el nu se îndOieste mCI de existenţa sa actuală, mCI de situarea

sa la mare înălţime ŞI ruCI de faptul că acolo se găseşte izvorul celor patru mari fluvii ale lumu lOCUite. Cristofor Columb, discutînd 10calizăriie paradisului terestru propuse de predecesorii SăI, nu se va îndepărta în mod fundamental de credmţele tradi ­ ţIOnale. Se cuvine să amintim pasajul celebru al relatăm celei de-a treia din­ tre călătoriile sale

( 1 498)

cînd a atins ţărmul Americii de Sud în zona golfu­

lUI Paria ŞI a strÎmtom Ormoco.


51

PARADISUL TERESTRU SI GEOGRAFlA MEDIEVALĂ S fmta S l nptură mărturiseşte că Domnul

a

făcut paradisul terestru ŞI că a sădit ac o­

lo pomul vie\ii Dm paradis iese un IZv or dUl lare curg cele patru fluviI mal lIllportan­ te ale lllIDll Gangele in lndu. Tlgrul ŞI Eufratul în ASia. [ EtIOpia SI se varsă în marea Alexandriei

] ŞI Nilul. care apare în

Cu toate al estea. nu găsesc ŞI nu am \ ăzut \ reo �cnere ruCI latmă. mCI greacă care să Uldlce într-un mod oarecare locul unde se găseşte paradisul terestru. ŞI ruCI nu l-am văzut malcat pe vreo hartă a lumll Nu a fo�t niciodată situat decit pe baza unor IPO­ teze [ ] Cred că dacă a� trece pe sub hrua ecuatoruluI. ajungînd în punctul c are trebUIe să

fie ce l mai înalt aş găsI acolo o temperatură ŞI mal blîndă. după

(lun

a� găsi o mal

mare " arie tate de ape şi stele Nu vreau să �pun cu asta că navigind, s-ar putea aJ lmge pînă în punctul unde se află aceaslă înălţune.

ruCI

că s-ar afla pe ape.

ruCI

măcar că ar

fi pOSibil să �e aj ungă acolo vreodată dar cred lă acolo se găseşte paradisul terestru.

unde nuneru nu poate ajunge decît cu " OIa lui DlUnnezeu [

]

Nu susţm că paradisul terestru are forma unUI munte abrupt asa Cunl il descnu cel

care au scns despre el Spun numai că se găse�te pe culme acolo unde am spus că îmi

în clllpui lfi �OI de vîrf de pară Cred că dacă te îndrepţi către el începI să urci pe ne­ sunţlle. mult mamte de a ajtfige Cred IarăşI. nun am maI SpllS-O că rumeru nu poate ajunge pe lulme_ Ş I că deşI distanţa e foarte mare apele pot pre:a bme cobori de acolo pînă aICI formînd acest lac [golful Paria] Toate aCestea ne oferă mdicii foarte clare ale apropIem paradl�ulUl terestru CăCI Siniarea sa e în acord cu ceea ce au spus lotl s fm\ll �l teologll Senmele pe care le ob­ servăm sînt de asemenea concordante. Nu am c itit si nu am auZi! vorbmdu-se niciodată că o cantitate atît de mare de apă dulce s-ar putea menţme în mijloc u l Imei ape sărate ŞI in contalt lU ea Tempel arura foarte blîndă ne îndea.mnă la. rindul

el

Sd credem acest

lucru Iar dacă flU\'illl [Orinoco] nu Izvorăşte dm paradiS este cu atit mal miraculos. căci nu cred că s-a mal văzut pe lume un alt flm 1U la fe l de mare ŞI la fe l de adînc':

Comentînd

Operele

mareluI descopentor SI mat ales pasajul pe care I-aul

citat, Alexandru CiOrănescu scne pe bună dreptate' " Cohunb [ . ] crede ca un om al EvulUi MediU, crede adică totul , I ară discernămînt, Iară să deose­ bească o opll1le de un act de credinţă Credmţa sa nu este numat un sentiment rehglOs, dar ŞI o metodă care se aphcă nediferenţiat la toate domenule spm­ tulUl el crede în paradisul terestru a�a cum crede în autontatea celor vechi , în producerea aurul UI pnn efectul razelor solare, in muntele de apă care fonnea ­

ză buncul pămîntulUI sau în povestmle lUI Marco Polo53 " De reţmut este faptul că marele naVIgator credea cu fenmtate în prelungIrea eXistenţeI para­ disulUi terestru, sltuîndu-I la mare înălţime într-o regiUne cu climă plăcută Şl că imagma acolo Izvorul unei unaşe cantităţi de apă dulce. Reproducînd acest text al marelUI "amIral", Bartolome de Las Casas a respms cu deferenţă localizarea paradlsulUi în Amenca, dar s-a strădUIt la rindul său să JUStifice convmgerea lUI Columb că paradisul terestru n-a dispă­ rut. "EI nu a exprimat" , scrie Las Casas, o oplrue "lIPSltă de temei'" Dimpo­ trivă, a avut motive "plauzibile �I serioase" . La capătui'unei lungi demonstra­ ţii Bartolome putea asadar să spună "La unna Uffilelor, trebllle să tragem concluzia că paradIsul terestru e aşezat în locul cel mal inalt de pe pămînt, în­ trecînd tOţI munţii onCÎt de înalţi ar fi el Apele Potopului nu l-au putut aj un­ ,. ge 5 4


52

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR încă

în secolul al XVIII-lea, un anwne Pedro de Rates Hanequim , care a

trăit douăzeci ŞI şase de ani în Brazilia, a afirmat că paradisul terestru există încă - mai exact în Brazilia -, că pomul binehu şi răului se află acolo, şi că Amazonul ŞI San Francisco sînt două dintre cele patru fluvii paradisiace. Adam a fost deci creat de Dumnezeu în America, de lmde a ajuns rară să-.şi ude picioarele la Ierusalim, marea deschizîndu-se înaintea lUi ca înaintea evreilor fugind din Egtpt. Iar cît pnveşte Potopul, el nu a afectat Brazilia Ha­ nequim, de origine olandeză şi evreu r ară îndoială, a amestecat aceste afirma­ ţu cu doctrinele eretIce, fimd acuzat de complot A fost condamnat la moarte şi a fost ars pe rug5S. Va fi dispărut paradisul terestru o dată cu fwnul ?

PARADISUL TERESTRU ŞI CARTO GRAF IA MEDIEVALĂ Aşa cwn era de aşteptat, hărţile medievale au ofent timp de secole paradi­ sului terestru locul său în reprezentănle lwnl1. De altfel ele au fost multă vre� me desenate în atelierele mînăstinlor, unde nu se punea la îndoială ştiinţa geografică a SfintulUi Augustin, a Sfmtului Ambrozle sau a lUi ISldor dm Se� villa. Cosmographtae ŞI Mappae mundi au reflectat convmgerea generală că paradisul terestru continua să eXiste undeva departe EXistenţa sa actuală pă­ rea la fel de Sigură ca aceea a elefanţi lor în Indla56. Un manuscns dm secolul al IX-lea, cu legendă în latmă şi greacă, care figurează în preţlOasa enciclope­ die cartografică a vlcontelUi de Santarem (t 1 856) , reproduce ,,mapamondul" lui Cosmas Indicopleustes (harta nr. 1 ) Olcwnena dreptunghiulară este în­

conjurată în întregime de ocean. Dincolo de el, lll1 alt dreptunglu, la est, re­ prezmtă pămîntul unde se găseşte paradisul terestru şi de unde les cele patru fluvii care, trecînd pe sub mare, reapar la suprafaţă pe pămîntul iocult57 "Mapamondul" lUi Cosmas Indlcopleustes prezmtă totUşI o partlculantate faţă de multe hărţi medievale ulterioare: harta este onentată către nord, Cos­ mas adoptînd în această pnvinţă modelul arab care plasa sus fie nordul , fie sudul . Dimpotrivă, plarugloburile, "mapamonduri" şi hărţI ieşite din atehere­ le mînăstrreştl din secolele al IX�lea şi al XII�lea, aşezau, în general , răsăritul în partea de sus ConcepţIile geografice le sînt determmate de istona sacră Paradisul era de aceea situat totodată la începutunle aventuni wnane ŞI

în

partea de sus a reprezentăril grafice. AceeaşI concepţie îl îndemna pe vechii cartografi să localizeze IerusalImul, sau cel puţin Iudeea, în partea centrală a hărţIi, astfel încît pnvinle credincioşilor să conveargă către locul mîntuirii. Nu e de mirare în aceste condiţii că ,,mapamondurile" au însoţit comen­ tariile ApocalipseI. Unul dintre acestea a fost compus pe la

787 în Spania şi a

fost dedicat lui Eutherus, episcop de Osma. Bntish Museum posedă o copie a acestui comentariu datat

1 1 09, care a fost scns în mînăstirea dm Silos, dio­

ceza Burgos. Comentariul e însoţit de un ,,mapamond" care ilustrează bine geografia sacră pe care tocmai am evocat-o Estul este aşezat În partea de sus


PARADISUL TERESTRU SI GEOGRAFIA MEDIEVALĂ

··-�;i�

...... ..,. .... __ .......-..1. '" �,.-... � • ... ri "'"" r"i " ?­ ��.-r"'-"'!',..,. t"I" -

\ ,1 1

tt

2 Mapamond msoţmd lUl comentanu al Apocalipsei, datat 1 1 09, dedicat lUi Eutherus, episcop de Osma (dioceza Burgos) Vicomte de Santarem. Atlas, Paris. 1 852 planşa IV

53


54

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

Samt-Jacques-de-Compostelle

lerusalnn

3 Mapamond dm Blbha de la Turm dm secolul al X-lea (?) Santarem, Atlas, Parls,

1852, planşa XI

a hărţÎI Pămîntul (dreptunghiular) este înconjurat de ocean (harta DT.

2) Dar,

spre deosebire de concepţia lUi Cosmas Indlcopleustes, paradisul terestru se află dmcoace şi nu dmcolo de ocean Din partea de sus a rc?prezentări! grafice ne atrage pnvlfea o vignetă mare unde sînt reprezentaţl Adam, Eva, pomul cunoştmţel şi şarpele Paradisul terestru e plasat între numele CaucazulUl, al Astriei, Persiei, Caldeei ŞI Indiei. ludeea ŞI Persia sînt înscrise în partea cen­ trală, fimd puse totuŞI mai puţm în evidenţă decît Alexandna58. În stînga jos se remarcă Spania, căreia i se acordă o importanţă speCială. La Torino se păstrează o altă copie a comentariului ApocalIpsei dedicat lUi Eutherus într-un manuscris din secolul al XII-lea (unii îl datează în seco­ lul al X-lea) care este însoţit la rîndul lui de un ,,mapamond" (harta nr

3).


PARADISUl TERESTRU

ŞI

GEOGRAFIA MEDIEVALĂ

55

ParadIsul tere,tru

Itaha

Alexandna

4.

Mapamond dm manuscnsul de la Pari' al lucrării LIber Flondus de Lambertus din Samt-Omer Santarem. Alias, Pans. 1 8 52, p lanşa XII, 4

Olcwnena este ca ŞI în harta antenoară înconjurată de ocean, Iar în partea de sus, adică la est, e figurat paradisul terestru. În partea de JOs e menţionat Samt-Jacques-de-Compostelle (docwnentul e sparuol), Iar în centru Ierusah­ mu}59 Mal multe asemenea "mapamonduri" dm secolele al XII-lea şi al XIII-lea trebUIe să ne reţmă încă atenţia. Unul dmtre ele a fost confecţIOnat pe la 1 1 20 de "Lambertus, fiul lUI Onulfe, dm Samt-Omer", pentru a-şI Ilustra lucrarea intitulată Liber Floridus . Manuscnse ale acestei lucrări se găsesc la Gand, la Haga şi la Pans. Ele ne prezmtă un pămînt nu numai înconj urat dm toate păr­ ţile de ocean, dar ŞI împărţit în două mari zone: una locuită la nord şi cealaltă


56

GRĂDINA DESFĂTARILOR Cele patlU flUVll c are pornesc dm ParadIsul terestru

5

Mapamond dm secolul al XII lea extras dm Liber Gwdoms Santarem. A lias, Pam. 1 852. plan�a VII 3

nelocl1ltă la sud Paradisul terestru este situat pe o msulă, aflată Imediat la est de "India ultlma"60 (harta nr 4) În schImb Paradisul nu este menţionat expli­ Cit pe o hartă a unUl Liber Gllldonzs păstrat la Bruxelles (secolul al XII-lea). Apar Însă la răsărit, aşadar în partea de sus, F1SO, Geoll , TIgns ŞI El�fraten, Samaria, ludeea ŞI lerusahmul ocupă partea centrală a reprezentăni grafice6 1 (harta nr 5). Observaţia este valabilă ŞI pentm DescnptlO mappe mundl a lUi Hugues de Samt-Victor62 ( 1 1 28- 1 1 29) Regăsim, de altfel. paradisul terestru cu cele patru flUVll ale sale într-o insulă, la gunle GangelUl, în partea de sus a aces­ tei hărţi desenate pe la 1 1 30 de lm canomc din Mainz ŞI dedicată împăratu-


PARADISUL TERESTRU SI GEO(;RA.FL-\ MEDIE\'ALA Babel

Paradisul tere,tm

57

Ierusahm

6 Hartă din I l '0 dedicată 1 111 Henm al V lea Santdrem A tlcn Pam 1 8 � 2 pldll�a XIV

lUi Hennc al V-lea al Gennalliei (Corpus ChnStl College, Cambndge) Ga­ lileea ŞI Iemsahmul sînt asezate , bmeînteles, în muna lumll loclute63 (harta nr

6)

AcelUi asI sistem cartografic II apartm SI "mappamundC' dm abaţia dm Ebstorf (datînd aprOXimativ dm 1 235 SI dlstms în timpul celw de-al doilea războI mondial) ŞI cel dm catedrala dm Hereford (aproximativ 1 3(0) (harta nr 7) În pnmul dintre ele lumea este reprezentată ca tmp al lUi Cnstos. Ca­ pul său dommă întreaga compoziţie SI se află la est chiar lîngă reprezentarea paradisuhll terestru Braţele MintlutomlU1 sînt întmse că tre nord şi către sud64 Harta alcătuită de Richard din Haldmgham, desenată Cll pana ŞI pictată pe hîrt ie velmă, e de man dimensilllll (2 metn pe 1 , 60 metn ) Ea este păstra-


58

GRĂDINÂ DESFATARILOR

7 Mapamond dll1 catedrala de la Hereford. detahu. Jomart, Les Monuments de la geographw, Pans 1 854. detaliu al pararusulw

tă într-un dulap cu două UŞI în catedrala dm Hereford Harta reflectă aceeaşI msplraţle teologică ca ŞI cele precedente Paradisul terestm este o msulă CIr­ culară. aşezată la răsărit, sub imagmea lUi Cnstos şi a Judecăţii de apOi şi deasupra lumii locUite Cele patru fluv ii tradiţionale pornesc de la rădăcinIle pomulUi cunoaştem în jurul căruia se încolăceşte şarpele Adam ŞI Eva sînt pe punctul de a mînca fructul oprit Grădma EdenulUI este înconj urată de un zid circular cu o singură poartă fortIficată şi . închisă Accesul în Insula bi­ necuvîntată este aşadar interzis Dar această msulă contmuă să eXlste65 (harta nr

7)

În secolele al XIV-lea ŞI al XV -lea, s-au alcătUit în contmuare hărţI ale lu­ mIi care exprimau aceeaşI tenace convmgere, în elUda progreselor cartogra­ fiei mantrme, cu pretenţii mal miCI, dar ale căror desene se strădll1au să redea cu preciZIe conturul ţărmurilor ŞI de asemenea în clUda călătoriilor lui Marco Polo ŞI ale lui Odonco de Pordenone, care nu dăduseră de grădina Edenului în hmgile lor peregnnăn răsăritene. Hărţile care însoţesc Polychronicon-ul lui Ranulf Hygden şi care constituie la sfirsitul EvulUi MedlU o adevărată fa­ milie de hărţi ale lllmli sînt în mod eVident conforme cu textul benedictmulUl


59

PARADISUL TERESTRU SI GEOGRAFIA MEDIEVALĂ

englez Ele clrcwnscnu llUnea locuită în mtenoml unei forme ovale înconju­ rate de ocean. După cum spune Hygden. paradisul terestru, plasat în partea de sus a compoziţieI, nu este despărţIt de pămîntul locuit de o mare întindere de ape, ci reprezmtă pur şi simplu culmile sale. IerusalImul se află în mod lo­ gIC în centml Oicumenei66 O vanantă a hărţIi lui Hygden păstrată la Bntlsh Llbrary conţme un spaţIU

alb în locul rezervat de obiceI paradisulUi terestm Dar nu cred că această lacună pune în discuţie geografia sacră a autoruluI, cu atît mal mult cu cît flu­

viile les dlll dreptunghiul plasat în partea cea mal de sus a reprezentăm Ne putem întreba dacă harta nu e pur ŞI simplu neterminată67 (harta nr. 8 ) În tot

cazul, constatăm că o hartă a lwnu stil izată dm secolul al XIV-lea, care apar­ ţme bIbliotecii din Arras, ŞI o alta (dm bibhoteca Sainte-GenevH�ve) mserată în Grandes ChronÎques de saint Denis du temps de Charles

V ( 1 364-- 1 3 72)

rămîn conforme cu schemele tradIţionale estul în partea de sus. cu paradisul terestru ŞI lemsalimul în centm. Harta {lUnii din Cronicile SfintulUI Dems in­ clude grădma EdenulUi în mtenorul Oicumenel. dmcoace de oceanul circular

care înconjoară pămîntul. Edenul este împrejmUit de un Zid de f0c68 (harta nr.

9).

E uimitor să vedem că În secolul al XV-lea povestirea Genezei a avut încă

o atît de mare mfluenţă asupra reprezentănlor geografice în CIUda înmulţirii căIătonilor la man dIstanţe, a mtensificărn relaţiilor manhme ŞI a uneI voinţe tot mai marI de preciZIe în alcătuirea hărţilor O hartă a lumii dm B iblIOteca Vatican ului. pubhcată de Santarem şi datînd de la începutul secolului al XV-lea, plasează. după ObiceIUl arabIlor. sudul în partea de sus ŞI răsăntul in stînga. Dar nu uită să adauge. în extremItatea estică a Indiei . Hortus delicia­ nmz, despărţit de restul pămîntului printr-o baneră de foc Un înger este ase­

zat între Adam ŞI Eva, Iar un smgur flUVlU, Gangele, iese dm grădină69 Puţm mal tîrziu, harta celebră a veneţianului Andrea Blanco

(1 436)

este bme mfor­

mată asupra Medlteranei, dar prezintă, dm perspectiva noastră, muneroase ciudăţeniI

în pnv mţa AfnCli ŞI ASiel Harta aşază IarăşI răsăntul în partea de

sus. unde apar deopotnvă paradisul terestru, de unde curg cele patru fluvii ŞI "osplhUS Macam", adIcă locul unde Sfintul Macane a fost opnt de sabIa he­ ruvimUIUi cînd încerca să pătrundă în paradisul terestm70 (harta nr

1 0)

Pnntre cartogafil din Quattrocento o mare notorietate a dobîndIt Fra Mauro. călugăr camaldul din Murano La comanda autorităţilor dm VeneţIa el a alcătuit o mare hartă a lumIi, terminată în

1 495

Erudit, cunoscător al ce­

lor vechI, la curent cu călătoriIle portughezilor de-a lungul coastelor afncane, Fra Mauro depune multă străduinţă pentru reprezentarea Europei ŞI a unei bune părţi a Afncil La rindul său renunţă la obişnuinţa curentă a cartografi­ lor, plasînd sudul în partea de sus a hărţiI Onentului'"

Dar "se pierde în Imensltatea

Cît prIveşte paradisul terestru, el relatează. fără să le discute.

opinIile SfintulUi Augustin ŞI ale lUI Beda, excluzînd grădma EdenulUi dm reprezentarea OicumeneI7 1 . Mapamondul lUi Fra Mauro se înscne c u toate acestea într-un context de reconsiderare treptată a modelelor geografice tradiţIonale Atlasul pe care ve-


GRĂDINA DESFĂTARILOR

60 ::s

!il ..,

....

2:! :i

'"

-B

"3 ... (Il �

5

"O u '" ..,

E

o Q., ..,

u

;;:

::s

EL;

8

Mapamond care lmoţeşte Po/ychromcon-ul

ltu Hygden

J Lelewel Geoglaphie du Moyen Age, 1 8 52, planşă


PARADISUL TERESTRU SI GEOGRAFIA MEDIEVALA

Ierusa1un

9

M apamond

Paradl�u1 tere,li1.l

dm Gl allde�

Chwlllqlle; de >amI Deno du temp � de Charles V

Santarem. Atlas. Pans. 1 85 2 p1an�a XXII

61


GRADINA DESFĂTARlLOR

62

Ţara popoarelor Gog ŞI Magog

OSPltlUS Macarn

\

10 M apamondul lUl Andrea Blanco dm 1 436, detalm Santarem AlIas, ParIs. 1 8 52, planşa XXXV III

neţlanul Manno Sanudo îl alcătuise la începutul secolulUl al XIV -lea pentru marea sa lucrare Liber secretornm fidelrum crncis , rămînea, neîndOIelnic, orientat către est ŞI plasa IerusalImul în centrul pămîntuolor locUite, ele înse­ le Înconjurate de ocean. Dar el nu reprezenta paradisul terestru, mulţumin­ du-se să numească "Gyon" flUVIUl care devine mat tîrzIU Indus72 fel marea hartă catalană dlll

137 5-- 1 3 78

În

acelaşI

nu menţIOna deloc paradisul terestru

Şi era onentată către nord Ţănnunie Mediteranel ŞI ale Europei occidentale sînt aiCI desenate cu o preCiZie remarcabIlă pentru acea epocă. Cu siguranţă la o dată dej a tîrzie, lucrarea Rudlmentum novl tionum , hpăn­ tă la Lilbeck în

1 475,

păstrează răsăntul în partea de sus a reprezentări I lumii,

şi lemsahmul în centm

în

partea cea mal de sus, insula paradisului terestru,

de unde curg cele patm flUVll, e reprezentată ca o grădmă închisă unde con­ tinuă să trăi ască Enoh şi Ihe73 Aceeaşi hartă a lumii apare în ediţiile succesi­

ve al lu.crării lui Anon Mer des hystoires. o vari antă a cărţn precedente. tipă ­ rită de mal multe 00 la Lyon ŞI la Paris între

1 491

şi

1 55574 (harta nr I I ).


PARADISUL TERESTRU SI

63

GEOGRAFL". MEDIEVALĂ ParadIsul terestru

Iudeea

cu enoh si Ilie

"Papa" (Roma)

I I Hartă extrasă dm Mer des ilystol l es

R ·S Shuley rile

Mapptng ofthe World

d

lUI Anon

1 98 7 . p lansa XXIII

Cartografil şi-au modificat în mod treptat reprezentănle asupra lumn da­ tontă a trei mari facton Unul dintre acestla este redescopenrea

Cosmografiel

IUl Ptolemeu, tradusă în latmă la începutul secollllUl al XV -lea ŞI t1păntă începînd cu anii 1 470 cu hărţI dm ce În ce mal multe în anexă Acestea nu plasează răsăntul in partea de sus ŞI nu fac mCI o referire la Istona sÎmtă. Din acest moment pămîntuL strîns în reţeaua mendlanelor ŞI paralelelor, încetea­

ză, în pnnciplU, să mal tie construcţia Ierarhizată a locurilor descrise de hărţi­ le medievale, centrate asupra IerusalimlllUl sau bazinulUl medlteranean75

red,vlvuS I s-a adăugat preci­ (portulano) ŞI a Cllllostll1ţelor aduse chIar de

Influenţei lalclzante exercitate de Ptolemell zia crescîndă a hărţIlor manhme


64

GRADINA DESFATĂRILOR

Insula S fmtulw Brandan

1 2 Globul llll Martm Beha11Il

( 1 492)

J Le Go ff. Le Moyen Age. p lansă

căIătomle antenoare lUi Cnstofor Columb Şi Magelan. E grăitor că o hartă care pretmdea să ţmă seama de căIătorule portughezilor de-a lungul ţănnun­ lor Afncll pînă în anul 1 489 e, pe de o parte. onentată către nord şi nu aşază lerusahrnul în centrul lurnu, Iar pe de altă parte. omite să menţioneze para­ disul terestru76. Iar cît pnveşte globul celebru al lUI Martm Behaim ( 1492), el păstrează insula de sant Brandon undeva Între Europa ŞI Cipangu. dar trece sub tăcere paradisul terestru (harta nr. 1 2), deşi ne aSigură că a completat Cosmografia lUI Ptolemeu. în ce pnveşte ASia, cu mdlcaţllle furruzate de Marco Polo ŞI de "respectabilul doctor ŞI cavaler Jehan de Mandeville" Or, am văzut că Mandeville consacră un paragraf paradisulUI terestru în descrie­ rea pe care o face OnentulUl . Omlsiunea lUi Martm Behatm este revelatoare


PARADISUL TERESTRU ŞI GEOGRAFIA MEDIEVALĂ

65

pentru evoluţia mentahtăţilor în mediile interesate de descopermle geografi­ ce. El a căIătont de altfel personal de-a hlllgui coastei afhcane pe navele por­

tugheze. Începînd cu secolul al XVI-lea hărţile ŞI mapamondurile sînt în marea lor majoritate orientate către nord şi nu ne mai permIt să credem că paradisul te­ restru ar exista încă pe planeta noastră, Wldeva în Răsărit. 77


IV Regatul Preotului Ioan

SUCCESUL UNUI FALS

o nouă credinţă, stăruitoare, s-a adăugat de-a hlllgui amlor aceleia mai veclu, după care paradisul terestru continuă să exi ste pe planetd noastră în­ tr-un loc devenit maccesibil din cauza păcatulUI onginar. Se credea că împre­ junmlle paradisului nu erau la fel de inaccesibile, ŞI că se aflau acolo locuri binecuvîntate. Fie dm pricina vecinătăţii paradisului, fie dm pncma msulari­ tăţii sau datorită ambelor motive la un loc, aceste locuri ar

fi păstrat ceva din

stările priVilegIate ale grădmll Edenulm Cel mal celebru dintre aceste ţmu­

turi desăvîrşite a fost regatul PreotulUI Ioan. Legenda lUI s-a născut se pare la începutul secolului al Xll-lea ŞI a supravieţuit pînă în secolul al XVII-lea Din primele decenii ale secolulUI al XII-lea, datorită legătunlor pnlej Ulte de cruciade, latinii luau Clllloştinţă de eXistenţa unUI suveran creştin care îşI exercita autontatea asupra unui ţinut învecinat cu ţara negrilor şi pe care erau închnaţl să-I confunde cu împăratul EtiopIei. Numele Jean (Ioan) era defor­ marea franceză a lUI

Zan,

care era de fapt numele suveranulUI EtIopiei l-a

fost attbmtă pesemne calitatea de preot fiindcă la urcarea sa pe tron fusese lu­ rotonisit diaconi . Începînd cu a doua jumătate a secolulm al XII-lea, regatul acesta a fost SI­ tuat în Asia, mtîndu-se treptat locahzarea antenoară, ceea ce a încurajat con­ fuziile geografice pe care le conţine termenul de India Într-adevăr, se vorbea adesea de

India infenor (dmcoace de Gange), de India supenor (dmcolo de India ultima sau India Egyptl. În spnJ mul credmţel că ar fi exis­

flUVIU) ŞI de

tat lm regat creştin asiatic puteau veni două tradiţii· una, potriVit căreia Sfin­ tul Toma, după ce

ÎI evanghelizase pe mezi, perşi şi parţi, a ajuns pe ţărmuri­

le MalabarulUl şi ale Coromandelului şi a creştmat aceste ţmuturi unde I se şi află mormîntul (la Madras), cealaltă, după care Regi i Magi veniseră dmtr-llll Răsărit fabulos datorită bogăţiilor, locuitorilor, faunei ŞI florei sale Preotul Ioan a luat, aşadar, în imaginarul OCCidentaL chipul unui suveran creştm care domnea undeva în ,,Asia", În apropierea paradIsulUI terestru În ASia existau într-adevăr mai multe comunităţi crestme (nestoriene2) : unele, pe ţărmurile Deccanului, iar altele răspîndite În Asia centrală pînă la frontierele Clunei Aşa se explică de ce Occidentul a auzit vorbmdu-se de un "patriarh Ioan", paznic al mormîntulUI Sfintului Toma, Încă mai înamte să apară legenda însăşI a regelUI numit "Preotul Ioan". O povestire anonimă re-


REGATUL PREOTULUI [OAN

67

lata chiar VIzita pe care "patriarhul Indiilor" ar fi Iacut-o papel în 1 1 22 EI ar fi umplut de uimire şi încîntare curtea lUI Calist al II-lea, povestind despre oraşul său de reşedmţă, pnn mijlocul căruia curgea Plsonul, "unul dintre flu­ viile paradlsu! tll cu apele de o limpezime Iară seamăn, care transportă aur şi pietre preţIOase, ce fac bogăţia ţănlor indiei" Acolo trăiesc numai cel credin­ cIOşi, deoarece un eretic sau un necredmclos care ar asculta adevărata învăţă­ tură fie se converteşte pe dată , fie moare ca fulgerat. La mIcă distanţă de meterezele oraşuhn , pe un munte înconjurat de lll1 lac, se înalţă blsenca Sfm­ tului Toma Dm pncina apelor man lacul nu poate fi traversat decît opt Zile pe an, înamte si după sărbătoarea sfintului AtunCI lacul seacă si le îngăduie pelerinilor să treacă În sfinta sfintelor se găseşte o anafomiţă de aur şi argmt splendid bătută în pietrele preţioase aduse de apele PisonulUl3 Scnsoarea aceasta anorumă, cu exagerănle sale care ne fac să suridem, pleacă totUSI de la un fapt real. CăCI o altă scnsoare, întocmită de Odon, aba­ te de Samt-Remy de Relms, confirmă faptul că în 1 1 22 un "arhleplscOP al in­ dieI" venea cu adevărat la Roma în fnmtea une i delegaţll blzantme ViZitato­ rul evoca - exagerănle îşi remtră În dreptun - bogăţia SI comonle ţăru în care se afla înmormîntat trupul Sfintului Toma Scrisoarea menţionează mun­ tele pe care se afla locul sfint, SI faptul că era înconj urat de lm fluviu ce seca o dată pe an, permiţînd atuncI arluepiscopuiui ŞI credmcloşllor să-I traverse­ ze. Cu pnleJul acesta, trupul apostolullll era scos dm mormînt ŞI expus în ca­ tedrală Sfintul îşI ridica braţul cu palma intmsă spre a primi damnle vlZltato­ nlor Dar dacă pnntre el se strecura vreun eretIC, mîna se strîngea refuzînd ofranda� Latml l , mstalaţl în Răsănt după pnma cruCiadă, se sImţeau ameninţaţi de lumea musulmană dm j ur ŞI mal ales de suveranul Persiei. Ca urmare, ei întîmpmau cu bucune once ştIre ŞI once mdlclll ce le îngădl11a să spere că ruşte prmclpl creştml - din Georgla, Armenia, sau dmtr-o mal îndepărtată ,,Asie" - ar putea mtlffilda forţele musulmane agreSIve, Iacîndu-Ie să bată în retragere Această speranţă ŞI această aşteptare, conj ugate cu relatănle din se­ colul al XII-lea despre "patnarhul IndIei" , au dus la apanţla legendei "Preo­ tulUI Ioan" În 1 1 4 1 , suveranul PerSiei, Sanpr, conSiderat în Ţara sfintă ca suzeran al musulmarulor dm Siria ŞI dm Mesopotamm, a fost învms de căpeterua tnbu­ lui mongol Karakltal Alungaţi din Chma. mongolll îşI crolau un Impenu în ASia. Un episcop al Smel mnce, Hugues dm Gabala (Byblos), căruia istori­ cul Otto von Freising, frate vitreg cu împăratul Conrad al III-lea, ÎI consemna mărturia la Vlterbo În 1 1 45, a dat evemmentuiui o interpretare asupra căreia trebUIe să stăruim După opmla lui un "anume Ioan", rege SI preot în acelaşi timp, creştm de nt nestonan. locuind ultra Persldam et Armemam in Er:tre­ ma Onente ŞI descmzînd dm magi, hotărîse să vină în aj utorul Bisencli dm lerusaltrn l-a învins pe mezI ŞI pe perşl. a cucent Ecbatana, dar nu a reuşit să treacă TlgruIS Este pruna dată cînd apare tItulatura "Preotul Ioan"


GRADINA DESFĂTĂRILOR

68

De atunci încolo terenul era pregătit pentru ceea ce va fi adesea consIde­ rat cel mai celebru fals al istorieI" ŞI anume o scrisoare pe care Preotul Ioan ar fi adresat-o împăratulUI bizantin Manuel I Cornnenul. Autorul el adevărat era probabIl un cleric latin din Răsărit ŞI pare să o fi scns pe la 1 165, sau în once caz înainte de 1 1 77, deoarece la această ultimă dată papa Alexandru al III-lea, care cunoştea epistola, scria, la rîndu-I, către "iubitul nostru fiu întru Cristos, Ioan, vestitul ŞI nobtlul rege al Indiilor" Pontiful a încredm�t scri­ soarea unUIa dmtre apropiaţII SăI, un mediC pe numele său Flhp6 F Zamcke, în monumentalul studiu din 1 879-1 883. a Identificat nouăzeCI ŞI trei de ma­ nuscnse ale scrisorii PreotuluI Ioan, unele conforme cu versiunea dmtîl. alte­ le împănate cu diferite mterpolăn. În Evul Mediu nimeni n-a pus la îndOIală autentIcItatea acestui document, tradus în mal multe limbi. ,,Eu, Preotul Ioan citim în această epIstolă (pnma variantă7) - sînt su­ veranul suveranilor (domznus dormnanttum) ŞI îl întrec pe tOţI regII pămîntu­ lUI în bogăţu, virtute ŞI putere Şaptezeci ŞI dOI de regl i'rru plătesc mIe tribut. Sînt creştin credincios şi peste tot ÎI apărăm şi îl aJutăm dm mIla noastră pe creştlrui săraCI , aflaţi sub puterea rrulei noastre [ . . ] Măreţia nI se întinde peste cele trei Indii, iar teritoriul ni se desfăşoară de la India îndepărtată unde odilmeşte trupul SfmtulUl Toma pînă la deşertul Babilonului în apropIerea turnUlUI Babel " Urmează apoi o enumerare a VIetăţIlor acesteI ţări neobIş­ nuite, dmtre care se remarcă îndeosebi elefanţlI , crocodllii, panterele, ttgni, leii albI ŞI roşii, urşil albI, grelerii muţI , grifonii, oamenll sălbatICI, oameniI comuţi, fauruL Plgmei l, dunocefahi , unaşn, clclopn ŞI "pasărea numită phoenix." Pămîntul acesta unde curge lapte ŞI mIere e străbătut de un flUVIU, care IZ­ vorăşte dm paradIsul terestru, aducînd cu sme smaralde, safire, topaze, ame­ ttste, ŞI alte pietre preţioase Se mai află aIcI pnntre altele o pădure care pro­ duce piper din belsug Pădurea este ea însăşI aşezată la poalele OhmpulUl, de unde Izvorăşte o apă care, curgînd apOI pnn apropierea paradIsulUI terestru, adună în ea rruresmele tuturor mirodenii lor Cine bea dm apa aceasta de treI on pe stomacul gol nu se îmbolnăveşte nIciodată şi rămîne toată viaţa ca la treizecI ŞI doi de anI. "Una din mmurule lurnll , continuă Preotul Ioan, este marea mSlpoasă Iară apă NIsIpul este mişcător ŞI se umflă în valUrI întocmai ca marea." Această mare CIUdată nu e niciodată liruştită. Nu poate fi străbătu­ tă şi deci rumenI nu ştie ce este dincolo de ea. Pe ţărmunle sale se găsesc însă peşti cu gust foarte bun Ceva mal departe Preotul Ioan spune ' ,,Bunătatea noastră se revarsă asu­ pra tuturor oaspeţilor ŞI pelerinilor străInI La nOI nu e nimeni sărac Nimeni nu fură, nu linguşeşte, nu e lacom şi nu dezbmă." MinCiuna nu e ruCI ea întîl­ rută. "Nici un viciu nu a pus stăpînITe pe noi '" La război . înamtea trupelor sînt purtate treisprezece CruCI mari dm aur şi pietre preţIoase. FIecare dintre ele este urmată de zece mii de soldaţi ŞI o sută de rrui din oaste de strînsură. Palatul preotului suveran are tavane construite din grinzI de lemn care nu pu­ trezeşte În vîrful clădim se găsesc două mere de aur, încununate de cîte un -


REGA TUL PREOTULUI [OAN

69

cristal Astfel în timpul zilei străluceşte aurul , Iar noaptea cnstalele. Mesele folosite la ospeţele curţu sînt de aur sau de ametist, SI se spriJ mă pe picioare de fildeş. TreizecI de mII de persoane, dmtre care şapte regl, şaizecI şi dOI de dUCI, trei sute şaizecI ŞI CIOCI de conţl, dOisprezece arhleplscopl, douăzeci de epis­ COpi, ŞI "patnarhul SfintulUI Toma", prinzesc ZI de zi la palat În camera re­ gală , îmbrăcată în aur ŞI pietre preţioase, ard tot timpul răşiru parfumate Patul e din safir, piatră pnelrucă castităţil. "Avem femel foarte frumoase. Dar ele nu nI se alătură decît de patru on pe an, Iar atuncI doar pentru procrearea copIilor APOI, odată sfinţite de noi, ca Betsabe de către David, fiecare se În­ toarce în apartamentul el " Acopenşul palatulUI închipUIe cerul. fimd presărat cu satire şi topaze ce străl ucesc ca stelele. Podeaua e dm cnstal. Pe zidurile dmătmtm stau lIpite CincizeCI de coloane îngustate către vîrf, purtînd fiecare un granat mare cit o amforă De aceea palatul e lipSit de ferestre, fimd lumi­ nat de pIetrele preţioase ca de lumma zdel În faţa palatului se află o piaţă tmde se desfăşoară procesele publtce ŞI unde se înalţă o oghndă aşezată foarte sus, la care se ajunge urcind o sută douăzeCI ŞI cinCI de trepte de pietre preţioase OglInda e ndlcată ea însăşi deasupra unei construcţii lesite dm comun cupnnzînd succesIv. de J OS în sus, o coloană ŞI un postament, iar deasupra acestora alte două coloane pe care se sprij ină o nouă platformă Pe măsură ce urcăm se trece la patnl, opt, şaispre­ zece, treizeci ŞI două, saizeCI ŞI patru de coloane, după care număml lor des­ creşte dm nou. Oglmda permite observarea a tot ce se petrece "pentm ŞI îm­ potnva noastră" In regat ŞI În provmciile alăturate Ea e păzită zi ŞI noapte de douăsprezece tnll de soldaţi Epistola se încheie cu această orgohoasă afir­

maţie' "Teritoni le noastre se întind într-o parte pînă la aproape patru Iuru de mers, iar în dtrecţla cealaltă pe o distanţă pe care n-ar ştI nimeru să o sptmă. Dacă POţi număra stelele de pe cer ŞI firele de nISIp ale mmi , vei putea attmci măsura ŞI întmderea ImperiulUI ŞI a puteni noastre " E lesne de reconstitUIt pornmd de la acest document tmagmaml onental al cărturarilor occldentah dm secolul al XII-lea În lumea aceasta prea puţm cu­ noscută, el îngrămădeau laolaltă o putere milItară creştmă, care împresura is­ lamul. un regat lffiens aflat în vecmătatea paradisulUI terestru. Izvorul tinere­ ţii, pIper ŞI pietre preţIoase din abtmdenţă, o forfoteală de ammale neobIşnui­ te, o mare "m slpoasă" ŞI tOtuŞI phnă de peşte. Preotul Ioan e înfăţişat ca un Cressus ŞI totodată ca un sfint In Impenul său stăpînit de virtute Localizarea în ASia a regatulUI PreotulUI Ioan se regăseşte cu precădere la Jacques de Vltry, episcop de Samt-Jean-d' Acre Într-o scnsoare datînd de pe la

1 220, el spune că acel "creştmt care locuiesc cea mai mare parte a Indiei

sînt nestorieni , supuş i unlll prinţ foarte puternic pe care popoml îl numeşte Preotul Ioan8"

În pnmul sfert al secolului al XlII-lea, legenda Preotullll Ioan

a renăscut în primul rind datontă răspîndiril unei Relatia de Davide ajunsă la Damiette în 1 22 1 Această Relatia povesteste vlctonile repurtate împotriva musulmarulor de un rege DaVid, nestorian, descendent al unui rege Ioan. Va-


70

GRĂ DINA DESFĂTĂRILOR

nantele prescurtate îl prezintă pe David ca fiu al Preotului Ioan sau înlocu­ Iesc pur ŞI simplu numele lui David cu cel al lUI Ioan Succesele atnbuite lUI David erau de fapt ecoul cucerinlor lUI Gengms Han

(t 1227) În Persia şi Turkestan, după mvazia Chinei. Foarte curînd, in­ 1 240- 1 241 i-au purtat pe mongolt pînă în mIma EuropeI , la C;ra­

vaziile din

covia şi În Ung ana. Papa şi suveranu occldentalt, înspăimîntaţI la început, au încercat apoi să stabIlească relaţIi cu mongolu ŞI chiar să-i convertească, mereu cu speranţa de a-I încercui pe musulmaru . Emisarii occidentali aveau şi misiunea să cerceteze mai bme regatul Preotului Ioan în pnvmţa cărUIa în­ cepuseră, de altfel, să vmă veşti mai puţin încuraj atoare loinville, în cronica sa despre a şaptea cruciadă

( 1 248-1 254), povesteşte

că "tătani" s-au răsculat împotriva Preotului Ioan, ucigîndu-19 În 1 253, Vin­

cent de Beauvais, în SpecuIu11l hlstonale, ne încredinţează că Preotul Ioan fusese cîndva împăratul indiei ŞI suzeran al "tătarilor" care îi plăteau tnbut. Dar în epoca lUI Genglus Han, aceştia s-au răsculat, atacîndu-l pe David, fiul lui Ioan, uClgîndu-1 pe el ŞI pe tot neamul său cu excepţia unei tilce care a de­ venit soţia lUI Genghis Han cu care a avut doi fi l l o. În sfîrşIt, dominicanul

Thomas de Cantimpre

(t 1 263) sene la rîndul său că Ludovic al IX-lea a tri­

nus solt "regelUI tătanlor" aflînd că acesta avea o mamă creştmă I l . Conci liul de la Lyon dm 1245 a hotărît să-I tnnută pe franclscanul lean de Plan Carpin în Mongolia - unde a rămas dm

1 246 pînă tn 1 247 - iar

Sfmtul Ludovic l-a învesttt pe un alt franclscan, GUllIaume de Rubrouck, cu misiunea de a-l întîlru pe Genghls Han, fapt ce se va petrece Între

1 254.

1 253 şi

MulţI dmtre călătorii occldentah care, în secolul al XlII-lea ŞI la începutul secolulUI al XIV-lea, au bătut drum un le ExtremulUI Onent ŞI au viiitat tmpe­ nul mongol - mai ales Guillaume de Rubrouck, membrii familiei Polo de la

1255 la 1 295, Odonco de Pordenone de la 1 290 la 1 330 - deşi n-au pus la îndoială eXIstenţa ţăm PreotulUI Ioan, s-au străduit să-I risIpească mitul Gutllaume de Rubrouck a ajuns pînă la Karakorum* Aflat în ţara naimarulor - în bazmul supenor al lrtîşulm ŞI Obmlui - face această însemnare . într-o cîmpie aflată între

munţII aceştia trăia un nestonan,

pr{'ot cu mare autontate,

care domnea asupra unw popor nUIllit naunan, format din creştml nestonem La moar­ tea lUi

COif Han.

nestonanul s-a proc lamat rege Nestoneoii îl numeau regele Ioan ŞI

spuneau despre el mult mal mult decît era adevărat Aşa fac nestoneOll care sosesc dm

ţările acestea. creează dm rumlC zvonun unaşe Am traversat păşuni le sale dar nuneru nu ştia nunic despre regele Ioan. în afara cîtorva nestorien.il�

Nu se putea mai multă cIrcumspecţIe faţă de zvonurile care "spuneau [ . . ] mult mai mult decît era adevărat" Marco Polo aduce două sem de informaţii despre Preotul Ioan Într-o pri­ mă relatare, el dă credit verslunll conflictulUI dintre Preotul Ioan şi vasalul său Genghls Han. care se incheie cu moartea suveranulUI creştm ŞI cu căsăto*

La 250 de kilometn �est de Ulan Bator (N a )


REGA TUL PREOTULUI IOAN

71

n a învingătorului cu fiica celUI învins 13. ApoI într-un capItol despre "marea prov incie Tenduc'" desenmînd regiunea care se întmde la nord de cotul flu­ viuluI Galben, fragmentul consacrat regatulUI Preotuhu Ioan pune în eVIdenţă cu precădere măreţIa apusă' Cme pleacă de acolo ajunge în Tenduc. provmc le de la Răsănt Cll multe sate ŞI tu gun ŞI care e una dm provmciile preferate de regele ace�ta vestit în toată llUnea. mumt de către latml Preotul Ioan Dar în prezent. prO\ mC llle aparţm Marelw Han deoarece toată stirpea Preotului Ioan e a Marelw Han Orasul cel mai de seamă se numeste Ten­ duc Regele acestei provmClL este sc oboritor dm Preotul Ioan SI este la rindu- I Preot Ioan AflaţI dar că e�te preot creştm aşa l um sînt tol! creştillÎL dm ţara aceasta. El con­ duce ţara în numele MarelUI Han. dar nu toată ţara pe care a stăpînIt-o Preotul Ioan. CI lllUll al o parte a el

[ .] . .

În dceastă provincie se găseşte dm belsug pIatra de ( ea mal bună ca htate din care

se face azurul (adIcă lapls -lazulI) ŞI el o fac cu multă pncepere POţI larăsI dfla marfă bogată dm păr de cămilă de multe

cu Ion.

a fructe"r pămîntului cu care fac

un

Oamerul trăIesc de pe urma turmelor de OI ŞI

negoţ prosper si din cÎte\ a meserii Cinnwrea e

dată aiCI uestmtlor deoarele regele e creşti.n deşI e supus MarelUI HanH

Marco Polo confmnă, la urma urmelor, eXIstenţa, în Extremui Onent, unei regiuru creştine - a se înţelege nestonene -, dar vasală suveranulUI mongol RegtlUlea este deSigur destul de bogată, dar e departe de a fi un pa­ radis Odonco de Pordenone, franciscan onginar dm Friul, este la fel de cate­ goric atuncI cînd scrie ,,Am aj uns în ţara PreotuluI Ioan, care se numeşte insula PenthexOlre, dar nu este ruCI a suta parte dm ce se povesteste a fi ca bogăţie şi strălucirel 5 ," El aşază ţmutul acesta, pe care îl numeste ŞI ,,Presti­ cane", la cmclzeci de Zile vest de Beijlllg O altă refenre la Preotul Ioan se găseşte într-o epIstolă de la 1 305 , scrisă de Jean de Monte Corvmo, care a fost tnmls în Chma în 1 289 ŞI a aJtll1s arhleplscOP de BelJ mg Cînd l-a con­ vertit de la nestoriamsm la catohcism pe regele Gheorghe, căpeteme a tnbu­ nlor turclce Ongtit , el era încredmţat că l-a converht de fapt pe urmaşul "ma­ relUI rege care a fost numtt Preotul Ioan al Indlel1 6" Puţinii occldentalt care au căIătont în Extremul Onent se arată aşadar re­ lativ prudenţ!. Lor h se opune însă amestecul de tradiţii legendare răspîndIte în OCCident Probabil cea mal bună ilustrare este o compIlaţie de la sfîrşitul secolulUi al XIV -lea, De gestzs tnum regnllm, a călugărului carmeht Ioan dm Hildeshelm, care şI-a păstrat succesul ŞI În secolul umlător În această lucrare Preotul Ioan e prezentat ca moştenItor al RegIlor Magi FIUl său, DaVId, lup­ tase alătun de nestonem împotnva "tătanlor", fimd învms ŞI UCIS de aceştia Dar căpetema lor, prevemt În VIS de către MagI, încheie o altanţă cu Preotul Ioan, urmînd obiceIUl ca fiul unUia dintre el să la de soţle pe fiica celUilalt1 7. În secolul al XIV -lea, CIrcula de asemenea în Franţa o scnere lllhtulată

Veştz dzn ţara Preotului Ioan (Nouvelles de la terre de Prestre Jehall) în care regăslm elementele prinCIpale ale SCriSOriI apocnfe de la 1 1 65. Preotul Ioan spune ŞI de astă dată că deţine "cea mai înaltă ŞI mal bogată coroană dm în­ treaga lume, atît ca aur ŞI arglllt cît ŞI ca număr de pietre preţioase" şi că


72

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

domneşte peste "patruzeci de regi cu toţii puternicI ŞI buni creştim" În cu­ prinsul statului său se află "un oraş nunut Orronde, cel mal mare, mai frumos şi mai puternIc din cîte se află pe hune" "Aflaţi IarăşI că mci un rege creştin nu are bogăţii cîte avem noI. [ . . ] Iarăşi că În ţinutul nostru se află pomul VIeţii dm care curge rmrul [ . . . ] Iar pomul e la o zi distanţă de paradisul te,­ restru [ . . ] că ducem mITUl Sfintulw Toma, care îl bmecuvÎntează ŞI ne bo­ tează pe toţi cu el." Palatul suveranului este descns astfel· ,,Pereţli-s de cleştar, tavanu-i bătut în pietre preţIOase, Iar pe dinăuntru sînt zugrăvite stele ca cele de pe cer. podeaua e la rîndu-I de cleştar şi nu are palatul acesta niCI UŞI şi mci ferestre. înăuntru sînt patru mii două sute de stîlpi meşteşugiţI dm aur şi argint şi felu­ rite pIetre preţIOase." Suveranul mai spune că în regatul său săracii sînt cu toţii miluiţl; că în ţinutul său vieţwesc "lel [. ] roşii, verzi. negrI şi albaştri". "păsări care se numesc grifom ŞI care pot căra uşor un bou sau cal în cuibul lor" şi alte păsăn "de culoarea foculUi" şi cu anplle "tăioase ca tfşte bnce", dar şi "Fenixul, pasărea cea mai frumoasă de pe lume" , care moare Ia o sută de ani ŞI renaşte din propna-l cenuşă. "În ţara noastră, mai spune Preotul Ioan, pîmea, vinul, carnea ŞI tot ce e trupulUI de trebuinţă se află din belşug [ . ŞI] nu poate pătrunde nici o vieţUI­ toare cu venin " Piperul creşte de la sine şi se află aICI un izvor "dm a cămi apă cine va bea de treI on pe nemmcate nu va suferi de lUci o boală timp de treizeCI de ani ŞI bînd i se va părea că mănîncă dm cele mal bune bucate şi mirodenii de pe lume, pentm că izvorul este plIn de haml Domnului ŞI al Sf'mtulUI Duh. Iar cine se poate scălda în el, şi de-ar avea două sute sau o mie de am, îŞI va redobîndl înfăţişarea avută la treizeCI de ani". Regatul Preotului Ioan e deci descris încă o dată ca un tărîm fabulos, o ţară unde curge lapte şi nuere, unde oamenii sînt pe deplin VrrtuO ŞI ŞI unde nu se află "tîlhm" "NI­ mem nu cutează a săvîrşi păcatul, căci pe dată ar fi ars şi rmstuit de foc [ . . . ] tot astfel [. .] rumeni nu îndrăzneşte să mmtă, [ ] căCI ar muri sau ar fi. spîn­ zurat I 8." Suveranul ŞI Imperiul său reunesc astfel puterea şi vIrtutea. În Calătonde lui Mandeville (cap XXX , XXXI, XXXII), poate fi. însă găsită, în secolul al XIV -lea, cea mai CIUdată descnere a regatului creştm al indiei. îrnpînzit de oraşe prospere ŞI de insule man şi numeroase19 "Ţara aceasta din India. scrie autorul, e alcătuItă numai din Insule, dm pricmă că este udată de fluviile care vin dm paradIsul terestru " Suveranul stăpîneşte peste mulţi regl ŞI peste multe Insule şi popoare Ţara lUi e bogată, deşi nu ca aceea a MarelUi Han Restncţm aceasta, de altfel singura din text, se explică prin poziţia insulară a ţăriI PreotulUi Ioan. Accesul e dificil din cauza stînci­ lor magnetice răspîndite în marea dm jurul insulei, care dezmembrează coră­ biile, atrăgînd toate părţile din fier. împăratul Preot Ioan "ia de soţie pe fiica Marelui Han. iar Marele Han pe fiica Preotului Ioan." În felul acesta ei devin cei mai puternici suverani din lume. Preotul Ioan "domneşte peste LXII de provincii; şi fiecare dintre ele e gu­ vernată de un rege care îi este vasal şi îi plăteşte tribut Multe minuni se gă-


REGATUL PREOTULUI IOAN

73

sesc în ţinuturIle sale" Una d10tre ele este ,,marea de pletnş fără nici o pică­ tură de apă". Cu toate acestea. ea are "valun man" şi e phnă de peşti ca on­ care altă mare NICI o corabie însă nu o poate străbate. "În mIj locul ei sînt munţi man de unde curge tm mare fluvIU de pietre preţioase ce izvorăşte din paradIsul terestru." D1Ocolo de fluvIU. în dIrecţIa deşertulut, se întmde o cîmpie în care copa­ CiI răsar dtmineaţa şi pînă la amiază sînt gata crescuţI Ei sînt atuncI pluti de flucte pe care, fermecate fiind. nimeni nu cutează să le mănînce După-amia­ ză copacII încep să descrească. ŞI se întorc la apusul soareltu în pămînt. În de­ şert trăiesc oamenI sălbatiCI, cu înfăţişare respingătoare ŞI cu coarne, cîuti sălbatiCI ŞI felunţl papagali vorbitori care mtră în vorbă cu oamen1l care stră­ bat regIUnea. Cînd Preotul Ioan îŞI orindUleşte trupele pentru luptă. în loc de flamuri pune în fn10te treizeCI de cmci dm aurul cel mal fm bătut cu pietre preţIOase. FIecare cmce e aşezată pe tm car somptuos decorat ŞI păZIt de zece rrui de oameni înarmaţi şi o sută de mii de pedeştn . pe lîngă armata principală Suveranul locUleşte cel mal adesea la Busse, iar palatul său e atît de bogat că întrece once reprezentare prealabilă pe care am avea-o despre el PorţIle unaşe sînt din sardOniX. cu chenare de fildeş. Ferestrele saloanelor ŞI odăilor sînt de cnstal. Mesele sînt unele împodobite cu smaralde. altele cu ametiste sau cu aur ŞI pietre preţioase Cele şapte trepte ale tronulut sînt făcute respec­ tiv dm onix. cristal. matostat, ametist, sardOniX. coma lină ŞI crisolit. cu che­ nare de aur fin. de pIetre preţioase ŞI perle dm Onent În odaIa regelUi stîlpll sînt de asemenea dm aur dlll montura căruIa strălucesc noaptea multe grana­ te, un vas de cnstal umplut cu răşmă isi răspîndeşte mireasma. alungînd din preajma împăratulut aerul Vlclat Patul regal e dm aur ŞI safire permiţînd îm­ păratului un somn bun şi fenndu-l de desfriu CăCI el nu se culcă cu femela lut decît de patru ori pe an, ŞI numaI pentm facerea de prunc!. Preotul Ioan e SlUJ It mereu de dOIsprezece regio el înşişI aj utaţI de şapte­ zeCI ŞI dOI de dUCI ŞI trei sute şaptezecI de conţ!. DOi sprezece arhiepiscopi şi douăzeCI de episcopi trăiesc în permanenţă la curte. "ŞI patriarhul SfintulUl Toma este acolo asemenea papel de la nOi Arhiepiscopil. eplscopu ŞI stareţli sînt regi cu toţu în această ţară" Regatul Preotului Ioan e lat de patm lUni de mers pe jos şi nemăsurat de lung Ar fi imposibil să înşm toate bogăţiile sale şi unaşa cantttate de pIetre preţioase pe care o conţme Majoritatea locuttori­ lor SăI sînt credmcIOşi cu bWle moravun Preoţu OfiCIază slUjbele ŞI sfmţesc pîmea în felul grecilor, iar liturghiile lor sînt mai simple decît cele ale latmi­ lor, deoarece respectă învăţătunle SfintulUi Toma ŞI ale apostohlor Pe cînd ,,IlOI avem mai multe adăugin introduse de papi în desfăşurarea slUJbelor, de care el nu ŞtIU nImIC20". Acestea sînt trăsătunle statului aSIatic creştm unde se găsesc laolaltă mi­ nunile creaţiei. bogăţl1le unIversulUI, credmţa creştmă şi puterea unUl suveran susţinută de aceea a socmiui şi ahatulut său. Marele Han Textul lUl Mande­ viile dovedeşte mai mult decît oricare altul trăimcla manlor teme dezvo ltate


GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

74

în scrisoarea apocnfă de la

1 1 65 şi totodată amploarea pe care acestea le-au

luat de-a lungul următoarelor două secole.

ASIA DIN JURUL REGATULUI PREOTULUI IOAN Capitolele consacrate de Mandeville ţăni PreotulUI Ioan şi anexele lor menţionează mal multe insule care prefigurează, într-o oarecare măsură, ţăn­ le utopice - în general msulare - ale Renaştenl. De pildă în msula Bragine (sau Bragmey) trăiesc "după CUViinţă" oameru pnntre care nu se află ucigaşi şi prostituate. Ei postesc în fiecare ZI, fimd caşt1 ca nişte călugăn. Modul acesta de viaţă îi fereşte de nenorocirile aduse de furtum şi uragane, de clUmă şi foamete. Bununle sînt puse toate în comun, ŞI nu pun preţ pe bogăţie Lo­ cuitorii acestUi ţmut nu mor de vreo boală, CI cel mal adesea de bătrineţe. E i cred într-un Dunmezeu creator a l tuturor lucnmlor Ş I îl consacră un cult21 . Alte două msule, respectiv Oxidrate şi Gynosophe, sînt l a rîndul lor popu­ late de oameru de "bună credmţă" dar care trăiesc gOl EI nu cunosc precepte­ le credmţel creştme. Practică cu toate acestea o rehgle natural ă, motiv pentru care Dwnnezeu

11

iubeşte ŞI îl copleşeşte cu bmefacen. Cu patru mii de

am

înaintea naşterII MîntUitorulUi, el clIDoşteau profeţide care vestesc Întruparea,

dar nu ştIau şi că Dunmezeul Întrupat va pătmu şi va muri pentru n0l22 În chipul acesta Mandeville, adunînd legendele care CIrculau în vremea sa

despre Preotul Ioan ŞI despre ţănle nuraculoase ale ASiei, reÎnvie întreaga gamă a sItuaţlllor paradlSlace asa cum puteau fi atunCI Imagmate' de o parte,

putere, bogăţie, mUZică, arome ŞI Izvor al tmereţii; de cealaltă parte, cumpă­ tare, punerea bununlor în comun ŞI în compertsaţie hpsa bolilor ŞI a calanută­ ţilor, de o parte , măreţie ŞI fast; de cealaltă parte, gohciune Inocentă , dar peste tot moravuri oneste ŞI o religie nedogmatIcă, dar trăită cu profimzime. Cînd nu mal sînt legate de cucemicuI suveran ce era Preotul Ioan, paradI­ sunle ASiel sînt lIDeon mal tulbun. Povestea "omulUi bogat" silu şi mal bine a "bătrînului de pe munte" nu se găseşte numai la Mandevllle23. Odorico ŞI Marco Polo o relatează la rindul lor Bătrînul, povestesc el, a împrejmUit un munte şi "acolo, ne încredinţează Pordenone, a adus cele mai frumoase femei de pe lume dar şi toate lucrurile care desfată simţunle, nummd acel loc Raj24". Candidaţii acestui tIp de paradIS sînt, evident, bărbaţll tmen plim de VIgoare. Bătrînul îl găzdUieşte, le oferă toate desfătănle locului, apOi îi adoar­ me şi îi transportă într-alt loc La trezire îl recheamă ŞI le aduce la cunoştmţă că nu se vor Întoarce om

"În rat" decît cu conditia de a UCIde cutare sau cutare '

În chipul acesta temutul bătrîn are mereu ucigaşi - ,,Asasini" - În sluj­

ba sa. Marco Polo relatează aceeaşI poveste a căpetemei asasmdor ("asesins") - aluzie romanţată la o sectă distrusă în 1 256 de U11 han mongol - ŞI, între­ cîndu-I pe Odorico , se complace în descnerea grădinIi bătrînulUi, a celor patru fluvii (de Vin, lapte, miere şi apă) şi a palatelor aunte25.


75

REGATUL PREOTULUI IOAN

Loc Ulau acolo Lele ma! frumoase fe mel ŞI fe te dm lume Ele sllau să cînte dm onc e

m�trument a\ eau VOCI melodlOase dănţuiau în Jurul fmtîmlor mal bme decit oricare

alte femel. Iar una peste alta erau deprmse faţă de bărbaţi cu toate mîngîieri le ŞI cu

gesturile c e le mai îndrăzneţe ce pot fi închipuite Rostul lor era să o fere toate plăcenle ŞI desfătănle bărbaţilor tmeri adusi în acest loc Se găseau acolo multe si fe lllnte ves­

mmte. aşternutun. bucate ŞI tot felul de hlcrurl de rivmt20

Falsul paradIs al "bătrinulUl de pe munte" prefigurează Grâdl /1a capcană a falselor desfătări pdl1lÎntesti a lui Hleronymus Bosch StăruI în a spune că Onentul apropiat a fost acela care a asezat pnmul grădma în centrul ÎnsuşI al vl sănlor paradIsiace ŞI abia apOI OCCidentul, de­ oarece paradisul a fost Imaginat mal întîi în ţările unde apa era o raritate şi peisajul aproape deşertlc Arabll ŞI persanll au nutrit o adevărată pasIUne pen­ tm grădinI. mărturie stînd cele O mze SI U/la de I/Opn . ce evocă cînd grădim reale pline de pomi înCărcaţI de fmcte SI străbătute de pîrÎtaşe de apă dulce şi hmpede27• cînd grădml fabuloase. Aladm, de pIldă, coborind treptele uneI te­ rase, a descopent copacI nemalîntîlruţt: umi albI ca de cleştar. alţii roŞIl rubl­ nii sau verZi ca smaraldele, albastn ca turcoazul sau violeţl ca ametistele28. Coranul le făgăduieste celor cu fnca lUI Dumnezeu că vor beneficia pe lumea cealaltă de "grădInI ŞI Struguri", de "rodun în mulţIme, fără încetare ŞI tară oprehşte", de "locuinţe btme" în grădirule Edenului "pătrunse cu riun pe de­ subt" El vor petrece "sub lotus fără spim, sub bananien bme rindUlţl, sub umbre man ŞI la ape curgătoare29 " Gustul miraculosului ŞI atracţia spre grădmile de VIS l-au deterrmnat pe căIătoru SI cromcaru OCCIdentalI să creadă în eXIstenţa unor locun îndepărtate unde natura păstrează ceva dm luxunanţa sa pnmltIvă Jourdam de Severac, care scne pe la 1 3 23 , descrie Ceylonul într-o mameră aproape edenică3o. Mandeville descrie la rindu-I grădlmle EgiptulUI care rodesc fructe "de şapte on pe an", pnntre care "merele" savuroase, numite "merele paradisulul31" În ţările îndepărtate - un alt tărim dm perspectiva OCCidentalIlor -, on­ ce este cu putmţă. Iar UImirea încîntată a călătorilor înfnunuseţează SI mai mult reahtătIle surpnnzătoare pe care le descoperă sau de care au auzIt doar vorbmdu-se După Marco Polo, Ma dagascamI e de o pnsosltoare bogăţIe fildeşuL santalul, cluhhmbarul. ţesătunle de aur şi de mătase se găsesc din abundenţă, Iar fauna e deosebit de vanată32 EI n-a fost în Madagascar, a fost însă pnmit în palatul Marelm Han care I s-a părut feenc' Pereţu odăilor sînt îmbrăcatl în mtenor cu aur ŞI arg mt in care rme mcrustaţll re­

prezmtă lei şi dragOn!. arnmale

SI

păsări. graliOase P OYeŞtl

Cll

doamne �rcavaleri tol

fe lui de alte lucruri frlUll oase SI scene de războI. [ . . . ] Sînt patru sute de odăI. atit de

multe că te mUlUneZI privindu-le [

1 Sus acoperişul. pnvit de afară. e roşu. verde.

albastru dZunu ŞI albastru ca penele păunulUl. galben. in sfrrşlI exi stă toate culorile.

lăcUlte bme . incit strălucesc de la mare distanţă de Jur imprejur ca cnstalup3

CI aude Kappler citează fragmentul acesta34, cu intenţIa de a reahza o apropiere de descnerea palatelor nununate unde, în O mie SI una de nopţi., trăIeşte Badur, pnnţesa ChineI. "Pnmul palat e dm cnstal de rocă, [ ] al şa-


GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

76

selea de argInt, iar al şaptelea de aur masIv: mobilate cu un lux nemai vă­

zut3 5,"

Dar tărîmul îndepărtat poate

fi de asemenea domeniul neliniştu şi al mon­

stmosului. supremul bine ŞI răul convieţumd în aceste regmm stăpmlte de exces. După Mandevllie "Dincolo de aceste ţări, insule şi deşertun ale Preq­ tului Ioan, nu mai întîlneşti. mergînd către răsărit. decît munţI şi stînCI wiaşe şi o regiune întunecoasă, unde, după mărtwiile localnicilor, nu se vede nimic nici ziua, mCI noaptea36 "

În plus.

alături de Insulele feerice care, după cum am văzut. sînt mai mult

sau mai puţm legate de Preotul Ioan, există un teritoriu neoblşnwt· acela un­ de se găseşte "valea primejdIoasă", lungă de patm nule, care e "plInă de dIa­

[. ] şi despre care se spune că e una din porţile ladulUI" De bună

volI

sea­

mă, în această vale "fermecată" se găsesc aur şi argint din belşug, dar totoda­ tă, tmpul ViU fără piclOare al unUl diavol "îngrOZItor la vedere [ . .

1 ŞI atit de

cumplit îşi îndreaptă către tOţi privrrea, încît pare că-I va înghiţI pe dată.

Şi

atît de tare îşi rostogoleşte în cap ochit strălucitorI

[. ] ŞI au o asemenea cău­ tătură, că nimeni nu cutează să-I privească în faţă [ . . ] iar din ei ţîşnesc flă­ căn ŞI fum, încît cu greu ar putea cineva 'îndura37" Înamte de a pătnmde în defileu - în reahtate ştIm că e vorba de o căIăto­ ne imagmară -. Mandevtlle ŞI însOţItorii săI se spo vedesc unor călugăn nu­ nonţl aflaţI cu el. care le dau împărtăşania Ceremonie binevenită in tene­ brele acestea unde fură "doborîţl de nenumărate OrI la pămînt"'.

Era o mare mulţIme de hghlOane care mlşunau prmtre pIcioarele noastre. impledl­ cîndu-ne [ ] ŞI am fost doborîţi de rnşte bubwtun de ttmet de fulgere ŞI de nişte vînrun marI, de-al fi spus că am fost 10"111 cu paml peste şale ŞI am găsit mulll morţi sub pIC ioarele noastre. care se plingeau că nOI călcăm peste ei. licit te-ngrozeai auzw­ dU-1 Sînt încredinţat că dacă nu am fi primit Co rp us Domini. in valea aceea ne-am fi aflat pieirea Om pncIna lovitunlor ŞI buşehlor, Mandeville ŞI însOţito riI SăI cad "în le­ ŞIn de moarte şi în acest leşin am văzut multe nunum de care nimem nu cu­ tează să vorbească" Lui Mandeville îl face plăcere să fabuleze, dar Odonco a străbătut la rÎn­ dul lui o vale infernală, chiar dacă nU-l spune pe nume, pustIe mUZIcală unde sunetele instrumentelor se transformă curînd intr-un vacarm produs de roşte "duşmani nevăzuţi'" Fusese prevenit că, după cum spun oamenII loculUI, "ci­ ne intră acolo nu va mal IeşI niciodată3S". EI intră tOtUŞI ŞI, la fel ca Mande­ vilIe, descoperă o mulţIme de leşun ŞI "un chip omenesc, atît de htdos, încît

Verbum caro fac­ est39" . În sf'rrşlt. Odonco descoperă în această pustie ,,0 mare cantitate de

credeam că mor de spaimă şi care a rostit aceste cuvinte ·

Uun

argint"

Cu toate acestea el se păzeşte să nu cadă pradă Ispitei "L-am pus în

poale, dar nu am luat nimic cu mine ŞI astfel am plecat." O povestire cu caracter iniţiatIc - componentă aproape oblIgatorie, la acea epocă, a naraţiunilor despre căIătomle în ţmutun îndepărtate - se com-


REGATUL PREOTULUI IOAN

77

bInă de astă dată 00 redarea unor expenenţe reale. Relatînd despre traver­

sarea deşertulUl Lob, Marco Polo, de altmmten foarte reahst în observaţi ile

pe care le face asupra regiunii, se prezintă ca martor al UDUl miracol: voci mlstenoase îl strigă pe căIăton pe numele lor, atrăgîndu-I în 10ctUl de pieIre. ChIar în plină zi, se fac acolo auzite "sunetele multor Instrumente ŞI mal ales ale tobelor40" Alţi căIăton semnalează eXistenţa unUi deşert bîntUit de sunete în ASia centrală Dar experienţa trăită e dublată de o Interpretare marcată de uimirea încercată de căIătoni occldentah În ţările acestea situate atît de de­ parte de peisaJul lor familiar Într-o ASle aproape mitică, plasată în Imed iata apropiere a paradisuhn te­ restru ŞI a regatulUi PreotulllI Ioan, once deVine cu putmţă' fantasticul devine real, Iar binele deplin stă alături cu răul. Pentru OCCidentali IndIa este o ţară a insolitulUI. Acolo Plgmeii se războiesc cu cocorii ŞI giganţii cu gnfonil Se întîlnesc oameni cu cap de cime care latră şi grohăle, oamem fără cap, cu ochii pe pîntece, alţii care-şI fac umbră aşezîndu-se pe spate şi ridicind în sus umcul picior cu laba tmaşă41 După Mandeville, la Taprobane (aicI Ceylon), furmCI unaşe ŞI antropofage "păzesc în mod foarte cIUdat" un munte de aur "alegînd aurul pur de cel unpur şi rafinîndu-I bme4 2" Sub pana lUI Pierre d'AilIy, aceste furnIcI deVin gnfom ŞI dragoni·n XV-lea, intitulată

O lucrare din secolul al

Tmnele Istoriei naturale (Secret de [ 'lustOlre naturelle)

ne

încredinţează că la TrapoDt!e (Taprobane) "cresc cei mal man meici din lu­ me

[

]

Şi îl hrănesc cu carnea lor pe oamenii locuim Iar cochtliile lor sînt

atît de mari încît oamenii se adăpostesc în ele, neavînd alte case sau 10cuinţe44" Să nu ne surpnndă că într-un colţ retras al Asiel, contment fascmant ŞI nelirnştJtor totodată, descoperIm popoarele blestemate ale llll Gog ŞI Magog Ele apar, mai înainte ca hărţile să includă regatul Preotului Ioan, în lucrarea lui Hugues de Saint- Victor,

DescnptlO mappe mundl

(pnma J umătate a seco­

lului al XII-lea), care a fo st considerată "prunul tratat de geografie al EvulUi Mediu45" Insula acestora e aşezată în nordul Asiei, în faţa "ţmutulUl Ama­ zoanelor46" Mai tîrzIU popoarele blestemate aj ung să fie legate aproape mse­ parabll de regatul PreotulUi Ioan, iar ţara lor - msulară sau continentală să reprezinte un fel de imagine în negativ a acestuia

În

mod mal general,

geografia ASiei, acceptată de regulă de occidentalIl secolelor Xll-XIV, situa dincolo de lumea creştină islamul ŞI, dmcolo de el, în cea mal deplină confu­ ZIe, ţara Amazoanelor, pe aceea a lUi Gog şi Mago g, regatul PreotulUI Ioan, iar în cele din wmă, foarte departe şi pe o mare înălţune, paradisul terestru. Popoarele "hulitoare" ale lui Gog ŞI Mago g, a căror dezlănţUIre la sfirşitul lUmiI e prevestltă în Apocalipsa

(20, 7),

ar fi fost închise de Dumnezeu la ru­

gămintea lui Alexandru sau chiar de el însuşi În dosul unei bariere muntoase Se credea adesea că ar fi vorba de cele zece tnburl ale lUi Israel , pedepsite astfel de Dumnezeu pentru Vina de a fi adorat Viţelul de aur47. Era destul de mult răspîndită în Evul MedIU credinţa că Preotul Ioan avea de atunci încolo miSIUnea să impiedice IeSIrea popoarelor 11Il Gog ŞI Magog din ţara unde fu-


78

GRADINA DESFATARILOR

seseră inchlse. Harta lui Sanudo (de pe la 1 320) aşază perunsula unde au fost închişI "tătari i" în spatele unUl zid încununat de "castelul lUl Gog ŞI Magog" şi în Imediată apropiere de Indz a inferior presbtten Johanrus48 (harta nr 1 2). Mapamondul IUl Andrea Blanco menţionează pe Gog ŞI Magog ŞI muntele lUi Alexandru (harta nr 1 3 ) Un mapamond genovez de la 1 447 decorează lanţul de mlmţl de unde Iese Gangele cu ma! multe tumun, precizind că au fost constrUIte de Preotul Ioan În aşa fel Încît să zăvorască porţ!1e naturale în spatele cărora au fost aruncate popoarele blestemate49 împărăţia PreotulUI Ioan

" Mapamondul lUl Andrea BIanco dm 1416. detalIu Santarem. Alias. ParIs 1 852. planşa XXXV III


79

REGA TUL PREOTULUI IOAN

După cea mal veche localizare, aceste popoare se aflau dincolo de Porţile casplene sau de Porţile lui Alexandm Jacques de Vltry, spre pildă, aşază În GeorgIa

Montes Caspli,

"unde tnbunle închIse aşteaptă venirea lUi Anti­

hristSo". Musulmanii însă, care credeau ei înSIŞI în eXIstenţa lUi Gog ŞI Ma­ gog, au avut tendinţa de a împinge mult către răsărit aceste popoare Imunde Occldentalll au lacut la fel, probabIl sub mfluenţa lor. Vmcent de Beauvals, care descne groaza care a cupnns OCCIdentul după mvazia mongolă din

1 24 1 , expl ică, citîndu-l pe SImon de Saint-Quentin. difentele nume ale "cham" -uIUI (Hanul) în felul acesta "Numele hu hmba lor acel aşi lucru,

Gog e numele

Cuyne

său. CăCI Dumnezeu pnn profetul său EzechIel [cap venirea lUi

Gog

ŞI

Magog*

Gog CJUlm

Gog

înseamnă în

38 şi 39] prezice

şi ne ameninţă că ei ne vor aduce ruina şi jalea

De aceea tartarii se munesc cu numele propriu tul acestui

ŞI

său propriu, iar Magog acela al fratelui

MO/lgles

sau Mongols Sufle­

arde de donnţa de a distruge oamenu ŞI e ca un cuptor

încins, gata să mlstwascăSI " Se vede în felul acesta cum

Tortar (în fr în devme Magog (în fr

Tatar (în fr în Mongol (în fr.

ong ) a aj uns

ong ) (asocIere cu mfernul ) , Iar

în orig )

în ong ). Poporul care îl aşteaptă pe Antihnst

trăieşte în Extremul Onent.

DE LA ASIA LA AFRICA La sfirşltul EvulUi MedIU, multe mapamondun plaseaZă încă regatul PreotulUi Ioan în ASIa Dmtre ele se cuvme să menţIOnăm harta hu Saduno ,

1 447 SI celebrul glob ai iUl Martin Behaim con­ 1 492 Lucrăn de vulganzare cum ar fi Rudzmentum nOVl honlm publicată la LiIbeck în 1 475 ŞI Mer des hvstoires , edItată la Lyon în 1 49 1 ,

aceea - genoveză - de la fecţionat în

păstreză aceeaşI localizare. Mal mult, o povestIre castihană de l a începutul secolulUi al XVI-lea, SCrisă de Gomez de Santlsteban, relatînd călătoriIle in­ fantelui Don Pedro de Portugal. fratele Im Henn c Navlgatorul. "în cele şapte colţun ale lunUl", reţme aceeaşI tradIţie legendarăS 2 Don Pedro ŞI însoţltofll SăI ali tra versat ,,rîul Pison care vme dm paradIsul terestru", s-au închmat lui "Murad cel Mare în cetatea Cappadoclel", au vizi­ tat ţara lUlde trăIesc giganţii, au pătnms în Indii ŞI in cele dm unnă au ajuns la Alves, orasul capitală al PreotulUi Ioan. Este "cea mat nobIlă cetate de pe pămînt"

În

ea locuiesc nouă sute de nUl de locuiton În plus faţă de metere­

zele extenoare, în interiorul acesteI centun fortIficate se află alte şase sute de zidurI intenoare ŞI tot atitea StrăZI, încît nu se poate trece pe afară de pe o stradă pe alta Există în schunb numeroase treceri subterane SIstemul acesta a fost conceput pentru a împiedIca orice asediu întreprins de ,,maun". P"mă să aj ungă înaintea Preotului Ioan, VIzitatorul trebUie să arate respec­ tul cuvenit celor treIsprezece pazniCI : dOIsprezece dintre el sînt Iffi fel de •

În EzechIel e \ orba de regele sciţilor (N ti )


80

GRĂDINA DESFATARILOR

episcopi, Iar al treIsprezecelea asemenea unUi arhieplscop La masă, suvera­ nul este înconjurat de paisprezece regl ŞI e servIt de alţi şapte Sala de mese e împodobită cu mult fast. Pereţii sînt albaştn, Iar plafonul e acoperit cu plăci de aur. Podelele sînt pavate în întregime cu pIetre preţioase, iar suprafaţa mesei e acoperită de dmmante. Patru urne stau mereu înaintea suveranulUi în timp ce mănîncă· într-una e un cap de mort, într-a doua pămînt ("ammteşte-ţi că eşti ţărînă"), într-a treIa jăratic (Ia seama la Iad!), într-a patra sînt fructe aduse din ţara dintre TIgru ŞI Eufrat, care au în mIezul lor Imaginea unui cru­ ClftX. În regatul Preotului Ioan, preoţit au neveste ŞI copii. Dar dacă au ajuns văduvi nu le este permIS să se recăsătorească, regulă valabilă ŞI pentru vădu­ vele de preoţi. PreoţiI încep slujba cu Ite missa est ŞI o încheie cu Confiteor. Pe credincioşi îi SIlesc să se spovedească o dată la cinCIsprezece zIle Clerul e foarte strict subordonat suveranului deoarece nu beneficiază decît de venituri neregulate. Mat mult, reprezentanţilor clerului nu It se îngăduie să folosească anImalele pentru călărit sau pentru poven, nu au voie să poarte obiecte de aur, de argint, de aramă sau de fter. Trupul Sf'mtulUI Toma se află în cetatea Alves, numItă şi Edicla. Braţul şi mîna pe care apostolul a pus-o pe coasta DomnulUi se păstrează ca pe timpul vieţn în ajunul sărbătorii Sf'mtului se pune în mîna aceasta un curpen tăIat de mat multă vreme, care dă apoI cîrcei ŞI strugun dm care se face vinul pentru slujba regelUi. Preotul Ioan ofic iază liturgllla numai de trei ori pe an: de Sfintul Toma, de Ziua DomnulUi ŞI de 1 5 august. Povestirea călătoriilor lUi Don Pedro ne spune că înamte de a ajunge în capitala PreotulUI Ioan infantele şi însoţitom săi au descopent în munţii In­ dieI "o rasă nefirească" , aceea a "ponţIlor" E vorba de "creştmll cei mai ca­ toliCI dm lume" El n-au decît un pIcior, pe care nu îl îndOaie mCIodată, o sm­ gură labă, şi au organele genitale în mijlocul corpului PIciorul lor, care adu­ ce cu PICIOrul de cal, are două palme în lăţIme şi două palme în lungIme. Înainte de întoarcerea în Occident, Don Pedro si însotitorii săi au dont să facă drumul către paradisul terestru. În acest scop ;egele le-a pus la dIspoziţie dromaderi şi o călăuză. Au mers tImP de şaptesprezece zile pnn deşert fără să găsească niCI un drum Într-un Sf'rrşlt au zănt munţii. Oamenu PreotulUi Ioan i-au sfătuit să se oprească, astfel încît s-au îndreptat "către Tigru, Eufrat, Ghihon şi Pison, care sînt cele patru fluviI ce izvorăsc din paradIsul terestru. Pe apele Ttgrul ui plutesc ramuri de măslin şi de chiparos, pe apele Eufratului ramuri de pahnier ŞI de mirt, pe Ghthon un arbore numit aloe, iar pe Pison papagali în cuiburile lor. Lumea întreagă primeşte apă de la aceste fluvii, din care s-au format celelalte ape curgătoare" După această expediţie, Don Pe­ dro şi echipa sa s-au întors la Preotul Ioan, unde au mai rămas încă treizeci de zile, după care şi-au cerut îngăduinţa de a pleca. Suveranul le-a dăruit nouă mii de monede de aur şi o epistolă "pentm popoarele VestulUi53". Aşa se înfăţişează varianta asiatică a legendeI PreotulUi Ioan de la începu­ tul secolulUi al XVI-lea. pIgmentată, de astă dată, de o anumItă reticenţă faţă


81

REGA TUL PREOTULUI IOAN

de clerul latin în opo zlţie cu cel al Indlel care nu este constrins la celibat şi nici nu dlspune de mao averi .

În

relatarea acestei călătorii lmaginare se re­

găsesc mgredientele obişnuite ale legendel ciUdăţenla oamenilor şi a lucruri­ lor, bogăţiile fabuloase aSOCiate cu austentatea moravun.lor. mormîntul SIm­ tulUi Toma dm capitala Preotului Ioan, rase neobişnmte de oamem, vecinăta­ te maccesibilă a grădimI Edenului, dar care oferă dovezIle eXIstenţei sale prin cele patru fluvn care Izvorăsc de acolo , unul dmtre ele purtînd cUlbunle pa­ pagalilor - aceste păsăn ale paradIsului care ŞtiU să vorbească şi care fasci­ nează prin viul lor colont Motivul pentru care am msistat asupra acestui do­ cument este că lucrarea compusă de Gomez de Santisteban a cunoscut nu mai puţin de o sută unsprezece ediţn începînd cu pubhcarea el la începutul seco­ lului al XVI-lea, dintre care cincizeci şi nouă în castiliană Cu toate acestea, la sIrrsltul Evului MediU şi în secolul al XVI-lea, ţara legendarului rege creştm e cel mat adesea localizată în Afhca ' o localizare care nu a fo st niciodată cu totul abandonată ŞI care a fost din nou preferată pnn Jocul mal multor facton Pe de o parte să ne amintim că geografia timpu­ lui plasa deseon în Afrtca o "a treIa Indle" cupnnzînd Ablsmia ŞI Ehopia, considerate cînd separat , cînd împreună. Pe de altă parte, slăbind din secolul al XIV-lea ofenslva crucladelor, suveranii musulmam al EgtptulUi nu se mai temeau ca odmIOară de o ahanţă între creştinn dm OccIdent şi cel dm Afnca Ei au permis pnn unnare trecerea mIsiunilor catolice către Abisirua ŞI Nu­ bia54 Lucrarea Mirabdw a lUI Jourdam de Severac, sCrIsă pe la

1323, relatează

că locuitom celei "de-a treIa Indii" vorbesc despre "împăratul EtIOpieI pe ca­ re voi îl nunuţI

Prestre Joh an5 5

"

Un franciscan Irlandez, vIzitînd EgIptul în

1 3 28, spune, după ce a mers cale de şaptezecI de ZIle în susul NilulUi, că a ajuns în "India superioară unde se află Preotul loan56". În anul unnător, papa Ioan al XXll-lea scrie suveranului AblsinleI, în tunp ce un episcop e mstalat - pe moment - la Dongola, capItala Nubiel. Un emisar pontifical în Onent (de la

1 338 la 1 3 53), Giovanm Mangnolli. ne încredmţează la întoarcere că

"Ghihon" înconjoară ţara EtIopIeI, "în care trăiesc oamerui negn ŞI care este numită ţara PreotulUi Ioan57" Pe Ia

dos los regnos,

1 3 50, în Libro del conosCÎmzento de to­

scris de un franciscan spanIol anomm, Preotul Ioan apare ca

"patriarhul Nubiei ŞI al EtIOpieI".

În

secolul al XV-lea, mal mulţI trimişi abi­

simeni au SOSIt în Occident, mal ales la VeneţIa, la Roma ŞI la curtea regelui Aragonului. Cartografia a reflectat aşadar în mod logIC localizarea africană a regatulUi preotulUi Ioan, dar cu o fanteZie dIferită de la un aut-or la altul. Celebrul atlas, comandat de Carol al V-lea al Franţei ŞI realizat între

1 3 7 5 ŞI 1 3 78, menţio­

nează pe unul din cele şase pergamente ale sale pe "creştinii Nubiei care sînt supuşi împăratului Etioplei dm ţara preotului Johan5S" veneţianului Andrea Blanco

"Mapamondul"

( 1 430) aşază "imperiul Preotului Ioan" la margi­

nea unei Africi alungnţ; peste măsură către est, în aşa fel încît ea este, în acest loc. paralelă cu Asnle ,,mij locie" ŞI "supenoară", dar despărţită de ele


82

GRADINA DESFATARILOR

1 3). "Mapamondul" celUI­

de un golf alunglt ŞI populat de msule59 (harta nr

lalt veneţlan, Fra Mauro ( 1 459). oferă în Amca lll1 spaţIU întms regatului Preotului Ioan pe care îl aşază în Abisima (harta nr 1 4) Legendele precizea­

ză că suveranul "are mal mult de o sută douăzecI de regate" sub autontatea sa şi că "puterea sa este cea mal mare" Dovada acestUI fapt este că plecînp la război "el ia cu sine un mIliOn de oameni, care merg la bătălI e dezbrăcaţi.

mulţI dmtre el purtînd doar pieI de crocodtI6o " . Un Orbls terrarum dm 1 452 gravat în metal emaIlat, care se păstrează la muzeul VatlcanulUl, plasează după model arab sudul în partea de sus, ŞI nor­ dul în partea de jos, la sud aşază "pustiile EgIptului, o Nubie creştmă, dome­ niu al PreotulUI Ioan", al cărUl Impenu se întmde în acelaşI timP pînă la "strîmtoarea Gades ( Gibraltar) ŞI pînă la fluviul de aur (Senegalul sau NI­ gerul)6 1" (harta nr 1 5 ) =

Î n sfirsit - hsta rămîne incompletă - "mapamondul" realizat în 1 500 de corăbierul blscaian JU3l1 de la Cosa , care îl însoţise pe Cristofor Columb în timpul celei de-a doua căIătom ( 1 493-1 496), locahzează la rindul său în Afnca domeniul PreotulUl Ioan, aşezînd ca vecm la nord EgIptul, la vest şi sud EtIOpia, Iar la est Ntlul62 Trebuie subhmat în acest document contrastul dmtre reprezentarea foarte precIsă a ţărmulUI amcan la nord ŞI la vest - care ţmea seama dm momentul acela de căIătonile portughezilor de-a lungul htoralului OCCIdental - SI caracterul mevltabll fantezist al deSCriem părţii din mtenor a continentulUI EtIOpIa se întinde exagerat de mult către vest, Iar

Babtlollla e plasată între NIl ŞI Marea Roşie Preotul Ioan, reprezentat pe Regatul Preotulw Ioan

14

Mapamondul l w Fra Mauro detallu

Istltuto poilgrafico dello Stato. Roma.

1 854,

harta X


83

REGATUL PREOTULUI IOAN

hartă cu trutră. domneste aşadar pe mal departe peste o ţară pe J umătate mitI­ că (harta nr 1 6) Cu toate acestea. legătunle se înnodau încetul cu încetul între latIm şi re­ gatul creştin al Afncll Mal mulţi mlslonan ItalI�11l au SOSit acolo de-a ltmgul secolulUi al XV -lea În 1 482, o delegaţie franclscană a fost pnmltă de Negus. În sens invers, etiople11l1 de la o mînăstire dm Ierusalim au partiCipat la con­ CIlIul de la Florenţa în 1441 , aducînd despre ţara lor mformaţil, pe care Fra Mauro le folosea pentru "mapamondul" său de la 1459 Portughezll. mai Regatul Preotullll Ioan

1 � Regatul Preotullll Ioan Într -un mapamond dm 1 4 52 inamte la

muzeu l Borgla

d1ll Velletn. acum la Vatican

Santarem AlIas. Pans 1 8 52. planşa XXXV


GRĂDINA DESFĂTARILOR

84

16

Regatul Preotulill Ioan în mapamondul lUI luan de la Cosa Santarem. Alias. Paris, 1 8 5 2. P lanşa LV

ales, şi-au intenslficat tentatIvele de a mtra în contact cu Preotul Ioan, tot mal des locahzat în Afnca de medIile polItIce ibence SI de cel care le furnizau in­ fonnaţi ile63 În 1 487, Lisabona a trimIs în Africa dOI căIăton cu nuslUnea de a-l întîlni cu orice preţ pe Preotul Ioan. Unul dintre ei. CovIlhan, a şi reuşit să ajungă în 1 493, dar nu i s-a mal îngăduit să părăsească regatul Negusului. Între ani1 1 52� 1527 un grup de emisari portughezi au ajuns în Ablsmia, mi­ siune despre care aflăm dm relatarea lui Francisco Alvarez, preotul care înso­ ţea grupul Cartea sa, Ho Pres te Joan das Indlas ( 1 540). este, în ciuda cuvîn­ tului Indias, care produce confuzIi, o bună descriere a ţăni Negusul Ul64 În


REGATUL PREOTULUI IOAN

85

1 535, suveranul Abisiniei a cerut aj utor PortugalIei impotriva musulmarulor care invadaseră ţara venmd dm Harar Dar datorită relaţiilor greoaie dintre cele două ţări, aj utoarele mil itare portugheze (patru sute cincizecI de soldaţi ) nu au fost operaţionale decît în 1 542. Ele au îngădUIt însă, nu Iară dificultăţi , saI varea Preotului Ioan Om acel moment regatul acestUia era în bună măsură demitIficat. Dar nu în întregime. CăCI lucrarea dominicanulUi LUis de Urreta,

Histo­ ria . . . de la Etiopia, monarchlO del Emperador llamado Pres te Juan de las Indzas (Valencia, 1 610), descne muntele Amara ca pe un loc paradisiac, de­

venit fortăreaţa mexpugnabilă a PreotulUi loan65 De altfel, ne încredmţează LUiS de Urreta, ,,Amara" înseamnă în ettopiană "paradis" În CIUda atmosferei legendare care l-a înconjurat multă vreme, regatul Preotului Ioan şI-a pierdut treptat la începuturile epocii moderne caracterul

feenc ,ŞI s-a desprins de 10cahzăriie fanteziste. E grăitor în această pnvmţă

comentariul foarte sobru pe care 1 -1 consacră în latmă Atlas-ul lUi Gerard Mercator (ediţia întîI , 1 569). Se spune acolo că un preot nestorian şI-a cro it un impenu în Răsărit începînd cu sfirsitul secolulUi al XI-lea Era cunoscut sub numele de Preotul Ioan. După moarte i-a urmat în acest rang fratele lui, învms însă la scurtă vreme de SUPUŞll mongoli sau tătari care s-au răsculat în 1 1 87 Om momentul acela Preotul Ioan a plătIt tnbut mongolIlor. "Acesta es­ te adevărul despre Preotul Ioan despre s-a crezut pînă acum că a domrut în ASia ŞI care nu are niCI O legătură cu cel care se muneşte ŞI astăzi în Africa Preotul Gtam66 ..


V Alte ţinuturi imaginare

INSULE PARADISIACE Prudenţa ştiinţifică a lui Mercator e semnificativă pentru o epocă - cea a secolulUI al XVI-lea -- care în unna călătoriilor pe mare a fost nevOită să renunţe treptat la o geografie gravltînd în jurul credinţei în paradisul terestru. Dar renunţarea nu s-a produs uşor, deoarece se Împotrivea unei aspiratii pro­ funde a sufletulUi uman, care caută ŞI va căuta mereu să obţină unposlbilul. Îndelungata perioadă a Evului Mediu ne oferă cazul exemplar al unei dia­ lectici care păstrează pe de o parte credinţa în supravieţuirea pe pămînt a unei grădlD1 interzise a Edenului, Iar pe de altă parte imaginează ţmutun fencite accesibile celor temeran, unde se conservă rămăşiţele IspItitoare ale paradi­ sulUi pierdut Florentirml Giovanru Marignolli, de pildă, un călugăr care a că­ lătorit în Onent Între

1338

ŞI

1 3 53,

a trecut pnn Ceylon unde a descoperit un

,,Pisc al lui Adam", atît de aproape, spunea el, de paradisul terestru, încît l-ar fi putut zăn de pe vîrfi.d muntelUI dacă acesta n-ar fi fost acopent de nori. Si totuşi într-o dimmeaţă , puţin înainte de răsăritul soarelui , l-a fost dat pentru o clipă să-I desluşească Strălucea ca o văpaie. Indigenii susţin că se mal poate

întîmpla să auzi zgomotul apelor dl 1l Eden, aflate în starea care precedă îm­

părţirea în cele patm flUV 1 l 1 . Paradisul terestru este aşadar de neatins, cu toate că din Ceylon pare foar­ te aproape. Insula aceasta a fost la rîndul el descnsă de primii vizitatori occi­ dentah ca un pămînt edenic. Jourdain de Severac , care scrie ale sale Mirabi­ tia pe la 1 3 23, aflase acolo cu uimire păsări de toate culonle. Unele "sînt în întregime albe ca zăpada, altele stacojii, sau verzi ca firele de Iarbă; în sfîrşit, sînt altele în culori nespus de frumoase ŞI difente. Papagal ii sînt coloraţl în toate felunle, dar niciodată 111 negru

[. ] La drept

vorbmd, aceste păsări par

a fi Ieşite dm paradis" . Ceylonul I se înfăţişează lui Jourdain de Severac ca un univers extraordmar El relatează despre iazul cu propnetăţl miraculoase, în care once metal cufundat se transformă în aur. Iar

În mijlocul bazinului se

înalţă un copac ale cărui frunze vmdecă pe dată orice rană. Flora şi fauna sînt în Ceylon mai dIverse decît oriunde: poţi întîlni chiar plsici înanpate şi frun­ ze atît de

mari încît

pot adăposti cinci oameni2.

Paradisul lui Dante are trăsătunle unei msule, iar în multe povestin de călătorie din Evul MedIU, şi cu precădere în povestirile lUi Mandeville, rega­ tul Preotului Ioan e aşezat tot pe o msulă India misterioasă este, în opinia lui


87

ALTE ŢINUTURI IMAGINARE •

Mandeville, alcătuită în intregime "dm difente insule, dm pricină că (această ţară) e udată de fluviIle care vm dm paradisul terestru3" Se cuvl11e să aml11tim acum JudlclOsul comentanu ai i Ul Claude Kappler' ,,Dacă eXistă IOCUTl cu precădere iubite de Imaginar. atunci acestea sînt insu­ lele" Pnn opoziţie cu contmentul, care reprezmtă un Univers înclus, insula "este prin natura el un loc unde miraculosul eXistă pentru el însuşI in afara le­ gilor comune

[

]

încă dm antichitatea greacă insulele sînt de predilecţie

locunle unde se desfăşoară aventurile umane şi divme cele mal extraordma­ re". Aşadar, să nu ne surpnndă că "aceşti căIăton medievali, descoperind mulţimea de msule ale OceanulUi Indian, se slffiţiseră îndemnaţi să recurgă la aceeaşI mitologle4" Insulele mlstenoase apăreau ŞI în legendele celţi lor. Mandeville a expnmat însă cel mai bme înclinaţia aceasta de a asocia in­ sula cu misterul ,'putem presupune, mal scrie Claude Kappler. că dacă ar fi trebUit să traseze o hartă a lumii, el ar

fi dat contmentelor un spaţlll mfim în

mlJ locul unor măn împînztte de insule. Fiecare capitol retentor la Orient de­ scrie o msulă şi conţine «sertare» în care sînt descri se alte insules " Îndepăr­ tarea înfrumuseţează, Iar Izolarea conservă

Probabil de aceea mal multe

"Utopii", între care ŞI aceea a lui Thomas Morus, au fost plasate mai tîrzIU în insule. Cartografia medievală mal veche corespunde in această pnvmţă povestin ­ lor de căIătone Ea umple de insule - aceste smonime ale necunoscutului şi ale mIsterulUi - marea cIrculară care înconjoară Olcumena Dar şi in atlasele ŞI mapamondurile de factură mal recentă msulele rămîn numeroase. Harta catalană confecţionată pentru Carol al V-lea între într-o legendă. că

"În marea Indiilor sînt 7 548

1 3 75 ŞI 1 3 78 precizează.

de msule. cărora nu le-am pu­

tea enumera acum unaşele bogăţÎl constînd în aur si argmt, mirodenll SI pie­ tre preţioase" Dar pe hartă nu sînt nunute, de fapt, decît patru msule. Cey­ Ion. Insula fludonmz, Caynam ŞI Trapobana (aiCI Sumatra) despre care se preCizează' "Anul cupnnde aici două ven ŞI două Ierni CopaCii ŞI lerbunle înfloresc de două ori pe an

[

.

.

]

Auml, argmtul ŞI pietrele preţioase se găsesc

dm belsug6 " Globul lUi Martm Behalm, construit puţm înamtea căIătomlor lUi Cnstofor Columb, contopeşte - era firesc la acea dată - AtlantIcul şi Paclficul intr-un smgur ocean

Îl

populează apOi, în margmea continentului

asiatic, cu o mulţime de Insule dintre care cea mal întmsă este Cipangu a lUi Marco Polo. Japonia de mai tîrziu Dmtre locunle feence ale ImaginarulUi medieval se cuvme să menţIOnăm mal ales Insulele Fericitilor ŞI insula SfintulUi Brandan Pnmele se revendică, aşa cum am văzut7, de la tradiţia poetică greco-latmă , bazată pe textele lui Homer, Hesiod si Plutarh, care plasau. dmcolo de giganticul Atlas. ruşte in­ sule cu grădini încîntătoare, cu climă mereu blîndă, răcori te de o bnză înmi­ resmată şi în care oamenii nu erau neVOiţi să muncească. În penoada creştină, ISldor din Sevilla va revigora credmţa în eXistenţa acestor insule, integrîn­ du-le în descrierea sa geografică ce va exerCIta o Influenţă statornică asupra cultunl occidentale ISldor făcea de bună seamă o diferenţă clară între aceste


GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

88

msule binecuvîntate şi paradisul terestru, despre care credea de altfel că n-a Încetat să existe undeva în Răsărit. Dar nu se îndoia totodată că insulele aces­ tea ar eXista aievea: Nwnele de Insulele Fenciţllor, scria el, vine de la faptul că ele produc toate bunuri­ le pămînlUllli ŞI că se bucură de o fericită prospentate Pnn însăşI nanIra lor ele zămis­ lesc fructele copacilor rari Coastele dealuri lor se acoperă de la sme cu VIţă de vie.

în

locul Ierbii cresc de obicei legume ŞI grine Dm pricma rodruciel soluilli păgînii ŞI poeţn profaru În versunle lor au Iacut greşeala de a crede că aceste insule sînt chiar paradisul. În realitate ele sint aşezate în ocean, în stînga Maurltarllel, aproape de mia­ zănoapte ŞI sînt despărţite între ele de apele măr118

Afirmaţia lui Isidor din Sevilla a fost reluată apoi secole de-a rîndul. O re­ găsim pnntre alţu la Gervase din Tilbwy (secolul al XIII-lea) în ale sale Otia imperialza9, la Bartholomeus Anglus în lucrarea De proprietatibus renon lo (secolul al XIV-lea), şi la Pierre d' Ailly În Ymago mundi în care putem citi: Insulele Fenclţilor deserrmează prin chiar numele lor faptul că acolo se află toate bunurile pămîntului Fertilitatea soluilli l-a îndemnat de aceea pe oamem să creadă că paradisul s-ar afla în aceste msule [

] Toate sînt plme de păsări, de pădun de palmIen, de nucI ŞI de p1lli Mierea se

găseşle dm belşug. Pădurile forfotesc de

arumale,

Iar apele sînt plme de peşte

Insulele sînt situate în Ocean, în stînga Mauritamel, între M iazăzi ŞI Miazănoapte, aproape de Occident Ele sînt despărţite de apele mării 1 1

Ca efect al succesulUi de care s-au bucurat, Insulele Fericiţilor ale lui Isi­ dor dm Sevilla s-au contopit cu insula Avalon din literatura celtlcă. În a sa Histona regum Britanniae, care stă la origmea legendelor arthuriene, epiSCO­ pul galez Geoffrey de Monrnouth (t 1 1 54) povesteşte că, aflat la capătul vie­ ţii, Arthur a fost îndrumat către insula Avalon pentru a-şi lecUi rărulel2 Apoi, În VIta Merlini, el descne Insula pomorum que fortunata vocalur, preluînd amănuntele descrierii Insulei Fericiţilor de la ISldor din Sevilla şi de la contl­ nuatom acestuia 1 3 Insula pomorum devenea astfel un alt nume al lui Avalon, acea "msulă a merilor" din htemtura celtică, pe care Geoffrey o asimilase Insulelor Fericlţilor dm tradiţia greco-latină trecută prin creştmism14. Hărţile au consemnat la rindul lor Insulele Fenciţllor. Un ,,mapamond" dm secolul al XII-lea, care însoţeşte o copie a comentariulUi la Apocalipsa dedicat lui Eutherusl 5, menţionează "Insulele Fericiţilor" la vest de oceanul ce înconj oară pămîntul (harta nr. 1 7) Lucmrea lui Hugues de Saint-Victor, DescriptlO mappe mundi (prima Jumătate a secolulUi al XII-lea), care adoptă imaginea claSică a pămîntului înconJumt de un ocean circular, situează şase Fortunate Insule în marea muntelui "Atlas", adică la vest de Africa de Nord16. Dar şi "mapamondul" de la Hereford (pe la 1 230)17 şi întreaga fami­ lie a hărtilor bazate pe Polychronicofl ul lUi Hygden (pe la 1 3 60) consemnea­ ză la rindul lor Insulele Fericiţi1or. Într-o notă, Hygden face următoarea pre­ cizare: "Insulele Fericiţilor sînt aidoma unui paradis, iar copacii sînt înalţi de 1 40 de picioare (= 45 de metri)" şi face apoi trimitere la cap. XIV din Etimo­ logiile lui Isidor l 8 (harta nr. 1 8). Marea hartă a celor doi veneţleIU, Francesco .

-


89

AL TE ŢINUTURI IMAGINARE

şi Domemco Pizzigani, realizată pe la 1 362- 1 367, menţionează Ysole dicte Fortunate, aşezată undeva la vest de Maroc şi mai sus de Isola Canarial9.

Dar cel mai amplu comentariu despre Insulele Fericiţilor poate fi găsit în atlasul catalan comandat de Carol al V-lea şi unde Ettmologzile SfmtulUi lsidor sînt citate pe larg şi chiar amphficate. La vest de un şirag de alte insu­ le, dintre care Insula de Canana şi Insula de Lanserano (Tenerife), se află Insulele Fericiţilor despre care găsim în legendă următoarea explicaţie: Insulele FericlţtIor se găse�c, nu foarte departe, in largul mărll ce scaldă ţărmunle

Occidentulill Isidof în cartea a XV -a (e vorba in realitate de cartea a XIV -a) scne

ur­

mătoarele aceste insule se numesc ale Fericiţilor, deoarece sint plme de toate roadele pămîntulUi, de grine, fructe ŞI pomi Datorită soarelUi brmd �I fertilităţÎ1 pămîntullll, păgînii pre suptm că paradisul se află alcl. Isidor mai sptme că pomu cresc înalţi de cel puţm 140 de picioare ŞI că sînt încărcati de fructe şi de păsări Laptele şi mierea se află dm belşug, mal ales în m5ula Capna, nwmtă aşa ddtOntă caprelor nwneroase Insula Canare se numeşte aşa după mulţtmea de cÎuu man ŞI puternicI care

o

populează

Pltmu, acest maestru al geografiei, scrie că printre Insulele Ferici\ilor se află mai ales una

în care toate bununle pămîntulUi cît ŞI fructele cre5C r ară 5ă fi fost sădite sau se­

mănate.

în mtmţl cresc

arbon inmlfe�maţl, phm tot anul de frunze ŞI fructe Localmcl1

se hrănesc cu ele o parte chn an, după care seceră grînele ce cresc de la sme ca iarba

PăgÎnII din India cred de aceea că sufletele, după moarte, Vin să locuiască in aceste

msule, tmde vor trăI veşmc hrărulldu-se doar cu mrresmele fructelor EI sint încredm­ ţaţi că aiCI este paradisul lor, dar, la drept vorbmd, nu e decît un hasm 20

Una din hărţi l e cele mai complexe de la sfîrşitul secolulUi al XIV -lea con­ tinuă, de pildă, bazîndu-se pe textul lUi Isidor, să menţioneze la vest insule paradisiace "în care toate bun unle se află din belşug" Ele reunesc majorita­ tea componentelor paradisuluI terestru' temperatrn ă blîndă, primăvară veşru­ că, fructe gustoase ŞI parfumate. Începînd cu secolul următor, europenii erau deja în măsură să cunoască arhipelagurile Atlanticului situate în largul peninsulei lbence şi al Marocului. Portughezii debarcau, între 1 4 1 8 Ş1 1 430, în Madera, iar între 1 432 şi 1 457, în insulele Azore (explorate anterior de italieru în secolul al XIV -lea) Cît pn veşte insulele Canare - cunoscute probabil încă de cartagmezl, dar, aşa cum s-a văzut, multă vreme msule legendare confundate cu Insulele Fericiţi­ lor - ele au fost viZitate în 1 402 de Jean de Bethencourt, Iar pnmu colonişti se instalau aici trei ani mai tîrziu, depunînd jurămînt de credinţă Castl l iei Realitatea s-a impus astfel , încetul cu încetul Dar visul unei insule sau al unui arhipelag paradisiac nu s-a risipit atît de uşor. El s-a marufestat, în Evul MedIU ŞI chiar mai tîrzIU, fie pnn alte locali­ zări, fie pnn alte denumin Harta catalană, atît de prolixă, iată, în privinţa Insulelor Fericiţilor, adaugă în plus un sector destmat Irlandei în care stau însemnate acestea în Hlbemla, eXistă multe Ill�ule despre care se crede că �int mlIdc uloa5e �I pnntre care se află una mal mică în care oamenll nu mor ruclodată, căC I o dată ce le-a sosit

vremea sint dUşI tmdeva departe de msulă. Nu există şerpi, ruei broaşte 5au păianjem veninoşl, căci pămîntul e nepnelmc vietăţilor dăunătoare Se mal află aÎl i un lac SI o


GRADINA DESFĂTĂRILOR

90

... ...,wI,AI �...... . ,,\.N .

f"t{mt.r

Insula FenC1ţIlor

17

Insula FenclţI!or in mapamondul care însoţeşte

un

comentariu al Apocalipsei

dedicat lUI Eutherus. episcop de Osma (diOceza Burgos). detaliu Santarem. Atlas, Paris. 1852. planşa XII


ALTE

ŢfNUTURl

91

IMAGINARE

msulă in IlllJ locul lw Mal mult. sint ponu încărcaţi de păsări la fel cum alţii sînt încăr­

cati de fructele coapte EXistă

ŞI

o altă msulă W1de femeile nu au vOIe să nască, dar,

cînd le vme sorocul. sînt du�e. după obicei. departe de msulă2 1

După aproape un secol, Grazioso Benincasa din Ancona, în harta sa de la

1 467, scobeşte un golf în ţănnul occidental al Irlandei în care aşază trei sute cincizeci şi şapte de Insule cu menţIUnea Lacus fortunatus, ubi sunt insule que dlcunlur insule sanete beate CCCL VII. Insulele Fericiţilor sînt aşadar lo­ calizate acum în nordul Europei22 (harta nr. 1 9).

Această localizare e legată fără doar şi poate de succesul pe care l-a cu­

noscut relatarea călătoriei SfintulUi Brandan. Acest epiSCOp, abate de Clon­ fert (Irlanda), mort la sfirşitul secolului al VI-lea, a întemeiat mai multe mî­ năstin în Anglia ŞI a întrepnns în Scoţia o căIătone pe seama căreia s-a ţesut o adevărată legendă Naraţiunea care va da legendei contur este Ca1ătoria pe mare a Sfintului Brandan, unul dintre cele mal faimoase romane de aventuri

\j lJ

Insula Fericlţllor

1 8 Insulele Fenciţllor. detaliu al unei hărtl care însoţeşte Polychromcon -ui iui Hygden Santarem. A tlas. Pans. 1 85 2. planşa XII


GRĂDlNA DESFĂTĂRILOR

92

Insulele Fenclte

19

Cele 367 "Insule Fenclte'" pe harta lUi GraZ1OS0 BeIllllcasa M de la Ronclere ŞI M MoHat, Nathan, ParIs, 1 984

din Evul MedIU. Peregrinănle SfintulUi Brandan au deverut astfel tot atît de faImoase ca vizIUnea lUi Tundal sau căIătomle fabuloase ale ltll Mandeville. Se povesteşte în această carte penplul sfintulUi ŞI al tovarăştlor SăI pnntre msule\e numite după cum urmează: "Cîmpia desÎatării", "Pămîntul fencrrii" ŞI ,,Pămîntul celor FeriCiţI" . Aceasta dIn urmă, într-o versiune anglo-nonnan­ dă de pe la 1 200, este descnsă, după modelul Sfmtului Isidor. ca o

ţară bine­

cuvîntată al cărei 10cU\ton au toate bucunile de pe lume ŞI nu suferă de foa­ me sau de sete, de fug sau de arşiţă. de bolt ŞI de duren23 Se cunosc nu mai puţm de optzecI de verslU111 diferite ale acestei NavigatlO sanctl Brandani, ceea ce demonstrează larga sa răspîndrre24. Cartografia va consemna mevitabd msula SfintulUi Brandan, dar va îm­ pinge cel mal adesea către sud paradisul acesta de ongine nordică. Mapa­ mondul de la Hereford, de pildă, a reurot Insulele Fericlţilor ŞI insula Sfmtu­ lui Brandan într-un arrupelag paralel cu Afnca, purtînd următoarea menţiune:'

Fortunate Insulae sex sunt, insule 8randani25. Frumoasa hartă a fraţilor Piz­ zigani se �scrie pe aceeaşi linie atuncI cînd desenează, la nord de Insula Ca­ naria, un romb negru cu o inscripţie puţIn nusterioasă /sole dicte jortunate, iar pe rîndul de j os Sev isole ponzelle (?) Brandam O reprezentare a episcopu­ lUI Brandan vine să întărească ideea că aceste Insule se învecInează cu Insu­ lele Fericiţtlor, dacă nu cumva se confundă cu ele (harta nr 20) Globul lui

Martm Behaim cu 50,7 cm în diametru

-

"un monument de seamă dm isto-


ALTE ŢINUTURI IMAGINARE

93

na descoperirilor lumll" - care se păstrează la Ntimberg, nu omIte ruci el să figureze msula SfintuluI Brandan, 10cahzată de astă dată în apropierea Ecua­ torului şi la Jumătatea distanteI dmtre insulele Capului Verde şi Cipangu, JaponIa de mai tîrzIU în secolul al XVI-lea insula va figura în mal multe atlase, Iar în 1 5 87 numele el apărea încă pe harta trasată de marele explorator olandez Jan van Lmschoten26. În sfîrşit, între 1526 ŞI 1 72 1 , patru expedIţu maritime plecau din Canare în căutarea ,,PămîntulUI făgădumţei" unde debar­ caseră Sfintul Brandan ŞI tovarăşii săi27.

20 � fIntul Brandan in msulele Canare.

mapamondul fraţIlor PIZZl ga.tlI. 1 3 62-1367 detalIU Iomar!. Les Monuments de la geograplue ParIS. 1 854

În plus, a eXIstat mereu o relaţIe între această Insulă SI un alt loc mItIC, msula Braszl, sau Bracile sau Braeir Contrar a ceea ce s-a crezut multă vre­ me, cuvîntul Brasz l nu vme de la o plantă cu propnetăţI colorante, care pro­ duce un roşu mtens (rouge brazse, în fr în ong ), ci de la vocabula Irlandeză Hy Bressail sau O Bra::il, care înseanmă "Insula Fenciţilor"28 Mai multe hărţI, si cu precădere aceea a lui GrazlOSO Benincasa, au stabilit de aceea o legătură între msula Brasil ŞI insula SfintulUI Brandan. De altfel ŞI una ŞI cea­ laltă îşI trag rădăcimle din mitologia celtică Un poet irlandez din secolul al XIX-lea, Gerald Gnffin, va descne insula O Bra::d ca pe o msulă a FenciţI­ lor Iar James Joyce, în Fmnegan 's Wake, va pune la rîndul său msula mitică Bra::z l în relaţie cu msula SfintulUI Brandan. Insula Bra:::d a apărut pentru pnma dată pe o hartă catalană de la 1 325 sau 1 33029. Ea mal apare apOI, între altele, pe harta fraţilor PlzzIganl , pe marea hartă catalană de la 1 3 75- 1 378 ŞI pe aceea a lui Andrea Bianco de la 1 436, care o plasează la vest de Spania Începînd însă cu a doua jumătate a secolulUI al XVI-lea, O Brazi! va de­ semna tot mal des pămîntul descoperit de Pedro Alvarez Cabral Cu menţIU­ nea că un atlas conceput înainte de 1 568 de portughezul Femao Vaz Dourado conţme atît numele Hobrasilz, atnblllt actualei Brazihi , cît ŞI pe acela de Obrasill, care desemnează o msulă mlstenoasă Situată în sud-vestul Irlan­ del30. În vara anulUI 1 486, două corăbii au ndicat ancora din Bnstol "CU sco-


94

GRĂDINA DESFĂTĂRlLOR

pul de a descoperi o insulă numită lsle of Brasile. Erau conduse de unul din­ tre cei mai buni navigatori din Anglia. însă după două lUni de căutări deşarte, corăbiile au fost împinse de curenţi spre ţănnunle irlandeze3 1. Cu toate aces­ tea, în 1853 o insulă numită High Brazii Rocks mai apărea încă pe o hartă englezească, aceea a lUi Findlay32. Există, pe de altă parte, o legătură între insula Sfintului Brandan şi legen­ da celor "şapte cetăţi'". E vorba de astă dată despre şapte episcopI care au fu­ , git dirl Spania maură, navigînd cu îndrăzneală în apele AtlanticulUi. Intr-un ÎITziu, ei descoperiră o insulă pe care au ridicat şapte cetăţi În medhle lUi Henric Navigatorul, povestirea s-a bucurat cu atît mal mul t de încredere cu cit un căpitan de corabIe susţinea că ar fi descoperIt realmente această msu­ Iă33, care a devenit, la fel ca şi aceea a SfintulUi Brandan şi insula BraZll, un pol care atrăgea curiozitatea exploratorilor. În secolul al XVI-lea, fabuloasa insulă a episcopilor a devenIt ţara celor "şapte cetăţi ale ClboleI'" pe care, în anii 1 530-1 540, navigatoni ŞI aventurieni sparuoh au căutat-o in zadar în re­ giunea-Statelor Umte de astăzi. Cel puţin ei vor fi descoperit Marele Camon (1 540), ajungînd totodată pe cursul apelor pînă în preeriile dm Kansas, iar, dmspre mare, vor ti acostat pe ţărmUrIle Oregonului34 Concmstadom şI-au închipuit că în ţmutul celor "şapte cetăţi ale OboleI" s-ar revărsa aurul ŞI tot felul de bogăţn. Acest VIS al unUI "Eldorado" accesibIl şi-a căutat confirmarea În Biblie. Or, aceasta spune că Solomon ŞI regele din Tir aduceau pe Marea Roşie aur, fildeş, pietre preţIOase ŞI lemn de esenţă rară din Ofir. Să nu ne mire, aşadar, dacă găsun Ofirul indicat pe hărţIle medieva­ le. Una dintre ele, anexată unUI manuscns din secolul al XII-lea al scrierilor Sfmtului Ieromm, SItuează Ofirul pe malul stîng al lndulUl, cmar la vărsarea în mare35. Mappa mundl , o hartă gravată în 1 452 cu onentarea către sud, ­ păstrată în trecut la muzeul Borgla de Velletri ŞI în prezent la Vatican -, si­ tuează Ofirul în Afuca, la est de NIl şi de Nubla PreotulUI Ioan36 (harta nr 2 1 ). În lucrarea lui Anon, mtitulată cînd Rudlmentum novl tionml (Lu­ beck, 1475), CÎnd Mer des h.vstoires (Lyon, 149 1 ), Ofrrul e reprezentat ca o cetate fortificată, aşezată în Arabia, pe ţărmurile Măm Roşii37 (harta nr. 22). Cristofor Columb însă, care la întoarcerea dm a doua căIătone (în Cuba şi Ja­ maica) aducea Cll sine un rege indian decorat cu un lanţ greu de aur, îl vestea pe papă că descoperise Ofrrul lm Solomon: "această insulă, scna el. nu e alta decît TarSIS, sau CethIa, sau Ofir sau Phaz sau Opangu, Iar nOI am numit-o Espaiiola38 " Credinţa în existenţa reală a OflTUlui explică în aceeaşI măsură călătoria către America întrepnnsă în 1 526 de veueţJauul Sebastian Caboto. Acest navigator, trecut din serviciul AnglieI în cel al Spaniei, a pnnut de la Carol al V-lea misiunea să navlgheze către vest cu scopul de "a descopen insulele Moluce, Tarsis, Ofir, Cipangu ŞI Cathay şi de a încărca pnn troc corăbiile cu aur, argirlt, pietre preţioase, perle, leacuri, mIrodenii, mătase, brocart şi alte lucruri de preţ39<". Întîmplarea a făcut ca nava amiral a expediţiei să se sfărî­ me de o stîncă de" pe ţărmul braZilian. Cabot îşI schimbă atunci planul ŞI urcă


95

AL TE ŢINUTURI IMAGINARE Pro'dllCla Ofrr

Nil

Nubla creştlrulor Preotulw Ioan

2 1 "PrO\ mC la Ofrr" intr-un mapamond dm 1452

inamre la muzeul Borgla dm Velletn. acum la Vatican Santarem. Alias, Paris. 1852 p lan�a XXXV

pe RIO de la Plata, apoI pe fluviul Parana ŞI urmă în sfîrşit cursul Paraguayu­ lll1 El auzI aicI vorbindu-se despre o ţară a argmtulll 1 , care, cîţiva am mal tîrzlll, se vădea a

fi Peru, Impenul mcaşilor

Cu toate acestea, acel Eldorado amencan, un fel de prOiecţie în Lumea Nouă a regatulll1 PreotulUI Ioan, sau, dacă donţl, un alt Ofir neatestat de BI­ blie, a fost situat de europem mal curînd către nord ŞI către est Spamolii care începuseră să cohnde Amenca de Sud în ami

1 520-1 530

au auzit vorbm­

du-se de un nt mdlan care s-a practicat vreme îndelungată pe lacul sacru Guatavita, dm apropierea Bogotel Un rege local, într-o anumită ZI a anului, îşI ungea trupul cu răşllu1, tăvăhndu-se apOi în praf de aur Urca astfel aunt şi strălucitor într-o barcă ŞI arunca în mij locul apel ofrande dm aur, smaralde şi alte lucrun preţioase, după care se îmbăia el înSUŞI în apele laculUI. În acest timp, de pe malun mulţimea aplauda, cînta şi dansa40 Între

1 53 1

ŞI

1 6 1 7,

europenii - ŞI mai întîi gennanii tnnuşi de bancheni Welser dm Augsburg - au căutat cu Îndîtjire ţara lUI "El Dorado" - regele aunt - care, întocmai ca aceea a PreotulUI Ioan, nugra de-a lungul anilor dmtr-o regiune într-alta,

mal precis dm Columbia de astăZI pînă către Onnoco şi Guyana


96

GRADINA DESFĂTARlLOR

22 "OfIr" în Mer des hysfolres a lw Anon. detahu

R S Shrrley.

The Mappmg of fhe World, 1 987. planşa XXIII

Căutarea acestUI ţinut al aurulUI ne oferă un caz mteresant de întîlnire a două himere. Prin ami 1 539- 1 549, un tnb de mdleru Tupmambas a emigrat din regiunea Pernambuco spre "Ţinutul marelUi strămoş", spre "Ţara IUbită", spre "Ţmutul nemunrii ŞI al odihnei veşmce"41 . Acest pelennaj către paradi­ sul terestru îl purtă pe mdIeru în Peru Acolo l-au întîlnit pe sparuoli, cărora le spuseră poveştt nuraculoase despre cetăţile încărcate de aur. Ca urmare, în 1 560, a pornit tragica expediţIe a lUI Pedro de Ursua ŞI Lope de AgUlrre primul fiind asasmat curind de cel de-al dodea - expediţie care a avut măcar mentul de a aduce mai multe infonnaţii despre căile de acces la gunle fluvIU­ lui Orinoco.


ALTE TINUTURI IMAGINARE

97

După eşecul germamlor ŞI apoi al spamolilor, care a permis totuşi , cu pre­ ţul unor teribile încercări , descoperuea şi traversarea unor teritorii dificil de explorat, englezul Walter Raleigh a încercat la rindul său să aj ungă în ţinutul lui "El Dorado" de-a lungul a trei expedlţll ( 1 595, 1 596, 1 6 1 7) în amontele fluviului Orinoco Raleigh nu a reuşit însă să descopere aceste ţmutW1 de vis, fiind de acooa executat în Turnul Londrel. Dar bogăţiile Ofirului aj ungeau la regele Solomon pnn porturile de la Marea Roşie. Era aşadar destul de logic ca portughezii, după ce făcuseră în­ conjurul AfriCi i, să caute dincolo de Marea Roşie ţara de unde odimoară so­ seau la Ierusalim produsele preţioase. Debarcaţi la Sofala, portughezii au aflat de suveranul local, Monomotapa (= "Stăpînul mmelor"), care domnea peste un imperiu misterios la sud de Zambezl. Puterea şi bogăţia acestui mo­ narh bantu le-au părut portughezllor la fel de man ca acelea ale Preotului Ioan sau ale lui "El Dorado" 42 A eXistat însă, ca ŞI în celelate două cazuri, un grătmte de adevăr în zvonurile despre Monomotapa Neguţători arabi , proba­ bil mul t după epoca regelUi Solomon, călătoriseră în această ţară aducînd de la Sofala fildeş SI aur Pe de altă parte, mşte săpături începute în 1 87 1 au scos la Iveală în ex-Rhodezla, între Zambezi şi Limpopo, ruinele Impunătoare ale "Marelui Zimbabwe", datînd, mai ales, din secolele al XIII-lea ŞI al XIV -lea Dar la fel ca în cazul PreotulUI Ioan ŞI în acela al lUI "El Dorado", regatul lUI Monomotapa, Identificat cu Ofirul biblic, a devenit un miraj, o nouă ţară le­ gendară În cursul anilor 1 530--1540, portughezll au reuşit, urcînd pe fluviul Zam­ bezl, să stabilească cîteva legătun cu ţara lUi Monomotapa, făcînd trafic cu aur, perle, mrrodenl1, ŞI mal ales cu fildeş. Iar în 1 560, tID grup de călugăr! le­ zUlţi au aj uns pînă În capitala ţăm, aflată pe o colină numită Faro, o deforma­ re, credeau mlsionarn, a numelUi Ofir iniţial suveranul l-a pnnut cu bună­ vomţă ŞI a acceptat să fie botezat Dar pe urmă l-a sugrumat pe conducătorul nusiunil şi a revenit la rehgla strămoşilor săI. Regele Portugahel, Sebastian, care a dornmt între 1 557 şi 1 578, un ascet ŞI un nustlc care visa glorioase cru­ Ciade ŞI care a murit în Maroc în bătălia înfncoşătoare de la Alca�ar-Quivir, a vrut să răzbune eşecul mlsiunl1 lezulte El spera totodată să creeze la sud de Zambezi un vast tentonu lusitan care să egaleze ca întindere ŞI bogăţie pose­ siunile spamole dm MeXIC ŞI Peru, căCI Sebastian credea şi el că ţara lui Mo­ nomotapa era Ofirul din Biblie. O armată de mai bine de zece nul de soldaţi a părăsit în 1569 Lisabona, îndreptîndu-se către Africa onentală. A fost deci­ mată, în arui urrnăton, fie de fugun, fie în luptele cu mdlgemi purtate în cursul a două expediţii succesive În pluS, portughezll nu au descoperit nici minele de aur pe care sperau să le găsească Cu toate acestea, regatul lUi Monomotapa a obsedat încă multă vreme Imaginaţia occidentahlor Geologul german Karl Mauch, cucerit de Ipoteza ,,nunelor lUI Solomon" , a aj uns la Marele ZlInbabwe în 1 87 1 , fiind urmat la cîţiva ani de Cec!l Rhodes În 1896, s-a înfiinţat compania Rhodesia Anc/ent Ruins ltd, avînd ca scop declarat săpăturile arheologice, dar care în realitate căuta aur. S-a găSit aur într-adevăr, dar în cantităţi neglijab!le, compama în-


GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

98 cetîndu-şI activitatea în

1 90243

Aur, cluar foarte mult aur, eXista însă, I ară

îndoială, dar ceva mai la vest în Rhodezia de Sud.

AMERICA ŞI PARADISUL S-a arătat de multă vreme că marile călătorii exploratom dm secolul al XIV-lea şi pînă în secolul al XVll-lea au fost, în Occident, ImpulslOnate de căutarea ţinuturilor paradiSiace. Nostalgia grădirul Edenului, credinţa lui Cristofor Columb şi a misionanlor că timpurile escatologice sînt apropiate, voinţa de a răspîndi creştmismul în noi tentorii ŞI dorinţa de a găsi mult aur, pietre preţioase ŞI alte produse rare s-au conj ugat pentru a-i împmge pe căIă­ ton, pe călugări, mannan şi cucentori către orizonturile îndepărtate. Cultura la care erau părtaşi ŞI reveriile acesteia l-au îndemnat, cel puţin la început, să vadă în ţinuturile insolite care li se dezvăIUIau trăsăturile ţărilor binecuvîntate care obsedau încă dm Antichitate imaginaţia occidentalilor Cristofor Columb a fost stăpîrut realmente de ideea că NOile Indii se gă­ sesc în vecinătatea paradisului terestru. Puternic Impresionat de frumuseţea insulei Haiti, el a proclamat-o ulllcă pe faţa pămîntului datorită atîtor soiuri de arbori care păreau că atmg cerul cu vîrfurile lor şi care rămîneau tot tim­ pul verzl44. Despre un alt pei saj msular, acela din Cabo Hermoso, el scne'

"ajungînd în dreptul acestui cap, dmspre pămînt veru o mireasmă de arbori ŞI flon atît de plăcută şi delicată, Încît

In!

s-a părut lucrul cel mal nununat de pe

părnînt45 " Cnstofor Columb nu a fost smgurul care a CllllOSCut această fascmaţle Mulţi cromcan al descoperinlor Iberice din epoca Renaşteni s-au sluj it pen­ tru descnerea Lunui Noi de chiar cuvmtele cu care Ovidiu evoca vîrsta de aur - cuvinte care au fost Citate, copiate ŞI citite de un număr incalculabil de ori de o mie cinci sute de ani încoace46 Amengo VespuccI, care între anii

1 499- 1 502

a redescoperit ţărmurile Sunnamului ŞI ale BraZIliei, relua într-o

scnsoare - către Lorenzo de Medici - toate locurile comune ale literaturii paradisiace pentru a descrie natura sud-amencană, evocînd "pămîntul primi­ tor, acoperit de un număr miinit de arbori foarte înalţi. mereu verzi, răspîn­

dmd miresme delicate, care sînt încărcaţi de fructe gustoase ŞI bune pentru

sănătatea trupului; cîmpiile acoperite de iarbă deasă plină de flon al căror parfum e o adevărată desfătare, puzderia de păsăn de difente specu ale căror penaj e, culori ŞI cîntece sînt greu de descris." ŞI navigatorul adaugă'

"Îmi

spuneam în sinea-mi că sînt aproape de paradisul terestru47 .'· Scnsoarea aceasta a lui Amengo Vespucci a stat la baza unei scneri apo­ crife care a fost editată de multe on la începutul secolulUI al XVI-lea sub titlul

Mundus Novus

şi în care descnerile navlgatorului florentin au fost

transpuse la superlativ. Găsim aici şi pasajul care ne interesează: "dacă para­ disul terestru continuă să existe undeva pe pămînt, eu cred - se prespune a

fi cuvintele lui Vespucci - că nu poate fi prea departe de aceste locuri48."


ALTE ŢINUTURI IMAGINARE

99

Pnmul lstonc al Amencii, Pietro Martire d' Anghiera ( 1 457-1 526), uma­ nist Itahan care trăia în Spama, vorbeşte la rîndu-I de "ţmutunle elizee" llnde trăiesc oamenii dm Caramaira (Venezuela de astăzI) şi adaugă' "ele au o ve­ getaţie bogată, sînt fertile ŞI nu cunosc asprm1ile iernii şi arşiţa verii" ŞI spu­ ne IarăşI despre Caralbe ' "Compatnoţll nostri au descoperit o mie de Insule demne de paradis, o mie de ţlnutun ehzee49 " La sfîrşitul secolului al XVI-lea Francisco Hemandez se face ecoul acestor laude afmnînd că în Noua Spame "pămîntul produce totul de la sine" - formulă care prelua cu­ vintele lUI OvidIU' per se dt/bat omma tellltS 50 refentoare, se înţelege, la vîrsta de aur N-ar fi prea greu să sponm dosaml acestor afirmaţll admirative. Dar să reţmem numai apreclenle pe care le face asupra BrazI liei, la 15 54, un anonim englez -

C'el care au fost aLOlo �pun la umson că nu eXistă nll ălen in lume limpll mal \ erzi

�I mal gra;e pel;aje mal mmunate. munţi mal pnmlton acopenţl de arbon

lu

tot �o!Ul

de fructe. \ ăI mal fmmoase. rilm mal încîntătoare cu apă răcoroasă bogate În nenu­

mărate specii de peste. păduri

mm

dese SI mereu im erzlte. pline de fmcte ldf cit pri­

veste aurul. arg llluii ŞI alte metale. mrrodennle de toate [e llm le ŞI fruc tele Ispit itoare fie pnn gustul ;au înfăţişarea lor. fie prm efectele lor bi ne făcătoare. abundenta lor este

atît de mare încît a fo st. pînă la această dată. greu de rmagmdt ld ar putea eXI;ta unde­

\ a ale\ ea Pnn urmare se pre;upune acum la parddl;u! tere�tru

nu

poate fi decit sub

Imla ElUatorulm sau unde\ia pe-aproape CdCI acolo ;e află singurul 10l desăvîrşit de

pe pămint"

Descopennle geografice nu numai că au Infirmat vechea concepţie după care marea se termmă la Ecuator, dmcolo de care s-ar întinde o zonă de nelo­ CUIt , dar au produs un adevărat elogllJ al EcuatorulUi SI al reglUnl1 dmtre cele două troplce Walter Ralelgh, care a încercat să întemeleze colonll engleze în Amenca , afirmă în a sa [stone a lumir că reglUrule plasate sub 11l1la Ecuato­ mlUl, sau în apropierea el , sînt răcorite în timpul zllel de o briză bătînd din­ spre est care îmblînzeşte razele soarelUI, încît căldura nu este mClOdată exce­ Sivă Mal mult, nopţile sînt egale de-a lungul întregulUi an SI mereu răcoroa­ se Astfel încît, scne eL "nu ştiu mCI o altă parte a luml l în care clima să fie mal bună SI mai constantă52" Mlslonanl portughezl au combătut oplma lUi Aristotel , după care soarele încălzeşte prea tare aceste regnull , făcînd constatarea - formul ată de un călugăr dm secolul al XVII-lea - că "fierblnteala soarehll e domolită de vîn­ tul răcoros care bate dinspre larg ŞI de umiditatea pămîntulUI care, adăugîn­ du-se la răcoarea pădunlor ce se mUnd în întregul ţmut, oferă lOCUitorilor o climă plăcută53" ŞI tot despre Brazilia era vorba încă o dată într-o scnsoare din 1 560, pe care un alt călugăr, RlIl Pererra, o tnmltea în Portugalia ,,Dacă eXistă un paradis pe pămînt, aş spune că el se află acum în Brazi lia [ . ] Cme vrea să trăiască în paradisul terestm, trebllle să Vină în Brazll ia54." Acolo se afla ţara fără căldun exceslve şi fără gerun aspre pe care au visat-o poeţii Anhchităţll ŞI lSldor dm Sevilla


1 00

GRADINA DESFĂTĂRILOR

Fructele descoperite în America li s-au părut europenilor ca fiind scoase din paradis. După părerea lui Antonio de Leon Pmelo, consilier al regelUI Spamei în secolul al XVII-lea şi istoric al Noilor Indii, fructul pomului bine­ lUI şi răului nu ar putea fi altul decît fructul de maracuja a cărui aromă ŞI gust ales ar fi fost în măsură să provoace pofta Evei şi a cărui floare misterioasă dezvăluie foarte clar însemnele patimdor Mîntuitorului, de unde i se trage şi numele creştin de "fruct al Pattmilor"55 Alţii au lăudat virtuţile excepţionale ale ananasulUl, descoperit în Brazilia de lean de Lery în pucin, Antomo do Rosano, într-o lucrare pubhcată în

1 5 55. Un călugăr ca­ 1 702 consacrată fructe­

lor din B razilia, aşeza anan�sul mal presus de fructul Pattmilor ŞI îl învestea şi pe acesta cu o semm ficaţle mistică. Ananas, în realItate un cuvînt guararu,

ar Însemna după cuviosul franclscan, A nna nascz tur - a se înţelege Sfmta

Ana a născut pe Maica Dornnului56. încă dm secolul al XVI-lea un florentin afmnase că ananasul este "fructul cel mai bun dm cîte există57". În plus, America de Sud părea să fie bogată în smaralde, ceea ce a contri­ buIt, cel puţm Într-o primă etapă, la integrarea ei în mitunle paradiSiace Căci alegonile şi Viziunile edenice medievale acordaseră smaraldulUl o mare în­ semnătate, fiind considerat un simbol al Vieţii veşmce58. Un rol asemănător a

Jucat ŞI descopenrea în Lumea Nouă a papagahlor. Papagalul deţinea un loc de cmste în Imagmarul paradisiac tradiţIOnal. deoarece atunci cînd toate ani­

malele încetaseră să vorbească , ca urmare a păcatului originar, doar el şi-a

p

păstrat această facultate care îl apropie de oameni Pe de altă parte apagalul

trăieşte foarte mult ŞI ar fi putut deci să cunoască paradIsul terestru59. Papa­ galul a fost considerat mereu în secolul al XVI-lea ŞI al XVII-lea o "pasăre a paradisului". Rubens, executînd o copIe după Păcatul origznar al lui Tlzian, adaugă un papagal aşezat pe un trunchi (muzeul Prado) O altă pînză (muzeul regal din Haga), consacrată paradisului terestru ŞI datorată fie lui Rubens, fie lUI lan Bruegel, înfăţişează un peisaj edemc populat cu papagal i ŞI raţe60 Amenca troplcală, regIune privilegiată în atîtea felun - pnn climă, ape abundente, fructe excepţionale, pietre preţioase şi păsări Ieşite din paradisul terestru - a apărut europemlor ca un ţmut binecuVÎntat care a conservat ele­ mente ale stării premergătoare PăcatuluI. De altfel s-a văzut cît de mult se răspîndise credmţa că indienii dm Amenca ŞI îndeosebi cei din Brazilia tră­ iesc mal mult decît europenii61 E vorba si de astă dată de vechi teme paradi­ siace: longeVitatea vechilor patriarhi atestaţl de Biblie a părut multora un succedaneu al nemurim cu care fhseseră învestiţi înaintea păcatului primii

noştri strămoşI. Pe de altă parte, nu i se atribuia oare Preotului Ioan o vîrstă de cinci sute de am? Iar Insulele Fericiţilor din ciclul arthlU1an aveau, la rin­ du-le, privilegiul de a oferi lOCUItorilor lor longevitate62. Pierre d' Ailly, care descria insula Taprobane ca pe un ţmut în care ar fi fost aşezat paradisul teres­ tru, spune despre locuitorii el' "Durata lor de viaţă întrece media obişnuită a

fragilităţli omeneşti, în asa fel încît cei care se sting la o sută de ani se consi­

deră a fi murit prematur63 ." Se stie că Ymago mundi, pe care Cristofor Co­ lumb o avea printre cărţile sale, a fost una dm lucrărIle care au ImpulslOnat


ALTE

TINUTURI

101

IMAGINARE

manie călătorii exploratoril. În dreptul frazeI de mal sus Col umb nota· Etas istornm est prolixa

Epistola scrisă în 1 502 de Amerigo Vespucci a contribUIt în mare măsură la acreditarea legendei despre viguroşll moşnegi dm Brazilia care trăiau pînă la o sută treizecI de ani (o mie şapte sute de lunaţii. CÎte treisprezece pe an64). Mundus Novus un plagiat cu înf10ritun al scnsorii lui Vespucci, a crescut vîrsta indienilor de la o sută treizecI la o sută cincizeci de ani , adăugînd "Ra­ reon sînt bolnavI ; Iar dacă se îmbolnăvesc de ceva, se vmdecă cu rădăcinile anumitor plante. [ . . . ] Aeml sănătos de aiCI nu poartă boh molipsItoare. Dacă nu mor de moarte vlOlentă, mdigenii trăiesc foarte mult. C'red că asta se dato­ rează permanenţei bnzelor australe ŞI mal ales acelora pe care le numim Eums65." Autorul a subhniat aşadar legătura dintre vînturile umede ŞI starea de sănătate. Or, să ammtJm că scnsoarea apocrifă desemnată cu numele de Mundus Novus a cunoscut o largă răspîndrre nu mal puţm de zece ediţii ger­ mane înainte de 1 5 1 5 66. La rindul său Pigafetta. care îl înSOţise pe Magellan în călătoria sa în jurul lumii începută în 1 5 1 9, şi despre care a scns o r�latare, atribuia indlenIlor din BrazI lia o longevitate de o sută douăzeCI ŞI cinci pînă la o sută patruzeci de anl67 Textul său, apărut în limba ItalIană în 1536, s-a bucurat de o mare audienţă din clipa în care a fost retipărit în NavigatLOnl e viaggz de G B. Ra­ muslo (3 voI., Veneţia, 1 5 54-1 565) Jean de Lery, care a stat douăsprezece lUnI în BrazIlia în 1 5 57-1 558, l-a confinuat afirmaţiile, spunînd, cu ceva mal multă circumspecţie decît predecesorii săi, că mdienii dm această reglUne ajung în mod obişnUit la o sută douăzeCI de am. El a mal spus, pe de altă par­ te, că mdIeml "Toiiopmambaoults" sînt mal puterrucI , mai robuştI şi mai puţm expuşi hohlor decît europenii, că printre el nu există oameni infrrmi sau cu diformItăţi, ceea ce se expl ică prm calitatea aerului ŞI a climei, geruri le fi md necunoscute, Iar pădunle, Iarba ŞI păşunile fimd mereu verzI68 Această longeVitate, în pnvinţa căreia se pare că primii europeni s-au în­ şelat, a fost de către mulţi asOCIată cu apologia omulUI pnnutiv, care stă la rindul el la ongmea mitulUI "bunului sălbatIc'" indienii din Amenca aJun­ geau pînă la adînCI bătrineţi deoarece păstraseră ceva din "starea de mocen­ ţă" a lUI Adam ŞI a Evel. La drept vorbmd, ruCI coloniştu, nici mlslonaru in general nu au subscns vreodată la această Viziune optirrustă asupra omului amencan. Dar au pledat în favoarea el multe spinte alese în frunte cu Barto­ lomeu de Las Casas (a cărui Historia de las IndUls a circulat în manuscns, fi ind pubhcată abia în 1 8 75). ,

Cînd

l

-

a făcut pe oamenu aceştIa SimplI. Dumnezeu nu le-a

dat

mCI răutate. ruci

perfidie ŞI l-a făcut ascultăton credinCIOşi stăpîmlor fireşti ŞI creştinilor pe care

îl slu­

jesc Ei sînt foarte SUPUŞI. răbdăton. paşruC I ŞI clI1stiţi: Nu eXistă în modul lor de a fi niCI O înclinare către ceartă. văIcăreală. ranchIUnă sau răzbunare In plus sînt dellcatl

ca nIşte

pnnţl

ŞI mor uşor de epuizare SI munci grele Nu au avere ŞI mCI nu ŞI-O do­

resc. OamenII aceş tIa ar prum. Iară indo ială. cele mal marI bmecuvintăn. dacă s-ar in­ china adevăratulUI Durnnezeu69


GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

1 02

Ştafeta a fost apoi preluată de refonnatul lean de Lery în a sa [stane a unei călătorii în Antarctica (Histoire d 'lln v�vage faict en la terre A/ltarc­ tique) publIcată în 1 5 78' După cum ei n u scot niCICum apă d m acele Izvoare murdare. stncatc. dm care curg atîtea pîraIe care ne mănîncă oasele. ne sug măduva. ne slăbesc trupurile ŞI ne mIstUIe

sufletul, pe scurt ne otrăvesc ŞI ne fac să murim cu zile adică neincrederea. Iăcoffila care dec urge de aiCI, proceseLe SI gîlcevile. pIZma ŞI pofta de mărire, tot astfel mmlc dm toate acestea nu Î1 (hinule.

nU-I

stăpineşte ŞI nU-I îmboldeşte7Q

lean de Lery l-a msplrat la rindul său pe Montaigne care, în capitolul dm

Eselln (Essals) consacrat "canibalilor" , a asociat- hmpede blîndeţea chmel cu longevitatea şi cu bunătatea naturală a oamemlor din Brazilia, care se războ­ iau numai ca să se apere Să amintim pasajele cele mai semnIficative ale acestui text celebnt (Eseun . 1, cap. XXXI)' Aceste popoare mI �e par r 1 încă foarte apropIate de uan'Îtatea lor onglflară [ 1 [Ele] nu �uu să facă U1CI un fe l de comerţ ŞI nu ştiu să sCTle nu au IllC I o ClU10stmtă

despre numere. n-au aUZit de vreun magistrat sau de v reo autoritate politică:

rumeru

nu slUjeşte cui"a SI nu sînt bogaţi ŞI sărac i. nu sint contIacte �dU moşteniri ŞI nkl par­

taJe. nu au alte îndeletnicin dec îl cele legate de tIhnă. membru familieI sînt trataţi la fel ca

to\!

ceIlalţi nu eXistă ve sffilnte, nu se L ulu"ă pămîntuL. nu �e ('Ul\O�C metalele,

VIDul şi grîul nu au întrebuin\are. Cuvintele înseşI care însedIlll1ă mmciLlllă . trădare fă­ ţărnicie zgircerue. m\·idie. devenre Ie rtare �il1t necunosc ute (

1

De altfel el trăiesc Într-un ţlflut foarte pLăcut �I blind După L Îte mt-au spu� cei care

au fost acolo arareon �e vede

Llll

om bolnav . el m-au Încredll1!at că nu au

nici unul cu tremurăturl chlOmb �tIfb şi gîrbo\ It de bătrîneţe

\

ăzut pe

Montaigne nu putea aşadar decît să admire "puntatea" acestor popoare, pînă într-atît splUlea el. încît ,,mă încearcă cîteodată dezamăgrrea de a nu se fi ajuns mai devreme la cWloaşterea de astăZI , încă dm tImpurile în care existau oameni care să fi Judecat mal bme decît noi? l " Pentru el descopenrea Ame­ ncil avea loc prea tîrziu America nu mal putea contnbm din punct de vedere moral la o civilIzaţie europeană deja foarte coruptă ŞI care era pe punctul de a distruge ultimul colţ de paradis păstrat încă pe pămînt Cu toate acestea, Amenca plasată ceva mal la nord în care au început să se aşeze anglo-saxonii de la sfîrşItul secolulUI al XVI-lea ŞI începutul secolu­ lUI al XVII-lea a părut să dezmintă această previziune pesimistă. DIsidenţilor dm motive rehglOase care părăseau Anglia ostilă, Amenca de Nord le-a părut ca un pămînt binecuvîntat, ient de rău, chiar o ţară a abundenţei, unde istoria

umană ar putea remcepe pe baze noi Noua Anglie a fost descrisă cîteodată

ca fimd "asemănătoare Grădlrui Edenului" unde po(muchea e atît de grasă că nu-şI poate lua zborul . Iar curcile sînt grele ca oile72 George Alsop a prezen­ tat Marylandul ca pe un nou "paradis terestru" , copacii , ierbunle. fructele şi flonle fimd asemenea lUlor ,,hieroghfe ale stării noastre primitive, adami­ ce" 73 Un altul a crezut că a descoperit "viitorul Eden" în Georgia, regiune si­ tuată la aceeaşi latitudine cu Palestina74. Convingerea că America de Nord este noul Eden a cîntărit greu în istona Statelor Urute, contribuind la împin­ gerea spre vest a "frontIereI" sale75.


VI Nostalgie

o EV OCARE MELANCOLlCĂ A VîRSTEI DE AUR

ŞI A "INSULELOR FERIC IŢILOR" În secolele al XVI-lea ŞI al XVII-lea - se va vedea în capitolul unnător - credmţa că paradisul terestru există încă undeva la capătul lmnii ca o oază de fencire interzIsă a dispărut Încetul cu încetul Convertire la realism care nu s-a făcut totUSI fără durere. Pentru că nICIOdată nu s-a visat atît de mult ca în aceste două secole la vîrsta de aur, Insulele Fenclţl1or, Fîntîna Tinereţii, pastorale Idihce ŞI Ţara Abundenţei Şi nICIOdată de atuncI încolo, in lumea noastră OCCidentală, nu s-a acordat atîta atenţie grădmilor O geografie mal mult sau mal puţin exactă a planeteI a avut nevoie pentru a se Impune de o la­ tură t�mtasmatică. Tema paradIsulUI terestru şi a vanantelor sale a dus astfel la regăslfea "viselor" şi totodată a "melancolIeI Renaştem" asupra cărora am stănut În lucrănle1 mele anterioare. Începînd cu secolul al XV-lea, ItalienII SI apOi restul lumII OCCidentale au cheltUIt multă artă ŞI llnagmaţle evocind paradisul mitologiC unde locUitoni veşmc tlllen se-ndeletmcesc doar cu iubirea După Polizlano, lOCUinţa zeiţei Venus, plasată deasupra Insulei Clpnl, este ,,0 grădină veşmc verde" , unde ,,Pnmăvara veselă nu trece ruclodată, revărsîndu-şI buclele blonde în adierea vîntuhl1 ŞI impletmd ghlflande dIn mn de flori" (Stances pour le toumoi, 1 475) Într-o anumItă măsură, întoarcerea la mitologie a fost un mod de a vi­ sa la vîrsta de aur Ea a ofent ocazia recreăm unUl tărim Imagmar unde mI­ nunate fimţe veşmc tmere ÎŞI expun încîntătoarele trupuri goale Chiar şi în acele epopei romanestI unde apărea încă "blmul crestIn" , poeţii mtroduceau paradlsun artIfiCIale, memte Pleini, deSigur, deoarece diavolul le crease Ele aSigurau însă succesul scnem, fiInd părţIle cele maI reuşIte. În Orlando {imoso, de pIldă, ai iUl Ariosto, palatul lUI Alcmo este "mal presus de toate" , Iar trupunle blondelor vrăjitoare "întrec pnn perfecţnme ImaginaţIa oricărui pictor". Iar cît pnveşte desfătătoarele grădiru ale lUi Annlde evocate în lemsalzmul elIberat, ele se găsesc - vor fi fost ŞI îndOleh - în Insulele Fericiţilor. Vrăj itoarea a Ivit aiCI ape cnstaline ŞI potru veşmc încărcaţi cu flucte şi flori Într-un astfel de decor, Renaud , atras în afara timpului, gustă nesăţiOS sărutările lUi Anmde. Arcadia a fost la rîndul el unul dm locurile de evaziune ale Renaşterii. Genul pastoral, reînviat o dată cu Ameto al lui Boccaclo, s-a bucurat multă vreme de succes in Occident, mai ales pentru că lImanismul preluase tradiţia


1 04

GRADINA DESFĂTĂRILOR

Idilelor lui Teocrit şi a Bucolicelor lui Virgiliu Pubhcul cultivat s-a dat în vînt multe secole după IUbirile cîmpeneşti şi după jocunle păstorilor în miJ lo­ cul unei naturi primitoare ŞI annonioase. În Arcadia, dar nu în aspra regiune a Peloponezului, CI într-o cîmpie înverzită unde pomii sînt de o frumuseţe "ieşită din comun" l-a tnmis S annazzaro pe clObanul său Sincero să-şi vin­ dece rănile din dragoste. Cea mai remarcabilă pastorală italiană , Arcadia (1 502), roman în proză şi în versun, a cunoscut un succes ŞI o influenţă pos­

tumă extraordinară. Ea poate fi urmărită într-o sene întreagă de opere ulte­ noare de la Diana lui Montemayor ( 1 559), la Aminta lui Tasso ( 1 573), Gala­ tea de Cervantes ( 1 585), Pastorfido de Guarini şi pînă la Astree a lUl Honore d'Urfe ( 1 607-1627). Aceste fiCţlunl cu decor cîmpenesc, natura primitoare cu clima mereu caldă, această veşnică tmereţe într-o Arcadie dmcolo de spa­ ţIU şi timp nu expnmă altceva decît aspiraţia neconterută către vîrsta de aur în voia căreia te laşi pe timpul unei lectun sau a uneI reprezentăn teatrale. Poliziano atrăsese totuşi atenţia în Stances pour le toumai că ,,nici un muri­ tor nu poate ajunge" în sălaşul lui Venus aşezat pe un "munte de desfătare" care se înalţă deasupra CipruluI. Renaşterea a pretins desigur că va fi regăslt vîrsta de aur ŞI pot fi citate în acest sens exclamaţIile entuziaste ale lUi Rucellal, Ficmo, Hulten ŞI Rabelais. Mru mult, din cauza amestecului propagandeI politice, serbănle în cinstea su­ veranIlor şi carele de tnumf pregătite cu aceste ocazii îşi propuneau, cu sus­ pectă stărumţă, să convmgă pe spectaton că vîrsta de aur reveruse o dată cu LaurenţIU Magnificul , Leon al X-lea, Hennc al IT-lea, Hemic al IV-lea sau regma Ehsabeta2 . Se va fi lăsat oare convms publicul epoci i? În orice caz, nostalgia după aetas aurea a constituit una din trăsăturile Renaşterii. Apărută în AntIchitate, ea nu a lipSit dm Evul MedIU cînd a capti­ vat publicul cultIvat prm multiplele versiuru din Ovide moralise. A doua par­ te a poemului epic Roman de la rase începe cu o evocare grăitoare şi mcitan­ tă a acestui tImp fericit, dar deSigur acum dispărut:

În vremea aceea nunem nu lucra pămîntul care după cum Domnul il meruse rodea ca de la sme ŞI pentru tOţi dădea îndeajuns [ 1 Cînd vremea era caldă ŞI plăcută Cu vînt uşor răcoritor Ca Într-o pnmăvară veşmcă [ 1 Iar cel care-ndrăgeau ale iUbtru jocuri Sclumbau graţlOase Sărutări ŞI îmbrăţişări uşoare ŞI pe de-asupra lor Se înclinau in crÎnguI! Umbrare largi de ramuri verzi Ca largi cortine apărîndu-l De soarele prea arzător3 Dar în perioada Renaşteni, epocă pe care cu prea mare uşunnţă o punem sub semnul exclusiv al speranţei şi bucuriei, nostalgia du�eroasă după vîrsta de aur şi tărîmurile feerice a dobîndit o nouă dimensiune. In 13 77. cancelarul


1 05

NOSTALGIE

Florenţel, ColucclO Salutatl , scnindu-i lw Leonardo Bruni, făcea elogiul vîr­ stei mitice cînd oamerul se mulţumeau cu darurile natllm : ,,0, timpun ferici­ te, scna el, adevărat secol de aur, care-I hrănea pe oameru cu fructele rodlte de la sine rară trudă şi griji, timpuri mal bune rară belşug de prisos " Pe-a­ tunci, nefimd îngreunate de bucate grele ŞI vinuri, spiritele se puteau uşor înălţa de la preocupările trupeşti la sfera lucrunlor celeste4. Corabia nebunilor (1 494) a lui Sebastian Brant evocă cu tristeţe acel "odlnlOară" îndepărtat cînd "domnea pacea peste întreaga lume"5 Erasmus în Eloglul nebU1uel spune că "rasa vîrstei de aur, ingenuă ŞI nesupusă nici unei reguh (mtelectuale), trăia condusă doar de Instinctul natural". Dar mai tîrziu puritatea vJrstei de aur s-a corupt "dispărind încetul cu încetul" 6. Ma­ rot, în 1 525, dedică un rondel "i ubiru pentru timpurile vechi" dorind să-şI convmgă clhtont că "în timpurile bune de altădată domnea IUbirea. [ l Or, s-au pierdut acum poruncile iubmi"7 Eruditul ŞI umonstul franciscan Anto­ mo de Guevara evocă în Relo] de pnllcipes ( 1 529) (Orologml pnnc/pllor) "pnma vîrstă ŞI epoca de aur" cind "trăiau cu toţii în pace". "Se îngrij ea fie­ care de pămîntul său Sădea pomH ŞI semăna grîul, fiecare. Îşi culegea fructe­ le ŞI îşi tăia via. [ . . ] Trăiau cu toţii fără să facă unul celuilalt vreun rău8 " O altă lamentaţie tnstă pe tema dispărutel vîrste de aur este aceea a lui Don QUIjote care re gretă ttmpunle cînd al tau ŞI al meu nu eXIstau ŞI cînd na­ tura dăruia tuturor îndeajuns "În epoca aceea sfîntă [ . . ] nimeni n-avea ne­ voie să-şI dea osteneală mal mult dedt să ndlce mina ca să-şI culeagă hrana cea de toate Zilele de pe crengile stejanlor puternicI, Care-I îmblau să guste în vOIe dm dulcele şi pîrguitul lor fruct [ . ] Toate erau atuncea numai împăca­ re, numai pneteme, numai btmă înVOIre' [ . . ] [Natura] îmbla pe toată lumea la sînu-i îmbelşugat ŞI încăpător, ofennd tot ce putea hrăni , îndestula şi des­ făta pe tOţi fiii SăI, ce se bucurau atuncI de dînsa9 În acelaşi spmt, Lope de Vega (t 1 635), unul dintre reprezentanţll aşa-mull.ItulUl "secol de aur" al Sparuel, scna în ajunul morţll sale un poem mtitulat El siglo de oro în care dommă accentele tnste OdinIOară Natura era asemenea unei fete tinere a cărei frumuseţe nu era stricată de fardurl ŞI de prostituţie. AstăZI vîrsta de aur a decăzut lăsîndu-ne în preajma perfidlei, minclUnil, şi dezamăgmlor care ne-au Inundat epocalO. înrudită îndeaproape cu nostalgia vîrstei de aur pare să fie evaZIUnea către alte tărimun a utoplllor, care au inceput să înflorească în secolul al XVI-lea după cincisprezece veaclU1 de întrerupere Ne-am putea întreba care au fost adevăratele intenţii ale lUI Thomas Morus care a făcut genul să renască Cll a sa UtoPla ( 1 5 16) După poetul Barthelemy Aneau, care a scns în 1 559 lUl "cuvînt înainte" la traducerea franceză a lucrării, "prudentul cancelar al An­ ghei [ . ] [a vrut] , sub forma lUlel false povestiri despre noua insulă Utopia, [ . . . ] să descne o morală desăvîrşită a vleţu publice , şi chiar într-atît de desă­ vîrşită, încît nu a existat niciodată, nu există şi mCI nu va eXista vreo?atăl l". Aceasta pare să fi fost într-adevăr intenţia pnetenului lui Erasmus. In once caz, Utopza12 se situa la vremea sa în cadrul tmel foarte bogate literaturi uni­ versale care descna prezentul în culori tnste oplll1Îndu-i lUl "timp de odinioa"


1 06

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

ră", "tărîmurile idtlice", şi contribuind astfel la Întănrea nostalgiei după vîr­ sta de aur. Insula imaginată de Morus la celălalt capăt al lumii este Wl ţinut

minunat unde se află cincizecI şi patru de oraşe "vaste şi de o uluitoare

fru­

museţe", unde ţăranii "cresc o mulţime de păsări", unde grădinile "sînt în­ tr-atît de frumoase", încît nu poate fi văzut ceva "mai splendid şi de mai bun gust" , unde se produc "dm belşug toate bunurile necesare traiului ŞI chiar plăcerilor vieţii" Îndeobşte, "utopl lle" - cuvîntul a devenit substantiv co­ mun - care au înf10nt spectaculos în epoca Renaşterii vorbesc despre rup­ tura dureroasă produsă între aspiraţiile unei elite ŞI realităţile cotidiene. Ele au reprezentat o formă de refugiu 1 3.

În

acelaşi spIrit, Ronsard, care a asi stat în epoca lui Hetu1c al II-lea la în­

teţirea conflictelor religioase, îl îndemna pe pnetenul său Marc-Antoine Mu­ ret să emigreze împreună către "Insulele Fericiţilor". Simplu exerciţiu de şcoală, desigur! NiCI unul dmtre el nu a părăSit vreodată VechIUl Contment. Era vorba doar de un VIS melancohc menit să coboare o clIpă Uitarea peste "bIata Europă" ŞI peste "îngrozitorul martie" care a "vărsat atîta sînge creş­ tm".

În

aceste "Insule feriCite": Dm fiecare

floare ce-Il pOlru se desfăşoară rodeste. ne�mmlit. un galben fruct ŞI IarăşI mn de flon tot anul cimpiile în"erzite smălţUlesc Acolo unde vînt nil bate. Iar de pe stînCile înalte cad susurind lZ\ oarele de laptel�

Î n acest ţinut fencit, "cahcla nu a-ngrădlt cîmpunle", iar lupul nu înspăi­ mîntă turmele Nu s-au făcut aici auzite "trăsnetele bubUitoare" şi nu s-au vă­ zut cometele "cu pletele grele atîmînd"

"Bărbatul nu suferă văzîndu-şi/feme­

ia, în braţe-I sufletul dîndu-şI ..

Justiţia cu aur cumpărată Si legile săpate-n bronz Senatele ŞI gloata răsculată N-au nIlburat vreodată Pacea cîmpiIlor de-atei 1 > Pe aceste insulare "alte tărimun" sint reunlte toate elementele paradisului terestru: frumuseţea şi rodrucla naturii, hpsa uraganelor ŞI a cometelor, pace, dreptate, egahtate, contrariu a ceea ce trălffi şi a ceea ce Ronsard a constatat la t impul său Melancolia ŞI nostalgia aceasta după

locus amoenus

, al Edenului explIcă

la rindu-le încercările oamenilor de a reface în spaţiul grădmilor elementele paradisului

GRĂDINA ÎN CHIS Ă Grădina ideală

în OCCidentul medieval a fost mai întil

un

hortus conclu­

sus , un spaţiu împrejmUit, deşi paradisul terestru biblIc se deschidea după


NOSTALGIE

1 07

toate aparenţele spre ţara Edenului Ideea închidem s-a bazat pe traducerea clasică multă vreme a Cîntăni Cîntănlor (4, 1 2). "Eşti ca o grădină ferecată, sora mea, mireaso , un izvor închis, o fîntînă pecetluită " Relatarea alungării lUi Adam ŞI a Evel dlll "ral" (Geneza, 3, 24) ne conduce către aceeasI imagi ­ ne Dumnezeu "a postat heruvimii SI sabia învăpăiată care se îndrepta în toate direcţiile, ca să păzească drumul spre pomul vieţii" De aici înamte, dacă s-ar ti putut amenaja undeva pe pămînt un loc pasnic ŞI fenclt, el n-ar mai fi putut fi decît Izolat de restul lumII nefenclte ŞI copleşlte de păcat. Raban Maur spunea că "Bisenca e paradI sul, căCI se sptme despre el în CÎntarea Cîntări ­ lor Hortus cOIlc/mus, soror mea16" Herrade de Landsberg, stareţa mînăstiril Salllt-Odlle dm AlsaCia, (t 1 1 95) a alcătUit o antologie rămasă celebră, Hor­ tl/S deliciantm, tălmăcind pentru maicile sale înţelesurile multiple ale paradi­ sului terestru Acesta, spunea ea, înseamnă nnd pe rînd sau În acelasI timp sutletul creştlll, conştIInţa pură , feclona, vIaţa monahală, mînăstirea, Bisenca udată de cele patru fluvii ale EvanghelIei ŞI în sfirşit Ierusalimul ceresc l7 Să reţmem dm această înşirUire apropierea făcută de Herrade între paradi ­ sul terestru SI mînăstire Mînăstmle aveau într-adevăr nevoie de grădlru mal ales pentru cultivarea plantelor medicinale, dar curînd ele au fost amenaJate ca locuri de medltatle înconjurate de arcadele galeriei mtenoare Cistercl enu preferau mcmtele pătrate, cu cele patnl latun sllllbohzînd în acelaşI timp cele patru fluvii ale paradi sulUi, cel patru evanghelisti ŞI cele patru virtuti cardi ­ nale " Într-adevăr, scna Stlntul Bemard, mcmta mînăsttril e un paradiS, un loc protejat de zldunle dlsclplmel în care se găsesc o mulţime de lucnm de mare pret l 8 " Sfintul B �mard elogIa astfel deopotnvă curtea mterioară ŞI gră­ dma amenaj ată în ea In miJloc, multe grădml mînăstlresh aveau o fîntînă Construcţie utlhtară, deSigur, dar SI SimbolIcă, căCI evoca pentru călugăn flu­ VIUl care "Iesea dm Eden SI uda grădina; SI de acolo se împărţea SI se făcea patru rîun !9" (Geneza, 2, 10) Întoarcerea aceasta către începutunle Istoriei mdlcă totocL."ltă ŞI scopul care trebUIe atms ' "Grădllla mînăstirii, prevăzută cu patru compartimente pă­ trate ŞI cu o tintînă în nuJ loc, sugerează un model cosnuc, Iar comentatom au fost adesea înclinaţi să vadă aicI o dIagramă a Paradisului la care călugăni ar ajunge prin contemplaţle20 În a sa Ranonale divinornm oj[icionlm, episco­ pul Guillaume Durand (t 1 296) sena "Grădina (mînăshm ) sădită cu pomi ŞI plante reprezmtă numeroasele Virtuţi , fîntîna apelor VII, belşugul darunlor care aici astîmpără setea SI care , în viaţa vi itoare, îi vor stinge văpala2! .. Neîndoielnic că lunga caneră literară ŞI Iconografică pe care hortu.s con­ cL1/.SIIS a tăcut-o în a doua Jumătate a EvulUi Mediu se datorează nuJloclril acestei grădml mînăstiresh, atît în plan profan cît ŞI în plan sacru Iată mdica­ ţule scenice care însoţeau textul misterillor mtltulate Îllvl erea Mîntlll tontlw, datorate unUi autor necunoscut din secolul al XV-lea' ..

Asadar trebUie să se înfăţişeze

lm

paradiS terestru frumos. făcut cu LÎt mal multă

strălul ue ŞI garru slt bme cu tOI felul de flon pomI. roade ŞI dlle luenUl încîntătoare. avînd în mij loc pomul vieţii mal mîndru ea toti ceilalţi


GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

108

ParadISuL acesta trebUIe lacut din hîrtie înăuntrul LUI se vor pune ramuri de copac confecţiOnate, unele înflonte, altele încărcate de roade de tot felul cum ar fi cireşe. pere, mere, smocbme, Struguri şi atîtea aLte lucruri tăcute cu meşteşug, dar ŞI cîteva ramun verzi de armmden ŞI de trandafir, ale căror flon trebuie să se înalţe IillIl sus de creneluri ŞI trebuie să fie tăIate de curînd şi puse în vase pLine cu apă ca să se \mă proaspete Un alt manuscns al aceloraşi mlsterii adaugă la decorul paradisulm "pru­

ne, pere nemţeşti, portocale, rodii, rozmarin ŞI măgluran" şi atrage atenţia să nu fie Uitată ,,ÎmtÎna care se revarsă, împărţindu-se în patru rîuleţe22" Menţionarea creneluri lor permite În mod logiC conclUZia că era vorba de un hortus

conclusus împrejmuit

cu un zid de mcmtă.

Foarte grăitor în aceste sens este un tablou mtitulat (aflat la Frankfurt), pictat pe la

Grădiniţa paradisului

1430 de un anonim numit "Maestrul de pe

Rinul Superior". Un zid crenelat înconjoară o grădină Împestriţată de tot felul de flon. La prima vedere incmta pare populată de chipuri oarecare de doam­ ne şi donmi La o privire mai atentă pot fi identificaţi Fecioara citind o carte, copilul Isus cîntînd la harfa Sfintei Cectlia ŞI Sfintul Mthatl stînd de vorbă cu Sfmtul Gheorghe şi cu alt sfmt cavaler Paradisul acesta terestru simbolizea­ ză neprihănirea Mariei23. Dar ŞI mai serruuficative sînt ilustraţiile reahzate de Jean Fouquet pentru manuscrisul lucrăni phus FlavlUs (ms fr.

4ntiquites Judaiques

ale lui Iose­

247, B N , Pans)24. Ele repreZintă uruunea dmtre Adam

ŞI Eva în paradisul terestru Raiul e împreJmwt de un zid Întănt cu tumun, înconjurat de ape, dar avînd patru POrţi prm care se scurg cele patru flUVII ce izvorăsc din fmtÎna vieţii. În acest

hortlls conclusus

cresc pomi încărcaţi si­

multan de fructe şi flori Animalele cele mal felurite - leul. rruelul, cerbul şi Iepurele - stau pe paj işte, alătun unele lîngă altele, netulburate. Mantaua protectoare a celui Atotputermc, roşie pe din afară ŞI albastră pe dmăuntru, ca aceea a Maicii Domnului, îl cuprinde pe pnmii noştri părinţi reprezentaţi

în

goltciunea lor nevmovată. Părul Evel se revarsă în lungi şuviţe blonde Înge­ ni, păsările ŞI razele soarelui participă la rindul lor la această sărbătoare a creaţiei şi a iubim. Culonle vii - albastrul, roşul, auriul ŞI verdele - creea­ ză un cadru lumm o s, iradlind de fericire Această mcmtă paradislacă închIpu­ Ia o mlmmată paranteză În spaţiu ŞI ttmp

. ca o msulă fencită la care avem

oricînd dreptul de a visa.

Antichită,tile Iudaice

ale lui Iosephus Flavius încep cu originile lumii şi

prin urmare cu cele şase Zile ale creaţiei. Manuscrisele acestei lucrări de la sfîrşitul Evulw Mediu au fost de aceea frecvent ilustrate cu miruatun repre­ zentînd pe Adam ŞI Eva Un bun exemplu este manuscnsul francez din seco­ lul al XV-lea, păstrat la biblioteca Arsenalului (n°

5082, f' 3), în care para­

disul terestru cu fmtîna vieţii şi pomul cunoştinţei bmelUl şi răulUI e împrej ­ muit de construcţii cu turnuri ascuţite şi acoperişuri etajate. Se păstrează şi aici planul grădinii închise25.

hortllS conclusus al paradisului terestru a aj uns, aşa cum Grădinita paradisulw, să simbol izeze, evocîndu-i virgiDi­

Imaginea acestui sugerează tabloul

tatea, pe Fecioara Maria. Ea, spuneau poeţii călugări, a fost ca "o grădină fe-


1 09

NOSTALGIE

recată, de vreme ce Cristos a coborît în ea ca o rouă26" sese în această privinţă că

,,Hortus conclusus [ . ] . .

Sfintul Ieromm scri­

este o Imagine ce evocă pe

Maria, mamă şi fecioară27'·. Aşa se explică numeroasele reprezentări ale Manei în mij locul unei grădini împrejmuite, cu Pruncul în braţe sau înge­

nunchind înamtea lui.

În repertoarul

consacrat SImbolIsmului grădmu şi flo­

rilor în arta Renaşterii italiene, Mlfella Levi

d' Ancona citează unsprezece în Peninsulă în secolele al XV-lea ŞI al XVI-lea şi consacrate acelui hortus conclllSlIS mana!. MarlUscnsul din secolul al XV -lea intitulat Llvre des chants rOVGlLY, păstrat la Biblioteca Naţională dm Pans (ms fr n° 1 45), ne înfăţişează o Fecioară cu Pruncul stînd în pIcioare ŞI dominînd cu opere pictate

sdueta sa înaltă grădina dreptunghlUlară dimprejur. În afara mcintei un per­ sonaj îngenuncheat şi cu mîinile împreunate dedică Manei aceste cuvinte:

"Grădină ferecată unde a crescut adevăratul Laur28." Tipul acesta de Icono­ grafie era, în defimtiv, şi un mod de a recita prm Imagini htanille FecIOarei.

Horftts concluslls

servea de asemenea ca decor multor scene reprezentînd

Btma Vestire. Să luăm doar exemplul unei fresce pictate în

1514

de G M.

Falconetto în blsenca San Pletro Martire din Verona. Mana e aşezată în I1llj ­ locul unUI spaţiu împrejmUit de un zid crenelat U n licom, SImbol a l vlrglni­ tăţli, îi aşază un pICior pe genunchi.

În

afara mcmtel pot

fi VăZUţi, într-un

colţ, îngerul vestitor, Jar în celălalt, un răzbOlmc îngenuncheat alături de care figurează inscnpţia:

Această frescă destul de

încărcată în fundal

ev ocînd shlul Antidută­

Descendlt sicut pluVia In vellus. de ammale, turnuri şi constmcţll

ţII marchează cel puţm pentru noi încununarea - aicI foarte sofisticată - a

temei mcintel mariale Pe zid citim

Ortzts conchtsllS

zentată o mare poartă În stIl renascentlst cu formula

şi cmar alătun e repre­

Porta aurea

Fireşte, la

stînga Manei, în grădmă, artistul a plasat (într-o factură foarte pretenţioasă) o fintînă a vieţii29.

Deoarece paradisul terestru nu putea fi imaginat decît în anotlmpul tlon­

lor - flon care nu se veştejesc mc!Odată - Simboli smul marial s-a expnmat pnn flori, mulţumită cărora s-a trecut într-o clipită de la păcat la iertare. Aba­

tele Adam de Perselgne, într-un Imn încmnat Fecioarei, exclamase' " Maria,

tu eşti grădma ferecată unde înfloreşte veşnic cnnul alb al nepnhămri l, pe care o înmiresmează nepreţuita viorea a smereniei, unde se deschlde roşul

trandafir al nulosteniei nesecate30."

Om secolul al XIV-lea natura a mtrat cu adevărat în pictura OCCidentală

Flora paradlsiacă s-a putut astfel îmbogăţi în reprezentănle picturale, respec­ tînd însă limbajul codificat acceSibil publicului sau cel puţin publicului mal

cultivat Se ştia de pildă că mănIIUI ŞI castravetelUl, fructe ale răulw, li se

opuneau viţa de vie şi crreaşa, simboluri ale Patimilor lui Isus. Trecut prin creştinism, portocalul din

Gradina Hespendelor

a intrat în flora paradlsiacă

pe motiv că nu-i cad frunzele ŞI rodeşte în plină iarnă31 fraga, asociată de Ovidiu cu tlmpunle vîrstei de aur

În

mod asemănător

(Metamorfo=e 1, 4),

a

semnificat, în alt registru, fericirea din grădina Edenului32. O floare a zeilor

cum era garoafa, rmagme a amorului profan, s-a alăturat ŞI ea grupulUi de


1 10

GRADINA DESFĂTARlLOR

flon mariale. Iar părăluţa, sinorumă a primăvem, a semruficat în pictura reli­ gioasă inocenţa lui Cnstos.

Am văzut că trandafiml, alătun de cnn ŞI de Vl Orea, a fost asociat mai cu seamă Mariei. El s-a numărat aşadar pnntre flonle paradiSiace Sfintul Am­ broZle spusese că

în paradiS trandafiml nu are spml33 În acelaşi spirit, un

unn din secolul al XII-lea închmat MarIeI , ferită de păcatul ongmar, excla­

ma: "Trandafrr I ară spini , ai devenit marnă34." AICI se află onginea lconogra­ fiei care reprezenta pe Mana la

în mIjlocul trandafirilor Şi ne gîndim maI ales

Madonna del roseto (Castelvecruo , Verona) pe care Stef�mo da Verona (t după 1438) a aşezat-o într-un paradis de trandafin, de păsăn SI Îngen în ati tudmi afectate, la tabloul Madona pnntre trandafiri (de Stefan Lochner, 1450, muzeul Wallraf-Richartz din K61n) ŞI în mod specIal la capodopera lUI Schongauer, FeCIOara Între trandafin ( 1 473, bI serica Saint-Martin, Colmar).

În această

lucrare, Mana , Încoronată de dOI îngen , îl ţme in braţe pe copilul

Isus. ChIpul ei exprImă reculegerea Poartă o rochIe si o mantie de culoare

roşie.

În

spatele ei un spaher susţme tulplrule trandafrrului încărcat cu flori

man SI roşii Pe rarnun s-au aşezat păsăn. Credinciosul creştm ar putea des­

pnnde din această imagme emoţlOnantă un dublu tîlc Maria, femela fără de păcat, ar fi fost demnă să trăiască in paradisul terestm Dar veşmmtele roşii ŞI

culoarea trandafmlor vestesc moartea neînduplecată care va răpI într-o ZI copilul pe care-l stringe dUIOS la piept

Văzută dm perspectivă creştmă ca un refugiu, ţmut al fencInI fente de

urîţenIa hunil atmse de păcat, grădma ÎnchI să s-a Întîlrut astfel cu asplraţIa umanistă către cultivarea unui

oflllm

departe de agitaţia oraşelor S-ar putea

spune că Petrarca a fost prImul dmtre "grădmam umamştl"

În

Fontal­

ne-de-Vaucluse el a vmt în al său "HelIcon transalpm" să rrOlte msula grădI ­ nă evocată de Cicero În

De legibus.

În apropierea unUI "pîrîu susurînd" el gă­

sea mspIraţIa muzelor Pe domeruul său provensal, unde a înălţat altare locul

"în în care şuvoale de apă ţîşnesc dm Izvoare ascunse'" el se putea "ndIca

pînă la înălţrrnea unei gîndiri elevatew'.

hortus concluslIs exemplar a fost imagmat de Erasmus în dIalogul Convivium relzgiosum 16 ( 1 522) în care sursele creştine ŞI cele antIce se ames­ Un

tecă. Propnetaml grădinii, Eusebius, îşi expnmă "uimirea că oameniI se lasă

atraşi de oraşele cenUŞII" Unul dintre oaspeţii săi, TImotheus, face obiecţia că Socrate a preferat "satulUI oraşele care sînt medII prielnice mstruirii, în

timp ce la ţară nu găseşti decît pomi şi grădim, Izvoare ŞI rîun care odilmesc

pnVlrea, dar care nu te învaţă nirruc" Eusebius îi rephcă însă că natura ,,nu

doar că nu e mută, dar ÎI vorbeşte omului care o contemplă, ofenndu-I multe

învăţături dacă este atent ŞI donuc de mstmire. Nu spune oare natura, cu chi­

pul ei atît de delicat în vremea pnmăverii, că Dumnezeu, creatoml el, este tot atît de înţelept pe cît este de bun?" MedIUl mstic se înfăţişa aşadar ca un re­ fugIU al spintului, "un loc izolat" unde sufletele se pot regăsi .

EuseblUs î i invită spre exemplIficare pe oaspeţii săI "în împrej unmile ora­

ŞUlUI", acolo unde stăpîneşte "o bucată de pămînt, rrucă , dar lucrată cu în-


NOSTALGIE

III

gnj rre" Domemul său se împarte în două grădini Într-una dmtre ele , impo­ dobltă cu flon şi cu frunze , sînt gravate numeroase mscnpţll biblIce în latmă, greacă ŞI ebraică. "dacă vrei să intn în viaţă , ascultă ponmcile" , "căiţi-vă şi vă îndreptaţi" etc Se trece pnn dreptul unei statUI a lUi Isus ŞI pe lîngă un "lUlC izvor de apă foarte curată, [ ] icoană a izvorulw lmic a căruI cerească prospeţime reînsufleţeşte pe cei împovăraţi de nevOI" . ApOI Eusebius îl con­ duce pe oaspeţi în cea de a doua grădină, "mai îngrij ită" , imprejmuită de zi­ dunle casei. Regăslm aici acel horfllS COllclUS11S al mînăstmlor "Nu cresc aici decît plante îrumresmate " Un "încîntător pîrîlaş care susură pnntre toate lerbunle, făgădumd un adăpost de răcoare în zilele călduroase" împarte gră­ dina în două părţi simetnce, Iar "plantele de pe fiecare mal se asază care mal de care ca într-o oghndă" Umanlstul dm Rotterdam a descriS astfel revena unei grădmi închise prielmce otium-ulUl, adică reculegem ŞI unei l'ita con­ templativa, reluînd în planul Imagmn lIterare cadml şi ftmcţl U\llle spaţIUlUI verde împrejmuit de arcadele galenilor mtenoare dm mînăstirile medle\<ale. Versiunea creştmă a grădirul "renlgiu'" aflată departe de agitaţia, de nete­ ncuile şi de păcatele lumii, o găSim ŞI în lucrarea lUi Bemard PalIssy, Recep­ te veri table ( 1 563), lucrare care conţine, Între altele, "planul unei grădini atît de plmă de desfătare şi de folositoare născocm, cum nu s-a mat văzut vreo­ dată37" Va ti , spune automl, "o grădmă atît de frumoasă, cum n-a fost vreodată sub soare, în afară de grădma paradIsului terestm38" , Iar scopul el va fi acela "de a da oamenilor prilejul să lase deoparte toate depnndenle sau desfătările VICioase, reaua negustone, pentm a-şI petrece timpul cultl"înd pămîntuP9". ,,Doresc, mal scne el, să-rru fac grădma ca să mă refuglez în ea în clipele grele. Ţelul meu este să fug de agItaţia ŞI răul lurrul ca să slUjesc nestmgherit lUi Dumnezeu�o " Protestantul Bemard PalIssy , martor al răzbOaielor reltgi­ oase, îi spune mterlocutomlui său în Recepte "Dacă ai ti văzut îngrozitoarele dezlănţUln ale oamenilor, cîte eu le-am văzut de-a lungul acestor tulburăn, n-ai fi avut fir de păr pe cap care să nu se înfioare de atîta răutate ome­ nească41 " Inventatorul "ceramiclI rustice" îşi orîndUleşte aşadar grădma ,,refuglUllII" cu tot tirescul după modelul unUI horfllS COnclllSlIS "Careul" acesteia va fi "închts" înspre nord şi vest�2 de munţi ŞI de stînCI, Iar înspre celelalte direcţii de miCI Z1dun, la rîndul său va fi împărţit "în patru părţi egale", cu o încăpere pe fiecare colţ ŞI cu o alta în mijloc într-o ,,nucă insulă în j unII căreia se vor sădi plopl43" Bemard Palissy redescoperea astfel configuraţIa grădmllor mέ năstireşti şi relua, in plus, sugestiile lUi Erasmus, inscnpţionînd în acest loc de "inţelepclune" formule extrase dm psalmI sau din Cartea Înţelepcllllzii44, DE LA GRĂDINA ÎNCHISĂ LA GRĂDINA DESCHISĂ În CIUda Ideilor artistulUi d1l1 Samtonge, grădina Renaştem a avut SI ori­ gml necreştine, în spectal onentale, iar succesul el a fost, de fapt, tavonzat de


112

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

mal multe influenţe convergente. Grădinile şi palatele IslamulUl au recuperat prin intermediul civilizaţiei greco-latine tradiţia "paradisurilor" persane. Acestea închideau în incintele lor. protejate împotriva vînturilor deşertulUl, toate speciile de animale care creşteau în regat. "La adăpostul înaltelor ziduri ale parcului, regele păstra în stăpînirea sa flora ŞI fauna regatului întreg şi această mare frîntură de natură îmblînzită Şi captivă slffiboliza rolul său ex­ cepţional de paznic al fecundităţii şi vieţii45." Dar pe de altă parte, în virtutea visului suprem al locuitorilor deşertului, musulmarni, în tradiţia Coranului, au imagmat tărîmul de dincolo ca pe o livadă De pildă Cartea scăm lui Ma­

homed

care relatează călătoria nocturnă de-a lungul căreia profetul, condus

de îngerul Gabriel, a străbătut cerurile ŞI ladurile, spune că Mahomed a văzut şapte "paradisun" succesive care erau tot atîtea "livezi" Sălaşul însuşi al lui Dumnezeu, cerul suprem, este la rindu-I descas ca o livadă, împrej muită de Ziduri, cuprinzînd fintîrn şi pomi încărcaţi de fructe şi unde se aude mUZica instrumentelor şi CÎntecul melodios al fetelor pe care le adăposteşte46 De la Bagdad şi Damasc la Grenada, suveranil musulmani au creat minu­ nate grădini care evocau cele O mie şi una de nopţi . Scnitorii, în epoca la care, în Occident, domnea Carol cel Mare, au lăsat descrieri pline de entuzi­ asm şi de bună seamă exagerate ale grădinii lui Harun al Raşid dm Bagdad. Se afla, mai ales, în această grădlOă, în mij locul unUl bazm circular, un pom de arglOt ale cărui ramuri erau încărcate de păsăn ce se mlşcau ŞI clTlpeau ac­ ţIOnate de un mecanism Unele păsăn erau aurite, altele argintate, Iar ramuri ­ le şi crengile erau acopente cu foiţă de aur47 Modelul acestei grădlOi a fost dus la Constantmopol. În plus, prin mtennediul musu1manllor. gustul pentru grădini s-a răspîndit în Sicilia şi în Andaluzia Mai ales utilizarea ingenioasă a apei dm grădinile OnentulUi l-a Ulffilt pe cruclaţl Unul dlOtre aceştia, Ro­

bert d'Artois, trecînd, în 1 270, prm Palenno, a fost încîntat de livezile care înconjurau oraşul , iar la întoarcere a creat la Hesdm, în Picardia, un parc în­ grij it mai apoi de către duci! de Burgundia, care va rămîne în Occident. timp de mai multe secole, urnc în genul său. El beneficia de mecanisme şi de dife­ nte "trucuri" acvatice necunoscute pînă atunci în zonele noastre48 Tema grădinii iubiri i, bine protejată de zidun . a pătruns deja în literatura secolului al Xll-lea cu ajutorul influenţelor onentale.

În Roman de Thebes

arrunt ită o "grădină" ,,închisă cu zldun pe toate laturl1e4CJ<'. Iar în

Blancheflor Citim

e

Floire et

această descriere.

Llvada e frumoasă ŞI mare Cum nu s-a maI văzut sub soare Şi-mpre]mwtă-I bine de un Zid Dicolo de care. curge, mi se pare un fluviu IZvorît dUl paradiS [ 1 Care grădma o-mpresoară încît nume nu ar putea Ultra Doar dacă pe deasupra ar zburaso

În romanul

lUi Chretien de Troyes.

Cliges,

cel dOi îndrăgosti� petrec luni

întregi de fericire într-o hvadă .,închisă cu un zid înalt51". Iar De

amore a lui


NOSTALGIE

1 13

Andre le Chapelain descria încă la sfîrşitul secolulUi al Xll-lea grădma circu­ lară a "Regelui dragostei" în felul unnător: un loc încîntător înconjurat de numeroase soiuri de pomi fructifen cu parfumuri îmbătătoare, care are în mijloc o fintînă de apă curată şi un copac maiestuos mai înalt decît tOţi cei­ lalţi, acoperind cu umbra sa întregul cerc al grădinii protej ate de ramurile sale. Aici vremea este tot timpul blîndă. Descrierea reconstttuie de fapt ima­ ginea paradisului terestru, dar în acelaşi timp o laiclzează. Grădina este nu­ mită Amoenitas

miditas

ŞI

şi este înconjurată de Siccitas52.

două ţinuturi respmgătoare numite Hu­

Grădina dragostei - în care cît de greu se ajunge' - cea mal celebră dm Evul Mediu e fără doar şi poate aceea pe care a desCrÎs-o GUillaume de Loris (pe la

1 225-1 230) în prima parte dm Roman de la rose' Zidul înalt era în lotul tăcut dm piatră şlefilltă. Si-n locul gardulm dm mici boscheţl El îngrădea-nchlZÎnd Il\,ada Cu Ierburi grase nepăscute Livada ceea se-ntmdea pe-un loc mmfic Iar celui care pe o scară M -ar fi condus în mterior 1 -as fi rămas dator pe \ Iată CăCI nu fu ocln de muntor Mai fericit vreodată Decît atuncea cînd în faţă-I pm elistea l ivezÎÎ s-a deschiS Că( l nu e loc mai prinutor Şi mal plăcut atitor păsăn NU-I chip să mai fi fost cîndva Atîţia pOIDl cu ramuri grele de păsărele cîntătoare,3

o precizare mteresantă· "Oyseuse" (Lenea), care l-a deschis tînărulUi erou al romanului poarta livezii, l-a înştiinţat că DMUlt "a adus pomii dm ţinutlinie lui Alexandru54" : ruCI o îndoială, aşadar. în pnvinţa mfluenţelor orientale. La sItrŞltul Evului Mediu, grădina izolată a IUbirii este o temă clasică a iconografiel ŞI literaturi I.

în

secolul al XIV-lea de pildă, o asemenea grădină

e reprezentată într-o frescă la Sorgues, lîngă Avignon. "Crîngul tmereţii" al lui FrOlssart este "rotund ca un măr. de fonna unUi pavihon55". Într-o adăugi­ re la

Livre du Cueur d 'amours espns,

msula iubmi presupune "un frumos

parc închis cu un gard înalt lacut din trunchi un de cedru ŞI lemn de aloe56". În

Visul lui Po/iphile al

lui Francesco Colonna (tenrunat în 1 467) insula Cite­

rei, loc de reverie ŞI feriCire, este descnsă ca un loc împrej muit unde nimfele "îl cinstesc pe stăpînul lor Cupldon" .

Acest loc era atit de frumos. de plăcut ŞI destătător. încit elocmţa însăşi s-ar dovedi prea sărac ă în cuvmte. unagim ŞI culon retorice. dacă s-ar apuca să-I descne [ 1


1 14

G RADINA DESFĂTĂRILOR

CăcI aici se afla adevăratul loc de odihnă şi desfătare prea fericită. cu grădiru, livezI şi crînguri rîndwte anume pentru cea maI deplmă desfătare [ ] Vremea nu era deloc schimbătoare ŞI nesigură. lllCI nu era pnmeJdle de Vînturi rele. de arşiţă ŞI de inghet sau ceaţă. CI era veşlllC semn ŞI plăcut. natura dărumdu-şI în vOIe toate roadele [ ] El este aşezat în mijlocul mării care îl înconjoară cu ape limpezi. fără stînCI. fără nămol sau bolovaru [ 1 De Jur împrejurul insulei sînt sădiţi dm trei în trei paşI lllşte chiparoşi frumoşI. Iar sub el fu, gard VIU de mITt. des ŞI gros. în formă de meterez. de un pas şi jumătate înălţrrne, în care sînt cuprUlse tulpirule cmparoşilor TulpUlile les din gardul viu un picior ŞI Jumătate pînă la locul de unde răsar raruuriIe. Acest gard VIU serveşte de împrejmuire întregii insule, Iar În locun potrivite sînt tăiate Ultrări ŞI Ieşiri Dar frunzişul este atît de des. încît nu se poate vedea prm el şi este drept ca un Zid ca şi cum cmeva s-ar Îngriji să-I tundă În fiecare ZIS7 Nu putem să nu remarcăm insistenţa cu care,

în acest fragment, apar ter­

meni ca ,Joc închis". "zid împrejmuitor" , "încludere" , "spaţiu retras" şi din nou "zid împr�muitor'· Insula paradisiacă este, ca să splll1em aşa, dlOcolo de spaţm şi tunp Domneşte alei ca în epoca vîrstei de aur o climă blîndă şi ne­ schimbătoare. Flori şi fructe sporesc din belsug, Iar autorul ne spune ceva mal încolo că toţi arborii "fructiferi [ . . ] sînt la fel de înalţi ŞI de groşi şi, mal mult de atît, rămîn mereu verzi, fructele rodind tot timpul anului: căci odată unele culese, altele se coc necontenit. aşteptîndu-şi rinduI58". Paradisul terestru îşI recapătă consistenţa în acest VIS de iubire al unUi că­ lugăr veneţian Dar este cu totul păgîmzat ŞI Izolat în nujlocul mării , ca "uto­ piile" din secolul al XVI-lea Itmerariul tînărului erou trece apoi prmtr-o serie de grădiru întrepătrunse ŞI se stlrşeşte în grădma lui Venus unde Poli­ phile o va îmbrăţişa pe Polia Un grilaj sublimază caracterul "secret" al aces­ tUi ultim refugiu Laiclzarea lUi

lwrtus conclusus, produsă în romanul cavale­

resc medieval, culnunează, în viZIUnea lUi Francesco Colonna, cu descrierea aceasta de mal sus, preţioasă şi antlchizantă. Renaşterea n-a abandonat complet tema grădirui încluse' ca dovadă grădi­ na în care ajunge Poliplule, închemd căIătona sa lOiţlatică Am putea însă evoca grădinile reale, cum sînt acelea dlO palatul

în T, de la Mantova, grădi­

na lui Montalto di Pavia de la poalele ApenlOilor ŞI mai cu seamă aceea care a fost proiectată în

1 540 la

Castel lo, în apropierea Florenţel, pentru Coslmo I

de MedicI. Elementul lor de bază este o grădină cu planul pătrat, înconjurată cu ziduri sclll1de de piatră. avînd în centru o fintînă circulară dedicată zeiţei Venus. Această grădină centrală era flancată pe fiecare lanrră de alte două gră­ dini mai mici, împrej muite la rindu-le şi care dădeau într-o livadă de Iămîi.

Am putea adăuga la cele de mai sus ŞI alte exemple. De asemenea multe grădini posterioare Evului Mediu comportau un hortus conclusus , amenaj at într-un ansamblu mai vast, loc de întîlnire al îndrăgostiţilor şi . . . filozofilor. La limită, grandiosul cortile de la Belvedere proiectat de Bramante pentru papa Iuliu al II-lea dă încă Impresia unui spaţIU închis. datontă celor două lungi galerii care leagă Belvedere de palatul Vaticanului. Atîta doar că far­ mecul grădinii şi refugiului este aici contrabalansat de pompa papală ŞI de


NOSTALGfE

1 15

punerea în valoare a statuilor antice În plus. pentru a annoniza arhitectura cu decorul natura l. Bramante a adaptat terenul ŞI construcţnle la panta colmei si a prevăzut acest cortz le cu terase, gradene şi cu o scenă de teatru În sfîrşit, această grădmă inchlsă avea dlmensium mal PUţlO obişnUlte Marea inovaţiei a Renaştem , in acest domeniu, a fost grădina deschisă, pe care Leone Battista Alberti a teoretlzat�o în lucrarea De Re edificatona ( 1 452) Ideea sa nouă în epocă este că grădlOa SI casa trebuie tratate ca un tot ŞI că spaţiul verde. remodelat de arrutect. trebUie să se armonizeze cu mediul ambIant şi să se contopească cu eP9 Parcul reahzat de Bramante răspunde în parte acestor cennţe. Descopenrea IUl Domus aurea la Roma. lOteresul renăs� cut pentru Villa Hadnana dm Tlvoh ŞI moda anhchizantă au dus curînd la amenajarea la ţară a lillor adevărate palate ce se adăugau uneI naturI domes� hclte de arhitect ŞI hldrauhclan. Se VIsa oare pe mat departe la aetas aurea ŞI la paradisul terestru în aces­ te grădim Încruse saU deschise ale Renaşteni? într-o oarecare măsură. da' "Mitul virsteI de aur a dictat amenaj area vilei Poggio de la Calano pentru Lo­ renzo [Magniticul] ŞI a VIlei de la Castello pentru Coslm060 " Vizitînd reglU­ nea laculUI Garda, Mantegna a descoperit "parcun impădunte care semănau într-atîta cu paradIsul, că păreau Izvorîte dlO IOsplraţia celeI maI ÎnCÎntătoare muze61" Asoc ierea în epocă a cuvîntulUi "desfătări" (delices. in fr în orig ) cu grădma se explIcă pnntr-o lungă tradiţie semanhcă ce a stabilIt o echiva­ lenţă Între paradIsul terestru ŞI hortzlS delz etantm. Se vorbea de "desÎatănle" de la Behguardo ŞI de la Belfiore dm apropiere de Ferrara62• de la PoggIOre­ ale dlll Neapole, de la Vila d' Este dm Tlvoh63 etc. Cmeva spunea despre Hampton Court in 1525 că "semăna mal mult cu paradisul deCÎt cu o reşedlll­ ţă pămîntească" Iar în parc "grădllla de flon fusese numită «paradlsul64��" Dar la fel de bme se poate vorbI ŞI de contranu, de "ImpOSIbila reconstitUIre ederuc.'i"65 pe care au tlustrat-o grandIOasele grădllli europene ale RenasteriI ŞI ale secolelor care au unnat Grădnule acestea au fost caractenzate pnn treI elemente maj ore. bos­ co-ul. adică mICIle pădllfl amenaJ ate care făceau trecerea la peIsaJul ambiant, exploatarea efectelor acvahce pnn cascade, canale ŞI fintîru arteziene ŞI în sfirşlt desfăşurarea în spaţiu pnn crearea efectelor de perspectivă Parcunle celebre dIn Tlvoh, Bagnala. iar mal tîrzIU cele dm Illsulele Boromee. ca să luăm doar CÎteva exemple care au tăcut sco ală, ne vorbesc despre spiritul în care au fost ele concepute. S-a căutat pnn ImitaţIe IlUZIa reahtăţiI Au fost înmulţIte elementele artIfiCIale (sIstemele automate) sau cele fals naturale (grotele) cu scopul de a provoca uinurea ŞI încîntarea Peisajul a fost subor­ donat artei. Tehnica a tnumfat asupra natun i Grădina a devenit astfel un spa­ ţm teatral ŞI cadru al unor fastuoase ceremomi. În relatarea pe care Montaigne o face călătonel sale în Italia găSIm de­ scnerea marelui parc de la Pratolino conceput pentru Francesco 1 Medici în secolul al XVI-Iea66. Aleea centrală era lată de cmcisprezece metn Traseul dezvălUIa o mulţIme de fintîm ŞI de sisteme automate LUlgl Zangheri67• cel


1 16

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

mai btm cunoscător actual al grădirui astăzi dispărute, spune că Pratolino a apărut "ca lll1 organism în întregime nou, alcătuit dintr-un palat, veritabil SI­ pet de curiozităţi, şi dintr-un parc-grădină consacrat pe jumătate gloriilor tre­ cutului şi pe Jumătate mintmilor prezentului. Originalitatea ansamblulm Pra­ tolmo stă în faptul că este deopotnvă un muzeu urnc de mirabilia, un verita­ bil studiolo în aer liber şi lll1 mare labirint de formă neregulată fremătînd de viaţa grotelor şi a f'mtînilor". Pe fundalul pictat al unui Olimp, simbolizat de clupunle lui Jupiter, Ve­ nus, Apollo şi Esculap, micile teatre de marionete dădeau reprezentaţii cu scenete inspirate din v iaţa de ZI cu zi (tocilarul, morarul etc.) sau care evocau viaţa lll10r oameni deveniţi semizei mitologiei (Narcis). În grotele de la Pra­ tolino erau reprezentate toate rrunele de metale şi de argmt şi modul în care sînt ele exploatate. Aceleaşi grote erau plme de "corali şi alte pietre preţIOa­ se" , în timp ce cîmpiile erau "presărate cu Inii de soiun de flori", unaşa coli­ vie închidea "puzderie de păsări", heleşteul era populat de "peşti mari de di­ ferite specii", iar crîngurile nuşlll1au de "mulţimea lepunlor, a căprioarelor şi potîrruchilor". Apele erau aduse din izvoare aflate la mulţi kilometn (şi te bucural de ea aici) "în arşiţa verii sau în vremea blîndă de primăvară"68 . Grădina secolelor al XVI-lea şi al XVll-lea a fost definită ca un "si stem conceptual complIcat" şi codificat69, în care natura era "negată", şi chiar "Sl­ luită şi mutilată"7o. Ea proslăvea virtU a proprietarului eL în vreme ce gră­ dinile dm mînăstuile medievale se îndreptau către Dumnezeu în afară de asta, amenajările sale complicate deveneau tot mai multe, îndepărtînd-o de presupusa simplitate a Edenului La Inij locul secolulm al XVII-lea, autorul dramatic James Shirley (t 1 666) socoteşte că lalelele sînt prea scumpe ŞI spu­ ne despre o grădină mult prea aranjată' "Mă-ncintă prea puţm pnvirea ei/ Cruar dacă prin asta dovedi ţi/Cum omul poate cumpăra natura la un preţ/la care ai umple a doua oară vechiul Paradis71 ." Se recreau astfel paradisun artificiale în locul celuilalt dispărut. O aseme­ nea interpretare a fost propusă în cazul modificărilor făcute în secolul al XVI-lea la vila Lante din Bagnala, de lîngă Viterbo. Stejarii unaşi dm care, după Ovidiu, curgea nuerea în epoca vîrstei de aur, si fintîna lui Bachus, din care izvorau riuri de vin, dacă ar fi să ne încredem în Georgice, ar fi dorit să evoce aetas felicior Acesteia i se opunea de atunci încolo epoca lui Jupiter, slmbolizată de grădina în stil italian în care arta triumfă asupra naturii An­ samblul de la Bagnaia era prevăzut, În punctul de fugă al linnlor de perspec­ tivă, cu o f'mtînă a PotopulUi, final dramatic al vîrstei de aur72. Lablrinturile, atît de dese, începînd cu Renaşterea, în grădinile europene, traseele miţlatice, uneon marcate ca în "pădurea sacră" a lui Bomarzo ( 1 552) de figuri mon­ struoase, aminteau vizitatorilor că, după păcatul originar, drumul omului este greu şi că trebuie să depună multe efortun pentru a suplll1e o natură răzvrătită. Trecerea de la /wrtus conclusus la grădina deschisă; caracteristică Renaş­ terii, se vădeşte simultan şi în reprezentările cuplului adamic. Hugo van der Goes (Păcatul originar, Viena), HIeronymus Bosch (Grădina desfătărilor,


NOSTALGIE

117

Prado) ŞI Henri Met de Bles (Paradisul terestnl, RIjksmuseum, Amsterdam) integraseră dej a pomii paradisului Într-tID peisaj vast. Tendmţa aceasta s-a accentuat ulterior. Lucas Cranach, care a pictat Paradisul terestnl (Viena) pe la 15 30, trasează deschiden largi spre grădma Edenului Deschiderea lUi hor tus conclu sus se împlineşte pe la 1 5 50 în mmunatele taplseril bruxeleze consacrate primelor capitole ale Genezei, păstrate astăzI la Galeria Academiei din Florenţa Numirea animalelor, diferitele momente ale păcatulUi ongmar, alungarea primilor noştri strămoşi se desfăşoară în mijlo­ cul unor spaţll vaste unde se pot vedea pomi, dealun şi multe flori, frunzJ şuri şi păsări , după cum şi diverse arumale73• Rubens ŞI Jan Bruegel , care au pic­ tat împreună un tablou intitulat Adam şi Eva în paradisul terestnl (Haga, Mauritshuis) au adoptat aceeaşi soluţie De altfel aceasta pare să fi devemt de atunci încolo aproape o regulă dacă ar fi să l uăm în seamă şi modul în care Isaak von Oosten (t 1 66 1 ) tratează acelaşI subiect (Rennes. Muzeul de Arte Frumoase) sau reprezentarea de o vie ongmahtate a paradisului pe pavlmen­ tul blsencil San Michele din Anacapn74 FLORI ŞI FÎNTÎNI

în timp ce grădma Edenului se deschidea către exterior, flonle ocupan un loc tot mal mare în sensibilitatea ŞI arta occidentală Prefennţa pentru flori a fost determinată de mal multe mfluenţe conjugate cultura flonlor în curţile mtenoare ale mînăstmlor, grădmlle OrientulUI şi redescoperirea Antichităţii cu simbolistica păgînă a unor flon ca trandafirul sau garoafa. La acestea s-au adăugat gnJa pentru detalu, tlplcă civilizaţiei noastre de la sfrrşitul EvulUi Mediu, mtroducerea peisaj ului real în compoziţllie picturale ca, de pildă, în tabloul Pescw tul miraculos al lui K Wltz (1 444) dm muzeul dm Geneva, atracţia pentru plante pe care o dezvălUIe, între altele, mai multe acuarele ale lUi Diirer şi Hoefnagel, studnle lui Leonardo da Vmci ca ŞI decoraţiile hu GlOvannl da Udine mspirate de groteşcile antice. Interesul pentru plante ŞI pentru cultura florilor s-a dezvoltat astfel repede în OCCident, mal ales dm secolul al XV -lea, mvadînd deopotnvă cultura sa­ cră ca ŞI cea profană. Iată ca dovadă cele aproXimativ cmclzeci de plante ce pot fi recunoscute în cîmpia paradis Iacă dm tabloul MIelul mistic al lUI Van Eyck (Saint-Bavon, Gand), tapiseriile "mille fIeurs" la modă în Franţa de la sfrrşitului secolulUi al XV-lea ŞI de la începutul secolului următor, sau grădi­ na de flori tmagmată pe ruinele unUI amfiteatru roman de autorul Visului lw Poliphile. Pe gradenele acestui amfiteatru cresc, spune Francesco Colonna, clclame, albăstrele, garoafe şi narcise În partea de mijloc sînt galeriile ŞI aleile acoperite, umbnte de tufele de trandafir ŞI de mirt, sînt apOi chiparoşi ascuţiţi ŞI căIdăruşe, crini, mlcsandre, lăcrămloare, garoafe, viorele, brebene­ luI. fihmica şi gladiolele75.


1 18

GRADINA DESFATĂRILOR

Ronsard a sens poeme despre Pm, Ilex ŞI Filimică În Anglia pnmele pe­ piniere comerCiale au apărut în epoca Tudorilor76. În 1 546, îngrijitorul gră­ dlOii regelUi Angliei a cumpărat cel PUţlO trei mii de tufe de trandafm cu flo­ rile roşii77. În secolul al XVI-lea au apărut în Occident laleaua, tuberoza, anemona ŞI brînduşa78 Principalele centre ale culturii florilor de grădmă au fost mal întîi în Italia, Spania şi Franţa mendională. Dar începînd cu anul 1 5 80, Ţănle de Jos, aflate sub dommaţie spaniolă, ŞI Provinciile-Unite au tre­ cut pe locul întîi Laleaua a dobîndit de atuncI încolo un loc Important în via­ ţa culturală a acestor regiuni79. În acelaşI timp au apărut grădmile botanice Cea mal veche a fost amena­ jată în apropierea Veneţiei în 1 533. Au unnat apoi cele de la Padova ( 1 545), Pisa (J 546), Bologna ( 1 568), Paris ( 1 5 76), Lelden ( 1 5 77), Leipzig ( 1 580), Montpelher (1 598) Sperau oare cei de atuncI să regăsească paradisul pierdut cu ajutorul grădmllor botanice? Făceau cel PUţlO această ImpreSie. K Tho­ mas citează cărţi englezeşti de grădinărit dlO secolele al XVII-lea ŞI al XVIII-lea avînd htlun ca Paradlse Retneved, Paradise Regamed, Paradisus in Sole În 1 783, lm naturalist francez, Pierre-Joseph Buchoz, işi va intitula un tratat de botanică Le Jardin d 'Eden, le paradiS terrestre renollvele dans le Jardill de la Reine a Tnanon, sau Collectzon des plantes les pll/s rares qzu" se

trOl/vent dans les dew: /ukmlspheresSO Să repetăm însă că începutunle modemltăţu europene au fo st caracten­ zate de sentimentul acut al imposibihtăţii întoarcerii la vîrsta de aur sau la paradisul terestru, acestea două fiind conftmdate adesea E grăitor că în seco­ lele al XVI-lea ŞI al XVII-lea s-au răspîndit atît de mult temele înrudite cum au fo st acelea ale "ŢăriI unde curge lapte ŞI miere" , ale "Izvorului Tmereţii", ruste Impossibilia mal mult sau mal puţm burleşti, ca si temele "lumii răstllr­ nate"Sl (în "serbarea neburulor" de pildă) etc. Aceste lumi cu capul în jos provocau cu siguranţă rîsul sau măcar surîsul dacă nu erau pnleJ de reverie Stărumţa asupra lor a atras însă atenţia Istoncului, ele fiind expresia unor pu­ ternice fantasme colective. Iată o eZitare semru ficativă: un tablou al lUI Lucas van Leyden, păstrat la Rijksmuseum din Amsterdam, este mterpretat cind ca reprezentarea unei burleşti "Ţări unde curge lapte ŞI nuere", cînd ca o evoca­ re a "vîrstei de aur" S2 . Locul acordat în epocă legendei ,,Fîntînii Tinereţii" merită o atenţie deo­ sebită. În Evul MedIU oamenii visaseră deja la "Fîntîna Tmereţn", lmaginîn­ du-şi că s-ar afla lmdeva în regatul Preotului Ioan sau în alte zări ale lumii pe care le străbăteau, în căutarea ei, cavalerii rătăcitori. În secolul al XV-lea apare în miniaturile care Ilustrează poemul epic Roman de Fauvel (B N ) şi este încrustată pe capacele de fildeş ale unor casete sau sipete. Tema ,,Fîntînii tinereţii" se răspîndeşte însă şi mai mult începînd din secolul al XV -lea. O miniatură de pe manuscnsul Istoriei regelui Alexandnl reprezintă, în mijlo­ cul unei grădini paradisiace, o fîntînă păzită de lei şi de grifoni . Alături e un bazm în care se scurge apa imtînii şi unde, îmbămdu-se, oamenii îşi recapătă


NOST UGIE

1 19

tlOereţea ŞI sănătatea Iar dedesubt stă această legendă' "Cum a găsit Alexan­ dm Fîntîna Tmereţil " În cheie alegorică şi creştmă, apa acestei fintîm ar putea semnifica un mod simbolic de regenerare spirituală. Dar, în Renaştere, reprezentarea aces­ tUI izvor de fenclre şi tlOereţe a dobîndit o componentă erotică. Aşa de pildă, fresca dlO castelul plemontez dlO Manta , atnbuită lui Giacomo Jaqueno (prima jumătate a secolulUi al XV -lea) reprezlOtă un grup de tineri, bărbaţi ŞI femei. care se scaldă, inlănţulOdu-se, în două bazine suprapuse. Iar deasupra veghează Amor cu arcul întins. Printre atîtea opere care au evocat mai apOi Fîntîna TlOereţii - sipete în­ crustate, gravun, taplseriile dlO Colmar, xilogravunie din Beham, diverse alte tabloun - poate nici lma nu ilustrează mal blOe această temă decît ta­ bloul dm 1 546, al lUi Lucas Cranach cel Tînăr (Berlin, Staatliche Museum), al cărUI tată pictase la rîndul său în 1 5 30 o "Vîrstă de aur" , păstrată la muzeul dlO Oslo Bătrîm, bolnavI şi ciungt sînt căraţi pe tărgi , în cărucioare sau pur­ taţi în spate pînă la malul apel miraculoase. LI se scot vestmlOtele SI se amn­ că în apă, ieşlOd apoi pe malul celălalt întlOenţi, vindecaţi, radloşl, gata de dansuri , banchete ŞI dragoste Pe malul stîng, cel al bărîneţii, peisajul e stin­ cos SI nehmştltor, în timp ce pe malul drept, al tlOereţll, natura e plăcută ŞI pnmitoare83 În secolul al XVI-lea se spunea despre Ponce de Le6n, care în 1 5 1 3 des­ copense Flonda în Zllla de Pasqua flonda (Dumimca Flomlor) , că ar fi cău­ tat şi ar fi ŞI găsit, urmînd indicaţiile IOdlenilor, o taimcă fîntînă a tlOereţii Pierre Martrre d' Anghiera ne încredinţează că în Spania "întregul popor", dar ŞI o "parte însemnată a celor mal bogati ŞI mal nobllI" credeau că povestea este "adevărată" Acest Iordan alOencan ii înhnerea pe bătrîni Pierre Martire a adăugat însă că se îndoieşte că natura poate face acest lucm "Cred, spunea el, că numai Dumnezeu are puterea de a mtra in sufletele oamenilor sau aceea de a crea lucmrile din nimJc." Potnvit autorul Ui, ar fi fost vorba de o legendă asemănătoare aceleia după care Medeea l-a întlOent pe bumcul el Eson sau aceleia a Slbllel dm Entreea prefăcută în plantă Un alt cromcar al cucenrii Americii, Femandez de OVledo, a spus la rîndu-l că ar fi absurd să atnhUl unuI creştin intenţia de a descopen Fîntîna Tinereţii84 Fîntîna aceasta apare de două ori în tripticul lUi Bosch, Grădina desfătdn­ lor terestre , păstrat la muzeul Prado. Pe panoul dlO stînga care evocă paradi­ sul terestru, adică "grădina desfătărilor" în sens strict, creatorul dă Viaţă lui Adam şi Evei Dedesubt, se vede o fmtînă de culoare roz, cu o formă ciudată, care se ndlcă deasupra unui Iaz albastru cu ape hmştite. Chiar dacă acest fragment conţine găselniţe burleşti ŞI detalii insolite, Impresia donunantă este aceea de ZI lmlştită petrecută la ţară. Fîntîna e încadrată de o girafă ŞI de un elefant, albi deopotrivă Alte ammale se adapă liniştite într-o baltă. Dar după păcatul originar, grădina Edenului [le a dispărut, fie a rămas în­ chisă pentru oameni. Să ne ferim aşadar de mlOcinoasele desfătăn din lumea aceasta ! În centrul tripticului, consacrat înşelătoarelor plăcen pămînteşti, e


120

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

din nou reprezentată o Fîntînă a Tinereţll În jurul ei se hîrjonesc femei fru­ moase cu piele albă şi neagră. Fructe gustoase şi flon tratate în nuanţe deli­ cate ca într-o mmiatură persană se adaugă acestei atmosfere încîntătoare. Dar ceva neliniştitor se strecoară printre obiectele acestUi tablou, iar laolaltă cu elementele obscene ne arată că este vorba de un fals paradis. Printr-un tub de sticlă un chip ciudat priveşte un şobolan sub sfera de cristal în care se mîn­ gîie doi îndrăgostiţi. La stînga stă o bufniţă uriaşă care e pasărea diavolului; la dreapta un bărbat doborît se prăbuşeşte dej a în prăpastie85. Panoul din dreapta, cu care se încheie lectura operei , reprezintă în mod logic triumful \ răUlUi într-un Iad de chinun veşruce Şpirite treze atrăseseră deja atenţia asupra pencolelor grădinilor ispititoa­ re. In Paradisul reginei Sibylle a lui Antome de La Sale (t 1460), tînărul erou, Guerino, nunut şi MeschIno, ajunge , după nenumărate peripeţii, în pa­ latul zînei Alcine. ,,După masă a fost invitat într-o grădină care avea înfăţişa­ rea unui paradis ŞI unde se găseau toate fructele pămîntului, dar şI-a dat pe dată seama că totul nu este decît o ilUZie căcI multe dm fructele pe care le vedea nu erau potrivite cu anotimpuI86." E vorba de ceea ce în epocă se nu­ meau "înşeIările" diavoleşti. Retoricianul Octavlen de Samt-Gelais, aj uns episcop la Agouleme şi mort în 1502, spunea acelaşi lucru în lucrarea sa SeJour d 'Honneur. Actorul, eroul principal al povestirii , aj unge într-o insulă "dintre cele mal îmbelşugate şi mai pnelruce veselelor petreceri" unde se găseşte "un loc de desfătare" şi o "frumoasă livadă" În care pomii şi ierbunle sînt tot anul înflorite ŞI unde doamne ŞI domnişoare dansează în ritmul muzicii Eroul povestirii se lasă mai întîi în vOia "oncăror senzuale întreprinden" Dar dm fericire, Dumne­ zeu îşi întoarce privirile către el ŞI aude o voce care îl porunceşte să pără­ sească această ,,!Osulă de vane nădeJdi" . CăCI lumea de aici nu e decît o "vale tristă" 87 . Spenser a exprimat melancoha unei epoci întregi în poemul său despre ,,ruinele timpulUi": Am văzut atunCl raiUl plăcut, Plm de flon parfumate şi de cele mal rafinate desfătăn, Cum nu s-a mal văzut pe pămînt Dar o. scurtă plăcere dobîndltă cu atîta sufermţăl Am mal putea oare de aici încolo Să ne bucurăm de valle le plăceri ale lurnn acestela Acum după ce am văzut grădma aceea complet dlstrusă? Pe locul el se află acum doar un gol imens Eu care am văzut frumuseţile de altă dată Nu-ml pot acum reţine plînsul88

"Grădina d�fătărilor" a dispărut , o confmnă şi exegeţi i. Dar a căuta locul unde a sădit-o Dwnnezeu este nu doar un drept, ci şi o datorie.


VII •

Noua ştiinţă şi paradisul terestru

PARADISUL TERESTRU ÎN CENTRUL UNEI CULTURI Va fi fost credinţa ,,naivă" în paradisul terestru doar un apanaj al Evului Mediu, pe care o vor fi pus în discuţie progresele intelectuale ale Renaşteni? Cînd Diirer, Henri Met de Blesl , Michelangel o ŞI mai tîrziu Rubens2, cînd autorii stJclăriel de Beauvais3 ŞI cel al vitraliilor reinstalate astăzi în bisenca Vieux-Marche dm Rouen şi atîţia alţii i-au reprezentat pe Adam ŞI pe Eva în goliciunea lor nevinovată în mijlocul naturii Care le fusese dată în stăpînITe, vor fi crezut că ilustrează o simplă legendă potnvită unei transcnen artistice? Cu siguranţă că nu ! Dimpotnvă, el făceau să renască, fiecare cu talentul şi imaglOaţla sa, o vîrstă de aur despre care fiecare credea că existase cu ade­ vărat înalOte de dezastruoasa nesupunere a pnmilor noştn părinţi. De altfel OlclOdată subiectul paradi sului terestru nu a fost mal VIU dezbătut decit la în­ ceputurile modenutăţii De exemplu - unul dintre multe altele - Antoine Du Verdier (t 1 602), gentilom al camerei regale, spune apăsat în ale sale Dzverses Leryons : "Eden este numele propnu al loculm în care Dunmezeu a sădit la începutun grădina desfătănlor [ . ] Grădina este udată de o fîntînă sau de un riu care împărţin­ du-se în patru fonnează cele patru man flUVii." Iar celor care erau încl lOaţi să confunde împărăţia cerurilor cu raml, Du Verdier le răspunde' E o mare diferenţă intre împărăţia cerurilor ŞI paradiS Dacă Împărăţia se află dea­ supra frrmamentului, paradisul �e află sub el, pe pămînt [ 1 De altfel. in împărăţie. bucuna constă în vederea lUi Dumnezeu ŞI in fenc irea veşrucă prunită alătun de in­ gerii radlOsi: Iar desfătănle paradisulUi constau în pOffill cu fructe ispititoare şi in flu­ VIUl nununat care Îl udă în plus, împărăţia nu s-a arătat vreunUl ochi şi ruCI nu a fost auzltă de vreo ureche [ 1 în SChlIDb, paradisul a fost văzut de Adam ŞI de Eva cu ochii trupului Dar ce păcat' Paradisul "va rămîne pustiu"4 ..

E dific il pentru noi astăzi să regăslm locul exact pe care-l va fi ocupat pa­ radisul terestru în preocupările celor mai alese spirite din veacunle al XVI-lea şi al XVll-lea. Ştim însă că a pus la lucru comori de erudiţie, inspIrînd tot­ odată multe opere poetice însemnate. A. WIlliams, în studiul pe care l-a con­ sacrat comentariilor scrise în Angha despre Pentateuc în penoada Renaşterii, a numărat treizeci ŞI nouă scrise în latină şi şase în engleză numai despre Geneză ŞI treisprezece pnvitoare la întregul Pentateuc, fără să mai pună la socoteală comentariile scrise despre Biblie în întregul ei5 S-a calculat că te-


1 22

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

ma paradisulUl terestru a fost tratată între anii 1 540-1 700 în cel puţm 1 55 de opere hterare, scnse fie în latmă, fie în diferite limbi ale Occidentului euro­ pean6 . Săptămînile lui GUlllaume du Bartas (ediţia întîi 1 60 1 ) , Adamus exul al lui Grotius (datînd tot din 160 1 ), Adam banm de Vondel ( 1 664) şi Paradi­

sul plerdut al lui Milton nu reprezintă decît partea cea mal vizibilă în zilele noastre a unUl uriaş iceberg de altădată Se Impune aşadar nevoia de a face o selecţie în această enormă producţie intelectuală axată pe o temă pe care atît catolicii cît ŞI protestanţll o considerau esenţială. Era firesc ca B lsenca să trateze cu cea mai mare atenţie subiectul paradi­ sulUI terestru deoarece păcatul lui Adam ŞI al Evel a fost invariabil raportat la "damrile" ŞI la Situaţia Idilică de care se bucurau pnmii nostn pănnţl mai înainte ca păcatul să-i ducă la pierzanie. MajOrItatea reformatorilor protes­ tanţi - cu excepţia lUI Zwmg1i - ar fi putut subscrie la decretul concihului de la Trento despre "îndreptare" (sesIUnea a cmcea) Se splUlea acolo că pri­ mul om după transgreslUne şi-a pierdut "atît sfinţerua cît ŞI dreptatea". A pro­ vocat astfel ,,mînia ŞI mdlgnarea lUl Dumnezeu ŞI pnn urmare moartea cu care Domnul îl anleninţase, Iar o dată cu moartea a căzut în robia diavolului, care de atlUlci încolo stăpînea asupra morţii". Conciliul mal splUlea în schnnb, rephcînd Iw Luther şi Calvm, că hberul arbitru nu fusese "anulat" de păcatul ongmar, ci a fost numai "dlmmuat şi orientat către rău" Cîtă vreme păcatul ong mar s-a plasat în centrul cultum occldentale7• era logiC ca şi paradisul terestru să ocupe acelaşi loc, cele două fimd atît din punct de vedere teologic cît ŞI Istonc de neseparat. Pnma generaţie de refor­ maton nu putea evita un subiect atît de important ŞI niCI nu a încercat să o facă. Luther tratează subiectul mai ales în Comentarii la Geneza8, Iar Cal vin

în Comentanile aSllpra pnmel carti a lUt Moise numite Gene=a. pubhcate la Geneva În 1 553 Aceste lucrări ca ŞI traducerile şi adaptări le lor ulterioare au pus bazele unei tradlţ l l în cadrul lumll protestante. Un rezumat al Comentam lor lUl Calvm se găseşte în Bishop 's Bible din 1 568, Iar zece aru mai tîrziu apare şi versiunea engleză mtegrală. Temă teolo­ gică obhgatorie şi piatră de încercare pentru exegeţii Bibhel ŞI pentm ebral­ zanţl . paradisul terestru era un subiect obişnuit în medllle protestante dm se­ colul al XVI-lea. El a fost abordat ŞI de antitrinitaml Michel Servet în lucra­ rea sa Christianismi restitutio ( 1 5 53). dar şi de llnnaşul lUl Zwingli. Ia Zii­ rich, Bulhnger. în lucrarea Antiquissima fides et vera relzgzo ( 1 544) florenti­ nul Pietro Martyr Vermigli, trecut la Reformă, a publicat la Ziinch În 1 569 In pnmum librum Mosis care a ClUlOSCUt o destul de largă răspîndire Se cuvme să menţionăm ŞI pe disClpollll lUl Pietro Martyr, Zanchius (Girolamo Zanchi,

t 1 590). un alt Itahan convertit la Reformă şi care s-a refugiat în Palatinat. Tratatul său De Openbus De! intra sex dlebus creationis ( 1 6 1 3) dedică nu mal pUţin de opt sute şaizeci şi patm de coloane m-folio comentanulUl la pri­ mul capitol din Geneza. Un elev al lui Zanchius, calvinul german DaVid Pa­ reus (Wăngler) a scris un tratat, In

Geneslm commentanus, pubhcat în 1609,

care s-a bucurat de multă trecere pnntre protestanţl în secolul al XVII-lea9.


NOUA ŞTIINTĂ ŞI PARADISUL TERESTRU

1 23

Joseph Duncan, care a făcut un studIU complet despre sursele lUi MlIton în Paradisul pierdut, scne că acesta ca ŞI mulţi contemporani de-al săI au tost puternic mfluenţaţl de lucrarea Praelcctlones In GeneSlnl ( 1 582) a olan­ dezulUi ebraizant Franclscus JtmiuslO (Franz Du Jon). Jumus publicase în 1 579, la Frankfurt, împreună cu socrul său, evreul convertit Tremellius, SI o traducere latină a Bibliel ale cărei adnotăn ali fost frecvent folosite de aut�m protestanţl Dmtre teolOgll ŞI exegeţii reformaţl francezI dm secolul al XVII-lea preo­ cupaţi de tema paradisului terestru se cuvine să amintim mal ales pe Andre Rlvet ( 1 572-165 1 ) Preot la Thouars, delegat în cinCI smoade naţiOnale, pro­ fesor la Lelden şi Breda, Andre R ivet, cunoscut ca polemist ŞI ngonst pasiO­ nat, a dedicat nu mai puţm de 9 1 6 pagull in-quarto comentariilor sale la car­ tea Genezei, intitulate Etercltatlones ( 1 63 3) Samuel Bochart, un alt teolog refonnat francez, erudIt de tahe europeană care coresponda cu regma Cnstt­ na a Suediei l l, a tratat la rîndu-I - dm punct de vedere Istonc - problema "sarpe lui Ispltitor SI a paradisullll terestru" 12 Interesul pentru acest ttp de probleme a rămas, pnntre protestanţl, la fel de VIU ŞI la Începutul secolului unnător. Ca dovadă Iată lstorw Veclullhu SI NOlllui Testament a lUI Jacques Basnage, apămtă la Amsterdam în 1 705 SI care tratează în pnmele pagml "SI­ tuarea" grădmn EdenulUi în Elveţta, GiOvanm DiOdatl ( 1 5 79-1649), teolog genevez aparţll1Înd unei famlhl de refugiaţI dm Lucca, traducător al Bibliei în Italiană , a scns Anrlotat!ol/s plezLSes et erudttes sllr la sal /lte Blble ( 1 644) care au cunoscut o audienţă mternaţlOnală Ele au fost de treI on traduse in engleză numai în secolul al XVII-lea, Iar MIlton l-a vlZltat În 1 639 pe acest renunllt calvmlst la Geneva Anglia exprimă însă poate cel mai bme dIversitatea şi multItudll1ea scne­ nlor consacrate paradIsulUI terestru Pnma lucrare care ne reţine atenţta este Pilgnmes al lUI Samuel Purchas, editată în 1 6 1 3 Capelanul dIn Canterbury l-a mspirat pe Shakespeare în FI/rtuna EI a contInuat pubhcarea mani opere a geografulUl englez Hakluyt, The Principal NaVlgaflons Titlul cărţii lUi Purchas este PelemwJ de-a luuglll llllmi SI rebgizlor în toate timpunle si in toate loclmle, unde este dezbătută pe larg sltllarea paradisulUI terestm A doua lucrare este A Treaflse of Paradlse ( 1 6 1 7) a unUl fost catohc, John Sal­ ked, ajuns paroh în Somerset. Cartea sa poate ti conSIderată cea mal cupnn­ zătoare care s-a scns în Marea Bntame despre grădll1a EdenulUi O vom cita de aceea de mal multe on În continuare În sfîrşit a treia este A D,scourse of the Terrestrial Paradise ( 1 666), scnsă de Marmaduke Carver, paroh în comi ­ tatul York. EI şi-a scns cartea cu mtenţia de a apăra vendlcltatea Istorică a textulUI Genezei şi de a indica locul "cel mal probabil" al paradisului teres­ tru Manuscnsul, ne spune autorul, a fost încheiat cu 26 de am Înaintea publi­ cării sale. Tratatelor teologice It se adaugă lucrănle onentalistilor, ale căIătonlor ŞI geografilor. JOM Hopktnson, de pildă, care a predat timp de douăzeci SI doi de am hmblle onentale, a alcătuit un Synopsis paradisi, pubhcat in 1 593 du-


1 24

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

pă moartea sa. Lucrarea îşi propune să demonstreze că grădina Edenului a fost aşezată în Mesopotamia. Walter Raleigh <t 1 6 1 8) cunoştea bine acest Synopsis ... al lui Hopkinson şi-I numea pe acesta cu multă familiaritate ,,Hopkins a nostru". Istoria lumii, pe care Raleigh nu a mai terminat-o fiind decapitat, începe cu o descriere a stării omulUI înainte de păcat şi continuă cu o dezbatere despre situarea paradisului terestru Tratatul lui Nathanael Car� penter, Geography Delineated Forth ( 1625), este, În schimb, mult mai teh­ nic, fimd practic prima carte englezească de geografie teoretică. Autorul se străduieşte să împace opiniile lui Aristotel şi Ptolemeu cu acelea ale lui Mer­ cator şi Ortelius. Geografia a mtrat, în plus, în Biblille tipărite. Pnma Biblie care conţinea o hartă datează din 1525 Era o ediţie apărută la ZUrich, conţinînd o parte din traducerea lui Luther din VechIUl Testament13 Prmtre subiectele care au fost apoi cartografiate figurează desigur şi paradisul terestru. Acesta apărea deja într-o Biblie tipărită la K6ln în 1 483. Facerea Evel era evdcată în centrul a trei benzi concentnce reprezentînd respectiv oceanul circular cu peşti i, firma­ mentul cu soarele şi stelele, în SIIrşit cerul şi mulţimea sfinţIlor. Calvin a fost însă primul care a dorit să-şI ilustreze comentariul la Geneza cu o hartă, care permitea cititorulUl să localizeze paradisul evocat de Moise în "Ţara Havila", aşezată de reformator la răsărit de Seleucia ŞI de Babilon. Harta lUI Calvm a fost apoi reprodusă, încă înainte de sfirşitul secolului al XVI-lea, în două­ sprezece ediţii ale Bibliel. TradiţIa s-a menţinut multă vreme, oferind citito­ nlor protestanţl - căCI Bibliile catolice rămăseseră Iară hărţi - posibilItatea de a vizualiza reprezentarea geografică, ce se dorea nguroasă, a locului unde Creatorul aşezase paradisul terestru CatolIcii dm epoca Renaştem şi a ClasicismulUl stăruiau la fel de mult asupra paradi sulUI terestru. Profitînd de o mai bună cunoaştere a trecutului şi a limbilor onentale, dar şi de o vie curiozitate geografică, specialiştii dm epo­ că au dat un contur mai apăsat locuIm ŞI tImpului paradisiac. Am putea cita şi de pe această parte a frontierei confesionale o întreagă listă de autori. Să reţi­ nem însă numai contribuţiile principale, cele care sînt frecvent citate în lu­ crănle de speCialitate de la mijlocul secolului al XVII-lea ŞI din secolul al XVIII-lea, chiar dacă nU e vorba neapărat de lucrările cele mai Impună­ toare. Unii dmtre autori au fost menţIOnaţi datorită notonetăţil lor sau datori­ tă ongmahtăţi i afirmaţiilor Enea Silvio Piccolommi (t 1 464) face parte din această categorie Ajuns papă sub numele de PlUS al ll-lea, umanistul, autor de lucrări poetice, Istorice şi geografice ne-a rămas prezent prin scenele din viaţa sa pictate de Pintu­ ricchio în biblioteca catedralei dm Slena. Lucrarea lui cu titlul ambiţios His­ toria rerum ubique gestarum, tipărită în 1477, nu consacră decît cîteva pasaje localizării paradisulUI terestru Ea a fost însă reeditată pînă tîrziu la sfirşitul secolului al XVII-lea I4. Şaptezeci şi cinci de ani după Pius al ll-lea, orienta­ listul Guillaume PosteI, care preda "limbile nomade" , adică ebraica şi araba, la Colegiul regal, face, într-o lucrare scrisă în cu totul alt stil, dar cu aceleaşi


NOUA ŞTIINŢĂ ŞI PARADISUL TERESTRU

1 25

preocupăn geografice, o surprinzătoare localizare, plasînd paradisul terestru la polul nord sau în apropierea lui l 5 . Doar cîţiva ani mai tîrziu un medic din Brabant, lean Becan (cunoscut mai mult sub numele de Goropius Becanus), bun cunoscător al limbilor vechi, latina, greaca şi ebraica, se strădUieşte să demonstreze în ale sale

Ongines antwerpianae (1 569)

paradis limba flamandă l6.

că Adam vorbea în

Mai tîrziu au fost menţIOnate mal des lucrările în care prevalau opţiunile clasice, şi mai ales

Comentarii In quinque libros mosai'cos ( 1 539)

ale cardi ­

nalului Caj etan, lucrare vol ununoasă de cinci sute treizeci şi opt de pagini , editată în

1 539.

Dominicanul, general al ordinului său, a fost tnmIs în

15 18

de papa Leon al X-lea în Germama cu misiunea de a-l readuce pe Luther la confesiunea romano-catohcă Caj etan a aj uns celebru atît datorită acestei mi­ Siuni, eşuată de altfel, cît ŞI datontă comentanului la d' Aquino17 Speciahştii din secolul al

Summa

SimtulUi Toma

XVII-lea care au scris pe tema paradi ­

sulUi terestru făceau adesea trimitere la Recogmtlo Veteris Testamenti ad he­ (Veneţia, 1 529), scrisă de Augustmus Steuchus Eugubi­

bralcam ventatem

nus, un itahan care a fost episcop în Creta şi legat la conCIliul de la Trentol8, dar ŞI la Comentana in Mo'isi Pentateuchum, publicate în 1 5 56 de portughe­ zul leronirnus Oleaster, care a participat la rîndul lui la conclhul de la Trento Lucrarea lUi Eugubinus are şapte sute optzeci ŞI două de pagmi m-octavo, iar aceea a lUi Oleaster şase sute cmcizeci m-folio. Eugubinus ŞI Oleaster au contnbUit la respIngerea tezel medievale după care Gangele ŞI Nilul au IZVO­ rit din paradisul terestru. Punctele lor de vedere au fost apoi îmbrăţlşate de Francyois Vatable, ebralzant şi teolog, unul dintre prunll "lecton regali" nu­ miţi de Francisc 1 la şcoala care va deveni mai tîrziu College de France. Va­ table a scris la rindu-i Annotationes in Pentateuchwn 19 (1 545) În a doua j umătate a secolulUi al XVI-lea şi în prunele deceml ale secolu­ lui următor - vîrsta de aur a Contra-Reformei - s-au înmulţit comentariile catohce asupra Genezei , datorate mal ales iezuiţilor, care s-au dovedit pro­ ductivi ŞI în acest domeniu. Dintre aceştia fac parte spaniolul Perelrus (Pe­ reira) , ale cărei patn1 volume de

sim

apărute la Lyon în

1 590

Commentariorum et disputatzonum In Gene­

repreZIntă o mare lucrare de refennţă în acest

domeniu, flamandul Malvenda, autor al unUi

De paradiso voluptans ( 1 605),

cardmalul Bellannin care a scns, Între altele, despre "la grâce du premier homme" ŞI deci despre paradisul unde l-a aşezat Dwnnezeu

( 1 6 1 7- 1620)2 0 ,

tlamandul Comehus a Lapide, ebraizant din Liege care a scris Între altele

Commentaria in Pentateuchum Moysis (1 6 1 6, o mie o sută de pagini in-fo­ Paradisul pierdut al lui Milton; în sil1'Şit Francisco Suarez (t 161 7), autorul iezuit cu cea mal mare audienţă în lio) editate de llilsprezece on înainte să apară

epocă, ale cărui opere complete cuprind vreo treizeci de volume Nu lipsesc de aici chestiunile pnvitoare la paradtsul terestru în capitolele pe care le-a con­ sacrat ,Jucrărilor din cele şase zile ale creaţiei şi odihnei dm

ziua a

şaptea"

Mai tîrziu în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea tema paradi sulUi terestru apare iarăşi în lucrările unor iezuiţi. De pildă, în

Diatriba de quatuor fluviis


GRĂDrNA DESFĂTĂRILOR

1 26

et loco paradisi ( 1 635) a lui Nlcolas Abram, în Nouveau traite sur la situa­ tion du paradis terrestre ou confonlli te de Pline avec Moise, par rapport ti la position des fleuves du paradis terrestre ( 1 7 1 6) a părintelUi Hardouin şi - din nou - CÎteva precizări geografice despre grădma EdenulUi în Histoire du peuple de Dieu ( 1 728) a părintelui Berruyer. Tot mai mulţi auton nelezuiţi se vor apleca însă şi ei asupra geografiei sacre. Călugărul franciscan reformat Eugene Roger scne La Terre sainte ( 1 646), o operă de popularizare în care afirmă, ca mulţi alţii dmaintea lUi. că povestirea privitoare la paradisul terestru "trebuie înţeleasă în htera el'" Ca­ nonicul Pierre Clement publică. în 1 6 5 1 la Langres, Samctes curiositez de­ spre acelaşi subiect. Dar să reţmem mal ales pe Pierre-Daniel Huet. căruia La Fontame i-a dedicat "o epistolă celebră", şi care scrie un TraiM de la sltua­ tion du paradis terrestre ( 1 69 1 ) puţin înainte de a fi numit episcop la Avran­ ches Lucrarea aceasta s-a bucurat vreme îndelungată de o mare preţuire, Bossuet ÎnsUşI recomandînd-o regelUi21 Cîţiva ani mal tîrziU, benedictmul Dom Calmet editează un Commentaire lr tteral sllr tous les [,vres de 1 'A ncien et du Nouveau Testament ( 1 706) care îşi propune să dea un suflu nou dezba­ terii despre paradisul t�restru. Se cuvine însă. după exemplul lui Joseph Duncan22• să acordăm o atenţie deosebită cărţii unUi "preot sicll ian'", Agostino Inveges, Hlstona sacra para­ disi terrestns et sanctisslml znnocentiae status ( 1 469) După toate aparenţele tratatul acesta n-a cunoscut o mare răspindire. căCI nu se află mCI In bibliote­ Cile dm Roma, ruCI în cele dm Pans (l-am Citit doar mulţumită unUl micro­ film tnmis din Palenno) El este însă corespondentul catohc al acelui Trea­ tise of Paradise anglican a lUi Salked, pe care l-am ammtit mal sus. Cărţile acestea tratează ŞI lina ŞI alta toate problemele posibile ŞI unposlhlle legate de paradisul terestru şi de locuitorii săI şi fac, cu multă conştunciozltate, tnml­ ten la vasta literatură anterioară. Ele sînt aşadar o călăuză nepreţuită în deSI­ şul stufos al acestw subiect

METODE ŞI MIZE Atîţia savanţi , constată Inveges, au scns despre paradisul terestru, încît numărul lucrărilor consacrate acestui subiect e practic "infuut'". "Am putea, de aceea. spune că « paradisul» e mat curînd un labinnt decît o grădmă23 " Cum se exphcă atunci atitea efortun depuse de-a lungul secolelor pentru cla­ rificarea acestei povestm despre origini? Walter Ralelgh ŞI pastorul anglican Marmaduke Carver răspund că "în noi se află adînc înrădăcmată donnţa de a cunoaşte locul în care au locuit primii noştn pănnţi24'". Dar răspunsul pe care l-au dat îndeobşte catobcli şi protestanţii dm secolul al XVl-Iea şi al XVII-lea este că avem de-a face cu o problemă religiOasă de pnm ordm. Suarez este. in această privmţă, categoric: "Cunoaşterea paradisului teres­ tru, scrie el, e importantă pentn\ credinţă şi nu poate lipsi atunci cînd vorbim


NOUA ŞTIINŢA ŞI PARADISUL TERESTRU

1 27

despre starea omenini înainte de păcat2S." Mal departe, dIscutînd amplasarea paradisului terestru, el adaugă· "Cred că aceasta nu e o problemă liPSItă de însemnătate, dImpotrivă cred că e izvorul credinţei sau aproape26 . " Walter Ralelgh împărtăşeşte oplmile lui Suarez. "Unll ne-ar putea obiecta, scne el, [ . ] că spintul Iscodltor ce ne imboldeste să căutăm locul paradisulUI cît ŞI cunoaşterea acestlua sînt puţin folOSItoare dacă nu complet lIluhle Lor le răs­ pund că nu se află numc în Scriptun care să nu fi fost scns spre edificarea noastră27 . " Într-o teză susţlllută la facultatea de teologie protestantă dm Iena în 1 676 şi consacrată "situării EdenulUI , Ofirului ŞI Tarsisulw", Matthias Beck SUSţi­ ne că DtUnnezeu n-a voit să ne ascundă locul grădmii EdenulUi, cum a lacut cu monnîntul lUi MOise. Dimpotnvă, planul său a fost acela de a ne dezvălw paradisul terestru "ca pe un memOrIal al nesuplIDeni noastre De aceea ne descrie prin intennediul lUI Moise, aşezîndu-ne În faţa oelulor cu atîta pre­ CIZIe şi grij ă pentru amănunte, grădllla aceasta care a aj uns un loc de întrista­ re dm pncma păcatulUI greu săvîrşit de speţa umană28" AcelaşI sentiment şi aceeaşI logică pot fi găsite în Treatlse of Parad,se al lUI John Salked Nu am putea inţelege, scrie el , cum a putut Un Dumnezeu atit de bun ŞI iertător să supună omenIrea la o atît de mare ŞI grea osindă care 'v a dura pînă la sfirşitul veacunlor, decît dacă luăm în conSiderare "desăvîrşIrea loculUI În care ne-am aflat înainte de păcat2 9" Să subliniem importanţa acestei mize, asa cum au perceput-o aproape la umson teologll catoliCI ŞI protestanţ l de odinioară · enonmtatea păcatulUI on­ glllar ŞI greutatea osîndel care l-a unnat nu sint lIltehglbile SI credIbIle decît pnn raportare la starea Idilică de care se bucurau la inceputun Adam şi Eva. Dm imagmea paradisulUI terestru îndeobşte împărtăşită denvă astfel o antro­ pologie pesimlstă ŞI o anumită concepţIe asupra mîntUlm O problemă de o asemenea Importanţă pretlllde cea mal mare atentie SI mobilizarea tuturor resurselor lIltelectuale Renaşterea ŞI epoca c1aslclsmului, care i-a călcat pe unne În această pnvrnţă, a pus în JOc toate clIDostmţele tim­ pulUI pentru a elucida problema paradIsulUI origmar Abordarea subIectului s-a dont "multidisciplinară", conj ugînd toate mfonnaţiile pe care şti inţa timpului le putea aduce despre limbile veclu mai bine cunoscute, în speCIal ebraIca, cu istona cultivată cu pasiune de cultura umarustă ŞI cu geografia renăscută în unna descopennlor geografice Miile ŞI nmle de pagll11 care au fost consacrate ttmp de mal bine de două sute de am grădmll Edenului au fost pnn unnare produsul unor cercetăn ce se doreau riguroase şi tehnice, acumulînd citate şi tnmlten ŞI făcînd în ace­ laşi timp apel la cele mai noi cunoştinţe în scopul elucidăm definitive a pro­ blemei începutulUI umamtăţii Mulţi dintre comentatorii GenezeI vor fi luat pe cont propriu fonnula lui Comelius a Laplde care voia "să redea in mod te­ memic, concis, metodic şi limpede sensul originar şi literal" al textului sa­ cru30. .


GRĂDrNA DESFĂTĂRILOR

128

Am putea vorbi din acest moment de o "raţionahtate" Şi de o "ştiinţifici­ tate" a numeroaselor lucrări care s-au întemeiat pe ipoteza realităţii "istorice" a paradisului. Ele pretindeau a fi, desigur, apologetice. Dar această teologie "pozitivă" amesteca metodele cele mai autentice ale exegezei cu cele mai noi cuceriri ale geografiei şi istonei. Textul lui Moise era fără doar şi poate reve­ lat. Dar metoda aplicată în ceea ce îl privea era aceea de a regăSi adevăratul ' înţeles desprins printr-o riguroasă interpretare literală şi de a stabili cu pre­ cizie unde şi cînd a fost el scris. Raleigh, la începutul istonei sale a lumii critică cu asprime pe aceia care vorbeau de paradisul terestru "fără să dea atenţie aspectelor geografice, fără să respecte estul şi vestul, fără să ia în seamă locul În care a scris Moise" şi de unde a indicat drumul spre grădina Edenului într-un mod "foarte precis". Raleigh Îi critică şi pe aceia care abordează problema "fără să cunoască ebraica" sau pe aceia care, prea siguri de sme, "confundă un loc cu un al­ tul" 31 În acelaşi spirit Marmaduke Carver ne încredinţează: "În multe locun sensul imediaqi literal al textului (care se află la baza oricărei interpretăn corecte) nu poate fi precizat, după cum mci istoria nu poate fi clarificată Şi mci nu pot fi discutate problemele care apar ca de la sine, fără sprij inul geo­ grafiei sacre32." La sfrrşltul secolulUi al XVII-lea, Huet îşi anunţa cititorii că metoda sa de localizare exactă a paradisulUi terestru va fi austeră: "Pregă­ tiţi -vă, le spune el, pentru o lectură aridă, o cercetare spinoasă, pregătiţi-vă să faceţi faţă phctisului atîtor citate ŞI să înduraţi chiar CÎteva în greacă şi în ebraică. Un obiect de cercetare atît de obscur nu poate fi l ununat decît prin acest tratament 33 ." Oncît de paradoxal ne-ar părea, precizănle surpnnzător de naive ca ace­ lea de mai sus probează un spint diferit de cel al Evulw Mediu E vorba de eliminarea legendelor, de sancţionarea 10calizărilor fanteziste, de stabilirea cu preciZie cronologică a zilelor creaţiei, de fixarea cu certitudine a momen­ tului primului păcat. Enormitatea acestor ambiţii ne provoacă astăzi surisul .

în once caz, ele explică truda istovitoare la care s-au angajat cu cea mai mare seriozitate cele mai de seamă inteligenţe ale epocii Mai întîi, preocupate de reahsm, ele au respins cu energIe interpretările alegonce ale paradisului terestru pe care le fonnulaseră odimoară Filon, On­ gene sau Efrem. Textul Genezei reprezenta per1tru oamenii Renaşterii un do­ cument în totul credibil, povestind o istorie petrecută cu adevărat Ştiinţa umanistă venea să confume această credmţă întărind tradiţia lui lsidor din Sevilla şi a Sfintului Toma d' Aquino. Vor mai fi fost în secolul al XVII-lea cîţiva "independenţi" englezi, cîţiva "blasfematori" care să

fi susţinut carac­

terul alegoric al povestirii din Geneza. Dar, în general, Ştiinţa timpului , pre­ ocupată de obiectivitate, susţinea sus şi tare că Pentateucul întreg trebuia citit

în litera lui. Luther e categoric în această privinţă. "Ori gene, scria el, îşi imagina că paradisul este cerul, că arborii sînt îngerii, iar fluviile înţelepciunea. Aseme­ nea frivolităţi s-ar potrivi poate fanteziei unui poet, dar ele nu sînt demne de


NOUA ŞTIINŢĂ ŞI PARADISUL TERESTRU

1 29

un teolog. Origene nu a înţeles că Moise a scris o istorie a faptelor petrecute cu multă vreme în urmă34." Calvin nu este nici el mai puţin tranşant atunci cînd splUle: "Alegomle lui Origene şi ale celor asemenea lw trebuie respinse în întregime deoarece ele au fost strecurate În Biserică cu o malefică inteli­ genţă de Satana cu scopul de a introduce ambigUitatea în doctrina Scnpturi­ lor şi de a le face să pară mai puţm clare şi sigure3 5." Orientahstul Hopkinson critică la rindul său pe Filon care împins de \Ul "geniu rău" a crezut că poate

nega caracterul "terestru" al paradisului. Or, "chiar din context reiese cu cla­

ritate că paradisul a existat pe pămînt"36. Raleigh în a sa istorie a lumii citea­

ză această frază a lui Hopkinson Şi adaugă' "E o mare wmire pentru mme că nişte oameni atît de mstruiţi - se referea mai ales la Filon şi Origene - s-au putut rătăCi cu atîta orbire37." Ca să demonstreze că paradisul terestru a fost "un loc real Şi corporal" Sal­ ked a racut recurs la numeroase nume cu mare autoritate (Sfintul Augustin, Sfintul Vasile, Epifarue, Isidor dm Sevilla etc.) Şi a citat o predică a Simtului Ioan Cnsostomul În care acesta spune că "Moise a descris cu atîta claritate paradisul, rîurile de acolo, pomii, fructele şi tot ceea ce era primprejur, Încît nici proştn şi neştmtoni nu ar putea fi amăgiţi de alegoriile fanteziste şi În­ chipumle rară noimă pe care urui le prezintă ca fimd singurul adevăr pe care-l asclUlde descnerea plastică şi concretă a paradisuluj38". Carver deplîn­ ge la rindu-i că unn "au abandonat înţelegerea literală, Înlocumd-o cu un paradis cabalistlc şi alegonc de ei inventat39".

în

sirrşit, Jacques Basnage

(t 1 723), ca să încheiem enumerarea autorilor protestanţi, recomandă "a se urma Îndeaproape" descrierea pe care a făcut-o MOise În "istoria" lUi40 Poziţia ofiCială a Bisericii Catohce era aproape identică. O dovedesc spu­ sele lui Suarez, autoritate de prim ordm În mediile catolice: ,,Problema cen­ trală [cît pnveşte grădina EdenulUi] pentru credinţă este de a şti dacă paradi­ sul a fost realmente terestru, adică sădit pe pămînt, Şi prin urmare dacă tot ce s-a spus despre el în Geneză trebUie Înţeles la propriu, sau dimpotrivă are un înţeles metafiZiC Şi mistic." Suarez evocă greşelile lui Filon Şi ale lui Ori­ gene, discută 0pinitle preluate de Sfintul Ambrozie, după care enunţă poziţia oficială' "POtriVit doctnnel catohce, afirmă el, paradisul sădit de Dumnezeu la origilll a fost un loc pămîntesc şi tot ceea ce s-a spus despre crearea lui tre­ bUle să fie înţeles în sens propriu şi lIteral. E o afrrmaţie bazată pe credmţă şi

e dovedită de Sfinta Scnptură4 i ,"

Suarez, combătînd pe partizanii alegoriei, Îi învocă la rîndu-i pe părinţii grecI şi lahlll, făcînd trimitere mai ales la Sfintul Ieronim şi Simtul Toma. La sfirşitul secolulUi al XVII-lea, trecînd în revistă aceste dezbateri, savantul si­ cil ian lnveges reţme pe "lrineu, Tertuhan, Epifanie, Augustin şi pe IeronÎm". Ei sînt inspiratorii modemilor - Sixtus din Siena, Pereira, Bellarmin, Mal­ venda - care tratează nediferenţiat pe alegorişti, punîndu-le în lummă "gre­ şeala eVidentă", dacă nu chiar "erezia" "Motivul" acestei condamnări este că "Moise a spus că paradisul a fost sădit cu pomi care rodeau fructe aromate şi


1 30

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

dulci; că a fost udat de patru fluvii; că Eva a atins şi a gustat din fructul cu­ noştinţei . Cuvintele acestea nu sînt alegorice, ci exprimă adevărul istoric"42

RE�ŢAREA TREPTATĂ LA CREDINŢELE MEDIEVALE Studiul riguros al Genezei a îngăduit ştiinţei Renaşterii şi epocii clasice să elimine multe naivităţi medievale privitoare la localizarea paradisului teres­ tru. Cum ar fi putut el bunăoară să stea suspendat în aer, undeva sus în apro­ pierea lunii? În Cromct/e de la Niirnberg ( 1 492) care consacră un capitol de început "paradisulUi terestru Şi celor patru fluvii" e încă menţionată concepţia (atribuită mai cu seamă lUi Beda Venerabilul) potrivit căreia grădina desfătă­ rilor e aşezată la o "altitudine inaccesibilă'' ; adică într-o zonă "foarte înaltă a eterului". Apele coboară de sus cu un bubuit asurzitor. Ele "nasc patru flu­ vii", dintre care Pisonul, care este Gangele şi Gluhon, care e Nllu143. Un ast­ fel de discurs va fi curînd denunţat ca obscuranhst atît de protestanţi cît şi de catolici. După Calvm "grădina a fost aşezată pe pămînt şi nu în aer, cum îşI închi­ puie unii 44". Hopkinson şi Raleigh exprimă acelaşi punct de vedere Hopkin­ son Îi combate pe aceia care au plasat paradisul terestru "pe un munte foarte înalt, pe orbita lunară" cu aj utorul calculelor lUi Ptolemeu După acesta, dis­ tanţa dintre pămînt şi lună este de 327 381 de mile englezeşti. Aşa stînd lu­ crurile, ca să aj ungă la o asemenea altitudine paradisul ar fi trebUit să aibă o bază întinsă cît suprafaţa întregulUi pămînt. În plus, el ar Împiedica lumina soarelUi să ajungă pînă la noi45 Salked şi Carver, Între alţii, sînt de aceeaşi părere, alăturîndu-se catolicilor Pereira, Bellarmin şi Suarez. Acesta din urmă explică pe larg că situarea paradisului terestru în apro­ pierea lunii nu se găseşte nici în Hexameron-ul SfintulUi VaSile niCi, cum se spune adesea, în comentariul lui Beda despre Geneza Suarez ne indică însă că am putea găSi texte care să ne ducă la o asemenea concluzie în scnenle lui Ioan Damaschinul , în De paradiso al Sfintului Vasile (ştim astăZi că în reah­ tate lucrarea nu-i aparţine), în scrierile lui Rupert şi Moise Bar Chefa El se mai întreabă cum a fost cu putinţă să nu fie sesizate dificultăţile pe care le presupune o astfel de teorie. Un loc plasat atît de sus nU poate fi "curat ŞI po­ trivit pentru locuirea omulUi, atît din cauza apropierii soarelui, a stelelor şi a cenuşii cît şi din cauza agitaţiei neîntrerupte a aerului provocate de mişcănle cerului46". La mijlocul secolului al XVII-lea Eugene Roger nu mai aminteşte decît pe un ton condescendent vechea teorie a paradisului suspendat În cer. "VOi trece însă, scrie el, peste acea părere uşuratică după care paradisul e aşezat în concavitatea lunii, din care pricină, neavînd nici o tangenţă cu pă­ mîntul, a fost trecut în rindul lucrurilor celeste47." În secolele al XVI-lea şi al XVI1-lea a fost eliminată şi o altă ipoteză for­ mulată în timpului Evului Mediu şi reluată şi de alţi cîţiva auton mai tîrzii.


NOUA STIINŢĂ

ŞI

Paradisul, spune Hugues de Saint-VICt0r48, în (cap

Il)

131

PARADISUL TERESTRU

Annotatzones in Genesim

ar fi cupnns întreaga suprafaţă a pămîntului. Umamstul refonnat

(1, 28-29) Dumnezeu a POrunCit omului "umpleţi pămîntul" Ş I l-a dat "orice

Vadlan va relua la rindu-i această teorie. El ne ammteşte că în Geneza

plantă care produce sămînţă ŞI care este pe faţa Întregului pămînt". După in­ terpretarea lui" Vadlan întregul pămînt era grădma hJi Adam şi a unnaşIlor săi, Izvorul (sau fluviul), nefiind decît oceanul49• După elveţianul Vadlan, flamandul Goropius e acela care propune "teoria cea mai amplă a pămintului Întreg ca paradls50·'. CItim În

pianae:

Ongznes antwer­

"Paradisul, altfel spus, grădma desfătănlor, s-a fost pe întregul pă­

mÎnl, oferind necontemt hrana oamemlor aflaţi într-o pennanentă mulţumire Fîntîna care îl uda era marele ocean, Izvoml fluviilor care udă cele patru colţun ale lurrui

.,

În

sprij mul afmnaţ1l10r sale GoroplUS invocă descnenle

anticllor pnvltoare la Cîmpiile Ehzee şi la vîrsta de aur El încheie spunînd că Adam ŞI Eva au fost alungaţi ,,nu dmtr-un loc, CI dmtr-o natură bmecuvîn­ tată", care le satlsfăcea toate neVOile r ară să fie neVOiţi să obosească tmdind. EI nu şI-au schlll1bat locul, CI condiţia. "Nu văd de ce, trage el concluzia, nu aş spune că pămîntul întreg a fost paradisul înamtea pedepsei dumnezeieşti." Iar cît pnveşte fonnularea "Dumnezeu a sădit paradisul

ab onente.

ea m­

seal1ll1ă numai că omul a fost creat în această parte a lumu . Cu alte cuvinte, DUl1ll1ezeu ar fi putut să-I aşeze pe om onunde în altă parte. ceea ce nu în­ seamnă că pămîntul Întreg nu a fost paradlslac5 1 " U n lezUit spanIOl. Juan de Pmeda. pledează la rîndul său pentru teoria care aSlmtlează paradisulUi pămîntul întreg, bazîndu-se pe argumente de bun simţ ChIar dacă păcatul ongmar nu s-ar fi produs, umanitatea mocentă tot s-ar fi înmulţit AtlUlcl cum ar fi putut locui în spaţIUl restrins al unei grădmi? S-ar fi făcut oare vreo deosebire între cei aleşI, care ar fi lOCUit aiCI. ŞI ceilalţi de rangul al dOilea, care ar fi verut aIcI doar ca să muşte dm fructul Vieţii? Mal mult decît atît, cel care ar fi locuit la vreo două-trei mii de leghe depăr­ tare ar fi putut veru uşor ca să-şI facă provlz n 5 2 ? Pereira. Ralelgh ŞI Suarez au combătut acest raţIOnament prm mvocarea textulw însuşi al Genezei' Adam a fost alungat dintr-o grădmă şi nu de pe pămîntul Întreg, iar un heruVim a fost asezat la intrare ca să nu îngădUIe acce­ sul mmănUl ApOI Suarez spune la rîndu-i că paradisul terestru va fi avut o mare întmdere "cel puţm cît aceea a unUI mare regat"

Umamtatea se simţea

aici În largul el Dm două motive' a) după ce păcatul se ÎnfăptUise, aleşii erau mai puţmi decit cel damnaţl, or, inainte de păcat nu se aflau decit cel aleşi, al căror număr era destul de mic; b) aleşIi, la capătul unui stagIU in paradisul terestru, vor fi fost ndicaţi în slava cerului Locul lor ar fi rămas aşadar liber pentru nOile generaţii Aceasta este şi părerea anghcanului Salked53 . De altfel maj ontatea covîrşitoare a specialiştilor din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea au acceptat Ideea că paradisul terestru a fost un "ţinut deosebIt"

Fonnularea

aceasta poate fi aflată la Cal vin, Steuchus Eugubinus, Oleaster, Raleigh . Sua-


GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

132

rez, DlOdati etc.54, înşiruIre sumară în care se regăsesc deopotrivă protestanţi si catolici.

,

În sfîrşit, cîţiva autori medievali şi mai ales Efrem Siriul şi Cosmas Indi ­ copleustes şi-au închipwt oicumena ca fimd înconjurată de ocean, dincolo de care s-ar fi aflat paradisul terestru. Geografia aceasta a fost la rîndul ei com­

!

bătută, în secolele al XVI-It'.a şi a XVII-lea, ca fiind neştii ţifică. Protes­ tantul german Pareus o caractenzează ca pe o "utopie transoceanică55" iar Raleigh o numeşte "opinie ridicolă56" . Pereira şi Bellarmin explică de ce nu are ,,nicI o verosunilitate" şi nu prezintă ,,nici cea mai mică probabilitate".

"În timpurile noastre, constată ei, navlgatorii spanioli şi portughezi au străbă­ tut întregul ocean şi au Iacut înconjurul lumiP7." Ei nu au descoperit "nici că pămîntul ar fi înconjurat de ocean, niCI că dincolo de ocean s-ar afla un alt pămînt58".

În plus, cme ar putea crede că acesta "care ar fi mult mal mare de­

cît al nostru ar fi rămas gol, I ară să fie locuit de oameru de la începuturile lu­ mii şi pînă acum59"? Descoperirile geografice recente şi bunul simţ ne în­ deamnă să respingem act'.astă teorie perimată. Pe cînd situam paradisul în apropierea lunii sau pe un continent despărţit de oicumenă printr-un ocean, ne-am fi putut închipui că el continuă să existe, iară să putem ajunge p"mă la el, dar conservat în forma dmtîi. Am văzut iarăşi că hărţile medievale nu se fereau să figureze paradisul undeva în Asia înde­ părtată. Renaşterea şi ulterior epoca clasică au discutat cu aprindere această problemă. Surprinzător în aparenţă, acest lucru se explică prin profunda înră­ dăcinare a credinţei , fapt care a Iacut ca mai multe spirite emmente să păstre­ ze concepţia tradiţională în această privinţă. Printre ei îl regăslffi mal ales pe protestantul Juruus care scria: Nu sint unpreslOnat de părerea multora după care paradisul a fost numai trecător şi

că el a fost distrus după cîţiva ani, fie după moartea IUl Adam. fie pentru că a fost mundat de Potop MOise nu spune mcălen acest lucru ŞI .nu este confmnat de mC I o

mărturie consemnată in Sfmta Scriptură Supravieţurrea paradisului se acordă mai bme decit dispariţia sa cu slava IUl Dumnezeu ca probă a minlei sale60

Cu toate acestea, Junius pare mal degrabă o excepţie printre comentatorii

protestanţi ai Genezei, catohcii fimd aceia care au păstrat mal bine credinţele medievale privitoare la existenţa continuă a paradisului terestru. caractenzată adesea în epocă drept "eroare papistă" lezuiţii Malvenda, Bellarmin ŞI Sua­ rez rămîn fideli acestei vechi teorii , aflI1llÎnd că "grădina deslatărilor nu a dispărut sub apele Potopului, continuînd să existe61" (Malvenda). E grăitoare poziţia lUi Bellarmin. După ce a menţIOnat mai mulţi autori catolici care sus­ ţin că nu a mai rămas nici o urmă din frumuseţea paradisului terestru, el spu­ ne: "Sînt multe motivele pentru care această opinie nu mi se pare dovedită,

dar mai ales pentru că e nouă şi contrară asentimentului teologilor, fie ei părinţi ai Bisericii sau autori scolastici62." Greutatea tradiţiei apasă de asemenea asupra raţionamentului lui Suarez care expune pe larg argumentele pro şi contra ,,Autori serioşI" , recunoaşte


NOUA STIINŢĂ ŞI PARADISUL TERESTRU

1 33

el, susţin că paradisul nu mai eXistă, fimd distrus de apele Potopului care au depăşit cu cincisprezece coţi mtmţii cei mai înalţi ; şi apoi nimeni nu l-a mal văzut de atunci. Cu toate acestea opinia contrară i se pare ,,mai adevărată". Iustin, AtarIasie, Augustin, leronim şi Isidor din Seviila altădată, şi Bellarmin în tImpul său susţin că "paradisul există încă în starea dintîi cu frwnuseţile şi desfătănle sale". E posibil ca aicI să se afle ŞI Enoh ŞI llie. Scriptura nu spune nimic despre distrugerea sa, ci dimpotrivă indică mtenţia divmă de a-l con­ serva

În

sfirşit, dacă Dumnezeu ar fi VOIt să-I distmgă, de ce a trebuit să aş­

tepte Potopul? Ar fi putu să-I distrugă îndată după săvîrşirea păcatulUI, după cwn ar fi putut smulge pomul VieţiI. Or, dimpotrivă, a pus un înger să-I pă­ zească. "Aşadar după indicaţiile Scriptum, părerea cea mai credibilă este că paradisul contmuă să existe63 " În zona protestantă s-a manifestat, fireşte, mai multă libertate faţă de tra­ diţie Luther vrea să pună problema în termem "istonci" . "Stămi, spune el, doar pentru ca un cititor grăbit să nu fie surprins că sfinţII părinţi se îndepăr­ tează de istorie

. 64" Istona ne îndearrmă să renunţăm la visele paradiSiace şi

să revenim cu picioarele pe pămînt· O dezbatere deHne de pnsos dm chpa în care obIec tul el încetează să eXIste MOIse vorbeşte despre lucrun care s-au petrecut înamte de păcat şi înamte de Potop schimb nOI nu putem vorbI decît despre lucrunle de după păcat ŞI Potop [

În

1 TImpul

ŞI damnarea, care sînt preţul păcatulUI, mIstUIe totul Astfel lumea intreagă a fost dIS­ trusă de Potop. cu oameni şi anunale laolaltă famlOasa grădină d avut aceeaşI soartă ŞI a plent la rîndul el [

1 Aşadar, acum după Potop. cînd trebUie să vorbIm despre pa­

radiS. vorbun despre paradlsul lstonc care a fo st dar care nu mal esteo5

LUCiditatea şi discursul acesta asupra metodei merită să fie subliniate CăCI voinţa novatoare a Iru Luther în acest domeniu, ca în multe altele, con­ trasta puternic cu ataşamentele tradiţionale dm epocă. Luther mergea pînă acolo încît considera că spmtul lscoditor al acelora care voiau să afle cu once preţ "ceea ce nu mal există mcăieri după păcat ŞI după Potop66" era hpslt de obiect. AtItudinea aceasta negatoare ŞI coroZivă e reluată de Du Bartas în a sa

Deuxieme Semaine. Poetul il sfătUieşte pe cunos. Dar nu căuta în te loc Grădma aceasta a fo st sădită de miImle DomnulUI Că va

fi

fost pe

un

munte vecm cu coarnele Latonel

Că va fi fost sub Imla ec uatorulUi sau lîngă Babilon Sau la soare răsare Modest mulţumeşte-te să ştii Că parcul acesta unde Dorrmul l-a făcut rege pe om era o frumoasă grădmă de flon [

1

Dar dacă iţi plac jocurile minţii Presupune că valul care a înecat natura. Răzbunător. nu a nSlplt deloc frumuseţt1e dm acest loc Care pnmul a văzut încă\c îndu-se legile Dorrmului Gîndeşte-te că el a smuls cele mai multe plante ŞI a înăbuşit florile cele mal frumos mrrositoareo7


GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

1 34

Convingerea că paradisul a fost distrus era aproape generală pnntre co­ mentatom protestanţl ai Genezei . Diodah, de pildă, atrăgea atenţia că fluviul izvorit dm grădma Edenului şi care se împărţea În patru braţe nu va putea fi regăslt. D ar nu trebuie să ne surprindă, lucrurile schunbîndu-se atît de mult ulterior: mal întîi dm pricina Potopului, iar apoI datontă cutremurelor de pă­ mînt care au schimbat cursul fluvii)or ŞI numele 10�8." Salked, care exprună sentimentele cele mat comune dm ţara şi din epoca sa, a scris "Mal probabil pare să fie că paradisul în care a fost creat Adam nu mai poate fi acum desco­ perit, fiind distrus de Potopul umversaI69." În ciuda autontăţii de care se bucurau Malvenda, Bellarmin ŞI Suarez, comentatorii catolici, în număr tot mal mare, au început să gîndească la fel ca adversarii lor protestanţl Steuchus Eugubmus, episcop italian al unei dlOceze cretane, spusese în 1 53 1 "Cred că pomii atît de plăcuţi [din grădina Edenu­ lui] au fost smulşi de revărsarea apelor, Iar pănUntul [paradiSiac] el însuşI, care nutrea lerbunle dehcate, a fost distrus la rindu-i de vîrtej un foarte re­ pezi. Locul desfătărilor a fost astfel pustiIt El nu a mal fost de rumeni văzut, deoarece Potopul nu a lăsat în urmă mCI un vestlgiu70 " O jumătate de secol mai tîrziu, PereIra, îndeobşte citat elogios chiar de autorii protestanţl, reia aceeaşI idee: "Dacă paradIsul nu a fost regăslt şi niCI nu va putea fi, motIvul cel mai veroSimil este acela că a plent după Potop, revărsarea generală a apelor care au inundat pămîntul întreg acoperind vÎrfunle munţilor, distru­ gînd pentru totdeauna frumuseţea, farmecul şi plăcenle paradlsului71 .. Comelius a Lapide face, poate cu ceva mal multă prudenţă, acelaşi raţio­ nament. "La întrebarea, scne el. dacă plăcenle paradisului există încă, eu răspund' locul da, dar farmecul său e îndOielniC că ar mal eXIsta " El înclma către părerea "cea mai probabilă" după care paradisul a eXi stat cu toate des­ fătănle sale dm prima ZI şi pînă în chpa PotopulLU . după care a fost "rumat, devastat ŞI distrus" de apele care au acoperit pămîntul "tunp de un an întreg"72 . La mijlocul secolulUI al XVII-lea, Inveges , rezumînd dezbatenle pe această temă, reaminteşte mai întîi oplma Iru Malvenda - grădma desfătăn­ lor continuă să eXiste -, dar constată apoi că "maJoritatea învăţaţilor o res­ pmg" SI apreCIază el însuşi că o asemenea opinie ar fi "dificil" de admis7) Astfel s-a produs despărţirea de o credinţă împărtăşItă tllnp de o mie de am. La sfîrşitul secolului al XVII-lea opinia cea mal răspîndită era că paradI ­ sul terestru eXistase, fimd, neîndoielruc, o "reahtate Istoncă". dar că dispăru­ se de pe faţa pămîntului. "


VIII Cercetări asupra localizării paradisului terestru (secolele XVI-XVIII)

RENUNŢAREA LA LOCALlZĂRILE FANTEZISTE DeşI Luther si Du Bartas atrăgeau atenţia "că n-are rost să te întrebi astăzi unde se afla ŞI ce era acea grădină (a Edenului,l". s-au găsit destUl "cunoşi" care au încercat să afle "în ce loc a sădIt Dumnezeu cu mîinile !tu acea grădi­ nă2". MaJ ontatea comentatorilor Genezei au apreciat ca ŞI Calvin că, deşi "moştenirea noastră veşnică [ . . ] este în cer [ . . ] , trebuie să zăboVIID pe pă­ mînt" pentm a cerceta " casa pe care Dumnezeu l-a dat-o omulUI spre folos1O­ ţă în timpul Vieţii)" Suarez se :f'acea purtătorul de cuvint al multor teologi SI exegeţi atunci cînd afirma că îna10te de a înţelege "tot ce ne spune Scnptura despre starea omemm îna10te de păcat4" e "necesar" să cunoaştem paradisul terestru. Cău­ tarea pasionată a loculUI unde se afla grădma desfătănlor era aşadar legitimă ŞI de dont ŞI mai era şi posibilă. CăcI. sena Raleigh. "deşI grădina în sine nu poate fi găsită, Potopul ŞI celelalte accidente ale Istonel lăsînd din ţara Ede­ nulUi doar simple ţanm şi păşUnI, locul e tot acolo ŞI rîunle aşlşderea5" Joseph Duncan constată pe bună dreptate că în secolele al XVI-lea si al XVII-lea "localIzarea paradisulUi terestru a atras atenţia [speclahştllor] mai mult decît oncare altă problemă pnvltoare la eI6" Aplecîndu-se asupra aces­ tUi subiect, ştiinţa timpului s-a mulţumit doar să abandoneze ll1terpretarea alegoncă propusă de Filon SI Ongene ŞI 10cahzănle fanteZiste ale �vulUl MedIU care plasau paradisul terestru în vecmătatea lunl1 sau dll1colo de ocea­ nul circular. Ea a trecut pnn CIUmi cnticÎl şi alte ipoteze geografice străvechI, reactualizate sau recente, care păreau a fi în contradicţie cu litera textului sacru sau cu ceea ce manIe descopenn geografice aduceau nou în cunoaşte­ rea lLUnii Să ne întoarcem aşadar pentru cîteva momente la Ipoteza "ecuatoriaIă". Propusă de Tertuhan7, ea a fost evocată de Sfintul Toma d' Aqu100 care scria, cu prudenţă totuŞI, in Summa theoLoglOe "Paradisul trebUie să se fi aflat în­ tr-o zonă temperată, fie sub ecuator fie în altă parte8 .. Sf'mtul Bonaventura şi Durand de Saint-Pour�a1O (t 1 334) sînt în schimb mai categorici. Primul afirmă că în paradisul terestru "vremea e potnvit de caldă datorită purităţii aentlui şi pentru că aici. din pncina apropieri i de Ecuator, anotimpunle sînt egale între ele9'·. El e conv1Os că "paradisul" se află în Onent, foarte aproape de Imia echInocţială, puţin înspre sud Durand de Saint-Pour�ainl O în Comen-


1 36

GRĂDINA DESFĂTĂRJLOR

tani asupra sentmţelor lui Petrus Lombardus şi Ioan din Genova în articolul ,,Paradisus" din Catholicon-ul său (tenninat în 1 288) 1 1 împărtăşesc acest punct de vedere care ar justifica atracţia pe care regiunile calde din ASia India sau Ceylon - o exercitau asupra imaginaţiei occidentalilor din Evul Mediu Contrazicînd această opinie, Ro�er Bacon (t 1 292), deşi admite că regiu­ nea ecuatorială este "temperată", nu e de părere că ea ar fi "foarte tempera­ tă". ,,De aceea nu e sigur că paradisul terestru se află neapărat aici12". La rîn­ duI său Pierre d'Ailly, în Ymago mundi, se alătură, după multe discuţii şi ezi­ tăn, ideii lUi Roger Bacon şi "deduce că la sud de ecuator clima nu este nea­ părat temperată. Nu avem aşadar motive să credem că paradisul s-ar fi aflat aici dacă el trebuia să se bucure de vremea cea mal blîndă13" Hlstona rentm ubique gestarum a lui Pius al II-lea pune de asemenea "Ia îndoială" existenţa unei aşezări omeneşti la ecuator l 4. Semnificativ este faptul că, susţinînd contrariul , Cristofor Columb, altfel un mare cititor şi admIrator al lui Pierre d' Ailly şi al hll Pius al II-lea, s-a despărţit de ei în pnvmţa problemei noastre. La lectura pasaJ ului dm PlUS al II-lea pe care l-am citat mal sus, el notează· "Contrariul este demonstrat la sud de portughezi, iar la nord de englezii ŞI suedezii care au navigat în aceste părţi ale lumil15 " Mai departe, comentîndu-I tot pe Pius al II-lea, Cnstofor Columb revine asupra subiectului În termenii următori: "Eratostene spune că sub cercul ecllatorial clIma este temperată; la fel spune şi Avlcena [ . ] Fortul de la Mina al SeremslillulUl rege al PortugalIei este situat perpendicular sub IUlia ecuatonală. L-am văzut cu ochii noştri l 6 " Pentru Cristofor Columb această experienţă dovedea caractend 10cwbIl al zonelor ecuatonale. De aceea el a crezut că golful Pana era drumul, mterzls poate, totuŞI drumul spre paradisul terestru. S-a putut întocmi o listă impresionantă a istoricilor din secolul al XVI-lea care au fost, dacă nu convinşi, cel puţm Impresionaţi de localIzarea propusă de Cristofor Columb17 . Pnntre el se numără îndeosebi Francisco Lopez de Gomara (Histona generaL de Las Indias, 1 55218), Antomo de Herrera (Histo­ na generaL de Los hechos de los Castellanos en Las yslas en tierre del Mar Oceano, 1601-1 6 1 519), părintele Jose de Acosta (Hlstona natural y moral de las Indzas, 1 5902°). Mai categonc, fiul unui marrao portughez, Antonio de Leon Pinelo, a de­ monstrat, într-o lucrare de mari dimensiUnI redactată între 1645 ŞI 1650, că cele patru fluvii ce izvorau din paradisul terestru erau Rio de la Plata, Ama­ zonul , Orinoco şi Magdalena După părerea lui, paradisul terestru era situat în inima Americii de Sud2 1 . Cartea lui Pinelo a fost tipărită abia în secolul al XX-lea. Mai mult ca sigur că Simâo de Vasconcelos nu-I cunoştea cînd a scris Cronica da Companhia de Jeslts ( 1663) în care paradiSul terestru era de asemenea plasat în America de Sud, mai exact în Brazilia. Problema localizării la ecuator a paradisulUI terestru face obiectul unei largi expuneri în Istoria Lwnii a lui Raleigh. Altădată, apreciază el, lumea


1 37

CERCETĂRI ASUPRA LOCALIZĂRII PARADISULUl TERESTRU

avea toate motivele să creadă că regiwule de sub ecuator nu puteau fi locuite. Dar dreptate aveau Tertulian şi AVlcena, care au susţinut contranul Astăzi ştim, ca urmare a descoperirilor geografice, că dacă eXistă pe lume un loc dăruit cu natura, frumuseţea ŞI desfătările de care se bucura paradisul terestru

acela trebUIe căutat în regiunea pe care odimoară o bănUIam pîIjohtă de soare ŞI de nelocuit· între troplce sau în Imediata vecmătate a liniei ecuatonale. Arşiţa de peste ZI este aicI potolită de bnu, iar nopţile sînt răcoroase . "Nu cunosc alt colţ din lume care să aibă o climă mai blîndă ŞI mal egală22 " Puţm mai tîrziu, geograful Carpenter confirmă la rîndul său că Tertulian, Bonaventura şi Durand de SaInt-Pour�ain aveau dreptate cînd apreciau, spre deosebire de antici, că zona ecuatorială este "plăcută şi lesmclOasă traiuluI. Nu este deloc adevărat că reglwule de sub linia ecuatorulUI sînt pîIjolite de soare aşa cum credeau unll Ultunii navigatori au arătat că, dlmpotnvă, ele sînt cel mal adesea foarte îmbietoare ŞI rodnice23"

Contemporan cu Raleigh şi Carpenter, Su,arez întrebînd la rindul lui ("era paradisul la ecuator?"), constată ca ŞI ei că "expenenţa" - cuvîntul trebuie înţeles în sensul său modem - a modificat datele problemeI . "Expenenţa a dovedit, scrie el, că regiumle dm zona fierbmte, pe care anticii le considerau nelocUlbile, au de fapt o c\tmă temperată (datorită numeroaselor cursun de apă ŞI faptulUI că vîntul bate des) ŞI sînt foarte pnelruce IOCUl0l 24 ., Vom ve­ dea în cele ce urmează că nu munai Raleigh, Carpenter şi Suarez, �ar şi mulţi

alţi învăţaţi care au comentat la vremea lor Geneza au situat totUŞI fnrrnoasa grădmă dispărută în Orientul Apropiat sau Mij locIU. Să nu UItăm însă că fiind vorba de amplasarea paradisulUI terestru relansarea ipotezel "ecuatonale", care se extmde de altfel într-o Ipoteză "americană" - înţelegînd prm Amen­ ca zona caldă a continentului american -, trebuie pnvItă ca un fapt IstoriC. a dată ce localIzarea la ecuator în noua sa versIUne amencană şi-a reciştt­

gat credibIlitatea, s-a purces la descopenrea, pe tentonul lumli nOI, a unor ţi­ nuturi fabuloase - El Dorado,

Ofir

SI altele. Cei mal senoşi comentatori al

Genezei, dm secolele al XVI-lea SI al XVII-lea, au respins totUŞI această ipo­ teză seducătoare ŞI reactuahzată în unna descopennlor geografice, deoarece htera textulUl sacru, de care trebUia să se ţmă seama, plasa grădma raIUlui la răsănt ŞI pomenea de Tigru şi Eufrat. Exprimînd punctul de vedere al specia­ liştilor, Carpenter scria' "Avînd în vedere că rîunle paradisulUI menţIOnate în Sf'mta Scriptură n-au fost găSite [la Ecuator] , paradisul nu poate să se

fi

aflat

aici25 " Dar la începutul secolulUI al XVII-lea, domimcanul Luis de Urreta mai susţinea încă versiunea 10callzăm ecuatonale a paradisulUI terestru pe care îl plasa de astă dată în Afnca. Am amintit deja maniera hiperbohcă în care acesta descrie "marile ŞI îndepărtatele regate ale Etiopiei şi [ale] monarhiei împăratulUl numit Preotul Ioan26" Pornind de la vechea credmţă populară ce stabilise o legătură geografică între regatul PreotulUI Ioan ŞI paradisul terestru, Urreta înclină să creadă că, de vreme ce primul se află în Afii ca, al doilea trebUie să fie tot aicI El conSideră aşadar că muntele Amara ar fi fost locul


138

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

de la ecuator vrednic să găzduiască grădma raIUlUi. Afmnaţiile sale în legă­ tură cu acest subiect se vor circumspecte. Ele sugerează totuşi caracterul plauzibil al unei asemenea 10calizăn. În etiopiană, exphcă Urreta, cuvîntul amara înseamnă "paradis". Muntele care poartă acest nwne, ne încredmţează el , este un adevărat hortus debciantm despărţit de restul lumii datorită înălţi­ mii sale. Este un loc al fenclrii, o grădină înflorită, plină de pomi roditori şi de pîraie cu apă dulce "Nu am intenţia, scrie Urreta, şi nu-mi trece pnn minte să incerc să dove­ desc că acest munte este paradi sul terestru Zidit în Orient în a treia din cele şase zile ale creaţiei, unde au trăit Adam şi Eva şi în care oamenii ar fi con­ tinuat să trăiască dacă Adam n-ar fi păcătUit. Vreau doar să preamăresc daru­ rile alese ale acestui munte şi să arăt că aici găSim multe dm însuşIrile pe care părinţii Bisericii, in discuţiile despre paradisul terestru, le-au atribuit grădInii desfătărilor în care au fost aşezaţI pnmii noştn pănnţl .. Amintind apoi tradiţia confonn căreia grădma ramiui era la ecuator, Urreta observă că muntele Amara se află exact la această latitudine . AiCI zilele sînt egale cu nopţile; iarna nu este aspră şi nici vara fierbmte. Temperatura, moderată tot anul, face ca aiCI să fie ,,0 primăvară contmuă, veselă şi înflorită" Toate în­ suşinle paradisulUi terestru se regăsesc aşadar la muntele Amara, unde pomii rodesc de trei ori pe an. Cînd soarele se îndreaptă spre tropicul CapncomulUi se coc fructele de pe ramurile dmspre miazăzi ale pomIlor; cînd soarele este în drum spre celălalt troPlc, e rîndul roadelor de pe ramunle dmspre miază­ noapte, iar cînd soarele este la ecuator, aj ung să se coacă fmctele de pe ramu­ rile din mijloc astfel natura rodeşte neîncetat "De unde tragem concluzia că, luînd în seamă rodnicia şi desfătănle sale, am putea da acestui mlmte nwnele de «Paradls»27." Această conclUZie se încheie totuşi cu un prudent semn de întrebare. Cartea lui Urreta a stîrnit, în secolul al XVII-lea, îndeosebi în Anglia, diS­ cuţii asupra muntelUI Amara. Purchas, în al său Pilgnmes, consacră acestui munte o lungă prezentare care, pe alocun, nu este decît o traducere literală dm Urreta El adaugă - de data aceasta mai categon-c decît Urreta - că ,,mulţi au conSiderat acest loc drept paradisul pnmIlor noştri părinţi28". Hey­ leyn, inspllîndu-se dm Purchas, face în Cosmografia sa ( 1652) o descriere a muntelui Amara, fără să-I identifice însă cu locul paradisului terestm29. Mil­ ton, tributar fără îndoială lui Heyleyn, îl aminteşte în Paradisul pierdut, dar situează grădina raiului în "Asiria". Semnificativ este însă faptul că el a cre­ zut în existenţa unUi loc mrrific în inima Afiicii: NICI Muntele Amar. pe care-şI ţm Copiii regii abisiru (crezut Adevăratul paradis de unu) -Stînd sub al Etiopiei hotar, Aproape de-ale Nilului izvoare, înconjurat de-o se lipitoare creastă. Ce-ţi ia o zi să-I SUl dm poale-n vîrf. -


CERCETĂRI ASUPRA LOCALIZĂRII PARADISULUI TERESTRU

1 39

Nu �e asemUle mCI pe de parte

Cu a Asrriei grădină mindră Î n tare toate-ateste man plăceri Cu neplăcere le prin VrăjmaşuL Cl Udate apărind in ochu lUI Atîtea SOlUTI de HeţUi!oare

Noi. neştIute

�9bi,

Respmgînd cu părere de rău, poate, localizarea la ecuator a paradisului te­ restru, Milton se alătura păreni specIahştIlor autonzaţi dm vremea sa. Aceş­ tia au optat, în cele din urmă, pentru Onentul Apropiat sau Mij l ocIU, dar cu convingerea că paradisul terestru beneficiase aicI de conditii pe care astăzI nu le întîlmm decît în regiunile ecuatonale. AmintItă doar în treacăt, afirmaţia aventuroasă a lUI Guillaume PosteI. confonn căreia locul de obîrşie al omeni­ ri i putea

fi situat în vecInătatea PolulUI Nord, a fost aşadar eliminată Iară

man discuţii El credea că limba goţilor a fost pruna hmbă a omerurii şi că SCiţll, rezistenţi la fng, la efort şi la hpsun au păstrat mai bine decît alţll cah­ tăţlle fiZice ale locuitorilor paradisulUI pierdut10 De-a ltmgul veacurilor al XVI-lea ŞI al XVIT-lea, paradisulUI l-au fost atnbUlte În pnnclpal trei 10cahzăn concurente pe care şi le dl sputau cel mal mari comentaton ai Genezei ' Armenia, Mesopotamia şi Ţara sfintă Aproape dm Vulgata trebUie înlOCUIt pnn ab Dells paradlsum voluptans a pnnci­ plantavz t Dells hortum ab Oriente3 1 (Gen., 2, 8).

tOţi au fost de părere că acel

Onente

a

pnnClplO

SI că expresia plantaverat al/tem

pzo trebuie înlOCUItă cu

Acesta era de altfel sensul pe care Septuaginta SI Părinţii greci ai Blsencli, pnntre alţii. îl dăduseră acestUI pasaj Grigorie de Nyssa folOSise acest reper geografic pentm a exphca de ce atuncI cînd ne mgăm ne întoarcem spre

răsănt· "Stăm cu faţa spre soare-răsare pentru că prima patne, paradisul dm care am căzut, era la răsărit32." Era astfel eliminată ipoteza unui paradiS teres­

tru amencan sau amcan La fel Renaşterea si epoca clasică au renunţat trep­

tat, în Ciuda unor întîrZiaţi ca Suarez33, la identificarea medievală a Plsonului cu Gangele şi a Ghlhonului cu Nilul. identificare pe care Ipoteza unei clrcu­ laţu subterane a apelor Izvorînd dm paradiSul terestru o făcea posibilă.

ARMENIA, BABILONIA SAU PALESTINA'")

Armenia Odată ehmmate Ipotezele de mal sus, mal mulţi autori ezită între Armenia ŞI Mesopotamia, sau cel puţin eVită să se

prommţe

pentru o localizare mai

exactă în intenorul zonei care se întinde de la poalele Caucazului pînă la gol­ ful Persic, şi chiar pînă în Arabia Felix34. După Pereira "ţmuturile din j urul golfului Persic

Persia, Armerua, Arabia, Mesopotamia sînt ceea ce Sfinta

Scnptură numeşte Simplu «ţinutunle de la Răsărit» 35" . Comelius a Lapide


GRĂDINA DESFĂTĂRJLOR

1 40

are cam aceeaşi părere : "Se pare, scrie el, că paradisul (terestru) se afla prin părţile Mesopotamiei şi Armeniei36." Carver în schimb revarsă comori de erudiţie în DiscOllrse

aL Paradise

of the Terrestri­

pentru a demonstra că grădina Edenului era situată în Armenia.

Adunînd textele ebraice, greceşti şi latine şi spnj inindu-se pe clUloştinţele geografice ale vremii sale, el reuş,eşte ("cu ajutorul lui Dumnezeu") să loca­ 7 lizeze "obîrşla riului din paradis"3 . Izvorul Tigrului se află, Zice el, pe ver­ santul sudic al muntelui Taurus. La început fluviu mic, el străbătea Edenul pe care "geografii îl nwnesc Sophane". Paradisul terestru se afla pe cuprinsul acestei regiuni în locul pe care îl ocupă astăzi lUl lac bogat în săruri de azot evocat de Pliniu38. Pe urmă Tigrul se împarte în patru, dînd naştere Eufratu­ lui, Pisonului şi Ghihonului . Geografia lui Carver ni se pare evident fantezis­ tă. Autorul însă încearcă o vie satisfacţie cînd constată că paradisul terestru este situat de marele cartograf Ortelius exact în acest loc39. La începutul secolului al XVITI-lea, benedictinul Dom Calmet, exeget care a exercitat o mfluenţă considerabilă, se întreabă ŞI el unde s-o fi aflînd "grădina desfătărilor". "Cred, constată el, că nu eXistă în Scriptură altă pro­ blemă asupra căreia părerile cărturanlor să

fi fost atît de împărţite

ca aceea

pnvind aşezarea paradisului terestru40 " Se înhamă ŞI el la această sarcină pentru "a demonstra că paradisul era situat în Armerua, între Izvoarele

rîuri­

lor Tigru, Eufrat, PhaslS, Araks. Noi presupunem că MOise a scns Geneza în Arabia Petraea şi că a fixat poziţia locurilor despre care vorbeşte în raport cu acest ţinut41" . Dacă paradisul terestru propriu-zIs era în Annenia, Edenul în schImb era mai întms şi "cuprindea o parte a Mesopota1l11ei, Sophena, Adia­ bena CAsina de nord) şi o parte dm Armenia şi Colhida42"

Mesopotamia Soluţia mesopotamiană a paradisului are de partea ei, în secolele al XVI-lea ŞI al :xvn-lea, minţi strălucite, îndeosebi în rindurile protestanţilor. Calvin a susţinut-o la rindul său, conferindu-i asfel o mare credibilitate. Raţionamentul lui este exemplar pentru noua abordare "ştiinţlfică", specifică Renaşterii După ce a stabilit că ,,Paradisul era Situat între soare-răsare şi Iudeea", Calvin apreciază, contrar lUi Luther "că putem căuta informaţii mai sigure refentoare la acest subiect" 43. Se pune ahmci problema identificării fluviulw care

uda grădina pentru a se împărţi apoi în patru braţe în privinţa

Eufratului şi Tigrului "tOţl sînt de acord"44. Strabon însă, "scriitor conştiin­ cios şi foarte scrupulos în afirmaţii"45, a arătat că "aceste fluvii se reunesc în Babllorua şi apoI fiecare , urmîndu-şi propriul curs, se varsă, separat, în Ma­ rea Roşie"46. Am spus mai sus că la comentariul său Cal vin a adăugat o hartă (harta nr.

23). Ea

arată că apele Tigrului şi ale Eufratului comlUlică între ele la nord de

SeleUCia şi de Babilon şi apoi îşi unesc cursurile la sud de aceste oraşe, deve­ nmd lUl fluviu unic. Acesta îşi va despărţi iarăşi apele în două braţe, în apro-


CERCETARI ASUPRA LOCALIZARII PARADISULUI TERESTRU

141

2 3 Harta Sltuărll grădmli EdeUlllw după Calvin. Commentcure

D

Smlth Ş I

E

M

Geneva. 1 556 /500-/ 600, Geneva Droz. 1 99 1 . voi 16

sur le premIer lzvre de Moyse. dl t Gent!se,

Ingram

.

Maps

III

the Blble,


1 42

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

24 Biblia lUI Calvill (traducere olandeză)

The Map CollectO/, 1984, n° 29

pierea golfulUi PersIc' Eufratul de jos era probabil Ghihonu! , Iar Tlgrul de jos, Pisonul: ţara Cus avea aşadar să fie plasată, pentru a corespunde textului Genezei, la apus de Ghihon, Iar ţara Havila la răsărit de Pison Adam a "locUit în părţile BabilonulUi şi ale Seleuclel sau maI sus"? După Calvm l ucrul acesta n-are nicI o Importanţă' "E destul ca (grădma Edenului] să fi fost un loc udat de ape." ,,Dacă există sub cer o regiune desăvîrşită in frumuseţe, belşug, rodniCie, in desratăn şi alte darun, aceasta este grădma raiulUi, cea maI slăvită dm toate cele despre care s-a scns. De aceea laudele


CERCETĂRI ASUPRA LOCALIZĂRII PARADISULUI TERESTRU

1 43

pe care MOise le înalţă paradisulUi nu se pot refen decît la aceasta. Se prea poate deci ca ţinutul Edenului să se fi aflat în această regIlUle47 ." Ne aducem aminte că harta care Însoţea Comentariul lUI Calvm a fost re­ produsă nu nwna! în versIUnea engl ez.� a cărţii sale. dar şi În Bishops ' BibLe­ ea s-a bucurat aşadar de o largă răspîndire48 Această hartă prezenta totuŞI, ca şi Comentariul însuşi, o dificultate, ŞI anwne confluenţa ultimă a TlgrulUl şi Eufratului la sud de locul presupus a fi paradisul terestru. De aceea o hartă mserată în versIUnea olandeză a Comentanuhu lUI Calvm. deşI păstra orto­ grafia franceză a numelor proprii. o corecta totUŞI pe prima potnvit lOgICii, dar nu si geografiei· T Igrul ŞI Eufratul nu au pe această hartă decît lUl punct de confluenţă şi nu ma! fonnează insula pe care o desenase Calv m49 (harta nr 24) Nu e aşadar de mirare că Adnotănle pe margmea BibheI. scnse din porunca sinodulUi de la Dordrecht ( 1 6 1 9). deşI recunoşteau că Biblia vorbeş­ te de două Edenun . situate unul în Siria. celălalt în Caldeea. apreCIază. ca ŞI Calvin. că paradisul terestru se afla în Edenul din Caldeea50 Această doctn­ nă deveruse cvaslOficlală în rindunle calvul1ştIlor Jumus, considerat de protestanţl o mare autontate în matene. deosebeşte ŞI el două Edenun, cel dm Siria, aproape de Damasc, şi cel din Caldeea. Tre­ bUie să-I reţmem pe cel de al doilea ca loc al paradlSldUi terestru "Toţi Iston­ cu, spune Junius, sînt de acord cu faptul că pămîntul Bab!lomei udat de Tigru ŞI Eufrat este cel mai plăcut ŞI mai rodmc nu numai dm întreg Orientul, CI dm toată Iwnea 51 ." Hopkinson împărtăseşte această părere SI precIzează chiar că ţmutul Edenului nu cupnndea toată Babiloma, CI doar partea el de sus pe care unii auton o numesc Auranitls O hartă alăturată acestei localizări în lucrarea lUI Hopkmson situează grădma fenCInI într-o msulă înconjurată de TIgru şi Pison. GhIhonul ŞI Eufratul aflîndu-se ma! la vest52 (harta nr 25) Raleigh. care nutrete o mare admiraţie pentru Hopkmson, aJlUlge la ace­ easI conclUZIe ŞI o întareşte prin unele conSideraţII geografice Mesopotamia, scne el , benefiCIază de cele mai bune condiţn pnn pOZIţia la 35 de grade faţă de ecuator ŞI 55 de grade faţă de Polul Nord AICI se produc dm belşug vinuri mmunate, fructe. ulei ŞI felunte sOlUn de cereale Iar prezenţa nwneroşIlor cunnah care cresc smglID dovedeşte mai bme decît orice altceva calitatea solului ŞI a cl imel îl întîlmm deSigur ŞI în Indiile orientale SI OCCIdentale care se bucură şi ele de o prună vară şi o vară contmue Dar aceste regium suferă În schimb de pe unna unor'"tunete ŞI fulgere primeJ dioase. cutremure groaz­ mce ŞI dese. bol! necruţătoare. a swnedeniel de l!ghioane ŞI tîrîtoare verunoa­ se ca ŞI a altor neaJunsun'" De aceea nu putem ruClCwn compara Mesopota­ mia cu Indiile53. Geograful şi pamfletarul Peter Heyleyn consacră un capito l dm lucrarea sa Microcosmos: A Little Description o/the Great World "Asiriei. Mesopota­ miei ŞI Caldeei" Se foloseşte de această ocaZIe pentru a lămuri geografia paradisului terestru ŞI a le da peste nas autorilor de interpretăn ŞI localizări fanteziste care au circulat în Evul Medm A vedea in cele patru fluvii nişte alegorii ale virtuţilor fundamentale este o aiureală A plasa paradisul terestru


144

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

25 Parachsul în Mesopotanua după J Hopkmson J DtUlcan. MI lton 's Earthly Paradise,

Umv

of Minnesota Press. 1 972. planşa

N


CERCETARI ASUPRA LOCALIZARll PARADISULUI TERESTRU

1 45

în cercul lumi şi a spune că cele patru fluvii coboară de aicI şi pe urmă curg pe sub ocean este "o înfumurare atît de deşartă, încît nu mentă onoarea unei contraargumentaţii". Localizarea la ecuator nu se potriveşte cu indicaţiile pe care le dă Sfinta Scnptură. A spune că paradisul terestru ocupa pămîntul întreg este o "absurditate" Unde s-ar fi dus ahmci Adam SI Eva cînd au fost izgoniţi ? Pisonul nu poate fi Gangele ŞI mCI Ghihonul 11� poate fi Nilul, şi unul şi celălalt fiind prea departe de ţmutunle mentionate de MOlse54. În rea­ litate Ghihonul era braţul occidental al EufratulUi Iar Plsonul braţul mendio­ nal al TigrulLU. Grădina EdenulUi se găsea aşadar În MesopotamIa55. . Pareus se pronunţă în acelaşI sens dar pune totUŞI cîteva întrebări. El nu poate spune dacă flUViul ÎŞI despărţea apele în cele patru braţe "înainte de paradiS, pe cuprinsul lUi sau la ieşirea din paradis"56 Dar el este convins că grădina raiulUi era situată "dacă nu pe malunle EufratulUi arunci în vecmăta­ tea lui" 57 Andre RIvet crede ŞI el că "ţmutul EdenulUi este o parte a Babilonu­ lUi, iar Babilonia este o parte a Mesopotamiei"58 Samuel Bochart et 1 667), nepotul lLU Rivet ŞI unul din cei mal distinşi ebraIzanţl reformaţl din secolul al XVII-lea, afirmă limpede. "Pe scurt, eu plasez paradisul terestru în acelasi loc ca ŞI Calvin59." În ceea ce-l pnveşte pe Diodati el apreciază această lo�­ hzare ca "probabIIă" . "Spun probabilă deoarece nu o putem declara Sigură date fiind numeroasele schimbăn pe care le-a cunoscut lumea." Dar cu aceas­ tă reţinere putem considera verosnrulă Ipoteza conform căreia Mesopotamia "era hvada sau grădina desfătănlor" de care vorbeste Geneza60 În sÎrrşlt, Jacques Basnage - inşlrUlrea se vrea mai mult sugestivă decît completă - nu ezită să scne. ,,(Paradlsul terestru] se găsea puţin mal JOS de vechea Ninive pe flUVIUl arabilor AICI se văd foarte bme cele patru flUVII de care pomenea MOise. Întîlnim aiCI Eufratul şi Tlgrul care, după ce şi-au umt cursunle se despart în două mari canale ale căror ape după ce se vor fi rosto­ goht o vreme împreună aj ung de se varsă în golful PersIc. Putem aşadar spu­ ne că în acest loc eXistă un fluviu ŞI patru flUVll6l " Cînd scna, Moise se gă­ sea în Arabia sau în Iudeea ŞI de aiCI arăta el paradisul terestru care se afla faţă de el Ia răsănt62 Am spus mai sus că M!lton, la rîndul său, aseza grădma EdenulUI în Asi­ na63. AceeaşI alegere a făcut-o şi GrotIUs în Adamlls nul "Argumentul" care precedă tragedia precizează clar· "Scena se petrece în Eden, regilUle a Bablloruel lUlde se afla grădina, pe malurile EufratulUl64 " Într-adevăr ver­ surile 1 000- 1 005 îl înfăţlsează pe ,,Adam Încununat cu laun, şezînd gol la umbra lUlui platan împreună cu drăgăstoasa lUi soţle, pe malul fluviului din Asiria El laudă mlnumle puteni dumnezeieşti pnntr-lUl CÎnt melodIOS ce se-nalţă în văzduh asemenea unei păsări sfinte65". Tot mai mulţi comentatori catolici vor adera la această geografie paradi­ slacă Printre primn s-a numărat episcopul Italian Steuchus Eugublnus a cărui lucrare despre Vecluul Testanlent a apărut la Lyon în 1 5 3 1 Cu mult înainte de Calvm el a localizat grădina raiului în Mesopotamia. Aj lUlsese la această "convingere" din maI multe motive. Mal întîi pentru faptul că aici se află cele


146

GRADINA DESFÂ TĂRILOR

patru fluvii despre care se spunea că-şi au obîrşia în paradis. Pe unnă pentru că ţinutul acesta este foarte plăcut. Şi în sÎlfşit deoarece cuvîntul "paradis" este persan66. Caldeea trebuie să fi fost prima vatră a omenirii67. În Comenta­ riile la Pentateuc ale lui Hieronymus Oleaster (1 556) găsim acelaşi punct de vedere. Distanţîndu-se de afIrmaţiile medievale, autorul sena: "Deşi părerile diferă [în legătură cu locul paradisului terestru] eu cred [ . . . ] că nu era departe de Caldeea." Apoi explică: "E prbbabil să se fi aflat în Caldeea sau Wldeva în apropiere căci Eufratul, lUmi din cele patru riuri ale paradisului, străbate Cal­ deea6&." În continuarea discursuluI său Oleaster se arată extrem de neîncreză­ tor în legătură cu identificarea tradiţională a GhihonulUl ŞI Pisonului cu Nilul ŞI Gangele69. Rezumînd dezbaterile asupra acestui SUbiect, preotul sicilian Ago stino Inveges, la mijlocul secolului al XVIT-lea - ce-l drept fără să deo­ sebească Între partizanii Armeniei şi cei ai Caldeei - îl include în rindul acestora din urmă pe ebraistul Vatable70 care face parte din pnma serie de numin la Colegiul regal în 1 5 30. După ce îi citează pe Steuchus, Eugubinus, Oleaster, Pereira, Maldonat etc , Inveges constată că speCialiştii susţin două mari păreri demne de crezare: "Uni i aşază grădina [Edenului} În partea de răsărit a Iwnii, adică undeva În India. Ceilalţi o aşază la răsărit de Palestina, adică În Mesopotamia. Prima părere este cea mai veche, a doua e preferată de autorii mai noi [ . . . ] . Dacă cititorul doreşte să cunoască punctul meu de vede­ re, îi spun că pentru mine cel mai probabIl este că paradisul [terestru] a fost sădit la răsărit de Palestina, în Mesopotamia71 " Ţmind seama de aceste luăn de poziţie, e limpede că Traite de la situa­ tion du paradis terrestre publicat în 1 69 1 de episcopul Pierre-Daniel Huet, fost sub-preceptor al DelfmulUl si membru al Acadenuei franceze, n-a adus nici un element fundamental no � înfăţişînd Cititorilor diversele opimi mani ­ festate de-a lungul vremii în legătură cu aşezarea paradisului terestru şi evo­ cîndu-Ie cu umor la începutul cărţii sale, autorul a vrut să găsească la această enigmă o solUţie ştiinţifică, care să pună capăt oricăror fantezil şi incertitu­ dini: S-a spus despre [paradisul terestru] că se află în al treilea cer, în al patrulea cer, pe

cerul luniI, pe lună chIar, pe un munte vecm cu cerul lunii. în stratul de mij loc al

atmosferei, în afara pămîntulw, pe pămînt, sub pămînt, într-un loc ascuns ŞI pe care oamenii nu-l puteau cunoaşte S-a spus că s-ar afla sub Polul Nord [ ] UIll1 l-au aşezat pe malunle Gangelw sau în msula Ceylon, mergînd chiar pînă la a spune că Ind!3 îşI trage numele de la cuvîntul Eden [ ] Alţll l-au aşezat în Amenca, altii în Africa sub ecuator, alţii în Orientul echinocţlal, alţii pe muntele lunl1 din care se cre­

dea că izvorăşte Nilul, cel mw mulţi l-au plasat în ASIa, unu în Armenia mare , alţti ba în Mesopotanlla, ba în As rria. ba în Persia, ba în Babllorua, ba în Arabia, ba în Siria, ba în Palest1I!3 Au fost chiar unii care vrînd să onoreze Europa noastră l-au găsit locul - culmea obrăzniciei - la Hedin, oraş dm ArtOlS, în vrrtutea asemănăru acestui nume cu cel de Eden72

Oferindu-se să-I scoată pe cititor din acest labirmt, Huet vine cu propria lui propunere de localizare, foarte apropiată de fapt de cea a lui Calvin pe


147

CERCETĂRI ASUPRA LOCALIZĂRII PARADISULUI TERESTRU

care, de altfel, î l citează foarte elogIOs "Dmtre tOţi cei care au purces, sene el, la această cercetare, mei lUmi nu s-a apropiat mm mult de ideea mea decît Jean Calvlll în ale sale

Comentani asupra Genezej73 "

Pentru a oferi un răsplUls precis ŞI definitiv la această Întrebare, Huet înţe­ lege să dea "lUlica" localizare care se potriveşte eu descnerea !acută de Moi­ se ŞI să regăsească adevăratul sens al textulUI biblic plUlînd laolaltă toate clUloştinţele ce-i puteau folosi În acest scop. El demonstrează pe rind că "Eden este numele unui loc"7.t, eă Edenul ŞI paradisul sînt "două locuri dife­ rite [ ] (vreau să spun diferite ca Întregul faţă de parte )15" că "paradisul se afla În partea de răsărit a Edenului76" ŞI că, În sÎrrşi t, "cea mm mare parte a grădinii se afla pe malul de răsănt al Tigrulul77" Ţinutul EdenulUI însuşi "ocupa o blUlă parte dm această întinsă regIUne care s-a numit între timp Ba­ biloma78" În reahtate Ruet nesocoteşte hldrografia IrakulUi de aZi atlUlci cînd splUle că nu putem "înţelege greşit ceea ce a scns Moise decît din nebăgare de seamă" Este evident că "cele patru riun în care se împărţea marele fluvIU al paradisulUI erau, în partea de sus, Eufratul ŞI Tlgrul; Iar în partea de JOS cele două braţe în care se desparte Înamte de vărsarea în golful Persic, cursul co­ mlUl al Tigrului şi EufratulUl79" Huet, ca ŞI Calvm, mventează această ultimă separare a fluviului în Ghihon la vest ŞI Pison la est şi 10calizează de aseme­ nea paradisul terestru în amonte de această despărţire La cîteva zile după publIcarea

Tratahtllll lUi Ruet, Bossuet ii scna acestUIa "Am sosit mci sîm­

bătă seara, monseniore, ŞI chiar a doua zi dunineaţă am avut cinstea de a-i prezenta regelui tratatul dumneavoastră despre paradisul terestru L-a pnmlt cu încîntare SI a vrut să-i explic subIectul cărţiI80." Tratatul a fost imediat după aceea tradus în latmă ŞI în engleză

Ţara sfinta Huet sperase să pună capăt discuţIIlor cu pnvlTe la localizarea grădmii

EdenuluI Dar speranţa l-a fost deşartă, căCI o altă vanantă, care fusese pro­ pusă încă dm secolul al XVI-lea. începuse să se bucure de atenţie. aceea care aşeza paradisul terestru în Sma-Palestina. MIchel Servet împărtăşea dej a această părere atuncI cînd afirma În loc plăcut din Sma

Chnstiamsmz restztutlo: "Edenul era un [ . ] . Paradisul terestru se afla pe pămîntul făgăduinţei."

BmeÎnţeles că după păcatul lUi Adam. el şI-a pierdut darurIle. Dar - concep­ ţie pur medievală - Cnstos s-a născut "în miJ locul lwrui lOCUite"

Nu există

pe lume loc la care să se aJlUlgă mai uşor venind din once drrecţie şi către care să tindă Într-atît toate mările8 l Această localizare a fost preluată

În 1 575

de teologul ŞI ebraistul calvm Matthleu Beroalde (sau Berould), pastor şi pro­ fesor la Geneva După el formularea "În Eden. spre răsărit" se referea la o re­ giune aşezată la est de Canaan El a Identificat-o cu Siria. Înlpmgînd ce-i drept cursul Tlgrului şi EufratulUi către nord şi deplasînd către nord şi către vest hotarele atribuite pînă attmcl Sinei82.


GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

148

o geografie sacră aproape identică regăsim, la mijlocul secolullll al

XVII-lea, la Isaac de La Peyrere a cărui lucrare despre "Preadamiţl" publica­ tă în ProvInciile-Umte

( 1 665)

a provocat un mare scandal. Teza revoluţiona­

ră a acestui protestant onginar din Bordeaux este că Adam n-ar fi tatăl între­ gii omeniri , ci doar al poporului evreu Acest atac front al al monogenismului a stîrnit violente împotriviri: nu tpai" puţm de douăzeci de lucrări care-i com­ băteau teza au apărut în următorii CIncizeci de ani. Autorul a fost arestat, a trebuit să se dezlcă, iar lucrarea sa a fost arsă de mîna căIăului8J. Dar ceea ce contează aici este că La Peyrere, prezentîndu-l pe Cristos în simetrie cu Adam, pe baza

Epistolei către Romam, plasa

paradisul terestru în "Pămîntul

făgădumtei" în imma căreia se afla ţinutul lordanulUl84

Cam în aceeaşi

vreme alţi doi autori protestanţi, elveţianul Heidegger ŞI silezIanul Herbinus situau foarte precis paradisul terestm în Galileea. Mai mult decît atît, el re­ descopereau o veche credmţă medievală după care Adam ar fi fost îngropat pe Golgota85 Dar ŞI dll1spre partea catolică mal mulţi auton, mai cu seamă lezuiţi, au identificat paradisul terestru cu ,,Pămîntul făgădumţel" zuit Nicolas Abram publică un comentariu la

În 1 635

Georgica

pănntele ie­

în care îşi plUle ca

mulţi alţi� întrebări despre "cele patru fluvii ŞI despre locul paradisului" El este convms că Iordanul îndeplinea "condiţIIle cerute fluviului din paradis". întocmai ca în concepţia geografică antică, apele sale dispar în adîncul pă­ mmtulm ŞI les apOI dm nou la suprafaţă ca izvoare ale altor fluvii Autorul consideră că paradisul s-a format pe lUl tentonu ce cupnndea locul Tiberia­ dei, Sodoma şi Marea Moartă. Cluar după Potop, dar înainte de pedepsIrea Sodomei, această regtlUle era "foarte plăcută, foarte fertilă şi cu o climă blîn­ dă Iar pomii dădeau rod în toate anottmpunle86". La zece am după Nicolas Abram, fratele Eugene Roger. călugăr francls­ can reformat, formulează acelaşI punct de vedere

În

lucrarea sa

Ţara sfîntă,

operă de vulgarizare, el pune întrebarea cu răspuns subînţeles' "EXiStă alt ţmut pe pămînt care să aibă o mai mare legătură cu paradisul terestru decît Ţara sfîntă sau Pămîntul făgădumţel? [ . . . ] Nu se află ea la capătul Măm Me­

diterane şi înconjurată de munţi de netrecut anume mlUltele Liban la lllJază­ noapte, munţii Arabiei la răsărit şi munţii Idumeei la miazăzi ? Ce altă cltmă e mai blîndă decît cea de aiCI unde temperatura e cupnnsă între

30

ŞI

34

de

grade? N-au spus oare mai mulţi învăţaţi că Ierusalimul este locul cel mai înalt de pe pămînt?" Roger explică mai departe că ,,marea revărsare [a Poto­ pului] a sclumbat albiile fluviilor ca şi numele lor" şi că "toată lumea conti­ nuă să fie de acord cu faptul că Dumnezeu l-a zămisht pe tatăl nostru Adam pe pămîntul Amacenei aflat în apropierea Hebronului la şapte leghe de Ieru­

salim". De unde unnează acest raţionament convingător. "Am putea noi spu­

ne că Tatăl ceresc i-ar fi putut refuza propriului său fiu acest pămînt binecu­ vîntat dacă el ar fi rămas aceeaşi mîndră grădină de la început? Bineînţeles că nu putem susţme o asemenea ipoteză r ară să jlgnim dragostea pănntească ce nu-i putea refuza Fiului cele mai bune ţinuturi87."


CERCETĂRI ASUPRA LOCALIZĂRII PARADISULUI TERESTRU

1 49

În secolul al XVIII-lea, dOI lezuiţi francezi se pronunţă de asemenea în fa­ voarea 10cahzării în Palestma. Cel mai cunoscut dintre ei este pănntele Jean Hardouin, originar dm Quimper ŞI mort la Paris în 1 729 Ispitit de parado­ xuri, el crede că Irod era ateman ŞI că Isus SI apostolii lUI au predicat în lati­ neşte În ceea ce priveşte geografia GenezeI, el îl împacă Iară complexe pe Moise şi pe Pliruu. Este de altfel un specialist în opera lui Phmu ŞI publică în

1 686 o traducere a Istonei naturale, bine pnmItă la vremea aceea88. Într-o lu­ 1 7 1 6 şi concepută ca lUl răspuns adresat lui Huet, Har­

crare termInată în

doum scrie' "Fluviul din paradiS era Iordanul iar locul desfătănlor era tot ţi ­ nutul dm jurul laculUi TIbenadel 89 " PUţin mai departe citIm. "MI se pare că putem trage concluzia că paradisul era Situat

în

Gahleea pe mal unle Iordanu­

lUI şi în locul în care hărţile plasează Enonul sau cel puţm undeva re

în apropie­

. El se întindea de o parte şi de alta a IordanulUl90 " "Dacă sîntem puţm

atenţi vom observa, argumentează Hardoum, că de-a lungul întregulUI Penta­ teuc , Moise ţine să-I convmgă pe IsraelIţi că Dumnezeu îi chema să se întoar­ că în vatra strămoşIlor91 "

Istoria popomlw. lUI Dumne=eu (1 728) de Tratatele geografice SI IStOrice

conclUZII ca ŞI

Benuyer aJ lUlge la aceleaşI ale lui Hardouin Se afirmă

aiCI că "nu trebUie mcidecUln să căutăm în afara Palestmel, memtă a fi pînă la sosirea lUI Mesia moştemrea SI partea cuvenită poporulUi lUi Dumnezeu, acel loc încÎntător pregătit pentru om dm chiar a treia ZI a creaţiei, cu trei zIle înamte ca omul însuşI să fie zămlshtn" Berruyer vedea geografia sacră de dmaInte de păcat în felul următor

La miazănoapte de Pa lestma ţÎşnea un Iz" or mare cu cele mal blme SI mal hmpezi ape dm hune care şerpumd pe sesunle îm eunate. fertihzau ţmurul :>1 :>e adunau apOi Într-un lac mare numit Genesar [ ] De aic I apele işi reluau curgerea de-a lungul cÎrn­ ('iilor ŞI alcătUIau fluviul IordanulUI Ace::.t fluviu frumos uda prin meandre le sale în­ tregul ţmut ţ1llÎnd locul pioilor care fi-au căzut deloc pînă la Potop Aburi rodnici Ieşeau dm el făcînd dm aceste cîmpii Întmse la răsărit pînă la Eufrat. ŞI la apas pînă la Mediterana numită de evrei mared cea mare. cel mai frumos. mai sănătos şi mal ferbl !mut dm lume. cărlua dm acest mOl!v I :;,-a spus Eden sau tara desIatărn91

FlUVIUl IeşInd din lacul Ghenlzaret, străbătea cîteva leghe din tinut SI "m­

tra în grădma desfătănlor pe care o uda cu apele sale94"

,'pe aceste fericite

meleaguri ŞI în frumoasa grădină care era Imma 'mutului, l-a aşezat Domnul Dwnnezeu, îndată ce l-a creat. pe pnmul om, ca el s-o lucreze si s-o păzeas­ că95 ,. În comparaţie cu studllie "savante" ale comentatonlor protestanţl al Ge­ nezei ŞI cu cele ale lUi Pierre-Danlel Huet, concluZ1lle lUi Roger, HardouIn şi Berruyer pot părea arhalzante. Hardoum Îndeosebi ţmîndu-se foarte aproape de Vulgata, refuză să înlocuiască

a pnnczpl o

cu

ab onente .

Dar dm perspec­

tiva timpuluI nostru, localizarea paradisulUi terestru în Palestina nu se deose­ beşte asa de mult de 10cal izăriie În Armeflla sau Babilonia

În

secolul al

XVIll-lea se renlUlţase la fanteziile medievale sau renascentlste care plasau paradisul terestru în cercul lunar sau în adîncul Asiei, ba chiar în amonte de


1 50

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

golful Pana, cwn spusese Cnstofor Columb. Nimeni nu mai identifica Piso­ nul cu Gangele sau Ghihonul cu Nilul. în schimb În bisericile creştine doar marginalii - îndeosebi lUlii disi denţi englezi ("familişh, antinomişti [ . . ], quakeri" etc.96) mai Înţelegeau în sens simbolic povestirea din Geneză despre grădma desfătărilor. Cîteva probleme complementare

Problema 10calizăm paradisului terestru este în mod necesar legată de di­ mensiunile lui. De aceea Salked şi Inveges consacră fiecare un capitol din enciclopedla lor acestei probleme destul de incomode. E vorba de capitolul al III-lea din lucrarea lUi Salked (The compasse and greatnesse of Paradise. . . ) ŞI de capitolul al IV-lea dm lucrarea lui Inveges (De Paradisi limitibus, seu paradisus quam late patuent) . Amîndoi autorii - după cît se pare fără să aibă ştimţă unul de altul - înfăţişează dlfentele poziţii adoptate în legătură cu acest subiect de-a lungul Istoriei creştme. După opirua lui Efrem, ne amrn­ teşte Salked, "paradlsul era la fel de întins ca pămîntul însuşi97" La rîndu-i, Inveges citează formula SÎmtului Augustin' "Paradisul nu putea fi foarte mic de vreme ce îl uda un Izvor atît mare" (care a dat naştere la patru fluvii98). În general toţi autorii, chiar şi Vadian şi Goropius în secolul al XVI-lea, care au identificat paradisul terestru cu pămîntul întreg s-au exprimat imphclt ŞI de­ spre dimensiunile lui În schImb, aceia care, mal ales în secolele XVI-XVIII, au propus o locahzare precisă nu au putut fi de acord cu afmnaţia lUi Luther după care, deşi grădma E.denului nu se Întindea pe întreg pămîntul. avea to­ tuŞI "o mare întmdere" 99 Comentatoni s-au împărţit în două tabere De o parte s-au aflat cel care asemenea lui Rivet au spus că grădina raiului nu acoperea "o regilUle foArte mare (non valde magna regio) IOO" De partea cealaltă erau cel care au estimat la fel ca Suarez că ea trebuje "să fie cel puţin cît un regat destul de întins (saltem ampl!tudmem umus regni non parvi hablllsseIOI)" . Salked nu ascun­ de încurcătura în care îl pune această problemă cu caracter spaţial "care este mai mult dificilă decît necesară. Pentru că mulţi stăruie însă asupra el voi în­ cerca totuşi să răspund pînă la un anumit punct , în măsura în care dIscurSul meu va găsi lUl sprij in solid În principiile filozofiei ŞI teologiei şi chIar în mani comentaton ai Sfintei Scnpturi 1 02". Marea dificultate era următoare� presuplUlÎnd că Adam ŞI Eva n-ar fi pă­ cătuit, cum ar fi încăput întreaga omenrre pe un tentonu bme delinutat şi de dimensiuni relativ reduse ca de exemplu Mesopotarma? Oamerui, ne încre­ dinţează Salked, ar fi avut mai mulţi copii decît astăzi ("căci păcatul , ne înva­ ţă filozofia, nu e o piedică de neglijat în calea procreării 1 03" ). În plus, oame­ nii ar fi trăit mult mai mult. Paradisul terestru ar fi devenit, aşadar, neîncăpă­ tor. Rectorul anglican răsptmde că oamenii nu ar fi rămas aici decît "pînă la vremea trecerii lor într-o stare mai fericită", adică în cerl04. Astfel grădina


CERCETĂRI ASUPRA LOCALIZĂRII PARADISULUI TERESTRU

151

raiului s-ar fi eliberat periodIC de preaplinul ei, trecîndu-l în împărăţia ferici­ rii veşnice. Inveges rezolvă această dificultate în felul următor: "Sînt multe motive pentru care cred că această grădină era foarte întinsă. Mai întîi. aşa cum ne învaţă MOIse şi Ioan Damaschinul, Dumnezeu a sădit el însuşi cu mîinile lui această grădină. Or, toate operele lui Dumnezeu, mai ales cele dintîi, au fost man ŞI vredruce de măreţia Tatălui ceresc Apoi , aşa cum au spus pe bună dreptate Augustin ŞI MOise Bar Chefa, această grădină nu putea să fie strîmtă de vreme ce din ea Ieşeau Eufratul, Gangele, Tigrul ŞI Indusul care sînt cele mai mari fluvii dintre toate În sÎrrşit, dacă starea de nevinovăţie ar fi dăinuit ( . . . ] on omerurea întreagă, ori o parte dm ea ar fi locuit alCI I 05." Inveges eVI­ tă însă să precizeze mărimea acestei grădml, formula lUI Suarez păfmdu-i-se totuşi rezonabilă ("cel puţin tot atît de întinsă cît un regat destul de mareI06"). Cum o întrebare iscă o alta, Inveges se întreabă în capitolul următor - al V -lea - dacă paradisul terestru, ţinînd seama de întmderea lui conSiderabilă, era doar o Imensă cîmpie sau dacă, pe cuprinsul lui s� aflau şi munţi, dealuri ŞI văi. Confonn obIceiulUi său, autorul expune difente opiniI anterioare. Ter­ tulian, de exemplu, situa grădma Edenului într-o cîmpie Dar toţi autorii care l-au acordat dimenSIUni vaste au admIS, În mod logic, că pe cuprinsul ei se aflau ŞI munţi şi dealuri şi văi. Şi de această dată Inveges îmbrăţişează ideea lUi Suarez din care citează· "E foarte probabil că, pe cupnnsul paradisului, pămîntul nu era neted şi că unele părţi dm vasta lui întindere erau mal înalte decît altele şi că pnn urmare aICI se aflau ŞI dealun şi cîmpii. Căci o aseme­ nea diversitate face trupunle mai plăcute la vedere, iar lucrunle ma! rodnice. De aceea nu e de crezut că ar fi putut lIpsi din grădma dumnezeiască I 07. " În schimb, comentatorii care sltuau paradisul terestru în Armenia, Babilonia sau Iudeea încercau să pună de acord relieful cu cel al ţinutului unde îl localiza­ seră


IX Rafinamente cronologice

cÎND

A FOST CREAT PARADISUL TERESTRU?

După intrebarea pnvitoare la locul paradisuluI terestru, comentatom Ge­ nezei au pus un val de întrebări referitoare la momentul creării sale, la crono­ logia celor mai importante evemmente care s-au desfăşurat pînă la izgorurea pnmilor noştri părinţi Dar merită oare să zăbovim asupra unor chestmni atît de anevoÎoase?

. Andre Rivet credea că nu El scna cu umor în ale sale

ExercztatlOnes

CXC in Genesim Sînt nenumărate întrebările Iscoditoare pe care unu ŞI le pun în legătură cu această problemă cîte ore. zile sau aru au petrecut în paradiS primii oameni? înamtea acestora învăţaţll evrei trudIseră deJd căutînd răspunsun la aceste întrebări. Iar prmtre vechiI cabalişti. mulţi au apreCiat că Adam nu putuse fi osîndit [de Dumnezeu] decît după douăzeci de am de la zărrushrea lUI Ullil socotesc citiva am, alţll patruzeci de zile. alţn o smgură ZI. ciţlva doar şase ore alţl1 puţm mal mult, Iar unll opt ZIle Dar se ba­ zau cu toţii pe ipoteze şchioape, cu toate că ruCI ei nu credeau în ele si cu atît mat pu­ ţm altii. în cele dm urmă. el recunosc că în acest domeniu niCi un răspuns exact ŞI de­ fl1lltIv nu este pOSibil, întrucit el nu poate fi ruCI dedus dm SImta Scnptură. ruCI extras în mod clar dm scrierile sfmţilor, mei 'înfăţişat ca ipoteză pe baza unor argumente plaUZibile Pererra ŞI partizanii lUi [catolIclÎ] spun că această problemă este mult prea grea pentru nOI, peregnru cum sîntem [ ] Mersenne are dreptate cînd atrage atenţia că în această privinţă nu putem ştI rurmc rară revelaţie dIVmă' Avertismentele lUi Rivet, Pereira şi Mersenne nu l-au împiedicat totuşi pe numeroşI comentatori să încerce să pătrundă. cu cartea Genezei in mînă, nus­ terul pnmelor clipe ale lumiI ŞI al pnmilor paşi ai omului Servindu-se din nou ca îndreptar de tratatul lui Inveges, cititorul poate vedea cit de vanate au fost Întrebările cu caracter cronologiC puse de-a lungul VremIi în legătură cu paradisul terestru şi şederea în acest loc a lUI Adam ŞI a Evei. Iată-le pe cele mai Importante:

În ce lună, în ce ZI şi la ce oră a sădit Dumnezeu raiuI 2?" "În ce lună, în ce zi şi la care ceas a plămădit Dumnezeu trupul lui Adam3?" "În ce zi şi la care ceas a dus Dumnezeu pe Adam din locul unde-l zămlslise "

în rai4?" ,,[Poruncile] : «din toţi pomii din rai poţi să mănînci, dar din pomul cunoaşte­

rii să nu mănînci»: unde şi cînd au fost ele aduse la cunoştinţa lui Adam5? "


RAFINAMENTE CRONOLOGICE

1 53

(

,, Animalele] : în ce zi , la care ceas ŞI CW11 au fost ele aduse în faţa lui Adam6?" "In ce ZI, la care ceas ŞI în ce loc Adam a dat nume animalelor7 ?" "La care ceas, tmde si cum a adonmt Adam? Si cîte ore a dormIt eI8?"

"În ce ZI, la care cea� şi unde a plămădit-o Du�ezeu pe Eva9?"

"La care ceas, unde şi de către cme a fost adusă Eva lUi A dam ca Să-I fie fe­ meie I O?" "Cîte ore, zile, luni sau ani Adam şi Eva au trăit împreună în rai I l ? "

"La care ceas Adam ŞI Eva s-au înfruptat din fructul opnt aj ungînd astfel mu­

riton I2?"

"La care ceas au fost Izgomţi Adam ŞI Eva 1 3 ?" Ce răspunsun au primit mai ales în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea

aceste întrebăn , reprezentînd o mie cinci sute de aui de reflecţii asupra para­ dIsu1111 terestru?

S-a admis în general că grădina desfătărilor fusese "sădită " înamte de ză­

mlshrea lUI Adam pentru a-l fi acestUIa, după fonnula lUI MOise Bar Chefa, "un fel de pat pregătit de Dumnezeu pentru soţ l 4 " DIvergenţele apar însă cînd se pune problema uneI datăn mal exacte. Pentru umi. ca de exemplu Gngorie dm Nazianz, Ioan Damaschinul , Isidor dm Sevilla, Raban Maur, Beda etc . , evenimentul ar

fi avut loc în martie, la echmocţIUI de pnmăvară,

cînd pomii înverzesc ŞI natura se înveşmîntează în cele mai munoase straIe Pentru alţii, el ar fi avut loc în iulie, motiv pentnl care, pe vremea lui Noe, anul începea în această lună. Pentru alţII - pnntre care SI PereIral 5 , în CIUda prudenţei pe care o manifestă de obiceI - el s-ar fi produs la echinocţIUI dm septembne. CăCI roadele ponulor se culeg toamna Or, Adam şi Eva aveau să mănînce unul dmtre acestea Arhiepiscopul anglIcan James Ussher fixează chIar la 25 octombne data facem pămîntulUi ŞI a paradisulUi terestru 1 6. Inve­ ges îmbrăţişează însă pnma părere, de altfel cea mal răspîndită: "NOI credem, scrie el , că raiul a fost zidIt de Dumnezeu o dată cu pămîntul. pnmăvara şi în luna martie, CăCI Cnstos s-a întru pat şi a pătunit pnmăvara în martIe. Căde­ rea lui Adam [în păcat] şi Ispăşirea pnn Cristos trebllla să se fi petrecut la momente care-şI corespundeau în tImpI 7." Această presupusă simetne între istoria lui A dam şi cea a lui Isus a j ucat un rol Important în reconstltlllrea ca­ lendarullll Edenullll. Am putea oare avansa în cunoasterea caiendaruiui Genezei? Convenmd dej a că paradIsul terestru a apărut în acelaşI tImp cu pămîntul, a treia ZI , în­ tr-o marţI aşadar, şi admIţînd - opInia cea mal larg răspîndită - că aceste everumente au avut loc în martie, mal multe Ipoteze pot

fi luate în calcul în

funcţIe de data la care se plasează, în răstimpul acestei lum , începutul Gene­ zei. Inveges, împărtăşmd punctul de vedere îndeobşte admIS de autom mal recenţi , apreciază că Adam a fost plămădit pe 25 martie, ziua în care Mana l-a conceput pe Isus ŞI că, pnn unnare, raiul a fost lacut pe 22 martie I8 Rămîne însă întrebarea: la care ceas din zi s-au petrecut acestea? ÎnvăţaţIi au avut păreri diferite in pnvmţa momentelor anume din zilele în care Dum-


1 54

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

nezeu a săvîrşit diferitele sale lucrări. De pildâ, teologul protestant Beroalde era de părere că cerul şi pămîntul au fost făcute în puterea nopţiil9. Steuchus

Eugubinus Situa facerea lor către ora şase dimineaţa şi credea că ele s-au desfăşurat în întuneric de-a lungul unei jumătăţi de zi pînă ce a apărut lumma către ora şase seara. Atunci ar fi încolţit şi ar fi răsănt plantele în paradls 20• Dar Inveges e tentat încă b dată ,să adopte părerea lui Suarez21 , plasînd mo­

mentul

zidirii grădinii desfătărilor primăvara, pe

22

martie, într-o marţi , in

zorii zilei, la răsăritul soarelui22.

CE S-A ÎNTÎMPLAT

ÎN

RĂSTIMPUL DINTRE

ZĂMISLIREA LUI ADAM

ŞI

CEA A EVEI

Se pWle apoi întrebarea: care este momentul creării lui Adam? Opinia

in­

deobşte admisă printre specialişti este că omul a fost creat după ce au fost făcute to �te fiinţele vii ŞI toate lUCrurile . Aceasta este ordinea care reiese dm Geneza. In plus, explică Pereira, logic ar fi ca lucrurile ,,mal desăvîrşite" să vină după cele mai puţin desăvîrşite23 Dar am putea trece dincolo de această afirmaţie cU caracter prea general? Învăţaţli s-au străduit să o facă, dar părenle lor diferă în privinţa datei la care a fost zămislit Adam, în funcţie de momentul în care plasează prima săptămînă a lumu ' în septembne, în llliie sau în martie. De pildă, arhiepISCO­ pul angl ican James Ussher, care se bucura de mare reputaţie în ţara lUI în se­ colul al XV II-lea, ţine morţiş la luna octombne şi Adam ŞI apoI a Evel zIUa de

28

ca dată a zăID1slirii IUL

octombrie24. în schImb Inveges constată că,

după părerea cea mai răspîndită, zănuslirea a avut loc în martie, mai exact pe

25

martie (şi nu pe

23

cum afinna Beda Venerabilul25).

În

sf'rrşit, în ceea ce

pnveşte ora zănusliril primului om "există O mare controversă" În rîndul în­ văţaţilor. Suarez conSideră că ea ne este "complet necunoscută". TotuşI el apreciază ca "plauzibilă" următoarea eşalonare' apariţia animalelor, În ziua a

şasea către răsăritul soarelUI; apariţia omului în aceeaşi ZI, cînd soarele s-a ridicat deja, adică la o oră sau două după facerea vletăţilor26. lnveges la rîn­

dui său consideră că Ipoteza "cea mai verosiIDIlă" este aceea confonn căreia zănushrea lui Adam a avut loc în "zorii" zilei de

25

martie:

moment

în care

duhul sf"mt a plămădit trupul lui CrÎstos în pîntecele FecioareI. Tradiţia Bise­ ricii aşază Într-adevăr în zori pnmul "angelus27" În Geneza

(2, 8)

stă scris' "Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden

spre Răsărit ŞI a pus acolo

pe omul

pe care-I zidise " Luînd această afinnaţie

în litera ei, comentatorii de altădată au tras conclUZia că Dumnezeu l-a creat

pe Adam în afara paradisului terestru şi abia după

aceea l-a adus aiCI. De ce a

procedat Dumnezeu aşa? Salked, între alţiI, ne oferă următoarea exphcaţle:

,,Pentru ca omul

să poată înţelege mal uşor bunătatea şi mărinimia divmă ară­

tate lui şi să-şi dea seama că acest loc [grădma bmecuvîntată] era mai curînd Wl dar decît W1 dat al naturii28.'4


RAFINAMENTE

CRONOLOGICE

1 55

Teologia şi cronologia veneau acum cu o nouă întrebare: cînd l-a dus Dumnezeu pe Adam în grădina EdenuluI? "Nu putem şti sigur", răspunde Suarez, căci "lucrul acesta nu ne este dezvăluit29" . Au fost unii în trecut precum Anastasie Sinaltul

(t

după

700)

-

_

care erau de părere că, de la ză­

rruslirea primulUi om pînă la intrarea lui în paradisul terestru, trecuseră ZIle. Anastasie o plasa pe pnma pe

40 de 25 martie şi pe a doua pe 3 mai, ziua află­

rii SfinteI CruCI. Suarez însă, în pofida prudenţeI de care tocmaI dăduse do­ vadă, aprecIază că Adam "a fost aşezat în paradIsul terestru îndată după ză­ mlslirea lui30". lnveges e mult mal aproape de Suarez decît de Anastasie, dar adverbul

îndată

i se pare exagerat şi, deşI recunoaşte că ora aducerii lui

Adam în grădmă ne este "complet necunoscută", consideră "verosuml" ca în­ tre această oră şi plămădirea pnmuiui om să fi trecut "puţme ceasuri" - pro­ babil două Acest transfer ar fi avut aşadar loc către orele nouă sau zece di­ mineaţa3 1 Ce a făcut Adam în acest mterval? ŞI-a petrecut probabil vremea adorîndu-l pe Dumnezeu SI ,,medltînd la fnunuseţea, diverSitatea ŞI annonia lumll" pe care o descoperea3 2 . Întrebarea "cînd i-au fost date lUi Adam cele două poruncI , «din tOţI po­ mii POţI să mănîncI»; «dar din pomul cunostinţel să nu mănînci»" a făcut să curgă multă cerneală ŞI i-a împărţit pe specIahşti în două tabere. Unu, la fel ca Sfintul Ioan Hnsostomul, Sfintul Ambrozie, Sf'mtul Augustin, Sfmtul To­ ma d'Aquino ŞI Suarez, au fost de părere că aceste două legI l-au fost aduse la cunoştinţă lui A dam pe cînd era încă smgur, înainte de facerea Evei, şi că el le-a dezvălmt apoi ŞI soţiei lui

Cetlalţi speCIalişti, îndeosebi CaJetan şi

Perelra, au considerat însă că ele au fost date după facerea Evei ŞI aduse fie­ căruIa în parte la cunoştinţă Inveges la rîndu-I înclmă pentru prima Ipoteză şi socoteşte că Adam a aflat de ele în tImp ce era prin sfmtele crînguri ale raiu­ lui, adică pe la orele unsprezece dltn1neaţaJJ O nouă întrebare: cînd se va fi situat episodul din Geneza

(2, 1 9--20),

ca­

re-l înfăţişează pe Dumnezeu aducînd în faţa omului animalele cîmpului ŞI păsănle cerului pentru ca fiecare specie să-şI primească de la el numele? Dar mal întîi - întrebare prealabilă - trebuie oare să credem că Dumnezeu a adus înamtea lUi Adam

în

paradisul terestru toate animalele lunui? După Pe­

reira, trebUie excluşI de aici atît peştii, căci grădina ralUlUI nu se afla pe malul mării, cît ŞI "ammalele care se nasc dm putreJune". Pe lîngă asta, tot după părerea lUi Pereira, lUi Adam nu l-au fost prezentaţI decît un mascul şi o fe­ melă dm fiecare specie nobilă. "CăCI dacă toate VIetăţile pămîntulUi ar fi pă­ truns în raI ŞI toate păsările crîngunlor

ar fi

zburat aici, spectacolul ar fi fost

mal degrabă unul de groază decît unul de încîntare. Gîndiţi-vă apOi şi că o asemenea mulţime de ammale şi păsări ar fi ştirbIt ŞI sluţit chipul grădinii34." Odată elIminată această dificultate, putem aborda uşor problema cronolo­ gică propriu-zisă deşI ea este , mărtunseşte Inveges, "greu de investigat35". Referindu-se la Suarez el apreciază - să nu Uităm - că ammalele au fost probabil făcute vineri la răsăntul soarelui, iar omul o oră sau două mai tîrziu.


156

GRĂDINA DESFĂTARlLOR

După aceea, incepind cu orele şapte dimineaţa şi pînă la prînz, arumalele ar fi fost aduse în rai, iar Adam ar fi continuat să le dea nume pînă către 'orele pai­ sprezece. RăstImp suficient pentnl ca, pe de o parte, îngem , pe post de păs­ ton, să conducă arumalele pămîntului şi păsările În rai ŞI pentru ca, pe de altă parte, Adam să poată "medita" asupra firii lor şi. chlbzuind, "să născocească atîtea nume36". I O dată ce numele au fost statormclte, "un raţionament cucemic ne în­ dearrmă să presupunem că Adam le-ar fi chemat la el, pentru a-şi arăta pu­ terea ŞI plăcerea, pe cele mai frumoase arumale şi pe cele mal încîntătoare păsăn ŞI le-ar fi mîngîiat. Acestea, ascultînd de glasul lUi, s-ar fi aprop Lat şi şi-ar fi mamfestat blîndeţea şi bucuria cîntind, zburînd, sau dînd din coadă şi nuşcînd din urechi3? " Un spectacol demn de un desen animat de Walt Dls­ ney'

DE LA CREAREA EVEI LA IZGONIREA DIN RAI Somnul lUI Adam, crearea Evei ŞI căsătoria pnmllor noştn părinţi au fost evident momente esenţiale în calendaml propus de Geneza Inveges arată că după ce "a dat atîtea nume" arumalelor, îndeletmclre ce l-a luat trei sau patru

ore de gîndire mtensă, Adam, obOSi t, a adonnit repede ŞI adînc38. Dar în ce fel de somn a căzut el? Cajetan consideră că n-a fost tm somn adevărat ŞI natural , CI mal degrabă unul "alegoric şi metaforic39" . În schimb, o serie de autori cu autontate - Perelra, Suarez, Comelius a Laplde etc. apreciază că a fost deopotnvă un somn "natural ŞI supranatural40" Putem ad­ mite, "în ciuda tăcem învăţaţllor", că această toropeală l-a cupnns pe Adam exact în locul în care el dăduse nume arumalelor La ce oră a adonnit în ziua de vmen primul om? Şi cît timp a domut el? Ţmînd seama de simetria cronologică necesară întte pnma vineri ŞI vmerea mare, Inveges conSideră "probabll" faptul că somnul l-a cupnns pe Adam pe la ora cincisprezece sau înamte de şaisprezece, adică pe la acel ceas al Zilei cînd a murit Cristos. Acelaşi tiP de raţIOnament îl face pe autorul nostru să creadă că sonmul a fost scurt: cam tot atIt cît a durat de la moartea lui Isus şi pînă cind a fost împuns în coastă cu SUhţa4 L Pe de altă parte, e de neconceput ca Adam ŞI Eva să se fi căsătont seara la apusul soarelui. Căsătoria trebuie să fi avut loc pe lumină cînd soarele strălucea . De aceea Inveges a presupus că

Adam nu a donni t decît de la ora paisprezece la ora şaisprezece Mai rămî­ neau astfel două ore bune de lunună în care putea să se celebreze căsătona ŞI în care Adam putea să-I dezvăluie soţieI sale poruncile pe care le prinuse de

la Dwnnezeu şi revelaţiile pe care le avusese în timpul somnului În sf'rrşit. rămînea destul timp ca ei să se bucure împreună, ca doi prieteni, de desfătări­ le raiului.


RAFINAMENTE CRONOLOGICE

157

Confonn acestei reconstituln a calendarulUI Genezei, Eva a fost zătmslită vinen între orele cmCIsprezece şi şaisprezece Totuşi această dată şi această oră au făcut obiectul unor dIscuţii de-a lungul vremunlor Sfintul Toma d' Aquino, de exemplu, era de părere că Eva a apărut după ziua a şaptea42 La sfirşitul Renaşteni însă, Mohna43, Pereira44 şi Suarez45, pnntre alţii, se pro­ mmţă pentru ziua de vmeri, zi desigur foarte încărcată, dar pe care trebuie să o acceptăm ca atare, de vreme ce sÎmbătă Dumnezeu s-a odihrut Inveges re­ vine aici, din raţIUni de simetrIe, asupra unportanţei ceasulUI al şaisprezece­ lea dm ZI la ora aceea coasta lUI Cristos a fost străpunsă şi tot atuncI a fost scoasă coasta lui Adam46 Tot simetna mVItă la punerea împreună a creării Evei şi a căsătonei ei cu Adam, avînd în vedere că niciodată nu a eXIstat vreo controversă între învă­ ţaţi cu pnvire la faptul că aceste două evenImente au avut loc în aceeaşI zi. Pentru Suarez, "Îndată ce a fost plămădItă, Eva l-a fost prezentată şi dată în căsătorie lUI Adam47". MotIvul acesteI grabe este de ordin analogic ŞI el fuse­ se dej a explIcat de Sfintul Augustm48. Sîngele ŞI apa care s-au scurs dm coas­ ta străpunsă a lUI Isus reprezintă căsătoria lui Cnstos cu Bisenca SI sfintele taIne născute din această umre. Dacă, aşadar, lOVItura de lance s-a petrecut pe la ora şaIsprezece, căsătoria lUI Adam SI a Evei trebuIe să fi avut loc cam în acelaşI moment al zIleI49. Cît priveste locul că sătonei , avem toate motIvele să m-l unagmăm "sub bolta înmirestnată ŞI măreaţă a pomilor vIeţii ŞI cunoştmţei, pe o înălţime de unde ţîşnea izvoml raiuhu, în mijlocul grădinilso'. Apar acmn două întrebăn capitale, legate între ele' cît tImp au rămas Adam ŞI Eva în raI ŞI cînd s-a săvîrşit păcatul onginar? Pnma întrebare a sus­ CItat de-a ltmgul secolelor numeroase răspunsuri dIvergente pe care Inveges le clasează în trei categoriI pnncipale în funcţie de Intervalul de cîteva ore, CÎteva zile sau cîţiva am pe care învăţaţn l-au acordat şedem prinulor noştn părinţi în grădIna desfătănlor5 1 . Aşa se explică de ce preotul nostm sicilian vorbeşte despre ,,mulţImea clocotltoare a învăţaţilor" care s-au aplecat asupra acestei probleme şi despre "dlsonanţa" dmtre părenle lor Este pnn urmare foarte greu, crede eL să vemm cu certltudim în acest domemu52. Salked, care consacra un capitol dm Treatise of Paradise aceluiaşi subiect, recunoaşte ŞI el că ezitarea este legltună într-o "problemă atît de îndOIelnică ŞI nesigurăS 3" John Swan al cărui Speculllm mundi ( 1 635) a avut un adevărat succes de public - Bodlelan Llbrary păstrează patru exemplare ale ediţiilor din secolul al XVII-lea - permite SI el cititorulUI Să-SI al eagă în acest domeniu "punctul de vedere pe care îl preferă" căci în toate găsun argumente derrme de luat în seamă54. În secolul al XVII-lea specialiştll împărtăşesc tot mal rar convingerea, altădată foarte răspîndită, că Adam şi Eva ar fi păcătuit chiar în ZiUa creăm lor. La vremea lui, Malvenda făcuse în această privinţă figură aparteS5. "Păre­ rea generală" a autorilor recenţi, notează Inveges, este că primii nostri părinţi au petrecut ,,mai multe zile" în paradisul terestru. Ea se spnJ ină îndeosebi pe


GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

158

raţionamentul lui Moise Bar Chefa care consideră puţin probabil ca atîtea evenimente să se fi petrecut într-o singură ZI : crearea lui Adam, intrarea lUi în rai, primirea poruncL1or divine , numirea animalelor, plămădirea Evei, ispitt­ rea, păcatul şi izgonirea56. Suarez apreciază că pentru cupnnderea tuturor acestor fapte importante a fost necesară cel puţin o zi şi Jumătate57. La rindul său, Inveges preferă să se alăture punctuluI de vedere al IUl Pereira, care so­ coteşte că Adam şi Eva au trăit în grădina sfîntă o săptămînă58. Cu siguranţă, stăruie Inveges, e un fapt "curajos" să vrei să numen zilele, lunile şi anii pe care Adam şi Eva i-au petrecut în rai. Totuşi ipoteza celor opt zlie "ne suride cel mai mult59". Anglicanul Salked ajunge la aceeaşi concluzie: ,,A-ş Zice fără reţinere că [primii noştn părinţi] au rămas doar opt zile în raI. CăCi era de ajuns pentru ca ei să trăiască experienţa acelei stări fericite6 o." În scrnmb an­ glicanul John Swan situează pnmul pă<;at în a paisprezecea zi de la crearea lui Adam6 I . Dacă au fost dezbaten aprinse pe tema tunpului petrecut în grădmă, în

pnvinţa zilei din săptămînă în care s-a SăVîrŞit păcatul părenle au fost în ma­

re parte aceleaşi. Suarez e mai curind smgular atunCi cînd socoteşte că, de vreme ce ziua

în

care Adam a fost creat fusese dej a plină de evenimente, pă­

catul dintîi trebUie să se

fi

săvîrşit a doua zi62. Părerea cea mai răspîndită

în

secolele al XVI-lea şi al XVII-lea este că el a avut loc într-o vinen Iată cum explică acest lucru Salked, moştemtor în privinţa aceasta a unei îndelungate tradiţii. El spune, în esenţă, că, aşa cum Mîntuitorul nostru a fost conceput şi a munt într-o vmen, tot astfel prima încălcare a poruncll divme s-a produs.de asemenea într-o vmen. "Astfel păcatui iUl Adam, zămishrea IUl ŞI răscumpărarea păcatelor sale pnn pronia lUi Dumnezeu cel Atotputernic.

[

.1

s-au petrecut în aceeaşi zi [a săptămînii]. Deşi nu eXistă în acest sens

niCi un argument Şi mci o dovadă hotărîtoare bazate pe textul sacru, nu putem tăgădUi o anume potnvire firească, căci Dumnezeu, care cunoaşte dmtotdea­

una ţelul şi mijloacele, a rînduit în aceeaşI zi ŞI răul ŞI leacul lui63." Inveges, spre deosebrre de Suarez, îmbrăţişează Ipoteza zilei de vinen CăCi "tOţI sfmţii Pănnţi au spus că Adam a întms mîna spre pomul cunoştinţeI într-o zi de vinen tot aşa cum într-o vmen Cristos a fost răstignit pe cruce64". Acestea au fost cele două vineri "memorabile" ale istoriei, vmerea păcatului la şi cea a creării lUi Adam la

25

1 aprilIe

martie.

TrebUie fixată acum ora cînd a avut loc "înfiuptarea aducătoare de moar­ te". Inveges, fidela noastră călăuză, armnteşte credinţa generală transmisă de-a lungul secolelor de la SÎmtul Augustin şi Sfintul leronim pînă la Suarez. S-a crezut întotdeauna că Adam a păcătuit la ora la care Isus a fost răstigmt pe cruce, deci în jurul prînzului. Pe urmă că, potrivit istorisirii Genezei, Eva e cea care a luat prima fructul şi că, după păcat, cei doi vinovaţi au auzit gla­ sul Domnului "care se plimba prin grădină pe răcoare", adică, aşa cum s-a crezut îndeobşte, la ceasul cînd începe să adie vîntul după arşiţa din toiul ZIlei. De aici unnătoarea reconstituire încercată de Inveges: Eva ar fi păcătuit


RAFINAMENTE CRONOLOGICE către ora tmsprezece dimineaţa, apoi l-ar

1 59

convins pe soţul ei să mănînce şi

fi

el din fruct Adam ar fi acceptat înjurul prinzului, iar Dumnezeu s-ar

fi

plim­

bat prm grădină după-amiază, dar înamte de căderea seni65, cam în jurul orei cincisprezece Adam şi Eva ar

fi

petrecut, aşadar, vreo trei ore "nelmiştiţi, te­

mători şi tnşh66", în aşteptarea judecăţii divine.

În

ceea ce pnveşte izgonirea din paradisul terestru "trebuie cercetate cu

grijă multe împrejurări istonce - mai sptme Inveges - Şi , înainte de toate, ora la care a avut loc izgomrea67". Moise

Bar

Chefa a afumat, şi după el

mulţi alţi comentatori , că ea coresptmde momentului zilei cînd Isus a făcut ca sufletul tîlharului celui btm să mtre în paradis68. Se va fi văzut dm nou sime­ tria între primul Şi cel de-al doilea Adam Inveges optează totuŞi pentru o cronologie mai nuanţată şi "mai probabilă" Dacă J udecata, zice el , a început - aşa cum s-a spus mai sus - pe la ora cincisprezece, putem considera că a durat cam o oră ,,Acest interval pare a fi suficient pentru interogarea vino­ vaţilor, prommţarea sentmţei şi întreaga desfăşurare a judecăţii. Putem aşadar crede că Isus a fost coborit de pe cruce pe la ora şaisprezece şi că tot pe la ora aceea a căzut Adam din înălţirmle raiului69 "

Putem reuni acum pentru mai multă clantate. într-un tablou recapitulativ, toate elementele cronologice cuprinse în lucrarea lui Inveges Acest tablou ni se pare semnificativ pentru mmuţiozitatea cu care comentatom Genezei din secolelele al XVI-lea şi al XV1I-lea au studiat textul sacru, încercînd cu Ştiin­

ţa lor să clarifice tm text sacru considerat "istonc"

Cronologia seden'i ha Adam si a Evei în paradisul terestm după Agostino Inveges (1649) 70 Vineri 15 martie, a şasea Zi a Creaţiei :

- În

zon. crearea IUl Adam în ţinutul Edenului.

- Pe la ora 9, aşezarea în rai - De la ora 9 la ora I l , plImbarea lui Adam prin livada raiulUl EI pnmeşte de la Dumnezeu două portmci' "să lucreze grădma Şi s-o păzească". - Către ora I l . Adam aJ lmge în mijlocul grădinÎl Şi pnmeşte alte două po­ runCi. "Să mănînce din toate fructele "

,,Dar să nu se atmgă de pomul cu­

noştinţei bmelUl Şi răului." - De la ora

1 2 pîna pe

ra el "le dă nume" .

la ora

1 5, sînt aduse în faţa lui Adam arumalele căro-

- De la ora 1 5 la ora 16, somnul lui Adam şi zărmshrea Evel. - Pe la ora

16, mmta llll Adam şi a Evei, unnată de o săptămînă de fericire

Vinen 1 aprilie - Pe la ora

10,

Satan începe s-o ispitească pe Eva

- Pe la ora

I I , "el o învinge mişeleşte".

- Pe la ora

12. 15,

Adam păcătuieşte şi el.

- Pe la ora - Pe la ora

16, izgomrea din rai.

chemarea celor vinovaţi la judecată Condamnarea lor.

- Grădma este închisă şi tm heruvim e pus să o păzească.


GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

1 60

în Anglia, data de 25

martie ca zi a creăm lui Adam a fost foarte contro­

(1 6021 675) s-a prommţat pentru data de 1 8 septembrie şi a plasat evenimentul la ora 9 dimineaţa7 l . John Swan la rîndul său a fixat naşterea lui Adam pe 23 versată. Unul dintre cei mai mari ebraişti ai vremii, John Lightfoot

aprilie72. Pe contment, în schimb, s-a apreciat că e logic să se plaseze zămis­ lirea primului om ŞI vestirea Mîqtuitorului în aceeaşi zi, pe

25

martie.

Nu tOţI autoriI din Renaştere ŞI din epoca clasică care s-au ocupat de para­ disul terestru au intrat în detalii cronoiogice atît de rafinate ca lnveges. Pasiu­ nea acestUIa pentru problemele de timp şi de spaţiu referitoare la prima săp­

tămînă a omenirii se înţelege mal bine dacă e pnvită într-lUl context mal larg şi dacă e pusă în legătură cu preocuparea generală de a se fixa cît mai exact anul facerii lumIi . O asemenea ambiţie nu trebuie să ne mire. Tot ea ne în­ deanmă astăzi să calculăm cît mal precis momentul Blg-Bang-ului TotUŞI mij loacele conceptuale cu ajutorul cărora se încearcă să se aj ungă la origInile universuluI erau evident altele decît cele de astăzI. Pentru maJ ontatea contemporanilor lui Kepler ŞI Gablel, tot în BiblIe tre­ buiau căutate lărnunn asupra acesteI dificile şi pasionante probleme. Teolo­ gul anghcan Hugh Brighton splUlea în

1594:

"Cine tăgădUIeşte că în Biblie

scurgerea vremII pînă la sfirşltul său este limpede însenmată ca ŞI anul mîn­ tuml în care a munt Donmul nostru Isus Cristos, poate la fel de bme tăgădui că soarele străiuceşte73 " C -A. Patndes, într-un excelent studIU care ne-a ser­ Vit ca sursă de msprraţie, constată cu Justeţe că "estJmănle cronologlce s-au numărat printre producţiile [mtelectuale] cele mai tipice" ale Renaştem ŞI ale lUlei bune părţi dm secolul al XVll-lea74 Să nu ne mire, asadar. că lUl anume Glrolamo VecchiettI, un călugăr mort în închIsoare, a socotit

1 442 801

de

ZIle de la crearea pnmuiui Adam pînă la naşterea celUi de-al dO l lea75. Renaşterea, care a redescoperit limba ebraică. a preferat traducem gre­ ceştI a Septuagintei (începută în secolul al ITI-lea înaintea ereI noastre) textul ebraIC al Vechiul ui Testament - mai ales. dar nu numaI, în zonele lOCUIte de protestanţl Or. Bibha ebraică plasează facerea lumIi în

3760

î Cr - dată

care continuă să stea la baza calendarului evreiesc - în timp ce Septuaginta o sItuează Înamte de

5200.

Acestei prefennţe lTll ţiale cînd pentru textul ebra­

ic, cînd pentru textul grecesc, i s-au adăugat ŞI alte elemente care, combinîn­ du-se dar şi complicînd problema, au condus la estimări mai rafinate Au in­ trat astfel în calcul împărţirile istonei, acceptate în mod curent la vremea respectIvă. Una dintre ele. atribuită lui llie, diviza timpul în trei: două mII de am între Geneză şi promulgarea Legii; două nui de ani între Lege şi Mesia; două mii de ani între acesta şi sf'rrşltul lumii. O altă împărţire acceptată de Sfintul Augustin, lsidor din Sevilla şi Beda Venerabilul diviza timpul în şase perioade. de la Adam la Noe, apOI succesiv pînă la Abrahanl, David, robia babiloniană, naşterea lui Isus şi în sf'uşit Judecata de apOI Pe deasupra, se ci­ tau adesea psalmul al XC-lea şi a doua epistolă a Sfintului Petru (3. se afrrrnă deopotnvă că pentru Dumnezeu

,,1 000 de

8) în care

ani sînt ca o singură zi".


RAFINAMENTE CRONOLOGICE

În

sfîrşit, Biblia ebraică situează Potopul in anul

161

1 656

de la facerea lumii. în

timp ce cronologia urmată de Septuaginta il plasează în

2242

2262.

sau

Comentatorii Genezei SI numeroşii autOri din secolele al XVI-lea şi al XV1I-lea care s-au ocupat de cronologie s-au străduit, ţinind seama de diferi­ ţii parametri pe care i-au enumerat, să proplUlă o dată pentru prima zi a lumu.

c.-A.

Patrides, în articolul amintit, întocmeşte o listă - ce nu se pretmde

completă - cu o sută şapte autori din secolele XVI-XVII, care au proPl!-s o dată anume pentru crearea universului. Ei ofereau spre alegere clhtonlor din vremea lor patruzeci şi trei de date începind cu anul

3928

pînă în anul

4103

î Cr 76 Nu e poate lipsit de interes să extragem dm această listă cîteva nume importante cu evidenţierea datei pentru care optau

3928

î.Cr.

Beroalde, ebralstul 10hn Llghtfoot ŞI cal vinul german David Pa­ reus

3947

î Cr

erud1tul protestant Giuseppe GIUSto Scahgero. autorul lJnUI

de emendatiolle tempornm ( 1 583), care este un tratat

Opus

de cronolo­

gie. Girolamo Vecchieth şi Friednch Spanheim. teolog dm Palatinat

3950

i.Cr.

395 1 3954 3955 3960 3963

î Cr

învăţatul Comehus a Lapide dm Llege

î.Cr.

istoricul protestant german dm secolul al XVI-lea. Sleidan.

(t 1 949) .

î Cr

iezUltul spanIOl Mal donado

î Cr

Hugh Brighton

î.Cr.

matematicianul

ŞI

Istoricul

al XVI-lea Canon (t

1 538).

protestant

gelman

autor al unei

din

Cronzci

secolul

rescrisă de

Melanchthon.

3967 3974 3980 3983

i Cr.

teologul englez William Perk.ms.

î Cr.

Heiruich Bull mger. succesorul lui Zwmgli la Zunch

î Cr

teologul reformat francez Lambert Daneau.

î Cr.

umanistul francez Charles de Bovelles

( 1 470-- 1 5 53"),

(t 1 652) dm ale căn11 1ucrări de cronologie se în Dzscurs despre istoria Ulilversald. 3984 i Cr. 3992 î Cr. 3996 î Cr 4000 Î.Cr.

discipolul

lUi Lefevre d' E taples, şi teologul lezUit francez Dems Petau va msplra Bossuet

Bellarmin77 Kepler. medicul ŞI chImistul belgian Van HeImont

(t 1 644).

Luther, Suarez ŞI teologul şi ebraistul reformat din Sedan, LOUiS Cappel.

4004 4022 405 1

î.Cr.

arhiepiscopul anglican James Ussher.

î.Cr.

iezuitul spaniol Benedicto Perelra.

î Cr.

umanistul ŞI poetul francez Jean de Sponde (t Reformă la catohcism.

1 595),

trecut de la


1 62

GRĂDlNA DESFĂTĂRILOR

Acest sondaj în literatura exegetică şi escatologică explică de ce JO}ll1 Na­ pier (t 1 6 1 7), teolog şi matematician scoţian, acorda atîta importanţă logarit­ milor pe care i-a descoperit. Puteau uşura calculele refentoare la "munărul Fiarei" indicat în Apocalipsă şi cele referitoare la sfîrşitul lumii78. Căci la vremea aceea, cercetările asupra primei săptămîni a creaţiei şi supoziţiile re­ feritoare la zma sfîrşitului lumii erau în strînsă legătură.


X "De îndată ce a deschis ochii, omul s-a simtit fericit" ,

În Mistentl Vec/uului Testament (sfirşitul secolulUi al XV-lea) , îl vedem pe Dumnezeu luîndu-l pe Adam de mînă şi arătîndu-I paradisul terestru. Cre­ atorul îi spuse pnmului Om care-l pnvea fermecat: Adam pregăhtu-ţl-am acest loc de putere dumnezeiască. unde te vei bucura de plăcen fără seamăn Aici îţi vei avea lăcaşul

În acest

frumos paradis terestru

Unde vei avea slavă ŞI plăcere În toate părţile. ŞI la stînga şi la dreaptal

Mai tîrziu, după zămishrea Evel, Dwnnezeu le spune primilor noştri părinţi : Veţi avea în stăpîmrea voastră tO\! peştu Care săIăşllUesc în mare pretutinderu ŞI tot aşa

\

or asculta de VOi

Antmalele toate ce vieţuiesc pe pămînt Pnn puterea noastră dumnezeiască Şi vă vor face pe vOie Păsănle zburătoare slobode Şl lUţl Si veţi domru. pe scurt,

Asupra antmalelor. peşlllor şi tîrîtoare lor Iar c a să \ ă ţmeţl Zile le Vă veţi putea folOSI de toate aceste roade Numai de cele dlll pomul Vieţu, nu2

Asemenea autorilor de nustere, comentatoriI Genezei nu conteneau să amintească avantaj ele, darurile şi privIlegiile de care Adam şi Eva s-au bucu­ rat în grădina EdenuluI. Ei s-au întrebat de asemenea în ce condiţii ar fi trăit urmaşli acestora dacă păcatul origmar nu ar fi stncat totul. Paradisul terestru aj unsese sub pana lor un ţinut utopic, demn de cele mai nostalgice regrete Şl un prilej de evocare a unei fabuloase plăsmuiri a trecutului. DESĂVÎRŞIREA FIINŢEI Reluînd o întrebare dej a străveche, Salked şi Inveges - care cu siguranţă nu se cunoşteau - se arată preocupaţi şi unul şi altul de vîrsta şi statura lui


1 64

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

Adam3. Preotul sicilian refuză din capul locului "delIrul unor rabiru" care susţin că prtmii noştri părinţi fuseseră zămisliţi copil şi că de-abia mai tirzIU li se adusese la cunoştinţă interdicţia privitoare la pomul cunoştinţei Creş­ tinismul adoptase de mult timp poziţia SfintulUI Augustin în legănrră cu această problemă. Pentru episcopul din Hippone, Adam nu se născuse din pă­ rinţi. ci fusese zămislit de Duqmezeu din lut în puterea vîrstel4. La sfirşitul Renaşteri i, catoliCii Bellarmin, Pereira ŞI Suarez adoptau acest punct de vede­ re, Bellarmin precizînd în plus că pnmii noştri părinţi au fost zămisliţi la vîrsta şi cu compleXitatea care le permiteau să procreeze de vreme ce el pri­ miseră porunca de a umple pămîntul5 Anghcanul Salked împărtăşeste ace­ eaşi convmgere6, ŞI în

Paradisul pierdut al

lui Milton, Adam ŞI Eva se nasc

adulţi. Această certitudine se trăgea dmtr-o dublă tradiţie. creştmă şi păgînă. Cartea Genezei afirmă că Dumnezeu l-a lacut pe om după chipul ŞI asemăna ­ rea sa Or. Dumnezeu, pnn definiţie, nu poate avea niCI început nIci sfirşlt. El eXlstă dintotdeatma în desăvîrşirea fi mţel sale Se poate spune, în termeni omeneşti, că el a fost întotdeatma adult. La greco-Iatini Atena-Mmerva ieşea din capul divmului el tată gata înarmată (deCI adultă). De aici formula lUi Cicero reluată de L B. Albertl în secolul al XVII-lea' "Nimic nu este născut ŞI desăvîrşit " Pentru a fi desăvîrşlt nu trebUIe să fi trecut prin stadiul naşterii umane ŞI al copIlăriei Adam era desăvîrşit pentru că Ieşise adult dm mîinile lui Dumnezeu7 Dar care era vîrsta adultă în paradisul terestru? NICI Sfîntul Augustm. Ulci Bellarmin nu nscaseră să precizeze lucrul acesta În schimb, Suarez. reluînd o părere a Sf'mtuiUl Ieronim8, sugerează că Adam avea, cind a fost zămislit,

30 şi 40 de am, mai precis! 34 de aru9. Dar nu neglIjăm astfel faptul că durata vleţll, înamte de

vîrsta lUI Isus în momentul învierii sale, deCI între în jur de

păcat, a fost alta decît cea de astăZI? Viaţa va fi fost cu mult mal lungă Perei ­ ra sugerează aşadar că Adam avea cincizeci de ani în momentul zămlshni sa­ lelo. CaJetan apreciază că el avea "vîrsta la care putea să se slUjească pe de­ phn de lIberul arbitrul !", poate şaizeCI ŞI dOI de ani La care Suarez răspunde amuzat de ce nu o sută de ani? Salked, prudent, apreciază că "Dumnezeu i-a zămislIt pe prunn noştri părinţi în desăvîrsrrea trupului lor ŞI în floarea vîr­ stel : fie, aşa cum susţm unii, între treizeci ŞI patruzecI de ani, fie, după păre­ rea altora, în jur de cincizeCI de ani l 2" . Dar ce vrea să însemne un trup desăvîrşit? Erau Adam şi Eva unaşI? MOl­ se Bar Chefa ne spune că mal mulţi auton au avansat următoarea ipoteză: alungaţi din paradisul terestru, pnmi i noştri părinţi ar fi traversat marea, creş­ tetul lor trebUia aşadar să se ndlce deasupra apei Şl chIar să ajungă la nori. "Ceea ce, zice el, este ridicol 13 " Suarez conSideră că Adam avea statura unei fiinţe umane perfecte14. Inveges îl citează totuşi pe unii comentatori care aprec iază că avea şase piCIOare

( 1 .95 m):

aceasta era, conSideră ei , înălţtmea

lui Cristos şi aceasta va fi înălţimea noastră la învlerel5. Salked spune la rÎn­ dU-I cu bun simţ: nu este cu putmţă ca pnnui noştn părinţi să fi fost nişte


"DE ÎNDATA CE A DESCHIS OCHII, OMUL S-A SIMTIT FERICIT"

1 65

unasl Adam a fost "cel mal mare dintre oamenI nu pnn cantitate, CI prin ca­ lItate, nu prin dimenSIUnIle fizice, CI pnn frumuseţea trupului şi a sufletulUI; nu prm inălţlme, CI prin demrutate, prin darun alese ŞI alte însuşln fizice şi spITltuale de excepţie Altmmteri , în comparaţie cu nOI, ar fi semănat mal de­ grabă cu un monstru decît cu un om". El trebuia să fie dăruit cu "cea mai fru­ moasă statură" ŞI cu "cele mal annonioase proporţll" pe care le-a avut sau le va avea vreodată vretm om, "cu excepţia Mîntuitorullll nostru 1 6 .. Desăvirşlnl lui Adam ÎI corespundea desăvîrşirea Evel, adaptată trăsătun­ lor sexulUI ei. Inveges a consacrat un capitol dm opera lui "virstei, staturii, frumuseţl l , neprihăll1nI ŞI darunlor" pnmel femel. Un lucru e cert: Eva era tot atît de frumoasă ca ŞI Adam. Dar cum femeia se matunzează înamtea băr­ batulUI, putem presupune că Dumnezeu a zămisht-o cu

10 am mai tînără de­

cît soţul ei Dacă ne raportăm la Cifrele de mai sus privitoare la Adam , atunci Eva ar fi avut "cmClzeCI de am după Cajetan, patruzecI după Perelra ŞI două­ zeci şi patru după Suarez". Ţinînd seama de această diferenţă, putem uşor crede că Eva a mal tră it zece am după moartea lui Adam17 Pnn comparaţie, Inveges calculează ŞI talia primei femei considerînd că, in prinCipiu, trupul el este mal nuc decît al bărbatului Dacă respingem păre­ rea după care primll nostn pănnţl erau ruste unaşi, e firesc să conSiderăm la fel ca Suarez că Eva avea cu un pICIOr sau cu un pICIOr SI Jumătate mal puţm decit soţul e1 1 8. După toate aparenţele, Dumnezeu a Înzestrat-o cu aceeaşi statură ca FeCioara Maria, tot aşa cum Adam a fost dăruit cu aceeaşI înălţime ca Cnstos A eXistat o lungă tradIţie, atestată de la Sfintul InneuI9 pînă la Sf'mtul Bemard2o, conform căreia "trupul Evel a fost zărm slIt aidoma" cu acela al vi itoarei născătoare de Dumnezeu Un text hotărîtor a fost scns pe această temă de Sfintul blzantm Nechlfor (t

289), pentru scurtă vreme patnarh al

Constantinopoluhn Inveges reia cuvînt cu cuvînt descnerea pe care Nechifor I-O face Mariei ŞI deduce astfel Înfăţişarea pe care ar fi putut s-o aibă pnma

femeie' "Eva era de înălţime miJlOCie, sau puţm peste medie Faţa el nu era mCI rottmdă, niCI ascuţită. CI uşor alungltă, cu tm ten lummos, cu părul bălai, cu sprîncene arcUlte, mal degrabă negre, Cll o lummă aurie IUCllld în OChll pă­ trunzători, aproape de culoarea măslinei (pupilhs sub !lavIS, et tamquam olee colore), avea nasul bme conturat, Iar gura el ca o floare rostea vorbe gmgaşe. MîmIle ŞI degetele el erau delIcate Ea se infăţlşa demnă ŞI gravă, aidoma celei care va naşte pe Dumnezeu2 1 . " Portretul acesta in care se întîlnesc puntatea ŞI senzuahtatea are, pnntre alte mente, ŞI pe acela de a dezvălUI un ideal de frumuseţe fenurună acceptat de mal tOţi artiŞtll , indeosebi de cel din OCCidentul veaculUI al XV-lea ŞI al XVI-lea. La o pnvlre mal generală, proporţnle acordate lUi Adam ŞI Evel ar putea fi apropiate de canoanele propuse în lucrăn savante cum ar fi

De arch,­ tectura a llll Vltruv lU, Delia pztfllra lUI L B Alberti ( 1 540), De dlVll1a pro­ portione a lUi Luca PaclOli ( 1 509), De harmol1ia mundi tOtULS ( 1 525) a lUI


GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

1 66 Francesco Glorgi ,

( 1 528)22

etc.

Tratatul despre proporţiile corpulw omenesc al

lui Diirer

Bineînteles că nu în toate reprezentănle Adam are cu

tunetn m i mult decît Eva.

În

20 sau cu 25 de cen­ 1480) păs­ Diirer ( 1 507), expuse la Prado şi

polipticul lui Hans Memling (pe la

trat la VIena23 ŞI în celebrele panoun ale lm

la g!llenile Uffizi dm Florenţa prinui noştri părinţi au aproape aceeaşI statu­ , In schimb gravura în aramă a acelUIaşI Diirer24 (1 504) îl înfăţişează pe

ră.

Adam mal înalt decît însoţltoarea lui Michelangelo, pe tavanul Capelei Six­

( 1 508- 1 5 12) ŞI Lucas Cranach în tabloul mtitulat Păcatul originar2S ( 1 533) (Uffizl ) adoptă acelaşI punct de vedere, de altfel cel mal răspîndit

tme

Dacă pnvim apoi picturile, mmiaturile şi vltrahzle, îndeosebi cele dm Re­

naştere, consacrate fie Evel, fie Fecioarei Maria, constatăm că ŞI una şi cea­

laltă au, în general, părul blond sau castanIU deschis - şi la Mllton Eva are "coslţe

auni26"

-

ŞI că artiştii au respectat mşte reguli pe care Inveges le va

readuce aminte în veacul următor, înzesmndu-le pe mama neamului omenesc ŞI pe cea a lui Cristos cu sprîncene arcui te, cu un nas bme conturat, un clip cu trăsături regulate , gura ca o floare ŞI mîim delIcate. FeclOarele lui Rafael constitUIe cele mal bune exemple pentru o iconografie care asocia estetica şi relIgia în reprezentarea femeIi Ideale.

În

secolul al XVll-Iea rectorul Salked,

ca de altfel maj ontatea teologtlor, era încredmţat că Eva fusese zămlshtă şi ea după chipul lui Dumnezeu, deşI Sfintul Pavel a spus "Bărbatul este crupul şi slava lUI Dumnezeu, dar femela este mărirea bărbatulUI" Dintre toate fi mţele omeneşti, este, evident,

Mana27.

cea

(1

Cor I l ,

7).

care a semănat cel mal mult cu Dumnezeu

În paradisul terestru, înamte de păcat, Adam şi Eva erau nemuntori ŞI

apăraţi de toate bolIle. Luther exphcă. ,,Adam fusese astfel plămădit, încît

dacă ar fi suferit de neaj unsuri ale firii, ar fi găsit leacul [pOtriVIt] în pomul vieţii, care i-ar fi păstrat putenle neatinse ŞI sănătatea deplină28 " Dacă prinui

noştri pănnţi ar fi rămas în starea de nevinovăţie, copiii lor "nu ar mai fi de­

pins atît de mult tunp la naştere de laptele mam ei, CI ar fi putut probabil, ase­

menea puilor de pasăre, să se ridice deîndată şi să-ş I caute singun hrana29 " "Zănuslit pentru o Viaţă veşnică şi spirituală, Adam [I ară păcat] ar fi ajuns să aibă parte de ea [fără să treacă prin moarte] după ce se va

fi

bucurat de o via­

ţă fericită în rai ŞI pretutindeni pe pămînt30." Aceeaşi convingere o exprimă John Swan în Speculum

mundi (Cambridge, 1 635)·

,,Dacă omul nu ar fi păcă­

tuit, el nu ar fi cunoscut moartea, trupul ŞI sufletul său ar fi fost răpite de la pămînt la cer, aşa cum au spus vechii PănnţiJ I " Dacă Adam, deŞI vinovat, a trăit totuşi nouă sute cinCizeci de ani, lucrul acesta a fost poate cu putinţă, de­ oarece păstrase ceva din starea sa dintîi.

Adjectivul "nemuritor" asociat omului de dinamte de păcat necesItă totuşi

o explicaţie pe care refonnatul David Pareus se străduieşte să o ofere Nmnai

lui Dumnezeu, spune el în esenţă, îi putem atribui , riguros vorbmd, neprihă­

nirea şi nemurirea. Şi îngerii sînt la fel, dar prin voinţă divină Tot aşa vor

fi

,,noile ceruri" şi "noul pămînt" din porunca Atotputernicului . Acesta poate,


..DE iNDATĂ CE A DESCHIS OCHII, OMUL S-A SIMŢIT FERICIT"

1 67

aşadar, să ofere darul nemuririi tuturor făpturilor ŞI tuturor lucrurilor. Pe cînd se bucura de starea de nevinovăţie, Adam "nu că nu putea s moară , dar avea ă puterea de a nu muri", care în clipa treceni în împărăha cerurilor devenea o ' neputmţă de a muri32. Inveges afirmă în prinCIpIU, la fel ca maj ontatea teologllo r protestanţi, că Adam era în acelaşi timp "nemuntor" şi "nesimţltor", adică incapabil să sim­ tă durerea Aceasta este de altfel părerea tuturor specialI ştilor epocii. Suarez

susţme că e vorba de o "dogmă" Dar cum ar fi putut primii noştri părinţi, avînd un trup alcătuit din "umori contrare şi diferite'" să nu cunoască moartea

şi să nu ştie ce înseamnă durerea? "Nu este uşor de explIcat", recunoaste In­ veges care, pînă l a UImă, se mărgineşte să enumere dlfentele soluţii p opuse pînă la el Aşadar, după Scot, Adam ŞI Eva ar fi fost răpiţi la cer înainte ca boala să le cupnndă trupul Dar după Sfintul Augustin, Sfintul Ioan Hrisosto­

;

mul ŞI alţii, Adam şi Eva ar

fi

piedicat degradarea trupurilor

pnmit un "dar" de la Dumnezeu, care ar fi îm­

În once caz, prnnii

noştri pănnţl vor

fi fost în

acelaşI tnnp muriton ŞI nemuriton. Suarez deosebeşte într-adevăr trei feluri de ,,nemurire" Una este ,,natura­ lă" şi aparţme îngerilor şi cerurilor "ce nu pot fi atinse de stri căciune" A

doua este "slăvită" şi ea va fi a preafericiţilor. A treia este pur şi simplu "de mij loc" ŞI de ea se bucura omerurea nevInovată, această nemunre nu exclu­ dea definitiV alterarea trupului şi posibilItatea morţii , dar aceste sfirşiturl tragice puteau fi totuşi evitate mulţumItă efectulm bineÎ acător al fructelor din rai şi mal ales din pomul Vieţii "Moartea naturală" nu îl amertinţa aşadar pe Adam ŞI pe Eva Dar mci moartea violentă nu-i putea atmge pentru că Dum­ nezeu însuşI îl apăra Iată cum gîndea Suarez33 E de la sme înţeles că, înainte de păcat, munca în grădina raiului nu era obOSitoare Omul muncea deSi gur - căCI lenevi a e un rău - dar o făcea pentru propna-i plăcere Luther spune în acest sens' ,,Dacă Adam ar fi rămas în starea de nevmovăţie, ar

fi

lucrat pămîntul

[. .]

nu numai Î ară osteneală,

dar truda i-ar fi fost o joacă şi o bucurie Îară seamăn [ .]. Nu e de prisos să sublIniem aici că omul n-a fost făcut să trindăvească, ci pentru a munci. Aşa stăteau lucrurile în starea de nevmovăţle. Sîntem aşadar îndreptăţiţi să con­ damnăm trindăvia monahilor şi a monaluilor34." Ca să-şI justifice ostilitatea pe care o încerca faţă de viaţa monastlcă, Lu­ ther reunea, în cele de mal sus, cele două condamnăn ale lenevlel, formulate respectiv de vechea teologie morală creştină ŞI de medi ile de afacen ale Re­ naşteri j35. Dar, în ceea ce ne pnveşte, e esenţială afirmaţia că munca înainte de păcatul originar era una din formele fericirii. Şi nici nu ar fi putut fi altfel pe vremea în care, după cum scrie Calvm, pămîntul nu fusese "blestemat" şi

"mCI nu aj unsese într-o stare monstruoasă şi vrednică de plîns" şi nici nu îm­ brăcase încă "haina de doliu" pe care o poartă astăZ136. "Pe vremea aceea nu exista colţ de pămînt sterp, ba mai mult, nu exista locşor care să nu fie bogat şi rodnic37."


1 68

GRADINA DESFĂTĂRILOR

Protestanţii au continuat, în această privinţă, pe Luther şi Calvin. Citim în TreatIse of Paradise al lui Salked: "Dumnezeu în bunătatea lUi l-a aşezat pe Adam în grădina raiului, lIt operaretur ef custodiret dIurn pentru ca s-o lucreze şi să o păzească. Adam păzea raiul pnn munca lUi, iar acesta îl ferea prin muncă de lenevie şi păcat. Căci lIpsa de activitate este pricina obişnUItă a păcatului şi p(!)etul are dreptate cînd spune că munca toceşte săge­ ţile lui Cupidon şi suliţele diavolului." Iar cui obiectează că munca se opunea stării binecuvîntate din rai, care însemna tIhnă, odilmă şi fericire, Salked îi răspunde· "că ea era o urmare necesară a acestei stăn feriCite, deoarece nu pncinuia nici oboseală ŞI nici intnstare, CI era mai curind o plăcere, [ . . . ] o recreere ŞI o buclme a vrerii Şl a spmtului" Salked face trumtere aici la De Genesi ad litteram (cap. 8) a Sfintului Augustin38 ElogIUl muncii, aşa cum era ea imaginată înainte de păcat, capătă în 1 632 sub pana episcopului Joseph Hall - un calvinist moderat persecutat de Laud - o înaltă expresie pedagogIcă: "Iată! [paradisul terestru] era pentru om nu doar magazIa cu bunun, CI ŞI atelierul lui. Mlmca era pentru el o plăcere. Raiul îi încînta simţurile, dar îi şi punea mÎirule la lucru. Dacă fericrrea ar fi însemnat să nu faci nmuc, omul ar fi trindăVlt toată ZIUa, dar într-o viaţă de leneVie ruCI una din desfătănle [care I se ofereau] nu l-ar fi lacut fencit. De aceea, îndată ce a fost plămădit, îl ŞI vedem la treabă. NIcI o măreţie, ruCI o desăvîrşire nu se potnveşte cu braţele încruCişate Omul muncea pesemne pentru că era fenclt Iar noi, cel de azi, trebUIe să muncim atît de mult pentru ca într-o ZI să fim feriCiţi [în cerun]." "La început munca nu era impusă de necesitate ŞI nu presupunea caznă şi oboseală Cu cît punem mai multă bucu­ rie în munca noastră cu atît mai mult ne apropiem de paradisJ9". O apologie rmpreslOnantă ŞI foarte puritană a actlvlsmulUi extrasă paradoxal din evoca­ rea vîrstei paradiSiace' Milton a reluat această idee cu o rrucă deosebire omul resimte osteneala după muncă şi în grădina EdenulUI, dar preţuieşte astfel mal mult bmefacerea tilmei Altmmteri el este în deplin acord cu HaU atunci cînd condamnă lene­ Via, stare pe care bărbatul ŞI femeia nu o cunoscuseră înainte de păcat: -

-,

Sub un umbrar cu susur dulce el, Pe lerbun

verzI ŞI mOI se aşezară.

AIătun de-o fmtînă de cleştar. Nu osteOlseră deloc trudmd La pururI rîzătoarea

lor

grădmă

DeCÎt atît cît mal plăcut să-I suntă Pe răcorosul Zephyr - ŞI să-şI suntă Ochhna mal tIhmtă. precum foamea ŞI setea încă şi mm sănătoasă Culeseră în doi zemoase fructe. SortIte cmei de nectarurl plme, Cu care ramurI grele-I îmbiau Cît el stau tolăruţl într-un culcuş Ca puful moale. aşternut cu flon40


,.DE ÎNDATA CE

A

DESCHIS OCHII, OMUL S-A SIMŢIT FERICIT"

1 69

Mal departe Adam splllle : V leţl.11toarele de-a lungul zilei. Umb lînd doar trinda\ e. mmic făcînd. Nevoie

au puţmă de repaos.

Dar Omuilli I-e hărăzită zllmc,

Lucrarea trupuluI. lucrarea mmţn. Semn nesffimtit al demnităţit sale SI-al grij ii ce

1-0

poartă lUi Tăna

pe toate căile de el umblate . Cît animalele s e trindăves<. SI Donmul la ce fac anunte nu la Namte ca a zonlor răcoare Să ne ve steas<.ă IUreşul lummll

Ap ro p lmdu- se dm Răsănt

Să ne sculăm se cere să pUrLedem Dm nou la mult plăcută munca noastră4 1

Astfel, după părerea lUi Mllton, Adam SI Eva erau în piCIOare înamte de răsăritul soarelui. Nici vorbă aşadar să lenevească dlmmeaţa. Concepţia catolicilor despre mlmca în paradisul terestru seamănă neîndo­ lelruc cu cea a Refonnel, care se mspiră tot dm Geneza ŞI dm Sfintul Augus­ tm ŞI ea condanmă trindăvia dar on gmahtatea el constă poate în faptul că stăruie în mod deosebit asupra valoni înalte a muncii cîmpulUI în On'gznes antwerp/ aflae, medicul SI etimologistul Goropms plme unnăt oarea întrebare: " Dacă întreg pămîntul [înainte de păcat] nu slUjea decît fenclrIl, de ce l-a aşezat Dwnnezeu pe om aici ca să lucreze ŞI să păzească [paradisul terestm] cînd se şhe că aceste sarcml nu nasc plăcere, CI mal curind durere SI oste­ neală?" RăsPllllsul e dublu pe de o parte îl dă dreptate lui Anstotel cînd acesta scne că once plăcere adevărată e legată de exerciţiul virtuţii, care e m­ compatibilă cu trîndăvia; pe de altă parte, "lucrarea ŞI paza grădinll, înainte de păcatul omllhll aduceau cu sme desfătarea42" În registrul poetiC, Tasso spune ŞI eL în Il mundo creato , că Dumnezeu "l-a aşezat pe om ca paznic al acestei grădml fenclte ŞI plăcute ca s-o lucre­ ze. El nu l-a zănuslit pentru o Viaţă de trîndăvie ŞI lipSită de rost43". Suarez expnmă un sentiment împărtăşit de mal tOţi comentatorii Genezei atllllci cînd scne, cu refenre la Sfintul Toma d'Aqumo44: "Munca [în paradisul terestru] nu era mCI osteneală, mCI pedeapsă, CI o îndeletmclre uşoară, un exerCiţiu fiZIC plăcut [ . . ] În plus ea nu va fi fost o oblIgaţie, în scopul procurării hra­ nel, aşa cum este astăzi, ci calea de a desăvîrşi şi de a spori rodmcla natuni şi de a o cerceta, aşa cum splllle Sfintul Toma, făcînd expenenţe asupra forţelor pămîntulUI, asupra semmţelor sau asupra plantelor45 "Dar în ce va fi constat, mal exact, munca "agncoIă" a lUi Adam în paradi ­ sul terestru? Pentru Sfintul Augustm şi pentru lin lllllg şir de unnaşI, Adam trebuia să semene, să butăsească, să care arbuşti, să altOiască şi, în generaL să facă toate muncIle pe Care le cer cultunle46 Bar Chefa vede însă lucrurile în mod dlfent: Adam, spune el, nu trebuia să semene sau să taie, mci să oste-


GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

1 70

nească folosind unelte grele. Rolul lui era să niveleze şi să cureţe aleile ŞI poteci le pe unde aveau loc plimbările în pădurea paradi sului47. Pentru Mal ­ venda, rolul primului om în grădina Edenului era să o împodobească cu cea mai mare grijă şi să vegheze ca nImIC să nu-i răpească din frumuseţe48 . În pofida acestor divergenţe de detaliu, comentatoni catolicI erau con­ vinŞI ca şi cei refonnaţi că agricultura paradisiacă nu însemna "trudă" , CI "iz­ non lab6riosa, sed delitiosa expresie a SÎmtului vor de desfătări" Augustin, repetată de la el încoace de nenumărate ori49 Lucrul acesta UImea cu atît mai puţin cu cît de multă vreme, de la Cicero încoace, lumea era con­ vinsă că ,,nimic nu e mai nobil decît studiul agriculturii" Perelra va cita această frază dm De senectuteso. La sÎrrşitul capitolulUI ce se referă la porunca dată lui Adam pnvitoare la "agricultura" paradisului terestru, Inveges, pentru a nu lăsa rumic deoparte, pune o întrebare neaşteptată: porunca lui Dumnezeu pnvitoare la cultivarea pămîntului în paradiSul terestru se adresa doar lui Adam sau ambilor părinţi? Preotul sicilian constată că textul lui MOise nu este clar în această pnvmţă ŞI că sînt posibile două interpretăn. Prin lumare el nu se pronunţăS I . Condiţiile idilice ale vîrstei de aur biblice au constituit un izvor nesecat de insplfaţie pentru poeţi ŞI comentatori al Genezei Du Bartas îl invită pe ci­ titor să nu se mire' -

-

Dacă-ţi spun că întotdeauna cerul. îmbrăţlşînd totul, pnvea cu chip semn către această c împie. că dm stincile arcUlte curgea miere dulce, că laptele hrănitor sUOIa pe cîmpurI. că vlffianţul muosea la fe l ca trandafuuL că în onc e răzor creşteau deodată toate roadele ŞI că pe aceleaşI ramuri rodeau sute ŞI sute de fructe dlfente care întot­ deauna erau ruci răscoapte nici crude , că poama cea mai acră ŞI burutana cea mat ama­ ră erau dulci ca nectarul de Madelra, ŞI muabelele * . hrărund cu dărrucle trupurile lor plute de sănătate Acolo domnea muzic a ŞI întotdeauna pe ţărm cu glasul se îngemăna

un

murmur52

JO}ll1 Swan în Speculum mundi spune că noi sjntem nişte "pigmei" în comparaţie cu "cedni" care erau primii noştri părinţi înainte de păcat. Trupul lor nu cunoştea boala şi beteşugurile Aerul era "uşor şi curat" Fructele erau mai hrămtoare decît după Potop53. Joseph Hali devme aproape linc: primul om, spune el, nu ştia ce este boala şi nu avea mci un motiv de supărare. Nici un rău nu-i afecta venele, arterele şi muşchii. Dumnezeu îl făcuse actor şi spectator deopotrivă căci avea pămîntul în folosinţă ŞI cerul spre contem­ plare. Fnunuseţea, forţa şi armonia domneau în universul lui, în care totul era prilej de încîntare. Pe vremea aceea omul "nu avea nevoie de lU1 mîntuitor El trăia bucurindu-se de Dumnezeu şi fericirea lUI era astfel deplină. Plăcerea pe care o simţea în contemplarea lumii de-abia născute şi în slava creatorului său îl fenneca în aşa măsură încît nu mai avea răgaz pentru altceva şi nici motiv de tînguială. [ . . ] El clU10ştea desăvîrşirea fiinţei [ . . . ] De îndată ce a deschis ochii, el s-a ştiut fericit54. *

"Mlfabele" (în fr myrobolans), numele unor fructe exotIce (N a.)


,.DE ÎNDATA CE A DESCHIS

OCH II. OMUL

S-A

S IMŢIT FE RICIT"

171

PUTERILE ŞI CUNOŞTINŢELE LUI ADAM ŞI ALE EVEI Adam ŞI Eva se bucurau în paradisul terestru atît de fenclfea de a stăpîni în întreg�me natura cît ŞI de aceea de a fi ascultaţi cu SupuşeOle de toate ani­ malele. In Geneza ( 1 , 26) creatorul spune : ,,[omul] să stăpinească peşt ii mării , păsările cerului, anunalele domestice, toate vietăţile ce se tîrăsc pe pă­ mint ŞI tot pămîntul!" Reiese deci "limpede, comentează Suarez, că si fiarele sălbatice, de care astăZI ne este frică pentru că ne pot ucide sau răru : erau pe atuncI blînde cu omul şI-I ascultau55" Sfintul Augustm spusese deja că Adam şi Eva, înainte de păcat, nu cunoşteau fnca, durerea sau moartea Nu eXista nuUlC care să le ameninţe trupul sau sufletu!56 Dar cwn se supuneau de fapt animalele? Vom aminti în treacăt cum s-au înlănţuit întrebările începînd din momentul în care povestea biblIcă a Gene­ zeI a fost luată în sensul propriu al tennenilor. CaJetan susţmea, cu oarecare onginahtate, că stăpînirea naturii ŞI a animalelor constituie o putere dată omului atît înainte cît şi după păcat, căci el poate ŞI astăzi să domesticească. să prindă SI să omoare animale57 Sfintul Augustm fusese însă de părere că Dumnezeu în proma lui făcuse în aşa fel ca fiarele sălbatice să se îmblînzeas ­ că în faţa omulUI de dinainte de păcat şi să nU-I facă vreun rău58 Aceasta este de altfel părerea îndeobşte admisă Pentru Sfintul Toma d' Aquino, Dmnnezeu a făcut în aşa fel încît arumalele să se teamă de om ŞI să-I respecte ca pe dom­ nul ŞI stăpînul lor59 Perelra însă socoteşte că omul de dmamte de păcat avea suficientă mmte ŞI înţelepcIUne ca să cunoască perfect natura ŞI obiceltmle ammalelor; el ştia prin unnare cum să se facă ascultat de ele. Şi apOI, dacă ar fi fost cazul (quantum opus era!) Dumnezeu putea pnn mijlocirea îngenlor să aducă animalele uşor la ascultare dacă nu s-ar fi supus poruncilor lUI Adam60 Suarez spune la rîndul lUI că ammalele, chIar şi astăZI, au o anumită "prudenţă înnăscută" - dovadă albinele - ŞI pot chIar să se deprindă cu oamenn , aşa cum se întîmplă cu caiI. Putem aşadar presupune că înainte de păcat Dumnezeu le inzestrase cu o aplecare - la vremea aceea mstinctlvă ­ spre supunere şi respect faţă de om. Noi am păstrat bmeînţeles, si în starea de păcat, posibilitatea de a domina anunalele, dar să nu UItăm că Adam ŞI Eva nu mîncau carne. Ei nu aveau nevOIe de lînă şi piei ca să se îmbrace şi nu înhămau dobitoacele. De ce să fi avut atunci animalele porniri agresive faţă de pnmil noştri pănnţi cînd aceştia nu se slujeau de ele decît "pentru o lăuda­ bilă recreere a mmţll sau în vreun scop ştiinţific [usum scientiae], sau pentru a-şi înălţa [pornind de la ele] spiritul către Dumnezeu61"? Se cuvine să subliruem încă o dată, vorbind despre supuşenia animalelor, asemănarea dintre comentanile catoltce şi protestante ale Genezei. Salked .tratează subiectul cu emfază. "Nimic nu dezvăluie mai bine, scne eL desăvîr­ şirea omului, îndeosebi în starea de nevinovăţie, decît puterea şi stăpînirea lUI asupra tuturor făptunlor care, fiind în slujba lui, erau oricînd gata să-i asculte


1 72

GRADINA DESFĂTĂRILOR

porunCile. Leul nu era înspăimîntător [ca astăzI] elefantul nu era de temut, nici tigrul nu era fioros, mci vulturul răpitor şi nici balena înfiorătoare. Totul se supunea puterii omulUi aşa cwn el era supusul Domnului şi Creatorului său62." În starea paradislacă, logica unei lumt încă netulburate tăcea ca toate cele mferioare să se supună în mod firesc celor supenoare. Orice vietate se temea, aşadar, de omul care donmea peste fiarele şi păsănle de pradă. Faptul că Adam dăduse nurhe animalelor constituia dovada autorităţii cu care Dumnezu îl învestise asupra lor. "Dumnezeu dăduse omulUI nwne, scrie Joseph HalI, iar omul la rindul său dăduse nume ammalelor63 " Poeţii ŞI artiştii de ambele părţi ale banerel confesionale n-au pregetat să evoce epoca fericită cînd oamenii ŞI ammalele trăiau împreună în bună înţelegere. În para­ disul terestru, spune Tasso, "omul trăia în linişte şi fericire, donm ŞI stăpîn peste toate animalele pămîntulUi ŞI mării Trebuia ca toate să I se supună. Multe învăţau sub blînda lui ocîrmurre să-I slujească bineVOitoare Într-o pace fericită64". Frumosul cuplu pe care îl făceau Adam ŞI Eva a fost evocat cu şi mai mult lirism de MIlton care, inspirîndu-se dm Isaia, spunea: Ale PămintulUl vieţuitoare. Sălbatice aJlUlse mal tirzIU, Vînate-n COdri, peşten ŞI pustIUri.

Ce blînde li se zbengulau în jur' Să lta pe labele-i de dmapOl,

În Joacă leul. cu

un

miel în braţe.

Iar ursul. tlgrul. pardosul. pantera Fără astîmpăr le zburdau în faţă, Pe cind greOIUl elefant. ghlduş Spre hazul tuturora descolăcea ŞI -ncolăcea mlădla-i llUlgă trompăo5

Mulţi artişti s-au întrecut de-a lungul secolelor să evoce această scenă! Adam Şl Eva nu porunceau doar animalelor. Toată natura ÎI asculta. Salked vede în această supunere lOgica unei lunu netulburate încă de păcat. Fără acesta dm urmă "Toate făptunle ar fi continuat să se supună omulUi, iar el nu ar fi ascultat decît de Dumnezeu. Căci toate tăptunle mferi oare se supun celor supenoare, în virtutea propnei natun, a ordimi, a desăvîrşirii şi a vreril lui Dumnezeu NedesăvÎrsrrea se supune desăvîrşiri i, tot aşa cwn materia se supune formei, trupescul spmtualului, accidentul substanţei, părţile întregu­ lUi. În felul acesta chtar ŞI cerurile, stelele şi planetele erau ale omului El singur era al lui Dumnezeu ŞI n-avea a-i da socoteală decît lUI atîta vreme cît nu încălca această înlănţuire ŞI această ordine sacră prin care toate lucrurile i se supuneau ŞI se legau de Dumnezeu prin mijloclfea lUi66." Cu ce-şi wnpleau Adam şi Eva În paradisul terestru timpul? Căutînd un răspuns la aceasta cărturam au aj uns să-şI pună nenumărate Întrebăn. Oare închinau un cult lUI Dumnezeu, aduceau jertfe, cîntau PSalmi? Suarez şovăit; în a se pronunţa în această privmţă. "Căci după cum nu putem da un răspuns afirmativ din cauza răstimp ului prea scurt petrecut în grădina Edenului tot


"DE iN DATA CE

A DESCHIS OCHII, OMUL S-A SIMŢIT FERI CIT"

1 73

astfel nu putem da un răspuns negativ întrucît nu avem sufic . iente do vezI. Sfimta Scnptura ' - nu pomeneşte de aceste l ucrun, ' ceea ce nu însea mnă că ele nu se vor fi petrecut aşa67 " Dar dacă păcatul origmar nu s-ar fi produs, ar mai fi avut omen irea nep hătută temple, altare Ş I preoţi? Ca ŞI Sfintul Toma, Suarez înclină către răspuns POZitiv căci "legea naturală" cere să se aducă jertfe lui Dumnezeu TotuşI cum s-ar fi ales preoţii? Cel mai probabil, dintre pnnui născuţi, căcI aceştia se bucurau de toate privilegule. După ce ritun s-ar fi ţinut preoţi i în cursul ceremomilor? Suarez nu poate da un răspuns la această întrebare, dar e convins că el ar fi să Vîrşit jertfe goi. după modelul trupuril or "de slavă6 S" Să ne Întoarcem la Adam ŞI Eva în paradisul terestru Indiferent dacă adu­ ceau sau nu jertfe lUi Dumnezeu, este limpede că dmcolo de îndeletrucirile

::n ._

lor agncole Adam şi Eva "se lăsau în vOIa contemplăni divme ŞI cugetau la bucumle dm leagănul lor ceresc" - după expresia lui Inveges care vme să o

întărească pe aceea a lUi MOise Bar Chefa, pentru care primii noştn părinţi nevmovaţl trăiau "în preajma lui Dumnezeu69". Acest lucru le procura în mod necesar o înţelepCiune ŞI ruşte cunostinţe care le depăşesc cu mult pe ale noastre Pe lîngă nOI, Adam şi Eva erau nişte supradotaţi. "Dacă Adam, scrie Luther, ar fi contmuat să trăiască în nevinovăţie [ . . . ] noi nu am

fi

avut nevoie

de hîrtie, de cerneală, de condei, ŞI de toată această sumederue de cărţi după care a1ergăm astăZI, fără să dobîndim mci a nua parte dm înţelepCIUnea pe care o avea Adam în paradiS [

. ] Dacă n-ar fi păcătuit, Adam ar fi transmis

acest mic precept* (al ltu Dumnezeu) tuturor urmaşilor SăI, dm care ar fi ieşit cei mal bum teologi, cel mal învăţaţ i Junştt ŞI mediCii cel mai ISCUSlţi70 " Pe lîngă harul . sfmţema ŞI credinţa pe care pnmii noştri pănnţl le primi­ seră de la Dumnezeu, ce cunoştmţe despre natură aveau el? Teologll de pe vremtm au dezbătut îndelung această problemă pe care Suarez o rezumă la începutul secol ului al XVII-lea

Adam. scne el, poseda o cunoaştere desăvlrşltă a naturll [ 1 Ştunţa lUi nu cuprll1dea tot cerul ruCI toată puterea ste lelor SI DlH inlesnea cunoaşterea viitoarelor stări de lucrun care ţin de liberul arbitru î n schunb ea-I pernutea să anticipeze �tănle de lucruri ce a\eau să rezulte dm îrnbll1area multor cauze naturale non libere El nu cunoştea tot trecutul. CI doar ceea ce prezentul dezvăLUia dm el Şl/JIlţa IUl mal cuprmdea de aseme­ nea totalitatea speciilor create păsări. peşti anunale sălbatice. copacI. lerbun. flon Bineînţeles, el nu avea cunoştinţă niCI despre tot ceea ce "putea fi creat", niCI despre mdlvizii ce compun fiecare specie şi nici, precwn Cnstos, despre gîndtmle tamice ale celorlalţi. Dar Suarez, sprij inindu-se pe ceea ce afinna­ seră Sfmtul Augustm ŞI Sfintul Toma, spune că "atît de întmsă era ştllnţa în­ născută despre natură a lui Adam şi a Evei, încît, înainte de păcat, el nu se puteau înşela şi niCI nu puteau

fi

înşelaţi, adică nu puteau lua falsul drept

adevăr şi mvers decît dacă aşa vOiau el. CăCI ignoranţa ŞI greşeala au constiAcest mIc pre(:ept era "Mănîncă dm once pom dm raI, dar fereşte-te să mănînCI dm pomul cunostintei bmelui şi răului" (N a ) *


1 74

GRĂDINA DESFĂTĂRlLOR

tuit O pedeapsă pentru păcat". În concluzie, ştiInţa şi înţelepciunea lor o depă­ şeau cu mult pe cea a celor mai instruiţi şi înţelepţi dintre urmaşii lor, Inclu­ siv pe a lui Solomon7 1 . Salked, din partea protestanţilor, vede lucrunle la fel. "Părerea împărtăşi­ tă de toţi sfinţii Părinţi şi de alţi teologi, scrie el, este că lui Adam îl fusese sădită în ,suflet o deplină cunoaştere a Întregii naturi (of ali natural ob­ jects72)" In sprijinul afmnaţiilor sale el citează capitolul 1 7 (3-1 1 ) dIn Ecle­ ziast: ,,Dumnezeu [ . . . ] a dat omulUi stăpînire peste cele ce sînt pe pămînt. După cuviinţă l-a îmbrăcat cu vîrtute şi după Chipul său l-a făcut Şi a pus fiic a de om peste toată făptura şi l-a făcut stăpîn peste fiare şi peste păsări." Adam a fost în stare, spune mai departe Salked, să dea nume animalelor, în funcţie de însuşrrile lor, deoarece el cunoştea foarte bine firea făptunlor infe­ rioare73. , Solomon a fost apoi, cu siguranţă "cel mai înţelept dintre oamem" Cartea Inţelepcmniţ (7, 1 7-20) pune În gura lui nişte afmnaţii uluitoare: "Dumnezeu mi-a dat cunoştinţa cea adevărată despre cele ce sînt, ca să ŞtIU întocmirea lumll ŞI lucrarea stlhiilor. Începutul şi sfirşitul şi nuJlocul vremunlor, întoar­ cerile anotimpuri lor şi refacenle văzduhulUI, cursunle anilor şi rindUiala stelelor, firea dobitoacelor şi apucătunle fiarelor, [ . ] felunte neamuri ale plante lor ŞI însuşirile rădăcinilor " Dar ceea ce este adevărat despre Solomon este ŞI mal adevărat despre Adam "Fără nicI O urmă de îndoială, el a fost cel mai înţelept dintre tOţi oamenii afară de Mîntuitorul nostru, autorul Îl1ţelep­ cilUlil sale ŞI a întregii înţelepc 1Uni74", înţelepciunea însemnînd aici cunoştin­ ţe ŞI prudenţă laolaltă. Apare o nouă întrebare, nu mai puţIn ullnitoare, după părerea noastră, de­ cît cele dmamte. cum le-a comunicat Dumnezeu Iru Adam ŞI Evel preceptele sale - prin viu grai sau prul revelaţie lăuntncă? Sfintul AugustIn s-a pro­ nunţat pentru pnma soluţie. "Consider, scria el, [ . . ] că Dumnezeu a vorbit omului În paradiS şi le-a vorbit apoi lui Avraam ŞI lUI MOise, adică sub formă trupească7S", altfel spus folosind limbajul Dar care limbaF Tot Sfmtul Augustin, apOI, la sfrrşitul secolulUI al XVI-lea ŞI începutul secolulUi al XVII-lea Pereira ŞI alţi comentaton catohcl au răspuns că "graiul" pe care-l auzeau şI-l foloseau prunii qoştri părinţi era ebraica, hmba de ongme a ome­ nin!, ŞI mama tuturor celorlalte limbl76 Tabăra protestantă a împărtăşit mult tmlP aceeaşi convingere. Se conside­ ra că ebraica era în9ărcată de revelaţie şi că textul Bibhei ajunsese în mod logic la oameru fără cea mai nucă denaturare77 GlUseppe Giusto Scaligero (t 1 609) afinnă că "limba cea mai veche dintre toate este cea în care au fost scrise cărţile sfmte78". Mai tîrziu, Johann Buxtorf (II) se străduieşte să de­ monstreze că întrucît neamul omenesc a coborît dintr-un singur strămoş. ebraica a fost unica limbă vorbită de oameni pînă la amestecul limbilor din Babel. Ea este aşadar limba sfintă pentru că Dumnezeu este creatorul ei79. Şcoala din Saumur nuanţează mai tîrziu această poziţie prea categorică. Louis CapeU În Critica sacra (1 650) propune o modificare a statutului privi.


"DE ÎNDATĂ CE A DESCHIS OCHII OMUL S-A SIMŢIT FERICIT"

1 75

leglat acordat limbii ebraice ale cărei ongllll s-ar fi confundat cu naşterea lu­ mii şi care ar fi COnstitUit izvorul tuturor hmbilor8o Mai tîrziu Bochart , ara­ bist de seamă, sugerează să se compare hmba ebraică cu celelalte limbi ale Orientului. El menţine însă, în pofida acestei metodologii novatoare , vechea ordine genealogică a limbilor, considerind că toate derivă din ebraică8 1 . De-abia la sfîrşitul secolului al XVII-lea Jean le Clerc, editorul lui Erasmus, contestă cu argumente erudite întîietatea lImbii ebraice. Cu toate acestea, la articolul "Limbă" din Enciclopedie, ebraica apare tot ca hmbă-mamă a ome­ mru. Au eXistat ŞI spin te onginale, sau mai degrabă marginale, care au desco­ perit în paradisul terestru o altă limbă decit ebraica Unul a fost Goropius, care s-a apucat să demonstreze că Adam ŞI Eva vorbeau lllnba flamandă. Argumentaţia sa era următoarea· Magog, nepotul lui Noe şi fiul lui Iafet , a errugrat confonn Blbltel - aicI se face trimitere la Geneza 10, 5 - "către insulele neamurilor" Leibruz, la începutul secolulUi al XVII-lea, va face elogIUl lui Goropius, "medlc savant" dm Anvers care "n-a greşit prea mult cînd a pretins că limba gennalllcă, pe care o numeşte cImbncă, are tot atîtea, dacă nu chiar mal multe trăsături proprii unei Itmbl ongmare ca şi ebralca82" Pentru Goropius malurile gennanlce ale Mării Nordului au constituit punctul final al mlgraţiel83 lui Magog ŞI a neamulUI său Dar, în secolul al XVll-Ie!\, OIşte învăţaţi suedezi, îndeosebi Georg Shemluelm <t 1672) şi Olaus Rude­ beck (t 1 702) au susţinut că această migraţie a avut loc spre Suedia şi a adus aici limba începutunlor. Adam şi Eva vorbeau pnn unnare suedeza Problema hmbil vorbite în paradisul terestru părea la vremea aceea sufi­ cient de unportantă pentru ca un alt suedez, Andreas Kempe, să-I consacre o lucrare scrisă în gennană, Die schwedische Standarte erhohet ( 1 683) "înălţarea stmdardulUi suedez84" Vedem aiCI paston suedezi adunaţi în Jurul unei mese la o halbă de bere ŞI discutînd despre limba vorbită în paradisul terestru. Unul dmtre el propune ebraIca, dar purtătorul de cuvînt al autorulUi explică ŞI dovedeşte că Dumnezeu în paradisul terestru le-a vorbit pnnulor noştn părmţi în suedeză. Aceştia, în schimb, foloseau daneza Şarpele însă s-a expnmat . . . în franceză, "o lImbă care pune în mişcare întreg trupul , aşa încît îl poate Înşela şi pe cel mal înţelept dmtre oameni". Este eVident tonul glumeţ al lui Kempe, dar nu e mal puţm adevărat că problema limbll Vorbite în paradisul terestru a fost luată în senos de nume­ roase spirite înalte, printre care şi Richard Simon în 167885. CĂS ĂTORIA SI SOCIETATEA ÎN PARADISUL TERESTRU Evocînd condiţiile de viaţă minunate din paradisul terestru, Luther, în Co­ mentariul la Cartea Genezez, susţme îndeosebi:


GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

1 76

Probabil că [pe vremea aceea] omul minc a ŞI bea. Iar alimentele se transfonnau în lUI. dar nu în fe lu l respmgător în care se transfonnă astăzi Pomul vieţii [ ne ja r fi {mut veşruc tmen ŞI n am fi simţit rnclOdată neajunsurile bătrîneţu. fruntea nu ne-ar fi fost brăzdată SI nu ne-am fi s unţlt pICIOarele şi mîinile ŞI celelalte părţi ale trupUlUI slăbite ŞI fără vlagă Rodul pomului [vieţii] ar fi păstrat neatmsă In om puterea lUl de a ză:mIsli ŞI de a duce la bun s flIŞ lt toate munCile pină cînd va fi vernt sorocul ca e l să treacă de la viaţa trupească la ce� spirituală [ ] Picioarele. ochii ŞI urechile arată la fel cum au fost făcute în ceasul zămlSltru lUl Dar ele au fost JalnIc ş ubreztte ŞI sl uţ ite de păcat înalDte de păcat Adam avea ochl mal ageri, rruros mal fin şi mal gmgaş: trnpul său era pe deplin în stare să zămislească şi îl asculta intru totul [În uemur tle acelea] lUblIea dintre bărbat ŞI femeie era curată ŞI nevlDovată Copiii se concepeau în mod natural ŞI, am putea spune, dm ascultare Mamele năşteau fără durere, Iar părinţii îşi cresteau copiii fără aHta zbUCium şi greutate [ ] E adevărat că atracţia reciprocă dmtre bărbat ŞI femeIe a rămas În flIea omul UI la fel ca ŞI rostul el care este procreaţia, dar a fost înt mată de îmb oldi rile înspăimîntătoa­ re ale poftei SI de marile <. hinurl ale facem Soţii înşişi încearcă un s rrnţămînt de ruŞI­ ne ŞI de stmghe rea lă OII de cîte on îşI unesc trupurile în mod !JClt d e altfel. intr-atit de prezent este pretutmdem răul unens al păcatulUi ongmar Creatia e bună e adevărat, după cum bună este ŞI binec uvîntarea dar stricăCiunea adusă de greşeala păcatului este atît de mare îneit SO{II nu se pot bucura de împreunare fără să se sumă stînJern ţi86

trupul

-

-

,

În acest text Luther a rezumat sugestIv felul in care mult timp creştmătatea şi-a imaginat viaţa paradlslacă dm grădma EdenulUl şi răspunde la o în­

fi avut fi păcătUlt? AI fi !acut el dragoste? SI cum s-ar

trebare care a stirnit multă vreme curiOZitatea teologllor' cum ar Adam şi Eva copii dacă n-ar

fi inmulţit omenirea dacă nu s-ar fi petrecut păcatul originar? Foarte curînd acestor intrebăn h s-a adăugat o alta: se împretmaseră Adam şi Eva inamte de păcat? Inveges răspunde' "Toţi sfinţii Părinţi consi­ deră cert faptul că Adam ŞI Eva înamte de păcat fuseseră virgim [ . . ] Sf'mtul Ioan Hrisostomul, cît ŞI Sfintul Ieronun ŞI Sf'mtul Augustm afinnă cu toţii acest lucru .. ,,Abia după pierderea paradisulUl, spune Ioan Hrisostomul, s-a făptuit pentru prima oară împreunarea trupească. CăCI, Înamte de încălcarea poruncii, Adam şi Eva duceau o viaţă angehcă ŞI nimeni nu vorbea despre plăcerile Venerei87 " Această tnmitere la viaţa angelică trebUle sublilllată. Căci mult timp Biserica a crezut că Dumnezeu a !acut omerurea pentru ca ea să ocupe locul dm cer lăsat gol de îngeni răzvrătiţi' de la această presupunere iniţială s-a dezvoltat o intreagă antropologie a incorporabilităţii88. Sfintul Toma d' Aqumo, Pereira şi Suarez au adus însă preclzăn şi nuan­ ţări în plus refentoare la vrrgillitatea lui Adam şi a Evel de dinainte de căde­ rea lor în păcat

El

au deosebit mtegritatea vrrginală (pentru Eva). absenţa

poftei trupeşti şi vomţa de a se abţine de la împreunarea sexuală După Sua­

rez, primii noştn părmţl, în grădina Edenului, aveau voinţa de a se uni tru­

peşte pentru a asculta porunca Creatorului "creşteţl ŞI vă înmulţiţi" dar ei şi-au păstrat "material" fecioria pe care nu aveau cum s-o piardă decît după încălcarea poruncii89. Inveges îşI Însuşeşte această distincţie şi conchide: ,.După toate probabilităţile, Adam şi Eva au donmt, în sf'mta grădină, separat,


"DE ÎNDATĂ CE A DESCHIS OCHII, OMUL S-A SIMŢIT FERICIT"

1 77

ară să se sărute , fără să se îmbrăţişeze, fără să-şi spună în locuri difente, r vorbe de dragoste niCI ziua nicI noaptea " C eea ce e normal de vreme ce nu cunoşteau neastîmpăml donnţei9o. La aceste argumente anglicanul John Swan adaugă un motiv în plus' "Putem admite, scna el , că Adam a păcătUit inainte de a fi cunoscut-o pe femeia sa Astfel Cain ar fi fost conceput fără păcat [ . ] Or, este cu neputmţă ca el să fi fost zămislit fără păcat 91 . " Acest tip de raţlOnament teologlC nu convmgea pe toată lumea Milton şi-ar fi văduvlt

Paradisul Plerdut de unul dm cele mal fmmoase pasaje dacă

ar fi renunţat la hîI]onelile tandre si caste ale lui Adam SI ale Evel în grădina EdenuluI

Umblau el gOI SI nu fugeau de ochu LUI Dumnezu şI-al îngenlor odu. Nec ugetînd a rău ruclCÎnd mCI unul Umblau el gOl - ţlllindu-se de mînă perechea cea mal fericită care S -a fost tOPIt \ reodată-n astă Lume În ale dragostei 1mbrăţlsăn [ ] Sub un umbrar cu susur dulce el. Pe lerbun verzI ŞI moi se-aşezară [ . . . ) Culeseră în doi zemoase fructe. sortite cmel [ ] ŞI nu hpseau îndestulăru lor NIL! şoapta drăgăstoasă. Dlli hîrJoana Nici tmerele mîngiien flIeştl. Cum unor �ott fnunosÎ le ;,ade bme TOPl\l în nupţ1dld fenClren -

Lăsînd la o parte cazul particular al lui Adam si al Evei, comentatoOl Ge­ nezei nu puteau evita întrebarea mal generală: cum ar fi trăit bărbaţii ŞI fe­ meile dragostea ŞI cum ar fi făcut el copii dacă păcatul ongmar n-ar fi eXIs­ tat? Cel puţm în două privmţe, acordul era unarum' în starea paradislacă goli­ cIUnea nu ar fi fost lID motiv de mşme SI naşterea ar fi fost fără duren . Cu toate acestea, teama de sexuahtate şi vechea "antropologie angehcă" l-au împins pe mai mulţi teologi să facă afirmaţii uluitoare Sfmtul Ioan Hrisosto­

Contra Mll­ nicheos, căci mal tîrzIU avea să-şI sdumbe părenle -, Sfintul IoaH Damas­ mul , Sfintul Gngone de Nyssa, Sfintul Augustm - cel puţin în

chinul ŞI alţll au dedus că, în Situaţia paradisiacă, înmulţtrea oamenilor nu s-ar fi făcut prin împreunarea bărbatullll cu femela, CI prin creaţie dtUlUleze­ lască, de vreme ce omenirea se bucura pe vremea aceea de o condiţie angeh­ că Sfintul Ioan Damaschinul expltca: ,,Aceste cuvmte «creşteţi şi vă înmul­ ţiţi» nu însemnau perpetuarea [spec iei] aşa cum se face ea pnn îmbrăţişare amoroasă. Căci Dumnezeu putea să săvîrşească această înmulţire în alt feI93." Sfintul Augustin spusese deja în

De ReliglOne că, in starea natuni nevinova­

te, cînd făptunle omeneşti nu se înmulţeau pnn împreunarea bărbatului cu


GRĂDINA DE SFĂTĂRILOR

178

femeia, n-ar fi existat ruci căsătoni, nici legături de sînge, mCI de rudenie,

afinităţile acestea tiind toate rodul păcatului şi nu al naturil94.

Adevărul e că Sfintul Augustin şi-a modificat pe parcurs punctul de vedere. El a continuat însă - ca mulţI alţi teologi de mal tîrziU - să culp� ­ bilizeze sexualitatea aşa cum o trăim nOI de la păcatul onginar încoace. In

Cetatea lui Dumnezeu el

scna: I

Nu trebwe in mCI lUl caz să credem că. intr-un belşug atît de mare de btillUn ŞI

Într-o aşa mare fencue a sufletelor, procrearea nu ar

fi

fost cu putinţă fără morbul

voluptăţi! Bărbatu l putea să-şI Însămî nţeze femela ŞI fără imboldul lUlel patunl ISPiti­ toare, cu sufletul limstit ŞI cu trupul pe deplm curat Faptul că experienţa nu ne poate demonstra acest lucru nu este erau stÎrolte de

un

un

motiv să ne îndoun de el. aceste părţi ale trupulUI nu

foc ffilstuitor. C I folosite după nevoi de o putere stăpînă pe ea. Aşa

Încît sămînţa bărbatulw putea fi mtrodus ă În trupul femeu fără ca ea să-şI piardă fe clOna la fe l cum astăzi me ns truaţla nu vatămă in ruCI tm fel feCIOria CăcI aceeaşI

cale e folosită pentru mtr81ea lUleia şi leşlfea celeilalte95

În secolul al XII-lea scolastul Alexander din Hales merge mal departe de­ cît Sf'mtul Augustm (în pnma fază) şi susţine că, în starea de nevinovăţie, coitul şi procrearea s-ar

fi făcut Îară ruperea himenului Copulaţla s-ar fi să­

vîrşit prin Simpla atingere a organelor sexuale ale bărbatullll ŞI femeu , mădu­ laml bărbătesc apropllndu-se de "poarta închisă a vulvei femell" Sămînţa tnmIsă de bărbat ŞI rămasă în afara vasului femeiesc ar fi fost introdusă apOi în uter printr-o anume purtare de gnj ă a lui Dwnnezeu

dentia)96.

(spec1Qb De! provi­

Sf'mtul Augustm şI-a corectat tOtuŞI părerile în legătură cU cele de mat sus şi a spus că omenirea Î ară de păcat s-ar ti înmulţit pnn procreare naturală97, crez ce a fost apoi împărtăşit de marea majoritate a teologtlor, de la Sfintul Toma la Suarez. S -a citat deseon după aceea un text al SfintulUI Bonaventura în legătura cu acest subiect El deosebeşte [

în

actul sexual:

] desferecarea portlţel femeleşh, pătIDlJIea care este răsplata păcatulw ŞI plăce­

rea ruşmoasă Pnma este conformă cu natura. a doua este o pedeapsă, a treia este o stncare vlcloasă la Jumătatea drumulw între pedeapsă ŞI greşeală Dacă bărbatul ar fi ClUlOSCut-o pe femeie în starea de nev movăţie, portita ar fi fost desferecată dar nu ar

fi

exi stat pătururea pedeapsă ŞI ruei Josruca desfătare CăCl atuncI puterea de rodrre nu ar

fi fost ruci stricată niCI otrăvită, Iar mădularele (pe care le pune în ffilşcare) ar

fi ascul­

tat de Judecată la fel cum ascultă. zice Sfintul Augustm, gura, mliru le şi lunba Aşa cum mîimle şi gura se deschid ŞI se înch id fără pătumre Ş I plăcere ruŞ1l1oasă. tot aşa s-ar fi Întîmp lat ŞI cu mădularele ŞI attmci s-ar fi vorbit despre ele ca ŞI despre cele­ lalte, fără silă

În Zilele

noastre însă e ruşmos �ă vobeştI despre ceea ce it este urît fIIIi

ar, acest act te face să roşeşti În vIItutea urÎCIUIDI de care nu poate

fi despărţlt98

Această poziţie a Sfmtului Bonaventura, identică de altfel cu cea a Sfmtu­ lui Toma, a fost poziţia cea mat larg adoptată de comentatorii Genezei, în­ deosebi de Suarez.

În plus

aceştia au desprins de aici concluzia că plăcerea

sexuală ar fi existat cu siguranţă în actul iubIrii - Sfintul Toma crede că ea ar fi fost mai mare decît după păcat99 - dar ar

fi fost pe deplin stăpînită. "La


, DE iNDATA CE

A

DESCHIS OCHII, OMUL S-A SIMTIT FERICIT"

1 79

început, este de părere Suarez, organele sexuale nu erau atîtate într-o modifi­ ' care naturală ŞI involuntară a căldtml, CI pnn raţIUne SI vO I ţă" "Desfătarea" ar fi fost aşadar potriv ită ŞI măsurată de J udecată 100 " R ezumind această înde­ lungată dezbatere, Inveges apreciază că dacă păcatul n-ar ti avut loc, Adam şi Eva, în paradisul terestru, şi-ar fi mamfestat dragostea pnn "îmbrăţişări caste, sărutăn ŞI atmgen PUdice, ŞI cuvinte plme de o dragoste sfintăI01". E de cre­

zut de asemenea că "împreunarea soţilor in paradiS nu era atît de frecventă ca astăZI, în starea de stricare a natuni, cînd ea are loc foarte des. Căci acum această copulaţle nemăsurată este rodul tUlel pofte nesăţioase ŞI nechibzuite. Pe atunCI, dimpotnvă, ea nu va fi avut loc decît în anumite momente (statuto tempore), adică din nevoia de înmulţlre 1 02" . afirmaţie upie augustimanăI03 Merită să subllmem încă o dată Similitudinea, ŞI pe această temă, dintre punctele de vedere catolice ŞI protestante. Salked, dînd expresie unei opmll foarte răspîndite în lumea reformată , spune, aşa cum ar fi spus-o Suarez

Puten le �llpenoare ale omulUI vor fi ascultat de D LUnnezeu tot atît de mult timp cit vor fi ascultat de om puterile mferioare Cîtă vreme păcatul nu stîlcea \ oin\a, murdăna ŞI neleglUlIea nu sluteau faptele flIeştl Aşa nun ochII noştn ca ŞI toate celelalte sunţun ascultă încă de \ om\a noastră, tot astfel celelalte puteri mfenoare. care a5tăzI se răz\Tătesc in nOI. dI fl rămas supuse puterii superioare Nu ar fi existat nici hldoşe­ ilie ŞI ilIl I neorîndUIală Ascultarea ( de vomţă) ŞI ord1l1ea ar fi rămas neatmse Poftele slmţunlor ar fi asc uitat de raţ i une . raţIUnea de spint �I �plI1lUl de Dumnezeu. A�a cum nit.:! in nal11Id neorinduiala nu vine de ld Creatorul naturii la fel mci În cursul firesc al Iucrunlor nu �-ar fi prodw, ilI e l o dezordme A�tfel în �tarea naturală existd zămlsiue omenească la fel la aClml \ o rbesl all l de substanta dctuiui ŞI nu de plăcerea 1rupeas­ că � l de turbdtd roble a poftei 10-1

Era femela egală cu bărbatul în starea paradlslUcă') Inveges răspunde pnn­

tr-o smgură propozlţle' "Sfinţema ŞI darunle Evei erau aproape aceleaşI ca ale lUI Adam10 S" TotuşI acesta din Uffilă beneficia, în acelaşI tllnp, de paza unuI arhanghel, în virtutea răspundem sale "pubhce" de vlltor cap al omemru ŞI de paza unuI înger pentru "propna lUI purtare". Eva era 'vegheată doar de tm singur inger "propnul 06" . Salked, În schimb, stăruie mal mult asupra ega­ lităţii dintre bărbat ŞI femeie inainte de păcat, revenind asupra acestei proble­ me de mal multe on Celebrul pasaj din prima epistolă către Conntem (l I , 1-1 6) îl pune într-adevăr pe gîndUri "Bărbatul este chip SI slavă a lUI Dum­ nezeu, Iar femeia este mănrea bărbatulUI SI bărbatul nu a fost Zidit pentru femeie, CI femela pentru bărbat " TotuşI Geneza ( 1 ,

27) sptme Invers: "SI a

făcut Dumnezeu pe om după chipul său, după chipul lUI Dumnezeu l-a făcut. a făcut bărbat şi femeie "

Salked iese din încurcătură cu ajutorul SImtulUi Augustm l 07 dlsociind în­

tre două sensun ale cuvîntului "chlp". Dacă acesta vrea să Însemne doar "da­ runle naturale" vom trage concluzia că bărbatul este "capul femeii" Dar dacă ţmem seama de "danmle supranatur ale" cum ar fi veşmCla, harul , hbe­ rol arbitnl etc , ne vom convmge că bărbatul ŞI femela au fost şi sînt egali în faţa lUI Dumnezeu, ba cluar că "anumlte femel sînt mal înzestrate decît băr-


1 80

GRĂDINA DESFATĂRlLOR

baţii cu astfel de priVilegii ŞI daruri supranaturale şi prin unnare seamănă cu Dumnezeu mai mult'" dovadă FeclOara Mana108. Acest răspuns nu rezolvă însă pe de-a-ntregul problema statutului Evel în raport cu Adam in contextul paradisiac. Supunerea femell faţă de bărbat exis­

ta şi înainte de păcat sau a fost o urmare a acestuia? Iată cum răspunde Sal­

ked, exprimînd părerea generală· a teologilor dm vremea sa: EXistă două fe lun de suplmere a femell faţă de bărbat una voită. cealaltă fără vre­ una trăgindu-se dm rue. cealaltă dm păcat. una chmllltoare. cealaltă plăcută. lma intărită de har. cealaltă Împotriva fun Pnmd nu se impotriv eşte aşadar prm nunic stă m de nevmovăţie. in tunp ce a doua este pedeapsa pentru păcatul originar Bmeinţeles chiar dacă Eva nu ar fi păcătuit ŞI nu ar fi incălcat porunca dumneze­ Iască mincind dm fructul oprit pentru faptul că ea era plărnădItă dintr-un aluat mai fragil [decît bărbatul] ea ar fi aV1..t totuŞI nevoie. prm fuea sa, să se s npună bărbatulUi. inteleg pnn asta o supunere VOită ŞI nu una silită. o supunere fuească ŞI nu Impusă, hberă aşadar ŞI hpsItă de acel unbold de impotrJvue pe care astăzi chiar ŞI cele mal vredmce urmaşe ale Evel îl înce arcă faţă de �olii lor 109 re .

­

,

.

Această antropologie cu fundament teologiC ne permite să interpretăm corect pasaj ul din Paradlsul Plerdut în care Mllton, bazîndu-se implicit pe afinnaţiile Sfintul UI Pavel ŞI pe cele din Geneză ("El te va stăpîni"), sublima­ ză superiontatea lUi Adam asupra Evel chiar înamte de păcat:

totuşI. nu erau egali. părînd se deosebi pr in sexul lor. SOrtit el co ntemplă rii �i braV1.U ll

ŞI.

A

-

.

Ea - graţulor dulci ŞI mohcl WllI .

făcut el pentru Dumnez e u Ea - pentnt viul Dlunnezeu dmtr-insul Frumoasă. largă fruntea lui �I ochil-l s ub luni vădeau puterea fără marglill. Bogate pletele-i hlacmtme. Pe frunte despărţite de-o că ra re în buc le bărbăteşti sînt revărsate Dar n um ai pină-n vajnicii săi umeTl SI undUle. de am părul el Precum lm văI, pină la brîu-I zvelt. N e-mp odo blt. În neorînduială. ŞI melat precum cÎfl ell "Iţel. Semn de supunere. dar dulce foarte, Cerută prm poruncI ne �pus de blinde Cu cît mal dărUită de feme ie Cu-atît mal bme de bărbat pnmită. Supunere SflOasă ŞI mîndrie Cuvi mclOasă 1 10 Pdrea

.

Exemplu, după părerea noastră, de falocraţle dislmulată în spatele Ideolo­ giei şi întărit şi mai mult În acest poem pnn răsptmsul pe care Eva îl dă soţu­ lui ei cînd acesta o roagă să îl aj ute să tundă ierburile şi arbuştii din grădina binecuvîntată şi să îngrijească tlonle din ea:


181

"DE INDATĂ CE A DESCHIS OCHI!. OMUL S-A SIMTIT FERICIT" l

1

o Adam o tu,

Cel pentru care ŞI dm eate eu

Făcută fo�t-am os dm os ŞI tame Dm carnea ta. o tu. cel fără care

NiCI n-aş a�ea Heun rost -- �tăpinul meu SI călăuzllorul meu. e drept ŞI este bme j udecat ce-al spus [ . . 1 Căci tu eşti ma l presus prin in!>lIşiri Fără de 3eamăn - ŞI nu POţi să-\! afli Aidoma cu tme \ Telill tovarăş I I I

Dacă omemrea nevinovată şI-ar fi continuat traiul paradISiac, copui nu ar

fi fost pncină de griji şi nu ar fi SImţit nici o durere. Sfmtul Augustin arăta chiar că, născuţi evident mici "dm cauza strimtoril uterului", copiiI au fost imediat după aceea aduşI de către Dumnezeu la desăvîrşirea vîrstei adultel 1 2 Sfintul Toma d' Aqumo ŞI Suarez au corectat afirmaţiile augushmene, aprecI­ ind că puu de om ar fi trecut treptat, ca şi astăZI, prin copilărie, adolescenţă şi tmereţe. El ar fi avut nevOie de laptele mameI ŞI ar fi crescut pînă la vîrsta adultă. Dar pe urmă fimţele omeneşti ar fi fost cruţate de bătrîneţe şi de ur­ mările el Ele n-ar şi glasul dogit 1 1 3

fi avut parte de păr alb, ridun, tremurătun, scuipatul gros

După aceeaşi logică, Inveges adaugă c ă naşterea se Îacea fără durere, ba

cluar cu o anume "senmătate a sufletului" , că pruncul mînjit de singe ar fi fost spălat SI curăţat chIar de apa mamei, că nou-născutul nu ar fi plîns, nu ar fi scÎnclt ŞI mCI nu ar fi tremurat Dimpotrivă, el ar fi fost fenclt, ar fi "ris În

hohote ŞI ar fi exultat pentru că se năştea nemuritor" N-ar fi avut nevoie bineînţeles niCI de scutece nici de aştemutun Mai mult decît atît putem crede ca ŞI Suarez că mamele sI-ar fi al ăptat COplll pînă la cel puţm

1 2 aru 1 1 4

Sfintul Augustin consideră că. aşa cum copilul ar fi devemt om matur Imediat după naşterea sa, el ar fi dobîndit aproape mstantaneu uzul raţiunii şi cunostinţe vaste l l S Dar maJontatea speclahşulor s-au delinutat ŞI in această pnvmţă de episcopul

Hlpponel

Hugues de Saint-VlCtor, Sfintul Toma

d'Aquillo, Sfintul Bonaventura ŞI Suarez, pnntre alţii, au conSiderat că în sta­ rea de nevinovăţie puii de om nu posedau "chiar de la concepţie" uzul raţm­ nu, ci l-ar fi dobîndIt treptat. Totodată însă el nu ar

fi încercat "pornIri şi pof­

te potnvruce judecăţii" Treptat, le-au verut apoi ŞI cunoştinţele

în

schimb

s-ar fi bucurat duar din pnma chpă, de o "prudenţă innăscutăI l6" Inveges rezumă

În

starea natur u decălllte. Ofll e om este pe rind sugar..copil ŞI ado lescent ŞI trece­

rea lUI prm aceste virste este jalnică. insoţ ltă de lacnill l, mîhwre . teamă ŞI durere CăCI vîrsta primei copilării stă sub semnul amarulUl ŞI p lîrLsetelor. copilăna şi adolescenţa se petrec sub apăsarea autoTltătil tatăLUI ŞI a da!>căh Lor. temenle ŞI suferul!ele însoţind

in permanenţă aceste trei etape DUTIpotrivă. in starea de � ir ginitate a naturu. mamele şI-ar

fi

alăptat pnmcii ŞI el nu ar fi scincit ŞI niC i n-ar fi plîns. părinţll ŞI dascălii l-ar fi

educat ŞI InstrUlt pe COpll SI pe adolescenţi fără ca aceştia să ştie ce înseanmă teama ŞI durerea Toate activităţile s-ar fi săvîrşit mereu cu bucune l l 7


1 82

GRĂDINA DESFĂTARILOR

Multă vreme mmeni nu a pus la îndoială opoZIţia dintre această "vale a plîngerii" ŞI grădina Edenului Noi întrebări decurg dm cele mai de sus: să fi existat În socIetatea paradi­ siacă superiori ŞI inferiori, împăraţi , regi şi prmţl , şi oameni care să li se su­ pună? Exista propnetate privată? Sfintul Augustin crede că în starea de neVI­ novăţie cetăţile ŞI regateie nu aveau nevoie de regI, de arhonţi ŞI de consllii şi nici de alte denuutăţI care constItuie în Zilele noastre însenmele puteriI. Omul nu era stăpîn decît peste peşti, păsări ŞI

fi are 1 1 8.

Sfintul Toma d' Aquino, Pe­

rerra ŞI Suarez s-au delimItat însă şi sub acest aspect de autorul Cetăţii

lui

Dumnezeu, punctul lor de vedere urmîndu-l îndeaproape pe cel expu� de Sal­ ked, cînd vorbeşte despre bărbat şi femeIe l 1 9

Ei S,Jllll că eXIstă două felun de autoritate Una este naturală SI e însoţItă de o suptmere liberă ŞI bucuroasă , cealaltă este rodul păcatului şi aduce cu ea constrîngerea. Pnma este cea care ar

fi

guvernat SOCIetatea paradisiacă în

pace, îngădumţă şi libertate cu aj utorul unor legi "orientative ŞI nu pUnItive" Inveges, pe care îl luăm IarăşI drept călăuză, se întreabă atunci dacă guverna­ rea pe , acest pămînt bmecuvîntat era ereditară Răspunsul său este că guver­ nantii ar fi fost aleşI ŞI că omenirea Iară păcat ar fi trăit cu sIguranţă într-o monarhle De aceea A.nstotel o recomandă , Iar BIserica Catohcă se află sub autoritatea umil pontif UnIC I 2o. Dar această monarhle ar fi fost electlvă Să facem o paranteză pentru a ammti pnma discuţIe în legătură cu nobih­ mea apărută în Spania secolulUi al XV-lea. Femando de Mexla, în lucrarea

Nobibano vero tI păntă în 1492, argumenta în felul următor Dumnezeu l-a zămislit pe primii nostn pănnţI ,,nobih" Dar în timp ce Abel a păstrat aceas1.'1 nobleţe, Cam a pierdut-o Păcatul ongmar ne-a păstrat lIberul arbitru care

ne permIte să fim vrednici sau nevredmci de nobleţe, altfel spus să ne apro­

piem sau să ne îndepărtăm de chipul Creatorului, nobilul pnn excelenţă Ast­ fel , de la începutunle omemrii "cei răi îndepărtîndu-se de nobleţea [Iniţială] [

] şI-au pierdut strălucIrea ŞI stIrpea, apropiindu-se din ce în ce mai mult de

spurcăcIUnea ŞI întunecarea păcatulUi ŞI a relelor depnnden, dedîndu-se la în­

deletnicin josmce ŞI purtări ruşinoase I 2 1 " . UlUitoare apologie SOCială a nobl­

limii extrasă dm Geneza. Sfintul Augustm, Sfintul Gngore cel Mare, Sfintul Toma d' Aqumo, Pe­ reira şi Suarez sînt cu toţii de acord că SOCIetatea paradislacă nu avea nevoie de slugI. Cluar dacă statutul de slugă nu este totuna cu cel de sdav, el Impli­ că tOtuŞI dommaţia unUI om asupra altuIa. Era, aşadar, o urmare a păcatu­ lui122 În sfîrşit, conducătorii comllllităţilor edenice nu trăiau în palate, nu purtau coroane ŞI sceptre şi nu erau înconj uraţi de clIrteru Traiul lor era sim­ plu şi Î ară fast, la tel ca traiul supenonlor diverselor· ordme religioase Căci

tot fastul ce însoţeşte puterea îşI are izvorul în păcat�1 origmar I 23.

Dar cum rămîne cu proprietatea bununlor mobiliare ŞI ImobilIare în so­ cietatea paradlsiacă? O lungă tradiţie creştină, care începe de la Sfintul Am­ brozle şi de la Sfintul Ioan Hrisostomu} l24, a susţinut că aceasta dm urmă nu


"DE ÎNDATĂ CE A DESCHIS OCHII, OMUL S-A SIMŢIT FERICIT"

1 83

recunoscuse şi n-ar fi cunoscut, dacă ar fi dăinuit, ruci un fel de propnetate privată asupra pămîntului, vieţuitoarelor şi ponulor şi că toate roadele pămîn­ tulUl ar fi fost un blID comun TotUŞI , în pragul veacului al XVII-lea, Suarez consideră necesar să nuanţeze de două on aceste afirmaţii TrebUie, zice el, să se facă deosebirea între bunun mobiliare şi Imobiliare În starea de nevi­ novăţie era nevoie de o anume împărţire a bununlor mobih are, căci acela care ar fi cules, de exemplu, fructele dintr-un pom, ar fi dobîndit un anume drept asupra lor, iar cine l le-ar fi luat ar fi săvÎ�lt o nedreptate. Această pro­ pnetate privată ar fi fost totUŞI valabIlă doar asupra pomilor ŞI animalelor, nu ŞI asupra aurulUI , bogăţiilor şi veşmmtelor De altfel nu era nevoie de veş­ minte . Se impune un corectiv şi în privmţa proprietăţii unobihare. Căci o mdivlzllme totală l-ar fi nedreptăţit pe cel care nu ar fi putut dispune de ogo­ rul pe care l-a semănat, sau de terenul unde şI-a ales să locuiască. "Dar aces­ tea sînt lucruri fără importanţă şi care nu contrai!:ic deloc indiviziunea esen­ tială a bununlor în starea de nevinovătlel25 .. De atCI purced toate visele co­

�uniste ale celor care, de-a lungul vre�unlor, au Încercat să reînvle paradi­ sul terestru.


XI Dispariţia grădinii fermecate

D acă sărim de la 1 667, data publicării ParadisulUI pIerdut al l ui Milton, 1 779, anul în care Buffon îşI publică lucrarea Les Epoques de la nature (Epocile natuni), constatăm cît de mult s-au modificat optIca şi concepţia

la

celor mal de seamă mtelectuali asupra grădimi EdenulUi ŞI a primelor capi­ tole ale Genezei. S-a arătat, cu drept cuvînt, că, de-a lungul secoluluI ulterior apariţiei capodoperei lllI Milton, are loc o adevărată prăbuşire în domeniul atît al producţiei literare, cît ŞI al lucrănlor de exegeză legate de Adam ŞI Eva ŞI de paradisul terestrul . Nu vom ammtl aşadar decît în treacăt, dm cauza ca­ racterulUi el tardlv, adaptarea în lnnba franceză a ParadIsului pierdut, pe care o datorăm unei poete dm Rouen, doamna Dubocage Epoca LummIlor se caracterizează , în pri vmţa temei pe care o tratăm aIci.

printr-o treptată repUnere în discuţie a contInutului ŞI veridlcltăţÎI "Istorice" ale începutului GenezeI. La acest rezultat s-a ajuns prin abordări diferite, dar, în ultnnă mstanţă, convergente Ele însă nu şI-au Croit drum în minţile epocii decît încetul cu încetul Iată un fapt revel ator Dicţionand Istonc SI cntic

( 1 696-1 697) al lUi Bayle, care, în concepţia autorului său, era nu numai o culegere de "perle" Istorice, ci ŞI o lucrare de cntică poZitivă, vorbeşte despre Adam ŞI Eva în termem absolut tradiţionali. Citim la articolul "Adam" Adam. tulpmă ŞI părune a tot neamul omenesc, a fost făcut de Dumnezeu de înda­ tă, în a şasea ZI a creaţiei Trupul lUi fusese plămădit dlll ţărînă. de aleea Dumnezeu l-a suflat în năn suflare de viaţă. adică l-a însufleţit, făcînd dm el alcătuirea pe care o

numIm om. care cuprmde un trup organizat şi un suflet înzestrat cu gîndlfe AceiaşI

Dumnezeu care-I făcuse l-a aşezat apOi pe Adam într-o grădmă frumoasă ŞI, punîndu-l să dea nume annnalelor, le aduse pe acestea la eL apOi pogori asupra lui un somn greu ŞI Îl scoase o c o astă din care făcu femeia [ J Era în grădmă un pom dm care Dum­

nezeu nu l e îngădUise să mănînce. spunîndu-le lă altfel, vor mml Dar femela. Ispltuă de un şarpe. pînă la urmă a mîncat. ŞI l-a înderrmat şi pe Adam să mănînce Si-atunCI

şI-au dat el seama că sîn! goi. si au cusut frunze de smoc hm ca să-şI facă acoperămm­ te Dumnezeu rostI osînda pnn care vOIa să-I pedepsească pentru vma lor. Îl alungă

dm grădmă ŞI le făcu veşminte dm piele2

De-a lungul articolului său, Bayle, prudent, caută să se mărginească la "ceea ce ştim sigur" în legătură cu acest subiect. El respinge aşadar ,,0 sume­

denie de lucruri ce s-au spus (despre Adam) şi care sînt fie mincinoase, fie foarte nesigure". Totuşi, Bayle consideră ca "probabil" că Adam "a ieşit din


DISPARITIA GRĂDINII FERMECATE

1 85

mîinile creatonllui său cu ştIInţele gata sădIte într-însul" si că era foarte fru­ ' mos Mal mult, în articolul "Abel" , el îşI expnmă p ărerea că prima cădere în

păcat a �vut loc la Puţmă vreme după bmecuvînt area nupţială ŞI că Eva "a , . fost ISPlhtă ŞI amăgită aproape de îndată ce fusese zămlslită3" Bayle nu pune deci la îndOială caracteml "Istonc" al pnmelor capItole ale Genezei. AceeasI observaţie poate fi făcută şi în legătură cu lucrarea

ableness of Chnsflanifl:,

The Reason­

publicată, mal întîi anonim, de Locke în 1 695

Această carte constituie, desigur, o contestare a teoiogiei tradIţionale potrivit căreia "întreaga stirpe a lw Adam este osîndItă la chmtm vesnice SI Iară de

număr, dm pncma cădeni în păcat a primuhll om - om de pre c re mii şi mii de oameru n-au auzit ruclOdată ŞI pe care ruCI unul dmtre aceştIa nu l-a

autorizat să acţIOneze în numele său sau să-I reprezmte4". Locke însă nu se

îndoieşte că "starea în care se afla Adam în paradisul terestru era o stare de nemurire ŞI de vIaţă veşnică SI că el a pierdut-o in ziua în care a mîncat dm fructul opnt5"

"Paradisul terestru, mal scne Locke, era lăcaşul ferIcirii ŞI al

nemunm; în a,el lăcas mmunat nu eX ista osteneală sau întnstare6 .. Cît priveşte articolul "Adam" dIn

EnCl clopedie, constatăm că el se vrea A dam în­

cel puţm circumspect SI chiar conservator Desigur, m se spune că

seanmă om în general Articolul respmge crearea Evel dm coasta lUi Adam,

ehmInă "basmele" despre cît de frumos ŞI de mare era pnmul om, refuză să măsoare întmderea "ştnntel gata sădite într-însul" ŞI Să-I atnbUIe născoclrea literelor ebraice. În lInii man Însă el îl reLa, sub o fonuă prescurtată , pe ce l al lUI Bayle ŞI se dovedeşte conform cu teologia tradiţIOnală. Se spune acolo' Putem \ edea in Geneza cap 1 2 3 ŞI

4

întreaga PO\ este a lUI Adam

plămădit .dIn lut SI asezat în paradIsul terestru. ŞI cum

d

Clun

a fost el

fost făcut rege peste toate

anI­

malele creale dll ume pentm dînsu l. ŞI CUIn d fo!>! el la inceput ne\ lnovat SI drept. apoI

cum

d

căzut dm pncIna neascultăriI SI ce pede p se sl-a atras pentm sme ŞI pentm tOţI

unnaşlI săI Se cuvine să ne gindIm intotdeauna la acea stare In c are fencuea se înge­ măna cu ne�o lruda. slăbic iunea cu măreţia. pentru a înţelege starea lll! de aZI este

un

Clun

de omul chIar şi în

amestec atît de c iudat de vicii si '-' irtuţi. atras atit de puterl11c

de supremul bme. impms atit de adesea la rău ŞI sufennd de atîtea rele care numai raţI­ unii ii apar ca pedeapsa pentru

un

păcat să\'Îrş!t în vcchlme

înşişI

păgînIi întrezăriscră

părţile întunecoase ale acestUl adevăr. <.are constItuie temeiul metempsthozei lor ŞI

s 1l1gtU a cheie a întregultu sIstem al crestIniSmUlUI

Articolul "Paradisul terestru"

dm

Enciclopedz e este pnn urmare SI el

absolut claSIC El dă ca si gur faptul că Adam ŞI Eva au fost aşezaţi în Eden după ce au fost creaţI "Acolo au rămas cît au fost nevInovaţI şi au fost IZgO' niţl de acolo de îndată ce au încălcat pomnca hu Dumnezeu, mîncînd din fructul oprit " Urmează apOi discutarea dlfentelor 10calizăn propuse de-a lungul vremu, indeosebi de Hopkinson, Huet. Bochart ŞI de pănntele Calmet autorul articoluluI fiind de părere că paradisul se va fi aflat în ASia. Vedem dar că nu în dicţIOnare - fie ele scnse chIar cu mtenţll cnhce - trebUie cău·

tate evoluţiile intelectuale în urma cărora eXI stenţa grădiniI raIUlUi a ajuns si: fie pusă la îndoia.Iă


GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

186

CE NE SPUN FOSILELE Atenţia crescîndă acordată fosllelor avea să constituie una din calle ocoli ­ te prin care gîndltoni s-au desprins treptat de evocarea "lstoncă" a paradisu­ lui terestru din Geneza. Căci în apumite ,,romane dlluviene" inspirate de stu­ dierea fosilelor, ŞI despre care vom vorbi în curînd, în centml atenţiei nu mai stau păcatul ongmar ŞI pedepsrrea lUi imedmtă, CI cataclismul PotopulUi. Pe de altă parte, după cunoaşterea mal aprofundată a fosilelor, pămîntulUi avea să i se atnbuie o vechime care nu mai concorda cu cronologia biblică. Chiar Leonardo da Vinci pusese dej a la îndoială teona după care pietrele cu figuri s-ar naşte pe vîrfurile dealurilor sub 1I1f1uenţa stelelor ApOI, în

1 5 1 7,

Fracastoro recunoştea in fosile rămăşiţele lUlor ammale care trăiseră

aievea? Dar in pnmul rînd Bemard Palissy, care adusese numeroase fosile dm Ardent şi de la el din Santonge, se convinse ca straturile fosllifere rezultă dintr-o sedimentare pe fundul apelor De aceea el va respinge teza matemati­ cianului Cardan pentm care aceste "medalii ale creaţiei" erau o consecinţă a Potopului' o concepţie care însă avea să rezlste8

În secolele al

XVII-lea ŞI, cu precădere , al XVIII-lea, o cunozltate spontă

Îl face pe savanţi sa-ŞI îndrepte atenţia spre fostle

În 1669,

un învăţat danez

care tră ia în Italia, Niels Stensen, mai cunoscut sub numele de Stenon, publI­ că o mică lucrare,

Prodrom la o disertape asupra sobdelor ce se afla În mod natural in alte solide "Sohdele ce se află în mod natural în alte solIde" sînt fosilele Stencn este primul care a înţeles că strattlfile supenoare se depusese­

ră după cele mfenoare El este prin tITmare inventatoml strattgrafiel Dar el încerca să plaseze fenomenul dlspunerii pe verticală a stratunlor în răstimpul mUl1daţiilor diluvlene9 blică o

În 1708,

[stone a fosilelor,

un savant dm Lucerna, N lcolas Lange, pu­

însoţită de şaizeci ŞI trei de plal1şe

În 1 7 1 8 ,

An­

tome de Jussleu semnala mteresul pe care-l reprezentau pentm ştllnţă vege­ talele fOSile dm regitmea Samt-Chamond: toate erau străine ŞI se înrudeau cu plantele dm Indiile orientale şi OCCidentale La rîndu-i, Reaumtlf atrage aten­ ţia savanţilor asupra falunelor dm provincia Totlfaine, Oişte mase enonne de scoici utilizate ca îngrăşămint, ŞI ajunge la concluzia că "odiruoară, şi pentru multă vreme, albia maO! se afla în ţinutun , astaZI, dintre cele mai popu­ latelO" SublIniem, în treacăt, expresia "pentru multă vreme", în totală discor­ danţă cu reprezentarea clasică a unui Potop violent dar scurt

În 1729, Scnso­

ale protestant ulUi Louis Bourget, stabiht la Ziirich, staruie asupra faptului că fosile se găsesc pretutmdenl 1 1 .

riIe filozofice Cînd, în

1 746,

Voltaire ia în deridere credinţa paleontologilor în legăttITă

cu fosilele, pe care le consideră peşti aruncaţi la gunoi de către romaru sau SCOICI aduse de pelerinl din Sina, el se dovedeşte rămas bine in urmă faţă de ştimţa din vremea sa 1 2 De aceea se va şi grăbi să îndrepte această butadă o dată cu publicarea, în

1 764,

a primei ediţii -a

Dicţionantllli filozofic.

Unde

CItim, la articolul "Inondation" (InlUldaţle): ,,Depunerile, stratunle dţ scoici


DISPARITIA GRĂDINII FERMECA TE

187

descopente chIar l a cîteva leghe depărtare de mare, sînt o dovadă Incontesta­ bilă că ea a aşternut, puţm cîte puţm, aceste producte maritime pe nişte tere­ nun care, altădată, erau ţărmun de ocean 1 3 .,

Interesul SPOrIt pentru pOSibilele urmăn ale Potopului avea să ducă la

compunerea unor adevărate ,,romane dil uv lene" , dintre care cel puţin trei me­ ntă să fie pomemte Pnmul , în ordme cronologică, îl aparţine lUi Thomas Bumet,

Tel/uns theoria sacra ( 1 68 1 )

despre care Buflon scria: "Este un ro­

man bme scns si o carte ce poate fi Citită ca amuzament, dar în care nu tre­ bUie să cauţi învăţăturăl4 " Bumet crede că pămîntul. neted SI plat înainte de Potop, era la început alcătUIt dmtr-lID vălmăşag de mateni flUIde acopente de o scoarţă extenoară Dar Potopul, pedeapsa binemeritată a omenmi păcătoa­ se, l-a acopent cu totul . asa cum stă scns în Geneza. Această catastroÎa a fost provocată deopotnvă de mşte plOi torenţlale si de ruperea scoarţel superfi­ ciale, care a elIberat apa din ablsunle mterioare Într-o chpltă, pămîntul s-a surpat SI s-a prăbuşit, Îarîme , în acest hău' aşa au apărut munţii Ulterior, us­ cÎndu-se, pămîntul a rămas frămîntat SI megaL asa cum arată astăZI Astfel , pentru Bumet, Potopul constItuia un eveniment capital ŞI o revoluţie UnIcă în Istoria pămîntului 1 5 În 1 695, un EsslI)' Towards

alt geolog englez, lohn Woodward, pubhca, la rindul său, un li

Natural Hzston of tlle Earth, tradus lilterior în latmă ŞI apoi

în franceză W oodward observase şi în AnglIa ŞI în alte părţi că solul este format dm stratun suprapuse dm care multe conţm toslle, acestea putînd ti găsite SI pe vîrfunle munţi lor, SI în canerele cele mar adînCI Dar, pentru a-şI pune de acord această constatare cu Geneza, el ÎSI încrupUIe că apele Potopu­ lUI au dlzolvat complet scoarţa terestră Matena astfel dizolvată, pătrunzînd în cochilii. le-ar

fi umplut ŞI v a fi păstrat forma cochllllior care vor fi acţIO­

nat deCI ca un SOI de cofraJ l 6. Buffon recunoaşte cahtatea observaţiilor geolo­ glce ale lUI Woodward, dar îl lromzează "sistemul" care atribUIa apelor Poto­ pului "atît calitatea de dlzolvant umversal. cît ŞI pe aCeea de matenal protec­ tor pentru cocrulu, care nu se vor fi d l zolvat. în vreme ce marmura ŞI rocile, dal7" Cel mai caracteristIc dmtre "romanele dllU\, lene" rămîne însă cel al lUI William Whlston, matematician şi geolog, succesorul Iru Newton la Cam­ bndge Wru ston publica în

1696 o Nev.' Theon' o/ tlle Earth from z ts Ongl1lal to file ConsllmaflOfl of Al! Thzngs Mentă să-I reproducem subtitlul ,,(lucra­ re) în care facerea lumll în şase Zile, Potopul umversal ŞI conflagraţla gene­ rală, aşa cum le prezmtă Sfinta Scnptură, sînt puse În deplin acord cu raţiu­ nea ŞI cu filozofia 1 8" Potrivit lui Whlston, la

18

noiembne

2349

î Cr , o

cometă a trecut prin apropierea PămÎntuhu , care a rămas timp de două ore în coada el (formată dm vapori) De aiCI, ruşte plOi extraordinare. În plus, sub influenţa atracţiei exercitate de cometă, hchtdele ce se aflau În genWlea dinăuntrul pămîntulUI au rupt scoarta terestră ŞI s-au revărsat pe toată supra­ faţa globulUI.


188

GRĂDINA DESFATARILOR

Cele treI "teom" sau "istoni" ale pămîntulUi pe care tocmai le-am trecut În revIstă se înfăţişau ca Oişte j ustificăn ştiinţifice ale Genezei ŞI nu puneau la îndoială - chiar dimpotrivă - pedepsirea omemrii păcătoase. Ele tmdeau însă (ce-I drept, cu unele nuanţăn) să prelungească pînă la momentul Potopu­

IUl existenţa condiţiilor paradisiace Bumet, de pildă, explIca longevitatea oamenilor dinamte de Potop rin clImatul egal ce donmea pe atunci pe întreg p pămîntul: nu ger, nu arşiţă, CI numai o "contmuă clemenţă a ceruhll" , cum

aflăm ŞI astăzi în unele insule19. Şi pentru Woodward, abia vemrea Potopului avea "să distrugă şi să modifice starea în care se găsea pe attmci între g pă­ mîntul şi care, pe cit se pare , se potnvea pe deplm cu starea de nevinovă­ ţie2o" TrebUIe aşadar să ne închIpUIm că, înamte de marele cataclism, ,,nu era nevoie de plug. El n-a fost inventat decît ultenor Pămînttl1 nu trebuia cultivat deloc sau, În once caz, foarte puţin"

O dată cu "aversa generală" ,

"cantitatea de matene necesară vegetaţlel a scăzut Impresionant CăCI Înamte de Potop, ea se găsea pe pămînt în foarte mare cantitate, ŞI era foarte pură .

. ceea ce făcea pămîntul extrem de fertl12 I ".

Whlston este de asemenea de părere că inamte de Potop pămîntul era de o mte de ori mal populat decît astăZI OamenII ŞI ammalele trăiau de zece on mal mult datorită căldurii putermce pe care o degaja nucleul central Înamte de Potop, axa pohlor era perpendlculară pe planul echptlc, aşa că nu eXistau

anotimpun, iar omul antediluvlan se bucura, chiar ŞI la latltudlmle noastre,

de o pnmăvară contmuă. Pămîntul. darnIC în roade, îl scutea să mănînce car­ ne Totuşi căldura, altmmteri benefică, stîrni patimI , violenţe ŞI crime care trebUIau pedepsite AtunCI, DUmtleZeu tnmise cometa răzbunărn care l aeu să se deschidă ,jgheabunle cerulUI" de care vorbeşte Geneza22 "Romanele diluviene" deplasau momentul marii pedepslfl a omenini dm epoca lui Adam si a Evei în cea a PotopulUI şi, pe de altă parte , II1Slstau în­ tr-un chip nou asupra cauzelor secunde Ele căutau totUŞI să se altOiască, de­ sigur, cu aj utorul ştiinţei, pe povestea din Geneza Buffon Însă, în sa

Theorie de la terre (Teoria pămîntulUI ),

1 749,

în a

opunea sistemulUI lUI Whtston o

sumă de consideraţiI metodologice la care Gahlel ar fi subscns

On de cîte Ori cme, a se "a încumeta să exphce prm raţIUnI fiZlle adevărur ile teolo­

gICe, on de cîte on cmeva ÎŞI va permite să mterpreteze, potrivit planulUI pur ome­

nesc. textul diVID al cărţilor sfinte ŞI va vrea să raţLOneze asupra vreru CelUI de SUS SI

asupra fe lulUI în care sînt aduse la îndeplmlTe ponmClle LUI. el va ajunge negreşit in bezna şi în haosul în care a aj uns autorul acestui sistem care. tOtuşi. a fo st prumt cu man aplauze El nu se îndoia ruCI de adevărul PotOPUlUI, mei de autenticitatea cărţilor

s finte, dar, cum Îl păsa mal puţm de ele decît de fiZică ŞI de astronomie. el a luat

pasaje din S fmta Scriptură drept faple de fizică ŞI drept rezultate ale unor ob�ervaţii

astronomice. ŞI a amestelat Într-un mod atît de Ciudat ştiinţa dumnezeiască ŞI stiinţele

noastre omeneşl1, încît de-aici a răsărit cel mal de necrezut lucru de care rru-a fo st dat să aud. anume sistemul [lUI Will ston] pe care tocmai l-am înfăţişat23

O atare inspiraţie modernă nu este proprie intregii "Teorii a pămîntului" care constituie "Discursul al doilea" din Istoria

naturala

a lui Buffon

( 1 749)


DISPARITIA GRĂDINII FERMECA TE

189

Acesta, conVInS de "umtatea de timp a creaţiei", refuză să creadă că "scOicile ŞI celelalte animale trăitoare în mare, ale căror rămăşiţe pot ti găsite în inte­

riorul pămîntulUi, au exi stat primele, ŞI cu mult timp înamtea animalelor te­

restre. Or, independent de mărturiile cărţilor sacre, nu sîntem îndreptăţiţi să credem că toate speciile de animale şi de plante sînt aproape la fel de veclu ŞI unele ŞI celelalte24'"1" În schimb, Buffon, spre deosebire de autom de ,,romane dlluviene", mlni­ malizează PotopuL pe care-I vede ca pe un "mIracol" memt să-I pedepsească

pe oameni, dar care "n-a schimbat cîtliSl de puţin pămîntul", căci acesta a ră­

mas apoi apt "pentru cultură" , în stare "să producă vlţă-de-vle ŞI fructe", con­

trar cu ceea ce se întîmplă atuncI cînd revărsănle, aducînd mîl ŞI murdăne, fac, în anurmte locuri . solul impropnu pentru cultură vreme de maI multe

secole25. "Este greu de crezut că apele Potopului au putut răscoli pămîntul de

pe suprafaţa globulUi pînă la adîncimi atît de man (cum spune Whlston), în

scurtul răstimp cît a durat revărsarea u11Iversală26 " De reţinut că, Inserind Potopul în Istona umversală, Buffon nu şovăie să scne "Schlmbănle pe care le-a sufent globul pămîntesc, de două-trei mii de am încoace, sînt, practiC,

neÎnsemnate în comparaţie cu prefacenle ce vor fi avut loc în primele tImpun de după crearea l1lI27 " Asadar, Potopul n-a fost decît tID episod El nu a mo­

dificat fLmdamental lstoria pămîntului Povestea dm Geneza este, astfel, rela­

tivizată: ea tnmite la lIn "mlracol" Buffon foloseşte anume acest termen -

care nu poate fi explicat prIn legile fiZiCii Dar Volta ire n-a pierdut pnleJul de a Ironiza cuvîntul "mlracol'" Totul e�te muacol în PO\ estea Potopullli. sene el în

faptul că patruzeCI de ztle de plome

dU

DlctlOnat !ll filozofic

mIrat 01

Imm dat cele patru zăn al e luml1 ŞI că ap d d de­

păşit CU cincisprezele CO\! \ irfunle celor mai inalti mllnp. mlfacol că s -au produ� cataracte. că s-au deschiS jgheabmi şi că au apărut spărturi în cer. Dllfac ol că toate

anI­

malele de pretul1uderu. au mtra t în ard. muacol că Noe a găsit cu ce să le hrănească

\ feme de zele Imll. rruracol că toate arumalele au înlăput. cu provizii cu tot. în d rcă.

miraLOI că TI-au murit cele mal multe dmtre ele. mlfacol că au găsit ce să măn.Îille du­ pă ce au Ieşit dm arl ă

c8

D In acel moment , credibilItatea pnmelor capitole ale Genezei ca poves­ tire "lstorică" era deschiS pusă sub semnul întrebăriI" paradisul terestru şi Po­ topul încetau să mal fie adevărurI IncontestabIle Lucrul acesta îl afirmase dej a lImpede Benoît de Maillet, fost consul al Franţei în Egipt, Într-o lucrare apărută în

1 749, dar scrisă, probabiL la Începutul secolullll: Telliamed sau Convorbmle uma (ilozofzndian ClI un miszonar francez. În această carte cu

un titlu atît de ciudat, doctrina care explică prin Potop prezenţa fosilelor este

calificată drept ,,0 părere cu neputmţă de susţinut" Ar trebui, dimpotnvă, "să

admitem că a fost o vreme cînd marea a acopent chiar ŞI munţii cel mal înalţi

de pe glob, că l-a acopent un număr de ani sau de secole îndeajuns de mare încît să-i poată frămînta ŞI forma în adîncurile el."

În plus,

"trebuie să renun­

ţăm la povestea creaţiei, aşa cum ne este ea IstorISItă in Geneza29" Acolo,

cuvîntul "ZI" nu este folOSIt decit în mod "impropnu" ŞI "metafonc30"


190

GRADINA DESFĂTĂRILOR

ÎNTRE SFÎNTA SCRIPTURĂ ŞI RAŢIUNE Un întreg' curent cntlc, cu precădere englez şi activ mal cu seamă între anii 1 640-1 660, precedase iroma acidă a lui Voltatre în legătură cu pnmele capitole ale Genezei ApOI; în 16?3 apăreau la Londra The Oracles of Rea­ son de Charles Blount, un deist care vOIa să demonstreze că religia şi raţiu­ nea nu au cum să se opună. Or, omul este Înzestrat cu raţiune, avînd prin unnare dreptul de a se sluji de ea, chiar şi pentru a IOterpreta Sfinta Scnptură. În consecmţă, Blount ÎI mulţumea lUi Bumet că Iămurise Geneza prin expli­ caţii ştiinţifice Tot în munele raţlUlUI , Blount respingea doctnna păcatuluI originar: ,,0 pilulă" pe care el unul "n-o îngluţlse'·. CăCI, spunea el, mCI un om cu judecată nu poate crede că Adam trebuie Îacut răspunzător pentru toa­ te războatele, flagelurile ŞI bolIle, Îară a se face o deosebire între "păcatul na­ tural" şi "păcatul împotnva legii". "Păcatul natural" nu este decît slăblclllnea şi ne desăvîrşirea ftril noastre, Iar această infinmtate îImăscută a omului este principala lUi calamitate naturală> I La fel vorbesc, În veacul al XVIII-lea, ŞI alţI nonconformIştI DaVId Whit­ by, care socoteşte doctrina păcatulUI originar ca "exceSIV de crudă", Mathew Tmdal, care ndlcultzează convorbirea dmtre Eva ŞI şarpe, conSIderînd că una şa pedeapsă dată pnmilor noştri pănnţi mtră în contradicţie cu natura lui Durrmezeu, lohn Taylor, care nu găseşte niCI în Scnptură, mCI În raţiune vreun temei pentru păcatul onginar32 Pnntre scnenle lui Conyers Mlddleton, delst ŞI oponent înverşunat al pa­ pahtăţti, mort în 1 750, se numără ŞI un Essay on the Allegorical and Literal Inte7pretattons of the Creaflon and Fali ofMall Citim aiCI, între altele. ,,Ar fi plIctISItor să stringem laolaltă născocirile care mat de care mai năstruşnice legate de sunpla problemă a paradisului [terestru] PrinCIpalul argument îm­ potriva existenţei lui reale este faptul că aşezarea lUI a rămas necunoscută de-a lungul tuturor epocIlor33 " Dacă-I păzeşte lIn heruVim cu sabie de flacă­ ră, înseamnă că el încă există undeva ChIar Adam ar fi trebUIt să rămînă pe undeva pe-aproape Cum de nimem n-a fost OIciodată în stare să spună unde anume? Arătînd apoI că Moise învăţase tot ce ştia de la egipteni, Mlddleton este de părere că "povestea mozaIcă a căderii în păcat" scoate la iveală "prm­ cipli şi noţIUm pe care Moise ŞI le însuşlse în tmereţe la şcohle egtptenilor34". Punerea sub semnul întrebăriI a valom istorice a GenezeI se regăseşte ŞI sub pana Lordului BoJingbroke (t 1 7 5 1 ), personaj plIn de neastîmpăr care a avut o carieră politIcă încurcată şi a fost pneten cu Swift, Pope ŞI Voltaire. În eseul său On t/te Study and Use of History , Bolingbroke se strădUIeşte să demonstreze că autorul sau autoni Pentateucului nu au căutat să scne o isto­ rie unIversală, ci doar să arate poporulUI evr.eu care-i sînt originile şi să justi­ fice pretenţiile lui asupra Ţăni Canaan35. Avem aici de a face cu o reluare laiclzată a tezei lui La Peyn!re despre "preadarniţi", pe care se cuvme să o reammtun pe scurt Hughenotul Isaac de La Peyrere (1 594-1676) propusese, în cartea sa Praeadamz tae . ( l 655), o ,

.


DISPARIŢIA GRĂDINII FERMECATE

191

ipoteză cutezătoare pentru_ acea vreme · Adam nu fusese primul om, ci doar strămoşul poporului ales. Inamtea IUl Adam trăIseră preadamiţii. Lucrarea a stînut, Încă de la apariţie, ostilitatea şi a catolicilor, ŞI a protestanţllor Auto­ rul ei a fost arestat m BelgIa dm porunca arhlepiscopulUl de Malines, iar car­ tea a fost condamnată de Parlamentul dm Pans La Peyrere a retractat ŞI a abj urat protestantlsmul Depăşmdu-l pe La Peyrere, Bolmgbroke face ironii în legătură cu lstona ŞI geografia primelor epOCI ale lumIi, aşa cum apar ele în Geneza "Crearea pnmului om, spune el, este descrisă de unii (comenta­ tori) de parcă, ŞI el tot preadarruţi, ar fi fost martori la ea. Aceştia se apucă să vorbească despre frumuseţea lui de parcă ar fi văzut-o, despre statura hu uriaşă, de parcă ar fi măsurat-o, ŞI despre cît de multe ştia, de parcă ar fi stat de vorbă cu dînsul Parcă ar avea mmuta întregii convorbm dintre şarpe ŞI mama neamului omenesc, care şI-a osîndit copiii mai înainte chiar de a-I pur­ ta în pîntece36." Bohngbroke aj lmge la conclUZIa că autoni sacn şi profam nu ne oferă mCI un matenal pe baza căruia să putem stabili cronologia ŞI istoria pnmelor epocI ale luml i37 La şase am după moartea lUI Bolingbroke, DaVid Hume publ ică Natural Hzstor)' of Relzgioll, care venea să contraZIcă Itma de evoluţIe dedusă În mod obişnUIt din Geneza Opunînd "faptele i storice" "oplmilor speculative38" , el abandonează complet Ideea preconcepută că ar fi eXIstat un pnm cuplu aflat în contact nemijlOCIt cu smgurul Dumnezeu adevărat, pe un tănm paradISIac Pentru el, "ammalul barbar ŞI nevolmc (adică] omul ce se va fi aflat la ongt­ nea socletăţii39" era, fără doar ŞI poate, politelst "Cu cît mergem mal departe în Antichitate, cu atît descoperim omenirea mai adîncită în pohtelsm NICI O urmă, mCI un sImptom al vreunei rehgu mal evoluate În cele mai vechI do­ cumente ale neamulUI omenesc acest sistem apare ca smgura credinţă stator­ nicită ŞI răspîndltă40 " Renunţarea la credmţa într-o stare paradlsiacă ongmară stă la baza urmă­ toarei afirmaţii "Ne putem ta fel de bme închipUI că oameru l lOCUIau în pala­ te înamte de a lOCUI în bordeIe ŞI coltbe, sau că au studIat geometna înamtea agricultum, aşa cum putem susţine că el au conceput DumnezeIrea sub forma unUI spmt pur ŞI omnlscient, omnlpotent SI onuuprezent, înainte de a ŞI-O Imagina ca pe o fimţă puternIcă, deşI Inrutată, cu patimI ŞI pofte, cu mădulare ŞI organe Mmtea se ndică treptat de la mferior l a superior41 " Acest raţIOnament prin absurd elimmă deopotnvă grădma RaiulUI ŞI păca­ tul originar Hume se dovedeşte un om tIpic al Lummilor si atunci cînd scne lIS ă priVIm puţm progresele societăţii omeneştI, de la început unle el grosola­ ne pînă la o stare de mal mare perfecţiune: am toate motIvele să cred că poh­ telsmul sau Idolatna a fost ŞI trebuia în mod necesar să fie pnma ŞI cea mal veche relIgie a omerum42." NAŞTEREA EVOLUnONISMULUI Odată lărgită, noua concepţie asupra timpulUI răsturna teza "fixistă" atît de dragă lUI Lmne în plm secol al XVIII-lea ce susţmea crearea, în -


GRĂDINA DESFĂTARILOR

192

şase zile, a unor s.pecil de plante ŞI animale total distincte între ele încă de la început, ŞI punea în eVidenţă totodată îndelunga. lucrare a naturii în decursul

vremii. Primele afinnaţll evoluţioniste datează dm veacul al XVIII-lea °

serie de observaţii concordante - lUlele efectuate de Linne însuşi - au făcut

cunoscute specii noi , au dus la identificarea "zoofitelor" intennediare între

insecte şi plante şi l-au detenninat pe horticultorul Duchesne, numit director

al grădimi expenmentale de la Versailles, să scri e în

1 766, în legătură cu un

SOI nou de căpşuru, "Ordinea genealoglcă este singura pe care o mdlcă natu­

ra , singura care să mulţmnească pe dephn mintea omulUi; restul nu e decît ar­ bitrar şi Vid de idel43 "

Începea să prindă contur noţnmea nouă de vanabilitate a specitlor, în con­

tradicţie făţişă cu schema creaţionistă rigidă pe care o oferise multă vreme luarea

ad litteram a

Genezei. Ideea de continuitate în lucrarea naturiI se putea

mtegra foarte bine într-o viznme splfltualistă şi ierarhizată a u11lverSUIuI

Leibruz o încorporase în sistemul armoniei UnIversale Dar ea avea să ducă treptat spre o concepţie materialistă, îndeosebI cu La Mettne, autorul Omulzu

masină ( 1 748) În Disertaţia sa dIn

1746

lUlde se arăta lr011JC în legătură cu fosllele, Vol­

taire se pronunţa în favoarea tezei "fixlste"

"Nimic, scria el, din tot ce În­

seamnă plantă sau arumal nu s-a schimbat, toate speciile au rămas, Invanabll,

aceleaşi , ar ti tare clUdat ca grăuntele de mei să-şI păstreze veşmc natura, Iar Întreg globul pămîntesc să ŞI-O modifice pe·a lUI44," Fontenelle afinnase însă

încă din rigidă:

1 722 contranul , punînd în discuţie "În natură, tot ce eXistă prezmtă grade,

noţI Unea de compartimentare

dacă ne plasăm într-o perspec­

tivă metodologică. ŞI nuanţe45 " În acelaşi sens, Buffoll scne, un sfert de se­

col mat tîrziu' "Cu cît vom spon numărul de dlvlzmlll ale productelor natura­ le, cu atît ne vom apropia de adevăr, căci în natură nu eXIstă de fapt decit m­

dlVlZl, iar genurile, ordmele ŞI cl asele nu eXistă deCÎt În închipuirea noas­

tră46,"

Tot astfel, Charles Bonnet nu eZltă să depăşească împărtrrea clasică în trei

regmm şi, vorbInd despre "zoofite", aj ungea la conclUZia că ele reprezIntă "legătura dmtre regnul vegetal şi cel arumal" Pentru Bonnet, aceasta constI­

tuie o dovadă a continuităţii natuni ŞI a "scăriI fi inţel or' , , care tnmlte la "Nes­ firşlta înţelepcnme care a alcătUIt şi a îmbinat feluntele componente ale

lumll", De aceea el pare încredinţat că "pe măsură ce (Clll1oştinţele noastre)

vor spori, vom descopen tot mai multe grade ŞI trepte47" De unde şi afirma­ ţia făcută de Bourguet în

Contemplarea natunt ' "În natură

nu există saltun;

totul este gradual, nuanţat, dacă între două fiinţe oarecare ar exista un vid,

care ar fi raţiunea trecerii de la una la cealaltă?48", Bourguet nu bănuia exis­ tenţa mutaţiilor,

La puţină vreme după descoperirea "zoofitelor", un alt naturalist, Boissier

de Sauvages, aduce în discuţie existenţa "litofitelor" care ar constitui legătura

dintre regnul vegetal şi regnul mmeral Iată concluzia lUi' "Dacă studiem na­

tura , descoperim CÎte un product de-al ei pe care nu ştim în care din cele trei


DISPAR1ŢIA GRĂDINII FERMECA TE

1 93

regnuri să-I aşezăm: lmeori, hmitele dintre regnul pietrelor şi cel al plantelor se pierd, în anumite privmţe, în VIrtutea anumitor nuanţe care, ca să spunem aşa, duc la contopirea lor 49" Această viziune nouă asupra contmuităţii din marea lucrare a naturii avea să ducă la o reevaluare - depreciatoare - a locului de frunte pe care l-ar ocupa omul printre celelalte făptun. În legătură cu aceasta, Buffon scria: ,,Pnmul adevăr ce reiese dmtr-o atare cercetare a naturii este un adevăr umili­ tor pentru om; acela că el trebme să se pună pe sme însuşi în clasa arumale­ lor5o." Buffon nu trăgea dintr-o asemenea constatare o concluzie matenalistă. La Mettrie însă şi alţIi ca el n-au şovăit să o facă. În orice caz, Adam ŞI Eva cei din paradisul terestru dispăreau de pe fiImament. în 1 76 1 , filozoful Jean-Baptiste Robinet ( 1 735- 1 820), care a avut o sene de dispute cu Voltarre, arătase că o primăvară veşnică ar fi monotonă ŞI sten­ lă5 l . Cîţiva ani mai tîrzlU - în 1 768 -, el publica o lucrare cu un titlu sur­ pnnzător de modem, Conszderaţiz filo;;ofice asupra gradaţzei formelor fiin­ ţel, sau Eseurile despre cum Natura învaţă să-I creeze pe om. CItim aI c i . "În şmtl uluitor de varIat al animalelor inferioare, văd cum Natura, în lucrarea ei, înamtează bîjbîind spre fimţa care-I va Încununa opera. ( . ] Natura îşi desă­ vîrşeşte neîntrerupt lucrarea, adăugînd facultăţIlor nOi facultăţi, şi organelor, nOI organe", alcătuind specii, ,,monumente tral11lce ale mersulUi el gra­ duaI52". Anurmte concepţii ale lUI Robmet ni se par astăzi naive, CăCI el cre­ dea că Natura a conceput mai ÎntîI un prototIp pe baza căruia a căutat apOI, prin încercărI succesive, să-I realizeze pe om. Ea a făunt pIetre în fonnă de irurnă, de rinichi sau de craniu, apoi lei de mare cu două mamele pe piept etc. Purtat de val, Robmet ajunge să vadă în urangutan "O specie mtermedIară, care face trecerea de la maunuţă la om", mai ales că urangutanul "seamănă cu omul mai mult ca orice alt amma }53". Rezultă de aIci că Robmet este unul dintre cei care au desclus calea evoluţiomsmului. În secolul LuminIlor, mal ales în a doua Jurnătate a lUi, asistăm la conver­ genţa unor opiniI ŞI observaţii ce aveau să ducă la o adevărată revoluţie cul­ turală MatematIcianul MaupertUIs, care se îndeletrucea ŞI cu expenenţe de lubridare, ne apare ca lmul dmtre întemeietorii evoluţlOnismului ŞI ca un pre­ cursor al mutaţionismulUI contemporan. El îl anticipează pe Charles Darwin atuncI cînd scrie: "N-am putea oare spune că, în combmarea întîmplătoare a productelor Naturll, atîta vreme cît nu puteau dăulUi decît cele în care existau anumite raportun de potriVIre, nu este deloc de mlmre că această potnvrre se regăseşte în toate speciile ce eXIstă în mod natural? Să admItem că hazardul produsese o mulţIme imensă de indivlZl; numaI puţml însă dintre aceştia erau alcătuiţi astfel încît mădularele animalulUi să poată răspunde nevoilor sale; la altele, infinit mai multe, nu eXista nici potrivrre, ruCI ordine· acestea din urmă aveau să piară cu toatele." Textul lui MaupertUis a văzut lumina tiparului în 1 75654. Un alt precursor al t:voluţlonismulw a fost Michel Adamson ( 1 727-1 806) a căruI operă capitală, Familia plante/or, a fost editată în 1 763 Referindu-se


GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

1 94

la clase, genuri şi specl1, el afinna, în termeni pe care, patruzeci şi patru de

am mai tîrzIU, Lamarck avea să-i reIa aproape cuvînt cu cuvînt· mmel1l n-a

putut "dovedi că există aşa ceva în natură" , căci nu există decît "lOdivizi care vin unii după alţii, contopindu-se între ei prin lOtermediul vanetăţilor55".

Adamson a înţeles că numeroasele cochil u fosile aparţin unor specii stră­

vechi, astăzi dispărute, şi, cu o/ remarcabilă acuitate, a desluşit mai bme ca

orice alt contemporan al său vanaţiile individuale pe care noi le numIm so­

maţii ŞI variaţiile ereditare sau mutaţlile5 6 . Pe la

1800,

se fac auzite noi glasuri care mSIstă asupra contmuităţii şi

evoluţiei lumii orgaruzate. Medicul Cabanis declară . "Se pare că fizicienii nu

mai au mult pînă la determinarea, cel puţin în parte, a schimbărilor pe care le

suferă natura în trecerea de Ia starea neorgal1lzată la cea a orgaruzării vege­ tal e, şi de la VIaţa incompletă a unui copac sau a unei plante la cea a anima­

lelor celor mai perfecte57." El formulează deja ceea ce se va numi teza "ca­

racterelor dobîndite" ŞI afirmă că noi forme de existenţă se perpetuează apoi sau se reproduc, cmar şi în absenţa cauzelor de care depind. Vorbmd despre

durata speciilor, Lacepede, dIscipol al lui Buffon şi profesor la Museum

(Muzeul de istorie naturală), conchide. "Cu specia se întîmplă asa cum se în­

tîmplă şi cu genuL ordinul, clasa; ea nu este, la wma urmei, decît o abstrac­

ţiune a spIritului." Bine ar fi ca studierea trecutulUi să ne dezvăluie "modifi­ cările succeSIve ale matenei orgamzate, vii, însufleţlte şi sensibile58"

Erasmus Darwin, bunicul lui Charles, deopotrivă botanist ŞI poet şi, de

altmIOteri, deist şi autor de Imnuri relIgioase, constată, r ară a ajunge însă la

Ideea de selecţie naturală, "analogiile ce există în anatomia tuturor arumale­

lor cu sînge cald" ŞI trage de aici concluzia că orgaruzarea tuturor acestor ammale va fi avut un punct de plecare comun59

În s:frrşlt, Lamarck,

ŞI el dis­

Cipol al lUi Buffon, botarust deverut zoolog, insistă, la rîndul său, în

Dzs­ cursul de deschidere de la Museum (1 800), apoi în lucrarea Sistemul anima­ lelor fără vertebre ( 1 81 0) , asupra "gradaţlei nuanţate" pe care o dezvălUie or­ ganizarea fiinţelor vii, organizare ce "sugerează drumul străbătut de natu­ ră60" . El constată o tendinţă fundamentală a materiei v Îl spre compleXitate şi

perfecţionare , lămureşte procesul transformărilor adaptati ve şi enunţă legea eredItăţii caracterelor dobîndite

Ca ŞI Erasmus Darwin ŞI spre deosebrre de Cabal1ls, Lamarck este deist.

El nu vede cum s-ar expltca pnn hazard ordinea şi progresia, inerente vieţii

Aceasta ar ţme de o finalitate imanentă. "Nimic, scrie Lamarck, nu există de­ cît prin voinţa sublimă a Autorului a toate cîte sînt: n-a creat el, pnn nemăr­ glmta-i putere, o ordine a lucrunlor din care să Iasă, treptat, tot ceea ce ve­ dem?6 [" Apărea aşadar o ruptură între povestea Genezei luată

ad litteram

şi

concepţia evoluţionism care începea să se afirme. Această concepţie abando­ na noţiunea, altădată consacrată, a unei creaţii din care ar fi rezultat categorii

delimItate precis "păsăn, şerpi de mare [ . . . ], dobitoace, gîngănÎl, fiare sălba­ tice după felul lor" etc., şi transforma într-o simplă imagine de la Epinal în­

duioşătoarea scenă în cursul căreia Adam dăduse "nume tuturor dobitoacelor,


DISPARIŢ[A GRĂDINII

păsănlo� ceruluI Ş I fiarelo r sălbatice" . ist oria civihzaţiei creştme.

Lua

FERMECA TE

astfel sfirşlt

195

un

întreg capitol dm

Cînd ne amint im că, în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, atîtea minţi lununate se strădUiseră să cal culeze cît mal exact vîrsta pămîntul Ui şi îl sta­

naşterea între 3 928 şi 405 1 î.Cr. , ne dăm seama de caracterul revolu­ ţionar al evoluţlomsmului născînd şi de noul rol atribUit duratei lungi în isto­ na lumu . În 1 800, Lacepede caracteriza bme noul Spirit şt t inţi fic atunci cînd îndemna la cercetarea "naturii în numele tffilpului" Această studiere a trecu­ tUl Ui afinna el, ne va dezvălui "modificănle succesive ale materi ei o rga ni ­ zate, Vii, însufleţlte ŞI sensibile62" . Nu degeaba fusese Lace pede elevul lu i Buffon, care cont nb uise în mod hotărîtor la replll1erea în discuţi e a cronolo­ giei stabilite pe ba za Genezei. Refuzînd să "amestece o fizică proastă cu ptmtatea cărţil sfmte63'., exclu­ zmd din isto n a geologlcă gl o bală a plane tei Potopul bibhc, Buffon, în "DIS­ cursul al doilea . . " publicat în 1 749, proplm ea înlocuirea ex p l ica ţ iilo r cata­

bihseră

,

strofice cu studierea transfonnărilor lente ale natllm "Cauzele, scrie el, al căror efect este rar violent şi subit nu trebUie să ne privească, ele nu intră în mişcarea obişnu ită a natum Cauzele ŞI raţIUnile noastre se găsesc În sclumb ,

în transfonnănle

care se

petrec

,

ZI, în rmşcănle care se succed, înnoin­ statornice ŞI mereu repetate64 . În oplma lui

ZI de

du-se r ară conte nire în acţ ium le

,

Montbard, isto na

pămîntulUi era mfimt mal lungă deCÎt aceea a omenml, ceea ce, chiar rară s-o expnme explICit, a nula posibil Itatea aplIcăni cronolo­ giei blblIce la Istoria naturii Nu putem. spunea el. să gîndim decît cu totul Imperfect succeSlllnea transformăn­ lor din natură [ 1 Ne lIpseste tlmpul SI experienţa necesară. nu ne gindtm că perioa­ da de tunp care lIpseşte Istonel noastre nu hpseşte ŞI dlll IstOrIa naturu. nOI \ rem să raportăm la eXistenţa noastră de-o clipă secolele trecute şi epocile viitoare fără să avem in vedere că acest moment, viaţa omemni cit de întmsă ar putea ea să fie în ISlO­ ne, nu e decit un Pl1llc t în desfăşurarea ttmpulUl. un SIngur fapt în Istona faptelor IUl DUTI1llezeu65

Istoriei naturale s-au bucurat de aprecierea lezlli­ 1 749-1 750 au scris comentam el ogi oa se în p ublicaţ ia creată de el, Memoires de TrevolL'( În schnnb janselliştii, în Nouvelles ecclesiastiques, publica ţie senuclandest ină pe care o edi ta u însă cu regularitate, îi aj utau pe Cititori să "recunoască vemnul" distilat în teoriile "pyrroni an lllui Buffon66 Acesta era ac uzat că ar fi conslderat omul la fel ca pe animale, contrazicînd Pnmele trei volume ale

ţil o r care în

"

cartea Genezei Facultatea de teologie a luat cazul în discuţie. D' Argenson scna de aceea '

,

,Domnul de Buffon [ . . ] e tulburat de necazurile provocate

succesul cărţn sale. Credincloşii

văr,

sînt funOŞI

el contrazice în totul Gen eza67 .

de

Într-ade­

şi vor să-I ardă pe rug.

"

Ca să eVite

o condamnare, Buffon a acceptat să scrie o precizare declarind că el crede "cu to ată tăria în tot ceea ce (Scri ptura) spune des pre creaţie, atît în privinţa d esfăşurării în tImp cît ŞI în aceea a împrej urării fa pt elor Sl susţi­ nînd că nu ŞI-a fonnulat teoriIle decît ca pe o pură sllpoziţie filozofică6 8" "

"


GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

1 96 Din

1 7 53

această retractare a apărut timp de treizecI de am în toate ediţiile

ulterioare ale

Istoriei naturale.

Cu aj utorul acestui permis de liberă trecere,

Buffon şi-a republicat textele incrimmate rară să schimbe măcar un singur cuvînt.

În 1 749 Buffon

a formulat ipoteza că soarele fusese odinioară lovit obl ic

de o cometă şi că din el s-ar fi desprins un "torent" de matene lichidă care s-ar fi împărţit la rîndul lui în �fere însufleţite de o mişcare de rotaţie rapi­

dă69. În 1778, în Epocile naturii70, el dezvoltă teoria despre pămînt, demon­ strînd că Întreaga Istorie geologică a planetei noastre se explică prin răcirea ei treptată. Din acel moment n-a mai putut evita întrebarea privi toare la vîrsta pămîntului, pe care o ocolise în concluzia că au trecut

74

1 749.

Făcînd un calcul nunuţios, ajunge la

832 de ani de cînd s-a fOImat pămîntul şi pînă la

temperatura lui de astăzi71. După acelaşi calcul viaţa ar fi apărut la 35

983

de

am după formarea pămîntului.

Jacques Roger în remarcabila sa biografie a lui Buffon a arătat că domnul acut de aceste esttrnăn numence ŞI că a reracut de Montbard nu fusese satlsr calculele încercînd diferite ipoteze şi aj ungînd la numere din ce în ce mai marI: şapte sute de mit sau opt sute de mii de am dacă nu cruar mal mult72.

Manuscrisele

Epocilor naturiz

poartă urmele acestor ezitări. Dar Buffon nu

le-a trecut şi în textul hpănt, în care pămîntului I se atnbuia o vîrstă de şapte­ zeci şi cinci de mii de am De ce atîta reţinere, se întreabă Jacques Roger, .

"şaptezeci şi cinci de mii de am este o cifră la fel de scandaloasă ca zece mi­

lioane73" ? Probabil ca să nu şocheze obişnuinţele mtelectuale ale contempo­ ranilor săi şi ca să nU-I azvîrle în ,,neagra genune a timpului". Manuscrisul editat de Jacques Roger conţine mal ales un sfat pe care Buffon şI-I dădea sieşI: "DeşI este foarte adevărat că, întmzîndu-ne în timp, ne vom apropia tot mai mult de adevărul şi de reahtatea folosml lUI de către natură, trebwe to­ tUŞI să-I scurtăm pe cît putem, pentru a ne încadra în hmitele înţelegerii noas­ tre74," AstăZI ştiinţa îl atnbme pămîntulUi o vîrstă de circa patru nuliarde de ani. Evident, sîntem foarte departe de chiar şi cele mai generoase estimăn ale lui Buffon Lui Buffon i se datorează însă ehminarea unui obstacol care pînă atunci ţmuse pe loc studierea ştiinţifică a trecutului planetei noastre, iar acest obstacol îl constituia lectura literală a primelor capitole din Geneza conside­ rată ca o scriere "istorică".

În 1 779,

ca urmare a publicării

Epoezlor naturii,

Buffon trebui să înfrunte , ca şi în urmă cu treizeci de ani, atacmile anumitor apărători ai religiei. DeSigur, acum era mult mal greu să se lege cineva de el decît

în 1749.

Căci ajunsese celebru, vorbise întotdeauna cu respect despre

Creator şi nu luase parte la elaborarea

Enciclopediei.

Cu toate acestea, nişte

teologi de la Sorbona constatau că "principiile generale după care, potrivit lui, ar trebui înţeleasă Scnptura" erau inacceptabile şi că "diferitele epoci [despre care vorbeşte el] nu au nici o legătură cu diferitele zile ale creaţiei, nici în privinţa ordinii cronologice, nici în privinţa împrejmărilor în care s-au petrecut faptele75". Buffon semnă din nou o retractare pe care făgădui că o va


DISPARIŢIA GRĂDINII

FERMECA TE

197

publica în fruntea unnătorului său volum. De astă dată nu se ţinu de cuvînt. Facultatea de teologie o va pubhca însă în 1 780 într- o brosură în limba lati­ nă, consacrată acesteI afaceri, care nu mat avu ŞI alte Trecuse vremea lui Galilei.

unnări.

în

1 788,

simţindu-şi sfîrşItul aproape, Buffon a ţlOut să se împărtăşească.

O făcea oare numai din respect faţă de rinduiala statomicită? Ne este cu ne­ putinţă să dăm un răspuns la această întrebare Dar poate că el şi-a exprimat convingerea cea mai adîncă atuncI cînd a scns în Epocile

natuni' "Cu cît

am

pătruns mai adînc în sînul natllfii, cu atît l-am admirat şi l-am respectat mai

mult pe Creatorul ei, dar respectul orbesc n-ar fi decît superstiţie' adevărata religie presupune, dimpotrivă, un respect lucid76." Trebuie "să ne îndepărtăm de această sfîntă tradiţie [ . ] atuncI cînd litera ucide, adică atunci cînd ea pare a se opune de-a dreptul judecăţii sănătoase ŞI adevărului faptelor natu­ ri I.?7" În condiţIile în care vîrstei pămîntului Începea să I se intuiască adevă­ rata întindere, Imaginea unei umanităţi onginare, cu o condiţie aproape divi­ nă şi aşezată într-o grădlOă de basm, tindea să devină o simplă legendă .

"STADIUL DE NATURĂ" LA ROUSSEAU

ŞI

LA KANT

De altfel , tabloul idilic al "stadiulm de natură" propus de Rousseau ne apare, astăzi ,

în măsura în care păstrează credinţa în vîrsta de aur, depăşit Discursul asupra origi­ nit znegalztăţil . . (1 755) nu pretlOde, deSIgur, să re găsească pe "regele

prin raportare la cercetarea ştIinţ1fică a tImpului său.

Adam78" Rousseau îl hpseşte pe "omul natural" de orice "calităţI supranatu­ rale" ŞI de once "facultăţI artIficiale". El îl descne ca pe un animal ,,mai pu­

ţin putenuc" decît unele arumale şi "mal puţin sprinten" decît altel e, "dar, în orice caz, cel mal bme orgaruzat dintre toate [ . . . ] , gluftulOdu-se sub un stejar,

ostolOdu-şI setea la primul Izvor, găslOd culcuş la rădăcma aceluiaşI copac care i-a oferit hrana". Această umanitate pnmitIvă trăIa fericită în mijlocul uneI natun generoase'

Pămîntul lăsat în v Oia fertiiităţu sale naturale ŞI plIn de pădun întmse. care nu au cunoscut vreodată lama toporului, oferă la fiece pas depozite de hrană ŞI adăpostun pemru arumalele de toate sOlUnle OameUll răspînchţl pnntre ele, le observă, le lffiltă pnceperea ŞI se ndlcă astfel la înălţunea mstmctulUi aruma!. cu avantajul că. omul neavînd abilităţi propm. le împrumută pe toate celelalte. speci fice diferitelor speCll arumale [ . . . ] Obişnuiţi dm copllăne cu vremea rea [ ] oamenn dobîndesc o constituţie robustă şi practIC de neînvins [ ] La bătriru . care sînt mai puţml actIvI ŞI transpuă puţin. nevOIa de hrană scade o dată cu puterea de a o procura şi nun viaţa în săl bătiC ie îi face unUnI la gută şi rewna­ tism. ŞI cwn bătrineţea este dmtre toate relele acela pe care îngrijinle umane îl pot cel mai puţm uşura, el se stlll g pe neştiute ŞI aproape fără ca ei înşişi să bage de seamă79


198

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

Aşa era în descrierea lui Rousseau starea de natură înamte ca omul să aibă ,,nevoie de aj utorul celuilalt". Ajutorul acesta cerut altuia a născut, după Rousseau, starea de dependenţă, munca, megalitatea ŞI servltutea. Toate cu­ noştinţele ŞI toate progresele acumulate de specia umană n-au putut înlocui condiţia fencită de care se bucura în "starea sa primitivă". Fericirea se plasează în trecut. Vîrsta de aur a existat, dar a dispărut cînd "manle pădwi s-au transformat în cîmpii descluse care a trebUit să fie udate cu sudoarea oamenilor şi în care robia şi mizeria au crescut o dată cu recoltele8o". Mult mai profund e punctul de vedere formulat de Kant, în 1785, în ale sale Ipoteze privind începutul istoriei umane81 în care filozoful de la Komgs­ berg încearcă o lectură nouă a Genezei, îndepărtîndu-se astfel de Rousseau, pnn concll ierea concepţiei tradiţionale a păcatului originar cu credinţa în pro­ gres. Kant alege ca punct de plecare omul de vîrstă adultă, trămd în cuplu într-un "spaţIU protej at [ . ] oarecum o grădină, cu o climă mereu blîndă". Ceea ce s-a petrecut mai înamte îi pare cu neputinţă de cunoscut şi preferă să treacă acest lucru sub tăcere Acest om ştie deja să meargă în două pICioare, să vorbească ŞI să gîndească. Dar este încă un ,,nOVice", supus ca ŞI animalele "VOCii lui Dumnezeu" , adică mstinctelor. Totuşi raţIUnea sa începe să se trezească şi să vrea lărgirea cunoaşterii sale dmcolo de frontiera mstinctelor. Se produce acum o adevărată explOZie a dorinţelor. Culegerea unUl fruct la care rivnea, deşi era dăunător, a fost pruna manifestare a "hberuiui arbitru". Omul a descopent în sfirştt că avea posibihtatea să-şi aleagă el însuşi modul de Viaţă Dar cu nscuri ŞI pencole Căci de aiCI s-au născut imediat neliniştea şi nesiguranţa. Deschizîndu-se unei infmităţi de obiecte între care îl venea greu să aleagă în absenţa unor repere, omul s-a scos pe sine "în afara sînulw matern ŞI a na­ turi i" , "în afara stării de inocenţă şi de siguranţă" a copilăriei, stare care era "ca o grădmă care ÎI satisIacea nevoile". A fost de atunci înainte sfîşiat între "aspiraţla către un paradis, creaţie a propnei imaginaţii [ . . . ], unde îşi putea petrece viaţa Visînd şi zburdînd" şi provocările "neobositei raţiuru care îl îndellll1a ireZistibil să-şi dezvolte capacităţile şi care nU-I îngăduia să recadă în starea de primitivism şi simplitate de unde a prov enit" Ieşirea omulUi dm paradisul terestru nu a fost "nimIC altceva decît trecerea din starea de pruni­ tlvism a creaţiei pur animale către aceea de umanitate" Din acest moment problema dacă omul a pierdut sau a cîştigat pnn aceas­ tă schimbare nu se mal pune CăCI "destinul" speciei noastre constă în "pro­ ' gresul către perfecţiune" deverut posibil prin folOSirea raţiunii şi prin "lupta directă cu animalitatea", fiind desigur adevărat că această luptă a fost ŞI este însoţită de rele şi chiar vicii "care sînt cu totul străine de starea de neştiinţă şi, ca urmare, de mocenţă" . Ca să vorbim în termeru biblicl, istoria naturii a început prin Bme, căCI ea este opera lui Dumnezeu. Dimpotrivă, istoria libertăţii a început prin Rău, căci ea este opera omulUl. A fost cădere şi pedeapsă. Dar nimeni nu trebuie să pună pe seama lui Adam niCI "crima origmară" , nici responsabilitatea pro-


DISPARIŢIA GRĂDINII FERMECATE

1 99

priilor transgresiuni. CăCI "oncare dmtre noi ar fi făcut în aceleaşi împrej u­ rări la fel ca Adam şi ar fi inaugurat utilizarea raţiun1i, dîndu-i o rea folosinţă chIar împotriva indicaţii lor naturii'". Cu toate acestea - şi din acest punct de vedere Kant se desparte de pesimismul augustinian care a caracterizat multă vreme creştimsmul occidental - folosIrea raţiuniI, în ciuda derapaj elor mdi­ viduale. a constitwt un "cî ştig" pentru specia umană a căreI finalitate naturală

este "perfecţiunea". De altfel desfăşurarea acţIUnilor omeneştr "pnvite în ansamblul lor

[ . ] nu pleacă de la Bme pentru a se îndrepta către Rău, ci se . .

desfăşoară încet către mat bme, într-un progres la care fiecare este chemat de natură să contribUIe după puterile sale " Să nu regretăm păcatul originar: el a reprezentat o felix

culpa

care era, în plus. necesară.

Să respingem aşadar "vana nostalgIe, celebrată de poeţi. după vîrsta de aur, cind se presupunea că eram eliberaţl de toate nevoile imaginare care pro­ voacă în noi dorinţa de lux, cînd ne erau satisfăcute nevoile fireştI, cînd dom­ nea între oameni o perfectă egalitate, o pace neîntreruptă, pe scurt, cînd ne bucuram deplin de o VIaţă scutită de gnj I, scursă în lene ŞI revene sau făcînd zburdălrucIi coptlăreşti'". Omul nu ar fi putut rămîne In această stare primi­ tivă, şi presupunind că s-ar putea întoarce, niCl nu ar fi dispus să revmă în ciuda revemlor noastre care prezmtă în culori "atît de atrăgătoare pe Robin­ som Sl călătoriile în insulele din mănle sudului". RatIUnea si natura mVItă ' uman itatea să-şi construlască un viItor demn de ea. Î amtea oastră se des­ chide un drum lwninos.


CONCLUZII

O altă lectură a unui mit

în Evul Mediu, în Europa creştină, se credea îndeobşte că paradisul teres­ tru se află Încă pe pămînt. Era, bineînţeles, inaccesibil, fiind înconjurat de o centură de foc, era păzit de un heruvim cu sabie, dar nu dispăruse. Hărţile îl locahzau undeva într-un colţ retras din Răsărit Călătorii încercau să ajungă pînă la el, iar exploratorii Renaşteni au crezut că au ajlUls în locuri care păs­ trau încă aspecte şi urme ale stărilor privilegiate din minunata grădină a Ede­ nului. Cu toate acestea, sub impulsul a două reforme religioase, primele cărţi ale Genezei au fost comentate într-o altă lumină, iar de aiCI a rezultat o conclUZie înnoitoare: paradisul terestru a dispărut A fost înghiţit de apele Potopului. În schimb, ştiinţa epocii, în setea sa de clUloaştere, s-a străduit punînd laolaltă toate cunoştinţele tunpului, să localizeze cît mai precis cu putinţă locul unde Dumnezeu a aşezat primul cuplu omenesc înamte de păcat. Localizarea în Extremul Orient a fost abandonată în favoarea unui loc mai apropiat· de cele mai multe on Mesopotamia, uneori Annenia sau Ţara SImtă. Dar în secolul al XVIII -lea un nou fapt a tulburat ordinea lucrurilor. Stu­ diul fosilelor a dovedit că vîrsta pămîntului avea mai mult de şase mii de ani. Iar foarte curînd s-a tras concluzia că istona umană este mult mai veche decît s-a crezut, că omul s-a desprins treptat de lumea animală, că nu ar fi putut deci avea de la început acele date "pretematurale" cu care teologii l-au înzes­ trat generos în savantele lor lucrări. Dm acel moment "grădina desfătărilor" s-a spulberat. A fost cel mult transformată de Rousseau şi de Kant în natura securizantă care ocroteşte pnmele fiinţe umane încă supuse mstinctelor. De atunci înainte a fost tot mal clar că paradisul terestru a îmbrăcat o semnifica­ ţie simbolică, cu toate că punctul de vedere oficial al Bisericii s-a străduit încă multă vreme să disimuleze această evidenţă în spatele unei lecturi litera­ le a Genezei. Or, între paradisul terestru şi păcatul originar a fost o puternică legătură teologică Între ele există o strînsă solidaritate Cu cît sînt mai strălUCitoare culorile în care e descris paradisul, cu atît atribUim prirmlor noştri strămoşi daruri, privilegii şi o cunoaştere mai presus de ale noastre. Şi tot cu atîta sîn­ tem îndemnaţi să sporim dimensiunea păcatului originar. Căci deşI trăiau în


o

ALTA LECTURA A

UNUI

MIT

20 1

mij locul unei naturi plăcute ŞI damice, deşi erau copleşiti cu binefaceri de Dumnezeu şi aveau totul pentru a fi fericiţi, el au nesocotit porunca divină, arătînd CreatorulUi o lIpsă de recunoştmţă demnă de cea mai grea osîndă . Aşa au apărut drept pedeapsă suferinţa şi moartea Sfintul Augustin a adăugat acestora mfemul de care autorii Genezei nu pomeneau nimic Prin greseala lui Adam şi a Evei umanitatea a deverut o "masă damnată" , vmovată în

httre­

gul ei de păcatul dmtîi. Doar j ertfa Mîntuitorului a crutat ' o minoritate de alesi de la damnarea cuvemtă tuturor Dramatismul teolo giel occidentale nu e explică decît prin sporirea hiperbolică a frumuseţilor din grădina EdenulUi şi

a favorurilor extraordmare oferite de Dumnezeu primilor noştri părinţI. ar, epoca noastră trebUie să recunoască la fel ca Teilhard de Chardm că nu există niCI "cea mal mică rămăşiţă, niCI cea mai mică urmă indicind ruinele unei vîrste de aur sau a ruperil noastre de o lume mai blUlăI". Iar pe de altă parte, Isus a vorbit deseon de "păcatul lunui" , dar niCiodată de "păca­ tul originar" . căruia, de altfel, iudaismul antic ÎI dădea puţină însemnătate, întreaga sa atenţie ŞI năzUInţă tiind îndreptate către "Legămint" , confirmat apoi şi extins de Cristos, în seara sfintei JOI, la întreaga umanitate Apare atunci întrebarea : nu era poSibilă şi o altă lectură creştină a prime­ lor capitole ale Genezei? Ştim astăzi că da. Cunoştinţele noastre exegetice, care lipseau în mod evident predecesonlor noştri , ne ajută să deosebim două relatări diferite ale onglnilor în cadrul capltolelor

1, 2

ŞI

3 ale Genezei Prima

dintre ele (cap. 1 ŞI 2, 48) vorbeşte de Creaţia în şase zile în timp ce a doua (cap 2, 4b , 3 , 4) prezintă istoria lUI Adam şi a Evei Relatarea Creaţiei în şase zile poate fi datată în secolele al V -lea ŞI al VI-lea î.Cr., în timp ce povestea lui Adam şi a Evel a fost scrisă în secolele IX-VI înamtea erei noastre Acest u!tun text păstrează urmele unor concepţii foarte vecru, sumeriene şi asiriene. Celăla lt text, dimpotrivă, ni se înfăţişează ca o încercare de înţelegere a uni­ versului, compus din elemente supuse ordinii în care au apărut Păcatul origi­ nar nu este menţionat Pe de altă parte psalrrul vorbesc foarte des de păcatele personale, iar în cartea a doua a Macabellor (7, 1 8 ŞI 32) apare de două ori formularea: "Suferim din cauza propnilor noastre păcate2" Nici vorbă, aşa­ dar, de greşea la prirmlor noştri strămoşI

O lectură mai puţm dramatică a istoriei lui Adam ŞI a Evei a fost propusă mai ales de Sfintul Teofil din Antiohia ŞI de Sfintul lrineu, doi episcopi care au scris la sÎrrşitul secolului al doilea Desigur, ŞI unul ŞI celălalt înţelegeau in mod "istonc" relatarea Genezei priv itoare la paradisul terestru şi la păcatul dintîi. Dar ei nu le-au atribuit lui Adam ŞI Evei calităţi "preternaturale" Dumnezeu le-ar fi dat doar "un principiu de progres" - după expresia lui

Teofil - graţ ie căruia ei puteau să se "dezvolte ŞI să aj ungă la perfecţlune3".

Cei doi episcopI credeau mai ales că pnmii noştri strămoşi erau ca nişte co­ pii. Teofil scna:

Pomul şttmţel era bun ŞI fructele lui de asemenea Nu era. cum crezuseră unn. po­ mul ce conţmea moartea, ci neascultarea Doar asta se găsea în fructul ştiinţei; iar ştiinţa este bună dacă te selVeşti de ea cum trebwe Pnn vîrsta Iw reală însă Adam era


202

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

doar un copll ŞI de aceea nu putea prum ştunţa cum se cuvme In zilele noastre. cînd se naşte un copiL el nu poate încă mînca pîine ŞI se hrăneşte mai întîi cu lapte; iar pe mămră ce creşte ajunge să mănînce o hrană mal consistentă4

Va fi citit Irineu pe Teofil? În orice caz, împărtăşeşte cu el convmgerea că Adam şi Eva erau ca mşte copii. "Omul [începuturilor], scrie el , era foarte mic, căci era copil, ŞI trebuia c�escînd să ajungă la vîrsta adultă [ . . ] El nu avea încă o judecată maturăs .. , Iată un alt text al lui Irineu încă şi mai explicit: .

[Funţele create], de vreme ce nu sînt mcreate, sînt mal preJos de perfecţiune căCI nou apărute fiind, sînt nişte prunci. iar prunCI fiind nu sînt mCI adaptate, nici exersate la conduita perfectă La fel cum o mamă poate da nouluI născut o hrană perfectă. aces­ ta nefiind încă apt să dlgere o hrană potriHtă pentru o altă vîrstă, tot aşa Dumnezeu putea da omului perfecţiunea încă de la început. dar omul nu era capabil să o primeas­ că. căCI nu era decît un prunc6

Această afirmaţie, care figurează în Adversus haereses (IV, 38, 1), e com­ pletată ceva mai jos de o alta. "Omul a dobîndIt neascultarea dm neatenţIe şi nu din răutate? " În termeni modemi , am putea spune că, după Teofil şi lri­ neu, Adam şi Eva s-au cam pnpit. Copii fiind, el au vrut să dobîndească o cunoaştere care nu le era accesibilă decît după ce vor fi crescut în logica acestei concepţu , Irineu pune răspunderea păcatulUi dintîi pe seama ispitltomlui. De altfel, Dumnezeu a "întors adversitatea împotriva ace­ luia care VOIse să provoace adversitate împotnva Im8'·. A avut în schimb ,,milă faţă de om". Nu există în scrienle lm Irmeu niCI cea mal mIcă referire la "mulţimea damnată" sau la pedepsirea cu mfemul a întregii umamtăţI pă­ cătoase. Teofil şi Irineu cred ŞI unul ŞI altul că Dumnezeu l-a Izgonit pe om din paradisul terestru pentru ca el să se căiască şi a lăsat moartea pentru ca păcatul "să nu fie veşmc". Teofil scrie "A fost pentru om o mare bmefacere a Domnului de a nu-l fi lăsat pentru totdeauna în starea de păcat şi, într-o anumită privmţă, de a-l fi trimis în pribegie, izgonindu-l din paradiS Osînda avea astfel rostul de a-i pemute ispăşIrea păcatulUi într-un anwrut mterval de tImP, iar odată purificat, de a primI o nouă menire9." Inneu o spune încă şi mal expl icit: Iată adevăratul motiv pentru care Dumnezeu l-a IZgonit [pe om] din paradis ŞI l-a trurus departe de pomul vieţii ŞI nu. cum îndrăznesc un11 să spună, că l-ar fi mterzis pomul vieţii dm gelozie DlIDpotnvă. dm dragoste pentru om a făcut ca acesta să nu rămînă mereu nesUpus, ca păcatul să nu fie veşmc, iar răul să nu devină fără leac ŞI fără sfrrşit I-a curmat aşadar nesupunerea.. aducînd moartea şi stăvllind păcatul şi dîndu-i un răgaz prin destrămarea trupulw În ţărînă, pentru ca omul, încetînd pentru o vreme să "trăiască în păcat" (Rom , 6. 2) ŞI "murind dm acest păcat", să înceapă "a trăi în Dumnezeu" (Rom . 6. 1 0) 10

Teofil şi Irineu nu privesc cu nostalgie către paradIsul pierdut. Ei sînt, dimpotrivă, mult mai sensibili la nuşcarea care trebuie să conducă într-o zi pe oamenii de bună credinţă la "vederea lui Dumnezeu" care le "dă puterea de a rezista păcatuluil l". Căci umanitatea a primit începînd cu pomul păcat o


o

ALTĂ LECTURA A UNUI MIT

203

,,nouă memre" . La fel cum omul , scrie Teofil, şi-a atras moartea prin nesupu­ nere, tot aşa supunindu-se voinţei lui Dumnezeu el poate dobîndi viaţa ve şni­ că, iar [ . ] cînd va vem Învierea va primi ca moştemre neprihămrea " 1 2 După [nneu, omul se afla În stare de copi lărie nu doar în epoca !tu Adam ŞI a Evei, ci pînă în clipa sosim Mîntllltorului: ,,Astfel pîinea desăvîrşită a llll Dwnnezeu ni s-a dat nouă în chip de lapte - a fost vemrea lui ca om - pen­ tru ca, hrăniţi aşa zicînd dm sînul trupului său ŞI depnnşi prin această alăp­ tare a mînca ŞI a bea Cuvîntul lui Dumnezeu, să putem păstra în noi Înşine pîmea nemuririi, care este Duhul TatăIUl13 " Să nu încercăm aşadar să sănm peste etape : să fim "mai întîi oameni" pentru a deveru "apoi Dunmezeu14" "A trebUit să apară mai întîi această natură, pentru ca ceea ce este muntor să fie învins şi îngluţlt de nemurire".15 "Cum să fii Dumnezeu, spune dm nou Teofil. mal înainte să fi fost om? Cum să fii desăvîrşit cînd abia de ai fost creat? Cum să fii nemuntor cînd, prins În trup muritor, nu te-ai supus vrem lui Dumnezeu? CăCI mai întîi e nevOie să rămîi la treapta de om ŞI abia apOi să pnmeştl ca moştenire glona llll Dumnezeu16 " Autorul introduceni la Trei carţi dedicate lui AutO(VCllS ale lUi Teofil, în ediţia "Sources ChretietUles", îl invită pe cititor să descopere în această lucra­ re "un ecou fidel al doctrinei profesate ŞI transmise de Blsencă de pe la anul 1 8017" Aceeaşi observaţie poate fi făcută în legătură cu scrierile celUilalt apologet creştin. [nneu, episcop la rindul său. Or, aceste două voci aflate în dephnă concordanţă ne îndepărtează mult de antropologla pesmustă Izvorîtă din scrienle Sfintului Augustm SI care se bazează pe marele păcat COffilS de un cuplu desăvîrşit Într-o grădină de basm Teofil SI [nneu nu puneau, desi­ gur, la îndOială grădina Edenului şi nici faptul că moartea şi suferinta se trăgeau dm nesupunerea lui Adam şi a Evel EI nu găseau însă. la începutun­ le Istoriei, mîma unui Dumnezeu care a osîndit ŞI mal ales care va fi con­ damnat omemrea la mfem. Ei au relativizat pnmul păcat. atnbumdu- l unor "copi i" Au fost convmşl că omenirea, deşI vinovată la Începutunle el. a pn­ mit o "nouă chemare" ŞI că graţie sosim MîntUltorulul ŞI a aj utorulUi său sal­ vator, ea se află pe drumul sfinţemel şi nepnhămm Motivul pentru care am expus în concluzia acestei cărţi despre paradisul terestru punctul de vedere al celor dOi episcopI este acela că în OCCident nlÎtul grădiOii EdenulUi "înţeles ca o relatare istoncăl8" a devemt o dogmă dm care s-a despnns o Imagine întunecată a omulUi ŞI a lUi Dumnezeu Dar dacă nu există nici o posibilitate de conCIlIere între, pe de o parte Imaginea ştiinţifică a origirulor omului şi, pe de altă parte înfăţIşănle paradisului teres­ tru de la muzeul Epinal ŞI statutul acordat primIlor noştri strămoşi de teologia occidentală, putem În schImb să armomzăm punctul de vedere al lui Teofil ŞI al lUi Irineu cu descoperinle ştimţei moderne. Cu condiţia să ptmem accentul pe traiectoria umanităţii de la vîrsta copilăriei sale ŞI pînă În zilele noastre. Această traiectone nu a fost desigur "fără greşeală" . Ba chiar, dimpotrivă! Dar ştiinţa şi unica teologie creştmă acceptabilă astăzi contribuie deopotrivă,


204

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR

pe urmele lui Teofil şi lrineu, la evitarea culpabilizării excesive a omeruQ.i bîigwtoare a originilor. Ar fi rău oare dacă o dată cu paradisul terestru ar dispărea şi imaginea respingătoare a unui Dumnezeu răzbunător?


Note

INTRODUCERE 1 M REEVES. The Influence ofProphecy In the Late Mlddle Ages, Clarendon Press, Oxford, 1 969. p 504 2 H MICHAUX, Connalssance par les gou./fres , Galhmard, Paris, reeditat în 1 978, p 9 3 TH ZELDIN, Le Bonheur, Fayard, Pans. 1 988, p 328

AMALGAMUL TRADIŢIILOR DE LA MOISE ŞI HOMER LA SFÎNnJL TOMA D' AQUINO Iată doar cîteva indlcaţll bibliografice Dlchonnmre de la Blble, suplIment, voi 6, art. "Paradis", c 1 1 77-1 220, Catholicisme, voi 1 0 , art "Paradis", c 62 1 -632, Encyclo­

(coord Mircea ElIade), voi 1 1 , art "Paradis", pp 1 84-189 et mythologie sumenenne des pays lomtams", în FR JOUAN ŞI B DEFORGE, Peuples et pays mythlques, Les Belles Lettres, Paris, 1 988, pp 9-21 3 Apropierile pe care le-a făcut S N KRAMER, în Istona Începe la Sumer, traducere de Cornel Sabm. Ed Ştllnţlfică, Bucureşti, 1 9 62, cap XIX, între Dilmun ŞI paradisul te­ restru din BiblIe par astăzi exagerate 4 Despre această problemă. cf două lucrăn fundamentale A B GlAMATII, The Earthly Paramse and the Renaissance EPIC, Prmceton Uruv Press, 1 966, mai ales pp 1 5-48. ŞI J E DUNCAN. Mi/ton 's Earthly Paradlse, Univ Minnesota Press, 1 972, mai ales pp 1 9-38 Aceste două lucrărI sînt la rîndu-Ie datoare lui E -R CURTIUS, Li teratura europeană ŞI Evul MedIU latt n, Ed Ullivers, Bucureşti, 1 9 7 1 5 HESIOD. Mu nCI ŞI lde, traducere de Ştefar! Bezdechl, Ed ŞtiInţIfică, Bucureşti.

pedia ofRebgton

2 H LIMET, ,,DIImun

1 957 , p 5 1 . v 6 Ibld ,

1 0 8- 1 1 5

p 52, v 164- 1 66 7 PLATON, Omul politic, 27 2a, în traducerea Elenei Popescu. Platon. OPERE VI, Edi­ tura ŞtunţIfIcă ŞI EnCiclopediCă. Bucureşti. 1 989, pp. 4 1 7-4 1 8 . Cf de asemenea Legile 8 VERGILIU, Bucoltce Georgice, E L U , Bucureşti, 1 967, ,,Bucolica a IV _au, tra­ ducere de Teodor Naum. v 5- 1 0 , 1 8-46 9 OVIDIU, Metamorfoze, traducere de Maria Valena Petrescu, p 29, v. 89-1 1 2, ESPLA, Bucureşti, 1 9 5 7 1 0 HOMER, Odiseea, cîntul IV , v 749-755, traducere de George- Mumu, Ed. Univers, Bucureşti, 1 9 79 I I PINDAR. "Ohmpianica a doua", traducere de IOar! Alexandru, în Ode, voi 1 , Ed. Univers. Bucureşti. 1974. p 22


NOTE

206

12 PuBLnJS VERGILnJS M ARO Eneida, traducere de G I Tohăneanu, Editura "Antlb".

Turuşoara, 1994, p 305 1 3 HOMER, Odiseea, cintul V I I. v

1 42- 165 . traducere de George Murnu. Ed Uru­

vers, Bucureşl1. 1 9 79. p 1 72

14 HESIOD, N�terea zedor. traducere de Dumitru T Burtea,

vers, Bucureşti, 1 973

în voi

Opere, Ed Uru ­

1 5 HORATnJ. Opera onm'-'a. v 43�64. traducere D C OIlănescu şi Traian Costa, Ed.

Univers, Bucureşll. 1 9 80. p 329. 16 DIODOR DIN S ICILlA . Biblioteca Istoncă, W He memann, Londra, 1967, 12 voi , II. ' pp 65-8 1 1 7 Am adoptat distincţia aceasta foarte ulllă pe care o face A B GlAMATT I, The Earthly Paradlse

,

pp 34-48

18 "Către Demeter" , traducere de Ion Acs an, in voi HOMER, Imnun, RăzbOi ul şoare­

cllor cu broastele, poeme apocnfe. Ed. M merva Bucureşti, 1 9 7 1

1 9 TEOCRIT, "IdIla a şaptea" în Idile, traducere de Teodor Naum, Editura pentru Literatură Umversală, Bucureşti, 1 969, pp 38-39 20 IUSTIN. Cohortatlo ad C, aecos Patr Gr . voi 6, c 294

2 1 TERTULIAN. Apologl e. cap 47 Patr Lat , I. c 5 1 7

22 CLEMEN'T D ' ALEXANDRlE, Les Stromates, Cerr. Paris, "Sources chretlennes", voi 30, p. 1 26

23 Ibid , P 9 1

2 4 LACTANCE, Insfl tlltlOns dlVlnes. V . Cerf, Paris. "Sources chretiennes" voi

204.

1 97 3 , p 1 5 3 2 5 A G GlAMATTl. The Earthly Paradlse 26

Cf

, p 30

BASIL E DE C ES AREE . Homebes sur I 'Hexaemeron, ediţia a doua Cerf, Paris,

"So urces chretiennes", vo\. 26 blS. 1 968, M THlBAUT DE MAlSIERES. Les Poemes mspm Js du debut de la Genese el l 'epoque de la Renalssance, Louv am, 193 1 , pp 1 8-39

27 PSEUDO-VASILE. AppendlA openlm s Basilii magm Patr Gr . voi 30, c 63-66

28

EpHREN,

Hymnes sur le paradiS, Cerf, Paris, "Sources chretiermes", voi 1 3 7. 1 9 ,

aici p 1 39 (lDU1ul

X). Iar pentru ceea ce precedă ma i ales pp

47. 48. 1 3 5 , 1 37

29 lbl d . p 1 8 1

3 0 Mmor Lati n Poets. Harvard Uruv. Press. 1954 "De Ave Phoeruce", pp 650-665

Cf A B G lAMA TT 1. The Earthly Paradise

Paradl se

.

. pp 69 ŞI 70,

pp 60 ŞI 6 1

J

DUNCAN, Mi/ton 's Earthly

3 1 D e variis MarclOnis haereslbus, appendlce Patr Lat , voi 2. c 1094-1095 A B

GlAMATTI. The Earthly Paradise

, pp 70 ŞI 7 1

32 PRUDEN'TnJ, Cathemennon

Patr

Lat , voi

59, c

803-804. III , v

1 0 1 - 1 1 0 ŞI

c 826-827. II. v 1 1 3-124 33 C - M

VICTOR, "Alethla",

Corpus scnptorum ecc!eslastlconlm latlnonlm.

în

V-XVI. Viena, 1 898. pp 372-375 •

voi

34 SIDONnJS APoLLINARIS. Panegynque li Anthemws Patr Lat . voi 58, c 640

35 AVITnJs, Poematum de mOSQlcae hlstoriae gestl bus ltbn qwnque 59,

c.

Patr

Lat .

327-328 H R P ATCH, The Other World Accordlng to Descnptions in Medie­

val u terature , Harvard Univ Press. Cambridge (Mass ), 1 9 50. p 1 40; A B GlAMATTI, The Earthly Paramse

. pp 73 ŞI 74.

J

DUNCAN, Mi/ton 's

, pp 64 şi 65.

3 6 DRACONTnJS. Carmen de Deo. Patr Lat , voi 60, c 704 şi următoarele 37 Ibld , c 704 38. ISIDOR DIN S E V IL L A, Etymologlae.

XN.

VI. 8: Patr Lat., voi 82. c 5 1 4

3 9 C f A.-B G lAMATT I, The Eatthly Paradise .. . . pp 7 9 şi 80 A GRAF, Ml tI, leggen­

de e superstlzionl del Medlo-Evo (retipărit). Bolonia, 1 980.

1, pp

209-2 1 7


NOTE

207

40 W RALEIGH. The Works, 8 voi , 1 829, O x ford . The Hi story o} the World. voi 2, 74 41 PHlLON, CEul-res, Cerf, Paris, 1 963. voi 10 ( 3 6, ,,De P lantatione") p 39 Cf de asemenea voi 34. Quae st lO nes fi Geneslm". pp 67-69 42 Ibi d . pp 39, 32 43 ORIGENE. Trmte des pnnClpes, Cerf. Pans, "Sources chrini ennes , voi 268. p 343 44 VeZI mai sus. p 16 45 EPIiREM . Hymnes sur le params pp 36 si 125 46 lbld. . p 146 47 GRIGORIE DIN NYSSA, De Beatltudlm bus Patr Gr . voi 44. c 1 2 1 2 4 8 lbi d , Tral te de la creatt on Patr Gr . voI 44, c 196-b 49 TEOFIL DIN ANTIOHIA. Ad Autolycu m, II, 24 Patr Gr , voi 6, C 1 090. 50 lRINEU, A dl- e rsus haereses. V, cap V Patr Gr , voi 7, c 1 1 3 5 5 1 H IPOL IT . F/agmenta In Hexameron Patr Gr., voI. 1 0, c 5 83 �I 5 86 Acest Citat ŞI precedentul în J DANIELOU, Terre et parad is chez les Peres de l ' Eglise", în Eranos Jahr­ buch. 1 953. XXII. p 443 52 EPIFANIE, Pananum , II, I, 36 P atr Gr . voi 4 1 , c 1 148-c Citat în J DANIELOU, "Terre et paradis", p. 444 53 TEODOR DIN MOPSUESTIA, Fragmenta alta I n Genesl m ' Patr Gr . voi 66, c 638. 54 IOAN DAMASCHINUL, La FOI orthodo 'Ce, institutul ortodo x frarlcez de te ologie din Paris. 1 966, p 65 55 MOISE BAR CHEFA. De Paradlso Patr Gr . voI. I l L c 583-602 Cf C R BEAS ­ LEY. The Dawn of Modern Geography, Londra, 1 887, p 333 H R PATCH, The Other World, op cll , p 147. J E DUNCAN, Milfon 's , pp 50-5 1 56 AMBROZIE, De Parad,so Patr Lat . voi 1 4, c 276 57 LACTAl'lCE. Instttuttons dn lnes, II, Cerf, PariS, "Sources chretiennes", 1987. voI 337. P 1 75 58 AUGUSTIN. De Genesl ad Mte/ am, De sc lee . Paris. 1 972. Blbl AUgUStllliarlă. voi 49. p 9 59 Ibld . P 1 7 6 0 C f acestuI subiect cartea XIII dm Ote de D,eu în CEuvres de Salnt Augusttn, Desc\ee, PariS, 1 95 9 (XX-XXI), pp 307 ŞI urm 6 1 Ibld , De Genesl ad litteram . pp 1 1 -35 62 Cf J FONTAINE. ISldore de Seville et la clIlture classlque dans I 'Espaglle WISlgo­ thlque, Studu August1lllene. PariS, 1959 Cf de asemenea H,stOire des Salnts et de la saintete chretienne, Livre de Pari s. Paris 1 986-1987. 10 vo i , IV, pp 1 94 ŞI 1 95 63 ISIDOR DIN SEVILLA, De ordi ne creaturarum, r, cap X, 7-1 1 Patr Lat , voI 83, c 939-940 64 Cf J LE GOFF. La OVlhsatlon du Moyen Age . Arthaud, PariS, 1964. p 5 77 65 RABAN MAUR, De Umverso !lbn XXII. 1 I, cap XVIII Patr Lat . voi I I I, c 334 66 HONORIUS D' AUTUN, Elucldanum, 1 I, cap XVIII Patr Lat , 1 72, c 1 1 1 7 Cf de asemenea De Imagzne mundl . l I, în Ibid , c 1 2 1 - 1 2 5 6 7 HERRADE D E LANSBERG (zis de asemenea de Hottenbourg), Hortus deliclarum, Lelden. Bril\. 1 979. 2 voi , II, p 36 68 PETRUS LOMBARDUS, Sente nces Patr Lat . voi 1 92, c 686 69 AUGUSTIN. Cite de Dleu. 1 XIII (XXI, p 3 1 1 ) 70 TOMA D'AQUIN. Somme theologlque, "Les origines de I'homme", 1. p 1 02. Des­ c\c�e. PariS, 1963. pp 270 ŞI 2 7 1 7 1 Ibid., pp 273 Ş I 274

p

"

"

"


NOTE

208

72 ibld , P 281 73 VINCENT DE BEAWAIS, Speeulum lustonale, cap, LVI EdIţ ia consultată' Speeulm maJus, DOUlllS, 1 623, voi 4, p 22

II

PARADISUL

CA LOC DE AŞTEPTARE

1 A DUPONT-SOMMER şi M PHILOLENKO (coord.), La Bl ble Eents mtertestamen­ 1987, p. LXXIX 2 Cf C KAPPLER (coord ), Apoealypses et voyages dans l 'au -dela, Cerf, Paris, 1 987 . pp 1 87, 202-203 3 Cf mai ales diversele arhcole ale hll P ORELOT semnalate în bibhografia art ,,Pa­ radis" din Dlehonnazre de la Blble, voi 6, c 1 220 4 La BlbIe Eerits mtertestamentaires. pp XCIX, 1 1 43-1 144 şi 1 1 5 3 5 ibld , pp 1 395 ŞI 1 396 J L E OOFF. La naissanee du purgatoire, Oallimard, Paris, 1 98 1 , pp 5 1 -53 6 L a Blble_ Eerits mtertestamentmres, p p 1 426-1428 7 J LE OOFF, La naissanee du purgatOlre, pp 52 ŞI 5 3 8 Patr Lat , voi 14, c 560 C f de asemenea din SFINTuL AMBROZIE, in Lueam ' Patr Lat , voi 1 5 , c 1 653 9 EusEBnJ DIN CEZAREEA. Praeparah ones evangelieae Patr. Lat., voI. 21, c 535 10 CItat în IL DE VUIPPENS, L e Paradis terrestre au troisieme ciel, Fribourg, Paris, 1 925. p 1 0 I l M R JAMES. The Apoeryphal New Testament. Clarendon Press, Oxford, ediţia dlll 1 966. pp 504-52 1 , în specIal pp 5 1 8-5 1 9 F AMIOT. La Blble Apoeryphe Evanglles apoeryph es, Fayard, ParIS, 1 952, pp 291-294 12 C KAPPLER. (coord ), Apoealypses pp 237-240 13 ibld , pp 254-258 14 M R JAMES, The Apoeryphal , pp 5 3 7-573, F AMIOT. Evangdes apoeryphes, p 306 C KAPPLER, Apoealypses , p 258. 15 Cf tratarea acestui subiect de către J LE OOFF în La Nalssanee du purgatoire , pp 74-77, cu bIblIografie 16 Versiunea franceză dlll ongmal e preluată din Dl ehon"mre d 'areheologz e ehretl­ enne, artIcolul "Paradi s". voi 1 3 , c 1 583-1584 Textul complet al Passio sanetarum Per­ petuae et Felicitahs editat de C vAN BEEK, Nimegue, 1936 17 TER TULIAN, De Amma' Patr Lat , voi 2. C 744 Cf J DANIELOU, "Terre et para­ dis , în Eranos Jahrbueh, 1953, XXII. p 448 18 Cf IL DE VUlPPENS, Le paradis terrestre , pp 20 ŞI 2 1 Dlehonnmre d'areheolo ­ gie ehretienne. voi 1 3 , articolul "Paradls", c 1 5 82 19 Dietionnmre de la Ihble. op cit , voi 6, artICOl. "Paradis" , c 1 2 1 4 20. Acesta ş i următoarele citate de IL DE VUIPPENS, "Paradisul terestru" , pp 1 5 ş i 16 şi în Dichonnmre d 'arche ologz e chretlenne , voi 13, c 1 5 80 Aici ATANASIE, Expositio fidel I Patr Or , voi 25, c 201 şi urrn 2 1 ORIGORIE DE NYSSA, Orah o m baptismum Chnsh . Oraho in Chnsh resurrechonem, 1; Oratlo 11 in XL martyres Patr Or , voi 46, c 600, 6 1 7, 772 22 IOAN HRISOSTOMUL, De Cruce et latrone Patr. ar., voi 49, c 401 23 PROCLUS. Oratl O In Parasceve ' Patr Or , voi 65, c 784 24 IOAN DAMASCHINUL, Homiha J1J Patr Or., voI. 96, c 620 25 TEOFILAc T, in s Lucam ' Patr ar , voI. 123, c 1 1 04 26 LEON CEL MARE, Sermo LXVi' Patr Or., voi 54, c 367.

tmres, Oallimard, Paris,

,

"


NOTE

209

Ibld , Sermo LXXIII.

Patr Or., voi 54, c 396 Cf D,ctlOnnmre d'archeologie chretienne, voi 1 3 , ,,Paradis", c 1 5 93- 1 60 1 Cf pe această temă consideraţllie hll J D ANIELOU "Terre e t paradis . ", p 441 VASILE, Homtlla In ps XXXIII Patr Or., voi 33. c 317 AUGUSTIN, Enarratl o In ps XXXVI Patr Lat., voi 36. c 3 6 1 Enchmdlon, în eEuvres , Desclee, Pans, 1 9 36 ŞI unn . voi 9, cap LXIII. p 2 1 3 De Genesi ad btteram, voi 49, 1 VIII. n 4 Patr, Lat , voi 38. c 638 32 AUGUSTIN, Confessions, în eEuvres , "oi 14, P 81 33 IERONIM, Epist 22 Patr Lat , voi 22 c 405 Contra Joan Patr Lat , voi 23, c 381 34. Dlch;onnmre de la Blble, op Cit , vo\. 6 , art. "Paradls", c 1 2 1 9 35 Ca şi mal înamte, citate indIcate în primul rînd de IL . DE VUIPPENS, Le Paradis ter­ restre pp 2 1 -25 36 J D MANSI, Sacrorum conciliorum nova et ampbssmla col/e ctlo, Paris, 1 159-1 189, 3 1 "01 , 1, c 669 şi urm 3 1 IruNEU, Adversus haereses Patr Gr . voi 1, c 1 1 35. 1209. 1 220- 1 222 38 CLEMEN'T DIN ALEXANDRIA, QIllS d,ves salvet!lr? Patr Or , voI. 9, c 652 39 ORIGENE, Traite des pn ncipes Cerf. Paris, ,,Les sources chretiennes" . voI 252, 1918. p 409 40 VeZI mal sus p 1 8 4 1 ORIGENE, Tralte des pnnclpes, p. 261 42 Inscripţie reprodusă ŞI comentată în Dlchonnmre d 'm c heologle chretlenne , voi 13, c 1 5 99- 1600 43 Pe rînd ATAN ASIE Exposltlo fidel , De incarn atlone , EP'St heortast . cap v, n 3 Patr Or , voi 26. c 201. 989 1 3 80 DIDIM, De Dydimo comme ntanus Patr. Or , voi 39, c 1 80, De Trimtate, 1. 16 Patr Or . voi 39, c 331 EPrFANE, Adversus Haereses. 64 . n 41 ŞI 69 Patr Or . voi 4 1 . c 1 48 ŞI 1 192 GRIGORIE DE NYSSA, Oratl o Il in XI Mart , Oratlo In filnere Pulchaenae, Oratl o In bapttsmum Chnstl Patr Or , voi 46 c 172, 869 ŞI 600 IOAN HRISOSTOMUL. De Cruce et latrone, horn 1, n 2 Patr Or , voi 49, c 40 1 Sermo VlI In Genesim. n 5 Patr Or., voi 54, c 6 1 4 4 4 Cf ORAFF� , Patrologla syn aca, Pans. 1 884, voi 1 , p 402 45 EPHREM, Hymnes sur le paradiS Ed "Sources chretienne". pp 36, 3 1, 41. 66, 17, 81, 92 46 TEODORET DIN CYR, Dwlogus I Patr Gr . voi 83. c 921, 928. ŞI 940 41 CASSIODOR, De Amma, In ps CI, In ps XXIV Patr Lat . voI 10, c 1 3 0 1 . 1 1 3 ŞI 1 80 48 ISIDOR DIN SEVILLE, De Ordme creaJurarum ' Patr Lat , voi 83. c 921. 928 ŞI 940 49 BEDA. Homi/la IV ŞI Homlba XXII. Patr Lat , voi 94. c 30 ŞI 96 50 Dictl onnmre d 'm c heologie chretienne , vo\. 1 3 , c 1 5 81 51 J DAN rELOU. "Terre et paradis ", p 448 52 TOMA D' AQUIN, In IVum Sent , dlst. XLV, qu 1. a 2. ed VIV e s. 1 888, p 190 53 Cf Dlctl onnmre de theologl e cathobque, voi 9. art "Limbes". c 160-172 54 CASSIODOR, Expositto In ps XXI V Patr Lat , voi 10, c 1 80 55 C itat în Dlctionnaire d'archeologl e chretl enne et de liturgle, op Cit., art "defunts". voi 4( 1 ), c 444 Despre liturghnle funebre cf 1. NTEDIKA, L 'Evocation de l 'au-delil dans la pnere pur les morts, Nauwe laerts, Louvam. 191 1 . mai ales cap V, pp 221 ŞI urm 56 Patr Or .. voI. 5, c 916, Aceste citate ŞI următoarele sînt reproduse în IL DE VUIP­ PENS, Le Paradis terestr� , pp 26-28, DictlOnnmre d 'archeologie chretl·enne . . act ,,Pa­ radis", voi 1 3, c 1 5 82-1 5 8�. ŞI în Dlcttonnmre de theologte cathobque, act "ciel", voi 2, c 2500-2 503 21 28 29 30 31

.

. ,

,

,

.

"

'

.

.


NOTE

2 10

5 7 Patr Gr , vol 2, c 6 1 3 5 8 E RENAUDOT. Liturglarum onentallUm collecho, Paris, 1 7 1 5 ' 1 , p 1 8 5 9 Ibld , II, p 249 60 Sacramentmre de Gelase, rugăcIUnea nr 91 Patr Lat , voi 74, C 1 2232-1 233 61 Sacram Greg magnl " Patr Lat , voi 78, c 28 62 LIt gallie . Pau Laţ., voi 72. C 539 ŞI 568, cf MABILLON, Musaeum lfalicum, Pans. 1 687, voi L pp. 280 şi 281 I 63 Patr Lat , voi 86, C 982 Cf. DOM FEROTJN, "Le LIber ordinum en usage dans les Eglises wlZigothique et mozarabe d'Espagne du Ve au X· s în Monumenta Ecclesiae bturgicae de DOM CABROl şi DOM LEClERQ, voi 5, Llturgza mozarab,ca vetus. ParIs, 1 904, c. 1 1 1 64 P ARIES. L 'Homme devant la mort, Se U! \ ParIs, 1 977, p 3 3 ŞI J LE GOFF, La Nmssance , p 72 65 Ibld , pp 3 1 ŞI 32 Cf J BONNET. Artemls d'Ephes et la legende des Sept Dor­ mants. Geuthner. Pans. 1977 66 J DE VORAGINE. La Lege nde doree, trad de J -B ROS E, Garmer-F1ammarion, ParIs, 1 96 7. .vol. IT, pp 12 �I urm Cf. de asemenea GREGOIRE DE TOURS, Les Lnres des M,racles et autres 0pusc!lles, Librarrie de la Societe d'histoue de France. Paris, 1 864, pp 1 2 1 - 1 23 67 P ARIES. L 'homme . p 3 1 68 M VOVELLE. La Mort e f l 'Occldent de 1 3 00 a nos JO!lrs, Galhmard, ParIs. 1 983, p 63 69 Ibld 70 J LE GOFF La Nmssance , pp 25 1-256 Text publIcat de DOM MAURO INGVA­ NEZ, în Mlscellanea Cassmese. XL 1 9 32. pp 83-103 71 Cl CAROZZI, "Structure et fonction de la vision de Tnugdal", în Fmre crmre (sub îndrumarea lUI A VAUCHEZ), Ecole fran<;alSe de Rome, 1 981, pp 223-234 J LE GOFF, La Nmssanee . , pp 256-259 Text publIcat de A WAGNER. VIS/O Tnugdalt, Erlangen. 1 882 Cf de asemenea H SPlLlING. D,e ViSIO Tn!lgdali, MUnchen, 1 975 72 În ed A WAGNER, P 32 73. J LE GO FF La Nmssance pp 259-273 (cu bIblIografie) Purgaton!lm saneti Patncii a fost editat mal ales de ED MALL, în Romanische Forsehungen. 189 1 , VI, pp 1 39-197 74 Sub titlul L 'EspurgatOire smnt Patnz 75 GE RV Al S DE TILBURY. aha lmpenaba, în SC/1ptores rerum brunsvl censlum, Ha­ novra, 1 707 (ed lui LEIBNIZ), p 897 Trad de J LE GOFF 76 J LE GOFF. La Nmssanc e , p 276 77 M VOVELlE, La Mort . p 64 Cf M DYKMANs, Les Sennons de Jean XXII sur la vislon beahfique. Umversltatea gregonană. Roma. 1973, pp 93, 145 ",

.

,

. .

,

,

III PARADISUL TERESTRU ŞI GEOGRAFIA MEDIEVALĂ 1 Traducere plecînd de la textul etiopIan de R BEYLOT şi reprodusă în A DesREu­ MAUX şi FR SCHMIDT, Moise geographe Reeherehes sur les representatzons jU/ves et chretiennes de l 'espace, Vnn. ParIS, 1988. pp 16 şi 1 7 2 FLA VJUS JOSEPHE. H,stOire ancienne des Jwfi . , traducere de Arnauld d ' Andilly adaptată de lA.C Buchon, Lidis. Paris, 1 968. p 8 3. Ve zi mai sus p 1 9


NOTE şi

2 11

4 EPHREM . Hymnes sur le paradis, Cerf, Pans . . .sources chreti ennes n° 37". pp 36 37 5 In Ge neslm comme ntam . in Corplls Scnptonlm chnshanonlm OnentallUm, n0 72 ' Louvam, 1 95 5. p 2 1 6 PHILOSTORGIOS. H,stOl1ae eccleslastlcae Patr Or . voi 6" c 491-4 -, 95 . dup-a rezumatul făcut de PhOllus Despre Phtlostorgios. cf Real Encyclopădle de PAULl,WISSOWA ' voi 93. pp 1 9 1 - 1 92 7. K KITAMURA. "Cosmas Indicopleustes el la ftgure de la lerre", în A DESREUM AUX ŞI FR SCHMIDT. MOise geographe . pp 79-98 Cf de asemenea în La Revue des DeLIX Mondes dlll 1 834 ( 1). articolul lui Lettrone. "Des Opinions cosmographlque des Peres de 1':E;glise". pp 606-6 33 8 IOAN D AM ASCHIN U L. La FOI orthodoxe. Pans, "Cahlers saint Irenee" 1 966 ' , cap XL p 65 9 Ibl d . IX. p 6 1 1 0 MOISE BAR CHEFA. Commentana de paradlso. mal ales 1 cap VII-IX în Patr Or \ 01 57 c 491-494 H R PATCH . The Other World. p 147 J E DUNC AN, Mtl­ ton 's . p 50 1 1 ISIDOR DIN SE VILL A. Dlffirellhae . Patr Lat voI 83, col 75 12 ISIDOR DIN SEVILLA. Etymologzae Patr. Lat . voI 82 2, c 496 1 3 BEDA VENERABILUL, Hexae meron Patr Lat . voI 9 1 . c 433-44 14 RABAN MAUR, De Un/ verso libn XXI!. 1 X II . cap III. " De Paradlso" Palr Lat voI 1 1 1 . c 334 1 5 HONoRrus D ' AlITUN, De Imagine mundl Patr Lat . voi 1 72. c 1 23 Cf de aseme nea I 'EluCIdan um Patr Lat . voi 1 72. c 1 1 1 7 O traducere ItalIană medievală dm Image mundl a fost editată de FR CHIOVARO. L ' Ymagz ne de l mondo. Loffredo. Neapole. 1 9 77 16 PETRUS LOMBARDUS Sententiarul1l bbn qllafuor Patr LaI . voi 82, c 496 1 7 îmi permit să semnalez teza în cur� a D ANIELL EI LECOQ. La V/Slon et la r epresen tahon dans les miliem mtellectuels du XII- siecle. sub indrumarea lui O Duby ŞI un arh col în curs de apariţie de acelaşi autor în Rl?I-ue de la Blbllotheque nahonale . număr spe ciaL Iunie 1992. "Le ParadiS au commencement du monde" 1 8 Pentru tot ce urmează, c f H R P ATC H. The Other World. pp 148-1 5 1 . GERVAI! DE TILBURY. Oha I mpenaba. p 9 1 1 1 9 Pat! Lat . voI 1 77. c 209-2 1 0 2 0 Pau Lat . voI 1 78, c 7 7 5 n° 8 2 1 ED ·F ZAR.NCK.E . . ,Der Pnester Joh annes" , în Abhandlunge n der Kon -sac/lSl s chen Gesellsc haft de r Wissenschaften, Phll.·HISt., LeipZig. 1 883, n08, p 1 2 3. 22 B SYLVESTRE. De Mundi Itllil'ersitate (ed Barach ŞI Wrobe l), pp 24 ŞI 25 23 Cf A HILKA. in L P O PECKHAM ŞI M S LA Du. "The Prise de Defur and thl Voyage au ParadiS Terrestre". în Elbott Monographs, 35 (Prmceton Uruv Press. 1 935) pp XXXIII-LI! şi 73-90 O CARy. Tll e Me dieval Ale'Cander. Cambndge Univ Press 1 956. pp 19. 20. 1 5 1 . 373. 374 24 L P O PECKHAM �I M S LA Du, "The Pnse ", p XLII 25 Ibld , p L 26 Ibld , pp 78 şi 79 27 Huon de Bordeaux. în Les Anclens Poetes de France. V. ed 1 860. F OUESSARD Ş C ORANDMAISON, pp 1 65 ŞI urm 28 THOMAS D'AQUIN. Somme Theologl que . . ,Les ongmes de I'homme", pp 268-284 29 BON AVENTURE, Com men/ana In quatuor fibros sentenharum în Opera omma, ee Quarachl. Florenţa, 1 938, voi 2, p 66 30 V INCENT DE BE AU\'AIS, Spe culum maJus. p 24


2 12

NOTE

3 1 JOINVILLE, ..llIstoire de Samt Louis" , în Hlstonens et chromqueurs du Moyen Age,

.. Pleiade", Paris, 1 952, pp 247 şi 248. citat de J LE GOFF, La Ovilisahon de rOccldent

medieval, Artbaud. Pans, 1 964, p 1 77

32 Cf cu acest subiect bIbliografia in H R PATCH, The Other World, op cit , pp 1 52 şi 1 5 3 A -B GIAMATTI, The Earthly . pp 79-81 . J DUNCAN, Milton 's , pp 83 ŞI 84 33 GAUTHIER DE METZ, Le M, roir du monde, ed din Geneva, 1 5 1 7' s p a doua parte, 2. Poemul mai este mtitulat şi L 'lmage du monde 34 BR LATlNl, LI Livres dou Tresor. Paris. "Coll des inedits de l'historre de France", 1 863, p 1 6 1 3 5 DANTE, Divina Comedie, ..Purgatonul". cîntul XXVIII, v 1 39-1 44. traducere de G Coşbuc, Cartea Românească. Bucureşti, 1 92 5 3 6 F DEGLI UBERTI, /1 Dittamondo, MIlano, 1826, p 35. 37 F FREZZI, Il QuadnreglO, ed E Filippini ("Scritton d'Italia", voi 65), I IT , cap 13, pp 1 5 8- 1 62 38 Cf G H T KlMBLE, Geography In the Middle Ages, Metbuen, Londra, 1 938, p 24 J de Hesse. lrz neranus. Deventer, 1 5 04, f" 5 39 J DE MARIGNOLLl, Relaho, în Simca Pranclscana, Florenţa, 1 929, voI 1 . P 152 Cf de asemenea 1, pp 53 1-534 40 Cf recentei teze a lUI C DELuz, Le L,vre de Jehan de Mandevllle. Une " Geogra­ phle " au XI V' SIecle, publ de Umversitatea din Louvam-Ia-Neuve, 1 990, mai ales pp. 3-8 4 1 . Mandevllle 's Travels, texte şi traducere de Ma\colrn Letts, Londra, 1 9 53, 2 voi , aiCI II, p 234 42 lbld . p 404 43 Ibld , pp 405 ŞI 406 44 lbid , pp 336 şi urm 45 B PENROSE, Travel and Dlscovery In the RenQlssance, Harvard Univ Press, 1 952, p 16 46 R HYGDEN, Polychromcon, ed Londra, 1 865, 1, cap X, pp 66-70 47 lbld , P 74 48 Ibid . pp 74-76. 49 Orto do esposo, editat de B MAIER, RIO de Janeiro, 1 956. 2 voi , Cf S BUARQUE DE HOLANDA. Visâo do parQlSO, Companlua edltora nacional, Sâo Paulo, 1 969 (2d ), pp. 1 72 ŞI 1 73 Această carte, pe care o voi utilIZa frecvent, este fundamentală în ceea ce priveşte subiectul ce mă preocupă în acest capitol. 50 Orto do esposo, 1, pp 14 ŞI 1 5 5 1 P D ' AILLY, Ymago mundl . cap LV, ed BUIon, MalSon·neuve, Paris, 1930, II, pp 460 şi 461 5 2 C COLOMB, (Euvres. prezentate, traduse şi adnotate de A ClOranescu, Pans, Gal­ hmard, 1 96 1 , pp 2 33-235 53 lbld , p 20 54 B DE LAs CASAS, Obras I Histona de las Indias, Atlas, Madrid, "Biblioteca de autores espaÎloles", 1 95 7, p 379 55. S BUARQUE DE HOLANDA, Visâo , pp XXIII-XXIV 56 G H T. KlMBLE, Geography . , p 3 1 57. M F DE BARROS ET SOUSA, Vlconte de SANTAREM , ESSQl sur l'htstoire de la cos­ mographie et de la cartographte, Paris, 1 852, 3 voI , plus un atlas, aIci, IL p 1 6 şi pl. Ill . 58 SANTAREM. ESSQl , Atlas. pl IV


NOTE

213

5 9 lbl d . Atlas, pl. XI şi Jomart, Les Monuments de la geographle, Pans, 1 854, Cf J LELEWEL, Geograplue du Moyen Age, Bruxelles ( 1 85 2- 1 85 7). 4 tomuri în 2 voI . IV, pp 1 1 5-1 1 7 60 SANTAREM. Emu , II, pp 1 97 şi 224 Atias, pl XIn, 4 61 lbl d , Atlas. pl VII. 3 62 P GAUTIER DALGlE, La " Descnpho mappe mund, " de Hugues de Saznt- Victor, Etudes augustmiennes, Paris, 1988, p 88 şi pl I 63 SANTAREM. EssaJ, II. P 24 1 . Reproducere, A tlas, pl XIV Acest "mapamond" fi­ gurează la începutul unUi manuscris din Imago mundl datat din 1 4 1 0 6 4 J B HARlEY Ş I D WOODWARD, The Hlstory of Cartography, Univ o f Chicago Press, 1 987, 1, P 291 Reproducere în JOMART. Monuments de la geograplue, op cit , pl XIV Cf cele două articole ale lui R LlNDEMANN ŞI A WOLF, în M PELLETIER, Geo­ graphle du monde au Moyen Age et ti la Renazssance, ed du Comite des travaux hls­ tonques et sClentifiques. Pans, 1 989, pp 45-68 Pentru harta de la Eo.Istorf cf A WOLF, Neues

ZUl

Ebstorfer Weltkarte m das BenedJkt mnennnenkloster Ebstorf l m Ml ttelalter,

Hildeshelm. 1988 Text englez în M PELLETIER, Geographle du monde au Moyell Age et ti la RenaJssance, pp 5 1 -68 65 ce F PL AUT "Where IS Paradlse?' The Mappmg of a Myth", în The Map Collec­ tor, 1 984, 24. P 2 Cf E F JOMART, Les Monuments de la geographle, SANTAREM, Essaz , voi n. p 2 92 J LELEWEL, Geographle du Moyen Age, voI 4, pp 1 4 1 - 1 43 66 J LELEWEL Geograplue du Moyen Age, IV, pp 1 45-1 6 1 SANTAREM, EssaJ , voI 3, P 32 67 F PL AUT. "Where IS Paradlse?", p 3 68 SANTAREM. EssaJ , voI. 3, p 2 1 4 Alias, pl XXII 69 lbld . In. pp 247-301 Atlas, pl :XXXV 70 lbid . In. pp 3 8 1 -382 şi Atlas. pl X:XXVIn 1 LELEWEL. Geographle du Moyen Age. voI 2. pp 85-89 71 Ibld . pp 89-96 G H T KIMBLE, Geography m the M, ddle Ages, pp 1 94-1 96 72 A E NORDENSKIOLD, Facsl mlle-Atlas to the Early History of Cartography, Dover, New York. 1 9 73. p 5 1 73 lbld , P 3 74 R W SHIRLEY. The Mappmg ofthe World, Eariy Pnnted World Maps, 14 72-1 700, The Holland Press. Londra, 1 9 72, p 1 1 5 75 W G L RANoLES, De la terre au giobe terrestre une mutatlOn ep,stemologzque. A Cohn, Pans. 1 9 80. mai ales pp 20-28 Cf tezei lui FRANK LESTRINGANT, Andre The­ vet, Cosmographe du Levant, Droz, Geneva, 1 985 76 SANTAREM. Atias, pl XLIV 77 J LELEWEL. Geographle du Moyen Age, II. p 1 3 5-1 3 9 .

IV REGATUL PREOTULUI IOAN 1 Despre Preotul Ioan cf. în special J RICHARD, "L'Extreme-Onent legendarre au Moyen Age Roi David et Pn!tre Jean", în Annales d 'EthlOpie, 1 957, II, pp 225-242 ŞI L HAMB1S. "La Legende du Pre tre Jean", în La Tour SaJnt Jacq ues, lan -feb 1 957. n° 8. pp 3 1-46 aceste două articole cu bibliografie abundentă 2. Creştuui nestorieru adoptaseră erezia lUi Nestonus (secolul al V-lea) care nega cele două naturi - umană ŞI divmă - ale lui Isus şi admitea numai îmbinarea între o


214

NOTE

natură umană ŞI o persoană divină După condamnarea lui Nestorius (43 1 ) discipolii săi s-au risipit în Asia. 3 tu legătură cu această scrisoare ŞI cu toată documentaţia refentoare la Preotul Ioan au fost fimdamentale publicaţiile lUI F ZARNCKE. ,,Der Priester Johannes", în Abhandlun­ gen der Sachslschen Kon. Gesellschaft der Wlssenschaften, n07 (1 879), pp 829-1 030 ŞI n° 8 ( 1 883), pp 1-1 86 AICI. n07. pp. 837-843 4 Jbld , n07 ( \ 879), pp 843-847! 5 Ibld. , n07 ( 1 879), pp 847-850 O TIO VON FRE1SJNG, Chro1Ucon, VII, cap XXXllI în Monumenta Germaniae. XX. p 266 Cf de asemenea J RICHARD, "L'Extreme-Orient legendarre . ", p 2 3 2 6 F ZARNCKE. lbld , n07 ( 1 879), pp 94 1 -944 7 Ibld , pp 909-924 8. Baronul J ULE S DE SAJNT-GENOlS, "Sur les lettres medites de Jacques de Vltrl". în Memoires de l 'Acadetlll e royale de Bel",ique. 1849. voI 23, pp 42 şi 43 9 JOJNVILLE. H,stolre de Samt LOlUS, în Hlstonens el chromqueurs du Moyen Age. Gallimard. PariS, "Pleiade", 1963, pp 305-3 1 0 1 0 VlNCENT D E BEAUVAIS care îl reia pe PLANCARPIN, Speculum lustonale, ed din Veneţia 1 59 1 , p 449 I I THOM AS DE CANTIMPRE, De APl bus, Dou31, 1605, pp 526-527 12 G DE RUBROUCK, Voyage dans I 'emplre mongol, tradusă ŞI comentată de C ŞI R Kappler. Payot, Paris, 1 985. pp. 1 23 ŞI 124 13 MARCO POLO. La Description du monde, ed L H3lllbIS, Kliusleck, PariS, 1 95 5 . p p 78-80 14 Ibid . pp 91 şI 92 1 5 OOO RlCO DE PORDENONE. "Les Voyages eu ASle du blenheureux frere Odoric de Pordenone", în Recuell de voyages et documents pour sen, Ir ti I 'hiStOI re de la geographl e, ed H Cordler, X, Paris. 1 89 1 , P 43 3 16 L HAMBIS. "La legende ". p 3 6 J RICHARD. "L'Extreme-Onent legendaire . ". p 236 Cf N EGAMI, "Olon - Sume et la decouverte de I 'Eghse cathohque romame de Jean de Montcorvlll", în Joumal aslah que, CCXL, 1 952, pp 1 55 şi urm J DAUVlLLIER. "Les Provinces Chaldeennes de I' extimeur au Moyen Age", în Melanges offirts au P F Cavallera, Toulouse. 1 948, pp 230-31 6 1 7 F ZARNCKE, ,,Der Prlester Johannes", n08 pp 1 1 7-1 1 9 J RICHARD, ,,L 'Extreme­ Onent legendarre ". p 236 De Geshs tnum regum a fost publicată de C. HORSTMANN după The Three Ktngs of Cologne An Early TranslallOn of the Histona trium regum by John of Hlldeshelm, Londra, 1 886 (Early Enghsh Text Soclety. n085) aiC I cap XLIV şi XLV 1 8 P D' ALCRlPE. Nouvelles Fabnques des excellents trlll ls de vente, SlaVles des Nou­ velles de la lerre du Prestre Jehan, Paris. 1 853. pp 207 şi 1 08 Cf un extras dm acest 1 1 0- congres des document în J .p ALBERT. "Le Legendaire medieval des aromates Soclefes savantes (Montpelher. 1 985) Le Corps humlll n, nature, culture, surnalurel, pp 40 ŞI 41 1 9 VOI rezuma pasajele cele mal senmificative ale cap XXX, XXXI şi XXXII din Mandevi/le 's Travels. pp 383-4 10 Cf de asemenea C DELUZ, Le L,vre de Jehan de Mandevil/e . , pp 1 82-1 86 20 Ibld , p 40 1 . 21 Ibid . pp 397-398 22 Ibld , pp 399-401 23 Ibid., pp 388 ŞI 389 "

.


NOTE

215

24 ODORIC.O DE PORDENONE, Les Voyages en ASle . , p 474 Cf C . KAPPLER, Monstres, demons et merveilles ti la fin du Moyen Age, P ayot, Paris, 1 9 80, pp 88 ŞI 308

25 M A RCO POLO. La DescnptlOn du monde, pp 48-52 26 Ibid , p. 49 27 Le� Mitle Et Une NUlls, "A c mcea că Iătone a lui Smdbad". Garmer-FlammarlOn, Paris. 1 965. L pp 268 ŞI 269 28 Ibid , III. p 79 29 Cf mal ale� Surele LVI (27-33), LXI ( 1 2), LXIX (22-23), LXXVI ( 1 4), LXXVIII (3 1 -32) 30 JOURDAIN DE SEVERAC, Ml rabilia, ed Coquebert de Monbret, în Recuell de voyages el memol res, IV. 1 824, pp 50 ŞI 5 1 3 1 Mandel llle 's Travels, II, p 254 32 MARCO POLO. La DescriptlOn . p 288 33 Ibl d , P 1 1 4 34 C KAPPL ER. Monstres . . . p 82 35 Les Mille El Vn e Nuits , "Povestea iubmlor lUI Camaralzaman". Garmer-F1ammanon, Pam, 19 78. IL P 1 5 6 36 MandeHlle 's Travels, II, p 404 37 Ibld , pp 390-393 38 ODOR!CO DE PORDENONE, Les Voyages en ASle . , p 490 39 Despre această povestITe. ef. C KAPPLER, Mo nsfres , pp 1 02-1 04 40 M ARCO POLO. La Descnption . p 66 4 1 Prec IZări /acute in sec olul al XII-lea, cu rezervele de rigoare (SI tamen venim est quod dl Cltur). de Hugues de Samt-Vlctor c f P GAUTIER DALCHE La " Descnpho mappe mundi " de Hugues de Stunt- Victor Text medit cu mtroducere şi comentarii, Etudes augustmiermes. Pans. 1 988, p 1 4 1 ÎI mulţumesc lw M lchel Mollat du JourdaJ.n care mi-a serrmalat această carte 42 Ma/ldelme S TrQl els, II. p 403 43 P D' AILLY, Ymago muneb, II, P 260 44 Secr et de / 'hisloire natUl elle , P ar i s, B N ms fr 22971, f" 60 Vo 45 Ibld , P I l 46 Ibl d , pp 82 ŞI 83 47 Cf J RICHARD, "L ' ExtTt!me ·O nent h!gendaue ", pp 228 ŞI 229 48 Cf I bld , P 236 S ANrAREM , EssQ/ , m p 1 95 49 J LELEWEL, Geographle , III, p 1 69 50 Ibl d , P 228 5 1 VINCENT DE BAUVAlS, Speculum lustonale . XXXI, cap IV ŞI urmă to arele , fos 448 şi 449 52 G DE SANTl�TEBAN, Llbro del Infante Don Pedro de Portugal, text publicat ŞI comentat de Fr M Rogers. Lisabona. 1962 Tradus in engleză de acelaşi autor, The Tm­ vels ofthe Infante Dom Pedro ofPortugal, Harvard Umv Press , Cambndge (Mass . ), 1 961 5 3 A m rezumat capitolele XI-XIX ale călătoriilor lui Don Pedro după traducerea engle ză a lUI Fr M Rogers, The Travels , pp 1 35 - 1 50 54 Despre aceasta trUDIt dm nou la L HAMBIs, La legende . pp 36-38 ŞI la J RICHARD, "L'Extn!me-Onent legendaITe . ", pp 236-242 5 5 JOURDAIN DE SEVERAC, Ml rabll,a. , pp 55 şi 5 6 5 6 Ih nerana Symonis Symeonis. ed. J Nasmlth. Cambridge, 1 778 p 36. 57 În Sinica Franciscana, ed van de Wyngaert, 1929, voi 1, P 532 58 J LELEWEL. Geographie . II, p 52 59 SANTAREM, Atlas . pl XXXVII


216

NOTE

60. Il Mappemondo dJ Fra Mauro, sub îngnjlIea Tulliei Gasparrini Le Portace, Istltll­ to Poligrafico dello Stato, Roma, 1954, harta a X-a. 61 J L ELEWEL, Geograp hle II, P 1 02. SANTAREM, At/as , pl XXXVII, ŞI Essru , III, pp 28 1-296 62 J. LELEWEL , Geograplue II, pp 1 09 şi 1 1 0. JOMART, Monument de la geogra­ phie . . , pl XVI ŞI SANTAREM, Atlas, pl. LV 63 B P ENROSE Travel and Dlscovery , pp 27, 1 3 8-1 4 1 şi 284 64 Versiunea engleză datorată lUi Lord Stan\ey of Alderley, Hakluyt Society, Londra, 1 881 F ALVAREZ, Narrative of the Portugllese Embassy to Abyssmia during the Years •

,

.

1520-1527

65 Cf J DUNcAN, Mtlton 's .. . , pp 1 96- 198 66 MERCATOR, Atlas, Amsterdam. 1 968 (după cel dm 1 636), voI. 2, p. 43 1 JOMART, Les Monuments , facslIDlI pl XXXI

Cf

V ALTE ŢINUTURI IMAGINARE I J DE MARIGNOLLI, RelatlO, în Slmcafranclscana, 1, pp 532 şi 533 2 JOURDAIN D E SEVERAC, Mirabilia. 1 , pp 5 0 ŞI 5 1 3 MandeVllle 's Travels. II, p 383 4 C lUpPLER.. Monstres , p 3S 5 Ibld , P 36 6 Aceste traduceri se găsesc în J LELEWEL, Geographle , II, P 58 PrecIZarea refe­ ntoare la cele două înflomi anuale apare maI întîi in Etymologzes a hlJ. lsldor dm Sevilla (XIV, 6) ŞI este atribuită msulel "Trapobana" - nume care în Evul Mediu a desenmat cînd Ceylonul, cînd Sumatra 7 VezI maI sus pp 9-13 8 IS ID OR DIN SEVILLA, Etymologzes Patr Lat , voI 82, 2, col 5 1 4 9 GERVAIS DE TILBURY, Oha Impenaba, II, cap XI, pp 1 0- 1 1 1 0 Cf BARTHOLOMEUS ANGLUS, Le Grand Proprietrure de toutes choses, Pans, 1 5 56, LXV, cap LXII, ro 128 1 1 PIERRE D'AILLY, Ymago mundJ, il, pp 389 şi 390 12 GEOFFREY OF MONMOUIH, The Historia regum Bntanmae, ed ActIOn Gnscom, Londra 1 929, p 5 0 1 (XI , 2) 13 GEOFFREY OF M ONMOUTH, Th e Vila Merllfu , ed J J Parry, Uruv of Illinois Press, Urbana., 1 925, pp 82 ŞI urm 14 H R P AT CH, The Other World, pp 284-287 I S VezI mai sus p 52 16 P GAUTIER DALCHE, La " Descnpho mappe mund, " , pp 82 ŞI 1 35 17 J LELEWEL, Geograplue . . , III, p 1 6 1 JOMART , Les Mon ume nts pl XIV SAN­ TAREM, Essrus . , II, pp. 127-1 53. 1 �. J LELEWEL, Geographle . . , III, pp. 1 45 şi urm . SAN TAREM, Essais , op. cit. III, pp . 6 0-82 1 9. JaMART, Les Monume nts , pl X J LELEWEL, Geographle . , il, p. 49 20 Trad de J LELEWEL, Geographie . , il, P 49 21 Ibld , pp 66 ŞI 67 22 M DE LA RONCrERE şi M MaLLAT DU JOURDIN, Portu/ans du XIII- SIecle, Nathan, PariS, 1984, harta XIX, Graciozo Bemncasa (1467). "

,

.


NOTE

2 17

23 The Anglo-Norm an Voyage of St Brenda/! by Benedelt, ed E. G R Waters Ox­ ford, 1 9 28. p 90 Citată de S BUARQUE DE HOLANDA, VIsâo do Paraiso pp. 66 şi 1 6 . Cf şi R H ENNl G . Te rrae Incogmtae, Lelden, 1 9 36- 1 938, 4 voi voi 4, pp 3 1 8-327 şi Jour­ nal de bord de saJnt Brendam ti la recherche du paradis, s d pp 203-2 08 VezI şi T S E­ VERIN. Le voyage de B,'endam, Paris , Albin Mlchel, 1 9 78

7

24 S BUARQUE DE HOLANDA, Visâo do ParaJso, p 167 2 5 SANTAREM , ESSlllS .

, II, P 43 J LELEWELL, Geograplu e

, III, pp 1 60 şi 1 6 1

2 6 S BUARQUE D E HOLANDA. Visâo do ParaJso, p. 167 (n 49) corectează pe V W BAB­

COCK, Legendary Islands ofthe Atlanhc, New York, 1 9 22, p. 48, care dădea anul 1 5 70 ca dată a prrrnei însemnări despre lDSula Samt-Brendan

27 S BUARQUE DE H OLANDA, Visâo do ParaJso, p 1 7 8. M MARTINS, Estudos de L,­ teratura Medze. al. Braga, 1 9 56, p 23

28 R HENNlG, Terrae Incogmtae, voi 4, p 326 S BUARQUE DE HOLANDA, Visâo do ParaJso. p 1 68

29 Accea a IUl Angelino Dalorto Cf S BUARQUE DE HOLANDA, Visâo do Paralso,

p 1 68 30 Ibl d , P

1 78

E CARUS-WILSON, Meru evaJ Mel chant Ventu res, Londra, 1 9 54,

p 97

32 S BUARQUE DE HOLANDA. Vlsâo do ParaJso, p 1 68 33. B PENROSE. Travel

, p 13

34. Ibl d , pp 1 4 9 - 1 5 2

35 SANTAREM. Atlas, pl XII 36 Ibld , pl XXXVIII 37 Reproduceri

dIn R

N SHIRLEY, The Mappz ng ofthe World. pp XIII. XXI ŞI 1 5

3 8 C COLOMB, (Eul'res. Paris. Gallrrnard, 1 9 6 1 . p. 305

39 J T M EDINA. EI Ve neclano S Caboto al servicio de Espana. Pan s, 1 882. Santla­

go de ChIle. 1 908. 2 voi 40 B PENROSE. Travel

, pp 1 1 2-1 1 9

4 1 Cf A METRAUX, "Les Messies d e l ' Amerique d u Snd", în Archlves de soclO/ogz e des relzgz ons. IV. 1 9 5 7, p 1 09

42 Despre Monomotapa cf IarăşI B PENROSE, Travel

, pp 1 3 3- 1 3 8 ŞI W G L

RANDLES. L 'Empl re du Monomotapa du XV- au XIX- sIecle. E H E.S S , Paris. 1 9 75 43 Cf vo lumul colectiv intitulat Archeologz e, Pans, Nathan. 1 9 86. pp 98- 1 0 1 44 C COLOMB, (Euvres, Paris, Gallimard, 1 96 1 . p 305 45 Ibl d , p 5 7 4 6 S ARNOLDSSON, Los Momentos h,stoncos de America, Madrid, 1 956, e d InsntutulUl ibero-americarI din Goteborg, p 1 0 S BUARQUE DE HOLANDA, Visâo 47 H VIGNAUD. Amenc Vespuce, Paris. 1 9 1 7, p. 4 1 0

. P 1 79

48 Ibld . p 309

49 P MARTIRE D' ANGHIERA, De Orbe Novo, prima ediţie completă, Alcala, 1 5 3 1 ,

cartea X. decada III, cap voI 2 1 , p 325

IX AICI Recuell de voyages et de documents, Pans, 1 907,

5 O F. HERNANDEZ, Anhgriedades de la Nueva Espana,

S BUARQU E DE HOLANDA. Visâo

MeXIC,

1 945

Citat de

, P 1 80

5 1 R. HAKLUYT, The Pnnclpal Navlgations, Voyages, Traffiqtles and D,scovenes of the English Nation

.

, Londra, 19 27, V, P 1 74. A fost mai mtu editată în 1 5 89 şi reeditată

într-o formă amplificată în 1 5 98-1 600

52 W RALEIGH. The Works, II, p 89


218

NOTE

53 VICENTE DE SA LVADOR, R,stona do Braszl, terrmnată în 1627, dar publicată numai

în secolul XX de UniveISltatea dm Sâo Paulo, s.d pp 23 ŞI urrn S BUARQUE DE HOLAN­ DA, Visâo . . . , p. 283

54 Citat fără trimitere de S BUARQUE DE HOLANDA, V,sâo

, P XXI

55 A DE L PINELO, El Paraiso en el Nuevo Mundo . , lucrare scnsă în 1 650-1 655 şi

publIcată doar în 1 943 (2 voi ) aiCI, II. pp. 373 şi urrn S. BUARQUE DE HOLANDA, Vlsâo do Paralso, pp XXII, 1 3 5 ŞI 230-2 3 1

I

56 A DO ROSARlO. Frutas do Braszl . , Lisabona, 1 702, pp 20 ŞI urm S BUARQUE DE HOLANDA, Visâo do Paralso. pp. 234-243 57. S. BUARQUE DE HOLANDA, 1"'sâo do Paralso, p 233 58. lbid , p. 68. 59 Ibld , pp 207-209 60 Ibid., P 208.

6 1 . Pentru ceea ce urmează ci încă o dată Ibld , pp 239-242

62 E FARAL, La Legende arthunenne, III, Paris, 1 929, p 334 63 P D'AILLY, Ymago munm, cap XL II. p 393

64. H VIGNAUD. Anll?nc Vespuce, p 4 1 1 (scrisoare către Lorenzo de MedicI, 1 5 02).

6 5 . lbld , P 3 08

66 Ibld , pp 1 3 - 1 5

6 7 . A PIGAFETTA, Relahon du premI er voyage autour du monde par Magellan, Club des LibraIfes de France. 1 9 5 6. pp 1 5 2 şi 1 5 3 68. J DE LERY, R,stOIre d 'un voyage fal t en la te rre antarch que. Droz, Geneva, 1 97 5 , cap VIII, p 9 5 6 9 B D E LAS CASAS, Coleccl an de tratados, Buenos Arres, 1 927, p p 7 şI 8 Citat de L HANKE, Colomsahon et consclence chretienne. Pion, Paris, 1 957, p XXII 70 JEAN DE LERY Hlstoire d 'un voyage

, p 95

7 1 MONTAIGNE. Essais, ed Gallunard- Llbrame generale fran<;alse, 196 5 , I, pp 263 ŞI 264 72 C L S ANFORD , The Questfor ParadJse, Urbana, 1 9 6 1 , p I l I 73 Ibld . pp 83-85 74 lbld 75 Voi relua problema în volumul următor

VI

I J pp

NOSTALGIE

DELUMEAU, La OVllzsatlOn de la Renalssance, ed Arthaud, a doua ediţie 1 973,

347 ŞI urm . ed

pp 1 89-2 1 0

Flarnmanon; 1 9 84, pp. 3 1 0 ŞI urm

ŞI Le Peche et la peur,

2 C f. H . LEVlN, The Myth of the Golden Age in the Renalssance, Indiana Univ. Press, 1 969, pp 26. 39 şi 1 1 2 Penţru El1sabeta, cf F LAROQUE, Shakespeare el la flte, P U F , Paris, 1 988, p 77 3 . G. DE LORR1S şi J DE MEUN. Le Roman de la rose. trans A. Lanly, Charnpion,

Paris, 1 9 73, 2 voi ' II, pp 6-9

4. C. SALUTAT!. Epistolario, ed Fr. Novatl, Roma, 1 891-1 91 1

Aici

1.

pp. 270 şi

271 . Citat de A TENNENTI, II senso delta morte e l 'amore del/a vita nel Rmascimento,

Einaudi, 1 977, P 64.

5. S . BRANT, La Nefdes fous. trad M Horst, Nuee bleue, Strasbourg, 1 977. p 64


219

NOTE

6 ERASME. (EU\,res cholsles, prezentare, traducere ŞI note de J Chomart. Le lIvre de poche. Pans. 1 99 1 . p 1 49 7 MAROT. (EIIl res completes, Garnier. Paris, 1 95 1 . pp 438 şI 4 3 9 8 A D E GUEVARA, L 'Horloge des Princes, ed H LEWIN. The Myth

fr

Paris. 1 5 5 0. F 92

Citat de

. p 30.

9 CERVANTES, Don QUlhote de la Mancha. partea Întîi. cap XL traduc ere de Ion Frunzetti ŞI Edgar Papu. E L U . Bucure�tl. 1 965. p 158 1 0 LOPE DE VEGA, La Vega del Parnaso. Madrid. 1 6 3 7 . "EI sigio de H LEVIN . Th e Myth

Oro", f'

3 Cf

, pp 1 43 şi 144 . 1 5 59, "Cuvînt înamte" de B Aneau. p 3 .

1 1 TH MORE, La Repub/ique d'Utople

CE-ARD. "RepublIque de Platon et pensee politique", în Platon et Anstote ti la

Cf J

Renll1ssance, al XVI-lea ColocvIU internaţIOnal de la Tours. Vrm. Paris. 1 9 76. p 1 80

1 2 Cf . ediţia din UtopIe tăcută de A Prevost. M ame, Paris, 1978

13 VeZI în '\ceastă pnvmţă cartea mea Cil'i!lsal!on et Renlll ssance, Arth aud,

pp 3 5 9-365 şi edIţia de buzunar FlammarlOn, pp 3 1 8-333

1 4 RONSARD. (Eeuvres completes, ed P Laumonier. Paris. V 1 9 1 4-1 9 1 9 P 160 1 5 Ibid . p 1 6 1

1 6 RAB AN MAUR.. Opernm pars 1 Patr Lat , voI. \ 07, c 479 C f H COMITa, Saered

Space and tfle Image ofParadise, Rudgers Uni\' Press 1 978, maI ale s pp 22-5 O.

1 7 Hermd of Hottenbourg (Landsberg), Horlus dellClarnm. edItată de Bril! la Lon­

dra. în 1 979. 2 voI Aici

1

p 38

1 8 Citat de P RICHE. Petite Vie de samt Bemard, Desclee de Brouwer. Paris, 1 989, pp 32 şI 3 3 19 Cf R

KING. Les ParadIS terrestres. Albin Michel, Paris. 1 980. pp

76-79

M MOSSER SI G TEYSSOT (c oord ). Histoire des ]ardlns, FlarnmarlOn. PariS, 1 9 90. p 33 20 ArtIcol al hu T COMITO. în Histolre des ]ardz ns. p 37 21

G. DURAND.

RatIOnal OII manuel de� divills offices, ParIs, 1 848 p 5 9

2 2 Citat în G COHEN. Histoire de la mise en scene dans le theâtre religz eux jram;:azs du Moyen Age, Champlon. Paris. 1 9 5 1 , p 9 1

2 3 Staede lsches Kunstmstitut. Frankfurt C f F RUSSEL Ş I col . DureI' el son temps, Tlffie-Life 1 967. 1 9 72. P 42 Cf de asemenea J WIRTH L 'Image medievale Nazssance

et de� eloppement ( VI-XV) . K1insleck. Paris. 1 989, pp 294 ŞI 295

24 Cf Adam et Eve (în colecţia L 'Art et ses Grandes Themes. coordonată de L MAZENOD. Pans. 1 9 67. pp 39-42) 2 5 Mulţumesc doamnei Daruele Alexandre-Bldon care mI-a semnalat eXistenţa aces­ tUl document

26 Formulare a Iw ALBERT CEL MARE. Opera omma. Pans. ed Vlves. 1 8 98, voi 36,

p 707 Cf. pentru această re fermţă ŞI pentru ceea ce urmează, M LEVI D'At"lCONA, The

Garden ofthe Renazssace Botanical Symbolzsm

li!

italian Paznting, Leo

OI schi,

Florenţa.

1 977. pp 1 76- 1 78 27 JEROME. Adversus J01 lanum Patr Lat , voI 23, c 254 28 Cf L HAUTEC<EUR, Les Jardl ns des dzeux et des hommes, Hachette , Paris, 1 9 59. p 81 2 9 Mulţumesc preşedmtelw Academiei din Verona care mI-a semnalat această fre scă . 30. ADAM DE P ERSElGNE. Manale. în Patr Lat , voi 2 1 . c 707 3 1 De spre acest subiect cf M LEVI D' ANCONA, The Garden

. .

passim ŞI catalogul

Flore en Italie realIzat cu ocazia expoziţiei "Flora în italIa" la muzeul Petit Palais dm

AVlgnon în 1 99 1 Prefaţă de M Lac lotte. passim 32 M. LEVI D ' ANCONA. The Garde n .

3 3 Ibid . P 332

.

p 365


220

NOTE

34. La Flore en Italie, p 68 Despre semm ficaţla relIgioasă a florilor cf O SPEER, "GrădmIle paradisului plantele în tablourile primitivilo r paradIsului la muzeul Unterlin­ den", înAn nulUre de la Sociele d 'lustOlre et d 'archeologz e de Colmar, XXIX, 1 980- 1 98 1 , pp 27--46. St Ambroise, Hexaemeron Patr Lat , voI 1 7 ,

c

175.

35 C f articolul lUl T COMITO. "GrădIna umanistă", În L 'Histol re des Jardms, pp 33 şI 34

36 Am folosit aicI ediţia îngrijită de J CHOMARAT, Erasme (Euvres cholSles, citată şi

mal înamte, pp 638 şi urm

37. Am folosit aiCI edIţia îngrijită de K CAMERON, Droz. Geneva, 1 988

38 B. PALISSY, La Receple , p 1 26 Cf articolul lUl A M LEcocQ, "Le JardIn de la Sagesse de B palIssy", în Hlstolre des Jardms, pp 65-75 3 9 lbld , P 128

40 lbid , P 1 60

41 lbld , P 1 86

42 lbld . P 1 96 43 lbid , P 1 5 3

4 4 lbld . PP 1 28, 1 44, 1 49 etc

45 A LABBE, L 'Arclutecture des pallUS el des Jardms dans les chansons de geste,

ChamplOn-Slatkine, Pans-Geneva, 1 9 87, p 377 (cu bibliografie) 46 Această Carte a scăm lUI Mahomed a fost cunoscută în Occident prin cel puţin trei manuscnse dm secolele al XIII-lea ŞI al XIV -lea. Cf. M BROSSARD, "LIveZI ŞI grădiru în UIll versu1 medieval", în Senefiance. publicaţia societăţii "Cuerma", Uruv din Provence, 1 990, OI 28, pp 5 5-6 1 47 A LABBE, L 'Archltecture , pp 3 1 5-3 1 7 4 8 C f maI ales M CHARAGEAT, "Le Parc d'Hesdm, creatton monumentale du XlIIe Siecle et ses ongmes arabes", în Bul/etlll de la Soclefe d'hlstOlre de rarI jram;lUs, 1 950, pp 94-1 06 49 Le roman de Thebes, ed C Raynaud de Lage . ChamplOn, PariS, 1 966-1 967, v 2 1 73-2 1 74 citat de M -F NOTZ. Hortus conc/usus "Reflectlons sur le role symbolique de la cloture dans la descriptton romanesque du Jardin" în Melanges de laterature a J Lods . E.N S . Paris, 1 978, p 461 50 FIOlre

el Blanchejlor,

ed

M

Pelan,

Uruv

v 1 746-1 7 7 1 Citat de M -F NOTZ, Hortus conclusus ..

,

dIn Strasbourg,

Paris,

offerts

1 937,

p 46 1

5 1 CHRETIEN DE TROYES, Romans, Champion, Paris, 1 9 70, p 1 93, v 6332-633 3

5 2 P TRANNOYE, "Le Jardm d 'amour dans l e De amore de A Le Chapelam", în

Senefiance, 1 990, nr 28, pp 3 7 5-386

53 Roman de la rose (partea întÎI), (ed A Lanly), I, P 20

54 lbld , p 2 5 , v 590 55 J FROlSSART, Le JoII BUlsson de Jonece, Droz, Pans-Geneva, 1 9 75, p

94,

v 1 3 77-78 56 CItat de G POLlZZI, "Sens plashque le spectacle des merveilles dans L, vre du Cueur d 'Amour espns ", în Senefiace, 1 988,

OI

25, P 206

57 Fco COLONNA, L 'Hypnerofomaclue ou Songe de Pouplule, ed du Club fran'tals du hvre, Paris, 1 9 63, pp

1 06CL 1 06vo Despre legăturIle dintre livada dm Roman de la

rose şi grădma Citere� cf G POLIZZI, "Le Deverur du jardm medieval. Du verger de la

Rose Il Cytbere", în Senefiance, 1 990,

nr

28, pp 267-288.

58 lbid . P 1 1 0

59 Cf despre acest subiect R KING. Les Paradzs terrestre, pp 87- 1 5 5 şi HlstOl re des jardms, pp. 2 1 -1 05

60 L 'Histolre des Jardms , p 3 7 (articolul lUI T COMITO)


22 1

NOTE 61 Ibld , P 36 (articolul lUi T COMITO)

62 Jbid , P 43 ( articolul lui L PUPPI) 63 Ibld , P 52 ( articolul lUI

L

PUPPI)

64 Citat de K THOMAS, Man and the Natural World, Pantheon Books, New York, 1 983, p. 236 Un tablou din şcoala lUi Tmtoretto reprezentînd "labrrmtul lUb iril" din par­ cul Hampton Court reprodus în H,sto,re des Jardms , p 81 65 Jbid , p 1 46, (artlco lul lUl L PUPPI) 66 Montaigne, (Euvres, Pleiade. Paris, 1 9 62. pp 1 1 93-1 1 94 67 în afară de articolul său dm Hisfoll'es des jardms. pp 55-63 ( ,,Naturalia et curlO­ sa dans les jardms du XVIe siecle". cu bibliografie, p 63), L ZANGHERI este autorul lucră­

ni Pratolm o. Il gz ardmo de/le merlll1lgil e. ediţia a doua Florenţa. 1 9 87 68 Histoires des jardins. p 55 (articolul lUl L ZANGHERI) 69 Ibl d . p 77 ( articolul lUi L -T TOMASi) 70 Jbld , p 50 (articolul lUi L PUPPI) 71 Citat parţial în K THOMAS. Man alld the Natural World, p

Poems. "The Garden", p

1 16

226

J S HIRLEY ,

Mulţumesc pnetenulUl meu Andre Rannou care mi-a

furruz at textul mtegral al acestUl poem ŞI care mi-a lămurit semnificaţIa lUI 72 Această l1lterpretare este propusă în Ibl d . P 89 (articolul lUi BR. ADORNI)

73. Am a"llt aicI în vedere fo arte l1lteresantul catalog Het aarts Paradijs Dleren­

voorstellingen

III

de Nederlanden van de 1 6de en J 7de eeuw, Anvers, 1 982

74 Operă a lUI Sohmena Mulţumesc doamnei Damele Alexandre-Bldon care mi-a senmalat această lucrare ŞI ffil-a procurat fotografiile 75 F COLONNA. Le Songe de Poilphile. pp 1 07-1 1 5 7 6 K . THOMAS, Man anei the Natural Wo/'Id p 224 7 7 Jbid

78 Jb,d , P 226 79 Ibld

80 Pans, 1 7 83- 1 785, 2 voi cu 200 de planşe 8 1 Am tratat de mal multe on acest subiect în lucrănle mele antenoare ŞI îmi îngădUl de aceea să fac trumtere la La C,vilisatlOn de la Renaissance pp 350 şi 3 5 1 în ediţia de la Arthaud ŞI pp 3 1 3 ŞI 3 1 4 în editia de la Fl ammanon, la La mort des pays de Cocagne, Public de la Sorbonne, PariS, 1 9 76, ŞI de asemenea la Le Peche et la peur,

II1ll1

ales

pp 1 4 3- 1 5 2 82 Amsterdam. RIjksmusewn,

m

de mventar 1 452-A2

83 Am reluat aLCI descnerea pe care

am

lacut-o în Ovilisation de la Renrussance

(ed Arthaud p 3 5 6 ŞI planşa CXXIl). 84 Indlcaţllle privitoare la Pedro Martrre d' Anghlera ŞI la Femandez de Oviedo după

V MURG A SANZ, luan Ponce de Leim, ed Umv de Puerto Rico, 1 9 72, pp 1 1 8- 1 20 Anglllera (dec II. 1 X. cap

Il),

OVledo ( 1 . XVI, cap II) Cf de asemenea L OLSCHKI,

"Ponce de Le6n's Fontain of Youth A History of a Geographlcal Myth". în Hispamc Ame ncan ReHew. XXI, 1 94 1 , pp 3 6 1 -385

85 Despre Hieronymus Bosch, cf mal ales W FRAENGER, Le Royaume mdlenrure de l. Bosch, Denoe\, Paris, 1 966 ŞI C DE TOLNAY, Hieronymus Bosch, Methuen, Londra 1 966

86 A DE LA SALL E, Le Parad,s de la reme Sibylle. trad de F Mora-Lebrun, Stock, Paris. 1 983. p 94 87 O DE SAlNT-GELAlS. Le SeJour d 'Hon neur. ed J Alston James. Univ of North

Carolma Pre ss. Chapel HIll. 1 977 Cf P CHIRON. Les Represe ntaflon du paradzs dans la litterature entre 1 450 et 1 563, D E A dact . 1 9 90-1 991 (Umv Paris X). pp 52-60


222

NOTE

88 SPENSER, Minor Poems, ed E de Selmcourt , Clarendon Press, Oxford, 1 9 1 0. 1, P 143

VII NOUA ŞTIINŢĂ ŞI PARADISUL TERESTRU Mauritshws, Haga (pe la 1 5 20).1 2. Mauntshws Rubens l-a pictat pe Adam ŞI pe Eva, Iar lan Bruegel, animalele ŞI pomll 3 Cf E GONDINET-W ALLSTEIN ŞI E ROVSSET, Une rose pour la creah on, Mame, ParIs , 1987, pp 74-75 4. A Du VERDIER, Dlverses Le�ons. Lyon. 1 5 80, pp 1 6-20

5 A WILLlAMS, The Common Exposition An Accounl ofthe Commentan es on Gen­

eSlS, Chapel Hill, 1 948. pp 3- 1 9 6 K

KIRKONNEL. Celestial Cycle. Gordian Press, New York. reedItat în 1 967,

pp 5 4 1 -639 7 Mă refer la pp 2 73-289 ale Cărţll mele Le ?eehe ei [a peur, Fayard, P arIS. 1 983 8. LUTHER, (Euvres. Labor et Fldes, Geneva 1 975, voi 1 7 , pp 94 şi 95 9 Cf F LAPLANCHE. L 'Een tl/re, le saere el l 'hlstol re Erudlls et poz,tlques protes­

tants devant la Bible en France au XVII' siecle, Holland Umv Press, 1 968, mai ales p 70 Operele complete ale lui Zanchius au fost publIcate la Geneva in 1 6 1 3 1 0 J DUNCAN, Miiton 's • ma l ales PP 93, 96. 1 34 ş i 206 1 1 Despre Bochart, cf F LAPLANCHE, L 'Eenture , ma! ales pp 250-254 12

în ale

sale Opera omma

.

, Lelden, 1 692. 3 voi

tulw Morin. Ibld , PP 9-28

1. 833-834 Vezi ŞI prefaţa Sfm­

1 3 Despre hărţIle care însoţesc Blbha (protestantă). cf C DELANO-SMITH. "Maps in Blbles in the Slxteenth Century" , în Tlle Map Col/eclol , decembrIe 1 984,

m

29, pp 2-16

ŞI mai ales C DELANO-SMITH ŞI E MORLEY lNGRAM, Maps in Rible, 1500-1600 An Jllus­

trated Catalogue, Droz. Geneva, 1 99 1 . mal ales pp XXI-XXXIX

14 E -S PrCCOLOMINI, Hlstona rerum ublqlle gestaru m, edlţule consultate' Helmstedt , 1 699. pp 7 şi 10 ŞI 75-80 (despre Armenia) 1 5 G P OSTEL, Cosmographlcae diSCIplmae compendium, Basel, 1 5 6 1 , p 25. 16 1 GOROPIVS. Origmes antwerp, anae. Anvers, 1 5 69, 1. V, P 5 3 9.

1 7 CAJETAN, Comentani in quinque libros mOSQlCOS, ediţia folosită' Paris. 1 5 39 1 8 EdIţia folosită: Lyon. 1 5 3 1 , mai ales pp 83- 1 0 1 1 9 Ediţia fo losită Lisabona, 1 5 56. mal ales PP 5 8-60 20 R BELLARMIN, Opera omnia, 1 9 1 6 IV, De graha pnml homl ms, cap. LI

2 1 BOSSUET, Correspondance, Hachette , Paris, 1 920. voi 4. p 355

22. J DVNCAN, Milton 's

. mai ales P P 2 1 0-2 1 5 23 A lNvEGES. H, stona sacra paradisi terrestns, Palermo, 1 649, "lec tori" 24. M

CARVER, A D,scourse of the Terrestnal Paradise, Londra, 1 666, "To the

reader" W RALEIGH, rhe Works. II, p 78

25 F SUAREZ, Opera omma, ed Vives. Paris, 1 856. III. "De hom1ll1s creatione . . " ,

p 1 98

26 lbld. . p 202 27 W RALEIGH. The Works.

n.

p 75

28 M F BECK, Schedlasma hagtographicum de locis Eden, Ophl r atque Tarsts, Iena, 1 676. cap 1 în Theses d '[ella (Fac Tb. Pans), voi IV. p 25 1

29 J SALKED. A Treatise ofParadise. Londra 1 6 1 7 . pp 1 9 şi 20


223

NOTE 30 CORNEL/US A LAPIDE, "ProemlUm et EnCOmIUIll S Scripturae", pp Commentalla In Pentateuchum MOSls, ed Anvers, 1 6 7 1 3 1 W RAL EIGH. The Works . II. p 64 32 M CARVER. A Discourse

..

13 ŞI 14 în

"To the reader"

33 P D HUET, Traite de la situahon du paradis terrestre , 1691 EdItIa citată' 1 70 1 .

pp 3 Ş I 4 C f J - R M ASSIMI, "Montrer e t demontrer" în Jurul lucrării Trai te de la sltua­

tion du paradis terrestre de P -D Huet. 1 6 91 . în A DESREUMAUX ŞI F SCHMIDT. Morse geographe. VrÎn. Paris. 1 988, pp 203-225 34 LUTHER. Commentm re du bvre de la Genese. p 95 35 CALVIN, Com mentmres SilI' I 'Ancien Testament, p 47

36 J HOPKINSON, Synopsis paradlsl, ed Lyon, 1 5 9 8, p 9 37 W RALEIGH. The Works. p 67 38 J SALKED. A Treahse, p 8 39 M CARVER. A fl, scourse ofthe Te rrestll al Paramse, ,;:ro the reader" 40 J BASNAGE. H,stOlre du Vieux et NOllveall Testament, Amsterdam, 1 7 05. p 6

4 1 F SUAREZ Ope la omnia. IIL c 1 98-1 99 42 A lNvEGES. Hlstoll a sacra

, p 12

43 SCHEDEL. Ch romques de Nuremberg. BiblIoteca naţIOnală (ParIS), f'9 44 CAL VIN , Commentm res SilI' I 'A ncien Testament, p 47 45 J HOPKINSON. Synopsis parad,s" p 9 46 F SUAREZ. Opera omma. III. p 206 47 E ROGER. La Terre sm /lle, p 7 48 B

PERElRA. Commentanorum el dlsputahonem In Geneslm

MaillZ . 1 9 1 2 . III.

f'>

. ed consultată,

97 ŞI F SUAREZ. Opera omma. III p 20 1 . fac referue la H ugues de

Saint-Vlctor atlmci cînd expun această op1llie

49 V ADIAN. Epl tome tr/llm tenae parhllm, ASl ae, Aji'/Cae et Europae

, Zurlch.

1 5 34. pp 1 83 - 1 87

50 J DUNCAN. Mellon 's

, p 200

5 1 J GOROPIUS. Ollgmes ann. erpl anae, Anver s. 1 569. pp 481 ŞI 482

52 J DE PINEDA, Los Treynta bbros de la monarcma eccleslashca o h,stolla umver­ sal de l mundo. Sa1amanca. 1 5 58. L pp 1 6 ŞI 1 7 J DUNCAN. Milton 's " pp 200 ŞI 201 53 F SUAREZ. Opera omma. III. pp 202-204 J SALKED, A Treahse of Paradl se, p 26 54 CALVIN, Commelltmres SIlI' [ 'Anclell Testament.

p 47 A STEUCHUS EUGUBl-

NUS, Recogmho Veterls Testam enh aLi he bralcam ve Il tatem, Lyo n, 1 5 3 1 , pp 83 ŞI 84 J OLEASTER. Commentalla

III

Moi'sis Pelltate llchum, L1sabona , 1 5 56. p 58 W RALEIGH,

The Works . pp 66 şi 67 G DIODA TI. AnnotatÎolIs Upon all the Books ofthe Old and New Testament, Londra. 1 6 5 7. s p cap IL v 8 55 D P AREUS, In Geneslm Mosis commentallus. Geneva 1 6 1 4 . 56 W RALEIGH. The Works. p 77 57 B PERElRA. Com mentallorum

.

c

316

f' 98

58 R BELLARMIN. Opera omla, IV. c 5 0

5 9 B PERElRA. Co mmentallorum . . r 9 8

60 F JUNIUS. Protochsla seu Creahoms ... histoll a. Heidelberg. 1 5 89. p 1 07. 61 T MALVENDA. De Paradis o voluptatis . Roma. 1 605. cap VIII. p. 279

62 R BELLARMIN, Opera omma, IV. c 5 1 63 F SUAREZ. Opera omma. III . pp 209 ŞI 2 1 0 6 4 LUTHER. Commentm re du livre de la Genese. p 97 65 Ibld . P 9 3

6 6 Ibid , P 95


224

NOTE

67 Du BARTAS, La Deu-xieme Semame

(ler Jour ' Eden),

Rouen, 1 608. v 125 şi

urm.

68 G DrODATI, Annotations Upon ali the Books of the Old and New Testament, cap II

69 J SALKED. A Treahse of Paradise, p 39 70 STEUCHVS EUGUBINUS, Recogmtio . p 98 7 1 B PERElRA, Commentanorom . , t" 1 0 1 7 2 CORNELIUS A LAPIDE, Commentana

, p 85.

7 3 A lNVEGES, Histona sacra, pl 93

VIII CERCETĂRI ASUPRA LOCALIZĂRII PARADISULUI TERESTRU LUTHER, Co mmentrure du l,vre de la Genese, p 94

2 Du BARTAS , La Deuxl eme Semrune, V, v 1 2 5-126

3 CALVIN. Commentaires sur l 'Anclen Testament, p 48

4 SUAREZ, Opera omma, III, p 1 9 8

5 W RALEIGH, The Works, III , pp 78 şi 79 6 J DUNCAN, Miiton 's .. p 99

7 TERTULIAN, Apologetica XL Vll el contra Marc/on Patr Lat , voi 1 , c 520 şi II,

c 288

8 THOMAS D ' AQUIN. Somme theologzque, Ia, qu 1 02, ar! 2 (ed du Cerf, 1 1 , p. 281 ) 9 BONAVENTURA, Commentana in qllatuor Zzbros sentenharum

. Opera omnia, II,

p. 408

1 0 DURA.'ID DE SAINT-POUR<;:AIN, In Sentenhas theologzcas Petri Lombardl commen-

tanorom lzbn quatuor, Lyon, 1 5 86. p 361 1 1 . PIERRE D ' ArLLY, Ymago munm. ed Buron, III, p 647

U Citat în ibid Cf. B BACON, Opus maJus. ediţia din 1 733, P 83 13 Ibid , III, p 648

14 A.-S PICCOLOMINI, Hi stona

, p 10

15 Citat în Pierre D ' Ailly, Ymago mundl , III, p 742 16 Citat în Ibld , III, p 745

17 Cf. A. DE LEON P INELO. El Parad,so en el Nuevo Mundo, lucrare scrisă între 1 650 şi 1 6 55 şi publicată în 2 voI în 1 943 S BUARQUE DE HOLANDA, Visâo . , p 1 38.

1 8 F LOPEZ DE GOMARA , H,stona general de las Indzas, Barcelona, 1 954, 2 vol., I

pp 1 5 0 ŞI 1 5 1

1 9 A HERRERA Y TORDESILLAS, Histona general de los hechos de los Castellanos en las yslas y en t, erre del Mar oceano (1 499-1552), Madrid, 1 9 33-1 953 ( I 2 vo i ): 1 III cap XII, p 2 8 1 2 0 . J D E ACOSTA, Histona natural y moral de las Indl as, ediţia întîi, Sevilla, 1 5 90;

prima ediţie franceză din 1 598, ed. O' Gorman, Mexico, 1 962. 1 II, cap. XIV, pp. 84 şi 85

21 ANTONIO DE LEON PINELO, El parruso en el nuevo mundo, 2 voI., Imprenta Tomes

Aguirre, Lima, 1 943, pp III-XLV Cf J. L Phelan, The Millemal Kingdom ofthe Fran­

ciscans in the New World, UOlV of Cahfomia Press, 1 9 56, p 69 22 W RALEIGH , The Works , II, pp 87-88

23. N CARPENTER, Geography, 1 625, retipănt în 1 9 76, pp. 21 1 şi 2 1 2

2 4 F SUAREZ, Opera omnia, III, pp 208 Ş I 209. 25 N CARPENTER, Ge.ography, p. 2 1 2 2 6 Vezi mai sus p 85


NOTE

225

27 L DE URRETA. Histona eccleslastlca, politica, natural y moral de los grandes y remotos reynos de la Ehop' a, monarchla del emperador llamado preste Juan de las In­

dl as, Valencia 1 6 1 0 pp. 96- 1 00 28 PURCHAS, H, s Pilgnmes, Londra. 1 6 2 5 . 5 voi partea a II-a. p 1 064 2 9 P HEY L EYN . Cosmographle In Foure Booh , ediţia intîi, 1 652 Ediţia consultată' Londra, 1 67 7 . IV, p 53 29bls JOHN MIL TON. Paradisul pierdut. cartea a IV -a, p 1 1 7. traducere de Aurel Covaci' Ed M illerva Bucureşh, 1 9 72 30 G POSTEl, Cos mographlCae dlsclplmae compendlum. Base\. 1 5 6 1 , p 25 . 3 1 Cf de ex discuţia pe această temă in F SUAREZ. Opera omma, III, p 208 care păstrează totuŞI ambele intelesUrI, ŞI in C A LAPIDE, Commentana , pp 82 ŞI 83

NYSSA. De Orahone dommica , pp 248 şi 249 33 F "UAREZ, Opera omma. III , p 207

32. GRIGORIE

DE

Par Gr . voi

44. c

1 1 84

Cf.

M ALEXANDRE . Le Commencement

34 Această localizare (neobişnwtă) în Arabia a fost propusă de protestarttul M BECKER, Sch edlasma hagrograficum de loci s Eden, Ophlr, atqlle TarSIS, Iena, 1 6 76, p 258 3 5 B PEREIRA, Commentanorum , fs 95-96 36 C A LAPIDE Commentana , p 84 3 7 M CARVER, A D,scollrse . p 52 38 Ibl d., P 1 35 39 lbid , P 1 5 1 A ORTELIUS. Theatrum Orbls ter ramm Londra, 1 606, retipărit la .

Amsterdam in 1 968. planşa a doua t" J 40 DOM C AlMET. lommentaire iltteral

SUI

tous les ln res de / 'Anclen et du Nouveall

Testament. ParIS. 1 706. p 49 4 1 Ibld , p 5 0 4 2 Ibid., P 5 3

43 CALVlN. Com mentalres

44 Ibld , P 50

, p 48

45 STRABON Geographle, ed A TardIeu. Pans. 1 873, II. p 446

46 CALVlN, Commentaires 4 7 Ibld

, p 52

48 Vezi mal sus p 1 2 2 4 9 C D SMITH. "HărţI in Blblte

" . in The Map Col/ector. 1 984,

nr

29, pp 9-1 1

50 The Dlltch Anllotahons Upon the Wh ole Blble, traducere Tb Hoak. Londra. l657

Slg B 3 C f J DUN CAN , Mzlton 's

, p p 2 1 0 ŞI 309

5 1 F JUNIUS. Protoktisia seu creahoms . histon a, Heidelberg. 1 5 99, pp 99 şi \ 00 52 J HOPKlNSON. Synopsls

. pp 1 7 şI l 8

5 3 W RALEIGH. The Works, II. p 1 2 7

5 4 P HEYLEYN. M, crocosmas: a Llttle Descnphon of the Great World, 1 6 2 1 EdtţIa

consultată. Oxford, 1 636. pp 6 1 0/6 1 2 5 5 Ibid , pp 629 şi 668 AceeaşI geografie ŞI la A Ross. The Fmt Book ofQuestzons

Upon Genesls Contrumng Qlleshons Upon the Sne Flrst Chapters, Londra. 1 620.

pp 40-44 5 6. D PAREUS , In Genesl m Mosis commentanlls. Geneva \ 61 4 , c 324 5 7 Ibld , c 329-334. 58 A RlVET . Exercitah ones CXC m Geneslm. Lyon. 1 63 3 . p 247

59. S BOCHART. Opera omma. Lelden. 1 6 92, r, c 833 Despre Bochart cf F LAPLAN­

CHE. L 'Ecnture

, pp 252-256

60 G DIODATI, Annofatlones IIpon

, s p . cap II. v 8

61 J BASNAGE. HistOlre du VlellX et Nou� eau Testament. Amsterdam. 1 705. p 7


NOTE

226 62 Ibld 63 VezI mai sus pag 1 3 8

64 H. GROTIUS. Adamus exul, Assen. 1 970. p 33 65 lbid., P 1 07

66 A STEUCHUS EUGUB!NUS, Recongm tion Vetens Testamentl ad hebrmcam ven-

tatem. Lyon, \ 5 3 1 . p. 85 67 Ibl d , P 88

, 68 H. OLEASTER. Commentana In Mol SI Pentateuchllm. LIsabona, 1 5 56, p 58

69 Ibid , P 60

70 F VA TABLE. BIblia Sacra, In Geneslm, ed Salmanticae. 1 5 84. p 3 1 7 1 A lNvE0ES, Hlslona sacra

tzse

.

p 16

, pp 1 4 ŞI 1 5 Cf de asemenea J SALKED, A Trea­

7 2 P D HUET, Trm te de la sltuatlon du paradis terrestre, prlIDa edIţIe, Pans, 1 69 1 , pp 4-6 C f J R M ASSIMI. "M ontrer e t demontrer autour du Trm te de la sUuation du pa­

radis terrestre de P D Huet ( 1 69 1 )" în MOIse geographe

, sub îndrumarea lUi A DES­

REUMAUX ŞI F SCHMIDT, Vnn. PariS, 1 988, pp 203-226. T'. P D HUET, Traite

74 Ibld , P 30

, p 21

75 Ibid , p 63 76 Ibl d , P 66

77 Ibld., P 67

78 Ibid , P 3 5

79 Ibld , pp 7 0 �I 7 \

8 0 BOSSUET, Cor,.espondences. Hachette. Pans. 1 920. voi 4 p 3 5 5

8 1 M SERVET. C'hnstzamsmi restitutzo. V iena (Dauphine ), 1 5 53. p p 373 ŞI 374 82 M

BEROALDE. Ch romcum, scnpturae sacrae auctontate constztutum, Geneva,

1 5 75. pp 80-87 Cf J DUNCAN. Mllton 's 83 J DUNCAN. Mllton 's

, pp 209-2 1 0 şi planşa 7

, p 110

84 1 DE LA PEYRERE. PraeadanJltae sne exercl tzo super

verslbus eplstolae D Paul!

ad Romanos, 16 5 5 . mai ales pp 1 1 6- 1 28 Autorul consideră că "pămîntul făgădurnţei" în sens larg se întmdea din EgIpt pînă la Eufrat 85 J HEIDEGGER, Hisfona sacra pafnarchum, Amsterdam, 1 6 67, r, pp 1 4 2 ŞI 1 4 3

J HERBINlJS,

Dlssertahones

de

admlrandls

mundi

cataractls,

Amsterdam,

1 678,

pp 1 4 7- 1 5 1 Cf J DUNCAN, MI/ton 's . . . , pp. 2 1 1 şi 2 1 2 86 N ABRAM. Dlatnba de quatuorfluviis et loco paradlS/. Rouen. 1 635. pp 64 ŞI 65 87 E ROGER. La Terre smncte. Pans. 1 646. pp 7- 1 0

8 8 J - R MASSIMI, "Montrer et demontrer

" , în MOise geographe, p 224.

89 J HARDoulN. Trmtez geograpfuques et h,stonque pOllr faciilter I 'l ntelZ,gences de

I 'Ecntllre smnte. Haga, 1 7 30. 1. p 43 90 Ibld , P 56 9 1 /bld , p 69

92 J BERRUYER, Histoire du peuple de f),eu. Paris, 1 728. 1. P 1 8 93 Ibld , p 1 9 94 Ibid , P 20 95 Ibid , P 2 1

9 6 C f enumerarea în derîdere p e care o face M CARVER î n A D,scourse ofthe Ter­

restn a1 Paradise: ("To the Reader"), CHR HILL. Antzchnst In Seventeenth-Century Eng­ lal/d. Londra. 1 97 1 . stăruie asupra aceSIDJ aspect pasSI m 97 J SALKED. A Treatzse , pp 23 şi 24


227

NOTE 98 A INVEGES, Histona sacra . , p Lat , voI 34 . l 381 99 LUTHE R, Co mme/ltmre . , p 1 0 1

1 5 AUGUSTIN. In Geneslm ad [,tteram

Patr

1 00 A RrvET. E"ercl tah ones CXC I n Geneslm, p 246 1 0 1 F SVAREZ. Opera omnia. voi 3. p. 203 1 0 2 J SALKED. A Treahse 1 03 Ibiel , p 25

, P 23

J

1 04 Ibid , P 33

1 0 5 A. L"IVEGES. Histona sacra

, pp 16 ŞI 1 7

1 0 6 lbiel . P 1 7

1 0 7 lbld , P 1 8 F Suarez. Opera omma. III. p 207

IX. RAFINAMENTE CRONOLOGICE I

A RrvET. E\erclfahones CXC In geneswl. op Cit , P 206

2 A. lN" EGES. Histona sacra 3 Ibid , pp 83-86

.

pp 7- 1 1

4 Ibld , pp 1 1 2 - 1 1 6 5 Ibld., pp 1 2 4 - 1 2 7 . 6 lbid , pp 1 3 2- 1 3 6 7 Ibl d , pp 1 3 6- 1 3 8 8 . Ibiel , pp 1 4 0- 1 4 � 9 [bul , p p 1 -I � - 1 4 8 1 0 Ibld., p p 1 5 4- 1 5 6 I I Ibid , pp 1 5 8-163 12 Ibld , P 261

13 Ibid , pp 25 8-289 1 4 M BAR CHEFA, Liber de paradis o Patr Gr . voI I I I . c 490-49 1 1 5 B PERElRA. Commentanonlm . . . , n. 1 1 7-1 1 8, f' 4 1

1 6 J US SHER. A nnaies veten testamenti, Londra, 1 650. p 1 7 A lN\'EGES, Hi stona sacra. 1 8 Ibld , P 9

.p 8

19 Această afumaţle a lUI Beroalde se găseste intr-o lucrare mtllulată Chronologia, hoc est sllpplllaho temporl/m. pubhcată la Basel în 1 5 77. împreună cu o reedltare a lu­

crăm Chronologw

, a Iru Mercator. care

nume le intre gu lucrăn aiCI. 1

p 131 20 A STEVCHU� EVGUBlNUS, Recogmho . . p 5 1 21

F SUAREZ. Opera omma. voI 3 . p 208

22 A lN\'EGES. Hi stona sacra . , p I I 23 B P E RElRA . Com mentanonlm 24 J USSHER. A nna/es

.

,p 1

. f" 1 1 6

25 A lNvEGES, H, stona sacra . . ,p 84

26

F SUAREZ. Opera omma. III, p 368

27 A lNv'EGES, Histona sacra . , p p 85 ŞI 86 2 8 J SALKED A Treahse . . . , p 142 .

29 F SUAREZ. Opera omnia. III, pp 368 ŞI 369.

30 Ibl d , P 1 92

3 1 A lNvEGES. H, stona sacra . . , p 1 2 6

II. cap III.


228

NOTE

32 Ibld , pp 125 ŞI 1 26 33 lbid , P 1 26 34 B P ERElRA . Commentanorom . . , t" 1 7 6 35 A lNvEGES, Histona sacra

, p 133

3 6 lbld , p p 1 34-1 3 7 37 Ibid , P 1 36 38 lbid . P 1 4 1

fs XXIII-XXXV

3 9 . CAJETAN, Opera, ParIs, 1 5 3 9

40 F SU AREZ. Opera omma, III. p 1 82 B PEREIRA, Commentanorum C. A LAPIDE, Commentana . • p 69 41 A. lNvEGES, Histona sacra

,

t" 177

p 142

42 THOMAS D ' AQuIN, Somme theologJque. r, qu 73, art 2. L 'CEuvre de SIX Jours,

Cerf, Pans, 1 960, p 1 86

43 L MOLINA, Com:lIentana in pnmam D Thomae partem, Lyon, 16 22 "De opere sex dIerum", dtsp 2 2 . pp 6 9 1 şi 692 44 B PERElRA. Commelltanorom

, fs 1 5 6 ŞI 1 5 8

45 F SUAREZ. Opera omma. III , p 1 80 46 A lNvEGES, Hl ston a sacra , p 1 4 7

47 F SUAREZ, Opera omma, III, pp 369 ŞI 183 48 AUGUSTIN. Appendtx tomi declml opero m s A ugustzru. pars tertza sententzae ex

Augustzno dell batae. Sent 329 Patr Lat voI 45, c 1 888 49 A lNVEGES, Histona sacra , p 1 5 5 5 0 lbld 5 1 Ibid , pp 1 5 8 ŞI 1 5 9 5 2 lbid , pp 1 62 ş i 163

5 3 J SALKED, A Tre atz se, p 228

54 J SWAN, Speculum mundl or A Glass Representzng the Face ofthe World, ediţia a treIa. Londra, 1 665. p 4 5 6 5 5 T MALVENDA. De Parad,so vOluptatlS, Roma, 1 605, cap LXXV. pp 24 1 -245 56 MO ISE BAR CHEFA. De Paradiso, c 5 80 5 7 F SUAREZ. Opera omma, III , p 3 72 58 B PERElRA, Commentariorom

5 9 A lNvEGES. Hl ston a sacra 60 J SALKED, A Treatzse . .

.

.

t" 238

. p 1 63

p 228

61 J Sw AN, Speculum mun cii . . , p 456 62 F SUAREZ, Opera omma, III, p 3 72 63 J SALKED, A Treatzse

, pp 2 2 7 ŞI 228

64 A lNvEGES. EfIstona sacra

",

p 236

65 Ibld , pp 2 6 1 ŞI 262 66 lbid . P 270

67 lbld . P 285 68 MOISE BAR CHEFA, De Paradlso, c 579 69 A lNvEGES. Hlstona sacra .

,

pp 285-286

70. lbld , pp 289-299 71 J LIGHTFOOT, Works, Londra, 1 684, r, p. 692 Cf C -A. PATRIDES, "Renalssance

Estimates of the Year of CreatlOn", în The Huntzngton Llbrary Quarterly, 1 962-1 963, voI. XXVI, p 3 1 9 în pagmlle următoare VOI folosi mult acest artIcol foarte sugestiv

72 J

SWAN, Calamus mensurans, Londra, 1 65 3, r, pp

"Renalssance Estimates o f the Year of Creahon", p. 3 1 9

35-36

C -A

PATRIDES,


NOTE

229

73 H BROUGHTON. A Selder Olam, Thal Is Order of the World, Londra. 1 9 54. p. 1

Citat de C -A PA TRIDES. ,,Renwssance Estunates

". p 3 1 5

74 C - A PATRIDES. "Renaissance Estimates " p 3 1 9 75 . G VECCHETTI. " Tabulae ma)ores " î n De Anno pnrmhvo ab exordl o mundt . Augsburg, 1 6 2 1 C -A PATRID ES. "Renaissance Esumates 76 C - A PATRIDES. "Renalssance EstlIDates 77.

L-am

,

" p 319

" pp 3 1 6-3 1 8

adăugat la lista Iru C -A Patndes, bazîndu-mă pe lucrarea Iru MALVENDA,

De Antichnsto. r, p 1 06. ediţia dm Lyon, 1 647 78 C HlLL, Antlcnst In Seventeenth-Century England. p 25

X "DE ÎNDATĂ CE A DESCHIs OCHII 1 Mistere du Viei Tes tament, ed J de Rotsclllld, Pans, 1 8 78, 1, p 3 1

2 lbld , p 3 5

3 J SALKED. A Treahse .. , p p 1 3 3-1 3 5 , A L�VEGES. EfIstona sacra . p p 90-92 4 SAINT AUGUSTIN. (Euvres. De�ch�e de Brouwer, Bibliotheque augustiruenne, nr

48 In Genesim 1 VI. cap XIII. p 48 1 5 BELLARMlN. Opera. Pans, Vwes. 1 8 73. voi

cap IV. p 308

6 J SALKED. A Treahse

5

De anllSSl One grallae 1

III,

, p 134

7 Cf G M A IORINO, Adam " New Born and Perfect " Th e Renmssance Promise of

Etermty. indiana Uruv Press. 1 987, pp 3 ŞI 4, 1 0- 1 3 L B ALBERTI, ,,Delia pittura" în ale sale Opere

\

olgan . ed C Grayson, Ban, 1 960- 1 9 73

8 SFÎNTUL rERONIM . Epl stula 108 ad Eustoclu um Patr Latr , v oI 22 c 902

9 F SUAREZ. Opera. III , p 1 86

10 B PEREIRA. Comme/ltan orum

,

t" 1 3 8

I I CA1ET AN. Commentaru I n qUlnque Mosalcos Ll bros, Genesis J, ParIs. 1 5 39, p 20 12 J SALKED. A Treahse

, p 134

1 3 MOISE BAR CHEFA. Liber de Paradlso, cap XIV. Patr Or , voi I I I , c 498

1 4 F SUAREZ. Opera

. III, p 1 87

1 5 A lNvEGES. Histona sacra 1 6 J SALKED, A Treahse

, p 91

, pp 1 34 Ş I 1 3 5

1 7 A . lNvEGES. Hi stona sacra 1 8 lbid , p 1 5 2

, pp I S I Ş I 1 5 2

1 9 SAlNT IRENEE. Contre les herl!sles ( 1 V), traducere de A Rousseau. ed du Cerf.

1 984, p 626

20 SFîNTUL BERNARD. Sermones Patr Lat voi 1 8 3, c 429 2 1 A lNVEGES. Hl stona sacra

, p 153

22. Cf A CHASTEL. Le Mythe de la Renalssance, 1420-1520, Skua, Geneva, 1 969,

pp 1 3 7-1 43

23 KlUlstmstonsche Museum 24 The Fogg Museum of Art Cambndge Mass Despre Iconografia cuplulm pnmordial cf J -D REY ŞI A MAZURE, Adam el Eve, Mazenod, Pans, 1 967 25 Landesmuseum, Gotha

26 MILTON, ParadIsul pierdut. 1 IV. cap V 305 27 J S ALKED. A Treahse

, pp 1 0 3-1 06

28 LUTHER. Commentmre du Z,vre de la Genese. p 98 29 Jbld , p 1 05


230

NOTE

3 0 Ibld . P 1 07 3 1 J SWAN. SpecII/IIm mllnd! or A glass Representmg the Face of the Wot ld. Cambndge. 1 635 Ediţia consultată Londra. 1 664, p 460

3 2 D PAREUS, In Geneslm Mosls commentanus. Geneva 1 6 1 4 . c 202-203 33 F SUAREz. Opela

m. pp 2 7 1 ŞI 272

.

34 LlITH ER. Commentmre du /cvre de la Geneve, p I O S 3 5 C f J DELUMEAU. L e Peche et la peur, pp 255-265

36 CALVIN. Comme/ltaÎl e sur / 'Anclen Testament, l, p 50 37 [bld . P 48

38 J S ALKED, A Treahse . . . . p 143-145 39 J HALL. Worh. 1. 1 863. P 1 5 ("The Crea!IOD of man" )

40 MIL TON ParadIsul pIerdut, 1. traduc ere de Aure l Covacl. Ed Mmerva, Bucureşl!,

1 972, p 1 1 9

41 'bld . pp 1 3 1 - 1 3 2 42 J GOROPIUS. Ongwes antwerp, ane, p 497 43 T TASSO. Opere, ed B MaIer. RizzolJ. Milano. 1 964. IV P 3 1 3. v 8 1 0-8 14 44 THOMAS o ' AQulN. Somme Theologlqlle. ed Desclee 1. "Les origines de l'hom-

me". q 1 02 , art -3. p 282 45 F SUAREZ, Opera

, voi 3 p 2 3 0

4 6 AUGUSTIN. CEuvres. v o i 49 D e Genesl a d /ctteram, 1 v m . cap IX, 1 7. P 37

47 MOISE BAR CHEFA, De Pa/ ad,so. op Ci t . cap xxvm Pa!r Gr . voi 1 1 1 . c 530 48 MAL\' ENDA. De Paradl so. 1 605. cap LXV. pp 202-206

49 AUG USTIN. (EI/vres. voi 49 De GeneSI ad litteram, 1, 8, cap VIII. 1 5. P 35 50 P ERE lRA. Commentanonlm

,

5 1 A lNVEGES. Histona sacra

1 IV. f' 1 46

. p 122 5 2 Du BARTAS. La DellXl eme Semmne

l 'enfance du monde

ler Jour Eden, ed

Chouet. 1 5 93, reprodusă in Tlle Worh ofG de Sal/uste. Slellr du Bartas, The Uruversay of N orth Carolina Press. Chapel HIIl. 1 940, Repnn! Sla!kme. 1 977, 3 voi III . p 3 53 J SWAN. SpecIIlum mllnd,

pp 4 5 7-458

54 J HALL. Worh 1. pp 1 0- 1 4

5 5 . F SU AREZ. Opera

, III. P 280

56 AUG USTIN . CEuvres. voi 35 Gte de Dl eu. 1. XIV, cap X. p 399 5 7 ('AJETAl\!. Commentarii .

.

p 23

58 AUGUSTIN. CEu\'res, v oi 48, De Genesl ad /ctteram. 1 III, cap XV. 24. pp 249-251

5 9 THOMAS o' AQUIN. Somme th eologlque. 1 , q 96. a 1 . "Les ongmes de I'homme",

p 1 89

60 B PERElRA, Commentanomm

.

1 , IV. f" 1 75

61 F SUAREZ, Opera . . . , III, pp 407 ŞI 408

62 J SALKED. A Treanse

63

J

, p 122

HALL. Worh. l, p 1 0

64 T TASSO, II Mondo Creato. p 3 1 5 . v 862-867 65 MILTON. Paradisul p,erdllt. 1 972. pp 1 \ 9- 1 2 0 66 J S ALKEo. A Treahse . 67 F SUAREZ. Opera

.

.

L traducere de

Aurel Covaci, Ed Mmerva, BucureştI,

pp 1 23 şi 1 24

m. voi 23' Commentana

ac

dlsputatlones In ternam partem

D Tomae. disp 73. sec! 8 p 622

68 Ibid. . D 5. P 622 A INVEGES. Histona sacra . , pp 1 66- 169 şi 2 1 7-2 1 9 .

6 9 A lNvEGES. Historia sacra . , p 1 68. MOISE B AR CHEFA, D e Paradiso ' Patr. Gr.,

voI 1 1 1 . c 525 70 LlITHER. COI/I/llen!mre du In-re de la Genese, op CIt , pp 1 07-1 08


23 1

NOTE 7 1 F SUAREZ. Opera .. . . III. p 232

72 J SALKED. A Tre atise 73 lhld . P 1 86

. p 185

74 Ib, d . P 1 89

75 AUGUSTIN. (Euvres. voi 49 De Genesl ad lItteram. 1 VIII. cap XVIII. 37. P 67.

76 Ibld voI 36 La Cite de Dleu 1 tanorum . 1 IV. t" 1 76

1 8. cap XXX IX . p 6 1 9 B P EREIRA. Commen-

77 În această privinţă cf marea lUlrare a lUi F LAPLANCHE. L 'Ecl1ture. op CIt , mai

ales pp 8 L 93. 245-254, 5 9 3 şi 5 94

78 J -J SCALIGER. 0pusc!lla vari a all/ehac 1I0n edi ta. Paris. 1 6 1 0 p 439

79 J BUXTORF ( II), Dlsse rtatlOlles phllologico-theologlcae, Basel. 1 645 I De Imguae hebreae ol1glne anttqwtate et sanctz tate 80 L CAPPEL. Cn·tica sacra. Paris. 1 6 50. 1 VI. cap X

8 1 S BOCI-IART. apela oII/ma. ed dm Leiden. 1 6 9 2 . 1. c 799 ŞI urm

82 LEIBNIZ. "Nouveaux essals sur l' entendement htlDUl1n" ( 1 704). in CEu\ res ph,zoso­

phlque. ed. Janet. Paris. 1 9 00 1. pp 23 8 ŞI urm Citat în M OLENDER. Les Langlles du pa­ rad,s. Gallimard. Pans. 1 989. pp 1 2 ŞI 1 3 8 3 GOROPlUS. Ongz nes antwerplanae. pp 5 34-539 84 Cf C C ELERT. "Andreas Kempe ( 1 622 - 1 689) and the Language Spoken

lD

Pa­

radlse". în Hlstol1ograp hlca Itng!llstzca. V, III, 1 9 78. pp 2 2 1 -226

85 R SIMON. H,stolre Cntzque du Vieux Testam ent. ed dm Rotterdam. 1 68�. p 85

Cf M OLENDER. Les Langues • p 1 6 86 LUTHER. COnlmentarlre du ln re de la Genese. pp 97- 1 07 87 A INVEG E�, H, s/Olla �acra . p 1 5 7 IoA.'" HRISOSTOMVL Homelta

Patr Gr .

voi "3 XV. IV. c 1 21

88 După Robert Bultot, am dezvoltat această temă in Le Peche et la peUl .

pp 205-503 89 THOMAS D· AQUIN. Somme theologlque. "La temperence" II, q B PEREiRA. Commen tal1 orum

1 IV. t" 1 76

90 A L'IVEGES. Hlstona sacra

1 5 1 . a 1. p 1 95

, p 1 66

9 1 J Sw AN. SpeCIIlum m/lnd/ . p 454

92 MILTON. Paradisul pIerdut. 1. traduc ere de Aure1 CO\ acI. Ed Millerva. Bucureşti,

1 972, pp 1 1 9

93 Cf nota precedentă

94 AUGUSTIN. (Eu�l'e5. \ 0 1 8. De JTera Reltgzone. cap XLVI. 88. P 1 5 5 95 Ibld \ 01 35 Cite de D,ell. 1

1 4. cap XXVI. p 459

96 ALEXANDRE DE HALES. Summa theologl ca. Veneţia. 1 5 75. partea a doua. q 89. 1 .

t" 184

v

97 AUGUSTIN. (Eu� res. \ 0 1 48:De Genesl ad lttteram. 1 IX. cap Vl. l 0. p 1 0 1 98 BONAVENTIlRA. apela omnia. voI 2 . ed Quarachl. 1 8 75. II. diSt 20 q 1 . Dubla

2 AUGUSTIN, (E!ll'res. voI 35 Cite de D, ell. 1 XIV. cap XXVI, p 46 1 99 THOMAS D' AQuIN. Llbl1 Sen/elltiamm. II. Vlves art 2 p 265

ParIS. 1 873. II. dist 20. q. 1 .

1 00 F SUAREZ, Opera . . . . III, p 386 1 0 1 A INVEGES. Historia sacra

. p 1 80

1 0 2 lbld p 1 8 1

1 0 3 AUGUSTIN. (Em res. voI 4 9 De Genesl a d lttteram, 1 IX . cap III. 5-7. P 97

1 04 J SALKED. A Treatzse

. p 1 80 ŞI 1 8 1

1 0 5 A . lNVEGES. H, stol1a sacra 1 06 Ibid P 1 5 4

. p 1 53


232

NOTE

1 07 A UGU STIN , (Euvres, voi 1 6, De Trimtate, 1 12, cap 7, p 229 1 08 J SALKED, A Treatise . , pp 1 05 ŞI 106 1 09 Ibld pp 1 3 0 ŞI 1 3 1 . 1 1 0 MrLToN. Paradisul pierdut, 1. traducere de Aurel Covaci, Ed Mmerva, Bucureşti, 1972, pp 1 1 7-1 18 1 1 1 Ibld P 1 24 1 1 2 AUG USTIN. De Pecatorum me'iltls et remlSSlOne ' Patr Lat , voi 44, 1 I, cap. XXXVII şi XXXVIII, c 149-1 56 1 1 3 THOMAS D'AQuIN, Somme theologzque "Les origmes de l' homroe" , I. q 99, art 1 , ad 1 , p 243 F S UAR EZ, Opera ., III, p 403 1 1 4 A hNEGES, Histona sacra , p 88 1 1 5 AUG UST IN, De Pecatorum mentls et remlSSlOne Patr Lat , voi 44, 1 I, cap XXXVI-XXXVII, c 148-149 1 1 6 HUGUES DE SAINT-VrCTOR, De sacramentls Patr Lat . voI. 1 7 6, c 278- 1 79 THOMAS D' AQUIN, Somme theologzque' "Les origmes de l 'homme", I, q 1 0 1 , ar! 2, p 265 1 1 7 A JNvEGES. Histona sacra . , p 190 1 1 8 AUGUSTIN, ffiuvres, voi 3 7 La Ci te de Dleu, 1 . XIX, cap XV. p 1 2 1 1 1 9 THOMAS D' AQUIN. Somme theologique "Les origmes de l'homroe", I , q 96 a 4 , P 203 B PERElRA, Commentanorum , 1 IV, F 1 32 F SUAREZ, Opera , III, pp 4 1 5 şi 416 1 20 A INVE0ES. Hzstona sacra ... , p 194 TrimItere la ARrSTOTE, Polztlque. Bude, 1 97 1 . voi 2. 1 III . cap VII, p 67 ŞI 1 III, cap XIV. P 1 1 la Royaute des temps he­ rOlques, p 89 1 2 1 F DE MEXIA, Nobllzaro \-ero. Sevilla. 1492 II mulţumesc lUI Adelme RUCqUOl, care mJ-a serrmalat acest text

122 AUGUSTIN ffiuvres, voi 36 La Cite de Dleu, 1 XIX, cap XV, p 123 GRIGORE CEL MARE, Moral/Um, 1 XXI, cap XV. n 689 Patr Lat . voi 76 c . 203 THOMAS D'AQUIN, Somme theologzque

"Les origmes de l'homroe", 1. q 96 a 4, p 203 B PERElRA, Com­

, III, p 4 1 5-4 16 12 3 B PERElRA, Commentanorum . , 1 , IV, f" 132 F SUAREZ, Opera , XXIII, p. 415 şl 4 1 6 1 2 4 A INVEGES, Hzstona sacra , p. 1 95 Ş I 196 AMBROZIE, Exposltlo evangelll secun­ dum Lucam Patr Lat voI 1 5 cap 1 22. c 1 730 IOAN HRISOSTOMUL. Patr Gr , voi 48, De Beato phylogomo, VI, c 749-750 125 F SUAREZ, Opera . XXIII, p 4 1 8

mentanorum

,

f" 1 32 F S UAR EZ. Opera

Xl. DISPARIŢIA GRĂDINII FERMECATE 1 J DUNCAN, Miiton 's , p 269 2 P BAYLE. DlctlonnOlre hlstonque et cntlque EdItia consultată' Paris. 1820; r, pp 1 97-207, ar! "Adam" 3 Ibld , 1, P 45. art "Abel" 4 J LoCKE. Le Ch ristlamsme rOlsonnable, trad franceză, Amsterdam, 1 740, două volume, voi 1 p 2 Cf COTTRET, Le Chnst des Lumleres, Cerf, Pans, 1 990, pp 39-65. 5 Ibid P 4 6 Ibid p 8 7 Despre toate acestea cf E GUYENOT, Les SCl ences de la Vie aux XVIIe et XVIII­ siecles L 'Idee d'evolutlon, A Michel, Paris, reeditarea din 1 957, pp 349-35 3


233

NOTE

8. B P ALISSY , Discours admlrables. "des plerres , în (Euvres completes, Ltbrame "

scientifique et techruque A Blanchard., Paris, 1 96 1 , p 273

9 E GUYENOT, Les Sciences

, p

344 J ROG ER, Buffon, Fayard., Paris, 1 989

pp 1 38-1 39 10 Memolres de I 'Academle royale des SClences, în Histozre de l 'Academie (anul

1 720, publIcat în 1 722), pp 400-4 1 6 Cf de asemenea pp 5-9 (art nesemnat). I l L BOURG UET , Lettres phz losophiques sur laformatzon des sels, des cristaux et la generatzon et le mecanisme organique des plantes et des ammaux, Amsterdam, 1 729 12 VOLTAIRE, La Defonse de mon oncle, în (Euvres, ed Molant, voi 26 (voi al CIn­ cilea dIn Melanges), Paris. 1 879, p. 408 1 3 VOLTAIRE. Dlctz onnalre philosopJu que, Pans, Garmer, 1 954, p 250 14 BUFFON, Histoi re naturelle "Second Discours" în (Euvres completes, 15 vo\. PariS 1 749-1 763 r, p 182 1 5 Cf despre Th Burnet. E GUYENOT Les Sciences de la Vie . , pp 345 Şi 346 J EHRARD, L 'Idee de Nature en France ci l 'aube de Lumleres, 1, Flammarion, Paris, 1 970, p 200 J ROGER. Bulron p 1 38 16 Cf despre Woodward E GUYENOT, Les SClences de la vie , p 347 J EHRARD, L 'Idee de Natzlre . , p 20 J ROGER, Bulron, p 1 3 9 Şl 1 40 1 7 BUFFON, Histolre naturelle "Second DlSCOurS et theone de la terre", p 186 18 W WHISTON, A ne» Theory of th e Earth from its Ongmal to the Consumatzon of ,

.

ali Thmgs Wherezn The Creatzon of the World m SIX Days , The Umversal Deluge and the General Conjlagratzon, as Lald Down zn tlze Holy Scnptures, are Shown to Be Perfectly

1696 1 9 T BURNET. Tel/uns Justona sacra ... , p 1 63-1 8 1 2 0 J WOODWARD, Geographie physique o u Essay sur l 'hzstozre naturelle de la terre, trad dIn engleză de M Noguez, PariS, 1 7 35, p 5 1 2 1 lbl d 22 W WHISTON, A ne\-. Theory e d d m 1 696, m al ales pp 1 7& Ş I 179 23 BUFFON, Hisfoire naturel/e "S econd DiSCOurS", p 22 0 24 lbld . P 1 96 25 Ibld . P 201 26 Ibl d . P 79 27 Ibid , p 77 28 VOLTAIRE, Dlctzonnazre phz losophl que , art "InondatlOn", p 25 1 29 P DE MAlLLET, Le Telli amed, Basel, 1 749, p XLVII 30 Ibld . P LIII 31 C B LOUNT, The Oracles ofReason, Londra, 1 693, prefaţă 32 D WHITBY, SIX Dzscourses, Worchester, (Mass), 180 1 , M TlNDAL, Chnstzamty as Old as the Creatzon. Londra 1 73 1 , J TAYLOR, The Scnpture Doctnne of Origznal Szn proposed to Free and Canchd Er: aminatzon. a doua editie Londra, 1 741 Cf. J DUNCAN, Milton 's . pp 278 ŞI 279 33 C MIDDLETON, Miscelianeous Works, Londra, 1 752, IL p 127 34 Ibld . p 1 5 1 3 5 H BOLINGBROKE, Works, ed H G Bohn în patru volume, Londra, 1962 ş i urm : II (1 967), P 209 36 lbzd , p 207 3 7 Ibid , p 2 1 1 38 D HUME, L 'Hlstolre naturelle de la relzgzon, PariS, Vnn. 1 9 7 1 , p. 43 39 Ibl d , P 42 40 Ibl d . p 40

Agreeable ta Reason and Phz losophy, Londra

.


234

NOTE

4 1 Ibtd , P 41 42 Ibid , P 40 43 Citat de E GUYENOT, Les Sdences de la 1'Ie , p 377 DUCHESNE (fiul), Histoll'e natUl elle des fraisiers. ParIs, 1 766 44 VOLTAIRE, Dlssertation en'voyee . ci l 'acadbme de Bologne, ed Moland. XXil, p 228 45 Citat de J EHRARD, L 'Idee de nat vre, I. p 194 lucrare pe care o folosesc mult în .

acest loc

46 BUFFON. His toire naturelle ., p. 38 47 C BONNET, Traite d'insectologle, ou obsen'atlons sur les pucel ons, Paris . 1 745,

pp XXVII-XXXI

48 CH BOURGUET. Contempla tlon de la nature, in (Euvres, NeuchâteL 1 78 1 . voI 7 p 52

49 F BOISSIER DE SAUVAGES, "Memorres contenant des o\:)servatlOos de lithologle, pour servrr li l'historre du Languedoc et a la tMorie de la terre", în Memolres de l 'A­

1 746, pp 749-7 5 1 5 0 BUFFON, Hz s tolre Ilaturelle p 1 2 5 1 J -B ROBINET. De la NatUle Peflt extralt d 'un gros llvre, Geneva, 1 76 1 . p 49 52 J.-B ROBINET. Conslderatlons phzlosophlques de la gradation naturelle des formes de 1 'etre ou les Essals de la Nature qUl apprend a fall'e 1 'homme, PariS, 1 768, p 3 5 3 Ibld , P 1 5 1 5 4 M D E MAUPERTUIS. Esscu de Cosmologze. în (Euvres. Lyon, 1 756. voI 1 , p 1 1 5 5 M ADAMSON. Les Famliles des plantes. PariS. 1 763, pp 105 şi 164 56 E GUYENOT. Les SCl ences de la vie , pp 377 ŞI 378 57 P CABANIS. Rapports du Physl que et du moral. în (Eu'v res phllosophlques. P U F . Paris. 1956, p 5 1 8 58 E D E LAC'EPEDE, "DISCOurS Sur la duree des especes". la începutul volumulm al dOllea al lucrăril Histoire naturelle des pOlssons. Paris. 1800, p 24 �9 E DARWIN. Zoonoml a. ed franceză Gand 1 8 10. voI 2, p 2&2 60 J ·B 1.AMARCK. Systeme des ammaux sans l'ertebres. precede du " Dlscours d'ouveriure ". Paris. 1 80 1 avertisment. p 6 61 Ibl d , D lsc O ur S d' ouverture". p 1 6 6 2 E D E LACEPEDE, ,,Discours , în op Ci t . II. P 24 63 BUFFON, Histoire naturelle , "Preuves", p 203 64 Ibld . "Second dlscOurS". p 99 65 Ibid , "ConcluslOn" . p 612 66 J ROGER. Buffon, pp 248-254 67 Ibl d , P 252 68 Ibid , p 254. 69 BUFFON. HistOlre naturelle . p 22 70 BUFFON. Les Epoques de la nature, (1 778). ed critică de J Roger. ed Museum, PariS. p 1 7 7 1 Ib, d , p . 4 1 ŞI Supplement ci l 'hlstoll'e nafurelle, voI. 2 ( 1 77 5), p . 362-499 72 J. ROGER. Buffon, p 540 73 Ibid , P 541 74 BUFFON, Les Epoques de la nature, "Premlere Epoque". manUSCris. ed. J Roger, p 40 75 J ROGER, Buffon. p 5 5 5 . J. STENGERS, "Buffon et la Sorbonne", în Etudes sur le XVlll' Slecle. ed de l'Umverslte de Bruxelles, 1974, pp. 109-124. 76 BUFFON, Les Epoques de la nature, ,,Premier Discours", p 18

cademle royale des SClences.

"

"


235

NOTE

77 Ibl d , p. 22 78 Expre sie a lui Rousseau dm Contrat social. ed Gamier. 1954, p 237 79 ROUSSEAU. Discours s u r cette questlo/l proposee par ( 'Academie de DI]on Quelle est l 'ongme de l 'inega/ite parmis les IlOmmes ? Editions Sociales. Paris. 1 954. pp 72-75 80 lbl d , p 1 1 8. 81 1 KANT, Con]ectures sur le commencement de 1 'hlstolre humame ( 1 785 ) în (Euvres phzlosophique , ediţie îngrijită de F Alquie . Pleiade. II. 1985. mai ales pp 504-520

CONCLUZII O ALTĂ LECTURĂ A UNUI MIT 1 P TEILHARD DE CHAlill IN , (Etlvres. voi 10 Comment]e CI OIS. Seml, Paris, 1969,

pp 62 şi 63 (text scris înamte de Paştele din 1922)

2 A se consulta pe această temă M NEus eH Le Mal. le Centurion, PariS, 1990. mal .

ales pp 44-5 1 . ŞI de asemenea P R!C<EUR. "Le Peche ongmel", in Le Confll t des mterpre­

1969. pp 265 şi urm . A -M DUBARLE. Le Peche ongmel, Cerf, PariS, 1 983. G M ARTELET, Ll bre reponse li un scandale. Cerf. Pans. 1 986, P. GmERT, Rib/e, mythes et reclts du commencement, Seuli. Paris , 1986 3 TIffioPHILE D'ANTIOCHIE, Trois livres li Alltolycus, Cerf. Paris. "Sources Chreti ­

tatlons, Paris. Seuli.

ennes". 1948. p 1 5 9 (Il. 22) 4 Ibld , P 1 61 (II. 25)

5 SFÎNTUL lRwEU, fragment dm Epi<hxels. 12. citat de H. LASSLAT. Pour tine theolo­ , gle de { homme Creatl On, lzbelte, illcorrtlptlbilite Insertloll du theme anthropologzque de la ]eune fladltlOn romalne dans l 'ceuvre d 'Irenee de Lyon.

p 465

2 voi . Repr Lille IlI, 1 972 II,

6 SAlNT lRENEE. Contre les heresl es. N. traducere de A Rousseau, Cerf. Paris.

"Sources chrettennes". 1965. 2 voi : II. pp 945-947

7 8 9 10

Ibld., P

981

Ibid

TIffioPHILE D ' ANTIOCHIE. Trols lll res p 163 (Il. 26) SAINT lRENEE Contre les heresles (III. 23. 6), citat de H LASSLAT, Pour line theologze II, pp 507-508 1 1 Ibl d , IV, P 957 12 TIffioPHILE D ' ANTIOCHIE, Trols lzvres . p 167 (Il. 27) 1 3 S AINT lRENEE, Contre les her1!sies. IV. pp 94 7-949 14 Ibl d , P 955 15 lbid , p. 961 1 6 Ibid , pp 965-967 17 TIffioPHILE D' ANTIOCHIE. Trols lzvres . . . p 7 (introducere de G Bardy) 1 8 Formulă a lui K RAHNER. Gnmdkllrs des Glaubens, Herder, Frelb prg un Breis­ gau, 1984. p 1 20 .

,


Cuprins

INTROD UCERE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5

.

1. AMALGAMUL 1RADITm.,OR: DE LA MOISE SI HOMER

LA SFÎNTUL TOMA D 'AQUINO . . . "Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden" . . . . . . . Vîrsta de aur, cîmpIile elizee şi insulele fericiţilor . . Creştinarea miturilor greco-Iatine ..... ParadIsul terestru: realitate "istorică" . ... .

.

.

.

.

.

.

.

.'.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

..

.

7

.

........ . .....

7 9

. ..... . .

.

14 18

II . PARADISUL CA LOC DE AŞTEPTARE . . . . . . . . . . . . . . . . .

24

Apocalipsele evreIeşti şi creştine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Isus a redeschis "paradI sul" . . ... . . ....... ..

24

.

.

.

III .

.

.

.

.

.

.

.

.

. .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

29

.

PARADISUL TERESTRU ŞI GEOGRAFIA MEDIEVALĂ . . .

. .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

37 37 37 44

.

.

.

.

.

.

52

.

.

.

.

.

.

66

.. . . . Paradisul terestru continuă să existe pe pămînt De la "Cartea jubileelor" la SÎmtul Toma d'Aquino . . De la SÎmtul Toma d'Aquino la Cristofor Columb . Paradisul terestru şi cartografia medievală . .. . . .

.

.

.

.

.

.

N. REGATUL PREOTULUI IOAN . . .

.

.

..

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. .

.

.

..

Succesul unui fals . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ASIa din jurul regatului Preotului Ioan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De la Asia la Africa . ........................

66 74

V. ALTE ŢINUTURI IMAGINARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

86

.

.

.

Insulele paradisiace America şi paradisul

VI. NOSTALGIE

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

..

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.............................. . . . . . . . . .

.

.

. .

.

.

.

.

.

.

.

.

. .

.

.

.

.

. .

.

.

.

. . . .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

79

86 98 103

O evocare melancolică a vîrstei de aur şi a "Insulelor Fericiţilor" 103 Grădina închisă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106 .

.


CUPRINS

238

De la grădina închisă la grădina deschisă Flori şi ÎmtÎni . . . .

VII.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. . .

.

.

.

.

.

.

.

.

..

.

.

. . .

. .

.

.

.

.

.

.

.

.

. . ... .

.

NOUA ŞTIINŢĂ ŞI PARADISUL TERESTRU .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

1 11 Il7 121

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. . . . . . . . . . .

.

. .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Paradisul terestru în centrul lUlei culturi Metode şi mize ... . . . RenlUlţarea treptată la ctedinţele medievale . .

.

.

.

.

.

. .

.

.

. .

.

.

.

. . .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

121 126 130

VIII. CERCETĂRI ASUPRA LOCALIZĂRll PARADISULUI TERESTRU (SECOLELE XVI-XVIII) Renunţarea la 10cahzăriie fanteziste Annenia, Babtlonia sau Palestma? . Annenia . ................. ,. Mesopotamia Ţara sÎmtă ...... .......... Cîteva probleme complementare . . . . .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.. .. .. ,

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

IX. RAFINAMENTE CRONOLOGICE

135

......... . .................... ..,. ................ ................... ......,.............,

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

135 139 139 140 147 150

.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 52

.

Cînd a fost creat paradisul terestru? . . . . . . . . . . . . . . 152 Ce s-a întîmplat în răstImpul dmtre zămislirea lui Adam ŞI cea a Evei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 54 De la crearea Evei la izgomrea din rai . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 56 .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

X. "DE ÎNDATĂ CE A DESCHIS OCHII, OMUL S-A SIMŢIT FERICIT" . . .

.

.

.

1 63

.

DesăvîrşIrea fimţel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163 Puterile şi clUloştinţele lui Adam şi ale Evei . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171 Căsătoria ŞI societatea în paradisul terestru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175 .

.

XI. DISPARIŢIA GRĂDINII FERMECATE

.

1 84

Ce ne spun fosilele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Între Sfinta Scriptură şi raţiune . ......... .............. Naşterea evoluţionismului . . . . "Stadiul de natură" la Rousseau şi l a Kant . . CONCLUZII. O ALTĂ LECTURĂ A UNUI MIT

.

.

.

. .

.

... . .. . .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

1 86 190 191 1 97

. .

..

.

.

.

.

.

200

.

.

.

.

.

.

.

205

.

. .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. .

NOTE

'

"

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.


Jacques delumeau gradina desfatarilor humanitas (1997)  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you